Romania mare, nr 1407

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Dumnezeu ne semneazã Certificatul de Naºtere ºi Certificatul de Deces în acelaºi timp.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

23 August – sau cum ne renegãm, stupid, meritele ºi istoria Motto: România lui 23 August era „þara unui popor eroic”, România lui 1 Decembrie e þara unui „popor care a ucis, a ucis, a ucis”.

Mã gîndeam la inteligenþa de care au dat dovadã comuniºtii – cum au transformat 23 August într-un motiv de permanentã aducere aminte a României pe plan internaþional - ºi nu oricum, ci ca o þarã, o naþiune, cãreia Europa îi era datoare. Da, pentru cã, în primul rînd, 23 August îndatora ºi Estul, ºi Vestul cu scurtarea rãzboiului ºi cu evitarea altor sute de mii de victime, a unor daune suplimentare enorme. Din acest punct de vedere, vrem nu vrem, 1 Decembrie, magnifica zi a Marii Uniri, este un motiv pentru care România trebuie sã fie recunoscãtoare Marilor Puteri, cu toate cã naþiunea românã merita cu prisosinþã sã îi fie recunoscutã fiinþa; prin contrast, 23 August a fost tranformat de abilii diplomaþi comuniºti într-o insurecþie armatã ºi un act de voinþã al poporului! (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

Trãdarea ºi laºitatea, „stelele polare“ ale românilor? (1) MOTTO: „În Sud-Estul Europei, în mare parte din vina Occidentului, ticãie în prezent o bombã cu explozie întîrziatã“.

(Ziarul „Süd-Deutsche Zeitung“, München) Am înþeles cã ni se cere sã strîngem cureaua în jurul burþii, nu în jurul gîtului. Cum se poate sinucide prin laºitate un popor întreg? Voi încerca sã demonstrez.

Poate cã singura calitate pe care o am este aceea de a vedea limpede ºi de a spune rãspicat ceea ce vãd.

Pesemne cã, într-o viaþã anterioarã, am fost vreun strãjer din Evul Mediu, cãþãrat într-un foiºor, sau într-un prepeleac, pentru a observa din vreme pericolele care ameninþau obºtea þãrãneascã ºi a da de ºtire.

Nu altceva fac eu acum, de 7 ani încoace: stau în turnul de veghe al „României Mari“, cu binoclul la ochi, ºi scrutez zarea. Iar ceea ce vãd e absolut real, s-a adeverit, cu prisosinþã, în timp. Nu cred cã are rost sã mai amintesc cîte semnale de alarmã am tot tras, de la pericolul maghiar ºi pînã la tîrcoalele Fantomei de la Versoix, de la pretenþiile aberante ale Israelului, de a primi de la România 400.000 de proprietãþi, ºi pînã la jefuirea Patrimoniului Naþional ºi transformarea þãrii într-o colonie nenorocitã. Dar, în definitiv, important nu este ce ºi cum am sesizat eu – important este ce-au fãcut concetãþenii mei cu toate aceste semnale. Le-au luat ei în serios? Au întreprins ceva concret pentru stoparea dezastrului? Nimic din toate astea. Concetãþenii mei n-au nici o putere, par niºte figuranþi într-o superproducþie cu decoruri uriaºe de carton, în care se schimbã regizorii ºi actorii, iar ei bombãne pe margine, rîd sau plîng, de la caz la caz, dar nu se întîmplã ca vreun temerar sã þîºneascã dintre ei, sã sarã între caii cvadrigei ºi sã-i opreascã, înainte de a se prãvãli în prãpastie. Dacã sîntem un popor mare – aºa cum pretindem ºi cum eu, unul, cred – atunci trebuie sã avem curajul de a ne privi în oglindã, cu toate meritele ºi defectele noastre. Personal, cred cã douã dintre defectele cele mai supãrãtoare ale unor largi categorii de români (nu ale poporului, fiindcã generalizãrile nu-s bune) sînt predispoziþia pentru trãdare ºi laºitatea. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 9 august 1997

Alte însemnãri de lecturã

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister

Pagina 10

Paginile 12-13

Atheneul Român, din Bucureºti

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

L I D I A I. Fata lui tata umple toatã casa De bucurie ºi de clopoþei E zîna bunã care pune masa În zori la vrãbii ºi la porumbei.

Ea e crãiasa lumii fermecate Copilãria rîde la balcon Ca o bãbuþã ea se bagã-n toate Dar nu ajunge nici la telefon.

Refren: Înger, îngeraºul meu Ce mi te-a dat Dumnezeu Tu eºti cãprioara mea ªi te cheamã Lidia…

II. Fata lui tata m-a-ntrebat odatã Cine-a pus Luna, Soarele pe cer ªi o luminã sfîntã ºi curatã Juca în ochii ca un giuvaier.

Vino, pãpuºã, sã-þi arãt izvoare Marea cu peºtii, crîngul înflorit Cerul cu stele, stîna sub ninsoare: Acestea toate Domnul le-a zidit!

CORNELIU VADIM TUDOR, 1993 Muzica: DUMITRU LUPU (Text preluat din volumul „Cîntece de dragoste“)

O capodoperã: „Rãdãcini ºi ravenic“

Pagina 4

PRIMA BÃTÃLIE DE PE MARNA Pagina 23

NR. 1407 zANUL XXVIII zVINERI 1 SEPTEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 1 septembrie 2017

S S

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Honvedul cu pomeþi lombrosieni Buja-junior Rabinul s-a retras cu focuri rãzleþe Mulþumim din inimã Olteniei!

Aventurile Doinei Cornea pe litoral Aristide Gunoiu ameninþã iarãºi cu moartea Cap de cauciuc cerºeºte în Parlament!

PARTEA I Dacã ar fi sã fac un efort de imaginaþie ºi sã-mi închipui ziarul „România liberã” în formã de om, portretul-robot ar fi cam aºa: o babã rãguºitã, cu chelia lui Paler ºi mustaþa lui Bãcanu, tuciurie la faþã ca S.R. Stãnescu ºi cu douã burtiere ca Florica Ichim, personajul straniu stînd la volanul unui camion-tanc al armatei elveþiene, claxonînd pe toatã lumea ºi cerînd pomanã pe la strãinii care trec pe drum. Fireºte, e un tablou prea blînd, pentru cã nu trebuie sã uitãm ticãloºiile zilnice, bãgarea nasului unde e gunoiul mai proaspãt, deºi sub basmaua ei e mizerie destulã ºi nu-i mai trec bubele nici cu jecolan, nici cu hemorzon. Ce vrea „România liberã”? E conºtientã de jocul primejdios, pe sîrmã, pe care îl practicã atît de iresponsabil? Nimic din ce se petrece în România nu-i place, totul îi pute, preºedintele þãrii e un nemernic de kaghebist, Parlamentul e o ruºine naþionalã, Guvernul, o adunãturã de tîlhari, anumite publicaþii naþionale sînt direct naziste, Securitatea bate, terorizeazã, frînge degetele cu uºa, bagã unghiile oamenilor în menghinã ºi pe urmã îi omoarã sub privirile sadice ale profesorului Virgil Mãgureanu – iatã, pe scurt, cam care e tonalitatea acestui cuib de ploºniþe care face atît de mult rãu þãrii în aceste momente. Parcã un vrãjitor nebun a strîns la un loc cîteva fierturi ºi ingrediente, care dau cea mai fulgerãtoare otravã din lume: fierea de femeie refulatã a Tiei ªerbãnescu, veninul verde de pui de legionar mort al lui S.R. Stãnescu, hormonii în ebuliþie ai þigãncii cu perciuni de Elvis Presley, pe nume Roxana Iordache, complexele de fost secretar de partid care vrea sã-ºi spele repede-repede trecutul, aparþinînd lui Zony Vrânceanu – Gerovital, politica violent sionistã a lui Ully Vãlureanu – totul învîrtit bine de tot cu mestecãul, ca un levier de maºinã, al lui P.M. Bãcanu, om al Securitãþii, dar ºi borfaº de maºini, care n-are decît un singur gînd, o singurã voinþã, anume aceea de a se crea o zãpãcealã atît de mare în România, încît sã vinã niºte forþe strãine, care sã nici nu-l întrebe ce biºniþã neagrã a fãcut, ci sã-l recompenseze pentru haosul întreþinut în þarã. Cam asta e „România liberã”, o infuzie concentratã de mãtrãgunã, zeamã de lãptuci, bube ºi putregaiuri (vorba lui Arghezi), care tamponeazã în fiecare dimineaþã ochii slãbiþi ºi înroºiþi de plîns ai acestui popor. Cît timp va exista în þarã un asemenea comando strãin, ca ºi alte publicaþii ticãloase, fãrã nici o milã sau grijã faþã de þara asta – sã ºtiþi cã nu va fi liniºte în România. Dar, de unde plecasem? De la gîlcile veºnic umflate ale ziarului cu pricina, de la alarmele artificiale ºi mincinoase pe care le trage. În numãrul de joi, pe pag. I, se lãfãie în chenar un articol intitulat „Instigare la crimã!”. Acum ce vor fi zis oamenii simpli ºi paºnici care citesc o asemenea grozãvie? Pur ºi simplu au crezut cã 25 de milioane de unguri au intrat într-o cîrciumã unde se aflau 10 milioane de sîrbi ºi 10 milioane de croaþi, strigînd la aceºtia din urmã: „Bã, omorîþi-i pe-ãºtia!”. Cam astea erau proporþiile fulminantului articol în chenar. ªi cînd colo, ce sã vezi? E vorba de noi, care „INSTIGÎND LA CRIMà POLITICÔ, am periclitat viaþa micului derbedeu de presã Simion Buja – junior. Sînt anunþate

astfel Parlamentul, Procuratura Generalã, Guvernul, Amnesty International, NATO, OPEC, ONU, împãratul Americii, regina Albaniei, Cartea Recordurilor ºi Regele Miºu Navetistul – cã vezi, Doamne, gravitatea e mortalã, nu vã daþi seama, drepturile omului, hau-hau-hau, populaþia asmuþitã sfîºie, palme, scuipaþi, înjurãturi ºi toatã recuzita. În realitate, lucrurile sînt mult mai simple: amuzaþi de insistenþele potãii cu mustãcioarã de honved ºi pomeþi de mîncãtor de carne crudã, ungur get-beget, autor de poezii închinate lui Nicolae Ceauºescu, pe care le strecura în limba maghiarã din Bucureºti – noi i-am publicat sãptãmîna trecutã o pozã pe care i-au fãcut-o niºte fotoreporteri din presa centralã. Se vedea clar, dupã cãutãtura rea, dupã nasul turtit de mic bãtãuº, cã otreapa trebuia reþinutã acolo unde era, în boxã, fiind el prea nemernic ºi necinstit ca sã poatã sã facã meseria de ziarist, fãrã urã. La ce te poþi aºtepta de la un limbric ca ãsta, care umblã prin sãlile tribunalelor, pe la procese, dã buzna peste judecãtori ºi le mãnîncã pateurile cu brînzã, obraznic (el e presa, el e drepturile omului!), ce articole poate scrie un individ bolnav mintal, cãruia i s-au dat urma ºi mirosul victimei, iar el o va rupe cu caninii, fiindcã aºa e programat? A ajuns ãsta ziarist? Ce dovezi are, ce diplome poate arãta?

Vedeþi de ce e „România liberã” o ruºine istoricã?

Dulãul ãsta de Buja i-a fãcut naziºti ºi hitleriºti pe cei peste 2.000 de simpatizanþi ai noºtri prezenþi la Ploieºti – dar noi n-avem voie sã facem o glumiþã cu el, sã-i arãtãm maºina hingherilor, cã ia foc toatã ceata lui Piþigoi, dai în unul þipã doi. Sau poate o fi fost o greºealã de tipar, în loc de „instigare la crimã” trebuind sã aparã „instigare lacrimã” (adicã ceva curat ca lacrima). Noi pînã acum n-am asmuþit pe nimeni împotriva prãpãditului de Buja (numele lui, în traducere, înseamnã libidinos), nici nu ne-am coborît sã-l agresãm (?!), dar dacã îºi mai aratã mutra aia de guºter fiert îl sfãtuim de pe acum sã treacã pe trotuarul celãlalt. Nu de alta, dar oameni sîntem, ne mai lasã ºi pe noi nervii, aºa cã îi mai rupem urechea aia nespãlatã pînã se duce de-a berbeleacul drept în braþele lui Domokos. Uite cã nu vã merge cu noi, nu dãm douã parale pe ameninþãrile voastre. Într-un an ºi jumãtate ne-am dat definitiv seama ce sînteþi cu adevãrat: niºte viermi care împut aerul României, ºi mult n-o sã vã mai meargã! Referitor la unele discuþii purtate în revista noastrã pe marginea ungurilor: nu zice nimeni sã nu mai fie udemeriºti în Parlament ori, în general, în România. Noi zicem cã trebuie sã fie, mai precis sã rãmînã exact atîþia cîþi au botezat domnii Radu Ceontea, Romulus Vulpescu ºi Moses Rosen. A propos de acesta din urmã: speriat bine de tot de mai marii Congresului Mondial Evreiesc ºi ai Jointului, neastîmpãratul nostru rabin ºi-a dat seama cã a întins coarda prea tare ºi cã poate genera el însuºi un curent antisemit – aºa cã ºi-a pus puþinã cenuºã în cap ºi ºi-a fãcut o elegantã retragere din arena polemicilor, publicînd în „Adevãrul” un fel de punct final al discuþiilor. Înþeleaptã mãsurã, pe care o salutãm ºi noi. ªi ca semn cã vã iubim, noi mai jos ne iscãlim: dragi conaþionali evrei, n-are nimeni nimic de împãrþit cu voi, încercaþi sã-i potoliþi puþin pe proprii voºtri

Zicale vechi din înþelepciunea românilor

Paºtele sãracului este cînd îmbracã o cãmaºã nouã ºi are pe masã ouã. Vorba pe unde a ieºit, mai bine sã fi tuºit. Boul se leagã de coarne ºi omul de limbã. Limba oase n-are ºi oase sfãrîmã. Cu rîma micã se prinde peºtele mare. Viþelul dupã baligã se cunoaºte ce bou o sã se facã. Vinul bun ºi nevasta frumoasã sînt douã otrãvi dulci la om.

Beþivul cînd trece pe punte închide ochii, sã nu vazã apa. De te latrã vreun cîine, astupãi gura cu pîine. Rãul cu rãu se goneºte.

Cine nu e dator e destul de bogat. Îl iubeºte ca gheaþa în sîn. Învãþul îl dezbarã bãþul. Maþele în om se ceartã, dar om cu om!

Bãrbatu-l gîndeam pãpuºã ºi el nu-ncape pe uºã. Dupã ce e urît, bea ºi tutun. Mai bine este a vorbi adevãrul decît minciuna. Unde nu e socotinþã, socoteala merge rãu. Un nebun fãgãduieºte ºi-nþeleptul se-amãgeºte.

Trei prea mult ºi trei prea puþin vatãmã pe om: prea mult sã vorbeascã ºi puþin sã ºtie, prea mult sã cheltuiascã ºi puþin sã aibã, prea

„înfierbîntaþi” (ºi din þarã, ºi din afarã) ºi vom avea 1.000 de ani de pace. Primim din S.U.A. o scrisoare cu antetul lui Aristide Buhoiu, de unde reiese cã marele umflat american le-a jurat moarte lui Eugen Barbu, Ion Iliescu, Emanuel Valeriu ºi tuturor acelora care i-au cam stricat lui ploile. Violenþa limbajului e greu de reprodus, arãtînd cã în America bîntuie cumplita boalã a lui Calache, care face mai ales ravagii prin turmele de purceluºi. Laszlo Tökes, într-o conferinþã þinutã în Elveþia, ne ameninþã de-a dreptul cu rãzboiul! Nu-i nimic, vino pãrinþele, o sã-þi bãgãm aghiazma pe gît ºi anafura pe partea aialaltã, apoi o sã te frapãm bine de tot, cum fac barmanii cu sticlele de Cuba Libre, pînã o sã faci spume la gurã ºi o sã strigi: „Ioi, iºtenem, nu place la mine asta, draghe Domokos baci, spune la ei cã io fecut glume, ziariºti scris greºit, ioi, ioi, pantalonile mele ude mereu!”. Pe fondul acestei prese mincinoase, noroc cu inimoºii olteni de la Radio Craiova, care sãptãmîna trecutã au relatat fragmente de la Procesul din Ploieºti: aplauze ºi ovaþii la cuvîntarea „inculpatului“ Vadim Tudor, huiduieli ºi ouã clocite în capul celor doi „robi” arþãgoºi. Imediat dupã aceastã secvenþã, care spune totul despre pulsul opiniei publice, postul amintit a difuzat ºlagãrul „Fã-mã Doamne-o lacrimã”, pe versuri de Corneliu Vadim Tudor ºi muzicã de Marian Nistor – cîntec aflat de sãptãmîni întregi pe locul 1 în toate topurile. Normal cã televiziunea n-a auzit de un asemenea succes, acolo e mafie mare ºi cu þîþînã adîncã. Am aflat, de la niºte foºti colegi de ºcoalã elementarã ai lui Claudiu Iordache, cã ipochimenul este evreu (pe maicã-sa o chema Goºman). Asta ar explica – zic cei care au copilãrit cu el în Urziceni – multe dintre ticãloºiile pe care le face, precum ºi predispoziþia spre trãdare. Noi nu credem aºa ceva, pentru un motiv elementar: evreii sînt bãieþi deºtepþi, ori dovleacul lui Iordache e prost ca noaptea-n garã la Lehliu. Sau, mã rog. poate o fi el o excepþie... Dirijat de fostul procuror dogmatic ºi autor de cuvîntãri la congresele P.C.R. pe nume Sergiu Andon, dar ºi de un cartof bãrbierit în cap ºi pleºuvit de tînãr, numit C.T. Popescu, ziarul „Adevãrul” nu reuºeºte sã iasã din letargia leºioasã în care se scaldã de un an ºi jumãtate. Ceva-ceva însã tot se remarcã: ºtaiful vechiului organ „Scînteia”, morga de a arbitra presa ºi de a rosti adevãruri „ex cathaedra”, care în realitate nu intereseazã aproape pe nimeni. Nu putem trece însã cu vederea excelentul interviu pe care l-a luat reporterul Tudor Postelnicu celor doi foºti demnitari aflaþi în puºcãrie, Viorel Sãlãgean ºi Mircea Bunea. Minunat ziarist nenea Tudoricã, le-a pus ãlora niºte întrebãri þîþã de mîþã, da nici ei nu s-au lãsat mai prejos, i-au pus ºi ei niºte întrebãri lui. Din pãcate, pe pagina I a numãrului din 17 iulie se titreazã cu litere mari urmãtorul titlu-reclamã: „Lui Tudor Postelnicu nu i-a trecut prin cap o trãdare a generalului Ion Vlad”. Normal cã nu putea sã-i treacã prin cap o trãdare a ãstuia, nici mãcar un glonþ – pentru simplul fapt cã generalul Ion Vlad nu se ezistã. Azi-mîine aflãm cã preºedintele României este Iulian Iliescu, dar în acest caz trebuie ca ziarul „Adevãrul” sã le dea oamenilor cîte un miel, cã i-a botezat... Televiziunea noastrã s-a grãbit sã întrerupã finalul recitalului susþinut de cuplul Al Bano – Romina Power, pentru ce credeþi oare? Ca sã dea un pomelnic de 911 maºiniºti, 602 secretare de platou, 247 de coafeze ºi alte pedichiuriste care îi aranjeazã freza lui Rãzvan Theodorescu. Am avut curiozitatea sã notãm cîteva nume: Piºãlãu, Urîtu, Cãþoiu... (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 26 iulie 1991)

mult preþ sã cearã ºi puþin sã facã. ªtiinþele sînt uºi, iar cheile lor sînt cercetãrile. Sluga nevrednicã stãpînii des îºi schimbã.

Sfãtuieºte-te cu cel mic ºi cu cel mare ºi pe urmã hotãrãºte tu însuþi. Sarea-i bunã la fierturã, însã nu peste mãsurã. Pîinea cu sare e gata mîncare. Orice peste vreme nici un dar nu are, nici un folos nu ne aduce, fie cît de bun. Orice lucru cînd e mai puþin e cu gust. Ori om, ori semãnãturã, nu se schimbã din naturã.

De la lume adunate ºi-napoi la lume date de ANTON PANN

Pag. a 3-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Cacealmaua secolelor Al doilea Ghiþã Rozãtoare parlamentare Cum ne jefuiesc americanii Un nou semn de circulaþie CTP, jos laba de pe Simona! Prinþul se însoarã, e nuntã-n cartier De ce au femeile creierul mai activ decît bãrbaþii Dragnea + Grindeanu = Love Agonie ºi Extazy Molestarea Justiþiei Tragedia episcopului de Huºi De ce e mãgar maghiarul Kelemen? ,,Dallas”-ul continuã cu Þiganiada Pocãieºte-te, Gigi! Mutu, gol la uºa lui Marica! Eterna ºi fascinanta Valahie în vremea lui Mircea cel Bãtrîn Meciul secolelor dintre boxerul Maywheater ºi luptãtorul în cuºcã McGregor n-a fost decît o altã cacealma de marketing din care s-au scos bani negri pentru zile albe. Nimeni n-a fost rãnit la corazonul inimii. Altfel ar fi stat lucrurile dacã în ring ar fi urcat Boureanu! Dar, din pãcate, nimeni nu dã doi bani pe el. A apãrut al doilea Ghiþã. La 28 de ani a fost pus ºef peste industria nuclearã ºi cea de uraniu. Laser, frate! Parlamentul britanic, gãzduit în Palatul Westminster, a fost invadat de ºoareci. Nu s-a precizat dacã purtau peruci, cert este cã au provocat pagube de peste 70.000 de lire sterline. O nimica toatã faþã de pagubele provocate de rozãtoarele încuibate în Casa Poporului Sãrac Cu Duhul. Fiindcã tot ne dãdeau banii afarã din bojdeucã, România mai cumpãrã armament de 1,25 miliarde de dolari de la americani.

Ne costã scump primirea lui Iohannis în Grãdina Trandafirilor a Casei Albe. În capitalism, cînd afaceristul veros gãseºte un fraier dispus sã cumpere suveniruri, nu se lasã pînã nu-l vede la nudul gol. Ce-i drept, pe Iohannis îl ajutã ºi faþa. O autostopistã beatã, dar cu un decolteu generos, i-a furat maºina craiului care o luase la ocazie ºi vroia sã-i cumpere o sticlã cu apã ca sã-ºi revinã din sughiþuri. A fost opritã de poliþie abia dupã ce ºifonase o altã maºinã. Cavalerul cu Mercedes rãmîne cu paguba cauzatã de golurile culturale care-l posedã cu sãlbãticie. E de-a dreptul ruºinos sã nu ºtii cã autostopistele decoltate e cele mai periculoase semne de circulaþie! Instituþiile statului ar trebui sã ia mãsuri urgente ºi sã nu se mai acorde nici un permis de conducere fãrã a se susþine un test grilã din ,,Tanþa ºi Costel”. Din cauza faptului cã a trebuit sã joace dupã comentariul lui CTP Nebunul-dupã-tenis (cu t, nu cu p), Simona Halep a fost zdrobitã de Garbine Muguruza în finala de la Cincinnati, ratînd pentru a treia oarã ºansa de a deveni numãrul 1 mondial. Pînã la umilinþa din finalã, Simona jucase excelent. A trebuit sã intervinã Dilimanul cu Rachetã ca sã strice tot... Chris Evert, legenda tenisului mondial feminin, a reafirmat cã Simona Halep are probleme cu ficapul. Bine, ea a fost mai delicatã (a zis cã nu va ajunge numãrul 1 ºi nici nu va cîºtiga un Grand Slam dacã nu redevine o luptãtoare), dar, în esenþã, a înþeles analizele noastre medicale. Nepotul regelui Mihai, aºa-zisul prinþ Nicholas de Roumanie Medfort-Mills, se însoarã, e nuntã-n cartier. Nefericita se numeºte Alina Maria Binder. Ea, sãraca, nu ºtie în ce s-a bãgat, deºi se mai fripsese ºi cu fiul lui Blaga (Vasile, nu Lucian). Chiar crede cã s-a mãritat cu un prinþ! Fetele astea n-au minte nici cît o pisicã (sã ne ierte Prinþul Radu Duda Miorlau de Lingebliden cã am introdus încã o felinã în frazã). La nunta celor doi porumbei vor presta numai feþe regale: Roxana, Prinþesa Ardealului, Guþã, Rejele Manelelor, Adrian Copilul Minune, Faraonul Centimetrilor Lipsã! Naº mare va fi Împãratul Muºtelor. Casã de piatrã, prinþe, ºi cînd þi-o fi mai rãu ca acum sã îþi fie!

Capul sus, monarhiºtii au toatã nãdejdea-n tine!

Oamenii de ºtiinþã care n-au ce face au ajuns la concluzia cã femeile au creierul mai activ decît bãrbaþii.

Nu spun ºi din ce cauzã, dar noi ºtim: pentru cã se gîndesc numai la prostii. De exemplu, Kristen R. Ghoosee, profã la Universitatea Pennsylvania, susþine, dupã cercetãri aprofundate pînã-n zori, cã femeile din Germania comunistã aveau mai multe orgasme decît cele din Germania capitalistã. Care sã fie explicaþia? Oare le regula mai bine Partidul Comunist? Era sarcinã de partid? Or fi fost mai eficiente secera ºi ciocanul? Nu ºtim care este situaþia orgasmelor femeilor pesediste, cert este cã, dupã spusele liderului acestei formaþiuni politice, teleormãneanul Tiberiu Ceia, ele nu ºi-au trãdat ºeful.

Adicã interesele materiale - cã, la partidele aflate la guvernare, dragostea trece prin stomacul burþii abdomenului. Minciuna domnului Dragnea este evidentã: de-abia au trecut cîteva luni de cînd l-a trãdat Grindeanu! Dar nu vã povestesc cã cei doi amorezi de putere s-au împãcat! Sluga tot slugã rãmîne. ªi mai ziceau unii cã e omul Serviciilor! În primele opt luni ale anului 2017, parlamentarii au muncit efectiv 59 de zile, cheltuindu-se cu fiecare dintre ei aproximativ 800

de milioane de lei vechi. Pe cei cu funcþii s-au risipit, în medie, peste 1,2 miliarde! În statisticã nu sînt incluse nopþile în care au lucrat ca oamenii cinstiþi pentru consolidarea statului de drepþi. Pe Pietrosul Rodnei (2.303 metri) a nins. Totuºi, nu-mi dau seama dacã e ultima ninsoare din sezonul trecut, sau prima din urmãtorul. Pînã la urmã, dacã nu ninge în august, cînd sã ningã? În decembrie? Încãlzirea asta globalã ne-a luat prin surprindere: n-avem ciorapi, n-avem fulare, n-avem parale... A trecut ºi 23 august. Anul ãsta, regele Mihai n-a mai arestat pe nimeni, deºi îl mînca pielea ceva de speriat. Dar, dacã nu mai sînt patrioþi în preajma sa, pe cine sã mai dea pe mîna ruºilor?

Traficanþilor de cai verzi pe pereþi din SUA, le-au fost confiscate 5.000 de pastile Extazy pe care apãrea chipul angelic al mult iubitului Donald Trump, ,,preºedintele care te face fericit”. Dacã traficanþii de etno-botanice din spaþiul carpato-danubiano-hipnotic ar fi avut talent artistic, alãturi de figura geometricã a lui Iohannis, ,,preºedintele care te-adoarme instant”, ar fi adãugat ºi un cartier de case retrocedate. Nu ºtim dacã Trump a încercat mostrele publicitare ale traficanþilor de vise groteºti, cert este cã, la eclipsa totalã de soare din 21 august, s-a uitat cãtre extratereºtri fãrã ochelarii de cal, pînã a scos-o din sãrite pe delicata Melanie, care l-a luat la refec: ,,Donalde, mînca-þi-aº portofelul, pune-þi ochelarii cã te arzi la globul ocular pãmîntesc ºi nu mai nimereºti în veci Groapa Marianelor, de mã usuc pe picioare, de dor ºi jale, pe la poala dumitale...”. Bagabonþii de la butoanele puterii vremelnice, indiferent de culoarea politicã, pe care ºi-o schimbã mai des decît ºosetele, nu s-au lãsat pînã nu i-au tras-o, dupã modelul Pomohaci, ºi Justiþiei, cã tot umbla proasta legatã la ochi. ªi nu i-au tras-o oricum, ci în grup infracþional organizat. Baºca perversiunile de rigoare! În preludiu, ºi-au angajat rudele la cabinetele parlamentar-veterinare, pe fondul dublãrii veniturilor personale, iar, dupã oarecare sudori reci pe coloana nevertebralã, determinate de o stradã neînþelegãtoare, au dezincriminat ºi conflictul de interese. Dreptate, ochii plînºi vor sã te vadã! Mai poþi sã dai pãmîntul la o parte, sau trebuie sã forãm dupã tine? Steaua lui Becali s-a obiºnuit cu umilinþele de pe Arena Naþionalã. Dupã ce Manchester City, anul trecut, a rezolvat-o scurt, de cinci ori, pe marginea ºanþului, modelul l-a copiat ºi Sporting Lisabona. Asta se întîmplã cînd urmãreºti profitul imediat, nu performanþa. Deºi, dacã ai rãbdare ºi construieºti, poþi ajunge la un nivel care îþi va aduce profituri mult mai mari. Dar biºniþarii de iaurt, de terenuri, de fotbaliºti n-au rãbdare. Decît asemenea umilinþe, mai bine þii cu Dinamo. Mãcar n-ai de ce sã-þi faci speranþe.

Tragedia anticã a episcopului de Huºi continuã pe scena vieþii, cu acte sexuale noi. Sfîntul ºi Glumeþul Sinod l-a degradat ºi l-a condamnat la domiciliu forþat într-o mînãstire de maici, deºi el implorase sã-l pedepseascã la penitenþã ºi desfrîu într-o mînãstire de taici. Dat afarã pe uºa din faþã a bisericii, episcopul de Huºi se va întoarce negreºit pe ferestruica din spate.

Aflînd cã România este dispusã sã cumpere bombardele, Macron s-a deplasat la Bucureºti doardoar ne-o plasa cîteva elicoptere de luptã cu buzunarul românilor. Cicã ni s-a dus buhul pe piaþa de armament la cît de sãraci cu duhul sîntem. E adevãrat, Iohannis nu se pricepe, abia îºi vede capul din meditaþii, dar Tudose n-ar putea sã ridice ochii de pe bursa tescovinei? De scurta escapadã au profitat la maxim profesoarele Carmen ºi Brigitte, care scãpãrau pe genunchi chibrite. Douã focoase nucleare, ce sã mai vorbim. Norocul omenirii umane e cã li s-au uscat fitilele, altminteri s-ar fi declanºat al treilea rãzboi mondial al chiloþilor. Paracopitatul din fruntea bordelului politic UDMR loveºte permanent în naþiunea românã, deºi trãieºte ca un belfer pe spinarea ei. Cu un tupeu specific consumatorilor de carne crudã de român, se lamenteazã non-stop. Ba cã maghiarii n-au drepturi egale cu românii (aºa e, au mai multe), ba cã vrea autonomia sau mãcar alipirea Transilvaniei la Ungaria, ba cã vine anul 2018 ºi ei e triºti... De ce eºti mãgar, Kelemene? Trãieºti ca un bulibaºã unguresc din aþîþarea maghiarilor contra românilor, dar nu miºti nici

un deget pentru bunãstarea lor. Ce aþi fãcut voi, teroriºtii udemeriºti, pentru cetãþenii români de naþionalitate maghiarã, ca sã nu se mai zbatã în sãrãcie, în afarã de stimularea instinctelor primare moºtenite de la Attila ºi ceilalþi consumatori de ºaormã produsã direct sub coada calului? Aþi avut exclusivitate administrativã în judeþele Covasna ºi Harghita ºi aþi dovedit cã sînteþi niºte profitori nenorociþi. Despre asta ar trebui sã vã întrebe maghiarii de rînd, ale cãror interese vã prefaceþi cã le reprezentaþi, nu despre steaguri secuieºti ºi alte cîrpe ocazionale pe care istoria le-a ars în focul ei purificator. Degeaba faceþi recurs la istorie, instanþa e lãmuritã. Eºti un bagabond cu pretenþii de primadonã care practicã amorul liber pe centura politicii dîmboviþene. Chiar aºa: arzoaica din patul conjugal îþi va þine hangul în 2018 sau, dezamãgitã de limba cailor, amorfã ca o tãlpicã de pantof scîlciat, îºi va înfige steagul românesc în capul tãu ca un dovleac intrat în putrefacþie? Dar ce-þi pasã þie? Sugi la douã þîþe concomitent. Vorba filosofului Tudose: Bãi, Kelemene, ,,hai sã definim alãptatul în public!”. Oraºul american Murphy, în care s-a filmat celebrul serial ,,Dallas”, este terorizat de un grup de þigani proveniþi din România. ªi acolo aþi ajuns, mînca-ne-aþi? Aveþi noroc cã a dat colþul JR; ãla era mai þigan ca voi! Pomohaci îºi aminteºte cu nostalgie ce capace lua de la ta-su cînd nu-i punea ciocanul la loc. Asta explicã obsesia lui pentru instrumentele cu coadã. Cît timp a fost Becali la bulãu (Gigi, ca sã nu vã gîndiþi la ceilalþi scriitori din familia mafiotã), gardienii au fãcut puºcãrie la greu. Îl legãnau pe baldachin, îi spãlau ºosetele de aur, îi mãturau euroii din celulã, îl scãrpinau pe spate, îi scoteau scamele din buric, îi alintau duios mînerul burþii... Viaþã grea, de penitenciar. Decît sã te pui cu nebunul, mai bine-i faci toate mendrele. Cã dacã ar fi întreg la ceea ce îndeobºte se numeºte cap, nu s-ar lãuda atît, fiindcã data viitoare s-ar putea sã nu mai fie la fel de amabili. Gigi, ai promis cã te pocãieºti, cã nu mai iei numele domnului Nicolae Dicã în deºert, dar tot trufaº ai rãmas. Dumnezeu te-a manglit ºi þi-a trimis-o pe Sporting ca sã înveþi ce-i umilinþa. Degeaba te dai mare finanþator-antrenor, dacã iei numele Antrenorului în deºert! Dacã proºtii nu se prind, El se prinde. În prima lui noapte de cantonament la Naþionalã (un fel de noapte a nunþii), pe vremea cînd abia împlinise 18 primãveri, Marica s-a trezit cu Mutu la uºã. Deºi vizitatorul era dezechipat complet, Ciprian nu a explicat dacã golul a fost valabil sau a fost anulat pentru poziþie de ofsaid. Laura Andreºan, o celebrã jucãtoare pe degete a acelei perioade, n-a fost prea încîntatã de prestaþiile prea-devreme prãfuitului Mutu.

Mult mai penetranþi erau fundaºii laterali Cosmin Contra ºi, mai ales, Dan Petrescu. Dar, la ce coardã avea Bursucul acasã, e explicabil. Cît despre Mutu, nu prea ºi-a schimbat obiceiurile. Pînã ºi Dinamo stã mofluzã ori de cîte ori apare gol în faþa ei. Dacã vreþi sã aveþi o amintire de neuitat, mergeþi la Mamaia, în Satul de vacanþã. Aºa a fãcut o polonezã de 20 de ani, care a fost violatã ºi jefuitã de telefonul mobil ºi de cei 72 de lei pe care-i avea la ea, de un cerºetor localnic.

Aºa cã duceþi-vã cu bucurie la la mamaia, dar la mamaia voastrã. Chiar ºi nouã ne e teamã sã mai cãlcãm pe litoral, ºi-o radem în trecutul îndepãrtat, purtaþi în vîrful suliþei de cronicarul Adi Sfinteº: ,,Sã ºtiþi, oameni buni, cã-n istoria noastrã, bãieþii de bãieþi n-au abundat, aºa cum aþi putea crede, din patriotism exagerat. Au fost rari, dar buni. Par exampl, Mircea cel Bãtrîn, de-i zice Sergiu Nicolaescu, «cel Mare», plagiindu-l pe cel mai celebru preºedinte al României (de Ceauºescu vorbim aicea, sã nu ne înþelegeþi greºit, cã dacã am zice de altcineva, ne-ar lua colegii lui, preºedinþii, la rost). Ei bine, Mirciulicã a ajuns pe tron printr-un concurs nefericit de împrejurãri care i-au facilitat iubitului sãu brother dupã mamã, Dan I, privilegiul s-o radã spre lumea ailaltã direct de pe cîmpul de bãtaie aflat în sudul Dunãrii, printre gogonelele ºi castraveciorii þarului bulgar de la Tîrnovo, ªiºman, de care v-am mai pomenit, dacã mai þineþi minte, cã vã ºtiu cam slabi de memoria minþii. Era 23 septembrie 1386, ºi fiul fostului domnitor Radu I îºi începea meseriaºa domnie de 32 de ani, adicã suficient de mulþi ca sã rãmînã în istorie sub denumirea de «cel Bãtrîn». Ajuns pe tron, Mirciulicã ºi-a aruncat ochii de jur-împrejurul þãrii ºi a constatat cã turcii se dau ºmecheri prin Balcani, ucigînd tot ce întîlneau în cale fãrã sã dea explicaþii cuiva, nici mãcar lui Dumnezeu. Trebuie sã precizãm pentru cititorii neduºi la bisericã, cã otomanii n-aveau nici o garã cu Ãl de Sus, ei neþinînd cont decît de vrãjelile din Coran ºi de politica milostivã a profetului Mahomed, care-i sfãtuia sã le dea avans cu iataganul tuturor nepurtãtorilor de turban. Aºa cã ce ºi-a zis Mircea: «- Ia sã mã fac cã lucrez, cã tot n-am nici o treabã în calitatea de conducãtor de þarã»”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi!)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

N-am sã mai glumesc...

N-am sã mai glumesc niciodatã cu nimeni. Nu am sã mai glumesc. Oamenii sînt perfizi, ursuzi, duºmãnoºi.

Una zici, ºi alta ei înþeleg... Aºa sînt ei. Nu-i critic. Nu mã pun contra lor. Nu am nici un drept sã o fac. Prea de multe ori, însã, m-au dezamãgit, din motive ºtiute numai de ei.

Nu mã amestec în treburile lor ºi nici nu am de gînd sã mã iau cu cineva la harþã. M-am temut ca, nu cumva, dintr-o vorbã spusã chiar în glumã, sã se aprindã un foc greu de stãpînit... Fiecare reacþioneazã în felul lui. Eu?...

Din cîte mã cunosc, niciodatã nu am scos sabia, chiar dacã, fãrã sã fi dat motiv, am fost provocat la ceartã, la gîlceavã... Am cãutat calea împãcãrii prin cuvînt ºi nu folosind forþa.

Ce bine ar fi ca toatã lumea sã procedeze astfel. Nu ar mai fi ceartã între oameni, de la lucruri banale... Nu mai vorbesc de crimele sãvîrºite cu sînge rece de niºte minþi rãtãcite... Astfel de oameni umblã printre noi. Sînt liberi sã stea în preajma copiilor noºtri, fãrã sã bãnuim cã, în orice moment, îþi pot bãga familia în doliu. ªi mergi cu ei în trafic... Stai la masã, tu, om bun ºi blînd, vorbeºti ºi te bucuri cã ai partener de dialog... Mai încolo se poate întîmpla nenorocirea, pentru cã nu ºtii ce ascunde acela pe care-l crezi prieten, dincolo de masca sa, afiºînd o blîndeþe ce nu te lasã sã bãnuieºti grozãviile de care poate fi în stare. ªi auzim deseori la televizor despre fel ºi fel de nenorociri provocate de astfel de

indivizi. Atunci mã întreb: cum de aveau asupra lor arme albe cu care sã le facã de petrecanie victimelor lor? Cum de este posibil ca un individ, care pretinde cã e creºtin, sã dea buzna în casã peste oameni bãtrîni, sã-i omoare pentru o pensie de cîteva sute de lei?... ªi cum sã nu mã revolt, cînd aud cã indivizi care nu trebuie sã se afle în libertate maltrateazã animalele fãrã stãpîn, sau pe cele care le-au fost de trebuinþã, din gospodãriile lor.

Toate acestea mã sperie, mã înfricoºeazã, astfel încît nici nu-mi vine sã ridic ochii din pãmînt de ruºinea lor ºi sã mã uit cu privirea seninã la cel pe care-l consideram prieten, partener de drum, de afaceri. Pentru cã nu ºtiu cu cine am de-a face. Mai bine îmi vãd de drum, în liniºtea gîndurilor mele care nu m-au trãdat, nu m-au vîndut, m-au þinut cu mintea treazã la adevãr ºi dreptate.

Am fost un om sincer. Am fost aºa cum mi s-a spus în familie: sã nu rîvnesc la bunurile altora ºi sã-mi cãluzesc paºii în viaþã dupã poruncile divine. Sã mã gîndesc la Dumnezeu înainte de a scoate o vorbã. Iar vorba sã fie cîntãritã bine, pentru a nu supãra pe careva. Cã oamenii se cunosc dupã vorbã, ºi de la vorbe se îndepãrteazã unul de altul: frate de sorã, pãrinþi de copii º.a.m.d. Înainte de a mã teme de oameni, m-am temut de mine, sã nu cad în vreo primejdie, aºa cum se întîmplã uneori. Cãci, de la o glumã între prieteni, ajungi sã te trezeºti la spital cu þeasta spartã sau cu vreo coastã ruptã. ªi asta, fiindcã ai glumit cu cine nu trebuia, cu o bestie de om, pentru care pumnul este legea lui, iar cuþitul, mîndrie ºi falã personalã.

Iatã de ce perfer sã tac ºi sã scriu, spre împãcarea mea cu mine, ca om care a pierdut prea mult în viaþã. ªi

O capodoperã: „Rãdãcini ºi ravenic“ Motto: „Deºi nu ºtiu cum va fi peste un ceas, rãmîn la vechea mea pãrere, cã trebuie sã ne purtãm ca ºi cînd am fi veºnici ºi sã nu pãrãsim gîndurile pentru care am trãit...” (Constantin Brãiloiu) La Editura MJM, din Craiova, a apãrut, în excelente condiþii grafice, lucrarea „Rãdãcini ºi ravenic – baladã ºi cîntec, obiceiuri ºi legende, din Plaiul Muntelui Mehedinþi” (volumul I), scrisã de maestra Angelica Stoican. În acest climat, al tulburãtorului cîntec ºi dans românesc, se cuvine sã citez din biografia prezentatã, cu o emoþionantã sinceritate, chiar de autoare: ,,* Nãscutã într-un sat de sub munte, Prejna, jud. Mehedinþi (în ziua de Sf. Andrei - zodia Sãgetãtor), 52 de ani; * Liceul teoretic - Orºova, apoi, foarte tîrziu, Etnomuzicologie ºi folclor – Hyperion - Bucureºti, profesori Emilia Comiºel, Viorel Cosma, Vasile Donose, la clasa Marioarei Murãrescu; * Am îmbrãþiºat profesiunea de dãscãliþã timp de 7 ani în prima tinereþe, în satele de munte - Mehedinþi; * Instructor metodist ºi solist al Casei de Culturã Drobeta TurnuSeverin, timp de 10 ani; * În 1983, prin transfer, am plecat la Ansamblul profesionist «Ciocîrlia» din Bucureºti (a fost un cîºtig ºi un dezastru...); * Premii: Festivalul «Maria Tãnase» - Craiova; «Floarea din grãdinã»; «Pe plai de mioriþã»; Locul I Superlativele anului Top Studenþesc 1986; Premiul Ethnos pentru activitate artisticã ºi repertoriu autentic; Premiul de Excelenþã acordat de Televiziunea Românã la sãrbãtorirea a 50 de ani de la înfiinþarea instituþiei. * Înregistrãri T.V.R.: 13 discuri - peste 300 de cîntece ºi balade; * În 1992 - primul CD care apare în România a fost editat în Belgia, în timpul unui turneu cu grupul folcloric «Ciobãnaºul»; * Am colaborat cu cei mai apreciaþi redactori T.V.R.: Simona Patraulea, Vasile Donose, Tudor Vornicu, Marioara Murãrescu, Elise Stan, Florentina Satmari, Eugen Gal, Gruia Stoia, Eugenia Florea,

Angela Marinescu, Alexandru Fabian, Maria Banu, Dumitru Moroºanu, Gheorghe Verman. * Spectacole de folclor - în Cipru (1973), Belgia ºi Olanda (1975), Franþa ºi Germania (1977), Iugoslavia ºi Bulgaria (1979), Suedia ºi Danemarca (1980). Dupã 1989, în Luxemburg ºi Belgia, Atlanta - S.U.A. (1996). * La propunerea doamnei profesoare Emilia Comiºel, în 1986 obþin nominalizarea într-un index pentru activitate culturalã deosebitã (profilul femeii în muzicã) - Cambridge.

Cunoscutul comentator Alin Paxcs, de la cotidianul «Le Monde», nota printre altele: «O voce cum rar se poate întîlni în Europa. Melosul Angelicãi Stoican, nãscutã la poalele Carpaþilor, face distincþie ºi se detaºeazã în mod excepþional de toate vocile cunoscute pînã acum în România». (Din cronicile vremii) Participare la viaþa socialã. În urma turneelor efectuate în Franþa, Belgia ºi Luxemburg, cluburile ºi diferite fundaþii umanitare m-au sprijinit în reconstrucþia spitalului din zona mea de munte (Balta). Am donat spitalului din Baia de Aramã ºi Drobeta Turnu-Severin aparaturã medicalã, Universitãþii «Gheorghe Anghel», calculatoare ºi cãrþi pentru bibliotecã. Cîntecele mele vin din «Munþii Mehedinþilor» sau «Plaiul Cloºanilor», unde ºi astãzi bîntuie umbra «Domnului Tudor». Munþii cu înãlþimi ce dominã ºi deschid porþi spre sud, pe fir de ape ºi vãi, spre a se întîlni cu Dunãrea.

Nu pot a nu aminti pãrerile unor maeºtri ai culturii noastre: «Ca ºi alþi interpreþi ai muzicii populare, Angelica Stoican a iniþiat pregãtirea unor grupe folclorice, începînd de la vîrste fragede: copii, dar ºi tineri ºi adulþi, cu care continuã sã lucreze, avînd frumoase rezultate cu aceste formaþii, prezentate atît în concursuri, festivaluri, spectacole, cît ºi în emisiuni de televiziune. În acest fel, Angelica Stoican contribuie la cunoaºterea ºi menþionarea pe scarã largã a repertoriului mehedinþean». (Profesor universitar etnomuzicolog Emilia Comiºel).

«Aceastã carte este o garanþie a paradoxului cã talentul devine caracter. Frumoasa ºi misterioasa ama-

Bãrãganul, vara... asta, din cauza sinceritãþii, a faptului cã am avut încredere în oameni. De aceea, scriu: sinceritatea e bunã cînd ai de-a face cu oameni sinceri ºi pe care îi cunoºti cît de cît. În caz contrar, vei aduce mare necaz în casa ta. Asta e ºi cauza pentru care nu mai glumesc cu nimeni ºi prefer sã rãmîn captiv opiniilor mele despre lumea care mã-nconjoarã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

zoanã, care intrã în casele spectatorilor de televiziune cãlare pe un cal nervos, a înþeles cã vine un moment în care locul cel mai potrivit pentru o femeie cu vocaþie ºi minte este în bibliotecã, sub protecþia coperþilor unei cãrþi valoroase. Aºa cum ºi e aceasta!» (Adrian Pãunescu) «Cîntecul nostru este mai mare decît þara, de aceea încãpem în el. ªi Adrian, ºi dumneavoastrã, ºi eu, ºi toþi ceilalþi care sînt ºi vor veni dupã noi! În glasul surorii noastre Angelica s-a adunat întreaga jale ºi întreaga luminã a Þãrii Româneºti». (Grigore Vieru) «...este mehedinþeanca Angelica Stoican un mesager cu har al folclorului de cea mai strictã autenticitate». (Dumitru Radu Popescu) «Lumea Mehedinþiului, splendidã prin sufletul ei, se regãseºte cu mãreþie în glasul neasemuit al Angelicãi Stoican, o esenþã plinã de emoþie, ceea ce înseamnã, cum zice C. Rãdulescu-Motru, cã Oltenia ar fi leagãnul românismului» (Geo Saizescu)”. *** Ca autor de studii, eseuri ºi cãrþi despre clasicismul nostru - folclorul românesc -, îmi permit sã pun în relief urmãtoarele: Angelica Stoican are o voce de aleasã calitate. Este ºi scriitoare, stilistã, în scrierile ei „cuvintele cîntã”..., ca sã-l menþionez pe acel „Baiazid Ilderim al literaturii noastre” - Eugen Barbu. Maestra ºtie cã a culege melodiile presupune un înalt profesionalism. Angelica Stoican a ales cele mai expresive cîntece, încadrate în game ºi ritmuri, din vremuri imemoriale.

Am fost adînc miºcat de introducerea, în cuprinsul cãrþii, a unei emoþionante poezii de Grigore Vieru: ,,Nu am moarte cu tine nimic. Moarte, hîdã moarte,/ Nu am moarte cu tine nimic/ Eu nici mãcar nu te urãsc/ Cum te urãsc unii vreau sã zic/ La fel cum lumina pîrãsc/ Dar ce-ai face tu ºi cum ar fi/ De-ai avea mamã ºi-ar muri/ Ce-ai face tu ºi cum ai trãi/ De-ai avea copii ºi ar muri?”.

M-am bucurat, totodatã, cã mulþi exponenþi de frunte din ramura cîntecului nostru popular au omagiat-o pe autoare: Veta Biriº, Tiberiu Ceia, Dumitru Fãrcaº, Sofia Vicoveanca, Marioara Murãrescu, Valeria Peter Predescu, Elise Stan; un loc aparte îl ocupã preþuirea maestrului Florin Piersic. Din aceeaºi carte, m-a impresionat în mod deosebit capitolul, de o mare profunzime, cu titlul „Mehedinþii - de la naºtere pînã la moarte ºi legende evocînd personalitãþi ale muntelui”.

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Pe o palmã de þãrînã Pe cîmpul dintre pomi, iarba e lãsatã sã rãsarã ºi creºte în voie ºi neºtire. Nu trebie turburatã tihna pãmîntului care doarme ºi viseazã buruienile frumoase cum îi trec lui prin somn. Cazmaua ºi plugul n-au ce cãuta în livada pãzitã de dîre de umbrã ºi de dîre de soare, în care joacã horbota frunzelor legãnatã de o adiere. Cîinii stau întinºi în jurul mesei de lucru, la distanþe alese dupã umbrã, ºi se mutã cu ea.

Doarme pãmîntul sub ei ºi dorm ºi ei cu pãmîntul; e o înþelegere între toþi, sã se farmece unii pe alþii ºi sã-i legene volbura treazã, care îºi închide ochii numai la înnoptat. În fiecare an, alte flori se ivesc sã umple cîmpul. Venite nu se ºtie cum, ele n-au mai fost pe la noi niciodatã. Anul trecut, grãdina fusese galbenã de sunãtoare. Iat-o albã toatã: un vãl de mireasã aºternut pretutindeni. Aº cãuta iarba nouã în botanica lui Bonnet, care asorteazã plantele dupã frunzã ºi cuprinde toate buruienile din Europa, ºi cu numele ei latinesc m-aº duce în botanica lui Pantazu, sã i-l aflu pe cel þãrãnesc, românesc.

Mi-e lene ºi lehamite de ºtiinþã: nu mai vreau sã ºtiu nimic, vreau numai sã mã uit ºi sã mã dau în vîntul subþire cu frunzele, cu trifoiul, cu bãlãriile: cu fulgii nourului care se duc lin, ca o luntre cãtre Citera. Între douã rînduri de copaci, se zãreºte lacul lui Boecklin, brãzdat în drumul eternitãþii de o barcã de fantome. Acolo e mai frig, unda înnegritã a lacului e rece. Aici e cald, ºi floarea cu tulpinele

Mihai Viteazul, unificatorul de þarã ,,În acel timp de chin ºi jale strãlucea peste Olt, în Craiova, un bãrbat ales, vestit ºi lãudat pentru frumuseþea trupului sãu, prin virtuþile lui mari ºi felurite..., prin dragostea cãtre patrie, îngãduiala cãtre semeni, omenia cãtre cei mai de jos, dreptatea cãtre toþi deopotrivã, prin sinceritatea, statornicia ºi dãrnicia ce împodobeau mult lãudatul sãu caracter. Acesta era Mihai, banul Craiovei, fiul lui Petraºcu-Voievod...

Mihai-Voievod se urcã pe tronul Þãrii Româneºti la 1593, fiind atunci în vîrstã de treizeci ºi cinci de ani. Înãlþarea lui fu primitã cu cea mai vie bucurie de toþi locuitorii þãrii...”. (NICOLAE BÃLCESCU) La 1 iunie 1600 a primit Mihai, în Iaºi, închinarea boierilor moldoveni, începînd – cum arãta cronica – „a se scrie ºi a se mãrturisi Domn ºi în a treia þarã”... Moldovenii exprimarã dorinþa sã-l vadã pe Nicolae Pãtraºcu aºezat în scaunul domnesc din Iaºi. Dar Mihai, socotindu-l prea tînãr ºi temîndu-se cã „nu va putea fi domn într-o þarã de margine ameninþatã de apropiata rãzbunare a lui Ieremia Movilã”, a lãsat la cîrma Moldovei o locotenenþã domneascã de patru boieri (Udrea hatmanul, Andronic vistierul, Sava armaºul ºi Negrea spãtarul). El însuºi se grãbi înapoi la Alba Iulia, unde soseau trimiºii împãratului Rudolf cu propunerea sã rãmînã el domn al Munteniei ºi al Moldovei, iar a treia þarã – Transilvania – s-o cedeze austriecilor!

Stãruinþele împãrãteºti au fost însã zadarnice. Mihai nu se putea învoi sã arunce în mod uºuratic o izbîndã oºtãºeascã rãsunãtoare, nici sã nesocoteascã dreptul pecetluit cu sînge; de aceea „nu se îndura de Ardeal” sã-l pãrãseascã ci, trimiþînd o nouã solie la Rudolf, îl rugã „sã-i lase Ardealul, cum ºi l-a dobîndit, ci sã-l slobozeascã asupra turcilor”. Apoi la cîrma Moldovei trimite pe nepotul sãu Marcu Vodã, fiul lui Petru Cercel, împreunã cu Preda Buzescu. În vara anului 1600, dupã biruinþa de la Hotin, atinsese Mihai culmea gloriei sale ostãºeºti ºi a puterii politice.

Stãpînea acum trei þãri cu populaþie româneascã de baºtinã.

Faima ºi vitejia lui începuserã a fi rãspîndite cu laude meritate în toate þãrile Europei creºtine. Însuºi împãratul Rudolf, ascunzîndu-ºi necazul pentru refuzul întîmpinat cînd a cerut sã i se cedeze Transilvania, se simþise obligat a lua în dreaptã socotinþã rîvna lui Mihai în slujba creºtinãtãþii întregi, precum ºi „eroica lui vitejie ostãºeascã, strãlucitele lui merite ºi mai ales credinþa lui vrednicã de laudã ºi statornicia lui încercatã în serviciul cauzei împãrãteºti”, dãruindu-i cetatea

lungi crescute într-o rãdãcinã aduce o aromã de cimbru crud; sfeºnice cu cîte zece, douãzeci de lumînãri de om sãrac, închinat la icoane.

Ce-i asta, ciulin, ori scaete? Nu pune mîna sã iei mãciulia, care a gãsit cu cale sã fie carmenie. Îmbrãcat întreg în zale ºi ghimpi, ca sã-ºi ocroteascã giuvaerul dispreþuit de grãdinãrie, îþi va sîngera degetele ca o spadã apucatã în luptã de tãiº, smucitã cu palma. Cine se atinge de mîndria lui crîncenã, izolatã dupã o pravilã asprã? Îl ocolesc de departe ºi vrabia, ºi gîngãniile, ºi pictura, înnodat, uscat ca sîrma ºi nedecorativ, crãcãnat, iarbã a Diavolului singuratic ºi deºert.

Tudor Arghezi, în grãdina sa de la ,,Mãrþiºor” Zeci de plante, cu floarea uºoarã ca macul fragil, dãrîmatã de cum se atinge de minuscula ei batistã stacojie bondarul sau lãcusta, ridicate pe un fir de mustaþã, ori pitite într-un cuib de troscot în zeci de feluri galbene ºi roºii, cãtre violet, cãtre jar, cãtre cearã, cãtre palid, ºi aprins, ºi roz. Albul e întotdeauna alb, albastrul e numai albastru, verdele e în toate ºi peste tot Rãsare Soarele la Cãlugãreni, verde, ca în foaia cîntecelor plugãreºti.

Renaºte-n foc o Dacie Traianã!

Dacã ºtiinþa nu ne-ar fi stricat poezia, cu afirmarea cã Pe Neajlov vã simþim eterni, generaþia spontanee a fost un mit, afirmare pe care ºi acum turburarea cã nu ºtim de unde începe viaþa ºi pentru ce, o Eroi din româneascã, veche ranã... primeºte cu o rezervã intrigatã, am fi zilnic ispitiþi de basmul cã florile nesupravegheate de laborator ºi ierbar se Rãsare Soarele la Mãrãºeºti, schimbã unele într-altele de la sine ºi cã aceeaºi sãmînþã dã Renaºte-n foc Fiinþa Naþionalã! astãzi muºeþelul ºi mîine pãpãdia...

TUDOR ARGHEZI (1947) Fiþi nemuritoare glorii ostãºeºti,

Soare r omânesc

Königsberg, în Silezia, împreunã cu întreg domeniul ce-i aparþinea, ca s-o stãpîneascã el ºi urmaºii lui, fãrã ca vreodatã sã poatã fi revocatã aceastã donaþiune. Mihai a ºi încasat timp de doi ani veniturile domeniului, cu a cãrui administrare încredinþase pe italianul Carlo Magno în calitate de „prefect ºi administrator”. Acest Carlo Magno scria la 1600 din Milano lui Mihai, încunoºtiinþîndu-l cã împãratul Rudolf a trimis în Franþa, în Spania, la Papã, ºi la toate cãpeteniile þãrilor ºtiri despre vitejia lui, care este ºi un al doilea Alexandru (Machedon)... Misionarul Andrei Bobbi – un cãlugãr dominican care a pierit cu prilejul unei nãvãliri a tãtarilor în Moldova pe la 1604 – se mîngîia în taina cugetului sãu cu nãdejdea cã Mihai va fi ridicat, prin succesele sale rãzboinice, în scurtã vreme, în vechiul tron împãrãtesc din Constantinopol. Aºa se exprima acest dominican într-o scrisoare a sa de la 25 iunie 1600, privindu-l pe Mihai ca pe un apropiat restaurator al imperiului byzantin...

Domnia lui Mihai Viteazul are o deosebitã însemnãtate nu numai în istoria românilor, ci ºi în istoria celorlalte popoare creºtine din rãsãritul Europei, fiindcã prin bãrbãþia ºi îndrãzneala sa, prin atacurile repezi ºi biruinþele strãlucite asupra turcilor, a trezit în sufletul lor speranþa izbãvirii ºi îndemnul de luptã necurmatã pentru dezrobirea de sub jugul pãgînului. În ceea ce priveºte însemnãtatea acestei domnii pentru istoria românilor, ea se impune mai ales prin faptul cã Mihai a fost cel dintîi realizator al unitãþii naþionalpolitice... Doar 7 luni i-au fost de-ajuns lui Mihai spre a întinde hotarele cîrmuirii româneºti pînã aproape de marginile fireºti ale neamului ºi ale graiului strãbun...

Sãmînþa ideii naþionale nu a lipsit din actele de cîrmuire ale lui Mihai, nici în Transilvania, nici în Moldova. În sufletul lui ardea dorinþa de a fi ocrotitorul neamului sãu.

Mihai a fost atît de lãudat pentru vitejia sa în toate þãrile Europei, el a devenit mai tîrziu ºi un puternic îndrumãtor al neamului românesc atît prin domnia-i scurtã, dar glorioasã, care a dovedit lumii cã unirea tuturor românilor sub o singurã cîrmuire e cu putinþã, cît ºi prin moartea sa tragicã, prin sfîrºitul nãpraznic pe care i l-a pricinuit hainul Gheorghe Basta, prin asasinatul de la Turda. Acest omor politic nu putea sã rãmînã nerãsplãtit. Singura dreaptã rãsplãtire, demnã de renumele eroului tragic, nu putea fi decît înfãptuirea din nou ºi pentru totdeauna a unirii românilor – unire înjghebatã de dînsul în mod trecãtor. Tot ce s-a lucrat ºi s-a plãnuit de la 1601 pînã la 1918, de o laturã ºi de alta a Carpaþilor, fie pentru, fie contra acestei uniri, a contribuit sã pregãteascã terenul pentru dorita ei înfãptuire pe veci.

IOAN LUPAª (din varianta ineditã a studiului „Stãpînirea transilvanã a lui Mihai Viteazul”, publicat în 1940; reprodusã de „Magazin istoric” nr. 10/1988).

Cînd la baionete daþi nãvalã!

Rãsare Soarele la Bucureºti ªi lumineazã turnuri de cetate ªi peste vechi þinuturi româneºti Pogoarã Duhul Sfînt de libertate!

Oricît ar vrea duºmanii sã ne piarã, Rãsare Soarele pe Tricolor, S-aprind Altarele de cearã ªi România are-un VIITOR! FLORIN IORDACHE

Te rãstignesc ca pe Iisus, femeie Te rãstignesc ca pe Iisus, femeie, ºi-am sã înfig în tine timpul meu, am sã-þi strivesc ºi ultima idée ºi-ai sã te zbaþi în ghearele de leu

ªi am sã-þi sfîºii carnea pe de-a-ntregul, Fîºii de foc vor curge-n carnea mea, din mine prea-cinstitul ºi integrul, te va striga zdrobit-o cucuvea N-ai sã rãspunzi, rãpusã de prigorii ce-ºi cautã un cuib la tine-n chip, vor dezerta de spaimã oratorii de cîte ori clepsidra se-îneacã cu nisip ªi poate vei þipa tîrziu, de spaimã, cînd ceru-albastru se va-ntuneca, ºi vei simþi cum ultima ta hainã se zbate în privirea mea Dar n-am sã mã opresc din rãstignire, c-ai evadat din mine cu-n motiv, ºi-n ora blestematã de iubire am sã te-ngrop definitiv ªi nimeni nu va ºti ce-a fost sã fie, ce-a vrut sã spunã ultimul actor, te rãstignesc sã-mi fii de-a pururi vie, sã am de cine sã îmi fie dor...

ADI SFINTEª, 9 iulie 2017

Pag. a 6-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Balsamuri spirituale (37) Fraþii gemeni - Rhonul ºi Saônul (I.P.B.) „Sãmînþa vrajbei ce-a aruncat-o mama celor doi fraþi gemeni cînd i-a nãscut n-o pot înþelege nici pãrinþii, nici copiii. Rhonul, mai vrednic, se repezea primul ºi sugea pãtimaº.

Saônul, melancolic din naºtere, sugea ce rãmînea.

Culege primul, care de departe e cel mai mai harnic, roadele. Mama îl priveºte ºi nu ºtie de-i bine sã-l certe, ori sã-l lase în pace. Celãlalt viseazã sã pluteascã printre rãzvrãtirile primului, ºi nu ºtie de ce îl aþîþã timpul.

Primul se înverºuneazã... Nimic nu-i poate sta în cale.

Celuilalt nici nu-i pasã. Trece pe unde drumul trebuie sã meargã. Priveºte uimit cînd se rãzbunã vînturile pe unda sa, ºi lasã sã treacã cu ºoaptele ºi gîndurile lor. Primul se burzululeºte la lume.

Au încercat ºi primul, ºi celalalt sã se uneascã, demult. Era un fel de pornire a primului ºi-o adiere a celuilalt. Nu s-au gãsit....

Un fruct de cãdea în holda primului, creºtea sãlbatic, ºi se cîinioºa sã turbeze cã nimeni nu vede cît e de mîndru. Cînd celãlalt primea oaspeþi, îi mîngîia, ºi adormeau cu toþii în tainele reveriei. Într-o zi, Soarele îl prinse pe primul în braþe ºi se luarã la trîntã voiniceºte. Primul înghiþi soarele în tulburãtoarele-i întunecimi ºi din amestecul lor ieºi un aluat ce nu semãna cu nimic, sau, poate, cu viþa din moarte cîntînd...

Celalalt îmbrãþiºã Luna, ºi nãscurã împreunã blîndele minuni ale Sodomei. Fecioarele îºi cîntau zadarnic zbuciumurile peste undele-i line, Saônul curgea mai departe, cu dorurile ascunse, ºi nimeni nu putea pãtrunde dincolo de murmurul nopþii, la EL.

Polemici

S-aºtepte sã se liniºteascã Primul, sau sã-ºi aline dorurile Celãlalt? Zadarnic... Fiecare îºi continua nestingherit drumul, care se furiºeazã singur, pînã la capãt...

Povestea Rhonului ºi Saônului seamãnã cu povestea vieþii unora dintre noi.

La vîrsta cînd alþii abia încep cãutãrile, «el» era doctor în ºtiinþe, avocat sau om de litere. Cele 10 limbi pe care le vorbea ca pe nimica i se pãreau fleacuri. Învingerea greutãþilor pãrea o treabã uºoarã. Se întrebau toþi de unde atîta putere. El era Rhonul. Da, Rhonul în vîltoare - ºi nu se gîndea la naºterea unui infirm. De la început îi plãcea sã creadã cã totul i se cuvine. Zdrobea timpul în cãlcîie. Cîºtiga adepþi nenumãraþi.

Avea aripi la vorbe ºi niciodatã nu pregeta sã creadã cã aºa e bine. În realitate, fiecare este artizanul soartei proprii. Cu acþiunile bune sau rele îºi pregãteºte viitorul propriu, bogat în consideraþii sau în dispreþuri din partea semenilor sãi. Existã o mãsurã a lucrurilor, existã limite determinate, ºi nu este drept sã fie depãºite, dar nici sã rãmînã în urmã. Cine are deja binele sãu, sã nu mai caute altul. Marele secret al fericirii: sã te mulþumeºti cu ceea ce ai...“.

- „Quo vadis? - înseamnã în latinã: Unde mergi? Fraza s-a nãscut din legenda în care Sfîntul Petru, fugind din carcera Mamertino, din Roma, la bifurcaþia Strãzii Appia cu Strada Ardentina ºi-a fãcut apariþia Christos, pe care tocmai L-a întrebat: Unde mergi? ªi Christos a rãspuns: La Roma, pentru a fi din nou rãstignit!”.

- Veni vidi vici (am venit, am vãzut, am învins), celebrele cuvinte scrise de Iuliu Cezar. Acest „Veni vidi vici” este, în sfîrºit, soluþia expresiei: „Cît ai zice peºte“, sau „Pînã numeri la patru“, care rezolvã o problemã... (va urma) LILIANA TETELEA

Altfel, ardelean þãran, care nu se impresiona de nimic.

– No, du-te, cã doarã nu mi te-o mînca darã...

Zaharia Stancu ar fi avut, pe 10 Sigur cã „doarã nu mi te-o mînca octombrie 1981, 79 de ani... Se iscãlea darã”, însã, eram sigur, nici sã-mi dea îndeobºte cu iniþialele Z.S., rotund dese- vreo decoraþie pentru merite administranate, legate strîns una de cealaltã, tive nu mã chema. împletite ºi totuºi clare, o micã stemã, un Coboram un etaj (din punctul de semn heraldic, o parafã. vedere al amplasãrii birourilor, îi eram Stema lui de fiu de þãran domnind superior) ºi mã îmbãþoºam cu fiecare peste un destin strãlucitor de-acum. treaptã pãrãsitã. ZîmEra puternic, prebetul profesional (de venitor, ºarmant, ºiret ºi fapt un rictus) al secreagresiv deopotrivã. tarei îmi prãbuºea toatã Emana forþã ºi stãpînire îmbãþoºarea, mã gelatide sine, avea prestanþã ºi na, ºi bãteam la uºa transmitea un flux dompreºedintelui încet, speinator. rînd cã de dincolo nu-mi Înalt ºi suplu pînã-n va rãspunde nimeni. Dar îmi rãspundea... amurgul vîrstei, cu ochii Opulenþa cabinetului de-un albastru glacial, mã aducea într-o stare cu obrazul frumos, „ras vecinã cu leºinul. Intram la sînge”, sprîncene dese pieziº, rostind un „bunã ºi severe, avea ceva din ziua” de cãprar zvîrlit în eleganþa ºi misterul unul faþa generalului. Mã prinþ nordic, îmbrãcat întorceam dupã trei paºi veºnic ca pentru o sinºi drofie. Rar am vãzut Zaharia Stancu (1902-1974) înºurubîndu-mã, rãmîneam stanã. Mã þãran pe care hainele sã stea mai „domneºte” decît pe el. Viaþa lui privea fix, cu ochii aceia fantastici ºi fusese o aventurã fantasticã, ºi mai era pãtrunzãtori, tãcea clipe în ºir cu mîna la încã, la vremea cînd l-am cunoscut ºi gurã, cu degetul arãtãtor ticãind uºor în cînd, fãrã sã vrea, m-a angajat la Uniunea bãrbia voluntarã.

Tãcerea lui hipnotizantã mã îndirjea.

Scriitorilor, în timpul îndelungatei sale Îl priveam la rîndu-mi cu mirare ºi naivipreºedenþii. tate jucatã, ºi el simþea în dosul privirilor Mã chema deseori sã mã „muºtrumele frica mascatã de impertinenþã. luiascã”, înþelegeam asta dupã tonul Dãdeam sã mã aºez, sfîrºit, simþind cã mã posomorit al secretarei care mã solicita lasã genunchii. telefonic, cu voce de crainic anunþînd - Nu þi-am spus sã stai... (Vorbea dezastre: tãrãgãnat, cu o ciudatã nuanþã bãtrîni- Micule (îºi permitea sã mã apeleze cioasã în ton, contrastînd cu virilitatea astfel, cu superioritatea ºi siguranþa con- chipului). Nu te-am chemat nici sã conferite de postul pe care-l deþinea), te versãm. Nu! Te-am chemat sã te întreb ce cheamã preºedintele. Îngheþam o clipã, faci dumneata aici, la Uniune, ce faci? rãmînînd perplex, cãutînd sã ghicesc !?! motivele „aducerii la ordin”. Mã autoNu ºtiam ce sã-i rãspund, mã mai îmbãrbãtam, cinismul meu trucat nãvãlea întrebase de zece ori acelaºi lucru ºi în la suprafaþã, bravam estompîndu-mi neli- alte ocazii, cu martori, sã mã umileascã niºtea ºi, uneori, chiar frica: probabil, ºi nu i-am rãspuns niciodatã.

- Mã cheamã Padiºahul (aºa îl poreDe data aceasta eram singuri. Sau cliserãm, noi, scriitorii funcþionari), îl aproape singuri... În stînga mea, într-un informam eu pe poetul Mihai Gavril, zis colþ, un laº cu aer cadaveric, cu cap de Miºa, coleg de birou, un pescar înrãit ºi ºobolan nãpîrlit, mã privea placid. Îl organizator de ºezãtori literare la þarã. simþisem ºi apoi îl vãzusem. Era

Se iscãlea Z.S.

stenograful preºedintelui, un fel de „secretar particular” dacã vreþi, cãruia îi dicta ca unui robot, nu mai ºtiu cum îl chema, ceva cu „escu” în coadã („escu” transformat mai tîrziu în „esco”, întrucît a catadixit sã-ºi pãrãseascã „þãriºoara” fãrã regrete), ºi vãzîndu-l, am rãspuns: - Vã spun numai între patru ochi...

Stancu a tresãrit imperceptibil, pentru prima oarã derutat, ochii lui ºi-au domolit strãlucirea, devenind curioºi. S-a întors lupeºte spre silueta acelui „escu” care pîndea în penumbra odãii ºi i-a zis cu un soi de ironie pe care, de fapt, mi-o atribuia: - Domnule „escu”, te rog, nu te supãra, dar colegul nostru, da, da, colegul nostru Micu te pofteºte afarã. Afarã te pofteºte...

Insul s-a ridicat netezindu-ºi pãlãria cu borurile rãsucite, m-a privit buimac cu ochii de mort adormiþi pe faþa limfaticã ºi a pãrãsit precipitat încãperea.

- Ei, a ieºit, l-ai dat afarã. Acum spune-mi, spune-mi ce faci dumneata aici la Uniunea Scriitorilor?

Exasperat de întrebare, de nuanþa batjocoritoare a vocii, de îndîrjirea cu care vroia sã ºtie odatã pentru totdeauna „ce fac”, i-am rãspuns, încercînd sã fiu surîzãtor ºi cinic: - Nimic! Nu fac nimic, domnule preºedinte!

A urmat o clipã de liniºte dupã rãspunsul acela, în care mãrturiseam cu o sfîntã inocenþã cã „nu fac nimic” la Uniunea Scriitorilor, rãspuns pe care Zaharia Stancu l-a intuit perfect.

- Ba faci, ºi faci destule, numai necazuri îmi faci, ºi pentru asta o sã te dau afarã. N-am chef sã mã certe toþi din pricina dumitale.

S-a ridicat de la birou, s-a apropiat de draperia grea de pluº care acoperea geamul dinspre ºosea, a dat-o la o parte, ºi a zis: - Vino, vino ºi spune-mi ce vedem noi în curte?

Mi se adresa ca unui ºcolar cãruia îi arãþi un obiect cerînd sã-l recunoascã, ºi eu m-am apropiat ºi m-am uitat sã vedem: „Ce vedem noi în curte”.

- Noi vedem parcul ºi ºoseaua pe care trec maºini, am declarat eu conºtiincios, cu glas de copil cuminte.

CIOBURI DE GÎNDURI

Simplitate Þi-aº da un diamant de ceaþã, Frumos ºi pur ca o idee, ªi-n legãmînt etern de viaþã Sã-mi fii ºi înger ºi femeie.

Pe umeri þi-aº aduce-n zori Un voal de stele cãzãtoare ªi te-aº rãpi de mii de ori Sã-mi fac din tine sãrbãtoare.

Ca-n temple sacre sã te-aºez Spre vremea care va sã vinã Eu întru viaþã mã botez Cu cea mai fragedã luminã.

Dar ce þi-ar folosi sub cer Atîtea amãgiri mãiastre Cînd ºtie marele mister Bãtaia inimilor noastre?...

Cînd pentru gîndul înþelept Un arc de curcubeu vorbeºte Eu nici un simbol nu aºtept Dacã spre sine strãluceºte.

Mai bine-n doi în simplitate, Desãvîrºind un singur miez, Ca inimile-n care bate Cu dragoste acelaºi crez.

De strãluciri amãgitoare O, Doamne, þine-mã departe, Acum ºi-n viaþa viitoare, Aici ºi dincolo de moarte.

ILARION BOCA, 9 august 2017 - Lasã ºoseaua, lasã maºinile; aici, în faþã geamului, pe iarbã, ce vedem? În faþa geamului, pe iarbã se vedea statuia lui Eminescu, cioplitã de Oscar Han, recent aºezatã acolo ºi pe care Zaharia Stancu o achiziþionase pentru Uniune cu un gînd foarte exact: „Atîta vreme cît îl avem pe Eminescu în faþã, înseamnã cã asta e casa lui ºi nimeni n-o sã ne mute din casa lui...”.

(Ne-a mutat totuºi, contrar voinþei noastre, cutremurul de pãmînt din martie ’77...).

Am privit la statuia cam butucãnoasã, care nu-mi plãcea, ºi mi-am amintit cã, în urmã cu cîteva ore, un bãtrînel cu pipã, semãnînd cu Chaplin, vãzîndu-mã în curtea Uniunii, m-a întrebat dacã-mi plãcea statuia ºi eu i-am rãspuns cã e „cam prea terestrã”, fãrã sã ºtiu cã am de-a face chiar cu autorul sculpturii.

Acesta, desigur ºocat de rãspuns, îi comunicase preºedintelui pãrerea mea, împreunã cu detaliile fizionomice, ºi acum vroia sã verifice dacã eu eram persoana în cauzã.

- Pe iarbã vedem statuia lui Eminescu, am continuat eu jocul acela copilãresc.

- ªi, cum e statuia lui Eminescu?, a vrut sã ºtie preºedintele.

- Din ce punct de vedere?, am ricoºat eu prudent.

- Din toate punctele de vedere!

- Pãi, e cam... terestrã.

- Da, terestrã, eram sigur, terestrã, numai dumneata puteai sã rãspunzi astfel. ªtii cã l-ai jignit pe Oscar Han? - Nu ºtiam cã e dînsul, ºi dacã aº fi ºtiut, îmi menþin pãrerea.

- Terestrã, nu? Terestru eºti dumneata, eºti viu, ºi eºti terestru, ºi iei leafã de pomanã, aici, la noi, unde nu faci nimic.

Pleacã, scrie-þi demisia ºi vino cu ea sã þi-o aprob.

Plecam. De cîte ori n-am plecat ºi m-am întors cu demisia scrisã, ºi de fiecare datã preºedintele mi-a cerut s-o las ºi va avea el grijã sã mi-o aprobe. Nu mia aprobat-o însã vreodatã...

MIRCEA MICU (1981)

Pag. a 7-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

23 August – sau cum ne renegãm, stupid, meritele ºi istoria (urmare din pag. 1) În acest fel, noua Românie, stat al poporului muncitor, se dezicea ºi se apãra de vina intrãrii în rãzboi contra Aliaþilor, culpã ce rãmînea, prin transformarea socialistã, în seama „imperialismului burghezo-moºieresc” împotriva cãruia se ridicase poporul român, de felul sãu „anti-imperialist ºi antifascist”. Iar Gheorghiu-Dej ºi mai ales Ceauºescu nu au dat nici mãcar un pas înapoi în a apãra poporul în acest fel! A trebuit sã vinã „democraþia” pentru ca românii sã fie acuzaþi - ºi mai ales sã-ºi accepte vinovãþia, prin partide ºi reprezentanþi „democratic aleºi” – cã „au ucis, au ucis, au ucis” (apud. Elie Wiesel), cã au deportat minoritãþi, cã au fãcut discriminãri, au fost agresori, ba chiar ºi cã Biserica a susþinut robia etc., etc. asta demonstreazã cã România lui 1 Decembrie nu a învãþat nimic de la România lui 23 August! În al doilea rînd, 23 August a fost muzica liniºtitoare pentru puternicul „mare frate” de la Rãsãrit, cãruia „democraþiile” lumii ne lãsaserã în grijã. De ani de zile, istoricii postrevoluþionari încearcã un singur lucru – sã spunã cã istoriografia comunistã era mincinoasã, cã la 23 August comuniºtii nu reprezentau mai nimic.

Lãsînd la o parte cã bruma lor de probatoriu nu-i îndreptãþeºte decît la articole pentru tabloide, ar face bine sã vadã cã „mincinoºii” lui 23 August au fost primii estici care au reuºit sã convingã Kremlinul sã scoatã armatele din România, cã patriotul GheorghiuDej a fost cel mai respectat conducãtor de þarã (din blocul comunist) în biroul temutului Stalin ºi cã România lui 23 August a fãcut cea mai independentã politicã externã ºi relaþionare economicã din grupul comunist. În al treilea rînd, jertfa militarilor români, eroismul de care au dat dovadã atunci, cavalerismul cu care au încercat sã nu loveascã pe la spate foºtii camarazi germani – cu toate represaliile ºi umilinþele la care au fost supuºi de multe ori de nemþi – toate astea se înscriu într-una dintre cele mai frumoase ºi glorioase, dar ºi dramatice pagini de istorie militarã. Poate cu asta ar fi trebuit sã încep -

pe 23 August armata românã a început o campanie eroicã încheiatã dincolo de graniþele þãrii, care a fost sfinþitã cu sîngele a 60.000 de victime în rîndul militarilor - ºi ei sînt fundamentul pe care s-a construit România nouã. Cum sã ºtergi din istorie aceastã paginã? Cum sã-i dai uitãrii pe aceºti eroi? Mã uitam pe popularul site Wikipedia, iar la subiectul „România în al Doilea Rãzboi Mondial” se alocã de douã ori mai mult spaþiu capitolului „România ºi Holocaustul” (unde cuvîntul definitoriu este „atrocitãþi”) decît celui dedicat „Rãzboiului împotriva Germaniei Naziste”. România lui 23 August era altfel prezentatã – iar mãrturie stau sutele sau poate miile de lucrãri destinate eroismului românilor. În fine, nu în ultimul rînd, politicã naþionalã a lui Ceauºescu a transformat ºi figura Mareºalului Antonescu, lucrãrile despre 23 August ºi filmele (documentare sau artistice) l-au redat naþiunii ca pe un patriot cu un destin tragic, precum al acelei epoci pline de umbre, o victimã a aceluiaºi duºman împotriva cãruia se ridicase poporul român la 23 August – „imperialismul capitalist”.

De ce a recuperat România lui 23 August figura Mareºalului? Pentru cã a fost un patriot, iar România lui 23 August a fost o Patrie care nu lãsa nici un patriot pe dinafara istoriei! Azi, Mareºalul este o figurã damnatã, la fel ca 23 August. La fel ºi Patria… ºi chiar Istoria.

Epistolã scrisã cu cerneala ochilor

(nemþii). Ceauºescu a murit trãdat de români. Adicã de români minoritari. El nu a cedat ºi nu s-ar fi întîmplat ceea ce s-a produs dacã un Iliescu (rus), un Roman, un Brucan, un Mazilu ºi alþii asemeni lor nu se vindeau ruºilor. Ruºine sã le fie! Din cei enumeraþi, ºi mai sînt mulþi alþii, unul singur era român, Militaru.

Drama noastrã, a românilor, este cã sîntem laºi, cã toþi cei patru preºedinþi, dupã 1989, sînt minoritari.

I-am scris istoricului militar Mircea Dogaru, arãtînd cã Iorga þinea Conferinþe nu numai la Roma, Bonn, Paris, dar ºi în þarã. El de ce nu poate? Poate de frica ungurilor ºi a celor vînduþi honvezilor pentru voturi.

Spuneþi dvs., domnilor, cã Transilvania nu a fost niciodatã a ungurilor. O declaraþie ca a lui Tökes, în orice þarã care se respectã, era catalogatã ca ofensã ºi personajul era bãgat la puºcãrie. Poate fi catalogatã ca o formã de terorism.

Am trãit ºi am constatat cã români care, nu cu mult timp în urmã, condamnau atacurile anglo-americane din 1944, acum s-au dus ºi au îngenunchiat în faþa monumentului aviatorilor americani cãzuþi dupã ce au ucis peste 5.300 de cetãþeni români nevinovaþi. Ce ruºine! Pe ai noºtri de ce nu îi plîngem? De ce nu plîngem moartea celor peste 12.000 de ostaºi cãzuþi la Þiganca (în Basarabia) între 2-5 iulie 1941?! Dar ce spuneþi despre cei 11.000 de la Oarba de Mureº?

Am avut o industrie de apãrare – bijuterie – dar un Nãstase, un Muºetescu sau grecul Tãriceanu au distrus-o. Acum cumpãrãm pe bani grei toate ciurucurile occidentului. Domnilor, americanii n-au dat ºi nu vor da niciodatã. Ei ºtiu doar sã ia. Am plîns mereu

Sînt un cetãþean de 94 de ani ºi am conspectat, deseori, aceastã publicaþie, „România Mare“. Cînd a apãrut aceastã revistã, veneau la mine femei, dar nu numai, sã-mi cearã sã mã duc sã aduc ziarul. Luam cîte 10-15 exemplare, care azi, dupã calculele mele, mai apar (sau nu) în total la toate chioºcurile la un loc. Vã rog sã-mi acordaþi unele circumstanþe cã nu mai scriu corect, dar obosesc foarte repede.

De trei sãptãmîni caut revista ºi mi se spune cã „nu am primit“. Am stat de vorbã cu un domn care distribuie ziarele ºi l-am întrebat dacã este român. El mi-a rãspuns cã da. Atunci l-am rugat, ca un bun român, sã-mi dea revista. Dupã lungi aºteptãri, mi-a spus: „a venit“. Mã întreb cine se ocupã de difuzare? Unii cititori reclamã cã revista e plinã de misticism, obscurantism, e habotnicã. Personal, constat cã sînt publicate articole foarte bune, dar finalizarea lasã de dorit. Îmi amintesc cã în 1941 mai mulþi intelectuali ºi ziariºti au întocmit un Memoriu ºi i l-au înaintat lui Antonescu. ªi cum ºeful statului respecta cu sobrietate legislaþia, s-a trecut la înlãturarea neajunsurilor arãtate. De ce „România Mare“, pe baza unor studii, a unor sesizãri, nu procedeazã astfel?!

Ilie ªerbãnescu, ca ºi-n alte dãþi, aduce în prim-plan unele amestecuri ale celor de la Bruxelles în treburile României, dar ºi unele abuzuri ale unor foºti sau actuali conducãtori, care, în loc sã vegheze la drepturile ºi demnitatea þãrii, au cedat, noi ajungînd azi sã fim sclavi ºi executori ai celor care în 1940 ne-au sfîrtecat þara

În amintirea marelui Corneliu Vadim Tudor – publicistul, scriitorul, poetul ºi omul politic Pe 14 septembrie se împlinesc doi ani de cînd Corneliu Vadim Tudor a trecut în eternitate. Cîþiva dintre cei care l-au iubit ºi preþuit doresc sã organizeze o manifestare în amintirea sa, în care sã fie evocatã atît personalitatea, cît ºi opera marelui nostru prieten. În acest sens, am solicitat familiei încuviinþarea, dar ºi participarea - ºi ne-am gîndit sã facem aceastã manifestare în seara zilei de joi, 21 septembrie 2017. Alte detalii – printre care locaþia, programul ºi invitaþii – în numãrul urmãtor al revistei „România Mare”. (Dragoº Dumitriu) De fapt, aceastã damnare prin uitare a lui 23 August este ridicolã ºi din punct de vedere al recunoaºterii istoriei; pe de o parte se spune astãzi cã meritul îi aparþine exclusiv regelui Mihai, deaorece „comuniºtii practic nu existau”, pe de altã parte, deºi regele este onorat, nu i se recunoaºte singurul ºi uriaºul sãu act politic. Da, se poate spune cã Mareºalul a fost trãdat; cã existau variante diplomatice ºi nu trebuia cedat aºa uºor, mã rog, chestiuni din astea - în realitate, hai sã fim serioºi – sînt fie exerciþii teoretice ale unor istorici patrioþi, fie creaþii epice… la o bere. Real ºi practic însã, cine, cu mintea lucidã ºi dupã ce ºtie ce a însemnat trecerea Armatei Roºii ca aliat, ar risca mãcar o zi de rezistenþã în faþa potopului sovietic? ªi mai ales pentru ce?

Pentru „garanþiile” ºi promisiunile Occidentului?! O zi sã mai fi trecut ºi mai mult ca sigur România ar fi fost trecutã prin foc, iar problema restituirii Ardealului de nord nu ar mai fi beneficiat, probabil, de susþinerea decisivã a lui Stalin.

Tot ceea ce am scris, inspirîndu-mã din gîndirea marilor oameni politici români ai României Socialiste ºi puternice, sau din marii istorici, duce la o singurã concluzie: bun sau rãu, dupã gust, 23 August a fost un act politic MARE, de o importanþã uriaºã, decisiv pentru destinul României. Cum putem fi atît de stupizi, de ridicoli sã încercãm sã ne ºtergem istoria? Cel puþin aceastã întrebare sã o putem, retoric, în fiecare an, de 23 August. dupã prietenia Ungariei – niºte cãcãcioºi care stau picior peste picior pe bani ºi spun cã sînt analiºti, dar sînt de fapt niºte analfabeþi.

Priviþi-l pe Radu Tudor cu nãrile umflate cum îi laudã cînd pe Ponta, cînd pe Dragnea, ºi sînt împotriva Scutului de la Deveselu. Mulþi se amestecã în probleme militare, dîndu-ºi cu pãrerea. Domnilor, într-un caz de forþã majorã, acest sistem este terminat în cîteva secunde.

Dacã vreþi sã ajutaþi aceastã þarã, prin intermediul acestei publicaþii, al cãrei rol a fost stabilit încã de la începuturile ei, adresaþi-vã Preºedinþiei, Guvernului, Parlamentului, arãtînd cã degeaba facem circ cu pensiile, atîta timp cît nu se creeazã locuri de muncã. În altã ordine de idei, poate cã nu e lipsit de interes sã scrieþi despre cei care au omorît peste 11.000 de þãrani în 1907 ºi de ce Tãriceanu cu ai lui a dãrîmat Monumentul Þãranului din Bucureºti. ªi cum guvernul aceluiaºi Tãriceanu a înstrãinat Castelul Peleº?! De asemenea, cum a fost posibilã înstrãinarea moºtenirii Gojdu?! Acest grecotei vorbeºte ºi-n somn despre democraþie, dar totul sã fie doar în interesul lui.

Domnule Conte de Monte-Cristo, nu cred cã nu aþi fi iubit la fel de mult de români dacã aþi scrie ºi despre Ceauºescu. Aþi fãcut o micã referire, spunînd cã el ne-a redat demnitatea naþionalã.

Stimatã redacþie, vã rog sã-mi scuzaþi greºelile ortografice ºi fiþi convinºi cã apreciez revista „România Mare“, dar ar trebui sã-i daþi un caracter mai naþionalist, aºa cum era pe vremea lui Corneliu Vadim Tudor.

Vã rog ca aceastã revistã plinã de conþinut sã ajungã ºi în casele altora. Vã doresc mult succes în continuare.

TRAIAN POP

Pag. a 8-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã O noapte de august Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (12) Cã o mie de ani în ochii Tãi, Doamne, sînt ca ziua de ieri... Într-o obºte veche, spune Patericul, trãia un monah evlavios, care, auzind stihul Psaltirii: Cã o mie de ani în ochii Tãi, Doamne, sînt ca ziua de ieri care a trecut ºi cît o strajã în noapte, nu putea sã-l înþeleagã. ªi deoarece în mînãstirea aceea nu se afla nici un învãþãtor cu experienþã care sã-l ajute, a fãcut rugãciune stãruitoare la Domnul, ca sã-i descopere noima acestui stih. Într-adevãr, Domnul i-a ascultat rugãciunea ºi într-o zi, dupã utrenie, cînd ceilalþi monahi au plecat la chiliile lor, acesta a rãmas sã se roage în bisericã, aºa cum fãcea de obicei. Atunci a vãzut deodatã un vultur foarte frumos zburînd pe deasupra capului sãu în bisericã. S-a bucurat mult de frumuseþea lui ºi voia sã-l prindã. Însã vulturul se depãrta puþin, dar nu zbura foarte înalt, precum alþi vulturi.

Monahul l-a urmat, a ieºit din biserica mînãstirii ºi a ajuns într-o pãdure. Acolo a intrat într-un loc ascuns ºi vulturul a început sã psalmodieze o melodie preadulce ºi îngereascã, încît monahul, absorbit de dulcea melodie, a uitat toate lucrurile lumii ºi cu cugetul ºi cu sufletul se afla în rai. Cu harul lui Dumnezeu nu simþea trudã, foame, frig, sete sau alte nevoi trupeºti. Simþea atîta uºurare înlãuntrul sãu, încît vreme de trei sute de ani a ascultat cu bucurie psalmodia îngereascã, cãci înger era vulturul cel închipuit!

Dupã aceea, îngerul s-a înãlþat la ceruri, iar monahul, venindu-ºi în fire, s-a întors la mînãstirea sa, crezînd cã a trecut doar un ceas de cînd a plecat din ea.

Ajungînd acolo, portarul l-a întrebat de unde este.

Atunci el a rãmas nedumerit, cãci acela nu era portarul pe care îl ºtia. I-a spus: - Eu sînt monahul cutare, nu mã cunoºti?

Portarul a crezut cã vizitatorul ºi-a pierdut minþile ºi i-a zis: - Mergi cu bine, frate, cãci nu eºti monah aici. Nu te-am vãzut niciodatã ºi nici n-ai intrat vreodatã în aceastã mînãstire.

Atunci monahul, înfricoºat ºi tulburat, i-a spus tot tipicul mînãstirii ºi numele fraþilor din ea. Apoi mergînd la egumen ºi spunîndu-i toate acestea, acela i-a adunat pe toþi monahii, dar nici unul dintre ei nu-1 cunoºtea. Atunci monahul cel ciudat le-a spus cu nedumerire:

- Mã minunez ºi sînt uimit, pãrinþilor, de transformarea care s-a petrecut în ceasul cît am lipsit din mînãstire, încît chipurile voastre s-au schimbat ºi nu cunosc pe nici unul din voi, ºi nici voi nu mã ºtiþi pe mine.

Dumnezeu îmi e martor cã n-a trecut decît o orã de cînd am ieºit din mînãstirea aceasta, dupã ce mai înainte am citit slujba utreniei. ªi egumen era cutare, pãrinþi acela ºi acela, fraþi aceia.

Atunci egumenul, cãutînd în catalogul cu foºtii monahi ai mînãstirii, unde erau scrise numele tuturor fraþilor, a citit numele monahilor rostite de acela ºi a înþeles cã trecuserã trei sute de ani. Apoi a început sã-l întrebe pe monah ce fel de om este ºi ce fapte bune a sãvîrºit în viaþã, ca sã afle cum a fost învrednicit de Dumnezeu cu o asemenea harismã. Acela i-a spus: - Nu ºtiu sã fi avut vreo virtute, doar cã fãceam ascultare pãrinþilor din mînãstire, îi iubeam cu desãvîrºire pe toþi, ºi nu mã sminteam niciodatã de nimic. Îndeosebi aveam multã dragoste cãtre Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu ºi în fiecare zi citeam în faþa icoanei sale Acatistele.

Dupã aceea le-a povestit apariþia vulturului ºi toatã istoria din pãdure ºi pãrinþii, plîngînd de bucurie, îl sãrutau ºi îl priveau ca pe un om ceresc, nu pãmîntesc, pentru cã ºi cuvintele lui erau cereºti ºi dumnezeieºti. Atunci egumenul i-a spus: - Slãveºte-L pe Atotputernicul Dumnezeu, care te-a învrednicit sã ai o asemenea descoperire, pe care n-a mai avut-o nimeni în acest fel în lumea aceasta, ºi cã ai pregustat ceva din negrãita bucurie ºi dulceaþã a raiului. Dar trebuie sã ºtii, frate, cã au trecut trei sute de ani ºi nu doar un ceas, cum þi s-a pãrut. Atîta bucurie ºi veselie vor simþi Sfinþii în rai, aflîndu-se în faþa Sfintei Treimi, încît mii de ani vor trece ca o zi pentru Domnul ºi Sfinþii Sãi, cum spune Proorocul David, al cãrui verset tu l-ai trãit ºi înþeles în faptã.

Auzind acestea, monahul L-a slãvit pe Dumnezeu, a plîns de bucurie ºi a cerut sã fie împãrtãºit cu Preacuratele Taine. Primind Trupul ºi Sîngele lui Hristos, a spus: „Acum slobozeºte-1 pe robul tãu, Stãpîne...”, ºi îndatã ºi-a încredinþat sufletul în mîinile Preabunului Dumnezeu. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Carte de cãpãtîi (12)

intraþi în Casa Domnului chiar dacã simþiþi cã aveþi multe pãcate, cãci Domnul vi le va ierta, mai mult ca sigur!

Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

RUGÃCIUNEA CINSTITEI CRUCI

Cînd ne închinãm, semnul sfintei cruci se face astfel: îndoim înlãuntru ºi lipim de podul palmei drepte degetul mic ºi inelarul (ele adunate astfel preînchipuie cele douã firi ale Mîntuitorului: firea dumnezeiascã ºi firea omeneascã), apoi împreunãm la un loc vîrfurile degetelor gros, arãtãtor ºi mijlociu de la aceeaºi mînã (care împreunate închipuie Sfînta Treime) ºi cu ele astfel împreunate ne însemnãm pe frunte zicînd: «În numele Tatãlui», pe piept zicînd: «ªi al Fiului», pe umãrul drept ºi apoi pe umãrul stîng zicînd: «ªi al Sfîntului Duh» ºi încheiem zicînd «Amin» (care înseamnã «Aºa sã fie!»).

Trebuie sã încercãm sã facem crucea corect, dreaptã ºi mai ales sã ajungem cu ea pe umãrul stîng unde se spune cã stã diavolul, care nu cade de acolo pînã nu ne facem crucea corect. Nu trebuie sã ne fie ruºine sã ne închinãm cînd trecem pe lîngã bisericã sau cînd ne aºezãm la masã, în semn de binecuvîntare a mîncãrii ºi de mulþumire lui Dumnezeu pentru cã ne-a dat pîinea cea de toate zilele, zicînd; „Mulþumim Þie, Hristoase, Dumnezeul nostru, cã ne saturi pe noi cu bunãtãþile Tale cele pãmînteºti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împãrãþie, ci precum în mijlocul ucenicilor Tãi ai venit, Mîntuitorule, pace dîndu-le lor, vino ºi la noi ºi ne mîntuieºte”.

Pe copii sã-i învãþãm de mici sã se închine ºi sã se roage, de asemenea nu-i culcaþi niciodatã neînchinaþi. Închinaþi perna ºi patul în care dormiþi astfel: „Cruce în cer, cruce pe pãmînt, cruce în locul în care sînt. Cel ce nu are cruce sã nu treacã peste cruce!“. În familiile unde nu se ºtie sã se facã o rugãciune, unde nu se ºtie sã se facã Sfînta Cruce va domina rãul. Acolo vor fi scandaluri, copii neascultãtori, necazuri etc. Apropiaþivã de Dumnezeu dacã vreþi sã vã regãsiþi, pe voi înºivã, ca fiinþã umanã, dacã vreþi sã fiþi liberi, sã scãpaþi de falsitate;

„Sã învie Dumnezeu ºi sã se risipeascã vrãjmaºii Lui ºi sã fugã de la faþa Lui cei ce-L urãsc pe Dînsul. Sã piarã cum piere fumul; cum se topeºte ceara de faþa focului, aºa sã piarã diavolii de la faþa celor care iubesc pe Dumnezeu ºi se însemneazã cu semnul crucii ºi zic cu veselie: Bucurãte, preacinstitã ºi de viaþã fãcãtoare Crucea Domnului, care alungi pe draci cu puterea Celui ce S-a rãstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, ºi S-a pogorît la iad ºi a cãlcat puterea diavolului ºi te-a dãruit nouã pe Tine, cinstitã Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmaºului.

O, preacinstitã ºi de viaþã fãcãtoare Crucea Domnului, ajutã-mi cu Sfînta Doamnã Fecioarã, Nãscãtoare de Dumnezeu, ºi cu toþi sfinþii în veci. Amin“.

Cum se întocmeºte un pomelnic?

Sînt patru feluri de pomelnice în legãturã cu: * Sfinte Liturghii * Acatiste ºi Privegheri * Sfîntul Maslu * Parastasul sau pomenirea morþilor

Privegherile Sînt tot slujbe pentru binele ºi sporul casei, pentru boalã sau pentru o mare nevoie. Ele se fac seara, în orice zi, dar mai ales în posturi. Cînd vrem sã facem priveghere, aducem la bisericã: 5 pîini sau 5 prescuri, puþin grîu, o sticlã de vin ºi una de untdelemn. Dupã ce le binecuvînteazã preotul, luãm o parte din ele acasã. Prescurile ºi vinul le folosim la mîncare, untdelemnul îl ardem la candelã, iar grîul se seamãnã. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Se-mbracã noaptea în indigo ªi ochii ei sînt numai stele, Ar vrea sã ºtie de ce viaþa Stã-n zodie cu dimineaþa...

Mirosu-i dulce, a fîn cosit, Din cînd în cînd mai plouã-n rouã, E noaptea ce a asfinþit Peste pãmîntul ostenit...

Se scaldã noaptea-n bronz topit De-atîta lunã cursã-n ape, Lacrimi de soare clocotit Se pregãtesc de rãsãrit...

Se-ascunde noaptea printre crini, Pãmîntul freamãt-a miresme, Se-nþeapã zorii-n colþi de spini, Iar noaptea fuge prin vecini...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

PSALM

Închinaþi-vã popoare!

Dumnezeu e bun El a pus în soare focul Verii-a tot încãlzitoare.

Inima-i e sfîntul soare, ªi-alte lumi el pune-n locul Lumilor ce-apun. Închinaþi-vã popoare!

Dumnezeu e drept – Binecuvînta-va anii Celui ce-n dreptate moare, Însã jalnic plîngãtoare Vor avea-o-n veci tiranii Inima din piept!

Închinaþi-vã popoare!

Dumnezeu e sfînt – Cel ascuns e-n veci de faþã.

Cel etern într-una moare, Vã-nchinaþi, cã-nvingãtoare El renaºte-a sa viaþã Dintr-al sãu mormînt.

GEORGE COªBUC (1866-1918)

Pildã creºtinã

Ancora vaporului Cine a fost în porturi ºtie ce este ancora vaporului. Existã ºi ancore mici ca decoraþiuni în grãdini, sau ancore mari aºezate în anumite locuri în amintirea vapoarelor renumite. Multe dintre aceste ancore au cãlãtorit departe ºi au dat vaporului respectiv siguranþã. Într-un sat este o ancorã mare ºi bine construitã, vopsitã în negru - dar din lemn. O ancorã din lemn are într-adevãr avantaje: este uºor de transportat ºi de lucrat cu ea, nu ai nevoie de lanþuri grele pentru a o lãsa în jos, în apã: este suficientã o sfoarã simplã. Dar de o astfel de ancorã nu ai nevoie, ea nu oferã susþinere, ci pluteºte! Imagineazã-þi cã un marinar ar merge cu aceastã ancorã pe mare. Ar fi nesocotit sã ia cu el o asemenea ancorã.

Ai ºi tu o ancorã? Nu mã refer la o ancorã pentru grãdina din faþa casei, ci pentru viaþa ta. Ceva de care sã te poþi prinde cînd este furtunã puternicã. În ce te încrezi cînd este vorba de soarta vieþii tale ºi de fericirea ta? Putere ºi inteligenþã? Bani ºi avere?

Familie ºi relaþii strînse? Sãnãtate? Toate acestea pot sã fie pierdute de la o zi la alta. Accidente, catastrofe sau rãzboaie furã într-o clipã un asemenea „reazem“.

O ancorã, care þine, este o credinþã vie într-un Dumnezeu viu. Dumnezeu rãmîne liniºtit ºi tare chiar ºi atunci cînd sînt furtuni. ªi El poate sã-þi dea ºi þie liniºte ºi putere în toate situaþiile turbulente.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Faraonul egiptean Sa-Nakht, unul dintre cei mai înalþi oameni din timpurile sale Un nou studiu sugereazã faptul cã rãmãºiþele unui vechi egiptean, considerat a fi faraonul dinastiei a 3-a Sa-Nakht, ar putea aparþine primului ºi celui mai vechi uriaº cunoscut. Experþii se întreabã acum dacã sînt oamenii uriaºi mai mult decît doar un mit? Sa-Nakht a fost un om deosebit de înalt pentru timpul sãu, avînd în jur de 2,30 metri înãlþime. Studiile anterioare privind mumiile vechi egiptene au arãtat cã înãlþimea medie a bãrbaþilor era de aproximativ 1,68 m, potrivit coautorului studiului, Michael Habicht, egiptolog la Institutul de Medicinã Evolutivã al Universitãþii din Zürich. Desigur, majoritatea pãturii sociale înalte din Egiptul antic beneficia de hranã mult mai consistentã ºi se afla într-o stare de sãnãtate mult mai bunã decît egiptenii obiºnuiþi, aºa cã, în mod normal, aceºtia trãiau mai mult ºi aveau o constituþie mult mai impunãtoare. Cu toate acestea, rãmãºiþele lui Sa-Nakht, pe care oamenii de ºtiinþã le-au reexaminat recent, sînt cu aproape cincizeci de centimetri mai lungi decît rãmãºiþele lui Ramsses al II-lea, cel mai înalt faraon egiptean, care a trãit cu un mileniu dupã Sa-Nakht.

La scurt timp dupã descoperire, istoricul polonez Joachim Lelewel a teoretizat faptul cã cele patru figuri din partea de sus ar fi douã aspecte de sex masculin ºi douã de sex feminin, simbolizînd cele patru anotimpuri. În 1884, academicianul rus Andrei Famintsyn a susþinut cã toate cele patru laturi ale stîlpului sînt simbolizãri ale unei singure zeitãþi cu multiple calitãþi.

Originea idolului a fost pusã sub semnul întrebãrii ºi de faptul cã stîlpul este fãcut din piatrã ºi nu din lemn, materialul de bazã al slavilor vechi, de unde presupunerea cã monolitul ar putea fi complet neslavic.

Astãzi, misteriosul monolit poate fi vãzut la Muzeul de Arheologie din Cracovia, Polonia, însã replici ale sculpturii de piatrã sînt ºi în muzeele din Ucraina ºi Anglia.

Biserica Kizhi Pogost, cea mai mare construcþie de lemn din lume

Acesta avea o înãlþime de 1,75 metri. Oamenii de ºtiinþã care au studiat scheletul lui Sa-Nakht cred cã acesta putea suferi de o formã de gigantism, care apare atunci cînd organismul produce prea mult hormon de creºtere. În cele mai multe cazuri, acest lucru se întîmplã din cauza unei tumori la glanda pituitarã a creierului. Habicht ºi colegii sãi au concluzionat cã Sa-Nakht a suferit probabil de gigantism dupã ce au reanalizat craniul ºi oasele lui Sa-Nakht: „oasele lungi ale scheletului ne-au arãtat o creºtere exuberantã, care sînt semne clare ale gigantismului”, spune Habicht.

Dacã diagnosticul lor este corect, presupusul Sa-Nakht ar fi cel mai vechi caz cunoscut de gigantism din lume. Desigur, nimeni nu ar descrie un om de 2 metri ºi ceva ca fiind uriaº în zilele noastre, însã pentru acele vremuri cu siguranþã era privit cu alþi ochi.

Biserica Kizhi Pogost are o înãlþime de 37 metri, a fost construitã acum mai bine de 300 de ani ºi este cea mai mare clãdire din lemn construitã de om. Situatã pe o micuþã insulã de pe lacul Onega, Rusia, în apropiere de graniþa cu Finlanda, aceastã bijuterie din punct de vedere arhitectural nu doar cã este cea mai mare de acest tip din lume, însã la construcþia sa nu s-ar fi folosit nici mãcar un singur cui.

Structura, acoperitã de 22 de cupole de mãrime ºi formã diferite, a fost realizatã din buºteni montaþi ºi interconectaþi cu ajutorul unor pironi tot din lemn.

Interiorul bisericii cuprinde numeroase icoane vechi care dateazã din Secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea.

Controversatul monolit Zbruch Idol În 1848, un monolit cu patru capete a fost tras de pe fundul unui rîu din Ucraina dupã ce a stat în apã mai bine de o mie de ani. Stîlpul de piatrã enigmatic, inscripþionat cu simboluri ciudate, este acum cunoscut ca unul dintre puþinele monumente existente ale credinþei slave precreºtine. Cunoscut sub numele de Zbruch, stîlpul din calcar cu patru laturi are o înãlþime de aproximativ 2,6 metri. Pe fiecare parte existã trei niveluri: cel mai mic este de 67 centimetri, nivelul de mijloc este de 40 centimetri, iar cel de sus are o înãlþime de 167 centimetri.

Asociat de unii cu Svetovid, zeul slavic cu patru capete al rãzboiului, abundenþei ºi fertilitãþii, monolitul este încã supus unor controverse, iar cercetãtorii încã dezbat provenienþa sa.

Biserica are hramul Schimbãrii la Faþã ºi este inclusã în patrimoniul mondial UNESCO încã din anul 1990.

Lãcaºul de cult a fost distrus de un incendiu provocat de un fulger, fiind reconstruit în anul 1714. Astãzi, pe acest mic petic de pãmînt de pe lac se pot vizita, pe lîngã acest lãcaº de cult creºtin, ºi alte clãdiri istorice din lemn care au fost mutate pe insulã din diferite pãrþi ale Kareliei, la începutul anilor ’50.

Insula Kizhi este casã ºi pentru 180 de specii de pãsãri, care dau un farmec aparte locului pe care din ce în ce mai mulþi vest-europeni îl viziteazã, atraºi de aceste imagini minunate.

Jal Mahal sau Palatul de pe Apã

se aflã Jala Mahal, a fost construit în 1610 de cãtre Raja Man Singh, atunci conducãtor al Amerului, ca rãspuns la foamete ºi o lipsã acutã a apei din zonã. Raja Man Singh a ordonat construirea unui baraj peste rîul Dharbawati, împreunã cu un rezervor pentru stocarea apei. Timp de decenii, lacul a oferit locuitorilor regiunii apã potabilã ºi un sistem de irigare perfect. A fost, de asemenea, casã pentru un numãr mare de specii de pãsãri. În secolul trecut, odatã cu boom-ul industrializãrii, lacul a devenit o zonã pentru deversarea deºeurilor. Apa murdarã a þinut vizitatorii departe de acest monument splendid pînã în 2004, cînd o companie cu capital integral privat a preluat întreaga suprafaþã a lacului, inclusiv Jal Mahal, cu intenþia de a o transforma într-o staþiune turisticã de top. În ultimul deceniu, compania a fost ocupatã cu restaurarea palatului ºi curãþarea lacului, iar rezultatele au fost extrem de pozitive. Calitatea apei s-a îmbunãtãþit, iar pãsãrile s-au reîntors în zonã.

Scufundatã în apele unui lac artificial, în apropiere de oraºul Jaipur, India, palatul Jal Mahal sau „Palatul Apei” este considerat a fi una dintre cele mai frumoase construcþii din lume. Nu se cunosc prea multe despre istoria sa, cu excepþia faptului cã acesta a fost construit de Maharajahul Madho Singh în Secolul al XVIII-lea, ca loc pentru organizarea de petreceri vînãtoreºti. Mai tîrziu, fiul lui Madho Singh, Madho Singh al II-lea, a extins palatul, adãugînd o curte interioarã imensã. Apoi, dupã moartea acestuia, zona a fost complet pãrãsitã, palatul fiind lãsat sã se degradeze timp de douã secole, pînã cînd, la începutul anului 2000, au început renovãrile. Palatul are de fapt cinci etaje, însã numai ultimul etaj se aflã deasupra apei. Lacul artificial, Man Sagar, în mijlocul cãruia

RADU UNGUREANU

Sfatul medicului

Ce se întîmplã dacã îþi trosneºti degetele?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Ai obiceiul de aþi trosni degetele? Fie cã e luat fiecare deget la rînd, fie cã sînt trosnite toate odatã, efectul ºi sunetul sînt aceleaºi, o trosniturã care elibereazã tensiunea din articulaþii.

Ce existã în articulaþie ºi ce se întîmplã mai exact?

O articulaþie este formatã din douã oase, de ligamente de care sînt ataºate oasele ºi o capsulã care înconjoarã ºi protejeazã toatã articulaþia. În interiorul articulaþiei se gãseºte un lichid sinovial ce lubrifiazã articulaþia ºi reduce frecarea în timpul miºcãrilor. Aceastã substanþã conþine gaze precum oxigen, nitrogen ºi dioxid de carbon, iar atunci cînd încercãm sã trosnim degetele, noi mãrim spaþiul, prin lãrgirea capsulei, ºi forþãm gazele articulare din lichidul sinovial sã se mute repede pentru a acoperi spaþiul liber creat ºi atunci apare zgomotul de trosniturã.

Trosnitura pe care o auzim este de fapt distrugerea bulei de gaze care se formeazã la o miºcare rapidã a degetului ºi la miºcarea lichidului sinovial în articulaþie, care creeazã o presiune ºi sparge bula de gaz formatã. De aceea nu putem trosni o articulaþie decît o datã, apoi trebuie sã aºteptãm aproximativ 10-15 minute pînã la urmãtoarea trosniturã, timp necesar pentru formarea a încã unei bule de gaze.

S-au efectuat diferite studii care au analizat efectul lor asupra articulaþiilor în timp ºi dacã acest obicei distruge suprafaþa articularã, însã, contrar la ceea ce se ºtie, studiile au arãtat cã trosnitul articulaþiilor nu are nici un efect advers cunoscut pînã în momentul de faþã. Încã nu s-a demonstrat cã se produc afecþiuni în articulaþii, dar s-a demonstrat cã nu fac nici bine, cercetãtorii susþinînd cã în momentul în care apar dureri trebuie sã ne îngrijorãm. Important este sã nu se exagereze. Poate cã trosnitul degetelor nu duce la apariþia artritei, dar poate afecta þesuturile din acele zone sau, prin întinderea excesivã a ligamentelor, poate provoca hiperlaxitatea degetelor; în acelaºi timp, se poate slãbii musculatura de la nivelul articulaþiei.

De aceea, este mai bine sã ne abþinem ºi sã scãpãm de acest obicei. www.artroscopiedegenunchi.ro

Totuºi, Jal Mahal nu este încã deschis turiºtilor, cu toate cã vã puteþi bucura de vederea palatului printr-o simplã plimbare cu barca pe lac.

Sursa: amusingplanet.com

Pag. a 10-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Alte însemnãri de lecturã

ALBUMUL CU POZE RARE

1. Avva (sau Ava) <sl., <ebr. Abba, ab = pãrinte.

Apelativ dat cãlugãrilor ºi preoþilor ortodocºi, servind ca model pentru ceilalþi. Aºa îºi mîngia Mihail Sadoveanu fiul mai mic, Paul Nihu (1920-1944), avva Pãvale.

2. ,,Sã ne rugãm pentru conducãtorii noºtri ºi pentru mai-marii oraºelor ºi satelor noastreee!” * Sã ne rugãm ºi pentru Bãsescu, nemernicul care a tîlhãrit þara asta cum a vrut, iar acum ne sfideazã la televizor, cã justiþia nu-l ajunge? * Sã ne rugãm ºi pentru hoþii de primari, care nu mai ºtiu cum sã-i înºele pe alegãtorii tot mai bãtrîni ºi mai nepãsãtori? ,,Sã ne rugãm ºi pentru sãnãtatea întîistãtãtorilor noºtri ierarhi bisericeeeºti!...” * Sã ne rugãm ºi pentru cãpeteniile BOR, care nu-ºi plimbã burdihanurile decît în limuzine de zeci de mii de euro?

3. Îndemnul lui ªtefan cel Mare: ,,Hai fraþi, hai fraþi, la nãvalã daþi!”. În limba veche, frate înseamnã ostaº.

Aºa privind lucrurile, celebra expresie ,,Torna, torna fratre!”, care reprezintã primele cuvinte rostite vreodatã în româneºte (Secolul VII d.Chr.), nu se referea la vreun frate, ci la un camarad de arme. Cam la fel stau lucrurile ºi cu expresia: ,,Ai carte, ai parte”, în care cuvîntul carte înseamnã document, act de proprietate asupra pãmîntului.

4. Cînd vine vorba de evocarea cafenelelor literare bucureºtene, istoricii noºtri literari abia dacã scriu vreun rînd despre Cafeneaua ,,Corso”. Noi, în schimb, ne-am propus sã ocolim celelalte cafenele ºi discutãm, pe larg, numai despre aceasta. Prin urmare, deºi a avut o viaþã scurtã (1931-1939), Cafeneaua ,,Corso” s-a bucurat de un bun renume. Locanta se afla pe Calea Victoriei nr.90, colþ cu Strada Franklin ºi vizavi de grãdina Ateneului. În vecinãtate se mai aflau Bodega ,,Franklin”, Hotelul ,,Imperial”, magazinul de articole electrice ,,Wapner”, ,,Barul Italian” (un magazin cu fructe exotice ºi indigene), Cofetãria ,,Zamfirescu” (dintr-o reclamã a vremii: ,,Zamfirescu, ziua toatã,/ Hîþ-hîþ ºi bîþ-bîþ-bîþ,/ Fabricã la ciocolatã,/ Hîþ-hîþ ºi bîþ-bîþ-bîþ...”). Patronii cafenelei erau niºte evrei, asociaþi cu 2 avocaþi români.

Localul dispunea de douã saloane mari ºi un bar de zi.

Vara, se scoteau pe trotuarele de pe Calea Victoriei ºi Str. Franklin mai multe rînduri de mese ºi scaune.

Profilul cafenelei era: braserie, restaurant ºi cafenea cu jocuri – biliard, table, bridge etc. Programul începea pe la 6 dimineaþa, cînd veneau primii clienþi: tipografii, funcþionarii care lucraserã de noapte. Dupã ora 10, veneau oamenii de afaceri, samsarii pentru locuinþe ºi terenuri, avocaþii º.a. Pe la 12, soseau artiºtii de tot felul: scriitori – Victor Eftimiu, ªerban Cioculescu, Pãstorel ºi Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu. Ziariºtii – N.D. Cocea, Pamfil ªeicaru. Muzicienii – Ionel Perlea, George Georgescu, Petre ªtefãnescu-Goangã, George Niculescu-Basu. Oamenii politici – Armand Cãlinescu, Ion Mihalache, Grigore Gafencu, Gh. Tãtãrescu. O figurã interesantã era escrocul Gross Cagero; uneori, arunca pe masã o bancnotã de 500 de lei pentru un ºvarþ ºi o havanã (care costau 120 de lei), dar se simþea jignit dacã i se dãdea restul. Alteori, bea pe datorie. Cîteodatã, onora locul ºi poetul-preot Sandu Tudor. Toþi chelnerii se cam fereau de avocatul Soare, care venea cu toatã familia la ora prînzului. Cum intra pe uºã, striga: ,,Sã vinã un sclav!”. La ,,Corso” nu era muzicã. În schimb,

ca un specific al localului, printre mese circulau cãrucioare încãrcate cu bãuturi, aperitive ºi gustãri calde ºi reci, ºi clienþii îºi luau ce doreau. De Revelion, se ofereau mici atenþii: brichete, þigãri, agende, sticle cu bãuturã, tirbuºoane, ciocolatã.

Presa românã ºi strãinã se citea gratuit ºi era la dispoziþia clienþilor. Cafeneaua a fost dãrîmatã în 1939, cînd s-a amenajat Piaþa Palatului ºi s-a construit Blocul ,,Fundaþia Carol”. Alþii au susþinut cã însuºi regele a dat ordin sã fie dãrîmatã, cãci acolo scriitorii ºi ziariºtii criticau, în gura mare, dinastia ºi guvernul. (Ion Legendara Cafenea ,,Corso”, de pe Calea Victoriei, localul Paraschiv ºi Trandafir Iliescu - ,,De la Hanul «ªerban-Vodã» la Hotelul «Inter- preferat de mulþi dintre scriitorii, ziariºtii, artiºtii ºi oamenii continental»”). politici ai perioadei interbelice.

5. Oamenii dificili sînt acei oameni care, stãpîniþi de diavol, au misiunea: * sã ne enerveze; * sã ne oblige sã facem lucruri care nu ne plac; * sã foloseascã forþa, manipularea ºi alte mijloace necinstite pentru a obþine ce vor; * sã ne facã sã ne Noi sîntem numai plecãri, simþim vinovaþi dacã nu ne conformãm voinþei lor; * sã Grãbite gãri ne sînt clipele, ne facã sã ne simþim supãraþi, frustraþi, fricoºi, inferiori Din care urcãm rîvnind alte zãri, ºi înfrînþi; * sã facem treaba în locul lor. útia sînt În trenuri-fantomã visîndu-ne visele. strigoii energetici. ªi nu-i vindecã nici psihiatrul, nici preotul exorcist. (Fragment din lucrarea ,,Comunicarea Ne agitãm sã nu pierdem acceleratele, cu oamenii dificili”, de Roberta Cava, din Canada, o Cu boccele, pachete, tutun, damigene; specialistã în resurse umane. Ea deþine ,,arta interacþiunii”, prin care vine de hac indivizilor agresivi, mitocani, Turnãm în globule necugetate nerãbdãtori. Priviþi din unghi medical, aceºti indivizi Faptele morþii, curgîndu-ne-n vene. sînt schizofrenici.)

6. ,,O femeie care n-a cunoscut la viaþa ei decît un Purtaþi de un dor nicicînd istovit, singur bãrbat riscã sã intre în pãmînt fãrã termen de Visãm la gara pierdutã departe, comparaþie”. (Th. Mazilu) Unde cînd clipa era fãrã sfîrºit, 7. ,,... Dar asta, vorba lui Kipling, pãrintele lui Unde ºi noi eram fãrã de moarte.

Mowgli, e altã poveste ºi pe deasupra ºi neinteresantã”.

8. Vaticanul ºi-a luat numele de la dealul aflat pe ROMAN FORAI malul drept al Tibrului. Odatã, pe acel rîu pluteau cadavre. Acestea au putrezit, ºi duhoarea lor s-a întins în 15. Recitind ,,Bietul Ioanide”: tot þinutul. Acolo sînt îngropaþi Sfinþii Apostoli Petru ºi * ,,Singura satisfacþie a unui oficial este sã fie soliPavel. Tot acolo, mai tîrziu, împãratul Aurelian a zidit citat”.

(La fel, ºi dictatorului îi place sã fie linguºit ºi sã Bazilica ,,Sfîntul Petru”. i se cearã funcþii, demnitãþi, onoruri.)

9. ,,Ce plãcut este sã asculþi vîntul dezlãnþuit, sã vezi * ,,Rezistenþa fizicã este condiþionatã de calitatea viscolul îndoind copacii ºi cutreierînd în grãdina pustie, celulei nervoase, care e o adevãratã celulã moralã. în timp ce tu stai în patul tãu, la cãldurã”. (Tibul) 10. Puþinã lume ºtie cã, a doua zi dupã ce a murit Aceasta are o putere de inhibiþie extraordinarã, lucrînd poetul Nichita Stãnescu (decembrie 1983), autoritãþile chiar ºi asupra invaziei microbiene. Un bolnav de au hotãrît sã-l þinã la Morgã pînã va fi depus la Uniunea holerã, demoralizat, e mai primejduit decît unul care Scriitorilor. Dar pãrintele Constantin Galeriu, înfruntînd bagatelizeazã boala. (Gîndeºte pozitiv, sloganul din mari riscuri, l-a luat de la Morgã ºi l-a depus la Biserica zilele noastre.) Dacã un om este convins cã nu e necesar sã moarã, nu moare”. ,,Sf. Silvestru”, unde a fost privegheat creºtineºte.

16. În ziua cînd, din cauza stresului, nervii ne sînt 11. Aruncã televizorul pe geam ºi vei citi o carte.

Aruncã ºi calculatorul ºi, eliberat, te vei duce la bib- întînºi la maximum ºi simþim cã inima ne sare din piept, în loc sã recurgem la Anxiar, Xanax ºi alte calmante din lioteca publicã, unde vei rãsfoi liniºtit tot ce e acolo.

12. În Rusia, cînd spui Mi se rupe, spui Mnie figu. noua generaþie, vã recomandãm Rugãciunea Seninãtãþii: Iar Polifigismul înseamã acceptarea resemnatã a tot ceea ,,Doamne, dã-mi seninãtatea sã accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sã schimb lucrurile pe care le ce se întîmplã.

13. Nu existã nostalgici dupã anumite vremuri sau pot schimba ºi înþelepciunea de a alege între ele. Amin”.

17. Aveþi un bãieþel în familie ºi nu ºtiþi ce nume unii oameni politici. Existã doar oameni cãrora le e dor sã-i daþi? Vã recomandãm noi unul: Cuvicularie, perdupã propria tinereþe.

14. Mare preot, duhovnic ºi predicator, intelectual cu soanã realã, fost episcop de Kizinos. Merge foarte bine o pregãtire complexã, pãrintele Constantin Galeriu a alãturi de Nectarie. Dacã e fetiþã, ce poate fi mai frumos înþeles cã teologia se împleteºte cu filozofia, ºtiinþele ºi decît Thalestris, Pentezileea sau Hyppolita, cîndva, artele – toate fiind componentele esenþiale ale culturii ºi regine ale Amazoanelor? istoriei fiecãrei epoci.

PAUL SUDITU

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

inspecþii pe front. ªi cum tocmai atunci, pe la mijlocul lunii martie 1943, se hotãrîse deplasarea la Smolensk, unde Hitler venea destul de des, a unor avioane germane ce se aflau la Mizil, Erwin von Lahousen ºi cîþiva complici au profitat de norocoasa împrejurare cã fuseserã trimiºi sã supravegheze operaþia de transfer. În deplinã discreþie, într-un atelier al bazei aeriene de lîngã Mizil, ei au confecþionat bomba care pe dinafarã avea înfãþiºarea banalã a oricãrei sticle de ºampanie Mott. ªi cum textul reclamei suna chiar astfel, ,,ªampania Mott, peste tot”, la 13 martie, dupã ce Hitler inspectase cartierul general al lui von Kluge, de la Smolensk, cu puþin înainte ca el sã dea semnalul de plecare, un locotenent s-a apropiat de avion ºi l-a rugat pe aghiotantul Kaiser sã ducã din parte-i o sticlã de ºampanie unui vãr ce lucra chiar la Marele Cartier General. În 30 de minute ar fi urmat ca sîrma aflatã spre gîtul siclei ºi legatã de un material detonabil sã fie corodatã de un acid puternic ºi, în clipa cînd

Bomba de la Mizil Între atentatele peste primejdia cãrora Hitler a trecut, ajutat de un noroc orb, ca gîsca prin apã, unul a contat pe o maºinã infernalã fãcutã, ei bine, chiar la Mizil. Numele Mizilului s-a rãspîndit în auzul lumii întregi, prin dezvãluirile fãcute într-o ºedinþã a Tribunalului militar internaþional de la Nürnberg de cãtre Erwin von Lahousen, adjunct al amiralului Canaris. Prologul aºazisului dosar ,,Mizilflasche” (Sticla de la Mizil) s-a produs undeva, departe, pe frontul de rãsãrit, dupã înfrîngerea de la Stalingrad. Adepþi ai unei pãci imediate, ofiþerii superiori germani ce alcãtuiserã grupul complotiºtilor, sub conducerea generalului-maior Hans Oster, au pus la cale fabricarea unei bombe cu explozie întîrziatã ºi plasarea ei în avionul cu care Hitler fãcea

Cãlãtori

s-ar fi rupt, sã fie deblocat percutorul ºi sã se declanºeze explozia. Însã, din întîmplare, sticla a fost aºezatã cu gîtul în jos. A fost de-ajuns, ca avionul sã-ºi vadã nestingherit de drum. Acidul a urcat spre fundul sticlei, n-a mai atacat sîrma, ºi mecanismul n-a mai funcþionat. Ajuns la destinaþie ºi vãzînd cã nu poate descoperi nici un vãr al locotenentului din Smolensk, pentru a-i înmîna darul, aghiotantul s-a hotãrît sã bea cu cei din preajma lui un pahar de ºampanie. Dar mirosul greu, de acid, a fãcut sã le explodeze în minte gîndul cã aveau de-a face cu o bombã în toatã legea. Aflînd toatã tãrãºenia, Hitler a fãcut, cum era de aºteptat, o crizã de furie ºi a cerut pedepsirea vinovaþilor. Însã dosarul ,,Mizilflasche” a fost muºamalizat, pînã la urmã, de Himmler. Iar cînd s-a vorbit despre el, iarãºi, la Tribunalul de la Nürnberg, Mizilul a fost citat, bineînþeles, de toate marile agenþii de presã internaþionale.

DUMITRU ELIADE

Pag. a 11-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (22) ,,Amintiri din þinutul Hecate“ Autor: Edmund Wilson Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1946, Statele Unite Editura: Doubleday & Co Forma literarã: colecþie de povestiri

Rezumat ,,Memoirs of Hecate County” este compusã din ºase povestiri legate între ele, care relateazã vieþile rezidenþilor bine plãtiþi dintr-o suburbie a oraºului New York. Toate povestirile - „The Man Who Shot Snapping Turtles”, „Ellen Terhune”, „Glimpses of Wilbur Flick”, „The Milhollands and Their Damned Soul”, „Mr. And Mrs. Blackburn at Home” - precum ºi nuvela intitulatã „The Princess with the Golden Hair” sînt relatate de un autor anonim de sex masculin, dar numai cea din urmã conþine ºi descrieri sexuale. „The Princess with the Golden Hair” („Prinþesa cu pãrul auriu”) relateazã experienþele naratorului cu nouã femei: „prinþesa” din titlu, Imogen Loomis, frumoasa soþie a unui bogat magnat în domeniul publicitãþii, ºi Anna Lenihan, o tînãrã din clasa muncitoare, din pãrinþi imigranþi, care este despãrþitã de soþul ei instabil psihic. Naratorul descrie prin intermediul unui jurnal eforturile sale de a o seduce pe Imogen, în timp ce îºi satisface dorinþele sexuale cu Anna. Folosind un limbaj direct ºi îndrãzneþ, naratorul relateazã fel de fel de imagini, marcate de un profund erotism. Dupã ce se alege cu o boalã venericã de la Anna, naratorul este nevoit sã meargã la un doctor, ºi îºi reia apoi eforturile de a o cuceri pe Imogen.

Naratorul ºi Imogen stabilesc în sfîrºit o întîlnire secretã, iar el observã cã aceasta are o protezã la spate.

Ea susþine cã are tuberculozã la coloanã, dar naratorul aflã mai tîrziu cã este vorba doar de o maladie imaginarã. În altã ordine de idei, întîlnirile lor sexuale sînt descrise în detaliu. Într-un pasaj prelungit, naratorul descrie coapsele ºi pãrþile intime ale iubitei sale: ,,Tot ce se aflã între ele este impresionant de frumos, cu o valoare esteticã idealã pe care nu am mai gãsit-o în acel loc vreodatã”. Ea este „tandrã ºi aparte” pentru el, ajungînd la orgasm, „un tremur incitant... inundat de fluid feminin”.

Naratorul o viziteazã ºi pe Anna, care este spitalizatã pentru a-ºi trata urmãrile bolii venerice asupra sistemului ei reproducãtor. Cînd aceasta este adusã acasã în

UN PUNCT DE VEDERE

Ora de educaþie sexualã în ºcoalã (4) Argumente: în Thailanda, cultul religios majoritar e budhismul, ºcoala Hymaiana. În templul respectivului cult, slujitorii realizeazã extazul mistic al adeptelor prin mîngîieri fizice acentuate. Înþelegeþi ce vreau sã spun.

Urmarea, în moralã ºi moravurile concrete cotidiene: Thailanda e „paradisul sexual al globului”. Bogãtaºi de toate neamurile (în ultima vreme ºi noii îmbogãþiþi din fostele þãri comuniste) vin aici în turism sexual. ªi îºi pot satisface toate fantasmele erotice. Prostituþia femininã ºi masculinã îºi oferã serviciile la tot pasul. Mai mult: pe marile ºantiere ale lumii, care aglomereazã mii de muncitori din toate colþurile globului. Aceºtia sînt serviþi de prostituate, în mare parte thailandeze. Autoritãþile ºi morala thailandeze nu combat acest fenomen. Chiar ºi dacã ar vrea sã o facã, nu ar putea. Pierderile financiare ar fi foarte mari. „Sex-work-ul” e foarte profitabil. În Japonia, cea super-tehnologizatã ºi mult invidiatã, cultul religios majoritar e hibrid. Un amestec de shintoism ºi budism. Cel puþin pînã la primul rãzboi mondial, instituþia „gheiºelor” era moral acceptatã ºi legalã. Ce erau gheiºele? Fete sãrace, care îºi constituiau zestrea din practicarea prostituþiei. Ceea ce nu era socotit dezonorant. Nici cãsãtoria cu o fostã gheiºã nu era socotitã dezonorantã.

Mai aproape de noi. Coranul acceptã poligamia.

Fiecare musulman poate avea moral ºi legal cinci soþii. ªi mai aproape, cultul neoprotestant al mormonilor, originar din SUA, acceptã poligamia. În Anglia, cultul vechi protestant anglican oficiazã cãsãtorii religioase între persoane de acelaºi sex natural.

Valoarea literarã a lucrãrii ,,Amintiri din þinutul Hecate” a fost stabilitã înainte de a fi dusã la tribunal ºi gãsitã vinovatã de „obscenitate”, atît în California, cît ºi în New York. ,,The New York Times Book Review” a numit-o o „carte bunã ºi distinsã”, iar revista ,,Time” s-a referit la aceasta ca la „primul eveniment al anului care poate fi descris folosind cuvîntul literaturã”. Un alt aspect neobiºnuit în acest litigiu este cã lucrarea a fost etichetatã drept obscenã, pe baza unei singure pãrþi a scrierii, în ciuda hotãrîrii, unanim acceptate, cã în astfel de cazuri trebuie luate în considerare operele literare în întregime. Colegii de breaslã ai lui Wilson, scriitorii, au afirmat cã descrierile sexuale ale acestuia erau mai degrabã plictisitoare decît incitante. Raymond Chandler observa cã Wilson descria „actul sexual la fel de ºters ca orarul cãilor ferate”, în timp ce Malcolm Cowley descria scenele sexuale ca fiind „zoologice”. În 1946, niºte librari din San Francisco ºi New York au fost arestaþi pentru vînzarea cãrþii ,,Amintiri din þinutul Hecate” ºi aduºi în instanþã. În acelaºi an, la Philadelphia au fost confiscate exemplare din carte, iar editorii au fost forþaþi sã sisteze livrãrile cãtre Massachusetts, din cauza legilor cenzurii din acel stat. La San Francisco, un librar a fost acuzat de vînzarea unei cãrþi „obscene”, dar primul proces a fost amînat, întrucît juraþii nu au putut ajunge la o decizie. Al doilea proces, People v. Wepplo, s-a încheiat în favoarea librarului, care a fost achitat.

Societatea din New York pentru Îmbunãtãþirea Moralei, fosta Societate pentru Suprimarea Viciului, a intentat proces Editurii Doubleday & Co. pentru încãlcarea secþiunii 1.141 a Statutului Obscenitãþii al statului New York. Poliþia a confiscat 130 de exemplare din librãriile Doubleday, dupã ce secretarul organizaþiei, John Summer, a acuzat cartea cã ar fi ,,cea mai depravatã ºi desfrînatã lucrare publicatã vreodatã ºi pusã în circulaþie fãrã restricþii”. În ziua urmãtoare, cele mai multe librãrii, precum Brentano’s, Scribner’s ºi Hearn’s, scoseserã cartea din rafturile lor. Dupã cîteva luni de la

publicare, se vînduserã deja 50.000 de exemplare.

Editorul a fost adus în instanþã ºi condamnat pentru obscenitate în procesul People v. Doubleday & Co., Inc. Profesorul ºi criticul literar Lionel Trilling a depus mãrturie la procesul desfãºurat la New York, subliniind cã povestirile au legãturã una cu alta, constituind împreunã un studiu despre bine ºi rãu. De asemenea, susþinea cã scenele explicite din punct de vedere sexual contribuie la mesajul „foarte moral” al operei. Procurorul districtual Frank Hogan a rãspuns la aceasta, evidenþiind cã textul conþinea „cea mai intensã concentrare de episoade sexuale, fãrã nici o reþinere în descrieri”. Hogan mai adãuga, sintetizînd: ,,Sînt 20 de raporturi sexuale diferite... Acestea au loc între protagonist ºi patru femei diferite. Optsprezece dintre acestea au loc într-un interval de o orã sau douã, cu douã femei diferite. Trei dintre acestea au loc cu femei cãsãtorite”.

Mai mult, au fost evidenþiate paginile unde acestea erau prezentate, cu detalii suplimentare despre visurile, discuþiile ºi alte episoade cu tentã sexualã, precum ºi „conversaþii murdare despre sex”. Decizia a fost datã, în cele din urmã, de Divizia de Apel a Curþii Supreme a Statului, în procesul People v. Doubleday & Co., Inc (1947) iar editorul a primit o amendã de 1.000 de dolari.

De asemenea, procurorul districtual a avertizat cã librarii care vor pune în vînzare cartea vor fi condamnaþi la un an de închisoare. Comentînd decizia, revista ,,Time” observa cã „decizia i-a determinat pe mii de cetãþeni sã fie nerãbdãtori sã îºi distrugã cu voioºie morala. De asemenea, decizia a dovedit încã o datã cã alcãtuirea unui etalon pentru indecenþã este la fel de dificilã ca ºi cîntãrirea unui grup de ºoareci valsînd”. În 1948, cazul a ajuns la Curtea Supremã a Statelor Unite, care a refuzat sã întoarcã decizia instanþei inferioare; în schimb, a emis o decizie care reafirma cã textul este obscen, judecãtorul Felix Frankfurter refuzînd sã se implice în caz. Condamnarea a rãmas în vigoare, dar votul de 4 la 4 însemna cã nu urma a fi emisã nici o opinie pentru cazul Doubleday & Co. v. New York (1948).

Cartea nu a fost publicatã în Anglia decît în 1951, întrucît editorul Frederic Warburg cunoºtea cazurile Doubleday & Co. din Statele Unite ºi dorea sã evite o situaþie similarã. Acesta a încercat sã publice cartea, apelînd la Wilson, însã acesta a refuzat. Astfel, opera nu a fost publicatã pînã în 1951, cînd W.H. Allen a hotãrît sã înceapã acest demers. În 1961, Editura ,,New American Library” a publicat ediþia de buzunar a lucrãrii, cu menþiunea urmãtoare pe copertã: „A nu se vinde în statul New York”. O altã ediþie, publicatã de ,,Ballantine Books”, a apãrut în 1966, pe copertã fiind fãcute urmãtoarele precizãri: „autenticã ºi ne-expurgatã”, precum ºi: „încã interzisã în statul New York”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Cea mai mare eroare în educaþia sexualã fãcutã în familie sau în ºcoalã ar fi aceea de a o trata ca pe oricare altã disciplinã (fizicã, chimie, botanicã etc). De a se rezuma la cunoºtinþe anatomice sau de... tehnicã sexualã!

Fãrã nici o pregãtire moralã corespunzãtoare. A pregãti o lume amoralã. Ori, în cazul nostru, al românilor cel puþin, am arãtat mai înainte, morala nu poate fi decît CREªTIN-ORTODOXÃ. Existã opozanþi ai educaþiei sexuale în ºcoli - ca ºi mine - care, foarte oneºti fiind, o refuzã din cauza unui fals argument. Aceasta ar întina ingenuitatea ºi puritatea sufleteascã a copilului, a adolescentului. Sã fim realiºti! Aceastã ingenuitate nu mai existã, nu mai poate exista în faþa uriaºului asalt al erotismului prin mass-media, prin industria cinematograficã, prin canalul cibernetic (internet etc.), prin pliante, afiºe publicitare º.a.m.d. Vizionarea, chiar ºi involuntarã, a acestora este inevitabilã. Sã nu ignorãm nici limbajul porno pe strãzi, al gãºtii etc.

Or, în condiþiile în care în ambient bîntuie o gripã contagioasã, soluþia nu e sã-þi þii copilul, adolescentul, închis în casã. Cîtã vreme o sã-l þii în închisoarea antisepticã? Soluþia realistã e vaccinarea, tratamentul preventiv. În cazul nostru, o educaþie sexualã corespunzãtoare, moralã, responsabilã. ªi, în primul rînd, o educaþie religioasã. De asemenea, identificarea unor activitãþi ºi preocupãri potrivite cu aptitudinile native ale subiectului.

Orele întregi petrecute în trîndãvie în faþa televizorului sau ale tabletei sînt mediul cel mai potrivit pentru apariþia obsesiilor ºi fantasmelor sexuale. Psihologii spun cã fantasmele de orice fel, dar mai ales cele sexuale, sînt mult mai puternice ºi mai invazive decît realitatea concretã. În sfîrºit, referitor la introducerea orei de educaþie sexualã în ºcoli, în mod ciudat, nu am auzit pe nimeni sã facã anume conexiuni cu alte propuneri evoluate, progresiste, moderne, de optimizare a învãþãmîntului. Trãim în lumea lui Caragiale. Tot ce s-a întîmplat cu mai mult

de o sãptãmînã în urmã nu mai conteazã. Cu cine s-au mai pupat sau pãruit Coana Zoiþica, Agamiþã Dandanache sau Caþavencu sãptãmîna asta (sau Bãsescu, Ponta, Elena Udrea). Restul nu conteazã! Patima mahalageascã de moment ºi atît. Lumea lui Caragiale, din care nu mai reuºim sã ne izbãvim. În anul 2015 a existat o mare ºi furtunoasã polemicã în legãturã cu desfiinþarea sau, cel puþin, obstrucþionarea învãþãmîntului religios în ºcoli. A orei de religie. În numele libertãþii de opinie ºi de opþiune a elevilor, a familiei º.a.m.d. Se propuneau ore de educaþie civicã ºi eticã profane. Se fãcea loc, de fapt, pentru... educaþia sexualã! În mod diplomatic.

Astãzi, promotorii educaþiei sexuale în ºcoli cer sã i se facã loc acestei discipline prin desfiinþarea unor ore de limba românã (tot vorbim deja de un soi de rom-glezã, în fond!) ºi de istorie (trebuie diluatã, minimalizatã, deocamdatã, conºtiinþa ºi identitatea naþionalã; pînã se va reuºi desfiinþarea lor). Triada de care am vorbit deja.

Religia creºtin-otodoxã, conºtiinþa de neam, morala ºi moravurile aferente. Atît de strîns legate. Loveºti pe rînd în fiecare din ele ºi slãbeºti ansamblul. Idealul ,,societãþii deschise” promovat de multimiliardarul american George Sörös (György Sörös, de fapt). În lumea globalizatã, oamenii vor fi eliberaþi de orice inhibiþii (?!) istorice, etnice, religioase, lingvistice. Vor deveni moduli identici, interºanjabili, care se vor simþi la fel de bine oriunde pe glob. Idealul e mai vechi. ,,Unde e bine, acolo e patria”, spunea proverbul latin pãgîn. Dar el avea trecere în Imperiul roman, aflat în plinã decadenþã moralã, religioasã. Apoi, oriunde se stabilea romanul, pe teritoriul imperiului, se stabilea între ai lui, de aceeaºi etnie, limbã ºi culturã cu el. Sã nu neglijãm acest detaliu!

Sfîrºit LIVIU GÃGESCU

convalescenþã, el o îndeamnã sã se mãrite cu un alt bãrbat, pe care ea nu îl iubeºte. Nuvela se încheie cu o scrisoare pe care naratorul o primeºte de la Anna, în care aceasta îi spune cã i-a urmat sfatul, într-un final el dîndu-ºi seama cã „nu va mai face dragoste vreodatã”.

Istoricul cenzurii

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (1) La revedere, Alteþã Un ropot de aplauze a izbucnit în jurul meu, pe cînd „Frumoasa” ºi „Bestia” fãceau reverenþe pe scenã, în ovaþii la scenã deschisã, în Dominion Theatre din Londra. Era noaptea de 30 august 1997, ultima mea ºansã de relaxare, iar eu mersesem la o piesã cu familia mea, înainte ca „ªefa” sã revinã de la Paris, a doua zi. κi petrecea ultima noapte a unei vacanþe neprevãzute cu Dodi, în apartamentul imperial de la hotelul Ritz.

La Old Barracks, Maria, fratele meu, Graham, soþia lui, Jayne, ºi eu stãteam ºi trîndãveam, bînd ibrice pline cu cafea, dezbãtînd pãrþile interesante ale uneia dintre piesele preferate ale Prinþesei.

Am fost primul care a mers la culcare, pregãtit sã revin la ora ºapte dimineaþa la KP, abia aºteptînd sã o revãd pe Prinþesã pentru prima oarã dupã 15 august ºi sã revenim la zi cu bîrfa. Avea multe sã-mi spunã. Îmi spusese asta în ultima noastrã conversaþie telefonicã. Aveam multe de plãnuit ºi pentru misiunea împotriva minelor care urma sã aibã loc în toamnã.

La puþin timp dupã miezul nopþii, a sunat telefonul.

Era Lucia Flecha de Lima ºi era înnebunitã. Era acasã, în Washington, cînd Mei French, ºeful protocolului preºedintelui Clinton, la Casa Albã, a sunat-o pentru a o anunþa despre un accident rutier în care Prinþesa era implicatã. Vãzuse ºtirile de la CNN. Lucia nu avea încã noul numãr de mobil al Prinþesei. ªtiam cã Prinþesa nu mergea nicãieri fãrã el. Aºa cã am sunat-o, fãrã a-mi trece prin cap cã nu va rãspunde. Mereu rãspundea. A sunat, dupã care a intrat robotul. Maria a mai fãcut cafea.

Am sunat din nou. ªi am mai sunat. Am stat la o masã din bucãtãrie. ªi am sunat ºi am tot sunat.

De-a lungul anilor, i-am spus de multe ori „ªefei” cã, dacã va avea vreodatã probleme, sã meargã într-un loc public, sã se încuie într-un loc izolat ºi sã mã sune. „Voi veni mereu sã vã iau, oriunde aþi fi”, i-am spus. Acum, în noaptea fatalã a accidentului, 30 august, avea probleme. Telefonul suna, ea nu rãspundea, iar eu mã simþeam neajutorat. Am plecat de la Old Barracks ºi am alergat pe iarbã pînã la palat ºi în birou. Revizorul Michael Gibbins, asistentul personal Jackie Allen, ºoferul Colin Tebbutt ºi secretarele Jo Greenstead ºi Jane Harris erau acolo. Feþe îngrijorate erau peste tot. Cineva a fãcut cafea. Michael, care fuma non-stop, a luat telefonul de pe birou, care fãcea legãtura cu secretarul personal al Reginei, la Balmoral, pe cînd eu ºi Jackie stãteam în birou.

Primul telefon a sunat pe la 12,30 a.m. ºi a confirmat ce îmi spusese Lucia Flecha de Lima: fusese un accident rutier la Paris. Dar nu pãrea sã fie ceva grav. În nici o orã, a venit al doilea telefon. Era grav. Dodi murise. Prinþesa fusese rãnitã, se credea cã are o mînã ruptã ºi fracturã de pelvis. Mi-am spus cã trebuie sã ajung acolo. Va avea nevoie de mine. Jackie Allen a început sã facã rezervãri pentru avion, pentru mine ºi pentru ºoferul Colin. El fusese ales pentru cã, fiind fost ofiþer regal de protecþie, era foarte obiºnuit sã ia decizii care sã nu se bazeze pe sentimente. Toate birourile British Airways din Londra erau închise, aºa cã biletele au fost rezervate prin birourile de la New York.

La ora patru, Michael a ridicat din nou telefonul. Jackie a intrat în camerã. Peste un minut, a ieºit. Mi-a spus sã mã aºez ºi ºi-a pus un braþ în jurul meu. „Paul, trebuie sã fii tare. Îmi pare rãu sã-þi spun asta, dar Prinþesa a murit”. Prinþesa fusese declaratã decedatã cu o orã înainte, la ora trei dimineaþa, dupã ce nu a putut supravieþui unei operaþii de urgenþã. O forþã invizibilã m-a dat pe spate ºi m-a ameþit. Dacã aº fi încercat sã þip, nici un sunet nu ar fi ieºit. Un gol complet. Durere seacã.

Jackie ºi eu stãteam ºi plîngeam. Apoi, datoria, pusã pe un fel de pilot automat, a alungat emoþia. M-am gîndit cã avea mai multã nevoie de mine decît oricînd.

Am sunat-o pe Maria la Old Barracks. „Prinþesa a murit. Plec la Paris”. Biletele de avion erau rezervate.

M-am grãbit acasã, pentru a-mi face un mic bagaj, dupã care m-am întors la numerele 8 ºi 9. Am intrat pe uºa din spate a unei case care o aºtepta. Tãcerea m-a lovit. În 12 ore, vocea ºi chicotitul ei ar fi umplut acel gol. Am mers prin casã. Totul era aºa cum îl lãsase. Am intrat în birou.

Totul era ordonat ºi curat; trei ceasuri în miniaturã ticãiau încetiºor, arãtînd aceeaºi orã; o duzinã de creioane într-un suport; cãlimara cu cernealã pe o parte; stiloul în cãlimarã; o hîrtie pe care se afla lista ei de cuvinte din vocabularul bun, care trebuia folosit în corespondenþã.

Nu îi era ruºine sã admitã cã nu scria foarte corect.

Apoi, ochii mei au gãsit ce cãutasem: mãtãniile pe care i le dãduse Maica Tereza, în jurul unei statuete în miniaturã din marmurã a lui Iisus Hristos, care se afla lîngã douã statuete ale Doamnei Noastre, una albã, alta galbenã, de sub umbra veiozei. Am luat mãtãniile ºi le-am bãgat în buzunar. Am mers în garderobã ºi m-am apropiat de masa din faþa oglinzii, unde se pregãtea în fiecare dimineaþã, unde coafezele îi aranjau pãrul. Era ceasul în miniaturã, care îi spunea dacã întîrziase sau nu; sticluþe de parfum pe jumãtate folosite cu parfumurile ei preferate, Faubourg 24 de Hermes ºi Heritage de Guerlain; fixativul Pantene; un pahar plin de beþiºoare de bumbac; ºiruri de rujuri într-o cutie din plastic. Am luat un ruj ºi o pudrã de pe mãsuþã ºi le-am pus într-o poºetã Gladstone din piele inscripþionatã cu D ºi cu Coroana, fãcutã special pentru ea, cu un an în urmã. Nu am luat nici o hainã. Am tras toate perdelele, apoi am luat bijuteriile prinþesei ºi le-am pus într-un seif.

Am ieºit, pentru a-1 întîlni pe Colin Tebbutt. Mai trebuia sã fac un ultim lucru, pentru cã ºtiam cã nu puteam lãsa aceste camere personale - sufrageria, dormitorul ºi garderoba - nesupravegheate, în timp ce noi eram la Paris. Era lumea ei. Trebuia sã fie protejatã. Colin ºi cu mine ne-am plimbat, închizînd uºile ºi sigilîndu-le cu o bandã groasã. Am adãugat etichete, pe care le-am semnat, interzicînd accesul, ºi diverse temeri m-au încercat în urmãtoarele 24 de ore.

Colin ºi cu mine am mers la Heathrow, pentru a prinde primul zbor cãtre Paris. Slavã Domnului cã era el acolo, ºtiind procedurile aeroporturilor de protocol pentru VIP-uri. În timpul zborului, nu am vorbit mai deloc.

Nu puteam auzi decît vocea Prinþesei. Ultima convorbire. Ultima datã cînd o vãzusem. Rîsul ei. Dorinþa ei de a veni acasã ºi de a-i vedea pe William ºi pe Harry.

Cum o voi gãsi? Cum mã voi descurca?

Paris. Nici mãcar nu dorise sã meargã la Paris.

De ce? De ce? De ce?

Pe cînd zburam deasupra Canalului Mînecii, Lucia Flecha de Lima se îmbarca în primul avion de la

Washington la Londra. Maria îi trezea pe fiii noºtri.

Alexander, de 12 ani, aflase vestea de la conversaþia noastrã ºi stãtea în pat, fãrã a spune nimic. Nick, de 9 ani, aflase ºi el. Stãtea întins pe burtã, cu perna peste cap ºi plîngea din tot sufletul. „Trebuia sã mã ducã la fabrica de cristale. Trebuia sã mã ducã la fabrica de cristale”. În acea duminicã, Maria nu s-a mai îmbrãcat: telefonul suna neîncetat.

Am sosit la Paris, pentru a face tot ce ºi-ar fi dorit Prinþesa. Cernit, ambasadorul Marii Britanii la Paris, Sir Michael Jay, ºi soþia lui, Sylvia, ne-au întîmpinat la ambasada britanicã. Dupã cafea, am luat-o deoparte pe doamna Jay. „Mã tem cã Prinþesa va fi îmbrãcatã cu o cîrpã oribilã ºi nu ºi-ar fi dorit aºa ceva”, i-am spus.

Doamna Jay a înþeles. „Vino cu mine ºi vom rezolva asta”, mi-a spus. M-a dus într-o camerã mare ºi a deschis un ºifonier mare în stil Ludovic al XlV-lea. „Te rog sã iei orice þi se pare potrivit”, mi-a spus. „Trebuie sã fie ceva negru ºi, dacã se poate, trei sferuri, cu o linie înaltã a gîtului”, i-am explicat.

Doamna Jay a scotocit printre umeraºe ºi a scos o rochie de cocktail din lînã neagrã cu o eºarfã pentru gît. „E perfectã”, i-am spus ºi, apoi, am pus o pereche de pantofi negri în geanta Gladstone. Rochia a fost pusã într-o sacoºã, dupã care am plecat pe scurtul drum cãtre spitalul Pitie-Salpetriere. Cînd am ajuns la intrarea din

faþã a spitalului de opt etaje, doamna Jay, care o vãzuse pe Prinþesã la prima orã a dimineþii, mi-a strîns mîna. „Fii puternic”, mi-a spus. Îmi amintesc de cãldura înnãbuºitoare ºi de coridoarele goale care nu se mai terminau, ca ºi cînd locul ar fi fost evacuat. La etajul doi, am ieºit din lift într-un loc foarte agitat. Doctorii roiau în halate albe. Asistentele se grãbeau. Poliþiºtii stãteau de pazã. Am fost bãgaþi într-un birou mic. Într-o englezã stricatã, chirurgul-ºef ºi-a exprimat regretul ºi ne-a explicat cã nu s-a putut face nimic pentru a o salva pe Prinþesã. Apoi, am fost duºi pe un alt coridor, cu camere goale pe ambele pãrþi. La capãt, doi jandarmi stãteau de fiecare parte a unei uºi.

Mi-am spus cã acolo trebuia sã fie Prinþesa.

Am trecut de poliþiºti, am intrat în urmãtoarea camerã pe dreapta ºi i-am fost prezentaþi unui preot romano-catolic, pãrintele Clochard-Bossuet ºi unui preot anglican, reverendul Martin Draper. Pãrintele ClochardBossuet susþinuse ultima slujbã ºi mi-a spus cã o unsese pe Prinþesã cu ulei sfinþit. Mintea mi s-a întors la vremurile cînd eu ºi Prinþesa mergeam la biserica Carmelite din Kensington Church Street, aprindeam lumînãri ºi ne rugam împreunã. În Paris, eu ºi Colin am bãut cafea ºi am aºteptat, împreunã cu preoþii. ªefa asistentelor, Beatrice Humbert, a intrat în camerã, purtînd un halat alb. Era aproximativ ora 11. Ne-a spus cã, în curînd, urma sã o vedem pe Prinþesã. I-am spus: „Nu aº vrea ca asta sã se transforme într-un spectacol. Vreau sã mi se spunã cine vrea sã intre în camera în care se aflã Prinþesa”.

Asistenta a înþeles deplin dorinþa mea de izolare ºi a pãrãsit camera, pentru a se asigura cã instrucþiunile vor fi respectate. În cele din urmã, a venit momentul sã o vãd pe Prinþesã. Nu ºtiu cum m-am ridicat în picioare. Asistenta Humbert mã þinea strîns de mînã, iar Colin m-a luat de braþ. Am ieºit ºi am trecut de cei doi jandarmi, care ºi-au înclinat capetele. Uºa s-a deschis spre o încãpere slab

luminatã. Lumina zilei se furiºa printre storurile aproape închise. Un bec oferea singura sursã de luminã. O doamnã ºi un domn, antreprenori, stãteau ca niºte statui, în colþ. Tãcerea a fost spartã doar de zgomotul unui ventilator mare. Apoi, am vãzut-o. Femeia de care avusesem grijã atît timp era întinsã pe un pat, cu capul spre perete.

Un cearºaf alb din bumbac o acoperea pînã la gît.

Asistenta Humbert ºi Colin mi-au susþinut greutatea cînd m-am lãsat pe ei, dorind sã privesc altundeva, simþind nevoia de a fi lîngã ea.

Realitatea m-a lovit în acea camerã ºi am oftat. M-am apropiat de marginea patului, voind sã-i deschid ochii albaºtri, mari, dorind sã o vãd zîmbind, dorind ca ea sã doarmã. Ce vãzusem înainte era de nedescris ºi nu e potrivit sã descriu. Dar, indiferent de cum arãta, voiam sã

o strîng în braþe, aºa cum fãcusem de atîtea ori înainte.

Voiam sã fac ca lucrurile sã fie mai bune, aºa cum fãcusem de atîtea ori înainte. Adierea ventilatorului a venit cãtre mine, pe cînd se miºca încetiºor; sprîncenele Prinþesei s-au miºcat. Ce n-aº fi fãcut ca ochii aceia sã se deschidã!

Am privit în sus ºi am observat cã singurele flori din încãpere erau douã duzini de trandafiri de la fostul preºedinte francez, Valery Giscard d’Estaing, ºi de la soþia sa. Tot ce mã þinea puternic în acea camerã era convingerea spiritualã pe care Prinþesa mi-o inoculase.

Nu se mai temea de moarte, de cînd îl vãzuse murind pe Adrian Ward-Jackson. Dupã ce un om moare, spiritul sãu rãmîne o perioadã, pentru a privi”, am auzit-o spunînd de mult, cînd murise mama mea. Acel gînd era singurul meu sprijin. Credeam cã spiritul ei era încã în camerã, deasupra corpului ei distrus, un spirit dornic sã-ºi înceapã cãlãtoria, aºa cum ar fi spus ea.

Mi-am ºters ochii, mi-am adunat puterile ºi am informat-o pe asistenta Humbert cã adusesem o þinutã neagrã de cocktail ºi pantofi, pentru a o îmbrãca pe Prinþesã, laolaltã cu rujul ºi pudra. Apoi, am luat mãtãniile de la Maica Tereza ºi i le-am dat asistentei. „Puteþi pune astea în mîna Prinþesei? Vã mulþumesc”.

Mai aveam o sarcinã de îndeplinit: trebuia sã merg la hotelul Ritz ºi sã adun bunurile Prinþesei din apartamentul imperial. Colin Tebbutt, care se ocupa cu altruism de durerea ºi de ºocul meu, înainte de ale lui, a organizat transportul. Era doar un drum scurt prin Paris, aºa cã am ajuns rapid în hol.

Am întrebat dacã domnul Al-Fayed putea fi anunþat cã venisem acolo, sã adun bunurile Prinþesei.

Recepþionistul mi-a spus cã era sus. Am fost lãsaþi sã aºteptãm în principalul hol, timp de circa 45 de minute. În cele din urmã, am fost informaþi cã domnul Al-Fayed era prea ocupat, iar bunurile Prinþesei fuseserã deja trimise la Londra, prin proprietatea sa, Oxtead.

Ne-am întors la spital, care era plin de ziariºti. Colin ºi cu mine am stat în camera în care îi întîlniserãm pe preoþi. Un telefon pe o mãsuþã a sunat. Am rãspuns ºi am recunoscut vocea Prinþului de Wales, care suna de la Balmoral. „Eºti bine, Paul?”, m-a întrebat. „Da, Majestate, mulþumesc”. Îmi amintesc cã mã gîndeam la cît de stupid era ceea ce spuneam - niciodatã nu mã mai simþisem aºa de rãu. „Paul, te vei întoarce cu noi, în avionul Reginei. Ne vom întîlni pe la ora ºase. Jane ºi Sarah, surorile Prinþesei, vin cu mine”, mi-a spus.

Apoi, a spus ceva care a fãcut ca emoþia sã mã copleºeascã. „William ºi Harry îþi transmit dragostea lor, iar Regina vrea sã-þi transmit regretul ei”.

Am întrebat-o pe asistenta Humbert dacã aº putea s-o mai vãd pe prinþesã. M-am pregãtit, ºtiind, de data asta, la ce sã mã aºtept. Totuºi, cînd am intrat, am vãzut o altã imagine, una care aducea morþii demnitate - un alt lucru pe care l-ar fi spus Prinþesa. Acum, purta rochia ºi pantofii negri, pãrul îi fusese aranjat frumos ºi þinea în mînã mãtãniile de la Maica Tereza.

Prinþul Charles a sosit în acea dupã-amiazã. A venit pînã la mine, iar durerea pe care o simþeam amîndoi nu avea nevoie sã fie exprimatã. A stat în faþa mea, mi-a atins reverul ºi m-a întrebat: „Sigur eºti bine?” Mi-am înghiþit un suspin.

Cînd Lady Jane Fellowes ºi Lady Sarah McCorquodale m-au vãzut, au alergat pînã la mine, m-au îmbrãþiºat ºi au oftat. Într-un fel, un Windsor, douã Spencer ºi un valet se alinau enorm unii pe alþii.

La puþin timp dupã ora ºase, am intrat pentru ultima oarã în camerã. Corpul Prinþesei fusese pus într-un sicriu. S-au scris multe prostii de ambele pãrþi ale Atlanticului, cum cã mi-ar fi spus cã voia sã fie îngropatã într-un sicriu cu fereastrã, ca sã i se poatã vedea chipul.

Nu mi-a spus niciodatã aºa ceva. Corpul i-a fost pus într-un sicriu gri cu fereastrã, care, apoi, a fost pus într-un coºciug din stejar francez, cu un capac solid; mi s-a spus cã fereastra era pusã pentru a se respecta legile franceze.

M-am îmbarcat în zborul regal BAe 146, alãturi de Prinþul Charles, Colin Tebbutt, Lady Jane ºi Lady Sarah.

Noi o aduceam acasã pe Prinþesã.

Cîtã ironie în faptul cã m-am aºezat în avion lîngã Mark Bolland, ajutorul Prinþesei, care pe atunci îi era secretar personal adjunct; vraciul presei, care, în ultimii ani, a fost însãrcinat de Palatul St. James’s sã creeze o strategie proactivã de presã, menitã sã o facã pe Camilla Parker Bowles acceptabilã ca partenerã a Prinþului Charles. M-am întrebat ce cãuta în avion ºi abia dacã i-am vorbit. Pe cînd ceaiul se servea în cabinã, mi s-a fãcut rãu la gîndul cã Prinþesa era sub noi. Era redusã la statutul de marfã preþioasã.

Avionul a aterizat pe RAF Northolt, în nordul Londrei. Am debarcat dupã acel zbor sumbru, coborînd treptele metalice într-o brizã cãlduþã care le-a ridicat tuturor pãrul. Soarele de searã strãlucea. Am stat într-o coadã tãcutã pe marginea scãrii rulante. Aproape în miºcare cu încetinitorul, opt aviatori au scos cu grijã sicriul din stomacul avionului, acoperindu-1 cu steagul

regal. Au mers cu paºi mici de-a lungul pistei, cãtre sala de aºteptare. Prinþul Charles a mers spre nord, ca sã fie cu William ºi Harry. Douã surori ºi un valet au fost nevoiþi sã se asigure cã Prinþesa avea sã ajungã la urmãtoarea destinaþie: întîi, la antreprenor, dupã care la Capela Regalã de la Palatul St. James’s.

Cele trei maºini din cortegiul nostru au ieºit din aeroport ºi au intrat pe autostrada A40, pentru a ne duce cãtre centrul Londrei. O imagine uluitoare m-a scos din ceaþã ºi m-a fãcut sã mã concentrez din nou. Cînd treceam noi, celelalte maºini frînau ºi se opreau. Fiecare automobilist de pe ambele sensuri ale drumului, pe unul dintre cele mai aglomerate drumuri cãtre capitalã, oprea, închidea motorul, cobora ºi stãtea lîngã maºinã, cu capul aplecat. Oamenii se aliniaserã ºi aruncau flori în calea noastrã. „Doar nu se opresc pentru mine! O, nu!” S-ar fi înroºit, jenatã.

Am ajuns la un antreprenor din Londra, iar urmãtoarea persoanã pe care am vãzut-o a fost doctorul Prinþesei, Peter Wheeler, care a liniºtit pe toatã lumea. „Trebuie sã fac o autopsie”, a spus, „ªi nu va fi uºor”. „De ce mai e nevoie de încã o autopsie?”, am întrebat, ºtiind cã i se fãcuse deja una la Paris. „Cea fãcutã la Paris a fost fãcutã pe teritoriu francez, sub legislaþia francezã. Pentru mulþumirea guvernului nostru, trebuie sã facem la fel”, a spus, adãugînd ceva despre laboratorul de criminalisticã ºi despre procedurile necesare.

Autopsia a fost fãcutã în 1997, dar nici o anchetã britanicã nu a avut loc pînã în 2003. Corpul Prinþesei a rãmas peste noapte la antreprenor.

A doua zi, puteam fi într-un singur loc, înapoi la KP, ca de obicei. Valetul unei case fãrã stãpînã. La ora opt, în acea dimineaþã de luni, prima mea sarcinã a fost cea de a dezlipi banda

Lady Di ºi Paul Burrell, intendentul ºi valetul acesteia, cel în care avea cea mai mare încredere de pe uºi. Îi pãzeam din nou lumea. Am fost singurul om care a rãmas în apartamentele 8 ºi 9, cu excepþia lui Lily, camerista, care a încercat sã facã puþinã curãþenie, dar a stat acolo, distrusã.

Michael Gibbins a venit sã mã vadã, avînd o sarcinã dificilã. „Paul, Palatul St. James’s mi-a cerut sã adun toate cheile uºilor din spate”. Am refuzat ºi nu am fost contrazis.

Tratamentul rece faþã de personalul Prinþesei a devenit evident mai tîrziu, în acea zi, cînd am aflat despre soarta croitoresei Angela Benjamin - pe care Prinþesa o admira pentru maniere ºi pentru simþul umorului. Cînd a venit la muncã, la fel ca ºi noi, ceilalþi, s-a trezit escortatã fãrã motiv de poliþiºti. I s-a spus sã-ºi adune bunurile ºi a fost chiar urmãritã cînd ºi-a scos rufele din uscãtor. Durerea ei nu pãrea sã conteze. S-a întors cu trenul la Devon înainte de prînz, întrebîndu-se cu ce anume greºise. Rãspunsul era clar: era un om cald, cu sentimente pure, într-o lume roboticã pe care o conducea o familie rece, lipsitã de sentimente, care condamnã la exil la fel de uºor cum comandã loialitatea. În acea dimineaþã, nu ºtiam ce i se întîmplase Angelei.

Stãteam la biroul din camera mea, privind în curte de pe fereastrã. Jurnalul de birou era deschis în faþa mea. Trebuia sã vinã croitorul lui William ºi al lui Harry. Apoi, proba Armani. De sus, tot ce puteam auzi era telefonul Prinþesei, care suna neîncetat. Apoi, în urmãtoarea orã, al meu a început sã sune strident: douã luminiþe sclipeau pentru ambele linii directe cu palatul. Am rãspuns toatã ziua la telefoane. Imediat ce puneam receptorul în furcã, suna din nou. Un alt prieten care mi se înfãþiºa ca fiind cea mai apropiatã persoanã de Prinþesã, pentru a-mi împãrtãºi durerea: prieteni apropiaþi, prieteni celebri, terapeuþi, astrologi, instructori de fitness, coafeze, creatori de rochii, membri ai familiei regale. Lista era nesfîrºitã. Oricine ºi fiecare care avea un loc în lumea Prinþesei a sunat în acea zi.

Chiar ºi familia ei - Lady Sarah, Lady Jane ºi mama lor, doamna Frances Shand Kydd - au venit la mine cu durerea lor, dorind sã-ºi descarce sentimentele, sã-mi punã întrebãri privind cele mai ascunse sentimente pe care Prinþesa le avea pentru ele. Unele îºi aminteau.

Unele zîmbeau amintindu-ºi. Unele se simþeau vinovate ºi aveau nevoie sã se disculpe. Parcã eram un preot, ascultînd o zi întreagã spovedanii ºi gînduri. În cele din urmã, pînã a doua zi, deja era prea mult, Michael Gibbins ºi Jackie Allen au decis, pentru binele meu, sã rãspundã în numele meu.

Acea sãptãmînã a fost cea mai grea perioadã din viaþa mea ºi doar simþul datoriei m-a ajutat s-o depãºesc.

Aveam lucruri mai importante de care sã mã ocup decît politica familiei. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

Pag. a 14-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei

ANAT: Plata defalcatã a TVA va afecta grav agenþiile de turism

Politichie ca la noi n-are nimeni (6)

Asociaþia Naþionalã a Agenþiilor de Turism (ANAT) respinge proiectul de ordonanþã privind defalcarea TVA ºi avertizeazã cã aplicarea ordonanþei aduce costuri suplimentare, inclusiv plata unor comisioane în plus plãtite bãncilor, din cauza cãrora vor pierde clienþii.

Agenþiile de turism dezaprobã în totalitate proiectul de ordonanþã de urgenþã privind defalcarea TVA avertizînd cã implementarea acestuia va aduce blocaje majore în activitatea companiilor ºi autoritãþilor dacã proiectul va fi aprobat. „Asociaþia Naþionalã a Agenþiilor de Turism (ANAT) respinge proiectul de ordonanþã privind defalcarea TVA ºi avertizeazã cã o astfel de mãsurã va afecta grav agenþiile de turism ºi management al cãlãtoriilor. Eventuala aplicare a ordonanþei va aduce costuri suplimentare agenþiilor, care, într-un final, se vor traduce prin pierderi de clienþi. Acest lucru va fi determinat de alocarea de resurse umane suplimentare, creºterea numãrului de tranzacþii bancare, implicit a dublãrii costurilor bancare aferente, creºterea preþurilor din cauza creºterii costurilor agenþiei, închideri voluntare de companii ºi faliment în lanþ”, a informat patronatul, argumentînd cã existã riscul major de eroare dat de sistemul extrem de complicat, ce va genera amenzi ºi penalitãþi foarte mari, dar ºi riscul de pierdere a clienþilor în favoarea agenþiilor de turism cu sediul în afara României, agenþii care nu vor avea proceduri atît de complicate. „Considerãm cã aceastã mãsurã ar leza grav tocmai activitatea contribuabililor corecþi, cu precãdere a IMMurilor româneºti. Defalcarea TVA va afecta atît plãþile realizate de companie, cît ºi încasãrile de la client. Mai exact, agenþiile vor face douã plãþi în loc de una singurã, în douã conturi diferite, astfel timpul necesar gestionãrii ºi contabilizãrii facturilor de furnizor va creºte”, explicã Alin Burcea, preºedinte ANAT.

Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA)

Însãºi Monica Macovei ºi consilierul sãu, Vasilicã Dãnileþ, au dat iama prin dosare, lecturînd cu nesaþ o literaturã juridicã atît de captivantã, dar mai ales cu mult interes pentru acele date care pot constitui oricînd argumente de ºantaj ºi manipulare a colegilor ostili. Monica Macovei a desfiinþat apoi SIPA, ca sã nu mai aibã ºi alte persoane acces la dosare. Cine face astãzi declaraþii ºocante despre materialul adãpostit în jalnica arhivã? Nimeni altul decît Dãnileþ, care susþine cã au fost magistraþi ºantajaþi cu diverse documente (mã mir cã nu se include printre ºantajaþi). Aºa cum anunþa nu de mult ministrul Justiþiei, Tudorel Toader, arhiva fostului Serviciu informativ al Ministerului Justiþiei, SIPA, pe care o considerã ,,o patã pe obrazul Justiþiei române”, va fi desecretizatã prin Hotãrîre de Guvern. Imediat au apãrut reacþiile. Preºedintele Uniunii Naþionale a Judecãtorilor din România, Dana Gîrbovan, exprima, pe bunã dreptate, temerea cã ,,dacã arhiva SIPA, care a fost o cauzã de ºantaj a magistraþilor (lucru remarcat ºi de Comisia Europeanã) va fi desecretizatã, înseamnã cã o asemenea soluþie va oferi un nou prilej ca aceastã arhivã sã constituie o potenþialã armã în mîna celor ce au control asupra persoanelor însãrcinate sã inventarieze iarãºi documentele”. Deocamdatã, a fost publicatã lista celor care au tropãit prin arhivã, în perioada 2007-2013. Lucrurile sînt, însã, departe de o rezolvare normalã. * Dupã alegerile parlamentare din 2016, pe care PSD le-a cîºtigat într-o manierã spectaculoasã, mulþi oameni erau convinºi cã socialdemocraþii, care veneau la guvernare cu un program cuprinzãtor ºi bine articulat, vor rãmîne la Palatul Victoria ºi în legislatura urmãtoare. Nici cei mai înrãiþi adversari ai PSD nu s-ar fi gîndit la o întorsãturã atît de rapidã ºi de dramaticã. Dar, aºa cum spunea Napoleon, de la sublim la ridicol nu-i decît un pas. Nu sînt puþini cei care cred cã tensiunile dintre liderul PSD ºi premier s-ar fi datorat frustrãrilor lui Dragnea pentru interdicþia de a ajunge în fruntea Guvernului, aºa cum ar fi fost normal. Dar, ce mai este normal în România zilelor noastre, unde, în loc sã fie condamnat un rechin ca Traian Bãsescu, cel care a manevrat, în cel mai perfid stil mafiot referendumul de dupã suspendarea sa din funcþia de preºedinte al þãrii (nu a fost nici mãcar anchetat, reîntorcîndu-se pe cãi oculte la Cotroceni), a fost pedepsit Dragnea, cel care a cerut oamenilor sã meargã la urne? Nu cred, totuºi, cã rãzboiul politic dintre preºedintele PSD ºi premier s-a forjat la flacãra frustãrii lui

Liviu Dragnea. Liderul social-democrat ºtia foarte bine cã, dacã Sorin Grindeanu ar fi plecat în 5 minute de la Palatul Victoria, el nu ar fi putut sã ocupe fotoliul rãmas liber, avînd interdicþie din partea Justiþiei. Sãmînþa de scandal trebuie cãutatã în alte inflorescenþe. Se pare cã pãlãria de premier a fost prea mare pentru Grindeanu, cãzîndu-i repede peste ochi. Prin discursul sãu greoi, prin gestica sa teatralã, fostul premier s-a comportat la Palatul Victoria ca un veritabil preºedinte de consiliu judeþean. Asupra activitãþii sale în fruntea Executivului s-au ridicat destule obiecþii. Gabriela Firea, edilul Municipiului Bucureºti, se plîngea de lipsa de colaborare dintre Primãrie ºi Guvern. Ea afirma cã relaþiile dintre cele douã instituþii sînt mult mai slabe decît în vremea Cabinetului tehnocrat, adãugînd cã încercãrile sale de a stabili un dialog cu premierul Grindeanu s-au lovit de refuzul acestuia. Gabriela Firea semnala, de asemenea, cã, în ultima vreme, Grindeanu nu se mai întîlnea ºi nu se mai consulta atît de des cu liderul PSD, aºa cum o fãcea la începutul mandatului, bãnuind cã premierul îºi gãsise alt spate ºi nu mai avea nevoie de sprijinul propriului partid.

Dupã alte ipoteze, conflictul ar fi izbucnit în urma opoziþiei lui Grindeanu faþã de remanierea unor miniºtri, propusã de Dragnea. Cei mai mulþi sînt de pãrere cã nodul conflictului l-a constituit evaluarea activitãþii guvernamentale, pe primele ºase luni ale anului. Evaluarea, pe domenii ºi în ansamblu, socotitã de unii un ,,rechizitoriu”, a scos în evidenþã faptul cã 60% din mãsurile promise în campania electoralã au fost ratate, iar altele, realizate doar parþial. Evaluãrile au arãtat cã, deºi bugetul pe 2017 se bazeazã într-o mare mãsurã pe fondurile europene, pînã în acel moment n-a fost atras nimic din cele 4,49 miliarde de euro pe care le aºteptãm de la UE. De pe urma unei asemenea deficienþe, noul guvern s-a gãsit în faþa unei situaþii macro-economice foarte grea, întrucît deficitul bugetar va ajunge la 3,7% din PIB, iar pentru a-l ajusta la un nivel de 3% se impunea adoptarea unor mãsuri deloc plãcute, cum ar fi amînarea majorãrii salariilor ºi introducerea de noi taxe. Pe de altã parte, Fondul Suveran de Investiþii, care trebuia sã devinã funcþional la sfîrºitul primului semestru al acestui an, se afla în impas, întrucît proiectul sãu nu a fost depus la Parlament.

Dincolo de aceste critici, asupra lui Grindeanu s-au revãrsat o serie de acuze, care ar putea sã explice lipsa de efort ºi de entuziasm a premierului pentru transpunerea în viaþã, ad litteram, a prevederilor înscrise în Programul de guvernare. I se reproºau premierului apropierea vãditã de Servicii ºi conclucrarea cu acestea. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Cãmãtari. Recuperatori (61) Reeºalonare Dupã ce perioada de glorie a recuperatorilor, cînd jepcuiala se fãcea cu sabia în mînã ºi ziua în amiaza mare, a cam apus, mulþi dintre aceºti membri ai lumii interlope, recunoscuþi pentru violenþa lor extremã, s-au reprofilat. Dar cum cel mai bine se pricep tot sã bage teroarea în victime, ei au ajuns sã fie folosiþi de cãtre familiile mafiote pentru încasarea taxelor de protecþie.

Tot o extorcare de fonduri, dar fãcutã mult mai cu cap ºi care asigurã venituri pe termen lung. Tot în sarcina lor intrã nu numai recuperarea respectivelor taxe, dar ºi pedepsirea cruntã a celor care uitã sã-ºi plãteascã dãrile cãtre clanuri. Misiune de care recuperatorii se achitã nu numai cu brio, dar chiar cu plãcere, cã doar aºa îºi mai aduc ºi ei aminte de vremurile cînd puteau sã-ºi terorizeze victimele în voie, sã-i batã cît ºi cum voiau. Numai cã se vãd nevoiþi sã renunþe pînã ºi la acest „mic“ viciu, dupã ce, pentru a-ºi spori încasãrile, unii dintre liderii lumii interlope au ajuns sã imite strategiile guvernamentale privind reeºalonarea datoriilor.

Cel puþin în teorie, zonele de influenþã ale diverselor grupãri mafiote sînt cît se poate de bine delimitate. Iar fiecare clan, în cartierul pe care îl controleazã, nu se

ªi la plãþile cu cardul trebuie determinat zilnic TVA Asociaþia Naþionalã a Agenþiilor de Turism susþine cã va creºte ºi numãrul de operaþiuni ºi documente de procesat ºi verificat, iar activitatea de zi cu zi a firmelor se va îngreuna, mai ales cã viramentul TVA trebuie efectuat în trei zile lucrãtoare de la data încasãrii. „Sã nu uitãm plãþile prin card, la care, de asemenea, trebuie determinat zilnic TVA-ul încasat pentru efectuarea viramentului, în aceleaºi trei zile lucrãtoare de la data încasãrii”, completeazã Alin Burcea.

Se vor plãti comisioane suplimentare bãncilor Implementarea unui astfel de sistem, în lipsa unei analize de impact, va avea efecte negative majore. ANAT susþine ºi a susþinut întotdeauna lupta pentru prevenirea ºi combaterea evaziunii fiscale, însã cere Guvernului consultarea cu mediul de afaceri pentru o mai bunã înþelegere a activitãþilor companiilor înainte de luarea ºi implementarea unor decizii pripite care vor afecta direct firmele româneºti. „Vom plãti comisioane suplimentare bãncilor. Mai mult, în mare, din contul special de TVA se pot face plãþi doar pentru plata TVA la furnizori ºi buget. Pentru orice alte situaþii este nevoie de aprobarea ANAF. Dacã într-o anumitã perioadã TVA-ul ce trebuie plãtit pentru achiziþii este mai mare decît TVA-ul încasat, ajungem în situatia în care companiile vor plãti TVA la furnizori din alte conturi. Ulterior, cînd vom încasa TVA de la clienþii noºtri, banii pentru acel TVA sau o parte din ei vor fi blocaþi în contul de TVA. Pot rãmîne astfel blocate resurse ale firmei, bani pe care i-am utiliza în mod normal pentru alte plãþi”, subliniazã Alin Burcea. Un alt impact al defalcãrii este presiunea pusã pe responsabilii cu efectuarea plãþilor, din cauza amenzilor între 10% ºi 50% din valoarea TVA neachitatã corect în contul de TVA. Astfel, vor fi afectaþi ºi angajaþii agenþiilor de turism, nu doar clienþii finali.

sfieºte sã-ºi încaseze, prin intermediul recuperatorilor, deja tradiþionala taxã de protecþie. Numai cã, tot mai mulþi dintre plãtitori au început sã dea din colþ în colþ cînd este vorba sã plãteascã interlopilor. Dar, spre uºurarea lor, cel puþin deocamdatã, aceste întîrzieri nu s-au soldat cu represalii violente. Mai mult chiar, liderii unui important clan mafiot supranumit „Barosanii“, care controleazã douã cartiere bucureºtene, au luat, în urma unui stabor convocat de urgenþã, o hotãrîre de-a dreptul istoricã. Este vorba despre decizia de a nu forþa încasarea taxelor de protecþie ce le revin conform propriilor legi impuse în oraº, ci chiar de a le întinde o mînã de ajutor jepcuiþilor aflaþi la ananghie.

Cãci, dupã cum afirmã Lae, chiar unul dintre locotenenþii respectivului grup, „nu rezolvãm nimic dacã îi bãgãm la portbagaj ºi îi ducem la pãdure. Cã doar nu e vorba cã li s-a suit lor ºmecheria la cap ºi nu mai vor sã plãteascã. Chestia este cã acum nu prea le merge comerþul, ºi asta o ºtim ºi noi. Aºa cã ne-am gîndit negustoreºte, cã doar avem ºi noi atîþia ani de cãmãtãrie în spate, cum sã facem sã nu rãmînem fãrã bani, dar nici sã nu-i nenorocim pe oameni. ªi-am hotãrît sã amînãm încasãrile, sã le dãm un rãgaz, sã se mai punã ºi ei pe picioare, mai ales cã o sã vinã o perioadã bunã pentru vînzãri. Sã plãteascã peste vreo lunã-douã, ºi pe perioada asta nu le punem penalizãri sau amenzi. Deci, n-or sã

AFRODITA CICOVSKI plãteascã nici un leuþ în plus. ªtim cã amînarea asta i-a cam înfuriat pe recuperatorii care lucreazã pentru noi, cã aºa o sã se plictiseascã ºi mai mult, se tot vaitã cã nu au activitate ºi cã în ritmul ãsta ei n-or sã mai batã pe nimeni. De fapt, problema e cã au comisionul lor la tot ce se încaseazã, ºi atunci normal cã nu le convine. Nici nouã, dar ne adaptãm ºi noi la ce se poate“.

Cum era de aºteptat, însã, inedita mãsurã managerialã luatã de „protectori“ la recomandãrile consilierilor mai „luminaþi“ nu putea decît sã le producã neguþãtorilor din respectivele cartiere un adevãrat rãsuflet de uºurare.

Cãci dupã cum declarã un cîrciumar pãsuit, „nici nu mã aºteptam la atîta înþelegere. Aproape cã nu mai regret cã am ajuns sã plãtesc taxa asta. Mai ales cã eu, fiind cîrciumar ºi ceva mai ºmecherit, trag ºi eu cîte foloase pot din combinaþia asta. Pãi, începuse unii furnizori sã facã fiþe, sã-mi aducã marfã proastã ºi sã mã preseze cu facturile.

Le-am zis la recuperatori cã am probleme cu ei, cã mã împiedicã sã produc, ºi dacã nu fac bani destui, nu am de unde sã le dau nici lor. I-au scuturat bãieþii ãºtia puþin, ºi s-au fãcut mieluºei, acum sînt primul pe lista lor. Bine, normal ar fi sã nu plãtesc nimic nimãnui, dar nu sînt chiar atît de nebun sã mã risc în halul ãsta!“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Pag. a 15-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Preºedintele României, exclus de la numirea procurorilor-ºefi Ministrul Justiþiei, Tudorel Toader, a prezentat proiectul de lege privind legile justiþiei.

Mandatele de conducere ale ºefilor de parchete sau instanþe judecãtoreºti vor fi majorate de la trei la patru ani, cele actuale nefiind afectate de aceastã iniþiativã, a declarat Tudorel Toader, în cadrul unei conferinþe.

Ministrul a mai anunþat cã noile legi ale justiþiei prevãd modificarea procedurii numirilor la Ministerul Public, procurorul general, DIICOT sau procurorul-ºef DNA urmînd a fi propuºi de ministrul Justiþiei ºi numiþi de Secþia pentru Procurori din CSM. În prezent, procurorul general al României, primadjunctul ºi adjunctul acestuia, procurorul-ºef DNA, adjuncþii acestuia, precum ºi procurorul-ºef al DIICOT ºi adjuncþii acestuia sînt numiþi de cãtre preºedintele României, la propunerea ministrului Justiþiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, în ceea ce priveºte propunerea de numire la Ministerul Public, fiind vorba de toate funcþiile, fie cã este vorba despre procurorul general, adjunct, ºef DIICOT, ºef DNA sau adjuncþii, ministrul Justiþiei a anunþat cã decizia trebuie luatã de Secþia pentru Procurori din cadrul CSM, dar la propunerea ministrului Justiþiei. „La Ministerul Public, toate funcþiile, fie cã e procuror general, adjunct, ºef la DIICOT, la DNA, adjuncþii dînºilor, sã decidã Secþia pentru Procurori în baza aceluiaºi principiu din cadrul CSM, la propunerea ministrului Justiþiei, pe baza unei proceduri transparente, procurori care, la rîndul lor, trebuie sã aibã 10 ani de vechime efectivã în funcþia de procuror. Ce apare modificat aici? Faptul cã decide Secþia pentru Procurori, faptul cã propunerea vine de la ministrul Justiþiei“, a declarat Tudorel Toader.

Acesta a anunþat cã o altã modificare vizeazã procedura de numire în funcþii de conducere la Înalta Curte de

Casaþie ºi Justiþie. Astfel, noile legi ale justiþiei prevãd cã preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie se numeºte de cãtre preºedintele României, aºa cum este ºi în prezent, însã modificarea constã în faptul cã propunerea nu o mai face plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ci Secþia pentru Judecãtori a CSM, în ideea potrivit cãreia „pentru judecãtori sã decidã judecãtorii, pentru procurori sã decidã procurorii“.

Proiectul de lege privind legile justiþiei vizeazã cele trei legi privind statutul procurorilor ºi judecãtorilor, organizarea judiciarã ºi cea privind Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), nefiind vorba nici despre graþiere, nici despre aministie, abuz în serviciu sau neglijenþã în serviciu, a precizat Toader. Ministrul a spus cã acest proiect nu va fi adoptat prin Ordonanþã de Urgenþã, ci va urma parcursul firesc. „Vorbim în acest proiect de lege despre legile justiþiei: Legile 303, 304, 317, toate din 2004. Nu vorbim nici despre graþiere, nici despre amnistie, nici despre abuz sau neglijenþã în serviciu, nici despre foaia de parcurs pe decizia CEDO“, a declarat ministrul Justiþiei în conferinþa de presã în care prezintã acest proiect.

Toader a precizat cã poiectul de lege va merge la Guvern ºi îºi exprimã speranþa cã va fi adoptat, apoi imediat în Parlament pentru a intra în procedura legislativã normalã. „Nu este ºi nu poate fi vorba despre adoptarea prin Ordonanþã de Urgenþã“, a spus ministrul, precizînd cã se impunea modificarea celor trei legi pentru cã au trecut 13 ani de la adoptarea acestora, iar între timp România a devenit stat membru al Uniunii Europene. „Ele au fost adoptate în 2004, au trecut 13 ani de la adoptare. Între timp, România a devenit stat membru UE. Între timp, legislaþia naþionalã, în bunã mãsurã, a fost adaptatã directivelor europene, transpuse în legislaþia naþionalã. În continuare avem directive ce trebuie transpuse în legislaþia naþionalã. Eu, personal, nu mã grãbesc sã dau replici la afirmaþiile apãrute în spaþiul public, însã directiva privind confiscarea extinsã are în vedere proiectul de lege privind modificarea Codului penal. Confiscarea extinsã se aplicã pentru infracþiuni,

De ce a ajuns TAROM la marginea prãpastiei Operatorul naþional de transport aerian de pasageri Tarom, companie deþinutã de statul român, prin Ministerul Transporturilor, a raportat din 2009 ºi pînã la jumãtate acestui an pierderi totale de 1,5 miliarde de lei, iar redresarea companiei este doar un deziderat în programul de guvernare al PSD. Doar în primele ºase luni ale lui 2017 s-au acumulat pierderi de 104 milioane de lei, mai mult decît în 2015 ºi 2016 la un loc. La toate acestea se mai adaugã un milion de dolari valoarea despãgubirilor plãtite de companie pentru întîrzierea aeronavelor. Conform unui raport al conducerii Tarom, în frunte cu demisionarul Eugen Davidoiu, Tarom s-a confruntat cu o reducere a capacitãþii de transport cu aproximativ 20%, ca urmare a scoaterii din operare a celor douã aeronave A310 (cumpãrate în 1992, pe vremea cînd guvernul era condus de Petre Roman), la sfîrºitul anului 2016, ºi fãrã a fi luate mãsurile necesare pentru înlocuirea acestor aeronave în flotã.

Pãsãrile atacã profitul Tarom În felul acesta, a fost alterat programul de operare al companiei pentru anul 2017, program elaborat în 2016. În februarie 2017, actualul guvern a achiziþionat prin leasing douã aeronave noi Boeing 737-800, cu care Tarom vrea sã ajungã în China ºi SUA. Pierderea de 104 milioane de lei se datoreazã ºi diferitelor moduri în care aeronavele companiei au fost imobilizate la sol, independent de voinþa operatorului, determinate de apariþia unor evenimente neprevãzute care au condus la alterarea programului normal de operare al companiei. La Madrid, un motor a fost avariat de o pasãre, la Amsterdam o aeronavã a fost avariatã de un agent de handling, iar un motor s-a defectat la Bruxelles. Toate acestea au generat costuri suplimentare, precum achiziþionarea unui motor pentru aeronava B737, în valoare de circa 1,4 milioane de dolari, achiziþionarea unui tren de aterizare pentru aeronava ATR42, în valoare de circa 1,1 milioane de dolari. În plus, nu s-au mai încasat venituri pentru cã s-au anulat cursele.

O altã cauzã care a dus la pierderea de 104 milioane de lei o reprezintã diferenþa de preþ a petrolului; comparativ cu anul 2016, a înregistrat o creºtere în valoare de peste 15 milioane de lei. De asemenea, Tarom a trebuit sã suporte influenþa negativã a cursului valutar pentru perioada ianuarie-iunie 2017, de peste 6 milioane de lei.

Creºterea salariului minim pe economie în ultimii trei

ani a umflat costurile companiei cu 3 milioane de lei.

Tarom, compania statului român, are mari probleme cu sistemele informatice, pentru cã aceste sînt neperformante ºi disruptive. Asta provoacã o lipsã de transabilitate a informaþiilor ºi genereazã costuri cu personal ºi întreþinere a aplicaþiilor.

Cãdere liberã Din anul 2000 ºi pînã în prezent, Tarom a fost condusã de 13 directori generali, care au fost subordonaþi unui numãr de 12 miniºtri ai transporturilor, din cinci guverne. Nici unul dintre aceºti oficiali nu a recurs la un proces complex de restructurare. Iar Tarom a fost una dintre primele companii ale statului unde s-a apelat la management privat. Pînã în martie 2016, Tarom a fost condus, timp de patru ani, de belgianul Christian Heinzmann. Acesta a fost nevoit sã îºi dea demisia dupã ce, în 2015, a reuºit contraperformanþa sã ducã pierderile la 41 de milioane de lei, în loc de estimarea de 8 milioane de lei, în condiþiile în care preþul carburanþilor a scãzut destul de consistent. Douã controale ale corpului de control al Ministerului Transporturilor au scos la ivealã neregulile de la compania aerianã, create în special de jocurile politice. În 2008, compania Tarom avea în conturi 400 milioane de dolari ºi o cotã de 30% pe piaþa transportului aerian de persoane. De atunci, totul a luat-o la vale din cauza managementului ineficient. Azi, cota de piaþã e în jur de 15%, avioanele sînt pe jumãtate goale, iar pierderile sînt uriaºe. Spre comparaþie, Wizz Air deþine în jur de 33,3%, iar Blue Air ceva mai mult de 15%.

Raportul arãta cã managerii Tarom au realizat mai multe achiziþii ilegale. În plus, piloþii ºi însoþitoarele de zbor s-au declarat în mod ilegal inapþi, iar asta a dus la anularea mai multor curse ºi a generat costuri suplimentare de 525.000 de dolari. Cursele Tarom au înregistrat în ultima perioadã întîrzieri de pînã la 2-3 ore pentru fiecare aeronavã din cauza dotãrii tehnice a flotei de avioane.

Blaturi sau incidente În afarã de pierderea cotei de piaþã, Tarom s-a confruntat în ultimul timp cu mai multe incidente. Deputatul PSD Silviu Macovei a înaintat recent o interpelare cãtre ministrul Transporturilor, Alexandru-Rãzvan Cuc, pe tema problemelor din ultimele 12 luni ale companiei Tarom. „Am identificat peste 38 de incidente referitoare la întîrzieri (5), defecþiuni (11), curse anulate sau suspendate (19)! Mi se pare suspect faptul cã TAROM, care

fapte penale, ºi nu pentru orice comportament ilicit.

Dacã vorbeam de comportamente ilicite, aproape cã ajungeam la Legea 18. M-aº bucurã dacã, dupã prezentare ºi analizã, veþi constata faptul cã propunerile formulate sînt în parametrii normalului, necesarului într-un stat de drept“, a spus Tudorel Toader.

Condiþii mai dure pentru promovare Ministrul Justiþiei a anunþat, cã o primã categorie de propuneri din noile legi ale justiþiei se referã la majorarea vechimii necesare pentru promovare, precizînd, printre altele, cã un procuror va avea nevoie de 8 ani vechime pentru a ajunge la DIICOT sau DNA. Tudorel Toader a precizat, miercuri, cã propune majorarea vechimii necesare pentru promovare la 7 ani de activitate efectivã în funcþia de judecãtor pentru a promova la tribunal sau la tribunal specializat.

Astfel, Ministerul Justiþiei propune 10 ani vechime în funcþia de judecãtor pentru a promova ca judecãtor la Curtea de Apel, ºi, la fel, 10 ani vechime efectivã în funcþia de procuror pentru a promova la Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel.

Totodatã, Ministerul Justiþiei propune ca, pentru a promova procuror la Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, sã fie nevoie de 15 ani vechime efectivã în funcþia de procuror.

O altã propunere este ca, pentru a promova judecãtor la Înalta Curte, sã fie nevoie de 18 ani vechime efectivã în funcþia de judecãtor. Aceeaºi propunere este ºi în privinþa procurorului.

Totodatã, o altã propunere este o vechime de 8 ani în funcþia de procuror pentru a promova în funcþia de procurori la DIICOT sau DNA, perioadã la care se adaugã ºi restul condiþiilor, a anunþat Tudorel Toader.

De asemenea, Toader propune, în contextul prezentãrii proiectului de modificare a legilor justiþiei, eliminarea posibilitãþii de reîncadrare în funcþie a procurorilor sau judecãtorilor care s-au pensionat.

RAREª CONSTANTINESCU era recunoscutã ca o companie aerianã solidã, are acum extrem de multe probleme. În plus, pierde curse ºi rute profitabile ºi pe care nu are concurenþã în faþa unor companii particulare. Am cerut imperativ, prin interpelare oficialã, un punct de vedere de la Ministerul Transporturilor“, a declarat, în luna martie, deputatul PSD Silviu Macovei. Acesta a formulat o intrepelare Ministerului Transporturilor, proprietarul Tarom, prin care a solicitat sã i se rãspundã la urmãtoarea întrebare: „Existã un risc de inducere voluntarã ºi intenþionatã a unei necompetitivitãþi a Tarom faþã de companii particulare?“.

Retrogradarea Tarom Pînã în luna mai, cînd au venit cele douã aeronave noi, flota Tarom era compusã din patru Boeing 737-300, patru Boeing 737-700, patru Airbus A318-111, ºapte ATR 42-500 ºi douã ATR 72-500. Cele douã avionale Boeing 737 sînt închiriate în regim de dry-lease, pe zece ani, la finalul cãreia Tarom poate decide sã cumpere aeronavele sau sã închirieze noi aeronave. Leasingul e de la compania Air Lease. Miºcarea Tarom vine dupã ce în aceastã primãvarã a renunþat la mai multe curse internaþionale din Iaºi ºi a retras din flotã avioanele A310.

Tarom doreºte ca prin noile aparate de zbor sã revitalizeze cota de piaþã, dupã ce Wizz Air ºi Blue Air au depãºit-o, iar Ryanair îi suflã în ceafã. Davidoiu, pînã luni, 21 august, director general al companiei, a declarat recent cã societatea de transport aerian deþinutã de statul român duce o luptã inegalã cu competitorii de pe plan intern, în condiþiile în care aceºtia au un mod diferit de organizare, mai eficient, ºi ºi-au externalizat multe dintre costuri. Spre finele anului trecut, Tarom a pierdut poziþia a doua în topul operatorilor aerieni prezenþi în România, în defavoarea Blue Air, depãrtîndu-se considerabil de ocupantul locului întîi, Wizz Air din Ungaria. „În ceea ce priveºte competiþia, lupta este inegalã.

Competitorii au un mod de organizare diferit, prin care pot funcþiona cu mai puþini angajaþi ºi ºi-au externalizat o mare parte din costuri”, a spus Davidoiu.

COSMIN PAM MATEI

ERATÃ În urma unei neînþelegeri, în nr. 1406 al revistei noastre a apãrut un material semnat de general de brigadã (r) Dumitru Marcu, care nu se mai aflã printre noi. Prezentãm scuze familiei ºi cititorilor pentru aceastã situaþie neplãcutã.

Pag. a 16-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (8) Supraîncãlzit de atîta patos în explicaþii ºi gesticulaþii, vorbitorul s-a aºezat ºtergîndu-ºi nãduºeala de pe faþa roºie ca „paradaica” (reg. pãtlãgica roºie). Apoi, rãsuflã uºurat ºi mulþumit de toatã truda depusã, de tot duhul dat dintr-însul pentru lãmurirea acestor oameni care-1 priveau nedumeriþi, neconvinºi, nehotãrîþi ºi chiar nepãsãtori. Doar sãrãcimea se bucura mai mult cã vor avea pãmînt ºi vite. Primarul invitã apoi auditoriul sã ia cuvîntul. În salã tãcere. Invitaþia se repetã. Muþenie. Se insistã. În încãpere începe un murmur. Oamenii discutã între ei, dar nici unul nu se ridicã sã-l aprobe, nici chiar cei din rîndul sãrãcimii. Amuþiserã ºi aceºtia. Nu vedeau, nu înþelegeau cum va fi pînã la urmã. Toþi au fost puºi pe gînduri. Ce se va întîmpla cu cei care nu vor putea munci pãmîntul ºi nu-ºi vor îndeplini norma: bãtrînii, bolnavii, cei neputincioºi fizic ºi alþii în diferite situaþii.

Cum dintr-o datã sã dai tot avutul tãu pãstrat de la înaintaºii tãi, aºa, în vînt, ºi ce primeºti în schimb?! Ce vor avea copiii din toatã truda pãrinþilor, muncind în colectiv? Nimeni nu se anunþa la discuþii, ca sã punã aceste întrebãri prezidiului, iar murmurul devenea mai plin. În acel moment, se ridicã mama mea ºi spune: „Dau tot ce-mi cere Statul Rus (o corecteazã „sovietic”), dar în colhoz nu mã înscriu” ºi pleacã repejor din salã. Dupã dînsa au pornit, unul cîte unul, a pãrãsi încãperea.

Primarul, înspãimîntat, încearcã sã-i opreascã ºi sã-i întoarcã: „Nu mai facem colhoz! Nu mai facem colhoz!

Veniþi înapoi sã ne înþelegem...!” N-a mai fost ascultat, n-a mai avut cu cine vorbi. Atunci, specialistul în colhoz îl întreabã pe primar cine a fost acea femeie care i-a zãdãrnicit munca ºi planul lui ºi cum o cheamã. Dar primarul i-a rãspuns cã n-o cunoaºte, cã din capãtul celãlalt al sãlii, de unde a vorbit, n-o poate recunoaºte.

Nici pînã astãzi nu ºtiu dacã primarul într-adevãr n-a cunoscut-o pe mama, sau a apãrat-o pentru a o salva.

Aceasta pentru moment numai, cãci, „listele negre” din Primãrie aºteptau a fi completate cu viitorii deportaþi.

Cînd a venit mama acasã de la adunare, a povestit cum a început ºedinþa, cum s-a desfãºurat ºi ce-a vorbit

ea. Nu se aºtepta ca dupã plecarea ei toþi sãtenii sã pãrãseascã sala. Pe drum se vede cã ºi-a dat seama cã a fost cea care a pus o piedicã eforturilor autoritãþilor de înfiinþare a colhozului ºi cã s-ar putea sã aibã urmãri. Din privirea ei, din glas ºi din expresia feþei s-a putut observa o neliniºte. Era mai tãcutã.

Pe lîngã aceastã dejucare a planului de muncã în colectiv, tata mai avea un frate pe nume Lazãr Ropcean, secretarul I al Liceului „Aron Pumnul” din Cernãuþi, refugiat în România cu arhiva instituþiei. Ori toþi cei cu rude plecate în Þarã erau luaþi deja la ochi. La aceasta, acum, se alãtura ºi îndîrjirea mamei de la ºedinþa comunalã ºi atîrna în balanþa viitoarelor represiuni.

Doritorii de colectivizare, însã, continuau cu lãmurirea sãtenilor pentru aceastã muncã în agriculturã. Drept exemplu era luatã comuna Valea Cosminului, unde se înfiinþase deja colhozul. Oamenii se înscriseserã de la început, datoritã propagandei ºi chiar a ajutoarelor. Localitatea cuprinde o zonã de dealuri ºi de munþi, cu iarbã fragedã ºi curatã, cu fîn mult, hranã bunã ºi îndestulãtoare pentru creºterea animalelor. Aceasta era ocupaþia celor de acolo, trãitori în case curate, vãruite ºi strãlucind în soare pe colinele înverzite asemenea unor perle, de o parte ºi de alta a ºoselei naþionale Siret-Cernãuþi. Acum au fost încurajaþi în muncã ºi cu animale ºi bunuri luate de la cei deportaþi în Siberia ºi de la cei plecaþi în România. Bãrbaþii mai lucrau ºi la tãiatul lemnelor din pãdurile Codrului Cosminului ºi cu toþii pãreau mulþumiþi. În Plaiul Cosminului colhozul nu s-a înfiinþat, dar corvezile cu braþele ºi cu transportul s-au intensificat, în folosul comunei ºi al Statului Sovietic. Într-o zi, o rudã a mamei noastre, Alexa Serafincean, cãsãtorit cu sora bunicii, mãtuºa Þia, din Ocop, sãtul de atîta trudã cu braþele ºi cãrãuºia, la cei 75 de ani ai sãi, plin de amãrãciune, i-a întrebat pe cei de la Sfatul comunal: „Ce fel de oameni sînteþi voi, mãi? Pe cei bãtrîni îi puneþi la munci grele, pe cei bolnavi nu-i ocrotiþi, iar pe cei tineri nu-i înþelegeþi?!” Rãspunsul n-a întîrziat: „Stai jos, stai jos, moºule, ºi du-te la bisericã”.

Prin Librãriile Americane (6) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Odessa pentru ca realizãrile sale de la ªargorod sã fie Basarabia, Bucovina de Nord popularizate în celelalte comunitãþi evreieºti din ºi Þinutul Herþei Rubin Udler, martor ocular la represaliile din Odessa (1941) (4) Bugetul iniþial al comunitãþii s-a epuizat în primele luni de la înfiinþarea ghetoului. Micile subsidii primite lunar de la Comitetul de asistenþã din Bucureºti începînd cu ianuarie 1942 reprezenteau cam a zecea parte din necesitãþi. Se mai primeau donaþii voluntare, dar erau nesemnificative. Consiliul a impus anumite taxe directe sau indirecte ºi a încercat sã profite de diferenþa de curs valutar. Rata de schimb oficialã în Transnistria era de 60 lei pentru o marcã germanã. Un vagon de sare, de exemplu, costa 1.500.000 lei în ªargorod, dar în Bucureºti se putea cumpãra cu 30.000 de lei. Comitetul de Ajutorare din Bucureºti avea aprobarea sã trimitã sare, haine ºi alte bunuri, care se puteau cumpãra la preþuri mici pe piaþa din România, iar comunitatea, dupã ce reþinea cantitãþile necesare, vindea ce-i prisosea populaþiei ucrainiene la preþurile pieþei locale. Astfel primul vagon de sare cumpãrat în Bucureºti cu 500 de mãrci a fost vîndut unei cooperative ucrainiene cu 25.000 de mãrci.

Nota 4: Sã cumperi un vagon de sare cu 500 de mãrci ºi sã-l vinzi cu 25.000 de mãrci înseamnã un profit de 500 %. Încã o dovadã cã evreilor le mergea mintea ºi se pricepeau la comerþ. Aceºti bani au fost folosiþi pentru construirea orfelinatului, acoperind ºi bugetul comunitãþii pentru o lunã de zile. În luna noiembrie 1943, o mare comisie oficialã a vizitat rezervaþia în vederea pregãtirii inspecþiei unei delegaþii a Crucii Roºii. Teich a fost întrebat dacã este de acord sã lucreze la întocmirea unui regulament de organizare, pe baza experienþei de la ªargorod, care sã fie aplicat în toate ghetourile din Transnistria.

Nota 5: Dacã autoritãþile româneºti ar fi dorit exterminrea evreilor nu l-ar fi chemat pe Meir Teich la

Transnistria sub forma unui model ºi a unui regulament de organizare. În acest sens el ºi cîþiva lideri evrei au fost trimiºi la Odessa pentru trei zile. Reprezentantul Crucii Roºii, Charles Kolb, a vizitat ªargorodul în 16 decembrie. Iniþial la discuþiile dintre Teich ºi Kolb au vrut sã asiste ºi oficialii români, dar la protestele ultimului, aceºtia i-au lãsat singuri pe cei doi.

Nota 6: Meir Teich a discutat cu reprezentantul Crucii Roºii fãrã prezenþa românilor, deci putea sã spunã adevãrul fãrã riscul unor eventuale repercusiuni din parte autoritãþilor. Acest aspect dã o greutate suplimentarã raportului. În raportul pe care l-a trimis Comitetului din Geneva al Crucii Roºii, Charles Kolb a fãcut o menþiune specialã privind buna impresie pe care i-a lãsat-o comunitatea din ªargorod. De asemenea autoritãþile române au fost caracterizate cã „ajutã ºi sînt înþelegãtoare”.

Nota 7: Ar fi interesant ca Raportul lui Charles Kolb sã fie tradus ºi publicat în România. În fond avem un institut, plãtit din bani publici, care se ocupã de Holocaust. De ce nu o face dacã este interesat de aflarea adevãrului?

La începutul anului 1942, s-a auzit despre existenþa unei organizaþii de partizani în zonã. Liderii ghetoului au hotãrît sã rezerve niºte mici fonduri pentru sprijinul partizanilor. În ianuarie 1943 poliþia românã a descoperit o grupã de partizani care opera în Zhmerinka. S-au fãcut arestãri, inclusiv cîþiva lideri din ghetoul din ªargorod, toþi fiind trimiºi în faþa Curþii Marþiale.

Comandamentul militar român a început sã caute noi suspecþi. Cîþiva lideri din ghetoul vecin Berschad au fost denunþaþi de un informator, torturaþi ºi împuºcaþi, dar cei arestaþi din ªargorod au scãpat de închisoare ºi s-au întors în ghetou.

O perioadã au rãmas acolo, dar apoi s-au dus la partizani, menþinînd ºi contactul cu cei din ghetou. În luna

De fapt, acolo se ºi duceau cosminenii în fiecare duminicã. Acolo se rugau pentru ajutor cãtre Dumnezeu, pentru sãnãtate ºi pentru a rezista tuturor greutãþilor ivite. Acolo mulþumeau cã existã ºi invocau înlãturarea gîndurilor ºi planurilor crude ºi viclene ale celor fãrã de credinþã, veniþi ca o pacoste pe capul lor. Unde putea sã fie mai frumos ºi mai tihnit decît în lãcaºul sfînt plin de luminã, curãþenie ºi cîntãri armonioase în timpul liturghiei. De acolo se întorceau mai puternici pentru o nouã sãptãmînã.

Tradiþii de Crãciun Timpul trecea ºi se apropia Crãciunul aºteptat cu atîta bucurie. Pregãtirile pentru sãrbãtorirea lui erau pline de emoþii împletite cu activitãþi tradiþionale, cu obiceiuri pãstrate din moºi ºi strãmoºi. În acest domeniu, noii veniþi nu aveau nici o influenþã. Fiecare din membrii familiei îndeplinea anumite acþiuni încã de pe la mijlocul postului de ºase sãptãmîni, toate pentru cina Ajunului ºi pentru colindat. Se puneau deoparte: grîul sãnãtos ºi mãºcat (cu bob mare - n.red.), macul pentru plãcinte, hribii uscaþi în cuptor, prunele uscate pe lojniþe (leasã de nuiele pe care se usucã sau se afumã fructele n.red.), crupele (boabe de porumb mãcinate mare n.red.) pentru sarmale de post ºi alte alimente. Dar cea mai mare ºi mai frumoasã preocupare era construirea Stelei. Din nici o casã nu lipsea prezenþa ei. O lucrau bãieþii îndrumaþi de pãrinþii lor, an de an. Steaua se fãcea cu cinci raze pentru copii, cu ºapte raze pentru adolescenþi ºi cu douãsprezece raze pentru flãcãi.

Materialele erau adunate din timp, constînd în: site mici, mijlocii ºi mari pentru centrul stelei, bucãþele de draniþã (reg. draniþã - scînduricã subþire din lemn de brad, ºindrilã, cu care se acoperã casele), ºipci cubice din lemn de brad pentru raze, cuiºoare, lipici, hîrtie coloratã matã, hîrtie coloratã creponatã, de diferite nuanþe, hîrtie coloratã subþire ºi cîte douã iconiþe pentru cele douã feþe ale stelei. Una cu Naºterea Mîntuitorului ºi alta la alegere. Confecþionarea era entuziastã ºi se desfãºurã odatã cu repetarea colindelor. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

ianuarie 1944 un ofiþer din Serviciul secret român l-a sunat pe Teich spunîndu-i sã trimitã doi poliþiºti evrei în satul vecin Ivaºcãuþi, din care au fost retraºi jandarmii români pentru a-i feri de un atac al partizanilor semnalaþi în zonã.

Nota 8: Sã adãugãm la realizãrile administraþiei ºi racordarea la serviciul public de telefonie. Pentru comandanþii români viaþa soldaþilor din subordine era preþioasã ºi nu o riscau fãrã rost. Ofiþerul voia sã afle care este situaþia în sat. La început Teich a avut o ezitare, fiindu-i fricã de o capcanã, dar pe de altã parte avea ocazia sã ia legãtura cu un post important de comandã al partizanilor, despre care auzise ca s-ar afla lîngã Ivaºcãuþi. I-a rãspuns ofiþerului cã este de acord ºi cã va profita de ocazie pentru a vizita orfelinatul din sat.

Teich împreunã cu doi din oamenii sãi, avînd un permis de cãlãtorie ºi o cãruþã plinã cu alimente, a trecut fãrã probleme de patrulele miliþiei ucrainiene, au lãsat alimentele la orfelinat ºi apoi s-au dus la postul de comandã al partizanilor. Aici au fost primiþi de un general rus, paraºutat recent, care le-a dat asigurãri cã ei vor apãra ghetoul, dacã va fi cazul. Teich la întoarcere a raportat autoritãþilor româneºti cã nu a vãzut nici un partizan în zonã, sau ceva suspect.

Nota 9: Jocul lui Teich era periculos. Dacã ofiþerul român lua de bunã informaþia ºi trimitea înapoi la Vãºcãuþi jandarmii ºi aceºtia erau împuºcaþi de partizani, Teich ar fi ajuns în faþa Curþii Marþiale ºi probabil executat. Deºi nu o spune probabil Teich a aranjat cu generalul rus ca partizanii sã nu-i atace pe jandarmi.

Deci ofiþerul roman ºi-a asigurat practic protecþia jandarmilor prin intermediul lui Teich. O probã de inteligenþã a ofiþerului român de informaþii din care au avut de cîºtigat toate pãrþile implicate. Este remarcabilã abilitatea lui Meir Teich, care a ºtiut sã colaboreze ºi cu partizanii ºi cu autoritãþile române, în interesul comunitãþii pe care o conducea. Un caz opus este prezentat de Martin Gilbert în lucrarea sa „The Holocaust; A History of the Jews of Europe during the Second World War“, editura Henry Holt and Company, N.Y. 1985. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

Pag. a 17-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII În noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2017, a avut loc o operaþie de inserþie aeropurtatã ruso-sirianã în oraºul Deir ez-Zor, încercuit de ISIS. Cele 20 de elicoptere siriene Mi-8/17 au executat un traiect de zbor cu lungimea de 250 km. Detaºamentul transportat de elicopterele Mi-8/17 a avut la bord militarii unui batalion din Brigada 153 a Diviziei 1 Tancuri (fãrã tancuri). Pe 28 iunie 2016, trei elicoptere de transport ale armatei SUA au executat o misiune de desant aerian, la 3 km sud de oraºul al-Bukamal (guvernoratul Deir ez-Zor din estul Siriei), unde a debarcat un grup 30 de rebeli moderaþi FSA, instruiþi de SUA. Misiunea s-a soldat cu un eºec, aproape toþi membrii comandoului fiind uciºi sau capturaþi de ISIS. Ce relevanþã are aceastã operaþiune limitatã? Ea demonstreazã cã armata sirianã are forþe pentru operaþiuni speciale, bine pregãtite ºi tot mai numeroase. Aceste forþe speciale sînt antrenate sã execute misiuni în adîncimea dispozitivului inamic, atît prin paraºutare, cît ºi prin desantare din elicoptere.

Armata sirianã mai dispune de 10-20 de avioane de transport cu trapã AN-26 (lanseazã 42 de paraºutiºti) ºi Il-76 (capacitate 120 de paraºutiºti), precum ºi de 40 de elicoptere de transport Mi-8/17 cu o capacitate de pînã la 24 de militari.

Cu ajutorul acestor avioane ºi elicoptere, armata sirianã poate executa operaþiuni de desant de nivelul unei brigãzi de infanterie (aproximativ 2.500-3.500 de militari). Susþinute cu foc din aer de avioanele ºi elicopterele de atac ruseºti, subunitãþile care compun brigada aeropurtatã sirianã pot cuceri, în mod independent, intersecþii de drumuri, localitãþi, înãlþimi dominante din deºert, pînã la

75 km în adîncimea dispozitivului ISIS. Ceea ce ar facilita curãþarea terenului, crearea de breºe largi prin care sã înainteze rapid grosului armatei siriene, cãtre oraºul Deir ez-Zor, din trei direcþii ºi eliberarea estului Siriei de ISIS. Sfîrºit

Hama, Homs ºi Raqaa. Aici s-au dat lupte grele ºi, în cele din urmã, oraºul a fost eliberat de armata sirianã. Ulterior, armata sirianã a mai fãcut o joncþiune, la 70 km est de prima, tot de la nord la sud, de la Al Kawm la Sukhna.

S-a creat un al doilea buzunar, în care forþele ISIS din centrul Siriei sînt încercuite.

De ce este importantã aceastã operaþie a armatei siriene? Pînã acum, atacurile prin surprindere ale ISIS au avut succes datoritã utilizãrii grupurilor cu mare mobilitate, în care mijloacele auto blindate sau neblindate jucau un rol-cheie. Cele douã buzunare din centrul Siriei, aflate în curs de lichidare, au o importanþã strategicã, întrucît acolo existã majoritatea cîmpurilor petrolifere ºi rafinãriile siriene. Eliberarea lor priveazã ISIS de o importantã sursã de carburanþi ºi limiteazã capacitatea de manevrã ºi de coordonare a acþiunilor. Un alt avantaj creat este acela cã armata sirianã a reuºit sã izoleze total gruparea ISIS de restul grupurilor rebele din Siria. Ceea ce înseamnã blocarea coridoarelor de aprovizionare cu arme, recruþi ºi muniþii ale ISIS de la celelalte grupãri teroriste „moderate”, susþinute de Occident.

La victoria fulgerãtoare a armatei siriene a contribuit ºi decizia Rusiei de a-ºi experimenta procedurile de întrebuinþare a noilor sale tipuri de arme, în condiþiile cîmpului de luptã real. Concret, au fost testate noile sitemele silenþioase robotizate pe ºenile (Platforma-M) ºi pe cele pe roþi (Argo), comandate de la distanþã. Acestea sînt vehicule uºor blindate, de dimensiuni mici (masã 800 kg), care se pot deplasa în condiþii de deºert, cu viteza de 25-40 km/h. Roboþii sînt dotaþi cu dispozitive optoelectronice de descoperire a þintelor ºi sînt înarmaþi cu mitraliere de calibrul 7,62 mm ºi cu patru lansatoare de grenade antitanc RPG-30. Operatorul rus din cabina de comandã poate descoperi þinta de la distanþa de 1.500 m ºi

poate executa fie misiuni de cercetare, fie sã dirijeze robotul pînã la 150-200 m de inamic, de unde deschide focul.

Chiar dacã nu au o capacitate mare de distrugere, important este faptul cã, pe timp de noapte, roboþii realizeazã surprinderea ºi provoacã ripostã haoticã adversarului. Prin aceasta, rebelii îºi demascã elementele dispozitivului de apãrãre, care sînt apoi lovite de alte mijloace artileristice.

Misiunile de cercetare prin luptã ale Platformei-M ºi Argo au fost finalizate prin neutralizarea fiecãrui element de dispozitiv al ISIS, de cãtre un robot mai mare (Uran-9), tot din categoria UGCV (unmanned ground combat vehicles), utilizat masiv în aceastã operaþie.

Acesta este un minitanc fãrã echipaj, cu masa de 10 tone, menit sã asigure sprijinul cu foc ale infanteriei. Un tanc/ MLI actual are lungimea de 10 m, lãþimea de 3-4 m, înãlþimea de 2,5-3 m, în timp ce Uran-9 are dimensiunile 5,12 m x 2,53 m x 2,5 m, motiv pentru care este descoperit de la distanþe mai mici ºi este mai greu de lovit.

Uran-9 are în turelã un tun girostabilizat calibrul 30 mm (cadenþã 350-400 proiectile/minut), o mitralierã coaxialã PKT/PKTM calibrul 7,62 mm, ºase lansatoare de rachete termobarice Shmel-M ºi patru rachete antitanc 9S120 Ataka (razã de acþiune 6 km). Loviturile termobarice sînt utilizate în special pentru distrugerea punctelor de sprijin fortificate de ISIS. Fratele sãu Uran-6 este un robot de deminare cu lamã de buldozer, care a fost deja utilizat de armata sirianã la dezafectarea cîmpurilor de mine din Aleppo ºi Palmyra, dupã eliberarea lor de sub ocupaþia ISIS. Rusia ºi-a propus ca în urmãtorii 10 ani sã înlocuiascã 30% din transportoarele blindate, maºinile de luptã ale infanteriei, mijloacele de deminare existente la forþele terestre ºi la infanteria marinã, cu platforme robotizate, comandate de la distanþã.

(D.V.)

Efectul Rogozin: lungul drum al Rusiei de la violenþã ºi infatuare la decenþã pe Prut ºi pe Nistru (3)

nale, nu oficiale, de reprezentare. În absenþa unor demersuri legale care sã readucã poziþiile statului Republica Moldova în condiþiile de coerenþã ºi coeziune a orientãrii preºedintelui ºi majoritãþii parlamentare, costurile vor începe sã se acumuleze din raþiuni de schizofrenie sau joc la douã capete. Pentru cã, într-adevãr, vorbim despre obligaþia de a alege, astãzi, orientarea strategicã prooccidentalã a Republicii Moldova, asumatã de preºedinte, în egalã mãsurã, în acþiunile sale de reprezentare, dar ºi despre o relaþie decentã cu Federaþia Rusã, pe baza respectãrii dreptului internaþional, a suveranitãþii, integritãþii teritoriale ºi independenþa Republicii Moldova, a respectãrii autoritãþilor Republicii Moldova, a decenþei ºi bunuluisimþ al reprezentanþilor Federaþiei Ruse la Chiºinãu ºi al autoritãþilor Federaþiei Ruse faþã de oficialii Republicii Moldova veniþi în misiune la Moscova. Deci înlocuirea lui Dmitri Rogozin cu un diplomat de carierã, cu bun-simþ ºi pregãtire tradiþionalã în postura de preºedinte al Comisiei interguvernamentale Federaþia Rusã-Republica Moldova este drumul normal spre îmbunãtãþirea relaþiilor bilaterale între cele douã state. (va urma) IULIAN CHIFU

Operaþie de desant aeropurtat a armatei siriene împotriva ISIS (2) Odatã ajunse în apropierea obiectivelor ISIS, grupele de comando Tigrii au efectuat cercetarea ºi au transmis în detaliu, cãtre statul major rusesc al operaþiei, compunerea dispozitivelor de luptã inamice, marcînd cu echipamente ruseºti pe fascicol laser fiecare blindat, piesã de artilerie, camionetã dotatã cu mitraliere, clãdire fortificatã apaþinînd ISIS. Fascicolul laser era invizibil pentru teroriºtii ISIS, dar vizibil din zbor de echipamentele de conducere a focului ale celor patru elicoptere de cercetare ºi atac ruseºti Ka-52, care au asigurat protecþia din aer ºi sprijinul cu foc al Tigrilor.

Astfel, loviturile din aer au avut o precizie chirurgicalã.

Dupã ce elicopterele Ka-52 ºi-au terminat muniþia, Tigrii au executat ambuscade împotriva luptãtorilor ISIS rãmaºi în viaþã. Ca urmare a atacului combinat, au fost distruse 8 puncte de control fortificate, trei tancuri, douã blindate uºoare, ºapte vehicule blindate capcanã pline cu explozibil (VBIED), 17 camioane sau camionete Toyota, înarmate cu tunuri antiaeriene calibru mic sau mitraliere, patru piese de artilerie calibrul 122 mm ºi au fost eliminaþi aproape 100 de teroriºti ISIS. În zorii zilei de 12 august, trupele regulate ale armatei siriene ºi formaþiuni de apãrare naþionalã au trecut la ofensivã împotriva ISIS, pãtrunzînd prin culoarele fãcute de Tigrii. Aceºtia au menþinut poziþiile ocupate pînã la prînz, cînd grosul forþelor siriene au fãcut joncþiunea cu ei, eliberînd o zonã de 12 kmp de sub ocupaþia ISIS.

Dispozitivul militar al ISIS din centrul Siriei s-a prãbuºit Anterior am descris operaþia de desant aeropurtat a armatei siriene, la 21 km în spatele liniilor de apãrare ale ISIS, din noaptea de 11 spre 12 august 2017, sprijinul de foc fiind asigurat de elicoptere de cercetare ºi atac ruseºti Ka-52. Îndeplinirea acestei misiuni a permis armatei siriene sã dea peste cap apãrarea pregãtitã din timp ºi sã avanseze rapid prin breºele create, eliberînd teritorii deþinute de ISIS. Astfel cã pe 19 august, armata sirianã a fost în mãsurã sã realizeze joncþiunea de la nord la sud, tãind în douã dispozitivul ISIS din centrul Siriei, partea de vest fiind complet încercuitã.

Cu 24 de ore înainte ca încercuirea sã fie completã, cîteva sute de vehicule ISIS au format mai multe coloane de marº ºi la adãpostul nopþii au încercat sã se îndrepte spre Deir ez-Zor. Fiecare coloanã era compusã din tancuri, maºini uºor blindate, camionete înarmate cu mitraliere ºi mijloace antitanc, camioane cu trupe ºi muniþii, cisterne cu carburanþi. Rusia a confirmat cã în sãptãmîna în care armata sirianã a dus operaþia ofensivã în centrul Siriei, avioanele ruseºti au executat 290 de zboruri ºi au distrus 730 de þinte ISIS. Avioanele de cercetare fãrã pilot ruseºti (UAV) au executat 120 de ieºiri, descoperind peste 160 de þinte ale ISIS. Aproape toate coloanele ISIS au fost descoperite de avioanele de cercetare fãrã pilot ruseºti ºi au fost nimicite de avioanele ºi de elicopterele de atac ruseºti.

Restul forþelor ISIS prinse în buzunarul încercuit n-au avut de ales ºi s-au retras în oraºul Uqayrabat, o importantã intersecþie de drumuri care leagã oraºul Palmira de

Nevoia de clarificare a actorului responsabil ºi decident constituþional pentru coeziunea reprezentãrii externe (2) Astfel, aºtept o numire formalã din partea premierului ºi a majoritãþii parlamentare pentru ministrul Apãrãrii, nesancþionat de Dodon ºi Rusia, care, odatã respinsã de douã ori consecutiv de cãtre preºedintele Igor Dodon, sã ducã la sesizarea Curþii Constituþionale – care s-a pronunþat deja pe tema interdicþiei preºedintelui de a respinge de douã ori numirea unei persoane sau promulgarea unei legi – pentru a stabili soluþia în situaþia în care, în ciuda acestei hotãrîri, Igor Dodon nu-ºi respectã îndatoririle prezidenþiale. Preºedintele care reprezintã Republica Moldova are dreptul la propriile opinii, dar NU atunci cînd reprezintã statul. Soluþia Curþii Constituþionale este una singurã, constatarea încãlcãrii Constituþiei ºi a hotãrîrilor Curþii Constituþionale – gene-

ral obligatorii – ºi stabilirea faptului cã un asemenea gest este o decãdere din calitatea de preºedinte, presupune indisponibilitatea preºedintelui în aceastã cauzã, ºi la fel ca la indisponibilitatea din alte motive, se soldeazã cu suplinirea preºedintelui de cãtre preºedintele Parlamentului Republicii Moldova pe perioada indisponibilitãþii. Deci hotãrîrile în cauzã vor fi semnate de omul doi în stat, dupã depunerea jurãmîntului pe perioada acestei indisponibilitãþi a preºedintelui. ªi aici procedeul nu se poate desfãºura pe perioadã infinitã, ci repetarea situaþiei de un numãr suficient de dãþi duce la indisponibilizarea definitivã a preºedintelui. La dispoziþia Curþii Constituþionale. În al doilea caz, sesizarea e ceva mai dificilã, dar trebuie formulatã pentru a stabili, constituþional, cã preºedintele care reprezintã Republica Moldova are dreptul la propriile opinii, dar NU atunci cînd reprezintã statul, deci va fi obligat sã menþioneze, în întîlnirile sale, poziþiile statului Republica Moldova, cele venite pe punctajele de la MAEIE, iar în rest sã formuleze POZIÞIILE PERSONALE, cu aceastã marcã, dar în contexte perso-

Preºedintele Franþei, Emmanuel Macron, ºi soþia sa, Brigitte, însoþiþi de cuplul prezidenþial român, au petrecut aproape o orã din timpul vizitei oficiale pe care au efectuat-o în þara noastrã la Muzeul Satului ,,Dimitrie Gusti”. Oaspeþii francezi s-au arãtat uimiþi de bogãþia ºi frumuseþea tradiþiilor ºi obiceiurilor populare româneºti, declarînd, la sfîrºitul vizitei, cã, pentru ei, ,,descoperirea acestui patrimoniu cultural al României a fost o adevãratã bucurie”.

Pag. a 18-a – 1 septembrie 2017

Universalitatea bunelor maniere (23) Strãinãtatea (2) Felurile de mîncare diferã foarte mult de la o þarã la alta. Dacã se întîmplã sã cãlãtoriþi într-o þarã arabã, pentru a da un exemplu, acest lucru presupune un efort în a vã obiºnui cu un meniu plin de feluri bazate pe carne de vitã ºi aºa-numitul cuºcuº, în multe þãri maghrebiene. Nu sînteþi obligat sã lãudaþi mîncarea tradiþionalã a þãrii, dar, în nici un caz, nu este permis sã o criticaþi, sã vã lamentaþi, sã vã manifestaþi în mod expres dezgustul, deoarece veþi da dovadã de nepoliteþe faþã de persoanele care trãiesc acolo ºi faþã de cei care v-au pregãtit mîncarea. Nu mîncaþi, dacã nu vreþi, dar evitaþi acest tip de critici ºi odioasele comparaþii cu ceea ce sînteþi obiºnuit sã mîncaþi acasã, în þarã.

Existã persoane care, chiar dacã nu criticã orice le este strãin în alte þãri, stabilesc tot felul de comparaþii insinuante ºi deplasate: „în þara mea, carnea nu se gãteºte aºa, gustul e diferit...”, „în oraºul meu, lumea, cînd se întîlneºte, se salutã pupîndu-se, iar aici oamenii sînt mult mai reci...”. Cine decide ce este mai bine sau mai potrivit? Aproape întotdeauna, aceste comparaþii au o conotaþie negativã faþã de ceea ce e strãin ºi de proslãvire a autohtonului, deci nu sînt politicoase. De aceea, nu vorbiþi despre þara dvs. decît dacã sînteþi întrebat. Dacã se intereseazã cineva de obiceiurile þãrii dvs., explicaþi-i, ºi nu vã ascundeþi mîndria naþionalã, dar numai persoanei care, în mod expres, vi-o cere.

Cu privire la limbã, existã anumite indicaþii demne de luat în seamã. Nimeni nu este obligat sã ºtie limba þãrii în care cãlãtoreºte. Puteþi sã vã înþelegeþi în limba dvs. sau sã cunoaºteþi o limbã universalã care ne salveazã de anumite conflicte lingvistice, de exemplu, engleza. Dar dacã nu cunoaºteþi nici un cuvînt în limba þãrii în care mergeþi, nu fiþi cîrcotaº, nu-i învinovãþiþi pe toþi locuitorii pentru cã nu le cunoaºteþi limba, deoarece nu sînt nici vinovaþi, nici obligaþi. Existã persoane care, în ciuda faptului cã înþeleg ceva dintr-o limbã strãinã, se aratã reticente sã o foloseascã ºi considerã cã, de fapt, ceilalþi trebuie sã se facã înþeleºi. Dacã dvs. sînteþi strãinul, responsabilitatea vã aparþine, vã place, sau nu.

Strãinii care vin în þara dvs., cei care sînt vizitatori ai oraºului unde locuiþi, trebuie sã respecte aceleaºi reguli.

Iar dvs. încercaþi sã îi faceþi sã se simtã bine, sã rãmînã cu o impresie bunã a locului ºi a culturii cãreia îi

ROMÂNIA MARE“

aparþineþi. Explicaþi-le ceea ce nu înþeleg, dar nu pretindeþi niciodatã sã aprecieze ºi sã considere lucrurile la fel ca dvs.

Cu vecinii (1) Cu toþii, fie cã trãim cu chirie sau sîntem proprietari, fie cã locuim la etaj, la vilã sau într-o casã individualã, la oraº sau la sat, trebuie sã intrãm în contact cu vecinii noºtri, acele persoane care trãiesc în aceeaºi clãdire cu noi sau în vila de alãturi. Cu vecinii, pe lîngã faptul împãrþirii cheltuielilor de întreþinere, folosirii spaþiilor comune, ca liftul sau piscina complexului, ne împãrþim, într-un fel sau altul, viaþa. Pe mulþi dintre ei îi vedem zilnic ºi sînt persoanele care, în caz de urgenþã, e posibil sã fie cel mai aproape de noi.

Trebuie sã fim capabili sã stabilim relaþii cordiale cu vecinii noºtri, sã facem ca traiul împreunã sã fie plãcut.

Nu înseamnã cã trebuie sã ni-i facem prieteni buni, chiar dacã asta se poate întîmpla. Vom încerca sã stabilim o relaþie bazatã pe respect ºi politeþe.

Este necesar sã respectãm cîteva reguli minime de convieþuire în interiorul propriei noastre case. Chiar dacã este spaþiul nostru vital, nu putem face tot ce avem chef, dacã în acest fel îi deranjãm pe cei din jur. Unul dintre aceste deranjuri pe care le putem cauza sînt zgomotele. În orice clãdire sau asociaþie de locatari existã norme care trebuie respectate. Aceste norme stabilesc cã la anumite ore nu ni se permite sã tulburãm liniºtea imobilului. Aºadar, dacã dorim sã ascultãm muzicã, sã ne uitãm la televizor sau sã deschidem radioul, volumul va fi suficient de mic pentru a nu trezi vecinii, dacã este vorba de acele ore stabilite de lege. De aceea, dimineaþa, înainte de 10, sau seara, dupã ora 22, volumul sonor al aparatului nostru de radio sau al televizorului nu va depãºi o limitã acceptabilã de decibeli. Scopul este sã fim noi singurii care ascultãm muzica sau emisiunea de la televizor. Chiar la o orã normalã, vecinii noºtri nu trebuie sã fie obligaþi sã-ºi izoleze fonic locuinþa pentru a nu asculta muzica pusã de noi.

Este posibil sã ajungem tîrziu acasã, într-o searã cînd am hotãrît sã ieºim undeva sau a trebuit sã facem ore suplimentare la birou. În cazul acesta, vom evita sã facem diverse activitãþi care îi pot trezi pe vecini.

Nu trebuie sã uitãm, mai ales dacã locuim într-un apartament, cã pereþii ,,au urechi”, iar, uneori, vecinii pot auzi conversaþia noastrã, chiar fãrã efort. Dacã hotãrîm sã ne redecorãm casa ºi pentru asta trebuie sã mutãm mobila, o vom face la o orã potrivitã. Dacã avem un copil care cîntã la pian, oricît de mîndri am fi de el, considerînd cã este un privilegiu sã ascultãm interpretãrile lui, trebuie sã nu uitãm cã e posibil ca vecinii sã

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (37) 25 decembrie 1998 (2) Beatrice, ca subiect, se afla izolatã de ceilalþi excitanþi. Somnul hipnotic cunoaºte cîteva stadii. Trebuia sã obþin starea hipnoticã – o uºoarã somnolenþã cu greutate în membre, pleoape ºi nevoia presantã de a închide ochii, cã prea se zbãtea ºi nu-i fãcea bine. Contracþiile ei musculare trebuia sã i le potolesc prin liniºtea ºi starea mea de bine pe care vroiam sã i-o transmit ºi printr-un transfer de voinþã. O doream relaxatã, sã nu se mai zbatã atîta. Pe calea psihicã a sugestiei urmãream activizarea SNC pentru mãrirea capacitãþii de luptã a organismului împotriva agentului patogen.

Trebuia sã obþin mai întîi îndepãrtarea excitaþiei ºi starea de somnolenþã pentru a-i pune întrebãri scurte afirmative.

Freud pune la baza concepþiei sale pansexualismul. Dupã el, individul este considerat ca o entitate singularã, bîntuitã de furtunile instinctului sexual care se rãscoalã cu forþe obscure din inconºtientul sãu. Metoda lui Freud de tratament psihic cautã prin mãrturisirea bolnavului sã afle conflictul din subconºtient în conºtient, fãcînd sã disparã lupta subteranã ºi sã obþinã liniºtea. Deci, asta voiam eu!

Obþin starea hipnoticã ºi continui cu partea a doua: întrebãrile.

Amelia: Ce vezi?

Beatrice: Îl vãd pe Robespeierre.

(Motãnelul meu!)

A.: Ce face?

B: Se joacã.

A.: Spune-i cã-l pup.

B: Nu pot!

A: De ce?

B: Se joacã... þi-am spus!

A: Unde eºti?

B: Nu ºtiu.

A: Cum e unde eºti?

B: E gol. Un mare gol.

A: Eºti fericitã?

B: Da...

A: Unde eºti?

B: Într-un gol mare.

A: Cum e acolo?

B: E pace ºi liniºte.

A: E bine?

B: Da. A: Unde-i bunica?

B: Nu e cu mine.

A: ªtii unde e bunica?

B: Nu ºtiu. Nu e cu mine.

A: N-o vezi?

B: Nu. A: O simþi?

B: Da... Nu... Nu ºtiu.

A: Cine sînt eu ?

B: Nu ºtiu.

A: Sînt om bun sau rãu?

B: Nu ºtiu.

A: Cum mã numesc eu?

B: Nu ºtiu.

A: Cine e Amelia ?

B: ... veriºoara... mea.

A: O iubeºti?

B: Da. A: Ea te iubeºte?

B: Nu ºtiu.

A: Cine eºti tu?

B: Ghici.

nu gîndeascã la fel, mai ales dacã el îºi repetã temele la ora siestei.

De asemenea, normele menþionate fac referire specialã la perioada de odihnã de dupã masa de prînz; chiar dacã existã variaþii ce depind de asociaþia de proprietari, în general, aceasta dureazã între orele 15 ºi 17. Trebuie sã respectãm liniºtea între aceste ore.

Vecinii nu trebuie sã fie martorii conversaþiilor noastre încinse. Nu trebuie sã folosim un ton foarte ridicat, care sã le faciliteze cunoaºterea, de la prima replicã, a posibilelor noastre probleme casnice sau a discuþiilor noastre familiale. Trebuie sã ne moderãm tonul vocii, regula de bazã a educaþiei în orice context social.

Zonele comune, vestibulul sau palierul, piscina sau zonele verzi din complexurile urbanistice etc. nu ne aparþin în exclusivitate. Este vorba de servicii ºi proprietãþi comune, pe care trebuie sã le utilizãm cu grijã. Este posibil ca nouã sã nu ne pese dacã una dintre lãmpile de pe hol s-a defectat, pentru cã nici mãcar nu ne plãcea ºi nici nu o consideram un element decorativ al palierului.

Este posibil sã se întîmple la fel cu tabloul de pe peretele din faþa ascensorului, astfel, dacã fiul nostru cel mic se apucã sã mîzgãleascã cu stiloul geamul tabloului, nici mãcar nu ne deranjãm sã îi atragem atenþia. Nu noi am ales mobilierul palierului, dar trebuie sã îl îngrijim. În zonele rezidenþiale în care existã piscinã ºi zone verzi, atitudinea noastrã trebuie sã fie aceeaºi. Dacã preºedintele zonei rezidenþiale a stabilit prin consens cu toþi proprietarii cã orarul piscinei este de la 10 pînã la 21, îl vom respecta, în ciuda faptului cã în nopþile cãlduroase de august nu e nimic care sã ne facã mai multã plãcere decît sã ne aruncãm în apã la 4 dimineaþa. Dacã avem copii mici, nu îi vom lãsa sã facã baie în piscinã dacã nu existã un salvator, în caz cã nici noi nu putem sta cu ei.

Vom avea grijã de spaþiile verzi ºi nu vom arunca gunoaie pe jos, chiar dacã ºtim cã grãdinarul poate sã le cureþe. Treaba lui nu este sã strîngã mizeria pe care, din iresponsabilitate, o facem în timp ce trecem pe acolo.

Folosirea ascensorului, de asemenea, poate da naºtere unor probleme de convieþuire. Trebuie sã utilizãm raþional liftul, pentru cã nu ne aparþine. Îl vom folosi pentru a urca sau a coborî de la un etaj la altul, iar dacã vorbim cu vecinul de la etajul 2 pe palier, nu o vom face din interiorul ascensorului, þinînd uºa deschisã ºi împiedicînd folosirea lui de cãtre ceilalþi locatari. Dacã este ocupat cînd vrem sã-1 folosim, vom avea rãbdare. Nu trebuie sã începem un rãzboi al butoanelor cu vecinul de la etajul de sus, care cheamã ascensorul în acelaºi timp cu noi. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

A: Spune-mi tu!

B: Nu spun.

A: Ai un nume?

B: Da. A: Eºti Beatrice?

B: Nu mã cheamã aºa.

A: Cum te cheamã ?

B: (ofteazã)... Betty.

A: Cîþi ani ai?

B: Ghici.

A: Ai 18 ani?

B: Nu. A: Ai 30 ?

B: Nu. A: 20?

B: Nu! A: 25 ?

B: ...

A: Unde e bunica?

B: Nu ºtiu!

A: Cine e cu tine?

B: Nimeni.

A: Tanti Elena e acolo?

B: Baba aia, nu! (Se crispeazã, se înfioarã.)

A: Dintre cei morþi, cine e acolo?

B: Bunicul.

A: Ce face?

B: Mãnîncã.

A: Ce mãnîncã?

B: ...

A: Tu ce faci ?

B: Mãnînc cu el!

A: Eºti fericitã?

B: Da. A: Bunicul tãu mã cunoaºte?

B: Acum, nu.

A: Tu ce faci?

B: Conduc maºina. (Mimeazã cã ar fi la volan.)

A: A cui e maºina?

B: Nu ºtiu.

A: Eºti la facultate?

B: Da... O sã fiu.

A.: Unde?

B: La management!

A: Eºti fericitã?

B: Da... Nu! A: Care e viitorul Ameliei?

B: Are un copil.

A: Un copil?

B: Mic. Peste 9 luni.

A: Are soþ?

B: Nu ºtiu.

A: E singurã?

B: Nu ºtiu.

A: E frumos copilul ei ?

B: Nu-l vãd. E nenãscut.

A: E fericitã Amelia?

B: Acum, da.

A: Are soþ?

B: Nu-l vãd. E singurã.

A: Conduci încã maºina?

B: Da. E trafic greu.

A: E lume multã?

B: Da. A: Isus e cu tine?

B: Nu e.

A: Unde e Isus?

B: Nu-l vãd.

A: Îl simþi?

B: Da! A: Ce simþi?

B: Pace. Liniºte.

A: Sîntem fiinþele Creatorului?

B: Sîntem. Tot El ne ºi distruge!

A: Nu vorbi aºa!

B: ...

A: Cum aratã Dumnezeu?

B: Nu se aratã. El e Pacea!

Impresionant, pentru prima datã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Pag. a 19-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (13) Încã o stea de aur (3) Chinul a continuat. Odatã, cînd unul dintre paznici a bãnuit cã preotul trãsese cu ochiul, pãrintele Jenco a fost þintuit de o uºã ºi bãtut cu brutalitate. Un astfel de tratament demoraliza toþi ostaticii. Îi puteau auzi pe conaþionalii americani ai acestuia atunci cînd îndurau o bãtaie. Tot ceea ce puteau sã facã era sã se întrebe cînd le va veni din nou rîndul.

Astfel de întîmplãri le destrãmau optimismul. Le slãbeau speranþa. La Crãciun, pãrintele Jenco a încercat sã cînte un colind. Nu a reuºit sã rosteascã decît vreo cîteva cuvinte, dupã care a izbucnit în plîns.

Altã datã, în februarie 1986, paznicii i-au înmînat o scrisoare venitã de acasã. Era prima oarã cînd primea veºti de la ai sãi. A deschis-o cu nerãbdare, însã, în timp ce citea ºi recitea acele cuvinte preþioase, l-a auzit pe Thomas Sutherland plîngînd în celula de alãturi.

- Thomas nu primise nici o scrisoare, explicã pãrintele Jenco. A fost o cruzime faþã de el.

Ceilalþi ostatici au înapoiat paznicilor scrisorile, în semn de protest faþã de ceea ce pãþise Thomas. Mai tîr-

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (6) Informaþiile despre iernile din Vinland exclud ipoteza lui Steensby (Golful Saint Laurent) ºi pe cea a lui Reuter (Florida). Din saga, aflãm într-adevãr cã normanzii au cunoscut o primã iarnã foarte blîndã în Vinland. Animalele au petrecut toate nopþile afarã. Dar la mulþi ani dupã aceea, la Kielkap, care trebuie sã se fi aflat în partea septentrionalã a regiunii, au cunoscut o iarnã „extrem de durã“. Însã în Massachusetts, cele douã tipuri de iarnã coexistã. Dacã iernile reci sînt predominante, se întîmplã ca din cînd în cînd în cîte o iarnã blîndã animalele sã poatã dormi afarã. Un savant american a stabilit cã aceste ierni blînde caracterizeazã ºi astãzi insulele ºi regiunea de coastã din sudul Bostonului. Sîntem de altfel în posesia unei descrieri moderne a acestui climat care se potriveºte cu povestirea normanzilor: „Temperatura este atît de plãcutã încît se întîmplã rareori ca vegetaþia sã îngheþe aici.

Aceastã regiune este denumitã raiul american, pentru cã se distinge de altele prin poziþia, solul ºi clima sa“.

Iernile blînde din Vinland de care ne vorbesc povestirile vechi nu existã în Golful Saint-Laurent, conform ipotezei lui Steensby: navigaþia este paralizatã aici o sutã patruzeci ºi una de zile pe an de gheþari, ºi temperatura medie din luna ianuarie este sub treisprezece grade. Pentru Reuter, care pretinde cã iernile blînde din

ziu, în ziua respectivã, teroriºtii au revenit la sentimente mai bune ºi au înmînat fiecãrui ostatic cîte trei scrisori de acasã. Acest gen de victorie mãruntã le-a dat prizonierilor putere. Le-a ridicat moralul.

Au existat ºi unele momente amuzante. Odatã, unul dintre paznici l-a întrebat pe pãrintele Jenco dacã doreºte ceva ºi el a rãspuns: „Da, un taxi“. Replica a stîrnit cîteva rîsete reþinute. În general, fiecare zi devenise o luptã pentru supravieþuire, fizicã, dar ºi psihicã.

Pentru pãrintele Jenco, credinþa a fost ancora sa pe vreme de furtunã. ªi-a fãcut mãtãnii din iþele deºirate ale unui sac de cartofi. În anumite momente, se concentra asupra pasajului Filipeni 4:5,6 din Biblie ºi îºi repeta necontenit acele cuvinte pentru a se liniºti: Domnul este aproape. Nu vã împovãraþi cu nici o grijã.

Mutãrile erau cele mai rele. Îl speria gîndul cã de fiecare datã urma sã fie legat fedeleº ºi înghesuit în roþile de rezervã ale unor camioane extrem de uzate. Inima sa, deja slãbitã din cauza unei afecþiuni cardiovasculare, a fost solicitatã din plin de aceste chinuri. La început, þinea strîns un medalion cu Isus Christos, pe care rãpitorii i-au permis sã-l pãstreze. Prins în interiorul roþii, el se ruga la medalion, în timp ce îl strîngea cu putere în pumn. Acesta a fost talismanul sãu, la care se ruga printre gazele înnãbuºitoare de monoxid de carbon, încercînd sã uite de chinurile la care îl supuneau teroriºtii. Mai tîrziu, a aruncat medalionul. Dupã o convorbire cu Dumnezeu, pãrintele Jenco ºi-a dat seama cã nu avea nevoie de o dovadã

fizicã pentru credinþa sa. Pierduse deja aproape totul, inclusiv o cruce pe care o primise la cea de-a 25-a celebrare a hirotonisirii. În cele din urmã, realizase cã nici unul dintre acele mici obiecte religioase nu conta cu adevãrat. Nu avea nevoie decît de credinþã.

Punem acum întrebãri despre paznici. Pãrintele Jenco ne spune cã majoritatea lor erau bãrbaþi libanezi tineri, abia trecuþi de adolescenþã. Cu toþii fuseserã cufundaþi în propagandã încã de mici.

- Ce fel de propagandã?, întreb.

- Mesaje de urã, agent Burton. Mesaje de urã. Am ascultat cîteva dintre ele, înregistrate pe o casetã. A fost îngrozitor.

Unii dintre paznici erau angajaþi, din rîndul celor care nu fuseserã în mãsurã sã-ºi gãseascã altceva de muncã în haosul Beirutului. Unul dintre ei reparase aparate de aer condiþionat ºi, pur ºi simplu, avea nevoie de o sursã de venit pentru a-ºi plãti datoriile. El era unul dintre cei mai binevoitori ºi îi aducea uneori pãrintelui Jenco mîncãruri gãtite de soþia sa. Alþii pãreau fanatici sau bolnavi psihic.

Sau ºi una, ºi alta. Nici unul dintre ei nu prea beneficiase de o educaþie formalã, lucru de care pãrintele Jenco a încercat sã se foloseascã. El le-a spus cã i-ar plãcea sã îi ducã în America - nu pentru a-i pedepsi, ci pentru a-i educa. Nu era rãzbunãtor. Dorea ca aceºti tineri sã facã din vieþile lor ceva util ºi productiv. Nu l-au luat în seamã. (va urma) FRED BURTON

Vinland demonstreazã poziþia subtropicalã a regiunii, este exact invers. Iarna grea cu care s-a confruntat Thorfinn Karlsefni la sud de Kielkap, la puþin timp dupã prima cãlãtorie a lui Leif, anuleazã pur ºi simplu ipoteza lui. Reuter uitã cã la latitudinea la care se aflã Casablanca, pentru normanzii lui Thorfinn, obiºnuiþi cu clima groenlandezã, o iarnã nu putea pãrea grea.

Cele de mai sus ne readuc la punctul de plecare, anume în Massachusetts ºi Rhode Island, unde s-a considerat de mult cã s-ar fi aflat Vinland!

Aceastã ipotezã, cea mai veche, este ºi cea mai probabilã. Ea a fost recent confirmatã de cercetãrile lui Holand cu privire la o expediþie norvegiano-suedezã trimisã în America în 1355 de Magnus, regele Norvegiei. Holand, care era norvegian ºi trãia în Statele Unite, a consacrat în 1932 o carte unei pietre runice care fusese descoperitã în 1898, îngropatã în pãmînt, lîngã Kensington (Minnesota). Piatra purta inscripþia conform cãreia, în acel loc, aflat departe în interiorul teritoriului american, au stat o mie trei sute ºaizeci ºi doi de scandinavi, norvegieni ºi suedezi, dintre care zece îºi pierduserã viaþa într-o luptã cu indienii. Textul consemneazã faptul cã ei au plecat din Vinland ºi cã ajunseserã acolo dupã paisprezece zile de cãlãtorie pe ape.

Autenticitatea inscripþiei runice a fost mult timp subiectul unor dispute aprige. Pînã recent, unele particularitãþi ale caracterelor runice incitau la scepticism.

Dar diverse procedee chimice au permis studiul gradului de degradare a pietrei. S-a obþinut dovada vechimii sale, astfel cã în prezent este înþeleasã cauza.

Autenticitatea pietrei din Kensington a fost consacratã oficial pe 11 martie 1948: la iniþiativa arheologilor de

la Smithsonian Institute, ea a fost depusã în mod solemn la Muzeul Naþional din Washington unde a fost consideratã „un document istoric remarcabil care a fost descoperit vreodatã în Lumea Nouã“.

Cartea lui Holland reia documentele care demonstreazã cã în 1355, o expediþie alcãtuitã din norvegieni ºi suedezi a fost trimisã de regele Magnus al Norvegiei în cãutarea urmelor colonilor groenlandezi alungaþi în 1342 de eschimoºi de pe coasta occidentalã a Groenlandei. Colonii luaserã calea apei spre vest ºi, bineînþeles, expediþia de salvare i-a cãutat pe pãmîntul american, cînd aceasta a constatat cã în Groenlanda nu se ºtia nimic de locul unde se aflau. Expediþia a ajuns în Vinland unde credea cã-i va gãsi pe emigranþi. Dar se stabiliserã în nordul extrem al continentului american, astfel cã expediþia trimisã de rege nu i-a gãsit, deºi explorase mare parte a coastelor nord-americane.

Cartierul sãu general era la Narragansett-Bay, situat în arhipelagul Capului Cod ºi considerat astãzi ca fiind „cel mai bun port din America de Nord“. Dar Holand a fãcut o altã descoperire senzaþionalã. Lîngã Narragansett-Bay, în parcul Tauro din staþiunea balnearã Newport, existã „Newport Tower“ care, de trei sute de ani, trezeºte interesul arheologilor ºi a dat naºtere mai multor ipoteze. Este un turn rotund, din piatrã, bine conservat în ciuda vechimii, ºi care, în Secolul al XVII-lea era considerat o fostã moarã de vînt. Un examen amãnunþit a dus la un rezultat neaºteptat. (va urma) ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

Imperative ale viziunii întemeietorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, pentru politica de stat actualã (6) „Toate relele de care este bîntuitã România ºi care-i distrug viitorul provin din cauzã cã românii nu pun politicã în economie ºi economie în politicã”. DIONISIE POP MARÞIAN („Anale”, 1864)

Meritele epocale ale promotorilor doctrinei naþionalismului economic românesc, puse în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale permanente ale þãrii (6) Nu pot exista teorii universal valabile ºi nici principii definitive, cu caracter de legi naturale, fiindcã viaþa economicã – obiectul, de fapt, al oricãror judecãþi - este diferitã de la naþiune la naþiune ºi de la epocã istoricã la epocã istoricã. Doctrina liberalã omite acest lucru ºi cautã sã stabileascã adevãruri permanente ºi universale.

Ea rezumã, în ultimã analizã, viaþa economicã la principiul, mult trîmbiþat, al „liberei concurenþe”. Dacã operele economiºtilor - scrie Haºdeu - vi se par a fi maiestuoase ºi, uneori, prea lungi, ºi dacã ele în adevãr sînt voluminoase, aceasta nu dovedeºte cã s-ar fi cuprinzînd în ele ºi altceva decît încercãri de a întemeia teoria concurenþei. La concurenþã se încheie ºtiinþa celor mai mulþi economiºti.

Potrivit cu marele principiu al naþionalitãþii pe care se aºeazã ºi viaþa economicã - susþine Haºdeu - concurenþa e posibilã numai între industriaºii compatrioþi înlãuntrul unei economii naþionale, ale cãror forþe pot diferi prin grad, dar nu pot diferi niciodatã prin esenþã.

Liberul schimb între naþiuni, ca bazã a concurenþei, e o erezie. Cãci din douã naþiuni puse faþã în faþã e peste putinþã ca una sã nu fie sau absolut mai tare, sau mai tare în unele privinþe ºi mai slabã în altele. ªi, ca în orice împrejurãri, cel mai tare e cel care dicteazã: el e liber.

Cel mai slab ascultã în toate: e supus. Aceste adevãruri sînt confirmate dureros, ºi dupã 1989, de efectele catastrofale ale raporturilor inegale de schimb pe care România le are cu majoritatea celorlalte state, în primul rînd cu cele dezvoltate, din întreaga lume.

Plecînd de la consideraþiile relevate mai înainte, Haºdeu stabileºte trei feluri de concurenþe: 1) Concurenþa dintre o naþiune ºi altã naþiune.

2) Concurenþa înlãuntrul naþiunii, între strãini ºi naþionali.

3) Concurenþa numai între naþionali.

Dintre acestea trei - precizeazã B.P. Haºdeu - singura care poate ºi trebuie sã fie liberã, la noi în þarã, este cea din urmã, concurenþa între naþionali. Celelalte - apre-

ciazã acelaºi om de ºtiinþã - trebuie cu totul îngrãdite, pentru a apãra ºi pune în siguranþã dezvoltarea generalã a statului român.

Consecinþele practice ale consideraþiilor generale înfãþiºate îl fac pe omul erudit român sã preconizeze: * O politicã vamalã protecþionistã. * O naþionalizare a vieþii economice interne. * O depoliticianizare localã, în þarã.

Cu aceste convingeri, naþionalismul economic al lui Bogdan Petriceicu Haºdeu se orienteazã pe linia naþionalismului integral ºi primeºte caracterul, necesar, de imperativ istoric pentru România.

ALEXANDRU D. XENOPOL (1847-1920). Prins în lupta de revendicãri politice ale timpului sãu, Xenopol - avînd o pregãtire teoreticã de specialitate ºi o deosebitã aplicare spre studiul istoriei naþionale - cautã, încã de la începutul activitãþilor sale, sã acorde cea mai mare atenþie problemelor economice. Pe acest plan al cercetãrilor, Xenopol pleacã de la ideea potrivit cãreia secretul propãºirii vieþii oricãrui popor stã în asigurarea unei cît mai bune stãri materiale. Între starea materialã ºi cea intelectualã a unui popor, relevã el, existã o legãturã geneticã de la cauzã la efect. Orice popor ce vrea sã progreseze trebuie sã-ºi asigure, pe toate cãile ºi înainte de toate, o bazã materialã trainicã. În „Studiile economice” ºi apoi în seria lucrãrilor urmãtoare pe care le publicã, Xenopol demonstreazã cã economia þãrii noastre - cu îndrumarea pe care a avut-o - este departe de a satisface orice deziderat de progres ºi bunãstare. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 1 septembrie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei Trãdarea ºi laºitatea, „stelele polare“ ale românilor? (1) (urmare din pag. 1) Am scris-o în repetate rînduri ºi o repet ºi azi: românii dau cel mai mare procent de ,,cozi de topor“ pe cap de locuitor! Iar aici nu alogenii sînt de vinã – þigani, evrei, unguri, armeni, ruºi – ci românii neaoºi. Amintiþi-vã doar cum au fost prinºi, prin vînzare, cîþiva dintre marii Eroi ai Neamului: Brâncoveanu, Horea ºi Cloºca, Tudor Vladimirescu, Nicolae Iorga, Ion Antonescu º.a. Dacã ei, românii, ar fi vrut, nici turcii, nici austriecii, nici fanarioþii, nici ruºii n-ar fi avut nici un spor. Dar românii care s-au intersectat cu destinul acestor martiri n-au vrut.

I-au cedat. I-au abandonat. Aºa ºi acum. Mã uit la toatã plevuºca asta alunecoasã, care roieºte în jurul unui agent dovedit al revanºismului maghiar, George Sörös, care, cu un „bacºiº“ de numai 8 milioane de dolari (atît reprezintã Bugetul Fundaþiei Sörös pe an în România), a reuºit sã paralizeze o þarã, cumpãrînd niºte tineri debusolaþi ºi flãmînzi, pe care i-a transformat în dobermani, cu zgardã electronicã la gît. Mîna dreaptã a acestui gangster este fostul meu coleg de facultate Lazãr Vlãsceanu.

De tînãr, pus pe cãpãtuialã: SECU, UTC, UASCR, UGSR. De ce UGSR? Pentru cã flãcãul a tras cu dinþii sã facã o partidã bãnoasã, cu fiica unui mare ºtab comunist de la sindicate, colegã de facultate cu noi, iar pofta de carierã a sãrmanului politruk era atît de mare, încît a fost în stare sã închidã ochii la aventura pe faþã pe care logodnica lui – care scãpase total caii, intrase în cãlduri – a avut-o cu un alt coleg de facultate, astãzi ziarist în presa centralã. Mã uit la acest Lazãr, cu numele lui de înviat din morþi, cum îl ajutã sistematic pe marele escroc internaþional sã speculeze, în folosul unor puteri strãine, sãrãcia lucie a tineretului din România! El este convins cã face bine, cã dã burse ºi tipãreºte cãrþi – dar nici un ºarpe nu-ºi þine otrava la vedere. Va veni o vreme, cît de curînd, cînd toatã lumea îºi va da seama cã „Orfanii lui Sörös“ au fost cumpãraþi ºi teleghidaþi sã distrugã, din interior, Statul Român.

Cel de-al doilea defect major al unora dintre compatrioþii noºtri e laºitatea. Zicala „Mãmãliga nu face explozie“ e invocatã mai des decît Imnul Naþional „Deºteaptã-te, române!“. Atunci cînd a fãcut explozie mãmãliga – de vreo 2-3 ori într-un secol – s-a deºteptat ºi românul. Trist, dar adevãrat. Pe cît de viteji sînt românii în vreme de rãzboi – pe atît de prudenþi ºi chiar delãsãtori sînt în vreme de pace. Unii numesc asta „înþelepciune“, dar eu i-aº spune altfel. Sã luãm, de pildã, mitingurile monarhiste din ultimii 7 ani.

Practic, o mînã de 1.000 de monarhiºti convinºi, cãrora li se alãturã cam 100.000 de agitatori oportuniºti, în jurul cãrora se strîng 1.000.000 de curioºi, sînt pe cale sã dea peste cap o þarã. Ei ºtiu cã, la un eventual referendum naþional, n-au nici o ºansã – nici acum, nici peste 10 ani, nici peste un secol. Dar mai ºtiu cã românii sînt uºor de pãcãlit, aºa cã au adoptat tactica „prin învãluire“: mai o vizitã pe la morminte, mai un comentariu cum cã Occidentul abia aºteaptã reinstaurarea monarhiei în România, mai o declaraþie regalistã a lui Emil Constantinescu, care, ca orice sondã de mãsurare a reacþiei, a fost retrasã imediat, pentru ca, în final, sã se ajungã la cererea de redare a cetãþeniei române, pe care Victor Ciorbea s-a ºi grãbit sã anunþe cã o va aproba. Un ofiþer de Contrainformaþii s-a prezentat la sediul redacþiei noastre, din proprie iniþiativã ºi dezinteresat, ºi ne-a spus: „Dacã Emil Constantinescu n-ar fi cîºtigat alegerile, ar fi început tãmbãlãul, mai rãu decît e acum la Belgrad. Noi am aflat cã Emil Constantinescu ºi Victor Ciorbea ar fi deschis balconul Universitãþii, ar fi acuzat B.E.C.-ul de fraudã ºi ar fi cerut public revenirea în þarã a fostului rege, sã preia el Puterea. Dar candidatul C.D.R. a cîºtigat alegerile, aºa cã n-a mai fost nevoie de apelul respectiv. ªi totuºi, un tînãr fanatizat, care nu ºtia de consemn, a strigat atunci ca Mihai de Hohenzollern sã fie adus în þarã. A fost imediat redus la tãcere, pentru cã asta nu mai intra în calcul ATUNCI. Începe sã intre abia ACUM“.

Juan Carlos de Bourbon – un Rege Popular (2) (urmare din pag. 1) Multã lume m-a întrebat, dupã ce întrevederea s-a transmis ºi la Televiziunea românã, ce-am discutat cu Regele.

Atunci, la prezentare, n-am discutat mare lucru.

M-am prezentat numai, în limba englezã, cã sînt senatorul Tudor ºi îi mulþumim pentru primire.

Majestatea-Sa a zîmbit larg ºi mi-a urat bun venit.

Ulterior, aveam sã vorbim mult mai multe, dar fotografii ºi operatorul pãrãsiserã salonul.

Telespectatorii noºtri au remarcat ºi emoþia teribilã care pusese stãpînire pe Oliviu Gherman. Într-adevãr, am vãzut ºi eu cum îi tremurau mîinile, mai-mai sã scape medalia pe care dorea sã i-o înmîneze lui Don Juan Carlos (aºa îi mai spun spaniolii).

Explicaþia e simplã: Gherman e un om emotiv, aflat la o vîrstã (a doua zi avea sã împlineascã exact 65 de ani) ºi rãspunderea care apãsa pe umerii sãi era uriaºã. ºi cu medalia asta e o problemã. Aºa dupã cum se ºtie, România e singura þarã din Europa care, de mai bine de 5 ani, n-are decoraþii proprii. E mare pãcat. Aici se observã cel mai evident una dintre erorile capitale, sãvîrºite dupã 22 decembrie 1989: s-a distrus ceva ºi nu s-a pus nimic în loc. Medalia despre care facem vorbire aici are, totuºi, o încãrcãturã simbolicã: e suflatã cu aur ºi a fost emisã cu prilejul împlinirii a 130 de ani de cînd Al.I. Cuza a întemeiat Senatul României, avînd chiar încrustat chipul ilustrului domnitor. Cu o zi înainte, medalia a fost cerutã de gazdele spaniole, pentru a fi verificatã la raze, ca nu care cumva sã fie iradiatã ºi, astfel, sã pericliteze viaþa augustei persoane regale. Scriu asta, pentru a înþelege toatã lumea ce mãsuri excepþionale de securitate se iau acum peste tot, pe fondul unei escaladãri fãrã precedent a diferitelor expresii ale terorismului.

Regele Spaniei a primit cu plãcere micul nostru dar.

Ne invitã la dialog, tot neprotocolar, tot cu zîmbetul pe buze. Este evident pentru noi toþi cã el nu face eforturi sã fie popular, ci aºa a fost educat ºi crescut, calitãþi care i-au fost ºlefuite ºi prin fair-play-ul

sportiv. Eu ºi cu Gherman îl încadrãm, în mijlocul salonului, eu în stînga, Gherman în dreapta.

Traducerea o efectueazã, ireproºabil, mignona AnaMaria Diaconescu, o hispanistã excelentã. Din vorbã în vorbã, Oliviu Gherman îi spune gazdei regale cã în România au fost înregistrate, în 1990, peste 250 de partide, dar astãzi funcþioneazã în Parlament numai 13 formaþiuni politice. El mai aminteºte de Pactul de la Montcloa, prin care Franco a chemat toate forþele politice ale Spaniei sã slujeascã interesul naþional – iniþiativã care ar prinde bine ºi societãþii româneºti. „Da, dar e foarte important ca el sã cuprindã toate forþele politice, nici una sã nu rãmînã afarã – ne spune Regele. Ce forþe politice româneºti sînt reprezentate aici?”. Îi rãspund eu, în spaniolã, cã toate, Regele rîde! „Dar eu nu le cunosc pe toate, aº dori sã vã prezentaþi”. Profesorul Gherman ne prezintã din nou, pe toþi, de data aceasta cu denumirea partidului ºi cu orientarea doctrinarã, îl întreb, în ºoaptã, pe Darie Novãceanu, dacã nu crede cã ar fi bine sã-l felicitãm pe suveran cu prilejul jubileului a 20 de ani de domnie. Îmi rãspunde, roºind, cã nu e cazul. Sincer sã fiu, nu înþeleg de ce se opune (ulterior, în maºinã, prof. Vasile Vetiºanu mi-a spus cã, mai mult ca sigur, ambasadorul dorea ca el sã aibã privilegiul de a-l felicita). N-avem încotro ºi încãlcãm consemnul, adicã ne dãm drumul la gurã: omul e prea comunicativ ºi volubil, ca sã nu-i spunem ºi noi ce simþim. Sparg gheaþa: „Majestate, întreaga delegaþie românã v-a vãzut ieri dupã-amiazã la televizor decernîndu-i Premiul Cervantes scriitorului peruan Mario Vargas Llosa. Este cu totul extraordinar cã un Rege se implicã în literatura unei þãri!”. Îmi rãspunde cu aceeaºi naturaleþe: „Eu trebuie sã mã implic în toate”. Continui: „V-am spus asta, pentru cã aici sînt mai mulþi scriitori, inclusiv senatorul Vetiºanu ºi ambasadorul Novãceanu”. „Aveþi un ambasador foarte bun ºi vã rog sã nu-l schimbaþi.

Altminteri, vom face ce am fãcut ºi cu Llosa: îi vom da cetãþenia spaniolã!”. Este clar cã Darie a „lucrat”

În faþa agresivitãþii cîtorva pîlcuri de monarhiºti, milioanele de români tac chitic. Aþi auzit dvs. de vreun miting anti-monarhic organizat undeva, în România? Nici pomenealã, românii noºtri se mulþumesc sã facã mãrunt din buze ºi, din dezastru în dezastru, sã zicã „ia sã-i încercãm ºi pe-ãºtia ai Convenþiei“, dupã care sã capituleze ºi mai mult, în faþa ruinei totale, ºi sã ºopteascã „ia sã-i încercãm ºi pe-ãºtia ai Regelui!“. De parcã echipele politice ar fi niºte pepeni, în Piaþa Matache Mãcelarul. Încep tot mai mult sã cred cã prãbuºirea acceleratã a României, în toate compartimentele vieþii socialeconomice, este o diversiune programatã ºi avizatã de Mafia Transnaþionalã, pentru a-i aduce pe români într-un asemenea hal de isterie ºi panicã, încît singura soluþie sã fie revenirea lui Mihai de Hohenzollern. Altminteri, nu-mi pot explica iresponsabilitatea cu care un întreg Guvern nu face nimic pentru oprirea declinului, pentru negocieri ceva mai demne ºi mai eficiente cu organismele internaþionale. Scumpetea vieþii a devenit atît de insuportabilã, încît normal cã nu mai renteazã nici un fel de activitate: nici creºterea porcilor ºi a pãsãrilor (de-aia a ºi închis Guvernul atîtea Combinate), nici prelucrarea þiþeiului, nici fabricarea tractoarelor ºi a camioanelor – totul pînã la preluarea afacerilor (falimentate în mod deliberat!) de cãtre „salvatorii“ occidentali! ªi abia acum capãtã contur clar ºi explicaþie plauzibilã declaraþia fãcutã în vara anului 1996, pentru revista „MicroMagazin“ din S.U.A., de Emil Constantinescu, care ºtia ºi el, foarte bine, cã e creat ºi predestinat sã-i încãlzeascã patul regelui. Pãrerea mea în aceastã chestiune este aceeaºi, ca ºi acum 7 ani: am un mare respect faþã de contribuþiile reale pe care le-au adus primii doi regi, Carol I ºi Ferdinand, pe altarul Idealurilor de Independenþã ºi Unitate ale României, am ºi publicat pagini de curaj despre aceste figuri ilustre, înainte de 1989 (pe vremea cînd nu auzise nimeni cã semnatarii „epistolei“ de azi ar avea vederi monarhiste!) – dar Mihai de Hohenzollern este un degenerat, un infractor ºi un vînzãtor de þarã. (va urma)

inteligent. Cu o searã înainte, eu l-am pus în gardã cã unii vor sã-l schimbe din funcþie. Am fãcut asta, pentru cã eu nu încurc planurile: atîta timp cît a lucrat ca ºef la „Adevãrul”, nu se înþelegea nimeni cu Darie, Dinu Sãraru îmi aminteºte cã a scris chiar un editorial, prin care cerea lichidarea fizicã a 400.000 de comuniºti, pe mine ºi pe Eugen Barbu ne-a atacat violent – dar, ca hispanist, Darie a fost ºi a rãmas un profesionist redutabil, el a tradus douã dintre capodoperele lui Gabriel Garcia Marques, „Toamna Patriarhului” ºi „Cronica unei morþi anunþate”, ca diplomat s-a zbãtut sã creeze din nimic un Institut Cultural Român, ca sã nu mai vorbesc de faptul cã a încercat sã se explice faþã de mine, prin douã scrisori de suflet, pe care mi le-a expediat în ultimii 2 ani de la Madrid, rugîndu-mã sã rãmînã confidenþiale, ceea ce am ºi fãcut (scriu asta ºi pentru soþia lui, Miruna, colegã de breaslã cu mine, care joi seara m-a tot înþepat la Ambasadã cu privire la un articol apãrut, prin 1992, în „România Mare”, dar cu care eu n-am avut tangenþã, fiindcã era o reclamaþie expediatã din interiorul Ambasadei, însã ea, inteligenta ºi plãcuta Miruna, nu ºtie cîte alte zeci de materiale dure împotriva lor am oprit eu, cu mîna mea, mã rog, lucrurile s-au schimbat mult între timp). Aºadar, Regele îl laudã pe Darie Novãceanu. S-a lucrat rapid: pus în gardã de mine, presupun cã D.N. a vorbit cu valorosul ºi încã tînãrul preºedinte al Senatului Spaniei, Juan-Jose Laborda (profesor de istorie), care l-a sensibilizat pe Rege. Indiferent ce s-a petrecut, e bine cã s-a ajuns aici, fiindcã un specialist de reputaþie internaþionalã cum e Darie Novãceanu, cunoscut de literaþii hispanici din întreaga lume, ar fi foarte greu de înlocuit. ªi cu cine sã-l înlocuim? Cu vreun client politic, care nu ºtie nici o limbã ºi nu s-a fãcut remarcat decît prin obedienþã faþã de ºef, prin damigene ºi sarsanale cu bucate alese, de sãrbãtori?

Oricum, Institutul Cultural Român, care funcþioneazã în cadrul Ambasadei României din Madrid – adicã într-un oraº extrem de important pentru viaþa social-politicã a Europei de mîine – trebuie ajutat moral ºi material. „Important este sã privim cu toþii spre viitor – ne spune Regele. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR, 5 mai 1995

Pag. a 21-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (89) Ziua are ºi momente vesele: Emanuel Valeriu face o filmare în faþa sediului „Europei libere” din München, dar nu e lãsat sã intre înãuntru! Degeaba tot încearcã el sã explice cum a transmis materiale clandestine de la Bucureºti la München (în care, mai mult ca sigur, ne înjura ºi pe noi!), cum s-a luptat el cu Ceauºescu - are parte de tratamentul de care, mai devreme sau mai tîrziu, beneficiazã orice cameleon. Încerc sã adorm. Nu-mi vine, totuºi, sã cred ce-am citit în „Fapta”. Iau din nou revista în mînã, aprind veioza micã, de carte, de la capul patului. La „Fapta” lui Mircea Damian, prin 1946, a debutat Eugen Barbu. Astãzi, cineva a înviat-o! ªi cu ce aplomb!

Recitesc textul despre rabin. Sînt rãzbunat. Înseamnã cã n-am luptat degeaba. Mi-a sãrit somnul. Tot vînzolind eu foile astea, ce-mi cade sub ochi? Un foileton foarte amuzant despre scenele triste prin care au trecut Eugen Simion ºi Nicolae Manolescu: au vrut ºi ei sã fie directori la „Viaþa Româneascã” ºi, respectiv, „România literarã”, dar, deocamdatã, au fost trimiºi la plimbare. Totodatã, e relatatã scena burlescã petrecutã la o serie de edituri, tot în cadrul competiþiei naþionale „Ciolaniada”: un oarecare Andrei Cornea (de care, spre ruºinea mea, n-am auzit niciodatã pînã acum) s-a dus la braþ cu Andrei Pleºu întîi la Editura ªtiinþificã ºi, mai apoi, la Editura Meridiane, pentru a se cãpãtui ºi el cu o funcþie de directoraº. Se vede treaba cã, o datã ajunsã „isprãvniceasã”, Coana Chiriþa asta tuciurie de Andrei Pleºu vrea sã-ºi îndoape bine fîrtaþii. Dar nu le-a mers, au fost trataþi cu sictir. Mare pacoste pe capul þãrii haita asta de flãmînzi pripãºitã în ºopronul „Europei libere”...

27 MARTIE 1990. Întrebat ce fãcea Dumnezeu înainte de creaþie, Martin Luther a rãspuns: „Dumnezeu stãtea într-un pom ºi tãia nuiele cu care sã-i batã pe cei care pun întrebãri stupide”. Ar putea fi consideratã fraza asta o dovadã de hulire a Divinitãþii? Nicidecum, e pur ºi simplu o glumã ºi nimic mai mult. Un Dumnezeu copilãrindu-Se pe craca unui copac ºi cioplind nuiele cu care sã-i altoiascã pe cei ce vor sã-I afle programul de lucru desigur, nu-ºi poate imagina nimeni. Ce-a fãcut Dumnezeu înainte de creaþie? ªi-a pregãtit creaþia, ne-a introdus pe noi în calculatoarele genetice ale cerului, ne-a predestinat pînã în cele mai mici amãnunte. Uneori, omul are senzaþia cã el nu mai este el însuºi, cã începînd cu un anumit moment crucial al vieþii a început sã fie locuit de un înger matur sau de un demon. În clipa aceea ne moare copilãria, de asta putem fi siguri. George Cãlinescu avea o frazã genialã, pe care Labiº o aºezase ca motto la unul dintre ciclurile sale despre „Omul comun”: „Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, bãieþaºi, pentru ce purtaþi numele meu?”. Iar Goethe spunea: „Alungã caracterul, el revine în galop”. Acelaºi Goethe, care, pe cînd avea 13 ani, în 1762, 1-a vãzut pe micuþul Mozart, în vîrstã de 6 ani, apãrînd în faþa publicului în frac, cu perucã pe cap ºi cu spadã la ºold. Acelaºi Goethe, cãruia Beethoven - deºi surd complet - îi cînta la pian, la Bãile Teplitz, în anul 1812. Ce an cosmic a fost acest 1812! Napoleon invada Rusia, avea loc întîlnirea astralã dintre Goethe ºi Beethoven, iar, în ceea ce ne priveºte, era semnatã scandaloasa Pace de la Hanul lui Manuc, prin care Rusia ne rãpea Basarabia, dar, parcã în compensaþie, soarta a fãcut sã se nascã tatãl aceluia care avea sã devinã geniul tutelar al românilor, Mihai Eminescu. Astãzi, 27

Clipe de liniºte împreunã cu familia Vadim Tudor. Îmbrãcaþi în haine de iarnã, sînt gata sã plece la plimbare.

Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu o delegaþie numeroasã, face o vizitã într-un judeþ din Ardeal. Este întîmpinat de numeroºi oameni, iar o tînãrã încinsã cu un brîu Tricolor îi oferã un buchet de flori. martie, e ziua morþii lui Beethoven. Atunci s-a dus el s-o întîlneascã, în cer, pe iubita lui mamã cu nume biblic, Magdalena. Era tînãr, n-avea decît 57 de ani, dar suferea de cirozã, i se umfla burta mereu ºi trebuia sã suporte puncþii dureroase. Nu mai auzea nici un sunet, comunica doar prin niºte carnete de conversaþie, în care admiratorii, sau medicii îi scriau ceea ce doreau sã-i spunã. Atunci cînd se aºeza la pian, þinea o vergea metalicã între dinþi, iar capãtul celãlalt al vergelei îl fixa între corzile instrumentului, pentru a simþi mãcar vibraþiile. Un compozitor surd e o imposibilitate tot atît de grozavã ca ºi un pictor orb! Atunci cînd ºi-a dat ultima suflare (în Casa Spaniolului Negru, fiindcã aºa-l poreclise lumea chiar pe el), o furtunã nãpraznicã a clãtinat zdravãn Viena, copacii au fost trãzniþi, vijelia de primãvarã a smuls acoperiºurile caselor, fulgerele au brãzdat cerul de plumb ºi torente de apã au învolburat Dunãrea, pe unde micuþul gentilom obiºnuise sã se plimbe, cu mîinile la spate, în redingota lui întunecatã, murmurîndu-ºi crîmpeiele muzicale care-i treceau prin cap. Într-un asemenea acompaniament meteorologic murise, cu 6 ani înainte, pe Insula Sfînta Elena, ºi Napoleon. Unii au fost tentaþi sã creadã cã era vorba de semne divine, de un onor cosmic care se dãdea la trecerea în lumea de dincolo a marilor personalitãþi. Îi dezamãgesc pe aceºti astrologi de ocazie ºi înclin sã cred cã raportul cauzãefect este invers: toþi aceºti oameni suferinzi au murit în acele condiþii pe fondul unei mari tensiuni ºi descãrcãri electrice, care le-a accelerat pulsul ºi le-a produs mutaþii fiziologice rapide, carevasãzicã vremea a grãbit sfîrºitul lor, iar nu sfîrºitul lor a produs furtuna. A existat ºi un caz singular: moartea pe cruce a Mîntuitorului, cînd au avut loc ºi o furtunã, dar ºi un cutremur de pãmînt. Numai cã toate astea scapã puterii de înþelegere a omului, fiindcã atunci sau despãrþit în douã erele, a fost o glaciaþiune a Umanitãþii. Ce curios: la naºterea Mîntuitorului noaptea s-a luminat de o stea, iar la moartea Lui ziua s-a întunecat! Am tot mai mult convingerea cã trei au fost evenimentele cardinale din Istoria Omenirii: învierea lui Isus Christos, probabil la anul 33 din Era Noastrã (adicã a Lui), Revoluþia Francezã de la 1789 ºi cucerirea Lunii de cãtre om, în iulie 1969. (De observat cã nu scriu „aterizarea pe Lunã”, aºa cum mai zic unii cã un avion a fost forþat sã aterizeze pe Mare - fiindcã „aterizare” se referã doar la atingerea pãmîntului, mai exact a Terrei.)

Acuma, dupã ce mi-am fãcut „lecþiile” pentru acasã ºi am intrat într-o anumitã stare de spirit, sã vedem ce s-a petrecut azi. Se observã, din nou, lãcomia unor anonimi de a deveni celebri - un anume Teofil Slave scrie, de la un cap la altul, tot ziarul „Atitudinea”. Reproduc, amuzat, cîteva titluri, cu pseudonimele aceluiaºi personaj îndrãgostit de sine, care acum zice cã a scãpat la lucernã ºi ronþãie tot: „Se pot spãla pãcatele extremiºtilor” (Teofil Silve); „Ne cheamã Ardealul” (Teofil Popescu); „Lãmpaº din epoca luminã” (Teofil Silve); „Gãinãrii comuniste” (Teofil Silve); „Pãmînt de flori” (T. Rogojanu); „Iarna nemulþumirii noastre” (T. Gorjan) ºi, în fine, „Academicienii” (Teofil Silve). Nu ºtiu dacã micul grafoman cunoaºte provenienþa titlului cu iarna, a fost un roman bun, într-adevãr, cu titlul „Iarna vrajbei noastre”, de John Steinbeck, dar el însuºi luase formula asta magicã de la inepui-

zabilul Shakespeare, ºi anume primul vers al tragediei „Richard al III-lea”, din care eseistul polonez Jan Kott face un capitol întreg: „Azi, iarna vrajbei noastre-n plinã varã sub soarele lui York s-a preschimbat”... Dar, sã nu fiu rãu, gazeta asta nu e de lepãdat. Ce gãsesc eu pe pagina I a „Atitudinii”!

Un anunþ în chenar: „Furia urmaºilor lui Attila s-a revãrsat din nou peste urgisitul neam românesc.

Fireºte, nu ne referim la poporul maghiar, ci la elemente extremiste, care cu aceeaºi duºmãnie ºi obtuzitate s-au repezit peste monumentele sacre româneºti, dorind sã ne distrugã credinþa ºi trecutul.

Astfel, biserica Sfîntul Nicolae din satul Iobãgeni, comuna Vãrgata, judeþul Alba, datînd din 1211, declaratã monument istoric, a fost incendiatã, din ea rãmînînd doar temelia. De asemenea, preotul paroh al bisericii ortodoxe din Praid a fost molestat, atît el, cît ºi familia sa gãsindu-ºi refugiul la catedrala din Alba Iulia. ªi casa pãrintelui ortodox din Odorheiul Secuiesc a fost incendiatã. Fraþi maghiari, de secole vieþuim pe acest pãmînt, împãrtãºind aceeaºi soartã.

De ce ajungem sã ne batem joc de acelaºi Dumnezeu, care ne vegheazã pe toþi? Luaþi aminte la pãcatele voastre ºi cãiþi-vã! ªi nu încercaþi sã întoarceþi destinul Istoriei!”. Pentru rîndurile astea, iartã-mã, dragã Teofil Slave-Silve-Rogojanu-Gorjan-Popescu, nu mai eºti grafoman, eºti poligraf, te felicit.

Intelectualii cei mai cunoscuþi ºi doldora de morgã academicã n-au avut curajul sã scrie nimic pe tema asta, de ce sã-ºi sacrifice cariera, ºi aºa destul de meschinã?! Citesc undeva cã Ana Blandiana s-a rugat la Dumnezeu ca victima linºajului din 20 martie sã nu fie ungur, ci român, pentru a nu fi împovãrat Poporul nostru cu o crimã atît de abominabilã.

Tot ce se poate, frumoase gînduri nutreºte, în adîncul rugãciunii ei, aceastã fiicã de popã transilvan, dar de ce nu ia poziþie, de ce nu scrie nimic, de ce nu dã un mesaj clar milioanelor de români, care asta aºteaptã de la poeþii lor, nu lamentaþii cu jumãtate de gurã?! Primesc un nou telefon din Frankfurt, de la Nuþu. Mi se face limba de sticlã pisatã ºi pielea gãinii: presa occidentalã scrie cã românii sînt de vinã

Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu Cornel Ciontu ºi Ion Duþu în Ardeal! Extraordinar! Iatã cum se minte, cum se falsificã ºi cum sîntem pîndiþi! Orice am face noi, românii, vom fi mereu de vinã. Acesta e rolul lobbyului unguresc. Bineînþeles, fiindcã politicienii francezi ºi americani, ca ºi lorzii englezi nu cu Mihãilã Cofariu dorm în pat, ci cu unguroaice focoase. Am avut ºi eu în tinereþe cîteva prietene ocazionale, din aceastã iabraºã rasã asiaticã, ºi pot sã jur cã erau sã mã bage în spital, sînt nãucitoare. Cel puþin una, o cîntãreaþã pe nume Bobby Bartha, pe care am întîlnit-o la barul „Athénée Palace” în 1974, parcã avea un motor diesel - îi dau numele acum pentru a o omagia într-un fel, întrucît dupã efemera noastrã relaþie, la vreo cîþiva ani, am aflat cã a murit: rãmãsese însãrcinatã, cu te miri cine, nu putea face avort, dupã cum se ºtie, aºa cã s-a închis în casã ºi, cu o furculiþã (?!) ºi o oglindã a încercat sã se chiureteze singurã; au gãsit-o vecinii moartã, dupã vreo 7 zile; mare pãcat, într-adevãr, biata femeie, ce-o fi fost în sufletul ei cînd a cuprins-o pãienjeniºul morþii?! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE ) POLITICÃ Vine criza: Stãpînul strãin ºi vãtafii interni pregãtesc urgia asupra românilor Mai mulþi „internaþionaliºti“ de seamã ai României postdecembriste, în frunte cu cei eterni de la BNR, cu contribuþii majore la transformarea României într-o colonie, ne-au spus mai deunãzi cã o nouã crizã economicã este ca ºi la uºa noastrã.

Nu ne-au menþionat tocmai exact ºi de ce, dar, cunoscîndu-le în general opiniile, putem bãnui cu precizie de sutã la sutã: Desigur, statul s-a îngrãºat din nou prea mult în dauna bietului sector privat ºi, din cauza mãririi nesãbuite a salariilor bugetarilor, a rupt echilibrele, ameninþînd stabilitatea economicã ºi financiarã. În ciuda acestor flaºnetãri hodorogite, care nu au nici o legãturã cu realitãþile concrete, trãdãtorii de neam ºi þarã - pardon, „internaþionaliºtii“ - au dreptate în materie de crizã care bate la uºã! Dar din cauze cu totul diferite de cele din cliºeele pozate de aceºtia!

Cum dracu’ se face cã toate crizele - de care statul ar fi de vinã - izbucnesc din sistemul privat ºi integral din cauza acestuia, iar statul este doar chemat sã le rezolve?! Cum dracu’ se face cã întotdeauna se dã uitãrii cã statul a intervenit - pe seama contribuabililor, cãci altfel nu are cum! - ºi sistemul privat,

direct rãspunzãtor de crizã, îºi continuã apoi, cu ºi mai mare lãcomie, dezastrul în economie, în timp ce „internaþionaliºtii“ dezvoltã ºi mai abitir teza primatului pieþelor ºi statului minimal?! Asta, pînã cînd jaful destructureazã din rãrunchi economia, moment în care statul este scos de la naftalinã spre a echilibra situaþia.

Evident, tot pe seama contribuabililor! Numai cã statul, mereu mai slab, are posibilitãþi mereu mai mici de a echilibra situaþia ºi, de fapt, crizele se adîncesc ºi se îndesesc. Prin þãrile fãgãduinþei - sedii ale multinaþionalelor ºi centre ale colonialismului mondial scenariul încã funcþioneazã, pentru cã, aici, în ipocrizia nesfîrºitã care domneºte, statul n-a fost, de fapt, distrus ºi, la o adicã, menþine resurse ºi putinþe de intervenþie. În colonii însã este dezastru: statul a fost desfiinþat, oricum putinþe ºi resurse nu mai are ºi, la o adicã, nu mai poate face mare lucru. Priviþi la România!

Economia de stat, distrusã sistematic, nu mai reprezintã decît 4% din total. Cu mãrunþiºul pe care atotdominantul sistem privat îl plãteºte ca impozite, bugetul de stat nu reuºeºte sã strîngã mai mult de 30% din PIB, faþã de peste 40% în medie în UE ºi chiar peste 50% în þãrile nordice.

Capitalul strãin a preluat toate piesele, poziþiile ºi pîrghiile strategice din economie ºi deci decizia. Ce sã mai facã statul?! Evident, nu mai poate face vreun bine în economie, ceea ce se vede de la o poºtã, dar, sã fim obiectivi, el este atît de slab ºi puþin important în ansamblu, încît nu mai poate face vreun rãu. Degeaba stãpînul strãin ºi „internaþionaliºtii“ interni aruncã anatema asupra sa. Ca sã fugã de rãspundere ºi ca sã-l coste mai puþin, noul proprietar strãin al þãrii lasã aparent administrarea în seama statului român, în capul cãruia

Un nou proiect Big Brother în România: bazã cu datele personale ale turiºtilor pentru MAI, SRI, SIE Decizie importantã pentru toþi românii! Ministrul Turismului cere înfiinþarea unui sistem unic de evidenþã a activitãþii turistice din þara noastrã. Concret, datele personale ale tuturor celor care vor pleca în vacanþã vor ajunge într-un sistem gestionat de STS. Existã ºi sancþiuni grave în cazul în care sistemul unic va fi accesat fãrã autorizaþie.

Proiectul Legii turismului, lansat în dezbatere publicã, prevede, printre altele, înfiinþarea Sistemului Informatic de Evidenþã a Activitãþii de Turism din România (SIEATR), care va fi asigurat de STS ºi va colecta ºi stoca date despre turiºti ºi despre unitãþile de cazare.

Cine va putea accesa datele personale din sistem: MAI, Poliþia Românã, Poliþia de Frontierã, Direcþia Generalã Anticorupþie, SIE, MAPN Concret, SIEATR va colecta, stoca, corela, ordona, analiza, prelucra ºi disemina date, precum ºi indicatori statistici privind activitãþile de turism ºi turiºti.

SIEATR este un ansamblu al sistemelor ºi mijloacelor informatice, asigurat de cãtre Serviciul de Telecomunicaþii Speciale, necesare pentru þinerea evidenþei structurilor de primire turistice cu funcþiuni de cazare, de evaluare a activitãþii turistice, de evaluare a circulaþiei turiºtilor ºi de furnizare a informaþiilor necesare instituþiilor publice, potrivit proiectului de lege.

Sistemul este compus din trei module. Primul modul, administrat din punct de vedere tehnic de STS, vizeazã evidenþa furnizorilor de servicii turistice, persoane juridice ºi fizice. STS, împuternicit de autoritatea administraþiei publice centrale cu atribuþii în domeniul turismului, va colecta date cu caracter personal.

Modulul al doilea, gestionat tehnic tot de STS, prevede indicatorii statistici asociaþi activitãþii de turism din România. Autoritatea împreunã cu Institutul

Naþional de Statisticã stabilesc indicatorii ce se colecteazã de la structurile de primire turisticã pentru: susþinerea ºi promovarea activitãþii turistice în România, elaborarea de strategii naþionale, sectoriale, regionale sau locale ºi stabilirea sau propunerea de mãsuri de conservare ºi protejare a resurselor ºi obiectivelor precum ºi în scopul stimulãrii dezvoltãrii destinaþiilor ºi produselor turistice.

Al treilea modul, numit „Fiºa de anunþare a sosirii ºi plecãrii turistului”, va fi administrat din punct de vedere tehnic de STS ºi gestionat de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), prin intermediul Inspectoratului General al Poliþiei Române (IGPR), avînd calitatea de operator al acestuia în vederea protejãrii turiºtilor, a proprietãþii private ºi publice, prevenirii ºi descoperirii infracþiunilor, respectarea ordinii ºi liniºtii publice, protecþiei martorilor, în conformitate cu legislaþia în vigoare, depistãrii persoanelor care se sustrag urmãririi penale, executãrii pedepselor sau altor hotãrîri judecãtoreºti în materie penalã, depistãrii persoanelor dispãrute, depistãrii persoanelor care nu respectã mãsura controlului judiciar ºi prevenirii ºi înlãturãrii ameninþãrilor la adresa securitãþii naþionale.

IGPR, în calitate de operator de date cu caracter personal, împuterniceºte STS sã efectueze operaþiuni privind stocarea acestor date.

Furnizorii de servicii turistice colecteazã urmãtoarele date în fiºa de anunþare a sosirii ºi plecãrii turistului: numele, prenumele, data naºterii, locul naºterii, cetãþenia, date referitoare la domiciliu: þarã, localitate, stradã, numãr, date referitoare la actul de identitate: tipul, seria ºi/sau numãrul, data eliberãrii ºi instituþia emitentã, statul emitent, codul numeric personal sau numãrul personal de identificare, cu excepþia turiºtilor strãini care nu posedã un astfel de numãr, data sosirii ºi data plecãrii, scopul cãlãtoriei, date privind plata, inclu-

poate vãrsa astfel toate lãturile, privind insuccesele, neputinþele, nerealizãrile ºi… bineînþeles… provocãrile de crize.

La criza de acum aproape un deceniu, stãpînul strãin ºi vãtafii români de atunci au adoptat o abordare sinistrã: România a preluat un credit extern de 20 miliarde euro cu care au fost finanþate bãncile strãine, vinovate aproape integral de crizã, iar plata a fost suportatã de contribuabilii români. Prin scãderi de salarii, îngheþãri de pensii ºi majorãri de impozite.

Acum, statul român este ºi mai slab, aproape dispãrut de pe firmament. Vã daþi seama ce vor plãti contribuabilii români, indiferent de formula, desigur, ºi mai sinistrã, ce va fi inventatã?! Ca factori în generarea crizei, „internaþionaliºtii“ se fac cã nu vãd zecile de miliarde euro, mereu mai multe, jefuite anual de capitalul strãin din România, externalizarea fãrã fiscalizare de cãtre acesta a 85-90% din profiturile realizate aici, salariile de batjocurã practicate în colonia România, nici mãcar cã s-au dublat fãrã justificare salariile vãtafilor; pentru ei, conteazã doar cã s-au mãrit în principiu - ºi, sã fie clar, numai în principiu salariile salahorilor români!

Noroc cã vinovaþii sînt deja pregãtiþi: PSD, Liviu Dragnea, dacã nu ºi fiul sãu, fosta nevastã, cei cu acelaºi nume ºi, bineînþeles, votanþii de la referendumul din 2012!

ILIE ªERBÃNESCU

siv adresa de facturare, date din profilul „client fidel“, dacã existã, agenþia sau agentul de turism prin care a fost fãcutã rezervarea sau a fost cumpãrat biletul.

Datele SIEATR transmise de cãtre furnizorii de servicii turistice se stocheazã pe o perioadã de cinci ani de la momentul transmiterii.

La împlinirea unui termen de un an de la momentul recepþionãrii în SIEATR, MAI asigurã anonimizarea datelor prin mascarea urmãtoarelor elemente care ar putea servi la identificarea directã a turistului: numele, prenumele, adresele, codul numeric personal sau numãrul personal de identificare, numerele de telefon ºi adresele de e-mail, inclusiv cele ale altor turiºti menþionaþi în datele despre cei care cãlãtoresc împreunã; toate informaþiile privind forma de platã, inclusiv adresa de facturare, în mãsura în care acestea conþin informaþii care ar putea servi la identificarea directã a turistului la care se referã datele SIEATR sau a oricãrei alte persoane ºi informaþiile din profilul „client fidel“.

Autoritãþile competente sã utilizeze datele cu caracter personal cuprinse în SIEATR sînt Ministerul Afacerilor Interne: Direcþia Generalã Management Operaþional, Poliþia Românã, Poliþia de Frontierã Românã, Direcþia Generalã de Protecþie Internã, Direcþia Generalã Anticorupþie, Serviciul Român de Informaþii, Serviciul de Informaþii Externe, Ministerul Apãrãrii Naþionale: Direcþia generalã de informaþii a apãrãrii ºi Ministerul Public.

Evaziunea fiscalã care afecteazã sectorul turismului ºi protecþia turiºtilor se numãrã printre motivele invocate de Minister pentru sprijinirea actului normativ.

Legea turismului se aplicã tuturor formelor ºi tipurilor de turism, precum ºi persoanelor fizice ºi juridice care presteazã servicii sau desfãºoarã activitãþi turistice, de agrement sau de cãlãtorie.

Observaþiile ºi propunerile privind proiectul de act normativ pot fi transmise pe adresa Ministerului Turismului, termenul limitã fiind de 20 zile de la publicarea anunþului, adicã începînd cu 24 august.

ALEXANDRU CRUCERU

Pag. a 23-a – 1 septembrie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Prima bãtãlie de pe Marna Prima bãtãlie de pe Marna (5 septembrie - 14 septembrie 1914) s-a încheiat cu o victorie obþinutã de forþele franco-engleze împotriva armatei germane. În aceastã bãtãlie s-a dovedit eºecul Planului Schlieffen, care a stat la originea strategiei Germaniei pentru obþinerea victoriei în rãzboiul contra Franþei ºi, în consecinþã, a început perioada sîngeroasã a ,,rãzboiului tranºeelor”.

Victoria franco-britanicã obþinutã de mareºalul Joffre a declanºat coºmarul geopolitic al Germaniei: lupta pe douã fronturi, în vest, împotriva Franþei ºi Angliei, ºi în est, împotriva Rusiei. O victorie obþinutã cu preþul a 500.000 de morþi ºi rãniþi din ambele tabere. Un sfert din combatanþii angajaþi în luptã.

Prima bãtãlie de pe Marna nu a adus aceea pax germanicã pe care ºi-o dorea kaiserul Wilhelm al II-lea. A fost doar începutul unui lung rãzboi al tranºeelor, în care au murit milioane de oameni din ambele tabere. O agonie care nu se va sfîrºi decît odatã cu armistiþiul din noiembrie 1918.

Bãtãlia de pe Marna a reprezentat una dintre cele mai spectaculoase victorii ale Antantei în faþa trupelor Puterilor Centrale, din timpul primului rãzboi mondial. Lupta a venit ca urmare a bãtãliei frontierelor din august 1914, fiind o culminare a avansului trupelor germane pe teritoriul Franþei. O coaliþie franco-englezã a reuºit sã determine Armata Imperialã Germanã sã abandoneze ofensiva împotriva Parisului ºi sã se retragã în nord-est, deschizînd calea luptelor de tranºee pentru urmãtorii patru ani, pe frontul de vest.

Bãtãlia frontierelor este numele general dat unei serii de operaþiuni, începute pe graniþa franco-germanã ºi în sudul Belgiei, la 4 august 1914, care au precedat bãtãlia de pe Marna. În urma acestor bãtãlii, armata germanã reuºise sã invadeze Belgia ºi nord-estul Franþei, ajungînd, rapid, la mai puþin de 50 de kilometri de Paris.

Operaþiunile germane se desfãºurau conform Planului

Schlieffen, al cãrui principal obiectiv era înfrîngerea rapidã a Franþei în vest, pentru ca, ulterior, Germania sã îºi îndrepte atenþia spre Rusia, în frontul de est.

Pe mãsurã ce trupele germane se apropiau de Paris, capitala francezã se pregãtea de asediu. Extenuate dupã o retragere continuã de aproximativ 12 zile sub atacurile germane, Armatele V ºi VI franceze, conduse de Joseph Joffre, precum ºi Forþa Expediþionarã Britanicã, au ajuns în sudul Rîului Marna. În acest timp, Alexander von

Kluck, comandantul Armatei I germane, primea instrucþiuni de înconjurare a Parisului din est. Germanii prevedeau o victorie apropiatã, iar guvernul francez se temea de faptul cã Parisul ar putea cãdea, aºa cã s-a mutat la Bordeaux.

Cu un ultim efort, comandantul Joseph Joffre a lansat o contraofensivã cu ajutorul britanicilor. Armata VI a fost suplimentatã, la 7 septembrie 1914, cu 10.000 de rezerviºti francezi aduºi cu bacul din Paris, 6.000 dintre ei fiind transportaþi cu taxiurile din Paris, trimise de generalul Joseph Gallieni. ,,Taxis de la Marne” (,,Taxiurile de la Marne”) aveau sã devinã un simbol al unitãþii ºi solidaritãþii naþionale, trecînd dincolo de rolul lor strategic în bãtãlie, scrie ,,historia.ro”.

Cine a fost cazacul Mazepa, rãzboinicul care tulburã Europa chiar ºi dupã 300 de ani de la moarte (1) Rãpus pe pãmînt românesc, a fost îngropat de ºase ori Erou naþional în Ucraina, el este duºman de moarte în Rusia, continuînd sã fie, la 300 de ani de la moarte, sub „afurisenia“ Bisericii Ortodoxe. Este considerat pãrintele ideii de independenþã a ucrainienilor. A murit pe pãmînt românesc, la Varniþa (în Basarabia) ºi a fost înmormîntat de ºase ori. Ultima oarã, într-o bisericã veche de sute de ani, pe care comuniºtii au tras-o cu remorcherele în Dunãre pentru cã refuza sã se prãbuºeascã.

Un sondaj de opinie fãcut recent de o televiziune localã din Galaþi a scos la ivealã un adevãr crud despre gãlãþeni: 95% dintre cei chestionaþi habar nu au de unde vine denumirea „Mazepa”, care dã numele a douã cartiere ultracentrale ale oraºului. Prilejul este tocmai bun pentru a scoate la ivealã povestea mai puþin ºtiutã a lui Ivan Stepanovici Mazepa, marele conducãtor al oºtilor cazace care au îngrozit Europa în Secolul al XVII-lea. Dupã cum veþi vedea, Mazepa a avut o legãturã specialã cu Galaþiul, de aici ºi numele lui dat centrului oraºului.

Un erou naþional ajuns duºman al poporului Ivan Mazepa (1639-1709) s-a nãscut într-o familie bogatã din localitatea Bila Þerkva, de lîngã Kiev (zonã controlatã pe atunci de polonezi) ºi a fost, încã din tinereþe, atras de cariera militarã, dar ºi de ideea scoaterii ucrainienilor de sub dominaþia strãinã. I se pare mai eficientã o alianþã cu ruºii decît cu polonezii, aºa cã urcã toate treptele ierahiei armatei ºi administraþiei þariste, iar în 1687, la 48 de ani, ajunge hatman al cazacilor zaporojeni (ucrainieni), o funcþie care însemna, în fapt, cã el era

guvernatorul Ucrainei de est, ca provincie supusã puterii ruse. O vreme, a fost considerat de ruºi un fel de erou naþional, cãci trupele conduse de el erau întotdeauna victorioase în luptele la care lua parte. De altfel, reputaþia rãzboinicilor cazaci i se datoreazã în bunã mãsurã lui Ivan Mazepa. Lucrurile aveau însã sã cunoascã o întorsãturã completã la începutul Secolului al XVIII-lea, atunci cînd Ivan Mazepa, ajuns la o vîrstã venerabilã pentru acele vremuri (depãºise 60 de ani), se dã de partea puterilor vestice ºi este atras de ideea unei Ucraine independente de Imperiul Þarist. La 1709, cînd deja avea 70 de ani, el s-a aliat cu Carol al XII-lea, regele Suediei, ºi a încercat sã þinã piept oºtilor conduse de þarul Petru cel Mare. Înfruntarea militarã a fost inevitabilã. Ciocnirea dintre cele douã armate s-a produs la Poltava, în iunie 1709, însã în ciuda eroismului cazacilor, ruºii au învins. A contat destul de mult ºi faptul cã o parte dintre cazaci ºi-au trãdat liderul chiar în ajunul bãtãliei ºi au trecut de partea armatei ruseºti. Regele suedez este rãnit în luptã (alte surse spun, eronat, cã monarhul a fost ucis la Poltava; de fapt, Carol al XII-lea moare nouã ani mai tîrziu), iar Mazepa, ºi el rãnit, moare dupã cîteva luni, în apropiere de Tighina, la Varniþa (pe teritoriul Moldovei mari, actualmente în Republica Moldova).

Sursele sînt destul de neclare cu privire la data morþii hatmanului. Unele indicã 9 august, altele 22 septembrie, iar altele 2 octombrie (dupã surse poloneze ºi ucrainiene), ba chiar ºi 18 martie 1710 (dupã Mihai Kogãlniceau).

Lucrurile sînt cumva lãmurite de istoricul Paul Pãltînea, care, în „Istoria oraºului Galaþi”, menþioneazã: „La Mînãstirea Sf. Gheorghe au fost reînhumate, la 18 martie 1710, osemintele hatmanului Mazepa, dupã ce mormîntul de la Varniþa fusese profanat de turci”. Petru cel Mare îl declarã, imediat dupã bãtãlie, duºman de

Astfel, armata germanã a fost nevoitã sã se retragã aproximativ 64 de kilometri, pînã la nord de Rîul Aisne, unde au început sã pregãteascã tranºeele ce urmau a fi folosite pentru cîþiva ani.

Von Kluck a deschis o breºã de 48 de kilometri în linia germanã, între Armata I ºi Armata II, aspect descoperit ºi raportat comandanþilor aliaþilor de trupele de recunoaºtere. Pãstrîndu-ºi calmul în faþa crizei, Joseph Joffre a decis, la 4 septembrie, sã lanseze o contraofensivã, la recomandarea guvernatorului militar al Parisului, Gallieni, ºi cu ajutorul britanicilor conduºi de Sir John French. Se hotãrãºte trimiterea unor trupe din Forþa Expediþionarã Britanicã alãturi de Armata V francezã, pentru a interveni în deschiderea dintre cele douã armate germane, în timp ce aripa dreaptã a Armatei V atacã Armata II germanã.

Pe 8 septembrie, seara, gen. Franchet d’Esperey ºi Armata V au lansat un atac surprizã împotriva Armatei II germane, astfel lãrgindu-se ºi mai mult distanþa dintre cele douã armate germane.

La 9 septembrie, se pãrea cã Armatele I ºi II germane ar putea fi încercuite ºi distruse. Generalul von Moltke a suferit o cãdere nervoasã atunci cînd a auzit despre existenþa acestui pericol. Subordonaþii sãi au preluat comanda ºi au ordonat o retragere generalã în Aisne, pentru a se regrupa ºi a organiza o nouã ofensivã. Germanii au fost urmãriþi de trupele franco-britanice, deºi ritmul trupelor extenuate s-a redus la 19 km pe zi. Armatele germane ºi-au încetat retragerea dupã 64 km, la nord de Rîul Aisne, unde au început sã pregãteascã tranºeele ce urmau a fi folosite pentru cîþiva ani. Retragerea trupelor germane între 9 ºi 13 septembrie a însemnat ºi abandonarea Planului Schlieffen. Moltke a raportat Kaiserului: „Maiestatea Voastrã, am pierdut rãzboiul”.

Peste douã milioane de oameni au luptat în bãtãlia de pe Marna din 1914, ºi aproximativ 500.000 au fost omorîþi sau rãniþi. De partea francezã, au existat 250.000 de victime, dintre care 80.000 de morþi, iar de cea britanicã, 13.000 de oameni, dintre care 1.700 de morþi. Germanii au suferit pierderi în aceeaºi mãsurã cu francezii. Nici o altã bãtãlie de pe frontul de vest nu va mai înregistra un nivel atît de mare al pierderilor zilnice umane.

DAN ALEXANDRU moarte ºi pune pe capul lui o recompensã uriaºã, viu sau mort. Mai mult decît atît, Biserica Ortodoxã Rusã, loialã þarului, îl afuriseºte pe Mazepa, deºi pînã atunci el fusese considerat aproape un sfînt, dupã ce finanþase tipãrirea a sute de evenghelii traduse în limbile occidentului ºi orientului. Ultima, o Evanghelie în arabã, fusese scoasã chiar la tiparniþa domnitorului român Constantin Brâncoveanu, pe banii lui Mazepa.

Profesorul gãlãþean Arthur Tuluº (lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universitãþii Dunãrea de Jos din Galaþi) considerã, însã (în lucrarea „Hatmanul Mazepa în istoria oraºului Galaþi”), cã anatema n-ar fi neapãrat o solicitare a þarului, cît o consecinþã fireascã a faptului cã armata ucrainiano-suedezã s-a adãpostit de ruºi, dupã Poltava, în cetatea turceascã Bender. „Ucrainienii s-au adãpostit cu resturile armatei suedeze la Tighina, mai exact în satul Varniþa, raiaua turceascã din Basarabia”, scrie Arthur Tuluº în lucrarea amintitã.

Ura rãmîne urã, chiar ºi dupã 300 de ani (1) Ecourile aceste contradicþii politico-militare vechi de 300 de ani nu s-au stins nici în prezent, nu mai departe de acum doi ani izbucnind confruntãri violente (presa ucrainianã a relatat despre cîteva zeci de rãniþi) între taberele pro ºi anti Mazepa. Anual, la Poltava are loc o dublã ceremonie religioasã, de pomenire a zecilor de mii de morþi din coflictul ruso-ucrainian. Dacã pentru ucrainieni (începînd cu 1991, data cîºtigãrii independenþei, adicã trei secole mai tîrziu decît îºi dorea Mazepa) momentul este de cinstire a memoriei hatmanului cazac, pentru ruºi este prilej de damnare a „trãdãtorului”.

Peste toate se suprapune, evident, ºi dorinþa ucrainienilor, aflaþi din nou în conflict deschis cu Rusia, de a-l asimila pe Mazepa ca pe un simbol a luptei pentru independenþã. ªi, totuºi, de unde pînã unde Mazepa la Galaþi?

Povestea (extrem de condensatã) prezentatã mai înainte despre viaþa lui Ivan Stepanovici Mazepa nu aratã, aºadar, cã el ar fi ajuns pe la Galaþi, dîndu-ºi ultima suflare la circa 300 de kilometri mai la est, la Tighina. ªi totuºi, cazacul are legãturi strînse cu Galaþiul, chiar dacã nu a pãºit (viu) în oraºul dunãrean niciodatã. (va urma) COSTEL CRÎNGAN

Pag. a 24-a – 1 septembrie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (23) Farsorul cosmic (3)) Erotismul afiºat deschis de Eusapia reprezenta, de asemenea, un obstacol. Prejudecãþile sexuale (multe medii fiind femei) au împiedicat mereu o evaluare corectã. Pentru mulþi, ºtiinþa este, sincer vorbind, masculinã, un lucru la fel de normal ca rãsãritul soarelui; practica medierii spiritiste pare echivocã, dubioasã ºi inerent dezonorantã. Unele medii au trecut prin încercãri frauduloase de a li se dovedi ºarlatania. Mina Crandon a rãspuns provocãrii lansate de Houdini, dînd naºtere unor adevãrate manifestãri fizice ale spiritelor, dar Houdini a fost prins falsficînd testele, cu intenþia de a o discredita. Totuºi, alþii, precum Daniel Dunglass Home (1833-1886), Eileen Garrett (1893-1970) ºi Leonore Piper (nãscutã în jurul anului 1900), nu au fost niciodatã prinºi cu ºiretlicuri, în ciuda unor examinãri riguroase. Mai mult de atît, dar au scos la ivealã atît de multe fenomene ºi informaþii care nu ar putea fi obþinute prin mijloace obiºnuite, încît anchetatorii serioºi (de exemplu, cei neinfluenþaþi nici de anterioara credulitate sau incredulitate) ajungeau de obicei la concluzia cã mediile veritabile au acces la cunoºtinþe explicabile doar prin telepatie, sau prin supravieþuirea dupã moarte a acelor persoane cu care se dorea intrarea în contact.

Scepticismul e uºor de îmbrãþiºat, dar neîncrederea în fiecare caz este posibilã doar dacã se presupune cã toþi observatorii unor astfel de cazuri de spiritism sînt niºte naivi ce pot fi pãcãliþi cu uºurinþã. D.D. Home a demonstrat propria sa levitaþie ºi a mobilei sale, a þinut în mînã bucãþi de cãrbune încins fãrã a se arde, a produs zgomote percutante din aer, a determinat instrumente muzicale sã cînte singure, stilouri sã scrie singure ºi aºa mai departe. De necrezut? Totuºi, el a fost admirat de Lytton, Ruskin, Thackeray ºi Longfellow.

Ralph Waldo Emerson îl numea „un geniu prodigios”.

Home nu a fost niciodatã, nici mãcar o singurã datã ºi asta, într-o epocã în care mediile erau frecvent demascate - acuzat de fraudã.

Nici Leonore Piper, nãscutã în Boston, nu a fost vreodatã acuzatã de ºarlatanie. În 1885, psihologul William James (1842-1910) a tras concluzia cã fie Leonore îi putea citea gîndurile, fie îi transmitea informaþii de la rudele decedate. În 1901, filozoful James Hyslop (1854-1920), de asemenea luînd în calcul telepatia, îºi încheia studiul asupra puterilor paranormale ale Leonorei, afirmînd: „Prefer sã cred cã vorbesc personal cu rudele mele decedate: este mai simplu”.

Astãzi, procesul cunoscut sub denumirea de „spiritism” combinã practica mediatizãrii cu aºanumita practicã New Age, despre care se crede cã îi pune pe clienþi în legãturã cu „cãlãuza” lor personalã - un aºa-zis spirit aflat între reîncarnãri, cu care clientul a avut un puternic contact karmic într-o viaþã anterioarã. Într-un studiu recent, autorul Joe Fisher trage concluzia (în urma experienþei personale eliberatã de iluzii) cã orice fals implicat în astfel de cazuri este cauzat nu de cãtre medii, ci de cãtre spirite. El conchide cã aceste spirite sînt suflete nefericite care îºi neagã dispariþia din lumea celor vii, agãþîndu-se de viaþa de pe pãmînt prin chinuirea ºi batjocorirea celor rãmaºi în urmã - idee ce aminteºte de activitãþile aºa-numiþilor „Bãrbaþi în negru” ºi de teoria lui John Keel, conform cãreia mare parte din activitatea OZN-urilor este generatã de aceleaºi spirite rãuvoitoare despre care, în vremuri demult trecute, se spunea cã îi ademeneau pe oameni sã meargã pe tãrîmuri de basm, imaginare.

Aºadar, asta e. O grãmadã de ºarlatanii au loc în lumea spiritistã - dar oare este totdeauna mediul cel care pãcãleºte? Din nou, ne lovim de spectrul farsorului cosmic. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Maºina pierdutã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 Un tip, mort de beat, pipãie toate maºinile dintr-o parcare. Un cetãþean îl observã ºi-l întreabã: - Ce faci, domnule?

- Îmi caut maºina.

- Cum îþi dai seama care este a ta?

- E simplu...

(Finalul se poate afla pe liniile 3/ ºi 6/ ale careului) ORIZONTAL: 1) Variantã pentru raclã – Jeep de Muscel; 2) Conservatã de vechii egipteni – Model de maºinã italianã; 3) ... – Litere dupã C; 4) Imagine Toracicã Normalã (siglã) – Rãmas paf; 5) Ne dau vîrsta – Fructul veveriþei; 6) ... – Tunse scurt!; 7) Perioade geologice – Mersul la peºte; 8) Zece arab – Suspensie la maºinã – A lucra solul; 9) Fãrîmiþat; 10) Complex sportiv – Se învîrt la maºini.

VERTICAL: 1) Intrare în maºinã – Fruct acriºor; 2) Farurile la maºinã – Supãrare; 3) Pierderea echilibrului la om – Primele la alfabet!; 4) Otravã puternicã – Programe pentru maºini; 5) Nu-i a bunã – Unul foarte ocupat; 6) A parcurge un drum cu maºina – Campionat Mondial; 7) Moduri de prezentare – Mãsurã la pãmînt; 8) Usturoi (reg.) – Naþiunile Unite (siglã) – Pact militar; 9) Piesã de reglare a temperaturii la maºini; 10) Pus la acrituri – Situaþii.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PEªTI” 1) SCRUMBIE – L; 2) OA – SIRB – LIN; 3) MREANA – TIRI; 4) NAS – ICS – PAS; 5) SEC – OI – NA – I; 6) R – NEANT – NAP; 7) EST – CA – RIMA; 8) CEAS – JIU – AR; 9) HT – AN – APARI; 10) ICI – INCEPUT; 11) NISETRI – AIA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.