Romania mare, nr 1410

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Existã o singurã ºansã de salvare a societãþii: oamenii adevãraþi sã zdrobeascã imediat licheaua, oriunde o prind, în orice domeniu!

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Nicolae Ceauºescu, cel mai onorant omagiu pentru memoria lui Vadim

Coºmarul unei nopþi de varã… (1)

Motto: „Sînt fiu credincios al poporului meu ºi-i ºtiu ºi durerea ºi vrerea./ Dorinþa poporului este ºi-a mea./ Sã fie mai puternic, mai fericit, liber,/ stãpân pe-al sãu destin,/ mai mîndru, mai falnic“. NICOLAE CEAUªESCU Evenimentul de care scriu acum nu a fost premeditat, este pur ºi simplu destin – sau sincronicitate. În sãptãmîna în care rememorãm creaþia ºi eternitatea lui Vadim, o razã de speranþã a rãsãrit asupra unei mari nedreptãþi a istoriei noastre – poate cea mai mare! – condamnarea la moarte a lui Nicolae Ceauºescu ºi oprobriul adus celui mai mare constructor al României – în bogãþie materialã ºi staturã ca þarã de importanþã mondialã. În acest sens, cu excepþia lui Vadim Tudor ºi, la timpul sãu, Ilie Verdeþ, nici un lider de partid nu a avut curajul sã cearã dreptate pentru Nicolae Ceauºescu. Sincer, mã întreb cum nu le-o fi fost jenã lui Iliescu, Constantinescu ºi Bãsescu sã meargã în statele care îl onorau la superlativ pe Nicolae Ceauºescu (în frunte cu SUA, China, Marea Britanie, Franþa...) ºi sã se uite rînjind protocolar – în condiþiile în care nimeni nu dã doi bani pe tine cînd ºtie cã acasã þi-ai bãtut pãrinþii… (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

S-a întîmplat în noaptea de 18 spre 19 iulie 2003 (vineri spre sîmbãtã). Eram la sfîrºitul unei scurte vacanþe, cu familia, la Neptun, în Vila Mãrul A, pentru care am plãtit chirie la Regia Protocolului de Stat.

Menþionez asta pentru a arãta, din nou, cã eu stau cu chirie în þara mea, în vreme ce tot felul de profitori români ºi strãini au acaparat, literalmente, staþiunile turistice ale României, vilele, hotelurile, bazele de tratament. Tot pentru tratament ne-am dus ºi noi la Mare, mai precis, la Policlinica de la Mangalia, unde fãceam naveta zilnic, ºi eu, ºi soþia mea, ºi alþi membri ai familiei mele, precum ºi cîþiva parlamentari PRM cu nevestele lor. În noaptea de care vorbeam, nu micã ne-a fost surpriza – atunci cînd ne-am întors acasã – sã constatãm cã, în vila de alãturi, Mãrul B (perete în perete) era în toi o petrecere asurzitoare. Pur ºi simplu, vreo 20 de persoane chefuiau pe terasã, în curte, cu staþiile muzicale date la maximum posibil, de bubuia toatã staþiunea. Pentru noi a fost ceva neobiºnuit, fiindcã ºtiam cã, mai ales la Neptun, liniºtea turiºtilor era pãzitã cu strãºnicie, de Poliþie ºi Jandarmerie, care aplicau o Ordonanþã de Urgenþã a Guvernului. Mai existã ºi niºte prevederi clare ale Codului Penal, împotriva acelora care tulburã liniºtea ºi ordinea publicã, fie cã sînt huligani, fie cã sînt din „înalta societate“. Am început sã ne impacientãm, fiindcã trecuse de miezul nopþii ºi petrecerea nu prea dãdea semne cã se va încheia prea curînd. Am rugat-o pe femeia care rãspunde de cele douã vile, Mariana Hubel, sã se ducã la cheflii ºi sã încerce sã-i potoleascã, pentru cã ne deranjeazã nu numai pe noi, ci toatã zona. Nu exagerez cu nimic dacã spun cã boxele se auzeau pînã în staþiunea de alãturi, Saturn. Aº, þi-ai gãsit! Petrecãreþii au dat-o afarã ca pe-o slugã, de-a plecat femeia plîngînd.

Atunci, l-am rugat pe unul dintre bãieþii care îmi pãzesc familia sã iasã pînã afarã, în alee, sã caute o patrulã de Poliþie sau de Jandarmerie ºi sã-i spunã cã e cazul sã intervinã într-un fel. Au fost gãsiþi niºte poliþiºti, dar aceºtia nici mãcar n-au îndrãznit sã se apropie de portiþa vilei buclucaºe, fiindcã vãzuserã ce limuzine ºi jeepuri erau parcate în curte ºi pe trotuar. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, iulie 2003 (Text preluat din volumul „Quo vadis Europa I“)

Sã nu-l Dimitrie Dimãncescu, uitãm decorat de doi regi, apropiat al lui pe Teodor Winston Churchill Mazilu Pagina 10

Paginile 12-13

Slãnic Moldova, judeþul Bacãu

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

Þigãncuºã I. ªi cine-a spus cã nu sînt mahalale În Bucureºtii noºtri din bãtrîni Mai latrã cîini pe strãzi patriarhale ªi se mai scoate apã din fîntîni. În cîrciumioara aia fãrã nume Pe unde nimeni n-a intrat de-un veac Am întîlnit o stea din altã lume Îmbobocitã-n prag de om sãrac.

Refren: Þigãncuºã, ce frumoasã eºti Cum mai fierbe sîngele în mine Doamne, ce n-aº da sã mã iubeºti Sã fiu trandafir în pãr la tine.

II. Miroase pielea ei a iasomie ªi-a rufe limpezite-n flori de tei Opreºte, Doamne, clipa pe vecie Sã mor ºi sã renasc la pieptul ei.

CORNELIU VADIM TUDOR Muzica: Marian Nistor

A fost un vis frumos...

Pagina 4

Votaþi fumul!

Pagina 7

NR. 1410 zANUL XXVIII zVINERI 22 SEPTEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 22 septembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Lui Rãzvan Theodorescu a început sã-i creascã pãrul! Andrei Pleºu confundã Tokyo cu Tokay Cine foloseºte abuziv numele marelui Ion Voicu? Nica Leon – informator al Securitãþii Primarul general vrea sã omoare toþi þînþarii pe care i-a fãcut armãsari Marele sportiv John Raþiu face ce vrea cu corpul lui PARTEA A II-A Era sã derapãm pe lîngã Nica Leon fãrã sã spunem esenþialul, aºa cã punem iute frînã în cãlcîie: revista partidului sãu, pe nume „Revanºa”, este cea mai lungã înjurãturã din limba românã, întinzîndu-se pe 8 pagini!

Meritã sã intre în „Guinness Book”, cu atît mai mult cu cît la lungimea kilometricã se adaugã ºi inventivitatea de limbaj, care îi umileºte ºi pe birjarii muscãleºti, ºi pe grãjdarii ungureºti. I-auziþi acilea: gurã de canal, latrina comunismului, fese suculente, W.C. roºu etc.

Asupra cui vrei sã-þi lei „revanºa”, tinere Nica Leon?

Asupra acelora pe care i-ai turnat la Securitate?

Atenþie la dl. primar Oproiu! Din dorinþa legitimã de a stîrpi þînþarii din Bucureºti, dumnealui a pus niºte avioane sã azvîrle bombe cu prafuri toxice. Mãsura e salutarã, pentru cã s-ar putea ca tonele de praf sã astupe tonele de gropi ale oraºului. Totuºi, existã douã riscuri mari: 1) Am putea avea niºte accidente de avion foarte grave, pentru cã bucureºtenii sînt oameni curioºi din fire, se uitã în sus dupã aparatele de zbor, îi mai atacã ºi þînþarii debusolaþi, aºa cã sãrmanii cetãþeni s-ar putea sã nu mai vadã pe unde calcã ºi sã se implementeze în cele cîteva sute de mii de gropi ale Capitalei; 2) Ar trebui totuºi sã i se atragã atenþia primarului cã în limba românã „þînþarii” sînt nu numai aceste supãrãtoare insecte, ci ºi fraþii noºtri aromânii. Pãi ce faci, ViorelScãrpinel, îi omori pe machidoni? Vezi cu ce prafuri dai, cã nu te joci cu ãºtia... Cîinoasã rãzbunarea fostului redactor-ºef de la „Convingeri Comuniste”, ªtefan Mitroi, pe toþi aceia care nu i-au dat ºi lui o vilã ca sã se simtã boier ca tata-socrul. De mai multe sãptãmîni, zi de zi, ºi-a trimis zãvozii pe la porþile oamenilor, sã-i zgîndãre, sã le stropeascã zidul, sã latre de mama focului atît la vechii locatari, cît ºi la ãi noi.

Acesta este unul dintre cele mai clare exemple ale modului hingheresc ºi rãzbunãtor în care înþeleg unii sã se foloseascã de presã, de libertatea ei. Cine ai vrea tu, cap de plutã, sã stea în casele acelea? ªi unde ai vrea sã locuiascã demnitarii unui stat? În toate þãrile lumii, unde vezi tu, Mustãcilã, cã stau miniºtrii – la bloc, la casã de paiantã, la coteþ, ca sã vinã handicapaþi ca tine de mii de ori pe zi ºi sã nu-i lase sã doarmã nici mãcar un ceas?

Tu nu înþelegi cã aici nu e vorba de lux, ci de necesarul unei protecþii elementare, al unei vieþi ceva mai retrase mãcar la domiciliu, dupã tracasarea celor 10-15 ore de muncã pe zi? Cine oare îl va opri pe primitivul ãsta fãrã jenã ºi fãrã talent din tentativa lui de a-i pedepsi pe niºte oameni pentru simplul motiv cã nu e ºi el ca ei? Daþi-i, fraþilor, o vilã cretinoidului, cã a fãcut un fix ºi îl bate fiica kaghebistului de cîte ori vine beat acasã! Vreþi sã vedeþi care este vocaþia de „ziarist” a lui Fãnicã Pietroi? Auziþi acilea „Pilula contra ridurilor” pe care se tot forþeazã sã o elimine în fiecare zi, pe pagina I: „Urmare a politicii extrem(ist) de înþelepte a guvernanþilor noºtri, România, iatã, e din ce în ce mai bine cîr(ciu)muitã”. Aþi rîs de v-aþi prãpãdit, sã nu-mi spuneþi cã nu-i aºa, v-au trecut ºi ridurile. Aþi

vãzut ce jocuri de cuvinte: cîrmuit – cîrciumuit, mai rar aºa calambururi, Caragiale ºi Cioculescu se rãsucesc în groapã de invidie! În acelaºi ziar, „Scînteia Tineretului”, e tipãritã ancheta „Cine are nevoie de prostituþie”. Aflãm din gura unui tînãr ceva care ne-a stupefiat, iar dacã ziariºtii respectivi aveau ceva culturã (ca sã nu mai vorbim de ruºine!) n-ar fi dat la tipar niciodatã aºa ceva: „Eminescu, Macedonschi (sic!), Minulescu sau Topârceanu, toþi frecventau bordelurile, pentru cã simþeau nevoia. Nu vãd nimic rãu în asta”. Cînd a frecventat Poetul Naþional bordelurile, ªtefane Mitroi? Din ce documente de istorie literarã reiese aºa ceva? Numai la „Gazeta Sporturilor” n-a apãrut încã simpaticul zîmbat naþional, mister John Raþiu! Iatã-l zilele trecute acordînd un interviu sub titlul „Am fãcut sport toatã viaþa”. Am aflat astfel cã, june fiind, Nelu Nebunelu sãrea la înãlþime ca o iadã zvãpãiatã, trecînd chiar pe sub ºtacheta ridicatã la 1,67 metri. Pe urmã se cãþãra ca o caprã neagrã la Cota 1.400 de la Sinaia: minunea cea mare este cã el s-a urcat cu schiurile, sfidînd gravitaþia, ºi a coborît cu poponeþul pe ghiozdan, ca orice copil neastîmpãrat din secolul trecut. Multe ºi felurite sporturi a practicat ºi în Anglia viitorul candidat la preºedinþie: era extremã dreaptã la tenis, ºi conducãtor de pluton la 17.000 de metri garduri, a zdrobit recordul mondial la bãtut þãruºi pe fundul Tamisei ºi a sosit primul cu oul în lingurã ºi cu picioarele într-un sac, într-o epuizantã cursã în care 1-a întrecut la mustaþã pe însuºi Preºedintele Africii, pe urmã a sãrit din nou (tot timpul sãrea el, mititelul copil) ba în lungime, ba în adîncime, ba cu prãjina la oameni, ba cu capul în piscina de la O.N.U., care tocmai se astupase cu asfalt. Pe scurt, mister Raþiu e un polisportiv, un om cãlit prin sport. Se pare cã nelipsitul lui papillon e de fapt un rest de trening pe care 1-a purtat în primul rãzboi mondial. Mare senzaþie în viaþa Capitalei: în Rîul Colentina au fost gãsite arme de fabricaþie ungureascã, ascunse cu grijã de profesioniºti ai crimei, adicã împachetate în plastic. Sã fie acesta capul de aþã care ne va duce la misterioºii ,,teroriºti” ce au ucis oameni nevinovaþi în decembrie 1989? Prea e amestecatã Ungaria cam peste tot unde a început sã curgã sînge... Primim din partea cititorului C. Popescu-Dobroteasa o reuºitã epigramã: „Soþii Robu?! Nu au fricã/ Uite-i cum roºesc în robã/ Dînsa, de venin de cobrã/ Dînsul, cã vrea «una mic㻓...

Dupã cum se ºtie, dl. Robu suferã de o grea boalã: e coniaco-dependent. O mare dozã de diletantism trãdeazã publicaþia „Dosarele poliþiei secrete”, editatã de paleologii în cãrucioare cu rotile de la sãptãmînaliul „Acum”. În ultimul numãr, pe pag. 16 se desfãºoarã incitantul titlu „Unde ne sînt teroriºtii?”. Dedesubt sînt 3 fotografii mari, cu o singurã explicaþie: „În ianuarie 1990, mai multe reviste de mare tiraj din Occident au publicat fotografiile unor teroriºti arestaþi pe strãzile Bucureºtiului. Unda se aflã ei astãzi? Poate cã recunoscîndu-i, cititorii ne vor rãspunde”. Unul

Epigramiºti de ieri...

Unui medic Veniºi din sat în Capitalã, ªi þi-ai fãcut cupeu ºi casã; Cu ce? Cu zestrea babii. Ergo: Rãmas-ai medic tot de plasã.

Unui actor Te-am vãzut în ,,Kean” asearã, ªi þi-o spun, fãrã sfialã, C-o fi fost Kean ºi pe scenã, Dar mai mare chin în salã.

Au început, cu-nverºunare, Sã-ºi scoatã ochii între ei.

Unei îmblînzitoare de lei Am auzit cã stãpîneºti, Cu o privire, zece lei: Dar cicã ºi tu te-mblînzeºti Cu douãzeci, cînd poþi sã-i iei.

Editorului volumului meu ,,Printre picãturi” Eu ,,Printre picãturi”, prin viaþã,

Unor oculiºti care se ceartã Cu chiu, cu vai, m-am strecurat; pentru o catedrã universitarã Dar editorul meu din piaþã Pînã acum, orbeau clienþii; Acum, din oculiºti, vreo trei

Desigur va ieºi... plouat.

RADU D. ROSETTI (1936)

dintre ei a fost recunoscut de noi: un bãtrîn cu pãr alb, rãvãºit de evenimente, arãtînd pieptul aproape gol, acoperit de un maieu alb (în plinã iarnã), unor tineri revoluþionari. Numai cã el nu e terorist, el e nimeni altul decît fostul viceprim-ministru al guvernului, Ludovic Fazekas, care nu a fãcut rãu nimãnui, ci numai bine, ºi pe care toþi românii care l-au cunoscut l-au iubit.

Greºealã mare a lui Stelian Tãnase, care publicã pozele ºi explicaþia! ªi pentru cã tot am ajuns aici, haideþi sã vã arãtãm cît sîntem noi de antimaghiari: cerem eliberarea definitivã ºi repunerea în drepturi a blîndului om Ludovic Fazekaº, ca ºi a tuturor deþinuþilor politici din þara asta. în frunte cu Ion Coman, Paul NiculescuMizil, ªtefan Andrei, Dumitru Popescu, Nicu Ceauºescu, Iulian Vlad, Ion Dincã, Emil Bobu º.a.m.d. În revista „Românul”, dl. Sebastian Costin (preºedintele Asociaþiei Scriitorilor de limbã românã din Israel) acordã un interviu sub titlul „Nu cred cã poporul român e antisemit”. Poziþia exprimatã e realistã, lucidã, ºi o împãrtãºim ºi noi. De remarcat cã oaspetele pomeneºte de „reacþiile excesive ale ºefrabinului dr. Mozes Rosen”, ceea ce s-ar putea sã-i atragã ºi lui acuzaþia de nazist (deºi e evreu!), aºa cum ni se tot întîmplã nouã... Dl. Octavian Paler a acordat sîmbãtã un interviu televizat, în care condamnã ºi Puterea, ºi Televiziunea, ºi alte forþe pentru starea dramaticã a României. Numai ziarul patronat de dumnealui, „România liberã”, e curat ca lacrima, adicã el „atîrnã ca o spadã între adevãr ºi minciunã”. De atîrnat ºtiam ºi noi cã atîrnã, dar nu ca o spadã, ci ca un cuþit de abator, ºi în nici un caz între adevãr ºi minciunã, ci între minciunã ºi trãdare de þarã. Cînd un borfaº de drept comun ca Bãcanu ºi-a permis, la vedere, sã ia bani grei de afarã, camioane de pe la armate strãine ºi tone de „ajutoare”, atunci nu mai e nimic de discutat. Deºi se plaseazã pe unul dintre locurile fruntaºe, revista „România Mare” (unde lucreazã mai mulþi sociologi) contestã ca pe o glumã proastã sondajul de opinie realizat de I.R.S.O.P. Cum vine asta? A fost realizatã o anchetã printre 2.000 de cititori de presã (probabil din vreo 10 milioane!) ºi s-au tras niºte concluzii? Pãi cele mai bune concluzii pot fi trase numai din tiraje ºi din retururi, acesta e barometrul. Ne apucã groaza cînd ne gîndim ce SIROP or sã ne serveascã „experþii” de la I.R.S.O.P. în preajma alegerilor... Întîlnim tot mai mult formulãri ca Buºteniului, Cãlãraºiului, Urziceniului º.a.m.d. Formele gramaticale corecte ale dativului ºi genitivului sînt cele plurale: Buºtenilor, Cãlãraºilor, Urzicenilor, ca sã nu mai vorbim de Bucureºtilor, Ploieºtilor, Piteºtilor etc. Am pomenit despre o scrisoare de ameninþare pe care Aristide Gunoiu a trimis-o pe adresa scriitorului Eugen Barbu.

Este o epistolã cu antetul „Universul, Romanian Newspaper – Los Angeles, Director Aristide Buhoiu, Tel. 818-762-94 56” ºi pare perfect plauzibilã, dat fiind faptul cã în mizerabila lui gazetã de 2.000 de exemplare utilizeazã exact acelaºi ton. Apreciaþi ºi dvs. finalul scrisorii: „Ce te vei face într-o zi cînd vei fi singur ºi izolat ca Ceauºescu? Atunci te vom lua noi în primire, românaºii din exil, vreo cinci milioane de «fugari» ºi te vom judeca în faþa ºtreangului într-o piaþã publicã împreunã cu alte mii de criminali pe care stãpînul tãu efemer Iliescu i-a milostivit în libertate ºi i-a iertat. Vã sunt zilele la toþi numãrate pe degete ca ºi Ceauºescu. Scãpare de data asta nu aveþi, numai dacã fugiþi la ruºi ori vã sinucideþi ca Hitler ca sã nu cãdeþi vii în mîinile noastre”. Sîntem foarte îngrijoraþi de starea sãnãtãþii marelui umflat american...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 2 august 1991)

... ºi de azi Un om necãjit Sã trãiesc de azi pe mîine, Robotesc, o trag din greu ªi mã zbat sã iau o pîine...

Vai de cozonacu’ meu!

Blonda, pe plajã O blondã - templu de mister – Ce mii de suflete dezmiardã, Pe cît de plinã-i la ,,parter”…

Pe-atît de ,,goalã” la ,,mansardã”!

De ziua sãrutului Din zori ºi pînã-n asfinþit, Cînd dragostea în noi pãtrunde,

Aº vrea ca ºeful meu iubit Sã mã sãrute... ºtiþi voi unde!

Amor tardiv La senectutea rebegitã, În dragoste cu dame bine, E vîrsta cea mai nimeritã Sã-þi faci ruºinea de ruºine.

Optimism în Bucovina Sus, în þara mea - românã, Cea mai hîtrã de pe lume, Un bãtrîn ºi o bãtrînã Merg þinîndu-se… de glume.

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 22 septembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Atenþie la extremismul unguresc! Animale extraordinare Acceleratorul de particule din Vaslui Invazia islamistã Extratereºtrii e pe Lunã Hoaþa de bãrbaþi ,,Mihaela Rãdulescu, goalã cum n-aþi mai vãzut-o!” Vine eclipsa! Proteste masive împotriva iubirii Scriitori în libertate Noua grilã de programe a postului ,,Bãtaie” (B1) TV Profesorul de capitalism-stalinist Cine a mai dat colþu’ ,,Scrisoarea a III a”, revãzutã ºi adãugitã (partea a doua) Nu ºtim dacã din cauza temperaturilor ridicate, care le-a afectat iremediabil cina de sub ºa, pe maghiari i-a lovit strechea. Unde te duci, unde te-ntorci, golanii pustei îi dau la mir, în mod organizat, din centrul de comandã de la Budapesta, poporului român. Cãutînd pretexte (,,desfiinþarea” Liceului Catolic din Tîrgu Mureº), inventînd motive, Viktor Orban ºi ciumeþii lui împiedicã statul român sã intre în diferite organisme internaþionale.

Reacþia oficialã a Guvernului de apucaþi (urmaº al guvernului de tehnocraþi) a fost slabã, dupã chipul ºi asemãnarea ministrului de Externe, domnul Teodor Blegomanu. A fost ceva de genul: nu te pui cu golanul! Nu te pui, nu te pui, dar nici sã stai caprã! Vãzînd cum s-au aºezat ploile, primarul extremist din Carei a interzis orice simbol românesc în Sala de Festivitãþi Halucinante a Primãriei, renovatã recent cu costuri de peste douã milioane de euro! Mã, dracilor, astîmpãraþi-vã, cã vine Prea-nefericitul Pomohaci cu agheasma ºi ciocanul, sã vã descînte de prostie ºi de buba-mînzului! El e cel mai autorizat reprezentant al guvernului din umbrã sã rezolve problema mãgarã (sau maghiarã, instanþa nu-i lãmuritã). ,,Vaca e un animal extraordinar care transformã furajul în lapte”. Era culmea sã-l transforme în chiftele.

Dar ºi ministrul este extraordinar; ºi-a transformat fiica în angajat al Ministerului Agriculturii ºi Inculturii, pe care-l pãstoreºte ca o oaie (alt animal extraordinar) capie.

Coana Miþa de la Primãria Capitalei le-a dat meltenilor vouchere de cîte 500 de lei pentru a-ºi cumpãra biciclete, ca sã nu-ºi mai rupã pingelele prin tranºeele Bucureºtilor. Iar bagabonþii le vînd mai departe, în vãzul lumii, pe Olx. ªi sã nu le rupi cocoaºa... Trecem peste amãnuntul nesemnificativ cã Gabriela n-are decît o singurã pistã de biciclete, aºa cã fericiþii posesori ai unui ghidon or sã cam pedaleze în gol. ªtiþi cum se numeºte acceleratorul de particule din Vaslui? Cazan de þuicã. Cicã e mult mai eficient decît maºinãriile similare de la Geneva ºi de la Mãgurele. Nu credeþi? Daþi o turã prin Vaslui ºi prin judeþele limitrofe! În sfîrºit, litoralul românesc al Mãrii Negre a devenit atractiv pentru turiºti ºi în extrasezon. Zilnic, pe þãrmurile gri debarcã sirieni, irakieni, afgani. Aproape cã nu-i deosebeºti dintre turiºtii noºtri. Vai de capul lor, nu ºtiu ce-i aºteaptã dupã ce-ºi intrã-n rol, la drumul mare, operatorii din turism. Or sã regrete rãzboiul de acasã. Ufologul George Graham vine cu precizãri suplimentare: de fapt, Luna este stãpînitã de extratereºtri. Însuºi Georgicã a identificat într-o fotografie o construcþie giganticã a acestora, cu diametrul de 85 de km. Un fel de Casa Poporului. Dacã o fi locuitã tot de lunatici precum cei din clãdirea bucureºteanã, am dat de dracu’. O ieºeancã înºelatã în amorul propriu ºi personal a chemat-o în faþa instanþei pe amanta soþului, acuzînd-o cã i-a furat partenerul de viaþã. Pentru trebuºoara asta doreºte 50.000 de lei daune morale. Nu se ºtie ce se va întîmpla cu obiectul furtului, dacã va fi restituit aºa deteriorat, sau îl va pãstra pîrîta. Totuºi, trebuie sã observãm cã moldovencele nu dau prea mulþi bani pe soþii lor. Aþi observat cã toate ,,ºcolile de varã” ale organizaþiilor mafiote numite partide politice se þin toamna? ªi atunci de ce mint?! Pentru cã nu se pot abþine. Titluri de-o ºchioapã (sã ne ierte domnul Prigoanã): ,,Mihaela Rãdulescu, goalã cum n-aþi mai vãzut-o!”. Ce vorbeºti, Franz? Asta nu-i o ºtire de ziar.

Sã-l vãd eu pe paparzzul (Doamne, ce pumn în gurã i-am dat limbii române!) ãla care-o surprinde îmbrãcatã! Ãsta-i maximum meseriei de hoþ de imagini rare. Se apropie eclipsa totalã de Soare vizibilã din spaþiul carpatodanubiano-hipnotic. Fericitul eveniment, fericit pentru vînzãtorii de ochelari ºi hoþii de portofele, va avea loc pe 3 septembrie 2081. Vom fi acolo, numai sã nu fie noaptea...

Chilienii protesteazã împotriva iubirii înflãcãrate dintre fotbalistul Alexis Sanchez ºi o tanti. Protestatarii vor sã-i despartã, întrucît fotbalistului i s-au înmuiat alarmant genunchii, iar echipa naþionalã riscã sã nu se califice la CM din Rusia. Nu credem cã vor avea succes, întrucît cotoarba fotbalistului poate topi cu o singurã privire calota glaciarã. Pãi, de ce credeþi cã teritoriile alea îngheþate din sudul extrem al Americii de Sud se numesc Þara de Foc? Dupã cum lesne se poate observa, din cauza cutremurelor frecvente, chilienii n-au toatã þigla pe casã. Oricum, dacã Alexis renunþã la arzoaicã, s-o trimitã la mãndel. Mã gãseºte ea. Dupã ce a falimentat cea mai modernã unitate din Viºeul de Sus, Gheorghe ªimon a devenit ministrul Economiei de Materie Cenuºie. Bravo vouã, þineþi-o tot aºa, sã nu care cumva sã faceþi vreun bine þãrii!

Iar dacã nu le daþi la cap tuturor oamenilor competenþi chiar ºi de la voi din gaºcã - n-aþi fãcut nimic! Uºor,

uºor, toþi marii bandiþi au ieºit din închisoare. Tele-justiþia a fost doar o poveste de adormit copiii mari ºi sãraci cu duhul. De acum încolo, ochii pe butelie, cã s-au întors profesioniºtii. Dincolo de gratii au rãmas gãinarii mãrunþi.

Scriitorii e liberi. Dar nu vã zic cã unora le-a plãcut atît de tare la þuhaus încît cautã ºi în libertate compania infractorilor. Zilele trecute, Mircea Bãsescu a fost surprins în tandreþuri cu Traian Bãsescu, piarul clanului Bercea Mondial. S-a strecurat printre gratii ºi Gregorian Bivolaru, gurul (cu g, totuºi) reþinut cu ceva probleme de disfuncþie erectilã la Penitenciarul Bistriþa. La ieºire ne-a anunþat cã va scrie cãrþi. Dupã care, probabil, se va piºa pe ele ºi le va integra în absolut. Totuºi, rãmîne de apreciat bunul-simþ al celebrului consumator de produse naturiste (pipi, prafuri, curve, proaste) fiindcã nu s-a apucat de scris înãuntru. Chiar dacã n-are nici o ºansã la Premiul Nobel pentru Literaturã Aproximativã, amanetat de Becali încã de cînd l-a vîndut pe Stanciu pe zece milioane de euro (ce poveste SF a putut sã scrie!), aºteptãm cu nerãbdare nerãbdãtoare sã primeascã Premiul Goncur, sau cam aºa ceva, pentru Familie Tradiþionalã. Nici mãcar Tãriceanu nu-l poate concura, cu toatã influenþa lui! Monarhia a mai primit o loviturã sub centura de castitate: rejele inernaþional ºi intergalactic al romilor, inegalabilul jurist Dorin Cioabã, a fost reþinut. Nu la serviciu, cã rejii nu munceºte, ci la beci, mînca-ne-aþi! ªi pentru ce? Pentru niscai fer! E jalea de pe lume, va rãmîne arestul fãrã gratii.

Ce vã miraþi aºa? Gratiile nu e din fer? Ce, credeþi cã n-o sã profite rejele Cioabã, rejina Sighiºoara ºi alteþele regale Turda ºi Zimnicea, de situaþie? Ba bine cã nu. Nici o instituþie din lume nu-i poate opri; aici e în joc drepturile romului. S-a deschis postul de tembeleviziune ,,Bãtaie” TV (prescurtat, B1 TV). Grila este diversã. Vor fi bãtãi între invitaþi, între invitaþi ºi moderatori, numai între moderatori, dar vor avea acces la activitãþile de loisir ºi tapiþerii, operatorii, regizorii, coafezele, femeile de serviciu ºi alte gunoaie care miºunã pe acolo fãrã un statut precis, dar care seamãnã foarte bine cu alde Tudor Barbu ori Canciu ºi nu mai ºtiu cum. Prima bãtaie a luat-o scamatorul userist Mihai Goþiu, care a avut neºansa sã-l aibã ca adversar pe distinsul bagabond Miner Palada. Nu ºtim cît rating a fãcut fericitul eveniment, cert este cã scamatorul Goþiu, un consumator înrãit, s-a trezit cît de cît la Realitatea. Cred cã nici la Vama Veche n-a pãþit o asemenea ruºine domnul vicepreºedinte al Senatului, deºi, pe acolo, miºunau tot felul de beþivi ce te puteau cãlca pe mînã cînd, dupã atîtea reciclãri de PET-uri, trãgea nisipul peste dînsul ca sã nu-l ia curentul marin. Deci, nu uitaþi!

Dacã vreþi sã luaþi o bãtãiþã, vã alegeþi o emisiune ºi vã înscrieþi pe listele de aºteptare. Eu m-am înscris deja la Nadia Ciurlin. Ce, acum vreþi cu toþii la Nadia? Staþi la rînd, eu am zis primul. Uite, tocmai am primit un SMS: sînt locuri berechet la Tudor Barbu ºi la Banciu. Nu s-a înscris nimeni. Pînã ºi celebra vivandierã a Epocii de Aur, Mariana Cur de Fier, ezitã. Vorba aia: nu te pui cu nebunii! Totuºi, delicata Mariana ar putea sã foloseascã un pseudonim; dacã aude rejele Cioabã cum o cheamã, rãmîne fãrã obiectul muncii. Cît despre pacifistul Goþiu, pe care-l lingeau cu atîta abnegaþie cîinii pe la bot, pe la diferite simpozioane marine, nu înþelegem de ce nu i-a dat derbedeului un cap în gurã. Cã are un cap, cît o baniþã! Vã mai amintiþi cine ne-a predat prima lecþie de capitalism sãlbatic de dupã 1989? Stalinistul Brucan, cãruia fraierii îi spuneau Profesorul, deºi Moº Jumarã avea cu douã clase mai mult decît trenul personal Bucureºti-Ciulniþa. Nevasta impostorului, Alexandra Sidorovici, martirã din popor, a fost acuzator public în procesul lui Antonescu. Iar Saul Brucãr (cu varianta Brukner), aºa-l chema pe geto-dac, împreunã cu bagabonþii Iliescu (jumãtate þigan, jumãtate nimic), Petre Roman (tãiat împrejurul gîtului, cu briciul, din eroarea greºelii, de carpul Walter Neulander, iubitul sãu tãtic), Geluþã fãrã puþã (din aceleaºi motive) ºi Victor Atanasie Stãnculescu, ticãlos de profesie, l-au condamnat la moarte primitivã pe Ceauºescu. Izbînda ticãloºiei a fost deplinã.

Aºa cã nu vã miraþi cã trãim într-o societate croitã strîmb, cã, sub ochii noºtri, se risipeºte þara. Strãinii dau ora exactã la noi acasã. Nu le pasã de români. Pentru ei sînt doar un detaliu al istoriei, cel mult o massã de manevrã. Tragedia e cã românii se complac în starea asta de slugi fãrã simbrie.

Nu fac nimic ca sã-ºi schimbe soarta. Nu vãd mai departe de blidul cu otrãvuri lente pe care-l îngurgiteazã zilnic cu seninãtatea unui Socrate senil. Nu înþeleg rãutatea unora de a-l acuza pe Klaus cã a fost profesor de fizicã. E un fel de a spune, omul n-a reuºit sã profeseze; pînã striga

catalogul, se suna de ieºire. Creºterea preþului la carburanþi ºi la energia electricã antreneazã scumpiri la toate celelalte produse, anulînd practic creºterile salariale.

Dacã ãsta-i marele program de guvernare, ne-am lãmurit.

Pãi, aºa, sã mãrim preþurile, nici nu mai e nevoie de alegeri ca sã stabilim cine conduce România pe ultimul drum.

Conducãtorii pot fi aleºi la întîmplare, prin tragere la sorþi.

Orice nefericit poate sã fie în fruntea bucatelor, dacã singura strategie economicã se bazeazã pe mãriri de pensii ºi salarii care sã fie anulate de scumpiri. Dar, de fapt, dacã te uiþi la cei care conduc unele ministere, la cine face legile, cine diriguieºte dreptatea, e clar cã mulþi dintre stãpînii butoanelor sînt aleºi la întîmplare. Se rãsucesc în mormînt alegãtorii din Teleorman. Sînt hotãrîþi ca data viitoare sã nu mai iasã la alegeri. N-are rost. A murit Mircea Ionescu-Quintus, preºedintele de onoare al PNL. Era un puºti simpatic. N-avea decît 100 de ani! Dar literatura n-a murit. Încã. Hai sã vedem cum s-a terminat ,,Scrisoarea a III-a”, cã Baiazid era pus pe rele. Oare a reuºit Adi Sfinteº sã scrie mai departe, în condiþiile în care Mircea venea ca o vijelie ºi ca trãsnetul de ploaie, iar Eminescu intrase într-un dialog intim cu codrul (destul de drãguþ, de altfel)?! ,,În mlaºtina de la Rovine, lui Mircea i-a venit bine ºi a cãlcat totul în picioare, pardon, în copitele cailor ostaºilor sãi, cã el personal navea timp de prostii. Stãtea într-o vale la umbrã, consuma bere rece «Efes» ºi descria lupta în versuri ca sã vadã ºi proºtii de-or veni dupã el cum s-a jertfit pentru neatîrnarea þãrii. Talent avea cu carul, cã se nãscuse român, iar de obiectiv ce era dãdea pe dinafarã. Fu atît de corect încît posteritatea abia descoperi, cu mare caznã, cã dupã Rovine, Mircea rãmase vreun an ºi ceva domnitor în doar jumãtate din Þara Româneascã, din cauza lui Vlad Uzurpatorul, dirijat de niºte mari boieri trãdãtori (evident), care ocupa cealaltã parte. Dupã ce-ºi descrise faptele de vitejie, Mircea socoti cã-i cazul sã-i scrie ºi unei gagici, pe care o numi în introducere, la vrãjealã, «Doamna mea», pentru ca în cuprins sã-ºi dea arama pe faþã ºi sã comitã epitete, metafore, chiar hiperbole, în legãturã cu aspectul fizic al cotoarbei. S-a legat de sprîncene, de ochi, de obraji, ba chiar a întins coarda sensibilã ºi înspre sînii adoratei. Satisfãcut în eul sãu lãuntric, Mircea vru sã se apuce ºi de partea a doua, dar fu întrerupt de omul sãu de încredere, care-i aduse plocon niºte boieri trãdãtori. Îl chemã pe feciorul de casã ºi-l rugã: «- Bã, Eminescule, bãiatu’ tatii, uite, eu am treabã cu boierii ãºtia, trebuie sã le tai capetele... Aºa cã te rog io sã compui tu partea a doua a scrisorii, cã am auzit cã te pricepi aproape ca mine. Iatã despre ce e vorba: în prima parte am prezentat realitatea vremurilor pe care le trãim, aºa cum am vãzut-o eu. În partea a doua, fã acelaºi lucru, însã cu atenþie, cã te ºtiu cam repezit. Eu mã duc cã trebuie sã-mi îndeplinesc destinul istoric, dupã cum mi l-a trasat domnul Sergiu Nicolaescu. ªtii cã ãsta-i neiertãtor dacã lipseºti de la întîlnirea cu istoria. Dar ce ai? Vãd cã te-ai cam bosumflat. ªtii ce?

Scrie cum vrei tu în continuare, însã nu te mai lua de partidele istorice, cã ºi aºa sînt pe ultimul drum. ªi ºtii ce se spune: despre morþi, numai de bine...»”. Bibliografie: La emisiunea ,,Profeþii despre mamuþi”, a fost invitat profesorul de stalinism în stare avansatã de putrefacþie ºi de capitalism decrepit, Silviu Mîrlan, care a concluzionat, încã dinainte de a expune ceva, cu înalta sa pregãtire de rozãtor, cã ,,Scrisorile fundamentale pentru naþiunea românã e una. N-a scris-o Eminescu ci mandea, în 1989. Haraºo? Am semnat-o mai mulþi ºi am numit-o «Scrisoarea celor ºase fosile comuniste».

Valoarea ei rezidã din perspectiva apartenenþei la marea culturã rusã, ca ºi multe alte documente pe care, dacã vreþi, vi le reproduc mot-a-mot. Mie mi-a plãcut enorm ºi am spus-o ºi celorlalþi: «- Mãi, tovarãºi, mãi, asta-i mai tare decît Scrisoarea a treia, haidem s-o publicãm undeva sã se bucure ºi massele de ea!». În sufletul meu aveam o remuºcare cã-l detronãm pe Eminescu, cã eu, fiind intelectual de mic, l-am citit cu atenþie ºi m-au impresionat ceva de speriat «Acul ºi barosul», «Inul ºi cãmeºa» ºi, mai ales, «Secera ºi ciocanul». Dar, pînã la urmã, fiecare cu aia a mã-sii, cã, dacã stai bine ºi te gîndeºti, misiva noastrã dezbãtea probleme serioase, nu se þinea de toate prostiile. Ce valoare poate sã aibã o scrisoare unde se zice despre rãzboaie, dragoste de þarã, gagici, partide politice care nici nu mai sînt, puºcãrii ori case de nebuni? Zero, of course. Pãi, atunci întreb ºi eu ca prostu’: de ce nu se bagã, domnu Mîndruþã, «Scrisoarea celor ºase» în manualele alternative? De ce este marginalizatã? Cum unde sã se bage? I-auzi vorbã la el. Se vede cã n-ai mai mers demult cu bicicleta! La capitolul «Cozile de topor». Cã ele au jucat, joacã ºi vor juca un rol esenþial în istoria noastrã. Ce, n-am dreptate?”. Promouºãn: Aºa-i cã Mircea e o figurã ºi jumãtate? Aºa e, n-o mai faceþi pe deºtepþii! D-aia vã zic sã urmãriþi serialul nostru unic ºi irepetabil fiindcã urmeazã episodul ,,Mircea, fã-te cã lucrezi!”, sau cam aºa ceva, cã stau cam prost cu memoria minþii, în care vor fi dezvãluite ungherele cele mai întunecate ale domniei sale. Asta vrea sã însemne cã o sã aflaþi totul despre gagici, contacte externe, copii abandonaþi, gineri, turci, mofturi, execuþii ºi alte distracþii medievale.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 22 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici TABLETÃ DE SCRIITOR

A fost un vis frumos... Încerc sã scriu aceste rînduri gîndindu-mã la cît de repede s-au consumat cele douã stagiuni ale ,,Tribunei scriitorilor fãrã prejudecãþi pe durata a 24 de luni (n.n.

– ediþia I, 28 martie 2015 -27 februarie 2016, ºi ediþia a II-a, 27 august 2016 - 8 iulie 2017). Parcã ieri s-ar fi întîmplat. ªi nu pot sã nu mã gîndesc cu nostalgie la tot ce s-a petrecut în cadrul acestor manifestãri de suflet, la care au participat iubitori de poezie din Bucureºti ºi zonele limitrofe, Braºov, Sibiu, Cîmpulung Muscel, Timiºoara, Giurgiu, Prahova, Buzãu ºi din alte localitãþi din þarã. Scopul acestor manifestãri fiind acela de a descoperi tinere talente care sã iubeascã literatura ºi sã ducã mai departe ceea ce noi am început, fãrã sã dãm cuiva certificat sau diplomã de scriitor. Nu am fãcut pînã acum aºa ceva ºi nici de aici înainte nu o vom face... Am considerat cã e normal ca fiecare autor sã-ºi prezinte singur creaþia, ca urmare a unei selecþii pe care sã ºi-o facã singur, fãrã sã fie cenzurat de noi. Cã unii autori au fost mai mult sau mai puþin inspiraþi, asta þine de norocul ºi harul fiecãruia. ªi am mai considerat cã fiecare are dreptul la liberã exprimare, iar pentru ceea ce au scris, ca „opere”, timpul, probabil, îºi va spune cuvîntul... ªi sînt elevi, studenþi care au dorit sã fie alãturi de noi cu creaþiile lor, salariaþi în corporaþii, aºa cum este Alexandru Cazacu, autor care scrie o poezie ce se defineºte prin substanþa modernismului pe care-1 traverseazã, focalizîndu-ºi versurile pe o prozodie abstractã, cu un mesaj poetic rece, dur, pe care ºi-l asumã la nivel de expresie poeticã. Alexandru Cocioarvã, un eseist ancorat, la rîndu-i, în lumea noastrã literarã, dezbate în scrierile sale teme sociale, demascîndu-ºi nemulþumirile la toate ce se întîmplã în þara noastrã. Într-un dialog cu ei, la una dintre ºedinþele Tribunei, dorind sã aflu despre mersul vremurilor pe care le trãim cu toþii, am aflat lucruri senzaþionale, cum ar fi acela cã, indiferent de statut social, de profesie sau vîrstã, omul din zilele noastre trãieºte într-o duplicitate de neînchipuit, fiecare fiind interesat de cum sã-l exploateze cît mai mult pe cel de lîngã el. Mi-e greu sã-mi închipui cã se pot întîmpla, acum, în Mileniul III, asemenea grozãvii... ªi iatã cã totul este posibil pe lumea asta, unde mersul vieþii þine de globalizarea rapidã, care nu face decît sã adînceascã ºi mai mult crizele economice, sã distrugã tradiþii ºi obiceiuri ºi sã amestece popoarele într-un Turn Babel, cum nu a mai fost vreodatã, ºi în felul acesta fiecare cetãþean al Pãmîntului contribuind, într-un fel sau altul, la robotizarea propriei vieþi.

Bineînþeles cã acestea sînt niºte puncte de vedere, realitatea privind existenþa noastrã este mult mai complicatã, necesitînd timp de analizã ºi dezbatere... Menþionãm cã întîlnirile au avut loc la Casa memorialã „Agatha ºi George Bacovia”, din Sectorul 4 al Capitalei. De ce am ales tocmai acest loc, cînd am avut ºi alte oportunitãþi? E lesene de înþeles, dat fiind cã participanþii, poeþi în general, au þinut sã fie prezenþi în aceastã grãdinã mirificã a liricii bacoviene, reuºind astfel sã facem o legãturã, ca istorie ºi timp, între universul poetic de odinioarã ºi cel de-acum... Cine nu a trecut pe la acest muzeu vreodatã nu va putea înþelege motivaþia noastrã, cum e sã fii bacovian ºi sã-þi trãieºti conºtiinþa poeticã prin lirica marelui Bacovia. Sã-i cunoºti rãdãcinile, subtilitãþile versurilor, dar nu din auzite ºi nici din relatãrile despre cum a fost lumea literarã a celor doi înaintaºi, ci poposind în casa în care ei au locuit ºi au scris, casã devenitã muzeu, prin truda ºi zbaterea Agathei Bacovia, la împlinirea unui an de la trecerea poetului la cele veºnice. Pe placa de marmurã era scris: „În aceastã casã a trãit ºi creat, din 1933 ºi pînã în 1957, Poetul GEORGE BACOVIA. S-a aºezat aceastã placã în anul 1958, luna mai 25, ca un omagiu adus marelui poet”, dupã cum mãrturiseºte Agatha Bacovia, în cartea sa de memorii „Posteritatea Poetului Bacovia”, Editura Bacovia, 1995.

La cele douã stagiuni ale ,,Tribunei scriitorilor fãrã prejudecãþi”, în ciuda vremii neprielnice, fie cu viscole ºi îngheþuri, fie cu arºiþã sau ploi, iubitorii de poezie au þinut sã fie prezenþi, în numãr destul de mare.

Nu vom face o statisticã a lor, cei care vor sã vadã cum au decurs lucrurile o pot afla cercetînd colecþia revistei noastre, „Amurg sentimental”, unde fiecare ediþie este prezentatã prin cronici detaliate, ilustrate cu fotografii de la faþa locului... Astfel de ºezãtori literare libere, necenzurate, cu poeþi din rîndul oamenilor simpli, aflaþi la primele lor întîlniri cu muza, fac sarea ºi piperul participanþilor, stimulînd cultivarea gustului pentru lecturã, ºi nu numai... Iatã un exemplu: Evelyne Maria Croitoru, care a venit nu de mult în mijlocul nostru.

Fãrã sã ºtie prea multe despre noi, autoarea ºi-a citit poeziile cum ºi-a dorit, fãrã o regie prestabilitã din timp.

Vocea sa avea sã-i i-a prin surprindere pe tribuniºti. O

voce de recitatoare, clãditã pe structura versurilor ei cantabile, ce ar fi putut fi citite sub lumina reflectoarelor, pe scenã, în faþa unui public profesionist, ale cãrui exigenþe sã fie pe deplin satisfãcute. Poezia ei, la o primã audiþie, pare casnicã, însã acordîndu-i atenþia cuvenitã, ai sã te convingi cît de organizatã e, cu o prozodie moderatã, echilibratã, de bun-gust, realizatã cu maximã seriozitate ºi autentice trãiri sentimentale. Ascultînd-o cum îºi citea poezia, aveam impresia cã aud de prin Codrii Vlãsiei un cîntec de pasãre aleasã, pe care eu nu-l mai auzisem vreodatã. Cã ºi poeþii, ca ºi pãsãrile cu cîntul lor, vor ca din poemele lor sã facã spectacol. Nu ºtim dacã Evelyne Maria Croitoru s-a gîndit vreodatã la acest lucru. Pãrerea noastrã este cã scrie o poezie femininã, în care reverbereazã viaþa, de la iubirea intrinsecã pînã la cele mai nobile cutume ºi alte învoieli evolutive care þin de aceasta. Felul ei þine de firea omului duios, care se mulþumeºte cu ceea ce-i oferã soarta... Poezia sa, departe de a fi mercantilã, este aºezatã pe stîlpii sinceritãþii fãrã echivoc, chiar dacã pe-alocuri presarã ºi din momentele sale de monotonie, rezultate din calupuri de melancolii ºi nostalgii trecãtoare din viaþa unui om. ªi una din nostalgiile aduse la vedere este dragostea pe care o poartã piloþilor aerului, în care se regãseºte în amintirile din anii tinereþii sale... În concluzie, Evelyne Maria Croitoru scrie o poezie ca o poveste de dragoste, senzualã, pe care o feminizeazã pînã la victimizare. Sã ilustrãm cele spuse ºi cu o poezie din creaþia sa, un madrigal al iubrii sincere ºi nu ca o convenþie civilã semnatã între doi parteneri: „Încearcã numai sã mã desparþi/De tine./ Încearcã sã vezi/ Care din noi eºti tu/ ªi care eu.// Numãrã, dacã poþi, clipele nemuririi/ Ale tale, ale mele.../ Vei vedea:/ Pe ale mele le ºtii chiar mai bine// Poþi oare/ Sã mã mai deosebeºti de tine?// Cautã-mã printre stele/ Sigur le vei numãra/ Înspre mine./ Nu vezi cã murmuri, foºneºti,/ Tremuri, cu frunzele mele?/ Eºti sigur cã ramurile tale/ Sînt pe trunchiul tãu, sau al meu?/ Sigur mugurul inimii tale/ Sînt eu!// Simþi?/ Cîntul inimii mele s-a topit/ ªi a curs în mierea inimii tale.// Sau a vibrat/ Dintru-nceput egal/ În amîndouã,/ Sau poate amîndouã nu sînt/ Decît una, care ºtie,/ Simte, într-un fel/ Inegalabil, regal.../ Încearcã numai”. (,,Încearcã numai”).

Iatã cã poezia de dragoste revine lin, nezgomotoasã, ne-negustoreascã, în peisajul nostru citadin, prin vocea Evelynei Maria Croitoru, care sunã la fel de frumos ca poezia Mariei Banuº, din volumul „Þara fetelor” (1938), scrisã la altã scarã a dogoarei cernelii sufletului, la altã forþã motricã de scriiturã, pe mãsura mileniului în care trãim. În ºedinþele noastre nu doar poezia a avut prioritate, ci au contat toate genurile literare: prozã, tabletã literarã, eseu, teatru etc. Referatele poetei Paula Isac, cu un conþinut bogat de date din biografia unor scriitori uitaþi sub colbul vremii, au avut un real succes... Cei care au citit aici, s-au bucurat de aprecieri critice, substanþiale, din partea unui comitet pregãtit în acest sens, cu viziuni clare privind cultura ºi creaþia. Nu au lipsit din program muzica folk, cîntecul popular, iar prof. univ. Nicolae Maxim, de fiecare datã, a cucerit asistenþa cu flautul sãu, interpretînd opusuri muzicale din I.S. Bach, C. Porumbescu, Doru Popovici º.a.

Un rol deosebit la reuºita ,,Tribunei...” l-au avut pictorii din cadrul Uniunii Artiºtilor Plastici, preºedinte Ecaterina Mihai, pictoriþã cu o experienþã de invidiat în faþa ºevaletului ºi cu multe expoziþii în þarã ºi strãinãtate. Aceºtia au expus lucrãri de picturã din colecþiile lor, cu teme diverse, iar copiii din grupul „Bucuriile Muzicii”, de la ªcoala de Muzicã „Cristea Zalu”, din Bucureºti, coordonaþi de profesorii Octavia Crãciun ºi Alexandru Ionescu, au interpretat un repertoriu bogat din muzica universalã ºi din muzica româneascã, semnatã de Alexandru Ionescu. Prin aceste douã stagiuni ale ,,Tribunei scriitorilor fãrã prejudecãþi”, am dovedit cã, dacã vrei sã realizezi un proiect, fie el ºi cultural, o poþi face ºi fãrã sprijin din partea cuiva, esenþial este sã ai iniþiativã, curaj ºi, nu în ultimul rînd, ambiþie. Avîndu-le pe acestea, nu ai cum sã nu reuºeºti... Nu ºtim ce înseamnã pentru unii aceste 24 de luni de activitãþi culturale, dar e sigur cã nouã ne-au adus satisfacþia unei munci colective. De asemenea, am putut socializa faþã în faþã, altfel decît în mediul virtual, unde, cînd vorbeºti cu vreun necunoscut, ai impresia cã vorbeºti cu moartea din tomberon... ªi cum nimic nu merge la infinit, iar, cum zice proverbul, „ce e mult stricã”, am decis - chiar dacã întîlnirile noastre, de la Casa memorialã „Agatha ºi George Bacovia”, au fost un vis frumos - sã ne oprim doar la aceste douã stagiuni ale ,,Tribunei...”, fãrã a le mai continua. Cu alte cuvinte, dorim ca acest capitol din viaþa noastrã literarã sã rãmînã o amintire plãcutã, de neuitat.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

„Întoarcerea fîneþelor“, tablou al pictoriþei Margareta Sterian (1897-1992)

Eveniment editorial

,,În drum spre casã” se intituleazã romanul scriitorului Ion Machidon, apãrut recent la Editura Amurg sentimental, din Bucureºti.

Un exemplar al cãrþii a fost oferit de autor redacþiei noastre, împreunã cu urmãtoarea dedicaþie: ,,În amintirea lui Corneliu Vadim Tudor, brav românpatriot, care ºi-a dãruit întreaga viaþã þãrii sale ºi poporului român, pe care l-a iubit cu toatã fiinþa sa. Dureros este cã, astãzi, el ne lipseºte de la evenimentele publice închinate Centenarului Unirii de la 1918. Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l aibã în pacea lui veºnicã. Ion Machidon, 31 august 2017”.

Impresii din Piaþa Festivalului În Piaþa ,,George Enescu”, a avut loc, în prima decadã a lunii septembrie, ediþia din acest an a Pieþei Festivalului, eveniment conex al celei mai importante manifestãri muzicale gãzduite de România, Festivalul Internaþional George Enescu. La spectacolele oferite în aer liber, bucureºtenii s-au putut bucura de o serie de concerte de muzicã clasicã live, cu acces liber. În seara de 10 septembrie, piaþa a fost de-a dreptul neîncãpãtoare, publicul sosind în numãr mare pentru a

urmãri Orchestra Metropolitanã Bucureºti, Corul de Camerã ,,Accoustic” ºi trio-ul format din tenorii de talie internaþionalã Marcel Pavel, Vlad Miriþã ºi Andrei Lazãr.

Mai cu seamã evoluþia acestor trei admirabili interpreþi, care au prezentat un program de arii celebre, a fost rãsplãtitã cu aplauze frenetice de sutele de amatori de muzicã de calitate, care urmãreau spectacolul din stradã.

Mãrturisesc cã, prin prestaþia lor, cei trei artiºti români mi-au amintit de renumitul trio Luciano Pavarotti, Placido Domingo ºi Jose Carreras, inegalabilii tenori care au bucurat o lume întreagã. M-a impresionat pasiunea lor pentru muzicã ºi dãruirea cu care au interpretat piesele pe scena din Piaþa Festivalului, ceea ce m-a dus cu gîndul la marele nostru compozitor George Enescu, cel care spunea: ,,Muzica porneºte de la inimã ºi se adreseazã inimilor”. A spus un mare adevãr. M-am convins de asta ºi în acea searã de vis, cînd muzica revãrsatã în Piaþa Festivalului care-i poartã numele a reuºit sã deschidã noi porþi ale sufletului, spre a ne face pe toþi mai buni, mai toleranþi, mai umani.

ANTON VOICU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 22 septembrie 2017

Polemici Controverse Actualitatea clasicilor Deci, fraþilor, nu vã uitaþi la pretenþiile ungurilor cele nedrepte, nici la acei puþini înºelaþi ºi înºelãtori dintre noi care, în speranþa lefilor ce aºteaptã în împãrãþia ungureascã, þin cu ungurii ºi zic cã apãrã onoarea ºi sãnãtatea naþiunii noastre; consideraþi cã aceºtia sînt datori a lãtra pentru osul ce li-l aruncã strãinii, ca sã latre pe fraþii lor ºi sã muºte pe naþiunea ºi mama lor însãºi; feriþi-vã de ei, cãci nu sînt români. Cãutaþi la aceastã mulþime de români, care strigã în numele a toatã naþiunea. Sã nu ne ducem la masa libertãþii ungureºti, cãci bucatele ei toate sînt inveninate; sã nu ne vindem þara ºi limba, cãci, pierzîndu-se o datã, nu se mai pot cîºtiga; uniþi-vã cu poporul toþi, preoþi, nobili, cetãþeni,

ALBUMUL CU POZE RARE

ostaºi, învãþaþi, ºi vã consultaþi cu un cuget asupra mijloacelor reînvierii naþionale, pentru cã toþi sînteþi fii ai aceleiaºi mame, ºi cauza este comunã; þineþi cu poporul toþi, ca sã nu rãtãciþi, pentru cã poporul nu se abate de la naturã, nici nu-l trag strãinii aºa de uºor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlã împreunã cu lupii ºi sfîºie pe popor dimpreunã cu aceºtia; nu vã abateþi de la cauza naþionalã de frica luptei: cugetaþi cã alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate. (...) Aºa este, fiilor, nu ne-am ungurit, nu ne-am rusit, nu ne-am nemþit, ci ne-am luptat ca români pentru pãmîntul ºi numele nostru, ca sã vi-l lãsãm vouã dimpreunã cu limba noastrã cea dulce precum cerul sub care s-a nãscut...

SIMION BÃRNUÞIU (2 mai 1848, Blaj)

„Citirea lui Balzac, Flaubert, Zola, Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Gorki a fost pentru mine ca o loviturã de mãciucã, dupã care am rãmas un rãstimp zãpãcit, dezorientat, înfrînt”.

Dar s-a retrezit din aceastã crizã de conºtiinþã sufleteascã ºi artisticã, ºi a continuat sã scrie în maniera Ion Agârbiceanu (12 septembrie 1822 – 28 mai 1963), lui, într-un anume fel bolovãnoasã, „ardeleneascã”, sfidînd marele ºi fecundul scriitor al literelor româneºti, a publi- mãcar parþial o aspiraþie estetizantã, în favoarea uneia de o cat, ºi înainte, ºi dupã întregirea neamului, în mai toate supremã eticitate. Sã-l condamnãm tocmai astãzi, pentru revistele româneºti, dar, cu cîteva excepþii, nu a fost luat în aceastã poziþie? Dimpotrivã, realizãrile sale artistice, preseamã decît de cititorii ºi mai ales de cãtre criticii ardeleni. cum ºi credinþele sale ni se par mai actuale ca oricînd: „Eu În istoria literaturii româneºti de dupã 1900, dacã nu a fost cred cã e omul cel mai preþios ºi pentru el, ºi pentru socicu totul omis, a avut, totuºi, un statut de tolerat. El n-a etate. ªi îndatã ce el este o realitate, nu are dreptul sã descins, precum Slavici, Goºbuc, Goga, în vechiul regat ºi intre în realizãrile artei? Eu cred cã ai ºi datoria, frusã-ºi impunã de la Iaºi sau Bucureºti opera, astfel cã museþea spiritualã fiind cea mai înaltã, cea mai specific despre dînsul a rãmas oarecum imaginea unui scriitor omeneascã. Dar, prin absurd, sã presupunem cã lumea e provincial, cu oarecare merite, dar prea „tezist“, „eticist“. plinã numai de oameni care luptã pentru pîine, bani, În viaþã, ca ºi în cîmpul literelor, este suficient sã arunce femei, poziþie socialã, ºi cã un singur ins, artistul respeccineva un epitet pentru ca, apoi, fãrã cercetare ºi lecturã tiv, ar avea viaþa împletitã din luptele spiritului cu þinta proaspãtã, sã se gloseze pe marginea aceluiaºi epitet pînã desãvîrºirii, îndatã ce aceastã unicã credinþã e realã, nu la saþietate. O anchetã ad-hoc, pe care am fãcut-o cîndva poate artistul sã se exteriorizeze în artã pe sine însuºi?”. printre criticii mai tineri, mi-a dovedit cã nu ºtiu decît O asemenea întrebare dramaticã ne-o pune „Fefeleaga” ºi ceva despre „Arhanghelii”. Cu toate cã era Agârbiceanu ºi, în mãsura în care sîntem conºtiinþe scriatît de fecund ºi, deci, soliciitoriceºti ºi fii ai unei patrii tat de mai toate revistele spirituale, ne pãtrundem de vremii, el a rãmas, toatã sensul ei implicat, ne simþim viaþa, un retras, nu ºi-a alãturi de credoul lui ºi îl „construit” o imagine a prosimþim, dupã o expresie a lui fesiunii sale, n-a vînturat-o G. Cãlinescu, contemporan în lume, nu s-a îngrijit, cu cu noi. ªi pentru cã am alte cuvinte, de posteritatea pomenit pe Cãlinescu, care operei sale. Dar tocmai în nu i-a acordat „preotului asta trebuie sã vedem un ardelean” nici prea mult semn (nu semiotic!). Cu spaþiu ºi nici prea multã toate cã încã din anul 1906 onoare în ,,Istoria...” lui, sã-i Iorga vorbea de cele „douã citãm o frazã care, prin intumari puteri literare ale iþia ei, lasã totuºi loc la o mai românilor de peste munþi: dreaptã reconsiderare a scriGoga ºi Agârbiceanu”, pre- Imagine din filmul „Nunta de piatrã“ realizat dupã itorului: „La fecundul preot moniþia lui nu a fost urmãritã textele lui Agârbiceanu „Fefeleaga“ ºi „La nuntã“ ardelean Ioan Agârbiceanu, în ceea ce îl privea pe al discutarea problemelor moradoilea ºi, ca atare, valorificatã cum se cuvenea. Scriitorul, le formeazã þinta nuvelei ºi a romanului. Autorul de o modestie pe care i-o impunea însãºi profesiunea lui dovedeºte tact în felul cum absoarbe teza eticã în fapte, (aceea de prelat!), nu a fãcut, se pare, aproape nimic pen- evitînd predica ºi fãcînd doar simpaticã virtutea”. tru a-ºi impune opera. Dimpotrivã, el se „subordona” (ºi Ce altceva întîmpinãm în lumea de astãzi, cu prãpastil-a stimat toatã viaþa) cu predilecþie lui Sadoveanu, care nu ile ei ºtiinþifice ºi cu mass-media ei trufaºã, decît þinta era decît cu 2 ani mai mare decît el. Frumoasã pildã de problemelor morale? Iar citindu-l, în acest ceas, pe raporturi între confraþi! „Mãrturisirea” pe care o face la Agârbiceanu, cum ºi pe Sadoveanu, Rebreanu ºi alþii (ºi nu solicitarea chestionarului iniþiat de D. Caracostea (1932, înºir decît artiºti români), ne simþim parcã mai despresuraþi deci dupã o operã cu care nu ºtiu care literat de astãzi, fie de întortochielile în care am ajuns ºi de spaimele cu care mai tînãr, fie mai vîrstnic, dar zglobiu, se poate lãuda) este ne ameninþã ºtiinþa veacului, cum cã ar pluti niºte nouri de o calmã îndãrãtnicie, întrucîtva, însã, ºi amarã: „Am negri deasupra noastrã. trãit mereu departe de cercurile care animeazã viaþa liteOpera lui Agârbiceanu (într-o ediþie începutã, pãrãsitã rarã, aºa fiindu-mi condiþiile de viaþã. Multe dintre critiºi aproape anonimã) a trecut de vreo 12 volume masive, ºi cile ce s-au scris despre volumele mele de literaturã mi-au încã va mai înmãnunchia multe tomuri. Cãci a scris mult... rãmas necunoscute datoritã izolãrii în care am trãit”.

S-a jertfit condeiului sãu, el fiindu-i cel dintîi demon, ca sã Multe? Poate, dar mai ales ocazionale.

Astfel, Agârbiceanu a rãmas pînã în zilele noastre un folosim expresia unui monografist al sãu. A fãcut, timp de scriitor de rang doi, cu toate cã în anii din urmã s-au scris aproape 70 de ani, publicisticã – numai înºirate numele despre el trei interesante cãrþi (de cãtre Mircea Zaciu, D. ziarelor ºi revistelor la care a colaborat, ne trebuie un paraVatamaniuc ºi Cornel Regman). „Arhanghelii”, un roman graf special –, a fost, în sat ºi în cetate, un mare îndrumãîn toatã puterea cuvîntului, publicat în 1913 (!), constituie, tor spiritual, a militat pentru limpezirea ºi creºterea neadupã spusa justã a unui cunoscut critic (Mircea Vaida, tot mului sãu, totdeauna vãzîndu-l în contextul umanitãþii, a ardelean...), „puntea temeinicã între Slavici ºi Liviu fost, dacã nu supãrã pe cineva expresia, un „preafericit” Rebreanu”. Un alt roman al lui Agârbiceanu, publicat pos- care s-a ostenit sã vadã, poate chiar sã pipãie, triumful tum (1969) dar scris, mi se pare, în timpul celui de-al II- binelui asupra rãului. Între „Legea trupului” („povestea lea rãzboi mondial, este vorba de „Strigoiul”, n-a fost unei vieþi”) ºi „Legea minþii“ („povestea altei vieþi”), el, comentat decît în revistele din Ardeal, însã el este de o copilul pãdurarului din Cenade, nu departe de Blaj (!), a anvergurã ºi surpare sufleteascã ce ne amintesc, fãrã false optat definitiv faþã de lumina celei din urmã. Fie ºi numai asociaþii, de cãrþile lui Dostoievski. E iarãºi drept cã scrii- pentru aceasta trebuie sã-l preþuim ºi sã-l sãltãm la rangul torul a traversat vreo ºaizeci ºi ceva de ani de practicã lite- care-i este destinat ºi care, pe noi, cei de astãzi, nu ne poate rarã fãrã a fi atent la multe sumeþiri ale modelor artistice decît implica într-o mai dreaptã valorificare a acestei ºi, poate nu întîmplãtor, a fost dat de-o margine. Într-o grandioase opere ºi într-o mai intransigentã responsabilivreme de mari ºi aproape zilnice mutaþii de programe tate a propriilor noastre gesturi scriitoriceºti. estetice, el se revendica din marii scriitori de Secol XIX: GHEORGHE SUCIU

135 DE ANI DE LA NAªTEREA LUI ION AGÂRBICEANU

Departe de lumea literarã

Scriitorul Ion Agârbiceanu, de la a cãrui naºtere s-au împlinit 135 de ani, ºi-a întemeiat întreaga existenþã ºi operã pe convingerea nestrãmutatã cã ,,viaþa nu e numai o contemplare înþelegãtoare, plinã de milã, faþã de tine sau faþã de alþii, ci ºi o luptã necurmatã împotriva tuturor piedicilor care se opun realizãrii binelui, frumosului, dreptãþii, fie în viaþa ta, fie în aceea a semenilor tãi”.

Fãrã d e t oamnã Fratele meu a vãzut toamna venind, ªi-mi zise, mirat cît se cuvine: „Padre, dar nu te-ncearcã vreun gînd Despre sfînta uitare de sine?“ La balul frunzelor veneai rîzînd; O doamnã tristã deschidea festinul, ªi tu valsai cu ea, ebrietînd ªi Scorpion îþi ferice destinul.

Cu vinuri blînde ºi poeme, Nu pot sã uit cum deschideai O fantã spre iluzii paralele, ªi dintr-un vis spre altul ne treceai.

O, prea cinstit întrebãtoriu – Creºteau pe-atunci ºi flori de poezie; Azi nu mai ard pentru poeþi Lumini de toamnã aurie.

ROMAN FORAI

Ultima zi

Ultima zi va fi la fel ca zilele dinainte, starea vremii va fi la fel de ameninþãtoare, resorturile cadaverice ale lumii se vor pune la fel de greu în miºcare Ziua de dupã se va pieptãna în oglindã, nu-ºi va vedea ridurile-n forma fireascã, o mînã va ºterge ferestrele sparte la ruleta dumnezeiascã Axa nu se va înclina nici un grad, planeta maimuþelor nu se va opri din rotire, ultima zi va fi la fel ca zilele dinainte, neantul nu-þi va arunca o altfel de privire Vor trece alþi demoni prin pulberea ta, alþi corbi îþi vor ºterge de-a valma cenuºa, atîta doar cã nu vei auzi cum se trînteºte peste inimã uºa ADI SFINTEª, 19 august 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 22 septembrie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (39) TRANSFIGURARE - Povestea unei mari iubiri (II) - ,,Doar noi doi dansam atuncea sub candelabre-aprinse Înlãnþuiþi în vrajã, cu inimile-nvinse...”

- „ªi ce-a mai fost, Bunico? Ce s-a mai întîmplat?

L-ai mai vãzut pe urmã?” – fetiþa a-ntrebat...

Din ochii stinºi de doruri o lacrimã-a picat. ªi i-a ºoptit Bunica: - „Da, l-am luat de bãrbat.

A fost o nuntã mare, cu-alai de crai domneºti, O nuntã fermecatã ca-n vechile poveºti.

Eram subþire-n trupu-mi ºi albã ca un dor, Iar el pãrea-n luminã cel mai frumos cocor.

Dragostea noastrã toatã a fost un fel de zbor Pe-a cãrui razã largã în veci n-a trecut nor.

Un fel de revãrsare din mult prea plinul Firii Cea mai fragilã Tainã în Numele Iubirii... ªi-apoi, a fost o clipã în care însuºi Cerul S-a oglindit deasupra-mi, dezvãluind misterul.

Din rug arzînd sub stele, din flãcãri în zãpadã Porni Nemãrginirea - asupra mea - sã cadã... În roi de fluturi, vîrste se desprindeau de trup ªi-n sfîºieri de aripi simþeam cum mã tot rup Visînd cum arde carnea, cum sufletu-mi ia foc M-apropiam de Îngeri, lãsînd Tandreþea-n loc.

Striveam în palme lacrimi, uitînd sã sting durerea,

Lucian Blaga ºi bolile din familia sa (1) Ultima ºi cea mai cumplitã suferinþã. Iatã cã implacabilul destin care urmãrea familia Blaga ºi cãruia nici Lucian - cel mai strãlucit vlãstar al ei, nu i s-a putut sustrage, a pornit sã grãbeascã, prematur, lucrarea asupra fiinþei fizice a marelui poet ºi filosof. În plinã putere creatoare, dupã ce-ºi recîºtigase suflul mirabilei inspiraþii, stopatã doar aparent prin demersurile duºmãnoase ale unora care se temeau de uriaºa sa personalitate, boala ascunsã în timp, cine ºtie de cînd, ºi-a arãtat colþii în anul 1959.

Cînd a debutat propiu-zis boala care i-a pecetluit ,,marea trecere” este greu de precizat. Sã fi fost în preajma anului 1950, cînd Lucian Blaga a fost internat în clinica din Cluj cu dureri fizice dar ºi copleºit de dureri sufleteºti?

Destul cã în anul 1952, cînd pe fratele sãu mai mare Lionel - îl chinuia boala în ultimele zile de viaþã, Lucian îi ºopti soþiei acestuia: ,,Cum poate suferi atît de mult un om?

Oare mã voi sfîrºi ºi eu tot atît de îngrozitor?”.

O consemnare a fostului sãu discipol, Octavian ªireagu, menþioneazã cã, prin iunie 1959, Lucian Blaga i s-a destãinuit cum cã ,,... aceastã bicisnicã de ºira spinãrii nu mã slãbeºte cu torturile ei neînduplecate. Ce-o fi?

Reumatism, spondilozã, tetanie, blestem adamitic? Nu ºtiu cum sã-þi explic, dar cîteodatã mã simt ca o gogoaºã de ristic de pe o frunzã de gorun înþepatã de viespe... Da, dragul meu, aflã cã nu mã simt în apele mele”. În august 1959, cînd semnele supãrãtoare ale bolii îl încercau mai des, neliniºtindu-l, Blaga îi scrie, la Gura Rîului, Mãrioarei - sora doctorului Manta, cã îi e dor de curtea ºi grãdina ei, întrebîndu-se ,,...Voi mai ajunge oare sã le vãd? ...Vei fi aflat cã am trecut prin multe ºi eu ....”, iar mai departe, încunoºtiinþînd-o cã îºi continuã lucrul la opera sa, se plînge de artralgii de efort: ,,...Mã dor încheieturile mîinii” (boala scriitorilor - n.n.).

Primul semn obiectiv al procesului invaziv tumoral pare sã fi fost sesizat de nepoata sa, Lelia, în primãvara anului 1960, care, deºi îl vedea refãcut fizic ºi mai ales moral, mãrturiseºte: ,, ...mã neliniºtea culoarea lui neobiºnuit de albã, pãrea lipsit complet de sînge”, iar cînd sora lui Letiþia, mama Leliei - l-a întrebat ce tensiune are, Lucian a rãspuns: ,,Nu ºtiu ºi nici nu vreau sã ºtiu, nu mi-am controlat-o niciodatã”. Curios lucru la Blaga, care avea fobie, binecunoscutã, de boli, dar probabil cã numai faþã de cele microbiene, contagioase. În toamna aceluiaºi an - 1960, în timpul unei vizite la Bucureºti, aflat într-un ascensor la Banca Naþionalã, ºocul pornirii acestuia i-a provocat lui Lucian un geamãt. Întrebat de soþul Leliei, care îl însoþea, de ce a gemut, el a recunoscut cã ,,de la un timp (cît de lung? - n.n.) mã supãrã o durere în ºale, ce vine brusc, dar tot atît de repede îmi trece”. De

Polemici

Pe buze ºi-n privire curgeau vinul ºi mierea. ªi undeva, în mine - din arºiþã ºi scrum – Pãrea cã se deschide al sîngelui vechi drum.

Atingerile-i sacre furau din mine ºoapte ªi se fãcea - pesemne - din ce în ce mai noapte.

Fîntîna de cuvinte secase dintr-odatã Zidind, în vîrsta Vremii, uimirea mea, de fatã. Întemniþînd amurguri pãrea c-o sã mã doarã Aceastã-nvolburare în trupu-mi de fecioarã.

Dar dincolo de þipãt ºi de-un imens abis Simþeam crescînd în mine Limanul cel promis.

Dansau lumini de abur pe trupul meu de foc, Cãci ceea ce crezusem cã va fi simplu joc Chiar devenise Jertfã - cu fiecare gest Spãrgînd Clepsidra Morþii în neºtiutu-i mers. ªi-apoi veni asupra-mi plutire de rãcoare ªi spaimã, ºi plãcere rãmaserã în zare.

Cãci devenisem alta - profundã ºi fluidã – Un fluture de aur ieºind din crisalidã. ªi-n toatã aceastã Ranã, asupra mea - plecat – Bunicul tãu... luminã din plin a revãrsat.

Sã port cu mine, veºnic, Liniºtea lui - ce doare – N-a fost iubire sfîntã, a fost TRANSFIGURARE”.

Nepoata, dusã pe gînduri, îi spuse-atunci Bunicii: - ,,Abia aºtept sã cresc, sã pot sã mã fac mare, Ca sã trãiesc ºi eu acea «Transfigurare»”...

(D.D.) (va urma) LILIANA TETELEA data aceea durerea n-a cedat, astfel cã, împotriva dorinþei de a mai rãmîne în capitalã, Lucian ºi Cornelia au fost nevoiþi sã se reîntoarcã la Cluj.

Livia Armeanu - medic stomatolog ºi prietenã a familiei Blaga - îºi amintea: ,, ...Ne întîlneam des, pînã în noiembrie 1960, cînd Lucian s-a întors grav bolnav de la Bucureºti; totuºi, a mai fãcut o ultimã vizitã la familia Daniello. Am plecat împreunã spre casã, dar la Sfatul Popular (Primãria n.n.), a gãsit un taxiu care l-a dus acasã. Pentru cã avea dureri lombare foarte mari, nu a mai fost în stare sã meargã pe jos cum îi plãcea lui (distanþa între locuinþa sa ºi a familiei Daniello era de peste 2 km - n.n.). Pînã la internarea, dupã cîteva zile, în Clinica Medicalã, i-am fãcut împreunã cu Elena o vizitã acasã, unde stãtea culcat în pat, cu dureri foarte mari. El a rugat-o sã-i citeascã poezia «Greeruºa» (care de fapt îi era dedicatã Elenei - n.n.), spunînd cã se simte în ipostaza acestei poezii: «Sã mã-mpace cu sfîrºitul/ cîntã-n vatrã greeruºa:/ Mai uºoarã ca viaþa/ e cenuºa, e cenuºa». În timpul cît a fost internat l-am vizitat ºi eu destul de des, la fel, ºi familia Daniello. Dar mai ales profesorul îl vizita zilnic, încercînd sã-i dea speranþe de mai bine prin prezenþa lui...”. În ziua de 29 noiembrie 1960, Lucian Blaga este examinat la Clinica Medicalã I de profesorul Aurel Moga, împreunã cu conferenþiarii ªtefan Hãrãguº ºi Aron Faur, hotãrîndu-se internarea. A doua zi poetul este internat în rezerva nr. 13 a Clinicii, cu diagnosticul iniþial: fractura celei de a II-a vertebre lombare, pe fond de osteoporozã.

Bazil Gruia scria în 1970: ,,Etiologia bolii lui Lucian Blaga, lunile sale de suferinþã pînã la deznodãmîntul final, comportarea sa stoicã în tot timpul internãrii în clinicã suscitã un interes deosebit”. Acest considerent, dublat de un pios devotament faþã de memoria marelui sãu prieten, l-a determinat sã caute date concrete, motivaþii medicale de la cele mai competente personalitãþi din clinica în care a fost tratat în acel timp ºi de la cei apropiaþi care au fost în preajma patului sãu de calvar, cu atît mai mult cu cît la data alcãtuirii capitolului referitor la acea perioadã, din cartea sa ,,Blaga inedit Efigii documentare”, foaia de observaþie a lui Lucian Blaga nu se mai afla în arhiva clinicilor clujene (?). Dispãruse misterios, spre regretul unanim - medici, familie, prieteni.

Pentru a proiecta lumina adevãrului asupra ultimei secvenþe din viaþa lui Lucian Blaga, la solicitarea lui Bazil Gruia, dupã trecerea a 10 ani, au contribuit cei ce l-au avut în observaþie ºi tratament, ca ºi cei ce au efectuat examenul necropsic: acad. prof. dr. doc. Aurel Moga, prof. dr. doc. ªtefan Hãrãguº, prof. dr. doc. Aron Faur, prof. dr. doc.

Augustin Mureºan, dr. V.V. Papilian ºi dr. Mihai Iubu, majoritatea dintre ei numãrîndu-se ºi printre cei ce s-au bucurat de prietenia ilustrului lor pacient. (va urma) RADU CÃRPINIªIANU

CIOBURI DE GÎNDURI

Î n a l þ ã -nn e l a c e r Înalþã-ne la cer întru dreptate, Sfinþinþeºte-ne, Pãrinte, în luminã, Cã ceasul vremii ca un clopot bate ªi-n lacrimi tragic fulgerã cu vinã.

Sînt cerurile azi îndoliate... ªi-n strai cernit mi-e oastea de cuvinte, Cum este lumea plinã de pãcate La care, Doamne, nu luãm aminte. Înalþã-ne la cer întru iubire, Sfinþindu-ne pe toþi în adevãr, Cã-n etica luminii nu este pãrtinire, ªi dã iubirea-þi sfîntã la frate ºi la vãr. Înalþã-ne la cer întru dreptate Desãvîrºind ce lumea nu mai poate.

ILARION BOCA, 29 august 2017

Luminã linã

Laurei

Luminã linã, dincolo de vremi Sãlãºluieºti în mine ºi mã chemi Mereu, ºi-mi eºti atît de-aproape, O aurã plutind de peste ape, O frunzã verde, o sublimã floare Pururi te chem de dincolo de zare...

Eºti flacãra speranþei ºi balsam, Luminã linã, veºnic sã te am.

Destin

Tot Laurei

Lîngã o piatrã stã o umbrã Lîngã o umbrã e o tristeþe Lîngã o tristeþe zace o speranþã Lîngã o speranþã surîde o viaþã Lîngã mine eºti tu.

GEORGE MILITARU

Scrisoarea sãptãmînii Scriu aceste rînduri privind la televizor, pe programul 1, serbarea de la Þebea, unde, mai acum cîþiva ani, Tribunul Vadim þinea o cuvîntare cît o þarã. Pãleau în faþa lui pigmeii care ne-au condus þara dupã 1989. Doamne, ce repede a trecut timpul.

Am luat prima oarã contact cu revista „România Mare“ cam prin anul 2003. Cînd pe prima paginã a fost publicatã poezia „Muncitorul cu ºorþul albastru de piele“, de Corneliu Vadim Tudor. Acum a rãmas doar revista, partidul a fost sfîrtecat. Îmi place tot ce citesc acum în paginile „României Mari“, mai ales cele scrise de dl. Dragoº Dumitriu.

Sã-mi spunã un lider al secuilor de ce nu-l sãrbãtoresc pe Gheorghe Doja, cã a fost revoluþionarulºef al lor? I s-a pus pe cap o coroanã de fier înroºit în foc de cãtre austro-ungari ºi meritã ºi el pomenit.

Vã propun, dacã puteþi sã publicaþi, în paginile revistei, „Doina“ lui Eminescu ºi poezia „Ardealul“ a lui Mircea Dem Rãdulescu. Aceasta din urmã a fost scrisã cînd ni s-a luat din trupul sfînt al þãrii Ardealul de Nord.

Sper cã nu am greºit scriindu-vã cele de mai sus. Cu stimã ºi consideraþie, BAZIL GUGEªTEANU

„ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Nicolae Ceauºescu, cel mai onorant omagiu pentru memoria lui Vadim (urmare din pag. 1) Pentru cã toatã lumea ºtie, dar, spre deosebire de noi, ºi recunoaºte, cã lui Ceauºescu, România îi datoreazã enorm, ºi cã „dictatorul, odiosul, sinistrul” a realizat un miracol economic ºi socio-cultural. Sînt numiþi în fruntea unor instituþii bugetivore puþoi semidocþi ºi amorali, cu singura misiune de a mai arunca o lopatã de scîrnã pe amintirea lui Ceauºescu. Din fericire însã, amintirea lui Ceauºescu ºi mai ales a faptelor României condusã de el – amintirea asta e un adevãrat munte, cãruia aceºti pigmei nici mãcar nu-i pot vedea culmea din cauza staturii lor bicisnice.

Vadim Tudor ºi cîþiva oameni de presã au insistat – unii pentru totala reabilitare a preºedintelui Ceauºescu ºi repunerea în drepturi a familiei acestuia, cum a dorit Vadim – alþii, spirite justiþiare, chiar dacã de altã orientare politicã, au fãcut demersuri pentru dreptate, pentru reluarea procesului Ceauºescu într-o paradigmã corectã, aºa cum au încercat Sorin Roºca Stãnescu ºi mai tinerii sãi colegi de la „Ziua”, în anii ’90.

Vorbeam de coincidenþe, destin, sincronicitate - sãptãmîna aceasta, sãptãmîna in memoriam Vadim Tudor, dupã toate aceste tentative ale lui Vadim ºi ale presei, iatã cã nepotul de frate al preºedintelui Nicolae Ceauºescu, pe numele sãu tot Nicolae (Nicu) Ceauºescu, s-a decis sã cearã în instanþã reanalizarea procesului care a dus la execuþia sumarã a cuplului prezidenþial român în ziua de 25 decembrie 1989. Nicu Ceauºescu, numit de prieteni „Brinky”, este fiul fratelui cel mic al

Pag. a 7-a – 22 septembrie 2017

Votaþi fumul!

Acesta o sã fie sloganul alegerilor viitoare. De luni de zile asistãm la un rãzboi al declaraþiilor, pe diverse teme, fãrã nici un fel de concretizare. Actuala Putere are forþã, are imaginaþie, are oameni care ºtiu ce trebuie sã facã. Opoziþia la fel, are capacitatea de a alerga voios oriunde Puterea aruncã vreun ciolan mediatic. Iohannis este spectaculos la capitolul petarde, indiferent din ce unghi priveºti.

Sîntem priviþi ca un public cu memoria scurtã, limitaþi strict la viaþa unui ziar, mai precis, 24 de ore. Dupã aia vin ale provocãri, alte stãri, alte probleme. Trãim în epoca senzaþiilor mediatice tari, în care faptele nu existã decît poate pe hîrtie, în timp ce, undeva, deasupra pãmîntului, sînt detonate zilnic fumigenele dezinformãrii. Aceastã politicã funcþioneazã, evident, ºi mã îndoiesc cã are sã existe vreo schimbare în urmãtoarele sute de ani. Presa, a patra putere în stat, se lasã vînturatã de crivãþul politicii ºi nu reuºeºte sã-ºi creeze singurã niºte valori, nu reuºeºte sã se canalizeze ºi sã rezolve un minim din problemele societãþii.

Senzaþia pe care actuala scenã a politicii româneºti o lasã în urmã, o dîrã urît mirositoare în fond, este cã faptele au fost lãsate pe un plan secundar, lupta dîndu-se strict la nivel mediatic. Electoratul, oamenii care mai voteazã din cînd în cînd, nu mai existã decît ca marfã de schimb.

Se construiesc, se dãrîmã ºi se furã bazine electorale, se dau o mulþime de bani pe consultanþã ºi pe strategii de campanie, dar nu se acordã nici un minut oamenilor de rînd.

Vor sã preia puterea, vor sã se menþinã la putere, vor sã fie sus cu orice preþ. Este normal sã fie aºa dar, totuºi, pentru români nu faceþi nimic? Spitalele se închid, învãþãmîntul este la pãmînt, economia se duce în ºanþ, oamenii mor cu zile, tinerii pleacã unde vãd cu ochii. Revin ºi vã întreb: ce facem cu þara? Înteleg cã vã luptaþi pe ciolan, înþeleg cã vã îmbogãþiþi la adãpostul fumului pe care-l produceþi, ºtim cã ne minþiþi frumos, ºtim cã sîntem ,,baterii” pentru voi, totuºi, cu România ce aveþi de gînd sã faceþi?

A murit seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus Nicolae ºi Elena Ceauºescu, în 1978, în faþa Casei Albe, primiþi de preºedintele SUA, Jimmy Carter lui Nicolae Ceauºescu, Ion, fostul apreciat ministru al Agriculturii ºi director al Comitetului de Stat al Planificãrii. Nicu, la fel ca tatãl sãu, este un om admirabil, iubit de toþi cei care-l cunosc, un exemplu de seriozitate, prietenie loialã ºi dezinteresatã, modestie… plus un profesionist de prim rang în domeniul sãu, hipismul.

Nicu Ceauºescu spune cã þine de 27 de ani aceastã revoltã în el. Nedreptatea care i s-a fãcut unchiului sãu, pe care în repetate rînduri l-a evocat în presã ca pe un mare patriot, a izbucnit, iar acum s-a hotãrît sã întreprindã o acþiune serioasã în instanþã pentru a obþine chiar rejudecarea ºi – de ce nu – reabilitarea marelui preºedinte al României. „Am vorbit ºi cu Valentin (Ceauºescu, fiul preºedintelui, n.n.), ºi cu Mircea (Oprean, ginerele, fostul soþ al Zoiei, fiica lui Ceauºescu), ºi cu alte rude, toatã lumea e de acord sã fac aceastã acþiune”, a spus Nicu Ceauºescu. ªi, atenþie, „nu am nici un interes material, este vorba doar de justiþie, de repararea unei mari nedreptãþi”, a adãugat Nicu Ceauºescu. În discuþiile pe care le-am avut cu el, îl întrebam cum se vorbea în familie de Nicolae Ceauºescu. „Cu cel mai mare respect, Dragoº, pentru cã toþi ºtiam adevãrul, cã omul acesta nu avea în minte decît un singur gînd – România. Nu a mai existat, cred, altcineva ca el, gata sã-ºi punã viaþa în joc – ceea ce s-a ºi întîmplat – pentru cã nimeni nu ºtie cîte puteri vor sã te doboare atunci cînd ridici o þarã, darãmite cînd vrei sã fii independent”. Unchiul meu, spune Nicu Ceauºescu, „nu ºi-a permis o secundã în care gîndurile sale sã nu fie acolo, în care sã nu vegheze la uriaºa construcþie care a fost România, dar ºi la tot complexul de acþiuni de spionaj, misiuni subversive, atacuri de care erau în stare cele douã puteri mondiale – SUA ºi URSS – plus performanþele diplomatice uluitoare ale României socialiste”.

Poate contesta cineva de bunã credinþã toate astea? Cred cã nimeni. Dar întrebarea este alta: cîþi dintre potentaþii României „democratice” ar trebui sã plãteascã pentru marea nedreptate? Cu siguranþã mulþi: cei care au participat la simulacrul de proces, dar ºi cei care au orchestrat politic sau cei care, profitînd de mizeriile aruncate asupra realizãrilor epocii Ceauºescu, au creat sau au achiesat la un întreg program de distrugere a economiei ºi a þãrii… Din nou întreb: poate contesta cineva cã, de 27 de ani, profitînd de simulacrul ºi mincinosul proces, s-a profitat, condamnîndu-se TOATE realizãrile României lui Ceauºescu, practic, o sentinþã care a vizat întreaga þarã?

Iatã adevãrata mizã ºi importanþã a rejudecãrii corecte a procesului lui Nicolae Ceauºescu!

Iatã încununarea luptei lui Vadim sub deviza „Jos mafia, sus Patria”! În acest sens, cred cã Nicu Ceauºescu, demnul nepot al Marelui Preºedinte, ia fãcut cel mai frumos cadou lui Vadim, dar ºi nouã, cei care onorãm memoria luptãtorului pentru Patrie ºi Adevãr - Tribunul!

Poate cã, într-un viitor apropiat, Nicu - Nicolae Ceauºescu va prelua ºi locul la care îl obligã numele, în fruntea unui demers politic pentru naþiune, pentru o Românie suveranã, nu o colonie, pentru o þarã a creatorilor, nu a speculanþilor, pentru o þarã a eticii ºi echitãþii, nu a ºmecherilor ºi ºomerilor. O Românie pe care a construit-o Nicolae Ceauºescu - ºi a apãrat-o Vadim, onoratã fie-le eternitatea!

Senatorul Mircea Ionescu Quintus, preºedinte de onoare al Partidului Naþional Liberal, a încetat din viaþã vineri, 15 septembrie a.c., la vîrsta de 100 de ani.

Nãscut la 18 martie 1917, într-o familie de vechi liberali, el i-a urmat tatãlui sãu, Ion Ionescu Quintus, atît în cariera de jurist, cît ºi în afinitatea politicã pentru liberalism. În perioada interbelicã, a urmat cursurile Facultãþii de Drept din cadrul Universitãþii din Bucureºti, iar, dupã absolvirea din 1938, devine avocat.

Avea doar 19 ani cînd s-a înscris în Partidului Naþional Liberal, cãruia i-a rãmas fidel vreme de peste opt decenii. În al II-lea rãzboi mondial, a luptat iniþial pe frontul de est, pînã la Cotul Donului, iar ulterior, dupã ce România a întors armele împotriva Germaniei naziste, a ajuns pînã în Cehoslovacia, în Munþii Tatra.

Pentru cã nu a renunþat la convingerile liberale, a suferit represaliile regimului comunist îndreptate împotriva membrilor partidelor istorice. A stat mai mulþi ani în lagãre, inclusiv la Canalul Dunãre Marea Neagrã.

Dupã Revoluþia din 1989, a revenit în prim-planul scenei politice. Sa înscris în proaspãt reînfiinþatul Partid Naþional Liberal, iar în 1990 a intrat în Camera Deputaþilor pe listele partidului. Din octombrie 1991 ºi pînã în noiembrie 1992 a fost ministru al Justiþiei în Guvernul Stolojan. În 1996, cînd PNL intrã din nou în Parlament, Mircea Ionescu Quintus este ales senator de Prahova ºi reuºeºte sã-ºi reînnoiascã mandatul ºi la alegerile din 2000. Din 2002 a fost preºedinte de onoare al Partidului Naþional Liberal.

Mircea Ionescu Quintus era scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, el publicînd mai multe volume de epigrame. În 2002, a fost decorat de preºedintele Ion Iliescu cu „Steaua României” în grad de cavaler. În 2009, a primit de la preºedintele Traian Bãsescu gradul de general de brigadã în retragere. Anul acesta, preºedintele Klaus Iohannis l-a decorat cu Ordinul „Steaua României” în rang de ofiþer. În calitate de om politic, cu înþelepciunea ºi diplomaþia sa, seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus a fost de multe ori un factor de echilibru atît în interiorul formaþiunii sale, cît ºi în relaþiile cu celelalte partide de pe eºichierul politic al þãrii. Dispariþia sa este este o grea pierdere pentru politica ºi societatea româneascã.

Dumnezeul sã-l odihneascã în pace.

Pag. a 8-a – 22 septembrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (15) Dupã acestea, am vãzut revãrsîndu-se alt nor alb, foarte luminos, ºi pe urmã a apãrut un altul, auriu, din care pãrea cã ies fulgere ºi flãcãri de foc. Apoi am înaintat ºi am vãzut în înãlþime nemãsuratã tronul lui Dumnezeu, care lumina ºi rãspîndea raze pretutindeni. În jurul tronului stãteau nenumãrate mii de tineri cu veºminte albe ºi strãlucitoare. Cîte am vãzut acolo, frate Grigorie, nu pot sã þi le povestesc, nici mintea ta nu le poate pricepe.

Am ajuns în faþa acestui tron înfricoºãtor ºi am vãzut minunatã ºi negrãitã slavã. Atunci, îngerii care mã însoþeau au psalmodiat de trei ori slãvindu-L cu fricã pe negrãitul Dumnezeu. Dupã aceea ne-am închinat de trei ori la Sfînta Treime ºi împreunã cu noi mulþimea îngerilor prezenþi acolo, ºi toþi ne-am bucurat pentru mîntuirea mea.

Atunci am auzit un glas preadulce care le spunea însoþitorilor mei, îngerii: „Conduceþi acest suflet prin toate lãcaºurile raiului ºi prin cele ale iadului, precum faceþi cu toate sufletele, ºi dupã aceea sã-l odihniþi în lãcaºul ºi palatul robului meu Vasile, cãci acolo m-a rugat acesta sã-l odihnesc“.

Plecînd de acolo bucuroºi, am vizitat mai întîi lãcaºurile Sfinþilor, care erau nenumãrate ºi strãluceau ca razele soarelui. Toate acestea se aflau într-o grãdinã nesfîrºitã ºi împodobitã cu diferite flori înmiresmate.

Lãcaºurile fiecãrei legiuni a Sfinþilor sînt diferite, adicã într-un loc sînt Apostolii, în altul Proorocii, în altul Mucenicii, Ierarhii, Asceþii, ºi lãcaºul fiecãruia are o frumuseþe distinctã, în funcþie de faptele pe care le-au sãvîrºit pe pãmînt. Aºadar, toþi aceºti Sfinþi ieºeau ºi ne întîmpinau, ne îmbrãþiºau ºi toþi se bucurau de mîntuirea mea.

Cînd am intrat în sînul lui Avraam, adicã în lãcaºul lui, l-am vãzut în mare slavã ºi în evlavie cereascã.

Acolo erau ºi palatele lui Isaac ºi Iacob, care strãluceau de har dumnezeiesc. Acolo odihneau fiii creºtinilor, cîþi au trãit în lume fãrã pãcat. Acolo odihneau pe douãsprezece tronuri strãlucitoare ca razele soarelui cei doisprezece Patriarhi, din care se trag cele douãsprezece

neamuri ale lui Israel, ºi de asemenea sufletele nematerialnice ale Sfinþilor. Sufletele Sfinþilor pãreau a fi în trup, dar era cu neputinþã sã le apuce mînã de om, adicã erau ca ºi razele soarelui, pe care nu le poþi atinge.

Dupã aceea am mers în partea de apus, unde se aflã iadul în care locuiesc sufletele date acestuia. Am vãzut, fiul meu Grigorie, cum temniþele întunecoase erau pline, ca nisipul mãrii, de sufletele oamenilor pãcãtoºi, acoperite de ceaþa neagrã a morþii. Acolo nu se aude nimic altceva în afarã de „vai ºi amar!”, iar jalea ºi suferinþa lor nu pot fi descrise. Coborînd în pãrþile acelea întunecate, care erau luminate de prezenþa îngerilor, m-au înconjurat frica ºi groaza. Un înger mi-a spus: „Ai scãpat de aceste lãcaºuri întunecoase, întrucît te-ai pocãit ºi ai pus capãt pãcatului ºi datoritã puþinelor tale fapte bune sau mai bine zis datoritã rugãciunilor Pãrintelui tãu duhovnicesc, Vasile”.

Dupã ce am vizitat toate locaºurile iadului, un alt înger mi-a spus: „Teodora, ºtii cã azi bunul tãu Pãrinte duhovnic, Vasile, îþi face pomenirea de patruzeci de zile?”. ªi spunînd acestea, m-a lãsat în preafrumosul locaº al pãrintelui meu duhovnicesc ºi au plecat. Atunci am înþeles cã, dupã patruzeci de zile de la moartea mea, am ajuns în locaºul pe care îl vezi ºi care nu este al meu, precum îþi dai seama, ci al Pãrintelui nostru, Sfîntul Vasile, rob credincios al lui Dumnezeu. Toþi fiii sãi duhovniceºti pe care îi învaþã ºi îi cãlãuzeºte la pocãinþã locuiesc în acest palat strãlucitor, împreunã cu el.

Vino acum sã vezi ºi camerele noastre, care cu puþin înainte au fost vizitate ºi de Pãrintele nostru, Vasile.

Eu am urmat-o pe Teodora ºi am intrat într-o curte mare, aºternutã cu plãcuþe strãlucitoare de aur, între care se aflau plantaþi diferiþi copaci, a cãror frumuseþe era de nedescris. Teodora purta un veºmînt alb de bumbac, pe cap avea o basma roºie, iar de pe frunte îi curgea ca sudoarea sfînt mir cu mireasmã îmbelºugatã. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Carte de cãpãtîi (15)

strãmoºii noºtri au fost niºte oameni cu fricã de Dumnezeu, cu mintea agerã ºi inima curatã. Ei spuneau cã diavolul poartã o suliþã, o pãturã ºi o trîmbiþã: cu suliþa te împinge sã greºeºti, cu pãtura te acoperã atunci cînd ai greºit, iar cu trîmbiþa împrãºtie zvonul celor fãcute de tine, ca sã-þi fie ruºine, sã te descurajeze.

Greºeala este o experienþã ce nu mai trebuie repetatã ºi nici nu trebuie lãsatã sã fie obstacol în viaþa noastrã!

Deci, dacã aþi greºit, nu vã legaþi singuri de gît povara ei! Regretînd din suflet ceea ce aþi fãcut ºi hotãrîþi sã nu mai repetaþi, iertaþi-vã ºi voi ºi cereþi iertare de la cel cãruia i-aþi greºit ºi apoi mergeþi la preot ºi spovediþi-vã, ca astfel sã vã ierte ºi Tatãl Ceresc.

Cãinþa trebuie sã fie unitã cu rugãciunea. Lacrimile spalã pãcatul ºi sînt socotite ca un al doilea botez.

Din îndrumãrile unui mare duhovnic, dãm aici cîteva sfaturi pentru înlesnirea unei bune mãrturisiri: * Ca sã te spovedeºti, trebuie sã ai un duhovnic (e bine sã fie acelaºi de fiecare datã) care trebuie sã fie doctorul sufletului tãu, pe lîngã faptul cã este sãvîrºitorul tainei de dezlegare. * La spovedanie nu trebuie sã repeþi pãcatele de care te-ai cãit mai înainte, de care ai fost dezlegat ºi pe care nu le-ai mai sãvîrºit. * Nu trebuie sã învinuieºti pentru pãcatul tãu pe alþii, ci recunoaºte-þi vina nepãrtinitor. * Înainte de a veni la spovedanie, roagã-þi îngerul pãzitor sã te ajute sã-þi aminteºti toate pãcatele ºi mãrturiseºte-le fãrã sã ascunzi vreunul. * Îndeplineºte-þi întocmai canonul dat de preot.

Dupã o spovedanie completã, „haina botezului” rãmîne curatã ºi ne putem împãrtãºi cu Sfîntul Trup ºi Sînge al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru întãrirea în faþa încercãrilor ºi primejdiilor vieþii ºi pentru cîºtigarea vieþii drepþilor.

Canonul dat de preot joacã un rol foarte important în curãþirea de pãcate, el fiind un mijloc de îndreptare ºi nu pedeapsã pentru pãcatele sãvîrºite.

Pentru pãcatele trupeºti de regulã se dau de fãcut metanii. Prin plecarea frunþii la pãmînt, ne umilim ºi trupul care a greºit în faþa lui Dumnezeu. Pentru pãcatele sãvîrºite prin neºtiinþã se dau de citit cãrþi bisericeºti.

Pentru pãcatele foarte grele se opreºte de la Sfînta împãrtãºanie. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

Cum se iau anafura ºi aghiasma mare ºi micã? În orice zi pe nemîncate se poate lua anafurã sau aghiasmã micã. Regula este: Dimineaþa cînd te-ai trezit, te speli ºi-þi spui rugãciunile, apoi iei anafura ºi aghiasma micã.

Aghiasma mare are o putere foarte mare, se ia din ajunul Bobotezei timp de 9 zile. Se mai ia în ajunul Sfintei împãrtãºanii sau în zilele de miercuri ºi vineri cînd nu se mãnîncã ºi bea apã pînã la ora 17. De asemenea se poate administra unui muribund în absenþa preotului.

Atenþie! Se va lua întîi aghiasma mare ºi apoi anafura. În zilele de sîmbãtã ºi duminicã nu se posteºte ºi nu se ajuneazã, decît numai în sfintele posturi sau în ajunul Sfintei împãrtãºanii, ca pregãtire deosebitã pentru acestea.

Nu se fac mãtãnii de vineri de la ora 16 ºi pînã duminica la ora 16. La fel, de miercuri din sãptãmîna Sfintelor Patimi de la ora 12 ºi pînã în joia Înãlþãrii Domnului, la ora 16. Se face excepþie în Joia Mare la scoaterea Sfintei Cruci ºi în Vinerea Mare, la scoaterea Sfîntului Epitaf. Înceteazã citirea Psaltirii din Miercurea Mare, de la ora 12 ºi pînã în Sîmbãta Mare la ora 16.

SPOVEDANIA Sovedania, aceastã Tainã a Bisericii, este de fapt dezbrãcarea omului de pãcate ºi înnoirea lui prin botezul lacrimilor de pocãinþã ºi prin iertarea haricã, pe care o sãvîrºeºte asupra lui preotul.

Precum ne curãþim noroiul de pe haine, tot aºa trebuie sã ne curãþim ºi noroiul ce ne-a pãtat haina sufletului, cãci drumul cãtre Dumnezeu trece prin inima noastrã curatã! De aceea trebuie sã recunoaºtem toate greºelile, sã analizãm cauzele care au dus la sãvîrºirea lor ºi sã le îndepãrtãm.

Sã nu vã fie ruºine sã mãrturisiþi ceea ce aþi fãcut, cãci diavolul cu viclenia lui diminueazã pãcatul cînd e sã-l înfãptuiþi, iar cînd trebuie sã-l recunoaºteþi îl face mai mare, ca astfel sã vã apese ºi sã vã fie ruºine de el! Înþelepciunea poporului român ne aratã încã o datã cã

„ROMÂNIA MARE“

Înãlþarea Sfintei Cruci Acum se-nalþã Crucea Domnului Spre crugul cel înalt al Cerului, Golgota astãzi saltã cu mult dor, Blagoslovind sfîntul odor!

Elena, Sfînta Împãrãteasã Se-nveseleºte evlavioasã, Cãci Semnul pãtimirii lui Iisus E binecuvîntarea cea de Sus...

Minune mare astãzi s-a fãcut ªi Crucea Domnului au cunoscut, Poporul strigã slavã din rãrunchi, Iar preoþii se-aºazã în genunchi...

Macrie, ierarhul locului, Smerit, înalþã Crucea Domnului, Luminã-i pururi în Ierusalim, Iar noi sub Semnul Sfintei Cruci trãim ªi tot prin el în veci ne mîntuim!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Maria Magdalena Slãvitã fii de-a pururi, curtezanã, Cu zîmbete superbe de reginã, Cu ochii blînzi de palidã creºtinã ªi cu profil sever ca de romanã.

În cadrul ei cel mistic de icoanã, Figura ta perversã ºi seninã Pluteºte-n vremi scãldatã de-o luminã Delaolaltã sfîntã ºi profanã.

Cea mai frumoasã floare a Iudeii, Tu porþi în trup pãcatele femeii ªi-n suflet caste visuri de fecioarã; Iar peste vina ta originarã, Iertarea marelui Iosif coboarã Un nimb suav de pace idealã.

MIHAI CODREANU (1876-1957)

Pildã creºtinã

Glasul vîntului Cînd stai noaptea, omule, ºi nu-þi vine somnul, ºi cînd cugeþi cu amar cã nu e om mai necãjit pe lume decît tine, bine faci dacã apleci urechea la vîntul care bate, cãci el îþi aduce veºti de la fraþi mai necãjiþi.

Ascultã bine atunci. Pala de vînt care-a venit acum a trecut prin casa unei vãdane care nu are cu ce-ºi hrãni ºi încãlzi copilaºii care tremurã sub zdrenþe... Cît de uºurat te-ai simþi dacã ai pãºi în cãsuþa aceea dãrãpãnatã ºi ai lãsa acolo obolul dragostei tale! Ascultã iarãºi vîntul. A venit o altã palã. Aceasta a trecut pe la geamul unui spital ºi a luat cu ea gemete ºi dor de mîngîiere. Cît de bucuros þi s-ar face sufletul dacã mîine ai trece pe acolo sã mîngîi un frate îndurerat sau sã ºtergi o lacrimã, pe care n-are cine s-o ºteargã.

Ascultã, omule, cu înþelegere vîntul... Alte pale au venit. Ele au trecut pe la alþii mai sãraci ca tine, mai împovãraþi. Treci ºi pe la ei ºi ajutã-i cu cuvintele dragostei frãþeºti. Dar ascultã, mai ales, omule, pala de vînt ce-þi vine dinspre altarul Domnului, cãci ea spune: „Veniþi la Mine, toþi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi vã voi odihni pe voi, cãci jugul Meu e dulce ºi sarcina Mea e uºoarã“.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 22 septembrie 2017

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC

Descoperiri arheologice uimitoare în Sarmizegetusa Regia Arheologii au scos la luminã o alee anticã, ramificaþie a celebrului drum pavat din Sarmizegetusa Regia ºi o construcþie misterioasã, ridicatã deasupra templelor dacilor, despre a cãrei existenþã nu s-a ºtiut pînã în prezent.

Descoperiri importante înregistrate în urma cercetãrilor arheologice care au loc la Sarmizegetusa Regia au fost fãcute publice, de Ziua Porþilor Deschise.

O ramificaþie a drumului antic pavat, construitã în vremea dacilor, despre a cãrei existenþã se cunoºtea, dar ea nu a fost cercetatã pînã în prezent, a fost scoasã la luminã, alãturi de ruinele unui edificiu necunoscut pînã în prezent. Cele douã vestigii din fosta capitalã a Daciei sînt considerate extrem de importante. „În acest an am avut o campanie mai lungã, care se va încheia la sfîrºitul

lunii septembrie. Am început sãpãturile pe Terasa a IX-a, deasupra zonei sacre, care s-a soldat cu descoperirea unor monumente interesante. Este vorba, în primul rînd, de reidentificarea unei alei pavate de care se ºtia încã din 1989, ºi noi am continuat cercetarea ei, rezultatele cercetãrilor fiind promiþãtoare. De asemenea, am gãsit fundaþiile unui edificiu din piatrã, cãruia în anii urmãtori o sã reuºim sã îi precizãm planul, în condiþiile în care sîntem doar la început în cercetarea lui. Materialul arheologic este pe mãsurã, este divers ºi destul de bogat: ceramicã pictatã, vîrfuri de sãgeþi, o daltã, o fibulã ºi alte obiecte”, a declarat prof. univ. dr. Gelu Florea, coordonatorul ºantierului arheologic. Aleea pavatã cu dale de piatrã dateazã din perioada dacicã, iar arheologii vor stabili locul de unde a fost extras materialul, o ipotezã fiind vechea carierã de calcar a dacilor, de la Mãgura Cãlanului. „Terasa, în forma ei actualã, pare supraînãlþatã în momentul în care aceastã cale pavatã a ieºit din uz. În anii urmãtori o vom dezveli în întregime ºi, ceea ce e mai interesant, dacã vom avea noroc, sã gãsim ºi înspre ce ducea. Noi bãnuim cã la capãtul unui asemenea drum pavat trebuia sã se afle ceva important”, a declarat istoricul Gelu Florea. Printre cele cîteva sute de vizitatori ai Sarmizegetusei Regia s-a aflat ºi ªtefan Bâlici, managerul Institutului Naþional al Patrimoniului. „Avem acum o imagine extinsã asupra anvergurii ºi complexitãþii zonei sanctuarelor, faþã de ce se ºtia pînã în prezent. Existau indicii, din timpul cercetãrilor anterioare, asupra existenþei altor amenajãri, dar acum au apãrut detalii remarcabile pe care le putem studia în contextul arheologic neperturbat, ºi acest lucru ne poate ajuta pe de o parte sã înþelegem mai bine ce se întîmpla în zona aceasta, iar pe de altã parte ne poate ajuta, din

Ciudatele lumini de pe cerul mexican, apãrute simultan cu seismul de 8,2 magnitudine Masivul cutremur cu magnitudinea de 8,2 grade pe Richter care a lovit Mexicul a avut ºi un efect secundar fascinant, mexicanii, de abia ieºiþi de spaimã din clãdiri, fiind martorii unor lumini misterioase pe cer.

Multe clipuri video au apãrut pe reþelele sociale prezentînd astfel de flash-uri luminoase, provocate chiar de cutremur. Mai exact, luminile provin dintr-un anumit tip de rocã. „În anumite tipuri de roci aceastã acumulare de energie eliberatã în momentul producerii unui cutremur poate destrãma perechile de atomi de oxigen încãrcaþi negativ în sol, permiþîndu-i sã se reverse pînã la suprafaþã ca un curent electric, prin fisurile pãmîntului. Dacã existã suficienþi atomi, aceºtia pot ioniza buzunarele de aer ºi pot forma o plasmã sau un gaz încãrcat, care emite luminã”, a declarat Leila Ertolahti, profesor adjunct de geologie la Universitatea Farleigh Dickinson.

perspectiva Institutului Naþional al Patrimoniului, în colaborarea pe care am iniþiat-o anul acesta cu Consiliul Judeþean Hunedoara, pentru realizarea unui proiect de amenajare, restaurare ºi punere în valoare a întregului sit arheologic. Este un proiect care se poate derula pe o perioadã lungã de timp ºi sîntem la început”, a declarat managerul INP.

Planuri pentru restaurarea monumentelor Din anii 1980, susþine acesta, nu au mai existat intervenþii care se referã la întreg situl, ci doar intervenþii punctuale de restaurare. „Ne propunem sã facem un studiu de prefezabilitate care sã contureze opþiunile pe care ar trebui sã le luãm în calcul ºi sperãm ca anul viitor sã putem trece la etapa urmãtoare ºi sã proiectãm intervenþii de punere în siguranþã, de restaurare a elementelor care sînt mai afectate ºi apoi de amenajare pentru vizitare”, a declarat ªtefan Bâlici.

Cercetãrile arheologice din aceastã varã au fost efectuate de un colectiv ºtiinþific format din arheologi ºi studenþi la Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca.

Au fost finanþate de Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale, cu circa 35.000 de lei, ºi de Consiliul Judeþean Hunedoara, cu 100.000 de lei, potrivit vicepreºedintelui instituþiei, Sorin Vasilescu. Turiºtii au fost invitaþi la Ziua Porþilor Deschise la Sarmizegetusa Regia. Le-au fost oferite ghidaje de specialitate la monumentele din aºezarea dacicã ºi posibilitatea de a vizita sãpãturile aflate în desfãºurare.

Sarmizegetusa Regia este cel mai important obiectiv turistic aflat pe teritoriul Parcului Natural Grãdiºtea Muncelului–Cioclovina. Vechea capitalã a Daciei preromane, înfiinþatã în urmã cu peste douã milenii, se aflã în Munþii Orãºtiei, la poalele Vîrfului Godeanu, considerat de unii dintre istorici „muntele sfînt al dacilor“. În Sarmizegetusa Regia, cãlãtorii gãsesc urmele unei aºezãri urbane înfloritoare din Epoca Fierului, în jurul cãreia au fost ridicate celelalte cetãþi dacice, care aveau în special rol de apãrare.

Aici au fost descoperite în ultimii ani mai multe tezaure de bijuterii ºi monede antice de aur ºi argint, multe dintre obiecte fiind considerate unice. Printre cele mai preþioase piese gãsite în situl UNESCO sînt mai multe brãþãri spiralice din aur masiv, cu greutatea între 500 de grame ºi un kilogram ºi jumãtate, dintre care 13 se aflã la Muzeul Naþional de Istorie a României.

(adevarul.ro)

Sfatul medicului

Leziunile sportive (2) Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Care sînt cele mai frecvente leziuni sportive întîlnite?

Articulaþiile cel mai des afectate sînt ale gleznei, genunchiului, umãrului ºi pot suferi de: * Entorse care apar în urma unui traumatism direct sau indirect însoþit de leziuni ale muºchilor ºi tendoanelor prin întindere. Apar semnele de inflamaþie, edem ºi incapacitatea de a miºca normal articulaþia afectatã. * Rupturi musculo-tendinoase, în care se simte o pocniturã sau o senzaþie de tãiere interioarã, o durere puternicã însoþitã de edem local ºi uneori apare o discontinuitate a muºchiului sau a tendonului, cel mai des afectat fiind tendonul lui Ahile. * Luxaþii, atunci cînd osul iese din articulaþie ºi apare o diformitate asociatã cu imposibilitatea miºcãrii articulaþiei respective, cel mai des întîlnitã fiind luxaþia umãrului. * Fracturi care apar în urma unui traumatism ºi pot fi cu sau fãrã deplasare însoþite de deformarea membrului sau osului afectat, cel mai frecvent afectate fiind oasele antebraþului ºi ale gleznei.

Ce se întîmplã cînd ajungi la medic?

Medicul va examina pacientul, iar în urma examenului clinic va decide care sînt investigaþiile paraclinice necesare pentru evaluare. Cel mai des folosite sînt radiografia, ecografia, computerul tomograf (CT) sau rezonanþa magneticã (RMN). În urma investigaþiilor, tratamentul poate consta în: * Imobilizarea membrului afectat cu orteze sau gips. * Administrarea de antiinflamatoare locale ºi orale. * Tehnica RICE pentru a evita sindromul de compartiment. * Uneori este necesar ºi un tratament chirurgical în cazul fracturilor cu deplasare, rupturilor complete de tendon sau de muºchi ºi în cazul luxaþiilor. Înainte de a începe un program de exerciþii fizice specializate, este important sã discutaþi cu medicul dumneavoastrã, pentru a stabili eventualele limite pe care organismul nu trebuie sã le depãºeascã. Exerciþiile fizice pot fi sigure pentru sãnãtatea aproape oricui. Cu toate acestea, anumite limitãri pot fi impuse persoanelor care suferã de afecþiuni cronice, cum ar fi artritã, boli de inimã, hipertensiune, diabet, osteoporozã ºi anumite probleme pulmonare, printre altele. Nu ignoraþi sau neglijaþi o leziune oricît este de micã. Prezentarea la medicul specialist pentru o evaluare completã poate evita consecinþe majore pe viitor.

Sfîrºit www.artroscopiedegenunchi.ro

Cutremurul din Mexic a fost cel mai puternic seism produs în ultimii 100 de ani în þara din America Centralã. Cu o magnitudine de 8,2, cutremurul a fost resimþit de la peste 966 km de epicentru.

(cunoastelumea.ro)

Cea mai mare urmã de dinozaur descoperitã, recent, în Australia Într-o zonã numitã „Jurassic Park-ul Australiei” a fost descoperitã, de curînd, cea mai mare urmã de dinozaur din lume. Uriaºa urmã are o lungime de peste 175 de centimetri ºi a fost decoperitã în Vestul Australiei. Echipa de cercetare, ai cãrei membri provin de la Universitatea Queensland ºi Universitatea James Cook, au descoperit, acolo, urme provenite de la 21 de specii de dinozauri, care au trãit într-un interval cuprins între 127 ºi 140 de milioane de ani în urmã. S-au descoperit dovezi cã inclusiv stegozaurii cutreierau pãmîntul pe care astãzi îl numim Australia. Rezultatele cercetãrilor au fost date publicitãþii în „Journal of Vertebrate Paleontology“.

Cercetãtorii implicaþi declarã cã, în zona numitã „Jurassic Park-ul Australiei”, sînt prezente mii ºi mii de urme de dinozauri, dintre care un numãr de 150 de urme pot fi atribuite, cu certitudine, unor specii de dinozauri ce pot fi încadrate în patru grupe principale de reptile preistorice. Steven Salisbury, de la Universitatea Queensland, spune cã majoritatea fosilelor de dinozauri gãsite de-a lungul vremii provin din partea rãsãriteanã a continentului, avînd vechimi de 90-115 milioane de ani, dar cã urmele de dinozauri recent descoperite (în vestul Australiei) sînt cu mult mai vechi.

TOMI TOHÃNEANU

Pag. a 10-a – 22 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Sã nu-l uitãm pe Teodor Mazilu A fost o vreme cînd, fãrã a fi de-a dreptul interzise, satira ºi umorul n-aveau o viaþã prea uºoarã. Partidul nu agrea sã fie criticat. Drept urmare, cenzura veghea cu strãºnicie ca armele criticii sã nu þinteascã prea sus. Doar frizerii ºi ospãtarii, doritori de ciubucuri, aprozariºtii, care înºelau la cîntar, ºi birocraþii, bãtuþi în cap, meritau sã fie luaþi în tãrbacã. Sau tramvaiele, care nu veneau, iar cînd veneau, veneau aglomerate. Sau lenea, oportunismul ºi lãcomia unora, care întunecau realizãrile frumoase ale colectivului. (,,Mai sînt unii spectatori – spunea Florian Pittiº într-un scheci la televizor – care vin la teatru sau la cinema ºi foºnesc punguþele cu bomboane, deranjîndu-i pe ceilalþi!...”.) Rareori, critica aceasta, formalã, de suprafaþã, avea voie sã batã mai sus, dar sã nu depãºeascã nivelul directorului adjunct. Atît. Revista ,,Urzica”, almanahurile, ziarele ºi chiar calendarele de perete stãteau mãrturie în acest sens. În filmul ,,Mere roºii”, în lipsa directorului plin dintr-un spital de provincie, plecat nu se ºtie unde, adjunctul îºi face de cap ºi îl persecutã groaznic pe un tînãr medic, deºtept ºi pornit sã dea de pãmînt cu ºpãgile, rutina ºi delãsarea de acolo. (În Bucureºti, ticãloºia asta era de neconceput.) Tot aºa, un primar dintr-un sat e plecat la o specializare, ºi înlocuitorul sãu, preºedintele ceapeului, un încuiat, ºi-a propus sã-i goneascã pe cîþiva tineri intelectuali, chiar dacã veniserã la post cu repartiþia guvernamentalã în buzunar ºi cu intenþia fermã de a se stabili definitiv la þarã.

Dar, cum se ºtie, totuºi, critica ºi autocritica pentru cei mãrunþi jucau un rol important în mersul înainte al societãþii. În atare situaþie, satira ºi umorul supravieþuiau prin tot felul de mijloace. Mai întîi, se apela la umoriºtii din alte vremuri – Caragiale, Bacalbaºa, Tudoricã Muºatescu, Pãstorel, Gh. Brãescu. Fiindcã, nu-i aºa?, atunci erau capitalism ºi exploatare pe la noi, care nu trebuiau menajate. Mai apoi, se încetãþenise obiceiul de a se cãuta marfã din import, adicã umoriºti strãini, cu precãdere, tot din þãrile capitaliste, care nu cruþau nimic din apucãturile societãþii lor, bazatã pe inechitãþi sociale (fie la ei acolo!). În sfîrºit, pentru a supravieþui, umoriºtii epocii (prozatori, dramaturgi sau caricaturiºti) îºi bãteau capul sã inventeze forme subtile de satirã (,,ºopîrle”, parabole, ermetism, limbaj sibilinic, stil enigmistic sau calambururi). De multe ori, au trecut la inventarea unor genuri ºi moduri comice.

Aºa au apãrut nume noi de umoriºti. Unul dintre ei este bucureºteanul Teodor Mazilu (1930-1980). Scriitor prolific, el a publicat mai multe volume de prozã scurtã, cu niºte titluri neobiºnuite: ,,Pãlãria de pe noptierã”, ,,Înmormîntare pe teren accidentat”, ,,Elegie la pomana porcului”, ,,Soarele ºi ambianþa”, ,,Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni”. Dupã aceastã fireascã perioadã de formare a mîinii, Teodor Mazilu a început sã scrie romane (,,Bariera”, ,,Aceste zile ºi aceste nopþi”) ºi piese de teatru: ,,Proºtii sub clar de lunã” (interzisã o vreme), ,,Mobilã ºi durere”, ,,Tandreþe ºi abjecþie”, ,,Împãiaþi-vã iubiþii” ºi alte asemenea. În opinia criticii, Teodor Mazilu a creat un gen nou, ceva între comedie ºi tragedie, în care sistemul de valori a suferit mutaþii mai aproape de moravurile ºi aspiraþiile societãþii româneºti din anii ‘70-’80. El a dezvoltat teo-

ria omului cu pãcate – canalia, impostorul, fiinþa mediocrã – care provine din aºa-zisa lume bunã, burghezia proletarã. Personajele lui sînt niºte falsuri ºi trãiesc ,,drame ale bunei-stãri” (desigur, socialistã). De aceea, aleargã dupã reperele acelei lumi, hiperbolizate în zilele noastre: titluri academice, Grigoreºti ºi Raffaeli, ,,femei care sã te înºele ºi sã te adore totodatã”, mobilã scumpã, cîini de rasã, doctorate. Omul de tip nou, despre care se fãcea atîta caz, în realitate, era ros de angoase, mima nevrozele, fiindcã erau la modã, ºi minþea cu mãiestrie, ca sã-ºi exibe inteligenþa. Relaþiile dintre aceste personaje, construite pe principiul contrastului dintre aparenþã ºi esenþã, penduleazã între moral ºi imoral: nevasta unuia este amanta altuia, se minte cum se respirã, se urãºte, se iubeºte ºi se moare la ordin: ,,Sã bem pînã cãdem sub masã, cu sentimentul datoriei...”. Sau: ,,Iubeºte-mã, dacã-þi ordonã ºeful... Devoreazã-mã...

Umileºte-mã...”.

Iatã, în continuare, cîteva mostre de limbaj de autor, creat dupã un cod estetic superior, valabil ºi astãzi. * ,,Dispariþia lui va aduce atîta uºurare în lume, încît în marile oraºe, Tokyo sau Paris, vor avea loc mari serbãri cîmpeneºti cu bere, mititei (ºi manele)”. * ,,Dragã, uite ce înþelegere vreau sã stabilesc cu tine încã de la început: în timp ce eu nu te întreb cu cîte femei umbli, nici tu sã nu mã întrebi cîþi bãrbaþi vin aici în lipsa ta”. * ,,Cîþi nu furã, ºi nici nu se întreabã de unde furã?” * ,,Manole îl privea cu uimire pe cel din faþa sa, care îºi dorea sã fie un cap pãtrat, cînd, de fapt, chiar era un cap pãtrat. «Ah, de ce n-am avut un cap pãtrat?, zice acela, de ce mi-a plãcut sã gîndesc creator?»”. * ,,Depresiile sufleteºti sînt privilegiul celor cu bani la ciorap”. * ,,Sînt mediocru pînã în vîrful unghiilor ºi sînt mîndru de asta. Nu vreau sã fiu genial! Pot, dar nu vreau”. * ,,Eºti, totuºi, intelectual, Virgile. Nu þi-ar strica puþinã mediocritate ºi bãdãrãnie”. * ,,Gogu n-avea nici studii, nici experienþã ºi nici talent organizatoric. Avea în schimb, ca o compensaþie, perspective în muncã”. * ,,Dacã mã iubeºti, Ortanso, te rog sã mã iubeºti cu convingere, sã sufãr ºi eu cu adevãrat”. * ,,Sufrageria mã-sii de viaþã!” * ,,Averea mea e laºitatea, prietene”. * ,,Mi-ai promis ºi mi-ai jurat cã o sã mori devreme, Costicã, sã mã bucur ºi eu în tihnã de tristeþea vãduviei”. * ,,Pãrerile celor din preajma morþii... Cine le mai ia în seamã? Viaþa merge înainte ºi fãrã consimþãmîntul lor”. * ,,Am o rãbdare flaubertianã, madam Cuculeþ!” * ,,- Urina?..., întrebã în ºoaptã prima femeie.

- Nu, Wassermanul, rãspunde cu demnitate stranie cealaltã femeie”. * ,,N-am avut încotro: trebuia sã mã culc cu urîtania aia... Altfel, ar fi umplut instituþia cã sînt impotent”. * ,,Mimarea adevãrului pare uneori mai verosimilã decît adevãrul însuºi”. * ,,Nu zic sã o iubeºti, Antoane, dar du-o mãcar la cinema”.

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

oricãrei culturi; o fire nobilã ºi plinã de mãrinimie: iatã aromânul. „Cea mai frumoasã însuºire caracteristicã a aromânilor – zice germanul J. Weigand – e nãzuinþa de a se cultiva, pentru ca astfel sã-ºi uºureze traiul. Acest lucru e cu atît mai surprinzãtor cu cît la aºa ceva ne aºteptãm puþin în þãrile Peninsulei Balcanice. Ei îi întrec în inteligenþã pe bulgari, albanezi ºi pe greci. Sînt deºtepþi ºi au pretenþii modeste”. Un alt învãþat, Kanitz, scrie urmãtoarele: „Aromânii au o mare dispoziþie pentru lucrãrile de artã ºi o aptitudine extraordinarã pentru arhitecturã”.

Englezoaica Mary Adelaide Walker, care i-a vizitat ºi ea în 1860, observã cã „Aromânii stau în frunte ca spirit de antreprizã comercialã, ca muncã ºi ca inteligenþã”. Iar marele învãþat al Franþei, Pouqueville, fostul consul al lui Napoleon, scrie, printre atîtea altele, ºi urmãtoarele: ,,Aromânii procurau Franþei, încã de pe timpul lui Ludovic al XVI-lea, lînã de oi ºi capre. Aceºti oameni economi au început apoi, odatã cu anul 1700, sã se rãspîndeascã pretutindeni, înfiinþînd case de comerþ la Neapole, Livorno. Genua, în Sardinia, Cadix, în Sicilia, Malta, Veneþia, Trieste, Ancona, Ragusa, Viena, Gonstantinopol ºi Moscova”.

Descendenþi, în bunã parte, ai colonilor romani veniþi în regiunile de azi ale aromânilor încã de pe timpul lui Paul Emiliu (Secolul II î.Chr.), aceºti aromâni, care formau graniþa cea mai de sud a elementului românesc, au

Macedo-românii sau aromânii (3) Evident, între aceste grupãri mai închegate ºi mai numeroase ale aromânilor, ca ºi în alte regiuni ale peninsulei, se gãsesc rãzleþite ca niºte enclave cîte 2-3 sate de aromâni, încercuite de masse compacte eterogene.

Regiunea care se impune prin numãrul locuitorilor, ca ºi prin închegarea lor omogenã este regiunea Pindului ºi a Tesaliei - douã regiuni care, în vremurile vechi, ºi anume începînd cu Secolul al X-lea, au format aºa-numitele þãri aromâneºti Vlahia-mare ºi Vlahia-micã, precum ºi Valahia-de-sus ºi Valahia-de-jos.

Istoria aromânilor (1) Din conglomeratul pestriþ al naþionalitãþilor balcanice care locuiesc mai ales în Macedonia cea veºnic scãldatã în sînge, cea mai interesantã individualitate etnicã pentru oricare vizitator strãin, sub toate raporturile, este cea a aromânilor. Un neam viguros ºi plin de vioiciune; ospitalier ºi generos chiar faþã de duºmanii sãi; animat de un puternic sentiment de libertate deplinã ºi susceptibil

ALBUMUL CU POZE RARE

Dramaturgul Teodor Mazilu, un rafinat umorist ºi maestru al satirei, a creat, în scrierile sale, o lume aparte, populatã de personaje aparþinînd unei societãþi dezumanizate, în care totul se vinde ºi se cumpãrã cu o nonºalanþã uimitoare. * ,,- Bunã dimineaþa, tovarãºe Gore!

- Bunã dimineaþa! Just. Ai pus degetul pe ranã. Cerul e albastru. Pãsãrile ciripesc... Dar eu nu mã las impresionat de farmecul naturii. Eu merg mai departe”. * ,,Mie nu-mi place sã fiu ºef. Mie îmi place sã fiu mic ºi sã tremur de fricã. Cu cît eºti mai mic, cu atît eºti mai mare”. * ,,Vara trecutã, madam Gãlbenici, am traversat niºte cãlduri exorbitante”. * ,,Domnule, eu sînt o femeie serioasã, cunosc ºi maºina de scris!” * ,,Tu, deºi vii din burghezie, scuzã-mã, dar eºti încã din topor”. * ,,Bunãvoinþa, aprigã ºi zgomotoasã, bîntuia la masa îndrãgostiþilor ca un vînt de nebunie”. * ,,Totdeauna cînd rîzi, Eugene, se întîmplã o nenorocire... Ultima oarã, mi-a scãpat din mînã serviciul de cristal”. * ,,ªtiu din experienþã cã, în casele frumos mobilate, oamenii se iubesc sincer. Azi un fotoliu, mîine o mãsuþã joasã, e imposibil sã nu aparã ºi sentimentul”. * ,,Da, mamã, acest Coriolan e un escroc, dar îl ador.

S-a bãgat în multe afaceri necurate, dar ºi-a pãstrat gingãºia sufleteascã. Chiar ºi cînd a intrat în puºcãrie ºi-a pãstrat farmecul”. * ,,De ce sã iubim frumosul? De ce sã ne emoþionãm, ca alþii, în faþa unui Picasso, dacã n-am fost în stare sã curãþãm un cartof?” * ,,Ultima crizã metafizicã mi-a prins bine, cãci mi-am cumpãrat un televizor nou-nouþ. Cînd sufletul mi-e gol, îl umplu cu satisfacþii materiale”. * ,,Dacã n-aº fi fost un ticãlos ºi n-aº fi furat banii bãtrînei, sensibilitatea ta s-ar fi dus dracului!... Cum aº fi plãtit chiria, ºi cu ce aº fi fãcut piaþa? Vrei-nu vrei, trebuie sã trãieºti din ticãloºia mea”. * ,,Nu dau doi bani pe tine, Fãnele: eºti un turnãtor ordinar ºi fãrã dicþie!” * ,,Cu sînii mei mici, ah ce viaþã monotonã duc!”.

PAUL SUDITU fost relativ mai scutiþi de puhoaiele barbare decît fraþii lor din Dacia lui Traian. ªi-au pãstrat ºi ei graiul românesc, datoritã tot munþilor. De altfel, pînã astãzi încã, viaþa lor e legatã de munþi, ºi pînã astãzi ei zic cã locuinþa sau casa lor e muntele: casa noastrã-i muntele – ceea ce e echivalent cu codru-i frate cu românul, întrucît muntele ºi codrul le-au adãpostit adesea graiul, datinele ºi întreaga lor viaþã româneascã. Un cãlãtor strãin, Beniamin de Tudella, care i-a vizitat cam dupã anul 1150, scrie urmãtoarele: ,,Valahii (adicã aromânii) trãiesc în þara lor numitã Valahia. Locuiesc în munþi. Sînt iuþi ca ºi cãprioarele. Nu au fost rãzboiþi, deci nici supuºi de nimeni pînã acum, din cauza terenului ºi a munþilor atît de accidentaþi ºi inaccesibili, cunoscuþi numai de ei”. Iar un cronicar byzantin, Kekavmenos, scrie: „Neamul valahilor este un popor cãruia îi plac terenurile greu accesibile ºi care e dedat creºterii vitelor. Sînt curajoºi ºi obiºnuiþi cu luptele”.

Aromânii sînt cei dintîi din întregul neam românesc care s-au constituit într-un stat politico-militar independent, formînd, în Secolul X, Marea Vlahie ºi Mica Vlahie, în Munþii Pindului ºi în Tesalia. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 22 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (25 „Fiica lui Burger“ Autor: Nadine Gordimer Data ºi locul primei publicãri: 1979, Marea Britanie; 1979, Statele Unite Editura: Jonathan Cape; Viking Press Forma literarã: roman

Rezumat Lionel Burger nu este personajul principal al romanului intitulat ,,Fiica lui Burger” (,,Burger’s Daughter”). Cu toate acestea, conþinutul volumului se desfãºoarã în jurul lui, viaþa fiicei sale, Rosa, fiind parcã dominatã de el. Lionel, un afrikaner (locuitor al Africii de Sud, de origine olandezã – n.r.) alb, dintr-o familie bogatã, este un reputat doctor, dar ºi-a cîºtigat notorietatea ca lider al Partidului Comunist din Africa de Sud ºi prin activitãþile îndreptate împotriva sistemului guvernamental de apartheid. Împreunã cu cea de-a doua lui soþie, Cathy, a construit un cãmin, în care africanii negri sînt bineveniþi, într-o atmosferã de egalitate, un cãmin în care conºtiinþa socialã ºi responsabilitatea sînt mereu prezente. Ambii pãrinþi se vãd mereu ameninþaþi de o iminentã arestare; ºi, într-adevãr, Lionel moare bolnav în închisoare, în cel de-al treilea an al condamnãrii sale pe viaþã, în timp ce Cathy se stinge de sclerozã multiplã, cauzatã tot de perioada de detenþie. Contextul socio-politic al acestor evenimente este Africa de Sud, în martie 1960, cu masacrul de la Sharpeville, în copilãria Rosei, ºi revoltele studenþeºti din Soweto din iunie 1976, la vremea maturitãþii acesteia. În ciuda influenþei puternice a lui Lionel în vieþile personajelor romanului, povestea este totuºi a Rosei.

Anii ei de copilãrie sînt punctaþi prin activitãþi care marcheazã filozofia ºi aºteptãrile pãrinþilor ei.

Povestea începe cînd Rosa avea 14 ani, aºteptînd în faþa închisorii cu o plapumã ºi o sticlã cu apã fierbinte pentru a le da mamei sale - reþinutã de cãtre poliþie în cursul nopþii ºi încarceratã. Dar aceastã imagine nu este pe atît de relevantã pe cît este faptul cã în dopul sticlei era ascuns un bileþel, aparent neimportant în caz cã ar fi fost descoperit, în care îi era comunicatã mamei starea tatãlui ei. Cîþiva ani mai tîrziu, la vîrsta de 17 ani, pretinzînd cã este logoditã cu un deþinut politic, un colaborator cunoscut al tatãlui sãu, Rosa obþine permisiunea de a-l vizita pe acesta în închisoare. În aceste vizite lunare, ea îi comunicã informaþii sub forma unor scrisori de dragoste ºi primeºte înapoi informaþii despre prizonierii politici, sub forma nuanþelor vocale ºi a gesturilor.

Amintirile timpurii ale Rosei ilustreazã activitãþile pãrinþilor ei în gospodãrie. În seara masacrului de la Sharpeville, lideri ai Congresului Naþional African (ANC), membri ai Congresului Pan-African, avocaþi ºi diverse alte persoane, adunaþi în casa familiei Burger, discutã schimbãrile situaþiei politice. În extrema opusã, evenimente încununate de succes, precum boicotarea unui marº, eliberarea unui lider din închisoare, sau decizia de nevinovãþie în favoarea lui Lionel, îi aduc, de asemenea, împreunã pe devotaþii oameni anti-apartheid, albi ºi negri deopotrivã, în casa familiei Burger. La fel de vie în amintirea ei este ºi Boasie, un copil de vîrsta Rosei, provenind din familia de negri a unui lider al ANC, care locuieºte la ei cît timp acesta din urmã lipseºte din þarã. κi aduce aminte cum au învãþat sã înoate împreunã, luptîndu-se pentru „a se agãþa de pãrul ud de pe pieptul cald al lui Lionel Burger, în piscina rece”. Se despart odatã ce ambii pãrinþi ai Rosei sînt încarceraþi; nu îl mai vede decît peste mulþi ani la

Londra, o întîlnire care o traumatizeazã emoþional. ªi în amintirile sale din adolescenþã ºi tinereþe, Rosa induce o notã de resentiment faþã de pretenþiile unei relaþii de familie care îi atribuie anumite obligaþii - stînd în faþa închisorii, aºteptîndu-ºi mama, urmãrind procesul tatãlui timp de 217 zile, toate în vãzul lumii. Chiar o nuanþã de mînie la adresa pãrinþilor apare, pe fondul aºteptãrilor acestora de a-ºi juca rolul de logodnicã a puºcãriaºului. Dupã moartea mamei, apoi ºi a tatãlui, nota de aversiune creºte la ideea cã „devotaþii” o vor aºtepta sã continue activitatea pãrinþilor ºi angajamentele lor sociale.

Dupã cum reflecteazã ea: ,,Chiar ºi animalele au instinctul de a se feri de suferinþã. Instinctul de a fugi.

Probabil cã este o boalã sã nu îþi poþi trãi viaþa ta... avînd dreptatea definitã în termeni de respect pentru proprietate, veghind la inocenþa copiilor pentru apãrarea drepturilor lor, avînd dragoste pentru procrearea lor ºi grijã doar unul de celãlalt. Este boala de a nu putea ignora suferinþa altor oameni, acea condiþie pentru o viaþã sãnãtoasã ºi obiºnuitã”.

Suferinþa la care se face referire este cea a populaþiei de culoare. Aceastã suferinþã nu este ilustratã explicit, ci doar marginal, prin referiri la unele execuþii, proteste ºi încarcerãri, sau la opresiunea ºi interdicþiile de circulaþie. În schimb, atenþia se concentreazã asupra raidurilor, în urma cãrora sînt închiºi unul sau altul, sau amîndoi pãrinþii - ultimul conducînd la judecarea lui Lionel cu condamnare la închisoare pe viaþã precum ºi pe alþi membri de partid. Cathy Burger ºi alþii sînt împiedicaþi sã mai aibã anumite activitãþi, sã mai cãlãtoreascã prin þarã, sau chiar li se impune arest la domiciliu, fãrã drept de a se întîlni cu alte persoane. Este prezent ºi sentimentul de a fi urmãrit: autoritãþile ºtiu de locuinþele Rosei, de iubiþii, de cãlãtoriile ºi de legãturile ei, iar ea trebuie sã relateze despre fiecare vizitã sau musafir, în caz cã este interogatã.

Cititorul ºtie faptul cã autoritãþile cunosc detalii despre vizitele ei la Pretoria, pe cine viziteazã, la ce date ºi cît de frecvent. Scopul ei este de a obþine un paºaport pentru a pãrãsi þara (fiindu-i interzis accesul la un paºaport prin proceduri normale), pentru cã, dupã cum spune ea: „Aº dori sã vizitez Europa”.

Dupã un an, Rosa obþine paºaport (înþelegînd unde nu trebuie sã cãlãtoreascã ºi cu cine nu trebuie sã se asocieze) ºi pleacã din Africa de Sud, aºteptîndu-se ca, dintr-un moment în altul, sã fie opritã chiar ºi înainte de îmbarcarea în avion. Nu este opritã, dar „camerele de supraveghere o înregistreazã urcîndu-se în avion”.

Cartea a doua relateazã evadarea Rosei în Franþa, la început, pentru scurt timp, la Paris, mai apoi în sud, unde se întîlneºte cu prima soþie a lui Lionel, pe care nu o cunoscuse încã. Katya (Colette), o femeie cu aspiraþii de balerinã, fusese sancþionatã de partid pentru „inactivitate” ºi pentru „tendinþe burgheze de a-ºi pune viaþa privatã în fruntea prioritãþilor”. Rosa este copleºitã de lumina ºi voluptatea peisajelor: „plãcerea aromelor, priveliºtilor ºi a sunetelor, prin ele însele, fãrã sã fie asociate cu nimeni ºi cu nimic”. Ea îºi trãieºte viaþa pentru ea însãºi, fãrã o misiune socialã ºi fãrã supraveghere. În scurt timp, are un iubit, cu care mai tîrziu îºi stabileºte o întîlnire la Londra. ªederea în Londra nu decurge conform aºteptãrilor. Iubitul ei nu poate ajunge, din cauzã cã se îmbolnãveºte, iar Rosa îºi petrece timpul cu plimbãri relaxante prin Londra ºi discuþii cu diverºi oameni, la un curs de limba francezã. Totuºi, începe sã se gîndeascã la o întîlnire cu aceia pe care îºi propusese sã îi evite, ºi chiar stabileºte una. Se duce la o adunare la care participau ºi unii dintre revoluþionarii sudafricani, fiind imediat recunoscutã ºi prezentatã în

contextul unui discurs despre Africa de Sud, în special despre Lionel Burger.

Boasie este ºi el acolo, dar pare reþinut. Mai tîrziu, în acea noapte, îi telefoneazã, dar în loc sã îºi reclãdeascã relaþia din copilãrie, o respinge ºi pe ea, ºi amintirile mamei ºi tatãlui ei. Este înveninat de faptul cã Lionel este înnobilat ca un erou, în timp ce tatãl lui, cãzut victimã în aceleaºi condiþii, este dat uitãrii: albii sînt respectaþi, în timp ce negrii sînt ignoraþi. Rosa este înfuriatã, gîndurile ºi emoþiile ei sînt rãscolite.

Ea se întoarce în Africa de Sud ºi se angajeazã ca fizioterapeut într-un spital din Johannesburg. Se afla de gardã atunci cînd victimele protestelor studenþeºti de la Soweto, din 1976, sînt aduse pe paturile spitalului, în urma acþiunii poliþiºtilor, care au rãspuns cu mitraliere la atacurile cu pietre ale studenþilor.

Rebeliunea studenþilor izbucnise împotriva sistemului separat de educaþie, iar cei mai mulþi dintre ei nu se mai întorc niciodatã la ºcoalã dupã iunie 1976. În octombrie 1977, sînt arestaþi sau marginalizaþi mulþi oameni; sînt interzise numeroase organizaþii, la fel ºi singurul ziar al negrilor. Printre prizonierii albi se aflã ºi Rosa Burger, reþinutã fãrã acuzaþii. În orice caz, i se aduc mai tîrziu acuzaþii legate de „participarea la o conspiraþie care urmãrea îndeplinirea scopurilor comunismului ºi/sau ale Congresului Naþional African. Acuzaþiile sînt de incitare, complicitate ºi ajutor dat studenþilor participanþi la revolte”. Una din dovezile aduse în întãrirea acuzaþiilor este participarea la o „manifestaþie” a unor cercuri de stînga, din Londra.

Istoricul cenzurii Romanul ,,Burger’s Daughter” a fost interzis în Republica Africa de Sud la 5 iulie 1979, pe motiv cã „punea în pericol siguranþa statului” ºi pentru cã îi portretizeazã pe „albi drept rãi, iar pe negri, drept buni”. Mai mult, autoarea a fost acuzatã cã ar fi folosit personajul principal ca bazã „pentru a lansa atacuri împotriva Republicii Africa de Sud”.

Comitetul pentru Publicaþii a invocat 6 categorii de încãlcãri aduse Legii Publicaþiilor din 1974. În octombrie, însã, comitetul de cenzurã a fost contrazis de cãtre Consiliul de Apel pentru Publicaþii.

Decizia Consiliului a fost luatã pe baza sfaturilor primite din partea unui comitet de experþi literari ºi experþi pentru probleme de securitate ºi în ciuda unor „asperitãþi ºi blasfemii, referinþe defãimãtoare la adresa albilor, ºi descrierea distorsionatã a situaþiei politice din Africa de Sud”: ,,Expertul de stat pe probleme de securitate a decis cã romanul nu constituie un pericol pentru siguranþa naþionalã. Experþii literari au concluzionat cã primul comitet de cenzurã, interzicînd cartea, «ºi-a dat proba pãrtinirii, prejudecãþilor ºi a incompetenþei literare. Nu a citit romanul în mod adecvat, a distorsionat în mod sever anumite aspecte citînd în mod repetat în afara contextului, nu a abordat lucrarea aºa cum meritã sã fie abordatã o operã literarã, ºi a adus direct ºi indirect ofense autoarei» (sic)”.

Aceastã schimbare radicalã a fost rezultatul modificãrii strategiei Directoratului pentru Publicaþii, care administra sistemul de cenzurã din Africa de Sud. Legea Publicaþiilor ºi a Divertismentului, din 1974, permitea apeluri la decizii de cenzurã fãcute de comitete ale directoratului; dreptul de a face apel era dat Directoratului însuºi, persoanelor cu un interes financiar, sau organismului care ar fi înaintat iniþial textul pentru cenzurã.

Schimbarea la care se face referire mai sus este cã Directoratul însuºi a fãcut apel la decizia luatã de propriul comitet. ,,Fiica lui Burger” a fost primul text pentru care s-a fãcut apel în acest mod, ºi primul la care apelul a fost ºi admis. Cu toate acestea, dupã cum însãºi Nadine Gordimer recunoaºte, „legile cenzurii rãmîn totuºi neschimbate”. În mod paradoxal, în 1980, scriitoarea a primit premiul CNA, unul din premiile cele mai prestigioase din Africa de Sud, pentru romanul ,,Fiica lui Burger”.

De asemenea, i s-a acordat ºi Premiul Nobel pentru Literaturã, în anul 1991. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Dimitrie Dimãncescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill (1) Erou de rãzboi decorat de trei state pentru merite Ras pe picioare pentru protocolul regal extraordinare, Dimitrie Dimãncescu (1896-1984) este Primul contact cu familia regalã, în Sinaia anului fondator, împreunã cu fratele sãu Ioan, al Cercetãºiei din România. Dimitrie a fost membru de cabinet inter- 1914, lasã urme, la propriu, asupra cercetaºului. belic ºi negociator de pace dupã al II-lea rãzboi mondi- Dimitrie este ras pe picioare pentru cã purta pantaloni al, fiind exilat apoi de regimul comunist. Ioan l-a se- scurþi ºi nu se cuvenea sã aparã astfel în faþa principecondat cu succes, el dedicîndu-ºi cariera miºcãrii sei Maria. Ferdinand, Maria ºi Carol al II-lea au asistat la parada lor, iar cuplul regal l-a felicitat pe Dimitrie, sportive interbelice.

Un carneþel legat în piele maro, expus într-o vitrinã fãcîndu-i cunoºtinþã cu Carol al II-lea, care era cu trei la Arhivele Naþionale din România, dezvãluie povestea ani mai mare decît Dimitrie. Principele îi împãrtãºeºte ulterior dorinþa de a se înscrie în unui soldat rãnit în Primul Rãzboi organizaþia de tineret. La ideea Mondial. Cel care a descris-o, în coloneilor care conduceau oficial schiþe desenate, este Dimitrie D. cercetãºia, ce cãpãtase amploare Dimãncescu (1896-1984), un tînãr între timp, Carol al II-lea a primit locotenent de numai 20 ani care distincþia de ºef suprem al avea sã devinã o personalitate a Cercetaºilor. Noua posturã îi oferã timpurilor sale. Fondator al viitorului rege vizibilitate, sociacercetãºiei din România, decorat lizare, cunoºtinþe noi - o „ºcoalã a de trei naþiuni (România, Anglia, vieþii“ care îi lipsea, date fiind Rusia) pentru merite extraordinare protocoalele de la Curtea regalã. în rãzboi, diplomat la Washington El îi face cadou cercetaºului ºi Londra, negociator de pace dupã Dimãncescu cele 4 boburi pe care al II-lea rãzboi mondial, Dimitrie odraslele regale nu le mai foloDimãncescu este exponent al unei seau pentru cã principesa familii cu un destin remarcabil, Elisabeta îºi rupsese piciorul întrîmpãrþitã de exil. Fratele sãu Ioan o cursã de bob, iar regele a fost, de asemenea, erou de Ferdinand le interzisese sã se mai rãzboi. Fiul cel mic al lui Dimitrie, joace cu ele. Astfel dotaþi, Dan, este consul general onorific „lãzãriºtii“ cîºtigã medalia de Fraþii Dimitrie ºi Ioan al României la Boston, iar nepotul argint la un concurs de bob, spre Dimãncescu, eroi de rãzboi Nicholas a cerut cetãþenia românã fala lui Dimitrie. Relaþia lui cu atunci cînd a descoperit fascinaþia Carol al II-lea s-a menþinut pe tot timpul vieþii. „Erau perioade cînd mã ignora complet, Carpaþilor ºi a þãrii în care se aflau rãdãcinile sale. dar niciodatã nu uita sã-mi trimitã telegrame de „Memoriile“ lui Dimãncescu Crãciun ºi Anul Nou – prietenie pînã la moartea sa în Consulul Dan Dimãncescu considerã cartea de exilul din Portugalia“, îºi aminteºte Dimitrie. „Memorii“ a lui D. Dimãncescu, publicatã în anul 2016 Înrolat la Vînãtori în limba englezã, drept cea mai bunã sursã de inspiraþie În octombrie 1915, Dimitrie pãrãseºte organizaþia pentru a crea portretul tatãlui sãu. „Memoriile povestesc de cercetaºi, ce fusese confiscatã de oficiali, pentru viaþa lui în perioada anilor 1896-1956: cercetãºia, bugetul generos dat de guvern. Vrea sã se înroleze ca Primul Rãzboi Mondial, educaþia de inginer în SUA, voluntar în armatã, mai ales cã izbucnise Primul diplomaþia în SUA ºi Marea Britanie, membru al Guvernului român din 1938, exilul din Londra ºi munca Rãzboi Mondial ce nu putea ocoli România neutrã deopentru Inteligenþa britanicã, participarea la Conferinþa camdatã. Carol al II-lea îl cheamã la regimentul de pace de la Paris, plecarea din România în decembrie Vînãtori pe care-l comanda. Uneori îl invitã la mesele 1947, exilul în Maroc în 1948, apoi cel din SUA în pe care Carol al II-lea le dãdea cu ofiþerii în barãci. „Se 1956. Viaþa tatãlui meu cuprinde o perioadã dramaticã amuza teribil de poveºti ºi glume indecente spuse mai ales de cãpitanul Nicolceanu, viitorul prefect al Poliþiei din istoria României, cu multe implicaþii sociale în Bucureºti. Eu eram cel mai mic, nu vorbeam pentru cã politica SUA ºi a Europei“, relateazã Dan Dimãncescu. nu aveam de spus nici o poveste de acest gen; ºi nici nu le gustam“, noteazã Dimãncescu.

Viaþa ca un roman Dimitrie Dimãncescu s-a nãscut la 7 iulie 1896, în familia inginerului Dumitru Dimãncescu, ºeful gãrii din Titu, Dîmboviþa. Familia pierduse 9 copii înainte sã se nascã Octavia, sora mai mare a lui Dimitrie ºi Ioan.

Octavia era cu 2 ani mai mare decît Dimitrie, care era la rîndul sãu cu 2 ani mai mare decît Ioan. Copiii studiazã la Bucureºti, la cele mai bune ºcoli. Dimitrie devine elev la „Sfîntul Sava“, unde îºi intersecteazã drumul cu o fatã de la ªcoala Catolicã. Cei doi se cunosc în timpul mersului încolonat de la ºcoalã la internat ºi înapoi, cînd bãieþii erau pãziþi de supragheveghetori, iar fetele - de cãlugãriþe. Cînd coloanele treceau una pe lîngã alta, se fãcea schimbul de bileþele amoroase. Dimitrie a corespondat astfel timp de trei ani cu „cea mai înaltã ºi mai urîtã dintre ele“: Magda (Elena) Lupescu, „Duduia“ de mai tîrziu a regelui Carol al II-lea. Dimitrie se transferã la Liceul „Gheorghe Lazãr“ din Bucureºti, unde se ocupã de crearea de mici aeroplane, fondarea echipei de rugby ºi a echipei de cercetaºi, prima din România, în 1913, împreunã cu fratele sãu Ioan ºi alþi colegi de liceu.

Pentru ultima iniþiativã primeºte felicitãrile personale ale ministrului Educaþiei I.Gh. Duca. Cercetãºia îi aduce întîlnirea lui Dimitrie cu Carol al II-lea, dar ºi deziluzia: la un moment dat, monarhul era menþionat ca fondatorul miºcãrii de cercetaºi din România, fãrã sã fie amintit rolul bãieþilor de la „Gheorghe Lazãr“. „A fost prima datã cînd mi-a trecut prin cap cuvîntul“, mãrturisea Dimãncescu în amurgul vieþii.

„Jamboreii“ merg la rãzboi La 27 august 1916, România declarã rãzboi Germaniei ºi intrã în luptã de partea Aliaþilor. Dimitrie ºi Ioan devin cunoscuþi ca „Jamboreii“ - „cel mare“ ºi „cel mic“, poreclã venind de la termenul „jamboree“, care desemneazã întrunirile naþionale ale Cercetaºilor.

Cînd au plecat la rãzboi, mama lor, Elena, ºi-a scos cerceii de la urechi ºi a dat cîte unul fiecãrui fiu. „Trebuie sã-i aduceþi înapoi, amîndoi“, le-a spus ea. Fratele cel mare a simþit vorba mamei ca pe o mare responsabilitate. „Tot timpul am avut grija fratelui meu, iar cînd trebuia sã plece în vreo misiune periculoasã mergeam eu în locul lui, de teamã sã nu-l pierd“, scrie Dimitrie în memoriile sale. Cu o pregãtire sumarã, el ºi alþi camarazi sînt desemnaþi în compania de bicicliºti ataºatã Diviziei nr. 1 de cavalerie. Li se spune sã meargã spre sud-vest, unde îºi vor gãsi unitatea de cavalerie. Începe drumul infernului. Mãrºãluiau zeci de kilometri pe zi, în noroi pînã la genunchi, pe teren accidentat, de multe ori cãrînd ºi bicicleta devenitã inutilizabilã. Nu existau materiale de schimb pentru defecþiunile bicicletelor ºi nimeni nu-i învãþase cum sã le repare. Pînã ajungeau la locul taberei de cavalerie, divizia cãlare se urnea, iar ei rãmîneau din nou în urmã, neodihniþi. Per total, aºa aveau sã fie parcurºi 2.300 kilometri, dintre care 525 kilometri pe bicicletã.

Uneori, soldaþii dormeau în casele localnicilor, siliþi sã se înghesuie în cîte-o camerã pentru a-i gãzdui. Alþii

fugiserã deja din calea rãzboiului. De la Zimnicea, soldatul Dimãncescu s-a pricopsit cu pãtura luatã din casa pãrãsitã a unui avocat. Din pãturã a fost croitã o hainã pe care a purtat-o tot rãzboiul.

Rãzboiul, cea mai durã experienþã La 19 ani, Dimitrie vede cum prieteni din liceu ajunºi camarazi de arme îi mor în moduri groaznice.

Sergentul care îi ia locul în scorbura unui arbore este lovit direct în frunte de schijele unui obuz. Altul este decapitat de bomba inamicilor chiar lîngã tunul pe care-l manevra. Ca sã opreascã înaintarea germanilor, Dimitrie are ideea de a face o baricadã din tot ce aveau la îndemînã. Sacrificã bicicletele companiei, laolaltã cu alte unelte ale localnicilor din cãtunul Vai de Ei, iar cînd convoiul nemþesc se împotmoleºte în fiare, românii atacã noaptea trãgînd de la micã distanþã în blindate ºi reuºesc sã disparã. Pierduþi de restul diviziei, soldaþii rãtãcesc spre nord-vest, unde sperã sã îºi gãseascã tovarãºii. Ca ei erau mulþi, speriaþi, dezorientaþi, trimiºi mai departe de unitãþile întîlnite în drum, vînaþi de inamici. Le era fricã sã adoarmã, de teama capturãrii. Pe front strãbate vestea cã Bucureºtiul va fi atacat. Dinspre Oltenia, grupul lui Dimãncescu ajunge aproape de zona Ploieºti-Cîmpina, unde cerul era întunecat de nori negri de fum de la cîmpurile petroliere. Zãcãmintele de þiþei fuseserã incendiate pentru a nu cãdea în mîinile inamicilor. „Noaptea era un spectacol înfricoºãtor, cu limbi uriaºe de foc ridicînduse spre cer. Eram prinºi acum între valul de foc ºi valul german de trupe care ne împingeau de la spate“, rememoreazã Dimitrie. În calea pribegilor iese maºina în care se afla colonelul englez John Norton-Griffiths, urmat de camioane cu soldaþi români. Ofiþerul le împãrtãºeºte cã are misiunea - trasatã de Inteligenþa britanicã - de a da foc tuturor resurselor de þiþei din zonã, ca sã taie aprovizionarea inamicilor. Dimãncescu îi spune ce auzise despre cea mai bunã metodã ca sã distrugi sondele de petrol: sã plasezi ºurubelniþe de mãrime industrialã cît mai adînc în pompa de þiþei. ªurubelniþa dezasambla angrenajul ºi îl scotea din funcþiune, fãcîndu-l aproape imposibil de reparat.

Metoda a dat roade. „La sfîrºitul rãzboiului am aflat cã mai mult de 640 milioane de galoane de þiþei fuseserã incendiate. Germanilor le-a luat doi ani sã repare stricãciunile fãcute de noi ºi sã readucã rezervoarele în condiþii de lucru“, consemneazã el. Grupul lui Dimãncescu pleacã mai departe spre Buzãu. Drumul era arhiaglomerat de convoaie care se retrãgeau din calea nemþilor, spre Moldova. Era deja luna decembrie, iar iarna care venise era cea mai grea de pînã atunci.

Singurul ei avantaj a fost cã a avut rolul de a opri înaintarea germanã. Un tren îi duce pe soldaþi la Botoºani ºi astfel reuºesc bicicliºtii sã dea de urma diviziei lor, campatã la Dumbrãveni. Aici sînt primiþi

Dimitrie Dimãncescu alãturi de colonelul Berindei ºi Carol al II-lea

se întoarce pe cîmpul de bãtãlie. O roagã sã i le dea lui Carol al II-lea, iar regina Maria este atît de încîntatã de ele, încît îi cere toate schiþele fãcute pe patul de spital. O copie a carneþelului a fost dãruitã mai tîrziu unui cãpitan, Vasile Stoica, pe care Dimãncescu l-a cunoscut la sosirea în SUA ºi care promova interesele României pe noul continent. Aceastã copie a ajuns sã fie expusã la Arhivele Naþionale.

Rebeliunea rusã Asemenea soldatului desenat de el, Dimitrie Dimãncescu iese din spital ºi revine printre camarazi, la Iaºi. În toamna lui 1917 începea o nouã luptã, aceea a Carol al II-lea, Mihai si Dimitrie Dimãncescu Revoluþiei Ruse, ce încheia istoria Imperiului Þarist. Rebeliunea se instalase ºi în cu efuziune de camarazi, care îi credeau pierduþi. Peste iarnã, românii primesc ajutorul francezilor, care trimit rîndurile armatei de la Rãsãrit, care nu mai asculta de trupe ºi echipamente pentru dotarea ºi instruirea ordinele superiorilor. „Imperiul Austro-Ungar dãdea ºi armatei. Specialiºtii, sub comanda generalului Henri el semne de slãbiciune, dar nu ne puteam imagina cã se Mathias Berthelot, învaþã ostaºii sã tragã cu mitraliera va prãbuºi atît de repede (în 1918 - n.red)“, mãrturisea ºi sã mînuiascã grenadele. Se juca miza finalã: dacã Dimãncescu. Ruºii se retrãseserã în 1916 din Dobrogea germanii cucereau ºi ultima parte din þarã, România n- de sud ºi refuzaserã sã ia parte la apãrarea Bucureºtiului. Soldaþii lor începeau sã rupã rîndurile, pãrãseau ar mai fi existat. unitãþile în dezordine ºi cãutau trenuri cu care sã Rommel, învinsul meargã acasã. Dacã nu erau luaþi, spãrgeau geamurile Germanii forþau trecerea Carpaþilor pentru prelu- ºi fãceau prãpãd în calea lor. „Þãranii fugeau deseori de area Moldovei, astfel cã în august 1917, divizia lui aceºti barbari care ne invadaserã þara, nu ca soldaþi ai Dimãncescu (care schimbase arma de la cavalerie la armatei aliate. Noi, românii, eram prinºi între frontul pe infanterie) pleacã spre Oituz, unde începuse deja marea care luptam cu germanii ºi cel pe care armata rusã prãduia satele. Cum am reuºit sã ne menþinem ºi sã ieºim bãtãlie. Avînd acum în formaþie doi locotenenþi Dimãncescu, pe Dimitrie ºi pe Ioan, unitatea se aºazã în Poiana lui Boboc, la poalele dealului Coºna, înalt de 789 metri. Reduta, apãratã de Regimentul 9 Roºiori, era la un pas de a cãdea în mîinile germanilor care-i copleºiserã pe români. Divizia intrã în luptã ºi se înfruntã de 6 ori cu nemþii, într-o confruntare cu suiºuri ºi coborîºuri care pãrea cã nu se mai terminã.

Cu un efort supraomenesc, românii reuºesc sã respingã asaltul german. Liderul advers pe care-l înfrînseserã era nimeni altul decît Erwin Rommel, viitorul comandant nazist din al II-lea rãzboi mondial, care a fost rãnit în bãtãlia de la Coºna.

Rãnirea În rãgazul dintre atacuri, o misivã sositã la divizie transmite cã „locotenentul Dimãncescu“ (Ioan) trebuie sã plece într-o misiune de recunoaºtere a poziþiei inamicului. Primind de la curier misiva în locul lui Ioan, cel nominalizat, Dimitrie pleacã din tranºee în locul fratelui sãu, fãrã sã-ºi mai anunþe superiorii, împreunã cu un soldat. Omoarã un militar neamþ, dar este rãnit în piciorul stîng. Dus la spitalul de campanie din Oneºti, unde un medic vrea sã-i amputeze piciorul, Dimitrie este urcat de ordonanþa sa ºi de un alt soldat într-un tren care transporta rãniþi la Bacãu. La spitalul de aici se întîlneºte cu dr. Weber, cumnatul sãu, soþul Octaviei, ºi ea medic. Weber îi salveazã piciorul îngrijindu-l zi ºi noapte. Transferat la alt spital amenajat de doamnele din înalta societate a Bacãului, tînãrul îºi petrece convalescenþa desenînd caricaturi. Refacerea nu era deloc uºoarã. În fiecare zi, la ora 11, un avion german zbura deasupra oraºului, iar bateriile antiaeriene încercau sã-l doboare. Bubuiturile cutremurau spitalul producînd dureri ºi mai mari rãniþilor care aveau nevoie sã stea nemiºcaþi.

Vizita Reginei Maria, „Lady Diana a timpului ei“ Într-o zi, în spital s-a iscat vînzolealã. Urma sã vinã în vizitã Regina Maria, „Lady Diana a timpului ei“, dupã cum o numeºte Dimitrie Dimãncescu. Suverana mergea la patul fiecãrui rãnit, adresîndu-i cîteva cuvinte de încurajare. În palma stîngã avea o hîrtie pe care scria numele fiecãruia, cu detalii despre familia sa.

Tactica prindea de minune, pentru cã soldaþii erau copleºiþi de atenþia acordatã. Cînd a ajuns la ultimul pat, în care stãtea Dimitrie, regina l-a recunoscut imediat pe bãiatul cu iniþiativã de la Cercetaºi. Au schimbat cîteva cuvinte, iar locotenentul i-a mulþumit pentru cã prinþul Carol al II-lea o ajutase pe mama lui sã afle veºti despre starea sa de sãnãtate. Regina l-a asigurat cã îi va transmite personal doamnei Dimãncescu vestea cã fiul ei cel mare este bine. În semn de recunoºtinþã, Dimitrie i-a oferit reginei desenele care relatau povestea unui soldat rãnit pe front, care odatã vindecat,

„Crucea Militarã“ de la regele Angliei Dupã cîteva luni de pace, Regele Ferdinand le conferã decoraþii la 24 martie 1919 fraþilor Dimitrie ºi Ioan Dimãncescu, în faþa unei mulþimi în care se afla mama lor, extrem de mîndrã. Pentru Dimitrie, clipa este mãreaþã. „Vãrul meu, Regele George V al Angliei regretã cã nu poate veni sã te decoreze, dar m-a rugat sã îþi dau Crucea Militarã din partea þãrii sale“, îi spune Regele Ferdinand. Înalta distincþie era oferitã pentru contribuþia la sabotarea rezervoarelor de þiþei din decembrie 1916. Ioan primeºte Medalia britanicã de Rãzboi. „Vã felicit, aveþi bãieþi buni!“, i se adreseazã suveranul mamei Dimãncescu. Viaþa fraþilor Dimãncescu avea sã continue la fel de spectaculos.

Aventurile lui Dimitrie Dimitrie pleacã în SUA, studiazã la Carnegie Institut of Technology din Pittsburgh, intrã în diplomaþie devenind persoanã de încredere a prinþului Antoine Bibescu, la Legaþia din Washington. Are o carierã care l-a purtat pe trei continente: America, Europa, Africa. În anii 1937-1938 face parte din Guvernul Miron Cristea (1), ca director general de Propagandã ºi Turism. Lucra la Londra în 1941, cînd alege sã demisioneze din serviciul diplomatic, nevrînd sã reprezinte regimul Antonescu. Este co-fondator al Miºcãrii Româneºti Libere care pregãteºte un guvern în exil. Este chemat de primul-ministru Winston Churchill sã se alãture Serviciilor de Informaþii britanice în subminarea ocupaþiei germane din România.

Dupã terminarea rãzboiului reintrã în diplomaþie ºi face parte în 1946 din delegaþia României la negocierile de pace de la Paris ºi New York de dupã al II-lea rãzboi mondial. „Jocurile erau deja fãcute“, consemna mai tîrziu, amar, Dimãncescu. De la instalarea regimului comunist trãieºte cu familia în exil. În 1947 se stabileºte în Maroc, unde se aflã iarãºi în preajma lui Churchill, apoi pleacã în SUA, în 1956, unde avea sã moarã la finele anului 1984.

Churchill, cel mai preþios turist al Marocului

Un episod extrem de interesant din „Memoriile“ lui Dimitrie Dimãncescu îl constituie relatarea întîlnirii cu Churchill în Maroc. În decembrie 1950, omul care a schimbat istoria lumii soseºte la Marrakech ca Dimitrie Dimãncescu ºi Chuchill la Mamounia Hotel sã-ºi scrie al cincilea volum de memorii ºi sã picteze în liniºte. Pentru cazarea lui, Hotelul Mamounia pune la dispoziþie o aripã întreagã, de unde Churchill avea cu bine din aceastã situaþie a fost un miracol“, consipriveliºte cãtre Munþii Atlas, de care era captivat. În derã Dimitrie Dimãncescu. La 11 noiembrie 1917, jurul lui se ridicã un zid impenetrabil de securitate, pe tînãrul de 21 ani este decorat cu „Steaua României“ cu care ardeau sã-l treacã notabilitãþi, ziariºti ºi oameni spade pentru curajul remarcabil ºi elanul cu care ºi-a care doreau sã-i fie în apropiere temutului politician condus plutonul în lupta de la 8-9 august 1917 de pe dealul Coºna. Imperiul Þarist îi acordã medalia cãruia i se spunea, cu deferenþa cuvenitã statutului, „Ordinul Sfîntului Stanislas“ cu spade, iar la 21 ianuar- „Bãtrînul“. „Memoriile“ lui Dimitrie Dimãncescu, care ie 1917, Regele Ferdinand îi decerneazã „Virtutea vor apãrea ºi în limba românã, relateazã acest episod La 19 ianuarie 1951, Churchill dã un dineu la care au Militarã“ pentru curajul ºi devotamentul dovedite în noaptea de 16 spre 17 noiembrie 1916. Fraþii fost invitate doar cîteva persoane. Familia Dimãncescu Dimãncescu sînt trimiºi apoi peste Prut, în Basarabia, s-a aflat printre ele, ba mai mult, Alexandrei, soþiei lui unde Dimitrie avea ca sarcinã menþinerea ordinii pu- Dimitrie, i-a fost rezervat scaunul din dreapta lui blice în oraºul Bãlþi, iar Ioan merge la Rîbniþa, pe fron- Churchill, ceea ce însemna cã avea sã fie partenera sa de tiera ruso-ucraineanã, unde este împuºcat în picior. discuþie. Numai cã Alexandra Dimãncescu a fost pusã „M-am rugat ca înlocuitorul meu sã nu fii tu“, i-a spus în gardã cã Bãtrînul este cam morocãnos ºi nu are chef Ioan lui Dimitrie cînd s-au revãzut. Fratele mai mare de conversaþie, mai ales cã era ultima sa cinã francezã cere sã fie lãsat la vatrã ºi revine la Bucureºti, unde din Maroc, iar el avea de gînd sã o savureze. Masa fuocupaþia germanã îºi trãia ultimele zile. sese organizatã cu minuþiozitate de soþia sa, Clementine, descrisã ca o gazdã perfectã, care-i suporta Diversiunea de la Athénée Palace toate capriciile ilustrului om politic.

La 3 noiembrie 1918, bucureºtenii se adunau la (va urma) Athénée Palace Hotel, unde era cartierul general al SÎNZIANA IONESCU (adevãrul.ro) mareºalului August von Mackensen. Oamenii auziserã zvonul cã oficiali francezi au venit sã discute cu nemþii retragerea sau capitularea armatei germane. Plini de speranþã, ei au început sã ovaþioneze sub balcoanele hotelului ºi sã fluture flori spre ferestrele unde credeau cã se desfãºoarã tratativele. Dar era doar o nãscocire, inventatã ºi rãspînditã chiar de Dimitrie Dimãncescu. Împreunã cu alþi cercetaºi, Dimitrie tipãrise un ziar cu ºtiri despre mersul frontului din Europa. Informaþiile erau traduse dintr-un ziar apãrut la Budapesta, pe care îl primea un soldat austriac, prieten de-al sãu. „Uneori, ºtirile erau inventate pentru a menþine moralul populaþiei“, recunoaºte Dimitrie. La fel ca „negocierile“ de la Athénée Palace ce aveau sã preceadã retragerea nemþilor, în doar cîteva zile. Rãzboiul se terminase.

Nicholas, urmaº al lui Dimãncescu

Pag. a 14-a – 22 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Politichie ca la noi n-are nimeni (9) Motto: ,,O þarã întreagã aºteaptã sã se facã ceva nou, ºi politicienii discutã despre lucrurile pe care le-au fãcut, ºi le-au fãcut rãu”. (NICOLAE IORGA) * Politichie ca la noi n-are nimeni pe mapamond. La noi, partidele cu sute de mii de membri ºi milioane de simpatizanþi nu sînt în stare sã guverneze. Cînd ajung la putere, prin cine ºtie ce stratageme dubioase, dau din colþ în colþ ca sã gãseascã 20-30 de neaveniþi, cu ajutorul cãrora sã încropeascã guvernul. Cam tot aºa fãceau ºi comuniºtii în 1946, apelînd la Romulus Zãroni, birjarul lui Petru Groza, pentru postul de ministru al Agriculturii. Mãcar atunci criteriul esenþial nu-l constituia ºtiinþa de carte, ci lupta de clasã. Nu mai avem politicieni cu glagore ºi har. Unde sînt urmaºii Brãtienilor, ai lui Maniu, Take Ionescu ori Titel Petrescu? Cei ce se pretind astãzi în aceastã posturã sînt niºte fii vitregi ai marilor politicieni de odinioarã, niºte ,,copii din flori”. Nu mai avem cãrturari de dimensiunile lui Iorga sau Cãlinescu, nici specialiºti de mare prestigiu, apreciaþi în lumea largã. Avem, în schimb, politicaºtri, oameni care nu se dau înlãturi de la fraudã, delapidare ºi jaf, de la delaþiune ºi trãdare ca sã-ºi realizeze propriile dorinþe criminale, dar care n-ar vãrsa o picãturã de energie pentru Interesul Naþional. Avem posesori de diplome ºi masterate, obþinute cu magna cum plata. Avem doctori plagiatori în diverse domenii, care nu pot fi echivalaþi cu bacalaureaþii de altãdatã. Fãrã politicieni de anvergurã, fãrã oameni cu o solidã culturã, nu vom ieºi niciodatã din impasul în care ne aflãm. Acesta-i adevãrul crud ºi dureros.

Politica noastrã geme de amatorism, dar mai ales de amatori de putere ºi de bani. Dacã milioanele de oameni ai acestei þãri oropsite nu se vor constitui într-un puternic front împotriva politichiei, a corupþiei, demagogiei ºi incompetenþei, atunci ne vom topi de vii, pe picioare, ca lumînãrile arzînd în sfeºnicul de la bisericã. De-a lungul a aproape douã milenii, românii au rezistat iureºului sãlbatic al nãvãlitorilor asiatici, au trecut prin foarte multe rãzboaie, prin cutremure, inundaþii, viscole ºi canicule, prin atîtea alte tragedii, dar au supravieþuit. Vom putea oare sã escaladãm ºi vremurile de astãzi, cînd politichia este mai barbarã decît hunii ºi avarii, cînd minciuna, hoþia, intriga ºi trãdarea sînt pe cale sã devinã repere morale ale politicianului român? Oare sã ne fi pierdut toþi raþiunea ºi înþelepciunea care ne-au cãlãuzit de-a lungul istoriei? Sã se fi lepãdat întreg poporul, în preajma Centenarului Marii Uniri, de dragostea de neam ºi þarã, de dragostea de viaþã? Îmi este greu, îmi este imposibil sã subscriu la aºa ceva.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

Cãmãtari. Recuperatori (64) Vînãtori de martori Fãrã a-i strica bietului om bruma de speranþã ce i-a mai rãmas, trebuie totuºi spus cã oricine s-a învîrtit cît de cît în lumea interlopã nu prea ar miza pe un astfel de final fericit. Mai ales atunci cînd la mijloc este vorba despre recuperatori, recunoscuþi pentru duritatea sadicã cu care îºi trateazã „clienþii“. Mai ales cã se ºtie cã toate clanurile mafiote importante apeleazã frecvent la serviciile unor bande specializate tocmai în vînarea ºi terorizarea martorilor incomozi. Plãtiþi cum se cuvine de capi, aceºtia acþioneazã la comandã ºi recurg la orice metodã pentru a-1 face pe „fraier“ sã renunþe la declaraþie.

Sistemul este atît de bine pus la punct încît, pentru depistarea victimei, fie cã este vorba despre un martor, un datornic oarecare sau un rival al celui care i-a angajat, recuperatorii se folosesc la rîndul lor de alte „verigi“ ale acestui complex proces: vînzãtorii de ponturi.

Asta chiar dacã, în mod normal, se spune cã în cadrul lumii interlope, cei care umblã cu vorba de colo-colo nu numai cã nu sînt bine priviþi, dar sînt chiar consideraþi veritabili inamici publici numãrul unu. Numai cã aceastã etichetã se aplicã, în special, doar celor care colaboreazã strict cu autoritãþile. Cãci, dupã cum insistã cu explicaþiile Dum Dum, unul dintre cei mai rãi recuperatori bucureºteni, „sifon e doar ãla de o toarnã în Gardã, sã se ºtie asta! ªi ãºtia nu au viaþã uºoarã cã, pînã la urmã, tot se aflã cine a prãduit la gaborime ºi va fi vai ºi amar de viaþa ºi de steaua ºi de mama lui! Nu vor avea viaþã niciunde ºi oricine i-ar proteja. Or sã îl ia bãieþii din casã sau dacã picã ºi el la suferinþã iese din puºcãrie pãpuºicã gonflabilã! Cã în lumea noastrã, pe turnãtorii ãºtia nenorociþi, pe sclavii ãºtia la caralii avem mai mare boalã chiar decît pe gabori. Aºa mam procopsit eu cu un român prost de l-a mîncat pe el sã depunã mãrturie împotriva mea, fãrã sã fie bãgat în combinaþie, ci doar cã i-am tãiat degetul la un vecin de-al lui care mai avea sã ne dea vreo trei mii de euroi. L-am distrus! S-a þinut fraierul bãþos ceva vreme, chiar ºi cînd i-am mierlit javrele de cîini. Asta pînã a venit de la servici ºi m-a gãsit în casã, iar pe fi’su bãgat de-a valma în frigider. Bine, cã nu-1 tranºasem ºi-l bãgasem la congelat, ca chinezii, dar îl vîrîsem acolo cînd el a intrat în lift. Dar l-a lãsat inima ºi ºi-a schimbat declaraþia. ªi-a luat el o amendã penalã de cîteva zeci de milioane, i-am bãgat ºi io o amendã de 5.000 de euro, dar a plãtit ºi acum e un om fericit.

Dar am zis-o, asta e soarta doar la ãºtia care sînt sifoane la Gardã. Pentru cã sînt ºi bãieþi care nu au nici o treabã cu poliþia ºi cîºtigã o grãmadã de bani din vînzarea de ponturi. Chiar ºi noi, bãieþii din brigada noastrã, apelãm la ei cînd nu dãm de vreunul de la care trebuie sã facem o recuperare mai serioasã. Îi plãtim un comision din partea noastrã, nu le dãm bani înainte, cã nu avem de unde nici noi, ci doar cînd ne dibuiesc fraierul. Cã lucrurile cam aºa stau: ne angajeazã un cãmãtar pentru o recuperare. Numai cã omu’ de jumulit nu e de gãsit. ªi la treaba asta nu prea ne pricepem, cã românu’ cînd e disperat se ascunde ºi în gaurã de ºarpe. Dacã ne ducea capu’ prea mult, ne fãceam noi cãmãtari sau poliþiºti, dar aºa treaba noastrã e sã-i rupem oasele la oricine care are de dat bani ºi ne iese ºi nouã ceva la combinaþie. Îi sunãm pe combinatorii ãºtia care se învîrt prin toate mediile ºi ºtiu mereu tot ce se învîrte prin oraº ºi le spunem ce ne intereseazã ºi care e comisionul lor. Cum treaba e pe bani, tot aflã ei unde s-a vîrît javra aia pe care o cãutãm. Ne vînd pontul de unde sã îl luãm ºi atunci, cu cît l-am gãsit mai greu, cu atît îl chinuim mai mult. ªi îi mai bãgãm ºi noi niºte amenzi de la noi, cã ne-am pierdut timpul cu el“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

De ce curg liberãrile condiþionate în cazul VIP-urilor Liderul Miºcãrii de Integrare Spiritualã în Absolut (MISA), Gregorian Bivolaru (65 de ani), a fost pus în libertate din Penitenciarul Bistriþa. Practic, yoginul a executat o treime din condamnarea la ºase ani de închisoare cu executare pentru acte sexuale cu un minor. „Nu sînt vinovat pentru ce am fost condamnat. Nu voi da statul român în judecatã”, a declarat liderul MISA. Gregorian Bivolaru a fost pus în libertate de Judecãtoria Bistriþa (Bistriþa-Nãsãud) pentru cã procurorii nu au fãcut contestaþie împotriva sentinþei. Asta în condiþiile în care Gregorian Bivolaru a fugit din þarã imediat dupã începerea anchetei, procesul sãu s-a judecat în lipsã, a negat constant acuzaþiile procurorilor, iar faptele pentru care a fost condamnat, act sexual cu o fetiþã, sînt extrem de grave.

Cazul „Tatãlui FNI” Cu doar o zi înainte, ieºise din închisoare „tatãl FNI” Nicolae Popa. Fostul director al grupului Gelsor a fost condamnat la zece ani ºi patru luni de închisoare, în dosarele prãbuºirii Fondului Naþional de Investiþii (FNI) ºi al Fondului Naþional de Acumulare (FNA), ºi a fost eliberat condiþionat, pe 30 august, dupã ce a stat în spatele gratiilor trei ani ºi douã luni. Decizia a fost luatã de Judecãtoria Gãeºti (Dîmboviþa) ºi, ca ºi în cazul Bivolaru, nu a fost contestatã de procurori. Asta chiar dacã în timpul procesului, procurorul de ºedinþã pusese concluzii de respingere a cererii de eliberare condiþionatã, avînd în vedere consecinþele faptelor lui Nicolae Popa. Mai exact, acesta a fugit din þarã imediat dupã începerea anchetei, procesul sãu s-a judecat în lipsã, a negat constant acuzaþiile procurorilor, iar faptele pentru care a fost condamnat, înºelãciune ºi delapidare, sînt extrem de grave. La data prãbuºirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de români care ºi-au pierdut banii investiþi în acest fond. Statul român, care garantase investiþiile prin CEC, a fost obligat sã plãteascã circa o sutã de milioane de euro compensaþii. „Constatînd cã petentul condamnat, pe parcursul executãrii fracþiunii de pedeapsã, a fost stãruitor în muncã, disciplinat ºi a dat dovezi temeinice de îndreptare, instanþa apreciazã cã deþinerea în continuare a acestuia nu mai este necesarã, timpul în care a fost privat de libertate fiind suficient pentru ca scopul preventiv, educativ ºi sancþionator al pedepsei sã fie îndeplinit”, ºi-a motivat magistratul de la Judecãtoria Gãeºti decizia de a-l elibera pe Popa.

Cînd deþinuþii reclamã Cele douã eliberãri, fãrã ca procurorii sã conteste deciziile instanþelor, vin la doar cîteva zile de la momentul în care ministrul Justiþiei, Tudorel Toader, a anunþat cã a solicitat de la Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor hotãrîrile de amînare pentru toþi deþinuþii aflaþi în penitenciare. „Majoritatea deþinuþilor reclamã modul de aplicare a dispoziþiilor legale referitoare la eliberarea condiþionatã”, a arãtat Tudorel Toader zilele trecute. „Vrem sã vedem considerentele respectivelor hotãrîri. În mãsura în care se va constata existenþa unei practici neunitare, în limitele competenþelor legale, vom declanºa procedura de promovare a unui recurs în interesul legii!“, a mai spus Toader. „Tudorel Toader, încã ministru al Justiþiei, sare în apãrarea infractorilor, uitînd de victimele acestora”, se arartã într-un comunicat al Federaþia Sindicatelor din Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor. Statisticile Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor îl contrazic, însã, pe ministru. Mai exact, cifrele oficiale aratã cã în 2015 au fost analizate cazurile a 21.462 de deþinuþi care au cerut eliberarea condiþionatã. Din aceºtia, 11.351 au fost propuºi la eliberare condiþionatã, iar 10.920 de deþinuþi au fost puºi în libertate. În 2016, ANP a analizat cazurile a 20.028 de deþinuþi. Din aceºtia, 10.559 au fost propuºi la eliberare condiþionatã, iar 9.216 de deþinuþi au fost puºi în libertate.

„Sare în apãrarea infractorilor” De altfel, sindicatul gardienilor din penitenciare l-a acuzat pe ministrul Justiþiei de prea multã grijã pentru deþinuþi, în dauna victimelor acestora.

Sindicaliºtii i-au cerut ministrului sã înceteze astfel de acþiuni, iar în cazul în care este îngrijorat cu privire la modul în care se acordã eliberarea condiþionatã, „bãnuim cã n-ar fi o problemã sã dispunã mãsuri referitoare la sancþionarea abaterilor în legãturã cu favorizarea unor deþinuþi-VIP exact în vederea obþinerii prin fraudã a unor eliberãri condiþionate, un caz extrem de mediatizat fiind cel de la Penitenciarul Poarta Albã”. FSANP subliniazã cã recidiva persoanelor liberate condiþionat este de peste 40%. „Mãsuri post-condamnatorii care sã reducã rata recidivei ar fi într-adevãr bine venite, însã se pare cã asta nu-l intereseazã pe ministrul Justiþiei”, precizeazã sidicaliºtii. „Un exemplu recent, deºi nu cel mai reprezentativ pentru tipologia recidivistului, este cazul George Becali, faþã de care Administraþia Penitenciarelor a sesizat Parchetul pentru infracþiuni de ultraj ºi ºantaj. Nici faþã de aceastã situaþie ºi nici în ceea ce priveºte abuzurile comise de conducerea de la Poarta Albã, ministrul Justiþiei n-a gãsit de cuviinþã sã reacþioneaze încã”, acuzã sindicaliºtii. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor (ANP) a sesizat Parchetul General cu privire la George Becali, dupã ce acesta ar fi adresat mai multe mesaje de ameninþare directorului Penitenciarului Jilava. George Becali a declarat, într-o emisiune de televiziune difuzatã în 19 august a.c., cã i-a trimis directorului Penitenciarului Jilava mai multe mesaje de ameninþare pentru cã acesta nu ar fi aprobat o nouã învoire pentru Victor Becali, vãrul omului de afaceri.

IONEL STOICA

„ROMÂNIA MARE“

Olguþa Vasilescu se încurcã iar în cifre Ministrul Muncii, Olguþa Vasilescu, s-a adresat opoziþiei parlamentare care contestã realizãrile guvernãrii PSD-ALDE cu o întrebare care ascunde un mare neadevãr: „Aþi vorbit despre deficitul de la pensii, cînd dupã 1989 nu a fost deficit?“. Din 1990 ºi pînã astãzi au fost opt ani în care nu a existat deficit la pensii (1990-1994 ºi 2005-2007), iar în alþi nouã ani deficitul a fost foarte mic. În urma reformei sistemului de pensii întreprinsã la începutul guvernului Nãstase s-a ajuns la un echilibru în ceea ce priveºte bugetul pensiilor. Mãsurile veneau dupã un an, 2004, cînd deficitul a ajuns cel mai sus, în jur de 0,3% din PIB. Dupã 2008, parlamentarii de toate orientãrile politice au dat peste cap tot sistemul ºi au început sã facã pomeni. În locul unui raport de înlocuire de 0,31 (pensia medie raportatã la salariul mediu) care asigura sustenabilitatea bugetarã a sistemului de pensii, dat fiind numãrul aproximativ egal al contribuabililor cu cel al beneficiarilor, legiuitorii au decis o creºtere a respectivului raport la 0,45, finanþarea diferenþei urmînd a fi fãcutã de la bugetul general, nu de la cel al CASS. Astfel, o mare parte a deficitului bugetar-record din 2009 (9,5 procente din PIB) s-a datorat acestei mãsuri populiste. Au urmat cîþiva ani de ajustãri dureroase, în care aritmetica bugetarã ºi-a recîºtigat drepturile în faþa aritmeticii electorale.. A avut loc o nouã majorare a vîrstei de pensionare, o indexare subunitarã a pensiilor faþã de salarii ºi alte mãsuri care, fãrã a restabili echilibrul bugetar din trecut, au fãcut mai micã povara transferului bugetar. În aceste condiþii, deficitul bugetului de pensii va ajunge la 3,5% din PIB, fiind responsabil pentru aproape întregul deficit al bugetului consolidat. Suprapuse reducerilor (trecute sau viitoare) Contribuþiilor la Asigurãrile Sociale, astfel de iniþiative legislative nu fac decît sã adauge încã un risc sustenabilitãþii macroeconomice generale. Statul român, în loc sã inoculeze tinerilor de azi ideea acumulãrii proprii ºi sã nu mai depindã atît de mult de pensia de la stat, procedeazã absolut invers, prin umflarea Pilonului I, care nu are randament, nu acumuleazã ºi face investiþii. De altfel, BNR considerã cã deficitul bugetului de pensii este unul dintre riscurile cu care România se va confrunta în anii urmãtori. În 2017, deficitul fondului de pensii va ajunge la 28 de miliarde de lei, adicã 3,5% din PIB, faþã de 24 de miliarde de lei cît este prevãzut sã fie deficitul bugetar pentru acest an. Anul acesta, de exemplu, deficitul fondului de pensii se va accentua cu 7 miliarde de lei ca urmare a creºterii cu 5,2% a pensiilor de la 1 ianuarie, ceea ce înseamnã un efort de 3 miliarde de lei, iar de la 1 martie pensia minimã a crescut la 520 de lei, adicã un efort bugetar de un miliard de lei. În plus, de la 1 iulie, punctul de pensie a crescut la 1.000 de lei, ceea ce înseamnã cã efortul statului a fost de 2,6 miliarde de lei, conform Consiliului Fiscal. Aceastã gaurã trebuie acoperitã prin împrumuturile pe care România le face lunã de lunã, iar costurile se raporteazã la generaþiile care vor veni.

Baronii ºi împãrþirea funcþiilor O parte din decidenþii de prim rang þin sã-ºi spele pãcatele faþã de cei pe care i-au „sãpat“ de-a lungul timpului, însã nu fac nici acum uz de cele mai ortodoxe instrumente. Sînt conºtienþi cã nu le pot fi iertate toate erorile politice comise de-a lungul timpului ca sã-ºi uºureze propria ascensiune, dar lupta pentru funcþii ºi redistribuirea lor în partid rãmîn þinte importante pe agendã. În acest fel, liderii locali sau centrali reuºesc sã-ºi reconfirme puterea ºi influenþa.

Chiar dacã nu fac parte din Legislativ, unii baroni locali s-au gîndit sã se implice activ în jocurile de la Bucureºti ºi sã-ºi promoveze oamenii pe anumite funcþii.

Practica este rãspînditã la nivelul întregii clase politice.

Astfel, un preºedinte de Consiliu Judeþean sau un primar îºi vede o parte din deziderate realizate prin intermediul senatorilor ºi deputaþilor, iar numele lor nu apare nicãieri.

Bolojan ºi-a „uns“ un vice al Senatului Unul dintre greii PNL, primarul Oradei, Ilie Bolojan, a reuºit sã-ºi impunã autoritatea printr-o mutare strategicã fix în conducerea Senatului. La un an dupã ce l-au „convins“ sã nu mai candideze pentru ºefia Consiliului Judeþean, pe motiv cã finalul celui de-al doilea mandat l-ar prinde la o vîrstã de pensionare, pe liberalii bihoreni i-au apucat mustrãrile de conºtiinþã faþã de fostul lor lider, Cornel Popa. Profitînd cã în debutul noii sesiuni parlamentare cele douã Camere îºi schimbã unele posturi de conducere ºi oamenii care le ocupã, liberalii din Bihor au decis sã facã lobby în partid pentru ca Popa sã fie pro-

Pag. a 15-a – 22 septembrie 2017

În Parlamentul României, Olguþa Vasilescu a spus cã Guvernarea pe care o reprezintã a crescut cu 20% salariile, cu 14,7% punctul de pensie ºi cu 30% aºa numita indemnizaþie minimã. De asemenea, a adãugat ministrul Muncii, au fost scutite de impozit pensiile sub 2.000 de lei pe lunã ºi a fost eliminat CASS pentru pensionari.

COSMIN PAM MATEI

Patrimoniul ºi protocolul de stat pierd bani cu nemiluita Pierderile Regiei Autonome a Patrimoniului ºi Protocolului de Stat au ajuns la 74 milioane lei, anul trecut, în creºtere cu 50% faþã de 2015, ceea ce pune RA-APPS în topul primelor 10 companii de stat cu pierderi. Practic, toate sucursalele Regiei produc pierderi, ºi pierderi mari, chiar ºi SAIFI, care se ocupã cu întreþinerea ºi valorificarea fondului imobiliar al statului ºi care, cel puþin teoretic, ar trebui sã fie mare generatoare de venituri, nu de cheltuieli pentru stat.

Potrivit raportului administratorilor RA-APPS pe 2016, SAIFI a generat 21 milioane lei pierdere, pe primul loc între sucursale, urmatã de activitatea proprie a Regiei, cu 19 milioane pierdere. În topul pierderilor se mai aflã Sucursala Neptun, care are în exploatare hotelurile Doina ºi Dacia din staþiunea Neptun de la þãrmul Mãrii Negre, cu o performanþã negativã de 16 milioane de lei. Urmeazã Triumf, care are în exploatare Hotelul Triumf de pe Bulevardul Kiseleff din Bucureºti, Clubul Floreasca ºi cantinele Guvernului, cu o pierdere de 7,7 milioane lei. ªi Sucursala Sinaia, care exploateazã Hotelul Mara din staþiune, este pe pierdere cu 3,6 milioane lei.

Pierderea SAIFI se datoreazã în principal cheltuielilor cu mentenanþa imobilelor statului pe care le are în portofoliu, foarte multe ºi valoroase (estimate la o valoare totalã de circa 1 miliard de euro), în condiþiile în care veniturile din chirii pe care le înregistreazã sînt destul de mici. Ca sã justifice pierderile de la Neptun, administratorii Regiei spun cã de vinã este „profundul caracter sezonier“ al activitãþii, de 3-4 luni pe an, lucru, de altfel, perfect adevãrat, dar care nu îi împiedicã pe alþi operatori privaþi de pe litoral sã facã profit în aceleaºi condiþii.

Cele mai surprinzãtoare sînt pierderile de la Triumf.

O sucursalã care opereazã active cu potenþial economic înalt, aflate în zone foarte bune ale Bucureºtiului.

Conform datelor oficiale pentru 2016, gradul de ocupare a rãmas tot sub 20%, la fel ca în 2015, în ciuda unor tarife chiar modeste pentru un hotel aflat într-o zonã rezidenþialã.

De pildã, o camerã single are un preþ pe noapte de 105-115 lei, pentru o camerã dublã este perceput un tarif între 151 ºi 171 lei, în timp ce un apartament are un preþ de maximum 280 lei pe noapte. În aceste condiþii, pierderea înregistratã de hotel în 2016 a fost de aproape 2 milioane de lei. Nici Clubul Floreasca, aflat în cartierul Primãverii din Bucureºti, lîngã cunoscutele vile prezidenþiale sau oficiale din zonã, nu are rezultate mai strãlucite. movat în funcþia de vicepreºedinte al Senatului, în locul Iulianei Scîntei. Cel care s-a zbãtut cel mai mult în PNL pentru înlãturarea senatoarei de la Iaºi din Biroul Permanent al acestei camere a Parlamentului a fost însuºi primarul oraºului Oradea, Ilie Bolojan. Liderul PNL ºi-a pus la bãtaie toatã influenþa de primvicepreºedinte la nivel naþional, ca sã-ºi convingã colegii din celelalte filiale sã-l voteze ºi sã-l gireze politic pe fostul sãu ºef în conducerea Senatului. Susþinerea de care s-a bucurat iniþial Iuliana Scîntei a dispãrut ca prin farmec, mai ales dupã eliberarea din închisoare a unuia dintre mentorii sãi politici, fostul ministru Relu Fenechiu. Se spune în partid cã, dupã ieºirea de dupã gratii, lui Fenechiu i s-a cerut sã stea departe de PNL cel puþin o perioadã. Numai cã acesta a încãlcat prompt doleanþa foºtilor sãi colegi de partid, iar „nota de platã“ pentru gestul sãu n-a întîrziat sã-i parvinã.

Un fost maistru, alãturat ministrului Bodog Ministrul Sãnãtãþii, Florian Bodog, a ajuns peste noapte coleg de Parlament cu un fost maistru la întreprinderea Sinteza, Dumitru Gherman. Fost preºedinte al Partidului Socialist al Muncii (PSM), Gherman a intrat în PSD prin fuziune. Socialist convins ºi nostalgic dupã regimul comunist, noul deputat a deþinut ºi un mandat de consilier judeþean. În toamna anului trecut, pesedistul de la Bihor a prins poziþia 4 pe lista PSD pentru Camera Deputaþilor, fiind impus acolo ca reprezentant al organizaþiei de pensionari din PSD. Decesul deputatei Adelina Coste i-a deschis calea lui Gherman cãtre Parlament.

Concomitent liderul PSD Bihor ºi vice al Consiliului

În ciuda faptului cã este situat în cel mai select cartier din România, avînd o clientelã, cel puþin în teorie, selectã, Clubul produce pierderi. ªi nu puþine: 1,7 milioane de lei în 2016, la fel precum cea din 2015. Ca ºi Hotelul Triumf, Clubul Floreasca a fost de mai multe ori scos la vînzare, însã, pentru cã sumele cerute au fost de ordinul zecilor de milioane de euro (aproape 40 milioane euro în 2008), nici un cumpãrãtor nu a fost interesat de achiziþia acestuia.

RA-APPS opereazã ºi bufetele sau restaurantele din ministere, Guvern sau chiar din Parlament, iar în 2015 a înregistrat de pe urma acestora o pierdere de 1,1 milioane de lei. În 2016, aceste pierderi s-au majorat semnificativ, ajungînd la aproape 1,5 milioane de lei.

Activitatea proprie a Regiei constã în emiterea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare auto ºi a autorizaþiilor provizorii de circulaþie.

Active scoase la vînzare RA-APPS nu mai are capacitatea de a pãstra intact activul imobiliar pe care îl avea în administrare. Unele bunuri au fost scoase la vînzare cãtre persoane fizice sau juridice dispuse sã plãteascã suma cerutã, iar altele au fost scoase la închiriat. Totodatã, RAAPPS a pierdut unele imobile care au fost retrocedate sau care au fost acordate spre folosinþã, cu titlu gratuit, în baza unor hotãrîri de guvern secrete. Conform raportului administratorilor din cadrul RA-APPS, în perioada 2013-2016 s-au vîndut 296 de imobile, cu plata în rate ºi plata integralã, în valoare totalã de 60.686.333 de euro, adicã peste 270 milioane de lei.

Pentru imobilele vîndute s-au înregistrat cheltuieli de peste 82 milioane de lei. Regia a avut de vãrsat cãtre bugetul de stat suma de 93 milioane de lei. Din aceastã sumã s-au plãtit doar 83 milioane de lei, diferenþa neîncasatã reprezentînd cuantumul a 17 contracte de vînzare (3 din 2015 ºi 14 din 2014). Anul trecut s-au vîndut 36 de imobile cu plata integralã în valoare de 9,8 milioane de euro, iar Regia a virat la buget peste 13 milioane de lei. În încercarea de a mai reduce din cheltuieli, RA-APPS a scos la vînzare mai multe imobile. Printre acestea se aflã Vila Predeal, cu dotãri ºi terenul aferent în suprafaþã totalã de 818,73 mp, cu preþ de pornire a licitaþiei de 202.800 euro. De asemenea, au fost scoase la vînzare ºi unele active ale Hotelului Arad de la Sucursala Neptun, situate în staþiunea Neptun-Olimp, respectiv douã terenuri de tenis pe zgurã de 606 mp, terenul de minigolf de 260 mp, spaþiul verde în suprafaþã de 12.854 mp ºi alei în suprafaþã de 690 mp, contra sumei totale de 1.034.500 euro, la care se adaugã TVA. Se vinde, de asemenea, Complexul Restaurant Dunãrea, P+1E, situat în Staþiunea Neptun-Olimp, format din restaurant, bar, braserie ºi cofetãrie, în suprafaþã totalã, teren plus clãdiri, de 10.055 mp, cu preþ de plecare 1.042.500 euro, la care se adaugã TVA. În zona exclusivistã Primãverii, RA-APPS vinde un teren în suprafaþã de 331 mp, la care se adaugã o suprafaþã de 189 mp (drum de acces), cu suma de 941.300 euro, la care se adaugã TVA, adicã RA-APPS sperã sã obþinã aproape 3.000 euro/mp.

MIHAI SOARE, EDURARD PASCU Judeþean, Ioan Mang are ºi el de cîºtigat din punct de vedere politic din avansarea lui Gherman. Mang ºi-a mai cimentat puþin poziþia, destul de fragilizatã în ultimele luni, din interiorul organizaþiei graþie avansãrii lui Gherman. În timp ce liderul PSD Bihor pierdea teren prin propriile jocuri de culise, colegul sãu de organizaþie, ministrul Sãnãtãþii, Florian Bodog, îºi sporea notorietatea ºi cãpãta ºi mai mult gir politic de la centru.

Omul lui Þuþuianu, catapultat în Camerã Claudia Gilia, una dintre apropiatele lui Adrian Þuþuianu, fost preºedinte al Consiliului Judeþean Dîmboviþa, a primit acordul partidului la nivel local ca sã preia funcþia de deputat, lãsatã liberã de Leonard Badea.

Badea a fost propunerea PSD pentru ºefia Autoritãþii de Supraveghere Financiarã, funcþie pe care a luat-o în primire de la finalul sesiunii parlamentare trecute. Este adevãrat cã Gilia, vicepreºedinte al Consiliului Judeþean Dîmboviþa, a fost urmãtoarea persoanã pe lista de deputaþi ai judeþului, însã la fel de adevãratã a fost ºi ascensiunea, de la Prahova, a Andreei Cosma în Parlament. În decembrie anul trecut, s-au dat la o parte alþi cinci colegi de partid ai fiicei fostului baron de Prahova Mircea Cosma, ca sã-i lase acesteia fotoliul de deputat liber. Preºedintele PSD Dîmboviþa, Adrian Þuþuianu, anunþa încã de acum patru luni cã a analizat situaþia de la Consiliul Judeþean ºi cã avea mai multe variante pentru reîntregirea echipei de conducere a forului administrativ judeþean, în perspectiva în care Claudia Gilia accepta mandatul de deputat.

LAUR EMRE

Pag. a 16-a – 22 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (11) Postul mare (2) Oamenii îi ziceau la pascã ºi anaforã, din grecescul anafora. Aceasta se mînca numai la Paºti, chiar ºi în loc de pîine. Cînd aluatul era bine crescut, se punea în tãvi rotunde. La baza tãvii se aºternea o foaie de aluat de doi, trei centimetri, iar de jur împrejur, un brîu împletit rãzimat de tavã. Cercul era apoi unit cu alte douã împletituri aºezate în cruce. Cele patru triunghiuri formate se umpleau cu brînzã de vaci, în care se încorporau cîteva gãlbenuºuri, puþinã sare, piper sau ceapã verde tocatã.

Cînd aluatul era crescut în tãvi, se ungea cu gãlbenuº ºi puþin lapte. Cuptorul încãlzit potrivit, înghiþea apoi tãvile.

Gospodinele aveau grijã, dupã aceea, sã le rãsuceascã pe parcurs sau sã le mute, pentru a se coace uniform. Fetele le mai împodobeau cu aluat crescut în floricele. Fiecare voia sã ducã pasca cea mai frumoasã la sfinþit.

Este o tradiþie în Bucovina, de a merge la Înviere cu pascã, ouã roºii ºi vin. Toate împreunã, sfinþite, înseamnã Paºtele. Aceastã tradiþie este pãstratã din bãtrîni ºi azi. În Ardeal este pîinea ºi vinul servit în pahar. În coºul tradiþional se aºterne un ºtergar din in þesut cu modele, pe care se aºeazã o pascã întreagã, una tãiatã în formã de cruce, ouã roºii, încondeiate, ºi albe, toate fierte bine, ºuncã afumatã din pod, cîrnaþi ºi slãninã, brînzã de vaci, caº de oaie, hrean, ceapã ºi usturoi verde, lumînãri ºi un bucheþel de busuioc. Apoi, coºul se acoperea cu un alt ºtergar frumos brodat. Seara, fiecare se spãla în apa cu flori de Sînziene, iar la ora trei, în Duminica Paºtelui, oamenii se îmbrãcau cu cãmãºuþele noi, cusute cu mode-

le naþionale, cu pantofi noi ºi sumãnele sau bundiþe, dupã vreme. Fiecare îºi lua o lumînare ºi un ou roºu ºi, cu emoþiile în suflet, se îndreptau spre Centrul Lumii. Zorii Învierii se revãrsau peste sat ºi din toate direcþiile, de pe toate coturile. Pe cãrãrile zbicite de vîntul primãverii se îndreptau, cu mare bucurie, spre Biserica din mijlocul Plaiului, acum înverzit, de pe care aceasta se înãlþa, ca un crin, spre cer. La ora patru, coºurile pline, acoperite, erau aºezate în cerc în faþa sfîntului edificiu. Era o adevãratã expoziþie de artã popularã. Toaca era bãtutã neîncetat de cãtre flãcãii satului. Credincioºii aºteptau cuvintele preotului: „Veniþi de luaþi Luminã”. ªi de la unul la altul imediat apãrea o mare de foc ce se miºca tremurîndã în vãzduhul din jurul Bisericii. Oamenii pãºeau cu smerenie ascultînd cîntãrile duhovnicilor ºi toaca. Dupã al treilea înconjur, cînd preotul citea partea Evangheliei cu Învierea Mîntuitorului, încheind cu „Christos a înviat!”, credincioºii rãspundeau „Adevãrat a înviat!” ºi, imediat, din mulþime, un anume flãcãu aprindea lanterna ºi o îndrepta spre clopotniþã. Atunci ºi dangãtul celor trei clopote, cu limbile lor, prindeau a bate, vestind lumii Învierea Domnului. Bucuria se aºtemea pe feþele oamenilor, care pînã în acea clipã au respectat cu întristare, cu post ºi rugãciuni, Patimile ºi Moartea pe cruce a lui Isus.

Slujba Învierii se fãcea în Bisericã ºi se sfîrºea afarã, cu sfinþirea bucatelor pregãtite în acest scop. Corul intona „Christos a înviat!”, ºi armonia, din partiturile mai multor compozitori, se revãrsa peste oameni, peste sat ºi apoi se înãlþa la Cerurile care spun mãrirea lui Dumnezeu. Copilaºii se miºcau mereu cu lumînarea într-

Prin Librãriile Americane (9) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Trec Nistrul pe jos, pe un pod vechi, cu bagajele în Ruth Glasberg. Infernul epidemiei mînã. Cãruþele au trecut primele, dar goale, de fricã sã nu de tifos ºi serviciul de argint (2) se rupã podul, apoi au fost reîncãrcate cu bagaje ºi au mers Nota 5: Am încercat sã nu omit nici un gest de agresiune din partea autoritãþilor româneºti. Am reprodus aceastã expresie ca un exemplu de agresiune verbalã a soldaþilor. S-au format douã coloane, trenul a fost împãrþit în douã: o garniturã s-a deplasat spre Mãrculeºti ºi alta formatã din 15 vagoane cu peste 1.000 de persoane s-a deplasat spre Atachi ºi apoi spre Moghilev. Au ajuns la Mãrculeºti ºi au fost cazaþi în niºte case primitive, în care uºile ºi ferestrele lipseau, probabil luate pentru foc.

A doua zi au trecut printr-un un punct de control, fãrã nici o problemã, inclusiv vioara fratelui Bubi. Dupã un timp, însã, un soldat din escortã observã vioara ºi strigã: „Jidan împuþit, plãcerea ta de a cînta la vioarã îþi va dispãrea în curînd!” (pag. 51) ºi i-a aruncat vioara în noroi.

Nota 6: Un gest de rãutate gratuitã. Mai jos este prezentat un caz de exces de zel cuplat cu rãutate. Nu existã pãdure fãrã uscãturi! Tatãl ei, deºi avea numai 55 de ani, a suferit o dublã hernie ºi nu putea merge mult timp pe jos. Pentru niºte bani daþi, a putut sã se urce, împreunã cu ea, în cãruþele cu bagaje, unde erau acceptaþi numai copiii mici, bãtrînii ºi infirmii. Nu dupã mult timp, însã, un soldat din escortã observã cã tatãl ei arãta prea tînãr ºi insultîndu-l i-a ordonat sã coboare: „Dã-te jos, jidan împuþit, sau te împuºc!” (pag. 52). Tatãl sãu îl roagã sã-l lase spunînd cã e bãtrîn ºi bolnav ºi nu poate merge pe jos. Aceasta îl înfurie mai tare pe „nazistul român“, repezind baioneta armei spre capul tatãlui. Ferindu-se, tatãl ei cade ºi se loveºte la cap, ochelarii îi cad în noroi ºi fãrã ei nu mai vedea nimic.

Ruth se oferã sã-i cedeze locul în cãruþã tatãlui ei, dar soldatul era neînduplecat: „Taci, sãmînþã împuþitã de jidan. Urcã sau te împuºc!” (pag. 53). Drumul era plin de noroi. Conducãtorii cãruþelor erau þãrani români sau ucrainieni indiferenþi la ce se întîmpla. Noaptea s-au oprit lîngã o pãdure, în apropiere de Cãsãi. Au dormit acolo, improvizînd adãposturi ca sã se fereascã de ploaie. A doua zi reiau marºul ºi ajung la Nistru. „Aºai cã i-aþi primit anul trecut cu flori pe ruºi? Poporul nostru vã aºterne covorul roºu pentru voi, ca sã treceþi pe malul celãlalt al Nistrului“, fãceau remarci sarcastice soldaþii din escortã. „Voi îl iubiþi pe Stalin foarte mult? Voi îl veþi întîlni în curînd pe malul celãlalt al fluviului, dar ca ºi cadavre, cu capul tãiat!“, spunea acid comandantul escortei.

mai departe prin noroi ºi zãpadã pînã în primul oraº ucrainian, Yampol. Se adãpostesc mai multe familii întrun grajd gol al unui colhoz abandonat. A doua zi încep sã facã schimb de obiecte cu þãranii din zonã, contra alimente. „Prima lecþie de reþinut este: ce bine ar fi fost sã posede monede de aur sau bijuterii fiecare persoanã pentru cazuri de urgenþã. Acestea au salvat multe vieþi“, noteazã Ruth la pag. 55. Acum vede pentru prima datã pãduchi. Femeile sînt sfãtuite sã-ºi taie pãrul scurt. Dupã cîteva zile ºi-au continuat marºul cu o escortã formatã din „colaboratori fasciºti ucrainieni“. Fãceau cam 18 mile pe zi cu o oprire de trei ore. Noaptea se opreau în grajdurile unor colhozuri. Cei care aveau bani ºi mituiau escorta, puteau merge peste noapte în casele þãranilor, cu o condiþie: un membru al familiei sã rãmînã în grajd, ca o garanþie de reîntoarcere. Tatãl ei rãmîne în grajd cu bagajele, iar mama împreunã cu copiii gãsesc o camerã la un þãran, contra haine. În timpul nopþii, un poliþist ucrainian îl ameninþã pe tatãl ei cã dacã nu-i dã niºte bani îl împuºcã.

Nota 7: Printre jandarmii români n-am întîlnit nici un caz asemãnãtor. Au trecut prin zece localitãþi: Yampol, Kechicovka, Olashanka, Romanovka, Kirizopol, Zhabokritch, Tribulovka, Obadovka, Lobodovka ºi Balanovka. Dupã douã sãptãmîni de la plecarea din Cernãuþi au ajuns în oraºul Bershad. Dar nu era ultima oprire. Trebuiau sã mai meargã 40 km, pentru a trece Bugul în zona germanã. „Dar în acea perioadã oricine ºtia cã a trece pe malul celãlalt al Bugului era sinonim cu a muri“, noteazã Ruth. Au mai aflat cã pot sã mituiascã comandantul român ca sã rãmînã în ghetoul stabilit în fosta zonã din oraº unde au locuit evreii înainte de rãzboi: 12 strãzi înguste ºi nepavate ºi douã strãzi principale, mai mari, în total cîteva sute de case mici ºi joase din pãmînt. „În acest spaþiu cãutau o camerã 20.000 de oameni“. Cea mai mare problemã era în continuare procurarea hranei. Condiþiile de locuit erau grele, era foarte frig, lemnele scumpe, aglomeraþie în camerã.

Treceau sãptãmîni fãrã sã facã baie sau fãrã sã-ºi schimbe hainele. Tifosul fãcea ravagii. Într-o zi, deoarece tatãl ei pãrea bolnav, au chemat pe dr.

Menschel, care dupã ce l-a consultat a zis: „D-na Glasberg, soþul dvs. are nevoie de medicamente, mîncare, o baie caldã, un pat confortabil, nimic din toate acestea nu pot sã-i dau, aºa cã nu pot sã fac nimic“. Într-

o mînã ºi cu oul închistrit în alta, arãtîndu-ºi unii altora ce hãinuþe frumoase au. Tinerii, fete ºi bãieþi, în acelaºi port naþional, priveau de la margine acest spectacol sfînt, de luminã, de cîntare ºi de fumul de tãmîie, care se înãlþa la cer. Aceste momente trãite cu atîta bucurie nu se pot uita ºi nu puteau fi ºterse de nici o Putere strãinã.

Pe la ora opt slujba era gata. Se dãdeau de pomanã pãscuþe ºi ouã roºii copiilor, apoi, cu bucuria ce se putea citi pe chipurile tuturor, cu toþii se îndreptau, pe cãrare, spre casã, la Masa Sfîntã de Paºti, dupã ºapte sãptãmîni de post. Începeau gustãrile cu pascã, vin ºi cu bucãþi dintr-un ou, care înseamnã unirea familiei, iar apoi urmau celelalte feluri preparate special pentru sãrbãtoare. Deºi zi de bucurie, dupã ce mîncau, nu uitau cã sînt români ºi cîntau: „Sus în dealul pãdurii/ Nu-1 pot sui de gînduri/ Hai, tu, mîndrã ºi Doinã/ Supãrat ca mine nu-i/ Numai puiul cucului/ Cînd îl lasã mama lui/ În mijlocul codrului/ Fãrã aripi, fãrã pene/ Ar zbura, n-are putere...”. Mama era Þara. Dar se termina cu nãdejde, totuºi... În ziua de Paºti nu se dormea. Dupã-masã toþi ieºeau pe imaºul din jurul Bisericii. Nu departe se contruiserã trei scrîncioburi. Flãcãii îºi legau bine picioarele de scaun, se þineau strîns de bare cu mîinile ºi sãltau în cercuri nenumãrate, spre admiraþia fetelor frumos gãtite.

Veselia dura pînã seara. Ciocneau ouã roºii, cîntau ºi se plimbau. Nu vedeau pe nimeni, în jur, dintre ocupanþi.

Aceºtia parcã se topiserã din cauza aromei de tãmîie.

Nimeni n-a îndrãznit sã împiedice cu ceva desfãºurarea acestei sãrbãtori. ªtiau cã ar fi în zadar. Aºteptau un anume moment... Numai cã acela avea sã vinã peste douã luni, prin surprindere. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008 o dimineaþã din decembrie îºi gãseºte tatãl mort în timpul nopþii. În cîteva sãptãmîni din douãzeci de persoane care stãteau într-o camerã, au mai rãmas ºase. Scenele descrise de Ruth Glasberg, care atunci avea unsprezece ani, sînt de groazã. Sînt scene care amintesc de epidemiile de ciumã din evul mediu. Dimineaþa trecea pe strãzi o platformã trasã de cai, unul din însoþitori suna dintr-un clopoþel, iar cei care aveau morþi în camerã îi chemau sã-i ridice. Cei doi însoþitori intrau, ridicau cadavrul ºi-l aruncau peste celelalte cadavre de pe platforma trasã de cai. Dupã douã sãptãmîni, moare ºi fratele ei de tifos.

Mama ei, presimþind cã va muri, îi dã cîteva sfaturi: „Fii bunã, înþelegãtoare ºi cinstitã. Într-o zi te vei întoarce acasã, unde mãtuºile tale ºi unchii tãi vor avea grijã de tine. Vei fi copilul mãtuºii Anna. ªi þine minte cã toate bunurile noastre sînt la mãtuºa Cilli. Acestea te vor ajuta sã supravieþuieºti pînã vei creºte mare” (pag. 76).

Obþine de asemenea promisiunea solemnã de la vecina de camerã, d-na Sattinger, cã va avea grijã de Ruth, dupã moartea ei. Mama lui Ruth paralizeazã, ºi douã sãptãmîni trebuie s-o îngrijeascã ea singurã. Este disperatã cînd într-o noapte mama ei moare; strigã dupã ajutor, dar nimeni nu vine, se obiºnuiserã cu moartea. A doua zi, cei din familia Sattinger, care se mutase într-o casã mai bunã, la un evreu localnic, vin ºi o iau cu ei pe Ruth. În 27 ianuarie 1942, la 11 ani, rãmasã singurã pe lume, se îmbolnãveºte de tifos, dar scapã în mod miraculos fãrã medicamente. Dupã un timp este preluatã de un cuplu de tineri evrei din Bershad. Ei locuiau în douã camere curate ºi mobilate, Ruth simþindu-se pentru prima datã, de la plecarea din Cernãuþi, aproape ca acasã.

Aranjamentul fusese fãcut sã-i vîndã din lucruri pentru mîncare. Dar nu dureazã prea mult pînã cînd familia Sattinger o anunþã cã i-au vîndut toate lucrurile ºi nu mai au bani pentru mîncare, iar banii lor nu le ajung nici pentru ei. Deci va trebui sã meargã la orfelinatul comunitãþii evreieºti organizat în oraº. Aici, însã, vîrsta maximã admisã era de 10 ani, dar la intervenþia Preºedintelui comunitãþii evreieºti, Benjamin Korn, cu care au fost vecini la Cernãuþi, a fost acceptatã. În vara anului 1942, au apãrut zvonuri cã vor fi repatriaþi orfanii de ambii pãrinti. S-au fãcut liste, ºi orfanii au fost îmbarcaþi în cãruþe ºi duºi la Balta, deoarece Bershad nu avea cale feratã. Înainte de a intra în Balta au fost dezinfectaþi ºi spãlaþi pe cap. Au fost cazaþi într-o bisericã. Aici Ruth se îmbolnãveºte de malarie ºi este internatã într-un spital. Operaþia de repatriere nu se finalizezã, vom vedea într-un articol special de ce. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 22 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Vechiul avion Yak-52 transformat de ruºi în Yak-152 Constructorul rus Yakovlev, o componentã a corporaþiei de stat Irkut, a lansat în 2014 proiectul unui nou avion: Yak-152.

Avionul rezultînd din modificarea celebrului aparat de ºcoalã ºi acrobaþiei, faza întîi, Yak-52. Motorul radial Vedeneyev M14P cu 9 cilindrii de 360 CP a fost înlocuit cu unul diesel A03, mai puternic, de 500 CP. Viteza maximã a crescut de la 285 km/h la 500 km/h, distanþa maximã de zbor a crescut de la 550 km la 1.000 km, viteza limitã rãmînînd la 90 km/h. Cabina a fost ºi ea modificatã, bordul fiind alcãtuit din display-uri care permit navigaþia instrumentalã.

Ca o premierã pentru clasa sa, avionul este echipat cu scaun de catapultare de tip SKS-94M sau KS-2012 care foloseºte un piston telescopic cu aer comprimat pentru scoaterea pilotului la 25 m în afara cabinei. Scaunul de catapultare cîntãreºte 16,5 kg ºi funcþioneazã de la înãlþimea de 30 m pînã la 4.000 m (plafonul practic al avionului Yak-152). Sistemul de catapultare este construit de firma NPP Zvezda, cea care fabricã costumele spaþiale, folosite pe staþia spaþialã internaþionalã. Începînd din 2014, Yakovlev a construit douã prototipuri Yak-152 (nr.001 ºi 002) destinate testãrii în zbor, al treilea ºi al patrulea prototip (003 ºi 004) fiind destinate testãrii statice ºi de rezistenþã a structurii. Primul zbor de testare al prototipului 001 a avut loc pe 29 septembrie 2016, iar al doilea prototip (002) a fost vãzut evoluînd în zbor la MAKS-2017. Programul de testare urmeazã sã se încheie în 2017.

Vechiul avion sovieticYak-52, din care a derivat Yak-152, a zburat pentru prima datã în anul 1976, fiind iniþial destinat ºcolilor de antrenament faza întîi ale aviaþiei militare. Ulterior, Yak-

Adevãrul despre exerciþiile militare ruso-belaruse „Zapad 2017“ În presã au apãrut tot felul de presupuneri îngrijorãtoare, conform cãrora aplicaþia militarã „Zapad-2017” ar constitui prilejul folosit de Rusia pentru invadarea statelor din flancul estic al NATO. Nimeni nu s-a obosit sã expunã scenariul acestei aplicaþii ºi n-a avut pregãtirea necesarã sã-l analizeze. De aceea, o vom face noi, în cele ce urmeazã. Scenariul exerciþiilor militare ruso-belaruse „Zapad2017”, din perioada 14-20 septembrie 2017, are ca scop de învãþãmînt „perfecþionarea pregãtirii ºi utilizãrii grupãrilor de forþe armate, pentru asigurarea securitãþii militare a unui avanpost strategic pentru apãrarea colectivã a Rusiei ºi Belarusului“.

Situaþia iniþialã a aplicaþiei prevede cã pe teritoriul Belarus ºi al enclavei ruse Kaliningrad au fost infiltrate masiv unitãþi din forþele pentru operaþiuni speciale care acþioneazã ca teroriºti.

Aceºti teroriºti venind din trei þãri agresoare fictive: Vajsnoryja, Vesbaria ºi Lubenia. Vesbaria este situatã pe hartã, pe teritoriul Lituaniei ºi Letoniei, iar Lubenia cuprinde Lituania ºi Polonia, toate fiind, în realitate, state NATO. Teroriºtii infiltraþi în Belarus au pus stãpînire pe obiective importante din Vajsnoryja, o zonã situatã în partea de nord-vest a teritoriului Belarus.

Primul pas urmãrit fiind separarea Vajsnoryja de Belarus, acþiunile de sabotaj ulterioare au vizat înrãutãþirea situaþiei socioeconomice din întregul Belarus, cu scopul facilitãrii executãrii unei lovituri de stat în capitala Minsk. Scopul final urmãrit a fost acela de a folosi teritoriul Belarusului ca o rampã de lansare a unei invazii militare masive împotriva Rusiei.

Situaþia specialã a concepþiei aplicaþiei „Zapad-2017” vizeazã mãsuri militare, capabile sã împiedice destabilizarea situaþiei din Belarus ºi eliberarea regiunii Vajsnoryja. În acest scop, în prima etapã a aplicaþiei se verificã capacitatea unitãþilor antiaeriene ºi a aviaþiei militare ruse ºi din Belarus, de a menþine supremaþia aerianã ºi de a bloca culoarele iniþiale de infiltrare ºi de aprovizionare cu arme ºi muniþii ale teroriºtilor, pe calea aerianã ºi cea terestrã. În a doua etapã a aplicaþiei se verificã capacitatea unitãþilor de desant aerian de a interveni la mare distanþã de baze prin paraºutare pentru a izola ºi a încercui grupãrile teroriste infiltrate.

Simultan cu aceasta are loc manevra de forþe de sprijin, terestre ºi aeriene, cu scopul blocãrii cãilor de retragere a teroriºtilor, prin Marea Balticã. Ultima etapã a aplicaþiei este aceea de nimicire fizicã a „teroriºtilor”aflaþi în încercuire.

Ce concluzii se pot trage ?

Aplicaþia este una strict defensivã, limitatã la zone restrînse din vestul Belarus ºi al Rusiei. Ea se desfãºoarã strict în cadrul a ºapte poligoane terestre din Belarus ºi trei din Rusia, unde au fost invitaþi observatori militari din toate statele NATO. La aceste manevre iau parte 12.700 de militari (7.200 din Belarus ºi 5.500 din Rusia), 680 de vehicule, din care 370 de blindate (din care 250 de tancuri), 200 de piese de artilerie, 70 de elicoptere ºi avioane ºi 10 nave militare.

Necesitatea planificãrii acestei aplicaþii a pornit de la faptul cã Rusia se teme de o invazie militarã a NATO de pe teritoriul

52 a fost achiziþionat de aerocluburi sau de piloþi particulari din întreaga lume. În prezent el se mai gãseºte în dotarea ºcolilor militare de aviaþie ale Armeniei, Belarusului, Bulgariei, Ungariei, Georgiei, Lituaniei, Letoniei, Rusiei, României, Ucrainei, Vietnamului ºi Turkmenistanului.

Sub denumirea de Iak-52, avionul s-a construit în 2.100 de exemplare, sub licenþã, la fabrica Aerostar din Bacãu, începînd din 1978, majoritatea aparatelor fiind destinate exportului. Avionul Iak-52 a intrat în înzestrarea Forþelor Aeriene Române în anul 1985, pregãtind generaþii de piloþi români, militari sau civili. În prezent, opereazã o singurã escadrilã de Iak-52 la ªcoala de Aplicaþie pentru Forþele Aeriene „Aurel În discursul sãu cu privire la Starea Uniunii, Vlaicu” de la Bobocu. Celebra formaþie de acrobaþie preºedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Iacarii Acrobaþi utilizeazã avioane Iak-52 fabricate la Juncker, a evocat de 5 ori numele þãrii noastre, Bacãu. Formaþia este compusã din Ioan Postolache, inclusiv cu privire la aducerea ei în Spaþiul Dan ªtefãnescu ºi Dan Conderman, piloþi de linie cu o Schengen. De asemenea, el a anunþat cã îºi propune experienþã de 6.000-12.000 de ore de zbor. ca în timpul preºedinþiei României la Consiliul UE Rusia va începe producþia de serie a avionului Yak152 în anul 2017, cînd vor fi construite cinci aparate, sã organizeze un Summit special în þara noastrã, la urmînd ca în 2018 ritmul de fabricare sã creascã la 10 Sibiu, în data de 30 martie 2019, imediat dupã avioane pe an. Ministerul Apãrãrii din Rusia a planifi- ieºirea Marii Britanii din Uniunea Europeanã. cat achiziþionarea a 105-150 avioane Yak-152, pînã în 2020, care vor înlocui vechile Yak-52. Elevii ºcolilor militare de aviaþie se vor instrui la început pe acest avion, dupã care vor trece pe avionul reactiv de ºcoalã, faza a doua, Yak-130.

China, care n-a primit nici un Yak-52, a decis sã cumpere licenþa Yak-152 de la ruºi ºi va construi avionul la fabrica Hongdu, o componentã a Aviation Industry Corporation of China (AVIC). China intenþioneazã sã fabrice 300-500 de avioane sub numele de L-7 Oficialii de la Bruxelles au trimis un (CJ-7), preferînd pãstrarea motorului M14P de 360 avertisment fãrã precedent spre România.

CP de la Yak-52. Kazakhstan ºi Belarus, dar ºi alte Sîntem þara care în ultimii ani a vîndut cel state foste sovietice ºi-au manifestat interesul penmai mult teren agricol, iar strãinii au profitat tru înlocuirea lui Yak-52 cu Yak-152. de situaþie. Fenomenul este vãzut drept îngrijorãtor chiar de Comisia Europeanã, care a þãrilor Baltice ºi Poloniei. În vederea consolidãrii securitãþii în comandat un studiu în acest sens unui institut Þãrile Baltice ºi Polonia, NATO a dislocat recent în zonã Brigada de cercetare olandez. Pentru cã, în prezent, a 10-a Aviaþie a SUA, cu peste 60 de aeronave, ºi Brigada a 3-a cei mai mari jucãtori de pe piaþã nu sînt de blindate a SUA. În plus, în cele trei state baltice, efectueazã români, statul pregãteºte o modificare a legii serviciu de luptã, prin rotaþie, o escadrilã de avioane de vînãtoare pentru strãinii care investesc în agriculturã. din statele membre NATO. Tot NATO a mai creat ºi o forþã de Cele mai recente statistici aratã cã strãinii intervenþie ultrarapidã, furnizatã de ºapte state membre cu efec- deþin 40 la sutã din suprafaþa arabilã de la tive de 10.000 de militari, special antrenatã ºi destinatã pentru a noi. Este vorba despre aproximativ 5,3 milacþiona de pe litoralul Mãrii Baltice ºi al Mãrii Negre. ioane de hectare. Cifra este verificatã de cei Temerile Rusiei par a fi îndreptãþite, întrucît, potrivit ºtiinþei militare, Moscova este situatã în Teatrul de Acþiuni Militare din Ministerul Agriculturii. Numai la Europa pe direcþia strategicã Bielorusã. Direcþia strategicã Constanþa, de exemplu, strãinii au 30 la sutã Bielorusã are ca origine Berlinul, strãbate teritoriul Poloniei, al din pãmînturile pe care se face agriculturã. enclavei Kaliningrad ºi Belarus, trece prin Moscova ºi ajunge în Cercetãtorii olandezi dau exemplul unui localitatea rusã Samara (fost Kuibîºev). Pe aceastã direcþie formele mare holding din localitatea Nuntaºi, judeþul de relief nu ridicã probleme în realizarea manevrei de forþe ºi Constanþa. Libanezii deþin 65.000 de hecare mijloace blindate, întrucît este vorba de cîmpie. Obiectivul strate- de teren agricol. Dacã am lipi toate gic al acestei direcþii este oraºul Moscova, concentrãri economico- terenurile, vorbim de o suprafaþã mai mare politice de importanþã vitalã (care conþin complexe economice, decît Insula Mare a Brãilei. surse energetice, de materii prime, reþele de transport energetic, Libanezii exportã cereale ºi carne în etc.). Cucerirea obiectivelor strategice sau asigurarea controlului Orientul Mijlociu ºi în estul Africii. În timp un timp îndelungat asupra acestora conduce automat la schimbarea ce libanezii deþin peste 65.000 de hectare raportului de forþe dintr-un Teatru de Acþiuni Militare.

De exemplu, în cadrul operaþiei Barbarossa, din al II-lea de teren arabil, prin comparaþie, în rãzboi mondial, declanºatã pe 22 iunie 1941, pe direcþia strate- Germania, cea mai mare firmã agricolã disgicã Bielorusã, a trecut la ofensivã Grupul de Armate Centru, pune doar de 38.000. Potrivit studiului alcãtuit din 50 de divizii germane, concentrate în Polonia, cu comandat de Comisia Europeanã, firmele scopul strategic de a cuceri obiectivul strategic-Moscova. care au suprafeþe uriaºe de teren reprezintã Rusia a afirmat în repetate rînduri cã finanþarea de cãtre SUA o ameninþare pentru agricultura familialã ºi cu 5 miliarde USD a Euromaidanului de la Kiev (potrivit declar- pentru economia localã. Suprafeþe însemaþiei Victoriei Nuland, fostul asistent pentru Europa al secretaru- nate se aflã ºi în proprietatea unor austrieci, lui de stat al SUA) a condus la o loviturã de stat prin care Ucraina însã inclusiv bãncile ºi companiile de asigs-a transformat din prieten în inamic al Rusiei, scopul urmãrit de urãri strãine au intuit cã la noi preþul pãmînSUA fiind acela de a lansa, în viitor, o invazie militarã NATO asupra Rusiei. Nici aceastã ipotezã nu este lipsitã de temei, tului va continua sã creascã, aºa cã au întrucît invazia poate urma Direcþia strategicã Ucrainianã, una cumpãrat masiv. Statisticile Agenþiei de din direcþiile strategice ale Teatrului de Acþiuni Militare din Cadastru aratã cã cele mai multe tranzacþii Europa. Aceastã direcþie strategicã porneºte de la oraºul s-au fãcut în vestul þãrii, iar fruntaº este München din Germania, strãbate Polonia, Ucraina, partea sud- judeþul Timiº, unde în ultimul an tranzacþivesticã a Rusiei, trece pe la Volgograd (fostul Stalingrad), ile s-au dublat. deplasîndu-se ulterior de-a lungul Fluviului Volga, pînã la vãrÎn Arad, anul acesta au fost înregistrate sarea lui în Marea Caspicã.

18.000 de tranzacþii cu terenuri agricole, iar Planul Barbarossa, de invazie a URSS, din al II-lea rãzboi strãinii au ajuns sã controleze 20 la sutã din mondial, a alocat direcþiei strategice ucrainiene Grupul de suprafaþa arabilã a judeþului. Pãmîntul cel Armate Sud, compus din 57 de divizii germane, italiene, ungare mai fertil s-a vîndut cu 12.000 de euro hecºi româneºti. O parte a diviziilor Grupului de Armate Sud (însumînd 330.000 de militari) a fost încercuitã în jurul tarul. „Au crescut foarte mult preþurile. E Stalingradului, nimicitã sau forþatã sã se predea sovieticilor pe 26 un dezavantaj pentru producãtori, deoarece ianuarie 1943. Ucraina, ca bazã de plecare la ofensivã a NATO, românii nu au bani aºa mulþi ca ºi firmele are avantajul cã eliminã acþiunile de luptã în Munþii Carpaþii care au în spate capitaluri de investiþii”, Pãduroºi, de la graniþa de vest a Ucrainei, cu altitudinea maximã spune un director de firmã agricolã, conform ProTV. de 2.061 m.

(D.V) CORNEL DUMITRESCU

Avertisment fãrã precedent al Comisiei Europene: Ce mare greºealã a fãcut România

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 22 septembrie 2017

Universalitatea bunelor maniere (26) Sã ne educãm copiii (2) Trebuie sã le insuflãm celor mici obiceiul de a cere frumos ceva ºi de a mulþumi. Fiecare fiinþã umanã trebuie sã capete anumite comportamente începînd cu primii ani de viaþã, cãci trecerea anilor ºi vîrsta îngreuneazã ºi mai mult capacitatea de învãþare.

Existã procedee care sînt folosite pentru a motiva copilul ºi pentru a obþine ce e mai bun din el. Pentru a-1 învãþa sã cearã lucrurile cu „te rog”, o metodã este sã îl faceþi sã înþeleagã cã acel lucru pe care îl vrea îl va obþine cu mult mai puþin efort dacã utilizeazã formula magicã, expresia „te rog”. Atunci cînd trebuie sã mulþumeascã, amintiþi-i cã acea persoanã, cãreia trebuie sã îi mulþumeascã, se va simþi mult mai bine dacã aude din gura lui un sincer „mulþumesc” ºi, probabil, data viitoare, cînd va trebui sã îi cearã ceva, i-1 va împrumuta fãrã nici o îndoialã.

Existã o problemã legatã de educaþia copiilor care îi transformã pe pãrinþi în complici ai proastelor lor maniere, fãrã ca ei mãcar sã îºi dea seama de greºealã.

Noi, adulþii, credem cã ne aflãm în posesia adevãrului datoritã experienþei ºi nu ne dãm seama cã cel mai bun mod de a transmite experienþa nu este critica sau ordinul. Unul dintre secretele cele mai eficace în educaþia copilului nostru este folosirea afirmaþiilor pozitive, pentru a-1 face sã asculte. Sã luãm ca exemplu urmãtoarea frazã: „Pablo, nu îi întrerupe pe cei mari

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (4) La revedere, Alteþã (4) Singura persoanã care voia sã fie acolo - ºi care trebuia sã fie acolo - era Lucia. Toatã sãptãmîna îmi ceruse sã vinã la priveghi. „Pot veni sã mã rog cu voi, Paul?”, mã întreba tot timpul. Dar cînd i-am spus lui Lady Sarah cît de importantã fusese Lucia pentru Prinþesã ºi cît de mult avea nevoie sã fie acolo în acea noapte, cererea Luciei a fost refuzatã. Lady Sarah a considerat cã doar rudele ar fi trebuit sã participe. Femeia care, dupã pãrerea mea, îi era mai apropiatã decît oricare dintre ele, nu a primit acceptul de a-ºi lua un rãmas-bun final.

Maria nu a vrut sã fiu singur la palat. „Eºti epuizat, iar mîine e o zi importantã. Trebuie sã dormi”, a protestat, deºi ºtia cã o face degeaba. „Nu poate fi singurã. Trebuie sã fiu acolo”. În acea noapte, toate rudele au vizitat-o pe Prinþesã pînã la ora 10. Am închis ºi am încuiat uºa din faþã, pregãtit fiind pentru lunga noapte ce mã aºtepta alãturi de prinþesã. Lîngã mine, în locul Luciei, era un strãin: reverendul Richard Charteris, episcop al Londrei. S-a rugat într-un scaun aflat pe coridorul care ducea la uºa din faþã. Pe holul interior, am stins lumina ºi am aprins

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (40) Marþi, 12 ianuarie 1999 Sînt la Rodi acasã. Voiam sã fug în lume. Eu port vina! Am provocat furtunã în casã ºi i-am supãrat pe ai mei. Mã simt constrînsã de planurile mele neîndeplinite.

Mã sufoc. S-au adunat prea multe. ªi Maia vine abia pe 18 ianuarie Am nevoie de energie! Vreau sã recuperez ce n-am fãcut din cauza lenii ºi a risipirii timpului preþios. Licenþa nu am început-o. Nu am mai vorbit cu profesorul Enãchescu.

Am nevoie de protecþia Divinã împotriva lenii ºi delãsãrii!

Joi, 14 ianuarie 1999 Mã întîlnesc cu fosta mea profesoarã de la Liceul Zoia, d-na Beatrice Petre. Îmi spune cã sînt „tulburãtor de frumoasã”. Intru în liceu. Am asistat la o lecþie de psihologie, unde s-au citit referate cu temele: Memorie, Limbaj, Gîndire, Senzaþii.

M-am întîlnit cu Florin A., prietenul Nicoletei. Mi-a spus cã mã place ºi vrea sã se culce cu mine!?

cînd vorbesc”. Aceastã frazã, chiar dacã se doreºte ca prin ea sã-l învãþãm pe copil faptul cã a întrerupe o persoanã care vorbeºte înseamnã proastã educaþie, îl obligã sã nu mai facã un lucru pe care el vrea sã-l facã. Fraza potrivitã este: „Pablo, vorbeºte cînd ceilalþi tac, pentru ca sã fii auzit”. Atît de simplu, se trece de la o interzicere la un sfat.

Unul dintre cele mai bune moduri de a transmite copilului bunele maniere este sã îl lãudaþi atunci cînd le foloseºte. Copiii au nevoie de laude constante. Este foarte bine ca atunci cînd copilul dvs. face un lucru de care vã simþiþi mîndru, sã i-o spuneþi, sã-l lãudaþi ºi, astfel, sã îl faceþi sã se simtã important.

Dacã îi amintim cu o frazã de recunoºtinþã ceea ce face bine, dacã ne arãtãm mulþumiþi de comportamentul lui, el va prinde curaj ºi, pentru a ne face pe plac, se va purta în acest fel. În opoziþie cu laudele, existã o altã posibilitate, care constã în a mustra copilul cînd nu se poartã bine. Fãrã a-l critica, fãrã a-l descalifica, fapt ce se poate întoarce, de asemenea, împotriva noastrã, pentru cã se poate dezvolta în el rãzvrãtirea. Se poate opta pentru laudã cînd reuºeºte ceva ºi pentru ignorare totalã cînd comite ceva rãu. Va fi o lecþie pe care o va asimila foarte repede. În orice caz, nu trebuie sã exageraþi cu laudele.

Feriþi-vã de manifestãrile banale de afecþiune ºi de frazele „Ce deºtept e bãiatul meu”, „Eºti cea mai frumoasã fetiþã din lume” sau „Tu eºti cel mai inteligent dintre toþi”. Majoritatea pãrinþilor nu îºi dau seama de rãul pe care îl pot provoca aceste fraze. Îi puteþi crea copilului nesiguranþã. Fiind obiºnuit cu astfel de laude, el aºteaptã acelaºi tratament de la toatã lumea ºi se simte neadaptat cînd nu le aude.

Optaþi pentru admiraþia cea mai realistã, dar ºi cea mai chibzuitã: „Sînt mîndru de tine” sau „Mi se pare bun modul tãu de a te comporta”, ºi nu folosiþi doar cuvinte, uneori un gest de aprobare, de exemplu, o bãtaie prieteneascã pe spate, este mai eficient.

Pentru a insufla copilului bunele maniere la masã, existã, de asemenea, anumite trucuri. Se porneºte de la ideea cã trebuie sã îl învãþaþi practic sã foloseascã tacîmurile, sã cearã voie pentru a se ridica de la masã, sã nu înceapã sã mãnînce înaintea celorlalþi, sã foloseascã ºervetul cum trebuie ºi sã nu vorbeascã cu gura plinã.

Este adevãrat cã lucrurile se asimileazã mai bine încetul cu încetul ºi dozat, dar nu uitaþi cã micuþii învaþã mai repede. Sã aveþi, de asemenea, în vedere cã, dacã cel mic se obiºnuieºte sã facã prost unul dintre lucrurile pe care le cere buna educaþie la masã, va fi mai greu sã-l corectaþi, decît sã-l învãþaþi bine de la început. De aceea încercaþi sã-l educaþi sub toate aspectele care presupun un bun comportament la masã, sã îl învãþaþi toate lucrurile pe care trebuie sã le aibã în vedere ºi sã beneficieze de jocul recompenselor.

Fiecare pãrinte ar trebui sã ºtie clar cã este mai bine sã premiem faptele bune, decît sã ameninþãm cu pedepse pentru cele rele. Dacã, din contrã, copilul nu vrea sã înveþe sau se împotriveºte, nu-l pedepsiþi, corectaþi-l; nu-i daþi premiul, dar nu folosiþi tehnica ameninþãrii ºi a pedepsei - este neproductiv.

Diferite teorii pedagogice susþin cã primii patru ani de viaþã ai copilului îi marcheazã restul vieþii ºi cã obiceiurile pe care le învaþã de la pãrinþi influenþeazã comportamentul ulterior. Cu greu îi veþi insufla anumite valori copilului, dacã el nu le vede la dvs. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

lumînãrile, pe toate cele 50, creînd umbre ce dansau pe pereþii galbeni. Am stat pe un scaun, cu spatele la episcop, cu mîna stîngã pe sicriu, în timp ce cu mîna dreaptã þineam rugãciunile ºi textele biblice. În ciuda durerii ºi a faptului cã ºtiam cã alþi 30.000 de oameni se rugau afarã, nu am dormit deloc. Am avut o ultimã conversaþie specialã cu Prinþesa, ºtiind cã ea mã asculta. I-am vorbit, i-am citit ºi m-am rugat pentru ea pînã la ora ºapte dimineaþa.

Cînd a venit dimineaþa, am plecat spre Old Barracks, am fãcut duº ºi m-am schimbat pentru înmormîntare, dupã care am revenit la palat. Era o dimineaþã minunatã.

Florile încã îºi împrãºtiau mireasma. Lumînãrile se stinseserã. Am aºteptat sã aud roþile ce se învîrteau încet de la atelajul tunului regal. Opt soldaþi în uniforme galeze au intrat, au luat sicriul în braþe ºi au fãcut primii paºi dintr-o cãlãtorie de trei kilometri pînã la Westminster Abbey. Era ora 9,10 în acea dimineaþã de sîmbãtã, iar ei se pregãteau sã plece.

Era o imagine de reþinut în faþa uºii: ºase cai negri, încãlecaþi de bãrbaþi în uniforme de ceremonie, purtînd ºepci cu o panã aurie, atelajul tunului din primul rãzboi mondial în urmã, ducînd sicriul, în timp ce liliac alb cãdea de pe margini. A urmat Batalionul 1 Galez de Gardã, care a stat drepþi în tunicile lor roºii ºi în pieile de urs. Am privit peste drum. Maria, Alexander ºi Nick stãteau cu restul personalului.

Caii s-au pus în miºcare, iar roþile atelajului au început sã se roteascã. Stãtusem în acelaºi loc cu douã

sãptãmîni în urmã, fãcîndu-i cu mîna prinþesei aflate în BMW-ul ei. Acum, pleca din nou. Pentru ultima oarã.

M-am întînit cu Cãtãlin. Mã iritã bãiatul ãsta! Sau eu nu ºtiu ce vreau. De ce nu-l vreau? E finuþ. E drãguþ. E cuminte. Trebuie sã iau legãtura cu maestrul Butoi, criminalistul, pentru lucrarea mea de licenþã. Mi-am ales tema: Violul. Vai, dar am referate de fãcut. În ultima vreme, nu pot face faþã problemelor mele. Sunã telefonul ca la Gara de Nord. Primesc corespondenþã ºi nu pot sã nu rãspund. Planurile mele rãmîn în aºteptare.

Andrei va pleca pentru studiu în Franþa ºi va veni la varã, în iulie. Mã preocupã ideea cã pleacã pentru atît de mult timp ºi nu ne vom mai vedea.

31 ianuarie 1999

Duminicã, 17 ianuarie 1999 Dimineaþã, la Bisericã. A venit un timp ºi Cãtãin, apoi a plecat. Dupã-amiazã mã duc în vizitã la Roxana.

Am cunoscut-o pe mama ei. E sociolog. Seara am mers la Teatrul Naþional. Piesa: „Numele trandafirului”, dupã Umberto Eco. Un spectacol regal. Ne-am dus la cabina artiºtilor sã-l felicitãm pe maestrul Radu Beligan ºi ne-am fotografiat cu el. Am cunoscut ºi doi tipi. Ajunsã tîrziu acasã, mã simt bîntuitã, cum-necum, de umbra lui Emil. Au trecut 9 ani. La 7 ani nu s-a întors. Aºtept împlinirea celor 10 ani? Ha! Ce glumã bunã!

Joi, 21 ianuarie 1999 Mã agaseazã insistenþa lui Florin A. E tîmpit ºi obsedat sexual. M-a deranjat de douã ori de la rugãciune ca sã-mi facã propuneri idioate!

O afacere foarte ciudatã (1) Ducele Spencer stãtea în picioare ºi privea în jos spre sicriu, de la poziþia sa ridicatã din amvonul împodobit de la Westminster Abbey. În timp ce vorbea, cuvintele lui de acum un an îmi reveneau în minte, cuvinte pe care le adresase surorii sale: „Problemele tale mentale...

Prieteniile tale schimbãtoare... Sînt la periferia vieþii tale... iar asta nu mã mai întristeazã“. Cea mai slabã relaþie dintre toate surorile.

Asta auzeam eu în timp ce el îºi prezenta capodopera de oratorie încãrcatã emoþional, vorbind, dupã cum spusese la început, „ca reprezentant al unei familii îndurerate, dintr-o þarã îndoliatã, în faþa unei lumi ºocate”.

Nu i-am ascultat cu adevãrat discursul funerar, pe care l-a þinut în septembrie 1997. Pe cînd vocea lui îºi gãsea ecou în Casa Domnului, eu stãteam în stalurile corului, cu capul aplecat, reprimîndu-mi lipsa de încredere. Cuvintele lui alese cu grijã veneau de pe paginile din mîinile sale ºi strîngeau monarhia de gît, fãcînd ca oamenii de afarã sã îi aplaude umilirea publicã, pe cînd stãpînul „familiei de sînge” a gãsit cel mai nepotrivit moment pentru a-ºi proclama þinuta moralã. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

A venit Andrei la mine. Îl iubesc. I-am spus-o. El a tãcut. M-a þinut de mînã. Ne-am sãrutat. Va pleca. Va veni repede, în iulie!

3 februarie 1999 „Cînd ascultam legenda urmelor lãsate de lacrimi, ªtiam cã fructele singurãtãþii au zîmbetul obosit E timpul sã te-ntorci în strunele viorii Pentru simfonia neterminatã a patimii Cu tresãriri pierdute în pulberea uitãrii”.

Autor, Mircea Gavriliu, mort în 1971, la vîrsta de 18 ani. Atunci m-am nãscut eu!

Ce bine mã înþelege domnul Leonard Gavriliu, psihanalist. Doi fii ºi-a pierdut. Mai are doar pe unul ºi acela trãieºte departe, în America. Îmi apreciazã ca binevenite toate iubirile mele, aºa cum sînt, ºi cînd mi se nasc în inimã. El spune cã doar un astfel de suflet, ca al meu, e bogat! ªi cã nu-mi trebuie decît sinceritatea de a o recunoaºte. Doar aºa pot ajunge un om de curaj ºi sã am succes deplin. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (16) Iadul cenuºiu al aºteptãrii ºi speranþei (2) Criza ostaticilor este cea mai importantã, frecvenþa de bazã a biroului nostru de antiterorism. ªi, pe mãsurã ce vara se apropie de sfîrºit, în Beirut încep sã se producã noi necazuri. Pe 9 septembrie, ofiþerul de legãturã din ambasadã ne trimite o telegramã urgentã care îl face pe Gleason sã zîmbeascã amar.

Hezbollahul a rãpit un alt american. De aceastã datã, l-au capturat pe directorul unei ºcoli primare, Frank Reed. Pãcatul sãu? Se pare cã acela de a fi rãmas într-un oraº în ruine pentru a conduce ,,Lebanon International School” (ªcoala Internaþionalã din Liban).

Un grup care se autointituleazã ,,Islamic Dawn” (Zorii Islamici) îºi asumã responsabilitatea pentru rãpire.

Numele este o noutate pentru noi ºi nu dispunem de prea multe informaþii referitoare la membrii sãi. Trimitem însã comunicatul teroriºtilor cãtre experþii noºtri analiºti, care ajung la concluzia cã acesta este foarte similar declaraþiilor emise de Jihadul Islamic ºi de alte grupãri presupuse din Beirut.

Hezbollahul preferã sã acþioneze din umbrã, lãsînd în faþã alte grupãri pentru comunicatele lor publice.

Presupun cã fac acest lucru pentru a ne induce pe noi în eroare. Dar nu le merge. Rãul tot rãu e, indiferent de cuvintele utilizate pentru a-l ascunde.

Dupã trei zile, primesc iarãºi un telefon în miez de noapte. FOGHORN raporteazã o altã rãpire în Beirut.

Pînã la momentul la care ajung în birou, ofiþerul de legã-

MARILE ENIGME ALE UNIVERSULUI

Vinland sau þara viþei-de-vie (9) Piatra descoperitã în 1680 lîngã Taunton de doctorul Danforth a fost deseori menþionatã: s-a afirmat, interpretîndu-se nu fãrã îndrãznealã caracterele abia lizibile ale inscripþiei care s-a dovedit a fi gravatã, cã aceastã piatrã este o bornã de frontierã pusã acolo de Thorfinn Karlsefni. Dar astãzi, este recunoscut faptul cã documentul este lipsit de valoare; semnele gravate nu sînt altceva decît mîzgãlituri indiene, ºi a fost nevoie de multã imaginaþie sã se poatã vedea în ele semne runice sau caractere latine. Astfel de pietre indiene sînt în numãr mare. Humboldt consemneazã cã în cele douã Americi pot fi gãsite pe o suprafaþã de douãsprezece mii de mile pãtrate. Aºadar, se impune prudenþã atunci cînd avem de-a face cu asemenea documente.

Un savant american pe nume Horsford, cu mare putere de imaginaþie, a compus un adevãrat roman despre un aºa-zis oraº normand construit cîndva pe

Pag. a 19-a – 22 septembrie 2017

turã din Beirut a confirmat cã Joseph Ciccipio, un alt profesor de la American University (Universitatea Americanã) a fost rãpit. De aceastã datã, agenþii Hezbollahului îºi spun ,,Revolutionary Justice Organization” (Organizaþia Revoluþionarã pentru Dreptate).

Acest nume de faþadã a mai fost folosit în trecut.

Organizaþia ºi-a asumat responsabilitatea pentru rãpirea lui Aurel Cornea, un inginer de sunet al televiziunii franceze, trimis la Beirut în cadrul unei echipe de ºtiri.

Douã rãpiri în numai trei zile? Care este motivul?

Oare încearcã Hezbollahul sã creascã presiunea exercitatã asupra Statelor Unite? Încearcã ei sã strîngã laþul în speranþa cã îi vom convinge pe kuweitieni sã elibereze grupul Dawa 17? Poate, însã rãpitorii nu au lansat vreo cerere în nici unul dintre cazuri. Încearcã ei oare sã îi înlocuiascã pe cei doi ostatici deja eliberaþi? Pãrintele Jenco a fost al doilea cleric cãruia Hezbollahul i-a dat drumul. Benjamin Weir, un preot prezbiterian care fusese rãpit în 1984, în timp ce se plimba împreunã cu soþia sa, a fost eliberat la sfîrºitul anului 1985, înainte ca eu sã mã alãtur biroului de antiterorism. E posibil ca aceste ultime douã rãpiri sã completeze pur ºi simplu numãrul de ostatici vizat de Hezbollah?

Nici una dintre ele nu are sens. Lumea întunecatã e plinã de lucruri aparent inexplicabile, drumuri care nu duc nicãieri ºi mari semne de întrebare. Evenimentele din Beirut se potrivesc perfect în acest context.

Pe data de 26, David Hirst, un reporter britanic, reuºeºte sã scape din ghearele grupãrii Hezbollah. Aflãm în curînd cã a evadat în timp ce teroriºtii îl mutau dintrun loc de detenþie într-altul, în mahalalele din sudul Beirutului. A reuºit cumva sã sarã din mijlocul de transport ºi sã ajungã într-un loc sigur.

Dupã trei zile, Hezbollahul îl înhaþã pe Jean-Marc Sroussi, un reporter francez de televiziune. A fost

aceastã rãpire o rãzbunare pentru evadarea lui Hirst?

Probabil. Din fericire, dupã cîteva zile Sroussi evadeazã din magazia în care era þinut prizonier.

Pînã în octombrie, optimismul meu din varã se erodeazã cu repeziciune. În Beirut lucrurile se petrec la fel ca de obicei, incluzînd aici tot haosul ºi brutalitatea unui rãzboi civil grefat pe un conflict religios. În mijloc se aflã ostaticii noºtri, jetoanele umane pe care Mugniyah sperã sã le foloseascã în schimbul eliberãrii bandei de criminali a cumnatului sãu, din închisorile Kuweitului.

Cu zece zile înainte de Halloween, Hezbollahul loveºte din nou. De aceastã datã, în loc sã pescuiascã profesori universitari, gruparea alege o þintã uºoarã. Edward Tracy, un vagabond în vîrstã de 55 de ani, aºa-zis scriitor, cade pradã membrilor înarmaþi ai Hezbollahului, în timp ce hoinãrea pe strãzile Beirutului. Din nou ,,Organizaþia Revoluþionarã pentru Dreptate” îºi asumã rãpirea.

Motivul pentru care Tracy se afla în Beirut este un mic mister. Nu aflãm prea multe rãspunsuri de la familie. Aflãm de la mama sa în vîrstã de 80 ºi ceva de ani cã nu ºi-a mai vãzut fiul de peste douã decenii. Legãturile pe care restul familiei le-au pãstrat cu el sînt sporadice.

Scrisorile sale din Beirut sînt condimentate cu comentarii ciudate ºi rînduri greu de înþeles. Înþeleg de ce Buckley era o þintã valoroasã, iar rãpirea sa a constituit o loviturã grea datã eforturilor noastre de spionaj în Orientul Mijlociu. Tracy, în schimb, este doar o victimã întîmplãtoare, singura lui vinã fiind aceea cã este un cetãþean american care hoinãreºte prin mijlocul unei zone de rãzboi.

Apoi, chiar înainte de Halloween, Gleason mã sunã din nou acasã.

– Fã-þi bagajul. Te duci la Wiesbaden.

Aºteptarea a luat sfîrºit. Altcineva va fi eliberat. (va urma) FRED BURTON

teritoriul american. A explorat în acest sens oraºul sãu natal, îndeosebi cursul lui Charles River, a cãrui gurã este lîngã Boston, ºi a „descoperit“ urme de canale ºi cheiuri, pietre cioplite ºi trei gãuri adînci sãpate lîngã mare care, în opinia lui, erau capcane pentru peºti.

Toate astea, afirmã el, nu puteau fi opera indienilor.

Americanul a mai dezgropat mori din piatrã pentru mãcinat grîul, mori care semãnau, se pare, cu cele folosite cîndva în Norvegia, dupã care a descoperit rãmãºiþele a douã locuinþe fortificate ºi a cinci cabane asemãnãtoare cu cele construite de normanzi în Groenlanda. Aceste descoperiri nu dovedesc mare lucru ºi, în general, nimeni nu le-a acordat importanþã.

Cronau a examinat obiectele gãsite în mormintele indiene precolumbiene din Middleboro ºi Four Corners de lîngã Boston. Aceste obiecte figureazã în colecþiile etnografice din Muzeul din Copenhaga. Însã cîteva au un aspect tipic nordic ºi deloc indian: vîrfuri ascuþite din bronz perforate în partea superioarã, linguri din alamã ºi bronz prevãzute cu inele pentru a fi agãþate în cui; un vas admirabil din argint, bucãþi dintr-o centurã cu încrustaþii de bronz etc. Obiectele i-au trezit pe bunã dreptate uimirea, pentru cã arta prelucrãrii bronzului ºi a argintului n-a fost cunoscutã

niciodatã indienilor, care nu obiºnuiau sã agaþe ustensilele în cuie sau în agãþãtori din lemn. Cronau a tras de aici concluzia cã obiectele, care semãnau cu cele folosite de normanzi, ajunseserã la indieni doar prin intermediul strãinilor, ca urmare a schimburilor comerciale sau ca pradã de rãzboi. Cum este vorba de morminte indiene precolumbiene, obiectele de origine nordicã au ajuns la indieni cu mult înainte de 1492.

Acum mai bine de un secol, în 1831, lîngã Fall River, a fãcut senzaþie descoperirea unui schelet cu armurã. Dar descoperirea n-a fost examinatã de specialiºti ºi nu s-a aflat niciodatã ce reprezenta. În orice caz, s-a dovedit cã normanzii au debarcat pe pãmîntul american cu cinci sute de ani înaintea lui Columb. Contactul Europei medievale cu Lumea Nouã a fost mult mai apropiat decît s-a crezut pînã acum.

Cercetãrile efectuate în ultimii zeci de ani au demonstrat-o, ºi piatra runicã din Kensington, ºi biserica precolumbianã din Newport sînt cele mai bune dovezi în acest sens.

Sîrºit ERICH VON DANIKEN (Text preluat din volumul „Marile enigme ale universului“)

Pierderea independenþei economice a þãrii în anii 1929-1933 prin politica concesiunilor de stat (2) - Concluzii ale dezbaterilor parlamentare din 1932 Concesiunea telefoanelor (1) C.I.C. BRÃTIANU: În al doilea rînd, este concesiunea telefoanelor. Aici este un pericol mai mare; pot sã spun cã este ºi un pericol naþional sã dai în mîna unui consorþiu strãin un organism de stat, de care depinde, de multe ori, ºi siguranþa statului. Aceastã concesiune a fost acordatã împotriva avizului Direcþiunii Generale a Poºtelor, Telegrafelor ºi Telefoanelor, aviz cu nr.7920 din 30 noiembrie 1929.

Au fost douã oferte, din care s-a primit cea mai puþin avantajoasã pentru stat. Am ambele oferte aci, dar nu le discut.

Aceastã Societate a oferit, la 29 decembrie 1929, un împrumut de 2 milioane ºi jumãtate dolari, cu 7%, fãrã concesionarea monopolului, cu condiþia sã i se comande 13.100 linii automate, cu preþul mondial, ceea ce revenea la 850 de mii de dolari.

Pentru 8 milioane de dolari pe care i-a avansat aceastã Societate, adicã 1 miliard 300 de milioane lei, cu 8%, s-au concesionat telefoanele.

Rãscumpãrarea se poate face de stat cu o amortizare anualã de 1 ºi jumãtate, pînã la 2 ºi jumãtate la sutã, pe cînd amortismentul analog în celelalte þãri este de 5 ºi 6%. Prin urmare, pentru rãscumpãrare, statul este silit sã plãteascã aproape integral valoarea instalaþiunilor.

Ceea ce este mai grav este cã ei fac fel de fel de instalaþiuni la care încarcã socotelile, fãrã ca nimeni din partea statului sã controleze care este realitatea, pentru ca în momentul cînd s-ar face rãscumpãrarea sã se ºtie cît au costat în realitate aceste lucrãri.

Dar dacã statul pierde de la singura ramurã care era rentabilã pentru Direcþiunea Poºtelor, Telegrafelor ºi Telefoanelor 100 de milioane anual, a cîºtigat cel puþin prin acest împrumut?

Nu, pentru cã în clauzele împrumutului se prevedea cã îndatã ce se va face un nou împrumut în strãinãtate, statul român este dator sã plãteascã cele 8 milioane de dolari pe care le împrumutase. Peste cîteva luni s-a fãcut împrumutul de dezvoltare, Societatea Telefoanelor ºi-a reluat cele 8 milioane, ºi statul a rãmas cu ce? Cu pierderea sigurã din bugetul lui pentru viitor, prin compromiterea, din nou, a unui articol important.

C.I.C. BRÃTIANU: Sã trec foarte repede asupra concesionãrii fumozanului lui Fischer ºi Sabasan, al

cãrui nume îl regãsim în afacerea Boilã; concesionarea depozitelor de sare ale Regiei Monopolurilor Statului; concesionarea Monopolului marcãrii brichetelor, fel de fel de concesiuni pe care nimeni nu ºi le poate explica.

Dar sã venim la concesiunea mai mare, la Discom. În 7 februarie 1929 s-a creat Casa Autonomã a Monopolurilor, prevãzutã de împrumutul de stabilizare prin art. 56.

Aceastã Casã nu avea dreptul sã concesioneze nici unul din veniturile ei. Însã, a venit Legea din 2 iulie 1930, care, prin art. 63 ºi art. 64, modificã art. 56 ºi dã dreptul sã se concesioneze depozitele, distribuþia ºi vînzarea tutunurilor ºi þigaretelor. S-a fãcut ºi un regulament, un astfel de regulament încît se ºtia dinainte cui se va concesiona aceastã distribuire a tutunului.

N. PENESCU: Cine a concesionat aceastã distribuþie a tutunurilor? Dl. Mavrodi, liberal.

C.I.C. BRÃTIANU: Dar ce am eu cu dl. Mavrodi?

Eu vorbesc despre guvern ºi nu am sã spun care dintre dvs. a fãcut sau nu a fãcut ceva. Eu nu vreau sã fac personalitãþi, eu spun numai faptele în sine în mod obiectiv, ºi vã rog, dvs., dacã aveþi ceva de zis, sã le contestaþi, dar nu sã veniþi ºi sã bãgaþi în discuþiune persoane care nu fac parte nici din aceastã Adunare.

N. PENESCU: Concesiunea tutunului nu a fãcut-o guvernul nostru, a fãcut-o dl. Argetoianu.

C.I.C. BRÃTIANU: Guvernul dvs. a fãcut legea ºi regulamentul. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 20-a – 22 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Coºmarul unei nopþi de varã… (1) (urmare din pag. 1) Pe urmã, tot cu duhul blîndeþii, l-am sunat pe deputatul PRM de Constanþa, Gelil Eserghep, sã-i telefoneze doamnei Elena Nedelcu, directoare adjunctã a S.C. Neptun. Timp de 5 minute, muzica a fost datã mai încet. Însemna cã femeia acþionase. Dar nu ºtiþi de ce-s capabili niºte creieri excitaþi de alcool! Mai rãu au fãcut, pe lîngã muzica revenitã la decibeli nãucitori, sfîºiind liniºtea nopþii ºi niºte chirãieli ca la nuntã, care au degenerat, apoi, în urlete animalice, cum mai auzisem doar în savana africanã, în timpul unei excursii nocturne cu maºinile Senatului Africii de Sud, în august 1995. Am dat, din nou, telefon deputatului nostru. „Au încetat, nu-i aºa?“ – m-a întrebat acesta, candid. „Dimpotrivã, parcã sînt turbaþi!“ – i-am rãspuns.

Atunci, omul a telefonat, din nou, directoarei adjuncte. Dupã cîteva minute, s-a pus, iarãºi, o oarecare surdinã boxelor, ca semn cã intervenþia femeii avusese efect. Dar, ca într-un joc de-a ºoarecele ºi pisica, infernul avea sã reizbucneascã, la scurt timp, cu ºi mai multã virulenþã.

Sincer sã fiu, nu credeam cã o adunãturã de oameni poate produce atîta vacarm: muzica îºi duduia baºii în eter ºi fãcea sã se zguduie pereþii celor douã clãdiri, sticlele de bãuturã se rostogoleau pe ciment, femeile þopãiau ºi þipau, înþiglate, de parcã le-ar fi muºcat vipera cu corn, ori le-ar fi înþepat vreo tarantulã, cît despre bãrbaþi, aceºtia grohãiau ºi scoteau niºte sunete tubulare, de porci înjunghiaþi, într-un limbaj încã necunoscut de specia umanã. „Trãiþi ca niºte porci“ – ar fi zis Savonarola. Eram la capãtul rãbdãrii. Îmi treceau prin minte tot felul de variante de a reduce la tãcere turma aceea de depravaþi. Dar, de fiecare datã, mã scuturam, ca de un gînd rãu. Într-o þarã în care presa ticãloºitã îi vîneazã pe oamenii corecþi ºi pactizeazã cu bestiile – imediat aº fi fost scos vinovat tot eu, ca de obicei. Atunci, mi-am cãlcat pe inimã ºi am sunat-o eu pe directoarea adjunctã, rugînd-o, cu cerul ºi pãmîntul, sã facã tot posibilul sã-i astîmpere pe insuportabilii vizitatori ai Vilei Mãrul B. Nici mãcar nu ºtiam cine sînt ºi cum au reuºit sã ocupe ei un asemenea imobil al Protocolului de Stat. Femeia m-a înþeles, m-a compãtimit, dar n-a avut nici o putere.

Decît aceea de a le da, din nou, telefon ºi de a-i convinge sã-ºi mute orgia din curte – în casã. Dar coºmarul era acelaºi, datoritã ferestrelor ºi uºilor larg deschise, ca ºi pereþilor subþiri ai unor astfel de construcþii. Atunci am realizat, pentru prima oarã în ultimii 14 ani, cît de neputincioºi sînt oamenii civilizaþi în faþa nesimþiþilor care au început sã tortureze þara aceasta! Dacã mie îmi fãceau aceºti nenorociþi un astfel de „program“,

atunci pe oamenii obiºnuiþi ei îi cãlcau, ºi îi calcã, efectiv, în picioare. Nici o milã. Nici o licãrire de omenie. Fiindcã ei au bani, omoarã omul ºi pe urmã îl plãtesc.

Acum, sã trec la partea cea mai dureroasã a acestei istorii de calvar – poate cã aº fi suportat cu ceva mai mult stoicism ºocul acelei nopþi, dacã n-aº fi avut în casã doi bolnavi: fetiþa mea mai micã, Jeni, avea febrã 40 de grade, nu mînca nimic de 3 zile ºi voma orice lichid ar fi bãut, iar fratele meu, Marcu, se simþise rãu toatã ziua, avînd tensiune. Probabil cã amîndoi sufereau din pricina soarelui. Micuþa mea prinþesã n-a închis ochii toatã noaptea, se zvîrcolea în pat, împãturitã în priºniþe cu oþet, ca sã-i scadã fierbinþeala. Am început sã intrãm în panicã, ºi eu, ºi soþia mea. La ora 4,30 dimineaþã ne-am hotãrît: i-am sunat pe doctorul Ioan Cârciumaru ºi pe Gelil Eserghep ºi i-am anunþat cã vom veni la Spitalul din Constanþa, cu fetiþa, aºa cã ar fi de dorit sã se ducã ei înainte (amîndoi locuiesc în Municipiu), sã vadã ce medic pediatru e de gardã ºi sã-i comunice cã avem un necaz. Nu vã mai spun cum am parcurs drumul de la Neptun la Constanþa, amãrît ºi cu inima cît un purice.

Din spate, ne petreceau urletele guturale ale acelor „animale bolnave“ ºi „bombardamentele“ lor muzicale. E momentul sã spun ºi ce muzicã ascultau beþivanii ãºtia: numai manele ºi cîntece þigãneºti! Lume bunã, nimic de zis… Ajunºi la spital, am fost întîmpinaþi de doctorul Corneliu Neagoe, fost primar al Municipiului Constanþa.

Acesta a examinat-o, cu grijã, pe Jeni. La început, s-a temut sã nu aibã apendicitã, ceea ce ar fi însemnat masa de operaþie. Apoi, s-a mai liniºtit: era doar insolaþie, cu dureri ºi roºu în gît, dar ºi cu tahicardia de rigoare. Ne-a dat o reþetã.

Afarã, se luminase de-a binelea. Am hrãnit cîinii spitalului din niºte pungi cu mîncare, de care nu mã despart ºi pe care le umplu mereu. La o intersecþie, doctorul Cârciumaru a coborît, a intrat într-o farmacie ºi a cumpãrat medicamentele. Imediat, acolo, pe loc, i-am dat fetiþei prima linguriþã dintr-un preparat. Am oprit la garã, pentru a cumpãra presa de dimineaþã. Era 6,15. Nu venise nici un ziar central. Am întrebat o vînzãtoare tînãrã dacã primeºte „România Mare“. Nu, nu o primeºte. Am aflat ºi de ce: primarul Mazãre a interzis-o (?!) fiindcã el e democrat; mai exact, nu dã voie sã se vîndã prin firmele ºi chioºcurile lui. Am notat. Cu sufletul ceva mai uºor, ne-am întors la Neptun. Lidioara, rãmasã în pat, sã-ºi facã somnul, se trezise. La vila de-alãturi, se aºternuse o liniºte mormîntalã.

Nici urmã de muzicã. Nici maºinile nu mai erau, toþi spãlaserã putina, precum strigoii la ivirea zorilor. Doar camerista cãra lãzi cu sticle goale,

Trãdarea ºi laºitatea, „stelele polare“ ale românilor? (2) Am auzit, în ultima vreme, tot mai mulþi oameni care zic cã m-ar aprecia ei, fireºte, dar nu m-au votat, fiindcã aº face rãzboi în þarã. Asta e o altã lucrãturã de intoxicare, operã a agenþilor care miºunã prin România. Cum ridicã vreun patriot capul – imediat e ºtampilat pe frunte mai întîi ca extremist, iar în final ca apologet al rãzboiului.

Pãcatele mele, eu sã-mi duc þara la rãzboi? La rãzboi cu cine? Eu, care n-aº omorî nici mãcar un purice sau vreo... cintezã?!

Fraþilor, vã sfãtuiesc sã vã grãbiþi, fiindcã în curînd o sã mã rugaþi sã duc þara oriunde oi vedea cu ochii, chiar ºi la rãzboi, numai cã n-o sã mai avem þarã! Pentru cã ne-au ticãloºit-o ºi au început s-o vîndã, cu canciocul, toate lepãdãturile. Iar voi staþi cu mîinile încruciºate, pînã ce le vom încruciºa o datã definitiv, pe piept, cu toþii. Asta vreþi? Sper cã este clar pentru toatã lumea cã secãturile care au ajuns la Putere vor sã vîndã totul: ieftin, rapid, fãrã remuºcãri, de-a valma, începînd cu uzinele ºi hotelurile, terminînd cu hidrocentralele, combi-

natele zootehnice ºi telecomunicaþiile. Tot ce-a clãdit Poporul Român în zeci de ani se duce pe Apa Sîmbetei în cîteva zeci de zile. Cicã asta ar fi privatizare. Dar unde scrie cã trebuie sã vinã strãinii ºi sã ia, aproape pe gratis, bunurile unei þãri întregi?

De ce nu-þi vinzi tu un rinichi, Victor Ciorbea, sau casa pãrinteascã, ori mormîntul strãmoºilor? Ni se tot pomeneºte de Polonia, Ungaria ºi Cehia, dar seamãnã oare Istoria României cu Istoria acestor þãri? Noi am avut un Rãzboi de Independenþã, Ideal etern la români. Poate fi scos acesta din cartea de Istorie ºi din calendare? În definitiv, Polonia a fost desfiinþatã de 3 ori ca stat, de-a lungul veacurilor, ºi, dacã îi place, n-are decît sã fie desfiinþatã ºi a 4-a oarã. De Cehia, ce sã mai vorbim, a fost cãlcatã în picioare ºi de nemþi, ºi de ruºi, împãcîndu-se cu ideea asta, iar cînd românii ºi-au pus pielea în saramurã pentru cehi, în august 1968, cine altcineva decît cehii ne-au devenit, în cîteva sãptãmîni, cei mai înverºunaþi duºmani ºi cîrtitori?

De Ungaria, nici n-are rost sã mai vorbim, ºi ea a

singura urmã a uraganului etilic care bîntuise pe-acolo. Încet-încet, am pus ºi eu geanã peste geanã. Spaima pe care o trãsesem începea sã se risipeascã. Nu fac parte dintre aceia care sã-i agreseze pe alþii cu reproºuri ºi nu e nimeni vinovat cã fetiþa a fãcut insolaþie ºi s-a inflamat în gît, decît noi, pãrinþii, cã n-am pãzit-o mai bine (deºi a stat puþin la plajã, ºi cu cãpºorul acoperit, dar se mai întîmplã, aºa e viaþa). Însã faptul cã niºte indivizi fãrã ruºine au agravat boala copilului meu, pe care l-au þinut, o noapte întreagã, numai în „palme“ rãsunãtoare, deºi li se spusese cã alãturi e o fetiþã bolnavã, care are nevoie de odihnã, pînã cînd am fost nevoiþi sã ne luãm lumea în cap, în puterea nopþii, sã alergãm spre spital – aºa ceva nu poate fi contestat, da, s-a întîmplat ºi n-am sã uit toatã viaþa. Am aflat ºi ce se petrecuse, în realitate, în Vila Mãrul B, ºi cine erau protagoniºtii „marii crãpelniþe“. Vila fusese ocupatã de un oarecare Dan Docan, despre care habar n-aveam, pînã atunci. Mi s-a spus cã individul e directorul general al Imprimeriei Naþionale. Pe urmã, mi-am adus aminte de tot felul de somaþii pe care aceastã instituþie le-a fãcut cluburilor de fotbal, cu privire la tipãrirea biletelor de intrare pe stadion. Chipurile, Docan era moralist ºi aplica Legea! În noaptea aceea de groazã, miciman Docan (care se umfla în pectorali, se credea cel puþin secretarul general al Guvernului) serba ziua nevestei sale. Foarte bine, îºi iubeºte omul soþia, jos pãlãria! Dar dezmãþul ãla cred cã a costat, în total, cîteva sute de milioane de lei! De unde atîta bãnet? Cîþi bãrbaþi pot sã-ºi permitã sã cheltuiascã sume atît de mari pentru o masã în familie? Am zis „în familie“? Am greºit, fiindcã zurbagiii care fãceau ca toþi dracii veniserã de prin toate colþurile þãrii, ba chiar ºi din lumea largã. Am identificat cîþiva, dupã numerele de maºinã scrise de bãieþii din garda mea, cînd ºleahta, vãzînd cã o fãcuse prea latã, ºi-a luat tãlpãºiþa: 1) Romeo Hanþi, patron al unei tipografii, venit din Germania, unde a emigrat pe vremea lui Ceauºescu; el s-a deplasat la Neptun cu un Mercedes E CLASS 320 ultimul tip (an de fabricaþie 2002), nr. CT-30-HAR – proprietara limuzinei este SC HIG MUNTENIA SRL, Str. Celulozei, nr.6, Constanþa, mai exact, e vorba de una dintre numeroasele tipografii care lucreazã pentru Imprimeria Naþionalã ºi face bani buni. 2) Dumitru ªicu, din Mangalia, Str. Maior Giurescu, nr.12. 3) Un anume George, care a venit cu un Cielo, nr. CT-77-XXL, aflat în proprietatea SC RENO FRANCI SRL. 4) O familie din Bucureºti, ajunsã aici cu o Skoda Octavia, nr. B-32-MHM, proprietate a SC AGES COMIMPEX SRL; 5) O altã familie din Bucureºti, folosind un Volkswagen Passat, cu nr.

B-43089. 6) Cineva de prin aºa-zisa secuime, cu un jeep BMW, nr. HR-1162. Au mai fost ºi alþii. (va urma) dispãrut ca stat în Istorie, iar Buda a fost, sute de ani, paºalîc turcesc. A venit timpul sã reamintim, tuturor, cã un popor care are ca act de naºtere Columna lui Traian nu poate accepta, ca pe un certificat de deces, Talciocul Taica Lazãr.

Iatã, deci, care sînt motivele de panicã la români: „Frica e aºteptarea rãului“ – a spus un înþelept. Aºa e. Pluteºte în atmosferã un rãu uriaº, ca un nor vînãt, care s-a coagulat din tot felul de pîcle ºi aburi negri. Adicã din laºitãþile voastre, care întîi mã imploraþi „Vadime, mamã, fã ceva!“, dupã care vã speriaþi de propria voastrã cutezanþã ºi sporovãiþi pe ºanþ cã „Vadim duce þara la rãzboi!“. ªtiþi unde se verificã cel mai usturãtor laºitatea unora dintre români? La Televiziunea Naþionalã! Aici, o bandã de vreo 20 de canalii, jucînd o cacealma penibilã ºi tot întinzînd coarda unui Parlament unde grohãie ºi tropotesc alte 200 de canalii, þine sub teroare nu o instituþie strategicã, ci un Popor întreg. La ieºirea în stradã a unei singure uzine muncitoreºti, toþi aurolacii ãºtia, cu agenþi cu tot, se vor ascunde prin canale. Fiindcã de-aici vine ºi legãtura lingvisticã dintre canale ºi canalii. Dar iese uzina? – aceasta e întrebarea!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR, 9 august 1997

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 22 septembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (92) 30 MARTIE 1990. Are loc, la Ploieºti, Festivalul Nichita Stãnescu. O idee binevenitã, pentru cã Nichita n-a fost numai un mare talent, care a revoluþionat limbajul poetic românesc (deºi, vai, de atîtea ori s-a mai ºi jucat cu harul sãu!), ci ºi un om de o generozitate extraordinarã. În cîteva rînduri, dînd piept cu propria mea generozitate (într-o noapte de iarnã, la el acasã, i-am dãruit, din senin, o brichetã superbã, cu o cãmilã, ºi un pachet de Kent, tocmai cînd i se terminaserã þigãrile), a rãmas descumpãnit, nu se aºtepta sã mai existe un alt nebun sub soare, în stare sã-ºi dea ºi haina de pe el.

Nivelul de participare e cam redus la acest Festival, în pofida „umflãrii” de cãtre crainicul TV: „A fost prezentã aici floarea scrisului românesc: Ion Stratan (?!), Elena Solunca (?!), Doina Uricariu (?!)”. Tot la „cutia magicã” mã uit ºi mã pierd.

Televizorul a ajuns pentru noi, românii, mai mult decît un drog - e o colivie în care ne zbatem de zor, dar pe care nu vrem s-o pãrãsim. Mã agãþ de orice greºealã, a oricui, pentru a-mi dovedi mie însumi ce? Cã sînt mai bine informat? Da, într-adevãr, în unele domenii sînt tobã, dar în altele sînt bîtã. Bîta bate toba, cam asta ar fi definiþia culturii noastre, a fiecãruia din noi: „Lipscaniul (?!) exista ca arterã comercialã din Secolul al XVIII-lea” - zice la televizor dr. în Istoria Artei Cezara Mucenic. Fatã plãcutã ºi cultivatã, nimic de zis, cu un prenume de nuvelã eminescianã ºi un nume de eremit din peºterile întîilor creºtini, dar adevãrul e altul.

Strada cu pricina e atestatã încã de la 1580, dacã aº avea o putere aº afiºa asta pe niºte pancarte colorate, de-o parte ºi de alta a fiecãrui capãt al ei. Cît despre alcãtuirea pluralului, nici nu vreau sã mai insist: „Lipscanii” erau negustorii din Lipsca (Leipzig), aºa cã nu se poate articula „Lipscaniul”.

E ca ºi cum ai zice „Buºteniul”, „Bradul” etc.

Explozie fãrã precedent a presei scrise. La ora actualã ar fi cam 900 de publicaþii în toatã þara. Asta e bine. Faptul cã, în cea mai mare parte a lor, duc o politicã de învrãjbire ºi intoxicare, e deja o altã mîncare de peºte. Reþin un titlu dat de ªtefan Aug. Doinaº, în revista „22”: „Ne aºteaptã zile grele”.

Are dreptate. Un alt titlu demn de reþinut: „De unde vine ura?” - se întreabã, retoric, Ana Blandiana, în „România literarã”. Pãi, de unde sã vinã? De la „Cãluºul” manolescian, publicat în acelaºi numãr de revistã. Dacã acelora care l-au elogiat pe Ceauºescu pentru politica lui antisovieticã, de independenþã ºi demnitate, vrea sã le punã puiul de legionar un cãluº la gurã, atunci ce-ar trebui sã punem noi în gura lui, pentru textele despre Lenin, Gheorghiu-Dej ºi colectivizarea agriculturii? Un trotil, ca-n filmele de desene animate, ca sã facã Rãþoiul Donald „Bum”! Dar pe tine, draga noastrã mironosiþã, ce te mîna oare în luptã atunci cînd, în primele zile ale anului 1990, îmbrãcatã în hainã de piele, ai mãrºãluit, gardatã de niºte haidamaci, pe culoarele revistei „Luceafãrul”, interzicînd muncitorilor sã o mai tipãreascã, pînã ce vechea conducere nu va fi datã afarã?! Te mîna ura, sau dreptatea? Revin la revista „22”, unde publicã ºi un paranoic (cred cã irecuperabil, îþi dai seama de asta dupã faptul cã scrîºneºte din dinþi pînã ºi în fotografie). Liviu Ioan Stoiciu e numele lui ºi e

Mitingurile pe care le organiza Tribunul, în vremurile bune ale PRM, adunau mii de oameni, din toate colþurile þãrii. Oamenii doreau sã fie cît mai aproape de Corneliu Vadim Tudor, care emana putere ºi optimism.

Clipe de liniºte ºi de sãrbãtoare. Familia Vadim Tudor era dornicã de prieteni ºi de aceea mesele la care se adunau cu toþii erau pline de voie bunã, dar ºi îmbelºugate... director la douã publicaþii: „Cuvîntul” ºi „V”, din Vrancea. Atacul lui e animat tot de dragoste creºtinã: „Celebrul om de paie Nicolae Dan Fruntelatã”. Principiul atacului în haitã funcþioneazã din ce în ce mai precis. Nici nu s-a stins bine televizorul peste perdelele murdare ale lui Gabriel Liiceanu, ºi „România liberã” se ºi entuziasmeazã în jurul banalitãþilor debitate de el. O tînãrã pe nume Alexandra Stãnescu publicã articolul encomiastic intitulat „Mesaj de importanþã naþionalã”. Asta încã n-ar fi nimic, dar un oarecare Titi Calistru scrie ºi el un articol, în care cere, negru pe alb, ca Televiziunea sã retransmitã de zeci de ori (?!) cuvîntarea lui Liiceanu! Ce se ascunde aici?

Oamenii ãºtia n-au deloc simþul ridicolului? Se poate face un erou dintr-un fost dogmatic marxist, care mînuieºte þigareta ca o cafegioaicã în capot mucegãit, care mai cîºtigã ºi ea un pol ca ghicitoare în cãrþi? Dacã aº avea talent grafic, aº face o caricaturã grandioasã: Liiceanu dînd pe þigaretã fumuri în ochii proºtilor, iar proºtii, cu gura la celãlalt capãt al obiectului, suflînd ca într-o þeavã de sticlar ºi umflîndu-l artificial pe închipuitul filozof minoritar. Decît sã vãd în fiecare searã perdelele jerpelite ale ºetrarului, mai bine trec iarãºi pe bulgari... ªi astfel se prelinge întîia lunã a primãverii, iar eu nici n-am bãgat de seamã.

31 MARTIE 1990. Plouã mãrunt. În sfirºit!

Pãmîntul era însetat, dupã o iarnã atît de ciudatã. E o ploaie mocãneascã, þîrîitã, care îmi aduce aminte de o minunatã vacanþã de varã în pãdurile de la Rãstoliþa, unde m-am dus cu prietenul din copilãrie Liviu Beldiman. Treceam dintr-a 9-a într-a 10-a, dar nu fusesem niciodatã într-o tabãrã. De ce? Naveam bani. Acolo, în Rãstoliþa, am trãit douã sãptãmîni dumnezeieºti. Zile întregi am cules zmeurã ºi afine, în borcane dinainte pregãtite de mama prietenului meu, Tanti Petruþa, care era o gospodinã pe cinste. Curgea prin apropiere ºi un rîu, cu apã cristalinã ºi rece pînã la nuanþa violacee. Într-o zi, am vãzut-o ieºind pe profesoara de sport din adîncul codrului - era o femeie tînãrã ºi frumoasã, de bunã seamã cãsãtoritã, care însoþea tabãra. Nu pricepeam ce cautã ea acolo, în pustietatea aia, la cîþiva kilometri de bazã. Aveam sã mã lãmuresc repede: dupã numai un minut, ieºea la liziera pãdurii ºi profesorul de sport, încheindu-se la pantaloni. Aºa e-n vacanþã. Nu ºtiu de ce, nu pot uita scena asta. Cum n-o pot uita nici pe aceea care m-a avut protagonist chiar pe mine: intrasem într-o camerã a taberei, fãrã sã bat la uºã, ºi am surprinso pe o altã profesoarã în furou, tocmai îºi schimba fusta. Atunci, pe ploaia aceea de munte, în aerul tare al masivului împãdurit, cînd toatã alchimia trupului meu aflat la pubertate era într-o fierbere surdã, m-am privit ochi în ochi cu acea femeie atrãgãtoare, am oftat amîndoi ºi... atît! Aveam numai 15 ani! Eram departe de adolescentul din „Banii” lui Zola, care, cam tot pe la vîrsta asta, o poseda pe tînãrã nobilã veºtejitã, în picioare, sucind fetei bãtrîne mîinile la spate, în vreme ce - în buna tradiþie a naturalismului îndrãgitului romancier tatãl sãu fãcea amor în saloanele unei doamne marchize, jos, lîngã pat, la lumina ºemineului, ºi el,

ºi frumoasa femeie cu carne trandafirie fiind îmbrãcaþi sumar, numai în cãmãºi vaporoase. Oh, dulci lecturi ale adolescenþei! Cît de mult vã sînt îndatorat! Ajuns în Bucureºti ºi vizitîndu-l pe unul din prietenii de tabãrã, care stãtea pe Str. Sabinelor, m-am pomenit vorbind despre Sardapanal. „Cum aºa, tinere? D-ta ºtii cine a fost Sardanapal?” - m-a întrebat, uluit, tatãl adolescentului, un intelectual de marcã. I-am þinut o întreagã dizertaþie ºi a rãmas ca la dentist. Ulterior, în faþa ºuvoaielor de date, informaþii ºi racorduri pe care le fãceam în discuþii, cei care nu mã cunoºteau credeau cã inventez, sau fabulez ºi cã anii istorici invocaþi nu puteau fi cei reali, fiindcã o asemenea memorie e inumanã. ªi aºa am aflat cã sînt un erudit, cã am o culturã enciclopedicã etc. În realitate, eu n-am fost ºi nu sînt decît un om muncitor ºi extrem de serios în tot ceea ce întreprinde, pe un fond genetic sãnãtos altoindu-se întrecerile efective pe care le aveam cu mama: zilnic ne verificam unul pe altul ce ºi cît anume am citit. De fapt, noi nu citeam, ci devoram. Patimã pe care o aveau ºi surorile mai tinere ale mamei, Ica ºi Zîna, cu care fãceam schimb de cãrþi.

Astãzi, vremea de afarã mã duce cu gîndul la Leonardo da Vinci. În Tratatul sãu de picturã, existã un pasaj splendid, de o misterioasã poezie, unde se afirmã cã pe vreme crepuscularã, de ploaie, oamenii pe care îi vedem strecurîndu-se pe strãzi sînt mai frumoºi, lumina cade mai bine pe chipul

Premiile Fundaþiei România Mare. Printre cei care au fost recompensaþi s-a aflat ºi Ion I. Brãtianu. lor. ªi nu e aºa? Uitaþi-vã numai la femei: ºi pe ploaie, ºi pe zãpadã, toate veºmintele le vin bine, îndeosebi cele din lînã coloratã, pînã ºi cea mai nereuºitã ºi mai puþin încrezãtoare în farmecul ei degajã un aer de zeitate silvanã, e îmbujoratã, un abur amestecat, de tutun ºi de lapte, se degajã de pe buzele ei ca o cireaºã, în care vîrful limbii nu poate fi decît sîmburele cel roditor de plãceri secrete. Îmi cade în mînã corespondenþa lui Cicero cu Atticus. Într-un loc, oratorul pomeneºte de Cele Trei Cîrciumi (Tres Tabernae). Devin curios, pentru cã amãnuntele de genul acesta ne fac extrem de apropiaþi, în timp, de orice eveniment istoric. Caut febril prin tot felul de hîrtii ºi hîrþoage vechi ºi, întrun tîrziu, aflu cã Cele Trei Cîrciumi reprezentau o staþie de pe Via Appia, la vreo 50 km de Roma. În „Faptele Apostolilor” se pomeneºte cã atunci cînd Pavel a venit la Puteoli de la Roma, cu tovarãºii sãi, aici, la Cele Trei Cîrciumi, i-au ieºit în întîmpinare creºtinii din Cetatea Eternã. Oare ce s-o fi bãut ºi ce s-o fi mîncat atunci, în hanurile Antichitãþii?

Horaþiu scrie într-o poezie de un ospãþ cu melci ºi stridii prinse pe Lunã Nouã, dar tocmai în toiul mesei a cãzut uriaºa perdea a gazdei ºi mesenii, tolãniþi pe jos, sprijiniþi în cotul drept (pentru drenarea bilei ºi favorizarea digestiei) au fãcut mare haz. Ce sînt eu, oare? Roman sau Dac? Cînd eram mici, mama ne cãuta la lobul urechii, ºtia ea un mister antropometric: fratele meu mai mare era Dac, eu eram Roman, ceea ce îmi plãcea nespus. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 22 septembrie 2017

ANTREPRENORIAT ) ECONOMIE ) POLITICÃ Putem sã ne luãm adio de la moneda naþionalã!

Pentru prima oarã în istorie, România va trebui sã renunþe la LEU Preºedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker vrea ca România sã intre alãturi de Bulgaria în spaþiul de liberã trecere Schengen ºi ca liderii Uniunii Europene sã se întîlneascã la Sibiu, pe 30 martie 2019, la o zi dupã ce Marea Britanie se va rupe de UE, pentru a discuta viitorul celor 27 de state membre.

La 30 martie 2019, România va deþine preºedinþia Consiliului UE. Juncker ºi-a exprimat dorinþa, în mult aºteptatul discurs privind „Starea Uniunii“ prin care a fãcut clar cã toate þãrile Uniunii Europene trebuie sã adere la zona euro, cã UE nu trebuie sã avanseze în douã viteze ºi cu standarde duble de calitate, mai slabe în est. „Este timpul sã aducem România ºi Bulgaria în Zona Schengen fãrã întîrziere. ªi Croaþia trebuie adusã în Schengen, dupã ce îndeplineºte condiþiile tehnice. Croaþia meritã calitatea de membru deplin, dacã vrem ca UE sã ne uneascã continentul, mai degrabã decît sã îl împartã. Trebuie sã menþinem o perspectivã credibilã pentru deschidere cãtre þãrile din Balcanii de Vest. UE va avea mai mult de 27 de state membre“, a spus Juncker. Includerea României ºi Bulgariei în zona Schengen ar face parte din strategia de a aduce toate þãrile membre ale UE în toate structurile blocului comunitar, inclusiv în uniunea monetarã ºi cea bancarã. „Europa se întinde din Spania pînã în Bulgaria.

Europa trebuie sã respire cu ambii plãmîni: plãmînul estic ºi plãmînul vestic. Altfel, continentul nostru se va sufoca“, a spus Juncker. ªeful puterii executive a UE a cerut ca toate statele UE sã adopte moneda euro. Acestea vor beneficia de sprijinul tehnic ºi financiar de care au nevoie. Cu Marea Britanie, stat care nu face parte din zona euro,

pãrãsind Uniunea în 2019, doar opt state reprezentînd 15% din PIB-ul UE vor fi în afara zonei euro. Însã, în est, Cehia, Ungaria ºi Polonia împing procesul de adoptare a euro spre un viitor necunoscut. ªi Suedia, o þarã dezvoltatã, dar care nu face parte din zona euro, este reticentã sã adopte moneda unicã. Mai mult, Ungaria ºi Polonia tind sã se izoleze în UE ºi sã erodeze principiul statului de drept.

„Dacã vrem ca euro mai degrabã sã uneascã decît sã ne divizeze continentul, atunci trebuie sã fie mai mult decît moneda unui grup select de þãri. Euro este destinat sã fie moneda unicã a întregii Uniuni Europene.

Toate statele membre ale UE, cu excepþia a douã, au obligaþia ºi dreptul de a adera la zona euro atunci cînd îndeplinesc toate condiþiile“.

Excepþiile la care Juncker face referire sînt Marea Britanie ºi Danemarca.

Separat, comisarul european pentru buget ºi resurse umane Günther Oettinger a declarat pentru publicaþia germanã „Tagesspiegel“ cã Bulgaria ar putea adera la zona euro în anul 2018. „Pornesc de la premisa cã premierul bulgar, Boiko Borisov, va anunþa la începutul anului 2018, cînd þara sa va prelua preºedinþia

Anunþul care vizeazã mii de firme: De ce nu se mai eliminã impozitul pe dividende Preºedintele ALDE, Cãlin PopescuTãriceanu, spune cã eliminarea impozitului pe dividende nu va mai fi luatã acum, ci în momentul în care condiþiile bugetare vor fi ameliorate, spunînd cã România este printre þãrile cu o fiscalitate atrãgãtoare ºi cã mediul de afaceri are parte de un tratament favorabil din partea statului român. El a declarat, într-o conferinþã de presã susþinutã la Mamaia, cã eliminarea impozitului pe dividende va fi realizatã atunci cînd nu va exista riscul unor dezechilibre macro-economice. „Nu putem sã dorim decît ceea ce este realizabil în acest moment. Economia funcþioneazã bine, avem premisele ca toatã gama de mãsuri pe care am preconizat-o sã o putem implementa, dar fãrã ca sã existe riscul unor dezechilibre macroeconomice, fãrã sã existe riscul unui excedent de deficit bugetar, ºi atunci aceastã mãsurã va fi luatã, dar nu în acest moment. Prioritãþile pe care le-am setat ºi nivelul de dezvoltare economicã, creºterea economicã ne permit în acest moment sã facem numai ce se vede, rãmînînd în continuare ca aceastã mãsurã de eliminare a impozitului pe dividende sã fie luatã în momentul în care condiþiile bugetare vor fi ameliorate”, a explicat Tãriceanu.

El spune cã România este una dintre þãrile cu o fiscalitate atrãgãtoare odatã cu eliminarea celor 105 taxe ºi impozite, ºi cu diminuare la 10 la sutã a impozitului pe venit. „Pe mãsurã ce economia progreseazã, vedeþi cã avem cel mai înalt ritm de creºtere economicã, sigur cã nivelul resurselor la buget va creºte, ºi va veni destul de repede momentul în care ºi aceastã mãsurã s-o adoptãm. Cred cã în România, în ceea ce priveºte nivelul de taxe, sîntem într-o poziþie

foarte bunã ºi foarte atractivã odatã cu introducerea cotei unice de impozitare, odatã cu eliminarea celor 105 taxe ºi impozite pe care noi am decis-o. Cred cã încã o datã cu diminuarea la 10 la sutã a impozitului pe venit, România este printre þãrile cu fiscalitatea cea mai atrãgãtoare. Nu cred cã sîntem chiar atît de restanþi în aceastã privinþã, adicã ºi aceastã mãsurã dacã o vom adopta, voi fi extrem de bucuros, dar cred cã ºi în momentul de faþã, aºa cum stau lucrurile, mediul de afaceri are un tratament favorabil din partea statului român”, a menþionat preºedintele ALDE. El spune cã devansarea unor mãsuri economice de cãtre guvernul anterior a dus la o diminuare a veniturilor cu 7 miliarde de lei, precizînd cã impozitul pe dividende nu reprezintã nici 10 la sutã din acea sumã. „Discuþia pe care am avut cu guvernul anterior a fost urmãtoarea. Noi avem în programul de mãsuri diminuarea TVA-ului, scoaterea taxei pe stîlp, acciza de la carburant era programatã sã se aplice de la 1 ianuarie 2018, devansarea acestor mãsuri nu ne-a costat decît 7 miliarde de lei. Vã spun cã impozitul pe dividende nu este nici 10 la sutã din 7 miliarde. Sînt o serie de mãsuri pe care noi am fi vrut sã le luãm, dar aceastã diminuare drasticã a veniturilor ne obligã la o reeºalonare a lor. Aºa cum merge economia, v-am spus, sîntem pe primul loc la creºtere economicã, anul ãsta vom avea un coeficient mult mai ridicat al absorþiei fondurilor europene, la anul se va accentua acest lucru ºi am garanþia cã ºi aceastã mãsurã o vom putea implementa”, a mai declarat Cãlin Popescu Tãriceanu, conform news.ro.

CORNEL DUMITRESCU

Consiliului UE, cã Bulgaria vrea sã adere la zona euro“, a afirmat Günther. În discursul privind starea Uniunii, Juncker a lãudat zona euro ºi a spus cã o piaþã unicã puternicã este calea cãtre o UE mai puternicã. „Toate statele membre, cu excepþia a douã, sînt obligate sã adere la zona euro. Aceste state membre au nevoie de sprijinul unui instrument de aderare la zona euro. Europa trebuie sã poatã lua decizii mai rapid ºi mai eficient. Trebuie sã vedem o uniune economicã ºi monetarã mai agilã. Zona euro este mai rezistentã la ºocuri decît în urmã cu cîþiva ani“, a declarat preºedintele CE. El a atins ºi problema standardelor duble de calitate privind produsele ºi serviciile din UE. Copiii din România sau cei din Italia ar trebui sã aibã acelaºi acces la vaccinuri anti-rujeolã, la fel ca în restul Uniunii Europene, a declarat Juncker. „Europa trebuie sã fie o uniune a egalitãþii de ºanse, a tratamentului egal. Este inacceptabil ca în anul 2017 sã mai moarã copii de boli care ar trebui sã fie deja eradicate în Europa. Copiii din România sau cei din Italia ar trebui sã aibã acces, în aceeaºi mãsurã, la vaccin antirujeolã, la fel ca în restul UE. Fãrã drept de apel! Tocmai de aceea, cooperãm cu toate statele membre pentru a sprijini mãsurile naþionale de vaccinare. Cazurile de deces care pot fi prevenite în Europa nu trebuie sã existe“, a spus Juncker. ªeful CE a propus ca liderii UE sã se întîlneascã în România, la Sibiu, pe 30 martie 2019, într-un summit care trebuie sã fie un semn cã „UE va merge înainte dupã ieºirea Marii Britanii, cã Brexitul nu reprezintã totul ºi nu va afecta viitorul Europei“.

Reuniunea de la Sibiu ar fi primul Summit european în formula UE 27 de dupã Brexit ºi s-ar desfãºura în momentul în care România va deþine preºedinþia prin rotaþie a Consiliului Uniunii Europene.

România va prelua, începînd cu 1 ianuarie 2019, la 12 ani de la aderarea la Uniunea Europeanã, preºedinþia Consiliului UE, timp de ºase luni.

BOGDAN COJOCARU

Un sondaj realizat de Consiliul pentru IMM-uri aratã cã 97,5% dintre firme nu susþin plata defalcatã a TVA Un sondaj realizat de Consiliul Naþional pentru Întreprinderile Private Mici ºi Mijlocii (CNIPMMR) aratã cã 97,5% dintre respondenþi nu susþin plata defalcatã a TVA ºi tot o pondere de 97,5% considerã cã aceastã modificare va avea efecte negative asupra activitãþii firmei lor, au anunþat reprezentanþii Consiliului.

La sondajul efectuat pe site-ul Consiliului pentru IMM-uri în perioada 8 – 28 august au rãspuns un numãr de 818 firme, din care 54,1% sînt microîntreprinderi, 19,7% întreprinderi mici, 18,4% întreprinderi mijlocii, 5,9% întreprinderi mari ºi 1,9% alte forme juridice. Întrebaþi dacã susþin modificarea Codului fiscal ºi instituirea plãþii defalcate a TVA în mod obligatoriu, 97,5% dintre respondenþi au rãspuns cã nu susþin aceastã modificare. De asemenea, 97,5% dintre respondenþi au menþionat cã instituirea plãþii defalcate a TVA va avea efecte negative asupra activitãþii lor.

La întrebarea „Ce efecte pozitive asupra activitãþii dvs. consideraþi cã vor fi generate de plata defalcatã a TVA?“, 98,5% dintre respondenþi au arãtat faptul cã nu existã nici un efect pozitiv.

Printre cele mai importante dificultãþi/efecte negative considerate de respondenþi cã vor fi generate de plata defalcatã a TVA, 97,5% au menþionat creºterea birocraþiei, prin dublarea numãrului de plãþi, mãsuri suplimentare de verificare ºi de management pentru TVA (obligaþia contribuabililor de a determina/verifica contul de TVA, obligaþia de a vira direct la bugetul de stat suma reprezentînd TVA aferentã achiziþiilor de la furnizorii/prestatorii care nu le-au comunicat un cont de TVA ºi de a notifica acest fapt furnizorilor/prestatorilor).

Alte efecte negative identificate sînt afectarea cash-flow-ului ºi blocarea banilor (89,9%), costuri bancare suplimentare cu noul cont, comisioane bancare suplimentare (86,2%), costuri suplimentare pentru contribuabili generate de modificarea sistemelor informative contabile (85,5%), efort semnificativ de implementare tehnicã, avînd în vedere termenul foarte scurt de aplicare (81%), mai rezultã din sondaj. Întrebaþi dacã au fost consultaþi/informaþi de cãtre autoritãþi privind modul de aplicare a plãþii defalcate de TVA, 91,9% dintre repondenþi au rãspuns negativ, doar 8,1% menþionînd cã au fost informaþi din alte surse, precum mass-media sau internet.

ANDREI RADU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 22 septembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Bãtãlia de la Verdun Bãtãlia de la Verdun (21 februarie 1916 - 21 iulie 1916), din timpul primului rãzboi mondial, a mai fost numitã ºi „Abatorul” deoarece numãrul de morþi, rãniþi ºi dispãruþi se ridicã la 700.000 de persoane.

Dacã la Marna în 1914 a fost o bãtãlie în stil clasic, care s-a clarificat în cîteva zile, la Verdun a fost prima bãtãlie care a avut toate caracteristicile rãzboiului de tip nou.

Bãtãlia de la Verdun a fost cunoscutã dupã remarca ,,Ils ne passeront pas” (Ei NU vor trece) atribuitã lui Robert Nivelle.

Pentru francezi, bãtãlia de la Verdun a fost, dupã cea de la Marna, al doilea moment culminant al primul rãzboi mondial. În iarna 1914-1915, combatanþii trecuserã de la rãzboiul de miºcare, ofensiv, la cel de poziþii, defensiv, un rãzboi de tranºee, un rãzboi al rezistenþei. Germanii erau convinºi cã armata francezã era la limita posibilitãþilor sale ºi doreau sã îi provoace mari pagube, urmînd ca ei sã iasã învingãtori. Tunurile germane s-au dovedit mai bune în bãtãlia care a durat 6 luni, în care au murit 271 de mii de francezi, dar tot atîþia germani. Bãtãlia ºi-a justificat renumele de „abator”, de tocãtor a sute de mii de vieþi.

Însã, în noiembrie 1914, ofensiva germanã a fost blocatã de trupele aliate, la doar 40 km de Paris. Soldaþii Antantei au reuºit apoi sã mai împingã armatele inamice cîteva zeci de kilometri înapoi, fortificînd linia frontului pe aceste coordonate. Rãzboiul s-a transformat dintr-un rãzboi de manevre într-unul de poziþii. Fiecãrei tabere îi era mai uºor sã reziste pe poziþii decît sã atace.

Fiecare atac se solda cu pierderi semnificative. Astfel, în februarie 1916, s-a decis începerea ofensivei de la Verdun de cãtre Imperiul German. Calculele istoricilor estimeazã cã, pentru fiecare kilometru pãtrat de teritoriu pierdut sau cîºtigat de Puterile Centrale în zonã, s-au pier-

Verdunul, simbol al rezistenþei franceze Fusese ultima fortificaþie cuceritã de prusaci în rãzboiul din 1870-1871, iar apãrarea oraºului Verdun ºi a împrejurimilor sale, cel mai fortificat sector al frontului Franþei, avea o mare importanþã psihologicã atît pentru militarii francezi, cît ºi pentru întreaga þarã. De aceea bãtãlia de la Verdun a fost pentru Franþa, dupã bãtãlia din septembrie 1914 de la Marna, al doilea moment crucial al primului rãzboi mondial, iar victoria a avut un efect moral enorm. În anul 1916, rãzboiul trecuse deja de la faza ofensivã la cea defensivã, de rezistenþã, iar luptele se mutaserã în tranºee. În jurul Verdunului erau douãzeci de fortificatii majore ºi altele patruzeci mai mici, care protejau graniþa istoricã de est a Franþei.

Germanii cunoºteau rolul Verdunului, de simbol al rezistenþei, însã intenþionau, prin strategia dezvoltatã de ºeful Statului Major german, Erich von Falkenhayn, sã atace la Verdun într-o luptã de uzurã care sã provoace pagube cît mai mari armatei franceze, slãbitã de cei doi ani de rãzboi ºi la limita posibilitãþilor sale. Nemþii intenþionau sã atragã trupele franceze în contra-atacuri ºi contraofensive ºi sã le distrugã sub focul masiv al artileriei grele, alimentatã cu mari cantitãþi de muniþie aduse pe cãile ferate care ajungeau chiar la 24 de kilometri de linia frontului.

Dar, generalul Philippe Pétain, apãrãtor al Verdunului alãturi de generalul Robert Nivelle, a regîndit strategia artileriei ºi infanteriei franceze. Pétaina ordonat cã nu va exista nici o retragere, ci doar contra-atacuri, în ciuda faptului cã trupele se aflau sub focul masivelor bombardamente ale artileriei germane.

,,Ils ne passeront pas!”

De la început, atacul de la Verdun nu era menit sã asigure nemþilor o victorie rapidã, ci sã se transforme într-o îndelungatã luptã de uzurã. Ceea ce conducerea armatei germane nu s-a aºteptat sã se întîmple a fost ca ei sã piardã la fel de mulþi soldaþi ca inamicul. „Vinovatul” pentru acest lucru a fost Philippe Pétain, însãrcinat cu apãrarea fortãreþei. Pe de o parte, numirea lui Pétain i-a avantajat pe germani, cãci acesta era decis sã lupte pînã la capãt; pe de altã parte, strategia sa avea sã se dovedeascã victorioasã, el reuºind, în cele din urmã, sã-i învingã pe germani. Pétain a realizat cã apãrarea fortãreþei de la Verdun avea sã cearã numeroase sacrificii umane din partea soldaþilor, dar, prin regîndirea strategiei de artilerie a armatei franceze, el a pricinuit inamicului pierderi cel puþin la fel de grele ca propriile pierderi.

Bãtãlia a început la 21 februarie 1916, atunci cînd germanii au lansat o ofensivã masivã împotriva localitãþii Verdun, unul dintre cele mai importante puncte din linia de apãrare francezã. Aºezarea în sine era vulnerabilã – înconjuratã de ape ºi, aparent, uºor de cucerit –, era ºi un important nod de cale feratã ºi de drumuri rutiere, însã germanii au ales-o, mai ales, pentru forþa ei simbolicã, deoarece Verdun era o localitate încãrcatã de mituri dragi francezilor. Aici s-a semnat, în 843, celebrul „Pact de la Verdun”, moment în care Lothar I a lãsat Lorena fiului sãu, Lothar al II-lea. Dupã moartea acestuia, Lorena a devenit subiect de disputã între conducãtorii regatului franc de apus (Franþa de azi) ºi regatul franc de rãsãrit (Viitoarea Germanie).

Planul de atac pentru scoaterea Franþei din rãzboi a fost fãcut de cãtre contele von Schlieffen, care plãnuia un atac prin teritoriul Belgiei ºi, eventual, prin cel al Olandei, cu un atac de învãluire asupra Parisului ºi forþarea guvernului francez la capitulare. Planul pãrea sã funcþioneze iniþial, trupele germane trecînd prin Belgia cu o vitezã apreciabilã.

dut sute de oameni. Mãcelul a culminat cu nopþile de groazã în care au pierit cîteva zeci de mii de oameni în doar douã nopþi. În timpul fazei de început a bãtãliei de la Verdun, a apãrut, pentru prima oarã, concepþia tacticã a superioritãþii aeriene. În timpul pregãtirii atacului, germanii au realizat o mare concentrare de avioane de luptã în apropierea fortãreþelor ºi, la începutul atacului, au doborît sau au împiedicat decolarea tuturor avioanelor aliate, de recunoaºtere. Aceasta a permis avioanelor de recunoaºtere ºi bombardierelor germane sã opereze fãrã a putea fi împiedicate sã-ºi ducã misiunea la îndeplinire.

Francezii au contraatacat rapid, deplasînd cîteva ,,escadrilles de chase” (escadrile de vînãtoare) din alte sectoare, pentru a recîºtiga supremaþia aerianã. În spaþiul aerian îngust de deasupra Verdunului, s-au dat lupte grele pentru succesul operaþiunilor de recunoaºtere aerianã.

Forturile care înconjurau oraºul Verdun, Douamont ºi Vaux au fost primele þinte ale forþelor militare germane.

Erik von Falkenhayn, ºeful Statului Major german, a sperat ca, prin concentrarea tuturor resurselor germane, sã poatã izola trupele franceze în aceastã zonã ºi, în cele din urmã, sã-ºi înfrîngã adversarul prin superioritate numericã ºi determinare, indiferent de costurile umane. Dupã cel mai puternic bombardament de artilerie de pînã atunci ºi cu pierderi extrem de numeroase, Falkenhayn a reuºit sã ocupe forturile Douamont ºi Vaux. Cu toate acestea, sub conducerea inspiratã a generalilor Nivelle ºi Pétain, Verdunul nu a fost cucerit.

O ofensivã britanicã pe Rîul Somme a uºurat presiunea asupra oraºului Verdun (iulie 1916), iar pînã în decembrie, francezii au reuºit sã recupereze o mare parte din teritoriul pierdut. Despovãraþi, într-o oarecare mãsurã, dupã bãtãlia de pe Somme, francezii ºi-au reluat poziþiile, prin intermediul unor contraatacuri, la 24 octombrie ºi 15 decembrie 1916.

Deºi rezistenþa pe care au opus-o francezii s-a dovedit crucialã pentru moralul armatei, aceastã bãtãlie a fost un nou exemplu în ceea ce priveºte masivele costuri umane pe care le-a presupus rãzboiul de tranºee din primul rãzboi mondial, în care circa 400.000 de soldaþi din trupele aliate ºi 350.000 de soldaþi germani ºi-au pierdut viaþa pe o suprafaþã de numai cîþiva kilometri pãtraþi. Intenþia germanilor fusese sã declanºeze o bãtãlie prin care sã erodeze forþele franceze, sperînd ca, ulterior, sã poatã distruge armata francezã. În final, germanii au avut parte de aproape la fel de multe victime ca ºi francezii.

Bãtãlia de la Verdun a dat ºi numele de „poilus” soldaþilor armatei franceze. Pletoºi, neraºi, murdari ºi acoperiþi de noroaiele din mlaºtinile Verdunului, aceºti „poilus” au fost un subiect tabu multã vreme pentru civilii francezi.

Felul jalnic în care arãtau a fost ascuns sistematic populaþiei Franþei, puþinele fotografii existente arãtînd doar ceea ce dorea Ministerul de Rãzboi sã arate. În perimetrul în care a avut loc celebra bãtãlie de la Verdun ºi care este, în fiecare an, în luna noiembrie, loc de aduceri aminte ºi de comemorare a celor cãzuþi pe front, autoritãþile franceze au ridicat un impresionant monument în care sînt adãpostite osemintele a peste 100.000 de soldaþi. În ultimele decenii, Verdun a devenit un simbol al reconcilierii francogermane. La Verdun ºi-au pierdut viaþa ºi 2.746 de soldaþi români. Ei îºi dorm somnul de veci în 46 de amplasamente din regiune.

Bãtãliile s-au purtat cu un armament nou, performant ºi cu scopul precis de a ucide în massã. Rãzboiul este consi-

derat primul rãzboi industrializat al omenirii. O industrie terifiant de precisã, cu obiectivul unic de a secera vieþi.

Fiecare armatã ºi-a folosit aviaþia ca un obiect de propagandã, datoritã multor simboluri pe care aceasta le reprezintã. Avionul era considerat o formã a libertãþii, de care soldaþii înrobiþi în tranºee trebuiau sã-ºi aducã aminte, ºi tot el reprezenta vîrful de lance al tehnologiei vremii.

Grenadele folosite de ambele tabere erau de mai multe feluri. S-au folosit de la grenade fumigene pînã la grenadele explozive ºi grenadele cu schije de toate tipurile.

Datoritã acestora, se cunosc încã cel puþin douã accesorii, inventate pentru a le contracara: masca de gaze ºi casca metalicã împotriva schijelor. Folosirea lor a generat greutãþi de ambele pãrþi, din cauza sistemului de numãrare ºi aruncare. Mobilizarea fiind generalã de ambele pãrþi, mulþi soldaþi nu ºtiau sã numere destul de repede sau se încurcau, declanºînd explozia unei grenade în propria lor tabãrã.

Fãrã îndoialã, cele mai folosite arme au fost piesele de artilerie. Au existat în toate calibrele ºi formele posibile.

De la calibrul 60 mm, folosit împotriva infanteriei la începutul rãzboiului, pînã la giganticul tun ,,Big Bertha”, tunul uriaº folosit de germani, în ultimii ani ai rãzboiului, pentru a bombarda Parisul, din spatele liniilor frontului. De la artileria folositã împotriva infanteriei ºi pînã la cea folositã împotriva avioanelor ºi a tancurilor. Avioanele au fost folosite destul de sporadic în bombardamente. Cea mai avansatã armã creatã ºi folositã în acest rãzboi rãmîne, totuºi, tancul. Inventat iniþial de Aliaþi ºi, mai apoi, copiat de germani, tancul a fost arma care a pus capãt rãzboiului de tranºee.

Tancul a fost folosit ca suport pentru infanterie. S-ar putea asemãna cu un scut mobil pentru soldaþii pe care-i apãra. Primul model a fost ,,Matilda”, creat de englezi.

Acesta era dotat cu douã mitraliere laterale, care aveau unicul scop de a oferi o oarece pazã vehiculului, ºi nu erau folosite pentru a ataca propriu-zis; pentru aceasta exista infanteria din spatele tancului. Mai tîrziu, a fost dotat ºi cu un mic tun pentru atac. Francezii au fost, ºi ei, rapizi în a-ºi copia aliaþii, însã modelele lor s-au dovedit a fi ineficiente.

Henri-Philippe Pétain Ofiþer al armatei franceze, Pétain a parcurs toate gradele militare, pînã la acela de general. În timpul primului rãzboi mondial, dupã ce a oprit înaintarea trupelor germane la Verdun, a devenit erou naþional. În 1917, a fost numit comandant suprem al armatei franceze, iar în anul urmãtor a fost avansat la gradul de mareºal. Sub comanda sa, armatele franceze au luat parte la ofensiva finalã victorioasã, condusã de mareºalul Ferdinand Foch, în 1918.

Pétain a luptat în Maroc, în 1926, ºi a devenit ministru de Rãzboi în 1934. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, a condus Guvernul de la Vichy. Guvernul sãu a fost unul extrem de autoritar, sprijinit de fasciºtii francezi, care a emis o serie de legi antisemite. Dupã invadarea Franþei de cãtre Aliaþi în 1944, Pétain a fost luat de naziºti în Germania. S-a întors de bunã voie în Franþa, în 1945, pentru a rãspunde acuzaþiei de trãdare, dar a fost condamnat la moarte. Preºedintele Charles de Gaulle i-a comutat pedeapsa în detenþie solitarã, pe viaþã.

Pétain a fost închis într-o fortãreaþã pe Insula d’Yeu, din largul coastei de vest a Franþei, unde ºi-a petrecut ultimii ani de viaþã.

Erik von Falkenhayn Apreciat de împãratul german Wilhelm al II-lea, generalul german a ocupat ºi funcþia de ministru de Rãzboi, între anii 1913 ºi 1915. Imediat dupã izbucnirea primului rãzboi mondial, Falkenhayn a fost numit ºef al Marelui Stat Major al armatei germane. Din aceastã posturã, Falkenhaym a respins planul unei ofensive germane în Rãsãrit, plan susþinut de Hindenburg ºi Ludendorff, din cauza „imensitãþii spaþiului”, scopul sãu fiind acela de a obþine o victorie pe frontul de vest, prin „vlãguirea inamicului”. În urma eºecului înregistrat în bãtãlia de la Verdun ºi a uriaºelor pierderi umane suferite, a fost obligat sã-i cedeze locul, la 29 august 1916, lui Hindenburg. Falkenhayn a fost numit comandant-ºef al forþelor germano-austriece care au atacat, în 1916, România, apoi, comandant în Palestina (1917-1918) ºi Lituania (1918). În 1921, a publicat ,,Campania Armatei a II-a împotriva României”.

*** Deºi s-a încheiat, oficial, cu o victorie francezã, bãtãlia de la Verdun n-a adus pãrþii învingãtoare nici un avantaj strategic important. Singurul efect a fost de a epuiza atît forþele germane, cît ºi pe cele franceze, ale cãror pierderi umane s-au ridicat la cifre de necrezut: aproximativ 550.000 pentru francezi ºi 430.000 pentru germani (estimãrile diferã, pornind de la circa 710.000 ºi mergînd pînã la un maxim de 980.000).

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 22 septembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (26) Jerry Dean Michael, escrocul impostor (2) Numindu-ºi compania ,,Corporaþia Secolului 21”, Elizabeth Carmichae a început sã vîndã modelul maºinii sale cãtre agenþiile auto. Cererile pentru primul lot de o mie de Revette direct de pe linia de producþie au explodat. Banii curgeau.

Apoi a sosit ºi dezastrul. Directorul de imagine a fost gãsit ucis în biroul sãu, împuºcat în cap.

Anchetele au dat la ivealã cã acesta avea cazier juridic. Cînd un alt membru al personalului a fost acuzat de crimã, doamna Carmichael a declarat cã nu ºtia nimic despre trecutul acestor doi angajaþi ai sãi. Pentru a scãpa de scandal, s-a mutat în oraºul Dallas, deschizînd un nou sediu ºi o nouã fabricã.

Dar era deja urmãritã îndeaproape. „Fabrica” s-a dovedit a fi un depozit plin de vechituri, iar „Revette” - un fals. Au fost înaintate acuzaþii, dar pînã cînd poliþia a ajuns în apartamentul ei, Jerry Dean dispãruse. Alte investigaþii au dezvãluit nu numai îmbrãcãminte ºi produse cosmetice obiºnuite în cazul unei femei, dar ºi peruci, sutiene cu burete ºi un aparat de ras electric.

Negãsind pe listele de delincvenþi cãutaþi de lege numele de „Elizabeth Carmichael” sau alte informaþii legate de aceasta ºi hotãrînd cã „ea” ar putea fi un „el”, poliþia a realizat un portretrobot al lui Carmichael, în care o transformau în bãrbat. Au fost eliminate din fotografia ei pãrul ºi detaliile cosmetice, apoi imaginea a fost comparatã cu instantaneele din faþã ºi profil aflate în dosarele cu persoane date în urmãrire penalã.

Semãna oarecum cu un anume Jerry Dean

Michael, cãutat pentru fals ºi dispãrut în timp ce fusese eliberat pe cauþiune. Luîndu-i urma, poliþia l-a descoperit într-un apartament din Miami, unde era îmbrãcat tot în haine femeieºti. „Mã consider femeie”, a anunþat el. „Puteþi sã-mi spuneþi Liz”. A reieºit cã era un travestit care, în urmã cu mulþi ani, fugise din Indiana împreunã cu o prietenã, Vivienne Barrett, care de atunci îi nãscuse 5 copii. Ani de-a rîndul, cei doi au locuit laolaltã în condiþii amicale, în timp ce el a început sã-ºi schimbe sexul cu ajutorul unui tratament hormonal, moment în care visase la isprava cu promovarea maºinii Revette. În timp ce Jerry Dean se afla în închisoare aºteptînd procesul, soþia lui, Vivienne, a insistat sã rãmînã de partea lui. „A fost un soþ ºi un tatã bun, spunea ea, ºi totdeauna a avut grijã de noi ºi ne-a respectat.

Cu toþii o iubim pe Liz la fel de mult cum îl iubim pe Jerry. Copiii îi spun mama Liz, în timp ce eu sînt, pur ºi simplu, mami. Presupun cã sîntem, mai degrabã, ca niºte surori, decît soþ ºi soþie”.

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Ciudata dispariþie a lui Glenn Miller (1)

Sunã c lopoþelul

La 24 decembrie 1944, un comunicat de presã oficial anunþa: „Maiorul Alton Glenn Miller, director al faimoasei orchestre a aviaþiei militare a Statelor Unite, care activeazã în Paris, este dat dispãrut în timpul unui zbor de la Londra la Paris. Avionul în care era pasager a plecat din Anglia la 15 decembrie ºi, de cînd a decolat, nu i s-a mai dat de urmã”. Astfel afla întreaga lume despre moartea renumitului lider al orchestrei militare, ºi mulþi ani dupã aceea nimeni nu a pus serios sub semnul întrebãrii povestea acestei dispariþii misterioase în apa mãrii. (va urma) STUART GORDON

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11 12

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Elevii ºi studenþii ocupã bãncile de studiu (2 cuv.); 2) Prima lunã de toamnã, în care elevii încep cursurile; 3) Þap gol! – Maºina din Maroc! – În cete! – Bor ºi fluor; 4) Botezãtorul lui Isus – Uriaº mitic; 5) Teatrul Bulandra – Jocul nostru naþional – Bun de ceva; 6) Poezie cîntatã – 99 la romani – Nimburi; 7) Cu mînere în sala de gimnasticã a elevilor – Acestea (reg.); 8) Petrecere în grup – A da cu var – Dat în lãturi!; 9) Mese de searã – Vedetã pe ecran; 10) Cuvînt de laudã – Datul în barã; 11) Din cînd în cînd – Clase de început la ºcoalã.

VERTICAL: 1) Cei de aici (pop.) – Predã studenþilor cursuri; 2) Iubiþi de bunici – Clasã finalã!; 3) Cap ºi coadã de crap! – Prima carte a celor mici; 4) Gaz de sondã – Arbore aromatic din sudul Europei; 5) Pentru fiecare... – Deliciu porcin; 6) Fiorii care-i cuprind pe cei ce încep ºcoala – Sud-est; 7) Sabin Bãlaºa – Sãlile populate cu elevi ºi studenþi; 8) Se scrie cu ea pe tablã, la ºcoalã – Zece arab – Acum!; 9) Mia – A urmãri predarea la ºcoalã; 10) Diftong latin – Înlocuitor de cafea – Monarh slav; 11) Expunere pentru elevi ºi studenþi; 12) Salã de cursuri universitare (pl.).

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,IN MEMORIAM – OMAGIU MARELUI SCRIITOR ªI OM POLITIC” 1) ROMAN – CAFEA; 2) TRIBUN – CLAN; 3) CORNELIU – I; 4) PACE – VADIM; 5) O – AVE – TUDOR; 6) LIRISM – LINA; 7) INDATORATI; 8) TE – TIMORATA; 8) ILA – CITITOR; 10) CARPATI – ERA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.