Romania mare, nr 1411

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Miliardele de cãrþi ale lumii sînt ca fluturii ºi gîzele care roiesc în jurul marelui far: Biblia.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Nimic nu se opreºte, Vadime…

Motto: „O datã ca zeiiam trãit ºi mai mult nu-mi doresc”.

(Friedrich Holderlin) Nu consider cã este greºit a vorbi în paradigma superlativului de un creator; în fond, cei care ºi-au criticat contemporanii au ajuns în ceaþa uitãrii, lumini rãmînînd, peste vreme, cei în care s-au tras cartuºele invidiei ºi nepriceperii. Eugen Barbu, Zaharia Stancu, Dan Deºliu, Mihai Beniuc, mai apoi Dinu Sãraru ºi Adrian Pãunescu, toþi au trecut printre contemporane sãbii otrãvite pãziþi de armura geniului. Dinu Sãraru îºi duce fãclia încã, o fãclie grea din cauza focului strîns atîþia ani, dar luminoasã, pentru cã poartã lumina generaþiilor celor aminþi - ºi de care el nu s-a dezis niciodatã. E ceva ce am vãzut ºi la Vadim, ºi la Pãunescu – se supãrau, se certau, se împroºcau – dar nu se deziceau. Da, sînt nedumerit ºi încersc sã-mi explic cum de apare dezicerea la creatori geniali ca Nicolae Breban sau Manolescu?...

Corneliu Vadim Tudor a fost pasionat de momente speciale ale personalitãþilor; cãutarea lui era dincolo de operã, îmi spune Lidia Vadim, o descoperire a cremenelui care a aprins scînteia creaþiei. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Dragi cititori! Începînd de la 1 august 2017 puteþi face abonamente la revista noastrã accesînd site-ul www.romaniamare.info (rubrica Abonament ediþia tipãritã-livrare în România). De asemenea puteþi achiziþiona varianta PDF a celui mai recent numãr al revistei (rubrica Numãrul curent-ediþia digitalã). Vã mulþumim.

Porcii Am ales ca titlu al acestor succinte însemnãri cuvîntul de scîrbã pe care un mare publicist român, cu pseudonimul Arhibald, îl aºeza pe coperta cãrþii sale, consacratã întîiului rãzboi mondial, apãrutã la Tipografia Steaua din Bucureºti, în 1923. Titlul exact e mai lung ºi mai plastic: „PORCII. Impresii din timpul ocupaþiei. Jafuri.

Asasinate. Violuri. Spioni. Crime. Piraþi. Hiene. Note de om necãjit“. Uneori, înainte de culcare, mai citesc la acest volum de o actualitate surprinzãtoare. Nimic nou sub soare – zicea Ecleziastul. Cantitatea de murdãrie umanã nu s-a pierdut nici ea, nici nu s-a cîºtigat, ci s-a conservat intactã ºi s-a transmis din generaþie în generaþie.

Dupã mai bine de 75 de ani, întîlnim toatã drojdia aceea în „Ferma Animalelor“, condusã de niºte porci impregnaþi cu lãturi ºi terci din troacã, pe nume Cristoiu, Nistorescu, Cârciog, Þeposu, Buduca, Ceachir, Gugui, Bãcanu, S.R. Stãnescu, Buja-junior, Tökés, Szabo Karoly, Dide, Dumitricã, Vasile Popovici… Mãcar ticãloºii de acum trei sferturi de veac ºtiau carte, mulþi erau vorbitori de douã-trei limbi strãine, una era sã te trãdeze un colonel ca prinþul Alexandru Sturdza, ºi alta e sã-þi grohãie în ceafã o vagaboandã ca Tanþa Robu, care crede cã, dacã a supt o duzinã de ºtiuleþi prin rampa de mãrfuri a gãrii, gata, a ºi luat cultura, ca gripa! Ce timpuri trãim! ªi uite cine îl judecã pe Ceauºescu! De fapt, îndîrjirea asta a lor împotriva fostului preºedinte al României n-a fost niciodatã îndreptãþitã: pînã acum 3 ani, l-au urît pentru cã nu-i lãsa sã fure ºi sã trîndãveascã; acum, îl urãsc pentru a lovi în noi, cei care i-am vãzut de-a lungul timpului ºi calitãþi. Cu asemenea ticãloºi n-ai ce discuta, ei se adunã ca pãduchii de salcîm, se magnetizeazã repede cu bãuturã, cafele ºi þigãri, dupã care trãiesc într-o lume a lor, complet ruptã de realitate, ºi se mai mirã cã populaþia îi ia cu pietre la alegeri sau în alte împrejurãri. Mã uit uneori la acest Szabo Karoly, cu faþa lui roºie de bãuturã ca un jambon de viþel fezandat sub ºa, îl aud pe holurile Senatului României boscorodind în ungureasca lui, fãrã ruºine, de parcã ar fi în Budapesta aia afumatã ca un paprikaº, îmi vine sã-i dau douã palme rãsunãtoare, dar noroc cã sînt un om paºnic, civilizat ºi, în orice caz, mult mai sãnãtos decît tot grupul lui parlamentar, aºa cã mã abþin ºi mã rog la Dumnezeu sã-mi întãreascã stomacul ºi sã nu vomit. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR, 16 aprilie 1993 (Text reprodus din volumul I „Quo vadis Europa“)

Ora de Varã Daþi ceasul cu o orã înainte Daþi ceasul cu o orã înapoi Ca sã le intre Zeilor în minte Cã Timpul joacã dupã cum vrem noi.

Daþi ceasul cu un secol mai în faþã Daþi ceasul cu un secol îndãrãt De scap din veacul XX cu viaþã Aº vrea cu Tine, Doamne, sã mã-mbãt!

CORNELIU VADIM TUDOR Duminicã, 31 martie 1996

Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit Pagina 14

În interiorul „Epocii de Aur“

Cîteva din cele mai frumoase poveºti de dragoste din istoria lumii

Scrisorile Ludovicãi Rebreanu cãtre fiul ei, Liviu

Pagina 10

Paginile 12-13

Pagina 4

NR. 1411 zANUL XXVIII zVINERI 29 SEPTEMBRIE 2017 z24 PAGINI z4 LEI

Pag. a 2-a – 29 septembrie 2017

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Se anunþã atacuri asupra P.S.M.! Deviza CEAC-PAC: „Nu putem rãguºi decît împreunã” Marele cîntãreþ Rod Stewart Mîrþu Pîrþu va interpreta la Politica Euroviziune romanþa ,,Trece-un CAR cu hoþi pe drum”... ªlagãrul Litoralului: „Mãi, României la O.N.U. trece prin Tel-Aviv salamule de varã/ Te-aº mînca cu tot cu sfoarã!” Noua bancnotã de 1.000 de lei va înlocui vechea bancnotã de 50 de lei PARTEA I Antenele noastre ne anunþã cã formaþiunile fasciste A.C. ºi P.A.C. vor sã atace, în ziua de 15 septembrie, sediile Partidului Socialist al Muncii din mai multe oraºe ale þãrii. O acþiune de amploare se zice cã ar urma sã aibã loc la Constanþa. Dacã ne gîndim cã cele douã formaþiuni sînt conduse de pui de legionari (Ana Blandiana ºi Nicolae Manolescu), vom vedea cã, dupã mai bine de o jumãtate de veac, nu s-a schimbat nimic în politica româneascã: fasciºtii prigonesc stînga muncitoreascã!

Vedeþi diversiunea, vedeþi cum P.A.C. a primit ordin din afarã sã devinã simpatic la electorat, luînd imediat „atitudine” faþã de polonezii care încearcã sã umble cu creionul pe harta României? Din pãcate pentru ei, nimeni nu-i crede pe „pacepiºti”, din foarte multe motive: 1) tot timpul au fãcut jocul ungurilor, acuzîndu-ne pe noi de extremism ºi afirmînd cã problema Ardealului nici nu existã; 2) ei vor sã-l aducã la putere pe ex-regele Mihai, care înseamnã Declaraþia de la Budapesta; 3) ei l-au declarat campion al libertãþii pe satanicul Tökeº, care înseamnã crima de la Eger; 4) dacã ar fi cinstiþi, de ce nu-i demascã public pe ungurii care vor Ardealul, iar nu pe polonezi, care sînt doar niºte unelte? În sfîrºit, þînþarul general al Capitalei, Nicolae Viorel Paraºutel Cretinel Cîrlionþ Pumponel Oproiu, a fãcut Roiu. Individul, care era cît pe-aci sã aducã ciuma în Bucureºti, îºi poate deschide acum în liniºte vechea cînciumã pe care au avut-o pãrinþii sãi lîngã Primãria de Verde, colþ cu Bd. Titulescu. Iar acolo îl sfãtuim s-o aducã ºi pe gurista cãreia i-a dat el premiu pe scenã.

Bineînþeles, ca ºi în cazul lui Dan Predescu, nimeni nu 1-a luat la întrebãri, nu i-a zis nimeni nimic cu privire la spaþiile comerciale date la strãini etc. Asta înseamnã cã se merge mînã în mînã, pe Blãtescu. A venit în locul sãu dl. Panã – nu Gheorghe, ci Doru. Noi îi dorim succes ºi îi promitem cã timp de trei luni, adicã întreaga toamnã, nu ni se va auzi pliscul, nu-l vom obstrucþiona cu nimic.

Dacã lucrurile vor merge bine, bravo lui, la Crãciun îi vom da Premiul Revistei „România Mare”. Dacã lucrurile vor merge rãu, bravo lui Oproiu, cã va fi rãzbunat ºi-i va tremura guºa aia de popîndãu de-atîta rîs.

A trecut România în acest secol prin douã rãzboaie mondiale, ºi tot ne-am strîns recolta de pe cîmp. Numai acum ne-a apucat bruma toamnei ºi am trãit nãzdrãvãnia cea mare, unicã în istoria þãrii: sã se strîngã strugurii înaintea grîului. Inteligentul nostru guvern s-ar putea sã gãseascã o explicaþie ºi la asta: aºa e în Australia, fraþilor, unde, acum, e primãvarã... „Nu putem reuºi decît împreunã!”– sunã deviza negativistã a Alianþei Clinice. Dupã ultimele sale sforþãri, dupã atîtea urlete guturale ºi spume la gurã, deviza va fi schimbatã în ceva cu mult mai potrivit: „Nu putem rãguºi decît împreunã!”.

Foame mare pe Litoralul românesc, liberalizarea preþurilor face ravagii mai cumplite decît o armatã de ocupaþie. A ajuns un pui prãjit 800 de lei, o bere bulgãreascã 110 lei ºi o bananã 75 de lei. Nu-i de mirare cã ºlagãrul litoralului, cîntat de celebrul Licurici

Artificii

Nu numai cã eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputinþã sã-l rãsplãteºti. NICOLAE IORGA Visul meu este ca fiecare þãran sã aibã duminica, în oalã, cîte o gãinã. HENRIC IV (rege al Franþei, în perioada 1589-1610) N-a fost pe lume un neam mai încercat ca al nostru. N-a fost popor care sã fi plãtit mai scump dreptul de a trãi în Þara ºi în legea lui, popor pe care sã-l fi împins la jertfele mai mari adînca dragoste de moºie ºi dorinþa de neatîrnare.

ALEXANDRU VLAHUÞÃ Pentru a înþelege cît este de vinovatã rãpirea de teritorii unei naþiuni, se cade sã amintim cã teritoriul unei naþiuni este pãmîntul sfînt al Patriei, mormîntul strãmoºilor, leagãnul copiilor, cãminul unei mari familii. A pune pe el pecetea unei stãpîniri strãine este nu numai un jaf nelegiuit, el este un act de profanare. ANATOLE FRANCE

de la ,,Calypso” este: „Mãi salamule de varã/ Te-aº mînca cu tot cu sfoarã!”.

Acelaºi etern juriu de la Mamaia, condus de astã datã de cel mai netalentat compozitor din ultimii 91 de ani, pe nume Anton ªuteu, a reuºit sã dea un premiu pe merit: cel mai bine a cîntat Carul 5 al Televiziunii Române! Ce Mirabela Dauer?!

Ce Gabriel Cotabiþã?! Ce Oana Sîrbu?! Tovarãºul Mîrþu sã trãiascã, cu vocea sa de Pavarotti care-a bãut secãricã cu Iosif Sava! Normal cã, la viitoarea ediþie a Festivalului Euroviziunii, laureatul Mîrþu va reprezenta România. Astfel, alãturi de Al Bano ºi Romina Power, va mai fi un cuplu celebru: Mîrþu ºi Pîrþu, întelegînd prin acest cuvînt acel vînt de libertate care 1-a propulsat pe prima scenã a culturii române. Nenorocitu’ de Mîrþu n-a avut însã prea mult timp sã se bucure: dupã mai puþin de o sãptãmînã de la istorica sa premiere, doi dintre servanþii celebrului CAR 5, pe nume Sever Georgescu (operator imagine) ºi Bogdan Niculescu (ºofer), au fost prinºi de poliþie în timp ce „operau” prin maºini. Domnii hoþi se aflã în arestul de la Circa 8 din Bucureºti, ceea ce aratã cã poliþiºtii noºtri nu s-au lãsat impresionaþi de premiul lor. Acum, uite cum s-a rezolvat, aproape de la sine, ºi problema dificilã a alegerii cîntecului pe care Rod Stewart Mîrþu Pîrþu îl va interpreta la Eurovision: „Trece-un CAR cu hoþi pe drum”...

Marele pachiderm vorbitor Alex. ªtefãnescu zice cã ne face praf, publicînd în „Zig-Zag” fotocopiile unor dedicaþii pe care dl. Vadim Tudor i le-a acordat pe douã cãrþi ale sale de versuri. Da, aºa este, dar asta se întîmpla în 1977 ºi 1979, dupã care orice relaþie între cei doi, chiar ºi de salut, a încetat. Motivul? Lichelismul tot mai afiºat al malacului cu palme umede Al. ª., care îl reclama în epistole bine simþite, adresate lui Nicu Ceauºeacu, pe venerabilul George Ivaºcu, obþinînd în final, cu acordul C.C. al U.T.C., conducerea gazetei de ateism ºtiinþific „Magazin”. Asta, ca sã nu mai vorbim de clipa în care imbecilul ºi-a permis sã îl batjocoreascã pe Eminescu în maculatorul sãu volum intitulat „Prim Plan”. „Cum ar putea un critic de fineþea filigramului (sic!) sã devinã un huligan de presã?” – se întreabã Alex. ªtefãnescu.

Pãi sã se uite în oglindã, sã vadã cum din activist C.C. al U.T.C. a devenit mare dizident, din articler comunist la „România liberã” (unde semna reportaje înflãcãrate sub numele Al. ªtefãnescu) s-a metamorfozat în vajnic anticomunist, îngãduindu-ºi sã-i ia apãrarea pederastului Ion Negoiþescu pentru uriaºa obrãznicie a acestuia de a-l numi pe Eminescu strãmoº al legionarilor. Oricum, prezenþa în „Zig-Zag” a acestui Alex. ªtefãnescu ºi a ciupercuþei colorate Jelibon-bon, pe nume Alina Ungureanu, care se dovedeºte otrãvitoare ºi mai lipsitã de caracter decît þigancile care cerºesc cu o þîþã afarã, lîngã zidul Cimitirului Bellu – este un balast serios al acestei publicaþii. Fostul colonel de securitate Viorel ªtirbu tachineazã straºnic în ,.Dreptatea”. Parcã nici n-a arestat oameni înainte, parcã nici nu i-a anchetat, umilit, zdrobit! Aº, e democrat convins, anticomunist ºi antisecurist, cine e mai moþat ca el? Într-un articol

Patria, aceastã fiinþã idealã pe care locuitorii ei sînt gata a o apãra cu viaþa, este identitatea intereselor, ideilor, pasiunilor care-i strînge ºi întruneºte în apãrarea unui bine comun. NICOLAE BÃLCESCU Cine va lãmuri pe viitor care-i sensul existenþei Naþiunii noastre? Cine va feri Naþiunea noastrã de tragedia eroului dus pe cãi greºite, tot mai departe de biruinþã? VASILE PÂRVAN Mai toþi tinerii cred cã sînt naturali, cînd, de fapt, ei nu sînt decît neciopliþi ºi grosolani. LA ROCHEFOUCAULD Copilãria este inima tuturor vîrstelor.

LUCIAN BLAGA Mai bine caractere fãrã culturã, decît culturã fãrã caractere. REMBRANDT Dacã vã spune cineva cã puteþi sã vã ridicaþi altfel decît prin culturã, muncã ºi economie – ocoliþi-l! BENJAMIN FRANKLIN Rãul are aripi, iar binele merge ºchiopãtînd.

VOLTAIRE

„ROMÂNIA MARE“

gîlgîind de urã visceralã, intitulat „Minþi, Radu Ceontea!”, acest ªtirbu stucheºte pe toatã lumea prin vasta lui strungãreaþã, culminînd printr-o minciunã gogonatã: „Propulsarea, mai apoi, a lui I.C. Drãgan în funcþia de preºedinte de onoare al punereului, ne-a limpezit definitiv asupra naturii organizaþiei: extremistã de stînga-dreapta!”. Aiurea, rãmîi nelimpezit, ªtirbule: dl. Drãgan nu e preºedintele P.U.N.R.ului, ci al... Vetrei Româneºti, ceea ce e parcã altceva.

Rãi sfãtuitori mai are dl. Ion Iliescu. Domnia-sa este, într-adevãr, primul ºef de stat român care a vizitat Israelul, dar mai este ºi cel dintîi care a vorbit la discuþiile oficiale în... limba englezã! Sã nu ºtie dl.

Iliescu cã un ºef de stat vorbeºte în limba þãrii sale, cã asta este o regulã a demnitãþii naþionale? Mai consemnãm o curiozitate a acestei vizite: prezenþa în delegaþia oficialã românã a d-lui Aurel Dragoº Munteanu, evreu de origine, care este ambasadorul nostru la O.N.U. Ce înseamnã asta? Asta înseamnã cã politica României la Tot mai mulþi crainici O.N.U. trece prin Tel-Aviv. radio prezintã emisiunile de searã într-o îngrijorãtoare stare de ebrietate. Îþi e ºi milã de ei sã-i auzi cum li se limbã plimba-n gurã, cum plescãie din buze ºi îºi cautã cuvintele, iar cînd ofteazã din rãrunchi ne intrã în casã un damf de zaibãr ºi palincã de ne stricã analizele! Vorba lui Puiu Cãlinescu: ãºtia miros a bãuturã ºi în fotografie.

Banca Naþionalã s-a gîndit sã facã o mare bucurie cetãþenilor: noua bancnotã de 1.000 de lei, care va înlocui vechea bancnotã de 50 de lei. Dacã tot am pomenit de bani, ni se pare deplasatã opþiunea Bãncii pentru numele Mihail Eminescu. Ni s-a explicat la TV cã s-a avut în vedere cã aºa era semnatã prima ediþie din versurile poetului, cea din decembrie 1883, dar aºa ceva nu poate fi un indiciu – Eminescu era foarte suferind atunci, nu el a îngrijit ediþia, ci Titu Maiorescu, care l-a semnat cum a crezut de cuviinþã. Trebuia sã se aibã în vedere cã în actul de botez prenumele este Mihai ºi cã toate poeziile, articolele ºi epistolele au fost semnate de scriitor cu acelaºi prenume. Nu ºtim dacã mai marii Bãncii Naþionale cunosc cã timp de l00 de ani ruºii au tot susþinut cã Eminescu a fost de-al lor, ori prenumele Mihail e puþin cam slav, te duce cu gîndul la Lermontov, sau chiar la Gorbaciov, de ce nu? Azi-mîine ne pomenim cã ºi Mihai Viteazul va fi scris la fel, pe motiv cã în anumite acte austriece apãruse Michael. Oricum, e o greºealã de neiertat a Bãncii Naþionale, care înþelegem cã aruncã bani cu nemiluita pe piaþã (fãrã acoperire, ceea ce o sã ne coste scump!), dar nu mai înþelegem sã-i dãm dreptul de a se amesteca ºi-n cultura naþionalã. Tînãrul purtãtor de cuvînt al Guvernului este, dupã cum se ºtie, dl. Mihnea Constantinescu, a cãrui cãrãruie care suie-n vîrf de creºtet, à la Rudolf Valentino, e sorbitã din ochi de drãgãlaºa ziaristã de la „Tineretul liber” ce stã mereu proþap în prima bancã a conferinþelor de presã. Mai nou, purtãtorul a anunþat cã vom primi zahãr tocmai din Marea Caraibelor! Mãi, sã fie! Ne-am uitat noi pe hartã, n-am vãzut nimic care sã semene a plantaþie de zahãr. Atunci ne-am luat inima-n dinþi ºi l-am întrebat cum devine chestia cu trestia pe marele nostru politolog Silviu Brucan, supranumit Andrei Zaharin Diabetovici. Iatã ce ne-a rãspuns: „Stupid people! Vezi cã eºti prost, de ce te mai bagi? În ultimul meu studiu, pentru care americanii, nu-i aºa, mi-au dat 20.000 de ruble, iar ruºii mi-au luat 10.000 de dolari, eu am demonstrat, nu-i aºa, cã în Marea Caraibelor (înfrãþitã cu Marea Dãmãroaia) creºte zahãr ceva de speriat, practic sînt zãcãminte întregi de zahãr, nu-i aºa, seamãnã cu planctonul ºi algele, te împiedici de ele cînd înoþi toporeasca pe la fund...”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 13 septembrie 1991)

Toate legile sînt fãcute de bãtrîni ºi bãrbaþi.

Tinerii ºi femeile iubesc excepþia. GOETHE Revoluþia este un eveniment îngrozitor, care îºi are obîrºia în firea lucrurilor ºi în firea oamenilor. Nu existã rãsturnãri politice care sã nu dezlãnþuie furia Poporului. Totdeauna cînd Poporul dezlãnþuit se simte în primejdie, se produc tulburãri ºi victime. NAPOLEON BONAPARTE Nu asupri pe nenorocitul care stã la poartã.

BIBLIA (Proverbe) Geniile sînt ca furtunile: merg împotriva vîntului, înfricoºeazã oamenii, purificã vîntul.

KIERKEGAARD Cei ce respirã în necaz, respirã adevãr.

SHAKESPEARE Cum sã aibã parte de glorie Conducãtorul în preajma cãruia nu se aflã poeþi de frunte? Cîþi Conducãtori n-au fost pe pãmînt, ºi nimeni nu le cunoaºte mãcar numele! CUGETARE HINDUSÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 29 septembrie 2017

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Ultima ispravã a lui Avram Iancu Ne mor soldaþii pe pãmînt strãin Leul l-a depãºit pe Neagu Djuvara Românii, cetãþeni europeni second-hand Bãlãlãu l-a bulit pe Anton Greva foamei se amînã Olimpiada meteorologilor, faza pe Capitalã Sexul: cu mascã sau Bulache de la Chiºinãu nu renunþã la prostie Olguþo, fãrã mascã? mai dã-le 100 de lei!

Vînzãtoarea de plãceri ,,Tot ce facem nu e bine!” Poziþia misionarului miop Guriþa mã-sii! Apel cãtre lichelele din PRM Cum îi lucra Mircea pe turci Avram Iancu a parcurs Dunãrea înot de la izvoare ºi pînã la vãrsare. Poate n-ar fi vrut sã facã excursia asta, dar, cînd te numeºti Avram Iancu, trebuie sã spui prezent la întîlnirea cu istoria. ªi pînã la urmã ce mai sînt 2.860 de km în ziua de azi?! Încã un militar român a fost ucis în Afganistan, pentru o cauzã care nu este a noastrã, indiferent de ambalajul în care o îmbracã politicienii. ªi atunci, ce-i împinge pe tinerii români sã fie carne de tun în laboratorul de experimente din Afganistan? Eroismul? Nu. Dorinþa de aventurã? Nu. Atunci? Sãrãcia. Leul l-a depãºit cu greu pe Neagu Djuvara ºi a împlinit 182 de ani. Dar nu se simte deloc în apele sale. Euroiul, dolãroiul ºi alte fiare capitaliste muºcã din el cu sãlbãticie. În ciuda vîjîielii lui Iohannis pe la Înaltele Porþi ale lumii, Europa ne trateazã tot ca pe niºte cetãþeni second-hand. Deºi ne-au devalizat bãncile, neau ras pãdurile ºi ne sug petrolul, austriecii nu ne vor în Spaþiul Schengen. Nici olandezii. P-ãºtia mãcar putem sã-i înþelegem: ne poartã picã fiindcã nu le-am dat Portul Constanþa. Pãi cum sã vi-l dãm, dacã a pus geana pe el ºi Hodoronc-Trump?! Pãi ce, voi nu ºtiþi noua ordine mondialã a licuricilor? Doar nu credeaþi cã-l þinem pentru noi, din patriotism!

România a devenit campioanã europeanã la tenis de masã. O performanþã remarcabilã. Toþi cei implicaþi meritã respectul nostru, dar, în primul rînd, jucãtoarele. Bravo, fetelor! Noi mereu am spus cã femeile e mai bune decît bãrbaþii. De unde ºi celebra expresie: ai vãzut ce bunã e aia!

A înnebunit omenirea umanã! ªtiu, nu-i o noutate. A ajuns în stadiul incredibil încît ia de bun ce se spune la Meteo. Mãi, oameni buni, ce fronturi atmosferice vau lovit la titioacã de nu vã mai puteþi reveni? Ce consumaþi în timpul liber de pe mîneca cãmãºii? Mã rog, e treaba voastrã, dar nu-i mai speriaþi ºi pe alþii! Mai schimbaþi meniul. Furtuna neanunþatã din vestul þãrii a ucis 8 oameni ºi a rãnit cîteva sute. De ce? Pentru cã în România se construieºte haotic atît la stat, cît ºi la privat, fãrã a se respecta reguli minime de rezistenþã. Se merge pe principiul, care stã la baza obiectivului de þarã, ,,lasã, mã, cã merge aºa!”. Adicã putem supravieþui din încropeli. Greºealã fatalã! Sau, cum ar spune un înalt demnitar: ,,Eroarea greºelii!”.

Senatorul Nicolae Bãdãlãu i-a tras o palmã peste muian liberalului Marin Anton. Care, în loc sã-i toarne lui Bãlãlãu niºte beton, a rumegat-o îndelung pe la tembeleviziunile de ºtiri false. Supãrarea lui Anton e mare nu pentru cã a luat-o în mufã, cã i-a plãcut, ci pentru cã l-a înjurat de mãmiþica dumnealui. Pãi, se poate? Cum sã înjuri o asemenea personulitate a politicii româneºti? Chiar cã eºti Bãlãlãu!

Caftiþi-vã, aleºilor, dar nu vã înjuraþi, cã v-aud copiii retardaþi de pe le organizaþiile de bazã! În mod paradoxal, fericitul eveniment nu s-a petrecut la B1 TV, ci la o nuntã populatã cu interlopi politici, la care fiul lui Bãdãlãu era naº. ªi unde pînã ºi Marin Anton ºi-a gãsit unul. Chiar pe naºu-ãl mare.

Deputatul liberal Florin Roman a intrat în greva foamei.

Dupã trei ore i s-a fãcut dor de bufetul Parlamentului ºi a renunþat la suferinþã.

Aºa-zisele dezvãluiri ale unor bãgãtori de seamã ce au dat cu mãtura pe la întreprinderea ,,Ochiul ºi Timpanul întãresc Ciocanul” sînt praf în ochi pentru proºti. Adevãrurile zguduitoare urmeazã sã vi le dezvãluim noi. Ni le-au lipit pe uºã, cu super-glue, un grup de generali mafioþi. Le-am citit, ne-am crucit ºi le-am aruncat la coºul de gunoi al istoriei, pentru reciclare. Cînd vor avea o formã coerentã, o sã le scoatem pe piaþa de chilipiruri. Mãi, bãieþi, voi ºi ªcoala de Corecþie aþi fãcut-o la fãrã frecvenþã!

Rãzboiul meteorologic continuã. S-a ajuns la faza ,,furtuni într-un pahar cu apã”. Sã vedem ce-au mai inventat ruºii. În afarã de rebutul Dodon. Care le cere politicienilor români sã renunþe la ideea Unirii. Dacã le bagã ºi ceva în traistã, ãºtia îi dau lui Bulache ºi restul Moldovei.

Ghinionul lor este cã mai sîntem ºi noi p-acilea, de veghe la soarta þãrii. Cum care noi? Poporul Român. În numele cãruia îþi cerem, dragã Igor, sã te tratezi de prostie ºi de buba mînzului, cã eºti bãiat tînãr ºi nu-þi ºade bine...

E vreo diferenþã între sexul cu prezervativ ºi cel fãrã ?, se întreabã cu degetul la tîmplã cercetãtorii slãbuþi cu duhul. Opriþi-vã din cercetãri, economisiþi-vã energia, cã vã luminãm noi: da, este o mare diferenþã. De talie! Kim Jong-un vrea sã distrugã SUA, iar lui Trump i s-a pus pata pe Coreea de Nord. N-ar fi mai bine pentru omenirea umanã ca pokemonii respectivi sã se batã în cuºcã, iar spectatorii sã le arunce banane cu razã micã de acþiune? Dacã vor rezbel, sã-l facã mai întîi pe pielea lor! Chiar dacã pielea de mãgar e destul de groasã. Olguþa va mãri salariul minim cu cîte 100 de lei în fiecare an, conform programului de guvernare-masturbare. Ce nu ne

spune olteanca fierbinte rãu de tot e cu cît vor creºte preþurile la produsele de larg consum, tarifele, taxele pe orice ºi impozitul pe fumul de pe casã. Cã, în România, supravieþuirea costã scump. Doar ºmecheria este ieftinã.

O vînzãtoare din Bacãu a fost reclamatã la OPC fiindcã fãcea ochi dulci bãrbaþilor! Ce aveþi, cotoarbelor, cu creºtina? Aþi înnebunit de tot? Dacã nu vã servesc bãrbaþii cu mici, nu vã convine! Dacã le zîmbesc ºãgalnic, iar nu vã convine! Dar vouã cînd vã convine? Mã gîndesc ce s-ar fi întîmplat dacã o asemenea vînzãtoare de plãceri ar fi prestat la raionul de cuie!... Emisiunea culturalã ,,Prostule (sau proasto, dupã caz), te vreau lîngã mine!”, o capodoperã a genului promiscuu, e moderatã de Bianca Drãguºanu. A dat de dracu’ limba românã! Dupã eºecul furtunii din paharul cu apã, Miþa Biciclista de la Primãria Capitalei a pus punctul pe i: ,,Din pãcate, tot ce facem nu e bine”. Parcã poþi s-o contrazici?! Totuºi, în toatã tãrãºenia asta existã ºi aspecte pozitive: dupã ce uraganul Gabi a lovit Bucureºtii, bucureºtenii e bine. Unii e beþi, alþii nu e treji.

Statistica nefericirii: 99,7% dintre angajaþii români suferã de stres!

Dacã ne luãm dupã cercetãrile institutelor sociologice europene, România e ultima din Europa la bunãstare ºi prima la nenorociri. Dacã ignorãm statisticile, tot aºa este. O tanti din judeþul Iaºi a nãscut patru copii, douã fete ºi doi bãieþi.

Bravo, fato!, dacã putem sã-þi spunem aºa, þinînd cont cã acasã mai ai patru bucãþi. Sã-þi trãiascã îngeraºii! Cu femei ca tine putem opri declinul demografic. Posteazã reþeta pe Internet, sã ºtie femeile ce sã mãnînce, cum sã se dezbrace, cum sã se strecoare printre meandrele concretului. Iar dacã responsabil cu pocinogul e soþul, scoate-l pe Olx, nu fii egoistã! Nici n-a ieºit bine de la Penitenciarul Bistriþa, cã pe Gregorian Bivolaru vor sã-l integreze în absolut ºi finlandezii. Din aceleaºi motive: sex cu minore ºi rãspîndire de materiale pornografice în þara celor o mie de leacuri. Pãcat cã omenirea umanã nu-l înþelege pe acest vizionar, care s-a strãduit, pe coate ºi pe genunche, sã înlocuiascã modelul finlandez de educaþie sexualã cu poziþia misionarului miop.

Servil Shhaideh ºi Rovana Plumb în Piept le-au cãzut cu tronc procurorilor DNA de cînd au dat Lacul Belina ºi Canalul Pavel (dacã dragoste de partid nu e, nimic nu e!) judeþului Teleorman. Iar de acolo, a fost un fleac sã ajungã în patrimoniul societãþii Teldrum, la care Liviu Dragnea nu e acþionar în acte. Ce s-o mai dãm cotitã: e belinã rãu! Dar la DNA a ajuns ºi Ghiþã Ciobanul, care ºi-a reclamat concurenþa, pe nea Petricã Daea, fiindcã ar dirija preferenþial banii cãtre crescãtorii de animale extraordinare. Exact ca-n Mioriþa. În lupta electoralã dintre nemþi ºi germani, unul dintre subiectele predilecte a fost corupþia din România ºi imaginea ei de þarã îngenuncheatã, incapabilã sã se integreze în aºa-zisa lume civilizatã. UE ne-a trebuit, UE am primit!

Nebunul de serviciu, CTP, susþine cu argumente halucinante cã numai proºtii fac copii. Pãi, dacã ar fi fost aºa, am fi salutat China din mers.

Incredibil! Lui Codrin ªtefãnescu a început sã-i creascã pãrul pe organul gîndirii!

De bucurie, scrie neîntrerupt comunicate de presã motivaþionale, în care susþine cã situaþia nu e belinã deloc.

Pentru cei care se tem cã nu-l vor mai recunoaºte pe Codrin la tembelevizor, le recomandãm sã stea liniºtiþi, cã pãrul nu ia crescut pe cap...

Iohannis le-a dat o labã de urs ucrainienilor dupã ce au interzis limba românã în partea lor de þarã furatã de la români. Aºa mai vii de acasã (vorba vine), hombre! Uite cã sînt bune ºi concediile la ceva. Te mai limpezesc la creierii capului.

Dupã ce a fãcut Naþionala de fotbal praf ºi pulbere ºi a tras-o pe nas, Daum a fost înlocuit cu Cosmin Contra, alintat Guriþã. Nu ºtim dacã porecla, transformatã în renume (Guriþa mã-sii!), i-a dat-o Laura Andreºan sau Edgar Davids.

Instanþa a decis: actuala conducere a PRM nu existã. Aºa-zisele lor ºedinþe, în care s-au pupat unii pe alþii în sistemul de operare ca maimuþa, sînt simple întîlniri ale alcoolicilor anonimi.

Gîndacii de Colorado bolnavi de prostatitã sînt egali cu mulþimea vidã. Acestea fiind spuse, facem un apel cãtre lichelele care se erijeazã în conducãtori de atelaj: Distinºi derbedei, stimate curve politice, puneþi-vã pîlnia pe cap, încolonaþi-vã ºi luaþi-o cãtinel spre casele de odihnã! Pe care nu vã mai þin picioarele, opriþi-vã la ,,Pãtrunjelu”! Ceilalþi, împrãºtiaþi-vã pe la ªcoala de Corecþie a Vieþii, pe la Balamuc sau pe la bordelurile de pe centura politicii.

Golanilor, jos laba de pe Miºcarea Naþionalã! Cu stimã ºi respect: Patrioþii români. Tot cam aºa i-a tratat ºi Mircea pe turci, ºi bine le-a fãcut! De unde ºtim noi toate astea? Din istoria necenzuratã a lui Adi Sfinteº, copilul de suflet al

domnitorului: ,,Prin 1396, valahul îºi omora timpul cu ciocanul de bãtut ºniþele. I se defectase monitorul ºi pierdea episoade esenþiale din «Cîntarea României», memorabila creaþie a unor dizidenþi sadea ca Lucia Obrazu-Grosu Longin ºi Vartan ªmecherian. Era nervos.

Porcul nu-l tãiase, campionatul se terminase, turcii nu mai veneau s-o punã de-o caftealã, jocurile Bingo se desfiinþaserã din lipsã de fraieri, ce s-o mai lungim, plictiseala era totalã. În þarã era liniºte, cã retezase o mulþime de nasuri boiereºti care zãceau de cam multã vreme în turul ºalvarilor turceºti. Toatã puterea era în mîna lui cã, într-un moment de inspiraþie, dizolvase instituþiile democratice... «Cã - zicea el - nu era bune de nimic. Aleºii pãpau banii prostimii cu lopata ºi-ºi fãceau tot felul de acareturi care mai de care mai fãþoase, mai de neam prost. Ce nevoie avea Mandea de Parlament, de Guvern ºi de alte ºerpãrii de-astea?! Mai mult mã încurcau cu iniþiativele lor dadaiste. Uite cã fãrã ei am pus þara pe picioare, e ordine în armatã, în administraþie, i-am învins pe otomani, de ce sã fiu modest, am fãcut treabã bunã! Dar ghinionul dracului, cînd sã mã eliberez de toatã tensiunea acumulatã în cîmpul muncii, mi se stricã televizorul...» Mircea îl lovi cu pumnul. Carcasa plesni ºi pe ecran apãru Sergiu: «- Mircea! Mircea! Mã auzi? Sînt comisarul Moldovan. Fã-te cã lucrezi! Se declanºeazã acþiunea Ultimul cartuº de Assos». Mircea beli ochii cît cepele cînd auzi parola, se sui pe cal ºi dãdu primul decret din dupã-amiaza aceea, care, ca de obicei, avea un singur articol, adicã era scurt ºi cuprinzãtor: «- Dupã mine, valahilor, e nasulie mare!». Nu se opri decît la Nicopole, unde fusese convocat de boºii Uniunii Europene a Fraierilor, adicã de Sigismund de Luxemburg, Filip de Artois, Jean de Nevers, Ioan de Zallern, ducele de Lancaster ºi alþi ciumeþi de aceeaºi teapã ce voiau sã-i punã pe turci cu botul pe labele de la picioare. Mircea vru sã atace primul oºtirea otomanã, cã le era jupîn, dar ducele de Burgundia îi zise lui Sigismund cã lui i se cuvine cinstea asta, nu pîrlitului de valah, care e drept cã dãdea bine cu brandul, dar avea statut de invitat, nu de membru cu drepturi depline ºi, în definitiv, nici nu era de sînge albastru. Aºa stînd lucrurile, ducelui nu i s-a refuzat cinstea de a fi omorît primul împreunã cu cei 6.000 de oºteni ai sãi care s-au orientat greºit în viaþã ºi, din prostie sau incompetenþã, l-au urmat ºi în moarte. Nici ceilalþi participanþi n-au avut o soartã mai fericitã, cã turcii odatã porniþi pe omor îºi fãceau treaba cu simþ de rãspundere.

Viteazul Mircea s-a retras împreunã cu voievodul transilvãnean ªtibor în Valahia, vãzîndu-ºi de treburile lui, altele decît cele ale închipuiþilor de occidentali. În 1397, valahul îi zdrobeºte pe turcii veniþi sã facã plajã pe malurile Ialomiþei, iar în 1400 îi întîmpinã pe vechii lui parteneri de tir, scrimã ºi echitaþie, care se întorceau plini de prãzi din Transilvania. De bucurie cã i-a revãzut, Mircea i-a ucis aproape pe toþi, din numeroasa armatã scãpînd doar vreo 3.000 de ciumeþi mai iuþi decît Gabriela Szabo. Aºa ajunse Mircea un fel de «Naºu-mare» al turcilor, lucru de care þin seamã îndeosebi fiii lui Baiazid. (...) L-a susþinut pe Musa-Celebi, fiul lui Ilderim, sã ajungã sultan ºi, dupã ce acesta a fost ucis de fratele sãu (tot aºa cum ºi el îl decedase pe brotherul Suleiman), i-a acordat ajutor ºi lui Mustafa. Tot copil de pripas de-al lui Baiazid, tot un neisprãvit cã, pînã la urmã, puterea este preluatã de Mehmed I, care nu poate trece cu vederea tupeul lui Mircea ºi se hotãrãºte sã ia niºte mãsuri radicale. 90-60-90 avea destule în harem, aºa cã valahului îi pregãti o surprizã. Nu, nu pe Andreea Marin, cã era promisã unui eunuc, mare maestru în arta masãrii cãlcîiului lui Ahile, ci vreo 80.000 de ieniceri ºi spahii înarmaþi pînã-n dinþii fãrã nici un pic de carie, care se deplasaserã cu repeziciune spre Valahia pe ritmurile hitului «Banii ºi fetele». Dar Mircea, care avusese o grãmadã de aventuri cu turcii, era uns cu toate alifiile, politica nu mai era pentru el decît o biatã curvã bãtrînã, pe care o întorsese în vremurile bune pe toate pãrþile. Aºa cã-l aburi pe Mehmed I cã el e bãiat de treabã, cã nu-i mai arde de prostii, are ºi o vîrstã la care nu-i ºade frumos sã se ia la hîrjonealã cu toþi tinereii ºi cã ar fi mult mai bine sã se ajungã la mica înþelegere balcanicã. Sultanul îl crezu pe cuvînt, acceptã tributul, întãri cîteva cetãþi de pe Dunãre cu otomani, luã ca amintire ºi Dobrogea, ºi se retrase satisfãcut în plictisitorul sãu harem ca sã-ºi mai omoare timpul. Scãpat de osmanlîi cu diplomaþia (lucru de necrezut pentru vremurile acelea), voievodul îºi fãcu inventarul domniei. Rãtãci cu ochii minþii «din munþi ºi pînã la marea cea mare», îºi revãzu cei 32 de ani de domnie, cele douã neveste care i-au dãruit cei patru urmaºi, ºi toate faptele pe care conºtiinþa i-a dictat sã le facã, din lipsã de preocupare, în slujba þãrii. Mulþumit, se apucã sã sãrbãtoreascã Revelionul. Cînd se trezi din chilabau era deja 31 ianuarie 1418, datã la care trebuia sã înghitã gutuia, conform hotãrîrii istoricilor. N-avea nici un chef, mai ales cã era zi de praznic (Vasile, Grigore ºi Ioan), dar n-avu încotro ºi decedã. Fu transportat cu arme ºi bagaje la Mînãstirea Cozia, pe care o ctitorise, unde, într-un sarcofag cioplit în piatrã, atît de miºto cã-l fãcu pe Viorel Cataramã sã plesneascã de invidie, îºi cãutã drumul spre nemurire. ªi-l gãsi, cã pe 5 februarie 1418, la Televiziunea Românã liberã se anunþã cã Mircea a sosit, e în studioul miºcãrii de revoluþie, ºi deja se face cã lucreazã...”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 29 septembrie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Scrisorile Ludovicãi Rebreanu cãtre fiul ei, Liviu Au trecut ceva ani de cînd am citit pentru prima oarã volumul ,,Adio, pînã la a doua Venire”, epistolar, matern, semnat de Ludovica Rebreanu, ºi care a apãrut la Biblioteca Apostrof, din Cluj, în 1998. Acum, revenind cu lectura asupra lui, trãiesc acelaºi sentiment de noutate scriitoriceascã, descoperit prin numãrul important al scrisorilor din sumar, ce aparþin celei care îi dãduse viaþã marelui romancier Liviu Rebreanu (1885-1944), Ludovica Rebreanu. Nu pot sã nu amintesc aici faptul cã acest volum-document, îngrijit, prefaþat ºi cu Note de Liviu Maliþa, aduce, ca noutate editorialã în peisajul literaturii noastre, mãrturii sincere despre relaþiile lui Liviu Rebreanu cu mama sa, care, aºa cum se întîmplã adeseori cu pãrinþii cînd aflã cã unul din copiii lor este mai înstãrit, apeleazã la acesta pentru a le trimite bani, cu motivaþia cã le datoreazã acest lucru, deoarece l-au adus pe lume, l-au crescut ºi l-au purtat la ºcoli.

Ludovica Rebreanu, fãcînd, în repetate rînduri, caz de acest lucru ºi speculînd sensibilitatea fiului ei, Liviu, considerã cã e normal ºi e de datoria acestuia sã o ajute financiar, amintindu-i mai mereu cã a trudit din greu pentru educaþia lui, iar acum s-ar mulþumi dacã i-ar „...espeda pachetul cu bucate, atunci ace(l)a ne-ar folosi mai mult decît banii, pentru cã aici sînt foarte scumpe toate ºi cu deosebire bucatele, care de multe ori nu le cãpãtãm nici pe bani cã sã gatã”, (pag. 71). Observînd cã Liviu întîrzie sã-i rãspundã la scrisori, trece la agresivitate epistolarã, în ideea de a-ºi determi-

Polemici

na fiul sã nu o lase în aºteptare ºi sã-i întindã o mînã de ajutor, pentru a-i uºura viaþa. Nu stãtea mult pe gînduri ºi, în cunoscuta-i limbã þãrãneascã, începe a-i reproºa, bombardîndu-1 cu alte scrisori: „Iubite Liviu! Dupã epistolile voastre în care am aflat cã ai consimþit ºi recunoaºteþi ce sînt pãrinþii, v-am scris o epistolã ca mamã care se mîngîie de copii buni. În ace(e)a v-am rugat ca sã mã ajutaþi cu ceva bani; însã pînã acuma nu am primit nici un rãspuns. Dragu mamei, tu acuma încã eºti bãrbat ºi ai soþie care încã cred cã-º face datorinþa.

Tu ºti(i) cîþi copii aþi fost, ºti(i) cît cîºtig a avut tatãl tãu ºi cu cîtã trudã v-am crescut”. (pag. 59) Scriitorul este conºtient de toate aceste lucruri, pe care nu doreºte sã le treacã neobservate, fãrã sã ia seama la cele scrise de Ludovica ºi la somaþiile ei insistente. Uneori, ele i se par de neînþeles celui ce se ºtie un om drept cu sine ºi cu apropiaþii lui, ºi mai ales faþã de mama sa care, în descrieri amãnunþite, nu scapã nici un prilej pentru a-i face moralã ºi a-i aduce aminte cã îi este mamã ºi cã el trebuie sã o ajute: „Dacã n-aº avea adîncile cunoºtinþe divine, mar bucura sau m-ar supãra rãu starea ºi purtaria voastrã faþã de mine. Eu aºa cred, ºi ºtiu cã cu cît se îmbogãþeºte cineva în avere ori în domnie, cu atît se depãrteazã ºi de Dumnezeu ºi de ace(i)a ce-L cunosc pe El. Prin scrisoarea asta voiesc sã te opresc pe cîteva momente ca sã nu uiþi nici de fãcãtorul tãu spiritual, nici de cel corporal. Nu-þ(i) aduci aminte ce a zis D-zeu bogatului cela ce º-a propus cã º-a strica grînarele ºi le-a face mai mari?! Adu-þ(i) aminte, dragul meu, cã numai o mamã ai ºi numai un suflet, ºi sufletu acela dacã nu l-a chema mama prin iubiria ei, poate fi dat

Pãþaniile marelui Caragiale din perioada în care mergea în inspecþii prin ºcoli. „La proºti trebuie meºteºug, nu glumã“ Pentru o scurtã perioadã, între 1881 ºi 1882, I.L. Caragiale a fost revizor ºcolar pentru judeþele Neamþ ºi Suceava. Peste ani, Nenea Iancu i-a povestit lui Octavian Goga o întîmplare haioasã pe care a trãit-o în acele vremuri. În lucrarea de memorii „Din trecutul oraºului Piatra-Neamþ”, publicatã de Dimitrie Hogea, fost primar al urbei de la poalele Pietricicãi (1914-1918), sînt cuprinse ºi cîteva amintiri legate de activitatea lui I.L. Caragiale în Neamþ.

La vîrsta de 30 de ani, Caragiale a fost numit, prin decret regal, revizor ºcolar pentru judeþele Baia (Suceava) ºi Neamþ, cu reºedinþã la Piatra Neamþ. Deºi mandatul era pentru patru ani, Caragiale a activat doar în perioada 1 octombrie 1881 - 28 februarie 1882. „Atunci l-am vãzut ºi cunoscut întîia oarã. Era tînãr, de vreo 30 ani, voinic ºi chipeº. Cu lumea intelectualã de la noi n-a prea avut multe legãturi de prietenie, cãci în scurtul timp cît a funcþionat ca revizor ºcolar, era mai mult pe drumuri”, amintea D. Hogea în lucrarea sa.

Cu ºampanie, în vizitã la deþinutul Goga Deºi a activat o scurtã perioadã ca revizor ºcolar în nordul Moldovei, Caragiale a rãmas cu multe amintiri din acele vremuri. Dupã aproape trei decenii,

în urma unei vizite pe care i-a fãcut-o lui Octavian Goga, aflat în detenþie la penitenciarul din Seghedin, Nenea Iancu i-a povestit o întîmplare haioasã petrecutã în anii în care era revizor ºcolar la Neamþ.

Episodul a fost fãcut cunoscut apoi de Goga, în lucrarea „Amintiri despre Caragiale”. „La Seghedin, în închisoarea unde ispãºeam o pedeapsã ungureascã, acolo l-am vãzut ultima oarã”, mãrturisea Octavian Goga despre întîlnirea cu Nenea Iancu. Aflat la Berlin, Caragiale îi trimitea zi de zi cãrþi poºtale, telegrame sau pachete cu cãrþi nemþeºti, iar întruna din zile (martie 1911) a venit personal sã stea de vorbã cu scriitorul întemniþat. „...

Uite, þi-am adus niºte merinde ºi douã sticle de ºampanie, sã le bem noi laolaltã aici, în Kecskemet, la magyar kiralyi allamfoghaz (Închisoarea regalã maghiarã de stat), mã rog frumos...”. Cu un an înainte de a muri (9 iunie 1912), la vîrsta de 59 de ani, Nenea Iancu era descris de Goga „mai tînãr ca oricînd”. „Se plimba de-a lungul odãii cu paºi lungi, se oprea cîteodatã, îºi potrivea ochelarii de dupã care strãlucea acelaºi

perzãrei, ca a multor puternici”. (pag.

109-111) Scriitorul încearcã o oarecare ameliorare a relaþiilor cu mama sa, dînd curs rugãminþilor ei ºi fãcîndu-i pe plac, prin expedierea sporadicã a unor sume de bani, insuficiente însã pentru ca aceasta sã-ºi acopere cheltuielile cu gospodãria. Însã pretenþiile ei sînt tot mai mari ºi, ºtiindu-ºi fiul scriitor ºi cu un buget financiar destul de înjghebat, doreºte de la acesta o înþelegere corespunzãtoare a situaþiei.

Scrisorile Ludovicãi Rebreanu aduc în actualitate nu dezvãluiri senzaþionale din viaþa de familie a lui Liviu Rebreanu, dupã cum s-ar crede, ci lucruri fireºti, care se petrec în orice familie. Din aceste scrisori reiese, negru pe alb, cã pe Liviu nu prea l-ar fi interesat starea materialã a mamei sale, care, ca orice pãrinte trecut de o anumitã vîrstã, devine cicãlitor cu cei din jur ºi mai insistent în rezolvarea problemelor lui materiale, apelînd, chiar dacã nu are nevoie, la ajutorul copiilor lui. Aceste scrisori ne fac sã credem cã Liviu Rebreanu ar fi fost un om bogat ºi care, în limita voinþei sale, nu-ºi neglija mama, în pofida spuselor ei, cãreia îi datoreazã viaþa ºi marele talent. Dovadã, fluviul de cuvinte frumos orînduite în romanele sale de mare succes: ,,Ion”, ,,Pãdurea spînzuraþilor”, ,,Rãscoala”, devenite capodopere ale literaturii.

Epistolele din volumul „Adio, pînã la a doua Venire” oricînd pot fi citite cu plãcere, limbajul pur ardelenesc în care sînt scrise, specific omului de la þarã, trãitor la sfîrºitul Secolului XIX ºi începutul Secolului XX, reprezentînd, în mod evident, o mãrturie a vremurilor strãvechi.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

neastîmpãr al ochilor cu sclipiri de oþel, ºi vorba lui era vechea împletiturã de fulgere care cãdeau tumultuos ca totdeauna”.

Pilda cu iapa nãrãvaºã În cele trei ore în care a fost în vizitã, Caragiale i-a povestit lui Goga ºi un episod din vremea în care era revizor ºcolar la Piatra Neamþ. „Trenuri nu gãseai prin Moldova, mergeam la inspecþii cãlare... Avea popa o iapã murgã...“. Nenea Iancu avea însã destul de mult de furcã în a stãpîni iapa, dupã cum el însuºi povestea: „Cît m-a zolit iapa ceea, mã... Oricum dam din cãpãstru, ieºea rãu... N-o puteam cîrmui nicidecum...”. La revenirea din inspecþie, Caragiale a purtat un dialog spumos cu preotul de la care împrumutase iapa, redat în amintirile lui O. Goga: „M-am întors la vreo douã ceasuri tot apã: - Pãrinte, cît face iapa asta?

- Face zece galbeni!

- Ei, pui d-ta cinci, sã pui ºi eu cinci, s-o tãiem…”. Proprietarul iepei nãrãvaºe i-a dat lui Caragiale ºi soluþia pentru a o putea stãpîni ºi conduce pe drumurile lungi din inspecþii: „Ba sã n-o tãiem, domnule Iancule, mai bine sã-i învãþãm nãravul... ªtii ce? Cînd o încaleci ºi ajungi la o rãspîntie, dacã vrei sã apuce la stînga, tu sã tragi de frîu la dreapta... Da’ sã tragi cumplit, auzi?... Sã vezi c-o ia la stînga...”. Caragiale a menþionat cã i-a

Pictoriþa Alexandra Nechita, plecatã din România pe cînd avea 1 an ºi jumãtate, este cunoscutã în întreaga lume de cînd era supranumitã ,,Micuþa Picasso” (pînã la 10 ani, a vîndut tablouri de peste 1 milion de dolari). Astãzi, ea este un artist plastic complex care, recent, ºi-a deschis prima expoziþie în þara natalã, cuprinzînd 8 lucrãri de sculpturã, expuse în faþa Ateneului Român, din Bucureºti.

Eveniment editorial

Prof. dr.

Viorel Roman, consilier academic al Universitãþii din Bremen, un vechi colaborator al revistei ,,România Mare”, a publicat recent o nouã carte, intitulatã ,,Semnele vremii – R o m â n i a 2018”. În volum sînt cuprinse articole, interviuri ºi opinii ale acestui publicist fecund, toate oglindind punctul de vedere personal al omului care cautã resursele unui posibil progres pentru neamul sãu. Un exemplar al cãrþii a fost oferit redacþiei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Neuitatului Corneliu Vadim Tudor ºi fetelor sale, viitorul României! Cu cele mai bune gînduri, V. Roman, Timiºoara, 7 septembrie 2017”. urmat sfatul preotului, iar concluzia sa a fost: ,,Ei vezi, la proºti trebuie meºteºug, nu glumã... Ascultã-mã...”.

Povestea lui Caragiale s-a vrut o pildã pentru prietenul ajuns în închisoare, în urma articolelor publicate de Goga în revista „Þara noastrã”, unde a adoptat o poziþie criticã faþã de exploatarea la care erau supuºi þãranii din România ºi faþã de guvernanþii de atunci. „Þi-am spus deatîtea ori, nu te mai bate cu proºtii, cã te rãpun... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaþã? Pe urma deºtepþilor?

Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupþi frumos cu tãieturi fine de floretã, el loveºte greu cu lãstarul în moalele capului. ªi în zadar risipeºti spirit ºi vervã, el e tare ca piatra. Cum sã-þi spun, prostul are o concepþie teluricã a vieþii. Uite aºa îºi înfundã ochii ºi urechile, îºi înfige capul în pãmînt ca struþul, ridicã spatele, ºi trec pe deasupra lui toate curentele... Nimic mai greu decît sã cîrmuieºti proºtii... Ei au un instinct de împotrivire organicã”.

FLORIN JBANCA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 29 septembrie 2017

Polemici Controverse BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Duºmanii românismului A fi naþionalist în România, adicã a-þi închina viaþa ridicãrii Neamului Þãrii tale, înseamnã a te aºeza pe un pisc în bãtaia tuturor furtunilor, urii ºi trãznetelor rãzbunãrii. Nimic nu e mai urîtã, nimic mai prigonitã ºi mai lovitã decît dragostea supremã de românism. O viaþã întreagã de luptã înseamnã o viaþã întreagã de sîngerãri.

Nu s-a închis bine o ranã, ºi alta se cascã mai adînc în fãptura ta moralã. A cui e aceastã Þarã ºi care e destinul ei, cã românii care se ridicã pînã la conºtiinþa superioarã a unei misiuni româneºti sînt izolaþi ca niºte nelegiuiþi ºi arãtaþi cu degetul ca niºte nãuci? În România trãieºte bine numai cine face tranzacþii cu strãinismul. În România duce existenþã muceniceascã numai cine, refuzînd aceste tranzacþii, pulseazã în ritmul sîngelui acestui neam nenorocit... O formidabilã acþiune de compromitere se organizeazã imediat în jurul unei personalitãþi, din moment ce ea devine motor moral sau ideologic al românismului. Sã nu mai vorbim de cei exterminaþi fiziceºte. Constatãrile acestea duc la una ºi aceeaºi concluzie: cã pãtura noastrã conducãtoare e coruptã pînã în mãduva oaselor. În substratul conducãtor s-a încuibat un virus permanent, care roade energia moralã a mai

AMINTIRI DIN ROMÂNIA INTERBELICÃ

Întîlnirea mea cu Iorga Iorga este geniul muntelui. Castelul din Carpaþi al acestui vrãjitor este cabana lui de la Sinaia, una dintre cele mai înalte din partea locului. Lucreazã acolo ca pretutindeni, acest om extraordinar care predã chiar ºi la masã (iar cînd doarme, sînt sigur cã învaþã). Fie aici, fie printre cele cincizeci de mii de volume din locuinþa sa bucureºteanã de pe ªoseaua Bonaparte, deschisã în mod atît de liberal tineretului, ori la Vãlenii de Munte, lîngã Ploieºti, la Universitatea lui de varã, sau la Fontenay-aux-Roses, la ªcoala româneascã, ori la Veneþia, în palatul ce adãposteºte ºcoala lui byzantinã, Iorga proiecteazã peste tot asupra contemporanilor sãi, sub formã de idei, de opinii, de paradoxuri, de sisteme pasionate ºi umoristice, masa nemaipomenitã a documentelor, pe care o memorie fãrã greº i-a îngãduit sã le acumuleze ºi pe care le-a elaborat geniul sãu ciudat, însã sigur. Îmi plãcea sã-mi înfig pînã la curele schiurile, drepte în zãpada deasã, ºi sã urc apoi în minusculul cabinet de la etajul al doilea, unde scrie Iorga. Din sertarele lui pline

tuturor celor care se ridicã mai sus. (...) A conduce România în sensul curent presupune condiþia prealabilã de a o trãda. Politicianul se simte puternic numai în actul de prigonire a românismului, ºi înþelept numai în lepãdarea de specificul spiritual al strãmoºilor lui. Români dezromânizaþi – iatã ce sînt în majoritatea lor conducãtorii noºtri politici. Puºi în faþa naþionalismului, au imediat sentimentul intim al propriilor lor turpitudini ºi, ca sã se elibereze de aceastã stare sufleteascã, îl prigonesc cu zvãpãialã de apostaþi... Prigonitorii naþionalismului sînt unelte ale strãinismului împotriva propriului lor Neam. A face naþionalism în asemenea condiþii implicã douã sarcini deopotrivã de grele. Una, sã-i luminezi necontenit pe consîngeni asupra chemãrii lor în propria istorie, ºi alta, sã te aperi necontenit de loviturile apostaþilor ºi ale trãdãtorilor. Cu o mînã sã arãþi drumul spre zorii Neamului, cu cealaltã sã þii spada contra loviturilor din spate. Din punct de vedere omenesc, în sensul obiºnuit, evident nu e o existenþã de invidiat. Dar din clipa în care te simþi român sub soarele lui Dumnezeu, ai datoria sã porþi aceastã existenþã cu sudoare ºi sînge.

Descriind oricît de palid neplãcerile îndurate, nu-mi vin nici lacrimile babei în gene ºi nici regretul cã n-am trãit altfel de cum am trãit. Cîinii nu latrã ºi nu muºcã pe cine îl adumecã prieten. Iar eu am înþeles o existenþã fãrã prietenia apostaþilor ºi a trãdãtorilor Neamului meu.

NICHIFOR CRAINIC ...Armata rusã? Fii serios! Ai auzit vreodatã vorbinduse despre un general rus? ...Clerul ortodox? A avut o excelentã influenþã asupra formãrii poporului român. Legenda pretinde cã popii noºtri sînt destrãbãlaþi ºi îndobitociþi; te asigur cã sînt mulþumitori ºi deschiºi la minte; au slujit foarte mult þara. ...Boierii? Cu cît îi studiez mai mult, cu atît îi admir mai mult; ºi ei sînt victimele unei legende. Erau oameni serioºi ºi cultivaþi. Astãzi, ruinaþi, ei s-au pus cu toþii vitejeºte pe lucru ºi au acceptat, fãrã sã protesteze, cele mai dure spolieri... ...Universitatea? Invadarea claselor noastre de cãtre proletariatul þãrãnesc e o problemã care mã neliniºteºte. ...Nu, tinerele generaþii nu sînt la fel de valoroase ca cele mai în vîrstã decît ele. Manierele lor sînt jalnice.

Studentele se rujeazã ºi-i corup pe bãieþi; eu sînt obligat sã-i chem la ordine pe aceºti netrebnici, în plin curs; aºa ceva nu se producea niciodatã, odinioarã... ...Dictatura? La ce ar folosi? Nici un popor nu e mai uºor de condus decît Poporul Român. Eu mã încumet sã guvernez chiar ºi cu Parlamentul actual. ...Ce e nou în politicã? Da, e faptul cã þãranul a devenit politician pe mãsurã ce politica aducea venituri mai mari

ALBUMUL CU POZE RARE

Scriitorul, ziaristul ºi politicianul Nichifor Crainic a fost ºi un important gînditor ºi trãitor al ortodoxiei, despre care Dumitru Stãniloaie spunea: ,,Prin Nichifor Crainic s-a desãvîrºit o adevãratã restaurare a teologiei româneºti în duhul ortodoxiei”.

Oriunde m ã u it î n v iaþa m ea

Oriunde mã uit în viaþa mea vãd lucruri bizare, drumuri nesfîrºite presãrate cu oase, cu sare, precum femeile frumoase, iedere otrãvitoare Oriunde mã uit în viaþa mea vãd istorii neterminate, sãgeþi ce nu s-au tras decît în sens invers, ºi, cãtre mine, prin zãpezi spulberate, mai e un mileniu de mers

Oriunde mã uit în viaþa mea vãd copaci cu frunzele crescute înãuntru, cu rãdãcinile înfipte în aer, ºi nu pot în tulpinã sã-mi intru de vaier Oriunde mã uit în viaþa mea mã privesc oglinzile diforme, cu ochiul lor inexpresiv în care zeiþele-fantome se-ascund definitiv Oriunde mã uit în viaþa mea umbrele-ºi desfãºoarã înserãrile, iar soarele plînge topindu-ºi în sînge mirãrile Oriunde mã uit în viaþa mea diamante neºlefuite-mi taie privirea, iubirea de zãpadã ºi, din eroare, o pasãre de pradã, încã mai zboarã cu sufletu-n gheare.

ADI SFINTEª, 25 august 2017

Paul Morand

Nicolae Iorga

evadeazã tragedii, poeme, eseuri politice ºi tablouri istorice strãlucitor de vii ºi de pestriþe...

Servitoarea ne aduce sus o carafã cu vin alb, mai pune lemne în sobã, cãldura atinge patruzeci de grade.

Patriarhul muntelui surîde în lunga-i barbã altdeutsch (de modã veche nemþeascã) ºi contemplã la picioarele sale, asemenea Creatorului, acea mare Românie, la construirea cãreia a contribuit, ºi generaþiile cãrora le-a fost profesor. ªef al unei organizaþii electorale în care preoþii ºi profesorii fac, în mod curios, casã bunã, Iorga gãseºte timp sã se intereseze de politicã fãrã a înceta sã-ºi þinã cursurile ori sã descifreze slavona sau greaca byzantinã a vechilor cãrþi cu scrisuri neînþelese. El vorbeºte ºi scrie în toate limbile ºi are un rãspuns la toate întrebãrile mele: ...Turcii? Dar ei n-au trãit niciodatã în Principate. Se înãlþau minarete în Grecia ºi în întreg imperiul lor pînã în Ungaria, dar nu la noi. ...Þãranii noºtri nu vor fi niciodatã bolºevici. Ca ai voºtri, ei sînt niºte individualiºti înverºunaþi ºi niºte zgîrciþi, adesea foarte bogaþi. Fiecare casã pare cã întoarce spatele celorlalte, dar tineretul care se adunã sã danseze reuºeºte sã strãpungã aceastã izolare teribilã a satelor.

decît munca la cîmp. S-a scufundat în demagogie; îºi vinde votul tuturor candidaþilor; are în buzunar frumoase eºantioane de carnete ale tuturor partidelor. De altfel, ce ar putea cere partidul þãrãnesc (acest partid în care sînt de toate, numai þãrani nu)... A obþinut deja totul, la maximum.

Afarã, îmi regãsesc, la cãderea nopþii, schiurile ºi tãcerea nemiºcatã a pãdurii, copacii uriaºi, trunchiuri drepte ºi goale ca ale arborilor de sequoia canadieni.

Adierea vîntului face sã cadã cu un zgomot surd cîte-un pachet de zãpadã. În depãrtare, zurgãlãii unei sãnii, avertismentul unei sãniuþe care ia curba cam prea repede... De la poienile albe ale lãptãriei regale, situate la o mie cinci sute de metri, schiorii coboarã din nou în grup, înainte de cãderea întunericului (cãci n-ar fi bine sã rãmîi singur cu un picior rupt în vreo vãgãunã; lupii ºi un ger de -20 grade te-ar da gata). În spatele meu, mai zãresc lumina cabinetului în care lucreazã Iorga... Deodatã, voci proaspete mã cheamã; niºte spiriduºi blonzi mã înconjoarã rîzînd ºi turtindu-ºi pe pãmîntul tare spatulele schiurilor: profesorul Iorga îºi trimite fetele sã mã escorteze pînã la hotelul ce strãluceºte în fundul vãii.

PAUL MORAND (1936)

Sfînta E caterii na T eodoroii u

Pururea fecioarã a Armiei Române, Ce odihneºti alãturi de fraþii tãi eroi, Licãr de izvoare ºoapte sã-þi aline Fiinþa datã jertfã României noi!

Tu, ce-ai stat alãturi de dreptul Dragalina ªi-ai îndurat retrageri ºi umilinþi amare, Primeºte-ne ofrande vîntul ºi lumina Sub bolta înstelatã de la Carpaþi la mare!

Vor aminti prin veacuri Jiul ºi Siretul, Cum porneai atacul cumplit la baionetã... În suflet n-aveai teamã ºi n-ai simþit regretul De-aþi fi pierdut iubirea sub fulger de caschetã!

Eroicã visare, a Dochiei trupare, Duºmanii te afle stîncã la hotare!

FLORIN IORDACHE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 29 septembrie 2017

Atitudini Balsamuri spirituale (40) Aur, smirnã ºi tãmîie (versuri inspirate din predicile Sfintei Liturghii) SPERANÞA Cînd ne naºtem, Domnul ne dã în dar CUPA VIEÞII - cristal În ea adunãm picãturã cu picãturã Speranþã, Iubire dar ºi Amar cã nu putem sã umplem cupa doar cu vise, cu aur poleite.

Speranþa nu-i doar un cuvînt, e o Stare în margine de timp, e umbra noastrã ce preschimbã întunericu-n Luminã - Tainã Sfîntã în care îngerii cîntã.

Cînd dorinþele se aprind, trec prin Poarta de Triumf a vieþii noastre, Labirint, la capãtul cãruia putem ajunge cînd Rugãciunea este Scut picurînd, în Cupa Vieþii, Roua dimineþii – surîsul acestui Pãmînt – pe care îmbãtrînim, pentru vina pe care o ºtim în a ªarpelui venin, cînd din mãrul muºcat, un sîmbure rãtãcit, lacom de luminã, a încolþit în Grãdinã.

Din trunchiul unui urmaº din alt veac s-a cioplit SEMNUL DIVIN în care SPERANÞA o regãsim, îmbrãcîndu-ne-n Lumina în care ne-am nãscut, în ea strãlucind Pacea lui ISUS, darul sfînt ce îl primim în Spovadã, Pîine, Vin, cu Speranþa

Coºbuc traducãtor Plictisit cã-i vreme rea afarã, sau agasat de digestia cam laborioasã, sau numai pentru cã, în definitiv, omul, cînd ºade într-un fotoliu confortabil, trebuie, din cînd în cînd, sã spunã ceva, publicul cititor român reflecta uneori, la cafea, dupã prînzul abundent, cã domnul Coºbuc nu munceºte destul, cã domnul Coºbuc este leneº. De multe ori, reflectînd astfel, publicul cititor român îºi flutura mîna moale în dreptul gurii, fãrã voie larg deschisã, ca sã dea niþicã graþie unui cãscat din cele mai suspecte.

Publicul cititor român e ingrat cu poeþii lui mari.

Chestie veche.

De ce, adicã, într-o þarã unde tot omul oboseºte ºi e apt de-a fi pensionar înainte de termenul legal prescris, de ce sã condamn pe poet dacã demisioneazã din nobilu-i meºteºug la 25 ani, încheindu-ºi activitatea prin tipãrirea „Operelor complete”? Popor prea tînãr, suflul nostru este, în genere, scurt. Respirãm încã în ritmul pripitei respiraþii moderne. Efortul nostru personal n-a contribuit încã, sau a contribuit prea puþin ca sã ne rãreascã suflul, sã-i dea amploare, duratã.

Dar dacã publicul cititor român este, în genere, ingrat cu poeþii lui mari, cu Coºbuc este îndeosebi.

Cum? Cînd cineva a scris, într-o viaþã relativ scurtã, trei volume masive de poezii – citez într-adins numai trei – de valoarea ,,Firelor de tort”, a ,,Baladelor ºi idilelor” ºi a ,,Ziarului unui pierde-varã” – omul acesta n-a muncit destul?

Dar Coºbuc n-a scris numai trei cãrþi.

Cînd intelectul românesc nu va mai fi ameþit de alcoolul tare al rãzboiului, cînd, revenind la o viaþã normalã, acest intelect va redeveni sensibil la licoarea finã, dar mai puþin forte, a artei, ºi cînd cercetãtorii, fie chiar ºi interesaþi, vor aduna operele complete ale marelui dispãrut, cititorul român nu se va putea reculege de uimire, vãzînd cã opera lui Coºbuc se cifreazã la 20-30 volume ºi, poate, mai mult.

Poezii originale, opere istorice, didactice propriu-zise, ºi apoi, dar mai ales, traducerile!

Cãci, în vremurile cînd poetul pãrea... leneº, cînd pe arborele sufletesc al lui Coºbuc, în trunchiul ºi în ramurile cãruia dospea propria lui esenþã idealã, nu înfloreau mugurii poeziilor lui originale, gloriosul dispãrut îºi altoia minunatul arbore cu ramurile unor roade exotice, din vremuri, adesea, foarte depãrtate, ale unor civilizaþii, uneori, de mult apuse. ªi pentru cã aºa fãcea Coºbuc – fãrã concursul insinuantelor ecouri de ziar, cu sau fãrã portret –, Dumnezeu 1-a învrednicit sã dea literaturii române un rod

Polemici

zilei de mîine ºi chiar mai departe, în Cupa Vieþii de dincolo de moarte, unde rãnile din cui ºi, de pe frunte, Spinii au înflorit Grãdina Nemuririi.

ISUS El e Regele Ceresc, Iar Tronul Sãu - întregul univers.

ISUS – desãvîrºire, El e dincolo de fire.

ISUS – Luminã, Iubire, Cuvînt, Adevãr întrupate-n Blîndul Miel.

ISUS - puritatea florilor de crin ISUS- zîmbet de copil ISUS – apã vie ISUS - veºnicie.

ISUS - pîinea ºi vinul de pe masã ºi candela arzînd în liniºte în casã. În noaptea de Crãciun, din bradul împodobit ISUS coboarã în colind. În noaptea sfîntã, Naºterea Sa Lumea întreagã o cîntã.

ISUS - mister Ridicînd ochii spre Cer, Pasãrea, ce în zbor pare o cruce, ea aminte ne aduce cã trebuie sã ne-nchinãm Semnului Divin cã va da ÎNCREDEREA cã, acolo, Sus vegheazã ISUS. (va urma) LILIANA TETELEA de traduceri, care, pe lîngã cã nu pãgubesc cu nimic puterea operei iniþiale, nu pricinuiesc cititorului român nimic din repugnanta ºi din intoleranþa unui fruct, de mare gust, poate, dar strãin. Tãlmãcirile lui Coºbuc, avînd toatã savoarea unui altoi, descoperi cu încîntare în ele gustul înnobilat al unui fruct cunoscut, sau, exotice, te ademenesc cu amintirea unor poeme familiare.

Cum a tradus Coºbuc!

De la Renaºtere încoace, de la descoperirea comorilor poetice ale Antichitãþii greco-latine, literaturile europene numãrã mulþi autori, care au iscãlit cu numele lor traduceri ºi adaptãri mult inferioare acelora în josul cãrora – cu toate cã a pus atît de mult du sien (din sine – fr.) – Coºbuc nu figureazã decît, modest, ca simplu traducãtor.

Publicul românesc e departe de a-ºi fi dat seama de ceea ce a avut ºi de ceea ce a pierdut în Coºbuc. Ca sã nu pomenesc decît de tãlmãcirea ,,Divinei Comedii” a lui Dante – operã care cere ani ºi ani de muncã titanicã –, atît de credincioasã în ce priveºte fondul ºi atît de congenialã din punctul de vedere al formei identice, mi-aº permite sã atrag atenþia cã epoca în care apare într-o literaturã o asemenea traducere ar fi vrednicã sã-i poarte numele.

Iar cînd, pe lîngã tãlmãcirea ,,Divinei Comedii”, activitatea unui poet însumeazã poeziile sanscrite ºi ,,Sacontala”, ,,Eneida” ºi ,,Georgicele”, Schiller ºi Homer, ºi atîtea alte lucrãri, mai mici, dar nu mai puþin valoroase, admiraþia noastrã ia proporþiile extazului.

Pentru liniºtea cititorului român, putem afirma cã veacuri vor trebui sã treacã pînã ce literatura româneascã sã recapete un Coºbuc. Veacuri întregi va trebui ca selecþia naþionalã sã filtreze, cu exasperanta ei încetinealã cosmicã, pînã sã lege un nou suflet ºi o nouã minte, care sã fie, simultan, tot aºa de stãpîne pe dumnezeiescul instrument al versului, care sã mînuiascã tot aºa de iscusit accesoriile, care sînt limbile din care ºi în care tãlmãceºti, ºi care sã fie tot aºa de dãruite de Dumnezeu, în ce priveºte corespondenþa sufleteascã de la tradus la traducãtor.

Eminescu va renaºte mai curînd decît Coºbuc.

Eminescu ne-a dat înãlþime, Coºbuc, întindere. ªi dacã în ªt.O. Iosif am pierdut pe unul din cei mai mari traducãtori români, în Coºbuc dispare unul din cei mai puternici tãlmãcitori ai lumii. În Eminescu – ca sã vorbim în termenii zilelor noastre, de rectificãri de frontierã ºi de cedãri de teritorii – literatura româneascã îºi pierduse muntele cel mai înalt. În Coºbuc, ea pierde jumãtate din suprafaþã.

B. NEMÞEANU (Text publicat în revista ,,Scena”, nr. din 3 iunie 1918)

CIOBURI DE GÎNDURI

Demers final

ªi-acum cã eºti în sensuri ºi lacrimã ºi dor, ªi-acum cã porþi un nume ce nu-l mai pot uita, Sînt condamnat iubito ca-n veci sã nu mai mor ªi sã-þi urmez cãrarea prin toatã lumea ta.

Sã fiu o fulgerare prin fiecare clipã ªi sã cutremur cerul cu arderile mele, Mãsurã a vieþii de-a pururi nerisipã Spre-a-mi merita lumina de dincolo de stele. ªi-acum cînd eºti rãspunsul demersului final, Un magic rîu ce scaldã tãceri în apã vie, Mã las purtat ca frunza ce-alunecã pe val ªi cred în steaua noastrã ascunsã-n veºnicie.

De n-ai fi fost mãsura unui destin stelar, Tu, cea mai minunatã ºi nobilã idee Te-aº fi zidit în sensuri din lacrimã ºi jar ªi pe altarul vieþii te-aº fi numit femeie.

Apoi, la braþ cu tine, aº fi plecat departe, Rodind luminã linã ºi dincolo de moarte.

ILARION BOCA, 31 august 2017

Lucian Blaga ºi bolile din familia sa (2) Medicii, care dupã mai mulþi ani de la tragicul deznodãmînt ºi-au formulat opiniile, au fãcut-o nu fãrã a fi avut iniþial reþineri, în consens cu respectarea secretului medical, ºi numai dupã ce familia a fost de acord cu aceste dezvãluiri, motivate de interesul notoriu al cazului dat. Toate consemnãrile concurã spre acelaºi diagnostic, nefiind între ele nici o contradicþie. Pe baza mãrturiilor cunoscute pînã în prezent, sã realcãtuim foaia de observaþie anamnezã, elementele de diagnostic ,,intra vitam” ºi cel ,,anatomo-patologic post mortem”. Ne referim acum la boala finalã, la acea maladie care i-a provocat suferinþele din ultimele luni ºi i-a precipitat sfîrºitul, la precizarea etiopatogeniei neputînd fi neglijate antecedentele patologice amintite.

Motivul internãrii a fost durerea puternicã în regiunea lombarã care în ultimele sãptãmîni l-a chinuit cu intensitate crescîndã. A fost internat în Clinica Medicalã I, deºi se pusese la început diagnosticul de fracturã vertebralã, deoarece aici erau condiþii de spitalizare mai bune decît la Clinica de ortopedie. Dupã cîteva reexaminãri ºi în urma consultului cu reputatul ortoped acad. prof. dr. doc.

Alexandru Rãdulescu, chemat de la Bucureºti, s-a stabilit diagnosticul de tumorã vertebralã, fãrã a se fi putut preciza dacã este primarã sau secundarã, întrucît nu s-au decelat suferinþe acute din partea altor organe. În cursul celor 158 zile de spitalizare, evoluþia progresivã a bolii pleda pentru o tumorã malignã: scãderea treptatã a poftei de mîncare, slãbirea forþelor fizice ºi a greutãþii, paloarea, persistenþa ºi agravarea durerilor, în ciuda tratamentului aplicat, viteza de sedimentare a hematiilor mult crescutã, toate ca dovadã a unui proces malign avansat, deci aflat în perioada secundarã - metastazicã, mai ales cã experienþa clinicã demonstreazã cã tumorile vertebrale sînt de obicei secundare. Simptomele sporadice acuzate cu luni sau chiar ani înainte - tuse, nevralgie sciaticã º.a. - puteau fi interpretate ca manifestãri ºi ale altor afecþiuni, ºi nu ca semne certe ale unui proces tumoral care, în stadiul pe care-l avea la data internãrii, nu mai putea beneficia decît de un tratament simptomatic.

Cu toate examinãrile radiologice ale unor reputaþi specialiºti ca prof. dr. Daniello ºi dr. Secarea nu a putut fi depistatã o tumorã în alt organ, nici chiar în plãmîni, mai ales cã Blaga suferise în tinereþe de pleurezie, avea un complex primar calcificat ºi sclerozã bronhovascularã. Cu toate eforturile medicilor curanþi, la nivelul de cunoºtinþe ºi cu arsenalul terapeutic de la graniþa deceniilor 6 ºi 7 din Secolul al XX-lea, nu au putut evita deznodãmîntul, s-a fãcut tot ce s-a putut pentru uºurarea suferinþelor pacientului, astfel cã la 6 mai 1961, ora 4 ºi 30 de minute, Lucian Blaga a decedat cu diagnosticul: neoplasm al coloanei vertebrale, boalã hipertonicã, miocardopatie cronicã, tromboflebitã recidivatã, tulburãri paroxistice de ritm cardiac, bronhopneumonie. (va urma) RADU CÃRPINIªIANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 29 septembrie 2017

Nimic nu se opreºte, Vadime… (urmare din pag. 1) Vadim a fost un filosof care s-a îndepãrtat de logica formalã - ºi mai ales de cea existenþialã. Îmi spunea odatã cît de mult l-a admirat pe Anton Dumitriu, „un geniu”, l-am auzit rostind – cu acea admiraþie rarã la el. Dar, în acelaºi context, îmi vorbea cu acelaºi extaz de Vasile Lovinescu, mare mistic, antinomul marelui brãilean. Vadim a fost furat, rãpit, de pe cãrarea sa, filosofia, de cel care avea sã-i fie magistru al unei vieþi împlinite – Eugen Barbu. Un fost ofiþer ºi intelectual de prim sens, cel care s-a ocupat informativ de Uniunea Scriitorilor, îmi spunea cã Barbu, de fapt, i-a stricat drumul lui Vadim. Eu cred mai degrabã cã ceea ce i-a oferit Barbu i-a deschis lui Vadim, în locul unei vieþi pline de rãspunsuri, lumea fascinantã a întrebãrilor. Barbu i-a deschis calea muzicii, a metalimbajului care l-a fascinat pe „Princepe” - ºi pe care îl asculta atunci cînd scria.

Vadim s-a intersectat cu destine bizare, debusolante, cãlãtoare printre stele necunoscute. S-a cutremurat cînd a auzit întîia oarã Beethoven - ºi o viaþã întreagã avea sã fie urmãrit, ca de imaginea unui munte, de acordurile titanului muzicii. Însã, aidoma lui Menuhin, Vadim a fost fascinat de cel cãruia i-a descoperit cel mai puþin secretele, Mozart. Beethoven i-a oferit totul – Mozart i-a cerut totul; Vadim, creatorul, dorea provocãri, cãutãri permanente, ori muzica lui Mozart, destinul contrastant cu nemurirea i-au însoþit viaþa de dupã deturnarea lui Eugen Barbu.

Ce nu a apucat sã scrie Vadim?

Cum ar fi arãtat cariera sa cu cîþiva ani în plus? Par întrebãri inutile… De fapt, un creator nu moare. Eminescu a publicat un singur volum de poezii în timpul vieþii, dar s-au scris mii de volume dupã trecerea sa. Geniile poetice ca Lautreamont, Trakl, sau Labiº, compozitori ca Mozart, Chopin sau Arriaga – ce puþin au vieþuit ºi ce uriaº

trãiesc! De aceea mã gîndesc la omul acesta, contemporan ºi prieten, cît ºi cum ar fi scris. În primul rînd îngerii; Vadim nu a fost un „bîntuit” al nefericirii, ci un soare care împrãºtia, chiar în momente de furtunã, cãldurã, fericire. Vadim a iubit îngerii, pentru el existau, îi ºopteau, uneori aveau corniþe ºi-l înghionteau la ºtrengãrii, multe ºi acelea – dar totul se sfîrºea în bine ºi veselie. E rolul îngerilor… Vadim lucra de peste zece ani la un studiu la îngerilor, spuneam cã îi iubea, în felul sãu, ca ºi pe Mozart. De ce vor ei sã facã bine, se întreba, zîmbind în sinea sa… Nu a înþeles, fiindcã a trãit într-o lumea rea ºi trãdãtoare, dar asta nu conta, binele pe care el l-a dorit a-l dãrui era dincolo de lume. Asta a aflat Vadim de la îngeri, de la Mozart, de la Barbu…

Mozart a fost abandonat în zãpadã, era mort pentru cei din jur, nu ºi pentru eternitate; singur în faþa lui Dumnezeu – ce fericire, singurul care sã te vadã sã fie Dumnezeu!

Vadim a fost vegheat de sute de mii de plecãciuni triste ºi de milioane de gînduri recunoscãtoare; dar tot singur a ajuns în faþa lui Dumnezeu. Cum ar fi sã asiºti, ascuns într-un strop de nor, la Judecatã?...

Ce ai fãcut, Vadime, cu turma Mea? Vadim a lãcrimat… ºi-a dat seama cã Dumnezeu este pragmatic, nu poet… cã Nietzsche a avut dreptate… ceva murise în Dumnezeu… Hai, Vadime, nu ºtii de glumã? Dumnezeu a izbucnit în rîs, unul dintre cei buni s-a întors în paradigma superlativului. Nu existã lacrimi în Rai, Vadime, decît pentru cei la a cãror moarte nu a plîns nimeni. Pentru cei uitaþi – pentru care nu mai suspinã nici o aducere aminte. Eu ce sã fac de acum, Doamne? Scrie, Vadime, eternitatea are nevoie de ceea ce nu ai scris în viaþã, scrie ºi cineva din lut, un alt poet, va simþi cum un înger îi ºopteºte… Nimic nu se opreºte, Vadime…

Leul împlineºte 182 de ani (1) Istoria leului românesc începe cu Secolul al XVII-lea, cînd în Principatele dunãrene se foloseau ca monedã taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic „leu”. Aceastã monedã a fost folositã în Þãrile Române pînã în a doua jumãtate a Secolului al XVIII-lea ºi chiar dupã ce talerul fusese scos din uz, el încã reprezenta o unitate de calcul imaginarã sub numele de „leu”, la care se raportau toate preþurile în anii ce au urmat. Mai este de menþionat cã moneda naþionalã a vecinilor noºtri de peste Dunãre este leva, care în traducere înseamnã tot „leu”, trãdînd aceeaºi origine ca aceea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunþat daler, vine ºi denumirea monedei SUA, dolar. Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite, la noi au început sã fie folosite cîteva zeci de tipuri de valutã strãinã. Prin Regulamentele Organice din 1831 ºi 1832 s-a hotãrît utilizarea unui numãr restrîns de monede, printre ele aflîndu-se una austriacã, numitã zwanziger. La noi era cunoscutã drept sfanþul de argint, sau mai simplu, doar ºfanþ. Putem vedea, astfel, de unde se trage celebra expresie „nu am nici un ºfanþ”. O altã monedã era paraua otomanã. Expresia de rigoare „nu face douã parale” vine de la faptul cã moneda avea o valoare redusã ºi era confecþionatã din material prost, astfel cã o folosire intensã o tocea ºi monezile chiar se lipeau unele de altele.

Leul devine oficial monedã a românilor pe 16 septembrie 1835, cînd domnul Þãrii Româneºti, Alexandru Ghica, instituie ca monedã a þãrii, leul, unitate teoreticã de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzacþiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plãteau în monedã strãinã. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza ar fi dorit în 1835 sã batã monedã, dar Imperiul Otoman nu ar fi acceptat ca un stat vasal sã aibã propria monedã, deoarece ar fi fost un semn al independenþei. Dupã unirea Principatelor ºi Cuza a tatonat ideea unei monede naþionale, care urma sã se numeascã român sau romanat, dar din nou Înalta Poartã s-a opus. Încã din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însãrcinat pe consulul francez la Iaºi, Victor Place, sã negocieze baterea unor monede româneºti la monetãria din Paris. Acestea urmau sã se numeascã „români”. Un român ar fi cîntãrit 5 grame de argint ºi ar fi fost împãrþit în 100 de „sutimi”, ca monedã divizionarã. Ion Heliade Rãdulescu a propus numele de „romanat”, dupã modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bãtut totuºi o monedã de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. (va urma)

(„Identitatea Româneascã“)

În amintirea marelui Corneliu Vadim Tudor publicistul, scriitorul, poetul ºi omul politic A început anul trecut, cînd mã gîndeam, ca în atîtea dãþi, la Vadim. Cît îmi lipseºte, cîte îi datorez, dar mai ales la Vadim, cel care suna, cu glasul lui ce transmitea bucurie, chiar ºi cînd te certa… Am apelat la familia Tribunului ºi am reuºit anul trecut sã organizãm un prim „Memorial Vadim”. A fost rememorarea lui Vadim prin prieteni, prin cei cu care glumea, se tachina, spunea o bîrfã…

Anul acesta s-a petrecut un fenomen straniu – un fel de sedimentare a gîndurilor, o transformare a unei reuniuni a prietenilor într-un regal de expuneri. S-a vorbit de Tribun, de culturã, de politicã înaltã, de pasiuni.

Opera marelui om politic, jurnalist, scriitor, poet, scenarist, prietenul sincer ºi omul sensibil au fost evocate în prezenþa Lidiei Vadim Tudor, la mani-

festarea organizatã în sala de conferinþe a hotelului Crystal Palace, pusã la dispoziþie de un alt prieten al Tribunului, Dumitru Dragomir.

Dupã introducerea Lidiei, care a rememorat cîteva momente ºi detalii puþin cunoscute din viaþa tatãlui sãu, i-am pus întrebarea „cine, dintre cei prezenþi, îl enerva mai tare pe Tribun? Mi-am rãspuns singur, evident, tot în glumã – probabil, Marius! Deci, i-am dat cuvîntul senatorului Marius Marinescu, care a declarat cã Corneliu Vadim Tudor a fost cea mai marcantã personalitate cu care a colaborat. A urmat un vechi colaborator al Tribunului, jurnalistul ºi deputatul Dumitru Avram, care a povestit aspecte legate de activitatea jurnalisticã a lui Vadim, dar ºi de admiraþia sincerã pe care acesta o avea pentru preºedintele Nicolae Ceauºescu.

Dupã ce cunoscuta interpretã Elena Pascu, consilier municipal la Piteºti, a evocat momente frumoase pe care le-a trãit la evenimente marcante din viaþa lui Vadim, a urmat chiar… Nicolae Ceauºescu. E vorba de Nicu, fiul fratelui mezin al preºedintelui, Ion Ceauºescu. Nicu a povestit cum l-a cunoscut pe Vadim în anii ’80, cum era privit ca un poet ºi om de culturã chiar din anii tinereþii. Cel mai apreciat discurs al serii a aparþinut generalului Mircea Chelaru, care, dupã ce a omagiat personalitatea defunctului, „un simbol mereu viu al naþionalismului”, a recomandat ca forþele naþionale sã nu mai acþioneze disparat, ca degetele rãsfirate de la o mînã, ci ca un „pumn eficient”.

Florin Rotaru, unul dintre cei mai de seamã oameni de culturã – laureat al premiului Puºkin pentru culturã în Rusia – a vorbit despre Vadim ca un om al cãrþii - ºi un pasionat colecþionar de carte.

Marele istoric literar Dan Zamfirescu a fãcut legãtura între rolul lui Vadim în politica anilor ’90 ºi momentele actuale.

Generalul SPP Dãnuþ Saulea a povestit cîteva episoade mai puþin cunoscute în care l-a însoþit pe Vadim la întîlniri extrem de importante, unele internaþionale.

Omul de afaceri Cãtãlin Nãstase, vicepreºedinte al Asociaþiei Oamenilor de Afaceri Arabi, a exprimat un profund gînd de recunoºtinþã pentru Vadim, un om de care este legat destinul sãu ºi al familiei sale.

Jurnalistul DD Rujan, „temutul” director al Vocii României, a amintit de începuturile „României Mari“, revista condusã azi de Lidia Vadim Tudor. În acest context, s-a pus în discuþie ºi ideea Lidiei de a organiza un muzeu dedicat ilustrului sãu tatã.

Dragoº Popovici, cunoscutul lider al sindicatului TAROM, fost coleg de liceu cu Vadim, a vorbit de momente de luptã comunã împotriva nedreptãþilor de dupã 1990.

Un cuvînt de mulþumire se cuvine tuturor participanþilor, mulþi dintre ei veniþi din provincie, de la sute de kilometri, din Buzãu, Vîlcea, Argeº ºi din alte zone. De fapt, ei sînt cei care au demonstrat cã îi onoreazã memoria lui Vadim, dar ºi ce înseamnã sã fii PRM-ist!

Mulþumiri ºi d-rei Miroslava Cnejevici, venitã cu echipa de filmare de la Piteºti, dar ºi lui Marius Cocoº, care a filmat manifestarea. Secvenþe se pot gãsi pe Youtube ºi pe pagini pe care le vom anunþa.

Mulþumiri ºi celor care m-au ajutat la pregãtirea manifestãrii – Carmen Ionicã, Mihai Antonescu, prof. Cristian Sandu, Claudiu Barbãlatã, Dragoº Popescu º.a.

Ultimul, dar nu cel din urmã – mulþumiri lui Dumitru Dragomir, cel datoritã cãruia manifestarea „Memorial Corneliu Vadim Tudor”, ediþia a doua, s-a putut desfãºura în condiþii excelente.

DRAGOª DUMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 29 septembrie 2017

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (16) Privind spre rãsãrit, am vãzut minunate palate împãrãteºti, iar cînd am intrat în ele am observat lîngã scãri o masã minunatã de smarald ºi alte pietre preþioase, plinã de poame frumoase, precum ºi veºminte de bumbac cu flori înmiresmate. Acolo, pe un tron mãreþ era Tatãl nostru, împãratul ºi Stãpînul tuturor.

Tronul Sãu era verde ºi minunat ºi strãlucea mai tare ca soarele ºi toþi cei de acolo mîncau poame ºi se odihneau.

Cei care mîncau pãreau oameni desãvîrºiþi, nu aveau trupuri groase, ci erau ca razele soarelui, cu feþe frumoase ºi vesele. De asemenea nu se deosebeau bãrbaþii de femei. ªi cu cît mîncau din bucatele de la masa aceea cereascã, cu atît ºi veºmintele se înfrumuseþau, cãci erau cereºti ºi duhovniceºti, pregãtite de Dumnezeu pentru robii Lui cei aleºi. Discutau între ei cu voce dulce ºi surîsuri duioase. Cîþiva tineri turnau o bãuturã trandafirie care scînteia în paharele de cristal ºi se îmbelºugau cu toþii din dulceaþa Duhului Sfînt. Eu i-am admirat vreme îndelungatã, deoarece feþele lor strãluceau ca trandafirul rãcoritor.

Teodora, aflîndu-se înaintea mea, s-a apropiat de Sfîntul nostru Pãrinte Vasile ºi i-a vorbit despre mine; iar acesta, privindu-mã, mi-a zîmbit ºi mi-a fãcut semn sã mã apropii. Apropiindu-mã, i-am pus metanie ºi am cerut binecuvîntare. Acela mi-a zis: „Dumnezeu, fiule, sã te miluiascã ºi sã te binecuvînteze ºi sã te învredniceascã sã intri în Cereasca Lui împãrãþie”. ªi în timp ce mã aflam îngenuncheat în faþa lui, m-a ridicat cu mîna sa ºi mi-a spus: „Uitã-te la Teodora, dragul meu Grigorie, despre care de multe ori m-ai întrebat în ce stare se aflã ºi unde a ajuns. Aºadar liniºteºte-te ºi sã nu mai întrebi iarãºi de ea”.

Fericita ºi binecuvîntata Teodora, uitîndu-se la mine cu privire veselã, mi-a spus: „Dumnezeu sã-þi rãsplãteascã, fiul meu Grigorie, pentru grija pe care ai avut-o pentru sufletul meu ºi pentru rugãciunile cãtre El, ºi dupã dorinþa ta, cu rugãciunile Sfîntului Pãrinte al nostru, sã te învredniceascã sã vii aici, unde mã aflu eu”.

Apoi Sfîntul Vasile i-a spus Teodorei: „Du-te, fiica mea, ºi aratã-i lui Grigorie frumuseþea copacilor din grãdina noastrã”. Teodora m-a luat ºi m-a condus în dreapta grãdinii, unde am vãzut minunata poartã de aur ºi zidurile dimprejur, de asemenea de aur. Deschizînd, am

intrat ºi am vãzut grãdina împodobitã cu arbori mici de forme variate ºi cu flori de diferite culori, a cãror frumuseþe ºi mireasmã erau de nedescris. Aceia nu puteau fi vãtãmaþi de nimic ºi se aflau mereu în aceeaºi stare, fiindcã erau cereºti ºi nemuritori, ºi eu îi priveam cuprins de extaz. Atunci Teodora îmi spuse: - Dacã aceºti arbori te-au adus la extaz ºi mirare, fiul meu, ce ai face dacã i-ai vedea pe cei din Rai, pe care Domnul i-a sãdit spre rãsãrit? Cãci nu existã nici o comparaþie între aceia ºi aceºtia.

Eu am rugat-o sã-mi arate acele lucruri superioare ºi minunate, dar ea mi-a zis: - Nu e cu putinþã, fiul meu, sã vezi acele taine neînþelese, întrucît te afli încã în lumea trecãtoare. Cele pe care le vezi aici le-a dobîndit Pãrintele nostru Vasile, care încã din vîrsta copilãriei se nevoia cu posturi, privegheri ºi pãtimiri pînã acum, la adînci bãtrîneþi, pentru a locui împreunã cu toþii fiii lui duhovniceºti care s-au ostenit ºi au pãzit poruncile lui Dumnezeu. Îngrijeºte-te deci ºi tu, cît mai eºti încã în lume, sã te nevoieºti ca sã vii aici spre a odihni împreunã pînã la a Doua Venire a Domnului nostru. Cãci dupã învierea de obºte a tuturor oamenilor ºi dupã Judecata de Apoi, Domnul ne va dãrui alte lucruri, mai înalte ºi odihnitoare, cum spune ºi Apostolul Pavel: Cele pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, acestea le-a pregãtit Dumnezeu pentru ce-i ce-L iubesc pe Dînsul.

Eu, cînd am auzit cã nu sînt acolo cu trupul meu, ci numai cu sufletul, m-am mirat ºi mã strãduiam sã mã pipãi pentru a vedea dacã am trup ºi oase, dar mi se pãrea ca ºi cum aº fi atins o razã de soare ºi aº fi strîns-o fãrã sã þin nimic ºi fãrã sã simt greutate.

Aºadar în felul acesta, în somn, am avut aceastã descoperire, fiind limpede la minte ºi minunîndu-mã de cele vãzute. Dupã aceea mi s-a pãrut cã am intrat în curte pe poarta pe care am venit ºi am gãsit masa goalã de veºminte ºi oameni. Atunci mi-am venit în fire ºi m-am eliberat de acele lucruri preaminunate. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Carte de cãpãtîi (16)

pune puþinã aghiasmã micã ºi apoi pui uleiul, zicînd: „Cum iese uleiul deasupra apei, aºa sã ies ºi eu deasupra necazului meu ‘.

Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

POSTURILE (1)

ÎMPÃRTêANIA Împãrtãºania este ºi ea una din cele ªapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Credinciosul care se împãrtãºeºte cu Sfîntul Trup ºi Sfîntul Sînge al Domnului dobîndeºte numeroase binefaceri: se uneºte în chip tainic cu Domnul ºi Mîntuitorul nostru, îºi hrãneºte sufletul ºi trupul, se întãreºte ºi înainteazã în viaþa spiritualã, se curãþã de pãcate, se întãreºte în virtuþi, pregãtindu-se pentru viaþa cea adevãratã.

Dupã ce te-ai împãrtãºit nu mai sãruþi icoana sau mîna preotului ori acasã rudele sau prietenii, decît dupã un somn scurt.

CANDELA A aprinde candela fãrã sã ne zgîrcim la ulei este o jertfã adusã Domnului nostru Iisus Hristos. E bine a aprinde candela cît mai des. Orice candelã are un înger pãzitor al sãu care stã în casa ta atîta timp cît arde candela (casã pe care o pãzeºte cît eºti tu plecat), iar în viaþa de dincolo te va întîmpina ºi cîte zile a ars candela în casã, tot atîtea zile sufletul tãu se va plimba prin rai, chiar dacã nu ai reuºit sã te mîntuieºti deplin. Rãsplata ta pentru jertfa de a aprinde candela este o floare din planta din care s-a fãcut uleiul, pe care îngerul o va sãdi în grãdina ta din rai, încã de pe vremea cît tu eºti în viaþã, aici pe Pãmînt.

De asemenea, cît timp eºti tu plecat de acasã iar candela s-a stins, îngerul candelei stã ºi vegheazã ca sã nu þi se întîmple nimic pînã vii acasã, iar tu ai obligaþia ca sã te speli pe mîini ºi primul lucru pe care sã-l faci este sã aprinzi candela. Dacã te iei cu alte treburi ºi uiþi, îngerul pleacã mîhnit, revenind abia cînd aprinzi din nou candela.

Dacã þi s-a orînduit sfîrºitul, tu fiind plecat de acasã ºi candela ai lãsat-o aprinsã, lumina ºi îngerul ei te vor însoþi pe drumul de dincolo, socotindu-se cã ai murit cu luminã.

Cînd aprinzi candela sau completezi uleiul sã îþi pui o dorinþã, rugîndu-te ºi fãcînd 3 metanii. În candelã se

Prin post se înþelege abþinerea de a mînca sau bea anumite alimente oprite (exemplu: mîncarea de dulce cea care conþine carne, ouã, lapte, grãsimi animale - ºi vinul în anumite perioade ale anului, stabilite de Sfînta Bisericã), abþinerea de a face ceva rãu, cu gîndul sau cu fapta, precum ºi împreunarea cu soþul/soþia, în scopul de a ne umili ºi împãca cu Dumnezeu.

Postul a fost rînduit de Dumnezeu încã de pe vremea protopãrinþilor noºtri, Adam ºi Eva, prin interzicerea de a mînca din pomul oprit. În decursul vremii, toþi oamenii aleºi ai lui Dumnezeu au postit, mulþi post aspru: Moise, post aspru de douã ori cîte 40 de zile ºi 40 de nopþi, înainte de a se sui pe Muntele Sinai, unde i s-au dat Tablele Legii; David, Proorocii ºi toþi credincioºii din Biserica Vechiului Testament. Însuºi Mîntuitorul a postit 40 de zile ºi 40 de nopþi, fãrã a mînca sau bea ceva ºi ne-a învãþat ºi pe noi, creºtinii, a posti: „Iar cînd postiþi, nu fiþi posomorîþi ca fãþarnicii; ... Tu însã, cînd posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa, pentru ca nu oamenilor sã te arãþi cã posteºti, ci Tatãlui tãu Care este întru ascuns; ºi Tatãl Care vede întru ascuns, îþi va rãsplãti la arãtare” (Matei 6, 16-18). Mai apoi a arãtat ucenicilor cã trebuie a posti, spre a birui diavolii: „Cãci soiul acesta de demoni nu iese decît numai prin rugãciune ºi prin post” (Matei 17, 21).

Sfinþii Pãrinþi, Sfintele Sinoade ecumenice ºi locale au hotãrît pentru creºtini cele patru posturi mari de peste an, ajunãrile, Miercurea, Vinerea ºi Lunea (cei ce voiesc) spre folosul lor spiritual ºi material, cãci, exceptînd cazurile de boalã, cãlcarea posturilor aduce multe pagube sufleteºti, trupeºti ºi gospodãreºti. ªtiinþific s-a dovedit vindecarea multor boli prin posturi (chiar posturi totale - cînd postitorii nu mãnîncã ºi nu beau nimic începînd de la 12 noaptea din ziua precedentã pînã la 12 noaptea din ziua urmãtoare), deoarece în aceastã perioadã organismul eliminã toxinele acumulate.

Pãcatele ne îmbolnãvesc. Desfrîul, mînia, ura, lenea, beþia, fumatul ºi mîncatul excesiv, grijile inutile, trufia, precum ºi lãcomia ruineazã bietul nostru organism, duc

Chemare sfîntã Trec zile ºi nopþi peste þarã ªi duhuri vrãjmaºe strecoarã, În inimi tîrîte prea jos, Coroane de spini spre Hristos.

Trec zile ºi nopþi peste lume ªi duhuri strãine anume Aratã noroiul drept perle ªi pãsãri de pradã prin mierle.

Trec zile în zori peste sfinþi ªi-n lacrimi curate - fierbinþi, Ne chemã duios la credinþã În inimi mai multã cãinþã...

Trec clipe ºi ani peste noi, Cu soare, furtuni ºi cu ploi, Iar Domnul cel Mare ne spune acum: Fugiþi de pãcat ºi luaþi un nou drum!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU, Bucureºti, 20 septembrie 2017

Mãtãnii de zãpadã

Doamne, rugãciunea urcã din inima mea ca aburii dupã plug, primãvara; mãtãnii de zãpadã am topit în ea, cãci le iubesc cum nici Tu n-ai putea, aºa cum iubesc þãranii ploile vara.

Doamne, pune-Þi fruntea lîngã inima mea, m-aplec de viaþã ca strugurii prea grei de soare; albã fîntînã de cer prea plinã, m-am revãrsat peste amiezile viitoare, iar trupul, de-atîþia nori mã doare.

Doamne, pune-Þi fruntea lîngã inima mea, ai sã te gãseºti risipit în mine ca-ntr-o livadã, unde fiecare gînd e-o creangã ce vrea s-ajungã pînã la Tine în cer sã Te vadã, chiar de-Þi topeºte clipa-n mãtãnii de zãpadã. ...Dar n-a ajuns nici un gînd pînã sus sã Te vadã.

NICOLAE TÃUTU (1419-1972)

Pildã creºtinã Scriitorul ºi gîndul veºniciei În una din istorisirile sale, scriitorul francez Victor Hugo (1802-1885) a fãcut urmãtoarea mãrturisire: „Înãuntrul fiinþei mele simt viaþa veºnicã... Cu cît mã apropii mai mult de sfîrºitul vieþii pãmînteºti, cu atît mai limpede aud în jurul meu simfoniile nemuritoare ale lumii viitoare, care mã cheamã. Cît sînt de minunate! Ce glorioase sînt! E ceva ca-n basme ºi totuºi este adevãrat.

De o jumãtate de secol încoace mi-am scris cugetãrile în prozã ºi în versuri; le-am încercat pe toate. ªi totuºi, îmi dau seama cã n-am exprimat nici a mia parte din ceea ce este în mine. Cînd mã voi coborî în mormînt, nu am sã zic ºi eu, ca atîþia alþii: mi-am sfîrºit viaþa!, cãci ziua mea de lucru are sã înceapã iarãºi în dimineaþa urmãtoare.

Poteca mormîntului nu este o alee oarbã, o fundãturã; ea este o ºosea principalã, deschisã. Astfel, pe aceastã cale eu trec prin amurg, ca sã ajung la revãrsatul zorilor ºi ziua nemuririi, ziua cea glorioasã!“.

Cititorule! Dumnezeu a pus ºi în tine gîndul veºniciei.

Auzi simfonia nemuritoare a lumii viitoare? Ce te-ar putea împiedica, decît pãcatul care se pune ca o barierã în calea ta? Dar Mîntuitorul a venit ca sã-þi ierte pãcatul! la îmbolnãvirea lui. Pentru a te vindeca trebuie sã nu sãvîrºeºti pãcate ºi sã practici virtuþile creºtine: înfrînarea, castitatea, iubirea, munca ordonatã, blîndeþea, rãbdarea, smerenia, credinþa ºi nãdejdea.

Gîndurile pesimiste, negative atrag supãrãrile, dar un gînd bun este de ajuns spre a te echilibra. Dacã nu te impacientezi ºi eºti bine dispus tot timpul, problemele vieþii se vor rezolva de la sine. Participînd ºi la Sfînta Liturghie, fiind un bun creºtin, vei ajunge la acea „autoterapie prin fapte ºi gînduri bune” a asceþilor. (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 9-a – 29 septembrie 2017

MOZAIC

Zodiacul Dendera, singurul zodiac circular din Egiptul antic ºi totodatã cel mai vechi din lume În 1799, Napoleon ºi armatele sale începuserã sã îºi extindã prezenþa în Egipt. Napoleon a adus nu numai armate, ci ºi artiºti pentru a realiza schiþe ale constatãrilor sale despre o þarã consideratã exoticã ºi în afara normelor din cultura europeanã tradiþionalã. Un artist particular, Vivant Denon, a fost fascinat de un zodiac circular care era sculptat pe tavanul Templului Hathor, aflat în satul Dendera. Dupã ce a schiþat bine zodiacul circular, Denon a revenit la Paris, unde a publicat zodiacul, care a devenit extrem de popular atât în Anglia, cît ºi în Franþa.

Zodiacul Dendera este singura reprezentare circularã a astronomiei care se gãseºte în antichitatea egipteanã.

Toate celelalte referiri la zodiac sau astrologie sînt fie pãtrate, fie piramidale. Zodiacul în sine descrie 360 de zile ale anului egiptean, cu treizeci ºi ºase decani aranjaþi în mod circular. Un decan reprezintã o treime din

durata unei constelaþii zodiacale. Douãsprezece semne cu trei decane înseamnã fiecare treizeci ºi ºase decani în total. Aceasta este o metricã pe care astrologii occidentali o folosesc în prezent.

Renumitul egiptolog englez Gerald Massey a reuºit sã realizeze o paralelã între semnele zodiacale tradiþionale occidentale cu cele descoperite pe zodiacul egiptean. Privind Zodiacul Dendera, berbecul corespunde cu divinitatea Amun. Taurul corespunde cu Osiris, uneori denumit „Bull of Eternity”, în timp ce peºtii au corespondenþi doi crocodili care înoatã în direcþii opuse. Pentru fiecare constelaþie din zodia tradiþionalã occidentalã existã un echivalent egiptean.

Pentru vechii egipteni, fiecare semn zodiacal corespundea unui anumit sezon care se credea a fi condus de o divinitate specificã. Puteþi observa cã, deºi toate cele douãsprezece constelaþii apar în zodiacul Dendera, poziþiile unora dintre acestea sînt oarecum distorsionate ºi înclinate. Nu se cunoaºte cu exactitate ce reprezintã aceastã inclinaþie.

Zodiacul Dendera a fost ulterior furat ºi dus în Franþa în 1821 de cãtre inginerul Jean Lelorrain, care a folosit praf de puºcã ºi explozivi pentru a distruge tavanul templului. Zodiacul se aflã în prezent în cadrul Muzeului Louvre din Paris.

RADU UNGUREANU

Într-o lume fãrã antibiotice, cum tratau medicii infecþiile?

Dezvoltarea antibioticelor ºi a altor terapii antimicrobiene a prins fãrã îndoialã avînt în ultimele decenii. Însã a ajuns omul dependent de acestea? Utilizarea necorespunzãtoare sau în exces a antibioticelor conduce, în mod previzibil, la rezistenþa microorganismelor.

Terapii alternative au fost folosite pentru a trata infecþiile încã din Antichitate; desigur, tratamentele folosite erau uneori dureroase sau chiar barbare în unele cazuri, însã multe dintre acestea ºi-au dovedit eficacitatea.

Elementele chimice naturale ºi compuºii chimici au fost folosiþi în istorie ca terapii pentru o varietate de boli, în special pentru tratarea infecþiilor sau a rãnilor ºi în tratarea sifilisului. Compuºii cu un conþinut bogat de iod, brom ºi mercur au fost utilizaþi pentru tratarea rãnilor infectate ºi a gangrenelor în timpul rãzboiului civil american. Bromul a fost utilizat cel mai frecvent, acesta avînd capacitatea de a inhiba replicarea celulelor bacteriene, dar putea afecta ºi celulele umane normale.

Compuºii de mercur au fost utilizaþi pentru tratarea sifilisului de prin anul 1363 pînã prin 1910. Compuºii erau aplicaþi pe piele, administraþi pe cale oralã sau injectaþi. Însã, efectele secundare ale tratamentului

O tãbliþa babilonianã veche de aproximativ 3.700 de ani rescrie istoria matematicii Imperiul Babilonian este considerat creatorul uneia dintre cele mai avansate societãþi antice de pe Pãmînt.

Cu toate acestea, probabil cã nu am ºtiut cît de avansaþi au fost pînã cînd, recent, o echipã de cercetãtori australieni a demonstrat faptul cã babilonienii au dezvoltat trigonometria cu cel puþin 1.000 de ani înaintea grecilor.

Mai mult, babilonienii au folosit o metodã sofisticatã de matematicã ce ar putea schimba modul în care calculãm astãzi funcþiile trigonometrice.

Tãbliþa de lut care i-a fãcut pe oamenii de ºtiinþã sã ajungã la astfel de concluzii are o vechime de circa

puteau include distrugerea pielii ºi a membranelor mucoase, afectarea rinichilor, a creierului sau chiar moartea. Arshenamina, un derivat de arsen, a fost folositã ºi în prima jumãtate a Secolului XX. Deºi a fost eficient, efectele secundare au inclus nevritã opticã, convulsii, febrã, leziuni la rinichi ºi erupþii cutanate. În anul 1943, penicilina a înlocuit aceste tratamente devenind prima linie în combaterea sifilisului.

De asemenea, de-a lungul secolelor, o varietate de remedii pe bazã de plante au fost folosite în tratamentul infecþiilor, dar foarte puþine au fost evaluate prin studii clinice controlate. Una dintre cele mai renumite terapii derivate din plante este cea cu chininã, care a fost folositã pentru tratarea malariei. Astãzi folosim o formã sinteticã de chininã pentru a trata boala. Înainte de aceasta, scoarþa copacului cinchona, care este originar din America de Sud, era uscatã, împrãºtiatã în pudrã ºi amestecatã cu apã pe care pacienþii erau nevoiþi sã o bea.

Utilizarea scoarþei cinchona pentru a trata febra a fost descrisã de misionarii iezuiþi în anii 1600, deºi probabil a fost folositã mult mai devreme în populaþiile native.

Artemisinin, care a fost sintetizat din planta Artemisia annua (pelinul dulce) este un alt tratament eficace împotriva malariei.

(livescience.com) 3.700 de ani, este denumitã Plimpton 332, ºi a fost descoperitã la începutul anilor 1900 în sudul Irakului de cãtre arheologul american Edgar Banks. Aceasta demonstreazã ºi confirmã faptul cã vechii babilonieni au fost cu mult înaintea grecilor dornici de a dezvolta trigonometria (studiul triunghiurilor) ºi aratã o cunoaºtere matematicã extrem de sofisticatã a acestui popor antic.

Tãbliþa are numeroase gravuri pe suprafaþa sa, prezentînd patru coloane ºi 15 rînduri de numere care urmeazã un sistem sexagesimal original în loc de sistemul zecimal pe care îl folosim astãzi. Cifrele descriu o secvenþã de 15 triunghiuri cu unghi drept, care scad constant unghiul de înclinare. În plus, cercetãtorii susþin cã Plimpton 322 avea iniþial ºase coloane ºi probabil a conþinut 38 de rînduri de caractere cuneiforme.

Vorbind despre descoperirea ºi mesajul pe care îl are tãbliþa, dr. Daniel Mansfield, lector în cadrul Universitãþii UNSW Sydney, ne spune: „Plimpton 322 a încurcat matematicienii pentru mai mult de 70 de ani.

Misterul uriaº pentru cercetãtori, pînã acum, a fost scopul sãu. Cercetãrile noastre aratã cã Plimpton 322 descrie formele triunghiurilor în unghi drept folosind un tip nou de trigonometrie bazat pe rapoarte, nu pe unghiuri ºi cercuri. Este o lucrare matematicã fascinantã, care demonstreazã cã a fost opera unui geniu fãrã îndoialã”.

(cunoastelumea.ro)

MOZAIC Sfatul medicului

Cum ne pregãtim sistemul osos pentru sezonul rece?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Ne apropiem de sezonul în care DR. TAREK NAZER funcþiile vitale ºi metabolismele încetinesc, iar frigul ne afecteazã pielea, pãrul, silueta ºi oasele. Dacã ne pregãtim cu niºte trucuri împotriva vremii friguroase, sãnãtatea noastrã nu va fi afectatã deloc. În primul rînd, este foarte importantã alimentaþia.

Aceasta trebuie sã conþinã toþi nutrienþii ºi mineralele benefice sistemului osos ºi întregului organism. Într-o alimentaþie optimã trebuie sã existe un echilibru între aport ºi consumul nutriþional, de aceea trebuie sã fim atenþi la alimentele pe care le consumãm în timpul sezonului rece. Trebuie sã se consume alimente bogate în calciu, vitamina D, magneziu, potasiu, fosfor, zinc, vitamina K, fluor ºi acizi graºi esenþiali.

Pe lîngã o nutriþie sãnãtoasã, sportul este cel de-al doilea element important, fiind un furnizor de energie al organismului, care luptã mai uºor cu bolile ºi chiar scade riscul de a le contracta, menþinînd o ratã crescutã a metabolismului; tonifiazã musculatura ºi, nu în ultimul rind, îmbunãtãþeºte structura sistemului osos.

Hidratarea este un lucru esenþial în sezonul rece pentru menþinerea stãrii de sãnãtate. Necesarul de lichide al organismului nu variazã în funcþie de sezon, dar se pot alege bãuturile calde în schimbul celor reci; cea mai bunã cale de hidratare rãmîne, însã, apa. ªi, cel mai important, bea înainte sã-þi fie sete, pentru cã senzaþia de sete aratã cã eºti deja deshidratat. ªi nu în ultimul rînd, este foarte importantã odihna.

Pentru ca somnul sã fie unul odihnitor, este recomandat sã mergeþi la culcare înainte de miezul nopþii. Somnul este esenþial pentru refacerea organismului dupã efortul fizic ºi psihic.

Sezonul de iarnã aduce modificãri drastice de temperaturã ºi, prin urmare, trebuie sã ai grijã de corpul tãu nu doar pe plan extern, ci ºi pe plan intern, printr-o alimentaþie adecvatã, care sã menþinã sãnãtatea ºi confortul întregului organism. www.artroscopiedegenunchi.ro

O nouã analizã asupra dinþilor Omului de Neanderthal scoate la ivealã existenþa stomatologiei preistorice Conform unui nou studiu al cercetãtorilor de la Universitatea din Kansas, mãselele neanderthalilor de acum 130.000 prezintã dovezi concludente în ceea ce priveºte existenþa stomatologiei preistorice.

David Frayer, profesor de antropologie la Universitatea din Kansas, precizeazã cã „toþi aveau dureri de mãsea ºi ºtiau cum este sã ai o problemã cu mãselele”.

Studiul a fost publicat în „Bulletin of the International Association for Paleodontology“.

Cercetãtorii au analizat patru mãsele din aceeaºi mandibulã, de pe partea stînga a gurii unui neanderthal. Mãselele au fost gãsite în situl Krapina din Croaþia, cunoscut pentru prezenþa Omului de Neanderthal. Acestea au fost descoperite acum mai bine de 100 de ani, dar au fost reanalizate de echipa de cercetãtori cu tehnici moderne care pot analiza ºi structura internã a mãselelor.

Astfel, trãsãturile premolarilor ºi celui de-al treilea molar prezentau urme ale mai multor feluri de manipulãri. www.descopera.ro

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 29 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... În interiorul „Epocii de Aur“ Pe profesoara Lavinia Betea o vedem mereu la televizor. Rãsfoind arhivele româneºti ºi strãine, ea s-a specializat în psihosociologia istoricã ºi ne dezvãluie multe dintre secretele legate de comunismul mondial ºi cel românesc. Mai mult chiar, forþînd o comparaþie, putem spune cã, aºa cum unii ºi-au luat doctoratul în ataraxia schopenhauerianã sau în Caragiale, ea ºtie totul despre Ceauºescu.

Dovadã stau numeroasele cãrþi ºi articole publicate în ultimii ani, cînd a devenit un istoric de prestigiu. Iatã cîteva dintre titlurile mai cunoscute: ,,Poveºti din Cartierul Primãverii”, ,,Partea lor de adevãr (Interviu cu Corneliu Mãnescu)”, ,,21 august 1968 – Apoteoza lui Ceauºescu”, ,,Lucreþiu Pãtrãºcanu. Moartea unui lider comunist”. ªi în publicisticã Lavinia Betea este la fel de activã: ,,Sforarul Bodnãraº ºi lecþia crimei politice” sau ,,Cine au fost ºefii utecistului Ceauºescu” (articole apãrute în ziarul ,,Adevãrul”), ,,Agenda Elenei Ceauºescu” (,,Jurnalul Naþional”) ºi altele.

Dupã aceastã scurtã introducere, propunem sã rãsfoim, mai departe, o altã lucrare a Laviniei Betea, apãrutã în anul 2011, la Editura ,,Adevãrul”. Este vorba de ,,Stãpînul secretelor lui Ceauºescu. I se spunea Machiavelli. ªtefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea”.

Pentru cine l-a uitat, ªtefan Andrei (1931-2014) a fost un înalt demnitar, care, cu excepþia Elenei Ceauºescu, a stat cel mai mult lîngã Nicolae Ceauºescu (între 1964 ºi 1989), rãstimp în care a fost membru CPEx al CC al PCR, ministru de Externe (1973-1984) ºi ministrul Comerþului Exterior (1984-1989). Privitor la viaþa lui personalã, e de notorietate cã a fost cãsãtorit cu actriþa Violeta Andrei (n.

1941). Dar n-a fost singurul demnitar în aceastã situaþie. ªi Maxim Berghianu fusese cãsãtorit cu actriþa Silvia Popovici.

La fel ca ºi Alexandru Bîrlãdeanu, cãsãtorit cu Liliana Tomescu. Gheorghiu-Dej ºi Chivu Stoica au preferat doar sã-ºi tragã amante din lumea teatrului – Elvira Godeanu sau Dina Cocea. De altfel, aceastã slãbiciune s-a observat ºi la alþi lideri politici din lumea întreagã. De aceea, dezvãluirile lui ªtefan Andrei despre viaþa ºi modul de a gîndi ºi a se comporta ale demnitarilor noºtri, nu lipsite de unele picanterii, sînt cît se poate de interesante ºi meritã ºtiute.

Corneliu Mãnescu (1916-2000) ,,Dacã veþi gãsi în arhiva Ministerului de Externe o frazã scrisã de Mãnescu, eu voi fi... Mãnescu era o inteligenþã nativã, dar una spre ºmecherie. ªtia sã iasã bine, inteligent din întrebãrile dificile”. (ªtefan Andrei). Dar Mãnescu avea un mare pãcat: nu mai citea. Nu a avut obiºnuinþa asta. Ca ºi Ceauºescu, adaugã acelaºi ªtefan Andrei. ,,Altfel, era un bãrbat superb, ºtia sã pozeze, ºi era bine îmbrãcat. ªtiuse sã-ºi aleagã relaþiile, ºi nimeni nu mai avea cravate ca el, luate din cele mai scumpe magazine din New York.

Cînd toþi cei din jurul lui Ceauºescu beau þuicã, el prefera whisky. Pretenþios la mîncare, ºtia sã comande. Ceauºeºtii nu-l plãceau, cã prea avea succes peste hotare. ªi nici Maurer. În schimb, îl plãcuse Dej, ºi asta fusese hotãrîtor în cariera lui. Dar nici ruºii nu-l înghiþeau, pe motiv cã, în tinereþe, participase la recensãmîntul românilor din Transnistria, ordonat de Antonescu, ºi scrisese cã românii nu agreau comunismul. La un moment dat, Corneliu Mãnescu ajunsese preºedintele celei de-a XXII-a sesiuni a ONU, cînd România se opusese invaziei Cehoslovaciei (1968), ºi se punea problema sã

fie ales chiar secretar-general al ONU. Dar s-au opus americanii, care ar fi vrut un om dintr-o þarã neutrã sau nealiniatã, nu comunistã. Corneliu Mãnescu a fost unul dintre semnatarii «Scrisorii celor 6»”.

Gogu Rãdulescu (1914-1991) De îndatã ce a fost mobilizat ºi trimis pe frontul de est, Gogu Rãdulescu s-a ºi predat ruºilor. Prilej pentru Maurer sã-l ia peste picior: - Mãi, dar tu, chiar din prima zi, o tai la ruºi? Nu le venea ãlora sã creadã cã n-ai fost trimis...

Dar ºi Maurer luptase în est, motiv pentru ruºi sã-i poarte sîmbetele.

- Tovarãºe Maurer, dvs. cunoaºteþi bine Uniunea Sovieticã, a fost el înþepat.

Dar ºi mai bine cunoaºteþi Crimeea, unde aþi fost în rãzboi.

Iar Maurer a rãspuns: - Am fost trimis acolo sã comand o companie de condamnaþi la închisoare pe viaþã... Dar, cu Ajutorul Roºu, am evadat curînd.

Emil Bodnãraº (1904-1976) Zice Bodnãraº într-o împrejurare: ,,Domnule, e o nenorocire cu Leana asta!”. Dupã aia, pleacã la Paris într-o delegaþie. În acest timp, Leana este aleasã în CC. Dar la propunerea lui... Bodnãraº.

Cum a fost posibil aºa ceva? L-a chemat Ceauºescu la el ºi i-a zis: ,,ªtiu cum s-a purtat Dej cu tine. N-a ºtiut sã te respecte... Tu ai fost lîngã mine din 1965.

Acum se pune problema sã fie aleasã Tovarãºa în conducere. S-ar îngrãmãdi toþi sã o propunã. Dar numai pe tine te învrednicesc sã o faci...”. ªtefan Andrei pretinde cã Bodnãraº nici n-a clipit, fiindcã ºtia cã Ceauºescu îl avea la mînã cu o chestie urîtã ºi l-ar fi terminat rapid.

Despre ce era vorba? ªi Bodnãraº contribuise la eliminarea lui ªtefan Foriº, ca ,,trãdãtor”, ºi la arestarea lui Pãtrãºcanu, douã acþiuni criminale. În plus, agentul Gheorghe Filipescu, mîna dreaptã a lui Bodnãraº, implicat în asasinarea lui Foriº, ,,cãzuse” dintr-o maºinã ºi se ,,accidentase” mortal, la ordinul lui Bodnãraº.

Tocmai cînd era dus la partid, sã declare cã Bodnãraº îi ordonase sã-l ucidã cu ranga pe Foriº...

Maria Tãnase (1913-1963) Despre aceastã mare cîntãreaþã s-ar putea spune cã este o creaþie evreiascã.

Dacã Parisul se mîndrea cu Edith Piaf, era numaidecît ca ºi Bucureºtiul, supranumit ,,Micul Paris”, sã aibã o vedetã pe mãsurã. ªi a fost aleasã Maria Tãnase. Multe legende s-au þesut în jurul ei. Una dintre acestea susþine cã ºi-ar fi învãþat cîntecele de la prizonierii care munceau în grãdina tatãlui sãu. Într-alta se afirmã cã i s-au dat cîntecele culese de echipele Fundaþiei Regale, conduse de sociologul Dimitrie Gusti, pionierul cercetãrilor monografice din satele româneºti. Iar folcloristul evreu Harri Brauner, membru al acestei echipe, ar fi învãþat-o sã le interpreteze în maniera care i-a adus celebritatea. Brauner ºi un anume Alexandru Eliad, alt evreu, regizor la Teatrul ,,Cãrãbuº”.

Ana Aslan (1891-1988) Inventatoare a medicamentelor ,,Georvital H-3” sau ,,Aslavital”, care au ca rol încetinirea procesului de îmbãtrînire, Ana Aslan este consideratã pionierul gerontologiei medicale mondiale. Numitã în 1952 directoare a Sanatoriului de la Otopeni, faima ei a trecut repede graniþele þãrii, ºi mulþi pacienþi cu dare de mînã au cãutat-o, în speranþa

redobîndirii tinereþii. Printre ei s-au numãrat mulþi oameni de stat din lumea întreagã, precum: Allende, Peron, Castro, Mao, Brejnev, Sukarno, Sengor, Hassan al II-lea, regele Marocului, ºi mulþi alþii. Îmbãtrînirea ca îmbãtrînirea, dar cei mai mulþi aveau probleme cu potenþa.

Bineînþeles cã ºi Ceauºescu a trecut pe acolo, cãci îl supãrau prostata ºi diabetul.

Prin 1975, Ana Aslan ar fi spus: ,,Preºedintele nostru are o dinamicã de îmbãtrînire extraordinarã. Se schimbã nu de la an la an, ci de la lunã la lunã”. Deºi nu s-a cãsãtorit niciodatã, avusese multe iubiri în tinereþe, dar se ferise sã spargã familii. Se pare cã iubirea ei cea mai mare a fost doctorul Danielopolu. Bea cot la cot cu bãrbaþii, dar numai vin roºu.

ALBUMUL CU POZE RARE

Nicolae Ceauºescu (1918-1989) ªtefan Andrei, care îl cunoºtea bine, spune cã era de-o inteligenþã letalã.

Dublatã de o viclenie pe mãsurã. Cum se ºtie, Alexandru Drãghici a contribuit la alegerea lui Ceauºescu, în locul decedatului Dej, la conducerea partidului. Dar, în scurt timp, pretextînd cã vrea sã-l avanseze al doilea prim-secretar, i-a luat din mînã Internele, unde putea fi periculos. Prin comparaþie, Alexandru Drãghici (19131993) era rigid ºi necultivat. Avînd merite în ilegalitate, Gheorghiu-Dej îl promovase ministru la Interne ºi îl folosise pentru a-ºi bãga rivalii la închisoare. Dar Ceauºescu mai inventase o tehnicã. Atunci cînd voia sã impunã o hotãrîre care putea fi respinsã, aranja o ºedinþã, unde se discutau diverse.

La sfîrºit, cînd toatã lumea se ridica sã plece, el îºi plasa hotãrîrea, care nu fusese trecutã pe ordinea de zi. Cum ar fi promovarea nevestei sale sau eliminarea vreunui rival. Ceilalþi votau fãrã sã mai fie atenþi la ce voteazã.

Ceauºescu ºi Premiul Nobel pentru Pace Ceauºescu a avut mari merite în politica externã, pentru cã a dezamorsat situaþia încordatã dintre arabi ºi evrei sau dintre americani ºi vietnamezi. El i-a chemat, pe rînd, la Bucureºti, pe Anwar El Sadat, preºedintele Egiptului, ºi pe Menahem Begin, premierul Israelului, ºi i-a îndemnat sã facã pace. Ulterior, cei doi s-au deplasat în SUA, la Camp David ºi, în prezenþa preºedintelui Jimmy Carter, au încheiat un acord de pace. Pentru aceasta, Sadat ºi Begin au luat Premiul Nobel pentru Pace. Tot Ceauºescu l-a convins pe Henry Kissinger sã se ducã la Beijing ºi sã trateze direct cu chinezii problema vietnamezã. Dar n-a luat Premiul, deºi avusese o contribuþie importantã la soluþionarea acelor probleme. Cu toate acestea, nu s-a întristat: ,,ªi aºa am prea multe decoraþii”, a spus el modest. În 1988, cînd a împlinit 70 de ani, cei din jur i-au propus lui Ceauºescu sã-l facã mareºal. N-a vrut: ,,Au fost niºte mareºali în Armata Românã. Ajung ãia”.

Brejnev, Ceauºescu ºi Andrei S-a întîmplat în Crimeea, lîngã Yalta. ªtefan Andrei se afla într-o delegaþie condusã de Ceauºescu. Delegaþia a fost primitã de Brejnev, pe care doctorii îl opriserã de la þigãri. N-avea voie decît una pe orã. ªi au început discuþiile. Ceauºescu: ,,Tovarãºe Brejnev, vã adresez salutul din partea conducerii noastre, bla-bla...”. Dar Brejnev: ,,Tovarãºe Andrei, poþi sã aprinzi o þigarã, sã miros ºi eu fumul...”.

Andrei rãspunde: ,,Tovarãºe Brejnev, am fumat mai înainte, e prea mult...”.

Ceauºescu: ,,Vrem, de asemenea, sã lãrgim relaþiile noastre... Vrem materii prime, petrol...”. Brejnev excitat: ,,Tovarãºe Andrei, aprinde odatã þigara aia!...”. Ceauºescu agasat: ,,Aprinde!”.

Andrei aprinde. Bãtea vîntul, ºi tot fumul

ªtefan Andrei împreunã cu nepoþica sa, Anastasia. De remarcat asemãnarea dintre micuþã ºi bunica sa, actriþa Violeta Andrei. trecea pe la Ceauºescu, care era nefumãtor. Brejnev: ,,Nu fuma aºa de repede...”. ªi trãgea ºi el în plãmîni.

Învãþãturile lui Andruþa cãtre copiii sãi Odatã, la o petrecere, ocazionatã de ziua unui fruntaº al partidului, Ceauºescu ºi-a deschis sufletul ºi a povestit: ,,Într-o iarnã, taicã-meu a venit ºi a spus: «Uitaþi care e situaþia. Aþi pus lemne pe foc în prostie, ºi eu nu am bani de-o þuicã. De acum înainte, nu mai tai nici o cracã ºi nu mai cumpãr nici un lemn. Mai bãgaþi-vã unul în altul, mai trageþi o bãºinã, mai încãlziþi-vã, mai puneþi o pãturã pe voi, ºi gata». ªi n-a mai fãcut foc în casã”. Altãdatã, la o ºedinþã, cineva a spus: ,,Ce fac femeile la bloc, cu ce sã-ºi încãlzeascã copiii?”. Dar Ceauºescu: ,,Lasã, lasã, cã gãsesc ele soluþii. Avem un popor inventiv...”.

Victor Atanasie Stãnculescu (1928-2016) Zice ªtefan Andrei: ,,Stãnculescu venea la mine cel puþin de 3 ori pe sãptãmînã. Mi-a bãut un butoi de cafea!

Aprobam tot ce prezenta el. Se ocupa cu vînzãrile de armament. Eram în relaþii apropiate ºi mergeam împreunã peste hotare”.

Zice istoricul Alex Mihai Stoenescu: ,,Victor Stãnculescu mi-a declarat: «Dacã suna Andrei în dimineaþa aceea, i-aº fi dat lui puterea, nu lui Iliescu»”.

Tot Andrei: ,,Stãnculescu n-a fost mare sculã – nici cît un membru CPEx. El era un general care, cînd venea cîte un ºef de stat, mergea cu el în maºinã – de la aeroport pînã la vila unde era cazat. ªi îl conducea, dupã aceea, de la vilã pînã la Ceauºescu, pentru convorbiri. ªi de la convorbiri îl ducea iarãºi la vilã. Cîteodatã, Ceauºescu îl lua cu el în strãinãtate, pentru soluþionarea unor probleme legate de vînzãrile de armament. Ceauºescu ar fi vrut sã-l avanseze, dar i s-a spus cã Stãnculescu se întîlnise la Budapesta cu un ofiþer GRU. El, care visa avansãri, se ocupa cu turnãtoriile. De aceea, sã nu ne mirãm cã a pus la cale procesul Ceauºeºtilor la Tîrgoviºte. ªi execuþia”.

Atunci de ce s-au bucurat Ceauºeºtii cînd l-au vãzut la Tîrgoviºte?

Tot ªtefan Andrei ne lãmureºte: ,,Ei nu-l bãnuiau cã ar fi în stare sã-i împuºte.

Nu vedeau în el decît un trãdãtor ºi unul care sã fie racolat. Stãnculescu ajunsese în preajma Ceauºeºtilor fiindcã era inteligent ºi arãtos. Dar nu avea caracter”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 29 septembrie 2017

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (26) „Ferma animalelor“ Autor: George Orwell Data ºi locul publicãrii inþiale: 1945, Anglia; 1946, Statele Unite Edituri: Secker & Warburg; Harcourt, Brace & World Forma literarã: roman

Rezumat Subtitlul cãrþii lui George Orwell, „Un basm”, relevã faptul cã aceasta nu se concentreazã asupra realitãþii în sensul tradiþional. Într-adevãr, personajele sale sînt animale care se rãscoalã împotriva oamenilor ºi preiau controlul la ferma Manor, redenumind-o Ferma Animalelor (,,Animal Farm”). Orwell, citat de C.M. Woodhouse, din ,,The Times Literary Supplement”, în prefaþa ediþiei 29 Signet Classics (datatã 6 august 1954) scria: „Fiecare rînd de operã serioasã scris dupã 1936 a fost îndreptat, direct sau indirect, împotriva totalitarismului... «Ferma Animalelor» a fost prima carte în care am încercat, cît se poate de conºtient..., sã contopesc scopul politic cu cel artistic într-un întreg”.

Revolta animalelor porneºte de la bãtrînul Major, vierul multipremiat, care adunã animalele într-o noapte pentru a le comunica visul sãu ciudat. El predicã despre starea înjositoare a animalelor faþã de oameni, munca grea pentru care nu existã altã recompensã în afara furajelor ºi a adãpostului; pentru cã omul consumã fãrã a produce, animalele trebuie sã îi duºmãneascã pe oameni. Visul sãu prezice cã Omul va dispãrea, iar animalele vor domni în libertate. Însufleþiþi de noua perspectivã, animalele încep sã plãnuiascã în secret o rebeliune.

Porcii, consideraþi a fi cei mai inteligenþi, preiau conducerea, prin Snowball ºi Napoleon. Cîteva luni mai tîrziu, pe cînd domnul Jones se îmbatã ºi doarme ziua întreagã, uitînd sã hrãneascã animalele, acestea, mînate de foame ºi frustrare furioasã, trec la fapte. În cele din urmã, preiau controlul fermei.

La început, este o fericire totalã; se proclamã egalitatea între animale. Sînt concepute ªapte Porunci, care sînt scrise pe pereþii grajdului, exprimînd faptul cã „Toate animalele sînt egale” ºi alte principii, cele mai multe reflectînd animozitate faþã de oameni ºi obiceiurile lor. Animalele muncesc din greu împreunã, îndeplinind sarcinile fermei pentru binele comunitãþii. Boxer, calul, este de maximã importanþã, cu energia ºi puterea sa, sta-

SÃ NE CUNOAªTEM FRAÞII

Macedo-românii sau aromânii (4) Istoria aromânilor (2) Aromânii sînt cei dintîi care au cunoscut vremurile de glorie pe calea armelor, glorie care a culminat sub domnia împãratului Ioniþiu. A fost atît de temut elementul românesc din sudul Dunãrii în aceste timpuri, încît în oºtile byzantine intra groaza cea mai mare cînd auzeau cã trebuie sã se lupte cu valahii. Un general al armatelor byzantine spunea împãratului sãu cã „oºtenii sãi nu pot duce lupta cu foametea ºi cu valahii - douã rele greu de luptat”.

Ceva mai mult: bãrbãþia legendarã a acestor români suddunãreni a fost atît de mare, încît ea l-a determinat pe un cronicar spaniol, Ramon Muntaner, sã defineascã aceastã þarã, care se numea Marea Vlahie, sau Blaquie la Grant, cum ziceau cronicarii cruciadelor franceze de pe atunci, ca fiind „cea mai temutã þarã din lume”.

Dar, ºi zilele de glorie încep sã apunã. Fatalitatea istoricã a fãcut ca, prin interpunerea ºi aºezarea slavilor în sudul Dunãrii, elementul aromânesc sã se vadã definitiv despãrþit geografic de românii Daciei Traiane. Aceastã despãrþire a fost prima ºi cea mai gravã loviturã datã acestui element. De atunci înainte, dupã Secolul XIII, aromânii

În lunile ce au urmat, este respinsã o nouã invazie, dar cu un succes mai puþin grandios. Napoleon, spre deosebire de Snowball, conduce din spate forþele animalelor.

Boxer, rãnit în atac, continuã sã munceascã, dar se prãbuºeºte din cauza epuizãrii. Se pretinde cã este dus la un veterinar pentru tratament, dar este ridicat de un camion pe care scrie: „Abator de cai ºi fabricant de clei”.

Aceastã realitate este negatã cu vehemenþã de Squealer, fiind etichetatã drept „zvon rãuvoitor”. Cîþiva ani mai tîrziu, doar cîteva dintre animalele de la început mai trãiesc. Rebeliunea a pãlit în memoria lor; animalele care apar nu ºtiu nimic despre ea. Trei evenimente cutremurãtoare încheie „basmul”: porcii încep sã meargã pe picioarele din spate; o singurã poruncã rãmîne pe pereþii grajdului: „Toate animalele sînt egale, dar unele animale sînt mai egale decît altele”; Napoleon organizeazã o petrecere, invitaþi fiind fermierii din împrejurimi. Clover, împreunã cu alte animale, priveºte pe fereastrã în timp ce, într-un toast, Napoleon este lãudat de cãtre un fermier pentru disciplina impusã „animalelor inferioare” ºi pentru cã a reuºit sã le facã sã munceascã mai mult, chiar cu mai puþinã hranã. În toastul de rãspuns, Napoleon anunþã cã numele fermei se schimbã din ,,Ferma Animalelor” în ,,Ferma Manor”. În timp ce animalele de afarã privesc, porcii ºi oamenii dinãuntru devin imposibil de deosebit „din porc în om, ºi din om în porc, ºi din nou din porc în om; dar era deja imposibil sã-i deosebeºti”.

bilindu-ºi pentru sine un motto: „Voi munci ºi mai mult”. Mai tîrziu, sub comanda lui Snowball, animalele resping un contraatac din partea lui Jones ºi a oamenilor lui. Dupã acest eveniment, în rîndul animalelor domneºte un ºi mai grandios spirit de devotament.

Fericirea ºi egalitatea încep însã sã se erodeze: mai întîi, porcii îºi pãstreazã în secret laptele zilnic doar pentru ei; apoi confiscã ºi merele scuturate de vînt. Pare normal ca ei sã preia conducerea ºi sã coordoneze activitãþile fermei, ºi la fel de normal ca ei sã munceascã doar la planificare ºi coordonare, nu ºi pe cîmp.

Animalele mai puþin inteligente acceptã situaþia ºi nu înþeleg certurile dintre Napoleon ºi Snowball.

Disputele lor ajung la un punct culminant în legãturã cu moara de vînt propusã de Snowball. Tocmai cînd pãrea sã fi cîºtigat voturile, Napoleon scoate un þipãt ascuþit; nouã cîini imenºi, pe care i-a dresat în secret, dau buzna în grajd ºi îl atacã pe Snowball, care cu greu reuºeºte sã scape. Astfel începe regimul autocratic al lui Napoleon, iar animalele derutate sînt prea ºocate ºi înspãimîntate ca sã reacþioneze la noile decrete.

Noile cuvinte de ordine sînt acum „loialitate ºi obedienþã”.

Animalele îºi preiau treburile, în timp ce Napoleon înãspreºte controlul, solicitînd mai multã muncã din partea lor, pentru mai puþinã hranã ºi cu mai puþin timp liber. Cînd Napoleon stabileºte relaþii comerciale cu inamicul, apare un sentiment vag de neliniºte în rîndul animalelor; cu toate acestea, ele acceptã asigurãrile date de Squealer, purtãtorul de cuvînt al lui Napoleon. De asemenea, acceptã cã Snowball este fãcut þap ispãºitor pentru tot ce se întîmplã rãu la fermã, la început aducînduse acuzaþii moderate, apoi exagerîndu-se pînã la a i se pune la îndoialã scopurile sale iniþiale, ba chiar acuzîndu-l de trãdare, prin legãturi cu inamicul. La o reuniune, Napoleon, înconjurat de cîinii sãi mîrîind, cere „mãrturii” despre toate animalele neloiale; de pe urma acestora, la comanda sa, animalele gãsite vinovate sînt mãcelãrite pe loc de cîini.

Aceste umilinþe sînt suportate în continuare.

Animalele, speriate ºi îngrijorate, sînt îndurerate. Ele înþeleg cã este oarecum în primejdie idealul lor legat de o „societate de animale eliberate de foame ºi de bici, egale, fiecare muncind dupã puterile sale, cu cei puternici protejîndu-i pe cei mai slabi”. Cei mai isteþi dintre ei, caii Boxer ºi Clover, ºi capra Muriel, observã cã unele lozinci par a fi modificate - clauza „fãrã motiv” a fost adãugatã la porunca „nici un animal nu va ucide pe altul” – dar nu sînt siguri de aceasta, nici nu îºi mai amintesc cum era lozinca originarã.

,,Ferma Animalelor” a fost una dintre cele 64 de cãrþi de ficþiune interzise predãrii în ºcoli, la Liceele Bay ºi Mosley din Panama City, Florida, la 7 mai 1987. Acþiunea a fost întreprinsã de cãtre inspectorul din districtul Bay, Leonard Hall. Cu toate cã 6 zile mai tîrziu cãrþile au fost reintegrate în programã de cãtre Consiliul Educaþiei din districtul Bay, controversa nu s-a încheiat acolo. Situaþia ºi problemele apãrute sînt discutate în detaliu în istoria cenzurii cãrþii ,,I Am The Cheese”, de Robert Cormier.

O documentare asupra problemei cenzurii în ºcoli, realizatã în districtul DeKalb, Georgia, în 1982, pentru perioada 1979-1982, a relevat faptul cã ,,Ferma Animalelor” a fost þinta unor obiecþii, din pricina teoriilor sale politice (documentarea nu oferã însã detalii).

Un studiu comparativ al cenzurii aplicate asupra cursurilor de englezã din statul New York a fost realizat în 1968 de Comitetul de Apãrare împotriva Cenzurii, „New York State English Council”. Rezultatele sale, bazate pe 160 de cazuri, aratã cã ,,Ferma Animalelor” este printre primele pe lista „cãrþilor problemã”; motivul citat era acela cã „Orwell era comunist”.

Un studiu realizat în statul Wisconsin, în 1963, a arãtat cã Societatea John Birch a atacat indicarea romanului ,,Ferma Animalelor” pentru lecturã în ºcoli; ei se opuneau expresiei „massele se vor revolta”.

Sub titulatura de „Index al cãrþilor cenzurate”, Jonathon Green, în ,,Enciclopedia Cenzurii”, identificã ,,Ferma Animalelor” ca fiind una dintre cãrþile „cel mai des” cenzurate. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

rãmîn izolaþi de restul românismului dacic, continuîndu-ºi singuri ºi încercuiþi de duºmani luptele aprige pentru tot ceea ce forma viaþa ºi fiinþa lor naþionalã. „Tari prin poziþiile lor în care s-au aciuat - scrie Pouqueville –, ei au avut înþelepciunea ca sã cearã la momentul oportun de la sultani o capitulaþie capabilã sã-i punã într-o situaþie mai bunã decît cea a raialelor. Începînd cu Secolul al XI-lea, douãzeci ºi patru de generaþii de români ocupã Munþii Iliriei, Traciei, ai unei pãrþi din Macedonia, ai Epirului ºi Peloponezului. Aceºti pãstori valahi au asistat la cãderea Imperiului byzantin. Ei au vãzut defilînd înaintea munþilor lor: latini, normanzi, catalani, francezi, împãraþi, cezari, sebaºti, cnezi, despoþi”, fãrã sã-i poatã supune cineva!

Strînºi ca într-un cerc de fier dupã ce turcii cuceresc Peninsula Balcanicã, aromânii continuã viaþa independentã sub forma cãpitãnatelor, menþinîndu-ºi cu toatã mîndria naþionalã conºtiinþa cã ei sînt descendenþii celui mai strãlucit popor cuceritor ºi organizator, anume ai romanilor, numindu-se rumãni sau ar(u)mãni. Datoritã nu doar vitejiei lor, pe care un Ali-Paºa tiranul nu a putut-o înfrînge, ci ºi înþelepciunii lor, ei au reuºit sã aibã pînã tîrziu de tot o independenþã vrednicã de invidiat, ºi anume: chiar sub turci, anumite comune aromâneºti erau cvasiautonome, întrucît, la pãrãsirea teritoriului cutãrei comune, turcul ,,trebuia sã-ºi despotcoveascã ai sãi cai, pentru ca sã nu ducã nici o fãrîmã de pãmînt în afara graniþelor sale”. Însã, luptã pe viaþã ºi moarte pornesc în contra lor nu numai hoarde musulmano-albaneze, ci ºi

grecii, despre care poetul Virgiliu spune: ,,sã ne temem de greci, chiar cînd aceºtia ne aduc daruri”. Dupã ce eroismul legendar al renumiþilor armatoli (rebeli) aromâni, de pe timpul lui Ali-Paºa ca ºi din timpul revoluþiei din 1821, asigurã înlãturarea tiraniei turceºti ca ºi independenþa însãºi a Greciei, drept rãsplatã, neamul aromânesc ºi-a vãzut pe cei mai distinºi aleºi ai sãi sîngeraþi sau mãcelãriþi de bandele greceºti binecuvîntate de Patriarhia din Constantinopol ºi conduse ºi de reprezentanþii ei. Începînd mai cu seamã din 1903, cînd propaganda culturalnaþionalã prinsese rãdãcini adînci în rîndul aromânilor, omorurile comise de greci se þinurã lanþ. Zeci ºi sute de fruntaºi de aromâni au cãzut victime în lupta naþionalã, dupã cum numeroase biserici ºi sate au fost distruse de aceiaºi canibali ai existenþei naþionale aromâneºti. Un mãcel îngrozitor se dezlãnþuise asupra nefericiþilor aromâni, mãcel cum nu prea a cunoscut întregul neam românesc din nordul Dunãrii. Aproape nu e colþ din Munþii Pindului aromânesc care sã nu fi fost martor la o luptã pe viaþã ºi pe moarte între mult încercaþii ºi de Dumnezeu pãrãsiþii aromâni, ºi grecoteii miºei, organizaþi în bande, pentru exterminarea vieþii naþionale aromâneºti. Toate izvoarele, ca ºi toþi codrii seculari, plîng în undele ca ºi în freamãtul lor de zi ºi noapte atîtea vieþi de aromâni, rãpuºi dupã aprige încãierãri, iar de cele mai multe ori, în mod miºelesc. (va urma) Prof. TACHE PAPAHAGI (1927)

Istoricul cenzurii

Cîteva din cele mai frumoase poveºti de dragoste din istoria lumii Caesar ºi Cleopatra Cleopatra s-a nãscut în ianuarie, anul 69 î.Hr. Fiicã a regelui Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra avea mai mulþi fraþi (printre care sunt urmaºii la tron Ptolemeu al XIII-lea ºi Ptolemeu al XIV-lea, precum ºi Arsinoe). Dupã ce Ptolemeu al XII-lea moare ucis (dealtfel toþi cei din neamul Cleopatrei au murit asasinaþi, adeseori prin otrãvire), Cleopatra urcã pe tron. În acelaºi timp, fratele ei a devenit regele Ptolemeu al XIII-lea, domnind alãturi de ea în Egipt sub titlul oficial de soþ al Cleopatrei. Cleopatra ºi Ptolemeu au fost membri ai dinastiei macedoniene care a guvernat Egiptul de la moartea lui Alexandru cel Mare (în 323 î.Hr.). Deºi Cleopatra nu avea sînge egiptean, ea a fost singura din casa ei care a învãþat limba egipteanã. Pentru a-ºi spori influenþa asupra poporului egiptean, a fost proclamatã fiica lui Ra, zeul soarelui la egipteni. La scurt timp, Cleopatra a avut neînþelegeri atît cu fratele, cît ºi cu sora sa,

atenþia puternicului lider roman, acesta fiind de acord sã participe la rãzboiul civil egiptean de partea ei. Cleopatra ieºi învingãtoare din acest conflict ºi rãmase la domnie alãturi de un alt frate de-al sau, Ptolemeu al XIV-lea. Arsinoe, care fusese aliata lui Ptolemeu al XIII-lea în luptã, a fost luatã la Roma de Caesar, apoi dusã într-un templu, unde a trãit pînã în anul 41 î.Hr., cînd avea sã fie executatã din ordinul lui Marc Antoniu. În iunie 47 î.Hr. Cleopatra a avut un fiu, despre care a pretins cã este al lui Caesar ºi pe care l-a botezat Caesarion, adicã „micul Caesar”. La întoarcerea lui triumfalã la Roma, Caesar a fost întîmpinat de Cleopatra ºi Caesarion. Sub auspiciile negocierii unui tratat cu Roma, Cleopatra a locuit într-o vilã deþinutã de Caesar, situatã în afara capitalei. Dupã ce Caesar a fost asasinat în martie 44 î.Hr., Cleopatra s-a întors în Egipt. La scurt timp dupã întoarcerea Cleopatrei, Ptolemeu al XIV-lea a murit, probabil otrãvit de sora sa. Regina ºi-a adus fiul la domnie alãturi de ea, sub numele de Ptolemeu Caesarion al Egiptului (Ptolemeu al XV-lea Caesar).

Antoniu ºi Cleopatra

Caesar ºi Cleopatra Arsinoe, care au dus în anul 48 î.Hr. la un rãzboi civil. Cleopatra a fost consideratã dintotdeauna drept cea mai frumoasã femeie din lume. Dupã reprezentãrile pe o monedã descoperitã recent, regina avea o frunte îngustã, pãrul cîrlionþat, nasul proeminent ºi buzele subþiri. Principalul ei mijloc de seducþie nu consta într-o frumuseþe neobiºnuitã, aºa cum îi este atribuitã mai tîrziu, de Geoffrey Chaucer ºi Shakespeare, ci în inteligenþa ºi glasul ei plãcut. În limba greacã, „Cleopatra” semnificã „gloria tatãlui”, însã numele se pare cã nu a fost bine ales deoarece „preferata tatãlui” în familia reginei era Arsinoe, sora cea micã. Cleopatra nu purta bijuterii. Vorbea ºapte limbi, beneficiind corespunzãtor originii de o educaþie aleasã. Ca reginã a dat dovadã de duritate. Opinia publicã romanã o stigmatizase pe Cleopatra drept metresa lui Cezar ºi Marc Antoniu, considerînd-o drept o duºmancã a Romei.

La vremea aceea, Roma, cea mai mare dintre puterile vestice, era de asemenea zguduitã de un rãzboi civil. Chiar în momentul în care Cleopatra se pregãtea sã-ºi atace fratele cu o imensã armatã formatã din arabi, rãzboiul civil roman a ajuns ºi în Egipt. Pompei cel Mare, înfrînt de Iulius Caesar în Grecia, a fugit în Egipt cãutînd adãpost, însã a fost în 47 î.Hr. ucis de agenþii lui Ptolemeu al XIII-lea.

Caesar a ajuns la scurt timp în Alexandria ºi, dupã ce a descoperit moartea duºmanului sãu, a decis sã restabileascã ordinea în Egipt. Începînd cu secolul precedent, Roma exercitase un control din ce în ce mai mare asupra bogatului regat egiptean, astfel încît Cleopatra a cãutat sã-ºi atingã scopurile politice intrînd în graþiile lui Caesar.

Ea s-a dus la palatul regal din Alexandria ºi se spune cã i-a fost dusã lui Caesar înfãºuratã într-un covor, care i-a fost oferit cadou. Cleopatra, o femeie nu prea frumoasã dar totuºi seducãtoare, a atras

Odatã cu asasinarea lui Iulius Caesar, Roma a cãzut din nou pradã rãzboiului civil, oprit temporar în 43 î.Hr. odatã cu formarea celui de-al doilea triumvirat, constituit din Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar ºi moºtenitorul ales de acesta, Marc Antoniu, un general puternic ºi Lepidus, un om de stat roman. Antoniu a preluat administraþia provinciilor estice din Imperiul Roman, chemînd-o pe Cleopatra la Tarsus, în Asia Micã, pentru a rãspunde acuzaþiilor potrivit cãrora ar fi susþinut duºmanii lui Marc Antoniu. Cleopatra voia sã ºi-l facã pe Antoniu aliat, aºa cum îi fusese înainte Caesar. De aceea în 41 î.Hr. a ajuns la Tarsus întro magnificã barjã, costumatã în Venus, zeiþa iubirii la romani. Reuºind sã îl seducã pe Marc Antoniu, se întoarse împreunã cu el la Alexandria, unde petrecurã iarna împreunã. În 40 î.Hr., Antoniu s-a întors la Roma ºi s-a cãsãtorit cu sora lui Octavian, Octavia, într-o încercare de a-ºi repara alianþa cu fratele acesteia. Totuºi, triumviratul a continuat sã se deterioreze. În anul 37 î.Hr., Antoniu s-a despãrþit de Octavia ºi a cãlãtorit spre est, fãcînd aranjamente astfel încît Cleopatra sã i se poatã alãtura în Siria. În perioada în care au fost despãrþiþi, Cleopatra i-a dãruit gemeni, un bãiat ºi o fatã.

Potrivit propagandiºtilor lui Octavian, cei doi amanþi erau cãsãtoriþi la vremea respectivã, fapt ce încãlca legea romanã care interzicea romanilor sã se cãsãtoreascã cu strãini.

Antoniu ºi Cleopatra

Al doilea rãzboi civil.

Bãtãlia de la Actium Dupã alþi cîþiva ani de tensiune ºi atacuri propagandistice, Octavian i-a declarat rãzboi Cleopatrei ºi în consecinþã lui Antoniu, în 31 î.Hr. Duºmanii lui Octavian s-au adunat de partea lui Antoniu, însã excelenþii comandanþi militari ai lui Octavian au repurtat succese imediate în faþa forþelor lui Marc Antoniu. La 3 septembrie, 31 î.Hr. flotele celor doi s-au confruntat la Actium, în Grecia. Dupã lupte grele, Cleopatra ºi-a încãlcat angajamentul asumat faþã de Antoniu ºi a plecat spre Egipt cu 60 dintre navele ei. Antoniu a reuºit sã pãtrundã printre navele inamice ºi a urmat-o. Flota rãmasã s-a predat lui Octavian. O sãptãmînã mai tîrziu, forþele terestre ale lui Antoniu au capitulat. Dupã aceastã bãtãlie, Cleopatra s-a refugiat într-un mausoleu.

Antoniu, fiind informat cã regina Cleopatra a murit, s-a înjunghiat cu sabia. Înainte de a muri, la el a venit un alt mesager, care l-a informat cã Cleopatra era încã în viaþã. Antoniu a cerut sã fie transportat la locul de refugiu al Cleopatrei, a implorat-o pe aceasta sã facã pace cu Octavian, apoi a murit în braþele iubitei sale. Dupã sosirea triumfalã a romanilor, Cleopatra a încercat sã-l seducã pe Octavian, însã acesta a rezistat farmecelor sale.

Sinuciderea Dupã moartea lui Antoniu, Alexandria fusese cuceritã de romani, care înconjuraserã mausoleul Cleopatrei. Dupã ce aflase cã va fi trimisã în lanþuri la Roma, ca trofeu al lui Octavian, Cleopatra se pregãti pentru o moarte demnã de o reginã, luînd mese fastuoase ºi îmbrãcînd cele mai bune haine ale ei. Lui Octavian îi trimise un testament conform cãruia dorea sã fie înmormîntatã alãturi de iubitul ei, Marc Antoniu, ºi îl lãsa la conducerea Egiptului pe fiul ei Caesarion drept Ptolemeu al XV-lea.

Neacceptînd sã ajungã sub dominaþia lui Octavian, Cleopatra s-a sinucis la 12 august 30 î.Hr., probabil prin muºcãturi de vipere. Trupul Cleopatrei a fost îngropat alãturi de Marc Antoniu, pe þãrmul Mãrii Mediterane, cu toatã pompa. Apoi, Octavian l-a executat pe fiul Cleopatrei, Caesarion, aflîndu-se în drum spre India. A anexat Egiptul Imperiului Roman ºi a folosit avutul Cleopatrei pentru a-ºi plãti veteranii.

Misterioasa moarte a Cleopatrei Potrivit istoricilor, în timp ce se afla în mausoleu, Cleopatra le ceruse sclavilor sã aducã un coº cu un ºarpe (sau cu doi ºerpi). Ea ar fi luat ºarpele ºi l-ar fi pus la sîn, unde ar fi primit muºcãtura ucigãtoare. Se spune cã agonia reginei ar fi durat trei ore. Unii cercetãtori identificã ºarpele cu o viperã egipteanã, alþii cu o cobrã, simbolul coroanei faraonilor. ªarpele ar fi muºcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidã. Se mai spune cã ea murise alãturi de douã sclave. Alþi cercetãtori cred cã sinuciderea prin otravã de ºarpe ar fi fost demnã de o reginã, dar au dubii în privinþa acestei metode, datã fiind durata scurtã de agonie, susþinutã de documente. Mulþi spun cã Cleopatra ar fi fost ucisã cu o loviturã de sabie datã pe ascuns chiar de Octavian, care voia sã se descotoroseascã de ea. El ar fi ºi autorul teoriei sinuciderii.

A fost reginã. A fost zeiþã – „noua Isis”. A cucerit bãrbaþii cei mai puternici ai vremii: întîi Caesar, apoi Antonius. A visat sã domneascã peste un mare imperiu oriental, care ar fi readus la viaþã cuceririle lui Alexandru. Era frumoasã, fãrã îndoialã ºi cu siguranþã rafinatã, cultã, inteligentã, voluntarã, animatã de ambiþii înalte. Dar, dupã înfrîngerea ºi moartea lui Antonius, s-a ciocnit de inflexibilul Octavian (viitorul Augustus); acesta nu s-a lãsat sedus. Cleopatra ºi-a gãsit refugiul în moarte ºi tot atunci a intrat în legendã. Acolo se aflã ºi astãzi, pe primul loc între femeile care au domnit peste popoare ºi peste oameni.

Napoleon Bonaparte ºi Josephine de Beauharnais

Napoleon Bonaparte ºi Josephine de Beauharnais

Iacov ºi Rahela Povestea lui Iacov, Rahela ºi Lea reprezintã încã o dovadã a faptului cã Dumnezeu are întotdeauna un plan bine stabilit, care se împlineºte indiferent de greºelile, slãbiciunile ºi pãcatele omului. Familia lui Iacov a fost departe de a fi una perfectã. Relaþia dintre el, Rahela ºi Lea nu a fost ceea ce Dumnezeu îºi doreºte pentru o familie. Cu toate acestea, Dumnezeu, în înþelepciunea sa, ºi-a împlinit prin Iacov ºi familia sa promisiunea fãcutã cu ani în urmã lui Avraam. Printr-o familie imperfectã, Dumnezeu a binecuvîntat pãmîntul. Sã revenim acum la familia lui Iacov ºi sã citim din Geneza 28:2: „Scoalã-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatãl mamei tale, ºi ia-þi de acolo o nevastã, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.” Astfel ºi-a început Iacov aventura vieþii sale, urmînd îndemnul pãrinþilor sãi, Isaac ºi Rebeca, care se sãturaserã de nevestele nepotrivite pe care le avea Esau, fratele lui Iacov. Iacov, ne spune Biblia a pornit la drum ºi s-a dus în þara în care locuia unchiul sãu, Laban. Acolo Iacov a întîmpinat douã obstacole: primul a fost cã Laban avea nu una, ci douã fete de mãritat. Iar a doua a fost cã Laban a vãzut în Iacov o minã de aur, pentru cã tot ceea ce el fãcea, Dumnezeu binecuvînta. Aºa cã pe lîngã un socru zgîrcit ºi dispus sã facã orice compromis pentru a ieºi în cîºtig, Iacov urma sã se aleagã ºi cu douã soþii ºi mulþi ani de muncã grea. Din momentul de cînd Iacov a acceptat compromisul, pentru el s-a nãscut o fugã continuã între Lea ºi Rahela ºi un conflict deschis între cele douã surori.

Iacov a zãrit-o prima datã pe Rahela la o fîntînã.

El a vãzut atunci o fatã frumoasã la chip, atrãgãtoare, harnicã, de care s-a îndrãgostit imediat.

Lea a fost sora Rahelei, prima soþie a lui Iacov ºi mama a ºase din cele douãsprezece triburi ale lui Israel: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar ºi Zebulon. Lea era fiica cea mai mare a lui Laban, fratele Rebecãi ºi mama lui Iacov. Singura descriere fizicã a ei este cã avea „ochi delicaþi” (Geneza 29:17).

Cînd Iacov a ajuns în Haran, a fãcut o înþelegere cu Laban pentru a lucra ºapte ani pentru Laban, acesta în schimbul cãsãtoriei cu Rahela. Iacov a muncit ºapte ani ºi la sfîrºitul acestui timp, Laban a þinut o petrecere la care trebuia sã-i dea lui Iacov pe fata lui mai micã, Rahela. ªi totuºi, în loc sã i-o dea pe Rahela, Laban l-a înºelat pe Iacov ºi i-a dat-o pe Lea. Astfel la cererea tatãlui ei, Lea s-a acoperit cu un vãl pentru a nu fi recunoscutã ºi s-a culcat cu Iacov în patul pregãtit de fapt pentru el ºi sora sa Rahela. În aceste condiþii, Iacov a trebuit sã munceascã încã ºapte ani pentru a se putea cãsãtori cu Rahela.

Ceea ce Scriptura ne spune este cã Iacov o iubea pe Rahela mai mult decît pe Lea. Rahela a murit la naºterea celui de-al doilea fiu al ei, Beniamin. Iacov a iubit-o cu adevãrat pe Rahela, iar cei doi fii nãscuþi de ea i-au fost cei mai dragi. Despre Lea nu mai ºtim decît cã Iacov a înmormîntat-o în peºtera în care ºi el a vrut sã fie înmormîntat. În amurgul vieþii, Iacov a recunoscut cã n-a avut o viaþã uºoarã, gîndindu-se desigur ºi la problemele din familie. Fãrã îndoialã cã la fel de greu le-a fost ºi Leei ºi Rahelei.

O poveste de dragoste pasionalã ºi cu un sfîrºit tragic este cea dintre Napoleon Bonaparte ºi Josephine de Beauharnais. Cei doi se îndrãgostesc pe vremea în care Napoleon era un soldat al armatei franceze, iar Josephine o vãduvã în vîrstã de 32 de ani, mamã a doi copii. Cei doi s-au cãsãtorit în 1796, iar la scurt timp dupã, Napoleon pleacã în mai multe expediþii militare. Rãmasã singurã, Josephine are mai multe aventuri pe care soþul ei i le iartã, dupã îndelungi rugãminþi.

Iatã una din scrisorile trimise de Napoleon: „Mã trezesc cu mintea umplutã de gînduri pentru tine. Portretul tãu ºi dupã-amiaza intoxicantã ce am petrecut-o ieri împreunã mi-au lãsat simþurile ameþite. Dulce, incomparabila Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele! Eºti supãratã? Te simt eu oare tristã? Eºti îngrijoratã? Sufletul meu suspinã cu tristeþe, ºi nu va putea exista odihnã pentru iubitul tãu, dar încã mai existã adunat acolo ceva pentru mine cînd, urmîndu-mi dorinþele profunde ce mã copleºesc, beau de pe buzele tale, din inima ta, o dragoste ce mã arde ca focul. Ah! Noaptea trecutã am realizat cu adevãrat cît de falsã este imaginea ce mi-o dezvãluie portretul tãu. Vei pleca la prînz; te voi vedea în trei ore. Pînã atunci, mio dolce amor, o mie de sãruturi; dar nu-mi da nici unul înapoi cãci îmi încing sîngele ca focul…

Nu te mai iubesc, din contrã, te detest. Eºti o rea, chiar perversã ºi stupidã, un fel de Cenuºãreasa. Nu mi-ai scris deloc, tu nu-þi iubeºti soþul cu adevãrat; cunoºti prea bine bucuria pe care scrisorile tale de dragoste i-o aduc ºi totuºi nu te oboseºti sã-i scrii mãcar cîteva rînduri aºternute într-un sfert de ceas.

Ce faci atunci tu toatã ziua, Doamnã? Ce problemã e atît de vitalã încît te împiedicã sã gãseºti timpul pentru a-i scrie soþului tãu credincios? Ce afecþiune sufocã ºi înlãturã iubirea, tandreþea ºi dragostea constantã pe care mi le-ai promis mie? Cine poate fi acest nemaipomenit nou iubit care-þi rãpeºte tot timpul, care-þi stãpîneºte toate zilele ºi te împiedicã sã-þi oferi toatã devoþiunea ºi atenþia soþului tãu? Ai grijã, Josephine; în cea mai liniºtitã noapte uºile se vor sparge ºi acolo voi apãrea eu. Într-adevãr, sînt îngrijorat, iubita mea, pentru cã n-am nici o veste de la tine, scrie-mi imediat o scrisoare de dragoste de patru pagini umplute cu acele cuvinte delicioase care-mi umplu inima de emoþie ºi fericire. Sper sã te strîng în braþe curînd, cînd am sã te acopãr cu un milion de sãrutãri, arzãtoare ca soarele ecuatorial“. (decembrie 1795, Paris).

Totuºi, Napoleon divorþeazã de Josephine, care nu reuºeºte sã-i ofere soþului ei un moºtenitor. În 1809, el se cãsãtoreºte cu o tînãrã de 18 ani care îi dãruieºte fiul pe care ºi-l dorea atît de mult. Dar fãrã Josephine cariera lui militarã se aflã în declin, find exilat pe insula Elba cinci ani mai tîrziu. În 1815, Napoleon evadeazã ºi aflã cã Josephine a murit. Îl cautã pe doctorul care a avut-o în grijã pentru a afla cauza morþii, iar acesta îi spune cã Josephine ºi-a dat duhul din cauza suferinþei în dragoste.

Charles Augustus Lindbergh, Jr. ºi Anne Spencer Morrow Charles Lindbergh este un aviator american care a devenit faimos în anul 1927, atunci cînd a fãcut primul zbor fãrã oprire deasupra Oceanului Atlantic. Într-o excursie în America Latinã o întîlneºte pe Anne, o tînãrã timidã, fiicã a ambasadorului S.U.A. în Mexic. Doi ani mai tîrziu,

Charles Augustus Lindbergh, Jr. ºi Anne Spencer Morrow

cei doi se cãsãtoresc ºi se bucurã de atenþia presei internaþionale, devenind unul dintre primele cupluri vedetã ale Americii.

Anne împãrtãºeºte pasiunea soþului ei pentru aviaþie, astfel cã devine prima femeie licenþiatã în pilotaj de planor din þara ei. Charles ºi Anne au avut o cãsnicie cel puþin ineditã, desfãºuratã printre nori în cea mai mare parte a timpului, cei doi fãcînd echipã în descoperirea de posibile rute de zbor pentru liniile aeriene. Au reuºit sã stabileascã un record al timpului de zbor pe ruta Los Angeles – New York în anul 1930, pe vremea în care Anne era însãrcinatã în ºapte luni.

Elena Magda Lupescu ºi regele Carol al II-lea În anul 1922, Elena Lupescu devine amanta prinþului Carol, primul bãiat nãscut al regelui Ferdinand, deci urmaºul sãu la tron. Prinþul Carol refuzã însã în repetate rînduri sã ia locul tatãlui sãu, fiind acaparat mai degrabã de poveºtile sale amoroase.

De exemplu, atunci cînd o cunoaºte pe Elena Lupescu, prinþul Carol este deja cãsãtorit cu o altã Elena, fiica regelui Constantin, cu care are un fiu, pe Mihai, nãscut în 1921 (viitorul monarh al României). În 1923 prinþul Carol fuge din România împreunã cu Elena Lupescu, iar doi ani mai tîrziu, la 30 decembrie 1925, prinþul renunþã a treia oarã la tron, pentru a trãi cu Elena la Paris. Abia în anul 1928 divorþeazã de prinþesa Elena.

Doi ani mai tîrziu prinþul Carol este încoronat ca Regele Carol al II-lea al României. Dupã o perioadã de zece ani de controverse, în 1940, este silit sã abdice ºi este izgonit definitiv din þarã. Elena Lupescu acceptã ºi ea exilul, urmînd ca în anul 1947 sã devinã soþia lui Carol. Dupã îndelungi aºteptãri, în care Elena Lupescu joacã rolul de amantã, ea are parte de o nuntã ca în poveºti, cununia civilã avînd

Elena Magda Lupescu ºi regele Carol al II-lea loc la Rio de Janeiro, iar cea religioasã la Paris.

Cuplul se stabileºte mai apoi în Portugalia.

Cert este cã, atunci cînd Carol a pierdut tronul, Elena a rãmas lîngã el. Se spune cã au pãrãsit þara într-un tren cu 12 vagoane, pline cu tablouri ºi bogãþii. Cuplul s-a stabilit în Estoril, Portugalia, ºi dupã ºapte ani s-au cãsãtorit civil în Brazilia ºi religios în Franþa. Elena era grav bolnavã la data cãsãtoriei ºi Carol ar fi iniþiat oficializarea relaþiei pentru a îi îndeplini eterna ei dorinþã, aceea de a îi deveni soþie. Amanta cu pãrul roºu, Elena, ºi-a vãzut visul cu ochii la vîrsta de 50 de ani devenind soþia lui Carol la 24 de ani de la debutul furtunoasei poveºti de iubire. Elena Lupescu a primit titlul de Principesã de Hohenzollern ºi a devenit moºtenitoarea averii lui Carol al II-lea. Carol a mai trãit pînã în data de 3 aprilie 1953. La moartea lui, ultima declaraþie de dragoste a Elenei a fost „Adieu, amour de ma vie!“. „Aº vrea sã mor!”, a spus Lupeasca dupã ce a rãmas fãrã iubirea vieþii ei, însã nu s-a întîmplat aºa. I-a supravieþuit lui Carol încã douã decenii, în care a refuzat sã-ºi refacã viaþa. La 82 de ani, s-a stins din viaþã în Portugalia ºi ºi-a dorit ca cenuºa sã-i fie îngropatã la picioarele soþului ei. Rãmãsiþele pãmînteºti ale lui Carol ºi ale Elenei Lupescu au fost aduse în þarã în 2003. Au fost înmormîntaþi chiar în ziua de 14 februarie, amintitã în memoriile lui Carol ca fiind ziua „împreunãrii”, ziua în care s-au cunoscut. Deºi ultima dorinþã a Elenei a fost sã-ºi doarmã somnul de veci la picioarele celui pe care l-a iubit, au fost îngropaþi în morminte diferite, la o distanþã de 450 de metri, în curtea Mînãstirii Curtea de Argeº.

STELA MOISESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 29 septembrie 2017

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Vrajba fãrã de sfîrºit ne va duce-n asfinþit (1) Motto: ,,În infinitul timpului ºi al spaþiului ne-am întîlnit în aceeaºi nebuloasã, în acelaºi sistem solar, în aceeaºi planetã, în acelaºi secol, în aceeaºi generaþie, în aceeaºi þarã, în acelaºi loc, sub acelaºi acoperãmînt, ºi totuºi ne urîm, ori cel puþin ne sîntem indiferenþi, în loc sã ne aruncãm unii în braþele altora”.

GARABET IBRÃILEANU De 27 de ani, trãim permanent zile de neliniºte ºi nesiguranþã, ca de atîtea ori în decursul zbuciumatei noastre existenþe. Gîndurile apãsãtoare ne împing ºi astãzi cãtre veacurile vitrege de demult, atît de rãvãºite de nenumãratele ºi devastatoarele invazii otomane, tãtare, habsburgice ºi þariste, cãtre vremurile de calvar ale ocupaþiei germane, din timpul primului rãzboi mondial, cînd raþia de hranã a bunicilor noºtri se rezuma la un dumicat de pîine pe zi. Cei mai vîrstnici dintre noi rememoreazã cu profundã durere-n suflet anul de urgie 1940 – acel an al rãstignirii noastre – în cursul cãruia sau semnat douã verdicte criminale împotriva României: Diktatul de la Viena ºi Pactul Ribbentrop-Molotov, adevãrate sentinþe capitale pentru 3,6 milioane de fraþi de-ai noºtri din Transilvania ºi Basarabia, care s-au trezit peste noapte fãrã neam ºi fãrã þarã, siliþi sã trãiascã sub robia horthystã ºi cea stalinistã, unii dintre ei neputînd sã-ºi redobîndeascã libertatea nici astãzi. Cu aceeaºi grea amãrãciune ne reamintim de nefastele consecinþe ale loviturii de stat din 1989 – act necugetat ºi riscant, care a deschis larg porþile þãrii noastre în faþa haosului, anarhiei ºi vrajbei fãrã de sfîrºit, a sãrãciei, a umilinþei ºi sclaviei. Aºa-zisa revoluþie anticomunistã (o gîlceavã în familie, o revoluþie cu platã, care a reînviat corupþia) n-a fost decît cumpãna amãgitoare pentru drumeþul pîrjolit de caniculã. De atunci, tot tragem de lanþul lunecos, ridicãm gãleata un metru-doi, dar de fiecare datã aceasta se prãbuºeºte în adînc, fiindcã altcineva, de lîngã noi, aþîþat de un altul de aiurea, ne dã cu varga peste mîini.

Murim de sete la gura fîntînii, crãpãm de foame la marginea cîmpului îmbelºugat, pentru cã nu ne mai înþelegem în limba strãbunã, nu sîntem în stare sã ne unim forþele ca sã redresãm marea cumpãnã a þãrii. Cu cîteva sãptãmîni în urmã, pe cînd ne pregãteam sã sorbim o picãturã de apã rece din fîntînã, am scãpat iar ciutura din mîini, trãgînd dupã ea ºi guvernul abia instalat.

Cãmãtari. Recuperatori (65) „ªTOCARII“, FURNIZORI DE MATERIE PRIMà Nu mai reprezintã pentru nimeni nici o noutate cã multe meserii aflate la mare preþ în perioada ceauºistã nu mai au nici o cãutare acum. Cãci, de exemplu, în România zilelor noastre, a fi sculer matriþer nu mai înseamnã o îndeletnicire bãnoasã ci, practic, echivalentul la a fi ºomer. Iar pînã nu demult, cam aceasta era ºi soarta „ºtocarilor“. Chiar dacã aceasta nu a fost niciodatã o profesiune cu carte de muncã, ci doar reprezenta o infracþiune aspru sancþionatã de Codul penal, aºii barbutului fãceau bani frumoºi înainte.

Dar, lucrurile s-au schimbat radical ºi noile generaþii de jocuri de noroc preferã pariurile sportive, pockerul mecanic sau ruleta cazinoului. Totuºi, în ultima vreme, cîþiva veterani ai înºelãciunilor cu babaroasele au reuºit sã revinã în top, dupã ce au devenit furnizori de materie primã pentru brigãzile de recuperatori veºnic cu foamea în glandã ºi gata sã se repeadã asupra oricãrei comenzi primite. În ciuda deºãnþatei propagande comuniste care se fãlea cu depãºirea planurilor cincinale la reeducare, lumea interlopã a existat ºi pe vremurile Miliþiei, chiar dacã, ce-i drept, nu avea forþa celei de azi. ªi dacã vechii infractori nu puteau sã-ºi cheltuiascã prãdãciunile prin cluburi de noapte ºi cazinouri, preferau sã încingã cîte un barbut. Era unul dintre modurile de distracþie preferate ale ciorditorilor ºi ºmenarilor, dar ºi o adevãratã meserie pentru ºtocari. Cãci, ca sã cîºtigi la barbut, trebuie sã cunoºti regulile acestuia ºi diversele variante, cum ar fi „la Brãila“, „în orb“ sau „la mai mare“. ªi sã ai noroc. Dar mai ales sã ºtii o grãmadã de ºmecherii prin care sã reuºeºti sã înºeli vigilenþa adversarului ºi sã umfli tot potul.

Una dintre metodele clasice folosite în acest sens este reprezentatã de zarurile plumbuite care cad întotdeauna pe cifra doritã. Apoi este „macaraua“. Sub

Trãim vremuri tulburi, mocirloase, care ne oxideazã viaþa mai rãu ca rugina. Ne zbatem în limitele unei democraþii mimate de autoritãþi ºi de politicieni, la adãpostul cãreia buletinul de vot, abia scos din urnã ºi numãrat, devine pentru cei înfrînþi un simplu petic de hîrtie, iar pentru cei nãscuþi în zodia ,,antitezei”, un petic de hîrtie igienicã. Sîntem, de asemenea, beneficiarii unui sistem de organizare ºi conducere a societãþii care a fãcut din þara noastrã un original stat de drept, în cadrul cãruia majoritatea parlamentarã este bãlãcãritã în stradã de gãºtile de lefegii ale Opoziþiei ºi de înalþi demnitari.

Avem un stat de drept aparte, în care nu numai Opoziþia, ci ºi Puterea dãrîmã guvernele. De ce rãtãcim de atîta amar de vreme prin labirinturile neputinþei?, se întreabã oamenii. Rãspunsul stã pe buzele tuturor, mulþi îl rostesc, dar fãrã nici un ecou. N-avem politicieni capabili, ci, în mare mãsurã, niºte afaceriºti de Obor care, prin tot felul de ilegalitãþi, îºi asigurã averi imense; dar mai grav este faptul cã destinele României nu mai sînt în mîinile noastre. De cum ajung la Palatul Victoria, premierii se duc cu plecãciuni la noua Poartã Europeanã, sãrutînd cu umilinþã mîinile hrãpãreþe ale noilor sultani. În asemenea condiþii, mai este România un stat independent? Am ajuns aºa cum arãta Adrian Pãunescu într-una din poeziile sale: ,,În loc sã fim în þarã numai fraþi/ Simþim, în noua epocã barbarã,/ C-am fost în viaþa noastrã blestemaþi/ S-ajungem chiriaºi la noi în þarã”. Pînã ºi un terorist financiar ca Sörös vrea sã devinã stãpînul României, pentru cã nimeni n-a pus joarda pe el. Dimpotrivã, atîþia derbedei botezaþi români, dar deveniþi cozi de topor, îl aplaudã ºi-i ling labele murdare, în pofida faptului cã gangsterul este renegat de neamul sãu, de þara în care s-a nãscut, dar ºi de cea în care s-a încetãþenit ºi trãieºte. Mai mult, în loc sã-ºi vadã de ºarlataniile lui financiare, gangsterul se avîntã pe terenul politicii, cu planul lui criminal, de a transforma statele Europei Centrale în þãri de imigranþi. În aceastã atmosferã politicã greu respirabilã, românii ºi-au scos mînioºi sãbiile din teacã, dar nu împotriva pericolelor din afarã, ci unii contra altora.

Vrajba a izbucnit încã din primele zile ale anului 1990, odatã cu explozia de formaþiuni politice fãrã orientãri doctrinare ºi fãrã programe, precum ºi cu reanimarea partidelor istorice, care pretindeau cã li se cuvine totul.

Discordia s-a amplificat de la an la an, ajungînd astãzi în stadiul ,,care pe care”. La prima vedere, aceste iraþionale

masa de joc se pregãteºte dinainte un magnet mascat ºi care atrage zarul, care este din os, dar cu mijlocul de fier într-o anumitã poziþie. Dar deja acestea sînt cam cunoscute de jucãtori, care se feresc luîndu-ºi mãsuri de prevedere. În schimb, adevãraþii barbugii au ºi un alt as în mînecã. De fapt, un zar în gurã. Cãci ºtocarii cu ºtaif au acest talent de a ascunde în gurã mai multe zaruri falsificate. Astfel, chiar dacã la început se verificã zarurile, pe parcursul jocului acestea sînt înlocuite cînd se duce mîna la gurã pentru a acoperi în mod civilizat un acces de tuse, cu cele mãsluite, þinute pînã atunci sub limbã. Acesta este trucul prin care ºtocarii cîºtigã întotdeauna, de multe ori sume fabuloase. Dar pe care cei înºelaþi se vaitã cã nu au de unde sã le plãteascã. ªi ajung pe mîna recuperatorilor... Care sînt cît se poate de mulþumiþi de aceastã colaborare, mai ales cã, vorba lui Rangã, „pentru noi asta e manã cereascã. Cã de la ºtocari, sã le dea Dumnezeu sãnãtate, avem mereu de mîncat cîte o pîine. Cã cine are microbul barbutului, tot joacã. ªi pierde, cã îi jupuiesc de vii ºtocarii. ªi ne iese ºi nouã banul frumos, cã se merge juma-juma cu ei pe combinaþia asta. Poate sã parã mult, da’ ºtiu ºi ºtocarii cã aici e treabã serioasã, cã toþi ãºtia care joacã se învîrt ºi ei prin oraº, nu sînt d’ãia proºti care nu ºtiu cu ce se mãnîncã ºmecheria, ca la recuperãrile venite de la cãmãtari.

Aici nu merge cu gogeli, cu sperieturi sau cu douã capace dupã ceafã, ca la restul românilor. Mai ales atunci cînd simte sau i se suflã cã a fost tras pe sfoarã ºi normal cã se ambiþioneazã ºi mai tare sã nu plãteascã. Aºa cã trebuie sã fii hotãrît din prima, nu e loc doar sã-i ameninþi, aici trebuie sã acþionezi. Intri peste ei în casã ºi le rupi picioarele cu ranga, altceva nu merge. Poate doar sã-i mierleºti, dar nu e cazul din prima, o luãm ºi noi mai omeneºte, doar îi aliniem pe jos cum i-am gãsit prin paturi, bãrbaþi, femei, copii ºi îi luãm vîrtos de la glezne. Cu ranga, cã doar d’aia mã poreclesc bãieþii aºa...“. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

ºi interminabile conflicte par a fi un reflex întîrziat al teribilelor bãtãlii politice de odinioarã dintre liberali ºi conservatori, dar mai ales dintre PNL ºi PNÞ. În perioada interbelicã, divergenþele dintre liberali ºi þãrãniºti ajunseserã în pragul rãzboiului. Cãtrãniþi cã nu puteau sã înlãture PNL-ul de la putere, partid care, dupã prima mare conflagraþie mondialã, guverna þara de 8 ani, liderii PNÞ au organizat o mare adunare la Alba Iulia, ameninþînd cã toþi cei 200.000 de participanþi vor veni la Bucureºti ºi-i vor cãlca în picioare pe liberali (o ,,þãrãniadã” de tipul mineriadelor post-decembriste). Simþind cã marea crizã economicã bate ºi la porþile þãrii noastre, liberalii s-au retras, lãsîndu-i pe þãrãniºti sã-ºi rupã singuri gîtul, la guvernare. Aºa a ajuns Iuliu Maniu prim-ministru, în noiembrie 1929.

Unii analiºti cred cã izvorul nesecat al scandalurilor din viaþa noastrã politicã l-ar constitui orientãrile ideologice ale partidelor, atît de diferite. Este, totuºi, greu de crezut cã vechea trihotomie - ,,dreapta”, ,,centru”, ,,stînga” - ar putea sã incite atît de profund ºi de persistent dihonia politicã, de vreme ce, pînã ºi partidele mari de astãzi (PSD ºi PNL) par sã fi uitat de propriile doctrine.

Potrivit aprecierilor unor specialiºti în comunicare politicã, PSD ar trebui sã fie o formaþiune de stînga, care sã apere interesele celor mulþi ºi sãraci, pe ale cãror voturi se bazeazã la alegeri. În realitate, nu de puþine ori, social-democraþii promoveazã interesele celor bogaþi.

(Sistemul pensiilor nesimþite este doar unul din multele exemple.) În ceea ce-i priveºte pe liberali, unele dintre mãsurile economice propuse de ei sînt soluþii aflate la stînga economicã ºi nu la dreapta. PNL îi susþine mai degrabã pe bugetari ºi pensionari ºi nu atît antreprenoriatul ºi întreprinderile mici ºi mijlocii. În realitate, rivalitãþile dintre social-democraþi ºi liberali sînt generate de dorinþa oarbã pentru putere, de interesul de a ajunge la guvernare, cu toate cã, în prezenþele lor de pînã acum la Palatul Victoria, nci unii, nici alþii n-au fãcut vreo brînzã.

Dimpotrivã, dînd prioritate absolutã propriilor interese, social-democraþii, liberalii, þãrãniºtii, dar mai cu seamã mafia pedelistã - au ruinat þara, distrugînd o industrie, în mare parte, modernã, dezorganizînd agricultura cooperatistã, a cãrei producþie se baza pe mari suprafeþe de teren, pe mecanizare ºi cercetare ºtiinþificã, amanetînd strãinilor jumãtate din suprafaþa de teren cultivabilã, precum ºi resursele de materii prime, inclusiv zãcãmintele de aur, cele mai mari din Europa. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

SRI, luat la întrebãri despre Maior ºi Coldea Comisia SRI solicitã Serviciului sã-i transmitã dacã George Maior ºi Florian Coldea s-au aflat acasã la Gabriel Oprea în seara celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenþiale din 2009, a anunþat preºedintele Comisiei, Claudiu Manda. „A ajuns la Comisia de control al activitãþii SRI un rãspuns de la SRI pentru Comisia de anchetã a alegerilor din 2009 ºi am hotãrît în plenul comisiei, în unanimitate, sã transmitem noi cãtre SRI o solicitare ºi sã ne spunã în cel mai scurt timp posibil dacã persoanele din conducerea SRI, în speþã domnul Coldea ºi domnul Maior, s-au aflat în ziua de... data de... la locuinþa pe care toþi o denumim generic sufrageria domnului Oprea. Vom transmite

cãtre SRI aceastã solicitare ºi aºteptãm rãspunsul”, a spus Manda, dupã ºedinþa Comisiei SRI. Potrivit acestuia, procedura prevede cã SRI nu poate transmiste rãspunsuri direct Comisiei de anchetã a alegerilor din 2009. „Aºa e procedura. Comisia de anchetã a alegerilor din 2009 a solicitat SRI niºte detalii. SRI nu poate sã transmitã comisiei de anchetã, ci acestei comisii (de control SRI, n.r.).

Avem un rãspuns, dar nu pot sã dau rãspunsul. Vom decide sãptãmîna viitoare dacã documentul îl vom transmite Comisiei de anchetã a alegerilor din 2009 sau dacã vom primi pînã la un anumit moment un rãspuns din partea SRI mai detaliat, sã vedem cît din ce conþine acel rãspuns detaliat îl putem pune la dispoziþia Comisiei de anchetã”, a mai spus Manda.

(I.R.)

„ROMÂNIA MARE“

Cum a ajuns comercializarea seminþelor de cannabis o afacere perfect legalã în România În România, seminþele de cannabis se pot cumpãra fãrã probleme de pe internet. În mod paradoxal, comercializarea de seminþe de cannabis nu constituie infracþiune, în timp ce cultivarea plantei ºi consumul drogurilor se pedepseºte cu închisoare. Seminþele de cannabis, plantã interzisã în România, dupã legile în vigoare, se vînd la liber pe internet, iar comerþul de profil din online se dovedeºte a fi o afacere prosperã, dovadã numãrul mare de magazine virtuale de profil. O simplã cãutare pe Google afiºeazã zeci de magazine online de unde oricine îºi poate achiziþiona cu un click ºi o sumã modicã de bani seminþele de cannabis. Plata se face ramburs, coletul este livrat acasã ºi, în cazul celor mai multe magazine, nu este nevoie de cont sau date de identificare pentru procurarea seminþelor. În faþa traficului mascat cu droguri din mediul online, poliþiºtii sînt neputincioºi ºi nu pot lua nici o mãsurã pentru cã, în România, comercializarea de seminþe de cannabis nu constituie infracþiune. În mod paradoxal, Legea 143/2000 privind combaterea traficului ºi consumului ilicit de droguri pedepseºte „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deþinerea de droguri pentru consum propriu”. Comercializarea de seminþe, în schimb, este perfect legalã.

Trafic de droguri fãrã perdea „Aruncã o privire la selecþia noastrã de seminþe feminizate de marijuana. Seminþele feminizate de marijuana sînt obþinute direct de la cultivatori, asigurîndu-ne astfel cã vor produce plante sãnãtoase, viguroase ºi cu un randament ridicat. Atît timp cît ai grijã de puii tãi, poþi fi sigur cã se vor dezvoltã în niºte plante feminine superbe”.

Aºa sunã o invitaþie online din partea unui site care vinde seminþe de cannabis. Oferta de seminþe, adresatã atît începãtorilor, cît ºi avansaþilor, este extrem de bogatã.

Amnezie Haze, Aurora Indicã, White Rino sînt cîteva dintre denumirile soiurilor de seminþe de cannabis. Zeci de soiuri de seminþe, feminizate, normale sau automate sînt prezentate pe larg doritorilor. Prezentãrile fãcute de

Republica Bãluþã Conflictul dintre difuzorii de presã din sectorul 4 ºi primarul Daniel Bãluþã a izbucnit, ieri dimineaþã, dupã ce angajaþii primãriei au trecut la demolarea chioºcurilor de ziare.

Potrivit reprezentanþilor Asociaþei Patronale a Difuzorilor de Presã din Bucureºti, cinci chioºcuri de ziare au fost ridicate în noaptea de marþi spre miercuri ºi alte douã în dimineaþa de marþi. Justificarea lui Bãluþã stîrneºte rîsul: Primãria doreºte sã reabiliteze bulevardele unde se aflau acele tonete.

Aruncate la groapa de gunoi Proprietarii de chioºcuri spun cã, pînã sã ocupe Daniel Bãluþã scaunul la conducerea Primãriei Sectorului 4, nu au avut niciodatã probleme cu autoritãþile locale. Acum, însã, aceºtia reclamã cã urmaºul lui Piedone le ridicã abuziv chioºcurile. „Noi avem aceste chioºcuri de douãzeci de ani.

Niciodatã nu am avut probleme. Nu pînã cînd a ajuns primar domnul Bãluþã. Mie mi-a ridicat douã chioºcuri. Ãsta nici autorizaþii anuale de funcþionare nu vrea sã ne dea, deºi noi am cerut conform procedurilor, la fel cum am fãcut în fiecare an. Nici mãcar nu ni s-a dat vreun motiv pentru care noi nu am fi eligibili pentru a primi autorizaþia.

Noi ce ar trebui sã facem acum? Degeaba stãm sã le pãzim.

Cei de la primãrie ºi poliþia localã ne calcã în picioare la propriu ºi tot ni le iau, a declarat, pentru „Adevãrul”, Mihai Dochia, unul dintre proprietarii lãsaþi fãrã chioºcuri. Mai mult, angajaþii Primãriei au aruncat tonetele la groapa de gunoi. „Avem marfã în ele de 20.000 de lei. Nu i-a interesat. Ni le-au dus la groapa de gunoi din Sectorul 4. Acolo se poate vedea cum zeci de chioºcuri zac printre gunoaie.

Ni s-a spus de cãtre cei de la Primãria Sectorului 4 cã motivul mutãrii îl reprezintã desfãºurarea unor lucrãri de reabilitare. Noi nu ne-am opus acestei mãsuri ºi stabiliserãm cu ei cã le vom muta, astfel încît sã nu îi încurcãm cu lucrãrile. Am plãtit o taxã de 2.000 de lei sã îmi mut chioºcurile cu macaraua în altã locaþie. Dupã care primesc o notificare în care mi se comunicã faptul cã chioºcurile mele vor fi desfiinþate, nu relocate. Eu pentru ce am dat banii ãºtia? Ca sã mi le ridice la miezul nopþii ca hoþii ºi sã se batã cu noi“?, se întreabã sarcastic Florea Mihai, un alt proprietar de chioºcuri. În timp ce chioºcurile erau ridicate, cîþiva membri ai Asociaþei Patronale a Difuzorilor de Presã din Bucureºti, printre care ºi preºedintele asociaþiei, Ionuþ Nejloveanu, ºi soþia acestuia, au protestat faþã de acþiunea Primãriei, pe care o considerã un abuz.

Pag. a 15-a – 29 septembrie 2017 administratorii site-ului pentru fiecare soi de sãmînþã în parte nu lasã dubiu în ceea ce priveºte scopul tranzacþiilor: obþinerea de droguri. „Are gust de haºiº, puþin aspru, ºi este perfect pentru bong-uri. White Rhino te loveºte tare, producînd o stare puternicã «stoned»”, este una dintre prezentãrile explicite ale seminþelor care se vînd indiviual, la set sau chiar în kit de cultivare. Doritorii pot opta pentru un anume soi de sãmînþã în funcþie de „efectul” dorit. Prezentãrile cuprind inclusiv o enumerare a efectelor drogurilor rezultate din seminþe: înãlþãtor, relaxant, euforic etc. Preþurile seminþelor variazã de la 14 lei (o singurã sãmînþã), pînã la 28-30 de euro (5-7 seminþe) sau chiar 60 de euro (un kit întreg de cultivare cu pãmînt, fertilizatori sau ghivece).

Seminþe pe post de suveniruri Dacã unele site-uri au un conþinut aproape explicit în ceea ce priveºte scopul comercializãrii, altele se ascund sub pretextul comerþului de suveniruri. Seminþele de cannabis sînt prezentate pe post de suveniruri, iar administratorii se spalã pe mîini postînd anunþuri de avertisment: „Sub nici o formã nu oferim informaþii despre germinizare, cultivare etc. Toate seminþele se vînd strict ca suveniruri, cadouri ºi pentru colecþie. Sînt ambalate frumos ºi original de la producãtor ce confirmã comercializarea lor doar în aceste scopuri. Nu încurajãm consumul de stupefiante, droguri sau plante în spaþiile geopolitice în care acestea contravin legilor în vigoare. Nu încurajãm creºterea sau cultivarea plantei pentru a fi consumatã, ci doar studiului ºtiinþific într-un mediu controlat, de laborator. În mod expres, subliniem faptul cã toate persoanele care achiziþioneazã seminþe de cannabis sînt total rãspunzãtoare pentru faptele lor în viitor”.

Seminþele nu conþin THC În ciuda statisticilor care aratã cã în România consumul de cannabis a crescut ºi în ciuda faptului cã, în mediul online, comerþul cu seminþe este în floare, poliþiºtii nu pot face nimic. Un vid legislativ prin care se separã, clar, comerþul de seminþe de cultivarea plantei în sine îi pune pe ofiþerii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate în imposibilitatea de a acþiona. „Actul dupã care Serviciul de Combatere a Crimei Organizate acþioneazã este Legea 143/2000 privind combaterea traficului ºi consumului ilicit de droguri. Cannabisul se

Bîlbele primarului Manifestaþia s-a soldat cu violenþe fizice, în urma cãrora soþii Nejloveanu au fost ridicaþi de Poliþie. „Infractorii” au fost audiaþi la Parchet. În replicã, într-un interviu pentru „Gazeta Sporturilor“, Daniel Bãluþã recunoaºte cã preluarea acestor chioºcuri a fost una în forþã, însã susþine cã aceasta s-a manifestat mai degrabã din partea patronilor de chioºcuri. Mai mult, primarul spune cã proprietarii au fost anunþaþi cã acele chioºcuri, aflate pe bulevardele ce urmeazã a fi reabilitate, vor fi mutate, dar numai temporar. „Noi am anunþat de mai multã vreme cã se fac lucrãri pe patru bulevarde. Facem „parcãri în spic”, lãrgim, asfaltãm ºi alte lucrãri. (…) Eu am dat termen de 40 de zile sã termine lucrãrile. Sã zicem cel mult douã luni“. În acelaºi interviu, primarul PSD a menþionat doar de cinci chioºcuri ridicate, nu de ºapte, dupã cum au afirmat reprezentanþii Asociaþei Patronale a Difuzorilor de Presã din Bucureºti.

Protestul difuzorilor de presã Florea Mihai a povestit cum cîþiva dintre membrii Asociaþiei Patronale a Difuzorilor de Presã din Bucureºti, printre care ºi el, au încercat sã opunã rezistenþã autoritãþilor locale în vederea îndeplinirii acestui abuz. Fãrã nici un folos, însã. Preºedintele asociaþiei, Ionuþ Neºloveanu, ºi soþia acestuia au fost ridicaþi marþi searã de Poliþie, iar ziua urmãtoare au fost duºi la Parchet. Ambii proprietari spun cã îl vor da în judecatã pe Daniel Bãluþã, dar ºi cã, joi, vor închide celelalte chioºcuri de ziare în semn de protest faþã de nedreptãþile comise de autoritãþile locale.

Primãria Sectorului 4, condusã de Daniel Bãluþã, a ridicat în ultimele luni peste 50 de chioºcuri de ziare de pe domeniul public, din cele aproximativ 100, cîte erau înainte ca acesta sã ocupe funcþia de primar al Sectorului 4. Acþiunea ar viza punerea în aplicare a unei hotãrîri a Consiliului Local din Sectorul 4, adoptatã la data de 29 septembrie, „privind întreþinerea/ repararea/ cosmetizarea spaþiilor de desfacere prin care se distribuie presa, cãrþile ºi produsele de papetãrie ºi a chioºcurilor prin care se pun în vînzare flori ºi aranjamente florale, amplasate pe domeniul public ºi privat de pe raza Sectorului 4 al Municipiului Bucureºti“.

Bucureºtenii, nemulþumiþi de primar Acþiunile edilului stîrnesc nemulþumirea bucureºtenilor din sectorul 4, care s-au cam sãturat de scandalurile declanºate de Daniel Bãluþã. „Este revoltãtor. Nu toþi oamenii au Internet. De exemplu, eu rareori deschid televizorul. Domnul primar nu face decît sã ne restrîngã dreptul de a avea acces la informaþie prin faptul cã ne ia chioºcurile“, spune un domn în jur de 50 de ani. Nici tinerii nu sînt de acord cu decizia lui Bãluþã, chiar dacã mulþi dintre ei nu

încadreazã în categoria substanþelor psihactive cu grad de risc. În Legea 143/2000 este articolul 4 care enumerã mai multe modalitãþi ilegale pentru care o persoanã poate fi trasã la rãspundere”, explicã Sandu Voicu, comisar-ºef la Inspectoratul Judeþean de Poliþie Teleorman. Concret, articolul 4 din Legea 143 stabileºte infracþiunile în ceea ce priveºte traficul ºi consumul ilicit de droguri: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deþinerea de droguri pentru consum propriu, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 5 ani”.

Comercializarea seminþelor de cannabis nu intrã sub incidenþa legii penale pentru cã acestea nu conþin tetrahidrocarbinolul (THC), substanþa care dã efectul halucinogen ºi care se gãseºte pe lista substanþelor interzise în România. Potrivit Legii 143 din 2000, doar cultivarea plantei, consumul ºi traficul constituie infracþiuni. Cu alte cuvinte, comerþul de seminþe este perfect legal, însã în momentul în care sãmînþa a fost plantatã, fapta devine infracþiune. „În secunda în care planta a rãsãrit eºti în posesia unui drog ilegal. Dacã ai cumpãrato ºi ai sãdit-o este deja infracþiune. Noi facem prevenþie ºi în campaniile derulate noi punem accent ºi pe acest lucru, pe fenomenul din mediul online”, spune Ioan Oana Cristina, coordonator, Centrul de Prevenire, Evaluare ºi Consiliere Antidrog Teleorman.

Cannabisul dã dependenþã psihicã Cel mai recent studiu efectuat de Agenþia Naþionalã Antidrog aratã cã, în România, consumul de cannabis a crescut în ultimii trei ani cu aproape 6%. Peste o treime dintre participanþii la studiu ANA au declarat cã au început sã consume cannabis de la vîrsta adolescenþei, iar 43% au spus cã au început sã consume în jurul vîrstei de 20-24 ani. Cea mai micã vîrstã declaratã a fost 14 ani, iar media vîrstei consumatorilor din România este de 21,3 ani. Potrivit ANA, consumul de cannabis este mai des întîlnit la persoanele cu vîrste cuprinse între 15 ºi 24 de ani, decît la alte categorii de vîrstã. „Este cel mai consumat drog în rîndul copiilor, din cauza modalitãþii de consum. Se fumeazã. Mulþi dintre ei fiind deja fumãtori, trec de la þigara normalã la cannabis. Cannabisul dã dependenþã psihicã”, mai spune reprezentantul Centrului de Prevenire, Evaluare ºi Consiliere Antidrog Teleorman.

ELISABETH BOULEANU cumpãrã ziare. „Eu recunosc: nu citesc ziare, dar asta nu înseamnã cã n-ar trebui sã mai avem chioºcuri în cartier. Sînt oameni cãrora le place sã citeascã ziarul. Nu este corect faþã de ei“, este de pãrere Cristi, un tînãr de aproape 20 de ani.

Supãrat ºi pe elevi Problema ridicãrii chioºcurilor de ziare nu este singura chestiune ce îi revoltã pe cei din Sectorul 4. În preajma noului început de an ºcolar, edilul anunþa cã ºcolile din Sectorul 4, unde învaþã mii de elevi, nu vor mai avea asigurate serviciile de pazã pe motiv îl costã prea mult. „Sîntem îngrijoraþi pentru copiii noºtri. Vedeþi prea bine cîte nenorociri se întîmplã în ºcoli. Cum sã nu ne fie fricã?

Bãiatul meu învaþã la Gheorghe ªincai. Acolo, asociaþia de pãrinþi a propus sã venim cu bani de acasã ca sã plãtim niºte gardieni sã pãzeascã liceul“, mãrturiseºte un pãrinte din Sectorul 4. „Copiii se mai bat între ei. Cine o sã intervinã?

Profesorul? Dar dacã profesorul este violent cu elevii, atunci cine se mai bagã? Domnul primar nu se gîndeºte la asta“, afirmã un alt locuitor din aceeaºi zonã.

Acelaºi primar anunþa, în noiembrie, anul trecut, cã va tãia din bursele elevilor pentru cã nu sînt suficienþi bani la bugetul local. Bursele au fost „ciuntite” în felul urmãtor: bursa de merit - de la 350 lei/lunã, la 100 de lei/lunã, bursa de studiu - de la 300 de lei, la 100 de lei, bursa de performaþã, de la 500, la 350 de lei. Ulterior, în luna mai, primarul a mai crescut bursele, însã nu la nivelul de dinaintea tãierilor. Concret, acesta a mai dat 100 de lei pentru bursa de merit - ajungînd la 200 de lei, ºi încã 50 de lei pentru fiecare bursã de performanþã - ajungînd la 400 de lei.

Cozi la plata gunoiului O altã ispravã marca Daniel Bãluþã care îi supãrã pe locuitorii din Sectorul 4 este cã sînt nevoiþi sã stea la cozi pentru a achita banala taxã de gunoi. Dacã pînã în luna aprilie acestui an, taxa era plãtitã alãturi de celelalte cheltuieli de la întreþinere, de atunci, însã, cetãþenii din Sectorul 4 trebuie sã o plãteascã la sediul primãriei. „La ce ne pune pe drumuri ºi sã stãm la coadã? Era foarte bine cum era înainte. Taxa pentru gunoi era inclusã în întreþinere. Deci cînd plãteam întreþinerea, plãteam ºi gunoiul“, ne-a declarat un bãrbat trecut de prima tinereþe.

Alþi locatari sînt ceva mai vehemenþi în privinþa acestei decizii luate de edil. „E cel mai prost primar pe care l-am avut vreodatã. Sã te punã aºa aiurea pe drumuri e mai mult decît penibil“, ne-a spus un bucureºtean.

Urmaºul lui Piedone la ºefia Primãriei Sectorului 4 se transformã, pe zi ce trece, într-un mic dictator. Ridicarea abuzivã a chioºcurilor de ziare se alãturã altor gafe marca „Daniel Bãluþã”, precum eliminarea serviciilor de pazã din ºcoli ºi tãierea burselor pentru elevi.

Newsrepublic.ro

Pag. a 16-a – 29 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei RECURS LA MEMORIE

Invazia „roºie” - 28 iunie 1940 (12) Postul mare (3) Dacã au vãzut ocupanþii cã nu au nici un succes în convertirea credincioºilor la noua lor ideologie, cea comunistã, ºi cã insistenþele lor, ºi în acest domeniu, îi îndîrjesc ºi mai mult pe oameni, spre credinþã, spre tradiþiile ºi obiceiurile pãstrate din strãmoºi, au trecut la închiderea unor biserici ºi transformarea lor în diferite centre, cu unele funcþii, bine stabilite pentru Statul Sovietic. În comuna noastrã au trãit ºi mulþi nemþi, aduºi aici dupã 1775 de stãpînirea austriacã, în urma Convenþiei turco-austriece, prin care Poarta ceda Imperiului Habsburgic Bucovina. Acest neam de ocupanþi s-a bucurat de mari privilegii în toate domeniile. Li s-au dat cele mai roditoare suprafeþe agricole, pe un loc întins, din marginea comunei, pînã la malul Prutului. Acestei pãrþi a cîmpului ºi azi i se mai spune „Þarina nemþeascã”. ªiau construit case mari ºi trainice, gospodãrii sãteºti model, în centrul comunei. ªcoala în limba germanã era cea de stat ºi toþi cetãþenii români trebuiau sã înveþe în aceastã limbã. Limba românã devenise facultativã. Greu erau de înþeles, pentru români, caracterele gotice ale limbii. Rãzeºii lui ªtefan Vodã trãiau cu durere nedreptãþile, dar se supuneau legilor care erau tare aspre. Aveau ºi o bisericã mare. Înaintea celui de-al II-lea rãzboi mondial, Germania ºi-a dus toþi nemþii din acea parte a Bucovinei. ªtia ceva?! Avea vreun plan pentru ei?! Pãmîntul ºi gospodãriile lor au rãmas Statului Român. Dar, dupã 28 iunie 1940, sovieticii, alþi ocupanþi (cãci noi, de douã mii de ani, tot, din cînd în cînd, de strãini am avut parte) le-au repartizat cetãþenilor aduºi de ei: funcþionari, colhoznici, profesori, învãþãtori, ºi cui au mai vrut. Biserica nemþeascã mare ºi cu turn înalt ºi ascuþit au prefãcut-o în grajd de cai. Nu mai avea cine s-o apere. Toþi sãtenii s-au cutremurat cînd au vãzut victoria Diavolului asupra Lãcaºului Sfînt al nemþilor. Numai cã Dumnezeu ºi-a arãtat Puterea, dupã cum povestesc localnicii, ºi cã, în urma unei cumplite vijelii cu trãsnete ºi fulgere, focul ceresc a fost atras de turla cea ascuþitã ºi în puþin timp ºi cai ºi paznici s-au fãcut cenuºã. ªi azi se mai vãd ruinele ei. Credincioºii satului s-au închinat Domnului, înþelegîndu-I voia Sa, mulþumindu-I cã le-a apãrat Biserica lor Ortodoxã.

Un alt centru de închinãciune a fost închis pentru credincioºii ortodocºi, de aceastã datã Biserica din Valea Cosminului. De îndatã ce sãtenii s-au înscris în colhoz, ocupanþii au avut o mai mare putere asupra lor. Lãcaºul l-au umplut cu tot felul de materiale militare... ºi l-au pus sub pazã strictã, nu numai de soldaþi, ci ºi de colhoznici, pe rînd. Cu mîhnire ºi durere mutã o pãzeau. Credincioºii îºi fãceau doar semnul crucii, trecînd prin faþa ei. Atît.

N-aveau voie sã se apropie de ea. În zadar mai regretau graba de a se înscrie în colhoz, cã li s-a luat ce aveau mai scump: Biserica Ortodoxã. De acum, cei mai în putere urcau, duminica, „Dealul lui Budac” ºi veneau la Biserica din Plai, la noi în sat, sã se roage, sã-i spunã Domnului necazul lor. Alþi credincioºi, din Vale, se duceau în comuna Voloca, nu prea departe de poalele Dumbravei Roºii, cu sãteni ortodocºi, renumiþi prin lupta lor dusã pînã la vãrsare de sînge, pentru apãrarea bisericii, a credinþei, pentru învãþãmîntul în limba românã ºi pentru întreaga administraþie ºi zestre naþionalã: port, datini, care ºi în ziua de azi sînt nealterate, pãstrate ºi respectate, spre marea lor cinste în Unire. A venit rîndul apoi ºi altor mari biserici, sã le schimbe menirea. Catedrala Ortodoxã, de pe strada ªtefan cel Mare, din Cernãuþi, au transformat-o în expoziþie, desfiinþîndu-i iconostasul ºi fãcîndu-i, printr-un podium, parter ºi etaj. I-au acoperit apoi toate frescele biblice cu covoare, þesãturi ºi cusãturi ucrainieneºti ºi ruseºti. Dar, cel mai frumos, mai impunãtor ºi mai valoros edificiu, unic, nu numai în Europa, Reºedinþa Mitropolitanã din Cernãuþi a ajuns Universitate, ceea ce este ºi astãzi. Este un unicat de stil, de fomã ºi de motive bizantine, îmbinate cu elemente de arhitecturã romanicã, din Secolul al XVIII-lea. În Biserica acestei Reºedinþe, elevele ªcolii Normale de Fete din Cernãuþi, duminicã de duminicã, se rugau, iar de Paºti se împãrtãºeau. Înainte de ocupaþia Bucovinei de Nord de cãtre Uniunea Sovieticã, a fost pentru ultima datã.

Cu toate presiunile noii stãpîniri asupra românilor, pe toate planurile lor, pentru instaurarea comunismului, oamenii încã se þineau dîrji ºi se comportau astfel încît sã nu aibã de suferit. Dupã pãmîntul pe care-1 aveau li s-a planificat ce sã semene ºi cît anume: cereale, sfeclã de zahãr, cînepã, floarea-soarelui ºi alte culturi. Au muncit sãtenii la planificãrile cerute, cu liniºtea cã, încã, se mai aflã, fiecare, pe ogorul lui. Iar Statului Sovietic îi vor da cît le va cere.

Prin Librãriile Americane (10) - Recenzii dupã amintirile unor evrei români din Transnistria (1941- 1944) ºi ale altor evrei depre România din acele timpuri Ruth Glasberg. Infernul epidemiei de tifos ºi serviciul de argint (3) Nota 8: În urma ºocului mediatic produs de scufundarea vasului Struma (torpilat de un submarin sovietic) cu 768 pasageri la bord, Mareºalul Antonescu a fãcut oferta de a da vize celor 75.000 de evrei care au depus cereri de emigrare cu condiþia ca organizaþiile evreieºti sã deconteze statului român cheltuielile apreciate la suma de 1330 $ de persoanã. Aceastã ofertã agreatã de organizaþiile evreieºti a fost sabotatã de Aliaþi în special de britanici. Copiii sînt aduºi înapoi la Bershad, de data aceasta într-un orfelinat mai mare. Cînd împlineºte 12 ani, Ruth este separatã de bãieþi ºi cazatã într-o camerã numai cu fete, în condiþii mai bune. În 1943, primeºte o scrisoare de la mãtuºa Anna ºi o sumã de bani. κi completeazã hrana zilnicã de la orfelinat cu pîine ºi unt cumpãrat de la þãrani. O altã mãtuºã, Cili, îi trimite ºi ea bani ºi un pachet cu haine. Comunitatea începe sã adune bani pentru un monument funerar închinat celor care au murit la Bershad. Pentru fiecare nume gravat s-a cerut o anumitã sumã de bani. Ruth a dat ºi ea banii care i-ar fi asigurat suplimentul de hranã pentru cîteva sãptãmîni.

La sfîrºitul anului 1943, monumentul era gata. Numele pãrinþilor ºi al fratelui erau inscripþionate în marmurã.

Era ºi o placã pe care scria: “Veºnicã amintire …/ ei au murit de foame, frig …/ în anul 5702 (1943)8.

Nota 9: Nu cred cã mai existã în Europa anului 1943, aflatã sub puterile Axei, un loc în care sã se fi ridicat un monument din marmurã în memoria evreilor decedaþi, fiecare cu numele sãu. Autoritãþile româneºti au considerat cã nu existã motive pentru a interzice ridicarea monumentului.

În continuare primesc ajutoare din România ºi ea ºi alþi copii, ceea ce îi ajutã sã-ºi îmbunãtãþeascã raþia alimentarã. Face din nou tifos, este pusã sub carantinã în spital ºi primeºte medicamente, se însãnãtoºeºte ºi îºi reia activitatea la cor. Supraveghetorul bãieþilor, dl.

Horowit, a început sã þinã lecþii, dar nu aveau nici caiete, nici creioane. Comunitatea a organizat ºi ea o micã ºcoalã pentru copiii ai cãror pãrinþi puteau sã plãteascã o micã taxã. S-au rezervat cîteva locuri gratis pentru orfani. Pierduse trei ani de ºcoalã, la 13 ani merge în clasa a IV-a. Se primesc ajutoare sub formã de haine de la Comitetul evreiesc american.

Orfanii de ambii pãrinþi sub 15 ani sînt din nou îmbarcaþi în cãruþe ºi duºi la Balta. Douã mii de orfani din toatã Transnistria au fost adunaþi în douã orfelinate, unul la Moghilev ºi unul la Balta. Spãlaþi ºi bine îmbrãcaþi, au fost îmbarcaþi în vagoane de marfã, dar numai zece într-un vagon plus un supraveghetor. De data aceasta aveau suficientã mîncare ºi apã. Cînd ajung la Tiraspol, oficialii români verificã ºi cei peste 15 ani sînt trimiºi înapoi. Ceilalþi sînt supuºi unei noi deparazitãri, le sînt schimbate hainele, iar noaptea dorm într-un depozit. A doua zi se îmbarcã într-un alt tren ºi peste trei ore ajung la Iaºi în 6 martie 1944, „prima zi de libertate“, unde evreii de acolo îi primesc cu cãldurã. Sosirea lor coincide cu sãrbãtoarea Purim, aºa cã sînt rãsfãþaþi cu bunãtãþi ºi prãjituri din abundenþã. În timpul ºederii la Iaºi multe cupluri de evrei au adoptat orfani. Pentru aceasta se reorganizeazã corul, unii danseazã, alþii recitã în diverse limbi. Observîndu-i, cei ce înfiazã se hotãrãsc. Trei familii vor s-o adopte ºi pe Ruth. Le propune sã stea cîte o sãptãmînã la fiecare pentru a se hotãrî. În aprilie 1944, se înteþesc bombardamentele

De la începutul primãverii anului 1941, munca agricolã se desfãºurã zi de zi, din zori ºi pînã seara, de întreaga familie. Înfrãþirea cu natura, cu frunza ºi floarea, cu ramura din codru, le dãdea putere. ªi zilele treceau ºi totul în jur creºtea frumos ºi mãnos, numai sufletele lor nu erau pe seama vremii. Se mai sprijineau, cu mîinile ºi cu bãrbia, în coada sapei ºi priveau spre miazãzi, acolo unde era România. „Oare ce-or fi fãcînd cei plecaþi astãprimãvarã, oare se mai gîndeºte cineva la noi? Cît timp vom rãmîne despãrþiþi de Neam ºi de Glie?” Cine le putea da rãspuns!? Nimeni! ªi îºi continuau munca, singura acþiune care le potolea amãrãciunea.

Se apropia Duminica Mare (Rusaliile), sãrbãtoare importantã a creºtinãtãþii. I se mai spunea ºi Paºtele Mic. ªi pentru aceste zile se fãceau pregãtiri frumoase: copiii tãiau de pe imaº, sau de pe marginile gîrlelor, brazde cu iarbã fragedã, în formã de pãtrat, cu suprafaþa de circa 30/30 centimetri ºi le puneau la colþurile caselor ºi la celelalte construcþii ale gospodãriei. Apoi, aduceau crenguþe tinere de rãchitã ºi le înfingeau, cîte una, în fiecare brazdã. Tãiau, dupã aceea, crengi de tei înflorit ºi le agãþau pe la uºile ºi pe la ferestrele clãdirilor. Credinþa ºi datina spune cã aceste podoabe ale naturii îi feresc pe oameni de rele ºi le dau sãnãtate.

De Duminica Mare se sãrbãtorea ºi hramul Bisericii Ortodoxe din Boian. La astfel de sãrbãtori toate neamurile, din comunele vecine, se întîlneau la slujba religioasã, la masa bogatã în mîncãruri alese ºi apoi la horã, mai mult cei tineri. Gospodarii, cu nevestele lor, rãmîneau în jurul mesei rudelor. Aveau iarãºi un prilej sã povesteascã întîmplãri de demult ºi sã cînte melodii pe versuri de adîncã durere. Nãscuþi ºi crescuþi în preajma Codrului Cosminului, sãtenii noºtri nu se puteau lipsi de armonia stihurilor din repertoriul corului: „Codrule, ce te mîndreºti/ Cã aºa de tînãr eºti?/ Astãzi, mîine, cine ºtie/ De-or cãlca voinici prin tine?/ Suspinînd dorul zicea:/ ªi pîraiele-þi cu dor/ N-ar mai spune versul lor/ ªi pe urma lor pustie/ Bate-or vîntul cu urgie/ Tot plîngînd dorul zicea:/ Munþilor, ce vã faliþi/ Cã din aur vi-s croiþi?/ Astãzi, mîine, cine ºtie/ Nu-þi fi ºi voi sãrãcie?”. ªi încheiau cu lacrimã în glas soliºtii Vasile Ropcean ºi Vasilache, voci impresionante, care-i înfiorau pe meseni.

La fel ºi cîntecul: „Munþii noºtri aur poartã/ Noi cerºim din poartã-n poartã/ Adãpat-am, adãpat/ Cînd de-acasã am plecat/ De-acasã cînd am plecat...”. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

ruseºti asupra Iaºului, de aceea se hotãrãºte ca orfanii sã fie mutaþi în Buzãu ºi Bucureºti. Ruth ajunge la Buzãu.

Douã sute de orfani din Buzãu pleacã în Palestina, dar Ruth n-a fost selectatã sã plece. În vara lui 1944, ruºii captureazã oraºul. Anarhie totalã, ruºii intrã prin case dupã bãuturã ºi mîncare, sparg vitrinele magazinelor ºi furã tot ce gãsesc.

Nota 10: Cadoul fãcut soldaþilor de comandanþii ruºi dupã invadarea unui oraº era trei zile de jaf. Populaþia stã ascunsã (pag.125). Este luatã de o familie care avea o pivniþã plinã cu vin ca sã fie translatoare cînd apar ruºii. Aceºtia o întreabã de unde ºtie ruseºte, ea le povesteºte prin ce a trecut, ruºii sînt impresionaþi, încep sã cînte împreunã ºi uitã sã mai caute dupã bãuturã. O parte din copii profitã de spargerea magazinelor ºi pleacã la furat, dar ea refuzã. Pînã la urmã, se lasã convinsã, merge la o bijuterie devastatã, dar nu mai gãseºte nimic. Acum, oficial, ei erau cetãþeni sovietici, aºa cã un grup de bãieþi se duce la comandantul sovietic ca sã obþinã aprobarea sã plece la Bucureºti. Ajung la Bucureºti unde guvernul comunist rezervase douã clãdiri mari pentru cei 1.400 de orfani, cu spaþiu ºi mîncare suficientã, în plus încep ºi ºcoala. Sovieticii duc o campanie agresivã pentru a lãmuri copiii sã treacã la ei.

Li se aratã filme cu eroi ºi eroine sovietice, Zoia Kosmodemianskaia, care moare fãrã sã-ºi trãdeze camarazii o impresioneazã în mod deosebit. Sovieticii apar ca eliberatori, protectori ºi prieteni, iar Stalin ca un pãrinte care adorã copiii. Li se promite cã vor putea ajunge doctori, profesori sau ingineri, dar în acelaºi timp au înrolat în armatã toþi bãieþii de peste treisprezece ani, fãrã sã se þinã cont de traumele prin care au trecut aceºti copii în ultimii trei ani. Au fost seduºi de promisiunea unei educaþii gratuite ºi a unui viitor idealist. (va urma) IOAN ISPAS (Text reprodus din volumul „Prin librãriile americane“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 29 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII

Armata sirianã a traversat Eufratul Pe 18 septembrie a.c., orele 9,18, douã batalioane din Brigada „Vînãtorii de ISIS” a Corpului 5 de asalt al armatei siriene au forþat fluviul Eufrat, la sud de Deir ez Zor. Pregãtirea misiunii a început în seara zilei precedente ºi a durat întreaga noapte. În acest scop, aviaþia rusã a lovit toate bãrcile, mijloacele de traversare ºi pontoanele fixe de pe malurile ocupate de ISIS, pînã la o distanþã de 60 km de Deir ez Zor. Cîteva plutoane mixte de cercetare ºi geniu ale armatei siriene au trecut fluviul cu bãrci pneumatice ºi au securizat zona de debarcare, de pe malul de est al Eufratului, executînd totodatã acþiuni de deminare. Traversarea propriu zisã a fost extrem de dificilã, datoritã vitezei mari de curgere ºi a indundãrii malurilor Eufratului. De aceea, nu s-a construit un pod de potoane, ci s-a folosit tehnica de luptã (blindate, camionete cu mitraliere, artilerie, carburanþi ºi muniþii), care a fost urcatã pe circa 50 de pontoane, care au fost tractate cu ºalupe BMK-130 pe malul estic al Eufratului.

Pe timpul traversãrii, cîteva drone de mici dimensiuni (aparate de zbor fãrã pilot) ale ISIS au lansat bombe artizanale asupra pontoanelor, fãrã a cauza pierderi.

Odatã cu venirea ruºilor în Siria, cea mai vizibilã caracteristicã a rãzboiului a devenit lupta pentru influenþã dintre Rusia ºi SUA. Cum rãzboiul se poartã prin aºa-ziºi „proxi”, SUA se opun Rusiei prin înarmarea tuturor teroriºtilor ºi kurzilor, care, deºi declarã cã luptã contra ISIS, în realitate, se opun armatei siriene, în timp ce Rusia ºicaneazã SUA, eliminînd teroriºtii prin lovituri aeriene sau prin intermediul armatei siriene.

Generalul maior Igor Konashenkov, purtãtorul de cuvînt al Ministerului Apãrãrii rus, a acuzat gruparea kurdã autointitulatã Forþele Democrate Siriene (SDF), controlatã, înarmatã ºi sprijinitã de Forþele pentru operaþiuni speciale ale SUA, cã a procedat în mod deliberat la golirea lacului de acumulare al hidrocentralei Tabqa (la sud de Raqqa), aflat în amonte de Deir ez Zor, pentru a împiedica traversarea fluviului de cãtre militarii sirieni. În perioada iunie-septembrie 2017, Pentagonul a livrat SDF peste 1.600 de camioane cu arme, muniþii, blindate Oshkosh L-ATV ºi camionete pe care sînt montate mitraliere. Nu mai e nici un secret cã SDF, care a început asaltul oraºului Raqqa (capitala ISIS) de peste un an, nu a mai fãcut nici un progres în ultimele luni, cu toate armele primite de la americani.

Pentru cã, probabil, SDF a primit alte misiuni de la Pentagon. De exemplu, peste 200 din aceste camioane americane venite din Kurdistanul irakian au ajuns în guvernoratul Hasakah, pe timpul forþãrii Eufratului de cãtre armata sirianã, de unde au fost redirijate spre Deir ez Zor. Capul de pod creat pe malul estic al Eufratului, de

armata sirianã, a avut adîncimea de 2 km ºi a constituit baza de plecare la ofensivã pentru eliberarea satelor Marrat, Sbahah ºi Mazlum. Ulterior a fost eliberatã ºi insula Sakr, fãcînd imposibilã traversarea fluviului, de cãtre grupurile ISIS încercuite în Deir ez Zor, pe singurul pod rãmas funcþional, Al Anafat. În cele din urmã, oraºul Deir ez Zor a fost eliberat de armata sirianã.

Simultan cu pregãtirile de traversare ale fluviului ale armatei siriene, SDF a beneficiat de cercetarea din satelit ºi cu avioane fãrã pilot ale coaliþiei anti-ISIS condusã de americani ºi a profitat de retragerea grupurilor ISIS ºi masarea lor în calea ofensivei siriene. Aºa a înaintat SDF, cu sprijin logistic american, fãrã luptã, aproximativ 100 km spre sud, în decurs de 24 de ore, ocolind grupurile rãzleþe ale ISIS. SDF a ajuns astfel în apropiera zonei industriale a oraºului Deir ez Zor, de pe malul estic al Eufratului.

Ca o coincidenþã, „Vînãtorii de ISIS” ai armatei siriene au întîmpinat o rezistenþã puternicã a ISIS, abia pe 19 septembrie, cînd au ajuns la 2 km de poziþiile SDF, ei fiind supuºi contraatacurilor ISIS, venite exact din zona ocupatã de SDF. De altfel, pe 19 septembrie, într-o conferinþã de presã a SDF, comandantul grupãrii din nordul Deir ez Zor a afirmat, fãrã nici o probã, cã aviaþia rusã ar fi bombardat SDF ºi cã, din acest motiv, în loc sã atace ISIS, va lupta cu armata rusã ºi cea sirianã. Rusia a reclamat, la rîndul ei, faptul cã, în douã reprize, artileria americanã care sprijinã SDF ar fi lovit poziþiile „Vînãtorilor de ISIS“ de pe malul estic al Eufratului. Totodatã, Rusia a informat oficial SUA, prin canalele speciale de comunicare, cã avioanele ruseºti vor lovi SDF dacã aceastã grupare va mai ataca militarii sirieni sau ruºi care opereazã în provincia Deir ez Zor. Între armata sirianã, cea irakianã ºi forþele paramilitare ºiite din Irak (Unitãþile de Mobilizare Popularã PMU) existã o strînsã coordonare, realizatã prin intermediul Rusiei ºi Iranului. Astfel cã pe 20 septembrie, armata irakianã ºi PMU au declanºat o nouã operaþiefulger împotriva ISIS, eliberînd oraºul Anah, aflat la 85 km de graniþa irakiano-sirianã. Scopul final al acestei operaþii a fost acela de a ajunge la graniþa cu Siria, din guvernoratul Deir ez Zor ºi a face joncþiunea cu armata sirianã. Dacã armata sirianã va reuºi sã facã joncþiunea cu armata irakianã, atunci Siria ar deschide prima rutã comercialã terestrã externã de dupã 2011, fapt ce ar permite refacerea economicã a þãrii.

Scopul urmãrit de SUA prin utilizarea SDF în provincia Deir ez Zor a fost acela de a ocupa exploatãrile de gaze naturale Tabiyeh ºi al-Isba din nord-estul oraºului ºi, totodadã, de a se interpune între armata siri-

pozitiv de pazã ºi siguranþã militarã, deºi toate se aflau în zonele dispozitivelor de apãrare ISIS. Concluzia Ministerului rus al Apãrãrii este cã „militarii SUA se De neînþeles este absenþa oricãror urme ale unor simt în siguranþã în aceste zone controlate de teroriºti în lupte între ISIS ºi Forþele democratice siriene (SDF) Siria”.

Oficialii ruºi au informat cã pe mãsurã ce armata însoþite de SOF. SOF nu au creat nici mãcat patrule sirianã avansa spre Deir ez Zor, pe 26 ºi 28 august, mai multe elicoptere ale armatei americane au evacuat 22 de comandanþi ISIS, de origine europeanã, împreunã cu familiile lor, din mai multe zone situate la nord-vest de Deir ez Zor. De menþionat faptul cã în timp ce kurzii din SDF escortaþi de forþele pentru operaþiuni speciale ale armatei SUA (SOC) avansau 100 km, trecînd fãrã luptã prin dispozitivele ISIS, pînã în zona industrialã a oraºului Deir ez Zor, cei 600 de luptãtori ISIS, dispuºi fix în noile poziþii ocupate de SDF, declanºau contraatacuri puternice împotriva trupelor armatei siriene, debarcate pe malul estic al fluviului Eufrat. Nu mai e o coincidenþã faptul cã ISIS ignorã ocuparea teritoriului sãu din Deir ez Zor de cãtre SDF, Dispozitivul ISIS fiind concentrat pe a lupta doar cu armata de la Deir ez Zor sirianã pentru a o împiedica sã elibereze provincia Deir ez Zor, de la graniþa Siriei cu mobile care sã constituie avangarda coloanelor SDF Irakul, provincie care SUA doresc sã fie ocupatã de alipentru a le apãra de un eventual atac al ISIS. În jurul aþii sãi kurzi - SDF. punctelor de sprijin ale ISIS, în care staþioneazã autoPresa occidentalã ºi cea din România au evitat sã turismele SDF ºi SOF, nu existã cratere de proiectile de preia aceastã ºtire, ceea ce înseamnã fie cã este una artilerie ºi nici de bombe ale coaliþiei anti-ISIS conduse falsã, fie cã ea este adevãratã ºi ar da peste cap percepþia de americani, deºi toate punctele de sprijin ale ISIS sînt opiniei publice despre lupta SUA cu ISIS, ceea ce ar înconjurate cu zone minate. Nici una din concentrãrile de tehnicã militarã a SDF ºi SOF nu a adoptat un dis- deranja Casa Albã ºi cancelariile europene.

(D.V.)

Existã o înþelegere între ISIS ºi SUA? Ministerul rus al Apãrãrii a publicat imagini obþinute de avioane fãrã pilot, în perioada 8-12 septembrie 2017, care prezintã dispozitivele de luptã ale teroriºtilor ISIS din nordul oraºului Deir ez Zor din Siria.

Surpriza o reprezintã prezenþa autoturismelor blindate Humvee-Hummer (HMMWV) ale forþelor pentru operaþiuni speciale ale SUA (SOF), în interiorul punctelor de sprijin ale dispozitivelor de apãrare ale Statului Islamic (ISIS), înºirate pe ºoseaua care duce la Deir ez Zor. Pe harta Ministerul rus al Apãrãrii sînt plasate ºase dispozitive de apãrare ISIS (însumînd peste 1.500 de luptãtori) pe care blindatele Humvee americane ar fi trebuit sã le nimiceascã pentru a ajunge la periferia oraºului Deir ez Zor. Ministerul rus al Apãrãrii afirmã cã regimentele kurde ale Forþelor democratice siriene (SDF), aflate sub controlul forþelor pentru operaþiuni speciale americane (SOF), s-au deplasat nestingherite prin poziþiile ISIS, de-a lungul malului estic al rîului Eufrat, în direcþia Deir ez Zor. De exemplu, o imagine aerianã din 8 septembrie prezintã un punct de control fortificat al ISIS, situat la 23 km sud-vest de Jisr al Shaddadi, pe ºoseaua spre Deir ez Zor. În punctul de control sînt parcate trei Hummer americane, douã TAB-uri ISIS ºi cinci camionete Toyota cu mitraliere ale ISIS. Totodatã, pe ºosea se deplaseazã patru camionete cu mitraliere ale SDF kurde, escortate de un Hummer american.

anã ºi cea irakianã în zona de graniþã a Siriei cu Irakul.

Pe 19 septembrie, gruparea Hayat Tahrir al Sham HTS (fostã Jabhat al-Nusra, al-Qaeda, ramura sirianã) ºi-a dislocat importante forþe din provincia Idlib, din nord-vestul Siriei, cu precãdere rachete antitanc BGM71/Tow-2 livrate de SUA rebelilor „moderaþi”. Rusia reclamã faptul cã HTS a beneficiat de consilierea ofiþerilor de informaþii americani pentru a declanºa o puternicã ofensivã împotriva armatei siriene, la nord-est de Hama. Adicã în una din zonele de dezescaladare, stabilite în comun de Rusia, SUA, Turcia ºi Iran. Potrivit generalului colonel Serghei Rudtskoi, ºeful Direcþiei Operaþii din Statul Major al Forþelor Armate ruse, scopul acesteia ar fi fost oprirea înaintãrii trupelor guvernamentale la est de Deir ez Zor ºi dislocarea de forþe, de acolo, în provincia Hama.

Se pare cã ruºii s-au aºteptat la aceastã manevrã ºi i-au mãcelãrit pe teroriºtii HTS. Contraatacul sirianorus a fost planificat de generalul maior Sergei Surovikin, comandantul forþelor ruse din Siria, ºi a implicat pe lîngã trupe de uscat siriene, Spetsnaz (forþe pentru operaþiuni speciale ruseºti), aeronave de luptã ruseºti ºi lovituri cu rachete de croazierã Kalibr, lansate de pe submarinul rusesc Veliky Novgorod. Au fost lovite 187 de þinte, peste 850 de teroriºti fiind uciºi. În plus, Hayat Tahrir al-Sham a mai pierdut 11 tancuri, 4 blindate uºoare, 46 de camionete înarmate cu mitraliere, 4 mortiere etc. Ministerul Apãrãrii rus a emis un comunicat prin care afirma cã începînd cu data de 30 septembrie 2015 ºi pînã în prezent, aviaþia rusã a executat 30.000 de zboruri de luptã, lovind 96.000 de þinte ºi omorînd 53.707 teroriºti în Siria. Ceea ce a permis ca armata sirianã sã elibereze 85% din teritoriul ocupat de ISIS în Siria. Pentru comparaþie, în aceeaºi perioadã de timp, coaliþia anti-ISIS condusã de SUA a executat 6.000 de misiuni de luptã, în Siria ºi Irak.

Rusia a dat undã verde Turciei sã desfãºoare 5.000 de militari, 86 de blindate, piese de artilerie, buldozere militare blindate, prin punctul de trecere a frontierei cu Siria, de la Bab al-Haw, din provincia Idlib, ca parte a înþelegerii dintre Rusia, SUA, Iran ºi Turcia, de realizare a unei noi zone de dezescaladare în provincia Idlib.

Punctul de trecere a frontierei de la Bab al-Haw este deþinut de gruparea Ahrar al-Sham, rivala lui Hayat Tahrir al-Sham în provincia Idlib ºi totodatã aliata Turciei. Rebelii acestei grupãri au participat alãturi de armata turcã în cadrul operaþiei Scutul Eufratului, dusã împotriva ISIS ºi kurzilor din SDF, soldatã cu ocuparea oraºului Al Bab din nordul Siriei. Nu este prea clar dacã Turcia nu va introduce mai mulþi militari în Siria ºi nici dacã sub acest pretext armata turcã nu urmãreºte sã-i alunge pe kurzii SDF din teritoriile de la graniþã. Mai ales cã la ordinul SUA, 95% din trupele SDF se gãsesc în Raqqa ºi Deir ez Zor.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 29 septembrie 2017

Universalitatea bunelor maniere (27) Sã ne educãm copiii (3) Altã învãþãturã pe care va trebui sã o luaþi în seamã, dacã vreþi sã triumfaþi în educarea copilului dvs., este cã cei mici întotdeauna sînt mai inteligenþi decît credeþi sau decît vã lasã sã înþelegeþi. Uneori, copiii pun în practicã adevãrate jocuri strategice pentru ca pãrinþii sã nu ºtie cum sã îi domine. În continuare, vã vom arãta exemple ale distracþiilor lor favorite: 1. În lumea lor. Existã copii care trãiesc cufundaþi în lumea lor proprie, în care nu lasã pe nimeni sã intre fãrã permisiune. În afarã de copiii cu probleme specifice, aceia care trãiesc în lumea lor o fac într-un mod conºtient, cu scopul de a nu fi deranjaþi, nici obligaþi sã facã ceea ce nu vor sã facã. Aºadar, aceastã atitudine îi ajutã sã nu rãspundã niciodatã cînd sînt solicitaþi sau întrebaþi ºi sã nu se grãbeascã atunci cînd sînt chemaþi.

Cea mai bunã tacticã în acest caz este sã folosiþi chiar arma copilului. Dacã îl strigaþi la masã ºi nu vine, începeþi sã mîncaþi ºi, dacã nu ajunge la timp, spuneþi-i, liniºtit, cã masa s-a terminat, sã aºtepte cina. Cu siguranþã cã în ziua urmãtoare se va aºeza primul la masã.

2. Cei care rãspund. Sînt copii care fac ce le trece prin cap ºi rãspund la absolut orice li se zice. Cîteodatã

Prinþesa Diana, o moarte încã plinã de mister (5) O afacere foarte ciudatã (2) Ipocrizia mascatã de elocinþa lui îi era cunoscutã doar adevãratei familii a Prinþesei: oameni ca mine, care o cunoºteau cel mai bine; familia-surogat de prieteni ºi confidenþi aleºi care ºtiau adevãrul despre relaþia compromisã frate-sorã.

Nu l-am vãzut pe cel mai apropiat frate urcînd în amvon în acea zi. Am vãzut un om care-i fusese cîndva apropiat, într-o copilãrie depãrtatã; cineva care vorbea pentru un adult pe care îl iubise, dar pe care nu-1 cunoscuse. Într-o scrisoare trimisã ei în 1996, chiar el menþiona cã abia o mai vãzuse de vreo 50 de ori dupã ce ea se mãritase, în 1981. În timp ce catedrala ºi naþiunea erau hipnotizate de cuvîntarea lui, eu m-am gãsit între douã imagini: ducele care vorbea iubitor din amvon, deasupra mea; Prinþesa pe scãri, þinînd o scrisoare de la el cu un cu totul alt ton. În catedralã, în 1997, spunea „Nu s-a schimbat deloc faþã de surioara care a avut grijã de mine cînd eram copii”. Apoi, mintea mi s-a întors în 1996: „Dupã ani în care ne-am ignorat reciproc, relaþia noastrã e cea mai slabã dintre cele pe care le am cu surorile mele... probabil ai mai mult timp sã observi cã nu prea vorbim”. ªi „Eu... îþi voi fi mereu alãturi, ca frate iubitor, dar ca unul

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (41) 6 sau 7 februarie 1999 Gîndul îmi zboarã la prietenul meu Andrei. Cred cã a plecat sãptãmîna trecutã. Am fost la Bisericã ºi am aºteptat sã aparã din clipã în clipã, ca altãdatã, cînd m-a gãsit acolo...

Doamne, ajutã-mã sã scap ºi eu în vara asta ºi sã-mi susþin examenele de sfîrºit de studii!

Duminicã, 28 februarie 1999 Timpuri vechi. Timpuri noi. Cînd sufletul îmi este plin de speranþã ºi inima bate, visînd îmi vine sã opresc timpul în loc. Nu mã mai pot ocupa de nici un alt proiect.

Deci, la ce mã gîndesc eu? Cu nostalgie la Andrei! Care-i treaba mea? Ooo! Mulþi mã laudã cã sînt frumoasã ºi... deºteaptã! Ooo! Sã dau sfaturi bune altora! Cînd e vorba de mine, pic la toate examenele vieþii!

Am 28 de ani. Pentru ce am trãit? Pentru ce mai trãiesc? Care e rostul meu în aceastã lume? Cît mai pot cãra singurãtatea dupã mine? Tu, perechea mea, eºti pe undeva, eºti pentru totdeauna sau nu exiºti defel?

Pe deasupra a tot ce se petrece cu mine, mã mai rãpune ºi durerea de pãrinþi. Ei nu sînt fericiþi cu mine, cu destinul meu. Îi simt. Sînt pãrinþii mei ºi aº fi dorit sã-

cu, sau, în majoritatea cazurilor, fãrã motiv, aceºti copii riposteazã pentru a-ºi atribui o expresie ameninþãtoare, care le dã siguranþã. Sînt copii dificili ºi capabili de a-i face pe pãrinþi sã îºi iasã din fire. Puteþi sã-i ignoraþi, dar e posibil sã-i întãrîtaþi astfel mai tare. Aveþi nevoie de multã rãbdare. Unul dintre secrete este sã arãtaþi o atitudine cooperantã cu ei ºi, chiar cînd sînt pe cale sã comitã o nebunie, pãstraþi-vã calmul. Se spune cã doi oameni nu se ceartã, dacã unul nu vrea.

3. Rebelii. Revolta este un sentiment foarte prezent în personalitatea copiilor ºi a adolescenþilor. Este o atitudine care îi împiedicã sã raþioneze asupra binelui ºi a rãului. Ei sînt împotriva a tot ceea ce este stabilit ºi împotriva oricãrei reguli. Dialogul îi va face sã înþeleagã cã fiecare regulã a fost fãcutã dintr-o necesitate ºi cã existã un mod de a acþiona, un model de comportament.

Cel mai bine, în aceste cazuri, este sã nu folosiþi multe cuvinte încercînd sã explicaþi motivul fiecãrei cerinþe, dar copilul dvs. trebuie sã ºtie cã are obligaþii ºi cã pentru fiecare din ele existã raþiuni suficiente de a exista.

4. Cei care fac pe victimele. Este greu de delimitat cînd copiii se simt cu adevãrat victime ale societãþii, ale pãrinþilor, ale prietenilor sau ale ºcolii, sau cînd urmãresc un scop prin purtarea lor. Cel mai rãu lucru pe care îl puteþi face în acest caz este sã-1 compãtimiþi pe copil: atunci el va ºti întotdeauna cum sã îºi atingã scopurile. Nu vã înmuiaþi în faþa expresiei de tristeþe a copilului dvs.; stabiliþi realitatea, dacã într-adevãr are

Educaþia copiilor nu este lipsitã de anumite pericole pe care pãrinþii nu le pot controla sau de care, cîteodatã, sînt responsabili. Printre aceste pericole sînt violenþa, anturajul prost, excesul în urmãrirea programelor de televiziune ºi jocurile video în exces. Bineînþeles, aceasta se întîmplã pe durata primilor ani de viaþã, dar, dupã aceea, lucrurile se vor complica ºi mai mult.

1. Violenþa. Este înfricoºãtor sã vedem cum violenþa a pus stãpînire pe unii adolescenþi sub cincisprezece ani. În fiecare zi se înmulþesc cazurile de crimã ºi asasinate comise de copii chiar ºi de doisprezece ani asupra colegilor de clasã sau asupra altor copii. Violenþa, prezentã inclusiv în desenele animate de la televizor, se serveºte pe tavã fiecãrui copil din toate colþurile lumii. Uneori, copilul trebuie sã înfrunte violenþa propriului cãmin: familii distruse, pãrinþi care îºi maltrateazã fizic copiii, probleme cu drogurile sau alcoolul, situaþii materiale precare, ºomajul etc.

Maltratãrile din familie dezechilibreazã copilul ºi îi lasã sechele pe toatã viaþa. În general, un copil crescut în violenþã acasã poate sã manifeste violenþã în viaþa de adult, violenþã îndreptatã inclusiv asupra propriilor pãrinþi. În acelaºi mod în care copiii învaþã bunele maniere de la pãrinþi, tot aºa învaþã ºi ceea ce este rãu, care, din pãcate, totdeauna se învaþã mai uºor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

care, dupã 15 ani de absenþã, a cam pierdut legãtura, ajungînd sã aflu de la Richard Key (în „Daily Mirror“) cã vii la Althorp. Înapoi, în catedralã: „Diana a rãmas o persoanã nesigurã... foarte copilãroasã în dorinþa ei de a le face bine celorlalþi ca sã se elibereze de sentimentul de inutilitate al cãrui simptom erau problemele sale cu alimentaþia”. În 1996: „Mi-e teamã pentru tine. ªtiu cã manipularea ºi minciuna fac parte din boalã... Mã rog sã urmezi un tratament cuvenit pentru problemele tale mentale”. Prinþesa credea cã a scãpat de bulimie, dar cel mai mult a supãrat-o sugestia cã ar fi fost bolnavã mental. „Probleme mentale” era o frazã pe care credea cã o poate auzi doar de la prietenii credincioºi ai prinþului Charles. În catedralã: „Lumea a simþit aceastã parte a caracterului ei ºi i-a venerat vulnerabilitatea, admirîndu-i, în acelaºi timp, cinstea”. În 1996: „De mult mi-am acceptat rolul periferic în viaþa ta, iar asta nu mã mai întristeazã. Chiar ne e mai uºor mie ºi familiei mele sã ne aflãm în aceastã poziþie, cãci vãd consternarea ºi durerea pe care prietenii tãi nestatornici þi le-au adus...”.

Apoi, a vorbit despre William ºi Harry. ,,Nu îi vom lãsa sã treacã prin angoasa care deseori te-a dus la disperãri înlãcrimate...”. O altã întoarcere în timp: „Îmi pare rãu, dar am decis cã Garden House nu e o variantã bunã”. Acea scrisoare a dus-o pe Prinþesã la disperare, ca sã nu mai pomenim de cererea lui ca diadema Spencer sã fie returnatã. Mulþi comentatori au vãzut discursul lui de la Westminster Abbey ca pe o exprimare a durerii sale pentru o sorã tratatã rãu de sistem. În ochii mei, erau cuvintele unui om mãcinat de vinã, care se concentra pe

copilãrie din cauza distanþei care intervenise între ei la maturitate. Dar a inclus ºi niºte atribute pertinente, descriind-o pe „complexa, unica, extraordinara, unica Diana, a cãrei frumuseþe, interioarã ºi exterioarã, nu va dispãrea niciodatã din minþile noastre”. ªi a surprins „bucuria de a trãi, transmisã oriunde zîmbeai, ºi strãlucirea din acei ochi de neuitat“.

Totuºi, nu puteam sã nu simt cã acel om, care îºi îndurerase atît de mult sora în ultimii ani, nu era omul potrivit pentru a vorbi despre ea, pentru a purta stindardul Prinþesei. Îi refuzase cererea unui sanctuar în locurile natale, dar acum era dispus sã o accepte în pãmînt, dupã ce murise. Stãteam acolo ºi mã întrebam cum de poate fi atît de ipocrit în Casa Domnului.

Nici nu-mi venea sã cred cã, într-o zi de amintire a unei vieþi remarcabile, contele alesese un asemenea moment pentru un atac veninos la adresa familiei regale, amintindu-i lumii cã el, surorile ºi mama lui erau familia de sînge, care i-ar fi putut apãra pe William ºi Harry „astfel încît sufletele sã nu le fie subjugate de datorie”. În acel moment, mi-am ridicat capul ºi am privit spre Reginã. Harry îºi mîngîia faþa. William privea în faþã: erau pioni într-o disputã Spencer contra Windsor. Mã întrebam cum ar fi reacþionat Prinþesa la o asemenea declaraþie publicã, în condiþiile în care ea, dintre toþi oamenii, respecta influenþa pe care Prinþul Charles ºi Regina o aveau asupra fiilor ei. (va urma) PAUL BURRELL (Text reprodus din volumul „Viaþa secretã a Prinþesei Diana“)

i vãd fericiþi. Fericirea lor doar de mine atîrnã. ªi ea, fericirea, nu mai vine la mine.

Duhovnicul meu, cu un grup de creºtini, a plecat la Ierusalim. Ce mult mi-aº fi dorit ºi eu sã fi plecat!

Voiam sã urc Dealul Golgotei în genunchi! Cred cã pînã nu voi reuºi sã ajung la Mormîntul Sfînt, sã îndeplinesc ce mi-am propus, nimic din ce-mi doresc cu atîta ardoare nu mi se poate împlini. De ce nu m-am dus? E drumul lung cu autocarul. Am rãu de maºinã. Aºtept o cursã cu avionul. Trebuie sã se întîmple asta odatã!

1 iulie 1999

Luni, 11 mai 1999 Sînt biniºor. Mîine merg cu pãrinþii ºi prietena noastrã Dorina la o clinicã cu tomograf, cu rezonanþã magneticã. Ceva nou? A venit un aparat din strãinãtate.

Numai trei aparate de astea existã în þarã. Sã vedem de unde vin durerile mele de cap ºi inconfortul.

Andrei nu mi-a dat nici un semn de viaþã. S-o fi rãtãcit prin Paris sau l-a rãpit o franþuzoaicã, una cu pãrul lung ºi drept pe spate, ca ºi mine? Nu s-a mai gîndit nici un pic la mine? Eu, da. Acuº se ºi întoarce.

Eveniment: Zilele trecute a venit Papa de la Roma la noi în þarã! Mare e împãrãþia Ta, Doamne! Pe 9 mai a plecat! Popor Român, sîntem creºtini aleºi. În România va fi Grãdina Maicii Domnului, sã nu uitaþi!

A murit profesorul Ovidiu Bãdina. Dumnezeu sã-l ierte! Cine ar fi crezut? Toate sînt dupã Voia Ta, Doamne. Toþi sîntem chemaþi la un anumit timp, cînd Tu ne vrei! Cînd ai nevoie de noi! Pe mama Papei a chemat-o Amelia!

motive pentru a se comporta în acest fel. Dacã nu are motive, nu cedaþi, îi veþi face un bine.

Inamicii educaþiei (1)

Am trecut printr-o perioadã f.f.f. dificilã! Am fost imobilizatã la pat peste 45 de zile! A fost oribil. Un coºmar! Acum e mai biniºor. Bineînþeles, am pierdut o ºansã. Doar una mai am la toamnã cu examenul de licenþã.

Astãzi, tata mi-a cumpãrat o canapea mare, frumoasã. M-am îngrãºat. Am 65 de kg. Nu prea pot sta mult în picioare. Am dureri mari de spate. Vreau sã-mi fac analize, investigaþii de sãnãtate. Proºtii cu tomografia ºi RMN-ul lor, nu au ºtiut sã citeascã rezultatul investigaþiei. Dupã ce am plãtit ºi ne-am dus cu cadouri ca niºte domni, sã n-o facem pe Dorina de rîs la cunoºtinþele ei, am fãcut eforturile degeaba. S-au uitat la acele fotografii ca pisicuþa mea. Ne-au spus cã ei nu ºtiu sã interpreteze rezultatele. Sã ne ducem în altã parte, la alþi specialiºti(?!). ªi doar Spitalul Panduri e mare, are toate secþiile de sãnãtate. Dar la capitolul care mã interesa pe mine, am gãsit niºte proºti. Pãcat de aparatul de ultimã orã, primit sau cumpãrat cu bani grei din strãinãtate! Pentru aºa-ziºii specialiºti de aici e „perfect” sã mori de dureri de cap. Nu au ºtiut nici la cine sã ne trimitã pentru a ne citi fotografiile. Oricum, m-au încurajat cã nu am nimic, cã sînt „perfect sãnãtoasã”. Un maseur, Marian, mã ajutã sã mã ridic pe picioare, pentru cã nu mã pot miºca din pat de durere de spate.

Socrate e slab ºi jigãrit. L-am dus cu mama la cabinetul veterinar. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (17) Duhoarea bunelor intenþii (1) Sîmbãtã, 1 noiembrie 1986 Wiesbaden, Germania Trei persoane trebuiau sã fie eliberate. Acesta era motivul principal al noii mele deplasãri transatlantice, ºi încercam sã mã relaxez ºi sã savurez cele zece ore de zbor cu avionul Starlifter C-141 cãtre naþiunea la supunerea cãreia tatãl meu a ajutat cu o generaþie în urmã. Acum, ne aflãm din nou în Wiesbaden, într-un nou joc al aºteptãrii.

Sperasem sã îi vãd pe Sutherland, Jacobsen ºi Anderson aici, la spital, gata de a fi transportaþi acasã, la familiile lor. Pînã acum, acest lucru nu s-a întîmplat.

Trebuiau sã fi fost eliberaþi încã de vineri. Ziua de vineri a venit ºi s-a scurs fãrã nici un cuvînt de la Beirut.

Astãzi, echipa de interogatori i-a aºteptat toatã ziua sã aparã. Am eliberat etajul superior al spitalului forþelor aeriene de aici, de la baza din Wiesbaden. Cînd ºi dacã oamenii noºtri sînt eliberaþi, fiecare dintre ei va beneficia de propria lui camerã, cu baie ºi un holiºor separat. În capãtul coridorului unde se aflã camerele lor, am amenajat o încãpere de comunicaþii, dotatã cu un telefon

Dimitrie Dimãncescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill (2) Scuzele lui Churchill pentru România Cînd Winston Churchill intrã în salon, salutã pe rînd invitaþii, iar soþilor Dimãncescu li se adreseazã direct: „Sînt aºa bucuros c-aþi putut veni. Am încercat din rãsputeri sã vã salvez þara de comunism. Îmi pare rãu cã n-am putut face mai mult pentru România, dar am salvat Grecia cu un preþ groaznic. 33.000 oameni au trebuit uciºi“, a spus el dintr-o suflare. Oaspeþii români au rãmas fãrã cuvinte, surprinºi de regretele exprimate de omul de stat renumit pentru stilul sãu dur. „În acel moment nu am putut realiza ce l-a fãcut sã ne ofere scuzele lui. Trebuie sã o fi compus în mintea lui înainte de a coborî la cinã, era clar cã nu era o remarcã improvizatã. Am fãcut un efort disperat sã spun ceva.

Nu era o ocazie în care sã-mi expun durerea din suflet, i-am spus. «ªtiu», a rãspuns el trecînd mai departe la ceilalþi musafiri“, a povestit Dimitrie.

Controversa de la dineu Meniul a fost simplu: supã de carne cu legume ºi condimente, peºte, fripturã de miel, cartofi prãjiþi, mazãre, salatã de cicoare, îngheþatã cu cãpºune proaspete ºi foetaje. Supa, în special, era favorita lui

Pag. a 19-a – 29 septembrie 2017

securizat STU-II. Acesta este versiunea noastrã portabilã a liniei securizate de la FOGHORN. Aºteptarea îmi oferã timp pentru a analiza situaþia.

Terry Waite fusese extrem de ocupat, cãlãtorind între Marea Britanie, Germania ºi Beirut pentru a lua legãtura cu oamenii din teren în numele arhiepiscopului de Canterbury.

A reuºit sã ajungã la o înþelegere cu Hezbollahul? Dacã da, înseamnã cã de la el am aflat de succes ºi tot el ne-a îndemnat sã fim aici la sosirea ostaticilor.

Cu toate acestea, mã neliniºteºte faptul cã am fost anunþaþi dinainte. De asemenea, poate cã Terry Waite pur ºi simplu ne þine la curent cu noile evoluþii. Pe de altã parte, simt cã se întîmplã ceva, dar nu am acces la acele informaþii. Ceva nu pare a fi în regulã. De aceastã datã, am primit cu aproape o sãptãmînã înainte vestea eliberãrii iminente a ostaticilor.

Din fericire, presa nu a aflat nimic încã. Acest lucru în sine e destul de neobiºnuit, þinînd cont de cît de uºor se scurg astãzi informaþiile de la Washington. Secretele sînt greu de pãstrat în condiþiile actuale. Discreþia lui Gleason este o anomalie. De obicei, se gãseºte vreun birocrat care abia aºteaptã sã turuie ceva reporterului sãu preferat. În schimb, lucrurile sînt foarte liniºtite. Sînt de multã vreme în branºã pentru a ºti cã acest aspect în sine reprezintã un motiv de îngrijorare. Însã nu îmi dau încã seama ce se întîmplã.

Duminicã, sunã telefonul STU-II în încãperea noastrã de comunicaþii improvizatã. Ambasada noastrã din Beirut ne transmite cã David Jacobsen se aflã acum pe mîini bune. El fusese eliberat mai devreme în ziua respectivã, în

zona creºtinã a oraºului. A ºi ajuns la ambasadã, aºteptînd avionul care sã-1 ducã la Wiesbaden.

Doar unul din trei. Jacobsen este directorul Universitãþii Americane din Beirut. A fost luat de pe stradã în timp ce se plimba, cu aproape un an ºi jumãtate în urmã.

Mã întreb în ce stare se va afla cînd ajunge aici. Sper cã va fi într-o formã mai bunã decît cea a pãrintelui Jenco.

Ziua trece repede. Conducãtorii echipei de interogare pun la cale planul nostru de acþiune. De aceastã datã, în loc sã punem întrebãri din mers, am pregãtit o listã meticuloasã cu întrebãri pentru vreo douã zile. De aceastã datã, echipa e alcãtuitã din oameni ai CIA, FBI, DIA (Agenþia de Informaþii a Apãrãrii) ºi JSOC (Comandamentul pentru Operaþiuni Speciale). Fiecare dintre noi va urmãri anumite zone pe parcursul interogãrii. Eu sînt interesat de mecanismele rãpirii lui Jacobsen de cãtre Hezbollah ºi ale mutãrii lui prin oraº. Mecanismele terorii. Dacã le descifrãm, am putea fi în mãsurã sã ne dãm seama cum le vom putea pune beþe în roate. În ziua urmãtoare, ne adunãm pe aeroport pentru a-l aºtepta pe Jacobsen. Locul e înþesat de oameni. Dupã ce Jacobsen a ajuns la ambasada noastrã din Beirut, cineva a anunþat presa. Cei din mass-media au venit în numãr mare la Wiesbaden pentru a relata revenirea sa la libertate. Bliþurile aparatelor de fotografiat se aprind atît de des, încît încep sã ameþesc. CNN-ul transmite evenimentul în direct, iar alte zeci de echipe de televiziune se luptã pentru un loc cît mai bun pe pistã. Cînd soseºte în cele din urmã avionul din Cipru, mulþimea începe sã se agite frenetic. Jacobsen are parte de o primire exuberantã. (va urma) FRED BURTON

Churchill, fiind singura care se mãnîncã folosindu-te de furculiþã ºi cuþit. Dupã cea de-a doua porþie de supã, Winston s-a întors cãtre Alexandra Dimãncescu întrebînd-o în ce limbã vor sã converseze, în francezã sau în englezã, ºi despre ce anume sã vorbeascã. Ea i-a cerut sfatul personal despre educaþia copiilor pe care voia sã-i trimitã la studii în Anglia, considerîndu-i acolo în siguranþã în cazul unui atac al Rusiei. Churchill i-a spus cã mult mai sigur este în Marrakech. „Cine ar fi atît de prost încît sã iroseascã o bombã pe acest oraº? O bombã, orice bombã, este un lucru scump, iar Marrakech nu meritã bombardat. Dacã ruºii ar înainta spre inima Europei, vor fi împinºi dincolo de Urali. Americanii au, sînt sigur, mai mult de 1.000 bombe atomice. Asta ar presa ruºii înapoi în Asia, de unde vin“, a argumentat el.

Românca l-a întrebat, însã, dacã asta n-ar fi o greºealã uriaºã avînd în vedere cã împingînd ruºii în afara Europei, în Asia, ar aduce laolaltã 200 milioane ruºi cu peste 400 milioane chinezi. Întrebarea i-a ridicat tensiunea lui Churchill, care a bãtut cu pumnul în masã de a zãngãnit vesela. „Chinezii? Pot zbura? Pot înota? Pot ei face 1001 de lucruri pe care o naþiune, orice naþiune mãreaþã, trebuie sã le facã pentru a susþine un rãzboi la nivel global? Nu, doamnã!“, a rãspuns el cu voce ridicatã. Dimitrie, care simþise nevoia sã mai cearã un pahar de ºampanie la auzul discuþiei tensionate, se temea deja cã soþia sa l-a mîniat prea tare pe Churchill. Dar companionii l-au liniºtit cã, din contrã, lui îi plac disputele politice. La sfîrºitul dineului, politicianul a venit la român ºi l-a felicitat: „Aveþi o soþie deºteaptã: ºtie despre ce vorbeºte“. A doua zi, Winston Churchill,

Clementine ºi fiica lor Diana au plecat înapoi în Anglia, conduºi la scara avionului de oficiali ºi apropiaþi.

Pierderea independenþei economice a þãrii în anii 1929-1933 prin politica concesiunilor de stat (3) - Concluzii ale dezbaterilor parlamentare din 1932 Concesiunea telefoanelor (2) N. PENESCU: Este un regulament fãcut de dl.

Argetoianu, care a fãcut toate tratativele cu Banca Blank.

C.I.C. BRÃTIANU: Cînd dl.Argetoianu a fost luat mai tîrziu din scurt de ce a fãcut aceastã concesiune, a spus: nu am putut face altfel, fiindcã chestiunea era tranºatã dinainte. Cînd aþi fãcut legea specialã pentru aceastã concesiune, mai discutaþi?

N. PENESCU: Îmi daþi voie o rectificare? Ne aruncaþi nouã acest regulament al distribuþiei tutunului, care este opera exclusiv a d-lui Argetoianu. Dvs. ºtiþi foarte bine la ce era destinat Discom-ul: sã salveze o bancã importantã.

C.I.C. BRÃTIANU: Este acesta scopul statului? Sã dea Dumnezeu ca aceastã chestiune a Bãncii Blank sã se opreascã aici ºi sã nu se vinã cu noi concesiuni, cu noi pagube în detrimentul statului ºi a Bãncii Naþionale. Cel puþin, aº vrea ca guvernul dvs. actual sã-ºi ia angajamentul formal cã chestiunea Bãncii Blank este închisã

pentru totdeauna ºi cã nu va mai interveni niciodatã.

VICTOR IAMANDI: Nu-i lasã dl. Iunian.

C.I.C. BRÃTIANU: S-a fãcut licitaþie la 22 iunie 1931, prin urmare, la foarte scurt timp dupã venirea Guvernului Argetoianu la cîrma þãrii. S-au prezentat 52 de oferte pentru 14 regiuni, care cereau fiecare comisioane între 7 ºi 8%. S-au respins toate ofertele de Casa Autonomã a Monopolurilor, iar nu de minister.

ERNEST ENE: De Guvernul Iorga-Argetoianu, sprijinit de Parlament.

C.I.C. BRÃTIANU: Casa Autonomã a Monopolurilor era sub conducerea dvs. Prin urmare, toate ofertele s-au respins de Casa Autonomã a Monopolurilor ºi s-a dat Bãncii Blank, Societãþii Discom, cu 11 ºi jumãtate la sutã, adicã de douã ori mai scump.

Statul plãtea pentru distribuirea poºtei, pînã atunci, suma de 103 milioane de lei, iar Societãþii Discom îi plãteºte 302 milioane de lei. S-a fãcut socoteala cã, din aceastã diferenþã, numai cu o sumã de 50-60 milioane lei se puteau dota toþi factorii poºtali cu cãruþe cu cai, putîndu-se face distribuþia perfect, îmbunãtãþindu-se distribuþia poºtei ºi telegrafului în comunele rurale, cu o economie considerabilã pentru bugetul statului.

Moºteniri ratate De douã ori în viaþã, Dimitrie Dimãncescu a avut ocazia sã devinã moºtenitorul unor familii deosebit de bogate. De fiecare datã a refuzat sã se lepede de origini.

Cu acordul familiei sale, prinþul Antoine Bibescu a vrut sã-l înfieze pe Dimitrie pentru cã nu avea moºtenitori, dar tînãrul n-a vrut sã renunþe la numele sãu, aºa cã a evitat sã-i dea un rãspuns ferm. Tot la numele de Dimãncescu a þinut Dimitrie, mai mult decît la logodnica sa din SUA, atunci cînd s-au discutat termenii mariajului despre care vuia întreaga presã americanã.

Aleasa era Madeleine Couzens, fiica senatorului american James J. Couzens din Michigan, acþionar la Ford Motor Company. Madeleine era consideratã cea mai bogatã moºtenitoare de la Washington, aºa cã ziarele de peste Ocean au fost încîntate sã anunþe cãsãtoria ei iminentã cu diplomatul român. Dar cînd s-a dus sã-i cearã lui James J. Couzens mîna fiicei sale, Dimitrie a avut de fãcut o grea alegere, care s-a dovedit a fi imposibilã pentru el. „Vrei sã te cãsãtoreºti cu fiica mea? Am douã condiþii: sã îþi schimbi numele în Couzens ºi sã devii catolic“, i-a pus în vedere magnatul lui Dimitrie. „N-am putut decît sã-i spun cã eu, ca român, nu pot sã fac ceea ce îmi cere, oricît de greu ar fi pentru Madeleine ºi pentru mine. În acest fel s-a terminat o relaþie minunatã ºi fericitã“, rememoreazã Dimitrie. (va urma) SÎNZIANA IONESCU (adevãrul.ro) ERNEST ENE: Regia Autonomã a Poºtei ºi Telegrafului s-a opus acestui contract. Eu n-am vãzut pe reprezentanþii partidului liberal în Camera trecutã ridicîndu-se contra acestei tranzacþii. Dvs. vã ridicaþi de abia astãzi. Este prea tîrziu.

C.I.C. BRÃTIANU: Rãspunderea actelor o au guvernul ºi organizaþiile sale, iar nu opoziþia. Mijlocul acesta, de a arunca totdeauna în spinarea opoziþiei toate greºelile care se fac de guvern, este un mijloc învechit.

Banca Blank (1) C.I.C. BRÃTIANU: Domnilor deputaþi, cînd Banca Blank a intrat în deconfiturã, s-a adresat sindicatului bãncilor sã-i salveze situaþia. Verificîndu-se registrele acestei bãnci, s-a gãsit o sumã de 182.000.000 cheltuitã pentru constituire, din care 33.000.000 pentru studii.

Aceastã sumã a fost declaratã sindicatului bãncilor pentru rãscumpãrãri de participaþii. Or, nu era nici o participaþie de rãscumpãrat. Aceastã distribuire se fãcea prin organele de stat, adicã prin poºtã ºi telegraf, ºi nu s-a gãsit nicãieri cã direcþia poºtei ºi telegrafului ar fi fost despãgubitã cu aceastã sumã. Cu aceastã ocazie, unul din principalii conducãtori ai Bãncii Blank a rãspuns directorului Bãncii Naþionale, care l-a întrebat: de ce aºa de mari cheltueli de constituire? „Afacerea a fost aºa de bunã încît nu se putea lua fãrã sacrificii“. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 20-a – 29 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Porcii (urmare din pag. 1) Mã mai uit ºi la acest Cârciog, fost hoþ de buzunare, om nu tocmai prost de felui lui, dar lichea din burta mã-sii, el confundã viclenia cu deºteptãciunea, fiind asemãnãtor cu un ticãlos de mãcelar cu ºase clase, care prin anii ’80 le ºantaja pe bietele femei mãritate sã se culce cu el, ca sã le dea un kil de carne sã-1 ducã la copii ºi la încornoratul bãrbat. Oh, Doamne, nu socialismul a distrus þara, ci Mafia leprelor de toate soiurile, care au fost aceleaºi ºi la 1917, ºi la 1937, ºi la 1987 ºi, iatã, acum, sub ochii noºtri!

Oare cînd ne vom învãþa odatã minte sã nu mai împãrþim lumea în comuniºti, liberali, socialiºti, legionari, naþionaliºti? Existã numai douã categorii, mari ºi late: oameni adevãraþi ºi nemernici. Un astfel de nemernic e acest Cârciog, care a cumpãrat prin escrocherie (cu numai 200 de milioane de lei, partea lui) Hotelul „Athénée Palace”, împreunã cu un strãin, aºa cã a transformat prima casã de oaspeþi a þãrii în ceea ce fusese pe timpul ocupaþiei germane, din 1916 – 1918: sediu al observaþiei ºi al terorii. L-am vãzut pe derbedeul ãsta, prost ca noaptea ºi mîncat de scrofulozã, într-o searã de joi. Veneam de la înmormîntarea iubitului dascãl Edgar Papu ºi de la modestul sãu praznic, eram trist, obosit ºi plin de praful unui cimitir din periferia oraºului, dar trebuia sã iau parte la o masã oficialã pe care Birourile Permanente ale Parlamentului o ofereau delegaþiei Uniunii Europei Occidentale. Am avut plãcerea sã stau la masã cu portughezul Miguel Rodriguez ºi cu diplomatul Senatului nostru, George Petricu, lîngã care l-am rugat sã ia loc ºi pe Mihai Ungheanu; nu era pe lista de protocol, dar patrioþi ca el sînt destul de rari ºi e bine ca oaspeþii strãini sã ne cunoascã nu numai prin intermediul biºniþarilor gen Dide, care îi pãcãlesc prin ganguri, ci mai ales prin cãrturarii noºtri de frunte. Colocviul cinei noastre se înfiripase în cel mai plãcut mod, oaspetele îmi vorbea cu entuziasm de Liviu Rebreanu ºi Panait Istrati, eu îi recitam din marele poet lusitan Fernando Pessoa. ªi, deodatã, m-am pomenit abordat de un individ care s-a recomandat a fi de la „Evenimentul zilei”. Nu-mi puteam imagina ce cautã la un dineu politic, cu circuit închis, ca în orice þarã a lumii! Aveam sã mã dumiresc rapid: într-un colþ al salonului roºu, acolo unde de regulã se strîng gunoaiele unei încãperi, rînjea la o masã acest Cârciog. ªi atunci am fãcut legãtura: noi, de fapt, eram pe terenul lui, el era proprietarul gloriosului hotel, aºa cã îºi cerea drepturile. ªi aºa se face cã golanii lui au fotografiat în liniºte ºi cã a doua zi a fost publicat meniul cinei, cu lux de amãnunte, ca sã lase gura apã la lume, iar oamenii amãrîþi sã spunã: „Uite ce s-au îmbuibat ãºtia cu strãinii lor!” Îi rog pe domnii Oliviu Gherman ºi Adrian Nãstase sã nu mai programeze vreun dejun diplomatic în acel local, pentru cã nu vreau ca dupã dispariþia Securitãþii sã fim la mîna chelnerilor în civil, care sã ne strecoare microfoane în sarmale. Bine, nu vã mai povestesc cã acest

Cârciog (care, prin 1987, avea tupeul sã-mi ofere 400.000 de lei ca sã-i fac rost de o vilã, s-o cumpere!) a venit la mine, plîngîndu-se cã l-am fãcut „prost”. Din pãcate pentru el, nu l-am fãcut eu prost, e vina exclusivã a iubiþilor lui cârciogi bãtrîni, care au afînat societatea cu un îngrãºãmînt natural de cea mai bunã calitate, adicã o balegã de om care nu ºtie decît sã tragã sfori, sã corupã, sã ºantajeze, sã stoarcã profituri ºi din batista de pe faþa mortului. În fine, sã trec la un alt membru al turmei de porci care calcã în copite (adidaºi) societatea româneascã de azi. E vorba de Sorin Roºca-Stãnescu, care mi-a fost coleg de liceu la Sf. Sava. El locuia la vilã, peste drum de liceu, eu stãteam în casã de pãmînt, în mahalaua muncitoreascã a Rahovei. Avantaj el, cum ar fi spus Toma Caragiu.

Eu devoram în biblioteca liceului, ajutat de rafinatul cãrturar Al. Alexianu, operele lui Homer, Dante, Racine, Corneille, Byron, Rousseau, Voltaire, Balzac, Puºkin, Eminescu, Cãlinescu, el bãtea Ciºmigiul cu un chiºtoc în colþul gurii, dar îl bãtea chiar ºi pe taicã-sãu, spre oroarea întregului cartier. Avantaj eu. ªi uite aºa s-a desfãºurat meciul nostru de la distanþã, ca o partidã de ºah prin corespondenþã. Ulterior, am aflat cã era un ordinar turnãtor la Securitate. ªi pe cine era sã dea el vina, din miile de oameni pe care i-a cunoscut în timpul vieþii? Pe mine, sãracul, care în februarie 1969 am fost vizitat de maiorul Georgescu ºi de un locotenent, în bordeiul nostru aflat vizavi de „Vulcan”, pe motiv cã fãceam o politicã naþionalistã în facultate ºi pe la cenacluri, cum era Cenaclul „Bacovia”, unde încã din septembrie 1967 cerusem, pe faþã, Basarabia ºi Bucovina! Existã martori, ca scriitoarea Vera Hudici, care pot afirma oricînd cã aºa a fost. Ei bine, acest nefericit care are o gravã boalã a aparatului genital (face pe el, din cauza asta l-a pãrãsit ºi prima soþie, care acum e angajata mea, ca juristã), e mãcinat de ambiþii urieºeºti, cu mult peste puterile sale. Ar vrea sã fie scriitor, dar n-a fost în stare sã scoatã pînã la 44 de ani nici o plachetã. Ar vrea sã fie lider de opinie, dar a fost dat în gît de cei care au deconspirat calitatea lui de informator plãtit, sub numele „Deleanu”. ªi atunci, s-a fãcut mãcelar. Adicã dã orbeºte cu barda, unde apucã: în Mincu, în Vadim Tudor. El nu mai judecã, beculeþele i-au fost arse cu prilejul scurtcircuitului de acum un an, cînd a fost dat afarã cu ºuturi bine gîndite de la „România liberã”.

Asta chiar e culmea: sã fii concediat pe motiv de moralitate chiar de cãtre una dintre magherniþele presei române, înseamnã cã eºti cu mult mai putred decît Bãcanu! Mai nou, fostul meu coleg de liceu, care ºi-a luat numele noii neveste (crainicã la BBC!), vrea sã devinã biograful meu. De cîteva luni, face ce face ºi-mi scrie viaþa. Avantajele democraþiei sînt multiple: dacã înainte îºi scria denunþurile într-un singur exemplar, acum ºi le scrie în 500.000 de exemplare, cine mai e ca el? Acum înþeleg eu de ce Cristoiu l-a recuperat pe acest Stãnescu: avea nevoie de un cãcãnar (vorba lui Vaclav Havel), care sã-i cureþe toaleta turceascã! Doar nu era sã-ºi bage el mînuþele albe ºi durdulii, cu gropiþe în coate, în cele mai abjecte rãbufniri de canale. Pe cînd Stãnescu asta face de cînd se ºtie, ba

Coºmarul unei nopþi de varã… (2) ªi acum, cîteva cuvinte despre celebrul anonim Docan. Odraslã de securist, ta-su a lucrat cu Pacepa.

Traseist politic. La mijlocul anilor ‘90, era secretar al Primãriei Sectorului 5, ca membru al PNÞCD. Atunci ºi-a lãsat þãcãlie, ca sã semene cu idolul sãu, Emil Constantinescu. În scurt timp, se încurcã cu secretara lui, cãreia îi toarnã un plod - deºi el era însurat ºi avea doi copii. Apoi, se strecoarã ca membru al Corpului de Control al unuia dintre premierii þãrãniºti (Victor Ciorbea sau Radu Vasile). Nu face mulþi purici acolo ºi-l gãsim judecãtor la Tribunalul Municipiului Bucureºti, Secþia Contencios. Fiind foarte slab profesional, e silit sã plece. În 1999, intrã (printr-un concurs aranjat) ca jurist la CNVM. Dupã care dã marea loviturã a vieþii lui: îi este prezentat lui Adrian Nãstase, care, vãzîndu-l dornic ºi apt sã facã bani, îl coopteazã în rezerva lui de cadre. În anul 2001, Docan face marele salt: e numit de A. Nãstase, personal, în funcþia de director general al Imprimeriei Naþionale, prin Ordinul 1865/24 sept. 2001. Trãgãtori de sfori: Gabriel Oprea ºi un anume Hoinaru, ºeful SRI Bucureºti. La prima vedere, numele acestei instituþii nu spune mai nimic. Dar la a doua vedere, ehei!

Aceasta este una dintre uzinele de fãcut parale ale PSD-ului! Aici se dau marile lovituri! Surse bine

informate ne-au comunicat: „Acest Docan livreazã cca 5 miliarde de lei, pe lunã, la PSD – cea mai mare parte a banilor ajungînd la Nãstase. Imprimeria Naþionalã este cea care tipãreºte facturile fiscale, formularele tipizate pentru tot felul de operaþiuni ale întregii economii, buletinele de vot ºi, ceea ce e mai important, aici se fac acele «timbre de control» (banderole pentru marcare) – ce se pun, obligatoriu, pe toate pachetele de þigãri ºi sticlele de bãuturi alcoolice din România! Vã daþi seama? Sînt miliarde ºi miliarde de pachete de þigãri ºi sticle de vin, de coniac, de vodcã etc. Imprimeria Naþionalã nu are atîta capacitate, aºa cã lucreazã cu zeci de tipografii particulare, din toatã þara, pe bazã de contracte. A existat un dosar penal elaborat de organele de anchetã pe tema unei fraude colosale pe care a fãcut-o fosta conducere: pur ºi simplu, din Imprimeria Naþionalã au dispãrut 5 hectare de hîrtie specialã, adicã 50.000 de metri pãtraþi, care au ajuns la contrabandiºtii de þigãri ºi alcool. Imediat cum a fost uns în funcþie, Docan a înmormîntat dosarul, din motive care þin de Mafia economico-financiarã“.

El e amestecat în tot felul de afaceri murdare, cum ar fi ºi una cu un teren, care, pînã la urmã, a ajuns la un arab (?!). Mai exact, Docan are un vãr,

chiar e mîndru, aºa cum le întoarce ºi le suceºte el nu mai e nimeni capabil, doar dintr-un statut de turnãtor murdar a scornit cã, de fapt, se lupta cu… terorismul internaþional! Dupã acelaºi tipic al minciunilor îmi rescrie ºi mie viaþa. Ba cã tata ar fi fost legionar þigan, cãpetenie prin Obor, ba cã am primit o mare sumã în dolari de la ambasadorul Irakului, ba cã i-aº fi turnat la Securitate pe Buhoiu ºi alþi români de prin S.U.A., ba cã eu i-am dezbinat pe exilaþii români (de parcã eu i-am fãcut sã se împuºte ºi sã se sfîºie încã din 1945, pe cînd nici nu eram nãscut), în fine, ba cã sînt „cel mai mare moºier din România”! Nu ºtie ºarpele ãsta ce sã mai facã pentru a mã umple de noroi de sus pînã jos.

Aºa cum îl ºtiu, cu buze vinete de pizmã þigãneascã, cred cã ºi-ar tãia bucuros o mînã dacã ar reuºi sã mã înfunde cu ceva. Nenorocirea lui ºi a stãpînului sãu utecist, Cristoiu, este cã (iertaþi-mi lipsa de modestie!) sînt prea mare pentru ei. Vorba unui om de spirit: tot ce nu mã doboarã, mã înalþã! Aºa cã, orice ar scrie ei, degeaba. Eu moºier? Dar n-am cumpãrat nici un fel de pãmînt, pentru cã asta înseamnã sã fii moºier, sã ai pãmînt! Aº pierde timpul dacã aº repeta ceea ce am mai scris. Într-o vreme în care arabii ºi evreii (vezi Max Bãnuº), dar ºi ungurii au cumpãrat zone întinse din þara aceasta, prin mijlocitori români, niºte viermi de la „Evenimentul zilei” se uitã pe gaura cheii sã vadã ce fac eu. În realitate, nu eu, ci Societatea Comercialã „România Mare” a cîºtigat o licitaþie perfect legalã, intrînd în posesia unor rãmãºite ale unui fost CAP dupã ce pãmîntul a fost dat proprietarilor sãi de drept, þãranii. N-aveam voie sã participãm la licitaþie? Pot oare Cristoiu, Stãnescu ºi Cârciog sã interzicã licitaþiile din România, din lumea întreagã? Hîrtiile înecate în tuº tipografic, pe care le-au publicat hingherii de presã, nu dovedesc nimic, ca de obicei. Un viceprimar þãrãnist din comunã (fost condamnat de drept comun) i le-a vîndut lui Ardei Umplut pe bani grei. Dar l-a pãcãlit, eu i le-aº fi dat, gratis. Altceva?

Am sã public o scrisoare pe care mi-a adresat-o primarul comunei. Reiese din ea cîte probleme reale, de viaþã adevãratã, sînt în vatra unui sat românesc ºi cîte speranþe îºi pun oamenii în noi. Am sã închei cu un citat din invocata lucrare „Porcii”, care vine ca o tichiuþã de mãrgãritar pe capul mãrunt, de jagardel þigãnesc, al acestui S.R. Stãnescu. Sã nu uitãm cã el a primit ordin de la noii lui stãpîni sã-i scoatã „eroi naþionali” pe trãdãtorii de þarã I.M. Pacepa ºi Liviu Turcu ºi, în acelaºi timp, sã-i mitralieze zilnic pe adevãraþii patrioþi români. Ia notiþe, cioarã: „Nu e român care sã nu manifesteze cea mai adîncã scîrbã pentru canaliile mai prejos de dispreþul omenesc, cari, pentru o lulea de tutun, pentru un ciocan de rachiu ori pentru un pumn de gologani, s-au aºezat sub cortul duºmanului ºi împroaºcã pe conaþionali cu bale infecte, care dezgustã adînc pînã ºi pe cei cari îi plãtesc”. ªi încã ceva: în 2 ani de zile eu n-am cîºtigat nici un leu de la Butimanu ºi n-am beneficiat nici de produse. Fetiþa mea bea lapte praf din comerþ. Halal moºier!

Pavelescu, pe care l-a angajat la feuda lui (Imprimeria Naþionalã); vãrul a luat un teren de la Turbomecanica, pe care l-a gajat la Banca Internaþionalã a Religiilor, supraevaluîndu-l de peste 3 ori, a fãcut un împrumut de 5 milioane de dolari, dupã care banca a intrat în faliment ºi a fost lichidatã forþat, pierzînd banii ºi rãmînînd cu pãmîntul, care, în final, a ajuns în posesia unei femei din Braºov, care trãieºte cu un evreu-arab în vîrstã de peste 80 de ani (?!). Se pare cã tot cu boºorogul ãsta a fãcut Docan ºi o altã fraudã, legatã de sediul nou al Imprimeriei Naþionale. Carevasãzicã, de-aia se crede nenorocitul ãsta aºa de tare! De-aia nu-i pasã lui nici de Poliþie, nici de Jandarmerie, nici de Lege, nici de copiii mici ºi bolnavi! Nu i-a pãsat lui nici mãcar de proprii sãi copii (bãiat ºi fatã) din prima cãsãtorie – imediat cum a dat de purcoaiele de bani, Docan s-a purtat ca un mitocan, dupã o nescrisã lege postdecembristã, însurîndu-se cu o amantã mai tînãrã ºi mai focoasã, pe care o serbeazã în mod asurzitor, de s-a dus buhul! În curînd, am sã mã ocup ºi de averea acestui Dan Docan, care se crede Sandokan. Unul dintre acei ciocoi lacomi care, la adãpostul anonimatului, tîlhãresc România fãrã ruºine, în ritm de manele ºi geamparale þigãneºti.

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR, iulie 2003 (Text preluat din volumul I „Quo vadis Europa“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 29 septembrie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (93) Dar, revin la cotidian, cu tristeþea de rigoare.

Cenuºie viaþã mai trãiesc. N-am înþeles nimic din prima lunã a primãverii. Niciodatã n-am înþeles mai nimic din acest anotimp tulburãtor, pe care atît de mult îl aºtept, mereu, dar care, sistematic, mi se scurge printre degete. Cînd eram copil, învãþam pe rupte ºi n-aveam timp de reverii primãvãratice. În studenþie, era ºi mai problematic: seminarii, cursuri, pregãtiri de examene, griji diurne. La maturitate, ca ziarist, a-nþãrcat bãlaia de tot. „Primãvarã, mama noastrã, ia zãpada de pe coastã”, zice þãranul român. În simplitatea lui cosmicã, el învesteºte Primãvara cu funcþia supremã, de a-i fi mamã. Nu întîmplãtor, Isus Christos a înviat la mijloc de Primãvarã, o datã cu învierea Naturii, a Universului, a Cosmosului. În anii din urmã, aºteptam cu febrilitate sã treacã iarna ºi sã vinã primãvara, dar de ce? Pentru mama, sã poatã mînca ridichi, ºi ceapã, ºi salatã proaspãtã, sãºi înnoiascã sîngele, sã capete putere ºi sã nu se mai chimizeze cu atîtea medicamente. Mereu ºi mereu o voce lãuntricã îmi spunea cã ea nu se poate stinge din viaþã primãvara. Aºa a ºi fost, ceasul cel rãu a bãtut pe 20 decembrie, în „dricul iernii”.

Mult mai pãtimeºte Biserica Ortodoxã! De o vreme, tot aud cã preoþii catolici ºi greco-catolici au fost prigoniþi politic ºi au putrezit prin închisori, în vreme ce preoþii ortodocºi s-au fãcut unelte ale ocupaþiei comuniste. Nimic mai fals. De pãtimit au pãtimit toþi, în egalã mãsurã, pentru curajul de a-L mãrturisi pe Mîntuitor. Cine face departajarea asta, prin presã sau pe la întruniri publice, sãvîrºeºte un pãcat biblic. În ziarul „Dimineaþa” de azi se scrie cã 6 preoþi ortodocºi din comune ale judeþului Harghita au fost ameninþaþi cu moartea de populaþia maghiarã ºi alungaþi din localitãþi, împreunã cu familiile lor. Bieþii oameni, înspãimîntaþi, au pribegit pînã la Alba Iulia ºi au cerut sprijinul vicarului Andrei. Încã o sfidare ungureascã: un Comunicat al U.D.M.R. spune, printre altele, cã populaþia maghiarã e chematã „Sã dea dovadã, ca ºi pînã acum, de spirit de demnitate ºi de responsabilitate”.

Ca ºi pînã acum! Deci U.D.M.R.-ul a calificat comportarea lor de pînã acum drept „spirit de demnitate ºi de responsabilitate”. Chiar ºi bestialitãþile din 22 decembrie 1989 ºi 20 martie 1990. Cineva, de la un ziar de Opoziþie, îmi dã telefon pe la prînz, ca sã mã descoasã în legãturã cu generalul Victor Stãnculescu: cã ar fi ungur, cã îi dã afarã pe ofiþerii olteni etc. Eu nu cred aºa ceva. Nu e deloc ungur, sar putea sã fie evreu. Citesc presa. A devenit ca un drog. Mã simt ca un jucãtor pur-sînge, silit sã asiste la meciul vieþii sale... de pe banca de rezerve, în vreme ce terenul e arat ºi frãmîntat de toþi ageamiii, care îºi dau cu stîngul în dreptul ºi trimit bãºica prin bãlãrii. Nu ºtiu cum se face, dar criza de talent ºi de bun-simþ a dus la criza de hîrtie. E prima crizã de hîrtie din istoria modernã a presei române. Asta are darul sã-l sperie pe Nea Jean: - Aoleo, Vadime, ce ne facem noi cu revista? Dacã dãm faliment? În „România liberã” e publicat un interviu cu Dorin Tudoran. Pãcat de bãiatul ãsta: e inteligent, nimic de zis, dar n-are pic de vocaþie, e uscat ca iasca.

El (sau prietenul lui din facultate, Adrian Pãunescu, care l-a sprijinit o bunã perioadã) a þinut morþiº sã fie poet, încã nu ºtiu a cui e vina. Dar, în timp ce Pãunescu e talentat ºi de pe urma lui rãmîn cel puþin

Tribunul s-a aflat tot timpul în preajma artiºtilor, cu unii dintre ei colaborînd în mod fericit. Împreunã cu Marian Nistor a înregistrat melodii emoþionante, versurile fiind publicate în volumul „Cîntece de dragoste“.

În luna Decembrie, Fundaþia România Mare, al cãrei preºedinte era Corneliu Vadim Tudor, oferea premii substanþiale copiilor celor cãzuþi la Revoluþie. Astfel încerca sã le aline suferinþa pierderii celor dragi.

50 de poezii foarte bune, Tudoran bate cîmpii, mimeazã o stare poeticã ermeticã, de tip Mallarmé, în care nici el nu crede. Îmi povestea o fatã frumoasã, Rodica, prietenã cu Jon Milos: „Dorin a trãit o dramã. S-a însurat cu o blondã atrãgãtoare, care era fecioarã, fiindcã el avea damblaua asta. Numai cã, într-o zi, a auzit, absolut din întîmplare, cum se lãuda un invidid ce i-a fãcut ºi ce i-a dres el «fecioarei» cu pricina. Atunci, soþul a priceput: fata fãcuse o micã operaþie, îºi cususe himenul. Stai, cã asta n-ar fi nimic! Dar, înnebunit de gelozii retroactive ºi de situaþia de a fi fost pãcãlit ca un papagal, Tudoran s-a dus la nevastã-sa - care era în spital, sã se trateze de o boalã banalã - ºi a snopit-o în bãtaie, de era sã-l bage medicii în cãmaºa de forþã”. Eee, ale vieþii valuri. Se întîmplã ºi la case mai mari. Toatã viaþa lui a þinut minte Napoleon cum îl înºela nevastã-sa, creola Josephine, cu un pîrlit de fîþîngãu, pe nume Hyppolite, în vreme ce el, ca tînãr general, aducea slavã Franþei ºi schimba efectiv soarta lumii pe cîmpurile de bãtaie din Italia anului 1797. Nu-l numise, oare, Marx „chirurgul Istoriei”? În Memoriile sale, valetul Constant povesteºte cã, în apogeul gloriei, Napoleon era în caleaºcã, l-a vãzut venind din sens opus pe cel care îl încornorase, s-a fãcut alb ca varul, l-a strîns de braþ pe credinciosul valet ºi i-a ºoptit: „Uite-l pe Hyppolite”. Asta, deºi era divorþat de Josephine ºi „se însurase cu un pîntece”, cu prinþesa austriacã Maria-Luiza, care îi ºi dãruise un moºtenitor, pe Regele Romei. Ce-i drept, dupã divorþ, a avut grijã Josephine sã-l facã de rîs prin Paris, relatînd, printre altele, cã sperma împãratului era ca apa (?!). Oare cum ºi-o fi dat ea seama, cu degetele, cînd se spãla, sau cu simþul tactil al limbii? ªi mã mai gîndesc la o scenã din capodopera polonezului Reymont, romanul „Þãranii”, o foarte plãcutã ºi trupeºã þãrãncuþã l-a minþit pe un moºier bãtrîn, care s-a însurat cu ea, spunîndu-i în noaptea nunþii cã nu mai e fatã, fiindcã a avut imprudenþa de a sãri un pîrleaz, ºi atunci a avut loc accidentul, în realitate femeiuºca trãise o dragoste mistuitoare cu fiul bogatului ei soþ. Cîte femei pot spune astãzi cã eu le-am fost primul bãrbat, cã, prin mijlocirea mea, au deschis ochii asupra vieþii? Am avut o existenþã foarte zbuciumatã, în timp ce altora le plãceau bãrbaþii, mie îmi plãceau fetele frumoase, pentru cã, vorba cuiva, ce poate fi mai minunat decît sã admiri inteligenþa bãrbaþilor ºi frumuseþea femeilor? E bine ca bãrbaþii sã-ºi trãiascã viaþa din plin, la tinereþe, pentru a le veni mintea la cap, la maturitate, ºi a nu mai fi ispitiþi de nimic, ca sã-ºi vadã de casã ºi de familie, uitaþi-vã ce tragedii se întîmplã la divorþuri, mai ales cînd la mijloc sînt ºi copii. Dar, de la Dorin Tudoran plecasem. Bãiatul ãsta s-a încãierat o datã, pe un teren de fotbal, unde mai bãteam ºi noi mingea, cu un telexist de la Agerpres, unul Szöke, pe care, în disperare de cauzã, l-a muºcat de... fund! Acum, el e „agent federal”, cum îi place sã se laude. În interviul publicat în „România liberã” e arogant, dã certificate societãþii româneºti, împarte indulgenþe ºi pedepse ºi, ceea ce este cel mai supãrãtor, vorbeºte iar despre el însuºi, la persoana a III-a, megaloman, dîndu-ºi singur numele. Nu mã pot abþine sã reproduc finalul interviului, care seamãnã cu modul primitiv în care vor-

bea Tarzan despre el însuºi, izbindu-se cu pumnul în piept: „Din pãcate, acest interviu nu-l poate nedreptãþi mai mult pe poetul Dorin Tudoran decît o face Dorin Tudoran însuºi. Sînt ani de zile de cînd Dorin Tudoran ºi-a spus cã nu va mai pune mîna pe condei ca sã scrie o poezie, decît cînd va simþi cã într-adevãr nu mai poate trãi fãrã a scrie poezie. Deocamdatã, nu s-au înregistrat decît cîteva accese de sufocare (ce curios, noi ne sufocam tocmai cînd scriai poezie nota mea C.V.T.). Poate cã se apropie momentul de crizã, cînd poetul Dorin Tudoran se va ocupa de poezie. Sînt ani de zile de cînd Dorin Tudoran a crezut cã sînt momente în care existã altceva mai important chiar ºi decît poezia”. Într-un singur paragraf, dupã cum se vede, se citeazã de nu mai puþin de 5 ori!

La Televiziune, se petrece ceva cu totul special: parastasul de 1 an al lui Tudor Vornicu. De fapt, e o adevãratã ceremonie, oficiatã de Cristian Þopescu; familia repausatului realizator i-a înmînat acestuia pixul, ochelarii ºi ºapca, de parcã ar fi aparþinut lui Mihail Kogãlniceanu. Se transmite ºi o masã rotundã, cu Octavian Sava, Emanuel Valeriu, L.T. Samoilã ºi Elisabeta Polihroniade. Toatã lumea e de acord cã a fost un om de mare curaj, un erou al luptei împotriva comunismului. Din pãcate, nu pot fi

Noiembrie 1998. Gheorghe Funar primeºte „steagul de luptã“ al Partidului România Mare de la Corneliu Vadim Tudor. de aceeaºi pãrere. ªi eu l-am preþuit pe Vornicu, pot sã spun cã eram amici, în vara anului 1979, cînd mam întors de la Viena, m-a invitat la o emisiune duminicalã în direct, unde am povestit ce sentimente am avut cînd am intrat cu trenul în Munþii Apuseni, la 4 dimineaþa, apoi am recitat ºi o poezie de dor de þarã - ce s-o mai lungesc, m-a ajutat omul, aºa e. Pe urmã, tot în 1979, am colaborat la marele spectacol consacrat zilei de 23 August. Apoi, cînd a fost lovit, pe nedrept, de Adrian Pãunescu, care ocupase cu cenaclul sãu spaþiul de sîmbãta dupã-amiaza, eu lam ajutat pe Vornicu ºi am publicat un articol de susþinere a lui în „Sãptãmîna” ºi de împotrivire faþã de abuzurile practicate la „Radio Vacanþa”, cînd acelaºi cenaclu ocupase ºi Litoralul. Cred cã era în vara lui 1981, m-am întîlnit cu Vornicu pe plajã, la Jupiter, el era cu femeia vieþii lui, Sanda Balaban, eu eram cu o cîntãreaþã tînãrã de romanþe, l-am îmbãrbãtat ºi atunci ºi i-a prins bine. Ulterior, el i-a luat un amplu interviu lui Eugen Barbu, în parcul de lîngã Restaurantul Pescãruº. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 29 septembrie 2017

ANTREPRENORIAT Biruri noi pe cifre false Guvernul emite acte normative ca sã „dea bine“ la Comisia Europeanã ºi sã poatã înºela agenþii economici pentru a plãti noi biruri. În luna august 2017, a apãrut Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 60, prin care se majoreazã indemnizaþiile persoanelor cu dizabilitãþi ºi îi obligã pe angajatori sã încadreze în muncã 4% din totalul salariaþilor persoane cu dizabilitãþi. Autoritãþile vorbesc despre circa 250.000 de oameni care ar trebui angajaþi anul viitor. În fapt, doar 55.000 de persoane cu handicap ar putea sã fie încadrate în muncã. În plus, actul normativ nu se poate aplica din punct de vedere legal.

OUG 60 încalcã Ordinul nr. 707/538/2014, care prevede criteriile medico-psihosociale pe baza cãrora se stabileºte încadrarea într-un grad de handicap. De la 1 ianuarie 2018, fiecare firmã care are peste 50 de salariaþi este obligatã sã angajeze 4% persoane cu dizabilitãþi. Conform datelor oficiale ale Statisticii aferente anului 2015, în România sînt 17.145 de firme cu peste 50 de angajaþi. Autoritãþile vehiculeazã însã cifra de 10.298 de agenþi economici în aceastã situaþie. Asta înseamnã ori cã aproape 7.000 de firme s-au închis, ori numãrul a fost intenþionat redus pentru a avea justificare legalã. O altã cifrã vehiculatã de autoritãþi este cea a numãrului total de angajaþi, de 5,5 milioane de persoane. Statistica aratã însã cã ar fi peste 6 milioane de români angajaþi în instituþii publice, societãþi comerciale de stat ºi private la nivelul anului 2015. Guvernul a fãcut ºi estimãri cu privire la sumele pe care le-ar putea colecta anul acesta.

Potrivit Autoritãþii Naþionale pentru Persoane cu Dizabilitãþi (ANPD), în 2016 la bugetul statului s-a colectat suma de 242 milioane lei. Trebuie avut în vedere cã pînã acum angajatorii plãteau 50% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare persoanã cu handicap pe care nu au angajat-o. Pentru 2017, Guvernul a estimat o colectare de aproape cinci ori mai mare, de 1.075 milioane lei, angajatorii fiind obligaþi sã plãteascã de acum înainte echivalentul unui salariu minim brut pe economie.

Ilegalitatea actului normativ Ordinul nr. 707/538/2014 a modificat „criteriile medico-psihosociale pe baza cãrora se stabileºte încadrarea în grad de handicap“. Faþã de ordinul anterior din 2007, ordinul ministrului PSD Nicolae Bãnicioiu prevede doar trei grade de handicap, în loc de patru (s-a

ECONOMIE

renunþat la handicapul uºor). Astfel, se poate vorbi despre persoane cu handicap mediu, accentuat ºi grav.

Numai cã Ministerul Muncii continuã sã lucreze cu patru categorii de persoane cu dizabilitãþi. Potrivit datelor afiºate de ANPD, sînt înregistrate 7.593 de persoane cu handicap uºor, 82.064 cu handicap mediu, 405.275 cu handicap accentuat ºi 289.595 cu handicap grav. Potrivit dicþionarelor medicale, persoanele încadrate la handicap accentuat „sînt capabile sã efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de servicii de sprijin ºi se pot adapta la viaþa de familie, comunitate“. Cei încadraþi la handicap grav au o „minimã dezvoltare senzitivo-motorie, reacþioneazã la

comenzi simple îndelung executate, au nevoie de asistenþã permanentã, fiind incapabili de autoconducþie ºi autocontrol“.

54.657 de persoane cu handicap ar mai putea fi angajate De la 1 ianuarie 2018, fiecare firmã care are peste 50 de salariaþi este obligatã sã angajeze 4% persoane cu dizabilitãþi. Conform datelor oficiale ale Statisticii aferente anului 2015, în România sînt 17.145 de firme cu peste 50 de angajaþi. Autoritãþile vehiculeazã însã cifra de 10.298 de agenþi economici în aceastã situaþie. Asta înseamnã ori cã aproape 7.000 de firme s-au închis, ori numãrul a fost intenþionat redus pentru a avea justificare legalã. O altã cifrã vehiculatã de autoritãþi este cea a numãrului total de angajaþi, de 5,5 milioane de persoane.

Statistica aratã însã cã ar fi peste 6 milioane de români angajaþi în instituþii publice, societãþi comerciale de stat ºi private la nivelul anului 2015. Guvernul a fãcut ºi

Miºa afirmã cã datele financiare ale bãncilor care nu ar fi plãtit impozit pe profit se încadreazã la secret fiscal Ministrul Finanþelor, Ionuþ Miºa, a afirmat cã datele financiare ale bãncilor care nu ar fi plãtit impozit pe profit se încadreazã la „secret fiscal” ºi cã acestea vor fi furnizate membrilor Comisiilor parlamentare de specialitate sub menþiunea „pãstrãrii secretului fiscal”. „Legislaþia astãzi prevede cã acest tip de informaþii se încadreazã la secretul fiscal, indiscutabil dumneavoastrã ca membri ai comisiei aveþi dreptul ºi aveþi acces la aceste informaþii, apreciind ulterior dacã puteþi sau nu sã le transmiteþi mai departe din acest punct de vedere. Noi am transmis aceste informaþii conform cererilor dumneavoastrã. În lista cu bãncile pe care le-aþi vãzut acolo sînt astãzi ºi bãnci care se aflã în procedura de insolvenþã sau unele dintre ele în procedura de faliment, dar din punct de vedere fiscal pentru noi sînt companii active.

Noi monitorizãm din punct de vedere fiscal toate societãþile care depun declaraþii fiscale, la termenele stabilite de lege. (...) La unele dintre societãþi veþi observa cã se mai plãtesc impozite pe salarii, în funcþie de stadiul activitãþii la fiecare dintre bãnci. (...)

Poate exista ºi o situaþie particularã în care unul dintre agenþii economici sã atace în instanþã faptul cã a fost divulgatã o situaþie care þine de secretul fiscal”, a afirmat Miºa la Comisia economicã a Senatului.

Ministrul a subliniat cã informaþiile vor fi date „sub rezerva pãstrãrii secretului fiscal, fiecare dintre membrii Comisei asumîndu-ºi informaþiile primite”. El considerã cã

opinia publicã ar trebui sã aibã acces la „situaþia fiscalã a unei astfel de companii cu care interacþioneazã în mod curent”, dar cã legislaþia trebuie modificatã în acest sens. „Cã este important ºi e necesar ca opinia publicã sã aibã acces la informaþii (...) ºi eu sînt de acord. Probabil legislaþia va fi modificatã în viitor, probabil cineva va avea o iniþiativã din acest punct de vedere, astfel încît cetãþeanul sã aibã dreptul sã ºtie care este situaþia fiscalã a unei astfel de companii cu care interacþioneazã în mod curent ºi unde poate exista riscul ca acel cetãþean sã fie prejudiciat. Pînã se vor produce aceste modificãri noi trebuie sã pãstrãm secretul fiscal în relaþia cu presa ºi ceilalþi terþi”, a explicat Miºa.

Preºedintele Comisiei economice a Senatului, Daniel Zamfir, a precizat cã se va decide în Comisie dacã va fi adresatã o nouã cerere Ministerului de Finanþe pentru a intra în posesia unor date financiare privind bãncile care nu ar fi plãtit impozit de profit, cererea urmînd sã fie reformulatã, sub menþiunea cã secretul fiscal va fi pãstrat. „Vom decide aici la Comisie ceea ce vom face cu aceastã listã, dacã se încadreazã sau nu la secretul fiscal, dacã avem dreptul sau nu sã o comunicãm populaþiei, eu rãmîn la convingerea cã dacã o bancã pierde de 5 sau 10 ani e dreptul cetãþeanului sã decidã dacã îºi mai þine banii la acea bancã sau nu”, a spus Zamfir.

CORNEL DUMITRESCU

POLITICÃ

estimãri cu privire la sumele pe care le-ar putea colecta anul acesta. Potrivit Autoritãþii Naþionale pentru Persoane cu Dizabilitãþi (ANPD), în 2016 la bugetul statului s-a colectat suma de 242 milioane lei. Trebuie avut în vedere cã pînã acum angajatorii plãteau 50% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare persoanã cu handicap pe care nu au angajat-o. Pentru 2017, Guvernul a estimat o colectare de aproape cinci ori mai mare, de 1.075 milioane lei, angajatorii fiind obligaþi sã plãteascã de acum înainte echivalentul unui salariu minim brut pe economie.

Statistica persoanelor cu dizabilitãþi Datele ANPD aratã cã în România sînt 784.527 de persoane cu diferite grade de handicap. Din acestea, 61.504 sînt minori, deci nu au drept de muncã. 307.596 de persoane au peste 65 de ani. Acestora li se adaugã 18.032 de persoane care sînt instituþionalizate, deci nu pot munci. Rezultatul este cã 387.132 de oameni trebuie scoºi din calculul celor care ar putea fi angajaþi.

Calculele aratã cã, teoretic, doar 397.395 de persoane pot fi angajate într-o activitate lucrativã. Numai cã definiþiile menþionate anterior aratã cã persoanele cu handicap grav ºi accentuat nu pot munci din cauze medicale. Totalul acestora este de 694.870 de oameni. Rezultã cã doar 89.657 de oameni pot munci. Mai mult, Ministerul Muncii susþine cã în acest moment sînt încadrate în muncã circa 35.000 de persoane. În concluzie, doar 54.657 de oameni ar mai putea fi angajaþi.

Mai trebuie avut în vedere faptul cã nu toþi vor sã munceascã, fiind întreþinuþi de familie. Dacã s-ar aplica ad litteram textul OUG nr. 60/2017 ºi calculînd pe baza cifrelor vehiculate de Guvern, cele 10.298 de firme cu peste 50 de angajaþi ar trebui sã angajeze 412 persoane cu handicap, iar disponibilul real este de circa 55.000 de oameni cu dizabilitãþi care pot face munci specifice.

Mii de nevãzãtori angajaþi Statistica ANPD aratã cã în România sînt circa 75.000 de persoane nevãzãtoare, din care 2.707 sînt salariaþi. 469 de nevãzãtori lucreazã în instituþiile publice ale statului, pe poziþii de IT ºi secretariat. În societãþi comerciale sau pe acþiuni lucreazã 119 persoane, în SRL-uri – 210, iar în organizaþii neguvernamentale – 15 persoane.

GABRIELA DINESCU

Bomba PSD pentru toþi angajatorii din România PSD vrea sã-i oblige pe angajatorii din mediul privat sã pãstreze „un anumit nivel al salariului brut”, în contextul transferului contribuþiilor sociale. Ministrul Finanþelor, Ionuþ Miºa, a vorbit despre ce se va întîmpla cînd vor fi transferate din sarcina angajatorului în cea a angajatului contribuþiile. „Va fi o lege prin care aceste contribuþii vor fi transferate angajatului, iar angajatorul va trebui sã pãstreze un anumit nivel al salariului brut. (...) Am fãcut menþiunea cã ºi astãzi angajatorul din mediul privat poate decide sã modifice contractul de muncã ºi sã diminueze sau sã creascã, dupã propria negociere cu angajatul, aceastã valoare salarialã. Totodatã, am fãcut menþiunea cã, dupã ce se va realiza aceastã mãsurã legislativã, va fi introdusã ºi o mãsurã tranzitorie care va obliga, practic, angajatorul, chiar ºi cel din mediul privat, sã menþinã un anumit nivel al salariului brut”, a declarat Ionuþ Miºa, dupã audierea sa în cadrul Comisiei economice a Senatului. Întrebat cum poate fi obligat un agent privat sa menþinã nivelul salariului brut, Miºa a precizat cã „va fi o dispoziþie legislativã prin care se va stabili ce va include salariul brut, care va fi suma tuturor celorlalte sarcini fiscale pe care le plãteºte în prezent un angajator pentru un angajat”. „Vreau sã fac menþiunea foarte clarã cã nu îi va creºte costul cu forþa de muncã absolut deloc. Deci pentru toþi angajatorii, atît din sectorul privat, cît ºi din cel de stat, sarcina fiscalã, practic costul pe care el îl are cu un angajat în relaþia cu statul, va fi exact aceeaºi. Va fi o decizie a lui ulterioarã dacã, aºa cum am mai spus, poate sã renegocieze contractul ºi sã decidã sã dea mai puþin sau mai mult. Angajatorul nu va plãti nici un leu în plus pentru un angajat”, a susþinut ministrul Finanþelor, care a menþionat cã prin aceastã mãsurã se vor schimba unele contracte de muncã.

Miºa a mai spus cã ponderea contribuþiilor pe care angajatul le va plãti la bugetul de stat va fi de 2,9 ori mai mare decît în prezent. „Prin acest transfer (n.r. - al contribuþiilor de la angajator la angajat) se realizeazã o creºtere a salariului brut, care va permite creºterea punctului de pensie, care va da posibilitatea ulterior fiecãrui cetãþean sã aibã o pensie mai mare”, a mai afirmat ministrul Finanþelor.

De la 1 ianuarie 2018, contribuþiile de asigurãri sociale „vor fi datorate de cãtre angajat, însã obligaþia stabilirii, reþinerii ºi plãþii acestora cãtre bugetele de asigurãri sociale va reveni, în continuare, angajatorului”, potrivit unui comunicat transmis de Ministerul Finanþelor, la sfîrºitul lunii iulie.

IOANA RADU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 29 septembrie 2017

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Cruciada de la Nicopole (1396) În cursul Secolului al XIV-lea au avut loc mai multe cruciade minore iniþiate de diferiþi regi sau aristocraþi. Astfel, avusese loc o cruciadã împotriva Tunisiei în 1390 ºi, în epocã, era în continuã desfãºurare cruciada nordicã de-a lungul coastei baltice. Dupã victoria din bãtãlia de la Kosovo din 1389, otomanii cuceriserã cea mai mare parte a Balcanilor, reducînd teritoriul Imperiului Byzantin la regiunea din imediata vecinãtate a oraºului Constantinopol, care avea sã fie cucerit în cele din urmã în 1453. În 1393, þarul bulgar Ivan ªiºman pierduse cetatea Nicopole – capitala sa temporarã – în mîinile otomanilor, iar fratele lui, Ivan Stratimir (Stracimir), mai stãpînea încã Vidinul, dar statutul sãu politic era acela de vasal al turcilor. Frontiera dintre islam ºi creºtinism se mutase încet, spre nord, spre Ungaria ºi Þara Româneascã. Regatul Ungariei era acum direct ameninþat de expansionismul turcilor otomani. În plus, oraºul-stat Veneþia îºi simþea ameninþatã influenþa în Marea Adriaticã. În 1394, Papa Bonifaciu al IX-lea a proclamat organizarea unei noi cruciade împotriva turcilor, deºi în acel moment schisma occidentalã împãrþise Papalitatea în douã, între Scaunele papale de la Avignon, respectiv Roma, iar vremurile în care Sfîntul Pãrinte avea o autoritate de necontestat erau de mult apuse. În acele timpuri, Anglia ºi Franþa se aflau într-o perioadã de acalmie a rãzboiului de 100 de ani, iar Richard al II-lea al Angliei ºi Carol al VI-lea al Franþei ºi-au manifestat disponibilitatea pentru finanþarea în comun a unei noi cruciade. Francezii au purtat negocieri încã din 1393 cu Sigismund, regele Ungariei, pentru declanºarea unei cruciade comune.

Planul cerea ca John de Gaunt, Ludovic de Orléans ºi Filip de Burgundia sã plece încã din 1395, iar ca regii Carol ºi Richard sã-i urmeze un an mai tîrziu. La începutul anului 1396, acest plan a fost abandonat. *** Prin supunerea completã a Bulgariei în 1393, prin faptul cã sîrbii erau vasali, prin expediþia din Þara Româneascã din 1394-1395, cu toate consecinþele ei, ungurii se vedeau direct ameninþaþi de puterea, în plinã ofensivã a turcilor. Cucerirea aproape în totalitate a Peninsulei Balcanice în a doua jumãtate a Secolului al XIV-lea ºi intenþiile expansioniste ale otomanilor l-au determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sã încerce mobilizarea principilor occidentali, sub steagul Papalitãþii, pentru a opri înaintarea musulmanilor ºi a-i alunga din Balcani.

Regele Sigismund hotãrãºte cã e momentul sã se întreprindã o mare expediþie creºtinã împotriva acestora spre a-i goni de la Dunãre ºi, dacã e cu putinþã, chiar din Europa. Tratative în vederea unei asemenea expediþii se duceau de cîþiva ani. Trimiºii regelui ungar, care era acum ºi vicar general al Imperiului German, expuseserã tuturor puterilor din Apus necesitatea unei lupte comune împotriva turcilor, a unei adevãrate cruciade împotriva acestor noi fanatici ai lui Mahomed.

Atmosfera fusese pregãtitã: feudalii din Franþa, Germania, Anglia anunþau participarea. Apusul întreg se miºca, întocmai ca în vremurile puternicului entuziasm religios care dusese la cucerirea locurilor sfinte. În primãvara anului 1396, chemarea regelui maghiar ºi a Papei a adus în sud-estul Europei cavaleri din Franþa (mai ales din ducatul burgund), Germania, Italia ºi Anglia (circa 2.000). Grosul trupelor era furnizat însã de Ungaria (circa 5.000 de oameni) ºi Transilvania (circa 4.000). Erau prezenþi conþii Philippe d’Artois ºi Jean de Nevers, ultimul, numit conducãtor al cruciadei. Vin apoi cavalerii germani, sub conducerea lui Ioan de Zollern, burggraful de Nürnberg, ºi cavalerii englezi, sub ducele de Lancaster. Veneþia dãdea ajutor cu flota ei, Byzanþul intra ºi el în coaliþie. În toiul verii, aceastã mîndrã

armatã feudalã, cu veºminte ºi armuri strãlucitoare, se îndreaptã spre þinuturile noastre. Aceºtia s-au adunat la Timiºoara, unde a sosit ºi regele Sigismund cu oastea sa, la 13 august. Ulterior, domnul muntean Mircea cel Bãtrân (1386-1418) s-a alãturat cruciaþilor cu un corp de 1.000 de ostaºi.

Cu totul, creºtinii erau, se pare, vreo 100.000, dintre care 60.000 de luptãtori de cavalerie ºi 40.000 de pedestraºi. Vidinul e luat fãrã greutate; stãpînitorul de aici, Stratimir, se închinã ºi primeºte o garnizoanã de-a aliaþilor. Rahova, care era ocupatã de trupe turceºti, cade ºi ea. Armata creºtinã se îndreaptã spre Nicopole, pe care-l asediazã, pe uscat ºi pe apã, timp

de 16 zile. Baiazid era, în timpul acesta, la Tîrnovo.

Auzind de sosirea aliaþilor, se îndreaptã grabnic, cu toate forþele sale, spre cetatea asediatã.

Venit sã despresoare cetatea (dupã un asediu de 16 zile), Baiazid I Ildîrîm (1389-1402) avea o armatã comparabilã, ca numãr ºi dotare, cu armata creºtinã.

Oastea sa era întãritã cu contingentele sîrbe ale viitorului despot ªtefan Lazarevic (1402-1427), vasalul sãu. Întîlnirea celor douã armate are loc la 25 septembrie 1396. O cunoaºtem destul de bine, mulþumitã, între altele, povestirii unui martor ocular, germanul Hans Schiltberger. Acesta ne spune cã, mai dinainte de începerea luptei, Mircea fãcuse o recunoaºtere cu o mie dintre ostaºii sãi spre a-ºi da seama de numãrul turcilor, ºi adusese vestea cã aceºtia ar fi foarte mulþi.

El ceruse apoi sã atace el cel dintîi pe Baiazid. Regele Sigismund i-ar fi încuviinþat foarte bucuros aceastã dorinþã. ,,Darã ducele de Burgundia, spune Schiltberger, fãlindu-se cu cei 6.000 de soldaþi pe care el îi adusese regelui în ajutor ºi cu sumele de bani cheltuite cu oºtirea aceasta, nu voi sã încuviinþeze nici lui (Mircea), nici altuia cinstea întîiului atac… Ducele luã ostaºii cu sine, atacã ºi izbuti a strãbate peste douã cete turceºti. Dar cînd ajunse la a treia, se întoarse ºi voi sã se retragã. Dar îl împresuraserã duºmanii, ºi oamenii lui pierdurã caii mai mult de jumãtate; aºa, el nu putu fugi, ci fu prins. Aflînd regele despre aceasta, luã alþi oameni cu el ºi atacã vreo 12.000 de pedestraºi duºmani, pe care îi trimiseserã turcii înainte. Aceºtia toþi au fost bãtuþi ºi zdrobiþi de el. În lupta aceasta a fost omorît calul stãpînului meu, Leinhart Richartinger. ªi eu, Hans Schiltberger, slujitorul lui, am alergat acolo ºi i-am dat calul meu, ºi eu am încãlecat altul, care a fost mai înainte al turcilor. Dupã ce furã zdrobiti pedestraºii, regele porni contra altei cete, care era de cãlãreþi.

Vãzînd sultanul aºa pornit regele asupra lui, voia sã fugã. Atunci Voievodul din Irisey (Serbia), numit Despot, veni în ajutorul sultanului cu 15.000 de ostaºi buni ºi ceilalþi povãþuitori de steaguri cu mare putere.

Despotul atacã ºi rãpune steagul regelui Sigismund, care se puse pe fugã. Atunci venirã Hermann de Cilly ºi Hanns, castelanul de Nürnberg, îl luarã pe rege, îl depãrtarã de pe cîmpul de luptã, îl aduserã la o cora-

bie, cu care cãlãtori el la Constantinopol. Dupã îndepãrtarea regelui, toþi se aºternurã pe fugã. Cãlãreþi ºi pedeºtri pornirã spre Dunãre, peste care voiau sã fie trecuþi cu toþii, ceea ce era însã cu neputinþã din pricina numãrului mare de tot, astfel încît mulþi dintre cei ce se îmbulziserã cu puterea în corãbii au fost aruncaþi afarã de corãbieri ºi s-au înecat în Dunãre.

Mulþi ºi-au pierdut viaþa, pribegind prin munþi, pînã au cãzut morþi. Mulþi au fost fãcuþi prizonieri.

Cei mai de frunte dintre aceºtia au fost ducele de Burgundia ºi doi seniori din Franþa, apoi palatinul din Ungaria, ºi încã multi alþi cavaleri, ºi domni, ºi ostaºi au cãzut prizonieri. ªi eu de asemenea am cãzut prizonier”.

Dezastrul de la Nicopole a descurajat pentru aproape 50 de ani orice încercare a creºtinilor de a-ºi uni eforturile pentru alungarea otomanilor din Europa. Greul luptelor a rãmas pe seama statelor aflate în prima linie, Ungaria ºi Þãrile Române. Dupã victorie, Baiazid desfiinþeazã statul bulgar de la Vidin, confiscînd moºiile bisericeºti ºi boiereºti, pe care le-a dãruit spahiilor, ºi transformã cetãþile de pe malul drept al Dunãrii în puncte de sprijin pentru incursiunile de pradã la nordul Dunãrii. Aceste mãsuri, îndeosebi soarta moºiilor boiereºti, au consecinþe în Þara Româneascã, unde boierii îl pãrãsesc pe Vlad I (1396-1397), alãturînduse lui Mircea cel Bãtrîn, care îºi redobîndeºte tronul.

Bãtãlia a însemnat un dezastru pentru cruciaþi ºi sfîrºitul unei epoci, cea a cavaleriei grele, incapabile sã reziste atacurilor cavaleriei uºoare ºi pedestrimii. Important pentru victoria turcilor s-a dovedit ºi refuzul cãpeteniilor apusene de a accepta un plan de coordonare a acþiunilor pe cîmpul de luptã. În ziua bãtãliei, Sigismund propusese sã-i fie acordat lui Mircea un rol mai important în desfãºurarea operaþiunilor (eventual, primul atac), datã fiind experienþa dobînditã în luptele cu turcii. Mîndrii cavaleri occidentali, obiºnuiþi sã acorde importanþã calitãþilor individuale, ºi nu strategiei ºi oastei în ansamblu, au fost spulberaþi de corpurile de ieniceri ºi spahii, disciplinaþi, organizaþi ºi cu o mobilitate mai mare.

La 26 septembrie, Baiazid a ordonat ca 3.000 de prizonieri ºã fie uciºi drept represalii pentru uciderea prizonierilor turci din Rahova de cãtre cruciaþii francezi. În plus, sultanul a fost foarte furios pentru cã pierduse cam 35.000 de oameni, în special în primele faze ale bãtãliei. Cruciaþii care au reuºit sã scape s-au întors acasã, mulþi dintre ei sãrãcind pe drum.

Sigismund a reuºit sã scape cu un numãr de colaboratori apropiaþi, fugind cu o corabie pe Dunãre, Marea Neagrã, Marea Egee ºi Marea Mediteranã. Sigismund i-a suspectat pe munteni de trãdare. Carol al VI-lea a fost informat în ziua de Crãciun de înfrîngerea suferitã de cruciaþi.

Cavalerii din Europa Occidentalã ºi-au pierdut în scurtã vreme interesul pentru cruciade. Luptele aveau sã mai continue în Spania ºi în Marea Mediteranã, împotriva pãgînilor din Europa de Nord, dar Occidentul nu a mai lansat alte expediþii militare de amploare dupã aceastã înfrîngere. Anglia ºi Franþa au reluat dupã puþinã vreme luptele lor. Þara Româneascã a continuat lupta antiotomanã, reuºind sã opreascã expediþia turcilor din anul urmãtor, ca ºi pe cea din 1400. Înfrîngerea sultanului Baiazid de cãtre Timur Lenk (Tamerlan) la Ankara, în vara anului 1402, a deschis o perioadã de anarhie, în timpul cãreia Mircea cel Bãtrîn a preluat iniþiativa ºi a organizat împreunã cu ungurii o campanie antiotomanã.

Odatã cu restabilirea conducerii centralizate în Imperiul Otoman, ofensiva lor în Europa a fost reluatã. Ungurii ºi polonezii au fost înfrînþi în 1444 la Varna, iar în 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul ºi, în 1460, întreaga Moree (Peloponezul), punînd astfel capãt rezistenþei grecilor în Balcani. În faþa ºirului de victorii otomane, Occidentul nu a mai opus o altã miºcare de amploarea cruciadelor, pînã în timpul Renaºterii.

DAN ALEXANDRU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 29 septembrie 2017

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (27) Ciudata dispariþie a lui Glenn Miller (2) Nãscut în Clarinda, Iowa, în martie 1904, Miller învãþase sã cînte la tromobon la vîrsta de 13 ani ºi devenise un profesionist la 20. În urmãtorii 10 ani, era cunoscut în New York ca aranjor instrumental. În 1934, o orchestrã de dans pe care el a creat-o pentru Ray Noble devine foarte cunoscutã ºi îndrãgitã, dar nici una din propriile sale orchestre nu are succes pînã în martie 1939, cînd, dintr-o datã, are loc marea loviturã. Dupã spectacolele susþinute la Cazinoul ,,Glen Island”, dintr-o suburbie a New York-ului, trupa lui a cucerit publicul format din reprezentanþi ai clasei mijlocii, datoritã compoziþiilor sale sentimentale, frumos accentuate cu ajutorul instrumentelor de suflat din alamã. Emisiunile radiofonice i-au întãrit ºi rãspîndit faima, difuzînd piese precum ,,Moonlight Serenade”, în timp ce generaþia tînãrã era acaparatã de piese mai „fierbinþi”, precum ,,In the mood”. În sfîrºit bogat, Glenn a plecat la Hollywood, unde s-a împrietenit cu actorul David Niven ºi, în 1942, s-a alãturat aviaþiei militare. Primind misiunea de a delecta trupele aflate în strãinãtate, a fost trimis la Londra, unde Niven se ocupa de organizarea turneelor. Totuºi, de rezervãrile la hotel ºi cele de cãlãtorie se ocupa locotenentul Don Haynes, fostul lui impresar. Un astfel de turneu trebuia sã înceapã la Paris într-o sîmbãtã, în ziua de 16 decembrie 1944. Dar, cum a spus Haynes ulterior, la 12 decembrie Miller a anunþat cã dorea sã ajungã la Paris cu o zi mai devreme, deoarece avea o întîlnire personalã. În ziua urmãtoare, aºa se povesteºte, Miller s-a

întîlnit cu locotenent-colonelul Norman Baessel care, servind în aviaþia britanicã sub generalul Milton Ernest, cu baza lîngã Bedford, i-a spus cã va efectua un zbor cãtre Paris chiar joia urmãtoare - pe data de 14. Miller a acceptat sã meargã cu Norman ºi, în ciuda unei vremi nefavorabile, cei doi au decolat în ziua respectivã, la începutul amiezii. Avînd însã probleme cu motorul, avionul a aterizat forþat în mare, cam la 10 km distanþã vest de Le Touquet. Micul avion cu elice marca ,,Norseman” a fost localizat pe fundul apei în 1973, ºi examinat de un scafandru, 7 ani mai tîrziu. El a raportat ca elicea lipsea. Probabil datoritã unei scurgeri hidraulice, elicea „a prins o vitezã excesivã de turaþie” ºi a cãzut. Luni, orchestra a sosit mai tîrziu (din cauza vremii nefavorabile) pe Aeroportul Orly, din Paris.

Haynes era complet nedumerit. Unde era Miller?

Nimeni nu ºtia. Nereuºind sã dea de el, Haynes l-a contactat pe generalul Ray Barker, care se ocupa de personalul militar american din Paris.

Douã zile mai tîrziu, orchestra a început turneul fãrã Miller. Trei zile dupã aceea, a fost anunþatã moartea artistului.

Dupã rãzboi, soþia lui Glenn, Helen, era încã nedumeritã cu privire la dispariþia acestuia; a început astfel sã punã întrebãri. A aflat cã soþului ei i se dãduse autorizaþia de decolare de pe pista Abbots Ripton Field, în apropiere de Huntingdon, dar nu cãtre Paris, ci cãtre Bordeaux. De ce Bordeaux? Helen nu a mai putut afla nimic altceva. Nici ea, nici altcineva.

De-a lungul anilor, a început sã aparã zvonul unei muºamalizãri. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Plante medicinale 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Erbacee folositã ca plantã farmaceuticã; 2) Plantã erbacee, leguminoasã, cu fructe, pãstãi mari – Arbust cu flori roºii trandafirii, cu fructe roºii; 3) Cîntat în picioare – Zgomot la cãdere; 4) Crema Moldovei – A vorbi singur, încet ºi nedesluºit; 5) ,,Domnul” cel rãsfãþat al lui Caragiale – Numai; 6) Vechiul nume al Irlandei – Simþul urechii; 7) Sfînta cu lac – Cerbul tundrei; 8) Nicolae Iorga – Plantã erbacee folositã în medicinã; 9) Ademeniþi – Insul din Cãlan!; 10) Corabie biblicã – Abanos.

VERTICAL: 1) Plantã erbacee cu miros plãcut, întrebuinþatã în medicinã; 2) Dublã în gamã – Plantã erbacee cu flori albe, cu miros plãcut, întrebuinþatã în medicinã; 3) Fluviu siberian – Epocã – Repere!; 4) Partea latã a frunzei – Florile roºii din lan; 5) Bun ºi el de legat – Limba lui Tolstoi; 6) Inimã de mamã!

– A-ºi pierde din vlagã; 7) Plantã cu diferite întrebuinþãri în medicinã – Nord ºi Est; 8) Produs apicol – Blindat pe roþi; 9) Tub luminos – Cîteva, oarecare; 10) Plantã erbacee cu flori roºii, folositã în medicina veterinarã – Tãiat de secerãtoare.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,SUNÃ CLOPOÞELUL” 1) INCEPE SCOALA; 2) SEPTEMBRIE – M; 3) TP – ARO – ET – BF; 4) IOAN – TITAN – I; 5) TB – OINA – APT; 6) LIED – IC – AURE; 7) E – CAL – AISTEA; 8) CHEF – SPOI – DT; 9) T – DINEE – STAR; 10) OSANA – RATARE; 11) RAR – PRIMARE. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.