Romania Mare, nr. 1317

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Isus, averea omului sãrac…

Motto: ,,Fiecare dintre noi este vinovat de tot rãul sãvîrºit de toþi”.

(DOSTOIEVSKI) La ora nouã L-au urcat pe cruce la ora trei a prînzului S-a stins femeile plîngeau sã se usuce cînd sufletul spre slavã s-a desprins Nu cred cã ºtiþi, dar îngerii filmarã întreaga sãptãmînã de dureri icoanele sînt fotograma clarã a filmului pãstrat acum în cer Azi Tatãl m-a chemat sã mi-L arate la Presa de Ulei, în Ghetsimani oh, cît de vii sînt patimile toate deºi trecut-au 2.000 de ani!

Intrãm în Sala Gazzit, la sinedrii apoi urcãm Golgota printre spini furtuni de pãsãri se rotesc prin cedri o larmã surdã fierbe sub mãslini Întîiul cui strãpunge palma dreaptã ªi osul fraged crapã ca un crin dar Mieluºeaua ºtie ce-o aºteaptã din gura Sa n-auzi nici un suspin Înalþã unii crucea cu odgoane ca pe-un catarg al navei creºtineºti Pillat îºi spalã mîinile romane parc-ar ploua cu pîine ºi cu peºti Întunecatã-i bolta, fulgereazã trec în galop mari herghelii de cai

femeile cernite stau de pazã sã-I fie mai uºor lui Adonai Isus zîmbeºte trist, Îi este sete iar straja de-i zicea quaternion în suliþi Îi înalþã un burete plin de oþet ºi apã din Hebron Înmãrmurit privesc aceste scene le frunzãresc din nou, ca un ateu ºi-n rîndul gloatei iscariotene ce vãd acolo, Doamne? Sînt chiar eu!

La rãdãcina crucii sîngerate cu piatra-n mînã ºi ocara-n glas înveºmîntat în falduri de pãcate eu stau cu toþi tîlharii la taifas L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii întîiul cui tot eu l-am detunat la gropile cu lei am dat creºtinii ºi sfintele altare le-am prãdat Aflat mereu în fruntea prigonirii am fost acolo cînd L-au rãstignit dar cu un strigãt peste legea firii El ne-a iertat pe toþi cînd a murit El ne-a iertat atunci, ºi ne mai iartã în fiecare zi, din veac în veac împãrtãºim cu El aceeaºi soartã Isus, averea omului sãrac…

CORNELIU VADIM TUDOR Duminica Paºtelui, 18 aprilie 1993 (Poezie din volumul „Cîntece de dragoste“)

A nu se citi noaptea!

CELE MAI BIZARE MISTERE ALE LUMII Pãdurea Rendlesham

Multe zone de pe coasta de Est a Marii Britanii adãpostesc instalaþii militare secrete. Pe una dintre insulele aflate chiar în dreptul localitãþii Suffolk, numitã Orford Ness, existã o astfel de instalaþie. În anii ’40, ’50 ºi chiar ’60 ai secolului trecut, pe aceastã insulã au fost efectuate experimente cu arme chimice, biologice, nucleare ºi cu radiaþii. Multe dintre acestea nu au fost fãcute publice. Obiectivul major al celor care lucrau pe Orford Ness era, se pare, construirea unui far impunãtor. Alte zone din apropierea coastei au fost concesionate Forþelor Aeriene ale SUA, astfel cã acolo au fost construite douã baze „gemene“ - RAF Bentwaters ºi RAF Woodbridge - douã unitãþi de luptã a NATO împotriva pericolului comunist.

S-a raportat cã în zonã exista o bazã comunã, unde erau depozitate cele mai puternice arme nucleare din afara Uniunii

Sovietice. Aceasta era pãzitã cu strãºnicie, fiind ascunsã de ochii curioºilor cu ajutorul unui „inel“ de pãdure deasã pãdurea Rendlesham. Aici, în decembrie 1980, au avut loc douã evenimente ciudate, relatate chiar de cãtre cadrele militare staþionate în zonã. Cu siguranþã, aceste întîmplãri vor rãmîne în Istorie ca unele dintre cele mai stranii evenimente în care au fost implicate OZN-uri. Este ciudat cã, la mai puþin de 3 ani de la producerea acelor evenimente, publicului i s-au oferit dovezi oficiale despre ceea ce s-a întîmplat, documente militare, în care martorii oculari au descris în detaliu ceea ce au vãzut. Aceºtia nu erau oameni simpli, din popor, nu erau somnambuli, sau persoane avide de celebritate, ci erau cadre militare profesioniste, antrenate special, care fãceau parte din personalul Forþelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii. (continuare în pag. a 12-a) MATT LAMY

DEMOLAREA HANULUI GALBEN Prea multe comori ale Istoriei noastre au luat, în trecut, drumul strãinãtãþii, prea multe sacrilegii s-au comis împotriva unor vechi testimonii, ca sã ne mai permitem astãzi vãtãmarea Patrimoniului Naþional, indolenþa sau tãcerea condamnabilã. Nu se sfîrºise încã întîiul pãtrar al acestui secol, cînd, în 1924, familia de tristã amintire a moºierilor Papadopol comitea un act de o barbarie strigãtoare la cer: demolarea casei din Ipoteºti, în care a trãit primele vise ale copilãriei cel care avea sã devinã Poetul Naþional: Mihai Eminescu. Pentru acest popor atît de sensibil la poezie, acel mic sanctuar de vatrã þãrãneascã valora tot atît de mult ca ºi Putna lui ªtefan cel Mare, sau Horezul lui Constantin Brâncoveanu. În orice caz, parafrazînd o idee a lui M. Kogãlniceanu, aº spune cã ea reprezenta, în inimile noastre, mai mult decît Acropolele sau Capela Sixtinã. Istoria pãstreazã, la loc de cinste, o faptã legendarã sãvîrºitã de Alexandru Macedon: cucerind una dintre cetãþile greceºti care îi opusese o îndelungatã rezistenþã, marele comandant de oºti a ordonat spulberarea tuturor clãdirilor, cu o singurã excepþie - casa poetului Pindar.

Pentru cã un poet este, totuºi, un poet, adicã o conºtiinþã a epocii, un filtru solar prin care muzica sferelor ajunge ordonatã armonic în sufletul celorlalþi muritori. Tot astfel ºi Eminescu al nostru merita mai multã dragoste din partea contemporanilor ºi generaþiei urmãtoare. Tot despre o demolare de rãsunet vreau sã vã vorbesc astãzi. N-am sã pot înþelege niciodatã ceea ce s-a petrecut recent, sub ochii noºtri, ai tuturor: demolarea iraþionalã a Hanului Galben, din Bucureºti! Ce a însemnat acest han, cînd a fost construit ºi unde anume? Cei mai mulþi istorici, muzeografi ºi arhitecþi sînt de pãrere cã hanul dateazã de cca. 200 de ani. De altfel, în cîteva dintre primele hãrþi ale Bucureºtilor, el figureazã ca atare. Intrat în folclor ºi în legende, el ºi-a legat numele de cîteva personalitãþi de frunte al Istoriei ºi Culturii noastre. Aici îºi fãcuserã loc de refugiu haiducii lui Iancu Jianu. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. din 22 iunie 1990)

NR. 1317 z ANUL XXVI z VINERI 13 NOIEMBRIE 2015 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S ÃPTÃMÎNA PE SCURT

Se pierd matrozii Chiuveta carpato-balcanicã Un Gogu Pintenogu Nu dãm interviuri popã beat-candelã

Prin grija comunitãþilor creºtine internaþionale, tot mai multe Biblii pãtrund în þara noastrã, însetatã de iubirea faþã de Dumnezeu. Nu trebuie sã-i uitãm pe fãurarii Cãrþii Cãrþilor: poporul evreu ºi apostolii lui Isus, cãrora le datorãm lumina divinã. Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc - spunea un gînditor, aºa cã trebuie sã ne amintim veºnic cã credinþa în Dumnezeu este unicã ºi ne poate înfrãþi pe toþi sub cerul acestei Umanitãþi tragice.

Liberalii s-au certat! Pãcat cã unul dintre „tinerii furioºi“ a vorbit la televizor de „reprezentanþii judeþului Oradea“. Probabil cã, pentru domnia-sa, reºedinþa judeþului este oraºul Bihor.

Sîntem în mãsurã sã precizãm cã, în procesul ilegal de privatizare a ziarului „România liberã“, fosta Editurã Scînteia ºi directorul ei, dl. Stan Pelteacu, nu au nici o vinã. Alþii au tras sforile ºi au încasat foloasele.

Ilustrînd grija noii noastre democraþii pentru toþi nefericiþii ºi ambuscaþii sorþii, iatã cã a apãrut ºi o revistã pentru bieþii oameni pe care îi chinuie boala lui Calache: „Caþavencu“. Pe aceeaºi linie, ºi Balamucul Nou editeazã o gazetã de perete: „Timpul Capitalei“ (brancardieri de serviciu, Teodor Nor ºi Petre Porea).

Piraterie pe spinarea fragilã a copiilor: Corul ªcolii nr. 150, din Capitalã, trebuia sã plece în Italia, dar în ultimã instanþã s-au dus cu totul alþii. Poate cã din banii cu care tot voiajeazã prin peninsulã dl. Coriolan Babeþi, adjunct al ministrului inculturii, pot fi cumpãrate bilete ºi pentru amãrîþii ãºtia de copii cu inimioare rãnite...

Excelent serialul „Grupul pentru Dialog Social ºi simpatizanþii sãi - pe o pantã foarte periculoasã“ semnat, în ziarul „Azi“, de N. Corbu: „Nu admiteþi România ca invitatã la Consiliul Europei“; „nu semnaþi acordul economie dintre Piaþa Comunã ºi România“; „nu acordaþi României Clauza naþiunii celei mai favorizate“; „excludeþi România de pe lista þãrilor estice, beneficiare de sprijin financiar ºi tehnologic“ ºi alte asemenea bazaconii ale GDS. Iar nu se gãseºte zahãr! Pretextul Ministerului Comerþului Interior, cum cã este o Tribunã de luptã împotriva diabetului, nu þine...

La Mica Publicitate apar tot mai multe anunþuri privitoare la pierderea carnetelor de marinari. Se pare cã se primesc anunþuri referitoare chiar la pierderea marinarilor care, ieºind paºnici, în patru labe, de prin locurile unde se mai adunã ei, nu mai nimeresc pe corãbii. Se fac cercetãri.

Un cititor susþine într-o gazetã cã dl. Mircea Sîntimbreanu a fost un editor foarte prob. Noi nu susþinem contrariul, dar de ce propunea editorul Gogea Mitu, în urmã cu cîþiva ani, ca marfarul de pe linia Johnny Walker - Kent - Nesscafe sã facã o haltã în faþa Casei Scînteii?

Adevãrate ravagii face limbajul pãsãresc al filozofilor noºtri, pe care clasa muncitoare (care merge în paradis, dupã cum se ºtie) îi iubeºte atît de mult! Iatã cã la Buletinul Meteo al televiziunii, o doamnã cu mare

greutate zice de „adecvaþie tropicalã“ ºi de „chiuveta carpato-balcanicã“. Oricît ar fi de cultivate, femeile adevãrate tot la bucãtãrie trag.

Toatã lumea a fost martorã cum, în primul numãr al revistei noastre, i-am întins o mînã amicalã lui Aristide Buhoiu, publicînd o scrisoare de-a sa din anul 1984. Acum, fostul reporter al televiziunii, care cînd transmitea meciuri de fotbal îl cita pe La Rochefoucauld („cea mai bunã apãrare este atacul“), care fãcea negoþ cu casete video porno ºi a scãpat de închisoare ca prin urechile acului - publicã în ziarul sãu o înjurãturã stupidã la adresa noastrã, negînd cu seninãtate valabilitatea scrisorii. Noroc cã pãstrãm originalul ºi autograful sãu preþios. Însã nu-i prea tîrziu sã-l sfãtuim sãºi spele ºoriciul gros al obrazului. Þara s-a sãturat de exilaþi care se tot pozeazã cu Doina Cornea, O. Paler ºi P.M. Bãcanu pe pagina întîi a ziarelor finanþate de C.I.A. Foºti colegi de-ai lui Andrei Cornea ne sesizeazã cã acest patriot român prin alianþã spunea vizitatorilor Muzeului de Artã, atunci cînd ajungeau în Sala Nicolae Grigorescu: „Haideþi sã trecem repede, ãsta-i un pictor de sufragerie!“. ªi se mai mirã cã-l urechem...

Aflãm dintr-un document preoþesc isprãvile de toatã lauda ale unui popã care fãcea pe agitatorul stradal în Piaþa Universitãþii: „Starea de ebrietate a fost confirmatã de credincioºii care l-au ajutat sã se ridice din locurile unde cãzuse beat în noroi, devenind exemplu rãu ºi degradant. Martorul preot Iordache Tudorel, sub prestare de jurãmînt, declarã cã preotul Tãbãcaru a fost de multe ori cãzut în noroi cu epitrahilul ºi reverenda murdarã, iar la ultimul Ajun de Crãciun a fost atît de beat, cã a uitat icoana Naºterii Domnului în sat, (aceasta) fiind adusã de cetãþeni la Primãrie (...)

Cînd se termina sfînta liturghie, ieºea din altar «candelã», adicã beat-candelã, sau beat-turtã (...)

Oficia slujbe religioase în stare gravã de beþie, nu-ºi mai dãdea seama de serviciile pe care le sãvîrºea.

Astfel, la o înmormântare a început sã cînte: «Bucurãte, mireasã, pururea fecioarã», iar cînd venea Ajunul, în loc sã cînte rugãciunea în cinstea praznicului, începea a cînta o romanþã. L-am vãzut chiar ºi la o bãtrînã decedatã, venind sã-i cînte stîlpii. Dînsul cînta iar «Bucurã-te mireasã», dar oamenii erau în durere ºi l-au iertat“. Propunem ca acest popã-minune sã fie ales Preºedintele de onoare al Clubului Þãcãniþilor. Aflãm din ziare cã datoria externã a S.U.A. este de 131,5 miliarde de dolari. Ce ziceþi: sã-i iertãm?

Bãtaie ca la Hanul Piraþilor în comuna Boiºoara. Ce-aveþi, fraþilor, de împãrþit?

Tot mai urît se poartã unii reprezentanþi ai O.C.L. Tutunul (prin care se desfac publicaþiile la chioºcuri) cu revista noastrã. Numeroºi cititori ne sesizeazã cã „România Mare“ este ascunsã pe sub tejghele, ori se vinde preferenþial, ori e returnatã, fãrã scrupule, deºi

cererea e tot mai mare. Noi nu putem lua nici o mãsurã, dar lumea vede ºi judecã.

Prin zona Lipscanilor, Poliþia bucureºteanã a fãcut o oarecare curãþenie printre biºniþarii coloraþi. Sperãm cã opoziþia nu va acuza iar guvernul de pogrom împotriva simpaticilor noºtri romi. Fosta mare glorie a fotbalului italian, Paolo Rossi, a declarat: ,,Lui Hagi îi trebuie o minge numai pentru el“. Nu ºtim cum va reuºi marele nostru jucãtor ca, la Real Madrid, sã dribleze ºi pe mãmiþica lui, ºi pe tãticuþul lui. Îi anunþãm pe cititorii noºtri cã „România Mare“ figureazã, din aceastã sãptãmînã, în Catalogul Publicaþiilor, la poziþia 65-e. Aºa cã se pot efectua abonamente pe filiera obiºnuitã a oficiilor poºtale teritoriale. Cititorii din strãinãtate se pot adresa în scris direct redacþiei, aflatã în Calea Victoriei nr.

39 A. La Hotelul-Restaurant Triumf, din Capitalã, devenit, datoritã unor ºmecheri de aiurea, „Le Président“, pot fi întîlnite niºte preþuri de-þi baþi copiii cu ºapca udã: aºa dupã cum sesiseazã revista „Democraþia“, o fripturã de porc costã nu mai puþin de 81,50 lei, adicã exact cît cîºtigã, pe zi, un muncitor român. Poate cã aºa or fi porcii franþuzeºti, mai scumpi...

Tot televiziunea o popularizeazã pe Emilia Cadima, soþia unui cetãþean zairez, care conduce Agenþia de Turism particularã „Elion Tour“. E cunoscut faptul cã, în Zair, ca ºi în alte þãri africane, schiul alpin are niºte tradiþii fenomenale - ne ºi mirãm de unde are el tradiþiile astea!

Din surse bine informate aflãm cã un grup de intelectuali subþiri, în numãr de 34, a semnat un memoriu în sprijinul eliberãrii tovarãºului Gogu Pintenogu, fost Rãdulescu, cãsãtorit Rudich. Sã fie vreo legãturã între aceºti neocominterniºti ºi sosirea comisarului de la Comana, în august 1944, cãlare pe tancurile sovietice eliberatoare? Nu ne bucurãm de detenþia nimãnui, dar de ce nu s-ar strãdui dumnealor pentru eliberarea lui ªtefan Andrei, de pildã, care a fost cel mai mare diplomat român dupã rãzboi, care a importat în 1989, fãrã ºtirea lui Ceauºescu, medicamente în valoare de 3 milioane de dolari? Sãptãmîna trecutã ne-a vizitat la redacþie, fãrã a se anunþa în prealabil, o echipã a Televiziunii din Budapesta. Ne pare rãu cã au urcat bieþii oameni pe scãri, cu atîta aparaturã, cu felinare ºi tot felul de blende ºi galene, dar uite cã nu ne-au gãsit. ªi nu ne vor gãsi. Îi anunþãm pe aceastã cale cã nu le vom acorda nici un interviu, dat fiind faptul cã, de vreo 6 luni, cam aceiaºi vizitatori nepoftiþi îl terorizeazã ºi pe scriitorul Ion Lãncrãnjan, cãruia îi forþeazã uºa apartamentului din Drumul Taberei. Iar dacã nu le vom da noi un amãrît de interviu, credem cã îºi dau seama cã nu le vom da nici Ardealul!... Rugãm familia Daniela Anencov - Andrei Brãdeanu, care a primit recent din Vest un luxos Volkswagen, sã ne înþeleagã: fiica lor n-are absolut nimic comun cu meseria de prezentator la Albumul Duminical, aflîndu-se în imposibilitatea de a citi româneºte. Se aflã în þarã, în vacanþa de varã, fostul mare fotbalist Tudorel Stoica - ne-a asigurat cã viaþa în fotbalul profesionist e, totuºi, foarte grea!

Un aºa-zis inginer-inventator, care probabil a dat rateu cu perpetuum-mobile, ºi nici cu îmbunãtãþirea vaccinului antijigodios n-a dus-o mai bine, ne acuzã cã i-am furat (?!) titlul România Mare ºi cã el vrea de mult sã-ºi facã un partid intitulat astfel. Sã fie dumnealui sãnãtos, pentru cã deocamdatã nu prea pare, dar sintagma România Mare nu e invenþia ºi proprietatea nimãnui, fiind pe buzele mai multor generaþii de români, cel puþin de la Mihai Viteazul încoace.

ALCIBlADE (Text reprodus din „România Mare“, nr. din 13 iulie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

S ÃPTÃMÎNA PE SCURT

A dat Dumnezeu, ºi Gicã Popescu, fostul cãpitan al echipei naþionale ºi unul dintre marii fotbaliºti ai României, a ieºit de dupã gratii, dupã ce a suferit o penitenþã nedreaptã, aºa cum mulþi afirmã, pricina fiind dorinþa „portocaliilor” de a-i anula dreptul de a ajunge preºedintele FRF. În locul lui, alde Udrea l-au împins pe ochelaristul Rãzvan Burleanu, un tip mînjit pe la bucãtãriile Cotrocenilor, pe vremea în care Palatul era „locuit” de Traian Bãsescu. Am înþeles cã Gicã nu va avea dreptul sã se atingã nici mãcar cu un deget de ceea ce-nseamnã fotbal. Asta venind din „înþelepciunea” judecãtorilor.

Niºte cercetãtori londonezi au tot scormonit dupã genele omeneºti ºi au dat de aceea care ar creºte riscul îmbolnãvirilor de afecþiuni cardio-vasculare la femei. Sperãm ca aceastã genã bezmeticã sã nu existe în trupul Alinei Gorghiu, ca nu cumva copreºedinta PNL-ului sã posede boala de inimã taman acum, cînd se luptã din rãsputeri sã provoace alegerile anticipate!

Sãrmana deputatã ºi fostã pupilã a lui Trãienicã este obligatã de procurorii care o ancheteazã sã plãteascã o cauþiune de 5 milioane de lei. Doamna fost-ministreasã se bate, însã, cu capul de toate gardurile, cerînd clemenþã, fiindcã, zice ea, abia are bani sã-ºi plãteascã chiria de cîteva mii de euro la cuibuºorul sãu de lux, umbrit de stejarii din pãdurea ce stã pavãzã Jandarmeriei. Doar cã blonda Udrea pãrea cã joacã rolul principal în remake-ul numit „Artista, dolarii ºi... manglitorii”!

Din pricina cumplitei tragedii petrecute la clubul din fosta fabricã „Pionierul”, în ultimele zile, toate localurile ºi pãduchelniþele din Centrul Vechi au fost bîntuite doar de fantome, întrucît nici dracu’ nu s-a mai aventurat peacolo. Partea nasoalã, vorba unui tuciuriu, e cã, din aceastã pricinã, agenþii Poliþiei Locale au intrat în ºomaj, întrucît, în „zilele bune”, aceºtia despãrþeau o mulþime de bãtãuºi pe care trebuiau sã-i ducã la secþie, iar pe unii „consumatori” de nãdejde îi trimiteau acasã lemn de beþi.

Domnul Tiberiu Niþu, procurorul general, a anunþat cã s-a pornit urmãrirea penalã împotriva proprietarilor Clubului Colectiv. Zice dînsul cã dacã vor fi gãsiþi vinovaþi, cei 3 patroni vor intra la mititica pe viaþã. Faþã de cîþi oameni au murit ºi de cîþi se chinuie încã prin spitale, nu ne mirã.

Printre alte gesturi care sã-l facã iubit de popor, Klaus Iohannis ia decorat post-mortem pe Adrian Ruginã ºi Claudiu Petre cu Ordinul Naþional „Pentru merit”, fiindcã ºi-au sacrificat viaþa, încercînd sã salveze victimele de la „Clubul Groazei”! Nervos afarã din cale de felul sãu, antrenorul Liviu Petrache ºi-a chelfãnit neomeneºte un elev. Legenda spune cã bãtaia administratã unui puºti de 16 ani de la CSM Iaºi ar fi din pricinã cã bãiatul, împreunã cu alþii, s-ar fi dus, pe timpul nopþii, sã consume chiflele cu carne tocatã de la McDonald’s. Dar omul nu s-a oprit doar la imberbul Codrin Tiriºcã. Mîncîndu-l palmele, i-a plesnit, apoi, pe toþi cei care se aflau pe un întreg etaj. Mãi, sã fie,

ãsta e mai dihai ca Maciste!

Ca o ultimã dorinþã, Regina Maria a cerut ca, atunci cînd îºi va da sufletul, inima sã-i fie depusã în capela Palatului de la Balcic.

Din pãcate, bulversãrile istoriei au „gonit” biata inimã regalã, mai întîi la Bran, iar apoi la Muzeul Naþional de Istorie. Cum Regele Mihai a cerut autoritãþilor ca inima bunicii sale sã fie mutatã în Castelul Peliºor, aflãm cã, zilele trecute, acest lucru s-a ºi întîmplat.

Mircea Lucescu, ºi-atunci cînd cîºtigã cu scorul de 4-0, înjurã arbitrii. Mai nou, antrenorul s-a plîns de Ovidiu Haþegan, care a arbitrat meciul dintre ªahtiorul lui ºi Malmo. Ei, asta e cu ai noºtri!

Iatã cã Internetul din Republica Moldova a dat în vileag niºte filmãri cu o partidã de amor a fostului premier din Chiºinãu, Vlad Filat. Ni se pare prea de tot sã te bagi pînã ºi sub plapuma oamenilor, pentru a-i surprinde cînd fac dragoste!

Miliardarul Ion Þiriac a fost acuzat, în Spania, de evaziune fiscalã. Se spune cã fostul mînuitor de rachetã de tenis ar fi realizat, la Turneul de la Madrid, un profit de 34 de milioane de euro ºi cã nu ºi-ar fi plãtit corect taxele. Bã, nene, dacã nici la banii ãºtia nu-þi plãteºti obolul, eºti prea de tot!

Nu ºtiu cum naiba se face cã, în perioada comunistã, din minele noastre se extrãgeau cãrbuni în cantitãþi suficiente ºi profitabile. Acum, dupã surogatul de revoluþie din 1989, numeroase mine s-au închis, ultima fiind cea de la Petrila, aruncînd ortacii în ºomaj ºi în foame. Bravo, „rivoluþie”, ai distrus totul! Neþinînd cont de marea nenorocire produsã, sãptãmîna trecutã, la „clubul morþii”, Rãzvan Burleanu, acest papiþoi cu niºte funduri de sifoane pe post de ochelari, a hotãrît sã nu amîne evenimentele sportive programate în zilele de doliu naþional, aceastã decizie avînd ca explicaþie considerentele financiare. Dupã mintea acestui individ, care n-are nici o legãturã cu fotbalul, a fost de ajuns ca sportivii sã poarte o banderolã neagrã. În schimb, din „puþul gîndirii” sale, a expectorat ideea ca doliul sã se þinã pînã la finele anului. Sãracul de el! Chiar dacã a fost scoasã din competiþia campioanelor de rusoaica zbierãtoare ªarapova, Simona Halep a rãmas pe locul al doilea în topul WTA. Gurile rele spun cã norocul ei a fost faptul cã jucãtoarele de sub ea au dat-o, ºi ele, în barã. Mã rog, în fileu!

Sîntem impresionaþi pînã la lacrimi de faptul cã Anca Badiu (cine o mai fi ºi asta?) povesteºte cum a fost agãþatã în parc de iubitul ei, Ionuþ, printr-o abordare ultramodernã: luatul la miºto.

Din povestirea ei reiese cã tipul s-a luat de cãþeluºul ei, Bijou, o stîrpiturã cu urechi ca de mãgar, ºi, de-aici, dragoste mare. Aceastã întîmplare poate deveni o pildã pentru junele singure: ieºiþi cu potãile în parcuri, ca sã vã procuraþi perechea!

Aflãm cu veselie cum Rãzvan Simion, prezentatorul matinalului de la Antena 1, îºi sparge toate cîºtigurile, ca sã nu ajungã chel. Sãracul om - ne informeazã presa cea interesatã de soarta firelor lui de pãr - trece prin spaime nemaiîntîlnite cã o sã-ºi piardã toatã podoaba capilarã

ºi, în plus, e îngrijorat ºi cã puþinii peri ce i-au mai rãmas dau sã albeascã! De-a dreptul captivant!

Potrivit unor studii fãcute de americani, oja ar avea influenþe negative asupra organismului uman. Cicã lacurile de unghii conþin trifenilfosfat, substanþã care ar produce tulburãri endocrine grave. Te pomeneºti cã de-aci încolo cuconiþele îºi vor da pe unghii cu cremã de ghete, despre care americanii din cercetare încã nu ºi-au spus cuvîntul!

Imprudenþele aduc, de multe ori, mari nenorociri. Aºa s-a întîmplat în comuna Solca, unde un bãieþel de 7 ani a pus mîna pe o armã artizanalã, adusã din Italia de tatãl sãu, ºi i-a tras un glonþ în cap frãþiorului mai mic. Cum autorul faptei e un biet copilaº, el nu va fi pedepsit nicicum, cel mult, va merge la un psiholog, care, de bunã seamã, o sã-i spunã în termeni ºoptiþi cã nu trebuia sã facã aºa ceva.

Amintirea tragediei, însã, îi va însoþi toatã viaþa pe pãrinþii sãi, care vor rãmîne obsedaþi de fatala lor neglijenþã.

Manelistul Adrian Minune, impresionat de tragedia de la Clubul Colectiv, a declarat speriat: „ªi eu cînt prin cluburi. Puteam sã fiu acolo!”. Mãi, Minune micã, lãsînd aceastã cumplitã nenorocire deoparte, tu nu prea aveai ce cãuta acolo, fiindcã-n sala cu pricina se cînta rock! Aflãm de la domnul Varujan Pambuccian cã noi, românii, ne aflãm pe locul al treilea în lume la competitivitatea comunicaþiilor. Laudã mare, n-avem ce spune; reiese chestia, în subsidiar, cã sîntem daþi naibii în a comunica lucruri. Chiar a turna, fie vorba între noi. La civilizaþie, sau la trai bun, nu eram pe primele locuri!

Se pare cã faimosul cuplu politic Gorghiu-Blaga þipã pe la toate uºile cã ar dori alegeri anticipate, doar cã, în realitate, pe cei doi nu i-a interesat decît dispariþia din funcþie a premierului Ponta ºi, în nici un caz, intrarea la guvernare. Cã, deh, acolo e de treabã, nu de dat din plisc! În altã ordine de idei, totuºi, ei nui mai pot pãcãli pe oameni la fel de uºor ca pînã acum, cãci „ghinion, þara s-a trezit din somn”!

Aflaþi la plimbare, cu distrugãtorul „Lassen”, prin Marea Chinei, americanii au primit un protest de la bãieþii cu ochi oblici. Numai cã secretarul american al Apãrãrii, Ashton Carter, le-a transmis acestora cã ei or sã navigheze ºi or sã opereze oriunde vor! Nu ne mirã, cã doar îi vedem pe tot mapamondul. Deh, sã nu pãþeascã vreun bucluc, adicã sã nu se rupã, dacã se-ntind prea mult!

Ca sã nu dea bot în bot cu avioanele lor sofisticate, forþele aeriene americane ºi cele ruse au efectuat un antrenament comun în Siria. Adicã echipajele cu pricina s-au apropiat la o distanþã minimã (5.500 de metri), stabilind o frecvenþã pentru schimbul de informaþii. Se spune cã piloþii s-au înþeles între ei (în esperanto), dupã care au plecat... „acasã”: ruºii la baza din Siria, iar americanii la cea din Qatar! Joi seara, televiziunea România TV ne-a bãgat în sperieþi.

Maeºtrii detectivi de la acest post, în frunte cu madam Creþulescu, au descoperit prezenþa, printre protestatarii din Piaþa Universitãþii, a unor agenþi ruºi! Iatã cum acest post, ca întotdeauna de altfel, se dã de ceasul decesului sã ne livreze niºte informaþii aiurea-n tramvai, de dragul spectaculosului ºi al audienþei. Cei de-acolo s-au gîndit, probabil, la „agenturili” lui Ceauºescu.

CIRCE DIN FERENTARI

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

A t i t u d i n i P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE „Cãci athanasic au sunat mii surle...“ „În ierarhia fabulosului intelectual românesc, populat, eroic, cu semizei ºi zei, ierarhie dominatã de saturnianul Eminescu, în Olimpul nostru literar prezideazã - Jupiter tonans al liricii moderne - Ion Barbu, principiu poetic, Dan Barbilian, simbol al ºtiinþei, elevat exemplu de sintezã superioarã a Numelui cu Numãrul”... Aºa îl caracteriza pe acest mare poet Romulus Vulpescu, în prefaþa Poeziilor apãrute la Editura „Albatros”. Dar, cea mai plasticã imagine ne-a dat-o George Cãlinescu, în frazele sale baroce: „Fizionomie personalã de om al soarelui de calcaruri, înaintare de kurd descãlecat. Un nu ºtiu ce nomad în pupilele boabe de strugur veºted. Liniile feþei anguloase, ochii vegetali, sporiþi într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundaþi în vis, ai omului ce doarme cu pleoapele întredeschise”. În muzica româneascã, din ce în ce mai mulþi creatori îi tãlmãcesc poeziile, cînd abstracte, precum „geometria sãbiilor trase în Alexandria”, de o frumuseþe numericã, orficã, la fel ca „dreptele simple”, cînd luminos colorate, cu o esenþã vivifiantã, preluînd creator lumea lui Anton Pann ºi pe aceea a unei arte folclorice româneºti, care apare ca o transgresie geograficã între Est ºi Vest. Paul Constantinescu a tãlmãcit cu multã expresivitate Riga Crypto ºi Lapona Enigel, iar Nicolae Brînduº Domniºoara Hus. Octav Nemescu îi închinã o cantatã, intitulatã Secol, în timp ce aspectele orientale, uºor exotice, ale liricii lui Ion Barbu îºi gãsesc un corespondent sonor în baletele lui Jora, sau în acea suitã, deosebit de inspiratã, a lui Theodor Grigoriu, Variaþiuni pe o temã de Anton Pann. Într-o oarecare mãsurã, ele pot fi întîlnite ºi în modurile cromatice enesciene, sublim materializate în Sonata a III-a pentru vioarã ºi pian, precum ºi în alte lucrãri ale „Orfeului moldav”, ce narcotizeazã pãdurile.

Aurel Stroe a fost atras, în ultimul timp, de muzica electronicã. Altfel spus, cîteva dintre opusurile sale se înscriu în aºa-zisul Tape-music - lucrãri pe care le putem asculta numai la nivelul discului ºi al benzii de magnetofon, deoarece sunetele sînt produse prin dispozitive electronice. Dupã un prim studiu electronic realizat în

TABLETÃ DE SCRIITOR

Am scris...

Am scris ceea ce am crezut cã face parte din existenþa mea personalã, adicã am reflectat la cum merge bãtaia vîntului cînd acesta îºi aruncã de la gît salba de mãtãnii, semãnînd în jur iarbã grasã de mir pentru iertarea pãcatelor, cã am ajuns sã nu ne mai recunoaºtem semenii copleºiþi de necazuri. Fiecare om are pãrþile lui de viaþã, de drum pe care merge spre un scop anume, deºi acesta nu existã decît pînã la un punct... ªi scriu despre ei ca despre puii de rîndunicã, din cuibul de pe peretele magaziei mele... Doamne, ce fiinþe! Ce ochiºori calzi, plini de zboruri infinite... Mã uit la ei ºi nu mã mai satur privindu-i. Îmi vine sã plec, pe dealuri cu teii în floare, dupã fete cu coroniþe pe cap, împletite din albine, ºi cu bluze de aur-argintiu pe ele... Mã podidesc amintirile despre þãranii mei, aflaþi la prãºit, sau mergînd la bisericã, de Paºti, pregãtiþi parcã pentru nunþi cu mirese în rochii de nalbã mov ºi miri cu ochi de nucã-n cozonac, cãlãrind voniceºte gînduri de iubiri curate pentru noaptea Învierii. ªi uite-aºa mã trezesc cã-mi dau în ghioc cu flãcãri de pepene roºu, îmbrãcat în jupã de ploi, cu friguri de noapte de sînziene, cinstind un pahar de rouã cu herghelii de cai de cimbriºor ºi limbã de bursuc, în coliba

CIOBURI DE GÎNDURI Iubiþi prieteni, viaþa poate îmbrãca haine de carnaval, dar adevãrul va rãmîne veºnic în haina albã a botezului. Cu alte cuvinte, adevãrul va rãmîne etern în slujba celui mai valoros reper moral: viaþa, aºa cum este ea, dincolo de scenarii ºi îmbunãtãþirea iertãrii. Nu cã iertarea nu ar avea valoarea ei moralã, ci, doar cã adevãrul transcende ºi aceastã frumoasã virtute umanã.

Aºadar, ceea ce este... este, ceea ce a fost a fost.

Adevãrul va cuprinde aceastã realitate, aºa cum o radiografie va evidenþia realitatea de dincolo de percepþiile noastre vizuale. Pornind de la aceastã paradigmã, însã, trebuie, cu necesitate, sã aºezãm toate cele ale noastre în logica adevãrului ºi a bunului-simþ. Legea trebuie sã fie lege, separaþia puterilor trebuie sã fie expresia celui mai

Danemarca, Aurel Stroe a dat naºtere unei prime opere româneºti de acest gen - De Ptolomei, pe versuri de Nichita Stãnescu – iar, mai nou, a compus poemul electronic Cãci athanasic au sunat mii surle, avînd la bazã versurile lui Ion Barbu, din admirabila poezie Bãlcescu trãind.

Afinitatea dintre Aurel Stroe ºi Ion Barbu este evidentã, fiindcã primul relevã, în ultimii ani, o deosebitã atracþie pentru corelaþia dintre muzicã ºi matematicã. Pe de o parte, în acest omagiu, de o grandoare austerã, la fel ca figurile alungite din pictura byzantinã, sau cele spaniole, semnate de El Greco, se resimte o expresie nudã, interiorizatã, antiromanticã, relevînd o artã sonorã redusã la esenþã ºi, adesea, strãbãtutã de o nuanþã mai stranie. Nu e cazul sã analizez procedeele tehnice, þin doar sã subliniez cã Aurel Stroe, împreunã cu maestra de sunet Florica Dimitriu ºi cu preþiosul concurs al sopranei Virginia Mînu, a alcãtuit o bandã de o nobilã expresivitate, la un înalt nivel de mãiestrie, prin care Radiodifuziunea noastrã poate privi de la egal la egal farã exagerare! - realizãrile altor Radiodifuziuni, din þãri cu o bogatã tradiþie. Lucrarea cucereºte, în primul rînd, prin puternica forþã emoþionalã. Nu lipsesc îmbinãrile neomodale, asimetria ritmicã totalã, efectele timbrale neaºteptate, cu care Aurel Stroe ne-a obiºnuit în creaþii precum: Arcade, Canto ºi Laude. Important este cã aceastã operã muzicalã nu e un simplu ºi gratuit experiment, ci o artã care încorporeazã seve adînci ale fondului nostru tracic. Oricine o ascultã va desluºi intonaþii populare româneºti, sunete de bucium, timbre de nai, cu multe ecouri ºi cu semnificaþii multiple. Toatã aceastã compoziþie este, de fapt, o muzicã de fond pentru poema ,,Bãlcescu trãind”: Leagãn amar, sãracii mei Bãlceºti!

Lut simplu smãlþuit ca ºi o canã, Pe Topolog culcat nu mai boceºti Azi inima dintîi republicanã.

A Lui! Cãci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cascã. Sar sigilii. ªi peste un fãcut, absurd regat, Un palid oaspe calcã, din Sicilii.

DORU POPOVICI pãdurarului, cu flori de jintiþã pe ramurile fagului, de la oile din preajmã, sub un cer cu gust de limonadã. Aºa e vara, cînd ceasul dã în strechea gãinilor betege de secetã ºi blînde sub aripi, ºi cînd, în clipele de melancolie, o iau cu ticãitul la þambal, cu gîndul la amfora iubirii. ªi iatã cã-mi vine sã zic: cireºe coapte cad smîntînite prin iarbã, berzele îºi numãrã puii pe buza cuibarului împletit printre firele de curent electric, copacii dau semne de obosealã, amintindumi parcã de ciclul vieþii ce se va termina curînd, pentru ca un altul sã înceapã, de îndatã ce mustul iernii se va risipi în viroage cu miros de ceapa ciorii – ºi, tot aºa, mereu de la capãt... Doamne, mã simt ca melcul care se strecoarã pe pajiºti, purtîndu-ºi în spinare casa, cu acoperiºul de pe care tabla a ruginit de prea multele ploi abãtute asupra lui, dar, sãrmanul, se tot urcã pe un dîmb de pãmînt, sãpat de cîrtiþe, sub strune de troscot cu arcuº de doinã verde, fãrã sã ºtie cã, într-o zi, va cãdea brumã groasã, neguri, apoi ninsori, de Moº Crãciun, stropite cu vinars, de se moaie þurþurii la streºini... ªi viaþa bate la porþile sufletului, cu tobe de fãinã albã, în continuã schimbare, cu glas de cuc ºi iubire de ploi raºchetînd faguri de rouã. Iatã de ce am scris aceste rînduri: sã se ºtie cã existã atîta aluat de soare în covata cerului, încît din fiecare bob rãsare un grãunte de lume aparte.

ION MACHIDON, Preºedintele Cenaclului „Amug sentimental”

înalt rafinament spiritual, iar noi, slujbaºii cei mai drepþi ºi mai harnici ai acestei minuni, pe care o numim România. Ce rost are sã punem poveri nemeritate pe umerii unora dintre semenii noºtri? Nu ne vor folosi nici nouã ºi nici mãcar vrãjmaºilor noºtri. ªi atunci... de ce sã îmbrãcãm haine de carnaval, împotriva spiritului nostru etern? Eu nu am iubit niciodatã mãscãricii ºi nu am crezut niciodatã în ei. M-a fascinat, însã, roata din bãtãtura lui Moº Ion ºi rîºniþa din piatrã a lui Moº Gheorghe, aºa cum m-au fascinat cuvintele lor simple ºi tari ca niºte borne de hotar. Fãrã moºtenirea lor, aº fi avut parte doar de surîsul lui Iuda, la auzul sunetului arginþilor trãdãrii. Doamne, ce se întîmplã cu noi? Doamne, aºazã slujbaºul în umbra stãpînului sãu: POPORUL, iar adevãrul, în lumina sa eternã!

ILARION BOCA

Nicolae Labiº – una dintre „primele iubiri“ ale adolescenþei. Tînãrul emul Corneliu Vadim Tudor avea sã ia cunoºtinþã de opera acestuia citind Antologia, cu coperþi roºii, scoasã de Gh. Tomozei (a cumpãrat-o de la Magazinul Sãtesc din Cherleºti, pe malul Oltului, în vara anului 1965). Ce revelaþie! ªi iatã cã, în octombrie 1996, paºii aveau sã-l poarte spre casa unde a copilãrit marele poet, în Mãlini (jud. Suceava).

Cele douã portrete parcã reprezintã un schimb de generaþii...

MICROSIOANE Excursie Doctore, fii atent: dacã a apãrut ursul, ºi colegul þipã cã e cel mai curajos, i-ai repede pulsul, sã nu fi murit.

Oglinda Lãudîntu-l cu atîta adulare ºi mãrturisind cã nimeni nu l-ar putea cunoaºte mai bine, el voia sã-ºi dezvãluie, de fapt, propriile calitãþi.

Detectiv În cele din urmã, a descoperit cã hoþul de timp se ascundea chiar în el.

Inteligenþã O furnicã le spuse celorlalte: - Cînd þii un viezure de piciorul din spate, iar el încearcã sã fugã, cel mai bun lucru e sã-l dobori la pãmînt.

Caracter Fãcîndu-ºi operaþie esteticã, a fost recunoscut doar prin apucãturi.

VASILE BÃRAN

Maxime ºi reflecþii * * * Dacã ar începe Al III-lea Rãzboi Mondial, femeile ar primi puºti, iar bãrbaþii ar primi puºtoaice! * * * Viaþa nu se mãsoarã în numãrul de respiraþii pe care le aveþi, ci în momente care îþi taie rãsuflarea.

Pag. a 5-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

SCRISOAREA SÃPTÃMÎNII

domniei-sale au contribuit mulþi dintre cei pe care Stimatã Redacþie, Stimatã domniºoarã Lidia Vadim Tudor, i-a ajutat. Aici se poate cita dictonul: ,,Nici o Sã ºtiþi cã, în Þara de Sus a Moldovei, mai precis în satul Mãriþeia Micã, judeþul Suceava, aveþi, în persoana mea, un vechi ºi fidel cititor. Înainte de apariþia îndrãgitei reviste ,,România Mare”, am citit, timp de mulþi ani, o altã publicaþie valoroasã - ,,Sãptãmîna culturalã a Capitalei” (pãcat cã, la un moment dat, a dispãrut…) – unde unul dintre condeierii cei mai talentaþi ºi incisivi era regretatul Corneliu Vadim Tudor.

M-a durut enorm plecarea dintre noi a celui supranumit Tribunul. La dispariþia prematurã a

faptã bunã nu rãmîne nepedepsitã”. Trist, dar adevãrat!

Mã bucurã faptul cã aþi preluat conducerea revistei ºi vã urez mult succes! Sînt încîntat cã nu aþi renunþat la rubrica ,,Sãptãmîna pe scurt”, la caricaturi (în opinia mea, ar trebui ceva mai multe) ºi la rebus.

Adresez un apel cititorilor fideli: fiecare dintre ei sã determine alþi 2-3 cunoscuþi sã cumpere revista noastrã de suflet.

Sînt alãturi de ,,România Mare”!

Cu deosebitã stimã ºi respect, KOLEA KURELIUK

Spuneþi ºi generaþiilor viitoare!

Spuneþi-le ceea ce trebuie ºi voi sã ºtiþi: noi nu sîntem un popor de criminali! Este vorba, aici, de cei ce mint cu înverºunare în legãturã cu faptul cã România ar fi, dupã unii, a doua, dupã alþii, a zecea þarã din lume responsabilã de sãvîrºirea Holocaustului. Adicã a acelei manifestãri instituþionalizate, care a dus la moartea cîtorva milioane de evrei (ºi nu numai a acestora). Celor ce încã mai cred în asemenea baliverne, le atragem atenþia cã sînt evenimente pe care noi le-am trãit în perioada interbelicã, ºi noi nu putem fi minþiþi.

De aceea, este de datoria noastrã sã spunem adevãrul despre Poporul Român, care a manifestat dintotdeauna o rarã amiciþie ºi deplinã toleranþã faþã de minoritãþile naþionale.

Ideea atacãrii acestui subiect ne-a venit dupã ce am citit, din nou, niºte articole de presã, cu privire la aceastã minciunã cutremurãtoare. Ele au fost publicate la 25 august (,,Despre holocaustul în România”), la 14 ºi 18 septembrie (Mesaj din New York) ºi la 5 octombrie (pe Internet).

Din conþinutul lor am vãzut repetatã ºi acea minciunã gogonatã, cum cã la noi s-ar fi comis un holocaust. Începem cu concluziile, ca sã fie clar despre ceea ce vorbim: 1. Nu a existat nici un holocaust în România.

Cititorii care întîlnesc asemenea scrieri, sã ºtie cã nu sînt adevãrate.

2. Organele de Stat de orice categorie, pînã la implicarea Preºedenþiei sau a Guvernului, sã scoatã din componenþa instituþiilor Statului Român orice asociaþie sau organizaþie care susþine o asemenea idee ºi s-o îndrume cãtre ONG-uri sau alte structuri similare, care nu beneficiazã de subvenþii de la stat.

3. Ministerul Învãþãmîntului sã interzicã folosirea manualelor de Istorie care vorbesc despre un holocaust în România.

4. Istoricii ºi oamenii de culturã care susþin o astfel de aberaþie sã cerceteze cu atenþie ºi responsabilitate cele declarate de noi. De unde ºi pînã unde ºi din ce calcule alambicate reiese cã România ar avea o asemenea vinã abracadabrantã? Asta, tocmai în condiþiile în care se poate dovedi cã, la noi, nu a avut loc nici un holocaust ºi cã, la fel cum am procedat cu cei de alte etnii, ºi evreii din România au fost trataþi cu prietenie.

5. Sediile în care se comemoreazã victimele unor asemenea crime abominabile sã fie privite cu respectul cuvenit. Dar, încã de la intrare, sã fie precizate corect atît cauzele, cît ºi vinovaþii.

Iatã ºi justificarea celor arãtate mai sus. ªtiam cã matusalemicul (azi) ºef al organizaþiei care se ocupã cu urmãrirea celor ce au comis crime grave antievreieºti, este transilvãnean. Nu ºtiam, însã, locul exact de unde provine. Acum am aflat cã este din Sighet, deci, din zona ocupatã, în acea vreme, de horthyºti, ei fiind aceia care l-au trimis, printre mulþi alþii, la Auschwitz. Din fericire, acest lucru s-a întîmplat în anul 1944, atunci cînd

trupele sovietice se apropiaserã de oraº, ºi care, ca atare, l-au salvat. Dar dumnealui îi acuzã, fãrã menajamente, pe români, minþind cã noi, ca popor, am fi vinovaþi de acea tragedie.

Nu avem suficient spaþiu pentru a arãta eforturile lui Ion Antonescu pentru a opri trimiterea evreilor din România în lagãrele de exterminare naziste. Dar o vom face. Ne referim, pentru moment, la amintirile unuia dintre colegii noºtri, începînd încã din perioada dictaturii legionare.

Mai întîi, însã, o precizare, referitoare la punctul 1. În numeroase scrieri se vorbeºte de faptul cã aceia care încercau sã scape de trimiterea lor la moarte (de ordinul sutelor de mii), din nordul Transilvaniei sau din Ungaria, treceau în mod ilegal graniþa care separa nordul Transilvaniei de restul României. Dupã care erau cazaþi, dupã caz, la rude, prieteni, sau la cunoºtiinþe. Iar cei ce nu aveau alte posibilitãþi erau trimiºi în lagãrul de la Tîrgu Jiu, destinat antifasciºtilor, care fusese creat cu scopul de a-i liniºti pe fasciºtii germani cu funcþii în þarã (în frunte cu ambasadorul Germaniei, Manfred von Killinger, ºi cu însãrcinatul Reichului cu trimiterea evreilor la Auschwitz). De aici, aceºti oameni erau dirijaþi apoi, dupã posibilitãþi, spre Constanþa, pentru a fi transportaþi cu nave în Palestina. De unde, o legitimã întrebare: Crede cineva cã, pentru a scãpa de Auschwitz, oamenii aceºtia fugeau dintr-o þarã în care se practica holocaustul într-o alta cu o politicã similarã?

Unul dintre membrii grupului nostru îºi aminteºte cã, încã din perioada legionarã, pãrinþii lui au ajutat-o pe o prietenã evreicã, pentru a o feri de anumite procedee ale legionarilor, cum ar fi confiscarea unor mobile de valoare. Aceasta i-a adus acasã o mini-orgã (colegul nostru a fost de faþã la transport), obiectul, deosebit de valoros, fiindu-i returnat proprietarei, dupã mãtrãºirea legionarilor de cãtre Ion Antonescu. Dupã cîþiva ani, în vara anului 1944, fiind în vacanþã la þarã, autorul acestei relatãri povesteºte cã, într-o zi, i-a fãcut o vizitã la Tîrgu Jiu unchiului sãu, care era comandantul lagãrului din localitate. (I-a dat numele într-o scriere privind acest lagãr). Acesta tocmai se afla într-o discuþie cu subalternii sãi, pentru trimiterea la Constanþa a ultimilor evrei pe care-i mai avea în lagãr (200-300 de persoane, ce urmau sã fie expediate pentru îmbarcare, pe o navã cu destinaþia Palestina). Pînã atunci, colegul nostru nu aflase de acest lagãr ºi nici cã acolo erau evrei.

Pentru noi, o astfel de mãrturie este îndeajuns pentru a arãta cã în România nu a fost holocaust.

Dacã va fi nevoie, vom reveni cu date suplimentare, inclusiv cu dovezi privind atitudinea lui Ion Antonescu faþã de acele evenimente. Sperãm cã tot ceea ce am arãtat în aceste rînduri este suficient, astfel încît autoritãþile sã ia mãsurile cuvenite pentru a soluþiona cerinþele noastre. Iar dacã nu, vom reveni cu alte date, greu de contestat.

PRIETENII LUI NOSTRADAMUS

1986, Stadionul Steaua. Corneliu Vadim Tudor ºi George Mihãiþã

NEDREAPTÃ TINEREÞE Aveam 20 de ani. Eram fericit ca sîngele, ca pragurile de apã, ca aurul Rinului...

Adio, dascãli sobri, eu nu vã mai ascult vã veþi gãsi, desigur, o victimã mai bunã nedreaptã tinereþe, puteai sã þii mai mult escurialul verii se nãruie-n furtunã De dorul tãu cocleºte argintul în oglinzi iar edecarii cîntã la rîu Ave Maria tu pîrjoleºti cireºii în timp ce te desprinzi ºi-mi umpli cu cenuºã de îngeri veºnicia.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Cugetãri ºi maxime celebre despre politicã ºi democraþie * Guvernarea este o mare invenþie, prin care toatã lumea se chinuie sã trãiascã pe cheltuiala altora.

(Frederic Bastiat) * Nici o viaþã, nici o libertate ºi nici o proprietate nu sînt în siguranþã atîta timp cît forul legislativ este în sesiune. (Mark Twain) * Un guvern suficient de mare încît sã-þi dea tot ce ai nevoie este suficient de puternic sã-þi ia tot ce posezi.

(Thomas Jefferson) * Eu cred cã o þarã care încearcã sã prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stînd într-o gãleatã, încearcã sã se ridice tragînd de mîner. (Winston Churchill) * Dacã nu citeºti ziarele, eºti neinformat, dacã le citeºti, eºti dezinformat. (Mark Twain) * Democraþia trebuie sã însemne mult mai mult decît doi lupi ºi o oaie care voteazã ce sã mãnînce la cinã.

(James Bovard) * Ajutorul extern trebuie înþeles ca un transfer de bani de la oamenii sãraci din þãrile bogate cãtre oamenii bogaþi din þãrile sãrace. (Douglas Casey) * Dacã crezi cã sistemul de sãnãtate este scump acum, stai sã vezi cît va costa cînd o sã fie gratuit! (P.J. O’Rourke) * În general, arta de a guverna constã în capacitatea de a lua cît mai mulþi bani de la o parte dintre cetãþeni pentru a o da altora. (Voltaire) * A vorbi nu costã mult, în afarã de cazul cã asta o face Parlamentul. (Anonim) * Rãul inerent al capitalismului este împãrþirea inechitabilã a bogãþiilor. Binele inerent al socialismului este împãrþirea echitabilã a sãrãciei. (Winston Churchill) * Ceea ce îi trebuie acestei þãri sînt mai mulþi politicieni fãrã loc de muncã. (Edward Langley)

Pag. a 6-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici Oglinda libertãþii (3) Turnul de Fildeº Ianuarie 2012. Dupã 1989, cele douã capete împuºcate s-au reîncarnat, s-au multiplicat ºi stãpînesc în Palat.

Puterea, avînd la bazã originea satanicã a urmaºilor lui Lucifer, nu încape nici o îndoialã cã nu a ales credinþa creºtinã a Mîntuitorului Isus Christos, ci a strîns comori pe pãmînt, bogãþii cîºtigate necinstit, pe care le-a mistuit sufletul. Cine a citit „Istoria Diavolilor“, dupã Talmud, ºtie cã omenirea provine din îngeri ºi demoni, din care s-au nãscut cei buni ºi cei rãi. Ultimii s-au instalat în Palat, promiþînd cã toatã lumea „VA TRÃI BINE!“. De bine ce a trãit, mulþimea, de cîteva zile, e adunatã în Piaþa Revoluþiei, cere demisia Guvernului ºi, mai ales, a preºedintelui, „înarmatã“ cu steaguri, cu sicriu, colivã, popã, spînzurãtori, de care atîrnã pãpuºi cu chipul preºedintelui. Bãtãi cu Poliþia, debandadã, dar Puterii nu-i pasã (e vorba de ianuarie 2012 – nota red.).

Ascunsã în Turnul de Fildeº, priveºte cu nepãsare vacarmul aºternut la picioarele ei, cu sfidare, neintervenind pentru calmarea spiritelor.

Piaþa Revoluþiei a devenit o imensã scenã unde, fãrã întrerupere, se scandeazã JOS! ªi se strigã lozinci emblematice, creative, emoþionante, amuzante, izvorîte din suflete chinuite. În Piaþa Revoluþiei, printre manifestanþi s-au remarcat naistul Gh. Zamfir, actorul Mircea Diaconu. jurnalistul Sorin Roºca Stãnescu, iar, din pãcate, de la actorul Emil Hossu, care a spus cã „indiferenþa este esenþa lipsei de umanitate“, a rãmas Testamentul sãu pentru popor. La 2 –3 zile dupã manifestaþie, de pe scenã a trecut pe un alt tãrîm.

Baba Iarna ºi-a pus ºi ea amprenta pe þarã, intrînd în drepturile ei legitime ºi aºternînd un strat gros de zãpadã - bunã pentru agriculturã, pacoste pentru ºosele.

Domnul prim-ministru a luat o lopatã, a dat „exemplu“ de hãrnicie, a împãrþit ceai cald ºoferilor ºi s-a plimbat cu elicopterul pentru a vedea starea drumurilor. Pãcat cã n-a vãzut pînã acum starea Naþiunii, în urma ciuntirii veniturilor, ºi aºa destul de precare.

Pentru stãpînii vremelnici, România s-a trezit într-un vîrtej ameþitor, ecoul gîndurilor milioanelor de oameni urcînd spre Cer, pentru a opri jaful ºi corupþia. În prezent, se criticã vehement perioada comunistã, inculpînd o întreagã generaþie, care a lãsat ca „zestre“ capitalismului o þarã fãrã datorii externe, o þarã care asigura o „bucatã de pîine“ acasã, nu printre strãini, o þarã care nu avea analfabeþi, ridicînd în „slavã“ prezentul care, vreme de peste 20 de ani, sub pretextul tranziþiei, a impus cele mai abjecte mãsuri, menite sã distrugã Industria, Comerþul Exterior, Administraþia, Justiþia, Sãnãtatea, Învãþãmîntul, Sportul etc.

Dacã acum, în „capitalism“, ar „curge lapte ºi miere“, oricine ar avea dreptul sã judece perioada comunistã. Dar aºa... daþi dvs. rãspunsul. Cel drept.

Democraþia din prezent seamãnã cu o pisicã amãrîtã, care, privindu-se în oglindã, se vede tigru.

Dacã n-ar fi aºa, dupã 22 de ani de „democraþie“ n-ar ieºi lumea pe un ger de crapã pietrele, în Piaþa Revoluþiei, zile în ºir, pentru a da jos Guvernul, care nu se mai bucurã de susþinerea populaþiei.

Comentariile, fãcute cu rea-credinþã de diverºi „actuali“, pe seama „epocii de aur“, nu sînt fair-play, un termen sportiv, care determinã raporturile jucãtorului cu coechipierii lui, dar ºi cu adversarii, avînd un apetit iraþional de denigrare a adevãrului, fãcînd o paralelãcontrast între cele douã sisteme, care par a fi douã surori, vitrege, ce-i drept.

30 ianuarie 20l2. Iatã ilustratã, pe micul ecran, imaginea României de azi. În dreapta ecranului, manifestanþii din Piaþa Revoluþiei, pe un ger de - 14°C, îngheþaþi de frig, dar pe care îi încãlzeºte flacãra speranþei cã vor reuºi sã-i dea jos pe asupritori, iar în stînga ecranului - imagini alãturate - într-un restaurant de fiþe din Sinaia, „îmbuibaþii“, în fruntea cãrora se afla reprezentantul Fondului Monetar în România, joacã hora, bãtînd din picioare, prilej care „scoate în evidenþã“ drept martor al „sãrãciei“ domniei-sale pantoful gãurit în talpã. Dupã ce Nicolae Ceauºescu a achitat toate datoriile cãtre F.M.I. ºi Banca Mondialã, refuzînd sã mai plãteascã dobînzi finanþei francmasonice, acesteia nu i-a convenit, deci masonii „nu l-au iertat“. Pentru achitarea acestor datorii, Poporul Român a fost supus la mari

PROSTIA LUI STALIN - EªECUL LUI PUTIN S-a spus ºi se mai spune despre I.V. Stalin cã a fost un mare strateg ºi viclean politician, care la Conferinþa de la Yalta, din 4-11 februarie 1945, a reuºit sã-i pãcãleascã pe Roosevelt ºi Churchill ºi sã instaureze o nouã ordine mondialã… În realitate, nu a pãcãlit pe nimeni. Aliaþii atlantici, sãturaþi de rãzboiul cu Germania hitleristã, s-au folosit de Armata Roºie drept carne de tun pentru ocuparea Berlinului ºi la provocãrile lui Stalin au rãspuns prin Planul Marshall ºi politica economicã ºi militarã a Cortinei de Fier, declanºînd rãzboiul rece, cursa înarmãrilor ºi teroarea atomo-nuclearã, prin bombardamentele de la Hiroshima ºi Nagasaki. Cum au rãspuns Stalin ºi URSS la aceste acþiuni bine dirijate de SUA ºi Europa Occidentalã?... Prin aceleaºi metode utilizate înainte de atacul fascist împotriva URSS, din 22 iunie1941, adicã: propagandã mincinoasã, teroare la nivel maxim, crime politice, lagãre de muncã forþatã, simulacru de justiþie, dirijism economic în favoarea aparatului de stat represiv ºi birocratic, exploatarea la sînge a muncii salariate, construcþii megalitice, dar mai ales prin învrãjbirea naþiunilor aºa-zise socialiste cu cele rãmase în Lagãrul imperialismului anglo-franco-american, care, dupã opinia bolºevicã, era muribund ºi în putrefacþie...

Dupã zeci de ani de confruntãri, Imperialismul în cauzã, folosindu-se ºi de Calul troian Gorbaciov, în anul 1989, a dat lovitura de graþie sistemului mondial socialist. Astfel, teoria stalinistã a omului de tip nou, pritocitã de propagandistul lui Stalin, Andrei Jdanov (1896-1948), s-a dovedit a fi un fiasco, la fel ca multe alte bazaconii puse la cale de dictatorul de la Kremlin ºi de acoliþii sãi. În primul rînd, el, Stalin, a fost orice, dar numai om de tip nou nu! Rãspopit, spãrgãtor de bãnci, conducãtor bolºevic sîngeros în Rãzboiul civil, la Þariþîn, conducãtorul URSS ºi al PCUS (1922-1953), dictator cumplit, care ºi-a înlãturat adversarii prin crime oribile, cu o viaþã de familie dezordonatã, care a dus la eliminarea fizicã a soþiei sale, Nadejda Aleluieva, ºi un îmbãtrînit în rele prin siluirea celor mai frumoase ºi celebre artiste sovietice, vezi cazul Liubov Orlova, interpreta cîntecului „ªiraka strana maia rodnaia...“, în traducere liberã însemnînd „Marea mea patrie în care m-am nãscut“...

Dar de ce îi plãcea lui Stalin aºa de mult acest cîntec

naþionalist, tocmai lui, care voia sã aparã în ochii lumii ca un internaþionalist proletar? Rãspunsul îl aflãm în politica externã a URSS din anii 1939, 1940 ºi 1941. Folosinduse de gogoriþa Revoluþiei mondiale comuniste, care era gata sã izbucneascã în condiþiile agravãrii relaþiilor dintre marile puteri capitaliste, Stalin a apreciat cã sosise momentul ca, prin mijloace diplomatice ºi militare, sã-ºi punã în aplicare planul de refacere a graniþelor fostului imperiu þarist în cadrul URSS. Totul a început prin semnarea înþelegerii de neagresiune între Germania nazistã ºi URSS, la Kremlin, în prezenþa lui Stalin, la 23 august 1939, aºanumitul Pact Ribbentrop-Molotov. Conform acestei înþelegeri, Hitler a atacat Polonia la 1 septembrie 1939, declanºînd al II-lea rãzboi mondial, iar Stalin a atacat statul polonez la 17 septembrie 1939, desfiinþîndu-l, prin încorporarea teritoriilor estice poloneze la RSS Belarus ºi RSS Ucraina. Prin aceastã acþiune, Stalin s-a dovedit, pe termen lung, un prost politician, deoarece a amestecat populaþii diferite catolice ºi ortodoxe, care, sute de ani, s-au urît reciproc ºi consecinþele istorice se vãd astãzi în rãzboiul civil din Ucraina, declanºat de fasciºtii catolici ucrainieni în februarie 2014, cu sprijinul CIA. Dar Stalin nu s-a oprit din paranoia lui ºi, la 30 noiembrie 1939, a atacat Finlanda, cu intenþia de a o anexa la URSS. Rãzboiul de iarnã ruso-finlandez (1939-1940) a fost un dezastru pentru Armata Roºie, comandatã prosteºte de K.E. Voroºilov.

Sute de mii de morþi ºi nici o victorie notabilã. Mareºalul finlandez Mannerheim i-a servit o lecþie usturãtoare lui Stalin, pe care, în paranoia lui, dictatorul de la Kremlin nu a înþeles-o. În cele din urmã, schimbîndu-l la comandã pe Voroºilov cu Mareºalul Timoºenko, URSS, stat agresor, a obþinut un tratat de pace cu Finlanda, prin care i-a smuls acestei þãri nordice, regiunea Karelia, din apropierea Leningradului... asigurînd, în acest fel siguranþa strategicã a oraºului lui Petru cel Mare, cu preþul pierderii prieteniei paºnicului popor finlandez. Pe termen lung, criza finlandezã din 1940 a fost iarãºi o mare prostie din partea lui Stalin. Astãzi, în condiþii total schimbate, Finlanda, stat membru al UE ºi al zonei euro, þine seama de conflictul diplomatic dintre Federaþia Rusã ºi NATO, cauzat de criza ucrainianã, face pregãtiri de rãzboi?! În acest fel, frontiera finlandezã, dintr-una a convieþuirii paºnice cu Federaþia

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Trei, Doamne, ºi toþi trei! Aºa ar fi spus George Coºbuc despre poza de familie care îi reprezintã pe „þãrãniºtii“ Viorel Lis, Ion Diaconescu ºi Radu Vasile, pe vremea cînd conduceau aceastã Þarã. Explicaþie foto: Corneliu Vadim Tudor. restricþii, dar, cel puþin, banii n-au fost risipiþi în vînt, Casa Poporului fiind una dintre martorele sacrificiilor fãcute de respectiva generaþie. Acum, în „democraþie“, datoriile externe se ridicã la cîteva miliarde, ºi nu se ºtie pe ce s-au dus banii. În buzunarele cui au intrat? În sfîrºit, prima victorie a manifestanþilor din Piaþa Revoluþiei: primul-ministru ºi guvernul sãu au demisionat. Dar „vraja“ care continuã sã „ameþeascã“ România tot existã… (va urma) LILIANA TETELEA Rusã, a devenit una a nesiguranþei ºi o ameninþare potenþialã la adresa bazelor militare ruseºti de la Murmansk ºi Arhanghelsk. Dar în anul de foc 1940, Stalin nu gîndea la viitor, ci cum sã mai facã noi rapturi teritoriale, în timp ce la Kunþevo, Liubov Orlova îi ºoptea la ureche cîntecul „ªiraka strana maia rodnaia“. Prilejul de a lãrgi graniþele URSS a venit imediat în primãvara ºi vara anului 1940. La 10 mai 1940, trupele germane au atacat Belgia neutrã ºi au surprins armata englezã ºi pe cea francezã, care au scãpat de distrugere prin retragerea rapidã la portul Dunkerque. Nemaiavînd soluþii de continuare a rãzboiului, Franþa capituleazã la 10 iulie 1940. Dupã acest succes imens, Hitler nu mai are decît un singur duºman serios, Anglia! Pentru a pregãti debarcarea în insulele britanice, aviaþia germanã declanºeazã rãzboiul aerian împotriva RAF. La concurenþã cu Hitler, Stalin încalcã grosolan dreptul internaþional ºi, în 18 iunie 1940, anexeazã Þãrile Baltice: Estonia, Letonia ºi Lituania, pe care le transformã în republici sovietice. ªi pentru ca tacîmul sã fie complet, printr-un rapt teritorial, anexeazã la URSS, la 28 iunie 1940, regiunea Basarabia, parte a României, Þinutul Herþa ºi Bucovina de Nord, de asemenea teritoriu istoric românesc. A fost ultima mare prostie politicã a lui Stalin. Pentru a-ºi justifica aceste crime, gruzinul inventeazã minciuni, susþinînd cã moldovenii nu sînt români, cã vorbesc limba moldoveneascã, la care se potriveºte mai bine alfabetul chirilic ºi, culmea vicleniei, în 1812, ei s-ar fi refugiat de bunã-voie, în massã, în Imperiul Þarist. La trecerea a 26 de ani de la evenimentele din 1989, din URSS, care prin glasnosti ºi perestroika gorbaciovistã au destrãmat colosul aservit Moscovei, minciunile staliniste mai au încã susþinãtori în Republica Moldova. Aceºtia sînt încurajaþi în blasfemia lor de declaraþia lui Vladimir Putin, care considerã Pactul Ribbentrop-Molotov ca un factor pozitiv, care a amînat timp de 2 ani atacarea URSS de cãtre Hitler. Dar aceasta este iarãºi o mare minciunã, fiindcã, pe bazã de documente, s-a demonstrat cã Hitler nu ar fi declanºat al II-lea rãzboi mondial împotriva Vestului, dacã nu ar fi fost asigurat de Stalin în Estul Europei. Nu vrem sã-i dãm sfaturi lui Vladimir Putin ce sã facã ºi ce sã nu facã! Un fapt este însã sigur: refacerea URSS în Secolul XXI dupã idei staliniste nu mai este posibilã. Rãmîne doar nostalgia cîntecului „ªiraka strana maia rodnaia“…

FLORIN IORDACHE

Pag. a 7-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (79) *** POMPADOUR (Jeanne Antoinette Poisson, marchizã de) Favorita lui Ludovic XV Data morþii: 15 aprilie 1764 (la 43 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: Hôtel des Réservoirs, Versailles (Franþa) Înhumatã: Mînãstirea capucinã, Paris (nu mai existã; s-ar fi aflat pe Rue de la Paix nr.3) Dupã 19 ani de „domnie”, epuizatã de viaþa de la Curte ºi de veºnica luptã pentru a-ºi putea pãstra influenþa, marchiza s-a stins, la 43 de ani, cu eleganþa ºi spiritul de organizare cunoscute de toatã lumea. A pus ordine în toate, a recitit testamentul, a împãrþit prietenilor bijuteriile, tablourile ºi bibelourile, a fãcut donaþii mînãstirilor ºi a dat pensii servitorilor.

Apoi, a chemat un preot. Acesta a spovedit-o ºi i-a dorit sã închidã ochii în pace, dar cînd a vrut sã plece, marchiza l-a reþinut, spunîndu-i: „O clipã, domnule preot, plecãm împreunã”. ªi nu s-a lãsat mult timp aºteptatã. În seara zilei de 17 aprilie, pe o vreme cumplitã, cortegiul funerar a plecat spre Paris: 100 de preoþi ºi 24 de capelani purtînd sfeºnice mergeau înaintea sicriului, urmat de 40 de servitori

îmbrãcaþi în veºminte de doliu ºi de 100 de sãraci, cu lumînãri în mînã, pe care vîntul ºi ploaia le stingeau întruna. Oare o fi spus rãposata, sau Ludovic al XVlea: „Dupã mine, potopul?” De la fereastra cabinetului sãu, regele privea cortegiul trecînd ºi se pare cã ar fi exclamat: „Marchiza n-o sã aibã vreme bunã azi, pentru cãlãtoria ei”. „Revenit în apartamentele sale“ – scria contele Dufort de Cheverny în „Memorii – „mai avea încã douã lacrimi mari pe obraji”.

Epitaful doamnei de Pompadour Nu întotdeauna epitafurile sînt gravate pe mormintele celor dispãruþi. Unele, care circulã încã înainte ca persoana respectivã sã moarã, par mai mult epigrame ori satire. Cum e ºi cel al doamnei de Pompadour: «AICI ZACE UNA CE DOUÃZECI DE ANI FUSE FATÃ MARE, CINCISPREZECE ANI COCOTÃ, ªI-ALÞI ªAPTE- MIJLOCITOARE.» *** POMPIDOU (Georges) Om de stat francez Data morþii: 2 aprilie 1974 (la 63 de ani)

FENOMENE BIZARE

E TOT MAI CLAR: EXISTà VIAÞA DE APOI! (9) Retrãirea în comun a vieþii (3) Ted a spus cã îºi dãduse seama cã prietenul lui murise, în clipa în care a vãzut un „ceva“ anume, de mici dimensiuni, transparent ºi fãrã de formã, aidoma unui fum, care îi ieºise din piept. Ceea ce a vãzut l-a ºocat ºi, apoi, surprizele au continuat: ,,Brusc, mã aflam deasupra corpului meu, privind scena de dedesubt. Simþeam miºcare, ca atunci cînd un tren pãrãseºte gara ºi pãmîntul se miºcã, sau cînd eºti într-un tren ºi trenul de lîngã tine se pune în miºcare.

Camera a devenit foarte strãlucitoare în jurul nostru ºi eu am început sã vãd scene fulgerãtoare din toþi anii în care lucraserãm împreunã la Cãile Ferate“.

I-am pus lui Ted cîteva întrebãri despre trecerea în revistã a vieþii, iar el a stat sã se gîndeascã o clipã, dupã care mi-a mãrturisit: ,,Îmi aduc aminte de un eveniment important. Într-o noapte, ne aflam în Illinois ºi verificam niºte vagoane de marfã închise.

Era o noapte foarte rece. Deºi aveam pe mine mai multe pulovere, o pufoaicã, o cãciulã de lînã pe cap ºi mîinile protejate cu mãnuºi groase - tot era îmi era frig. În timp ce inspectam vagoanele, am dat de un beþiv care zãcea în iarba de lîngã tren. Nu era îmbrãcat prea cãlduros ºi nici nu prea avea reacþii nor-

male, chiar dacã îl scuturasem destul de tare, ca sã-l trezim. Era, evident, beat, dar avea probleme ºi cu hipotermia. Mecanicul trenului ne zorea prin staþiaradio, dar i-am explicat cã dupã ce l-am gãsit pe beþiv, am sunat la poliþia localã ºi cã trebuia sã aºteptãm sosirea poliþiºtilor, ca sã ne asigurãm cã omul no sã moarã de frig. În timp ce îmi relata aceastã întîmplare, Ted ºi-a dat seama cît de importantã este compasiunea, dar cã mai importantã este promptitudinea: ,,Mecanicul era foarte furios cã nu l-am lãsat pe individ în plata Domnului, dar, dacã am fi fãcut asta, bietul om ar fi murit“.

Era, evident, o amintire care îl afectase profund. În timp ce vorbea despre retrãirea acelui episod, Ted lãcrima: ,,Mã bucur cã am avut grijã de bãrbatul acela. Toþi spuneau sã-l lãsãm în pace, dar noi nu am vrut. Ar fi murit de frig“.

Întîlnirea unui tãrîm nepãmîntesc, sau „ceresc“(1) Vizitarea unui tãrîm ceresc este unul dintre elementele cele mai comune experienþelor din vecinãtatea morþii. În studiile recente pe marginea acestui fenomen, peste 50% dintre persoanele care au avut

Falsitatea Horoscopului ºi a Zodiacului (4) Cel care are vreun vis sau vreo vedenie cereascã sau înºelãtoare nu o poate pricepe cu uºurinþã dacã nu va avea de la Dumnezeu darul desluºirii ºi al deosebirii duhurilor ºi, mai cu seamã, de nu va întreba pe cel care are un asemenea dar de la Dumnezeu, iar nu prin cãutarea cãrþilor despre tãlmãcirea viselor, care oricît am cerceta nu seamãnã o tãlmãcire cu alta. Despre visele cele înºelãtoare, Sfînta Scripturã spune cã sînt în legãturã cu prorocii mincinoºi, de aceea nici nu se poate vorbi de vise înºelãtoare, fãrã a vorbi de proroci mincinoºi ºi viclenii proroci, care le-au plãsmuit. Aceºti proroci sînt fiii diavolului (F.A. 13;10). Ei au îndrãznit, ºi o mai fac ºi astãzi, prin viclenii ºi nebunii, sã vorbeascã în numele Domnului despre vedeniile cele mincinoase ºi nãscociri viclene ale inimii lor (Iez.18/ Ier. 23;31/ Plîngerile lui Ier. 2; 14/Iez. 13;34 Iez 13;18 Is. Sirah 34; 1-7).

Astãzi, mai mult ca oricînd, s-au ivit tot felul de eresuri ºi proroci mincinoºi care se silesc sã ducã în rãtãcire pe cei binecredincioºi ºi sã-i scoatã de sub ascultarea ierarhiei canonice a Bisericii celei drept mãritoare a lui Isus Christos. Trebuie ºtiut cã, odatã cu

venirea Mîntuitorului Isus Christos, profeþiile adevãrate au încetat, deoarece Apocalipsa, încheind lista canonicã a Sfintei Scripturi, este ultima carte care mai cuprinde descoperiri. Sfinþii pãrinþi fugeau întotdeauna de vise ºi descoperiri, ceea ce nu-i cazul la domnii parapsihologi de astãzi, care se scaldã în vise ºi descoperiri, chiar mesaje spiritiste, ale unor mediumuri, care le atribuie extratereºtrilor, chiar divinului, care nu-i altceva decît Dumnezeul veacului acestuia, diavolul, tatãl minciunii, care este ucigaº de oameni. Acesta este sursa viselor ºi nedumeririlor parapsihologilor.

Literatura care combate oniromanþia este vastã, ea aducînd argumente temeinice privitoare la iluzia posibilitãþii ghicirii în vise a viitorului.

Visele erau tãlmãcite, iniþial, de ghicitori în stele, adesea chiar de monarhi, dar existau ºi ghicitori la îndemîna oricui. Începînd cu Secolul al XVIII-lea, oniromanþia devine o ocupaþie efectiv vulgarã.

Tãlmãcitorul trebuia sã cunoascã o serie de reguli absolut bizare, necesare interpretãrii viselor.

Semnificaþiile scenelor visate se schimbau în funcþie de ora la care apãreau ele.

Cauza: maladia Waldenström Locul: Quai de Béthune, Paris (Franþa) Înhumat: cimitirul din Orvilliers (Franþa) Pompidou a dorit sã-ºi îndeplineascã îndatoririle de preºedinte pînã în ultima clipã. „În familia mea spunea el – te culci doar ca sã mori”. Dar, doborît fulgerãtor de septicemie cînd se afla la Orvilliers, a fost nevoit sã depunã armele. ªi, cu toate acestea, la o zi dupã ce a fost adus la reºedinþa sa din Paris, cînd orice speranþã pãrea pierdutã, a semnat cîteva hîrtii ºi a aprobat Ordinea de Zi a Consiliului de Miniºtri, pe care Pierre Messmer urma sã-l prezideze miercurea urmãtoare, în locul sãu. Vegheat de soþie, de medici ºi de fiul sãu, Alain, a intrat în comã. Oare a mai apucat, într-adevãr, sã-i spunã consilierului sãu, Pierre Juillet, care venise sã-l vadã: „Trebuie sã continuaþi ceea ce am fãcut eu din 1958 pînã acum“? La ora 21.55, Palatul Elysée dãdea publicitãþii un comunicat laconic: „Preºedintele Republicii a decedat la 2 aprilie 1974, la ora 21.00. Semnat: prof. Jean Vignalou”.

Boala puterii În mod ciudat, maladiei Waldenström, o formã foarte rarã de leucemie (un caz la 250.000 de persoane), i-au cãzut victimã, în 6 ani, nu mai puþin de 4 ºefi de stat: Georges Pompidou ( 1974); Houari Boumedienne ( 1978); Golda Meir ( 1978); ºahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi( 1980). (va urma) ISABELLE BRICARD o experienþã în apropierea morþii spun cã, în timpul episodului, au intrat într-un tãrîm ceresc, sau întrun loc nepãmîntesc. Cînd li s-a cerut sã dea descrieri amãnunþite, rãspunsurile lor au fost surprinzãtor de asemãnãtoare. Iatã cîteva relatãri ale unor persoane care au avut experienþe în apropierea morþii, pentru a vã da seama cum se raporteazã ele la experienþele morþii împãrtãºite: ,,Treceam printr-un tunel foarte strãlucitor, înaintînd plin de încredere, chiar dacã nu vedeam nimic altceva decît luminã; nu puteam sã vãd nici mãcar unde pun piciorul. Apoi, am ieºit din luminã pe un versant de deal, unde peisajul era perfect, iar munþii erau domoli, cu pante line. Nu era nimic altceva decît cer albastru ºi dealuri verzi, cu copaci mari în depãrtare. Toate acestea mi-au dat o senzaþie pe care nici un alt loc nu mi-a mai oferit-o”.

(Un bãrbat care avusese un atac de cord în timp ce se plimba prin New York) ,,Erau plante perfecte, în nuanþe de nedescris verzi, roºii, albastre. Toate existã în jurul nostru zi de zi, doar cã acestea erau perfecte, în timp ce culorile pe care le vãd acum sînt întunecate. Dar, pe lîngã priveliºte, era ºi muzica! O muzicã deosebitã, care nu semãna cu nimic din ceea ce auzisem vreodatã. Era limpede ºi profundã, ºi venea la mine ºi pe altã cale, nu numai prin auz”.

(O femeie lovitã de o maºinã) (va urma) RAYMOND MOODY Magicianul Cagliostro a stabilit, în 1753, noi reguli de interpretare a viselor, bazate pe evoluþia lunii.

Astfel, fiecare zi avea semnificaþia ei. În arsenalul ghicitorilor în vise au apãrut, dupã Secolul al XVIII-lea, o serie de semnificaþii particulare ale literelor visate, cerinþã ivitã ca urmare a creºterii numãrului ºtiutorilor de carte, tot astfel cum, în Secolul al XIX-lea, va fi interpretat un tabel de tãlmãcire a cifrelor, drept urmare a proliferãrii loteriilor. Studiul comparativ al textelor care redau aceste tablouri de-a lungul deceniilor evidenþiazã succesive modificãri ale diferitelor sensuri, nu lipsite de semnificaþii, privind „logica“ ghicitorilor de vise.

Spre exemplu, litera „L“ avea, înainte de perioada napoleonianã, valoarea de glorie ºi de onoare, sugestie venitã de la numele Louis, purtat de numeroºi monarhi ai Franþei. Dupã încoronarea ca împãrat lui Napoleon, sensul literei „L“ va fi transferat literei „N“. Litera „T“ avea sensul de mari onoruri, litera „M“ cu semnificaþia de doliu (mort).

Prorocii mincinoºi, din setea de cîºtig, din mîndrie sau afirmare, au rupt legãtura (dacã a fost vreodatã) cu Biserica ºi cu Dumnezeu, punîndu-se în slujba diavolului ai cãrui slujitori ºi robi s-au fãcut. (va urma) NICOLAE TROFIN

Pag. a 8-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Aºa vã place Istoria?

STENOGRAMA convorbirii dintre Nicolae Ceauºescu ºi Papa Paul al Vl-lea (Vatican, 26 mai 1973) – (2)

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

- Nicolae Ceauºescu: Am reþinut cu multã satisfacþie ceea ce aþi spus - cã aceste principii trebuie nu numai afirmate, ci trebuie ºi apãrate. Înþeleg aceasta în sensul cã toate statele au datoria sã o facã - inclusiv biserica, instituþie care, chiar dacã nu are un rol direct într-un ºir de probleme, nu poate sã rãmînã în afara preocupãrilor omenirii, de a-ºi asigura o viaþã liberã ºi mai bunã.

- Papa Paul: Noi am ales ca devizã binomul „Justiþie ºi Pace”. Credem cã încã se poate include sinteza unei asemenea afirmaþii acestei lumi. Cred, ºi eu, cã existã un progres.

Cred, de asemenea, cã mai sînt multe dificultãþi ºi cã sînt necesare persoane ca Excelenþa Voastrã pentru obþinerea acestor lucruri. Popoarele au vãzut o astfel de necesitate, ºi anume nevoia de a urma acele personalitãþi care sã ducã la construirea unei umanitãþi în pace ºi în justiþie.

- Nicolae Ceauºescu: Deviza aceasta, de „Justiþie ºi Pace”, poate fi acceptatã de oricine.

- Papa Paul: Desigur.

- Nicolae Ceauºescu: ªi noi ne strãduim, ºi în þarã, ºi în relaþiile internaþionale, sã facem sã triumfe principiile de dreptate, de egalitate ºi de pace între oameni.

- Papa Paul: ªi, dupã aceea, începe munca de progres intern al popoarelor, aceea de a folosi noile condiþii sociale. Noi sîntem moºtenitorii unei istorii care nu este, prin ea însãºi, perfectã, dar trebuie sã o perfecþionãm, spre binele popoarelor. Statul, deci ºi Biserica Catolicã, mai mult decît oricînd, trebuie sã acþioneze pentru o nouã viziune socialã în lume, ºi credem cã Justiþia trebuie sã demonstreze acest lucru, între clasele care compun o societate. În acest sens, noi dãm o mare atenþie ºi avem o mare încredere în viziunea politicã ºi în talentul pe care dvs. le dovediþi. Sã ºtiþi cã acest lucru îl afirmã nu numai cei care vã admirã, dar ºi simpli observatori.

Trebuie sã ºtiþi acest lucru.

- Nicolae Ceauºescu: Este pe deplin adevãrat cã, în primul rînd, este necesar ca, în viaþa fiecãrui popor, a

fiecãrei naþiuni, sã se asigure triumful unor principii noi, care sã creeze condiþii pentru ca oamenii sã se poatã bucura pe deplin de roadele muncii lor, sã aibã posibilitatea sã fie egali în toate sferele de activitate. Societatea pe care o fãurim noi nu este ceva rupt de ceea ce a creat omenirea pînã acum. În fond, ea reprezintã o anumitã etapã în dezvoltarea societãþii, ºi trebuie sã þinem seama ºi de Istorie, ºi de tradiþii. Dar, aºa cum am spus zilele acestea în unele convorbiri, referindumã la tradiþiile comune dintre Italia ºi România, noi avem obligaþia nu numai sã vorbim de Istorie ºi de tradiþii, ci, mai cu seamã, sã fãurim Istoria prezentã, sã fãurim viitorul mai bun al popoarelor noastre.

- Papa Paul: ªi din acest punct de vedere, Excelenþã, ne veþi avea umili colabImagine semnificativã pentru excelentele relaþii dintre oratori. Noi am dori sã vã adresãm o PRM ºi China. Aflatã în vizitã la Pekin, delegaþia acestui rugãminte asupra unei probleme care mare partid românesc a vizitat ºi Palatul de Iarnã priveºte, temporar, þara dvs. Trebuie sã vã (octombrie 1998). Preºedintele partidului este înconjurat prezentãm aceastã problemã, cu discreþie ºi de deputaþii Mitzura Arghezi, Corneliu Ciontu, Anghel cu respect. Dacã ne veþi permite, noi vã vom Stanciu ºi colonelul Ilie Merce. înmîna un mic Memoriu, pentru a fi studiat.

Excelenþa Voastrã ºtie despre ce este vorba: despre Biserica Catolicã unitã, ºi am vrea ca Excelenþa condiþii, pentru a face astfel încît lucrurile sã se Voastrã sã aibã bunãvoinþa de a lua în considerare acest desfãºoare în mod civilizat. Cerem aceasta, pentru a clarlucru. Nu vom cãuta sã vã facem dificultãþi. Nu este ifica poziþia Bisericii Catolice.

- Nicolae Ceauºescu: Voi cãuta sã fiu foarte sincer. vorba de nimic altceva decît de a aplica justiþia, pe care Este, de altfel, obiceiul meu. dvs. aþi apãrat-o de atîtea ori, pentru ca sã nu rãmînã în Papa Paul: ªtim cã problema este delicatã, ºi noi memoria popoarelor o revendicare care, apoi, ar face sã sufere o anumitã grupare de oameni. Nu este momentul nu vrem sã o înãsprim, dar permiteþi-mi sã vã rog umil. acum sã discutãm despre acest aspect, dar am dori ca Am încredere în înþelepciunea dvs. politicã ºi umanã. acest memoriu sã fie luat în considerare de Excelenþa (va urma) Voastrã. Dacã vreþi sã însãrcinaþi o persoanã care sã (Text reprodus din cartea ,,România 2015 – trateze aceastã problemã, noi sîntem dispuºi la orice Papa Francisc”, de Viorel Roman)

CORESPONDENÞÃ DIN NEW YORK

240 de ani, a Statelor Unite ºi cã, de fapt, ambele sînt pierdute, indiferent de cîte mii de soldaþi vor rãmîne la Kabul ºi îndiferent cîtã vreme de acum încolo! Am plecat de la Mike, înapoi, la hotel, ºi mi-am amintit ultimele informaþii pe care le lãsasem în urmã, în Europa: dupã ce a retras din Irak 10.000 de soldaþi, preºedintele Obama a trimis înapoi 3.000; rãzboiul din Irak este cel mai sîngeros ºi mai costisitor rãzboi al Americii, de la Vietnam încoace; Bagdadul se bazeazã pe aviaþia americanã împotriva ISIS, dar coopereazã cu Teheranul ºi a afirmat cã ar vrea sã primeascã sprijin militar de la Rusia; de asemenea, este sprijinit de miliþiile ºiite, dar acestea sînt pro-Teheran ºi anti-americane. De 14 ani, americanii luptã ºi mor cu miile acolo, fãrã sã fie iubiþi, sau apreciaþi... Mi-am amintit, de asemenea, cã fostul preºedinte George W. Bush jr. a fost împins în aceste rãzboaie de intervenþioniºtii liberali ºi de neoconservatorii americani.

Dar nici unul dintre ei, la vremea respectivã, nu a avut idee despre ceea ce avea sã urmeze, dupã cum nu ºtiu, nici astãzi, cum sã iasã din aceste confruntãri cu faþa curatã. Sau, probabil, nu vor sã iasã din ele, mai mult, se gîndesc cum sã îngroape înþelegerea nuclearã cu Iranul ºi sã purceadã la un conflict deschis ºi cu aceastã þarã. Tot neoconservatorii insistã cã Assad al Siriei trebuie sã renunþe la putere ºi sã plece din þarã, dar, cînd au fost întrebaþi, într-o emisiune, la televiziunea CBS, cine ar prelua puterea la Damasc, ei nu au avut rãspuns. Dar, în pofida aberaþiilor neoconservatoare, cursele nominalizãrilor pentru 2016, din ambele partide, au arãtat cã existã speranþe. Ele au relevat faptul cã sentimentul public general împotriva „uliilor rãzboiului” de la Washington este mai puternic decît ºi-au imaginat mulþi.

La democraþi, în ultimele momente, Bernie Sanders a depãºit-o pe Hillary Clinton, iar la republicani, Donald Trump a pus tot partidul pe jar. ªi ºtim cã atît Sanders, cît ºi Trump sînt împotriva rãzboiului din Irak. Republicanul Trump vrea sã-l întîlneascã pe Vladimir Putin ºi sã stea de vorbã cu el, afirmînd, în acelaºi timp, cã nu va rupe înþelegerea cu Iranul, dacã va ajunge preºedinte. De asemenea, el nu este supãrat pe intervenþia lui Putin în Siria, ºi chiar a declarat, mai deunãzi: „Dacã Putin vrea sã bombardeze ISIS, foarte bine”. La New York, pentru cei care vor sã punã capãt rãzboaielor Americii, Sanders ºi Trump sînt niºte candidaþi ideali în 2016.

RADU TOMA

America: despre rãzboi, pace ºi viitorul preºedinte Interesaþi, plictisiþi, amuzaþi, sau cu sentimentul de déja vu, vechi de 4, 8, 12 sau 16 ani, americanii urmãresc de cîteva luni confruntãrile televizate ale candidaþilor partidelor republican ºi democrat în cursele pentru nominalizarea în marea finalã a alegerilor prezidenþiale din noiembrie 2016. Miza, Casa Albã, iar candidaþii ocupã pagina întîi a ziarelor, umplu prime time-ul la televiziunile naþionale ºi sînt subiecte de comentarii nesfîrºite în micuþele restaurante din marele New York, în Manhattan, jos, în Greenwich Village, sau ºi mai la sud, lîngã Wall Street, în cîrciumile din South Street Sea Port. La New York, oraºul tradiþional al democraþilor, numele lui Hillary Clinton s-a rostit, în ultimul timp, mai des decît pe vremea cînd era prima doamnã a Americii. Bineînþeles cã republicanii o iau peste picior, dar se pare cã „Sindromul Clinton”, de care au crezut cã au scãpat la sfîrºitul mileniului trecut, a revenit ºi a afectat milioane de conservatori (republicani) americani. Este atît de detestatã de unii membri ai GOP-ului, încît mulþi au început sã se întrebe dacã nu cumva subestimarea ei va avea un efect invers ºi o va face al 45-lea preºedinte al Statelor Unite. În egalã mãsurã, alþii spun cã personalitatea ei, deloc suportabilã, o va þine departe de Biroul Oval al Casei Albe. Dar, aºa cum am putut sã constat, newyorkezii par sã aibã alte gusturi ºi idei decît republicanii, ºi chiar decît alþi democraþi.

Vorbesc despre doamna Clinton, dar nu se dau în vînt dupã ea; au alte teme ºi un alt orizont de aºteptãri de la viitoarele alegeri prezidenþiale din 2016. L-am reîntîlnit pe vechiul ºi bunul meu prieten ºi partener Mike, care ma întrebat cum se vãd de la Bucureºti rãzboaiele Americii din Orientul Mijlociu ºi Afganistan ºi, mai ales, sfada cu Rusia din Ucraina. I-am spus, sec, cã se vãd foarte prost.

Cã lumea mai vrea ºi altceva de la americani, decît rãzboaie ºi iar rãzboaie, vrea afaceri, vrea cursuri de varã, comprimate, de business management, afarã, în Parcul Herãstrãu, vrea liniºte, pace ºi filme americane bune.

Mike a gîndit la fel, ºi mi-a spus ceva interesant - cã cele douã rãzboaie ale americanilor de care vorbisem, din Irak ºi din Afganistan, sînt cele mai lungi din toatã istoria, de

Festival la Milano – România, o prezenþã extreme de apreciatã „Milano, feeding the Planet“ a fost un festival al valorilor europene. Printre ele, am gãsit ºi România, cu numeroase exponate, chiar cu o casa articulatã, adusã special, pentru ca italienii sã vadã ce pot gãsi dacã vin în þara noastrã. Au fost aduse inclusiv porþi sculptate în renumitul Maramureº, care au fãcut deliciul vizitatorilor. ªi aste nu e totul! O echipã frumoasã de tineri, din Spania, care studiazã în România, a avut o idee extraordinarã: fata, cãreia nu i-am reþinut numele, ne-a cîntat-o pe Maria Tãnase, într-un fel în care pielea þi se face de gãinã.

Sunetul pe care-l scot instrumentele lor, vocea solistei reprezintã un amalgam care pune pe rãni vechi aghiasmã, fãcînd ca durerea sã disparã. Picturile celor care au muncit asiduu pentru a participa la acest proiect au fost îndelung privite de cei veniþi într-o plimbare de weekend la acest „festival“. Tinerii participanþi s-au întrecut pe sine, arãtînd cã încã mai avem valori în þarã, cã nu au plecat toate peste hotare, pentru a-ºi gãsi o identitate, falsã, de altfel. Rãdãcinile ne sînt aici, aici am plîns, am rîs, neam bucurat, ne-am întristat, am adus pe lume copii frumoºi ºi sãnãtoºi, care nu-ºi mai gãsesc locul alãturi de noi. Din fericire, au rãmas destui care sã ne reprezinte cu cinste peste hotarele þãrii, nu numai la asemenea festivaluri, ci la Olimpiade, sau la întreceri sportive, ori, pur ºi simplu, în locuri de muncã în care îºi pun în evidenþã valoarea cãpãtatã la ªcoala Româneascã. Avem tineri frumoºi, haideþi sã-i protejãm ºi sã le oferim stabilitatea necesarã pentru a putea rãmîne lîngã noi, pentru a ne putea vedea nepoþii aici, nu pe web, sau în fotografii. Am rãmas impresionatã de un domn care cînta la cobzã, pe holurile expoziþiei, trecînd prin toate locurile unde aveam expus ceva ºi cîntînd cu patos cîntece olteneºti. A vorbit atît de frumos despre dorul lui de România, el locuind în Italia, încît m-a impresionat pînã la lacrimi. Se vedea cît de mult ar vrea sã fie acasã, ºi cã aceastã expoziþie i-a mai alinat puþin dorul. Dupã care a pornit cu cobza lui, pentru a încînta oamenii veniþi sã asculte... Aceasta e România pe meridianele lumii. Iar denumirea festivalului „Milano, feeding the Planet“, înseamnã hrãnirea spiritualã a tuturor celor care vor acest lucru.

MIOARA PETRUªCÃ

ROMÂNIA MARE“

Istoria þiganilor ,,Poporul enigmatic“ (5) Þiganii în Þãrile Române – Sec. XIV-XIX (2) Se pare cã þiganii care aparþineau mînãstirilor erau ceva mai „favorizaþi“ în privinþa dãrilor, pentru cã plãteau bir numai stareþului. Bulibaºa, care , de fapt, se ocupa de strînsul dãjdiei, era scutit de dãri. În anumite locuri, þiganii erau conduºi de voievozi ºi juzi, funcþii ºi denumiri împrumutate de la vecinii lor. Abaterile obiºnuite din comunitãþile þigãneºti (adulterele, înºelãciunile, bãtãile) erau judecate de bulibaºã, iar la neînþelegerile grave era cerut ºi ajutorul „sfatului bãtrînilor“ care, la aceastã etnie, se bucura de un respect foarte mare (în unele comunitãþi þigãneºti din România se pãstreazã ºi astãzi reminiscenþe ale acestui obicei). Nu au existat niciodatã legi speciale care sã vizeze numai drepturile ºi îndatoririle þiganilor. Se aminteºte, doar ici ºi acolo, prin hrisoave, ce i se cuvenea ºi ce nu i se cuvenea robului þigan. Unele dintre aceste reguli erau destul de crude ºi arbitrare, însã ele sînt o oglindã a mentalitãþii vremurilor respective. Un rob putea sã fie bãtut, dar nu omorît. Þiganii puteau fi vînduþi, dar fãrã sã fie despãrþiþi de soþ (soþie) sau de copii.

Cãsãtoriile dintre români ºi þigani au fost, multã vreme, interzise, iar atunci cînd erau acceptate, cei cãsãtoriþi cu robi erau, atît ei, cît ºi urmaºii lor, consideraþi þigani. Despre drepturile juridice ale

Lecþia de religie

CÃLUGÃRUL VIZIONAR (13) Am vãzut locul de osîndã a beþivilor (2) Þin minte cã, într-o zi, a venit la mine sã-mi spunã cã vrea sã facã pomanã cu un pahar de þuicã primului sosit în crîºma lui. Eu i-am explicat cã a oferi bãuturã la beþivi nu poate fi pomanã. Însã Moº Gheorghe nu m-a ascultat, spunînd cã nu înþelege ce poate fi rãu în a da de bãut oamenilor, la crîºma lui.

Aºa cã, încã de dimineaþã, la uºa crîºmei se fãcea coadã. Beþivii se sculau cu noaptea în cap pentru a primi de pomanã paharul de þuicã.

Dupã ce diavolul l-a aruncat în butoi pe Moº Gheorghe, l-am auzit pe bietul om þipînd: - Vai de mine! Vai, mã usturã! Scoate-mã de aici!

Vai...! Usturã....! Scoate-mã...!

La þipetele repetate ale lui Moº Gheorghe, dracul care l-a aruncat în butoi îi zice: - De ce þipi? Ce, nu-þi mai place?

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (11) Turismul sexual în lumea în curs de dezvoltare (7) Unii considerã acest tip de legãturi ca fiind o proiecþie a fanteziei unei relaþii, o fantezie în care ºi turiºtii, ºi lucrãtoarele din industria sexului îºi joacã propriile roluri, ceea ce, la urma urmei, nu este altceva decît un schimb specific celui mai pur stil de mercenariat. Barurile go-go, teatre destinate tocmai pentru interpretarea acestor roluri, sînt un soi de simulacru, ele fiind, în mare mãsurã, asemãnãtoare Disneyland-ului - cópii pentru care nu existã nici un original. Iatã doar un exemplu al uneia dintre modalitãþile în care enclavele turistice tind sã împlineascã fanteziile turiºtilor, fãrã a-l descrie ca pe o culturã „autenticã", indigenã; nu este nimic surprinzãtor pînã acum, pentru cã toate broºurile ºi materialele de marketing referitoare la aceste destinaþii sînt create în Vest, mai degrabã decît în comunitãþile-gazdã.

Ghidurile de cãlãtorie ºi broºurile turistice se referã mai puþin la culturile descrise decît la culturile care

Pag. a 9-a – 13 noiembrie 2015

þiganilor din Þãrile Române avem informaþii fragmentare, dar concludente, tot din hrisoavele vremii.

Iatã cîteva asemenea acte: a) Hrisovul lui Iliaº Vodã, din 12 ianuarie 1669, prin care acesta dã Mînãstirii Putna dreptul de a-ºi aduce înapoi robii fugiþi, fãrã intervenþia dregãtorilor: b) Hrisovul de la Antioh Cantemir, din 25 februarie 1706, prin care îl elibereazã din robie pe un anume ªtefan. c) Hrisovul de la Grigore Ghica, din 10 iunie 1741, prin care se dã dreptate robului Mihaiu din Igeºti, contra femeii lui Perjul, cã acesta ar fi avut o vacã.

De la Nicolae Iorga avem informaþii preþioase despre schimburile de þigani, despre vînzarea unei jumãtãþi de þigan (în cazul în care acesta aparþinea unor soþi - jumãtate soþului ºi jumãtate soþiei) ºi chiar o vînzare în care un þigan se vindea pe el însuºi: „Scris-am eu, Dumitru Þiganul, feciorul lui Vreameº, acesta al meu zapis, cum sã se ºtie cã m-am vîndut, eu cu fãmea mea ºi cu totul, jupînului Stan, neguþãtorul ot Tîrgoviºte, de a mea bunã voie sã-i fiu Þigan de moºie ºi de strãmoºie“ (anul 1619). Dintr-un astfel de act, rezultã ºi faptul cã nu toþi þiganii erau robi, dar cã, uneori, pentru obþinerea unor avantaje materiale ºi a unei protecþii sociale aceºtia renunþau la statutul de oameni liberi. Alteori, din cauza lipsurilor, þiganii liberi ajungeau sã-ºi vîndã propriii copii. Un asemenea caz îl aflãm într-un hrisov din anul 1718, prin care o mamã îºi vinde copilul: „...fiindu mare lipsa ºi grea foamea ºi vãzîndu cã perim de foame, ne-am sculat noi ºi am vîndutu un copil al nostru, anumea pe Budrumea, în lei 12, ca sã fie robu în veci, neavîndu nici noi pe nimenea stãpînu“.

Într-un alt document, rãmas de la Radu Vodã (1621), aflãm cã fiul unui þigan ºi al unei românce era considerat þigan: „...acei feciori ce au fãcut cu aceale Rumâne sã le fie Þigani, sã lucreze cum lucreazã ºi alþi þigani... pînã la un cap de pãru“.

Dar dupã atîtea exemple de necazuri ºi rãutãþi omeneºti, aflãm, în 1821, ºi despre un act umanitar care se referea la eliberarea unei þigãnci. Aceasta, încãlcînd drepturile ce le avea ca roabã, s-a cununat pe ascuns cu un þigan care aparþinea Mînãstirii Dobruºa. Stãpînul þigãncii s-a înduioºat ºi a eliberato. Despre þiganii transilvãneni ºi în special despre cei bãnãþeni aflãm amãnunte interesante de la Francesco Griselini. Prin douã decrete date în timpul domniei sale, Maria Tereza a încercat sã-i facã pe þigani sã se statorniceascã într-un loc, permiþîndu-le sã se stabileascã în afara localitãþilor ºi sã aibã pãmînt.

Pentru a se ºterge amintirea vechii lor stãri de þigani nomazi erau numiþi Neubanater (neo-bãnãþeni). Pe teritoriul controlat de maghiari, denumirea þigan a fost înlocuitã cu aceea de uj maghyar (maghiar nou). Împãratul Iosif al II-lea i-a silit pe þigani sã-ºi dea copiii la ºcoalã, sã înveþe ungureºte, sã satisfacã stagiul militar, sã meargã la bisericã ºi sã munceascã pãmîntul care le fusese dat de cãtre marii proprietari, prin Decretul din anul 1782. Efectul acestor reforme a fost benefic pentru þiganii ardeleni, aceºtia fiind nevoiþi sã se integreze în viaþa socialã ca agricultori, meseriaºi sau negustori. Deºi pe parcursul Evului Mediu mulþi þigani au fost transformaþi în robi, aceºtia au rãmas în numãr mare în Þãrile Române. (va urma) LUCIAN CHERATA

- Mã usturã! Ia-mã de aici, nu mai suport!

Butoiul în care fusese aruncat bãtrînul crîºmar era plin cu þuicã: toatã þuica pe care o dãduse de pomanã, dar ºi cea pe care el însuºi o consumase cu ocazia numeroaselor beþii pe care le fãcuse. La insistenþa lui Moº Gheorghe, diavolul îl ia în furcã ºi-l scoate din butoi, spunîndu-i: - Dacã nu-þi mai place aici, atunci hai dincoace! Cît ai fost în viaþã þi-a plãcut, acum nu-þi mai place? Acum nu-þi mai place sã stai în ceea ce ai adunat?

Acum, diavolul l-a spînzurat pe crîºmar cu capul în jos, deasupra unui cazan în care fierbea þuicã.

Dupã un timp, simþind cã se sufocã din cauza aburilor care ieºeau din cazan, omul þipa, cerîndu-i diavolului sã-l scoatã de acolo, fiindcã nu mai poate suporta. Diavolul îl luã cu furca ºi-l aruncã într-un alt butoi cu þuicã.

Tînãrul care mã însoþea mi-a zis cã aºa se vor chinui beþivii. Apoi, am revenit la locul rugãciunii.

Dumnezeu. Nu le plãcea sã ia nimic strãin, dar nu socoteau ca fiind un pãcat dacã se întîmpla sã cumpere de la cineva vreun lucru de furat, ci ziceau: ,,Treaba lor, eu le-am dat bani, din munca mea cinstitã; ei sã rãspundã, dacã lucrul lor nu este obþinut cinstit”. Aºa procedau, socotindu-se drepþi înaintea lui Dumnezeu. ªi iatã cã, la un Paºti, nu se gãsea zahãr de cumpãrat, dar cei doi ºtiau cã pot gãsi la o rudã de-a lor, care era bucãtar la o ºcoalã. Omul primea alimente pentru hrana copiilor, de la Economatul ºcolar, însã considera cã se dau cantitãþi prea mari de zahãr, untdelemn, orez, cartofi, pîine ºi orice altceva, pentru elevi. Ca atare, rupea din raþia acelor copii ºi aducea acasã produsele, dupã care mai ºi vindea o parte din ele, fãcîndu-ºi rost, astfel, de încã vreo 2 salarii pe lunã, dacã nu cumva mai mult. Directorul ºcolii îl ºtia de om cinstit ºi nu-i mai fãcea nici un control. Iar copiii erau slabi ºi vai de ei, din cauza mîncãrii puþine ºi proaste pe care o primeau. De cum venea Paºtele, bucãtarul obþinea sume frumoase din vînzarea alimentelor pe care le fura. Un preot care îi era rudã, venind la biserica din localitate ºi auzind de faptele pe care omul le sãvîrºise, insistase pe lîngã cei din familie sã nu cumpere de la el ºi sã-l îndrepte de la aceastã cale greºitã.

Am vãzut locul de osîndã a celor ce trãiesc din cîºtig necinstit ºi pe nedrept (1) Era o femeie, pe nume Anica. Aceasta era temãtoare de Dumnezeu, la fel cum era ºi soþul ei, Vasile. Zi de zi, amîndoi cãutau sã îndeplineascã poruncile lui le produc. Cînd se face turism modern, de cele mai multe ori, ceea ce se are în vedere este ideea occidentalã despre o þarã ºi cultura ei. ªi totuºi, unii bãrbaþi din Occident pretind cã au fãcut cupluri de mare succes în aceste medii. Viaþa activã a unei fete de bar este scurtã - puþine mai gãsesc de lucru în industria sexului dupã ce au trecut de 30 de ani - ºi nu toate fetele pot deveni o ,,madamã”, aceasta reprezentînd una dintre puþinele cãi pe care pot avansa într-o astfel de industrie; unii farang (strãini) din Thailanda susþin cã au cunoscut foste fete de bar, trecute de 30 de ani, care s-au dovedit a fi partenere ideale.

Fanteziile vestice privind ceea ce reprezintã autenticitatea sînt proiectate asupra indigenilor, care, de multe ori, sînt obligaþi de economia turismului sã se comporte conform acestor roluri. Turiºtii care cautã droguri ºi sex duc chiar mai departe aceastã depersonalizare, considerînd interesantã o þarã sau o culturã doar din perspectiva narcoticelor disponbile, ºi privindu-i pe localnici doar ca pe niºte obiecte sexuale, sau ca pe comercianþii acestora. Incidentele de drogare ºi de furt se numãrã printre mijloacele cele mai obiºnuite prin care sînt jefuiþi cei ce cãlãtoresc în aceste locuri, iar turiºtii sexului sînt departe de a fi singurele victime.

Unii turiºti, care se tem de acest tip de capcanã economicã, precum ºi de aceea prin care sînt convinºi sã investeascã în proprietãþi care, apoi, le sînt luate,

(va urma) ILARION ARGATU încearcã sã aplice condiþii stricte în orice relaþie pe termen lung. Urmãtorul pasaj provine dintr-o scrisoare adresatã de un american viitoarei lui soþii thailandeze: ,,O sã faci ceea ce îþi spun eu ºi o sã-mi fii supusã. Nu vreau sã am grijã de toatã familia ta.

Dacã îmi accepþi condiþiile, vei avea o casã frumoasã, o maºinã ºi o viaþã bunã. Trimite-mi cîteva fotografii de-ale tale, unele sexy, precum ºi cîteva poze sexy cu sora ta”.

Sînt unii turiºti ai sexului care se cãsãtoresc cu femei thailandeze. Ele sînt, apoi, duse în Europa, Canada sau în SUA, ºi puse sã lucreze ca prostituate, pe strãzi. În situaþia în care ceea ce i-a pãrut turistului o relaþie idealã, de iubire, se deterioreazã – în urma cererilor repetate de bani, însoþite de mesajul cã se aºteaptã de la el sã sprijine un numãr mare de oameni -, atunci stereotipul orientalei senzuale este înlocuit de un altul, cel al tîrfei care trage bãrbaþii pe sfoarã. Turistul - care a venit, probabil, din Europa sau din SUA, pentru a profita de disponibilitatea sexualã a femeilor sãrace - se vede pe sine ca victimã; el este cel care a fost înºelat. Ne vom întoarce asupra problematicii mai largi a turismului sexual - etica acestuia, în contextul larg al turismului ºi dezvoltãrii globale - mai tîrziu, în acest capitol, dar, înainte de aceasta, ne vom apleca asupra unor zone distincte ale turismului sexului. (va urma) PATRICK BLACKDEN

Pag. a 10-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

NOTE DE ISTORIE LITERARÃ (IV) – (1) Scriitori români longevivi Aºa dupã cum existã o evidenþã a scriitorilor noºtri care au murit în plinã tinereþe (în majoritate, din cauza tuberculozei), se poate alcãtui ºi o listã a scriitorilor care s-au bucurat de o viaþã lungã. Dacã Panait Istrati ºi Eugen Ionescu sînt revendicaþi, în egalã mãsurã, ºi de literatura românã, ºi de cea francezã, la fel putem proceda, ºi noi, cu italianca Rosa del Conte (care a trãit 104 ani), asimilînd-o ºi literaturii române, pentru numeroasele traduceri de scriitori români în limba italianã, dar, mai ales, pentru monumentala lucrare ,,Eminescu, sau despre absolut”. Tot 104 ani a trãit ºi Cella Delavrancea, fiica mai mare a lui Barbu Delavrancea, o memorialistã de primã mînã. La începuturile ei de pianistã, a locuit în casa lui Caragiale, de la Berlin, ºi l-a cunoscut bine pe dramaturg. Fix 100 de ani a trãit doctorul ªerban Milcoveanu, una dintre ultimele cãpetenii legionare ºi autorul a numeroase cãrþi despre istoria legionarismului, publicate, bineînþeles, în ultimele douã decenii. Profira Sadoveanu (94 de ani) a fost una dintre fiicele lui Mihail Sadoveanu. Prozatoare, poetã ºi memorialistã, pe nedrept ignoratã astãzi, ea ne-a lãsat pagini emoþionante despre gloriosul ei pãrinte. Alexandru Rosetti, editor ºi lingvist de talie europeanã, ar fi putut trãi mai mult de 95 de ani, dacã n-ar fi pierit, la aceastã venerabilã vîrstã, într-un accident casnic. A scris enorm, dar opera lui de cãpetenie rãmîne ,,Istoria Limbii Române”. Alexandru Cazaban (93 de ani) a fost mai ales prozator, pescar ºi vînãtor, nelipsit, în perioada interbelicã, din cafenelele bucureºtene ºi ieºene, localuri în care, dacã nu aveai replicã rapidã ºi inteligentã, erai un om mort. Dumitru Corbea (92 de ani), poet ºi prozator, s-a distins negativ dupã 1944, cînd a servit proletcultismul, care stabilise graniþe precise între cultura adevãratã ºi ideologia, nefastã, comunistã.

George Pãun (90 de ani), poet. L-am cunoscut personal, cînd ne-a oferit un volum cu dedicaþie. Despre Tudor Arghezi (mort la 87 de ani), nu mai putem spune decît cã a fost prea mare pentru vremea lui. ªerban Cioculescu (86 de ani), critic literar, academician ºi profesor universitar. ªtia totul despre scriitorii noºtri de ieri ºi de azi, pe care i-a evocat, ani la rînd, la ,,Rotonda scriitorilor”, reuniune lunarã, organizatã la Muzeul Literaturii Române. Gellu Naum (86 de ani), dramaturg ºi eseist, precum ºi unul dintre ultimii poeþi suprarealiºti de la noi. Constantin Popescu-Cadem (86 de ani) – poet, traducãtor, critic ºi istoric literar. Zoe Dumitrescu-Buºulenga (85 de ani) – critic ºi istoric literar, exeget eminescian. O scriitoare umanistã, de mare forþã. Victor Eftimiu (83 de ani). Poet, dramaturg, prozator, director de teatru. ªi el a scris mult, dar, din nefericire, posteritatea i-a reþinut doar puþine producþii. În paginile jurnalului sãu, Liviu Rebreanu l-a detestat pentru oportunismul de care a dat dovadã. Mozes Gaster (83 de ani), lingvist ºi folclorist. L-a preþuit mult pe Eminescu, infirmînd, prin aceasta, calomniile cum cã marele poet ar fi fost antisemit. Mircea Horia Simionescu (83 de ani), prozator ºi eseist, membru al Grupului ,,ªcoala de la Tîrgoviºte”. I.A. Bassarabescu (82 de ani), poet ºi prozator. Dan Coridaleu (82 de ani), prozator suprarealist. Dacã Rebreanu a spus despre Mateiu Caragiale, pe care nu-l gusta, cã ar fi fost un þicnit ºi cã ar fi moºtenit de la pãrintele sãu toate pãcatele, neînþelegîndu-l, nu se poate spune acelaºi lucru ºi despre Coridaleu, cãci unul dintre romanele sale, intitulat ,,Mortul vesel.

Istoria miºcãrilor democratice”, este o scriere suprarealistã în toatã splendoarea ei, cu abile efecte de erudiþie, conþinînd un umor subtil, în linia lui Urmuz, ºi absurd, pornind de la Kafka ºi Daniil Harms. Gala Galaction (82 de ani), prozator, traducãtor emerit al Bibliei. Preot ortodox. Ion Agârbiceanu (81 de ani) - alt prozator de prin pãrþile Ardealului. Preot greco-catolic. Gheorghe Asachi (81 de ani). Poet ºi prozator, întemeietorul teatrului, presei ºi învãþãmîntului în Limba Românã, în Moldova. În privinþa aceasta, activitatea lui a fost similarã cu aceea a lui Eliade Rãdulescu, în Muntenia. Eugen Coºeriu (81 de ani), unul dintre marii lingviºti europeni ai veacului trecut. Cunoºtea

peste 30 de limbi strãine. Isac Peltz (81 de ani), prozator evreu. Mihail Sadoveanu (81 de ani). Cel mai mare prozator român.

Ne-a lãsat peste 100 de volume, care condenseazã, într-un limbaj inconfundabil, de sorginte popularã, sufletul Poporului Român. Mihail Sorbul (81 de ani), dramaturg ºi eseist, cumnatul lui Rebreanu.

Ovid S. Crohmãlniceanu (79 de ani).

Critic literar, ideolog comunist instransigent, care, ca atîþia alþii, spre sfîrºitul vieþii, s-a dezis de toate convingerile comuniste.

Mircea Eliade (79 de ani). Ca istoric al religiilor, se înscrie în lunga serie de români ajunºi savanþi celebri în toatã lumea. Ca scriitor, a cultivat proza fantasticã. Fãnuº Neagu (79 de ani), prozator, dramaturg ºi ziarist de primã mînã.

Alte muºatisme 1) Judecãtorul: - …Deci, în mîna lui a lucit cuþitul. Dar în mîna dvs. ce era?

- Nevasta lui…

2) - De ce vaca aceea nu are coarne?

- Pentru cã e cal, domniþã.

3) - De ce ai furat automobilul?

- Credeam cã nu mai are stãpîn, domnule judecãtor…

- Cum aºa?

- Pãi, dacã era parcat în faþa cimitirului…

4) - Ce faceþi cu aceºti 3 cai?

- Cãrãm cu ei ovãzul, domnule.

- ªi cu ovãzul ce faceþi?

- Îl dãm la cai.

5) - Ce meserie ai, mã?!

- Eu sînt ºomer, domnule comisar.

- ªi tovarãºul tãu cu ce se ocupã?

- E secretarul meu.

6) - În acest frigider puteþi pãstra mîncarea o lunã întreagã, fãrã sã se strice.

- Ei, drãcie, ºi eu ce mãnînc în timpul ãsta?

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

O familie fericitã: Cristian Brancu, Oana Turcu ºi bãieþelul lor, Teddy

Duel epigramatic (34) (Efim Tarlapan, provocat de epigramistul Nicolae Bunduri - Braºov) 201. N.B. Cînd se va naºte un prãpãd, Precum la Turnu’ Babilon, Pe Putin mi-aº dori sã-l vãd, Alãturi de... Tutankhamon.

204. E.T. Îl iau pe Putin în rãspãr Cu urmãtorul adevãr: Cînd te lãþeºti la infinit, Riºti sã ajungi un þar... turtit!

202. E.T. Tutankhamon în raclã nu-i.

E Iliescu-n locul lui, Dar pare-atît de mititel, Cã-ncap trei... Putini lîngã el!

205. N.B. Te întreb, nedumerit (Cu reþinere, fireºte): Apropo de-un þar turtit: Boris Elþîn mai trãieºte?

203. N.B. În sarcofagul plin de „zei”, Bãgîndu-ºi coada, necuratul, Ca Putin, vor intra chiar trei, Cã el mereu... „s-a pus de-a latul“.

7) - Într-o orã, am alergat 15 km fãrã sã mã opresc.

- Eu, într-o orã, am alergat 45 de minute.

8) - Nevastã-mea mã iubeºte aºa de mult, încît, ca sã nu mã uzeze, se culcã cu alþii.

- Eu am cunoscut o vãduvã care îºi iubea atît de mult bãrbatul, încît, mulþi ani dupã moartea lui, a continuat sã facã copii.

9) - Cum vã numiþi?

- Dunãreanu.

- Sînteþi rudã cu fluviul?

- Oarecum. Locuiesc pe malul lui.

10) - Paharul tãu e gol. Mai vrei unul?

- Ce sã fac cu douã pahare goale?

11) - Cura de slãbire a soþiei tale a dat rezultate?

- Foarte bune. Sãptãmîna trecutã a dispãrut cu totul.

12) - Ce pãrere are grafologul despre scrisul tãu?

- Susþine cã aº fi violent.

- ªi ce-ai fãcut?

- I-am dat cu scaunul în cap…

13) - Medicul mi-a recomandat bãi de soare pentru reumatismul meu.

- Calde, sau reci?

14) - Cîinele meu poate sã vorbeascã.

- ªtiu.

- De unde ºtii?

- Mi-a spus pisica mea.

206. E.T. Zice-se cã e prin rai, Pus cu îngerii, la hurtã* Sã posteascã. Însã, vai, ªi pe-acolo e beat turtã... *) la grãmadã

(va urma)

Fraze * Nu te grãbi sã rîzi de cel care a fãcut pasul înapoi ºi sã-i întorci, cu dispreþ, spatele. Poate cã vrea sã-ºi ia avînt. * Omenirea are nevoie ºi de optimiºti, ºi de psimiºti. Primii au inventat avionul, iar ceilalþi, paraºuta. * Este cu adevãrat bãrbat individul care nu uitã niciodatã ziua de naºtere a soþiei, dar nu ºtie cîþi ani are. * Chiar ºi cel mai bun dintre oameni are 90% apã. * Agentul era atît de secret, încît nici soþia nu l-a recunoscut. * Femeile fidele nu sînt nici blondele, nici brunetele ºi nici roºcatele. Sînt cele cãrunte. * Cel mai bun mijloc de a nu mai suferi pentru o femeie care te-a pãrãsit este sã þi-o închipui pe closet. * În camera unui hotel se afla un afiº pe care scria: ,,Nu fumaþi în pat. Cenuºa care se va mãtura sar putea sã fie chiar a dvs.”. * Ultima tãcere i-a adus un doctorat în filozofie. * Viaþa este o afacere cu sfîrºit mortal. * Nu dispera dacã o femeie te-a respins. O femeie, cît o fi ea de capricioasã, dispreþuitoare ºi iraþionalã, la un moment dat, se poate rãzgîndi. * ªi dacã tot spun unii cã mîncarea-i fudulie ºi bãutura, temelie, iar alþii, cã bãutura e sãmînþã de vorbã ºi cã vinul bun nu trebuie încercat, ci dat peste cap într-o clipitã, este bine sã amintim, deºi n-o fi pe placul multora, cã acela care iubeºte bãutura la sãrãcie se gîndeºte ºi cã unde intrã vinul – iese ruºinea, pentru cã, nu-i aºa, vinul nu-l beau boii ºi, deci, numai vinul mînã calul, iar ovãzul, cãruþa. (va urma) PAUL SUDITU

Pag. a 11-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Angajãm clovni. Rugãm seriozitate!

Vorba unui clasic în viaþã, mã întrebam, ca surda la horã, cum se explicã faptul cã atît de mulþi aleºi ai neamului au încurcat bilele, cînd cu votul de arestare, au ba, a Lenuþei. ªi, oricît m-am frãmîntat, n-am gãsit decît 3 (trei) posibile cauze: 1. Au ceva la bilã. 2. Au ceva la dosar. 3. Le tremurã mîna mai dihai decît, ãhã-ãhã, lui Trãienel, cînd cu paharul acela de bere. ªtiþi care-cumcînd-unde-cine-ce?, ca sã respectãm setul de întrebãri la care trebuie sã rãspundã o ºtire redactatã cu expertizã...

Aoleu, am uitat ce era mai important: cît?!

Aº insista olecuþã pe punctul 2. Mã rog, l-aº focusa, cum sunã alt termen nespus de drag personajelor vorbitoare cu subiect ºi predicat, dar cam punînd virgulã între unul ºi celãlalt: ca sã vedeþi coincidenþa naibii, s-au opus arestãrii exact atîþia parlamentari, cîte dosare penale se aude cã ar miºuna pe-acolo! Foaaarte interesant, nu-i aºa? În cazul în care gãsiþi, cumva, ºi o a patra explicaþie, avem respectuoasa rugãminte sã ne-o comunicaþi urgent pe adresa... Dar nu, nu-i nevoie sã vã frãmîntaþi ºi dvs., cãci am gãsit-o eu: 4. Ne iau de proºti! Iar aici, recunosc, cam au dreptate.

Dacã am convenit cã nici cu noi, blegomanii, nu e totul în ordine, apãi cu ei, amotricii manipulatori de bile, lucrurile chiar au luat-o razna! Fiindcã, rîdem noi, rîdem, dar aleºii care-ºi lipesc îngheþata pã frunte voteazã nu doar (ne)arestãri, ci ºi legi! Cu alte cuvinte, decid arealul în care ne putem exprima noi, ãºtialalþii, constituþionala Libertate. Cãci, la urma-urmei, aceasta-i chintesenþa democraþiei - Libertate în interiorul Sistemului! ªi, Slavã Domnului, trãim într-un Sistem care permite îndeajuns de multe Libertãþi. Uneori, chiar prea multe.

Bunãoarã, un deputat, sau ministru - o apã ºi-un pãmînt! -, a avut Libertatea ca, în aºteptarea unei vizite oficiale, da’ oficialã rãu dã tot!, sã scrie cu oi, pe un deal, Sã ne trãiþi, ºefu’ scump! Sau ceva de genul acesta... Nu m-ar mira ca, peste cîþiva ani, dacã o vom þine tot aºa cu împroprietãririle, respectivul sã nu mai scrie cu oi pe dealuri, ci cu dealurile, pe munþi! Ce m-a surprins, însã, la vremea respectivã a fost cã, de atîta devotament ce-avea în sufleþelul lui dã fluturaº pã lampã, nu s-a lungit personal, acoloºa, pe post de semnul exclamãrii. S-o fi gîndit cã, de sus, din elicopter, oricît de animal politic ar fi, ºefu’ nu-ºi dã seama care-i om ºi care-i oaie...

Foaaarte interesantã ºi declaraþia procurorului Emilian Eva, în clipa în care ieºea de la bulãu: Dacã aº fi ºtiut cum e în arest, nu semnam nici un mandat de arestare! Haoleo, mînca-þi-aº, vorba lui Bercea Mondial, bãiat de bãiat, care cunoaºte, ca puþini alþii, cum e în arest! Chiar nu ºtiai?! Nici mãcar din curiozitate nu intraseºi în nici o celulã? Chiar nu-þi povestise nimic, nici unul din cei bãgaþi de tine acoloºa, care pe probe fabricate, care pe semi-fabricate?!... N-ai fi semnat mandatul nici dacã era vorba de un criminal în serie, dovedit pe bune?! Atunci, cu toatã dragostea, mînca-miai!, dar eºti un pericol public! Dupã cum – bineînþeles, nu mã refer la marii profesioniºti, dublaþi de o rarã calitate umanã - pericole publice pot deveni ºi procurorii absolvenþi a fel de fel de „Sorbonici”, unde examenele se dau precum tigãile, la ofertã! Cã ajungi, vorba Ionelei Prodan, mama lu’ madam Reghecampf, de nu mai ºtii care-i om ºi care-i cîine!...

Apropo de facultãþile pe stil nou: la Liga Profesionistã de Fotbal se pripãºise un fost ospãtar…

Nu, nu umflatul, la propriu, de Piedone. Alt umflat, la figurat. Care devenise student în anul I, zicea el, la Titi Manolescu. Bravo, ºi Zgonea o pornise de jos…

Auzindu-l, cei de la LPF s-au gîndit cã numitul Titi Manolescu o fi vreun profesor universitar, tot pe stil nou; cã ºi ãºtia s-au înmulþit mai ceva decît bãncile ºi farmaciile! Poanta: cînd fostul ospãtar trecuse în anul II, aflase cã, de fapt, era student la… Titu Maiorescu, nu la Titi Manolescu! Bun bãiat, pãmîntu-i rãu…

Dar Fuºeriu, Futeriu, cum naiba-l cheamã… Vi-l aduceþi aminte, nu? Pixelicã Albãstrelu’, care susþinea cã are diplome universitare, luate prin cele strãinãtãþuri, dar nu prezentase nici mãcar vreo diplomã de Bacalaureat. Fie ºi una luatã la acelaºi liceu cu Vanghelie. Numai într-un Sistem al deplinei Libertãþi putea Fuºeriu, Futeriu, sau cum naiba-l cheamã, sã decreteze, de la microfonul Parlamentului, cã substantivul coleg e de genul neutru! Ba, mai mult, sã ajungã ºi ministru al Învãþãmîntului!!

Madam Steliana Vasilica Miron ce cusur o avea? Na declarat dumneaei, cu deplinã ºi responsabilã Libertate, Salariul de senator nu-mi ajunge nici mãcar pentru coafat?! Aºadar, o profesoarã gradul I, vrea - nu vrea, trebuie ca din 500 de euro pe lunã sã-ºi

plãteascã ºi întreþinerea casei, ºi hrana copiilor ei, ºi o þinutã cît de cît decentã, cã nu se poate prezenta oricum în faþa elevilor. Dar Vasilicãi nu-i ajung nici pe buza de jos 1200 de euro! Cã nu întîmplãtor întrebase automobilisto-baschetbalisto-canotor-demisionarul Ponta, dupã ce se plimbase cu ditamai barca pneumaticã, împinsã de cîþiva jandarmi prin apa pîn-la glezne, Ce-ai fã, Vasilico, þi s-a fãcut de-o inundaþie? Mã rog, el spusese Doino, dar tot o apã ºi-un pãmînt!

Oare femeia aceea de serviciu, mamã a 5 copii, moartã în incendiul de la „Colectiv”, s-o fi coafat vreodatã, fã, doamnã Vasilico?!... Cum o fi ajuns madam Miron în Parlament, cu o asemenea gîndire demnã de Maria Antoaneta, ºtiþi care-ce-cine-cum-cînd-unde?, aia cu cozonacu’… ªi cu ghilotina! Ne-am lãmuri, la preþ de douã-ntr-una, dacã madam Grapini i-ar da o dictare, pe care s-o corecteze tot dumneaei, cu creion roºu-PSD. Ce ziceþi, fetelor, n-ar fi haios de tot un asemenea pariu public? Sã ne mai dicstrãm niþel, cã prea curg necazurile pe capul nostru…

Mulþimea strînsã la „Colectiv” întreba cum de preoþii n-au trecut pe-acolo 3 (trei) zile?! Pãi, n-au trecut, fiindcã mulþimea n-a priceput aluzia. De-aia poartã ei sutanã, sã priceapã tot enoriaºu’, satanist sau nu, cã trebuie sã dea suta! Urmarea? Au procedat ca într-o anecdotã amarã: ºomerul se vaitã, Pãrinte, dacã n-am slujbã, n-am nici bani. Popa ridicã din umeri, Taicã, dacã n-ai bani, n-ai nici slujbã! Întrucît, realitate amarã, un om sãrman navusese bani sã-ºi îngroape nevasta, preotul Zamfir Neagoe, din Berleºti, i-a luat vaca! Or, vaca mulþimii adunate la „Colectiv” neputînd fi confiscatã, zecile de victime ale incendiului n-aveau nici slujbã!

Toate personajele acestea, ºi atîtea altele dupã chipul ºi asemãnarea lor, nu vi se par decupate din antologicul film De ce bat clopotele, Miticã?, al genialului Lucian Pintilie? Genial, nu doar fiindcã, iatã!, aduce a previziune. Dar, aidoma lui Caragiale, ºi Pintilie ne-a citit pînã-n mãruntaie, iar apoi ne-a redat pe peliculã aºa cum sîntem. Dacã nu credeþi, luaþi de vedeþi: Carduri de sãnãtate generînd o adevãratã harababurã naþionalã; Case de Asigurãri de Sãnãtate verificînd, periodic, oameni cu picioare amputate, sã constate dacã nu cumva le crescuserã la loc; una bucatã doctor Ciomu, tãind una bucatã penis; una bucatã infirmierã cãþãrînduse în pat peste un Cotabiþã în comã, sã se fotografieze cu el; una bucatã Adrian Severin, declanºînd o anchetã, cînd aflase cã apa conþine de douã ori mai mult hidrogen decît oxigen; una bucatã Oana Zãvoranu, dorind sã-ºi cloneze motanul în China; membru al Curþii Constituþionale destituit dupã douã luni de la instalare, aflîndu-se abia atunci cã era cercetat penal de 2 ani; ºef ANAF, neºtiind sã calculeze TVA-ul din 100; ºosele în mijlocul cãrora lãsaserã stîlpi de înaltã tensiune; deget de om gãsit într-un pachet de carne tocatã (Nu cumva o fi al... Elodiei?!); D.D. Senzaþional, cãrînd „saci de bani” la Oltchim; bloc demolat din greºealã, autorizaþia fiind datã pentru un bloc învecinat; cuib de berze mutat prin ordin de ministru; canapea aruncatã de la etajul 5 în capul unui copil care se juca sub fereastrã; autostradã surpatã la 3 (trei) zile dupã inaugurare!

Cu, sau fãrã card de sãnãtate, ne mai facem bine?! ...Totuºi, sînt speranþe sã ne vindecãm, dovadã cei 50.000 de „medici” ieºiþi în stradã. Dacã nu li se va respecta voinþa, sã te þii atunci arsuri! Iohannis, fii cu ochii-n 6 (case), Te uitã cum ninge decembre!... Ce doresc oamenii? SCHIMBAREA! Sã disparã din peisaj TOÞI aceºti încurcã-lume ºi bile, TOÞI clovnii de rîsuplînsu! Cine anume sã vinã în locul lor? Ee, aici încep problemele... Mulþimea ºovãie - dacã apar clovni noi, în locul celor vechi?!... Vorba poetului, om muri ºi om vedea. Pînã una-alta, oamenii nu vor sã le mai aparã în faþa ochilor alde Iliescu-Nãstase-Roman-Bãsescu (pancartã: Chiorule, ia-þi gîndul!)-Udrea-Bica-VasilicaCrinuþa-Olteanu-Berceanu-Videanu-Stolojan-BlagaBoc-Blejnar-Geoanã-Flutur-Funeriu-Piedone-OpriºanOprea-Pippidi-Farfuridi-Oprescu-Brânzovenescu ºi toate neamurile lor în veci adormite! Nici haimanalele politice de profesie, perindate cu traista-n bãþ pe la 3-4 partide, dornice, Viºane, sã se bage, bãga-i-aº!, ºi acum în faþã! ªi, dupã cum l-au bodogãnit, fãcîndu-l sã se refugieze în „Patriarho-mobil”, s-ar pãrea cã nu-l mai au la suflet nici pe Prea Fericitul Neplãtitor de Taxe (pancartã: Vrem spitale, nu catedrale!), care a catadicsit, în a 4-a zi dupã Scripturã, sã aparã la locul tragediei.

Motivul îndelungatei absenþe? Dumnealor se roagã numai în bisericã! Zãu?! Înseamnã cã încã n-au aflat ce grãit-a Mîntuitorul: Oriunde simþi nevoia sã te rogi, acolo e o bisericã!

SORIN SATMARI

Dorinþa TRIBUNULUI Copil al marelui Tribun, Fã un lucru bun ªi du mai departe, Pe culmi înalte, Dorinþa celui care a fost ªi va rãmîne Iubitor de þarã, adevãr ºi dreptate. „Marea Românie” poart-o cu mîndrie.

De-acolo, din Rai, Prin viul tãu grai,

Iubitul tatã zîmbeºte ªi îþi mulþumeºte.

Al sãu mare vis, Ei bine, nu s-a stins.

Ascuns dupã o stea, Vegheazã la activitatea ta.

Copil al marelui Tribun, Priveºte în jur: Vezi, ... nu e nimeni, Doar SPERANÞA, care-i pretutindeni.

PARASCHIVA TOMA

LA 25 OCTOMBRIE 2015, S-AU ÎMPLINIT 71 DE ANI DE LA ELIBERAREA ULTIMEI BRAZDE DE PÃMÎNT ROMÂNESC

Carei – reduta finalã (3) Concomitent cu lupta pentru eliberarea oraºului Carei, Divizia 11 infanterie, împreunã cu Divizia 133, a desfãºurat acþiuni ofensive pline de succes, care au dus la eliberarea celeilalte mari aºezãri de la graniþa de nord-vest a României oraºul Satu Mare. În dimineaþa zilei de 25 octombrie, trupele Armatei 4 au continuat înaintarea, urmãrind cu impetuozitate inamicul care se retrãgea. În scurt timp, bravii ostaºi ai diviziei mele au atins graniþa cu Ungaria ºi s-au angajat în lupta cu duºmanul, pe teritoriul þãrii vecine. Divizia 9 infanterie a fost regrupatã în eºalonul II al Corpului (la nord de Carei), care a rãmas în rezerva Armatei 4 române.

Ziua de 25 octombrie, datã la care au fost eliberate ultimele brazde din pãmîntul românesc cotropit de fasciºti, va rãmîne înscrisã cu litere de aur în Istoria poporului nostru. Cu prilejul încheierii victorioase a luptelor pentru eliberarea teritoriului naþional, comandantul Armatei 4 române, sub ordinele cãruia am luptat ºi noi, militarii din Divizia 9 infanterie, a dat un Ordin de Zi, în care se spunea, printre altele: „La chemarea þãrii pentru dezrobirea Ardealului, rãpit prin Diktatul de la Viena, aþi rãspuns cu însufleþire ºi credinþã în izbînda dreptãþii poporului nostru.

Tineri ºi bãtrîni, voi aþi pornit spre hotarele sfinte ale Patriei ºi, cu piepturile voastre, aþi fãcut zãgaz neînfricat duºmanului care vroia sã ajungã la Carpaþi. Apoi, împreunã cu armata sovieticã, aþi trecut la atac ºi, dupã lupte grele, de zi ºi de noapte, fãrã rãgaz, aþi înfrînt dîrza apãrare a Mureºului. Zdrobit de focul nãpraznic al artileriei ºi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie ºi drumuri desfundate, zi ºi noapte aþi luptat cu un duºman dîrz ºi hotãrît, ºi l-aþi învins... Pe aceia care au cãzut la datorie îi vor pomeni urmaºii, ºi numele lor va fi scris în cartea de aur a Poporului Român.

Luînd pildã de la cei care au pus Patria mai presus decît viaþa, continuãm lupta“. Într-un alt ordin, datat ceva mai tîrziu, comandantul Armatei 4 române arãta: „În campania pentru dezrobirea Transilvaniei, Divizia 9 infanterie ia parte cu tot elanul la oprirea ofensivei inamice, începînd cu ziua de 5 septembrie 1944. În 6 septembrie trece la atac, pentru a zdrobi ºi a arunca la nord de Mureº inamicul, care reuºise sã creeze un cap de pod la sud de rîu. Între 21 ºi 31 septembrie, dupã lupte duse zi de zi ºi cu mari sacrificii, creeazã un cap de pod în zona Dealului Sîngeorgiului, pe care-l menþine, respingînd ºi producînd mari pierderi inamicului. Începînd de la 9 octombrie, ia parte la ofensiva de dezrobire ºi de aruncare a inamicului de pe teritoriul românesc, urmãrindu-l cu înverºunare ºi împiedicîndu-1 sã mai opunã rezistenþã. În ziua de 25 octombrie, elibereazã, prin lupte, oraºul Careii Mari, aruncînd ultimele elemente inamice în afara frontierei României.

Pentru faptele de arme ºi pentru modul eroic în care s-a comportat pe cîmpul de luptã, citez, prin Ordin de Zi pe armatã, Divizia 9 infanterie, comandatã de generalul de brigadã Costin Ionaºcu, ºi bravele Regimente 34 infanterie ºi 18 artilerie, care s-au acoperit de glorie, luptînd pentru eliberarea Transilvaniei.

COMANDANTUL ARMATEI a lV-a General de C.A. Gh. Avramescu” (va urma) General-colonel (r) COSTIN IONAªCU (Text reprodus din volumul ,,Mãrturia documentelor”)

ALBASTRU NEGRU 12 12

(urmare din pag. 1) Cel mai cunoscut nume vehiculat în legãturã cu aceste întîmplãri a fost cel al locotenent- colonelului Charles Halt, care, la acea vreme, era comandant-ºef, însãrcinat cu securitatea celor douã baze. Halt nu numai cã a întocmit ºi contrasemnat raportul oficial al primului eveniment, dar a fost martor ocular la cel de al doilea incident. Raportul

colonelului a fost trimis Ministerului Apãrãrii al Marii Britanii ºi dat publicitãþii, în 1983, de autoritãþile SUA (în virtutea dreptului la libera informare), deoarece începuserã sã circule cam multe zvonuri despre lucrurile ciudate care avuseserã loc în pãdurea Rendlesham. Ca urmarea a acelor zvonuri, în ziarele de scandal au fost prezentate relatãri din ce în ce mai senzaþionale.

Dacã autoritãþile ar fi continuat sã pãstreze tãcerea, ar fi însemnat cã ar fi confirmat respectivele „nãscociri“. Ce s-a întîmplat în pãdurea Rendlesham, în decembrie 1980?

Potrivit raportului colonelului Halt, primul eveniment s-a petrecut în zorii zilei de 27 decembrie 1980. O patrulã formatã din 2 militari a observat niºte lumini ciudate în afara perimetrului bazei RAF Woodbridge, mai precis, în apropierea porþii din spate. La început, au crezut cã este vorba de un avion prãbuºit, aºa cã au cerut comandantului permisiunea de a merge la faþa locului. La ordinul acestuia, pentru a cerceta împrejurimile, s-au deplasat 3 persoane. Militarii au raportat cã au vãzut un obiect ciudat, strãlucitor, care parcã era confecþionat din metal. Avea o formã triunghiularã, o lãþime de 2-3 metri ºi aproximativ 3 metri înãlþime.

Militarii au avut impresia cã întreaga pãdure era scãldatã într-o luminã albã strãlucitoare.

Obiectul avea în vîrf o luminiþã roºie, era înconjurat de luminiþe albastre ºi pãrea cã pluteºte în aer, dar se sprijinea pe niºte suporþi metalici. În momentul în care personalul militar s-a apropiat, ciudatul obiect a þîºnit spre copaci ºi a dispãrut. Aceastã miºcare rapidã a stîrnit o mare agitaþie printre animalele fermelor din vecinãtate. O orã mai tîrziu, straniul obiect a apãrut din nou, însã pentru foarte scurt timp. Potrivit raportului colonelului Halt, a doua zi, mai mulþi militari au început sã cerceteze zona pentru a vedea dacã pot gãsi urme ale ciudatului obiect. Au descoperit o adînciturã de aproape 4 centimetri ºi largã de 17 centimetri - exact în zona unde a fost observat obiectul. Pe 29 decembrie, personalul bazei a testat nivelul radiaþiei din zonã ºi a stabilit cã acesta era cu mult mai ridicat decît cel înregistrat în mod normal, în special în centrul adînciturii ºi în apropierea copacilor. În noaptea de

29 spre 30 decembrie, a fost observat un obiect care emitea o luminã roºie, strãlucitoare. Colonelul Halt a vãzut ºi el ciudãþenia, iar în raport a menþionat cã obiectul „pãrea cã aruncã particule luminoase, dupã care s-a divizat în 5 corpuri solide mai mici, dupã care a dispãrut“. Acestea au fost vãzute strãbãtînd cu rapiditate cerul nopþii, lãsînd în urmã lumini roºii, verzi ºi albastre, care au putut fi observate cam 2-3 ore. În raport, s-a menþionat cã „la anumite intervale de timp, era emisã o razã de luminã care pulsa“. Mulþi piloþi ai Forþelor Aeriene, care au vãzut ce s-a întîmplat în acele nopþi, ºi-au împãrtãºit, dupã un timp, propriile experienþe ºi opinii. Colonelul Halt avea tot timpul asupra lui un minireportofon pentru a-ºi înregistra comentariile, în cazul în care ar fi fost martorul unui eveniment straniu. ªi-a întocmit raportul oficial abia pe 13 ianuarie 1981, ºi se pare cã ar fi existat o neconcordanþã în privinþa datelor în care au avut loc evenimentele. Înregistrãrile poliþiei locale atestã cã Forþele Aeriene ale SUA au raportat cã primul eveniment a avut loc în dimineaþa zilei de 26 decembrie 1980. Pe de altã parte, în alte relatãri se semnaleazã faptul cã staþia radar a bazei RAF Watton, aflatã la 14 km de oraºul East Derham, din Comitatul Norfolk, a înregistrat o þintã neidentificatã ciudatã, care a dispãrut lîngã pãdurea Rendlesham la aproximativ 2 noaptea, pe data de 27 decembrie. În alte documente se afirmã cã, în realitate, Halt a semnalat desfãºurarea celui de al doilea eveniment pe data de 28 decembrie, la ora 3,25 noaptea. Este un dezacord total între datele raportate de Halt, respectiv 27 ºi 29 decembrie 1980, ºi înregistrãrile altor instituþii, respectiv 26 ºi 28 decembrie 1980. Mulþi dintre cei care au investigat cazul au considerat cã incidentele nu au fost altceva decît rezultatul unor neînþelegeri ºi al unor iluzii optice. Ceea ce iniþial s-a crezut cã a fost un obiect zburãtor neidentificat putea fi, de fapt, un meteorit, care a trecut pe deasupra sudului Angliei înainte de ora 3 noaptea, pe data de 26 decembrie. De asemenea, s-a sugerat cã obiectul metalic de formã triunghiularã ar fi fost, nici mai mult, nici mai puþin, decît un tractor cu farurile de noapte aprinse. În

A nu se citi

CELE MAI BIZARE MIS acelaºi timp, despre raza luminoasã din apropierea pãdurii s-a afirmat cã n-a fost altceva decît lumina farului de pe insula Orford Ness. Totodatã, s-a gãsit o explicaþie plauzibilã ºi pentru adînciturile din sol, care puteau fi rezultatul unor surpãri provocate de galeriile sãpate de iepuri. În ceea ce priveºte nivelul ridicat al radiaþiilor înregistrat în zonã, unii experþi au afirmat cã diferenþa faþã de nivelul maxim acceptat era normalã ºi absolut neglijabilã. Este de necontestat faptul cã mulþi dintre militarii care au asistat la bizarele evenimente au fost marcaþi emoþional, aceºtia devenind confuzi ºi chiar iraþionali. Cert este cã poliþia sositã la faþa locului pentru cercetãri nu a gãsit nici o urmã a unui OZN. De asemenea, mai trebuie fãcutã precizarea cã, avînd în vedere natura activitãþilor desfãºurate în cele douã baze, Bentwaters ºi Woodbridge, ºi faptul cã timp de foarte mulþi ani acolo au existat arme extrem de puternice ºi periculoase, person-

alul american era antrenat special ºi nu avea de ce sã inventeze situaþii ireale. Mai mult decît atît, baza Woodbridge a adãpostit o escadrilã de 67 de avioane de salvare ºi recuperare, o unitate specializatã în recuperarea ºi revenirea la sol a sateliþilor ºi a navetelor spaþiale. Acest grup, care dispunea de dotãri tehnologice excepþionale, raporta direct Pentagonului, la Washington, aºa cã nu se poate afirma cã era format din oameni incapabili sã facã diferenþa dintre un vehicul spaþial ºi un tractor. Tãcerea guvernului britanic, care i-a fãcut pe mulþi sã creadã cã nu se doreºte dezvãluirea evenimentelor din pãdurea Rendlesham, nu a mai fost atît de profundã. S-a dat publicitãþii un întreg dosar cu documente referitoare la cele douã incidente.

Ministerul Apãrãrii al Marii Britanii a declarat oficial cã nu avea nici un motiv ca sã se pronunþe în aceastã problemã, deoarece „nu existã nici un argument ca sã se considere cã cele douã pretinse evenimente au vreo importanþã pentru apãrarea naþionalã“. Ultimele informaþii publicate atestã cã acelaºi Minister al Apãrãrii a investigat

E MISTERE ALE LUMII cele douã evenimente, dar nu a descoperit nici un motiv de îngrijorare. Concluziile acestui minister nu coincid cu punctele de vedere exprimate de Georgina Bruni, cercetãtoare a fenomenului OZN, într-o carte intitulatã Nu poþi spune oamenilor. Aceasta a intervievat toþi posibilii martori ai celor douã evenimente, ba chiar a reuºit sã obþinã ºi un scurt interviu cu ºeful forþelor armate britanice, premierul din acel moment, doamna Margaret Thatcher. Declaraþia pe care aceasta a dat-o lui Bruni este pe cît de interesantã, pe atît de misterioasã: „Chiar dacã cunoºti faptele, nu le poþi spune oamenilor“.

„Luminile Pãmîntului“ Încã din timpuri strãvechi, oamenii au observat cã din pãmînt ies, uneori, lumini ciudate. ,,Will-o’-the-wisps“ sînt mici flãcãri care rãzbat din mlaºtini ºi pãduri. Globurile luminoase reprezintã o formã ciudatã a unui fenomen meteorologic, cînd presiunea aeru-

lui provoacã o sarcinã electricã sub forma unui glob. Oameni din întreaga lume au semnalat faptul cã au vãzut orbite luminoase care pãreau sã ignore toate legile cunoscute ale fizicii - explicaþiile pentru aceste apariþii neavînd nici o logicã. Teoriile actuale susþin cã aceste fenomene apar ca urmare a energiei extraordinare degajatã de navele extraterestre. Tot ce ºtim este cã luminile par sã iasã direct din pãmînt, ºi din acest motiv au fost numite Luminile Pãmîntului. Cei care au vãzut ciudatele apariþii strãlucitoare au afirmat cã trec prin tot spectrul de culori, de la alb strãlucitor, la bleu, roºu ºi chiar negru.

De asemenea, martorii oculari susþin cã sferele luminoase pot fi mici cît o minge de tenis, sau mari cît o maºinã, dar, indiferent de dimensiune, sînt perfect rotunde. Cu toate acestea, s-au semnalat ºi forme alungite. Cei care au vãzut de aproape astfel de lumini au spus cã au trecut prin niºte stãri destul de ciudate ºi cã au auzit un zgomot bizar, un fel de rãpãit, ca la focurile de artificii. Luminile se pot miºca în direcþii haotice, se pot desface în mai multe sfere care plutesc în formaþie, dar, la rîndul lor, acestea se deplaseazã pe orbite nedefinite. Luminile par sã aibã o legãturã destul de puternicã cu formele geologice ºi geografice, pentru cã rãmîn mult timp în

ALBASTRU NEGRU 13 13

citi noaptea!

preajma lacurilor, a munþilor ºi a crestelor pleºuve. Una dintre cele mai impresionante întîmplãri de acest gen a avut loc la Hessdalen, Norvegia, la începutul anilor ’80 ai secolului trecut. În noiembrie 1981, populaþia din zonã a vãzut niºte lumini stranii care ieºeau dintr-o vale. Acestea aveau tot felul de forme, de la aceea a unui glonþ, pînã la triunghiuri, iar în marea lor majoritate erau de culoare albã ºi galbenã.

Numãrul sesizãrilor a fost atît de mare, încît, pînã la urmã, guvernul norvegian a trimis 2 ofiþeri ai forþelor aeriene pentru a cerceta fenomenul. La începutul anului 1984, pasionaþii genului SF din Suedia ºi Norvegia au demarat Proiectul Hessdalen, un studiu ºtiinþific al fenomenelor care se petreceau în acel loc. Studiul urma sã se desfãºoare pe o perioadã de o lunã de zile. Acest lucru presupunea o documentare prealabilã privind proprietãþile Luminilor Pãmîntului ºi, de asemenea, înregistrarea acestora pe peliculã sau bandã video. Astfel, au fost revãzute toate teoriile formulate încã din perioada anilor ’60, cînd luminile erau asociate cu cutremurele ºi faliile continentale.

Dar, din pãcate, nu a fost efectuat nici un studiu mai aprofundat, deoarece întotdeauna a predominat interesul faþã de extratereºtri ºi OZN-uri. Relaþionarea ºtiinþificã dintre lumini ºi pãmînt a fãcut posibilã studierea cu seriozitate a acestui fenomen. Cea mai autorizatã persoanã în domeniu este cercetãtorul Paul Devereux, cel care , practic, a inventat termenul „Luminile Pãmîntului“.

Devereux a cãlãtorit peste tot în lume ca sã studieze acest fenomen sub toate formele de manifestare, pentru a putea face distincþie între luminile autentice ºi cele false.

Concluzia lui a fost cã fenomenul are o bazã realã. Devereux, împreunã cu mulþi alþi membri ai comunitãþii ºtiinþifice, considerã cã este posibil ca luminile sã aibã o strînsã legãturã cu energiile acumulate în scoarþa Pãmîntului. Prin analogie cu presiunea atmosfericã scãzutã, care provoacã furtuni ºi fulgere, presiunea acumulatã sub scoarþa Pãmîntului genereazã reacþii la fel de impresionante. Se pare cã în timp ce plãcile tectonice se ridicã ºi coboarã, energiile se elibereazã în special în zonele aflate dea lungul liniei faliei ºi în punctele cu maximã concentraþie mineralã, sau cu o mare densitate de roci. S-

a descoperit cã multe dintre evenimentele de acest gen, cum ar fi apariþia unor sfere luminoase, s-au produs în zone unde, recent, s-au evidenþiat margini de falii, sau cu puþin timp înaintea unor cutremure. Mai sînt, de asemenea, teorii care sugereazã cã luminile ar putea fi, de fapt, ledurile unor nave extraterestre care aterizeazã pe Pãmînt. Ipoteza porneºte de la constatarea cã unele dintre persoanele care au fost victimele rãpirilor extratereºtrilor au afirmat cã, în acele momente, au vãzut forme strãlucitoare asemãnãtoare. Alte persoane sînt convinse cã au însuºiri paranormale, care le permit sã creeze o punte de legãturã între lumea noastrã ºi zone din alte dimensiuni. Unii martori pretind cã au auzit voci ºi cã au avut halucinaþii, dupã ce au vãzut Luminile Pãmîntului. În ambele cazuri, este vorba de efectul pe care l-au avut variaþiile magnetice asupra creierului, care s-au dovedit destul de puternice. Majoritatea experþilor considerã cã fluctuaþiile magnetice extreme, cauzate de forþele tectonice conflictuale, necesare apariþiei Luminilor Pãmîntului, pot produce persoanelor aflate în imediata apropiere leziuni serioase ale creierului, ceea ce ar putea explica apariþia halucinaþiilor. Efectul asupra martorilor, chiar dacã nu este periculos, poate fi considerabil. Una dintre cele mai cunoscute arii de manifestare a fenomenului de apariþie a Luminilor Pãmîntului o reprezintã Longendale Valley, din Marea Britanie, mai precis Peak District. Sean Wood este un localnic care a vãzut aceste lumini de peste 30 de ori în 16 ani. Pentru a le imortaliza, el s-a apucat de picturã peisagistã. În absolut toate picturile lui, într-un colþ al cîmpului sau într-o parte a vãii plutesc cîteva mici sfere strãlucitoare.

Sean nu-ºi poate explica apariþia Luminilor Pãmîntului, dar o acceptã ca pe un fenomen natural.

Pag. a 14-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Votul prin corespondenþã Noul PNL, mai pe înþelesul poporului, vechiul PDL ºi alte cîteva personaje grele din vechiul partid, zis al Brãtienilor (o, Doamne, cum trebuie sã se rãsuceascã marii patrioþi în mormînt, cînd îi vãd pe urmaºii lor nevolnici!) sînt obsedaþi sã ajungã la Putere. Vor sã o aibã cu orice preþ, frizînd penibilul, clamînd aceastã dorinþã fierbinte. Dacã ar voi, cu adevãrat, sã ne binecuvînteze, sã ne miluiascã cu o viaþã mai prosperã, ca rezultat al unei guvernãri mai bune, le-am da dreptate.

Aºa, poate am înþelege-o pe extrem de vocala doamnã/ domniºoarã Alina ot Gorghiu, „binecuvîntatã“ de regretatul Corneliu Vadim Tudor ºi cu numele de Dej - în amintirea conducãtorului comunist Gheorghe Gheorghiu; pe Vasile Blaga, ãsta, da, mare liberal, aºa cum sînt eu popã la Coceana, sat cu puþini locuitori ºi fãrã bisericã, de pe lîngã ªirna mea natalã. Pe domnul Atanasiu, zis ºi Bijboacã, cum îl numea Tribunul; pe „înaltul Buºoi“; pe „clarvãzãtorul“ Voicu; pe „cinstitul“ Predoiu; pe „onestul“ Videanu ºi pe alþii ca ei.

Zero barat Este expresia cea mai potrivitã pentru fanfaronul Traian Bãsescu, aceasta fiindu-i atribuitã de cameleonul politic Cozmin Guºã, ca reacþie la discursul fãrã miez, demagogic ºi tupeist, pe care l-a rostit fostul preºedinte al României, cu prilejul Congresului Miºcãrii Populare, desfãºurat la Sala Palatului, din Capitalã. Cei aproape 6.000 de oameni, aduºi cu 20 de lei bucata, au hotãrît, în 2 ore (vot prin ridicarea mîinii), sã-l punã pe Traian

Dumnealor vor un guvern al lor. Domnul Iohannis vrea ºi mãria-sa guvernul lui. E greu, prieteni români.

Guvernul Ponta a fãcut ºi lucruri bune. Chiar dacã mor de ciudã liberalii, cei vechi, dar ºi ãºtia noi, pedeliºtii, cã ºi ei aveau în program unele lucruri benefice pentru naþie. Dar, dacã s-au luat dupã vizionarul Crin Antonescu ºi-au ieºit de la guvernare!... Acum, suportã bucatele amare ale Opoziþiei. Unul dintre motivele gîlcevei dintre liberali ºi pesediºti este ºi votul prin corespondenþã. Liberalii vor neapãrat vot prin corespondenþã, pentru cã, spun ei, aºa e în America, deºi ºi acolo se recurge destul de rar la el. Dar noi avem nevoie de vot prin corespondenþã! Cît mai repede. Domnilor, domniºoarelor ºi domnilor, sã votãm urgent Ordonanþa privind votul prin corespondenþã! Cã, altfel, cei din disapora nu-ºi pot exprima dorinþele la alegeri. Am asistat la o penibilã-hilarã-inutilã dezbatere la „Sinteza zilei“, a lui Mihai Gâdea ºi ne-am convins de cît este de fierbinte voinþã liberalã. Era invitat acolo un vechi liberal, zice-se, de vreo 40 de ani (vîrsta). Ardelean, parcã, îi este numele. Rar ne-a fost dat sã asistãm la un spectacol atît de trist. Înconjurat, din toate pãrþile, de oameni avizaþi

(Ciuvicã, Ursu, doamna avocat Drãghici, care, uneori, rîdea de prostiile acestuia, un ins de-o penibilitate extremã), senatorul urmaº al Brãtienilor nu se lãsa.

Cãuta argumente, la fel de stupide. La un moment dat, A. Ursu i-a explicat care este scopul/ cauza acestei doleanþe peneliste: fraudarea alegerilor. Dar domnul Ardelean îi dãdea înainte cu aiurelile dumnealui... Am descoperit aceastã încrîncenare, înverºunare, cum vreþi s-o numiþi, la mai toþi liberalii. Chiar dacã devin ridicoli. Chiar dacã luptã ºi susþin acum opusul a ceea ce susþineau ieri. N-are a face. Mergem înainte! Vrem vot prin corespondenþã!

Vrem la guvernare! Cã ºi ºeful de la Cotroceni vrea. ªi dacã vrea dumnealui!... Numai cã poporul nu prea vrea pentru cã nu corespunde aspiraþiilor sale. ªi nu vã vrea, nici pe voi, nesãtuilor! ªi este, se vede limpede, dezamãgit ºi de noul Mesia de la Cotroceni. ªi-l huiduie. De ce oare, cînd ºtim cã dînsul vrea ca tot lucrul sã fie bine fãcut?! N-o fi din cauzã cã prima doamnã, care, în loc sã se ducã sã le predea elevilor limba lui Shakespeare, se plimbã cu soþul prin cele strãinãtãþuri?! Dom’ Ardelean, vã spunem sincer, nu ºtim de ce o tot daþi în barã. ªi nu înþelegem de ce nu acceptaþi adevãrul. Sau v-aþi luat dupã domnul Traian, ãl mai prima mitoman? Care vrea ºi ’mnealui la politica de vîrf, nu?! Cã mai e cîte ceva de fur – luat, mãi! Ahã! Hã! Hã! Hã! Hãi, hãi!

GEORGE MILITARU

Bãsescu în fruntea noii formaþiuni politice, dupã ce i-au ascultat aberaþiile formulate la adresa lui Tãriceanu ºi a lui Ponta, dar nu ºi la adresa lui Boc. De subliniat cã acest tupeist fãrã margini, ºeful Mafiei din aceastã þarã, în discursul sãu, a vorbit despre cinste ºi omenie, calitãþi care îi lipsesc total, dupã cum a demonstrat-o cu vîrf ºi îndesat, despre refacerea României, adicã exact ceea ce el nu a fost în stare sã facã în cei 10 ani cît a stat la cîrma þãrii. Se pare cã acest farsor ºi trãdãtor de neam încã mai crede cã poate pãcãli Poporul Român. Ei bine, domnule Bãsescu, te amãgeºti singur. Locul dumitale este, acum,

la lada de gunoi a Istoriei. Cu toate încercãrile de a ne ademeni cu noi minciuni ºi ºiretlicuri iscusite, nu vei reuºi sã ne mai convingi. Lasã-ne, e timpul sã pleci din politicã!

Pe aceastã cale, mã adresez credulilor, acelora care se vînd pe 20 de arginþi, cu urmãtorul mesaj: vremea lui Bãsescu a trecut, ea e doar o amintire tristã. E nevoie ca, acum, sã vã reconsideraþi atitudinea faþã de adevãr.

Bãsescu ºi camarila sa nu mai au ce cãuta în viaþa politicã a þãrii!

ANTON VOICU

„Voinþa strãzii“ – dialectica unei tiribombe anarhice Dupã oboseala ºi plãcerea atîtor ani de presã ºi politicã îmi vine sã spun, cinic meditativ: vai, cîtã prostie existã în România! Rezum aceastã prostie naþionalã printr-o constatare – din nou, vai! – atît de simplã: am avut o þarã – ºi nu o mai avem! ªi, în aceeaºi gamã a decerebrãrii, vina este aruncatã chiar în spatele celui ale cãrui „nebunie” ºi „dictaturã” au creat þara modernã ºi independentã, precum ºi asupra sistemului „criminal” pe care l-a condus! Asta, în timp ce este apãrat ºi considerat ideal ºi salutar exact sistemul care a distrus, realmente, totul, pierzînd þara la bordelul fetelor mari ºi virgine, numit, dupã caz, „lumea civilizatã”, „capitalism”, „Occident” sau, pur ºi simplu, „afarã”.

Acum cîteva luni, mai precis în 13 iulie, cînd am scris articolul „Desfiinþarea partidelor – o soluþie”, mai mulþi juriºti mã preveneau cu privire la posibila mea expunere la acuzaþia de „tentativã de subminare a ordinii de stat”. Atunci scriam cã sistemul actual, capitalismul pluripartid, „democraþia”, are la bazã matematica viciilor umane, profesorii „democraþiei” nefiind decît niºte mari combinatori ai pãcatelor. Iar capitalismul, cea mai perfectã retortã a alchimizãrii oricãrui idealism în cupiditate. ªi mai adãugam: „În fiecare loc din þarã existã concetãþeni cu calitãþi intelectuale sau sufleteºti excepþionale; sînt oameni ai culturii sau vîrfuri ale ºtiinþei, duhovnici sau medici - salvatori de vieþi prin har divin sau mãiestrie - ori oameni cu orice fel de pregãtire profesonalã, dar cu suflet ºi onoare, care îi fac sã fie respectaþi de comunitate, oh, dar de cîte feluri de oameni frumoºi aº putea scrie?... Ei bine, cîþi dintre ei stau astãzi la baza unor decizii? Sau, mai grav, cîþi dintre ei vom avea ºansa sã fie întrebaþi în viitor?... Aºa cum involueazã societatea, din ce în ce mai puþini! Motivul?

Nu sînt potriviþi pentru grupurile de interese”. Iar partidele nu sînt decît grupuri de interese.

Astãzi, strada, ajunsã la capãtul rãbdãrii, cere aceeaºi mãsurã! Sigur, în mintea stupidã a unora, aceasta ar însemna o revoluþie – nimic mai fals! O revoluþie are nevoie de o gîndire filozoficã, aceasta însemnînd nicidecum niºte „înþelepciuni” puse pe net de vreun zdrãngãnitor îndrãgit, ci cunoaºtere, ºtiinþã... Ion Iliescu bãtea cîmpii, în anii ’90, cu „democraþia originalã” – jenant pentru cineva cu pregãtirea domniei-sale; un amic propunea mai ieri ca þara sã fie condusã de cãtre tinerii absolvenþi ºi de cãtre studenþi – firesc pentru o minte lucratã pe net ºi prin berãrii. ªi unul, ºi celãlalt confundã þara cu un cãluþ de tiribombã, cel mult, ceea ce, din pãcate, se vede în starea naþionalã materialã, într-un caz, ºi spiritualã, în celãlalt.

Este clar cã vectori interesaþi împing dezbaterea departe de dialectica ºtiinþificã ºi de lecþiile Istoriei.

Tendinþa tinerilor de a-ºi umfla pieptul este exploatatã de cei ce abia aºteaptã sã le vîndã halucinogene pe post de aer pur. Dependenþa generaþiei-Internet de „posibilitãþile nelimitate” ale fizicului ºi spiritului transformã societatea într-o massã pe cît de gregarã, pe atît de abulicã.

Sã stãm strîmb, sau cum vrem, dar sã judecãm drept, adicã în conformitate cu legea – doar asta spune „strada” cã vrea, nu? Primo: respectã „strada” legea? Nu, evident – manifestaþiile nu sînt autorizate, existã îndemnuri la nerespectarea autoritãþii ºi legii, instituþiile statului sînt batjocorite (chiar dacã, unele, pe bunã dreptate popularã), în fine, toate astea sînt spontane, sau instigate ºi organizate? Evident, multe sînt puse la cale de aºa-zise ONG-uri, altele sînt rezultatul unor demersuri ale partidelor ºi... mai departe nu mai comentez – „E secret”, aºa cum le spunea creatorul „Caritasului”, Ioan Stoica, celor care întrebau de unde scotea celebrul circuit financiar banii... Secondo: se poate face dreptate, în sens de justiþie, în condiþiile actuale? Din nou, evident – nu!

Asupra magistraþilor se pune o presiune colosalã, nu doar din partea mass-media, ca pînã acum, ci ºi din partea strãzii. Mulþimile, se ºtie din lecþiile Istoriei, vor vinovaþi cu orice preþ, vor pedepse, vor sînge pînã la urmã – ºi nu al oricui, ci chiar al celor pe care, pînã mai ieri, tot mulþimea i-a cocoþat în funcþii. Cine face justiþie? Personaje scoase din spuma mãrii, sau indivizi apãruþi tot din aceleaºi smîrcuri ale societãþii unanim corupte? Sau legile, alea „proaste”, aºa dupã cum strigã strada, care sînt cumva bune ºi aducãtoare de dreptate „pînã la capãt” atunci cînd e vorba de codul penal sau civil? Deci, vrea mulþimea justiþie? Nu, evident - întotdeauna mulþimea vrea circ, mai mult ori mai puþin sîngeros, în funcþie de epocã. Terzo: e anarhie în România? Evident, da – chiar ºi fãrã mulþimile din stradã, o þarã ale cãrei instituþii nu sînt respectate ºi ale cãror decizii sînt luate sub presiuni mediatice, politice, externe, stradale sau „strategice” (adicã tot un fel de „E secret”), ei bine, o astfel de þarã se aflã într-o stare care poartã numele de anarhie. Legat de asta, o aporie, un paradox pe care ar trebui sã-l sesizãm: ce revoluþie poþi face în cadrul UE sau al NATO? Albert Camus spunea, acum aproape 70 de ani: „Anarhia, astãzi, este egalã cu suveranitatea; nici o naþiune din Europa nu mai e liberã sã facã singurã propria ei revoluþie, pentru cã revoluþia va fi mondialã, sau nu va fi deloc“. Cu ce e diferitã situaþia de acum de cea descrisã de Camus, „cetãþean al lumii civilizate” din urmã cu aproape 70 de ani? Putem face tot ceea ce vrem în România? Chiar crede strada cã poate face asta sub soarele care rãsare... de la Apus?

DRAGOª DUMITRIU (din volumul în curs de apariþie „Miºcarea Roºie”)

Rugãciunea lui Mimi Voicu înainte de a muri la Club Colectiv Doiniþa Oancea este dãrîmatã de vestea cã una dintre prietenele sale apropiate ºi-a pierdut viaþa în tragedia de vineri searã, de la Club Colectiv. Artista ºi-a exprimat suferinþa printr-un mesaj pe care l-a postat pe contul personal de socializare: „Mimi Voicu... Mimiloi... Înaltã frumos... ai plecat fãrã sã apucãm sã ne vedem ºi sã descoperim de ce ne regãsisem dupã atîþia ani! Am plîns atunci… ºi plîng ºi acum… dar de data asta e cu durere... Pun aici una dintre rugãciunile pe care mi le-ai trimis, Tu, fatã frumoasã ºi bunã! Of, Doamne! Tatãl Nostru, Tu Care Ai Locul Tãu În Luminã, Sfînt. Sfînt, Sfînt Eºti Tu ªi Sfînt este Numele Tãu... În Cer ªi Pe Pãmînt, Aºtept Darul Înãlþãrii Tale În Mine! Sfîntã Este Voinþa Numelui Tãu În Mine - În Cer ªi Pe Pãmînt! Primesc Darul Harului Tãu În Fiecare Zi! Dã-Ne Darul Luminii Tale ªi Azi - El e Pîinea Noastrã În Fiecare Zi! Harul Tãu Sã Ne Dea Puterea Sfinþeniei Sufletului, Dã-Ne Nouã Puterea Luminii Numelui Tãu! Tatã Sfînt, Prin Puterea Harului Numelui Tãu, Sufletul Nostru Cere Sã Primeascã Binecuvîntarea Luminii Tale, În Inimã Întunecatã ªi În Inima Care se Întunecã! Tatã Sfînt, Aducem Mulþumire Focului Inimii Tale, Care Ne Duce Binecuvîntaþi În Cerul, În Puterea ªi În Sfinþenia Ta! Amin!“.

CONTEMPLARE Nepoþelului meu Petru Andrei Bucã, plecat dintre noi în incendiul de la Club Colectiv...

Priveam ca-ntr-o oglindã, adîncurile lumii, Din piscul necuprins al unui gînd, În care temelie am pus cetãþii mele Din focurile tale, de astãzi ºi oricînd.

M-am rupt demult de lume, de mine ºi de tot, Doar tu-mi rãmîi în sensuri ca singurã minune, Iar ochii tãi, de înger, frumoºi ca douã mãri, Nasc stelele speranþei, pe-un colþ de rugãciune.

Trec norii precum magii ºi visul þi-l sãrutã, Uimite constelaþii te vor etern a lor: Ningea apocaliptic în prag de gravã iarnã ªi te-ai pierdut luminã în zarea unui dor.

Departe-n jos amurgul se ridica în mituri, Priveam de sus doi îngeri, pe-a vieþii drumuri strîmte Cu umbrele în flãcãri alunecînd spre schituri... ªi-am mai vãzut un înger, cu aripile frînte.

IOAN BUCÃ

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 13 noiembrie 2015

Alegem imagini ºi le adaptãm la ceea ce ni se cere, folosind izvoade vechi.

Am înþeles cã sînt angrenaþi în aceste activitãþi copii cu dizabilitãþi, care în urma unor ore Bunã ziua, vã rog sã vã doresc sã-ºi înfrumuseþeze casele petrecute la masa de lucru au reuºit sã comunice cu asemenea mozaicuri ºi, bine- mai mult, spre bucuria pãrinþilor. Credeþi cã se prezentaþi pentru cititorii revisînþeles, cã rãspundem prompt ºi poate iniþia un program adecvat, în ºcolile cu regim tei „România Mare“. pentru asemenea persoane. Este special, pentru asemenea copii?

Mã numesc Claudiu Opaina, cartea noastrã de vizitã, ºi de aici am 30 de ani ºi sînt cãsãtorit.

Da, aºa este, avem un copil care suferã de autism, urmeazã ºi alþi clienþi.

Carmen Ionicã: Spuneþinu vine periodic aici, dar cînd o face se vede bucuria pe ne ceva despre dvs. ºi cum a luat Aþi participat la expoz- chipul lui. Comunicã mai mult, participã la glumele iþii, sînteþi cunoscuþi? fiinþã acest atelier? noastre, aºadar, se simte bine fãcînd aceste lucruri. ªi ca Da, am fost la expoziþii ºi sã rãspund la întrebare, da, m-am gîndit la o asemenea Claudiu Opaina: Am fãcut în þarã, ºi în strãinãtate. De în facultate mozaic ºi am decis, posibilitate, am vorbit ºi cu pãrintele Dumitru, din exemplu, la Bãile Herculane, împreunã cu sora mea, sã mergem Otopeni, ai cãrui copii participã la acest atelier ºi din sau la Simpozionul de Artã de la pe acest drum. Profesorii mîinile cãrora ies lucruri foarte frumoase. V-aº mai da Episcopia Bihorului, dar cel mai Constantin Apostol ºi Cãtãlin un exemplu al unei doamne bolnave de Alzheimer, care drag nouã este un proiect recent, Bãlan au fost mentorii noºtri, ºi vine aici din cînd în cînd, e foarte fericitã atunci cînd care ne-a fãcut sã ne testãm limipentru tot ce ne-au învãþat le ceva îi iese bine, ºi e foarte atentã la tot ce i se explicã, tele. Este vorba de expoziþia mulþumim. Ne-am dezvoltat, iar îºi noteazã tot, ca sã nu uite, pentru cã ºtiþi cã asta e numitã „Iconarii în Otopeni“, din dorinþa oamenilor de a lucra cu „boala uitãrii“, chiar ºi cleºtele de spart sticla de Murano unde am avut ocazia sã lucrãm noi ºi din dorinþa colegilor de a ne ºi-l prinde cu ceva de gît, numai ca sã nu uite pe unde live, ºi sã arãtãm oamenilor ce ajuta sã terminãm lucrãrile pe care l-a pus. ªi credeþi-mã, este fericitã. Cã poate sã facã înseamnã mozaicul. le primeam, am considerat cã este necesar sã ne mutãm ceva care sã-i punã mintea la contribuþie.

Dacã e vorba de un mozaic de mari dimensidin primul „sediu“ pe care-l aveam – un simplu garaj – Ce satisfacþii aveþi cînd o lucrare este gata ºi în Casa Presei Libere, la subsol, unde deþinem un uni, cum se lucreazã ºi cum se asambleazã? oamenii o pot admira? În funcþie de disponibilitatea celor care lucreazã spaþiu generos, în care sã ne desfãºurãm activitatea în Este cea mai mare bucurie pe care o poate simþi bune condiþii. Sîntem aici de 3 ani ºi sperãm sã urmeze la el, se împarte pe secþiuni, mai ales calculînd timpul un om care ºi-a pus o parte din suflet în opera lui. pe care îl avem la dispoziþie pentru a duce la bun sfîrºit Pentru cã este o operã. O lucrare dragã nouã este la ºi alþii la fel de frumoºi. proiectul. Aºa cum v-am spus, munca e benevolã, ºi chilia lui Arsenie Boca, din creierii munþilor, Sînteþi cumva legat în vreun fel de bisericã, sau, pur ºi simplu, este o pasiune, unde se ajunge cu mare greutate. Ne mîndrim cu împãrtãºitã tuturor celor care vor sã soarbã ceea ce am fãcut acolo, iar cei care ajung, cu din potirul ei? greu, în acele locuri, se umplu de luminã divinã.

Credeþi cã este nevoie de har, de o anume Eu am urmat cursurile Facultãþii de dãruire, pentru a putea realiza niºte mozaicuri Teologie, dupã ce n-am reuºit sã mã susþin financare vor rãmîne pentru eternitate? ciar la Facultatea de Arte Plastice. De fapt, asta era ceea ce voiam sã fac la vîrsta adolescenþei, Este nevoie de rãbdare, de credinþã, de liniºte sufleteascã ºi de multã dragoste de dar nu aº mai schimba pentru nimic în lume ceea oameni. Aveam 20 de ani la primul ºantier, de ce fac acum. ªi pentru cã toþi prietenii mei unde am plecat mîncînd nori, pentru cã nu era intraserã pe undeva, la vreo facultate, ce mi-am liniºte, era rãzboi, un rãzboi al nervilor, care nu zis: ia sã mã duc la Teologie. Mã avantaja ºi fizse potrivea cu ceea ce încercam noi sã facem. ªi icul, aºa cã, zis ºi fãcut. Au urmat ore de pracam plecat. Viaþa de pictor de biserici este una ticã, lucrãri de fresce, picturã muralã, unde toatã foarte grea, pentru cã eºti tot timpul pe drumuri. lumea urla la toatã lumea, ºi eu mi-am zis: gata, Aºa, ca „mozaicar“, pot sã-mi satisfac ºi dorinþa pînã aici, vreau sã fac altceva. ªi am fãcut, cu de a „picta“, mai altfel, e adevãrat, dar pot sã am ajutorul lui Dumnezeu ºi al celor care mã ajutã. ºi o familie, lîngã care sã fiu atunci cînd e nevoie.

Vãd cã toþi cei care lucreazã aici sînt ªi cred cã asta e foarte important pentru latura tineri. Cum au aflat de acest atelier? spiritualã, ºi pentru liniºtea de care ai nevoie cînd Cei mai mulþi au venit cu recomandãri, nu lucrezi la asemenea minuni. avem un program strict, fiecare vine cînd poate, Ce sentimente aveþi cînd ºtiþi cã o parte pentru cã fiecare are ºi alte preocupãri. De exemdin munca dvs. va face istorie, ºi va dãinui plu, Maria este profesoarã, dar sînt ºi studenþi la Claudiu Opaina a realizat cel mai mic mozaic din þarã, în peaste veacuri, aºa cum se întîmplã cu toate Facultatea de Arte Plastice, elevi, sau studenþi la Facultatea de Teologie, Secþia Artã Sacrã. memoria tuturor celor care au fost arestaþi ºi încarceraþi în bisericile vechi de sute de ani?

Mozaicul este picturã pentru eternitate, ºi, Ce materiale folosiþi, de unde le procu- închisorile comuniste. Va fi montat la Mînãstirea Antim ºi a bineînþeles, cã sînt mîndru cã las ceva în urma raþi ºi care sînt costurile pentru asemenea fost o mare provocare pentru autor. mea.

De aceea ne naºtem, pentru a lãsa o capodopere? amprentã, cît de micã, pe acest pãmînt. Unii o Materialul cel mai ieftin este faianþa, cunosfacem prin copiii noºtri, alþii prin operele pe care le din acest motiv împãrþim sarcinile ºi bucãþile care cutã nouã tuturor, care este mãrunþitã ºi apoi folositã penrealizãm. urmeazã a fi lucrate în funcþie de timpul fiecãruia dedtru diverse lucrãri. Nu este de cea mai bunã calitate, dar În încheiere, vã rog sã adresaþi cîteva gînduri este ieftinã. Urmeazã la rînd piatra naturalã (marmurã, icat acestei munci. La final, bucãþile se transportã în granit, tavertin), care necesitã anumite prelucrãri pentru a locul unde trebuie montate, ºi cu ajutorul unui adeziv pentru toþi cei care vor citi aceste rînduri. Încercaþi sã descoperiþi mozaicul. E o tehnicã nu putea fi folositã. Cel mai des întîlnitã ºi folositã este sticla special se unesc ºi rezultã fresca finalã.

Ce oferã o asemenea lucrare, în plan spiritu- atît de mult cunoscutã la noi în þarã, dar care ia de Murano, care este foarte scumpã, dar care se preteazã amploare. Vã invit sã veniþi sã vedeþi cum se realial, celor care o realizeazã? la asemenea lucrãri ºi este foarte uºor de întreþinut.

Liniºte, relaxare. Eu sînt un tip coleric, mã agit zeazã un mozaic, pentru cã nu este uºor. O caracteriPrimiþi ajutor de la cineva, sau vã autofitot timpul, dar la atelier, mã metamorfozez, parcã sînt zare a aceste munci: mai multe bãtãturi în palme (de la nanþaþi? altã persoanã.

Las afarã toate problemele, mã liniºtesc cleºte – nota red.), zile ºi nopþi pierdute asupra Lucrãrile pe care le realizãm sînt fãcute la planºelor, atunci cînd urgenþa o cere. Nu-i uºor, dar ºi mã concentrez asupra muncii. comandã, deci se vînd cãtre lãcaºuri de cult, aºadar, acesCine sînt cei care fac machetãrile dupã care este teribil de frumos! ta este punctul nostru de sprijin. Banii obþinuþi de pe (Fotografii realizate de Mihaela BODNARIUC) urma muncii noastre. Existã ºi persoane fizice care se realizeazã tot ansamblul?

Mozaic – credinþã ºi culoare

Pag. a 16-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea

Corupþia ucide - vinovaþii tragediei de la Colectiv sînt corupþii Sistemului Extraodinara mãrturie a lui Paul Grigoriu: „Incendiul din Club Colectiv - o mãrturie ºi o datorie“ Faptele: Vineri, 30 octombrie 2015, la 8 ºi cîteva minute seara, am luat un taxi din zona Obor ºi m-am dus în Club Colectiv. „Goodbye To Gravity“, una dintre trupele bune de metal din România, îºi lansa noul album. În plus, cu unul dintre chitariºti, Vlad Þelea, sînt prieten bun ºi am ºi cîntat împreunã. La mine, în Rising Shadow, era baterist. În viaþa de zi cu zi, arhitect specializat pe design interior. Iar basistul ºi liderul trupei, Alex Pascu, a fãcut acelaºi liceu cu mine ºi ne-am împrietenit pe cînd el era într-a VIII-a ºi eu într-a XII-a ºi eu cu colegii mei îi cam chinuiam - în glumã - pe el ºi pe ai lui. Pe chitaristul Mihai Alexandru ºi pe solistul vocal Andrei Gãluþ îi ºtiu mai mult din vedere, în timp ce cu bateristul, Bogdan Enache, am tot stat de vorbã de-a lungul anilor pe la concerte. De altfel, de el am dat primul în club. Ne-am sprijinit de stîlpul din stînga scenei ºi am stat la taclale vreo cinci-ºase minute.

Eu mã plîngeam de un prieten care s-a implicat trup ºi suflet într-un stil comercial, el îmi spunea cã dacã rãmîi la heavy-metal e greu: trebuie sã plãteºti tu totul ºi uneori ºi publicul e puþin numeros. „Dar mãcar faci ce îþi place, ceva în care crezi“, am concluzionat eu. M-am retras spre bar, unde am dat de Vlad Þelea, cãruia i-am povestit cîteva snoave recente, apoi l-am salutat ºi pe Pascu. Venisem doar cu geaca ºi tricoul, hotãrît sã-mi iau un hanorac cu „Goodbye To Gravity“. Pînã sã mã dezmeticesc eu, se vînduserã toate. „Asta e rãsplata pentru cã l-ai agãþat pe prietenul meu în cui cînd erai mai tînãr“, mi-a spus Cristina, iubita lui Alex.

Venisem, aºadar, la concert. Nu venisem la petrecerea de Halloween. Din mai multe motive. În primul rînd, Halloweenul e pe 31 octombrie, iar noi eram, dupã cum am spus mai sus, pe 30. Apoi, aici în club nu era petrecere de Halloween, ci concert de lansare.

Nimeni nu era mascat, nici dovleci n-am observat, scenarii dramatice horror, cu atît mai puþin. Sigur, trupa profitase de impactul comercial al acestei sãrbãtori de import ºi scrisese pe fluturaºi cã dupã concert aveam sã stãm la distracþie ºi „Halloween party“ marca GTG. Adicã, cel mai probabil, o searã veselã cu bere. Nu-mi place nicidecum aceastã nouã modã, dar conotaþiile ei întunecate nu erau prezente sub nici o formã în ceea ce se întîmpla în club. Cel puþin unul dintre cei cu care am stat de vorbã nici nu ºtia cã se apropie Halloweenul. Nici eu nu mã gîndeam la asta. Clubul era destul de plin, deºi la aproximativ un kilometru avea loc alt concert. L-am întîlnit pe Cãtãlin Scînteie - alt fost coleg de trupã -, venit la concert cu soþia lui, Sanda. Am vãzut doi vechi prieteni din gaºca veche din Romanã ºi doi ziariºti veterani, trecuþi de 50 de ani: Nelu Stratone, care mi-a spus cã scrie o istorie a rock-ului românesc, ºi Nelu Tilie. M-am îmbrãþiºat cu Alex Penescu, avocat în viaþa de zi cu zi, talentat pianist ºi „clãpar“ în sfera muzicalã. I-am fãcut semn cu mîna Monicãi, soþia lui Vlad Þelea. ªi m-am vãzut cu mulþi, mulþi alþii, muzicieni sau nu: Horaþiu de la „Changing Skins“, fost coleg de liceu ºi poate cel mai bun prieten al lui Alex Pascu, Mihnea ªeicaru, tot din „German“ ºi, un pic mai tîrziu, cu ursul acela de om blond ºi bãrbos, care parcã zîmbea întruna: Adi Ruginã. ªi a început concertul: cîteva artificii mai degrabã de tortul miresei ºi eram cu toþii gata sã ascultãm „Mantras of War“. Þin minte cã sunetul era destul de bun (vocile care fãceau armonia se cam pierdeau), însã volumul era mult prea ridicat. Nici o problemã, mi-am bãgat dopurile de protecþie în urechi, mi-am lãsat prietenul cu care venisem ceva mai în spate ºi m-am dus spre centrul sãlii.

Am stat ce am stat acolo, apoi m-am tras mai în stînga, ca sã-l vãd pe Vlad Þelea. M-am oprit cam în dreptul stîlpului din stînga, cel unde stãtusem mai devreme la palavre. La cîþiva metri în spatele lui. De multe ori scriu cronici de concerte pentru site-ul la care lucrez, „Maximum Rock“. ªi pentru asta îmi mai iau notiþe. Dar acum nu eram încã hotãrît dacã s-o fac sau nu, însã reþineam anumite lucruri pe care aveam de gînd sã le discut cu Vlad. De pildã cã, atunci cînd dubla vocea principalã, nu se prea auzea. Iar la sfîrºitul piesei „Atonement“ („ispãºire“ sau „cãinþã“, un titlu despre care, iatã, nu s-a spus nimic) mi s-a pãrut cã instrumentele s-au desin-

cronizat pentru o scurtã perioadã, pînã sã-ºi revinã pe final. ªi, în sfîrºit, cã îmi place cum reinterpreteazã GTG „The Evil That Men Do“ a lui Iron Maiden, dar cã aici vocea lui Andrei nu se prea „lipeºte“. „Pãi nu ºtii ce piesã cîntau cînd a izbucnit incendiul?“, am auzit cã ar fi spus cineva la cîteva zile dupã seara de vineri. Eu ºtiu. Nu cîntau nici o piesã. Chitariºtii ºi basistul au coborît de pe scenã, pe baterist nu-l mai vedeam. Tocmai se declanºaserã artificiile - cred cã mai tîrziu decît se

plãnuise, cred cã trebuiau sã ardã la finalul cîntecului anterior. „La mulþi ani!“, a spus rîzînd unul dintre bãieþi.

Dupã o scurtã pauzã, Andrei Gãluþ, rãmas singur pe scenã, a spus într-o doarã, zîmbind: „A luat foc ceva aici. Asta nu era în plan“. Am ridicat ochii ºi am vãzut cum buretele de antifonare de pe stîlpul în dreptul cãruia stãteam se aprinsese. Nu pãrea mare lucru. Cineva a încercat sã-l stingã cu o bere, dar era prea sus. Între timp, Andrei a întrebat dacã n-are nimeni un extinctor. Se poate ca atunci sã fi avut loc unul dintre momentele cruciale ale vieþii mele. Am vãzut cã flacãra o ia uºor în jos ºi Dumnezeu m-a tras de mînã. Mi-am spus sã ies, mi-a fost fricã, eram cam aproape. M-am dus spre prima uºã, unde deja se înghesuiau vreo 40-50 de oameni, iar cineva rãcnea sã nu se creeze panicã, sã nu se calce lumea în picioare. Pentru o milifracþiune de secundã, mi-a trecut prin gînd sã-mi iau geaca de la garderobã, dar am renunþat. Mai cãdeau oameni, dar, în general, erau ridicaþi. La un moment dat, am fãcut cu toþii un mic culoar, pentru cã din sensul opus venea un om cu extinctorul mult aºteptat.

Am privit în urmã ºi am vãzut cã tavanul luase foc. „Sa dus concertul bãieþilor“, mi-am spus cu pãrere de rãu, dar dupã cîteva secunde am vãzut cum ardea tot. Tocmai ajungeam afarã. Am fãcut cîþiva paºi, mi-am întors privirea sã vãd ce se întîmplã ºi atunci a venit acel val de flacãrã ºi fum. Am fugit iar ºi, dupã cîteva clipe, am revenit spre intrare. Aici erau deja zeci de oameni cãzuþi unii peste alþii, unii deja arºi. Þin minte cã în învãlmãºealã l-am tras pe unul de mîini cu încã cineva. Mi s-a pãrut cãl tragem prea tare ºi am spus: „Stai aºa, cã-i rupem mîinile!“. „Nu, e ok, trageþi!“, ne-a încurajat cel cu pricina ºi l-am scos din învãlmãºealã. Un bãiat a ieºit cu cîteva ºuviþe încã arzînd ºi cineva i le-a stins. Pãrea întreg. Mam dus sã-i sun pe cei apropiaþi, sã le spun cã dacã vor vedea ceva la televizor, eu sînt viu ºi nevãtãmat. Alex Penescu a ieºit ºi el, cu jumãtate din pãr ars complet, clãtinîndu-se ca un om beat ºi întrebînd disperat „undei sor-mea?“. Sanda Scînteie avea arsuri pe faþã ºi mîini, era plînsã, dar nu desfiguratã. κi cãuta soþul, care a ieºit ºi el un pic mai tîrziu.

Nelu Brînduºan, redactorul-ºef de la revista mea, arãta pîrlit, dar bucuros cã scãpase. ªi, la un moment dat, cineva a adus pe braþe o fatã cu pãrul complet ars, cu o zdreanþã rãmasã din bluzã ºi în pragul inconºtienþei. Atunci mi-am dat seama cã s-ar putea sã fie mai grav decît „cîþiva rãniþi“, cum îi spusesem mamei la telefon. Dar tot nu înþelegeam amploarea dezastrului.

Îi sunam insistent pe prietenul meu, Grasu', pe care îl vãzusem în faþa mea în primul val de ieºiþi, dar pe care nu-l mai gãseam, pe Alex Pascu ºi pe Vlad Þelea. Suna, suna, dar nici unul nu rãspundea. Cînd l-am vãzut pe Grasu' viu ºi nevãtãmat mi s-a luat o piatrã de pe inimã.

Cãzuse în îmbulzealã ºi se julise un pic la mînã. Era în tricou, ca ºi mine. Între timp, la un moment dat, au început sã vinã ajutoarele. Întîi doi jandarmi, care au rãmas înmãrmuriþi, apoi niºte pompieri cu mãºti de gaze, care au intrat în club. În cîteva minute am fost evacuaþi din piaþeta ca o curte interioarã unde se aflã clubul, pentru ca medicii ºi pompierii sã aibã loc. Afarã, iubita lui Pascu, Cristina, era disperatã. Horaþiu încerca sã-ºi consoleze prietena, care plîngea în hohote, dar fizic erau ºi ei intacþi. Veniserã ºi pãrinþii unora dintre copiii aflaþi la concert, cîþiva vecini ºi, aºa mi s-a pãrut mie cel puþin, primii hoþi de buzunare. Ieºeau tãrgi dupã tãrgi ºi confuzia între noi era totalã. Între timp, sosiserã ºi cîþiva dintre cei care fuseserã la celãlalt concert, printre ei mulþi fotografi. „Þelea a ieºit ars rãu, Pascu cred cã era ºi el ars“, îmi spune Horaþiu. „A murit?“, l-am întrebat. „Nu vreau sã mã gîndesc!“, mi-a rãspuns. La un moment dat, am vãzut o targã cu un individ corpolent ºi bãrbos. „E Pascu!“, am strigat ºi am dat fuga dupã cei care-l cãrau, personal de pe ambulanþã ºi cîþiva prieteni.

Cum aluneca de pe targã, am sprijinit-o ºi eu pe aceasta ºi i-am pus mîna pe piept, ca sã-mi dau seama dacã respirã. Imposibil de detectat în fuga ºi frigul acela. - Trãieºte?, am întrebat. - Trãieºte, a rãspuns un prieten. Trebuie sã trãiascã! Am mers pînã la ambulanþã ºi am apucat sã mã uit mai de aproape la el. Nu era Pascu. Era - am aflat dupã vreo orã - Claudiu Petre. Cînd jandarmii ne-au spus sã facem loc pentru cã se vor aduce trupurile celor arºi pentru a fi identificate, am întrebat pentru prima datã: - Sînt ºi morþi? - Vai de mine!, a rãspuns jandarmul. Cifrele se îmbulzeau. 17.

18. Mai puþini. Mai mulþi. Apãruse ºi Raluca, soþia lui Adi Ruginã, cu faþa brãzdatã de îngrijorare.

Vlad Buºcã ne-a dat vestea ca un trãznet: la televizor a apãrut ºtirea cã Alex Pascu este unul dintre cei decedaþi.

Cineva din grup a anunþat cã ºi Claudiu Petre a murit, iar fotograful Miluþã Flueraº e ars tare. Telefonul începuse deja sã sune ºi sã tot sune. Unul dintre bunii mei prieteni din liceu mã întreba de mine de Grasu', de Pascu.

Prietenul ºi colegul meu de trupã, Matei Tibacu, se interesa dacã poate sã ajute. Am stat ºi am aºteptat veºti, dar, la un moment dat, am fost biruit de frig - eram doar în tricou, geaca îmi rãmãsese înãuntru. Am pornit-o spre casã, iar în taxi m-am uitat la un televizor de bord la ºtirile care curgeau deja. Aºa cum au început sã curgã ºi mesajele.

Pînã sã urc în apartament, rãspunsesem deja la vreo douã ºi vorbeam la telefon cu doi dintre cei mai buni prieteni, foºti colegi de liceu. Încercam sã ne amintim împreunã cine mai fusese în club ºi dacã îl vãzusem afarã.

Mi-am pus de un ceai, cu telefonul în mînã, sunînd neîntrerupt. Nu mai ºtiu exact cine mi-a spus la telefon cã Pascu este în viaþã, internat la Spitalul de Urgenþã Floreasca. Însã Horaþiu m-a anunþat cã Vlad Þelea a plecat în eternitate. M-am oprit o clipã, mi-am amintit de faþa lui cea nouã, cu chelie ºi barbã scurtã, de glumele pe care le fãcuserãm înainte de concert. Prietenul meu Mihnea ªeicaru plecase din club cu vreo zece minute înainte de incendiu, ºi aºa scãpase. Acum era la Floreasca cu iubita lui Pascu ºi cu încã o prietenã, iar dupã vreo jumãtate de orã am ajuns ºi eu acolo, unde unii bolnavi erau deja transferaþi. Un cameraman m-a bruscat fiindcã îi stãteam în drum.

Pag. a 17-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Am stat mult de vorbã, pe holurile spitalului, cu Mihnea ºi cu alþii sosiþi la faþa locului. Andrei Irode, omul de pazã rocker, pe care oricine a fost la mai mult de douã concerte îl ºtie, venise din altã parte ºi se strãduia din rãsputeri sã ajute. „Mã bucur sã vãd cã eºti bine“, mi-a spus cînd l-am salutat. Cãtãlin Scînteie apucase sã-mi spunã la telefon cã el ºi soþia lui erau cît de cît în regulã, o sunasem ºi pe soþia lui Nelu - ºi ea plecase, iar Nelu avea arsuri mai uºor tratabile - ºi aflasem cã doi colegi de la Maximum Rock erau destul de grav rãniþi. N-am reuºit sã intru la Alex Pascu, am mai stat printre oamenii care vegheau, i-am vãzut pe cei care-ºi cãutau disperaþi rudele ºi apropiaþii pe diferitele liste, dupã care am fãcut o sintezã a celor întîmplate, împreunã cu fotografii de concert sosiþi la faþa locului. Am ajuns acasã pe la 5, copleºit de obosealã ºi de frig. M-am bãgat în pat. Am reuºit sã dorm pînã la 7.30.

Îngrozitor !!! Arºi de vii, dar ºi gazaþi cu Zyklon B...explicaþia unui specialist „Propagarea unui foc «normal», fãrã combustibil extrem de inflamabil, nu se face cu viteza mai mare de 12 -15 m/minut. Aici, din fotografii ºi din declaraþiile martorilor, a fost mai mare de 1,5 m/s. Real a fost în jur de 1,5 - 3 m/s în toate direcþiile. Asta înseamnã cca 5,5 - 10 km/h, adicã viteza de deplasare în pas alert a unui adult. Dar s-a ajuns ºi la 13,5 m/s. Enorm. Cum ieºirea din Colectiv nu era suficient de încãpãtoare pentru toþi adulþii ºi minorii prezenþi în salã, focul i-a ajuns din urmã, începînd sã percepem cu adevãrat proporþiile dezastrului. Buretele izolant fonic era fabricat din poliuretan ºi arde cu degajare de monoxid de carbon ºi acid cianhidric. De asta au ºi murit aºa mulþi ºi or sã mai moarã... din pãcate.

Pe lîngã monoxidul de carbon avem, deci, ºi extrem de otrãvitorul HCN (acidul cianhidric, cunoscut omenirii ca agentul morþii Holocaustului – Zyklon B) provenit din arderile poliuretanului fonoabsorbant – ºi tabloul este complet. Focul de la Colectiv poate fi comparat, în sens macabru, cu un uriaº cuptor întors invers, ai cãrui «cãrbuni» emanã Zyklon B. Mai mult decît atît, în scurt timp, tavanul din lemn de brad s-a prãbuºit peste capetele oamenilor deja arºi ºi intoxicaþi, completînd terifianta dramã trãitã de tinerii aceia nimiciþi, într-un fel atît de cumplit, în ceea ce va rãmîne, în memoria tuturor bucureºtenilor, sub numele de dezastrul Colectivului“. Ca sã vezi cinism ºi enormitate: Colectiv a devenit acum brand politic.... Deci, Zyklon B, confirmat de doctorul Lascãr. De ce nimeni na luat în seamã informaþia lansatã imediat dupã dezastru, de mine, ºi n-a cãutat din timp un remediu ce ar fi putut salva vieþi? Fiindcã puþin le pasã... Cum nu i-a pãsat lui Arafat de cifra morþilor, deoarece ºtie cã Sistemul care l-a ridicat pe el, la rangul de secretar de Stat, pe viaþã, este intangibil.

Capcana mortalã de la Colectiv – CRIMÃ cu premeditare Comentariile unor pompieri… (cu precizarea cã cea mai mare parte a comentariilor nu fac decît sã valideze materialul scris, la cald, sãptãmîna trecutã, imediat dupã tragedia de la Colectiv, intitulat „…ceva pute“, intens viralizat ºi considerat a sta la baza unei aºa-zise Teorii a Conspiraþiei, cînd, de fapt, era vorba doar de prezentarea unor cifre ºi parametri de ardere, cu accentul pe viteza… exact ce spun acum pompierii…)

Asistãm la primul asasinat terorist împotriva unor oameni frumoºi ºi liberi ! Gazare, ardere rapidã, plimbarea morþilor cu salvãrile, substanþe toxice necunoscute în plãmînii victimelor, zeci de morþi instant ºi, în curînd, probabil, în sãptãmînile ce vor urma, numãrul se va duce spre 100. Am participat la sute de incendii cînd eram militar, la fãbricuþe, iar colegi de-ai mei la Fabrica Policolor, ºi nu s-a pomenit aºa ceva în toatã istoria incendiilor din era „modernã“. Atîtea victime efectiv gazate ºi arse în halul acesta. Nu ºtiu de unde sînt imaginile, nu am fost acolo, dar sã se moarã în halul ãla ºi sã fie legate de acest caz atîtea „coincidenþe“, asta mã face sã mã gîndesc la un Crematoriu nazist, în 2015. Nu cred cã tavanul sau buretele a fost spãlat cu soluþii imflamabile clasa 3,4,8 ADR din greºealã, iar fumul s-a dovedit a fi extrem de toxic (clasa 6 ADR), astfel încît nici doctorii nu reuºesc sã identifice decît 4 mari substanþe în compoziþia gazului, dintre care ºi un acid ce intra la clasa 2.3; 2.1;8 - toxic, inflamabil, coroziv.

Deci, avem un incendiu de la un burete ºi niºte substanþe dubioase care nu aveau ce cãuta acolo.

Dar ce, domnule, eram într-o fabricã de produs substanþe industriale periculoase???!!! Aºadar: 263 gaz toxic imflamabil, 265 gaz toxic inflamabil comburant, 436 substanþa solidã imflamabilã ce produce gaz toxic TOC - TOXIC, COMBURANT, COROSIV (a nu se stinge cu apã) A-ASFIXIANT-Clasa 2.2. Clasa 8 substanþe corozive. ªI TOT CRED UNII CÃ A FOST DOAR UN ACCIDENT! ªI TOTUL A PORNIT DE LA UN BURETE ªI NIªTE LEMN DE BRAD. Ok…

Buretele am vãzut cã arde cu putere ºi degajã un gaz nociv, flacãra se propagã repede ºi toatã teoria mea conspiraþionistã, poate de prost gust, probabil cade la prima palã de vînt; sînt de-acord, pot fi un idiot, nu-i problemã, se mai înºalã lumea, ºi va rãmîne un alt comentariu tîmpit de pe Facebook. Mulþi martori declarã, însã, cã tavanul, care are probabil cîteva sute de metri pãtraþi, s-a aprins tot în timp foarte scurt: 12 secunde - 1 minut!

Bineînþeles, am auzit de la o prietenã cã s-ar fi spãlat înainte tavanul cu toluen, ºi apoi s-a pus buretele (trebuie aflat cu ce a fost lipit – sînt, într-adevãr, adezivi foarte toxici ºi care la fel propagã flacãra, ce se rãspîndeºte destul de repede).

Diluanþii sînt foarte inflamabili, dar se evaporã repede. Numai cã lucrarea de izolaþie fonicã nu a fost fãcutã în ziua aia, astfl încît sã se îmbibe zeci de kg de diluanþi în burete, sau cine ºtie ce adeziv inflamabil, în cantitãþi uriaºe. Am vãzut filmuleþul de pe Pro TV, în care acest burete se aprinde, flacãra se menþine uºor, dupã care se rãspîndeºte rapid. Dar cum naiba sã se aprindã un club întreg, într-un minut? – asta nu pot înþelege. Mai lipseºte ceva, sau lipsesc alte substanþe inflamabile. Substanþele de tip TFC, de exemplu, adicã cianura ºi arsenicul, care ard foarte repede, degajã gaze foarte toxice ºi focul se propagã repede. Chiar buretele elibereazã cianurã la ardere, ok, de-acord, dar cum dracu’, în mai puþin de un minut, cel puþin 100 de oameni erau în flãcãri? ªi 2, ºi 3 minute – e prea rapid pentru sute de metri. Apoi, toate declaraþiile bombã, cã erau sataniºti, cã ºi-au meritat soarta; doctorii români ºi francezi care au declarat cã s-au confruntat cu substanþe necunoscute de ei, ce au otrãvit pacienþii, de alfel foarte mulþi mor de la otrãvuri, nu de la arsuri – toate astea m-au fãcut sã dezvolt aceastã teorie. Poate e stupidã ºi rãmîn un bou, dar nu e problemã: ei au zis cã noi, rockerii, sîntem sataniºti ºi cã ne meritãm soarta, nu?! Ei, atunci pot specula ºi eu pe declaraþiile lor, cã sînt criminali! Sau, hai sã zic cã mã înºel eu, ºi sã admitem cã nu este aºa! Totuºi, buretele a fost „montat“ de o firmã specializatã, nu?! Ei chiar au sugerat sã se adauge burete ignifug! Deci, asta iar mã face sã cred cã oamenii de la firma respectivã nu erau idioþi ºi nu au dat cu tone de adeziv-lipici-prenadez pe pereþi! De unde rezultã faptul cã dupã montare ºi, probabil, în seara concertului, cineva a mai „ajutat” buretele sã ardã cu o asemenea vitezã!

- Am luat foc, zice, parcã, vocalistul, nu? Se duce cineva dupã stingãtor, unii oameni preferã sã plece pentru siguranþa lor ºi, în învãlmãºala aia de la uºã (ardea doar stîlpul cînd au plecat), cineva se strecoarã cu stingãtorul ºi, în clipele urmãtoare, tavanul este deja tot în flãcãri, oamenii ard ca la crematoriu sau ca într-un depozit plin cu substanþe inflamabile scãpate, de ceva vreme, de sub control. De-aia ºi sperietura lor: au fost luaþi prin surprindere, nãuciþi, s-au cãlcat, sãrãcuþii, în picioare, pentru cã focul sa aprins instant pe tavan! De aici vin concluziile mele, dar auzim ºi de la doctori, asta pînã nu vor începe sã mintã, cã avem gaze toxice, substanþe toxice inflamabile, gaz comburant, adicã întreþine arderea, gaz asfixiant - arde oxigenul din încãpere, coroziv - distruge þesuturile ºi plãmînii la inhalare. De exemplu, gazele periculoase din categoria 239 - inflamabil, putînd provoca o reacþie violentã etc… Existã posibilitatea transferului unui gaz într-o substanþã solidã ºi, la anumite temperaturi, gazul se elibereazã ºi provoacã instant incendii, atunci cînd 13% din mediul ambiant interior este înlocuit de acest gaz, care provoacã incendiere rapidã! Cianura, care s-a gãsit în cantitãþi mai mari, dupã cum am înþeles, face parte din cadrul substanþelor 6.1 (extrem de toxice); la incediu, devine gaz mortal, probabil moartea intervine în secunde, la cantitãþi mari.

Pãi, e de ajuns sã faci un tavan sã ardã repede ºi sã plasezi într-o sticluþã de plastic niºte cianurã: moartea este instantanee pentru cei ce se aflã în apropiere ºi aceºtia nici

nu mai apucã sã mai iasã din încãpere. Multe persoane sînt otrãvite cu cianurã ºi, sincer, nu cred cã au cum sã scape.

Deci, avem: - incendiere rapidã - cianurã cît cuprinde gaze toxice - gaze asfixiante - substante toxice necunoscute de medici - ascunderea numãrului de morþi - trimiterea greoaie cãtre alte clinici (intenþionat sau din prostie!) - arãtarea cu degetul cã acei oameni deosebiþi zicîndu-se cã erau sataniºti ºi le-a dat foc Dumnezeu - cei care au inhalat fum dar nu au avut arsuri se întorc iar în spitale, fiindcã se simt rãu – minciunile ºi dezinformarile de la TV etc… Prea multe coincidenþe! Deci, poate mã înºel, pentru cã nu am fost acolo ºi am tras concluziile dupã articole. Dar unde dracu’ s-a mai auzit sã moarã oamenii instantaneu? În rãzboaie, da; arºi de bombe incendiare (napalm) ºi de bombe care conþin gaze toxice.

Poate sînt doar un idiot, poate…. Dar asta e pãrerea mea ºi, în viaþa mea, nu prea am fost sigur de multe, dar, aici, ceva pute rãu !!. Sînt întrebãri care trebuie puse.

De pildã – la incendiul din Brazilia, viteza de propagare orizontalã a fost de 4,8 metri per secundã, cu degajarea a 2 (douã!) tipuri de noxe aeriene conþinute în fumul degajat, celelalte în particule post arderi (funingine, zgurã)... aºa cum e logic sã se întîmple din punct de vedere al gradientului – combustie + materie supra timp.

Vorbesc strict despre condiþiile ambientale ºi de pre-existenþa vãditã a acceleratorilor chimici, conjugaþi cu compuºii noxali MULTIPLI. Este importantã diferenþa dintre combustia natural oxigenatã ºi hiper-combustia „asistatã“. Un incediu nu se poate rãspîndi atît de repede, cã doar nu era un depozit de chimicale. Am fãcut armata la pompieri ºi am participat la o groazã de incendii, însã aºa ceva nu am vãzut, nici mãcar nu am auzit decît, poate, în povestirile despre al II-lea rãzboi mondial. „Adolescenþi care, în momentul respectiv, dupã incendiu, au avut arsuri superficiale sau nu au avut nimic, vin acum cu complicaþii pulmonare, pe care noi le tratãm de urgenþã, a declarat vineri, 9 noiembrie, la Ambasada Franþei, managerul Spitalului „Grigore Alexandrescu”, Dan Enescu, potrivit Mediafax. Dacã niºte copii sãnãtoºi, care au avut poate o arsurã de 1%, ceva insignifiant, ºi dupã 5 zile se prezintã la spital cu traheobronºitã ºi cu tulburãri grave de arbore traheobronºic, ce se întîmplã cu cei care au 30-40-70-80% arsuri? Tocmai asta e particularitatea cazului. Noi nu cunoaºtem modalitatea de a contracara, ci doar de a susþine ceea ce s-a întîmplat în clipa producerii accidentului. ªtim cã este un accident atipic, adicã s-a produs în 12 secunde, ºi cã, practic, cînd au venit pompierii, nu au avut ce sã stingã. S-a transformat acea incintã într-un crematoriu în care acele persoane au fost carbonizate, ca o camerã de gazare, cu o mixturã în care, în permanenþã, mai apar alte substanþe pe care, fiecare dintre ele, poate cã le-am putea contracara, dar, împreunã, nu ºtie nimeni ce se poate face cu ele”, a spus prof. dr. Dan Enescu.

El a precizat cã distrucþiile care apar sînt deosebit de grave, au efecte la distanþã, ºi sînt evolutive. Medicul a adãugat cã una dintre fetele care a ajuns la Spitalul Universitar în seara incidentului stãtea pe un scaun sub observaþie, nu pãrea sã aibã nimic, dar s-a prãbuºit brusc ºi a murit. „Deci despre acest lucru este vorba, adicã sînt niºte efecte pe care nu le putem trata, nu le putem cunoaºte. (…) Dupã pãrerea mea, componenta aceasta chimicã este cea mai importantã.

Deci, sistemul nostru ar fi putut negocia fãrã nici un fel de problemã în condiþiile unui traumatism accident colectiv normal, dar acesta are ceva supraadãugat, cu care cu greu te poþi lupta. Noi ne confruntãm cu niºte cazuri pe care reuºim sã le aducem la o stare aproape bunã ºi, dintr-o datã, încep sã se prãbuºeascã.

Nu este evoluþia nomalã a unei boli, a arsurii, pe care o cunoaºtem pînã acum. Ne putem aºtepta la orice”, a mai spus Dan Enescu.

Pag. a 18-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

MESAJUL SOCIETÃÞII CIVILE cu ocazia celui de-al VI-lea Congres al PRM Mulþumim pentru invitaþia la acest eveniment, Congresul Partidului România Mare, condus, pînã acum nu demult, de marele Corneliu Vadim Tudor, care a lãsat ca moºtenire, pe lîngã operele sale valoroase, ºi acest partid cu nume, care ne obligã pe toþi românii la luptã politicã ºi civicã pentru apãrarea drepturilor fundamentale ale cetãþenilor, reîntregirea þãrii, pãstrarea suveranitãþii, identitãþii ºi integritãþii teritoriale a României.

Ca simpatizant al lui Corneliu Vadim Tudor, al ideilor ºi programului politic al PRM, care este foarte apropiat de dorinþele ºi revendicãrile societãþii civile româneºti, de reprezentant al multor români din Diaspora (exclusiv Republica Moldova... „pentru cã Moldova e România“), de preºedinte al Federaþiei „Societatea Civilã Româneascã“ (FSCR), doresc sã vã reþin atenþia cu cîteva considerente privind rolul, poziþia, contribuþia societãþii civile ºi situaþia actualã în care ne aflãm, ca popor: * Constituirea ºi intrarea în scenã a Federaþiei „Societatea Civilã Româneascã“ este expresia suferinþelor ºi nemulþumirilor sociale ale cetãþenilor umiliþi ºi dezamãgiþi de politicienii ºi guvernanþii care s-au succedat la Putere în ultimii 26 de ani. * Activiºti marcanþi ai Societãþii Civile au ieºit în stradã pentru a se revolta împotriva neajunsurilor ºi neîmplinirilor populaþiei de care se fac responsabili toþi cei care au participat la conducerea þãrii de la Revoluþia din 1989 pînã în prezent. * A luat poziþie faþã de recrudescenþa iredentismului maghiar, a înstrãinãrii pãmîntului românesc ºi a avuþiei naþionale, pe fondul permisibilitãþii manifestate, a redus entuziasmul unora de a diviza ºi controla þara. Împreunã cu mass-media, a exprimat respectul ºi ataºamentul faþã de însemnele naþionale româneºti. Fãrã nici o coordonare între noi, aceleaºi poziþii le-a avut ºi PRM, prin regretatul ºi unicul Corneliu Vadim Tudor.

Cu toate eforturile depuse de Societatea Civilã Româneascã ºi partidul dvs., clasa politicã a ajuns sã încalce fãþiº Constituþia þãrii, modificînd acele legi care i-ar putea ameninþa interesele ºi ar permite controlul social al activitãþii lor. Mai grav, clasa politicã a ajuns sã se confrunte cu statul ºi - perpetuînd o mentalitate de sorginte feudalã - considerã cã cetãþeanul este în slujba sa ºi compromite astfel însãºi instituþia „votului liber exprimat“. În prezent, prin Constituþie, cetãþeanul este în slujba statului, iar cetãþeanul ºi societatea civilã nu au instrumente reale, eficiente, prin care sã poatã monitoriza ºi trage la rãspundere reprezentanþii autoritãþii de stat. Astfel, s-a ajuns ca interesele personale sau de grup sã fie ridicate la rang de doctrinã de partid ºi politicã de stat, sã fie prezentate cu neruºinare pe scena luptei în rãfuieli personale, realizate prin mijloace care compromit noþiunile de „politicã“ ºi de „om politic“, afectînd în mod grav imaginea ºi credibilitatea instituþiilor Statului Român.

Toate acestea au culminat cu ultimele isprãvi „apocaliptice“ cu privire la apãrarea aleºilor prin pãstrarea imunitãþii, indiferent de ce ar face aceºtia, precum ºi a modificãrii Codului Penal în funcþie de interesele lor, incluzînd reducerea pedepselor infractorilor ºi amnistia acestora, mãrirea salariilor etc.!

Consecinþa gravã ºi imediatã a actualului curs al politicii constituie subminarea programatã ºi sistematicã atît a statului de drept - în favoarea unui stat clientelar ºi discreþionar, cît ºi a oricãrei posibilitãþi de manifestare a controlului din partea societãþii civile.

O asemenea politicã pune în pericol valori cum sînt siguranþa, independenþa ºi suveranitatea Statului Român, integritatea teritorialã a României, prin împãrþirea ei în regiuni, dupã interesul unor forþe care se bucurã de înþelegerea ºi toleranþa unor politicieni români - favorizaþi de inexistenþa unei societãþi civile unite ºi mai active, a unor personalitãþi independente ºi nu la mîna lor.

Situaþia socialã ºi economicã internã confirmã temerile noastre cã populaþia din România ºi însãºi România au ajuns de mîna a II-a.

Ce ne mai rãmîne nouã, societãþii civile ºi dvs. sã facem, decît sã acþionam pentru stoparea acestor derapaje extrem de periculoase, practic tolerate de politicieni ºi guvernanþi?

În prezent, constatãm cã lupta dintre Opoziþie ºi Putere, instituþia prezidenþialã ºi Guvern, nu este motivatã de interesul public - interesul cetãþeanului ºi al statului -, ci de interesele personale ºi de grup pe care unii politicieni le realizeazã prin revenirea la Putere, dar nu ca rezultat al calitãþii soluþiilor, ci prin sabotarea Puterii în detrimentul cetãþeanului, în numele ºi spre binele cãruia pretinde cã acþioneazã.

Aºa s-a ajuns ca dupã 26 ani, în prezent, avem 24 de preºedinþi ai Consiliilor Judeþene cu Dosare Penale, numeroºi parlamentari cu diverse probleme de integritate, peste 120 de primari incompatibili ºi cine ºtie cîþi alþi aleºi cu probleme morale, sau chiar penale etc. Lista ºi circul continuã, este coadã la „Beciul Domnesc“, nu mai sînt locuri ºi sînt redirecþionaþi în vilele lor luxoase, în speranþa cã vor apãrea ºi puºcãriile moderne de care au atîta nevoie.

Tot dupã 26 de ani, s-a ajuns pînã într-acolo încît guvernanþii, prin declaraþiile sale, afecteazã întreg sistemului judiciar, scade încrederea în Justiþie, încalcã separarea puterilor în stat ºi afecteazã independenþa procurorilor DNA. În faþa întregii naþiuni, partidele politice nu au pic de jenã ºi respect faþã de Poporul Român, îºi apãrã proprii infractori, uzeazã de diferite tertipuri, îºi angajeazã case de avocaturã celebre, acuzã instituþiile statului, magistraþii ºi au cerut pînã ºi desfiinþarea DNA, atunci cînd au constatat cã nu le mai reprezintã interesele!

Revoluþia neterminatã din ’89 ºi neelucidatã nici pînã în prezent, dar cu dosarul închis recent, reluarea proceselor mineriadelor cu trimiterea în judecatã a unor nume celebre de prim-miniºtri, preºedinte, ºef SRI etc., ne aratã, mai clar ca niciodatã, cine a condus România 26 de ani, prin partidele politice ºi guvernele care s-au rotit la Putere, complicitatea tuturor la subminarea economiei naþionale, sãrãcirea populaþiei ºi pierderea atributelor de bazã ale unei þãri cum ar fi SUVERANITATEA, IDENTITATEA ªI INDEPENDENÞA TERITORIALÃ. Aº putea enumera ilegalitãþi fãrã numãr comise sub ochii guvernanþilor, parlamentarilor, politicienilor ºi, nu în ultimul rînd, al instituþiilor statului, care ar fi trebuit sã vegheze la aceste derapaje de la democraþie, moralã, nerespectarea legii etc., mai mult, unii participînd direct sau indirect la comiterea acestora.

Sînt numeroase ºi celebre, de-a lungul anilor, cazuri negative ºi soldate cu repercusiuni penale de politicieni ºi guvernanþi de la toate partidele, care au devalizat România în ultimii 26 de ani ºi s-au ascuns sub umbrela politicã a partidelor de la Putere.

Din cauza crimei organizate de tip statal, piramidal, instalatã la nivel legislativ, administrativ ºi executiv, România a devenit un generator de instabilitate europeanã ºi un factor de risc pentru securitatea mondialã.

Dacã Societatea Civilã Româneascã ºi instituþiile speciale nu intervin ferm ºi coordonat, atunci statele vecine, sub bagheta euro-atlanticã, vor steriliza acest focar de infecþie, însã noi vom plãti cu suveranitatea, unitatea ºi independenþa teritorialã în foarte scurt timp. Asta vrem?

Categoric, NU! Spunem un NU hotãrît ºi STOP continuãrii jafului în România, care pune în pericol valori cum sînt siguranþa, independenta ºi suveranitatea Statului Român, integritatea teritorialã a României, prin împãrþirea ei în regiuni (vedeþi aºa-zisa descentralizare teritorialã a þãrii), dupã interesul unor forþe sau dezinteresul celor care reprezintã poporul ºi care ar trebui sã vegheze asupra acestora.

De ce sîntem astãzi aici, noi, cei din societatea civilã? Sîntem aici pentru cã noi, împreunã cu dvs., reprezentãm adevãrata Opoziþie faþã de cei de la Putere, pentru cã noi nu am participat, în 26 de ani, la jaful naþional sub nici o formã ºi pentru cã noi sîntem deciºi sã nu-i mai lãsãm pe cei care au fost la Putere, sau în Opoziþie, ºi se rotesc între ei, sã mai continue sã pãcãleascã poporul ºi sã-ºi facã jocul lor murdar faþã de popor ºi România. Este aceeaºi clasã politicã lipsitã de viziune ºi de strategie pentru þarã, dar, în schimb, este implicatã prin foarte mulþi dintre membrii ei în devalizarea economiei naþionale, în blocarea statului de drept ºi a democraþiei în România, fapt dovedit de numeroase demersuri ºi sancþiuni penale întreprinse de Direcþia Naþionalã Anticorupþie ºi de celelalte instituþii

care luptã împotriva grupurilor infracþionale din politicã ºi din economie. Sînt prea mulþi cei compromiºi pentru ca sistemul sã mai poatã funcþiona în continuare în aceeaºi formã viciatã.

Ne aflãm aici pentru cã sîntem nemulþumiþi de felul în care politicienii care au condus pînã în prezent România se raporteazã la cetãþean, la societatea civilã.

Sîntem aici, pentru cã Poporul Român ºi societatea civilã îºi pun speranþa în Partidul România Mare, care trebuie sã renascã din propria cenuºã ºi sã tindã la alegerile viitoare locale ºi parlamentare cãtre pragul de 20%, atins sub conducerea marelui sãu conducãtor ºi fondator, Corneliu Vadim Tudor.

Societatea Civilã crede cã trebuie schimbate toate de la zero ºi sã existe un nou început, cu noi oameni ºi alte partide politice decît cele care au fost la Putere. Credem cã PRM poate fi unul dintre acestea, care sã o ia de la capãt, sã se reorganizeze, sã continue ceea ce a fãcut sub bagheta lui Vadim Tudor ºi sã îºi aleagã astãzi o nouã conducere competentã ºi curatã, un nou conducãtor cunoscut ºi respectat în societate ºi care sã onoreze numele PRM ºi pe cel al lui Corneliu Vadim Tudor.

Credem cã astfel veþi putea face diferenþa, veþi creºte în sondaje ºi singuri sau în coaliþie tot cu partide noi veþi putea salva România.

Trebuie înþeles, o datã pentru totdeauna, de cei care vor sã facã politicã ºi sã ne guverneze cã ei sînt în slujba populaþiei, ºi nu invers, iar consumatorii ºi beneficiarii tuturor serviciilor socio-economice de pe piaþã trebuie sã fie mulþumiþi ºi satisfãcuþi de îndeplinirea sarcinilor pe care le-au dat politicienilor prin votul liber exprimat. Poporul este stãpînul, iar politicienii trebuie sã-i serveascã interesele. În contextul actual, cînd toate instituþiile statului, partidele politice ºi diverºi cetãþeni sînt anchetaþi, în cazuri de mare corupþie, individual sau în grupuri infracþionale organizate, este nevoie, mai mult ca oricînd, de o regîndire a conceptelor de societate ºi democraþie. Este necesarã recunoaºterea societãþii civile ca partener al tuturor guvernelor, indiferent de culoarea politicã, ºi de continuitate în elaborarea, implementarea politicilor publice ºi, mai ales, în monitorizarea acestora, a cheltuirii banului public ºi stoparea înstrãinãrii avuþiei naþionale, atîta cîtã a mai rãmas.

Sîntem profund nemulþumiþi de felul în care aratã astãzi þara, la un an de la schimbarea de gardã de la Palatul Cotroceni, cînd societate civilã a demonstrat ce forþã poate avea ºi în mediul virtual, nu doar în stradã.

Azi, lupta dintre preºedinte ºi premier continuã, societatea este puternic divizatã ºi manipulatã, iar celebrul slogan „ne-am luat þara înapoi“ din iarna trecutã nu confirmã asigurarea unui nivel de trai decent pentru majoritatea populaþiei. Dimpotrivã, aceasta a rãmas la discreþia partidelor politice ºi grupurilor de interese transpartinice, a parlamentarilor care continuã abuzurile, încãlcarea drepturilor cetãþenilor, nerespectarea Constituþiei ºi elaborarea de Ordonanþe ºi proiecte de legi în interes personal.

Noi vrem „Dreptate pînã la capãt!“ ºi vom lupta pentru a o obþine!

Credem cã este cazul sã o luãm de la început în relaþia dintre partide politice ºi societatea civilã, sã relansãm parteneriatul dintre noi dupã reguli ºi principii sãnãtoase, corecte, legitime, sã structurãm noua relaþie pe baze noi, aºa cum trebuie, sã-i redefinim obiectivele în raport cu nevoile reale ale societãþii româneºti, sã identificãm surse de finanþare sigure ºi corecte, inclusiv de la bugetul statului, sã obligãm puterea sã instituþionalizeze un dialog social real ºi consecvent cu societatea civilã, nepolitizat sau birocratizat, sã determinãm intelectualii sã se implice efectiv ºi afectiv în acest proces, sã explicãm mai bine populaþiei necesitatea ºi rolul societãþii civile ºi al cetãþeanului ca individ social, sã ne implicãm toþi, dupã capacitate ºi forþã.

Sîntem astãzi aici ºi pentru a ne spune punctul de vedere: ce preºedinte ar trebui sã aibã toate partidele politice, un preºedinte drept ºi bun, neºantajabil, curat, moral, familist, charismatic, cu experienþã în multe domenii. Nu mai vrem preºedinþi-jucãtori, plagiatori, repetenþi, sau foºti activiºti.

Este timpul sã mai avem ºi premianþi, oameni cu caracter ºi din familii de români oneºti ºi serioºi.

Societatea civilã a elaborat o Moþiune pentru toþi politicienii ºi guvernele care vor acceda la Putere deacum înainte ºi un program de guvernare participativã, un proiect complet comun pentru a scoate România din marasmul în care se aflã ºi de a ne salva Patria! Aceste documente programatice le punem la dispoziþia tuturor, inclusiv la PRM pentru analizã, aprobare ºi conformare.

TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE! Diplomat economist PETRE RÃCÃNEL, preºedintele Federaþiei „Societatea Civilã Româneascã“ 31 octombrie 2015

Pag. a 19-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

PRM peste tot * PRM peste tot PRM Dîmboviþa se pronunþã Infiltrãrile în toate partidele a celor fãrã scrupule ºi fãrã caracter, a celor cu sarcini speciale ºi cu vocaþie de a demola, de a zãpãci ºi trimite în ceaþã, ca ºi onestitatea celor performanþi, eficienþi ºi incomozi, rãmaºi în afara scenei politice, au contribuit, de cele mai multe ori, în egalã mãsurã, la compromiterea clasei politice,

Proiect – Program La peste 25 de ani de la Revoluþia din Decembrie 1989, constatãm, cu toþii, o dereglare moralã, juridicã ºi economicã, cu grave consecinþe asupra activitãþii ºi vieþii zilnice.

Lipsa de solidaritate ºi unitate naþionalã ºi comunitarã, de motivare ºi perspectivã a tineretului, ne îngrijoreazã, ne frãmîntã, ne face sã conºtientizãm cã e vremea faptelor, a acþiunii eficiente ºi performante.

Spiritul revoluþiei s-a diminuat ºi s-a contorsionat, s-a diluat ºi s-a uitat de mulþi români, fiind înlocuit de un spirit mercantil (comercial), oportunist, conflictual ºi ineficient. Rãzboiul româno-român este zilnic prezent pe ecranele televiziunilor, în presa scrisã (cîtã mai existã), la locurile de muncã, pe stradã, în instituþii centrale ºi locale, în orice comunitate mai mare sau mai micã.

Iatã de ce pornind de la starea de spirit de solidaritate, emulaþie (întrecere) ºi încredere, ne propunem, în mod logic ºi conºtient, în mod raþional ºi inteligent, refacerea ºi revenirea la o luptã serioasã, fermã ºi ambiþioasã, de a clãdi, de a reclãdi, a construi, cu mic, cu mare, cu tineri ºi pensionari, cu femei ºi adulþi, cu toþi românii din þarã ºi din afarã, cu minoritãþi ºi oameni de ºtiinþã, un edificiu moral, juridic ºi economic pentru a deveni o oglindã a renaºterii economice, juridice, instituþionale.

Vã propun abordarea succintã a unui proiect cu urmãtoarele 5 chestiuni: 1. Refacerea industriei ºi platformelor industriale; 2. Viaþa politicã între ieri, astãzi ºi mîine; 3. Minoritãþile ºi rolul lor benefic de constructor, liant ºi performanþã; 4. Politica externã ºi locul României în Europa ºi în lume; 5. Statul de Drept ºi Drepturile omului între Istorie, tradiþie ºi viaþa cotidianã.

Vrem sã fim o voce a Justiþiei Sociale, a încurajãrii producþiei naþionale Dacã pînã în 1989 România avea cîteva sectoare industriale, care concurau cu orice firmã din Vest, dupã evenimentele din decembrie, lucrurile s-au schimbat radical.

Statul a fost înlãturat de la conducerea companiilor, iar noii patroni au profitat de privatizãrile „cu cîntec“ pentru a distruge aproape tot ceea ce înseamnã economie. Rezultatele s-au vãzut în anii care au urmat: locurile de muncã au dispãrut, iar odatã cu acestea ºi muncitorii, care au ales sã emigreze. Aºa se face cã, acum, peste 3.000.000 de români muncesc în alte þãri, contribuind la bunãstarea Germaniei, Italiei, Spaniei sau Marii Britanii. Lista cuprinde 1.256 de întreprinderi, care, fiecare, dãdea de lucru la cel puþin 1.000 de oameni, doar cã, în anumite cazuri, vorbim despre 10.000 de angajaþi/ întreprinderi. Despre Roºia Montanã, Rovinari, Pungeºti, ALRO Slatina, Oltchim Rîmnicu Vîlcea, uzine, fabrici, combinate, ºantiere etc., despre modul de privatizare ºi de falimentare, lãsãm mass-media sã vorbeascã ºi sã analizeze vechile conduceri de întreprinderi, foºtii muncitori, tehnicieni ºi ingineri de la Rîmnicu Vîlcea la Reºiþa, de la Brãila la Oradea, de la Baia Mare la Constanþa etc. ªi sã hotãrascã instanþele judecãtoreºti ce e de fãcut. Contractele cu statul au fost ºi sînt ilegale iar multele infracþiuni comise cu rea-credinã de grupuri infracþionale de politicieni ºi cei din spatele lor, rude, prieteni, colegi sînt la ordinea zilei. Vrem sã stimulãm prin iniþiative ramuri industriale, agroalimentare, microelectronica, meºteºugurile tradiþionale, atelierele ºi mica industrie, utilizarea fondurilor bugetare ºi europene în mod legal, performant ºi comunitar. Vrem relansarea agriculturii româneºti ºi a satului românesc, a tradiþiilor culturale ºi educative, a entuziasmului ºi nivelului de trai decent pentru bugetari, pensionari, mame, copii, tineretul de pe bãncile ºcolilor ºi facultãþilor. a) Legi pentru încurajarea investiþiilor, producþiei autohtone, meºteºugurilor ºi a micilor meseriaºi, a micilor întreprinzãtori, a persoanelor cu dizabilitãþi privind: * Industria agroalimentarã; * Industria textilã; * Construcþii civile ºi industriale, construcþii autostrãzi, drumuri naþionale, judeþene ºi comunale; * Servicii ºi meºteºuguri;

corupþie ºi incompetenþã. Clasa politicã a devenit falimentarã înainte de a se naºte! Lipsa de onoare ºi demnitate, laºitatea ºi interesul personal, cumulate cu lipsa de inteligenþã, au fãcut din clasa politicã „motorul“ involuþiilor, eºecurilor de tot felul, fãcînd ca INTERESUL NAÞIONAL sã rãmînã doar apanajul celor cu drept de vot, nu ºi de decizie politicã. „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!“. * Industria electronicã, automaticã, ciberneticã, de software, IT; b) Legea licitaþiilor ºi a contractelor cu statul ºi instituþii ale administraþiei centrale ºi locale, controlul acestora ºi confiscarea averilor ºi cîºtigurilor ilicite; c) Legea evaziunii fiscale, confiscarea bunurilor ilicite prin decizia instanþelor judecãtoreºti; d) Legea construcþiilor, interzicerea firmelor de servicii în construcþii, fãrã codul CAEN, fãrã patroni ºi administratori cu studii superioare de specialitate; e) Legea societãþilor comerciale, stimularea firmelor de producþie autohtonã, a creºterii numãrului locurilor de muncã, a angajãrii tinerilor absolvenþi; f) Codul Muncii, g) Codul Fiscal.

Viaþa politicã Nu ne vom rezuma la a propune un elogiu valorilor, performanþelor ºi spiritului olimpic. Ne dorim sã devenim un Far, Farul Alianþei Românilor, care sã lumineze, sã canalizeze, sã energizeze forþe, capacitãþi, oameni care sã punã umãrul, în mod solidar, pentru prevenirea fenomenelor infracþionale, anti-naþionale, anti-sociale. Pledãm aici, acum, ºi, prin acþiunile viitoare ºi reformatoare la un stat minimal, un stat social, cu mãsuri liberale pentru oamenii þãrii noastre, cu studierea ºi aplicarea unor reforme din Þãrile Nordice, începînd cu Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia. Ne împing la luptã de idei, opinii, aspiraþii ºi idealuri trecutul istoric milenar, faptele pãrinþilor ºi strãmoºilor noºtri, durerea braþului absent, tradiþiile milenare ºi virtuþile Poporului Român, dar ºi virtuþile secundare ale omului de rînd, cãruia toþi i-au promis ºi toþi l-au uitat.

Dorim lîngã noi oameni oneºti, integri, serioºi, apolitici, personalitãþi ale lumii ºtiinþifice ºi artistice, vîrfuri ºi elite ale vieþii universitare ºi preuniversitare, slujitori ai bisericii, justiþiei ºi societãþii româneºti.

Dorim lîngã noi pensionari ºi studenþi, bugetari ºi fermieri, femei ºi intelectuali, muncitori ºi olimpici, sportivi ºi artiºti, oameni de culturã, arte ºi ºtiinþã, meseriaºi ºi meºteºugari etc., care vor binele suprem.

Nu sîntem profeþi sau ingineri. Nu împãrþim dreptatea ºi adevãrul, nu punem monopol pe acestea, dar nici nu mai putem rãbda umilinþa, batjocura, ipocrizia, demagogia fãrã frontiere.

Spunem un NU clar, rãspicat ticãloºiei, nemerniciei, hoþiei, mafiei, trãdãrii, imposturii, oportunismului, fripturismului, incompetenþei, corupþiei, delaþiunii, nepotismului, fariseismului, vanitãþilor ºi orgoliilor.

Viaþa ºi societatea, lupta pentru moralã, educaþie, Justiþie, economie autohtonã vor fi sita, selecþia, ºtacheta spre realizãri practice, perforanþe ºi spirit olimpic.

Minoritãþile din România Sînt parte integrantã a Naþiunii Române ºi europene.

Uneori, tensiunile ºi lipsa de dialog au dus la neînþelegeri, acuze, discriminãri. Dar principiul majoritãþii nu exclude nici o secundã ca românii din Covasna ºi Harghita sã fie discriminaþi, trataþi ca minoritate ºi cetãþeni de rangul 2 în propria þarã. Pentru români, minoritãþile de etnie maghiarã, germanã, turco-tãtarã, lipoveanã, greacã etc. sînt la ele acasã, dar Constituþia, legea, Tricolorul, eroii Neamului sînt „JURÃMÎNT DE CREDINÞÓ.

Nu sîntem în stare, de 25 de ani, sã facem ordine ºi sã trãim decent în rîndul minoritãþii þigãneºti, care trebuie încadratã în cîmpul muncii, conform pregãtirii, profesiei ºi tradiþiilor ei, dar trebuie ºi responsabilizatã pentru respecatrea legislaþiei României ºi europene, pentru ºcolarizare, pentru plata legalã a taxelor ºi impozitelor. Circulaþia persoanelor înseamnã respectarea legislaþiei ºi a instituþiilor abilitate.

Politica externã Nu este monopolul unei persoane sau a unui partid, ci este diamantul Statului Român, paºaportul spre civilizaþie, prosperitate ºi prietenie spre Europa, Asia, America de Nord ºi Sud, Africa, Australia. Lumea arabã se confruntã cu cea mai gravã crizã politicã, ideologicã ºi demograficã.

Dictatorii Gaddafi, Sadam, Mubarack nu mai sînt, dar populaþia migreazã, dirijat ºi conºtient, spre Europa.

Migraþiile asiatice în trecutul istoric au durat un mileniu.

Astãzi, nimeni, nici chiar Uniunea Europeanã, nu are un plan de prevenire ºi diminuare consistentã a migraþiilor din

Siria ºi Nordul Africii. Sîntem parte integrantã a Uniunii Europene, ºi avem, deopotrivã, obligaþii, responsabilitãþi ºi drepturi. Nu sîntem un stat membru de rangul 2, ci trebuie sã punem umãrul la aceastã construcþie europeanã prin muncã, sudoare, pentru cã sîntem a 7-a þarã ca putere economicã, financiarã ºi demograficã. Afinitãþile, drumul comun, tradiþiile cu Franþa, Italia, Spania, Anglia ne obligã la continuitate, respect reciproc, comerþ cu o balanþã echilibratã. Dreptul la apãrare, ca stat membru al NATO, nu ne creeazã privilegii ºi facilitãþi faþã de vecinii din Est sau Vest, Nord sau Sud, ci îi asigurãm public de respectul nostru ºi al legislaþiei internaþionale. România, niciodatã, nu va provoca ºi nu va porni un rãzboi împotriva altui stat, dar dreptul la apãrarea a teritoriului, a naþiunii ºi a românilor, din þarã ºi din afara ei, este un drept constituþional, legal ºi moral, deopotrivã.

Ne propunem modificarea ºi completarea unor legi ºi prevederi legale Au trecut 800 de ani de la adoptarea, în 1215, a Magnei Chartum Libertatum, 236 de ani de la Declaraþia Drepturilor Omului, 24 de ani de la Convenþia Drepturilor ºi Libertãþilor Fundamentale ale Cetãþeanului, 24 de ani de la adoptarea Constituþiei României. Vã place cum sînt respectate drepturile ºi libertãþile cetãþeanului în România?!

Cunoaºteþi un cetãþean român mulþumit de modul în care îi sînt respectate drepturile? Ce instituþii mai apãrã aceste drepturi fundamentale?! Ce-i de fãcut? Noi ne propunem modificarea ºi îmbunãtãþirea urgentã a legislaþiei * Legea lustraþiei; * Jurãmîntul de credinþã; * Legea partidelor politice: interzicerea migraþiei parlamentarilor în timpul mandatului, interzicerea ºi pedepsirea mitei electorale, indiferent de forma ei; * Legea alegerilor parlamentare privind desemnarea a doi senatori de fiecare judeþ, ºi un deputat la 100.000 de electori; * Minoritãþile trebuie sã aibã un reprezentant la Senat ºi unul la Camera Deputaþilor; trebuie sã se limiteze numãrul de mandate, maximum douã, la fiecare camerã a Parlamentului; * Legea responsabilitãþii ministeriale, predare-primire la sfîrºitul de mandat, separarea executivului de legislativ, interzicerea cumulului funcþiei de ministru cu mandatul de parlamentar; * Legea educaþiei; * Legea sãnãtãþii; * Legea pensiilor; * Codul Penal ºi Codul de Procedurã Penalã.

S-a abrogat infracþiunea de subminare a economiei naþionale?! E bine cu România jefuitã, furatã ºi cu împrumuturi externe condiþionate ºi netrecute prin dezbateri parlamentare? Se încalcã ordinea de drept, accesul în Justiþie, organizarea judecãtoreascã, dreptul la Apãrare ºi dreptul la un proces echitabil. Se încalcã principiul retroactivitãþii legislaþiei civile de cãtre noul Cod Civil ºi legislaþia retrocedãrilor - cu predilecþie Legea 10/2001, modificatã prin Legea 247/2005, prin care locuitorii din satul arãdean Nãdas au devenit iobagi, iar autoritãþile ºi instituþiile îndrituite tac ºi devin complici, tãinuitori ºi favorizatori ai infractorilor. Sumele ºi drepturile litigioase de la ANRP ale Mafiei retrocedãrilor au fost cumva judecate, confiscate ºi restituite Statului Român?! * Statutul funcþionarului public ºi stimularea muncii ºi recompenselor pentru bugetari; * Statutul magistraþilor, Legea nr. 303/2004, rãspunderea materialã, profesionalã ºi penalã a magistraþilor a cãror hotãrîri judecãtoreºti ºi rezoluþii sînt casate de instanþele superioare ºi CEDO. Codul Civil, neretroactivitatea legislaþiei civile, drepturile salariale ºi pensia, drepturile dobîndite, inalienabile ºi individuale; * Legea creditului bancar, a creditelor pentru studenþi, justificarea ºi rãspunderea pentru imprumuturile de la FMI, a creanþelor din Irak, Libia etc., a redevenþelor; * Codul familiei ºi natalitatea; * Constituþia României completatã cu dreptul la demnitate, imagine ºi la onoare, demnitatea, autoritatea ºi responsabilitatea instituþionalã. Drepturile omului, începînd cu dreptul la viaþã, la viaþã intimã ºi privatã, la respectarea datelor personale, dreptul la sãnãtate ºi educaþie, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la muncã ºi la preþuirea muncii pentru pensionari si lucrãtori efectivi, dreptul la demnitate ºi onoare, trebuie nu numai menþionate în Constituþia României, ci ºi respectate cu rigoare, fermitate, onestitate. * Iatã de ce renaºterea economicã, industrialã ºi agrarã, refacerea cãilor de dialog ºi comunicare cu diaspora, readucerea românilor acasã, în propria patrie, renaºterea cultural-ºtiinþificã ºi sportivã, statul de drept, domnia legii ºi drepturile omului sînt idealuri naþionale, nu doar partinice ºi teoretice, pentru o istorie milenarã preluatã de la moºii ºi strãmoºii noºtri, pentru urmaºii urmaºilor urmaºilor noºtri, pentru ca versurile eminesciene sã devinã realitate: „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,/ Þara mea de glorii, þara mea de dor?/ Braþele nervoase, arma de tãrie,/ La trecutu-þi mare, mare viitor!”.

GEORGE ÞÎNCU, preºedintele Filialei PRM Dîmboviþa

Pag. a 20-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

România are nevoie de vindecare spiritualã Moto: „Dacã poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga ºi va cãuta faþa Mea ºi se va abate de la cãile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pãcatul ºi-i voi tãmãdui þara”(2 Cronici 7:14).

A trecut mai bine de o sãptãmînã de la tragedia intens mediatizatã de la Clubul Colectiv. Întreaga lume, dar mai ales, noi, românii, sîntem adînc impresionaþi de consecinþele acestui dezastru, care a atras dupã sine luãri de poziþie faþã de autoritãþile responsabile de desfãºurarea în bune condiþii a unor aºa-zise concerte. Cel mai surprinzãtor rezultat a fost lovitura datã, de cãtre populaþie, Palatului Victoria. Nu credeam cã acest nefast accident va deveni flacãra unei noi revoluþii, ce va determina o destabilizare majorã în plan politic. Sînt convinsã cã preºedintele Iohannis a speculat momentul în care guvernul condus de Victor Ponta (cabinet care a gãsit vistieria goalã de la predecesorii bãsiºti ºi a predat-o plinã) va face o greºealã, iar partidul majoritar din Parlamentul României, precum ºi Administraþia Publicã Localã a Sectorului 4 vor fi puse într-o luminã nefavorabilã. Personal, nu sînt partizana nici unuia dintre cei perindaþi la Putere, care au comis atîtea fapte de corupþie vreme de un sfert de secol, dar m-a uimit rapiditatea cu care s-au desfãºurat evenimentele politice care au marcat, sãptãmîna trecutã, societatea româneascã. Toate acestea mã determinã sã cred cã poporul a ajuns la limita suportabilitãþii în ceea ce priveºte descoperirea faptelor penale ºi încadrarea juridicã a

infracþiunilor comise la vîrful societãþii, inclusiv în Justiþie. Convorbirile pe care le-a avut preºedintele României, atît cu partidele parlamentare, cît ºi cu societatea civilã, au reprezentat un moment important pentru crearea unei comunicãri transparente între manifestanþi ºi Instituþia Prezidenþialã. Însã, nu vom ºtii în ce mãsurã reformele propuse de demonstranþi vor putea fi aplicate întocmai ºi în timp util, dar ceea ce ºtim este cã pentru o societate relativ bolnavã, avem nevoie de un guvern tehnocrat (aºa cum era cel condus de Mareºalul Ion Antonescu).

Dacã ne gîndim mai profund la cei decedaþi ºi la rãniþii rãmaºi cu sechele pe viaþã, ne punem întrebarea în mod sincer: a cui este vina? Nu cumva îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu a ajuns la limitã?

Televiziunile au arãtat secvenþe cu manifestãrile anti-creºtine desfãºurate la acelaºi club, în data de 7 aprilie 2015, cînd a fost prezentã o formaþie de muzicã rock din Suedia. Cu siguranþã, cei aflaþi acolo frecventau adesea localul. Oare tineretul de astãzi are înþelepciunea de a nu repeta aceeaºi greºealã? În acest caz, pãrinþii sînt chemaþi sã acorde mai multã atenþie copiilor lor, indiferent de vîrstã ºi de studii, ºi sã fie mai apropiaþi de aceºtia. Trebuie sã fim sinceri ºi sã recunoaºtem cã personalul medical a fost la înãlþime prin gestionarea rapidã a situaþiei, prin atitudinea plinã de solicitudine, ca ºi prin competenþa de care a dat dovadã în momentele cele mai dramatice pe care le-au trãit atît victimele, cît ºi rudele lor. Încã odatã, ªcoala Româneascã de Medicinã a dat dovadã de un înalt profesionalism, în ciuda derapajelor existente în cadrul sistemului

AVEM TINERI CU CARE NE PUTEM MÎNDRI

O echipã de tineri ingineri din Cluj a creat prima imprimantã 3D româneascã Prima imprimantã 3D româneascã, construitã exclusiv cu piese achiziþionate de pe piaþa autohtonã, a fost creatã anul acesta de un tînãr softist.

Cãlin Brandabur ºi-a prezentat prototipul, care are o vitezã de printare de 5 ori mai mare decît a unei imprimante similare de pe piaþã, la Techsylvania, care este cel mai mare eveniment IT din regiunea Transilvaniei ºi care a avut loc la începutul sãptãmînii la Cluj, scrie Agerpres.

Imprimanta poate tipãri obiecte cu o înãlþime de maximum 20 de centimetri, într-o perioadã de 4-5 ore, în timp ce o imprimantã cu caracteristici similare, existentã deja pe piaþã, are nevoie de 8 ore pentru a realiza o asemenea piesã. „O imprimantã clasicã, pe sistem cartezian, o printeazã în 8 ore, imprimanta noastrã, în 4-5 ore. Îmbunãtãþirile au fost aduse ºi la partea de soft, ºi la cea mecanicã, am încercat sã optimizãm cît am putut de mult ºi viteza, ºi performanþa. La aceastã imprimantã, care este pe sistem Delta, se poate mãri foarte mult viteza, fãrã a avea vibraþie ºi, de asemenea, îºi pãstreazã performanþa“, a explicat Cãlin Brandabur, care este din Timiºoara. Acesta a povestit cã ideea creãrii acestei imprimante i-a venit în momentul în care a cumpãrat una ºi a vãzut cã nu ar fi atît de complicat de reprodus. „Ideea a venit din nevoia creãrii unor componente de plastic pentru un alt proiect la care lucram ºi nu am gãsit o firmã care sã injecteze în matriþã în volume foarte mici, deci în cantitãþi pentru starup-uri, deci nu pentru cantitãþi industriale“, a spus tînãrul. Îmbunãtãþirile aduse noului model fac ca imprimanta sã poatã printa cu o vitezã de 1.000 mm pe secundã, în timp ce una aflatã deja în comercializare pe piaþã are de obicei o vitezã de 200 mm pe secundã. Echipa care a creat imprimanta a folosit strict echipamente româneºti pentru crearea acestui model, botezat „Symme3“. „Am folosit echipamente strict din România axe electrificate din Baia Mare, motoare pas cu pas din Iaºi, elemente compozite din Craiova, din Braºov am luat tuburi de teflon, din Cluj avem elementele electronice, iar toatã asamblarea se face în Timiºoara“, a spus tînãrul IT-ist. Acesta a explicat cã imprimanta este foarte utilã în activitatea de

prototipare. Proiectarea unei piese se poate face mult mai uºor, pentru cã ea poate fi printatã în doar cîteva ore, moment în care se vãd uºor greºelile, iar întreaga procedurã este mai ieftinã decît cea a executãrii de matriþe. Materialul din care se creeazã obiectele este un polimer derivat din amidonul de porumb, care este biodegradabil în 10-15 ani ºi provine din surse regenerabile. Nu este solubil în apã, nu se dizolvã în solvenþi de tipul acetonei, diluantului sau benzinei. Materialul rezultat este extrem de rigid, este casant, iar din el se pot construi inclusiv structuri mecanice, care sînt supuse unui stress sau unei vibraþii foarte mari. „De exemplu, am printat pentru un prieten o monturã pentru un far de motocicletã ºi funcþioneazã de 3 luni foarte bine. De asemenea, am mai fãcut o rolã de la maºina de spãlat, care se rupsese. Pe cînd mã gîndeam de unde sã fac rost de una nouã sã o schimb, mi-a venit ideea sã o proiectez, am printat-o ºi am schimbat-o. ªi acum maºina mea de spãlat funcþioneazã cu piesa aceea“, a spus creatorul imprimantei. Aparatul poate fi folosit inclusiv pentru crearea unor proteze ortopedice, sau ale braþelor special concepute pentru copii, în condiþiile în care cele folosite în prezent sînt foarte scumpe ºi, în plus, trebuie schimbate din 6 în 6 luni. „Problema cu protezele este cã sînt, în general, foarte scumpe, costã între 3.000 ºi 7.000 de lei.

Dar pentru cã filamentul din care facem noi piesele este foarte ieftin, costã 150 de lei kilogramul, eu pot crea o protezã cu 15 lei. Fireºte, nu ne putem compara cu acele proteze care se conecteazã la sistemul nervos ºi care sînt foarte performante, dar este, totuºi, o soluþie, ºi vreau sã continui cercetarea în acest domeniu, prin colaborarea cu specialiºtii“, a mai spus Cãlin Brandabur.

Pentru a continua cercetãrile ºi producþia, Cãlin Brandabur ºi-a format o echipã de 4 ingineri cu care lucreazã în continuare. Acesta a precizat cã, pînã în momentul de faþã, cînd se aflã la al 5-lea prototip al imprimantei, a investit în acest proiect 30.000 de euro. Tînãrul a primit deja 26 de comenzi din þarã ºi 79 de strãinãtate ºi sperã sã înceapã în curînd producþia imprimantei, care va avea un preþ de aproximativ 1.500 de euro.

sanitar actual, atît de mult blamat ºi de neputincios din cauza lipsei unei aparaturi performante. Meritã sã fie menþionaþi toþi cetãþenii care, în semn de solidaritate, au donat sînge ºi au oferit ajutoare în bani. În aceste împrejurãri, trebuie sã fim mai responsabili, pentru cã noi, românii, ne-am nãscut creºtini ºi avem un trecut eroic de care sîntem mîndri. De altfel, naþiunile europene ne ºtiu ca fiind un popor civilizat, blînd ºi tolerant, cu vechi tradiþii culturale ºi spirituale. Regretatul lider fondator al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, a tras numeroase semnale de alarmã, privitoare la o schimbare radicalã a veþii politice ºi sociale, de care românii au atîta nevoie. A sosit momentul ca aceste idei sãnãtoase, pe care P.R.M. le-a enunþat ºi la lucrãrile celui de-al VI-lea Congres, sã fie puse în aplicare, ca demni urmaºi ºi continuatori ai acestei personalitãþi unice, fãrã de care ne simþim ca niºte copii orfani. Nu în ultimul rînd, sã nu uitãm cã Biserica lui Isus Christos, în calitate de instituþie a Statului prezentã în mijlocul celor pierduþi ºi descurajaþi, are datoria de a veghea asupra enoriaºilor sãi, ºtiind cã Mîntuitorul nostru este „bogat în îndurare pentru toþi cei ce-L cheamã” (Romani 10:12).

Chemarea Numelui Sãu se face nu doar în momentele de mare cumpãnã, ci în fiecare zi a vieþii noastre pe Pãmînt. Toate religiile recunoscute în þara noastrã prin Legea cultelor se roagã pentru cei care au suferit în urma acestei tragedii, pentru ca inimile românilor sã fie strãbãtute de un duh de descoperire a lui Dumnezeu, precum ºi pentru pace ºi stabilitate politico-economicã în România.

Lector univ. dr. MARCELINA PÃTRAªCU, preºedintã O.F.R.M.

Dresajul de cîini – o „artã“ foarte puþin cunoscutã în România…

Mã numesc Mihai Nae ºi sînt dresor profesionist de 15 ani. Mã mîndresc cu faptul cã, în anul 2015, am reuºit sã obþin pentru România un campion din rasa Cane Corso, care provine din canisa Di Mogoºoaia din România. Numele acestui cîine este Uranus Nobile Corso Di Mogoºoaia. La doar 1 an ºi 7 luni, dupã foarte multã muncã în materie de dresaj de ring, cît ºi dresaj utilitar, Uranus este campion România, campion Republica Bulgaria, cît ºi Campion Balcanic. În România a obþinut rezultate precum locul 1 CAC, ceea ce înseamnã, în traducere, cîine cu aptitudini de campion, locul 1 CACIB, ceea ce înseamnã cîine cu aptitudini de campion internaþional, cît ºi rezultatul BOB, ceea ce înseamnã cel mai frumos cîine al rasei. Cel mai important rezultat obþinut rãmîne totuºi faptul cã Uranus Nobile Corso Di Mogoºoaia a fost clasat între primii 10 cei mai frumoºi cîini din lume la Campionatul Mondial World Dog Show 2015, din Milano. La doar 1 an ºi 7 luni, el ºi-a demonstrat ºi calitãþile de reproducãtor, transmiþînd o linie geneticã de foarte bunã calitate, lucru demonstrat prin rezultatele fiicei acestuia, Boo Nobile Corsi DI Mogoºoaia, care a cîºtigat Baby Best în Show la vîrsta de 4 luni.

NAE MIHAI

Pag. a 21-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

ISTORIA AUTOMOBILULUI (3) INVENTATORII AMERICANI Este o ciudãþenie a istoriei transportului rutier faptul cã americanii au trebuit sã reinventeze, pentru ei, automobilul. Rezultatul a fost cã, pînã la începutul secolului al XX-lea, industria automobilului din America se afla cu 10 ani în urma celei europene. Oricum, dacã anumite experienþe timpurii, dar ineficiente, sînt trecute cu vederea, în Statele Unite industria automobilului începe sã se dezvolte la 21 septembrie 1893, cînd o trãsurã dotatã cu un motor monocilindric cu benzinã pufnea zgomotos de-a lungul strãzilor oraºului Springfield, Massachusetts. Era creaþia fraþilor Charles E. (1861 – 1939) ºi J. Frank Duryea (1869-1967), mecanici de biciclete care au descoperit în revista Scentific American, din 1889, o descriere a automobilului lui Benz, ºi au început sã construiascã, ºi ei, un automobil. Printr-o coincidenþã, cei 2 fraþi au realizat ºi zborul propulsat, deºi amîndoi îºi cîºtigau existenþa fabricînd ºi reparînd biciclete .Al doilea automobil Duryea cu motor cu 2 cilindri, condus de Frank, a cîºtigat cursa larg popularizatã de ziarul Chicago Times Herald, la 28 noiembrie 1895, croindu-ºi drum pe strãzile acoperite cu gheaþã, pentru a parcurge traseul lung de 55 de mile cu o viteza medie de 5 mile pe orã (cam în 7 ore ºi jumãtate, dacã scãdem timpul necesar pentru reparaþii). Întrecerea a fost cîºtigatã ºi de un automobil Benz. Aceastã performanþã poate fi comparatã cu raliul Paris-Bordeaux, din acelaºi an. În 1896, prestigiul fraþilor Duryea a crescut foarte mult, deoarece au participat la parada automobilisticã pe distanþa Londra - Brighton, organizatã pentru a sãrbãtori abrogarea legii „Steagului Roºu“, în Anglia. Însã, dupã un timp, fraþii s-au despãrþit, iar rolul pe care l-au avut în istoria ulterioarã a automobilului a fost minor. Între timp, s-au înscris ºi alþii în acea competiþie.

Elwood Haynes (1857 – 1925), inginer ºi inventator american, a început, în 1891, sã lucreze la un vehicul mecanic, deoarece se sãturase sã tot meargã cu trãsura, aºa cum i-o cerea slujba de supraveghetor al Companiei Indiana Natural Gas and Oil. A apelat la ajutorul a 2 mecanici, Edgar ºi Elmer Apperson din Kokomo, Indiana, ºi împreunã cu ei a construit un vehicul monocilindric care a pornit în prima cursã la 4 iulie 1894. Haynes ºi cei 2 Apperson au fost asociaþi timp de 10 ani, realizînd un automobil numit HaynesApperson, pe care l-au scos pe piaþã, astfel cã acest tip de automobil a continuat sã fie fabricat la Kokomo pînã în anii 1920. Un alt competitor a fost Hiram Percy Maxim (fiul lui Stevens Maxim, inventatorul revolverului) absolvent al Institutului de Tehnologie din Massachusetts. Continuînd tradiþia familiei, la terminarea colegiului, tînãrul Maxim s-a angajat la firma American Projectile Company, din Lynn, Massachusetts. Dupã cum povestea el, ideea de a construi un vehicul propulsat i-a venit într-o noapte pe cînd mergea, de la Salem la Lynn, pe bicicletã, ºi era oarecum cu capul în nori, deoarece se întorcea dintro vizitã pe care o fãcuse unei tinere foarte atrãgãtoare.

Relatarea sa ne prezintã stadiul în care se afla indus-

tria automobilului în acea perioadã. Hiram cunoºtea destul de multe lucruri despre principiul motorului cu combustie internã ca sã-ºi dea seama cã avea nevoie de el, dar nu mai avusese ocazia sã vadã un astfel de motor. Dupã un timp, a descoperit într-o revistã un motor Otto, care punea în funcþiune o pompã. Nici mãcar atunci nu ºi-a dat seama dacã putea folosi benzina drept combustibil pentru automobil ºi nu ºtia nimic despre ceea ce se întîmpla în Europa sau despre experienþele fraþilor Duryea ºi ale lui Haynes. Maxim a cumpãrat, pe 30 de dolari, un triciclu Columbia de ocazie ºi s-a retras într-o halã îndepãrtatã din incinta întreprinderii Projectile Company. A luat un sfert de litru de benzinã ºi cîteva cartuºe goale ca sã vadã ce se întîmplã cînd i se dã foc benzinei aflatã într-un cilindru. A avut noroc cã nu s-a accidentat, dar i-au fost necesari alþi 3 ani de experienþe ºi greºeli ca sã fie în stare sã instaleze, în 1895, un motor la triciclul sãu, astfel încît vehiculul sã se poatã deplasa. Realizarea lui Maxim a avut o însemnãtate deosebitã, deoarece a atras atenþia firmei Pope Manufacturing Company, din Hartford Connecticut, cel mai mare producãtor autohton de biciclete. Maxim a acceptat oferta de a se angaja, la Hartford, ca inginer-ºef al unei secþii de trãsuri cu motor – prima încercare de a produce, pe scarã largã, vehicule cu motor. Din pãcate, Maxim a început sã se concentreze pe construirea trãsurilor electrice, deoarece colonelul Albert A. Pope (1843 – 1909) îi spusese de la început: „Nu ai cum sã-i determini pe oameni sã stea în apropierea unui dispozitiv care poate, oricînd, sã facã explozie“. În 2 ani, compania a construit 500 de trãsuri electrice ºi doar 40 cu benzinã. În acest rãstimp, în America au apãrut alþi inventatori. În anul 1896, la Detroit, a fost produs, pentru prima oarã, un automobil cu motor cu benzinã. La 6 martie, Charles Brady King a condus un automobil pe Woodward Avenue, în timp ce primul automobil construit ºi condus de Henry Ford (1863 – 1947), Quadriciclul, a pornit în prima cursã experimentalã pe Bagley Avenue. Evenimentul a avut loc la 4 iunie, 1896, dupã ce constructorul a dãrîmat zidul unei magazii, pentru a-ºi putea scoate „creaþia“ în stradã. Proprietarul magaziei a sosit imediat ca sã protesteze, dar a rãmas sã împingã quadriciclul, care era un vehicul relativ uºor (250 de kilograme). Prin concepþia lui, acest vehicul a fost precursorul automobilului ieftin creat de Ford. Vehiculul a fost vîndut lui Charles Ainsley, din Detroit, în schimbul a douã sute de dolari. Dar Charles, la rîndul lui, l-a revîndut.

Dacã Henry Ford nu a fost, dupã cum au crezut mulþi, inventatorul automobilului, a fost, totuºi, acela care a fãcut posibilã apariþia primului automobil de ocazie pe piaþa americanã. Alte douã nume vestite care s-au vehiculat în industria automobilului din America au fost, în septembrie 1896, Ransom Eli Olds (1864 – 1950) la Lansing, Michigam, ºi Alexander Winton (1860 – 1932), la Cleveland, Ohio. În acel moment, automobilul cu benzinã a depãºit stadiul invenþiilor, deoarece atît Winton, cît ºi Olds au putut sã înceapã producþia pe scarã largã a auto-

Ritualuri de castrare în antichitate (1) Pe 24 martie se sãrbãtorea „ziua sîngelui”: dies sanguinis. Era momentul în care Cybele îºi recruta preoþii, sãrbãtoarea iniþierii sacerdotale. În ziua aceea, spiritul tutelar al Marii Mame punea stãpînire pe mintea aleºilor, inspirîndu-le un soi de nebunie ce o depãºea în grozãvie pe cea transmisã de Dionysos adepþilor sãi. Pentru a fi la înãlþimea acestor sãrbãtori, adepþii se supuneau unor reguli speciale de conduitã, cum ar fi abstinenþa sexualã ºi postul, recurgînd încã din 15 sau, cel mai probabil , din 22 martie, la aceste tradiþii, dar numai în anumite condiþii specifice.

Era ºi o abstinenþã gastronomicã, dacã este sã ne luãm dupã Epistola CVII a Sfîntului Iacob (Ad Letam), în care se mînca fazan, pentru a nu mînji pîinea sfîntã. Adicã era permis consumul cãrnii, dar nu ºi al pîinii. De altfel, interdicþia se întindea asupra mai tuturor produselor vegetale: toate tipurile de cereale sau de mîncãruri gãtite cu ajutorul lor; toate fructele, cu excepþia smochinelor; pînã ºi vinul era interzis.

Aceastã din urmã interdicþie s-ar putea sã aibã legãturã cu legendele în care îl vedem pe Agdistis îmbãtat prin ºiretenie de Dionysos ºi legat cu funie de pat în timp ce dormea, pentru ca, la trezire, sã se automutileze involuntar. Dar interdicþia poate avea legãturã ºi cu faptul cã, la beþie, Attis a dezvãluit dragostea ce i-o purta Agdistis, fapt care i-a pricinuit toate nenorocirile. Însã aceste interdicþii nu au nevoie nici de motive ºi nici de interpretãri speciale. Adepþii se abþineau de la consumul de produse vegetale, pentru cã zeul vegetaþiei era încã mort în momentul în care trestia sau pinul sacru erau tãiaþi. În consecinþã, întreaga lume vegetalã împãrtãºea soarta zeului. Attis a mai fost identificat ºi cu spicul recoltat al cerealelor. La origine, abstinenþa, care urma imediat ceremonialului, avea menirea sã pregãteascã reînnoirea ciclului vegetativ; mai însemna ºi o modalitate de a marca diferenþa dintre anul trecut, adicã anul mort, ºi anul nou, care începea sã existe odatã cu venirea primãverii.

Nici un alt fel de carne nu era permis în acest interval de abstinenþa, nici mãcar peºtele, cãci ºi el

mobilelor marca Olds ºi Winton. Apariþia vehiculelor cu benzinã a intrat, fireºte, în istorie, deoarece ele au ajuns sã domine lumea automobilelor. Se pare cã primul automobil electric din America a fost construit de William Morrison, din Des Moines, Iowa, în 1891.

Automobilul electric s-a bucurat de la început de o mare popularitate deoarece nu fãcea zgomot, era curat ºi uºor de condus. Pãrerea colonelului Pope era împãrtãºitã de mulþi. Pedro Salom, inginer electrician, susþinea cu multã tãrie virtuþile electricitãþii ºi era cu totul împotriva motoarelor cu benzinã. În 1896, Salom sublinia, în revista Journal of the Franklin Institute, cã motoarele electrice nu produceau nici un miros în timp ce: „Toate motoarele cu benzinã emanã prin þeava de eºapament un jet continuu de hidrocarburi nearse complet, sub forma unui fum gros, cu un miros foarte neplãcut. Închipuiþi-vã mii de astfel de vehicule pe strãzi, fiecare împrãºtiind cîte o jet atît de greu de suportat!“. Totuºi, nimeni nu a fost în stare sã realizeze un automobil electric al cãrui curent sã fi fost obþinut altfel decît cu ajutorul unei baterii, sau sã creeze o baterie cu o capacitate suficientã pentru a înlesni curse lungi ºi cu viteze mari.

Lunga istorie a experienþelor cu motoare cu aburi face imposibilã descrierea automobilului cu aburi drept o „invenþie“. Ceea ce se realizase în anii 1890, erau doar proiectele unor motoare cu o greutate redusã pentru a fi adaptate la automobilele electrice, fiind cu totul deosebite de cele pentru omnibuze sau pentru compresoare cu aburi, folosind presiuni ale vaporilor de 600 de funzi pe inciul pãtrat. Pentru încãlzirea boilerului era utilizat un arzãtor cu gaz sau benzinã. Primele motoarele cu aburi aveau nevoie de circa 20 de minute pentru a produce suficient abur.

Boilerul Flash, inventat în 1889, în Franþa, de Leon Serpollet, dar folosit pe scarã largã abia dupã 1900, a eliminat acest neajuns, permiþînd aburului sã se ridice în douã minute. Automobilul cu aburi a avut, ºi mai are, încã, partizanii sãi. În comparaþie cu primele automobile cu benzinã, cel cu aburi avea avantaje evidente: o putere mai mare ºi un sistem de transmisie nu foarte complicat; în acea perioadã existau o mulþime de „experþi“ care erau convinºi cã omul de rînd nu va putea niciodatã sã înveþe cum sã foloseascã frînele. Pe de altã parte, producãtorii de automobile cu abur n-au fost niciodatã în stare sã înlãture teama ºoferilor cã boilerele puteau sã explodeze, deºi datele existente demonstreazã cã aceastã fricã era neîntemeiatã. Chiar dacã temerile ar fi fost înlãturate, automobilul cu aburi prezenta neajunsuri pe care entuziaºtii le treceau cu vederea. Un motor cu aburi de micã greutate, dezvoltînd presiuni de 600 de funzi pe inciul pãtrat, cerea o întreþinere permanentã. Dacã le-ar fi dat atenþie, aceste probleme ar fi fost rezolvate de aceia care produceau automobilele cu aburi.

Trebuie sã recunoaºtem cã un motor cu combustie internã are o eficacitate energeticã mai mare decît un motor cu aburi, astfel încît aceeaºi cantitate de efort tehnic ar avea rezultate mai bune în cazul unui automobil cu benzinã. Nu existã nici o dovadã din care sã reiasã cã automobilul cu aburi a fost victima unei conspiraþii din partea producãtorilor de automobile cu benzinã, cum au susþinut, uneori, partizanii lui.

Sfîrºit JOHN B. RAE era considerat un simbol al vieþii, la fel ca ºi porumbelul sau porcul. Interzicerea consumului cãrnii de porc se întîlneºte, dupã cum ºtim, la mai multe popoare din Asia occidentalã. La fel cum în Lydia (sau Maeonia) se vorbea despre mistreþul care l-ar fi ucis pe Attis, acelaºi lucru se spunea ºi în Fenicia. Dar acest animal sacru, folosit pentru sacrificii în anumite cazuri excepþionale, a sfîrºit prin a fi declarat impur. „Ziua însîngeratã“ era o altã ceremonie, care marca doliul, ºi era celebratã cu mare pompã. Preoþii ºi candidaþii la iniþierea sacerdotalã intrau în transã pînã ce ajungeau la un paroxism al nebuniei. Nu se ºtie exact cum ºi în ce condiþii se ajungea la formarea acestui grup în care predomina demenþa. Este posibil ca la Pessinonte, cel puþin în timpurile strãvechi, preoþii sã se însoþeascã cu efebii, care, în prealabil, erau iniþiaþi în cultul Cybelei ºi al lui Attis. Se prea poate ca, în timpul acestor episoade de nebunie colectivã, unii dintre ei sã ajungã sã se sfîºie singuri, într-o stare de completã inconºtienþã ºi de insensibilitate senzorialã. Nu putem sã nu ne întrebãm dacã un asemenea act, practicat în aceste împrejurãri, nu ducea la moartea persoanei respective. (va urma) ALFRED LOISY

Pag. a 22-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (1) Voi prefaþa tot acest text, care se va întinde pe multe episoade, cu o poezie pe care am gãsit-o, întîmplãtor, dacã se poate numi întîmplare, ºi care mi-a plãcut foarte mult: „ODÃ LIMBII ROMÂNE Oricît am fi de buni sau rãi vreodatã oricît am fi de falºi sau de fireºti ne regãsim sfioºi cu toþii, iatã în templul limbii noastre româneºti.

Ea urcã din adînc, ca dintr-un crater topind în lavã fiece cuvînt cãldurã e, de stea, ºi Alma Mater ºi n-are seamãn pe acest pãmînt.

Oh, bocet e, ºi dans, ºi zeitate care îºi paºte turma între crini e geniul bun ce-n tîmpla þãrii bate ªi dacã astãzi luminaþi trãim. ºi inimile noastre-s fermecate cuvine-se, ºi ei, sã-i mulþumim.

CORNELIU VADIM TUDOR, Poezii, 1977“ Nu a fost greu sã gãsesc acest subiect, avînd în vedere cã pe 31 octombrie a fost programat cel de-al VI-lea Congres al PRM. Eveniment major, aº zice, pentru cã promotorul ºi iniþiatorul acestui proiect, numit România Mare, nu mai este printre noi.

Corneliu Vadim Tudor s-a nãscut la Bucureºti, pe 28 noiembrie 1949, deci acum 66 de ani. De fapt, pe 28 noiembrie ar fi împlinit aceastã vîrstã, dacã Moartea crudã nu l-ar fi luat lîngã ea, fulgerãtor, ca o fîlfîire de aripã. Cu toate cã ºi-a prevestit moartea, nu cred cã el chiar a crezut cã se va duce la Domnul.

S-a „jucat“ cu propria sãnãtate, ºi acest lucru i-a fost fatal. Chiar dacã familia a insistat sã aibã mai multã grijã de el, nu a ascultat de nimeni, crezîndu-se invincibil. Dar era foarte obosit, o vedea toatã lumea, mai ales moral, psihic, din cauza problemelor de care se lovea zilnic. Nu le mai înºir, pentru cã deja le ºtie toatã lumea.

Revenind la biografia acestui Titan al Literaturii Române, dar mai ales al Pamfletului, trebuie spus de unde i se trage dragostea pentru litere: de la iubita lui mamã, care l-a introdus în lumea slovelor, dîndu-i sã citeascã, mai întîi, din Biblie, pentru cã familia lui Corneliu Vadim Tudor era de Creºtini practicanþi dupã Evanghelie. Aºa a descoperit cuvîntul lui Dumnezeu, dar setea lui de cunoaºtere s-a adîncit, dorind sã citeascã mai mult, ºi mai mult.

Continuînd biografia lui Corneliu Vadim Tudor, ajungem la anul 1967, cînd a absolvit cursurile Colegiului Naþional „Sfîntul Sava“, din Bucureºti, unde l-a avut coleg, printre alþii, ºi pe Adrian Nãstase. În anul 1971, a obþinut licenþa la Facultatea de Filozofie a Universitãþii Bucureºti, cu o lucrare despre Sociologia Religiei. Era subiectul care-l incita cel mai tare, încercînd sã gãseascã rãspunsuri, la fel ca ºi Mircea Eliade, la întrebãri atît de spinoase privind Istoria Religiilor. În anul 1974, poetul participa deja la Cenaclul Uniunii scriitorilor (Casa Monteoru). A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu, alãturi de care a înfiinþat revista „România Mare“, în 1990, iar apoi Partidul România Mare, în 1991. Ani de-a rîndul, a publicat în revista „Sãptãmîna“ - condusã de celebrul scriitor al monumentalelor opere „Groapa“ ºi „Princepele“ - poeme ºi articole, de multe ori în contradicþie cu politica de la acea vreme. A fost interzis, mai bine zis, i s-au dat la topit cãrþi care nu dãdeau bine în faþa regimului lui Nicolae Ceauºescu.

Volumul „Saturnalii“, apãrut în 1983 la Editura Albatros, a fost scos de pe piaþã, reuºind sã fie reeditat abia dupã Revoluþia din 1989. Imediat dupã cãderea regimului comunist, s-a orientat spre politicã. Între 1978 ºi 1979, a beneficiat de Bursa Premiului Internaþional Herder, care fusese acordatã ºi magistrului sãu, scriitorul Eugen Barbu, urmînd studii de Istorie la Viena.

Dupã revista „România Mare“ a urmat „Politica“, o punte de legãturã între membrii de partid din teritoriu ºi conducerea de la Bucureºti, revistã sãptãmînalã, care aducea în prim-plan activitatea de partid. Cînd era cazul, fãcea campanie electoralã, publicînd afiºe electorale, fotografii ale candidaþilor, discursuri ale lui Vadim Tudor ºi ale celor care participau la alegeri, o întreagã muncã, supervizatã, în permanenþã, de senatorul de atunci Vadim Tudor, prin mîinile cãruia treceau toate ºpalturile - el era ºi redactor-ºef, ºi cap limpede.

Ales senator în 1992, Vadim Tudor a fost locomotiva parlamentarã a formaþiunii sale timp de 16 ani, cu un discurs catalogat adesea drept naþionalist. La fiecare tur de scrutin, a reclamat fraude uriaºe în defavoarea sa ºi a PRM, ceea ce nu este departe de adevãr, pentru cã nu se voia ca el ºi formaþiunea lui sã ia avînt. În 1996, candideazã pentru prima oarã la alegerile prezidenþiale, clasîndu-se pe locul 5, din 16 candidaþi.

Patru ani mai tîrziu, bulverseazã orice calcule electorale: ajunge în turul II, obþinînd 33,17% din voturi. Ion Iliescu cîºtigã fotoliul de la Cotroceni, în timp ce Vadim Tudor se „mulþumeºte“ cu cele 121 de mandate parlamentare pentru PRM. În 2004, Vadim Tudor þinteºte din nou prima poziþie din stat, în stilu-i deja consacrat, obþinînd 12,57% din voturi.

Acuzat ºi în þarã, ºi peste hotare, pentru discursul aºa-zis xenofob, liderul PRM încearcã, în 2004, o reconciliere publicã. Prezintã scuze poporului israelian pentru afirmaþiile anti-semite ºi construieºte, în Braºov, o statuie a fostului premier Yitzak Rabin. La alegerile prezidenþiale din 2009, lista PRM pe care a candidat a obþinut votul a 540.380 de români, adicã 5,56% dintre votanþi.

La 7 iunie 2009, a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare. În 9 luni, pînã în martie 2010, a participat la 15 din cele 37 de ºedinþe în plen – prezenþã de 40,54%.

Corneliu Vadim Tudor a ratat scrutinul europarlamentar din 2014, însã ºi-a depus, pentru a 5-a oarã, candidatura la Preºedinþia României. Conform rezultatelor finale din noiembrie 2014, Corneliu Vadim Tudor a obþinut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de 2 noiembrie 2014) un numãr de 349.416 voturi, din numãrul total de 9.723.232, situîndu-se pe locul 7 din 14 ºi cumulînd cca. 3,68% din toate voturile exprimate ºi validate.

Corneliu Vadim Tudor a publicat 27 de volume de poezie, prozã, aforisme, pamflete, discursuri, dar ºi douã almanahuri.

Iatã lista, foarte succintã, a acestora: * 1977: Poezii, Editura Eminescu; * 1977: Epistole vieneze, Editura Eminescu; * 1979: Poeme de dragoste, urã ºi speranþã, Editura Eminescu; * 1981: Idealuri, Editura Eminescu; * 1983: Saturnalii, Editura Albatros; * 1983: Istorie ºi civilizaþie, Editura Eminescu; * 1983: Mîndria de a fi români, Editura SportTurism; * 1986: Miracole, Editura Albatros; * 1990, 1991, 1992: Carte româneascã de învãþãturã, Editura Fundaþiei România Mare, ediþia a 3-a, prefaþatã de Edgar Papu; * 1992: Almanahul revistei „România Mare“, Editura Fundaþiei România Mare; * 1996: Jurnal de vacanþã, Editura Fundaþiei România Mare; * 1996: Poems, Editura Fundaþiei România Mare & Editura Aggi, Torino, Italia; * 1996: Almanahul revistei „România Mare“, Editura Fundaþiei România Mare; * 1999: Jurnalul Revoluþiei de la Crãciun la Paºte, Editura Fundaþiei România Mare; * Pamflete cu sifon albastru, Editura Fundaþiei România Mare;

* Discursuri (douã volume). În aceste douã volume, legate în piele, cu margini aurite, sînt cuprinse toate discursurile publice ale lui Corneliu Vadim Tudor din perioada 1990-2001; * Aforisme, carte dedicatã fratelui autorului, pe care l-a iubit foarte mult, Pavel Tudor, rãpus, foarte tînãr, de o boalã a Secolului XX, cancerul; * „Cartea de Aur“, teza de Doctorat în Istorie, încununatã cu Suma Cum Laude, care a fost susþinutã, în ziua de 24 iulie 2003, sub titlul „Fãurirea României Mari în 300 de autografe celebre“, în cadrul Facultãþii de Istorie, Geografie ºi Filozofie a Universitãþii din Craiova; coordonator ºtiinþific, sfãtuitor ºi prieten de nãdejde, istoricul prof.univ.dr.

Gheorghe Buzatu, care i-a fost profesor ºi sfãtuitor ºi regretatului Vlad Hogea, plecat dintre noi la o vîrstã la care ar mai fi avut multe de spus ºi de scris, lãsînd în urmã o familie îndureratã ºi o fiicã de numai 5 luni, care nu-ºi va cunoaºte niciodatã tatãl. La acel moment tragic, Vadim Tudor a scris o poezie emoþionantã, intitulatã „Fetiþa fãrã tatã“; * 2003: Romania’s one way ticket to the future, Editura Fundaþiei România Mare; * 2003: Aphorism, Editura Fundaþiei România Mare; * 2004: Îngerul rãnit: maxime ºi cugetãri, carte dedicatã memoriei pãrinþilor sãi, Editura Fundaþiei România Mare; * Sprüche, Editura Cleup, Padova; * 2008: Cîntece de dragoste (cîntãri creºtine ºi alte cîntãri), Editura Fundaþiei România Mare; * 2010: Europa Creºtinã, Editura Fundaþiei România Mare; * 2010: Europa Naþiunilor, partea I ºi partea a IIa, Editura Fundaþiei România Mare; * 2010: Artificii, Editura Fundaþiei România Mare; * 2011: Europa are nevoie de o mare reformã, partea I ºi partea a II-a, Editura Fundaþiei România Mare; * 2015: Elegii pentru suflete nobile, Editura Fundaþiei România Mare; * 2015: Pamflete explozive, Editura Fundaþiei România Mare;

Piese de teatru radiofonic: * 1968: Colindul puiului de cerb; * 1976: Seceriºul de iarnã; * 1977: Domnul Tudor din Vladimiri; * 1977: Adevãrul la puterea I; * Toatã lumea ºtie fotbal (premierã care a avut loc în decembrie 1989, la Teatrul „Constantin Tãnase“).

Scenarii de film: A scris, împreunã cu Sergiu Nicolaescu, un foarte bun prieten al Tribunului, scenariul filmului „Triunghiul morþii“, regizat de celebrul actor.

Aveau în proiect, tot împreunã, scenariul filmului „Candele de zãpadã“, care, din pãcate, nu a putut fi finalizat din cauza morþii lui Sergiu Nicolaescu ºi, ulterior, a lui Corneliu Vadim Tudor. Poate acum, dupã moartea lor, cineva se va ocupa de punerea în scenã, sau, mai bine zis, în platou, a acestui proiect.

Ar fi pãcat sã se piardã în negura vremurilor! (va urma) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 13 noiembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

DEMOLAREA HANULUI GALBEN (urmare din pag 1) Hanul ºi vecinãtãþile sale au fost imortalizate de mari maeºtri ai penelului, cum ar fi Tattarescu ºi Luchian, acesta din urmã locuind chiar lîngã el, în Mahalaua Dracului, cum i se spunea pe atunci, epocã ºi zonã în care a pictat celebrele pînze „Ghereta din Filantropia“, „Anemone“, „Moº Nicolae“, „Cheful“, „Puþul din strada Clucerului“. ªi tot aici, martori oculari au lãsat în scris cã obiºnuia sã ia masa Mihai Eminescu, localul fiind frecventat ºi de Ion Creangã, în scurtele lui ºederi bucureºtene, de I.L. Caragiale, George Enescu ºi mulþi artiºti de frunte.

Iatã cã aceastã relicvã preþioasã a unui trecut pitoresc, acest loc populat de generaþii întregi de tîrgoveþi ºi þãrani, de cãlãtori strãini ºi artiºti români, aceastã acuarelã cu pereþi galbeni precum canarul, unde se schimbau caii ºi se odihneau drumeþii, ºi unde s-au petrecut atîtea scene de viaþã, atîtea bucurii ºi drame ale Bucureºtilor, din Evul Mediu ºi pînã la începutul acestui veac acest loc, deci, nu mai existã! Doi dintre cei mai mari admiratori ai sãi, arhitectul Petriºor Georgeseu, ºi istoricul Nicolae Nicolaescu, îmi spuneau, deunãzi, cã în planul de sistematizare a zonei s-au efectuat toate mãsurãtorile exacte, s-a prevãzut pãstrarea hanului în mijlocul noilor construcþii edilitare.

Iar istoricul de artã Cristian Moisescu mi-a declamat cã în Rapoartele Consiliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste, strãvechea clãdire figura la rubrica „Bunuri susceptibile de a face parte din Patrimoniul Naþional“. De aseme-

nea, ºtiu cã ºi forurile municipale de resort sau ocupat, îndeaproape, de conservarea hanului ºi de începerea, într-un viitor apropiat, a unor lucrãri de restaurare. ªi, cu toate acestea, în ciuda tuturor evidenþelor ºi demersurilor, buldozerele ºi excavatoarele s-au nãpustit, cu furie, asupra edificiului care, ca dovadã cã era încã foarte put-

ernic, a cedat de-abia dupã zile întregi de demolare sãlbaticã. Ba, mai mult, se presupune cã unii dintre constructori au pus, literalmente, pe foc scara interioarã din Secolul al XVIII-lea, care reprezenta, prin ea însãºi, o piesã de patrimoniu excepþionalã, fiind din lemn de trandafir rãsucit ºi fiert în ulei de in, dupã o veche practicã medievalã, ceea ce i-a conferit o rezistenþã ieºitã din comun. Ar fi de dorit sã aflãm cine poartã vina pentru aceste samavolnicii, care sfideazã bunul-simþ ele-

TREZEªTE-TE, ROMÂNIE, NU E VREME PENTRU MOARTE Unde este Burebista, Decebal cel necuprins Unii zic de þara noastrã c-ar fi stînã fãrã cîini Cã am fi doar biete umbre nu sãmînþã de stãpîni Cã ne-am þigãnit cu toþii, ni s-a dus în lume buhul Cã am fi doar cerºetori ºi sãraci de tot cu duhul Cã la porþi în calea noastrã mai-marii dispreþ au pus Cã am fi chiar oaia neagrã imigrantã în Apus ªi nu ne mai crede nimeni c-am fi harnici, c-am fi buni Ne-au ºtanþat: sîntem o ºleahtã de bandiþi ºi de nebuni Cã le-am vînzolit himera de a fi în toate regi Pentru Occident noi sîntem doar eczeme, gîlme, negi Sîntem sclavi doar buni de muncã ºi de umilinþe crunte Ce cãrãm în cîrcã zilnic viaþa noastrã cît un munte ªi ne pun pe coji de nucã, ºi ne dau teme acasã Toatã batjocura lumii grumazul în jug ne-apasã ªi nu le este ruºine, nu le pasã de copii Pentru fiarele acestea sîntem doar cadavre vii

Care nici mãcar în moarte nu s-a dat altora prins?

Unde sînt eroii mitici: Mircea, Vlad, ªtefan, Mihai?

Cine sã-ºi mai punã viaþa zãlog ãstei guri de rai?

Cine sã conducã þara prin deºertul de amar?

Sã ridicãm Sfînta Cruce-n calea neamului barbar Sã se-arunce cu aghiazmã-n iubitorii de arginþi Sã ne apere de demoni-azi în îngeri travestiþi E-o Siberie în cuget, e o jale în simþiri Toatã þara e o ranã de dureri ºi neîmpliniri ªi nu s-o-ntîmpla minunea de-a ieºi din veac pe brînci Dacã nu gãsim puterea de-a fi iar acele stînci Care-au stat zid în furtunã înfruntînd poftele morþii Douã mii de ani de lupte în slujba Creºtinãtãþii Aºadar, nu sîntem singuri îngropaþi în dor ºi jale Sîntem copiii dreptãþii în Grãdina Maicii Sale Nu eºti singur ºi desigur singur nu mai sînt nici eu România are-o mamã, mama are-un Dumnezeu

Cã aºa le raporteazã cohorta de trãdãtori Ce blestem pe-aceastã þarã sã n-aibã conducãtori Sã o apere de pegra ce ne creºte pe obraz De unde atîta scursurã ºi-aºa lipsã de curaj?

Haideþi sã fim demni de soarta ce ne-a fost înscrisã-n sînge Auziþi cum pe afarã vlaga noastrã scursã plînge Suflete de daci zvîrlite în neagra strãinãtate Întorceþi-vã acasã sã ne facem noi dreptate

Cine soarta s-o întoarcã azi din nou în vechiul curs?

Unde mai sînt dacii liberi îmbrãcaþi în piei de urs?

Sã ne recroim destinul înghiþit de vîntul stepei Sã n-aibã copiii noºtri soarta cruntã a otrepei

mentar ºi normele noastre civice, precum ºi legile þãrii.

Un caz oarecum similar s-a petrecut prin 1976, cu vestitul monument ridicat de Brâncoveanu în memoria înaintaºului sãu Papa, ucis de seimenii rãsculaþi. Acea troiþã de piatrã, veche de cca. 300 de ani, era amplasatã, dacã vã mai amintiþi bine, la baza Dealului Mitropoliei bucureºtene, dar un ºofer bicisnic, care încerca frînele basculantei sale, a fãcut-o zob. Ironia sorþii face ca individul sã fi fost amendat de Miliþie cu 70 de lei pentru încãlcarea regulilor de circulaþie, în timp ce restaurarea preþiosului monument a costat statul 40.000 de lei. Ne putem, oare, permite luxul de a arunca banii þãrii pe fereastrã? Revenind la Hanul Galben, este inutil sã vã mai spun, iubiþi cititori, ce vad turistic ºi comercial se putea amenaja aici, ce afluenþã de public se putea derula, amortizînd, în scurtã vreme, toate cheltuielile de restaurare. Aºa cum ne-am priceput sã reamenajãm construcþii mai recente, ca Hanul Roºu, de pe drumul Ploieºti - Vãleni, sau Hanul lui Manuc, care marcheazã, de altfel, un moment îndoliat al Istoriei Naþionale (adicã Pacea de la Bucureºti, prin care Rusia ne-a rãpit Basarabia), eu zic cã eram cu mult mai îndreptãþiþi sã ne ocupãm, mai întîi de toate, de Hanul Galben.

Iatã, deci, cã ceea ce s-a conservat mai bine de douã veacuri, au reuºit sã demoleze iresponsabil cîþiva constructori. Constructori care n-au priceput cã sînt bune ºi minunate noile ansambluri edilitare, dar cã este infinit mai frumos dacã în montura lor s-ar pãstra strãlucitoarele diamante ale trecutului. În speranþa cã mãcar fîntîna cu apã rece, care ºtiu cã se mai pãstreazã în incinta hanului, va fi salvatã, aºteptãm o lãmurire publicã din partea forurilor implicate ºi sancþionarea asprã a celor vinovaþi!

Nimeni, nici un Papadopol modern nu are dreptul sã ne sfideze! Încã nu-i tîrziu se poate sã ieºim din ãst noroi N-o sã ne ajute nimeni dacã nu ne ajutãm noi Haideþi, fraþii mei, acasã întoarceþi-vã curînd Patria vã este mamã, mama vã este în gînd Capul sus! Inima-n piept sã vã are ca un plug Sã rupem lanþul ce leagã viaþa noastrã de un jug Sã ne scuturãm de frica ce ne-au tot bãgat-o-n oase Sã renascã-n România iarãºi zilele frumoase Cã aici nu sîntem robii, noi de fapt sîntem stãpînii Sã cunoascã omenirea cine-au fost ºi sînt românii Fiii cerului ºi-ai Crucii de Dunãre legãnaþi Cerbii ce strãbat vãzduhul îngropat între Carpaþi Pescãruºii ce se-afundã în strãfundurile mãrii Curcubeie ce se-agaþã de perdelele visãrii Sîntem doina legãnatã de bãtrîni cuminþi în plete Sîntem dorul care aleargã prin ochi albaºtri de fete Sîntem ce-a ivit pe lume Creatorul mai frumos Noi sîntem blîndeþea lumii de pe chipul lui Christos Unii zic de þara noastrã c-ar fi stînã fãrã cîini Cã am fi doar biete umbre într-o casã de nebuni Se înºealã ºi-or sã vadã negreºit pe pielea lor Cîtã mãreþie ascunde, ce sublim e-acest popor Care astãzi se trezeºte dintr-un somn nepãmîntesc Pînã ºi îngerii nopþii, Românie, te iubesc ªi-ar dori sã-þi vinã acasã toþii copiii de departe Trezeºte-te, Românie, nu e vreme pentru moarte!

ADI SFINTEª (Din volumul „Elegii tricolore”)

Pag. a 24-a – 13 noiembrie 2015

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C CÃ Ã Cronica microbistului

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

MARELE NOSTRU POVESTITOR

Pãcãliciul fluierar Încã din strãvechi timpuri, cercetãtorii în biologie au spus cã odraslele primesc de la pãrinþi, prin cromozomi, o droaie de calitãþi sau defecte, ceea ce face ca urmaºii sã „împrumute“ destule însuºiri de la taþii lor. Plecînd de la aceastã idee susþinutã de savanþi, mi-a trecut prin minte gîndul cã tînãrul arbitru Marius Avram, care a fost delegat sã conducã meciul dintre moldovenii din oraºul aºezat sub Dealul Copoului ºi Pandurii aciuaþi pe lîngã parcul unde dominã Poarta Sãrutului, a dat cu bîta în baltã, aºa cum, de multe ori, iubitul sãu tatã, tot arbitru, tot Avram, fura la unele jocuri pe care le fluiera. Aºadar, gena furãciunii ºi a pãcãlelii sa transmis de la tatã la fiu, ea reuºind sã stîrneascã în creieraºul pigmeului Marius, despre care se spune cã a primit dispensã pentru a intra în rîndul arbitrilor din motive de înãlþime, tentaþia înºelãciunii. ªi cel mai recent exemplu a fost la întîlnirea amintitã mai sus, cînd acest pãcãlici cu fluieraºul de gît a mutat o loviturã de pedeapsã, din afara careului, la punctul cu var. Aºa s-a fãcut cã ieºenii au cîºtigat cu scorul de 1-0, în pofida faptului cã gorjenii au jucat mult mai bine decît adversarii lor. Din aceastã pricinã, antrenorul Edi Iordãnescu s-a luat singur la palme, dar a mai ºi protestat. Cum era de aºteptat, pãcãliciul Marius Avram l-a scos din zona verde pe care o stãpînea, trimiþîndu-l în scaunul din zona spectatorilor. Dupã cîte nefãcute a comis acest arbitru pînã acum, nu înþelegem cum de preºedintele Rãzvan Burleanu îl mai trimite sã fluiere în teren!; poate doar miopia pe care încearcã sã ºi-o corecteze cu lupe obþinute din funduri de sifoane l-ar mai putea scuza. Altfel, jocul a fost frumos. Alt meci, pe mãsura valorii lor, ne-au oferit echipele Viitorul ºi Astra. În mod de netãgãduit, cele douã combatante sînt ºi cele mai bune din actualul campionat. Trupa lui Hagi se dovedeºte pe zi ce trece cã deþine ºtiinþa jocului, ºi nu este de mirare cã se aflã pe locul secund al primei ligi. Aceastã formaþie, alcãtuitã mai cu seamã din juni - la 17 ani, Ianis Hagi poate arãta cã este la fel de talentat ºi de precoce ca tatãl sãu - este ca un pseudopod creat ºi modelat de fostul mare fotbalist Gicã Hagi. Partida a fost încinsã, cu faze ºi ratãri pe mãsurã, ºi încã din minutul 30, Viitorul a luat conducerea prin uimitorul gol al lui Florin Tãnase. Vulpoi de meserie, cei veniþi din oraºul de pe Dunãre n-au intrat în panicã, doar lui ªumudicã i se accentuase ticul, care semãna mai mult a rînjet, decît a zîmbet. Luînd-o însã mai cu spor, giurgiuvenii au arãtat cã ºtiu ce au de fãcut, aºa cã din douã lovituri bune, una datã de Daniel Nicolae ºi a doua de ciocolatiul De Amorim, au egalat, iar apoi au ºi învins. Victorie care îi menþine pe primul loc, la 4 clase distanþã de Viitorul. Duminicã searã, echipa oierului Gigi Becali, plecatã în transhumanþã în Ardeal din pricinã de lipsã de teren, a jucat, la Cluj, partida consideratã „acasã” cu echipa FC Botoºani.

Meciul a fost unul nebun, în care s-au marcat 8 goluri, ca la handbal! Bucureºtenii au înscris chiar la începutul jocului, dar moldovenii au egalat, apoi elevii socotitorului Pustai au condus cu 2-1, ca, dupã aia, în urmãtoarele 3 minute, cele douã combatante sã înscrie 3 goluri! La un moment dat, tabela arãta un scor egal: 3-3! Însã, ulterior, steliºtii au dat drumul la toate motoarele ºi au mai marcat douã goluri, care le mãresc zestrea ºi-i aºeazã în acelaºi scrînciob cu echipa lui Edi Iordãnescu! În partida cu pricina, Chipciu s-a dovedit cel mai nervos de pe teren, arbitrul încãlþîndu-l cu un cartonaº galben. În rest, n-a fãcut mai nimic!

DAN CLAUDIU TÃNÃSESCU

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6

7

Apariþii neobiºnuite (3) Literatura de specialitate, numeroasele publicaþii care dezbat tema fenomenelor considerate a fi paranormale, întrucît ele rãmîn inexplicabile prin prisma nivelului actual al cunoaºterii ºtiinþifice, menþioneazã diverse cazuri de apariþii fantomatice. Este vorba, cel mai adesea, de sinucigaºi, de oameni asasinaþi, sau trecuþi în lumea de dincolo în urma unor accidente.

Explicaþia ar putea fi aceea cã, în cazul în care moartea nu intervine pe cale naturalã, cînd energia vitalã este în întregime epuizatã în urma desprinderii brutale a sufletului de trup, rãmîne un rest de energie care creeazã posibilitatea unei reîntrupãri, bineînþeles, temporare. Ciudat este, însã, cã au fost semnalate cazuri de apariþii fantomatice ale unor persoane aflate în viaþã. Lingvistul Charles Berlitz, care era extrem de interesat de fenomenele paranormale, ne prezintã, într-una din cãrþile sale, un astfel de caz, care meritã atenþia, cu atît mai mult cu cît se pare cã ar exista chiar o explicaþie ºtiinþificã. Sînt oameni al cãror creier prezintã anumite particularitãþi, considerate de medici drept disfuncþii. Paradoxal este cã aceste tulburãri îi pot pune în contact cu alte dimensiuni, uneori, cu alte lumi, pe care creierul nostru, considerat ca fiind cel normal, nu le percepe. Au existat ºi situaþii în care oameni „normali“, victime ale unui accident, au devenit „anormali”, în sensul cã leziunile suferite au declanºat în creierul lor capacitatea de a percepe ceea ce noi, prin structura noastrã, nu putem sesiza. Cel mai adesea, însã, astfel de experienþe ciudate au fost relatate de oameni care sufereau de disfuncþii ale creierului, ca, de pildã, leziuni fine ale lobilor temporali, care puteau duce la perceperea unor mirosuri ciudate, a unor sunete, la trãirea unor sentimente mistice ºi, nu în ultimul rînd, la vederea unor fantome. Doctorul James McHarg, un psihiatru scoþian, a relatat un caz foarte ciudat de apariþie, provocat de o disfuncþie a lobului temporal. În anul 1976, una dintre pacientele sale, suferindã de epilepsie, se afla în vizitã la o prietenã. Brusc, ea a avut o crizã, care a debutat în momentul în care a simþit un miros de lapte stricat. Dupã ce aproape cã i s-a fãcut rãu din cauza mirosului extrem de neplãcut, acesteia i s-a pãrut cã totul în jurul sãu devenise ireal. În cele din urmã, a vãzut o femeie cu pãrul negru stînd întrun colþ al bucãtãriei, lîngã o maºinã de gãtit. Pe întreaga duratã a crizei, acea femeie a rãmas nemiºcatã.

Dupã ce ºi-a revenit, pacienta doctorului James McHarg i-a povestit totul prietenei sale, care s-a arãtat miratã ºi, în acelaºi timp, interesatã de ceea ce aflase. Maºina de gãtit descrisã de prietena ei nu exista în respectiva bucãtãrie, dar ea ºtia cã, odinioarã, o astfel de maºinã de gãtit fusese plasatã exact în locul menþionat. Curiozitatea a împins-o pe proprietara casei sã încerce sã descopere cine locuise acolo înaintea ei. Aºa a aflat cã fostele proprietare erau douã surori ºi, din fericire, a putut sã procure o fotografie a celor douã, pe care i-a arãtat-o prietenei. Aceasta a recunoscut-o imediat pe una dintre ele ca fiind apariþia stranie din colþul bucãtãriei. Ciudãþenia constã în faptul cã femeia aceea era încã în viaþã.

Concluzia la care a ajuns medicul psihiatru care o îngrijea pe pacientã a fost aceea cã boala i-a oferit acesteia posibilitatea de a percepe undele energetice din jurul sãu. Sã fie, oare, adevãrat cã faptele, sau chiar gîndurile noastre pot fi înscrise în eter ºi pot fi percepute de anumite persoane hipersensibile?

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

8

9 10

ORIZONTAL: 1) Cei trei au corniþe într-un basm de Ion Creangã – Osoasã; 2) Dorinþã – Ionatan; 3) Salvator la Potop – Fluviul Parisului; 4) Nu i s-a pus capacul; 5) Greºeli mari; 6) Dumnezeire (pop., înv.) – Cap de copil! 7) Lemnul dintre cai – Abis!

8) Grupuri de oameni – Palid; 9) Mãsuri luate pe loc – Pe direcþia, la CFR – George Enescu; 10) Dade – Fãcutã de oaie.

VERTICAL: 1) „... Turbincã“, povestire de Ion Creangã – Pahar de vin; 2) Nucleu de neon! – Elemente de armãturi la betoane; 3) Frumoasa din basme – Duºmãnos; 4) Candide; 5) Pusã în practicã – Voltul ºi Tesla; 6) Scaun sub jocheu – Scriitor american (Edgar Allan) – Podgorie; 7) Îl avem în sînge – Aceea din caiac! 8) Cetãþean al SUA; 9) „Punguþa cu doi...“, poveste de Ion Creangã – Ofiþeri otomani; 10) A pune la vedere – Licurici pe cer.

(Dupã dezlegarea careului, pe diagonala coloratã, se vor gãsi numele ºi prenumele marelui povestitor român) ION IVÃNESCU

Glume * Glume

Examen de promovare în grad la poliþiºti.

Candidaþii intrã în salã; apare un ofiþer care le spune: - Bã bãieþi, treburile e simple, azi vã dãm ceva uºor. Închide geamurile, trage perdelele, aprinde lumina.

- Fiþi atenþi: eu o sã sting lumina, dupã care voi trebuie sã-mi ziceþi ce s-a întîmplat cu ea, unde a dispãrut.

Zis ºi fãcut, ofiþerul stinge lumina. Cum se vãd gaborii pe întuneric, încep sã urle, sã tremure de fricã...

Ofiþerul vede cã nu poate s-o scoatã la capãt cu ei, ºi le zice: - Bã bãieþi, vã dau permisie douã sãptãmîni, dar dupã asta veniþi ºi-mi raportaþi unde s-a ascuns lumina. Ok? Pleacã poliþiºtii, se întorc dupã douã sãptãmîni neraºi, nedormiþi. Îi ia ofiþerul la rînd: - Bã, cutare, unde era lumina?

- Pãi sã vedeþi cã... nu ºtiu...

- Nimic! Nu iei gradul! Urmãtorul.

- Pãi sã ... ªi tot aºa pînã la unul, care arãta cel mai jalnic.

- Dom‘ cãpitan, sã moarã mama, am gãsit soluþia.

Am aflat unde s-a ascuns lumina.

- Pãi, cum ai aflat bã?

- Pãi, fiþi atent. Cum am ajuns acasã, am închis toate geamurile, am tras storurile, am bãtut ºipci la geamuri, la uºi, ce mai, am izolat toatã casa . Apoi am stins lumina. ªi dã-i ºi caut-o. Am smuls tapetul, am smuls parchetul, am dat jos tencuiala, am spart mobila, am ars saltelele, da’ pînã la urmã am gãsit-o, nenorocita naibii...

-... ºi, unde era?

- În frigider... sã trãiþi!

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.