Pontifex

@PON TIFEX

DIN CU VINTE LE PAPEI

Lumina lui Dumnezeu îi luminează pe cei care o primesc

Twitter: @Pontifex

Domnul nu face minuni cu cei care se cred pe sine drepți, ci cu cei care știu că au nevoie de ajutor și sunt dispuși să își deschidă inimile în fața Lui.

Acel cerșetor, întâlnindu-i pe apostoli, nu găsește bani, dar găsește Numele care-l mântuiește pe om: Isus Cristos. Petru invocă numele lui Isus, poruncește paraliticului să se ridice în picioare, în poziția celor vii [...] „o imagine a învierii”.

Isus mereu întinde mâna, mereu încearcă să ridice, să facă în așa fel încât oamenii să se vindece, să fie fericiți, să-l întâlnească pe Dumnezeu. Este vorba despre „arta însoțirii” care se caracterizează prin delicatețea cu care se apropie de „pământul sacru al celuilalt”.

Să ne gândim la asta când suntem în momente urâte, în momente de păcat, în momente de tristețe. Este Isus care ne spune: „Priveștemă: eu sunt aici!” Să luăm mâna lui Isus și să ne lăsăm ridicați [...]. Totul nostru este Evanghelia, care manifestă puterea numelui lui Isus care săvârșește minuni. (Audiența generală, 7 august 2019)

Twitter: @Pontifex

Calea lui Isus, care conduce la pace, trece prin iertare, căci niciun rău nu corectează un alt rău și niciun resentiment nu e vreodată bun pentru inimă.

Isus ne face să înțelegem că nu există un „număr închis” în Paradis! Este vorba, în schimb, de a trece încă de pe acum prin locul potrivit, care există, dar este îngust. Isus nu vrea să ne amăgească, spunând: „Da, stați liniștiți, e ușor, există o frumoasă autostradă și la capătul ei o ușă larg deschisă...”

Nu! Isus ne spune lucrurile așa cum sunt: trecerea este strâmtă [...]. Este o „poartă îngustă” pentru că este exigentă, cere angajare, „străduință”, adică o voință fermă și statornică de a trăi după Evanghelie.

Noi, creștinii, suntem chemați să stabilim o adevărată comuniune cu Isus […]. Aceasta ne păstrează în credință, hrănește speranța, revigorează caritatea. În acest fel, cu harul lui Dumnezeu, putem și trebuie să ne dăruim viața pentru binele fraților, să luptăm împotriva oricărei forme de rău și de nedreptate. (Angelus, 25 august 2019)

Twitter: @Pontifex

Cu Dumnezeu, greutățile vieții nu apasă doar asupra umerilor noștri: Duhul Sfânt vine și ne dă tărie pentru a ne încuraja, pen

tru a face față greutăților.

Biserica de la începuturi se arată ca un „spital de campanie” care primește persoanele mai slabe, adică bolnavii [...] care sunt destinatarii privilegiați ai veștii bune a Împărăției, sunt frați în care Cristos este prezent în mod deosebit, pentru a se lăsa căutat și găsit.

Plin de Duhul Domnului său, Petru trece și, fără ca el să facă ceva, umbra sa devine „mângâiere”, vindecătoare, revărsare a duioșiei Celui Înviat care se apleacă asupra bolnavilor și redă viață, mântuire, demnitate. În acest mod, Dumnezeu manifestă proximitatea sa și face din rănile fiilor săi „locul teologic al duioșiei sale”.

În rănile bolnavilor, în bolile care sunt impedimente pentru a merge înainte în viață, există mereu prezența lui Isus, rana lui Isus. Este Isus care ne cheamă pe fiecare dintre noi să-i îngrijim, să-i susținem, să-i vindecăm. (Audiența generală, 28 august 2019)