Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Nu-þi mînia destinul, nu te plînge Nu-þi mînia destinul, nu te plînge fii fericit cã mai trãieºti o zi cã zorile le bei albastrul sînge iar harta nopþii o mai poþi citi. Înalþã imnuri, binecuvînteazã fiece clipã care þi s-a dat fragil e omul, ºi un vîrf de razã îl poate înjunghia predestinat.
Fii bucuros cã-i pace ºi e bine cã nimeni din cei dragi nu þi-a murit ºi-n urma ta laºi cinste, nu ruºine. Aceasta-i viaþa: Dar nepreþuit l-au pregãtit milenii pentru tine ºi într-un fulger scurt s-a nãruit!… CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „101 Poezii. Bijuterii“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (IV)
AMINTIRILE UNOR FIGURI LEGENDARE ALE TEATRULUI ROMÂNESC DESPRE DEBUTUL LOR PE SCENÃ
,,Seara de pominã a actorului“ (1) Titlul acesta nu-mi aparþine. El a fost dat rubricii din ziarul ,,Miºcarea” de excepþionalul profesionist Dem. Theodorescu, care era redactor-ºef ºi cãruia îi revine ºi ideea de a chestiona actorii ºi actriþele de pe vremuri cu privire la debutul ºi la sentimentele trãite în ,,seara de pominã”, cînd s-a ridicat pentru înîia datã cortina peste înfrigurãrile ºi epuizantele aºteptãri ale începuturilor. Aºadar, amintiri cînd ei deveniserã cap de afiº. ªi au apãrut toate, rînd pe rînd, în 1931. Multe, foarte multe din rãspunsuri le-am consemnat eu, cunoscîndu-i aproape pe toþi, iar cu unii din ei legînd, peste timp, strînse amiciþii, cu toatã diferenþa de vîrstã. Uitasem complet de aceste mãrturii. De altfel, este imposibil ca un gazetar, care-ºi desfãºoarã zilnic activitatea, sã poatã reþine tot travaliul sãu ºi toate risipirile lui, de la comentariul de politicã internã ºi externã la pamfletul flagelator ºi la articolul de problematicã social, de la opiniile asupra unei cãrþi, la cronica sportivã, ca sã nu mai vorbesc de atîtea lucruri mai mãrunte, pe care le implicã bucãtãria unui ziar ºi de la care nu te poþi deroba, dacã-þi iubeºti, cu adevãrat, meseria. Am dat peste materialele acestea recent, foiletînd, pentru alte nevoi, prãfuita colecþie a ziarului ,,Miºcarea”, din epocã, ºi m-am gîndit cã ele sînt, în fond, o istorie pierdutã a acelora care au slujit cu talentul, abnegaþia ºi sîrguinþa lor scena româneascã, ºi cã e bine sã le cunoascã ºi lectorul de azi. Fireºte, n-am selecþionat din mãrturisirile lor decît pe acelea care mi s-au pãrut mai ilustrative, venind, în genere, de la mari ºi consacraþi interpreþi. (continuare în pag. a 12-a) LEON KALUSTIAN (Text publicat în 1981)
Analiza tuturor datelor de care dispunem, asociatã cu interpretãrile unor specialiºti români de cea mai înaltã clasã, justificã presupunerea cã toate aceste acþiuni anti-româneºti sînt dirijate de la cel mai înalt nivel de cercuri naþionalist-iredentiste ºi revanºarde din Ungaria. Ele se desfãºoarã pe baza unui plan politic ºi militar unic, avînd ca obiective urmãtoarele: 1) Culegerea de date ºi informaþii din ºi despre România, din toate domeniile de activitate, pe baza cãrora sã se poatã stabili cãile ºi modalitãþile de acaparare a Transilvaniei. 2) Readucerea, în atenþia opiniei publice mondiale, a pretinsei injustiþii fãcute Ungariei, prin nerecunoaºterea Diktatului de la Viena, 3) Incitarea etnicilor maghiari din România ºi angrenarea lor la acþiuni antistatale, pentru început secrete, apoi la suprafaþã. 4) Realizarea de alianþe politice ºi militare, care sã sprijine pretenþiile teritoriale ungare. 5) În ultimã instanþã, dacã va fi nevoie, declanºarea unei agresiuni armate împotriva României. În aceastã privinþã, înºiºi ungurii nu s-au hotãrît, aºteaptã sã vadã cum va evolua situaþia internaþionalã: este vorba fie de ocuparea prin forþã a zonei, fie de declanºarea unor provocãri sîngeroase, acoperite de o propagandã internaþionalã, Cumpãratã din timp, pentru supunerea cazului unei comisii de arbitraj, urmînd ca, în final, Transilvania sã fie scoasã din componenþa României. Agitarea spiritului belicos al unor maghiari nu mai este un secret - am primit, de pildã, numeroase informaþii, la redacþie, privind veritabile scene de isterie, petrecute în preajma Anului Nou 1990, în unele mari restaurante budapestane, unde bande de indivizi beþi cîntau marºuri fascist-iredentiste, precum ºi un faimos refren din opereta „Contesa Maritza“, care se încheia cu leit-motivul adaptat „ªi-am sã trec cu tancul peste România!“ - reluat în cor, de toatã lumea, pînã la epuizare. Asta încã n-ar fi nimic, sã zicem cã e vorba de paranoia unor indivizi beþi, deºi aºa ceva configureazã o mentalitate, o stare de spirit. Ce ne facem,
însã, cu preocupãrile de acum cunoscute ale ungurilor de a procura uniforme militare româneºti? E vorba, desigur, de tentativa de compromitere a Armatei Române. Aceste veºminte ar putea fi folosite de grupuri ostile, care ar ataca, prin surprindere, obiective de pe teritoriul ungar, în zona de frontierã cu România, oferind pretextul unei riposte armate. Istoria, cînd se repetã, devine ironicã - amintiþi-vã cã, în preajma zilei de 1 septembrie 1939, hitleriºtii au înscenat ceva similar Poloniei. Concomitent cu declanºarea unor atacuri armate pe direcþia Poarta Mureºului, dar ºi pe direcþia Oradea-Cluj-Braºov (pentru inducerea în eroare a comandanþilor militari români), grupurile paramilitare infiltrate ºi cele formate din etnicii maghiari din Transilvania ar putea desfãºura acþiuni specifice militare ºi de comando, în spatele frontului. Din datele pe care le avem pînã acum, rezultã cã cele mai probabile sînt: blocarea arterelor rutiere, distrugerea sistemului de telecomunicaþii ºi a depozitelor, atacarea cazãrmilor, ocuparea principalelor clãdiri ale administraþiei ºi puterii locale, luarea sub control a staþiilor radio ºi T.V., executarea bruiajului radioelectronic de imitare, mascare ºi neutralizare, sabotarea unitãþilor economice cu producþie specialã. Specialiºtii cu care ne-am consultat, ºi care ºtiu în detaliu ºi vestitul Plan Werth, din 1939 (pe care Ungaria se pare cã vrea sã-l repete acum la o scarã superioarã), apreciazã cã aceste forþe duºmãnoase pot acorda atenþie sporitã Vãii Prahovei (importantã cale de comunicaþie pentru aprovizionarea trupelor româneºti din Transilvania), precum ºi judeþului Braºov, ca zonã de concentrare a rezervelor - tocmai pentru cã aceasta din urmã este, prin tradiþie, puternic apãratã antiaerian, aºa cã se va încerca un plan strategic, pe care l-aº numi orizontal. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 septembrie 1990)
NR. 1327 z ANUL XXVII z VINERI 29 IANUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
A GLRBUA S GALBEN N RO“U E
ROMÂNIA MARE
Pag. a 2-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Arde-l pe mitocan, neni draghe Motanul Arpagic ºi Cîinele Corbu Caricaturistul securist de la „Libertatea“ Gazeta de Ferentari Limba eschimoasã Fete bãtãuºe Partea I Nãscut spontan, ca urmare a iniþiativei unor cetãþeni patrioþi, Comitetul Naþional Pentru Apãrarea Revistei „România Mare“ a întrunit pînã acum peste 500 de adeziuni din toatã þara. Cei care doresc sã se afilieze acestei miºcãri cetãþeneºti, pot sã-ºi trimitã opþiunile în scris, pe adresa redacþiei noastre: Calea Victoriei, nr. 39 - A, Bucureºti. Alte douã evenimente grave din Transilvania confirmã ceea ce noi spuneam de mult: e vorba despre un mare incendiu la Ferma de hamei de lîngã Sighiºoara ºi despre o pustiitoare explozie la Combinatul Chimic Tîrnãveni. Treziþi-vã, români! „Eu poruncesc sau tac“, spunea N. Bonaparte. „Eu ºantajez sau mint“, spune un alt om mare, C. Nistorescu. Recent, acest personaj, cu grave carenþe educaþionale încã din fragedã pruncie, propunea ca ºefii revistei noastre sã fie închiºi 2-3 ani. Pãi, numai atît? De ce sã nu-i închidem vreo 25 de ani, de vreme ce fostul patron al acestui mic gangster, anume Nicu Ceauºescu, a cãpãtat 20 de ani?! Acum face pe campionul democraþiei, dar în urmã cu cîþiva ani era extrem de zelos în a publica la „Flacãra“ reportajele „Agerpres“ ale vizitelor de lucru fãcute de Ceauºescu, pe care le semna cu numele sãu, comiþînd ºi un plagiat! ªi dacã tot se obrãzniceºte caiafa asta, jignind mereu demnitatea românilor, este momentul sã spunem cã nu e plãtit de unguri pentru prima oarã: în anul 1983, un barman maghiar, fost colonel de Securitate, l-a cumpãrat cu cîteva cartuºe de þigãri ºi cu o cadînã blondã, specializatã în þãrile arabe, pe nume Florentina. Vrea sã-i mai dãm amãnunte? Picanterii: aflãm, pe cãi oculte, cã directorul „Gazetei de Vest“ din Oradea, Florin Ardeleanu, care face ca trenul împotriva românilor, a Vetrei Româneºti ºi a revistei noastre, are o foarte zgubiliticã nevastã unguroaicã, care îl bate de trei ori pe zi, cu suplimente duminicale, ca sã scrie ce trebuie. Chezi ciocolom, neni draghe, arde-l pe mitocan! În continuare Almanahul de Iarnã al revistei „România Mare“ nu poate apãrea, din cauza lipsei de spaþiu tipografic. Ce-i drept, s-au oferit cîþiva indivizi, în frunte cu un anume Radu Gãlbegan, de la „Mondopres“, care ne-a cerut pentru hîrtie ºi tipar peste 8.500.000 de lei! Jaf curat! Propunem Academiei Române primirea de urgenþã, pînã la 1 Decembrie 1990, printre membrii sãi, a marilor scriitori români Grigore Vieru ºi Ioan
Druþã, purtãtori de steag ai drepturilor noastre din Basarabia. Sã ne amintim cã Liga Culturalã, animatã de Nicolae Iorga, obþinea, înaintea primului rãzboi mondial, cooptarea printre „nemuritori“ a celor mai importante personalitãþi din alt teritoriu ocupat samavolnic, Transilvania! Este cu totul ciudat cum conducerea P.N.Þ.C.D. nu-ºi dã seama cît de mult rãu poate face partidului atrocele ziar „Dreptatea“. Iatã-l, de pildã, pe un anume Viorel ªtirbu, care se pare cã are mulþi dinþi împotriva noastrã - el ne reclamã procurorului general (tocmai lui?) pentru ceea ce numeºte „decapitarea valorilor culturii române“. Care vor fi fiind aceste valori descãpãþînate de noi? Poate Dan Deºliu de la Rusca? Ori poate Grigurcu rãu ca turcu, omul care, la vîrsta de ºapte luni, a fost înþãrcat cu trãscãu ºi care, dacã dã un damf, se înverzesc fiolele poliþiei rutiere, de la Urlaþi pînã la Londra domnului John Raþiu?! O uºoarã rãsfoire a ziarului „Dreptatea“ ne aratã cã nu noi, ci ei, bãieþii ãºtia f.f. rãi, au mitraliat în ultimele luni tot ce a avut mai valoros literatura noastrã contemporanã, de la George Cãlinescu ºi Zaharia Stancu, pînã la Marin Preda ºi Nichita Stãnescu. În numãrul de duminicã, deºi ºchioapã de douã pagini, gazeta aceasta, care n-are nimic comun nici cu þãranii, nici cu miºcarea naþionalã, ne atacã iar, prin pana jumulitã a unui anume Alexandru Ganea, de care n-a auzit nici Evidenþa populaþiei. El ne numeºte teroriºti culturali ºi batjocoreºte revista noastrã, cu sfîrîiturile de consoane „Rrrromânia Marrre“. Necazul e cã ne aflãm în situaþia unor oameni care stau liniºtiþi la masã ºi, iaca, vin niºte beþivani, sparg paharele, cad cu nasul în frapierã ºi înjurã mai rãu ca grãjdarii - cum poþi sã te aperi de asemenea haimanale? Dupã Giugiumicã, Dulãu ºi Jumarã, au apãrut ºi alþi sportivi cu nume istorice: Cireada, Vrãjitoru ºi ªumulicã. Marþi dupãmiazã, Comisia Parlamentarã pentru anchetarea evenimentelor din 13-15 iunie a fost audiatã de dl. Corneliu Vadim Tudor. A luat fiinþã ultimul organism politic care ne mai lipsea: Asociaþia Crescãtorilor de Þînþari, care, pe mãsurã ce se fac mari, devin, Armãsari, aºa cã rentabilitatea economicã este asiguratã! Ziarele ne alerteazã în continuare în legãturã cu exportul de copii. Pe Gavrilã Copil, de la „Dreptatea“, uite cã nu-1 înfiazã nimeni!... În continuare, România este consideratã de niºte ºmecheri de pe afarã drept sat
fãrã cîini: în ziua de 20 septembrie a.c., cetãþeanul Lecca Georges Antoine, domiciliat în Franþa, a încercat sã scoatã prin Vama Aeroportului Otopeni o serie de valori, dintre care multe aparþin patrimoniului. Printre acestea se numãrã douã documente vechi, scrise în chirilice, datînd de la 1853 ºi, respectiv, 1858, o icoanã pe lemn, veche, îmbrãcatã în foi de argint, o statuetã neagrã, reprezentînd un nud, un taler de argint, precum ºi nu mai puþin de 37 de furculiþe, linguriþe ºi cuþite de argint. Oprit de vigilenþii noºtri pãzitori de vamã, care i-au reþinut obiectele, personajul franþuz a fãcut ca Donald Rãþoiul, amenînþînd ºi împungînd în stînga ºi-n dreapta, ajutat fiind ºi de aghiotantul unui domn senator, despre care ne place sã credem cã n-are nici un amestec. Le cam furã Lecca ãsta... Supunem atenþiei cozilor de topor, care îi tot apãrã pe extremiºtii unguri ºi ne jignesc pe noi, cerînd sã fim arestaþi (?!), urmãtorul incident, din lungul drum al udemeriºtilor cãtre ruºine: în ziua de 30 septembrie, în comuna Livezeni (jud. Mureº), trebuia sã aibã loc ceremonia instalãrii primarului român. Ea nu s-a putut desfãºura, întrucît peste 70 de maghiari ºi þigani maghiarizaþi au blocat, timp de 4 ore, clãdirea primãriei, þinîndu-i acolo sechestraþi pe ºeful de secþie al prefecturii, Lazãr, ºi pe primarul numit de prefect. A trebuit sã se deplaseze la faþa locului poliþia militarã ºi sã facã ordine, prevenind degenerarea lucrurilor. ANUNÞ: redactorul-ºef al revistei noastre nu recunoaºte valabilitatea interviului apãrut în revista (de altfel, prestigioasã) „Phoenix“, din Oradea, declarîndu-l nul ºi neavenit. În urmã cu o lunã, domnia-sa a acordat un interviu trimisului revistei, Cãtãlin ªuºu, a cerut ulterior sã vadã materialul în ºpalt, a fãcut numeroase corecturi, impuse mai ales de transcrierea deficitarã de cãtre reporter a numelor proprii, dar nici una dintre acestea nu a fost respectatã. Vorbind la televiziune de un turneu în Italia, apreciatul coregraf Constantin Duþu schimbã geografia lumii, fãcîndu-1 invidios ºi pe Jacques Yves Cousteau: aºa cã pomeneºte de „Mãrile ionice, iraniene ºi adriatice“, care scaldã Italia, desigur. A uitat mãrile chineze, maioneze ºi maidaneze. Sã ne mai ocupãm puþin ºi de „România liberã“, cã am cam uitat-o ºi nu putem trãi fãrã ea. Într-un fel de interviu cu „calomniaþii“, marea noastrã dizidentã, Ana Blandiana, care datoritã Motanului Arpagic la înnebunit pe cîinele Corbu, aºa încît Ceauºescu na mai avut somn ºi a fost rãsturnat de Brucan ºi Militaru - face ce face ºi îºi depãºeºte condiþia de mîþã blîndã, sãrind la bereguºul revistei „Sãptãmîna“. Pãi, uite cum devine cazul: pe cînd scria Ana Bîzdîcoasa despre Partidul Comunist Român ºi despre Marele dascãl al noroadelor, Lenin, cel care s-a întîlnit de trei ori cu Ivan Ivanovici Puturoºenko, pe atunci, deci, prin anul 1964, revista „Sãptãmîna“ nici nu exista! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 septembrie 1990)
CARICATURI CARICATURI CARICATURI
Pag. a 3-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Iluminatul Cioarã Deºteaptã-te, Elisabeto! Niºte þãrãniºti Florin Piersic ºi-a serbat majoratul Sulicã Frînarul Europarlamentarul Mica Publicitate: s-a pierdut cheia centurii de castitate. Aducãtorului, recompensã Sfîrºitul lumii se amînã din nou Citim ºi noi despre ,,celebrul” mistic iluminat român, pe numele ºi prenumele de domniºoarã Ilie Cioarã. Totuºi, n-are cam multe calitãþi? E ºi mistic, ºi iluminat, ºi Cioarã! Asta chiar cã-i culmea iluminãrii... Un nene, care probabil are o relaþie specialã cu miorlãitoarele, ne (i)lumineazã: ,,Singura limbã pe care o înþeleg pisicile este maghiara”. Bã, eºti prost? Dar caii ce limbã vorbesc? Dar mãgarii din politica româneascã în ce dialect se exprimã de 26 de ani: în mãgarã, sau în maghiarã? A apãrut o teorie a nemuririi sufletului de politruc, potrivit cãreia ticãloºii trãiesc mai mult decît iubitorii de þarã. Pãi, e normal, fiindcã în timp ce ticãloºii aprind ruguri, patrioþii ard pe ele. În aceste condiþii, este aproape imposibil ca Iliescu sã-l întîlneascã pe domnul Ilici Lenin ºi sã-i ducã lampa bolºevismului biruitor. Între profesori ºi elevi se sapã o prãpastie, din cauza lipsei de moralitate din societatea româneascã ºi a statutului precar al cadrului didactic. Dacã profesorul ãla de vioarã brãilean ar avea pistol, elevii ar primi de la pãrinþii lor grenade. Nu toþi marii campioni sînt buni miniºtri, tot aºa cum nici un ministru nu va fi vreodatã campion. Elisabeta Lipã, dorind de fapt sã apere Imnul naþional de posibilitatea ca unii descreieraþi (de regulã, maghiari) sã-l fluiere pe la competiþiile sportive ( îndeosebi cele de hochei), s-a gîndit(!) sã interzicã intonarea lui la competiþiile interne! O mare prostie, frumoasã ºi distinsã doamnã. În þara noastrã trebuie sã cîntãm Imnul ori de cîte ori vrem ºi oriunde vrem. Iar dacã îndrãzneºte vreunul sãl fluiere, sã-l bãgãm la beciul porcesc, o vreme, ºi sãi cînte Marcel Pavel ,,Deºteaptã-te, române!” pînãi vine mintea la ceea ce, în mod obiºnuit, se numeºte cap. Iar ca bonus, sã-i interzicem prezenþa la meciuri, printre oamenii civilizaþi. Elisabeto, fii bãrbatã! Dã-le mãgarilor douã lopeþi pe spinare ºi-ai sã-i vezi cum fluierã de admiraþie, ca sirena lui Vasile Roaitã. Cã, în general, consumatorii de carne aromatizatã cu sudoare de cal sînt laºi. Guvernul tehnocrat bîhîie de pesediºti, peneliºti, liber-schimbiºti ºi cea mai mare parte dintre cei 15.000 de specialiºti þãrãniºti (Costin Borc, Marius Bostan, Dan Stoenescu, Horaþiu Anghelescu). La Administraþia prezidenþialã se dã în bãrci Constantin Dudu Ionescu, cel mai sinistru ministru de Interne, dupã Gavril Dejeu. ªi sã mai zicã vreunul cã istoria nu-i ironicã, fiindcã nu ºtiu ce-i fac! Luînd exemplu de la noii guvernanþi, pînã ºi þiganii au devenit mai aplicaþi, mai interesaþi de educaþia tinerelor generaþii. Iatã o discuþie la care, zilnic, românii asistã involuntar, prin gãrile patriei: ,,Tatã, ce facem, luãm trenul?”, întreabã puradelul, care tocmai venise de la ºcoalã, unde îºi bãtuse învãþãtoarea. ,,Nu fii lacom, praleo! Mai întîi luãm ºinele”. Sã mai spunã cineva cã þiganii nu s-au adaptat la economia de piaþã. E mai europeni ca europenii. Singurii care i-au întrecut în haºmanglealã sînt politicienii. La 27 ianuarie 2016, Fãt-Frumosul filmului ºi teatrului românesc, Florin Piersic, îºi serbeazã majoratul. Cu aceastã fericitã ocazie îi dorim sã întãreascã ºi mai mult tradiþionala prietenie româno-maghiarã. Pentru cine nu ºtie, la marii actori, trecerea de la adolescenþã la exuberanta vîrstã a tinereþii se sãrbãtoreºte atunci cînd puriul trece, verde ca bradul, graniþa celor 80 de ani. Cum fuge timpul ºi nu se mai întoarce! Mai ieri împlinea 79 de aniºori ºi se îndrãgostea a 3.627-a oarã de vreo vînzãtoare de seminþe. Ce copil neastîmpãrat eºti, O italiancã a chemat pompierii Mãrgelatule! fiindcã-ºi pierduse cheia de la centura de castitate. Nu i-o ascunsese vreun soþ gelos, cãci nu poseda aºa ceva; pur ºi simplu, ea folosea instrumentul respectiv pentru ca sã nu mai facã sex de la prima întîlnire. Fiindcã, dupã cum a explicat mapamondului, cu toatã seriozitatea, nu-ºi putea înfrîna aceastã pornire. Nu-i o ruºine, se întîmplã des ºi pe alte meleaguri. Aici, italianca se aseamãnã ca douã picãturi de apã distilatã cu Monica Tatoiu, care vorbeºte fãrã întrerupere, încã dinainte de prima întîlnire. ªi, evident, cu Maria
Grapini, care nu se poate abþine sã nu se facã de rîs atunci cînd vrea sã se dea cultã la cap. Prin urmare: fetelor din alte state,/ cred c-aþi prins din zbor ideea:/ centura de castitate/ este bunã de-aveþi cheia. Doctorul Oprescu s-a întors în chirurgie. Dacã îi va opera pe toþi pacienþii care ºi-au rupt picioarele prin gropile Bucureºtilor, va trãi o mie de ani. Dacãi vor intra sub bisturiu ºi toþi cetãþenii operaþi la portofel, va deveni nemuritor. Aºadar, atenþie la buzunarul burþii; Oprescu s-a întors pe aleea lui de cimitir. Oricum, vor avea mai puþini oameni de suferit. Europarlamentarii Mircea Diaconu, Renate Weber ºi Marian-Jean Marinescu au semnat manifestul Spinelli, care susþine o Europã Federalã ºi Desfiinþarea Statelor Naþionale, încãlcînd articolul 1 din Constituþia României, unde este scris negru pe alb: ,,România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil”. Iatã cã modestul actor trece de la rolurile de bãiat bun, dar cam prostãlãu, la cel de terminator al României. Bãi, Papleacã, nu mor caii cînd vor cîinii. Acum înþelegem noi de ce, la gãinãria din decembrie 1989, Sulicã Frînaru Europarlamentarul ºi Diana Lupeºte au venit la televiziune cãlare pe tancuri, ei fiind un fel de deschizãtori de drum. Ba, el a ºi fost introdus în guvernul de 30 de minute al lui Verdeþ. Nimic nu-i întîmplãtor pe lumea asta. Sã-þi fie ruºine, Mãscãriciule, cã þara asta þi-a oferit mai mult decît meritai. …ªi erai oarecum simpatic cu faþa aia de pãmpãlãu, ce trezea admiraþia ceapistelor! Mãcar Renate Weber este ea însãºi pînã la capãt. A fost (ºi a rãmas) omul - vorba vine - lui Sörös în România. Adicã e un duºman pe faþã al statului naþional unitar român. Cît despre Marian-Jean Valjan Marinescu... De fapt, cine mai e ºi spavariciul ãsta? S-au trezit ºi liberalii cã vor alegeri în douã tururi de scrutin. Pãi n-aþi votat voi, alãturi de ceilalþi bagabonþi de la PSD, pentru actualul sistem? Aþi uitat, sau acum nu vã mai convine? De cînd tot trag semnale oamenii sãnãtoºi la cap cã în România nu sînt alegeri, ci doar adevãrate parade ale hoþilor. Aþi pus þara pe butuci, neisprãviþilor, ºi acum arãtaþi cu degetul spre alþii. Toþi sînteþi o apã ºi-un pãmînt. Vorba strãzii: PSD ºi PNL, aceeaºi mizerie! Poporul nu minte, bãi, aceºtia, dar se lasã manipulat. Vã dau un sfat: predaþi-vã la prima secþie de poliþie, pînã nu e prea tîrziu. Adicã pînã nu vine poliþia dupã voi. Snowden, marele dezvãluitor de secrete, afirmã la NBC News cã ,,Serviciile Secrete ale României sînt ºantajate” de cãtre Serviciile altor puteri. Ce dezvãluire-i asta, Snowdene, mînca-þi-aº fesul lui matale? Trebuia sã ne întrebi pe noi, ºi-þi spuneam pe ºleau cã sînt de-a dreptul subordonate, nu trebuia sã citeºti stenograme, cã-þi strici ochelarii. La noi, în spaþiul carpatodanubiano-erotic, pînã ºi copiii de 5 ani ºtiu cum stã treaba. Halal dezvãluiri! Mai rãmîne sã ne spui ce-au îngropat pisoii prezidenþiali. La PRO TV, Busu a prezentat, cu lejeritatea-i proverbialã, o hartã pe care, în dreptul Galaþilor era scris, cu litere de aur, -68 de grade Celsius. Sperãm cã, din obiºnuinþã, Busu a minþit. Altminteri, au îngheþat ºi scrumbia afumatã, ºi somnul de dupã-amiazã. Rusoaica Olesya Packorytov ºi-a fãcut un selfie în avion, constatînd la aterizare, din fericire - cã în imagine apare ºi un extraterestru. Nu, nu era Iohannis, nu vã impacientaþi, preºedintele se afla încã la Miami, chiar dacã asemãnarea e izbitoare. Întrebarea e dacã extraterestrul avea bilet de avion ca orice cãlãtor cumsecade, sau dacã el ducea avionul în cîrcã... Fiindcã tot adusei vorba de oameni veniþi din altã parte: pînã la sfîrºitul anului, Dacian Cioloº se va înregimenta politic. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus. Naþionala de fotbal a Coreii de Nord, under 23, s-a calificat la Jocurile Olimpice deoarece a primit doar 7 cartonaºe galbene, în timp ce Arabia Sauditã, cu care se afla la egalitate perfectã (2 puncte, 5-6 golaveraj, 3-3 în meciul direct), s-a colorat de 9 ori. Concluzia? Comuniºtii pun mare preþ pe fair-play.
Cercetãtorii din Marea Britanie (tot ei, sãracii) au ajuns la concluzia cã iubirea ºi alcoolul au aceleaºi efecte asupra creierului. Sincer sã fiu, aveam o bãnuialã. Secretul unei vieþi fericite este sã nu le amesteci, fiindcã, în limbaj popular, combinaþia se numeºte carcalete. Mã întreb: ce e mai greu, sã sapi tuneluri, sau sã scrii cãrþi?! Cred cã sã scrii lucrãri ºtiinþifice, altminteri, de ce El Chapo, multimiliardarul baron al drogurilor, s-a apucat de sãpat tuneluri ori de cîte ori a fost aruncat de americani la þuhaus? Ce, nu gãsea el vreun danpavel, sau vreun alt profesor universitar, sã-i mîzgãleascã o capodoperã? Iarna ne-a luat prin surprindere. Din nou. Nu pe noi, amãrãºtenii, care sîntem obiºnuiþi cu gerul ºi viscolul, ci pe oficialitãþi, care-s învãþate sã stea la cãlduricã ºi la bãuturicã. Singura motivaþie pentru care mai ies din casã sînt afacerile oneroase pe care le fac din deszãpeziri. Aici sînt troienite parandãrãturile, altfel, la banii alocaþi an de an, ar fi trebuit deszãpezit ºi Polul Nord. O distinsã deputatã de Vaslui zice, fãrã sã clipeascã deloc: ,,Din pãcate, în acest an am sãrbãtorit un an de la tragicele evenimente de la Paris”. Nasol moment, miºto colivã!, vorba lui Aristotel. Noi, ãºtilalþii, mai de la þarã, n-am sãrbãtorit deloc. Doar am pãstrat un moment de reculegere. Cã aºa se face la comemorãri. Sorin Frunzãverde ªi-o Lalea, preºedintele C.J. Caraº Severin, a fost condamnat, în prima instanþã, la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru cã ºi-a folosit influenþa asupra primarilor, cu scopul de a obþine mai multe voturi pentru Klaus Johannis în turul doi al alegerilor prezidenþiale. Ceea ce s-a ºi întîmplat, preºedintele obþinînd 81.656 de voturi, cu 6.061 mai multe decît domnul doctor Ponta. Prin aceastã sentinþã, alegerea preºedintelui în exerciþiu este consideratã frauduloasã de cãtre o instanþã din România. Este o mare nedreptate, pentru cã, la toate alegerile din România postdecembristã, frauda a fost factorul decisiv. Cei mai mulþi dintre primari, consilieri ºi parlamentari sînt produsul manipulãrii prin mass-media, al mitei electorale directe sau mascate (prin diverse ,,ajutoare”), al hoþiei de la urne ºi, mai nou, din soft. În România, democraþia a fost înlocuitã cu dispreþocraþia. Sã nu ne mai amãgim. Regele Hagi loveºte din nou: ,,Sã cîºtigãm titlul e imposibil, dar realizabil”. Asta consolideazã ideea cã ,,omul este o persoanã umanã” ºi cã ãºtia mici, copiii, trebuie ,,sã meargã la ºcoalã, cã ºcoala e bunã la ceva”. Aºa e: te deºteaptã pînã te prosteºte. De cînd dã aºi mai mult la interviuri decît pe teren, Simona Halep a uitat ce anume a fãcut-o jucãtoare de top: modestia ºi sacrificiul de sine. N-ar fi rãu sã-ºi aminteascã, totuºi, cît de greu a fost drumul spre înalta societate. ªi, ca sã rãmîi acolo, trebuie sã munceºti de trei ori mai mult. ªi sã fii la fel de modestã. Valentina Pelinel zice cã o atrag oamenii plinuþi. Plinuþi cu bani. ªi cã-i place sã coloreze... cãrþi de colorat pentru adulþi. Existã aºa ceva, sau cu astea a cucerit-o Borcea?! Mãi, fraþilor, aþi vãzut hoþie mai mare decît cea cu Arena Naþionalã? Cã prostie mai mare nu cred cã v-aþi putut imagina. La 24 ianuarie 1859, s-au unit Principatele Române, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn. Dupã ce a pus bazele României moderne, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, iubitul prinþ al Unirii a fost silit de monstruoasa coaliþie sã abdice, fiind înlocuit cu Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von HohenzollernSigmaringen. Ce, nu ºtiaþi cã aºa îl chema pe Carol I? La 26 ianuarie 2016, Nicolae Ceauºescu, primul ºi singurul preºedinte cu adevãrat patriot al României, ar fi împlinit 98 de ani, dacã l-ar fi lãsat Iliescu. Stephen Hawking, ãl mai deºtept om de pe mapamondul lumii, zice cã un rãzboi nuclear, încãlzirea globalã sau vreun virus scãpat din laborator pot duce la sfîrºitul omenirii. Pãi asta o ºtiam ºi noi, Fãnele. Ba mai e niºte elemente p-acilea pe la noi: spirtul trecut prin pîine ºi rachiul de pufoaicã, de-i zice alegãtorul „genocid“. Dacã a trebuit sã înveþi atîta carte ca sã ne spui ceea ce ºtiam ºi noi, înseamnã cã ºcoala aia la care ai fost nu-i bunã de nimic, ºi-ar trebui desfiinþatã. Spre deosebire de ºcoala vieþii, care face cît 5 facultãþi. Bine, Hawking ºi-a luat o marjã de eroare de 10.000 de ani ºi ne-a mai bãgat douã ameninþãri, ca sã nu dormim bine nici la noapte. Cicã inteligenþa artificialã ar fi un mare pericol, în timp ce o vizitã neanunþatã a extratereºtrilor s-ar lãsa cu un deranj mai mare decît debarcarea lui Columb în America. Mãi, fraþilor, bunicul meu, binecuvîntat sã-i fie numele, avea o vorbã: unde-i deºteptãciune multã, e ºi prostie multã... CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Polemici Mihai Moldovan (1937-1981) Dintre compozitorii români care au obþinut o sintezã îmbinînd mijloacele de expresie ale folclorului nostru strãvechi cu acelea ale avangardei muzicale, nãscute dupã terminarea celui de-al II-lea rãzboi mondial, cîþiva mi se par mai aparte: Aurel Stroe, ªtefan Niculescu, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Nicolae Brînduº ºi, nu în ultimul rînd, mult regretaþii maeºtri ai artei noastre sonore Liviu Glodeanu ºi Mihai Moldovan. ªi unul, ºi celãlalt au valorificat moduri, ritmuri ºi aspecte timbrale ale cîntecelor ºi dansurilor þãrãneºti din vremuri de demult; cu precizarea cã Liviu Glodeanu a cultivat discursuri sonore ample, de cele mai multe ori înclinînd spre un climat plin de tragism, în timp ce Mihai Moldovan a preferat exprimarea concisã, tinzînd spre un colorit mai viu, mai senzual, adesea generînd eufonii ceºi gãsesc corespondentul spiritual în ceea ce numim constelaþia strãbãtutã de fabulos ºi de fantastic...ªi, fiindcã ne referim, în primul rînd, la Mihai Moldovan, vom reliefa faptul cã a compus o singurã creaþie de amplã respiraþie: opera ,,Trepte ale istoriei”. În rest, compozitorul a dat naºtere la opusuri foarte bine conturate, dar care nu trec de durata de 10 minute. În acest sens, este cazul sã amintim de admiraþia sa pentru Anton van Webern, deºi nu s-a sfiit deloc a spune: ,,... Mã impresioneazã profund opera webernianã - este poate cel mai reprezentativ compozitor al secolului nostru. Însã, în muzica mea, eu am pornit pe un cu totul alt drum. Altfel spus, eu nu am fost atras nici de pointilism ºi nici de serialismul dodecafonic; în primul rînd, fiindcã, pentru mine, sursa de inspiraþie a constituit-o folclorul strãvechi; în al doilea rînd, fiindcã austeritatea webernianã îmi este strãinã, deºi, repet, îi admir muzica... ªi, în al treilea rînd, deoarece nu doresc a continua linia polifoniei imitative, de tip neobaroc”. Dupã care, tot Mihai Moldovan sã declare: ,,M-a fascinat spiritualitatea asiaticilor ºi, mai ales, aceea a Chinei ºi a Japoniei, ori acestea nu au nimic comun cu hiperrafinamentul de crepuscul ºi, uneori, bolnãvicios al marilor artiºti din Vestul european”. Dacã vom analiza cu atenþie muzica lui Mihai Moldovan, vom constata cã între viaþa sa chinuitã ºi estetica lui solarã, latinã prin excelenþã, aproape cã nu existã puncte comune. Mihai Moldovan - ca ºi Theodor Rogalski, Dumitru D. Botez, Paul Jelescu, Emilia Petrescu ºi mulþi alþii - s-a înscris în constelaþia celor jigniþi ºi îndepãrtaþi din Radiodifuziune, în vremurile tulburi, în care proletcultismul ºi antiromânismul s-au înfrãþit de minune. Estetica lui Mihai Moldovan nu face front comun nici cu tristeþea adîncã, nici cu romantismul disperat, ºi nici cu resemnarea dureroasã. El a fost ºi rãmîne în istoria muzicii româneºti ca un creator viguros, ataºat arhaicului folclor transilvan, care a avut vocaþia culorilor, îmbinate cu multã fantezie, asimilînd ºi preluînd creator paletele orchestrale ale unor genii precum Enescu, Bartok, Messiaen ºi Stravinsky, din prima perioadã. Mihai Moldovan a utilizat o anume cantabilitate neomodalã, larg-cromatizatã, o polifonie voit-primitivã, situatã uneori la confluenþa cu heterofonia, ºi o construcþie solidã, concisã, însã fãrã reprize. În acest sens, comuniunea lui sufleteascã vibreazã în consonanþã cu avangarda, care nu a evitat folclorul. Deºi nu a publicat decît puþine eseuri ºi cronici, Mihai Moldovan ne-a atras atenþia ca un muzicolog profund ºi un adevãrat stilist. Din prezentãrile pe care le fãcea la radio ºi la televiziune, care reliefau, pe lîngã o inteligenþã extraordinarã, ºi
Miniaturi biblice (1) Nu vã temeþi: Isus nu ne cere sã murim ca El, ci sã trãim ca El. E oare atît de greu? Pe Isus Christos L-au prigonit numai bãrbaþii – dar nici o femeie, pînã ºi nevasta lui Pilat a încercat sã-L ajute. Dumnezeu vrea de la oameni totul sau nimic. Diavolul se mulþumeºte ºi cu puþin. * Cea mai mare greºealã a oamenilor este aceea de a cere puterilor spirituale sã le dea dovezi materiale. La Judecata de Apoi, ateul I-a spus lui Dumnezeu: ,,Pentru o fiinþã care nici nu existã, Te þii destul de bine!”. În viaþa de toate zilele, un testament nou îl anuleazã pe cel vechi. În Biblie, însã, Noul Testament completeazã, în mod fericit, Vechiul Testament. Un oraº fãrã biserici nu e decît un imens bordel.
ALBUMUL CU POZE RARE
o ironie subtilã, astfel încît era o plãcere sã-l asculþi, marele dispãrut - mult prea devreme - se deosebea categoric de atîþia vorbologi obraznici, care cred cã se poate face muzicologie, ºi chiar publicisticã muzicalã, fãrã a aprofunda tot ceea ce se leagã de tehnica de compoziþie. Mihai Moldovan ne-a lãsat semnificative puncte de vedere în legãturã cu folclorul românesc: ,,Avem avantajul de a ne bucura de un folclor foarte original atît în ceea ce priveºte gamele, cît ºi în ceea ce priveºte ritmurile, arhitectura ºi aspectele timbrale. Toate aceste componente amintite trebuie puse în concordanþã cu poezia noastrã popularã ºi cu artele plastice, nãscute în mijlocul spiritualitãþii sãteºti”. Mihai Moldovan nu putea concepe o artã apatridã ºi, în aceastã privinþã, el a fost categoric:,,Este curios cã se spune, uneori, cã spiritul naþional în artã a fost raportat doar la secolul romantic. Nimic mai greºit! Ce deosebire este între Haendel ºi Vivaldi, Palestrina ºi Orlando di Lasso, între Machault ºi Landino... ªi acest fapt trebuie explicat prin inspiraþia compozitorilor menþionaþi, din folclorul þãrii lor. Folclorul contribuie substanþial la crearea spiritului naþional al oricãrei culturi”. Tot Mihai Moldovan îi spunea unui tînãr compozitor: ,,Nu pleca din þarã definitiv. Deoarece pierzi legãtura cu pãmîntul natal. Renaºterea artelor va avea loc, aici, în Sud-Estul ºi, apoi, în Estul european, în Asia, în Africa, în America ne-europenizatã... Vestul european este întro pronunþatã decadenþã spiritualã. Duritatea vieþii în comunism ne-a cãlit, ºi iatã cã s-au nãscut creatori extraordinari, ca Tiberiu Olah, Liviu Glodeanu, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Constantin Piliuþã, Marin Preda, Eugen Barbu, Apostu, Paul Vasilescu ºi numele pot fi citate în continuare... Cu toþii au înþeles ceea ce semnificã pulsaþiile pãmîntului natal...”. Referitor la doine, Mihai Moldovan avea urmãtoarea opinie: ,,În zilele noastre nu trebuie sã ne întoarcem la acel model tradiþionalist ºi, în general vorbind, la tehnica utilizatã de cei dinaintea noastrã. Nu... Trebuie sã þinem seama de noile tehnici de compoziþie, pentru a nu fi anacronici ºi provinciali. Dar, ceea ce este foarte important, e bine sã reþinem: culturile extraeuropene ne pot oferi multe, foarte multe sugestii componistice... De altfel, spiritualitatea niponã - mã refer cu precãdere la teatrul kabuki - m-a influenþat puternic. Ba, mai mult chiar, în unele piese am încercat sã obþin o fuziune între mijloacele de expresie ale muzicii din strãvechiul teatru nipon ºi cele din teatrul muzical din vremuri imemoriale, cum ar fi Irozii, de pildã. Tehnicile vest-europene nu sînt întotdeauna în armonie cu cele pe care le reclamã folclorul nostru ºi cel din alte continente”. Dincolo de preþuirea pentru avangarda muzicalã, în care s-a înscris cu succes ºi Mihai Moldovan, se remarcã profundul sãu respect pentru tradiþie. Cunoºtea temeinic ceea ce s-a fãcut în trecut, conºtient fiind cã numai în acest fel se poate ajunge la inovaþia convingãtoare. De altfel, Mihai Moldovan îmi repeta adesea urmãtoarele: ,,Avangarda cu scop în sine - superficialã, ostentativã, apatridã ºi fãrã meserie conceputã - nu se desparte de ariergarda ei, în timp ce o tradiþie bine înþeleasã ascunde, nu o datã, un subtext înnoitor”. Din toate acestea rezultã profunda gîndire a lui Mihai Moldovan, artist rãscolitor, adînc ancorat în tradiþie, la fel ca toþi aceia care, pornind de la un asemenea tezaur, au reuºit cu adevãrat sã inoveze ºi sã dea naºtere la opere menite sã reziste timpului. ªi, chiar dacã a fost adesea jignit - mai cu seamã de penibilii funcþionari din Radioteleviziune, - el a rãmas senin ºi a atras atenþia prin tonul caustic al unor vorbe ale sale, adresate cari-
eriºtilor din preajma lui, fapt pentru care a plãtit sub aspect administrativ... Dar nu a fost niciodatã invidios. Se ºtie din bãtrîni cã... apa trece... pietrele rãmîn... Pornind de la aceste simbolice cuvinte, cu multiple semnificaþii în eternitate, voi susþine, ca ºi în libretul operei sale ,,Statornicie”, cã Duºmanii-s apa care trece/ Noi, pietrele care rãmîn. Mihai Moldovan, prin opera componisticã ºi muzicologicã, a intrat în veºnicie încã din timpul vieþii sale, atît de chinuite. El s-a condus, în laconica-i existenþã, dupã cuvintele pline de miez ale stilistului Flaubert: ,,Trebuie aºa de puþin ca sã umpli un suflet omenesc...”. DORU POPOVICI
În noaptea în care Pãmîntul va fi o imensã pãdure de Pomi de Crãciun, atunci va veni Isus a doua oarã. Era o Lunã atît de clarã, cã se vedeau urmele lui Isus pe ape… Frica de Dumnezeu e singura formã de curaj adevãrat. Dumnezeu a fãcut bolile, dar ºi leacurile lor naturale – trebuie doar sã le gãsim în ierburi, flori ºi fructe, atîta tot. Nu mã întrebaþi ce fel de creºtin sînt – ortodox, catolic, protestant, baptist etc. Eu sînt un creºtin primar, din Secolul I. Fiinþele dragi care mor sînt ambasadorii noºtri în lumea de apoi, care au misiunea sã ne primeascã dupã cum se cuvine. Facem saunã ca sã ne obiºnuim cu temperatura Iadului. De cînd cu sãrutul lui Iuda, nu mai suport pupãturile între bãrbaþi.
,,Respectã cele 10 porunci!” – iatã, de fapt, a 11-a poruncã. Pentru creºtini, genunchii sînt mai importanþi decît ochii din cap. ªeful celui mai mic stat din lume, Vaticanul, este ºi cel mai important om al Planetei. Poate pentru cã Regatul Papei nu este pe pãmînt, ci în cer. Pãrul alb al mamei, ca o cupolã de bisericã, iarna… Bagheta dirijorului e bisturiul cu care Dumnezeu ne deschide o altã lume. Într-o catedralã goticã, Isus nu e rãstignit pe cruce, ci pe orgã. Toate popoarele acordã un mare respect Bisericii ºi Armatei. Adicã exact acelor instituþii unde n-are voie sã pãtrundã democraþia. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Artificii“
Frumoasa actriþã Floriana Luican, în anul debutului („Un surîs în plinã varã“). Era în 1963 ºi avea doar 18 ani. MICROSIOANE Fantezie Pe la jumãtatea iernii, el a ieºit în lunca troienitã, sã asculte cîntecul pãsãrilor. Pe la jumãtatea verii, a fãcut din petalele albei romaniþe oameni de zãpadã.
Ghinion Dacã vrei sã reuºeºti, fã un pas înapoi ºi uitã-te bine la þintã – i s-a spus. Din nefericire, în spatele sãu a fost o groapã.
Puncte de vedere - Nu fãcîndu-l rumeguº ai sã afli compoziþia lemnului!, spuse chimistul. - Dar nici nu încerc asta – rãspunse tîmplarul, oprind fierãstrãul. E vorba de niºte scaune.
Prudenþã Fiind din piatrã, zeii, neavînd nici nervi, nici sînge, nu-mi pot face nici un rãu. Numai sã nu se prãbuºeascã în apropierea mea. VASILE BÃRAN
Pag. a 5-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse
ALBUMUL CU POZE RARE
TABLETÃ DE SCRIITOR
Tribunul Corneliu Vadim Tudor nu trebuie uitat Noi scriem despre Corneliu Vadim Tudor nu pentru a face paradã ºi nici pentru a fi luaþi în seamã de televiziuni, noi scriem ºi vorbim despre el în semn de înalt omagiu, pentru cã ºi-a iubit ºi ºi-a cinstit poporul ºi þara, aºa cum stã bine unui român patriot. Noi avem lumea noastrã, fiindcã aºa ne-a fost sortit sã trãim: în orînduiri sociale diferite, în care minciunile au fost „haina de galã” purtatã de conducãtorii noºtri falºi, de toþi oamenii politici care au împrãºtiat numai neghinã peste fiinþa ofilitã a þãrii noastre ºi care au semãnat vrajbã între români. Corneliu Vadim Tudor nu a fãcut parte din clica acestora, el a stat, cu demnitate, de partea cealaltã a baricadei - a dreptãþii ºi adevãrului, a cinstei ºi a onoarei... Imaginea lui nu se rezumã doar la activitatea de redutabil om politic, pentru cã el a fost ºi un mare scriitor. Cãrþile lui vor dãinui peste timp ºi îi vor duce numele cãtre generaþiile viitoare care, cîndva, se vor aºeza la masa de lucru ºi, cu judecatã dreaptã, îl vor evoca cu mai mult respect decît o fac mulþi dintre semenii noºtri în aceste zile, cînd duºmanii lui s-au nãpustit ca hienele asupra sa, întinîndu-i memoria ºi bãlãcãrindu-i familia. O spunem noi, acum: Corneliu Vadim Tudor a greºit atunci cînd a crezut prea mult în cei care i-au stat în preajmã, mulþi dintre aceºtia dovedindu-se, dupã moartea lui, ca au fost niºte oportuniºti, lipsiþi de orice simþ moral. Trebuie spus un adevãr ce nu poate fi tãgãduit de nimeni: Vadim ºi-a iubit nespus de mult þara, ºi numai cine nu vrea sã-i recunoascã, analizîndu-i discursul politic ºi scrierile, calitatea de mare patriot, trecînd peste momentele de can-can, nu-i va putea aprecia niciodatã ºi calitatea de mare om... Tribunul era singur ºi trebuia sã se batã cu toatã lumea pentru a
denunþa nedreptãþile ºi pentru a încerca sã rezolve problemele sociale ale românilor ºi pe cele ale þãrii, strãduindu-se din rãsputeri sã smulgã România din mîinile trãdãtorilor. Toate acestea i-au adus numai supãrãri, grãbindu-i moartea. Se ºtia de stejar falnic, aºezat pe malul unui rîu, fãrã sã ia în seamã cã apele îi vor sãpa pãmîntul de dedesubt ºi cã, într-o zi, malurile se vor surpa, iar el se va prãbuºi, lãsînd în urmã un popor mai singur ºi înlãcrimat, o soþie ºi douã fete ca niºte prinþese. Acesta a fost Corneliu Vadim Tudor, Tribunul care a cîntat în versuri dragostea de neam. Iatã de ce am venit la mormîntul sãu: sã-i aducem o floare, sã pãstrãm un moment de reculegere în amintirea lui ºi sã-i aducem un pios omagiu, care nu este al nostru, ci al Limbii Române, pe care el a cultivat-o cu toatã credinþa ºi priceperea sa. Noi am venit ca oameni simpli, cu vorbã pe mãsurã, spre a le aminti românilor cã Vadim Tudor trebuie preþuit pentru tot ceea ce a fãcut pentru þara sa ºi pentru felul în care a slujit-o. Iar vorbele otrãvite ale unor impostori, orbiþi de urã ºi de invidie, nu fac nici cît o ceapã degeratã pentru toþi cei care îi recunosc meritele ºi care vor rãmîne întotdeauna de partea sa. ªi de partea sa sînt toþi românii iubitori de þarã, o forþã redutabilã. Vocea lor conteazã, nicidecum zumzetul unor pigmei ºi al unor clãnþãi care, în lichelismul lor, nu-i dau pace, nici mort, sã se odihneascã în liniºte. Oare cînd va înþelege poporul acesta cã nimeni nu are dreptul sã-i ºtirbeascã demnitatea ºi sã-i reducã la tãcere valorile naþionale? Noi ne simþim profund jigniþi ºi persecutaþi, în þara noastrã, cînd vedem atîta urã ºi, mai ales, cînd auzim atîtea vorbe de dispreþ la adresa Trbunului. Noi ºtim bine cã el face parte din tezaurul de valori al acestui neam, la fel ca Eminescu ºi Goga,
Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (6) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade/ Sã daþi în Alcibiade”. CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” În preambulul articolului, intitulat, peiorativ, „Encicloprdia lui Vadim. Odioasele pamflete ºi victimele lor”, semnat de Mihai Voinea ºi Cristian Delcea, cititorii mai întîlnesc o aberaþie. Scriu ei, luîndu-ºi un aer academic, negru pe alb, cã „ ... «Tribunul» a fost întemeietorul unei ºcoli (…) de gîndire în care n-a existat nici o regulã ºi în care, sub alibiul pamfletului, Vadim a incitat la violenþã ºi a insultat fãrã nici o remuºcare, dupã cum a avut chef ºi dupã cum i-au dictat interesele”. Întreg acest text, închis în ghilimele, nu e numai un neadevãr revoltãtor, ci, totodatã, o denigrare, o ponegrire. Subliniez batjocura acestor ziariºti prin folosirea celor douã sinonime, care se completeazã reciproc, pentru a evidenþia nu aberaþia, ci aberaþiile textului la care ne referim. Înainte de toate, consider cã este necesar sã ne oprim asupra afirmaþiei, lipsitã de orice temei, cum cã Vadim ar fi „întemeietorul unei ºcoli (...) de gîndire” ºi cã, în aceastã ºcoalã vadimistã, „n-a existat nici o regulã”, de unde se poate deduce cã Tribunul, prin aºa-zisa ºcoalã de gîndire fãrã regulã ar fi propagat anarhia/anarhismul. Cititorul avizat, bine informat, cunoaºte cã neexistînd nici o regulã într-un anumit domeniu, instituþie, chiar þarã, sã zicem, înseamnã cã în toate acele locuri unde se desfãºoarã o activitate socialã nu poate fi vorba de nici un fel de rînduialã, de lege, de ordine sau de disciplinã. Unde lipsesc aceste cerinþe, necesare într-o societate civilizatã, se instaureazã anarhia, haosul. Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu prietenul ºi mentorul sãu Eugen Barbu, a întemeiat/înfiinþat un Partid ºi nu o ºcoalã, denumit Partidul România Mare (PRM). Este posibil ca aceºti ziariºti, cînd au folosit noþiunea de ºcoalã, sã fi avut în vedere ideea de naþionalism luminat, care se gãseºte în aceastã cunoscutã convingere, ale cãrei reguli ºi norme sînt prezente ºi bine lãmurite în broºura „Doctrina Naþionalã a Partidului România Mare”, în „Statutul PRM” sau în „Programul Economic al Partidului România Mare”. Dacã trebuie sã vorbim de o „ºcoalã” întemeiatã/înfiinþatã de Tribun, aici îi gãsim
normele de conduitã, în documentele amintite în rîndurile de mai sus. Dar cine vreþi sã studieze aceste documente? Cei de la ziarul „Adevãrul”? Fereascã sfîntul! Ei, fie din proprie iniþiativã, fie la poruncile ºoptite de vreun grup ocult occidental, trebuie sã respingã ºi sã condamne tot ce este legat de ideea de naþionalism luminat. Pentru un astfel de grup, naþionalismul poate fi la cote înalte doar într-un numãr foarte restrîns de state, cele mai dezvoltate din punct de vedere economic ºi militar, cãrora nu le convine ca ºi statele mai mici, mai puþin dezvoltate sã pledeze pentru aceeaºi idelogie. Aceleaºi state dezvoltate susþin ºi pledeazã pentru o globalizare pe toate planurile, a întreg mapamondului. ªi cum observãm cã stau lucrurile în prezent, globalizarea, teoretic ºi practic, se aflã în pragul eºecului. Gîndirea profundã a scriitorului ºi pamfletarului Corneliu Vadim Tudor o descoperim în întreaga sa creaþie beletristicã, social-polticã ori în scrieri cu conþinut ºtiinþific. Volume precum „Aforisme”, „Parfumuri ºi culori”, „Istorie ºi civilizaþie”, „Europa Creºtinã” º. a. reprezintã opere ce îndeamnã pe cititor la reflecþie, imbold pentru a ne dezvolta o gîndire activã, mereu vie. Datoritã întinsei sale culturi enciclopedice, citind numai scrierile ce poartã aceste titluri, cititorul îºi dã repede seama cã autorul lor este pe deplin stãpîn pe cultura naþionalã ºi cea universalã. Cititorul strãbate tot cuprinsul globului pãmîntesc ºi are posibilitatea de a cunoaºte mari personalitãþi ale acestei Planete pline de viaþã, din toate domeniile activitãþii umane. ªi printre rîndurile acestor scrieri memorabile, Tribunul nu scapã din vedere nici un moment sã arate care este ºi contribuþia Poporului Român, poporul sãu, la îmbogãþirea culturii universale ºi care este locul României în Istoria Universalã. Aºa a ºtiut doctorul în Istorie ºi „poetul prin excelenþã”, Corneliu Vadim Tudor, sã-ºi manifeste patriotismul, aºa a înþeles maestrul Vadim sã conceapã, sã întemeieze o ºcoalã de gîndire pentru români, cu reguli precise ºi nu haotice. Zic toate acestea, ca un reproº ferm cãtre ziariºtii Mihai Voinea ºi Cristian Delcea care încearcã, fãrã succes, sã întoarcã un adevãr pe dos. Aceiaºi ziariºti îºi închipuie, în încheierea preambulului la articolul în speþã, cã, printr-o formulare mincinoasã, au ºi dat sentinþa, în ceea ce priveºte pamfletele scriitorului Vadim Tudor. Ca autor al acestor rînduri,
„Fata cu pãrul de foc“, alãturi de Corneliu Vadim Tudor Avram Iancu sau Tudor Vladimirescu, la alte dimensiuni istorice. De aceea, sa fim mîndri cã s-a nãscut aici, iar ziua sa de naºtere sã devinã zi de pomenire ºi de cinstire a culturii Neamului Românesc. Corneliu Vadim Tudor, plecînd prematur dintre noi, a deschis Marea Carte a Patriotismului ºi Naþionalismului în România, de care infamii se tem ca dracu' de tãmîie. Tinerii noºtri ºi întreg Neamul Românesc sã îi urmeze calea pentru fãurirea României Mari Unite ºi sã-i continue lupta împotriva trãdãtorilor ºi a hoþilor, la fel cum a fãcut-o el, cu întreaga lui fiinþã. Sã sperãm cã dorinþa Tribunului, pentru care a luptat cu ardoare toatã viaþa lui, aceea ca românii sã se simtã, în þara lor, acasã, ºi sã trãiascã aici neasupriþi, în deplinã libertate ºi în demnitate, se va înfãptui cîndva. Aºa sã ne ajute Dumnezeu! ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” simt cã e cazul sã renunþ la eufemisme ºi sã redau formularea nãscocitã de cãtre cei doi, aºa cum este: mincinoasã, jignitoare, violentã. Iat-o: „... sub alibiul pamfletului,Vadim a incitat la violenþã ºi a insultat fãrã nici o remuºcare, dupã cum a avut chef ºi dupã cum i-au dictat interesele”. Scrieþi, deci, cã Vadim, sub justificarea (alibiul) speciei pamfletului, „a incitat la violenþã”. O eroare grosolanã inteþionatã ºi bine împãnatã cu otravã. Aceºti ziariºti refuzã sã vadã în pamfletele lui Vadim opera unui mare artist, un artist desãvîrºit care, cu mare uºurinþã ºi precizie, construieºte, nu cu creionul, ci cu ajutorul cuvintelor, un portret caricatural perfect, strîns legat de realitate. Iau ca exemplu cîteva propoziþii, din douã pamflete în prozã, dedicate unor personaje prea cunoscute de cititori ºi, fãrã îndoialã, de cãtre toatã þara: românul Sorin Oprescu ºi sasul Klaus Iohannis. Am ales, ca argumente, aceleaºi exemple pe care le-au considerat demne de comentat ziariºtii „Adevãrului”, pentru a face cunoscutã ºi opinia noastrã ºi nu doar a acelor jurnaliºti, excesiv de porniþi ºi de plini de otravã împotriva operei lui Vadim. Citãm din pamfletul dedicat lui Sorin Oprescu: „Eu prevãd cã acest nemernic nu va muri în patul lui. Cine, ºi de ce muºamalizeazã cele patru dosare ale lui?”. Iatã ºi propoziþiile ce schiþeazã conturul portretului caricatural al lui Klaus Iohannis: „A trecut aproape un an de la cacealmaua îngrozitoare din noiembrie 2014, Salamul de Sibiu n-a fãcut nimic altceva decît sã se plimbe cu nevasta de mînã, sã joace poker ºi sã-ºi amenajeze locuinþele luxoase”. La prima vedere, aruncatã în fugã, de cãtre cititori, peste cele douã texte/portretizãri satirice, se evidenþiazã, foarte clar, adevãrul, privind comportamentul celor douã personaje, în funcþiile ce le deþin ºi, concomitent, previziunile autorului, privind viitorul lor. Ce este odios în aceste rînduri ºi ce violenþe ar urma sã se declanºeze în urma apariþiei în presã a pamfletelor lui Vadim? Apoi, ne mai întrebãm: sînt ele victime dupã biciuirea/satira datã de pamfletar? Nicidecum. Victime devin fiinþele pe care ei le-au pãstorit ºi continuã le pãstoreascã, cãci le-au înºelat, începînd cu fraudarea alegerilor ºi continuînd sã le înºele în timpul mandatului lor, ajungînd pînã la pãgubirea noastrã, a contribuabililor, de puþinul venit pe care, cu greu, ni-l asigurãm. Aici ºi acestea sînt adevãratele victime:cetãþenii oraºelor ºi satelor noastre. (va urma) RADU PÃDURARIU
Pag. a 6-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini
P o l e m i c i Ne ninge, iubito, iubirea...
Adio, Corneliu Vadim Tudor, numele tãu a fost „SPERANÞA“! S-a întîmplat ca ºi acest mare simþitor al vibraþiei eminesciene (era un mare admirator al lui EminoviciEminescu), care ardea ca o torþã, sã se stingã. Poate cã dacã s-ar fi menajat ºi ar fi stat mai retras, conform logicii actuale cã nu poþi schimba tu, Lumea, ºi poate nici România, mai trãia ºi ar fi fost spre binele lui, al familiei, al prietenilor ºi al nostru (cei care mai credem în Speranþã). El a fost SINGURUL cetãþean al acestei naþiuni, încã vii, care a îndrãznit sã critice „nepotrivirile“ dintre aspiraþiile noastre democratice ºi înfãptuirile false ale societãþii prezente, trãdate ºi împuºcate în suflet ºi conºtiinþã, în 1989.(În decembrie ’89, mulþi români s-au simþit împuºcaþi, rãniþi, lezaþi, jigniþi în patriotismul lor. Nu pot uita mizeria si nimicnicia acelora care au gãurit, cu o urã brutalã, Tricolorul, îndepãrtînd însemnele statale. ªi nu iau scos doar stema). Uneori, am impresia cã „revoluþia” din 1989 nu a urmãrit desfiinþarea noastrã ca naþiune, ci transformarea noastrã, a românilor, în sclavi supuºi, chiriaºi în propria þarã. Nimeni nu a fost mai vocal ºi nu a luat atitudine mai fãþiºã împotriva corupþiei, a hoþiilor mîrºave ºi ticãloase, a închiderii fabricilor (I.M.G.B. - ce bijuterie, OREX, IOR, POLICOLOR,…), a aruncãrii în stradã a oamenilor, fãrã sã-i pese nimãnui de drepturile omului, dreptul la un loc de muncã, în definitiv - dreptul la existenþã. De ce ne era necesar nouã, românilor, Corneliu Vadim Tudor? Rãspund în numele meu. Pentru a se termina cu aceastã liniºte de înmormîntare a Poporului Român, a naþiunii române care, între douã „ festivaluri“: al þuicii ºi al cîrnatului cu usturoi, îºi pleacã în þãrînã capul, cu aºa-zisa smerenie creºtinã, în fapt, o laºitate mincinoasã generatoare de slugãrnicie, fricã ºi sãrãcie spiritualã ºi materialã. Vadim tuna împotriva rãu-
PÃLÃRII CU PENE DE COCOª
Regimul horthyst (2) Încã înainte de a ne fi nãscut, destinul nostru este hotãrît într-un mare mister, în Cer. Ursitoarele întind pe bolta cereascã planetele ºi stelele ºi, ca sã nu se plictiseascã, joacã cu ele ªAH, pînã ne fac viaþa MAT – un timp între graniþa dintre CER ºi Pãmînt - cu porunca de la Dumnezeu ca viaþa veºnicã sã fie din Nefiinþã în Fiinþã ºi din Fiinþã în Nefiinþã, prin marile mistere: Naºtere, Moarte, Înviere. Cînd Scorpion a luat ºtacheta de la Balanþã, mã aflam la graniþa dintre ele, fiindcã tocmai mã nãscusem. Scorpion m-a zãrit ºi, curios din fire, m-a aºezat în balanþã sã vadã ce „greutate“ voi avea în viaþã. Apoi, grãbit, m-a uitat acolo ºi toatã viaþa m-am balansat, dupã bunul sãu plac, între ÎNGER ºi DRAC. Destinul a hotãrît pentru mine ce e rãu ºi ce e bine, purtîndu-mã cu sine, prin toatã mãreþia Firii. Mereu am privit lumea prin oglinda de cristal, crezînd într-o imagine realã, cînd, de fapt, Lumea e ºi convexã ºi concavã. Am asemuit Lumea cu un mãr frumos, dar înlãuntru gãunos. ªi viermele roade, roade, pînã ajunge la coajã. La naºtere, Ursitoarele ne aduc în dar CUPA VIEÞII. În ea, strîngem Întuneric ºi Luminã. Din ele curg faptele noastre în care sînt amestecate sentimentele umane: Binele ºi Rãul, Minciuna ºi Adevãrul, Iubirea ºi Ura, Dãruirea de Sine, Lãcomia - toate fiind scrise într-o stea, iar noi urmînd calea sa. Doar Speranþa o regãsim în Semnul Divin, cerînd ajutorul lui Dumnezeu, cînd dãm de greu. Singuri ne naºtem, singuri murim, singuri trãim, nouã fiindu-ne comune doar singurãtatea ºi moartea. Iar noi, speriaþi de anii care vin ºi se duc, ne ascundem într-un „cuib de cuc“. Din el, zburãm spre un punct care înseamnã PÎNÃ AICI. ªi atunci, în uimirea noastrã necuprinsã, vom înþelege dacã prin faptele noastre vom strãluci în Lumina Divinã sau ne vom cufunda în adînca noapte. Fiecare avem o cruce pe care ni-o ducem singuri de la Rãsãrit la Asfinþit. În nici un alt semn nu gãsim mîntuire, pe CRUCE cãutîndu-L pe Fratele Ceresc. Dar, Doamne, dacã ne eºti Frate, de ce te ascunzi atît de departe? De ce, de peste douã mii de ani, n-ai deschis mãcar un minut Poarta din Cer, sã te arãþi din acel mister? Poarta IADULUI s-a deschis, ºi toþi demonii au nãvãlit pe Pãmînt. Pe unii Fraþi ai TÃI, demonii i-au fãcut atît de rãi! Cele 7 daruri ale Duhului Sfînt au fost luate de vînt, iar
lui, împotriva binelui devenit rãu, împotriva anormalului patologic, devenit modernitate normalã, împotriva minciunilor schimbate în adevãruri, împotriva adevãrului care, schingiuit de o Inchiziþie invizibilã ºi transformat în minciunã, „defileazã“, flãmînd, pe strãzi, în literaturã, pe sticla plasmelor. Cînd îl auzeam vorbind - ºi poate dacã i-ar fi stat în putere ar fi fãcut mai mult - înþelegeam cã mai aveam o Speranþã. Stãteam, oarecum, „liniºtit” cã mai exista cineva care se lupta cu balaurii rãului din þara aceasta, cã nu este totul pierdut, cã, poate, mîine voi avea ºi eu o pîine (un loc de muncã, aºa cum aveam în blamatul, pe nedrept, regim socialist, nu comunist, cum ne bagã pe gît detractorii). Mai aveam Speranþa laºului ºi a fricosului cã cineva se bate ºi pentru drepturile mele ºi speram cã, întro zi, se va fi terminat toatã aceastã insurecþie inumanã împotriva noastrã, a celor mulþi, aruncaþi, pe nedrept, de societate „afarã” ºi puºi în genunchi în bisericã sã cearã de la Dumnezeu dreptate în Justiþie, sãnãtate ºi medicamente, locuri de muncã, dreptul la o locuinþã, cãldurã ºi apã caldã iarna, în casã… ªi mã întreb - ºi nu vreau sã îl citez pe George Cãlinescu, care ne-a spus cum va fi fiind cu naºterea unui alt Eminovici - Eminescu pe pãmîntul românesc – oare va mai da naºtere naþiunea aceasta unui alt apãrãtor al nostru, unui dãtãtor de speranþã, unui alt Tribun, ca noi, românii, toþi cei care trãim în România ºi þinem la pãmîntul de sub picioarele noastre, sã nu rãmînem pe veci, pînã la sfîrºitul lumii, cu nostalgia „minþii de pe urmã “ ? P.S. Sã ridice douã degete, în vãzul lumii, cei care au primit o palmã de la Vadim sau cei cãrora le-a furat casa, banii, pãmîntul, moºtenirea, trusa de ras sau trusa de scris a lui Ceauºescu… IOAN DUMITRACHE TU, DOAMNE, þi-ai ascuns faþa de la noi ºi ne-ai lãsat pradã demonilor. Unii Fraþi, hoþi versaþi, au ajuns peste mãsurã de bogaþi, în Forumul cel mai înalt din þarã, ºi se fac unul pe altul de ocarã, în timp ce Fratele cel sãrac e fericit cã primeºte firimiturile rãmase de la masa celui bogat, sperînd, mereu, în bunãtatea lui Dumnezeu. „Cereþi, ºi vi se va da; bateþi, ºi vi se va deschide“, dar urechile rãmîn surde, omul sãrac amãgindu-se cã cel bogat va ajunge în IAD, iar el, în RAI. Tristã consolare pentru cei ce rabdã de foame, în timp ce parlamentari cu mormane de bani se plictisesc în ºedinþele parlamentare, cascã „înþelept“, se scobesc în nas, citesc ziare, dezleagã cuvinte încruciºate, privesc pe micul ecran filme porno, apoi, în limuzine extravagante, pleacã, fericiþi, spre vilele lor luxoase ºi ne hotãrãsc soarta. Cele Zece Porunci au fost scrise pe lespezi de piatrã, paianjenii þesîndu-le în fire de mãtase. Observînd pe spatele lor o cruce, omul sãrac a rãmas mirat: „Iatã, pãianjenul s-a creºtinat“ (Lucian Blaga). Ce trist, pe cruce a rãmas doar umbra lui CHRIST. De la naºtere pînã la moarte, ispita-i tot timpul atît de aproape. Ea are un clopoþel, iar ªarpele sunã din el. Dacã nu gravãm în iubire nemurirea, puritatea dispare alunecînd pe poteca patimei, pe drumul atît de îngust ce duce spre Soare. De multe ori, mã mir cum am reuºit sã-mi pãstrez nealterat sentimentul iubirii, dupã coºmarul pe care l-am trãit în regimul horthyst. În sufletul meu, însã, s-a cuibãrit un sentiment de teamã faþã de tot ce mã înconjoarã. Acum, în „democraþie“, rãul pare o prelungire din trecutul ce a apus nu de mult. HOÞIA fiind la rang de cinste, sãrãcia ne împunge. Sã revin la regimul horthyst. De la tata, dupã fuga peste graniþã, urmînd sã ajungã în comuna noastrã natalã (Tiliºca - Sibiu ) nu am mai primit nici o veste. Corespondenþa era interzisã, telefon nu exista, iar mama plîngea, plîngea. În casa noastrã, o familie de unguri se lãfãia, în prãvãlie (plinã cu marfã ), în cîrciumã ºi lãptãrie. Iar noi, noi ne mulþumeam cu un codru de pîine, dat din milã. Am avut noroc cã nu ne-au împuºcat, pentru cã, în alte sate, au fost împuºcaþi mulþi oameni. Pînã la urmã, mama a fost ajutatã de primarul român (dar era ºi unul ungur) sã deschidã o mini-pensiune pentru persoanele singure, fãrã familie ºi astfel a putut sã ne asigure un trai modest. (va urma) LILIANA TETELEA
Ninge, iubito, ninge ca-n vis sînt singur ºi trist la fereastrã, de patimi mi-e ochiul ucis, zãpada se cerne albastrã. Mi-e dor foarte tare de tine ºi ninge ºi ninge mereu, nu ºtiu ce-am sã fac pînã vine lumina din sufletul tãu. Te-ntreb nu ºtiu ce alintat ºi tu îmi rãspunzi tremurînd, ºi ninge într-una, ciudat, aievea, la mine în gînd. Surîzi ºi surîd fericit ºi ninge în noapte concret, prin fulgi ce danseazã-aiurit, te chem lîngã mine încet. Tu vii ºi îmi spui: am sosit! te-alint ºi te laºi alintatã, e parcã început de sfîrºit, iubito, din viaþa cealaltã. Ce bine cã-n vise îmi eºti! întind cãtre tine privirea, ºi ninge ceresc ºi-mi ºopteºti: ne ninge, iubite, iubirea! ªi-n verdele iris rãsunã un cîntec de dor viscolit mînatã de-o lunã nebunã tristeþea se scurge-n zenit. E povestea supremã de iarnã, cu demoni rãpuºi de omul frumos, gîndul pornit spre tine din armã, de-o mie de ani, nu s-a-ntors. ªi ninge, iubito, ninge ucis, prin inima ta mi se zbate privirea, la margini rãzleþe de vis, ne ninge, iubito, iubirea... ADI SFINTEª 18 ianuarie 2016
CIOBURI DE GÎNDURI
Pãstorul înþelept Întotdeauna omul s-a luptat pentru fiecare clipã a existenþei sale. În bãtãlia aceasta, el a venit cu toatã agoniseala sa, materialã ºi spiritualã. Iatã cã, nu întîmplãtor, Istoria noastrã a fost marcatã de clocotul acestei lupte ºi de lacrima mamelor ºi soþiilor, care ºi-au aºteptat, cu înverºunare, copiii ºi soþii, plecaþi pe cîmpul de luptã. Unii au vãzut, din nou, lumina vetrei strãmoºeºti. Alþii... au trimis acasã doar veºti despre ei... ºi pãrerea de rãu cã nu-ºi vor mai vedea mãicuþa aºteptîndu-i în prag, aºa cum frumos ºi tragic spunea Coºbuc. Iatã, mereu ne-am luptat pentru clipa noastrã de speranþã ºi de fericire de-a lungul Istoriei noastre ºi continuãm sã o facem, la fel de firesc, ºi astãzi, ca în trecut. În ciuda acestui fapt, clipa noastrã încã rãmîne una a tragicei existenþe, ºi nu una a bucuriei de a fi ºi de a trãi miracolul acestei vieþi, cu toate darurile ei. Sîntem un popor trist. Sîntem, parcã, o excepþie de la regula acestui Univers. Este adevãrat... mai sînt ºi alte excepþii, dar eu mã refer strict la noi! La noi, cei care am fost o mare ºi frumoasã luminã în trecut. Ce se întîmplã cu noi? Sîntem ca turma fãrã stãpîn! Rãtãcim de atît amar de ani, cã riscãm sã ne pierdem cu totul, dacã cineva destoinic nu ne va pãstori aºa cum se cuvine. Or, nu ºtim noi din veac cã Pãstorul înþelept îºi poartã turma sa acolo unde trebuie, în fiecare parte a zilei, dar ºi în întunericul nopþii?! Unde este, oare, pãstorul acela, care nu-ºi vinde pe iluzii moºtenirea pãrinþilor sãi? Oare nu a ajuns speranþa noastrã sã fie parte a unei istorii asemãnãtoare? ªi dacã da... unde este PÃSTORUL CEL ÎNÞELEPT? ªtiu cã aþi obosit de atîta aºteptare, dar poate cã un sfetnic bun se va ivi... chiar ºi pentru acel pãstor care, pentru a fi înþelept, trebuie sã nu-ºi uite nevoile turmei sale! Rãmîneþi în luminã! Rãmîneþi în adevãr! ILARION BOCA
Pag. a 7-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
P o l e m i c i C o n t r o v e r s e ALBUMUL CU POZE RARE DALI – JURNALUL UNUI GENIU (3) James tocmai ne lãudase oraºul Cimbrone, situat aproape de Amalfi - oraºul care l-a inspirat pe Wagner cînd a compus „Parsifal“. Ne-a invitat, pe Lorca ºi pe mine, sã mergem sã stãm acolo o perioadã - cît doream. Timp de 3 zile, prietenul meu s-a zbãtut în aceastã dilemã angoasantã: sã meargã sau sã nu meargã? La fiecare sfert de orã se rãzgîndea. Se temea ca tatãl sãu, bolnav de inimã, ºi care se afla în Granada, sã nu moarã. În cele din urmã, Lorca a promis cã va veni ºi el imediat dupã ce îºi vedea tatãl, ca sã se asigure. Între timp, a izbucnit Rãzboiul Civil. El a fost împuºcat, iar tatãl sãu este, ºi astãzi, în viaþã.
Mai, 1953, Port Lligat Mi-am petrecut iarna, ca de obicei, la NewYork, unde am repurtat cele mai mari succese - de toate felurile. De o lunã, sîntem la Port Lligat. Astãzi, ca ºi anul trecut, am decis sã-mi reiau Jurnalul. Inaugurez întîiul de mai lucrînd cu frenezie, pradã unei dulci angoase creatoare. Nicicînd mustãþiie mele n-au fost atît de lungi. Tot corpul îmi este închis în veºminte. Numai mustãþile îmi stau în afarã. – Orice lucru poate fi bine, sau prost fãcut. La fel ºi în cazul picturii mele! – Sã ºtiþi cã cea mai uimitoare viziune pe care mintea voastrã o poate imagina poate fi pictatã cu talentul artizanal al lui Leonardo da Vinci sau Johannes Vermeer. – Pictorule, tu nu eºti un orator! Picteazã, deci, ºi taci din gurã!
PELERINAJ PE TERRA (6) La amiazã, erau înapoi, în birourile „Societãþii Dragoste“. Penny îi strînse mîna o clipã, apoi dispãru în spatele unei uºi. - A fost dragoste adevãratã? întrebã domnul Tate. -Da. -Totul a fost satisfãcãtor? - Da! A fost dragoste, dragoste adevãratã. Dar de ce a insistat Penny sã ne reîntoarcem? - Un ordin posthipnotic, îi explicã Tate. - Ce anume? - Dar ce credeaþi? Toþi vor dragoste, dar puþini sînt dispuºi sã plãteascã pentru a o avea. Iatã contul dumneavoastrã, domnule. Simon plãti furibund. - Nu era nevoie. Natural cã v-aº fi plãtit pentru cã aþi fãcut sã ne întîlnim. Unde e Penny acum ? Ce i-aþi fãcut? - Vã rog, spuse domnul Tate pe un ton blînd. Calmaþi-vã. - Nu vreau sã mã calmez! urlã Simon. O vreau pe Penny! - Imposibil, îl opri Tate, cu o vagã nuanþã de rãcealã în voce. Vã rog, încetaþi sã mai faceþi scene. - Vreþi sã obþineþi alþi bani de la mine? strigã Simon. Foarte bine, voi plãti. Cît trebuie sã plãtesc pentru a o libera pe Penny din ghiarele voastre? Simon îºi smulse portofelul din buzunar ºi îl aruncã pe masã. Domnul Tate îl respinse cu vîrful degetului. - Bãgaþi-1 în buzunar. Societatea noastrã e veche ºi respectabilã. Dacã dvs. veþi ridica iar vocea, voi fi constrîns sã vã dau afarã. Simon se calmã cu o sforþare, îºi bãgã portofelul în buzunar ºi se aºezã. Respirã profund ºi spuse calm : - Vã rog sã mã scuzaþi. - Aºa e mai bine. Nu-mi place sã vã aud strigînd. Dacã dvs. vã comportaþi raþional, voi fi, ºi eu, raþional. Deci, ce nu e în regulã? - Ce nu e în regulã? Vocea lui Simon îrcepu sã se înalþe. ªi-o controlã ºi continuã: Fata aceea mã iubeºte. - Desigur. -ªi atunci, cum puteþi sã ne despãrþiþi? - Ce legãturã are asta ? întrebã Tate. Dragostea e un interludiu delicios, o relaxare eare face bine la intelect, la personalitate, la echilibrul hormonal ºi la carnaþie. Dar e dificil ca cineva sã doreascã sã iubeascã continuu, nu credeþi? - Eu asta vreau, spuse Simon. Aceastã dragoste e excepþionalã, unicã... -Toate sînt aºa. Dar, dupã cum ºtiþi, toate sînt produse în acelaºi fel. - Cum?
– Dacã refuzaþi sã studiaþi anatomia, arta desenului ºi a perspectivei, legile matematice ale esteticii ºi ºtiinþa culorii, daþi-mi voie sã vã spun cã acesta este mai degrabã un semn de lene, decît de geniu. – La naiba cu capodoperele leneºe! – Începeþi prin a desena ºi picta ca vechii maeºtri, ºi abia dupã aceea pictaþi aºa cum credeþi; veþi fi întotdeauna respectaþi. – Gelozia celorlalþi pictori a fost întotdeauna barometrul succesului meu. Ceva mai înþelept, „copilul“ nu se uitã la meci... – Pictori, fiþi bogaþi, mai degrabã Fotografia a fost realizatã la Düsseldorf, în 1955. decît sãraci. ªi pentru asta, urmaþimi sfaturile. face minunate mãciulii pentru bastoane din email – Cu Georges Braque - la fel ca Voltaire cu cloazonat, precum cel pe care-l port eu ºi pe care Bunul Dumnezu - ne salutãm, dar nu ne vorbim! Gala mi l-a fãcut cadou de Crãciun. – Henri Matisse: triumful gustului burghez ºi al – Jackson Pollock: „marsiliezul” abstractului. promiscuitãþii. Este romanticul serbãrilor galante ºi al focurilor de – Piero della Francesca: triumful monarhiei artificii, aºa cum a fost primul taºist senzual. absolute ºi al castitãþii. – Adolphe Monticelii. Nu picteazã atît de rãu ca – Breton: atîta ºi atîta intransigenþã pentru a William Turner. Pentru cã este ºi mai ºters decît el. cãdea într-o atît de neînsemnatã dizgraþie. – Încã din fragedã copilãrie, am avut vicioasa – Louis Aragon: atîta arivism, pentru a nu inspiraþie de a mã considera altfel decît muritorii de ajunge prea departe. – Paul Éluard: atîta ºi-atîta confuzie, pentru a rînd. latã încã un lucru care este pe cale de a-mi reuºi. Sfîrºit rãmîne atît de pur. Traducere: DANA URDEA – Vasili Kandinski? Este inevitabil: nu va putea exista niciodatã un pictor rus. Kandinsky ar putea Prezentare ºi selecþie: I. GROªAN - Cred cã ºtiþi cîte ceva referitor la mecanica producerii sentimentelor de dragoste. - Nu, spuse Simon. Credeam cã este... naturalã. Domnul Tate clãtinã din cap. - Am renunþat la selecþia naturalã cu multe secole în urmã, puþin dupã revoluþia industrialã. Era prea lentã ºi, din punct de vedere comercial, era prea puþin practicã. De ce sã ne deranjãm atîta, cînd putem sã producem, dupã cum vrem, orice sentiment, datoritã condiþionãrii ºi stimulãrii adecvate a anumitor centri cerebrali? Rezultatul? Penny este total îndrãgostitã de dvs.! Iar afinitatea ei, calculatã de noi, cãtre acel tip somatic particular, a fãcut restul. Adãugãm întotdeauna plaja pustie, luna rãtãcitoare, dimineaþa palidã... -Atunci Penny ar fi putut iubi pe oricine, spuse, încet, Simon. - Ar fi putut sã fie determinatã sã iubeascã pe oricine, îl corectã domnul Tate. - O, Doamne, dar cum a ajuns sã facã munca asta oribilã? întrebã Simon. - A venit aici ºi a semnat un contract, ca de obicei. E foarte rentabil. Iar la scadenþa contractului, noi îi restituim personalitatea originarã..., intactã! Dar de ce spuneþi cã aceastã muncã e oribilã ? Nu e nimic înjositor în dragoste. - Nu era dragoste! strigã Simon. - Ba da! Era marfã originalã! Cele mai bune societãþi ºtiinþifice i-au fãcut analizele calitative, confruntîndu-l cu produsul natural. Dragostea noastrã s-a dovedit a fi întotdeauna dotatã cu o profunzime, o pasiune, o fervoare ºi o putere infinit superioare ! Simon închise ochii, îi redeschise ºi spuse : -Ascultaþi-mã cu atenþie. Nu mã intereseazã analizele voastre ºtiinþifice. Eu o iubesc pe fata aceea, ea mã iubeºte, ºi asta e ceea ce conteaza. Lãsaþi-mã sã-i vorbesc! Vreau sã mã cãsãtoresc cu ea! Domnul Tate strîmbã din nas, dezgustat. - Haide, haide, prietene! Doar n-o sã vã cãsãtoriþi cu o fatã ca ea! Dar, dacã vreþi sã vã cãsãtoriþi, putem sã ne ocupãm ºi de asta. Pot sã pregãtesc o întîlnire idealã, idilicã ºi aproape spontanã cu o virginã garantatã, cu un certificat guvernamental atît de... - Nu! Eu o iubesc pe Penny! Lãsaþi-mã cel puþin sã-i vorbesc! - E absolut imposibil, spuse domnul Tate. - De ce? Tate apãsã un buton aflat de pe masã. - De ce? Am ºters condiþionarea precedentã. Acum, Penny e îndrãgostitã de altcineva. Simon înþelese. Înþelese cã, în acel moment, Penny privea un alt bãrbat cu aceeaºi pasiune pe care o cunoscuse el, ºi simþea pentru celãlalt bãrbat acea dragoste totalã ºi neþãrmuritã pe care cele mai mari
agenþii ºtfinþifice o caracterizaserã ca fiind mai bunã decît selecþia naturalã, învechitã ºi nesatisfãcãtoare din punct de vedere comercial; ºi cã se afla pe aceeaºi plajã pustie de care se vorbea în broºura publicitarã... Sãri la gîtul lui Tate. Doi funcþionari, care intraserã în birou cu cîteva clipe mai înainte, îl înºfãcarã ºi îl tîrîrã cãtre uºã. -Amintiþi-vã! exclamã Tate. Toate acestea nu infirmã experienþa pe care aþi trãit-o ! Lucrul cel mai îngrozitor era cã Simon îºi dãduse seama cã Tate îi spusese adevãrul. Apoi se trezi în stradã. În primul moment, dori sã fugã de pe Terra, unde lucrurile puþin practice, care se vindeau, erau mai mult decît putea sã-ºi permitã un om normal. Porni cu pas iute, iar Penny mergea alãturi de el, cu faþa aprinsã de pasiune pentru el, pentru el, pentru el ºi pentru un altul...ºi pentru un altul. ªi, natural, ajunse la tras la þintã. -Vreþi sã încercaþi dacã aveþi noroc? îl întrebã proprietarul. -Aºezaþi-vã cu faþa, spuse Alfred Simon. Sfîrºit ROBERT SHECKLEY
ANECDOTE „Deoarece uitase sã-ºi ia ochelarii, Einstein îi ceru chelnerului sã-i citeascã lista cu meniuri. Acesta îi rãspunse prompt: - Nu pot, domnule! Nici eu nu ºtiu sã citesc. Sînt analfabet, ca ºi dumneavoastrã“. *** „Unde ai fost, maestre, de te-ai udat în halul ãsta? se adresã gazda celebrului savant Hermann Oberth. - Pãi, nu mi-aþi propus sã rãmîn peste noapte la voi deoarece afarã plouã? - Ei ºi? - Nu aveam pijamaua la mine ºi m-am dus dupã ea acasã“. *** „Un spaniol bogat venise la Paris, ca Picasso sã-i facã portretul, în perioada cubistã. La înapoierea în þarã, vameºii au considerat cã pictura nu e un portret, ci schiþa unei maºini secrete. Fiind consultat un inginer, acesta se pronunþã: - Dacã-i maºinã, sã fiþi liniºtiþi, nu va funcþiona niciodatã“. *** „- ªtii cã te-am cãutat ieri? îl întrebã un prieten pe marele umorist Tãnase, cãruia îi desenase cu creta un mãgar pe poartã. – Da, cînd am venit acasã, þi-am gãsit cartea de vizitã!“.
Pag. a 8-a – 29 ianuarie 2016
V i a t, a
ROMÂNIA MARE“
c r e s, t i n ã
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (4) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – De aceea, singura trufie a Strãlucirii Tale este fericirea, pe care filozoful Aristotel o împarte în trei feluri de bunãtãþi: în cele exterioare sau întîmplãtoare, cele trupeºti sau naturale, ºi cele sufleteºti, care se mai numesc ºi opþionale. Cele sufleteºti sînt: înþelepciunea, cumpãtarea, dreptatea ºi curajul. Cele trupeºti sînt: frumuseþea, bunãtatea, sãnãtatea ºi desãvîrºirea. Cele exterioare sînt: neamul, prietenii, banii ºi averile. Deci, la care altul în afarã de Strãlucirea Ta s-au mai gãsit toate acestea? Fiindcã bunãtãþile tale cele trupeºti fac sã aducã evlavie celor exterioare, cu bunãtãþile tale cele exterioare se hrãnesc bunãtãþile tale cele fireºti ºi prin acele lucruri trupeºti ºi exterioare, însemnezi ºi îþi arãþi bunãtãþile ºi calitãþile tale cele sufleteºti. Pe cei care se mîndresc cu cele bune ale lor, dobîndite din întîmplare, îi întreci cu bunãtãþile tale cele trupeºti, iar pe cei evlavioºi în bunãtãþile cele trupeºti, îi întreci prin bunãtãþile ºi calitãþile tale cele sufleteºti; fiindcã, prin înþelepciunea ta, pe toþi cei înþelepþi îi biruieºti, ºi prin cumpãtarea ta îi cuminþeºti, cu dreptatea îi întreci pe cei drepþi ºi prin curajul tãu sufletesc asemenea îi întreci pe cei care se înfrîneazã patimilor. Prea iubitorule de Dumnezeu, aºa cum am spus mai sus în cazul Strãlucirii Tale, se adevereºte fericirea de care vorbeºte Aristotel, fiindcã frumuseþea calitãþilor tale te-a arãtat chip dumnezeiesc, avînd acele douã însuºiri ale lui Dumnezeu,
Afirmaþii pentru autovindecare (7) Joe Vitale despre Ho’oponopono (2) Cred cã am vorbit timp de o orã cu dr. Len în prima noastrã conversaþie telefonicã. L-am rugat sã îmi povesteascã totul legat de munca sa ca terapeut. Mi-a spus cã a lucrat în Spitalul de Stat Hawaiian timp de 4 ani. Secþia în care îi þineau pe criminalii bolnavi psihic era o zonã foarte periculoasã. De obicei, psihologii care lucrau acolo nu rezistau mai mult de o lunã. Cei mai mulþi sunau frecvent sã spunã cã s-au îmbolnãvit ºi nu vor veni la lucru, sau, pur ºi simplu, îºi dãdeau demisia. Paznicii secþiei care patrulau coridoarele se temeau sã nu fie atacaþi de pacienþi pe la spate. Nu era genul de loc în care sã îþi doreºti sã te afli, sã trãieºti, sau chiar sã mergi în vizitã. Dr. Len mi-a spus cã nu i-a întîlnit ºi nu i-a vãzut niciodatã pe pacienþi. Semnase un angajament ºi i se
Ce spune Biblia despre bîrfã (2) Cum a apãrut bîrfa? Biblia spune cã bîrfa îºi are originea în mîndria ºi invidia diavolului faþã de om. În prima carte a Bibliei, Facerea, vedem cum diavolul, prefãcut în ºarpe, vorbeºte în grãdina Raiului cu Eva, bîrfindu-l pe Dumnezeu. „ªi a zis ºarpele cãtre femeie: «Dumnezeu a zis El, oare, sã nu mîncaþi roade din orice pom din rai?» Iar femeia a zis cãtre ºarpe: «Roade din pomii Raiului putem sã mîncãm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul Raiului ne-a zis Dumnezeu: „Sã nu mîncaþi din el, nici sã vã atingeþi de el, ca sã nu muriþi!“». Atunci ºarpele a zis cãtre femeie: «Nu, nu veþi muri! Dar Dumnezeu ºtie cã în ziua în care veþi mînca din el vi se vor deschide ochii ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele ºi rãul». De aceea femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mîncat ºi plãcut ochilor la vedere ºi vrednic de dorit, pentru cã dã ºtiinþã, a luat din el ºi a mîncat ºi a dat bãrbatului sãu ºi a mîncat ºi el“. (Facerea 3, 1-6) Aici gãsim esenþa bîrfei: colportarea unui lucru rãu despre cineva, cu un anumit scop. Diavolul lasã de
aceea de a cunoaºte fãpturile ºi de a cunoaºte mai dinainte pe cele viitoare, recunoscute chiar ºi de teologii Bisericii. Prea Strãlucirea Sa trebuie sã le cunoascã pe cele existente în omul desãvîrºit, prin prisma puterii sale, dar pe cît este cu putinþã; fiindcã „a cunoaºte“ nu este la îndemîna oricui, ci întotdeauna se face printr-o îmbunãtãþire a aceluia ºi prin acea cumpãtare din cea mai înþeleaptã, pe care multele încercãri þi-au dat-o ºi þie, conducînd la modul cel mai bun, nu chinuind (tiranizînd), ci cãlãuzind (conducînd) domneºte, nu stãpînind peste mãsurã, ci conducînd cu înþelepciune ºi trãire, îngrijindu-te ca un iconom înþelept ºi de cele viitoare, dînd la o parte cele vãtãmãtoare ale societãþii ºi aducîndu-le în aceasta pe cele folositoare, înlãturînd tulburãrile iernii ce vin asupra Domniei, pe care cu multã trudã ai îndreptat-o, pãzind primãvara cea dulce a liniºtii celor de sub tine, de care de multe ori te-ai îngrijit. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Încã o zi
Înc-o zi din viaþa mea Ce se stinge ca o stea ªi mai pleacã înc-o secundã Ce-mi mãnîncã timp flãmîndã... Încã-o zi din viaþa mea ªi mã-ntreabã unde sînt, Dacã florile-mi mai plîng, Dacã zilele îmi rîd. Înc-o zi ºi înc-o noapte ªi mã-ntreb unde-am ajuns, Dacã visele-mi sînt vînt, Dacã rod am pe pãmînt.
Înc-o noapte ºi-nc-o zi ªi-n genunchi Te rog, o Doamne, Dã-mi puteri sã mai pot fi ªi-n dor sfînt sã pot iubi! Îmi trec zile ºi-mi trec nopþi ªi merg înfrunzit prin ele ªi vãd Cerul cu mulþi sfinþi ªi pãduri, ºi munþi, ºi stele... Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Pezie reprodusã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã…“)
Sfatul medicului
De ce ne doare spatele Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.
oferise un birou în spital în care sã studieze fiºele acestora. În paralel, se interioriza ºi lucra cu sine. Pe mãsurã ce lucrul cu propria persoanã avansa, starea pacienþilor începea sã se amelioreze. Dupã cîteva luni, pacienþilor care erau închiºi ºi cu cãtuºe la mîini li s-a permis sã meargã liberi, mi-a spus el. Alþii, cãrora li se administrau medicamente foarte multe nu au mai avut nevoie de acestea. Iar aceia pentru care se preconizase cã nu au nici o ºansã sã iasã vreodatã din spital, le-a fost fãcutã ieºirea ºi au plecat. Am rãmas ºocat. Asta nu e tot, mi-a spus el. Chiar ºi celor angajaþi acolo a început sã le placã munca pe care o fãceau. Absenteismul ºi frecventele schimbãri de personal au devenit istorie. Pînã la urmã, personalul a devenit prea numeros pentru nevoile secþiei, pentru cã din ce în ce mai mulþi pacienþi plecau din spital ºi acum toþi angajaþii veneau la lucru. Astãzi, secþia aceea nu mai existã. (va urma)
www.zerolimits.info înþeles Evei cã Dumnezeu este un mincinos, doar pentru a reuºi sã o pãcãleascã ºi sã o determine sã mãnînce din pomul din care Dumnezeu îi interzisese. Acceptînd bîrfa, omul devine el însuºi un potenþial bîrfitor. Acest lucru se observã imediat dupã ce Dumnezeu aflã cã primii oameni i-au încãlcat porunca. Cînd îi întreabã pe Adam ºi pe Eva de ce au încãlcat porunca, rãspunsurile lor conþin ºi o parte de bîrfã. Adam rãspunde: „Femeia care mi-ai dat-o sã fie cu mine, aceea mi-a dat din pom ºi am mîncat“. Aºadar, dupã Adam, Eva era de vinã cã el mîncase. Iatã cã primul bîrfitor este bãrbatul. Ca sã nu mai pun la socotealã faptul cã rãspunzînd aºa, aruncã vina direct pe Dumnezeu, cã doar El îi dãduse femeia. Aºadar, altã caracteristicã a bîrfitorului: laºitatea. Apoi, Eva face acelaºi lucru, dînd vina pe ºarpe, ca ºi cum ea nu ar fi avut nici o contribuþie la propria-i alegere. În acest fel, cei doi protopãrinþi ai neamului omenesc devin primii bîrfitori ai lumii. Iar de atunci, bîrfa a continuat sã provoace probleme societãþii. Din acest motiv, fiind o carte a îndreptãrii ºi desãvîrºirii, Biblia are foarte mare grijã sã-l îndrume pe om sã nu bîrfeascã. (va urma) EUGEN TÃNÃSESCU
DR. TAREK NAZER
Durerea de spate este una dintre cele mai comune probleme de sãnãtate ale zilelor noastre. Poate apãrea ocazional, din cauza unei poziþii incorecte, sau poate fi cronicã, din cauza unei probleme la nivelul coloanei. Cele mai frecvente afecþiuni ale coloanei sînt: * Hernie de disc intervertebral - apare atunci cînd un disc intervertebral suferã o leziune, sau îºi schimbã poziþia. * Lombosciatica - provoacã durere, care iradiazã de-a lungul membrelor inferioare, fiind însoþitã de furnicãturi. * Spondilita anchilozantã – pacienþii acuzã dureri la nivelul coloanei inferioare, mijlocii ºi la nivelul gîtului; aceastã problemã apare mai des la bãrbaþii cu vîrsta cuprinsã între 20 ºi 40 de ani. Ce trebuie sã facem? Majoritatea durerilor de coloanã trec de la sine în cîteva zile de repaus ºi fãrã tratament. Însã durerea de coloanã care nu trece trebuie sã fie examinatã ºi investigatã de medicul specialist. Care este tratamentul? Tratamentul variazã în funcþie de cauzã, dar se recomandã: * Kinetoterapie, care ajutã la creºterea mobilitãþii vertebrelor ºi a elasticitãþii. Înotul se considerã sportul cel mai potrivit pentru cei care suferã de dureri ale coloanei. * Fizioterapie, cu diferite tehnici de ultrasunete ºi laser, care reduc edemul ºi inflamaþia localã. * Tratament antiinflamator ºi antialgic, la nevoie. Cum putem evita durerile de spate? * reducerea activitãþii zilnice, pe cît posibil, poate diminua durerea semnificativ; * evitarea ortostatismului prelungit ºi pãstrarea aceleiaºi poziþii o perioadã lungã de timp; * întotdeauna faceþi încãlzire înainte de a începe activitãþile sportive; * evitaþi ridicarea greutãþilor mari sau miºcãri bruºte ale coloanei. Cînd sã ne îngrijorãm ºi sã mergem de urgenþã la medic? * dacã apar dureri de coloanã asociate cu temperaturã mare; * dacã apare vreo deformare a coloanei; * dacã apar semne neurologice, lipsã de simþ sau de control al urinei; Cum se poate investiga? RMN-ul este cea mai bunã investigaþie în majoritatea cazurilor cu dureri de coloanã. În acest caz, nu evitaþi sã vã adresaþi medicului specialist pentru investigaþii ºi tratament, o problemã de coloanã diagnosticatã la timp putîndu-vã scãpa de o operaþie nedoritã.
www.artroscopiedegenunchi.ro Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Mîndri cã sîntem români! finalul carierei. Artiºtii pe care-i are þãriºoara noastrã, sau mai bine spus i-a avut, cãci majoritatea celor realmente profi au fugit cît au vãzut cu ochii din România, au blamat sistemul, ori lipsa fondurilor. În schimb, Marcel Iureº vine constant cu o notã de optimism în ceea ce priveºte „puºtimea“, cum obiºnuieºte sã sublineze mereu Cãtãlin ªtefãnescu. Mai precis, acesta crede în talentul românului, spunînd cã: „Are o forþã de a evolua remarcabilã“, iar aceastã puºtime rãzvrãtitã are resursele necesare pentru a face orice în culturã ºi în artã. Tot el apreciazã faptul cã „în cultura româneascã sînt probleme de management, eficienþã ºi responsabilitate“, valorile neavînd o implicaþie în aceastã incapacitate organizatoricã. Dezvoltînd aceastã idee, menþionam la început cã pe lîngã actor mai este ºi voluntar la o Asociaþie de Împãduriri, Tãºuleasa Social. De apreciat este cã
Marcel Iureº are disponibilitatea de a împãrtãºi experienþele din cursul carierei lui profesionale, cît ºi din viaþã, unor tineri dornici de a schimba România, nu doar prin plantatul unor copaci, cît ºi prin plantatul unor noi idei în societatea actualã, bazatã pe bun-simþ ºi responsabilitate. Un loc minunat, în care acesta îºi gãseºte mereu liniºtea, joacã teatru în aer liber, amintindu-ºi, astfel, de originile acestei arte ºi pune cap la cap noi idei ºi proiecte; un loc în care de-ar pleca, tot l-ar gãsi, visîndu-l. Din punctul meu de vedere, este un mare român nu numai pentru reuºitele sale actoriceºti ieºite din sfera Europei, ci ºi datoritã implicãrii ºi responsabilitãþii de care dã dovadã, neluînd-o din loc, ci din contrã, rãmînînd pe cîmpul de luptã, alãturi de noi, cei care mai credem în voi, deºi mulþi dintre voi nu mai credeþi de mult în ei. MANUELA DOSPINA
Henry Haimovici, pãrintele român al chirurgiei vasculare
Internaþionale de Chirurgie Cardiovascularã (ISCVS, acum American Association for Vascular Surgery), alãturi de Rene Leriche, în 1950. Din poziþiile de secretargeneral, respectiv preºedinte al organizaþiei, cei doi au reuºit sã „concentreze“ personalitãþile chirurgiei vasculare contemporane. A contribuit semnificativ la apariþia revistei societãþii, „Journal of Cardiovascular Surgery“, fiind editor-consultant pînã la sfîrºitul vieþii (a fost, de asemenea, editorul revistei „Angiology“). A fost ales ca preºedinte al Departamentului Nord American al ISCVS în 1959 ºi 1960. A fost profesor la mai multe universitãþi din lume ºi a obþinut numeroase distincþii. În 1986, a fost ales membru corespondent al Academiei Naþionale Franceze de Medicinã. S-a stins din viaþã pe 10 iunie 2001, la 93 de ani, în locuinþa sa din New York. Henry Haimovici nu numai cã a fundamentat Chirurgia Vascularã ca specialitate, dar a fost un mentor, editor ºi scriitor talentat, a cãrui amprentã a definit profilul uneia dintre cele mai frumoase ramuri ale medicinei. În anul 2012, eram student în anul III la Facultatea de Medicinã Generalã, UMF „Iuliu Haþieganu“, Cluj-Napoca. S-a întîmplat ca accidental sã gãsesc aceastã scurtã biografie. Campania dvs. de acum mi se pare foarte potrivitã pentru a relua acest material ºi pentru a vã aduce la cunoºtinþã despre existenþa acestui om deosebit (cel puþin profesional). TIBERIU POPESCU
MARCEL IUREª Actor de film românesc, dar ºi de Hollywood, fondatorul primului teatru independent din România: „Teatrul Act“, preºedintele Festivalului internaþional de film „Anonimul“, dar, nu în ultimul rînd, un voluntar implicat la Tãºuleasa Social. Dupã cum bine intuiþi, toate aceste titluri i se cuvin lui Marcel Iureº. Probabil cã mulþi abordeazã palmaresul filmelor hollywoodiene în care acesta a jucat alãturi de actori mari, precum Brad Pitt, Morgan Freeman, Tom Cruise, George Clooney º.a. Consider cã lucrurile esenþiale pentru un actor român ca acesta nu sînt în exclusivitate rolurile avute la Hollywood, sau acelaºi aer respirat cu Brad Pitt, ci, paradoxal, capacitatea de a nu cãdea pradã acestei industrii ºi lumi superficiale, care, în cele din urmã, duce la un soi de perisabilitate ºi complacere în crearea unei imagini ºi menþinerea ei cu dinþii ºi cu închinãri pãgîne, pînã la
Vã scriu despre unul dintre românii care au contribuit semnificativ la dezvoltarea medicinei, pe care l-am gãsit „ascuns“ în prefaþa unei cãrþi de referinþã mondialã în Chirurgia Vascularã. La o simplã cãutare, nu am gãsit nimic despre bibliografia dumnealui, cu o singurã excepþie: Henry Haimovici (7 septembrie 1907 - 10 iulie 2001) s-a nãscut „pe malurile Dunãrii“ (dupã cum este menþionat în prefaþã) ºi a urmat ciclurile ºcolare în Tulcea. A plecat în Franþa la 20 de ani, la Marseille, pentru a urma Facultatea de Medicinã ºi Rezidenþiatul în Medicina Generalã ºi, ulterior, în Chirurgie Generalã. Teza lui a stîrnit atunci admiraþia ºi suportul superiorului sãu, profesorul Jean Fiolle, ºi colaborarea cu alþi pioneri în domeniul Chirurgiei Vasculare, precum Rene Leriche ºi Geza de Takats. Dupã terminarea rezidenþiatului, dr. Haimovici a fost ales sã conducã un departament de neurologie ºi neurochirurgie în Marseille, fiind trimis mai întîi spre formare în Statele Unite. Acolo a studiat neurofiziologia sub tutela dr. Walter B. Cannon, de la Universitatea
Harvard, considerat cel mai prestigios fiziolog din America de Nord. Planurile doctorului Haimovici au fost, însã, întrerupte de izbucnirea celui de-al IIlea rãzboi mondial. A fost înrolat în armata francezã, dar dupã ocuparea Franþei, a reuºit sã scape ºi a plecat în Boston, la Beth Hospital, unde a lucrat alãturi de oameni de ºtiinþã ca Rene Dubos ºi Jacob Fine. Dupã doi ani, s-a mutat în New York, unde a cunoscut-o pe cea care avea sã-i devinã soþie ºi alãturi de care va fi studiat metabolismul arterelor aterosclerotice. Acolo a trecut pe la Mount Sinai Hospital, iar în 1945 a preluat conducerea secþiei de chirurgie vascularã din cadrul Montefiore Medical Center. În acest timp, a combinat studiul neuroºtiinþelor cu cel al chirurgiei vasculare ºi a publicat numeroase articole în jurnale de prestigiu (200 de articole ºi capitole, 10 cãrþi editate). Cea mai cunoscutã carte a sa, „Haimovici's Vascular Surgery: Principles and Techniques“, a apãrut, pentru prima datã, în 1976, ºi a ajuns deja la ediþia a 6-a. Cea mai importantã contribuþie a fost, însã, întemeierea Societãþii
Românul Lucian Popescu, triplu campion European la box! (1) Perioada interbelicã a fost prolificã pentru boxul românesc profesionist. Am avut atunci doi mari campioni, Toma Aurel ºi Lucian Popescu. Azi vom încerca sã aflãm ce a însemnat carierã fabuloasã a celui care a fost Lucian Popescu, triplu campion european la profesionism, centurile fiind cucerite ºi deþinute la trei categorii diferite, muscã, cocoº ºi panã, fapt nemaîntîlnit pînã atunci în boxul mondial! Originar al Oborului bucureºtean, Lucian Popescu s-a nãscut pe 12 ianuarie 1912. Boxul a început sã-l practice sub îndrumarea tatãlui sãu, care, curînd, îi va deveni ºi antrenor. Nu trebuia sã fii neapãrat sãrac ca sã te apuci de box. Familia sa chiar o ducea bine, tatãl fãcea comerþ în Obor ºi banii n-au fost o problemã. Lucian iubea boxul ºi, cu trupul sãu firav, dar bine lucrat, s-a impus de la 14 ani, cînd devenea campion al României la amatori. Pe atunci, nu trebuia sã fii major ca sã devii campion la seniori, de fapt, nici nu existau categorii ºi campionate de juniori. Peste un an, la doar 15 ani, trece la profesionism ºi va disputa un prim meci pe data de 12 decembrie 1927, în compania unuia dintre boxerii valoroºi ai categoriei muscã, Nelu Oprescu, cu care avea sã se întîlneascã de mai multe ori în cariera lui de profesionist. Primul meci a fost ºi prima victorie, dupã 6 reprize a cîºtigat la puncte, însã
Oprescu a solicitat rapid revanºa. El nu concepea ca un copil de nici 16 ani împliniþi sã-l batã. Meciulrevanºã a avut loc peste mai puþin de 5 luni ºi Lucian a cîºtiga prin KO în repriza a II-a. Deja începea sã se vorbeascã despre el. În acel an, 1928, a bãtut tot ºi, dupã 6 meciuri, a devenit campion naþional al profesioniºtilor. Avea doar 16 ani ºi datora foarte mult antrenorului Dumitru Teicã, om descurcãreþ ºi… plimbãreþ! Fusese în Statele Unite ºi descoperise acolo multe din tainele boxului american, boxul adevãrat. Într-o salã micuþã din Strada Batiºtei, maestrul Teicã l-a învãþat pe Lucian scrima pugilatului, arta eschivelor ºi frumuseþea boxului elegant, în permanentã miºcare, lucruri pe care Lucian le fãcea cu o uºurinþã uluitoare. Se deplasa ca un fulg în ring, pistona agasant cu stînga ºi lovea nãpraznic cu dreapta. Primul sãu KO a fost chiar de la al doilea sãu meci, cînd, în prima reprizã, l-a doborît pe Dumitru Popa, alt nume important. Impresarii strãini erau din ce în ce mai interesaþi de prestaþiile lui „Chocolate Boy“, aºa cum era numit Lucian, ºi un prim meci internaþional a fost aranjat la Bucureºti, în compania suedezului Hermansson, partidã cîºtigatã de român la puncte, dupã 6 reprize. Avea doar 17 ani ºi, dupã o lunã ºi jumãtate, a fost invitat la Paris pentru primul sãu meci în afarã graniþelor þãrii. Aici, la
Central Sporting Club, Lucian Popescu a avut parte de un adversar deosebit de puternic, francezul Rene Gabes, iar organizatorii mizau clar pe o victorie a compatriotului lor, care l-ar fi apropiat pe acesta de postura de chellenger la titlul european. Meciul s-a desfãºurat pe durata a 10 reprize ºi a fost dominat de român, dar arbitrii au „mers“ cu gazdele ºi au dat meci nul. A fost momentul cînd Popescu a intrat definitiv în atenþia lumii mari a boxului, ºi nu mai era mult pînã la cucerirea Europei! Parcã prea preocupat de centura europeanã, Lucian nu trateazã cu maximã atenþie meciurile din þarã cu compatrioþii sãi, ºi Gheorghe Stamate este unul dintre ei care-i pune probleme în trei meciuri teribile. Douã egaluri ºi o victorie pentru Stamate, acesta era un bilanþ care ar fi trebuit sã-l punã pe gînduri pe Popescu. El vizeazã, însã, sus ºi boxeazã la Sidoli Circus din Bucureºti cu un alt francez valoros, Rene Challenge pe care-l învinge la puncte dupã 10 reprize. Drumul spre titlul european era deschis! Promotorii vremii pun în joc centura la categoria muscã într-un meci istoric. Acesta se va disputa la Bucureºti pe 7 iunie 1930, între Lucian Popescu ºi campionul european en-titre, francezul Kid Oliva. Înainte de aceastã mare finalã, în cele 17 meciuri disputate la profesionism, Lucian cîºtigase 13, remizase 3 ºi pierduse unul, la… românul Stamate! Meciul se va disputa pe arena Romcomit, stadionul de fotbal al formaþiei Juventus Bucureºti, ºi acolo amatorii nobilei arte vor asista la un adevãrat spectacol pugilistic. Lucian era încã elev la liceu ºi se prezenta la ring în uniformã cu matricolã, dar acest elev, dacã învingea, ar fi cîºtigat 300 de mii de lei, o sumã colosalã pentru acei ani. Numai pentru o bursã aºa de mare a acceptat ºi francezul Oliva sã boxeze la Bucureºti. (va urma) (C.P.)
Pag. a 10-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Din viaþa animalelor (2) Universul peºtilor Ca ºi oamenii, peºtii au 5 simþuri, desigur, adaptate la mediul acvatic. Acestea sînt: vãzul, auzul, mirosul, gustul ºi pipãitul. Dar mai au un simþ, numai al lor, cel vibrator. Vãzul. Dacã ochiul omenesc se aseamãnã cu o lunetã, la peºti existã o micã bulã transparentã, care dã imagini neclare. Într-o apã limpede, vederea peºtelui nu trece de 5-6 m, iar într-una tulbure, de cel mult 2 m. În atare condiþii, un peºte nu poate vedea pescarul care stã nemiºcat pe mal. Auzul. Pentru auzit, peºtii se folosesc de vezica înotãtoare, care este un fel de cutie de rezonanþã finã. De aceea, ei sînt foarte sensibili la miºcãrile ºi vibraþiile din apã. Mirosul, la peºti, este foarte dezvoltat ºi compenseazã vederea slabã. De exemplu, somonul gãseºte rîul în care s-a nãscut, numai prin miros. ,,Nasul” peºtilor este reprezentat prin douã gãurele amplasate între ochi ºi gurã. Gustul. Ca ºi noi, peºtii gustã hrana din necesitate, sau din lãcomie. Dar, cu condiþia sã le placã ce gustã. În funcþie de specie, papilele gustative se gãsesc în gurã, pe marginea gurii sau pe mustãþi. Pipãitul. Peºtii înregistreazã ºocul cãderii unor obiecte în apã sau propria cãdere, prin niºte senzori aflaþi pe corp sau pe mustãþi. Simþul vibrator este specific peºtilor. Organul acestui simþ se aflã pe linia lateralã a corpului, de la cap la coadã, o linie formatã din niºte puncte mici, foarte sensibile. Se aseamãnã cu un radar.
Animalele ºi moartea Au animalele sentimentul morþii? Dacã la om, moartea unui semen îl impresioneazã de cele mai multe ori (accidente, cataclisme naturale, rãzboaie, molime), la
Balena – acest misterios mamifer * Face salturi, cîntã, îºi dedicã 90% din timp distracþiei. Face tot ce-i trebuie pentru a fi fericitã. ªi totuºi, se sinucide… De veacuri întregi, între balene ºi om existã legãturi ambigue de urã ºi fascinaþie. Cel mai mare animal de pe Pãmînt este un terestru care trãieºte în apã. Balena are inimã, pãr, plãmîni ca ºi noi, ºi îºi alãpteazã puii. Este un mamifer ºi, totuºi, trãieºte în apã, unde se simte chiar foarte bine. Balena îi inspirã pe poeþi ºi pe filozofi. Artistotel vorbeºte despre ea, iar Pliniu cel Bãtrîn îi rezervã un loc privilegiat în lucrarea sa ,,Istoria naturalã”. Secole de-a rîndul, zoologii ºi-au pus întrebarea dacã balena este mamifer sau peºte. În cele din urmã, ea va fi clasificatã, în mod definitiv, drept mamifer, de cãtre Linné, în 1758. ªi astãzi încã mai existã destule taine, cu atît mai mult cu cît cetologii au rãmas puþin în urmã. Cãci balena nu este aºa de micã încît s-o prinzi de coadã ºi s-o pui într-un borcan, iar cîmpul ei de miºcare este atît de vast, încît nu poþi sã-i stai mereu în preajmã, ca s-o observi în voie. De exemplu, ea sare; face salturi în aer, fãrã sã cearã nimãnui nimic, ºi vãzînd volumul de apã pe care îl deplaseazã ºi greutatea pe care o propulseazã, înseamnã cã, într-adevãr, are chef sau, neapãrat, nevoie sã o facã. Atunci cînd un astfel de animal þîºneºte în sus, ridicã o biomassã echivalentã cu greutatea a 485 de persoane, avînd, fiecare, în jur de 68 kg (în total, 33 de tone). Aceste salturi puternice ºi ciudate par sã aibã o semnificaþie socialã. Ele ar servi drept mijloc de comunicare între indivizi. Balena mai ºi cîntã. S-au fãcut înregistrãri, iar cîntecul ei are aceeaºi semnificaþie ca la pãsãri. Este fie un cîntec de paradã, pentru a atrage o femelã, fie un semnal de avertizare, la apariþia unui rival, pentru a-ºi marca teritoriul. Se mai spune cã balena s-ar sinucide. O balenã? Dar sinuciderea este un lucru serios. Ea cere un minimum de judecatã. Presupune cunoaºterea faptului cã viaþa înceteazã prin moarte. Ar însemna sã acceptãm cã balena are conºtiinþã.
Aceste animale par fericite, ºi totuºi… În aparenþã, balenele par fericite. κi petrec 10% din timp cu treburile ºi 90% din timp înoatã, plutesc, se alintã, cîntã, danseazã, pe scurt, iau ce-i frumos din viaþã. ªi nu dau deloc impresia cã vor sã se sinucidã. Dar existã întîmplãri tulburãtoare. Omul este intrigat încã din Antichitate de astfel de fenomene misterioase.
animale, lucrurile stau altfel. Sã zicem cã o leoaicã atacã o turmã de ierbivore ºi ucide un exemplar, pe care îl duce la puii ei. Dupã un scurt moment de panicã, turma se liniºteºte ºi continuã sã pascã impasibilã. De ce? Animalele nu au sentimentul morþii. Cînd un viþel, pînã atunci falnic ºi autoritar, este ucis, turma nu-l mai recunoaºte, aºa, întins la pãmînt ºi cu leoaicele asupra lui. În plus, nu-l mai recunoaºte nici dupã miros, glas, urinã sau alte semne prin care el îºi marcheazã teritoriul. De aceea, turmei nu-i mai pasã de el. La fel se întîmplã, sã zicem, ºi cu un pui de gazelã, un individ între atîþia alþii, pe care cautã sã-l apere, eventual, doar mama lui. Sau cu un pui de pasãre, cãzut din cuib. Pãrinþii nu se mai intereseazã de el, fiindcã s-au rupt legãturile dintre ei.
În atenþia vînãtorilor ºi pescarilor
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
O pozã antologicã: regizorul Michelangelo Antonioni, creatorul de modã Valentino ºi actriþa Monica Vitti, la Cafeneaua Greco, din Roma (1985).
Sã zicem cã te-ai rãsturnat cu barca ºi þi-au cãzut în apã rucsacul, puºca de vînãtoare sau lansetele. Primul lucru care trebuie fãcut este sã ieºi repede la mal ºi sã te usuci, renunþînd la cizme ºi la hainele groase care te pot trage la fund. Le vei pescui mai tîrziu pe toate. Cel mai important este cã þi-ai salvat viaþa. Dar, ce te faci dacã doar ai rãnit un animal mare, care, astfel, a devenit agresiv? Eºti cu arma în mînã, dar nu te grãbi sã tragi la întîmplare. Bagã un glonþ pe þeavã ºi pãstreazã-þi sîngele rece. Urmãtoarea loviturã va doborî fiara. Altfel, cu
arma blocatã, sau cu mîna tremurîndã, nu te vãd bine. În sfîrºit, sã zicem cã ai tras într-o vulpe pe care doar ai rãnit-o. Mai ºmecherã ca tine, vulpea se preface moartã ºi aºteaptã sã te apropii de ea. Dar, cînd sã o apuci de coadã, ea o rupe la fugã. În atare situaþie, nu e momentul sã prinzi arma de þeavã ºi sã pocneºti animalul cu patul puºtii. Lasã vulpea sã fugã, armeazã ºi mai trage o datã. Acum, ai grijã sã tragi ca lumea… Sfîrºit PAUL SUDITU
În grup sau izolate, cetaceele se apropie de coaste, cu riscul de a pieri. Aici se zbat, lovesc sãlbatic cu coada, intrã în panicã, urlã a moarte, se împotmolesc la mal ºi mor dupã cîteva ore sau cîteva zile. Se cunosc cazuri de animale care mor dupã dispariþia unei fiinþe dragi; lipsa acesteia le creeazã o stare de disperare. La cetacee, situaþia diferã. Delfinii preferã moartea decît plictisul. Jacque Cousteau ºi Yves Paccalet s-au ocupat, ºi ei, de aceastã problemã, cãreia i-au consacrat un capitol întreg în lucrarea ,,La Planète des Baleines” (Planeta balenelor). Între altele, ei amintesc de un caz de eºuare în massã pe coastele Oregonului, în 1970. Mai tulburãtor însã e faptul cã, pînã în Secolul XIX, cînd exista un numãr mare de balene, navigatorii semnalau existenþa a numeroase cimitire ale marilor cetacee, de exemplu, în Tasmania. În 1783, 18 caºaloþi s-au aruncat pe malul Elbei. Existã o carte scrisã de Avenir Tomilin, doctor în ºtiinþe bilogice, specialist în mamifere marine, care aduce mai multe informaþii culese din lumea întreagã. Aici se aratã cã, în 1784, aceste animale au intrat în Golful Audièrne, din Franþa ºi, în bãtaia vîntului de sud-vest, 32 de caºaloþi au eºuat pe plajã, majoritatea fiind femele. Au rãmas în viaþã cîteva zile, iar urletele lor puteau fi auzite la o leghe distanþã. Acelaºi lucru sa întîmplat în 1911, pe coastele Tasmaniei: 36 de masculi ºi o femelã au eºuat pe plaja Insulei Perkins. În 1972, pe o plajã din Australia, 36 de balene au rãmas pe nisip, risipite pe o suprafaþã de 500 mp. Întîmplarea cea mai tragicã, prin numãrul mare de caºaloþi rãmaºi pradã vîntului ºi soarelui ce îi usucã neîndurãtor, a avut loc pe coastele Noii Zeelande, la Okita Beach: 46 de femele ºi 13 mascuri: Apoi, au mai pierit 75 de cetacee în Estuarul Loarei, 12, în Estuarul Tamisei… Desigur, toate aceste evenimente misterioase stîrnesc curiozitatea. Presa de senzaþie foloseºte, fãrã nici o reþinere, termenul de sinucidere în massã a balentelor, iar zeci de explicaþii, mai mult sau mai puþin serioase, sînt presãrate ici ºi acolo. De exemplu, în cartea lui Cousteau ºi Paccalet, sînt avansate cîteva explicaþii interesante. Un anumit numãr de animale au murit deja în mare, ºi curenþii le împing spre mal, moartea lor putînd fi accidentalã, provocatã, de exemplu, de elicele navelor. Ajung pe mal ºi cetacee suferind de pe urma otrãvirii cu paraziþi, sau din pricina poluãrii – fapt important, ce nu trebuie tratat cu nepãsare. Denise Viale, specialistã în cetacee, a demonstrat foarte exact, într-un studiu, cã prin anii '70 a existat o strînsã legãturã între deversarea noroiului roºu în Marea Tirenianã ºi numãrul eºuãrilor de caºaloþi din Corsica ºi Liguria.
Iatã ºi o altã ipotezã: eºecul conducãtorului, în grupurile cu o structurã foarte rigidã. Dacã acesta eºueazã, restul membrilor grupului îl urmeazã. Alte ipoteze merg mai departe: s-a presupus, de exemplu, cã balenele cautã se treacã într-o zonã de apã liberã, care exista în vremurile strãvechi, dar care ar fi dispãrut dupã modificãrile geologice. Existenþa acesteia ar fi rãmas, se pare, în memoria instinctivã a cetaceelor. ªi o altã teorie, încã mai uimitoare: cetaceele descind din mamiferele terestre, apoi amfibii, care se refugiau pe pãmînt. Eºuãrile actuale ar corespunde unei reveniri a acestui instinct ancestral. La toate acestea, Paccalet adaugã: ,,Nu putem respinge, dintr-o trãsãturã de condei categoricã, ipoteza voinþei de a muri la cetacee”. Pentru omul de ºtiinþã rus Tomilin, existã douã fenomene care se întîlnesc într-un punct comun. Pe de o parte, fundul mãrii nisipos ºi în pantã domoalã, periculos pentru balene, ºi, pe de altã parte, îngreunarea navigaþiei animale, datoratã neputinþei lor de a repera ecoul: în timpul unei furtuni, apa de mare este puternic tulburatã, astfel cã ºi o massã importantã de bule de aer, particule de nisip ºi mîl este ridicatã de pe fundul mãrii. Aceasta împiedicã receptarea semnalelor, ceea ce provoacã o dereglare a sonarului cetaceelor. Specialistul în cetacee, M. Robineau, afirmã: ,,N-avþi decît sã o numiþi sinuciderea balenelor. Dar nu e cazul, cãci balenele nu se sinucid. Sinuciderile sînt colective, iar balenele sînt niºte animale solitare. Prin urmare, actul acesta priveºte alte cetacee. Fiecare eºuare diferã de celelalte. Ipoteza cea mai plauzibilã este cea cu reperarea obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor (ecolocalizarea). În anumite cazuri, sistemul funcþioneazã mai slab”. Apoi, el citeazã o ipotezã cu totul nouã, aparþinînd britanicei Klinowska, din Cambridge. Aceasta afirmã cã, la fel ca ºi porumbeii, cetaceele au un numit simþ care le permite sã detecteze magnetismul terestru ºi variaþiile acestuia. Ca urmare, se pot alcãtui hãrþi ale magnetismului. Cetaceele ar naviga urmînd aceastã topografie geomagneticã. Ea a constatat cã eºuãrile se petrec în anumite zone, acolo unde perturbãrile locale geomagnetice deruteazã cetaceele. În ceea ce priveºte sinuciderea, toþi oamenii de ºtiinþã o exclud. Asta nu împiedicã cu nimic ca numãrul balenelor sã scadã – ºi nu numai din cauza vînãrii lor excesive, sau a poluãrii. Ismaël, eroul romanului ,,Moby Dick”, povesteºte cã, atunci cînd se saturã de viaþã, e semn cã a sosit timpul s-o porneascã în larg. ,,E felul meu de a mã sinucide”, spune el. Balenele, pe care le cunoaºtem aºa de puþin, au, poate, felul lor anume de a porni în larg… (,,Le Nouvel Observateur”)
Pag. a 11-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Buba mare la dovleac,/ Mac-mac-mac-mac! Un anume domn Crãcea, încã holtei la ditamai 38 de cotolani, ºi autointitulat „politician“, transformã Conferinþa de Presã a filialei MP Giurgiu într-o veritabilã acþiune matrimonialã, sub sloganul Caut iubitã! Variantã partinicã a hormonalului Sînt fierbinte, sunãmã! Strigãt de mascul (?) deznãdãjduit, ce nu-ºi gãseºte perechea, amintind de rãþoiul Corinei Chiriac. Care rãþoi, sãracul, voia ºi el o raþã. O raþã, sã-i fie soaþã,/Mac-macmac-mac. Cãci, fãrã soaþã, Singur tot mereu,/Asta nu e viaþã!. Desigur, chestiunea e mai relativã decît relativitatea lui Einstein; bunãoarã, pentru unul ca Remus Truicã, mai poate fi vorba de viaþã, sau de soaþã, în condiþiile în care fosta consoartã îl face-n foi de viþã?! Dar, mã rog, fiecare cu soaþa ºi soarta lui... Ca dovadã, versurile imediat urmãtoare: Balta, care-l cunoºtea,/Rãu îl mai compãtimea,/Mac-mac-mac-mac. Apelul domnului Crãcea n-a rãmas fãrã ecou. Preºedintele filialei - bãrbat adevãrat, nu zeamã de ºtevie! -, trecut prin multe foste, actuale ºi viitoare amante, s-a rãþoit amarnic la rãþoi, ameninþînd cã-l „ejaculeazã“ din partid. Pe de altã parte, însã, anunþul politicianului (?) stîrnind cea mai amplã miºcare popularã din istoria grupãrii bãsesciene, probabil cã sancþiunea va suferi o amînare, dacã nu o anulare. Cinºpe sau ºaiºpe pretendente anunþîndu-ºi aderarea la cauzã, nu vãz cum îºi va permite MP sã dea cu piciorul unui important eºantion electoral. Cã’z doar n-or fi prostovani... Subiectul fiind rãsucit pe toate feþele, de toate televiziunile, nu-l vom mai dezvolta ºi noi. Doar ne vom întreba cum?, cui?, pe ce criterii?, i se acordã calitatea de politician?... Fiindcã, þinînd-o creanga pe direcþia asta, apare pericolul ca, nu peste multã vreme, sã avem mai mulþi politicieni decît alegãtori! Pe cine va mai vota STRADA, dacã, dupã atîþia politicieni eminenþi, perindaþi în ultimii 26 de ani la cîrma unei þãri cu imense resurse naturale, scutitã de cutremurele lui Mãrmureanu, fãrã tsunami-uri, fãrã rãzboaie, fãrã-fãrã-fãrã, ne clasãm pe primul loc în Europa la tuberculozã ºi analfabetism, dar cam pe ultimul loc la salariul minim?! Acesta-i „scorul“ real, domnilor politicieni ai României post-revoluþionare. Golaveraj nema, dar tupeu cît cuprinde! Traian Bãsescu, zis ºi Zeus, criticã Guvernul Ponta cã n-a fost în stare sã construiascã nici mãcar nenorocita de porþiune de autostradã Comarnic-Braºov. Aºa e, n-a fost în stare. Bine cã a fost Guvernul Boc! Dar nu cumva pisoiaºul Ponta i-o fi dat ascultare bãtrînului cotoi, conform cãruia Nu ne trebuie autostrãzi!? Chiar sã fi uitat animalul politic, ºi el, ºi cei ce-l intervievau, ce-i ieºise pe gaura gurii, cu doar cîþiva ani mai devreme?... Petre Roman, zis ºi Smiley, alt mare politician, zîmbeºte senil, scuzaþi, senin, pe toate ecranele, dupã ce, cu alþi cîþiva ani mai nainte, decisese cã Navem nevoie de industrie ºi de CAP-uri! Între aceºtia doi, politicianul Adrian Nãstase, zis ºi Bombonel, terminase tot ce rãmãsese neterminat! Iar, printre picãturi, politicieni ca Babiuc, Hrebenciuc, Mitrea, Udrea sau Vîlcov au dat ºi ei, temeinic, cu aspiratorul! Pe lîngã aceste somnitãþi, mai meritã sã ne rîdem de micuþul ºi singuraticul Crãcea? Care, iatã, nu-ºi poate trece în declaraþia de avere nici mãcar o soaþã, darãmite j’de mii de euro, de apartamente, de terenuri, de tablouri,
de ceasuri scumpe... Dimpotrivã, i-aº da o mînã de ajutor umanitar, propunîndu-i sã-ºi încerce norocul la Primãria Bucureºti. Adicã s-o cearã de soaþã pe tipa care organizase ºi ea o Conferinþã de Presã, pe tema atracþiei universale... N-ar fi o pereche potrivitã? Domnul Pieleanu a demonstrat, în direct ºi la ore de vîrf, cã este un sociolog de anvergurã naþionalã, cum bine i-a zis-o politologul tot de anvergurã naþionalã Bogdan Chireac... Apropo, sociologii de valoare ai tinereþii mele se numeau Paul Popescu-Neveanu ºi Septimiu Chelcea, dar, între timp, s-a progresat mult. La toate capitolele! Cei doi n-aveau (ne)voie sã facã sondaje preelectorale, 97-le % fiind garantat 100%. Ce ziceam?... Aa, cã o fi domnul Pieleanu un sociolog emerit, însã nu e ºi un psiholog pe mãsurã. Afirmînd dumnealui cã între Crãcea ºi Borcea nu existã nici o diferenþã, îi pronostichez cã nu va avea niciodatã un apartament în Miami, cu vedere la Ocean. Nici mãcar o garsonierã confort 2! Deºi, nu exclud ca, dupã alte cîteva sondaje de plus-minus 30 la sutã... Pardon, de plusminus 3 la sutã, sã-ºi cumpere un bloc întreg! Sigur, am glumit. Cu menþiunea cã, lãsînd la o parte gluma, ca ºi numãrul gagicilor îmborþoºate; cu toatã precaritatea culturii lui Borcea; cu irefutabila lui incapacitate în a-ºi cenzura apariþiile opulente (hai c-am nimerit cuvintele!); cu obligatoria dozã de ironie-invidie pe care o stîrneºte unul ca el; doar mãsurînd situaþiile cu un cîntar corect... Sociologic vorbind, fãlosul cocoº Borcea va rãmîne, în orice-mprejurare, la munte sau la mare, un învingãtor. Poftim, un ºmecher de ºmecher, ca sã cobor ºtacheta. Pe cînd rãþoiul Crãcea, ºi alþii ca el, se vor mulþumi cu o raþã pe varzã. Dacã nu, bunã ºi-o conservã de merlucius. Cãci, vorba bucãtarului de anvergurã naþionalã Mircea Dinescu: C’est la vie, parºivã... Analizîndu-l pe scriitorul de anvergurã naþionalã Mircea Cãrtãrescu, dl. Marius Pieleanu o mai comite o datã. Cã-l socoteºte cel mai bun scriitor român, îl priveºte, gusturile nu se comenteazã. Unora le place jazzul, altora prazzul... Aveam impresia cã M.C. este scriitorul preferat de T.B., dar, mã rog, nici cu lecturile ºi dragostele tîrzii nu te poþi pune. Dar, lovind microfonul cu formularea „mai degrabã preferã“, care-l aratã nu tocmai în mãsurã sã ateste valoarea unui scriitor, dl. Pieleanu îl ia de urechi pe cel prea mare pentru Premiul Nobel (citat din dl. Manolescu), pe motiv cã iar fi dat repetate limbuþe în sos remulat lui Bãsescu. Oricît nu-l mai suport eu pe matroz (opþiune personalã, nu vã luaþi dupã mine), abia aici n-ai voie sã judeci omul! Este dreptul oricui sã compãtimeascã pe cine... Pardon, cu cine vrea el! E dreptul oricãrui postac,/Macmac-mac-mac! Sigur cã, amintind despre Cristi Borcea, n-am cum sã nu fiu subiectiv. La fel stau lucrurile ºi cu vechii mei prieteni Gigi Neþoiu, Meme Stoica, Jean Pãdureanu sau fraþii Becali, ca sã nu mai pomenesc despre musca-n lapte numitã Gicã Popescu. Singurul fraier de la care s-a recuperat toatã suma reclamatã, cãci de la alþii îndoi-m-aº ºi n-am cui! Nu încerc sã-i aºez pe post de Albã ca Zãpada - dacã au greºit, sã plãteascã! Dar cît? În ce fel?... Uitînd de prietenie, deci cu toatã obiectivitatea, întreb cum de aceºti oameni au fãcut, sau încã fac, ani
Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (10) Lupul… în sfîrºit un animal de… companie Sînt sigur cã, de-a lungul timpului, generaþii întregi au avut în familii iubitori de cîini. Mulþi dintre ei ºi-au dorit un lup asemenea exemplarului din celebrul roman ,,Colþ Alb“, al marelui scriitor Jack London. Însã, din dorinþa de a avea un companion cît mai apropiat lupului, au decis sã îºi aleagã ceva asemãnãtor acestei rase, cum ar fi un huscky siberian, un malamut, sau chiar ºi un ciobãnesc german. Ciobãnescul Cehoslovac, sau Lupul Ceh, cum mai este numit, este rasa care a reuºit sã îi facã fericiþi pe cei care ºi-au dorit ca sãlbãticia ºi blîndeþea sã-ºi dea întîlnire chiar în ograda lor. Aceastã rasã nu are o tradiþie în selecþii atent realizate de-a lungul a sute de ani, fiind relativ nouã. Ea a fost produsã din împerecherea unei femele de lup cu un mascul de ciobãnesc german, fiind realizatã pentru armatã, mai exact pentru grãniceri. S-a dorit un cîine de talie mare, cu un aspect impunãtor, specific lupoid, cu aptitudini de pazã ºi obedienþã. Fiind o rasã rarã ºi aproape
necunoscutã în România, am decis sã o mediatizez dupã ce am avut ocazia sã dresez cîteva exemplare, iar cel care m-a convins cã meritã atenþie este Thor, care, pe lîngã faptul cã este de cinci ori cîºtigãtor al locului întîi la secþiunea C.A.C. (cîine cu aptitudini de campion) ºi de douã ori cîºtigãtor al locului întîi la secþiunea C.A.C.I.B. (cîine cu aptitudini de campion internaþional), este ºi campion al României la junior cat. ºi campion al României la clasa adult. Ceea ce vã pot spune este cã Lupul Ceh poate fi o rasã de familie ºi, dresat, poate ajunge chiar sã convieþuiascã ºi cu alte animale. Existã, însã, o condiþie: cel care îi este stãpîn trebuie sã fie un individ cu un caracter puternic, care prin metode lipsite de violenþã sã îi arate poziþia în ierarhie. Pentru Lupul Ceh, ierarhia este cea mai importantã, comparativ cu însemnãtatea pe care celelalte rase o dau acestui aspect. De aceea, eu consider cã nu este un cîine care se potriveºte oricui. Îmi place aceastã rasã ºi cred cã Lupul Ceh poate fi pe lîngã un cîine de pazã ºi un companion. (va urma) MIHAI NAE
grei de închisoare, pentru niºte sume, la urma-urmei, derizorii, comparativ cu ceea ce se vorbeºte prin rechizitorii despre marii delapidatori ai þãrii?! Care megaºmanglitori se lãfãie, bine mersi, în aresturile de catifea ale mega-viloaielor cu piscine ºi cu n’ºpe camere! Sau ne zîmbesc bretonat-telegenic din sejururile petrecute în staþiunile lor balneo-ºpãgaro-climaterice. Ceea ce, deocamdatã, mã face sã cred cã Justiþia noastrã încã nu-i oarbã; e cel mult chioarã, dacã înþelegeþi ce vreau sã spun. La fel gîndesc ºi despre alt Popescu, PopescuPiedone, pe care nu l-am cunoscut personal, ºi nici numi este foarte simpatic. Dar, în afarã de faptul cã a semnat ca primarul o hîrtie, chiar nu înþeleg care e vina lui, în cazul „Colectiv“?! ªtia ºmecherul de Traian Bãsescu pentru ce nu semna nimic, nimic, nimic... Copertina Arenei Naþionale... Tot felul de specialiºti ºi specializde, care de care mai cunoscãtori/cunoscãtoare, îºi dau cu pãrerea, gãsind fel de fel de vinovaþi. Cap de coloanã a fost, din nou, atotºtiutorul Cristian Tudor Popescu, tunînd ºi fulgerînd împotriva celor ce „au ales un material inflamabil!“. Ca sã reiau o întrebare din popor: a stat dumnealui cu lumînarea aprinsã la fundul materialului respectiv, sã constate cã e inflamabil?! Din cîte ºtiu, copertina cu pricina este acceptatã nu numai în Germania, ci ºi în Dubai, unde temperaturile sînt ceva mai ridicate decît la noi... Bineînþeles cã Primãria Bucureºtilor a greºit nesolicitînd un nou aviz al ISU, dupã ce a decis sã opteze pentru un alt material al copertinei. Dar la fel de sigur este cã, la acea datã, ISU ar fi avizat fãrã probleme. Fiindcã aºa cãdem noi dintr-o extremã în alta, super-vigilenþa onorabilei instituþii s-a nãscut abia dupã nenorocirea de la „Colectiv“. Atunci au fost închise ºi Arena Naþionalã, ºi Centrul vechi, ºi Teatrul „Nottara“, nu ºi Lenuþa, Crinuþa, Videanu, Olteanu... Dar sã nu vã miraþi dacã, la varã, cînd s-o mai îneca vreun nefericit la Costineºti, se va închide Litoralul! În cadrul Ligii Profesioniste de Fotbal, am rãspuns, ani de zile, de omologarea stadioanelor. Înaintea fiecãrui campionat, cei care guverneazã buna desfãºurare a meciurilor de fotbal - Administraþia stadionului, Poliþie, Procuraturã, Jandarmerie, Salvare, Societatea de stewarzi, ISU, LPF - semnau un proces verbal de omologare. Neavînd un asemenea document, stadionul ar fi ajuns în situaþia acelui comisar ºef din Buzãu: zgubiliticul deþinea o maºinã, dar n-o înscrisese-n circulaþie!... Drept care, vin ºi întreb: dacã nu exista avizul ISU, cum s-au disputat atîtea meciuri, ºi ale naþionalei, ºi ale cluburilor, pe Arena Naþionalã?! Au circulat cu „numerele false“?... A fost nevoie sã moarã oameni, nu numai ca sã cadã Guvernul Ponta, ci ºi ca sã nu-ºi mai dea avizul ISU?! Specialiºtii/specializdele gãsesc ºi fel de fel de „rezolvãri“, care de care mai costisitoare. N-ar fi cel mai... gratis sã trîntim Oul lui Columb pe masã? Adicã, aºa cum s-a expertizat buretele de la „Colectiv“, expertizaþi, domnilor, ºi o mostrã de copertinã! Arde? Jos cu ea! Nu arde? Avizaþi-o imediat, la fel ca-n Germania sau Dubai! Dar poate cã-i mai comod sã ardeþi gazul, nu mostra de copertinã. În cazul acesta, gîndindu-mã en passant ºi la Casa Radio, ca sã dau un singur exemplu, nu exclud ca pe Arena Naþionalã sã se mai joace prin 2046. Hai, ROMÂNIA! SORIN SATMARI
EPIGRAME Electoralã Cînd vine toamna în Carpaþi ªi cade bruma pe culturi, Noi ne gîndim la candidaþi… Dar ºi la alte murãturi.
Ultimii doi preºedinþi Traian, cu stilul mai locvace, De-o casã doar fãcu dovada; Mai diplomat, Iohannis tace ªi iatã... are toatã strada !
Conducãtorii noºtri Au fost pe-acest pãmînt divin, ªi capi ce nu ºtiau ce-i scuza, Lucrînd la greu, vorbind puþin (Erau la... Sarmisegetuza).
Parlamentarii români Cu vorbe scoase ca din burtã, Au trãncãnit, fãcînd bravada, ªi a ieºit o treabã scurtã (Dar nu chiar ca... autostrada). NAE BUNDURI
ALBASTRU NEGRU 12 12
AMINTIRILE UNOR FIGURI LEGENDARE ALE TEATRULUI ROMÂNESC DESPRE DEBUTUL LOR PE SCENÃ
,,Seara de pominã a actorului“ (1) (urmare din pag. 1)
rãposatul Iulian;/ E sigur dar ca ºi reþeta/ Sã fie maxim-ilian...“. CONST. NOTTARA: „Prin 1875, în vîrstã de MARIA FILOTTI: „Aº 15 ani, jucam, în mod sporadic, roliºoare mici, putea spune cã n-am avut de... bãtrîni, în fosta Salã Bossel (pe locul unde debut. Într-adevãr, nu mi s-a este astãzi Palatul Imobiliarei). Am intrat la dat o piesã aleasã de mine, un Conservator în 1876, iar dupã terminarea studi- rol potrivit temperamentului ilor am fost angajat de Societatea dramaticã, înfi- meu. Am primit din oficiu douã inþatã, atunci, la Teatrul Naþional. Acolo am roluri. În aceeaºi zi, am interdebutat în Don pretat la matineu pe Neere, din Sanquez, din Fîntîna Blanduziei, iar seara pe «Don Juan de Vidra, din piesa lui Haºdeu. Am Marana». Pe jucat ca într-un vis... Abia tîrziu timpul acela, tea- mi-am dat seama prin ce tretrul era cu totul cusem ºi ce rãspundere îmi altfel decît astãzi. asumasem. Tracul l-am simtit Nici scenã cu dupã aceea, într-un roliºor din rost, nici deco- «Suprema Forþã». Trebuia sã ruri, nici abun- fiu elegantã ºi cochetã. Ce era sã MARIA denþã financiarã. fac? Nu mã vedeam deloc eleArtiºtii stagiari gantã, iar cochetã, ºi mai puþin. În seara spectaprimeau «imen- colului, mi-am dat toatã silinþa sã-mi port bine sa» sumã de 60 toaletele, ºi se vede cã am reuºit, cãci imediat dupã de lei lunar, din aceasta mi-a venit un alt rol de cochetã, apoi altul care li se mai ºi altul... ªi, de atunci, n-am mai scãpat de ele“. cerea, la repreG. STORIN : „Intrasem de curînd în armatã ºi zentaþii de galã, trebuia sã debutez în «Stingerea», în care mi se sã se îmbrace în distribuise un rol militar. Cînd am intrat pe CONSTANTIN NOTTARA frac, ghete de scenã, m-am simþit cuprins de un vîrtej. Mîinile, lac, mãnuºi ºi capul ºi picioarele îmi tremurau, dinþii îmi joben! De unde sã-ºi procure bãieþii acest echipa- clãnþãneau. Zadarnic mã cãzneam sã mã sprijin ment? Atunci începea goana dupã costume de mai tare pe un picior: aveam senzaþia cã o sã cad. ocazie ºi, seara, aveau þinuta impusã. Numai cã Uneori îmi pãrea chiar cã sînt suspendat în aer. nimeni nu trebuia sã se ocupe de varietatea ele- M-am recules afarã din scenã. Atunci am încercat mentelor constitutive ale acestor costume!“. zadarnic sã îmi reamintesc cum am spus rolul ºi ION BREZEANU: „De debutul meu nu-mi cum am ajuns între culise”. aduc aminte nimic. Dar ºtiu cã mi se tociserã ºi I. MANOLESCU : „Am debutat în provincie, mîinile, ºi scrisoarea, ºi tava, de cîte ori am intrat nici nu-mi amintesc bine în ce piesã, într-o trupã în scenã fãrã sã scot mãcar o vorbã. În orice caz, de turneu, alcãtuitã de Petre Sturdza. În cînd mi s-a dat un rol «viu», n-am pãþit mare Bucureºti am jucat, pentru prima oarã, la Lyric, lucru, ºi nici la limbã nu m-am încurcat ca atîþia într-o trupã a lui Liciu, în piesa alþii. Altceva n-aº ºti sã spun“. «Nely Rosier». La debutul TONY BULANDRA: „Dupã acesta am avut un accident 3 ani de muncã fãrã preget, în nostim. În scena cea mai de care am avut de învins ºi un efect, buff!, cad jos de pe scaunul care, fiind cam ºubred, defect - pelticia - am terminat cedase sub greutatea, nu prea Conservatorul. Angajat la mare, a corpului meu. Eu mã Naþional, voiam sã debutez în cam speriasem. Dar publicul Oreste, din «Andromaca», sau începu sã rîdã ºi sã aplaude, în Robert, din «Onoarea». Mi fãrã sã-i treacã prin gînd cã s-a fixat însã, pe nepregãtite, ca aceastã cãdere nu era predebut, rolul lui Phadel, din vãzutã în text. Înainte de «Pygmalion», al lui Dabija. reprezentaþie am avut obiEmoþii n-am avut, deoarece ºnuita febrã, iar cu cîteva cunoºteam rolul încã din minute înainte de a intra în Conservator. ªi apoi, am avut scenã am avut emoþia ºi tremuîntotdeauna curaj. A urmat rul nervos în tot corpul, pe care epoca teribilã, cînd nu mi se le simt, ºi-acum, la orice predãdea nici un rol, epoca de mierã. Totuºi, emoþia a fost stagnare, care a durat 3 ani. TONY BULANDRA uºor stãpînitã de preocuparea Adevãratul meu debut, însã, interpretãrii”. dateazã de pe vremea cînd eram în anul al II-lea N. SOREANU: „Trecutul meu e negru ºi furla Conservator. Atunci l-am jucat pe Thireu, din tunos, dar mai ales începutul, de care nici nu «Antoniu ºi Cleopatra», ºi criticul de pe vremuri, vreau sã-mi amintesc. Timp de 6 ani de zile, nu rãposatul Ionescu-Gion, m-a felicitat pentru ele- am jucat decît «lachei», «soldaþi» ºi «oameni din ganþa cu care am jucat“. popor», roluri în care aveam de spus douã-trei V. MAXIMILIAN: „De prin 1903, am jucat în vorbe, ºi atît. Interesant e cã la adevãratul meu provincie, la operetã. În 1905, Davila mã cheamã debut, n-am scos nici o vorbã, fiindcã personajul telegrafic la Bucureºti ºi, astfel, am intrat la pe care-1 jucam era mut. Cît de amãrît trebuie sã Naþional. Debutul meu adevãrat a fost, deci, per- fi fost eu, în sufletul meu, de acest rol, pentru ca, sonajul lui Lãcustã-Vodã, din «Sînziana ºi a doua zi, cronicarul nu ºtiu cãrei gazete sã scrie Pepelea», la 13 februarie 1905. Emoþiile din seara cã am jucat rolul unui mut, dar foarte elocvent. debutului? Îl jucam pe Lãcustã-Vodã. Era într-o Starea aceasta de lucruri a durat pînã la zi de 13... ºi aveam costum verde... ªi totuºi, am montarea piesei «Institutorii», în care mi s-a disjucat ºi am avut succes. Ba mi s-a fãcut atunci ºi tribuit cu multã greutate rolul inspectorului o epigramã: El joacã pe Lãcustã-Vodã/ Ca ºcolar Prell. Am jucat cu atîta succes, încît m-am
afirmat. Cu toate acestea, am pãstrat ºi rolurile mici, astfel cã, într-o searã, jucam în «Institutorii», iar în a doua searã, pe servitorul din «Ziua scadenþei». ION MANU: „Sub direcþia lui Diamandy, eram statist. Noi, toþi bãieþii tineri, fãceam figuraþie ºi nu jucam nici un rol. Dar aveam leafã: 30 de lei pe lunã. Într-o zi, pentru a sili direcþia sã se ocupe ºi de soarta noastrã, la instigaþiile mele, am intrat în grevã. Rezultatul a fost cã ne-a dat afarã, dar dl. Davila m-a adus la scurt timp înapoi ºi mi-a dat un roliºor în «Amorul vegheazã». Jucam FILOTTI personajul unui servitor. Naveam de spus decît: «Pot sã fac odaia, doamnã?» ºi intram în actul II, cu un pãmãtuf de ºters praful. Deºi ºtiam cã replica mea e în actul II, mã îmbrãcam de la începutul spectacolului ºi stãteam între culise de la actul I, trãgînd cu urechea la cele ce se petrec pe scenã, fiindcã mã gîndeam: cine ºtie, poate sã-mi vinã rîndul ºi în actul I“. ION IANCOVESCU : „Nouã, actorilor, ni se atribuie totdeauna numai lucruri pe care le facem de dragul artei. Lumina în care apare zîmbetul nostru silit pare venitã din adîncul sufletului, ºi veselia noastrã se crede prelungitã ºi dincolo de scenã. Vezi, astãzi, cînd mã gîndesc la aceastã avalanºã de falsitãþi, astãzi, cînd ºtiu cã rolul prim, rolul de debut, despre care îmi ceri sã-þi vorbesc, e aºa de neînsemnat, nu pot decît sã-þi spun cã pentru mine seara aceea n-a fost prea impresionantã. Emoþii n-am avut. Mã obiºnuisem încã de mult cu greutãþile de tot felul, ºi pentru viaþã arborasem rîsul, pe care-l fluturam cu îndrãznealã, ajutat de lavaliera boemã, care credeam cã-mi dã importanþã. Primul meu rol a fost un beþiv din «Nepoftitul». Aveam de spus numai cîteva cuvinte, pentru care depusesem o muncã extraordinarã. În seara aceea, credeam cã întregul public venise special pentru mine. Mai tîrziu, am observat cã mã înºelasem. Toatã noaptea aceea m-au torturat niºte pãcãtoase de flori pe care le primise Brezeanu ºi din care nu voise sãmi dea ºi mie mãcar o petalã. Am scrîºnit supãrat din dinþi ºi, de atunci, ori de cîte ori vãd flori întro cabinã, ºtiu cã ele sînt trimise de altcineva ºi nu de «admiratorul anonim», care, de cele mai multe ori, adoarme în stal”. MARIOARA VOICULESCU: „Seara debutului? Era ziua de 13 ianuarie 1904. Se juca piesa «Casta Diva» a lui Lecca, scrisã de autor în 13 zile ºi terminatã tot într-o zi de 13. Miºcãrile mele, înainte de spectacol, deveniserã inconºtiente din cauza extremei emoþii ce mã înãbuºea. Sleitã de forþe, nu mã gîndeam decît la primul cuvînt pe care îl aveam de spus. Deodatã, am auzit glasul speriat al regizorului: - Domniºoarã Voiculescu, e rîndul dvs.! M-am trezit pe scenã, avînd ciudata impresie cã mi se scurge tot sîngele din vine ºi am spus mecanic toatã fraza, cu un glas pe care nu mi-1 cunoºteam. Dupã actul III, galeria - entuziastã ºi tînãrã ca ºi mine - m-a chemat la rampã. Numãrul 13 îmi purtase noroc”. PETRE STURDZA: „Am debutat la 25 februarie 1890, în rolul Nickel, din «Ovreiul polonez», un bãiat de prãvãlie, care intra cu un sac de fãinã în spinare, cu luleaua în gurã ºi cu un bãþ în mînã. În seara de spectacol, cînd m-am vãzut încãrcat cu atîtea accesorii, îmi fãceam socoteala cum trebuie sã procedez. Cînd am dat însã cu ochii de lumina rampei, frumoasele mele planuri s-au risipit în
mierei sînt supãrãcios, caut ceartã cu luminarea; odatã intrat pe scenã, însã, am puterea de a mã stãpîni; «et tout est bien qui finit bien...»”. LENI CALER: „Am debutat pe scena Teatrului «Regina Maria» în «Patria» lui Sardou. Jucam un «roliºor» - un bãieþaº care era ursit morþii. Cînd mã duceam la moarte trebuia sã strig: «Mamã, mamã!», în culmea disperãrii. Miera ruºine sã strig aceste vorbe. ªi la repetiþii, de cîte ori trebuia s-o fac, îmi acopeream ruºinatã ochii cu mîna... Trebuia totuºi sã strig, ºi sã strig tare, cît mai tare - ca un om care, în culmea disperãrii, se agaþã de o ultimã speranþã. În consecinþã, m-am hotãrît sã joc aºa cum trebuia, la premierã. Seara premierei. Eram cuprinsã de o emoþie care greu s-ar putea exprima prin vorbe. Cînd mi s-a spus sã intru în scenã, aveam impresia cã m-am scufundat într-un lac fãrã fund. Nauzeam ºi nu vedeam nimic. ªtiam doar cã trebuie sã strig cît pot de tare: «Mamã, mamã!»... ªi-am strigat. Din toate puterile mele. Credeam cã rãsunã sala, aveam impresia c-am spart toate timpanele. Îmi jucasem rolul aºa cum a trebuit. Nu micã mi-a fost surprinderea cînd am aflat cã strigãtele mele disperate nu au fost auzite nici mãcar de cei din prima bancã... Emoþia, domnule, emoþia. Prin care trec ºi astãzi, la fiecare premierã. Am impresia cã mi se dã drumul întro apã adîncã, adîncã de tot, ºi cã trebuie sã dau, în neºtire, din mîini ca sã ajung la un mal...“. NORA PIACENTINI: „Am debutat interpretînd rolul lui Agnès, din «ªcoala femeilor», de Molière - în regia domnului Victor Ion Popa. Nu am avut emoþii, fiindcã nu-mi dãdeam seama de rãspunderea pe care o purtam. La premierã, însã, nu puteam sã înþeleg de ce publicul aplaudã dupã fiecare replicã. Abia dupã aceea, cînd bietul Iosif Nãdejde, domnii Cocea, Vinea ºi Herz au venit sã mã felicite, am aflat cã am avut un mare succes”. NICU KANNER: „Dupã ce am terminat Conservatorul, în serie cu Ciprian (amîndoi am luat premiul întîi, el la dramã, eu la comedie, ºi amîndoi am ajuns autori, el de piese, eu de reviste...), am fost angajat la Teatrul Naþional ºi am debutat în Sãgeatã, din «Avarul». Toatã noaptea din ajunul premierei am visat c-am uitat rolul. Iar a doua zi, de pe la 8 dimineaþa, dãdeam tîrcoale prin faþa teatrului, repetînd. În sfîrºit, mai aveam cîteva clipe pînã a intra în scenã. Cînd s-a uitat Brezeanu la mine ºi m-a vãzut atît de mic ºi de sfrijit, a exclamat: «A ajuns Teatrul Naþional - teatru de copii». Am pus însã atîta cãldurã în joc ºi interpretare, încît, dupã actul I, Brezeanu i-a cerut lui Davila ca acest rol sã-mi rãmînã mie, ca titular. Apoi, am fost angajat definitiv, deoarece, pe vremea aceea, angajamentele la Naþional se fãceau prin debut”. GEORGE VRACA: „Am debutat în 1920, în «Cocoºul Negru», al lui Victor Eftimiu, la Compania Bulandra. Jucam rolul lui Nenoroc. Eram, pe atunci, elev al Conservatorului. Nu inteþionam încã sã joc. Dar, întîlnindu-mã cu Victor Eftimiu, mi-a propus sã facem o încercare. ªi, în urma acestei încercãri, am debutat. Din ziua premierei nu-mi pot reaminti nimic, cãci eram într-o continuã febrã. Aº putea doar sã-þi spun cã, atunci cînd, în rol, trebuia sã mã sinucid cu un cuþit, m-am tãiat groaznic la mînã, fãrã sãmi dau seama. A trebuit sã-mi atragã atenþia, chiar pe scenã, Tony Bulandra... Abia a doua zi mi-am dat seama cum am jucat, citind articolele - elogioase - din VRACA gazete. M-au încurajat mult mai ales rãposatul Iosif Nãdejde ºi Romulus Seiºanu. Atunci cînd am jucat întîia oarã, am avut bucuria nesfîrºitã a începutului de carierã. Aveam un crez infinit în artã - care era însuºi sensul vieþii mele. Astãzi, însã...“. (va urma)
ALBASTRU NEGRU 13 13
vînt. Dar simþeam nevoia cã trebuie sã fac, sau sã conteazã ºi prestigiul artistic. Cã, vezi dumneata, vorbesc ceva: am cãzut pe un scaun ºi, din fraza aºa e treaba...”. pe care o aveam de rostit în rol, în loc de: «Iatã, AGEPSINA MACRI-EFTIMIU: „În timpul doamnã Heinerich, sacul de fãinã bine mãcinatã», celor 5 ani petrecuþi la Paris, ca studentã la am zis: «Iatã, Heinerich, sacul mãcinat». Prietenii Sorbona, m-am adîncit în studiul literaturii mei, care se aflau în salã, mi-au spus dupã specta- franceze, de care eram cu atit mai avidã, cu cît o col cã înþeleseserã ce voiam sã spun“. aprofundam mai mult. În paralel cu studiile ºi cu MARIA CIUCURESCU BULFINSCHI: lectura mea pasionatã, urmam fervent Conser„Prima grijã a bãrbatului meu (Cinsky, din vatorul de canto, pe care, din nefericire, prefertrupa lui Burienescu) a fost sã mã facã ºi pe mine inþele de mai tîrziu m-au obligat sã-l neglijez cu artistã. Nu vãzusem teatru în viaþa mea, aºa cã totul. Vieþuiam într-o atmosferã de muzicã plãtrupa Burienescu era pentru mine o revelaþie. cutã, ºi alternanþa ei regulatã cu literatura mi-a Mai cu voie, mai fãrã voie, mai mult fãrã, decît înfiripat, încetul cu încetul, un ideal pe care îl cu, mã pomenii astfel, într-o zi, cu un rol în întrezãream, însã foarte ºters: acela de-a face «Baba Hîrca». Vã puteþi închipui ce s-a petrecut teatru. Întoarsã în þarã, mi-am tradus fulgerãtor cu mine în seara debutului. Cînd sã intru în intenþia în fapt, fãrã a mai þine seama de scenã, s-a încins o adevãratã luptã între mine, protestele familiei, ºi debutul mi-a fost favorabil. Burienescu ºi Cinsky, pînã mi-au dat un brînci ºi Am jucat prima datã în «Corbii», piesa lui m-am pomenit, astfel, pe scenã”. Becque. Regretatul Pompiliu Eliade mi-a oferit MARIA GIURGEA: „De la primii paºi pe condiþii cu totul speciale, probabil pentru a-mi scena Teatrului Naþional am suportat o nedrep- încuraja ºi susþine înclinarea. Delavrancea a scris tate: nu mi s-a acordat debut, deºi nu se pãstrase special pentru mine rolul Genunei, din piesa aceeaºi mãsurã pentru o colegã de Conservator. «Luceafãrul», rol ce m-a legat definitiv de Mi s-a dat în schimb un rol de cîteva cuvinte: rampã. Iatã-mi, în cîteva cuvinte, debutul. De Copilul, din «Rãzvan ºi Vidra». Deºi rolul în sine atunci, viaþa mi-a dat lucruri de tot felul. Astãzi, nu avea nici o importanþã, de reprezentaþia aceas- îmi plac mult zilele acelea ºi þin la ele pentru cã ta se leagã pentru mine o amintire, care nu se va refugiul acesta singur în amintire e foarte apropiºterge niciodatã. Dupã lãsarea at temperamentului meu”. cortinei, cînd stãteam mititicã MARIA MOHOR: „Era în într-un colþ ºi tremuram încã 1923. La Atheneu urma sã se de emoþie, a venit la mine dea o serie de spectacole Aristide Demetriad ºi mi-a cu «Sora Beatrice», de spus: «Mãrturisesc cã n-aveam Maeterlinck. Pentru rolul intenþia sã te ascult, dacã un Stareþei – rol foarte important domn din salã nu m-ar fi fãcut - trebuia o elevã cu oarecare atent. Pe urmã, însã, glasul tãu prestanþã ºi cu un glas simpatdelicat m-a înduioºat, ºi te-am ic ºi autoritar. Dl. Soreanu, ascultat cu atenþie pînã la care mi-era profesor - eram sfîrºit»”. încã elevã a Conservatorului AURA BUZESCU: „Eram m-a recomandat pe mine. A încã în Conservator, cînd venit seara repetiþiei generale. doamna Bulandra - în a cãrei Am avut atunci niºte emoþii clasã studiam - m-a luat sã joc atît de mari, încît, la un un roliºor în «Soþul ideal», pe moment dat, mi-am pierdut care-l reprezenta Compania glasul: nu se mai auzea nimic Bulandra-Voiculescu, la Teadin ceea ce buzele mele protrul Modern. Apãream într-o AURA BUZESCU nunþau. Aceasta l-a determirochiþã, pe care mi-o cususem nat, la sfirºitul actului, pe singurã, ºi trebuia sã cobor pe o scarã. Scara unul din camarazi sã spunã despre o cãlugãriþã aceea a fost un adevãrat chin. Îmi tremurau (aluzie la mine): «ªi-a înghiþit vorbele ºi s-a picioarele de emoþie ºi mi se pãrea cã nu o sã înecat cu ele». Am tãcut, cãci era un coleg mai ajung niciodatã pînã jos... Pe urmã, am mai jucat vechi ºi care probabil nu-ºi mai amintea de un roliºor în «Frumoasa Aventurã»”. primul sãu rol. A doua zi, premiera. Îmi repetam ION SÂRBU: „Eram în anul al II-lea de cu încãpãþînare cã e seara hotãrîtoare din viaþa Conservator. Formasem atunci o trupã de teatru. mea. Aveam un rol mare ºi bun. De felul cum îl Luasem Teatrul Comedia ºi am jucat «Nãpasta», jucam se putea ºti dacã voi face, sau nu carierã. cu rolul lui Ion, interpretat de mine. Precum vezi, Cînd am început sã vorbesc, pe scenã, tremuram am debutat sub propria mea direcþie... În seara aºa de tare, cã s-a observat din primele bãnci. premierei am fost destul de liniºtit. Era seara pe Mã gîndeam cu groazã cã se care o aºteptam cu oarecare nerãbdare, dar nu ºi apropie fraza la care, la cu emoþii. Eu nu ºtiu ce este emoþia în teatru... repetiþia generalã, îmi pierise Cînd intru pe scenã, s-a isprãvit: mã confund cu glasul. «Ce mã fac – mã rolul. ªi cum totdeauna ºtiu foarte bine rolurile, întrebam - dacã mi se întîmtreaba merge totdeauna strunã. Raporturile mele plã ºi acum acelaºi lucru?». cu sufleurul sînt din cele mai amicale. Nu cã am Dar, în sfîrºit, trec cu bine de nevoie de el. Dar eu nu spun nici o vorbã, pînã ce fraza cu pricina. Din clipa nu spune el mai întîi... Tace el, tac ºi eu... Îl apucã aceea am început sã mã simt pe el damblaua în cuºcã, atunci încep sã din ce în ce mai puþin improvizez... Din seara premierei mi-amintesc de emoþionatã. Am continuat o parte din publicul meu. ªi anume de douã per- apoi, pînã la sfirºitul piesei, soane: de Nea Iancu Mihãilescu, din Câmpineanu liniºtitã ºi sigurã pe mine. ªi - unde luam masa -, care pentru a veni la teatru, am avut un succes rãsunãtor. mi-a dat pe loc o cartelã cu 30 de feluri de mîn- M-am bucurat, de asemenea, care, ce costa 9,50 lei. ªi mi-amintesc de dl. ºi de laudele neprecupeþite Scarlat Arion, tatãl copiilor cãrora le dãdeam eu ale presei”. lecþii. Un om de culturã aleasã, care mi-a prevãzut ION LIVESCU: „Dupã ce o frumoasã carierã în teatru - lucru care nu s-a m-am încris la Drept, Grigore prea adeverit, cãci, din 1914 pînã la începutul GEORGE rãzboiului, m-au dat de vreo 4 ori afarã de la Manolescu m-a sfãtuit sã mã la Conservator, Naþional, ca lipsit de talent... Dar nu m-am lãsat: înscriu adãugînd cã ar fi bine sã înceapã sã intre în de cum mã dãdeau afarã, fãceam ce fãceam ºi iar teatru ºi elemente mai culte. Am debutat în 1892, veneam înapoi. Astãzi, vãd cã dl. Arion avea dreptate, nu membrii din comitetul de atunci al la Teatrul Naþional din Bucureºti, în «DespotTeatrului... De altfel, pe Ion cred cã astãzi nu-l joc Vodã». La spectacol resimt întotdeauna tracul, mai bine de cum l-am jucat atunci. Acum, însã, dar numai pînã ce intru în scenã. În seara pre-
Pag. a 14-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Bilanþ prezidenþial Domnul preºedinte Iohannis, care spune cã îi place ,,lucrul bine fãcut”, ne-a oferit un bilanþ al activitãþii sale de ales al neamului nostru oropsit ºi batjocorit. Ne-am convins cã, la capitolul promisiuni fãcute celor care l-au propulsat în cea mai înaltã funcþie din statul de drept numit România, Herr Klaus Werner Iohannis nu a rãmas deloc repetent. Dar oare ce a realizat dumnealui, ca sã se declare mulþumit dupã 1 an de la urcarea pe scaunul la Cotroceni? Cum, nu ºtiþi, stimaþi români din þarã ºi din diaspora? L-a dat jos pe Ponta ºi ºi-a instalat ,,guvernul meu” (al sãu). ,,A fost nevoie sã moarã oameni ca aceastã demisie sã se producã”, a spus atunci Klaus Iohannis, dupã ce, în urma tragediei de la ,,Colectiv” ºi a presiunilor la care a fost supus, Victor Ponta ºi-a depus mandatul. ªi uite-aºa a fost dãrîmat un executiv eficient ºi care a adoptat mãsuri benefice pentru populaþie. În opinia mea ºi a multora ca mine, a fost, din acest punct de vedere, cel mai bun guvern al României din toate cîte s-au perindat la Palatul Victoria, începînd cu cel condus de Petre Roman, omul care a rostit celebra propoziþie ,,Industria româneascã e un morman de fiare vechi”. Acela a fost semnalul declanºãrii procesului de demolare a economiei naþionale ºi de jefuire sãlbaticã a avuþiei þãrii. De ce, domnule Iohannis, preºedinte, de români ºi, mai ales de copii, mare iubitor ºi, prin lume, vajnic cãlã-
Mafia romena (6) ACASà LA... MAFIA ROMENA Dupã cum se ºtie, imediat dupã deschiderea frontierelor, Italia a fost una dintre destinaþiile preferate ale românilor plecaþi sã se cãpãtuiascã peste noapte. Din acest prim val de „întreprinzãtori“ ajunºi pe meleaguri italiene în timpul Campionatului Mondial de fotbal din ’90 face parte ºi un tînãr bucureºtean, care a ajuns foarte repede sã aibã propria sa „brigadã“ la Roma: „Am fãcut bani din tot ceea ce s-a putut face. Hoþii, acte false, fete scoase la produs - m-am orientat ºi eu dupã cum pãrea sã fie mai bine; altfel nu ai cum sã te descurci pe-aici. Dar e riscant sã mai faci pe nebunul în Italia acum. Te saltã carabinierii imediat. Aºa cã m-am tot gîndit eu ce sã mai fac doar, doar oi scoate un ban fãrã sã intru în tot felul de probleme cu legea. Într-o zi, mã plimbam cu maºina prin oraº. Am vãzut în vitrina unei agenþii de turism cã fãceau reclamã la concedii «extreme»: pe un anunþ scria cã poþi petrece o sãptãmînã alãturi de niºte rackeþi ruºi. Bãnuiesc cã nu era o chestie pe bune, ci doar un aranjament care sã le dea ãlora care vor senzaþii tari impresia cã îºi fac concediul unde puþini ar avea curajul sã se ducã. Imediat mi-a picat fisa ºi am ºtiut cã o sã fac un tur de 4 nopþi ºi 4 zile, în care sã organizez chefuri þigãneºti, cum îºi permit doar ºmecherii adevãraþi de la noi din þarã, cu lãutari, bãuturã...“. Spune cã, mai întîi, s-a interesat dacã ar prinde ideea acolo: „ªtiam cã în þarã nu va fi nici o problemã. Dau cîteva telefoane ºi totul este aranjat. Trebuia sã vãd dacã aveau de gînd italienii sã vinã aici, la noi. Dupã ce am vorbit cu tot felul de cunoscuþi, mi-am dat seama cã aici n-aveam nici o ºansã. Nu m-am lãsat ºi am început sã umblu pe la alþi camarazi, care erau prin alte þãri. Aºa am avut surpriza sã vãd cã belgienii, olandezii, elveþienii ºi nemþii ar fi curioºi sã vadã cum e sã te spargi în figuri la un chef de ºmecheri. Primul grup l-am adus în þarã în toamnã. Au fost 14 belgieni ºi fiecare a dat cîte 1.500 de euro. I-am luat de la aeroport ºi i-am dus la o vilã þigãneascã de la marginea Bucureºtilor. Aveau piscinã, salã de forþã, saunã, bar, tot ce le trebuie, tot confortul. Am chemat lãutari, femei, am tãiat oi ºi le-am pus la proþap. Totul a mers excelent, ca atunci cînd ne întorceam cîteva zile în þarã ºi o þineam numai în chefuri. Atîta doar cã erau ºi strãinii ãºtia ºi am fãcut chef pe banii lor“. „Afacerea“ merge în continuare ºi, se pare, din ce în ce mai mulþi vest-europeni vin aici în astfel de sejururi petrecute printre membrii lumii interlope de la noi. Însã aranjamentele pentru aceste minivacanþe sînt fãcute din strãinãtate.
CURSURI DE SPECIALIZARE Cei care patroneazã reþelele de prostituþie nu se limiteazã niciodatã la a face bani doar prin aceastã metodã. De obicei, femeile care lucreazã pentru ei sînt specialiste nu doar într-ale amorului, ci ºi în ale hoþiei. Iar talentele lor sînt valorificate din plin de cãtre „porcari“. Bîrnei, unul dintre cei mai versaþi infractori din acest domeniu, fost combinator mãrunt, spune cã reþeta suc-
tor, aþi þinut cu tot dinadinsul sã-l îndepãrtaþi pe Ponta ºi sã-l aduceþi pe Cioloº, cu aºa-ziºii lui tehnocraþi? V-aþi ghidat, probabil, dupã zicerea: ,,De ce sã fie mai bine, dacã trebuie sã fie rãu”. ªi, v-am mai pune o întrebare: Ce anume v-a împiedicat sã acceptaþi legea prin care Avram Iancu era declarat Erou Naþional? Doar ºtiaþi bine cã era vorba de un simbol al românilor, la fel ca Mihai Viteazul, Nicolae Bãlcescu, A.I. Cuza º.a. Am observat, în schimb, cã nu aþi pregetat deloc sã promulgaþi Legea de instituire a Zilei Limbii Maghiare. De fapt, ce sînteþi domnia-voastrã: ungur, sau român? Sau nici una, nici alta? Aºadar, se cuvenea ca la bilanþul pe care l-aþi prezentat, sã treceþi ºi acest din urmã ,,lucru bine fãcut”. Încã ceva, domnule preºedinte. Cum de nu vã pasã de faptul cã profesorii rãmîn o categorie socialã permanent ignoratã? Vã dau un exemplu: un dascãl cu studii universitare, cu gradul I din 1988, cu gradaþie de merit ºi cu o vechime de 41 de ani, are parte de o pensie de 1.489 de lei impozabili. Profesorii nu sînt încadraþi la grupa I, ºi nici la grupa II de muncã. Ce ziceþi, domnule Iohannis, de nedreptatea asta? ªi dvs. aþi fost profesor, dar probabil cã pe domnia-voastrã nu vã preocupã acest aspect. Aveþi avere suficientã, cît sã vã ajungã, ani mulþi de acum înainte, ºi dvs., ºi neamurilor dvs. Numai de neamul acesta românesc se vede cã nu prea vã pasã. Ar fi trebuit sã-i treceþi la acel bilanþ ºi pe amãrîþii de dascãþi, doar aþi fost/sînteþi din aceeaºi breaslã, nu? În rest, cu privire la cãlãtoriile dvs. private pe alte meleaguri, n-avem decît a vã admira pasiunea cu care vã
cesului sãu e cum nu se poate mai simplã: „Trebuie sã ai clasã. Poþi sã fii cel mai tare ºuþ, ºi tot degeaba. Cînd te ocupi de carduri, problema e nu cum îl furi, ci cum afli codul! Eu, unul, m-am descurcat pentru cã m-am folosit de femeile pe care, oricum, le aveam la produs. Furau cardul doar dupã ce ºtiam codul. Se prefãceau cã nu ºtiu cum funcþioneazã un bancomat, clientul le arãta, iar asta, de obicei, se întîmpla folosindu-se de propriul card“. Un alt individ implicat în acest gen de „afaceri“, Dino, povesteºte cã pentru cei care vor sã se ocupe cu astfel de activitãþi se fac adevãrate cursuri de pregãtire, organizate de ºeful clanului: „M-au bãgat la un fel de curs timp de 3 sãptãmîni: cum sã mã port cu fetele, cum sã le plasez clientului, cum sã golesc cardul furat. Asta ca sã riscãm cît mai puþin. Sînt niºte bãieþi deºtepþi ãºtia care ne învaþã“. Existã, însã, ºi reþele de adevãraþi hackeri, care opereazã independent, aceastã activitate fiind consideratã drept una dintre cele mai profitabile ºi cele mai curate. Ei nu au nevoie nici de „înaintaºi“ care sã fure carduri ºi nici de sprijinul membrilor puternici ai Mafiei romena. ªi nici ei, la rîndul lor, nu se implicã în alte tipuri de infracþiuni. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)
Apel pentru desfiinþarea „Uniunii Scriitorilor din Puºcãrii“ (2) Filip Florian: „Sîntem þara în care unica rezidenþã de creaþie e puºcãria“ Acesta vorbeºte despre un paradox al societãþii româneºti. „Paradoxul foarte trist este cã în aceeaºi þarã, scriitorii adevãraþi sînt dispreþuiþi ca nicãieri în lume. Am tot spus-o ºi nu am sã obosesc sã o spun: sîntem singura þarã din Europa în care nu existã bursã de creaþie, rezidenþã de creaþie. Nu este cazul sã dau exemplul Germaniei, unde sînt mii pe an, sau al Elveþiei, dar pot sã dau exemplul Albaniei, Macedoniei, BosnieiHerþegovina. State de nivel teoretic ca al nostru sau mai jos decît al nostru, care au înþeles cã fãrã o rezidenþã de creaþie nu se poate ca o literaturã sã meargã înainte. Sîntem þara în care unica rezidenþã de creaþie e puºcãria ºi, bineînþeles, numai pentru aleºii sorþii. Dacã un hoþ de zahãr, de linguriþe se apucã sã scrie cu adevãrat, sînt convins cã ãluia nimeni nu îi va reduce pedeapsa, pentru cã nu va putea sã publice niciodatã ce pune pe hîrtie acolo. Ruºine e puþin spus, e absolut strigãtor la cer ceea ce se întîmplã! ªi, culmea, coincide cu acest dispreþ lung, nesfîrºit, uluitor, faþã de scrisul în sine“, crede Filip Florian.
Marian Popescu: „Lucrurile sînt absolut penibile“ Preºedintele Comisiei de Eticã a Universitãþii Bucureºti crede cã ar trebui eliminatã posibilitatea ca
satisfaceþi aceastã plãcere. Între timp, guvernul de tehnocraþi trudeºte, parlamentarii se ,,spetesc” pe rupte, mai mult chiulind, dar pe deplin satisfãcuþi cã ºi-au votat pensii speciale. Ce mai, þara merge ca pe roate! GEORGE MILITARU
„POPULISMUL“- o boalã ce distruge credibilitatea unor televiziuni Lipsa de culturã ºi mimetismul anticultural au pus stãpînire pe jurnaliºtii mediocri ºi lipsiþi de talent. Cu voci sinistre, aducãtoare de nenorociri, aºa-ziºii jurnaliºti îi plîng pe cetãþenii ale cãror pensii ajung doar la 4-5 milioane de lei. Pensionarii modeºti sînt prezentaþi drept victime ºi sînt comparaþi cu parlamentarii, miniºtrii ori primarii. Aceºti ziariºti, plini de nesfîrºitã pocãinþã, cer pensii egale pentru toþi, sau tãierea pensiilor mari. Printre cei compãtimiþi sînt ºi pensionarii lui Boc, în jur de 900.000 de persoane, majoritatea din mediul rural, care nu au contribuit cu nimic la fondul de pensii. Lipsiþi de o experienþã minimã, aceºtia aºteaptã, gãlãgioºi, ca toate pensiile sã devinã egale. Jurnaliºtii crescuþi la ºcoala ticãloasã a minciunii nu se lasã deloc ºi inventeazã revendicãri imaginare. Ei nu scot o vorbã despre deputaþii care au fost avocaþi, arhitecþi, medici celebri sau profesori universitari ºi care au renunþat la salariile foarte mari pe care le primeau, atunci cînd au optat pentru poziþia de parlamentar. Ce s-ar face Parlamentul României fãrã aceºti specialiºti, care, prin prezenþa lor în Parlament, dau strãlucire ºi prestigiu forului legislativ? Avocat NESTOR CÃLIN
deþinuþilor sã li se reducã pedeapsa pentru cã au scris cãrþi în închisoare. „A pune în seama unui singur cadru didactic, cum s-a întîmplat în cazul Copos, girul ºtiinþific este puþin ciudat. Caracterul ºtiinþific al unei lucrãri este apanajul lumii universitare ºi al lumii cercetãrii. Numai acolo se vorbeºte despre lucrare ºtiinþificã ºi aceste douã lumi, care îºi corespund una alteia, au filtrele proprii. Ca sã publici o lucrare recunoscutã nu poþi sã ai o singurã persoanã care spune, da, domn’e. Ce apare neclar este cum poate avea acces la documentare deþinutul, astfel încît sã realizeze o lucrare de nivel ºtiinþific, ºtiut fiind faptul cã trebuie sã ai acces la baze de date, articole ºtiinþifice, cãrþi, iar deþinuþii nu au voie sã primeascã stickuri ºi scriu de mînã. Lucrurile sînt absolut penibile“, aratã ºeful Comisiei de Eticã.
Nicolae Manolescu: „Sînt scriitori de vagoane“ Nicolae Manolescu, preºedintele Uniunii Scriitorilor din România, îºi aminteºte de vremea comunismului, cînd în nomenclatorul meseriilor apãrea un singur tip de scriitor, acela de vagoane. „Limba franceza distinge între scriitor ºi scribãlãu. Eu cred cã ei sînt niºte scribãlãi de vagoane. ªi sã nu-mi spunã mie Dinel Staicu, care ºi-a plagiat teza de doctorat, cã acum a scris 10 cãrþi. E de necrezut. Sau Meme Stoica. Acesta are un vocabular redus la 4 înjurãturi ºi 3 scuipãturi, ºi a scris 4 cãrþi?! Sînt scriitori de vagoane. Aici ar trebui modificatã legea. Este o farsã îngrozitoare. Dacã vrei sã îi laºi pentru bunã purtare e una, dacã vrei sã îl eliberezi pe Stoica pentru cã a fãcut o echipã de fotbal la Jilava ºi a cîºtigat lupta dintre închisori, e alta. Sã mã ierte Dumnezeu, de altfel, el a pus pe blog o postare în care a fãcut trei greºeli în patru rînduri. E o imposturã îngrozitoare, e de pus capãt. E bãtaie de joc“.
Cristian Rapcencu: „Nu cred cã poþi sã aloci mai puþin de ºase-ºapte luni unei lucrãri“ Cristian Rapcencu este lector universitar doctor la Departamentul de Contabilitate ºi Audit din cadrul ASE Bucureºti, asociat în cadrul S&R Accounting Leader ºi autor al mai multor lucrãri din domeniul economic. Crede cã o singurã persoanã nu este în mãsurã sã stabileascã dacã o carte are sau nu caracter ºtiinþific. „Înainte era o comisie ºtiinþificã. Aceasta analiza lucrãrile. Acum ºtii un profesor mai bun, þi-a fost vecin, þi-a fost cumnat, hai, dãmi ºi mie o semnãturã pe un referat ºi de aici caracterul ºtiinþific. Avînd în vedere cã am scris douã cãrþi ºi mai multe ghiduri, nu cred cã poþi sã aloci mai puþin de ºaseºapte luni unei lucrãri. Ar trebui fãcutã o comisie la nivelul Ministerului Educaþiei, alcãtuitã din mai multe persoane, nu dintr-una singurã. Pentru cã atunci cînd este o singurã persoanã, poþi sã o influenþezi. Ce sã zic, cã poþi sã o ºi cumperi?!“. Sfîrºit RALUCA ION
Pag. a 15-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Oile din Parlament vs. Ciobãnescul mioritic! (2) În februarie 2013, a început „lucrarea“: Scandalul privind limitarea numãrului de cîini la stînã la maximum 3 ºi interzicerea pãºunatului între 6 decembrie ºi 24 aprilie – incredibilã ºi aceastã prevedere - a fost declanºat de un proiect de lege depus în februarie 2013 de 8 deputaþi ºi de doi senatori, 8 dintre ei fiind de la PSD. Proiectul din 2013 - a fost retrimis în zadar la Parlament de preºedintele Iohannis - modifica o lege veche tocmai din 2006 ºi introducea amenzi pentru ciobanii cu prea mulþi cîini. O frazã din expunerea de motive a proiectului de lege e cheia pentru a înþelege nemulþumirile ciobanilor: „Plecînd de la nemulþumirile masselor de vînãtori în continuã creºtere, se simte nevoia revederii unor prevederi ale legii în vigoare“. Haideþi sã vedem ºi cine sînt acei smintiþi iniþiatori ai proiectului care i-a supãrat pe oieri ºi i-a mulþumit pe vînãtori. Cei mai cunoscuþi sînt Ion Rotaru (PSD), chestorul Senatului, Ioan Chelaru (PSD), vicepreºedinte al Senatului, Florin Iordache (PSD), vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor, ºi Bogdan Ciucã, deputat ALDE (fost PC). Pe lîngã aceºtia, iniþiatori au mai fost pesediºtii Ion Mocioalcã, Florin-Costin Pîslaru, Angel Tilvar, Petru Gabriel Vlase ºi Aurel Vlãdoiu, plus udemeristul Attila Bela Kelemen. Trebuiau amintiþi, neapãrat! Cînd aleºii neamului se plictisesc la ºedinþele Parlamentului, atunci ei se apleacã spre problemele „serioase“ ºi lucreazã aproape 3 ani la o lege „cîinoasã“! În februarie 2013, „lucrãrile“ demareazã, proiectul de lege intrã în 4 Comisii parlamentare ºi îºi primeºte rapoartele pînã pe 14 octombrie 2013, aºa cã pe 21 octombrie 2013, ajunge în plenul Camerei. Apoi, timp de un an ºi patru luni, intrã într-un ping-pong, fiind retrimisã înapoi în plen de 3 ori. În plus, a ajuns o datã pe ordinea de zi ºi s-a întors la Comisii fãrã sã fie dezbãtutã. În total, a fost trimisã pentru raport sau pentru rapoarte suplimentare la comisii de 14 ori. De 14 ori! Pe 25 februarie 2015, parlamentarii au votat ca oile, legea este aprobatã cu o majoritate zdrobitoare – 303
Rimetea, un sat din Alba, este considerat unic în lume, avînd un patrimoniu arhitectural extraordinar Un sat din judeþul Alba este considerat printre cele mai frumoase din România, ºi asta nu o spun redactorii ziarului „Unirea“, ci redactorii celor de la mondonews, care au realizat un reportaj extraordinar despre localitatea Rimetea, o aºezare renumitã pentru istoria sa zbuciumatã, arhitectura unicã, precum ºi pentru peisajul mirific, care se deschide cît vezi cu ochii. Situatã în judeþul Alba, localitatea Rimetea se aflã la poalele munþilor Trascãu, de la care se trage ºi vechea denumire. Rimetea s-a numit Trascãu pînã prin anii ’60, iar mai apoi ºi-a schimbat numele în Torocko. În ultimele douã decenii, satul rãmîne cu denumirea de Rimetea, deºi germanii îl cunosc ºi sub denumirea de Eisenmarkt sau Eisenburg. Cu o poziþie naturalã privilegiatã, Rimetea este cunoscut drept satul cu case albe, ascuns într-o imensã cãldare de granit. Este prima localitate ruralã care a fost distinsã, din partea Comisiei Europene, în 1999, cu premiul „Europa Nostrã“ pentru conservarea patrimoniului cultural ºi arhitectonic. Comuna Rimetea se aflã în nordul Depresiunii Trascãului, înconjuratã de masive montane care dominã cu 500 – 600 de metri, printr-o serie de abrupturi pitoreºti. Localitatea se indi-
pentru, 11 contra ºi 16 abþineri – aºa cã pe 7 martie este trimisã la promulgare. Klaus Iohannis studiazã legea 5 sãptãmîni, are reþineri ºi obiecþii ºi o retrimite Parlamentului pentru reexaminare în aprilie 2015. Mica surprizã a venit de la Senat, care, la doi ani dupã ce a respins-o, o aprobã pe 21 aprilie anul acesta. Dupã ce comisiile mai realizeazã un raport, ºi apoi încã unul, de înlocuire, legea este adoptatã (ca urmare a cererii de examinare) de Camera Deputaþilor, pe 27 mai. Preºedintele nu o mai poate refuza la promulgare, aºa cã o promulgã pe 15 iunie anul acesta ºi a doua zi devine Legea 149/2015. Cîtã „muncã“ pentru a hotãrî o soartã nefericitã ºi ingratã a unor superbe exemplare de cîini ciobãneºti! Revoltãtor! Odatã cu promulgarea legii, s-au creat douã tabere, ciobanii, evident nemulþumiþi, ºi cei care au fãcut un puternic lobby ca aceastã lege absurdã sã treacã. Absurdã nu era deloc pentru ei, elitiºtii pasionaþi de vînãtoare, care, în sfîrºit, erau mulþumiþi cã vînatul lor nu va mai fi hãituit de mioriticii oierilor. Gãsim nume grele, mulþi grupaþi în Asociaþia vînãtorilor din România, a cãrui prim membru este chiar Mugur Isãrescu, guvernatorul BNR, dar ºi Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR. N-are cum sã fie strãin de fenomen ºi n-are cum sã nu se bucure de promulgarea legii nici Ion Þiriac, cel care organizeazã, în fiecare an, celebra partidã de vînãtoare de la Balc, acolo unde turiºtii elitiºti din vest pot plãti 5.000 de euro pentru a ucide un urs. Crescãtorilor de animale nu le mai rãmîne decît sã respecte Legea 149/2015, sã limiteze numãrul cîinilor de pazã la maximum 3 ºi sã fie conºtienþi cã dacã încalcã aceste prevederi, vor plãti amenzi de 1.500 de lei. Nemulþumiþi de aceastã situaþie, mii de oieri din toatã þara au demonstrat în faþã Palatului Parlamentului. Dupã un protest paºnic, unii au sãrit gardurile Parlamentului, intrînd în curtea instituþiei, unde au blocat intrãrile ºi ieºirile. Unul dintre protestatari a declarat: „politicienii vor sã ne þinã departe, sã nu ne asculte nimeni, de aceea, cu toþii am trecut mai departe, am rupt cordonul de jandarmi. O sã facem o delegaþie cu care sã mergem la Comisia de Agricultutra din Parlament, cã sã discutãm revendicãrile“. Marcel Andrei, preºedintele crescãtorilor de ovine din România a spus: „Animalul sãlbatic, noaptea, nu-l vezi. Noi n-avem mirosul atît de bine dezvoltat cum îl au cîinii care ne ajutã pe noi noaptea sã ne odihnim ºi sã fim apþi de muncã pentru a doua zi. O poziþie corectã a avut noul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, vidualizeazã ca o arie depresionarã tipicã, iar masivele calcaroase din jurul depresiunii sînt mai împãdurite în partea vesticã: Vîrful Cornului (1.238 metri), Ardascheia (1.250 metri), Dealul Bãieºilor (1.010 metri) ºi mai golaºe, în est, unde dominã Piatra Secuiului (1.128) ºi apoi Tarsa (999 metri). Teritoriul administrativ al comunei are o suprafaþã de 5.737 ha, ceea ce reprezintã 0,9% din suprafaþa judeþului Alba. Rimetea se aflã la o distanþã de 56 km de Municipiul Alba Iulia, reºedinþa judeþului, ºi 25 km de Aiud, oraºul cel mai apropiat. Comuna Rimetea este legatã de reþeaua de drumuri naþionale prin drumul judeþean DJ 107 M, care porneºte de la limita judeþului Cluj, unde este legat prin alt drum judeþean DN 75 ºi care debuºeazã în DN 1A (E 60 A) pe teritoriul Municipiului Aiud. Drumul judeþean traverseazã cele douã localitãþi ale comunei: reºedinþa de comunã Rimetea ºi satul aparþinãtor Colteºti.
care a confirmat, potrivit Agrointel, cã „legea îi dezavantajeazã clar pe ciobani, care riscã sã se trezeascã cu turmele decimate de lupi. Mai grav, actul normativ este deja în vigoare încã din iulie ºi prevederile referitoare la cîini ar fi trebui sã se aplice începînd din 6 decembrie. Din pãcate, situaþia este exact aºa cum a fost prezentatã de crescãtorii de ovine. Sper sã putem modifica legea respectivã. Cu niºte ani în urmã, am fost extrem de lãudaþi de europeni, legat de faptul cã ciobãnescul românesc a reuºit sã supravieþuiascã alãturi de cea mai mare populaþie de urºi din Europa, de populaþia de lupi. Sigur cã avem nevoie de prevederi care sã sprijine oieritul în România. Sper sã redeschidem discuþia cu legea respectivã ºi sã facem în aºa fel încît sã nu ajungem la dispariþia acestei ocupaþii. E greu de înþeles de ce a fost fãcutã o astfel de lege - ciobanul foloseºte cîinii pentru protecþia oilor împotriva animalelor sãlbatice“. Asta ºtiam ºi noi, domnule ministru, dar dacã bunele intenþii rãmîn doar la stadiul de vorbe, n-o sã rezolvãm nimic, iar ºeful dvs., „primul agricultor al þãrii“, Dacian Cioloº, fiu de þãran, care iubeºte munca la cîmp, care a mai fost ºi pe la Bruxelles mare comisar pe Agriculturã, el, primulministru, ce spune? Pînã acum, a tãcut mîlc, dar e clar cã revolta ciobanilor este o consecinþã a politicilor UE în chestiunea agriculturii, acolo unde Cioloº ºi-a adus o meritatã contribuþie: aceea de a distruge complet agricultura ºi creºterea animalelor din România, prin legiferãri abuzive. Asta se întîmplã ºi cu crescãtorii de vite, ale cãror ferme au fost închise, cu agricultorii care nu mai au seminþe pentru soiurile locale ºi cu pãmîntul vîndut strãinilor. Politica neocolonialã globalistã are acum un prim-ministru perfect, venit din sistem ca ºi alþi miniºtri proveniþi din aceleaºi structuri comunitare ºi antinaþionale. Oile parlamentare ale vechii clase politice sînt prinse la mijloc, între lupii Justiþiei ºi cîinii furiei populare, ºi e greu de crezut cã vor scãpa nescãrmãnate, sau mãcar tunse zero ºi trimise la beci, sau, în cel mai fericit caz, la pensie. Acum un an, am schimbat un preºedinte, la sfîrºit de an, un guvern (înlocuitorii n-au fost cele mai fericite soluþii!), mai rãmîne sã urnim din loc acei trîntori din Parlament ºi doar societatea civilã va putea sã facã acest lucru, dar ea trebuie sã fie unitã pentru schimbarea din temelii a unei societãþi bolnave. Numai uniþi ne putem atinge þelurile mãreþe! Sfîrºit PETRE RÃCÃNEL
pesta pentru a-ºi împrospãta faþadele caselor ºi pentru a le pãstra stilul autentic. Localnicii se considerã norocoºi cã pot beneficia de pe urma turismului, neavînd altã opþiune de a cîºtiga un bãnuþ.
Rimetea, satul cu case albe ºi ferestre verzi
Satul Rimetea, unic în România din punct de vedere al arhitecturii
Localitatea Rimetea, din judeþul Alba, are o arhitecturã unicã, de Secol XIX. Casele albe cu ferestre verzi, neschimbate de peste 100 de ani, sînt mai puþin cunoscute românilor, însã reprezintã un punct de atracþie pentru turiºtii din strãinãtate. Cînd ajungi la Rimetea, ai impresia cã ai intrat într-o altã lume. Dintre cele aproximativ 300 de case, mai bine de jumãtate sînt albe, pãstrînd arhitectura Secolului XIX. ªi actorul britanic Jeremy Irons a fost impresionat de frumuseþea localitãþii Rimetea, spun localnicii. Un arhitect UNESCO a ajuns aici, în 1999, ºi, fermecat de ceea ce-a vãzut, a propus localitatea pentru a intra în Patrimoniul Mondial. În fiecare an, localnicii primesc sume de bani de la cetãþenii unui sector din Buda-
În urmã cu aproape 150 de ani, satul Rimetea a fost în pericol sã disparã. Un incendiu puternic a distrus toate casele ºi, ca prin minune, minerii de aici au reuºit sã le reconstruiascã. Din Evul Mediu pînã în anul 1876, localitatea a fãcut parte din Scaunul Secuiesc al Arieºului. În cele 8 secole de locuire neîntreruptã, Rimetea a cunoscut mai multe perioade antagonice, oscilînd de la starea de sat medieval oarecare la aceea de oraº înfloritor în Secolele XVII-XVIII ºi avînd parte de un lung declin de la sfîrºitul Secolului al XIX-lea pînã la sfîrºitul Secolului al XX-lea, cînd reajunsese un sat oarecare de la poalele Munþilor Apuseni. Începînd cu perioada 1996-1997, localnicii din Rimetea au început sã-ºi valorifice patrimoniul arhitectural (în principal casele construite în Secolele XVII-XIX), sã punã preþ pe renovarea patrimoniului în defavoarea înlocuirii vechilor edificii cu altele noi, sã se mîndreascã cu el ºi sã înveþe cum sã-l pãstreze nesufocat de noile intervenþii urbanistice. În octombrie 2000, Oficiul Naþional al Monumentelor Istorice a desemnat localitatea Rimetea drept zonã arhitecturalã ºi urbanã protejatã. RÃZVAN LÃZÃREANU
Pag. a 16-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea
Inculpata Floarea ªerban, hoaþa de case de la MApN, saboteazã Apãrarea Naþionalã (1) Semnal de alarmã al cadrelor militare „Aducem la cunoºtinþã fapte ºi situaþii care arãtã, în mod clar, cum Industria Naþionalã de Apãrare este, în mod voit, sabotatã din interior“! De cine? De o inculpatã infractoare numitã de PSD la Romarm. Penala trãdãtoare ºi ticãloasã nu a fost numitã în urma unei decizii a Consiliului de Administraþie al Romarm. Ca urmare a mandatului primit de la Ministerul Economiei, aceasta COORDONEAZÃ COMPANIA, ESTE PATRONUL ÎN NUMELE STATULUI, Consiliul de Administraþie a validat-o. Evident cã mai înainte de a o selecta ministerul, penala a fost la interviu la PSD?! *** Scrisoare Deschisã adresatã primului-ministru Dacian Cioloº Domnule prim-ministru, situaþia dezastruoasã în care se zbate Industria Naþionalã de Apãrare din România nu mai poate fi toleratã! O industrie care are ca singur scop asigurarea capacitãþii de apãrare a
Nevoia de Ceauºescu Motto: „Nu vreau eu sã mã gîndesc la viitor, dar atunci apare în mine, pretimpuriu, trecutul, ca un mare semn de întrebare, pe care eu mã prefac cã nu-l vãd“. MARIN PREDA – „Marele singuratic“ Am scris acest articol nu doar pentru cei care îl regretã pe Nicolae Ceauºescu. De ceva ani, nu-mi ascund admiraþia sincerã pentru acest om, dar ºi pentru opera sa. De fapt, pe un conducãtor absolut nu-l poþi analiza ca pe alþi oameni, separat de opera sa; Ceauºescu înseamnã România lui Ceauºescu, iar marea greºealã a celor care amintesc cu plãcere anumite aspecte ale vieþii dinainte de 1989 este denunþarea meritelor „Dictatorului“ ºi trecerea lor în exclusivitatea masselor. Or, proba erorii acestei teorii este chiar situaþia la zi – „poporul liber“ a fãcut praf nu doar þara, ci ºi pe el însuºi la nivelul individului, al românului, al pãrerii despre el însuºi. Am scris acest articol pentru cei care au nevoie de Ceauºescu, chiar dacã nu recunosc. Socialismul, ca stadiu preliminar comunismului, este o formã de conducere conceputã ºtiinþific, bazatã pe cel mai amplu sistem de gîndire - materialismul dialectic ºi istoric. Practic, este un sistem care utilizeazã argumentaþia, dar ºi problematica ºtiinþei în toate domeniile vieþii economico-sociale, punîndu-le înaintea oricãror aºa-zise principii care ar putea divaga de la obiectivul principal al societãþii socialiste – dezvoltarea materialã ºi spiritualã a naþiunii ºi a individului. Rezultatul – o societate nouã, pentru un om de tip nou. Parantezã – dintre acele alte „aºa-zise principii“ sînt cele de care avem parte acum, anume: „economia de piaþã“, „concurenþa“, „democraþia pluripartitã“, „libertatea extinsã“ a moravurilor ºi exprimãrii etc. etc. Am fãcut aceastã creionare a socialismului comunist pentru a înþelege importanþa unui lider în contextul reuºitei unui asemenea sistem. Teoretic, societatea socialistã ar fi trebuit sã fie un mecanism modern, pus la punct ºi menþinut în stare optimã de funcþionare de ºtiinþa menþionatã; în realitate, pînã la atingerea massei critice de „oameni de tip nou“ necesari schimbãrii radicale, era nevoie de un grup de idealiºti care sã nu se abatã de la drum, care sã menþinã societatea pe direcþia stabilitã. Ceauºescu nu a avut mulþi asemenea idealiºti în jurul sãu, persoane care sã fie capabile sã înþeleagã, sã-ºi asume responsabilitatea ºi chiar sacrificiul pentru o schimbare fundamentalã a societãþii. ªi o precizare, privind comunismul naþionalist al lui Ceauºescu - termenul „istoric“ includea atît repere ºi referinþe din trecut, dar, specific interpretãrii date de Ceauºescu, conþinea ºi fundamente ale tradiþiei, într-un context de naþionalism. Caracteristic lui Ceauºescu a fost recuperarea valorilor trecutului - reiterîndu-le din cvasilegendã în ºtiinþele istoriei; astfel, au fost finanþate ample cercetãri despre Burebista ºi daci, despre voievozii transilvani, care atestau permanenþa româneascã, descãlecãtorii principatelor, precum ºi relevarea unor personalitãþi române în contextul european – Mircea cel Mare, Mihai Viteazul, Bãlcescu ºi paºoptiºtii, ba chiar ºi Mareºalul.
României, a capacitãþii de luptã a Armatei Române ºi care reprezintã o componentã extrem de importantã în orice economie europeanã este, an dupã an, împinsã în prãpastia falimentului de reaua-voinþã, clientelismul politic, incapacitatea managerialã ºi de multe interese adverse Statului Român ºi Naþiunii Române (precum în cele douã cazuri prezentate în continuare). *** „Domnule prim-ministru, astãzi, Armata Românã ºi Industria de Apãrare Naþionalã se aflã într-o situaþie similarã cu perioada interbelicã, atunci cînd corupþia ºi indolenþa autoritãþilor statului au adus Armata Românã cãtre incapacitate de luptã ºi industria militarã la imposibilitatea de a asigura armatei cele minimum necesare apãrãrii teritoriului naþional ºi fiinþei acestui popor. ªi atunci, ca ºi acum, importam – pe comisioane grase – inclusiv muniþia. Vã aducem la cunoºtinþã fapte ºi situaþii care arãtã, în mod clar, cum Industria Naþionalã de Apãrare este, în mod voit, sabotatã din interior – prin numirile cu totul
aberant fãcute – cît ºi de forurile tutelare: Ministerul Economiei, CN ROMARM ºi Ministerul Apãrãrii. Iar aceastã situaþie are legãturã directã cu o politicã de falimentare ºi sabotare a capacitãþilor naþionale de producþie, a produselor româneºti, politicã ce nu poate fi întîmplãtoare ºi care reprezintã rezultatul unor numiri în funcþii de rãspundere a unor oameni incompetenþi ºi subordonaþi unor alte interese decît cel Naþional. Vã rugãm, domnule prim-ministru, sã luaþi aminte ºi sã dispuneþi cît mai degrabã mãsuri“. (va urma)
Cercetîndu-i viaþa ºi stînd de vorbã cu persoane care lau cunoscut, nu întotdeauna fiindu-i ºi simpatizanþi, l-am înþeles pe Nicolae Ceauºescu nu ca pe un conducãtor învãþat, ci ca pe un cîrmuitor. ªtiu, rîdeam cînd auzeam sintagma asociatã „marele cîrmaci“, dar, de fapt, acesta a fost el, Ceauºescu – un pãstrãtor, cu orice preþ, al direcþiei de dezvoltare, chiar cu sacrificii temporare ale celor din jur ºi ale populaþiei, fapt exploatat de cei care i-au urzit cãderea. Ca un corolar – ce aberant este sã vorbim acum despre „lipsurile cumplite ale perioadei Ceauºescu“, care au durat nu mai mult de 7-8 ani, dar au dus la realizarea unor obiective economice ºi sociale colosale, pe cînd acum sîntem într-o cãdere continuã de peste 26 de ani ºi totul e distrus în þarã… Am scris cã nu a fost un conducãtor învãþat, în sensul cã viaþa de adevãrat revoluþionar, incluzînd ºi cei 15 ani de închisoare politicã, destinul ales ºi simþit de el, nu i-a permis un parcurs educaþional normal; dar asta nu înseamnã cã nu avea cunoºtinþe – ºi mai ales o înþelegere profundã a unor domenii. Pe lîngã acestea, a avut o capacitate extraordinarã de a asculta ºi de a înþelege dezbaterile la care lua parte, fie ele pe problematica social-economicã, politico-diplomaticã, culturalã sau militarã – iar, ulterior, sã fie capabil de a lua decizii excelente în momente cruciale. Dar, poate mai presus de orice, Nicolae Ceauºescu a fost un vizionar. A visat ºi a pus bazele unei lumi a pãcii, mediind între rivali tradiþionali – Israel ºi þãrile arabe, R.P. Chinezã ºi URSS, SUA ºi Vietnam sau Coreea, þãri din Africa ºi fostele metropole. A conceput o þarã puternicã economic, independentã energetic, industrializatã uniform, dar ºi cu o agriculturã performantã, exportatoare în întreaga lume, fãrã datorii, cu cea mai extinsã reþea de cale feratã ºi canale navigabile, cu învãþãmînt ºi sãnãtate gratuite, fãrã ºomaj, cu o populaþie educatã, patriotã, culturã sãnãtoasã – greu e sã le þii minte pe toate! Culmea e cã a ºi reuºit sã le ducã aproape pe toate la bun sfîrºit! De fapt, Nicolae Ceauºescu a însemnat pentru România singura perioadã în care acest popor, care are, azi, atît de puþinã încredere în el însuºi, a îndrãznit sã viseze; sã creadã cã poate exista independent de planurile ºi voinþa Marilor Puteri, mai mult, cã poate fi un arbitru al medierii internaþionale, ba chiar ºi un exemplu de nealiniere, neamestec ºi mai ales de mesager al pãcii pentru alte state ºi popoare. România lui Nicolae Ceauºescu a visat, pentru prima datã, cã toþi cetãþenii sînt ai þãrii ºi cã nu mai sînt separaþi prin etnii sau apartenenþe politice; cã toþi pot sã facã un efort comun pentru dezvoltare. ªi, în ciuda comentariilor rãuvoitoare ºi a minciunilor rãspîndite, în România lui Ceauºescu au fost mai puþini deþinuþi politici decît în capitalismul inter – ºi antebelic – ba chiar ºi decît acum, în „libertatea“ postdecembristã. România lui Ceauºescu a îndrãznit sã creadã cã se poate dezvolta economic ºi social fãrã sã fie sclava caracatiþelor mondiale ale banilor. Cã nu trebuie sã dea socotealã nici Estului, nici Vestului, cã nu are nevoie de modele de import impuse doctrinar – sau strategic, cum se spune acum. De fapt, dupã 26 de ani ,singurul obstacol în calea alienãrii totale a românilor se pare cã rãmîne…
Nicolae Ceauºescu. De aceea, cei care ne-au transformat în colonie ºi vor sã ne transforme ºi în cetãþeni plecaþi, decerebraþi, au hotãrît sã înceapã o campanie furibundã împotriva lui. Problema este cã Nicolae Ceauºescu s-a transformat într-un element naþional necesar. Ce înseamnã „a avea nevoie“ de Ceauºescu? În primul rînd, avem nevoie de Nicolae Ceauºescu, de lecþia lui, pentru a nu mai avea coºmaruri. Coºmaruri, precum grija locului de muncã, a pensiei, a tîlhãriilor, a agresiunilor ºi crimelor, a datoriilor la bãnci ºi a caselor luate de creditori, a escrocheriilor pe care le vedem la tot pasul, a facturilor aberante ºi fãrã drept de recurs, a medicamentelor ºi spitalelor inaccesibile… a cîtor alte?... Avem nevoie de lecþia lui Nicolae Ceauºescu ºi pentru a scãpa de ruºinea de a nu mai avea fabrici ºi uzine, institute, hoteluri ºi staþiuni, ferme, pãmînt… de ruºinea de a fi slugã ori cerºetor în propria þarã sau invers – cerºetor ori slugã - în toate þãrile lumii. Avem nevoie de paginile din lecþia lui Nicolae Ceauºescu care ne-ar învãþa cã nu sîntem un focar de criminali ºi violatori, cã reportajele despre Unire ºi Cuza nu pot fi difuzate dupã un caz patologic de asasinat, cã mass- media nu sînt doar cãi de promovare a prostituþiei, a lumii interlope ºi a traiului promiscuu, ba chiar am putea înþelege cã soluþia redresãrii turismului nu se bazeazã pe trupul româncelor. Avem mare nevoie de Ceauºescu ca sã ne spunã cã Ardealul nu s-a sãturat de România, cã poporul acesta nu a ucis sute de mii de evrei, cã francezii ºi alþi europeni nu au voie sã ne numeascã cerºetori sau „þiganii Europei“. Sau poate avem nevoie de Nicole Ceauºescu pentru a finanþa teatrele ºi actorii, scriitorii români sau traducerile marilor autori ai lumii, aºa cum a fãcut-o atunci - ºi cum nu se face acum, cînd totul este reeditare la preþ prea mare pentru cititor – sau poate pentru a finanþa ºi filme frumoase, cu teme generoase, nu doar cu mizerie umanã sau scene din viaþa clanurilor þigãneºti; închei cu muzica - ºi mã întreb de ce adevãratele valori ale muzicii, atîtea compoziþii ºi interpretãri au rãmas tot cele de pe vremea lui Ceauºescu? Nu cumva pentru cã erau autentice, nu preluãri fãrã gust ale unor stiluri nepotrivite nouã… ori þigãnii specifice celei mai crunte subculturi? Sau nu cumva pentru cã valorile muzicii, ale culturii, în general, erau susþinute ºi respectate? La fel ca ºi sportivii sau echipele de frunte… Unde sînt acum Rapid, Sportul, Progresul, Poli Timiºoara, Poli Iaºi?... Ale cui sînt ºi ce viitor au Dinamo, „U“ Craiova sau Cluj, Petrolul etc. etc. Gimnasticã, rugby, atletism… alte pagini din lecþia Ceauºescu. În fine, sã ne gîndim cã Nicolae Ceauºescu, preºedintele României, a investit într-un preºedinte al SUA, poate ultimul mare preºedinte american, Richard Nixon, ºi a participat la medierea încheierii rãzboiului din Vietnam, salvînd, probabil, viaþa unui numãr impresionant de tineri americani; lecþia asta ne poate servi azi, cînd americanii au o bazã în România, asupra cãreia românii nu au nici un control. În concluzie, ce înseamnã nevoia de lecþia Ceauºescu? Sau, pe scurt, ce înseamnã nevoia de Ceauºescu? Simplu – nevoia de a avea o þarã pentru noi. Nu pentru alþii. DRAGOª DUMITRIU
Pag. a 17-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Vînãtorile rituale antivalahe de la Balc, sau Vînãtoare de þarã în Munþii Carpaþi (3) „E un fel de vînãtoare/ Zicea el. Valahul,/ Aidoma unei fiare,/ Stã ascuns“ (Victor Pãun, ,,Posada”). Balc, decembrie 2014. Vînãtoarea din 2014, aºteptatã, dupã tipic, abia la începutul anului 2015, poate fi explicatã în acest context, respectiv din aceastã perspectivã miticã, doar într-un singur mod. Ceata vînãtoreascã a considerat cã s-a mai fãcut un pas important cãtre preluarea controlului total asupra spaþiului mitic valah: un ales, sau un pion de-al lor ar fi cîºtigat alegerile prezidenþiale din Romania. Acesta urma sã preia postul-cheie de preºedinte în cursul zilei de 21 decembrie 2014. În 22 decembrie era deja un ºef de þarã instalat. Dupã 25 de ani de la noaptea din 21-22 decembrie 1989, la conducerea þãrii se instaleazã, cu acte în regulã, un strãin de neam, un sas. Un neromân, la conducerea statului numit România. Este, deci, un motiv demn de sãrbãtorit, cu o baie de sînge nevinovat, de cãtre ceata vînãtoreascã instalatã acum, cu mai mult aplomb, ca o ceatã de stãpîni cu mari pretenþii, de stãpîni adevãraþi. Valahii, amnezici, îi primesc ca atare la ospeþele vînãtoreºti din zilele de 19 ºi 20 decembrie 2014. Primii ating bucatele tradiþionale româneºti, iar ceilalþi îndeplinesc ritualul de supunere, prin punerea pe masã a acestor mîncãruri simbolice. În ziua de 20 decembrie, „stãpînii” au Ignatul lor sîngeros, o replicã ritualã anticreºtinã a Ignatului românesc, maculat inclusiv prin prelungirea mãcelului de la Balc ºi în ziua de 21 decembrie. Mistreþii ostateci de la Balc, simbolul mitic al valahilor, sînt ciuruiþi, în mod barbar, de vînãtorii cetei. Ziua de 21 decembrie îi va gãsi pe foarte mulþi dintre ei farã suflare, iar pe români îi va afla nãuciþi ºi cu inima strînsã. În acelaºi timp, un om de încredere de-al cetei se va pune, cu tupeu, în fruntea valahilor, prizonieri în propria lor þarã, pentru a-i duce, neîndoielnic, la pierzare. Abia acum putem înþelege miza realã a alegerilor din 16 noiembrie ºi cauza realã a risipei extraordinare de fonduri din campania electoralã în favoarea sasului Klaus Iohannis. Totuºi, se pare cã ceata a cam exagerat un pic. Prin vînãtoarea - serbare antivalahã, de la finele anului 2014, a fost posibil sã facem o legãturã între acþiunile uzurpatorilor, desfaºurate timp de 10 ani neîntrerupþi, ºi paralizarea Neamului Românesc la nivel decizional suprem. Înþelegem, totodatã, graba de a prelua ºi controlul la nivel executiv, respectiv, toate presiunile fãcute în acest sens (inclusiv jocul UDMR), pentru schimbarea rapidã a guvernului. Sasul K.I. este foarte grãbit, are multe pe agenda de lucru, a socotit cã nu îi vor ajunge 5 ani de mandat ºi îºi doreºte, deja, încã 5 ani. Dar, sã revenim la oaspeþii noºtri sîngeroºi, respectiv la vînãtorile rituale antivalahe. Mai toatã lumea bãnuia cã aceºtia se întîlnesc periodic, ºi cu scopul de a mai pune la cale niºte afaceri. Acum, însã, pare sã fie clar cã urmãreau, de fapt, ocuparea pe ºest a þãrii, care îi gãzduia ca pe niºte oaspeþi de seamã; ei, însã, erau mãcinaþi de un hobby de lux – vînãtoarea -, pe care îl practicau într-un mod mai aparte, mai excentric. Se pare, însã, cã ei vînau altceva, urmãrind sã preia frîiele þãrii-gazdã, plãnuind ºi reuºind sã-ºi impunã un pion în funcþia de preºedinte al þãrii-victimã. Urmau sã se vîneze ºi funcþia de premier, un guvern aservit total, un Parlament obedi-
Magia pãrului: este un acumulator de energii ºi informaþii (2) Ce se întîmplã cînd îþi vopseºti pãrul? (1) Dupã ce îþi vopseºti pãrul, organismul începe sã asimileze o energie strãinã lui, de o altã lungime de undã ºi frecvenþã. Care va fi rezultatul? Va apãrea boala, unele distorsiuni psihoenergetice ºi chiar emoþionale. Întreaga personalitate se poate modifica odatã cu vopsirea pãrului. În psihologie, se cunosc nenumãrate cazuri cînd viaþa omului a luat cu totul altã turnurã, diferitã ºi complicatã, în urma unei aparent banale vopsiri a pãrului. Pentru unii, viaþa a devenit de-a dreptul insuportabilã. În viaþa altora au început sã aparã evenimente ºi situaþii cu totul speciale. Aºa cã, femeile ar trebui sã se gîndeascã de 100 de ori înainte de a se vopsi. Chiar dacã observaþi cã au început sã aparã fire de pãr alb, gîndiþi-vã bine! Chiar atît de oribile sînt acele fire albe? ªi chiar atît de mult vã urîþesc? Sã ne aducem aminte cã franþuzoaicele, care sînt considerate drept un
ent ºi, în final, o þarã total aservitã. Klaus Iohannis se insatala, astfel, ºi el, ca stãpîn nu doar asupra Muntelui Mistreþului, unde avea loc, simultan, vînãtoarea ritualã antivalahã, ci ºi ca stãpîn al întregii Valahii, al cãrei centru vital este, în aceste timpuri, Cetatea domneascã Bucureºti. Însã ºi el, noul ales, este, la rîndul lui, un supus al celui care se revendicã, prin aurul puºtii, drept regele (ocult) al Valahiei. Aºadar, a avut loc, de fapt, o vînãtoare de þarã în Munþii Carpaþi, care a durat timp de 10 ani. A fost vînatã chiar România. Pentru a fi supusã fãrã ºtirea ei, pentru a fi aservitã total intereselor grupului de vînãtori. Am fost vînaþi ºi noi, deoarece ne vor fi schimbate destinele, în raport cu interesele altora, sub acþiunile celor care vor lucra în viitor, cu sau fãrã ºtire, în favoarea acestei cete vînãtoreºti, foarte bine organizate. O astfel de perspectivã miticã îmi aminteºte faptele de vitejie ostãºeascã, ieºite din comun, ale unui autentic vînãtor de valahi, Carol Robert de Anjou, redate cu umorul necesar, în poemul „Posada”, de amicul meu Victor Pãun, un urmaº vîlcean al românilor cãlcaþi, la vremea lor, de regele „cuceritor”. Dar ºi mare „filozof” al acelor timpuri, din perspectiva poemului citat: „...regele/ Nu se grãbea. Zicea:/ «Basarabã ºtie bine/ Sã se ascundã-n vizuine./ Cînd vînezi un Basarabã/ Numai pãr ºi numai barbã,/ Trebuie tutun, rãbdare/ ªi noroc la vînãtoare»”. ªi noroc la vînãtoare… Sfîrºit MIRCEA ÞICLEANU
consemna veniturile dregãtorilor, precum ºi mercurialul ºpãgilor care asigurau cumpãrarea funcþiilor în Þara Româneascã: prefectura din Dîmboviþa costa 4.000 de lei, cea din Ialomiþa – 3.000 de lei, cea din Nucºoara – 4.000 de lei, cea din Cîineni – 14.000 de lei (zonã de graniþã cu Transilvania, vama fiind, pînã în zilele noastre, un loc foarte rîvnit de funcþionari). În schimb, Vornicul din Þara de Sus aduna o avere de 53.500 de lei pe an, iar cel din Þara de Jos – 63.000 de lei. Pe lîngã aceste ciubucuri, mai intra ºi salariul oficial, de la stat, de 500 de lei pe lunã.
„Armata românã, o lume a corupþiei“ Ca ºi acum, imaginea României în general era, în prima parte a Secolului trecut, cea a unei þãri extrem de corupte. Bine informat asupra situaþiei din þara noastrã de cãtre Serviciile Speciale germane, dictatorul Adolf Hitler avea, conform secretarei sale particulare, Christa Schroeder, o pãrere foarte proastã despre România. Prin contrast cu mareºalul Ion Antonescu, ceea ce se întîmpla în þarã cãpãta o culoare ºi mai întunecatã: „Hitler admira mai ales caracterul corect ºi incoruptibil al lui Antonescu, calitãþi ce contrastau puternic cu metodele ºi uzanþele dragi compatrioþilor sãi. Singurul reproº pe care i-l aducea era lipsa de fermitate în conducerea afacerilor interne ale þãrii sale. Armata românã era, în opinia lui Hitler, o lume a corupþiei ºi a trãdãrii“.
Jaful în vremea lui Cuza
Dionisie Fotino, grec aflat în slujba boierului Dinu Filipescu, a scris, în jurul anului 1820, in document în care prezenta numeroase statistici. Printre altele, Fotino
În 3, 4, 8 ºi 10 ianuarie 1866, dupã cum descrie Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat din România“, Boerescu, asumîndu-ºi toate riscurile într-un regim cezarist precum cel instituit de Cuza, a vorbit despre modul în care domnitorul amînase abuziv intrarea în vigoare a noului Cod Civil, pentru ca mai mulþi cetãþeni strãini sã dobîndeascã proprietãþi în România, dupã ce mituiserã camarila domnitorului. Monopolul fabricãrii mãsurilor ºi greutãþilor le fusese încredinþat, pe ascuns, fãrã licitaþie, cetãþenilor strãini Louis Lemaître ºi Bergman, iar statul român se obliga sã-i despãgubeascã, dacã nu-ºi vindeau toatã marfa! Monitorul Oficial, fabricile de armament, amenajarea albiei pentru rîul Dîmboviþa, construirea unor ºosele – totul se fãcuse fãrã licitaþii, la preþuri exorbitante pentru stat, de cele mai multe ori spre beneficiul unor strãini aflaþi în legãturã cu camarila. „Pare imaginea unui jaf generalizat. Toate aceste acte de corupþie au sleit finanþele statului ºi au introdus, cu întreaga sa forþã, sistemul birocratic“, concluzioneazã Stoenescu. Remarca fãcutã de Cuza dupã abdicarea sa forþatã spune totul despre continuitatea în rãu a clasei politice româneºti, acum ºi întotdeauna. „Mar fi rãsturnat de mult partidele dacã aº fi fost aspru cu toþi aceia care pradã þara, cãci afarã de cîteva excepþii onorabile, dar netrebuincioase în lucrãrile þãrii, ceilalþi nu cautã în drepturile pe care le cer decît mijlocul de a despuia þara“. Aceasta este afirmaþia lui Cuza, citatã de istoricul Maria Georgescu, care concluziona: „Avea convingerea realistã cã nimeni nu-i putea fi credincios în România acelor timpuri, dacã nu era interesat. Ca urmare, a cultivat ºi tolerat în jurul sãu, mai ales în ultimii ani de domnie, o camarilã formatã din profitori de tipul lui Liebrecht, Docan, Pisoschi º.a.“. (va urma) MATEI UDREA („Adevãrul“)
ideal al stilului ºi al bunului gust, nu se vopseau niciodatã. ªtiþi cã un pãr pînã la genunchi „aprovizioneazã“ o femeie cu energie? Femeia cu pãrul lung deþine un cîmp energetic atît de puternic, încît ea este capabilã sã creeze un cerc de protecþie pentru bãrbatul iubit, prin care îl poate proteja de aproape orice necaz. De asemenea, bãrbatul este sub protecþia femeii cînd aceasta îi piaptãnã pãrul. Femeia îºi despletea pãrul numai acasã, în fata celor dragi sau în naturã ºi fãcea acest lucru, pentru cã ºtia cã pãrul despletit asimileazã energiile negative. Imaginaþi-vã o fetiþã care, în copilãrie, a avut pãrul scurt. Pãrinþii vor rãmîne uimiþi cã, odatã cu creºterea pãrului, aceasta se va implica în tot felul de relaþii sexuale. Fetiþelor mici li le lãsa coada sã cadã pe spate, de-a lungul coloanei vertebrale, astfel încît forþele luminoase ale Universului sã treacã de-a lungul coloanei vertebrale ºi sã inunde corpul, sufletul ºi spiritul acesteia cu o energie vitala aparte, pregãtind-o, astfel, în misiunea sfîntã de a deveni mamã. Femeia mãritatã avea douã cosiþe, pentru a putea dobîndi energie atît pentru sine, cît ºi pentru viitorul copil. Cosiþele erau strînse în coc sau în jurul capului, pentru a nu le încurca la muncã. Barbaþii acordau o atenþie chiar mai mare pãrului decît femeile. Barba reprezenta un simbol al maturitãþii, al bãrbãþiei ºi al independenþei. Acela care purta barbã demonstra cã este un urmaº al zeilor antici cereºti. La
popoarele slave ºi ariene, s-a pãstrat, ºi astãzi, afirmaþia: „În esenþã, zeii noºtri sînt taþii noºtri, iar noi sîntem copiii lor. ªi vom fi demni de cuvîntul zeilor noºtri ºi vom înfãptui lucruri plãcute, pentru a slãvi neamul nostru de 3 ori mai mult decît strãmoºii noºtri”. În vremurile indepãrtate, tunderea, cu forþa, a bãrbii era consideratã drept una dintre cele mai mari nelegiuiri, o crimã împotriva întregului neam ºi era consideratã o jignire a zeilor cereºti care protejau acel neam. Pe atunci, a aduce o ofensã zeilor cereºti era o fapta atît de reprobabilã, încît nimeni nu era iertat, ºi, din acest motiv, se puteau declanºa rãzboaie. Era suficient sã dai foc bãrbii consulului sau ambasadorului altui neam, ceea ce însemna o umilire îngrozitoare, ca sã înceapã un rãzboi. Bãrbaþii maturi, fãrã barbã, erau numiþi, în trecut, bãrbaþi cu chip de femeie ºi cu aceºtia nu se semnau contracte militare sau comerciale, deoarece se considera cã duc un mod de viaþã feminin (erau consideraþi ca avînd o altã orientare sexualã decît cea naturalã). Acest lucru este remarcat într-o mulþime de surse istorice, care povestesc cum Petru cel Mare a decretat ca bãrbile boierilor sãi sã fie date jos ºi sã poarte „îmbrãcãminte ungureascã, cu caftanul de deasupra pînã sub genunchi, iar cel de dedesubt sã fie mai scurt”. Populaþia Rusiei din acea vreme a întîmpinat cu mare revolta acel ucaz. (va urma) ANATOL BASARAB
„Ocãrîtoarea mitã“ în Istoria românilor (3) Între ciubucuri ºi marea corupþie Alexandru Ioan Cuza a tolerat jefuirea bugetului de stat pentru cã, spunea el, altfel n-ar fi reuºit sã-ºi pãstreze aliaþii. Flagelul necinstei urmãreºte destinul României ca un fir roºu de-a lungul secolelor, pînã în zilele noastre. De la gãinãriile mãrunte ale cetãþenilor de rînd, obiºnuiþi sã trãiascã din mici învîrteli, mai degrabã decît din muncã onestã, dupã cum observa filozoful Dumitru Drãghicescu la 1900, ºi pînã la elitele politice ºi intelectuale legate ombilical de afacerile cu statul, oportunismul e adevãratul brand de þarã al României. Nici mãcar a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea, cea lãudatã de istorici ºi intratã în memoria popularã ca o perioadã glorioasã, de renaºtere ºi reforme, n-a fost scutitã de gravele scandaluri de corupþie. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, erou popular intrat în legendã ca luptãtor pentru dreptate (Ocaua lui Cuza), a fost, în realitate, una generatoare de corupþie extremã. Domnitorul se înconjurase de un cerc de aºa-ziºi afaceriºti – o camarilã – cu care storcea finanþele þãrii. În ajunul cãderii lui, deputatul Constantin Boerescu prezenta, de la tribuna Parlamentului, probele zdrobitoare ale unui jaf al bugetului care poate avea corespondent doar în zilele noastre.
Mercurialul ºpãgii: vrei la vamã, dai mai mult
Pag. a 18-a – 29 ianuarie 2016
ªapte blesteme care au schimbat Istoria (2) Blestemul lui Superman Cei mai populari actori care au jucat rolul lui Superman au avut o soartã tristã. George Reeves a fost primul lovit de blestem. Acesta s-a sinucis in condiþii destul de misterioase. Christopher Reeve, actorul care a luat chipul personajului în primele filme, a rãmas paralizat dupã ce a cãzut de pe cal. Nici creatorii personajului nu au avut o soartã prea bunã. Jerry Siegel ºi Joe Shuster au vîndut ideea, de milioane de dolari, revistei de benzi desenate unde erau angajaþi, pentru suma ridicolã de 130 de dolari. Apropiaþi ai celor doi au afirmat cã cei care au pus blestemul asupra personajului au fost tocmai Jerry ºi Joe, deoarece nu au fost rãsplãtiþi la adevãrata valoare a muncii depuse atunci cînd l-au creat pe Superman. Dar cea mai ciudatã ºi controversatã speculaþie este aceea care pune moartea preºedintelui american J.F. Kennedy pe seama blestemului lui Superman. Chiar înainte de atentat, consilierii de imagine ai preºedintelui au aprobat un articol în care Superman rostea aceleaºi mesaje ca ºi oficialul american. Revista de benzi desenate unde trebuia sã aparã povestea era planificatã sã vadã lumina tiparului în aprilie 1964, insã Kennedy a fost asasinat în noiembrie 1963. Zvonurile legate de un posibil blestem ce
Lecturi de vacanþã
TURISMUL SEXUAL (19) Locul de joacã (1) ,,… Magia grea, mutã a sãlbãticiei – aceasta pãrea sã îl atragã la sînul ei fãrã milã, prin trezirea unor instincte brutale uitate, prin amintirea unor pasiuni monstruoase, pline de satisfacþii. Numai acest lucru… ia ademenit sufletul pãgîn dincolo de limitele aspiraþiilor permise”. (Joseph Conrad, ,,În inima întunericului”) Termenul ,,pedofil” este descrierea clinicã a unui adult cu o boalã psihicã de personalitate deviatã, care implicã un interes sexual specific ºi concentrat asupra copiilor care nu au ajuns la pubertate. Boala este extrem de rarã, ºi termenul este folosit, de multe ori, în mod greºit, din cauza confuziei asupra a ceea ce reprezintã un copil. Naþiunile Unite definesc cu acest termen orice tînãr cu vîrsta sub 18 ani. Organizaþiile înfiinþate pentru a combate turismul sexual pentru copii tind sã fie de acord cu aceastã definiþie. Acest lucru face dificil de cuantificat nivelul pedofiliei din
RESTITUIRI
Eugen Barbu EPILOG LA INCOGNITO (2) Tronaru, ca ºi ceilalþi, ºtia cã trebuia sã li se comunice ceva important, dar asta nu mai îngrijora pe nimeni, pentru cã totul nu mai era decît o repetiþie post festum, dar ºi o reparaþie, o reabilitare, ºi încã ceva, o înfierare publicã a unor persoane ce aveau sã fie aduse în faþa auditoriului, nu în lanþuri, ci sã povesteascã creºtineºte cum au fãcut, ca la o spovedanie, ca sã fie de paradigmã pentru toþi, deacum ºi-n vecii vecilor. Deci, cu acest sentiment nostalgic de relaxare urcau cei mai mulþi treptele albe, bine lustruite, de marmurã de Ruºchiþa spre Sala de Concerte: amintindu-ºi, unii dintre ei, de vechi seri de jazz cu Armstrong sau de spectacolele lui Royal Shakespeare Company, în care briaserã Paul Scofield ºi aþii... Pãtrunsese în burta balenei lui Iona, adicã în sala aceea cu pereþii tapisaþi cu catifea albastrã ºi cu douã balcoane ca douã cuiburi de rîndunicã, unde se instala, de obicei, presa streinã, aurite ca niºte colivii, luminate nemilos de neonul sanitar, cu laptele sãu argintiu ce zvîcnea, din cînd în cînd, ca o mãdu-
ROMÂNIA MARE“
„planeazã asupra lui Superman“ i-au determinat pe mai mulþi actori sã refuze sã joace în acest rol.
Blestemul caprei Billy Un blestem aparte s-a abãtut asupra echipei de baseball Chicago Cubs, în 1945. Dupã cum spune legenda, Billy Sianis, un emigrant grec, a venit la meciul, din 1945, dintre Chicago Cubs ºi Detroit Tigers alãturi de cãpriþa sa Murphy (sau Sinovia). Cãpriþa era foarte haioasã, aºa cã paznicii l-au lãsat pe Sianis sã intre pe în stadion împreunã cu ea. Înainte, însã, ca meciul sã se termine, proprietarul echipei Cubs, Philip Knight Wrigley, l-a dat afarã din tribunã pe Sianis, spunînd cã nu mai suportã cum miroase capra. Insultat, Sianis a blestemat echipa Cubs sã nu mai joace în World Series, atîta timp cît va fi condusã de Wrigley. Încîntat cã blestemul sãu a prins, în 1945 (echipa retrogradase), Sianis i-a trimis lui Wrigley o scrisoare din Grecia în care scria: Who stinks now? („Cine miroase acum? “). Blestemul s-a rupt dupã mai bine de 20 de ani, cînd, în 1967, Leo Durocher a devenit managerul clubului.
baþi, într-o cãlãtorie în Rusia, la scurt timp dupã ce vînduse diamantul. Regele Louis XVI este, probabil, cel mai celebru deþinãtor al preþioasei podoabe, blestemul ajungîndu-l ºi pe el, fiind decapitat împreunã cu soþia sa, regina Maria Antoaneta. În cele din urmã, diamantul a fost donat Institutului Smithsonian. Diamantul Hope este expus la National Gem and Mineral Collection din cadrul National Museum of Natural History.
Blestemul lui Tutankamon (1)
Celebrul diamant dateazã din 1642 ºi este vestit pentru culoarea remarcabilã, mãrimea, frumuseþea ºi istoria lui. Diamantul Hope are o culoare de un albastru profund ºi are 45,52 karate. Este prins de un colier, fiind înconjurat de 16 diamante albe. Însã bijuteria este celebrã ºi pentru ghinionul pe care-l aduce. Dupã cum spune legenda, un anume Tavernier a fãcut o cãlãtorie în India ºi a furat diamantul din fruntea (sau ochiul) statuii zeiþei hinduse Sita. Ca pedeapsã, Tavernier a fost sfîºiat de viu de cãtre niºte cîini tur-
Dupa cîteva luni de la deschiderea mormîntului lui Tutankhamon au început ghinioanele. „Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulburã pe faraon“. Aceastã inscripþie, descoperitã în mormîntul lui Tutankamon, a cãpãtat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormîntul. În 1903,un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo pentru a face noi sãpãturi. El a reuºit sã atragã colaborarea unui tînãr, dar remarcabil arheolog, Howard Carter. La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon ºi Calender au coborît pentru prima data în mormînt. Se spune cã cei doi, Carter ºi Carnavon, au descoperit mormîntul mai devreme, dar au þinut ascuns acest eveniment deoarece au gãsit mormîntul intact. Ca sã se ºtie cã a fost profanat, ei au lãsat mormîntul în dezordine. La 18 februarie, s-a fãcut „inaugurarea oficialã“ a sãpãturilor. Dupã cîteva zile, lordul Carnavon a murit înþepat de un þînþar, spunînd, înainte de a muri: „S-a terminat, am auzit chemarea ºi mã pregãtesc!“. În acel moment, lumina s-a stins în camerã ºi, de altfel, în tot hotelul. Aºa s-a nãscut legenda blestemului lui Tutankamon. (va urma) HISTORIA
turismul sexual pentru copii; dar faptul cã acesta existã nu poate fi pus sub semnul îndoielii. Deoarece foarte puþine þãri au un numãr mare de copii sub vîrsta de pubertate care se prostitueazã – Costa Rica, Filipine, Cambodgia ºi Vietnam, în prezent -, acelea care existã tind sã-i atragã pe cei mai mulþi dintre aceºti agresori. Cea mai mare parte din ceea ce se numeºte ,,turism sexual pentru copii” nu implicã pedofilie, ci vizeazã mai degrabã fete ºi bãieþi în primele etape ale pubertãþii. Astfel, acest tip de relaþii nu este vîndut ca o prostituþie de niºã pentru turiºtii cu patologii sexuale, ci mai curînd ca parte din lanþul principal de prostituþie. Existã mulþi factori ce contribuie la popularitatea acestui fenomen. Unii turiºti folosesc stereotipuri rasiste pentru a argumenta cã în aceste þãri copiii cresc mai repede ºi sînt disponibili sexual la o vîrstã mai tînãrã: ,,Sexul este ceva natural (în Republica Dominicanã). Toþi o fac: taþii cu fiicele lor, fraþii cu surorile, nu le pasã. O fac cu oricine, nu le pasã despre cine e vorba sau ce vîrstã are. Sînt ca animalele. Asta e singura explicaþie pe care o gãsesc… Cînd o fatã împlineºte 10 ani, are mai multã experienþã decît… Ei bine, o americancã sau o irlandezã nu ajunge sã aibã atîta experienþã în toatã viaþa ei… Fetele învaþã cã acesta este modul prin care îl poþi menþine pe un bãrbat fericit. Este un lucru natural pentru ele, este un mod firesc de a le
face plãcere bãrbaþilor” (Turist sexual american, Republica Dominicanã). Alþii, impresionaþi neplãcut de tot mai intensa comercializare a turismului sexual din raiul lor turistic, preferã prostituate din ce în ce mai tinere: ,,Pe fetele mici, de 10-12 ani, nu le-aº putea descrie ca inocente, nu sînt inocente, dar sînt proaspete. Nu au atitudinea tîrfelor mai în vîrstã, care coboarã tot mai jos: folosesc un limbaj dezgustãtor; beau; sînt dure. Fetele mici nu au experienþã. Nu sînt dure, vor sã-þi facã plãcere, nu ºtiu la ce sã se aºtepte, aºa cã ai parte de servicii mai bune din partea lor” (Expatriat german, Africa de Sud). Unele stabilimente se bazeazã pe astfel de dorinþe ºi asta rezultã din modul în care îºi prezintã prostituatele: ,,Într-una dintre vizitele mele la un salon de masaj important din Bangkok, stãteam confortabil pe hol ºi discutam cu un asistent de acolo despre diversele atribute ale numeroselor fete din spatele peretelui de sticlã. Sã alegi pe cea care aratã mai bine dintr-un grup de 4-5 fete, într-un bar, este uºor. Dar sã o alegi pe cea mai bunã din cele peste 80 de fete aliniate, ca la inspecþie, pentru tine, este dificil“. (va urma) PATRICK BLACKDEN
vã vie. Aici se cîntase a IX-a a lui Beethoven ºi, peste cîþiva ani, macabrul cîntec al filmului Love story, melodia cancerului; dar acum, rîndurile în jumãtate de arc nu mai erau ocupate de cãtre zgomotoºii fii ai mandarinilor ce voiau sã-i aplaude pe cîntãreþii de rock. În lojile minuscule de sus se ºi instalaserã corespondenþii streini: numai aparate ºi fiþe, încãrcaþi ca niºte dromadere cu blitz-uri ºi magnetofoane, gîfîind, încã, dupã ce urcaserã atîtea trepte ºi alergînd, fãrã motiv, spre locul unde se aflau telexurile, fãcînd recunoaºteri sumare în clãdirea care arãta ca o bomboanã fondantã, gata sã comunice întregului univers veºti uluitoare; în jur, totul bîzîia: casetofoane, magnetofoane, circuite interne, circuite externe, soneriile neîntrerupte ale telefoanelor, þi-era mai mare dragul sã fii ziarist ! Tronaru reuºise sã-ºi gãseascã locul ºi privea scena imensã ºi goalã ca pustiul Arizona, pe care se afla numai o masã lungã, pentru prezidiu, în faþa cãreia fuseserã aºezate, ca de obicei, flori albe, abia aduse din sere. Tehnicienii ciupeau microfoanele cu unghia ca sã asculte ecoul sãlii; dincolo de perdeaua rece a aerului condiþionat, se desluºea, vag, o rumoare stinsã, emoþionatã, supravegheatã. Locurile se completaserã rapid, nu mai exista scaun gol; de fapt, cei din jur erau cuprinºi deja de o febrã secretã, de o nerãbdare abia stãpînitã. Mulþi se prefãceau cã citesc ziarele de dimineaþã, le rãsfoiau absent sau cãutau numai ºtirile sportive, ori
anunþurile de la Vînzãri-Cumpãrãri, dacã nu ceva ºi mai rãu: rubrica Decese. Cunoscuþii îºi fãceau semne cu mîna, stabilind, în alfabetul surdomuþilor, întîlniri viitoare, numai Tronaru nu recunoºtea pe nimeni în aceastã mulþime pestriþã, deocamdatã, cel puþin. Gîndurile lui Tronaru furã curmate de apariþia prezidiului, întîmpinat cu aplauze. Se auzeau ºoapte ºi derularea discretã a aparatelor de filmat; pe urmã, cineva începuse sã citeascã un raport. De fapt, era vorba despre niºte reabilitãri post-mortem. Lista celor dispãruþi nu era lungã, dar, în schimb, era tragicã. Cei uciºi purtaserã nume ilustre, îi ºtiau cu toþii, copiii le învãþau biografia la ºcoalã ºi busturile lor puteau fi vãzute prin aulele universitãþilor. Pe unii dintre ei, Tronaru îi apucase în viaþã, fotografiile lor uriaºe dominaserã pieþele publice ºi chipurile surîzãtoare fuseserã purtate pe pancarte de-a lungul bulevardelor la sãrbãtorile mari ale naþiunii, ºi ei în fotografii ºi pancarte, surîzãtori ºi plini de încredere în viaþã ºi în viitorul strãlucit... Lectura lungului raport, plin de chichiþe juridice ºi de evocãri respectuoase, fãrã aprecieri grave la adresa celor ce greºiserã, pentru cã adevãrul prea era revoltãtor, spunea cã se exagerase, într-adevãr, dar asta pentru cã se ascultase orbeºte de directive nesãbuite, ºi ele iscate din spirit de imitaþie, dintr-un export condamnabil de revoluþie. (va urma) EUGEN BARBU
Diamantul Hope
Pag. a 19-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
A nu se citi noaptea!
Cele mai bizare mistere ale lumii (10) Miraculoasele vindecãri (3) Oficialitãþile s-au temut cã miracolele care aveau loc acolo vor submina autoritatea regalã ºi au încercat sã închidã biserica. Marele Voltaire remarca, sarcastic: „Regele i-a poruncit lui Dumnezeu sã nu mai facã miracole în Cimitirul de la Saint-Médard“. Soldaþii ajunºi la faþa locului au reuºit sã încercuiascã zona. Poveºtile de la Saint-Médard au persistat în timp. Referindu-se la acel loc, filozoful scoþian David Hume a scris cã nicicînd nu a existat o bisericã unde atîtea miracole sã fie atribuite unei singure per-
soane, reprezentate de Francois de Paris. Este cu adevãrat un mister care nu a fost dezlegat.
Statuile hinduse bãutoare de lapte (1) La 21 septembrie 1995, în capitala Indiei, New Delhi, au început sã circule zvonuri despre unele statui hinduse care beau lapte. Credincioºii ofereau linguri cu lapte, ca dar sacru, statuilor zeilor Shiva ºi Ganesha, care chiar consumau aceastã substanþã. Imediat s-au format cozi în jurul templelor, iar autoritãþile au fost nevoite sã suplimenteze cu 100.000 de litri cantitatea de lapte cu care era aprovizionat oraºul. Bineînþeles, scepticii au afirmat cã este vorba de o iluzie opticã de mari proporþii, sau cã au fost create orificii speciale care sã provoace acest fenomen. Alþii au spus cã laptele a fost, pur ºi simplu, vãrsat, dar la baza statuilor nu se vedea nici o urmã din laptele care fusese oferit drept ofrandã. Cu certitudine, cei care au vãzut statuile erau convinºi cã au fost martorii unui adevãrat miracol ºi, imediat dupã aceea, s-au semnalat evenimente similare peste
Un alt personaj important, Ronald Reagan, fostul preºedinte al S.U.A., a colaborat, începînd din anul 1940, cu F.B.I.-ul, în calitate de „informator confidenþial“, sub criptonimul „T- 10“. ªi soþia lui din acea vreme, actriþa Jane Wyman, figura ca informatoare, avînd indicativul „T-9“. Informaþiile furnizate de soþii Reagan se refereau, în mod special, la activitatea „Comitetului Independent al Artiºtilor ºi Oamenilor de ªtiinþã“ de la Hollywood, care erau de stînga. Aproape toþi colegii lui Reagan au fost acuzaþi de diverse conspiraþii comuniste.
Romain Rolland a avut cu principesa Maria Pavlova sau Luis Aragon, cu scriitoarea Elsa Kagan (Triolet). Picasso s-a înscris, ca ºi Louis Aragon, în Partidul Comunist Francez, iar în anii ’50, devenise „duºman“ al Statelor Unite ale Americii. Dosarul sãu era strict controlat de Edgar J. Hoover, primul director al F.B.I. Pentru cã era membru al organizaþiilor antifasciste ºi pacifiste, patronate de Serviciile Secrete sovietice, lui Picasso i s-a refuzat viza de intrare în S.U.A., iar în alte þãri occidentale era percheziþionat la vamã ºi supravegheat permanent. În schimb, la Moscova, ideile sale politice erau aprobate, chiar dacã, pînã la moartea lui Stalin, K.G.B.-ul privea cu suspiciune modul în care îºi prezenta, în operele sale, viziunea asupra lumii ºi, o vreme, nu i-au permis intrarea în U.R.S.S. E. J. Hoover l-a considerat pe Picasso agent al sovieticilor încã din perioada celui de al doilea rãzboi mondial, cînd susþinea cã era necesarã trimiterea unor ajutoare financiare de rãzboi în Rusia. Din aceastã cauzã, dacã nu ar fi intervenit în favoarea lui o relaþie influentã, care îl preþuia ca artist, era sã fie arestat de Gestapo.
Agente de seducþie ºi influenþã
Elsa Kagan – Louis Aragon
Agentele Serviciilor Secrete sovietice au desfãºurat o abilã activitate de determinare a unor mari personalitãþi cu o largã recunoaºtere internaþionalã sã fie favorabile ºi sã susþinã Uniunea Sovieticã, în particular, ºi ideologia comunistã, în general.
Elsa Kagan s-a cãsãtorit, în 1920, cu André Triolet, ataºat militar al Franþei la Moscova, pe care îl urmeazã la Paris. Ulterior, însã, îl pãrãseºte. În 1928, îl cunoaºte pe scriitorul francez Louis Aragon, cu care va rãmîne timp de 42 de ani. În acel moment, Louis Aragon îi dezaproba pe bolºevici. Elsa ºi sora ei, Lili Brik, al cãrei soþ, Osip Brik, un evreu ucrainian, era agent al Serviciilor Secrete sovietice, au reuºit sã-l determine pe Louis
Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (9) Ronald Regan
Olga Kokolova - Pablo Picasso Pablo Picasso a avut o puternicã legãturã de dragoste cu balerina Olga Kokolova, la fel cum
Aºa vã place Istoria?
Cum au murit oamenii celebri... (89) *** RlGAULT (Raoul) Jurnalist ºi om politic francez Data morþii: 24 mai 1871 (la 25 de ani) Cauza : asasinat Locul: Strada Royer-Collard, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris La 24 mai, spre ora 3 dupã-amiazã, Raoul Rigault intra în hotelul de pe strada Gay-Lussac numãrul 20. De cîteva zile, cu toatã funcþia sa de procuror al Comunei din Paris, trãgea în versaillezii din Cartierul Latin, ºi acum dorea sã doarmã puþin. Dar „duºmanii“, care tocmai ocupaserã Strada Saint-Jacques, îl zãrirã intrînd în hotel. Îl luarã la întrebãri pe proprietar, care încercã sã le înºele bãnuielile, pretinzînd cã ar fi fost altcineva. Dar Rigault, auzind zarvã, coborî ºi se predã: „Sînt Raoul Rigault, procuror al Comunei”. Oamenii îl dezarmarã ºi îl traserã în spatele baricadei din Strada Royer-Collard. Un sergent versaillez îi ceru sã spunã „Trãiascã armata versaillezã“. Dar Rigault strigã: „Trãiascã Comuna! Jos asasinii!“, ºi muri cu capul ciuruit de gloanþe. Soldaþii îl buzunãrirã, îºi împãrþirã între ei ceasul ºi ce mai avea în portmoneu, îi smulserã încãlþãrile ºi ciorapii, dupã care îi abandonarã
cadavrul pe trotuar. Aºa cum era, cu picioarele goale ºi buzunarele întoarse pe dos, încasînd cîte un baston de la vreun trecãtor care îl recunoºtea, trupul îi rãmase acolo pînã a doua zi dimineaþã, la ora 11. *** RILKE (Rainer Maria) Scriitor austriac Data morþii: 29 decembrie 1926 (la 51 de ani) Cauza: leucemie Locul: Sanatoriul de la Valmont-sur-Montreux, (Elveþia) Înhumat: Cimitirul din Rarogne (Elveþia) La proprietatea sa de la Muzot, Rilke, poetul „Rozelor“, se înþepã cu spinul unei roze! Minuscula ranã se infectã, ºi acesta a fost primul semn al bolii. Suferinþa i-a fost atît de cumplitã, încît scria: „Zi ºi noapte, zi ºi noapte - infernul! Pentru mine, unul, nu va fi nimic nou! Lucrul cel mai grav ºi mai greu de acceptat este sã abdici: sã devii bolnav. Un cîine bolnav, e tot cîine. Dar noi, de la un grad de suferinþã încolo, mai sîntem noi înºine?“. Rilke a dorit sã sufere ºi sã moarã singur, fãrã vizite ºi fãrã flori, a cãror prezenþã, spunea el: „Întãrîtã demonii de care e plinã camera“, ºi refuzînd orice îngrijire. „Vreau sã mor de propria mea moarte, nu de mîna doctorilor“, i-a spus medicului, care voia sã-i facã o injecþie pentru a-i uºura chinurile agoniei. *** RIMBAUD (Arthur) Poet francez Data morþii: 10 noiembrie 1891 (la 37 de ani) Cauza: osteosarcom generalizat Locul: Spitalul Conception, Bulevardul Chave, Marsilia (Franþa)
tot în lume. Aºa se face cã, practic, de a doua zi, credincioºii hinduºi s-au aliniat, disciplinaþi, la cozi pentru a intra în temple, a se închina ºi a aduce ofrande zeilor. Anila Premji este una dintre doamnele care a aºteptat o noapte întreagã ca sã intre în templul lui Vishwa din Southall, în vestul Londrei, pentru a oferi o lingurã cu lapte statuii lui Nandi, un taur încãlecat de zeul Shiva. „Am þinut lingura la nivelul gurii ºi laptele a dispãrut, pur ºi simplu“, a afirmat Anila, mai tîrziu. La templul Swaminarayan, tot din Londra, aglomeraþia a fost atît de mare, încît autoritãþile au refuzat, la un moment dat, accesul persoanelor care aveau cutii cu lapte. În Canada, Germania ºi SUA miracolele au continuat. În California, credincioºii hinduºi care mergeau la templul Chatsworth au semnalat, ºi ei, cã idolii lor acceptã laptele ca ofrandã. Bineînþeles cã s-au scris ºi s-au difuzat reportaje la Reuters, CNN, BBC ºi în marea majoritate a ziarelor din întreaga lume. (va urma) MATT LAMY Aragon sã participe la primul congres al scriitorilor ruºi, desfãºurat la Harkov, la 15 august 1930. Aici, Serviciile Secrete au desãvîrºit convertirea lui Aragon. În timp ce Elsa se afla împreunã cu Alexandr Fadeev (scriitor rus, romancier al revoluþiei bolºevice) în compartimentul unui tren, întrun alt compartiment, ministrul Culturii, Andrei Jdanov, l-a determinat pe Louis Aragon sã semneze o scrisoare plinã de elogii la adresa Cominternului. Mult mai tîrziu, dupã moartea scriitorului, în arhivele Cominternului s-a gãsit ºi un angajament al acestuia faþã de Internaþionala Comunistã. De altfel, Aragon avea sã mãrturiseascã: „Viaþa mea a fost un joc teribil, în care am pierdut totul“. La rîndul ei, Elsa a mãrturisit: „Am fost un instrument în mîinile autoritãþilor sovietice“.
Maria Pavlova - Romain Rolland Deºi era în vîrstã, Romain Rolland nu a putut rezista farmecelor Mariei Pavlova, descendentã a familiei princiare ruse. Aceasta a primit misiunea ca, în 1929, sã plece la Paris pentru a se ocupa de ediþia în limba rusã a operei scriitorului. Devenitã amanta ºi apoi soþia lui Rolland, a reuºit sã-l convingã pe acesta sã viziteze URSS ºi sã-l întîlneascã pe Stalin. Cu acest prilej, Rolland i se adreseazã lui Stalin cu apelativul „drag tovar㺓, spunîndu-i: „Nu vã puteþi imagina ce forþã, ce siguranþã reprezintã pentru noi, occidentalii, faptul cã vã aflaþi la conducerea acestei lumi noi ºi uriaºe.“ (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) Înhumat: Cimitirul din Charleville- Mezieres, în Ardeni În februarie 1891, Rimbaud îºi înºtiinþã familia cã este bolnav. Crezînd, la început, cã are varice deasupra genunchilor, îi ceru mamei sale ciorapi speciali „mãsura 41“. Nu mai putea sã meargã: pe targã, cu cîteva kilograme de aur la chimir, pãrãsi Abisinia, unde, de 10 ani, trafica fildeº ºi arme. Pe 17 iunie, i-a fost amputat piciorul drept, la un spital din Marsilia. „ªi eu, care tocmai mã hotãrîsem sã mã întorc vara asta în Franþa ºi sã mã însor! Adio cãsãtorie! Adio familie! Adio viitor! Viaþa mea s-a dus. Nu mai sînt decît un ciot imobil!“ Întors la familia sa, la Roche, lîngã Charleville, nu a putut suporta climatul din Ardeni ºi s-a întors, împreunã cu sora lui, Isabelle, la spitalul din Marsilia. Suferea cumplit, ºi firea lui, ºi aºa dificilã, era cu atît mai greu de suportat. Înjura, blestema, le insulta pe infirmiere ºi pe maici, fãrã nici o fricã de Dumnezeu, oprind orice discuþie referitoare la cele sfinte. Totuºi, pe 25 octombrie dacã e sã dãm crezare mãrturiei foarte îndoielnice a surorii sale - Rimbaud ar fi acceptat sã se spovedeascã, iar preotul, ieºind de la el, i-ar fi spus acesteia: „Ce spuneai, copila mea? Fratele dumitale are credinþã, ba chiar o credinþã cum eu n-am mai întîlnit!“. Sub efectul morfinei, poetul intrã într-un delir cumplit, în care vedea caravanele din Harare, cu cãmile ºi catîri. La 9 noiembrie, Rimbaud i-a dictat surorii sale, pe care o considera drept servitorul sãu abisinian, Djami, o scrisoare comercialã în care era vorba de niºte loturi de fildeº. (va urma) ISABELLE BRICARD
Pag. a 20-a – 29 ianuarie 2016
Canionul ªapte Scãri, din Braºov, s-a desprins acum milioane de ani dintr-o mare ºi a fost vizitat de dinozauri Se spune cã pe vremuri mocanii din Sãcele îºi duceau iubitele la canion ºi dormeau o noapte acolo. Dacã fetele rezistau fãrã sã se plîngã, atunci erau numai bune de mãritat. O altã legendã spune cã zona canionului face minuni pentru psihic ºi toþi cei care ajung acolo se liniºtesc ºi se simt încãrcaþi de energie. Istoria Canionul ªapte Scãri porneºte cu milioane de ani în urmã. Se spune cã dateazã încã din mezozoic ºi cã pe vremuri aici a fost un fund de mare. În plus, specialiºtii spun cã este posibil ca aici sã fi trãit chiar ºi dinozauri. Cristian Popa, de la Regia Pãdurilor Sãcele, se ocupã de promovarea canionului ºi ºtie toate secretele lui. A fãcut prima drumeþie la canion pe cînd avea doar 4 ani. De atunci, a venit de peste 1.000 de ori. Priveliºtea l-a fascinat atît de tare, încît a fãcut din plãcerea de a veni aici o meserie, ºi acum se ocupã de promovarea canionului.
Turiºtii trebuie sã afle neapãrat legenda locului „Se spune cã acest canion era locul de promenadã al mocanilor din satul Baciu (Sãcele). Legendele transmise din generaþie în generaþie spun cã tinerii feciori din sat îºi supuneau iubitele la douã probe. Una era sã le aducã în plimbare pînã la canion, sã vadã dacã sînt puternice ºi nu cedeazã fizic. Apoi, dupã ce urcau împreunã cele ºapte scãri, stãteau o noapte deasupra canionului. Dacã nu se certau deloc, atunci erau meniþi sã fie împreunã toatã viaþa. Mai sînt cupluri de tineri care aud legenda ºi vor sã o testeze“, povesteºte Cristian Popa.
Locul care te relaxeazã Pe lîngã peisajul spectaculos, canionul este recunoscut pentru minunile pe care le face asupra psihicului. Se spune cã apa din jur ºi poziþionarea izvoarelor este o adevãratã hidroterapie. Efectele benefice sînt date ºi de aerul extrem de ozonat. „Acest loc are darul de a te liniºti. Am simþit-o ºi eu, au simþit-o ºi turiºtii. Dacã stau aici douãtrei ore, îmi încarc bateriile. Aerul ozonat, pentru cã sîntem la 1.050 de metri altitudine, ºi zgomotul fãcut de apã sînt o combinaþie extraordinarã pentru psihic. Am vorbit cu un turist din Bucureºti care a venit anul trecut de 7 ori. Mi-a povestit cã o jumãtate de zi aici face cît o sãptãmînã la mare. Recuperarea psihologicã este negreºitã. Am simþit-o ºi eu pe pielea mea“, a mai spus Cristian Popa.
ANTARCTICA - Din tainele celui de-al ºaselea continent (2) Cãlãtorie la capãtul celor mai teribile mãri de pe glob (2) Aceasta este Antarctica, iar recordurile sale sînt elocvente. Cea mai joasã temperaturã: - 89,7° (mai frig ca pe Planeta Marte). Viteza vîntului: 320 km/orã. Grosimea maximã a stratului de gheaþã: 4.700 m. Volumul acestuia: 90 % din gheþurile planetei. Suprafaþa continentului: de 15 ori mãrimea Franþei. Mai mult, aceasta se dubleazã, cãci marea devine o banchizã întinsã pe o suprafaþã de 800 km, formînd o barierã de netrecut, care îi izoleazã pe ocupanþii bazelor în noaptea polarã ºi îi desparte complet de restul omenirii, timp de aproape 9 luni. Dar, dacã pînã acum am vorbit numai de pãrþile rele, sã amintim, totuºi, ºi de cele bune, care sînt ºi cele mai paradoxale. Nici unul din rarii sãi vizitatori nu a rãmas insensibil la spectacolul grandios al acestor gheþuri luminoase, al acestor fantastice aurore magnetice, al acestor dansuri solare, din care þîºnesc nuanþe necunoscute de roºu, de ocru ºi de verde... Aisbergurile, întinse ca niºte oraºe, pîrîie ºi gem în dezgheþul foate scurt al verii australe, etalînd, pe pereþii lor abrupþi, o paletã nemaiîntîlnitã din cele mai variate tente de albastru. ªi tot decorul acesta extravagant închide în el cel mai bogat laborator al Naturii, un teren de cercetare care pãstreazã arhivele detaliate ale planetei noastre ºi care anunþã deja viitorul climatului ºi al culturilor noastre, un loc de observaþie privilegiat, de unde se studiazã la fel de bine cîntul pinguinilor imperiali ºi capriciile magnetosferei, un creuzet unde se vor crea, fãrã îndoialã, noi produse, de o mare varietate, cum ar fi remediul absolut contra obezitãþii, sau o banalã batistã contra rãcelii. În afarã de aceasta, Antarctica mai este ºi o vastã sursã de proteine, capabilã sã satisfacã nevoile unei jumãtãþi din omenire: ea este, poate, ºi un formidabil depozit de bogãþii minerale (chiar dacã, pentru moment,
ROMÂNIA MARE“
Canionul ªapte Scãri este un defileu sãpat în calcar, situat în Masivul Piatra Mare. Lungimea acestuia este de 160 de metri, cu o diferenþã de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 1.050 de metri. Defileul este format din ºapte scãri din metal, cu înãlþimi între 2,5 ºi 15 metri, care îi dau numele ºi care se transformã în cascade cînd volumul de apã al pîrîului ªapte Scãri creºte. „Canionul nu este unic doar în România, ci ºi în Europa. Mai existã unul asemãnãtor în Austria, dar distanþa dintre pereþii canionului este mare, astfel cã nu este la fel de spectaculos“, mai spune Cristian Popa. Accesul la Canionul ªapte Scãri se face extrem de simplu, dinspre localitatea Timiºul de Sus ºi Dîmbul Morii, de pe Drumul Naþional 1 (traseu banda galbenã). Turiºtii ajung la canion în aproximativ o orã de mers lejer. Drumul este accesibil chiar ºi copiilor. Nu este nevoie de echipament special, dar bocancii de munte sînt recomandaþi, deoarece potecile pot fi alunecoase, mai ales atunci cînd plouã. Canionul este deschis acum doar grupurilor, dar din 15 martie oricine îl poate vizita. Aici se aflã ºi cea mai mare tirolianã din þarã, care are în total 2,1 km ºi 23 de trasee, atît pentru adulþi, cît ºi pentru copii. Tronsoanele au o înclinaþie între douã ºi patru grade, iar cel mai scurt traseu are 47 de metri, iar cel mai lung - 273 de metri. Pentru cei mai mici, în partea de jos a traseului vor fi deschise ºi douã trasee cu grad de dificultate scãzut. Tiroliana porneºte de la canion, urmeazã traseul drumului forestier din zonã, trece pe lîngã cabanã ºi traverseazã pîrîul ªapte Scãri prin mai multe puncte. „Vrem sã transformãm aceastã zonã în cea mai mare zonã de agrement din þarã. De la Prãpastia Urºilor se vãd extraordinar atît Poiana Braºov, cît ºi Munþii Bucegi“, spune Cristian Popa, care se ocupã de promovarea canionului. SIMONA SUCIU
Mistere din România (4) Caracteristicile Porþilor (2) Cele mai multe par a fi în S.U.A., iar cele descoperite mai recent provin din Rusia (18 Porþi observate între anii 1988 ºi 1995), Polonia (3 Porþi) ºi România (Poarta observatã de mine în masivul Piatra Mare). În medie, o Poartã rãmîne deschisã între 2 luni ºi un an. S-a observat o legãturã între durata ºi mãrime ei. Cu cît o Poartã este mai mare, cu atît are ºanse sã existe mai mult timp. Porþile care dureazã timp de un an au cel puþin 1 metru lãþime. Majoritatea au forma elipticã observatã de mine (verticalã sau orizontalã), dar au fost consemnate ºi Porþi circulare. O Poartã trece prin 4 faze distincte: deschidere, stare de acces, stare de sursã ºi închidere. Fazele 2 ºi 3 nu apar neapãrat în aceastã ordine. Nimeni nu a asistat, pînã astãzi, la deschiderea
exploatarea acestora pune tot atîtea probleme ca ºi extragerea manganului de pe Lunã). Este, laolaltã, un univers al pericolelor de tot felul, dar ºi þinutul celei mai depline pãci de pe Pãmînt. Oriunde în altã parte, oamenii se rãzboiesc pentru interese sau ideologii diferite; aici, în Antarctica, toþi îºi împãrtãºesc rezultatele cercetãrilor lor ºi convieþuiesc în deplinã armonie. Un adevãrat „paradis”, la o temperaturã medie de -60° C.
Adélie (1) Iatã-ne în Þinutul Adélie, la Dumont d’Urville, pe singurul teritoriu francez, accesibil, însã, numai celor aleºi, temerarilor. Marea s-a calmat, iar noi sîntem aproape de destinaþie. Cerul s-a înseninat pentru prima oarã dupã 6 zile ºi, de sus, de pe pasarelã, sîntem martorii unor adevãrate minuni. Ultima noapte a traversãrii noastre se desfaºoarã în plinã zi. Cãtre orele 2 dimineaþa, soarele stacojiu a apãrut la orizont; se înalþã apoi, treptat, înflãcãrînd cerul cu o asemenea intensitate, încît marea pare neagrã, iar valurile sale se învolbureazã ca niºte dune de omãt imaculat. La timonã, toþi privim tãcuþi. Spectacolul este mãreþ, ne intimideazã. Deodatã, Leif Gaaso, cãpitanul, ne aratã ecranul radarului. Acolo, sus, mulþimea aceea de unghiuri drepte, albe, reprezintã... aisbergurile, sute de aisberguri. Cîteva ore mai tîrziu, înaintãm în mijlocul unui adevãrat labirint de blocuri gigantice, întinse pe 2-3 km. Ele se ridicã adeseori la 30 de metri deasupra capetelor noastre, reuºind sã acopere soarele, ceea ce le face ºi mai neliniºtitoare. ªi brusc, drept înainte, întrezãrim o scurtã strãlucire portocalie: Dumont d’Urville! Am ajuns. Ne îmbrãcãm pufoaicele ºi ieºim pe punte, surprinºi totuºi de cele -20°, dar dîndu-ne seama, în acelaºi timp, cã, pentru prima oarã, dupã o sãptãmînã întreagã, respirãm aer curat. Navigaserãm în cargou ca într-un submarin. „Polarbjorn” avanseazã acum foarte lent, cãutîndu-ºi drumul printre gheþuri cu o extremã prudenþã. Sîntem înconjuraþi de mici sloiuri cu vîrfuri ascuþie ºi cu dimensiuni înºelãtoare. Nouã zecimi din massa lor se aflã sub apã ºi, atunci cînd, inevitabil, ne izbim de unul dintre
sau la închiderea unei Porþi. Tot ceea ce se ºtie, datoritã unor observaþii fãcute pe teren, este faptul cã, la deschidere, este prezentã o radiaþie extrem de intensã, care poate fi dãunãtoare organismelor biologice. Starea de acces este cea pe care am observat-o eu: Poarta este deschisã pentru lumea noastrã, noi putem introduce prin ea orice obiect sau fiinþã, dar nimic nu se va întoarce din partea cealaltã. În aceastã stare, Poarta este transparentã, prezentînd doar fenomenele de modificare opticã descrise mai sus. Starea de sursã este cea descrisã de ªtefan. În aceastã fazã, Poarta, de o culoare albicioasã, nu permite accesul dinspre partea noastrã, ci funcþioneazã ca o uºã deschisã de cealaltã parte. Din ea pot ieºi obiecte (fiinþe?) descrise întotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase, care se deplaseazã cu foarte mare vitezã, rostogolindu-se pe sol sau planînd la micã înãlþime. Faza de închidere, niciodatã observatã, pare a genera aceeaºi radiaþie foarte intensã. Dar întrebare cea mai importantã este: ce sînt Porþile? O.D.R.G. a pornit prin excludere: ce nu sînt Porþile? În nici un caz, nu sînt opera omului. Dacã acestea ar fi fãcut parte din vreun proiect militar secret, apariþia lor n-ar fi fost întîmplãtoare. O.D.R.G. susþine ipoteza potrivit cãreia ele ar fi alterãri intenþionate ale întinderii spaþio-temporale, permiþînd comunicarea între universuri paralele. O altã civilizaþie, extraterestrã, ar poseda aceastã tehnologie extrem de avansatã ºi ar explora alte lumi prin intermediul Porþilor. Mingile descrise ar fi un fel de sonde expediate în lumea în care trãim, capabile sã înregistreze date despre universul nostru. În stare de acces, Porþile ar prezenta momente de absorbþie, în care obiecte materiale din lumea noastrã ar fi „supte“ de elipsã. Existã descrieri ale acestor momente, cînd Porþile intrã într-o stare de vibraþie ºi orice obiect din vecinãtatea lor imediatã este absorbit. Nu pot decît sã mã bucur cã n-am prins Poarta din Piatra Mare într-un asemenea moment… O.D.R.G. investigheazã ºi cazuri de dispariþii inexplicabile: extrem de multe persoane au dispãrut, ca din senin, în timpul unor banale plimbãri prin naturã. În foarte multe cazuri, existã martori care povestesc situaþii aparent absurde: cutare se plimba cu ei în pãdure: la un moment dat, a luat-o puþin înainte ºi… a dispãrut. Toate cercetãrile (implicînd ºi Poliþia) n-au dat nici un rezultat. O.D.R.G. a înregistrat 27 de cazuri de dispariþie care pot fi puse pe seama Porþilor, fiindcã mãrturiile legate de aceste fenomene cuprind descrieri ale unor Porþi. Dacã lucrurile încep sã fie mai clare în privinþa acestor Porþi, rãmîne un singur mare mister: ce se aflã dincolo de ele. Sfîrºit YOGAESOTERIC
ele, întregul vas freamãtã sub acest impact. Apoi, în vreme ce navigãm în zigzag printre meandrele îngheþate, descoperim prima colonie de pinguini Adélie. Pe mãsurã ce ne apropiem, un iz puternic ne asalteazã nãrile. Mã aºteptam sã întîlnesc aici aerul cel mai pur de pe planetã, dar mirosul acesta este la fel de greu ca-n orice ogradã plinã de orãtãnii. Pinguinii sînt atît de deplin integraþi în viaþa de la bazã, încît e imposibil sã faci 10 metri fãrã sã fii nevoit sã ocoleºti un grup compact ºi arþãgos. Pentru moment, depãºim un ultim aisberg ºi, dintrodatã, Insula Pescãruºilor, precum ºi cea mai mare parte a bazei ne apar curios de apropiate, la circa 500 m. Zãrim vreo 15 paralelipipede portocalii, ce par adunate la întîmplare, o geodã albã, o antenã radar pentru comunicaþii, buldozere, rezervoare cu benzinã, un camion albastru, un ºlep, stîlpi, cîteva ºenilete, stive de grinzi, de buºteni ºi de cãrbuni. Totul pare funcþional, dar nu prea primitor, ba chiar potrivnic. E normal, cãci aici nu se face turism. La stînga - gheþarul Astrolabe, iar jos, în spatele unui grup de insule, se înalþã falnic, deasupra falezelor uriaºe de gheaþã sfarîmatã, continentul. Se ridicã în pantã uºoarã, ca un teren somptuos de schi. De departe, în soare, totul pare neted ºi sigur. În realitate, este o capcanã de crevase ucigãtoare, un sol teribil de periculos, pe care vehiculele nu pot înainta decît cu 4-5 km/orã ºi care se poate transforma, în orice moment, într-un infern absolut, cu vînturi suflînd cu 300 km/orã ºi grãmezi de gheaþã ce omoarã un om în cîteva secunde. Totuºi, vãzîndu-le astfel, scînteind uriaºe... Cîtã frumuseþe! „Polarbjorn” ajunge la mal ºi, de-acum, totul se desfãºoarã foarte iute. Nici nu s-au întins bine parîmele, cã un elicopter roºu se aºazã pe punte, aducînd „comitetul de primire”. Se aflã aici Christian Grevisse, noul ºef de sector, însãrcinat cu comandamentul bazei pe urmãtoarea perioadã de iarnã, un om destinat sã fie persecutat, aºa cum vom vedea mai tîrziu. (va urma) (Traducere ºi adaptare de Anca Grigoriu)
Pag. a 21-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Ochii grefaþi de Bruxelles ai Guvernului Cioloº Cine credeþi cã vorbea la un post naþional de televiziune despre crime împotriva Naþiunii Române? Un lup cu pãrul proaspãt vopsit! La propriu ºi la figurat!Tupeu de sãlbãticie primitivã! El, cel declarat incompatibil, primul premier postdecembrist, care a dat startul celor mai spectaculoase jafuri din România, cu celebra sintagmã: „Economia României e un morman de fiare vechi, de care trebuie sã ne descotorosim!“. Cum, Doamne, de nu a fost acuzat, pînã acum, de trãdare naþionalã ºi de subminare a economiei naþionale, cum fals i s-au pus în cîrcã fostului preºedinte Nicolae Ceauºescu? Pe lîngã sufocantele variante ale ticãloºiei ºi prostiei, care, pentru cã nu dor, apar zilnic la televizor, apariþiile tupeistice pe micile ecrane ale jefuitorilor ºi criminalilor, membri ai conspiraþiilor politico-infracþionale, care ºi-au împãrþit þara ca pe un tort apetisant, reprezintã bonusul nostru pentru credulitate, adormire ºi lipsã de atitudine. Am tras la jug ºi tragem, fãrã sã-i luãm serios la întrebãri! Un alt farsor, ºi el parte a completului de judecatã din 1989, dovedit a fi ilegal, care i-a asasinat pe soþii Ceauºescu, poza, fãrã jenã, de sãrbãtori, prin esoterism. Dîndu-se numerolog ºi astrolog, ne servea, cu diletantism, profeþii horoscopice, la acelaºi post naþional. De unde sã-i mustre conºtiinþa, dacã nu o au? Criminalii ºi-au schimbat doar frizura ºi ºi-au asortat bãrbile, iar noi nu sîntem în stare sã-i poftim în „Beciul Domnesc“? Niºte figuri cu umor macabru ºi apucãturi de Iudã! Greºelile procedurale ºi judecata în afara legii pe atunci în vigoare, s-au fãcut la foc automat, precum au fost ºi asasinaþi „condamnaþii“, pentru cã, potrivit Codului Penal al României, în vigoare la acea vreme, Ceauºeºtii nu puteau fi încadraþi ca inculpaþi, iar acuzele lui Voinea frizau ipocrizia ºi falsitatea. Deci, ilegalitate! Numãrul aºa-ziselor victime fusese inventat din vreme ºi prezentat „prostimii“ precum un aperitiv exotic la „cina cea de tainã“ a criminalilor. ªi „prostimea“ l-a înghiþit pe nemestecate... Un dosar complet ilegal, o „procedurã“ lamentabilã ºi, sã nu uitãm, o prestaþie a „apãrãtorului“-acuzator mai ceva decît raþionamentul lui Dandanache. Moartea lui Ceauºescu fusese deja programatã ºi pregãtitã minuþios de „prietenii României“ cu mult înainte de comiterea asasinatului! Se ºtia cine va face parte din completul de judecatã ºi din plutonul de execuþie!
Una dintre bombele anului 2016 Avem nevoie de reabilitarea Istoriei Neamului! Generaþiile de astãzi ºi cele ce vor urma trebuie sã aibã acces la adevãr, pentru cã manipulãrile criminalilor nu le oferã decît piste ºi perspective false! Ar trebui sã-i cuprindã teama judecãþii pe cei care au instrumentat dosarul ºi mai sînt încã în viaþã! Documentul semnat de Ion Iliescu, la 5 minute dupã asasinarea Ceauºeºtilor, care comuta pedeapsa cu moartea în detenþie pe viaþã, a fost nu doar o spãlare pe mîini, ci poliþa de asigurare a vieþii celor care preluaserã puterea prin loviturã de stat. Anul acesta, nu vor scãpa de judecatã. Sînt informaþii potrivit cãrora cãlãii Ceauºeºtilor vor fi judecaþi! De aceea, ºi eu le urez ca, în Anul Nou, sã le batã potera cu spor în poartã, ca sã meargã cu voie bunã la o judecatã dreaptã! Aceasta va fi una dintre bombele anului 2016!
Spionii români ai rãzboiului rece (2) 2. „Afacerea Virgil Tãnase“ a izbucnit în 1982, la Paris. Datele – la 18 mai, un agent încearcã sã îl otrãvescã pe Paul Goma. La 20 mai, Virgil Tãnase dispare de pe o stradã parizianã. Versiunile vehiculate de presã – a fost rãpit, ucis de Securitatea românã. Emoþia este mare, presa acordã multe pagini cazului. Se fac emisiuni de radio ºi TV numeroase, care se ocupã de afacerea Tãnase/Goma. La 9 iunie, preºedintele François Mitterand, într-o Conferinþã de Presã, întrebat de un ziarist de situaþie, rãspunde cã urmãreºte ce se întîmplã, aratã spre Bucureºti, ºi anunþã cã va reveni ºi va face dezvãluiri la timpul potrivit. La 19 iunie, agentul român Matei Haiducu (Hirsch) se întoarce la Bucureºti. Aici îl întîlneºte pe Ceauºescu, care îl decoreazã pentru îndeplinirea misiunii din Franþa. François Mitterand anunþã cã amînã vizita în România, apoi o anuleazã definitiv. Haiducu se întoarce în Franþa. Dispariþia lui Tãnase continuã sã preocupe, în cel mai înalt grad, presa. O rãpire în mijlocul Parisului nu se mai întîmplase de la cazul Ben Barka, opozant marocan, rãpit din faþa cafenelei Lipp, în anii ’60. A urmat un scandal enorm.
Aºa-zisa revoluþie a fost o combinaþie letalã de minciuni, manipulãri, diversiuni ºi crime! În timpul arestului de la Tîrgoviºte, Ceaºescu a fost bãtut inuman ºi þinut într-un Tab de cãtre un militar care pretindea cã îl apãrã!
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
Planuri diabolice, în regii de Oscar Chiar ºi aºa-zisa „revoluþie” din noiembrie 2015, organizatã de feisbucarii iohanniºti, a fost, scrie jurnalistul Ion Cristoiu, o a doua loviturã de stat „pusã la cale de o gaºcã aparþinînd clasei politice, avîndu-l în frunte pe Klaus Iohannis, pentru a deþine puterea absolutã în România“. Tragedia cu zeci de morþi ºi rãniþi din ,,Colectiv” a fost „aºteptatã“ ºi folositã ca atare pentru scopuri precise. La urechile Îngerului Gabriel se opriserã ºoaptele salvatoare, care aveau sã-i dea jos din spinare mortul din canal, cu motocicletã cu tot, iar premierului Ponta sã i se facã vînt de pe esplanadã. Planuri diabolice, în regii de Oscar! Nimic bun ºi cu adevãrat salvator nu-i aºteaptã pe români în 2016! Ieftiniri nesemnificative ºi majorãri de taxe O buna ocazie pentru familia Vadim Tudor sã spectaculoase! Amantele ºi rudele deochiaþilor vor sta tot pe aceleaºi scaune cãlduþe, cu salarii astro- se întîlneascã cu Barack Obama. Bineînþeles este o nomice, parlamentarii vor efectua peste 500 de glumã, fotografia a fost realizatã la Muzeul cãlãtorii de lucru în þãri exotice, iar megabãsistul Figurilor de Cearã de la Paris... Gabriel Biriº, de la Finanþe, tehnocrat cu patimã, dar de conjuncturã, a cutezat sã se dea la sãrãcia 100 de milioane! E strigãtor la cer. La fel cum s-a comromânilor! Confundînd scaunul de secretar la Finanþe, cu portat Guvernul Boc, Guvernul Cioloº, abia deschizînduscaunul sãu de acþionar ºi administrator de off-shore-uri ºi ochii grefaþi de Bruxelles, a retezat pensiile militarilor. din Cipru, Biriº a scos din puþul gîndirii sale o gogoaºã În altã ordine de idei, dacã nu înainte, cel puþin de îndatã periculos de alteratã: „Românii care nu au nici un venit ce se va întoarce de la Paris, vizitã precedatã de trebuie sã plãteascã din nimic o taxã de asigurare“, deplasarea la Berlin, poate cã premierul îºi va face timp înscrisã în aceeaºi categorie cu gogomãnia preacucerni- sã citeascã cu voce tare art. 3 din Constituþia României, cei ministrese de la Finanþe, Anca Paliu Dragu, care a care precizeazã clar: „Pe teritoriul Statului Român nu pot refuzat mãrirea celui mai mic salariu minim pe economie fi strãmutate sau colonizate populaþii strãine“, iar primdin Uniunea Europeanã pentru salariaþii români. Perlele irea miilor de refugiaþi musulmani este o încãlcare a legii fundamentale a Statului Român. Aºadar, cine va fi lor vor rãmîne gravate pe uºa principalã a Palatului responsabil de eventualele acte de terorism, viol ºi vanVictoria: „Sãracii din Brazilia ºi Africa muncesc ºi pe 2 dalism pe teritoriul României, cum au fost cele din cenlei!“. Atîta vreme cît demnitarii nu sînt supuºi, înainte de trul oraºului german Köln, la trecerea dintre ani?! Ghici ocuparea funcþiei oficiale, unui minim control medical, ciupercã, cine? Am lipsit de la cursurile sfîrºitului de an, în special la „mansardã“, nu trebuie sã ne mire astfel de de aceea am încercat o recapitulare în adevãr, pentru cã, exteriorizãri dãunãtoare. iatã, am ajuns cu toþii în curtea absurdului politic. Nu mai
La Guvern trebuie afiºat, de îndatã, anunþul: „Demisia tuturor maimuþoilor!”. ªi acest guvern de tehnocraþi, cu durere adîncã în cot, continuã sã-i sfideze pe români. Drept pentru care, se confruntã cu primele manifestãri de stradã. Societatea civilã este complet nemulþumitã de abureala tehnocraþiei. Pensionarii militari, prin liderul Mircea Dogaru, au antrenat în jur toate sindicatele din România, profesori, medici, mineri, militari, alte categorii de salariaþi, ºi au ieºit pe 24 ianuarie în stradã cu un ultimatum pentru Legea salarizãrii, corectarea Legii pensiilor ºi coºul minim. Sigur, aici ar trebui pusã problema creºterii graduale a pensiilor, fiindcã e revoltãtor sã vezi cum acea indexare de 5 la sutã se acordã tuturor pensionarilor, uniform. Adicã, îi dai 5 la sutã ºi amãrîtului ãla cu pensie de 600 de lei pe lunã - asta înseamnînd 30 de lei, din care i se reþine 5,5% - ºi tot 5 la sutã îi dai ºi celui cu
e un secret cã O.N.G.-urile finanþate de Sörös au regizat ºi pus în scenã cãderea Guvernului Ponta (lipsa rãspunsurilor oficiale la o presupusã premeditare a tragediei ºi interminabila „anchetã“ acordã credit ipotezei cã incendiul de la ,,Colectiv” n-a fost o întîmplare). Adevãrul nu poate fi strîns de gît multã vreme. Sã ne amintim ciudata, pripita ºi interpretabila „scãpare“ publicã a ºefului statului: „A fost nevoie sã moarã oameni ca aceastã demisie sã se producã. Dacã s-ar fi impus respectarea normelor, nici unul nu ar fi trebuit sã moarã“. „Gura pãcãtosului adevãr grãieºte!“, spune un proverb românesc. În urma manipulãrii strãzii, Iohannis are un guvern al lui, ºi este fericit! Întotdeauna morþile suspecte se întîmplã în jurul afacerilor murdare. Iar cel ce nu se supune, sau ºtie prea multe din ceea ce trebuie ascuns sub preº, este aruncat afarã ca o mãsea stricatã! Motiv pentru care preºedintele a petrecut cu voie bunã sãrbãtorile lucrative în America. MARIA DIANA POPESCU
Virgil Tãnase. În „Le Matin“, la 31 august, Bernard Poulet scrie cã Virgil Tãnase e în viaþã, nu a fost rãpit, nu e victima Securitãþii române. Serviciile franceze (DST) l-ar fi pus sub protecþie, ceea ce se va dovedi adevãrat. Dezvãluirea rãstoarnã complet situaþia. Virgil Tãnase este silit sã revinã la Paris. Cei trei, Paul Goma, Virgil Tãnase ºi spionul român Matei Haiducu, care avea ordin sã îi asasineze, apar împreunã – în aceeaºi zi – într-o Conferinþã de Presã - cu intenþia de a clarifica lucrurile. Într-o atmosferã de film prost, ceva între „James Bond“ ºi „Timur ºi bãieþii lui“, producþie Moskfilm, cei 3 au dat explicaþii care nu au mulþumit pe nimeni. Aºadar, Tãnase nu fusese rãpit, Haiducu era un spion român care se autodenunþase Serviciilor franceze, din motive de conºtiinþã! El era spion, nu un asasin, zicea. Aºadar, cînd a primit ordin sã ucidã, s-a hotãrît sã se autodenunþe. Aºa a pretins în faþa ziariºtilor. Era o situaþie rocambolescã ºi explicaþiile celor 3 au stîrnit multe suspiciuni. Enigmele au fost mai multe decît lãmuririle. Cartea lui Liviu Tofan „A patra ipotezã“ (Ed. Polirom, 2012) încearcã sã gãseascã explicaþii în acest hãþiº de fapte. El lanseazã ipoteza cã Haiducu (aterizat la Paris în 1975) fusese întors de francezi de mai multã vreme. Haiducu îi avertizase atunci cînd fusese debrifat de existenþa dosarului Charles Hernu, ministrul Apãrãrii, care spiona pentru comuniºti contra-
cost, încã din anii ’50. Charles Hernu lucrase pentru bulgari, români ºi sovietici. Aºadar, un megasecret de stat. În 1982, a intervenit povestea cu ordinul dat de Ceauºescu ca Goma ºi Tãnase sã fie lichidaþi. Haiducu primeºte misiunea asta – nu un asasin profesionist - pentru cã dupã fuga lui Pacepa, în 1978, reþeaua DIE fusese dezmembratã. Dacã nu îndeplinea ordinul, Haiducu risca sã fie demascat cã lucra pentru francezi, ceea ce DST a vrut cu orice preþ sã evite. Aºa s-a nãscut toatã mascarada cu aºa-zisa rãpire a lui Virgil Tãnase, otrãvirea lui Goma etc. Presa, relatînd totul, a fost manipulatã inevitabil ºi, fãrã voia ei, informaþiile au ajuns la Bucureºti, cum a dorit DST. Pãrea cã Haiducu ºi-a fãcut datoria, i-a asasinat pe cei doi, deci lucra în continuare pentru DIE/spionajul românesc. Ceea ce nu mai era adevãrat. În aceste împrejurãri, Haiducu s-a întors în þarã, a fost decorat de Ceauºescu cu Meritul militar, a reuºit sã-ºi ducã familia în Franþa. Articolul lui Bernard Poulet a schimbat totul, inclusiv planul DST sã îl facã pe generalul Nicolae Pleºiþã sã defecteze – ca Pacepa, în 1978. Aºa se încheie o afacere tipicã de manipulare ºi diversiune a Serviciilor de spionaj, din care toatã lumea a ieºit prost, cum spunea Anneli Ute Gabanyi, menþionatã de Liviu Tofan în prefaþã. Dar mai ales cei doi scriitori, Paul Goma ºi Virgil Tãnase, care s-au lãsat folosiþi. (va urma) STELIAN TÃNASE
Întotdeauna morþile suspecte se întîmplã în jurul afacerilor murdare
Pag. a 22-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (11) 31 decembrie 1989. E ultima zi a anului. Ce an Hopa, ete-l ºi pe Mihai Tatulici la televizor, se nebun! Ce cutremur extraordinar! Îmi trag radisforþeazã sã ne convingã ºi el cît a pãtimit! Asta, atorul mai aproape de birou, la picioare. Afarã e dupã 5 ani de delir utecist, în febra cãruia realiza un ger de crapã pînã ºi pietrele la rinichi. Nu mai cele mai tembele emisiuni, de nu-l mai putea opri ninge. De printre blocuri rãzbat miresme întretãianimeni. Nu putea lipsi din acest cor al lichelelor te, ba cozonac, ba vin din butoaie, de la contraDan Deºliu, cu faþa lui tumefiatã ca un ficat vînãt bandiºtii de bãuturi care roiesc în jurul depozitu– vrea sã citeascã mereu cîte o „listã neagrã“ a lui Vinalcool din apropiere. Agenda pe care îmi scriitorilor „colaboratori la crimã“ (?!). Ce scriu impresiile e galbenã, a fost tipãritã de ADAS nemernic, cum de-l mai rabzi, Doamne? Cum de în 1986, iar jumãtate din file le-am înnegrit cu nu-l trãzneºti în moalele capului? Dupã ce ne-a note ºi adevãruri istorice, despre alt an de foc, intoxicat copilãria ºi tinereþea cu „operele“ lui 1918, desprinse în lungile mele ºederi la staliniste, dupã ce a tocat sute de milioane de lei Biblioteca Academiei. pe beþii ºi pe femei, cã era ºi nesãtulã, piticania! Am fost primul care a scris, dupã 1947, despre De-aia l-a dat afarã Coana Leana de la emisiunea Iuliu Maniu? Nu mai conteazã! M-am luptat penTV „Steaua fãrã nume“, fiindcã le ºantaja ºi le tru drepturile Transilvaniei, ale Basarabiei ºi ale Anul 1977. În aºteptarea unui nou marº. În Piaþa hãrþuia sexual pe concurente. Cine îi þine isonul? Bucovinei? Aiurea, un moft! Mi-am pus pielea la Senatului s-au strîns peste 3.000 de oameni, dar, pe par- Chiar Eugen Simion, care vitupereazã împotriva saramurã întru apãrarea Poetului Naþional de cursul procesiunii care a urmat, efluviile populaþiei au „scriitorilor ce s-au prostituat ºi au fãcut trotufuria demolatoare a rabinului? Haida-de, de asta sporit numãrul de participanþi la aproape 10.000. În arul“. Adu calul, Simioane! Frumos limbaj penne arde nouã acum, cine m-a pus? Am trimis car- imagine pot fi vãzuþi Corneliu Vadim Tudor, Valeriu tru un cadru didactic, membru P.C.R. ºi el, ca netul roºu de partid ºi legitimaþia albastrã de Tabãrã (a dispãrut, dupã 5 minute, într-o direcþie mai toatã lumea! Îmi aduc aminte cã l-am întîlnit Agerpres, la 5 iulie 1989, pe adresa lui Ceauºescu, necunoscutã), Nica Leon, Toma Nãstase, Iuliu Ioan pentru prima datã pe acest Simion în casã la de-a stat o Dacie albã de la filaj, cu perdelele Bãieºu, prin 1976. Mã dusese acolo Victor Furo, Petre Þurlea, generalul Theodor Paraschiv º.a. trase, o sãptãmînã sub geamul meu? Ce nerozie, Stamate, de la Agerpres, fostul corespondent al pãi se comparã gestul meu copilãresc cu marea României în America Latinã. Masã bogatã, cu La televizor se îmbulzesc toate lichelele. Nici una parabolã politicã a Motanului Arpagic, care atîta s-a nu vrea sã se încheie anul acesta fãrã a convinge popu- valuri de whisky ºi bere strãinã, într-un living de frecat cu coada de Zidul Berlinului încît l-a dãrîmat? laþia cît a suferit pe timpul lui Ceauºescu. „Io, cînd vreo 70 de metri pãtraþi, întorceai basculanta acolo. În sfîrºit, mai sunã ºi la mine telefonul. E secretarul aud numele Ceauºescu, îmi vine sã scot napalmul“ – Atunci l-am vãzut pe Eugen Simion sãrutîndu-se pe nostru de partid, Mirel Rãdulescu. bolovãneºte pe gurã un ins gras, nãduºit ºi veºnic gurã (?!), de mai multe ori, cu editorul suedez de – Coane, îmi pare rãu cã trebuie sã þi-o spun, dar beat, care a suferit enorm, într-adevãr: stãtea într-o origine românã Jon Miloº. Nu mai þin minte cine mi-a s-a hotãrît cã nu vei mai putea lua leafa de la vilã superbã, avea 400.000 lei Agerpres... O, ce veste minunatã, în ultima zi a anu- datorii la Fondul Literar, lui! Deºi renunþasem de 6 luni la calitatea de redac- voiaja de vreo 4-5 ori pe an în tor, leafa mi se dãdea, cam 3.200 de lei în mînã, ca sã Occident (cu sarcini precise, nu mai transpire scandalul, sã nu se punã ºi proble- doar era agent) ºi, colac peste ma celeilalte demisii, din P.C.R. ªtiu cine l-a zãpãcit pupãzã, se ruga de Nicu de cap pe secretarul nostru P.C.R.: o oarecare Paula Ceauºescu sã-l facã director Angelescu, pe care am reprezit-o odatã pentru la o editurã. Inumane chinuri, insolenþa ei ºi care m-a reclamat la C.C. al P.C.R. ºi sã stai cu picioarele în la Consiliul de Stat, mai precis la Silviu Curticeanu, ligheanul cu apã rece, la umbrã, iar de la crîºma de de-a trimis ãsta o anchetã la Agerpres! – Aºa aþi decis voi, Mirele? Nu vã întrebaþi din ce-o peste drum sã-þi vinã în pas de defilare picoliþele ºi chelsã trãiesc? – Coane, e o atmosferã încinsã aici, nu pot sã-þi nerii, cu ridichi, roºii, ceapã explic mai mult, l-am dat ºi pe Adrian Riza afarã, e verde, brînzeturi, mezeluri mai complicat!... Asta-i situaþia, facerea de bine, vio- fine, hartane de pui, saralare di madre! N-a fost un singur coleg care sã murã de peºte ºi cisterne cu apeleze la mine ºi pe care sã nu-l fi ajutat. Dacã mã vin la gheaþã, în vreme ce Pe vremea cînd îl studia la Facultatea de Filozofie, nu bãnuia cã, voi apuca vreodatã sã scriu toate ticãloºiile ºi odioasa Dictaturã îi pîndea cînd treceau strada ºi le odatã ºi-odatã, îl va întîlni pe celebrul gînditor Roger Garaudy. Acest biºniþele unora, cu aprobãri de maºini (un an pe punea o piedicã pentru a cã„minut astral“ s-a petrecut în Libia, în primãvara lui 1997, la un festinumele soþiei, alt an pe numele bãrbãtuºului), cu dea în nas. Tot la TV se transval internaþional. Corneliu Vadim Tudor i-a dãruit filozofului francez haine de piele de pe la Tîrgu Mureº, cu bani de mite un reportaj despre Pluun exemplar din volumul sãu antologic, „Poems“, în englezã ºi arabã. reclame ºi publicitate, ba chiar ºi cu note informative la Secu, împotriva mea ºi a lui Adrian Riza – ehei, guºor strigat la Cabinetul I, al Bãtrînul (nãscut în 1931) era extrem de modest, umbla cu o plasã la el lui Ceauºescu: „Tiranul cu mulþi vor pleca ruºinaþi capul în pãmînt. Nu mã ºi îi explica lui Khaddaffi în ce lipsuri se zbate, hãrþuit de evrei. gaºca lui/ Se duserã dracului/ plîng. O sã-mi vînd lucrurile din casã ºi n-o sã mor Dar aproape de amiazã/ de foame. Armata se dezarmeazã/ Avem pace, libertate/ În spus atunci cã sînt homosexuali. Poate cã n-or fi, sã Alimentãri de toate!“. Dupã toate probabilitãþile, nu vorbesc cu pãcat. Dar atunci sînt ruºi, pentru cã acesta e primul Pluguºor de la C.C. al P.C.R., din numai ruºii se þocãne aºa, pe gurã, fãrã restricþii, în ultimii 10 ani, care nu e fãcut de Lucian Avramescu public! ªi cu ce ne face fericiþi Televiziunea în acea ultimã zi a anului? de la „Scînteia tineretului“. Ni se spune cã, în ziua de 22 decembrie, mulþimea Ceva-ceva vedem, totuºi, foarte frumos la televicare a dat nãvalã în casa lui Ceauºescu a gãsit pepene zor: filmãrile din biserici. Mã uitam în ultimii 2-3 ani la Televiziunea bulgarã ºi vedeam cã pînã ºi la ruºi verde pe masã ºi numeroase cãrþi incriminatoare, apãreau pe ecrane preoþi, episcopi, mitropoliþi. printre care ºi volumul meu de articole ºi studii Numai la noi totul îngheþase! Ce gravã eroare a lui istorice „Mîndria de a fi români“, trimis în 1986 cu Ceauºescu! În ianuarie 1982, realizasem un reportaj dedicaþie. ªi ce-i cu asta? Reproduc cîteva titluri din unionist la Blaj, pentru TVR, dar la montaj avea sã acest volum, apãrut dupã lupte grele cu cenzura, taie crucea de pe turla Catedralei Metropolitane. ªi titluri pe care n-o sã le regãsiþi în „opera“ nici unui exact aceia care m-au cenzurat atunci îºi fac azi niºte flaimucea care face acum pe dizidentul: „Statuia þãranului Român“, „Cînd s-a ales Cuza Domn“, crucioaie pînã la buric, privatizînd Televiziunea. Au ieºit evreii cu crucea în faþã, ca sã-i prosteascã „Bicentenar Horea“, „Cultul Eroilor“, „Atlasul peniar pe români! Aproape aceiaºi indivizi care nu ne-au tru Istoria României“, „Istoria militarã a lãsat sã trãim înainte, nu ne lasã acum. Eu anti- românilor“, „Alte aspecte ale Unirii“, „Mihai creºtin? Mi-am dat licenþa, în 1971, în Sociologia Eminescu“, „Ion-Inochentie Micu-Klein“, „B.P. Religiei, prima tezã de acest fel de dupã rãzboi. M-am Haºdeu“, „Nicolae Iorga“, „Lucian Blaga“, „Eugen luptat pentru biserici ºi am refuzat sã scriu vreun Barbu“, „Nichita Stãnescu“, „Închinare Limbii reportaj ateist, comandat de „România liberã“, Române“, „Rãdãcini ale culturii româneºti“, E bine ca adversarii sã se cunoascã ºi sã se „Magazin“ sau Agerpres. Îmi aduc aminte ce „Pomenirea lui ªtefan cel Mare“, „Constantin priveascã în faþã. La încheierea lucrãrilor celui rãspuns dãduse Elena Ceauºescu cînd revista Brâncuºi“, „Tezaure risipite“, „Vioara lui Ion Voicu“ de-al X-lea Congres al Frontului Naþional din „Actualitatea Româneascã“ (în englezã ºi francezã) º.a. De ce-a apãrut la Sport Turism, prin grija acesîncercase sã publice fotografia unei biserici: „Sîntem Franþa, Corneliu Vadim Tudor a dorit sã aibã un un stat ateist!“ – a zis ea ºefilor presei, ºi a eliminat tui om minunat pe nume Gheorghe Constantinescu? (va urma) dialog cu liderul revizionist maghiar Istvan poza. Mare greºealã, femeia era de calitate proastã, (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Csurka. Din pãcate, discuþia s-a derulat greoi, degeaba speram sã semene cu modelul pe care i-l Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) fiindcã persoana cu ochelari de intelectual nu ºtia turnam eu în cele 3-4 poezii pe care i le-am dedicat, nici o limbã strãinã… ca sã o cîºtig de partea culturii române. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 23-a – 29 ianuarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (IV) (urmare din pag. 1) Dar, sã mergem mai departe cu eºalonarea tuturor informaþiilor „rãsuflate“, din Budapesta. Urmaºii acelora care i-au ars de vii pe români, întorcîndu-i cu furca ºi carigea, ca sã se perpeleascã mai bine, care au rãstignit preoþi ortodocºi pe uºi de biserici ºi au spintecat burþile femeilor însãrcinate - nu se putea sã nu evolueze, sã nu fie receptivi la cel mai modern armament, în acest sens, este grãitoare curtea asiduã pe care Ungaria o face organismului NATO - din a cãrui înzestrare nu este exclus sã capete arme ºi tehnicã de luptã de ultimul rãcnet, pe care România nu le posedã. Am mai scris despre încercãrile de a fi introduse în România arme ºi muniþii. Auzim cã în Ungaria se apreciazã cã n-ar fi exclus amestecul, în aceastã criminalã îndeletnicire, a organizaþiei extremiste maghiare „Comandorul Morþii“ - care, afirmã unii cetãþeni din þara vecinã, ar fi fost implicatã în evenimentele tragice de la Tg. Mureº. Aceastã organizaþie are un vãdit caracter anti-românesc, membrii ei fiind pregãtiþi în tabere speciale din Germania, lîngã Köln, unde instructori horthyºti îi îndoctrineazã cu idei de genul „Poporul Român este duºmanul de temut al naþiunii maghiare“. Aceastã organizaþie - care exercitã presiuni ºi asupra autoritãþilor ungare, în cazul în care nu sprijinã cererile maghiarilor din Ardeal - este finanþatã ºi coordonatã de cãtre emigraþia conaþionalã din Occident. Le vom face un pustiu de bine ºi îi vom informa pe urmaºii „gardei zdrenþãroºilor“ cã ºtim de existenþa aderenþilor lor în principalele oraºe ardelene din judeþele Mureº, Covasna, Harghita ºi Sãlaj. În faþa acestei vaste reþele a morþii, pe care o urzesc extremiºtii unguri, pas cu pas, avem tãria ºi luciditatea sã declarãm: nu-i nimic, organizaþi-vã, mai faceþi cîteva miliarde de dolari datorii externe, pentru cã, oricum, n-aveþi nici un spor, cu toate armele voastre sofisticate, uite cã nu v-a ajutat Dumnezeu nici înainte, n-o sã vã ajute nici acum, nu veþi reuºi decît sã vã spurce umanitatea din nou ºi sã adeveriþi cã naþia maghiarã dã cel mai mare procent de sinucigaºi în lume - pentru cã ceea ce faceþi voi acum e sinucidere curatã. ªi sã vã mai spunem o vorbã, din înþelepciunea opincarilor pe care voi, nobilii grãjdari, îi dispreþuiþi atît: ºarpele, cînd îl doare capul, iese la drumul mare! Dar, haideþi sã detaliem împreunã toate articulaþiile probabilitãþii unui atac militar al Ungariei asupra României. La ora actualã, cel puþin în acest an, aplicarea acestui scenariu nu pare credibilã, din urmãtoarele motive: 1) Ar deteriora rapid imaginea Ungariei în rîndul opiniei publice internaþionale, imagine ºi aºa falsã, construitã cu multe eforturi financiare, cu daruri scumpe ºi un neobosit proxenetism cu „patrioate“ cînd erau ruºii puternici, politicienii de la Budapesta îi linguºeau pe ruºi, se ridicã Germania unificatã, hop ºi ei, ºi-au adus aminte cã au mai avut în acest secol douã alianþe, cu Germania, în primul ºi în cel de-al II-lea rãzboi mondial, mãcar cã au fost dezastruoase pentru ambele pãrþi; 2) Disproporþia în raportul de forþe clasic cu România dezavantajeazã Ungaria. Ne vedem nevoiþi sã mai informãm o datã opinia publicã asupra celor douã evenimente majore din cronica relaþiilor prieteneºti româno-ungare, din acest secol: am ocupat (pardon, am eliberat) Budapesta de douã ori, atît în 1919, cînd am scãpat Ungaria ºi Europa civilizatã de filoxera roºie a revoluþiei bolºevice, condusã de agentul lui Denin, pe nume Bela Kuhn, cît ºi în 1945, cînd i-am scãpat pe fraþii noºtri unguri de fraþii lor hitleriºti. Tare mã tem cã, în ritmul acesta, dacã tot sîntem zgîndãriþi la infinit, vom mai face un galop de sãnãtate pînã în acel minunat oraº al ceardaºului ºi al femeilor disponibile, ºi acolo vom rãmîne o perioadã, ca sã mai asigurãm pacea în aceastã zonã, mãcar pînã în anul 2000 - nu dorim sã se ajungã pînã aici, nimãnui nu-i plac campaniile militare, dar, în faþa alternativei Ungurii la Bucureºti sau Românii la Budapesta, vã daþi seama ce variantã vom alege ºi care-i muzica aceea care ne place nouã... Aºa cã, fiþi cu luare aminte, dragi aventurieri maghiari, nu rupeþi tratatele de pace statornicite dupã fiecare rãzboi mondial, cã nu vã vedem bine; 3) Deocamdatã, cele douã state fac parte din
Tratatul de la Varºovia, iar prezenþa trupelor sovietice pe teritoriul Ungariei acþioneazã ca un factor descurajant pentru vreo eventualã agresiune. Deºi URSS-ul se liberalizeazã într-un ritm formidabil, totuºi, Moscovei nu-i plac isteriile fasciste ºi revanºarde; 4) Liderii extremiºti maghiari îºi dau seama cã o eventualã agresiune armatã ar determina represalii excepþionale din partea Statului Român, forþat de opinia publicã sã acþioneze în conformitate cu idealurile naþionale dintotdeauna; este luatã în calcul ºi situaþia minoritãþii maghiare din România, apreciatã cam la 1,5 milioane de persoane, ca ºi aceea a liderilor politici unguri, de la noi din þarã, ale cãror dosare de instigatori sînt de pe acum deosebit de voluminoase. Oricum, ar fi bine ca minþile înfierbîntate ale unora dintre capii revanºismului unguresc sã se trezeascã în ceasul al 11-lea ºi sã-ºi dea seama cã orice tentativã de acest gen, sau de altul, va declanºa un rãzboi total, pustiitor, în care ei vor plãti primii, linºaþi de propria populaþie, pe care vor s-o tragã în prãpastie. Deci, am discutat pînã acum variantele ºi condiþiile în care Ungaria nu va ataca România. Trecem mai departe, la dezarticularea scenariului în care Ungaria va ataca, totuºi, România. Nu înainte de a ne avertiza cititorii cã tot ceea ce publicãm acum sînt probleme ºi discuþii reale, luate în calcul de cãtre unii factori din Budapesta ºi de cãtre extremiºtii maghiari din alte þãri ale lumii, inclusiv din România. N-o avea multe þãriºoara noastrã la ora de faþã, recunoaºtem, lipsesc alimentele ºi alte bunuri, dar un lucru trebuie sã acceptãm: avem informaþii din belºug, aici, în prispa Balcanilor ºi la doi paºi de Byzanþ se cam ºtie totul! Istoricii ne confirmã cã, între cele douã rãzboaie mondiale, principalul obiectiv al Budapestei era cucerirea Transilvaniei, prin forþã. Capii maghiari au aºteptat, însã, condiþiile prielnice pentru prãbuºirea conducerii politico-militare a României acelor ani. Aceste condiþii erau: a) izbucnirea unei revoluþii ºi instalarea unui vid de putere; b) destrãmarea Armatei Române, ca urmare a Revoluþiei, la modul în care s-au întîmplat lucrurile în Rusia revoluþionarã a anului 1917; c) înfrîngerea României într-un conflict la celelalte frontiere, mai ales la graniþa cu Uniunea Sovieticã. ªi tocmai pentru cã Istoria trebuie sã fie cartea noastrã de cãpãtîi, vom vedea cum încep sã semene evenimentele de acum cu ceea ce fãceau ungurii între cele douã rãzboaie mondiale. Arhivele secrete au început sã-ºi etaleze tainele, aºa cã mari secrete nu prea mai sînt, dupã mai bine de 50 de ani de atunci. În scopul finalizãrii cu succes a agresiunii împotriva României, Ungaria a desfãºurat, în perioada interbelicã, o intensã activitate informativã, pregãtind ºi o complexã reþea de formaþiuni paramilitare. Acestea erau mascate sub diverse firme legale, asociaþii culturale etc. - cele mai multe erau, însã, clandestine. Ele erau destinate sã intre în acþiune la semnalul Budapestei, procedînd la: atacarea sediilor
COMUNICAT Partidul România Mare, Filiala judeþului Cluj, aduce la cunoºtinþa presei scrise ºi audio-vizuale locale ºi naþionale faptul cã, de o vreme, apar o serie de materiale în care este dat, în mod greºit, numitul Gheorghe Funar ca membru al acestui partid. Facem aceastã precizare ºi ca urmare a recentei apariþii la Napoca News a unei astfel de nedorite erori. Iatã comunicarea legatã de aceastã confuzie nedoritã: numitul Gheorghe F. nu mai este, încã din anul 2013, membru al PRM. Din cîte se ºtie, el a încercat uzurparea din funcþia de preºedinte al PRM a lui Corneliu Vadim Tudor. Procesele intentate lui Vadim de Gheorghe Funar ºi de adepþii sãi au fost pierdute absolut toate, iar partidul cu acelaºi nume, înfiinþat de Gheorghe Funar, nu a primit recunoaºterea legalã necesarã. Tribunul Vadim Tudor îl exclusese din partid pe Funar, înaintea organizãrii de cãtre grupul lui a aºa-zisului congres de la Alba Iulia. De altfel, numitul Funar a fost ales, între timp, la Sibiu, prim-vicepreºedinte al Blocului Unitãþii
organelor în care funcþiona puterea de stat; dezorganizarea vieþii economice; distrugerea comunicaþiilor Armatei Române, atacarea „centrilor nervoºi“ ai acesteia (comandamente, state majore etc.), precum ºi desfãºurarea unui rãzboi de guerillã, în spatele liniei frontului. Astãzi, nu mai este un secret cã, atît MADOSZ, cît ºi PCR colcãiau de agenþi ai Budapestei, unii dintre ei fãcînd un joc dublu, fiind instigaþi ºi plãtiþi ºi de Moscova. Iar rezultatul s-a vãzut, ºi a fost cu atît mai tragic ºi mai condamnabil, cu cît forþele sãnãtoase ale þãrii au atras mereu atenþia asupra pericolului unguresc - România a fost împinsã în fundãtura tenebroasã a Diktatului de la Viena, dupã ce Ungaria ºi alte forþe o izolaserã complet pe plan internaþional. Vrea cineva ca în aceastã þarã sã se repete acum cea mai neagrã paginã din Istoria României? Sã facã un pas în faþã!... Iatã, dupã 50 de ani, cam ce ar fi în minþile aburite ale iredentiºtilor maghiari. Ei aºteaptã o înrãutãþire galopantã a situaþiei economice generale ºi creºterea paroxisticã a tensiunii sociale în România. Toate acestea ar determina, ca ºi în decembrie 1989, o ieºire a populaþiei în stradã ºi paralizarea sau abdicarea Puterii, adicã vidul de Putere. Prin instrumentarea sabotajelor ºi a exploziilor tot mai numeroase, prin grevele în care, ca prin minune, tot lideri maghiari întîlneºti (fie la puºcãria Gherla, fie în portul Constanþa), prin infiltrarea masivã în rîndurile minerilor, în zilele de 14 - 15 iunie 1990, a ungurilor, care s-au întrecut în sãlbãticii (aºa cum a început sã se lãmureascã ºi Comisia Parlamentarã de Anchetã a acelor evenimente, asta e surpriza cea mare!) prin toate acestea, ºi prin multe altele, ungurii au grijã sã stãm în permanenþã pe un butoi de pulbere. Îi mai ajutã ºi nenorociþii noºtri de trãdãtori de Neam ºi Þarã, care, pentru o excursie în Insula Margareta, un pat cu suflet ºi vreun hîrb de maºinã, luatã de pe la talcioc, ºi-ar vinde sufletul diavolului. Pe cine supãrã, oare, adevãrul? Vom analiza acum circumstanþele ºi pretextele unei eventuale intervenþii militare maghiare în România, în condiþiile vidului de putere: 1) Protejarea minoritãþii maghiare, la solicitarea reprezentanþilor acesteia, dirijaþi de Budapesta. 2) Sprijinirea, chipurile, a unei noi conduceri politice în România, eventual la solicitarea acesteia. Existã indicii clare cã „strategii“ Budapestei urmãresc sã punã comunitatea internaþionalã în faþa unui fapt împlinit, Budapesta angajîndu-se la o retragere a trupelor sale din Transilvania, doar pînã la o anumitã linie. Mai sîntem informaþi cã, în a- ceste circumstanþe, Budapesta ar solicita contingente ONU pentru „localizarea“ conflictului ºi supravegherea încetãrii focului. Se mai apreciazã cã Budapesta poate recurge la retragerea trupelor sale dincolo de actuala frontierã, cu condiþia ca „problema“ Transilvaniei sã facã obiectul unui arbitraj internaþional. (va urma) Naþionale, partid politic care, se pare, l-a exclus de curînd ºi din rîndurile sale, datoritã comportamentului avut faþã de conducere. Prin urmare, actualmente, Gheorghe F. nu mai are absolut nici o legãturã cu PRM, în general, dar nici cu Filiala judeþului Cluj a acestui partid politic. Considerãm, aºadar, cã menþionarea unei astfel de calitãþi înseamnã o informare eronatã a opiniei publice, dar ºi o jignire adusã membrilor de drept ai acestui partid. Prin urmare, avem rugãmintea respectuoasã, stimaþi ziariºti, ca, ori de cîte ori aveþi îndoieli cu privire la absolut orice chestiune legatã de PRM Filiala Cluj, sã solicitaþi lãmuriri preºedintelui interimar, dl. ing. Bogdan Huja, respectiv d-lui prim-vicepreºedinte interimar, dr. Dan Brudaºcu. Vã asigurãm cã veþi primi absolut orice informaþie legatã de acest subiect, cît mai curînd posibil. Aducem, cu acest prilej, ºi la cunoºtinþa instituþiilor publice acest adevãr, spre a nu se lãsa induse în eroare pe viitor de numitul Gheorghe Funar. BIROUL DE PRESà AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE, FILIALA JUDEÞULUI CLUJ
Pag. a 24-a – 29 ianuarie 2016
NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN
M M II C CÃ Ã
ROMÂNIA MARE“
E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E
Între Platon ºi Aristotel (5) Acceptarea ideii cã adevãratul fundament al existenþei este conºtiinþa, le impune fizicienilor sã interpreteze rezultatele experimentelor din domeniul mecanicii cuantice. Savanþii care au pus baza acestui domeniu – Werner Heizenberg, Louis de Broglie, Sir James Jeans, Ervin Schrödinger, Wolfgang Pauli ºi Max Plank – s-au strãduit sã înþeleagã efectele cercetãrilor din domeniul fizicii atomice ºi astfel au ajuns la misticism. Se ºtie deja, fãrã dubii, cã acest element numit conºtiinþã are un rol esenþial pentru determinarea naturii unei realitãþi aflate în evoluþie. Practic, este imposibil ca cercetãtorul sã fie separat de ceea ce observã. În centrul fizicii cuantice se ascunde un enorm mister ºi, pentru a-l descifra, ar fi necesarã o revizuire serioasã a conceptelor noastre privind conºtiinþa, spaþiul ºi timpul. Iatã ce declara neurofiziologul Sir John C. Eccles (19031997): „Eu susþin cã misterul uman este înjosit într-un mod incredibil de reducþionismul ºtiinþific cu pretenþia unui materialism promiþãtor, care sã explice, în cele din urmã, întreaga lume spiritualã prin patternurile activitãþii neuronale. Aceastã convingere trebuie clasificatã ca superstiþie... trebuie sã înþelegem cã sîntem fiinþe spirituale cu suflete care existã într-o lume spiritualã, precum ºi fiinþe materiale cu trupuri ºi creiere care existã într-o lume materialã“. În prezent, specialiºtii în neuroºtiinþã au ajuns sã presupunã cã, datoritã vastei sale complexitãþi, creierul creeazã conºtiinþa, dar ei nu pot oferi o explicaþie care sã ne dezvãluie mecanismul aflat la baza acestui proces. Tot mai mulþi fizicieni ºi specialiºti în fiziologia creierului înclinã sã creadã cã nu existã o dependenþã între acest organ suprem al corpului omenesc ºi conºtiinþã. Prin urmare, afirmã ei, creierul ºi conºtiinþa funcþioneazã independent. Savantul român Nikola Tesla – pe care strãinii îl considerã ba sîrb, ba croat, dar numai român nu – spunea: „În ziua în care fizica va începe sã studieze fenomenele non-fizice, ºtiinþa va face mai multe progrese într-un deceniu decît în toate secolele de existenþã anterioare”. Aceastã nouã teorie va trebui sã abordeze descoperirile revoluþionare ale lui Werner Heizenberg ºi ale lui Ervin Schrödinger. (va urma) MARGARETA CHETREANU
HIBERNALÃ 1
2
3
4
5
6
7
8
1
2 3
4 5 6
7 8
9 10 11
ORIZONTAL: 1) Grãmezi mari de zãpadã – Îngheþatã iarna; 2) Mantia albã a iernii – Pãturã uºoarã de iarnã; 3) Gãzduire peste noapte – Tãiaþi mãrunt; 4) Acele de la streaºinã pe timp de iarnã – Obicei religios; 5) Bani la Teheran – Uºoarã... ca un fulg; 6) Rezervor de zãpadã – Ceaun – Acute la o fatã!; 7) Preferaþi – Consiliu judeþean; 8) Deasupra – Dus cu vorba; 9) inimã de
9 10 11
mamã! – Roºii pe timp friguros de iarnã; 10) Se bucurã mult de binefacerile iernii – Teren fãrã zãpadã; 11) Cardinal oriental – Scrijelire. VERTICAL: 1) Teze – Acoperã oalele; 2) Albe, cu zãpadã pe ele – Centru de carne!; 3) Fierbere – Bun de armatã; 4) Cea de aici (pop) – Prefix cu sensul de „jumãtate“; 5) Ediþie scurtã! – Cel de pe urmã – Crema Moldovei; 6) Sodiu – Pion central!; 7) Dragele baciului – Poet român, autorul poeziei „Iarna pe uliþã“; 8) Voce medie! – ð – Pãcãlitã (fig); 9) Rea de gurã – Braþe de lemn; 10) Sport de iarnã – Cãrbuni arzînd; 11)Pornit spre ieºire – Cornute mari. ION IVÃNESCU
Dezlegarea careului din nr. trecut „SÃRBÃTORI DE IARNÓ ORIZONTAL: 1) STEFAN – IOAN; 2) AERO – TOAMNA; 3) NR – CA – GR – UM; 4) INS – GRANULE; 5) E – BAIERA – NT; 6) S – P – CI – BOI; 7) VASILE – FIU; 8) ALOCA – ARS – V; 9) C – BOBOTEAZA; 10) ANALITIC – OR; 11) RARIS – CAPRA.
Cãlcîiul lui Ahile Rubrica „Cãlcîiul lui Ahile” a apãrut, pentru prima datã, în anul 1991, ºi a inclus peste 580 de comentarii, note sau povestiri, scrieri gãzduite în diferite publicaþii, cum ar fi: GAZETA SPORTURILOR, TINERETUL LIBER, JURNALUL NAÞIONAL, SPORTUL ROMÂNESC, ULTIMA ORà ºi, cu regularitate, în ziarul TRICOLORUL începînd din 2003. Numele rubricii vine de la celebrul erou Ahile, cel neîntrecut în luptã sau la fugã, dar care avea un punct vulnerabil: cãlcîiul, de care îl þinuse zeiþa Tetis, mama lui, atunci cînd, pentru a deveni nemuritor, l-a aruncat în apele Styxului înfricoºãtor. De aici ºi ideea cã ºi cei mai puternici oameni pot avea un punct slab, vulnerabil. În aceastã rubricã veþi putea citi povestiri, comentarii despre fapte sau evenimente care, uneori, au devenit pagini de Istorie, sau pãreri ale omului obiºnuit, veþi gãsi cuvinte de laudã sau de ocarã la adresa unora sau altora, precum ºi proteste împotriva huliganismului, a vulgaritãþii, a semidocþilor plini de bani. Dar vom propovãdui mai ales necesitatea de a face miºcare fizicã pentru sãnãtate, vom milita pentru promovarea patriotismului, a cinstei, a spiritul de onoare, de prietenie ºi de sportivitate pentru care vom încerca sã folosim, uneori, ironia sau umorul. SILVIU DUMITRESCU
ANUNÞ IMPORTANT! În atenþia colaboratorilor revistei „România Mare“ Pentru continuarea, în bune condiþii, a editãrii revistei „România Mare“, toþi cei care doresc sã colaboreze, trimiþînd materiale, sau orice alte opinii, sînt rugaþi sã o facã la o nouã adresã, respectiv Casa Presei libere nr. 1, corpul C, etaj 1, camera 126 (ca punct de reper, pe faþadã existã un panou pe care scrie Coresi – pentru cei care vor veni direct la redacþie), unde va exista o cãsuþã poºtalã. Vã mulþumim pentru înþelegere ºi vã aºteptãm cu drag.
Adresele de email pe care putem primi, de asemenea, materiale sînt: prm_central@yahoo.com prm2002ro@yahoo.com REDACÞIA REVISTEI „ROMÂNIA MARE“ Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.