Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Nu-þi mînia destinul, nu te plînge Nu-þi mînia destinul, nu te plînge fii fericit cã mai trãieºti o zi cã zorile le bei albastrul sînge iar harta nopþii o mai poþi citi. Înalþã imnuri, binecuvînteazã fiece clipã care þi s-a dat fragil e omul, ºi un vîrf de razã îl poate înjunghia predestinat.
Fii bucuros cã-i pace ºi e bine cã nimeni din cei dragi nu þi-a murit ºi-n urma ta laºi cinste, nu ruºine. Aceasta-i viaþa: Dar nepreþuit l-au pregãtit milenii pentru tine ºi într-un fulger scurt s-a nãruit!… CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „101 Poezii. Bijuterii“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (IV)
AMINTIRILE UNOR FIGURI LEGENDARE ALE TEATRULUI ROMÂNESC DESPRE DEBUTUL LOR PE SCENÃ
,,Seara de pominã a actorului“ (1) Titlul acesta nu-mi aparþine. El a fost dat rubricii din ziarul ,,Miºcarea” de excepþionalul profesionist Dem. Theodorescu, care era redactor-ºef ºi cãruia îi revine ºi ideea de a chestiona actorii ºi actriþele de pe vremuri cu privire la debutul ºi la sentimentele trãite în ,,seara de pominã”, cînd s-a ridicat pentru înîia datã cortina peste înfrigurãrile ºi epuizantele aºteptãri ale începuturilor. Aºadar, amintiri cînd ei deveniserã cap de afiº. ªi au apãrut toate, rînd pe rînd, în 1931. Multe, foarte multe din rãspunsuri le-am consemnat eu, cunoscîndu-i aproape pe toþi, iar cu unii din ei legînd, peste timp, strînse amiciþii, cu toatã diferenþa de vîrstã. Uitasem complet de aceste mãrturii. De altfel, este imposibil ca un gazetar, care-ºi desfãºoarã zilnic activitatea, sã poatã reþine tot travaliul sãu ºi toate risipirile lui, de la comentariul de politicã internã ºi externã la pamfletul flagelator ºi la articolul de problematicã social, de la opiniile asupra unei cãrþi, la cronica sportivã, ca sã nu mai vorbesc de atîtea lucruri mai mãrunte, pe care le implicã bucãtãria unui ziar ºi de la care nu te poþi deroba, dacã-þi iubeºti, cu adevãrat, meseria. Am dat peste materialele acestea recent, foiletînd, pentru alte nevoi, prãfuita colecþie a ziarului ,,Miºcarea”, din epocã, ºi m-am gîndit cã ele sînt, în fond, o istorie pierdutã a acelora care au slujit cu talentul, abnegaþia ºi sîrguinþa lor scena româneascã, ºi cã e bine sã le cunoascã ºi lectorul de azi. Fireºte, n-am selecþionat din mãrturisirile lor decît pe acelea care mi s-au pãrut mai ilustrative, venind, în genere, de la mari ºi consacraþi interpreþi. (continuare în pag. a 12-a) LEON KALUSTIAN (Text publicat în 1981)
Analiza tuturor datelor de care dispunem, asociatã cu interpretãrile unor specialiºti români de cea mai înaltã clasã, justificã presupunerea cã toate aceste acþiuni anti-româneºti sînt dirijate de la cel mai înalt nivel de cercuri naþionalist-iredentiste ºi revanºarde din Ungaria. Ele se desfãºoarã pe baza unui plan politic ºi militar unic, avînd ca obiective urmãtoarele: 1) Culegerea de date ºi informaþii din ºi despre România, din toate domeniile de activitate, pe baza cãrora sã se poatã stabili cãile ºi modalitãþile de acaparare a Transilvaniei. 2) Readucerea, în atenþia opiniei publice mondiale, a pretinsei injustiþii fãcute Ungariei, prin nerecunoaºterea Diktatului de la Viena, 3) Incitarea etnicilor maghiari din România ºi angrenarea lor la acþiuni antistatale, pentru început secrete, apoi la suprafaþã. 4) Realizarea de alianþe politice ºi militare, care sã sprijine pretenþiile teritoriale ungare. 5) În ultimã instanþã, dacã va fi nevoie, declanºarea unei agresiuni armate împotriva României. În aceastã privinþã, înºiºi ungurii nu s-au hotãrît, aºteaptã sã vadã cum va evolua situaþia internaþionalã: este vorba fie de ocuparea prin forþã a zonei, fie de declanºarea unor provocãri sîngeroase, acoperite de o propagandã internaþionalã, Cumpãratã din timp, pentru supunerea cazului unei comisii de arbitraj, urmînd ca, în final, Transilvania sã fie scoasã din componenþa României. Agitarea spiritului belicos al unor maghiari nu mai este un secret - am primit, de pildã, numeroase informaþii, la redacþie, privind veritabile scene de isterie, petrecute în preajma Anului Nou 1990, în unele mari restaurante budapestane, unde bande de indivizi beþi cîntau marºuri fascist-iredentiste, precum ºi un faimos refren din opereta „Contesa Maritza“, care se încheia cu leit-motivul adaptat „ªi-am sã trec cu tancul peste România!“ - reluat în cor, de toatã lumea, pînã la epuizare. Asta încã n-ar fi nimic, sã zicem cã e vorba de paranoia unor indivizi beþi, deºi aºa ceva configureazã o mentalitate, o stare de spirit. Ce ne facem,
însã, cu preocupãrile de acum cunoscute ale ungurilor de a procura uniforme militare româneºti? E vorba, desigur, de tentativa de compromitere a Armatei Române. Aceste veºminte ar putea fi folosite de grupuri ostile, care ar ataca, prin surprindere, obiective de pe teritoriul ungar, în zona de frontierã cu România, oferind pretextul unei riposte armate. Istoria, cînd se repetã, devine ironicã - amintiþi-vã cã, în preajma zilei de 1 septembrie 1939, hitleriºtii au înscenat ceva similar Poloniei. Concomitent cu declanºarea unor atacuri armate pe direcþia Poarta Mureºului, dar ºi pe direcþia Oradea-Cluj-Braºov (pentru inducerea în eroare a comandanþilor militari români), grupurile paramilitare infiltrate ºi cele formate din etnicii maghiari din Transilvania ar putea desfãºura acþiuni specifice militare ºi de comando, în spatele frontului. Din datele pe care le avem pînã acum, rezultã cã cele mai probabile sînt: blocarea arterelor rutiere, distrugerea sistemului de telecomunicaþii ºi a depozitelor, atacarea cazãrmilor, ocuparea principalelor clãdiri ale administraþiei ºi puterii locale, luarea sub control a staþiilor radio ºi T.V., executarea bruiajului radioelectronic de imitare, mascare ºi neutralizare, sabotarea unitãþilor economice cu producþie specialã. Specialiºtii cu care ne-am consultat, ºi care ºtiu în detaliu ºi vestitul Plan Werth, din 1939 (pe care Ungaria se pare cã vrea sã-l repete acum la o scarã superioarã), apreciazã cã aceste forþe duºmãnoase pot acorda atenþie sporitã Vãii Prahovei (importantã cale de comunicaþie pentru aprovizionarea trupelor româneºti din Transilvania), precum ºi judeþului Braºov, ca zonã de concentrare a rezervelor - tocmai pentru cã aceasta din urmã este, prin tradiþie, puternic apãratã antiaerian, aºa cã se va încerca un plan strategic, pe care l-aº numi orizontal. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 septembrie 1990)
NR. 1327 z ANUL XXVII z VINERI 29 IANUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
A GLRBUA S GALBEN N RO“U E
ROMÂNIA MARE