Romania Mare, nr. 1324

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

D-na Ana Birchall vrea sã-ºi ,,repereze“ onoarea numai cu bani Scuzele nu o satisfac. Fiindcã, spune dumneaei, obþinerea despãgubirilor de 40.000 de euro de la urmaºele lui Corneliu Vadim Tudor reprezintã singura modalitate prin care îºi poate dovedi integritatea moralã, aceasta fiind suma exactã menitã sã compenseze ºi suferinþa creatã fiului (care, la vîrsta de 7 ani, ar fi fost foarte afectat de speculaþiile apãrute în presã). Fiindcã alte pagube nu ºtim sã fi existat de pe urma ,,atacurilor” Tribunului (doamna nu ºi-a pierdut locul de muncã, nu a suferit vreo intervenþie chirurgicalã, sau vreo vãtãmare corporalã etc.). Se ºtie cã daunele morale sînt acordate nu doar ca o mãsurã de penalizare a celui ce a adus atingere imaginii unei persoane, ci ºi pentru a-l descuraja pe acesta sã mai apeleze

la mijloace similare. Numai cã, în acest caz, pîrîtul a murit, deci, aceastã a doua condiþie a dispãrut de la sine. Prin urmare, pentru doamna Birchall nu conteazã cã omul pe care l-a dat în judecatã a decedat, ea vrea neapãrat 40.000 de euro de la cele douã orfane (ambele studente, rãmase fãrã sprijinul material pe care tatãl lor îl asigura familiei), chiar dacã acestea nu au avut nici o implicare în scandal. Oare cît de moral este sã declanºezi executarea silitã pentru a obþine reparaþii morale de la niºte fiinþe care nu au nici o vinã? Asta rãmîne sã decidã, pentru omul politic Ana Birchall, electoratul dumneaei. ,,Primul om care a preferat sã înjure în loc sã dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaþiei” (Sigmund Freud)

ANTOLOGIA PAMFLETULUI ROMÂNESC

Pluguºorul 2 006 Aho, aho, copii ºi fraþi, Nu ºtiu ce mai aºteptaþi ªi nu vã mai deºteptaþi ªi cum de îi mai rãbdaþi Pe liberali-democraþi Sã vã lase nemîncaþi? Bãsescu ºi Tãriceanu V-au batjocorit tot anu’. Un beþiv ºi-un poponar Ticãloºi ca ei, mai rar! Ei petrec ºi þara arde Bãga-le-am în fund petarde! Ei fac chef la „Cireºica“ ªi voi nu mîncaþi nimica. Ei au jucat tontoroiul Iar pe voi v-a luat puhoiul, Ah, lovi-i-ar cataroiul! Amîndoi s-au aliat Sînt fãcuþi dintr-un aluat Tot cu ochii la furat. Alianþa D.A., mãi, vere, Moartea-i pe douã picere Numai mincinoºi ºi hoþi Vedea-i-am la zdup, pe toþi! Dintre molime, se ºtie Cea mai rea ºi mai zbanghie E „ciuma portocalie“.

Pentru împrospãtarea memoriei

ATENÞIE LA UNGARIA! (I)

Întrucît a trecut vremea teoriilor ºi a menajamentelor, vom intra direct în subiect ºi vom derula filmul amestecului brutal al Ungariei în viaþa internã a României. Pentru a înþelege în profunzime toate imixtiunile vecinilor noºtri, este necesar sã mai deschidem o datã cartea de Istorie ºi sã vedem similitudinile pe care le are anul 1990 cu anul 1940, miza fiind aceeaºi: Transilvania. Atunci, ca ºi acum, agresivitatea propagandei maghiare a cunoscut forme paroxistice. La 8 mai 1939, generalul ungur Werth Henrik, ºeful Marelui Stat Major al Armatei horthyste, a conceput ºi a expediat pe adresa guvernului proiectul privind atacarea României

Aho, aho, fraþi români, Puneþi biciul pe pãgîni ªi pe mafioþii care V-au adus la disperare ªi au fãcut dintr-o þarã - Falnicã, odinioarã Republica Cãpºunarã. Fie ca-n 2006 Sã ieºiþi, români, din case Sã daþi la bandiþi la oase. Sã cereþi, cu fermitate Alegeri anticipate. Sã-l fugãreascã Poporul Pe clovnul Pazvante Chiorul Sã-l zboare din Cotroceni ªi sã-l batã cu coceni Pe pod la Mãrãcineni. ªi sã-i dea salam cu soia Elena Udrea din Troia. Sã fugã ºi Tãriceanu Cu Peugeot, sau Deltaplanu’ Sã-i dea un ºut Mircea Geoanã În fundul lui de vãdanã. Iar Funar pe Marko Bela Sã-l batã-n cap cu umbrela ªi sã-i strige: „Bãi, acesta, Ia mai du-te-n... Budapesta!“. Alelei, români creºtini,

ºi anexarea Ardealului. Iatã în ce consta „Planul Werth“, pe care, la dimensiuni superioare, politicienii de astãzi ai Budapestei încearcã sã-l punã în aplicare: „Budapesta, 8 mai 1939. Strict confidenþial - m. p. 50 st. m. 5 - 1959 K. Pregãtirea operaþiunilor militare împotriva României ºi executarea sistematicã a acestora, în cazul dat, fac necesarã începerea unor operaþiuni preliminare, a cãror pregãtire cere o perioadã mai îndelungatã - în parte de ani întregi. La baza acestora, propun în privinþa României începerea cît mai grabnicã a urmãtoarelor operaþii: 1) Sabotaj. Activitatea de sabotaj se referã în special la: a) liniile de telecomunicaþii; b) sabotajul industrial. 2) Organizaþii de autoapãrare. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 septembrie 1990)

Holda plinã e de spini Aþi ajuns robi la strãini ªi la bãºtinaºi cretini. Au vîndut aproape totul Iar voi, cotul ºi piºcotul! Încã un an la Putere Cu trîntori – paznici la miere ªi Poporul ãsta piere. Lua-i-ar dracu’ pe Bãsescu, Pe Emil Boc ºi Vlãdescu ªi pe E. Nicolãescu, Pe Macovei, cã-i o vacã, Mona Muscã, Moº Biºboacã ªi pe lãutarul Bodo Cã-i urît ca Quasimodo ªi pe Mungiu-Pippidi Cã haleºte pui ºi stridii ªi huleºte cele sfinte C-aºa-i scroafa: n-are minte. Ia sunaþi din zurgãlãi Ca sã-i pierdem pe cei rãi ªi sã-i bãgãm la Jilava Pe cei ce scufundã nava. Sã vinã Vadim ºi-ai lui În fruntea norodului Sã facã dreptate-n þarã La vreme de primãvarã, Sã termine cu Mafia Sã salveze România! CORNELIU VADIM TUDOR 6 ianuarie 2006 (Text reprodus din volumul „Pamflete - Opere complete“)

O altã imagine a lui Grace Kelly: „este un pericol, o distrugãtoare de cãsnicii“ A fost, cîndva, „regina de gheaþã” a Hollywoodului, celebrã pentru frumuseþea ei, dar ºi pentru viaþa tumultoasã pe care a avut-o. Are în palmares 11 filme ºi un premiu Oscar. Grace Kelly a fost singura rivalã adevãratã pe care a avut-o Audrey Hepburn. Toate femeile au vrut sã fie ca ea ºi toþi bãrbaþii au dorit-o. Biografia „High Society: The Life of Grace Kelly” („Înalta societate: viaþa lui Grace Kelly“), scrisã de Donald Spoto, relevã o mulþime de detalii neºtiute despre marea actriþã. Multe lucruri s-au scris despre prinþesa Grace de Monaco. Ea a cucerit pe toatã lumea cu frumuseþea ei. Se pare, însã, cã sub aspectul angelic s-a ascuns o personalitate îndoielnicã. (continuare în pag. a 12-a) HISTORIA

NR. 1324 z ANUL XXVII z VINERI 8 IANUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE


Pag. a 2-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Tãmbãlãu la Gara de Nord Canibalii ºi muºchiul þigãnesc Parola tovarãºului Tökeº Mincinosul Top al restaurantelor Avorturi ºi avortoni Emoþionantã predica rostitã de Preafericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arãpaº, cu prilejul comemorãrii a 50 de ani de la Diktatul fascist de la Viena. Vorbirea celei mai luminate feþe bisericeºti române a fost transmisã la emisiunea televizatã „Viaþa Spiritualã“, de duminica trecutã. Ne amintim cã imediat dupã Revoluþie, oameni fãrã þarã ºi fãrã Dumnezeu l-au stigmatizat pe acest desãvîrºit cãrturar patriot. „Cu maþele ultimului preot îl vom spînzura pe ultimul rege!“ - uite cã faimoasa devizã masonicã n-a prins la noi... A opta minune a lumii ne-a fost semnalatã de un cititor din Ardeal: este vorba despre descoperirea senzaþionalã cã Stan ºi Bran au fost unguri! În goana lor dupã zmîngãlirea drapelului unguresc pe toate gardurile ºi crãtiþele, ºovinii din Sovata ºi Corund au pictat statuetele de ipsos ale celor doi comici vestiþi în roºu-alb-verde. Mare-i grãdina... Tãmbãlãu mare în Gara de Nord, în dimineaþa zilei de 1 septembrie: de parcã n-am fi avut destule dificultãþi cu difuzarea presei, iatã cã un mahãr impunãtor, de pe la Regionala C.F.R., pe nume Braicoff, ºi-a jurat în barbã sã-i alunge pe cei peste 30 de vînzãtori de ziare ºi reviste. Numai cã aceºtia au un contract scris cu cei de la garã, cãrora le plãtesc chirie cam 3.000 de lei pe zi, ca sã nu mai vorbim de faptul cã zecile de mii de cetãþeni care circulã zilnic prin aceastã primã poartã a þãrii au nevoie de publicaþii. Mahãrul, însã, nu s-a lãsat intimidat, ba mai mult, a asmuþit cîteva electrocare (?!) asupra lor, proptindu-le în mesele de vînzare ºi în baloþii de hîrtie, au intervenit oamenii de prin jur, s-au strigat ºi diferite urãri strãmoºeºti, ca pe la noi, în Balcani; pînã la urmã, deznodãmîntul s-a amînat pentru o altã zi. Toatã presa românã a marcat, într-un fel sau altul, comemorarea Diktatului fascist - numai revista „Contemporanul“ (subintitulatã „Revistã naþionalã de culturã, politicã ºi ºtiinþã“) s-a fãcut cã plouã, fiind atemporalã ºi aspaþialã. Oglindind apetitul snob al directorului Nicolae Breban pentru aºa-numita culturã elitistã, dorinþa acestuia de a epata cu orice preþ, în maniera tuturor semidocþilor, revista gãzduieºte, în cele patru uriaºe cearºafuri ale sale, numeroase articole despre Nietzsche (de la a cãrui moarte se împlinesc 90 de ani, sã fie sãnãtos!), bineînþeles ceva despre Lech Walesa ºi Solidaritatea polonezã (acesta pare un consemn prin presa mafiotã de azi), apoi, o încercare de a arãta cã pune ºi el trei fraze la un loc, fãrã ajutorul pãrinþilor, a cunoscutului handicapat miciurinist Ion Buduca, pe urmã, cîte ceva de ºi despre autori peruvieni, sovietici, germani º.a.m.d. De ce abuzaþi, fraþilor, de titulatura: „naþionalã“? Fostul irod utecist-uasecerist, Sorin Roºca-Stãnescu, actualmente diversionist internaþional, afirmã în „România liberã“ cã unul dintre strãbunicii sãi (sau cam aºa ceva) a semnat Memorandum-ul de acum un veac. În realitate, printre marii patrioþi ardeleni care au fãurit ºi semnat acel document epocal nu se afla nici un þigan. Am fi fost mult mai cîºtigaþi dacã S.R.S. ne-ar fi dat amãnunte despre biografia de legionar a tatãlui sãu, care, din nefericire, s-a aruncat, prin anii ’50, de pe acoperiºul Tribunalului, unde era judecat, ºi s-a prãpãdit... Vom fi cu adevãrat o þarã civilizatã atunci cînd nu vor mai fura þiganii florile de prin cimitire. Asta e... Ca sã ne menþinem în aceeaºi arie cromaticã, se cuvine sã precizãm cã numeroasele partide ale romilor vor cu orice preþ sã scoatã din nomenclatura mezelurilor româneºti sortimentul „muºchi þigãnesc“. În mãsura în care comerþul nostru nu va accepta aceastã propunere atît de umanitarã, în fond, aceºti minunaþi romy schneideri ai noºtri îi vor acuza public de canibalism pe toþi cei care vor muºca din sus-numitul muºchi. Pãi ce, ne jucãm aici? Am putut urmãri, cu multã plãcere, la televizor un interviu, acordat în limba lui Dante, de dl. Petre Roman unui post de televiziune italian. Dupã cîte ºtim, tînãrul nostru prim-ministru mai vorbeºte, ca pe apã, franceza, engleza, spaniola ºi rusa. De ce ar fi domnia-sa mai puþin intelectual decît „gînditorii“ de pe la G.D.S., sau liicenii ºi palerii noºtri, care nici mãcar româneºte nu ºtiu ca lumea? Ce-au ei cu bãiatul ãsta,

sînt ofticaþi cã nu i-a ales destinul pe ei? Nu te lãsa, Petricã tatã, nu te uita la invidioºii ãºtia, dã-i înainte tot aºa! Nespus de frumos ºi instructiv serialul „Istoria creºtinismului“, scris ºi prezentat de Bamber Gascoigne, pe care avem bucuria de a-1 urmãri periodic la televiziune. Aniversãm în aceste zile nu mai puþin de 2.250 de ani de la prima atestare literarã a Tomisului (viitorul oraº Constanþa). O þarã care are cetãþi milenare, cum este România, nu are nevoie de lecþiile nimãnui, sã fie clar... Neinspirat atacul pe care revista „Zig-Zag“ l-a îndreptat împotriva preºedintelui Senatului, acad. Alexandru Bîrlãdeanu. Mai concret, se înþelege cã acesta ar fi evreu, rusofil ctc. Pe noi nu ne intereseazã ce sînge îi curge în vine domnului Bîrlãdeanu, dacã el face dovada loialitãþii faþã de Poporul Român ºi lucreazã pentru binele acestei þãri, poate sã fie ºi chinez, ºi pechinez, ºi luxemburghez, treaba lui, va fi tratat cu simpatie. Alo, se-aude acolo, la galerie?! Încîntãtor reportajul TV realizat de Lucia Negoiþã în comuna transilvanã Sibiel — aici se aflã o extraordinarã colecþie de 800 icoane pe sticlã ºi peste 100 icoane pe lemn. Pãzitorul ºi îngrijitorul acestor comori este venerabilul preot ortodox Zosim Oancea. În contextul atîtor litigii internaþionale, prilejuite de transferurile unor jucãtori români peste hotare, este cu totul regretabil cã s-a renunþat la serviciile domnului Mircea Pascu, fostul vicepreºedinte ºi chiar preºedinte al F.R.F. Este cunoscut faptul cã acest autentic diplomat al miºcãrii noastre sportive se aflã în relaþii de prietenie cu toate somitãþile forurilor internaþionale de resort. Ne putem permite luxul de a ignora valoarea intrinsecã ºi sistemul de relaþii al acestui om atît de devotat fotbalului? S-a prezentat la redacþia noastrã un fost lucrãtor al unor foste Servicii Speciale, care a dorit sã rãmînã în anonimat. Acesta ne-a spus cã, în ziua de 15 decembrie 1989, preotul Tökeº Laszlo a primit un telefon de la un bãrbat necunoscut, care i-a spus în limba maghiarã: „Mîine aveþi întîlnire cu Doja...“ „Cînd ºi unde?“ - „La ora 10 vã întîlniþi cu el pe treptele catedralei“. Se pare cã „Doja“ era parola, iar întreaga conversaþie marca semnalul de declanºare a înscenãrii ungureºti. Faptul cã tovarãºul popã este ceea ce am afirmat noi, adicã agent unguresc, reiese ºi din graba cu care Serviciile Speciale de la Budapesta intenþioneazã sã-l retragã, dupã ce l-am desconspirat ºi l-am dezumflat noi. Astfel, dupã acel enigmatic accident, ziarele relateazã cã a mai avut loc unul, mai exact e vorba de ciocnirea unui alt Mercedes, menit sã însoþeascã Salvarea cu care se deplasa slujitorul Satanei. Vezi, Loþi baci, dacã nu te mai apãrã copiii românilor?! Faci buba la cap... Doi dintre cei mai importanþi scriitori ai noºtri, Fãnuº Neagu ºi Romulus Vulpescu, publicã în zilele din urmã vibrante articole închinate patimilor Ardealului, adeverind ceea ce ºtie orice generaþie de locuitori ai acestui pãmînt: nu poþi sã fii un spirit de rezonanþã într-o civilizaþie, decît dacã te pui în slujba drepturilor istorice ale neamului tãu, ale þãrii tale. Aici nu-i vorba nici de fascism, nici de ºovinism, ºi nici mãcar de naþionalism - e vorba, pur ºi simplu, de patriotism, simþãmînt care constituie dominanta spiritualitãþii noastre din toate timpurile. Reproducem cîteva cuvinte izvorîte din inima de copil mare a acestui admirabil stilist, care este autorul romanului „Îngerul a strigat“, aºa cum au apãrut ele în ziarul sãu „Þara“: „Pedeapsa noastrã, dupã eliberarea Transilvaniei, a fost blîndã ºi iertãtoare. Cãci sîntem un neam de oameni cu frica lui Dumnezeu ºi cu surîsul inimii pe buze. Am vrut ºi vrem sã trãim ca fraþi, sub o lege dreaptã, pe acest pãmînt românesc, care ne încape pe toþi deopotrivã, bogat ºi rãbdãtor. Dar de la o vreme iredentiºtii unguri, minþi fierbîndu-ºi veninul la focul ºi în rugina coroanei unui imperiu iluzoriu, se leagãnã din nou pe funiile nebuniei. Vor Transilvania ungurii din Budapesta, ungurii din diaspora ºi ungurii, sau cel puþin o parte din ei, care mãnîncã pîine româneascã. ªi o vor spãlatã în sîngele nostru. Cu neruºinare de lup ne înjurã Þara pe toate

drumurile, în toate rãspîntiile, în toate zilele sãptãmînii. Uitînd ei cã cine seamãnã vînt culege furtunã, iar cel ce scoate sabia de sabie va pieri. Noi nu ameninþãm pe nimeni. Dar þinem treazã din bãtrîni o vorbã sfîntã: Pe aici nu se trece! Pe aici nu se trece cu pas de tîlhar!“ Din ce în ce mai bun Grupul Divertis, descoperit ºi prezentat pe micile noastre ecrane de Eugen Dumitru - cel puþin piticania aia cu barbã, Ioan Pascu, este un actor extraordinar, care ar trebui sã intre rapid în vederile regizorilor noºtri, dat fiind faptul cã de la Marin Moraru n-am mai vãzut un asemenea talent comic nativ. Aflãm cã unele cluburi de fotbal au început sã dea cîte 15.000 de lei ca primã de joc cîºtigat la fiecare jucãtor. ªi asta într-o þarã în care salariul mediu nu ºtim dacã ajunge la 3.000 de lei pe lunã! Sã ne menþinem tot în perimetrul fotbalului: mai vechiul nostru client, arbitrul Adrian Porumboiu, pe care l-am admonestat poate prea blînd în urmã cu o lunã, pentru prestaþia lui ruºinoasã din meciul Universitatea Craiova - Steaua, de data aceasta a fãcut-o latã la Piteºti! Practic, tot dezastrul care a urmat ºi toatã lupta aceea oarbã între suporterii rapidiºti ºi cei argeºeni au fost generate de uriaºa lui necinste. Un an pe tuºã poate n-ar strica... Scandalos „Topul restaurantelor“, publicat de ziarul „Informaþia Bucureºtiului“, fost „Libertatea“. Ajungem sã credem cã bietul Nicolae Gîrceag a fost mai cinstit decît caricaturistul Octavian Andronic, vechi absolvent de „ªtefan Gheorghiu“, care, nu ºtim prin ce miracol, a ajuns ºeful acestei gazete, în acele zile tulburi de decembrie, dar ºtim cã acum cam face pe nebunul, ca s-o spunem cinstit, pe româneºte, ºi se crede mare patron de ziar - pe ce merite, pentru zece caricaturi nesãrate, de care nu rîde nici un cîine mort? Este inadmisibil ca, dintr-o singurã trãsãturã de condei, acest ziar sã desfiinþeze munca unor prestigioase restaurante ca „Select“, „Bucureºti“, „Pescãruº“, „Parc“, „Dunãrea“ - pe care le ºtampileazã cu douã stele, în schimb sã acorde patru stele Casei Capºa, care se aflã la o aruncãturã de bãþ de redacþia cu pricina, aºa cã vã daþi seama. Bãieþi, schimbaþi caricatura aia de la conducere!... În luna septembrie, cînd strugurii striviþi în picioare plîng cu lacrimi de must, întreaga miºcare progresistã a þãrii noastre aniverseazã un scump jubileu: se împlinesc 55 de ani de cînd Ion Bãieºu, copil fiind, a cãzut în butoiul cu vin ºi, în pofida tuturor eforturilor, n-a mai putut fi pescuit de acolo. Bea, bea, nu te lãsa! Ne vedem nevoiþi sã rugãm din nou Poliþia Capitalei sã dea de urma lui Tiberiu Brãescu, redactor la „Rompres“(?!), care a escrocat redacþia noastrã cu o importantã sumã de bani, rezultatã din difuzarea primelor numere ale revistei. Personajul e un hoþ patentat, ºi beþiv pe deasupra, dar trebuie rãcorit puþin, altminteri va crede cã totul îi este permis ºi va da þepe în continuare. De la începutul anului ºi pînã acum, în România au fost fãcute nu mai puþin de 1 milion de avorturi. Sperãm cã nu sînt puse la socotealã ºi avorturile din care au vãzut lumina zilei marii noºtri revoluþionari Doina Juhasz, Dan Petrescu, Andrei Pippi, Andrei Cornea, Cornel Nistorescu ºi alþi loviþi de soartã, de pe la gazetele „Caþavencu“, „Ultimatum“, „Cuvîntul“, „Gazeta de Bucureºti“ ºi „Contrapunct“, pe care odioasa dictaturã ºi soþia i-au þinut în formol. Glumim noi, glumim, dar birjarul nu doarme! Cine-i birjarul? Pãi cine sã fie? Dl. Dorin Tudoran de peste Ocean, care, în penultimul numãr al elitistei ºi super-rafinatei reviste „România literarã“, înjurã la modul propriu, utilizînd un limbaj pentru care orice chefliu de la Bufetul Strugurel este arestat pentru ultraj ºi huliganism. Nu roºim uºor, dar vã rugãm sã ne credeþi cã nici mãcar prescurtat, cu puncte puncte, sau aluziv nu putem reproduce dezinteria verbalã a acestui individ numit de foºtii colegi „limbricul electronic“, care confundã România cu o toaletã publicã. Faceþi rost de revista cu pricina ºi veþi vedea pînã unde au coborît ºtacheta cei care ne acuzã pe noi de limbaj suburban ºi de trivialitãþi. Cum rãmîne cu intelectualismul dvs. universitar, domnule Nicolae Manolescu-Apolzan, puteþi tipãri chiar toate lãturile debitate de orice dezaxat? Doamne, ce vor sã facã intelectualii Europei Libere din þara asta?! Auzim cã dl. Dumitru Mazilu a prezentat prin Europa un material privind încãlcarea drepturilor omului în România. Ce pãcat cã nu s-a referit ºi la victimele domniei-sale, de pe vremea cînd era anchetator penal, sau la bãtrînul de 70 de ani, pe care l-a omorît cu maºina, în comuna Beclean, prin 1967... ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 septembrie 1990)


Pag. a 3-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Cel mai bun preºedinte pe care nu l-a avut România Beþivul din beþie se trezeºte, prostul, din prostie, niciodatã Pensii speciale pentru hoþomani În puºcãriile româneºti intri infractor ºi ieºi scriitor Cine se mai joacã de-a mama ºi de-a tata prin Casa de Vrãjãlien-Sigmaringen Anul 2015 l-a rãpit pe cel mai bun preºedinte pe care nu l-a avut România. Pe zi ce trece, pînã ºi orbii au început sã vadã cã Tribunul mort înseamnã pentru Miºcarea Naþionalã mai mult decît toþi politrucii vii. Dupã ce a anulat recepþia de 1 Decembrie, de la Cotroceni, Klaus Werner Johannis a dat una pe 21 decembrie, cu ocazia aniversãrii unui an de concediu bine fãcut. Ipocrizie, pas cu pas. La aceeaºi datã, dar în 1989, 50 de oameni erau uciºi la Bucureºti, 462 erau rãniþi, iar 1.245 arestaþi. Dar cui îi mai pasã?! Mi se pare mie, sau pe KWJ îl cam deranjeazã discuþiile despre Ziua Naþionalã, despre unirea Basarabiei ºi Bucovinei cu Patria-Mamã, despre Cauza Naþionalã în general? Cred cã ar cam fi timpul sã nu-l mai suspectãm pe preºedinte de bune intenþii, cã am cãdea în ridicol. În bugetul pe 2016 sînt prevãzute 50 de milioane de lei vechi pentru hrana peºtilor prezidenþiali. Dupã plecarea Elenei Udrea de la timona Cotrocenilor, au rãmas peºtii fãrã principala sursã de venit. De un tratament similar vor beneficia ºi cei 6 pisoi ai lui Johannis, aduºi de la Sibiu, pîºpîº. Probabil d-aia a mieunat C.P. Tãriceanu cã bugetul e varzã. Cu carne de Bruxelles. Sau invers. Totuºi, nu era mai bine ca pisoii sã se hrãneascã numai cu peºte, sã nu mai zgîrie bugetul? Parlamentarii ierbivori au hotãrît cîþi cîini trebuie sã pãzeascã stînile. Unul singur la cîmpie (probabil vreunul mai depresiv, care urãºte colectivitatea), doi în zona colinarã ºi trei la munte. Lupii s-au bucurat, ciobanii nu. Mai ales cã o paracopitatã i-a fãcut proºti. Mã întreb cum ºi-or omorî timpul alde Truicã în arestul la domiciliu? Ce-or face ei în castelele alea imense? Cum vor proceda ca sã nu-ºi piardã îndemînarea? Probabil îºi furã singuri cãciulile de pe dovlecii care le þin loc de umbrelã. Cred cã ãºtia, la nunta proprie ºi personalã, ºi-au furat singuri mireasa. ªi au cerut drept rãscumpãrare retrocedarea „Castelului din Carpaþi“, cã, mai mult decît sigur, Prinsul Paul se înrudea, prin filiera de necontestat a imaginaþiei, cu Jules Verne. Ce, nu ºtiþi cine-i surprinsul Pol? E bãiatul ãla bãtrîn care seamãnã cu bunicul sãu, regele cartofor Carol al II-lea, ca douã picãturi de ulei. Una de soia, iar cealaltã de ricin. Sã ºtiþi cã ºi regele era pasionat de haºmanglealã, numai cã avea ceva mai mult gust la femei. ªi, în general, avea o atitudine dreaptã tot timpul. Chiar fermã, dupã pãrerea contemporanelor. Din haita de lupi nesãþioºi a prinþului de carnaval fãcea parte ºi ziaristul mai brunet decît crema de ghete, Dan Andronic. Hoþ de mic, încã de cînd fugise de sub coviltirul familial ºi se pripãºise la „Evenimentul zilei“, unde ºi cea mai proastã gãinã din redacþie nãºtea minimum doi pui vii. Baºca întreruperile de sarcinã. Dar ce credeþi cã fãcea Dãnuþ la ziar? Dãdea la manivelã? Se epila cu rindeaua? Nþþþ, n-aþi ghicit. κi fãcea mîna. ªterpelea anchetele serioase din revista „România Mare“, care avea tiraje ameþitoare (pînã la 800.000 de exemplare rarissime), ºi le dezvolta, le aburea, gãsind scurtãtura spre glorie. De care a avut parte, altminteri nu s-ar fi ploconit la el ditamai prinþul murãturilor. Cum s-o fi simþind Bãsescu acum, cînd toate neamurile lui (fratele Mircea, cumãtrul Paul Lambrino, cumãtrul Bercea Mondialul) se pregãtesc sã devinã niºte clasici în viaþã? Le va fi alãturi la bine ºi la rãu, sau nici ceapã n-a mîncat, nici gura de canal media nu-i miroase?! Realitatea e cã Hohenzollernii au cam ajuns de rîsul curcilor. Sau al cocoºilor supravieþuitori

ai luptelor organizate de o zuzã de-a lui Mihai Întîiul ºi Ultimul, prin þara tuturor imposibilitãþilor. Dupã ce cã Margareta îºi omoarã timpul jucîndu-se de-a mama ºi de-a tata cu „persoana de sprijin“ Radu Duda, acum l-au exclus din linia directã de succesiune la tronul imaginar ºi pe prinþul Nicolae, cã ar fi curvar ºi cartofor. Lasã sã fie el sãnãtos, cã belelele curg. Bine cã nu-i îndrãgostit de femeia cu barbã! Sau nu ºtim noi? Dar pierdem prea mult spaþiu tipografic cu un regat care nu existã, aºa cã sã ne întoarcem la preºedintele nostru. Ne-am întoarce, dar e cam plecat de acasã. Ba la Sibiu, ba la Miami. Funcþia prezidenþialã e atît de solicitantã în ultima vreme, încît, dupã fiecare vacanþã obositoare, concediul bine fãcut se impune de la sine. Naþionala de handbal feminin a României a luat bronzul la Mondiale, dupã cea mai ciudatã evoluþie din istorie. Dupã victorii lejere cu Costa Rica ºi Kazahstan, þãri în care handbalul se joacã din obligaþie, au urmat trei înfrîngeri cu Spania, Norvegia ºi Rusia. Moment în care fostul antrenor al Naþionalei, Gheorghe Tadici, care n-a avut niciodatã toatã þigla pe casã, le-a acuzat pe fete cã au jucat mahmure, întrucît sportul lor preferat ar fi sticlismul. Trezite la realitate, Cristina Neagu (cea mai bunã handbalistã a lumii ºi în acest an) ºi celelalte amazoane au fãcut instrucþie cu Brazilia (campioana mondialã), au eliminat þara-gazdã, Danemarca, ºi au pierdut nedrept în semifinale, dupã prelungiri ºi dupã ce le fusese anulat un gol valabil, cu Norvegia. Pentru bronz au zdrobit Polonia. Dupã rãzboi, Tadici zice cã-i meritul lui, cã dacã nu le critica el, nu fãceau nici o brînzã. Aºa o fi, nea Gicã, acum cred cã te-ai prins ºi mata cã beþivul din beþie se trezeºte, dar prostul, din prostie, niciodatã! Cã tot veni vorba de TVR; mãi, aceºtia, de ce mai încasaþi abonamente dacã nu toþi românii pot sã vadã meciurile naþionalei? Vã plîngeþi de bani?! Ia furaþi voi mai puþin ºi redistribuiþi fondurile astfel încît sã se bucure toþi românii de realizãrile celor mai buni dintre noi. Dacã nu sînteþi în stare, desfiinþaþi-vã! Mãcar ºtim o treabã. ªtiþi care-i cel mai bun spital din România, pentru politicieni ºi alþi bagabonþi? Puºcãria. Acolo-ºi descoperã toate bolile. Intrã putrezi de bolnavi ºi ies sãnãtoºi tun. ªi înainte de vreme. ªi dacã au ºi talent scriitoricesc, nici n-au timp pentru toate analizele, cã ºi sînt externaþi. Adicã, la Poarta Albã ºi prin alte case de creaþie ºi loisir, intri infractor ºi ieºi scriitor. Vã întrebaþi, poate, ce se întîmplã cu infractorii care n-au talent scriitoricesc. Nu existã aºa ceva. Cine are talent la furat se pricepe ºi la ºtiinþã. Una fãrã alta nu se poate. ªtiinþa hoþiei e mama tuturor ºtiinþelor. România a devenit þara fãrãdelegilor. Dupã ce ºi-au fãcut din condei niºte pensii nesimþite, parlamentarii, fãrã cea mai micã urmã de bun-simþ în ADN, i-au cadorisit ºi pe primari, ºi pe viceprimari. Adicã, pe hoþii hoþilor. Prin aceastã fãrãdelege, un viceprimar dintr-o comunã cu 700 de locuitori (ca s-o luãm cel mai de jos), va avea, dupã 3 mandate de bãut prin cîrciumile sãteºti ºi de dormit cu capul pe umãrul lui Grivei, o pensie de 3 ori mai mare decît un chirurg care a operat 40 de ani! Bãi, voi chiar nu mai sînteþi întregi la cutia ucrainianã? Nu vã e ruºine? Ia uite ce m-am gãsit sã vã-ntreb ºi eu! Sigur cã nu vã e, aþi desfiinþat-o prin lege. Totuºi, nu vã e teamã cã s-ar putea sã vã ia „proºtii“ la bolovani, ca sã citez din ciumãfaia de-ºi zice senator. Dar nici fricã nu vã e, dovada e activitatea voastrã infracþionalã. Ne-aþi

arãtat tuturor cã faceþi ceva pe victimele de la „Colectiv“ ºi, mai ales, pe vocea strãzii, care striga rãspicat: „PSD ºi PNL, aceeaºi mizerie!“. Le-aþi arãtat „proºtilor“ cã, în ciuda lozincilor, le puteþi lua oricînd pielea de pe ei. Dar ºi cînd vor începe retrocedãrile ºi va trebui sã le-o daþi înapoi… Sã te þii atunci focuri de artificii ºi lacrimi de crocodil... Casa de VrãjãlienSigmaringen transmite mesaje Naþiunii, non-stop. Iar Naþiunea nici mãcar n-o bagã-n seamã. Ce ingratã! Mãi, Majestate, uite care-i treaba: ai uitat cã l-ai dat morþii pe Mareºalul Antonescu? Probabil cã ai ºi mata o vîrstã, dar românii nu pot uita asta. În rest, nu prea-i intereseazã activitatea ta, cã n-ai avut nici una. Ai fost o marionetã. ªi a nemþilor, ºi a ruºilor. Nu-i vina ta, aºa au fost vremurile, iar tu n-ai putut mai mult. Totuºi, o întrebare pe final de fãcut umbrã pãmîntului degeaba: de ce ai semnat „Declaraþia de la Budapesta“, din iunie 1989? A, te prefaci cã n-auzi! Mira-m-aº! Cu urechile alea ale tale, model farfurie zburãtoare „Apollo 11“, ar fi trebuit sã fii pe recepþie. Achim Irimescu, ministrul a ceea ce a mai rãmas din agricultura româneascã, zice, cu îndreptãþire, cã populaþia este otrãvitã cu produse de import din segmentul cel mai ieftin. Absolut corect. Bravo, domnule ministru! Dar ia ºi niºte mãsuri, sã schimbi lucrurile, cã la palavre toþi sîntem buni. Agricultura are nevoie de protecþionism ºi intervenþionism, altfel nu face faþã concurenþei acerbe din Uniunea Europeanã. ªi fii atent ºi la acei producãtori autohtoni, care, în goana lor dupã profit, au început sã chimizeze tot ce rãsare, creºte ºi înfloreºte. Bagã-i la cremenal! Guvernul Cioloº a fost privit cu speranþã de toþi cei care se sãturaserã de structurile mafiote numite partide politice. ªi ce vedem noi? Pãi vedem un premier afabil, sociabil, respectuos, care-ºi noteazã toate durerile societãþii, dar care aplicã exact programul fostei alianþe de guvernare, peste care altoieºte, forþat de împrejurãri, trãsnãile peneliste. Pãi aºa ne-a fost vorba, monºer? Nu ziceai tu cã o sã contribui la schimbarea în bine a societãþii? Cã ne va fi iarna bine ºi vara cald? Ai schimbat legile electorale? Te doare la bascã. Nu ziceai matale cã or sã se aleagã primarii în douã tururi, cã o sã disparã pragul electoral de la alegerile locale, ºi cîte ºi mai cîte, ca sã împrospãtãm mizerabila clasã politicã?! Nu zici nimic? Te faci cã plouã. Pãcat, poporul þi-ar fi putut fi singura umbrelã. ªacalii ãºtia, cãrora le cînþi în strunã hitul „Mam nãscut între Carpaþi printre europenizaþi“, or sã te sfîºie cînd þi-e lumea mai dragã. Dacã tot aveai strada de partea ta, puteai sã faci ceva ºi pentru prostime. De fapt, de popor se ocupã sinistra de la Finanþe, care-l îndeamnã sã munceascã pe doi lei, ce atîta gargarã cu ridicarea nivelului salariului minim! Se înþelege cã ea e putred de bogatã ºi-i dã mîna sã-i dispreþuiascã pe aceia în numele cãrora distribuie munþii de bani ai þãrii. Bine, are ºi un solid antrenament al dispreþului, cã a fãcut parte din odioasa guvernare pedelistã, care a tãiat pensiile ºi salariile românilor, ca sã aibã ei ce fura prin ANRP ºi alte instituþii ale hoþiei. Vezi, strado, ce fãcuºi? Vorba aia: ce-ºi face omul cu mîna lui se numeºte educaþie tehnologicã (lucru manual, pe vechi). Dar societatea civilã, pe care, vorba lui Vadim, am crescut-o la sîn ca pe-o reptilã, nu se lasã pînã nu va ajunge pe culmile succesului. Cred cã ºtiþi care-i definiþia succesului, datã de W. Churchill, care bea mai mult decît Bãsescu, dar se trezea la momentul potrivit (ºi nu în braþele Elenei din Troia): „Succesul este abilitatea de a trece de la un eºec la altul, fãrã a-þi pierde din entuziasm”. Rompetrol a ajuns în portofoliul chinezilor, care au cumpãrat 51% din acþiuni de la kazahi. Preluarea începuse încã de pe vremea lui Patriciu, cãruia, pe cînd era destul de viu, i se bãgase în firmã ºi, ulterior, în aºternut, o oarecare Melanie Chen. Ce pãrere o fi avînd Adrian Nãstase de finalizarea asta?! Nu ºtiu dacã, printre darurile de Crãciun, Moºul o fi avînd ºi darul vorbirii. Dar, dacã-l are, ar fi minunat sã i-l dãruiascã lui Klaus Werner Globe-Trotter Johannis. CONTELE DE MONTE-CRISTO

CARICATURI CARICATURI CARICATURI


Pag. a 4-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

MULÞUMESC, ªTEFANE, MULÞUMESC... Lui ªtefan Niculescu - „Puiule“ drag... Faptul cã mi-ai scris - „De tout coeur“… Urîndu-mi noroc ºi fericire Pentru noul an ce se aratã ªi mi-ai mulþumit Pentru tot ceea ce fac, la Radio, În promovarea muzicii româneºti, Îmi purificã pãdurile stufoase Ale sufletului meu ªi-mi face inima Sã vibreze pînã la Imn! „Puiule“ drag... - Numele tãu, prin care te Dezmierdãm, Nume pe care tulburãtorul Istoric francez Michelet, un „mare filo-român“, L-a socotit de o miºcãtoare muzicalitate...

Ne cunoaºtem de-atîtea decenii, De la „Cenaclul lui Mihai Andricu“, Unde noua avangardã româneascã S-a nãscut... De la concertele cu muzica revoluþionarã, De-ai noºtri compozitori generatã ªi, mai ales, datoritã întîlnirilor unei generaþii - A lui Labiº ºi Nichita Stãnescu În casa ta, din strãvechea Stradã Mãtãsari, Dintr-un „Bucureºti Matern“... Dragul meu prieten... Ne cunoaºtem bine, foarte bine... Iar eu pot spune cã Eºti dintre puþinii cãrturari daco-romani Care n-au fãcut nici un compromis, Neavînd complexele ascensiunilor Administrative ºi nici vocaþia Politicianismului cu „iz“ de Þarigrad!

TABLETÃ DE SCRIITOR

Bujorul, floarea mea preferatã Printre gînduri albastre, de joc de stele liliachii ºi moinã de zmeurã dulce, pe pajiºtea cu îmbrãþiºãri clandestine, mi-am citit Jurnalul de cãlãreþ de fluturi din sãmînþa inimii ºi scrisori de spice de la pãsãrile cerului. ªi, uite aºa, mã gãsesc ca niciodatã la masa mea de scris poeme cu parfum de tei în floare. Dar nu ºtiu cãtre care margine de zi sã-mi îndemn bãtãile dorului, cã, de la un timp, ploi de nori vîrtoºi îmi rãcoresc fiinþa ºi nu am idee pe unde sã urc în acest decor de frunze de varã ºi ramuri ofilite de seceta lacurilor. ªi chiar dacã oamenii se pricep la adunat melci, ºi chiar dacã ei se mint cã traiul le e raiul pe pãmînt - eu merg la coliba sihastrului, sã-i dau socotealã cum de am acceptat sã trec prin tunelul de brusturi cu frunzele dinþate pe margini, ºi nu cu mîinile goale, ci cu dor de zborul pescãruºilor albi. Pentru cã aºa mi-am pierdut credinþa de om liber, îndrãgostit de mãiastra în rochie de

Cînd talentul tãu componistic Scapã de sub tirania inteligenþei tale - Extraordinare! Se naºte o muzicã profundã, Interiorizatã, cu mii de ecouri în lume, Trecînd dincolo de spaþiu ªi timp, O muzicã strãbãtutã De un „amestec sublim de spirit ªi melanholie, Pe care nu-l poþi regãsi În nici un alt exemplu“... Fii liniºtit ªi plin de mulþumire În sufletul tãu, Senin ca luceola hrisalidei Din Calea Lactee, Deoarece poþi spune, „blagian“: - „Sînt tînãr încã - ºi aºa voi rãmîne Pînã la urmã, Fiindcã am un viitor, Fiindcã adevãratul meu viitor Vine dupã Mine!“ DORU POPOVICI

nufãr ºi pãlãrie, de arde lumina în mine. ªi citesc!... ªtiu cã aºa am fãcut toatã viaþa mea de visãtor-cãlãtor, mereu flãmînd de mierea buzelor de piersicã, dornic sã cunosc cîntecul din nai auzit pe sub dealuri ºi parfumul trandafirilor din braþele doamnelor profesoare, culcuºit la sînul lor... De ce, Doamne, nu m-ai fãcut bujor, sau altã floare? Aº fi fost mai darnic ºi mai mîngîios cu sentimentele mele, fãrã ca sã se ºtie cã eu sînt poetul care a crezut cã viaþa se poate trãi la nivel de poezie. Cît m-am înºelat! Amarnic m-am înºelat, cã Dumnezeu mi-a dat destule, numai cã eu, bulgãrul de iascã ce am fost, n-am înþeles cã, fãrã iubire, nici om, nici floare n-au cum s-o ducã pe aceastã lume ºi cã fãrã dragoste nu poate exista tristeþe. ªi aici e aici... Azi, gîndurile mele îmi dau posibilitatea sã reflectez la viperã, la graur ºi, nu în ultimul rînd, la ceea ce mi-am propus sã fac, ºi nu am fãcut... Sã tac! Pentru cã am fost prea vrednic la vorbã - nu am fost nici rege, dar nici bujor, floarea mea preferatã, pentru care am tînjit sub lacrimile mele ascunse. Oare a ºtiut careva? ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amug sentimental“

Cine îºi bate joc de oastea þãrii (1) Vitejii de la Cãlugãreni, comandanþii ºi ostaºii care învinseserã cea mai mare putere militarã a lumii din acel moment - armata otomanã - au fost prigoniþi ºi eliminaþi fizic timp de peste 40 de ani, dupã ce, la 1601, Mihai Reîntregitorul de Patrie a fost asasinat, în scopuri meschine, de un tradãtor pe nume Basta. Complotul prin care a fost asasinat Viteazul, în tabãra militarã de la Cîmpia Turzii, s-a comis din cauza mîndriei, trufiei ºi lãcomiei celor care veniserã sã-ºi adape caii cu cîteva sute de ani înainte, cete de turcomongoli sosiþi de dincolo de Urali, cãrora nici mãcar creºtinarea nu lea schimbat concepþiile de viaþã criminale ºi antihumanitariste. Chiar ºi acum, comit acte de terorism. Nici militarii din urmãtoarele generaþii nu au avut o soartã mai bunã, dupã lovitura de stat prin care Alexandru Domnitorul Unirii din 1859 a fost înlãturat de la tron de cãtre boierii trãdãtori de neam ºi þarã, care au adus la conducerea Principatelor Unite persoane din alte naþii ºi credinþe, strãine de spiritul neamului nostru greu încercat în Istorie, care au ocupat tronul þãrii fãrã o justã cauzã. Prin grija unor forþe oculte din statele apropiate de la Apus ºi de la Rãsãrit, militarilor care au format primele unitãþi combatante de infanterie, artilerie, geniu, logistice, poliþie, serviciul de siguranþã al statului, aºa cum se consemneazã în presa vremii, sub pretexte absurde ºi injuste, de aºa-zisã corupþie, erau purtaþi prin tribunale, primind ani grei de temniþã ºi ocnã, ca un fel de rãzbunare pentru contribuþia acestora la unitatea celor douã provincii locuite de acelaºi

ALBUMUL CU POZE RARE

neam majoritar. Chiar ºi sforarii camarilei regale fãceau lucruri nefãcute, pentru a influenþa justiþia ºi opinia publicã împotriva demnitarilor militari români, inclusiv diplomaþi, care, dupã ce erau trimiºi la ocnã, li se confisca averea, iar familiile erau obligate sã plece în bejenie, în Occident. Poeþii ºi scriitorii, ziariºtii, artiºtii plastici, dramaturgii ºi megieºii unioniºti au fost supuºi, dupã izgo-

nirea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, unor supravegheri ºi represiuni nedrepte din partea poliþiei secrete regaliste, pentru a stinge din mintea românilor orice urmã de patriotism ºi dragoste de þarã. Programa ºcolarã s-a modificat în sensul în care limba românã avea un numãr redus de ore de predare, în schimb, limba germanã ºi rusã, greaca ºi ebraica erau predate intensiv, iar din istoria ºi geografia patriei s-au scos zeci de capitole, care vorbeau despre istoria veche ºi despre teritoriile ocupate de popoarele presocratice de neam dac, trac sau getic. Nici

Îndrãgitul interpret de muzicã popularã bãnãþeanã Tudor Heica a fost mereu prezent la Cina Creºtinã, descreþind frunþile oamenilor nevoiaºi care luau parte la aceastã masã frãþeascã, aducînd în sufletele lor un strop de bucurie.

MICROSIOANE Pedeapsã Capra neagrã s-a îndrãgostit de cerbul alb, cu ramurile în nori. Ei se iubeau sãlbatic, pe ºoptite, dar vînãtorul, urmãrind trofeul, a împrãºtiat cu puºca norii ºi i-a adus soþiei sale superbele coarne, cu care a fost el însuºi încornorat, toatã viaþa.

Biserica Ortodoxã nu era scutitã de Zbor persecuþii în favoarea catolicilor ºi protestanþilor, precum ºi a unor secte Cocoºul se ridica pe gard ºi þipa, pravoslavnice de rit vechi, constituite tremurîndu-ºi creasta: artificial. În acei ani, un jurnalist ºi - Exist! Exist! poet ca Mihai Eminescu era marginalizat ºi supravegheat non-stop, din În vreme ce, în vîrful muntelui, vulturul înalt ordin regal, de poliþia secretã îºi lua zborul pe tãcute. obedientã coroanei venite din Germania, fiind frecvent fãcut nebun Statornicie pentru convingerile sale patriotice. Nimic mai rãu – ºi-a spus – decît sã i se þinã, Exegeza literalã obedientã ºi cercurile regaliste antiromâ- ca scaiul, femeia dupã el. neºti vorbeau despre acest Desigur, o iubeºte, dar ar trebui sã mai stea ilustru cãrturar român ca pe-acasã. Nu de alta, dar casa va rãmîne despre un om lipsit de mereu la locul ei. talent literar, fiind obligat VASILE BÃRAN sã se mute de la o redacþie la alta, sau fiind lipsit de ºi eroism în primul rãzboi mondial, avînd mijloace materiale de trai. Vãdu- sute de mii de victime: morþi, rãniþi, dipãruþi, velor ºi orfanilor eroilor de la mari mutilaþi ºi dupã înfãptuirea Unirii de la Griviþa, Rahova, Vidin, Plevna, 1 Decembrie 1918, patria noastrã întrînd în din 1977, mult timp nu li s-a hotarele de drept ancestrale, a continuat cu ºi recunoscut statutul ºi nici nu au mai mare rîvnã prigonirea ofiþerilor ºi primit vreo recompensã materialã ostaºilor români patrioþi, fiind consideraþi o pentru supremul sacrificiu fãcut de piedicã în spolierea bogãþiilor aparþinînd soþii ºi taþii copiilor, aceste familii domeniului public. Puºcãriile ºi casele de fiind nevoite sã umble în zdrenþe nebuni au fost din nou umplute de eroii neasau sã lucreze cu ziua pe la negus- mului de la Mãrãºeºti, Mãrãºti, Oituz, Jiu, torii greci sau armeni, pentru a se deoarece nu s-a dorit reinserþia lor socialã, ºi întreþine. Ofiþerii ºi ostaºii care au fost glori- nici plata unor drepturi financiare cuvenite, cã ficaþi de presa vremii, pentru eroismul lor din altfel nu ar mai fi avut de unde sã fie periat timpul luptelor cu armata turcã, nu numai cã bugetul þãrii de zeci de milioane de lei aur de au fost uitaþi ºi trecuþi în rezervã fãrã drept de cãtre casa regalã, care, printr-o combinaþie pensie, dar au fost prigoniþi de autoritãþile operativã a unui Serviciu Extern de vremii, mulþi dintre aceºtia dispãrînd fãrã Informaþii, a reuºit sã facã pierdut tezaurul urmã, fãrã a se mai ºti locul de îngropãciune. þãrii predat în custodia Rusiei. Problema nelãO urã atavicã generatã artificial împotriva muritã a tezaurului este din vina unor persoglorioasei Armate Române, care cu sacrifi- naje obediente de la noi, deoarece partea cusciul miilor de ostaºi a cucerit Independenþa tode a manifestat toatã disponibilitatea. României, a fost dominanta care a continuat (va urma) prigoana apãrãtorilor patriei ºi în Secolul ALEXANDRU ALIMÃNESCU XX. Dupã ce armia românã a luptat cu glorie Liga Apãrãtorilor Patriei din România


Pag. a 5-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i C o n t r o v e r s e ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Vadim – pilonul nemuritor al românismului (5) Iatã cît de usturãtor este biciul pamfletarului Vadim la adresa celor care se zbat zi de zi sã ruineze ºi sã destabilizeze þara, s-o îngroape la periferia Uniunii Europene ºi a lumii: ,,Românie, sat fãrã cîini/ Þara mea vraiºte ºi flãmîndã/ Istoria te-a scãpat din mîini/ Imperiile stau încã la pîndã/ (…) De ce te pîndesc oare toþi/ κi dau cu pãrerea, te þin sub teroare?/ Hãitutã ºi ruptã de hoþi/ Mã tem sã nu cazi de pe hartã în Mare”. Iar în ,,Epistola unui martir de la Mãrãºeºti cãtre trãdãtorii de þarã”, indignarea poetului atinge accente mult mai ascuþite: ,,Noi lãsãm o Românie Mare/ Voi urziþi la destrãmarea ei/ Cum pot oare, Doamne, sã se nascã/ Vipere dintr-un popor de lei?”. Scrise acum 25 de ani, aceste pamflete sînt extrem de actuale astãzi, cînd atîþia mafioþi ºi adversari ai Interesului Naþional defileazã nestingheriþi prin primãrii ºi consilii judeþene, prin ministere, în Parlament ºi prin celelalte instituþii fundamentale ale statului. În faþa unei asemenea situaþii, mã întreb ºi eu astãzi, aºa cum se întreba ºi Corneliu Vadim Tudor cu mult timp în urmã: Va reveni odatã Mesia ºi pe pãmîntul nostru atît de nãpãstuit? Va fi acel ,,mare ºi sfînt” însuºi Poporul Român? Încep sã cred din ce în ce mai mult cã miºcãrile de stradã, regizate ºi acaparate de partide compromise, care nu mai pot sã-ºi desfãºoare activitatea politicã pe cãi democratice, cã aºa-zisa forþã a strãzii – nu reprezintã, nici pe departe, þara. Doar o revoluþie de proporþii, care sã punã în miºcare milioane de oameni, ar mai putea sã asaneze mocirla în care þara noastrã se zbate de decenii. Pentru puternicii lideri ai UE, miºcãrile de stradã din România sînt doar un soi de divertismente, care nu intereseazã pe nimeni. Prezentul ºi viitorul nostru nu se mai decid la Cotroceni, la Palatul Victoria ºi la Palatul Parlamentului, ci la Bruxelles. De acolo ne vin în plic numele preºedintelui ºi al premierului, lista miniºtrilor, programul de guvernare, aprobarea pentru mãrirea salariilor, nivelul deficitului bugetar, de acolo vine salvarea liderilor mafioþi. Am ajuns mai prejos decît fostele colonii africane. Corneliu Vadim Tudor a fost un ilustru exponent nu doar al cuvîntului scris, ci ºi al celui rostit, înscriindu-se, împreunã cu Adrian Pãunescu, în galeria marilor noºtri oratori din trecut: Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Take Ionescu, I.G. Duca, Alexandru Marghiloman, Petre Carp, Barbu ªtefãnescuDelavrancea ºi Nicolae Titulescu. Problemele majore pe care Vadim ºi Pãunescu le abordau în discursurile lor, rostite în cadrul unor reuniuni interne ºi internaþionale, dar mai cu seamã de la tribuna forului legislativ al þãrii, stîrneau întotdeauna un interes enorm ºi unanim. Cînd se anunþa cã vreunul din poeþii parlamentari urma sã ia cuvîntul, toþi senatorii ºi deputaþii, care, de regulã, îºi prelungeau pauza pe holuri, puneau capãt brusc taifasului, reluîndu-ºi grabnic locurile în sala dezbaterilor. Discursurile învolburate ale celor doi erau, întotdeauna, zmãlþuite cu figuri de stil fermecãtoare. Dar, înainte de toate, ele erau substanþiale. Argumentele imbatabile pe care le abordau în susþinerea problemelor politice, economice ºi sociale, precum ºi soluþiile propuse pentru rezolvarea lor izvorau dintr-o profundã cunoaºtere a realitãþilor ºi posibilitãþilor þãrii. Iar în ceea ce priveºte discursurile rostite de Vadim ºi de Pãunescu la mormîntul lui Avram Iancu, la gorunul lui Horea, de la Þebea, la Putna lui ªtefan cel Mare, la aniversarea Unirii Principatelor sau a Marii Uniri, ele erau percepute de cãtre participanþi ca veritabile balsamuri energizante pentru reafirmarea, cu ºi mai multã forþã, a sentimentelor patriotice. Înainte de marea farsã de acum 26 de ani, în care românii luptau cu gura, iar strãinii cu flinta, nu aº fi afirmat nici în glumã cã Vadim are veleitãþi politice. Mai întotdeauna, pri-

PELERINAJ PE TERRA (3) Omul cel gras închise ochii ºi murmurã: - Haideþi, haideþi, ucideþi o femeie! Vã veþi elibera de dorinþele reprimate! Apãsaþi trãgaciul ºi veþi simþi cum vechea duºmãnie se scurge din dvs.! E mai bine ca la o beþie! Haideþi, haideþi, ucideþi o femeie! Simon o întrebã pe una dintre fete: - ªi, cînd vã ucid, sînteþi, într-adevãr, moarte? - Nu vorbi prostii, îi rãspunse fata. - Dar lovitura... Fata ridicã din umeri. -Ai putea sã te apuci de ceva ºi mai rãu. Simon tocmai voia s-o întrebe ce anume ar fi putut sã fie mai rãu decît asta, cînd proprietarul se aplecã peste tejghea ºi zise pe un ton confidenþial: - Priveºte, prietene! Ia uite ce am aici. Simon privi dincolo de tejghea ºi vãzu o puºcã-mitralierã. - Pentru o sumã ridicol de micã, îi spuse proprietarul, îþi dau voie sã foloseºti acest Tommy. Poate ciurui tot localul, poate doborî tot ce e pe pereþi ºi poate sfîºia chiar ºi pereþii. E un calibru 45, prietene, ºi azvîrle ca un mãgar. Cînd tragi cu un Tommy, îþi dai, într-adevãr, seama cã tragi!

etenul meu se afla într-un vãdit contratimp cu politica regimului totalitarist. ªi totuºi, despre Corneliu Vadim Tudor vorbim astãzi ca despre unul dintre cei mai autentici politicieni post-decembriºti. A înfiinþat Partidul România Mare, o formaþiune politicã vitalã pentru viitorul þãrii noastre, care îºi trage seva ºi vigoarea din Doctrina Naþionalã, acel sistem închegat de concepþii, idei ºi principii ce apãrã fiinþa, integritatea ºi viitorul Poporului Român, marile valori ale trecutului sãu, tradiþiile, obiceiurile ºi credinþa strãbunã ºi a cãrei raþiune de a fi o constituie reîntregirea þãrii în hotarele ei fireºti ºi redobîndirea numelui demn ºi sfînt, cu care România s-a legitimat în faþa lumii, în perioada interbelicã. Înfruntînd, în cei 24 de ani de existenþã, tot felul de opreliºti din partea unui regim comunisto-capitalist, care se pretinde, de ochii lumii, democrat, dar care, 15 iunie 1998. Cimitirul Bellu. La mormîntul sacru al în fapt, mimeazã pluripartidismul ºi îl amendeazã prin fraude electorale, PRM s-a dovedit mereu Poetului Naþional a fost depusã, ca în fiecare an, o frumoasã aceeaºi stîncã de granit, întrucît, în întreaga sa activ- coroanã de flori cu panglicã Tricolorã din partea senatoruitatate, el a rãmas credincios politicii naþionale. PRM lui Corneliu Vadim Tudor ºi a Partidului România Mare. a rezistat, de asemenea, tuturor presiunilor exercitate de adepþii globalizãrii, care acþioneazã în direcþia dispariþiei Corneliu Vadim Tudor a venit puþin cam tîrziu. Deocamdatã, statelor ºi a popoarelor, a ºtergerii identitãþii lor naþionale. puterea se aflã în mîinile unor politicieni ale cãror simþiri nu Contestatarii externi ai PRM sînt ºocaþi de denumirea pe care vibreazã la nevoile þãrii, ci la foºnetul banilor. Niciodatã, în Corneliu Vadim Tudor a atribuit-o acestei formaþiuni decursul existenþei noastre, banul n-a reuºit sã-i dezumanpolitice, pretextînd cã un asemenea nume sugereazã ºi o izeze atît de cumplit pe români, aºa cum se întîmplã astãzi. Românie Mare. Nu înþelegem deloc aceste neliniºti europene Democraþia, solidaritatea, morala, credinþa – toate aceste ºi transatlantice. Pe noi nu ne-a neliniºtit deloc reîntregirea înalte valori umane au fost înãbuºite de avariþie. ,,Am sã Germaniei, deºi o asemenea þarã a dezlãnþuit cele douã vorbesc ºi dincolo de mormînt pentru drepturile poporului rãzboaie mondiale, în care ºi-au pierdut viaþa circa 65 de mil- meu”, spunea Vadim. Sînt convins cã sufletul unui român atît ioane de oameni, iar alþi 55 de milioane au fost rãniþi sau de mare cum era el o va face. Poate aºa ne va auzi ºi pe noi mutilaþi. Refuzul de a sprijini renaºterea României este deter- Pronia Cereascã mai uºor. Corneliu Vadim Tudor, poetul, publicistul ºi pamfletarul minat de criterii geopolitice, dar ºi economice. Nu numai cei care ne-au ciopîrþit þara se opun reîntregirii sale, dar nici lid- încãrcat de har a plecat de curînd dintre noi. Ne-a pãrãsit litererii comunitari ºi nici reprezentanþii marilor instituþii finan- atul profund, marcat de sentimentul religios, ºi oratorul de ciar-bancare internaþionale nu vãd cu ochi buni o Românie excepþie. S-a stins din viaþã în mod neaºteptat istoricul erudit, Mare, atît din punct de vedere teritorial, cît ºi din punct de patriotul la fel de neînfricat ca Decebal strãmoºul, luptînd zi ºi vedere economic ºi social. Ei vor sã rãmînem ceea ce sîntem noapte cu noii coloniºti. Corneliu Vadim Tudor a fost chemat astãzi, o vacã bunã de muls. Cînd ne-am propus sã continuãm la Ceruri mult prea devreme ºi tocmai atunci cînd românii programul de dezvoltare economicã, recurgînd la un deficit aveau o teribilã nevoie de el, aici, pe pãmînt. A plecat într-un bugetar de 3%, pentru a reduce decalajul care ne separã de moment cînd România, jefuit ºi sãrãcitã, abia se mai regãseºte celelalte state de pe continent, liderii comunitari ne-au dat pe harta Europei, cînd viaþa noastrã politicã se aflã sub sempeste mînã, aºa cum au fãcut-o ºi în cazul majorãrii salariilor, nul încrîncenãrii turbate, cînd, la Cluj, în inima Ardealului, al cãror nivel e cu mult mai redus comparativ cu alte state- iredentiºtii unguri, cu sprijinul udemeriºtilor, organizeazã membre ale UE. Întîmpinînd rezistenþã la Bucureºti, mai manifestãri comemorative pentru hitleriºti ºi horthyºti, cu gînmarii de la Bruxelles au gãsit soluþia salvatoare, silind dul la un nou Diktat de la Viena, cînd, la Chiºinãu, românii Guvernul Ponta sã demisioneze. În locul unui Cabinet politic majoritari în Basarabia sînt înfrînþi de rusofonii sprijiniþi de autohton, avem, astãzi, un Executiv alcãtuit, în bunã parte, Moscova ºi cînd norii celui de-al III-lea rãzboi mondial se din birocraþi de mîna a adoua de la Bruxelles. FMI nu vroia adunã, atît de ameninþãtor, în jurul nostru. Fãrã Vadim, sînsã scape ciolanul din mînã. Este greu de crezut cã Guvernul tem, astãzi, mult mai sãraci decît fãrã locuri de muncã, fãrã Iohannis - fiindcã avem de-a face, într-adevãr, cu un guvern pîine, ºcoli ºi spitale. Sîntem mai abãtuþi, mai triºti, dar nu sînal preºedintelui – va face o politicã româneascã ºi nu una dic- tem niºte învinºi. Corneliu Vadim Tudor nu ne-a pãrãsit cu tatã din afarã. Ca atare, mulþi analiºti politici sînt de pãrere cã totul. S-a dus doar pînã sus, în Împãrãþia Domnului ºi, dupã guvernul de aºa-ziºi tehnocraþi nu va rezista pînã la alegerile cum ºtim, de cînd ne ºtim, Dumnezeu este întotdeauna foarte viitoare, întrucît nu va beneficia de cine ºtie ce sprijin din aproape de noi. De acolo, din preajma Sa, Vadim va lupta cu partea partidelor politice – dezbinate, haotice, dar, mai ales, ºi mai multã vigoare, aºa cum ne-a asigurat încã de cînd se lipsite de credibilitate – ºi nici nu va conta pe susþinerea unui afla pe pãmînt. ªtim, bunul meu prieten, cã speranþele milParlament atît de compromis. În asemenea condiþii, o schim- ioanelor de români vor gãsi ºi acolo, permanent, un puternic bare realã, profundã, în interesul poporului, va fi mai mult ecou în sufletul tãu, care vibreazã la unison cu sufletul lor. decît necesarã. Cîtã intuiþie politicã ºi cîtã dreptate avea Dumnezeu sã-þi cãlãuzeascã gîndurile ºi sã þi le împlineascã. Vadim, atunci cînd spunea cã va veni vremea în care va fi Sfîrºit rugat sã preia puterea. Din pãcate, vremea de care vorbea NICOLAE DÃSCÃLESCU - Nu mã intereseazã, îi spuse, cu duritate, Simon. - Am cîteva bombe de mînã, spuse gestionarul. Natural, fac totul þãndãri. - Ai putea, cu siguranþã... - Nu! - Pentru un preþ convenabil, poþi trage în mine, dacã ai anumite gusturi, deºi n-aº crede. Ce spui? continuã proprietarul. -Nu! Niciodatã! E oribil! Omul cel gras îl privi fãrã sã priceapã. - Nu eºti dispus acum? Nu-i nimic. Eu þin deschis 24 de ore pe zi. Ne vedem mai tîrziu, tinere. - Niciodatã!, îi rãspunse Simon, îndepãrtîndu-se. - Te aºteptãm, iubitule!, îi strigã una dintre fete. Simon se îndreptã cãtre un chioºc cu bãuturi ºi comandã un pahar mic de Coca-Cola. κi dãdu seama cã îi tremurau mîinile. Se controlã cu o sforþare, ºi sorbi din bãuturã. κi zise cã nu trebuia sã judece Terra dupã principiile sale personale. Dacã oamenii de pe Terra se distrau omorînd alþi oameni, ºi victimelor nu le displãcea sã fie omorîte, cine putea sã obiecteze? Sau era, într-adevãr, cazul sã riposteze? Stãtea ºi se gîndea, cînd o voce de lîngã el îl salutã: - Hei, prietene. Simon s-a întors ºi a vãzut un omuleþ slab, cu priviri

pieziºe, ce se oprise alãturi de el, înfãºurat într-un impermeabil prea mare. - Strãin?, îl întrebã omuleþul. - Da, îi rãspunse Simon. Cum de aþi ghicit? - Pantofii. Eu mã uit întotdeauna la pantofi. Vã place mica noastrã Planetã? - Sînt... confuz, spuse prudent Simon. Vreau sã spun... cã nu mã aºteptam... iatã... - Sigur, dvs. sînteþi un idealist. E de-ajuns sã vã priveascã cineva faþa cinstitã pentru a înþelege asta, prietene. Dvs. aþi venit pe Terra pentru un scop bine definit. Am dreptate? Simon aprobã. Omuleþul continuã : - ªtiu care este scopul dvs. Cãutaþi un rãzboi care va mîntui lumea, ºi aþi venit în locul cel mai potrivit. Sînt 6 mari rãzboaie care se desfãºoarã în acest moment, ºi e foarte uºor sã obþineþi un rol important într-unul din ele. - Îmi pare rãu, dar... - Tocmai în momentul ãsta, continuã omuleþul pe un ton impunãtor, lucrãtorii din Peru sînt angajaþi într-o luptã disperatã contra unei monarhii corupte ºi decadente. Ar ajunge aportul unui singur om pentru a decide soarta acestei lupte! Dvs., prietene, puteþi fi omul care aduce victoria. (va urma) ROBERT SHECKLEY


Pag. a 6-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini CIOBURI DE GÎNDURI

„AªTEPT ÎNVIEREA MORÞILOR...“ Din anul 1989, luna octombrie, am asistat, fãrã voie, la începutul unor schimbãri, care au culminat cu prãbuºirea unei lumi. Ideea îmi era cunoscutã din romanul „Pe aripile vîntului“, dar ºi din filmul cu acelaºi nume. Mã aºteptam, ca ºi acolo, ca din cenuºa vechii lumi sã se ridice una complet nouã, care sã aºeze la temelia existenþei sale cele mai înalte ºi frumoase principii morale. Ceea ce a rãsãrit, din cenuºa vechii lumi, a ºi fost denumit pretenþios: Stat de drept. Am fost sceptic, încã de la început, în aceastã privinþã. Era mai mult decît evident cã, în structurile noului fundament politic, îºi fãcuse loc aceeaºi Mãrie, dar sub altã pãlãrie. Or, pentru a avea un Stat de drept, este nevoie de structuri noi ºi de oameni noi, cum ar fi spus Kogãlniceanu. Mai mult, se insinua tot mai mult, în sînul noii realitãþi politice ºi sociale, spiritul de castã, învechit ºi obstrucþionist, rãspunzãtor de gravele derapaje morale ºi de risipirea valorilor care puteau aduce un suflu nou în viaþa ºi în dinamica societãþii noastre. Din pãcate, încã de la începuturi, am vãzut cum cei din fruntea structurilor fundamentale ale þãrii erau preocupaþi doar de ciolanul lor ºi de votul nostru. Fenomenul s-a rafinat mult în zilele noastre. Aºa

Oglinda libertãþii (9) ANTENA 3 E AICI 21 decembrie 20l4 În sfîrºit, „Portocala de aramã“ s-a decojit. ZEUS ne-a pãrãsit. De azi înainte avem alt preºedinte. TIMPUL va alege de va fi TIRAN sau REGE. O flacãrã s-a stins, alta s-a aprins. De 25 de ani, avem acelaºi coºmar: o mînã de bogaþi îi domina pe cei sãraci. Sînt tot mai mulþi urmaºi ai acelor þãrani desculþi, dintr-o perioadã urcatã în slavã, cînd în „Micul Paris“ viaþa era un „vis“. Aiurea... De la „Înalta Poartã“ avem promisiunea cã, peste 15 ani, vom fi, cu toþii, plini de bani. Pînã atunci, cîtor români le va creºte o cucutã-n... cimitir? S-au scurs 25 de ani de la cãderea comunismului, ºi, dacã priveºti în „Oglinda Libertãþii“, România aratã ca într-o tragedie anticã, cînd regele orb Oedip era purtat de mînã de fiica sa Antigona pe stîncile Greciei, pentru a nu se prãbuºi. Cît timp ne va purta de mînã înºelãtoria, corupþia ºi minciuna? Fãrã a fi îndreptãþiþi, au „muºcat“ din þarã toþi hoþii care au profitat de retrocedãri.. Dar faþã de þarã, cine va da socotealã? NIMENI! În Capitalã, pe bulevardele principale, MOª CRÃCIUN a fost bun. Becurile colorate par niºte castele din basme. În Piaþa Moghioroº, cînd tarabele sînt goale, e o mare dezolare. Adãpost pentru ºobolani ºi aurolaci, gunoaie, mãturate doar de ploaie, cîini ºi pisici abandonate ºi flãmînde, toate creînd imaginea „omului nou“. Ce ironie! În trecutul comunist, cartierele erau un vis. Curate, fãrã aurolaci, fãrã cerºetori, doar cu straturi cu flori. MOª CRÃCIUN s-a poticnit, în cartier n-a venit pentru cã s-a rãtãcit în promisiuni. Epocii de „tristã amintire“ i se pun „în cîrcã“ toate relele pãmîntului, dupã pãrerea unora românii trãind atunci în infern, „Tartorului“ scoþîndu-i-se ºi în prezent ochii de cãtre cei care „ timp de 25 de ani n-au reuºit nici sã zugrãveascã ce a construit TATA“, aºa cum a prevãzut „prinþiºorul“, înjunghiat cu un briceag în burtã. Acum, „Cocoºi“ apocaliptici ºi „gãini cu pene aurii“, de 25 de ani pe „gard“, cîntã cot-co-dac, „tocului“ înalt. ªi de pe „gard“, ea a aruncat victimelor de la inundaþii pantofi cu tocul înalt ºi ciocolate unor copii flãmînzi. Acum, de Sfîntul Crãciun, „defavorizaþii“ îºi fac cruce cã, în sfîrºit, pensia li s-a mãrit. Vor

Definiþii aproximative… Entuziasm = Existã momente cînd nu te poþi opri sã faci prostii: asta se cheamã entuziasm. (Henri Meilhac) Eventualitate = Închipuiþi-vã ce tãcere s-ar lãsa, dacã oamenii n-ar spune decît ceea ce ºtiu. (K. Capek) Forþã = Slãbiciunea forþei este de a nu crede decît în forþã (Paul Valery) Frumuseþea = O scrisoare de recomandare pe care natura o dã favoriþilor sãi (Voltaire) Gentleman = Un om capabil de douã lucruri: sã descrie o femeie frumoasã fãrã sã facã gesturi ºi sã asculte totdeauna o anecdotã ca ºi cum ar auzi-o pentru prima datã... (Jerry Lewis) Glorie = A fi cunoscut de cei pe care nu vrei sã-i cunoºti. (Natalie Clifford Barney) Greºealã = Mãrturisitã, e pe jumãtate iertatã; dar ascunsã, e iertatã pe de-a-ntregul. (Pierre Véron)

Polemici

am ajuns sã înþelegem cã unii dintre noi, massa largã a românilor, avem pensii nesimþite, pe cînd bieþii parlamentari, de exemplu, au pensii foarte mici. Ei... poznã! Pãi cum aºa? ªi cum sã meargã ei la serviciu cu pita, ºunca ºi ceapa în traistã? Uite, þãranul de exemplu, care are o pensie ºi mai nesimþitã, nici el nu merge cu aºa ceva la cîmp... Cã nu are de unde! Am vãzut þãran la cîmp, cu biscuiþi în traistã. ªi nu glumesc! Acum s-a mai descoperit cã ºi militarii au pensii nesimþite... Urmeazã „defriºãrile“ de rigoare, ca în pãdurile noastre. ªi cînd mã gîndesc, cum mi-am dat eu toatã tinereþea, sãnãtatea ºi dragostea ÞÃRII mele! Mai nou, au intrat în vizor ciobanii ºi cîinii lor. Sînt precizãri clare, cîþi cîini ai voie sã þii la stînã! Ce nu am vãzut, ºi n-am auzit, Mioriþã laie? Cîþi lupi avem voie sã avem în pãduri?!... Nu, pe cei din alte locuri... îi ºtim. Dar în pãduri, cîþi lupi avem voie sã avem? Tare mã tem cã ce nu mai pot face cîinii ciobanilor vor face chiar ciobanii! Aºadar, fugiþi, lupilor, cît vremea mai este de partea voastrã! Vin timpuri grele, ºi pentru voi, dar mai ales pentru oameni! Iar eu prevãd cã singura noastrã alternativã, în condiþiile unui haos total, este aceea de a aºtepta învierea morþilor! Cã de la cei vii, ce sã mai aºtepãm? Doar taxe ºi impozite! Pe-un picior de plai,/ Pe-o gurã de Rai/ ... Baciul ungurean, ºi cel marþian/ Mãri se vorbirã/ ªi se gîngãvirã/ Care-i mai hiclean/ ªi mai hoþoman/... Chiar! Care, mãi?! ILARION BOCA mînca o pitã-n plus. Cinci la sutã, e ceva, nu-i aºa? Se dã, nu se ia. Pentru ei, porþile deschise spre libertate rãmîn, din pãcate, tot ferecate, cheia lacãtului a ruginit, în cei cinci la sutã în plus. Concediul unui pensionar e doar pe micul ecran, iar în coºul zilnic Guvernul a uitat cã, pe lîngã hranã, mai este mult de cheltuialã. Cînd citeºti facturile, te apucã frigurile. Tatãl tuturor nedreptãþilor este DIAVOLUL, ce dominã întunericul care, de fapt, nu existã. Lipsa LUMINII genereazã întunericul. Generatoare de pace este legea lui DA ºi NU, iar Valoarea înþelepciunii constã în IUBIRE. Nu IUBIREA doar de sine. În prezent, VALOAREA omului o dã BANUL. Cum te mai poþi considera OM, cînd, dupã o viaþã de muncã, valoarea ta este echivalentã cu cîteva pizze? Cîte ai putea sã þi le „permiþi“ dintr-o pensie?

REVELION 20l5

Mesaje de Anul Nou Cu prilejul Noului An 2016, dorim familiei Vadim Tudor multã sãnãtate, rãbdare, înþelepciune ºi pace sufleteascã. În calitate de urmaºi ai ilustrului istoric, politician, sociolog ºi publicist dr. Corneliu Vadim Tudor, aveþi sacra misiune de pãstrãtori ºi continuatori ai valorilor patriotice ºi culturale pe care cititorii de pe întreg mapamondul le regãsesc în paginile revistei „România Mare”. Dorim ca anul 2016 sã fie mai bun ºi sã vã aducã satisfacþii în plan personal ºi profesional. Dumnezeu sã vã binecuvînteze! ANA ºi MARCELINA PÃTRAªCU *** Am trãit, cu mare mîhnire, primul Crãciun fãrã un suflet nobil, mãreþ, cãruia îi transmiteam, an de an, urãri de bine ºi împliniri. Jeni, Lidia, fiþi încrezãtoare ºi mîndre de tot ceea ce a însemnat marele Tribun, care ne lipseºte tuturor. În prag de An Nou, vouã vã dorim sãnãtate, liniºte sufleteascã, împliniri ºi puterea de a duce mai departe ceea ce Corneliu Vadim Tudor a dorit. RENATE, DIANA ºi DORIN DUMITRELE

Poate-o fi mai bine în viaþa viitoare Caii noºtri magici tremurã-n ninsoare pasc inimi de gheaþã printre stalactite curg metempsihoze de tãceri strivite poate-o fi mai bine-n viaþa viitoare. Trec prin cerul gurii gusturile-apuse tîmpla ta pulseazã noaptea-n depãrtãri se cocoaþã-n mine singurele scãri ce transportã gînduri dinspre lumi opuse. Hai sã strîngem fulgii rãstigniþi pe cruce în palmele noastre colorate-n gri fiindcã este sigur, nimeni nu va ºti de unde-i iubirea ºi-ncotro se duce. S-amînãm plecarea nopþilor pe mare stau în mine însumi în zidiri de fum cioburile tale prin trup îºi fac drum însã caii noºtri tremurã-n ninsoare.

La CASA POPORULUI, construitã de generaþia oropsitã, s-a organizat Revelion de OSCAR (nu pentru pensionari). S-a întins covorul roºu pe care a cãlcat fiecare participant. BOGAT. Salonul era luminat cu flãcãri de Iad. Mese încãrcate, femei frumoase, tocuri înalte, burþi revãrsate, „mãºti“ pe faþã, zîmbete forþate. Un amalgam ce-ºi ura „La mulþi ani!“. Iar eu, eu singurã - cu gîndul meu - m-am întors în timp ºi m-am vãzut la Paris. Amintirile, ce bine sã ai amintiri! În ele au încãput Catedrala Notre Dame ºi salba de minuni aºezate de-a lungul Senei, pînã la vîrful Arcului de Triumf, Biserica „Sacre Coeur“, Biserica Ortodoxã Românã "Sfinþii Arhangheli Mihail, Gavriil ºi Rafail", Turnul Eiffel. Parfumul veacului de aur al romanelor lui Dumas se pãstreazã ºi astãzi în statuile ce dominã oraºul, veghind, cu cea mai fireascã naturaleþe, „generaþia blugilor“, iar cînd treci prin Place Pigalle, timpul a stat pe loc peste „frumoasele nopþii“. A înmãrmurit în vocea lui Edith Piaf, care strãbate colinele Bastiliei. Plimbãrile mele zilnice se desfãºurau între Sacre Coeur ºi Pigalle, un amalgam de puritate ºi desfrîu, întuneric ºi lumina, urcînd ºi coborînd cu Maºina Timpului, pentru a pãºi în trecut ºi a uita prezentul. Am dat mîna cu Istoria la Versailles ºi la Fontainebleau, deschizînd toate uºile pentru a pãtrunde în sanctuarul frumosului, patria lui Ludovic al XIV-lea. La Fontainebleau, prin libertatea gîndului, l-am însoþit pe NAPOLEON în expediþiile sale, participînd la

încoronarea sa prin intermediul tabloului de la Louvre, pictat de Jacques-Louis David. ªi iatã cã, la 7 ianuarie 20l5, la Paris s-a produs o mare tragedie la Redacþia revistei satirice franceze Charlie Hebdo, unde au pãtruns teroriºti islamici, care au ucis 12 persoane, iar la 13 noiembrie 20l5, în minunatul Paris au avut loc noi atentate care au aprins flãcãri de sînge, iar misteriosul surîs al Giocondei s-a stins. (va urma) LILIANA TETELEA

Hazard = O pasãre care zboarã de cele mai multe ori cu picioarele. (Pierre Etaix) Imposibilitate = O imposibilitate aparentã este întotdeauna preferabilã unei posibilitãþi nesigure. (Aristotel) Jurãmînt = Forma sentimentalã a cecului fãrã acoperire. (G. A. Masson) Istoria este un un roman care a fost; romanul este o istorie care ar fi putut fi. (E. ºi J. de Goncourt) Longevitate = Ceea ce e dificil este sã devii octogenar. Dupã aceea, nu trebuie decît sã trãieºti. (Paul Léautaud) Moda = Moda este ceea ce se demodeazã. (Coco Chanel) Modã = O formã a urîþeniei, atît de greu de suportat încît trebuie schimbatã la fiecare 6 luni. (Oscar Wilde) Nas = Existã unele nasuri care au mai mult decît o formã: au o veritabilã atitudine. (G. Cesbron) Noroc = Norocul aduce succesul ºi succesul aduce adesea meritul. (Etienne Rey)

Oglinda = Un individ demn de consultat, fiind capabil sã reflecteze. (Tristan Bernard) Omul = Singurul animal care roºeºte. Sau care ar trebui sã roºeascã. (Mark Twain) Opinie = Adevãrul fiecãruia. (Dicþionarul Academiei umorului francez) Opticã = Femeile nu vãd niciodatã ceea ce ai fãcut pentru ele; ele vãd doar ceea ce n-ai fãcut. (G. Courteline) Opticã = Elefanþii sînt, fãrã excepþie, desenaþi mai mici decît în realitate, iar puricii, totdeauna mai mari. (Jonathan Swift) Profitor = Profitorul crede cã important este nu ca el sã aibã bani, ci ca sã-i aibã ceilalþi. (Sacha Guitry) Peºtele = Este o fiinþã a cãrei creºtere este foarte rapidã între momentul cînd e prins ºi cel în care pescarul îl descrie amicilor sãi. (Georges Simenon)

Ne-or aduce-o veste dinspre lumi strãine cu iubiri supreme ce-abia s-au aprins însã prin secundã iarna s-a întins ºi-a-ngheþat lumina ce venea din tine Dar prin mine caii cautã o floare inima-mi de gheaþã este hrana lor plînge-o stalagmitã dintr-un alt decor poate-o fi mai bine-n viaþa viitoare. ADI SFINTEª preºedintele Filialei PRM Buzãu 19 decembrie 2015


Pag. a 7-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu Corneliu Vadim Tudor pleacã nedrept de devreme dintre noi, aºa cum s-a întîmplat ºi cu Adrian Pãunescu. A fost un om puternic, un om care ºi-a trãit viaþa intens, care ºi-a sacrificat nopþile ºi zilele de parcã nimic din ceea ce se întîmpla pe aceastã lume nu voia sã-i scape. Aºa a fost ºi Adrian Pãunescu. Odatã cu dispariþia celor doi, ne-am despãrþit de o lume care, fãrã ei, ar fi fãcut ca, astãzi, România sã arate altfel, sã arate mult mai rãu. Întîlnirea lor providenþialã s-a produs în politicã, acolo unde idealurile care le-au marcat existenþa ºi-au gãsit cîmpul ideal de exprimare. Pe plan artistic, existã douã capodopere pe care Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu le lasã în urmã ºi care au fãcut ca atîtea mulþimi de oameni sã fie prezente la plecarea acestora spre Ceruri. Este vorba despre poezia „Îþi mulþumesc, iubitã mamã” ºi „Rugã pentru pãrinþi”, care, cu siguranþã, vor rãmîne pentru eternitate în sufletele românilor. Întîmplarea a fãcut ca interpreþi de geniu, precum Mirabela Dauer, Marian Nistor ºi ªtefan Hruºcã, sã le dea acea formã tulburãtoare a întîlnirii cuvîntului cu muzica. S-au respectat reciproc ºi s-au susþinut unul pe altul. În Parlament, fiecare dintre ei se simþea mai puternic dacã îl ºtia pe celãlalt alãturi. Cu cîteva luni înainte sã moarã, Adrian Pãunescu îmi spunea cã prietenul lui, Corneliu Vadim Tudor, îi fãcuse invitaþia de a veni în partidul pe care îl conducea. Din pãcate, Adrian era prea dezamãgit de politicã pentru a o mai putea lua de la capãt. Era mult prea tîrziu. ªi Corneliu Vadim Tudor, ºi Adrian Pãunescu au pus totdeauna, mai presus de orice, þara, scumpa noastrã Românie ºi oamenii sãi. Corneliu Vadim Tudor nu a dat niciodatã mîna cu Nicolae Ceauºescu, dar asta nu i-a scutit pe detractorii sãi sã-l socoteascã un menestrel al comunismului. Despre Adrian Pãunescu s-a spus cã, prin geniul sãu ºi puterea de atracþie asupra tinerilor, a reuºit sã prelungeascã existenþa unui regim criminal ºi inuman. Nimic din opera lui Adrian Pãunescu nu poate sã ducã la o asemenea concluzie. Cît

îl priveºte pe Corneliu Vadim Tudor, este de ajuns sã amintim celebrul sãu articol „Idealuri”, pe care l-a publicat în 5 septembrie 1980, în revista ,,Sãptãmîna”. „Pledãm aici - spunea, la numai 31 de ani, Corneliu Vadim Tudor -, mai cu seamã în folosul obºtesc al tinerei generaþii avide de culturã ºi adevãr, pentru repunerea în circulaþie a textelor sacre ale civilizaþiei noastre, înmãnuncheate într-o colecþie care ar putea fi intitulatã Biblioteca Naþionalã: opera politicã a lui Eminescu, cuvîntãrile lui Simion Bãrnuþiu, I.C. Brãtianu, Vasile Boerescu, Take lonescu, Vasile Goldiº, Iuliu Maniu, Armand Cãlinescu, întreaga operã a lui Nicolae lorga, sistema politologicã a lui Aurel C. Popovici, Trilogia Valorii, a lui Lucian Blaga, ºi multe, multe altele. Ele sînt comori inestimabile ale patrimoniului nostru ºi, chiar dacã autorii unora dintre ele au fost tributari unor greºeli ºi excese, lucrãrile lor fundamentale rãmîn ºi sînt bunuri cîºtigate, izvoare de spirit, pururi treze pentru conºtiinþa românitãþii de pretutindeni”. Cîþi dintre elitiºtii de astãzi au scris asemenea lucruri, în acele vremuri, în care cei mai mulþi dintre ei fãceau eforturi sã o ducã mai bine, dar care pozeazã astãzi în elitiºti ºi rezistenþi? Cine avea curajul, pe atunci, sã meargã la Nicolae Ceauºescu ºi sã-i spunã sã vegheze ca nimeni, în România, sã nu fie arestat ºi condamnat pe nedrept, sã desfiinþeze puºcãriile ºi sã lase cîmp liber afirmãrii valorilor, culturii ºi civilizaþiei naþionale? Corneliu Vadim Tudor lasã în urma lui douã fete minunate, care aveau nevoie mai mult ca oricînd de prezenþa tatãlui lor. Aºa s-a întîmplat ºi cu AnaMaria, care s-a despãrþit de bunul ºi iubitorul sãu tatã la nici 20 de ani. Sînt copii minunaþi, care te cutremurã prin voinþa lor de a merge mai departe, semn al unei moºteniri sãnãtoase pe care le-au lãsat-o pãrinþii lor. Ana-Maria Pãunescu duce în spate o revistã care adunã în jurul ei tot mai mulþi cititori ºi în jurul cãreia a reuºit sã adune nume de prestigiu ale literaturii din România ºi din Basarabia. Sînt convins cã fetele lui Vadim vor

merge pe urmele Anei-Maria ºi vor face sã trãiascã pe mai departe ceilalþi copii de suflet ai pãrintelui lor: ,,România Mare” ºi ,,Tricolorul”. Un gînd sincer de consolare ºi de compasiune pentru doamnele Lidia ºi Madgalena, pentru generalul Marcu Tudor, surorile ºi fratele lui Corneliu Vadim Tudor. Ceea ce este îngrozitor este faptul cã nici Vadim ºi nici Pãunescu nu au avut parte de liniºte, nici mãcar în zilele în care s-au aflat pe catafalc. Unii ºedeau de mult la pîndã ºi nu au scãpat nici un asemenea moment sacru sã atace. Greu de spus de unde vine atîta urã ºi atîta sete de rãzbunare. Nu pot sã nu remarc gestul profund omenesc fãcut de Klaus lohannis, care a þinut sã trimitã o impresionantã coroanã cu flori la catafalcul lui Vadim. De asemenea, nu pot rãmîne neobservate cuvintele de bine pe care le-a exprimat la adresa adversarului sãu fostul preºedinte Ion Iliescu. Nu pot sã nu deplîng încrîncenarea pe care au pus-o în miºcare unii membri ai conducerii Senatului, pentru ca sicriul lui sã nu ajungã în acea instituþie în care ºi-a purtat paºii vreo 16 ani. Cît despre Atheneul Român, ce sã mai vorbim? Corneliu Vadim Tudor nu a fost primit acolo, iar Adrian Pãunescu a putut fi vãzut de numeroºii sãi admiratori în aceastã clãdire monumentalã prin simbolistica ei numai în urma intervenþiilor insistente ale unor oameni de bine. ªi în cazul lui Vadim, ºi în cazul lui Pãunescu, mulþi au þinut sã evoce, mai ales la televizor, prietenia care i-a legat de cei doi. ªi ãsta este un lucru bun. Dar cum se face cã imediat ce Adrian Pãunescu a plecat la Ceruri nimeni nu ºi-a mai þinut promisiunile, lãsîndui pe Ana-Maria, pe Andrei ºi pe doamna Carmen sã se descurce cum pot? Sper ca fetele, Lidioara ºi Eugenia, ºi doamna Doina, soþia lui Corneliu Vadim Tudor, sã se bucure de un alt tratament, iar ca toþi aceia care astãzi spun cã sînt lîngã ele, aºa cum îi asigurau ºi pe apropiaþii lui Adrian Pãunescu, sã o facã ºi mîine. Sînt convins cã, în numele impresionantei lor moºteniri, al prieteniei care i-a legat pe Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu, bunii lor pãrinþi, aceste tinere ºi aceste femei demne ºi curajoase vor pãstra o puternicã legãturã de suflet, astfel încît memoria lui Corneliu Vadim Tudor ºi memoria lui Adrian Pãunescu sã rãmînã mereu vii în rîndul românilor. Dumnezeu sã-i odihneascã ºi sã-i þinã aproape de El! DUMITRU AVRAM (Text reprodus din revista „Flacãra lui Adrian Pãunescu“, nr. din 18-24 septembrie 2015)

IN MEMORIAM CORNELIU VADIM TUDOR demnã de cauze mai bãrbate, sã o facã fãrîme ºi sã o dea pe legãturã cu o îmbogãþitã peste noapte: „De unde vine originea

Somn uºor! Ce înseamnã fulgerãtoarea trecere la viaþa veºnicã a lui Corneliu Vadim Tudor pentru cultura ºi societatea româneascã s-ar putea exprima succint printr-o plinã de miez replicã rostitã de el, cîndva, aflînd cã eu ºi Victor urma sã ne întîlnim cu un politician lacom, la propriu ºi la figurat: „Sã-i spuneþi «somn uºor, la masã», din cauza mea!“. ªi hohotul de rîs ce a urmat a fãcut sã reverbereze miile de sensuri ale replicii: sã fie mai cumpãtat, sã nu mai mintã, sã lase obiceiurile proaste de zi cu zi, chiar ºi pe cele culinare... Somn uºor, la masã ºi oriunde vã veþi fi aflînd, falºi patrioþi, pseudo-prieteni ºi colaboratori, inamici politici ºi „confraþi“ care îi deplîngeþi în cel mai... lamentabil ºi ipocrit mod sfîrºitul, la care aþi pus cu rîvnã umãrul. Acum puteþi dormi liniºtiþi. Pamfletarul incomod, afurisitul, necruþãtorul, uneori exageratul, exaltatul pînã dincolo de limite Corneliu Vadim Tudor nu vã va mai deranja. Vocea lui de mitralierã perfect calibratã nu va mai curma elanul vreunui politruc gata sã promitã ºi toaca în cer, nu va mai afurisi nici un netrebnic care ia în rîs numele lui Dumnezeu, þara sau Tricolorul, eroii naþionali sau poporul; nu va mai þintui la zidul infamiei pe vînzãtorii de patrie, pe trãdãtorii ºi netrebnicii care nu s-au mulþumit doar sã-i facã tot mai micã ºi mai slabã România Mare, ci încearcã, cu o obstinaþie

nimic. Sînt tot mai puþine ºi mai slabe vocile care sã tune împotriva lor, acum, cã ºi Vadim s-a mutat lîngã Adrian Pãunescu. Amîndoi, cu toate pãcatele lor, aveau grijã ca de România sã nu se aleagã chiar praful. Nãdejdea ne e, de azi, ºi mai puþinã, rãii sînt nu doar mulþi, ci ºi cu tupeul viguros, cu atît mai mult dupã ce ºi vulcanicul Vadim ºi-a preschimbat vipia flãcãrilor din scrisul necruþãtor în cenuºa amintirii. Puteþi dormi liniºtiþi, somnul raþiunii voastre nu va mai fi întrerupt de ºarjele celui care îºi cultiva cu zel egal prieteniile ºi duºmãniile. (Într-o vreme în care se spunea cã, dacã nu te bagã în seamã Vadim, nu exiºti, unii îl stîrneau, doar ca sã intre în raza de acþiune a ironiilor lui mortale. „Bã, ãsta se ia în seamã cu mine?!“). Stilul ºi retorica pestriþã a lui Corneliu Vadim Tudor pe mulþi i-a nemurit, chiar dacã nu în felul în care ºi-au dorit. (Vã amintiþi cînd o duduie, genul „nimeni pe Pãmînt“, încercînd sã-l înfrunte, a primit de la acesta genial jucata replicã, dupã o gîndire de cîteva secunde, cu mimica unuia care încearcã sã îºi aminteascã un citat dintr-un mare filosof: „Ããããã, dobitoaco!“?!. Dacã însã nu ar fi, chiar fost, o dobitoacã, te putea deranja ieºirea unuia dintre bãrbaþii galanþi ai scrisului ºi politicii noastre. Aºa, nu!) Xenofobia lui Corneliu Vadim Tudor a existat doar în mãsura în care antiromânismul unora trebuia anihilat. Altfel, era amic cu mulþi minoritari, de toate culorile ºi neamurile! Se îngrijea de cîinii comunitari, dar ºi de... maidanezii politici, de sãrmani, dar nu-i lãsa uitãrii nici pe bogaþi, mai ales dacã înavuþirea nu avea „origini cinstite“! (M-a întrebat odatã, în

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (3) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªi-aveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”. CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Spuneam în rîndurile de mai sus, cã, în timpul vieþii lui Vadim, am cunoscut persoane care erau nerãbdãtoare sã cunoascã ºi pãrerea acestui intelectual de excepþie, despre anumite evenimente petrecute în þarã sau oriunde în lume. Cã nu apelez, în aceste rînduri, la ficþiune, am sã concretizez afirmaþia într-un exemplu trãit de mine, a treia zi dupã moartea lui Vadim (miercuri, 16-IX-2015, în jurul prînzului – n.a.). Ieºisem din sediul central al PRM, rãsfoind revista „România Mare“. Eram foarte curios, deoarece era primul numãr apãrut dupã decesul marelui ei redactor-ºef. În faþa clãdirii, dincolo de grilaj, în dreptul porþii, o femeie, o doamnã dupã þinuta ºi atitudinea ei, cam între 40-45 de ani, se plimba, agitatã, dintr-o parte în alta, pe lîngã poartã, neîndrãznind sã intre. Mã îndrept spre dînsa. Nici nu pun bine piciorul pe trotuar cã mã ºi întreabã cu privirea îndreptatã mai mult spre revistã, decît spre mine. - Domnu', nu vã supãraþi, mai apare „România Mare”? - Da, doamnã, cum vedeþi, urmaºii lui Vadim Tudor se strãduiesc sã asigure apariþia revistei.

- La chioºc, n-am mai gãsit-o ºi… - Intraþi, îi spun, arãtîndu-i cu mîna spre treptele ce duc la intarea în sediul PRM. Intraþi ºi veþi primi un exemplar al revistei, proaspãt apãrutã. Doamna trece dincolo de grilaj, dar rãmîne cu mîna pe clanþa porþii, privindu-mã drept în faþã. - Domnule, scuzaþi-mã cã vã reþin, dar revista aceasta o citesc numãr de numãr, din ’90 încoace. Vadim, care a conduso ºi a scris mereu în paginile ei, a spus numai adevãrul, ca ºi toþi ceilalþi care au publicat în „România Mare”. Revista m-a fãcut sã cred cã vor fi mereu români care sã þinã cu adevãrat la þarã ºi la neamul nostru. Cu aceastã revistã, cu umorul lui Vadim am putut sã-mi menþin o minte sãnãtoasã, sã cred în înlãturarea rãului, sã sper. Cu aceste cuvinte, doamna îºi încheie pledoaria, mi-a urat o zi bunã ºi a început sã urce treptele, ce duceau la intrarea în sediul PRM. Aceiaºi aºa-ziºi ziariºti obiectivi, de la „Adevãrul”, referindu-se la colegii lor, care au apreciat just ºi cu deosebit respect opera lui Vadim ºi ce a însemnat el pentru Poporul Român, afirmã cã au fãcut-o acoperiþi de „umbrela platitudinii «despre morþi numai de bine»“. Chiar aºa, domnilor? Consideraþi celebra expresie, cunoscutã în întreaga lume, care circulã de vreo

licitã a banilor ãsteia, din... «originea mã-sii»?”. Am rîîsss! Atunci rîdea ºi persoana, sfidãtor. Acum face vizite sãptãmînale la secþia de poliþie care o are în control judiciar.) Fundamentalismul lui se hrãnea doar din acela al extremiºtilor de orice fel, neacceptînd sã fie mai prejos decît ei, ci doar mai viu, mai inspirat, mai informat, cu o de nestãvilit energie, cu o greu de urmãrit vitezã de a sãri de la un subiect la altul, dar nu pentru cã nu s-ar fi putut concentra pe unul anume. (Ca sã nu cãdem în borcanul cu melancolie, pentru cã nu îi plãceau adunãrile triste, imaginaþi-vã un duel verbal între el ºi placidul Patapievici!) Sãracii cu duhul nu-i trezeau milã, îi lovea cu arma cuvîntului, ºi bine le fãcea, pentru cã nici zece deºtepþi la un loc, ºi sã-ºi punã mintea, tot nu pot strica cît (sic!) un prost, fie el ºi bine intenþionat. Inventa lingvistic cu o uimitoare uºurinþã, însã nu era invidios dacã descoperea cã ºi alþii pot! Scria homeric, muncea precum Ulise ºi Sisif la un loc, citea ca Flãmînzilã ºi Setilã (cultura, erudiþia lui au intrat în legendã încã din timpul vieþii) ºi, la nevoie, înjura ca un mardeiaº de cartier. Dar pe toate le fãcea cu har! A tãcut brusc ºi titanic. E o liniºte dãtãtoare de fiori. Somn uºor, þarã tot mai sãracã în cei care te-au slujit onest ºi cu toatã dãruirea. Somn uºor, scris românesc, cuvinte vechi ºi potrivite. Corneliu Vadim Tudor nu vã mai deranjeazã! CRISTIANA CRÃCIUN (Text reprodus din revista culturalã ,,Acasã”, nr. 2/30 – 2015) douã mii de ani, cã e doar o platitudine? Ce se întîmplã cu bocceluþa voastrã de culturã, fiindcã se aratã a fi tot mai sãracã? Ar fi trebuit sã ºtiþi cã dictonul e lansat încã din Antichitatea greacã de cãtre Chilon din Sparta, „unul din cei 7 stîlpi ai înþelepciunii antice greceºti”, prezentat în lucrarea „Cei ºapte înþelepþi”(V. „Dicþionar de cuvinte, expresii, citate celebre”, Ed. ªtiinþificã, 1969, de I. Berg). Despre aceastã expresie se vorbeºte ºi în cartea scriitorului grec Diogene Laertius, intitulatã „Despre vieþile ºi doctrinele filozofilor’'. Dictonul, formulat în limba latinã - „de mortuis nil nisi bene dicendum“ - preluat de Roma anticã, i-au fãcut pe unii comentatori sã creadã cã ar aparþine Antichitãþii romane ºi nu vechii Elade. Aºa încît, dupã toate cele scrise în aceste rînduri, putem replica „ziariºtilor“ de la „Adevãrul”, cã toþi cei care îl deplîng pe marele Corneliu Vadim Tudor au ºi o umbrelã protectoare, solidã, sub care sã-ºi justifice ºi sã-ºi afirme convingerile despre cel dispãrut. ªi apoi, Tribunul nu este deplîns, filozofic vorbind, numai pentru cã existã o asemenea deosebitã „umbrelã”, cu motivaþie filozoficã, de unde se vede clar, bine argumentat, cã „umbrela”, cum o numiþi domniile voastre, nu e o „platitudine”, o banalitate oarecare. Mai departe, sîntem curioºi sã aflãm unde au descoperit Cristian Delcea ºi Mihai Voinea cã specia literarã, satiricã, numitã pamflet, poate primi atributul/epitetul „odios”. Bãnuim cã, în timpul vieþii lor de elevi, au tras chiulul de la orele de teorie literarã. (va urma) RADU PÃDURARIU


Pag. a 8-a – 8 ianuarie 2016

Viat , a

ROMÂNIA MARE“

c r e s, t i n ã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (1) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – În Bucureºti, Capitala României, se aflã un monument numit „Kilometrul Zero“, reper topografic ºi cartografic, de la care sînt mãsurate toate distanþele, pînã la cele mai îndepãrtate localitãþi ale þãrii. Lîngã acest punct se înalþã, la intersecþia magistralei Nord-Sud a oraºului cu Strãzile Lipscani, Bãniei (fostã Sfîntul Gheorghe), Cavafii Vechi, strãvechea

bisericã, avînd hramul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. Aceastã bisericã brâncoveneascã este amplasatã într-o frumoasã grãdinã, care, prin vegetaþia bogatã ºi prin aleile ei pietruite, reprezintã o adevãratã oazã în inima agitatã a oraºului. În faþa lãcaºului, doi platani seculari stau în spatele statuii Voievodului Constantin Brâncoveanu, ca doi strãjeri ai domnitorului martir. Aceastã statuie monumentalã este opera marelui sculptor Oscar Han, realizatã în anul 1938.

Ieromonahul Antim, cel nebun pentru Christos (4) Dar, de cum am pornit din locul acela alergînd încoace, deodatã a apãrut un ºarpe, s-a repezit cu mînie asupra mea ºi m-a muºcat tare de un picior. Am simþit, însã, cã piedica aceasta a fost din invidia urãtorului de bine ºi n-am dat importanþã muºcãturii, cãci mã grãbeam sã ajung în Mînãstirea voastrã. Fratele a privit piciorul sãu ºi, într-adevãr, rana din muºcãturã era serioasã. Marea dragoste a Stareþului faþã de Dumnezeu l-a fãcut nesimþitor faþã de pãtimirile trupeºti. În anul 1862, în Athos iarna a fost geroasã ºi cu zãpadã. În vremea aceea, Pãrintele Antim era pe înãlþimile Athonului, în pustia cea adîncã ºi trãia în scorbura unui copac. A cãzut multã zãpadã, care l-a izolat complet, încît nu mai putea ieºi de acolo. 46 de zile a stat în acel loc fãrã pîine. Aproape întotdeauna înainte de anotimpul de iarnã se afla mai aproape de mînãstire. Bãtrînii din Rusicon au aflat cã în vremea aceea Pãrintele Antim nu se afla pe-aproape ºi au început sã se neliniºteascã pentru el. Dupã 46 de zile, Stareþul a ajuns la mînãstire complet epuizat (istovit) ºi înlemnit de frig. Fratele, cînd l-a vãzut, a strigat de bucurie: - Ah, Pãrinte, tu eºti? Noi ne-am deznãdãjduit sã te mai revedem. Dar unde ai fost tot timpul acesta? - Ei, stãteam într-o scorburã, a rãspuns Stareþul zîmbind. - ªi ce ai mîncat acolo, Pãrinte?, l-a întrebat fratele. - Frate Victor, cîte am pãtimit de la draci ºi de la frig, numai Dumnezeu ºtie. Dar Sfîntul Ioan Botezãtorul mi s-a arãtat ºi m-a izbãvit de moarte. Într-o vreme, Stareþul Antim n-a venit la Rusicon vreme de 5 luni. Monahii Mînãstirii nu cunoºteau pricina. Se neliniºteau ºi aveau multe gînduri: Nu cumva l-a mîhnit cineva?

Despre Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou au vorbit ºi au scris, de-a lungul secolelor, mai întîi cãlãtorii strãini, apoi cronicarii, care au consemnat în opera lor unele aspecte privind existenþa acestui sfînt lãcaº. În prezent, ºtim cã mãrturiile cele mai vechi scrise despre o bisericã din Bucureºti cu hramul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe - anterioarã bisericii de astãzi - dateazã din anul 7084 (1575-1576) ºi din 1592, ianuarie 26. Hrisovul lui Alexandru al II-lea Mircea Voievod, din 1575-1576, prin care îi întãrea lui Cârstilã o pãtrime din moºia Murgeni, cuprinde urmãtoarea explicaþie a grãmãticului: „ªi am scris eu, Stan grãmãtic din Dobroþei, care am scris-o ºi am mîzgãlit cu foarte mare grabã, în cetatea de scaun Bucureºti, lîngã sfînta mînãstire numitã a marelui mucenic al lui Christos, Gheorghe“. Aflãm, aºadar, cã în timpul domnitorilor Alexandru al II-lea Mircea Voievod (1568-1577) ºi ªtefan Surdul Voievod (1591, dupã 22 mai 1593, dupã 16 iulie) exista ºi Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, din Bucureºti, care este, „prin urmare, una dintre cele mai vechi biserici din oraº“. Deºi Biserica Sfîntul Gheorghe exista în timpul Domnitorului Alexandru al II-lea Mircea Voievod, aceasta nu era încã denumitã Sfîntul Gheorghe - Nou, astfel încît presupunerea cã este vorba despre ea ºi nu despre Biserica Sfîntul Gheorghe - Vechi se întemeiazã pe faptul cã Biserica Sfîntul Gheorghe - Vechi era, îndeobºte, numitã „Biserica Mitrii Vornicului“, sau „Beserica Mitrii dvornecul hramul Sfîntul Gheorghe ot Bucureºti“, ori „Sfîntul Gheorghe cel Rumânesc“. O întãrire a acestei explicaþii este documentul din ziua de 2 mai 1642 , care spune: „Patru cezmoru ºi cu [coc]onie mi pre nume Necula ºi Stana ºi Neg[ul?]“ i-au vîndut jupînului Pîrvana din Bucureºti „o prãvãlie cu locul ei de în uleþ[a] pîn[ã] în lac, în lu[n]g ºi în lat cîtu se va alege cu ulecio[a]r[a], care prãvãlie am fostu cumpãratu de la Standul diiaconul cel domnescu, direptul ughi 60“, actul avînd la final menþiunea cã „prãvãlia cu locul ei, unde este ºi ulicioara, la [Sf.] Gheorghe cel Mare, la cavafi. 7150 adicã 1642“. În aceste condiþii, este limpede cã menþionarea aºezãmîntului drept sfînta mînãstire numitã „a Marelui Mucenic al lui Christos, Gheorghe“, sau „cel Mare“, se referã la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Astfel, la sfîrºitul Secolului al XVIlea, în Bucureºti existau, în mod sigur, douã biserici cu hramul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. Despre biserica reziditã de cãtre Constantin Vodã Brâncoveanu ºi tîrnositã în anul 1707 au relatat, mai întîi, însuºi ctitorul, dar ºi unii contemporani ai sãi. Informaþia este oferitã de cãtre domnitor la data de 1 iulie 1707, cînd scria cã Biserica Sfîntul Gheorghe „[...] este cea mai încãpãtoare, mai înaltã ºi mai frumoasã dintre toate bisericile cîte se aflã în þarã [...]“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU Duhovnicul mînãstirii ºtia un pustnic în care Pãrintele Antim avea încredere ºi l-a rugat sã afle pricina. Pustnicul l-a întrebat pe Pãrintele Antim, iar acela a rãspuns: - Cît timp mã vor lãuda acolo ºi mã vor cinsti ca Sfînt nu voi mai merge... Ultima datã cînd eram acolo, un ieromonah a cãzut la picioarele mele ºi mi-a spus: Pãrinte Sfinte, rugaþi-vã pentru mine, pãcãtosul, sã mã mîntuiesc pentru rugãciunile Sfinþiei Voastre.... Vezi? Cum mai pot merge de acum acolo, dacã mã cinstesc ca Sfînt? Dupã aceasta, Pãrintele Antim mergea cam în ascuns în Mînãstire ºi îi încredinþa Pãrintelui Victor unele taine din viaþa sa, care reieºeau din discuþiile lor. Altã datã, iarãºi l-a vizitat, ºi Pãrintele Victor i-a pregãtit masa. Iar Stareþul i-a spus: - Iar v-a cercetat Mînãstirea Sfîntul Ioan cel Milostiv, în ziua aceea fusese Duminicã ºi, ca de obicei, au venit pustnici, schitioþi ºi destui mireni care au mîncat la trapezã, dupã care li s-a dat ºi binecuvîntare. Pãrintele Antim nu avea nicãieri locuinþã stabilã, ci întreg Sfîntul Munte era locuinþa sa. În ultimii ani ai vieþii sale a stat lîngã Mînãstirea Zografu ºi, de multe ori, ajuta la zidire, la araþiile Mînãstirii, cãrînd pietre ºi apã. În august 1867, marele pustnic a vizitat, pentru ultima datã, iubita sa Mînãstire, Sfîntul Pantelimon. A intrat în Mînãstire ºi s-a dus imediat la arhondaric. Acolo l-a întîlnit pe prietenul sãu, Pãrintele Victor, ºi i-a vorbit multã vreme, sfãtuindu-l cum sã biruiascã gîndurile viclene ºi patimile. La sfîrºit, i-a spus de-a dreptul: - De acum nu voi mai veni aici, deoarece voi muri curînd. Într-adevãr, aºa s-a ºi fãcut. La sfîrºitul lui noiembrie al aceluiaºi an, a mers la Mînãstirea Zografu ºi acolo a cãzut bolnav. L-au dus la bolniþa Mînãstirii, unde a stat 12 zile. Pe 9 decembrie 1867, Pãrintele Antim a lãsat Grãdina Maicii Domnului, unde s-a nevoit cu mãrime de suflet, ºi s-a odihnit în Domnul. Sã avem binecuvîntarea lui. Amin. Sfîrºit

Nectarul bisericii Florile inimii þi le aduc ca jertfã, Doamnã, Altar este sufletul meu, Iar ochii mei smeriþi acum þi se închinã, Preasfîntã Maicã a lui Dumnezeu! Nectarul Bisericii eºti tu, Mireasmã de flori dupã ploaie, Eºti candela aprinsã ce curge-n ºiroaie Spre lumea rãnitã de atîtea rãzboaie... În zîmbetul pruncilor te zãresc ªi-n lacrima celor sãrmani, Ghirlande de îngeri în spaþiul celest Îþi cîntã cu glasuri de nori diafani! Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie reprodusã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã“)

Sfatul medicului Gonartroza Gonartroza sau artroza genunchiului reprezintã cea mai frecventã afecþiune articularã la nivelul genunchiului, care constã în degradarea cartilajiilor, ce îºi pierd supleþea, ºi face ca alunecarea dintre extremitãþile osoase sã fie dureroasã ºi plinã de disconfort. Care sînt semnele ºi DR. TAREK NAZER simptomele gonartrozei? Durerea este primul simptom care apare cu debut lent, fiind exacerbatã de exerciþii fizice ºi amelioratã prin repaus. Pe mãsurã ce boala evolueazã, durerea apare în perioada de repaus ºi noaptea. Un al doilea simptom important este limitarea mobilitãþii, urmat de tumefierea articulaþiei, apariþia cracmentelor, senzaþiei de arsurã, a junghiurilor ºi deformarea genunchilor. Care sînt cauzele gonartrozei? Gonartroza nu apare la tineri, este o afecþiune întîlnitã la vîrstinici, dar ca factori de risc putem include: obezitatea, traumatismele, diabetul zaharat, tulburãrile hormonale, guta, deviaþiile de ax (genu varum, genu valgum, genu recurvatum), moºtenirea familialã ºi suprasolicitarea de-a lungul vieþii. Cum se pune diagnosticul? Principala modalitate de diagnosticare a gonartrozei este examenul clinic axat pe genunchiul dureros, însoþit de evaluarea radiologicã, prin care se observã pensarea spaþiului articular, apariþia osteofitelor ºi a altor modificãri ce apar în funcþie de stadiul bolii. Se pot efectua ºi alte teste imagistice, precum examenul RMN, care aduce informaþii despre starea meniscurilor, ligamentelor ºi a cartilajului articular, completat inclusiv de analize de sînge. Care este tratamentul? Tratament conservator Se decide în funcþie de vîrstã, stadiul ºi starea generalã a pacientului. Schimbarea stilului de viaþã se referã la pierderea în greutate, menþinerea mobilitãþii prin activitate fizicã, evitarea suprasolicitãrii genunchiului. * Se aplicã tratament cu fizio ºi kinetoterapie, proceduri care vizeazã reducerea durerii. * Tratament farmacologic cu antiinflamatoare, antialgice ºi miorelaxante pentru controlarea durerii. * Tratamentul cu infiltraþii intraarticulare, în vederea îmbunãtãþirii calitãþii cartilajului articular, în stadiile incipiente, sau în cazurile avansate, la pacienþii cu contraindicaþie de tratament chirurgical. Tratament chirurgical * Artroscopia de genunchi în stadiile I-II poate ajuta la reducerea durerii ºi la întîrzierea evoluþiei bolii. * Osteotomia de corecþie are ca scop reaxarea membrului inferior - este o metodã rar folositã. * Artroplastia de genunchi, prin care se înlocuieºte articulaþia genunchiului cu o protezã metalicã unicompartimentalã sau totalã, în funcþie de caz ºi de procesul degenerativ al genunchiului. Recuperarea dupã o artroplastie de genunchi dureazã între 4 ºi 6 sãptãmîni, timp în care pacientul efectueazã un program special de kinetoterapie pentru recuperarea completã.

www.consultatieortopedie.ro


Pag. a 9-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Ana Birchall atacã, din nou! În luna septembrie 2008, în plinã campanie electoralã pentru alegerile parlamentare, practic exact în ziua în care era confirmatã drept candidatã pentru un loc în Camera Deputaþilor, Ana Birchall a fãcut obiectul unui scandal, pornit de reporterul Iosif Buble, de la Antena 1, confirmîndu-se, astfel, campania de denigrare ºi defãimare începutã în iunie acelaºi an. Iosif Buble a lansat pe Internet o înregistrare video, de 34 de secunde, în care o femeie care aparent prezenta semnalmentele Anei Birchall ºi un bãrbat necunoscut erau prezentaþi în ipostaze intime. S-a spus atunci cã protagonistul ar fi fost Mircea Geoanã, iar „doamna“ - Ana Birchall. Ca un jurnalist autentic, Corneliu Vadim Tudor nu a pierdut ocazia de a prelua ºtirea ºi de a „croºeta“ pe marginea ei. Astfel s-a nãscut un nou scandal, de fapt o nouã intrigã, de data aceasta între Corneliu Vadim Tudor ºi „frumoasa din vitrinã“. A fost dat în judecatã, iar primadona a cîºtigat pro-

Subsemnata Ana Birchall, reprezentatã legal ºi cu domiciliul ales la SCPA „Badea, Popa ºi Asociaþii“, cu sediul în Str. Fabrica de Glucozã nr. 15, Bucureºti, Sector 2, prin avocat Alexandra Cionca, formuleazã prezenta: NOTIFICARE Prin care vã solicitãm urmãtoarele: încetarea de urgenþã a comunicãrii, în mod public ºi sistematic, a afirmaþiilor mincinoase ºi denaturate privind executarea silitã iniþiatã de cãtre doamna Ana Birchall, prin care se aduce o gravã atingere drepturilor nepatrimoniale constînd în onoare, demnitate ºi reputaþie, precum ºi în afectarea vieþii private ºi de familie a doamnei Ana Birchall. Avînd în vedere afirmaþiile comunicate în cadrul emisiunilor difuzate de cãtre diferite posturi de televiziune, care exced cadrului unei informãri ºi prezentãri corecte a situaþiei, vã solicitãm încetarea actelor sãvîrºite cu intenþie de naturã a contura o campanie de denigrare ºi intimidare a doamnei Ana Birchall. Procedura executãrii silite a fost demaratã avînd în vedere prevederile legale aplicabile, urmare a pronunþãrii de cãtre Judecãtoria Sectorului 1 a sentinþei civile nr. 2076, din data de 02.04.2014, prin care a fost admisã cererea de chemare în judecatã formulatã ºi obligarea domnului Vadim Tudor la plata sumei de 40.000 de euro, reprezentînd daune morale pentru atingerea adusã dreptului la onoare, reputaþie ºi imagine, precum ºi dreptului la viaþa privatã ºi de familie. De asemenea, instanþa de judecatã a dispus ºi obligarea domnului Vadim Tudor la înlãturarea din cadrul ediþiei online a ziarului „Tricolorul“ – www.ziartricolorul.ro, precum ºi din cadrul platformei de comunicare de tip blog „Corneliu Vadim Tudor“ – www.corneliuvadimtudor.blogspot.ro a articolelor ºi afirmaþiilor care au format obiectul dosarului. Sentinþa pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 1 a fost menþinutã prin decizia

cesul, cerînd daune morale de 40.000 de euro, care depãºeau cu mult posibilitãþile Tribunului. Din pãcate, în urma morþii preºedintelui PRM, datoriile au fost reportate moºtenitorilor, astfel cã Ana Birchall face presiuni constante asupra fiicelor ºi soþiei lui Corneliu Vadim Tudor pentru a primi despãgubirile aferente. De curînd, s-a fãcut contestaþie la executarea silitã, ºi familia Vadim Tudor a avut cîºtig de cauzã, mai ales cã acestor trei fiinþe complet nefericite, rãmase fãrã stîlpul casei, Corneliu Vadim Tudor, le-a fost blocat contul prin care primeau banii de la Parlamentul European, constînd în pensiile de urmaº, lucru, de altfel, ilegal. În urma acestor blocaje financiare, familia nu poate beneficia de sumele respective, fiind nevoitã sã apeleze la alte metode pentru a se întreþine, respectiv banii veniþi de pe urma vînzãrii revistei „România Mare“, care nu sînt chiar aºa de mulþi, avînd în vedere toate cheltuielile aferente cu plata salariilor ºi a tipografiei. Chiar dacã Lidia Vadim Tudor

a apelat la buna-credinþã a acestei Ana Birchall, prezentînd scuze, atît telefonic, cît ºi la posturi publice de televiziune, femeia nu s-a lãsat impresionatã, continuînd campania de teroare instituitã împotriva acestor fiinþe, care n-au nici o vinã pentru tot ceea ce se întîmplã în jurul lor. Ana Birchall justificã atitudinea pe care o are prin faptul cã este o datorie moralã faþã de fiul ei ºi faþã de tatãl ei sã fie „recompensatã“ în vreun fel. Întrebarea care se pune este dacã o bunã creºtinã procedeazã astfel, atacînd niºte copii nevinovaþi, la fel ca ºi fiul ei. ªi mai este ceva: am trecut de Sãrbãtorile de Iarnã, dar credinþa noastrã ortodoxã ne spune sã iertãm. Unde este iertarea, doamnã Birchall? Unde este atitudinea creºtineascã prin care sã ne iertãm aproapele, cu toate cã acest „aproape“ nu are de ce sã fie iertat. Priviþi în adîncul sufletului ºi vedeþi cît rãu puteþi face doar pentru simplul fapt cã vreþi rãzbunare. ªi ºtim cã rãzbunarea este una dintre cele mai rele metehne ale unui om, cel mai rãu pãcat. Aºa cã… de la noi, numai de bine… De la dvs.? Cu toatã compasiunea, pentru o astfel de atitudine, vã dorim un An Nou mai luminos. CARMEN IONICÃ

nr. 606 A, pronunþatã de cãtre Tribunalul Muncipiului Bucureºti - Secþia a V-a civilã. Daunele morale acordate, care formeazã obiectul procedurii de executare silitã, iniþiatã dupã rãmînerea definitivã a hotãrîrii pronunþate de cãtre instanþa de fond au fost raportate la faptele ilicite grave sãvîrºite de domnul Corneliu Vadim Tudor, care au determinat un grav prejudiciu prin lezarea drepturilor nepatrimoniale aparþinînd doamnei Ana Birchall. Avînd în vedere cã niciodatã nu aþi indicat, în cadrul emisiunilor la care aþi participat ºi nici în cadrul interviurilor acordate, faptele ilicite sãvîrºite de cãtre domnul Corneliu Vadim Tudor, pentru a asigura o informare corectã a opiniei publice, urmãriþi cu rea-credinþã conturarea unei imagini negative ºi nefavorabile a doamnei Ana Birchall, prin transmiterea unor afirmaþii denaturate, trunchiate ºi mincinoase. În raport de gravitatea faptelor ilicite sãvîrºite de cãtre domnul Corneliu Vadim Tudor, considerãm cã, în mod intenþionat, aþi refuzat sã comunicaþi public afirmaþiile jignitoare ºi batjocoritoare care au format obiectul dosarului soluþionat în favoarea doamnei Ana Birchall, afirmaþii precum: * „Hai sã (ne) rîdem cu aspiratorul PSD! ANA BIRCHALL ARE NERUªINAREA SÃ-I DEA UN ULTIMATUM (?!) DE 2 ZILE LIDERULUI PRM“; * „Nimeni alta decît Ana Birchall, deputatã PSD de Vaslui! Dacã bruneta asta focoasã se pricepe la absorbþia fondurilor europene tot aºa cum s-a priceput la absorbþia secreþiilor lui Mircea Geoanã, atunci totul e-n regulã“ (ziar „Tricolorul“); * „El a mai spus ceva ºi de Ana Birchall, care a devenit... deputatã, dupã ce i-a fãcut felaþie, în maºinã, lui Mircea Geoanã. Totuºi, cine a pus la cale înregistrarea scenei? Am aflat ºi asta: ea însãºi, þiganca, pentru a-l ºantaja pe cel care, pe atunci, era preºedintele PSD. În vremea asta, se zice cã «Mihaela, dragostea mea», se hîrjonea cu Liviu Dragnea. Ce partid de nebuni!“ („Sãptãmîna pe scurt“ nr. 1170/27.12.2012);

* „Revenim la o altã nimfomanã, Ana Birchall. în «Tricolorul» de vineri, la rubrica «O întrebare pe zi», a apãrut urmãtoarea dilemã existenþialã: «Cine credeþi cã þinea o predicã moralizatoare în emisiunea «Palatul Parlamentului», difuzatã joi, la TVR 1? Nimeni alta decît Ana Birchall, deputatã PSD de Vaslui! Dacã bruneta asta focoasã se pricepe la absorbþia fondurilor europene tot aºa cum s-a priceput la absorbþia secreþiilor lui Mircea Geoanã, atunci totul e-n regulã. Guvernul USL e salvat!“ („Sãptãmîna pe scurt“ nr. 1190/20.05.2013); * „Mergem mai departe: «Sexul oral poate cauza moartea, prin blocarea cãilor respiratorii». Ai vãzut, Ana Birchall, ce te pîndeºte? Mai scoate banana aia din gurã, cã-þi blochezi traheea ºi dai ortul popii (ne referim la popa llie Sîrbu, desigur)“ („Sãptãmîna pe scurt“ nr. 1192/04.06.2013); * „N-am înþeles: el sugea acadeaua? De ce n-a fãcut cancer soþia lui, frumoasa galezã Catherine Zeta-Jones? De ce n-a fãcut altã sugãtoare fruntaºã pe ramurã, Ana Birchall? Sau Rona Hartner? Sau Laura Andreºan? Sau cunoscuþii noºtri bulangii, care, cît e ziulica de lungã, numai asta fac?“ („Sãptãmîna pe scurt“ nr. 1193/10.06.2013). În ceea ce priveºte afirmaþiile mincinoase privind executarea silitã desfãºuratã, prin comunicarea lor sistematicã, începe sã se contureze o campanie de hãrþuire ºi de intimidare a doamnei Ana Birchall, în vederea obþinerii renunþãrii la procedura de executare silitã. De asemenea, exagerãrile ºi prezentarea mincinoasã a actelor de executare reprezintã afirmaþii care exced cadrului libertãþii de exprimare ºi determinã fapte de naturã a leza onoarea, demnitatea ºi reputaþia doamnei Ana Birchall. Avînd în vedere aspectele anterior menþionate, vã solicitãm încetarea de urgenþã a comunicãrii, în mod public ºi sistematic, a afirmaþiilor mincinoase ºi denaturate privind executarea silitã iniþiatã de cãtre doamna Ana Birchall, prin care se aduce o gravã atingere drepturilor nepatrimoniale constînd în onoare, demnitate ºi reputaþie, precum ºi în afectarea vieþii private ºi de familie a doamnei Ana Birchall. În cazul în care nu veþi înþelege sã daþi curs prezentei notificãri, urmeazã sã demarãm procedurile legale aplicabile. Ana Birchall Avocat Alexandra Cionca


Pag. a 10-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Dicþionar de maxime latineºti (1) Potrivit dicþionarelor, maxima este un enunþ formulat concis, care exprimã un principiu etic, o normã de conduitã, un aforism. Sau, cum spunea cineva, o confesiune pudicã. Unele maxime îºi au originea în folclor, mai cunoscutele proverbe ºi zicãtori, ºi condenseazã isteþimea milenarã a unui popor. Altele aparþin unor clasici ai gîndirii ºi ai literaturii universale, dar ºi moderne, cu o aºa de largã difuzare, încît par a fi de provenienþã popularã (cum ar fi, de exemplu, unele versuri din ,,Glossa” lui Eminescu: ,,Ce e val, ca valul trece”, sau ,,Vreme trece, vreme vine” º.a.). Cîndva, din clasele primare ºi pînã la liceu, elevii învãþau pe de rost poezii, tabla înmulþirii ºi maxime latineºti. În zilele noastre, de cînd cu pãguboasele reforme din învãþãmînt, aºa ceva nu mai este permis. Urmînd modelul european, cicã se considerã o infracþiune dacã obligi un elev sã-ºi punã mintea la contribuþie, sã memoreze tot felul de chestiuni care i-ar fi de folos în viaþã. Pentru ce mai dãm banii pe calculator, pe telefon ºi tabletã, dacã ne apucãm sã gîndim? (Tot infracþiune este ºi dacã exmatriculezi sau laºi repetent o loazã de ºcolar.) Modelul de urmat, pentru tinerele generaþii, nu mai este Socrate sau Napoleon, ci politicianul sau afaceristul de cea mai joasã speþã, canalia fãrã scrupule, milionarul care abia ºtie sã citeascã. Mircea Eliade spunea cã un popor se poate salva prin culturã. Astãzi, în urma asalturilor date de televizor, cu minciunile, valurile de publicitate ºi otrava subculturii, Naþiunea Românã, paralizatã de laºitate ºi nepãsare, stã sã se descompunã iremediabil. În curînd, se vor preda, unul dupã altul, ºi însemnele naþionale – drapelul, imnul, stema, miturile ºi legendele – dupã care totul se va fi sfîrºit. Prin 1973 se tipãrise la Editura Enciclopedicã Românã o carte interesantã, ,,Dicþionar de citate ºi locuþiuni strãine”, semnatã de Barbu Marian. Lucrarea este, de fapt, o reluare a ediþiei princeps, apãrutã în 1915, ºi reuneºte, sub denumirea de ,,citat”, mai multe maxime, sentinþe ºi aforisme, culese din operele marilor scriitori antici (greci ºi latini), dar ºi moderni (cu precãdere, francezi). O altã sursã de inspiraþie pentru articolul de faþã au constituit-o ºi cîteva manuale de Limbã Latinã, de ieri ºi de astãzi, care n-ar trebui sã lipseascã din nici o casã, aºa cum, la unii, întîlneºti mãcar cîteva cãrþi esenþiale: Biblia, Dicþionarul Explicativ al Limbii Române, Gramatica Limbii Române sau Dicþionarul Ortografic ºi Ortoepic al Limbii Române. Din nefericire, în zilele noastre, bibliotecile publice ºi particulare sînt tot mai puþine, cãci libertatea la români înseamnã cã nu te mai obligã nimeni sã consulþi o gramaticã. Aºa se explicã metastaza lui deci, ca ºi sau locaþie, din ºcoli ºi din presã. Pentru urmaºii lui Eminescu, genialitatea este atunci cînd ai dreptul de a face pe deºteptul. Manualele astea de Latinã, pe lîngã elementarele noþiuni de sintaxã ºi de vocabular, conþin ºi secþiunea ,,Realitãþi antice”, adicã acele cunoºtinþe privind civilizaþia latinã – organizarea armatei (,,exercitus”), calendarul, strãmoºii latinilor, Caesar, învãþãmîntul de la Roma, teatrul ºi actorii (,,histriones”), oratorii º.a. Coroborînd cele douã surse, am selectat mai multe

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

maxime, pe care le oferim, mai ales, cititorilor tineri, cu îndemnul sã se þinã cu dinþii de carte, nu sã cadã în capcana reformatorilor ticãloºi ºi analfabeþi din ultimii ani, cãci, vorba cronicarului, ,,nu existã mai de folos zãbavã ºi bucurie decît cetitul cãrþilor”. Ab orem ad aurem = de la ochi la gurã. Abyssus abyssum invocat = o creºealã atrage altã greºealã. Accesoricum sequitur principale = Ajutorul (scutierul) îl urmeazã pe (eroul) important. (Vezi Sancho Panza ºi Don Quijote). Acti luboris comes laetitia = bucuria însoþeºte munca îndeplinitã. Ad onor ab vero = în numele onoarei, sã cunoaºtem adevãrul. Amare est gaudere felicitate alterius = a iubi înseamnã sã te bucuri de fericirea celuilalt. (Leibniz) Doi ziariºti în slujba adevãrului: Amicus Plato sed magis amica veritas = adeAndrei Pãunescu ºi Dan Diaconescu vãrul este un prieten mai mare decît Platon. (Aristotel) Eadem sunt omnia semper = toate rãmîn aceleaºi mereu. Amor timere neminem verus potest = dragostea curatã nu (Lucreþiu) se teme de nimic. Ejusdem farinae = din aceeaºi fãinã. Amor vincit omnia = dragostea învinge totul. (Vergiliu) Errando discitur = învãþãm din greºeli. Armis suspectis pugnaverunt deinde victi se dediderunt = Est quoque cunctarum novitas carissima reum = dintre au luptat cu arme nepotrivite, apoi s-au dat învinºi… toate lucrurile, cea mai plãcutã este noutatea. (Ovidiu) Audi, vidi, sile = ascultã, priveºte ºi taci. Est modus in modus = este o mãsurã în toate lucrurile. Aurea mediocritas = aurita cale de mijloc. Et missit soporem in Adamum = ºi transmite somnul Auri sacra fames = blestemata foame de aur. (Vergiliu) Auri sumni masteries mali = aurul este sursa celui mai asupra lui Adam. Exempli gratia = de exemplu. mare rãu. (Horaþiu) Felix qui potuit rerum cognoscere causas = fericit este Asinus asinum fricat = mãgarul de mãgar se freacã. Bis repetitia Deo placent = cele ce se repetã Îi plac ºi lui acela care poate cunoaºte cauza lucrurilor. (Ovidiu) Dumnezeu. (Horaþiu) Fors omnia versat = norocul le schimbã pe toate. (Vergiliu) Bona fide = de bunã credinþã. Fortuna labilis = soarta este schimbãtoare. Condiþia sine qua non = condiþia necesarã. Natura turpem nulla fortuna obtegit = o soartã, cît de Consilium futuri ex praeterito venit = din trecut vine fericitã, nu poate schimba firea cea rea. chibzuinþa, cu privire la viitor. (Seneca) Fugit irreparabile tempus = timpul fuge fãrã sã se mai De mortuis aut bene aut nihil = despre morþi vorbim întoarcã înapoi. (Vergiliu) numai de bine sau nu vorbim deloc. Habemus Papam = avem Papã. De mortuis nihil nisi bene = despre morþi sã nu vorbim Hic et nunc = aici ºi acum. decît de bine. Homo propovit Deus dispovit = omul propune, Deo gratias = sã-I mulþumim lui Dumnezeu. Dumnezeu dispune. Deus ex machina = zeul din maºinãrie. Homo sum et humani nihil a me alienum puto = sunt om Desunt inopiae multa avaritias omnia = sãrãcia are nevoie ºi nimic din ceea ce ste omeneºte nu-mi e strãin. (Terenþiu) de multe, iar lãcomia, fãrã a avea nevoie de ceva, le vrea pe Cutare este homo unius libri = omul care a citit o singurã toate. (Publius Syrus) carte (semidoct). Dixi et salvavo animam meam = am zis ºi mi-am salvat Horribile dictu = mi-e groazã s-o spun. sufletu. Ignorantia nil sapientius = nimic nu e mai savant ca Dolce et decorum est pro patria mori = este dulce ºi glo- neºtiinþa. rios sã mori pentru patrie. (va urma) Dum spiro spero = cît timp mai respir, pot spera. PAUL SUDITU

SÃ NE CUNOAªTEM TRECUTUL ISTORIC

Herculane, împãrãteasa Elisabeta (Sissi) ºi eroul Hercule Staþiunea balnearã Herculane, perlã turisticã a dragului nostru Banat, îºi are originea în strãvechimea istoriei: izvoarele sale ne trimit la strãmoºii romani, care se îmbãiau în termele cu apa tãmãduitoare a Rîului Cerna. Împãrãteasa Austriei, Elisabeta (Sissi), soþia lui Franz Josef, frumoasã ºi îndrãgostitã fãrã leac de Bãile din Herculane, de Munþii Cernei ºi de rîul cu acelaºi nume, a poposit de mai multe ori în aceste locuri. Într-una din vizitele sale, a stat, timp de 6 sãptãmîni, în castelul construit de guvernatorul imperiului austriac pentru þinutul Banatului. Senzaþia aceasta de istorie fãuritã peste o altã istorie, din oraºul Herculane, o încerci ºi mai bine atunci cînd pãtrunzi în Hotelul Roman. Nu este o construcþie veche – a fost realizat prin anii 1970 - , dar la parterul sãu gãseºti Bãile Romane, vechi de 2.000 de ani ºi restaurate de austrieci. Acolo, pe un perete sãpat în stîncã, existã un lucru mult mai vechi: un basorelief reprezentîndu-l pe eroul Hercule, creat în vremuri preistorice de niºte mîini necunoscute, ca sã consfinþeascã un mit. E vorba de legenda de cãpãtîi a oraºului, care spune cã, demult, pe cînd zeii ºi semizeii planau din cer ºi se ameste-

cau cu muritorii, a venit pe Valea Cernei ºi celebrul erou mitologic care s-a luptat cu Hydra, învingîndo pe aceastã fioroasã stãpînã a locului. E plinã zona de amintirea aceste lupte, cu urme rãmase pînã în zilele noastre: ,,Podul lui Dumnezeu”, ,,Cheile Corcoaiei”, ,,Sfinxul lui Hercule”. În ceea ce priveºte misteriosul basorelief sculptat în stîncã, se pare cã aceasta este prima reprezentare din istorie a lui Hercule. Multe secole mai tîrziu, oamenii au început sã creadã cã, dacã rãzuiesc o bucatã din stîncã ºi din statuia eroului - semizeul care a descoperit izvoarele miraculoase ale Cernei -, îºi vor recãpãta ºi ei sãnãtatea ºi forþele. De aceea, încet-încet, imaginea cu chipul eroului s-a mai estompat. Dar, opera artisticã de la Hotelul Roman vorbeºte, ºi în prezent, despre originea aºezãrii, descãlecatã dintr-o legendã strãveche. Surse istorice ne aratã cã, pe la anul 1737, guvernatorul austriac de Banat, fãcînd o cãlãtorie pe Insula Ada Kaleh, s-a abãtut cãtre Valea Cernei ºi, spre surprinderea sa, gãseºte vestigii romane neaºteptat de bine pãstrate (terme ºi apeducte). Mai aflã de la oamenii locului despre izvoarele termale cu proprietãþi tãmãduitoare. Împãratul Carol al VI-lea al Austriei dã ordin de reconstruire a staþiunii. Multe tabule ºi vestigii arheologice au fost

descoperite, atunci, la Herculane. Aºa de multe, încît austriecii au pavat drumuri cu acele pietre romane, iar cãrãmizile au fost folosite pentru refacerea bãilor, cu eficientul lor sistem de ventilaþie. Pe la anul 1800, se va naºte splendidul centru imperial: de la Bãile imperiale pînã la Cazinou (unul dintre primele cazinouri din Europa de Est), ºi pînã în Parcul Central, cu pavilionul muzical amplasat sub arborele gigant, monument al naturii, plantat aici de pe vremea lui Franz Josef. Se spune cã, atunci cînd a descoperit zona Herculane, acesta ar fi exclamat: ,,Este cea mai frumoasã staþiune de pe continent”. Aflãm cã, întocmai ca pe timpul romanilor, la Herculane veneau atît oameni de rînd, cît ºi mari personalitãþi. Soseau oameni din Imperiu, dar ºi din Turcia. Documente istorice atestã cã ºi Tudor Vladimirescu a fost aici, în 1815 ºi 1816, pentru douã sejururi. Eroul oltean a venit la amicul sãu, preotul Nicolae Stoica, din Haþeg. Probabil cã aici el ºi-a pregãtit ºi revoluþia. Printre alte personalitãþi care au vizitat aceste locuri se numãrã N. Bãlcescu ºi Mitropolitul Andrei ªaguna. Dintre conducãtorii acelor vremuri au venit la Herculane împãraþii austrieci Iosif al IIlea, Francisc I, cu împãrãteasa Charlotte, precum ºi Franz Josef, cu soþia sa, împãrãteasa Sissi. Pe aceºtia din urmã, i-a întîmpinat în Gara din Herculane Carol I, regele României, ºi regina Elisabeta. Împãrãteasa Sissi i-a adus elogii reginei României, despre care ºtia cã era o sensibilã poetã, cunoscutã sub pseudonimul literar Carmen Syilva, spunînd, referinduse la aceasta, ,,Cîntecul numit Carmen Sylva”. Impresionatã de frumuseþea staþiunii Herculane, împãrãteasa Austriei, care era ºi ea atrasã de poezie, ar fi scris: ,,De aceea te salut de multe mii de ori, Vale a Cernei, tu, valea mea iubitã”. ANTON VOICU


Pag. a 11-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

D’ale Revelionului Întîi de toate, vorba lui Gigi Becali, daþi-i voie unuia fãrã vreo direcþie, stînga-dreapta, sau vreo culoare politicã anume, deci daþi-mi voie sã urez din inimã, tuturor culorilor ºi direcþiilor, chiar ºi celor azi albi-mîine maronii, azi de stînga-mîine de dreapta... Cãci, vorba lui Miticã Dragomir, îmi sunteþi cu toþii nespus de dragi, r’aþi ai dracului de simpatici!... Ce ziceam? Ah, da: permiteþi-mi sã vã urez tuturor, dar în special celor ca mine, adicã celor bãgaþi la mijloc, între stînga ºi dreapta, un 2016 mai rãu decît 2017! Chiar mult mai rãu, de s-ar putea!! Sper cã m-aþi înþeles exact. Nu de alta, dar sã nu pãþesc ca personajul din poveste, care-i spusese tãtînelui Împãrat cã-l iubeºte ca sarea-n bucate! Numai el ºtie cîte-a pãtimit, pînã s-a dumirit ãl bãtrîn cã-i urase pozitiv. La fel ºi noi: de atîta Sã trãiþi bine!, urmat de înaintarea Pas cu pas spre ºi mai bine, tare mã tem de ce va fi în 2017. Dar Deie Domnul sã mã înºel eu, ºi sã fi avut dreptate Corneliu Vadim Tudor, cînd a scris cã sunt un ciufut cãruia-i pute absolut totul! Nici gînd sã-mi putã ºi mie, precum lui Mugur Ciuvicã, doar recentul 59 % al lui Bãsescu dintr-un sondaj. Sau, precum lui Jerome K. Jerome, doar brînza de Roquefort. Preºedintele Iohannis ne-a mãrturisit cã aºteaptã cu încredere anul 2016. Mã rog, ce altceva ar fi putut citi dumnealui de pe prompter?... Aþi pomenit vreo babã-n piaþã, spunîndu-i clientului ”Nu lua, maicã, ouãle astea, cã-s clocite?” Dar poate cã preºedintele nostru a fost sincer optimist, aºa s-o vedea futurul din Miami, bãtînd în roz. Poate ºi dinspre Parlamentul care tocmai ºi-a votat pensiile speciale, cã de votat alte legi, în afara celei vizînd cîinii ciobanilor (asta era problema nr. 1 a României!), nu prea mai are timp. Ori dinspre guvernul tehnocrat, ale cãrui declaraþii de avere bat cãtre Top 300. ªi al cãrui ”ministru de 2 lei” (citesc pe Internet cã subalternii de la Finanþe l-au botezat Purcica) ne ia de urechi pe motiv cã îndrãznim sã fim nemulþumiþi cu penultimele salarii minime din Europa! Cã la cele maxime nu-i o problemã, acolo suntem pe podium... Apropo, domnule Cioloº: pe fiinþa respectivã o mai pãstraþi ºi în 2016 dea dreapta dumneavoastrã?! Pentru gogomãnii asemãnãtoare, dovedind nepãsare ºi jignind grav românul necãjit, Victoraº de la Victoria i-a uºuit imediat pe alde Rus-Barbu-Stroe! Cine n-ar vrea sã-l aºtepte cu încredere pe 2016, numai cã... Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu, cînd mã gîndesc la Corupþia cea liniºtit curgãtoare, urmatã de puºcãriile catifelate ale vilelor cu piscinã; ori la industria cea dispãrutã mai fãrã urmã decît Codruþ Marta ºi Elodia la un loc; ori la agricultura cea scãpatã de grija irigãrii la scarã naþionalã, dar inundatã de retrocedãrile fãrã numãr-fãrã numãr... Apropo, am uitat sã-l colind pe Paulicã de Românica: Sorcova, sorcova,/Poate-ajungi la Rahova!/Dar fi tare ca oþelu’,/Nu mai leºina ca mielu’! Cît despre Lia Colþuroasa... Pomeþii ei mã trimit automat spre Cruella de Mon, cea din 101 retrocedãri... scuzaþi, 101 dalmaþieni. Dar ºi pe ea o colind cu toatã dragostea, în neaoºã tradiþie româneascã: Capra mea de la Sinaia/ªi-a spart capul cu tigaia,/Þa-þa-þa, cãpriþã, þa,/Nu te da, nu te lãsa!/Bea un whisky cu sifon/ªi-ai sã scapi de presion! Ee, gîndindu-mã la toate acestea, dar ºi la multe altele, repet, tare mi-e fricã de 2017! Cã, dacã de-aici nu, de dincolo nu, iar din partea ailaltã nici atît, de unde puii mei de Crevedia, intraþi ºi ei în insolvenþã de un an ºi ceva, sã ne mai redresãm economic?! Gigi Becali, cã de la el începusem... Deºi ne anunþã pe mai toate canalele TV cã s-a lepãdat de cele pãmînteºti, dedicîndu-i-se integral lui Dumnezeu; deºi lumii vesteºte cã, înconjurat de îngeri, colindã cu STEAUA pe la casele creºtinilor ºi cã va ridica mai multe biserici decît ªtefan cel

Mare... Îi doresc, tot din inimã, ca, în 2016, ºi cele pãmînteºti sã fi uitat complet de el. În sensul sã nu se trezeascã naibii, în zorii altei dimineþi rãcoroase, cã-l colindã niºte pãmînteni, cu DINAMO! Iar acum, gata, o pornim cãtre lucruri mai vesele! Mai exact, cãtre programele de Revelion ale televiziunilor. Nici aici n-am scãpat de obsesia audienþei, pe 1 ºi 2 ianuarie fiecare canal bãtîndu-se cu pumnii în piept cît de mulþi telespectatori le-au urmãrit prestaþiile. Dar mai ºtii?, or fi fost toþi pe primul loc, cã prea vorbeau cu foc! Eu unul am rãmas nedezlipit de Naþional TV-ul Corinei Chiriac, chit cã, în urmã cu câþiva ani, mult îndrãgita mi-a fãcut praf un Revelion! Sceneta jucatã acum de ea, împreunã cu Nae Alexandru ºi Gabriel Dorobanþu, precis s-a inspirat din ceea ce am pãþit atunci: 300 de euro tacîmul, dar o singurã toaletã la 300 de persoane, ºi aia fãrã apã curentã!! Baºca vreo 50 de puradei, între 3 ºi 7 ani, fugãrindu-se toatã noaptea pe sub mesele noastre ºi tãvãlindu-se pe ringul de dans! Mã rog, nu fusese Corina vinovata principalã, ci restaurantul acela rusesc, de pe Strada Speranþei, la parter... Pardon, de pe ºoseaua Otopeni, parter ºi 2 etaje, cãruia mult îndrãgita îi fãcuse reclamã mai ceva decît Stela ºi Arºinel, farmaciei Catena. Puþinticã rãbdare, cã ajungem imediat ºi acolo... Butonînd scurt ºi pe alte programe, aºa, la ochiul liber, am impresia cã pe toþi i-ar fi bãtut la fund Revelioanele TVR de altãdatã. Cele cu Toma Caragiu, ?tefan Bãnicã-senior, Aura Urziceanu, Dem Rãdulescu, Puiu Cãlinescu, Amza Pellea, Mihãilescu-Brãila, Anda Cãlugãreanu, Margareta Pâslaru... Acum, însã, pe partea divertismentului, TVR e mai zdrenþe decît Revelionul de la restaurantul rusesc! Doi prezentatori fãrã sare ºi piper ne prezintã la nesfîrºit aceleaºi scheciuri, vechi de juma’ de secol! Aud cã nici redacþie de divertisment nu mai au. În schimb, deºi se vorbeºte cã nu vor transmite nici europenele de fotbal, au tupeul sã cearã mãrirea taxei TV! La B1 TV, iertatã fie labofonia!, într-o emisiune moderatã excelent de o tînãrã cãreia, din pãcate, nu i-am reþinut numele, au apãrut Stela Popescu ºi Horia Moculescu. Horia, ca de obicei, era nevorbit. Printre picãturi, deci cînd mai trãgea el aer în piept, Stela (care recent împlinise 80 de ani, sau 80 de kilograme, n-am reþinut exact nici chestia asta...) regreta zãpezile d’anþãrþ. Altfel zis, se vãita cã nu mai are la dispoziþie textele umoristice de altã datã. Pardon, scuzaþi, bonsoir, coanã Stelo! Vã informez pe aceastã cale cã i-am trimis directorului vostru artistic, Vasile Muraru, nu mai puþin de 4 (patru) texte, fãrã sã primesc vreun rãspuns de la el! S-o fi temut, nãsosul, sã nu se repete povestea cu tipul care i-a scris de Anul Nou 1972 faimosului John Lennon, rugîndu-l sã-i dãruiascã 10.000 de lire, fiindcã vrea sã facã o excursie în jurul pãmîntului. Niþel mai elegant decît Muraru, Lennon i-a trimis o scrisoare necunoscutului, sfãtuindu-l sã ia lecþii de meditaþie transcedentalã, cu ajutorul cãrora va putea face, gratuit, o excursie imaginarã pe tot globul. În 1981, la un an de la moartea lui Lennon, tipul a vîndut la o licitaþie scrisoarea artistului, obþinînd pe ea 25.000 de lire! Dar, mã rog, Anglia e Anglia, Lennon era Lennon, iar Muraru e cam Vasile... Unul din texte, Femeia cu barbã, cu final muzical, trimis imediat dupã Eurovisionul cu pricina, deci cînd ideea era ”caldã”, îl scrisesem cu gîndul la dumneata, coanã Stelo. ªiar fi venit mãnuºã, nu alta! Ca sã nu-mi laud eu ”puiul de cioarã”, te mai informez cã, neprimind rãspuns, scheciul s-a jucat cu mult succes într-un club stand up comedy. Dupã ce am trimis un alt text, scris special pentru matale ºi conul Arºinel, Ghici cine vine la micul dejun?, maestrul mi-a telefonat imediat, spunîndu-mi cã îi place mult, ºi cã îl va bãga cît de curînd într-un spectacol. Nu în cel aniversar, al

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (7) Comportamentul cîinelui înainte ºi dupã castrare De nenumãrate ori, am fost chemat pentru a mã ocupa de cîini care au un comportament inadecvat, deºi aceºtia au fost castraþi. În cele mai multe cazuri, un proprietar decide sã ducã un cîine la medic pentru a fi castrat deoarece respectivul patruped are un comportament hiperactiv, pe care îl manifestã prin agitaþie, distrugerea aparatamentului sau a locului unde acesta este cazat ori chiar prin agresivitate. Deci… nu castrarea, ci dresajul, îndeosebi educaþia, ar fi soluþia pentru a scãpa de ceea ce numim noi defecte ale cîinelui nostru. Putem forma com-

portamentul cîinelui dupã stilul ºi modul nostru de viaþã numai prin disciplinarea acestuia. Am întîlnit cazuri în care cîinele a avut o problemã medicalã, iar dupã ce a fost castrat, stãpînul ºi-a dorit, totuºi, ca respectivul animal sã poatã fi folosit la pazã de obiectiv, obiectiv pe care l-am atins cu brio. O altã situaþie a fost realizarea dresajului de film cu maidaneza din imagine, care a fost adoptatã ºi castratã la o vîrstã înaintatã, lucruri care ne demonstreazã cã, de cele mai multe ori, castrarea nu este o soluþie pentru a schimba comportamentul cîinelui. Bunul meu prieten, domnul doctor Togoe Dorin, de la Facultatea de Medicinã Veterinarã, specializat pe obstetricã-ginecologie,

dumitale, fiindcã în acela cicã doreai sã interpretezi doar texte de Puiu Maximilian. Ceea ce ar fi fost de înþeles. Numai cã în spectacolul cu pricina, dacã ne referim la cel de la Palatul Copiilor, matale ai ºezut mai mult pe scaun, abia rostind cîteva vorbe. Am mai propus Teatrului Tãnase ºi alte douã scheciuri, tot fãrã sã primesc vreun rãspuns. Citindu-le, prietenul nostru comun, Tavi Ursulescu, a exclamat: ”Sunt super!” Nici o problemã, le voi da ºi lor drumul spre cluburi de stand up comedy, unde, pe lîngã cã sunt primite cu bucurie, sunt ºi mai bine plãtite. Nu înainte, însã, de a le da spre publicare în paginile acestei reviste; Sã luãm a(l)titudine!, sãptãmîna viitoare, Titi Weltmeister, peste douã sãptãmîni. Spre marea mea surprindere, vara trecutã, fãrã ca eu sã fac vreo ofertã, în spectacolul Aer bun de Herãstrãu mi sa jucat, totuºi, o scenetã. Una mai mult satirã, decît amara doctorie a protestului social, învelit în ciocolata umorului. A hazului de necaz, care ne þine verticali de secole. Ceea ce, Deie Domnul sã mã înºel din nou, pe mine unul mã trimite spre ideea de fricã. Marele Constantin Tãnase, în plinã ocupaþie germanã, ºtergea pe jos cu Herr Oberlicht, iar în plinã ocupaþie ruseascã îl fãcea de douã copeici pe soldatul Davai ceas-davai palton! Mamã-mamã, ce-ar fi fost acum la gura lui Tãnase, cu atîtea subiecte grase! La voi, însã, coanã Stelo, nene Arºinel, ciocu’ e mic. Mic de tot!... Bãºcãliþi acelaºi autobuz care întîrzie, acelaºi ospãtar care încarcã nota de platã... Sau, ca Vasile Muraru, împreunã cu noua lui partenerã, jucaþi un ”scheci tirolez”, pastiºat dupã celebrele jodlere de acum j’de ani ale lui Caragiu-Cãlugãreanu.... Prin anii ’80, deci în plinã ”ocupaþie” comunistã, Arºinel era cu totul altul. Nu-i uit monologul Mi-e fricã! Citez din memorie: ”Recunosc, mi-e o fricã de mor! Mi-e fricã sã mai deschid frigiderul, ca nu cumva sã-l aud dinãuntru pe Ion Ghiþulescu strigînd gooooool! Mi-e fricã sã mai pun mîna pe calorifer, ca nu cumva sã-l confund cu congelatorul. Cel mai fricã mi-e la serviciu, cînd ºeful îmi cere sã-i prezint situaþia la zi... Cum sã-i spun eu ºefului care-i situaþia?! Cine mai are curaj sã-i spunã ºefului care e situaþia?! De un singur lucru nu mi-e fricã: sã-mi declar cinstit numele, atunci cînd un cetãþean cu atribuþii se intereseazã cine-i tipul care a îndrãznit sã rosteascã vorbele astea? Mã prezint imediat, cu toatã rãspunderea: pe mine mã cheamã... Nicu Constantin!” De unde aceastã metamorfozã a starului Estradei, cã profesorul Lucan l-a operat de rinichi, nu de curaj?... Simplu: înainte era ACTOR, acum a devenit director. Deci, abia acum îi e fricã, nemaiavînd doar grija lui, ci ºi a zecilor de salariaþi. Cã, dacã supãrã pe cineva, odatã se închide robinetul! Plus cã nu mai pupã cît e hãul certificatul de revoluþionar... În rest, distracþie mare, neamule! De parcã s-ar fi dat startul la Cîntarea României pe stil nou, politicienii ºi oamenii de afaceri au trecut pe romanþe, pe manele, pe ce vrei ºi nu vrei. Care mai fals, care foarte fals, alde Ludovic Orban, Maria Grapini, Monica Tatoiu, Mircea Geoanã, Gigi Becali, Ion Iliescu ne-au asaltat timpanele. Dansul lui Tãlmãceanu ºi aria lui Anca Constantinescu (iertaþi cacofonia) nu pãreau a þine de Cîntarea României, ci, mai degrabã, de Halloween. Televiziunile ne-au prezentat ºi înregistrãri mai vechi, cu Elena Udrea cîntînd. Acum, desigur, nu-i mai arde de aºa ceva. Acum o cîntã alþii pe ea. Cã, mai nou, asta ar fi o a treia variantã la Cîntarea României: ne cîntãm unul pe altul întro veselie! Nu-i vorbã, cîntãreþii au ºi ce sã cînte! Imediat dupã revoluþie, Fãnuº Neagu scria cã þara se împãrþise în douã - jumãtatea care trãgea, respectiv jumãtatea în care se trãgea. Parafrazîndu-l, chiar plagiindu-i niþel ºi pe Fãnuº, dar ºi pe Eminescu, se poate spune cã acum s-au format alte douã ”cete large”: cei care furã în neºtire, respectiv cei care sunt furaþi. Pentru primii, LA MULÞI ANI! De data asta, cu executare. SORIN SATMARI ne învaþã cã decizia de a castra un cîine trebuie sã aibã la bazã un motiv ceva mai întemeiat decît schimbarea comportamentului acestuia, cum ar fi: tulburãri la nivel uterin, ori castrarea prebuberã, care ajutã la scãderea riscului într-un procent destul de mic a cancerului mamar. Dupã multe discuþii cu doctorul Togoe Dorin, sfatul meu este sã apelam la un implant subcutanat, ceea ce se numeºte castrare chimicã, implant care a fost folosit iniþial la cai. Tot dl. doctor ne spune cã s-a dovedit extrem de bun ºi la cîini, deoarece substanþa activã inhibã instinctul de reproducere, animalul comportîndu-se ca ºi cum ar fi castrat. Acest implant are valabilitate 6 luni, dupã care respectivul cîine revine la o activitate sexualã normalã, dar progresivã, timp în care ne putem decide dacã noul comportament al cîinelui nostru este cel pe care îl preferãm, ori dacã soluþia noastrã este castrarea definitivã. Castrarea nu face dintr-un cîine bun un cîine rãu, dar nici nu corecteazã defectele acestuia. Dresajul rãmîne, totuºi, soluþia în cele mai multe cazuri în care dorim sã dãm o ºansã unui cîine, indiferent de rasã. (va urma) MIHAI NAE


ALBASTRU NEGRU 12 12

O altã imagine a lui Grace Kelly: „este un pericol, o distrugãtoare de cãsnicii“ (urmare din pag. 1) Era fantezia oricãrui bãrbat sã aibã o femeie cu chip de înger, dar cu un comportament de prostituatã, iar Grace Kelly întrunea aceste „calitãþi”. A fost, cu siguranþã, ºi fantezia celebrului regizor Alfred Hitchcock, care a poziþionat-o, în filmele „Dial M for Murder” („C de la crimã“,1954) ºi „Rear Window” („Fereastra din spate“, 1954), în aºa fel încît a reuºit sã transforme publicul „într-un maniac sexual“, scria publicaþia britanicã.

actriþã, el fiind, totodatã, ºi cel care a ghidat-o prin labirintul intereselor de la Hollywood. Aºa se face cã, dupã liceu, Grace decide sã urmeze actoria la New York, în ciuda opoziþiei pãrinþilor. În spatele imaginii timide, aceasta ascundea o ambiþie de fier. Dupã ce a dat greº la admiterea la colegiul din Bennington, s-a înscris la prestigioasa Academie Americanã a Artelor Dramatice, unde a studiat teatrul ºi filmul. Între timp, pentru a se putea susþine financiar, deoarece tatãl ei nu era de acord sã îi trimitã bani, lucreazã ca fotomodel, apãrînd în reclame pentru þigãri (marca „Old Gold”) ºi pe copertele unor reviste, cum ar fi „Cosmopolitan” sau „Redbook”.

durat doar 2 ani, deoarece familia ei a obligat-o sã se despartã de Don. Cînd a venit acasã cu el, pentru a-l prezenta pãrinþilor, mama ºi tatãl lui Kelly i-au umblat prin lucrurile personale ºi au gãsit în bagajul acestuia un pachet de prezervative, dar ºi actele de divorþ. Chiar dacã pãrinþii nu au fost de acord, Grace a continuat sã se vadã cu Don, dar ºi cu alþi bãrbaþi cãsãtoriþi. În timp ce lucra la un film, Grace l-a cunoscut pe actorul Gene Lyons. La fel ca ºi Richardson, Gene era cãsãtorit. Pentru cã era un irlandez catolic, Lyons ar fi fost acceptat fãrã probleme de pãrinþii lui Grace, dar, din pãcate, era alcoolic.

Grace Kelly avea o pasiune pentru bãrbaþii mai în vîrstã

Grace Kelly ºi soþul ei, Rainier de Monaco Relatãrile despre viaþa ei intimã au fost privite cu scepticism, însã se pare cã existã un sîmbure de adevãr. Grace Kelly a fost mereu atrasã de bãrbaþii mai în vîrstã decît ea, printre care Gary Cooper, William Holden, Bing Crosby ºi Ray Milland. Deci, care este adevãrul din spatele frumuseþii angelice a actriþei Grace Kelly? Pe numele ei real Grace Patricia Kelly, s-a nãscut la 12 noiembrie 1929, în Philadelphia (SUA). Grace Kelly era al treilea copil din cei patru - Peggy, Jack, Kell, Grace ºi Lizanne - ai unei familii foarte bogate. Copilãria i-a fost lipsitã de griji materiale, însã dominatã de figura unui tatã sever, care ar fi vrut în locul ei un bãiat, fapt care a lãsat urme adînci în sufletul acestei fiinþe delicate. Familia punea mare preþ pe competiþie - ºi cum sã nu fie aºa, cînd tatãl, un irlandez american, era nimeni altul decît atletul John Brendan „Jack“ Kelly, multiplu campion olimpic al Statelor Unite la canotaj, multimilionar ºi unul dintre cei mai eficienþi oameni de afaceri de pe Coasta de Est. Ca sã nu mai punem la socotealã faptul cã era un bun prieten al familiei Kennedy, alþi irlandezi americani de succes. Mama era Margaret Katherine Majer, prima femeie-antrenor al echipei de atletism feminin a Universitãþii din Pennsylvania, o nemþoaicã rigidã ºi foarte atentã la aparenþe. Viitoarea actriþã era o fatã timidã ºi ruºinoasã, complexatã de faptul cã Peggy era copilul preferat al pãrinþilor. Nimeni nu avea aºteptãri prea mari de la Grace, iar ea pãrea sã fie un copil care nu promitea nimic. Deºi crescutã într-o familie care preþuia spiritul de competiþie, Grace nu practica nici un sport. Biografii celebrei blonde noteazã cã unchiul ei, George Kelly, dramaturg, distins cu premiul Pulitzer, a fost cel care a încurajat-o sã se îndrepte spre cariera de

Dupã terminarea studiilor, îºi cautã norocul pe Broadway, însã teatrul o respinge pentru cã arãta mult prea bine, avea stil, dar nu avea o voce suficient de puternicã pentru a se putea face auzitã în salã. În aceste condiþii, opþiunea pentru a deveni actriþã de film a apãrut aproape natural. Erau anii de dupã cel de al doilea rãzboi mondial, cînd televiziunea cucerea rapid publicul. Grace se mutã la Hollywood, unde apare în 11 filme ºi în zeci de producþii TV. Primul film în care joacã se intitula „Fourteen Hours” („Paisprezece ore“, 1951). Un rol de douã minute ºi 14 secunde, suficiente pentru ca Gary Cooper sã facã totul pentru ca superba blondinã sã primeascã rolul tinerei soþii din filmul „High Noon” („La amiazã“, 1952), un western clasic, în care a jucat alãturi de cunoscutul actor, cu care se pare cã a avut ºi o aventurã, pe cînd Grace avea doar 22 de ani, dupã cum scrie biograful Wendy Leigh. Ea s-a îndrãgostit iremediabil de Cooper, deºi acesta era cãsãtorit. El a reprezentat doar începutul aventurilor amoroase pe care Grace le-a avut cu bãrbaþi mai în vîrstã decît ea, înclinaþia ei pentru bãrbaþii mai în vîrstã fiind o caracteristicã pe care biografii au pus-o pe seama traumelor suferite în copilãrie alãturi de tatãl sãu. Grace Kelly avea o personalitate vulcanicã ºi era foarte pasionalã în relaþiile de dragoste. Actriþa era departe de a fi o inocentã. Cu cîþiva ani înainte, în 1948, Grace s-a îndrãgostit de unul dintre profesorii de actorie, Don Richardson. Aventura lor a

Grace Kelly împreunã cu Clark Gable

„Ce poþi sã faci într-un cort cu Clark Gable?” În 1953, o revedem în „Mogambo”, peliculã ce avea drept subiect o dramã care se axa pe triunghiul amoros dintre personajele jucate de Grace Kelly, Clark Gable ºi Ava Gardner. În timpul turnãrii filmului, actriþa a avut o nouã aventurã: s-a culcat cu Clark Gable. Filmul a fost o trambulinã pentru Kelly, aducîndu-i o nominalizare la Oscar ºi un Glob de Aur pentru cea mai bunã actriþã într-un rol secundar. Mai tîrziu, Grace a declarat: „Ce altceva aº fi putut sã fac cu el într-un cort, în mijlocul Africii?”.

Zeiþa absolutã ºi Hitchcock

Grace Kelly ºi Bing Crosby

În anii 1950, actriþa joacã în trei filme ale maestrului suspansului, care ajunge, se pare, sã facã o obsesie pentru frumoasa blondã, fixaþie care nu-l va mai pãrãsi pînã la finalul vieþii. Kelly joacã în „Rear Window” (1954), „Dial M for Murder” (1954) ºi „To Catch a Thief” („Sã prinzi un hoþ“, 1955). Hitchcock a fost, de altfel, primul care ºi-a dat seama cã, datoritã frumuseþii, stilului ºi a ceea ce el numea eleganþã sexualã, Grace putea interpreta roluri de femeie fatalã. Jimmy Stewart, partenerul ei din filmul „Fereastra din spate”, spunea despre Grace: „E prea perfectã... e prea talentatã. E prea frumoasã. E prea sofisticatã. Prea le are pe toate”. În 1954, Kelly este distribuitã în rolul


sã fie soþie prinþului. Avea 26 de ani ºi era în culmea carierei, a tinereþii ºi a frumuseþii. Cãsãtoria ultramediatizatã a avut loc în 1956 ºi s-a transformat într-un eveniment mondial. Era un rol care i-a venit mãnuºã lui Grace. Rochia pe care Grace a purtat-o la cununia religioasã a fost una demnã de prinþesa de Monaco. Creatã de Helen Rose, cea care a îmbrãcat-o pe Grace ºi în filmele „High Society” („Drumul spre înalta societate“) ºi în „The Swan” („Lebãda“), rochia era din mãtase ºi organza, cusutã manual ºi era brodatã cu 800.000 paiete ºi 1.500 de perle ºi cristale. Ceremonia a fost filmatã de studiourile MGM, care a avut exclusivitate asupra nunþii secolului, ca parte a înþelegerii de reziliere a contractului semnat de Grace. Inelul purtat de aceasta era unul Cartier - un diamant de 10,47 carate, cu alte douã montate în platinã. Însã primele efecte nu s-au lãsat aºteptate: dupã ce devine prinþesa-consoartã de Monaco, e nevoitã sã renunþe la cetãþenia americanã, iar filmele ei sînt interzise în principat. Titlul de prinþesã a costat-o scump.

Grace Kelly alãturi de William Holden

Kelly Bag

lui Georgie Elgin din filmul „The Country Girl” („Fata de la þarã“), unde o interpretezã pe soþia neîngrijitã ºi chinuitã a unui bãrbat alcoolic. Cîºtigã Oscarul pentru cea mai bunã actriþã, în faþa lui Judy Garland, care concura la premiul Academiei cu rolul din „A Star Is Born” („S-a nãscut o stea“). În acest punct al carierei, Grace era una dintre cele mai bine plãtite ºi printre cele mai respectate actriþe din Cetatea Filmului. Dar relaþiile pe care le-a avut în aceastã perioadã cu diverºi bãrbaþi au fost pe cale sã îi distrugã cariera. În timp ce lucra la filmul „Dial M for Murder”, l-a cunoscut pe Ray Milland. Acesta s-a îndrãgostit de Grace, însã soþia lui a aflat ºi l-a dat afarã din casã. Relaþia dintre Grace ºi Milland s-a întrerupt brusc, dupã ce acesta ºi-a dat seama cît de mult l-ar costa un eventual divorþ. Tabloidele vremii au catalogato pe actriþã drept o distrugãtoare de cãsnicii. Actriþa ºi jurnalista Hedda Hopper a mers mai departe ºi a rãspîndit zvonuri ºocante despre Grace. Ea a afirmat cã aceasta era nimfomanã. Probabil cã era vorba de invidie, pentru cã actriþa devenise ºi un fashion icon, lucru normal de altfel, þinînd cont de frumuseþea ºi de stilul ei elegant. Edith Head, legendara creatoare de vestimentaþie pentru filmele hollywoodiene, laureatã cu opt Oscaruri de-a lungul carierei sale de peste jumãtate de secol, spunea de fiecare datã cînd era întrebatã cã, pentru ea, Grace Kelly era zeiþa absolutã, care eclipsa prin þinutã, frumuseþe ºi stil pe toatã lumea de la Hollywood. De altfel, se spune cã Grace l-ar fi pus la respect pe marele Hitch, care a ajuns sã þinã cont de opiniile ei în ceea ce privea vestimentaþia eroinei principale. Pentru un regizor foarte atent la toate detaliile ºi, mai ales, preocupat de stilistica personajelor sale, aceastã încredere spune multe.

O întîmplare amuzantã a dus la impunerea pe piaþã a „genþii Kelly“, de fapt, o geantã Hermès sofisticatã ºi extrem de scumpã. Pentru cei care nu ºtiu, genþile Hermès sînt executate manual, din piele de aligator din Florida, bivol din Pakistan, crocodil australian, rechin thailandez, ºopîrlã malaezianã sau mai banalele cãprioare, viþei, capre sau struþi de aiurea. Mînerul este din metal nituit, la fel ºi clapeta de închidere sau cei 4 butoni care susþin poºeta ºi protejeazã pielea de uzurã. Revenind la Grace, însãrcinatã fiind (povestea se întîmpla în 1956, cînd prinþesa urma sã nascã primul copil, o fetiþã), ea a încercat cu disperare sãºi protejeze talia de privirile ºi blitzurile fotoreporterilor, folosind ca scut celebra geantã care, de atunci, nu a mai purtat alt nume. Un alt obiect vestimentar care s-a impus pe piaþã datoritã ei este eºarfa de mãtase cu imprimeuri florale marca Gucci. O astfel de eºarfã i-a fost oferitã de Rodolpho Gucci, fiul creatorului Guccio Gucci, în 1966, iar de atunci acest obiect vestimentar a fost identificat cu celebra prinþesã. La 14 septembrie 1982, în timp ce se afla în maºinã cu fiica sa mai micã, Stéphanie (de 17 ani ºi cu temperament vulcanic), Grace are un atac cerebral ºi intrã cu maºina în stîncile care mãrgineau drumul pe serpentinele Coastei de Azur. Dupã o zi în comã, prinþesa Grace se stingea din viaþã la vîrsta de doar 52 de ani.

„Am fost catalogatã drept un pericol” Kelly era discretã ºi se apãra vehement în faþa acuzaþiilor ºi a zvonurilor despre ea: „Pentru cã sînt o femeie necãsãtoritã, am fost catalogatã drept un pericol”. Cu toate acestea, Grace nu a învãþat din greºelile ei. Urmãtoarea aventurã pe care a avut-o cu William Holden, care l-a interpretat pe soþul ei în filmul „The Bridges at Tokyo-Ri” („Podurile de pe Tokyo-Ri“), avea sã demonstreze acest lucru. Holden a vrut sã divorþeze de Brenda Marshall, soþia lui, pentru Grace, dar relaþia lor sa încheiat dupã ce acesta a mãrturisit cã ºi-a fãcut vasectomie. Urmãtoarea cucerire a lui Grace a fost Bing Crosby, alãturi de care a jucat în „The Country Girl”. În mod ironic, Bing nu a dorit ca Grace Kelly sã joace în rolul soþiei sale din film, pentru cã o considera mult prea frumoasã. Kelly

... împreunã cu Gary Cooper

„Pãrul lung, de culoarea frunzelor toamna...” Designerul ei favorit era Christian Dior care, în 1947, lansase o colecþie de haine intitulatã Corola, în care fustele modelelor semãnau cu petalele florilor. Grace era o mare amatoare a acestui stil destinat redescoperirii femeii americane dupã anii rãzboiului, cînd aceasta stãtea mai mult în fabricã decît în bucãtãrie ºi purta salopeta de lucru ºi prea rar haine feminine. Culorile preferate ale colecþiei Corola erau verdele smarald ºi galbenul pastel. Iar dacã hainele erau Dior, pantofii erau Gucci, iar genþile Hermes. ªi, de parcã viaþa nu ar fi fost îndeajuns de generoasã cu aceastã tînãrã de doar 25 de ani, în 1955 este rugatã sã se alãture delegaþiei americane la Festivalul de film de la Cannes. Se întoarce din cãlãtorie logoditã cu prinþul Rainier al III-lea de Monaco, pe care îl cunoaºte în timpul unei sesiuni foto ºi care era în cãutarea unei soþii. Nu ºtim cît de mult l-a iubit Grace pe Rainier (dupã unii, chiar deloc), însã acesta îºi descria mireasa idealã ca avînd „pãrul lung, de culoarea frunzelor toamna, cu ochii albaºtri sau violet, cu pete de aur”. Presa timpului a adãugat partea ei de telenovelã, prezentînd logodna ºi iubirea dintre cei doi drept un basm frumos, numai bun de pus pe prima paginã a tabloidelor. Cert este cã Grace a considerat cã rolul de prinþesã i se potriveºte, astfel cã a acceptat

... ºi Ray Milland

ALBASTRU NEGRU 13 13

i-a dovedit cã greºeºte, dupã ce a luat premiul Oscar pentru „Cea mai bunã actriþã“, învingînd-o pe Judy Garland. A mai avut o relaþie cu designerul Oleg Cassini, care s-a îndrãgostit nebuneºte de ea. Grace voia sã se cãsãtoreascã cu el, dar avea nevoie de acordul pãrinþilor. Mama ei nu a fost foarte impresionatã de Cassini, deºi acesta aparþinea unei familii de aristocraþi din Rusia. Era, însã, divorþat de douã ori ºi avea 2 copii, motiv pentru care nu a fost acceptat de familia actriþei. Mulþi ani mai tîrziu, au existat zvonuri cã actriþa ar fi rãmas însãrcinatã cu acesta, dar Cassini nu era singurul bãrbat cu care se vedea în perioada aceea. Tabloidele vremii scriau ºi despre o aventurã cu actorul francez Jean-Pierre Aumont. În timp ce se afla la Festivalul Internaþional de Film de la Cannes, în 1955, soþul Oliviei de Havilland a convins-o pe Grace Kelly sã facã o vizitã la Monaco. Prinþul Rainer al III-lea ºi-a fãcut apariþia chiar în momentul în care actriþa se pregãtea sã plece din Monaco. Restul e istorie.


Pag. a 14-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Revoluþia noastrã, trãitã ºi furatã! Sîntem generaþia cea mai puþin favorizatã de marea schimbare din decembrie 1989, aveam atunci 30 ºi ceva de ani, ºi ce a urmat n-a putut sã ne încadreze nici printre cei de 20 de ani, cu toate speranþele, tupeul ºi energia vîrstei, ºi nici printre cei deja „copþi“, cei mai în vîrstã, unºi cu toate alifiile ºi care au demarat afaceri ºi proiecte asigurãtoare pentru ei ºi familiile lor de existenþa fãrã griji pentru 2-3 generaþii. Încercãm, în aceste rînduri, sã descriem cum au perceput oamenii de vîrstã medie, cei care au prins în plin ambele sisteme, realitãþile dezumanizante comuniste pe care le-au trãit din plin, dar ºi ce perspective s-au deschis pentru aceºtia în anii care au urmat, ani ai capitalismului sãlbatic ºi de multe ori la fel de dezumanizant. Revoluþie nu înseamnã neapãrat o luptã surdã cu vãrsãri de sînge, cu victime ºi cãlãi, cu inocenþi ºi vinovaþi, mai important e cã o revoluþie produce schimbãri radicale de sistem, de ideologie, de mentalitate, totul sau aproape totul se reseteazã. Cam asta au simþit românii în primele zile, luni, ani de dupã decembrie 1989. Veneam cu toþii dintr-un sistem absurd, dezumanizant, care în teoria lui era ideal, dar în practicã ºi mai ales cum a fost aplicat la noi a marcat negativ ºi ireversibil viaþa, gîndirea ºi spiritul românesc. Generaþii dupã generaþii plãteam tribut unei iluzii, unei idei aberante - „societatea socialistã multilateral dezvoltatã“ cu asta erau crescuþi ºoimii patriei de la grãdiniþã. În primii ani de ºcoalã, deja eram activiºti în slujba ideii, pionierii fiind cei care deschideau lupta de clasã cu jurãmîntul lor faþã de partid ºi, mai tîrziu, ºi faþã de conducãtor. De la vîrste fragede trebuia sã facem compromisuri, sã jucãm roluri false în piese groteºti. Eram învãþaþi de mici cu minciuna, educaþia suferea deci din start, dar ºansa era cã în casã toatã lumea vorbea de cît de rãu este ºi copilul deja nu mai înghiþea varianta oficialã, nimic nu era mai degradant ºi manipulator ca faptul cã sîntem minþiþi. Românul e descurcãreþ, puteam trece relativ uºor peste lipsuri, privaþiuni, frig ºi foame, dar ne era greu sã acceptãm ce spunea ºi repeta la infinit propaganda, era tot mai greu sã-l suportãm pe Ceauºescu, care încerca sã ne arate o foaie neagrã ºi sã ne convingã cã ea este albã! Acest lucru era cel mai dezumanizant; aceastã manipulare ordinarã, care începuse încã din primii ani ai puterii comuniste, era cea care ne agresa fiinþa cel mai mult. Nu muream neapãrat de foame, fiecare se descurca, fiecare avea de Crãciun preparate tradiþionale de porc, iar de Paºti fiecare punea pe masã miel, însã minciuna generalã în care trãiam era cea care ne afecta cel mai mult, mai ales pe noi, cei tineri ºi foarte tineri, în acele decenii obsedante. Noi nu cunoscuserãm teroarea puºcãriilor comuniste, pãrinþii ºi bunicii noºtri o înduraserã, ei, alãturi de alte sute de mii ºi de elitele acestei þãri, suferiserã ºi muriserã pentru idealuri, noi scãpaserãm ºi tindeam spre normalitate, visam la ea ºi, ca tineri, nu doream decît sã avem ºi noi ceea ce aveau cei de „afarã“. Dar totul ne era interzis ºi unica preocupare a multora dintre noi era sã fugã din þarã, iar pentru asta, în caz de nereuºitã, mulþi plãteau cu puºcãria sau chiar cu viaþa. În

Alba-neagra Ce mai alba-neagra joacã domnul preºedinte cu acest popor! Dãrîmarea, cu totul nedreaptã, fãrã nici un motiv plauzibil, a guvernului adversarului sãu de la alegerile prezidenþiale, ca sã-ºi facã, dom’le, guvernul meu - în condiþiile în care Victor Ponta a condus, cîþiva ani, poate cel mai bun Cabinet ministerial, ce ºi-a îndreptat atenþia ºi cãtre amãrîtul acesta de popor - demonstreazã cît de ipocrit poate sã fie domnul Klaus Werner Iohannis, ce jocuri face dumnealui nu pentru noi, ci pentru el ºi pentru alþii, din afarã, care l-au ºi ajutat sã se urce în scaunul de la Cotroceni. De la început l-am cam ghicit pe mãria-sa, puiul pãdurii, vorba lui Mihail Sadoveanu. Am vãzut clar ce poate încã de mai înainte de campania sa electoralã, susþinutã de strãini ºi de oameni ,,oneºti”, precum Blaga, Videanu, Gorghiu ºi Ludovic Orban, dar ºi de toþi bãsiºtii penali, puºcãriabili, vorba Tribunului. A! Îl uitam pe fariseul MRU, fostul ministru al lui Traian Bãsescu, poreclit Unguent. Am vãzut încãpãþînarea cu care, în ciuda tuturor strigãtelor de dezaprobare, l-a numit pe acesta într-un post nemeritat ºi de mare rãspundere. Am vãzut, prieteni, rînjetul fãþarnic cu care i-a sfidat pe toþi profesorii din România, adevãraþi dascãli, nu nulitãþile ce s-au mai strecurat ºi în învãþãmînt. Ne referim la rãspunsul pe care l-a dat la întrebarea: cum de alþi dascãli n-au putut sã se îmbogãþeascã din meditaþii, ca domnia sa? Dacã nu vã mai amintiþi, vã împrospãtãm noi memoria: ,,Ghinion!”.

deceniul 8, cureaua s-a strîns la maximum, maximul insuportabil, sau suportabil, cum vreþi s-o luaþi, ºi toþi aºteptam sã se întîmple ceva, dar nimeni nu iniþia nimic, mãmãliga întîrzia sã explodeze, nimeni nu îndrãznea vreo contestaþie. „Dizidenþii“ noºtri erau cópii palide ºi de multe ori ridicole pe lîngã adevãraþii ºi constructivii dizidenþi din Polonia, sau Cehoslovacia, singurul care a însemnat ceva inclusiv în ochii occidentului fiind scriitorul Paul Goma, cel care iniþiase, în primãvara lui 1977, un protest mult mediatizat în lumea liberã ºi care atrãsese de partea lui mulþi tineri, dar miºcarea a fost repede înãbuºitã, prin expulzarea celebrului scriitor, acesta primind paºaport maro, de culoarea rahatului, paºaport destinat persoanelor fãrã cetãþenie. Nici pînã în ziua de azi, Paul Goma n-a reprimit cetãþenia românã, nici o guvernare n-a fãcut gestul firesc de normalitate… Patria recunoscãtoare, gloria! 1989 a fost anul marilor schimbãri, lumea comunistã se clãtina din temelii, o utopie în care mulþi cu sufletul curat au crezut era pe cale sã se sfîrºeascã, iar România a fost ultima de pe continent care a schimbat orînduirea, cu un mare preþ, însã. A trebuit, încã odatã, sã plãteascã tributul ei de sînge. Jocurile fuseserã demult fãcute la Malta, dar în þarã conspiraþioniºtii o pregãtiserã chiar înaintea lui Bush ºi Gorbaciov. Frontul Salvãrii Naþionale exista de 6 luni, totul era organizat, fiecare ºtia ce rol va avea, rãmîneau doar scînteia ºi massa de manevrã. Nebuni ºi dornici de libertate, ne-am aruncat în luptã imediat dupã evenimentele de la Timiºoara. Credeam sincer în „Revoluþia noastrã“ ºi ziua de 21 decembrie a fost a noastrã, dar dupã aceea tot ce a urmat a fost „al lor“! În acea zi de 21, am crezut, sincer, cã putem muta munþii din loc, cã putem schimba totul. Se întîmpla o minune, era o unitate nemaipomenitã între cei 50.000 de tineri din Piaþa Universitãþii, chemam, fãrã fricã, sã ni se alãture toþi cei care doar treceau prin piaþã sau priveau, îngenuncheam ºi spuneam „Tatãl Nostru“ ziua în amiaza-mare, în plin regim ateu comunist, ne rugam pentru morþii de la Timiºoara, cîntam „Deºteaptã-te, române!“ ºi scandam, fãrã nici o teamã, lozinci împotriva dictatorului. N-aveam nici un program, se ºtia ceva de „Punctul 8 de la Timiºoara“, dar entuziasmul era prea mare ca sã fim coerenþi ºi programatici în acþiunea noastrã. Erau alþii care gîndeau la rece ºi care urmau ca a douã zi sã-ºi intre în rol, sã ia puterea ºi sã decidã soarta noastrã! Noi am fost exuberanþi ºi, sincer, afirmãm cã în 21 decembrie a fost o Revoluþie ºi pentru noi, chiar a fost, au fost jertfe în acea noapte, s-a murit pentru libertate, dar se va muri ºi mai mult dupã ce ne vom cuceri aceastã libertate. S-a murit pe nedrept, s-a murit pentru cã aºa era scenariul, ºi asta nu trebuie uitat, nici iertat! Cei care a doua zi luau puterea aveau nevoie de mia de morþi ºi trebuiau sã justifice acþiunea lor de forþã, adicã lovitura de stat, ºi pentru asta au inventat teroriºtii - trebuiau sã se batã ºi ei cu cineva! În numele „cauzei“, s-au fãcut distrugeri inimaginabile, Palatul Regal ºi Biblioteca Universitarã fiind doar douã dintre þintele favorite! Noi încã nu ne treziserãm, eram în piaþã ºi pe strãzi de 3 zile ºi credeam în ceea ce ni se spunea la TVR-ul liber, dar prima senzaþie de manipulare am avut-o în ziua de 23 decembrie, cînd, dupã focuri intense, Palatul Regal era în flãcãri ºi ciuruit, iar pe zidurile Comitetului Central, adicã de unde pleca tirul spre Palat, nu era nici o urmã de glonþ. Nu sîntem neapãrat adepþii teoriei conspiraþiei, cu atît mai puþin

atunci, dar n-aveam cum sã nu ne punem întrebarea: „cine cu cine s-a bãtut?!“. Intram într-o nouã erã, o altã erã a minciunilor, apãreau date despre noii conducãtori, lumea era revoltatã ºi întreba „tot ei?“. Oricum, „Revoluþia noastrã“ se încheiase în noaptea de 21 spre 22 decembrie, pe urmã a urmat circul, ºi circ avem ºi-n ziua de azi, cu aproximativ aceleaºi personaje, sau discipoli de-ai lor. Ce schimbasem noi atunci ºi ce beneficii aveam? Un sistem a fost înlocuit cu un altul ºi oamenii încã mai pun ºi azi în balanþã trecutul ºi prezentul. Lipsurile, umilinþele ºi frustrãrile din comunism le-am amintit doar în parte, dar nu trebuie sã fii neapãrat nostalgic al acelor vremuri ca sã-þi aminteºti ºi ce se fãcea bun atunci: avea toatã lumea un loc de muncã, învãþãmîntul era mult mai performant decît cel din ziua de azi, îþi permiteai concedii la munte, la mare, adevãrat, fãrã mare lux, dar mergea toatã lumea, se obþinea mai uºor o casã pentru cei tineri, industria duduia, agricultura producea, dar ce folos dacã oamenii nu puteau beneficia de rezultatele muncii lor?! Ei erau chiar adevãraþi eroi, se pregãteau ani de zile în ºcoli, ajungeau specialiºti în domeniul lor ºi se închistau în realitãþile comuniste. Ei ar fi trebuit sã fie primii beneficiari ai muncii lor calificate. Cu marele risc al scãderii dramatice a nivelului de trãi, þara nu mai avea datorii externe în 1989, Ceauºescu reuºise aceastã performanþã cinicã, deci, în mod normal, ar fi trebuit ca oamenii sã înceapã s-o ducã mai bine. Dar a venit Revoluþia cea dãtãtoare de speranþe. Ce a adus ea, de fapt, cu ce s-a îmbunãtãþit viaþa românului, pentru ce am ieºit noi în stradã? Eram liberi ºi ne bucuram pentru asta, ne-am bucurat cã puteam cãlãtori ºi exprima liber, prea liber, cum s-a vãzut dupã puþinã vreme! Cam astea ar fi singurele beneficii faþã de mãnunchiul de frustrãri, neîmpliniri ºi „avantaje“ ale capitalismului. Nimeni nu mai are asigurat un loc de muncã, marea industrie ºi agriculturã au fost martelate chiar din primii ani de democraþie, tot felul de metode dubioase de privatizare au lãsat pe drumuri milioane de angajaþi ºi au dat posibilitatea rechinilor privaþi sã-ºi dezvolte afacerile lor mai mult sau mai puþin corecte, de fapt sã fure statul la modul cel mai grosolan. Românul îºi ia lumea-n cap ºi pleacã pe alte meleaguri sã cîºtige un ban, în urmã lasã copii care vor fi traumatizaþi toatã viaþã de lipsa dragostei pãrinteºti. Componenta socialã e ca ºi inexistentã, nu-i mare diferenþa cu ce era în comunism, ba din contrã! Asistenþa socialã, pensiile, ºomajul sînt o mizerie ºi o jignire la adresa celui care a cotizat o viaþã la stat pentru aºa ceva. Multe, multe ar fi de spus la pasivul noii orînduiri, le constatãm cu toþii, zi de zi, ºi ne e silã sã le mai reamintim. Dramatic este faptul cã toatã lumea se confruntã cu aceste realitãþi, toþi suferim de pe urma lor, dar apar nesimþiþii de politicieni, care ne promit ºi ne mint continuu. Ei sînt cei mai corupþi, ei sînt vinovaþi de tot ceea ce se întîmplã. Înainte ºtiam doar de unul, ºi ne vãrsãm focul pe el, dar acum sîntem obligaþi sã vedem ºi sã suportãm cîteva sute de golani, unii, datoritã infracþiunilor comise, devenind chiar vedete mass-media, preºedinþi, miniºtri, parlamentari, toþi niºte neaveniþi, care, de 26 de ani, ne mint ºi-ºi bat joc de noi. Nu pentru ei am ieºit noi în stradã, în 21 decembrie, nu pentru o þarã vîndutã strãinilor am cîntat în genunchi „Deºteaptã-te, române!“, nu pentru umilinþe prin strãinãtãþuri am scandat „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!“. Toate astea au rãmas uitate, ne-am obiºnuit cu rãul, cu un altfel de rãu decît cel de dinaintea revoltei noastre. Ne-am obiºnuit cu rãul din zilele noastre, ºi asta e grav. Treziþi-vã, români! Trãiascã România Mare! PETRE RÃCÃNEL

Am vãzut, apoi, cum a înþeles domnul preºedinte sã nu ia în calcul demiterea consilierului sãu Mihalache, cel care sforãia de mama focului în sala în care se aflau oficiali ai Serbiei. Aþi vãzut, oameni buni, cît a lucrat domnul Klaus Iohannis pentru binele þãrii în primul an de domnie? Aºa de mult ºi cu folos, încît am fost refuzaþi iar cu blestematul Schengen. Fiindcã, fie vorba între noi, dumnealui mai mult s-a plimbat decît a lucrat. Însã nu singur, ci cu ,,doamna mea”. Dar, sã recunoaºtem. Domnului prezident, urmaº demn al Bãsescului, îi place mult jocul. N-aþi vãzut cît iubeºte tenisul? Dar, mai ales, e îndrãgostit de alte jocuri, mai de culise. Ca, de pildã, de alba-neagra. Nu s-a lãsat ºi a fãcut sã cadã premierul, rivalul sãu, Victor Ponta, cel care-l umilise în faþa unei þãri întregi în disputa pentru Cotroceni. Atunci am descoperit marea lui personalitate, izvorîtã dintr-o mare intelectualitate... Dacã la primul tur fusese zdrobit, avînd 10 procente în minus, a reuºit, ca-n basme, sã creascã în încrederea „boborului“ ºi sã recupereze, depãºindu-l pe Victoraº cu încã vreo 10 procente. Ce mai! Românii alegãtori au avut o revelaþie. Venise prinþul din poveste, cel cãruia-i place lucrul bine fãcut. Dupã care, a trecut la faza urmãtoare: în locul deþinut, pe drept, de Ponta, l-a numit ca premier pe Dacian Cioloº. Ce potrivire! Cît de bine a ales domnul preºedinte, se vede de la o poºtã. Noul premier ºi-a format un cabinet de tehnocraþi. El însuºi e un mare tehnocrat, deºi cam de sorginte bãsistã.

Domnul Cioloº, pui de ardelean, a fost comisar, nene, 5 ani, la Bruxelles, pe probleme de agriculturã. A fost chiar ºi ministru în guvernul Tãriceanu, tot la agriculturã. ªi ce bune rezultate ºi iniþiative a avut! Ca, de pildã, aceea cu vînzarea pãmîntului, de 4 ori mai ieftin, strãinilor. Fiindcã românii, sãracii, n-au euroi. Cel puþin aºa se spune. În calitate de comisar european, domnul Cioloº a slujit bine interesele PPE. ªi noi ºtim cît de mult ne iubeºte acest mare grup politic european. ªtim, cum sã nu ºtim… De competenþa noului premier ne-am lãmurit la alegerea noilor miniºtri: aproape toþi, deºi tehnocraþi, sînt aserviþi politic. Mulþi sînt ai tartorului Traian Bãsescu, alþii ai Monicãi Macovei, unii chiar ai PSD-ului. Pãi ce guvern de tehnocraþi mai este ãsta, domnule Cioloº?! ªi domnule Iohannis? Dar, hai sã admitem c-ar fi apolitici, oneºti ºi drepþi. Dar s-a vãzut - o, Doamne! - cît de tehnocraþi sînt, ca pregãtire în domeniul respectiv: dupã cîteva prestaþii jalnice la audierile în comisiile parlamentare, cîteva nume de pe lista de miniºtri au trebuit retrase. Spectacol savuros! Ne oprim aici, nu înainte de a ne întreba: ce joc de-a albaneagra, mai mult neagra, face domnul preºedinte, ca sã fie lucrul chiar bine fãcut? Faptul cã nu mai sîntem decît o colonie, sau un soi de provincie a strãinilor, se întrevede tot mai limpede. Sã nu fim, totuºi, decepþionaþi. ªi nici sceptici. Domnul Klaus Werner îºi urmeazã drumul pas cu pas. Acum are guvernul meu, adicã al lui. GEORGE MILITARU


Pag. a 15-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“ ducã pe douã fronturi: pe de o parte, cu vînãtorii, pe de alta, cu lupii, urºii, rîºii, vulpile, mistreþii ºi, mai nou, ºacalii. O convieþuire paºnicã de mii de ani a fost periclitatã în mod iresponsabil printr-o ºedinþã parlamentarã de cîteva ore. Subiectul a fost dezbãtut în fel ºi chip de autoritãþi, oieri, mass-media ºi publicul larg, iar dezbaterea e departe de a se fi încheiat. Deschid aici o perspectivã pe care nimeni nu a abordat-o:

O poveste despre ciobani, sãlbãticiuni ºi cîini în vremea vînãtorii, scrisã de un om care s-a retras de 8 ani din lume (1) Am devenit cioban dintr-o necesitate spiritualã. Mitul care povesteºte originea strãmoºilor mei dezvãluie cum oaia a rãmas singurul animal sfînt, iar strãmoºii mei, niºte oameni nãrozi (nãrod înseamnã om dintr-o bucatã, capabil sã îndure vitregiile vremii ºi vremurilor), au fost sortiþi, pe veci, sã fie ciobani la oile lui Dumnezeu. M-am simþit împlinit sufleteºte, dupã o adolescenþã zbuciumatã, abia datoritã oilor ºi, prin ele, conºtiinþei cã mã reintegrez în rînduiala milenarã a poporului meu. Întîmplãtor, apoi, am ajuns student al Facultãþii de Etnologie. Aºa mi-am însuºit cultura etnicã în mod conºtient, lucid, lãsînd sã convieþuiascã în mine cercetãtorul ºi obiectul cercetãrii sale. Formaþia ºtiinþificã m-a învãþat sã caut, sã analizez, sã dezgrop ºi sã desluºesc o lume dispãrutã sau transfiguratã; modul de viaþã mi-a prilejuit bucuria de a-mi însuºi aceastã lume, întocmai cum un ºaman invocã ºi se lasã posedat de un spirit. De 8 ani, trãiesc permanent în lumea oilor, a cîinilor, a sãlbãticiunilor, a duhurilor ºi a ciobanilor adevãraþi. Prin ce vã voi povesti mai departe nu vã voi desluºi un mister; vreau doar sã vã dezvãlui profunzimile sale. Iatã misterul: România are cea mai mare populaþie de carnivore mari din Europa, în ciuda existenþei unei economii pastorale de mare anvergurã. Cum au putut supravieþui ciobanii alãturi de lupi, urºi ºi rîºi? E o întrebare pe care ºi-o pune încã restul Europei, în efortul de a reintegra aceºti prãdãtori într-o lume în care, vreme de sute de ani, nu ºi-au mai gãsit locul ºi în care nimeni nu vrea sã le mai facã loc. Asta deºi, spre deosebire de România, statele occidentale oferã crescãtorilor de oi despãgubiri de zeci de milioane de euro anual pentru stricãciunile produse de sãlbãticiuni. Astãzi, aceeaºi problemã se ridicã ºi la noi, pe fondul unei legi a vînãtorii care, în loc sã protejeze ceva, a declanºat un adevãrat rãzboi pe care pãstorii se vãd nevoiþi sã îl

Secretele limbii dacilor: care sînt cele mai ciudate cuvinte pãstrate de la strãmoºii noºtri ºi cum le explicã specialiºtii (1) Peste 160 de cuvinte din actualul Dicþionar al Limbii Române îºi au originea în fondul geto-dacic, potrivit unor lingviºti ºi filologi. Multe dintre ele sînt puþin cunoscute publicului larg, fiind folosite rar, iar altele ºi-au schimbat, de-a lungul timpului, însemnãtatea. Românii au moºtenit numeroase cuvinte provenite din fondul lingvistic al poporului care, în urmã cu douã milenii, a trãit pe actualul teritoriu al þãrii - au fost de pãrere lingviºti ºi filologi renumiþi ca Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu sau Bogdan Petriceicu Haºdeu. Oamenii de ºtiinþã au identificat peste 160 de termeni despre care susþin cã provin din limba vorbitã de geto-daci. ªi aceasta chiar dacã sînt puþine dovezi cã dacii ar fi folosit scrierea, iar cele existente sînt contestate, sau stîrnesc controverse. Lingvistul George Pruteanu a împãrþit cuvintele autohtone, arhaice, în 4 categorii: cuvinte considerate autohtone de Bogdan Petriceicu Haºdeu, în „Etymologicum Magnum Romaniae“, cuvinte autohtone care au un corespondent de origine indo-europeanã în albanezã, listate de Ioan Iosif Russu, cuvinte autohtone fãrã corespondent în albanezã, listate de I.I. Rusu, ºi cuvinte considerate autohtone, de Ariton Vraciu. Multe dintre acestea sînt puþin cunoscute publicului larg. Iatã cîteva dintre ele: Abeº. Înseamnã „pre lege, pe cinste, pe credinþã“, afirma Bogdan Petriceicu Haºdeu, în volumul „Etymologicum Magnum Romaniae“. „Albanezii ºi românii l-au moºtenit deopotrivã, unii în Epir, ceilalþi în Dacia, din substratul ante-roman tracic. Românii adãugîndu-i prepoziþiunea a = a d, bãnãþeanul abeº vrea sã zicã literalmente: „ad fidem”. Dupã cum la români cuvîntul s-a pãstrat numai în Banat, tot aºa la albanezi nu-l mai conservã astãzi decît dialectul toschic, nu ºi cel gheghic“, informa lingvistul. Aghiuþã. Este numele comic al diavolului, dar ar fi putut fi folosit ca nume pentru o zeitate a dacilor informa Haºdeu. „O adevãratã analogie pentru tranziþiunea logicã «sfînt = drac» se înfãþiºeazã numai atunci

dimensiunea spiritualã a pãstoritului românesc. Poporul Român ºi-a creat un sistem religios aparte, numit de Mircea Eliade creºtinism cosmic. Acesta a supravieþuit în comunitãþile tradiþionale de pãstori mai mult decît oriunde ºi el reprezintã cheia înþelegerii profunde a subiectului dezbãtut acum. Sãlbãticiunile au toate rostul lor, rînduit dinainte. Ciobanul nu are voie sã le ucidã decît în condiþii extreme: cînd nu are cu ce se hrãni, în legitimã apãrare, ori cînd ele îºi încalcã propria rînduialã, devenind prea stricãtoare. Spre deosebire de creºtinismul Bisericii, în creºtinismul cosmic omul nu se considerã stãpînul creaþiei, ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredinþat întreaga lume spre stãpînire, ci spre folosinþã chibzuitã. Nu spre vieþuire, ci spre convieþuire.

cînd un popor îºi schimbã religiunea cea veche pe o alta nouã. Zeii de mai-nainte scad acum în ierarhie la treaptã de sfinþi mãrunþei, sau chiar devin demoni. Dacã darã tot aºa s-ar fi nãscut românul Aghiuþã, ar urma atunci nu un împrumut modern din grecul «sînt», ci existinþa unui Ag. ca nume de zeitate, în pantheonul autohton al Daciei. Mitologia dacicã, ºi cea tracicã în genere, e prea puþin cunoscutã. Este sigur însã cã la albanezi, posteritate directã a tracilor, în cîntecele lor cele mai vechi, dupã dialectul gheghic, Ago, articulat Agoš însemneazã «Dumnezeu». Ague, sub forma redusã gue, se regãseºte la sîrbi cu sensul de element diabolic, «ºearpe», «balaur», «drac», ºi se regãseºte tocmai ca un împrumut de la români, cãci nici într-unul din dialectele slavice nu se aflã. Este darã aproape sigurã originea dacicã”, afirma B.P. Haºdeu. Barbã cot. Este un cuvînt de origine dacicã, afirma Haºdeu, în „Etymologicum Magnum Romaniae”. Potrivit definiþiei date de Lazãr ªãineanu, în „Dicþionarul universal al limbei române“, barbã-cot este „un pitic rãutãcios cu statul de o palmã ºi barba de un cot; cãlare pe un iepure ºchiop, el cutreierã lumea sub-pãmînteanã (în poveºtile populare)“. Mai este cunoscut sub numele de „Statu-palmã-barbãcot“. Burtucã. Înseamnã „copcã, gaurã în ghiaþa unei ape“. Este un cuvînt rar, despre care Haºdeu afirmã cã provine din limba dacilor. Nãsãrîmbã. Înseamnã, potrivit Dicþionarului Explicativ al Limbii Române, boroboaþã, farsã, festã, ghiduºie, glumã, ispravã, nãzbîtie, nãzdrãvãnie, pãcãlealã, pãcãliturã, pocinog, poznã, ºotie, ºtrengãrie, trãsnaie, iar Bogdan Petriceicu Haºdeu îi plaseazã originile în fondul lingvistic al strãmoºillor noºtri. Sarmizegetusa. A apãrut în Antichitate în variantele Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege etc. Potrivit lingviºtilor, toponimul ar putea fi unul dacic, dar a fost pãstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacã ºi latinã. Potrivit istoricilor, numele este compus din douã pãrþi zermi (stîncã, înãlþime) ºi zeget (palisadã, cetate) - iar între date sînt „cetatea de pe stîncã“, „Cetatea înaltã“, „Cetate de palisade“. Istoricul Vasile Pîrvan arãta cã numele aºezãrii indica sacralitatea acesteia, faptul cã Sarmizegetusa era o cetate a regilor. (va urma) DANIEL GUÞÃ

Sãlbãticiunile din naturã, pãsãri ºi animale, sînt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, fiinþe umane, dar au devenit animale în urma încãlcãrii unor tabuuri, în urma unor blesteme, ori prin voinþã divinã. Casa lor este muntele, codrul, cîmpia. Este întocmai mediul în care trãieºte ciobanul. Un mediu imprevizibil, plin de primejdii, populat de sãlbãticiuni, de spirite ºi fiinþe mitice, care vegheazã asupra lor, impunînd o lege a naturii cãreia ciobanul trebuie sã i se supunã pentru a fi acceptat. Lupii ºi urºii, ºerpii, furtunile cu grindinã ºi fulgere, pãdurile, pãºunile au zeitãþi, spirite ori fiinþe mitice protectoare, li se consacrã sãrbãtori ºi au un cult încãrcat de credinþe ºi superstiþii arhaice. Singurul loc în care ciobanul e stãpîn e vatra - vatra casei ºi vatra satului. Vatra e spaþiul consacrat vieþii umane; odatã ieºit din el, ciobanul e un intrus. Spre a fi acceptat, el trebuie sã respecte rînduiala naturii, la fel cum un oaspete e binevenit doar dacã respectã regulile din casa gazdei. De pildã, nu are voie sã fluiere ori sã chiuie dupã asfinþit ºi i se interzic relaþiile sexuale în afara vetrei satului. Spiritele, fiinþele mitice care populeazã natura îl ajutã pe cioban sã supravieþuiascã în mediul ostil numai ºi numai dacã face totul dupã rînduialã; de îndatã ce încalcã rostul, ele devin violente ºi rãzbunãtoare. Sãlbãticiunile au toate rostul lor, rînduit dinainte. Ciobanul nu are voie sã le ucidã decît în condiþii extreme: cînd nu are cu ce se hrãni, în legitimã apãrare ori cînd ele îºi încalcã propria rînduialã, devenind prea stricãtoare. Iatã de ce, de cîte ori cineva din stînã se plîngea cã a venit ursul, baciul Nelu lu’ Boboacã din Jieþ spunea: „Fugi, bã, cã n-o venit nici un urs, noi am venit la el!“. Unchiu Culiþã al lu’ Pãtru nici nu se clintea din cojoc. „Lãsaþi-l, bã, striga, c-o ia pe-a lui ºi sã duce!“. Dacã nu e închisã în obor, oaia pe care o ia ursul pleacã de bunãvoie. A existat un caz la stîna din Slãvei (Parîng) în care ciobanii au întors aceeaºi oaie de 5 ori din calea ursului ºi a luat-o ursul a doua zi, pe pãºune. Dacã ursul sare în obor, nu ia orice oaie: aleargã printre ele pînã dã de cea potrivitã. Ciobanii cred cã ursul o vede roºie. Ursul nu ia decît ce îi e dinainte rînduit de divinitate, cu excepþia cazurilor cînd proprietarul oii o numeºte sã fie a lui. Se crede cã o oaie cãreia îi spui la necaz: „Mîncete ursul!“, mai bine o tai, cã oricum þi-o ia. (va urma) MARCU JURA, cioban

Neuroºtiinta demonstreazã influenþa beneficã a meditaþiei asupra creierului Motto: „Timpul nostru se remarcã prin minunate împliniri în domeniile înþelegerii ºtiinþifice ºi prin aplicarea tehnicã a acestor introspecþii. Dar sã nu uitam cã numai cunoaºterea ºi abilitãþile nu pot conduce umanitatea cãtre o viaþã fericitã ºi demnã. Ceea ce umanitatea datoreazã personalitãþilor ca Budha, Moise, Isus valoreazã pentru mine mai mult decît toate realizãrile minþii iscoditoare ºi constructive”. (Albert Einstein) Oamenii de ºtiinþã au ajuns la concluzia (în urma cercetãrilor fãcute de prestigioºi neurologi cã dacã faci suficient de mult timp meditaþie profundã cu Dumnezeu se va produce ceva benefic ºi uimitor în creier. S-a constatat cã funcþionarea neuronalã, în timpul meditaþiei, începe sã se transforme în mod benefic. Diferite circuite neuronale devin mai active, iar altele devin mai inactive. Apar noi dendrite, noi conexiuni sinaptice. Astfel, creierul devine mult mai receptiv la zone subtile de experienþã. S-a constatat în laborator, în urma scanãrii creierului, cã în timpul meditaþiilor profunde, percepþiile se schimbã ºi Dumnezeu devine neurologic real. „Vi s-a spus de mii de ani încoace despre cãlãtoria cãtre Dumnezeu, cã e foarte lungã. Cãlãtoria nu e lungã, Dumnezeu nu e departe. Dumnezeu e în rãsuflarea voastrã, e în bãtaia inimii voastre, în sîngele vostru, în oase, în mãduva spinãrii - un singur pas trebuie sã faceþi: închideþi ochii, intraþi în meditaþie ºi astfel intraþi înlãuntrul vostru. Iar în ziua în care mintea voastrã va fi absolut tãcutã, netulburatã de nimic, aþi fãcut primul pas cãtre templul lui Dumnezeu. Templul lui Dumnezeu e fãurit din conºtiinþa voastra“. (OSHO) Cei care lucreazã în domeniul neuroºtiinþei afirmã cã Dumnezeu este una dintre cele mai fascinante experienþe umane care poate fi exploratã chiar ºi, ºtiinþific.

Unii cercetãtori definesc neuroºtiinþa ca fiind ºtiinþa lui Dumnezeu Oamenii de ºtiinþã au constatat cã fiinþa umanã are creierul construit astfel încît sã perceapã ºi sã trãiascã realitãþi spirituale. Neuroºtiinþa a obiectivat ºtiinþific urmãtorul aspect: cu cît omul se gîndeºte mai mult la Dumnezeu, cu atît îºi va modifica în bine circuitul neuronal. Din acest motiv, savanþii au afirmat cã: „Dumnezeu îþi schimbã creierul în bine“. Neurologii au obiectivat ºtiinþific cum credinþa în Dumnezeu ne dã un sentiment de confort ºi securitate ºi ne intensificã viaþa. În urma cercetãrilor fãcute, dupã ce au scanat creierul cãlugãrilor franciscani, în timp ce fãceau rugãciuni cãtre Dumnezeu, dupã ce au înregistrat schimbãrile neurologice ale practicanþilor budhiºti în timp ce fãceau meditaþie, dupã ce au studiat practicanþi sufi, yoga, ºi au localizat cu ajutorul aparaturii complexele schimbãri neuro-chimice cauzate de practicile spirituale ºi religioase, neurologii au tras urmãtoarele concluzii: * practicile spirituale sporesc funcþionarea neurologicã a creierului în modalitãþi care îmbunãtãþesc sãnãtatea fizicã ºi psihicã; * meditaþia întãreºte un circuit neurologic specific, care genereazã stãri de pace, conºtiinþã socialã ºi compasiune pentru ceilalþi.


Pag. a 16-a – 8 ianuarie 2016

Confesiunile unui bãtrîn diplomat: Contele de Saint-Aulaire (4) Dupã 10 zile, am fãcut, pentru a doua oarã, o vizitã la Legaþie pentru a cere, de acord cu Blondel, instrucþiuni de la Paris. A doua zi, o telegramã de la Aristide Briand îi ordona sã-mi ofere postul, dar asta în afara cazului în care negocierea ºi-ar atinge scopul în 48 de ore de la primirea acelei telegrame. Întrucît acest lucru nu s-a întîmplat, Blondel s-a supus, nu fãrã strîngere de inimã, dar fãrã sã lase sã se vadã nimic. Desigur, am cãutat sã-l împac, fãcînd în aºa fel încît sã renunþe la prejudecãþile pe care le avea împotriva mea ºi atenuînd o loviturã atît de durã. Totuºi, nu mã aºteptam sã-mi ofere sprijinul prin împãrtãºirea experienþei pe care o dobîndise în timpul celor 4 ani ai misiunii sale în România, unde se instalase la ginerele lui, mai întîi la Bucureºti, apoi la Iaºi, dupã ocuparea Capitalei de cãtre inamic. Dupã remiterea serviciilor Legaþiei, Blondel m-a însoþit la primul-ministru Ion Brãtianu, care locuia la cîþiva paºi de Legaþie. În timpul celor 4 ani ai ºederii mele, foarte active, în România, nu am intrat niciodatã în Ministerul Afacerilor Externe, pentru cã preºedintele Consiliului de Miniºtri trata direct cu miniºtrii strãini. Ion Brãtianu, „frumoasa odaliscã”, cum îi spuneau duºmanii, ca ºi cum apatia orientalã a ochilor sãi magnifici nu era luminatã de fulgerul unei voinþe implacabile, m-a primit cu o înaltã curtoazie, dar rece. Nu mia ascuns faptul cã deplîngea schimbarea survenitã la Legaþia Franþei. Apoi, printr-o aluzie transparentã la

ROMÂNIA MARE“

opozanþii pe care îi primisem la „Capºa“, m-a pus în gardã împotriva „agenþilor iresponsabili” care, dacã ar fi fost lãsaþi, ar fi antrenat þara într-o catastrofã. „Sînt hotãrît, mi-a spus el, sã fiu alãturi de dvs., dar la timpul potrivit ºi cu garanþiile pe care le cere salvarea þãrii mele. Cei care nu au ezitat sã violeze neutralitatea belgianã ar ezita ºi mai puþin sã ocupe o þarã care le este aliatã din punct de vedere juridic. Pe de altã parte, Rusia nu ºi-a luat încã angajamentele pe care eu le consider indispensabile, deºi semnãtura ei nu are nici o valoare, deoarece Franþa ar depune cauþiune pentru ele“. Brãtianu, un vechi elev al ªcolii politehnice din Paris ºi foarte familiarizat cu literatura francezã, se exprima foarte corect în limba noastrã, cu un amestec de supleþe ºi autoritate. Partizanii noºtri îi reproºau un exces de prudenþã ºi spuneau cã, dorind foarte mult sã-ºi aducã toate ºansele de partea sa, el se hotãra prea tîrziu. Blondel îl numea, foarte corect, „un cãmãtar de timp”. Excela în a cîºtiga cît mai mult timp fãrã, însã, sã-ºi oboseascã partenerul. Un viitor apropiat va descoperi în Brãtianu calitãþi ºi mai impresionante, el devenind unul dintre cei mai importanþi oameni de stat ai generaþiei sale, mult mai mare decît cei 3: Wilson, Lloyd George, Clémenceau. Nimic mai firesc: pentru o þarã micã, un om mare. Fãrã sã anticipez criticile discordante aduse Tratatului de la Versailles, „acest depozit de exploziv” care va produce un dezastru fãrã precedent lumii întregi, voi nota doar cã acest „Consiliu suprem”, responsabil pentru o asemenea catastrofã, ar fi fost inspirat sã cearã avizul unui Brãtianu sau unui Venizelos. Cu ocazia primei mele întrevederi cu Ion Brãtianu, i-am prezentat o problemã care, deºi era simplã, pentru mine era urgentã: cea a prezentãrii scrisorilor mele de acreditare. Acest ritual este însoþit, în principiu, de un schimb de alocuþiuni pregãtite anterior, împreunã cu primulministru, pentru ca suveranul, sau ºeful statului sã reia

în rãspunsul sãu subiectul schiþat de cãtre noul ambasador, privind raporturile dintre cele douã þãri. Cum poþi sã ignori acest lucru în timpul rãzboiului, fãrã a fi ridicol? ªi cum sã vorbeºti despre asta chiar ºi în termenii cei mai vagi? Robert de Flers, sosit recent la Bucureºti, îmi propunea, rîzînd, schema a douã alocuþiuni anodine, dar care, totuºi, fãceau oarecare aluzii la situaþia actualã. Astfel, cel care îi fãcea sã vorbeascã atît de bine pe mai marii lumii de azi - pentru ca, în final, tot ceea ce ar fi spus sã nu însemne nimic ar fi amestecat o scenã de comedie uºoarã într-o dramã enormã. Dar el (Robert de Flers) era prea educat ca sã fie de acord cu o combinaþie atît de monstruoasã a genurilor. Gîndea, ca ºi mine, cã ne aflam într-unul dintre acele cazuri în care lipsa de valoare era semnificativã ºi unde nu te înþelegeai bine decît în liniºte. Asta era, mai ales, opinia lui Brãtianu. Pentru a veni în întîmpinarea dorinþei sale, i-am spus: „Vom suprima alocuþiunile ºi, fireºte, mã voi feri de orice aluzie la evenimentele actuale. De altfel, protocolul dã Majestãþii Sale dreptul de a conduce întrevederea. Mã voi limita sã rãspund doar la întrebãrile sale”. Foarte grãbit, regele a ales o datã foarte apropiatã pentru aceastã audienþã solemnã. Brãtianu mi-a recomandat sã o þin secretã. Totuºi, în ziua respectivã, în jurul Palatului, care era vecin cu Legaþia, o mulþime numeroasã aclama Franþa, în timp ce eu, împreunã cu colaboratorii mei, coboram din prima maºinã. Aclamaþiile s-au înmulþit cînd, dintr-o a doua maºinã, au coborît, în uniforma care, pe atunci, era cea mai glorioasã din lume, ataºatul militar, colonelul D..., ataºatul naval, cãpitanul de vas, marchizul Belloy, foarte popular la Bucureºti pentru cã se cãsãtorise cu o descendentã a familiei Bibescu, cãpitanul duce Luynes ºi locotenentul Robert de Flers. (va urma) CONTELE DE SAINT-AULAIRE

de un sadism sumbru. Oricare ar fi adevãrul (povestirile din urmã fiind spuse de turiºtii occidentali pentru a-ºi justifica propriul comportament), poveºtile acestea funcþioneazã: în marea lor majoritate, turiºtii sexuali care viziteazã Thailanda se mai întorc o datã, ºi încã o datã, vrãjiþi de cea mai profitabilã atracþie a regatului.

Dincolo de dexteritatea vaginalã, tinereþe ºi disponibilitate, existã un ºiretlic folosit de lucrãtoarele thailandeze din industria sexului, care rareori dã greº. E vorba de priceperea de a flata turiºtii strãini, concentrîndu-se asupra caracteristicilor lor fizice mai puþin atrãgãtoare: în timp ce femeile din alte þãri preferã sã evite, sã nu priveascã, o burtã mare sau un nas cîrn, o femeie thailandezã va spune cã îi place la nebunie, de cele mai multe ori, cea mai vulnerabilã parte a unui bãrbat. Flatarea este folositã ºi în alte feluri; multe lucrãtoare din industria sexului le vor spune ocidentalilor cã sînt mai generoºi ºi mai bine dotaþi decît bãrbaþii thailandezi, ºi mai tandri decît japonezii, despre care circulã poveºti

,,Dacã o sã plec la drum cu o femeie albã, atunci trebuie sã îmi dea bani. Dacã merg, îmi tocesc o parte din talpa pantofilor. Trebuie sã îmi dea bani sã-mi cumpãr o altã pereche”. Un „rent a dread” jamaican Turismul sexual, o exploatare murdarã, care dã fiori liberalilor, este un domeniu al bãrbaþilor. Femeile care cãlãtoresc cãtre Africa de Est sau Caraibe ºi au relaþii sexuale cu bãieþii de pe plajã sînt considerate turiºti „ai dragostei”; exploatarea ºi depersonalizarea permisã de bãrbaþii turiºti ai sexului sînt aici, considerate absente. Existã un numãr de motive pentru aceasta. Bãrbaþii din industria sexului, fie cã lucreazã în filme pornografice sau ca gigolo, sînt rar întrebaþi dacã le face plãcere munca lor, sau dacã se simt exploatati; se presupune cã

bãrbaþii sînt dotaþi biologic pentru a gãsi plãcere în sex. Femeile, spune credinþa popularã, sînt receptive ºi pasive sexual; bãrbaþii, spre deosebire, sînt în mod natural nediscriminatorii ºi au o anumitã voracitate sexualã. Partea practicã a actului sexual, în plus, asigurã faptul cã bãrbatul nu poate fi exploatat sexual de cãtre femei: el trebuie sã fie excitat pentru ca sexul cu penetrare sã aibã loc, ºi apoi el este cel care penetreazã, care „foloseºte” femeia. Bãrbaþii din industria sexului, oricare ar fi relaþia lor cu clientele, în ceea ce priveºte vîrsta, puterea economicã sau rasa, se considerã astfel cã beneficazã de avantaje din sex dincolo de cele pur ºi simplu pecuniare - ei vor sã aibã relaþii sexuale, în special dacã, aºa cum se întîmplã de multe ori cu bãieþii de plajã, sînt consideraþi, în mintea clientelor ca fiind deosebit de potenþi sexual. Bãieþii de plajã sînt, de obicei, aceia care iniþiazã procedurile, ºi femeile simt de multe ori cã sînt luate de val; de asemenea, sistemul prin care bãieþii de plajã sînt „plãtiþi” în cadouri ºi atenþii confirmã, în plus, cã aceasta este o relaþie romanticã, beneficã de ambele pãrþi, care nu are nimic de-a face cu prostituþia. (va urma) PATRICK BLACKDEN

Mafia romena (4)

ile oraºe franceze, piaþa prostituþiei era adjudecatã de cãtre proxeneþii maghrebieni, recunoscuþi pentru violenþa lor. Românii ºi-au direcþionat activitãþile infracþionale spre alte „domenii“. Este vorba despre furtiºaguri ºi, mai ales, despre cerºit. Capii lumii interlope dîmboviþene au adus, de-a lungul anilor, zeci de mii de nefericiþi la Paris, pe care i-au obligat apoi sã cerºeascã. În prezent, în ciuda acþiunilor tot mai hotãrîte ale autoritãþilor, ei s-au impus pe acest segment infracþional în capitala francezã. „Afacerea“ merge atît de bine, încît tranzacþiile cu sclavi au devenit lucruri obiºnuite. Despre tîrgul care se þine în apropierea Gãrii din Lyon se ºtie în sînul lumii interlope. Despre aceste lucruri am stat de vorbã cu cel ce-ºi spune Cezãrel, un tînãr care pentru o vreme a fost gardã de corp pentru unul dintre traficanþii de cerºetori din Paris. „Am fost sportiv de performanþã ºi am ajuns în Franþa hotãrît sã mã înrolez în Legiunea Strãinã, ne-a mãrturisit el. Dar, din cauza anturajului meu, am ajuns sã am probleme cu poliþia ºi m-am bucurat cînd cineva mi-a propus sã lucrez ca gardã de corp pentru un individ care promitea sã mã plãteascã foarte bine ºi, în plus, sã mã scape de probleme. Cu mine s-a purtat corect, ºi-a þinut toate promisiunile. Dar pot sã spun cã sãrisem din lac în puþ. Omul fãcea trafic cu cerºetori. Nu avea oameni scoºi la cerºit în Paris, ca alþii; el doar îi vindea. Cam o datã la o lunã ºi jumãtate, douã luni, neamurile lui îi trimiteau din þarã tot felul de infirmi. Îi bãga într-un depozit pãrãsit ºi se punea pe dat telefoane, îi anunþa pe alþii cã are «marfã» nouã de vîn-

zare. Apoi, într-o noapte, avea loc tîrgul. Veneau ceilalþi ºmecheri ºi începeau sã-ºi aleagã din sãrmanii ãia care erau þinuþi goi, ca sã li se vadã mai bine rãnile. Ãsta la care lucram eu nu vindea niciodatã «la bucatã», zicea cã el e «angrosist» ºi nu dã loturi mai mici de zece. Din cîte am vãzut eu, lua între 800 ºi 2.500 de euro de persoanã, în funcþie de cît de rãu arãta. Cu cît era mai nenorocit, cu atît îi creºtea preþul. Eu stãteam lîngã el ca sã nu-l pãcãleascã vreunul la bani. Nu aveam mare lucru de fãcut, eram plãtit regeºte, dar nu am rezistat decît la douã tîrguri. Am fãcut eu multe lucruri rele, dar ce am vãzut acolo... Mai ales dupã ce a început sã-i înveþe cum sã-ºi þinã rãnile. Le dãdea lame la ei ºi le aratã cum, din jumãtate în jumãtate de orã, sã-ºi cureþe rãnile. Adicã nu sã le dezinfecteze, ci sã le facã sã sîngereze abundent, ca sã impresioneze. Apoi, pe cerºetorii cu vechime îi învãþa cum sã-i schilodeascã ºi sã-i schingiuiascã pe ceilalþi, care erau prea sãnãtoºi“. Activitãþile infracþionale ale acestor membri ai lumii interlope sînt extrem de greu de monitorizat. Astfel se explicã faptul cã, deºi unii dintre ei sînt repatriaþi periodic, fenomenul nu pare sã fie eficient contracarat. Asta în condiþiile în care atît presa francezã, cît ºi cea din România publicã adesea diverse relatãri despre abuzurile la care sînt supuse victimele traficului de persoane. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (16) O noapte în Bangkok (7)

TÎRG ANGRO DE CERªETORI Traficul de persoane a reprezentat, timp de un deceniu ºi jumãtate, cea mai profitabilã îndeletnicire a membrilor clanurilor mafiote româneºti care au acþionat peste hotare. ªi dacã inepuizabila pepinierã de infractori români nu a furnizat pînã acum „celebritãþi“ în domeniul traficului de droguri, cu totul altfel stau lucrurile atunci cînd este vorba despre domeniul exploatãrii semenilor. Statistici mai mult sau mai puþin oficiale aratã cã aproximativ un sfert dintre femeile care practicã prostituþia în oraºele Europei de Vest sînt controlate de Mafia romena. Proxeneþii trãiesc boiereºte de pe urma serviciilor prestate de acestea. Dar afacerile infractorilor români nu se limiteazã doar la „munca“ prestatã de cohortele de prostituate. Pe lîngã legiunile de dame de consumaþie, funcþioneazã ºi reþele de cerºetori, controlate tot de cãtre compatrioþi de-ai noºtri. În unele þãri Mafia româneascã deþine monopolul în domeniu. E vorba, mai ales, despre Franþa ºi Spania. S-a ajuns chiar pînã la situaþia în care, în oraºe ca Paris ºi Santa Cruz de Tenerife, funcþioneazã ilegal adevãrate tîrguri în care se tranzacþioneazã cerºetori, care pot fi cumpãraþi angro, în grupuri de zeci de persoane. Primele valuri de infractori români au vizat þãri precum Germania, Austria sau Italia. Dupã aproape un deceniu, „afacerile“ acestora au fost transferate în Franþa. Numai cã în mar-

Fetelor, v-ar interesa un pachet de vacanþã? (1)


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 8 ianuarie 2016

Spionajul în casele de modã (3) Din 1952, Maria Kirschen – Schroder – pe care, dupã aceea, am numit-o Maria K.S., pentru a simplifica lucrurile – era acreditatã, la Paris, în calitate de corespondentã a unui sãptãmînal ilustrat vienez. Ea asista, în mod regulat, la toate prezentãrile de modã. Trebuia sã ne procurãm seria completã a numerelor acestui ziar, pentru a vedea dacã în el se aflau articole, reportaje, ecouri ale activitãþii asidue a Mariei K.S în lumea modei. Citirea minuþioasã a sutelor de numere ne-a lãmurit: articolele acesteia erau foarte rare, nejustificînd intensa ei activitate. Data prezentãrii colecþiilor de iarnã se apropia. Comisarul Besson, un poliþist extrem de rapid ºi foarte subtil, care-mi fusese adjunct, a fost însãrcinat sã conducã acþiunea. Maria K.S. locuia într-un hotel de pe Champs-Élysées. Cei care o urmãreau au observat cã ieºea dimineaþa la ore fixe, se întorcea la amiazã, ºi

ieºea din nou seara. Ea expedia, la Viena, scrisorile recomandat de la o poºtã din apropiere. Dispunînd de un mandat eliberat de judecãtorul de instrucþie, Besson a putut sã examineze, la poºtã, scrisorile care trebuiau sã conþinã reportajele ziaristei. Plicurile erau voluminoase, dar s-a constatat cã nu erau, practic, niciodatã adresate revistei austriece, ci unui anume doctor Biedermann, domiciliat în Viena. Era foarte straniu, dar Besson a hotãrît sã aºtepte primele prezentãri de modã din iulie ºi sã observe mai atent comportamentul Mariei K.S. Aceasta nu era o frumuseþe remarcabilã. Modestã, serioasã, Maria urmãrea manechinele cu multã atenþie, din spatele unor ochelari eleganþi. Nu lua nici o notã, nu agita nici un obiect despre care s-ar fi putut crede cã este un aparat foto miniaturizat, iar interlocutoarele sale nu dãdeau impresia cã i-ar putea fi complice. Imediat

„Nucleul. Enigma spionajului românesc“ (3) INTERVIU CU SCRIITORUL VICTOR NIÞÃ (2) R.: În legãturã cu subiectul principal al romanului „Nucleul. Enigma spionajului românesc“, ce aveþi sã le transmiteþi celor care considerã, pe nedrept, cartea dvs. ca fiind una exclusiv de ficþiune? V.N.: Dacã lumea analiºtilor are în compunere cele douã categorii de oameni, cei care cautã sã vadã dincolo de cuvinte, comunicate ºi acþiuni, ºi cei care cautã lumea analizei doar pentru a se mîndri cã aparþin unui „grup select“ din intelligence-ul privat sau de stat, tot la fel stau lucrurile ºi în lumea celor care îndrãgesc lectura. Unii cititori sînt mai atenþi decît alþii, iar motivele pentru care oamenii citesc pot fi, de asemenea, diferite. „Veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul vã va face liberi“. Cunoaºterea este condiþia esenþialã pentru ca o persoanã, sau o naþiune sã fie puternicã ºi liberã. Fiecare stat are nevoie de cunoaºtere, de analizã, de informaþii ºi acþiune inteligentã, iar dacã vorbim strict de sfera spionajului, atunci pot afirma cu tãrie cã fiecare stat are nevoie de Servicii puternice de Informaþii, de ofiþeri de Informaþii de calitate (nu superficialii în uniformã militarã). Acestea sînt

motivele care m-au fãcut sã spun cã „prosperitatea unei naþiuni este strîns legatã de calitatea Serviciilor de Informaþii”. Cine citeºte cãrþile d-lui Cristian Troncotã înþelege de ce România, în perioada interbelicã, a fost una prosperã. SSI-ul condus de Mihail Moruzov a fost adevãratul „actor“ implicat în acest sensibil proces de pãstrare a unor raporturi inteligente cu naþiunile puternice ale Planetei, prin Serviciile lor de Informaþii, dar ºi responsabil de bunãstarea României, înþelegînd cã informaþia, prin valoarea ei incontestabilã, trebuie, în primul rînd, sã serveascã propriei naþiuni, în slujba cãreia te-ai pus atunci cînd ai ales sã fi ofiþer de Informaþii, jurînd credinþã patriei-mamã… Cartea mea este una din categoria celor care încearcã sã aducã recunoºtinþã „fantomelor“ din enigmatica lume a spionajului românesc, ºi nu numai, dar ºi una care vrea sã aducã suficientã înþelegere ºi motivaþie celor care vor prelua „ºtafeta“ din „mîinile bãtrîne“ ale celor care au luptat, suficient, pe frontul invizibil al spionajului. R.: Existã un pasaj din finalul romanului care mi-a atras atenþia în mod deosebit, ºi aº vrea sã ne spuneþi cîteva lucruri pe marginea acestuia. Cît de mult sînt respectate aceste condiþii în prezent?

Vechi localuri bucureºtene frecventate de scriitorii români (2) KÜBLER. În primul deceniu al Secolului XX, Cafeneaua bucureºteanã Kübler devenise o vestitã republicã a literelor. Fontazio, pseudonim sub care se ascundea, pare-se, V. Eftimiu, scria în „Viaþa literarã ºi artisticã” (nr. 27, din anul 1907): „În felul parizianei «Procope» de altã datã e «Küblerul» începutului nostru de viaþã apuseanã”. ªi continua: ,,...Küblerul are, la anume ceasuri, un aspect cu desãvîrºire interesant. În fund, la masa gospodãreascã, un filolog bãtrîn îºi desfãºoarã teoriile sale într-un cerc de prieteni, albi ca ºi el, care îl ascultã cu o adevãratã evlavie. Alãturi, o partidã de ºah între un poet al saloanelor ºi un pictor fantastic a strîns împrejur o galerie întreagã, din care nu lipseºte nici vreun tip de parazit, nici cabotinul sau cretinul de care s-ar izbi psihiatrii. Mai încoace, un poet decadent îºi fluturã pletele în aºteptarea unei poezii geniale rãtãcite în ele, iar, la doi paºi, într-un cenaclu literar se discutã o chestie ce face senzaþie peste tot. Directorul revistei, alãturi de unul din cei mai mari poeþi ai neamului, ia parte la discuþie, ºi barba de satyr a unui poet idilic vibreazã emoþionatã din cînd în cînd, în vreme ce o alta, galbenã, se moaie flegmatic într-un boc de bere, galbenã ca ºi ea. Cam aºa se iau raþiile zilnice de cafea ºi discuþie de tot felul, se pun la cale planuri mari ºi se joacã partide artistice de biliard...”. Ion Gorun, care trimitea din Bucureºti „Luceafãrului” din Sibiu mici reportaje despre viaþa literarã ºi artisticã a Capitalei, a pomenit în 1907 ºi de „Kübler”: „Dacã vizitatorul ardelean prin Bucureºti sa abãtut pe la Cafeneaua Kübler, desigur nu a trecut cu

vederea un misterios cenaclu de tineri pletoºi, care, întrun colþ al cafenelei, stau grãmãdiþi, vorbesc încet, clipesc tainic din ochii umflaþi, încremenindu-ºi pe buze un fel de zîmbet dureros...”. Vara, ca ºi iarna, Cafeneaua „Kübler” era plinã de poeþi, artiºti plastici, actori ºi, între ei, nimerind acolo din greºealã, sau din curiozitate, strãinul se asfixia ca un peºtiºor decorativ într-un acvariu din care s-a scos ultimul strop de apã. Într-una din cronicile sale rimate, Victor Eftimiu clama cu umoare: ,,Hei, încotro purta-voi eternu-mi farniente/ Mã întrebam tîrîndu-mi galoºii, gînditor,/La Kübler sînt discuþii, iar fumul e un nor/ Ce pune nimb olimpic pe cranii decadente...”. Dar unde se afla cafeneaua? Ea se chema, de fapt, „Imperial”, dar scriitorii o botezaserã „Kübler”, dupã numele proprietarului, un neamþ, gras ºi bonom. Cafeneaua „Imperial” era la colþul Strãzii Imperiale cu Calea Victoriei, acolo unde azi se rdicã Palatul Republicii, adicã, mai precis zis, aripa unde este Muzeul de Artã al Republicii. HIGH-LIFE. În uriaºul spaþiu care astãzi este Piaþa Palatului Republicii, între clãdirea Bibliotecii Centrale Universitare ºi Hotelul Athénée Palace, peste drum de Kübler, se afla Cafeneaua High-Life, frecventatã, în epocã, de poeþi. „La High-Life, spunea Victor Eftimiu, trona, în faza lui finalã, Alexandru Macedonsky, înconjurat de tinerii sãi ciraci, printre care rãposaþii Oreste ºi Ionel Pavelescu, ºi de ºeful «splendidei generaþii», poetul Al. Stamatiad. Faza finalã, întrucît companionii maestrului, în frunte cu fermecãtorul Mircea

dupã prezentare, ea a revenit la hotel, s-a închis în camerã, unde, evident, „lucra“. La ce? Aparent, scria niºte articole. De fapt, ea desena foarte mult, pentru cã era o „observatoare“ extraordinarã. Dupã douã ore de la întoarcerea ei la hotel, ieºea, mergea drept la poºtã ºi expedia un plic plin de hîrtii. Ziarului? Nu, doctorului Biedermann, iar numele expeditorului era „Maria Rena“. Ca sã vezi ! Un pseudonim? E ciudat, ºi-a spus comisarul Besson. Pentru cã avea autorizaþia necesarã, el a cãutat în corespondenþa respectivã ºi a gãsit desenele Mariei. În prima zi, desenele reproduceau – cu o exactitate de 95 la sutã, vor spune mai tîrziu experþii – modelele pe care le vãzuse defilînd la Gres. Erau însoþite de cote notate precis. Dupã aceastã zi plinã, Maria K.S. îºi petrecea seara la cinema, sau într-o salã de concert. Asculta Mozart, cu o plãcere care o transfigura. (Hilda Hersken era fascinatã de sculptura asirianã... Suflete sensibile, aceste spioane...) Se întorcea singurã la hotel. A fost lãsatã sã lucreze încã o sãptãmînã, fiind urmãritã foarte discret. (va urma) V.N.: Totul pleacã de la calitatea ofiþerilor de Informaþii, cei care compun Serviciul respectiv. Din pãcate, amestecul politicului în sfera informaþiilor nu a fãcut decît sã strice tot ceea ce alþii au construit. Cu puþin timp în urmã, am avut privilegiul sã discut cu un general al Apãrãrii þãrii noastre, implicat adînc în „lumea umbrelor“… Motivul pentru care unii profesioniºti din spionajul românesc pleacã spre lumea privatã a Informaþiilor este exact cel pe care l-am spus. Nu mai suportã sã vadã cum mulþi dintre politrucii României post-decembriste trec, cu vinovatã indiferenþã, peste informaþii valoroase, pe care ei, ofiþerii de Informaþii, le furnizeazã unui decident politic bolnav. Pe bunã dreptate se întreabã dacã mai are sens sã îºi facã treaba, atît timp cît decidentul politic se comportã „ciudat“… Poate, gîndesc ei, ofiþerii de Informaþii, ne vom întoarce atunci cînd politrucii, scîrbiþi de ei înºiºi, vor înceta sã mai existe, iar apele vor redeveni limpezi… Lipsa coloanei vertebrale din corpul decidentului politic românesc este cea care, la masa tratativelor, i-a fãcut pînã ºi pe partenerii noºtri strãini sã se mire de uºurinþa cu care cei mai mulþi dintre politrucii „revoluþionari“ îºi vînd þara. Prin urmare, cooperarea, avînd la bazã respectul reciproc, nu poate avea loc cu decidenþi politici corupþi ºi îngrijoraþi pentru ziua de mîine, pentru cã nu ºtiu dacã ea, ziua de mîine, le va aduce un nou mandat electoral, sau unul penal… (va urma) ADRIAN COSTEA Demetriad, adepþii de odinioarã ai cafenelei ºi grãdinii Boulevard, se duseserã, unii cîte unii”. BROFFT, despre care I. L. Caragiale clama cã e unica rimã posibilã la cuvîntul sãu preferat, „Moft”, se gãsea vis-à-vis de Capºa, în clãdirea „Luvrul de Bucureºti”, acolo unde în 1911 era, la etajul 4, locuinþa lui D. Anghel ºi primul sediu al Societãþii Scriitorilor Români, iar la parter, Cafeneaua „Boulevard”, în aceeaºi clãdire unde azi este Hotelul Central. Clãdirea era, pe atunci, a unui oarecare Zerlendi. ,,Acolo - spune I.L. Caragiale - precum odinioarã muzele în Parnas, se adunau intelectualii, spre a-ºi împãrtãºi înaltele cugetãri ºi inspiraþiuni, gustînd un fel de ambrozie, compusã din puþin lapte, puþin «jvarþ» ºi puþin zahãr, ºi numitã în limba vulgarã «capuþin». De aceea, profanii invidioºi, care nu erau admiºi sã se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe aceºtia: «capuþiniºti», de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungitã despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artã, litere, ºtiinþe, s-a numit «capuþinism». Aceea a fost prima perioadã, cum am zice, perioada eroicã, a «capuþinismului» ºi «capuþiniºtilor». Poate cã tocmai din cauza mîndriei excesive a intelectualilor, Cafeneaua Brofft a început sã-ºi piarzã, încetul cu încetul, clienþii, care nu consumau altceva decît «capuþin». Din pricina intelectualilor, sau din altã pricinã, puþin importã, Cafeneaua Brofft, mergînd din ce în ce mai slab, a trebuit pînã la urmã sã se desfiinþeze. (...) «Capuþiniºtii» îºi aleseserã un local mult mai frumos ºi mai confortabil decît cel vechi: îºi strãmutarã sediul la Fialcowsky, cafenea-cofetãrie celebrã, mai ales pentru peltelele ei”. (va urma) PETRU VINTILà (1982)


Pag. a 18-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

In memoriam Antoaneta Ralian – cel mai productiv ºi apreciat traducãtor din englezã pe care l-a dat România (1) Antoaneta Ralian (24 mai 1924 – 27 sper, lentilele prin care disting partea noiembrie 2015), absolventã a Facultãþii de umoristicã, ludicã a vieþii ãsteia, hîde ºi Litere din Bucureºti, apoi, redactor de carte la bãtrînicioase. Am pierdut, în schimb, aºtepEditura Univers, a semnat peste 120 de traductãrile, speranþele, partea „roz” a vieþii. eri (preponderent romane, dar ºi piese de Sigur cã trupul nu þine pasul cu spiritul, teatru) din autori prestigioºi: D.H. Lawrence, te trãdeazã, începînd cu primul rid ºi cu Thomas Hardy, Henry James, Virginia Woolf, primele fire de pãr alb ºi pînã la mãnunchiJ.D. Salinger, Lawrence Durrell, Salman ul de boli triste ºi ireversibile ale bãtrîneþii. Rushdie, Tennessee Williams, Raymond Spiritul se luptã eroic ºi zadarnic sã înfrunte Federman, Russell Banks, Saul Bellow, Iris trãdãrile trupului, dar acesta îºi vede de Murdoch º.a. Adeseori, traducerile sale au fost etapele lui, sub scuza legilor firii. Se pare cã însoþite de prefeþe informative, de exegeze, ceea ce e inevitabil chiar nu poate fi evitat. menite sã-l situeze pe autor în contextul epocii Legãtura cu generaþia tinerilor ºi sã-i contureze valoarea literarã. Traducerile sale pun foarte bine în valoare marca stilisticã Mã înconjor de oameni tineri – e un soi a diferiþilor scriitori, intuind exact intenþiile de vampirism, mã înfrupt din tinereþea ºi originalului ºi reuºind sã gãseascã, de cele mai din energia lor. Da, am mulþi prieteni tineri, Antoaneta Ralian multe ori, echivalenþele fidele ºi sugestive în mã simt bine în compania tinerilor literaþi, limba românã. mã contamineazã energia, fantezia, veselia lor ºi sînt A fost distinsã cu premii ºi diplome de excelenþã din partea bucuroasã cã mã simpatizeazã ºi nu vãd în mine o babã Uniunii Scriitorilor din România, a Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, a revistei Observator cultural sau a Departamentului acritã. Îmi place sã-i studiez, sã-i compar cu foºtii tineri din de Stat al SUA. A contribuit la volume colective în care a descris generaþia mea. Nu cred cã au mare lucru de învãþat de la trãiri, experienþe ºi întîlniri marcante (Cartea cu bunici, Prima mine, în afarã de respectul ºi dragostea pentru muncã, penmea cãlãtorie în strãinãtate, Prima mea þigarã, Prietenii noºtri tru cã eu am crescut într-o lume care avea cu totul alte valimaginari, Cartea simþurilor, ªi eu am trãit în comunism). În ori, azi percepute ca rãsuflate. Dacã vorbim de tinerii îndrãgostiþi de azi ºi de efuziu2011 a apãrut Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian, nile lor sentimentale, mãrturisesc cã privesc cu plãcere ºi un „portret în dialog“ realizat de Radu Paraschivescu, urmat, în cu nostalgie, cu invidie retroactivã giugiulelile dintre ei, 2014, de singurul sãu volum de memorii – Amintirile unei nonagenare. Cãlãtoriile mele, scriitorii mei. Din 2010 Tîrgul atunci cînd ºtiu cã provin dintr-o tandreþe realã ºi cînd nu Internaþional de Carte Gaudeamus a înfiinþat Premiul special depãºesc o anumitã mãsurã a decenþei ºi a bunului simþ. Bineînþeles cã azi evaluez cu totul altfel dragostea în compentru traduceri, care îi poartã numele. Spre a contura un potret cît mai sugestiv al acestei paraþie cu concepþia romanticã din adolescenþa mea. excepþionale traducãtoare, om de o vastã culturã, am selectat Cîndva, în tinereþe, vedeam în iubire, mai ales în iubirea cîteva dintre mãrturisirile sale, împãrtãºite, în ultima parte a trupeascã, o tainã asemãnãtoare cu taina naºterii sau a vieþii, în cadrul unor interviuri remarcabile, realizate de douã morþii. Naºterea însemna ruperea trupului din trup, profesioniste din domeniul mass-media: Dora Pavel (,,România iubirea era contopirea trupului cu trupul, moartea, disoluþia trupului. În concepþia mea, iubirea þinea de partea literarã”) ºi Eugenia Vodã (Televiziunea Românã). cea mai intimã a vieþii, aparþinea laturii tale celei mai personale. Astãzi am impresia cã dragostea s-a redus la o Pe firul amintirilor chestiune de cerere ºi ofertã, amplu mediatizatã. Nu mai Cînd mã uit în oglindã, pîrdalnica de oglindã, îmi percep cred în îndrãgostiri la prima vedere, nu mai cred în pasiuincredibila vîrstã matusalemicã pe care o împlinesc: 90 de ni devastatoare, nu mai cred în iubiri platonice între adoani (în zilele bune arãt de 89 ºi jumãtate). De simþit, într- lescenþi. Bãrbaþii ºi-au pierdut orgoliul de cuceritori, acum adevãr, mã simt ca la 30-40 de ani. De ce nu mai tînãrã? n-au decît sã aleagã din ceea ce li se oferã pe tavã. Pentru cã vreau sã evit nesãbuinþele ºi bîjbîielile tinereþii, convulsiile sentimental-amoroase, suferinþele wertheriene, Actul traducerii ºi condiþia traducãtorului febrilele cãutãri de identitate etc. La 30-40 de ani, te-ai * Actul traducerii este, nu numai în viziunea mea, o aºezat, ºtii, oarecum, cine eºti ºi ce vrei. Aºa mã simt. ªi am indispensabilã necesitate culturalã, pentru cã în materie de prezervat, intacte, dragostea de viaþã – da, dragostea faþã de viaþa asta, care ºtie sã fie ºi frumoasã, ºi urîcioasã, ºi arþã- culturã, de civilizaþie, nu se poate trãi autarhic. O culturã fãrã traduceri ar fi ca o casã în care nu se deschid niciodatã goasã ca o þaþã de mahala cu mîinile proptite în ºold –, dar ferestrele. Cãderea barierelor extraliterare a schimbat ºi dragostea neclintitã pentru profesiunea mea, pe care m- condiþia traducerilor, nu ºi pe cea a traducãtorului. El a am strãduit sã n-o las sã îmbãtrîneascã odatã cu mine; mi- rãmas tot omul din umbrã, al cãrui nume, cititorii neavizaam pãstrat intacte, apoi, capacitatea de a mã entuziasma, de þi nici nu-l reþin. a admira tot ce þine de frumos, dar ºi dorinþa vie de partic* De multe ori mi s-a spus (ºi s-a scris) cã traducerea mea ipare, de a mã simþi încã integratã în circuit, nemarginaliza- sunã mai frumos decît originalul ºi n-am ºtiut dacã sã iau tã, nerebutatã, nedeconectatã. ªi mi-am pãstrat intacte, aceastã apreciere ca pe un compliment sau ca pe o învi-

A NU SE CITI NOAPTEA!

Apariþii fantomatice ale corpului astral În jurul vîrstei de 16 ani, tînãrul Calloway a visat cã pavajul strãzii pe care se plimba - ºi pe care o cunoºtea perfect, cãci aceasta era la doi paºi de locuinþa lui - era altfel decît ºtia el cã trebuie sã fie, pietrele fiind aºezate diferit. Apoi constatã cã, în vis fiind, analiza lucrurile exact aºa cum era obiºnuit sã o facã în timpul zilei. Ca urmare, realizeazã cã, de fapt, era conºtient ºi gîndea în plin vis. Aceastã prizã de conºtiinþã inopinatã i-a produs un asemenea ºoc, încît s-a trezit imediat. I-a fost cu neputinþã sã mai punã geanã pe geanã toatã noaptea. Într-o stare de surescitare, îl frãmînta întrebarea dacã e posibil sã rãmînã conºtient în timpul viselor. Tînãrul n-a avut apoi pace, dorindu-ºi sã retrãiascã un astfel de moment. Oniros, fie lãudat, i-a împlinit ruga foarte repede. În cei 3 ani care au urmat, tînãrul englez a urmãrit fãrã încetare sã obþinã controlul asupra viselor sale, demersul lui fiind încununat de succes. Pentru moment, ajunge sã spunem despre Calloway cã a fost unul din marii precursori în acest domeniu de investigaþie. Vom aborda acum doar perioada experimentelor sale, care ne intereseazã în mod particular. Dobîndind un anumit control asupra mecanismelor ce acþioneazã în universul oniric, Calloway a descoperit cã era capabil sã-ºi inducã pãrãsirea propriului corp, plecînd de la starea de catalepsie fizicã în care se regãsea uneori, la întoarcerea din ceea ce el numea „visele sale de cunoaºtere“. Cum însã nu reuºea întotdeauna sã facã diferenþa între starea de vis lucid ºi cea de pãrãsire a corpului, pornind din starea de veghe, el s-a strãduit, dupã 1905, sã punã la punct o tehnicã de proiecþie directã, neintermediatã de faza onir-

icã. El a gãsit pentru aceastã strãdanie o motivaþie suplimentarã, cãci a cunoscut o fatã, pe nume Elsie, de care s-a îndrãgostit... În compania tinerei fete ºi a altor 2 sau 3 prieteni, el a fãcut cîteva confesiuni asupra activitãþilor sale nocturne; cu aceastã ocazie, a fost în mod neplãcut surprins, fiinþa îndrãgitã fiind cea care i-a spus cã pretinsele experienþe extracorporale nu erau decît halucinaþii sau deliruri. Vexat cã i se pune la îndoialã cuvîntul, Calloway sa înfierbîntat mai mult decît s-ar fi cuvenit unui anglosaxon, ajungînd s-o numeascã pe tînãra fatã „toantã micã“ ºi „minte îngustã“. Elsie nu a rãmas datoare, replicîndu-i cã o sã vadã el cine e tont ºi angajîndu-se sã-i facã o „vizitã“ chiar în acea searã, în camera lui. Nu micã i-a fost surpriza tînãrului cînd, odatã cu venirea nopþii, fiind deja plictisit de aºteptarea unei foarte ipotetice vizite ºi pe punctul de a adormi, a observat apãrînd „fantoma“ lui Elsie la piciorul patului sãu! Inutil sã mai spunem cã a trãit o nouã noapte albã ºi cã, dimineaþa, a alergat la tînãra fatã pentru a-i povesti extraordinara „apariþie“ cãreia i-a fost martor. N-a fost însã necesar, cãci Elsie i-a povestit ea însãºi, pe îndelete, ceea ce a vãzut în acea camerã, necunoscutã ei. Tot ceea ce a spus i-a fost confirmat. Ce s-a petrecut de fapt? Înainte de culcare, tînãra fatã - cãreia nu-i lipsea temperamentul - se concentrase mai multe ore, încercînd sã se proiecteze în apartamentul prietenului sãu. Ea a sfîrºit prin a adormi, fãrã a-i reuºi - credea ea - experimentul ºi, la trezire, i-a revenit în memorie o scenã stranie: se afla în camera lui Calloway, aºezatã pe comodã, privindu-l insistent, în timp ce el o fixa nãucit... Calloway nu povesteºte urmarea idilei sale cu temerara Elsie. Dar, la capãtul a 2-3 ani de eforturi, el stãpînea foarte bine proiecþia voluntarã ºi conºtientã. Pentru aceasta, intra într-o stare de relaxare foarte profundã, pe care o numea „condiþie de transã“, ºi deschidea în propria sa fiinþã „poar-

novãþire. Un bun traducãtor are o dublã fidelitate (exclud stupidul joc de cuvinte traduttore – traditore), fidelitatea faþã de autor ºi cea faþã de cititor. La mine, primeazã cea faþã de cititor, cãruia urmãresc sã-i ofer un text cît mai fluent, cît mai atrãgãtor, lucru prin care, implicit, îl servesc ºi pe autor. Nu cosmetizez textul ºi nu mã abat niciodatã de la sens, de la esenþã (cel puþin nu conºtient), dar aleg uneori termeni mai plastici, mai sugestivi decît cei folosiþi de autor, clarific, aerisesc fraze îmbîcsite sau accentuez mai puternic ceea ce se cere accentuat. Nu trãdez, nu triºez, încerc uneori sã lustruiesc. ªi, fireºte, totul diferã de la autor la autor, de la stil la stil. * Nu traducerile sînt perisabile, ci limba unor traduceri îmbãtrîneºte – se lasã peste ea, ca ºi peste oameni, colbul vremii –, iar receptivitatea cititorilor întinereºte, se schimbã de la o generaþie la alta. Cã limba e un organism viu e un truism. Limba se îmbogãþeºte întruna prin adopþii, prin aluviuni. Îmbogãþire nu întotdeauna benignã. Sã ne gîndim la ultimii ani: au pãtruns în limbaj tot felul de colocvialisme, regionalisme, etnicisme (nu spun þigãnisme, ca sã nu încalc corectitudinea politicã), se folosesc, cu un fel de snobism à rebours, cuvinte ca „naºpa” sau „marfã”. Cînd ai în limbã o colecþie de cuvinte, neaoºe sau neologisme, cu valori semantice similare, precum frumos, superb, splendid, admirabil, magnific, fermecãtor etc., de ce sã condensezi totul în cuvîntul anost „marfã”, care e ºi ambiguu, o marfã poate fi ºi deterioratã sau expiratã. Pe de altã parte, o avalanºã de anglicisme ºi americanisme – totul e cool, trend, online, de astã datã proferate cu un snobism ostentativ. S-a ajuns pînã acolo cu anglicizarea limbii încît, recent, o crainicã de televiziune, vorbind despre perpetuum mobile, a pronunþat perpetuum mobail. Mai e ºi un al treilea aspect: împroºcarea textului literar cu înjurãturi de mahala, cuvinte considerate obscene, expresii pornografice. În numele „autenticitãþii”. Autenticitatea e aici doar imitarea, clonarea limbajului pestriþ din filmele americane de duzinã, cu care ne gratificã televiziunea. Autenticitate nu înseamnã vulgarizare sau tabloidizare. Da, ºtiu cã existã o esteticã a urîtului, dar a urîtului sublimat la nivel de artã (Baudelaire, Arghezi, Ted Hughes), însã esteticã a vulgaritãþii nu cred sã existe. * Uneori am senzaþia cã mã joc de-a v-aþi-ascunselea cu cuvintele. Sînt alunecoase, chiar perfide. E dificil adeseori sã suprapui cuvîntul potrivit, atotcuprinzãtor la noþiunea sau emoþia pe care vrei sã le comunici. Mai ales într-o limbã cu o sinonimie bogatã, cum e româna. De multe ori sînt obligatã sã fac un slalom printre sinonime. Sau un soi de licitaþie. ªi existã varii pericole. Englezii au expresia ,,false friends” – cuvinte foarte asemãnãtoare ca rezonanþã foneticã, dar complet diferite ca sens (una dintre capcanele din calea traducãtorilor). De exemplu: într-un film recent, o femeie banalã intrã într-o casã de modã sã-ºi cumpere o rochie. Vînzãtoarea îi recomandã una, argumentînd: „It goes with your complexion”, în limba englezã, complexion însemnînd „ten”, deci recomandarea sunã: „Se potriveºte cu tenul dvs.”. ªi s-a tradus: „Se potriveºte cu complexitatea dvs.”. * Nu sînt comentator al literaturii ºi nu am avut niciodatã o asemenea veleitate (ºi nici calificare). Cel mult, sînt o exegetã. Eu descompun ºi recompun textul din punct de vedere filologic, nu fac interpretãri hermeneutice. E drept cã ochiul traducãtorului are un soi de radar care detecteazã subtextul, sensurile sugerate de autor, dar nearticulate, aºa-zisele „printre rînduri”. Dar aceastã pãtrundere pe verticalã are ca finalitate tot redarea, transpunerea cît mai fidelã a gîndirii autorului. Nu sînt teoreticianã. Sînt o practicianã, paradoxal lipsitã de simþ practic. (va urma) ta glandei pineale“, o trecere strîmtã, vizualizatã ca o trapã în interiorul creierului sãu, prin care, efectiv, se catapulta în afara corpului. (Ascunsã în interiorul creierului, glanda pinealã – „poarta lotusului de aur“ a lui Tao - este consideratã de numeroºi ocultiºti din Occident ºi Orient ca fiind sediul celui de-al „treilea ochi“, organul vederii spirituale. În zilele noastre, specialiºtii în fiziologie animalã numesc, de altfel, glanda pinealã a batracienilor „al treilea ochi“, cãci a reuºit izolarea unor celule fotosensibile ºi fonosensibile.) Timp de 30 de ani, Calloway avea sã exploreze lumea nouã ce se deschidea în faþa lui. El povesteºte cã a cãlãtorit în diverse pãrþi ale globului, împãrtãºindu-ºi, ocazional, aventurile unor prieteni interesaþi. Astfel, ajunge într-o zi la ceea ce el considerã a fi frontierele lumii materiale: o explozie orbitoare de luminã, în cercuri concentrice, care la înspãimîntat teribil. El a continuat întreaga viaþã explorãrile extracorporale, mînat, cãtre sfîrºit, de dorinþa de a întîlni un ghid spiritual capabil sã-i arate „calea“. Nimeni nu ºtie dacã a reuºit sã gãseascã acest maestru. Ultimele sale scrieri, asemeni celor de care dispunem, nu dezvãluie nici ce a gãsit ºi nici mãcar dacã a gãsit ceva... În aceeaºi epocã, însã de cealaltã parte a Canalului Mînecii, „lumea de dincolo“ este frecvent vizitatã de un explorator francez, pe nume Marcel Forhan. ªtim chiar mai puþin despre el decît despre Calloway. Forhan, se pare foarte discret, ºi-a împãrþit existenþa între Orient ºi Franþa ºi a publicat, sub pseudonim (exista o mare teamã de judecata contemporanilor în epocã), o trilogie: „Medicul sufletului“, „Ascensiunea în lumile astrale superioare“ ºi „Iubiþi-vã unii pe alþii“. Aceastã operã, publicatã sub pseudonimul cu rezonanþe ebraice Yram, a fost difuzatã în 1926 de Adyar, editurã apropiatã curentului teozofic, foarte în vogã în epocã, importat din Orient cu cîþiva ani înainte de cãtre Helena Blavatsky. JÉROME BOURGINE


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 19-a – 8 ianuarie 2016

A nu se citi noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (7) Miracole moderne (1) Toate misterele religioase din acest capitol sînt, într-un fel sau altul, asociate cu miracolele. Sînt inexplicabile, Dumnezeu a provocat aceste fenomene. Scepticii contrazic acest lucru ºi spun cã, prin natura sa, fiinþa umanã este dispusã sã creadã în miracole, iar fenomenul exercitã o asemenea atracþie cã pînã ºi ateii ºi pragmaticii sînt, la un moment dat, copleºiþi de acele evenimente bizare. Încã de cînd a apãrut omul pe pãmînt, indiferent de religie sau neam, se ºtie cã unele întîmplãri sînt provocate de o zeitate ºi cã ele depãºesc puterea noastrã de înþelegere. În ultimii ani, astfel de fenomene au devenit extrem de frecvente. Unii considerã cã este o consecinþã a revigorãrii spiritualitãþii colective, în timp ce alþii le pun pe seama

febrei sfîrºitului de mileniu, care include marile aºteptãri de la veacul care vine, respectiv Secolul al XXI-lea. Dintr-un motiv sau altul, unele dintre fenomenele semnalate în ultima vreme au fost chiar miraculoase. Un prim caz relatat de presa din toatã lumea s-a semnalat în aprilie 1968. În oraºul Zeitun, din Egipt, s-a remarcat o misterioasã apariþie a Fecioarei Maria, fenomen care a durat mai bine de 3 ani. Au fost martori oculari peste un milion de oameni, farã a-i pune la socotealã ºi pe cei care au vãzut fotografii ºi filme. Printre cei care au vãzut imaginea Fecioarei Maria se numãrã ºi preºedintele egiptean, dictatorul marxist Nasser, care era un ateu convins. Verificarea acestui fenomen nu a fost o pãcãlealã. Poliþia egipteanã a scotocit întreaga zonã ºi încã 140 de kilometri în jurul

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (6) Cazul „Werner Haase” Werner Haase, alias Wilhelm Heissler, era adjunctul ºefului filialei 1206 a „Organizaþiei Gehlen”, din Berlinul de Vest. În noaptea de 13/14 noiembrie 1953, acesta a fost arestat în timp ce încerca sã realizeze cablarea unui trunchi de legãturi telefonice din Berlinul de Est, la o centralã de interceptare a organizaþiei. Judecat de Tribunalul Suprem al R.D.Germane, Haase a fãcut depoziþii relevante. Dacã operaþiunea în care era implicat reuºea, organizaþia ar fi putut intercepta comunicãrile telefonice guvernamentale, cele ale armatei sovietice de ocupaþie, precum ºi convorbirile internaþionale cu Moscova, Varºovia, Praga ºi alte capitale. Centrala de interceptare a fost construitã în localul unei firme de comercializare a aparatelor electrice, folositã drept acoperire, din subsolul cãreia pornea reþeaua de cabluri cãtre zona esticã a Berlinului, unde se afla terminalul pentru conexare. Toate lucrãrile au fost realizate de membrii organizaþiei, deghizaþi în operatori ai societãþii de telefonie. Soluþiile tehnice alese au fost dintre cele mai ingenioase. Întrucît nu se puteau sãpa ºanþuri ºi nici nu se puteau îngropa cabluri în partea esticã a Berlinului, în zona respectivã s-a ajuns cu ajutorul unui cablu submersibil, scufundat în Lacul Jungfren. Transportul ºi scufundarea cablului s-au realizat cu ajutorul unor bãrci-jucãrie, telecomandate prin radio. Odatã ajuns pe malul opus, cablul urma sã fie conexat la reþeaua telefonicã est-berlinezã. Tentativa lui Haase a fost reeditatã de

C.I.A. în anul 1955, bineînþeles, tot cu concursul specialiºtilor lui Gehlen, operaþiunea fiind cunoscutã sub numele „Tunelul din Berlin”.

Cazul Nikita Korºunski Nikita Korºunski a fost ofiþer în cadrul Direcþiei de Informaþii Externe a URSS, care, vreme de aproape 6 ani, a acþionat ca agent al Serviciului de Informaþii al Armatei de Uscat a S.U.A. – „G-2”, staþionatã în Germania de Vest, fiind, concomitent, membru al mai multor organizaþii anticomuniste. Infiltrarea lui Korºunski a fost relativ simplã. El s-a prezentat la un post al poliþiei militare din Berlinul de Vest, unde a afirmat cã a dezertat din motive personale. Corpul de contraspionaj (C.I.C.) l-a preluat imediat ºi i-a ascultat povestea. Korºunski le-a spus ofiþerilor de contraspionaj american cã este cãpitan într-o unitate militarã sovieticã staþionatã în R.D.G. ºi cã s-a îndrãgostit de o nemþoaicã, dar cã în þara sa era cãsãtorit ºi avea doi copii! Solicitînd comandantului sãu sã-l ajute ca sã divorþeze ºi sã se recãsãtoreascã, a fost ameninþat cã va fi trimis în faþa Curþii Marþiale ºi cã va fi expulzat în U.R.S.S. În aceastã conjuncturã, a luat hotãrîrea sã dezerteze, scontînd pe faptul cã va putea fi urmat ºi de iubita sa. Cariera lui Korºunski în cadrul Serviciului de Informaþii al Armatei de Uscat a S.U.A. – „G-2”, al C.I.A. ºi al „Organizaþiei Gehlen“ a fost una dintre cele mai redutabile. A fost cel mai bun instructor pentru spionii ºi diversioniºtii paraºutaþi; profesor la mai multe ºcoli de spionaj; consilier al mai multor organizaþii anticomuniste ale emigranþilor etc.

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (86) Virusul anarhiei În ajunul execuþiei, anarhistul francez Auguste Vaillant (1861-1894), autorul atentatului de la Camera Deputaþilor, din 9 decembrie 1893, îºi exprimã urmãtoarea dorinþã: „Nu doresc decît un lucru, ºi anume ca atunci cînd trupul mi se va descompune, atomii sã se împrãºtie ºi sã transmitã omenirii virusul anarhiei“. *** RAVAILLAC (François) Cãlugãr, asasin al lui Henry IV Data morþii: 27 mai 1610 (la 32 de ani) Cauza: sfîrtecat Locul: Place de Grève, Paris (Franþa) Înhumat: rãmãºiþele i-au fost împrãºtiate Dupã ce s-a cãit în faþa Catedralei Notre-Dame, Ravaillac a fost condus în Place de Grève, unde cãlãul a început sã-l tortureze, mai întîi, prin a-i arde mîna dreaptã, în care þinuse cuþitul crimei. În timpul acestei operaþiuni, pe care condamnatul a rãbdat-o fãrã sã scoatã un sunet, o scînteie a torþei a sãrit ºi, astfel, barba lui roºcatã a luat foc. A stins-o cu mîna stîngã. La prima caznã, pre-

oþii au început sã rosteascã o rugãciune, dar oamenii care luau parte la execuþie s-au indignat, spunînd cã „n-aveau de ce sã se roage pentru nemernicul ºi afurisitul ãsta“, aºa cã au încetat sã se mai roage.. Încercãrile de a-i smulge prin forþã numele complicilor au fost zadarnice; Ravaillac nu fãcea altceva decît sã repete: „Am fãcut-o singur“. Cînd s-a ajuns la final ºi urma sã fie executat prin sfîrtecare, s-a constatat cã unul dintre cai nu pãrea sã fie în formã, aºa cã un om din mulþime ºi-a oferit propriul cal. „Vai!, se plînse Ravaillac, cum m-au mai înºelat cînd umblau sã mã convingã cã fapta mea avea sã mulþumeascã poporul, dacã poporul aduce, el însuºi, caii, ca sã fiu sfîrtecat“. Supliciul a durat o orã, condamnatul murind fãrã sã fi fost dezmembrat. Ceea ce începuserã caii a fost isprãvit de cãlãu, care nu a mai apucat sã arunce „bucãþile“ pe foc, fiindcã mulþimea s-a ºi nãpustit asupra lor. *** RAVEL (Maurice) Compozitor francez Data morþii: 28 decembrie 1937 (la 62 de ani) Cauza: arteriosclerozã Locul: Avenue Boileau nr.12, Paris (Franþa)

oraºului Zeitun. Zona a fost cercetatã cu echipament adecvat pentru detectarea oricãrei aparaturi care ar fi putut sã genereze o astfel de apariþie. Nu s-au gãsit nici un fel de urme. Apariþiile spontane au devenit cel mai frecvent gen de miracol modern. În decembrie 1995, o imagine a lui Isus Christos a apãrut imprimatã pe o rocã de granit din Australia. Julian Webb, un fermier cultivator de grîu, pe terenul cãruia a fost gãsitã roca, a spus cã, într-o noapte, a vãzut o razã de luminã care a învãluit o lespede de piatrã. În timp ce se uita la piatra respectivã, treptat a început sã se contureze imaginea lui Isus. Webb nu se considerã un om credincios ºi nici nu se duce regulat la bisericã, dar este convins cã a fost martorul unui miracol. În ziua de Crãciun a aceluiaºi an, oamenii din jurul oraºului Teheran, Iran, au declarat cã imaginea lui Christos a apãrut atît pe garduri, cît ºi pe zidurile clãdirilor. În ciuda faptului cã marea majoritate a populaþiei este musulmanã, toþi martorii oculari sînt convinºi cã au vãzut, într-adevãr, imaginea lui Isus. (va urma) MATT LAMY În 1954, ca urmare a unei defectãri în sistemul de legãturã, Korºunski a fost arestat ºi condamnat la 14 ani de închisoare. Dupã 5 ani, a fost eliberat în cadrul unui schimb de agenþi.

Cazul Hmelniþki Serviciile de Informaþii sovietice s-au infiltrat în lagãrele de refugiaþi imediat ce acestea au fost înfiinþate, cu scopul de a-ºi include agenþii în grupurile de spionaj ºi diversiune ce urmau sã fie trimise împotriva U.R.S.S. Agent al contraspionajului sovietic, ucrainianul K.E. Hmelniþki a fost paraºutat în Ucraina împreunã cu un astfel de grup, în aprilie 1953. Timp de 4 ani, Hmelniþki a transmis, prin legãtura radio, informaþii apreciate elogios de directorul C.I.A., Allen Dulles, ºi de ºeful „Comitetului de coordonare a politicii”, Wiesner. În 1955, însã, Gehlen a început sã-l bãnuiascã pe Hmelniþki cã lucreazã controlat, motiv pentru care nu i-a mai valorificat informaþiile. În februarie 1957, Ministerul de Externe al U.R.S.S. a demascat activitatea grupului, organizînd o Conferinþã de Presã, iar Hmelniþki a relatat cã, în 1945, a fost special infiltrat într-un lagãr de refugiaþi, pentru a se lãsa recrutat ºi a descoperi acþiunile puse la cale de Serviciile Secrete occidentale împotriva U.R.S.S. În final, Hmelniþki a relatat despre acþiunile operative prin care specialiºtii K.G.B.-ului iau dezinformat pe americani, reuºind sã le afle planurile importante, ca urmare a cererilor de informaþii transmise. Alte operaþiuni de trimitere a unor grupuri de spionaj ºi diversiune, organizate în colaborare cu Serviciile de Informaþii engleze, au fost dejucate ca urmare a faptului cã responsabilul acestora din partea S.I.S. nu era altul decît Kim Philby. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) Înhumat: Cimitirul din Levallois (Franþa) Ravel începuse sã sufere, încã de la vîrsta de 20 de ani, de tulburãri ale auzului, care s-au accentuat tot mai mult cu vîrsta, devenind de nesuportat. Cauzatã de arteriosclerozã, aceastã infirmitate era cu mult mai cumplitã decît surzenia, pentru cã Ravel auzea sunetele, dar acestea erau deformate. Registrul mijlociu al scãrii sonore îl percepea aproape corect, dar cum se apropiau de registrul înalt sau grav, sunetele pe care le auzea nu mai coincideau cu sunetele emise, ci erau decalate cu un interval ce atingea, deseori, o terþã, aºa cã o parte din muzicã i se pãrea o oribilã cacofonie! „E ceva infernal cu bietele mele urechi, mãrturisea, în 1922. Am momente cînd nu pot recunoaºte pasaje din propria mea muzicã...“ Ceva mai tîrziu, Ravel ºi-a pierdut vocea, memoria, ºi nu mai putea sã scrie. Era conºtient de degradarea sa ºi suferea la gîndul cã „în el se mai zbãteau încã atîtea armonii, atîtea pãsãri, ghitare, dansuri ºi nopþi melodioase“, cum scria romaniciera Colette. Operat de ceea ce s-a crezut a fi o tumoare la creier, care era, de fapt, doar o sclerozare a arterei care alimenteazã creierul cu sînge, Ravel a murit fãrã sã fi auzit, decît în mintea sa, muzica din Bolero, din Preludiu la dupã-amiaza unui faun sau din Valsuri nobile ºi sentimentale. Nici mãcar ultima dorinþã nu i s-a putut îndeplini. „Doresc un singur lucru - spusese Ravel - sã mor ascultînd Preludiu la dupã-amiaza unui faun“. (va urma) ISABELLE BRICARD


Pag. a 20-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII CORESPONDENÞÃ DIN SUA

Blestem la Cotroceni (5) Pe plan extern, ºi Bush, ºi Bãsescu ºi-au cîºtigat aceeaºi „reputaþie” negativã, pentru cã ambii au adus þãrilor lor prejudicii serioase de imagine. Anunþul fãcut de Bãsescu la începutul primului mandat anume cã, în viitor, axa Washington–Bucureºti va fi vectorul exclusiv al politicii externe a României a stîrnit imediat critici vehemente ale principalelor Cancelarii Vest-europene, ºi a dus, în Vestul ºi Estul Europei, la instaurarea spontanã a unei carantine politice ºi diplomatice împotriva României. A început lungul „îngheþ” al politicii externe româneºti, care persistã ºi acum, dupã 11 ani. România, luatã ostaticã de Bãsescu în decembrie 2004, a involuat mult pe plan intern, dar ºi pe plan extern, deficitul de imagine internaþionalã a þãrii este, ºi astãzi, precar, ºi se pare cã nu poate fi remediat prea curînd: porþile Spaþiului Schengen rãmîn zãvorîte; cooperarea regionalã este aproape zero; proiectele de dezvoltare ºi integrare continentalã zac neatinse. La Bucureºti, clona prezidenþialã Bãsescu a îmbinat, în mod „strãlucit“, experienþa trecutului sãu comunist, ca informator al fostei Securitãþi ºi membru local VIP al partidului unic, cu experienþa familiei prezidenþiale Bush, tatã ºi fiu, ºi a instaurat în România cel mai eficient ºi mai de temut sistem de supraveghere, ºantaj ºi control politic din toatã Europa de Est, de dupã cãderea comunismului.

„Dosariada naþionalã”, sã-i spunem aºa, inauguratã de Bãsescu la debutul primului sãu mandat, în decembrie 2004, a continuat fãrã oprire ºi a costat þara noastrã zeci de miliarde de lei noi din banii publici, în infrastructuri ºi orelucru la Preºedinþie, Parlament, Guvern, ministere, CSM, parchete, DNA, ANI, tribunale, judecãtorii, instanþe superioare, Poliþie, penitenciare, Servicii Secrete. Au fost întocmite ºi s-au aprobat mii de mandate de interceptare ºi milioane de ore de înregistrãri ºi ascultare (în iulie-august 2012, la solicitarea poliþiei politice DNA, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a aprobat de 80 de ori mai multe mandate de ascultare vizînd demnitari, decît în aceeaºi perioadã a anului trecut!), secretizãri, filaj pedestru, auto ºi electronic, comunicaþii terestre ºi spaþiale etc. S-au monitorizat telefonia fixã ºi mobilã, Internetul ºi e-mailurile populaþiei, s-au instalat instrumente de supraveghere în maºini personale, sau verificat conturi personale de bancã, tranzacþii locale ºi internaþionale etc. În privinþa Justiþiei,Traian Bãsescu a procedat la fel ca Bush jr., dar ºi-a întrecut cu mult „profesorul”. În cursul mandatelor sale, a numit peste 4.600 de procurori ºi judecãtori noi, în toatã þara, de peste 50 de ori mai mulþi decît toþi preºedinþii României dinaintea sa, luaþi la un loc. Controlul lui asupra Justiþiei, la toate nivelurile (Consiliul Superior al Magistraturii, parchete, instanþe judecãtoreºti etc.), îngreuneazã enorm, ºi acum, „debãsificarea“ Justiþiei, a administraþiei, a întregii Românii. (va urma) RADU TOMA

Conºtiinþa ºi credinþa, singurele argumente dialectice ale viitorului Preambul În 1789, Revoluþia triumfa în Franþa; dupã 14 ani, se urca pe tron, în urma unei lovituri de stat, Împãratul. Dupã 26 de ani, Franþa era cãlcatã în picioare de puterile strãine ºi sfîºiatã de lupte ºi rãzbunãri interne. În 1989, Revoluþia triumfa în România; dupã 14 ani, se instala, în urma unor alegeri dubioase ºi a unei forþãri a Constituþiei, dictatorul. Dupã 26 de ani, România este cãlcatã în picioare de interesele puterilor strãine ºi sfîºiatã de lupte ºi rãzbunãri interne. Din mulþimea de cetãþeni români care ºtiu cã 2016 este an electoral, prea puþini sînt conºtienþi de însemnãtatea acestei perioade. Cercetãrile sociologice, indiferent de polul spre care le orienteazã finanþarea, relevã cîteva capitole îngrijorãtoare. Primul este neîncrederea totalã în instituþiile care îi reprezintã pe români (Parlament, administraþii locale ºi judeþene), aceasta luînd, din ce în ce mai des, forma contestãrii a priori a oricãrei hotãrîri – ba chiar ºi recursul la existenþa unei intenþii malefice care s-ar afla în spatele oricãrei idei a respectivelor organisme. Al doilea fenomen este apatia generalã faþã de orice intenþie politicã nouã, aceasta datorîndu-se unei saturaþii a oamenilor care le-au oferit votul lor celor care i-au dezamãgit pînã acum, respectiv a dispariþiei convingerii cã trimiterea celor aleºi de ei pentru a-i reprezenta în instituþii ar mai avea vreun rost – aceasta în special în cazul celor care ar urma sã participe, pentru prima datã, la vot. În fine, a treia constantã a cercetãrilor, este pierderea respectului pentru societatea însãºi – societate reprezentatã de instituþiile politico-administrative, dar ºi de reperele trecutului – biserica ºi morala, poziþia socialã ºi meritul, politeþea ºi etatea, cultura, educaþia ºi devenirea, cariera, familia ºi normalitatea – ba chiar ºi de celebrul proverb: dupã muncã, ºi rãsplatã... Efectele acestei stãri de spirit sînt cel puþin la fel de îngrijorãtoare: în primul rînd, se constatã o tensiune vindicativã cronicizatã, nu doar nefireascã, dar ºi extrem de periculoasã pentru o þarã în care, dupã 26 de ani de „tranziþie“, ar fi trebuit sã nu mai aibã loc asemenea… aritmii. Practic, majoritatea populaþiei aºteaptã, acum, la fiecare ediþie a „ºtirilor“, sã audã cine a mai fost „chemat”, acest lucru echivalînd în mintea românilor cu o condamnare. Faptul cã e vorba de o audiere (de martor), de o cercetare ºi nu de o condamnare definitivã, ei bine, toate astea – adicã realitatea! – sînt doar „detalii nesemnificative”. Aici mai contribuie ºi corul „întrebãrilor cu rãspuns inclus”, puse de aºa-ziºi reporteri de teren, precum ºi comentariile de o lipsã de obiectivitate inimaginabilã ce ocupã spaþiile de maximã audienþã ale televiziunilor importante (de menþionat prezenþa cvasi-permanentã în studiouri a unor ºarlatani specializaþi în manipularea ºi debusolarea spectatorului). În al doilea rînd, aceeaºi populaþie instigatã împotriva propriului stat tinde sã aprobe, fãrã sã anal-

izeze, douã tipuri de imixtiuni (pe care le consider) periculoase – prima, reprezentatã de orice propunere anarhicã, de la manifestaþii fãrã autorizaþie pînã la presiuni stradale asupra instituþiilor de drept; a doua, acceptarea intervenþiilor directe, fãrã legãturã cu definiþia unui stat independent, a reprezentanþilor altor þãri sau organizaþii strãine în decizii politice majore ale României. În anul 26 de la începutul aºa-zisei democraþii, am asistat la momente anarhice specifice primilor ani de putere popularã: mitinguri neautorizate, dãrîmarea unui guvern ºi adoptarea unor legi sub presiunea strãzii– culmea, o presiune încurajatã, chiar susþinutã, de unele centre ale puterii din interior – dar ºi prin intervenþii directe, deschise, ale unor diplomaþi strãini. Nu pot sã nu mã gîndesc cã, în 2004, Bãsescu promova ideea „axei Londra - Washington”, iar astãzi, chiar aceste puteri mondiale sînt cele care dicteazã Ordinea de Zi a României. Puteri care susþin inclusiv „vocea strãzii”. Dar, oare, este vorba, pur ºi simplu, de „stradã”? Cu certitudine putem observa prezenþa în epicentrul miºcãrilor sociale a unor grupuri organizate, finanþate prin diverse „proiecte” sau „fonduri” vizînd implementarea democraþiei. Nu lipsesc personaje care, fãrã vreo explicaþie exotericã, sînt susþinute de anumite sfere înalte. Tot acum, dupã 26 de ani, constatãm o „combinare“ a aºa-zisei democraþii pluripartite cu acel mult trîmbiþat concept machiavelic actualizat „National Interest” (cu forma sa paranoicã ”PATRIOT Act”) – adicã, reducerea la doi a numãrului partidelor care conteazã pe interzicerea exprimãrilor politice indezirabile, cum ar fi „parteneriatul strategic„ ºi „integrarea” - în primul rînd a comunismului – apoi a formulelor naþionaliste (chiar zilele acestea asistãm la încercarea de compromitere a artistului Dan Puric ºi a jurnalistului Ilie ªerbãnescu, al cãror discurs naþional contravine celor douã partide „agreate“). Anul 26 de la abolirea „dictaturii proletariatului” a marcat, fãrã doar ºi poate, un minim de merite ºi de pregãtire a conducerii clasei politice, a celor douã mari partide. Astfel, situaþia este unicã în istoria statului român – toþi liderii importanþi ai celor douã partide sînt împlicaþi în dosare penale. Apoi, hilarul prezenþei unei persoane de talia Alinei G. în fruntea partidului liberal (avînd ca susþinãtori principali un personaj compromis politic ºi moral ca Ludovic Orban, alãturi de una dintre cele mai controversate figuri din ultimele trei-patru regimuri, M. IonescuQuintus). Ei bine, hilarul sau ridicolul acestei poziþionãri este, totuºi, depãºit de nivelul erorilor preºedintelui statului Klaus Iohannis cel care, în anul de graþie 2015, a numit pe unul dintre cei mai compromiºi politicieni într-o funcþie extrem de importantã: M.R. Ungureanu la SIE. Practic, în acest context, plasarea unui personaj fãrã biografie (ºi multe alte date!) Eduard Hellvig - la SRI devine un fapt banal. Tot la capitolul SS – „slãbiciuni de stat” – ar trebui inclus ºi Dacian Cioloº, era sã spun un alt „personaj fãrã biografie“...Adjectivul „alt” este de prisos – pentru cã aproape nici unul dintre personajele aduse de val în 2015 nu poate prezenta o biografie ca argument al numirii. (Parantezã – zilele trecute, excelentul ziarist economic Valentin Gros îmi spunea cã este intrigat de declar-

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Marga Barbu ºi Eugen Barbu la Veneþia aþia lui Cioloº: „am discutat cu Isãrescu pe termen mediu ºi lung”, ceea ce, în opinia sa, pãrea o ciudãþenie, întrucît Cioloº ar trebui sã se preocupe de obiective pe termen scurt, pînã la alegerile din 2016. I-am rãspuns cã sînt convins cã, dupã alegeri, tot Ciolos va fi numit, pentru cã are susþinerea declarata a Ambasadei (SUA)! Întîlnirea de la BNR e definitorie primul avatar al intereselor oligarhiei mondiale, Isãrescu, ºi ultimul avatar de aceeaºi sorginte, Cioloº). Cred cã, în 2015, s-a stabilit o nouã regulã de „guvernanþã”: pentru urmãtorii 15 - 20 de ani, românii nu îºi vor mai numi premierul pe baza alegerilor. ªi, vã îndemn, din nou, – chiar dacã stãm strîmb, sã încercãm sã judecãm drept - rezultatele alegerilor sînt, în mare, deja cunoscute – Parlamentul va fi, în proporþie de peste 90%, format din PNL ºi PSD. Doar nu credeþi cã PNL Alinuþa sau PSDragnea vor emite pretenþii… peste numirea „bine fãcutã”? Mai ales cã este susþinutã de Ambasadã, care este întotdeauna de partea dreptãþii… ºi, eventual, de cîteva zeci de mii de frumuºei ºi tinerei aduºi de pe Facebook în stradã? Or, poate cã partidele mari, cu ale sale conduceri (integrale) suînt parte din anumite dosare, vor avea tupeul sã spunã ceva în faþa celei mai iubite românce, în general, ºi în Senatul SUA, în special? Da, aþi ghicit, nu e vorba de Simona Halep!... Iar la acest capitol ne asemãnãm (fãrã nici o urmã de ridicol) cu Franþa Revoluþiei: am reuºit sã transformãm actul de Justiþie, cu al sãu lung ºi profesionalizat proces de adunare a probelor materiale, în celebra „metodã” revoluþionarã a „Terorii”, compusã din douã elemente: suspiciunea (bazatã pe delaþiune/mãrturie) ºi acuzarea publicã. Apoi - ghilotina. Poporul francez trãia ºi murea fericit - Fouquier-Tinville, celebrul acuzator public al Revoluþiei, era tocmai ceea ce le trebuia. ªi poporul român este fericit. De dimineaþa pînã seara, nu unul, ci mai mulþi acuzatori publici împrãºtie acuzaþii, file ºi extrase din dosare, suspiciuni, mãrturii „pe surse”, zile de arest preventiv, anchete jurnalistice, reþineri etc. etc. În Franþa, perioada respectivã a primit numele de „Teroare”, toþi capii Revoluþiei au sfîrºit pe eºafod, iar acea „dreptate popularã” este consideratã, azi, ca o stare de nebunie colectivã. În acele zile, Franþa ºi-a pierdut credinþa - ºi, spre deosebire de Rusia, cealaltã beneficiarã a unei Revoluþii - nu ºi-a mai regãsit-o. Franþa este, ºi azi, atee, francezii sînt conduºi de personaje precum Hollande sau Sarkozy, iar maghrebienii terorizeazã Parisul. La scurt timp dupã Octombrie, ruºii s-au întors la credinþã, iar astãzi, fie cã unora le convine sau nu, sînt conduºi de cel mai respectat lider politic al Planetei - ºi fac Istorie. În baza analizelor, este greu de crezut cã România lui 2016 îºi poate regãsi calea. Rãmîne doar… credinþa. Pare bizarã afirmaþia venitã din mintea unui dialectician precum subsemnatul, dar Istoria, parte fundamentalã a acestui sistem de gîndire, Istoria ne aratã cã pînã ºi cele mai inteligente minþi s-au înclinat în faþa unor schimbãri – produse parcã de o Putere pe cît de mare, pe atît de necontrolabilã… chiar ºi de aºa-zisele „Mari Puteri”. Sã ne gîndim la 2016 ca la un an al conºtiinþei ºi credinþei – doar aºa putem ura României, românilor, limbii române ºi la tot ce-i românesc ºi sperãm sã nu piarã - un sincer „La Mulþi Ani”! DRAGOª DUMITRIU (din „Miºcarea Roºie”, volum în pregãtire)


Pag. a 21-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (8) Într-adevãr, în ultimii ani, de cîte ori mã vedeam pe strãzile urbei, întîmplãtor, cu Rãzvan Theodorescu, ne salutam cu un fel de parolã. Eu îi ziceam: „Sfînta Vineri!“. Iar el îmi rãspundea: „Mihai Vodã!“. La scena asta, petrecutã o datã chiar în faþa Editurii „Cartea Româneascã“, mai exact a Fondului Literar (de unde ne luaserãm niºte mãrunte drepturi de autor), a asistat uimit ºi dramaturgul Iosif Naghiu, cu care stãteam de vorbã. „Ce-i cu voi, bã, de ce vã salutaþi aºa?“ – ne-a întrebat Ioºca. L-am lãmurit cã acela e modul nostru de a ne informa reciproc asupra demersurilor pe care le-am fãcut, în ultimele zile, cu privire la salvarea unor biserici. Dar, cine le mai ºtie pe toate astea? Au apãrut rãfuitorii, inchizitorii, nucile alea gãunoase, pe care nu le bãga nimeni în seamã, fiindcã n-aveau nici o valoare, deºi ele se ameþeau cu iluzia cã sînt dizidenþi, rezistenþi, anticomuniºti. Ajung la redacþie. Intru la Patron în birou. Aici, ºedinþã de tainã: Eugen Barbu, Ileana Lucaciu, Cristina Angelescu, Narcis Zãrnescu, M.N. Rusu, Raluca Bungãrzan, dactilografele. „Patroane, de ce n-a apãrut ºi revista noastrã? Poate cã nu trebuia sã-i ziceþi «Sãptãmîna liberã», o sã se nascã tot felul de glume...“. Nici un rãspuns. Simt cã e o atmosferã încãrcatã. Mi se ascunde ceva. Patronul îi spune secretarei de partid, Ileana Lucaiu: „Ar fi bine sã-i spunem, ca sã ºtim o socotealã...“. Cloanþa, cea pe care atît am ajutat-o în viaþã, ba cu paºapoarte, ba cu problemele copiilor, ba cu funcþia de secretar general de redacþie, cînd l-am convins pe Constantin Mitea, în sfîrºit, ba cu atîtea filme pe videocasete, are bucuria nedisimulatã de a-mi ºuiera prin dantura ei cabalinã: „Tipografii au declarat cã nu vor scoate revista noastrã dacã mai scrii tu în ea!“. Aha, deci asta era. De fapt, nu putea fi vorba de toþi tipografii, pentru cã oamenii mã iubeau, îi ajutasem pe atîþia dintre ei, iar articolele mele de sport le rãcoriserã sufletul în ultimii ani. Era vorba doar de un maistru pe nume Borangic, un derbedeu cu care avusesem în urmã cu cîþiva ani o ceartã, pentru cã fura mii de exemplare din „Sãptãmîna“ ºi ne mai ºi înjura pe la colþuri. Am primit cu bãrbãþie vestea: „Vai de þara unde niºte tipografi îi pot judeca ºi interzice pe scriitori!“. Am pãrãsit biroul acela, de care mã leagã amintirile a 14 ani de viaþã, din 1976.

Ultima oarã cînd senatorul ºi-a serbat ziua de naºtere a fost în anul 1992. Evenimentul s-a desfãºurat în Salonul Roºu al Hotelului „Athénée Palace“. Domnul cu gura plinã este marele scriitor Fãnuº Neagu, care a postulat cã vinul trebuie sã aibã 5 calitãþi: 1) Sã fie alb; 2) Sã fie sec; 3) Sã fie rece; 4) Sã fie mult; 5) Sã fie gratis. Noi am adãuga ºi a 6-a calitate: Sã fie primit, bogdaproste!

Mai 1990: Apariþia revistei „România Mare“ a intrat în linie dreaptã! În sfîrºit, a fost tipãrit afiºul cu Vulturul Cruciat, negru pe fond galben-camar.

Am intrat în U.T.C. tîrziu, la 17 ani, cînd eram elev de liceu, iar în P.C.R. ºi mai tîrziu, la 31 de ani (5 septembrie), cînd efectiv nu se mai putea altfel, fiindcã, aºa dupã cum îmi spunea Victor Stamate, nu mai puteam rãmîne în presa centralã. Ideea aceea romanticã a lui George Cãlinescu, „sînt membru de partid fãrã carnet“, nu mai avea nici o putere. Dar, în definitiv, de ce sã mã justific? ªi în faþa cui? A existat vreun coleg de la Agerpres pe care sã nu-l fi ajutat? Ori vreun scriitor care sã apeleze la mine ºi sã rãmînã cu mîna întinsã? Pe Nicolae Velea, cînd a degerat în zãpadã ºi l-a bãtut Miliþia, cine l-a ajutat? Sau pe Nuni Anestin, bolnav de cancer, cine l-a ajutat sã-ºi ia paºaportul de Spania, unde avea promisiuni cã se poate trata? Cine s-a zbãtut ºi i-a obþinut viza Securitãþii, dragã Olga Bucãtaru? Dar pe tine, Dan Cristea, cine te-a ajutat sã-þi scoþi buletinul de la Miliþie, într-o searã, cînd nu plãtiseºi taxiul, ai lãsat buletinul la ºofer, n-ai venit timp de o orã, iar acesta l-a predat la prima Circã? Dar pe fratele lui Gheorghe Niþu, din Germania, cine l-a scos din închisoare, în mai 1989? Dar pe voi, colegii mei de la Agerpres, Adrian Riza, Adrian Dohotaru, Viorica Ciorbagiu, Ioana Popescu-Doreanu, Mirel Rãdulescu, Constantin Lupu, Marian Constantinescu, Iosif Socaciu, Neagu Udroiu ºi atîþia alþii – cine v-a ajutat cu cronici la cãrþi, cu pile pe la doctori, cu angajãri de nepoþi, cu þigãri ºi ness pe care nu le gãseaþi nicãieri, cu telefoane pe la staþiuni turistice, cu intervenþii pe la primãrii? Nu eu? Aveam eu puteri miraculoase? Nu cred. Tot ceea ce aveam era

M-am întors la Lidia. „S-a dat caseta cu procesul lui Ceauºescu?“ – asta a fost prima întrebare pe care am pus-o, dat fiind faptul cã în noaptea precedentã se tot anunþase cã se va difuza. Nu, încã nu s-a transmis. Într-un tîrziu, dupã nenumãrate anunþuri ºi preparative, crainicul Petre Popescu anunþã cã are marea plãcere ºi bucurie (?!) de a difuza caseta cu procesul ºi execuþia soþilor Ceauºescu. Ce ruºine! Cum poate un om, care l-a slujit ani de zile pe Ceauºescu, sã jubileze la moartea lui, petrecutã în Sfînta Zi de Crãciun? Urmãrim înregistrarea cu sufletul la gurã. Ceauºescu e de o demnitate extraordinarã. Nu reiese clar cînd au fost fãcute cele 60.000 de victime – în ultimele zile sau în cei 25 de ani de domnie? Îngrozitor de enervant ºeful completului de judecatã, nu-i vãd chipul, nu i se aude decît vocea. Vorbeºte ca un bãdãran, el dã spectacol, ºtie cã e filmat. Mai izbuteºte sã mã calce pe nervi avocatul apãrãrii, care de fapt îl acuzã cel mai tare pe Ceauºescu. Ce mascaradã! Încã mai sper cã nu-i adevãrat. „Nu-i adevãrat, Cornel – îmi spune sora mea – ãsta nu-i Ceauºescu, e o 1 Decembrie 1993. În Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, dublurã a lui. Pãi ce, aºa aratã el?“. Dumnezeu a fãcut sã se întîlneascã oameni de diferite convingeri ºi chiar Am ajuns ºi la final. Dintr-un religii. De la stînga la dreapta: Ion Iliescu (preºedintele României), cadavru cu haina ferfeniþã, se ridicã Daniel Ciobotea (Mitropolitul Moldovei), Ioan Rus (prefectul judeþului fumegarea gloanþelor, ca negura Alba), Ioan Ungureanu (ministrul Culturii din Basarabia), Corneliu peste un munte. De ce nu s-o fi filmat Vadim Tudor (secretar al Senatului) ºi... rabinul Moses Rosen! întreaga execuþie? „Din pãcate, el este, Lidia. Uite-i haina ºi cãptuºeala, uite-i cravata grená, el a mai apãrut cu un nume public, o anumitã celebritate, precum ºi un astea. Ce scrie Pacepa, cã zilnic i se ardeau hainele foarte pronunþat spirit de ajutorare a oamenilor. pentru protecþie, e o scornealã. L-au împuºcat ca pe Existã oare cineva, în România sau aiurea, care un cîine!...“. poate spune cã mi-a dat vreun cap de aþã, ori vreun 27 decembrie 1989. Revin în locuinþa mea. Nu mai cadou oarecare, pentru seviciile pe care le fãceam e nimic de mîncare. Cei de la Trustul Amzei, de unde tuturor, dezinteresat, risipindu-mi nervii, timpul, mai cumpãram cîte o pizza sau ceva salam de varã, au banii pe telefoane ºi pe telegrame, la urma urmei, început ºi ei sã se uite chiorîº. Parcã nu se mai trage demonetizîndu-mã ºi riscînd ca, atunci cînd eu însumi aºa de tare. Cîinele maidanez, frumos ca un arlechin aº fi avut nevoie de vreun ajutor, sã nu mai fiu bãgat (cu capul împãrþit simetric, jumãtate alb, jumãtate în seamã?! Tot ce-am fãcut, am fãcut din solidaritate negru), pe care l-am botezat Gigi Securistul, a dis- ºi camaraderie, ca un adevãrat creºtin! Astãzi, în pãrut de cîteva zile. Poate l-a omorît cineva, prea îi numai cîteva zile de la un cutremur social-politic, unii lãtra pe toþi miliþienii de la Circa de lîngã Liceul dintre cei pe care i-am ajutat încep sã mã bîrfeascã. Îmi spune cumnatul meu, Liviu Samson, cã Horia Neculce, care treceau cu cîini-lupi. Alexandrescu declarã pe la mesele bucureºtene cã sînt Vorbesc cu bãtrînul Constantin Mitea la telefon. – Mãi Vadim, mãi bãiatule, nu-mi vine sã cred! extrem de vinovat ºi voi avea o soartã tristã. Cu numai cîteva luni în urmã, decedase taicã-sãu, ziaristul Cum de s-a ajuns aici? Parcã e un coºmar! sportiv Toma Alexandrescu. N-avea mormînt. Nu ºtiu de ce, în virtutea cãrui reflex stupid de Administraþia Cimitirelor îi destinase o groapã pe autoconservare, dar ºi de infatuare, îi dau asigurãri undeva, pe lîngã o comunã suburbanã, într-un fel de cã voi depune mãrturie pentru el, dacã va fi cazul, în cãrãmidãrie arsã de soare. Horia m-a sunat, plîngînd. sensul cã noi am lucrat bine cu el ºi a ajutat presa – (va urma) de fapt, cam aceleaºi lucruri mi le spuseserã mie alþii, (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la cã mã vor sprijini în clipele grele prin care trec, de Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) parcã eu aº fi avut vreodatã vreo funcþie politicã sau administrativã. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Micile secrete ale SRI ºi ale lui Traian Bãsescu – cine se aflã în spatele teroristului Istvan Atilla (3) O nouã formã de federalizare a României Liviu Dragnea este cel care a contribuit la controversatul proiect al aºa-zisei descentralizãri, în fapt, o formã de federalizare a României ºi de baronizare a economiei naþionale. În beneficiul mai ales al UDMR, oferind satisfacþie iredentismului maghiar, s-a ajuns, de facto, la faza de dezintegrare a Statului Unitar care a existat de la Ferdinand încoace. Aceasta a fost misiunea gãºtii moscovite a lui Ion Iliescu de la bun început, iar discursul despre lichidarea Statului Român, distrugerea reperelor identitare ºi transformarea Neamului Românesc, prin degradare, în populaþie fãrã destin ºi Istorie îl gãsim în documentele Kominternului. Un discurs similar se regãseºte ºi la naziºti, dinamica dezmembrãrii statelor europene devenind o temã majorã a celui de-al III-lea Reich, dupã ce, în martie 1943, guvernul nazist încheia redactarea unui plan pentru înfiinþarea unei Confederaþii europene, cu Germania la centru, desigur, iar Joseph Goebbels profetiza, cu aceastã ocazie, cã „peste 50 de ani (...), în gîndirea popoarelor, þãrile nu vor mai fi un reper“. Nu întîmplãtor, principalul suporter/adviser al planurilor lui Liviu Dragnea, de regionalizare ºi de dinamitare a conºtiinþei spaþiului ºi destinului comun al românilor, este ambasadorul Germaniei la Bucureºti, Andreas von Mettenheim. Puþinã lume ºtie cît de apropiaþi erau nemþii NSDAP-ului de Rusia sovieticã, însã istoricii ºtiu, iar astãzi, fãrã sã avem nevoie de foarte multe cunoºtinþe, asistãm la evoluþii de amor bengos între Rusia ºi Germania, care amintesc, flagrant, de 1939 – Pactul odios Hitler-Stalin, de distrugere a Europei. Lecþiile Istoriei, însã, nu sînt asimilate de toatã lumea, cu atît mai puþin de votanþii semianalfabeþi ai PSD-ului/FSN-ului, cei care rãgeau în stradã „Nu ne vindem þara“ - însufleþiþi de o logoree fals patrioticã. Dragnea ºi Ponta dau gratis ce-a mai rãmas din þarã, cã vînzarea grosului a avut deja loc încã de pe timpul lui Ilici Iliescu.

PORTRET ÎN APÃ TARE

Attila Hunul Attila Hunul a fost o mare pacoste, dar mai sînt ºi alþii, din belºug. Nu trebuie sã-l acuzaþi pe el pentru toate necazurile voastre, pentru cã mare parte din ele sînt din vina voastrã, ºi cu cît vã daþi seama mai repede de asta, cuatît e mai bine pentru voi. A fost învinuit pînã ºi de cãderea Romei, chiar dacã el, pe-atunci, nici nu era prin preajmã. Nu mai ºtiu exact de ce-a cãzut Roma. Este, probabil, unul dintre acele lucruri care, pur ºi simplu, se întîmplã. Hunii erau niºte nomazi din Asia care, în Secolul al IV-lea, au nãvãlit cãlare pe poneii lor rãpciugoºi în Europa ºi-au pornit un val de crime. Au fost identificaþi cu Hiung-nu, un trib de venetici ce-a ocupat Mongolia pe timpul domniei lui Shi-Huang-ti, dar încep sã mã cam îndoiesc de asta. Cãlãreau din loc în loc, în cãutare de pãºuni, jaf ºi pradã, ºi ajunseserã prea departe cu toate acestea ca sã se mai opreascã. Hunii erau niºte creaturi hidoase. κi turteau nasul cu ajutorul unor scîndurele fixate cu fîºii de pînzã ºi-ºi crestau faþa încã din copilãrie, ca sã nu mai trebuiascã sã se radã niciodatã. În timpul pe care-l cîºtigau nebãrbierindu-se, puteau sã-ºi mai turteascã niþel nasurile. Uneori, cîte un hun mascul ºi unul femelã sendrãgosteau, se cãsãtoreau ºi toatã suflarea se întreba ce vãzuserã unul la celãlalt. Se hrãneau cu carne ºi lapte de iapã ºi se-mbrãcau cu piei de ºoareci de cîmp. Hunii erau mai mici de staturã decît majoritatea oamenilor, iar ºoarecii de cîmp erau, pe-atunci, mai mari. Întrebaþi fiind cine sînt, rãspundeau ceva ce suna ca nechezatul unui cal ºi se credea cã încercau sã spunã cã sînt huni, sau Hiungnu. Romanii spuneau cã hunii nu sînt oameni, ceea ce nu era decît parþial adevãrat. Ca în oricare altã comunitate umanã, unii sînt oameni, alþii mai puþin. Cînd hunii au venit prima oarã în Europa, i-au supus pe alani ºi pe heruli, apoi i-au tot sîcîit pe ostrogoþi ºi pe vizigoþi, niºte teutoni simpli ºi stîngaci, care duseserã pînã atunci o viaþã farã griji. Într-o zi îi împingeau pe ostrogoþi dincolo de Dunãre, într-alta îi împingeau înapoi. Apoi întindeau corturile ºi îºi mai turteau niþeluº nasurile. Ostrogoþii ºi vizigoþii erau într-atît de asemãnãtori încît era imposibil, pentru un profan, sã-i deosebeascã ºi, chiar de-ar fi putut, ce-ar fi fãcut cu asdingii, silingii ºi cu gepizii, ca sã nu mai vorbim de angli, saxoni, de iuþi sau de lituanieni. Enumeraþi, vã rog, trei mãrfuri exportate de gepizi. Numiþi mãcar una!

Jobbik sînt mujahedinii cauzei eroice a Ungariei Mari – o comicãrie de trei parale

La nivel agitatoric, se mai strofoacã la noi tot felul de organizaþii în spirit naþionalist patriotic – e vorba de patriotism maghiar, desigur, de genul Garda Maghiarã (Magyar Gárda), Plutonul Secuiesc, Frontul Naþional Maghiar (Magyar Nemzeti Arcvonal – MNA) HVIM („Miºcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate“), EMI (Tinerii Maghiari din Transilvania). Cu toþii sînt un fel de EMO, de fapt, niºte tãntãlai care-ºi zãngãne insigne ºi zdrãngãnele, poartã uniforme de operetã, fluturã cîrpe colorate pe post de drapele, încercînd, din rãsputeri, sã se facã bãgaþi în seamã. Pe lîngã UDMR ºi aºa-zisul Patid Civic Maghiar secuiesc, o formaþiune creatã total ilegal, fãrã sã aibã mãcar minimum necesar de semnãturi, mai existã ºi alte formaþiuni de genul Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania – unii care vor înfiinþarea unei regiuni autonome sub numele de Partium, formatã, în viziunea lor, din judeþele Bihor, Satu Mare ºi Sãlaj. Numai tembeli. Partidul Popular al Maghiarilor din România (PPMT) s-a creat din Consiliul Naþional al

Maghiarilor din Transilvania – CNMT, sau, dupã acronimul derivat din limba maghiarã, EMNT - condus de László Tökeº, pastorul care, dupã ce a lãsat-o în stradã pe nevastã-sa ºi ºi-a tras amantã tinericã ºi focoasã, s-a simþit mai viril ca oricînd, ºi în plan politic. Toþi unguraºii aºtia îºi umflã piepturile, mãrºãluiesc pe unde li se dã ºi lor voie, se îmbracã aºa, mai paramilitar, gen Rambo 2, stuchesc pe drapelul românesc, orãcãie imnuri cu Horthy ºi Atilla ºi, în general, ºi-o cautã cu lumînarea, pentru ca, apoi, Ungaria sã facã tot ce ºtie ea mai bine – sã se victimizeze ºi sã se jeluiascã la Europa cã ungurii sînt persecutaþi în România de cruzii, barbarii, patibularii extremiºti de români, care le-au mãtrãºit aspiraþiile imperiale la Trianon. Absolut tot ceea ce face, de ani ºi ani de zile, Ungaria þine doar de provocare, deoarece, tehnic vorbind, Ungaria, vorba lui Þuþea, ºi-o ia pe cocoaºã de la români, fie ºi de-am fi înarmaþi doar cu cozi de mãturã. Ungurii au o mare problemã, cu efecte dramatice. Se sinucid masiv, sînt în topul sinuciderilor la nivel european ºi mondial. Nu existã neam la nivel european care sã fie marcat în mai mare mãsurã de impotenþã ºi eºec la nivel militar. De mai bine de jumãtate de mileniu, de la Mohaci încoace, Ungaria a luat doar bãtaie, încontinuu. În pofida uniformelor colorate, de papagali, a penelor de cocoº, pãun, fazan de la pãlãrii, a stropºelii bãtãioase, ungurii n-au ºtiut sã „lupte“ decît cu femei, copii ºi bãtrîni, au ºtiut sã ucidã doar civilii fãrã apãrare. Cînd a venit ocazia unei confruntãri cu Armata Românã, ºi-au luat-o atît de rãu pe cîrcã, încît îi doare ºi astãzi. Afirmarea constantã a autonomiei maghiare, în interiorul graniþelor României, se loveºte de cifre. În timp ce 83% dintre români considerã cã autonomia localã cerutã de UDMR este o solicitare exageratã, 58% dintre maghiari considerã acest lucru rezonabil. Studiul este mai vechi, dar datele nu sau schimbat simþitor. Sfîrºit GEORGE RONCEA

Attila era fiul lui Mundzuk cel Urît, regele hunilor. S-a nãscut undeva, în Balcani, prin preajma anului 395 d. Chr. Cînd era numai de-o ºchioapã, avea un chip atît de hidos încît nici mãcar maicã-sa nu ºtia ce sã-i facã. Ea credea c-o sã creascã ºi-o sã-i treacã, dar cu cît îi turtea nasul mai tare, cu-atît arãta mai rãu. La 6 ani a cîºtigat Campionatul Naþional de Strîmbãturi. Aþi ghicit - el nu se strîmba. În 433 d. Chr., la moartea regelui Rugila, cel ce-i urmase lui Mundzuk, Attila ºi fratele sãu Bleda au devenit, împreunã, conducãtori ai hunilor. Attila i-a avut, foarte curînd, pe rugi, ostrogoþi ºi gepizi la degetul mic. Imperiul sãu hun se-ntindea de la munte pînã la mare, ºi lucrurile au mers ca pe roate aproape 20 de ani. Mã rog, pentru huni. De cîte ori se uita Attila chiorîº la vreun trib, acesta lãsa totul baltã ºi fugea mîncînd pãmîntul. Dupã asta, el punea mîna pe tot ce se putea. Una dintre principalele surse de venit ale lui Attila era Theodosius al II-lea, împãrat al Imperiului Roman de Rãsãrit. Theodosius, un suflet timid, auzise atît de multe despre huni, încît îi plãtea foarte bine ca sã stea departe de Constantinopol. Prima oarã cînd a vãzut chipul lui Attila, a dublat plata anualã, aducînd-o la 700 de pfunzi de aur. Cîþiva ani mai tîrziu, cînd Attila s-a mai strîmbat niþeluº la el, Theodosius a fost de acord sã-i dea de 3 ori pe cît îi dãduse, plus un bonus de 6.000 de pfunzi, dacã nu-i mai vedea niciodatã faþa. Succesorul lui Theodosius n-a mai colaborat, dar dragostea - nu-i aºa? - gãseºte mereu o cale. Se pare cã Attila primise o scrisoare de la Honoria, sora lui Valentinian al III-lea, împãratul Imperiului Roman de Apus, în care aceasta îl ruga sã vinã în Italia, s-o salveze dintr-o situaþie compromiþãtoare. Fusese prinsã þinîndu-se de mînã cu Eugeniu, valetul ei, iar rudele, hotãrîte sã n-o lase sã aibã parte de nici o distracþie în viaþã, o condamnaserã sã se mãrite cu Flavius Bassus Herculanus, un senator în vîrstã, cu un caracter de mai mare dragul, dar cam neputincios. Deºi era cam zburdalnicã din fire, Honoria era ºi destul de simpluþã, ºi mai ºi suferea, pe deasupra, de o isterie de speriat, provocatã de o vizitã pe care trebuia s-o facã la Constantinopole, împreunã cu evlavioasa sorã a lui Theodosius al II-lea ºi cu alte fete preocupate de rugãciuni, posturi, priveghiuri, ºi jurate, toate, sã-ºi pãstreze virginitatea pînã la moarte. Se gîndise cã mãritiºul cu Flavius ar putea sã fie ceva asemãnãtor ºi n-a putut sã suporte ideea. Attila avea deja 300 de neveste, dar a hotãrît cã, dacã tot poate sã ºantajeze familia Honoriei, de ce sã nu cureþe ºi Vestul, de vreme ce Estul tot nu mai era la fel de profitabil. Din moment ce ea trimisese un inel împreunã cu mesajul, el a decis cã e o propunere de cãsãtorie ºi a cerut-

o pe Honoria de mireasã, dimpreunã cu jumãtate din þinuturile de sub stãpînirea lui Valentinian, pe post de zestre. L-au refuzat, aºa cum se ºi aºteptase. Astfel, Attila a invadat Galia în 451 d.Chr., cu o armatã de rugieni, scirieni, ostrogoþi ºi cine ºtie mai ce, jefuind, violînd si incendiind totul în cale. A fost înfrînt la Chalons de cãtre Aetius, un general roman, ºi de Theodoric, regele vizigoþilor. Attila s-a întors anul urmãtor, tot mormãind ceva, cum cã ar fi fost încã logodit cu Honoria ºi cum cã nu putea suporta s-o vadã asupritã. Papa Leon cel Mare s-a întîlnit cu el în faþa porþilor Romei ºi l-a muºtruluit bine, iar Attila s-a întors cu coada-ntre picioare înapoi în þara lui Dracula ºi asta a fost cam tot. Din tentativa Honoriei de a-ºi lua viaþa în propriile mîini n-a ieºit nimic. Au închis-o undeva, bine, pentru tot restul zilelor. Ce anume i-a spus Leon cel Mare lui Attila, de l-a determinat sã-ºi strîngã catrafusele ºi sã plece în aºa mare grabã, n-a fost fãcut public niciodatã. Teoria mea e cã o terþã persoanã, poate Valentinian, i-a strecurat în buzunar tot aurul pe care-1 putea duce, atît de mult încît puteai la fel de bine sã-i zici „zestrea Honoriei“. Pot adãuga cã, în aceastã privinþã, sînt secondat ºi de dl. Gibbon. Desigur, nu facem altceva decît sã dãm cu presupusul. Attila avea acum în jur de 60 de ani. Mintea îi slãbea pe zi ce trece, aºa cã s-a hotãrît sã se cãsãtoreascã din nou, simþindu-se îngrozitor de neînþeles în toate cele 300 de mariaje. Astfel încît a luat-o pe Ildico, sau Hilda, o minunatã blondinã, pe ai cãrei pãrinþi tocmai îi mãcelãrise în Galia. În dimineaþa urmãtoare, a fost gãsit mort în pat. Ildico ºedea uitîndu-se fix la cadavru ºi sporovãia într-o limbã ciudatã. Atunci cînd au întrebat-o dacã ºi-a omorît soþul, a continuat sã împroaºte cu umlauturi, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Au lãsat-o baltã, ºi nimeni nu ºtie nici pînã acum ce s-a întîmplat în acea noapte de iunie. S-ar putea sã fi fost un infarct. A fost îngropat în 3 sicriuri - unul de aur, altul de argint ºi al treilea de fier, iar la înmormîntare s-au rostit cîteva vorbe meºteºugite. Hunii au mai dus-o încã vreo cîþiva ani sub conducerea celor 6 fii mult-iubiþi ai lui Attila: Ellak, Denghizik, Emnedzar, Uzindar, Geisen ºi Ernak, sau Ernie. Dar au tot slãbit în putere, pînã cînd au fost nimiciþi de iguri. Cuceritorul Atilla n-a fost altceva decît un balon de sãpun. Înfãþiºarea nu l-a ajutat dintru început, iar maniera lui de abordare a problemelor mondiale era cam din topor. N-a pretins niciodatã cã ar fi altceva decît un coþcar, atitudine care nu ºade deloc bine unui mare personaj al istoriei. Îi plãcea sã fie numit Biciul lui Dumnezeu, dar pentru mine e doar Bãtrînul Faþã Turtitã. Mai zicea ºi cã, pe-acolo pe unde cãlcaserã copitele calului sãu, iarba nu mai creºtea în veci. Ba creºtea! Experienþa lui ne învaþã cã prin viaþã poþi sã te ºi strecori, dar numai pentru un timp. WILL CUPY

La nivelul conducerii Jobbik sînt o grãmadã de caraghioºi, astfel: fostul reprezentant Jobbik, Király András, este gay cvasicunoscut, participant entuziast la paradale gay din lume, marcat de obsesii sexuale rãvãºitoare; Csanad Szegedi, membru al Parlamentului European ºi lider regional al Jobbik, cunoscut pentru retorica sa antisemitã, a recunoscut, recent, conform publicaþiei britanice „The Telegraph“, cã, de fapt, el este evreu; Szávay István, aflat la vîrful conducerii Jobbik, a fost surprins de presa maghiarã în ipostaze de un penibil absolut, beat mort, cu sticle înfipte în prohab – alt obsedat, ºi ãsta.

Gãrzile maghiare - un soi de cãrãreze prevãzute cu niscai sfîrleze cu fofeze


Pag. a 23-a – 8 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

cablul telefonic care asigura legãtura localitãþii Lipova, judeþul Arad, cu sistemul naþional de telecomunicaþii, a fost tãiat la trecerea pe sub Podul Mureº, iar, ulterior, cînd s-a încercat stabilirea legãturii radio între unitatea militarã din localitate ºi celelalte formaþiuni militare din zonã, s-a constatat cã frecvenþele de lucru de bazã erau bruiate puternic de pe teritoriul Ungariei. În aceeaºi zi, staþia de radio a Unitãþii de transmisiuni „R“ din Braºov a fost bruiatã, astfel încît nu s-a putut lua legãtura cu Capitala. Scenariul unguresc devine din ce în ce mai palpitant. La sfîrºitul lunii iunie, în zonele montane ºi împãdurite din apropierea unor cantoane silvice, în stîne pãrãsite sau refugii, a fost semnalatã apariþia unor grupuri constituite, dupã toate probabilitãþile, din elemente teroriste, precum ºi a unor persoane îmbrãcate în civil sau în combinezoane negre, ori în altã vestimentaþie care sugera þinuta paramilitarã toþi aceºtia evitau contactul cu localnicii. La începutul lunii iulie, pe teritoriul ungar au fost sesizate activitãþi cu caracter militar. Astfel, pe direcþia Szeged – Mako – Nagylak acþionau patrule militare, atît pe jos, cît ºi în autovehicule. Din analizele efectuate de specialiºtii români, rezultã cã acestea ar putea fi elemente de siguranþã ºi cercetare ale unei divizii mecanizate care ar putea acþiona pe direcþia operativã Poarta Mureºului. Totodatã, de vreo douã luni încoace, atît în Municipiul Arad, cît ºi în localitãþile ungureºti Mohacs, Pecs ºi Hackany, cetãþeni unguri, germani ºi italieni (se reface oare Axa de acum 50 de ani?) manifestã interes pentru achiziþionarea de uniforme militare româneºti - atît ale Ministerului Apãrãrii Naþionale, cît ºi ale Poliþiei ºi fostei Direcþii a Securitãþii Statului. Cetãþenii români au sesizat forurile în drept cã grupuri de cîte 2-3 turiºti din Ungaria au fost semnalate fãcînd recunoaºteri ale unor trasee în Ardeal, atenþie sporitã fiind acordatã comunicaþiilor rutiere ºi feroviare. Acestea fiind zise, sã trecem la Coloana a V-a, existentã în România, al cãrei portdrapel este aºa-zisa Uniune Democraticã a Maghiarilor din România. În înscenãrile ungureºti interbelice se pune bazã pe MADOSZ, care era limpede o agenturã ungureascã, tot sub masca democraþiei ºi practicînd cunoscutul ºantaj internaþional. Acum, MADOSZ a fost înlocuit cu UDMR. În aparenþã, ei nu sînt oameni limitaþi, unii dintre liderii lor au scris chiar cãrþi ºi au predicat iubirea între etnii -, dar ce ne facem cu miile de familii româneºti care sînt izgonite din Ardeal, la instigarea acestor udemeriºti? Din pãcate, ne aflãm acum într-o situaþie de ºah-mat, pentru cã orice s-ar întîmpla, le convine ungurilor: dacã e liniºte ºi nu zicem nimic, este în avantajul lor, întrucît îºi consolideazã poziþia entropicã, distructivã împotriva Statului Naþional Unitar Român, avînd rãgazul necesar pentru a „curãþa“ cîteva judeþe de elementul românesc ºi pentru a trece, apoi, la plãnuita Proclamare a autonomiei;

pe de altã parte, dacã acþionãm ºi luãm mãsuri, vor face scandal internaþional, aºa cum au ºi fãcut, pe motiv cã aici e jale ºi urgie, cã n-au drepturi elementare ºi alte minciuni din astea, pe care numai o boalã ereditarã le poate explica, situaþie care va fi speculatã imediat de o parte a presei internaþionale, plãtitã de Budapesta. Acestea sînt douã variante, deocamdatã. Dar, sã revenim la UDMR, nu înainte de a preciza cã, în urmã cu mai multe sãptãmîni, un deputat român i-a acuzat pe membrii marcanþi ai acestei organizaþii cã primesc instrucþiuni de la Budapesta. Scandalul declanºat a fost considerabil, omul a fost ameninþat de colegii sãi minoritari cã, dacã nu va produce dovezi, va fi vai ºi-amar, dar dovezi de genul acesta sînt destul de greu de produs, mai cu seamã cã persoana în cauza nu este nici anchetator, nici ziarist scormonitor, nici ofiþer de contraspionaj. A venit momentul sã-i furnizãm noi aceste dovezi. Am vrea sã zãbovim puþin asupra lui Szöcz Geza, paraºutat direct de la Budapesta, imediat dupã Revoluþia din Decembrie 1989. El a venit cu treabã, zice cã poate prosti pe cineva, cu zîmbetul lui de iezuit hirsut, dar este de datoria noastrã sã-l avertizãm amical cã ºtim ºi cîte mãsele are în gura aia pãguboasã, cu care a rostit faimoasa provocare televizatã „Unirea Ungariei de Vest cu Ungaria de Est“, adicã cu Transilvania. Revista noastrã a atras prima atenþia asupra acestui agent periculos, dar ne-am pomenit înjuraþi, într-un mod incalificabil, de cãtre un cititor de origine maghiarã, care a scris o epistolã pe adresa ziarului „Libertatea“. A trebuit sã vinã profesorul Ion Mînzatu, preºedintele Comisiei Centrale de anchetare a evenimentelor petrecute în Tg. Mureº, în luna martie 1990, ºi sã publice în ziarul „Viitorul Românesc“ (29 august 1990) consideraþiile sale asupra acestui inamic declarat al poporului nostru, pe care avem onoarea de a-1 admira ca... senator român! Priviþi opinia reputatului om de ºtiinþã, generatã în urma desfãºurãrii, la Copenhaga, a reuniunii internaþionale destinate situaþiei minoritãþilor din Europa: „La aceastã reuniune, delegaþia românã cuprindea în cadrul ei ºi un senator român de origine maghiarã. Comportarea acestui senator este de departe aceea a unui duºman al þãrii noastre, deci duºman al României, care, în mod deschis, s-a exprimat antistatal, antinaþional, contra intereselor Poporului Român, perorînd fel de fel de lucruri care, în marea lor majoritate, erau nu numai neadevãruri, ci de-a dreptul calomnii. Solicitaþi Ministerului de Externe sã afle mai precis ce a spus acest senator al Parlamentului României. Nu mã pot opri sã nu rãmîn uluit de faptul cã nici Guvernul, nici preºedintele României habar nu aveau ce s-a întîmplat la Copenhaga! Este vorba de senatorul Szöcz. Acest om ºia permis sã meargã pînã acolo încît deforma efectiv întreaga realitate la care mã voi referi imediat în cele ce urmeazã. El s-a constituit în vîrf de lance al atacurilor extrem de violente împotriva Poporului Român, de fapt a sufletului lui, a modului în care privim noi, românii, minoritatea maghiarã, minoritatea germanã ºi celelalte minoritãþi naþionale“. (va urma)

murile abrupte ºi nu ne poate seduce atît de repede ºi atît de uºor, mai ales atunci cînd noi sîntem invitaþi sã urmãm un drum blînd, liniºtit ºi agreabil. À propos de biblioteca mea: cãrþile mari trebuie plasate vertical ºi în aºa fel încît sã le poþi lua uºor. Supunere, resemnare, supunere! ªi sã ºtim, astfel, sã tragem încã un profit moral de pe urma celei mai profunde amãrãciuni ºi sã ne facem demni de iertarea lui Dumnezeu. Trãieºte, pe viitor, numai pentru arta ta. Orizontul tãu fiind acum atît de limitat din cauza slãbiciunii simþurilor tale, arta, în mod categoric, este, pentru viitor, singura ta raþiune de a trãi. Nu urma sfaturile altuia decît în cazuri excepþionale. Dacã ai reflectat îndelung ºi matur asupra unei chestiuni, cine altcineva ºi-ar putea-o reprezenta, mai bine decît tine, sub toate faþetele ei? Sã nu trãieºti niciodatã singur cu un servitor. Va fi întotdeauna un mare risc! Sã presupunem, de exemplu, cã stãpînul se îmbolnãveºte în acelaºi timp cu servitorul. 1817 - Cea mai bunã cale: sã cunoºti un cabaret sigur, unde sã nu poþi fi furat. Pentru a te elibera, nu existã decît un singur mijloc: sã pleci. Numai aºa te vei putea ridica, din nou, pînã pe culmile artei tale, în timp ce aici nu faci altceva decît sã te afunzi în vulgaritate. Încã o simfonie, ºi apoi sã pleci, sã pleci, sã pleci! ªi, aºteptînd, împrumutã din experienþa mea ceea ce se poate realiza mulþi ani de acum înainte. Sã petreci cîteva ore în societate, la prînz ºi seara. Aceasta nu îþi poate face decît bine ºi îþi oferã posibilitatea sã respiri o altã atmosferã decît aceea de acasã de la tine. Fãrã uniunea sufletelor, bucuria simþurilor va fi mereu un act animalic. Ea nu ne lasã nici o impresie de naturã elevatã, nimic altceva decît remuºcarea. Cîte ore frumoase pierdute pentru copiii care sînt închiºi

într-o instituþie unde domneºte o disciplinã severã, în vreme ce aceºtia, lîngã niºte pãrinþi buni, s-ar îmbogãþi cu impresii ºi cu sentimente minunate, pe care ani întregi nu i-ar putea ºterge. Pacea ºi libertatea sînt cele mai preþioase bunuri. Prietenia adevãratã ar trebui sã se întemeieze pe uniunea naturilor omogene. Rãul este misterios; el cîºtigã în intensitate dacã vorbim despre el; doar înþelegerea exactã a cauzelor ºi a întinderii lui îl face pentru noi mai suportabil. Sã trãieºti singur este periculos pentru tine, din cauza surditãþii tale. Teme-te ºi fii sceptic: în anturajul tãu s-ar putea gãsi un om cu sentimente mai puþin elevate. Poate cã ar fi mai bine sã am lîngã mine un cuplu: un servitor cu soþia lui. 1818 - Miercuri, 15 noiembrie 1815, nefericitul meu frate, Karl van Beethoven, a murit. Se nãscuse la 4 septembrie 1774. A nu se uita litaniile lui Bach. Sã scrii o dramã, cu o parte melodramaticã, într-un cuvînt, o cantatã cu coruri, pentru a-þi putea arãta capacitatea în toate genurile. Nu este, oare, un fapt demonstrat ºi care nu poate fi negat acela cã prostia ºi mizeria sînt mereu unite? Jertfeºte artei tale, încã o datã, toate meschinãriile vieþii sociale. Dumnezeu este deasupra tuturor! Providenþa eternã este aceea care decide ºi regleazã bunãstarea ºi nefericirea muritorilor. Cu calm ºi resemnare, punîndu-mi încrederea, o, Doamne, în bunãtatea Ta imuabilã, vreau sã mã supun tuturor eventualitãþilor destinului. Fii stînca mea, Doamne! Fii lumina mea! Fii, pentru totdeauna, refugiul unde va veni sãºi caute adãpost încrederea mea! Sfîrºit HISTORIA

ATENÞIE LA UNGARIA! (I) (urmare din pag. 1) Mai plãnuiesc ºi pregãtirea, pe baza sistemului celular, a rãscoalei populaþiei maghiare de pe teritoriile române, de-a lungul graniþei ungaro-române. 3) Pe lîngã pãstrarea cea mai severã a secretului, doresc sã mã ocup ºi cu pregãtirea problemei rãzboiului bacterian, în aºa fel încît realizarea acestui proiect sã se facã numai în caz de rãzboi ºi exclusiv pe teritoriul României. 4) Pentru realizarea celor enumerate la punctele 1 – 3, în scopul obþinerii datelor locale ºi a relaþiilor, al organizãrii oamenilor de legãturã ºi al trimiterii acestora în Ungaria, consider indispensabil ca pe lîngã consulul ungar, care activeazã la Cluj, sã se numeascã drept viceconsul un ofiþer activ. 5) Munca de propagandã. Intenþionez sã folosesc drept mijloace de propagandã presa zilnicã, periodicã, radioul, filmul, publicaþii de propagandã ºi, nu în ultimul rînd, propaganda oralã º.a.m.d.“. În ziua de 11 mai 1939, ministrul de externe Csaky a rãspuns: „Sînt de acord cu planul cuprins în adresa sus-menþionatã“. Iar ceea ce a urmat este cunoscut. Toate aceste acþiuni profund duºmãnoase, care au cãpãtat platforma sprijinului Puterilor Axei Fasciste, au fost încununate cu criminalul Diktat de la Viena ºi cu viscolul de lacrimi ºi sînge abãtut de unguri în Ardealul de Nord-Vest. Cunoscuta tenacitate asiaticã avea sã fie rãsplãtitã. Armatele de spioni, sabotori ºi agenþi-feminini nu lucraserã în zadar. Iatã cã astãzi, dupã 50 de ani, urmaºii acelor trufaºi asasini, cu iluzii de nobleþe, se zbat din rãsputeri sã punã în scenã o altã farsã. Fireºte, în condiþiile specifice ale vremurilor pe care le trãim, cu alþi scenariºti ºi actori, dar urmãrind acelaºi Epilog: ocuparea, cu orice preþ, prin orice mijloc, a Transilvaniei! În articolul nostru de sãptãmîna trecutã, am pus în paginã cîteva dintre articulaþiile acestui scenariu, astãzi sîntem în mãsurã sã prezentãm faptele într-o înlãnþuire veridicã ºi logicã. Vom începe cu informaþiile privind procupãrile Ungariei de a organiza cei cca. 500.000 etnici maghiari „apþi de luptã“ în aproximativ 42 de divizii, în paralel fiind pregãtite armamentul ºi muniþiile necesare. Formaþiunile paramilitare respective ar avea ca misiune luarea sub control a trecãtorilor din Munþii Apuseni, precum ºi a celorlalte zone din Criºana, Maramureº, Transilvania ºi Banat, supravegherea ºi împiedicarea corpului ofiþeresc român de a conduce ºi organiza trecerea trupelor în stare de luptã, precum ºi declanºarea unui genocid asupra populaþiei române din Ardeal. În prima decadã a lunii iunie a.c., sistemul radio-electronic din zona de vest a þãrii a fost supus unui bruiaj radio ºi de radiolocaþie de intensitate mare, timp de cca. 90 de minute, perioadã în care sistemul radiotehnic românesc nu a avut date despre evoluþia aeronavelor în spaþiul aerian al þãrii noastre, în zona respectivã. În dupã-amiaza zilei de 13 iunie 1990,

Beethoven, în pragul surzeniei (2) 1815 - Sã îmi perfecþionez, pe cît posibil, aparatul auditiv ºi apoi sã cãlãtoresc. Aceasta este datoria ta cãtre tine, cãtre oameni ºi cãtre El, cel Atotputernic; numai aºa vei putea dezvolta, într-o bunã zi, tot ceea ce trebuie acum sã disimulezi în tine. ªi, apoi, o Curte micã, o capelã micã, unde cîntecul scris de mine va fi executat întru gloria celui Atotputernic, celui Etern, celui Infinit. Luaþi loc în camera mea, portrete ale lui Haendel, Bach, Glück, Mozart ºi Haydn! Voi mã puteþi ajuta sã-mi accept suferinþa. Sã studiezi în fiecare zi, de la orele 5 ºi jumãtate dimineaþa ºi pînã la dejun. Ai vrea sã savurezi mierea fãrã sã suferi înainte de pe urma înþepãturilor albinei? Ai dori sã te împodobeºti cu coroana victoriei fãrã a înfrunta pericolul bãtãliei? Scufundãtorul ar putea oare aduce perla de pe fundul mãrii, dacã teroarea crocodilului îl reþine pe mal? Îndrãzneºte, aºadar! Ceea ce Dumnezeu þi-a rezervat, nici un muritor nu îþi va rãpi. Însã þi-a rezervat numai þie, care eºti un om curajos! Nu-þi încredinþa secretul nici mãcar prietenului celui mai încercat. Poþi, oare, sã-i ceri lui fidelitate ºi discreþie, atunci cînd tu însuþi duci lipsa acestor calitãþi? 1816 - Curajoºii, îndrãzneþii, oamenii superiori ne incitã sã comitem acte nobile ºi meritorii; laºii, oamenii mici lucruri mãrunte, nedemne. Asta fiindcã viciul se insinueazã pe niºte cãi atrãgãtoare, astfel încît, prin voluptatea lor, sã-l atragã pe om sã le urmeze. Virtutea, din contrã, alege dru-


Pag. a 24-a – 8 ianuarie 2016

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C C Ã Ã

ROMÂNIA MARE“

E E N N C C II C C L L O O P P E E D D II E E

Între Platon ºi Aristotel (2) Disputa dintre idealiºti ºi materialiºti a influenþat dintotdeauna gîndirea oamenilor asupra existenþei lor. Louis Jacolliot , un istoric al religiilor, menþiona, în cartea sa Biblia în India, cã, în vremurile strãvechi, în aceastã þarã existau doi mari gînditori: Kapila, care emisese o teorie apropiatã de evoluþionismul lui Darwin, ºi Vyassa, un susþinãtor al concepþiei idealiste. El conchidea cã, în urmã cu peste douãzeci de mii de ani, idealiºtii ºi materialiºtii din India se înfruntau cu privire la o problemã a cãrei soluþie era, de fapt, secretul lui Dumnezeu. Pînã acum, nimeni nu a reuºit sã smulgã Divinitãþii acel secret. Doar cîteva fragmente ale acestui mare mister le-au fost dezvãluite oamenilor. Secolul al XIX- lea a fost secolul marilor cuceriri ºtiinþifice. Au existat oameni de ºtiinþã care ajunseserã sã afirme cã nu mai era nimic de descoperit. Curios este faptul cã, dupã 3 veacuri de succese strãlucite, fizicienii Secolului XX au avut o mare surprizã, care le-a zdruncinat cu totul convingerile. Dr. Eben Alexander ºi Ptolemy Tompkins – fost redactor al revistelor Guidepost ºi Angels on Earth ºi autor a 4 cãrþi – se apleacã atent asupra acestor descoperiri, pe care le considerã fundamentul teoriei lor asupra existenþei Vieþii de Apoi. În continuare, sã urmãrim firul scurtei lor expuneri cu privire la ceea ce au considerat a fi baza credinþei lor în conceptul Vieþii de Dincolo, evocat de ocultiºti. Undeva, ne spun cei 2 autori, în miezul materiei, fizicienii au gãsit „ceva“ ce nu puteau explica. Pînã atunci, oamenii de ºtiinþã credeau cã descoperiserã aproape toate secretele materiei. Atomii, elementele constitutive ale acesteia, considerate ca fiind solide ºi indivizibile, se dovedesc, în urma experimentelor efectuate în Secolul XX, cã nu sînt cu totul solide ºi nici mãcar indivizibile. Materia, au constatat fizicienii – aceºti magicieni ai timpurilor moderne –, este o matrice extraordinar de complexã, care ascunde forþe uluitor de puternice. Sfidînd bunul simþ al neiniþiaþilor, aceste forþe se dovedesc a fi ... nemateriale. Concluzia lor devine unanimã: materia nu are nimic material. Ca ºi cum asta nar fi fost de ajuns, convingerile oamenilor de ºtiinþã s-au modificat ºi în ceea ce priveºte spaþiul, pe care credeau cã îl cunosc foarte bine. Spaþiul – zona în care materia se miºcã ordonat ºi simplu – nu era nici pe departe aºa cum credeau ei. Spaþiul se curbeazã, se întinde ºi este legat iremediabil de timp. Acum intrã în joc un element nematerial, cunoscut de veacuri, dar nebãgat în seamã de ºtiinþa orgolioasã, care îl considera neimportant. Pentru acest element s-a nãscocit un nume abia în Secolul al XVII-lea, cu toate cã gînditorii epocilor anterioare îl luaserã în seamã de foarte mult timp ºi gãsiserã pentru el felurite denumiri. Este vorba despre conºtiinþã, adicã starea de a fi conºtient, de a te cunoaºte pe tine ºi de a cunoaºte tot ceea ce te înconjoarã. De ce, oare, oamenii de ºtiinþã au ignorat-o ºi au neglijat-o, deºi ºtiau de existenþa ei? Pentru simplul motiv cã nu aveau cum s-o mãsoare ºi, în consecinþã, pentru ei, nu era realã. Începînd cu anii 1920, fizicienii specializaþi în domeniul mecanicii cuantice descoperã, în urma unor experimente, cã acest element – conºtiinþa – putea fi detectat. La nivel subatomic, nici nu era posibil sã nu fie detectatã, întrucît conºtiinþa era cea care-l lega direct pe observator de elementul pe care îl observa, fiind parte integrantã a oricãrui experiment ºtiinþific. Cu toate acestea, cei mai mulþi oameni de ºtiinþã continuã s-o ignore, pentru cã nu pot accepta cu uºurinþã ca dorinþa lor de a explica, din perspectivã materialistã, tot ce existã în Univers, sã fie anihilatã. Dar anii au trecut. Experimentele ºtiinþifice desfãºurate la nivel subatomic au evoluat enorm, domeniul mecanicii cuantice s-a extins incredibil, oferind astfel conºtiinþei un rol din ce în ce mai mare. Autorii îl citeazã pe fizicianul teoretician ungur-american Eugene Wigner, care a scris: „Fãrã sã se facã referire la conºtiinþã, legile mecanicii nu au putut fi formulate întrun mod pe deplin coerent”. Este amintit ºi matematicianul spaniol Ernst Pascual Jordan, care întãreºte afirmaþiile, destul de tranºante, ale lui Wigner: „Observaþiile nu doar cã disturbã ceea ce este mãsurat, dar îl ºi produc”. Ei atrag, însã, atenþia asupra faptului cã nu trebuie sã ne înºelãm, considerînd cã noi sîntem cei care creeazã realitatea, cu ajutorul imaginaþiei. Dar asta nu înseamnã nici sã negãm ceea ce s-a dovedit pe baza unor experimente, ºi anume cã adevãratul fundament al existenþei este conºtiinþa. (va urma MARGARETA CHETREANU

FRUMOASA DIN VITRINÃ

LA MULÞI ANI... 1 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

2 0 1 6

2 3

4 5 6 7 8

9 10

Mistere din România (2) Poarta din Carpaþi (1) Mãrturii ale existenþei portalurilor au existat din cele mai vechi timpuri. Deºi martorii nu au putut localiza ambele puncte pe care le leagã între ele portalul, aceºtia au putut vedea, în mod accidental, poarta existentã în locul descoperit. O astfel de mãrturie este ºi cea a domnului E.H., care va fi redatã în mod parþial în cele ce urmeazã. Aceasta este, probabil, cea mai cunoscutã mãrturie a observãrii unei porþi pe teritoriul României. Domnul inginer E.H. ieºise la pensie în anul 1988 ºi hotãrîse sã se dedice pasiunii sale pentru drumeþii montane. În anul 1990, aceastã pasiune l-a adus faþã în faþã cu o poartã aflatã în zona Masivului Piatra Mare. „Era ziua de 22 septembrie 1990, pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite, Piatra Mare, pe la ªapte Scãri. Pãrãsisem cursul izvorului ºi începusem un fel de… rãtãcire intenþionatã, ca sã mai schimb ceva din monotonia cãrãrii. Drumeagul meu urca înspre o culme împãduritã ºi, la un moment dat, am zãrit ceva bizar, ca o sclipire, în dreapta mea: soarele reflectat într-un obiect. Cînd am zãrit-o prima datã, lucirea era, undeva, cam la vreo 20, 30 de metri cãtre culme. Am început sã urc, dar n-am mai vãzut nimic. În mod evident, eram în alt unghi faþã de lumina soarelui. Dupã cîteva minute de urcat, am început sã-mi pun oarece întrebãri: mã aflam într-un mic luminiº, totul îmi era vizibil, dar nu vedeam nici un obiect capabil sã reflecte lumina. Eram pe cale sã plec mai departe, cînd am vãzut… Era o formã elipticã, verticalã, pe care nu o sesizam decît prin modificarea luminii. Pe ºosele, din cauza cãldurii la sol, peisajul este deformat, unduit, ca ºi cum ai fi privit printr-un geam curbat. Acelaºi lucru, cu o deformare în unghiuri drepte, îl aveam eu în faþa ochilor. Era un brad în spatele formei: porþiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformatã, voalatã. M-am apropiat ºi am constatat cu uimire cã nu exista nici un obiect material care sã poatã genera un asemenea efect. În locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arãta ca o diafragmã, o suprafaþã elipticã întinsã în aer, aparent concavã. Mai uimitor era faptul cã, din spate, forma respectivã nu mai exista. M-am interpus între ea ºi brad respectiv, ºi n-am mai vãzut-o. Nici nu mai ºtiam unde era. (va urma) YOGAESOTERIC

ORIZONTAL: 1)… - În sacul lui Moº Crãciun (sing.); 2) Precipitaþie de sezon; 3) Astronom, matematician ºi geograf grec (90 - 168); 4) Autorul unor „Colinde ºi cîntece de Crãciun“ (Marius) Puse la cale!; 5) Ornament (presc.) - Se înfãºoarã în jurul gîtului; 6) De dimineaþã (fem.); 7) A pãtrunde - Bold; 8) Zonã care separã cele douã sensuri de circulaþie - 1 ianuarie 2016; 9) Zece la Revelion! - Poieniþã; Cîinele Deltei - Aliaþi. VERTICAL: 1) Cîntec popular de dor, de jale, de dragoste - Omisiune; 2) Mioare - Refren Fructul bradului; 3) Elementul chimic cu numãrul atomic 115; 4) Caracteristic saºilor - Ca bradul; 5) Centru divizionar al oosferei; 6) Danseazã Cãluºul - Sus, la munte!; 7) Autoturism de teren Posesorul unei legendare lãmpi fermecate; 8) A porni în vitezã - 2015-2016; 9) Fiinþã supranaturalã imaginatã ca un pitic - Nici mai mult, nici mai puþin; 10) Primul numãr - Trãgãtori cu arcul. DICÞIONAR: ELF PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „DEZORIENTARE“ ORIZONTAL: 1) PRETURI – MUR; 2) AIDOMA – MASA; 3) IDILA – FAGAS; 4) AT – RT – CARA; 5) ATOS – RC – Z – T; 6) MERG SAU VIN; 7) I – I – ECRANAT; 8) NU – RR – AI – RE; 9) ARDEIAT – IVI; 10) DE LA PIATA; 11) MASELE – OALE.

Anecdote * Anecdote

*** - Iubitule, de ce alergi mereu la fereastrã cînd eu încep sã cînt? - Ca sã vadã vecinii cã nu te bat… *** Directorul închisorii îl întreabã pe condamnatul aflat pe scaunul electric care-i este ultima dorinþã. - Aº dori sã mã þineþi de mînã! – rãspunde condamnatul. Poate voi avea mai mult curaj… *** - Nu-i adevãrat cã suedezii nu-s cavaleri! Am vãzut cu ochii mei cum un suedez þinea umbrela unei doamne, în vreme ce aceasta-ºi schimba cauciucul de la maºinã… ªi era o ploaie de groazã! *** - Mi-ai simþit mult lipsa ieri, draga mea? - De ce? Nu ai dormit acasã?

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.