Romania Mare, nr. 1328

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Ieºirea din iarnã Începe astrul iernii mãreþ sã se topeascã treptat îl simþi cum arde pe-al primãverii rug ºi-n urma lui rãmîne o þarã româneascã mai purã ºi mai plinã de semne de belºug aceastã iarnã asprã a fost un dar al firii urcînd pe cai de jertfã dintr-un trecut ocult prin gura ei, pesemne, pelasgii ºi ilirii ne-au spus ce ierni domnirã la Dunãre, demult.

Azi, suflã bãltãreþul ca soarele prin lupã surpînd împãrãþia zãpezii pe pãmînt un singur colþ al ierbii e de ajuns sã rupã cu rãsuflarea-i caldã armuri de neînfrînt în staule jilave nasc alte generaþii de vietãþi ºi ierburi cu trup îmbãlsãmat ºi-n nopþi de ovidenii simþi cum tînjesc Carpaþii de aurul ºi vlaga care le-au fost furat. Împung orbeºte puii prin bulbii de rãchitã în cruciada hranei pornesc în zori de zi sub craniul ca de fosfor al soarelui se-agitã un univers ce fierbe în seve porfyrii

e-atît de bine, Doamne, din beciurile gheþii pîraie de-alabastru ºi muguri se desfac privighetori de geniu primesc botezul vieþii vestind o primãvarã cum n-a mai fost de-un veac.

Prelingeþi focuri roºii ºi verzi din giuvaere ºi bateþi toaca veche în cuib de mînãstiri la temelia tãrii noi cãrãmizi de miere încep sã scînteieze ca galbenii-n chimir primiþi deci primãvara cu pîine ºi cu sare cu vin de prospeþimea granatei s-o cinstiþi din Dunãre la Tisa, din Olt ºi pîn' la Mare sã fim cu toþi, de-a pururi, sub sceptrul ei uniþi.

Fii azi binevenitã pe plaiuri carpatine tu, vietate sacrã ºi plinã de noroc îngãduie-ne iarãºi a ne-nchina la tine tu, ce purifici lumea fãrã s-o treci prin foc cu duhul tãu de-un verde fluorescent sã bucuri pãmîntul þãrii mele cel scuturat de jug – revarsã chipul slavei pe fiinþe ºi pe lucruri ºi-nalþã România în pace ºi belºug.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Leonardo da Vinci, patron ºi bucãtar (1) Leonardo da Vinci chef?

Aºa ni-l aratã ultimul sãu manuscris, descoperit la începutul secolului trecut.

Acest manuscris este unic ºi preþios pentru cã dezvãluie: - o pasiune secretã a artistului: bucãtãria...

- cîteva reþete ce fac furori în lumea chef-ilor mediteraneeni...

- cîteva din invenþiile „civilizaþiei” davinciene: maºini ºi aparate considerate astãzi indispensabile într-o bucãtãrie, sau ºerveþelul ºi furculiþa ºi, poate cel mai important lucru, faptul cã un bucãtar împãtimit a fost cel care a realizat „Cina cea de Tainã“.

I. Codul Romanoff Ultima ºi cea mai surprinzãtoare descoperire despre Leonardo a fost fãcutã secolul trecut: un misterios manuscris cu însemnãrile sale de chef (în italianã „capo cuoco“). Misterios, pentru cã, în nici una din cele nu mai puþin de 13.000 de pagini pe care le-a lãsat, nu pomeneºte nimic despre arta gãtitului. Manuscrisul, cunoscut drept Codul Romanoff, a fost descoperit în anul 1931 la Muzeul Ermitaj (cu toate cã, ciudat, Ermitajul îi neagã existenþa!) de cãtre un anume Pasquale Pisapia, care ni l-a lãsat cu un „certificat de autenticitate”: Aceastã operã am copiat-o eu, Pasquale Pisapia, cu propria-mi mînã, dupã manuscrisul original al lui Leonardo da Vinci, pãstrat în Muzeul Ermitaj din Leningrad. (continuare în pag. a 12-a)

ATENÞIE LA UNGARIA! (V) Specialiºtii români apreciazã cã varianta unui atac militar prin surprindere împotriva Românei ar putea fi aplicatã de Budapesta într-o situaþie concretã: apariþia unei primejdii militare la frontiera noastrã cu Uniunea Sovieticã. În cazul în care miºcarea naþionalã din Moldova se amplificã, tinzînd cãtre unirea cu România, ar putea fi de aºteptat reacþia U.R.S.S., sau cel puþin a Ucrainei. Aºa cã o eventualã intervenþie militarã sovieticã sau ucrainianã în Basarabia, urmatã de rezistenþã, va determina o tensiune în relaþiile României cu U.R.S.S. Nu este deloc întîmplãtoare vizita preºedintelui Ungariei, Arpad Goncz, în Ucraina - sentimentele acestei ilustre feþe maghiare faþã de Poporul Român ne sînt cunoscute, în special datoritã traducerii ºi prefaþãrii de cãtre domnia-sa a acelei cãrþi duºmãnoase, pe coperta cãreia Transilvania este împrejmuitã de... sîrma ghimpatã a României! Accentuînd, vom spune cã militariºtii împãunaþi cu panaº multicolor, de la Budapesta, aºteaptã, cu sufletul la gurã, un posibil conflict diplomatic sau militar între România ºi vecinii de la Rãsãrit - pentru a ne ataca în maniera lor cunoscutã. Nu le vom da acest prilej! Dorim sã avem relaþii bune cu Uniunea Sovieticã, inclusiv cu Ucraina - fireºte, fãrã a ºtirbi cu nimic din dragostea frãþeascã cu care urmãrim eforturile fraþilor noºtri români de peste Prut. Iar o paralelã între grija noastrã faþã de românii din Basarabia ºi grija Budapestei faþã de maghiarii din Transilvania nu se poate face, pentru simplul motiv cã noi avem drepturi istorice asupra pãmînturilor cuprinse între Prut ºi Nistru, în timp ce ungurii n-au nici un fel de drept nu numai asupra

Transilvaniei, dar nici mãcar asupra Cîmpiei Panoniei, pentru cã acolo au locuit strãmoºii noºtri geto-dacii. Din toleraþii Europei, aceºti nobili reprezentanþi ai celor mai primitive triburi asiatice au ajuns sã dea omul afarã din casa lui, sã facã pe jandarmul în zonã, sã ameninþe ºi sã þinã sub teroare populaþii cu mult mai vechi ºi mai civilizate decît ei. Nu-i nimic, se socoteºte ºi asta! Înaintînd cu analiza situaþiei, se poate aprecia cã Budapesta ar fi capabilã (mã rog, acum e capabilã de orice!) sã declanºeze o intervenþie militarã împotriva Transilvaniei, la solicitarea unor „organe locale“ ale Puterii.

Premisa fundamentalã a aplicãrii acestei ipoteze este crearea de cãtre Budapesta a uneia dintre urmãtoarele douã situaþii: 1) Proclamarea unui „guvern“ al Transilvaniei autonome, probabil cu sediul la Cluj, din care sã facã parte maghiari pregãtiþi din timp ºi trãdãtori de þarã din rîndul românilor; 2) Cererea de ajutor militar, fie cãtre Ungaria, fie cãtre comunitatea internaþionalã, adresatã de liota de prefecþi unguri din Þinutul aºa-zis Secuiesc. Vom analiza împreunã, aproape didactic dacã e nevoie, cele douã eventualitãþi. Începem cu proclamarea unui guvern la Cluj (sau în altã localitate ardeleneascã). Cine a zis cã extremiºtii unguri sînt înapoiaþi? Nici vorbã, ei nu sînt înapoiaþi deloc, sînt numai canalii. Ei au ºi gãsit un precedent chiar în acest secol: guvernul lui Kuusinen, instrumentat de Stalin în Finlanda anului 1939, care a cerut intervenþia trupelor sovietice. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 5 noiembrie 1990)

NR. 1328 z ANUL XXVII z VINERI 5 FEBRUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Arde-l pe mitocan, neni draghe Motanul Arpagic ºi Cîinele Corbu Caricaturistul securist de la „Libertatea“ Gazeta de Ferentari Limba eschimoasã Fete bãtãuºe Partea II Plinã de umor „Cronica unui ageamiu“, scrisã în „Viaþa Capitalei“, dupã meciul naþionalei noastre la Glasgow, de cãtre Mircea Micu. Am aflat cã, înainte de meci, Cornel Dinu i-a dãruit o sticlã de vin, iar dupã meci i-a luat-o înapoi, dar noi nu credem, pentru cã poetul cu pricina are o aºa de mare iuþealã de mînã, cã bagã deºtele în prizã ºi nu se curenteazã, e în stare sã fure cinzeaca ºi din Muzeul de Artã Popularã.

Sîmbãtã, 22 decembrie, la Troiþa de la Universitatea din Bucureºti a avut loc cea mai penibilã scenã care s-a vãzut vreodatã în smerita þarã româneascã: cîþiva golani (da, da, golani) au împiedicat depunerea unor jerbe de flori, rupîndule ºi azvîrlindu-le pe jos, inclusiv panglica de mãtase Tricolorã. Au fost scandate lozinci, care aratã cã stãm foarte bine la capitolul „neamuri proaste pe cap de locuitor“. Lozincile au fost în versuri, desigur, cum stã bine acestei pieþe, alimentatã nu demult de Ana Blandiana, Octavian Paler, Gabriel Liiceanu ºi alþi titani ai gîndirii îmbîrligate: „Iliescu moare/ Soarele rãsare!“; „Ceauºescu P.C.R./ Scapã-ne de F.S.N.!“ º.a.m.d. Stupefiant este cã poliþiºtii au fost retrogradaþi sau concediaþi, iar profanatorii... eliberaþi, în frunte cu acea scursurã a rigolelor, Colþ Alb, care a apãrut la televizor, ºi care a speriat lehuzele cu cei doi canini ai lui de Unul dintre ziariºtii care nu ºi-au Dracula. pierdut umorul este Horia Alexandrescu, care publicã în ziarul „Tineretul Liber“ (fost „Tineretul închis“) o corespondenþã de la Polul Nord. Acolo-ºa ce a auzit el? El a auzit o poezie de-a lui Gh. Tomozei, în limba eschimoasã, ªi, acum, poanta sãptãmînii: la emisidesigur. unea sportivã a televiziunii, de duminicã, un comentator de motociclism a spus: „În anumite situaþii, fetele îi bate pe bãieþi!“. Ohoho, ele îi bate în toate situaþiile, pentru cãci ei face pe nebunii ºi oriºicît ele e mai superioare!…

Ziarul „Libertatea“ a dezlãnþuit o campanie furibundã împotriva revistei noastre: de douã sãptãmîni încoace, iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace, zi de zi apar injuriile cele mai vulgare cu putinþã, pentru care orice bagabond din Gara Obor ar primi o amendã usturãtoare la ultraj.

Ultima performanþã a acestui ziar, care ºi-a luat numele, probabil, de la... libertatea de a tãvãli

totul prin canalele Bucureºtilor - este mistificarea grosolanã a frontispiciului revistei noastre, printrun fotomontaj aiurea-n tramvai. ªi toate astea pentru ce? Pentru cã ne-am permis sã spunem cã caricaturistul (pardon de cacofonie) care a pus lãboanþa pe fostul ziar „Informaþia“, atunci, la înghesuialã, în 25 decembrie 1989, l-am numit pe Andronic Octavian, este, în realitate, o caricaturã de gazetar, fãrã haz ºi fãrã caracter. Întrucît acest mãlai-mare a reuºit în sfirºit sã ne amuze cu ceva, hai sã-i facem plãcerea ºi sã divulgãm secretul prin care a ajuns el dintr-un simplu amblioplu care desena gogoloaie, perfecþionat politic la Academia ªtefan Burghiu, sã fie mare patron de gazetã, de fapt, singura gazetã de searã a metropolei noastre: acest personaj albinos ca un ou de molie a fãcut carierã pe spinarea unui unchi, numit tot Andronic, fireºte, vestit colonel de Securitate, care a fost implicat într-un mare scandal de spionaj ºi trãdare prin Occident. E inutil sã mai spunem cã nepoþelul, care întotdeauna a consumat cu mult mai mult decît a produs, a rãmas legat ombilical de epoleþii unchiului, fiind un înverºunat informator al Securitãþii. Vrea sã-i dãm ºi legãturile actuale, cu nume, telefoane ºi tot tacîmul? Acuºica îi facem În ziua de 8 septembrie 1990, bucuria. prefectul judeþului Harghita, Pataki Emeric, împreunã cu primarul Municipiului Miercurea Ciuc, au participat la sfinþirea unui turn (pentru clopote) la biserica catolicã maghiarã din Bãile Tuºnad. „Concluziile“ s-au þinut la Restaurantul „Laleaua“, din acelaºi oraº, unde au participat 60 de persoane. Din pãcate, aceleaºi simandicoase persoane au refuzat sã participe la depunerile de coroane de la monumentul eroilor, ºi nici nu au trimis vreun reprezentant pentru acea manifestare. Aflãm cã dl. Pataki interzice difuzarea revistei noastre în acel judeþ, de parcã plaiurile acelea româneºti ar fi moºia lui ta-su! Încã un drapel unguresc în culorile roºu, alb ºi verde praz fluturã pe meleagurile Transilvaniei: el a fost arborat pe malul Lacului Sfînta Ana, în vîrful unui brad secular, de cãtre extremiºtii care au participat, în ziua de 26 iulie, la o serbare religioasã. Aici ar trebui sã intervinã ºi numeroasele noastre grupãri ecologiste, pentru cã bradul a fost mutilat de honvezi, adicã i-au fost tãiate toate crengile, pentru a semãna a catarg

Se zice cã oficial. Intrã la numãrãtoare ºi asta! zilele acestea urmeazã sã fie luatã în discuþie cererea de primire în Uniunea Scriitorilor a d-lui Gheorghe Robu. Prodigioasa lui activitate literarã numãrã aproape douã scenarii radiofonice.

Despre celelalte „scenarii“ ale domniei-sale opi„Gazeta de Bucunia publicã e lãmuritã... reºti“, care s-ar numi mai bine „Gazeta de Ferentari“, consacrã revistei noastre, aproape în totalitate, ultimul numãr. Stilul e acelaºi, ca ºi la „Expres“: anti-românism, delirium tremens, bolboroseli de oameni a cãror sãnãtate ne îngrijoreazã foarte tare. Ceea ce pare mai ciudat este cã aceste atacuri au cãpãtat forme de-a dreptul scelerate, de cînd a fost uns ca redactor ºef... cine credeþi? Pãi, taman omul de casã al lui Nicu Ceauºescu, activistul C.C. al U.T.C., care îi scria acestuia ºi altor tovarãºi cuvîntãrile scãlîmbe, cel care l-a însoþit pe Ceauºescu Nicuºor/ Viitor Conducãtor la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova, elementul-model care a fost instalat de propriul sãu tatã (un strãvechi ºef de sector la C.C. al P.C.R.!) în calitate de redactor-ºef adjunct la „Scînteia Tineretului“, cel care l-a urechiat în ziar, acum vreo 4 ani, fãrã a semna, pe Adrian Pãunescu, pentru poemele sale de frondã politicã, în fine, cel pe care Revoluþia din decembrie l-a prins ca director al Bibliotecii Române din Roma (pe harta ca o cizmã a Italiei, el era perechea cea mai potrivitã, adicã a doua cizmã), calitate diplomaticã pentru care se pregãtise în cursuri speciale la cooperativa „Ochiul ºi Timpanul“, deºi nu ºtia din limba lui Dante decît expresia „amerikanskii banditî!“. Acesta este tovarãºul Mihai Milca, unul dintre „ceauºeii“ cei mai profitori ai vechiului regim, crescut în vilã, furajat ºi adãpat de gospodãria de partid, bãiat de bani gata care, la adãpostul tãticului nomenclaturist, fãcea orgii inimaginabile chiar în redacþia acelui organ al C.C. al U.T.C., cu bãuturã ºi cu muieri revoluþionare, scoase parcã din baletul chinez „Batalionul roºu de femei“. Iatã cã acest leninist, împreunã cu alþi 2 scaieþi de coada oii, i-am numit pe Ralu Filip ºi Constantin Stan, dau cu cepe degerate într-o revistã naþionalã. Ce pãrere aveþi, stimaþi membri ai Consiliului Director, oare ce aripã a F.S.N.-ului reprezintã aceºti zurbagii îmbibaþi în alcool ºi, vai, atît de duºmãnoºi faþã de þarã? Într-un limbaj grobian, ºahistul „României libere“, Ully Vãlureanu, ne aratã cã ne citeºte cu lupa ºi cã o vom pãþi noi cînd vor debarca stãpînii lui. Pentru cineva care vindea pe dolari ziarul cu pricina pe strãzile oraºului Tel-Aviv, împreunã cu P.M. Bãcanu (prin primãvarã, cînd însoþeau acolo naþionala de... fotbal a României), obrãznicia e cam deplasatã. Oricum, nu ne e fricã.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 septembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Spionii nu doarme niciodatã Lupta anticorupþie e o farsã Pliciul lui Dumnezeu Ministrul Marilor Defecte S-a reintrodus condamnarea la moarte Pe virusul Zika îl mãnîncã pielicica ªi cîntatã, ºi cu banii luaþi Blondele e contagioase Cum sã te întorci la puºcãrie pe furiº Trupa parlamentarã „Paraziþii“ Darren White, fostul ºef al US Secret-Service, regiunea Europa de Est, a acordat un interviu site-ului Politic Scan, în care afirmã cã „85 la sutã din Parlamentul României este corupt“ ºi cã acesta se opune stîrpirii unor asemenea practici, întrucît ºi-ar tãia propriile surse de finanþare. Corupþia este tubul de oxigen, hrana cea de toate zilele a celor mai mulþi dintre fãcãtorii de legi nedrepte. Din furtiºaguri îºi trag toatã osînza. ªi nici judecãtorii sau procurori nu sînt mai breji, subliniazã canibalul american, ca sã citãm din inegalabilul bolºevic, Ion Iliescu. Bãi, Darrene, aºa o fi, nu pot sã te contrazic, cã n-am argumente, dar voi n-aveþi nici o vinã? Ia mai gîndeºte-te... ªi ca sã fie masa bogatã ºi copiii morþi de foame a venit pîº-pîº ºi raportul MCV (Mecanismul de Cooperare ºi Verificare) al Comisiei Europene privitor la progresele înregistrate de România ºi Bulgaria în reformarea sistemului judiciar ºi combaterea corupþiei. Iar sîntem puºi cu genunchii pe coji de nucã, dar o ºi meritãm, ca sã fim sinceri. De exemplu, Parlamentul e vãzut ca un refugiu al hoþomanilor care încearcã sã se protejeze de acþiunile DNA, folosindu-se de imunitatea parlamentarã.

Circa o treime din solicitãrile DNA au fost respinse, iar derbedeii, deghizaþi în legiuitori, au rãmas la butoane. ªi ca sã fie tacîmul complet, unii dintre aleºi, condamnaþi definitiv, merg bine-mersi la serviciu, în cel mai înalt for legislativ al þãrii. Totuºi, raportul apreciazã acþiunile justiþiei în cazurile Ponta ºi Oprescu, ceea ce înseamnã un progres mare, dar nu suficient pentru ridicarea monitorizãrii. Adicã treaba-i bunã, dar mai dureazã.

Despre „Colectiv”, ei zic ceea ce ºtiam ºi noi: ºi corupþia (localã) ucide. Este subliniat faptul cã opinia publicã apreciazã acþiunile DNA, dar nu se pomeneºte nimic de batjocura cã spoliatorii þãrii, plimbaþi prin faþa camerelor de luat vederi ca sã se mai ostoiascã setea de dreptate a vulgului, rãmîn cu uriaºele averi. De ce nu se confiscã tot ce-i dobîndit prin hoþie - asta uitã sã ne spunã monitorii. Sînt amnezici, sau au orbul gãinilor? Fãrã recuperarea integralã a prejudiciilor, lupta anticorupþie e o farsã. Educaþia ºi sãnãtatea au fost sacrificate în numele politicului, ori de cîte ori s-au tãiat bani de la buget. Nici o societate nu se poate dezvolta cu bolnavi ºi analfabeþi.

Situaþia din Basarabia a devenit dramaticã. Sã-i ajutãm pe fraþii noºtri sã nu intre în colaps, cu toatã pãrerea de rãu cã, dupã 1989, n-am avut un preºedinte patriot care sã realizeze Unirea, fiindcã ocazii au fost. Astãzi n-am mai fi vorbit de douã þãri româneºti dacã, la destrãmarea URSS, în fruntea statului ar fi fost altcineva decît bolºevicul Iliescu, instruit la ºcoala internaþionalismului proletar. Pentru cã Ion Ilici, înainte de a fi român, a fost comunist ºi, de regulã, îi împuºca pe aceia care-i întinau nobilele idealuri.

Dar nici Emil Constantinescu n-a fost mai breaz. Marele producãtor de cãcãreze politice a vîndut Bucovina de Nord ºi sudul Basarabiei, Ucrainei. Bine, nu poþi fi supãrat pe el; atît l-a dus capul de piatrã cubicã.

Traian Bãsescu a mimat patriotismul, din interes electoral. L-a luat pe persoanã fizicã. Ãsta l-ar da ºi pe frate-su pe mîna þiganilor, numai sã obþinã ceva profit. Cum, l-a ºi dat? Nu credeam cã e atît de crud, tãtarul. Cît despre Klaus Iohannis, Dumnezeu cu mila! El joacã rolul principal în filmul ,,Pierdut în spaþiul carpato-danubiano-erotic”.

Ce mai ºtie M.R. Ungureanu de moºtenirea Gojdu? Stã bine la unguri? El doarme buºtean, adicã are conºtiinþa împãcatã, sau se zvîrcoleºte sub pilotã pînã se crãcãneazã de ziuã? Rãspuns corect, varianta B; spionii nu doarme niciodatã, ei se gîndeºte la interesul naþional.

Profesorul Dumitru Sandu afirmã cã ministrul Tobã a plagiat ,,munþi de texte”, inclusiv de pe site-uri de referate. ªi care-i problema, teacher? Aºa e tehnocraþii. E hoþi. Bine, ei zic cã nu furã, ci doar compileazã. Degeaba baþi matale toba, cã a murit demult mãtuºa Dobra.

Prefectul de Caraº Severin a demisionat dupã ce s-a descoperit cã este implicat într-o evaziune fiscalã de milioane de euro. Mãi, frate, e plinã þara de hoþi.

Premiul Naþional pentru Poezie ,,Mihai Eminescu” l-a luat Gheorghe Grigurcu, pe criterii estetice de ºmenãrie. Nu e nici primul, nici ultimul. Oricum, dupã cum spunea Nichita, în poezie clasamentele n-ar trebui sã existe, fiindcã, atunci, Dinamo ar trebui sã fie pe primul loc ( Ce vã miraþi aºa? Cîndva a fost ºi Dinamo pe primul loc!). Cît despre cei 25.000 de lei încasaþi de poetul respectiv, sã-i bea sãnãtos. Ce-i de haram, de haram se duce.

Un român, Alexandru Popescu (43 de ani), va fi ºeful Philips pentru 11 pieþe din Europa de Est, inclusiv România. Uite, fã, Olando, cã nu toþi românii sînt hoþi ºi cerºetori, tot aºa cum nu toate olandezele sînt urîte. De exemplu, aveþi niºte vaci, o frumuseþe!

Dupã 1989, românii s-au împãrþit în douã tabere, inventîndu-ºi fiecare propria Românie. Existã o Românie a hoþilor, a

corupþilor, a traficanþilor de femei ºi de copii, a politicienilor cruzi, ºi o Românie a oamenilor cinstiþi. Din pãcate, aceºtia au rãmas minoritari. ªi cum ºi în democraþiile de cumetrie conduc majoritãþile, treaba-i proastã ºi se menþine la aceleaºi cote. Nu vã mai îmbãtaþi cu apã rece, cã nu va fi mai bine pînã cînd nu se va învîrti roata istoriei. Dar roata istoriei nu se învîrte singurã.

Pe Internet, un individ, bãtut în capul model-burlan de soarele deºertului, îi atacã memoria binefãcãtorului sãu, pe lîngã care se gudura ca o javrã ºi care-l bãga din cînd în cînd în seamã, în loc sã-l bage-n altã parte. Ba, îi atacã ºi familia.

Prostul ãsta rãspunde la numele de Florin Mãscãrici, sau cam aºa ceva. Îl sfãtuim pe acest troglodit în cãutare de noi stãpîni sã-ºi vadã de treaba lui (dacã are vreuna), cã n-avem chef sã ne risipim spaþiul tipografic cu un neica-nimeni care nu s-a mai trezit la realitate de 5 decenii. Din pãcate, în gura de canal a acestui zãltat s-au uitat ºi niºte oameni pe care-i credeam mai deºtepþi ºi au dus PRM într-o direcþie greºitã.

Dar nu-i timpul trecut, lucrurile se pot îndrepta. Moºtenirea lui Vadim nu poate fi risipitã de un licurici care, dupã ce a apus soarele, crede cã i-a luat locul. Un alt ins fãrã o ocupaþie precisã e unul Gheorghe Funar, care ba se declarã prim-vicepreºedinte la partidul neBUN, ba se cere, pe la tribunal, ºef la PRM, deºi tribunalul i-a zis de la obraz cã nu e, doar i se pare. Ghiþã, te-aºtept desearã la portiþã sã-þi dau direcþia c-o cobiliþã. Nu þi-e clar cã eºti strãin de problemele noastre intergalactice?

Alina Mungiu-Pippidi, pe care Alcibiade o alinta, cu gingãºiai proverbialã, Dosia, vine periodic prin þarã ºi ne mai trage cîte un perdaf pe la televiziunile manipulatoare de ºtiri de ne merg fulgii. E atît de pornitã împotriva noastrã, a celor care mai simþim româneºte, încît, de furie controlatã, îi plesneºte ºoriciul pe obraz.

Atansion! Bogdan Diaconu a avut tîrnafes. Pardon, congres. Cum, nu ºtiþi cine-i acesta? Ruºine sã vã fie, n-am mai vãzut atîta lipsã de culturã politicã. Ochelaristul respectiv, cu o faþã de sticlã de lampã ºtearsã cu glaspapir ºi o voce de joagãr ruginit peste care a urinat o caprã, este nepotul lui Cristian Popescu Piedone, butoiul de osînzã care a aþîþat focul la ,,Colectiv”, prin patronarea corupþiei din primãria pe care o stãpînea ca un nabab. Cercopitecul ãsta ºi-a fãcut, la sugestia PSD ºi a lojii masonice conduse de generalul Mircea Gheordunescu, unde este membru, un partid care are drept scop menþinerea divizãrii electoratului naþionalist. Unii, mai rãi de gurã, zic cã nici SRI nu ar fi strãin de jocurile acestui neajutorat, dar ne îndoim cã bãieþii de la ,,Ochiul ºi Timpanul” sã fi mizat pe o asemenea gloabã. La pomana þigãneascã amintitã, a fost înfiinþatã ºi un soi de organizaþie paramilitarã (ei zic cã nu-i aºa, dar aºa pare) numitã ,,Sula lui Hector”.

Pardon, ,,Patrula lui Vlad Þepeº”. ªeful ar fi Daniel Ghiþã care, de la cîþi pumni a luat în bostan, nu mai ºtie pe ce lume se aflã. Bãi, inconºtienþilor, nu mai daþi apã la moarã derbedeilor din aºa-zisul Þinut Secuiesc.

România nu e un ring ºi nici nu trebuie sã devinã. Atît aºteaptã dilãii maghiari, un pretext sã creeze dezordine. Înþeleg cã n-aveþi minte, asta e clar, dar n-aveþi nici instinct de conservare? ªi spuneþi-ne ºi nouã: cum veþi face cu duºmanii de clasã? Îi va bate Ghiþã, supranumit ,,Pliciul lui Dumnezeu”, sau îi va hipnotiza penibilul Bogdan Diaconu cu discursurile sale ridicole? Cã în þeapã îi veþi trage doar pe alegãtori. În concluzie, sînteþi niºte mãscãrici travestiþi în naþionaliºti ºi faceþi umbrã pãmîntului degeaba. Singurul partid patriotic ºi justiþiar a fost, este ºi va fi PRM, linia Corneliu Vadim Tudor.

Pentru cã a avut ceva probleme cu coloana oficialã (cã de aia vertebralã nici nu poate fi vorba), ministrul dezinteresului naþional, doctorul doctorilor ºi amorezul amorezilor, a fost invitat la DNA pentru o micã urmãrire penalã. Sã sperãm cã de data asta nu va mai da nimeni în vreo groapã.

Nici nu terminai fraza cã în prãpastia egoului lui Oprea cãzu Procurorul General, Tiberiu Niþu, care se dãdea ºi el, cît îi ziulica de lungã, cu pîrdalnica de coloanã oficialã. Grea boalã e megalomania.

Germania i-a primit pe imigranþi ca sã-ºi acopere deficitul de forþã de muncã, în condiþiile îmbãtrînirii populaþiei ºi a sporului demografic negativ. Dar, surprizesurprize: 80% dintre noii veniþi sînt analfabeþi sau n-au nici o calificare. Iar chef de muncã, nici atît. În schimb, unii se poartã ca niºte sãlbatici, dedîndu-se la violenþe, violuri ºi chiar crime. Nu numai între ei, ci ºi împotriva binefãcãtorilor lor, cum s-a întîmplat cu o tînãrã din Suedia, omorîtã de un imigrant de 15 ani! Europa Angelei Merkel a devenit un fel de azil de noapte atacat de lilieci.

Ministrul Marilor Defecte a fost plasat în arest la domiciliu unde, probabil, nu va scrie nicio carte.

Deºi numele ãsta, ªova, a fãcut ceva carierã literarã ºi

cinematograficã. Torþionarul Alexandru Viºinescu (90 de ani), fost comandant al penitenciarului RîmniculSãrat, unde a murit, printre alþii, ºi liderul þãrãnist Ion Mihalache, a fost condamnat la moarte. Pardon, la 20 de ani de închisoare, dar tot aia e. Dacã nu-i aºa, n-are decît sã mã contrazicã. Este acuzat cã 6 deþinuþi politici au murit din cauza relelor tratamente aplicate la ordinele sale. În vremea asta, Ion Iliescu, sub a cãrui cîrmuire au murit în jur de o mie de tineri la ,,revoluþia” din decembrie 1989 (dupã plecarea lui Ceauºescu), baºca bonusurile de la mineriade, croºeteazã ciorapi la vila de protocol ºi se gîndeºte la nemurirea sufletului lui Stalin. E corect? Nu e corect. Viºinescu, cheamã-l ºi pe Iliescu!

Smiley, bãiatul ãla care se chinuie sã fie simpatic, ºi-a pierdut buletinul, deºi, la vîrsta lui ar fi trebuit sã aibã carte de identitate. Treaba-i foarte serioasã, anunþul se repetã nonstop la radio ºi televiziunile muzicale. ªi se ºtie cã, fãrã buletin, domnul Zîmbet habar n-are cum îl cheamã. Cine-l gãseºte, sã i-l aducã, frate, cã m-am sãturat de vãicãrelile lui.

La fel am pãþit-o ºi anul trecut cu o nebunã de-i striga mã-sii cã-i beatã ºi-o doare-n paiºpe de cea care i-a dat þîþã. Lipsã de respect, mi-am zis, dar pînã la urmã mam lãmurit cã nici cotoarba a bãtrînã nu era uºã de bisericã.

Trãgea abitir la mãsea, ºi d-aia nu-i pãsa blondinei de reacþia ei. Cu ajutorul CIA am aflat cã p-asta micã o chema Delia, iar pe a bãtrînã o strigã consumatorii de etnobotanice ,,mama Deliei”. Vã daþi seama cã dacã-ºi pierdeau ºi astea buletinul riscam sã nu mai intrãm în Spaþiul Schengen niciodatã! Cred cã s-ar fi auzit pe toate radiourile: ,,Da, Olando, sînt beatã, ºi care-i problema?

Tu eºti o drogatã...”.

Un preot ortodox din comuna doljeanã Tãlpaº a refuzat sã primeascã în cimitirul ortodox pe o baptistã ºi, drept consecinþã, defuncta a fost înmormîntatã pe cîmp. Oare nu toþi sîntem copiii Aceluiaºi Dumnezeu? Sã fi avut dreptate Marx cînd a spus cã religia e opiumul popoarelor? Dracu ºtie...

Pe virusul Zika îl mãnîncã pielicica. Dupã ce a speriat America, a început sã-ºi facã de cap ºi prin Europa. Bine, noi, românii, avem antidotul: þuica de prunã. Care, conform cercetãtorilor americani morþi de beþi, te vindecã instantaneu de toate bolile, de la lipsa de curaj ºi pînã la buba mînzului.

La cei 36 de ani ai sãi, gimnastul Marian Drãgulescu (27 de medalii europene, mondiale ºi olimpice, din care 17 de aur) þinteºte aurul olimpic, singurul care-i lipseºte din palmares. Bravo lui! Poate-i urmeazã exemplul ºi alþi sportivi care s-au retras prematur din activitate. Ce zici, Nadio, te bagi? C-avem o problemã la fete. Gabi Luncã a dat-o-n judecatã, adicã tocmai în ce nu are, pe Loredana Groza cã, pe albumul ,,Agurida”, i-a cîntat 3 piese fãrã sã-i cearã acordul. Ceea ce este perfect adevãrat. Justiþia, imparþialã pînã la uitarea de sine, i-a dat dreptate Loredanei, iar Gabi Luncã trebuie sã plãteascã ºi cheltuieli de judecatã de 56.000 de lei. Adicã ºi cîntatã, ºi cu banii luaþi. ,,Dã, mamã, cu biciu-n mine...” În America circulã o nouã modã. Cicã femeile mai coapte preferã virginii. Dar pe virgini i-au întrebat?

La penitenciarul Mîndreºti e atît de bine încît, la douã zile de la eliberare, un deþinut a încercat sã intre înapoi, prin efracþie, sãrind pîrleazul stabilimentului de dansuri ºi bune maniere. Prins în flagrant la trecerea graniþei dintre libertate ºi recluziune, tînãrul a motivat cã vroia sã-i ducã un telefon unui amic care mai avea ceva treabã pe acolo. ªi sã mai spuneþi cã nu-i România þara suprarealismului!

Sincer sã fiu, nu cred cã telefonul a fost motivul real. Sînt convins cã o uitase pe Valentina Pelinel înãuntru.

Serghei Niculescu Mizil, un cocalar al Epocii de Aur, pervertit la filozofie de alde Simona Gherghe, a zis cã dacã se întîlneºte noaptea cu Monica Tatoiu ºi-l întreabã cît e ceasul i-l dã repede ºi o rupe la fugã. Mãi, copile, n-ai unde sã fugi: Monica Tatoiu e peste tot. Gigi Becali îl provoacã pe Sabin (B)orcan la o dictare, susþinînd cã îl face de comandã. Sigur, îi convine sã vorbeascã, a scris atîtea cãrþi, dar îl sfãtuiesc sã nu întindã coarda prea mult cã s-ar putea sã-l bage corectorii din nou la bulãu, pentru viol urmat de moartea victimei. Nefericita ar fi chiar limba românã. Totuºi, Sabin este fiul unui reputat profesor de limba românã de la liceul pedagogic din Buzãu ºi al unei distinse învãþãtoare. Nu se poate sã nu se fi lipit ceva ºi de el. ªi chiar dacã, prin absurd, nu s-ar fi lipit, Becali nu poate fi mai bun la dictare decît nimeni. Nici mãcar decît oile lui. Degeaba se dã berbec.

Dan Negru a luat-o razna de tot. Propune ca România ºi Republica Moldova sã participe la nunta þigãneascã numitã Eurovision cu aceeaºi melodie, ca sã luãm trofeul. Ce-o fi în capul bãiatului? Nimic, era o întrebare formalã. El crede cã aºa cum ciordeºte audienþele cu rãgete de maneliºti, ar putea sã haºmangleascã ºi Eurovisionul. Uite, d-aia nu-i bine sã stai prea mult în preajma blondelor. E contagioase. Un component al trupei educative ,,Paraziþii” a fost prins în flagrant de luare de mitã (6.000 de euro). Dacã ºi trupele de hip-hop s-au apucat de furat nu mai e nici o speranþã. Parcã ei erau cu drogurile. Dar ce, se mai respectã ceva în România? Nici mãcar diviziunea muncii. Ce-ar fi sã se apuce ºi politicienii de cîntat. Cum ar suna un anunþ publicitar? Trupa parlamentarã ,,Paraziþii” a plecat în turneu pe traseul DNA-Înalta Curte-Poarta Albã? Ar suna bine, ziceþi? Mãi, da' rãi mai sînteþi...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

A t i t u d i n i P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE Sub cerul mereu senin al rugãciunii…

O… Ion Machidon… Într-o Românie postdecembristã, în care au fost umilite mai multe personalitãþi creatoare decît în ,,Era Anei Pauker”, personalitãþi generatoare de opere ca niºte statui marmoreene, ce nu vor prinde niciodatã ruginã, ci vor pluti peste Styx…

Aºadar, într-o Românie bolnavã, ºi tu, Ion Machidon, ºi eu, neotrubadur apollinic, am înþeles semnificaþia tulburãtoare a axiomei potrivit cãreia ,,Toate-n þara noastrã devin minciuni, numai Dumnezeu ºi Sfîntul Mihai Eminescu rãmîn adevãruri sacre”.

Amîndoi am înãlþat femeia la dimensiune de mit, ºtiind cã ,,a iubi presupune sã colaborezi cu cerul, iar cu o femeie de mînã, Soarele te salutã, ca pe-un frate drag”…

Cît adevãr se regãseºte în cugetãrile sculptorului-poet Pavel Mercescu, pe care îl citez cu o

emoþie adolescentinã: ,,Omul este inima lui Dumnezeu pe pãmînt, dar noi ºtim cã omul este o luminã pentru locuitorii pãmîntului. Viaþa este un foc, pe care trebuie sã-l þii în mînã, chiar dacã te arde. Cel care arde ca o flacãrã îi cãlãuzeºte ºi pe ceilalþi în întuneric”. Închei, dragã Ion Machidon, cu poemul tãu ,,Doamne, sã nu mã cerþi”: ,,Doamne, sã nu mã cerþi de voi certa pe altul,/ În numele rugilor Tale o fac./ Prea s-a stricat lumea de la un timp/ Prin sate ºi prin tîrguri s-au înmulþit nãtîngii…// Doamne, sã mã ierþi, aºa sînt eu,/ Cu Dragoste în Dumnezeul meu/ ªi plîng de cîte vãd mereu:/ Bolnavi, sãrmani, copii din flori!// Doamne, iartã-mã, Îþi zic,/ Sînt robul Tãu, cu dragoste de semeni/ De-aceea vreau pe lume pace îndelungã/ ªi celor mulþi biserica, lãcaº denþelepciune!”.

DORU POPOVICI

Naþionalismul lui Eminescu Acest subiect frãmîntã naþia românã de douã ori pe an: în ziua de 15 ianuarie, cînd se crede cã ar fi data corectã a naºterii poetului nepereche (1850) ºi 15 iunie, ziua tragicã de trecere la cele veºnice a poetului naþional (1889). Chestiunea în cauzã este privitã diferit de cele douã tabere elitiste ce s-au delimitat prin trecerea timpului: cea naþionalistã, ºi o alta, cu sentimente izraelite, din care azi fac parte H.R.Patapievici, G.Liiceanu, Andrei Pleºu ºi alþi trepãduºi. Fiindcã acesta-i adevãrul: Eminescu este incriminat ca ºovin ºi rasist pentru presupuse afirmaþii antisemite în articole de ziar ºi în unele manuscris, nepublicate de poet, dar scotocite de eminescologi. Din capul locului, nu vedem raþiunea analizei manuscriselor nepublicate, doar pentru a-l incrimina pe poet. Un asemenea demers este o ticãloºie. Iar termenul antisemit e impropriu, deoarece ºi arabii sînt de origine semitã. Corect este sã numim atitudini antievreieºti acele acþiuni îndreptate împotriva evreilor de pretutindeni. Într-adevãr, în articolele publicate în „Curierul de Iaºi” ºi „Timpul”, Eminescu era preocupat, ºi pe bunã dreptate, de „problema evreiascã”. Dar în ce consta o atare problemã internaþionalã, la vremea lui Eminescu?

Dupã cum bine se ºtie, evreii au fost alungaþi din Þara lor la anul 71, de cãtre împãratul roman Titus. De atunci, evreii au rãtãcit prin lume, din loc în loc, pãstrîndu-ºi, ce-i drept, limba, credinþa ºi obiceiurile. Existã istorici care afirmã cã numai migraþia i-a salvat de la dispariþia ca popor, deoarece romanii erau necruþãtori cu popoarele învinse.

La 24 ianuarie 1859, prin Unirea Principatelor dunãrene, a apãrut un nou stat pe harta politicã a lumii, România, a cãrui independenþã a fost recunoscutã în 1878, în urma Rãzboiului RusoTurc. Din acel moment crucial, România se confruntã cu un fenomen de migraþie, în valuri succesive, a evreilor. Surprinzãtor era faptul cã evreii pãrãseau imperii ca Germania, Austro-Ungaria ºi Rusia pentru a se aºeza într-o þarã aflatã la începuturile organizãrii ei dupã model occidental. Era clar cã, de unde veneau, evreii se simþeau discriminaþi, astfel cã, pentru ei, România nu mai era o þarã de tranzit, ci un loc în care se puteau salva.

Faþã de aceastã situaþie, cu totul neaºteptatã, elitele politice din România nu puteau avea decît douã opþiuni: sã acorde, neîntîrziat ºi fãrã opreliºte, cetãþenia românã tuturor evreilor care migrau în România, sau sã examineze fiecare caz în parte, înainte de acordarea cetãþeniei române.

Eminescu s-a situat pe cea de-a doua poziþie. ªi mai cerea Eminescu un lucru elementar: ca cei care veneau pe pãmînt românesc sã jure credinþã noii lor patrii ºi sã înveþe limba românã. Era ceva rãu, înjositor în asemenea cerinþe? Pentru aceste opinii de bun-simþ poate fi incriminat cineva ca fiind xenofob, ºovin, rasist? Rãspunsul vine de la sine. Nu! Naþionalismul lui Eminescu s-a manifestat sub forma unui patriotism luminat ºi nu are nimic trivial la adresa evreilor sau a altor naþionalitãþi con-

locuitoare! Dar inteligenþa pãtrunzãtoare eminescianã a mai sesizat un fapt, nu lipsit de importanþã. Spre deosebire de massa þãranilor români, evreii erau ºtiutori de carte, unii aveau studii superioare ºi profesii liberale: ingineri, medici, juriºti, arhitecþi, artiºti plastici º.a. Concluzia lui Eminescu nu era una îmbucurãtoare. Dacã þãranul român nu se ridica de la coarnele plugului ºi de la coada vacii, neamul românesc nu avea nici un viitor într-o Europã industrializatã cu paºi repezi.

Poetul a criticat vehement politica guvernanþilor ºi, în primul rînd, clanul Brãtianu, pentru nepãsarea cu care priveau problemele educaþiei naþionale. Printre manuscrisele lui Eminescu se aflã ºi un plan de reformare al învãþãmîntului românesc, cu idei profund europene, preluat, mai tîrziu, de Spiru Haret. Fãrã a greºi cu nimic, putem sã afirmãm cã Eminescu este întîiul dascãl de doctrinã naþionalã!

Cum bine se ºtie, Eminescu a lucrat pentru puþin timp la Berlin (1873-1874), la Legaþia românã. Cu acel prilej, s-a familiarizat cu marile probleme europene, printre care ºi mult discutata chestiune dunãreanã. El a înþeles cã România, care se afla la gurile Dunãrii (Sudul Basarabiei), devenea un factor de echilibru între Rusia, Imperiul Otoman ºi Austro-Ungaria, imperii multinaþionale. Naþionalist înfocat, Eminescu a luptat excepþional, în plan politic ºi ca ziarist, pentru realipirea, la România, a Basarabiei, Bucovinei ºi a Ardealului. Pentru vremea aceea, îndrãzneala lui a fost uriaºã ºi, din nefericire, l-a condus la moartea civilã din iunie 1889, ºi la moartea prin asasinat de la 15 iunie 1889.

Opiniile lui se aflau în contradicþie cu politica externã a lui Carol I de Hohenzollern de supunerea a Regatului Român faþã de Puterile Centrale.

Dar sacrificiul lui Eminescu nu a fost zadarnic. Istoria i-a dat dreptate ºi, la 1 decembrie 1918, a fost fãuritã România Mare. ªi, din nou, Marile Puteri au inventat României problema evreiascã. Între cele douã rãzboaie mondiale din Secolul XX, numãrul evreilor din România a ajuns la 600.000 de suflete. Incredibil, dar acesta este adevãrul. Ce a urmat, se ºtie: excrescenþa antievreiascã de sorginte legionarã, eºecul din rãzboiul antisovietic, bolºevizarea þãrii etc. De fiecare datã, detractorii poetului i-au reproºat poemul Doina, publicat ºi de Titu Maiorescu în Ediþia Princeps a Poeziilor. Un asemenea punct de vedere este o absurditate. Nicãieri în lume un scriitor nu este trecut la index la 166 de ani de la moartea sa. Aceastã stupiditate din cultura românã, cenzurarea lui Eminescu, trebuie sã ia sfîrºit. Eminescu nu poate fi judecat decît prin prisma vremii sale. El nu poate fi fãcut rãspunzãtor pentru acþiunile ºi erorile altora.

Eminescu rãmîne un far cãlãuzitor al Doctrinei Naþionale!

Restul nu e decît o vorbãrie deºerticã, aºa cum bine zice poetul: „Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slãvindu-te pe tine...lustruindu-se pe el!“ FLORIN IORDACHE

Secvenþã de la filmãrile la „Haiducii lui ªapte Cai“ – scenaristul Eugen Barbu; regia Dinu Cocea. Interpreþi principali Marga Barbu, Florin Piersic, Toma Caragiu, Jean Constantin.

MICROSIOANE Citadinã - Ce vrei sã ungi? Pîinea? Uite colea untul.

Sau roþile de la maºinã? Uite colea uleiul.

Ce vrei sã ungi?

- Nimic. Nu mai e nevoie. Voiam sã ung un om.

Dar, între timp, ceea ce doream, s-a rezolvat.

Mãsura Nu întotdeauna îºi dã chiorul seama cã, uitîndu-se în soare, trebuie sã-ºi ducã mîna streaºinã doar la un singur ochi.

Onomasticã I s-a fãcut un bust de ciocolatã. Invitaþi la masã, fireºte, subalternii l-au mîncat.

Loialul Cîºtigîndu-l ca prieten, ºi-a atras, în modul cel mai real, duºmanul cel mai crunt.

VASILE BÃRAN

Aniversare Scriitorul Vasile Bãran, colaborator al „României Mare“ încã de la apariþia primelor numere, a împlinit, la 20 ianuarie, venerabila vîrstã de 85 de ani. Redacþia revistei noastre îi ureazã sãnãtate ºi încã mulþi ani de activitate rodnicã în plan literar ºi jurnalistic. La Mulþi Ani, maestre!

Miniaturi biblice (2) Nu fi lacom! Roagã-te la Dumnezeu pentru lucruri mici, nu pentru lucruri mari. ªi totuºi, Dumnezeu îþi dã boala ca sã mori, nu ca sã te vindeci de ea.

E fascinant destinul marilor oameni care au murit în ziua aniversãrii naºterii lor: Budha, de pildã, dar ºi Platon, care moare la o nuntã, chiar cînd sãrbãtorea vîrsta de 80 de ani.

Ce-a vrut Dumnezeu sã ne transmitã prin acest mesaj?

Lumea s-a obiºnuit sã împartã erele în douã: înainte de Christos ºi dupã Christos. ªi totuºi, mã întreb: a existat ceva înainte de Christos? Încã nu sînt creºtin pe deplin: nu-mi pot iubi duºmanii!

Un analfabet mort acum o orã ºtie mai multe despre Univers decît toþi savanþii vii la un loc.

Tãcerea lui Isus la proces este strîngerea de inimã a Bibliei.

La Nunta din Caana Galileii a cîntat Händel.

A fuma înseamnã a-l tãmîia pe diavol.

De ce, oare, se pune accent mai mult pe teama de Dumnezeu decît pe iubirea de Dumnezeu? Poate pentru cã lumea în care trãim este o lume a fricii. În toate rugãciunile noastre cãtre Dumnezeu stã la pîndã, pe fundul sufletului, drojdia vicleniei.

Suprema rãzbunare a creºtinilor: ºi evreii, ºi musulmanii folosesc cronologia dupã Isus Christos! (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Artificii“)

Pag. a 5-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i C o n t r o v e r s e ALBUMUL CU POZE RARE TABLETÃ DE SCRIITOR

IMPOSTORII Nu ne-am fi grãbit sã scriem aceste rînduri, dacã, deunãzi, nu am fi fost apostrofaþi de un cetãþean turmentat, care încerca sã ne lãmureascã, în limbajul sãu, obosit de prea multe pahare de acool, cã, acum, românii trãiesc într-adevãr liberi ºi cã nu mai e ca pe vremea odiosului…

Nu am înþeles ce rost avea odiosul în acea discuþie, deºi înþelesesem prea bine apropourile sale… ªi atunci ne-am gîndit la zilele care s-au scurs mai mult de-a tumba, una dupã alta, în aceºti ultimi 26 de ani de viaþã politicã mizerabilã, care nu a fãcut altceva decît sã tulbure existenþa românilor, transformîndu-i într-o societate de depresivi ºi de sãraci, de asistaþi sociali ºi muritori de foame la propriu. În aceastã perioadã de timp, prin saloanele Puterii s-au preumblat destui marþafoi nesãþioºi, care au lãsat în urma lor o þarã dezbinatã ºi furatã la greu ºi care, acum, sînt chemaþi sã dea cu subsemnatul în faþa organelor de anchetã ale statului. Dovadã sînt miºcãrile de stradã care au avut loc în urmã cu cîteva luni, cînd a fost înlãturat din funcþia de premier al României Victor Ponta, un posibil client al Beciului Domnesc de la Rahova. Se pare cã nimeni nu a vrut sã ia în seamã vorbele înflãcãrate ale regretatului Corneliu Vadim Tudor, care spunea apãsat cã þara este jefuitã de bande de mafioþi. Tocmai de aceea, românii sînt datori ºi îndreptãþiþi sã îi rosteascã numele întru pomenire, în semn de respect pentru patriotismul sãu ºi pentru dragostea lui neþãrmuritã faþã de acest popor. Dacã ar fi sã ne raportãm numai la Ministerul Culturii ºi la toþi cei care s-au perindat în fruntea instituþiei, vom vedea, la o analizã sumarã, cã bilanþul activitãþii fiecãruia dintre ocupanþii acestei funcþii nu conþine nici o realizare notabilã, în ciuda programelor generoase enunþate de domniile-lor.

Nu mai vorbim de celelalte ministere, precum cel al Educaþiei ºi Învãþãmîntului. Politicienii, în marea lor majoritate, au þinut cultura la obroc, întrucît, precum se ºtie, oamenii vitregiþi de carte sînt mai uºor de manipulat ºi de controlat. Cultura este o armã letalã pentru cei ce þin cu dinþii de fotoliile puterii, pentru acei impostori care, la grãmadã, au sfidat cultura. Nici unul dintre ei nu a fost capabil sã o punã pe tapet, folosindu-se de toate tertipurile pentru a sfida poporul. I-am suportat atîta amar de vreme ca pe un adevãrat blestem cãzut pe capul românilor. Acum, ne ruºinãm de noi, cã i-am rãbdat…

Sîntem de acord cu opinia autorului Voicu Anton, cel care, în ,,România Mare” (nr. din 6 noiembrie 2015) remarca: ,,Traian Bãsescu nu a citit în toatã viaþa lui cît citea Corneliu Vadim Tudor într-o zi”. Comparaþia este elocventã. Adãugãm ºi noi, spre a da un plus de culoare articolului nostru, cã Tribunul, pe atîta cît citea, pe atît de mult scria. Îi rugãm pe cei interesaþi sã nu se ia dupã vorbele unor indivizi de trei parale la adresa lui Corneliu Vadim Tudor, ci sã citeascã lucrarea sa de doctorat, pe care a tipãrit-o sub titlul ,,Cartea de aur”, o veritabilã bibliotecã de peste 700 de pagini, incluzînd informaþii bine documentate despre Istoria acestui popor. Vorba ceea, clasa noastrã politicã nu duce lipsã de cîrnãþari, de oameni care nu ºtiu sau nu vor sã citeascã ºi care, atunci cînd vor fi întrebaþi de nepoþi sau de strãnepoþi cine a fost Mihai Eminescu sau Ion Creangã, nu vor ºti ce sã rãspundã. Fiindcã orizontul lor de cunoaºtere se limiteazã la: Ion Iliescu, Traian Bãsescu, Klaus Iohannis… În rest, Istoria, dupã cum vedem, se scrie pe genunchi, dupã cum bate vîntul ºi în funcþie de interesele personale sau de grup, iar, din pãcate, marea majoritate a alegãtorilor va fi formatã din oameni de categoria celui cu care ne-am confruntat într-un schimb de vorbe nu tocmai pe placul lui.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (7) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade/ Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Sã mai amintim cîteva nume, care au fost demascate ºi satirizate în pamfletele lui Corneliu Vadim Tudor: Horia Roman Patapievici, Elena Udrea, Traian Bãsescu, Mircea Dinescu, Gabriel Oprea, Adriean Videanu etc.

Trebuie sã menþionãm cã, în mai mult de 90% dintre cazuri, dr. Corneliu Vadim Tudor, în calitatea sa de mare ziarist, a sesizat opinia publicã înaintea tuturor surselor de informare despre faptele reprobabile ale unor înalþi funcþionari ºi aºa-ziºi demnitari ai Statului Român. Dar, din pãcate, se evitã sã se recunoascã acest adevãr. Despre Traian Bãsescu ºi afacerile lui, fãcute în vãzul lumii, marele nostru pamfletar a scris încã înainte ca acesta sã devinã primar al Capitalei, în timp ce în presa aservitã nu se spunea nimic. Mai mult decît atît, Vadim a arãtat, în articolele sale, cã Traian Bãsescu este capul Mafiei, chiar din postura de ºef al Statului Român. ªi de aceastã datã, mass-media nu a pãrut sã-i dea crezare marelui ziarist. Iatã, însã, cã, taman în aceste zile, presa ºi televiziunile aduc la cunoºtinþa opiniei publice cã Traian Bãsescu are întocmite nu mai puþin de 56 de Dosare Penale. Sã ne amintim ziua de 18 decembrie 2006, cînd Vadim, din dubla sa poziþie de vicepreºedinte al Senatului ºi preºedinte al Partidului România Mare, purta, prin faþa parlamentarilor ºi a unor înalþi demnitari strãini, o pancartã, cît ei de mare, pe care era pictat, dupã gratii, în uniformã de puºcãriaº, Traian Bãsescu, care tocmai atunci citea Raportul de condamnare a comunismului, el, care era capul Mafiei din România.

Iatã-l ºi pe celãlalt personaj care a fost, mereu, subiectul pamfletarului Vadim: ipochimenul Klaus Iohannis, unul dintre primarii corupþi de dupã 1990 încoace. Un caz mai rar, în politica de pe mapamond, ca, aºa, peste noapte, din primar sã ajungã preºedintele României! Totuºi, sã nu facem, neapãrat, un caz din acest salt surprinzãtor. Ne întrebãm numai cum de a reuºit domnia-sa sã se aleagã cu 6 case, cumpãrate doar cu banii primiþi din meditaþii, cu una dintre acestea fãcînd niºte afaceri dubioase, iar cu cel puþin douã societãþi/agenþii imobiliare sã aibã niºte legãturi la fel de dubioase? Ba, în plus, a fost suspectat ºi cã a vîndut, în þãri strãine, copii din Sibiu. Culmea este cã ANI (Agenþia Naþionalã de Integrare) i-a întocmit un Dosar

Penal, care a fost înaintat la o judecãtorie, unde a fost gãsit vinovat. Prin aranjamente, care se pot face numai într-un Stat „democrat” ca al nostru, a fost declarat curat ca lacrima. ANI a adus noi probe ºi a trimis un nou dosar unei alte judecãtorii. Pentru cã, ºi de aceastã datã, judecãtorii au decis cã ANI nu avea dreptate, sasul ºi-a depus, la BEC (Biroul Electoral Central), documentele ca sã poatã candida pentru cea mai înaltã funcþie în Stat.

Dupã cum se vede din cele prezentate în aceste rînduri, cititorii se întreabã ºi dacã noi, românii, trãim întrun Stat democrat ºi dacã România este, dupã cum se afirmã în Constituþie, un Stat de drept? Sã sperãm cã, totuºi, se tinde spre aceste valori democratice, o datã ce, cu cîteva sãptãmîni în urmã, la Primãria Municipiului Sibiu, s-au descoperit documente falsificate, „întãrite” de semnãtura fostului primar al Sibiului, astãzi preºedintele Þãrii, Klaus Iohannis. Însã, înainte de aceste ultime descoperiri, ce-l vizeazã pe actualul ºef al Statului, românii care l-au votat, tot mai mulþi, regretã decizia lor.

Diaspora româneascã, de asemenea, este pe punctul de a-i întoarce spatele lui Klaus Iohannis, iar o publicaþie germanã de prestigiu îi aratã cu degetul pe cei care l-au împins din spate ca sã ajungã preºedintele României.

Aceste informaþii despre Iohannis circulã ºi pe Internet, cu mai multe detalii.

Sã mai rãspundem, rãspicat, ziariºtilor Cristian Delcea ºi Mihai Voinea, cã Tribunul, scriitorul Corneliu Vadim Tudor, nu ºi-a creat opera „dupã cum a avut chef”, ci dupã cum i-au dictat conºtiinþa ºi sentimentele sale puternice faþã de Patrie, iubirea de semeni, de Poporul sãu. Chiar n-aþi reuºit sã vedeþi în Vadim un bãrbat demn ºi cu o atitudine fermã faþã de ºirul neîntrerupt de rãutãþi ºi de nedreptãþi cãzute asupra þãrii noastre ºi, implicit, asupra prea încercatului Popor Român?

Niciodatã, în Istoria milenarã a acestui pãmînt, n-au bãjenit atîþia români. Au în vedere ziariºtii de la „Adevãrul”, ºi de la alte publicaþii similare, ce drame sau petrecut în urma celor care ºi-au pãrãsit þara? Þine cineva evidenþa cîþi copii de români s-au sinucis de dorul pãrinþilor, cîþi au umplut strãzile, cîþi tineri au ajuns vagabonzi, violînd ºi chiar ucigînd tinere, sau cautã cineva sã afle la ce cotã se ridicã analfabetismul în rîndul copiilor ºi al tinerilor? Presa mai scrie, din în cînd, despre cîte o întîmplare dramaticã, cum a fost cazul fetiþei de 10 ani, care a refuzat mîncarea oferitã de bunicii ei, în grija cãrora fusese lãsatã. A refuzat hrana, pînã cînd a devenit înger. Ultimele ei cuvinte? „Mi-a fost tare dor de mama“.

Decembrie 1983. Cina oferitã de tînãrul scriitor Vadim, la Restaurantul Mignon, din Capitalã, dupã lansarea celor douã volume ale sale: „Saturnalii“ (poezii) ºi „Istorie ºi Civilizaþie“ (eseuri). Îl încadreazã Eugen Barbu ºi Ion Besoiu - acesta din urmã fiind, alãturi de Florin Piersic, unul dintre actorii care au recitat versurile tînãrului Tribun la Librãria Mihail Sadoveanu. (Foto: Corneliu Mocanu, Agerpres).

Scrisoare pe vînt Trec iarãºi pe strada pe care de multe ori am vãzut-o de sus Copacii mã privesc triºti. Ce mai cauþi pe aici? Eºti un intrus.

Ne-au cãzut gîndurile printre crãpãturile din asfalt.

De ce eºti singur? Unde-i îngerul celãlalt?

Unde e zîmbetul de copil nãscut dintr-o piatrã?

Privirea ta de zãpadã ca un cîine ne latrã.

Te aºteaptã un cîmp pãrãsit în aortã, Nici umbrã nu ai, eºti o simplã escortã.

Trec astãzi pe strada pierdutã în minte, Nimicu-i la fel cum a fost înainte.

Aerul mã respirã. Mã trage cu poftã înãuntru.

Prin golul din mine-i imposibil sã intru.

Dar îmi scriu cu lacrimi scrisoarea pe vînt.

Se stinge o lume ºi-i mult prea curînd. Împrejurul inimii e plin de locuri comune, Tu nu mai ai chip, eu nu mai am nume.

Trec iarãºi prin mine ca un tren nevãzut, Pe calea feratã tãceri de bazalt se ascut.

Ce bizar e pãmîntul, dintr-odatã vei ºti-o, Cînd vîntu-þi aduce scrisoarea de-adio.

Pe strada pe care-am privit-o din stele Iar tu te ascundeai în visele mele.

Mi-au cãzut gîndurile printre crãpãturile inimii, pe asfalt ªi nu mai ºtiu unde-i îngerul celãlalt.

ADI SFINTEª 27 ianuarie 2016 ªi dupã toate aceste suferinþe, autorii articolului din „Adevãrul” scriu, cu o neruºinare rar întîlnitã, cã Vadim „a insultat fãrã nici o remuºcare”, cã a scris „dupã cum a avut chef” ºi „dupã cum i-au dictat interesele”. Ce remuºcãri ar fi putut avea Vadim, sau oricare alt scriitor român, fiindcã i-a încondeiat, în apã tare, pe cei pe care românii i-au ales sã-i conducã în urma promisiunilor fãcute, între care ºi aceea de a scoate þara din nevoi, din haos? Iar cei aleºi s-a dovedit a fi niºte oportuniºti ajunºi sus doar cu gîndul de a-ºi mãri averile. Asta se întîmplã, de 26 de ani încoace, cu conducãtorii „aleºi” de noi.

Corneliu Vadim Tudor nu a avut niciodatã interese personale. Interesul lui a fost Interesul Naþional, pentru care a luptat ºi pe care l-a apãrat cu strãºnicie, pînã în ultima clipã a vieþii sale. Nu greºim cînd afirmãm cã, pentru aceeaºi cauzã, Vadim ºi-a sacrificat ºi propria familie, deºi iubea fiecare membru al ei mai mult decît propria fiinþã. Oamenii s-au putut convinge ce probleme deosebite, legate de strictul necesar, au rãmas sã fie rezolvate de soþie ºi de fetele marelui dispãrut. (va urma) RADU PÃDURARIU

Pag. a 6-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini CIOBURI DE GÎNDURI

Din piscul unui ideal...

Dupã trezirea noastrã ca oameni, pe acest pãmînt, ne-am dat seama cã cineva ne-a aºezat, parcã, pe arcul munþilor Carpaþi, ca atunci cînd glasul neputinþelor ºi inconsecvenþelor noastre va chema pedeapsa cerului asupra noastrã, mãcar o parte din fiii luminii sã se poatã salva. Iatã ce frumos a voit cerul pentru noi, oamenii.

Astãzi, vatra pãrinþilor ºi strãmoºilor noºtri este îndelung studiatã ºi ipotetic adjudecatã: ba la stînga, ba la dreapta... ba... ba... ªi cum sã nu fie ºi bai... dacã tot existã atîta ba... Iubiþi prieteni! Ce a adus, oare, prea multul marilor imperii, în afarã de necaz ºi suferinþã? Oare cît ne trebuie pentru a fi fericiþi? Oare nu ne este nouã îndeajuns pînã ºi frugala masã a postirii, în care ne pregãtim pentru întîlnirea cu Domnul Domnilor? ªi atunci... pentru ce goana dupã himere ºi prigoana dupã certitudini?! Domnul a

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª

Regimul horthyst (3) Deportarea evreilor În ale scrisului, eu sînt o cenuºãreasã. Voi înmuia, însã, peniþa în amintiri ºi sper sã-mi gãsesc condeiul pierdut în negura vremii, pe treptele vieþii. În sat erau 3 familii de evrei. Oamenii îi socoteau „de-ai casei“, ºi abia cînd, într-o zi, au apãrut cu cîte o stea mare, galbenã, pe piept, ºi-au amintit cã sînt evrei.

Toþi evreii au fost scoºi din casele lor, i-au dus într-o salã mare de la grãdiniþã, le-au aºternut niºte paie pe jos ºi au stat acolo pînã într-o zi, cînd a venit un tren marfar, ticsit tot cu evrei, i-au urcat ºi pe ei în trenul morþii ºi…duºi au fost. Prietenele mele Ghizi, Suri, Helen au ajuns dincolo de stele. ...Trebuiau sã care apa cu gãleata din centrul satului pînã la garã, pe o pantã abruptã, pentru a umple un vagon. Cînd vagonul se umplea, apa era scursã ºi o luau de la capãt. Umilinþã mai mare nici cã se putea.

Seara, erau atît de istoviþi, de flãmînzi, dar nu primeau nimic de mîncare. Se mai furiºa cîte cineva ºi le aducea pîine. Zidul dintre Rãsãrit ºi Apus s-a dãrîmat, dar a rãmas undeva suspendat de frînghia gravitaþiei care îi trage pe unii oameni înapoi, în anii '42. Oameni - stele cãzãtoare - mereu cad sã caute stele galbene în Iad. Fructele din noi se coceau sub soarele cu suliþe de rãzboi: unu, nouã, patru, doi ºi am „zburat“ prin unde de albastru sau dezastru, iar dorinþele mele le-am urcat în stele. Pîlpîie, nu strãlucesc, dar trãiesc. Într-o noapte, a bãtut cineva în geam, discret. Era fratele celor 3 prietene

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

lãsat fiecãruia puþinul sãu... Cum sã alergi dupã puþin, cînd ºi certitudinile înseamnã puþin? Lumea aceasta este un test. Lumea aceasta este o ºcoalã! Cum sã cãdem ca nepricepuþii examenul ei?! Cineva spunea cã Unirea este un joc din afarã! Cã zarurile au fost aruncate ºi cã, pentru a cîºtiga ceva, trebuie sã pierdem ceva. Bine, bine, îmi spun, dar ce vom pierde din ce am avut? Juridic vorbind!... Priviþi din piscul unui ideal strãmoºesc ºi vedeþi ce putem sã cerem de la cer. Dincolo de acest adevãr... sã ne rugãm Domnului pentru o minune! Dar ºi cînd ne rugãm, trebuie sã ne rugãm cu dreptate. La primul mare examen al lumii, fiii lumninii s-au agãþat de munþii lor ºi au scãpat cu viaþã! La un nou examen, pe lîngã înþelepciune, vom avea nevoie de toatã dragostea noastrã ºi, în plus, de toatã dragostea Domnului nostru din Cer. De data aceasta, nu arcul carpatic ne va salva, ci numai adevãrul propriei noastre lumini, cãci nici etica divinã nu face rabat de la principiile ei.

ILARION BOCA - Ghizi, Suri, Helen -care a scãpat ca prin minune , pentru cã a leºinat, dintr-o tranºee sãpatã, în care toþi evreii aflaþi în tren au fost mitraliaþi. Mama l-a ascuns în ºura din curte, în paie, ºi acolo a stat pînã la terminarea rãzboiului, care începuse deja. Frica mamei a fost foarte mare, sã nu fie descoperitã. Dumnezeu, însã, ne-a ferit.

Pe acest petec de pãmânt, rãzboiul a fost crunt. Cu speranþe deºarte, milioane de oameni au fost trimiºi la moarte. Nemþii ne-au ocupat.

Noapte de noapte, avioanele aduceau moarte, zgomotul lor, marº funebru, îl „trezeau“ pe CHOPIN din tenebre. Aceastã „melodie“ încã mai adie spaima morþii în amintirea mea ºi nu am uitat „culoarea“ ei. Chiar ºi azi, zgomotul avioanelor îmi aminteºte de serile cînd trebuia sã camuflãm geamurile pentru ca avioanele sã nu ne poatã bombarda. În inima mea a rãmas un tablou sinistru. Aproape zilnic, nemþii legau o vacã de un stîlp, dupã care era împuºcatã. Dupã primul glonþ, pe fruntea vacii apãrea aura morþii, ea privind cu resemnare sfîrºitul vieþii. N-am priceput niciodatã de ce ugerul plin cu lapte de la vaca împuºcatã era agãþat de stîlp, iar soldaþii priveau la el ca proºtii. În nemãrginirea unei clipe, care pãrea o eternitate, din laptele ce se scurgea pe pãmînt se desena un înger alb, fãrã aripi.. În suflet, ca ºi afarã, era frig ºi n-aveam cu ce sã ne încãlzim. Tremuram de frig, tremuram de foame, dar cum speranþa nu moare niciodatã, din ea ne-am hrãnit cu îndestulare. În fiecare dimineaþã, fie cã era cald sau frig, la fîntîna din curte nemþii se spãlau pînã la brîu. κi lustruiau cizmele, se pieptãnau, apoi luau micul dejun, din care nu lipsea mierea de albine. Deºi, de multe ori, îmi era foame, nu pofteam la bucatele lor, îi priveam însã

Aprecierile unor istorici ºi filozofi strãini despre strãmoºii noºtri (1) - Selecþie de citate de o valoare extraordinarã pentru istoria ºi identitatea românilor, adunate de cercetãtorul Marius Fincã 1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strãmoºii românilor au exercitat o influenþã puternicã asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului ºi chiar a Chinei”.

2. Pitagora (580-495 î.Chr) face zece referiri la valorile superioare ale geþilor. În „Legea 1143”, el spune: „Cãlãtoreºte la geþi nu ca sã le dai legi, ci sã tragi învãþãminte de la ei. La geþi toate pamînturile sînt fãrã margini, toate pamînturile sînt comune”.

3. Homer: „Dintre toate popoarele, geþii sînt cei mai înþelepþi”.

4. Platon (427-347 î.Chr.), elev al lui Socrate ºi profesor al lui Aristotel, surprinde, în dialogul „Charmides”, o discuþie între Socrate ºi tînãrul Charmides, în care profesorul, aflînd cã acesta din urmã suferise, cu o zi înainte, de o durere de cap, îi spune ce anume l-a învãþat un medic trac cînd a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune cã dupã cum nu trebuie a încerca sã îngrijim ochii fãrã sã þinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neþinîndu-se seama de corp.

Tot astfel, trebuie sã-i dãm îngrijire trupului dimpreunã cu sufletul, ºi iatã pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru cã ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacã acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sãnãtoasã, cãci toate lucrurile bune ºi rele pentru corp ºi pentru om, în întregul sãu, vin de la suflet ºi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi.

Trebuie deci, mai ales ºi în primul rînd, sã tãmãduim

izvorul rãului, pentru ca sã se poatã bucura de sãnãtate capul ºi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecã prin descîntece. Aceste descîntece sînt vorbele frumoase care fac sã se nascã în suflete ÎNÞELEPCIUNEA”.

Uimitoare aceastã viziune asupra medicinei lui Zamolxe, acum mai bine de 2.400 de ani!

5. Dionisie Periegetul (138 d.Chr.): „În ceea ce urmeazã, voi scrie despre cea mai mare þarã, care se întinde din Asia Micã pînã în Iberia ºi din nordul Africii pînã în SCANDIA, þara imensã a dacilor”.

6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plãcuþele de la Tãrtãria: „Oasele, ca ºi plãcuþele, sînt foarte vechi. Acum este o certitudine. E rîndul nostru sã gîndim cã scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoarã imensã, dar ea nu aparþine numai României, ci întregii Europe”.

7. Friedrich Hayek (1899-1992) – filozof austriac: „Românii sînt poporul din Europa care s-a nãscut creºtin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureºti spunea în aula Academiei acelaºi lucru, ºi asta acum cîþiva ani).

8. Alfred Hofmann, în ,,Istoria Pãmîntului” (1820): „Într-adevãr nicãieri nu vei putea gãsi o putere de înþelegere mai rapidã, o minte mai deschisã, un spirit mai ager, însoþit de mlãdierile purtãrii, aºa cum le afli la cel din urmã român. Acest popor ridicat prin instrucþie ar fi apt sã se gãseascã în fruntea culturii spirituale a Umanitãþii. ªi ca o completare, limba sa este atît de

Anul 1982. Scriitorii Vasile Bãran ºi ªtefan Popescu, încadrînd o poetã tînãrã, membrã a Cenaclului Bacovia, din Capitalã, pe nume Luminiþa Petru. insistent, curioasã sã-i „descifrez“. Avînd un spirit de observaþie dezvoltat, nu mi-a scãpat nimic. O singurã datã, nemþii SEPI ºi ªO , al cãror nume nu l-am uitat, miau dat ºi mie un colþ de pîine ºi puþinã miere. Într-o noapte, ne-a trezit din somn guiþatul unui porc. Mama a deschis fereastra ºi 1-a vãzut pe SEPI chinuindu-se sã urce porcul nostru, pe care mama 1-a primit de la un sãtean, într-un camion. Porcul era singura noastrã „avere“. Cînd mama l-a întrebat ce fãceau acolo, probabil cã s-au ruºinat ºi au plecat fãrã porc, spunîndu-i mamei sã se ascundã, cã vin ruºii. În grabã mare, s-au retras toþi nemþii. La scurt timp dupã fuga lor, podul din centrul satului a fost minat, de asemenea linia feratã, pentru a-i împiedica pe ruºi îi ajungã. Bubuituri, bucãþi de pod s-au transformat în bombe, rãnind cîþiva sãteni. În zori de zi, o unitate ruseascã de cavalerie trecea într-o goanã nebunã prin apã, neþinînd cont cã nu mai exista nici un pod, hotãrîþi sã-i facã bucãþi pe nemþi. Apoi, s-au instalat ºi ruºii în sat. Murdari, jegoºi, plini de pãduchi laþi, ni i-au „împrumutat“ cu generozitate. Ce n-au reuºit sã devasteze nemþii, au devastat ruºii. (va urma) LILIANA TETELEA bogatã ºi de armonioasã, cã s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamînt. Romania nu este buricul Pãmîntului, ci Axa Universului“.

9. Marija Gimbutas – Profesoarã de Civilizaþie ºi Culturã la Universitatea California, din L.A: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europã, o entitate culturalã cuprinsã între 6500-3500 î.Chr., axatã pe o societate matriarhalã, teocratã, paºnicã, iubitoare ºi creatoare de artã, care a precedat societãþile indo-europenizate, patriarhale, de luptãtori din Epoca bronzului ºi Epoca fierului. A devenit, de asemenea, evident cã aceastã strãveche civilizaþie europeanã o precede cu cîteva milenii pe cea sumerianã. A fost o perioadã de realã armonie, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii”.

10. Louis de la Vallée Poussin: „Locuitorii de la nordul Dunãrii de Jos pot fi consideraþi strãmoºii omenirii”.

11. Gordon V. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie cãutate pe teritoriul României. Într-adevãr, localizarea centrului principal de formare ºi de extindere a indo-europenilor trebuie sã fie plasatã la nordul ºi la sudul Dunãrii de Jos”.

12. Eugène Pittard: „Strãmoºii etnici ai românilor urcã, neîndoielnic, pînã în primele vîrste ale Umanitãþii; civilizaþia neoliticã reprezintã doar un capitol recent din istoria þãrii”.

13. Daniel Ruzo – arheolog sud-american: „Carpaþii sînt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute pînã în ziua de astãzi”.

14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaþia s-a nãscut acolo unde trãieºte astãzi poporul român, rãspîndindu-se, apoi, spre Rãsãrit ºi Apus”.

15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost fãcute la Turdaº ºi Tãrtãria”. (va urma) HISTORIA

Pag. a 7-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Tragedia de la „Colectiv“ ºi drama absurdului cu specific naþional Motto: „N-am putut niciodatã sã înþeleg diferenþa care se face între comic ºi tragic. Comicul fiind intuiþia absurdului, îmi pare mai desperant decît tragicul. Comicul nu oferã nici o ieºire”.

EUGEN IONESCO – „Note ºi contranote” Pãrerea generalã este cã avem o þarã frumoasã. Cazul urmãrilor tragediei incendiului de la clubul „Colectiv” le oferã încã un argument celor care completeazã sintagma „þarã frumoasã” ,cu circumstanþierea : „pãcat cã e locuitã”.

Cazul în speþã a fost dezbãtut de întreaga societate, începînd cu celulele de crizã fotbalisticã din parcul Ciºmigiu ºi emisiunile dedicate îndeobºte aventurilor amoroase pe bani ºi manele - ajungînd pînã la declaraþiile politice ale lupanarelor de gen democratic - partidele.

De fapt, despre acest caz îºi dã cu pãrerea toatã populaþia, sau „Pulimea“, cum ar spune Oprescu cel dinaintea arestului, mã rog, „prostimea”, ca sã-l omagiez pe clasicul Cristoiu. În privinþa specialiºtilor, a existat o singurã comisie oficialã, adusã din focarul de ºtiinþã Valea Jiului, care, dupã luni de cercetãri, a ajuns la concluzia cã de vinã a fost… forma tavanului! Ceea ce i-ar putea duce pe unii la o altã soluþie – anume vinovãþia lui Ceauºescu, cel care a împînzit þara cu zeci de mii de asemenea tavane, specifice oricãrei hale industriale… Între timp, Justiþia se pronunþã în felul sãu – prin arestãri „preventive” ce-mi amintesc de tirurile de baraj ale artileriei. Fãrã probe, fãrã o altã logicã decît a „strãzii”, dar mai ales fãrã (a þine seama de) lege, Justiþia acþioneazã, de ceva timp, ca un factor de stabilitate… al unui fel de sindrom Down de nivel naþional - ºi parcã fiecare idee nou-nãscutã de societatea românescã suferã de forme tot mai severe de retard. Retard la capitolul drepturile omului, întrucît vinovãþia a devenit prezumpþie naþionalã, nu nevinovãþia retard la capitolul prevenþie, devenitã chiar o metodã nedoritã, pentru cã ne-ar afecta echilibrul psihic prin absenþa ºtirilor violent-sîngeroase sau a celor despre descoperirea pagubelor pe cît de mari, pe atît de cunoscute. În fine, retard expus prin aºa-zisa libertate de

expresie, de fapt o acutã ascensiune a dezinformãrii prin mass-media, prin discursul public ºi politic, prin permanenta divulgare a datelor din dosarele aflate în anchetã, dar ºi prin încurajarea „societãþii civile” în a cãlca în picioare orice autoritate publicã – practic, o susþinere a unui anarhism abulic. Toate aceste dovezi de retard social sînt exemplificate prin cazul „Colectiv“.

Tragismul evenimentului este indiscutabil, dar drama originalã se rezuma la douã acte – primul, moartea ºi suferinþa inocenþilor, al doilea, efortul medicilor de a reda vieþi. Ei bine, personaje din alte piese au apãrut, brusc, în drama „Colectiv”, introducînd roluri ºi interpretãri din teatrul absurd sau din diversele comedii bufe ale momentului. Mai mult, asemenea comedianþi au dorit sã intervinã ca dramaturgi – transformînd clubul „Colectiv” într-o veritabilã tragicomedie. Publicul, „strada”, s-a implicat ca un personaj – un fel de cor antic din teatrul clasicei Elade. ªi, uite-aºa, drama a degenerat într-un fel de serial fãrã sfîrºit, cu acte nenumãrate, dar mai ales cu atîta emoþie de ora 5 ºi „Acces direct”, încît diluviul lacrimilor de crocodil dîmboviþean a bãltit în cea mai mocirloasã ºi tulbure apã - cu pescuitori ºi vieþuitoare specifice. Arestãri cu duiumul, argumente fabricate ad hoc, rãzbunãri ºi combinaþii politice (ºi informative), demisia celui mai bun primar bucureºtean, apoi, cãderea primului-ministru ºi a Guvernului – totul fãrã unicul motiv valabil, o hotãrîre a instanþei care sã ateste o vinovãþie. Apoi - pauzã tehnicã guvernamentalã, blocaj instituþional, cãderea monedei, campanii pre-electorale ce pun în locul obiºnuitelor canalizãri ºi anvelopãri imaginile victimelor - o sodomie moralã în formã continuatã prin partide ºi ONG-uri, cu binecuvîntãri din partea justiþiei „imparþiale”, a preºedintelui „serios” ºi - of course- a partenerilor strategici.

Acum se cer daune, sute de mii, milioane - în valutã forte. Desigur, odatã ce reprezentanþii „statului vinovat” precum ºi ai „partidelor corupte” au acceptat, unanim, cã vinovãþia morþii o poartã „sistemul corupt”, conform principiului „corupþia ucide”, în aceste condiþii nu vãd

„Cronica spiritului“ – o provocare pentru convenþional În perioada urmãtoare, mai precis la mijlocul lunii februarie, voi relua o emisiune de succes, „Cronica supranaturalului”, cu o nouã tematicã ºi o altã titulaturã – „Cronica spiritului”. Este o formulã provocatoare, propunînd gîndirea non-liniarã, cu incursiuni în cultura clasicã, dar ºi în curentele iniþiatice, în filosofie ºi muzicã, cãlãtorii prin destinul creatorilor. Iatã cîteva dintre teme: Ezoterismul doct, epistemologic al scrierilor „vrãjitorului” Thomas Mann ºi iniþierile prin poveºti ale lui Hermann Hesse. Va fi o cãlãtorie pe Muntele vrãjit în compania faustianã a lui Adrian Leverkuhn, dar ºi o întoarcere la originile uitate, alãturi de Iosif ºi fraþii sãi; apoi îl vom însoþi pe prinþul Siddharta în devenirea sa, vom vedea cum personalitatea lui Francisc de Assisi l-a marcat atît pe Hesse, cît ºi pe alter ego-ul sãu, Haller din Lupul de stepã, ºi în ce mãsurã cele douã ego-uri, precum Narcis ºi Gurã de Aur, au condus cãtre jocul fãrã sfîrºit al mãrgelelor de sticlã.

Pasionat fiind de spiritualitatea rusã, mã tenteazã sã abordez clasicii literaturii, picturii, filosofiei ºi muzicii

pornind de la observaþia Virginiei Woolf – „Sufletul e personajul principal în romanele ruºilor”, dar oare nu cumva este o caracteristicã a întregii culturi ruse?

Am amintit numele marii scriitoare engleze Virginia Woolf, sinucigaºã; voi analiza relaþia stranie dintre genii ºi dorinþa de moarte – sinuciderea - un spaþiu al neliniºtii fatale ce a marcat viaþa lui Ceaikovski ºi Bedrich Smetana, Ernest Hemingway, Fadeyev ºi Dostoievski, Gunter Sachs ºi Cesare Pavese, sau al românilor Alexandru Odobescu ori Dimitrie Anghel.

Scrierile dãruite copiilor sînt, uneori, creaþii stranii, iar creatorii lor au avut, de multe ori, destine cumplite; tragismul nefiresc al operelor lui Andersen, faþã în faþã cu frumuseþea blîndã a povestirilor contesei de Segur, o personalitate marcatã de crize de isterie dementã, apoi cumplitul destin al celei mai sensibile poete a copiilor, Elena Farago.

Tot despre destin - oare ce a sublimat geniile spiritului fãcîndu-le sã ardã complet cu flacãra tinereþii?

Mozart, Eminescu, Arriaga, Rafael Sanzio…

Cele mai mari mistere ale Bibliei (1)

Care este Numele lui Dumnezeu YHVH (Yahweh)

Biblia este de departe cea mai cunoscutã ºi mai publicatã carte de pe pãmînt. Biblia, sau mai corect spus Sfînta Scripturã, este un izvor de cunoaºtere, este piatra de temelie a Creºtinãtãþii ºi cartea de cãpãtîi a peste un miliard de credincioºi din toatã lumea. Mai mult chiar, în lumea creºtinã se considerã cã atunci cînd Biblia este tradusã în limba respectivã, acea limba este pe deplin formatã. ªi totuºi, referirile care se fac la ea au contrariat nu de puþine ori. Au fost rãzboaie nãscute din cauze religioase. Cu siguranþã cã puþine lucruri din cultura omeneascã pot egala Scripturile cînd vine vorba despre istorie, legende ºi polemici. O parte dintre acestea sînt datorate traducerii Bibliei din ebraicã, aramaicã sau greaca veche. Pe de altã parte, s-au iscat controverse ºi din cauza limbajul cifrat ºi a modului tainic în care este scrisã Biblia. Unii exegeþi vorbesc de iluminarea divinã a autorilor, alþii, de ºtergerea deliberatã a unor pasaje. Iatã cîteva dintre cele mai cunoscute mistere cuprinse în Biblie.

Numele lui Dumnezeu este o necunoscutã, cel puþin din punct de vedere al pronunþãrii. Conform tradiþiei evreieºti, existã mai multe moduri în care se face referire la Dumnezeu, dar cel corect este Tetragrammaton, un cuvînt cu patru litere, scris „YHVH“. Pronunþia corectã a dispãrut în Istorie ºi ceea ce avem azi sînt doar presupuneri: Iahwe, Iahve sau Iehova. Totuºi, acest nume apare doar de vreo cîteva ori în Vechiul Testament. Misterul este ºi mai mare pentru cã, pe cruce, Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, se referã la Dumnezeu Tatãl astfel: „Eli, Eli, lama sabahtani?“, adicã: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?“ (Matei 27, 46).

Unde este Sfîntul Graal? (1) Potrivit mitologiei creºtine, Sfîntul Graal a fost pocalul sau cupa folositã de cãtre Isus la Cina cea de Tainã. Despre acest recipient se spune cã ar poseda puteri miraculoase. S-au creat multe legende, poveºti ºi filme, ba chiar au avut loc cãutãri amãnunþite încã din

ANIVERSAREA A 157 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE Cu ocazia manifestaþiilor organizate la Craiova ºi dedicate împlinirii a 157 de ani de la înfãptuirea Unirii Principatelor Române, Moldova ºi Þara Româneascã, în ziua de 24 ianuarie 2016, delegaþia Filialei Judeþene a PRM Dolj, condusã de preºedintele acesteia, economist Ion Dãbuleanu, ºi formatã din membrii Dumitru Stoian, Gheorghe Barbu, Mihai Predescu, Daniel Stoian, Mihai Scîrlete, Aurel Marinescu, Constantin Jianu, Daniela Pîrciu, Mihaela Dãbuleanu, Dumitru Stãvaru, Florea Nuþã, Petriºor Ivanovici, Vasile Vlaicu, Minel Stancu, Cristian Gãnescu, Milicã Gavrilescu, Marian Pitiche, Floricã Tudor, Marcel Stancu, Mihai Cãpitanu, Carol Vinca, Ion Meleancã, Tudor Mite ºi Mihaela Pãunescu, a depus jerbe ºi buchete de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în semn de pios omagiu ºi profund respect faþã de cei care au realizat marele act istoric de la 24 ianuarie 1859, faþã de eroii ºi înaintaºii noºtri, care s-au jertfit pentru unirea românilor din cele douã principate, pentru un nou viitor al României ºi pentru binele tuturor fiilor Patriei noastre.

Economist ION DÃBULEANU, preºedintele Filialei Judeþene a PRM Dolj cum nu s-ar acorda asemenea despãgubiri. În ajutor se vor ridica voci care sã spunã „Dacã nu sînt bani, luaþi-i de la Catedrala Neamului!”. Ce mai conteazã cã nici o instanþã din lume nu va confirma vinovãþia „statului” sau a „sistemului”, ba chiar probabil cã nici unei notabilitãþi nu i se va putea documenta vreo culpã majorã, fatalã în tragica speþã. În societatea afectatã de retardul vinovãþiei prezumate, dacã „strada” a hotãrît, Justiþia trebuie sã arate cã e cu poporul. De fapt, celebrul „Vox populi, vox dei” a fost expresia utilizatã tot manipulator, pentru a justifica actele unei puteri – la vremea aceea, Carol cel Mare - în þara frumoasã, dar, din pãcate, locuitã de utilizatorii sintagmei forþate „tineri ºi frumoºi”. Prin urmare, s-ar impune paradigma „Vox populimii” - adicã laitmotivul „ca între bãrbaþi” (licenþã prezidenþialã), circumstanþiind o asemenea definire a resetatului spirit colectiv.

Muzica, o formã de comunicare superioarã – o tentativã a evoluþie fiinþei spirituale? Opera prea puþin cunoscutã a unui român, George Bãlan - ºi întrebãri fãrã rãspuns despre creaþia muzicalã, ca artã, filosofie ºi exprimare criptatã.

Culturã ºi controversã – o incursiune printre opinii iconoclaste, de la Eugen Ionesco la Zaharia Stancu, de la Bernard Shaw la George Cãlinescu.

Creaþia fantezistã – realitatea sau visul, diferite doar prin convenþii? Günter Grass, Joseph Campbell sau Orwell, revolta omului contra maºinii…

Desigur, acestea sînt doar cîteva teme, vor apãrea multe altele, spiritualitatea este un domeniu pe cît de vast, pe atît de invitaþional pentru abordãrile mai puþin convenþionale.

Emisiunea va fi difuzatã pe postul 6TV – iar avancronicile vor fi publicate în România Mare. Dedic acest ciclu de emisiuni de culturã ºi spirit celui mai original ºi nonconformist gînditor pe care l-am cunoscut, Corneliu Vadim Tudor. Cel veºnic în mine.

DRAGOª DUMITRIU Antichitate pentru gãsirea acestuia. Existã o legendã care ne povesteºte despre sfîntul Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Isus ºi cel care i-a îngropat trupul în mormîntul pregãtit pentru sine, cum cã el a intrat în posesia Graalului în urma unei apariþii a Mîntuitorului, care I l-ar fi înmînat. De aici, lucrurile iau o turnurã greu de urmãrit.

Se spune cã Iosif ar fi luat vasul ºi ar fi cerut Apostolilor sã îl transporte pe teritoriul Britaniei. Alte legende vorbesc de faptul cã, în timpul Cruciadelor, mai exact în timpul celei dintîi, acest potir ar fi fost gãsit de cãtre Cavalerii Templieri. Astãzi, în lumea catolicã - acolo unde misterul Graalului este cu mult mai puternic decît oriunde altundeva – s-a formulat ipoteza potrivit cãreia acest vas miraculos s-ar afla în anumite biserici precum: Catedrala Sf. Maria din Valencia (al cãrei Sfînt Potir se crede cã ar fi fost transportat de Sfîntul Petru la Roma în Secolul I, ºi apoi în Huesca, Spania, de cãtre Sf. Laurenþiu, Secolul III); în Capela Roslin (s-ar pãrea cã este îngropat aici) sau cã zace în pivniþele Turnului Sf. Mihail, de pe dealul Glastonbury, Marea Britanie. (va urma) HISTORIA

Pag. a 8-a – 5 februarie 2016

V i a t, a

ROMÂNIA MARE“

c r e s, t i n ã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (5) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – „Prea iubitorule de Dumnezeu, Strãlucirea Ta cea mare este cu adevãrat cea de-a opta minune a lumii, iar acest lucru este unul minunat, tu cel care eºti ca un nimeni altul. Minunile cele mari nu au fost cele o sutã de porþi ale Tebei, din împãrãþia de altãdatã a Egiptului, zidurile Babilonului ridicate de Semiramis, mormîntulmausoleu din Karia, vasele cu grîu ale preabunului Iosif, statuia de bronz a lui Apollo, idolul din Rodos, pe care îl numeau «Colos», Capitoliul din Roma sau templul lui Adrian, din Efes. În schimb, cea mai mare ºi vrednicã de admirat minune (dintre toate acestea) este evlavia Ta faþã de Dumnezeu. Acele minuni ale lumii au fost valoroase ºi de preþ prin prisma artei ºi abilitãþii artistice cu care au fost lucrate, fiindcã dintre toate nenumãratele opere de artã care au fost fãcute în lume de înþelepciunea ºi abilitatea oamenilor, numai ºapte s-au arãtat a fi deosebite ºi de preþ pentru a fi numite de cãtre întreaga zidire: «Mari minuni». În schimb, Prea Strãlucirea Ta cunoaºte acea abilitate fireascã, ºi nu acea plãmãdire artisticã la fel ca a acelora; acelea, chiar dacã sînt mari ºi vrednice de admirat, totuºi au fost niºte obiecte fãrã suflet, în timp ce mãreþia Strãlucirii Tale este o priveliºte însufleþitã ºi, pe cît este de diferit lucrul cel neînsufleþit de cel însufleþit, pe atît este de deosebitã iubirea ta faþã de Dumnezeu, faþã de acele ºapte minuni vrednice de admirat. Iar cei care le-au avut sau le-au privit nu au dat nici o importanþã acelor obiecte, decît numai privind la ele, dar fãrã sã aibã vreun folos. Dar Prea Strãlucirea Ta, de fiecare datã cînd reverºi binefacerile ºi bunãtatea de care ai parte, precum rîurile Nilului, nu o faci numai spre Tronul unde ai fost ales de Dumnezeu, ci acest lucru îl faci pretutindeni unde se gãsesc cei evlavioºi, întinzîndu-þi binefacerile tale de la un capãt al cerului la altul ºi ducîndu-þi-se vestea ca de un uriaº. (…) Dar ce sã mai vorbesc de toate aceste lucruri care sînt de cãtre toþi vãzute? Oriunde le-aº mãrturisi acestea (binefacerile lui Brâncoveanu - n.r.), doar sã le enumãr ºi nu mi-ar ajunge timpul. De aceea, Dumnezeu, cunoscînd mãreþia Prea

Afirmaþii pentru autovindecare (8) Joe Vitale despre Ho’oponopono (3) Atunci i-am pus doctorului Len întrebarea care mã frãmînta: - ªi cum anume lucrai cu tine însuþi încît sã-i schimbi aºa, radical, pe oamenii aceia?

- Pur ºi simplu vindecam acea parte din mine care îi crease, mi-a rãspuns el. Nu înþelegeam. Dr. Len mi-a explicat cã responsabilitatea totalã pentru viaþa noastrã include absolut tot ceea ce existã în ea; doar pentru cã existã acolo, totul intrã în responsabilitatea noastrã. Întreaga lume este creaþia noastrã, la propriu. Uau! Asta e o afirmaþie greu de digerat. A fi responsabil pentru ceea ce zic ºi fac e una, dar cu totul altceva e sã îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce zice sau face altcineva, care apare în viaþa mea. Cu toate astea, acesta este adevãrul gol-goluþ: dacã îþi asumi responsabilitatea totalã pentru viaþa ta, atunci absolut tot ceea ce vezi, auzi, guºti, atingi sau experimentezi, într-un fel sau altul, este responsabilitatea ta, tocmai pentru cã face parte din viaþa

Ce spune Biblia despre bîrfã (3) Vechiul Testament Cãrþile Vechiului Testament dau sfaturi cu privire la bîrfã. Astfel, încercînd sã vindece sufletul ºi societatea de bîrfã, Legea lui Moise spune clar: „Sã nu iei aminte la zvon deºert“ (Ieºirea 23, 1) ºi „Sã nu umbli cu clevetiri în poporul tãu“ (Levitic 19, 16). Bîrfitorii sînt, de regulã, dintre cei apropiaþi: „Pãziþi-vã fiecare de prietenul vostru ºi nu vã încredeþi în nici unul din fraþii voºtri, cã fiecare frate pune piedicã celuilalt ºi fiecare prieten împrãºtie clevetiri“.

(Ieremia 9, 4) Multe bîrfe pornesc din lucruri secrete, tainice, intime: „Grãitorul de rele dã pe faþã lucruri de tainã, iar omul cu duhul cumpãnit le þine ascunse“. (Pilde 11, 13) Cu bîrfitorul nu trebuie sã te întovãrãºeºti: „Cine trãdeazã taina umblã ca un defãimãtor ºi nu te întovãrãºi cu cel care are mereu buzele deschise“. (Pilde 20, 19) Bîrfa

Strãlucirii Tale, cunoscîndu-te ca pe un înþelept ºi cumpãtat iconom, aceste bunãtãþi pe care tot El þi le-a dat, acum le depoziteazã în hambarele cereºti; vreau sã spun toate cele bune ºi plãcute Acestuia, lucrãri care curg asemenea unui rîu ce se roagã þie. Cu adevãrat, de aceea te-a trimis Dumnezeu în lume ca pe un tatã al orfanilor, ajutor al celor neputincioºi, binefãcãtor al celor ce se roagã þie, reazem al celor cãzuþi ºi pãzitor al celor ce aleargã la tine.

Prea Strãlucirea Ta a auzit, da, a auzit bine la cele ce zice Scriptura, ºi anume cã cel drept miluieºte ºi împrumutã în fiecare zi (pe cel sãrac) ºi sãmînþa acestuia este binecuvîntare. Iubirea Ta de Dumnezeu toatã ziua îi miluieºte pe cei ce se roagã þie, ºi Îl împrumuþi pe El, ca la vremea judecãþii sã te gãseºti în palma Lui. De aceea, Domnul Dumnezeu îl face pe Prea Strãlucirea Sa din puternic în mai puternic decît este, din slãvit îl face mai slãvit ºi în cele din urmã se aude ºi acel binecuvîntat glas zicînd: «Bine, slugã bunã ºi credincioasã, peste puþine ai fost credincioasã, peste multe te voi pune» (Matei 25, 21).

Adicã peste puþine te-am aºezat ºi anume peste aceastã Domnie lumeascã, arãtîndu-te credincios iconom al celor pe care þi le-am încredinþat ºi pe toate chivernisindu-le dupã voia Mea. De aceea, de acum te aºez peste multe, peste cele nemuritoare ºi veºnice, în bucuria ºi Stãpînirea împãrãþiei Mele celei cereºti.

Fericiþi sînt cei care te-au nãscut ºi fericiþi sînt fiii care sînt sub stãpînirea ta. (…)

O, preacucernici stãpîni!

Astfel de Domnitori vrednici de a fi iubiþi, iubitori de Dumnezeu, preacinstiþi, drept-conducãtori, trebuie sã existe peste astfel de cetãþeni evlavioºi. Din aceastã cauzã pãmîntul nostru rodeºte, pomii înfloresc, iar pacea se întinde peste întreaga þarã. De aceea, întreaga zidire ºi a voastrã þarã îl fericeºte; de aceea îi uraþi cu toþii ca Mîntuitorul sã-l pãzeascã, dãruindu-i viaþã îndelungatã, pînã la adînci bãtrîneþi ºi fãrã de griji, sprijinit pe Tronul strãlucit al Acestuia, biruitor împotriva duºmanilor, pãzitor al evlaviei, pentru rugãciunile preacuratei Sale Maici ºi ale pururea Fecioarei Maria, amin“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU ta. Asta înseamnã cã terorismul, preºedintele, economia naþionalã sau orice experienþã cu care te confrunþi ºi care nu îþi place se aflã în viaþa ta pentru cã tu le-ai creat. Ele nu existã obiectiv, ci sînt proiecþii care vin din interiorul tãu. Nu ele sînt problemele, ci tu, pe tine trebuie sã te schimbi. ªtiu cã aceste lucruri nu sînt uºor de înþeles, ºi cu atît mai greu de acceptat sau de pus în practicã. A da vina pe altcineva este cu mult mai uºor decît sã îþi asumi o responsabilitate totalã, dar, vorbind cu dr. Len, am început sã înþeleg aceastã metodã de vindecare ºi sã realizez cã Ho’oponopono înseamnã sã te iubeºti pe tine însuþi. Dacã vrei sã ai o viaþã mai bunã, trebuie sã îþi vindeci viaþa. Dacã vrei sã vindeci pe cineva, chiar ºi pe un criminal bolnav psihic, o poþi face vindecîndu-te pe tine.

L-am întrebat pe dr. Len cum era vindecarea. Ce anume fãcea, mai exact, dupã ce studia acele fiºe medicale?

- Pur ºi simplu, repetam încontinuu; „Îmi pare atît de rãu!“ ºi „Te iubesc!“, mi-a spus el. Doar atît?

- Atît. A te iubi pe tine însuþi este cel mai bun mod de a te vindeca, iar vindecîndu-te pe tine, vindeci lumea în care trãieºti. (va urma)

www.zerolimits.info provoacã multã suferinþã sufletului, dar ºi celor din jur: „Buzele celui nebun duc la ceartã ºi gura lui dã naºtere la ocãri! Gura celui nebun este prãbuºirea lui ºi buzele lui sînt un laþ pentru sufletul lui. Vorbele defãimãtorului sînt ca niºte mîncãri alese; ele coboarã în cãmãrile pîntecelui“.

(Pilde 18, 6-8) „Limba clevetitoare aduce o faþã mîhnitã“.

(Pilde 25, 23) „Limba clevetitoare pe mulþi i-a clãtinat ºi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam ºi cetãþi tari a surpat ºi casele celor mari a stricat“. (Pilde 28, 15) Avînd aparenþa unui lucru bun, adeseori gura se lãcomeºte la bîrfã, devenind limbutã, ceea ce provoacã greutãþi ºi tulburãri în jur: „Cum este suiºul nisipos sub picioarele bãtrînului, aºa este femeia limbutã pentru bãrbatul liniºtit“. (Pilde 25, 22) Ca sã nu fie discriminare, aflãm cã ºi bãrbatul poate bîrfi: „Sã nu te chemi bîrfitor ºi cu limba ta nu vicleni“. (Is Sirah 28, 14) Clevetirea este ºi o formã de educaþie precarã, de care pãrinþii pot fi rãspunzãtori: „Cel care se întovãrãºeºte cu clevetitorii face ruºine tatãlui

Timpul

Trece timpul cu nemilã În vîrtejul vieþii crud, Eu privesc ca o acvilã Peste drumul ce-1 colind...

ªi vãzînd cum fuge timpul Peste piscuri ºi prin vãi, Mã ridic ºi vãd doar Cerul, Peste timpuri, peste noi... ªi Îl rog pe Cel de Sus, Cel ce veacul a fãcut Sã vãd drumul spre Isus, Fiul Sãu din veci nãscut!

Trece timpul cu nemilã ªi mã rog la Dumnezeu, Sã culeg ca o albinã Veºnicia din rãstimpul Care stã în drumul meu...

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Cele mai frecvente 5 probleme ale genunchiului Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Durerea de genunchi este o problemã care apare atît la tineri, cît ºi la vîrstnici, însã nu toate durerile au aceeaºi cauzã, cele mai DR. TAREK NAZER frecvente probleme la nivelul genunchiului fiind: 1. Leziunea de menisc - meniscurile sînt structuri fibro-cartilaginoase, care se afla între femur ºi tibie, în numãr de douã meniscuri în fiecare genunchi, dintre care unul este extern ºi altul intern; au formã de litera C ºi au rolul de a proteja articulaþia. O leziune de menisc provoacã dureri în timpul mersului, la urcatul ºi coborãtul scãrilor.

2. Leziune de ligamente încruciºate - cele douã ligamente încruciºate oferã stabilitate genunchiului, cel mai des afectat fiind cel anterior; atunci cînd este vorba de o leziune completã a ligamentului încruciºat anterior, pacientul simte instabilitate, mai ales la miºcãrile de rãsucire ºi rotaþie.

3. Gonartroza - apare atunci cînd cartilajul articular suferã schimbãri degenerative însoþite de semne de deteriorare ºi uzurã, ceea ce provoacã dureri continue, care se accentueazã la urcatul scãrilor ºi în cursul nopþii.

4. Artrita reumatoidã - este o boalã inflamatorie a membranei sinoviale, care delimiteazã articulaþia ºi provoacã dureri care ajung în timp sã provoace disfuncþii articulare; durerile sînt mai accentuate dimineaþa la trezire ºi se reduc la miºcare.

5. Bursita - este o afecþiune caracterizatã prin inflamarea mucoasei care înveleºte ºi lubrifiazã articulaþia; se manifestã prin edem localizat ºi dureri locale care cedeazã la antiinflamatoare ºi aplicarea compreselor reci la nivel local.

Dacã prezentaþi oricare dintre aceste afecþiuni, ar trebui sã vã prezentaþi la medicul specialist pentru consultaþie ºi tratament de specialitate.

www.artroscopiedegenunchi.ro sãu“. (Pilde 28, 7) Pentru a vãdi public pe cei care umblau cu cleveteli, în scopul evitãrii lor pe viitor, Vechiul Testament prevedea o pedeapsã asprã: „Pe bîrfitor ºi pe cel cu douã limbi blestemaþi-l, cã pe mulþi care aveau pace i-au pierdut“. (Is. Sirah 28, 14) Aceastã formã de certare publicã avea, însã, rostul îndreptãrii clevetitorului, prin supunerea la izolare socialã, dar ºi reinstaurarea armoniei sociale: „Cînd nu mai sînt lemne, se stinge focul ºi dacã nu mai este nici un defãimãtor, se potoleºte cearta“. (Pilde 26, 20) (va urma) EUGEN TÃNÃSESCU

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Pentru împrospãtarea memoriei

Grigore Vieru, la 70 de ani! (1) Aceste rînduri le aºtern pe hîrtie în seara zilei de 15 ianuarie. E ziua de naºtere nu numai a lui Eminescu, ci ºi a tuturor românilor care trãiesc în cultul lui. Dimineaþã, Mitzura Arghezi ºi alte doamne din PRM au depus, la mormîntul lui, de la Cimitirul Bellu, o coroanã de flori cu mãtase Tricolorã, în numele meu.

La cîteva ore, am fost ºi eu la cimitir, ca de obicei, sîmbãta, într-un pelerinaj care cuprinde ºi alte sanctuare, cum ar fi, de pildã, acela unde îºi dorm somnul de veci iubiþii mei pãrinþi. Pe mormîntul Luceafãrului erau mormane de flori ºi zeci de candele ºi cãpãcele de lumînãri, albe ºi roºii. Soarele de iarnã se apropia de linia asfinþitului, dar lumea încã mai venea la acest loc de reculegere, cu evlavie ºi sfialã, dar poate ºi cu sentimentul intim cã intrã în contact cu Istoria, cu Cosmosul, cu Divinitatea. În asta constã superioritatea ritualului de îngropãciune, al creºtinilor, faþã de alte obiceiuri, cum ar fi incinerarea, cu depunerea cenuºii într-o urnã sau chiar risipirea ei pe fluvii ºi mãri: oamenii ºtiu cã acolo, la un metru sub pãmînt, se aflã el, Zeul, cu partea mineralã care a mai rãmas din el, cu frînturi din veºminte, cu mici obiecte de podoabã cu care lau înfrumuseþat, pe ultimul drum, cei care i-au spãlat trupul ºi l-au pogorît sub cruce. Aceea e taina comunã a lor, a pelerinilor ºi a idolului, nici nu trebuie spus sau fãcut mai mult, totul e un consens al bucuriei de a ne ºti aproape. Noi zicem cã ne ducem la mormîntul lui Napoleon, de la Domul Invalizilor, dar, de fapt, ne ducem chiar la el, la Napoleon, care e acolo ºi, de bunã seamã, ne simte ºi ne trece printre soldaþii potenþiali cu care îºi cîºtigã bãtãliile în cer. Aºa ºi cu Eminescu al nostru. Dar, poate fi îngropat, în Pãmînt, un Luceafãr? Încape el acolo? Pînã ºi un copil de ºcoalã ºtie cã Luceafãrul de Ziuã e cu mult mai mare decît Pãmîntul…

Cu o searã înainte, la 14 ianuarie, doi buni amici – acad. Mihai Cimpoi ºi prof. dr. Victor Crãciun – mi-au cerut un text omagial despre Grigore Vieru, care, în februarie, împlineºte o vîrstã jubiliarã, 70 de ani. Am primit cu încîntare propunerea. Atît fiindcã îl iubesc mult pe Grigore, cît ºi pentru cã mã preocupã vîrstele ºi aniversãrile poeþilor. Prin 1976, pe terasa Restaurantului Berlin, din Bucureºti, cînd m-am împrietenit, definitiv, cu Nichita Stãnescu, stînd la o bere rece, ca gîzele la soare, Îngerul Blond mi-a spus: ,,Vadim, ºtii ceva? Eu aº vrea sã mor tînãr“. – ,,De ce, Nichita, vrei tu sã mori

tînãr?” – l-am întrebat eu. ,,Pentru cã un poet bãtrîn e tot atît de urît ca un student bãtrîn”… Desigur, era o metaforã, în stilul lui Nichita, care, uneori, dorea sã ºocheze, sã contrarieze. Sã fie, oare, un poet bãtrîn… urît? Dar sînt, ei, poeþii – bãtrîni? Fireºte cã nu. Tot el, Nichita Stãnescu, scria odatã, într-o revistã de culturã, cum îl ducea prietena lui din tinereþe, Gabriela Melinescu, sã vadã curtea ºi cãsuþa unde s-a prãpãdit George Bacovia, în apropierea aceluiaºi Cimitir Bellu. Acolo se zãrea, pe peretele unei odãi, urma capului marelui poet, care se rezema de tencuialã, atunci cînd sta în capul oaselor, pentru a citi, sau a mînca, sau a-ºi primi medicamentele, din mîna nepreþuitei sale soþii, Agatha (pe care am cunoscut-o ºi eu, foarte bine, ºi care m-a susþinut la debutul meu literar). Ei, bine, acea urmã a capului bacovian i se pãrea lui Nichita o aureolã de sfînt… În acea zi de uºoarã reverie bachicã ºi de bere nemþeascã, în care numele cîrciumii, ,,Berlin”, ne ducea cu gîndul la exilul lui Caragiale – autorul ,,Respirãrilor” mi-a improvizat o poezie, de numai 4 versuri: ,,Vadime, Vadime/ Eu am loc de tine/ Tu ai loc de mine/ Vadime, Vadime…”

Pare simplã, dar nu e. Pare simplã, aºa cum e apa, dar apa nu e simplã, ci fundamentalã. Aºa ºi cu Grigore al nostru. N-am auzit, niciodatã, ieºind din gura lui vreo vorbã de invidie sau de rãutate la adresa unui confrate.

La fel ca ºi Nichita Stãnescu – Grigore Vieru face parte din marii generoºi ai literaturii române. ªi nici n-ar putea fi altfel, de vreme ce poeþii adevãraþi sînt niºte copii. Iatã de ce ei, aceºti poeþi adevãraþi, nu pot îmbãtrîni deloc. Întrucît ei pãstreazã, intact, gustul primordial, din copilãrie: ei se bucurã de misterele primare (ploaia, zãpada, înflorirea pomilor etc.), ei simt parfumurile ºi culorile nealterate, la fel ca în primii ani de viaþã ºi, în tot ceea ce fac, au o stare de spirit naturalã, care te duce cu gîndul la Facerea Lumii, sau la ,,Creaþiunea” lui Haydn.

Copii ai lui Dumnezeu, marii poeþi nu prea au legãturã cu partea materialã a vieþii, fiindcã forþele spirituale care îi tuteleazã i-au deconectat, încã de la naºtere, de toate aceste mizerii, atît pentru a-i ocroti, cît ºi pentru a nu pierde vremea. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR 15 ianuarie 2005

„Arde“ Moldova! (1)

forþe externe. Ruºii, veºnicii noºtri „prieteni“ ºi nemuritori i-au îndemnat pe unguri ºi bulgari sã revendice ºi ei teritorii româneºti (Ardealul ºi Cadrilaterul), provocînd alte pierderi grave pentru România.

Dacã la sfîrºitul rãzboiului, Ardealul a revenit de drept la Patria-Mamã, celelalte pierderi teritoriale nu au fost nici pînã astãzi recuperate de România. La 31 decembrie 2015, s-au implinit 97 de ani de la revenirea Bucovinei la România, iar în 2018, vom sãrbãtori centenarul Marii Uniri de la 1918. Dupã cum se vede, toate aceste evenimente sînt umbrite de ceea ce se petrece în prezent în Republica Moldova. De ce? Pentru cine? Cui folosesc aceste incidente grave, care pot anunþa evenimente de genul celor din Ucraina? Este limpede cã „þarul de la rãsãrit“ doreºte refacerea Uniunii Sovietice, pe seama altor teritorii ºi indiferent de numãrul victimelor. Ce fac autoritãþile române, preºedintele „lucrului bine fãcut“, dar inutil, sau „premierul tehnocrat“ vîndut PSD ºi PNL, numai pentru a-ºi pãstra funcþia? Rãspunsul este unul singur ºi obiectiv. Nu fac nimic ºi nici nu vor sã se implice, aºteptînd ca Istoria sã rezolve problemele, cum spune românul, „cum o da Dumnezeu“.

Dar noi, oamenii patrioþi ºi de bunã-credinþã, ºtim cã Bucovina ºi Basarabia sînt pãmînturi româneºti, rîvnite de duºmanii lor de veacuri, ºi trebuie sã ne opunem, în toate formele ºi prin toate mijloacele, pentru a bloca încercãrile de pierdere a independenþei, suveranitãþii ºi a integritãþii teritoriale a Republicii Moldova. Din pãcate, ºi Puterea, ºi Opoziþia de astãzi din România nu se ridicã la nivelul bravilor români (oameni simpli ºi politicieni) din 1918, care au realizat Statul Unitar Român - România Mare, ºi nici nu concordã cu aspiraþiile seculare ale românitãþii, uitînd cã spiritul naþional unic ºi conlucrarea spiritualã tre-

Republica Moldova, Nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa constituie o problemã istoricã, dureroasã pentru România, care astãzi dobîndeºte o actualitate evidentã.

Avem în vedere cã Republica Moldova „nu este lãsatã“ sã se organizeze în interior, sã-ºi consolideze instituþiile de stat ºi sã-ºi edifice democraþia ºi statul de drept în parcursul sãu spre UE. De cine nu este lãsatã? Aici, rãspunsul trebuie bine nuanþat, întrucît problema trebuie bine, corect ºi complet clarificatã. În primul rînd, autoritãþile române, preºedinþii, premierii, partidele politice, politicienii ºi guvernele nu au insistat pe parcursul mandatelor lor ºi nici nu s-au preocupat în acest sens pentru elucidarea definitivã a problemelor teritoriale ce privesc þara noastrã. Dupã cum se cunoaºte, 1940 a fost anul marilor rapturi teritoriale pentru România, cînd pierdea cca. 60.000 kmp ºi o populaþie de peste 7 milioane de locuitori, în mai puþin de 3 luni (26 iunie - 7 septembrie 1940), sub regimul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Ca ºi acum, conducãtorii noºtri de atunci nu au fãcut nimic pentru a opri nedreptatea fãcutã teritoriului României de ruºi în complicitate cu nemþii. De la Marea Unire din 1918 trecuserã numai 22 de ani ºi românii se vedeau iar divizaþi, pierzînd Ardealul de Nord, Bucovina, Basarabia ºi Þinutul Herþa. Trecînd peste istoria acelor ani zbuciumaþi pentru naþiunea românã, putem afirma, cu just temei, cã România acelor vremuri a acceptat prea uºor ultimatumul sovietic, prin care pierdeam teritoriile din Nord ºi Est, iar consecinþele se vãd ºi astãzi, dupã 75 de ani, cînd Moldova „arde“ ºi nu îºi poate menþine stabilitatea ºi independenþa de stat din cauza unor

COMEMORARE

Grigore Vieru a plecat dintre noi acum 7 ani Motto: „Românii plîng plecarea poetului divin.../ Acum spre Eminescu a ºi plecat Vieru.../ Aºa cã pentru drumul pe care ai sã-l strãbaþi,/ Îþi murmurãm adio ºi iartã-ne, Grigore!“…

(Adrian Pãunescu, la mormîntul lui Grigore Vieru, Chiºinãu, ianuarie 2009) La trecerea a 7 ani de la plecarea dintre noi a poetului ºi marelui român Grigore Vieru, de cînd, cu glasul gîtuit de emoþie ºi durere, prietenul lui de-o viaþã, Adrian PÃUNESCU, a rostit, în cimitirul neîncãpãtor, poemul scris în maºina ce-l ducea la Chiºinãu: „Iartã-ne, Grigore!“, prietenii ºi admiratorii lor, membri ai Filialei Rîmnicu Sãrat a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni s-au întîlnit pentru a-ºi aduce aminte de cel care, „în drumurile lui cãtre þarã“, s-a oprit, nu de puþine ori, la Rîmnicu Sãrat.

La bustul marelui român Grigore Vieru, dezvelit la 7 mai 2010, în centrul Municipiului Rîmnicu Sãrat, preotul Mircea Panait a oficiat o slujbã de pomenire, s-au depus flori ºi au fost rostite alocuþiuni omagiale.

Au participat conducerea ºi numeroºi membri ai Filialei Rîmnicu Sãrat a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, reprezentanþi ai Primãriei Municipiului Rîmnicu Sãrat, ai Primãriei Comunei Podgoria, ai Casei de Culturã Florica Cristoforeanu, elevi ºi numeroºi localnici.

Acþiunea a continuat la Complexul Turistic „Milion“, în sala care poartã numele marelui poet, unde, din respect ºi pentru aducere aminte, au fost aºezate obiecte ºi fotografii care dovedesc urmele trecerii celui care a fost românul Grigore Vieru pe aceste meleaguri dintotdeauna româneºti, însoþit, de multe ori, de români de pe ambele maluri ale Prutului.

Dintre cei care au participat la comemorare îi menþionãm pe academicienii Mihai Cimpoi, Vasile Tãrîþanu ºi Nicolae Dabija, Petru Lucinschi, fost preºedinte al Republicii Moldova, Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Negrei, fost viceprim-ministru al Republicii Moldova, Vasile Grozav, deputat, membrii conducerii Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Victor Crãciun – preºedinte, ªtefan D. Popa, Mircea Chelaru, Ion Grigorescu, reprezentanþi ai Filialelor Ligii din Iaºi, Alba-Iulia, Craiova, Suceava, Galaþi, Bãila, poetul Adam Puslojic – Serbia, scriitorul Mihai Prepeliþã – Ucraina, primarul oraºului Edinet, înfrãþit cu Rîmnicu Sãrat – Constantin Cojocaru, sculptorul Constantin Sinescu, regizorul Ion Albu, scriitori ºi poeþi din România ºi Republica Moldova ºi mulþi, mulþi alþii. În alocuþiunile lor, avocatul Ion Radu - preºedintele Filialei Rîmnicu Sãrat, Cristi Toma, George Creþu – vicepreºedinþi, Cristi Popovici – secretar, Marius Chiru – primarul Comunei Podgoria, Constantin Roºca, au omagiat figura luminoasã a celui plecat dintre noi acum 7 ani, au subliniat patriotismul ºi dragostea de þarã a acestuia ºi au îndemnat la continuarea luptei pentru dreptatea pe care neamul românesc o doreºte cu toatã fiinþa sa. La final, într-o atmosferã vibrantã, de un patriotism desãvîrºit, a fost recitat poemul „Iartã-ne, Grigore!“, scris de marele sãu prieten, Adrian Pãunescu - plecat ºi el dintre noi cu 5 ani în urmã.

CRISTIAN POPOVICI ºi ªTEFAN D. POPA buie întreþinute. Astãzi, este momentul sã intervenim, în evenimentele din Republica Moldova, prin preºedinte, premier, Societatea Civilã. În momentele electorale, sau cînd este vorba de interese de partid, politicienii, mai ales cei de la vîrful conducerii din România, fie de stînga, fie de dreapta, sufocã Moldova cu vizitele ºi protocoalele lor pentru a atrage electoratul. Sã nu uitãm nici de promisiunile deºarte, de milioanele de euro, promise Moldovei ºi apoi retrase „cînd ºi-au vãzut sacii în cãruþã“, cum spun bunicii noºtri de la þarã, neafectaþi de „bãsism, pesedism, iohannism sau cioloºism“. Omul de rînd suferã ºi strigã dupã ajutor pentru fraþii noºtri din Moldova, dar politicienii nu aud, ei fiind preocupaþi de alegeri, de întocmirea listelor de candidaturi ºi de apãrarea propriilor averi în faþa „cãtuºiadei“ pornite pe drept de DNA împotriva lor. La alegeri, sã strigãm „jos cu ei, rudele ºi prostituatele lor“. (va urma) PETRE RÃCÃNEL

Pag. a 10-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

TEMÃ CU VARIAÞIUNI

OFIÞERUL ACOPERIT (1) Moto: - Ce vrei sã fii, puiºor, cînd vei fi mare?

- Vleau sã fiu ofiþel acopelit, tanti!

Lumea se schimbã necontenit, ºi vremea inginerului, a medicului sau a strungarului a cam trecut. Astãzi, în nomenclatorul profesiilor din România strãluceºte ofiþerul acoperit. Nu e o profesie nouã, legatã de vreo invenþie epocalã, sau de cine ºtie ce artã modernã, adusã de peste Ocean, aºa cum, odinioarã, lumina venea de la Rãsãrit. Nu, ofiþerul acoperit este urmaºul securistului atît de cunoscut ºi, în egalã mãsurã, detestat. Singura deosebire constã în aceea cã obiectivele activitãþii sale sînt altele, cãci ºi-a creat privilegii inimaginabile. El este intangibil, mai ceva ca aristocratul din Antichitate sau din Evul Mediu, cînd dispunea de viaþa supuºilor ºi nu dãdea socotealã nimãnui. Ofiþerul acoperit este Dumnezeu cu cãtuºe la brîu. Principala preocupare a noului securist nu mai este apãrarea cuceririlor revoluþionare ale poporului muncitor, ci cum sã-ºi palmeze miliardele ciordite, prin te-miri-ce paradisuri fiscale de la capãtul lumii. Astãzi, indiferent dacã are stele mari pe umeri, sau e doar un mãrunt executant, el nu mai hotãrãºte asupra vieþii sclavilor, pentru simplul motiv cã nimeni nu îi mai ameninþã averea ºi poziþia socialã. Are Justiþia în buzunarul de la piept ºi o sodomizeazã la greu.

Munca în conspirativitate s-a demodat. De aceea, ofiþerul acoperit ºi-a scos masca ºi a ieºit în public, pe baza principiului cã degeaba aduni miliarde, dacã nu ºtie nimeni cã aduni miliarde. A devenit un monden infatigabil. Cînd nu este ministru, conduce manifestãri publice de binefacere ºi se erijeazã într-un Mecena al artelor. Publicã tot felul de cãrþi în care demascã fãrãdelegile Securitãþii. κi pune lanþuri groase de aur la gît ºi are orgasme repetate cînd face bãi de mulþime, în scop electoral. Se duce la salã ºi îºi vopseºte sprîncenele.

A aderat la Miºcarea gay ºi s-a înscris în Masonerie, cãci aºa este cool. Dã interviuri la televizor ºi face filozofie abisalã, cum cã ar fi bine sã fie numai bine în lume, mãcar o datã pe lunã. Iatã-l pe Vereºtoi Attila, care serveºte ºi la noi, ºi la oagãri. El cicã e senator al României. Pe viaþã. Acest privilegiu i-a permis sã facã o avere colosalã din defriºarea sãlbaticã a pãdurilor transilvane. A trecut vremea cînd dãruia amantelor vile ºi limuzine de lux. A îmbãtrînit ºi el. Doar ifosele de grof i-au rãmas intacte, ºi e de mirare cã nu ºi-a tras vreun titlu nobiliar, sau poate cã acum e moda doctoratelor… Îi tremurã mîna. De la palinkã. S-a buhãit ºi ºi-a pus dinþi de ceramicã. De cînd ºi-a rupt piciorul la Chamonix, parcã nu mai are chef de nimic… Uite-l ºi pe omuleþul acela cu mustaþa surã, ca de ºobolan, Ioan Oltean (scuzaþi rima involuntarã), tartorul retrocedãrilor

frauduloase. Cine mai e ca el? Se comportã de parcã ar fi programat sã trãiascã 800 de ani, ca biblicul Adam. ªia bãgat subordonaþii în stupul cu albine – Dinu Pescariu, Sorin Blejnar, Remus Truicã, Puiu Popoviciu, Gheorghe Stelian ºi frumoasa aceea din Bistriþa -, mierea îi curge în valuri, nãclãindu-i pantofii cu botul roºu, cãci timpul are rãbdare cu el. Cînd îºi anunþã vreo vizitã prin cotloanele murdare ale Justiþiei, toþi mafioþii de acolo paralizeazã. Alina Bica a albit într-o noapte… Nu mai amintim de plevuºcã – ziariºti ºi speakeri de la televizor, primari ºi notari, sportivi ºi artiºti de tot felul, prostituate de lux, sau doar ºtoalfe de prin parcãrile cu turci, medici ºi profesori - mai mari sau mai mici -, pensionari, cerºetori sau cîini vagabonzi. Dar cine nu e, astãzi, ofiþer acoperit? Colcãie lumea de ei, fiindcã ºi Serviciile astea Secrete s-au înmulþit precum ciupercile dupã ploaie - doar sîntem o þarã liberã ºi democratã, ce mama mãsii! Practic, orice domeniu de activitate îºi are propriul Serviciu Secret. Blocul nostru numãrã 4 scãri, ºi fiecare scarã are cîte un ofiþer acoperit. ªeful lor este chiar Titi, þiganul care dã cu mãtura ºi furã de prin maºinile din parcare, domnul colonel, sau, cum ar spune Bãsescu, într-o altã împrejurare, dottore. Aud cã ºi la Bellu ar fi cîteva Servicii de-astea.

Prima variaþiune: Doi zmei cu solzii groºi Cu mulþi ani în urmã, am cunoscut ºi eu 2 zmei paralei din noua generaþie, cu solzii groºi ºi gropiþe-n obraji, care, pe deasupra, mai sînt ºi masoni, alþi atîrnãtori.

Tocmai plãnuiserã sã spele o valizã de parai, înfiinþînd nu ºtiu ce publicaþie, nici mai bunã ºi nici mai proastã ca altele, dar care avea un cusur major: tipãritã pe hîrtie de lux, nu se vindea. Cine sã dea aproape 1 milion pe o revistã? Dar nu conta, fiindcã ºi înãlbirea asta are chichirezul ei. Am publicat ºi eu acolo, dar nu mi-au dat nici o leþcaie bulangiii dracului, fiindcã, auzi îndrãznealã, mi-am permis sã o scuip în gurã pe o cotarlã de-a lor, o schizofrenicã. Otrava aia de 150 de ani, plimbãtoare de cîini la casele mari, se dãdea sculã în stilistica Limbii Române ºi îmi masacrase un articol. ªtie ce telefon am.

Dacã nu s-o fi tîmpit definitiv, o provoc sã mai conjuge o datã la indicativ, perfect simplu verbele a coace, a cosi ºi a coase. Pariez cã nu ºtie nici acum.

A doua variaþiune: Norocul meu s-a numit maiorul Marin Îmi mai aduc aminte cã, spre sfîrºitul facultãþii, venise unul, maiorul Marin, sã recruteze absolvenþi pentru Armatã, Miliþie ºi Secu. Mai mult ca sã mã amuz, lam întrebat pe tata ce-ar zice dacã m-aº face securist.

Dar tata, care avusese un frate deþinut politic, vreo 10 ani, mi-a tãiat-o scurt: ,,Dã-i, mã, în p… mã-sii, cã ãºtia omoarã oameni!”. ªi, uite-aºa, în loc de ditamai ofiþerul

Românul Lucian Popescu, triplu campion European la box! (2) De cîteva luni, antrenor pentru Lucian era italianul Umberto Lancia, ºi asta se va vedea în evoluþiile lui ulterioare. Lucian, la cei 18 ani ai lui, devenise foarte ordonat, matur, dar de neoprit ºi exploziv în momentelecheie ale meciului: atunci împrãºtia furtunã în ring! O astfel de furtunã se abãtu ºi asupra favoritului Kid Oliva.

Meciul a fost dominat de la cap la coadã de român, Kid fiind trimis la podea de 8 ori, iar în repriza a 10-a meciul se va termina cu victoria prin KO a lui Lucian Popescu, care va cuceri prima centurã europeanã pentru boxul profesionist românesc! A fost o mare victorie pentru tot sportul din þara noastrã. În mai puþin de un an, Popescu îºi va pune centura în joc de 5 ori. Va acorda revanºa francezului Rene Challenge, meci în care-l va cãsãpi din nou, va boxa apoi cu germanul Angelmann, cu italianul Cavagnolli ºi cu un alt francez, François Biron, pe care, de asemenea, îi va învinge ºi va tranºã definitiv rivalitatea sa cu compatriotul Stamate, pe care îl va scoate din luptã în prima reprizã a unui meci programat pentru 12 runde. O problemã neaºteptatã apãrea cînd era vorba de menþinerea greutãþii. Atunci era obligat sã treacã la o categorie superioarã, fapt care l-a fãcut sã-ºi

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

punã centura în joc, boxînd de multe ori ºi la cocoº! Aici întîlnea adversari mai grei ºi de acest lucru a profitat ºi s-a bucurat englezul Jackie Brown, care va boxa la el acasã, la Manchester, într-un meci de 15 reprize.

Românul nostru va ceda greu, la puncte, la o categorie la care abia venise, dar cu care se va obiºnui rapid ºi-i va lua la rînd pe „cocoºii“ continentului. Vor „cãdea“ succesiv un german, un belgian ºi un francez, dar ºi… Stamate, care se va þine scai ºi va mai pierde, încã odatã, în faþã lui Lucian. Toate aceste victorii îl vor desemna ca noul challenger al cocoºilor. Deþinãtorul centurii europene, spaniolul Carlos Flix, va veni foarte încrezãtor la Bucureºti. La fel ca Oliva în urmã cu un an… Lucrurile s-au desfãºurat la fel, ca, de altfel, ºi ostilitãþile! În vederea meciului cu spaniolul, Lucian face sparring cu tînãrul Aurel Toma, viitor mare campion ºi el. Meciul se va disputa la Arenele Romane, pe 19 septembrie 1931, ºi va fi o confruntare de un dramatism cum rar se vãzuse pe ringurile bucureºtene. Încã foarte tînãrul Popescu, la cei 19 ani ai sãi, a fãcut o demonstraþie de inteligenþã, forþã ºi tehnicã. A controlat partida în totalitate, i-a spart arcada spaniolului în repriza a 8-a, l-a

Imagine din filmul „Columna“, realizat de Mircea Drãgan, cu Ilarion Ciobanu ºi Antoanella Lualdi. de informaþii-contrainformaþii, în Bucale sau pe afarã, m-am ratat ºi am ajuns un profesoraº oarecare, prin noroaiele Moldovei.

A treia variaþiune: Nãroada de soru-mea…

Tot cam pe atunci, soru-mea, Victoriþa, o blondã foarte frumoasã, îi cãzuse cu tronc altui securist, care, în scurtã vreme, a ºi cerut-o de nevastã, nu cumva sã i-o rãpeascã altul. Dar ea, nu ºi nu, fiindcã ofiþeraºul avea nasul mare ºi soru-mea se temea cã îi face copii urîþi.

Ani de zile, toatã familia, rudele de tot felul, ba chiar ºi unii vecini i-am bãtut cu toþii obrazul cã, dacã se mãrita cu bãiatul acela, care n-avea cîrma chiar atît de mare, am fi trãit ºi noi mai bine. Astãzi, cînd securistul de atunci este un cumplit general de SRI, decorat de Bãsescu în persoanã, de ruºine cã a fost atît de nãroadã, Victoriþa a emigrat în Canada, la fiul ei, taximetrist pe acolo, ºi abia dacã mai rãspunde la telefon. Aia e! (va urma) PAUL SUDITU pus la podea în a 12-a ºi a cîºigat în final la puncte, dupã 15 reprize. Lucian devenea campion European ºi la categoria cocoº. Era un lucru rar atunci, doar marele Georges Carpentier reuºise sã ia încã o datã titlul dupã ce schimbase categoria. La fel de mare, însã, devenise, în ochii tuturor, ºi Lucian Popescu, Chocolate Boy, de care toatã Planeta vorbea. Nu-l grãbea nimeni ºi nimeni nu-l obliga sã-ºi punã centura în joc aºa de repede. Dar tinereþea, dorinþa ºi foamea de victorii nu-i dãdeau pace ºi la doar cîteva luni, cînd abia împlinise 20 de ani, se aruncã iar în luptã, pe teren strãin, la Milano, unde Lucian va ceda centura în faþa unui italian obstrucþionist. Din acel moment, cariera lui va intra pe o pantã descendentã. Schimbã iar categoria, va boxa la panã, va cîºtiga în þarã titlul la aceastã categorie, dar va fi campion ºi la uºoarã, iar tîrziu, abia în 1939, va reveni la nivelul de la începutul deceniului III. Va fi desemnat pretendentul la centurã europeanã al cocoºilor, titlu deþinut de belgianul Phil Dolhem, care va veni sã lupte la Bucureºti, foarte sigur pe el, precum Oliva ºi Flix, dar ºi el va înclina steagul în faþã unui Lucian Popescu resuscitat ºi reinventat. Meciul a avut loc tot la Arenele Romane, pe 4 iunie 1939, ºi a fost din nou o demonstraþie de box tehnic, cu lovituri foarte puternice ºi rapide din partea lui Lucian, care-l va învinge la puncte, dupã 15 runde, pe campionul european, intrînd în posesia centurii la categoria panã. Era primul boxer european care realizase acest lucru, campion european la trei categorii diferite… Avea doar 27 de ani ºi peste 50 de meciuri disputate! Atunci, pe 4 iunie 1939, Lucian Popescu a intrat definitiv în Istoria magicã a boxului!

Sfîrºit Biroul de Comunicare Societatea Civilã România

Pag. a 11-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Titi Weltmeister Miºu, un bãtrîn de 80 ºi ceva de ani, îi telefoneazã vechiului ºi foarte bunului sãu prieten Titi.

- Alo, Titiºor? Mãi, bãiatule, ce bine-mi pare sã te aud!... M-ai ghicit, eu sînt... Eh, ce sã-i facem, viaþa, problemele, ne mai despart uneori... Da, mãi, pînã ºi pe noi, care eram nedespãrþiþi... Tu eºti bine sãnãtos?...

Bravo! Pãi, dacã aºa stau lucrurile, ce-ai zice sã treci azi pe la mine?... Da, Titiºor, mai bem un pãhãrel, mai depãnãm amintiri... Alo, alo, adu ºi acordeonul tãu minune!... Lasã modestia, cã ºi pe Marcel Budalã ºi pe Horia Ropcea îi aveai la degetul mic!... Hai, te aºtept!

Bucuros, Miºu aºeazã pe masã o gustãricã, o sticlã de molan ºi douã pahare. Nu peste mult timp apare ºi Titi, dar, spre dezamãgirea lui Miºu, fãrã acordeon.

Oaspetele explicã stînjenit: T: Miºule, mi-e ºi ruºine sã-þi spun. M: Asta-i bunã! Între noi mai existã ideea de ruºine?! Care-i buba? T: Nam avut de lucru, ºi m-am împrumutat la o bancã. Voiam sã renovez niþel locuinþa. M: Stai tot în apartamentul primit pe cînd lucram amîndoi la UREMOAS? T: Tot în ãla, de unde altul?! M: Aºa, ºi? T: Dupã ce s-a prãpãdit nevastã-mea... M: A murit Mia?! Ca ºi Tãnþica mea, sãrãcuþa... Sã bem un pahar pentru sufletul lor! T: Sã fie primit! Deci, rãmas într-o singurã pensioarã, plus cã nici nu îmi mai ardea sã cînt, la vreo nuntã, la vreo cumetrie... M: Pãi, da, cã trãgeau toþi de tine! T: Exact, le fãceam ºi lor plãcerea, mã rezolvam ºi eu cu bãnuþii...

Aºa, însã, n-am mai putut sã achit ratele la bancã. Bãieþii m-au somat o datã, de douã ori, dupã care mi-au confiscat tot ce aveam prin casã. Pînã ºi acordeonul! M: Minunea aia de Weltmeister?! T: Da, Miºule, mi-au golit ºi apartamentul, ºi sufletul! Acordeonul, drãguþul, îmi umplea frigiderul în anii aceia în care nu se gãsea nimic de mîncare! M: Chiar, zãu, trãiam un paradox: nu se gãsea nimic de mîncare, dar erau cozi infernale la hîrtie igienicã! T: Tot acordeonul, drãguþul, m-a salvat în ’50, cînd Securitatea mi-a rãscolit cocioaba din groapa Floreasca, cãutînd cocoºeii lãsaþi de mama. Numai în acordeon nu le-a dat prin cap sã caute, cã putrezeam la Canal! M: Ce vremuri grele!... T: Nu ca acum, cînd bãieþii ºi fetele deºtepte au grãmezi de cocoºei, dar nimeni nu-i întreabã nimic. M: Cocoºei?! În ziua de azi, fetele deºtepte vor un Cocoº în toatã regula! T: Mare vorbã ai zis! M: Ee, n-o sã murim o searã fãrã acordeon... T: Ba vom avea ºi acordeon! M: Cum aºa?

T: Nu m-ai auzit pînã acum, dar, din gurã, ºi cu mînuþele astea douã, eu imit perfect acordeonul! M: Adicã, tu virtuoz, iar acordeonul virtual? T: Exact. Cu ce începem, ca sã te convingi? M: Pãi, cu ce þi-ai început cariera muzicalã. T: Începutul-început a fost cu tata, pe la nunþi. El la vioarã, eu la acordeon. (Se lãþeºte în fotoliu, desfãcînd braþele ca ºi cum ar avea un acordeon) Calu-i bãlan, mãi, calu-i bãlan ºiii ºaaaua-i verdeee/Þine-mi-l bine, þine-mi-l bine, nu mi-l pierdeee! Parapatam-parapatam.

M: Eºti tare, frate! T: Dar începutul la nivel înalt a fost în orchestra Malagamba. Clasã mare pe nea Sergiu! Iauzi, ia: Fetiþe dulci, rap-tap-tap-tap, ca-n Bucureºti...

M (cu ochii închiºi, clãtinînd ritmic din cap): În toatã

lumea nu gãseºti! Titiºor, mînca-þi-aº guriþa ta, poþi sã juri cã-i acordeon! Weltmeister sutã la sutã! Ce-ai mai cîntat cu nen-tu Sergiu? T: Prea multe nu, cã l-a bãgat mareºalul Antonescu în lagãrul de la Tîrgu Jiu. Zicea cã þara e-n prag de rãzboi, iar Malagamba-i sminteºte tineretul, cu moda lui trãsnitã. Pantaloni înguºti, ridicaþi peste gleznã, pantofi cu talpã înaltã, de crep. M: Mda, erau vremuri îmbîrligate. T: Aproape ca acum de îmbîrligate... În timpul rãzboiului, cunoºti, am cîntat ºi pentru unii ºi pentru alþii. A prestat el, marele Enescu, ºi pentru nemþi ºi pentru ruºi, era sã mã dau eu fatã mare?! M: Ce le cîntai? T: Pãi, nemþilor le cîntam Lilli Marlene... Vrei sã þi-o zic? M: Treci peste! T: Iar pentru ruºi, Cîntecul ºoferului. M: De Mokrousov. T: Exact: Puti dlia nas k Berlinu rap-tap-tap... Ne straºna nam bambioºka, liubaia! Adicã, vezi Doamne, nu-i speriau cîteva amãrîte de bombe pe bravii soldaþi ruºi! M: Parcã acum îi sperie?... În douã ore, cicã, ajung la Deveselu! Dar pentru ofiþerii români n-ai cîntat? T: Ohoo! M: Ei cereau tot de-astea patriotice, însufleþitoare? T: Da’ de unde?! Ai noºtri erau mult mai lirici. Un aviator îmi cerea, searã de searã, sã-i cînt Frumoasa mea cu ochii verzi, rap-tap-tap, Ca dooouã mistice smaraldee... M: Melancolia sã-þi desmierzi... Pe versuri de Cincinat Pavelescu. Iar dupã rãzboi, cînd rusnacii rãmãseserã aici? T: Le cîntam Serile Moscovei: Dac-aþi ºti ºi voi, rap-tap-tap, ce frumos oraº, ºi ce seeeri sînt laaa Moooscoovaaa! M: ªi lui Iliescu îi plãcea la nebunie cîntecul ãsta! T: Pãi, cum? S-a dus glonþ, sã vadã cu ochii lui serile Moscovei. M: ªi la revoluþie tot glonþ s-a dus! T: Pardon, la revoluþie s-a dus… gloanþe, nu glonþ! M: El zice cã nu... Ce-ai mai cîntat dupã rãzboi? T: Începuse reconstrucþia þãrii, aºa cã am dat-o pe Hei-rup, hei-rup, tap-rap-tap-tap, în munca noastrã de brigadier... M: Ehee, ce ºantier, ce ºcoalã a vieþii a fost pentru noi acel Bumbeºti-Livezeni! T: A urmat altã ºcoalã a vieþii, cã ne-au luat pe amîndoi în armatã. M: ªcoalã, nu glumã! Acum, nu vezi?, avem mai mulþi generali, decît soldaþi! T: ªi mai mulþi profesori universitari, decît studenþi... M: ªi mai mulþi politicieni, decît alegãtori... T: Iauzi, ia! Frunzuliþã, frunzã verde de stejaaar,/Rap-taptap,/Grea e viaaaþa cînd eºti militar! M: Tot împreunã am mers ºi la brigada artisticã a UREMOAS, unde ne-am angajat dupã liberare. Ce duo fãcuserãm noi atunci! T: Zãrzãrea, zãrzãrea, zãrzãricã-zãrzãrea,/La panoul cu fruntaºi, Costicã zîmbea,/La panoul cu codaºi, Ionel dormea! M: Stop-mut, ai uitat sã faci rap-tap-tap! Pe chestia asta te somez sã mai dai imediat peste cap un pahar de molan! Hai noroc! T: Noroc!... Prin ’58, dupã ce au plecat ruºii, s-a mai destins niþel atmosfera. M: Exact.

Dãdeau la radio Patricia, Marina... T: I-auzi, ia! Io sono innamorato di Marina,/Una ragazza bella ma carina/Rap-tap-tap. Sau Modugno: Voolaree, o-ooo, cantaaree, rap-tap-tap-tap. M: În ’65, a venit nea Nicu la putere... ªtii care a fost prima lui ispravã? T: A eliberat deþinuþii politici. M: ªi asta. Dar a interzis sã se mai dea la radio melodia Nicuºor are o tobã, Bum-bum-bum, ªi o þine dupã sobã... T: Toatã ziua, vrei-nu vrei, bate-n tinicheaua ei, rap-tap-tap-tap. A interzis melodia, dar a bãtut în tinicheaua comunismului pînã ni se acrise! M: Eh, sã-l înþelegem ºi pe el! Omul avea un crez... N-ai vãzut?

A murit cîntînd Internaþionala. T: Sculaþi, voi oropsiþi ai

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (11) Sã îmi iau un cîine cu pedigree? De ce?

Printre iubitorii de cîini încã mai exista discuþii aprinse pe tema importanþei actelor de origine, mai exact a pedigreeului. Este drept cã nu îþi trebuie acte pentru a iubi un cîine, de aceea încurajez adopþia maidanezilor ºi, în general, a sufletelor necuvîntãtoare cãrora soarta nu le-a dat ocazia de a avea stabilitatea unui cãmin. Totuºi, pentru cei care îºi doresc, în mod special, un cîine de rasã, acest pedigree are o importanþã foarte mare. Cu riscul de a fi rãutãcios ºi de a nu fi înþeles de multe persoane, nu încurajez împerecherea unor exemplare care nu au pedigree, deci nu le sînt cunoscute originile. Este important atunci cînd

doresc sã cumpãr un cîine de rasã sã mã interesez cu atenþie ca persoana de la care achiziþionez exemplarul sã fie un crescãtor profesionist, pentru care, în mod categoric, este importantã sãnãtatea exemplarelor pe care le reproduce. Este adevãrat cã preþul unui cîine de la un astfel de crescãtor, cu toate actele doveditoare liniei de sînge, poate sã fie unul cu mult mai mare decît preþul unui pui pe care îl achiziþionezi din piaþã, sau de la cineva care nu este de specialitate, însã este important sã vã gîndiþi cîte cazuri de defecte genetice au existat ºi cîte cazuri în care, din senin, un pui cumpãrat cu 6 sau 7 luni în urmã a murit fãrã nici o explicaþie. În plus, banii cheltuiþi pentru a salva viaþa ºi a-i reda fericirea iubitului nostru companion, cît ºi suferinþa pe care o vom simþi la momentul pierderii sau îmbolnãvirii acestuia depãºesc cu mult preþul unui pui de calitate superioarã controlat prin acest pedigree (certificat de origine), care ne aratã viabilitatea geneticã a patru generaþii din urmã, lucru care conteazã enorm. Este foarte adevãrat cã, de cele mai multe ori, din punct de vedere fizic, un cîine cu pedigree este mult diferit de unul fãrã pedigree, fiind considerat mai frumos, mai mare ºi chiar mai corect din punct de vedere al regulilor standardului respectivei rase.

Nu este obligatoriu ca un cîine cu pedigree sã aibã ºi aptitudini pentru dresaj, lucru care se întîmplã foarte rar, ºi spun asta pentru cã, de multe ori, am întîlnit ºi cîini fãrã pedigree care au avut performanþe rar de atins, însã mizez pe faptul cã am garanþia unui cîine sãnãtos. (va urma) MIHAI NAE (www.dresajieftin.ro)

vieþii,/Voi osîndiþi la moarte, sus! M: Pac-pac-pac! T: Mai osîndit la moarte ca el, atunci, nici cã se putea! M: De atîta crez, scrisese ºi versurile noului imn naþional, Trei culori. Ca sã vezi unde era Cincinat... Ceauºescu! T: Trei culooori cunooosc pe lumeee,/Rap-tap-tap-tap, rap-taptap! M: Iar dupã ce l-au fãcut sitã pe nen-tu Nicu, ce-ai cîntat? T: Vreo douã luni, am cîntat cu Vali Sterian în Piaþa Universitãþii Mai bine acordeonist, decît comunist!

Dar m-am lãmurit repede cã degeaba cînt, aºa cã am trecut pe marºul Pleac-ai noºtri, vin ai noºtri,/Noi rãmînem tot ca proºtii!? Rap-tap-tap! M: Proºti, cu P mare! De la Petricã, probabil... T: Ai nimerit-o! Dupã ce Petre Roman, spãlat pe dinþi cu pasta Dizi-dent, ne-a scãpat de grija industriei ºi a CAP-urilor, am dat-o pe cîntece de mahala: Strada Gãrii m-a pus bine, de n-am pantaloni pe mine!

M: Stop! Amendã! Iar ai uitat de rap-tap-tap! Mai dã pe gît un pahar de molan! T: Uºurel, Miºule, cã nu mai merge cum mergea... M: Aºaa... Pe urmã? T: O vreme, am þinut-o pe cîntece de petrecere: Stau la margine de drum,/Pomul copt ºi omul bun. Sau Puºca ºi cureaua latã,/Ce partid aveam odatã! Rap-tap-tap. M: Pînã cînd chestia asta? T: Pînã ce, din populare, melodiile cu pricina au devenit cam nepopulare. M: Titiºor, scumpule, tu eºti, deopotrivã, ºi o veritabilã istorie muzicalã, ºi omul orchestrã. Puteam sã fac pariu cã ai cîntat la acordeon, nu din gurã! T: Mersi, Miºule, eºti tu drãguþ... M: Merg cu tine de mînã la „Românii au talent“! Precis le iei suta de mii de euro, cã n-are cine sã te-ntreacã. Îþi cumperi 10 acordeoane Weltmeister, sã crape de necaz ãia de la bancã! T: La vîrsta mea?! M: Nu te mai da bãtrîn, cã eºti de-o vîrstã cu Ion Iliescu! Iar pe el, nu-l vezi? Încã vrea sã fie „Vocea României“! T: ªtiu ºi eu ce sã zic?... M: De-acum nu mai zici nimic, cã am devenit impresarul tãu! Þi-am gãsit ºi numele de scenã: TITI WELTMEISTER! Ce zici? T: Mde... M: Parcã-þi ºi vãd numele, înscris mare ºi luminos, deasupra scenei: TITI WELTMEISTER! T: Hm... M: Dar pentru ideea asta genialã mai bem un pahar! T: Gata cu paharele, cã nu mai intrã!

M: Cum aºa?! T: Vîrsta, Miºule, ce sã-i faci... Cînd eram tînãr, dacã beam un pahar de molan, îmi pocnea, sã mã scuzi, sula. Acu-mi pocnesc timpanele! M: Poanta asta-i bunã rãu! Le-o dau la „România Mare“, s-o publice! T: ªi cu cîntatul, la fel, nu mã mai þin foalele canainte. Dar putem continua mîine searã. M: Abia teaºtept! T: O sã-þi zic romanþa pe care i-o cîntam, împreunã cu Ioana Radu, coanei Leana: La umbra nucului bãtrîn. Ori ªaraiman ºi ºaraiman, pe care i-l cîntam, împreunã cu Romica Puceanu, lui Nicu Ceauºescu. Iar pe final, bucata pe care a plîns-o, la barul „Atlantic”, Fãrîmiþã Lambru, cu 2 zile înainte sã moarã, adicã pe 10 decembrie 1974: Gropare, deschide mormîntul! M: Titiºor, cînd o fi sã fie, ºi eu aº vrea sã se întîmple dupã cum zicea nea Gicã Petrescu, pupa-i-aº guriþa lui: Uiteaºa aº vrea sã moooor,/Cu paharul lîngã mine,/Lãutarul lîngã mineee... T: Rap-tap-tap-tap-tap-tap-tap! M: Deci, ne vedem mîine searã? T: Ne vedem. Dar aº avea o rugãminte. M: Orice! T: ªi ca sã nu-l mai car... Dar, mai ales, ca sã nu mã trezesc din nou cu portãreii pe cap.

M: Aºa... T: Pot sã las acordeonul la tine?

SORIN SATMARI (Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastrã!“)

EPIGRAME Ciorba PSD-istã Se pun la fiert în oala mare, La fiecare dupã plac: O ºtevie, spanac ºi sare, O þelinã ºi-un...prostãnac.

Preºedintele s-a pozat la mare, cu o pisicã Stau confuz la o agapã ªi mã-ntreb contrariat: Cum ar sta pisica-n apã...

Iar Bãsescu „pe uscat“?

Dan Diaconescu vine cu OTV în Parlament Pe domnul Dan, un om cu minte, Eu îl respect în toate cele Iar de-o s-ajungã Preºedinte…

I-aduc „elodiile” mele !

Elena Udrea ºi-a dorit statuie Statuia ei va fi în centru Pe cal, în stil monumental, Iar calul tot o iapã, pentru …economie de metal!

NAE BUNDURI

ALBASTRU NEGRU 12 12

Leonardo da Vinci, patron ºi bucãtar (1) (urmare din pag. 1) aluat ºi marþipan, machete care, Doi autori britanci, soþii dupã ce au fost admirate ºi stuShelagh ºi Jonathan Routh, l-au diate, au sfîrºit prin a fi mîneditat ºi l-au publicat, la Londra, cate). Ser Piero, la rîndu-i, l-a în 1987, cu titlul Leonardo's încredinþat pe micul Leonardo, Kitchen Note Books/Notele de prietenului sãu, maestrul bucãtãrie ale lui Leonardo.

Verrocchio. Îi atrãseserã atenþia Ce dovezi existã cã acest desenele excepþionale ale copilumanuscris este original ? lui de numai 10 ani. Biografii Dr. Marino Albinesi, propovestesc cã Accatabriga, într-o curor ºi director al Cercului revãrsare de iubire paternã, îi oeno-gastronomic italian, afirtrimitea fiului sãu, la Florenþa, mã, în prefaþa la ediþia italianã a tot felul de cofeturi ºi cã, din Notelor (2005), cã respectivul pricina lor, era cam dolofan. În Codex a putut ajunge în Rusia atelier, i se spunea „il Ciccione“, împreunã cu douã picturi „Grãsunul“. Verrocchio a ºtiut davinciene aflate la Ermitaj: cum sã-l „vindece“ : i-a dat sã Madonna Litta, achiziþionatã de picteze un înger, în lucrarea sa LEONARDO DA VINCI þarul Alexandru al II-lea ºi „Botezul lui Christos“, aflat pe expusã, în muzeu, în 1865, ºi altarul Bisericii San Salvi. Un Madonna del Fiore, donatã de þarul Nicolae al II- înger, despre care Vasari scria: „Deºi era doar un lea, în 1914. Leonardo avea 38 de ani cînd a pictat bãieþandru, Leonardo l-a pictat atît de bine, cã era „Madonna Litta“. Se stabilise de puþinã vreme în cu mult deasupra figurilor lui Andrea, care nu mai Lombardia, la Curtea familiei Visconti, care i-o voia sã se atingã de culori, de supãrare cã un copicomandase. Pe la jumãtatea Sec. al XVII-lea, pic- landru ºtia sã picteze mai bine decît el“./Giorgio tura a fost vîndutã familiei ducilor de Litta din Vasari, Viaþa pictorilor celebri/. „Îngerul lui Milano, iar în 1865, ducele Antonio Litta a vîndut- Leonardo“, cum îi spuneau toþi, întrecea în fruo þarului Alexandru al II-lea, care a plãtit-o, se museþe, mãiestrie ºi graþie toate figurile verrocspune, cu o sumã echivalentã, azi, cu 2,5 milioane chiene. Dar, mai mult decît atît, pictarea acestui de euro. înger s-a dovedit a fi o terapie minunatã: „il ªi, poate cea mai credibilã dovadã este chiar Ciccione“ a slãbit, ºi aºa avea sã rãmînã toatã viaþa.

L’ Ultima Cena. Ca sã înþeleagã cineva tabloul „Grãsunul“ nu mai exista, dimpotrivã, în locul lui Cina cea de Tainã ºi sã se convingã cã notele de se nãºtea un maestru, pictor ºi ... bucãtar Maestru al Înaltei Bucãtãrii, revelate în manu2. Leonardo - garçon ºi chef la „Trei Melci“. scrisul Romanoff, sînt autentice, trebuie sã Patronul celor „Trei Broaºte“ cunoascã neapãrat povestea transformãrilor sale În primãvara lui 1473, lui Leonardo i s-a propus interioare. postul de chef la „Trei Melci“, o locandã renumitã din Florenþa, lîngã Ponte Vecchio, unde lucra deja II. Drumul lui Leonardo da Vinci de la de 3 ani, serile, ca ospãtar. O întîmplare mistebucãtãria de la „Trei Melci“, la trapeza rioasã lãsase taverna fãrã bucãtari: muriserã toþi, bisericii Santa Maria delle Grazie otrãviþi! Acolo a continuat metamorfoza care l-a 1. Leonardo ºi întîlnirea cu Îngerul condus spre Cina cea de Tainã. În primul rînd, a Leonardo a ucenicit în atelierul renumitului pic- fost dezgustul de cãrnuri ºi de îmbuibarea pantator florentin Verrocchio, de la care a primit o bunã gruelicã a florentinilor. La „Trei Melci“, felul prineducaþie (ce nu includea, însã, ºi latina). De fapt, a cipal (ca în toatã bucãtãria renascentistã) era mers la cea mai bunã ºcoalã, întrucît maestrul sãu alcãtuit dintr-un castron plin cu polenta (o era nu numai un pictor, un sculptor ºi un orfevrier „mãmãligã“, o fierturã groasã din grîu zdrobit) ºi renumit, dar ºi un inginer ºi matematician ingenios. un altul plin ochi cu bucãþi mari de carne de toate Acolo, a avut parte de o primã mare schimbare neamurile, îmbibate cu tot soiul de condimente. În interiorã, cea care, la propriu, i-a deschis drumul noua sa calitate de capo cuoco (chef, bucãtar ºef), spre L’ Ultima Cena. s-a gîndit cã ar trebui sã le rafineze gusturile Leonardo da Vinci s-a nãscut pe 15 aprilie 1452, clienþilor ºi sã-i obiºnuiascã sã mãnînce puþin ºi la Vinci, lîngã Florenþa, din legãtura de iubire a sãnãtos. Le servea cubuleþe de polenta vîrtoasã, mamei sale, Caterina, cu un respectabil notar flo- bunã de tãiat cu cuþitul, cu cîteva delicatese minusrentin, ser Piero. La numai cîteva luni de la cule deasupra. De fapt, era terapia „Îngerului“. naºterea fiului sãu, ser Piero s-a cãsãtorit cu o Descoperise, în timp ce-l picta, cã a mînca este un tînãrã florentinã de 16 ani. Caterina, la rîndu-i, l-a act profund spiritual, asemenea împãrtãºaniei. luat de bãrbat pe Accatabriga di Piero del Vacca, Experimentul, din pãcate, a luat sfîrºit cum nu se aºtepta: a trebuit sã se refugieze în atelierul lui un patiser din Vinci.

Accatabriga (în traducere Certãreþul sau Cîrcotaºul) era un cofetar cu har, un geniu al dulciurilor ºi al pastelor. El l-a învãþat pe micul Leonardo tainele aluaturilor. Îl lãsa sã se joace cu marþipanul (o pastã finã de migdale, amestecatã cu albuº de ou ºi zahãr) ºi sã facã din el figurine, pe care le usca în molcomul soare al Toscanei. Lîngã acest „Sancho Panza de Vinci“ a cãpãtat pictorul celei mai celebre Cine… din lume harul bucatelor.

(Mai tîrziu, Lorenzo de Medici a avut ocazia sã-ºi desfete oaspeþii cu machetele unor maºini de rãzboi modelate de Leonardo în CINA CEA DE TAINÃ

Verrocchio ca sã scape de furia dezlãnþuitã a clienþilor. La „Trei Melci“, se pare, a început sã scrie primele note despre arta culinarã, dar ºi sã gîndeascã ºi sã deseneze primele maºini ce uºureazã munca în bucãtãrie - strãmoaºele electrocasnicelor de azi: maºini de tocat carne, de curãþat, tãiat ºi feliat legume, de fãcut pîine ºi paste, storcãtoare de fructe, rîºniþa de piper sau maºina de spãlat. În vara lui 1478, în urma unei ciocniri între bandele rivale din Florenþa, „Trei Melci“ a ars din temelii ºi oricum nici o locandã nu-l mai voia bucãtar pe Leonardo. Se pare cã nimeni nu-i gusta meniurile ciudate. ªi totuºi ...

Deºi lîngã Verrocchio îl aºtepta o carierã bunã ºi multe comenzi serioase, Leonardo, în vîrstã de 26 de ani, a renunþat, fãrã a sta pe gînduri, la cea mai importantã comandã pe care o primise pînã atunci: panoul unui altar din capela Sfîntului Bernard în Palazzo Vecchio, primãria Florenþei. Pentru ce ?

Pentru „Trei Broaºte“, o tavernã pe care a pus-o pe picioare împreunã cu amicul ºi colegul sãu de atelier, Sandro Botticelli, cu mobile vechi, aduse pe furiº, din studioul maestrului lor. „Trei Broaºte, la Sandro ºi Leonardo“ – aºa scria pe cele douã „postere“, unul pictat de da Vinci, celãlalt de Botticelli, ce fluturau de-o parte ºi de cealaltã a intrãrii. De ce, oare, nu s-a bucurat de succes?

Pentru cã, în farfuria mai mult goalã, clienþii vedeau, nedumeriþi, cîteva rondele sau figurine adorabile, desãvîrºit tãiate/sculptate de Leonardo din legume crude sau fierte foarte puþin, cîte o felie de caº, cîteva frunzuliþe de mentã sau de busuioc proaspete, aºezate pe margine, în formã de floare, ºi vreun picioruº de broascã, o frunzã de lãptucã sau de pãpãdie. Farfuria arãta ca o picturã vie! Iar meniul era scris, poate pictat, de la dreapta la stînga. Leonardo era ºi un maestru al jocurilor minþii.

Specialiºtii îl numesc pãrintele bucãtãriei minimaliste/„la nouvelle cuisine“ avant la letter.

3. Leonardo - Consilier pentru Fortificaþii ºi Mare Maestru de Serbãri ºi Banchete.

Cînd s-a convins cã la Florenþa va rãmîne un neînþeles, Leonardo ºi-a cãutat norocul la Milano.

Nu, însã, înainte de a face o ultimã încercare. I-a trimis lui Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, seniorul Florenþei, aflat în rãzboi cu Papa, cîteva machete ale unor maºini de asalt fãcute de el din aluat ºi marþipan. Spera ca Magnificul sã i le comande. Nu numai cã pe acesta nu l-au interesat, ba, mai mult, le-a servit la cinã invitaþilor sãi care… le-au mîncat cu cea mai mare încîntare. Nu se ºtie dacã o fi crezut cã erau doar un desert sofisticat, sau dacã s-a îndoit de valoarea lor militarã realã. Leonardo, cumplit de dezamãgit, ºi-a oferit talentele de inginer militar ºi architect marelui Duce al Milano-ului, Ludovico Sforza, zis „Maurul“. Era în anul 1482. Iar Lorenzo „a încercat“ sã-ºi repare greºeala: i-a dat lui Leonardo o scrisoare de recomandare cãtre ducele Sforza, care, însã, l-a amãrît ºi mai rãu: îl recomanda ca pe un muzicant, un menestrel, ce ºtia sã mînuiascã foarte bine… lãuta. Leonardo a decis, atunci, cã cel mai bine e sã-i trimitã ducelui un Curriculum vitae în 10 puncte, în care se recomandã, în primul rînd, ca inventator ºi constructor al celor mai noi, moderne ºi performante maºini de rãzboi ºi fortificaþii, în al doilea rînd, ca un arhitect ºi sculptor ºi doar în cele din urmã ca un pictor, deloc mai prejos decît alþii.

Cu aceastã scrisoare de ofertã, specialiºtii considerã cã ceea ce numim azi C.V. este tot o „invenþie“ davincianã. „Vãzînd ºi constatînd eu, Ilustrisime Seniore, cã toþi cei ce afirmã cã sînt maeºtri ºi constructori de maºini de rãzboi, în realitate n-au inventat nimic nou, voi dezvãlui Excelenþei Voastre secretele mele ºi le voi pune în practicã cînd va fi necesar. Enumãr aici lucrurile de care sînt în stare, pe scurt, (dar pot face mult mai multe, dacã mi se va cere) … (…) poduri rezistente ºi uºor de

lui Leonardo, cu care erau nevoiþi sã trãiascã zi de zi, aveau sã piarã de foame. Se pare cã dieta davincianã nu le era deloc pe plac. Dumnezeu i-a iertat, pînã la urmã, de „penitenþa“ la care Leonardo, în inocenþa ºi marea lui simplitate ºi austeritate culinarã (se spune cã era vegetarian), nici mãcar nu avea habar cã-i supunea.

5. Misterul Cinei celei de Tainã Lui Leonardo i-au trebuit aproape 3 ani ca sã realizeze L’ Ultima Cena (Cina cea de Tainã): doi ani ºi nouã luni s-a gîndit ce sã punã pe masã ºi în trei luni a pictat-o. Pe masa apostolilor n-a pictat decît pîine ºi vin (euharistia). Cina... se aflã pe peretele principal al refectoriului (trapeza, sala de mese) mînãstirii Santa Maria delle Grazie din Milano, acolo unde, credea el, fraþii dominicani aveau sã se cuminece (sã „se comunice“, sã comunice, sã se afle într-o desãvîrºitã comuniune cu Dumnezeu) la fiecare masã, ori de cîte ori aveau sã se aºeze sã cineze cu Domnul. Leonardo, în marea lui subtilitate, le-a dat o temã permanentã de meditaþie. Cina ... sa nu porneºte, ca toate celelalte „Cine de Tainã“, de la versetele Euharistiei (Matei, cap. 26, vers. 26-28): „Iar pe cînd mîncau ei, Isus, luînd pîine ºi binecuvîntînd, a frînt-o ºi, dînd ucenicilor, a zis: Luaþi, mîncaþi, acesta este trupul Meu. ªi luînd paharul ºi mulþumind, le- a dat, zicînd: Beþi dintru acesta toþi, cã acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulþi se varsã spre iertarea pãcatelor“. Ci de la alte douã versete din Matei (cap. 26 vers. 21 ºi 22): „ªi pe cînd mîncau, Isus a zis: Adevãrat grãiesc vouã, cã unul dintre voi Mã va vinde. ªi ei, întristînduse foarte, au început sã-I zicã fiecare: Nu cumva eu sînt, Doamne?“. S-a strãduit sã reproducã cît mai vie ºi mai grãitoare spaima întipãritã pe chipul fiecãrui ucenic în momentul în care Isus Christos le-a spus: „Adevãrat grãiesc vouã, cã unul dintre voi Mã va vinde“. Spaimã nãscutã, de fapt, din întrebarea pe care ºi-o pune sieºi fiecare dintre ei: Nu cumva eu sînt, Doamne, acela? Acest Maestru al Înaltei Înþelepciuni a dorit ca în mintea cãlugãrilor aºezaþi la Cina Domnului, în refectoriul lor, sã aparã mereu ºi mereu întrebarea: Nu cumva eu sînt, Doamne? Marele lui merit este acela cã a încercat, cu aceastã întrebare, sã-i exerseze în trezvie (practica minþii veºnic treze ºi veghetoare, a monahilor ortodocºi, de pãzire continuã împotriva ispitirii ce nu înceteazã niciodatã).

Leonado a reuºit sã zugrãveascã o scenã vie, cu totul realã, cu oameni vii ce par sã trãiascã aievea. Figuri animate, ce par, întrutotul, adevãrate. A fãcut-o ca vieþuitorii de la Santa Maria delle Grazie sã simtã cã stau, la modul propriu, în timp ce mãnîncã, la masã cu Domnul Isus. Iar pe Isus, L-a înfãþiºat binecuvîntînd mîncarea (pîinea ºi vinul) ºi L-a aºezat în dreptul ferestrei din mijloc (de observat cã Sfînta Treime apare în chip de ferestre/ izvoare de luminã) sugDEL FIORE erînd comunicarea subtilã dintre lumina ce intrã pe ferestre (a Sfintei Treimi) ºi lumina ce emanã din însuºi Christos.

Ce trebuia sã le aminteascã aceastã Cinã cãlugãrilor? Faptul cã mîncarea trebuie sã fie o hranã subtilã, esenþialã ºi binecuvîntatã (nu îmbuibare) ºi, în acelaºi timp, bucuria împãrtãºirii din Dumnezeu, aceasta dacã rãspunsul la întrebarea: „Nu cumva eu sînt, Doamne?“ este „Nu“. Leonardo a folosit cu ei „terapia Îngerului“, pe care i-o aplicase – ºi lui – Verrocchio. A gãsit remediul cel mai potrivit de a-i scãpa de glotonerie (lãcomie). (va urma)

ALBASTRU NEGRU 13 13

manipulat… catapulte, baliste ºi alte maºini de monoseascã.

- Sã nu se scobeascã în nas sau în urechi în timp rãzboi eficace. (…) În timp de pace, sînt în stare sã satisfac orice cerere în domeniul arhitecturii, al con- ce stã de vorbã.

- Sã nu modeleze figuri, sã nu aprindã focuri, sã strucþiilor publice ºi private ºi pot proiecta lucrãri de canalizare. ªtiu sã sculptez în marmurã, bronz ºi ter- nu-ºi arate talentul de a face noduri la masã (decît dacã i-o cere Domnul meu). acotã ºi sã pictez orice, la fel - Sã nu dea drumul de bine ca oricare alt artist. pãsãrilor la masã, nici Pot realiza calul de bronz, ºerpilor sau cãrãbuºilor. care va fi gloria nemuritoare - Sã nu cînte la lãutã sau ºi eterna onoare a fericitei la vreun instrument care memorii a tatãlui Vostru i-ar pricinui supãrare veci[Francesco] ºi a ilustrei Case nului de masã (decît dacã Sforza. Dacã vreunul din i-o cere Domnul meu). lucrurile de mai sus vi se par - Sã nu þinã discursuri, imposibile ºi cu neputinþã de sã nu spunã lucruri sau realizat, sînt oricînd gata sã ghicitori necuviincioase în fac o demonstraþie în parcul preajma unei doamne.

Vostru sau în orice loc îi va fi - Sã nu conspire la masã pe plac Excelenþei Voastre, (decît dacã o face cu cãreia cu toatã umilinþa de Domnul meu). care sînt în stare, mã reco- Sã nu facã aluzii mand etcetera“. neruºinate pajilor DomDe fapt, Lorenzo Magninului meu ºi sã nu se joace ficul nu greºise cînd îl recocu corpul lor. mandase pe da Vinci ca pe - Sã nu-i dea foc vecinuun menestrel. Era unul lui la masã. chiar plin de har. Cînta min- Sã nu loveascã serviunat ºi îºi însoþea vocea-i torii (decît în legitimã încîntãtoare cu lãuta.

MADONNA LITTA apãrare).

Declama versuri, nãscocea - ªi dacã-i vine sã vomite, trebuie sã plece de la ghicitori ºi enigme, jocuri ºtiinþifice ºi logice, ºi, mai ales, le întreþinea pe doamnele de la Curte masã.

4. Chef ºi pictor la Santa Maria delle Grazie. (favoritele ºi, mai tîrziu, pe soþia ducelui) cu daru-i neasemuit de povestitor, dupã cinã sau în timp ce le Leonardo a ajuns, printr-o întîmplare ciufãcea portretul (a se vedea „Domna cu hermina“ - datã, trapezar (bucãtar de mînãstire) la doamna fiind Cecilia Gallerani. ªi, pe lîngã toate Mînãstirea dominicanã Santa Maria delle acestea, se spune cã era un bãrbat desãvîrºit în Grazie. La nunta lui Ludovico il „Moro“ cu toate: avea o frumuseþe neobiºnuitã, maniere pline Beatrice d'Este, ca Mare Maestru de Serbãri ºi de graþie, o nobleþe ºi o distincþie înnãscute, o blîn- Banchete, trebuia sã creeze decorurile ceremonideþe ºi un fel de a fi ce-l fãceau irezistibil. Este posi- ilor de nuntã. S-a gîndit la un castel de marþipan. bil ca suavitatea, candoarea ºi graþia de pe chipurile A construit în curtea palatului o copie a Palatului auguste ºi venite parcã din sferele celeste ale per- Sforza (ce se întindea pe aproximativ 70 m) din sonajelor pictate de el sã fie un reflex al frumuseþii torturi îmbrãcate în marþipan multicolor, decosale pure, exterioare ºi interioare. Un trubadur a ºi rate cu bucãþi de polenta, alune ºi stafide. fost, în cea mai mare parte a timpului, la Curtea Oaspeþii trebuiau sã treacã prin cîteva porþi de Sforzilor, unde a servit între 1487-1499, cu toate cã, marþipan, sã stea pe scãunele de marþipan, la dupã audienþa/intervi-ul cu Ludovico il „Moro“/ mese de marþipan. Ar fi „Maurul“, artistul a pãrãsit Sala de Audienþe în cal- trebuit, fiindcã n-au mai itate de Consilier pentru Fortificaþii ºi Mare avut ocazia: în noaptea Maestru de Serbãri ºi Banchete. Cît despre fortifi- dinaintea ospãþului de caþii ºi catapulte, le construia numai din zahãr, nuntã, mii de pãsãri ºi gelatinã ºi marþipan. Totuºi, nu-ºi neglija nici înda- ºobolani au luat cu asalt toririle de Maestru de Ceremonii. În Codul castelul davincian din Romanoff existã un „Cod al bunelor maniere pen- „turtã dulce“. Zadarnic au tru meseni“, pe care l-a întocmit exasperat de obi- încercat oamenii ducelui ceiul prost al „Maurului“ de a-ºi ºterge cuþitul pe sã-i alunge toatã noaptea. hainele nefericitului aºezat lîngã el la masã sau de a În zori, palatul cel dulce lega iepuri vii sub masã, ca invitaþii sã-ºi poatã zãcea în ruinã, curtea ºterge mîinile pe blãniþa lor. Se pare cã aºa a ajuns semãna cu un cîmp de sã inventeze ºerveþelul ºi furculiþa cu trei dinþi. bãtãlie, iar servitorii nu Probabil cã, în calitatea sa de maestru de ceremonii, mai pridideau, scufundaþi a fost nevoit sã rezolve situaþii penibile, de vreme ce în pasta lipicioasã pînã la a simþit nevoia sã stabileascã urmãtorele reguli de brîu, sã „culeagã“ victimele: ºoriceii ºi pãsãrelele bunã purtare: - Nici un invitat sã nu se aºeze pe masã, sã nu stea atrase de aroma irezistibilã a marþipanului. Din fericu spatele la masã ºi nici în poala altui invitat. cire, nunta s-a þinut, pînã - Sã nu-ºi punã picioarele pe masã. la urmã, în faþa Palatului.

- Sã nu se bage sub masã.

Marele Maestru de Cere- Sã nu-ºi punã capul în farfurie.

- Sã nu ia mîncare din farfuria vecinului, decît cu monii însã a fost poftit „cu blîndeþe“ de cãtre duce sã-i MADONNA voia acestuia.

- Sã nu ia din farfuria lui bucãþile urîte sau meste- facã o vizitã stareþului cate pe jumãtate ºi sã le punã în farfuriile vecinilor. mînãstirii Santa Maria delle Grazie (ridicatã de - Sã nu-ºi ºteargã cuþitul de hainele vecinului de tatãl sãu, Francesco I Sforza, la numai cîteva strãzi depãrtare de Palat, capela ºi necropola masã. familei Sforza). Fraþii dominicani, vieþuitori în - Sã nu deseneze cu cuþitul pe masã. acea mînãstire, tocmai cãutau un artist priceput - Sã nu-ºi cureþe armura la masã.

- Sã nu doseasca mîncare în buzunare sau în fal- sã le picteze Cina cea de Tainã în refectoriu. L-au angajat pe da Vinci. Primul lui atelier a fost, însã, durile hainei, ca s-o mãnînce mai tîrziu.

- Sã nu punã fructele înapoi în fructierã dupã ce bucãtãria. În timp ce lucra la Cinã …, Leonardo rãspundea ºi de trapeza mãnãstirii ca chef, adicã a muºcat din ele. mai-marele bucãtãriei. În meniuri, s-a dovedit - Sã nu scuipe la masã.

- Sã nu-ºi ciupeascã ºi sã nu-ºi loveascã vecinul chiar mai ascet decît cãlugãrii. Bieþii fraþi se plîngeau, nemîngîiaþi, stareþului ºi, prin el, marede masã.

- Sã nu-ºi dea ochii peste cap ºi sã nu se schi- lui duce cã, din pricina „mîncãrurilor oribile“ ale

Pag. a 14-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Dacã domnul Bolcaº are dreptate?

Moto: ,,Noi n-am fost mari cã am fost mulþi,/ Ci mari sîntem c-am fost cu þara./ Þãranii ce-au trãit desculþi/ Ne-au scris cu sînge primãvara”.

Fostul peremist, mult timp un om politic foarte apropiat de regretatul Corneliu Vadim Tudor, afirma, într-o emisiune TV, cã, la început, nu-l credea pe vizionarul (cel puþin aºa se crede dumnealui) Bogdan Chirieac atunci cînd spunea cã va veni o nouã crizã.

Acum, îl crede, pentru cã, explica dl. Bolcaº, jocurile le fac alþii, stãpînii noºtri europeni, prin PPE (Partidul Popular European). Aºa s-a întîmplat ºi pe vremea guvernãrii Bãsescu-Boc. Istoria se repetã, deci.

Sîntem, în parte, de acord cu reputatul avocat, un ardelean în sîngele cãruia se revarsã durerea ºi jertfa acestui neam. Sufletul domnului Lucian Bolcaº respirã patriotismul ardent, acelaºi pe care îl regãsim în poezia lui Octavian Goga ºi a lui George Coºbuc. Ardealul este ºi va rãmîne de-a pururi Provincia unde bate, din adînc de veacuri, inima României întregi. ªi a mai rostit domnia-sa o frazã memorabilã: ,,Söröº nu prevesteºte crizele, el le provoacã”. Era argumentul de netãgãduit cã analistul Chirieac avea dreptate. Pentru cã ideea sumbrã a unei posibile noi crize financiare a fost avansatã de însuºi marele magnat american de origine maghiarã, care face toate jocurile în aceastã parte a Europei. Aceeaºi pãrere a fost împãrtãºitã, într-o oarecare mãsurã, de un alt cunoscut avocat, generalul Pavel Abraham (participant, ºi el, la discuþia din studioul TV), care, referitor la acest subiect, remarca, în treacãt, cã nici preºedintelui Klaus Iohannis nu-i prea pasã de crizã ºi de þara asta umilitã, trãdatã ºi furatã, dovadã fiind faptul cã ºi-a permis o vacanþã destul de prelungitã prin America. Bine, zicem noi, cã a catadicsit, în sfîrºit, sã se întoarcã, împreunã cu scumpa lui soþie, Dumnezeu s-o þie. Ne e greu, însã, sã acceptãm nepãsarea asta, vizibilã chiar ºi cu ochiul ager al lui Traian Bãsescu. Mulþi cetãþeni ai acestei þãri s-au cam sãturat de semnele clare ale lipsei de interes ºi de patriotism demonstrate de cel ales (mai degrabã impus) în fruntea þãrii. Putem uita cã domnul Iohannis n-a catadicsit sã onoreze cu o recepþie Ziua Naþionalã a acestei þãri pe care, cicã, ºi-a luat-o înapoi. Argumentul stupid cu pioasa reculegere pentru eroii de la ,,Colectiv” nu a fost deloc convingãtor. Dumnealui, însã, nu a avut nici o reþinere în a se debarasa de Victor Ponta – pohta ce-a pohtit! -, profitînd de emoþia provocatã de pierderile de vieþi omeneºti din acel incendiu catastrofal. Iar ungerea lui Dacian Cioloº ca premier într-un guvern de aºa-ziºi tehnocraþi, cu oameni strãini de realitãþile economice ºi sociale ale þãrii, unii chiar incompetenþi, sunã ca o batjocurã la adresa sãrmanului Popor Român. În fine, cu acel Dan Mihalache în calitate de prim-sfetnic, ne-am

Mafia romena (7) Pînã ºi în Kazakhstan Membri Mafiei romena au ajuns în locuri la care nici nu ne-am fi aºteptat. Dupã ce au cutreierat Europa Occidentalã, þãrile nordice, membrii unui puternic clan þigãnesc provenind din Bucureºti ºi-au luat inima în dinþi ºi au plecat sã-ºi facã un rost tocmai în îndepãrtatul Kazakhstan. Mai mult de nevoie decît de voie, mulþi dintre veteranii fãrãdelegilor s-au vãzut nevoiþi sã se întoarcã acasã, însã, învãþaþi cu banii, ei nu prea aveau cum sã se adapteze la austeritatea de la noi. Este ºi cazul unei întregi familii þigãneºti de lîngã Bucureºti, ai cãrei membri au fost cu toþii expulzaþi din Spania. Adevãraþi maeºtri ai escrocheriilor, aceºtia sînt renumiþi în lumea interlopã pentru inventivitatea cu care au lansat noi ºi noi metode de înºelãciune.

Dupã aceea, au plecat în Kazakhstan. Unul dintre escroci, care a fãcut ravagii în Insulele Canare, declara: „Mie, unuia, nici prin gînd nu mi-ar fi trecut sã ajung vreodatã tocmai acolo. Dar m-a sunat un rusnac, un tovar㺠de nãdejde cu care am învîrtit multe «afaceri», ºi mi-a spus cã acolo este rost de mulþi bani. Cã este cam cum era la noi, dupã Revoluþie: zãpãcealã mare. Dacã te duce capul ºi ai tupeu, faci bani grãmadã“. Din relatãrile unuia dintre cei 14 membri ai clanului care a ajuns în îndepãrtatul Kazakhstan, via Moscova, se pare cã membrii Mafiei romena au gãsit acolo un adevãrat paradis al oportunitãþilor de îmbogãþire, un fel de a doua Germanie din vremurile bune: „Bine, nu e civilizaþie ca la nemþi, dar oamenii sînt la fel de fraieri, îi duci de nas uºor. Merg din plin toate «combinaþiile» de pe timpuri, cu care acum deja nu mai pãcãlesc pe nimeni în Europa.

convins de gîndurile, intenþiile ºi de posibilele performanþe ale mãriei-sale Klaus Iohannis. Tot mai mulþi români au început sã resimtã o mare dezamãgire faþã de cel pe care unii îi aºteptau ca pe Mesia… Ba chiar, culmea, sînt destui care, acum, spun cã au ajuns sã-l regrete (dacã aºa ceva este posibil!) pe ,,democratul, reformatorul ºi luptãtorul ferm împotriva corupþiei” Traian Bãsescu, cel care (noi încã n-am uitat) ne-a cãlãrit, pe deºelate, vorba unui mare scriitor, timp de un deceniu – 10 ani pe care îi credeam cei mai nenorociþi din perioada postdecembristã a þãrii.

Revenim cu un gînd de care am mai pomenit undeva: oare chiar sîntem condamnaþi sã nu fim liberi ºi sã nu trãim decît sub cizma altora? Grea, apãsãtoare ºi dureroasã întrebare. Domnul Bolcaº mai bine n-ar avea dreptate – cu toatã stima pe care i-o purtãm.

GEORGE MILITARU

Dosar controversat la ANRP: Crinuþa Dumitrean, urmãritã penal de DNA pentru mitã de 400.000 de euro DNA a mai deschis un dosar pentru retrocedãrile ilegale de la ANRP. Crinuþa Dumitrean, fosta ºefã ANRP, este acuzatã de procurorii DNA de abuz în serviciu ºi luare de mitã, dupã ce ar fi primit, prin intermediari, 400.000 de euro mitã pentru retocedarea unui teren din Constanþa.

Terenul a fost supraevaluat cu 7.875.000 de euro, ceea ce a provocat un prejudiciu echivalent cu aceastã sumã în dauna bugetului de stat concomitent cu obþinerea unui avantaj patrimonial de cãtre suspectul Horia Simu ºi alte persoane, beneficiare ale drepturilor litigioase.

Procurorii Direcþiei Naþionale Anticorupþie au dispus efectuarea urmãririi penale faþã de Crinuþa Dumitrean, preºedinte al Autoritãþii Naþionale pentru Restituirea Proprietãþilor (ANRP) ºi preºedinta Comisiei Centrale de Despãgubiri, la data faptelor, cu privire la sãvîrºirea infracþiunilor de abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul ºi luare de mitã.

Crinuþa Nicoleta Dumitrean, preºedinte al Autoritãþii Naþionale pentru Restituirea Proprietãþilor (ANRP) ºi preºedinta Comisiei Centrale de Despãgubiri, la data faptelor, cu privire la sãvîrºirea a infracþiunilor de: * abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul; * luare de mitã.

Potrivit DNA, la data de 22 octombrie 2009, suspectul Horia Simu, printr-un intermediar, a achiziþionat drepturile litigioase ce priveau o suprafaþã de teren situatã în Municipiul Constanþa, preþul cesiunii fiind de 700.000 de Facem bani din orice, dar ne bãgãm ºi noi mai mult în treburile mai serioase, din care iese mai mult mãlai. E sãrãcie mare la ei, dar sînt ºi mulþi indivizi cu bani, puºi pe cheltuialã, cum nu prea mai gãseºti pe niciunde altundeva. Oricum, noi facem doar ce ne învaþã ruºii, doar ei ne-au bãgat în «afaceri» ºi ºtiu cum merg treburile pe acolo. Împãrþim banii, le dãm jumãtate din tot ce facem. E un fel de taxã de protecþie pe care o dãm la rackeþi. Dar avem de unde! Ei ne cheamã în diverse cluburi selecte de noapte, unde ne ducem cu limuzine ultimul rãcnet, date tot de ruºii pentru care lucrãm. Acolo ne dãm drept bogãtaºi arabi, care vrem sã bãgãm echipamente la ei, sã scoatem petrol. Nu ºtim cum îi conving rusnacii, dar ãia scot banii de ºpagã, ca sã prindã contractul cu noi. Dãm cîteva tunuri serioase ºi, pe urmã, dispãrem. Eu am stat o lunã acolo, mi-am fãcut plinul, m-am întors în þarã ºi am trimis în loc pe alþii“.

Sportivi ºi artiºti maghiari La fel cum cu secole înainte conchistadorii cucereau teritoriu dupã teritoriu, falanga Mafiei romena aproape cã nu a mai lãsat zonã virginã pe harta infracþionalitãþii europene. Totuºi, cel mai greu se pare cã le-a fost mafioþilor români sã pãtrundã în þãrile nordice. Cinstea urmaºilor vikingilor îi recomandã pe aceºtia drept victime sigure pentru tertipurile conaþionalilor noºtri puºi pe cãpãtuialã.

Autoritãþile suedeze au anunþat ºi ele cã vor face ordine în domeniul imigraþiei ilegale, dar ai noºtri au contracarat iniþiativa. Ei se dau drept þigani maghiari ºi ºi-au fãcut tot felul de echipe sportive ºi ansambluri folclorice pe care le-au înscris la diverse manifestãri de amatori. Suedia este celebrã în toatã lumea pentru semnificativele ajutoare sociale pe care le oferã pen-

euro. De la acea datã, suspectul Horia Simu a iniþiat un complex de demersuri prin intermediul unor angajaþi ai societãþilor sale ºi prin intermediul unor persoane cu funcþii de conducere din cadrul unor instituþii publice, cu sprijinul cãrora sã urgenteze obþinerea despãgubirilor prin intervenþia acestora la nivelul autoritãþilor implicate în procedura de retrocedare. Totodatã, DNA anunþã cã s-a dispus efectuarea urmãririi penale faþã de Horia Simu pentru complicitate la infracþiunea de abuz în serviciu, dacã funcþionarul public a obþinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, dare de mitã (douã infracþiuni) ºi spãlarea banilor, în formã continuatã, precum ºi faþã de Alin Horaþiu Dima, expert evaluator, pentru complicitate la infracþiunea de abuz în serviciu, dacã funcþionarul public a obþinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, ºi luare de mitã.

Dumitrean, 400.000 de euro, în douã luni Pentru „ajutorul acordat“, în perioada decembrie 2010 – februarie 2011, suspecta Crinuþa Nicoleta Dumitrean a acceptat promisiunea ºi a pretins, iar în perioada iulie - august 2011, a primit, prin intermediari, de la suspectul Horia Simu suma de 400.000 de euro. În acelaºi context ºi pentru acelaºi motiv, în perioada decembrie 2010 - februarie 2011, expertul evaluator, Alin Horaþiu Dima, a primit prin intermediar de la acelaºi suspect suma de 5.000 de euro. În perioada 24.06.2011 – 11.11.2011, suspectul Horia Simu a disimulat adevãrata naturã a provenienþei sumei totale de 5.066.300 de euro, obþinutã în maniera de mai sus, prin încheierea cu diverse firme controlate de acesta a unui numãr de 9 contracte de împrumut, nereale.

Teren supraevaluat cu 7.875.000 de euro Urmare a acestor demersuri, la data de 26.05.2011, suspecþii Crinuþa Nicoleta Dumitrean, Cristian Sebastian Mihai, Remus Virgil Baciu, Oana Vasilescu, Florentina Savu, Dragoº Bogdan, Cãtãlin Florin Teodorescu ºi o altã persoanã, în calitate de preºedinte, respectiv membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despãgubirilor, prin exercitarea abuzivã a atribuþiunilor de serviciu cu încãlcarea dispoziþiilor Legii nr. 247/2005 (privind reforma în domeniile proprietãþii ºi Justiþiei, precum ºi unele mãsuri adiacente) ºi a altor prevederi legale, au aprobat, în unanimitate, raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator Alin Horaþiu Dima, prin care valoarea unui teren în suprafaþã de 25 de hectare situat în Municipiul Constanþa (zona Brãtianu - Anadalchioi) a fost stabilitã la suma de 8.750.000 de euro (35 euro/mp), echivalentul a 37.243.500 de lei.

Aceasta reprezintã o supraevaluare a terenului respectiv cu suma de 7.875.000 de euro, ceea ce a provocat un prejudiciu echivalent cu aceastã sumã în dauna bugetului de stat, concomitent cu obþinerea unui avantaj patrimonial de cãtre suspectul Horia Simu ºi alte persoane, beneficiare ale drepturilor litigioase.

REALITATEA.NET tru tot felul de categorii de cetãþeni mai mult sau mai puþin defavorizaþi. Plecat din cartierul bucureºtean Tei, Mambo a strãbãtut toatã Europa ºi a ajuns, în cele din urmã, ºi în Suedia. Întors în þarã ca sã-ºi ia ºi alte rude cu el, Mambo povesteºte: „Nimeni dintre ai noºtri nu mai credea cã vom face vreo treabã prin Suedia. Dupã ce nu ne-au dat drept de azil, fiecare a început sã «producã» pe felia lui. Unii cu cerºitul, alþii cu ºutitul sau cu cardurile blãtuite. Apoi, ne-am reorientat. Eram în Malmo, într-o cîrciumã þinutã de niºte albanezi, ºi unul dintre ei m-a întrebat dacã nu vreau sã mã fac albanez, sã mã înscriu la ei în asociaþie, cã au nevoie de oameni ca sã primeascã nu ºtiu ce fonduri. Cînd am auzit cã ne dã o groazã de bani de om, mi-am sunat tovarãºii ºi am semnat toþi 16 niºte formulare, pe propria rãspundere, cã sîntem de naþionalitate albanezã. Au falsificat ei niºte acte, e treaba lor, ºi combinaþia a mers. Cînd am vãzut cum stau lucrurile, am zis cã, gata, ne facem o asociaþie ºi trãim ca belferii. Dar, al dracu’ ghinion, era deja înscrisã o asociaþie. Aºa cã ne-am dat maghiari. Þigani maghiari...“. A început apoi toatã tevatura legatã de acte ºi alte formalitãþi: „Le-am luat tuturor declaraþii cã sînt maghiari ºi vor sã se înscrie în asociaþie, dar n-am mai stat sã le explicãm pentru ce. Semna omul, îi dãdeam niºte bani ºi gata! Noi nu sîntem încã înscriºi oficial ca organizaþie, dar e bine pentru cã, dacã ne verificã autoritãþile, le arãtãm actele: sîntem în curs de înfiinþare ºi ne lasã în pace. Noi nu vrem decît sã stãm cît mai mult pe aici, sã facem banii cum ºtim noi, nu vrem sã ne complicãm prea mult cu programele lor de integrare. Acum am revenit în þarã sã-mi mai iau niºte veri ºi cumetri“, spune Mambo, rîzînd. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Pag. a 15-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea

Inculpata Floarea ªerban, hoaþa de case de la MApN, saboteazã Apãrarea Naþionalã (2) Se pare cã rugãciunile unora dintre noi au fost ascultate, iar un investitor strãin, care are acces la industria militarã ucrainianã, a încercat sã propunã ROMARM ºi celorlalte instituþii abilitate o serie de contracte de producþie, dar ºi investiþii în unele unitãþi de producþie româneºti, care ºtim cu toþii cã nu au mai fost retehnologizate de decenii bune.

Ce se întîmplã?

Aºa cum, de altfel, ºi noi prevedeam, ucrainienii au ajuns la fundul gropii cu capacitãþile proprii de producþie militarã. Semne au apãrut de acum cîþiva ani, cînd contractul pentru transportoare BTR-4E destinate irakienilor a început sã scîrþîie pe motive de calitate a tablei, dar ºi mai recent, cînd contractul pentru T-84 Oplot tailandeze a acumulat întîrzieri de livrare, sau cînd ucrainienii s-au întors cãtre polonezi, cu care au semnat mai multe contracte, inclusiv modernizarea T-72. La aceastã problemã se adaugã necesitatea stringentã a ucrainienilor de a-ºi pune pe picioare, cît mai rapid, înzestrarea armatei proprii, abandonatã de decenii în aer liber, prin bãlãriile nord-pontice. Or, propriile uzine ºi ateliere de reparaþii nu fac faþã la ritmul cerut, nemaiavînd personal ºi dotare pentru producþie la scarã mare, dar nici acces la anumite piese ºi subansamble livrate în trecut de Rusia. Aºadar, contractele lor de export s-au cam dezumflat! ªi atunci, apar noi niºe, în care ne putem strecura ºi noi, cu firava noastrã industrie. În fine, sã ajungem ºi la ºtire! Un investitor strãin a depus pe masa ROMARM un proiect de colaborare cu industria militarã, în care sã furnizãm subansamble, componente, muniþii, sau chiar anumite produse finite. Iar proiectul nu consta doar în producerea de echipamente, ci ºi în infuzia de investiþii în liniile tehnologice româneºti.

Printre produsele vizate se aflã: evoluþii ale BTR-80 (B-33 Zimbru) cu turele de origine ucrainianã (Shturm etc.), alãturi de o posibilã propunere de export a SAUR 2 cu astfel de turele, componente pentru blindate, pulberi ºi muniþii. Practic, cea mai mare parte a documentaþiei aferente propunerii este pregãtitã pentru discuþiile detaliate ºi semnarea înþelegerii de colaborare, iar uzinele sînt gata sã se apuce de treabã, capacitatea noastrã industrialã fiind încã la nivelul cerut de strãini. Însã conducerea ROMARM, în speþã doamna general

Un post bun pentru nevastã Citez de pe agenþii. „Soþiile celor mai puternici prim-adjuncþi din þarã – Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, ºi Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României – candideazã, în acelaºi timp, pentru un post de lector la o universitate de stat. Dorina Ioana Coldea ºi Monica Licu nu concureazã una împotriva celeilalte, ci pentru posturi distincte, dar scoase la concurs în aceeaºi universitate (SNSPA), la aceeaºi facultate (ªtiinþe Politice) ºi în acelaºi departament (Sociologie) ”. Asta e ºtirea. A fãcut ceva vîlvã, dar nu cine ºtie ce. Nu a produs scandal, nu s-a soldat cu demisii, nici mãcar cu explicaþii. Persoanele nu s-au rãzgîndit, nu au dezminþit. Un motiv ar fi cã soþii doamnelor sînt personaje prea puternice ºi pot împiedica, printr-un simplu telefon/douã, în mod evident, ca afacerea sã ia amploare în mass-media. Repede ºtirea a dispãrut de pe prima paginã. Sînt televiziuni care n-au spus o vorbã despre acest lucru. Dar mai este un motiv (mai puternic) pentru expunerea superficialã a acestui subiect. Povestea nu a deranjat mai pe nimeni. În lumea româneascã, nu este un fapt de corupþie concursul pe post de la SNSPA ºi nici o încãlcare a legii, una privitã cu ochi rãi. Oricine poate, bine mersi, sã-ºi aranjeze un post pentru nevastã, e chiar dator sã o facã. Mã rog, dacã poate. Pare chiar de bine, un familist care îºi protejeazã rudele de gradul 1. Familia e celula de bazã a societãþii. Blabla. Clientelismul, nepotismul etc. se practicã la scarã mare, în toate straturile societãþii. Este o cutumã acceptatã. Ce e rãu sã-þi plasezi nevasta întrun post bun!? Oricine poate, o ºi face! Mai ales instituþiile publice recruteazã rubedenii. Fie rude proprii, fie ale altora - personaje influente, pentru protecþie.

Clanurile dominã politica de personal cam peste tot.

Floarea ªerban, a refuzat, din motive doar de dînsa ºtiute, sã aibã mãcar o întîlnire cu delegaþia strãinã, mãcar o simplã discuþie! Practic, directoarea ROMARM refuzã o uriaºã oportunitate pentru industria naþionalã de Apãrare! Comanditarii doreau sã producã în capacitãþiile noastre de producþie inclusiv pulberi (pe care astãzi noi le importãm din Serbia ºi Cehia!), doreau sã creeze circumstanþele necesare pentru vînzarea SAUR 2 peste hotare, dotat cu sisteme de armament ucrainiene, produse ºi ele tot la noi, doreau sã importe cantitãþi mari de subansamble, piese de schimb, muniþie etc. Cert este faptul cã avem o fereastrã de oportunitate extrem de îngustã, iar dacã în zilele urmãtoare ROMARM ºi ministerele de resort nu aratã mai multã receptivitate faþã de aceastã propunere, este posibil ca ºi aceasta, posibil una dintre ultimele ºanse de a relansa anumite domenii ale industriei militare româneºti, sã se ducã pe Apa Sîmbetei, alãturi de competiþia pentru Columbia, sau cea pentru Irak.

Colaborarea (sabotatã) cu Statele Unite, pe masa ROMARM ºi a Ministerului Economiei ªi dacã pînã acum nu am reuºit sã vã convingem de reaua-credinþã (sinonimã cu înalta-trãdare) a actualei conduceri a ROMARM (pe numele ei Floarea ªerban!), mergem mai departe ºi vã informãm cã în luna octombrie 2015, pe adresa aceleiaºi ROMARM a venit o cerere din partea Statelor Unite pentru furnizarea a 24 de tancuri româneºti TR 85M1! Da! Aþi citit foarte bine!

Americanii doreau sã cumpere din România 24 de tancuri (pentru început!) TR 85M1, maºini de luptã care urmau mai apoi sã fie transferate cãtre armata irakianã, pe modelul contractelor dintre Pentagon ºi Roman Braºov, în care americanii au cumpãrat sute de camioane Roman ºi le-au trimis mai apoi în Irak.

Motivaþia acestui gest este mai complicatã ºi are legãturã cu situaþia geopoliticã din nordul Irakului, acolo unde armata guvernului de la Bagdad a pierdut cantitãþi impresionante (dubios de impresionante!) de tehnicã de luptã în favoarea islamiºtilor, inclusiv un numãr de peste 200 de tancuri Abrams. O parte importantã a acestora – ºi altã tehnicã de luptã grea – a ajuns ºi în mîna kurzilor,

Aceste instituþii sînt niºte rezervaþii, debuºee unde îºi gãsesc un loc bun cumetri, copii, nepoþi, veri, fraþi/surori. Sau, ca acum, nevestele demnitarilor. Pe rol sînt ºi cele ale parlamentarilor, miniºtrilor, directorilor etc. Aceste instituþii sînt adãposturi cãlduþe, unde nu trebuie sã munceºti serios ºi unde eºti angajat pe viaþã.

Trebuie sã faci foarte mari prostii sã te concedieze cineva vreodatã. ªi nici atunci… Cît ai pe cineva plasat în sfere înalte, nu se leagã nimeni de tine, dimpotrivã. În interior, lumea nu mai face treabã pentru cã nu performanþa, efortul, priceperea primeazã, ci pe cine ai în spate. Cine face treabã, cînd ºtie cã nu va fi la fel de apreciat, orice ar face, la fel cu nevasta ministrului cutare?! Consecinþele sînt dezastruoase pentru întreaga societate. Aceste clanuri ramificate împiedicã reformarea instituþiilor. Pe listã – Guvern, Consilii Judeþene, Primãrii, MAE, MAI, Poliþie, TVR, SRR, SRI, SIE etc., dar ºi universitãþi, Justiþia etc. Plus întreprinderile neprivatizate, care colcãie de rude ºi protejaþi, sînt triburi întregi. Fenomenul se petrece acolo unde existã buget de stat sau banul public (mai ales în instituþiile moºtenite de dinainte de 1989). Ele nu se reformeazã pentru cã aceste clanuri se opun introducerii criteriilor profesionale. Au proptele, sînt protejate de sus, nu pot fi clintite. Aici funcþioneazã vechiul sistem PCR – pile, cunoºtinþe, relaþii. Aceste instituþii sînt pline ochi de rude, adevãrate clanuri. Se trag unii pe alþii, improvizeazã concursuri care sînt doar concursuri…de împrejurãri. La fel ca diplomele fãrã acoperire pe care le prezintã sau ca doctoratele plagiate/cumpãrate. Dacã nu ai rude suspuse, poþi sã-þi faci rost. Te înrudeºti prin alianþã. Mecanismul este vechi, ºi e practicat la scarã mare. Este cel al naºilor ºi finilor aduºi la nuntã sau la botezul copiilor. Dar despre acest fenomen determinant în lumea româneascã, altã datã.

STELIAN TÃNASE

ori problema Kurdistanului irakian este una extrem, extrem de fierbinte în relaþiile dintre Washington ºi Ankara. Se pare chiar cã raidurile aeriene ale aviaþiei turce în nordul Irakului, ca ºi avansul trupelor terestre turce, sînt în directã legãturã tocmai cu noua dotare a kurzilor, turcii avînd ca pricipal scop distrugerea tehnicii de luptã irakiene (americane) capturatã de kurzi. De aici ºi propunerea americanilor, care au considerat cã TR 85M1 cu tun de 100 mm (poate 105 mm) ar fi mai mult decît perfect pentru nevoile de astãzi ale armatei irakiene (Abramsul nu se justifica, în zonã nu sînt lupte tanc vs tanc), iar dacã TR 85 ar fi cãzut în mîinile kurzilor, acest tanc nu ar fi creat panicã la Ankara. Uzina Mecanicã Bucureºti a înaintat imediat MApN-ului o cerere pentru a primi din stoc un numãr suficient de TR 85, tancuri care urmau sã intre la modernizare conform cerinþelor caietului de sarcini... Din pãcate, contractul a fost respins de ROMARM (pur ºi simplu, nu l-au bãgat în seamã), la indicaþia (foarte preþioasã) a directoarei acestei instituþii – general în rezervã Floarea ªerban!

V-am promis dovezi clare de înaltã trãdare, de reavoinþã, de distrugere cu discernãmînt a industriei naþionale de apãrare ºi astãzi vi le-am oferit! Din pãcate, aceastã industrie nu mai are mult de trãit ºi, spre mulþumirea unora, va dispãrea încet, încet, spre marea bucurie a importatorilor, a lobby-ºtilor (care ne tot explicã pe site-uri cum cã nimic din ceea ce facem noi nu-i bun), a „comisionarilor“ (adicã politiceni corupþi) etc.

România Military îºi va susþine industria atît timp cît aceasta va mai sufla, alãturi de mînã de oameni care ne este alãturi, ºi ne vom bate pentru slujbele noastre, pentru industria noastrã, pentru viitorul Armatei Române, atît cît vom putea, deºi putinþa noastrã nu este deloc mare, DAR, dacã fiecare ar face cîte puþin, lucrurile ar sta foarte diferit astãzi. Faþã de SAUR 2, ei bine, ucrainienii – care sînt în rãzboi – nu l-au considerat deloc un transportor prost, ci dimpotrivã, o platformã foarte fiabilã, ieftin de întreþinut ºi uºor de up-gradat pentru nevoile utilizatorului final, doar la noi SAUR 2 este considerat prost, pe singurul motiv cã-i românesc...

Din pãcate, lecþiile Istoriei nu au fost învãþate de conducerea noastrã politicã ºi facem din nou aceeaºi greºealã ca în preajma celui de-al II-lea rãzboi mondial, cînd importam cam tot, inclusiv muniþia. ªi atunci, tot corupþia ºi incompetenþa politicienilor ºi generalilor noºtri ne-au fost fatale, iar cînd ne-am trezit – din visare ºi alianþe – cu ruºii pe graniþe am cedat fãrã luptã – nici n-am fi avut cu ce lupta – ºi astfel România Mare a trãit doar 22 de ani numai ºi numai din vina celor care, în perioada interbelicã, s-au ocupat de siguranþa naþionalã.

Dar noi încã mai sperãm ca mãcar în ceasul al 11-lea decidenþii din poziþiile-cheie ale Statului Român sã aibã în vedere Interesul Naþional ºi mãcar sã aibã bunãvoinþa sã analizeze în detaliu aceastã propunere! (va urma)

„Palatul secret“, de 1,5 milioane de euro, al lui Gabriel Oprea, din Pipera i-a adus fostului vicepremier peste 300.000 de euro în ultimii ani!

Gabriel Oprea surprinde, din nou, prin dimensiunile averii sale obþinute dupã o viaþã de bugetar.

Are vilã de 800 mp, teren de 3.000 mp, piscinã ºi teren de tenis!

Gabriel Oprea este, fãrã îndoialã, unul dintre cei mai bogaþi români. Are atît de multe case ºi terenuri, încît, uneori, se încurcã chiar ºi el prin Declaraþiile de Avere.

Bunurile dispar ºi reapar miraculos, de la un an la altul, într-un mod de-a dreptul spectaculos. Pînã acum nu s-a prea vorbit despre una dintre cele mai impunãtoare proprietãþi ale fostului vicepremier, cea din Pipera. E vorba despre un mic palat, de 817 mp, ºi un teren aferent, de 3.295 mp. Conform Declaraþiei de Avere, proprietatea a fost dobînditã între 2002 ºi 2005, prin achiziþie ºi alipire. Vila lui Oprea din Pipera este situatã într-un loc excelent – aproape de Bulevardul Pipera, este pe trei niveluri (parter, etaj, mansardã) ºi are atît piscinã, cît ºi teren de tenis. Gabriel Oprea nu locuieºte, însã, aici. El a închiriat acest spaþiu unei instituþii de învãþãmînt, care ºi-a înfiinþat atît grãdiniþã, cît ºi creºã, ºi chiar ºcoalã primarã. Din 2006 ºi pînã astãzi, Gabriel Oprea ºi soþia lui au încasat peste 300.000 de euro din închirierea acestui imobil, care, de altfel, este principala sursã de venit a familiei, conform Declaraþiei de Avere.

Valoarea de piaþã a acestei proprietãþi sare de 1,5 milioane de euro. www.wowbiz.ro

Pag. a 16-a – 5 februarie 2016

Fenomenul OZN – apariþii celebre (1) Conform unui recent sondaj de opinie realizat de cãtre National Geographic Society, se estimeazã cã 79% din populaþia SUA este de pãrere cã Guvernul american are informaþii despre OZN-uri, însã le þine secrete faþã de public.

Oficial, OZN-urile au rãmas tot obiecte zburãtoare „neidentificate”, deºi – aºa cum vom arãta în continuare –, la un nivel foarte înalt, autoritãþile guvernamentale au identificat chiar foarte bine despre ce este vorba. A devenit deja destul de evident cã, datoritã anumitor interese, oficialitãþile urmãresc prin toate mijloacele ca marea massã a populaþiei sã fie þinutã departe de adevãr.

Alte cîteva date statistice În ultimii ani, apariþia obiectelor zburãtoare neidentificate („unidentified flying objects”, prescurtat „UFO”, în limba englezã) înregistreazã o ratã fenomenalã pe tot cuprinsul lumii, ele fiind semnalate în mai toate þãrile ºi fiind observate de un numãr impresionant de oameni. Potrivit unui raport al Organizaþiei Naþiunilor Unite, din anul 1947 pînã astãzi, mai mult de 150 milioane de oameni au fost martori la apariþia OZN-urilor. Cel puþin cîteva sute de mii de apariþii au fost consemnate oficial în ultimii 50 de ani, dar, pentru cã doar un mic procent din numãrul celor care sînt martorii unui asemenea fenomen îl ºi raporteazã autoritãþilor, se estimeazã cã, în realitate, numãrul total al acestor apariþii din ultimii 50 de ani, se ridicã la cîteva milioane. Rata înregistrãrii fenomenelor OZN a crescut cu 67% în ultimii 3 ani, conform datelor statistice publicate de organizaþia MUFON. Evoluþia aerianã a acestor obiecte-fenomene este adeseori atît de spectaculoasã, încît ele nu pot fi confundate cu avioanele, baloanele meteorologice, sateliþii, meteoriþii, ori cu alte obiecte ºi fenomene cunoscute pe Pãmînt. Uneori acestea apar sau dispar din senin, staþioneazã perfect nemiºcate în aer, sau dezvoltã brusc viteze uimitor de mari, zboarã în unghiuri ce sfideazã legile fizicii cunoscute de noi, îºi modificã forma sau culoarea, se disociazã în mai multe componente, apar singure sau în formaþii numeroase, ce executã manevre organizate ºi inteligente. Au existat numeroase situaþii în care aceste obiecte misterioase au fost observate simultan de cãtre masse mari de oameni, de ordinul sutelor sau chiar miilor de martori oculari. Aceste obiecte au fost semnalate nu doar de cãtre populaþia obiºnuitã, ci ºi de cãtre specialiºti în fenomenele meteorologice, de cãtre aviatori sau cosmonauþi. OZN-urile

Avertisment al specialiºtilor de la NASA (1) În viitorul apropiat, omenirea riscã sã fie distrusã de extratereºtri!

O echipã de cercetãtori de la NASA a elaborat, în anul 2011, un raport secret, care atestã posibilitatea ca extratereºtrii sã invadeze omenirea. În acest mod, NASA a recunoscut existenþa civilizaþiilor extraterestre. În timp ce o pleiadã de savanþi se strãduieºte – contracost! – sã acrediteze ideea nãstruºnicã a faptului cã, pînã în prezent, nu s-au descoperit urme de viaþã extraterestrã în imensitatea spaþiului cosmic, oamenii de ºtiinþã de la NASA se alãturã campaniei pentru conºtientizarea populaþiei asupra existenþei extratereºtrilor. Mai mult, în viitorul apropiat se are în vedere o posibilã invazie extraterestrã asupra omenirii, asemãnãtoare cu cea care a distrus civilizaþia umanoidã de pe planeta Marte. Prin urmare, sã renunþãm, cît mai este timp, la ideea potrivit cãreia extratereºtrii vor veni sã ne salveze. De cine sã ne salveze, de propriile noastre porniri beligerante, de comoditatea noastrã ancestralã ºi de greºelile din administrarea Pãmîntului? NASA, Vaticanul ºi alte organisme sociale ºi politice de pe mapamond au iniþiat un plan prin care atrag atenþia omenirii cã va avea loc, în curînd, o întîlnire cu civilizaþii extraterestre; ºi acest lucru se poate solda cu un impact violent asupra speciei umane terestre. Agenþia de Securitate Naþionalã a Statelor Unite (NSA) a declasificat, recent, un document secret, în care confirmã cã au existat mai multe contacte cu rase extraterestre ºi reprezentanþi guvernamentali americani.

Umanoizi din alte sisteme solare Trebuie sã renunþãm, totodatã, la orgoliul nostru cã am fi superlativul absolut în materie de esteticã ºi inteligenþã în Univers. Nu sîntem nici pe departe cei mai frumoºi indivizi, nici cei mai deºtepþi. Omit, cu bunã

ROMÂNIA MARE“

au fost fotografiate, filmate ºi chiar înregistrate pe radare. Toate aceste mãrturii ºi observaþii au fãcut ca, în prezent, fenomenul OZN sã fie foarte greu de contestat.

Chiar dacã am considera cã observaþiile sînt, în cea mai mare parte a lor, false, rãmîne totuºi un numãr foarte mare de rapoarte OZN care rezistã oricãrei încercãri de a le explica pe baza unor fenomene naturale, sau realizãri tehnologice cunoscute.

Prezenþa misterioasã, dar evidentã a OZN-urilor reprezintã o realitate ce devine din ce în ce mai des un subiect de senzaþie al ziarelor ºi al emisiunilor de ºtiri. (va urma) ,,Armonia cosmicã”

gropile descoperite în afara sãlii tronului au fost gãsite pline de mîini secerate; istoricii bãnuiesc cã acestea sînt primele dovezi ale practicii tãierii mîinilor drepte de cãtre soldaþi a adversarilor uciºi în luptã, semnificînd capturarea sursei lor de viaþã.

2. Copiii incaºi îngheþaþi în timp de sacrificii umane Un ritual vechi al incaºilor a lãsat posteritãþii o imagine pe cît de specialã, pe atît de grotescã: copii îngheþaþi parcã în timp pe vîrfurile Anzilor. Ei au cãzut victime ritualului Capacocha, în care cei mai frumoºi copii erau aleºi pentru a îngheþa de vii pe piscurile mereu înzãpezite, cãpãtînd, credeau ei, statutul de zeitate.

Patru descoperiri arheologice desprinse parcã din filme de groazã Meseria de arheolog nu este, nici pe departe, cea mai liniºtitã activitate din lume. Dincolo de mirajul oferit de filme, munca realã de arheolog presupune ani întregi pierduþi pe ºantiere cu progrese nesemnificative, ºi, cîteodatã, descoperiri macabre despre trecutul umanitãþii.

1. Gropile cu mîini secerate din Avaris Palatul din Avaris a fost construit acum peste 3.600 de ani de cãtre regele Khayan al hicsoºilor, un popor migrator cu origine disputatã, care a lãsat o amprentã semnificativã ºi asupra civilizaþiei egiptene. Douã dintre

ºtiinþã, sã fac referire la moralã. De-a lungul timpului, omenirea a ajuns la concluzia cã tot ce este omenesc este ºi frumos; ºi cã ceea ce este în contradicþie cu scara noastrã valoricã este inestetic. Existã numeroase rase extraterestre mai plãcute la vedere decît sîntem noi ºi mai inteligente, cu valori morale superioare speciei umane terestre. În ceea ce priveºte intervenþiile extratereºtrilor în treburile planetei noastre, lucrurile sînt mai nuanþate. Potrivit concluziilor oamenilor de ºtiinþã Seth Baum ºi Jacob Haqq-Misra de la Universitatea din Pennsylvania ºi a astrobiologului de la NASA, Shawn Domagal-Goldman, extratereºtrii vor interveni în cazul unei catastrofe mondiale, care se pare cã va avea loc în curînd pe Pãmînt: coliziunea cu un asteroid imens, erupþii vulcanice violente, cutremure de pãmînt devastatoare etc. Dacã o catastrofã planetarã va fi produsã de mîna omului, cum ar fi un rãzboi nuclear, chimic, bacteriologic sau se va interveni în mod ireversibil asupra climei ºi biosferei terestre, se va trece la o invazie extraterestrã ºi la exterminarea speciei umane.

Raportul publicat de cei 3 oameni de ºtiinþã a luat prin surprindere omenirea. (va urma) VASILE RUDAN „Jurnal paranormal“

Un virus agresiv ameninþã sãnãtatea a milioane de oameni Avertismentul OMS: Virusul Zika se propagã într-un ritm exploziv Virusul Zika, purtat de þînþarii din specia Aedes, este considerat a fi responsabil de malformaþiile cu care se nasc unii copii - au creierul subdezvoltat, ceea ce cauzeazã probleme majore de dezvoltare, conducînd chiar ºi la moartea acestora. Pentru prima datã, virusul Zika a fost identificat la o maimuþã din Africa, în 1947.

Primul caz de transmitere la om, conform datelor Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii (OMS), s-a înregistrat

3. Situl unui atac canibal în preistorie Arheologii spanioli au descoperit rãmãºitele a nu mai puþin de 12 neanderthalieni în peºtera El Sidron, din nord-vestul Spaniei, iar interpretarea finalã a fost una cît se poate de macabrã: aceºtia formau o familie, care a fost omorîtã ºi mîncatã de alt grup de neanderthalieni, conform cu rãnile prevalente din craniile lor – fãcute cu scopul de a extrage creierul.

4. Groapa genocidalã din Sacred Ridge.

Reconstituirea unui craniu cioplit în zeci de bucãþi la Sacred Ridge Un sit din statul american Colorado aratã rãmãºiþele unuia dintre cele mai vechi acte cu caracter genocidal din Istoria omenirii – conþinînd peste 15.000 de bucãþi de schelet uman fragmentate care au aparþinut unei populaþii de 33 de indieni americani. Studiind rãmãºiþele topoarelor folosite în cumplitul act, arheologii au descoperit cã aceºtia au fost masacraþi de un alt grup etnic din zonã, acum peste 2.500 de ani.

GEORGE-ANDREI CRISTESCU în 1968. La fel ca în cazul febrei Dengue, virusul este transmis prin muºcãtura de þînþari Aedes Aegypti, sau þînþarii-tigru, originari din zonele tropicale ºi sub-tropicale. În prezent, nu este disponibil vreun tratament sau vaccin. Infecþia, care provoacã simptome precum o febrã moderatã, conjunctivitã ºi dureri de cap, a fost depistatã deja în 21 de þãri din Caraibe, America de Nord ºi America de Sud. Din luna noiembrie, în Brazilia au fost raportate 4.000 de cazuri de infecþie cu virusul Zika.

De asemenea, turiºtii europeni care s-au întors din America de Sud au adus deja maladia pe continentul nostru. Sînt peste 20 de cazuri în 6 þãri (Marea Britanie, Danemarca, Italia, Olanda, Portugalia ºi Elveþia).

Mobilizarea specialiºtilor La nivelul Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii s-a decis convocarea unui comitet de urgenþã la 1 februarie, pentru a stabili mãsurile ce vor fi luate pe plan internaþional. Potrivit directorului OMS, Margaret Chain, boala a trecut de la o ameninþare uºoarã la una de ,,proporþii alarmante”, iar comitetul de urgenþã va ajuta la stabilirea unui nivel adecvat al rãspunsului internaþional ºi a prioritãþilor de cercetare legate de aceastã maladie, relateazã Reuters. Marcos Espinal, expert al OMS, a avertizat cã virusul poate infecta 3-4 milioane de oameni pe continentele americane.

Scott Weaver, directorul Institutului american pentru boli contagioase, a afirmat: ,,Virusul a ajuns anul trecut în Brazilia ºi s-a rãspîndit rapid. Cred cã, pînã acum, în jur de 2 milioane de persoane au fost infectate”.

Cu 9 zile înaintea Carnavalului de la Rio ºi 8 luni înaintea Olimpiadei gãzduite de acelaºi oraº, autoritãþile braziliene au mobilizat o adevãratã armatã - 250.000 de oameni – în încercarea de a distruge focarele de þînþari. În cel mai optimist scenariu, un vaccin ar putea fi pregãtit pentru teste în 2 ani, dar poate trece ºi un deceniu pînã sã fie disponibil pe scarã largã.

Pag. a 17-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

„Ocãrîtoarea mitã“ în Istoria românilor (4) Carol al II-lea, personificarea necinstei Nici venirea lui Carol I n-a scutit þara de astfel de episoade. Cazul construcþiei cãilor ferate este cel mai scandalos dintre actele de corupþie care au slãbit România. Presa vremii gemea de anchete ºi dezvãluiri în privinþa felului în care mai ales liberalii se abonau la contractele cu Statul ºi manipulau legile în aºa fel încît sã obþinã beneficii maxime. Personificarea corupþiei interbelice a fost, însã, în România, regele Carol al IIlea. Acesta a fost adevãratul inventator al multora dintre practicile de „sifonare“ a banilor publici de astãzi. Înconjurat de o clicã de afaceriºti, monarhul, care a condus þara între 1930 ºi 1940, s-a dovedit de o lãcomie greu de imaginat. Actele sale de corupþie au ruinat bugetul, au frînat dezvoltarea þãrii ºi au slãbit extrem de grav capacitatea de apãrare a României, exact înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial.

Rãsuflarea otrãvitã a Byzanþului Sofisticata civilizaþie bizantinã, descendentã a celor mai importante culturi ale antichitãþii europene – cea greacã ºi cea romanã – a cucerit, fãrã nici o problemã, mintea ºi sufletul populaþiilor cu care a intrat în contact, inclusiv pe invadatorii turci. Dar, odatã cu preluarea culturii, a organizãrii ºi a stilului de viaþã ale celei mai evoluate societãþi existente la acea datã, aceste popoare (între care ºi locuitorii de la nordul Dunãrii) ºi-au însuºit ºi moravurile care au dus la cãderea Imperiului Bizantin.

Fluxul grecesc cãtre Þãrile Române Pe meleagurile româneºti, corupþia ºi discordia au ajuns „la pachet“ cu religia ortodoxã, cu elementele de civilizaþie bizantine ºi, mai apoi, cu emigranþii greci refugiaþi dupã cãderea Constantinopolelui. În acest caz, momentul de cotiturã pare sã fi fost decizia domnitorului Þãrii Româneºti Nicolae Alexandru (1352 -1364) de a renunþa la Catolicism în favoarea Ortodoxiei. Dictatã de interese politice (obstrucþia regelui ungar, care era ºi suzeranul domnitorului român, în legãturile acestuia din urmã cu papalitatea), alegerea de atunci avea sã influenþeze, decisiv ºi pentru vecie, traiectoria Þãrilor Române. A fost momentul în care românii s-au legat de bizantinii ºi de grecii care conduceau acest stat, renunþînd la tutela spiritualã a Occidentului. Nicolae Iorga (marele istoric avea chiar el origini greceºti) menþiona, în „Bizanþ dupã Bizanþ“, cã marile familii bizantine nu s-au stins dupã ocuparea Constantinopolelui de cãtre turci, la 1453, ci, unele dintre ele, s-au refugiat în Þara Româneascã ºi Moldova, singurele þinuturi ortodoxe rãmase – la acea datã – încã neocupate

Magia pãrului: este un acumulator de energii ºi informaþii (3) Ce se întîmplã cînd îþi vopseºti pãrul? (2) Pentru cã Petru cel Mare era mare ºi la propriu, dar ºi la figurat, a reuºit sã impunã noua modã pe care a adoptat-o dupã ce a cãlãtorit în Olanda ºi Franþa. Dupã cum am spus, la fetiþe ºi bãieþi, dupã vîrsta de 16 ani, vîrfurile se scurtau cu lungimea unei unghii - cam 1,5 cm. Acest lucru se fãcea numai cînd luna era în creºtere. Pãrul tãiat nu se arunca, ci se strîngea într-o pungã, iar cînd era luna descrescãtoare, pãrul se ardea în cadrul unui ritual ce necesita o anumitã stare emoþionalã ºi de spirit. O altã modalitate era ca pãrul tãiat sã fie aruncat într-o apã curgãtoare, cînd luna era în descreºtere ºi tot în cadrul unui ritual. „Aºa cum firele de pãr plutesc (sau ard), aºa sã se îndepãrteze de mine (sau sã ardã) toate relele ºi energiile negative ce plutesc în jurul meu”. Acesta este un exemplu de descîntec utilizat în cadrul ritualului, cu elemente de magie simpaticã. Restul pãrului de pe corpul uman îndeplineºte aceleaºi funcþii ca ºi pãrul de pe cap. Din acest motiv, nu este bine ca pãrul sã fie epilat pentru cã organismul simte o insuficienþã energeticã, iar pãrul începe sã creascã mult mai negru ºi mult mai gros, deoarece organismul tinde sã completeze insuficienþa energeticã. În Europa, primul care a dat ordin consulului legionarilor strãini ca toþi oºtenii sã fie raºi a fost împãratul roman Nero. La întrebarea comandantu-

de turci. Ulterior, domnitorii români au devenit mari ocrotitori ºi finanþatori ai mînãstirilor ortodoxe de pe întinsul fostului Imperiu Bizantin (aceastã situaþie s-a menþinut pînã la apariþia Rusiei ca mare putere). În sfîrºit, de la începutul anilor 1700, odatã cu startul epocii fanariote, acest flux grecesc dinspre Constantinopole cãtre meleagurile româneºti a devenit aproape sufocant.

Timp de un secol, la nivelul clasei conducãtoare s-a realizat o contopire între elementul grec ºi cel autohton.

Boierii erau încîntaþi sã-ºi cãsãtoreascã odraslele cu educaþii venetici veniþi din Fanar, iar grecii scãpãtaþi – dornici sã parvinã.

tul la gurã, aventurile lui Paul-Émil Victor. De altfel el, fondatorul, este aici, aproape de pista centralã de aterizare: un bust aºezat pe soclu de lemn plutitor, imortalizat în viaþã fiind, odihnindu-ºi privirile de bronz pe continentul pentru a cãrui explorare n-a precupeþit nimic.

Întoarcere în timp

Urmeazã Claude Lorius, o personalitate, preºedintele „Expediþiilor polare franceze”, preºedintele SCAR (Scientific Committee on Antarctic Research, organizaþie internaþionalã însãrcinatã cu coordonarea ansamblului de cercetãri), director de cercetãri, deþinãtor al Marelui Premiu al Academiei de ªtiinþe, veteran al expediþiilor polare (avînd 12 la activ), un om încãrcat de onoruri ºi responsabilitãþi, dar, totodatã, fiinþa cea mai curtenitoare ºi mai dinamicã pe care o poþi întîlni. Chiar ºi aici, pe punte, în rafalele vîntului ºi zgomotul puternic produs de elicopter, ne primeºte ca într-un salon. Ne îmbarcãm, iar pilotul ne oferã o scurtã imagine aerianã a bazei; douã minute mai tîrziu, pãºind pe solul lui Dumont d’Urville, îmi împlinesc un vis vechi de 35 de ani, de pe vremea adolescenþei, cînd urmãream, cu sufle-

Am ajuns cu o întîrziere doar de cîteva zile de la aniversarea descoperirii acestor teritorii. La 20 ianuarie 1840, conducînd douã vechi nave de rãzboi „Astrolabe” ºi „Zélée” -, pe care guvernul lui LudovicFilip cu greu a acceptat sã i le încredinþeze, JulesSébastien-César Dumont d’Urville soseºte de la Hobart, alegînd calea cea mai directã, aceea „a primejdiilor ºi a gloriei”, aºa cum va sta scris pe mormîntul sãu. La 50 de ani, acest cãpitan de vas, pe care toþi îl ºtiau ca pe un om nesuferit ºi încrezut, era cunoscut mai cu seamã ca descoperitor al celebrei Venus din Milo. Mîhnit de încetineala cu care avansa pe lista de promovãri în grad, el ºtie cã aceastã cãlãtorie spre Antarctica va fi, probabil, ultima sa ispravã; vrea s-o ducã neapãrat la bun sfîrºit, în ciuda furtunilor, a dizenteriei ºi a scorbutului care-i decimeazã echipajele. În cele din urmã, la 20 ianuarie, Dumont d’Urville descoperã aceastã coastã sãlbaticã ºii dã, de îndatã, numele rãbdãtoarei sale soþii. Apoi aºazã drapelul tricolor pe „Stînca Debarcãrii”, goleºte o sticlã de vin vechi în sãnãtatea Franþei ºi, 10 zile mai tîrziu, pleacã cu un bagaj considerabil de observaþii ºtiinþifice, între care o determinare precisã a polului magnetic.

(Aceastã observaþie va fi, însã, fãrã nici o valoare în anul urmãtor, cãci polul magnetic are particularitatea enervantã de a se deplasa cu 8-10 km pe an, în direcþii cu totul imprevizibile). Dumont d’Urville revine în Franþa, unde îl aºteaptã, în sfîrºit, gloria ºi unde primeºte eºarfa de contraamiral de care nu va profita decît scurtã vreme; anul urmãtor va pieri în primul accident din istoria Cãilor Ferate franceze, între Paris ºi Versailles.

Odatã cu dispariþia principalului entuziast al Antarcticii, Franþa se dezintereseazã de acest teritoriu nou, cu care nu ºtie ce sã facã, iar pe Stînca Debarcãrii, drapelul tricolor rãmîne sã se destrame încet, timp de 110 ani.

Abia la 15 ianuarie 1950, o navã veche, rebotezatã „Commandant Charcot”, aduce în Þinutul Adélie prima expediþie francezã, organizatã de Paul-Émile Victor ºi condusã de André-Franck Liotard. Se arboreazã un nou drapel ºi, astfel, la Port-Martin, se implanteazã prima bazã permanentã din Þinutul Adélie. Doi ani mai tîrziu, instalaþiile sînt distruse de foc. Atunci se reinstaleazã baza la 50 km mai la vest, pe Arhipelagul Pointe Géologie, într-un loc ferit de vînturi. Se inaugureazã Baza Dumont d’Urville ºi, de atunci, cu excepþia unei scurte perioade de refacere, între 1953 ºi 1956, ea n-a încetat sã fie operaþionalã. (va urma) (Traducere ºi adaptare de Anca Grigoriu)

lui Legiunii Strãine, împãratul a rãspuns: „Eu nu doresc ca ei sã gîndeascã; pentru mine, este destul ca ei sã îndeplineascã ordinele ºi dispoziþiile mele“… În Rusia, tunderea pãrului a început sã fie practicatã odatã cu apariþia Creºtinismului. Acest proces a fost încheiat la începutul Secolului XVIII, odatã cu ucazul lui Petru I. Lui Petru I nu îi creºtea barba ºi era foarte complexat din aceastã cauzã. Astfel, el a gãsit soluþia – toþi bãrbaþii sã îºi radã barba. Probabil fiecare dintre noi, mãcar o datã în viaþã, a avut dorinþa, greu de stãpînit, de a-ºi tunde pãrul. Viaþa decurge în ritmul sãu normal. Doar cã simþi, tot timpul, o greutate care te apãsã. Ai vrea sã arunci aceastã greutate, dar nu poþi. O simplã vizitã la coafor ºi problema este rezolvatã. Dupã care simþi cã parcã te-ai eliberat de cîteva kg. Cînd îºi taie pãrul, omul îºi scurteazã ºi din memoria energeticã. De acest lucru este legat ritualul tunderii pãrului la cãlugãrul novice. Dacã o persoanã a decis sã devinã cãlugãr, el trebuie sã fie ajutat. ªi pentru cã pãrul pãstreazã o cantitate imensã de energie ºi informaþie, cãlugãrul este tuns 0, pentru a uita de viaþa lumeascã ºi pentru a începe o viaþã nouã. Odatã cu creºterea pãrului, acesta va acumula ºi va pãstra noi energii ºi informaþii legate de viaþa duhovniceascã. La ucrainieni, în trecutul îndepãrtat, la vîrsta de 9 ani, copilul era tuns foarte scurt, lãsîndu-i-se doar o codiþã în vîrful capului. În aceeaºi zi, copilul era urcat pe cal ºi i se dãdea o armã adevãratã. În acest fel, el trecea în lumea luptãtorilor. Stramoºii noºtri ºtiau cã pãrul poate acumula cantitãþi imense de energie. Existã legende care spun cã pe mãsurã ce creºteau, codiþa bãieþilor ajungea pînã la talie ºi cã, pe timp de luptã, aceasta se transforma într-o adevãratã armã, iar dacã un duºman era lovit cu acea codiþã, lovitura se asemãna cu cea a unui obiect metalic. În trecutul îndepãrtat, un viking condamnat la

moarte îºi ruga prietenul sã îi þinã pãrul strîns în coada, astfel încît sã nu o atingã toporul ºi sã nu fie stropitã de sînge. Atît de mult respect aveau luptãtorii vikingi faþã de pãr. Deloc întîmplãtor, chiar ºi astãzi oamenii se tem de magiile legate de pãr. În ezoterism, este foarte bine cunoscut faptul cã omul în întregime este reprezentat de fiecare fir de pãr. ªi orice influenþã se exercitã asupra unui fir de pãr, se rãsfrînge asupra omului. Vrãjitorii australieni, de exemplu, legau cu firul de pãr un anumit animal ºi îl aruncau în curtea duºmanului. Astfel, animalul reprezenta o jertfã, pentru cã nu avea nici o ºansã de a supravieþui. În unele þãri din Europa de Est, pînã ºi astãzi, oamenii urmãresc, cu atenþie, ca nu cumva pãrul lor sã nimereascã în bãlegar. Se considerã cã dacã se întîmplã aºa ceva, atunci omul acela va avea o migrenã care va dura timp îndelungat. ªi la noi, în tradiþiile cele mai vechi, dar ºi în prezent, oamenii ºtiu tot felul de descîntece primitive, dar eficiente, în care se folosesc fire de pãr. Din punct de vedere ºtiinþific, pãrul omenesc reprezintã o matrice în care se pãstreazã memoria despre fiinþa umanã.

Pentru cã din firul de pãr se fac analizele ADN care pot spune foarte multe lucruri interesante despre cel/cea care a murit cu multe secole în urmã: ce a mîncat, de ce boli suferea, la ce vîrstã a decedat.

Astfel, oamenii de ºtiinþã americani ºi ruºi, pornind de la un simplu fir de pãr descoperit, undeva, în Alaska, au putut sã afle cu ce s-a hrãnit un eschimos al cãrui corp a fost prins în gheaþã mai mult de 400 de ani. De aici, concluzia cã trebuie sã avem foarte multã atenþie ºi grijã faþã de pãrul nostru. ªi nu numai faþã de podoaba capilarã, dar ºi faþã de cel care rãmîne pe perie. (va urma) ANATOL BASARAB

„Hospodarii greci sînt oameni intriganþi“ Dumitru Drãghicescu îl cita, în „Din psihologia poporului român“, pe Adam Neale, cãlãtor englez la începutul Secolului al XIX-lea: „Hospodarii (domnitorii) greci sînt oameni intriganþi, de rea-credinþã ºi necinstiþi. Dupã ce petrec mai multe luni tîrîndu-se josnic pe la Curtea vizirilor turci, dupã ce îi cîºtigã pe aceºtia prin mulþimea darurilor ºi a linguºirilor, învingîndu-i pe rivali prin mijlocirea calomniei ºi vorbelor de rãu, ajung sã fie numiþi, mai întîi, Dragomani la Curte (n.r. – în Istanbul) ºi apoi guvernatori în Moldova ºi Valachia. Ei plecau la domniile lor ciuruiþi de datorii fãcute pentru ca sã-i conrupã pe membrii Divanului turc, înconjuraþi de o mulþime de rude leºinate ºi de trîntori morþi de foame, ºi îi despuiau pe bieþii þãrani spre a îngrãºa creaturile lor“. La aceeaºi concluzie au dus ºi cercetãrile istoricului Neagu Djuvara, sistematizate în lucrarea „Între Orient ºi Occident. Þãrile Române la începutul epocii moderne“. (va urma) MATEI UDREA („Adevãrul“)

ANTARCTICA - Din tainele celui de-al ºaselea continent (2) Adélie (2)

Pag. a 18-a – 5 februarie 2016

ªapte blesteme care au schimbat Istoria (3) Blestemul lui Tutankhamon (2) Astãzi, ipotezã doctorului Dean este aproape unanim aceptatã. El susþine cã motivul decesului celor care au intrat în mormîntul faraonului nu este blestemul, ci un soi de ciupercã (aspergillus niger) ai cãrei spori, pãtrunzînd în plãmîni, gãsesc condiþii propice de germinare ºi se dezvoltã repede, formînd colonii ce provoacã leziuni în þesutul pulmonar. Absorbite de sînge, toxinele sînt transportate în creier ºi acþioneazã asupra sistemului nervos central, provocînd halucinaþii de genul celor produse de acidul lisergic sau de Mescalinã. Totuºi, o întrebare existã: sînt simple coincidenþe, sau blestemul existã? Carnarvon a murit dupã douã luni de la intrarea în mormîntul lui Tutankhamon.

La 6 ani dupã ce acesta murise, mai decedaserã încã 12 persoane care fãcuserã parte din echipã lui. În anii ce au urmat, au murit alþi cîþiva oameni care au avut legãturã cu expediþia. Lista cea lungã cu morþi a început în aprilie 1923, cînd Carnarvon s-a trezit în camera de hotel din Cairo simþindu-se rãu. Cînd fiul sãu a intrat ca sã-l vadã, Carnarvon era deja inconºtient. Iar în acea noapte a ºi murit. Moartea lui s-a datorat unei muºcãturi de þînþar - muºcãturã identicã cu cea de pe obrazul mumificat al lui Tutankhamon. Lista nu se mai oprea. Secretarul expediþiei, Richard Bethell, a fost gãsit mort în patul sãu. Radiologul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul faraonului, se plîngea cã este epuizat. La scurt timp dupã întoarcerea în Anglia, a murit. Arheologul Arthur Mace, care a fost unul dintre conducãtorii expediþiei, a intrat, brusc, în comã ºi a

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (20) Locul de joacã (2) Pe acelaºi site de specialitate, autorul textului scrie în continuare: „Cu voce joasã, ajutorul meu a sugerat cã, probabil, aº fi interesat sã vãd ce era disponibil ºi într-una dintre zonele speciale pentru bar. Sugestia lui tentantã mi-a fãcut inima sã se zbatã ca un cal nãrãvaº. A spus cã acolo avea «unele tinere». Cum mai toate femeile thailandeze de 20 de ani îmi pãreau de doar 10, asta era ceea ce trebuia, într-adevãr, sã vãd. În cealaltã camerã din afara holului, care era, de fapt, un mic bar, stãteau în jur de 12 fetiþe care priveau la televizor. Cînd am intrat, se uitau, jucau grabass ºi chicoteau! La comanda celui care mã însoþea, toate s-au aºezat pe canapele ºi mi-au zîmbit, oferindu-mi întreaga lor atenþie.

RESTITUIRI

Eugen Barbu EPILOG LA INCOGNITO (3) Parcã aceia care ascultau nu ºtiau ce se întîmplase ºi în timpul Revoluþiei franceze? Parcã iubitul Corifeu ºi pãstor al popoarelor nu-ºi trimisese în faþa plutoanelor de execuþie pe cei mai apropiaþi tovarãºi, ºi aceºtia nu muriserã cu numele lui pe buze? Dar, în subtext, exista o gravã înfierare a faptelor sãvîrºite ºi indignarea cuprindea, ca un val, mulþimea din salã.

La ce bun nevinovaþii uciºi, la ce bun injustiþia, numai pentru cã un cineva voise sã reabiliteze ideea de putere nelimitatã ºi aceste nedreptãþi strigãtoare la cer pentru numele literar de „cãlirea oþelului“? Avea cineva nevoie de cadavrele acestea, de mausolee, de sfinþi, de reabilitãri? Voise femeia aceea cu pletele retezate, tunsã scurt, ca Mary Pickford, cu gura ei ca un spãrgãtor de nuci, cu care îi asurzise la radio cîþiva ani, sã arate, printr-un gest de o perfectã absurditate, cã ºi poporul acesta blînd, care nu cunoºtea genocidul, avea nevoie de tainul sãu de cadavre nevinovate?

Pentru asta erau necesare lucrãrile ei faraonice pe care le inventase la comandã, de corpul de delatori specializaþi, de martorii de profesie din Justiþie, dacã

ROMÂNIA MARE“

murit înainte cã doctorii sã poatã sã stabileascã diagnosticul. În 1930, doar 2 dintre membrii echipei care au intrat în mormîntul regelui mai erau în viaþã. Blestemul faraonului a avut efect ºi dupã jumãtate de secol din momentul în care a decedat prima victimã. În 1970, singurul supravieþuitor al expediþiei, bãtrînul Richard Adamson, în vîrstã de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune. El a spus telespectatorilor cã nu crede în blestemul lui Tutankhamon. Dupã ce a plecat de la studioul de televiziune cu taxiul, maºina a fost implicatã într-un accident. Adamson a fost aruncat din maºinã pe asfalt, ºi a fost ucis de o trãsurã. Era pentru a treia oarã cînd spusese în public cã nu crede în blestem. Prima oarã, soþia sa a murit la 48 de ore dupã aceastã remarcã. A douã oarã, fiul sãu ºi-a rupt coloanã vertebralã într-un accident de avion. Dupã a treia întîmplare, Adamson a afirmat: „Pînã astãzi, am refuzat sã cred cã este vreo legãturã între blestem ºi ceea ce i s-a întîmplat familiei mele. Dar acum am unele dubii“. În 1972, s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din Muzeul din Cairo sã fie expus la Muzeul din Londra . Transportul a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez, care era directorul general al Departamentului de Antichitãþi al muzeului ºi rãspundea de mumiile ºi comorile faraonilor. El a spus cã: „Eu, mai mult cã oricare altã persoanã din aceastã lume, am avut legãturã cu mormintele ºi mumiile faraonilor. ªi, totuºi, sînt în viaþã. Nu cred nici o clipã în blestem“. Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la Muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. În ziua respectivã, doctoral Mehrez a murit subit. Avea 52 de ani. Realitate sau simple coincidenþe, Blestemul lui Tutankhamon naºte, ºi astãzi, aceleaºi întrebãri care vor rãmîne ºi în viitor sub semnul misterului.

Blestemul Poltergeist Blestemul „Poltergeist“ este legat de circumstanþele ciudate în care oamenii care au lucrat la acest film au murit. Mai exact, 4 dintre actori au decedat din cauze neobiºnuite în perioada dintre prima parte a filmului ºi

cea de-a treia, unul dintre ei murind chiar în timpul filmãrii pãrþii a doua.

Dominique Dunne, actriþa de 22 de ani care a jucat rolul lui Dana în primul film, a murit strangulatã de cãtre prietenul ei gelos, în 1982. Heather O’Rourke, actriþa de 12 ani care a interpretat rolul lui Carol Anne în toate cele 3 filme, a trecut în nefiinþã în 1988, dupã ce doctorii au tot încercat sã îi gãseascã un diagnostic la afecþiunea ciudatã pe care o avea. Julian Beck, actorul de 60 de ani care jucase rolul lui Kane în „Poltergeist II: The Other Side“, a murit de cancer la stomac, însã fusese diagnosticat înainte sã primeascã rolul. Will Sampson, 53 de ani, care a jucat rolul lui Taylor the Medicine Man in „Poltergeist II“, a murit dupã o complicaþie în urma unei operaþii la rinichi. Se pare cã acest blestem provine de la faptul cã scheletele care apar în primul film sînt adevãrate, dezgropate din mai multe morminte. Actriþa Jo Beth Williams a declarat, într-un interviu, cã producãtorii Mark Victor ºi Michael Grais au recunoscut cã scheletele folosite în „Poltergeist II“ erau reale ºi cã au chemat un preot care sã protejeze platoul de filmare împotriva spiritelor. În plus, imobilul din Pasadena, California, unde s-au filmat scenele din casa Freeling a fost distrusã de un cutremur, în 1994. Jo Beth Williams, cea care a jucat rolul lui Diane Freeling, povestea cum, în fiecare zi, cînd se întorcea de pe platourile de filmare gãsea, acasã, tablourile de pe pereþi strîmbe. Actorul Will Sampson, un ºaman indian, a fãcut un exorcism pe platourile de filmare ale „Poltergeist II“ pentru a scãpa de spiritele malefice. La un an dupã ce „Poltergeist II“ a avut premiera, Will a murit. În timpul unei scene în care Robbie Freeling (Oliver Robins) trebuia sã fie strangulat de cãtre un clovn de jucãrie, pãpuºa mecanicã s-a defectat, iar Robins a fost strangulat de-a binelea. În cadrul unei ºedinþe foto pentru „Poltergeist III“, dupã ce s-au developat pozele, s-a vãzut cã faþa actriþei Zelda Rubenstein era acoperitã de o luminã albã. Se spune cã fotografia fusese fãcutã exact în momentul în care mama actriþei murise.

Sfîrºit HISTORIA

Pentru un anumit numãr de turiºti, virginele sînt partenere sexuale preferate; dacã nu din motive de afirmare a puterii - ca o dovadã a virilitãþii lor - atunci din teama de SIDA. Unele „virgine“ sînt vîndute ca atare: uneori, anorexice, cu himene surogat. Dorinþa de prostituate tot mai tinere, în ideea cã ele nu vor fi infectate cu HIV/SIDA - care îºi are oglindirea odioasã în violurile de copii din Africa Subsaharianã, unde sexul cu virgine se spune cã poate sã vindece un bãrbat de SIDA - apare dintr-o concepþie greºitã asupra modului în care se transmite boala.

Transmiterea unei boli este de fapt mult mai probabilã cu parteneri sexuali abia ajunºi la pubertate sau înainte de pubertate, decît cu parteneri adulþi, pentru cã sînt mai mari ºansele ca sexul penetrativ sã producã sîngerãri. Unii turiºti cred cã ceea ce fac ei nu este un abuz, deoarece copiii sînt cei care îi abordeazã ºi le oferã sex ºi, de multe ori, aceºtia sînt plãtiþi în cadouri. Justificarea este folositã, de asemenea, la scarã largã în turismul sexual al bãrbaþilor ºi femeilor, în care unii turiºti nu simt cã exploateazã un individ, ci cã îi ajutã pe cei mai puþin privilegiaþi decît ei. Dar, deºi turiºtii sexului pentru copii sînt acuzaþi cã nu privesc în faþã adevãrul despre aceste tranzacþii, un astfel de sistem, al oferirii de cadouri, poate ajuta un copil din lumea în curs de dezvoltare sã îºi menþinã un sentiment de integritate de sine: tranzacþia devine una raþionalã ºi ei resimt mîndria de a-ºi ajuta familia din punct de vedere economic; prin contrast, pentru ei, sã fie numiþi obiecte ale prostituþiei este, în mod invariabil, o insultã. Negarea are loc în ambele sensuri. (va urma) PATRICK BLACKDEN

asta se mai putea numi Justiþie? Dar acum totul se încheiase, evocarea croitoriei de lux a morþii, cum spunea careva, era numai o amintire. Întîi îl scoseserã din mausoleu pe Corifeu, nu cu tam-tam, cu discreþie, ºi peste noapte; statuile ilustrului învãþãtor al popoarelor dispãruserã, lãsînd în locul bronzului tãiat cu fierãstraiele electrice ºi a soclurilor zdrobite, topite în pavajele anonime ale oraºelor ºi a siluetelor lui agresive, cu braþul întins spre viitor, un gol nostalgic; numai cã aºa cum avea Tronaru sã-ºi dea seama de mai multe ori în cursul ultimilor ani, spiritul sãu, al Corifeului, nu murise, el mai stãtea cuibãrit în sufletele unora mai bãtrîni care susþineau cã orice revoluþie are nevoie de un cadavru ilustru. Raportul era astfel redactat încît sã nu irite, dar Tronaru nu mai asculta, privea în prezidiu pe omul pe care-1 întîlnise în curtea închisorii din Caransebeº, într-o zi, la plimbarea puºcãriaºului. Bãrbatul acela se afla acolo, el îi determinase pe toþi ceilalþi sã spunã întregii naþiuni adevãrul gol-goluþ. Era acolo, insufla tuturor curajul de a sta drepþi în faþa oricui ne-ar fi voit nu numai þara, dar ºi fiinþa naþionalã. El îi învãþase pe aceºti oameni, care ascultau lacom cifrele acelui raport, sã spunã : NU! celor cãrora nimeni nu îndrãznise sã le spunã: NU ! ºi dacã o fãcuserã, o plãtiserã cu sînge, dar acum aceea era o epocã involutã. Bãrbatul acela se afla acolo, rãspîndind o rãcealã invincibilã în sala înmãrmuritã de cele ce auzea, salã în care se aflau, ca niºte martori lipsiþi de curaj, ºi vechii veterani ce nu avuseserã ºira spinãrii ºi nu spuseserã la vreme: NU! iar acum erau siliþi sã-ºi audã propriul rechizitoriu,

palizi, albi, ascultînd, ca ºi cînd n-ar fi cunoscut-o, incredibila poveste a jupuirii. O tãcere grea, plinã de atenþie, luase locul zumzetului de la început. Nu mai respira nimeni. Lojile, ca niºte cuiburi de rîndunicã, de sub uriaºul pîntec al balenei lui Iona, fuseserã golite, corespondenþii streini, poftiþi discret afarã, pentru cã ceea ce ascultau cei 3 500 de oameni aflaþi în Sala de Concerte, nu-i privea. Aveau sã primeascã la sfîrºitul acelei reuniuni un comunicat destul de ezoteric din care puteau înþelege orice, dar atît. ªi atunci, Tronaru, acum general, îºi aduse aminte de propriul sãu trecut. Acum se citeau detaliile uciderii unuia dintre întemeietori, cum îl loviserã cu ranga în celulã...

Lectura raportului continua, era ca un buldozer care ar fi intrat într-un strat incomensurabil de guano ºi dacã Tronaru ar fi avut la el o sticlã cu alcool, ar fi bãut-o dintr-o singurã înghiþiturã, pentru cã adevãrul era insuportabil. Se afla în aceeaºi salã în care, cu un an sau doi în urmã, ascultase replicile actorilor lui Royal Shakespeare Company: Azi, iarna vrãjbii noastre-n mîndrã varã Schimbatã este de-al tãu soare, York Iar norii de deasupra casei noastre În sînu-adînc al mãrii-s îngropaþi Azi, lauri încununã-a noastre frunþi Iar armele sfãrmate-s azi, trofee Azi, strigãtul de teamã-i chiot vesel ªi marºul morþii azi e pas de dans. (va urma) EUGEN BARBU

În faþa mea stãteau o duzinã de fetiþe, cea mai tînãrã, dupã pãrerea mea, avînd vreo 12 ani. Era evident cã micuþele astea nu se maturizaserã încã în femei… chicoteala ºi neastîmpãrul lor le dãdea de gol. Nu erau nici manechine, iar stabilimentul nu fãcuse nici un efort sã le îmbrace în þinute sexy, ci mai degrabã în haine de fetiþã, potrivite vîrstei lor.

Nu m-am putut abþine. Trebuia neapãrat sã o am pe una dintre ele”.

Capcane pentru turiºti (1)

Pag. a 19-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

A

nu

se

citi

noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (11) Statuile hinduse bãutoare de lapte (2) În ciuda faptului cã scepticii oferã explicaþii ºtiinþifice, credincioºii continuã sã susþinã cã a fost un semn de la Dumnezeu. Chiar ºi acei credincioºi care nu frecventeazã cu regularitate templele, dar care au fost martorii unor astfel de evenimente, au spus cã sau simþit protejaþi de o forþã atotputernicã. ªi poate cã tocmai despre asta este vorba. Nu conteazã explicaþia concretã care se oferã; uneori, o credinþã nestrãmutatã într-o prezenþã divinã poate sã inducã o stare de confort extraordinar celor care vor sã creadã.

Levitaþia Mulþi dintre cei cunoscuþi ca avînd capacitatea de a levita se caracterizeazã prin stãri mentale dominate de forþã. Biserica Creºtinã timpurie considera cã lev-

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (10) Israel Spioanele Mossadului Potrivit scriitorului Ronald Payne, în perioada relativ lungã a directoratului lui Isser Harel atît la Mossad, cît ºi la Shin Beth, nu exista o prea mare dorinþã în privinþa angajãrii femeilor agenþi. În mod evident, o asemenea mentalitate s-a dovedit a fi, ulterior, greºitã, deoarece s-a observat, cel puþin în cîteva cazuri, cã agentele secrete israeliene au repurtat succese importante, unele misiuni fiindu-le repartizate în mod exclusiv. Mai mult, este o tradiþie ca ofiþerii operativi ai Mossadului sã aibã asistente, îndeobºte autohtone, dar nu obligatoriu evreice, acestea avînd ºi o denumire consacratã „Bat leveyha“.

Shulamit Kishak Cohen Frumoasa doamnã Shula, mamã a 7 copii, nu a fost numai sufletul comunitãþii evreieºti din Beirut, ci ºi una dintre spioanele celebre ale Mossadului.

Misiunile pe care le-a avut au fost dintre cele mai diverse ºi riscante, ca de exemplu: gãzduirea unor importanþi emigranþi evrei ilegali ºi ajutarea refu-

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (90) *** RIVAROL (Antoine, conte de), scriitor francez Data morþii: 11 aprilie 1801 (la 48 de ani) Cauza: congestie pulmonarã Înhumat: Berlin Concepþiile monarhiste l-au fãcut pe Rivarol sã se autoexileze la Berlin dar, om al Sudului, climatul Prusiei nu i-a priit: nu a trecut mult ºi organismul lui debil a început sã sufere. „Prieteni, marea umbrã se apropie: aceste roze se vor preschimba în maci: e timpul sã contemplu veºnicia“, a spus, înainte de a se sfîrºi, înconjurat de prieteni ºi flori. Pe mormînt se poate citi urmãtorul epitaf: AICI ODIHNEªTE ANTOINE DE RIVAROL APATIA NU L-A RÃPIT ÎNAINTE DE-A FI MURIT *** ROBESPIERRE (Maximillien Marie Isidore de) Om politic francez Data morþii : 28 iulie 1794 (la 36 de ani) Cauza: ghilotinat Locul: Place de la Revolution (astãzi Place de la Concorde), Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Errancis, Paris

itaþia era un indiciu al posedãrii demonice ºi, cu siguranþã, au existat destule cazuri în care cei posedaþi au fost torturaþi. Totuºi, de-a lungul secolelor, mulþi oameni sfinþi au fost, la rîndul lor, capabili sã se „desprindã“, prin forþe proprii, de pãmînt. Probabil cã cel mai cunoscut a fost Sf. Iosif din Copertino, nãscut în 1603, în Apulia, Italia, care a atins o stare de extaz religios care i-a permis sã desfidã legea gravitaþiei. Se spune cã, pe parcursul vieþii, a levitat de peste o sutã de ori, iar demonstraþia abilitãþii sale indusã de extaz, prezentatã în faþa Papei Urban al VII-lea, a dus la canonizarea lui. Religiile ºi filosofiile rãsãritene atestã faptul cã levitaþia poate fi obþinutã printr-un exerciþiu menit sã exploateze, la maximum, forþa vitalã a corpului. Aceastã energie naturalã este denumitã „Chi” sau „Ki” - ºi se spune cã poate fi controlatã printr-un asiduu exerciþiu de giaþilor, obþinerea unor documente ºi informaþii secrete din Liban ºi Siria, formarea continuã de informatori ºi protectori în Poliþie ºi Securitate, graþie fondurilor foarte generoase ce i-au fost puse la dispoziþie, patronarea unui bar de noapte care a servit drept acoperire activitãþilor de spionaj. Shula a fost depistatã de Serviciul de Contraspionaj Libanez (Biroul II), fiind judecatã ºi condamnatã la moarte prin spînzurãtoare. Probabil cã prieteni influenþi ai Mossadului au fost cei care au reuºit sã determine, în cele din urmã, comutarea pedepsei la numai 7 ani de detenþie. Dupã rãzboiul din 1967, Shula a fost eliberatã în schimbul unui lot de prizonieri libanezi.

Dina Al Asan Descendentã a unei familii de circazieni musulmani, nãscutã la Aman, în anul 1935, Dina a fost o agentã adînc infiltratã în rîndul palestinienilor, cu un aport informativ de mare valoare. Deºi Dina nu era evreicã, ataºamentul ei faþã de Israel a fost o excepþie, motivul constituindu-l duºmãnia de moarte dintre circazienii loiali regelui Hussein al Iordaniei ºi palestinienii care, în 1970, au dus puternice lupte de gherilã cu armata iordanianã. Recrutarea Dinei ar fi avut loc la Viena în anul 1972, unde era studentã la Medicinã. Mossadul i-a facilitat deschiderea unei clinici particulare la Beirut, care a devenit foarte repede un centru de polarizare a comunitãþii palestiniene, aici fiind îngrijiþi rãniþii ºi bolnavii palestinieni din Liban. Între misiunile operative îndeplinite sînt de menþionat: inspectarea depozitelor Crucii Roºii islamice din Liban, administrate de un frate al lui În timp ce, în noaptea de 9 spre 10 Termidor, Primãria era luatã cu asalt, un foc de pistol tras de jandarmul Charles André Merda l-a rãnit pe Robespierre, zdrobindu-i maxilarul. (Strãlucita acþiune i-a adus lui Merda înãlþarea în grad ºi permisiunea de a scoate r-ul din numele sãu!... ). A doua zi, spre ora 10 dimineaþa, rãnitul a fost transportat pe o targã pînã la sala de audiere a Comitetului salvãrii publice ºi întins pe o masã - care poate fi vãzutã ºi astãzi la Arhivele naþionale, pãtatã de sîngele lui Robespierre. Mai þinea încã în mînã o geantã de piele cu numele fabricantului - Au Grand Monarque - ºi-ºi ºtergea, din cînd în cînd, rana cu un ghemotoc de hîrtie. În jurul lui, o mulþime de gurã-cascã îi aruncau vorbe de ocarã, precum: „Vasãzicã, Majestatea Sa ºi-a pierdut graiul!“. În cele din urmã, i se dãdu îngrijire: „Pansaþi-l ca lumea, zise Élie Lacoste, administrator al Departamentului Dordogne, trebuie sã avem ce pedepsi!“. Doi chirurgi încercarã sã-i cureþe gura de oasele ºi dinþii sfãrîmaþi, vîrîndu-i o cheie în ea. Cînd i se înnodã bandajul în jurul capului, batjocura reîncepu: „Diadema Majestãþii sale!“... „Ei, nu! Cu asta pe cap, juri cã-i o mãicuþã!“. Cînd un braþ îi alunecã de pe masã ºi cineva i-l puse la loc, Robespierre - potrivit lui Jules Michelet - ar fi spus: „Mulþumesc, domnule“, doar cã, se pare, el nici nu putea vorbi. În schimb, dori sã scrie ºi ceru prin semne o panã. „Ia te uitã! Sã scrie!

- i se ripostã - ªi cui, mã rog? Vrei sã-i scrii Fiinþei tale Supreme?“. Dupã un timp, a fost dus, într-un jilþ, în faþa Tribunalului revoluþionar. Audierea nu a durat prea mult: o simplã identificare, cu executarea pe loc a condamnãrii la moarte. Ca „vedetã“ ce era, Robespierre ar fi trebuit sã fie ultimul din cãruþa în care se îndrepta spre ghilotinã, dar, dupã ce fuseserã executaþi avocatul Georges Couthon ºi propriul sãu frate, Augustin Robespierre, „monstrul“ ºi-a pier-

naturã yoghinã. Fenomenul „salturilor yoghine“, în cadrul cãrora o persoanã poate face scurte miºcãri de levitaþie prin intermediul meditaþiei transcendentale, este de asemenea promovat de învãþãturile rãsãritene. Accentul nu este pus atît pe emoþiile extreme, cît pe vizualizare ºi controlul respiraþiei, pentru mobilizarea tuturor energiilor latente existente în corp. Unele persoane cu abilitãþi parapsihice cred cã levitaþia este posibilã datoritã unei puteri psihokinetice naturale, înnãscute. Daniel Douglas Home, un medium din Secolul al XIX-lea, era cunoscut drept un frecvent practician al artei levitaþiei. În anul 1868, a fost vãzut levitînd de pe o fereastrã situatã la etajul 3 al unei clãdiri. S-a raportat cã a intrat, din nou, în clãdire printr-o altã fereastrã, aflatã la acelaºi etaj. Spre deosebire de cazurile induse de extazul religios, Douglas Home nu a intrat în transã, considerînd cã a fost nevoie doar de o mare capacitate de concentrare. Cu toate acestea, astãzi, mulþi oameni sînt de pãrere cã cel mai bine ar fi ca teoriile despre levitaþie sã fie lãsate în seama inginerilor, designerilor ºi magicienilor. (va urma) MATT LAMY Yasser Arafat, care serveau drept ascunzãtori pentru armament; obþinerea de informaþii din imediata apropiere a liderului Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, George Habash; accederea în familia lui Salah Khalaf (Abu Iyad) ºeful Operaþiunilor Militare ºi a Securitãþii „Al Fatah”; pãtrunderea, ca guvernantã, în casa lui Ali Hassan Salameh, ºeful contraspionajului „Al Fatah“ ºi operatorul principal al atacului terorist de la München asupra delegaþiei sportive a Israelului, participantã la Jocurile Olimpice din anul 1972. Toate documentele importante gãsite în casa lui Salameh au fost cercetate ºi copiate, ceea ce a permis un control total ºi foarte eficient asupra activitãþilor unor teroriºti; furnizarea fotografiilor ºi a informaþiilor pe baza cãrora au fost bombardate obiectivele terestre ºi navale ale palestinienilor; obþinerea planului unui complot împotriva preºedintelui egiptean Anwar al-Sadat. Menachen Begin a valorificat aceste informaþii importante pentru a-l aduce pe Sadat la masa tratativelor ºi a-1 face mai conciliant, în schimbul salvãrii vieþii lui Salameh.

Faptul cã avea o prea mare încredere în sine, cã subestima ingeniozitatea contraspionajului libanez ºi a securitãþii palestiniene au dus la arestarea ºi condamnarea Dinei. Ea a fãcut o greºealã fatalã: i-a dezvãluit iubitului libanez cã este agentã, iar acesta a denunþat-o. Denunþãtorul, probabil un „agent Cassanova“, fusese dirijat special sã o seducã pe Dina. În 1980, a fost schimbatã cu doi importanþi prizonieri palestinieni. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) dut cunoºtinþa, ºi, speriaþi sã nu-ºi dea duhul înainte de a fi pedepsit, l-au luat imediat ºi l-au urcat pe eºafod. În acel moment, un ajutor al cãlãului îi smulse, pur ºi simplu din cruzime, bandajul plin de sînge: „Atunci, maxilarul de jos i se desprinse, fãcînd sã þîºneascã sîngele ºiroaie“, ºi un urlet animalic puse capãt Terorii. *** RODIN (Auguste, sculptor francez) Data morþii: 17 noiembrie 1917 (la 77 de ani) Cauza: congestie pulmonarã Locul: Meudon (Franþa) Înhumat: parcul vilei Brillants (astãzi Muzeul Rodin) de la Meudon Din cauza unei rãcelii (fãcutã din pricina defectãrii instalaþiei de încãlzire), Rodin dãdu într-o congestie pulmonarã, care se dovedi mai puternicã decît organismul sãu robust. Era deja în comã de cîteva ore cînd, brusc, redeveni lucid ºi spuse, cu glas limpede ºi ironic, spre stupoarea celor care-1 vegheau: „ªi se spune cã portretul lui Puvis de Chavannes nu e frumos!“ „Nu care cumva sã-mi puneþi costum negru ºi decoraþii, banala ºi macabra uniformã“, dãduse indicaþii sculptorul. Aºa încît, apropiaþii lui deciserã sã fie înmormîntat în halatul larg de lînã albã pe care îl purta în atelier ºi în care îl imortalizase pe Balzac. Guvernul a refuzat cererea de a i se acorda funeralii naþionale. Familia lui Rodin a fost atît de jignitã, încît, la rîndul ei, a refuzat garda de onoare a cãrei prezenþã era cerutã de funeraliile unui înalt demnitar al Legiunii de onoare. Rodin a fost înmormîntat alãturi de soþia sa Rose, în parcul proprietãþii lor, în mormîntul strãjuit de statuia Gînditorului. (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

AMINTIRILE UNOR FIGURI LEGENDARE ALE TEATRULUI ROMÂNESC DESPRE DEBUTUL LOR PE SCENÃ

,,Seara de pominã a actorului“ (2) GEORGE CALBOREANU: „Roluri am mai jucat eu. ªi multe. Adevãratul meu debut, însã, mi lam fãcut pe scena Teatrului Naþional, la 26 ianuarie 1924. Jucam «un roliºor» - prin actul al IV-lea, mi se pare - din piesa lui G. Tãtãrãscu, «Cînd vine viforul». Intru în scenã: semiobscuritate, bubuit de tunuri, þipãt de ºrapnele; sala - un haos; sufleorul un punct nebulos de la care venea înspre mine un ºuierat scurt, înãbuºit, nedesluºit... În mintea mea se produceau «goluri» înspãimîntãtoare. Vedeam cã exist, ºi totuºi nu-mi dãdeam seama... ªtiam cã trebuie sã vorbesc, ºi totuºi tãceam... Iar corpul meu se bãlãbãnea dupã cadenþa mîinilor mele înþepenite, în dreapta ºi în stînga, fãrã nici un rost. Toate acestea însã s-au petrecut într-o secundã, în mai puþin de-o secundã, dacã se poate închipui. În salã nu s-a observat nimic din emoþia mea. Totul a decurs în liniºte ºi discret. Din partea camarazilor mei, eu, care eram în scenã, m-am bucurat de un binevoitor concurs. Însã debutul meu oficial, dar fãrã emoþie de data aceasta, a fost a doua zi, pe scena Naþionalului, cu piesa lui C. Theodorian, «Bujoreºtii». Jucam pe Amos Bujorescu. Amintiri scumpe, dintr-un trecut nu tocmai atît de îndepãrtat, dar plin de frumuseþe ºi de poezie”.

N. NICULESCU-BUZAU: „Eram cu trupa Burienescu. Nu fãceam decît figuraþie. Într-o zi, se hotãrãºte un turneu, în toatã þara, cu piesa «Viaþa la Caffé Chantant», de Bacalbaºa. Mie mi se încredinþeazã atunci rolul unui bãtrîn, un fel de chibiþ, veºnic în tovãrãºia unor oameni bogaþi ce bãteau ºantanurile. Actul al II-lea se petrece chiar într-un ºantan. Aici, ºi apariþia mea de efect... «Mãi bãiete - îmi spuse Burienescu - de cîte ori va veni fata cu cheta, tu sã te adresezi celui din capul mesei care plãteºte consumaþia ºi sã spui numai atît: «Lecache, dã ºi pentru mine 50 de bani», ºi peltic. În actul acesta însã, se perindã multe fete care cîntã. Eu dãdeam mereu cu: «Lecache, dã ºi pentru mine 50 de bani». ªi de cîte ori spuneam vorbele acestea, lumea rîdea ºi aplauda. Nu mi-era fricã de aplauzele zgomotoase ale publicului, dar mi-era ruºine de artiºtii care se îngrãmãdeau printre culise ºi se uitau la mine ºi rîdeau, de cîte ori rosteam cuvintele acestea. De atunci, însã, am jucat numai comici, deºi visul meu era Hamlet...“.

GHEORGHE TIMICÃ : „Am debutat în anul 1906, pe scena Grãdinei Ambasador, sub direcþia domnului Niculescu-Buzãu, în comedia «Militarii veseli», adevãratul meu debut - cãci mai apãrusem eu pe scenã pentru cîteva vorbe. Jucam un rol de importanþã, care mi-a fost însã încredinþat din greºealã, fiind ultimul în distribuþie... Tot timpul cît au durat repetiþiile, ca sã nu observe NiculescuBuzãu cã e rol de efect, l-am mormãit. Vine ziua

premierei. Îmi spuneam în gînd cã, dacã nici cu acest rol n-o lovesc, mã las de teatru... ªi cum naveam decît 15 bani în buzunar, mi-am cumpãrat de 10 bani talion, ºi de 5 parale o carte poºtalã ilustratã, cu un militar francez (eu jucam rolul unui militar francez). M-am dus apoi la teatru ºi am început sã mã deghizez, punînd pe obrazul meu toate culorile pe care le avea soldatul de pe cartea poºtalã. Din talion mi-am fãcut un nas cîrn, ridicat în sus, iar urechile mi le-am fãcut blegi, cu niºte ace de cap pe care le luasem de la servitoarea de la cabinã. Tot privindu-mã în oglindã, observ cã-mi lipsea o dungã roºie sub nas perpendicularã pe buze. Dînd sã mi-o fac, îmi scapã creionul pe un dinte, dîndu-mi aparenþã de ºtirb. Mi-a venit atunci ideea sã joc rolul peltic, ceea ce era o surprizã chiar ºi pentru camarazii mei. Intru în scenã. În capul meu trebuia sã se spargã toate corvezile ºi toate buclucurile de la cazarmã. Pentru fiecare replicã ce mã lovea, rãspundeam: «Aoleu, nu m-oi elibera eu odatã? Chiºcã-mã, Frusino!» Repetarea acestei replici stîrnea rîsete ºi aplauze fãrã de sfîrºit. La finele actului, de frica lui NiculescuBuzãu, am fugit de m-am ascuns dupã un rezervor de apã. Degeaba, mã chemau camarazii la rampã, la aplauze - eu credeam cã mã cheamã ca sã mã batã Niculescu-Buzãu. Am ieºit abia la actul al 3lea. La finalul piesei au nãvãlit la mine în cabinã camarazi, prieteni, necunoscuþi care m-au felicitat... Îl vãd apoi venind pe Niculescu-Buzãu: «Bine, foarte bine - îmi spune el -, dar altã datã sã mã întrebi ºi pe mine»“.

CONSTANTIN TÃNASE: „Sînt 27 de ani de atunci. Eram militar ºi în anul întîi de Conservator. «Doctorul damelor», o comedie muzicalã a lui Ranetti, urma sã se reprezinte pe scena Parcului Oteteleºeanu. Direcþia de scenã o avea Petru Liciu. Rolul comisarului mi-a fost încredinþat mie. Am jucat deodatã un rol mare. Rolul mi l-am pregãtit cu foarte multã sîrguinþã, motiv pentru care cred cã n-am avut emoþii. Am repurtat un mare succes. Dar, succes am avut în rolurile mari... În rolurile mãrunte pe care le jucam la Naþional, ca elev al Conservatorului, mã bîlbîiam regulat.

Regulã generalã: cum aveam un rol mare, gata ºi succesul mare... Dupã puþinã vreme, în anul 1910, am debutat în operetã, în «Husarii la manevre», de Kalman. Mi-am organizat apoi eu singur o trupã de operetã. Aceasta însã a þinut pînã în 1912-1913, cînd am început sã joc revistã. Am debutat atunci în revista «Rãzboiul la ºantan», de Ranetti. Deatunci am jucat necontenit revistã, în afarã de vremea pe care mi-am petrecut-o pe front”.

MARIOARA VENTURA: „Nu pot vorbi de debut, ci de debuturi. Dupã ce am terminat

Spionii români ai rãzboiului rece (3)

un salariu lunar, echivalînd, de obicei, cu chiria apartamentului sãu din Paris. Cînd furniza analize speciale, sau documente secrete, încasa o sumã mai mare, negociatã. În 1956, a fost ales deputat, singura schimbare fiind aceea cã salariul sãu de spion primit de la Sofia s-a dublat. A continuat sã livreze informaþii sensibile. KGB devine atent la acest contact, Hernu e deja un personaj promiþãtor, chiar important, prin relaþiile sale întinse în lumea politicã. KGB îl preia pe cont propriu pe Charles Hernu. În acelaºi an, face o vizitã la Moscova ºi strînge relaþiile cu sovieticii, îl vede ºi pe Hruºciov. În anul 1958, de Gaulle preia puterea. La primele alegeri, sub a V-a Republicã, Hernu nu mai este ales, în ciuda susþinerii financiare consistente a campaniei sale electorale din partea Ambasadei URSS de la Paris. Tot în 1958, soseºte în Franþa Mihai Caraman. Charles Hernu a cerut, în 1961, KGB sã fie lãsat în pace (din cauzã cã era supravegheat de Poliþie, în urma unui atentat). Dar, din 1962, Hernu – mereu în cãutare de bani - acceptã sã dea informaþii românilor. DIE era la curent cu aventurile sale cu bulgarii ºi ruºii ºi a mers la fix. De la acea datã, gãsim Notele sale – tot contra-cost - în arhivele spionajului românesc. KGB, care nu voia sã scape prada, îl preia pe Hernu ºi ordonã Serviciilor de Spionaj de la Bucureºti sã rupã orice legãturã cu acesta. Cum Hernu a fãcut o carierã importantã în

3. Charles Hernu a fost, între 1981 ºi 1985, ministrul Apãrãrii. A fost, în acelaºi timp, un vechi prieten al preºedintelui francez François Mitterand ºi mason. În acelaºi timp, Charles Hernu a fost spion.

A vîndut informaþii unor þãri de dincolo de Cortina de Fier, ca România, Bulgaria, URSS. Demascarea sa a venit de la Bucureºti, în 1992, cînd directorul de atunci al SIE, generalul Mihai Caraman, a predat „dosarul Hernu“, aflat în arhivele româneºti, Serviciilor Secrete franceze, în timpul unei vizite oficiale pe care a fãcut-o la Paris. Caraman era binecunoscut în Franþa. În anii ’60, fusese cel mai periculos agent al Pactului de la Varºovia, a constituit cea mai mare reþea cu care a spionat NATO, iar în 1969 a fost expulzat. Sîntem în anul 1992, Zidul de la Berlin nu mai exista, România cãuta sã se apropie de Occident. Predarea acestui dosar fierbinte era un gest care arãta cã România s-a rupt de URSS (de altfel, URSS se prãbuºise cîteva luni înainte, în decembrie 1991) ºi cã îºi cãuta noi aliaþi.

Dosarul arãta cã la începutul anilor ’50, Charles Hernu, tînãr politician de stînga, a fost recrutat de un agent bulgar. A furnizat cîþiva ani, contra-cost, diverse analize ale peisajului politic francez. Primea

Conservatorul din Bucureºti, avîndu-i colegi pe Aurel Petrescu ºi Tony Bulandra, am debutat la Teatrul Naþional, la vîrsta de 15 ani, în piesa tatãlui meu, «Copila din flori». Director era pe atunci, pare-mi-se, Sihleanu. Am fost trimisã, apoi, la Paris cu o bursã, pe care mi-a acordat-o Casa Regalã. La Conservatorul din Paris m-am prezentat cu «Strigoii» lui Eminescu. Mi s-a spus sã învãþ ceva franþuzeºte. Am învãþat ºi m-am prezentat a doua oarã. Comisia era formatã, între alþii, din Sardou ºi Clarétie. De îndatã ce am rostit cîteva fraze, am auzit clopotul sunînd. Eu, totuºi, recitam înainte. Cînd am isprãvit, mi s-a spus sã mã prezint dupã un an, sã mã familiarizez mai bine cu limba francezã. Dupã acest rãstimp, în care am fãcut lecturã cu Silvan cîte 7 ore pe zi, m-am prezentat din nou, am fost primitã cu elogii ºi am terminat Conservatorul cu premiul I. Pe cînd eram încã în Conservator, am debutat la Odeon în «Esther», de Racine. Era, însã, un debut neoficial”.

ALEXANDRU MIHALESCU: „Prin ianuarie 1905, hotãrîsem sã mã împac cu familia, sã-mi trec anul I la Facultatea de Drept ºi sã las Teatrul Naþional, unde jucam onorific, în speranþa unui angajament. Davila, numit de puþin timp director general, monta piesa «Manasse». Un artist mai vechi refuzã rolul ºi, atunci, marele Nottara, cãruia îi datorez foarte mult, mi l-a dat mie: «Fifilucã, scoate ceva din el, ºi þi-a pus Dumnezeu mîna în cap!». Începui sã-l studiez, ºi conflictul între replicile rolului ºi capitolele de drept roman îmi clãtina creierii. În sfirºit, în seara de 5 februarie 1905, la începutul actului III, inima îmi bãtea puternic, cît p-aci sã iasã din redingota lui Ionel Manolescu, colegul care fusese drãguþ ºi mi-o împrumutase.

Intru, joc. Cînd sã ies, o salvã de aplauze în urma mea. Eu stãteam uluit în culise... Davila m-a chemat atunci, m-a mîngîiat, mi-a dat sfaturi ºi am ieºit din cabinetul dumisale «artist al Teatrului Naþional»”.

ELVIRA POPESCU: „Eram în anul II la Conservator, cînd am jucat pentru prima oarã pe scena Teatrului Naþional. Era o reprezentaþie de galã pentru Richepin. Eu o jucam pe Ileana, din «Înºir-te Mãrgãrite». Dupã spectacol, Richepin ma felicitat, ceea ce a fost o mare fericire pentru mine. M-am gîndit, atunci, cã toate emoþiile acelea grozave ale debutului erau rãscumpãrate...”. *** Opresc aici, la 30 de rãspunsuri, selecþia mea.

Dintre toþi, mai sînt în viaþã Elvira Popescu, Aura Buzescu, Leni Caler ºi George Calboreanu. Aduc, totodatã, precizarea, pentru cititorul neinformat, cã cei 3 cu care am încheiat „Seara de pominã a actorului", adicã Marioara Ventura, Alexandru Mihalescu ºi Elvira Popescu, s-au stabilit în Franþa dupã primul rãzboi mondial ºi ºi-au cucerit gloria ºi prestigiul pe scenele pariziene, ca atîþia alþi români înaintea lor, concomitent cu ei, sau dupã ei, între cele douã conflagraþii mondiale.

Sfîrºit LEON KALUSTIAN (Text publicat în 1981)

Franþa (a fost ales primar, apoi deputat în 1977), informaþiile pe care le-a furnizat în perioada ’60-’80 au fost abundente ºi mai ales top secret. În 1981, dupã victoria lui François Mitterand ca preºedinte, Charles Hernu e numit ministru al Apãrãrii! Pentru el, Franþa nu mai are secrete, are acces la orice dosar, este iniþiat în toate dosarele apãrãrii strategice, în Serviciile Secrete, în arsenalul nuclear etc. În 1982, românii îºi aduc aminte de el ºi în septembrie Ceauºescu primeºte un raport detaliat cu privire la Charles Hernu. Preºedintele român cere reluarea contactelor cu ministrul Apãrãrii francez.

Operaþiunea eºueazã. Fie cã s-au interpus sovieticii, fie din cauza barajelor DST. Dacã Charles Hernu a colaborat cu URSS ºi dupã 1981 rãmîne un mister.

Documentele întîrzie sã aparã.

Sfîrºit STELIAN TÃNASE P.S.: Charles Hernu a demisionat din postul sãu în 1985, dupã afacerea Greenpeace. În 1990 a murit.

Dezvãluirile privind viaþa sa dublã au fost fãcute în 1992, prin dosarul predat la DST de Mihail Caraman, ºeful SIE. A fost arãtat lui François Mitterand. Acesta a cerut ca totul sã rãmînã strict secret. Abia în 1996, presa parizianã a aflat totul, datoritã unor indiscreþii, ºi scandalul a izbucnit. Cu titlu postum, în ceea ce îl priveºte pe Hernu, acesta a adus cu el în mormînt tot adevãrul.

Pag. a 21-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Elixirul tinereþii, un miracol „made in Romania“ Aºa cum, atunci cînd spui Paris te gîndeºti la Turnul Eiffel, iar cînd spui Moscova te gîndeºti la Kremlin, multã vreme strãinii asociau numele þãrii noastre cu cuvîntul magic Gerovital. N-am greºit cînd l-am numit magic, pentru cã puþini ºtiau ce înseamnã Gerovital, dar mulþi erau convinºi cã, venind în România, au ºanse, dacã nu sã întinereascã, mãcar sã nu îmbãtrîneascã la fel de rapid ca toþi ceilalþi. România ajunsese magnetul care atrãgea oamenii de vîrsta a treia ºi chiar a doua, care descopereau cum trece vremea peste ei ºi ar fi plãtit regeºte pe cineva care sã opreascã timpul.

De unde a început totul De multe ori, totul începe de la un om cu idei ºi cu ºanse în faþã. Omul nostru a fost doctoriþa Ana Aslan, nãscutã în 1897, la Brãila, hotãrîtã sã se facã aviatoare ºi rãzgînditã între timp, înscriindu-se la Facultatea de Medicinã, împotriva voinþei mamei sale. Era orfanã de tatã. Terminîndu-ºi facultatea, doctoriþa Ana Aslan începe sã lucreze în clinicile din Bucureºti ºi Timiºoara, alãturi de cele mai de seamã somitãþi ale timpului, ajungînd, în 1949, ºef de secþie la Institutul de Endocrinologie din Bucureºti. Era un an greu, þara era ocupatã de trupele sovietice, alimentele se obþineau

cu cartelã, rãnile rãzboiului nu se vindecaserã, iar spitalele n-aveau cele trebuitoare. Doctoriþa Aslan s-a apucat sã facã cercetãri ºtiinþifice la un azil de bãtrîni, evidenþiind acolo importanþa procainei în ameliorarea tulburãrilor distrofice legate de vîrstã. Poate întîmplarea a fãcut ca autoritãþile de atunci sã fi acordat atenþie rezultatelor obþinute de ea ºi comunicate deja Academiei Române. A reuºit sã le convingã asupra necesitãþii înfiinþãrii unei autoritãþi specializate, care sã se ocupe cu continuarea cercetãrilor. Aºa se face cã, în 1952, a apãrut în România - pentru prima oarã în lume - un Institut Naþional de Geriatrie ºi Gerontologie. Acolo a lansat ea noul produsul Gerovital H3, brevetat ulterior în 30 de þãri.

Faima mondialã a tratamentului românesc Faima tratamentului, aplicatã cu faimosul produs al institutului din Bucureºti, s-a rãspîndit cu viteza fulgerului în întreaga lume. Personalitãþi de seamã ale lumii au început sã caute România pe hartã ºi sã-ºi pregãteascã banii pentru un tratament costisitor. Numãrul somitãþilor care au vizitat þara noastrã ca sã beneficieze de tratamentul doctoriþei Aslan este impresionant. Numai cu titlu de exemplu, meritã amintiþi: preºedintele iugoslav

Baghetele româneºti care au fascinat Europa (1) Poate întîmplarea, poate talentul înnãscut au fãcut ca multe sãli celebre ale Europei sã rãsune dirijate de baghete româneºti. Pe unii români i-a dus în Occident dorinþa de a studia, pe alþii i-a chemat gloria, dar nu lipseºte nici situaþia celor pe care i-a gonit însãºi Patria de acasã, cînd a venit tãvãlugul sovietic. Cazurile sînt foarte multe, dar vom aminti numai cîteva.

George Enescu Dupã ce terminase studiile la Conservatorul din Viena ºi le-a continuat la Paris, George Enescu, ajuns deja notoriu ºi intrat în contact cu marile somitãþi muzicale ale lumii, a dorit sã se întoarcã în þarã, ca sã concerteze pentru români. Îndrãgise Atheneul Român, despre care mãrturisea cã, pentru el, este cea mai reuºitã salã de concerte din lume. Admirat de Regina Elisabeta - o mare iubitoare a artelor - era nelipsit la seratele muzicale, organizate de aceasta la Palatul Peleº.

Atît în timpul celor douã rãzboaie mondiale, cît ºi în perioada interbelicã, George Enescu rãmîne în Bucureºti, continuînd sã dirijeze, sã compunã ºi sã interpreteze - îndeosebi la vioarã ºi mai rar la pian.

Aici va compune simfoniile ºi suitele, ºi tot aici opera Oedip, dedicatã viitoarei sale soþii, Mãruca Tescanu Rosetti, fostã Cantacuzino.

Dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, personalitatea lui Enescu atrage la Bucureºti interpreþi de prim-rang la nivel internaþional: Yehudi Menuhin, David Oistrach, Emil Gilels, Lev Oborin, Jacques Tibault. Dar regimul comunist devine insuportabil pentru marele maestru, deºi n-a dorit niciodatã sã-ºi pãrãseascã þara. Cu prilejul unui turneu, a rãmas la Paris, de unde i-a trimis o elegantã scrisoare premierului Petru Groza.

S-a stins din viaþã în 1955 ºi a fost înmormîntat la Cimitirul Pere Lachaise, din apropierea Capitalei franceze. S-ar cuveni ca autoritãþile române sã facã demersurile pentru repatrierea osemintelor celui mai mare dirijor român.

Nadia Comãneci, „Zeiþa de la Montreal“ Nadia Comãneci ºi-a cîºtigat locul în istoria gimnasticii ºi a sportului mondial în 1976, atunci cînd, la Jocurile Olimpice de la Montreal, a devenit prima sportivã din lume notatã cu 10.

Nãscutã pe 12 noiembrie 1961 în Oneºti, Nadia, botezatã astfel în onoarea unei eroine de film - Nadejda (Speranþa) - s-a apucat de gimnasticã din purã întîmplare, dupã cum singurã a mãrturisit cîteva zeci de ani mai tîrziu. „Nu am ºtiut cã vreau sã fiu gimnastã. Pur ºi simplu, am fost introdusã într-o salã, care mi-a plãcut pentru cã arãta ca un spaþiu de joacã ultramodern, cu mulþi prieteni ºi cu tot felul de lucruri de care mã puteam agãþa. Dar mi-a plãcut mereu competiþia ºi, probabil, dacã nu aº fi fãcut gimnasticã, m-aº fi apucat de alt sport“. Extrem de talentatã, micuþa Comãneci a avut parte de primul concurs naþional pe cînd avea numai 9 ani, reuºind sã impresioneze ºi, astfel, intrînd pe „mîna“ tehnicienilor Bela ºi Marta Karolyi. Avînd parte de o pregãtire draconicã, însã fãrã cusur din punct de vedere competiþional, Nadia înregistreazã primul succes major în 1975,

atunci cînd a reuºit sã cîºtige nu mai puþin de trei medalii de aur ºi una de argint la Campionatele Europene de gimnasticã aristicã, întrecere gãzduitã de oraºul norvegian Skien. Un an mai tîrziu, mogîldeaþa de numai 14 ani pleca din România comunistã pentru a cuceri lumea pe „scena“ Jocurilor Olimpice de varã de la Montreal, ediþia 1976. Evoluþiile excepþionale ale

Iosif Broz Tito, preºedintele Franþei Charles de Gaulle, liderul URSS, Nikita Hruºciov, preºedintele SUA, J.F. Kennedy, primul-ministru al Indiei, Indira Gandhi, soþia preºedintelui filipinez Imelda Marcos, diva de cinema Marlene Dietrich, cancelarul german Konrad Adenauer, actorii Charlie Chaplin ºi Kirk Douglas, pictorul Salvador Dali ºi foarte mulþi alþii. Secretomania specificã perioadei comuniste a fãcut ca presa vremii sã nu informeze populaþia despre asemenea evenimente, deºi ar fi trebuit sã constituie o mîndrie naþionalã ºi aduceau statului venituri substanþiale în valutã. Tot secretomania a determinat autoritãþile sã treacã sub tãcere faptul cã de tratamentele de la Institutul Naþional de Geriatrie ºi Gerontologie au beneficiat, de asemenea, soþii Ceauºescu, amîndoi. Gratis, bineînþeles.

Gloria ºi urmarea gloriei Doctoriþa Ana Aslan s-a bucurat de o preþuire internaþioalã, poate ca nici un alt om de ºtiinþã din România. În þarã, i s-au acordat premiile ºi medaliile specifice vremii. În strãinãtate, s-a bucurat de numeroase distincþii, printre care: Meritto della Republica Italiana, Cavaler al noii Europe - Italia, Cavaler al Ordinului de Malta – Franþa, Comandor al Ordinului Nassau - Olanda, dama di Collare del Santo Graal – Franþa, Citizenship International Award - Filipine, premiul ºi Medalia Leon Bernard decernate de OMS, premiul Fundaþiei Franzheim Buckminster Fuller Synergy Trust. Ea însãºi, tratatã cu propria medicaþie, a trãit pînã la vîrsta de 91 de ani, lucidã ºi conºtientã pînã în ultima clipã. Dar ultima clipã este inevitabilã. Ana Aslan a murit pe 19 mai 1988.

VICTOR PIÞIGOI

Sergiu Celibidache Dupã ce a urmat cursurile Facultãþii de Filozofie ºi ale celei de Matematicã din Bucureºti, viitorul mare dirijor european s-a îndreptat spre Berlin, în anul 1936, pentru a urma Academia de Muzicã, adevãrata sa vocaþie. Bagheta orchestrei simfonice din Berlin i se încredinþeazã, însã, abia în 1945. De atunci ºi pînã în 1952, dirijeazã 400 de concerte, continuînd ca dirijor invitat cînd la Orchestra radio din Stuttgart, cînd la Orchestra Naþionalã din Paris, cînd la cea din Stockholm. În 1979, este numit director permanent al Filarmonicii din München. Critica muzicalã a apreciat cã, sub conducerea sa, aceastã filarmonicã a ajuns una dintre cele mai apreciate orchestre simfonice din lume.

A trecut în veºnicie în 1996. Marile enciclopedii universale menþioneazã la litera C: „Celibidache Sergiu, dirijor german de origine românã“. româncei i-au obligat pe arbitri sã îi acorde nota maxima, zece, pentru ºapte dintre exerciþii. Era pentru prima oarã în istoria gimnasticii cînd o sportivã reuºea evoluþii perfecte, de notorietate fiind faptul cã afiºajele din Canada au arãtat nota 1.00, ele nefiind setate pentru 10. La Montreal, Nadia a obþinut trei medalii de aur, în probele de bîrnã, paralele ºi individual compus, plus un argint cu echipa României. „Zeiþa“ care a uimit Planeta în Canada a avut apoi parte de doi ani mai puþin reuºiþi, mare parte a eºecului de atunci fiind cauzat de atenþia extraordinarã de care beneficia ºi îi fãcea aproape imposibile antrenamentele în condiþii optime.

A mai cîºtigat, totuºi, medalii de aur la Europenele din 1977 ºi la Mondialele din 1978. Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, au reprezentat ultima întrecere majorã a Nadiei. A cîºtigat douã medalii de aur, la bîrnã ºi sol, a luat argintul cu echipa ºi a ratat titlul olimpic la individual compus în faþa vedetei ruºilor, Elena Davidova, românca primind nota pentru evoluþie abia dupã exerciþiul adversarei sale. Nadia Comãneci a fugit din România comunistã în sfîrºitul lui noiembrie 1989, solicitînd azil politic în SUA. Stabilitã peste Ocean ºi mãritatã cu un fost gimnast american, Bart Conner, fosta multiplã campioanã s-a implicat activ în mai multe organizaþii care au ca scop promovarea sportului ºi ajutorarea copiilor cu probleme.

Pag. a 22-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (12) Pentru cã Valeriu Rîpeanu n-a acceptat sã Revelionul acasã, unde era sã mã duc? N-avem mã publice la Editura Eminescu, iar la bani. N-avem nici un chef de nimic, mai ales de protestele ºi reclamaþiile mele, a intrat în audiconversaþii stupide. Programul Televiziunii a enþã la Elena Ceauºescu, unde m-a fãcut zob – în fost destul de prost. Se vede limpede cã fusese special pe motivul scandalului meu cu rabinul – pregãtit altul, din vreme, dar pe ultima sutã de ºtiu asta de la regretatul Petru Enache, Dummetri s-a schimbat macazul. Mã trezesc în nezeu sã-l ierte. Ce vremuri trãim! Nu m-ar zori, sã plimb cîinii. Administratorul blocumira sã aflu cã pepenele verde tot eu i l-am lui, Moº Predescu, a început sã-i facã mizerii trimis la masã acum, în decembrie, lui nevestei mele, pe motiv de cãþei. Cu numai Ceauºescu! Istericii ãºtia l-au omorît pe el ºi cîteva luni în urmã, mã ruga sã intervin pe la acum nu mai au cu cine sã se rãfuiascã, aleargã Aviaþie, pentru bãiatul lui, economist. Am dupã noi victime, apetitul lor de sînge e intervenit. Acum s-au uitat toate binefacerile. dezlãnþuit. Doi moþi apar la TV ºi anunþã Primim, totuºi, cîteva telefoane de felicitare, Naþiunea cã s-a sãvîrºit o faptã eroicã: douã de la rude, de la prieteni mai apropiaþi. O rog fete de la ei au tãiat cu toporiºca gorunul plantat pe Rodica Gamsievici sã mã mai împrumute de Nicolae Ceauºescu lîngã gorunul lui Horea de Anul 1998. Tribunul Vadim, împreunã cu un grup cu ceva bani, ca sã nu mai fiu nevoit sã-mi la Þebea, l-au fãcut surcele ºi l-au ars pe rug în de parlamentari ai PRM, este primit în Cãlãraºi de vînd lucrurile din casã – de fapt colecþia de oraºul Brad! Bravo, fraþilor, rãzboiþi-vã ºi cu Consiliul Judeþean PRM ºi de autoritãþile locale. filme pe videocasete, singura mea avere. În copacii! Cortegiul derbedeilor care reazemã de Atunci au fost dezvelite statuile Pãrinþilor Naþiunii, decembrie 1988, cînd s-a prãpãdit mama, m-a zile întregi holurile Televiziunii, ca sã aparã ºi Traian ºi Decebal. împrumutat cu 16.000 de lei s-o îngrop ºi sãei pe post ºi sã toarne gaz, peste foc, este sporit i fac toate cele care se cuvin. I-am înapoiat în aceastã ultimã zi a anului de Victor Parhon. dupã 3 luni. Astãzi nu mai prezint nici o sãptãmînã, n-a mai ºtiut nimeni nimic de el, l-am Critic de teatru submediocru, care storcea ugerul crezut mort. Acum, cã nu se mai trage, a apãrut. garanþie, aºa cã prietena noastrã nu mã mai „Cîntãrii României“ ºi venea de prin deplasãri cu Se pitise pe undeva de spaima bombardamentu- ajutã, deºi e foarte bogatã. Atît de bogatã, încît sarsanalele pline cu damigene cu zaibãr ºi cîrnaþi lui înfiorãtor de la Gara de Nord, care bubuia în urmã cu vreo douã sãptãmîni a fost arestatã, tãiaþi cu barda, acest Parhon a locuit toatã viaþa pînã la noi. Afarã e o pudrã sticloasã, ca o vatã de prin 23 sau 24 decembrie, în urma unor (ºi mai locuieºte ºi acum) într-o vilã superbã, ca ºi zahãr. Strãzile s-au liniºtit. Ici-colo, pe la ferestre, denunþuri. Din fericire, nu i s-a întîmplat nimic, Puºi Dinulescu, ca ºi Florica Ichim, ca ºi Zoni clipesc beculeþele colorate ale Pomului de a fost eliberatã. Nu-i port picã. Ea va rãmîne în Vrânceanu ºi alþi mulþi „persecutaþi“ de comu- Crãciun. amintirea mea pentru gestul frumos de a-mi nism. Ce dã pe gurã umflatul ãsta? „Revista De un an de zile, mama putrezeºte în pãmînt. întinde mîna atunci cînd mã prãbuºisem cel mai «Sãptãmîna» a fãcut politicã... ehei, ºtim noi ce Mã toropeºte din nou liniºtea interioarã cã ea n-a tare, la stingerea mamei. fel de politicã a fãcut...“. Ce fel de politicã a fãcut, apucat vremurile astea de izbeliºte ºi mã, rege al obezitãþii? Uiþi cînd te milogeai de noi ocarã! Cum le-a orînduit Dumnesã-þi publicãm o pozã, mãcar cît un timbru, sã te zeu pe toate! Dorinþa mamei – ca cunoascã ºi pe tine lumea pe stradã? De ce instigi Armata sã-l împuºte pe Ceauºescu – populaþia împotriva noastrã, pe vremurile astea s-a împlinit. ªi ce va urma DUPÃ? tulburi? „Pãi, una e sã fii silit sã citeºti texte la Încotro ne îndreptãm? Lumea televizor ºi sã spui poezii festive – continuã petrece. E Anul Nou. Numai noi instructorul de la Cãminul Cultural – ºi alta e sã stãm cuminþi ºi triºti acasã: eu, te îmbulzeºti sã le spui!“. Inteligent animal, cum nevasta mea ºi cei 3 cãþei credinºi-a dat el singur seama cine mergea încet spre cioºi, Zar Dalmaþianul ºi maidanezii Televiziune ºi cine se grãbea! ªi iatã, dragã Steluþa ºi Lupuºorul. Ce ne vei da, Vadime, idealist nefericit, cum eºti tu mereu în Doamne, în 1990, în afarã de schimcontratimp, n-ai fost pãrtaº la bine cu Ceauºescu, barea prefixului la deceniu? La dar acum eºti pãrtaº la rãu. S-a ajuns la forme Mulþi Ani ºi ajutã, Dumnezeule, aberante. Spre searã, îmi telefoneazã Adrian acest Popor, sã nu mai moarã Deºi într-o emisiune a postului de televiziune Antena 1 Riza, care îmi spune cã tipografii de la Casa nimeni, nimeni, e destul...

Scînteii refuzã sã mai foloseascã culoarea roºie 1 ianuarie 1990. An Nou, bine menestrelul Tudor Gheorghe ºi-a adus aminte numai (?!). În cazul ãsta, nu le mai rãmîne decît sã-ºi facã ai venit! Ce ne vei aduce, oare? despre premiul pe care l-a luat la „Sãptãmîna“, noi ºtim cã transfuzii de sînge, sã-l scoatã p-ãla roºu ºi sã-l Unde vor fi toþi ai noºtri la sfîrºitul a mai luat unul ºi la „România Mare“. Fotografia a fost arunce la canal, iar dacã e posibil, sã-ºi bage tãu? Cam aºa obiºnuia mama sã realizatã la Craiova, urbe isteaþã, în care copiii de ºcoalã cernealã albastrã. Ies sã plimb cîinii. În sfîrºit, ºi- scrie pe calendare la început de an. cînd vãd poza lui Vasile Alecsandri în cartea de Cetire zic: a fãcut apariþia ºi Gigi Securistul, arlechinul nos- Ce înfricoºãtor sunã, totuºi, cifra „Muicã, iote-l p-ãsta, ce seamãnã cu Tudor Gheorghe!“. tru drag, care pãzeºte scara blocului. Timp de o asta: 1990! Are ceva gigantic ºi tenebros, o rezonanþã necunosDar ce-a mai fost azi? Ce s-a mai petrecut pe cutã. Parcã mai ieri vorbeam de Beatles în curtea micul ecran, care e adevãrata scenã a vieþii noasLiceului Bãlcescu, în 1963. Parcã mai ieri mã tre? Evenimentul nr. 1 a fost un interviu realizat îndrãgosteam de o colegã de Facultate, în practi- de Carmen Dumitrescu, cu „omul zilei“, Silviu ca de varã, la Piteºti. Îmi apãruse un mic grupaj Brucan. Penibilã, linguºitoare, stupidã muiere! Îl de versuri în „Luceafãrul“ ºi eram tare mîndru, numeºte PROST pe Ceauºescu, dupã ce i-a tras pe cînd ea mã þinea de mijloc, îmi cînta „Retiens valuri de limbi, timp de 20 de ani. Se gudurã ca o la nuit“ al lui Aznavour, îmi recita versuri de cãþea bãtrînã pe lîngã ovreiul ãsta cu buze Blaga ºi-mi colora existenþa cu ochii ei albaºtri ºi unsuroase ºi cap de albinos. Cine te sileºte, rochiþa de imprimeuri cu cireºe coapte, dar oh, femeie, sã te înghesui din nou în faþã? Ce vrei sã Doamne, cînd s-au întîmplat toate astea? Acum demonstrezi? Cã ai fi putut fi o Barbara Walters am pãr alb, însã, ce ciudat, inima mi-a rãmas de sau o Oriana Falacci (lua-te-ar toþi dracii!), dar copil. Îmi aduc aminte ce-mi spunea Nichita nu te-au lãsat comuniºtii? Dar cînd porniseºi Stãnescu în rarele noastre întîlniri, pentru cã eu vînãtoarea de femei prin spitale, vîrîndu-le microfonul în gurã, sã declare tot, sã spunã pe nu l-am asaltat niciodatã pe acest om: – Vreau sã mor tînãr, Vadime. Un poet bãtrîn cine au avut complici cînd ºi-au fãcut chiuretae ceva tot atît de nefiresc ca ºi un student bãtrîn... jele? Atunci cum era? Te simþeai bine? Adevãrul De un lucru îmi pare nespus de rãu: plecînd este cã nu mi-a plãcut niciodatã bãboiul ãsta.

Urîtã din naºtere, ea a tot încercat sã compenseze urechea la tot felul de bîrfe, de care lumea literarã faþa asta de morcov putred prin tot felul de artin-a dus lipsã, eu ºi Eugen Barbu i-am spus lui ficii cosmetice, vopsindu-se galben pai, îmbrãcînNichita cã „banda“ (reacþiunea) i-a bãgat o evreicã du-se ca Moº Crãciun, dar practicînd o agresivi1995. Primarul uriaºei metropole Kape în pat, pe Dora Tãrîþã, iar el a luat-o de nevastã; ei tate mai rar întîlnitã la specia umanã.

Town (Africa de Sud) a fãcut o primire bine, poetul s-a dus, glonþ, acasã ºi a bãtut-o mãr (va urma) entuziastã delegaþiei senatoriale române. pe sãraca fatã, care n-avea nici o vinã.

(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Astãzi, la cap de an, mã gîndesc la toþi morþii Aºa dupã cum se vede, omul e de culoare, Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) dar e de altã facturã decît primarii bruneþi mei. Sufletele lor s-au înãlþat la cer precum coloanele unui templu de fum. Am petrecut ai Bucureºtilor…

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 5 februarie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ATENÞIE LA UNGARIA! (IV) (urmare din pag. 1) Au mai fost studiate, mai ales din punct de vedere al posibilitãþilor de înºelare grosolanã a uzanþelor diplomatice, ºi alte cazuri mai mult sau mai puþin asemãnãtoare. Poate cã nu este lipsit de interes sã menþionãm ceea ce marele public ºtie mai puþin: în acel tragic august 1940, marele tribun care a fost Iuliu Maniu a propus conducerii politice a statului proclamarea autonomiei provizorii a Transilvaniei, constituirea unui guvern la Cluj ºi desfãºurarea rãzboiului de apãrare împotriva Ungariei fasciste. Era destul de complicatã propunerea ºi, în orice caz, complet insolitã ºi fãrã precedent - din diverse raþiuni. Bucureºtii au respins-o. Este mare pãcat cã nu s-a tras atunci nici un foc de armã, dar dacã situaþia se va repeta, într-un fel sau altul, vom trage acum ºi în contul acelei perioade, ca sã ºtim o socotealã ºi sã recuperãm timpul pierdut. Nutrim speranþa cã, dacã nu raþiunea, mãcar religia catolicã va ºopti Ungariei sã-ºi vadã de mizeria ei social-economicã ºi sã abandoneze zãngãnitul primejdios al armelor, pentru cã aºa ceva o va duce, defintiv, la pieire. Ne vom ruga ºi noi la Cel de Sus sã lumineze paºii împleticiþi ai acestor oameni puºi veºnic pe harþã. Dar, sã mergem mai departe. Acþiunile prealabile ale Ungariei sînt de pe acum vizibile ºi au darul sã scandalizeze opinia publicã româneascã. Încã dinainte de cãderea regimului lui Ceauºescu, minþile încinse de la Budapesta lucrau la urmãtorul „þintar“: 1) acapararea posturilor de conducere administrativã, în localitãþile transilvãnene principale, de cãtre lideri unguri; 2) provocarea unor nemulþumiri generalizate în Transilvania; 3) provocarea unor focare de revoltã în Transilvania; 4) invocarea pretinsei incapacitãþi a guvernului de la Bucureºti de a stãpîni situaþia; 5) organizarea gãrzilor naþionale maghiare pentru a preîntîmpina, chipurile, un pogrom. Este logic cã guvernul fantoºã, care va fi instalat de cãtre unguri, va suscita, fãrã discuþie, recunoaºterea internaþionalã ºi sprijin militar - care va veni imediat din partea Ungariei. Acesta ar constitui pretextul lansãrii atacului militar masiv asupra României, cuplat, desigur, cu un rãzboi de guerillã în Transilvania.

Alte calcule politico-militare se desfãºoarã pe urmãtoarele direcþii. Este vorba, mai întîi de toate, de eforturile Budapestei pe linia înrãutãþirii la maximum a relaþiilor interetnice din judeþele

Covasna, Harghita ºi, eventual, Mureº. Începem cu un exemplu, în aparenþã minor. Fie împinºi de la spate de extremiºtii budapestani ºi udemeriºti, fie din instincte primare, pe care nu ºi le pot reprima, unii cetãþeni români de naþionalitate maghiarã îi jignesc sistematic pe români, numindu-i „maimuþe“. Ne-au venit oameni la redacþie, din diferite oraºe transilvane, ºi ne-au relatat, cu lacrimi în ochi, cã ei nu pricep ce se întîmplã, cã oameni alãturi de care au trãit ºi au muncit zeci de ani îi trateazã acum ca pe niºte animale. „Nezed a majom“ - sunã în ungureºte propoziþia „Uite maimuþa“, pe care ungurii o rostesc atunci cînd vãd pe stradã un român. Alþi cetãþeni din Satu Mare, din Tg. Mureº, din Oradea, ca sã nu mai vorbim de Sf. Gheorghe, Odorhei, Covasna, Miercurea Ciuc ºi alte localitãþi - ne scriu sau ne viziteazã la redacþie, relatîndu-ne cã le este fricã sã mai trãiascã în propria lor þarã, cã sînt în permanenþã jigniþi, înjuraþi, priviþi cu o urã de moarte, cã sînt puºi pe liste negre ºi însemnaþi cu cruce, pentru a fi lichidaþi cînd va sosi vremea: mai aflãm cã prin ºcoli ºi unitãþi comerciale stã scris „Încã n-aþi plecat, români împuþiþi? Ardealul este unguresc!“ º.a.m.d. Vom adãuga la toate acestea ºi atacurile bestiale ale trenurilor, de cãtre hoarde asiatice zãpãcite de alcool ºi de urã sangvinarã, care îi bat pe bieþii români cu lanþurile ºi cu ciomegele, numai pentru cã vorbesc româneºte! Un caz recent: la Satu Mare, Uniunea Naþionalã Vatra Româneascã însoþea prin oraº o delegaþie a fraþilor români de peste Prut, dar ungurii au scris cu spray negru, pe microbuzul acestora, cuvîntul VATRA, lîngã care au desenat o zvasticã. Asta, bineînþeles, ca sã vadã ºi fraþii noºtri basarabeni ce pace domneºte pe aceste meleaguri.

Mai poate continua, oare, o asemenea situaþie? În faþa tuturor acestor samavolnicii ungureºti, a crimelor reale care au fost comise, a terorii instaurate în Transilvania ºi chiar în alte zone ale þãrii (a se vedea întîmplarea cu elevii români, alungaþi de U.D.M.R. ºi de Ambasada Ungariei dintr-un liceu bucureºtean!), Fundaþia România Mare ºi Comitetul Naþional pentru Apãrarea Revistei cu acelaºi nume fac un apel rãspicat cãtre toate ambasadele din România, cãtre corespondenþii ºi ziariºtii strãini aflaþi în þara noastrã, pentru a se documenta exact ºi imparþial asupra situaþiei deosebit de tensionate în care trãiesc românii, în propria lor þarã! Este de la sine înþeles cã situaþia

TOP 8 români cu care ne mîndrim în lume (1) Permiteþi-mi sã vã prezint oamenii frumoºi care trec peste piedici ºi stereotipuri ºi care ne dau încredere cã se poate, cã putem mai bine, mult mai bine. Sînt românii cu care ar trebui sã ne mîndrim.

Aud deseori cã România nu are cea mai bunã reputaþie, cã strãinii cam strîmbã din nas cînd aud de noi, cã ne facem de rîs constant ºi cã nu vom ajunge prea curînd printre destinaþiile preferate. Permiteþi-mi sã vã contrazic. Strãinii iubesc România, Bucureºtiul a fost votat al doilea cel mai frumos oraº din Europa, Peleºul este în topul celor mai frumoase castele din lume, iar cei de la Top Gear s-au îndrãgostit de Transfãgãrãºan. Trecînd peste locurile ºi oraºele superbe din aceastã þarã, mai permiteþi-mi sã vã prezint oamenii frumoºi care trec peste piedici ºi stereotipuri ºi care ne dau încredere cã se poate, cã putem mai bine, mult mai bine. Sînt românii cu care ar trebui sã ne mîndrim ºi pe care ar trebui sã îi cunoaºtem, dacã am lua o pauzã de la „Capatos“, cancan-uri, superficialitãþi ºi non-valori.

Sigur, mai avem mult de muncit pentru a ajunge acolo unde vrem, sigur, mai avem de trecut peste o serie de frustrãri, neajunsuri ºi o mentalitate care uneori pare sã ne þinã în loc, dar vreau sã cred cã se poate. Sînt români care au demonstrat asta, români care ne-au demonstrat cã putem trãi într-o þarã frumoasã. Nu i-am adunat pe toþi; nu ar fi încãput într-un articol atît de mic. Mai vechi sau mai recenþi, am încer-

cat sã îi prezint pe cei mai relevanþi. De unii s-ar putea sã fi auzit deja, alþii, din pãcate, nu prea apar la televizor. Lista rãmîne, bineînþeles, deschisã ºi te voi ruga, dragã cititorule, sã-mi spui în comentariile pe care le poþi transmite pe adresa noastrã, www.ziarulromaniamare.ro, cine sînt românii pe care eu nu i-am trecut în listã ºi cu care, crezi tu, ar trebui sã ne mîndrim. Materialul va fi redactat în mai multe pãrþi, din lipsa spaþiului. Aºa cã vã rugãm sã nu rataþi nici un numãr, pentru a întregi lista pe care noi am propus-o.

1. George Emil Palade În primul interviu telefonic pe care Randy W. Schekman, cîºtigãtorul Premiului Nobel pentru Medicinã ºi Fiziologie, îl acorda presei, acesta menþioneazã numele lui George Emil Palade, cercetãtorul român pe care l-a admirat ºi care i-a influenþat munca.

Nãscut la Iaºi, Palade urmeazã cursurile Facultãþii de Medicinã, pe care le terminã ca ºef de promoþie. Dupã absolvire, profesorul Francisc Rainer îl ia sub aripa sa, iar Palade începe sã lucreze în laboratorul de Anatomie al facultãþii, unde cercetãrile sale se fac remarcate. În 1946, simþind, probabil, cã vremurile urmeazã

de pace, de liniºte, de concordie convine de minune românilor - pentru simplul motiv cã Transilvania se aflã în componenta Statului Român, de jure ºi de facto, iar noi nu avem absolut nici un interes sã agitãm aceastã problemã. Cei care o agitã sînt liderii extremiºti unguri, fie din România, fie de peste hotare, care, sub pretextul mincinos al drepturilor omului, urmãresc crearea unei situaþii insuportabile, pentru a dezmembra, în final, aceastã þarã.

Iar ceea ce au cerut unii unguri la New York, recent, adicã instalarea unui birou maghiar la Bucureºti, pentru a supraveghea, nu-i aºa, respectarea drepturilor omului, aratã cã aceºti indivizi obraznici ºi-o cautã cu lumînarea. Orice om cu judecatã sãnãtoasã, care nu este vîndut ungurilor, îºi dã seama ce urmãresc aceºtia – declanºarea, cu orice preþ (chiar cu preþul dement al sacrificãrii cu propria lor mînã a unor conaþionali, pentru a curge sînge!), a unor conflicte violente, care sã justifice intervenþia armatei ungare ºi solicitarea arbitrajului internaþional. De aici, din acest colþ de revistã româneascã, cerem cu fermitate evaluarea corectã a situaþiei actuale de cãtre comunitatea internaþionalã, pentru a se stabili adevãrul cã nu românii persecutã, nu românii provoacã, nu românii ucid, iar dacã se va ajunge la confruntãri sîngeroase, vom fi în legitimã apãrare.

Cerem, totodatã, comunitãþii internaþionale sã tempereze zelul dement al extremiºtilor unguri din cele patru puncte cardinale, sã-i aºeze la un dialog civilizat, pe deplin responsabil, pentru cã, în caz contrar, dacã lucrurile vor evolua tot aºa ºi situaþia se va degrada, Poporul Român se aflã în legitimitatea drepturilor sale de a lupta. Iar asta va însemna dispariþia Ungariei de pe harta Europei civilizate. Pentru cã nu se mai poate trãi aºa, pentru cã, în teroare, minciunã, jaf, delaþiune internaþionalã, sabotaje, explozii. crime sadice - nu mai poate fi vorba nici de democraþie, nici de convieþuire. Potoliþi-i pe unguri, stimaþi membri ai comunitãþii internaþionale, studiaþi-le istoria ºi veþi vedea ce apucãturi tribale ºi hegemoniste au, gãsiþi-le antidotul ºi asiguraþi pacea în aceastã zonã a Europei. Le vom da toate drepturile legale pe care le doresc, numai un singur drept nu le putem da: dreptul scelerat de a ne umili la noi acasã, de a ne teroriza copiii, de a ne alunga de pe pãmînturile pe care ne-am nãscut ºi unde i-am primit acum 1.000 de ani, cu tot primitivismul lor. N-avem nimic cu poporul maghiar, ca popor, îl respectãm, dar îndrãznim a-l ruga sã acþioneze, la rîndul sãu, pentru a-ºi merita aceastã preþuire. Prin urmare, sã-i bage în cãmaºã de forþã pe toþi ultraºovinii care fac chiar ungurilor cumsecade atîta rãu. Atenþie la Ungaria. Încã o datã ºi încã o datã! (va urma) sã se schimbe, Palade este convins de profesorul Grigore Popa sã emigreze în Statele Unite. Acolo, geniul sãu a înflorit, fiind laureat al Premiului Nobel pentru ªtiinþã ºi Medicinã, în 1974. Studiile sale în domeniul biologiei celulare au revoluþionat lumea medicinei ºi fiziologiei. Trist este faptul cã în 2007, adicã la 21 de ani dupã ce Ronald Reagan îi decernase deja Medalia Naþionalã pentru ªtiinþã, propria sa þarã îi recunoaºte, în sfîrºit, meritul ºi îi acordã cea mai înaltã decoraþie. George Emil Palade nu este singura personalitate de origine românã laureatã cu Premiul Nobel.

2. Ionuþ Budiºteanu De Ionuþ Budiºteanu este posibil sã nu fi auzit. Pãcat, pentru cã, datoritã invenþiilor sale, Ionuþ a fost nominalizat de revista „Time“ în topul celor mai influenþi adolescenþi din 2013, alãturi de fiica preºedintelui Barack Obama, de Justine Beiber, ºi de cîntãreaþa Lorde. La cei 19 ani ai sãi, Ionuþ a cîºtigat marele premiu la Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF 2013), una dintre cele mai importante competiþii de ºtiinþã ºi inginerie pentru liceeni din lume.

Invenþia lui Ionuþ – un sistem de inteligenþã artificialã care îþi poate conduce maºina în timp ce tu te relaxezi.

Este o tehnologie similarã cu cea dezvoltatã de Google (Google car), numai cã, spre deosebire de sistemul acestora, cel al lui Ionuþ ar costa doar vreo 4.000 de dolari, fiind nu doar un rival important pentru Google, ci ºi accesibil publicului larg. (va urma)

Pag. a 24-a – 5 februarie 2016

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile MODESTIE ªI ÎNGÎMFARE Nu ºtiu dacã v-aþi gîndit vreodatã, dar, uneori, putem cunoaºte firea omului dupã declaraþiile pe care le face în presã. Aceastã idee a apãrut dupã declaraþiile sforãitoare pe care le-a fãcut Laurenþiu Reghecampf cu prilejul revenirii, ca antrenor, la Steaua. Spunea cã va cîºtiga cu certitudine campionatul naþional. Ba mai mult, cã va antrena Echipa Naþionalã, dar ºi cã va fi în stare ca, în acelaºi timp, sã antreneze ºi Steaua. Cîtã îngîmfare ºi lipsã de modestie ! ªi cîtã desconsiderare faþã de ceilalþi 5 antrenori care pregãtesc, ºi ei, echipe care au ºanse sã cîºtige Campionatul! Mai ales cã Reghecampf revine la Steaua dupã o experienþã în Orient unde nu a prea strãlucit. Mai mult. Nu i-a lãsat pe jucãtorii de la Steaua, chemaþi de Anghel Iordãnescu, sã se prezinte la Echipa Naþionalã, provocînd astfel protestul justificat al celorlalte echipe angajate în lupta pentru titlu. Cîtã diferenþã între aceste declaraþii ºi cele ale marelui antrenor Octavian Bellu, care a cîºtigat cu gimnastele lui cele mai multe medalii olimpice ºi mondiale, fiind menþionat ºi în Cartea Recordurilor. Cînd a revenit la conducerea lotului român de gimnasticã, acesta a declarat cã va face tot posibilul pentru ca reprezentantele noastre sã aibã o comportare cît mai bunã. Cine îl cunoaºte, ºtie cã aici nu este vorba de o falsã modestie. Dar el, corect fiind, nu poate anticipa care va fi evoluþia adversarelor. Nicolae Breban, în „Confesiuni violente”, afirma cã, în Balcani, existã obiceiul falsei modestii ºi cã trebuie sã ne arãtãm valoarea fãrã jenã. Are dreptate. Îmi amintesc cum una dintre prietenele noastre, plecatã dupã soþul ei în Germania, a dat un interviu pentru angajare la o Universitate ºi a fost respinsã, cu toate cã a rãspuns corect la toate întrebãrile. Interesîndu-se de ce a fost respinsã, a aflat cã la întrebarea „Ce salariu aþi dori?”, a rãspuns: 2000 de euro, ceea ce înseamnã cã nu avea o prea mare valoare. La al doilea interviu, cînd a spus cã vrea 5000 de euro a fost angajatã imediat, ºi astãzi este profesor universitar. Ca sã nu mai vorbim de declaraþiile (spuse la cald) lui Gigi Becali, uneori pline de umor, dar pline de sinceritate, chiar dacã îi sînt defavorabile, cum s-a întîmplat zilele trecute, cînd s-a referit la felul în care a scris cãrþile care l-au eliberat din închisoare. De acord cu Nicolae Breban. Fãrã falsã modestie sau îngîmfare. Doar cu sinceritate ºi adevãr.

SILVIU DUMITRESCU

ORIZONTAL: 1) Directori la CFR - Butoi de cãrat apa; 2) Bãuturã tare obþinutã din vin 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 – Ocupat în autobuz; 3) Teren viran!- Faptul de a oferi bãu1 turã; 4)..... 5) Afluent stîng al Dunãrii – Nicolae Iorga; 2 6) Perioade istorice – Piesã de rãzboi – Eugen Barbu; 7).....

3 8) Delicii porcine – Colindat; 9) Încercare nereuºitã; 10) A 4 tãgãdui – Bãutura ca un viciu.

VERTICAL: 1) Parte dintr5 o piesã de teatru – Tub luminos; 2) Pãstrarea alimentelor; 3) Se6 rialul de luni - Organ de judecatã în Atena anticã; 4) A accen7 tua silabele unui vers – Taman în frunte!; 5) Cere o repetiþie – 8 Ouã de peºte; 6) Pãrere de rãu –Numãr într-o lunã!; 7) Traian 9 Vuia – Acum, prin Maramureº!; 8) Prenumele actorului 10 Delon - Din joi în Paºti; 9) Barã laminatã de oþel; 10) Doamna Ivan Ivanovici prinde un peºtiºor de indicatã – Unul cu patima bãuturii.

ION IVÃNESCU aur care se roagã sã-l elibereze dacã-i Dezlegarea careului din nr. trecut îndeplineºte 3 dorinþe: „HIBERNALÓ 1. O vodcã micã... I se aduce vodca.

1) TROIENE –APA; 2) ZAPADA – 2. Pe toatã Volga, sã curgã numai OMAT; 3) MAS – TOCATI; 4) TURvodcã. Ivan se aruncã în ... apã ºi bea cît TURI – RIT; 5) RIALI – PANA; 6) CER poate. Ei, ºi cea de-a treia dorinþã?

– TUCI – AT; 7) ALESI – CJ; 8) PE – ... Cea de-a treia dorinþã se poate gãsi EMISAR; 9) AM – OBRAJI; 10) COPII – USCAT; 11) EST – RICAIRE. pe orizontalele 4) ºi 7) ale careului.

Dorinþele rusului

Între Platon ºi Aristotel (6) Heizenberg susþinea cã particulele subatomice nu pot fi niciodatã fixate în întregime într-un anumit punct. O unitate de luminã, denumitã foton, poate apãrea ca o undã, dacã îl mãsurãm într-un anumit fel, sau ca particulã, dacã îl mãsurãm altfel, chiar dacã rãmîne exact acelaºi foton. În esenþã, acelaºi lucru îl afirmã ºi Schrödinger, teoria lui fiind astfel sintetizatã: „Descoperiri precum cea a lui Schrödinger, conform cãreia rezultatele anumitor experimente subatomice vor fi determinate de conºtiinþa observatorului, care le înregistreazã într-o asemenea manierã încît ele pot, realmente, sã inverseze timpul, astfel încît o reacþie atomicã declanºatã în interiorul unei cutii care a fost etanºatã cu trei zile înainte nu se va definitiva pînã cînd observatorul conºtient nu va deschide cutia ºi nu va consemna rezultatele acelei acþiuni. Reacþia atomicã rãmîne într-o stare suspendatã în care se întîmplã ºi totodatã nu se întîmplã, pînã cînd intrã în scenã conºtiinþa ºi se cimenteazã în realitate”.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

ANUNÞ IMPORTANT! În atenþia colaboratorilor revistei „România Mare“ Pentru continuarea, în bune condiþii, a editãrii revistei „România Mare“, toþi cei care doresc sã colaboreze, trimiþînd materiale, sau orice alte opinii, sînt rugaþi sã o facã la o nouã adresã, respectiv Casa Presei libere nr. 1, corpul C, etaj 1, camera 126 (ca punct de reper, pe faþadã existã un panou pe care scrie Coresi – pentru cei care vor veni direct la redacþie), unde va exista o cãsuþã poºtalã. Vã mulþumim pentru înþelegere ºi vã aºteptãm cu drag.

Adresele de email pe care putem primi, de asemenea, materiale sînt: prm_central@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com REDACÞIA REVISTEI „ROMÂNIA MARE“ Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.