Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Ieºirea din iarnã Începe astrul iernii mãreþ sã se topeascã treptat îl simþi cum arde pe-al primãverii rug ºi-n urma lui rãmîne o þarã româneascã mai purã ºi mai plinã de semne de belºug aceastã iarnã asprã a fost un dar al firii urcînd pe cai de jertfã dintr-un trecut ocult prin gura ei, pesemne, pelasgii ºi ilirii ne-au spus ce ierni domnirã la Dunãre, demult. Azi, suflã bãltãreþul ca soarele prin lupã surpînd împãrãþia zãpezii pe pãmînt un singur colþ al ierbii e de ajuns sã rupã cu rãsuflarea-i caldã armuri de neînfrînt în staule jilave nasc alte generaþii de vietãþi ºi ierburi cu trup îmbãlsãmat ºi-n nopþi de ovidenii simþi cum tînjesc Carpaþii de aurul ºi vlaga care le-au fost furat. Împung orbeºte puii prin bulbii de rãchitã în cruciada hranei pornesc în zori de zi sub craniul ca de fosfor al soarelui se-agitã un univers ce fierbe în seve porfyrii
e-atît de bine, Doamne, din beciurile gheþii pîraie de-alabastru ºi muguri se desfac privighetori de geniu primesc botezul vieþii vestind o primãvarã cum n-a mai fost de-un veac. Prelingeþi focuri roºii ºi verzi din giuvaere ºi bateþi toaca veche în cuib de mînãstiri la temelia tãrii noi cãrãmizi de miere încep sã scînteieze ca galbenii-n chimir primiþi deci primãvara cu pîine ºi cu sare cu vin de prospeþimea granatei s-o cinstiþi din Dunãre la Tisa, din Olt ºi pîn' la Mare sã fim cu toþi, de-a pururi, sub sceptrul ei uniþi. Fii azi binevenitã pe plaiuri carpatine tu, vietate sacrã ºi plinã de noroc îngãduie-ne iarãºi a ne-nchina la tine tu, ce purifici lumea fãrã s-o treci prin foc cu duhul tãu de-un verde fluorescent sã bucuri pãmîntul þãrii mele cel scuturat de jug – revarsã chipul slavei pe fiinþe ºi pe lucruri ºi-nalþã România în pace ºi belºug. CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
Leonardo da Vinci, patron ºi bucãtar (1) Leonardo da Vinci chef? Aºa ni-l aratã ultimul sãu manuscris, descoperit la începutul secolului trecut. Acest manuscris este unic ºi preþios pentru cã dezvãluie: - o pasiune secretã a artistului: bucãtãria... - cîteva reþete ce fac furori în lumea chef-ilor mediteraneeni... - cîteva din invenþiile „civilizaþiei” davinciene: maºini ºi aparate considerate astãzi indispensabile într-o bucãtãrie, sau ºerveþelul ºi furculiþa ºi, poate cel mai important lucru, faptul cã un bucãtar împãtimit a fost cel care a realizat „Cina cea de Tainã“.
I. Codul Romanoff Ultima ºi cea mai surprinzãtoare descoperire despre Leonardo a fost fãcutã secolul trecut: un misterios manuscris cu însemnãrile sale de chef (în italianã „capo cuoco“). Misterios, pentru cã, în nici una din cele nu mai puþin de 13.000 de pagini pe care le-a lãsat, nu pomeneºte nimic despre arta gãtitului. Manuscrisul, cunoscut drept Codul Romanoff, a fost descoperit în anul 1931 la Muzeul Ermitaj (cu toate cã, ciudat, Ermitajul îi neagã existenþa!) de cãtre un anume Pasquale Pisapia, care ni l-a lãsat cu un „certificat de autenticitate”: Aceastã operã am copiat-o eu, Pasquale Pisapia, cu propria-mi mînã, dupã manuscrisul original al lui Leonardo da Vinci, pãstrat în Muzeul Ermitaj din Leningrad. (continuare în pag. a 12-a)
ATENÞIE LA UNGARIA! (V) Specialiºtii români apreciazã cã varianta unui atac militar prin surprindere împotriva Românei ar putea fi aplicatã de Budapesta într-o situaþie concretã: apariþia unei primejdii militare la frontiera noastrã cu Uniunea Sovieticã. În cazul în care miºcarea naþionalã din Moldova se amplificã, tinzînd cãtre unirea cu România, ar putea fi de aºteptat reacþia U.R.S.S., sau cel puþin a Ucrainei. Aºa cã o eventualã intervenþie militarã sovieticã sau ucrainianã în Basarabia, urmatã de rezistenþã, va determina o tensiune în relaþiile României cu U.R.S.S. Nu este deloc întîmplãtoare vizita preºedintelui Ungariei, Arpad Goncz, în Ucraina - sentimentele acestei ilustre feþe maghiare faþã de Poporul Român ne sînt cunoscute, în special datoritã traducerii ºi prefaþãrii de cãtre domnia-sa a acelei cãrþi duºmãnoase, pe coperta cãreia Transilvania este împrejmuitã de... sîrma ghimpatã a României! Accentuînd, vom spune cã militariºtii împãunaþi cu panaº multicolor, de la Budapesta, aºteaptã, cu sufletul la gurã, un posibil conflict diplomatic sau militar între România ºi vecinii de la Rãsãrit - pentru a ne ataca în maniera lor cunoscutã. Nu le vom da acest prilej! Dorim sã avem relaþii bune cu Uniunea Sovieticã, inclusiv cu Ucraina - fireºte, fãrã a ºtirbi cu nimic din dragostea frãþeascã cu care urmãrim eforturile fraþilor noºtri români de peste Prut. Iar o paralelã între grija noastrã faþã de românii din Basarabia ºi grija Budapestei faþã de maghiarii din Transilvania nu se poate face, pentru simplul motiv cã noi avem drepturi istorice asupra pãmînturilor cuprinse între Prut ºi Nistru, în timp ce ungurii n-au nici un fel de drept nu numai asupra
Transilvaniei, dar nici mãcar asupra Cîmpiei Panoniei, pentru cã acolo au locuit strãmoºii noºtri geto-dacii. Din toleraþii Europei, aceºti nobili reprezentanþi ai celor mai primitive triburi asiatice au ajuns sã dea omul afarã din casa lui, sã facã pe jandarmul în zonã, sã ameninþe ºi sã þinã sub teroare populaþii cu mult mai vechi ºi mai civilizate decît ei. Nu-i nimic, se socoteºte ºi asta! Înaintînd cu analiza situaþiei, se poate aprecia cã Budapesta ar fi capabilã (mã rog, acum e capabilã de orice!) sã declanºeze o intervenþie militarã împotriva Transilvaniei, la solicitarea unor „organe locale“ ale Puterii. Premisa fundamentalã a aplicãrii acestei ipoteze este crearea de cãtre Budapesta a uneia dintre urmãtoarele douã situaþii: 1) Proclamarea unui „guvern“ al Transilvaniei autonome, probabil cu sediul la Cluj, din care sã facã parte maghiari pregãtiþi din timp ºi trãdãtori de þarã din rîndul românilor; 2) Cererea de ajutor militar, fie cãtre Ungaria, fie cãtre comunitatea internaþionalã, adresatã de liota de prefecþi unguri din Þinutul aºa-zis Secuiesc. Vom analiza împreunã, aproape didactic dacã e nevoie, cele douã eventualitãþi. Începem cu proclamarea unui guvern la Cluj (sau în altã localitate ardeleneascã). Cine a zis cã extremiºtii unguri sînt înapoiaþi? Nici vorbã, ei nu sînt înapoiaþi deloc, sînt numai canalii. Ei au ºi gãsit un precedent chiar în acest secol: guvernul lui Kuusinen, instrumentat de Stalin în Finlanda anului 1939, care a cerut intervenþia trupelor sovietice. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 5 noiembrie 1990)
NR. 1328 z ANUL XXVII z VINERI 5 FEBRUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
A GLRBUA S GALBEN N RO“U E
ROMÂNIA MARE