Romania Mare, nr. 1325

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR ELEGIA TRECERII DE LA VIAÞÃ LA MOARTE Poºeta femeii tinere E plinã de farduri stridente.

Poºeta femeii bãtrîne E doldora de medicamente.

Pe trupul bãrbatului tînãr Tatuaje ºi alte dejecþii.

Trupul bãtrînului însã E vînãt de-atîtea injecþii. Între tinereþe ºi bãtrîneþe Noi stãm rãstigniþi, ca pe cruce Trupul merge, tot mai greu, înainte Înapoi sufletul ar vrea s-o apuce.

Fiecare e condamnat la moarte Încã de cînd s-a nãscut

Foarte greu ne obiºnuim cu ideea Marelui mister nemaivãzut. ªi, totuºi, avem semnele noastre Existã viaþã ºi-n lumea de-apoi Pe ce punem pariu? Fiþi pe pace Dumnezeu îºi recupereazã sãmînþa de soi.

Ne-aºteaptã cei dragi, eu ºtiu asta Într-o lume, desigur, mai bunã.

Dumnezeu are-un plan cu noi toþi Moartea, în fond, e o mare minciunã.

CORNELIU VADIM TUDOR 1 martie 2014 (Poezie preluatã din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)

Pentru împrospãtarea memoriei

ATENÞIE LA UNGARIA! (II) Ieºiri, mai mult sau mai puþin violente, atît în þarã, cît ºi peste hotare, au avut ºi au în continuare, în afarã de Szöcz Geza, ºi ceilalþi lideri ai iredentismului neadormit unguresc, de care revista noastrã s-a ocupat încã din primele sale numere. I-am simþit, cum se spune, în pofida tuturor apãrãtorilor lor... români, gen Nicolae Manolescu, Radu Popa, Andrei Pippidi, Felicia Antip, Cornel Nistorescu, Dan Petrescu, Radu Enescu, Smaranda Enache, S.R. Stãnescu ºi toþi ceilalþi intelectuali, care or sã se tot pupe-n bot cu ungurii pînã o sã pierdem Ardealul.

Revenind la chestiunea gravã a jocului dublu, practicat de fruntaºii UDMR, am sã intru direct în subiect ºi voi informa opinia publicã asupra unor preocupãri extrem de dãunãtoare: acelea de a-ºi constitui structuri informative la Tg. Mureº ºi Cluj. Ele au în compoziþie foºti ofiþeri de Securitate, în majoritatea lor de naþionalitate maghiarã, care au activat în judeþe din Transilvania. Existã indicii cã aceastã activitate este dirijatã de Serviciile Secrete din Ungaria, unde s-a organizat ºi specializarea unora dintre ei. Avem ºtiri care atestã preocupãrile Serviciului de Informaþii (?!) al UDMR de a strînge date compromiþãtoare despre personalitãþi ale Uniunii Vatra Româneascã ºi ale revistei „România Mare“ - ambele fiind considerate drept cele mai combatante foruri împotriva primejdiei revizioniste maghiare. Relevantã este ºi tendinþa de atragere a etnicilor maghiari din þara noastrã la studii superioare în Ungaria, unde, dupã absolvirea anului I la cursuri de zi, sã fie trecuþi la fãrã frecvenþã ºi apoi trimiºi înapoi în România. Din rîndul acestora, o parte constituie un potenþial de agenturã strãinã, urmînd a fi folositã cu sarcini pe teritoriul þãrii noastre.

Am primit unele informaþii conform cãrora UDMR e dispusã sã plãteascã un premiu de 500.000 de lei pentru fiecare maghiar care

revine în Transilvania, pentru a încerca o rãsturnare a raportului demografic. În anturajul unor membri marcanþi ai UDMR ºi PNL (ah, domnule Radu Câmpeanu, cum te-au mai votat ungurii!) se susþine cã, în prezent, în România s-ar afla un mare numãr de turiºti din þara vecinã ºi neprietenã, din pãcate, care au sarcini informative privind cunoaºterea situaþiei social-politice din þara noastrã. Am mai prins noi din zbor un zvon: tineri cetãþeni români de naþionalitate maghiarã, cu stagiul militar satisfãcut, sînt instigaþi sã plece la Budapesta pentru a se înrola în aºa-numita „Armatã de eliberare a Ardealului“, programatã sã acþioneze în primãvara anului 1991.

Totodatã, membrii UDMR acrediteazã ideea cã Ungaria va fi sprijinitã în toate acþiunile sale de Germania unificatã, iluzionîndu-se, în stilul fanfaronadei care a fãcut atît de mult rãu acestei þãri, cã nemþii sînt înnebuniþi de dorinþa sã „creeze un aliat puternic“. Dupã cum se vede, urmaºii asasinilor de dupã Diktatul de la Viena au nostalgia Germaniei, fãrã sã înþeleagã, totuºi, cã au trecut 50 de ani de atunci ºi cã aceastã bravã þarã nu poate fi fascistã, ºi nici rãzboinicã, are o altã opticã asupra vieþii ºi Planetei. Adevãrul trist pe care îl va pricepe Ungaria foarte curînd este acela cã îi lipseºte un Hitler... Bine, în schimb, cã o are pe Doina Cornea-Juhasz, un veritabil Horthy cu fustã ºi cãciuliþã tricotatã, psihopatã respinsã chiar de propria sa familie, cu care Securitatea lui Ceauºescu ºi Postelnicu a fost prea blîndã nefericita creaturã trebuia þinutã la o ºcoalã de reeducare a surdomuþilor, ca sã nu mai deschidã gura aia, ca o cloºcã beatã, împotriva Poporului Român. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 14 septembrie 1990)

Un document tulburãtor

Testamentul mamei Tribunului – Iunie 1983 Cãtre scumpii mei copilaºi. Poate cã nu mai apuc sã vã dau îndrumãri cu viu grai. Vã scriu aceste rînduri sã le aveþi ca îndreptar. Dacã voi trece în veºnicie pe neprevãzute ºi nu mai pot sta de vorbã cu nici unul dintre voi, vã las urmãtoarele: dacã mor acasã, mã veþi îmbãlsãma în apartament ºi voi fi depusã la capelã fãrã mare vîlvã; veþi înºtiinþa Adunarea prin telefoanele care se gãsesc în caietul mare. Voi fi îmbrãcatã cu o rochiþã nu prea bunã, poate o fustã ºi un pulover, ceva mai uºor, pe cap îmi veþi pune un batic legat la spate, nu sub bãrbie, sã am puþin pãr pe frunte; mã veþi depune la capelã ºi acolo va fi oficiatã slujba de înmormîntare în ziua fixatã.

Vã rog din suflet, ºi cred cã mã veþi asculta: nu trebuie sã ºtie nimeni de moartea mea decît dupã ce voi fi înhumatã – nu vreau sã aveþi necazuri din cauza mea, sau, eventual, a tatãlui vostru. Nimeni din prietenii voºtri sã nu fie anunþat. Sã vã purtaþi normal 2-3 zile, pînã vom fi înmormîntaþi. Dupã aceastã ceremonie, veþi da urmãtorul anunþ în „România liberã“: „S-a stins din viaþã scumpa noastrã mãicuþã ºi bunicuþã Tudor Eugenia, nãscutã Vlãdãreanu (nãscutã braºoveancã). O regretã scumpul soþ al ei, Ilie, ºi copiii: Marcu, Magdalena, Lidia, Pavel ºi Corneliu. Cu mare durere o plîng ºi nepoþelele ei dragi Daniela, Cristina ºi Justinuþa, la fel ca întreaga familie. Înmormîntarea a avut loc la Cimitirul Ghencea Civil, în ziua de (data)“. Vedeþi ce faceþi cu gropile: sã fiu înmormîntatã în stînga mormintelor, cum staþi cu faþa spre cruce, acolo unde este tata; sã faceþi în aºa fel ca ºi tatãl vostru sã fie împreunã cu mine, în acelaºi mormînt. Celãlalt mormînt îl veþi zidi, ca sã fie, la nevoie, pentru voi. (continuare în pag. a 12-a) EUGENIA TUDOR (Text reprodus din „România Mare“, nr. din 28 iunie 2013)

NR. 1325 z ANUL XXVII z VINERI 15 IANUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Piticul Somnorilã Feþiºoara lui, mura cîmpului Silviu Brucan umblã iar la ghilotinã Marele poet Dan Deºliu va fi împãiat în locul lui Lenin Þãrãnista de la ziarul „Nedreptatea“ ºi pogromul La români, ziua de 13 septembrie are o dublã semnificaþie: îi sãrbãtorim pe toþi cei ce poartã numele de Corneliu („Sutaºul Corneliu, om drept ºi temãtor de Dumnezeu“...), dar ºi pe curajoºii pompieri, în memoria martirilor de la 1848, din Dealul Spirii. La Mulþi Ani! Priviþi numai cîteva dintre aniversãrile culturii ºi istoriei româneºti, din luna septembrie (rãpciune, în popor), pe care, cel puþin pînã la ora de faþã, presa, radioul ºi televiziunea nu le-au prea reflectat. Precizãm cã e vorba de aniversarea naºterii lui Simion Florea Marian (1 septembrie 1847), Alexandru Vlahuþã (5 septembrie 1858), Mihail Kogãlniceanu (6 septembrie 1817), Nicolae Filimon (6 septembrie 1819), George Coºbuc (8 septembrie 1866), ªt. O. Iosif (11 septembrie 1875, deci jubileul a 115 ani!), Costache Conachi (14 septembrie 1778), Ion Agârbiceanu (19 septembrie 1882), Vasile Pârvan (25 septembrie 1882), George Dima (28 septembrie 1847) ºi a Agathei Bârsescu (29 septembrie 1859). Prea puþine ºi prea firave omagii în formele noastre mass-media. Bine în schimb cã publicãm ºi popularizãm toate calomniile, ºtirile false, dosarele întoarse, jignirile la adresa Poporului Român.

Facem din nou apel la doamna avocat Eva Spînu sã restituie familiei documentele literare din arhiva scriitorului Dumitru Popescu, pe care ºi le-a însuºit în mod abuziv. Aºa cum ºi-a însuºit ºi domnul Gheorgrhe Robu patru scrisori intime, de dragoste, pe care fostul nostru mare diplomat, ªtefan Andrei, le-a adresat, din nedreapta detenþie, soþiei sale, actriþa Violeta Andrei.

Printre ciupercile noilor publicaþii româneºti, care pot fi destul de otrãvitoare, iatã ºi capul suav al unui ghiocel de munte: ,,La Datorie“, foaie plãpîndã, de numai patru pagini, editatã sãptãmînal de Ministerul Apãrãrii Naþionale, în folosul ostaºilor ºi elevilor instituþiilor militare de învãþãmânt. Din ultimul sãu numãr se desprinde articolul bãdiei Ion Lãncrãnjan, intitulat „Vatra dãinuirii noastre“: „Nimeni n-a scris în limba românã, nici mãcar în presa de dreapta dintre cele douã rãzboaie: Ucide-l pe maghiar!... În limba maghiarã, însã, s-au rostit ºi s-au înscris asemenea îndemnuri: Ucide-l pe român!..., ele fiind puse în practicã, pe urmã, în toamna tragicului an 1940, de-a lungul ºi de-a latul celor patru ani de ocupaþie ungureascã a unei pãrþi din Transilvania“.

Sã ne descreþim puþin frunþile ºi sã ne gîndim ce copii mari pot fi americanii, dacã recurg la serviciile unui sãrman motopompist ca Dumitru Iuga, aºa-zisul lider al sindicatului Televiziunii Române: n-o sã credeþi, dar l-au invitat pe acest politician, care nu ºtie nici mãcar diferenþa dintre alfabetul latin ºi cifrele arabe, în S.U.A.! Copilul a luat instrucþiuni, deºi nu credem cã le þine minte, ºi s-a înapoiat de la New York cu Taromul din 3 septembrie. N-ar fi lipsit de interes ca lumea sã ºtie cît costã un bilet de avion, dus-întors, pe ruta Bucureºti - C.I.A. - Bucureºti: 30.000 lei!

Tot mai enervantã logoreea domnului Radu Feldman Alexandru, la emisiunea TV „Ora filmului politic“ - adicã vine domnia-sa ºi ne explicã, degajat, picior peste picior ºi gesticulînd, mai rãu ca unul care calcã apa sã nu se-nece, cam cum ar trebui sã înþelegem noi un film, fãcînd paradã de culturã politicã. Nu v-aþi sãturat, oameni buni, de atîta vorbãrie?

Dupã o fireascã perioadã de acomodare ºi tatonãri, Adrian Pãunescu revine în groapa cu lei cu o excelentã publicaþie, „Vremea“, dîndu-ne indirect dreptate prin articolul „Care Ungarie de Est?“, pe care îl consacrã mai vechiului nostru client-agent, Szöcz Geza. ªi cînd te gîndeºti cã nu mai departe de acum o lunã, poetul ne admonesta prieteneºte pe noi, în „Românul“, pe motiv cã nu toþi ungurii vor Ardealul. Fireºte cã nu toþi, ce vorbã e asta? De pildã, nu-1 vor ungurii decedaþi ºi nici cei în vîrstã de doi ani...

Piticul Somnorilã din

„Albã ca Zãpada“, adicã Spiridiºul cu feºtilã, care fãcea reclamã la coprol, pe scurt, omul cu barba creponatã, de care avem mare nevoie în anumite împrejurãri istorice, l-aþi recunoscut, desigur, pe ministrul Inculturii, dl. Andrei Dulea, s-a apucat sã facã curãþenie în întreaga spiritualitate româneascã. Mai nou, domnia-sa intenþioneazã sã evacueze Muzeul ceramicii, sticlei ºi porþelanului, din Palatul ªtirbey, ºi sã instaleze în acea veritabilã bijuterie arhitectonicã un fel de institut, n-am înþeles bine de ce culoare, pe care sã-l conducã un kurland atît de mic, ce face baientr-un ibric. Þine-o aºa, neicusorule, schimbã totul, ce ne mai trebuie muzee, edituri, filme, cãrþi valoroase, iaþi echipa ta de vîrcolaci ºi dã-te pe derdeluº, cine te poate opri? În cunoscuta revistã antiromâneascã „22“, strãvechiul activist PCR Domokos Geza adreseazã o scrisoare preºedintelui Ion Iliescu, în care ne face albie de porci ºi ne acuzã de toate relele existente în þara asta. Dacã ar fi sã-i enumerãm cîte crime, provocãri, sabotaje, jigniri ºi înscenãri obraznice au comis unii extremiºti maghiari, împreunã cu cîþiva de prin Ungaria, nu ne-ar ajunge un volum cît „Mein Kampf“, la umbra cãruia au realizat strãmoºii lor Diktatul de la Viena. Minciuna grosolanã nu mai þine, Poporului Român i s-a ridicat vãlul de pe ochi ºi, indiferent ce se va întîmpla, o spunem cu toatã rãspunderea, aºa nu mai merge! Prea s-au înmulþit sabotajele în Ardeal, prea se aglomereazã declaraþiile care jignesc grav demnitatea acestui popor, prea se practicã batjocura unui apartheid îngrozitor împotriva familiilor româneºti din unele judeþe ale Transilvaniei. Îl sfãtuim cu toatã consideraþia pe dl. Domokos sã-ºi controleze vocabularul, ca ºi tonul, rugîndu-1 sã-ºi potoleascã întîi conaþionalii udemeriºti ºi pe urmã sã ni se adreseze. Între noi doi e, totuºi, o diferenþã de vreo 2.000 de ani de istorie...

Tonifiant interviul realizat, la Actualitãþile televiziunii, cu reputatul profesor Raoul ªorban: a fost o riguroasã punere la respect a unei noi ºi iresponsabile provocãri, comise de preºedintele Ungariei, Arpad Goncz, care a girat apariþia, la Budapesta, a unei cãrþi, pe coperta cãreia Transilvania e împrejmuitã de sîrma ghimpatã a... românilor!

Plin de un umor amar, articolul publicat de Al. Gavrilescu în „Adevãrul“, intitulat „Un monolog care se vrea dialog“ - este vorba despre discuþiile colocviale purtate de mai bine de douã sãptãmîni de primarul general al Capitalei, dl. ªtefan Ciurel, cu unii reprezentanþi ai grupurilor din Piaþa Universitãþii. Iatã cã ºmecheria acestora a prins: au reuºit, zi ºi noapte, sã-l þinã de vorbã pe primul gospodar al Capitalei, numai cã cineva trebuie, totuºi, sã se ocupe ºi de acest oraº! Aºa cã propunem ca Bucureºtii sã funcþioneze cu doi primari generali - unul care vorbeºte cu cei din piaþã, cã tot e democraþie, iar altul care sã facã treabã efectiv, adicã sã punã furtunul pe ei, sã-i mai albeascã puþin la faþã. Cã am vãzut unul la televizor, vorba aia, feþiºoara lui, mura cîmpului!...

Unul dintre românii vînduþi, Nicolae ManolescuApolzan, vorbeºte tot timpul, în mincinosul sãu articol din „România literarã“, despre aniversarea Diktatului de la Viena. Atunci de ce o mai fi pãstrat Parlamentul României un moment de reculegere? Chiar putem aniversa o moarte, o crimã în massã?!

A propos de simpaticii noºtri romy-schneideri, se pare cã pe la unele nunþi, botezuri ºi alte parastase de-astea aniversare, au început lãutarii sã dea pe gura lor cu dinþi de aur un faimos cîntec de prin anii ’50: „Cobori, Doamne, pe pãmînt/ ªi vezi Stalin ce-a fãcut/ A fãcut din cai mãgari/ ªi din þigani oameni mari!“. Delo, delo!

Sã facem puþinã istorie: þara asta a dat umanitãþii personalitãþi fenomenale, începînd cu Nicolaus Olahus, Dimitrie Cantemir, B.P. Haºdeu, Mihai Eminescu ºi terminînd cu Nicolae Iorga, H. Coandã,

Victor Babeº, Constantin Brâncuºi, Lucian Blaga, George Emil Palade, Ana Aslan ºi mulþi, foarte mulþi alþii. A ajuns oare România atît de rãu încît sã-l aibã acum ca dascãl naþional pe tovarãºul Silviu Brucan, de la care a învãþat pînã ºi Troþky marxism-leninismul? E atît de vraiºte þara asta a noastrã cã trebuie sã suporte, zi de zi, pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde nu teaºtepþi, prin presã, radio ºi televiziune, produsele acestui cap slinos, care n-a scos la viaþa lui decît mãtreaþã? Mulþi porumbei voiajori au ieºit din gîndirea tovarãºului nostru izmanã pe cãlãtor, dar, miercuri searã, personajul a întrecut orice mãsurã: i-a spus domnului Emanuel Valeriu cã, pentru ceea ce se întîmplã acum în þarã, va trebui sã cadã un cap! Poate capul Bunei Speranþe? La capul cui s-a referit Moº Ghilotinã al nostru, care a fãcut, ºi în decembrie, sã cadã destule capete de români?! De ce oare n-ar trebui sã începem chiar cu capul domniei-sale, care ºi aºa a fãcut destule rele ºi n-are nici o legãturã cu poporul acesta? Maistre, fã-ne o plãcere: du-te, domnule, la penzie, lasã þara asta în pace, cu toþi semnatarii voºtri de scrisori inexistente, nu mai zgîndãriþi rãbdarea românilor!...

Niºte binevoitori ne informeazã cã la Televiziune au fost înregistrate, numai în primul trimestru al acestui an, peste 4.000 de plecãri în strãinãtate.

A luat fiinþã Asociaþia Inimilor Caritabile, care îºi propune scopuri filantropice, în special ajutorarea bãtrînilor ºi a copiilor loviþi de soartã.

Deocamdatã, pentru a funcþiona ca lumea, aceastã instituþie filantropicã are ea însãºi nevoie de caritate, mai precis de o maºinã, oricît de uzatã ar fi, sau o furgonetã, cu care sã fie cãrate ajutoarele. Relaþii la telefoanele 88.62.24 ºi 88.19.43. Poftim, cã ºi „România Mare“ are nevoie de ceva ajutor: ne referim la imposibilitatea în care ne aflãm, de a tipãri primul nostru Almanah. El este scris în întregime, are un bogat ºi variat sumar (fie vorba între noi, cã tot nu ne aude nimeni, vã cam daþi seama ce poate fi acolo!), dar nu gãsim bunãvoinþa unor tovarãºi care conduc destinele Poligrafiei bucureºtene.

E clar cã unii au interes sã nu ne aparã un asemenea Almanah. Facem apel la persoanele care agreeazã publicaþia noastrã, chiar ºi din provincie, sã gãseascã o posibilitate ca, printre atîtea sute de apariþii, fie antiromâneºti, fie pornografice, fie de-a dreptul tembele, sã se gãseascã un cuibar tipografic ºi pentru Almanahul de Iarnã „România Mare“. Prin cartierul rezidenþial Primãverii, pe unde-i vara rãcoare ºi iarna cald, pe unde sclipesc în soare cele mai frumoase vile cu grãdini, ºi-a fãcut nu de mult apariþia faþa de Cassius Clay, dupã cinºpe reprize, a prozatorului Nicolae Breban. Noul patron al revistei „Contemporanul“, care are un mare talent literar, într-adevãr, dar nu i l-a vãzut nimeni pînã acum, îºi cautã ºi el un cuibuºor cãlduþ, ca nomenclatura, deh! În „România liberã“, un anonim scrie despre omul politic român... Petre Gigurtu. Noi auzisem numai de Ion Gigurtu, poate cã ziarul cu pricina sughiþa din cauza lui Petre Roman. Eveniment de presã: a apãrut primul numãr al revistei „Þara noastrã“ - organ al Uniunii Naþionale Vatra Româneascã. Salutãm cu toatã dragostea aceastã nouã torþã a demnitãþii româneºti, care poartã numele gazetei lui Octavian Goga, poetul pãtimirii noastre. În interesanta publicaþie „Facla“, odiosul poet Dan Deºliu de la Rusca are parte de un tratament tot atît de drãgãlaº precum a avut în nr. 4 al revistei noastre. Domnia-sa ne-ar putea învãþa democraþia occidentalã, bineînþeles, dacã ne-ar rãspunde la o micã întrebare: e adevãrat cã va fi împãiat ºi va lua locul lui Lenin, în Mausoleul din Piaþa Roºie? Unii cititori ne întreabã de ce avem cîteodatã un limbaj atît de colorat. Ne vedem nevoiþi sã precizãm, din nou, urmãtoarele: 1) nu am început noi; 2) stilul nostru ilustreazã genul literar numit pamflet; 3) cu jigodiile nu poþi vorbi academic, ci trebuie sã te adaptezi situaþiei. De exemplu, o anume Gilda Lazãr, în ziarul þãrãnist „Nedreptatea“, supranumit „Ceasul rãu, pisica neagrã“, afirma, recent, cã þiganii au fugit în R.F.G. „ca sã scape de pogromul declanºat de mineri!“. Aºa cã vedeþi cîtã dreptate aveau marii clasici greci ºi latini cînd le închideau pe muierile nãbãdãioase în pivniþã ºi le legau de butelia de aragaz...

Niciodatã toamna nu fu mai frumoasã - scria Tudor Arghezi, dar þara noastrã e zgribulitã, Doamne, ºi dezbinatã, cum sã facem oare sã fie mai bine?

ALCIBIADE (Text reprodus din „România Mare“, nr. din 14 septembrie 1990)

Pag. a 3-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Tendonul lui Ahile Statuia Libertãþii a rãmas însãrcinatã cu Cristi Borcea Ce ºi-au pus fiþoasele sub pernã, de Boboteazã Mircea, fã-te cã lucrezi cu þiganii! Adevãrata fracturare hidraulicã Urmeazã Staþia ,,Piaþa Universitãþii”, cu chiloþii pe partea dreaptã S-a redus TVA de la 24 la sutã la 20, la 9 sau la 5 la sutã, dupã caz. Problema e cã marii ºmecheri, care deþin monopolul comerþului cu amãnuntul din România, au mãrit atît de mult preþurile în decembrie încît acum, dupã reducere, preþurile sînt mai mari decît erau pînã în 15 ale lunii precedente. Nu vã e, mã, ruºine obrazului? Din luna mai vor dispãrea þigãrile cu arome.

Arde-le-ar focul!

Aºa cum îi stã bine unui ºef de Servicii Secrete ruseºti, generalul-colonel Igor Sergun, mai marele GRU, ,,a murit subit”, la doar 58 de ani. Simona Halep s-a accidentat ºi a renunþat la turneul de la Brisbane. La fel a pãþit ºi anul trecut, cînd a abandonat la Sydney, Doha, Toronto, New Haven ºi Beijing, taman înaintea marilor turnee de Grand Slam sau Turneul Campioanelor. Punctul ei slab e cãlcîiul lui Ahile.

Sau tendonul, ea ºtie mai bine. Zidane a debutat ca antrenor la Real Madrid. Se va adeveri butada cã marii jucãtori nu pot fi ºi mari antrenori, sau va fi o altã excepþie, ca Johann Cruyff ºi Franz Beckenbauer?

De Boboteazã au apãrut tot felul de obiceiuri, care mai de care mai ciudate. La Constanþa, niºte animale au fost chinuite sã defileze pe strãzi, spre amuzamentul altor dobitoace. Tot prin zonã, un tînãr care a fãcut balaca-balaca, pentru ca sã pescuiascã o cruce aruncatã de o faþã bisericeascã în Lacul Siutghiol, a scos-o apoi la vînzare, pe Internet, contra sumei de 150 de euro. Tot de Boboteazã, fiþoasele îºi pun sub pernã bucãþi de ºorici, ca sã viseze porcul, eventual milionar în euro, cu care se vor mãrita. Acþiune mondialã de mare curaj, care i-a lovit drept în moalele capului ºi pe bucureºteni: sã iei metroul în chiloþi, în scopul donãrii unor haine. Dar la ce mai folosesc chiloþii? N-ar fi mai bine fãrã, ca sã fie toatã lumea mulþumitã? Bãi, mare mai e grãdina lui Dumnezeu, ºi mulþi proºti defileazã prin ea! Vã daþi seama cum ar anunþa nenea mecanicul urmãtoarea oprire? ,,Atenþie, se închid uºile!

Urmeazã staþia Piaþa Universitãþii, cu chiloþii pe partea dreaptã”... Gabriel Biriº, secretar de stat degeaba la Finanþe, a numãrat la români pînã a ajuns la concluzia cã vreo 3 milioane ,,nu existã din punct de vedere fiscal”, adicã ar fi culegãtori ºi vînãtori. D-aia s-a gîndit el cã n-ar fi rãu dacã i-ar pune sã plãteascã asigurãrile de sãnãtate, lunar, chiar dacã n-au de unde.

Omul e hotãrît sã le impoziteze aerul pe care-l respirã, drumul pe care-l calcã, fiindcã nu degeaba îl cheamã Bir(iº). Cam aºa era o rudã de-a lui, din ,,Moromeþii”, unul, pe nume Jupuitu.

Problema e cã domnia-sa, cã altfel n-avem cum sã-i zicem, e asociat al unor firme de avocaturã care se tupileazã prin Cipru, unde conturile off-shore rîd în soare aurii. Ce înseamnã asta? Pãi ce sã însemne? Cã onorabilul nu doreºte sã plãteascã prea multe taxe Statului Român, de la bugetul cãruia suge ca un apucat.

Asta ne învaþã cã tehnocraþia din Guvernul Mafoamea e o poveste de adormit copiii mari.

Bãi, Biriºe, îþi dau un sfat gratuit, pe care Infatuarea Voastrã nu l-a învãþat la Înaltele ªcoli ale Hoþiei, absolvite ,,Magma Cum Lauda De Sine”: oamenii trebuie impozitaþi în funcþie de veniturile reale, nu de cele imaginare. Numai un troglodit ar putea gîndi altfel. Sau un comod, cãruia îi este mai uºor sã cearã taxe de la niºte nume, indiferent dacã au bani, sau nu, decît sã-i identifice pe aceia care chiar au, dar îºi ascund veniturile. Eventual în off-shoruri, sau sub coteþul cîinelui. Ce e aºa de greu de înþeles? Statul are toate mijloacele s-o facã. Numai cã, în locul unor indivizi aroganþi ºi ipocriþi, ar trebui angajaþi oameni oneºti ºi cu mult bun simþ.

Se zice cã mai mulþi scriitori de penitenciar bat la porþile Academiei, cu copita din dreapta-spate. Singura problemã e cã

nu vrea sã-i primeascã Gigi Becali, fiindcã, zice el cu îndreptãþire, ,,mulþi e plagiatori”. Adicã i-au cam furat stilul postapocaliptic (stadiu superior postmodernismului de strungã).

Mircea, fã-te cã lucrezi cu þiganii! Acest îndemn îi aparþine lui Caramitru? Nþþ, sînteþi slabi la cultura generalã. V-ar putea cere drepturi de autor ciclopul care nu ne-a vãzut cu un ochi bun timp de 10 ani ºi restul de zile cît a înotat prin ape (puºchea pe limbã!) tulburi pe la Cotroceni. Deci, nu-i marele actor, tot aºa cum nici Mircea nu-i celebrul bucãtar de pe malul Dunãrii, ci e talentatul ºpãgar de pe þãrmul Mãrii Negre (Pontus Euxinus, pentru intelectualii de debara), care, în prima instanþã, a încasat 4 ani cu executare, pentru relaþii neprincipiale cu distinºii culegãtori de portofele din Clanul Bercea Mondial, rude prin alianþã ºi apucãturi. Ãia au scos calul ºi pianul din sufragerie ºi au bãgat aparaturã de interceptare a fraierilor cu mustaþã ºi ochelari. Dupã care l-au turnat la DNA, fiindcã ar fi primit vreo cîteva sute de mii de euro ºi n-ar fi reuºit sã-l elibereze pe Tetea Bercea Interplanetar de la bucluc. Unde intrase, pe nedrept, evident, fiindcã-ºi înjunghiase un netot. Sau nepot, cine mai ºtie sinonimele la þigani? ªi zici sã mai ai încredere în neamuri!

Un cetãþean iordanian, care o ardea prin România de vreo 30 de ani, a fost socotit ,,indezirabil” ºi trimis acasã. Cicã era mare simpatizant DAESH, o organizaþie islamicã obiºnuitã sã încalce frecvent Codul Bunelor Maniere. La Amman, sau unde s-o fi dus el prin oaza aia de libertate, femeile umblã numai în negru, cã le subþiazã talia ºi le face piciorul frumos. E adevãrat cã la brîu poartã centura de castitate plinã cu explozibil ºi au praf de scãrpinat pe spinare, dar, oriºicît, nu-i ca-n România, unde centura de castitate a fost desfiinþatã prin decret prezidenþial. În acelaºi context, Saker Malkawi, ambasadorul Iordaniei, zice cã ,,Islamul este o religie a pãcii”. Poþi sã-l contrazici? În noaptea de Revelion, la Köln, dar ºi prin alte oraºe occidentale, migranþii au atacat femeile pe stradã. Le-au pipãit ºi le-au jefuit, cã d-aia au venit în Europa, în cãutarea unei vieþi mai bune. Ce, ei n-au dreptul sã se simtã bine? Mai nasol se simte Angela Merkel, marea lor susþinãtoare, cã pe ea n-au pipãit-o, deºi au cam lãsat-o la pielea (politicã) goalã. Cîteodatã ai impresia cã bruneþii ãºtia-s plecaþi cu toþii din Vaslui, din colegiul electoral al unei distinse deputate care, dacã pune gura la pãmînt, scoate petrol. Tot prin zona aia crepuscularã, se pregãtesc asiduu de o strãlucitã carierã politicã niºte arzoaice care numai dacã ating solul cu MS-DOS-ul izbucnesc deîndatã gazele de ºist. Cicã, de fapt, asta ar fi adevãrata fracturare hidraulicã. Care ar trebui pedepsitã exemplar, pînã nu se ocupã Palatul Parlamentului. De alte borfeline. ªtiaþi cã Adolf Hitler a scris ,,Mein Kampf” la bulãu? Uite, d-aia nu-i bunã puºcãria: îþi dã idei ºi ajungi, evident, idiot. În care dintre marii creatori de la Poarta Albã zace vreun Hitler? Parcã poþi sã ºtii... Raluca Prunã, ºefa de la Justiþie, zice cã n-ar fi exclus ca L.C. Kövesi sã nu mai primeascã un mandat de ºefã a anticorupþiei, în ciuda presiunilor venite dinspre Servicii. Raluco, pe americani i-ai întrebat, fato? În noaptea dintre ani, audienþa a fost ciorditã de invitaþii realizatorului Dan Negru. Era de aºteptat, cîtã vreme blondele au stat în faþa televizorului. ,,Viaþa e frumoasã, dar trebuie trãitã”, ar fi afirmat nemuritorul lingvist ºi logician Gheorghe Hagi, fãcîndute sã te miri, ca pe vremea cînd le bãga columbienilor mortu-n casã: bã, de unde le tot scoate? Treaba lui, cã de-aia e rege.

Hartistul Florin Chilian pune paie pe focul Teoriei Conspiraþiei în cazul Colectiv. Zice cã e mîna lui Iohannis, care

ar fi vrut sã-l dea jos pe Ponta cu orice preþ, de unde ºi celebra declaraþie prosteascã: ,,a trebuit sã moarã oameni...”. Nu ºtim dacã Klaus e implicat, dar e posibil ca o mînã criminalã sã fi stat la baza tragediei. Vã mai amintiþi declaraþia halucinantã a unui doctor, cum cã în seara respectivã au murit, în realitate, 63 de oameni, dar adevãrul a fost ascuns? Culmea coincidenþei: pînã în prezent s-au stins 63 de vieþi! Sper sã nu-i treacã prin cap vreunuia sã modifice numãrul dupã aceastã constatare... Întrebãri pline de substanþã pe ,,Spynews”: ,,Tu ºtii ce se întîmplã dacã faci baie în oþet?”. Bineînþeles cã ºtiu, dar nu vreau sã vã spun. Dar voi, ãºtia de la ,,Spynews”, ºtiþi ce se întîmplã dacã faci baie în smoalã? Dacã nu ºtiþi, întrebaþi-l pe Mãdãlin Voicu. În statisticile U.E., abandonul ºcolar din România este încadrat în zona alarmantã dintre 15 ºi 22 la sutã. Ãsta este rezultatul politicilor educaþionale dezastruoase din ultimii 26 de ani. ªi cînd te gîndeºti cîþi ciumeþi se bãteau cu pumnii în piept cã educaþia este prioritate naþionalã!

Se zvoneºte cã iese de la bulãu ºi Mihai Eminescu Stoica, alintat, de Miclea Averonicãi, Memeul meu iubit. Mai rãmîn la rãcoare doar cei din Clanul Sadoveanu, care, în loc sã se ocupe de cercetarea ºtiinþificã, au dat-o pe beletristicã. Pãi ce, ,,Fraþii Jderi” e carte? Era, dacã o scria Gigi Becali ºi-l acuza pe Sadoveanu de plagiat.

Cel mai mare salariu, dintre toþi preºedinþii României, îl are Klaus Iohannis (echivalentul a 8,33 salarii medii pe lunã). Las' sã aibã, cã ºi munceºte! În 2015, trei evenimente au marcat viaþa politicã din sfera puterii: începerea urmãririi penale a lui Ponta, tragedia Colectiv ºi instalarea Guvernului Cioloº. O fi vreo legãturã între ele? Inevitabilul s-a produs: Statuia Libertãþii din New York a rãmas însãrcinatã cu Cristi Borcea. Dupã 9 luni de sarcinã toxicã, de stat cu picioarele în apã rece, va naºte un Borciºor, care va avea pe omoplatul stîng un tatuaj cu Valentina Pelinel.

Cu buzele þuguiate triumfãtor spre sudul corpului omenesc, de unde zîmbesc nefericite, dar satisfãcute, Mihaela Borcea, Alina Vidican, o judecãtoare nãtîngã, o avocatã flãmîndã ºi o asistentã cu cãtuºe de la Crucea Alb-Roºie. Noul fake ,,Borcea”, rezultat din încruciºarea unui bolovan cu o piatrã cu forme oarecum apetisante, se va încadra perfect în ciurdina de 300 de puradei care se pregãtesc sã facã galerie-n Mãmãliga Campionilor.

O întrebare mai delicatã decît glaspapirul: ce-or vedea femeile la australopithecul ãsta? Penajul? Sevrajul? Cã, mã gîndesc, la cît sînt ele de moraliste pe la teve, nu le intereseazã mãlaiul din portofel.

Vã daþi seama cã, dacã era ºi el un scriitoraº mai talentat (a scris ceva la þuhaus, dar n-a avut timp suficient ca sã-ºi punã-n valoare calitãþile, cã l-a cam încurcat sexul slab), i-ar fi picat la aºternut ºi intelectualele din Parlamentul European, care o au ca ºefã de promoþie pe Maria Grapini? N-a fost sã fie, poate altãdatã. Dar sîntem nedrepþi cu bãiatul acesta, care ar trebui eliberat în regim de urgenþã. De ce? Pentru cã, în timp ce unii au creat (sau doar au plagiat), el a procreat. Dacã datele INS sînt corecte cît de cît, cel puþin 3 borci au vãzut lumina zilei de cînd tãticul lor e la þuhaus. Iar cercetãrile continuã.

Totuºi, pentru cãrþile pe care le-au scris, unii ar trebui sã primeascã un spor de pedeapsã, nu sã fie eliberaþi mai devreme. Atît sînt de bune.

Din acelaºi ciclu, cine pe cine mai cotîrceºte: Adrian Mutu sa cãsãtorit, pe o plajã din Cuba. Pentru a treia oarã, ºi tot c-o femeie: femeia lui Sepsi. Vorba bunicului meu: Mutu posedã pãmîntul. Bine, bunicul meu era mult mai direct. ªtiaþi cã Nikola Tesla, marele inventator, a fost istro-român? Dacã nu ºtiaþi, ºtiþi de acum. Iar numele Tesla vine de la porecla neamului sãu de dulgheri, care se numea Drãghici. Eu v-am spus cã românii sînt oamenii cei mai deºtepþi de pe pãmînt, dar voi nu mã credeþi.

Ziceþi c-ar fi dacii. E bine ºi aºa.

Glumeam noi pe seama autorilor din puºcãrii, dar treaba-i serioasã. Cãrþile sînt girate de profesori universitari. Nu ºtim cîþi dintre ei ºi-au susþinut doctoratul cu marele savant de popotã Gabriel Oprea, inventatorul coloanei oficiale permanente. Dacã nu ºtiaþi asta pînã acum, vã facem un pustiu de bine: pamfletele trebuie tratate ca atare. Proºtii, la fel.

Ultima orã. Semnalãm apariþia unei cãrþi de excepþie: ,,Istoria necenzuratã a românilor” (vol. I), de Adi Sfinteº.

CONTELE DE MONTE CRISTO

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TIBERIU BREDICEANU (1877-1968) Compozitor, folclorist ºi muzicolog, Tiberiu Brediceanu s-a nãscut la 2 aprilie 1877, la Lugoj. Dupã studii efectuate, în oraºul natal, cu Iosif Czegka (teorie ºi armonie) ºi Sofia Vlad Rãdulescu (pian), continuate, la Blaj, cu Iacob Mureºianu, la Sibiu, cu Hermann Kirchner, ºi la Braºov, cu Paul Richter, Tiberiu Brediceanu ocupã, pe rînd, multe funcþii importante: director general al Operei Române din Bucureºti (1941-1944), preºedinte ºi director al Conservatorului de muzicã „Astra”, din Braºov, membru-fondator al Societãþii Compozitorilor Români, al Teatrului Naþional din Cluj, al Conservatorului din Cluj ºi director al Operei Române din Cluj (1920), membru corespondent al Academiei Române (1937-1948) ºi al Société française de musicologie din 1929. Pentru meritele sale cu totul deosebite în slujba muzicii româneºti, i s-au acordat Premiul de folclor al Societãþii Compozitorilor Români (1925), Premiul naþional pentru muzicã (1927), titlul de Maestru Emerit al Artei (1952), Ordinul Muncii (1956) ºi înaltul titlu de Artist al Poporului (1957).

A creat numeroase piese de muzicã instrumentalã ºi de camerã. Amintim lucrãrile: Jocuri româneºti pe teme pop-

Polemici

ulare - 64 piese pentru pian, 5 caiete; Jocuri populare româneºti - 8 caiete; 2 Suite pentru vioarã ºi pian, Colinde, culese ºi prelucrate pentru voce ºi pian, sau piano solo (Leipzig, Litografia F.M.Geidel 1924); Doine, cîntece ºi balade româneºti, pe teme poporale, pentru voce ºi pian; 6 Doine ºi cîntece româneºti. Mai amintim compoziþia sa, poate cea mai reprezentativã, Mioriþa, conceputã pentru cvartet vocal sau cor de camerã cu pian. Aceastã lucrare, ca ºi alte piese vocale ºi corale ale sale - pe care le putem întîlni în scenele lirice ºi coregrafice, precum Poemul muzical etnografic (Transilvania, Banatul, Criºana ºi Maramureºul în port, joc ºi cîntec), o suitã coregraficã pentru soliºti, cor ºi pian (orchestrã), La ªezãtoare (1908), scenã liricã într-un act, editatã la Leipzig, Editura F.M.Geidel 1912 (idem Sibiu, Astra, Craiova, Editura Scrisul românesc, 1936, reducþie pentru voce ºi pian) - prezintã un interesant melos diatonic, de o nobleþe ºi o putere de expresie remarcabile, tratat armonic, simplu ºi eficient, într-un stil deosebit de accesibil.

Tiberiu Brediceanu a militat pentru acest gen atît de popular, punînd la dispoziþia creatorilor nenumãrate culegeri de folclor - amintim, în acest sens, mai ales cele 170 Melodii populare din Maramureº - ce au fost deseori prelucrate cu succes de compozitorii din generaþia sa ºi din cele ce au urmat. De

asemenea, s-a ocupat, în valoroasele sale studii de muzicologie, mai ales de arta coralã a unor maeºtri ca Iacob Mureºianu ºi Ion Vidu. Unele studii precum „Iacob Mureºianu”, „Historique et état actuel des recherches sur la musique populaire roumaine”, „Muzica din Banat ºi compozitorul Ion Vidu”, „Histoire de la musique en Transylvanie”, „Romana, epoca ºi istoricul acestui dans”, la care se adaugã un mare numãr de articole în „Telegraful român”, „Luceafãrul”, „Gazeta Transilvaniei”, comunicãri la Praga ºi Roma, în anii 1928 ºi 1929 constituie documente preþioase, cu o semnificaþie culturalã cu totul deosebitã.

Tiberiu Brediceanu rãmîne în Istoria muzicii româneºti ca una dintre personalitãþile de temelie, ce a avut un aport multilateral. De aceea, ar fi o eroare sã privim activitatea sa doar prin prisma prelucrãrilor de folclor. Acest autentic artist, cu aparenþa sa facialã austerã, cu figura uscatã, de o severitate parcã discretã, înmuiatã într-o suavã melancolie, ne transmite bunãvoinþa prieteneascã a înþelegerii ºi aprecierii muncii intense a tuturor acelora care se dedicã muzicii.

Avîndu-1 aproape întotdeauna printre noi, cu mult entuziasm la toate manifestãrile, nu i-am bãnuit niciodatã vîrsta. ªi poate de aceea sufletul sãu veºnic tînãr ne apare iubitor de ceea ce este nou, în sensul bun al cuvîntului.

DORU POPOVICI

Cine sîntem noi, românii, ºi de unde venim?

Sînt întrebãri ce i-au frãmîntat pe toþi locuitorii spaþiului românesc de astãzi. Cînd mã raportez la dorinþa de a ne cunoaºte originea, am în vedere persistenþa unor pãreri ºi controverse ce pun la îndoialã continuitatea noastrã, vreme de mai bine de 2.000 de ani, în aceastã zonã a Carpaþilor Europeni. Celor ce emit astfel de opinii le rãspundem, ferm, cã nu au dreptate, cã sîntem aici din negura timpului, din epoci strãvechi, dacã þinem cont de faptul cã strãmoºii noºtri erau prelucrãtori strãluciþi ai aurului, dovadã cã, ºi acum, dupã mii de ani, în zona Sarmizegetusa Regia, marea capitalã a lui Burebista ºi Decebal, sînt scoase la ivealã obiecte de aur ce rivalizeazã cu artefacte similare, aparþinînd marilor civilizaþii ale Antichitãþii. Este bine, de asemenea, sã amintim cã, de-a lungul vremurilor, poziþia geograficã a teritoriului nostru, condiþile naturale ºi bogãþiile acestuia au fost rîvnite de mulþi cotropitori. În apãrarea lor, strãmoºii noºtri daci au luptat eroic cu mulþi nãvãlitori, inclusiv cu armatele Imperiului Roman, marea forþã militarã a timpului. Este de ajuns sã precizãm cã peste 60% din personajele rãzboinice de pe Columna lui Traian, de la Roma, îi înfãþiºeazã pe daci, de unde tragem concluzia cã strãmoºii noºtri au reprezentat, prin vitejia lor, o mare forþã, care i-a determinat pe cei ce au gîndit sã-l omagieze pe Traian sã imortalizeze în piatrã figurile legendare ale dacilor. Spuneam mai sus cã noi sîntem aici de cînd lumea, nu am venit în aceste locuri de aiurea.

Drumul nostru de la Zamolxe la Dumnezeu ºi, apoi, la Christos, drum de plãmãdire ºi de formare ca popor, potrivit multor izvoare istorice, a fost unul lung ºi bine bãtãtorit, creºtinismul fiind adoptat de noi în urmã cu aproape douã milenii. În acest sens, este necesar a înþelege contextul evoluþiei noastre cu alte popoare. Sîntem creºtini de cînd ne ºtim, ºi e firesc sã fie aºa. La început, strãmoºii noºtri se închinau la niºte zei ale cãror nume nu le cunoaºtem. Apoi, prin Secolul VI î.Chr., Zamolxe, un înþelept get, care a cãlãtorit prin Egipt ºi, dupã unii, chiar prin Fenicia, discipol al filozofului grec Pitagora, a fãcut o reformã a religiei dacilor, potrivit cãreia existã viaþã dupã moarte. Zamolxe i-a învãþat cã moartea aducea viaþã, sãrbãtorind învierea, plasatã, sigur, primãvara. Zamolxe a fãcut parte din marele val al învãþaþilor ºi reformatorilor din Secolul al VI-lea î.Chr., fiind contemporan cu Moise, Buddha, Pitagora, Confucius ºi alþii, ajungînd sã fie el însuºi considerat un zeu.

Izvoarele timpului ne confirmã cã venirea Apostolului Andrei în nordul Dunãrii, aducãtor al creºtinismului, a întîlnit aici o credinþã asemãnãtoare. Sînt cercetãtori care susþin cã dacii erau monoteiºti, credeau într-un singur zeu, dar este greu de reconstituit modelul spiritualitãþii lor. Se poate sã fi existat divinitãþi de rang mic, de exemplu, sfinþi sau îngeri, ori e posibil ca strãmoºii noºtri sã fi vãzut scînteia lui Dumnezeu în fiecare lucru sau acþiune. Oricum, ca esenþã,

dacii îl vedeau pe Marele Zeu al lui Zamolxe capabil sã moarã ºi sã învieze, aºa cum, mai tîrziu, Christos va muri ºi va învia, tot primãvara, restabilind ordinea în lumea pãmînteanã. Deci, putem spune cã noua religie a întîlnit la daci o variantã asemãnãtoare, cu care nu a intrat în contradicþie.

Sînt unele izvoare istorice care spun cã nu în acelaºi mod sau petrecut lucrurile în alte pãrþi, unde existau mitologii puternice ºi tradiþii pãgîne, diferite de învãþãtura creºtinã: zeii erau cruzi ºi temãtori de moarte, în cer erau foloase doar pentru cei bogaþi, preoþi influenþi, care nu voiau sã renunþe la putere. Pe de altã parte, creºtinismul venea sã aducã egalitate în faþa lui Dumnezeu, iar asta nu convenea multora.

Vechile credinþe politeiste nu puteau concepe împãcarea cu un singur Dumnezeu. Viaþa a dovedit cã a fost nevoie sã treacã multe secole pînã sã se producã împãcarea în multe state ale Europei. De subliniat cã, în vremea aceasta, strãmoºii noºtri continuau sã trãiascã dupã vechile lor datini ºi legi, adaptate, însã, la noua religie. Tradiþiile noastre populare legate de ritmul naturii s-au pãstrat aproape neschimbate de-a lungul veacurilor, în paralel cu credinþa creºtinã.

Sorcova, Cãluºul, paparudele, mãºtile, colindele pãgîne, ielele ºi multe altele – toate acestea alcãtuiesc mediul neschimbat al credinþei dacilor de milenii, fãrã sã tulbure cu nimic credinþa creºtinã, ba mai mult, s-au întrepãtruns cu aceasta, dînd naºtere unui creºtinism popular, în care specificul românesc dominã. În istoria dacilor au existat preoþi luminaþi. Deceneu, personalitatea cea mai însemnatã care fãcea parte din aceastã categorie, a fost ºi el, ca ºi Zamolxis, în Egipt. A fãcut o reformã a sistemului religios, a fost sfãtuitorul lui Burebista, ºi lui i se datoreazã, probabil, prima formã a incintei sacre de la Sarmizegetusa Regia. S-au construit temple, s-au instruit preoþi ºi s-a impus o disciplinã mai mare în rîndul populaþiei. Se ºtie cã Marele Preot avea aproape puterea unui rege, iar regele însuºi nu lua nici o decizie fãrã sã-l consulte. Istoricul Iordanes ne povesteºte cã Deceneu i-a învãþat pe daci astronomia, fazele Lunii, filozofia, logica, matematica ºi multe alte ºtiinþe, fãcîndu-i superiori, ca popor, celor din vecinãtatea lor. Deceneu este cel ce l-a ajutat pe Burebista în procesul de unificare a triburilor, pentru constituirea unui stat. Este necesar sã amintim cã marele preot Vezina, din vremea lui Decebal, a luptat, cot la cot cu soldaþii, împotriva romanilor. Documente din Antichitate pomenesc despre preoþii daci, îi prezintã ca pe niºte înþelepþi, sub îndrumarea cãrora poporul a cãpãtat conºtiinþa unitãþii de neam. Sub Decebal, acest neam a devenit un stat puternic, ajuns, la un moment dat, cel mai mare adversar al Imperiului Roman, din aceastã parte a Europei.

ANTON VOICU

ALBUMUL CU POZE RARE

Anul 1984. Lansarea volumului de versuri „Saturnalii“, al lui Corneliu Vadim Tudor.

MICROSIOANE

Precedent Dacã e sã stricãm proporþiile, atunci n-avem decît sã luãm un microscop ºi, dintr-o spinare de omidã, vom face o pãdure deasã de pini ºi de stejari, iar dintr-un purice, aºa cum s-a fãcut de atîtea ori, un elefant.

Fabulã Zicea leul doborît, cu ochii scoºi, jupuit ºi furios, ºi resemnat: Cum de s-a putut întîmpla?

Un leu învins de o pisicã?

Explicaþia a dat-o gaiþa: erau douã!

Fabulã Impresionat de înãlþimea picioarelor ei trandafirii, de penele fastuoase ºi de ciocul ei senzaþional, broscoiul a invitat-o pe barzã la masã.

VASILE BÃRAN

TABLETÃ DE SCRIITOR

Fluturii Fluturii au lumea lor de zei cu ochi de miresme albastre ºi cîntec de cocoºi la amiazã. Sã vinã ploaia cît mai repede, sã stingã dogoarea soarelui de pe carapacea melcului ieºit pe ring de dans - pe gardul unui hat de lucernã - de dragul mãrului cu plozi de fructe multicolore ºi cu cobzari de greieri, trecînd întîmplãtor pe aici pentru o brumã de singurãtate ºi susur de cimpoi de vorba cucului rãtãcind deaiurea. Fiindcã vara aºa este: cu miei de cuºma bunicului, ce aleargã unde nu crezi, adicã pe pajiºti cu stele de cucutã, în buhãit de guºteri verzi, ca dupã o polcã, în bãtaia Lunii.

Nici somnul nu-i prinde pînã dimineaþa, cînd toate orãtãniile din ogradã îºi cheamã stãpînii cu zgomotul lor de înaripate învãpãiate, hãulind la pian vrute ºi nevrute, pentru un cãuº de boabe de soare ºi apã de la trei crai de luceferi de peste noapte, dupã o petrecere cu zîne, pe rîuri de ape albe de sãpunaº ºi lapte de mînzatã . ªi uite-aºa, ziua începe cu noi scrisori de fluturi aurii ºi ploscã de aer dulce, ghirlande de miri ºi mirese, troscotind, în veselia lor de pãsãri gureºe, cu paºaport de bine aþi venit la ciºmeaua dorului, cu pîine de vetre întinse la amiaza cuptorului, cu mirodenii de vraja mãrii ºi chihlimbar de rouã...

Cã fluturii au nãpãdit cerul cu feþele lor de fructe de armindeni pentru înjunghiat pepeni cu miez galben ºi zîmbet de fecioarã ce urmeazã a fi dusã în faþa altarului, pentru a rodi luminã de viaþã continuã, spre tot ce înseamnã dragoste pe pãmînt.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Pag. a 5-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ALBUMUL CU POZE RARE

Cine îºi bate joc de oastea þãrii (2) Ori, dacã în 26 de ani BNR nu a redactat nici mãcar o simplã scrisoare pentru restituirea tezaurului, dimpotrivã, aceasta umblînd mai mult sã asigure facilitãþi financiare sporite bãncilor strãine, este un lucru de neimaginat. Umilinþa ºi decãderea din drepturile cutumiare pe care le are orice militar din lume, mai puþin cei din România, a continuat ºi dupã 1944, cînd aºii aviaþiei române, comandanþii de regimente, divizii ºi armate, comandanþii de la jandarmi ºi Serviciile Secrete de Siguranþã ale statului ºi, în general, ofiþerii ºi militarii decoraþi pentru merite deosebite, au fost condamnaþi la moarte ºi executaþi (mai ales cei din Basarabia, care au fost deportaþi în Siberia), sau au primit ani grei de temniþã la Jilava, Gherla, Rahova, Canal, în Deltã. Fãrã nici un drept de pensie, pentru cei care puteau sã primeascã niºte bani de la Statul Român, mulþi comandanþi de armatã au ajuns pãzitori la vite, muncitori necalificaþi, hingheri sau lucrãtori cu ziua prin agriculturã.

Partidul impus la putere de ocupantul aliat a format cadrele de Securitate în aºa fel încît militarii-eroi, sau ofiþerii supravieþuitori erau consideraþi duºmani ai poporului, deoarece erau patrioþi ºi luptaserã pentru þarã, fiind urmãriþi ºi persecutaþi peste tot pe unde mergeau.

Devenise o sarcinã de partid ca Securitatea sã lucreze informativ orice militar cu vederi progresiste, nefiind scutiþi nici cei activi, mulþi dintre aceºtia plãtind cu viaþa, precum Leontin Sãlãjan, Ion Ioniþã, Vasile Milea, Velicu Dumitru, Grigore Baºtan ºi mulþi alþii. La fel se întîmplã, din pãcate, ºi în prezent. Din aceastã cauzã, un numãr imens de colegi au decedat prematur, iar la apelurile solemne ale promoþiilor de absolvenþã au rãspuns un numãr tot mai mic de camarazi.

Oare cine ne urãºte aºa de mult încît sã ne vadã dispãruþi de pe acest pãmînt. Se poate constata cã generali, colonei, sute de ofiþeri de armatã, poliþie ºi poliþie de frontierã sau de la jandarmerie sînt judecaþi ºi condamnaþi pentru abateri disciplinare, fãrã a se mai þine cont mãcar de hotãrîrea comandanþilor acestora. Anticorupþia este utilizatã ca un instrument de poliþie politicã ºi împotriva militarilor. Nici acum oastea þãrii ºi Apãrãtorii Patriei România nu sînt scutiþi de o represiune financiarã injustã, comisã în formã calificatã ºi continuatã de autoritãþile puterii legislative, executive ºi judecãtoreºti. Au fost emise, fãrã justã logicã juridicã, acte normative care intrã în contradicþie unele cu altele, formînd o legislaþie stufoasã, care limiteazã, pe zi ce trece, drepturile militarilor. În fond, militarii noºtri sînt buni numai pentru a muri în luptã prin Afganistan, Kosovo, Kandahar, iar cînd este vorba de obligaþiile statului faþã de aceºtia, toatã lumea se face cã plouã, inclusiv ºeful statului. Acum, la elaborarea bugetului pentru anul 2016, banii militarilor au fost redirecþionaþi din condei pentru creºterea salariilor ºi indemnizaþiilor preºedintelui ºi consilierilor sãi, ajungînd ca, de exemplu, numita Sanda Pralong, reprezentanta lui Sörös pentru România, sã primeascã mai mult decît ar fi primit la Casa Albã, al cãrei corespondent special secret este. De asemenea, s-a „lucrat“ pentru dublarea salariilor primului-ministru, a miniºtrilor, a

Ciudatul an 2015 (1) Începem azi un scurt serial în care facem o succintã descriere a anului politic 2015. „Drole de guerre”, s-a numit rãzboiul ciudat dintre 3 septembrie 1939 (cînd Franþa ºi Marea Britanie declarau rãzboi Germaniei), ºi 10 mai 1940, cînd Germania a lansat campania care, în 6 sãptãmîni, a zdrobit Franþa. Combatanþii se aflau în rãzboi în acte, dar nu au acþionat pe teren. S-au pîndit reciproc, au pus totul la cale, au fãcut pregãtiri, s-au spionat, s-au tatonat. Un fel de pace enigmaticã ºi ciudatã. Aºa ºi cu anul politic 2015 la Bucureºti. A fost un an ciudat, unul al ambiguitãþilor, al cuvintelor nerostite, al luptelor aparente, al diversiunilor lansate de unii ºi de alþii. Un an de aºteptare. La suprafaþã, controverse, polemici, moþiuni de cenzurã, proteste. Dupã cortinã, negocieri, tîrguri ad-hoc.

Mult joc transpartinic ºi joc tactic, intrigi, înþelegeri subterane. S-a practicat masiv jocul la douã capete.

Cacealmaua a prevalat. Spectacolul s-a jucat pe aparenþe, nu pe substanþa politicã, de care nimeni nu a pãrut interesat. Totul s-a jucat pe imagine. Comunicatorii au fost la mare preþ, trimiºi la înaintare, televiziunile au fost folosite la greu. Cînd drept ciomag, cînd ca sã proslãveascã pe unul sau altul. Propagandiºtii au fost, adesea, în primplan. S-au luat mai puþine decizii ca altãdatã. Liderii s-au arãtat prudenþi, nedispuºi sã riºte. Protagoniºtii – Klaus Iohannis, PSD (Victor Ponta, Liviu Dragnea), PNL (Alina Gorghiu, Vasile Blaga), DNA ºi cîteva Servicii Secrete.

Au fost 3 perioade 1) pînã în varã, primele 5 luni, 2) pînã la drama de la Club „Colectiv“, 3) ºi de aici, la sfîrºitul anului. Anul 2015 a fost consecinþa victoriei lui Klaus Iohannis. Guvernul nu a demisionat în noiembrie 2014,

consilierilor, a primarilor, prefecþilor, consilierilor locali, municipali ºi judeþeni, a celor din învãþãmînt ºi administraþia publicã localã sau centralã, pentru finanþele publice. Pînã ºi parlamentarii ºi-au votat o lege a lor, trecînd peste conflictul de interese, prin care ºi-au triplat veniturile. Doar armata ºi militarii în rezervã sau retragere au rãmas de cãruþã, adicã li s-au redus veniturile cu 60%, pînã la plafonul jumãtãþii salariului minim pe economiei, care acum este de aproximativ 200 de euro. Aceastã acþiune, de eliminare fizicã prin holocaust ºi extincþie a Armatei Române, produsã imediat dupã 1990, ºi continuatã acum, cînd mai avem 10% din efectivele ºi tehnica de luptã de atunci, este constantã ºi din ce în ce mai puternicã. Avînd un element de continuitate istoricã de aproape 415 ani, represiunea nedreaptã împotriva Apãrãtorilor Patriei România, care, timp de peste 4 secole, au fost umiliþi, minþiþi, exterminaþi ºi lãsaþi fãrã sprijin material la vîrste înaintate, prin legi strîmbe, fãcute în numele duºmanilor statului nostru, acum, pentru anul 2016, se pregãteºte distrugerea explicitã a sistemului naþional de Apãrare, prin aruncarea în mizerie a ostaºilor Patriei. Nu pentru acest lucru a trecut armata de partea poporului acum 26 de ani, în însîngeratul Decembrie 1989. Din peste 5 milioane de luptãtori, armata naþionalã mai numãrã doar 15.000 de efective trupã, iar serviciul militar a fost eliminat, ca sã nu mai fie obligatoriu. Oare ne gîndim cã dacã la Clubul Colectiv fetele ºi bãieþii ar fi urmat un stagiu de pregãtire militarã ºi de disciplinare sau de învãþare cum sã acþioneze în situaþii diferite de luptã, poate acum nu am mai fi avut peste 200 de victime, din care 63 au murit deja.

Armata cea Mare a fost tot timpul trup din trupul Patriei noastre. Întotdeauna în Istorie, începînd de la Burebista ºi terminînd cu Ceauºescu, atunci cînd armata a fost umilitã ºi marginalizatã sau pedepsitã în massã, prin reducerea soldelor ºi pensiilor cu mult sub limita existenþialã posibilã, au fost afectate siguranþa ºi existenþa statului. Ori, nealocarea de la buget a banilor pentru îngrijirea mormintelor eroilor Patriei din toate timpurile cãzuþi pe cîmpurile de bãtãlie de pretutindeni, prin tãierea banilor pentru funcþionarea capelelor militare, a salariilor preoþilor militari, reprezintã o blasfemie ºi o crimã de înaltã trãdare împotriva Statului Român.

Neasigurarea drepturilor de echipament pentru ostaºii ºi ofiþerii români de ani de zile, a reactualizãrii normelor de hranã pentru militari ºi familiile lor, lipsirea dreptului de a primi pãmînt pentru construcþia de locuinþe, pentru taxele de studii pentru copii, compensaþii materiale pentru nevestele sau soþiile ofiþerilor care nu au serviciu, dar care îngrijesc copii minori, acordarea tichetelor de concedii de odihnã ºi de tratament pentru refacerea forþei de muncã, sporuri pentru orele suplimentare prestate în slujba statului, pentru riscurile generate de munca în condiþii speciale a militarilor, pentru acoperirea poliþelor de asigurare pentru accidente de muncã sau decese ca urmare a îndeplinirii misiunilor de luptã etc., acestea sînt tot atîtea acte de barbarie la adresa armiei române. Dar crima cea mai gravã este discriminarea continuã

cum ar fi fost normal. În Occident, o asemenea înfrîngere duce, automat, la demisie. Ponta ºi liderii PSD au ignorat aceastã cutumã. Imitarea Occidentului se face dupã ureche ºi numai atunci cînd convine cuiva. Altfel, rãmînem aproape de Orient, de Rusia, Istanbul ºi Damasc. Asta a dat naºtere unei ambiguitãþi de fond întregii politici bucureºtene. Ponta&Dragnea s-au bazat pe massa de manevrã – majoritatea din acest Parlament halucinant, rezultat, în 2012, dintr-o lege electoralã aberantã.

Destrãmarea USL a fãcut ca aceastã majoritate sã aibã o foarte slabã legitimitate. Lumea a dat votul USL, nu PSD. Numeric, PSD a dominat. Legimitatea este o altã chestiune. S-au produs foarte multe amibiguitãþi, un dublu limbaj ºi, pornind de aici, situaþii absurde. PNL a încercat în acest interval sã formeze o altã majoritate (manevra cu traseiºtii a reuºit în 2012). Scopul era sã aducã un guvern liberal la Palatul Victoria ºi sã îi dea, astfel, lui Iohannis guvernul lui. A fost un eºec de proporþii. Iohannis a tras concluziile. O vreme, am fost mitraliaþi de comunicate sãptãmînale PNL care prevesteau iminenta schimbare a majoritãþii din Parlament. A fost un bluf care ne-a menþinut, încã o datã, în zodia ambiguitãþii. PNL nu a reuºit sã formeze altã majoritate. Mãcinat din interior de rivalitãþi, a rãmas, în ciuda anunþatei fuziuni, cu douã structuri paralele, fiecare cu regulile ºi ºefii proprii. Ca atare, PNL nu a fãcut faþã noii situaþii, nu ºi-a atins obiectivele, deºi a fost pãrtaº la victoria lui Iohannis. Putem spune, ca o concluzie, cã PSD nu a fost pregãtit sã piardã ºi sã treacã în Opoziþie. Iar PNL nu a fost pregãtit sã cîºtige ºi sã formeze guvernul. (va urma) STELIAN TÃNASE

Vara anului 1986. La scurt timp dupã ce echipa de fotbal Steaua Bucureºti a cîºtigat Cupa Campionilor Europeni, pe Stadionul Steaua s-a organizat un foarte frumos spectacol cultural-sportiv. Au fost invitaþi actorul George Mihãiþã ºi poetul Corneliu Vadim Tudor - steliºti din tatã-n fiu. a militarilor noºtri faþã de profesiuni civile fãrã riscuri, care aduc ºi avantaje materiale, dar mai ales faþã de militarii din celelalte state din Europa ºi NATO. Ori, dacã s-a socotit odatã cu aderarea asigurarea inter-operabilitãþii tehnicii, logisticii, armamentului, frecvenþelor de lucru ºi a metodologiei de instrucþie sau de luptã, cine îºi poate permite sã nu þinã cont ºi de compatibilitatea financiarã profesionalã pentru persoanele care au aceleaºi grade ºi funcþii din diferite armate.

Adicã principiul european al dreptului muncii, potrivit cãruia la muncã egalã se va face platã egalã, existent încã din timpul lui Napoleon, nu se mai aplicã pe teritoriul României? Sã i se dea Cezarului ce este al Cezarului, sã se achite imediat ºi fãrã alte formalitãþi soldele ºi pensiile restante ale militarilor, sã fie actualizate la zi, calculate de la data aderãrii României la NATO, fãrã nici o cerere prealabilã, ca un drept sacru pentru munca prestatã în folosul statului. Persoanele vinovate de neaplicarea principiilor europene ale dreptului muncii ºi care au încãlcat, cu bunã ºtiinþã, convenþiile internaþionale de aderare la NATO sã fie trmise în judecatã în stare de arest preventiv, cu luarea mãsurilor de sechestru asiguratoriu.

Dacã nici în acest ultim ceas nu se înþelege sã se respecte Armata, Statul Român, Naþiune ºi Patria, urgent vor trebui desfiinþate toate structurile de putere ale statului ºi va fi nevoie sã se facã reformarea tuturor instituþiilor, conform solicitãrilor transmise de societatea civilã, dupã drama produsã în Clubul Colectiv, unde au murit tineri nevinovaþi.

Libertate, demnitate, onoare, respect, solidaritate, luptã ºi pace, stimaþi colegi, asta este ceea ce cerem!

Sfîrºit ALEXANDRU ALIMÃNESCU Liga Apãrãtorilor Patriei din România

EPIGRAME

D’ale lui Pãstorel Consolare Douã lucruri mai alinã Al meu chin ºi a mea boalã: Damigeana cînd e plinã ªi femeia cînd e goalã.

Unui antialcoolic Oare nu-þi mai aminteºti Vorba din bãtrîni lãsatã?

Din beþie te trezeºti, Din prostie niciodatã.

Bãtrînului Cotnar Bãtrînului Cotnar nu-i sapã tronul Vrun prinþ de viþã nobilã, ca el, Vrun Cabernet, Pinot sau Ottonel, Ci veneticul de pripas: sifonul!

Pentru o cãlãreaþã de circ, premiatã, care în cuvîntul de mulþumire a declarat cã „a fost profund atinsã“ (?!)

Stimatã doamnã, ªi distinsã,

Cînd aþi fost profund atinsã, Eraþi cãlare sau întinsã?

Cînd înjoseºti...

Cînd înjoseºti ºi sucul ei ºi via ªi cu sifon spurci vinul pe care va sã-l bei, Nu te gîndeºti tu, oare, miºel între miºei, Cã pîngãreºti natura ºi compromiþi beþia?

Popei Man Popa Man e om cu cap, Bere bea-n polobocel; Doar nu-s caprã, zice el, Sã mã mulþumesc c-un þap.

Cît mai e pe lume vin Cît mai e pe lume vin Nu ne pierdem firea; Banii n-aduc fericirea Însã... o susþin!...

Pe fauna cuvîntãtoare Pe fauna cuvîntãtoare Apasã greu osîndã grea: Prostia e molipsitoare, Pe cînd înþelepciunea ba.

Pag. a 6-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini CIOBURI DE GÎNDURI

Pîinea cea de toate zilele ºi filozofia uimirii Zilnic ne trezim cu dorinþa de a ne rezolva micile probleme ale existenþei. Ceea ce primeazã a rãmas în vigoare de milenii. Întîi de toate, existenþa materialã, apoi, meditaþia, cu mai mult sau mai puþin conþinut filozofic. Dar nu trebuie minimalizat nimic, deoarece, în ontologia iubirii, la picioarele noastre se aºazã cuminte un Univers. În cadrul acestui Univers, s-a nãscut filozofia uimirii! Întîi, ne-am uimit cã sîntem, vorba poetului Nichita Stãnescu, apoi ne-am uimit pentru existenþa persoanei din faþa noastrã ºi... brusc ne-am oprit, de parcã cineva nevãzut s-a aºezat în faþa gîndirii noastre. De ce ne-am oprit? De ce n-am mai fost capabili sã ne continuãm zborul ºi aventura noastrã cognitivã? Am redus totul la dimensiunile aparenþei, strigînd: Eu sînt! Eu sînt! Aºadar... n-am mamã, n-am tatã! Omul este lup pentru om! Oh, dar deja era prea mult pentru un gînditor în faºã!... Eu sînt! Dar ce sînt? ªi de ce sînt? ªi cum sînt? ªi cît sînt? ªi... ºi... NIMIC! Eu sînt! Iatã forma primordialã a reflectãrii sinelui nostru, la care au rãmas miliarde de

Oglinda libertãþii (10) ANTENA 3 E AICI? „De la ELENA am venit sa luãm luminã”. Din pãcate, lumina nu s-a aprins, ci s-a stins într-o „cãmãruþã” cu zãbrele ºi W.C., fãrã uºã, fiindcã a muºcat din mãrul blestemat, deºi ea a sperat sã-i fie „moºie“, întreaga Românie. Ba chiar ºi-a bãgat „coada” ºi-n moºia de la Nana. „Dracii” mai mici, care au „muºcat” din „moºia” de la Stat, fiind prinºi, scrîºnesc din dinþi. Unii s-au sinucis.

- În W.C.-ul din coada unui avion, a fost gãsit spînzurat un român foarte bogat. De ce tocmai în avion? Poate pentru ca sã fie mai aproape de Dumnezeu. Nu ºtiu de ce, moartea lui mã duce cu gîndul la prescripþia talmudicã: „De cîte ori se vorbeºte (în lege) de ucidere, este vorba de sugrumare.

Aceasta nu fiindcã este mai uºoarã, ci pentru cã atunci cînd legea decreteazã uciderea, fãrã altã desluºire, se porunceºte sugrumarea. (Talmud Balbi, Sanhedrin VII, fal. 52 b 53 a )”.

Oare chiar s-a „sugrumat” singur?

TRIÞÃ FÃNIÞÃ, din imensul grînar, s-a ales doar cu coliva din boabe de grîu fierte, pentru ca Dumnezeu sã-l ierte.

Magnatul petrolului (ce-a aparþinut poporului), care a devenit cel mai bogat român, e acum un pumn de pãmînt.

- Un alt bogat, ce-a falsificat reþete de medicamente, s-a aruncat în gol, pe gazon.

- Cu mustrãri de conºtiinþã, un alt bogat a sãrit în piscina fãrã apã ºi a înotat spre Tãrîmul celãlalt.

- Regele asfaltului transpirã de cald, mergînd de la reºedinþa sa la D.N.A. - Altul a fugit în Panama, trãind în „bîrlog” ca un urs, dar

PELERINAJ PE TERRA (4) Omuleþul observã expresia de pe faþa lui Simon ºi adãugã în grabã : - Dar sînt multe lucruri de spus în favoarea unei aristocraþii luminate. Bãtrînul, înþeleptul rege al Perului - un rege filosof în cel mai profund sens al cuvîntului - are nevoie disperatã de ajutorul dvs. Grupul sãu minuscul format din oameni de ºtiinþã, filantropi, gãrzi elveþiene, cavaleri ai coroanei ºi cetãþeni e acum încolþit de conspiraþia socialistã, inspiratã de strãini. Acum, un singur om...

- Nu mã intereseazã, spuse Simon.

- În Birus, anarhiºtii...

- Nu. - Poate preferaþi extremiºtii din Gales? Sau capitaliºtii Japoniei? Sau, dacã aveþi afinitãþi pentru o miºcare cum ar fi cea feministã, prohibiþionistã, primitivistã sau ceva asemãnãtor, putem face astfel...

- Nu vreau un rãzboi, spuse Simon.

- ªi cine ar putea sã vã blameze! zise omuleþul, dînd repede din cap. Rãzboiul e un infern. Atunci, dvs. aþi venit pe Terra sã cãutaþi dragoste.

- Cum de aþi ghicit? întrebã Simon.

Omuleþul surîse cu modestie.

- Dragostea ºi rãzboiul sînt cele douã lucruri care dau de mîncare Terrei. Le-am transformat în afaceri rentabile încã de la începutul Istoriei.

- E greu sã gãseºti dragostea? întrebã Simon.

- Mergeþi drept înainte încã douã blocuri, îi spuse, vioi, omuleþul. Nu puteþi greºi. Spuneþi cã vã trimite Joe. - Dar e imposibil! Nu e posibil sã mergi ºi sã...

- Ce ºtiþi dumneavoastrã despre dragoste? întrebã Joe. - Nimic.

- Pãi vedeþi? Noi sîntem experþi.

Polemici

oameni! Tot ce ne-a parvenit prin viu grai sau prin glasul revelaþiei... rãmîne o poveste suspectã. Ei... mãi sã fie! Iatã cum copilul din scutece ºcoleºte pãrinþii! Iatã rãtãcirea rãtãcirilor, din care ne vom împãrtãºi generaþii de-a rîndul, fãrã minimul discernãmînt! Aºadar, „Eu sînt!“ se vrea temelia existenþei! Dar începutul începuturilor ne spune o cu totul altã poveste. Zice Domnul: „ªi iatã cã am fãcut noi om dupã chipul ºi asemãnarea noastrã“! Aºadar, conjugarea verbului „a fi“, este mai veche decît revelaþia „Eu sînt!“. Întîi, în Istoria noastrã a fost „NOI SÎNTEM!“. Dincolo de acest adevãr, a fost ºi „Eu sînt!“. Dar nu era vorba despre un confrate de-al nostru, ci despre cel care a creat totul ºi care ne-a dãruit lumea aceasta, de care noi ne batem joc, asemenea unor copii rãzgîiaþi. În final, este bine sã ºtim cã filozofia uimirii nu este tot una cu filozofia iubirii, cum nici aceasta nu este tot una cu aceea a plãmãdirii luminii. Ce bine le este copiilor cînd se întorc la casa pãrinþilor, ºi cînd primesc lumina iubirii pãrinteºti, fãrã sã o pîndeascã pe la ferestre ºi fãrã sã o negocieze cu furii pe la rãscruci de drumuri! Ce uimire cã sînt! Ce uimire cã eºti! Dar ce uimire cã sîntem, o singurã undã de luminã venind din acelaºi izvor! Sub aripile gîndurilor noastre se deschide un Univers, iar la capãtul sãu ne aºteaptã un nou început! Sã nu ne temem sã trãim! Dar sã trãim ca fii ai luminii!

ILARION BOCA

în mare lux. A hibernat, ce-a hibernat, a fost însã „înhãþat”.

- Fost, nu de mult, ministru al Tineretului, acum copiii plîng de dor dupã mama lor care stã la „rãcoare” într-o închisoare, avînd parte de lipsã de umanitate. Justiþiarii, în interesul lor, aveau nevoie de un „þap ispãºitor”.

- Zilnic, denunþuri, arestãri, nu mai e loc în închisori.

Corupþia rãsare ca ciupercile dupã ploaie. Existã o ºcoalã a hoþiei în democraþie?

Mesaje de Anul Nou Urez cu toatã dragostea, marii familii România Mare, Sãrbãtori Fericite ºi La Mulþi Ani! IULIUS VIOREL COLDA, prim-vicepreºedinte al Filialei PRM Alba

* * * Pentru redactorul-ºef al revistei „România Mare“, Lidia Vadim Tudor, pentru toþi angajaþii din redacþie ºi, nu în ultimul rînd, pentru toþi românii de pretutindeni care gîndesc româneºte ºi care au în inimi Tricolorul, fie ca Sãrbãtorile de Iarnã ºi Noul An sã vã aducã realizãri frumoase ºi bucurii în vatra noastrã strãmoºeascã. La Mulþi Ani, 2016!

MIHAI ENACHE, comuna Dimitrie Cantemir, jud. Vaslui * * * Sãrbãtori Fericite ºi urãri cu bine dvs., precum ºi colectivului redacþional al revistei „România Mare“.

Avocat NESTOR CÃLIN, membru PRM * * * Au trecut Crãciunul ºi Anul Nou, dar aceste urãri nu sînt niciodatã transmise cu întîrziere. Sãrbãtorile pe care tocmai le-am încheiat sper cã le-aþi petrecut cu bine, chiar dacã au fost triste, prin lipsa celui care era stîlpul familiei dvs., Corneliu Vadim Tudor.

Vã doresc ca timpul pe care-l aveþi în faþã sã-l parcurgeþi cu inima uºoarã ºi plinã de mulþumire pentru tot ceea ce faceþi alãturi de oamenii pe care-i preþuiþi ºi care vã preþuiesc. La Mulþi Ani! Prof. GABRIELA TRUICÃ, jud Cãlãraºi

Pentru aflarea adevãrului condamnãrii prin împuºcare, în sfînta zi de NAªTERE a MÎNTUITORULUI, a cuplului CEAUªESCU, ANTENA 3 a iniþiat un „Tribunal” pentru rejudecarea procesului. „Tribunalul” era format din 2 judecãtori, avocatul apãrãrii, moderatorul, grefierul ºi publicul. Am urmãrit cu mare atenþie acest „proces” ºi am constatat ca nu s-a ajuns la aflarea adevãrului. Nu s-a dat nici o sentinþã, adevãrul ieºind greu la luminã. Însã, pe istoria poporului român s-a imprimat, pentru totdeauna, o patã neagrã. Ce blestem a fost, oare, ca din cele 365 de zile ale unui an sã alegi tocmai ziua de Crãciun pentru vãrsare de sînge? Sã fie vorba despre CONªTIINÞÃ? Dar ce ºtim noi despre CONªTIINÞÃ? Dupã opinia lui SAMAEL AUN WEOR: „Oamenii confundã Conºtiinþa cu Inteligenþa sau cu Intelectul ºi persoanei foarte Inteligente sau foarte Intelectuale i se dã calificativul de foarte Conºtientã“.

Conºtiinþa la om este, fãrã nici o îndoialã, un gen foarte special de „PERCEPERE A CUNOAªTERII INTERIOARE”, complet independentã de orice activitate mentalã. Facultatea CONªTIINÞEI ne permite cunoaºterea de SINE. „Numai noi putem sã ºtim dacã sîntem Conºtienþi la un moment dat-

sau nu. Numai persoana însãºi poate sã ºtie despre propria sa Conºtiinþã dacã aceasta existã la un moment dat, sau nu.

Numai omul însuºi, ºi nimeni altul decît el, poate sã-ºi dea seama pentru o clipã, pentru un moment, cã înainte de aceastã clipã, înainte de acest moment, nu era Conºtient în mod real, cã avea Conºtiinþa foarte adormitã, iar apoi va uita aceastã experienþã sau o va pãstra ca pe o amintire a unei experienþe puternice. Viaþa fiinþei umane este o Viaþã de Visare, dar el crede cã este Treaz ºi niciodatã nu ar admite cã Viseazã, cã are Conºtiinþa Adormitã. Dacã cineva ar ajunge sã se Trezeascã, s-ar simþi înspãimîntãtor de ruºinat de el însuºi ºi ar înþelege de îndatã maimuþãreala, faptul cã este ridicol. Aceastã Viaþã este îngrozitor de ridicolã, oribil de tragicã ºi rareori sublimã“ .Existã diferite grade de conºtiinþã. În primul rînd: TIMPUL... Cît timp rãmînem conºtienþi? În al doilea rînd: FRECVENÞA. De cîte ori ne-am trezit conºtiinþa? În al treilea rînd: AMPLITUDINEA ºi PROFUNZIMEA. Doar „fondatorii de religii au avut Conºtiinþã Continuã, au fost Mari Iluminaþi“, închei citatul, recunoscînd cã e greu sã pricepi aºa ceva.

ANTENA 3 E AICI? Da, ANTENA 3 e aici, conjugînd, în fiecare zi, verbul A FI! (va urma) LILIANA TETELEA

- ªtiu ceea ce se spune în cãrþi. Pasiunile sub luna rãtãcitoare...

- Sigur, ºi trupuri încleºtate pe plaja pustie a mãrii, rostogolite de patimã ºi asurzite de vuietul valurilor.

- Aþi citit cartea asta?

- E obiºnuita broºurã publicitarã. Acum, trebuie sã plec.

Douã blocuri mai înainte. Nu puteþi greºi. ªi, cu un semn cordial de salut, Joe se pierdu în mulþime.

Simon îºi terminã Coca-Cola ºi o luã alene pe Broadway, cu fruntea încreþitã de gînduri, dar decis sã nu formuleze o judecatã prematurã. Cînd a ajuns pe strada 44, a vãzut o reclamã imensã de neon care clipea rapid: „Dragoste S.P.A. (societate pe acþiuni)“. Dedesubt, se afla o reclamã mai micã : „Deschis 24 de ore pe zi!“. ªi mai jos : „Primul etaj“.

Simon încreþi fruntea pentru cã o bãnuialã teribilã îi trecea prin cap. Totuºi, urcã ºi intrã într-o micã anticamerã mobilatã cu gust. De acolo, îl trimiserã de-a lungul unui coridor, pînã la un birou pe uºa cãruia era scris un numãr. În camerã, se afla un om arãtos, cu pãr cãrunt, care se ridicã de la masa impunãtoare ºi îi strînse mîna, spunînd: - Bunã ziua. Cum mai merg treburile pe Kazanga?

- Cum de aþi ghicit cã vin de pe Kazanga?

- Cãmaºa. Privesc întotdeauna cãmaºa. Mã cheamã Tate ºi sînt aici pentru a vã servi în cel mai bun mod posibil. Dvs. sînteþi...

- Simon. Alfred Simon.

- Luaþi loc, vã rog, domnule Simon. O þigarã ? Ceva de bãut? Nu are sã vã parã rãu cã v-aþi adresat firmei noastre, domnule. Dintre toate firmele care mai lucreazã azi în acest domeniu, noi sîntem cea mai veche instituþie care distribuie dragoste. Firma „Dragoste S.P.A“ e mult mai mare decît „Pasiunea Anonimã“, concurenta noastrã. De altfel, tarifele pã care le practicãm sînt mai raþionale ºi vã oferim un produs

perfecþionat. Pot sã ºtiu cum aþi aflat de existenþa noastrã? Aþi vãzut reclama publicitarã din revista „Times“? Sau...

- M-a trimis Joe, spuse Simon.

- A, e un ins foarte activ, spuse domnul Tate, clãtinind glumeþ din cap. Ei bine, domnule, nu mai am nimic sã vã întreb. Dvs. aþi fãcut un drum lung pentru a gãsi dragoste ºi o veþi gãsi. Întinse mîna cãtre un buton, dar Simon îl opri.

- Nu vreau sã fiu nepoliticos, dar...

- Ce anume? spuse domnul Tate, cu un zîmbet încurajator.

- Nu înþeleg, izbucni Simon înroºindu-se puternic, în timp ce fruntea i se acoperea de broboane de sudoare. Cred cã am greºit locul. Nu am venit pînã pe Terra numai pentru... vreau sã spun, dvs. nu vindeþi dragostea, nu-i aºa? Nu dragostea!

Vreau sã spun, nu e dragoste adevãratã, nu-i aºa?

- Cum sã nu! spuse domnul Tate, ºi era atît de uimit încît se ridicã pe jumãtate de pe scaun. Acesta e lucrul cel mai important! Oricine poate cumpãra sex. Doamne sfinte, e marfa care se vinde cel mai bine în Univers, dupã viaþa umanã. Dar dragostea e rarã, dragostea e ceva special, dragostea se gãseºte numai pe Terra. Aþi citit broºura noastrã?

- Cea cu „trupurile încleºtate pe plaja pustie a mãrii“? îl întrebã Simon.

- Da, aceea. Eu am scris-o. Inspirã exact aceastã senzaþie, nu-i aºa? Nu poate inspira aceastã senzaþie oricui, domnule Simon. Aceastã senzaþie o simte numai cineva care iubeºte.

- Dar nu e dragoste adevãratã, nu-i aºa? întrebã bãnuitor Simon.

- Ba sigur cã e ! Dacã am vinde dragoste simulatã, am vinde-o ca atare. Legile terestre asupra publicitãþii sînt riguroase, v-o garantez. Se poate vinde orice, dar trebuie sã fie etichetat drept ceea ce este. E o chestiune de eticã, domnule Simon! (va urma) ROBERT SHECKLEY

30 decembrie 2014

Pag. a 7-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (5) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªi-aveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” De aceea zic, barem acum, haideþi sã rãsfoim, cu rãbdare, nu mai puþin de 3 dicþionare, al treilea fiind chiar unul ce defineºte speciile literare ºi alte noþiuni, ce þin de domeniul teoriei literare.

1. „Dicþionarul explicativ al limbii române” (DEX) Ed. Academiei RSR - 1984. „Pamflet, (...) Specie literarã (în versuri sau în prozã) cu caracter satiric, în care scriitorul înfiereazã anumite tare morale, concepþii politice retrograde, aspecte negative ale realitãþii sociale, trãsãturi de caracter ale unei persoane etc. - Din fr. pamphlet.

2 „Petit Larousse Illustre”. Ed. 1922. „Pamphlet (pan-fle) n. m. (m. angl.). Petit ecrit satirique et virulent” (...) („Micul Larousse ilustrat”, Ed. 1922. Micã scriere satiricã ºi virulentã”.

3 ..Mic dicþionar îndrumãtor în terminologia literarã” de C. Fierãscu ºi Gh. Ghiþã, Ed. Ion Creangã, 1979. „PAMFLET (<fr. pamphlet, engl. Pamphlet) Specie literarã, în prozã sau în versuri, caracteristicã prin scurtime ºi tendinþã satiricã, sarcasticã adeseori, cum ºi prin violenþa limbajului, în care autorul înfiereazã persoane, caractere, concepþii, moravuri ºi aspecte negative ale vieþii sociale, specie denumitã ºi «libel» din latinescul «libellus» (cãrticicã)”.

Dacã revedem, atenþi, încã o datã aceste definiþii ale noþiunii de pamflet, constatãm, fãrã dubii, cã pamfletarul, scriitorul Corneliu Vadim Tudor a respectat întrutotul caracteristicile/cerinþele acestei specii literare. ªi nici nu se putea sã fie altfel, avînd în vedere îmensa culturã a autorului. Tocmai de aceea, îndreptãþiþi, ne întrebãm: ce i-a determinat pe numiþii ziariºti sã considere pamfletele lui Vadim ca fiind odioase? La urma urmei,

Artã ºi/sau non-artã Am avut surprinderea, oarecum, de a viziona o interesantã emisiune la un post de televiziune, unde o drãguþã moderatoare a avut curajul de a aborda o temã interesantã, pe care noi am numio ,,Valoare ºi non-valoare”, sau ,,Artã ºi non-artã”. L-am urmãrit, pe micul ecran, mai întîi, pe vestitul Nicolae Guþã, ,,regele manelelor”, cum i se mai spune. Omul, prin cîntecele sale, unele destul de deochiate, pe placul indivizilor neinstruiþi, a reuºit sã strîngã purcoaie de bani, adicã sã se îmbogãþeascã. Melodiile interpretate de acest Guþã ,,fatã” lei, vorba lui Marin Preda. Cã are glas, asta este indiscutabil. Dar cîntãreþul nostru, ca atîþia alþii, a reuºit sã ocoleascã ºi Fiscul, dupã cîte am înþeles. Profitînd de slãbiciunile legii, ºi-a trecut casele (vilele) pe care le-a construit/cumpãrat - pe numele copiilor, ca sã fenteze controalele DNA sau ale ANAF. El se laudã cu aceastã ºmecherie ºi oferã un argument ,,solid”: ºi-a împãrþit averea, ca sã nu se supere odraselele oacheºe, sã nu se certe între ele, ori, mai mult, sã nu-l înjure.

Nu ne pronunþãm în privinþa calitãþii melodiilor interpretate de domnul Guþã. Unii socotesc manelele ca avînd o valoare îndoielnicã, dar noi nu sîntem specialiºti în muzicã. În aceeaºi emisiune TV, s-a fãcut vorbire despre un scriitor contemporan celebru, veºnic aspirant la Premiul Nobel: Mircea Cãrtãrescu. El devine cu atît mai important valoric, cu cît este preferatul ex-preºedintelui Traian Bãsescu, lucru pe care chiar domnia-sa ni l-a mãrturisit cu sinceritate. Cartea de cãpãtîi a matrozului, îndrãgostit de geniul cãrtãrescian ºi de carte, în general, nu numai de politicã, este ,,Levantul”. De cînd o tot citeºte, ne gîndim ca nu cumva sã chiorascã de atîta lecturã asiduã.

Tudor Arghezi - un mare iubitor de animale - Scrieri inedite DULA Trãind o viaþã rãspînditã în universul unei gospodãrii, o reducere a universului mereu ignorat, ca într-o planetã personalã, izolatã în atmosfera ei, eºti zilnic solicitat de o problemã ºi încercat de o suferinþã. Viaþa frumoasã e continuã durere. În zilele tale, care se sting treptat, consumate ca lumînãrile unui policandru, se intercaleazã destinul fiecãrui om al tãu ºi animal, înfãºurat în individualitatea hotarelor lui, mãrginite de centura de netrecut a permanentului mister.

Astãzi, tragedie aproape sãptãmînalã, el se repetã cu cãþeluºa Dula. Inteligentã, finã, politicoasã ºi sentimentalã. În blana ei gãlbuie, cu botul de vulpe, ochii ei galbeni, aºezaþi chinezeºte, pîlpîie ca douã candele de aur. I-a apãrut pe coadã

poate nici n-ar mai trebui sã punem aceastã întrebare, o datã ce am constatat cã o anumitã categorie de ziariºti ºi aºa-ziºi oameni de culturã, categorie foarte restrînsã ce-i drept, ºi care-ºi spun ºi „patrioþi”, nu vãd ºi n-au vãzut în Vadim, în perioada postdecembristã, decît numai tot ce era rãu. Pentru ei, a fi un naþionalist luminat înseamnã cã eºti un extremist, cã le eºti duºman. În schimb, dacã ruºii, francezii, evreii, arabii, ucrainenii etc., se caracterizeazã, categoric ºi cu mîndrie, prin aceeaºi trãsãturã, de a fi naþionaliºti neextremiºti, pe „elitiºtii” numiþi mai înainte, nu-i deranjeazã, ba, dimpotrivã, îi admirã. Din pãcate, între noi, românii, existã indivizi, în aceste zile, care afirmã cã le este ruºine cã sînt români ºi pe care i-ar încînta, de pildã, sã devinã cetãþeni ai SUA. Pe aceiaºi elitiºti, nici asemenea cazuri, întîlnite la noi, nu-i deranjeazã, Chiar îi îndeamnã sã plece, doar au exemplul lui Traian Bãsescu, care, în timpul mandatului sãu, de preºedinte al României, le-a dat liber medicilor români sã-ºi pãrãseascã þara natalã, dacã în alte þãri sînt plãtiþi mai bine.

Dacã aºa stau lucrurile, ºi în societatea româneascã actualã existã asemenea personaje, precum fostul preºedinte al României, cum sã nu le încondeiezi chipul ºi atitudinea, caracterul, într-un pamflet, unde sã le conturezi figura numai în termeni violenþi, fãrã a considera cã, pentru aceastã portretizare realistã, insul în cauzã a devenit victimã. Meritã aceastã biciuire prin cuvinte. Mai potrivit ar fi fost ca aceºti ziariºti de la „Adevãrul” sã spunã violentele pamflete ºi nu „odioasele“. E o exprimare, realmente, neºtiinþificã. Societatea actualã româneascã merita ºi meritã asemenea pamflete. O dovedeºte, argumentat, scriitorul Comeliu Vadim Tudor prin volumul intitulat „Pamflete explozive”, apãrut cu cîteva luni înainte de plecarea marelui scriitor, în lumea de dincolo. (va urma) RADU PÃDURARIU Sã revenim, însã, la oile noastre (nu la oile lui Gigi Becali).

Ne-am notat titlurile genericelor, frumos formulate: ,,Ce-i învaþã scriitorul lui Bãsescu pe elevi”; ,,Cuvinte triviale, bãgate cu forþa în clasa a IX-a”; ,,Elevii sînt obligaþi sã citeascã «Traversti», de Mircea Cãrtãrescu”. Asta e! Niºte copii abia intraþi în vîrsta de aur a adolescenþei au obligaþia de a citi o creaþie literarã insipidã, presãratã cu trivialitãþi, ca sã li se formeze sau sã li se îmbogãþeascã simþul estetic. Cu alte cuvinte, sã li se cultive dragostea pentru frumos, prin asimilarea acestei lucrãri, doar pentru faptul cã este scrisã de „genialul“ Mircea Cãrtãrescu, autorul omagiat, între alþii ºi, în special, de avizatul cititor Traian de Bãsescu. Tot aºa cum – spunea ziaristul Bogdan Ficeac – întrun manual de Istorie este rezervat un spaþiu semnificativ pentru personalitatea fascinantã, eroicã, a teleastei Andreea Esca, despre care elevii trebuie neapãrat sã înveþe la clasã. Îi minimalizãm, în schimb, pe mari scriitori, precum George Coºbuc, socotit desuet, pe George Cãlinescu ºi Mihail Sadoveanu, ba chiar ºi pe nefericitul Nicolae Labiº, pe motiv cã au aderat la ideile comuniste. Ne batem joc de eroii neamului, de marii domnitori ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul ºi Vlad Þepeº – pe care din Dracula nu-l mai scoatem -, sau expediem în cîteva rînduri evenimente importante, ocupîndu-ne, în schimb, de faptele vitejeºti ale Andreei Esca. Aº vrea sã ºtiu de ce rãscoala din 1907 nu prea existã în cartea de Istorie a Poporului Român. Sau poate cã Vlahuþã, Cezar Petrescu ºi, mai ales, Liviu Rebreanu nu s-au inspirat din realitate în operele, sau chiar în capodoperele lor?

Un anume domn Bejan cãuta sã scuze obligativitatea lecturãrii genialei creaþii a lui Cãrtãrescu prin faptul cã ar exista o ,,mediocritate” a cititorului, care nu poate înþelege cã ,,lucrurile de acolo au o logicã, sînt argumentate” etc. Ba mai mult, el dã vina ºi pe dascãli: ,,În momentul cînd nici pregãtirea profesorului nu dã pe dinafarã… ºi nici a elevului…”. Desigur, e greu sã

o erupþie, care s-a întins repede spre vîrf, ºi, timp de douã zile, medicamentele i-au fost inutile. A treia zi, cãutînd-o s-o ducem la un veterinar, vedem cã a dispãrut. Era sentinela neîntreruptã a casei noastre, pãzitã de 5 cîini. Am cercetat magaziile ºi tufiºurile, gropile, coteþele, în deºert.

Am vãzut-o ultima datã ieri, umilitã, cocoºatã, mergînd sã-ºi gãseascã umbrã ºi rãcoare. O zi hotãrãºte de o viaþã: azi, am fi scãpat-o, ºi tocmai azi a fugit ºi s-a ascuns, ca toþi cîinii urmãriþi de moarte.

Acum 2 ani, era iarnã, ºi-am dat în coteþul gãinilor de un ghem de lînã simpatic, un bursuc. El s-a fãcut frumoasa Dula de mai tîrziu, pieritã pentru totdeauna.

Zi cu zi, inima adunã ºi se împovãreazã.

Luni, 17 iulie 1950

Ultimul vultur a murit în braþele mele Ultimul vultur a murit în braþele mele, încã-i mai simt aripile strivindu-mi sternul, indicatoarele apropiau infernul, praful ºi pulberea se-aºezaserã-n stele.

M-a privit în ochi ca pe-un dor interzis, ghearele-mi sfredelesc retina, albastrul, n-am înþeles de unde-a apãrut dezastrul din ce iluzii de nedescris.

Mi se pãrea o eroare majorã femeia transparentã din ceaºca de cafea, îmi curgea prin vene amarul din ea, inventasem iubirea într-o gamã minorã.

Ne-am îmbãiat în praful de vise, îi eram rege, ea, sublima reginã, s-a înãlþat pasãrea ca un gînd în ruinã ºi ne-am îmbarcat pe corabia lui Ulise.

Fierbeau mãrile pregãtite sã soarbã orice ecou rãmas nerostit, în anticamerele nopþii ne-am iubit ºi noaptea ne privea ca o oarbã.

Armate de zombi, de îngeri drogaþi, ne asediau spaima, flãmînda, aºteptau sã ne izbeascã osînda, dar noi eram deja ostracizaþi.

Eram scãpaþi printre gratii de ger de vîntul ce zburase cu timpul în gheare, zadarnic ne pîndeau satanicele fiare cu pofte ascuþite în dinþii de fier.

Veneam dintr-un timp fãrã moarte regãsiþi dupã vagi cãutãri, amînãri, nu era loc de minciuni ºi trãdãri, eram de ora uitãrii departe.

Dar se þesea o dramã-n vechile castele, acolo încolþeau plecãrile lumeºti, lovitã-n cord de demoni nefireºti umbra ta a murit în braþele mele. ªi-atunci lacrima de piatrã s-a prelins prin apusul ucis de o boalã cumplitã, în golul din jur lumina-i strivitã ºi ultimul vultur în gol s-a întins.

ADI SFINTEª 6 ianuarie 2015 înþelegi valoarea acestor scrieri, care abundã în vulgaritãþi (,,fustã de curvã”, ,,parfum de spermã” etc.), pe care simpatica moderatoare a emisiunii cu pricina a evitat sã le mai enumere, probabil, din bun-simþ ºi pudoare.

Domnule Bejan, e adevãrat cã nici profesorii de azi nu mai sînt atît de pregãtiþi, dar, oricît de buni ar fi, tot n-ar putea pricepe nimic dintr-o lucrare literarã înþesatã de trivialitãþi. Dacã ea nu are valoare artisticã, n-ai cum s-o inventezi. Arta ºi pornografia nu pot convieþui într-o literaturã de calitate. Veþi argumenta cu poeþi iluºtri, de geniu, precum Arghezi ºi Baudelaire, sau cu prozatori ca Boccacio ori Rabelais, dar acolo, spre exemplu, ,,bubele, mucegaiurile ºi noroiul” de care vorbea autorul ,,Testamenului” reprezintã cu totul altceva, ºi noi n-avem timp ºi nici loc sã insistãm aici pe tema antinomiei valoare – non-valoare, ori artã – non-artã. Ne pare rãu ºi de domnul Cãrtãrescu, autorul, ºi de domnul Bãsescu, cititorul. ªi-i plîngem pe sãrmanii elevi harnici, obligaþi, în mod samavolnic, sã lectureze asemenea crude inepþii.

GEORGE MILITARU

*** Pe drum, în luncã, înalt mi-a cãzut de-a dura, De sus, o cãprioarã sîngerîndu-i gura.

Dintre rãchiþi suna biruitor Viteaza bucurie a unui vînãtor. Îngenuncheat la cãprioarã Aº fi-ncercat s-o scap ºi sã nu moarã Zbãtîndu-se în sînge.

Vãzui în ochii ei cã plînge.

Om care uiþi de-nvãþãminte, Nu mai þi-s lacrimile sfinte ªi sîngele divin?

Nu ºtii cã sîngele ºi lacrimile se adunã ªi intrã-ntre pãcate împreunã?

Ele lovesc prin duh, pe neºtiute.

Cînd ai sã zaci, bolnavule, pe ducã ªi frigurile morþii te apucã, Nu te-ntreba în ceasul amãrît: Ce vinã ai?

Ai omorît!

1963

Pag. a 8-a – 15 ianuarie 2016

Viat , a

ROMÂNIA MARE“

c r e s, t i n ã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (2) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – La fel de elogios ºi admirativ s-a exprimat ºi Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, secretarul italian al voievodului Constantin Brâncoveanu. El spunea cã biserica este „foarte frumoasã“. În scurt timp, s-a rãspîndit vestea despre monumentalitatea ºi frumuseþea bisericii Sfîntul Gheorghe, care a fost vizitatã de cãtre cãlãtorii strãini, aduºi cu treburi importante de valurile Istoriei pe meleaguri româneºti.

Printre aceºtia s-a aflat ºi clericul rus Ipolit Vîºevski, care spunea, în anul 171,1 cã „biserica e foarte frumoasã ºi-i fãcutã cu multã cheltuialã, mai multã decît oricare alta“.

Doi ani mai tîrziu, la 28 aprilie 1713, Mitropolitul Ierotei al Dristrei (1711-1718) a vizitat Biserica Sfîntul Gheorghe Nou ºi a spus cã lãcaºul este doar „puþin mai prejos decît prea frumoasa bisericã a Sfintei Sofii, din Constantinopol“. În acest context, reproducem mai jos fragmente din douã documente care fac referire la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, aflate în Biblioteca Academiei Române: ConstantinVodã Brâncoveanu cãtre Dosoftei, Patriarhul de Ierusalim, referitor la cãlugãrii de la Muntele Sinai ºi la Mînãstirea Sfîntul Gheorghe din Bucureºti: „(…) Iar, în ce priveºte înconjurarea cu ziduri a Sfîntului Gheorghe (a Bisericii Sf. Gheorghe - Nou) de aici, despre care mi-a vorbit prea învãþatul domn Hrisant, ºi am fãgãduit sã ajutãm a lua sfîrºit, ºi þi-a plãcut ºi Fericirii Tale ºi ai lãudat gîndul ºi ne rogi întru aceasta ca sã ne sileºti, cu orînduitele cheltuieli, sã ne apucãm de lucru, desigur, stãpîne al meu, dupã fãgãduiala ºi dorul ce avem pentru împodobirea acelei biserici, începem îndatã cu Dumnezeu, ºi nãdãjduim, cu ajutorul Sfîntului Gheorghe, sã se isprãveascã lucrul în anul viitor, fãrã sã ne parã rãu de osteneli ºi de cheltuielile ce vor mai fi; iar Sfîntul Gheorghe prin fericitele sale rugãciuni este, dupã Dumnezeu, ocrotitor ºi sãvîrºitor (…).

Cerneþi, 3 Iunie 1695.

Al Fericirii Tale cu duhul: Io Constantin Basarab Voevod“ *** Gramatã patriarhalã pentru mînãstirea Sfîntului Gheorghe din Bucureºti. Scrisoare pecetluitã pentru biserica din Bucureºti a Sfîntului Gheorghe, înnoitã de Domnul Þãrii Româneºti Constantin Basarab Brâncoveanu. 1707, August.

„(…) învechindu-se de multã trecere a timpului, care toate le stricã, ºi îmbãtrînind, ca sã zic aºa, ajunsese în ruinã, ºi era ameninþat sã cadã la pãmînt; deci acel de Dumnezeu pãzit ºi prea blînd Domn, domnul Io Constantin Basarab Voievod, hrãnind în el rîvnã dumnezeiascã ºi pentru cele dumnezeieºti credinþã ºi dumnezeiascã evlavie, nu a rãbdat sã vadã urîciunea ºi stricãciunea acelei dumnezeieºti biserici, ci, miºcat de Duhul dumnezeiesc, ca odatã acel Baseleil, care a fãcut cortul orînduit, din averea lui ºi cea pãrinteascã prea bogatã, a ridicat din temelii ºi a clãdit acest sfînt lãcaº ºi aceastã dumnezeiascã bisericã a marelui mucenic Gheorghe (…)“. „(…) prea mare, prea frumos, strãlucitor de lumini, plin de lumina torþelor ºi lumînãrilor, podit cu marmurã, minune ºi bucurie l-a vãzut ºi l-a auzit, ºi întru toatã slãvit ºi prea lãudat, împodobindu-l ºi gãtindu-l ca de nuntã cu icoane strãlucite ºi felurite, clãdind mai înainte chiliile din jurul sfintei biserici, la aceasta ostenindu-se ºi lucrînd împreunã cu Luminãþia Sa, întru zidirea chiliilor, ºi al nostru Domn ºi stãpîn ºi dumnezeiesc neuitat Patriarh al sfintei cetãþi a Ierusalimului ºi a toatã Palestina (…)“. În continuare, prezentãm un text alcãtuit de Sevastos Kymenites, dascãl al Academiei Domneºti de la Sfîntul Sava, cuvîntare de laudã cãtre Constantin-Vodã Brâncoveanu, considerat a fi „cea de-a opta minune a lumii“. Panegiricul evidenþiazã modul în care Domnitorul Constantin Brâncoveanu era perceput de cãtre contemporanii sãi. Dupã ce enumerã toate virtuþile prin care îl considerã pe voievod superior biruitorilor Cezari, panegiristul observã cã truda lui nu e pentru ale timpului, ci pentru cele veºnice: „întemeiezi mînãstirile pãrinþilor, ridici bisericile sfinþilor, uºurezi descurajarea celor amãrîþi, ajuþi slãbiciunea celor îmbolnãviþi (fãrã putere) ºi sãvîrºeºti neobosit toate lucrãrile sfinte ºi plãcute lui Dumnezeu“. Autorul continuã cu sublinierea calitãþilor marelui Voievod: „Cele sufleteºti sînt: înþelepciunea, cumpãtarea, dreptatea ºi curajul. Cele trupeºti sînt: frumuseþea, bunãtatea, sãnãtatea ºi desãvîrºirea. Cele exterioare sînt: neamul, prietenii, banii ºi averile. (…) Întinzîndu-þi binefacerile tale, de la un capãt al cerului la altul ºi ducîndu-þi-se vestea ca de un uriaº. (…) Dar ce sã mai vorbesc de toate aceste lucruri ce sînt de cãtre toþi vãzute? Oriunde le-aº mãrturisi acestea (binefacerile lui Brâncoveanu), doar sã le enumãr ºi nu mi-ar ajunge timpul“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului Sãnãtatea oaselor femeilor depinde de vîrstã Dr. Tarek Nazer este medic specialist în ortopedie, cu experienþã de 5 ani în Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel European.

Oasele sînt structurile care susþin forma corpului ºi joacã un rol important în miºcare. Corpul femeilor trece prin transformãri începînd de la pubertate, dar mai ales dupã vîrsta de 30 de ani, iar sãnãtatea oaselor lor depinde de o multitudine de factori, cãrora trebuie sã le acordãm importanþa cuvenitã.

Femeile cu vîrsta cuprinsã între 20 ºi 40 de ani trebuie sã þinã cont de anumite recomandãri, deoarece se aflã în perioada în care trebuie sã fie atente la alimentaþie, exerciþii fizice, la greutatea corporalã ºi la schimbãrile hormonale. Alimentaþia bogatã în calciu ºi vitamine asigurã oase mai sãnãtoase, exerciþiile fizice întãresc densitatea osoasã, dar nu trebuie sã folosim greutãþi mari în timpul exerciþiilor, deoarece pot duce la leziuni osoase ºi suprasolicitare. Greutatea corporalã trebuie sã fie menþinutã la un index de masã corporalã în limite normale, fiecare kilogram în plus suprasolicitînd oasele ºi cartilajiile, iar în timp totul duce la distrugerea rapidã a lor. Modificãrile hormonale acþioneazã ºi ele direct pe oase, perioadele de menstruaþie îndelungatã ºi pierderea de sînge în abundenþã reducînd densitatea

osoasã. Trebuie pãstrat un echilibru între cantitatea de proges- DR. TAREK NAZER teron ºi estrogen, deoarece progesteronul are un rol important în susþinerea masei musculare ºi la arderea grãsimilor, iar estrogenul încetineºte tendinþa de scãdere a masei osoase.

Femeile cu vîrsta cuprinsã între 40 ºi 60 de ani, trebuie sã fie mult mai atente la modificãrile hormonale, deoarece balanþa hormonalã începe sã îºi piardã din echilibru ºi sã favorizeze apariþia menopauzei. Astfel, oasele îºi pierd calciul ºi devin mai fragile, crescînd riscul de osteoporozã ºi de fracturi. În aceastã perioadã a vieþii, este recomandat un control periodic la medicul specialist ºi sînt necesare analize de calciu ºi hormonale o datã la 12 luni. Suplimentele bogate în calciu ºi vitamine sînt necesare la aproximativ 50% dintre femeile aflate la aceastã vîrstã. Femeile dupã vîrsta de 60 ani sînt predispuse la apariþia artrozei, unde un rol foarte important îl joacã istoricul familial ºi predispoziþia geneticã.

Persoanele cu astfel de probleme trebuie sã se prezinte la medicul ortoped pentru orice durere articularã. Diagnosticatã la timp, afecþiunea poate fi tratatã mult mai simplu decît o problemã care a avansat în timp.

www.consultatieortopedie.ro

Ninsoarea de astãzi Ninsoarea de azi e pornitã din munte, Din muntele cu piscuri multe Ce mã priveºte semeþ pe frunte, Ca sã mã ningã pînã la tîmple...

Ninsoarea de azi m-a sãrutat pe tîmple, Ca sã-mi aducã-aminte cã s-au fãcut cãrunte, ªi mi-a ºoptit adînc pîn’ la timpane, Cã vara n-o sã vinã ºi o sã rãmînã iarnã...

Ninsoarea de azi mi-a îngheþat privirea Pe albul ei turbat ºi neumblat, M-a rãtãcit pierzîndu-mi firea Printre troiene crude sã mã zbat...

Ninsoarea de azi mã þine-n insomnie Ca sã mã ducã sol în pribegie, Golaº printre zãpezi strãine, Strãin între ninsori haine...

Ninsoare, azi îmi eºti strãinã, Deºi mai ieri îmi erai zînã, A te cunoaºte eu nu pot, Cu ochi strãini ne spunem tot...

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie reprodusã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã“)

Afirmaþii pentru autovindecare (5) Ho’oponopoono - secretul din spatele Legii Atracþiei (4) Fã ce este necesar pentru a simþi cã dorinþele tale sînt deja aici. În timp ce faci tot acest efort de a simþi, ºi îl faci aºa cum trebuie (forþare, manipulare) la un nivel conºtient, inconºtientul tãu este în altã parte. Trebuie sã ne iubim inconºtientul ºi sã îl rugãm sã plece. Acesta este adevãratul înþeles al maximei „iubeºte-þi duºmanii“.

A fi fericit este scurtãtura pentru a ajunge mai rapid acolo unde doreºti.

Obiºnuiam sã le spun copiilor: „datoria ta este sã fii fericit“. Aþi observat cã atunci cînd sînteþi fericiþi lucrurile bune „vi se întîmplã“ ºi apar într-un mod „miraculos“? Acest lucru este posibil pentru cã, atunci cînd sîntem fericiþi, nu gîndim sau nu ne facem griji! În aceastã stare, sîntem deschiºi ºi flexibili. Încetãm a mai fi un obstacol în propria noastrã cale ºi permitem venirea lucrurilor corecte ºi perfecte pentru noi.

Cînd vã simþiþi bine, atrageþi lucruri bune.

Atunci cînd vã simþiþi rãu, atrageþi lucruri rele.

Am descoperit cã uneori mã pot simþi bine ºi încã nu ºtiu de ce nu atrag lucruri bune în viaþa mea.

Cred cã acest lucru poate fi cauzat fie de milioanele de gînduri inconºtiente din mintea mea, fie de faptul cã cer ceva pe care îl consider „bun“, dar, în realitate, nu este corect pentru mine.

Eºti singurul care îþi poate schimba viaþa.

Ai întotdeauna dreptate, dacã spui cã poþi, înseamnã cã poþi, iar dacã spui cã nu poþi, înseamnã cã nu poþi. Universul ascultã întot-

deauna. Cere ºi vei primi. Dumnezeu te aºteaptã sã faci primul pas. („Metoda“, citat din dr. Joe Vitale) Sã fim sinceri, te-ai gîndit vreodatã la toate cãile spirituale, la toate tehnicile alternative de vindecare, la tot ceea ce ai studiat, ai vizualizat, ai practicat, ai împãrtãºit, toate doctrinele pe care le-ai predicat, diferitele tehnici de concentrare asupra unei þinte? Toate acestea funcþioneazã aºa cum te-ai fi aºteptat, îþi aduc satisfacþie de fiecare datã, fãrã excepþie? Cu siguranþã, nu. Te-ai întrebat vreodatã de ce? Pentru cã sînt niºte jucãrii ale minþii. Jucãrii care îþi dau iluzia cã tu deþii cîrma, cã poþi gîndi ºi acþiona independent. Dar adevãrul este cã nu tu deþii cîrma. Adevãratele miracole se întîmplã atunci cînd dai la o parte aceste jucãrii, toate instrumentele minþii, ºi îþi pui încrederea în ceea ce nu face parte din haosul mental care existã în tine. Cautã legãtura cu Divinitatea. Dar cum sã gãseºti aceastã legãturã? Prin acest sistem numit Ho'oponopono, o poþi face. În limba nativilor Hawaieni, Ho'oponopono înseamnã „a îndrepta“ sau „a rectifica o eroare“.

Ho'oponopono tradiþional face parte din sistemul Huna. Acesta din urmã este numele pe care antreprenorul/cercetãtorul american Max Freedom Long l-a dat acestei variante de „spiritism“ practicat de nativii Hawaieni.

Ho'oponopono despre care scriem acum este complet diferit de cel de tip Huna. (va urma)

www.zerolimits.info Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

MINCIUNA STÃ CU POPORUL LA MASÃ Astãzi, 15 ianuarie, e ziua naºterii lui Eminescu.

Ani de zile, eu am crezut cã prenumele Mihail e rusesc (Mihail Kutuzov, Mihail Lermontov, Mihail ªolohov) – aºa cã scriam, cu încãpãþînare, Mihai. Pînã cînd am citit Biblia. Unde am gãsit provenienþa ebraicã a numelui Mihael, care înseamnã „Cine este

ca Dumnezeu?” (Celãlalt Arhanghel, Gabriel, semnificã „Viteazul lui Dumnezeu”). El este particula pentru Dumnezeu. Isus pe cruce zice: „Eli, Eli, lama sabachtani?” – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?”. V-aþi gîndit, vreodatã, cã trei oameni providenþiali din Istoria Poporului Român – Mihai Viteazul, Mihai Eminescu ºi Mihail Kogãlniceanu – sînt… vitejii lui Dumnezeu? Da, au fost oameni providenþiali. Unul moare trãdat ºi ucis.

Altul moare în ospiciu, cu minþile rãtãcite, în condiþii încã enigmatice. Iar celãlalt moare departe de þarã, pe masa de operaþie, unde nu s-a mai trezit din anestezie. Poate cã este adevãrat ceea ce se spune, ºi anume cã oamenii cu nume asemãnãtoare au destine asemãnãtoare. Toþi aceia care au numele meu de botez, Corneliu, îmi seamãnã pe undeva ºi au trecut prin încercãri similare ale vieþii.

Dar, nu despre nume proprii vreau sã vorbesc azi.

Mã gîndesc la destinul marelui sãrbãtorit de astãzi – cel din timpul vieþii ºi cel postum. Nefericit destin, ºi unul, ºi altul. Aº putea scrie sute de pagini pe tema asta. Dar am sã mã opresc la minciunile debitate dupã 22 decembrie 1989. Tot felul de guri de peºterã au debitat enormitatea cã, pe vremea lui Ceauºescu, n-aveai voie sã-l serbezi pe Eminescu. Ce minciunã sinistrã! La ora la care citiþi aceste rînduri – fie în ziarul tipãrit, fie pe Internet – eu mã aflu chiar la mormîntul lui Eminescu, unde am depus o coroanã de flori cu mãtase Tricolorã. Fac acest ritual din iunie 1989 – cînd s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui.

Atunci, însoþit de soþul sorei mele, Lidia, regretatul economist Liviu Samson, am depus o coroanã identicã. Era omor de lume în jurul acelui sanctuar. M-

am pomenit salutat de un bãrbat corpolent, cu pãr ºi barbã de culoarea zãpezii. Era basul Nicolae Florei, un strãlucit interpret al muzicii lui Wagner, dar ºi al romanþelor eminesciene: „Mai am un singur dor”, „Pe aceeaºi ulicioarã”, „Pe lîngã plopii fãrã soþ“, „Sara pe deal”… Atunci, cineva a avut inspiraþia sã ne facã o fotografie. Imagine care confirmã spusele mele: nu ne-a interzis nimeni sã-l celebrãm pe Poetul Naþional! Dupã cum se vede, aºa-ziºii „dizidenþi” Andrei Pleºu, Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici, Mircea Dinescu nu apar, pe nicãieri, în nici o pozã. ªtiu ce pot rãspunde: aveau domiciliu forþat, îi urmãrea Securitatea etc. Alte minciuni. Cel urmãrit de Securitate eram tot eu, mai ales cã, doar cu 10 zile înainte (mai exact la 5 iunie 1989) îmi depusesem carnetul de membru PCR ºi legitimaþia de ziarist Agerpres pe adresa lui Ceauºescu, la Registratura CC al PCR. Ei, bine, timp de 10 zile a staþionat o Dacie albã, cu perdeluþe ºi antene, în faþa blocului unde locuiam – era, în mod clar, o maºinã de filaj a Securitãþii. De ce am recurs la acel gest? Am mai scris despre asta: cu o searã înainte, am vãzut cã placa de marmurã amplasatã pe faþada cãsuþei de pe Str. Buzeºti fusese datã jos. Era limpede: urma demolarea! Exact asta i-am scris, în epistola de 10 pagini, lui Ceauºescu. Care a dat ordin sã nu mai fie demolatã acea casã, unde Eminescu locuise în 1882. Ei, bine, ceea ce n-a îndrãznit Nicolae Ceauºescu a îndrãznit… Sorin Oprescu! Primarul Capitalei n-a avut nici o reþinere sã punã buldozerele pe acel imo-

Ce înseamnã pentru noi Eminescu, la 166 de ani de la naºterea poetului?

Pentru cei mai mulþi oameni, Mihai Eminescu înseamnã pur ºi simplu poetul clasic al romantismului. Despre Eminescu se ºtie, în general, cã este cel mai de seamã ºi cel mai popular poet român. Aºa cum spunea ºi Iosif Vulcan, întemeietorul revistei „Familia”, poezia elevului Eminescu a devenit cunoscutã pentru cititori prin publicarea poemului „De-aº avea” în paginile acesteia: „Dupã cum se ºtie, noi lam introdus pe Eminescu în literaturã ºi tot la noi s-a reîntors în culmea gloriei sale, cu 7 din cele de pe urmã ºi mai admirabile poezii lirice ale sale. Aici i-a fost leagãnul ºi mormîntul”. Cu ocazia aniversãrii a 166 de ani de la naºterea genialului poet, ne amintim despre el, aducînd în faþa dvs. pãrerile unor oameni de culturã, care îl preþuiau în mod deosebit.

*** ,,Eminescu e un poet de concepþie, ºi asta a stînjenit pe critici, care au evitat sã analizeze poezia lui, cu subînþelesul

discret cã ea se va perima.

Toatã arta lui Eminescu sta în a preface ideile în muzicã ºi în metafore, de-a dreptul, fãrã planuri paralele. Eminescu nu filozofeazã niciodatã, propoziþiile lui sînt viziuni”.

George Cãlinescu

*** „Eminescu e întruparea literarã a conºtiinþei româneºti, una ºi nedespãrþitã“. Nicolae Iorga „… Într-un fel, Eminescu e sfîntul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieþii lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastrã depãºitã, dimensiunile lui

Floarea Eminescului Vorbit-a românul în inima lui: Cînd va mai rãsãri floarea eminescului?

- Cînd teii vor strînge atîta parfum Cît sã-l întoarcã din veºnicul drum; Cînd buciumul sara va împietri în durere Cît sã dea glas din eterna tãcere; Cînd steaua va strãluci peste alþi Ipoteºti Cît sã-l întoarcã din codrii cereºti; Cînd doru-l va prinde în liniºtea serii Cît sã mai moarã la marginea Mãrii; Cînd nu va mai plînge de-atîta strãinãtate Cît calea-napoi sã o poatã strãbate; Cînd Neamul va arde-n iubire ca para Cît omul ce-a fost sã-ºi mai caute Þara!

Preot ROMAN FORAI bil – ultima locuinþã bucureºteanã a lui Eminescu. Sar fi putut gãsi o altã soluþie, pentru sistematizarea zonei? Fireºte. S-au mutat ele biserici – putea fi mutatã ºi coliba aceea. Repet: Nicolae Ceauºescu n-a îndrãznit, în 1989, sã demoleze ultimul domiciliu, din Bucureºti, al „Omului Absolut al Culturii Române”, dar Sorin Oprescu l-a demolat cît ai bate din palme, dupã 25 de ani, în 2014! Sacrilegiul de care n-au fost capabili comuniºtii fãrã ºcoalã a fost comis de capitaliºti, democraþi, elitiºti, intelectuali º.a.m.d.

Indiferent ce ar zice unii ºi alþii, aceasta e realitatea.

Eu am trãit, pe viu, toate astea. Aºa cum am trãit ºi scena tulburãtoare, din octombrie 1968, de la casa lui Eminescu, din Ipoteºti. Mã aflam la prima ediþie a Festivalului de Poezie „Mihai Eminescu”, de la Iaºi.

Intrasem în anul II de Facultate. Veneam aureolat de gloria unui premiu de dramaturgie, cu o piesã jucatã, în aprilie, la Radio. Încã nu împlinisem 19 ani. Era încã vie emoþia gestului eroic al lui Nicolae Ceauºescu, care a riscat, enorm, protestînd faþã de invadarea Cehoslovaciei. Atunci s-a înscris pînã ºi Paul Goma în PCR. Acolo, la Casa Memorialã din Ipoteºti, s-a desfãºurat un recital de poezie. Îl þin minte, ºi acum, pe Ludovic Antal – unul dintre cei mai mari recitatori pe care i-a avut teatrul românesc, cu o voce metalicã ºi un timbru inconfundabil. Acesta a recitat „Doina”: „De la Nistru pîn’ la Tisa”.

Alãturi, se afla postul de Miliþie din comunã. I-am vãzut pe miliþieni stînd cu coatele pe gard ºi plîngînd.

Toþi ne gîndeam la glonþul care îi trecuse þãrii pe la ureche, cu numai douã luni înainte. S-a spart ghiaþa!

Epoca stalinistã murea, pe zi ce trece. Ne recãpãtam mîndria de a fi români. Evident, nici Ludovic Antal, nici ceilalþi participanþi n-au pãþit nimic. Ulterior, dupã 1989, s-a lansat o altã minciunã: cã actul de curaj al lui Ceauºescu a fost o ºmecherie, cã el n-a riscat nimic etc. Ce nemernici!

CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din ziarul ,,Tricolorul”, nr. din 15 ianuarie 2015) trec peste noi, sus ºi peste vãzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal. (…) Dacã aº rîvni sã agãþ de constelaþia lui Eminescu o luminã, ar fi o neînchipuitã îndrãznealã.

Constelaþia fuge mereu, se depãrteazã. Cine ar putea sã o ajungã?…”. Tudor Arghezi

*** ,,E foarte greu sã respiri dupã Eminescu, dar cu clipa în care el ne-a devenit nouã, tuturor, respiraþie, va trebui ca noi înºine, la rîndul nostru, sã fim respiraþie nenãscuþilor.

Eminescu este pur, genuin, un aer curat. Fãrã Eminescu, noi, cei care bîlbîim miraculoasa vorbire poeticã, am fi fost niºte muþi. (…) În cazul unui poet genial de tipul lui Eminescu, care scrie memorabilul vers «Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã», lectorul inteligent, care recepteazã o astfel de poezie, cu un ochi rîde ºi cu un ochi plînge; pentru ca sã ajungi sã scrii cel mai frumos vers din literatura românã, înseamnã un mare cumul de experienþã tragicã în spate. (…) Tendinþa spre sublim a gîndirii, dar mai cu seamã a simþirii româneºti s-a întruchipat în opera poeticã a lui Mihai Eminescu, cum stejarul se întruchipeazã în propria lui sãmînþã”. Nichita Stãnescu

Pag. a 10-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Dicþionar de maxime latineºti (2) Iatã ºi alte maxime pe care le oferim, spre cunoaºtere, mai ales cititorilor tineri: In labore nobilitat = prin muncã, sufletul se înnobileazã.

Inimus esse oculus vecini = ochiul vecinului este viclean.

In teneris discere multum est = a învãþa la vîrsta tinereþii înseamnã mult. (Vergiliu) Ira furor brevis est = mînia este o scurtã nebunie.

Ipso facto = prin însuºi acest fapt.

Ita lex scripta est = aºa prevede legea.

In medio stat virtus = virtutea stã la mijloc.

Quod munus republicae offere maius meliusque possumus quam si docemus atque erudimus iuventutem = ce serviciu mai important ºi mai valoros poþi aduce statului decît sã instruim ºi sã formãm tineretul. (Cicero) Quidquae agis prudenter agas respice finem = orice faci, sã faci cu prudenþã ºi sã ai în vedere sfîrºitul.

Labor omnia vincit improbus = munca stãruitoare învinge totul.

Laetitia perfecto est = bucuria înseamnã desãvîrºirea. (Baruch Spinoza) Lupus pilum mutat non mentem = lupul îºi schimbã blana, dar nãravul ba.

Magister dixit = profesorul a spus.

Manus manum lavat = o mînã spalã pe alta.

Medicus curat natura sanat = medicul îngrijeºte, natura vindecã.

Minima de moralia = dintre atîtea rele, alege rãul cel mai mic.

Mysterium fascinans mysterium tremendum = misterul care fascineazã, misterul care produce teamã.

(Rudolf Otto, filozof german) Modus dicendi = un fel de a spune.

Mutatis mutandis = schimbînd ce e de schimbat.

Naturalia non turpia sunt = cele naturale nu sînt ruºinoase.

Nec sunt beati quorum divitas nemo nevit = nu sînt fericiþi cei ale cãror averi nu sînt cunoscute.

Nemo ante mortem beatus est = nimeni nu e fericit înaintea morþii. (Solon) Nihil lacrima citius arescit = nimic nu se usucã mai repede ca lacrima.

Nos numerus sumus et fruges consumere nati = noi sîntem mulþimea nãscutã pentru a mînca roadele pãmîntului. (Horaþius Flacus) Non omnia possumus omnes = nu putem sã le facem pe toate. (Vergilius) Nullum magnum ingenium sine quadam mixtura dementiae fuit = nici un spirit mare nu a fost lipsit de un grãunte de nebunie. (Seneca) Omnia prius experiri quam arma sapientem decet = înþeleptul încearcã totul înainte de a recurge la armã.

(Terenþius) Pedibus timor addit alas = frica dã aripi picioarelor.

(Vergilius) Pereunt et imputantur = timpul trece ºi-þi va fi pus la socotealã. (Marþial)

Plerumque in summo periculo timor misericordiam non recipit = cînd este adus în mare primejdie, regula este ca teama sã nu admitã mila. (Caesar) Probitas laudatur et alget = cinstea-i lãudatã, dar pãtimeºte.

Pulchrum est bene facere rei publicae = este frumos sã faci un bine patriei. (Sallustius Crispus) Ridentem dicere verum = sã spunem adevãrul rîzînd Rara est fides = prietenia este rarã.

Roma locuta = Dacã Roma (un om superior, o somitate) a vorbit (ºi-a spus pãrerea), dezbaterea este încheiatã.

Sublata causa tollitur effectus = îndepãrtînd cauza, dispare efectul.

Sapientia ars vitae est = înþelepciunea este arta vieþii.

Sententia compos voti = dorinþa a fost împlinitã.

(Horaþius) Seniores priores = bãtrînii au întîietate.

Sustine et abstine = rabdã ºi taci.

Stultitiam simulare loco prudentia summa est = a face pe prostul, în anumite situaþii, este cea mai bunã mãsurã de precauþie. (Marcus Cato) Tarde venientibus ossa = ultimii sosiþi la masã se aleg cu oasele. (Horaþius) Urbi et orbi = în toate oraºele ºi în toatã lumea.

Vae soli! = vai de omul singur!

Varium et mutabile semper femina = femeia este mereu schimbãtoare Vir sapient fortis est = înþeleptul este puternic.

Vita mortuorum in memoria vivorum est posita = viaþa celor morþi se aflã în memoria celor vii.

Vita sine litteris mors est = viaþa fãrã învãþãturã este moarte.

Vulnerat omnes ultima necat = toate rãnesc, ultima ucide.

Vocabular juridic latinesc Agere causam = a susþine un proces Causa, ae = proces Creditor, oris = creditor Debo ere = a fi dator Indicium, ii = dovadã Iniuria, ae = nedreptate Iudex, icis = judecãtor Iudicium, ii = proces, judecatã, pledoarie Iurisprudentia, ae = ºtiinþa dreptului ºi a statului roman Iuro, are = a jura Ius civile = ,,Dreptul civil”; curpindea toate normele juridice care reglementau viaþa civilã a cetãþii. Toþi cetãþenii romani aveau drepturi civile.

Ius gentium = ,,Dreptul ginþilor”; facilitau cooperarea comercialã dintre cetãþenii romani ºi cei strãini.

Pactus duo mili = fixînd un preþ de 2.000 de sesterþi Perdere causam = a pierde un proces Peto, ere, petivi, itum = a cere (bani) Solvo, ere, solvi, solutum = a plãti Sfîrºit PAUL SUDITU

DALI – JURNALUL UNUI GENIU (1) Mai, 1952 Cînd am deschis pentru prima oarã cartea lui Nietzsche ,,ªtiinþa veselã“ ºi am citit „Parabola nebunului“, am fost cît se poate de ºocat.

Negru pe alb, el avea îndrãzneala sã afirme: „Dumnezeu a murit!”. Cum adicã? Tocmai învãþasem cã Dumnezeu nu existã ºi acum cineva mã înºtiinþa cã a murit!

Atunci, s-au ivit primele mele îndoieli. Zarathustra mi s-a pãrut un erou mãreþ a cãrui nobleþe sufleteascã o admiram; dar, în acelaºi timp, trãda ºi o anume puerilitate pe care eu, Dali, o depãºisem deja. Cîndva, voi fi mai mare ca el! A doua zi dupã prima lecturã a cãrþii „Aºa grãit-a Zarathustra” , aveam deja o pãrere despre Nietzsche. Era un om slab, care avusese pãcatul de a deveni nebun, în condiþiile în care, în domeniul în care lucra el, esenþialul este sã nu ajungi nebun! Aceste reflecþii mi-au oferit elementele unei devize, cea care avea sã devinã tema

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Fotografie-document: Tribunul, invitat al îndrãgitului realizator de televiziune Cãtãlin Mãruþã, la Pro TV. De fiecare datã, succes uriaº.

A murit scriitorul Efim Tarlapan La 8 decembrie 2015, s-a stins din viaþã, în urma unui stop cardiac, scriitorul satiric Efim Tarlapan, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1976) ºi al Uniunii Scriitorilor din România (1994).

S-a nãscut la 17 mai 1944, în satul Mãgurele, din raionul Ungheni (pe atunci, în judeþul Bãlþi). A absolvit Facultatea de Filologie (secþia Jurnalism) a Universitãþii de Stat din RSS Moldoveneascã (1966-1970); bursier la Cursurile superioare de literaturã de la Institutul ,,A.M. Gorki”, din Moscova (1985-1987). A activat, în calitate de redactor literar, la ziarul ,,Viaþa satului”, la postul de radio din Republica Moldova, la Editura ,,Lumina” ºi sãptãmînalul ,,Literatura ºi arta”. A debutat editorial în anul 1974, cu placheta de versuri umoristice ºi satirice ,,Scuzaþi pentru deranj”. Este autorul a numeroase parodii, fabule, epigrame, rondeluri ºi aforisme, pe care le-a publicat în peste 50 de volume originale ºi antologii, cîteva dintre ele fiind unice în literatura românã de gen. A fost organizatorul primului Festival Naþional de Epigrame de la Chiºinãu ºi laureat a peste 50 de festivaluri ºi concursuri de poezie satirico-umoristicã, din Basarabia ºi din România, deþinãtor al mai multor premii literare. Efim Tarlapan a fost unul dintre cei mai apreciaþi colaboratori ai revistei ,,România Mare”, în calitate de semnatar al rubricii ,,Duel epigramatic”, în care se ,,confrunta” cu alþi autori ai acestui gen literar. Deplîngem sincer dispariþia sa.

Dumnezeu sã-l odihneascã.

vieþii mele: „Singura diferenþã între mine ºi un nebun este cã eu nu sînt nebun!” În 3 zile, am parcurs ºi am asimilat tot ceea ce a scris Nietzsche. Acest „meniu“ al unui om atît de ciudat odatã digerat, nu-mi rãmînea de „mestecat“ decît un singur detaliu al personalitãþii filosofului: mustãþile! Mai tîrziu, Federico Garcia Lorca (...) avea sã proclame cã „mustãþile sînt constanta tragicã a înfãþiºãrii masculine”. Dar, chiar ºi la mustãþi aveam de gînd sã-l depãºesc pe Nietzsche! Ale mele nu vor fi deprimante, catastrofice, copleºite de muzicã wagnerianã ºi de negurã. Nu! Vor fi subþiri, imperialiste, ultraraþionaliste ºi îndreptate cãtre cer, ca misticismul vertical, ca sindicatele verticale spaniole. Cum aflasem, încã din adolescenþã, cã, dupã ce scrisese nemuritorul „Don Quijote”, aducînd o atît de mare glorie Spaniei, Miguel de Cervantes murise într-o neagrã mizerie, sau cã, dupã ce a descoperit Lumea Nouã, Cristofor Columb a murit, ºi el, în aceleaºi condiþii, ºi - chiar mai mult - în închisoare, deci încã din adolescenþã, spuneam, prudenþa m-a sfãtuit douã lucruri: – Sã fac anii de închisoare cît mai curînd posibil. ªi i-am fãcut.

– Sã devin, pe cît posibil, milionar. ªi am fãcut ºi asta.

Metoda cea mai simplã de a refuza orice concesie banilor este sã-i ai tu însuþi. Cînd ai aur, orice „angajare” devine absolut inutilã. Un erou nu este angajat în nimic! El este opusul absolut al servitorului. Aºa cum a zis, pe bunã dreptate, filosoful catalan Francesco Pujols: „Cea mai înaltã aspiraþie a omului pe plan social este libertatea sacrã de a trãi fãrã

sã fie nevoie sã munceascã”. Iar eu completez aforismul, adãugînd cã aceastã libertate condiþioneazã, la rîndul sãu, eroismul uman. Singura modalitate de a spiritualiza materia este sã acoperi totul cu aur.

8 Iulie, 1952 Doi domni... ingineri mi-au fãcut o vizitã. Îi auzisem vorbind, în timp ce coborau coasta. Unul dintre ei îi explica celuilalt cã adorã brazii: - Port Lligat e prea sterp. Mie îmi plac brazii, dar nu neapãrat pentru cã fac umbrã; nu stau niciodatã la umbrã. Îmi place, pur ºi simplu, sã-i vãd în jurul meu. Dacã într-o varã nu vãd nici un brad, aceea nu e o varã adevãratã pentru mine.

Atunci, mi-am spus: „Stai cã te aranjez eu cu brazii tãi!”.

I-am primit foarte amabil pe cei 2 domni, strãduindu-mã sã le fac o conversaþie cît mai împãnatã cu banalitãþi. Mi-au fost foarte recunoscãtori, dar ajunºi pe terasa unde i-am condus, au remarcat monumentalul craniu de elefant.

- Ce-i asta? , m-a întrebat unul dintre ei.

- Un craniu de elefant, am rãspuns. Îmi plac foarte mult craniile de elefant. Mai ales vara. Mi-ar fi foarte greu sã mã lipsesc de ele. Nu pot sã concep o varã fãrã un craniu de elefant. (va urma) Traducere: DANA URDEA Prezentare ºi selecþie: I. GROªAN

Pag. a 11-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Sã luãm a(l)titudine!

Un cetãþean disperat, urcat pe un bloc, ameninþã cã se aruncã în gol. Negociatorul Poliþiei, înconjurat de pompieri, SMURD, ziariºti, fotoreporteri, cameramani, încearcã sã-l aducã la sentimente mai bune.

Tabloul I: Disperatul: Mã aruuunc de-aici!! Nu mai supoooort!!! Negociatorul: Omule, stai puþin sã discutãm.

Sã nu regreþi dupã aia! D: „Dupã aia” nu mai existã pentru mine! Bufff, ºi gata! N: Nu se ºtie. Unii au fãcut buff întrun pom, alþii pe prelata magazinului de la parter. Statisticile aratã cã 37 la sutã dintre voi scãpaþi cu viaþã. În cãrucior electric, dar în viaþã. D: De unde cãrucior electric, cã eu nici cãrucior de aragaz n-am? N: Treaba ta, sã n-ai regrete. D: Mãcar regrete sã am, cã altceva nu mai am nimic! N: Nici familie, nici nevastã? D: Nici nevastã, cã a plecat în Italia.

Unde, din proiectantã, a ajuns femeie de servici la un broscar! N: Nu-i o ruºine, toate meseriile sînt onorabile. D: Zãu?! De onorabilã ce e meseria asta, broscaru’ a violat-o!

N: Cum aºa? D: A atacat-o din spate, cînd spãla un coridor.

N: ªi dumneaei n-a putut sã fugã? D: Unde sã fugã? În stînga - perete, în dreapta - perete, iar în spate - el! N: Pãi, în faþã! D: În faþã tocmai spãlase! N: Mda... D: ªi nu asta-i partea cea mai proastã. N: Da’ care? D: Partea cea mai proastã e cã de 6 luni nu mai am nici un ban... ããã, nici un semn de la ea! N: Cum aºa? D: Uite-aºa! Îi papã Giovanni gologanii! Ea produce, iar el o... N: Ea deja „produce“?! (cãtre ziariºti): Vã rog, respectuos, staþi 2-3 metri mai încolo! Vreþi sã aterizeze ãsta pe dvs.? D: Ce-ai zis, cã nu te-am auzit? N: Ziceam cã a avut dreptate ministrul Rus, cum cã toate nevestele plecate în strãinãtate ajung curv... D: Avem un ministru rus?! ªi ne dau voie americanii?! N: Vorbeam de Ioan Rus. Ãla de la Cluj... D: Aha! N: Pãi, dacã nu-þi mai trimite nevasta bani, cum te descurci? D: Am ajuns la limita de jos. N: Deocamdatã, vãd cã eºti la limita de sus. D: Dumitale îþi arde de glumã, da’ eu ºi mîncarea o iau de la second hand. N: Nu eºti singurul aflat într-o situaþie grea. D: ªi tocmai de-aia trebuie sã luãm atitudine! Eu asta fac acum, iau atitudine. N: Deocamdatã, vãd cã ai luat altitudine... D: Asta-i altitudine? De la altitudine a sãrit paraºutistu’ lu’ Rãduleasca. Stratosferã, nu 10 etaje amãrîte! N: Da, dar ce paraºutã avea austriacul?... D: Ditamai paraºuta! N: Auzi, cum te cheamã? Aº vrea sã ne împrietenim, sã ne tutuim. D: Alo, e vreo farmacistã pe-acolo? Domniºoarã, daþi-i ceva pentru vrãjealã! N: Nu e nici o vrãjealã, parol. Hai, coboarã, ºi-om gãsi o soluþie. D: Poate o soluþie de acid sulfuric. Dar aia usturã, arde! Mai bine buff, ºi gata! N:Uite, o sun eu pe soþia dumitale, îi gãsesc ceva de lucru pe aici. D: Zãu? Te pomeneºti cã-i dai sã spele alt coridor! N: Desigur...

Domnule, sînt om serios, cu familie! D: Bine, cobor. Dar dacã nu te þii de cuvînt, mã urc la loc! N: Bravo, eºti bãiat de-nþeles. D: Pe mine mã cheamã Costicã. Pe tine? N: Ce facem acum, ne tutuim?! D: Pãi, n-ai zis aºa?... N: Ai dreptate, aºa am zis. Costicã, n-am încotro, trebuie sã te amendez pentru tulburarea liniºtii publice. Dar fiindcã sîntem prieteni, îþi dau la minim. Doar 250 de lei. D: 250 de lei?! ªi de unde-

i plãtesc?! N: ªtiu eu?... Dã-i un telefon nevesti-tii, sã-þi trimitã bani!

Tabloul II: D: Mã aruuunc! Nu mai reziiiist!! N: Costicã, tot tu eºti? D: Tot eu, n-aº mai fi! Dumneata eºti de vinã, cã nu m-ai lãsat sã mã arunc de prima datã! N: Prima datã am înþeles, nevasta. Da’ acum din ce te-a mai apucat?

D: Bravo, m-a apucat!... Aºa respectã un negociator durerea semenilor? N: Scuzã-mã, reformulez: din ce þi-a venit? D: Pãi, tocmai din asta mi-a venit, cã n-am nici un venit! N: Mai concret? D: Concret, mi-a venit de la nenorocitul ãsta de sistem medical. N: Cunosc, am pãþit-o ºi eu. Þie ce þi s-a întîmplat? D: Fiindcã data trecutã nu m-ai lãsat sã mã arunc, miam bãtut un cui în cap! N: Aoleu, un cui?! D: Un piron! Dar cum mã durea al naibii, m-am dus la medic. N: Aºa, ºi? D: Doctorul mi-a zis de la obraz: îþi extrag pironul, te cos artistic, pun antibiotic ca lumea, ºi eºti mai gigea ca-nainte. Da’ te costã 1000 de lei. N: Cam scump. Dacã veneai la mine, þil scoteam gratis. Te treceam la compensate. D: Mã treceai la compensate? N: Pãi, da. Compensai cu amenda. D: Zic, dom’ doctor, n-am atîþia bani. Bine, zice el, aplicãm planul B: scot pironul din dumneata, dau cu apã oxigenatã, ºi te costã numai 500. N: Ete-al dracului! D: Zic: dom doctor, dar dacã mã scoateþi pe mine din piron, cît costã? N: Deºteaptã idee! D: Zice: 700! Cã-mi trebuie un cleºte mult mai mare!

N: Ete-al dracului! D: Zic: dom’ doctor, am plãtit 20 de ani asigurare socialã... N: Pãi, da! D: Zice: Pe bazã de asigurare, tot ce pot sã-þi fac e sã-þi îndoi niþel pironul! Cît sã-þi intre cipilica pe cap, ºi te costã doar 200. N: ªi? D: Am rãmas cu pironu-n cap! E pe post de antenã, cã parabolica am vînduto alaltãieri. N: Prinzi ProTV-ul cu el? D: Pînã ieri, îl prindeam. Da’ ieri am vîndut ºi televizoru’. N: Domnilor ziariºti, vã rog, puþin mai în spate! Dacã aterizeazã ãsta cu pironul înainte, cine rãspunde? D: Ce-ai zis, cã n-am auzit?

N: Am zis cã doctorul ãla era un nemernic. D: Exact! Adu-l pe doctor aici, ºi cobor eu! N: La preot ai încercat? D: Am încercat, dar mi-a cerut mai mult decît doctorul! Voia spor de periclitate, cã sînt înãlþat la ceruri! N: Costicã, jos e mai ieftin. Dar coboarã repede, pînã nu dau tehnocraþii vreo ordonanþã, ºi se scumpeºte ºi aici! D: Apropo: n-o fi mai bine în Brazilia? Tehnocrata de la Finanþe zicea cã acolo pot trãi doar cu 2 lei. N: ªi-þi plãteºte bufleica drumul pînã-n Brazilia? Pe cînd, de coborît, cobori gratis. D: Gata, m-ai convins! Cobor. N: Costicã, eu te-nþeleg, dar pentru tulburarea în formã continuatã a liniºtii publice, te amendez cu 500 de lei. D: 500?! Cu banii ãºtia îmi scoteam pironul!

Tabloul III: D: Mã aruuunc, mã aruuunc! N: Costicã, lasã prostiile! Hai mai bine sã vorbim de-ale noastre, ca între prieteni. Ce-ai fãcut în ultima vreme? D: Am citit. Cã încã-i gratis. N: Pãi, vezi? Existã ºi lucruri pentru care meritã sã trãieºti; un rãsãrit de soare, o carte... Ce-ai citit? D: „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ ºi „Acolo unde se avîntã vulturii“. N: Dacã ai ajuns la asemenea înãlþime... La asemenea înãlþime spiritualã, vreau sã spun! Acum, de ce?... D: Fiindcã au venit portãreii sã mã scoatã din apartamentul meu, cumpãrat de la Stat. N: Cum aºa?! D: Primarul a retrocedat

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (8) Terrierii… o genã caninã aparte Puþini ºtiu cã majoritatea raselor apreciate de iubitorii de cîini sînt Terrieri, sau cei care au în gena lor Terrieri.

Unul dintre cei mai doriþi cîini rãmîne Yorkshire Terrier, un animal mic, dar foarte deºtept ºi jucãuº. Ei bine, Terrierii au fost folosiþi la vînãtoare, la pazã, iar acum ºi pentru companie. Am fost foarte curios, ca ºi iubitor de cîini de lucru, precum malinois sau ciobãnescul german, sã vãd cum aº putea sã convieþuiesc cu un Terrier, ºi am ales un Bull Terrier. Acesta are un temperament impulsiv, este un cîine foarte dur, destul de „agresiv“ cu alte animale, dar ºi cu oamenii, ºi mi-am dorit sã vãd dacã pot

face un cîine de lucru din el, cãruia sã îi stopez agresivitatea faþã animale, dar care sã fie bun pentru paza de teritoriu, cît ºi de persoanã. Paco m-a învãþat cã, în ciuda comportamentului genetic, aceastã rasã se preteazã chiar ºi pentru însoþirea unui bãtrîn, adaptîndu-se oricãrui tip de comportament uman. Deºi, iniþial, au fost folosiþi la luptele cu tauri, dupã cum am spus, Terrierii au fost folosiþi ºi la vînãtoare, în special de mistreþi, la pazã, dar ºi la luptele de cîini. Dupã pãrerea mea, sînt cîini care mie, personal, mi-au arãtat cã au nevoie de afecþiunea ºi de prezenþa stãpînului. Ceea ce am observat este cã nu sînt atît de distrugãtori în cazul în care sînt þinuþi în apartament, iar pãrul, fiind foarte scurt, nu este o problemã în a-l menþine curat. Recomand aceastã rasã persoanelor care îºi doresc un cîine cu pãr scurt, de pazã, bun de companie, însã pun accent pe problemele cu igiena. Aceastã rasã este sensibilã ºi are tot felul de alergii, des întîlnite ºi la oameni, cum ar fi la praf. De aceea, necesitã toaletarea minimã, dar regulatã. Nu este un cîine mofturos din punct de vedere al alimentaþiei, el mîncînd orice, chiar fructe sau legume. E important sã avem grijã, pentru cã, fiind un cîine alergic, pot apãrea eczeme de tot felul. Nu este un animal bun de curte, care sã stea în frig, dar nu poate fi lãsat nici în cãldurã excesivã, deorece se insoleazã foarte uºor. Vã recomand aceastã rasã ºi sînt foarte sigur cã un posesor de Bull Terrier niciodatã nu îºi va procura altã rasã. (va urma) MIHAI NAE

unui „bãiat deºtept“ 60 de locuinþe, între care ºi a mea! N: ªi a dat vreo explicaþie? D: Nici una. S-a spãlat pe mîini ca Pilat din Ponta! N: Ponta, baschetbalistul? D: El. N: Chestia asta nu poate sã rãmînã aºa, va da Parlamentul o lege reparatorie! D: Ce lege sã dea, cã de luni de zile nu voteazã nimic?!

N: Cum nu voteazã? Au votat sã fie mai puþini cîini în turmele ciobanilor ºi mai mulþi lei în pensiile lor! D: Iar senatoarea aia gãlãgioasã... N: Fomista? D: Ea. Cicã vrea sã-l dea în judecatã pe ciobanul care i-a rupt-o! N: I-a rupt-o?! D: Praf i-a fãcut-o! Te pui cu ciobanu’?... N: Sãraca... D: Da, ia rupt hîrtia. N: Aaa, hîrtia!... O dã ºi ãla-n judecatã cã l-a fãcut prost, ºi sînt chit. D: Bun, dar ce fac eu? N: Faci un împrumut la bancã ºi te rezolvi. D: Am încercat, dar îmi acordã împrumutul doar dacã pãrinþii mei au trãit peste o sutã de ani. N: Cum aºa?! Ce-are împrumutul cu Prefectura?! D: Sã fie siguri cã apuc sã achit ratele. Iar eu, uite-aºa, de-al dracului, vreau sã le-arãt cã n-apuc! N: Nu ºtiu ce sã mai zic... D: Sã-mi zici poftã bunã, cã vreau sã mor sãtul. Mãnînc pufuleþii ãºtia, apoi, buff! N: Domnilor ziariºti, vã implor, daþi-vã mai în spate. Nu vã daþi seama cu ce vitezã ajunge ãsta jos? Masa de prînz, înmulþitã cu viteza la pãtrat, pãtrat se face! D: Ce-ai zis, cã nu te-am auzit? N: Am zis cã, în numele prieteniei noastre... D: Bine, cobor. Dar spune-mi cum te cheamã. Cã, deºi ne cunoaºtem de-atîta vreme, încã nu te-ai prezentat. N: Marean. D: Mareane, cobor numai pentru tine. Sã n-ai necazuri la serviciu, cã viaþa-i grea. N: Bãi, Costicã, în calitate de vechi prieten, acum te amendez doar cu 750 de lei. Sã ºtii, puteam sã-þi dau ºi 2000 de lei amendã, cã eºti recidivist înrãit. Dar avînd în vedere relaþiile noastre... D: Mulþumesc mult, Mareane, rãmîn dator. ªi poþi sã fi sigur cã nici nu mã mai urc altã datã. N: Bravo, aºa te vreau! Ia spune-mi, la ce þi-a servit tot bîlciul ãsta? Numai cît ai rãbdat acolo sus de caniculã, de sete... Plus 1500 de lei amendã în total. Fraierule care eºti! D: (dintr-o datã þanþoº): Eu sînt fraierul, bãi fraiere? N: Alo, alo, cum îþi permiþi?! D: Dã-te mai aproape, sã nu ne audã ziariºtii. N: Ba s-audã! Cã eu n-am nimic de ascuns! D: Am eu... Bãi, Mareane, îþi spun secretul numai fiindcã, zãu aºa, m-am ataºat de tine. N: Ce secret? D: Tu chiar n-ai remarcat pe tricoul meu ditamai reclama la berea PALTIN? Mi-au dat ãºtia 50.000 de euro, plus cã-mi plãtesc ei amenzile! N: 50.000 de euro?! Aºa de mult?! D: Aºa de puþin, bãi Mareane! Pãi, cine le fãcea lor atîta publicitate, în direct ºi la ore de vîrf, pe toate canalele?!

Dac-aº fi bãnuit cã nu vã prindeþi de prima datã, le ceream dublu! N: Dublu? D: Dacã ºtiam cã nu vã prindeþi nici a doua oarã, le ceream triplu! N: ªi de ce te-ai oprit, fratele meu? Cã eu nu mã prindeam cît e hãul! D: De ce m-am oprit? Fiindcã eu am bun simþ, bãi, Mareane... Nu ca „bãieþii deºtepþi“, care nu se opresc din ºmanglealã nici morþi! N: Numai bãieþii? Dar „fetele deºtepte“ ce cusur au?! D: Apropo: dacã sãrea de pe bloc vreun „bãiat deºtept“, nu mai vorbesc de vreo „fatã deºteaptã“, îi prindeai? N: Cum adicã?

Nu-i prinde DNA-ul, ºi vrei sã-i prind eu?! D: Cunoaºtem...

N: Costicã, ce mi-ai fãcut!... Sînt disperat! Dacã aflã ºeful, mã dã afarã! D: Fratele meu, socoteala-i simplã: dacã eºti disperat, urci tu pe bloc ºi trec eu la primire. C-aºa-i în tenis!

SORIN SATMARI (Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastrã!“)

UMORUL OAMENILOR CELEBRI HONORÉ DE BALZAC (1799-1850), romancier francez În ciuda faptului cã Balzac scria continuu, ani la rînd fusese obligat sã trãiascã mai mult decît modest, într-o simplã camerã. Într-o searã, auzi paºi strãini în încãpere. Era un hoþ. Cînd acesta trase sertarul biroului, Balzac începu sã rîdã. Speriat, hoþul voi sã fugã, dar, mai întîi, îl întrebã pe Balzac de ce rîde. Acesta îi rãspunse: - Cum sã nu rîd, dacã dumneata vii cu chei false, îþi riºti viaþa, ca sã cauþi noaptea, orbecãind, ceea ce eu, în depline drepturi, nu gãsesc nici mãcar ziua, în plinã luminã?! *** CHARLES BAUDELAIRE (1821-1867), poet francez O doamnã vîrstnicã ºi deosebit de vanitoasã, obiºnuitã ca toatã lumea sã-i facã numai complimente, îl întrebã pe Baudelaire, celebrul autor al volumului ,,Les fleurs du mal”: - Cîþi ani îmi daþi, maestre?

Poetul îi rãspunse uºor sarcastic: - De ce v-aº mai da ºi eu, din moment ce aveþi destui? *** BERTOLD BRECHT (1898-1956), dramaturg german Intrînd în discuþie cu doi indivizi, conformiºti ºi conservatori, care susþineau cã ,,era natural” sã izbucneascã un rãzboi, Brecht le spuse, înfuriat: - Într-o epocã în care domneºte confuzia sau curge sînge nevinovat, ºi în care liberul arbitru ia locul, în mod inexorabil, legilor, în timp ce umanitatea se dezumanizeazã, nici într-un caz sã nu spuneþi ,,e natural”, dacã, în realitate, vreþi ca totul sã rãmînã neschimbat.

ALBASTRU NEGRU 12 12

Un document tulburãtor

Testamentul mamei Tribunului – Iunie 1983 (urmare din pag. 1) Marcu ºi Liduºca vor merge peste tot ºi vor descurca iþele. Vã rog sã anunþaþi Adunarea prin telefoane, sau, dacã este posibil, duminicã dimineaþa. Mai este Adunare ºi joi seara, cînd, dacã este cazul, se va putea anunþa decesul. Vreau sã fie lume multã (nu strãini, sã nu aveþi, voi, repercusiuni). Aveþi grijã mare de Cornel, cã el nu are complexele mele, va putea face prostii; îi va invita pe Socaciu, pe Aristide Buhoiu sau mai ºtiu eu pe cine. Sã-l urmãriþi. Nu are nici un folos din aceasta, ºi nici voi. Vreau sã plec cu inima împãcatã cã nu v-am prilejuit un mare, mare necaz, atît eu, cît ºi tata. Sã nu mã plîngeþi, eu voi fi fericitã acolo, sus. Cred cã nu am fost minþitã cînd aveam 16 ani ºi am înþeles versetul 3-16, din Evanghelia lui Ioan, care spune: „Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat pe singurul Sãu Fiu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã“. Eu am crezut, din inimã, în acest verset. ªi încã un verset, care mie ºi tatãlui vostru ne-a dat multã îmbãrbãtare: Evanghelia lui Ioan, Cap. 14, V. 1-2-3.

Sperãm, din suflet, sã fim aleºi sã locuim, ºi noi, acolo. Din fragedã tinereþe am avut acest verset în inimã. Am trãit o viaþã fãrã pãcat, ne-am înfrînat de la pãcate mari, de moarte – curvia, crima, adulterul, pizma, lãcomia ºi altele, care nu te iartã cînd le faci cu bunãºtiinþã. Sper sã-mi fie ascultate aceste dorinþe ºi sã vã daþi seama cã, într-o zi, veþi fi ºi voi, la fel ca noi, fãrã viaþã (cît mai tîrziu). Aveþi grijã de sufletele voastre, care sînt nemuritoare. Ele vor merge la Stãpînul pe care L-au slujit. Domnul Isus a murit ºi pentru pãcatele voastre. De veþi crede din inimã ºi Îi veþi preda sufletele voastre, sã-I slujiþi scurta

viaþã, care este ca un abur - veþi fi cu El în veºnicie, o viaþã fãrã sfîrºit, plinã de bucurii. (Apocalipsa, Cap. 22 tot – pag.

1.222/ Epistolã a lui Ioan, Cap. 5, Verset 10-11-12). Sã se cînte la înmormîntarea mea o cîntare, pe care o va cere unul dintre voi – e o cîntare a bunicului meu, Ghe. Sîrbu, din Braºov, „Rîu de apã revãrsatã“ (Nr. 85), pe care ani de zile nu am putut sã o cînt, pentru cã porneam sã plîng în hohote. Sã mai cereþi tot voi, dupã voinþa mea, cîntarea care s-a cîntat la înmormîntarea mamei mele (Nr. 406), în anul 1956. Doliu veþi purta 3 luni, atît. Dacã eu mã duc mai repede ca tata, aveþi grijã de el, este bãtrîn ºi a început sã oboseascã de pe acum (30 iunie 1983). Sã nu mai meargã la prãvãlia lui, îi ajunge pensia de care dispune. Sã-l vizitaþi mai des, sã-i daþi telefoane mereu. V-am iubit amîndoi foarte mult, pe toþi – aveþi milã de cel ce rãmîne Aceasta e cea mai veche fotografie a lui Corneliu singur. Mult nu voi mai trãi. Doresc sã plec Vadim Tudor. Ea a fost fãcutã în anul 1950, pe cînd eu mai repede ca el. Eu cred cã voi muri la viitorul poet era în vîrstã de 1 an, avea bucle ºi fundiþã.

Puteþi crede cã spaima trãdãtorilor de Neam ºi Þarã ºi 2-3 zile dupã el. a bandiþilor a arãtat, odatã, ºi aºa? Vorba lui George Mama Cãlinescu: „Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, *** bãieþaºi, pentru ce purtaþi numele meu?“ Dacã tata doreºte sã rãmînã în aceastã este o scumpã amintire, de cînd eram copil – locuinþã, poate rãmîne – însã sã aveþi grijã de mama ºi tata l-au cumpãrat cînd au venit nevoile lui, o bucãþicã de carne, cînd gãsiþi, îi 1.000 de bucãþi din Germania, pentru cumpãraþi ºi lui, sau o bucãþicã de brînzã, la România; de atunci sînt aproape 85 de ani – fel. ªi altele, de acest fel. El îºi va spãla mereu noi îl avem din anul 1926. Multe au trecut rufãria, este felul lui de a se deconecta – de prin faþa acestui tablou, ºi bucurii, ºi tristeþi, asta nu veþi avea grijã – ºi acum aºa face, e dar mi-a rãmas în minte ºi inimã toatã viaþa plãcerea lui. Dacã nu mai poate merge la mea, cu copilãria, adolescenþa ºi, la urmã, Adunarea din Str. Dragoº Vodã, cel puþin la 1 amurgul ºi sfîrºitul – cine vrea sã-l pãstreze lunã, sã-l ducã cineva. Va fi foarte bucuros. sã-i punã o ramã nouã, e splendid, mai ales cã Sã-i daþi mereu telefon. De fapt, dacã eu plec mãicuþa voastrã l-a vãzut de cînd era copil. ºi el rãmîne singur, nu va mai merge la Marcule ºi Liduºca, în voi îmi este nãdeprãvãlie, mi-a promis, nici nu are rost – banii jdea, sã nu fiþi, vã rog, distanþi faþã de credîi vor ajunge, 1.209 lei. Maºina incioºii care vor veni la înmormîntare. Ei vã mea de cusut o voi lãsa lui respectã foarte mult. Dacã nu vor fi ºi strãini Pavelicã, pentru cã are copii, ºi (adicã prieteni de-ai voºtri), vã rog sã le daþi mai coase ceva Pifa pentru ei (va atenþie, ei sînt dispuºi sã vã explice anumite învãþa). Maºina lui tata i-o veþi da lucruri, pe care noi am fãcut greºeala ºi nu vi Magdalenei, fiindcã cea pe care o le-am explicat la vremea cuvenitã, pe cînd are acum este a Danielei. Asta eraþi cu mintea curatã, neîmbibatã de multe dupã ce pleacã ºi tata; el vã va ºi multe. Ei sînt oameni simpli, sã nu-i jigniþi, mai servi ºi pe voi, cît va mai trãi. vã rog sã staþi cuminþi ºi sã-i ascultaþi. Cînd Hainele mele le veþi împãrþi cum va coborî în mormînt sicriul meu sau al veþi crede. Haina nouã i-o veþi da tatãlui vostru, sã nu strigaþi: „Adio, mamã!“, Magdalenei, la fel, un taior 3 sfer- sau „Adio, tatã!“, ci sã spuneþi: „Mamã (sau turi ºi foi (negre), tot Magdalenei. tatã), ne vom revedea curînd, adicã unde sînRochii bune, tot ei. Ce credeþi voi teþi voi, vom veni ºi noi (în cer)“. Aveþi grijã mai daþi surorilor mele, Ica ºi de sufletele voastre. Trãim puþin pe pãmînt, Zîna. Pisicuþei daþi-i ºi ei ceva, o un bob de nisip pe o plajã. Fiinþa omeneascã bluzã, sau ce credeþi. Pardesiurile, nu este formatã numai din materie, are duh – la fel, Magdalenei. Poate tata mai suflet ºi spirit –, ce este materie putrezeºte, ce 1 Mai 1953. Prîslea cel Voinic (dreapta jos, cu capul mare) se vinde din pantofi, cã nu are este duh trãieºte în veci (Geneza, Cap. 2, smiorcãie fiindcã a luat bãtaie de la maicã-sa. Avea mai puþin de 3 nimeni nr. meu, 39.

Ce este mai V.7); deci sufletul este viu în veci, ori în feriani ºi jumãtate. El nu mai ºtie ce boacãnã fãcuse, dar îºi aminteºte, vag, cã fusese vorba de „fluturaºul“ colorat, despre Ziua frumos ºi mai aspectuos mai daþi- cire, ori în iad. Te rog, Liduºca, sã citeºti cu Internaþionalã a celor ce muncesc, cocardã prinsã cu un ac de le lui Cornel, Marcu ºi Pavel. atenþie ce-þi spun eu acum, am o dispoziþie gãmãlie în piept. Rîndul 1, de la dreapta la stînga: Corneliu, Pavel, Tabloul cu „Cina cea de tainã“, care mã apasã, poate voi pleca în curînd pe Lidia, Relu (vãr), Magdalena. Rîndul 2: mama, mama-mare, tatadupã ce pleacã ºi tata, i-l daþi calea strãmoºilor mei, dar sã nu uitaþi cã mare. Rîndul 3: tata, Aurelia (mãtuºã), Iolanda (mãtuºã), Gelu Dãnuþei. Tabloul cu Isus ºi copiii aveþi un suflet. Toþi copilaºii, pentru care (unchi). În urmã cu mai puþin de 2 luni, murise Stalin.

au mare har ºi nu le este fricã de nimeni, sînt doctori în mari spitale ºi cu îndrãznealã le vorbesc bolnavilor despre ce-i aºteaptã dupã ce vor trece rîul morþii – doresc mult ca unul din ei sã vorbeascã. Toatã Adunarea ºtie cã voi sînteþi oameni foarte însemnaþi, aºa cã eu cred cã ei vor îndrãzni sã vã vorbeascã despre sufletul vostru ºi sã vã atingã acolo unde trebuie. Te rog, Lidia, fiindcã eu mai mult cu tine vorbesc, sã aduci la îndeplinire aceste dorinþe ale mele, ºi eu (dacã se mai pot, acolo sus, lua în considerare rugãciunile) mã voi ruga, în mod special, pentru tine, ca ºi pentru toþi scumpii mei copilaºi, pe care, în curînd, îi voi pãrãsi. Sã nu mã plîngeþi, eu voi fi fericitã în Cel în care m-am încrezut din copilãrie, El nu mã va trãda, mi-a spus în Evanghelia lui Ioan 3-16 ºi în Cap. 14, V. 1-2-3. Eu cred ºi am crezut, toatã viaþa, în ce mi-a spus El în aceste versete ºi aºa am dus greul vieþii. Vã doresc, la fel, ºi vouã, nu aveþi ce pierde, ci numai de cîºtigat (speranþã). ªtiu cã nu vei putea arãta acest caiet la cei ce nu-l vor înþelege, dar vreau, cu jurãmînt, sã-l pãstrezi cît vei trãi tu, sau Marcu (discret, nu vreau sã aveþi necazuri din pricina acestui caiet, sã fie sub cheie).

De Liviu nu mã tem, este scump. Dragã Liduºca, simt cã nu mai am mult de trãit, sînt din ce în ce mai slãbitã. Tata se simte mai bine ca mine, mã bucur mult. Sã nu plîngeþi mult, eu mã duc la odihnã (aºa sper). Sã nu uitaþi sã arãLa iarbã verde, în Poiana... Stalin (aºa se numea, în 1960, Poiana taþi asta nepoþilor ºi bunicuþei Braºov). În stînga, cu o minge lucioasã în mînã, viitorul scriitor. În fun- strãnepoþilor dal, tata-mare, cel care, din pensia lui, plãtea modestele vacanþe la munte Jeni. Sã nu uitaþi cã sînt ale nepoþilor. În straie negre, sora lui Ghiþi Vlãdãreanu, Tanti Linþa (nãs- braºoveancã, din moºi cutã în 1889). Mai apar mãtuºa Zîna, mãtuºa Geta, unchiul Nae ºi trei strãmoºi (Româncã). Pãveriºori. rinþii, ºi bunicii, ºi strã*** bunicii mei ºi ai tatãlui meu au suferit mult Încã ceva: nu invitaþi credincioºi acasã, sub dominaþia Austro-Ungarã. Tata ºi mama, decît dacã este iarnã ºi frig, ca sã bea un ceai care era gravidã cu mine, au trecut fierbinte ºi sã mãnînce un mic sandviº, cum a Predealul, în 1913, plecînd spre Vechiul fost la mama mare; cine vrea, nu este obliga- Regat, unde mama mare dinspre mama avea toriu. Toatã lumea pleacã acasã dupã înmor- o sorã, stabilitã la Bucureºti, lîngã Mînãstirea mîntare. Nu mã plîngeþi, eu voi fi fericitã cu Schitul Maicilor, pe undeva, pe Calea Domnul meu. Aºtept ºi pe tata, sau el pe Ravovei. Au mers 2 sãptãmîni pe jos, trecînd graniþa la Predeal, cu ajutorul unui român. mine.

Domnul Isus sã fie cu voi, scumpii mei Tata a vrut sã ia ºi o sorã a lui, care era copilaºi, sã aibã milã de voi ºi sã ne vedem în gravidã în luna 7. Cînd au ajuns în Bucureºti, cer, unde sper cã veþi fi ºi voi cu noi ºi cã sora lui a murit. Aceste povestiri sînt rãmase rugãciunile noastre vor fi ascultate. Cine va amintire, ca sã le ºtiþi ºi voi, despre familia lua cuvîntul la înmormîntare – doresc sã-ºi voastrã. Frontul German era aproape de facã timp dr. Valentin Giuroiu, care a fost Bucureºti. Germanii au intrat în þarã, coleg la ªcoala Duminicalã cu Marcu ºi este refugiul s-a fãcut în Moldova, dar cei care au un excelent vorbitor. Sau, dacã el nu poate sã avut curaj au rãmas în Bucureºti, printre vinã, dr. David Ciucur, care este un copil de care ºi mama, tata ºi eu, care mã nãscusem la medici credincioºi, ca ºi Valentin Giuroiu. Ei Spitalul Filantropia, la 6 April 1914. Tata a

ALBASTRU NEGRU 13 13

m-am rugat eu ºi tata, toatã viaþa sã fiþi, ºi voi, credincioºi, sã credeþi în Domnul Isus (citeºte Evanghelia lui Ioan, Cap.3, V. 16-1718). Acesta este tot nucleul Sfintei Scripturi: crezi în Domnul Isus, ai viaþã veºnicã ºi mergi în cer, cum spune El în Evanghelia lui Ioan, Cap. 14, V. 1-2; deci este o fãgãduinþã ºi trebuie crezutã. Eu, dacã plec înaintea lui tata, mã simt mai fericitã, cã nu trebuie sã trec prin acea întristare pe care mi-ar faceo plecarea lui. Dar noi doi, eu ºi tata, ne vom întîlni acolo unde Domnul Isus a avut milã de noi ºi ne-a pregãtit un loc în Împãrãþia Lui (Evanghelia lui Ioan, Cap. 14, V.1-2).

Din tinereþile noastre – eu de la 15 ani ºi tata de la 19 ani – ne-am închinat viaþa lui Isus; n-am regretat, niciodatã, cu toate cã am avut multe, multe greutãþi, dar El ne-a scos cu mînã tare. Eu vã scriu aceste cuvinte, poate cã vã vor prinde odatã bine. Nu aveþi nimic de pierdut. Atunci cînd veþi fi în vreun necaz, nu vã pierdeþi firea, îngenunchiaþi.

Tot ce veþi spune, pe genunchi, cu lacrimi, nu va rãmîne fãrã rãspuns (sã fiþi siguri, este experienþa noastrã de 50 de ani).

Mergeþi, din cînd în cînd, la Adunare, mai discret. V-am dat la toþi Biblia, cuvîntul lui Dumnezeu, lãsat oamenilor pe pãmînt.

Citiþi-l în fiecare searã, vã va face bine, nu aveþi ce pierde, ci numai de cîºtigat.

Mama

Pãrinþii, eterna iubire...

fost imediat depistat cu acte de supus austriac (braºovean). Eram de 2 ani ºi ceva, ºtiu cînd venea Zeppelinul ºi lansa bombe, eu eram singurã într-o cãmãruþã la mãtuºa, cu micul meu frãþior, Nicuºor, fiind sub îngrijirea unei bãtrîne din curtea mãtuºii.

Copilaºul a fãcut meningitã. Mã mir mult cã nu am murit ºi eu, ºedeam într-o camerã micã la mãtuºa, care avea fabricã de unt, cu femei multe. Fãcea negoþ cu gãini, gîºte, raþe din jurul Bucureºtilor. Mama era ºefa. Cînd o vedeam cã vine seara, moartã de obosealã, nici nu se mai uita la noi, ce sã mai spun, îl luam pe Nicuºor în braþe ºi-i dam cu linguriþa sã mãnînce. Te rog sã nu uiþi astea niciodatã. În 1918, tata a fost deportat cu mai mulþi ardeleni fugiþi peste munþi, ca sã nu lupte contra fraþilor lor români, din Vechiul Regat (cum se spunea atunci la Oltenia, Muntenia ºi Moldova). Erau consideraþi dezertori. Aºa cã noi – eu ºi mama – am rãmas supuºi germanilor, în Bucureºti. Foarte mulþi ardeleni, fugiþi ca sã nu lupte contra fraþilor lor,

În imagine, la ruinele statuii lui Arpad de pe vîrful Tîmpa, pe care a dãrîmat-o, cu tunurile, Armata Românã, în toamna anului 1916, cînd a dezrobit Braºovul: tata-mare, mama, mãtuºa Zîna, vãrul Corneluº ºi un Corneliu mai mare. ªi cum sã nu devinã acesta naþionalist, cînd maicã-sa ºi ta-su mare îl duceau, de mic, la asemenea relicve?

(continuare în pag. a 14-a)

Pag. a 14-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

la Casa Paneth, pe Calea Victoriei, vis-a-vis de sprijin tare (genunchii), ceream ºi ni se dãdea, români, au fost deportaþi la Cluj. Dar Prefectura Poliþiei Capitalei, unde este acum o eram foarte încrezãtori în acea vreme; acum Dumnezeu, care este un Dumnezeu drept, a Casã de Mode, tot croitorie. Am lucrat eu ºi mai puþin, ne este fricã de cel din urmã duºman, avut milã de noi, un popor paºnic, neacapara- Mimi, sora mea, mai tînãrã cu 3 ani. Mimi a moartea (cum vom trece dincolo?). Este o mare tor; niciodatã nu am rîvnit la teritoriul celor fãcut o tumoare la creier ºi am întrerupt lucrul, îngrijorare, care, mai ales pe mine, mã vecini nouã. El a avut milã de aceºti nenorociþi, mergeam cu ea la Spitalul Colentina, prin 1933- înspãimîntã, aº dori sã nu ºtiu cînd trec dincolo, care erau meniþi spînzurãtorii, dar cu 3-4 zile 1934, la dr. Marinescu. A trebuit sã fie operatã, rîul morþii e înspãimîntãtor. Vã rog din suflet: înainte românii au eliberat Clujul, aºa cã ºi ºi dr. Arsene, care era asistentul profesorului dacã eu plec mai repede decît tata, sã nu-l Bagdazar (acesta fiind plecat în Franþa pen- pãrãsiþi. Nu vã rog sã staþi tot timpul lîngã el, tru 3 luni), a operat-o ºi nu a reuºit – a murit poate cã nu este nevoie de prezenþa voastrã perla operaþie chiar în ziua cînd împlinea 17 ani manentã, el este încã în putere ºi-ºi face cele (22 iunie 1936). necesare singur, mîncare, curat, spãlat; dar cel Mama, de atunci, s-a îmbolnãvit ºi mai puþin la 3-4 zile sã-l viziteze careva din voi, sã rãu (era ºubredã ºi aºa, cu astmul ei). Tata ºi vadã dacã mai are nevoie de cîte ceva. El v-a mama au avut un birt economic, pe Calea purtat în rugãciune toatã viaþa lui (la fel ca Griviþei, colþ cu Str. ªcolii, peste drum de mine), zilnic, de cînd eraþi un plod fãrã ochi, din Atelierele C.F.R., dar, dupã 2 ani, au dat fal- pîntece, v-am purtat în rugãciune, ne bucuram iment; erau ºmecheri cei de la C.F.R. ºi nespus cînd vã nãºteaþi, eraþi un dar de la Competrol, care mîncau pe datorie ºi nu mai Domnul Isus, care avea (vorba lui Corneluº, veneau sã plãteascã, am pierdut pe vremea într-o poezie) ochii spre staulul umil ºi trimitea aceea 30 de mii de lei – preþul locului din îngerii Lui sã ne aducã belºug. Voi nu aþi dus Braºov, pe care tata l-a vîndut (cel cu care a lipsã de cele necesare, cum au dus alþi copii de fost împroprietãrit de Stat, pentru con- vîrsta voastrã, pe vremea aceea de mari lipsuri tribuþia pe care a adus-o tata la rãzboiul din ºi greutãþi, cu cartelã de fiecare persoanã, de 1916). Am plecat dupã moartea lui Mimi cîte 250 de grame pîine, 1/4 ulei pe lunã, de perînspre Rahova. Acolo aveam prieteni de cînd soanã, mãlai era pe Calea Rahovei, la moarã Iubirea de mamã a fost unul dintre cele mai puternice eram eu micã. Am locuit la Familia Creþu. (unde acum este Uzina Electromagnetica), era o motive care au stat la temelia prieteniei de-o viaþã dintre Am mers la ºcoalã cu Niculina. Tanti Paula moarã acolo, lumea ºedea de astãzi, de la orele Vadim ºi Florin Piersic. Poetul, care n-avea maºinã, a fost era mai mare ca noi douã, cu 6-7 ani. Am 12 noaptea, pînã mîine, la orele 5-6 seara, cu dus de actor, cu Ford-ul sãu, de-atîtea ori, la Spitalul locuit pe Str. Docolina nr. 3, lîngã Biserica scãunele, ca sã apuce 1 kg de mãlai de persoanã.

Fundeni, unde era internatã Doamna Tudor. Fotografia a fost fãcutã în decembrie 1983, la Librãria „Mihail Sfînta Maria, din Mãrgeanului (colþ cu Moº Noi nu am fost, niciodatã, la aceste cozi. Am Sadoveanu“, dupã lansarea volumelor „Saturnalii“ ºi Adam). Pe Docolina nr. 3 s-a nãscut avut un sprijin pe care alþii nu-l aveau (Psalmul „Istorie ºi Civilizaþie“.

Magdalena. Tata era pe Front. A fost rãnit 34 – V. 9-10; Psalmul 37 – V. 25). pe Frontul de la Odessa ºi are, ºi acum, 3-4 scumpul meu tatã, Vlãdãreanu Gheorghe, din *** Braºov, Str. Bãlþilor nr. 2, a fost eliberat. A schije în ºoldul drept (care nu-l supãrã). Ne-am NOTA REDACÞIEI (1). Aici, însemnãrile venit la Bucureºti ºi am locuit în Str. Justiþiei mutat pe Str. Plivitului nr. 38, la Mielu Bosie. mamei lui Corneliu Vadim Tudor se terminã. nr. 19, lîngã Biserica Sf. Nicolae, prin Str. 11 Acolo, într-o singurã camerã (mare), fostã Pe coperta caietului, ea a scris: ,,Testamentul Iunie (spre Parcul Carol, acum Libertãþii). Am prãvãlie, am trãit ani de neuitat; toatã tinereþea meu”. Avea sã treacã, în noiembrie 1983, peste fãcut 3 clase primare la ªcoala Regina Maria, noastrã în timp de rãzboi ºi în timp de pace am o operaþie grea, de adenom de suprarenalã. A de pe Bd. Coºbuc, vis-a-vis de Patriarhie, spre petrecut-o în aceastã casã. Am avut multe, supravieþuit, în mod miraculos. Dupã 5 ani, mai Piaþa Unirii. Ne-am mutat la Braºov. Tata, dez- multe bucurii (ºi necazuri), dar eram tineri ºi nu precis în decembrie 1988, fiul ei cel mic ºi ertînd la Armata Românã, în 1917, a primit, ca þineam cont de greutãþi. Vã aveam pe voi, mici preaiubit a dus-o cu maºina prietenului sãu, orãºan fiind (în afarã de þãrani), 1.000 m² ca sã- ºi scumpi, ne uitam greutãþile cînd vã aveam pe Soby Cseh, la Spitalul Fundeni. Acolo, aceastã ºi construiascã o casã – el fiind orãºan, cu 3 voi pe lîngã noi. Pe Str. Plivitului am trãit 16 femeie minunatã a fost victima unui lanþ de copii nãscuþi în Bucureºti, eu, Mimi ºi Ica. Nu ani. Aici s-au nãscut Liduºca, la 4 Iulie 1944, în erori medicale, care au terminat-o; avea 74 de ºtiu ce sã vã mai las amintire din acele timpuri, timpul unui bombardament violent; Pavelicã, la ani ºi 7 luni. Ea ºi iubitul ei soþ le trimit, periocare cred, cu siguranþã, cã pe Marcu îl intere- 16 Oct. 1946; ºi cel mai mic dintre voi toþi, ºi cel dic, mesaje copiilor lor, din lumea de dincolo… seazã mult, el fiind hotãrît ca, la pensie, sã afle mai nãstruºnic, ºi cel mai scump (nu vã supãraþi NOTA REDACÞIEI (2). Am reprodus acest pe mine), Corneliu, la 28 Nov. 1949. Ce fericiþi spiþa neamului nostru. material exact în forma în care a fost publicat Am locuit la Braºov 7 ani, acolo sus, la eram pe vremea aceea! Eram tineri ºi sãnãtoºi, în revistã, în urmã cu mai bine de 2 ani, potriCruce, la marginea pãdurii – a fost un vis min- cu voi împrejurul nostru! V-am iubit nespus de vit dorinþei redactorului-ºef Corneliu Vadim unat, pentru toþi ai casei. A venit criza mondi- mult, pe toþi, ºi ne-am dat toatã silinþa sã nu Tudor. Fotografiile care ilustreazã textul au alã din 1930-1933. Au venit curbele de sacrifi- prea simþiþi lipsurile, care erau grele dupã fost selectate de el însuºi, din cartea ,,Jurnalul ciu, adicã reducerea salariilor, ºomeri etc. Tatãl rãzboi: foamete, crizã de alimente, cozi Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte”. meu pleca pe unde apuca, ºi el, ceva de lucru, nesfîrºite la alimentele de bazã – prin satele dimprejurul Braºovului, de multe carne, fãinã, mãlai, ulei. Aveam ori pe la Ploieºti, unde erau credincioºi care noroc cã se cartelase pîinea ºi, în aveau o stare mai bunã ºi îi dãdeau de lucru. acest fel, ceva-ceva tot era asigurat.

Era greu, aveam bon la ºomeri, iar eu, fiind cea Nu am simþit nici un fel de greutate, mai mare, mergeam la cantina din mijlocul toþi vecinii, de la un capãt la altul al oraºului, acolo unde se aflã Parcul ºi Consiliul Strãzii Plivitului, veneau cu lucru la Popular, lîngã Hotel Carpaþi (ARO). De acolo noi, avea bietul tata aºa mult de aduceam zilnic, în sufertaºe, porþii pentru 5 lucru dupã ce venea de la persoane, plus, lunar, aveam pentru fiecare Cooperativa ,,Sporul” (unde era persoanã 1 kg slãninã, 1 kg zahãr, 1 kg fãinã, 1 salariat), încît, de multe ori, ne kg orez, plus 1 kg fãinã zilnic, pentru fiecare apuca ziua pe amîndoi, lucrînd penmembru al familiei. Era foarte greu pentru tru clienþii de acasã, dar nu eram mine, care nu aveam putere sã car acestea obosiþi, eram foarte bucuroºi cã toate. Mama, care era mereu bolnavã, se Bunul Dumnezeu ne trimitea hrana deplasa greu. Tata era plecat mereu dupã lucru zilnicã pentru cei 5 copilaºi pe care ºi sarcina mea era sã aprovizionez familia, plus El ni i-a dãruit. V-am iubit mult ºi vucenicia de 3 ani la croitorie. Am dus-o greu am crescut cu multã dragoste, nu Una dintre cele mai frumoase amintiri din viaþa îngeraºilor Eugenia cîþiva ani. Apoi am venit, din nou, la Bucureºti, am simþit cã este greu în acel timp ºi Lidia Vadim Tudor: participarea, alãturi de tãticul lor, la emisiunea unde tata gãsea mereu de lucru. Aici am lucrat de mare necaz – de ce? Aveam un „Mirii Anului 1998“, realizatã de postul de Televiziune Antena 1. (urmare din pag. a 13-a)

Pag. a 15-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Televiziunile ANTENA 3 ºi ROMÂNIA TV pregãtesc, pentru alegeri, noi ºi devastatoare fraude ºi minciuni... ªtiristele de la aceste televiziuni, bine garnisite cu salarii nesimþite, de 7-8000 de euro lunar, se agitã, ameninþãtor, la adresa telespecatorilor. „Greva” doamnei Cristina Anghel, vizitatã pe patul de „suferinþa” de însuºi directorul general Gâdea, de la Antena 3, ne-a rãmas în memorie, la fel ca ºi însãnãtoºirea ei grabnicã, survenitã imediat dupã alegeri. Sînt de-a dreptul devastatoare titlurile de la România TV, cum ar fi „Alianþa ºoc împotriva lui Iohannis“, sau altul ºi mai agresiv: „Cum vrea Ponta sã se rãzbune? ”. Titlul acesta pare inspirat din vremea lui Al Capone, de prin anii 1920. Alt titlu ultimativ: „Schimbãri radicale, cine tremurã?”. Sîmbãtã, 12 decembrie, se anunþa, tot la România TV, o dezbatere la care participau numiþii Bogdan Chireac, Paul Abraham ºi Lucian Bolcaº. O ºtire inutilã, fiindcã cei 3 nu lipsesc, nici mãcar o singurã zi, de la România TV ºi enerveazã cumplit telespectatorii prin repetarea nesfîrºitã a

HAOS la FISC! Un mail se va transforma în Ordin dacã ministrul Anca Dragu acceptã ilegalitatea (1) 1 ianuarie 2016 a venit cu o problemã uriaºã, globalã, pentru bugetul României ºi pentru Anca Dragu, ministrul tehnocrat al Finanþelor: imposibilitatea colectãrii taxelor ºi impozitelor de la contribuabilii mijlocii, persoane fizice ºi marii contribuabili. ªi asta se datoreazã EXCLUSIV „Nemuritorului“ preºedinte al ANAF, Gelu ªtefan Diaconu.

Dupã cum se ºtie, Finanþele Publice se tot reorganizeazã din 2012, de cînd Gelu Diaconu a fost numit în fruntea Fiscului de cãtre premierul Victor Ponta, la insistenþele binomului penal Daniel Chiþoiu – Dan Radu Ruºanu. Cu fondurile furnizate de Banca Mondialã, Gelu Diaconu a desfiinþat Garda Financiarã ºi a înlocuit-o cu o altã structurã, pe numele ei de scenã ANTIFRAUDA. A dorit ca aceastã „zeiþã“ a colectãrii banului public sã fie neprihãnitã. Numai cã în fruntea ANTIFRAUDEI a plasat un om care s-a dovedit, în urmã cu ceva timp, a fi putred de corupt. ªeful Antifraudei – ºi, totodatã, vicepreºedintele ANAF -, Romeo Florin Nicolae, a

Epistolã scrisã cu cerneala ochilor…

Mult stimatã domniþã Lidia Vadim Tudor, Cu puþin timp în urmã, nu mi-aº fi putut imagina cã voi ajunge sã mã adresez direct dvs. Din cînd în cînd, trimiteam cîte-o scrisoare tatãlui dvs., Corneliu Vadim Tudor. Mulþi români aºteptau de la domnia-sa un sfat, o pãrere, ºi chiar izbãvire. A fost atît de aproape de a fi preºedintele românilor! Pãcat cã nu s-a ajuns la aceasta din cauza variilor motive, pe care le cunoaºtem cu toþii. În comuna mea, Lunca Mureºului, m-am ocupat ºi m-am strãduit ca aceste lucruri sã se întîmple. Sînt sigurã cã dacã reuºeam, acum ar fi fost alta soarta noastrã.

Corneliu Vadim Tudor a fost ºi a rãmas, chiar ºi dincolo de moarte, o personalitate-unicat a poporului nostru – cu cunoºtinþele multiple ale domniei-sale – fiind o adevãratã enciclopedie. Patriotismul de care a dat dovadã i-a adus numai neplãceri, pentru cã nu se voia cineva care sã adune massele împreunã. Tribunul nostru a servit toatã viaþa, din toate puterile, cu multe sacrificii - uneori putem spune cã ºi ale familiei – poporul din care fãcea parte. Deºi ºtim cu toþii cã sîntem trecãtori pe aceste meleaguri, nu ne putem imagina Patria fãrã el, fãrã Corneliu Vadim Tudor. Chiar ºi acum continuã sã ne vegheze ºi sã ne sfãtuiascã de dincolo de mormînt, prin opera scrisã, pe care ne-a lãsat-o, ºi prin îndemnurile sale.

Am participat cu entuziasm la mitingul organizat de dînsul la Cluj – pentru limba oficialã. Am mers cu tineri din zonã, cu steaguri Tricolore ºi pancarte. Acþiunea a þinut pînã noaptea tîrziu. Treptat, apoi, mulþimea s-a retras. A rãmas singurã, ca un soldat de veghe, pancarta noastrã, pe care scria: „Limba românã, singura limbã oficialã!“. Acesta a fost unul din momentele pe care nu le voi uita niciodatã legat de Tribunul nostru, mai ales al celor din Transilvania, mereu jucatã la masa puterilor occidentale.

Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-i dea mîngîiere veºnicã lui Corneliu Vadim Tudor, iar dvs., sã puteþi trece prin greutãþi ºi sã continuaþi nobila lui activitate prin intermediul revistei „România Mare“.

M-am adresat dvs. cu termenul de domniþã cu multã plãcere ºi cu mult drag, acesta fiind un apelativ adresat pe vre-

ideilor „dezinteresate” pe care le propagã. O ºtire aducãtoare de publicitate mascatã a fost ºi aceea legatã de petrecerea-surprizã, cu ocazia zilei de naºtere a Primei Doamne, Carmen Iohannis.

Elevii de la Colegiul Naþional Gheorghe Lazãr din Sibiu, cãrora le este dirigintã, au aºteptat-o cu tort, prãjituri ºi confetti.

Foarte rãzbunãtoare au fost cele douã televiziuni, tot în scop electoral, ºi cu parlamentarii care ºi-au votat pensii speciale ºi pe care i-au comparat, la nesfîrºit, cu cei cu pensii de 4 milioane, care trãiesc în lipsuri ºi nu în luxul în care se scaldã aceºti profitori. Faptul cã preconizatele salarii minime, de 1.200 lei, sînt (oarecum) egale cu pensia de 1.550 lei a unui parlamentar cu un singur mandat, nu le-a zdruncinat pe ºtiristele de la Antena 3 ºi de la România TV. Pentru cã ºi ele urmãresc sã lucreze în Parlament. Toate minciunile ºi bîrfele sînt ticluite cu viclenie jurnalisticã.. Un jurnalist cuminþel, Adrian Ursu, ne uimeºte cu propaganda lui plinã de erori ºi minciuni. El vorbeºte despre un tractorist condamnat, în 1989, pentru omor din culpã, la 20 ani. Precizãm cã, în 1988, Ceauºescu a acordat o amnistie totalã, iar pentru omor din culpã se aplicau doar pedepse cu executare la locul de muncã. Foarte eronatã ºi plinã de minciuni documentarea lui Ursu, tot în scop electoral.

Avocat NESTOR CÃLIN, Galaþi

„Scriitorilor“ din puºcãrie li se dã cu flit – se pune la cale o nouã propunere legislativã Gigi Becali, Mihai Stoica, Gicã Popescu, Ioan Niculae sau Dinel Staicu sînt doar cîþiva dintre puºcãriaºii celebri care ºi-au redus pedepsele cu ajutorul cãrþilor scrise dupã gratii, însã, cum este an electoral, parlamentarii ºi-au amintit cã pot elimina articolul din lege care oferã un asemenea avantaj.

Este vorba despre o propunere legislativã depusã la Senat ºi care prevede abrogarea literei f) de la art. 96, alin. 1 din Legea 254/2013, respectiv de eliminarea posibilitãþii de a-þi reduce perioada de detenþie cu 30 de zile pentru fiecare „lucrare ºtiinþificã publicatã“, sau pentru fiecare „invenþie ºi inovaþie brevetatã“. Iniþiativa prevede cã „nu pot beneficia de reducerea perioadei de detenþie cei cu o instrucþie de vîrf ºi cu o calificare profesionalã superioarã, care nu pot invoca necunoaºterea legilor sau neînþelegerea consecinþelor actelor antisociale comise“.

De asemenea, „membrii Comisiei de eliberare condiþionatã nu pot avea competenþa sã judece valoarea unei invenþii sau a unei lucrãri ºtiinþifice“. Proiectul va fi dezbãtut de Senat, în februarie, iar Camera Deputaþilor va lua o decizie finalã.

fost reþinut de procurorii DNA, plasat sub control judiciar ºi urmãrit penal pentru trafic de influenþã! Netulburat de arestarea protejatului sãu, preºedintele ANAF Gelu Diaconu – între timp intrat sub umbrela vicepremierului Gabriel Oprea – a continuat reorganizarea ANAF. Numai cã „Nemuritorul“ de la Fisc – cu firmã off-shore – nu a respectat procedura inventatã chiar de el.

la buna colectare a taxelor ºi impozitelor, pentru cã e ungur?!? Nu! Ci pentru cã Gelu Diaconu a trimis documentele în ultimele zile ale anului 2015, iar timpul necesar cercetãrii actelor a fost prea scurt. Evident cã „Nemuritorul“ preºedinte al ANAF ºtie foarte bine cã noua „organigramã“ nu poate intra în funcþiune fãrã aprobarea ANFP. ªi, atunci, de ce a trimis Gelu Diaconu documentele dupã ceasul al doisprezecelea?

Mobilul lui Diaconu Pentru cã a dorit sã forþeze mîna omologului sãu de la ANFP ºi Birtalan sã semneze ca Luni, 4 ianuarie, pe la orele 13,31, secreprimarul Piedone în cazul Clubului tarul general al ANAF, Octavian Deaconu, a transmis un mail de curtoazie ºi informare Diaconu este „greu de Colectiv. Care a fost MOBILUL lui cãtre colegii sãi din teritoriu. Deaconu le-a ucis“ pentru cã ºtie pe cine Diaconu? Sã legifereze, prin semnãtura lui reamintit cã la data de 31 decembrie 2015 sã protejeze ºi de la cine sã Birtalan, cîteva nume care nu au ce cãuta în respectivele funcþii. Dupã cum se vede, ºi-au încetat activitatea toate Administraþiile primeascã protecþie. ungurul Birtalan s-a prins de ºmecheria judeþene care au avut sub talpã contribuabilii românului Diaconu ºi a refuzat sã aprobe mijlocii. ªi, începînd de la 1 ianuarie 2016, aceste divizii au fost transferate la Direcþiile Regionale. „în orb“ documentele primite pe ultima sutã de metri. Mai Numai cã, pentru a intra în legalitate, toate statele de funcþii mult, din informaþiile noastre, ºeful ANFP ar fi respins trebuie aprobate de Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor statele de la Regionala Bucureºti.

Publici. Iar Agenþia condusã de secretarul de Stat József (va urma) Birtalan a refuzat sã emitã ordinele. De ce se opune Birtalan MIHAI PÂLªU

muri fiicelor de domnitori români. ªi cum ºtiu cã tatãl vostru vã numea prinþese, tot aºa ºi eu v-am numit domniþe, pentru cã sînteþi fiicele unui mare „domnitor“, un Tudor contemporan. În continuare, vã supun atenþiei un material în care îmi strig durerea pentru ceea ce se întîmplã în satul Nadãr, judeþul Arad. Vã rog sã-i daþi citire, aºa cum ar fi fãcut ºi tatãl dvs.. Dacã Dumnezeu l-ar mai fi þinut printre noi, poate ar fi reuºit sã desluºeascã ºi aceastã problemã foarte gravã cu care se confruntã oamenii de acolo. Din pãcate, glasul lui s-a stins, precum o candelã care arde pentru dreptate. Dar lumina trebuie sã ne rãmînã în suflete ºi sã luptãm pentru drepturile noastre, cu alþi „tribuni“ asemenea lui. Cãci sînt destui, numai goarna dreptãþii trebuie sã sune. Aceastã Goarnã poate fi revista „România Mare“. Aºadar, folosiþi-o pentru a ridica la luptã alþi ºi alþi români adevãraþi. La Mulþi Ani! Trãiascã România Mare!

Prof. pensionarã VIRGINIA ARDELEAN NICULESCU, Lunca Mureºului, jud. Alba *** A trecut Crãciunul, a trecut ºi Anul Nou, am intrat în anul 2016 cu încredere cã lucrurile vor fi mai bune. Mai bune pentru cine, se întreabã sãtenii din Nadãr, judeþul Arad. Unde sînt ei acum, ce fac aceºti cetãþeni plãtitori de taxe ºi impozite cãtre Statul Român? Ei au muncit o viaþã întreagã sã-ºi asigure un acoperiº deasupra capului ºi acum se vãd în postura de a ajunge pe drumuri. Unii chiar au fost evacuaþi din propriile case, în mod forþat, tîrîþi de mîini ºi de picioare de mascaþi, ºi aruncaþi pe caldarîm. Jandarmii, care îºi fãceau meseria, sînt plãtiþi din banii acestor amãrîþi, pe care îi tîrãsc ca pe niºte rebuturi în stradã.

Asemenea abuzuri se întîmplã pentru cã unei singure persoane i s-au retrocedat 7.800 de hectare de teren, în care erau incluse ºi casele acestor oameni, ajunºi în stradã. Cu ceva timp în urmã, cînd am aflat hotãrîrea instanþei, am fost uimitã, dar nu mi-a trecut prin cap cã se va ajunge pînã aici.

M-am gîndit cã autoritãþile se vor sesiza ºi cã se vor face acte reparatorii, astfel încît oamenii sã nu fie nevoiþi sã-ºi pãrãseascã vatra strãmoºeascã. Din pãcate, nu s-a întîmplat aºa. Dureros, foarte dureros! Chiar strigãtor la cer! Doamne, unde eºti sã vezi ce se întîmplã cu românii? Este umilitor pentru toþi, nu numai pentru cei în cauzã, cã am ajuns sã

acceptãm aºa ceva. Pînã unde va merge toatã aceastã barbarie? Este neplãcut sã constaþi cã nu mai ai siguranþa zilei de mîine, cã þi se poate lua toatã agoniseala într-o fracþiune de secundã. Iar noi, cei din jurul acestor nãpãstuiþi, ce trebuie sã facem? Sã luãm atitudine! Indiferenþa, care ne caracterizeazã de ani ºi ani, trebuie sã înceteze. Am fost un popor care a luptat pentru dreptate, pentru adevãr, pentru credinþã. Unde sînt valorile pentru care am luptat? Chiar aºa, ne lãsãm manipulaþi doar pentru a ne fi bine, fiecãruia, în particular? În clipa în care ai un necaz, normal, creºtinesc, ar fi ca vecinul sã te ajute, pentru cã, la rîndul lui, ºi el poate trece printr-un necaz ºi va avea nevoie de ajutor. În cazul celor evacuaþi, politica e alta: sã desþeleneascã aceste þinuturi, sã-i alunge pe români, ca dupã aceea sã-ºi împlineascã visul – realizarea Þinutului Secuiesc. Vor sã ne trimitã peste mãri ºi þãri, acolo unde, de altfel, sîntem apreciaþi, pentru hãrnicia ºi minþile noastre ascuþite, cu care putem sã rezolvãm atît de uºor probleme pe care alþii habar n-au sã le rezolve. Cum se face cã aceºti cetãþeni români ingenioºi, care fac adevãrate minuni în strãinãtate, contribuind ºi la bunãstarea locurilor în care s-au nãscut, sînt consideraþi niºte incapabili, niºte nulitãþi? Sã fie doar strãinii singurii capabili sã scoatã cãruþa din noroi, sã ne aducã luminã, precum „lampa lui Ilici“? Noi, care am fost grînarul Europei, acum am ajuns sã întidem mîna la ajutorul strãinilor „binevoitori, absolut dezinteresaþi ºi mãrinimoºi“, punîndu-le la picioare bogãþiile acestor locuri de poveste, pentru care se luptã ºi Estul, ºi Vestul.

Mãsuri ar fi multe de luat, dar nu sîntem noi îndreptãþiþi sã aducem soluþii. Sperãm cã sînt alþii mai deºtepþi ca noi, care ºtiu exact care e situaþia României ºi care vor conduce pe un fãgaº normal aceastã þarã, de prea multã vreme vitregitã. Cît despre retrocedãri, domnilor guvernanþi, aveþi grijã, cãci urciorul nu merge de multe ori la apã, ºi s-ar putea ca atunci cînd se sparge, sã inunde întreg Parlamentul, cu ºuvoaie de nemulþumire ºi de revoltã. Doamne ajutã sã nu se ajungã pînã acolo, dar apele sînt tulburi ºi pe alocuri clocotesc.

Ca un corolar la tot ceea ce am scris, „ÎN ÞARA ASTA VA FI BINE CÎND STATUL VA FI STAT ªI OMUL VA FI OM!“

Pag. a 16-a – 15 ianuarie 2016

O poveste despre ciobani, sãlbãticiuni ºi cîini în vremea vînãtorii, scrisã de un om care s-a retras de 8 ani din lume (2) Pe 1 august, se serbeazã Macoveiul, sau Ziua Ursului.

Ciobanii nu lucreazã ºi þin post negru, ca sã facã ºi ursul la fel tot restul anului cînd vine vorba de oi. În ceea ce priveºte lupul, lucrurile sînt mult mai complexe. Dacã ursul e poreclit „Nãrodul“, pentru cã vine la oi fãþiº, cu puterea, lupul este temut ºi asemãnat cu strigoiul. „Bã, îmi spunea Unchiu Culiþã, cine i-o zîs lup, nu i-o zîs degeaba! Ãsta n-are covercã, nu mîncã iarbã ºi trece-ntr-o noapte 7 hotare“. Niciodatã nu eºti destul de precaut cînd vine vorba de lupi. Lupii sînt cîinii lui Sînpetru, divinitate care îi þine în lanþ ºi îi asmute împotriva dracilor. Deci lupii nu sînt consideraþi malefici.

Lor li se consacrã numeroase zile de sãrbãtoare: Gãdineþii de toamnã (3 zile înainte ºi 3 zile dupã Lãsata Secului), Gãdineþii de iarnã (3 zile la sfîrºitul lunii ianuarie) ºi Gãdinetele sau Sînpetru hãl ºchiop, în 16 ianuarie. Sînpetru împarte prada lupilor la Gãdineþii de toamnã. Dacã în cursul anului lupul gãseºte o pradã care nu i-a fost rînduitã, i se încleºteazã gura. Unul din lupi e ºchiop ºi nu ajunge decît o lunã mai tîrziu la locul de întîlnire a haitei. El, prin urmare, nu mai are prada rînduitã ºi poate ucide orice, chiar ºi pe oamenii care nu îi serbeazã ziua. De aceea el este cel mai temut. Lupii prea agresivi, care ies din tipare, sînt consideraþi pricolici. Aceºtia sînt oameni nãscuþi cu blestem, care se dau de 3 ori peste cap ºi se preschimbã în lupi (sau cîini). Ei sînt provocatori pentru ciobani tocmai pentru a-i determina sã-i loveascã, fiindcã blestemul lor se ridicã numai prin curgere de sînge. Atunci devin pe loc oameni ºi mulþumesc celor care îi scapã de blestem. „Treceam cu oile pe la Ocoliº, povesteºte Tuºa Anuþa. Un cioban beut o drãcuit un cîne.

Atunci m-o întrebat un bãtrîn la o poartã: Muiere, ori cum daþi cînii la Rãu? Sã crezi ce îþi spun, c-am fost pricolici ºi 7 ani am umblat cu lupii, da la tîrla unde or fost cînii nedaþi la Rãu nu puteam intra, cã ne sãgeta la inimã lãtratu lor. Lupu îºi ºtie numele ºi sã teme de el“, spune aceeaºi Tuºa Anuþa lu’ Liþã. „Dacã apuci sã strîgi la el Lupu!, stã-n loc ºi sã uitã, º-atunci apucã cînii sã-i taie calea“. E singura ocazie cînd ai voie sã-i pronunþi numele. În rest, îl numeºti gadinã, joavinã, lighioanã. „Dacã-i pomeni numele altucînd, iacã ºi lupu-n oi”. De aici proverbul „Vorbeºti de lup ºi lupul la uºã“. În afara sãrbãtorilor consacrate, mai existã o serie de practici ori tabuuri care sînt respectate cu sfinþenie: sã legi gura foarfecilor de Gãdineþi (sã fie legatã gura lupului peste an), sã posteºti lunea (sã posteascã ºi lupii restul sãptãmînii), sã nu

ROMÂNIA MARE“

baþi cîinele cu mãtura (cã-l mîncã lupul), sã nu vorbeºti de el la masã (cã-l pofteºti), sã nu-l pomeneºti dupã asfinþit (cã umblã noaptea), sã nu încerci sã-l omori dacã nu þi-a dat motiv sã-l consideri pricolici (cã se rãzbunã) etc. Dacã respecþi toate aceste lucruri nu ai de ce sã te temi.

Oile sînt animalele lui Dumnezeu. Ca sã-l ajute pe cioban sã i le pãzeascã, Dumnezeu i-a dat cîinii. Cîine ciobãnesc nu poate fi orice cîine. El e ales din naºtere, la fel cum omul e ales din naºtere sã fie strigoi, ºoloimonar, vraci ori ºaman.

Are vocaþie, am putea spune, deºi e mai mult decît atît.

Cîini ciobãneºti ies unul, cel mult doi într-un cuib, sau poate nici unul. Ei se aleg de mici dintre ceilalþi: sînt singuratici, retraºi, precauþi, neîncrezãtori. Între fraþii lor, par fricoºi. Dar ei, de fapt, sînt mai mult decît cîini, sînt darul lui Dumnezeu pentru ciobani, spirite încarnate sã protejeze ciobanul ºi turma. Dacã n-ajung la oi, aceºti cîini vor fi „rataþi“. Toate se iartã omului, numai lovirea ori uciderea unui asemenea cîine nu se iartã în veci. Cînd ciobanul alege cãþelul, vine Dracul ºi îi ia ochii, sã aleagã unul mare, sociabil, frumos. Astfel, rîvna Diavolului de a-i lua lui Dumnezeu oile e mult mai uºoarã. Iatã de ce, din cîþi cîini sînt pe la stîni, puþini sînt ciobãneºti. Alegerea cãþelului e urmatã de alegerea numelui potrivit. Cîinele primeºte nume de viteaz legendar, ca ºi cum acel erou s-ar reîncarna în el: Oltu, Mureº, Iancu, Gruia, Novac, Mantu etc. Aceºti cîini, la rîndul lor, devin legendã, ºi duc numele mai departe. Urmeazã iniþierea, deloc uºoarã pentru cãþel. Luat de la cãþea, e dus la turmã, unde i se taie coada ºi puþin dintr-o ureche (dacã urechile îi sînt pleoºtite). E semn bun cînd cîinele trece prin ritual puþin afectat; cãþelul care se ascunde ºi se vaitã mult e de lãsat la curte. Apoi, cu cãþelul în braþe, ciobanul dã roatã

Secretele limbii dacilor: care sînt cele mai ciudate cuvinte pãstrate de la strãmoºii noºtri ºi cum le explicã specialiºtii (2) Jilþ (jelþ). Provine din cuvîntul dacic sil, afirma Haºdeu, ºi însemna pîrîu. „Jelþ, aceastã caracteristicã denumire curat olteanã a pãraielor, pe care în deºert o veþi cãuta în restul Munteniei, în Ardeal sau în Moldova, ne oferã o formã modernizatã a cuvîntului.

Nu mai departe decît în Secolul al XVI-lea, se zicea încã jilþ, pe cînd tot atunci Jiul se chema Jil. Astfel, vorba dacicã sil, devenitã jil printr-o lege de preferinþã a fonetismului român, trãieºte pînã-n momentul de faþã în Oltenia, ºi-apoi numai acolo, în deminutivul jilþ, contras din jiluþ“, scrie Bogdan Petriceicu Haºdeu. Lista cuvintelor cãrora lingviºtii le-au atribuit origini dacice cuprinde urmãtorii termeni: „A“: abeº, Abrud, abur, acãþa, adãmanã, ademeni, adia, aghiuþã, aidoma, alã, alac, aldea, ameþi, amurg, anina, aprig, argea, Argeº, arunca, azugã. „B“: baci, baier, baligã, baltã, barã, Barbãcot, barzã, bascã, batal, bãga, bãiat, bãlan, balaur, beregatã, boare, bordei, bortã, brad, brînduºã, brînzã, brîu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtã, burtucã, burtuº, butuc, buturã, buzã. „C“: caier, caþã, cãciulã, cãpuºã, cãputã, cãtun, cioarã, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cîrlan, cîrlig, codru, copac, copil, creþ, cruþa, cujbã, culbec, curma, curpãn, cursã, custurã, „D“: darari, daº, dãrîma, deh, deretica, descãþa, descurca, dezbãra, desghina, dezgauc, doinã, don, dop, droaie, dulãu. „F“: fãrîmã. „G“: gard, gata, gãlbeazã, genune, ghes, ghiarã, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapã, gresie, groapã, grui, grumaz, grunz, gudura, guºã. „H“: hojma. „I“: iazmã, iele. „Γ: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. „J“: jilþ. „L“: leagãn, lepãda, lespede, leºina. „M“: mal, maldac, mazãre, mãceº, mãdãri, mãgurã, mãlai, mãrcat, mãturã, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreþ, miºca, mînz, morman, mosoc, moº, moþ, mugure, mununã, murg, muºat.

„N“: nãpîrcã, nãsãrîmbã, niþel, noian. „O“: ortoman. „P“: pãstaie, pãstra, pînzã, pîrîu, prunc, pururea. „R“: raþã, ravac, rãbda, reazem, ridica, rîmfã, rînzã. „S“: spînz, stãpîn, stãrnut, sterp, stejar, steregie, stînã, strãghiatã, strepede, strugure, strungã, sugruma, suguºa, scãpãra, scrum, scula, scurma, sîmbure, sîmvea, sarbãd, Sarmizegetusa. „ª“: ºale, ºirã, ºopîrlã, ºoric, ºut. „T“: tare, traistã, tulei, „Þ“: þap, þarc, þarinã, þãruº, þundrã, þurcã. „U“: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdã, urdina, urdoare. „V“: vatrã, vãtãma, vãtui, viezure, viscol, „Z“: zarã, zãr, zburda, zestre, zgardã, zgîria, zgîrma, zimbru zîrnã.

Toponimele arhaice De asemenea, din fondul lingvistic al strãmoºilor noºtri fac parte, potrivit unor istorici, toponimele: Alutus, Aloutas – Olt, Amutrion, Amutria – Motru, Argessos, Ordessos – Argeº, Crisus – Criº, Hyerassus, Tiarantos, Gerasus, Seratos – Siret, Istros, Donaris – Dunãrea, Maris, Marisos – Mureº, [B]useos – Buzãu, Naparis – Ialomiþa, Patissus, Pathissus, Tisia – Tisa, Pyretus, Pyretos, Pyresos, Porata – Prut, Rabon – Jiu, Samus – Someº, Sargetia – Strei, Tyras – Nistru, Tibisis – Timiº. Azizis, Acmonia, Acidava, Albac, Altinum, Ampelum, Bersovia (Berzobis), Degis - antroponim, Dicineus - antroponim, Decebalus - antroponim, Dierna, Dinogessia, Ditugentus - antroponim, Durpaneus - antroponim, Drobeta - „Turnu Severin”, Tapae, Tur(i)dava, Scorylo, Siosto, Potaissa, Sacidaba ºi multe altele.

Conform unor istorici medievali, dacii erau buni cunoscãtori ai plantelor medicinale, iar din vremea lor s-au pãstrat aproape 80 de denumiri dacice de plante.

Sfîrºit DANIEL GUÞÃ

oilor de 3 ori, prefigurînd activitatea ºi sarcina lui de acum înainte, dupã care i se dã sã mãnînce lapte de oaie. Va fi hrana lui principalã pînã cãtre vîrsta de 6-8 luni, rãstimp în care trebuie sã-ºi dovedeascã vrednicia. Dacã va fi pe mãsura aºteptãrilor, va avea parte de hranã la fel ca ºi ciobanul: mãmãligã cu brînzã, jintiþã, lapte, pîine, ciorbã. În caz contrar, e trecut la vãlãul cu zãr. Oricum, dacã toate etapele sînt respectate strict, nu ar trebui sã fie cazul. Un cîine ciobãnesc la 6-8 luni deja e strãjelnic, mînã pe urma de lup ºi dã roatã ursului. Apar frecvent cazuri în care cîinii ciobãneºti sînt specializaþi: buni doar de urs sau buni doar de lup.

Ciobãnescul adevãrat e fratele ciobanului. Cu el, ciobanul împarte totul: hrana, necazurile, bucuriile. De multe ori, în transhumanþã ori pe munte, Tuºa Anuþa pãstra mîncarea ºi o drãmuia la cîini. A stat o datã nemîncatã 5 zile, numai cu apã îndulcitã, ºi mîncarea i-a dat-o lui Ciontu. „Io-s om ºi pricep, da el cum amaru lui sã priceapã cã n-am ce îi da?”

Toate problemele care se dezbat acum au drept cauzã tocmai desacralizarea. Ciobanii despre care vã vorbeam mai sus sînt astãzi tot mai rari, deºi credinþele lor strãmoºeºti încã sub-vieþuiesc în subconºtientul crescãtorilor de oi, sau în inconºtientul colectiv al vechilor comunitãþi de pãstori. Cu vînãtorii se petrece acelaºi lucru. Vînãtoarea era ritualã.

Acum e sport ºi afacere, dupã cum ºi ciobãnia e un moft, o simplã sursã de venit sau o afacere profitabilã. Un întreg edificiu spiritual s-a prãbuºit ºi acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dãrîmãturi.

Coborînd în profan, sintetizez: Între oameni ºi prãdãtori stau cîinii ciobãneºti adevãraþi. Fãrã cîini ciobãneºti buni ºi suficienþi (orice cioban cu capul pe umeri ºtie de cîþi are nevoie în funcþie de teren ºi prãdãtori, iar nu de numãrul de oi), ciobanul e nevoit sã-ºi apere avutul în alt mod. Iar cel mai la îndemînã ºi mai eficient mod e uciderea prãdãtorilor.

Dacã dispar prãdãtorii, se produce un dezechilibru care va afecta întreagul ecosistem.

Viitorul faunei sãlbatice din România depinde, deci, de existenþa cîinilor ciobãneºti. Existenþa cîinilor ciobãneºti adevãraþi depinde de ciobani. Iar ciobanii trebuie sã þinã cîinii frumoºi acasã, cîinii agresivi în lanþ, altfel îºi bate joc de oi. Oile au nevoie de cîini utili. Închei cu o poveste tristã, spusã mie zilele trecute de baciul Culiþã al lu’ Prunã: „Hãl mai bun cîne de l-am avut la viaþa mea o fost Tibor. Eram cu oile la þarã, pe la Luncoiu, º-o nins. Venisãrã vînãtorii ºi îi pusãsãrã lu Tibor jujeu, luai-ar dracu cu jujeu cu tot… Cum s-o muiat zãpada, s-o lipit pe jujeu ºi s-o fãcut un bulgãre mare. Cum era coastã, i s-o tot învîrtit pînã l-o sugrumat lanþu jujãului. Aºe l-am gãsît, mort, pe burtã, cu labele pe bulgãr”.

Sfîrºit MARCU JURA, cioban

Mistere din România (3) Poarta din Carpaþi (2) A trebuit sã revin în poziþia iniþialã pentru a o vedea din nou. Elipsa avea cam 1 metru, 1 metru ºi 20 în înãlþime, ºi maximum 40 de centimetri în lãþime. Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparentã, în afarã de fenomenul de unduire, de voalare a spaþiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede, adicã fenomenul de alterare opticã se termina brusc. M-am plimbat cîteva clipe în jurul ei ºi apoi am încercat sã o ating. Din fericire, un fel de instinct m-a fãcut sã iau mai întîi o creangã de brad de pe jos. Prima datã, am atins marginile elipsei. Creanga întîmpina o rezistenþã elasticã. Era ca ºi cum aº fi apãsat un balon. Elipsa se deforma foarte puþin în locul în care apãsam eu, dar rezistenþa era de netrecut, dupã doar cîþiva centimetri cîºtigaþi. Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am întîmpinat nici un fel de rezistenþã: creanga intra fãrã probleme în forma aceea ciudatã, dar nu mai era vizibilã. Era ca un fel de gaurã în care vîrful crengii dispãruse total. În tot acest timp, continuam sã vãd perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime ºi dispãruse pe jumãtate înãuntru. Cînd am retras-o, am vãzut, cu groazã, cã nu mai avea decît 20 de centimetri lungime; porþiunea intratã în forma aceea dispãruse cu totul. Capãtul era perfect secþionat, ca ºi cum un ferãstrãu de mare precizie ar fi funcþionat de partea cealaltã.

Atunci, m-am gîndit ce s-ar fi întîmplat dacã ar fi fost mîna mea în locul crengii… Am repetat operaþia cu alte crengi, apoi am legat o piatrã cu sfoarã ºi am aruncat-o în elipsã. Rezultatul a fost, de fiecare datã, acelaºi: orice pãtrundea în acea formã nu mai revenea. Se fãcuse cam tîrziu ºi m-am hotãrît sã mã întorc la cabanã. Ca sã recunosc locul, am însemnat toþi brazii din luminiº cu un cuþit. Am ajuns puþin dupã prînz. Îl cunoºteam pe cabanier ºi i-am povestit toatã întîmplarea. Omul mã ºtia, aºa cã nu a rîs de mine. Mi-a spus cã el n-a vãzut niciodatã aºa ceva în pãdure, dar cã totul e posibil ºi cã nu s-ar mira dacã ar fi vorba de vreo nouã drãcovenie de-a armatei. Seara, la masã, s-a apropiat de mine ªtefan, bãiatul cabanierului, un puºti de 12 ani. Îl cunoºteam destul de bine ºi din cauza asta a venit la masa mea fãrã nici un pic de timiditate.

– Am auzit ce aþi vorbit la prînz cu tata, mi-a spus el. ªtiti, eu am vãzut stafia din pãdure!

Am început sã-l descos ºi am aflat cã ªtefan era împreunã cu 2 ciobani, cînd a zãrit prima datã elipsa. Curios din fire, a revenit de mai multe ori în acel loc. (va urma) YOGAESOTERIC

Pag. a 17-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea Corupþia ºi rãzboiul care va veni cã tot a fost ziua lui Ion Antonescu, sau Ion Cel Fãrã de Mormînt, ultimul luptãtor erou al României (1) Se tot vorbeºte de un rãzboi micuþ, mititel, prin preajmã, anul acesta. Zona militarã începe sã clipoceascã. SRI-ul scoate pe þeavã materiale de înºtiinþare pe contraspionaj de te tãvãleºti pe jos de rîs despre cum sã identificãm agenþii strãini ºi sã ne ferim de acþiunile lor malefice - în timp ce chiar în numãrul respectiv al revistei lor de „intelligence“ semneazã agenþi ºi vectori ai inamicilor. Nici nu-mi mai vine sã pun gogomîrlã din aia de rîs (emoticon – n.r.). Frontierele interne au fost strãpunse, duºmanul este, în primul rînd, în interior.

Corupþia a ucis forþa vie ºi cheful românilor de a mai lupta pentru o þarã care nu le mai aparþine, aparþine Mafiilor ºi Clanurilor. Dacã românii, prin absurd, ar avea arme, la o primã mobilizare - ºi înarmare - ar trebui sã treacã, întîi de toate, la lichidarea Clanurilor, Mafiilor ºi Gãºtilor - aduse la Putere în România de autorii loviturii din 1989, cu Ilici în frunte. Loviturã a Moscovei, precedatã de lovitura din 23 august 1944, momentul în care li s-a oferit ruºilor, pe tavã, România fãrã luptã, ca ºi în 1989. În Rusia, Armata a 6-a germanã s-a predat, dar Armata a 3-a românã a luptat, iar restul forþelor române au fost fie decimate, fie luate în captivitate, sute de mii de ostaºi pierind în Gulag, ca prizonieri deja, pînã la semnarea aºa-zisului armistiþiu din septembrie de cãtre nenorocitul ãla de ipochimen de trãdãtor venal de þarã, Regele Mihai. De la trãdarea camarilei lui Mihai ºi predarea Mareºalului Antonescu în ghearele ruºilor, a început blestemul acestei þãri. România de astãzi nu este suveranã, iar aceastã situaþie începe cu ocuparea noastrã de cãtre ruºi, în 1944, cu aportul direct al aºa-zisului Rege Mihai, actual miliardar astãzi, ºi reocuparea þãrii, în 1989, de cãtre agentura moscovitã, cu acordul dragilor de „americani“ - cã numai americani n-au fost vreodatã alde Kissinger ºi toþi Wolfoviþii

Vînãtorile rituale antivalahe de la Balc, sau Vînãtoare de þarã în Munþii Carpaþi (1) „E un fel de vînãtoare/ Zicea el. Valahul,/ Aidoma unei fiare,/ Stã ascuns“ (Victor Pãun, ,,Posada”).

Pentru a înþelege ceea ce s-a petrecut cu adevãrat, an de an, la Balc, trebuie sã ne întoarcem în timp pînã la vremurile de demult, reflectate în mod codificat de mythos-ul românesc autentic, respectiv de basmele noastre. Toponimia miticã proprie acestor basme permite reconstituirea unor imagini geografice din alte timpuri, legate de spaþiul vast, locuit dintotdeauna de strãmoºii noºtri, respectiv întreaga Peninsulã Balcanicã.

Un basm extrem de semnificativ în acest sens, cu titlul „Trei fraþi vînãtori”, a fost cules ºi publicat de un geniu al neamului nostru, Dumitru Stãncescu, basm povestit, la timpul sãu, de ardeleanca Mariþa Georgescu. Cei trei fraþi vînãtori, fiii unui vînãtor vestit, au fost sfãtuiþi de tatãl lor, cu limbã de moarte, sã vîneze unde vor dori ei, dar sã nu cuteze sã calce cu vînãtoare 3 munþi, care au fost numiþi de pãrintele lor, în ordine, astfel: Muntele Scorpiei, Muntele de Miazã-Noapte ºi Muntele Porcului Mistreþ. Dintr-o perspectivã central panonicã, sau sud panonicã, susþinutã ºi de alte decodificãri, aceºti munþi sînt: poalele Alpilor Rãsãriteni (Muntele Scorpiei), Munþii Tatra (la miazãnoapte) ºi Munþii Apuseni (Muntele Porcului Mistreþ).

Cei 3 fraþi vînãtori au încãlcat porunca pãrintelui lor ºi au vînat, pe rînd, în cei 3 munþi, însã dupã uciderea, ritualã, a stãpînului de atunci al acestora. În esenþã, basmul reflectã, de fapt, luarea în stãpînire de cãtre cei 3 fraþi vînãtori ºi de cãtre urmaºii lor, în strãvechime, a þinuturilor de la Apus, de la Nord ºi de la Rãsãrit de arealul panonic, leagãnul Lumii Albe.

Dar „Porcul mistreþ” din basm, un simbol mitic fundamental al Lumii Albe, nu este altul decît Sweta Varaha (Mistreþul Alb) al tradiþiei hinduse, deci, este, de fapt, al treilea avatar al lui Viºnu în timpul prezentei Manvantara (a se vedea „Creangã ºi creanga de aur” - V. Lovinescu).

Acest simbol mitic a condus la sintagma temporalã „Sweta Varaha Kalpa” (Kalpa Mistreþului Alb), care marca etapa de împotmolire în glod a omenirii, ulterioarã Marelui Potop, etapã reflectatã în aceeaºi mãsurã ºi de celebrul basm „Povestea Porcului”, decriptatã, de asemenea, magistral de Vasile Lovinescu. Þinutul muntos al Mistreþului (Alb), deci,

ºi Rubinsteinii de dupã el. Românii nu mai ºtiu sã lupte, au cialitate, ºi gãinãrie. Termeni ca altruism, onestitate, respect, învãþat doar sã o încaseze. Cu multã vreme în urmã, cei de pe devotament, cinste, demnitate, credinþã, sînt cuvinte sterpe, aceste meleaguri au tot luptat, la Sarmizegetusa, la Posada, la golite de conþinut. Valorile morale sînt respinse sau ignorate Þebea, la Rovine, la Vaslui, la Codrii Cosminului, la de o societate bolnavã, atinsã de un cancer generalizat, ce-ºi Hunedoara, la Carei, la Tîrgoviºte, la Griviþa ºi la Smîrdan, la reneagã Istoria ºi trecutul, îndrumatã de vectori de genul Mãrãºeºti ºi în multe alte locuri. Pãmîntul românesc este Liiceanu, Boia, pioni ai unei Haite bine înfipte, de troica Ilici, sfinþit de jertfa înaintaºilor noºtri, Brucan, Pleºu. Haite de alogeni care ºi-au dat viaþa pentru ca neokominterniºti, care au luat cu „neamul“ de astãzi sã-ºi înfulece asalt instituþiile ºi ºcolile, în timp micii ºi berea, holbîndu-se la ce alt gen de Haite, de lumpeni ºi mizeriile ºi pornoabjecþia pastointerlopi, ºi ciorditori, ºi minorilor de la Antenele Secu, scuipînd ritãþi agresive au dat atacul la seminþe ºi belindu-se la isprãvile bazã. Sute de mii de hectare, zeci telesexuale ale lui Borcea, sau, de mii de imobile din Ardeal, ºi eventual, lãcrimînd clamoros la nu numai, au intrat în ghearele discursurile patriotarde ale mimustrãinilor, prin acte ºi hotãrîri ilelui Securitãþii, saltimbancul ortogale, în timp ce oraºe întregi au doxo-obscen de 10.000 de euroi intrat în metastazã, s-au þiganizat. pe lunã, Dan Puric. Toatã lumea Dupã ce clasa politicã a dat semse vaitã de corupþia generalizatã, nalul la vîrf al împletirii cu dar contribuie la corupþie, zi de zi, Clanurile þigãneºti, securiºtii îºi cu tradiþionala ºpagã ºi delãsare primesc tainul de la alde Niro, ºi faþã de fraudã ºi ciordealã. Spaþiul Bercea, ºi Didilã din Toflea; public ºi politic, dar ºi cel univerinterlopii ºi miliþienii, ºi aceiaºi sitar, zona de formare a profesecuriºti, plus activiºtii PCR, sioniºtilor ºi educatorilor, sînt renuvelaþi în capitaliºti de tip perimetre contaminate iremedianou, au sãrãcit Poporul Român, bil, minate de imposturã, plagiat, Ultimul Mareºal, ultimul Ion erou al României care nu mai e... l-au dezbinat ºi aproape cã l-au nepotism ºi furãciune din banul distrus. Au fost transferate public. Universitarii lui Manolescu, Pleºu, Patapievici, strãinilor de cãtre patrihoþii Securitãþii ºi SRI-ului bogãþiile Ponta, Oprea au trecut acum la schilodirea minþilor copiilor. subsolului, pãdurile, apele, gazele, petrolul, patrimoniul Amploarea dezastrului în care se aflã România de acum este industrial, cel rãmas dupã tocarea a mii de fabrici transformate uºor de estimat, nu e nevoie de super-studii de economie în ruine de fier vechi duse de þigani la topitoriile ruseºti din comparatã, de mijloacele speciale ale Serviciilor, de analize Transnistria, de la Rîbniþa. Averi uriaºe au fost adunate prin sociologice sofisticate. Cãlãuze nu mai sînt, marii pãrinþi jaf ºi corupþie de cãtre o mînã de securiºti/turnãtori/infractori duhovniceºti, veteranii de rãzboi, bunicii noºtri, nu mai sînt, - odraslele lor ne scuipã copiii în gurã din goana limuzinelor modelele autentice de inspiraþie româneascã au dispãrut, totul de lux, ne sfideazã ºi ne batjocoresc, zi de zi, de ani ºi ani. bãlteºte în compromis, ºi jeg, ºi lene intelectualã, ºi superfi(va urma) practic, al lui Viºnu, s-a numit, în varianta simplã, „Varaha” ºi corespundea, iniþial, Munþilor Apuseni. Acest toponim mitic s-a modificat fonetic în timp, devenind „Valaha” ºi, apoi, „Valahia” (prin vocalizare predesinenþialã). Acest ultim toponim a fost consevat ºi de tradiþiile biblice privitoare la Eden, sub forma anagramatã „Havila” (de la varianta Vlahia). O altã variantã a formei „Valaha” a fost conservatã sub forma modificatã „Walhalla”, în mythosul scandinav. Þara (þinutul) „Varaha” desemna, deci, spaþiul geografic care cuprindea, în zona sa centralã, Munþii Apuseni de astãzi. Varaha a devenit, cu timpul, Valaha ºi, apoi, Valahia, iar locuitorii acestui þinut au fost numiþi „valahi” ºi „vlahi”. Ulterior, spaþiul denumit „Valahia” s-a extins foarte mult, incluzînd în întregime arealul carpatic ºi extracarpatic, însã a avut ºi ramificaþii toponimice în întreaga Peninsulã Balcanicã, dar ºi dincolo de marginile ei. Mai tîrziu, a început un proces de restrîngere a arealului desemnat toponimic prin termenul „Valahia”, dar acest nume a rezistat timpului ºi vremurilor potrivnice, mai ales în spaþiul extracarpatic ºi, în special, în Muntenia, unde este consemnat din plin în timpurile istorice. În alte locuri din cuprinsul Peninsulei Balcanice, diferite grupuri de strãromâni ºi români au fost desemnate, sau sînt desemnate ºi în prezent prin apelativele „valahi” ºi „vlahi”, ori prin forme alterate fonetic, de genul „olah”. De reþinut aici, ca foarte important, faptul cã românii au, pe lîngã multe altele, ºi un excepþional nume mitic (valahi) care îi leagã indestructibil de mythos-ul hindus, dar ºi de cel vedic. (va urma) MIRCEA ÞICLEANU

„Ocãrîtoarea mitã“ în Istoria românilor (1) Românii tîrîie de veacuri dupã ei tinicheaua obiceiurilor necinstite. Explicaþiile acestor apucãturi ºocante pentru occidentali, îndrãgite de bãºtinaºi, generatoare de sãrãcie ºi nedreptate - trebuie cãutate adînc în trecut, pînã la începuturile Þãrilor Române. „Nici o descriere nu se poate apropia de adevãr, cînd este vorba sã-i înfãþiºeze pe slujbaºii din Þara Româneascã.

Nemãsurata lor imoralitate, ticãloºia – acesta este cuvîntul potrivit – îndurereazã ºi umple omenirea de silã“. Iatã portretul funcþionarilor din Þãrile Române fãcut, la începutul Secolului al XIX-lea, de Louis Langeron, nobil francez anga-

jat ca ofiþer în armata þarului în perioada rãzboiului ruso-turc, dintre 1806 ºi 1812. De atunci, au trecut 200 de ani, dar felul în care se comportã destui dintre administratorii Statului Român, de la clasa politicã ºi pînã la simpli funcþionari, poate da impresia cã Langeron a trecut abia ieri prin România.

Corupþia, „nemãsurata imoralitate“ manifestatã de o parte însemnatã a locuitorilor de pe aceste meleaguri, consemnatã ºi în toate statisticile (care situeazã, invariabil, România în topul celor mai corupte þãri din Europa), pare fãrã leac. Deºi accentuat în comunism ºi exploziv dupã Revoluþie, acest defect nu este, de fapt, caracteristic ultimilor ani, iar izvoarele istorice aratã cã rãdãcinile corupþiei sînt mult mai adînci ºi merg în adîncul trecutului vreme de secole. (...) În memoriile sale, contele francez Louis Langeron descoperea o explicaþie a mentalitãþii locuitorilor de pe aceste meleaguri: „Mai înrîuriþi de cãtre grecii din Fanar, cãci un mare numãr se aflã stabiliþi la Bucureºti, mulþi boieri din Þara Româneascã au josnicia acestora, lãcomia lor, cruzimea lor ºi, totodatã, credinþa pe care o au ei faþã de turci“. Mãrturia e importantã, pentru cã vine din partea unui strãin care n-avea în comun cu românii decît faptul cã ajunsese aici ca ofiþer al unei armate de ocupaþie (cea ruseascã). Jurnalul contelui, citat de Neagu Djuvara în cartea „Între Orient ºi Occident. Þãrile Române la începutul epocii moderne“, e cutremurãtor. Langeron era complet bulversat de aceastã lume pe care n-o înþelegea, aºa cum occidentalii nu reuºesc s-o înþeleagã nici astãzi. „Cuvintele ordine, dreptate, cinste, onoare sînt adesea uitate în Þara Româneascã.

Aici, toate slujbele se cumpãrã, adicã se plãteºte dreptul de a sãvîrºi orice crimã fãrã a fi pedepsit. Fiecare slujbã, în scurt timp, îl îmbogãþeºte pe cel care o cumpãrã, dar, dupã un an, trebuie s-o pãrãseascã sau s-o lase altuia – cãci încã un abuz al acestei cumplite cîrmuiri (n.r. – fanariotã) este ca un slujbaº sã nu stea niciodatã mai mult de un an într-o slujbã, oricare ar fi ea; atunci vine la Bucureºti, unde se dedã unui lux neînfrînat ºi de prost-gust, risipeºte la iuþealã rodul jafurilor sale ºi, dupã 2 ani de stat degeaba, mai cumpãrã o slujbã, se îmbogãþeºte, din nou, de pe urma ei, ca sã vinã iar în Capitalã ºi sã trãiascã tot pe picior mare. Acesta este cercul vicios al boierilor din Þara Româneascã“, explica Langeron. Dupã cum se poate constata, într-o formã sau alta, sistemul s-a perpetuat pînã azi.

Perplexitatea francezului nu diferea cu nimic de stupefacþia care-i încearcã acum pe vestici cînd iau contact cu aparatul birocratic al României, dar ºi cu clasa politicã (la vremea respectivã, alcãtuitã din boieri autohtoni ºi venetici, mai ales greci). (va urma) MATEI UDREA („Adevãrul“)

Pag. a 18-a – 15 ianuarie 2016

Confesiunile unui bãtrîn diplomat: Contele de Saint-Aulaire (5) Regele Ferdinand m-a primit cu Ion Brãtianu în dreapta lui ºi cu întreaga gardã civilã ºi militarã în spatele lui. Aflasem cã regele era foarte timid cu oamenii pe care îi vedea pentru prima oarã, chiar în împrejurãri obiºnuite. Avea emoþii foarte puternice, încît vedeam cum îi tremurau mîinile cînd dãdea scrisorile mele de acreditare unuia dintre ajutoarele sale din gardã. Deoarece eram nou venit în România, cu toate asigurãrile date de mine primului sãu ministru, regele se temea, desigur, cã aveam sã spun ceva prin care aº fi încercat sã sondez intenþiile sale sau chiar sã obþin un angajament aparent. Prezenþa tuturor acelor francezi în uniformã îl fãcea ºi mai emoþionat. Mã simþeam cuprins de milã, dar ºi de admiraþie pentru acest (...) rege a cãrui înfãþiºare arãta semnele unei teribile lupte interioare. Protocolul cuprindea prezentarea noastrã ºi reginei Maria, care ne aºtepta intr-un salon vecin, singurã, doar cu o doamnã de onoare, ceea ce ne permitea mai multã familiaritate decît în prezenþa numerosului stat-major regal, fãrã sã mai spunem cã, în familie,

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (17) Fetelor, v-ar interesa un pachet de vacanþã? (2) Referinþele culturale din Vest pentru femeile care cautã, în vacanþã, sexul cu localnicii întãresc aceastã viziune a turismului „dragostei”. În filmul ,,Shirley Valentine” (1989), o britanicã de vîrstã mijlocie, prizonierã a unei cãsãtorii plictisitoare ºi a unei vieþi de robie domesticã, prinde oportunitatea de a pleca în vacanþã, fãrã soþul ei, pe o insulã greceascã. Acolo are o relaþie scurtã cu proprietarul unei taverne, dupã care revine la felul ei iniþial, independent, de a fi; cînd, în foarte scurt timp, patronul respectiv îºi îndreaptã atenþia asupra unei alte turiste, Shirley nu este deloc afectatã - ea este deja eliberatã, ºi, la sfîrºitul filmului, ea preferã sã rãmînã acolo ºi sã nu se mai întoarcã în Marea Britanie.

Pentru ea, sexul în vacanþã a fost o experienþã de emancipare, o expresie a independenþei.

De altfel, independenþa este cuvîntul-cheie aici: femeile care cãlãtoresc singure pot testa idei despre feminitatea eliberatã ºi pot explora practici care sînt rezervate, în mod tradiþional, bãrbaþilor. Dar, exact aºa cum turiºtii sexului bãrbaþi îºi proiecteazã ideile despre „ade-

ROMÂNIA MARE“

regele era timid pentru amîndoi. (...) Robert de Flers a dirijat conversaþia spre teatru. Cum sã vorbeºti despre teatrul de bulevard fãrã sã vorbeºti despre modã ?

Evitînd orice aluzie la rãzboi, am îndrãznit sã o complimentãm pe reginã pentru rochia pe care o purta ºi care era în tonuri strãlucitoare (...). Acest Hohenzollern catolic este, într-adevãr, cît se poate de latin pentru un german prin credinþa sa ºi prin unele din înrudirile sale. Regele ºi regina devin aliaþii noºtri pentru cã, în virtutea legii naturale ºi tutelare care naþionalizeazã prompt dinastiile strãine, ei sînt, înainte de toate, români. ªi nu existã o patrie mai îndrãgitã de copiii ei decît patria românã. Ei o iubesc pentru cã ea este blîndã, veselã, maternã, fecundã (...). Plecasem din Paris fãrã nici un fel de instrucþiuni din partea guvernului francez ºi fãrã informaþii cu adevãrat utile despre raporturile dintre Franþa ºi România. Nu gãseºti nimic despre aceste lucruri în dosarele studiate în grabã la minister. Tot ceea ce ºtiam despre aceastã þarã erau cele spuse de Elena Vãcãrescu, marea muzã ºi poetesã de la Paris. Ca sã suplinesc acest lucru, începusem sã frecventez, chiar de la sosirea mea, „ºcoala“ celui mai tînãr dintre colaboratorii mei, Charles Arsene Henry, tovarãºul meu de drum ºi de hotel-restaurant „Capºa“.

El cunoºtea mai bine întreaga ambianþã a Capitalei, pentru cã mai fusese la Bucureºti cu tatãl sãu, unul dintre predecesorii mei, ºi avea ºi mai multã libertate.

Henry mi-a explicat cã, dupã expresia consacratã, România era, mai mult, sau mai puþin, „sora noastrã

latinã“. Din punct de vedere etnic, România este cel mult veriºoara noastrã, într-un grad greu de controlat, ca ºi acela al înrudirilor dintre popoare ºi chiar între diferitele familii ale aceluiaºi popor. Excluzînd jignirile ºi rivalitãþile vecinãtãþii, depãrtarea fizicã întãreºte intimitatea moralã. Între România ºi Franþa nu exista nici un zid despãrþitor sau de succesiune, aºa cum era în cazul celeilalte surori latine ale noastre - Italia, sau al veriºoarei noastre - Spania. Istoria ºi geografia erau în favoarea acestei intimitãþi. Gãseam în România mai mult decît o sorã a Franþei, unitã cu ea mai degrabã prin identitate, decît printr-o simplã fraternitate. O identitate relevatã prin esenþa geniului nostru, dupã eliminarea accesoriilor, a lucrurilor întîmplãtoare, a accidentelor. Era ca o oglindã în care contemplam imaginea înfrumuseþatã a patriei mele, fãrã grimasele politicii noastre interne, despre care nu se vorbea niciodatã ºi din care cauzã România urma sã devinã, în curînd, o victimã. Robert de Flers a vorbit despre aceastã identitate salutînd cele douã drapele ale þãrilor noastre (drapelul român are culorile albastru, galben, roºu): „Cele douã drapele sînt atît de asemãnãtoare, încît e de ajuns ca o razã de soare sã lumineze unul dintre ele sau ca o picãturã de rouã sã cadã pe celãlalt, pentru ca ele sã fie cu totul asemãnãtoare“.

Sfîrºit CONTELE DE SAINT-AULAIRE

vãrata” feminitate asupra fetelor de bar din Thailanda sau din Republica Dominicanã, acelaºi lucru îl fac ºi turistele sexului care îºi proiecteazã ideile despre „adevãrata” masculinitate asupra bãieþilor de plajã din Barbados sau Gambia.

Cea mai mare parte a turismului sexual feminin implicã femei albe care cautã bãrbaþi negri; astfel de bãrbaþi vor reprezenta, pentru ele, o potenþã masculinã primitivã, care nu este disponibilã (sau cel puþin este dificil de explorat) acasã. Tehnicile folosite de bãieþii de plajã ºi de aºa-numiþii „rent a dread” demonstreazã cã aceºtia sînt conºtienþi de felul în care sînt priviþi ºi fac tot posibilul sã-ºi joace rolul ce le-a fost rezervat, fãcîndu-ºi un marketing în linii clar definite; rasa neagrã „autenticã” va fi semnalatã prin culoarea pielii, pãrul împletit ºi stilul de dans; pasiunea „naturalã” ºi potenþa vor fi semnalate prin fredonatul încet la urechea turistei, în timpul unui dans slow, ºi adoptarea unei þinute lejere, de regulã, pantaloni scurþi ºi strîmþi de plajã, care sã le punã în evidenþã proporþiile bine dotate.

Pentru turistã, faptul cã ea este capabilã, în public, sãl „îmblînzeascã” pe acest bãrbat brut, cu o mare energie sexualã, spune multe despre puterea feminitãþii ei, ºi anume cã este doritã de un bãrbat atrãgãtor, cã este o femeie „adevãratã”, pentru cã a stîrnit pasiunea unui bãrbat „adevãrat”. Aceastã asigurare este deosebit de tentantã pentru unele dintre turistele þintite de bãieþii de plajã din Caraibe: femeile care nu sînt bronzate (ceea ce sugereazã faptul cã au sosit recent) ºi care sînt, probabil, puþin supraponderale, astfel încît este posibil ca ele sã nu

atragã prea des bãrbaþii de acasã, ºi care vor fi, aºadar, influenþate de ºarmul lor. Unii analiºti ai fenomenului considerã cã aceste turiste sexuale pun în aplicare o rãzbunare faþã de bãrbaþii albi de acasã, care le ignorã, implicîndu-se în relaþii sexuale cu „competiþia”; dar o astfel de idee nu este convingãtoare, dacã luãm în considerare faptul cã, asemenea unui numãr mare de turiºti sexuali bãrbaþi, multe turiste sexuale nu sînt neatrãgãtoare.

Pentru ele, atracþia pare a avea mai mult de-a face cu controlul, cu o afirmare a privilegiilor Vestului ºi cu abilitatea de a explora practici sexuale care nu sînt disponibile acasã, din diverse motive - de la sexul interrasial pînã la posibilitatea de a avea mai mulþi parteneri. Atît bãrbaþii negri cît ºi femeile albe sînt cu toþii conºtienþi de stereotipurile care îi înconjoarã ºi vor sã le facã faþã - fie cel al bãrbatului de culoare hipersexualizat ºi primitiv, fie al femeii albe promiscue, cãreia îi place sexul oral.

Pentru unii, stereotipurile pot pãrea adevãrate; turistele sexului cautã, de obicei, lipsa de inhibiþii sexuale a bãrbaþilor din Caraibe, virilitatea lor, simþul umorului de care dau dovadã. Probabil cã, aºa cum a scris cîndva Oscar Wilde, „doar oamenii superficiali nu judecã dupã aparenþe”.

Ocazional, cîte o relaþie se dezvoltã, ºi femeile fie rãmîn în destinaþiile de vacanþã, fie îºi aduc iubitul înapoi, în þara de baºtinã a acestuia. Ultima variantã funcþioneazã, de multe ori, bine, prin formarea unei relaþii stabile, de duratã. (va urma) PATRICK BLACKDEN

Vechi localuri bucureºtene frecventate de scriitorii români (3) STAVRI. Grãdinã bucureºteanã de varã, al cãrei nume venea de la proprietarul ei, Stavri Paraschivescu.

Grãdina, „en vogue” în veacul XIX, frecventatã ºi de Eminescu, era situatã pe Strada Academiei. Spectacolele date aici au iscat destul de numeroase dificultãþi autoritãþilor ºi comitetului teatral, datoritã acuzelor de obscenitate ce li se aduceau, astfel încît Ion Ghica, directorul Teatrului Naþional, trebuia sã citeascã dinainte cupletele spre a le aproba ºi, de asemenea, trebuia sã asiste la repetiþiile unor spectacole, spre a supraveghea pãstrarea unei note decente. Mai tîrziu, grãdina ºi sala ºiau schimbat numele, devenind „Liedertafel”. Pe locul lor s-a ridicat aripa nouã a Institutului de Arhitecturã.

Aici se perindaserã I.D. lonescu, Maria Petrescu, Maria Ciucurescu, N. Hagiescu, ªtefan Iulian.

SECOLUL. Paradoxal, acesta nu este titlul unei reviste, ci numele neoficial, dar familiar, dat, de poeþii de frondã care o cercetau, Lãptãriei de pe Strãduþa Bãrãþiei 37, proprietatea lui Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Aici, în deceniul al treilea al Secolului XX, se întîlneau ºi „se adunau în jurul mãsuþelor cu marmora stricatã”, Scarlat Calimachi, Ilarie Voronca, Camil Baltazar, Mihail Cosma (care avea sã devinã, la Paris, Claude Sernet), apoi Saºa Panã, Ion Cãlugãru, S. Perahim, Marcel Iancu. Meºterul

lãptar, neîntrecut în prepararea iaurtului, Stephan Roll, era el însuºi poet ultramodernist ºi debutase încã din 1924 în „Contimporanul” lui I. Vinea. Lãptãria se numea, de fapt, „La Enache Dinu” (tatãl lui Gheorghe Dinu) ºi avea, pe o vitrinã, pictatã o vacã, al cãrei uger a fost corectat, în sensul unei imagini de mare ºi insolitã senzualitate, de penelul lui Victor Brauner. Denumirea „Secolul” vine de la expresia comunã a grupului de poeþi avangardiºti care, frecventînd-o, spuneau cã „îºi fac veacul” acolo. De aci denumirea „Secolul”, a primei cafenele literare avangardiste din Bucureºti.

ORFEU. Grãdinã pentru spectacole de varã, situatã în Bucureºti, pe Str. ªtirbei Vodã, frecventatã în epocã de Eminescu ºi de alþi numeroºi scriitori. În iunie 1880, aici se reprezenta comedia „Trei pãlãrii”, tradusã din francezã de un oarecare Malla. Interesant de observat cã, pe dosul unui afiº de mînã al acestui spectacol, Eminescu a scris poezia „Din cerurile albastre”.

La începuturile miºcãrii muncitoreºti din þara noastrã, din iniþiativa cercurilor ºi cluburilor socialiste, aveau loc numeroase manifestãri publice în Sala Orfeu. Se puneau în scenã piese într-un act de C.Z. Buzdugan, Const. Mille ºi Ilie Ighel ºi se recitau versuri de M. Eminescu („Împãrat ºi proletar”, „Scrisorile”, în special „Scrisoarea a III-a” bucurîndu-se de un succes constant).

HUGUES. Restaurant bucureºtean în Secolul XIX, frecventat deseori de scriitori, era situat pe Podul Mogoºoaiei, vis-à-vis de fosta clãdire a Teatrului Naþional, în vecinãtatea clãdirii „Grand Hotel Brofft”. În romanul lui Pantazi Ghica „Don Juanii din Bucureºti”, Manoil face orgii dionistice la Hugues, iar autorul nu ezitã a vorbi în roman chiar ºi de proprietarii restaurantului, soþii Hugues.

N. Petraºcu spune cã ultima oarã l-a vãzut pe Eminescu la Hugues: „Într-o searã, pe la începutul anului 1889, l-am revãzut într-o stare mai acutã a bolii.

Eram în Restaurantul Hugues. Întrã surîzînd, se aºezã la masã, spuse c-a terminat un articol politic, pe care-l arãta în servieta de subsuoarã, ceru o cafea cu rum ºi, fãrã nici o legãturã aparentã de idei, începu sã istoriseascã un prim sentiment al lui pentru o cîntãreaþã vienezã «cu pãrul galben ca de aur ºi cu glasul ca clopotul», zicea dînsul. κi aminti de o arie germanã pe care ea o cînta pe atunci pe scenã, ºi porni sã cînte din ce în ce mai tare. Se opri, ieºi afarã, unde-i veni rãu, apoi plecã, uitîndu-ºi servieta. Se întoarse trist ºi posomorit, luã servieta ºi zise : «Uitasem tîrtaºii». Îmi strînse mîna din nou, privi ceaºca de cafea din care bãuse, clãtinã din cap ºi porni...”.

Localul era mare ºi bogat, de vreme ce putea sã fie solicitat a organiza banchetul dat în onoarea lui C.A. Rosetti ºi a celor 25 de ani de la apariþia ziarului „Românul”.

Banchetul s-a dat în foaierul Teatrului Naþional, iar la masa preparatã de Hugues au servit 100 de chelneri ºi au luat parte 300 de invitaþi.

Sfîrºit PETRU VINTILÃ (1982)

Pag. a 19-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

In memoriam Antoaneta Ralian – cel mai productiv ºi apreciat traducãtor din englezã pe care l-a dat România (2) Nevoia de ,,restaurare” a unor traduceri Nu numai mutaþiile lingvistice fac necesarã „restaurarea” traducerilor mai vechi, ci mai ales mutaþiile survenite în gusturile ºi receptivitatea cititorilor. Nu mã refer la segmentul, destul de consistent, de þaþe cratiþofile ºi telenovelofile, care se extaziazã la cãrþile Sandrei Brown sau la Suleiman Magnificul, ci la cititorii familiarizaþi cu literatura de calitate.

Azi, cînd majoritatea gîndesc cu mintea ºi cu memoria mecanicã a internetului, azi, cînd apeºi un buton ºi afli pe loc ceea ce îþi lua altãdatã ore de documentare prin biblioteci ºi enciclopedii, cititorii nu mai au apetenþã nici pentru romanefluviu, nici pentru stiluri gongorice, metafore hiperbolice, dulcegãrii ºi alte balasturi baroce. În rîndul tineretului existã chiar un „trend”: de alergie la „academism”, privit ca o emblemã a desuetudinii, ºi la calofilia ridicatã la rang de paradigmã. Un exemplu: doamna Frida Papadache era, pe vremuri, o traducãtoare foarte bunã, sensibilã, cultivatã. I-am fost redactor la multe traduceri ºi pot spune cã am fãcut ºcoalã pe traducerile ei. Dar avea o predilecþie pentru arhaisme, pentru cuvinte cronicãreºti, ºi o tendinþã de neaoºizare, de românizare pînã ºi a numelor proprii. Cînd iam fost redactor la Joyce, ,,Portretul artistului...”, am avut multe discuþii în contradictoriu, dar þinea cu obstinaþie la soluþiile ei. În plus, a folosit un stil sfãtos, explicitat, lipsit de texturã joyceanã. Cînd am retradus cartea, dupã mai bine de 50 de ani, îi cunoºteam toate tarele. Prima mea preocupare a fost modernizarea limbajului, aducerea lui la zi, ceea ce Mircea Mihãieº, într-o frumoasã recenzie, a numit aggiornamento, ºi, pe de altã parte, concentrarea stilului ºi, aº spune, intelectualizarea lui. Dintr-un Joyce sfãtos, dilatat, am urmãrit sã fie un Joyce intelectual. ªi cel mai frumos elogiu pe care l-am primit vreodatã a venit de la criticul Petre Rãileanu, care mi-a spus la un concert: „Nu am ºtiut cã Joyce a scris în româneºte”.

Prietenia cu mari scriitori ai lumii Contactele directe cu autorii pe care-i traduci, cu literaturile din care traduci sînt mai mult decît benefice. Cînd am fost prima datã la Londra, strãzile, catedralele, podurile de pe

Tamisa îmi dãdeau senzatia de déjà-vu, de trãit într-o viaþã anterioarã, pentru cã totul îmi era familiar din cãrþile pe care le tradusesem, de la Dickens pînã la Galsworthy. * Fireºte cã întîlnirea la Londra cu poeþii Ted Hughes, pe atunci ,,Poet Laureate”, adicã poet al Curþii Regale, ºi cu Alan Brownjohn, pe atunci secretar al Societãþii Poeþilor Britanici, m-a introdus nemijlocit în lirica englezã modernã; din amîndoi am tradus grupaje de poeme în revistele literare, iar cu Alan Brownjohn am legat o lungã prietenie. * ªi apoi, întîlnirea aranjatã de Consiliul Britanic, a cãrui invitatã eram, cu Iris Murdoch, din care, la vremea respectivã, tradusesem un roman. Întîlnire capitalã pentru mine, urmatã de o prietenie de 25 de ani, de vizita scriitoarei ºi a soþului ei, criticul John Bayley, în România, de vizite ale mele la ei, la Oxford, toate curmate de moartea ei tragicã.

Scrisorile ei nu m-aº gîndi niciodatã sã le public, pentru cã nu reveleazã pe Iris scriitoarea ºi preocupãrile ei literare, ci pe Iris prietena intimã, femeia de o simplitate, de o modestie ºi o caldurã umanã rar întîlnite, care, însã, nu ar stîrni interesul general al cititorilor. * L-am cunoscut pe Saul Bellow cu prilejul vizitei sale în România, în 1977, cînd ºi-a însoþit soþia româncã, venitã sãºi vegheze mama – fost ministru al Sãnãtãþii, Florica Bagdasar -, pe patul de moarte. Întîmplarea a fãcut ca eu sã traduc atunci ,,Darul lui Humboldt”. Am avut vreo douã întrevederi cu Bellow, menite sã-mi clarifice unele nedumeriri legate de traducere. Peripeþiile, obstrucþiile, spaimele trãite de Bellow în acele zile de ceauºism acut au fost redate în romanul ,,Iarna Decanului”, tradus de mine imediat dupã decembrie ‘89.

Momente dramatice din viaþa sa Mi-am epuizat toatã rezerva de lacrimi la moartea soþului meu. Da, am simþit cã-mi pierd minþile în dupã-amiaza zilei în care a fost înmormîntarea sa. Cea mai cumplitã zi din viaþa mea. Dupã ceremonie, nu s-a gãsit nimeni care sã mã conducã acasã. Cînd m-am întors în casa goalã, am simþit pentru prima oarã singurãtatea ca pe o ranã vie, sîngerîndã. Mi se sfîºiase cu un cuþit ºi carnea, ºi sufletul. Dupã 60 de ani

Spionajul în casele de modã (4) Profanii poate cred cã, în timp ce pseudo-ziarista îºi petrecea dupã-amiezile la Dior sau Nina Ricci, Besson intra în camera ei, cãutînd în coºuri sau sertare. Asta nu s-a întîmplat niciodatã, pentru simplul motiv cã nu avem dreptul sã facem aºa ceva. Nu, în tot acest timp, adjunctul meu era interesat sã afle cine era Herr Doktor Biedermann, aºa cã a fãcut apel la Interpol. Dar aici procedura nu era niciodatã rapidã. Încetineala comunicãrii informaþiilor referitoare la Biedermann se explica ºi prin faptul cã, fãrã îndoialã, personajul nu avea cazier judiciar ºi nu era amestecat în nici o afacere criminalã.

Colegii austrieci aveau nevoie de timp pentru derularea anchetei. Besson ºtia bine acest lucru; rãbdãtor, el aºtepta informaþiile de la Interpol ºi continua sã intercepteze plicurile cu crochiuri ºi descrierile foarte detaliate transmise

de Maria K.S., despre ceea ce observase în mod deosebit la Ravillon, Dior ºi Nina Ricci. Numãrul probelor creºtea; erau deja peste 40! Austriaca nu stãtea degeaba.

- De ce, l-am întrebat pe Besson, credeþi cã plicurile trimise de Maria K.S., la Viena, au legãturã cu afacerea noastrã de la „Fashion Service Simston“ , care se aflã la New York?

A ridicat din umeri mirat ºi a rãspuns laconic: - Poate sînt pe o pistã greºitã. Sau poate am dat de o altã afacere de acelaºi gen. O sã vedem. ªi, într-adevãr, am recunoscut cã avea dreptate cînd Interpolul ne-a transmis fiºa întocmitã de poliþia austriacã. Herr Doktor Biedermann era avocat, domiciliat la Viena, ºi al doilea soþ al fostei soþii (divorþatã) a lui David Simston, cetãþean american...

„Nucleul. Enigma spionajului românesc“ (4) INTERVIU CU SCRIITORUL VICTOR NIÞÃ (3) R.: În final, am dori sã ne spuneþi cîteva cuvinte despre viitorul proiectului „Nucleul“. Am înþeles cã doriþi sã tipãriþi primul volum într-o nouã ediþie.

Despre volumul II, aºteptat cu nerãbdare de cãtre mulþi cititori, ce ne puteþi spune?

V.N.: Proiectul „Nucleul“ este cu adevãrat un proiect inteligent. Dacã þãri precum Marea Britanie sau SUA au grijã ca prin cãrþile ºi filmele lor sã aducã un James Bond sau un Bourne, de ce nu ar fi potrivit ca ºi România sã aducã un Radu Godeanu, ofiþer al „Nucleului“, în atenþia tuturor? Desigur, nu vreau sã spun prin asta cã „Nucleul“ nostru este (doar) ficþiune… Atît timp cît eroii Marii Britanii, sau eroii SUA, îºi au corespondent în realitate, de ce nu ar avea ºi „Nucleul“ la fel? Cititorul atent al istoriei spionajului românesc va înþelege cã România nu a dus ºi nu duce

lipsã, nici în prezent, de adevãraþi profesioniºti în domeniu, cu o viziune largã ºi cu bãtaie lungã… „Cãile spionajului sînt întortocheate precum cãile Domnului!!!“. Aflat în SUA, am de gînd ca „Nucleul.

Enigma spionajului românesc“ sã îºi facã loc ºi aici, în Statele Unite ale Americii, în special astãzi, cînd se pare cã adevãraþii profesioniºti din lumea intelligence-ului au nevoie de o adevãratã unitate, deoarece, pe de o parte, s-au sãturat sã fie manipulaþi de un decident politic corupt ºi bolnav, iar pe de altã parte, sã facã front comun în faþa unui inamic real, inteligent, ascuns sub diferite paravane, ºi cu activitate mãsuratã în secole… Cu siguranþã, doresc ca „Nucleul“ sã fie tipãrit într-o nouã ediþie, o editurã nouã ºi serioasã, o copertã nouã, pe mãsurã. Despre volumul II, pot spune cã încã se aflã în lucru. Pentru cei care îndrãgesc domeniul, le pot spune cã aºteptarea meritã. Iar la final, pentru o mai bunã înþelegere a domeniului, dar ºi pentru încurajarea

încheiaþi de cãsnicie, în care am fost aproape nedespãrþiþi. Mã bîntuia ideea sinuciderii, dar nu aveam curajul s-o fac. Eram nemîncatã, însetatã, ºi-mi aduc aminte cã tînjeam dupã un ceai. Însã cel mai dureros a fost sã nu pot face ceea ce trebuia fãcut, conform cutumei. Nu sînt religioasã, totuºi respect unele tradiþii. La evrei, nu se face praznic dupã înmormîntãri, dar existã o tradiþie, numitã „a sta la pãmînt”, ceea ce înseamnã cã îndoliatul trebuie sã se aºeze un timp pe jos, în semn de comuniune cu cel decedat. Aº fi vrut mult sã fac asta, dar nu mã puteam lãsa jos de una singurã, fãrã ajutor. ªi mai ales aº fi avut nevoie de sprijin sã mã ridic, din cauza invaliditãþii mele, aºa cã am renunþat. Îmi pare nespus de rãu. Dupã acel moment tragic, credeam cã n-o sã mai pot trãi. Dar am trãit, ba chiar am mers la concerte, la spectacole, mi-am reluat viaþa socialã.

Cu timpul, durerea se mai atenueazã, se mai neutralizeazã. Este singurul domeniu în care acþiunea timpului este beneficã.

Perceperea propriei posteritãþi Nu vreau sã fiu bãnuitã de mofturi sau de rãsfãþ, dar posteritatea mi-e absolut indiferentã. Din pãcate, spre marele meu regret, nu pot sã-mi însuºesc credinþa consolatoare în vreo formã de viaþã ulterioarã. Nu pot sã cred cã miliarde de spirite desprinse de trup plutesc în jurul nostru, în nu ºtiu ce limbi al stratosferei, ne urmãresc, ne supravegheazã, ne dau semne. Pentru mine, sfîrºitul neuronilor înseamnã sfîrºitul vieþii, al conºtiinþei, al identitãþii. ªi, din moment ce nu mai conºtientizez, cum m-ar mai putea interesa ceva? De altfel, traducãtorii nu au posteritate. Cine mai vorbeºte azi de traducãtori precum Taºcu Gheorghiu, Alexandru Philippide, Etta Boeriu? Cînd o sã mã termin, vor apãrea cîteva ferpare pline de cliºee funerare în revistele literare, ºi, cum nu am rude care sã mã jeleascã, în cîteva zile nimeni nu va mai vorbi despre mine. Cãrþile mele o sã zacã în biblioteci ºi peste 50 de ani, dacã vor mai exista cãrþi, noii traducãtori o sã mi le retraducã, în limbajul „la zi”, adicã robotizat ºi ultraabreviat.

I-aº cere, totuºi, peºtiºorului de aur 3 lucruri: sã-mi pãstrez luciditatea pînã în ultima zi a vieþii mele; încã puþin timp, mãcar pînã sã-mi termin traducerea pe care o încep acum; un lucru pe care cred cã i-l cere toatã lumea: sã mor în somn, sã nu conºtientizez sfîrºitul.

Sfîrºit

- Totul se explicã, a spus Besson, aprinzîndu-ºi liniºtit o þigarã. Între Paris ºi New York, Viena este o cutie de scrisori.

Era un itinerar cam complicat, dar sigur, pentru cã, de ani de zile, el acoperea cea mai mare afacere de trafic de falsuri. Arestarea Mariei K.S. a avut loc la 26 ianuarie, cînd se afla la poºtã ºi completa formularul de trimitere a unui plic care conþinea 40 de desene. A lãsat capul în jos ºi a urcat, docil, în maºina Poliþiei. În timp ce aºtepta rezultatul interogatoriului, ancheta a dezvãluit unele detalii. La Viena, avocatul dãdea mai departe desenele Mariei K.S. unei doamne - Suzy Nietsen - care fãcea planºe în culori. Exact cele care se regãseau în albumele de la „Fashion Service Simston“ sub titlul „Interpretãri ale colecþiilor pariziene“. Tot sub numele Maria Rena, ele erau expediate, par-avion, la New York, aducînd gangsterilor austro-americani ai croitoriei de lux o sutã de milioane de franci beneficii pe an!

Sfîrºit

celor tineri, în special, vreau sã îl reintroduc pe Mihail Moruzov care, într-o ºedinþã de iniþiere între patru ochi, îi spunea unui ofiþer talentat: „Politica o fac guvernele... Noi, ofiþerii de Informaþii, trebuie sã ºtim atîta politicã la fel de mult cît criminalisticã sau drept internaþional. Noi slujim interesele statului.

Guvernele se succed. ªefii de guverne la fel. Noi, însã, tehnicienii, cei care sîntem obligaþi sã renunþãm la opþiuni politice, rãmînem de veghe la posturile noastre. Asigurãm continuitatea în apãrarea unui front invizibil...“. Iar Paul Carpen ne oferã o înþelegere mai clarã a ofiþerului de Informaþii: „Spionii sînt oameni care îºi iubesc þara pînã la uitarea de sine, oameni care... au mers spre locul de execuþie cu inima împãcatã, conºtienþi cã sacrificiul lor personal salvase mii de alte vieþi, oameni care sînt capabili sã treacã uºor peste momente de încordare în care 99% dintre cei care au alte meserii ar claca; oameni care sînt buni specialiºti ºi în profesiunea lor de „acoperire“ - buni ziariºti, buni ingineri, buni economiºti; oameni care au un coeficient de inteligenþã cu mult peste media generalã...“.

Sfîrºit ADRIAN COSTEA

Pag. a 20-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

A nu se citi noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (8) Miracole moderne (2) La sfîrºitul anului 1995, acest gen de apariþii a marcat începutul unui lung ºir de astfel de fenomene survenite pe tot cuprinsul globului în cursul anului urmãtor. În San Francisco, a fost semnalatã apariþia chipului Fecioarei Maria pe acoperiºul unei biserici, în timp ce credincioºii au spus cã au simþit un parfum de petale de trandafir. Într-o altã bisericã, din sudul Australiei, pe un perete interior a apãrut imaginea Sfintei Mame, iar sub clãdire s-a descoperit un izvor cu proprietãþi tãmãduitoare. Cel mai impresionant exemplu este o întîmplare petrecutã în 1996, cu 3 sãptãmîni înainte de Crãciun, cînd aproape o jumãtate de milion de oameni au vãzut chipul Fecioarei Maria pe geamurile negre ale unei clãdiri din Florida. Imaginea mãsura 15 metri lãþime ºi 10,5 metri înãlþime. Apariþia continuã sã rãmînã inexplicabilã, în ciuda faptului cã

oamenii de ºtiinþã ºi academicienii au cercetat fenomenul.

Pentru americanii de rînd, receptivi la cele mai neînsemnate întîmplãri aparent inexplicabile, naºterea unui bivol alb este un adevãrat miracol, asemãnãtor, întrucîtva, cu marele miracol creºtin. Mai mult decît atît, ei sînt convinºi cã, la acest sfîrºit de mileniu, ne vom confrunta cu un rãzboi religios. În mare mãsurã, importanþa unui miracol depinde de reacþia persoanei care participã la el. Oamenii de ºtiinþã ºi scepticii pun accentul pe adevãr ºi pe explicaþiile pragmatice. Poate fi, oare, contestat un eveniment care nu este provocat de voinþa umanã ºi care întãreºte credinþa oamenilor ºi îi ajutã sã trãiascã în pace?

Miraculoasele vindecãri (1) La moartea diaconului Parisului, Francois de Paris, în mai 1727, s-a organizat o ceremonie funerarã extrem

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (7) Italia Cazul Francesco Pazienza * nãscut la 17 martie 1949; * naþionalitate: italianã; * profesia: om de afaceri, bancher; * agent contractual al spionajului francez ºi principal consilier al directorului Serviciul de Informaþii ºi Securitate Militarã. În aceastã calitate, a dezvoltat un Serviciu Secret paralel, cunoscut sub numele de „Super SISMI“ sau „Super S”; * fost recrutat de Michael Leeden (fost consilier în cadrul Consiliului de Securitate Naþionalã al SUA), care l-a implicat în scandalul „Billygate”, ce a dus la compromiterea preºedintelui Jimmy Carter ; * a intermediat legãturile Mafiei cu Vaticanul ºi a avut un rol activ în dezinformarea privind atentatul asupra Papei loan Paul al ll-lea (13 mai 1981).

Francesco Pazienza a fost agent al Serviciului de Spionaj francez (S.D.E.C.E., D.G.S.E.), calitate în care la cunoscut ºi pe directorul acestuia, contele Alexandre de Marenches. Francesco a avut relaþii apropiate ºi cu Yasser Arafat (conducãtorul O.E.P.); Alexander Haig (Secretar de Stat al S.U.A.); Monseniorul Marcinkus (responsabil cu Finanþele în cadrul Vaticanului); Robert Armao (om de afaceri, apropiat al ºahinºahului Iranului); Monseniorul Silvestrini (ministru de Interne al Vaticanului). În 1980, cu ocazia unei cãlãtorii efectuate în S.U.A., îl cunoaºte pe ziaristul Michael Ledeen, colaborator al C.I.A. Relaþiile celor doi se consolideazã. La un

moment dat, Ledeen îi propune sã se implice într-o afacere deosebitã: „montarea“ unui scandal internaþional vizînd compromiterea preºedintelui Jimmy Carter (1977-1981), pentru a sprijini candidatura lui Ronald Reagan. În acest scop, Ledeen susþine cã C.I.A. ar deþine date despre legãturile pe care Carter le avea cu colonelul Muammar Gaddafi. Ajunºi la o înþelegere, Ledeen se întîlneºte la Roma cu ºefi ai S.I.S.M.I. „(...) apropiaþi ai dreptei democrat-crcºtine, care acceptã sã angajeze Serviciile Secrete italiene într-o operaþiune de compromitere a preºedintelui american. (...) Libia are multe interese în Italia. În Sicilia, un avocat, Michele Papa, este omul Jamahiriei de la Tripoli. S.I.S.M.I. decide sã ºi-l apropie ºi sã-l facã sã vorbeascã“.

Prin anumiþi agenþi din jurul Papei, se stabileºte cã Ledeen are cunoºtinþã de faptul cã fratele preºedintelui Carter ar fi primit 50.000 de dolari de la Gaddafi pentru o cãlãtorie la Tripoli, unde ar fi urmat sã-i întîlneascã pe Yasser Arafat ºi Georges Habache. Ulterior, pentru probarea acestor date, este organizatã o întîlnire între Michele Papa ºi Michael Ledeen. Întîlnirea, care a avut loc într-un restaurant din Italia, este înregistratã ºi filmatã în secret. Scandalul „Billygate“ izbucneºte.

Materialul intitulat „Gaddafi, Arafat ºi Billy Carter“ este publicat la 1 decembrie 1980 în ziarul „New Republic“.

Odatã cu venirea lui Reagan la Casa Albã (1981), M. Ledeen este numit consilier al preºedintelui pe probleme de terorism. Din acelaºi moment, pentru Francesco Pazienza începe o perioadã extraordinarã. Oficial sau neoficial, Pazienza devine... „interlocutorul privilegiat,

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (87) *** REGNARD (Jean-François) Scriitor ºi autor dramatic francez Data morþii: 5 septembrie 1709 (la 54 de ani) Cauza: luarea în exces a unui purgativ Locul: Castelul Crillon, lîngã Dourdan, (Franþa) Înhumat: Biserica Saint-Germain, Dourdan Pentru cã fãcuse o indigestie, Regnard a cerut sã i se aducã leacul pe care un þãran îl dãdea cailor ca sã le facã purgaþie. Douã ore dupã ce a luat acel purgativ, l-au apucat niºte dureri atît de nãpraznice, încît a murit în braþele servitorilor sãi. *** RENAN (Ernest) Scriitor francez Data morþii: 2 octombrie 1892 (la 69 de ani) Cauza: congestie pulmonarã Locul: College de France (al cãrui administrator era), strada Écoles, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montmartre, Paris „Dacã va fi sã ajung în Rai, spunea Renan cu cîteva zile înaintea sfîrºitului, poarta prin care voi intra nu va fi cea a cãrei cheie o þin episcopii“. Drept care, acest fost seminarist n-a avut la cãpãtîi nici un preot, chiar dacã îi declarase soþiei sale, Cornélie, cu douã zile mai devreme:

„Mor împãcat cu omenirea ºi cu Biserica viitorului...“ Nici medic nu a avut, cãci nu le agrea prescripþiile. „Nici un regim! Mai degrabã moartea“, s-a gãsit scris într-o însemnare fãcutã cu puþin timp înainte de a muri. Stînd, zi ºi noapte, într-un fotoliu, ca sã nu se sufoce, fãrã doctor, fãrã preot, faþã-n faþã cu moartea, nota: „Moartea, lungi discuþii cu ea, între 4 ochi“. Pe 1 octombrie, a început sã delireze. Din cînd în cînd, repeta: „Ai milã de mine, Doamne“, revenind, fãrã sã-ºi dea seama, la formulele învãþate în tinereþe. Ultimele sale cuvinte, în dimineaþa zilei de 2 octombrie: „Luaþi soarele ãsta de pe Acropole“, i-au fãcut pe biografi sã nu mai înþeleagã nimic. Chiar dacã era cunoscutã admiraþia lui Renan pentru Grecia Anticã, aceste ultime cuvinte sînt ciudate. „Merit din plin sã mor într-o frumoasã razã de soare“, ia mai spus Cornéliei.

Pe mormîntul sãu, din Cimitirul Montmartre, se poate citi acest epitaf: VERITATEM DILEXI (AM IUBIT ADEVÃRUL)

O singurã inimã - o singurã loviturã Giovanni Malatesta, urît ºi ºchiop, o luase de soþie pe frumoasa Francesca da Rimini (+sec.XIII), fiica suzeranului Ravennei. ªchiopul avea un frate, Paolo, cãsãtorit ºi el, dar ispititor de frumos, precum pãcatul. Urmarea e lesne de ghicit: Paolo a sedus-o pe Francesca, iar

de fastuoasã. Întreaga comunitate s-a întristat, pentru cã diaconul a murit foarte tînãr, la vîrsta de 37 de ani, ºi, mai mult decît atît, se spune cã avea ºi miraculoase puteri tãmãduitoare. Atunci, în mai 1727, un impresionant cortegiu funerar a însoþit coºciugul pînã la locul unde a fost depus, pe altarul unei bisericuþe din Saint – Medard. Unul cîte unul, membrii comunitãþii s-au perindat pe lîngã trupul neînsufleþit pentru a-ºi manifesta respectul, afecþiunea ºi tristeþea. Un bãieþel infirm s-a tîrît, cu ajutorul tãtãlui sãu, pînã la sicriu. ªi în timp ce se uitau la faþa liniºtitã a clericului, bãiatul a fost cuprins de convulsii violente. Oamenii din jurul lor l-au scos din altar ºi, la fel de brusc, convulsiile au încetat. Bãieþelul a deschis ochii ºi s-a ridicat în picioare. În acel moment, ºi-a dat seama cã piciorul drept, care avea o malformaþie, s-a vindecat! Foarte fericit, a început sã cînte ºi sã danseze în bisericã.

Acest eveniment a fost primul dintr-o serie de miracole care s-au întîmplat într-o perioadã de mai bine de 5 ani în Saint-Medard. Remarcabilã în cazul seriei de evenimente inexplicabile de la bisericuþa din SaintMedard este integritatea celor care au fost martori. (va urma) MATT LAMY dacã nu unic, pe lîngã guvernul italian”... Federico d’Amato, unul dintre prietenii celui în cauzã, ºeful Departamentului de Afaceri Speciale din Ministerul de Interne, susþine cã americanii îl comparau pe Pazienza cu Edgar Hoover (n.n. - desigur, un compliment!). Încercînd sã defineascã aceastã nouã perioadã, d’Amato aprecia: „(...) Un curios vid în relaþiile dintre S.U.A. ºi Italia se instaureazã dupã alegerea lui R. Reagan. ªi asta pentru cã ambasadorul american la Roma, Richard Gardner, nu era bine vãzut de preºedintele american. (...) Raporturile dintre clasa politicã ºi guvernul italian, pe de o parte, ºi noua administraþie americanã, pe de altã parte, se bazau pe 2 oameni: Francesco Pazienza ºi Michael Ledeen. Ambasada americanã nu fãcea aproape nimic, iar C.I.A.-cu atît mai puþin. Montgomery, care era ºeful sucursalei C.I.A. la Roma, a fost imediat înlocuit. Prin urmare, a existat un moment de paralizie: era ca ºi cum ambasada americanã nu mai exista”... Acelaºi d’Amato pretindea cã cei doi organizau pînã ºi cãlãtoriile oamenilor politici italieni la Washington. Unul dintre cunoscuþii politicieni italieni, Flamino Piccoli, preºedintele creºtin-democraþilor, ajuns în S.U.A. în prima parte a anului 1981 pentru a contacta noua administraþie, nu reuºea sã se întîlneascã cu nici un înalt funcþionar. Acesta a fost nevoit sã apeleze la Pazienza, care (...) „a intervenit pe lîngã unul dintre amicii sãi, Alexander Haig, noul secretar de Stat, care a acceptat sã-l întîlneascã“. Perioada sa de glorie se încheie în 1981, o datã cu implicarea ºefului sãu, generalul Santovito, în scandalul Lojii P-2. Fãrã a exista date certe în legãturã cu apartenenþa lui Pazienza la Loja P-2, se poate concluziona cã „iniþiativele“ sale vizînd cultivarea ºi consolidarea anumitor relaþii n-au fost strãine ºefului sãu, membru activ al acelei loji. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) Giovanni i-a surprins. Dacã povestea a devenit celebrã, asta s-a întîmplat pentru cã soþul înºelat i-a ucis pe cei 2 vinovaþi dintr-o singurã loviturã de sabie, strãpungîndu-i pe amîndoi deodatã. *** RENARD (Jules) Scriitor francez Data morþii: 22 mai 1910 (la 46 de ani) Cauza: crizã de emfizem pulmonar Locul: Strada Rocher nr.44, Paris (Franþa) Înhumat: Chitry-les-Mines (Franþa) Pe mãsurã ce sãnãtatea i se ºubrezea, gîndul morþii revenea din ce în ce mai des sub pana lui Jules Renard. El scria în Jurnal: „Fiþi pe pace! Noi, cei cãrora ne e fricã de moarte, ne vom pune la bãtaie toatã cochetãria ca sã murim cum se cuvine“. Sau: „Nu existã Paradis, dar trebuie sã ne strãduim sã merite sã existe unul“. Sau: „Moartea e cumsecade: ne elibereazã de gîndul morþii“. În ultimele sãptãmîni, cugetãrile erau mai puþin impersonale: „Oare fiindcã sînt ultimul intrat în Academia Goncourt voi fi primul care pleacã?“. Pe 31 martie, la moartea poetului Jean Moréas, care era cu 8 ani mai în vîrstã decît el, a întrebat: „E rîndul meu, oare?“ Avea sã fie, într-adevãr, în curînd: inima sa, prea mare, bãtea prea repede. Într-o noapte, a vrut sã se scoale din pricina unei nevoi urgente, dar nu s-a mai putut ridica: trupul nu-1 mai asculta. Un picior îi atîrna din pat ºi „un firiºor se prelingea de-a lungul lui. O sã se usuce în aºternut, ca pe vremea cînd eram Morcoveaþã“. Era ultima paginã a Jurnalului, datatã 6 aprilie 1910. Pe 22 mai, simþindu-ºi sfîrºitul, i-a spus soþiei: „Marinette, pentru prima oarã am sã-þi pricinuiesc un mare, un foarte mare necaz...“ (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 21-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII CORESPONDENÞÃ DIN SUA

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Blestem la Cotroceni (6) Bãsescu, la fel ca „bunul sãu prieten” Bush, i-a înlãturat de la conducerea Agenþiilor de Informaþii pe acei directori care vedeau lucrurile altfel decît el, a subordonat ºi a transformat comunitatea naþionalã de Informaþii întrun serviciu propriu, pentru susþinerea ºi apãrarea intereselor sale politice. A fost deosebit de grav faptul cã Bãsescu a folosit Serviciile Secrete în aºa fel, încît echilibrul dintre securitatea naþionalã, drepturile constituþionale ºi libertãþile civile ale cetãþeanului român a fost distrus.

Bush jr. a redus la tãcere aproape toatã mass-media: de pildã, nimeni nu a întrebat ºi nu a comentat nimic despre pregãtirile care se fãceau pentru rãzboiul din Irak, în 2003. La fel, Bãsescu a reuºit sã controleze o bunã parte din mass-media româneascã ºi sã o transforme într-o mascaradã. A fost susþinut de cîteva televiziuni, de ziare, agenþii de presã ºi de o mînã de lichele, croite de vremuri, interese ºi de propria lipsã de caracter, dupã chipul ºi asemãnarea stãpînului.

Am mai spune doar cã Bãsescu a fost atît de pãtruns de ideea parteneriatului cu fosta administraþie americanã, încît pînã ºi ceea ce spunea, retorica ºi stilul sãu de conducere au semãnat cu cele ale lui Bush. Îl priveai pe preºedintele de la Bucureºti, ºi aveai senzaþia cã vezi un film cu preºedintele de la Washington, din anii 20022006, în vremea pregãtirii rãzboiului, a invaziei ºi a eºecului din Irak. Spunea Bush cã luptã împotriva terorismului ºi cã securitatea Americii se „joacã“ în Irak?

Bãsescu spunea ºi el: „securitatea României depinde de rezolvarea situaþiei din Irak”(?!). Spunea Bush cã luptã în Irak pentru democratizarea acelei þãri? Ce spunea Bãsescu, la 4 iulie, pe ºoseaua Kisseleff, sau cu alte ocazii? Cã românii se aflã în Irak „în scopul democratizãrii” (?!). A controlat Bush, o bucatã de vreme,

Congresul? S-a zbãtut ºi Bãsescu sã controleze Parlamentul. A crezut Bush cã militarismul sãu „macho” va compensa nemulþumirile americanilor, provocate de situaþia internã? La fel a crezut ºi Bãsescu, maimuþãrindu-se în haine de camuflaj pe la televiziuni, la întîlniri cu soldaþii români, acasã, ori în Irak. Cînd lucrurile au început sã meargã prost în Irak, Bush s-a închis în birou ºi a încetat orice dialog ºi a ajuns cel mai izolat preºedinte din timpurile moderne ale Americii. La fel a fãcut ºi Bãsescu: a evitat orice Anul 2004. O delegaþie impresionantã formatã din aproximativ dezbatere democraticã, nu a discutat, cu nimeni, despre 100 de tineri aparþinînd OTRM, alãturi de care s-au aflat ºi memsituaþia dificilã a þãrii, cu bri marcanþi ai PRM, a fãcut un pelerinaj la Auschwitz.

Opoziþia, dar nici mãcar cu propria-i Alianþã DA, cea care un guvern ºi o majoritate parlamentarã PSD, tradiþional l-a adus la putere. S-a închis în cercul lui tot mai strîmt de potrivnice. A trecut mai bine de o lunã de cînd noul penali, impostori, foºti tovarãºi de furãciuni, muieri guvern, de tehnocraþi, guvernul Cioloº, propus de deocheate, þigani de catifea, clienþi cu foamea-n gît, mag- Cotroceni, a fost aprobat de plenul Parlamentului ºi, astistraþi ºantajaþi ºi ºantajabili º.a.m.d. Traian Bãsescu, un fel, drumul spre cooperarea Palatelor Cotroceni ºi fost preºedinte eºuat, detestat ºi repudiat de propriul lui Victoriei a fost deschis. Viitorul nu prea îndepãrtat ne va popor. Un fost preºedinte blestemat. spune dacã speranþa ºi normalizarea vor poposi iarãºi în În urmã cu un an, Klaus Iohannis a devenit cel de al 5- România, sau nu. lea preºedinte al României. Un preºedinte constrîns la o (va urma) confruntare ºi o coabitare incomodã cu un prim-ministru, RADU TOMA

Comentînd tabloul nevoii de grotesc…

Motto: „Oricine loveºte un om, în mine loveºte, ºi tot ce se face sau zice, pînã la urmã se-ntoarce la mine“.

Walt Whitman – „Cîntec despre mine însumi“ Pasionat fiind de picturã, de artele vizuale în general, fac, uneori, exerciþiul de a privi lumea ca pe un tablou în culorile totalitãþii faptelor -parafrazîndu-l pe Wittgenstein ºi al sãu „Tractatus logico-philosophicus“. Pentru echilibrul compoziþiei, încerc, însã, sã includ nu numai faptele, acestea tinzînd sã încarce cu prea multe umbre „pînza“, ci ºi dorinþele exprimate public. Ei bine, privind tabloul recentelor zile, criticul poate ajunge la urmãtoarea concluzie - niciodatã contemporanii noºtri nu au fost mai atinºi de schijele bãtãliei dintre eterna himerã „vom fi iarãºi ce-am fost“ ºi etnogeneticul „a-i muri ºi capra vecinului“.

Dar, sã cometez cîteva detalii ale tabloului. În stînga, în „secþiunea de aur“ a tabloului, strada fremãtã pentru cã norvegienii au luat copiii unei familii de români. Reacþia este fireascã – dar e, oare, normalã pentru o þarã în care peste o sutã de mii de copii sînt, anual, uciºi prin „democraticul“ avort? Nenãscuþi, ce-i drept… Dar, ca sã folosesc un termen agreat de contemporanii de mai sus, copii care, în mod întemeiat, sînt suspicionaþi cã ar fi ales sã trãiascã, nu sã fie sfîrtecaþi, zdrobiþi ºi redaþi lumii în chip de cenuºã… Familiile, cel puþin mamele, române, nu norvegiene, au ales altceva pentru ei, copiii. Ceauºescu a fost condamnat pentru genocid - mai întîi, pentru morþii revoluþiei - s-a dovedit cã au fost doar douã sute, ºi aceia uciºi fãrã ordin. Apoi, s-a spus cã, din cauza decretului dat de el, în 1966, au murit peste 10.000 de femei, în 23 de ani, cele care au ales sã avorteze ilegal. Deci Ceauºescu a fost, totuºi, un criminal. Ceea ce nu se spune este cã, în perioada anterioarã promulgãrii decretului, s-au înregistrat, anual, peste 1.000.000 de avorturi - ceea ce înseamnã cã, în cei 23 de ani, Nicolae Ceauºescu a salvat de la inexistenþã, de la moarte sigurã, peste 20 milioane de români, adicã echivalentul populaþiei României… O populaþie care, datorîndu-i viaþa, s-a bucurat de moartea lui. Cine ºtie, poate cã ºi plutonul de execuþie a fost format din aceia care, în absenþa decretului ceauºist, ar fi fost condamnaþi la

inexistenþã de proprii pãrinþi. Poate cã ei, neavortaþii dictaturii, sînt, azi, în stradã strigînd, pe bunã dreptate -„strãini, daþi înapoi copiii români!“.

Revenind la tablou, sã comentãm detaliile - expresivitatea personajelor apãrute în scenele prezentului - dupã zeci de ani de societate liberã ºi europeanã, priviþi, în ochi, mulþimea– NU veþi surprinde licãrul speranþei în mai binele comun, general, ci veþi regãsi strãfulgerarea urii (faþã) de „cei ce nu sînt cu/ ºi ca noi“, a nevoii de condamnare a cuiva, oricare i-ar fi numele, numai pronunþat sã-i fie… Parcã fiecare strigã: „vrem justiþie pentru rãzbunare, o rãzbunare nu pentru dreptate, ci din invidie pentru reuºita celui pedepsit. Oamenii din tablou aleg mass- media, care este mai vehementã, care cere pedepse mai cumplite, mai generalizate. Personajele zilei nu sînt în cãutarea viitorului, ca lecþie a trecutului. Ca niºte suferinzi ai unei dezumanizante maladii mentale, ei nu admit prezentul, ci invocã greºeli de ieri ºi repetã secvenþele unor cumplite erori ale secolelor de mult apuse… În stînga, jos, urmînd acelaºi pricipiu de esteticã ºi punere în evidenþã - altã scenã interesantã… altã fobie naþionalã, de datã recentã – sã scrii cãrþi în puºcãrie.

Trusturile, patronate de diverºi anchetaþi sau condamnaþi, datoare la Stat mai ceva decît o regie falimentarã, au tãbãrît, în marea lor dorinþã de justiþie, pe autorii cãrþilor scrise în puºcãrie. S-au alãturat ºi cîþiva politicieni parveniþi, iar ministrul „tehnocrat“ al Justiþiei, persoanã adusã la putere prin acþiuni departe de lege, a sãrit imediat în favoarea vocii „poporului“. Însã, nimeni nu s-a sesizat în legãturã cu absurdul prevederii din actuala legislaþie – cicã, o lucrare ºtiinþificã care aduce noutãþi în domeniu echivaleazã cu scutirea unei luni de pedeapsã! Las la o parte cvasi-imposibilitatea de a scrie o asemenea lucrare în atari condiþii, dar mã întreb cît de înapoiat, de semidoct sã fii sã echivalezi un eveniment ºtiinþific - asta este, de fapt, o lucrare de gen care aduce elemente noi în domeniu - cu o lunã de pîrnaie? Evident, actul normativ a fost, de la început, o prostie, fiind, în primul rînd, o bãtãie de joc la adresa cercetãrii ºtiinþifice. Dar atacurile actuale împotriva scrierii cãrþilor sînt dovezi de necunoaºtere, de ignorare a ideii trinomului corectiv – condamnare prin sentinþã, ispãºire a pedepsei ºi reintegrare în societate. În opoziþie cu aceste atacuri, o societate sãnãtoasã ar trebui sã rãs-

plãteascã efortul de a scrie sau de a gîndi o carte în acele condiþii. Nu este obligatoriu sã fie o carte ºtiinþificã, pentru cã, repet, este absurd sã asociezi noutatea cu reducerea pedepsei (privative de libertate), ci o carte, pur ºi simplu. În fond, multe dintre marile cãrþi ale lumii trateazã teme legate de greºeli ale vieþii, iar autori de seamã au trecut prin episoade concentraþionare. Culmea ipocriziei, opinia publicã avidã pînã la obsesie de telenovele cu infractori, de emisiuni cu interlopi, de „muzicã“ rap, hard sau manele ce preamãresc golãnia - ei bine, aceiaºi opinie publicã nu este de acord ca un Giovani Becali, Cristi Borcea sau Voiculescu sã-ºi povesteascã, într-o carte, viaþa ºi sã li se reducã din pedeapsã. Eu, unul, mã declar pentru modificarea legii, pentru cã o carte scrisã sau gînditã cu sinceritate poate fi un indiciu al unei evoluþieii pozitive, de reintegrare, ºi chiar poate deveni o valoare culturalã – în acest caz existînd ºanse mult mai mari decît în cazul unei „ lucrãri ºtiinþifice care sã aducã noutãþi în domeniu“. Cred cã (re)educarea prin artã, prin culturã este metoda cea mai eficientã la toate nivelele – dar este ºi vitalã pentru evoluþia societãþii.

Dar iatã, ascuns printre detaliile groteºti ale tabloului mã rog, existã o tendinþã exageratã spre estetica urîtului în lumea de azi - se vede un portret al unui „pictor“ actual Tolontan, cunoscut ca un exemplu de curãþenie moralã neaoºã. Împarte dreptatea, cu culori stridente, în stînga ºi în dreapta fiind, de cînd se ºtie, de partea „celor mulþi”.

Adicã, a celor cu bani mulþi. A început ca „zugrav“ la ziarul de casã al FSN, „Azi“, în perioada în care gaºca în cauzã a distrus ºi a vîndut economia; a trecut, apoi, pe la galeriile de artã ale lui Miticã Dragomir; dupã ce a trãit din banii acestuia, l-a trãdat în favoarea unui mecena acuzat de escrocherii maxime, Adrian Sîrbu. Dupã care, a ajuns la alt „protector al literaturii ºi artelor“, filantropul Dan Voiculescu. Dar Tolo a rãmas un artist, un luptãtor pentru dreptate. În fine, lumina nemaifiind chiar bunã, nu mai pot continua comentariul artistic. Revin la statutul de cetãþean român. Privesc oglinda, dar am grijã sã nu fiu în faþa ei s-ar putea sã vãd ceea ce nu îmi convine -un portret al artistului la tinereþe, fãrã abilitatea lui James Joyce de a masca anii în care am crezut cã voi picta tablouri cu oameni demni de a fi înfãþiºaþi în scene care nu acordã grotescului onoarea de a se afla în prim plan.

DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 22-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (9) – Stai liniºtit, el acum nu mai suferã – i-am spus – el e în ceruri. Am sã te ajut eu cu mormîntul.

Am luat un taxi ºi m-am dus la Nicolae Croitoru, secretarul Comitetului Municipal Bucureºti al P.C.R. Atîta l-am pisat la cap, încît i-a dat ordin directorului Ciupagea sã-i gãseascã urgent un loc de veci. La fel l-am aºezat pe Gh. Eminescu la picioarele unchiului sãu, Poetul Naþional, în 1988, deºi i se dãduse un loc pe la Pãtrunjelu, iar fiicã-sa, jurista Yolanda, nici mãcar n-a venit de la Paris sã-ºi îngroape tatãl. Aºa e, d-le arhitect Marcu Anghel? Aºa e, d-le bas Nicolae Florei?

Dar, cine mai ºtie toate astea acum? Au murit oameni nevinovaþi. Traseul acuzaþiilor e satanic: adicã o mînã de scriitori l-a elogiat pe Ceauºescu pînã l-a adus la crimã, acum el e mort, deci sã plãteascã colaboraþioniºtii! Televiziunea a devenit plicitisitoare. Peste þarã fîlfîie aripa morþii. În sfînta zi de Crãciun, românii au comis douã crime oribile, care n-au nici o justificare. Tot apare la televizor un personaj cu barbã albã ºi cu rubaºcã kaki, cred cã-l cunosc de pe strãzile Bucureºtilor. Îl vãd acum înarmat, cu o þinutã marþialã, nu se dezlipeºte de Iliescu. Cine l-o fi scos ºi pe-ãsta din catacombele anonimatului? Cum îl cheamã? Ce rol joacã el în toatã porcãria asta?

28 decembrie 1989. E joi. Reîncep sã citesc presa. În „Scînteia tineretului“ mã atacã unul, Sorin Preda, care mã numeºte „Killerul culturii române“. Parcã îmi aduc aminte de maimuþoiul ãsta. A tipãrit un fel de roman ridicol, pe care i l-am fãcut pulbere în „Sãptãmîna“. Ulterior, am aflat cã ºi-a fãcut loc cu coatele, pretinzînd cã e nepotul lui Marin Preda.

Habar n-avusesem de aºa ceva, pur ºi simplu cartea era proastã. Dar netalentatul pune acum altfel problema: eu l-am criticat pentru cã era nepotul Monºerului, deci aº fi fost pus de Eugen Barbu! În sfîrºit, vorbesc la telefon cu Barbu. Mi-a mai trecut supãrarea.

– Tricoi (aºa mã alinta el, cîteodatã, pe motiv cã aº avea 3 testicole, adicã aº fi din cale-afarã de viril, desigur, o exageraþiune de-a lui), Tricoi, ai vãzut ce mi-au fãcut ãºtia? Dupã ce ai plecat tu, la o jumãtate de orã, tipografii m-au dat ºi pe mine afarã! Ce zici de asta?

Ce sã zic? Ce ciudate trasee ºi destine se intersecteazã acum! Scena politicã e dominatã de foºtii stali-

Toamna anului 1996. În curtea casei memoriale „George Coºbuc“ (din fosta comunã Hordou, jud.

Bistriþa-Nãsãud), Corneliu Vadim Tudor le vorbeºte copiilor despre iubirea de Christos ºi de Patrie. În jurul gîtului, el are un frumos ºtergar dãruit de þãrani.

Puþinã lume ºtie cã actorul ªtefan Iordache a copilãrit în Cartierul Rahova, alãturi de colonel ing. Marcu Tudor, fratele senatorului Corneliu Vadim Tudor. ªi la fel de puþinã lume ºtie cã îndrãgitul actor a interpretat rolul principal din piesa radiofonicã „Domnul Tudor din Vladimiri“, scrisã de Tribun.

e înnebunitã de curiozitate. Tot ce se poate, occidentalii s-au plictisit de filme de groazã, de ce sã consume ei conserve, cînd pot obþine gratis cele mai proaspete trufandale, explozii ºi bombardamente în direct? Ei stau frumuºel tolãniþi, cu berea rece la cap ºi cu jaluzelele trase, iar în vremea asta un „Popor de mîna a II-a“ (aºa ne considerã) varsã sînge pe gurã ºi pe nas, fiindcã aºa a fost instigat timp de 40 de ani.

Mai serile trecute, o vedeam la televizor pe o doamnã profesoarã în chip de Ana Ipãtescu – sosise la Televiziune pe tanc! Tare sînt curios dacã la ceaiul de dupã-amiazã, pe care îl lua cu Coana Leana, venea tot cu tancul. Dar, sã nu fiu rãu, doamna e un om de carte, faþã de figurile astea piratereºti, care au invadat ecranul, ea este chiar Ioana D’Arc. Sunã telefonul. E generalul Gh. Dãnescu, de la Miliþie. Îmi cere telefonul de acasã al lui Octavian Paler. Evident, nu-l am. Îl întreb de ce-l cautã.

– Vrem sã-l invitãm la o întîlnire aici, cu mai mulþi oameni de culturã – sunã rãspunsul.

Fãrã sã vreau, îmi aduc aminte de ceea ce mi-a spus Nicolae Croitoru în urmã cu o sãptãmînã, în redacþie la „Informaþia“: „Se pune accent pe oamenii de culturã“... Bietul Dãnescu! Am fost cu el în Cipru, cînd Victoria Bucureºti a eliminat-o pe E.T.A., la Larnaka.

A avut o manierã elegantã de a oferi diurna ziariºtilor: pe plajã, printre tot felul de nudiste scandinave, ne-a pus dinainte o carte cu filele deschise, în care erau 30 de dolari de cãciulã. Þarã turisticã extrem de scumpã,

niºti ºi de odraslele de legionari! Bag mîna-n foc cã ãºtia refac alianþa din 1946-1947, cînd Ana Pauker a îngroºat masiv rîndurile P.C.R.-ului, primind ºi absolvind de pãcate rãmãºiþele Gãrzii de Fier. Iar la mijloc, între zvasticã ºi secera cu ciocanul, cine e? Ghici ghicitoarea mea! Poporul Român, care acum se bucurã de moartea lui Ceauºescu. Apar la TV toþi nenorociþii, toþi estropiaþii. Uite-l pe un aºa-zis cascador þigan, care anunþã cã ºi-a fãcut ºi el un partid – te apucã jalea ºi rîsul, în acelaºi timp, pentru cã trogloditul n-are batistã, a rãcit ºi îºi trage mucii de 7 ori pe minut. Doamne, ce-a ajuns þara asta? Telefonul meu sunã tot mai rar. Nu mai sînt interesant, nu mai am ce oferi. Afarã ninge liniºtit...

29 decembrie 1989. A trecut o sãptãmînã de la alungarea lui Ceauºescu. Iliescu a luat Puterea.

Nu-mi iese din cap nici acum întreDecembrie 1993. La Casa Lido din Bucureºti se desfãºoarã ceremonia ruperea unei ºedinþe a Parladecernãrii Premiilor Naþionale „România Mare“. Corneliu Vadim mentului U.R.S.S., cînd Gorbaciov a Tudor, secondat de prof. dr. Mircea Muºat, îi felicitã pe doi dintre anunþat cu satisfacþie cã i-a reuºit laureaþi: actorii Carmen Stãnescu ºi Damian Crîºmaru. operaþiunea. Nu-i vorbã, ºi Ceauºescu a greºit fundamental! N-a vrut sã dea drumul la nici un ºurub, a strîns ºi a tot strîns, Cipru, abia dacã reuºeai sã-þi iei cu banii ãºtia un slip pînã a plesnit daravela. Mã aºteptam ca mãcar în al de baie ºi un cartuº de þigãri. Acum, generalii de 11-lea ceas, la Congresul al XIV-lea al P.C.R., sã Miliþie îl cautã pe Octavian Paler. Dat afarã din C.C. anunþe o liberalizare. Nimic. Mã aºteptam ca, dupã ce al P.C.R. ºi M.A.N. în 1984, pentru tot felul de matraþara a plãtit datoriile externe, nivelul de trai sã creascã pazlîcuri, Paler s-a lãsat la fund ca un scufundac, vreo substanþial, dar Ceauºescu a fãcut una dintre marile cîþiva aniºori, apoi a pozat în mare luptãtor anticomugreºeli ale vieþii lui – a vãzut cã merge treaba, cã nu-i nist. Cãrþile lui de eseuri erau niºte compilaþii opune nimeni vreo rezistenþã, ºi a decretat sã ºmechereºti dupã Jovan Ducici, Théophile Gautier, strîngem din nou cureaua, pentru a ne face... rezerve Elie Faure ºi pliante turistice. Romanele lui – un exervalutare! Mare gafã, criminalã nepãsare faþã de pro- ciþiu de diletant, care vedea cã pe culoarele marilor priul Popor! Scriu rîndurile de faþã cu sentimentul romancieri Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Marin unei uºurãri. Îi consider pe majoritatea colaborato- Preda ºi George Cãlinescu n-are nici o ºansã, aºa cã a rilor lui Ceauºescu mai vinovaþi decît a fost el. El se cîrmit-o prin bãlãriile unor parabole infantile. înãlþase la cer, în ultimii ani, nu mai primea nici o Patronul rîdea cu lacrimi, cînd mai citea cîte un veste proastã, ba chiar Gogu Rãdulescu rãspîndise „roman“ de-al þiganului din Fãgãraº. În sfîrºit a apãrut „Sãptãmîna liberã“. O ruºine! prin oraº cã, la ultima lor întrevedere în particular, Ceauºescu se afla dupã un perete de sticlã, ca sã nu ia Fãrã Barbu ºi fãrã mine, revista asta e un avizier microbi. Dar ei, marii activiºti? Ei, slugile preaple- sindical, dupã chipul ºi asemãnarea acestei precupeþe cate? Ei nu vedeau cã aºa nu mai merge? Ei nu-ºi ieftine, pe nume Ileana Lucaciu. dãdeau seama cã Independenþa, dacã nu e dublatã ºi – O ºtiu bine pe-asta, îmi spunea regizorul Cornel de mãsuri pozitive pentru bunãstarea oamenilor, Dalu. Cînd era secretarã U.T.C. pe I.A.T.C., se ruga de devine un scop în sine, cu urmãri izolaþioniste? colegi, de asistenþi ºi profesori pentru o bucatã de p...

Mintea românului cea de pe urmã... (va urma) Facem ce facem ºi tot la televizor ne întoarcem.

(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Cred cã din acel iulie 1969, de cînd au pus americanii Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) piciorul pe Lunã, n-au mai stat românii aºa de magnetizaþi, cu ochii în cutia magicã. Aud cã ºi strãinãtatea Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 15 ianuarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ATENÞIE LA UNGARIA! (II) (urmare din pag. 1) Pentru cã iatã ce spunea personajul acesta cu vizibile dereglãri hormonale, într-o chemare instigatoare, adresatã emigraþiei maghiare din Franþa: „Veniþi în Transilvania ca sã revendicaþi drepturile naþionale ale poporului maghiar!“. E bine ce se petrece, stimatã opoziþie, care o iei în braþe pe aceastã femeie ambuscatã? Poate nu-i lipsit de interes sã mai amintim cã fiica sa este una dintre semnatarele Declaraþiei de la Budapesta, aºa cã totul se leagã, leprele astea ne vor pieirea, iar cînd revista noastrã le dã peste mîini, este acuzatã de ºovinism, de nivel suburban etc. Nu demult, un anonim, ce-ºi zice George Achim, semna pe pagina întîi a ziarului naþional-þãrãnist „Dreptatea“ un articol în care ne acuza de „dejecþiile ºi turpitudinile“ cu care jignim demnitatea poporului maghiar, numindu-ne, pur ºi simplu, porci, mai exact rîmãtori! Departe de noi gîndul de a jigni demnitatea vreunui popor, fie el maghiar, german, evreu etc., dar atunci cînd este vizibilã o politicã tenace de deznaþionalizare a Ardealului, cînd românii sînt umiliþi în vatra sufletelor lor ºi izgoniþi ca niºte vite, sã nu-mi vii tu, þãrãnist avid de cãpãtuialã ºi putere politicã, muºcînd din cadavrul politic al marelui Iuliu Maniu, sã nu-mi vii sã mã obrãzniceºti în þara mea, în legea mea, cã e vai ºi-amar de toatã ºleahta ta de trãdãtori de Neam ºi Þarã! Voi n-auziþi Ardealul cum geme?

Vã gîndiþi numai la sensibilitãþile ungureºti, ale bucãtãresei cu barbã, Szöcz, ºi ale capului congestionat ca o varzã roºie al lui Domokos, dar la milioanele de români care trãiesc cu frica în sîn în propria lor þarã, ca nu cumva sã se mai abatã asupra lor teroarea din 1940-1944, la ei nu vã gîndiþi?

Un articol stupefiant, prin lipsa totalã de cinste ºi patriotism, publicã în „România liberã“ dl. Sorin Roºca Stãnescu. Titlul sãu este mai mult decît elocvent: „Diversiunea «Ardeal»“. Ne aºteptam ca valorosul ziarist Corneliu Vlad, care, în repetate rînduri, a salvat faþa acestei publicaþii, scriind articole excelente despre problemele reale ale Transilvaniei, sã ia atitudine, aºa cum a luat de fiecare datã cînd inamici din afara þãrii au rãstãlmãcit realitãþile româneºti. N-a fãcut-o sau, poate, cine ºtie, n-a fost lãsat s-o facã, pentru cã acel ziar care se intituleazã campionul democraþiei este, în realitate, un imens pumn în gurã. Urmãriþi ce scrie acest S.R. Stãnescu, gazetar civilizat, în aparenþã, dar vehement în fond ºi, vai, profund necinstit: „De fapt, nici guvernul Ungariei, nici populaþia din Ungaria, nici ungurii din Ardeal, nici chiar diaspora maghiarã, atît de mult hulitã în unele ziare foarte româneºti, nu revendicã Ardealul“. Referindu-se la Vatra Româneascã, pe care o considerã plinã de securiºti, avocatul maghiarimii (fiu de legionar, ºi el!) scrie imperturbabil, fãrã a-i cãdea pana de cioarã din mînã: „Ce încredere, ce certitudine poate oferi o organizaþie nãscutã ºi construitã pe alte criterii dccît cele ale judecãþii cumpãtate, lucide, înþelepte ºi infestate de corpi strãini? Sã recunoaºtem, Vatra Româneascã are accente naþionaliste. Naþionalismul românesc poate stîrni naþionalismul maghiar. ªi invers“. ªi aºa mai departe, în mod iresponsabil, uitînd sã sufle un cuvînt despre drama miilor de familii româneºti izgonite, despre profanarea monumentelor mîndriei naþionale, despre bisericile ortodoxe incendiate, despre uciderea, în chinuri groaznice, a unor cetãþeni români, cãrora li s-au bãgat apoi ºobolani morþi în gurã ºi monede în orbite, jucîndu-se ceardaº pe cadavrele lor etc. Este limpede cã acest S.R. Stãnescu meritã sã fie pãlmuit - da, acesta este tratamentul cel mai cavaleresc, deocamdatã - în faþa întregii bresle.

Pentru cã minte, pentru cã îl doare undeva de soarta amãrîþilor de români, pentru cã se foloseºte de forþa presei pentru a difuza otrava iredentismului unguresc. Hai sã zicem cã pe el nu l-au convins morþii românilor, din ultimele luni, sau bejenia uluitoare a mii ºi mii de familii din Ardeal, poate cã face parte dintre acele lighioane empirice care se lãmuresc numai cînd vãd ceva cu ochii lor. Dar ce ne facem cu declaraþiile guvernanþilor maghiari, care

nu recunosc Trianonul, care repun în picioare grupul statuar revoltãtor al lui Horthy, care susþin cã România este un stat multinaþional º.a.m.d.?! Ce pãrere are el despre jignirile repetate pe care ni le aruncã unii conaþionali maghiari, sub ochii noºtri, atît la televiziunea românã, cît ºi în unele publicaþii care apar chiar în România? Este normal ca revista „Kapu“, din Budapesta, sã cearã intervenþia armatã ungureascã pentru „ajutorarea“ etnicilor maghiari din România, iar prin þara vecinã sã circule din nou vechile manifeste cu instigarea „ucide-l pe român, ucide-l“?! Este oare firesc sã aparã în revista „Trompf “, din Miercurea Ciuc, harta României, în mijlocul cãreia figureazã un bou legat la ochi ºi încãlþat în opinci, cu una dintre copite întinse spre vest, adicã spre Ungaria ºi Europa, pentru pomanã?

Poporul român este chiar dobitoc, pentru democraþii noºtri maghiari? Sau cumva este porc - aºa dupã cum reiese dintr-o altã caricaturã, apãrutã zilele trecute în aceeaºi scandaloasã revistã?! Mai concret, este vorba despre harta României, întipãritã pe un porc uriaº, dar nu orice fel de porc, ci unul în formã de puºculiþã, ca o cutie a milelor unde depun pomanã strãinii. Explicaþia în limba maghiarã a desenului este strigãtoare la cer: „România grohãie“. Am ajuns chiar la mila Planetei, sîntem fãcuþi boi ºi porci de cãtre viperele astea pe care le-am crescut la sîn ºi care au mîncat o pîine bunã în România, mult mai bunã decît aceea pe care ar fi mîncat-o prin fundul Asiei, acolo unde s-au nãscut ºi unde, de fapt, le este locul? Ar tolera Franþa, sau Anglia, sau alte þãri mereu invocate pentru reala lor civilizaþie ºi democraþie, sã fie umilite la ele acasã de cãtre algerienii, sau negrii care s-au pripãºit pe-acolo? Dar nu vã gîndiþi cã totul are o limitã ºi rãbdarea românului va exploda odatã ºi-odatã? De altfel, într-unul din numerele noastre viitoare, vom reproduce caricatura porcinã, ca sã nu fim acuzaþi cã inventãm ceva. Sã vadã toatã suflarea româneascã ce mult ne iubesc unii conaþionali de-ai noºtri. Dar, sã revenim la problemele cu adevãrat majore ale acestei situaþii, care sã ne justifice alarmantul titlu „Atenþie la Ungaria!“. În rîndul declaraþiilor lipsite de mãsurã, pe care le tot fac de cîteva luni liderii revizionismului din Ungaria, iatã ºi opinia demnitarului Matyas Szuros: „Anvergura activitãþii maghiarilor etnici din România s-a extins substanþial, existînd un bun prilej pentru auto-organizare; Ungaria va acorda sprijin politic ºi moral ungurilor care trãiesc în România. Alþi oameni politici, scriitori sau diferite grupãri din Ungaria, încercînd sã acrediteze ideea cã în þara noastrã ar exista o miºcare naþionalistã „care viseazã la România Mare“, cu frontiera fireascã pe Tisa, deplîng „soarta populaþiei maghiare din Ardeal“, care ar fi „dezavantajatã ºi în prezent“, datoritã atitudinii „actualului guvern“, care, auziþi minune, „persecutã populaþia de naþionalitate maghiarã, prin mãsurile adoptate“. Eu ºtiu o socotealã: dacã tot nu le place nimic în România, dacã tot strîmbã din nas la orice încercare a noastrã de liberalizare a vieþii interne, dacã tot sînt aºa de înverºunaþi în discreditarea realitãþilor româneºti de ce, oare, nu-ºi iau calabalîcul sã se ducã în Ungaria? De ce liderii din þara vecinã nu-ºi recupereazã odoarele de mare preþ, atît de persecutate de regimul de la Bucureºti? Se poate face dragoste cu sila? Pînã unde ºi cît trebuie sã mai înghiþim de la ºovinii maghiari din Transilvania ºi din Budapesta, care este clar cã ne vor acuza de totalitarism ºi persecuþii mereu, chiar dacã le-am pune la picioare luna de pe cer? Oare nu se pricepe o datã pentru totdeauna cã avem de-a face cu o încercare dementã de a ne exaspera cu orice preþ, de a asmuþi comunitatea internaþionalã asupra României?

Corolarul unor asemenea atitudini îl constituie opinia autorilor „Buletinului de informare pentru emigraþia maghiarã din S.U.A.“, editat de Biserica reformatã din Los Angeles (locul de unde ne-a fost expediat

par-avion dl. Aristide Buhoiu, bravo, e pentru prima oarã cã nu-i greºesc numele!). Iatã ce se scrie acolo: „Rezolvarea situaþiei existente în Transilvania se poate face numai prin cedarea cãtre Ungaria a acestui teritoriu“. Atunci cum rãmîne cu afirmaþiile din „România liberã“, cum cã nici mãcar diaspora maghiarã nu vrea Ardealul? ªi cum rãmîne cu spotul publicitar al acelei firme germane, folosit de unguri pentru a prezenta Transilvania încorporatã Ungariei, diversiune prezentatã chiar pe postul românesc de televiziune? Poate fi cineva atît de naiv încît sã creadã cã avem de-a face cu persoane izolate? Dar, sã ne întoarcem la oile diversiunilor din interior. În ultima vreme, au fost înregistrate explozii enigmatice la diferite obiective industriale din întreaga þarã. Ele sînt prea multe ºi prea concertate ca sã poatã fi întîmplãtoare. În regimul lui Ceauºescu, dacã se producea un asemenea accident, era prãpãd, foiau zeci de comisii de anchetã, era foarte bunã Securitatea, formatã din profesioniºti adevãraþi, luni de zile erau analizate cauzele ºi circumstanþele exploziei, iar, dacã se constata cã era sabotaj, pedepsele erau exemplare.

Pentru cã unitãþile economice nu erau ale lui Ceauºescu, ci ale Poporului Român. ªi ele trebuiau apãrate cu orice preþ, ca ºi acum, de altfel. Din informaþiile primite de noi de la diverºi factori cu munci de rãspundere, purtãtori de hainã fie militarã, fie civilã reiese cã ungurii pun de mult timp la cale un plan de sabotare a unitãþilor cu producþie specialã, precum ºi, în special, a Combinatului chimic Fãgãraº. Au fost reperate ºi încercãri de diversiune la unitãþi militare de apãrare antiaerianã din Transilvania. Inventivitatea ungureascã nu are margini. Pe raza judeþului Prahova a fost sesizatã activitatea unor instalaþii de bruiaj radio electronic, care nu aparþin Ministerului Apãrãrii Naþionale - existã temerea cã unitãþile de artilerie ºi de rachete antiaeriene din zonã pot deschide focul asupra propriei noastre aviaþii militare, în situaþii de luptã. ªi se mai recurge la o diversiune, întemeiatã pe disponibilitatea spre trãdare a unor nemernici ce-ºi zic români. În acest sens, o atenþie deosebitã este acordatã alimentãrii din strãinãtate a unei atmosfere de încordare ºi reþinere între Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi Ministerul de Interne, scontîndu-se pe extinderea unei stãri de crizã ºi neîncredere, cu efecte asupra capacitãþii de intervenþie operativã ºi, în ultimã instanþã, de apãrare a teritoriului naþional. Aflãm cã se pune mare preþ, prin unele cercuri, pe activitatea membrilor Comitetului de Acþiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), care au scindat corpul de comandã în jurul ministrului Apãrãrii Naþionale ºi, respectiv, al ºefului Marelui Stat Major. Deºi, oficial, acest organism a fost desfiinþat, membrii lui continuã sã-ºi desfãºoare activitatea în clandestinitate. κi coordoneazã acþiunile, menþin legãturi strînse cu „Societatea Timiºoara“, susþinînd îndeosebi punctul 8 din Proclamaþia aceea atît de antiromâneascã, în esenþa ei - se pare cã aceste aspecte sînt cunoscute ºi încurajate tacit de cãtre unele cadre de conducere din Ministerul Apãrãrii Naþionale, care poate cã ar trebui sã înþeleagã cã, dincolo de opþiunile lor politice, trebuie acordatã prioritate absolutã unitãþii oºtirii, de care s-ar putea sã avem nevoie. Concomitent, se evidenþiazã preocuparea de denigrare ºi destabilizare a Serviciului Român de Informaþii, acþiune la baza cãreia stã planul iniþiat de conducerea Partidului Naþional Liberal, care, exprimîndu-ºi intenþia „de a-l înlãtura pe preºedintele þãrii“, este convinsã cã nu o poate face, atît timp cît organul amintit pune la dispoziþia acestuia informaþii prevenitoare, prin care sã se poatã apãra. Nutrim convingerea cã brava, glorioasa noastrã oºtire, ca ºi lucrãtorii celorlalte organisme care au prestat jurãmînt pe drapel pentru apãrarea integritãþii ºi suveranitãþii României, vor ºti sã se achite cu înaltã onoare de misiunile încredinþate, nu de Preºedinþie, nu de Guvern, ci de Poporul Român. Am convingerea tot mai mult cã în situaþia extraordinar de complexã, internã ºi internaþionalã, ne trebuie un Antonescu! În numerele viitoare, vom detalia planurile ºi variantele prin care Ungaria revizionistã vrea sã înglobeze ceea ce n-a fost niciodatã al ei, adicã, în fond, vrea sã se mai facã o datã de rîsul lumii.

Pag. a 24-a – 15 ianuarie 2016

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C C Ã Ã Sport * Sport * Sport 2016 - ANUL OLIMPIADEI DE VARÃ (1) Nu mai sînt decît cîteva luni pînã la începerea celei de a XXXI- ediþie a Jocurilor Olimpice de varã din acest an, care se vor disputa în Brazilia. De aceea, ne-am aplecat mai mult asupra numeroaselor izvoare ale Antichitãþii privitoare la activitatea sportivã.

Astãzi, pare de necrezut cã cei mai vestiþi oameni de culturã ai acelor vremuri strãvechi au scris lucrãri sau pasaje întregi despre arta ºi ºtiinþa miºcãrii, a efortului ºi antrenamentului sportiv, multe dintre ele pãstrîndu-ºi, chiar ºi astãzi, actualitatea. Astfel, titanul Homer, poetul orb care mergea din cetate în cetate ºi recita versuri din nemuritoarele lui opere, Iliada ºi Odiseea, epopei scrise cu opt secole înainte de Christos, descrie, cu lux de amãnunte, întrecerile de alergare ºi concursurile de sãrituri în lungime care se desfãºurau în cadrul Olimpiadei. Cu cinci secole înaintea erei noastre, medicul grec Hipocrate descria efectele terapeutice ale exerciþiilor fizice, recomandînd plimbarea, alergãrile, în special cele pe distanþe lungi – pe care le numim „aerobe” – gimnastica, luptele, cãlãria ºi exerciþiile de respiraþie pe care, astãzi, mulþi medici nu le cunosc ºi, prin urmare, nu le recomandã ca remedii pentru diferite boli. Sînt uimitoare ºi sfaturile lui Aristotel, celebrul discipol al lui Platon ºi profesorul lui Alexandru cel Mare, care, în cunoscuta lucrare „Politica”, scrie capitole întregi referitoare la „ºtiinþa exerciþiilor corporale”, unele dintre ele fiind de mare fineþe. De pildã, el vorbeºte despre individualizarea antrenamentelor dupã „deosebirile temperamentale”, exerciþiile trebuind sã se potriveascã „firii oamenilor”. Cîþi antrenori þin seama, în zilele noastre, de acest principiu fundamental pentru obþinerea succesului, al individualizãrii?

Cei mai mulþi se cãlãuzesc dupã principiul „la grãmadã“, folosit mai ales în sporturile de echipã, unde nu se pune problema de tacticã sau de omogenizare ºi, totuºi, toþi jucãtorii lucreazã în grup. Individualizarea se aplicã doar în cazul celor accidentaþi sau a celor care au rãmas în urmã cu antrenamentele. O altã problemã, atît de puþin luatã în seamã astãzi, mai ales în cazul fotbalului, este cea a ºtiinþei alimentaþiei.

Medicul grec Herodikos, unul dintre discipolii lui Hipocrat, a scos în evidenþã importanþa alimentaþiei raþionale în cazul sportivilor. Înaltele onoruri care se acordau unei victorii olimpice l-au determinat - scria el - sã facã o serie de cercetãri asupra „dietei”, care asigurã succesul în sport. (va urma) SILVIU DUMITRESCU

ANUNÞ IMPORTANT! În atenþia colaboratorilor revistei „România Mare“ Pentru continuarea, în bune condiþii, a editãrii revistei „România Mare“, toþi cei care doresc sã colaboreze, trimiþînd materiale, sau orice alte opinii, sînt rugaþi sã o facã la o nouã adresã, respectiv Casa Presei libere nr. 1, corpul C, etaj 1, camera 126 (ca punct de reper, pe faþadã existã un panou pe care scrie Coresi – pentru cei care vor veni direct la redacþie), unde va exista o cãsuþã poºtalã. Vã mulþumim pentru înþelegere ºi vã aºteptãm cu drag.

Adresele de email pe care putem primi, de asemenea, materiale sînt: prm_central@yahoo.com prm2002ro@yahoo.com REDACÞIA REVISTEI „ROMÂNIA MARE“

ROMÂNIA MARE“

E E N N C C II C C L L O O P P E E D D II E E FRUMOASA DIN VITRINÃ

EMINESCIANA 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6

7 8

9 10

Între Platon ºi Aristotel (3) Acceptarea ideii cã adevãratul fundament al existenþei este conºtiinþa le impune fizicienilor sã interpreteze rezultatele experimentelor din domeniul mecanicii cuantice.

Savanþii care au pus baza acestui domeniu – Werner Heizenberg, Louis de Broglie, Sir James Jeans, Ervin Schrödinger, Wolfgang Pauli ºi Max Plank – s-au strãduit sã înþeleagã efectele cercetãrilor din domeniul fizicii atomice ºi astfel au ajuns la misticism. Se ºtie deja, fãrã dubii, cã acest element numit conºtiinþã are un rol esenþial pentru determinarea naturii unei realitãþi aflate în evoluþie.

Practic, este imposibil ca cercetãtorul sã fie separat de ceea ce observã. În centrul fizicii cuantice se ascunde un enorm mister ºi, pentru a-l descifra, ar fi necesarã o revizuire serioasã a conceptelor noastre privind conºtiinþa, spaþiul ºi timpul. Iatã ce declara neurofiziologul Sir John C. Eccles (1903-1997): „Eu susþin cã misterul uman este înjosit întrun mod incredibil de reducþionismul ºtiinþific cu pretenþia unui materialism promiþãtor, care sã explice, în cele din urmã, întreaga lume spiritualã prin patternurile activitãþii neuronale. Aceastã convingere trebuie clasificatã ca superstiþie... trebuie sã înþelegem cã sîntem fiinþe spirituale, cu suflete care existã într-o lume spiritualã, precum ºi fiinþe materiale, cu trupuri ºi creiere care existã într-o lume materialã“. În prezent, specialiºtii în neuroºtiinþã au ajuns sã presupunã cã, datoritã vastei sale complexitãþi, creierul creeazã conºtiinþa, dar ei nu pot oferi o explicaþie care sã ne dezvãluie mecanismul aflat la baza acestui proces. Tot mai mulþi fizicieni ºi specialiºti în fiziologia creierului înclinã sã creadã cã nu existã o dependenþã între acest organ suprem al corpului omenesc ºi conºtiinþã. Prin urmare, afirmã ei, creierul ºi conºtiinþa funcþioneazã independent. Savantul român Nikola Tesla – pe care strãinii îl considerã ba sîrb, ba croat, dar numai român nu – spunea: „În ziua în care fizica va începe sã studieze fenomenele non-fizice, ºtiinþa va face mai multe progrese într-un deceniu, decît în toate secolele de existenþã anterioare”.

Aceastã nouã teorie va trebui sã abordeze descoperirile revoluþionare ale lui Werner Heizenberg ºi ale lui Ervin Schrödinger. Heizenberg susþinea cã particulele subatomice nu pot fi niciodatã fixate în întregime într-un anumit punct.

O unitate de luminã, denumitã foton, poate apãrea ca o undã, dacã îl mãsurãm într-un anumit fel sau ca particulã, dacã îl mãsurãm altfel, chiar dacã rãmîne exact acelaºi foton. În esenþã, acelaºi lucru îl afirmã ºi Schrödinger, teoria lui fiind astfel sintetizatã: „Descoperiri precum cea a lui Schrödinger, conform cãreia rezultatele anumitor experimente subatomice vor fi determinate de conºtiinþa observatorului, care le înregistreazã într-o asemenea manierã încît ele pot, realmente, sã inverseze timpul, demonstreazã cã o reacþie atomicã declanºatã în interiorul unei cutii care a fost etanºatã cu trei zile înainte nu se va definitiva pînã cînd observatorul conºtient nu va deschide cutia ºi nu va consemna rezultatele acelei acþiuni. Reacþia atomicã rãmîne într-o stare suspendatã – în care se întîmplã ºi, totodatã, nu se întîmplã – pînã cînd intrã în scenã conºtiinþa ºi se cimenteazã în realitate”. (va urma) MARGARETA CHETREANU

11

ORIZONTAL: 1) Localitate din Transilvania, pe care Mihai Eminescu a vizitat-o în anul 1866 – Între 1858 ºi 1866, Mihai Eminescu urmeazã aceastã instituþie de învãþãmînt din Cernãuþi; 2) Din aceastã poezie fac parte versurile: „Sã plutim cuprinºi de farmec/ Sub lumina blîndei lune (...)“ – Ler! – „Mai... un singur dor“; 3) Poem de inspiraþie popularã din lirica marelui poet; 4) Acut! – Aiurit – Alean; 5) Poezie din lirica eminescianã; 6) Cîntãreþ irlandez (... Lionaird; n. 1964) – Þesãturã foarte subþire; 7) Fãrã valoare (masc. pl.) – „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,/ ... mireasã, mamã cu amor!/ Fiii tãi trãiascã numai în frãþie“; 8) Tudor Arghezi – Serviciul Român de Informaþii – În cerc! 9) Þãri – Aproximativ; 10) Apã curgãtoare – „Din Hotin ºi pîn’ la Mare/ Vin... de-a cãlare“ („Doina“; neart.); 11) „Te salut din... Romã micã! Îþi mulþumesc, Dumnezeule, cã mi-ai ajutat s-o pot vedea!“, scria poetul de oraºul Blaj, pe care l-a vizitat în 1866 – „Cum nu vii tu, ... doamne, ca punînd mîna pe ei,/ Sã-i împarþi în douã cete: în smintiþi ºi în miºei“ („Scrisoarea III“).

VERTICAL: 1) La tablã! – „Cînd... “, altã poezie din creaþia Luceafãrului, publicatã în 1883 (neart.); 2) „... care-a rãsãrit/ E-o cale-atît de lungã/ Cã mii de ani i-au trebuit/ Luminii sã ne-ajungã“ (2 cuv.) – În vînt!; 3) Document – Legislative Reference Library – A urca; 4) Profesie exercitatã de poet, prin care a avut prilejul de a condamna nedreptãþile sociale; 5) Plantã agãþãtoare – Cadru; 6) Ambarcaþie de pescuit din largul coastei Dalmaþiei - ... Maiorescu, cunoscutul critic literar, autorul studiului „Eminescu ºi poeziile lui“; 7) „ªi abia plecã bãtrînul – Ce mai freamãt, ce mai zbucium!/ Codrul... de zgomot ºi de arme ºi de bucium“ („Scrisoarea III“) – „Mortua... “, poezie publicatã în „Convorbiri literare“ la 1 martie 1871; 8) „De cîte..., iubito“ – „Pe aceeaºi ulicioarã/ Bate... în fereºti,/ Numai tu de dupã gratii/ Vecinic nu te mai iveºti!“ – „... te legeni...“; 9) Poezie de dragoste – Conducãtor; 10) Laura Andrei – Inimã de poet! – Adevãrate; 11) „S-a dus...“ ºi „... unei marmure“ (neart.) – „Mijeºte orizontul cu raze depãrtate,/ Iar marea-n mii de valuri a ei singurãtate“, sînt primele versuri din aceastã poezie din lirica eminescianã.

DICÞIONAR: IARLA, GUC PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut „LA MULÞI ANI…“: 1) 2016 – CADOU; 2) NINSOARE; 3) PTOLOMEU; 4) TEICU – AL; 5) ORN – EªARFÃ; 6) MATINALÃ; 7) INTRA – AC; 8) SCUAR – DATA; 9) LUMINIª; 10) ENOT – UNIÞI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.