Romania Mare, nr 1320

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Românie, sat fãrã cîini Românie, sat fãrã cîini þara mea vraiºte ºi flãmîndã Istoria te-a scãpat din mîini imperiile stau încã la pîndã.

Nu se mai aude nici cerul de-atîtea fulgere ºi pãsãri de pradã de ce-au înroºit mieii hangerul? unde-i neprihãnita zãpadã?

Ce ancestrale pãcate vin dintr-o mie de ani de urgii? plãteºte-le astãzi pe toate ca mileniul sã poatã muri.

Poate martiriul lui Horea ori vînzarea lui Tudor, defãimarea lui Cuza rãzboaiele noastre vitale, ºi gloria de-a apãra Europa, lehuza?

Poate blestemul românilor de-a fi prost de buni cu zapciii? pentru desfãtarea pãgînilor þi-ai umilit ca o maºterã fiii.

Românie, ce þarã eºti tu? faci haz de necaz ºi porneºti mai departe avem biblice vicii, dar nu oh, nu ne e fricã de moarte.

Þi-au murit poeþii nebuni nimic nu-i prea grav, Orientu-i departe i-ai preþuit prea tîrziu pe Tribuni un zeu al batjocurei calcã pe ape.

Acest balcanism n-are leac zadarnic vom da proclamaþii, decrete plãtim noi în fiece veac tributul de plîns al acestei Planete.

Ce tainã ascunzi, ce comori încît fariseii nici azi nu te lasã nici sã trãieºti, nici sã mori nici sã se simtã românii acasã?

De ce pîndesc oare toþi îºi dau cu pãrerea, te þin sub teroare? hãituitã ºi ruptã de hoþi mã tem sã nu cazi de pe hartã în Mare.

Precum în aluatul magicei pîini în inima ta a-ncolþit veºnicia – Românie, sat fãrã cîini nu vine odatã Mesia?

CORNELIU VADIM TUDOR, 1 mai 1998 (Poezie reprodusã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Copilãria lui Napoleon sau poveºti mai puþin ºtiute din tinereþea primului Împãrat francez Dacã a fost, sau nu, Napoleon Bonaparte cel mai strãlucit conducãtor militar din toate timpurile, dacã a fost un tiran iacobin sau produsul de excepþie al Revoluþiei Franceze, dacã a fost un cuceritor care a purtat rãzboaie doar dintr-o ambiþie colosalã, sau dintr-o necesitate istoricã este greu de stabilit ºi vom lãsã aceste probleme în seama unor istorici mai buni ca noi. Aºa cã, în acest articol, ne vom ocupa, în primul rînd, de tinereþea primului Împãrat francez ºi vom încerca sã descoperim care a fost momentul de cotiturã care l-a propulsat în scrierea viitoarei legende napoleoniene. Apoi, vom face o trecere în revistã a înfrîngerilor pe care le-a suferit Napoleon Precizãm încã de la început cã nu ne propunem sã îl judecãm pe corsican ºi nici sã facem aprecieri fãrã a ne baza pe argumente solide, fiind de acord cu strategul belgian Emile Wanty care îl considerã pe Napoleon „un om care nu va putea fi niciodatã explicat”.

Pãrinþii lui Napoleon Ne aflãm în primãvara lui 1769, în oraºul Ajaccio, din insula Cor-

sica, teritoriu care, de puþin timp, reuºise sã scape de jugul genovez, fiind vîndut regelui Franþei, Ludovic al XV-lea. Dupã o îndîrjitã rezistenþã împotriva noilor stãpîni, corsicanii, conduºi de Pasquale Paoli (1725-1807), se vãd nevoiþi sã abandoneze lupta ºi se retrag în munþi, organizînd acolo o altã rezistenþã. Paoli ºi fratele sãu fug în Anglia, iar francezii sînt generoºi ºi înþelegãtori, anunþînd cã cei ascunºi în munþi se pot întoarce fãrã teamã de represalii. Printre numeroºii soldaþi corsicani care se întorc la casele lor se aflã ºi Carlo-Marie Bonaparte, aghiotantul lui Paoli, ºi soþia acestuia, Letiþia, în vîrstã de numai 19 ani. Dupã 3 luni de la aceastã întîmplare, pe 15 august, se naºte cel de-al doilea copil al familiei, viitorul Împãrat al Franþei, Napoleon.

Citind despre geniul multilateral care va deveni Napoleon, nu putem sã nu ne întrebãm ce s-ar fi întîmplat dacã insula Corsica ºi-ar fi cãpãtat independenþa sau dacã dorinþa lui Paoli s-ar fi îndeplinit, iar insula ar fi fost alipitã Angliei. (continuare în pag. a 12-a) HISTORIA

Pentru împrospãtarea memoriei

DIMINEAÞA MOªNEGILOR Anul 1817 a adus trei nãpaste în Istoria Poporului Român: revoluþia bolºevicã, tifosul exantematic ºi naºterea, la Bacãu, a unui pui de ceangãu numit Alexandru Piru. Puþin mai urît ca domnul dracul, copilul a fost mereu ºef de promoþie (la înapoiaþi, fireºte!), pînã cînd nu se ºtie sigur cine i-a bãgat în cap cã trebuie sã se facã scriitor. Aidoma pãsãrelelor care-i scobesc pe rinoceri în dinþi, personajul s-a cãþãrat în spinarea marelui Cãlinescu, iluzionîndu-se cã a intrat, odatã cu el, în Istoria Literaturii. Diferenþa dintre Cãlinescu ºi Piru este aceea dintre o privighetoare ºi un guguºtiuc lovit cu praºtia, sau, mai plastic vorbind, dintre Napoleon Bonaparte ºi Berilã, spaima gãinilor. ªi asta pentru cã omul n-are har, el a ciupit de la „divinul critic“ o anumitã distanþare ironicã faþã de subiectele abordate, pe care a transformat-o într-un penibil negativism. Astfel, nimic nu-i valoros în literatura românã dupã opinia lui, pînã ºi pe Eminescu l-a tãvãlit bine prin paginile sale sordide, încît a trebuit un protest din partea mai multor scriitori.

Personajul parcã se hrãneºte numai cu Coprol ºi Analcid, strîmbã din nasul ãla cîrn ca o prizã la absolut tot ce întîlneºte, întrucît glanda unui orgoliu bolnav îi dicteazã sã maculeze totul, pentru a ieºi el în relief. ªi a ieºit, cum sã nu, cu prilejul a douã plagiate rãsunãtoare: fiind slab de þîþînã ºi aflîndu-se în imposibilitatea de a formula vreo judecatã proprie, acest Piru a furat cu 6 mîini, ca Budha, din cartea de cãpãtîi a marelui profesor Nicolae Cartojan privind literatura românã veche, editîndu-ºi propriul curs la facultate ºi, mai apoi, o amplã lucrare intitulatã „Istoria literaturii române de la origini pînã la 1830“. A ieºit tãmbãlãu mare, mai mulþi scriitori ºi critici l-au pus pe douã coloane, dar ºoriciul îngîmfãrii n-a tresãrit deloc, lui i se pãrea normal, i se cuvenea chiar sã fure texte. Aºa cum a furat ºi din mentorul sãu, George Cãlinescu, precum ºi din „Dicþionarul de literaturã românã contemporanã“ al lui Marian Popa, atunci cînd ºi-a redactat cea mai mare inepþie apãrutã vreodatã la o editurã româneascã: „Istoria literaturii române de la început pînã azi“ (Editura Univers). Personal, m-am ocupat oarecum de aceastã maculaturã, de-a lungul a 3 articole publicate în revista „Sãptãmîna“ recunosc cã am rîs, aºa cum au rîs pînã ºi echipele de oinã ale surdo-muþilor din Cooperaþie. ªi asta, pentru cã apetenþa sa pentru poezie a rãmas la nivelul versurilor „Ea nu ºtie cocoºata/ Cã pe ea n-o pupã tata“. În total, în cele peste 500 de pagini ale cãrþii, numãrasem atunci cam peste 1.000 de greºeli - de istorie literarã, de informaþie, de culturã generalã, de gramaticã etc. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 10 august 1990)

NR. 1320 z ANUL XXVI z VINERI 4 DECEMBRIE 2015 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S ÃPTÃMÎNA PE SCURT Bãtrîna ªandrama Ceata lui Piþigoi Crîºmã la Mînãstirea Agapia Pãruiala artistelor Cine vinde munþii þãrii?

„Nu-i casã, nu-i familie, nu-i sat, cãtun, ce sã mai vorbim de oraºe, nu-i suflare astãzi pe pãmîntul românesc ce nu-i vrednicã de compasiune (...).

Doamne, ai milã de sãraca noastrã þarã, ai milã, Doamne, de România! Amin“. (Ioan Alexandru, editorialul ..Sãraca Românie“, ziarul „Dreptatea“). Are dreptate onorabilul poet, dar de ce nu s-o uita mai aproape, sub ochii sãi, chiar în paginile otrãvitului cotidian, care seamãnã numai vrajbã în þara asta?

Referitor la comunicatul destul de amuzant pe care U.Z.D.R. (filialã a U.D.M.R.) l-a publicat într-o serie de gazete, ziarul „AZI“ scrie: „Dupã ce au fost alungaþi din conducerea Societãþii Ziariºtilor Români, unde se cocoþaserã în cunoscutul stil postrevoluþionar, prin autoalegere, Petre Mihai Bãcanu ºi ai sãi s-au gîndit cã nu vor putea domina obºtea gazetãreascã din þarã decît dacã ei înºiºi rãmîn la conducere. Ca atare au înfiinþat o altã organizaþie, evident apoliticã, intens profesionalã si profund sindicalã: Uniunea Ziariºtilor Democraþi din România. (...) Independent, deci, de orientarea «României Mari», de persoanele care scriu la ºi fac aceastã revistã, ºi chiar de limbajul pamfletar prin excelenþã practicat de «R.M.», este limpede cã cineva - tot mai mulþi? - se teme de tirul necruþãtor al acestei publicaþii. Adicã ea are, nu-i aºa?, ºi-un oarece rol curativ, mai ales pentru cei care au început sã-ºi acopere oala, dar dupã ce înãuntru cãzuse musca...“.

Vicepreºedintele Senatului, Vasile Moiº, a vorbit cu multã cãldurã la TV despre demnitatea româneascã.

Au început din nou, cu riscurile de rigoare, sã se transmitã în direct lucrãrile Comitetului Politic Executiv din sala Tribunalului Bucureºti! Cultura, în grea suferinþã la televiziune: marele psihanalist Adler este transcris Artler, iar Cliff Richard devine... Chris!

Sã mai amintim de „preþioasele ridicole“ Rãzvan Theodorescu ºi Iosif Sava, care s-au dovedit a fi mai distractivi decît cuplul comic fantezist Anton ºi Romicã? „România liberã“, care funcþioneazã în continuare ilegal, instigã anumite publicaþii-satelit împotriva noastrã. Trecînd peste accepþia pe care o dã P.M. Bãcanu cuvîntului „onoare“ (?!), ne simþim datori a informa opinia publicã asupra perpetuãrii unui furt calificat: ziarul cu pricina ºi-a însuºit, din nou, încã 200 de tone de hîrtie tipograficã din ajutoarele trimise de Austria pentru...

Societatea Ziariºtilor Români! Este ºtiut cã nici unul dintre redactorii amintitului ziar nu mai face parte din S.Z.R., aºa cã apare cu atît mai condamnabilã jefuirea breslei gazetãreºti. Alo, Miliþia? Penibilã apariþia pe micul ecran a fotbalistului Rãducioiu! Copilul trebuie sã punã ceva pe el, adicã sã se mai îngraºe (cum a declarat singur), dar de ce mãnîncã cuvintele limbii române? Plin de ifose, pozînd în mare Cassanova de Obor, pentru cã atît îl duce mintea, tînãrul a zbughit-o la Bari, unde, în felul acesta, mare scofalã n-o sã facã. Întrebat cine i s-a pãrut cel mai bun jucãtor român la Mondiale, vedetuþa a indicat un dinamovist (Lupescu) ºi un portar (Lung) cum era sã-i placã lui de Lãcãtuº ºi de Balint, care au dat, fiecare, cîte douã goluri? Foarte bunã, degajînd cãldurã umanã ºi înþelegere a momentelor dificile prin care trece România, este emisiunea TV în limba germanã. În „Adevãrul“ am putut citi un articol care ar trebui sã le dea de gîndit celor care acordã pe mai

departe credit lui Gicã Robu: „Bulversare“, de Sergiu Andon. Aflãm cu o oarecare întîrziere cã televiziunea vest-germanã a difuzat de douã ori, în intervalul 25 decembrie 1989 -13 ianuarie 1990, interviul luat doamnei Anelie Ute Gabanyi, originarã din Sibiu, fostã lucrãtoare la Radio „Europa Liberã“. Aceasta a declarat rãspicat: „Se lucreazã intens la realizarea Regiunii Autonome Maghiare, lucrãrile sînt foarte avansate, iar înfãptuirea va fi foarte curînd“. Asta s-o credeþi voi… Se pare cã puterea nu numai corupe, dar ia ºi minþile : Editura Adevãrul face reclamaþii peste reclamaþii împotriva Editurii Presa Liberã, pentru a-i confisca Depozitul de hîrtie ºi Agenþia de publicitate. În urma acestor intrigi ºi lucrãturi necolegiale, o redutabilã echipã de control financiar a fost paraºutatã la Presa Liberã, din ordinul domnului ministru Theodor Stolojan. Este util de ºtiut cã aceastã editurã asigurã rezerva de hîrtie pentru nu mai puþin de 40 de publicaþii! „În momentul în care rãsuciþi aparatele de radio“ zice la TV acelaºi Liviu Tudor Samuilã, care crede probabil cã radioul e invenþia lui Popov. La emisiunea „Bãtrîna ªandrama“, am putut admira un prim-plan al tovarãºei Felicia Antip, care n-a scãpat prilejul sã ne arate cã, la fel ca în 1950, tot ei sînt cei mai diºtepþi - toatã dragostea ei s-a îndreptat cãtre Florin Mugur ºi Eugen Preda... În continuare, soclul statuii lui Nicolae Bãlcescu, din Sovata, a rãmas gol - profanatorii unguri pot fi fericiþi! Fiþuica studenþilor repetenþi din Bucureºti se numeºte „Cuvîntul“ ºi ne acuzã pe noi de naþionalism, antisemitism ºi fascism. Poftim de vedeþi ºi dvs. limbaj de Sãrindari: nu poþi sã le zici cã-s proºti, imediat te-au taxat de antisemit, n-apuci sã-i taxezi de ticãloºi, cã þi-au ºi pus ºtampila de fascist. Uite, d-aia nu e liniºte în þarã: prea jongleazã cu vorbele mari ºi grele toþi schizofrenicii care îºi bat joc de ideea curatã de patriotism! „Am vrea ca România sã fie faþã de R.S.S. Moldova ceea ce este Germania Federalã faþã de Germania rãsãriteanã. Cred foarte mult în geniul Poporului Român!“ - emoþionante cuvinte rostite, întrun interviu televizat, de primul-ministru al provinciei româneºti de peste Prut, Mircea Druc. Am fãcut o mare greºealã acuzîndu-1 pe Laszlo Tökeº cum cã ar fi agent secret maghiar - ultimele noastre investigaþii au stabilit cã domnia-sa face parte din teribila organizaþie conspirativã „Ceata lui Piþigoi dai într-unul þipã doi“.

Aºa se explicã cum au apãrut imediat o serie de articole elogioase despre el, semnate de vajnicii noºtri Muppeþi, mînuiþi de agenturile strãine, Nicolae Manolescu ºi Radu Popa. Motivaþia celui dintîi am explicat-o în numãrul nostru trecut. Iatã ºi motivaþia celui de-al doilea: domnia-sa este o coproducþie româno-maghiarã, distinsa lui mamã izgonindu-ºi nora din casã, cu douã fetiþe mici, pentru cã n-a învãþat ungureºte; opiniile sale despre Poporul Român au ieºit în relief prin intermediul Comisiei de Istorie ungaro-române, care ºi-a desfãºurat lucrãrile în urmã cu cîþiva ani ºi la sfîrºitul cãrora gazdele au spus, uimite, delegaþiei noastre: „Nu înþelegem de ce protestaþi în legãturã cu lucrãrile ungureºti, de vreme ce chiar în echipa voastrã se aflã cel mai mare duºman al tezelor româneºti, tovarãºul Popa!“; acestui fond genetic meschin i se adaugã ºi faptul cã Radu Popa poate fi cumpãrat foarte uºor, fiind

alcoolic, adicã se îmbatã ºi dintr-un Cico. „Asta nu mai e democraþie, sã dai nãvalã cu crîºma în mînãstire!“ - se plînge pe bunã dreptate, la televizor, un profesor care vegheazã la pacea lãcaºului Agapia, tulburatã, din pãcate, de drojdia cîrciumarilor privatizaþi.

Un distins scriitor român (care doreºte sã rãmînã în anonimat) ne-a comunicat cã prin toamna trecutã a fost mare pãruialã mare între doamnele Ana Blandiana ºi Valeria Seciu! Bãrbatul fatal pentru care delicatele noastre hartiste ºi-au pus poalele în cap nu este nici Robert Redford, nici Julio Iglesias, ºi nici mãcar Petre Roman al nostru, pe atunci prea puþin ºtiut - el nu este altul decît tovarãºul Gogu Rãdulescu, cunoscut încã din ilegalitate sub numele conspirativ Moº Bodrîngã.

Temperamentoase fete! Dacã este adevãrat cã poeta mironosiþã ºi-a împãrþit nurii ºi lui Gogu Rãdulescu, ºi lui Nicu Ceauºescu (aºa dupã cum îi reproºa recent, în public, un mare prozator), atunci propunem sã-i retragem titlul de dizidentã ºi sã i-l acordãm pe acela de bîzdicoasã.

Aflãm din presã cã a fost trimis în judecatã generalcolonel Iulian Vlad (degradat abuziv ca simplu soldat!), pentru... complicitate la genocid! N-am avut relaþii bune cu acest general, fãceam parte din altã lume, dar nu putem sã nu apelãm la spiritul justiþiar al acestui popor: o lume întreagã a vãzut la televizor, pe videocasete, cum Iulian Vlad, împreunã cu ªtefan Guºe, au împiedicat un rãzboi civil, punîndu-ºi trupele imediat în serviciul Revoluþiei. Martori oculari susþin cã în ziua de 22 decembrie, înainte de ora 13, aºadar cînd Ceauºescu era încã în sediul CC al PCR, Iulian Vlad a telefonat în mai multe judeþe, ordonînd tuturor dispozitivelor sã nu tragã în populaþie ºi sã se punã în slujba poporului rãsculat. Noi ºtim cã generalul respectiv a fost arestat din ordinele lui Brucan ºi Mazilu, doi împiedicaþi mintal care nu-i ajung nici la degetul mic ºi care, ulterior, au dovedit cît þin la poporul acesta. Aºadar, cui îi e fricã de ceea ce ºtie generalul Vlad? Situaþie în continuare îngrijorãtoare în unele zone ale Transilvaniei: prin niºte odioase miºculaþii, o seamã de munþi ºi dealuri au intrat în proprietatea unor minoritari unguri, care au plãtit cu bani proveniþi de la Budapesta; primim telefoane cã s-au bãtut deja þãruºi împrejmuitori ºi s-au arborat drapelele ungureºti, iar românii care încearcã sã vadã ce se petrece sînt alungaþi ºi ameninþaþi cu moartea. Aºa ceva este mai mult decît „cuiul lui Pepelea“, este înstrãinarea teritoriului naþional, care poate avea grave consecinþe pentru suveranitatea României, cam în aceeaºi manierã în care s-au petrecut lucrurile cu evreii ºi palestinienii.

Deºteptarea, stimaþi guvernanþi, pînã nu vom fi nevoiþi vorba lui Octavian Goga - sã ne mutãm în altã þarã!

A opta minune a lumii se numeºte Mircea Iorgulescu: este singurul þigan care cîntã la douã þambale în acelaºi timp, înjurînd þara ºi la Europa Liberã, ºi la B.B.C.! Neinspiratã emisiunea tovarãºei Jeana Gheorghiu, care ne-a prezentat la televizor, cu vocea ei de ªaliapin, înscenarea unor bãtãi ca-n filme, ca sã vadã dacã intervine poliþia. Milioane de oameni au fost ºocaþi: nu ne intereseazã „scenariul“ tembel al acestei vajnice uteciste, lumea nu mai vrea pumni, palme ºi cãlcãri în picioare pe micul ecran, fie ele ºi regizate! Cît despre citatul cu Vornicul ºi Gogoºelele, nu-i al lui Vasile Alecsandri, ci al lui Nicolae Filimon... Democraþia a schimbat pînã ºi geografia României: a apãrut un nou munte pe harta patriei, format din miliardele de exemplare ale publicaþiilor care s-ar vinde foarte bine, dacã le-ar cumpãra cineva! Cetãþenii din provincie care doresc sã difuzeze revista noastrã pot telefona la numãrul 15.60.93. Anunþãm pe aceastã cale cã în Bucureºti, Piaþa Romanã nr. 3, funcþioneazã de cca. 3 luni Clubul Oltcit Român. Cei ce doresc sã se afilieze sau sã obþinã unele relaþii se pot adresa la tel. 50.56.70, între orele 16,30-19.

ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 10 august 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT

Trezit dintr-un somn mai lung, fostul ºef al SIE, Ioan Talpeº, încearcã sã arunce o grenadã în curtea fostului guvern Nãstase ºi în cea a lui Ion Iliescu, afirmînd cã, la timpul respectiv, aceºtia ar fi avut pe lîngã ei niºte spioni ruºi. Mai precis, spune el, acuzaþia îl vizeazã pe generalul Constantin Silinescu, care a ocupat diverse funcþii între anii 1991 ºi 1997. Cum Ioan Talpeº însuºi a fost consilier al fostului preºedinte Ion Iliescu, unii se întreabã dacã nu cumva ºi el primea vreo simbrie sovieticã sau, dacã nu, cum de s-a trezit atît de tîrziu sã facã aceastã destãinuire?!

Un popã, care e ºi agricultor, ºi-a depozitat produsele obþinute într-o salã de sport, transformînd-o în hambar. Luat la întrebãri, primarul comunei a declarat cã sala de sport nu se foloseºte, pentru cã are gazul oprit! Sîntem curioºi ce alte minunãþii se mai pot întîmpla în comuna Fizeºu Gherlii, unde enoriaºii „iau luminã“ de la un asemenea preot, preocupat mai puþin de rai ºi mai degrabã de... parai! Lucrurile fãcute fãrã cap se-nmulþesc în iubita noastrã þarã! Un exemplu îl gãsim la Institutul Regional de Oncologie din Iaºi, unde s-a pus în funcþiune un echipament medical care distruge celulele canceroase din abdomen, prin introducerea de medicamente citostatice direct în aceastã cavitate. Totul este minunat, veþi spune, dar, din pãcate, procedura nu se aplicã decît la cîþiva bolnavi într-un an, din pricina costurilor foarte mari (10.000 de euro), motiv care face ca eficienþa sã fie aproape de zero.

Activiºtii ucrainieni le-au tãiat curentul electric locuitorilor din Peninsula Crimeea. Astfel, aproape douã milioane de suflete au rãmas fãrã luminã ºi utilitãþi. E drept cã situaþia este tensionatã, dar oamenii ãia, ne întrebãm: ce vinã au? În meciul dintre Real Madrid ºi Barcelona, disputat pe stadionul Santiago Bernabeu, scorul a luat-o razna, ajungînd la cifra umilitoare de 4-0 în favoarea catalanilor. Sã-l fi vãzut pe sãrmanul antrenor al Madridului, Rafael Benitez, cum plîngea în pumni, ca un copil cãruia i s-a furat ciocolata! Frumoasa Cezara Dafinescu ºi colegul ei de breaslã Mihai Mãlaimare ºi-au completat adeziunea la UNPR. Atunci cînd au fãcut acest lucru, partidul lui Gabriel Oprea era la putere, numai cã, dupã cîteva zile, Guvernul Ponta a cãzut. Cei doi spun, mai nou, cã se mai gîndesc dacã rãmîn în partid. Vai, Cezara, chiar aºa, te muþi dintr-un „vagon” într-altul? Se pare cã s-a înjghebat o prietenie trainicã între Mihai Gîdea, ºeful Antenei 3, ºi mormolocul Cristian Buºoi.

Spunem asta, fiindcã rar se mai întîmplã ca respectivul europarlamentar sã lipseascã de la emisiunile absolventului de teologie, liberalul clamîndu-ºi deja candidatura la scaunul lui Oprescu.

Bãgãm de seamã cã insul cu pricina ºi-a început campania electoralã, mulþumitã lui Gîdea, încãlcînd oarecum canoanele prevãzute de legea ce reglementeazã alegerile. Dacã directorul Antenei 3 iar chema, cu aceeaºi insistenþã, în emisiunile sale ori ale colaboratorilor sãi ºi pe ceilalþi candidaþi la Primãria Bucureºtilor, totul ar fi, cum spune americanul, ok. Altfel, domnule Gîdea, mai rãruþ cu „Buºoiul”, fiindcã riºti sã strici extraordinara credibilitate a postului pe care-l conduci! Privim cu

veselie pe la diversele televiziuni cum distinsul chitarist Ludovic Orban îºi dã cu pãrerea, cîntînd melodii cu notele puse invers. Fostul ministru al Transporturilor îºi dã ºi el cu presupusul alãturi de alde Preda PDL-istul, dar întotdeauna contra vîntului. Mister Orban, nu te mai... contra vîntului, cã te poþi îmbolnãvi! Ne amuzã grozav insistenþa cu care Trãienicã se cere la televizor, nemaibeneficiind de celebrele apariþii în care anunþa tãieri de salarii, amputãri de pensii ori închideri de spitale! Recent, într-o emisiune, fostul preºedinte dãdea, culmea, sfaturi tuturor, autoproclamîndu-se drept „cel mai bun posibil viitor prim-ministru”. Uitã, sãracul de el, cã în cei 10 ani cît a stat la Cotroceni, manevrînd holograma Boc, a avut toatã puterea din lume, ducînd þara în pragul falimentului! În sfîrºit, preºedintele Iohannis ºi-a vãzut visul cu ochii: are guvernul lui! L-a pus prim-ministru pe fostul agricultor Dacian Cioloº ºi i-a tãmîiat cu bunãvoinþã pe miniºtrii numiþi de acesta, mai toþi, rezerve aduse de la Bruxelles. Iar dacã te uiþi în curriculum-urile lor, nici unul nu e tehnocrat, dar nici politician, ceea ce înseamnã cã toþi sînt un fel de surogate! Fostul primar Gheorghe ªtefan, zis Pinalti, în ciuda faptului cã e cu un picior în puºcãrie, le trece baticul pe sub nas tuturor, ocupîndu-se, împreunã cu scumpa lui fiicã, Giorgiana ªtefan, de construcþii de vile scumpe tocmai pe la Nisa. Domnilor procurori, domnilor judecãtori, îi arestaþi pe unii pentru o mãmãliguþã ºi doi pui fripþi, ºi-l lãsaþi pe moldoveanul ãsta de sub Pietricica sã zboare ca un fluture! Deh, justiþie! Cu mai mulþi ani în urmã, operaþia de cezarianã se fãcea, de regulã, atunci cînd naºterea era dificilã din pricini legate de anatomia ºi fiziologia aparatului genital. Acum, e o îmbulzealã de te sperii la mesele de operaþie, unde chirurgii, printr-o tãieturã, scot plodul amatoarelor de cezariene. Dînsele motiveazã cã le streseazã durerea din timpul naºterii ºi cã tranzitul copilului prin filiera anatomicã le-ar strica elasticitatea acesteia. ªi atunci preferã o cicatrice micuþã pe burticã, fãcutã sub anestezie, în timpul cãreia viitoarea mãmicã mai ºi viseazã te miri ce!

Modernismul, nene, asta e! În pofida faptului cã sîntem în buza lui decembrie ºi, de cînd e lumea pe pãmîntul acesta, se ºtie cã la noi iarna ciocãne la uºã, mai toþi drãguþii de primari au fost ºi de data asta, ca, de altfel, ºi-n ceilalþi ani, surprinºi de nemiloasa fulguialã. Spunem asta, întrucît mai toate televiziile ne-au arãtat ºi au afirmat cã circulaþia este îngreunatã!

Sã înþelegem cã edilii ºi ãia de la drumuri au rãmas cu mintea în luna august? Telefonul mobil a devenit indispensabil pãmîntenilor. Aproape de la faºã pînã la barbã albã, urmaºii lui Adam ºi ai Evei þin aparatele alea la ureche ºi trãncãnesc oriunde s-ar afla: la birou, la piaþã, pe stradã, chiar ºi la volan, obicei prost, întîlnit mai ales la sexul slab, dar... vorbãreþ. Toþi aceºtia ºtiu cã utilizarea mobilelor implicã o serie de riscuri pentru sãnãtate, cã pot sã rãmînã surzi, pot da în damblagealã, sau... pot provoca accidente grave, dar, cu toate astea, nu se lasã nici morþi! Mai mult, niºte indivizi care „au dat colþul” au cerut, în ultimele clipe ale vieþii, sã fie înmormîntaþi cu aceastã maºinãrie infernalã.

Bucurie mare în toatã lumea, de parcã ar fi cãzut pe

capul oamenilor o mare pleaºcã: s-a mãritat actriþa Sofia Vergara cu actorul Joe Manganiello. Nuntã mare, cu vreo 400 de consumatori, printre care vedete de la Hollywood ºi din alte pãrþi ale lumii. Mireasa, care e putred de bogatã, ar fi purtat o rochie cu broderii nemaivãzute, pe care ºi-a fluturat-o printre aleºii meseni, aflaþi la mult-jinduitul eveniment din însorita Floridã. „Deºteptãciunea” lui Gigi Becali în materie de fotbal a adus echipa Steaua într-un picior de lemn. Ultima umilinþã mare a Stelei a fost cea trãitã pe stadionul din Groapa Teiului, unde a luat o chelfãnealã straºnicã (3-1) de la „cîinii roºii”, mînaþi de Mircea Rednic. Sigur cã declaraþiile ulterioare fãcute de Becali ar trebui, dupã mintea lui, sã ne facã sã dãm în plîns. Printre altele, oierul-ºef decreteazã cã, dacã se lasã el de fotbal, n-o sã mai existe acest joc în România! Drãguþ bãiat! Sãrbãtorile, la Bruxelles, sînt aºteptate cu tancuri ºi blindate. Strãzile sînt pline de forþe de ordine, iar pregãtirile pentru sãrbãtorile de sfîrºit de an nu prea se mai fac. Iatã ce pot genera niºte descreieraþi, în þãri civilizate! Chiar dacã pe la marginea Bucureºtilor sînt o mulþime de blocuri noi, dar goale din lipsã de ocupanþi, unii investitori nu se lasã ºi construiesc în continuare. De curînd s-a pornit, într-o nebunie, ridicarea unor noi cartiere în zona de sud a Capitalei. Sîntem curioºi dacã se vor gãsi ºi clienþi!

Din pricini de dosire, una dintre fiicele primarului ieºean Gheorghe Nichita, Ilinca, a ascuns de percheziþioneri, în sîn ºi undeva mai jos, cîteva documente care, desigur, erau compromiþãtoare. Numai cã procurorii, lãsînd-o în pielea goalã, au dat peste hîrtiile dosite. Iatã cum moldovencele, în afara faptului cã au tãbãrît pe „columbenii” Bucureºtilor, se pare cã au ºi alte iniþiative! Aflãm cu veselie cum drumul din localitatea Cujmir, Mehedinþi, a realizat un record de nebãtut: timpul sãu de existenþã a fost de 10 ore. Adicã dimineaþa a fost turnat asfaltul, iar seara era deja stricat.

Cum naiba vine chestia asta, e greu de înþeles, dar iatã cã ea existã. Altfel spus, garanþia duratei acestui drum este aceeaºi ca pentru o îngheþatã þinutã-n soare!

Gurile rele, printre care ºi cea a lui Ioan Talpeº, spun cã actualul prim-ministru Dacian Cioloº, la vremea cînd era ministrul Agriculturii, ar fi facilitat atribuirea unor terenuri din proprietatea statului cãtre Dan Voiculescu, la rugãmintea lui Cãlin Popescu Tãriceanu. Ei, sigur, ãsta da tehnocrat! Fostul ministru liberal Teodor Atanasiu a cam dat-o-n barã; preºedintele Iohannis se pare cã l-a dat la spate din simplul motiv cã domnul Tase i-ar fi luat locul Elenei Udrea, fiind capul unor combinaþii necreºtineºti. Ei, sperãm ca Iohannis sã-i mai descopere ºi pe ceilalþi cîþiva, care, deocamdatã, îºi tocesc periile pe hainele lui. Am aflat adevãrul despre presiunile care se fac ºi s-au fãcut asupra doctorului Arafat pentru a demisiona de la conducerea SMURD. Toatã chestiunea pleacã de la faptul cã, pentru activitatea ISU, statul alocã o sumã importantã, care, împreunã cu sponsorizãrile, ajunge la o cifrã foarte mare (peste 8 milioane de euro pe an). Cum era de aºteptat, niºte ºmecheri, un fel de bãieþi deºtepþi, vor sã punã laba pe aceºti bani ºi sã facã ei, chipurile, serviciile respective.

Aºadar, privatizare, fraþilor! Întrebare: dacã acest sistem de salvare a vieþilor omeneºti intrã pe mîna unor privaþi, atunci cine rãspunde? Rãspunsul e clar: LULU! Observãm cu amãrãciune cã tot ceea ce merge bine în þara asta trebuie distrus.

CIRCE DIN FERENTARI

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici Sprijiniþi-l pe Tribun...

- In memoriam Poetul rãscolitor ªi tulburãtorul Tribun Corneliu Vadim Tudor E, în zilele noastre, Ca un biet porumbel, Care singur înfruntã lacomul uliu, Într-o lume în care Forþele oculte Ale unei satanice lumi Dezmembreazã statele naþionale, Le sufocã economia ªi umilesc, fãrã milã, Tot ceea ce simbolizeazã O culturã creºtinã, Unde „iubire-i tot ªi-n rest, singurãtãþi Deºarte!”

Români, nu uitaþi cã Nu s-a nãscut, Nu se naºte ªi nici nu se va naºte, Vreodatã, O forþã condusã De-o minte bolnavã,

Care sã poatã despãrþi sau distruge Ceea ce de veacuri a fost sortit Sã vietuiascã-n eternitate: A noastrã civilizaþie ªi-a noastrã culturã solarã, Înãlþãtoare de suflet, Purificatoare de inimi, Apropiindu-ne De lumea paradisiacã A omniprezentului ªi milostivului Dumnezeu.

Ca sã avem o þarã, în care „Toþi teii sã miroasã A Eminescu”...

Toate cîntecele, Concepute ca o stare de vis, Sã „doineascã a Enescu”... ªi înþelepciunea Astrului de la Hobiþa Sã ne cãlãuzeascã, Precum lumina Stelei polare, Ca sã avem o asemenea Mare bucurie, Sprijiniþi-l, români Din toate colþurile lumii, Pe Corneliu Vadim Tudor,

ªi vom avea o Românie, Nu de forma unui pumn, Care apucã, Nu... Doamne, Dumnezeule Doamne...

Ci de forma unei Inimi...

Tribunul, care Iubeºte aceastã þarã Cu „dor valpurg”, relevã Viziunea Binecuvîntatului cavaler trac, Pentru care „Universul sufletesc Nu este decît O imensã Ierarhie de lumini” Sprijiniþi-l, români, Pe patriotul Vadim, Pentru care, în opera sa, „Patria ca meditaþie” E un „sediu al iluminaþiei, Un rit al purificãrii”... Încît ne vine a spune, Cu limpezimi de frescã byzantinã, În sufletul nostru daco-roman: „Uniþi în cuget ºi-n simþiri Avem drum deschis Spre bolta cereascã”...

DORU POPOVICI (2014)

ALBUMUL CU POZE RARE

La Librãria „Mihail Sadoveanu“, astãzi aflatã în litigiu ºi existînd ºanse sã fie desfiinþatã, s-a lansat volumul „Poems“. Au þinut sã-i fie aproape toþi cei care l-au apreciat la acea vreme.

General dr. Ion Cârciumaru, colonel dr. Marinescu, dr. Dan Claudiu Tãnãsescu, scriitorul Mihai Ungheanu ºi Mitzura Arghezi.

In memoriam Corneliu Vadim Tudor S-au scurs mai bine de 10 sãptãmîni de la trecerea în veºnicie a lui Corneliu Vadim Tudor, personalitate deosebit de complexã care a trãit mai mult pentru România ºi pentru Poporul Român decît pentru sine, dãruindu-se cauzei naþionale. Consider cã el va intra în Istoria Neamului Românesc precum bravii noºtri eroi. În ceea ce ne priveºte pe noi, PRM-iºtii ºi simpatizanþii acestui partid, întotdeauna am fost ºi vom fi mîndri cã am avut în dregãtoria Þãrii un mare patriot contemporan, un excepþional orator, un om de formaþie umanistã ºi de o vastã culturã naþionalã ºi universalã, care ne-a reprezentat cu cinste pe toate meridianele globului. Un om ca domnia sa se naºte doar odata la 100 de ani! Întreaga lume l-a cunoscut ca jurnalist, poet, dramaturg, istoric, sociolog, doctorand în teologie ºi ilustru politician. Implicat în lupta acerbã împotriva corupþiei, Tribunul nostru s-a dovedit a fi un om drept, de o onestitate ºi un curaj fãrã echivoc.

Preocuparea sa principalã a reprezentat-o refacerea României Mari în frontierele sale fireºti – vast proiect politico-teritorial ºi naþional în slujba cãruia a lucrat neobosit. A

susþinut, cu toatã însufleþirea, Biserica Naþionalã atît în Parlamentul României, în anii ‘90, cît ºi în viaþa spiritualã personalã, el fiind, ca noi toþi, un copil al lui Dumnezeu.

Au rãmas memorabile discursurile rostite la congrese sau la plenarele Consiliului Naþional al P.R.M., în care erau implementate versete biblice potrivite realitãþii. ªi-a iubit semenii ºi animalele în aceeaºi mãsurã, dînd ultimul bãnuþ pentru cei aflaþi la greu.

Cine mã cunoaºte, mã va crede cînd afirm cu toatã convingerea cã l-am respectat ºi, în acelaºi timp, l-am iubit, cu atît mai mult cu cît am avut multe de învãþat, impulsionîndumã, în mod tacit, sã-mi continui studiile. Ar trebui ca tînãra generaþie sã urmeze exemplul acestei personalitãþi contemporane de marcã.

Pentru noi, patrioþii, Vadim Tudor încã trãieºte prin ceea ce am moºtenit de la el: sinceritatea, dreptatea, cinstea, dragostea pentru Þarã ºi pentru Neamul Românesc. Ne vom aminti veºnic de acest om de o valoare inestimabilã, recunoscutã atît pe plan intern cît ºi pe plan internaþional.

MARCELINA PÃTRAªCU, lector universitar dr. în Istorie

TABLETÃ DE SCRIITOR

Români, pãstraþi-l pe Tribun în inimile voastre aºa cum l-aþi cunoscut Comeliu Vadim Tudor s-a nãscut la 28 noiembrie 1949. Dacã era în viaþã, ar fi împlinit 66 de ani, iar românii patrioþi i-ar fi adus omagiile lor cu aceastã ocazie ºi l-ar fi felicitat, aºa cum au fãcut-o de fiecare datã, urîndu-i tradiþionalul „La Mulþi Ani!”. Tribunul ar fi fost sãrbãtorit de toþi cei care l-au apreciat pentru curajul cu care s-a împotrivit minciunilor lansate de politicieni ºi fãrãdelegilor tuturor acelora care au jefuit ca în codru bunurile Poporului Român. Tribunul ar fi fost sãrbãtorit, în mod aparte, de familia sa, de membrii de partid ºi de cei din anturajul sãu, oameni care iau fost mereu aproape ºi l-au respectat. Din pãcate, a plecat prea devreme dintre noi pe drumul neîntoarcerii. Niciodatã nu vom înþelege cum de a fost posibil ca acest munte de om sã fie doborît aºa de repede de aripa necruþãtoare a morþii. Nu vom înþelege cum de l-au chemat ai sãi în ceruri, cînd, aici, pe

pãmînt, mai avea multe lucruri de realizat, în beneficiul poporului sãu, pe care l-a iubit cum numai oamenii adevãraþi, oneºti, devotaþi idealului lor, de mari patrioþi, ºtiu sã o facã. Vadim Tudor s-a stins ca o lumînare ºi a lãsat în sufletul românilor multã jale. Numele sãu va strãluci atîta vreme cît va dãinui Neamul Românesc pe acest pãmînt. Au trecut aproape 26 de ani de aºa-zis capitalism, care a sãpat rãni adînci în fiinþa acestei þãri, spre huzurul ºi bunãstarea clasei politice, a oamenilor pe care alegãtorii i-au trimis sã le reprezinte intersele ºi care, din pãcate, au demonstrat cã puþin le pasã de încrederea ce le-a fost acordatã… Vedem cu toþii cum ºi-au onorat promisiunile fãcute în campaniile electorale, cu cîtã neruºinare au pãcãlit aºteptãrile celor care i-au votat.

Acum, românii, cu lacrimi în ochi, vin la mormîntul Tribunului sã-i aducã flori ºi lumînãri, sã-i aducã

piosul lor omagiu ºi sã se roage pentru el. Ei nu-l vor uita vreodatã, pentru cã el, Corneliu Vadim Tudor, a fãcut prea multe lucruri bune pentru þara sa. A þinut vie flacãra patriotismului, însufleþind, prin vocea ºi scrierile sale, dragostea pentru Tricolor ºi pentru România.

Corneliu Vadim Tudor nu a trãit pentru sine, ci pentru brazda de pãmînt în care dorm strãbunii ºi în care ºi-a gãsit, ºi el, locul pentru odihna veºnicã.

E noiembrie... Prea tristã lunã pentru noi: frunzele pomilor sînt în doliu, iar cerul toamnei plînge cu ciorchini de lacrimi... Pruncul ce se nãºtea în urmã cu 66 de ani avea sã devinã un nume falnic, o paginã de istorie a României moderne. Dumnezeu sã-l ierte, iar noi, cei care l-am preþuit în timpul vieþii, avem datoria moralã sã-i cinstim memoria aºa cum se cuvine unui adevãrat voievod al acestor plaiuri, pentru care s-a luptat pînã la jertfa supremã.

Români, pãstraþi-1 pe Tribun în inimile voastre aºa cum l-aþi cunoscut, iar clopotele sã batã în toate bisericile ºi mînãstirile, pentru pomenirea numelui sãu de mare OM, cu credinþã nestrãmutatã în Dumnezeu.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amug sentimental”

Pag. a 5-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Epistolã scrisã cu cerneala ochilor „Doamne, ascultã-mi rugãciunea ºi strigarea mea s-ajungã pînã la Tine! Nu-mi ascunde faþa Ta în ziua necazului meu! Pleacã-þi urechea spre mine! Ascultãmã degrabã în ziua cînd strig!“ (PSALMII 102 – 1,2) Stimatã redacþie, În aceastã þarã a nimãnui, un om de rînd ca mine nu are cui sã se plîngã de toatã povara vieþii de zi cu zi.

Numai în paginile „României Mari“ am avut ºi am ocazia sã-mi spun bucuriile sau necazurile. Este revista mea de suflet ºi mã mîndresc cu o colecþie cuprinzînd numerele apãrute în decursul a mai bine de 20 de ani. ªi la Suceava existã cîteva publicaþii locale, dar ele sînt concepute - aºa cum se întîmplã în toatã þara, de altfel - în funcþie de interesele politice ale guvernanþilor. Acolo n-ai cum sã te faci auzit, sã-þi spui necazurile, fiindcã îi superi pe unii sau pe alþii. De ce vã scriu astãzi? Acum cîteva zile, a fost 28 noiembrie, o zi importantã pentru mine ºi pentru familia mea. În ceea ce mã priveºte, aceastã zi era un prilej de mare bucurie, pentru cã, în fiecare an, trimiteam un mesaj de felicitare unui OM mult drag mie. Era ziua preºedintelui meu (eu l-am considerat mereu Preºedintele României), era ziua lui de naºtere. Mulþi îl felicitau în acea zi, dar, cu timpul, unii dintre ei l-au pãrãsit. Au demonstrat cã mesajul lor de felicitare era fals, nu era un mesaj sincer, pornit din inimã. Lor le spun: RUªINE sã vã fie! Aici era diferenþa dintre EL, ºi ei. EL spunea ce gîndea, iar ei una spuneau ºi alta gîndeau. Dacã în toþi anii din urmã îi uram preºedintelui meu drag un sincer „LA MULÞI ANI!“, astãzi, cînd el nu se mai aflã printre noi, pe aceastã lume, îi spun: DUMNEZEU SÃ TE IERTE ªI SÃ TE ODIHNEASCÃ ÎN PACE! Vei rãmîne mereu în inima mea ºi nu voi uita niciodatã cîte lucruri minunate am învãþat de la domnia-ta. Dacã în alþi ani ciocneam un pahar cu vin împreunã cu familia, cu prietenii mei, aici, la Suceava, în cinstea preºedintelui Corneliu Vadim Tudor, eram vesel ºi fericit. Astãzi, cu ochii în lacrimi, aprind o lumînare pentru sufletul lui bun. În casa mea, pe un perete se aflã 3 fotografii mari, toate în doliu: tatãl meu, mama mea ºi preºedintele meu, VADIM. În fiecare searã stau în genunchi în faþa lor, cu ochii în lacrimi, cu durere în suflet ºi mã rog Bunului Dumnezeu sã-i ierte dacã au greºit cu ceva în viaþã. Îi port în suflet ºi le aprind cîte-o lumînare cînd mã duc sau trec pe la o sfîntã bisericã. Pãrinþii mei mau nãscut, iar Vadim Tudor m-a educat. Cînd trãiau, pãrinþii mei aveau speranþã cã Vadim, într-o zi, va fi preºedintele României. Îl considerau cel mai cinstit ºi de încredere om politic. ,,Numai el va schimba destinul þãrii, el e speranþa românilor” - asta îmi spunea tatãl meu. Din nefericire, au murit pãrinþii mei, a murit ºi patriotul Vadim, a murit ºi SPERANÞA ROMÂNILOR. Aveam 42 de ani cînd m-am înscris în Partidul România Mare, iar preºedintele meu avea 43 de ani. Astãzi, am 65 de ani ºi continui sã fac parte din Partidul România Mare, partid cu

care mã mîndresc. Am fost alãturi timp de 23 de ani de patriotul Vadim. De la el am învãþat ce înseamnã patriotism adevãrat, nu unul de paradã. De la el am învãþat sã fiu cinstit ºi corect, sã iubesc oamenii ºi animalele. De la el am învãþat sã iubesc cãrþile, sã citesc, ºi chiar sã-mi aºtern gîndurile pe hîrtie.

Datoritã acestui MARE OM DE CULTURÃ, am publicat ºi eu o carte de Poezii popualre. De la el am învãþat adevãrata Istorie a României ºi chiar a lumii. De la el am învãþat Religie, credinþa adevãratã, nu cea falsã. De la el am învãþat sã ajut oamenii sãraci, oameni aflaþi în nevoie. Nu am avere, nu sînt bogat, dar din puþinul meu ajut cîte un sãrac. În felul ãsta îmi demonstrez cã am în piept o inimã adevãratã. Asta am învãþat de la preºedintele meu drag. Am învãþat sã-mi iubesc familia, ºi am o familie minunatã, cu care mã mîn28 decembrie 1996. La decernarea Premiilor dresc. Sînt atît de fericit cã am cunoscut un OM de Fundaþiei „România Mare“, Corneliu Vadim Tudor valoarea lui Vadim. Eu, omul simplu, sã stau de i-a înmînat Pãrintelui Galeriu o diplomã ºi i-a oferit vorbã cu asemenea TITAN? Erau cele mai fericite unul dintre premii, ca semn de recunoºtinþã pentru zile din viaþa mea atunci cînd aveam prilejul sã mã credinþa ºi pioºenia înaltei feþe bisericeºti. aflu alãturi de dumnealui. Cît de mîndru eram! Am o mulþime de fotografii împreunã cu preºedintele meu, pe care le preþuiesc mult. Am multe cãrþi pe ajutãm. Sîntem sãraci, dar cinstiþi. Cît de frumos spunea care le-a scris Vadim Tudor ºi pe care mi le-a dãruit cu Vadim: „Sîntem creºtini practicanþi, ºi în familia noastrã autograf. Fac o precizare: de ce spun Vadim Tudor ºi nu cinstea nu e o virtute, e o Religie“. domnul Vadim Tudor? Tot de la el am învãþat cã atunci Cît adevãr în aceste vorbe, atît de sincere. cînd vorbeºti de un om mort îi spui direct pe nume, nu mai Am mai spus-o ºi o repet: Nu au fost doi în þarã ca foloseºti termenul de adresare „domnul“. Am ºi eu o bib- Vadim, el a fost unicul. Nu vreau sã supãr pe nimeni, dar liotecã în casã, iar cãrþile lui Vadim Tudor au un loc spe- ãsta-i adevãrul, pe care toþi trebuie sã-l recunoascã. El va cial pe rafturile ei. Eu nu am avere, repet, sînt un om sim- rãmîne mereu în sufletul românilor adevãraþi, el va plu. Averea mea sînt aceste cãrþi, pe care le preþuiesc ºi cu rãmîne în Istorie, atunci cînd se va scrie adevãrata Istorie care mã mîndresc: „Îngerul Rãnit“, „Cîntece de dragoste“, a României. Felicitãri! Iar cei falºi, care au pãcãlit ºi au „101 Poezii“, „Jurnalul Revoluþiei de la Crãciun la Paºte“, minþit Poporul Român, vor ajunge la lada de gunoi a isto„Cartea de Aur“, „Aforisme“, „Scrisori Deschise“, riei. Ruºine! „Pamflete cu sifon albastru“, „Discursuri“, vol. I ºi vol. II. Am fost ºi eu delegat, din partea Organizaþiei Le-am citit pe toate ºi am învãþat lucruri interesante ºi Judeþene a PRM Suceava, în calitate de vicepreºedinte, ºi importante. Le-am împrumutat prietenilor mei, vecinilor, am participat la al VI-lea Congres al partidului, care a rudelor. Toþi au avut cuvinte de laudã la adresa lui Vadim. avut loc în 31 octombrie. A fost un Congres mai trist Stimatã redacþie, vin cu o rugãminte, ºi o rog, persondecît toate celelalte.

S-a simþit lipsa Tribunului, pãrintele al, ºi pe domniºoara redactor-ºef Lidia Vadim Tudor: sãPRM. Am vãzut oameni triºti în salã, oameni cu ochii în mi trimiteþi ºi alte cãrþi (contra cost) publicate de Vadim, lacrimi cînd auzeau numele Vadim Tudor. Am vãzut în pe care nu le am ºi pe care mi le doresc. Mi-aþi face o salã români adevãraþi, patrioþi, veniþi din toatã þara. Am mare bucurie, iar averea mea din bibliotecã va fi mai vãzut în salã mulþi tineri, mulþi oameni de valoare, am bogatã. Vã mulþumesc. ªtiu cã revista trece prin momente ascultat discursuri interesante.

M-am simþit atît de mîngrele, la fel ºi Partidul România Mare, dar sînt sigur cã aceastã redacþie, formatã din profesioniºti, niºte adevãraþi dru alãturi de acei oameni minunaþi. Sînt sigur cã luptãtori, în frunte cu un redactor-ºef tînãr ºi talentat, Partidul România Mare nu va muri niciodatã! Pentru cã domniºoara Lidia, urmaºã a lui Vadim, revista va merge în þara asta încã existã patrioþi, patrioþi formaþi de Vadim mai departe, la fel ºi Partidul România Mare, în ciuda Tudor! Iar celor care încearcã sã distrugã Partidul duºmanilor. Sigur, aceasta e ºi dorinþa Tribunului de România Mare le spun rãspicat: Nu veþi reuºi niciodatã! acolo, de sus, din stele. E ºi dorinþa românilor adevãraþi. Sã nu uitaþi asta!

Din nefericire, noi, cei care iubim revista „România Cu deosebitã stimã ºi respect, Mare“, sîntem oameni sãraci ºi nu avem posibilitatea sã o VASILE CERLINCÃ, Suceava

Vadim – pilonul nemuritor al românismului (1) Cînd s-a stins din viaþã ultimul dintre fraþii mei, eram zdrobit, disperat, invocam Divinitatea sã mi-l aducã înapoi, mãcar pentru cîþiva ani, dar, mai ales, blestemam moartea care se tot obiºnuise sã dea tîrcoale casei noastre.

Aºi fi cosit-o cu propria ei unealtã. Cu greu mi-am recãpãtat liniºtea. Îmi sunã ºi astãzi în minte cuvintele de mîngîiere ºi de îmbãrbãtare pe care mi le adresa, în fiecare dimineaþã, Corneliu Vadim Tudor, de cum intra în redacþie. Le simþeam venind ca de la un frate, cãci fraþi eram atunci, nu numai de condei, ci ºi de suflet, legaþi prin aceleaºi simþãminte ºi nãzuinþe, prin aceleaºi bucurii, dureri ºi revolte. ªi aºa am rãmas vreme de mai bine de 4 decenii. Pînã mai ieri, cînd moartea perfidã nu numai cã nu ºi-a plãtit cafeaua, dar l-a luat din casã ºi pe amfitrion, avidã de suflete mari. Ne-am întîlnit, în tinereþe, pe fostul stadion ANEF, prin diverse redacþii, la teatru, dar cel mai mult am stat alãturi la AGERPRES ºi, apoi, la publicaþiile sale ,,România Mare”, ,,Politica” ºi ,,Tricolorul”. Dacã ar fi sã mãsurãm drumurile pe care le-am strãbãtut împreunã, ca reporteri - pe ploi, pe arºiþã, pe viscol -, poate cã o asemenea evaluare ar bate spre suta de mii de kilometri.

Era întotdeauna jovial ºi avea un dar aparte de a povesti întîmplãri personale, cînd nostalgic sau exaltat, cînd umoristic sau furios, dar, întotdeauna, plin de farmec.

Atunci îl înþelegeam cel mai bine ºi-l recunoºteam integral în portretul sufletesc pe care ºi-l creionase singur: ,,În mine trãiesc, în permanenþã, doi oameni – unul care se

controleazã ºi încearcã sã facã faþã convenienþelor sociale, ºi altul sãlbatic, care se revoltã împotriva nedreptãþii, a ticãloºiei ºi a prostiei”. Uneori, dupã discuþii cu activiºti ai fostului Partid Comunist, mulþi dintre ei niºte semidocþi, demagogi ºi aroganþi, ori cu funcþionari nãtîngi, care amestecau birocraþia cu politica, prietenul meu exploda ca scurtcircuitat. Nu se împãca deloc cu comportamentul slugarnic al politicienilor vremii. Într-o astfel de drumeþie reportericeascã, pe plaiuri hunedorene, îmi mãrturisea cã vrea sã renunþe la carnetul de partid, ca ºi Eugen Barbu. ªtiam despre multe necazuri pe care Vadim le avea cu mulþi activiºti de partid sus-puºi, dar mai ales cu Securitatea. Mai mult, ºtiam cît de grave pot fi consecinþele lepãdãrii de partid. M-am chinuit mult, în acea searã, sã-l determin sã renunþe la un asemenea gest sinucigaº. N-am reuºit, aºa cum, mai tîrziu, nu puteam sã-l înduplec nici pe mentorul sãu, Eugen Barbu, care, dupã ce m-a ascultat rãbdãtor vreo 5 minute, mi-a suprimat, brusc, pledoaria: ,,Basta! M-am sãturat pînã-n gît!”.

Dupã trecerea în nefiinþã a mitropolitului Antonie Plãmãdealã, a unor scriitori ca Eugen Barbu, Adrian Pãunescu, Grigore Vieru, Fãnuº Neagu, Paul Anghel, Romulus Vulpescu, Ion Lãncrãnjan, Mihai Ungheanu, a istoricilor Gheorghe Buzatu, Mircea Muºat, Vlad Hogea ºi a altor patrioþi, ca Emil Hossu, Sergiu Nicolaescu astãzi nu se mai aflã printre noi nici Corneliu Vadim Tudor, unul dintre cei mai puternici stîlpi ai românismu-

lui. Sîntem mai sãraci, sîntem mîhniþi pînã-n strãfundul sufletului de o asemenea grea ºi neaºteptatã pierdere, dar nu ne temem cã ne vom surpa, fiindcã Vadim, asemenea atîtor mari patrioþi, rãmîne puternic impregnat în conºtiinþa noastrã, precum pilonul Podului lui Apolodor, de la Drobeta Turnu Severin, în albia Dunãrii. Poporul nostru obidit, jefuit ºi veºnic pizmuit pentru istoria lui, pentru bogãþiile ºi frumuseþile pãmîntului sãu - din mijlocul cãruia s-au ridicat, de-a lungul veacurilor, neînfricaþi domnitori precum ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul, tribuni ai neamului ca Avram Iancu ºi Nicolae Bãlcescu, martirii Horea, Cloºca ºi Criºan, Constantin Brâncoveanu ºi Tudor Vladimirescu, personalitãþi culturale de prestigiu universal, ca Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuºi, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu, Nicolae Titulescu ºi atîþia alþi cãrturari, în rîndul cãrora se înscrie, astãzi, ºi Corneliu Vadim Tudor – acest popor, acest pãmînt nu-ºi vor seca niciodatã izvoarele de luminã, de curaj ºi de forþã, nu vor înceta niciodatã sã împrospãteze românismul. A plecat dintre noi Corneliu Vadim Tudor, un om cît o lume, cum spunea, printre lacrimi, un apropiat al sãu. Ne-a pãrãsit un intelectual care, prin erudiþia lui, se situa în sferele înalte ale culturii, s-a stins un suflet nobil, forjat la flacãra nestrãmutatei credinþe în Dumnezeu. A plecat spre eternitate un mare patriot, dar în locul lui va veni un alt Vadim, poate 2, sau încã 10. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Pag. a 6-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici Fapte, fapte

(n. 28 noiembrie 1949 – d. 14 septembrie 2015)

Acum 11 ani, în revista ,,România Mare”, nr. din 6 februarie 2004, a fost publicat un articol pe care lam scris din toatã inima: ,,Dezvelirea bustului statuar al lui Yitzhak Rabin, prilej de purificare a sufletelor”.

Era vorba statuia fostului premier al Israelului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, realizatã din iniþiativa ºi pe cheltuiala Tribunului, cel pe care niºtei pigmei, duºmanii sãi de neîmpãcat, îl acuzau, pe nedrept, de antisemitism. Ei bine, cu toate opreliºtile Puterii de atunci, Corneliu Vadim Tudor a reuºit amplasarea, la Braºov, a acestei statui, ridicatã în amintirea unui mare luptãtor pentru pacea lumii. Mãrturisesc cã am fost fericit în preajma Tribunului, iar inima mea radia de bucurie pentru faptul cã îmi oferise un spaþiu în paginile nepreþuitei sale reviste. Mi-aº dori din suflet ca tinerii noºtri sã citeascã ,,România Mare”, cãci sînt sigur cã vor gãsi aici multe informaþii de naturã sã le îmbogãþeascã nivelul de culturã.

Cine s-ar fi gîndit cã, la 11 ani de la momentul pe care l-am evocat mai sus, acel falnic brad, care ne rãcorea cu umbra sa, va fi fulgerat din senin, dispariþia lui rãvãºindu-ne tuturor sufletele? Sînt nespus de trist cã Tribunul nu se mai aflã printre noi, deºi cred cã, acolo unde se aflã el acum, este apreciat la adevãrata lui valoare, adicã dupã faptele bune pe care lea sãvîrºit pe pãmînt. Dumnezeu sã-l þinã ºi sã-l ocroteascã de-a dreapta Sa! EMILIAN ªANDRU, ofiþer superior paraºutist, din Cluj-Napoca

Oglinda libertãþii (5) Trist, dar adevãrat!

Pentru Referendum - þara întreagã a ieºit la vot, minus preºedintele suspendat ºi partidul sãu, care au boicotat totul. Prin votul lor, românii au hotãrît ca preºedintele Þãrii sã plece de la Cotroceni, acolo unde toþi preºedinþii ne-au transformat din „porumb” în „coceni”. Se spune cã, în „democraþie“, poporul e suveran, dar, cu toate acestea, de 3 zile Curtea Constituþionalã amînã rezultatul sub pretextul cã nu ar fi ieºit suficienþi oameni sã voteze ºi din aceastã cauzã nu s-a atins pragul electoral. Nu se ºtie cu precizie cîþi locuitori mai are România, care, de la 22 de milioane (1989), a ajuns la 19.515.138 de milioane, dar în calculul deciziei Referendumului s-a luat în considerare cifra cea mai mare, pentru ca preºedintele suspendat sã se poatã întoarce la Palat. Interesele unora strivesc Poporul Român. Soarta unei þãri a depins de un singur om de la Curtea Constituþionalã, care a anulat votul a 8.5000.000 de români. ªi asta pentru cã, în România, omul de rînd aratã ca puiul de vultur care a ieºit din oul pus, pentru a fi clocit, întrun cuibar de gãinã. Pui mic fiind, învãþa de la cloºcã sã scormoneascã în pãmînt dupã rîme ºi seminþe. Pe mãsurã ce creºtea, îºi dãdea seama cã el este altfel decît puii de gãinã. Privind spre Cer, a vãzut un vultur care zbura sus de tot ºi ºi-a dat seama cã seamãnã cu el. Dar gãina i-a zis: «Nu privi în sus, tu eºti doar un pui de gãinã ºi trebuie sã scormoneºti în pãmînt».

Puiul s-a resemnat ºi a scormonit mai departe în pãmînt, cu capul plecat, nemaiîndrãznind sã viseze cã ar putea sã zboare. Într-o zi, un bãiat l-a luat, s-a urcat cu el pe un acoperiº ºi i-a zis: «Zboarã!».

Vulturul n-a îndrãznit, spunînd cã el este doar un pui de gãinã ºi trebuie sã stea pe pãmînt pentru ca sã scormoneascã dupã rîme. Atunci, bãiatul l-a dus pe un munte, l-a obligat sã priveascã Soarele, dupã care i-a fãcut vînt ca sã zboare. ªi a zburat ...aºa cum încercãm ºi noi, dar aripile mereu ni se frîng, pentru cã, în România, corupþia e la rang de cinste. Nimeni nu e tras la rãspundere, decît de faþadã. ªi nimeni nu se întreabã de unde au avut bani „Stan” ºi „Bran” ca sã cumpere avuþia naþionalã. Iar contractele „babane” se fac fãrã licitaþie, dupã interesele politice ale unuia sau ale altuia. Românul îºi ascunde durerea într-o pasivitate deplinã, în ignorarea faptelor, cu acelaºi fatalism orb cu care ploaia se supune legii gravitãþii, tigrul - legii celui mai puternic, iar trandafirul - legii frumuseþii. Nici vorbã de o lege a conºtiinþei, care implicã, în mãsurã egalã, capacitatea ºi talentul. Este o flacãrã ce arde fãrã sã se stingã. Doar arde ºi… atît.

Absurditatea provine din zicala „lasa-mã sã te las“, care este o trãsãturã caracteristicã a poporului român, cu unele excepþii. Ierarhia socialã ar trebui sã aibã la

CELUI MAI MARE PATRIOT ROMÂN AL VREMURILOR NOASTRE, CORNELIU VADIM TUDOR A murit la ºaizeci ºi cinci de ani!

Fãrã sã ne scape þara de hoþi ºi de þigani!

De trãdãtori, de impostori ºi mafioþi Sã punã pumnu-n gurã chiar la toþi!

Vadim, inimã de Leu! Te-a învins moartea la fileu!

Ai invitat-o la cafea Dar ea, parºivã, nu a vrut sã bea!

Un trãznet te-a lovit fãrã furtunã Sã nu mai poþi sã scoþi din gurã-o glumã; E mai sãracã þara fãrã gazetar Inegalabil ºi ca pamfletar.

Om de-o culturã vastã, naþionalist convins De data asta, moartea te-a învins!

Te-ai dus în þara fãrã de hotare...

Fãrã s-apuci ca sã mai faci o ROMÂNIE MARE! De „Ziua Crucii“ ne-ai lãsat fãr’ sã-þi atingi þelu’ Un loc de veci speram sã ai, în Cimitirul Bellu!

Ca un stejar falnic, înfipt în rãdãcinã, Ai rezistat în timp la oriºice furtunã!

bazã inteligenþa, condiþia fundamentalã pentru bunãstare. Un rol considerabil îl joacã, însã, banul, o piramidã în echilibru care acþioneazã cu consimþãmîntul unor inºi care depind de „vîrful piramidei“ , de „toanele“ lui. Urarea Sà TRÃIÞI BINE este doar amintirea unui braþ drept ridicat, puþin înclinat, semãnînd cu un „salut” de mult apus. ªtiþi dvs. al cui! Ehei. Fereºte-ne, Doamne, de ei ! Se fac alegeri parlamentare din 4 în 4 ani, cu cheltuieli enorme ºi cu promisiuni niciodatã onorate, .„MAI MARII“ uitînd cã o þarã nu poate exista fãrã oameni ºi oamenii nu pot exista fãrã o þarã. ªi unde-s oamenii, cei 2-3 milioane, înstrãinaþi pe alte meleaguri, ºi unde este avuþia naþionalã care a fost vîndutã, bucatã cu bucatã ? Este drama unei þãri ajunsã la cheremul capitalismului sãlbatic. Discrepanþa dintre nivelul de trai al celor privilegiaþi ºi cel al omul de rînd poate fi ilustratã prin diferenþa dintre salariul mediu lunar, de cca. 10 milioane (vechi), ºi salariul de 350 de milioane (vechi) pe care îi primeºte un domn consilier, tatãl celebrei doamne R.A.. Deci, domnia sa „înghite“, lunar, cam 35 de salarii medii sau 90 – l00 de pensii de 3 milioane (vechi). Asta, da, echitate socialã! Unii în „Rai“, majoritatea în Iad, pentru cã ºi Raiul ºi Iadul sînt aici, pe Pãmînt. Dupã ce aleºii poporului „îºi vãd sacii în cãruþã”, dau bice cailor pînã în „ogor”, uitînd cã acela este al tuturor. Dar ce sã mai spunem despre drama oamenilor care trãiesc lîngã groapa de gunoi, în Secolul XXI, la marginea unei capitale europene, unde copiii nu cunosc gustul unei ciocolate? Peste douã mii de oameni îºi duc traiul în cocioabe, cãutînd fier vechi ºi resturi de mîncare în gunoiul aruncat de maºinile care aduc resturile menajere din Capitalã.

Sosirea maºinilor de Salubritate este, pentru ei, o „clipã fericitã”. Oameni, cîini vagabonzi, ºobolani ºi pãsãri, împart, împreunã, „avuþia. Dacã mi-ar fi povestit cineva despre toate astea, aº fi spus cã este o mare minciunã. Dar am vãzut reportajul doamnei Carmen Avram care, prin competenþa profesionalismului sãu, „lustruieºte” oglinda libertãþii cu imagini necunoscute de mulþi dintre noi. ªi, Doamne Fereºte sã ai de rezolvat o problemã oficialã. De pildã, vecina mea ºi-a instalat în mod abuziv antena TV, direcþionînd-o spre geamul meu de la bucãtãrie, acoperindu-1 parþial. Am sesizat organele (ne)competente, inclusiv pe dl. primar al Sectorului 6 care mi-a comunicat cã a trimis sesizarea mea la Poliþie.

Aceasta din urmã mi-a trimis o scrisoare în care mi se precizeazã cã „nu este necesarã o aprobare pentru instalarea T.V.“. Ce-am cerut ºi ce mi s-a rãspuns!

Dacã o problemã atît de minorã nu s-a putut rezolva, atunci ce se întîmplã cu problemele importante?! Nu e de mirare cã toate merg anapoda. (va urma) LILIANA TETELEA

Dar trãznetul nãpraznic loveºte din senin ªi curmã viaþa celui, care a fost Vadim!

Stejarul o furtunã, nu-l culca la pãmînt Dar de-l loveºte-un trãznet, el se usucã-n vînt!

E ca o navã þara plutind cam fãrã cîrmã Dar nu s-a scufundat cã mai avea-o parîmã! „Ceahlãul sub furtunã nu scade muºuroi“ De ce acum, Vadime, ne pãrãseºti pe noi?!

Memorie aveai, mai ceva decît Seneca Vedeai o Românie precum arabii Mecca...

Te plînge-o Românie ºi cei de peste Prut Cã n-ai putut s-o faci, aºa cum ai fi vrut!

O Românie Mare, aºa cum a mai fost Sã ºtie-o lume-ntreagã ce sîntem ºi ce-am fost!

O „Românie dodoloaþã“ ºi cu pãduri de brazi Pãdurile ne cam lipsesc, cum ne lipseºti tu azi!

Ai fost un mare patriot, la propriu ºi la figurat!

De la tine generaþii vor mai avea de învãþat.

Istoria sã te aºeze între titanii culturii româneºti, ªi-o stradã Corneliu Vadim Tudor, s-avem în Bucureºti!

Ai fost un iubitor de þarã, de oameni ºi de cîini, ªi te-ai luptat din rãsputeri sã n-o laºi la strãini!

Nu boala te-a rãpus, c-ai fost bãiat deºtept Ci rana ta din suflet, te-a doborît din piept.

Ca unui om curat, cinstit ºi drept, ºi cu credinþã, Dumnezeu sã-i facã parte în Cer, de-i cu putinþã...

De „Înãlþarea Sfintei Cruci“ þi-a fost la Domnul ca sã pleci, Corneliu Vadim Tudor: pomenit sã fii în veci!

Lîngã amicul Pãunescu sper liniºtea sã þi-o gãseºti, Mireasma florilor de tei în jur s-o rãspîndeºti În locul tãu de veci odihnã sã-þi gãseºti, Din steaua cãlãtoare, de sus sã ne priveºti!

SILVIU MOLDOVAN, Iclãnzel - Mureº

Comemorare La 5 decembrie, se împlineºte un an de cînd fosta noastrã colaboratoare Sofia Ittescu a trecut în nefiinþã. Comemorarea va avea loc la Cimitirul Bellu, orele 10.00. Dumnezeu s-o odihneascã în pace.

Pag. a 7-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

CIOBURI DE GÎNDURI Cred cã am obosit. Am obosit de atîta intensã ardere în care am alunecat cu toatã fiinþa mea. Nu vreau de la nimeni nimic. Nu judec pe nimeni. În toatã tristeþea ºi tãcerea în care m-am închis, doar pacea lumii îmi aduce o razã de luminã pe chip. Pacea este cel mai înalt deziderat al lumii! Pacea lumii este mai presus de om, ca individ. Ea slujeºte speciei noastre, ºi nu numai... Existenþa ei ne legitimeazã ºi ne valideazã ca fiinþe care au dreptul de a intra în eternitate, asemenea zeilor. Aºadar, sã veghem la acest mare ºi frumos ideal: pacea lumii, din care vom pãstra fiecare, ca pe un bun sacru, pacea sufletelor noastre. Sã aveþi o viaþã limpede ºi frumoasã, iar zorii fiecãrei zile sã vã întîmpine cu cea mai frumoasã luminã.

EXIL Nepotului meu, Petru Andrei Bucã, victima indiferenþei de la Clubul Colectiv Strãin de cei ce m-au iubit demult Azi urc însingurat a vieþii cale, În mînãstiri de rouã un clopot stins s-ascult Vai, cel ce-am fost odatã sînt lacrimã-n petale.

Nimic nu am cu mine, de lupte, ºi de mers, Rãnit mã-nchid în mine ca oastea-ntr-o cetate Din umbra ta cu lacrimi mã fulgerã un vers C-am devenit, ce tragic, legendã, din pãcate.

LITERATURA UNUI MARE ACTOR

DESTIN Urbanski nu cunoºtea îngrãdiri. Ce înseamnã o familie? Braþul prietenului pe care-l simþi mergînd alãturi de tine în zilele cu soare, în zilele grele, urcînd pe munte...

Dacã priveºti înapoi, e doar pentru ca sã mergi cu mai multã siguranþã înainte.

Jenka, Jenka, ce þi-a venit sã te sui în automobilul acela? ªtiu, n-ai putut sã nu te urci în el. ªtiu cã nu-þi plãcea sã-i laºi pe alþii sã facã un anumit lucru în locul tãu. ªtiu cã nu aveai limite în dorinþa ta de a crea. Mereu spuneai: «O sã fac singur asta, precis». Da, un om puternic ca tine cu greu ar fi putut sã înþeleagã cã fiinþa omeneascã nu trebuie sã se expunã unor riscuri. ªi iatã, automobilul zace într-o rînã, pe cînd tu... Evgheni Urbanski era bun ca pîinea caldã ºi simplu ca pãmîntul. Îmi amintesc cã, în timp ce se turna filmul Scrisoare neexpediatã, a crescut 2 pui de vultur care, dupã ce-au învãþat sã zboare, se întorceau mereu, îl cãutau, se aºezau pe umerii lui. Dupã ce s-a terminat filmul ºi el a plecat, vulturii continuau sã vinã, dar toate strãduinþele noastre de a-l înlocui pe Urbanski au rãmas fãrã succes. Vulturii îl cãutau numai pe el, de el aveau nevoie ºi, negãsindu-l, plecau. Nici un alt actor nu poate sã fie comparat cu Urbanski în ceea ce priveºte forþa de convingere socialã ºi puterea de exprimare a conºtiinþei cetãþeneºti. Mulþi ani, rolul lui Gubanov, jucat de el în filmul Comuniºtii, va rãmîne, pentru mine, o pildã de conºtiinþã a omului de partid, iar Astakov, din Cer senin - întruchiparea fermitãþii ºi a

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (3) Yogi… „labradorul-actor“ Yogi este un exemplar din rasa labrador de culoare neagrã, care a ajuns la ºcoala noastrã de dresaj pentru cã stãpînii îºi doreau ca acesta sã fie un cîine disciplinat, care sã nu punã probleme de nici un fel în momentul în care ieºeau la plimbare, ori plecau în concediu. Un lucru foarte important pentru stãpînii lui Yogi era ca acesta sã nu mai aibã o atitudine dominantã faþã de alþi masculi, deoarece, fiind un cãþel tînãr ºi temperamental, îºi dorea sã se impunã, din punct de vedere ierarhic, faþã de orice „adversar“ care îi apãrea în cale. În timpul dresajului cu Yogi, care ar fi trebuit sã fie unul de disciplinã elementarã, am observat cã era un cîine care se preta la ceva mai mult decît un dresaj obiºnuit, de disciplinã, ºi am ales sã încerc sã lucrez cu el dresajul „cîinilor-actori“. Nu orice cîine poate fi disponibil pentru un astfel de dresaj.

DORINÞA UNUI LUCEAFÃR - inspiratã de Hyperionul lui Mihai Eminescu Din locul meu în univers, Un dor nebun pãtruns în vers, Mã face sã cutreier spaþiul infinit, Spre un tãrîm nemãrginit...

Atîtea stele frînte mã însoþesc pe drum, Atîtea ruguri, iatã, voi mi-aþi aprins în noapte!

Dar exilat sînt, Doamne, cu legiuiri de fum Iar adevãrul lumii e ferecat în ºoapte.

Zadarnic mai încerc, iubirea mea S-o-ntorc spre voi, precum o sfîntã hainã M-a fulgerat uimirea în inimã cu-o stea, ªi nici mãcar ca-n vise, n-a fulgerat în tainã.

Strãin de tot, de lume, strãin chiar ºi de mine, Azi mã retrag departe, în mit la schit de foc ªi nu mai vreau nimic, rãmîi cu bine, Grãdina mea frumoasã, de vis ºi nenoroc.

ILARION BOCA încrederii în sine. Urbanski avea talentul de a-i convinge pe spectatori. În timpul unei filmãri, m-a întrebat: – Îþi place Maiakovski?, l-am rãspuns, fãrã prea multã convingere.

– Nu prea...

Pãrea cã nu înþelege.

– Cum ai spus?!

Eu continuam sã stau întins în cuºeta mea din vagonul de cale feratã în timp ce el mã bombarda, cu patos, cu un torent de rime ºi de idei. Uimit, am încercat sã mã ridic, în timp ce el continua pe acelaºi ton, de parcã ar fi recitat: «Stai culcat, ignorantule/Am sã te ucid mai întîi/Iar apoi ai sã te scoli/iluminat/ Ruºinîndu-te de/ignoranþa ta»...

Astãzi, înþeleg foarte bine dragostea deplinã pe care acest mare artist o purta unui alt mare om de artã. Astãzi, nu mã mai uimeºte faptul cã Urbanski cunoºtea perfect opera lui Maiakovski, pentru cã e limpede pentru mine cît de apropiate erau firile acestor 2 oameni ºi ce mare pãcat este cã n-am ºtiut sã-i pãstrãm în viaþã nici pe unul, nici pe celãlalt. De asemenea, am înþeles cã atîta timp cît trãiesc cei care l-au cunoscut, oricît de puþin, pe Urbanski, el va rãmîne alãturi de noi. ªi n-are nici un fel de importanþã dacã ºcoala din îndepãrtatul orãºel nordic unde a învãþat îi va purta, sau nu, numele (problema e încã în discuþie). De altfel, nu e nici o grabã în rezolvarea ei. Pentru mine, unul, aceastã ºcoalã, ºcoala dragã a lui Jenka, îi poartã de mult numele. Iar lui, cît a fost în viaþã, puþin i-a pãsat de bronzul statuilor, de marmura lunecoasã... Eºti cu mine, mergem împreunã pe acelaºi drum. Voi încerca sã mã sui, din nou, în automobilul acela care te-a strivit ºi sã merg pe drumul nãzuinþelor tale. Dar, din cînd în cînd, vei simþi cum mi se strînge inima vãzînd cã locul de alãturi este gol.

INNOKENTI SMOKTUNOVSKI Este posibil ca din 3 cuiburi de 6 pui de labrador doar unul singur sã fie potrivit pentru dresajul „cîinilor-actori“, cu atît mai mult pentru dresajul care ajutã persoanele cu handicap, la care labradorul este cel mai des folosit. Cu multe ore de dresaj ºi mult interes din partea stãpînilor, care îl susþineau ºi îi ofereau toate condiþiile ºi timpul necesare, Yogi a absolvit cursul de dresaj al „cîinilor-actori“, care presupune mult timp de pregãtire ºi care aproape cã nu se terminã niciodatã, pentru cã, în permanenþã, ar mai fi ceva de învãþat.

Astãzi, Yogi este unul dintre cei mai deºtepþi labradori din þarã, care a apãrut prin emisiuni pentru demonstraþii de dresaj. El ºtie sã numere, sã batã palma, sã rãspundã atunci cînd este întrebat printr-un lãtrat ºi are chiar propriul site, cîinele.ro, cu ajutorul cãruia a format o comunitate care ajutã cîinii fãrã stãpîn. Acum, Yogi aºteaptã propuneri pentru roluri în filme, cît ºi pentru spoturi publicitare, ºi asta pentru a demonstrat ce a învãþat la ºcoalã. (va urma) MIHAI NAE

Deasupra-mi, puzderie de stele, Mulþimi de stele dedesubt, Eu, un fulger de dor supt, Vagabondînd hoinar cu ele..

Fãr’ sã am nici un necaz, Nu-mi acord nici un rãgaz, ªi-n cosmicul meu periplu curg, Încercînd cu dor în orice caz, Sã dau cumva de Demiurg...

Sã-i cer smerit, din vechea lege, A nemuririi, acum sã mã dezlege, Sã fiu un simplu membru-n Univers, Muritor, ca orice individ divers.

Iubirea pentru-o muritoare-n mers, S-o cînt cu cel mai tandru vers.

O copil nebun, cu mintea-n amurg, Ce ai ajuns acum la Demiurg, Cu-n bulgãre de tinã vrei sã te asemeni, ªi sã trãieºti-iubeºti ca neica-nimeni?

Pentru cine vrei sã scapi de nemurire, Cãci muritoarele, spre-a ta uimire, Sînt doar efemeride, ce iubirile-ºi petrec, ªi-apoi în glia-mamã neconsolate trec.

Cãlcîiele-þi, acum, de s-au aprins, ªi te-a cuprins un dor nestins, Pentru o superbã fatã pãmînteanã, Mai bine n-o bãga în seamã...

Cãci de-a-i zbura la ea de-a latul, Te va uita, ºi s-o iubi cu altul, Dar în Univers, milenii vei petrece, ªi-n veci tu sã rãmîi, nemuritor ºi rece.

MIHAI MOTTAN 26 martie 2011

EVENIMENT EDITORIAL Scriitorul Irimie Strãuþ, cel mai renumit autor de literaturã pentru copii, despre care criticii spun cã este inventatorul cuvintelor jucãuºe ºi al prozei ritmate, este autorul unei noi cãrþi pentru cei mici, intitulatã ,,Nemaipomenitele aventuri ale lui Mutulicã pe Planeta Zînelor Flori – întîmplãri fantastice”. Un exemplar al acestui volum i-a fost oferit conducerii revistei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Cu admiraþie pentru curajul eroic al Lidiei Vadim Tudor de a continua, în calitate de redactor-ºef al «României Mari», visul lui Vadim. Cartea este dedicatã ambelor fiice ale lui Corneliu Vadim Tudor, pro memoria. Amintesc momentul cînd le-am cunoscut la Buzãu, împreunã cu mama lor, la înmormîntarea marelui român Mircea Muºat, istoric de excepþie, colaborator al Tribunului în lupta cu duºmanii României. Cu dragoste, de la un colaborator, din 1995, al «României Mari», Irimie Strãuþ”.

Pag. a 8-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

1 Decembrie 1918 – fãurirea României Mari S-au împlinit 97 de ani de la întemeierea Statului Naþional Unitar Român, acest multisecular vis ºi cel mai important moment din Istoria Poporului Român din toate timpurile. Ziua de 1 Decembrie reprezintã nu doar Sãrbãtoarea noastrã Naþionalã, dar ºi dovada cea mai grãitoare cã în anul de graþie 1918, în contextul unor complexe condiþii interne ºi internaþionale, românii din Basarabia ºi Bucovina s-au unit cu fraþii lor din Banat ºi Transilvania, pentru revenirea lor între frontierele României. Acest eveniment a reprezentat ºi consecinþa unei maturizãri fireºti a naþiunii noastre, precum ºi rodul unor dificile demersuri de naturã juridicã, politico-diplomaticã ºi militarã. Trebuie sã ne amintim faptul cã România intrase în rãzboi în anul 1916, Regele Ferdinand fiind sfãtuit de soþia sa, Regina Maria, ca ‚ara sã se alãture Puterilor Antantei pentru o victorie decisivã în bãtãlia pentru destrãmarea Imperiului bicefal austro-ungar ºi a celui þarist.

Acest gest a reprezentat un act legitim, izvorît din necesitatea desãvîrºirii unitãþii statale, ºi nicidecum din raþiuni de jaf ºi cotropire. Cãderea imperiilor amintite a determinat reconstituirea noilor state naþionale, precum Cehoslovacia, Polonia, Austria, Ungaria, Iugoslavia ºi România. Dupã încheierea rãzboiului, în intervalul 1919-1920, s-a trecut la încheierea unui sistem de alianþe ºi tratate adiacente între România ºi alte state din Europa Centralã, de Est ºi SudEst. Faþã de Rusia sovieticã, guvernul român a adoptat o poziþie de nebeligeranþã, þara noastrã fiind unul dintre puþinele state care nu au manifestat imixtiuni în problemele interne ale acestui stat. Astfel, în perioada 27 martie-9 aprilie 1918, ca urmare a revoluþiei ruse, Basarabia a fost proclamatã independentã ºi, apoi, alipitã Statului Român. De asemenea, Tratatul de Pace de la Neuilly, semnat la data de 27 noiembrie 1919 cu Bulgaria, a confirmat anexarea Cadrilaterului, teritoriu pe care aceastã þarã fusese nevoitã sã-l cedeze României încã din 1913, prin Tratatul de Pace de la Bucureºti, încheiat dupã terminarea rãzboaielor balcanice. Ulterior, au mai fost semnate tratate de pace cu Ungaria, la Trianon, în data de 4 iunie 1920, ºi cu Turcia, în ziua de 10 august 1920, la Sèvres.

România reîntregitã în frontierele sale istorice avea o suprafaþã de 295.049 kmp. Cuprinderea unor zone cu altitudine, climã ºi structurã geograficã diferite a adus statului nostru o mare diversitate de resurse naturale, ceea ce a determinat apariþia unor mutaþii profunde în structura sa economicã. Este momentul potrivit sã-l citez pe unul dintre fondatorii Partidului România Mare, istoricul dr. Mircea Muºat care, în lucrarea sa intitulatã „1940 - Drama României Mari“ a afirmat urmãtoarele: „Marea Unire de la 1918 a ridicat pe o treaptã superioarã comunitatea de viaþã economicã ºi spiritualã statornicitã de-a lungul veacurilor între teritoriile româneºti, a realizat cadrul naþional ºi statal pentru dezvoltarea mai rapidã a forþelor de producþie, a marcat înmãnuncherea în graniþele aceluiaºi stat a energiilor ºi capacitãþilor creatoare ale întregului popor, a unit la scarã naþionalã forþele politice, patriotice ºi revoluþionare”. De asemenea, populaþia era de douã ori mai numeroasã, cuprinzînd ºi concentrãri de alogeni (unguri, saºi, ºvabi, ruºi, ruteni, sîrbi, croaþi, sloveni, bulgari, cehi, slovaci, polonezi, greci, armeni, turci, evrei, tãtari, gãgãuzi ºi þigani). Reunind în vatra strãmoºeascã ºi provinciile româneºti aflate sub jurisdicþie strãinã vreme de cîteva secole, România a continuat sã rãmînã un Stat Naþional Unitar, românii constituind binemeritata majoritate covîrºitoare. În termenii unei convenþii semnate la Paris, în data de 9 decembrie 1919, România s-a angajat faþã de Marile Puteri sã acorde alogenilor toate drepturile civile ºi politice de care se bucurau cetãþenii români, sã le respecte valorile lingvistice, culturale ºi spirituale. Ne putem imagina cã Statul Român a avut de înfruntat multe probleme delicate datoritã existenþei unor elemente atît de disparate, care fãcuserã parte din regimuri politice ºi din structuri sociale foarte diferite. Autoritãþile de la Bucureºti s-au strãduit sã asocieze celelalte etnii la guvernare ºi-n administraþie, dovedindu-se a fi flexibile, liberale ºi clarvãzãtoare. În acest mod, toate minoritãþile (fie cele care aparþinuserã Imperiului Habsburgic, fie Imperiului Þarist), erau în total acord cu autohtonii ºi credincioºii principiului monarhic. O problemã destul de spinoasã a constituit-o ºi chestiunea evreiascã, deoarece

ponderea acestei etnii în viaþa economicã a început sã-i neliniºteascã pe români încã din cea de-a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea. Comerþul, bãncile, industria erau în mîinile evreilor nu doar în România (Iaºi, Cernãuþi, Chiºinãu), ci ºi în alte state europene, iar accesul la viaþa politicã nu a fãcut decît sã exacerbeze antisemitismul pe teritoriul Bãtrînului Continent.

Fãurirea Statului Naþional Unitar Român a adus schimbãri majore în plan legislativ. Astfel, la data de 26 martie 1923, a fost adoptatã Constituþia României, cu 262 de voturi în Camera Deputaþilor ºi 137 de voturi în Senat. Ea a ratificat reforma agrarã ºi a instituit proprietatea statului asupra bogãþiilor subsolului. În pofida faptului cã dreptul la vot a fost îngrãdit femeilor, militarilor, tineretului ºi magistraþilor, reforma electoralã a constituit un pas înainte pe calea democraþiei, numãrul cetãþe-

nilor cu drept de vot crescînd de la cîteva sute de mii la 4 milioane. În condiþiile efervescenþei politice generate de Marea Unire, de înfãptuirea reformei agrare ºi a celei electorale, s-au semnalat ºi schimbãrile petrecute în structura partidelor politice istorice din România (P.N.L. ºi P.N.Þ.), precum ºi crearea Partidului Comunist Român. Tabloul general al societãþii româneºti din perioada României Mari era acela al unei naþiuni tinere prospere ºi viguroase care pãºea pe fãgaºul normal al unitãþii etnice ºi politico-administrative, Poporul Român aspirînd la libertate ºi democraþie din dorinþa de a antrena þara pe coordonatele civilizaþiei ºi progresului. Figura proeminentã cu merite deosebite în fãurirea României Mari a fost primul-ministru Ionel I.C. Brãtianu. În plan politic internaþional, România a luptat pentru pãstrarea statu-quo-ului teritorial stabilit într-un cadru jurisdicþional prin sistemul tratatelor de pace de la Paris ºi al celor adiacente. În data de 28 iunie anul 1919, România a devenit þarã membrã a Ligii Naþiunilor (Societatea Naþiunilor), organism internaþional, cu sediul la Geneva, menit sã apere independenþa naþionalã ºi integritatea teritorialã a statelor semnatare. Ceea ce a caracterizat politica externã a României Mari a constituit lupta pentru apãrarea integritãþii teritoriale a þãrii împotriva politicii revizioniste promovate de cercurile guvernamentale fasciste din Ungaria, Italia, Bulgaria, Germania, precum ºi în vederea pãstrãrii unui climat de pace ºi securitate în rîndul unor state europene, precum Cehoslovacia, Iugoslavia, Finlanda, Polonia ºi Grecia, prin încheierea de tratate ºi convenþii militare. Diplomaþia româneascã a militat activ pentru convocarea Conferinþei Generale a Dezarmãrii. În acest context, personalitatea care a dominat diplomaþia în Europa interbelicã a fost ministrul român de externe Nicolae Titulescu, eminent om de stat, neînregimentat politic, clarvãzãtor ºi realist. Aceste calitãþi au constituit un motiv întemeiat în alegerea sa, de 2 ori consecutiv, pentru funcþia de preºedinte al Adunãrii Societãþii Naþiunilor în perioada 1930-1931, fapt care nu s-a mai petrecut niciodatã cu altcineva. Cu prilejul sesiunilor acestui for superior, dezbaterile desfãºurate în acest interval au înregistrat un real succes. În anul 1934, ministrul nostru de Externe a semnat documentul de constituire al Pactului Balcanic alãturi de Iugoslavia, Turcia ºi Grecia, precum ºi convenþia de reevaluare a Micii Antante ca alianþã militarã defensivã, alãturi de Cehoslovacia ºi Iugoslavia. De asemenea, el a extrapolat ideea de securitate nu doar în plan european, ci ºi peste Ocean. În acest sens, este demnã de menþionat opera de

organizare a pãcii prin Pactul Saavedra Lamas ºi Pactele Panamericane. Deschiderea legaþiilor române cîteva în þãri din America Centralã ºi de Sud (Mexic, Brazilia ºi Venezuela) constituie meritul lui Nicolae Titulescu. Pe de altã parte, relaþiile þãrii noastre cu Grecia aveau sã fie consolidate prin douã cãsãtorii dinastice: nunta Regelui George cu Prinþesa Elisabeta a României în data de 27 februarie 1921 ºi cea a Prinþului Carol cu principesa Elena a Greciei în ziua de 10 martie a aceluiaºi an. Bazele politicii externe ale Statului Român au fost statuate ºi prin cãsãtoria Regelui Alexandru al Iugoslaviei cu Principesa Mãrioara a României, în data de 8 iunie 1922.

Putem afirma, cu profundã mîndrie, cã România Mare a cunoscut cea mai frumoasã perioadã din Istoria sa modernã, fapt care a determinat naþiunile europene sã o aprecieze drept Bujorul Europei de Sud-Est. Dezvoltarea generalã a þãrii în perioada care a început cu desãvîrºirea unitãþii naþionale s-a împletit, în chip firesc, cu dezvoltarea culturii, a învãþãmîntului, a creaþiei ºtiinþifice, literarartistice ºi spirituale, toate avînd la bazã sursele de inspiraþie autohtone sincronizate cu realitãþile europene occidentale. În plan spiritual, sã nu uitãm meritul deosebit pe care l-a avut, de-a lungul vremii, Biserica Ortodoxã Românã, în consolidarea ºi pãstrarea unitãþii Naþiunii Române. Cel mai important moment din viaþa Bisericii Naþionale l-a constituit înfiinþarea Patriarhiei Române ºi întronizarea celui dintîi patriarh în persoana lui Elie-Miron Cristea în anul 1925.

Preocuparea prioritarã a instituþiei ecleziastice a constituit-o organizarea sa structuralã ºi teritorialã, stabilirea clarã a sarcinilor ce revin clerilor (în exclusivitate de naturã spiritualã), precum ºi statuarea drepturilor celorlalte confesiuni din România prin promulgarea Legii cultelor în anul 1923.

Din nefericire, forþa brutalã, nemiloasã ºi interesatã a marilor puteri mondiale a dat lovitura de graþie Marii Uniri ºi a determinat sfîºierea teritorialã a României Mari în anul 1940, urmatã de ocuparea Transilvaniei de Nord-Vest, Basarabiei, Bucovinei de Nord, Þinutului Herþa ºi Cadrilaterului. Revenirea Nord-Vestului Transilvaniei pentru totdeauna la Patria-Mamã a adus o deosebitã satisfacþie opiniei publice interne, aceastã provincie istoricã fiind consideratã de cãtre opinia publicã drept leagãnul Naþiunii Române. Ulterior, evenimentele majore care au avut loc în Europa Centralã ºi de Est, precum ºi mutaþiile geopolitice spectaculoase produse de cãderea cortinei de fier, nu ne-au adus reconsiderarea fireascã a problemei noastre teritoriale. Ceea ce este ºi mai trist, o reprezintã curentele obscure, interesele ºi dezordinea moralã la care asistãm ºi pe care tînãra generaþie o trãieºte astãzi, aceasta din urmã necunoscînd profund Istoria þãrii ºi realizãrile bravilor noºtri înaintaºi. În acest context, avem datoria sacrã nu doar de a evoca faptele acestora, dar ºi de a ne asuma rãspunderea de consolidare ºi apãrare a valorilor pe care le-am moºtenit de-a lungul vremii. Doar pãstrînd unitatea de voinþã ºi acþiune aºa cum au înfãptuit-o eroii noºtri, ne vom bucura de apreciere ºi respect pe întregul mapamond, în aceastã anevoioasã ºi complexã perioadã istoricã în care trãim.

Noi, membrii Partidului România Mare, avem mãreaþa misiune de a sta de strajã þãrii ºi de a înfãptui visul fondatorului partidului nostru, dr.Corneliu Vadim Tudor, de a reuni Þara în graniþele ei fireºti.

La cea de-a 97-a aniversare a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, aducem un adînc omagiu bravilor bãrbaþi care au consemnat aceastã zi de sãrbãtoare, ca fiind cea mai tulburãtoare ºi înãlþãtoare cotiturã în devenirea României Mari. S-ar putea ca fiecare dintre noi sã avem printre rudele noastre eroi care, desigur, au trecut demult în lumea umbrelor. Personal, recunosc sentimentul de mîndrie care-mi strãbate inima la gîndul cã bunicul meu din partea mamei, braºovean din tatã-n fiu, a fost un brav erou în familia din care fac parte, dînsul participînd pe front în cele douã rãzboaie mondiale, fiind prezent ºi în ziua de 1 Decembrie 1918 în faþa Catedralei Reîntregirii de la Alba Iulia. În urma celui de-al II-lea rãzboi mondial, bunicul meu ºi-a pierdut viaþa, la vîrsta de doar 51 de ani, lãsînd în urmã o familie îndureratã, cu 6 copii. De aceea, se cuvine ca, la acest ceas aniversar, în aceste tulburãtoare evocãri, sã lãsãm sã ne cadã o lacrimã pe obraz în cinstea memoriei bravilor fii ai Poporului Român care au contribuit la desãvîrºirea ROMÂNIEI MARI. MARCELINA PÃTRAªCU, lector universitar dr. în Istorie

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 4 decembrie 2015

Ziua Naþionalã a României În anul 1948, odatã cu instalarea regimului comunist, Instituirea Zilei Naþionale a Poporului Pentru cã sîntem la cîteva zile dupã 1 Decembrie, Ziua Român la 1 Decembrie, de asemenea, a în ziarul „Flacãra“ a fost publicat noul Imn al României, Naþionalã, încercãm azi sã fost un act istoric de repunere în drep- „Zdrobite cãtuºe“, pe muzicã lui Matei Socor. O melodie aflãm ce semnificaþie a avut, turile fireºti ale neamului nostru, Ziua cu versuri de propagandã, în care erau proslãvite are ºi cîtã importanþã i s-a acorMarii Unirii însemnînd încununarea Republica Popularã ºi prietenia cu poporul rus eliberator. dat ºi i se acordã sãrbãtorii unor acte de vitejie presãrate generos în În anul 1953, în plinã sovietizare a României, Imnul „Zdrobite cãtuºe“ a fost înlocuit cu „Te slãvim, naþionale la români, de-a lunIstoria frãmîntatã a acestui neam. gul timpului. Americanii au de Dupã primul rãzboi mondial au urmat Românie!“, pe versuri de Eugen Frunzã ºi Dan Deºliu.

240 de ani un 4 iulie, francezii, iar ani de dezvoltare economicã, de pros- Partidul a hotãrît ca poporul sã se bucure adînc de faptul un 14 iulie cam tot de atunci, peritate, iar de fiecare zi de 10 Mai lumea cã Armata rusã era încã în þarã. Elitele României îºi aflau mai exact din 1789, cînd a era fericitã sã petreacã ºi sã se bucure. sfîrºitul în închisori, iar libertatea de expresie devenise o cãzut Bastilia, iar la noi, de 150 Situaþia în þarã nu era roz pentru toatã amintire interzisã: „Te slãvim, Românie, pãmînt pãrinde ani, se sãrbãtoreºte Ziua lumea, dar în acea zi toþi uitau de greutãþi, tesc,/ Înfrãþit fi-va veºnic al nostru popor,/ Cu poporul Naþionalã. Spre deosebire de se bucurau ºi-ºi omagiau Suveranul. sovietic eliberator,/ Leninismul ni-e far ºi tãrie ºi avînt”. cele douã mari puteri, noi am Carol al II-lea, cel care l-a succedat pe În anul 1975, Imnul Naþional al României a fost, din nou, avut 3 date de sãrbãtorire, acest Ferdinand la tron, a fãcut ca ziua de 10 schimbat. Ceauºescu ºi-a dorit o altã melodie, mai puþin lucru fiind impus de regimurile Mai sã fie confiscatã doar pentru el. „El“ stalinistã. Aºa au ajuns românii sã cînte „Pe-al nostru care s-au succedat - în fond o trebuia sã fie în centrul atenþiei, toatã steag e scris Unire“, pe muzica lui Ciprian Porumbescu. expresie a instabilitãþii ºi a lumea sãrbãtorea, dar în onoarea lui se În anul 1977, noul Imn al Republicii Socialiste România fragilitãþii democraþiei pe organizau cele mai grandioase ºi a devenit „Trei culori cunosc pe lume“, Imn care a fost Regele Carol I meleagurile româneºti. În deºãnþate spectacole pe stadioane, în care intonat pînã la sfîrºitul anului 1989, dar în care textul prima variantã ºi cea mai de cultul personalitãþii era lege. Aºa ceva semãna frapant cu original a fost „împãnat“ cu versuri „la zi“, versuri care-l slãveau pe geniul Carpaþilor. Dacã sub comuniºti Imnul duratã, totul a început în anul în care în þarã a sosit ce avea sã facã alt dictator, cîteva decenii mai tîrziu!

Prinþul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a În 1940, Carol al II-lea e silit sã abdice ºi fiul sãu, s-a schimbat de mai multe ori, Ziua Naþionalã a rãmas, depus, în ziua de 10 Mai 1866, jurãmîntul în faþã Mihai, va deveni noul rege. Ziua de 10 Mai va fi sãrbã- timp de 41 de ani, aceeaºi, 23 August. Doar Revoluþia Adunãrii Reprezentative a Principatelor Române Unite. toritã ºi pe vreme de rãzboi, dar ºi în cei 3 ani cît comu- din Decembrie 1989 a schimbat ºi data Sãrbãtorii Naþionale, cît ºi Imnul.

Din acel moment, Ziua Naþionalã a fost consideratã ziua niºtii au condus þara cu Regele Mihai pe tron.

Alegerea a fost grea, s-a în care Carol I s-a urcat pe tronul României, iar în Anul acesta, senatorul dezbãtut mult în Parlament, amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot Carol a Puiu Haºotti a iniþiat un dar, pînã la urmã, s-a gãsit o proclamat, în faþa Parlamentului, Independenþa de stat a proiect în care se prevedea ca soluþie inspiratã, 1 DecemRomâniei. În data de 14 martie/26 martie 1881, ziua de 10 Mai sã fie brie. Era data cînd cele 3 Camerele reunite ale Parlamentului au votat transfor- declaratã zi de Sãrbãtoare provincii româneºti s-au unit marea þãrii din principat în Regatul României. Pentru a Naþionalã. Legea pentru sub acelaºi drapel, ziua marca evenimentul, Ziua Naþionalã, sãrbãtoritã pe 10 declararea zilei de 10 Mai ca Marii Uniri. Imnul ales a Mai 1881, a fost una din cele mai spectaculoase serbãri zi de Sãrbãtoare Naþionalã a fost „Deºteaptã-te, româdin Istoria României. Au fost 81 de ani în care ziua de 10 apãrut în Monitorul Oficial, ne!”, interzis pe vremea Mai a însemnat enorm pentru români, era sãrbãtoarea lor Partea I, nr. 336, din 18 mai comuniºtilor ºi cîntat din supremã, comparatã doar cu marile sãrbãtori religioase. 2015. Astfel, 10 Mai va fi nou în Piaþa Universitãþii, în Au fost ºi anii în care România a trecut, practic, de la sãrbãtoritã la nivel naþional, ziua de 21 decembrie 1989, Evul Mediu la modernitate. Începutul domniei lui Carol iar Parlamentul, Preºedinþia, ºi, ulterior, la toate maniI a însemnat debutul industrializãrii masive, urmîndu-se Guvernul, celelalte autoritãþi festãrile protestatarilor exemplele þãrilor occidentale, unde revoluþiile industri- publice centrale ºi autoîmpotriva Puterii ºi pînã în ale fãcuserã deja paºi importanþi. Lunga domnie a primu- ritãþile Administraþiei Publiprezent. lui nostru rege, 48 de ani, a fost, poate, cea mai rodnicã ce Locale vor organiza, De 1 Decembrie, TREperioadã pentru Istoria modernã a þãrii. Atunci s-a obþin- anual, manifestãri culturalut independenþa, s-a consolidat puterea monarhicã ºi s-a artistice dedicate acestei zile, BUIE sã le mulþumim tuturor pus þara pe calea modernizãrii. Reformele ºi deciziile fãrã ca aceasta sã fie... o zi strãmoºilor noºtri eroi ºi marpolitice luate au fãcut din Carol I un rege foarte iubit, liberã pentru angajaþi! tiri - de la daci pînã în venerat ºi în cinstea cãruia se cînta Imnul regal la toate prezent, domnitori ºi þãrani Consacratã în Constituþia ceremoniile, dar ºi în ºcoli. Acest obicei a fost pãstrat naþiunii române ca Zi deopotrivã, cunoscuþi ºi pînã la abdicarea regelui Mihai, în 1947. S-a ajuns la Naþionalã, 10 Mai glorificã, necunoscuþi, cu nume ºi fãrã acest Imn plecîndu-se de la o variantã cîntatã încã de pe aºadar, 3 momente istorice Regele Ferdinand ºi Regina Maria de nume, pomeniþi ºi vremea lui Cuza, cînd, în timpul domniei-sale, a fost diferite: începutul domniei nepomeniþi, tuturor celor organizat, în 1862, un concurs public, al cãrui premiu era lui Carol I, Independenþa de care au luptat ºi s-au jertfit de 100 de galbeni. Cîºtigãtorul a fost compozitorul ºi Stat ºi încoronarea primului rege al þãrii -, toate 3 legate sã-i pãstreze credinþa, limba, libertatea, pãmîntul ºi sã se violonistul Eduard Hubsch, cu piesa „Marº triumfal ºi de instituþia monarhiei. Ultimul an în care s-a serbat 10 uneascã cu fraþii lor. S-au sacrificat nu pentru un bine perprimirea steagului ºi a Mãriei Sale Prinþul Domnitor“. Mai a fost 1947, la sfîrºitul cãruia a abdicat Regele sonal, ci pentru binele semenilor ºi urmaºilor lor, adicã Melodia nu a avut, însã, versuri pînã în anul 1881, cînd Mihai. Din acel moment, Sãrbãtoarea Naþionalã a pentru noi. Sã fim demni de aceastã moºtenire, sã fim mînpoetul Vasile Alecsandri a compus textul pentru viitorul românilor va deveni 23 August, ziua, culmea ironiei, în dri cã sîntem urmaºii lor, sã luptãm ºi noi pentru credinþa „Imn regal român“, intonat, pentru prima datã, la care Mihai l-a înlãturat de la putere, prin forþã, pe noastrã, pentru idealurile noastre ºi, mai ales, sã nu uitãm încoronarea Regelui Carol I, în anul 1884. Pe atunci, Mareºalul Ion Antonescu. Data de 23 August a fost, ulte- cine sîntem. Avem, însã, o durere adîncã. Aceasta ne fiecare român cunoºtea versurile Imnului regal, iar 10 rior, asociatã cu Ziua Naþionalã a României comuniste. roade pe toþi - hotarele de azi, din pãcate, nu sînt hotarele Mai era acea zi care îºi avea loc, prin farmecul ºi impor- Mai mult de 4 decenii, pînã la cãderea regimului comu- României Mari. Nu sîntem un popor nenorocit, urît tanþa ei, ºi în opera literarã, Caragiale fiind unul dintre nist, ziua de 23 August a fost serbatã cu parade militare, sufleteºte sau rãu (cum spun unii?!). Situaþia actualã, sãrãcei care au surprins pefect atmosfera unei astfel de zile. defilãri ºi spectacole grandioase, þinute pe marile sta- cia, rutina, tristeþea, deznãdejdea ne-au fãcut sã pãrem astCel care i-a succedat la domnie lui Carol I a fost nepotul dioane ale þãrii. Odatã cu „mãreþile schimbãri revo- fel în ochii altora ºi poate chiar în alor noºtri. Nu trebuie acestuia, Prinþul Ferdinand, iar sãrbãtoarea de 10 Mai s- luþionare“ de la sfîrºitul deceniului 4 ºi desemnarea zilei sã le dãm curs, trebuie doar sã ne recãpãtãm încrederea a menþinut - intrasem deja în tradiþia monarhiilor impor- de 23 August ca Zi Naþionalã, se schimbã ºi Imnul unii în alþii ºi sã nãdãjduim cã vom rãzbate ºi vom învinge. tante ale Europei.

României. Acest lucru se va face de mai multe ori în Numai avînd aceastã înþelepciune putem sã ne apãrãm Sub domnia Regelui Ferdinand ºi a Reginei Maria, perioada comunistã. fiinþa naþionalã, sã salvãm þara de la orice crizã ºi necazuri trupele române cu Tricolorul în frunte au ºi sã ducem mai departe sfintele noastre ieºit biruitoare la Mãrãºeºti-Mãrãºtitradiþii ºi valori, pe care sã le transmitem, Oituz, s-a negociat apoi o pace avantanealterate, fiilor ºi nepoþilor noºtri. joasã pentru România ºi s-a înfãptuit actul De Ziua Naþionalã, sîntem fericiþi cu treMarii Uniri de la 1 decembrie 1918, zi cutul nostru glorios, încrezãtori în potenþialul care avea sã fie sãrbãtoritã , dupã 1989, ca nostru material ºi spiritual, privim cu mînZiua Naþionalã a României. drie ºi curaj spre viitor, avînd, totodatã, cerZiua Naþionalã de 1 Decembrie este titudinea cã Poporul Român, ca ºi pasãrea ziua sfîntã a Poporului Român, marcînd Phoenix, va reuºi sã renascã din propria în anul 1918 - desãvîrºirea Marii Unirii ºi cenuºã. Cu acest gînd frumos, strãbãtut de un a Statului Naþional Unitar Român. La 1 optimism sãnãtos, îndemn pe fiecare român, Decembrie 1918, românii de pretutindeni care gîndeºte româneºte, sã vinã mãcar o s-au unit sub un singur drapel ºi o singurã datã în viaþã la Marea Unire de la Alba Iulia, lozincã, aceea a Unirii visate de cãtre toþi ca la Sfîntul Mormînt, sã îngenuncheze ºi sã eroii neamului. În acest moment istoric, se roage pentru liniºtea sfinþilor eroi ai toate provinciile româneºti, beneficiind Neamului Românesc. de un act de dreptate ºi simpatie a Marilor TRÃIASCà ROMÂNIA MARE! Puteri, s-au unit într-un singur stat, iar în PETRE RÃCÃNEL, acest mod, graniþele politice se puneau în preºedinte al Societãþii Civile Marea Adunare Naþionalã de la 1 decembrie 1918 – Alba Iulia acord ºi armonie cu graniþele etnice. din România

Pag. a 10-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Femeile din viaþa lui Titu Maiorescu (2) - În amintirea criticului ºi istoricului literar Constantin Popescu-Cadem (1928-2014), autorul lucrãrii ,,Maiorescu în faþa instanþei documentelor”, apãrutã în anul 2004 la Editura ,,Biblioteca Bucureºtilor”, care a stat la baza elaborãrii acestui articol -

Cleopatra Poenaru-Lecca În cercul doamnelor de la ,,Junimea” bucureºteanã, care alcãtuiau ,,Haremul lui Maiorescu”, Cleopatra Poenaru-Lecca (1837-1900) se remarca printr-o continuã prezenþã ºi prin nota aparte a prestanþei ei fizice ºi intelectuale. Aºa cum se vede ºi în portretul, expus la Muzeul de Artã din Ploieºti, pe care i l-a fãcut tatãl ei, pictorul Constantin Lecca, fata de 19 ani era o frumuseþe.

Mai în vîrstã cu 3 ani decît Maiorescu, cei doi fuseserã botezaþi în Biserica Madona Dudu, din Craiova, ºi îºi petrecuserã copilãria împreunã. Cu siguranþã cã Maiorescu, atît de sensibil la farmecele feminine, va fi fost cucerit de frumuseþea ei deosebitã. De aceea, Emilia îi fãcea scene de gelozie, iar pe Cleopatra o trata cu rãcealã. ªi, pe bunã dreptate, frumoasa noastrã a tot sperat cã o va cere în cãsãtorie. Însã Maiorescu, adoratorul adorat, de fiecare datã, a preferat alte soþii, cu mult sub frumuseþea, inteligenþa ºi distincþia Cleopatrei. Mai tîrziu, cînd divorþase de ofiþerul Grigore Poenaru, iar Titu se despãrþise de Clara, speranþele unei cãsãtorii înmuguriserã iarãºi în sufletul Cleopatrei. Dar nici vechea lor prietenie ºi nici vecinãtatea lor bucureºteanã (ea – pe Str. Cometei nr. 16, cea cu ,,Plopii fãrã soþ”, iar el – pe Str. Mercur nr. 1) iarãºi nu i-au fost de vreun folos, pentru cã, în 1887, pontiful ,,Junimii” se va recãsãtori cu Ana Rosetti, o mediocrã pe toate planurile. Dar surpriza avea sã vinã dinspre Eminescu. Înamorat, peste poate, de Cleopatra, dar ºi fãrã nici o speranþã (cãci îi despãrþeau 13 ani), marele poet îi va dãrui eternitatea în poeziile ,,Pe lîngã plopii fãrã soþ” ºi ,,Scrisoarea a V-a”, unde nu-i grafiazã numele, dar lasã doar indicii topografice ºi de supranume (Dalila): ,,E frumoasã, se-nþelege… ca copiii are haz,/ ªi cînd rîde face încã ºi gropiþe în obraz/ ªi gropiþe face-n unghiul ucigaºei sale guri/ ªi la degetele mîinii ºi la orice-ncheieturi/ Nu e micã, nu e mare, nui subþire, ci-mplinitã,/ Încît ai ce strînge-n braþe – numai bunã de iubitã!”.

Ana Rosetti Cine priveºte chipul Anei Rosetti (1854-1914), din fotografiile rãmase, se poate întreba, ºi pe bunã dreptate: ce a vãzut Maiorescu la aceastã femeie atît de ºtearsã? ªi urîtã, ºi fatã bãtrînã, ºi fãrã vreo zestre impresionantã, nici inteligentã ºi nici cu vreo culturã vastã. Ana Rosetti nu se putea compara cu Mite Kremnitz ºi nici cu Cleopatra. Cu toate astea, ea a contribuit hotãrîtor la divorþul Clarei de Maiorescu. ªi Cãlinescu, ºi Lovinescu, în monografiile lor, se mirã de aceastã alegere. În cei 27 de ani de cãsnicie, Ana a fost, pentru soþul ei, o secretarã devotatã: i-a redactat scrisorile, i-a bãtut la maºinã discursurile ºi mare parte din operã, i-a tradus scrierile, i-a pus ordine în hîrtii, i-a þinut socotelile, i-a aranjat vizitele etc. Chiar ºi pe patul de moarte, la Heidelberg, cînd femeia se lupta cu cancerul, Maiorescu n-a cruþat-o, dictîndu-i ultimele pagini din lucrarea ,,Discursuri parla-

UNDEVA, ACOLO, SE PREGÃTEªTE O PETRECERE ROCK! În timp ce-l adormeam în seara asta pe cel mic ºi-i fredonam „Wish you were here“, a lui Floyd (i-a plãcut mult, a adormit în 15 minute, pe „Avion cu motor“ ºi „Alunelul“ e nevoie de cel puþin 40 de minute…), pe întuneric, m-am gîndit ce-ai fi spus tu, tatã, dacã þi-aº fi povestit cã aproape 200 de tineri de vîrsta mea au ars de vii ºi-au fost intoxicaþi pînã la moarte, în doar cîteva secunde, la un concert rock. Tu, care, în serile tale de timp special cu fetiþa ta (acum 30 de ani nu se numeau aºa, ci, mai degrabã, „vezi cã eu sînt tura doi, ies disearã la 10, e rîndul tãu sã faci ceva cu copilul“), mã duceai la concerte rock, urcatã pe umerii tãi înguºti. Nu pricepeam mare lucru, dar îmi plãcea, te vedeam fericit, eram fericitã. Tu, care-mi puneai mereu la pick-up numai Led Zepp, ºi Deep Purple, ºi Queen, ºi care spuneai despre Macarena ºi Blue System cã aia nu-i muzicã, ci compot de mere.

- Muzica e ce avem noi aici (ºi arãtai cu degetul spre raftul cu viniluri), ºi aici (ºi-þi mutai degetul spre inimã)!

Tu, care pe vremea cînd nu era voie sã asculþi decît Dan Spãtaru, fãceai rost de discuri ºi benzi cu David Bowie ºi Jimmy Hendrix, tu, care dãdeai cele mai tari

mentare”. A doua zi dupã nunta lor, conform uzanþelor vremii, cei 2 însurãþei ºi-au înºtiinþat cunoscuþii, din þarã ºi din strãinãtate, despre unirea lor. Peste 500 de cãrþi poºtale au plecat în toate pãrþile: ,,Monsieur Titu Maiorescu a l'honneur de vous faire part de son mariage avec Mademoiselle Anna R. Rosetti. La bénédiction nuptiale a été donnée à l'Eglise Episcopale de Curtea de Argeº, le 6 septembre 1887…”. Curios, dar de pe listã au fost omise douã ilustre personalitãþi: Eminescu (abia întors de la Halle, unde fãcuse o curã balnearã ºi era într-o formã excelentã) ºi Caragiale (nelipsit de la ºedinþele ,,Junimii”).

Cãsãtoria Anei cu Titu nu a fost deloc fericitã, pentru nici unul dintre ei. Ana era de o gelozie maladivã, sîcîitoare, isteroidã. Era geloasã ºi pe trecutul, ºi pe prezentul amoros al soþului. Era dominatoare, voia sã ºtie tot, îi controla vizitele ºi corespondenþa ºi i-a interzis sã fumeze în dormitor. N-au avut copii. De aceea, moartea ei, în 1914, i-a adus liniºtea mult-doritã lui Maiorescu.

Olga Neumann Olga Neumann (1880-?) a fost ultima femeie din viaþa lui Maiorescu. Poliglotã, dactilografã, secretarã deosebit de priceputã ºi damã de societate, aceastã evreicã de lîngã Focºani a fost o partenerã indispensabilã pentru marele critic, profesor ºi om politic, în ultimii sãi ani. Maiorescu a murit la 1 iulie 1917, în locuinþa lui, de pe Str. Lahovari nr.7, ºi i-a lãsat prin testament 20.000 de lei, o sumã uriaºã la vremea aceea, ºi casa respectivã. A murit în braþele ei. Olga Neumann l-a iubit cu sinceritate, l-a admirat ºi i-a fãcut curte, ba chiar l-a cerut ºi de bãrbat, dar el, þinînd cont cã era mai în vîrstã cu 40 de ani, a refuzat-o. Atunci, de ce oare aceastã femeie inteligentã ºi instruitã nu s-a învrednicit sã lase posteritãþii amintirile ei despre Maiorescu? ªi de ce n-au îndemnat-o sã scrie nici cei apropiaþi, din familiile Delavrancea, Gherea, Caragiale ºi nici junimiºtii?

Dupã moartea lui Maiorescu, urma ei s-a pierdut, ºi nu se mai ºtie nimic despre ea, nici unde s-a dus ºi nici cînd a murit. N-a mai apãrut în nici un document sau crîmpei de amintire a cuiva.

Rezumat 1. Maria Maiorescu, mama lui Titu. A trãit 45 de ani ºi este îngropatã la Cimitirul Bellu.

2. Emilia Humpel, sora. A trãit 80 de ani ºi este îngropatã la Viena.

3. Livia Maiorescu-Dymsza, fiica. A trãit 83 de ani ºi este îngropatã la Bellu.

4. Clara Kremnitz-Maiorescu, prima soþie. A trãit 51 de ani ºi este înmormîntatã la Berlin.

5. Mite Kremnitz, amanta. A trãit 64 de ani ºi este înhumatã la Berlin.

6. Cleopatra Poenaru-Lecca, altã amantã. A murit la 63 de ani ºi este îngropatã tot la Bellu, aproape de Maiorescu ºi Eminescu 7. Ana Rosetti-Maiorescu, a doua soþie. A murit la 60 de ani ºi este îngropatã la Heidelberg, unde se dusese sã se trateze.

8. Olga Neumann, ultima iubitã. Nu se mai ºtie nimic despre viaþa ºi dispariþia ei.

Sfîrºit PAUL SUDITU petreceri, pentru cã-þi bãgai toþi banii în boxe ºi staþie adusã de la nemþi, de un amic ºofer pe TIR. Tu, care mi-ai turnat în urechi Stones, ºi Jethro Tull, ºi Floyd, pe vremea cînd puºtii de vîrsta mea ascultau Sandra, ce-ai fi spus dacã þi-aº fi povestit cã aproape 200 de tineri au murit sau au fost grav rãniþi la un concert rock?

- Cine-i de vinã?, m-ai fi întrebat, cu ochii cît vinilurile tale, dînd cu palma de masã.

- Niºte patroni de club.

- Sã-i scoatem din casã ºi sã le dãm foc, mi-ai fi spus.

- ªi niºte oameni de la o firmã de pirotehnice.

- Sã mergem peste ei sã-i gazãm, mi-ai fi spus, roºu la faþã de furie.

- ªi un guvern ºi o administraþie de corupþi, ºi noi, tatã, ºi noi. Eu, mama, prietenii mei, prietenii tãi. N-ai mai fi spus nimic. Pentru cã tu nu ºtii cît de rãu am ajuns, tu ai plecat acum mulþi ani în altã parte, unde aºa un carnagiu n-ar fi fost, probabil, posibil.

Dar tu eºti mort, tatã. Iar eu fredonez pe întuneric copiilor mei ritmul copilãriei mele rock cu tine. Mi-e dor de tine, de muzica ta, de tine cîntînd la muzicuþa Sofiei „Blowing in the wind“, ca ea sã danseze în rochia ei albã de in. 45 de tineri au venit zilele astea acolo unde eºti ºi tu. Vor mai veni ºi alþii. Frumoºi, tatã, tineri. Fotografi, toboºari, arhitecþi, reporteri, studenþi, elevi, oameni ca

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Scriitorul Dinu Sãraru are lipici la gagici.

Fotograful nostru l-a surprins pe directorul Teatrului Naþional din Bucureºti chiar în clipa în care îi sucea capul Gianinei Corondan..

Duel epigramatic (37) (Efim Tarlapan, provocat de epigramistul Nicolae Bunduri - Braºov) 221. N.B. Pot sã vãd ºi sã discern Într-o þarã-aºa furatã Cã acest ,,produs intern” A mai fost mîncat o datã.

222. E.T. Dacã hoþu-i fost odatã Deputat, cu viaþã bunã, Cred cã nu numai o datã…

L-a mîncat de la tribunã!

223. N.B. Deputatul, cît o stîncã, Lehãind cuvînd de clacã, Nu conteazã ce mãnîncã…

Baiu-i ca-nceput sã-i placã.

224. E.T. La tribuna, ca o troacã, Deputatul, batã-l merla, Se-antreneazã, ca sã-i placã Alimentul de la… Gherla.

225. N.B. Printre vagabonzi ºi fîþe, Care nu se simt în graþii, Cînd te-amesteci în tãrîþe, Te mãnîncã… deputaþii.

226. E.T. Canibali, în Parlament – Domnii deputaþi, ºi-afarã, De nu eºti un pic atent, Te înghit… cu tot cu þarã!

227. N.B. O þarã-i greu de mistuit Sau un popor ce duce greul, Iar dacã-i vorba de-,,nghiþit”, Rãmîne-ntreg… UDMR-ul!

228. E.T. Un Marko, deputat, fugit În Magyaroszag de DIICOT, În Bucureºti e hoþ vestit, În Budapesta… patriot! (va urma) noi, tatã. Erau fericiþi acolo, erau liberi, cîntau, dansau, ascultau muzicã, aºa, ca tine ºi ca mine.

O sã-i recunoºti, tatã. Miros puþin a fum ºi mult a libertate. Sînt mulþi, dar nu-s doar numere, aºa sã ºtii. Sînt liberi, tatã, liberi, aºa cum ai fost ºi sper cã eºti ºi tu. Mi-e dor de tine, tatã. Mi-e dor ºi de ei, deºi nu i-am cunoscut niciodatã. Sã staþi împreunã pe-acolo tatã, sã faceþi muzicã laolaltã. Ei la tobe ºi la chitare, tu la muzicuþã sau la staþie. Sã puneþi muzicã rock acolo, sã daþi tare, tatã, sã crape cerul, sã se audã pînã la noi, sã ne adoarmã copiii, sã ni se trezeascã sufletele.

PRINÞESA URBANÃ

Pag. a 11-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Poveste din cartelul de Est Informaþie difuzatã acum cîteva zile, în regim de breaking news: În platforma continentalã din Marea Neagrã, aparþinînd României, s-a descoperit, recent, un zãcãmînt uriaº de gaze naturale, însumînd, dupã primele estimãri, 30 de miliarde de metri cubi! ...Ce bine era cînd era rãu! În sensul cã, prin anii ’70, eram tineri, sãnãtoºi, fãloºi - vorba cîntecului, ca la douãzeci de ani, fãrã griji ºi fãrã bani. Mã rog, nu chiar fãrã bani, fiindcã jucam baschet la ICED, echipa celei mai mari întreprinderi de construcþii din þarã. Ca atare, angajaþi pe diverse ºantiere (fictiv, desigur, fiind vremea profesionismului camuflat, sau a falsului amatorism, ziceþi-i cum doriþi), primeam salarii frumuºele, baºca fel de fel de sporuri. Atunci l-am cunoscut pe Ovidiu Ioaniþoaia, proaspãt angajat la „Sportul”. Fusese trimis de nu ºtiu cine sã investigheze cum de-ºi permiseserã cîþiva absolvenþi de facultate - în care Statul investise, nu glumã, pentru a deveni profesori!- sã nu se prezinte la locurile de repartiþie, preferînd sã „lucreze” ca muncitori necalificaþi.

De fapt, noi ºtiam cine-l trimisese: pînã la absolvire, fuseserãm legitimaþi în echipa de primã divizie a Institutului de Culturã Fizicã. Dupã Examenul de Stat, cum se numea pe atunci, rectorul Leon Teodorescu a insistat sã nu ne luãm repartiþii, promiþînd cã ne va angaja, care asistent, care laborant, pentru a continua sã jucãm în echipa Institutului. Avînd încredere în dom’ profesor, altminteri „tãticul” nostru pe întreaga duratã a studiilor, l-am ascultat, rãmînînd toatã vara în pregãtiri cu vechea noastrã grupare. Pentru ca, toamna, sã ne anunþe cã, reuºind la admiterea în anul I cîþiva jucãtori de valoare ai timpului, nu mai are nevoie de noi. Mare domn, mare caracter!

Ce era sã facem? Întrucît regulamentul permitea sã ne transferãm, plus cã doar treceam strada Uranus, ne-am refugiat în haitã la ICED, precum sirienii în Ungaria sau Serbia - în curînd, ºi la noi. Nu numai atît, dar la prima confruntare directã cu fosta noastrã echipã, le-am administrat „mai valoroºilor” (ei n-aveau nici o vinã, fiindu-ne chiar buni prieteni) o corecþie severã, ceea ce a stîrnit mînia profesorului Teodorescu, Dumnezeul sã-l ierte! Mai ales cã, spre finalul meciului, ca o micã, dar dreaptã rãzbunare, i-am arãtat insistent tabela de marcaj a sãlii Floreasca, fãcîndu-l sã plece val-vîrtej din salã, exact cum pleacã Gigi Becali din lojã, la 0-3 „pentru” Steaua, în minutul 85. Drept represalii, în calitatea sa suplimentarã de vicepreºedinte al CNEFS, de care aparþinea ºi ziarul „Sportul”, l-a trimis pe Ioaniþoaia, sã ne facã, vorba aia, ca la „Nufãrul”! Numai cã Ovidiu a înþeles imediat cum stau lucrurile, scriind un reportaj corect, nicidecum o anchetã la comandã.

Cu riscul sã vã plictisesc... ªi, totuºi, sper sã nu vã plictisesc; cei în vîrstã, sã nu zic bãtrîni, ne amintim de unaalta, iar cei tineri aflã una-alta. Sã mai abordãm ºi fleacuri, nu doar probleme majore, în interesul poporului! Cã mam sãturat de-atîtea discursuri cu subiect ºi predicat, deatîta grijã pentru diasporã (Care diasporã? Cea plecatã din România, fiindcã n-a avut nimeni grijã de ea?!), ori pentru laptele acrit ºi cornul ronþãit de ºoareci, livrat ºcolilor!

Nu ºtiu ce sã mai fac - sã rîd?, sã plîng? -, nãpãdit de obsesia lui Bãsescu pentru situaþia (nu cumva banii?!) „Salvãrii”, ori de vehemenþa strigatã pe „do de sus”, din marginea ºoselelor de centurã. Apropo: în urma episodului „linia de centurã” voi cere co-despãgubiri, ultrasunetele emise atunci de marmazel Gorghiu spãrgîndu-mi paharele de bacara moºtenite de la bunica dinspre tatã!

Scuze pentru divagaþie... Exceptînd finalul, profesorul Teodorescu se dovedise un dascãl ºi un om de mare calitate. Adãugînd trecutul lui de fost jucãtor internaþional baschet-handbal (pe atunci, polisportivii de genul lui

Herold, Fûlop, Flamaropol erau la modã; modã prelungitã pînã pe vremea hocheisto-tenismenului Ion Þiriac), merita preþuirea noastrã. În timpul rãzboiului, fusese încorporat, ajungînd sã lupte la Cotul Donului. Moment în care ziarele timpului au anunþat, cu litere mari-chenar negrufotografie, moartea eroului Leon Teodorescu! La Bucureºti, bineînþeles, familie îndoliatã, bocete, coroane, ferpare, „Patria recunoscãtoare” etc, etc. Apoi, inevitabila bãtãlie între rubedenii, pe bruma de avere rãmasã. Pãi, ce?, numai fraþii Dolãnescu?! Pentru ca, dupã o vreme, eroul sã aparã teafãr ºi decorat! Vã imaginaþi - þipete, leºinuri, mîrîstîrcuri, precum în Parlament, pe frunþile lui Voºganian, ªova ºi cine-o mai urma... Întrucît, ascultînd de dom’ profesor, în iulie nu-mi luasem repartiþia ce mi s-ar fi cuvenit, la ªcoala Sportivã nr.1 Bucureºti, în octombrie m-am trezit acasã cu o hîrtie, prin care eram anunþat cã sînt repartizat din oficiu în comuna Coºereni, aproape de Urziceni. Ceea ce, conform legilor de atunci, dacã nu mã prezentam la post, sau nu obþineam negarea repartiþiei, ar fi echivalat cu o penalizare substanþialã. Cãlare pe MZ-ul meu 125, împreunã cu colegul ºi prietenul Horia Mãluºel, repartizat la Afumaþi, pornim în marea expediþie. Pe el, fiind aproape de Bucureºti, l-au convins sã rãmînã profesor acolo. Eu, în schimb, þineam morþiº sã obþin negarea. Am ajuns la directorul ºcolii din Coºereni, care mi-a arãtat toatã bunãvoinþa, numai cã, susþinea omul, nu mai depindea de el, ci de primarul comunei. Acesta, negãsind de ani de zile un profesor de educaþie fizicã, fãcuse demersuri peste demersuri la Ministerul Învãþãmîntului. Aºa cã directorul nu-mi acorda prea multe ºanse, chiar nici una, sã-i obþin semnãtura pe cererea mea de negare. Dar, dacã tot ajunsesem pînã acolo, hai sã-ncerc marea cu degetul!

Cînd sã pun piciorul pe podeþul din faþa primãriei, maimai sã dea peste mine un individ venit în vitezã pe bicicletã. Ferealã-reflex din partea mea, nici pic de frînã din partea lui... Matahala de vreo 130 de kilograme rupe balustrada, prãvãlindu-se, cu bicicletã cu tot, în ºanþul de sub podeþ! Încercînd sã-l prind, cad ºi eu peste el, cu cele numai 70 de kilograme pe care le aveam atunci, terfelindu-mi vindiacul alb, cumpãrat de la un turist francez, ºi blugii abia aduºi din Polonia. Pãi, ce, numai Bãsescu sã facã biºniþã cu blugi?! Tipul prãbuºit în ºanþ era deopotrivã ºi beat mort ºi... primarul Coºereniului! Beatbeat, dar comunist de omenie: nu mai ºtia cum sã-ºi cearã scuze, cum sã mã îmbuneze, cum sã?... Peste un minut aveam semnãtura lui ºi ºtampila primãriei! În vara lui 1968, imediat dupã încheierea campionatului, plecãm cu echipa la mare, în cantonament de refacere.

O pregãtire relaxatã, de deconectare... Dimineaþa jucam între noi, sau cu bãieþii de la Farul Constanþa, pe un teren din Mamaia Nord. Într-una din zile, se nimerise pe acolo, urmãrindu-ne de pe margine, fostul baschetbalist, de acum mare crainic TV, Ilie Ciurãscu. Nu singur, ci însoþit de frumoasa crainicã Ioana Mãgurã. Care avea sã-l pãrãseascã dupã o vreme pe Ciurãscu, dar ºi România, alegînd Germania Federalã. Unde, fatã deºteaptã!, avea sã se mãrite cu directorul postului de radio Europa Liberã, Noel Bernard. Pãi, ce numai Monica Columbeanu sã o punã ca lumea?!

Seara continuam „pregãtirile” la restaurantul „Modern”, în care cînta fostul baschetbalisto-rugbistotenisman Horia Moculescu (ultima datã, pe terenul din spatele Casei Vernescu, i-am dat un 6-2, 6-1 sã mã þinã minte! El nu recunoaºte, dar aveþi cuvîntul meu cã ãsta a fost scorul.). Nu ne duceam singuri, ci însoþiþi ba de cîte o suedezã, ba de vreo nemþoaiacã sau norvegianã, cãci în anii aceia, pe Litoral, cel mai rar auzeai vorbindu-se

Costul lucrãrilor la Catedrala Mîntuirii Neamului, aproape 80 de milioane de euro în stadiul roºu-gri Costul lucrãrilor la Catedrala Mîntuirii Neamului pînã la stadiul roºu-gri, adicã pentru finalizarea construcþiei, fãrã tencuialã, dar cu geamuri ºi uºi, este de aproximativ 80 de milioane de euro, anunþã Patriarhia Românã. „Iniþial, costurile lucrãrilor la roºu-gri, adicã construcþia netencuitã, dar cu geamuri ºi uºi, au fost estimate la 100 de milioane de euro. Dupã ce au fost reevaluate calculele, odatã cu finalizarea lucrãrilor din subteran, costurile au scãzut cu 20 de milioane de euro. Astfel cã estimãm ca, în final, suma sã fie de 80 de milioane de euro“, a explicat pãrintele Constantin Stoica, purtãtorul de cuvînt al Patriarhiei Române.

Pentru lucrãrile de infrastructurã ºi pregãtirea ºantierului au fost cheltuite aproximativ 25 de milioane de euro, dintre care jumãtate de la autoritãþile statului ºi jumãtate de la cetãþeni din þarã ºi din strãinãtate, a mai spus Stoica.

Referitor la graficul de execuþie a lucrãrilor, Patriarhia a precizat cã, în aprilie 2013, a fost finalizatã construirea infrastructurii Catedralei Mîntuirii Neamului, iar din toamna aceluiaºi an au început lucrãrile la suprastructura acesteia.

Edificarea viitoarei Catedrale patriarhale se estimeazã a fi terminatã în anul 2016.

Potrivit Patriarhiei, în cei 3 ani de la începerea lucrãrilor de construire a Catedralei Mîntuirii Neamului, sumele plãtite cãtre bugetul de stat, reprezentînd impozite ºi contribuþii sociale la salariile lucrãtorilor de pe ºantierul catedralei, TVA, accizã ºi alte taxe, au fost în valoare de peste 40 de milioane de lei, respectiv 9 milioane de euro. „Totodatã, subliniem faptul cã în paralel cu construirea Catedralei ºi a altor biserici, în pofida crizei economico-financiare din ultimii ani, Biserica Ortodoxã Românã continuã opera social-filantropicã, medicalã ºi educaþionalã desfãºuratã în beneficiul comunitãþilor de români din þarã ºi din strãinãtate, care nu s-a diminuat, ci s-a amplificat. În acest sens, reamintim cã pentru susþinerea acestor activitãþi în anul 2013, Biserica Ortodoxã Românã a cheltuit suma de peste 80.000.000 de lei, cu 10% mai mult decît în anul anterior pentru ajutorarea a aproape 1 milion de români în peste 780 de instituþii socio-medicale ºi educaþionale proprii, respectiv

româneºte. ªi nu întîmplãtor ne avertizase Horia cã, dacã o þinem tot aºa, vom ajunge în lotul naþional de amanþi, nicidecum în cel de baschet... Într-o altã dimineaþã, zîmbitor, distins, ne aplauda de pe margine ministrul de Externe Corneliu Mãnescu. Mare iubitor de sport (nelipsit la galele de box, la meciurile de fotbal ale Stelei ºi ale naþionalei), ne-a întrebat dacã poate sã joace ºi dumnealui cîteva minute. Se mai discutã? Am acceptat, foarte onoraþi. Iar în continuare, înalt ºi agil cum era, nu s-a fãcut de rîs. Baschetbalista Laura Codruþa Kövessi încã nu era inventatã, cã am fi primit-o bucuroºi ºi pe ea, s-o testãm niþel, ce ºi cît ºtie. Nici baschetbalistul Victor Viorel Ponta; l-am fi luat în echipã numa’ de-ai dracu’, sã co-moarã... Nu, în nici un caz ”comoarã”! Sã moarã de co-necaz, co-Gorghiu, care dimineaþa face piaþa!

Altã dimineaþã, alþi spectatori pe marginea terenului: un grup de turiºti - credeam noi - înalþi, atletici, exuberanþi, comentau gãlãgios fazele în englezã. Mai exact, în americanã, dupã accent. La final, unul dintre ei ne abordeazã: „Nu vreþi sã susþineþi un meci ºi contra noastrã? Ne pricepem oarecum la baschet, ºi ne-ar face plãcere sã ne miºcãm niþel.” Am acceptat. ªi chiar se pricepeau; nu neau bãtut, nici chiar aºa!, dar ne-au întins biniºor. Dupã joc, ne-au invitat sã bem un pahar împreunã. I-am dus la „Modern”, sã vadã americanii cã avem ºi noi un Frank Sinatra. Pãi, ce, numai ei?! Dialogul s-a legat de la sine erau geologi ºi specialiºti în prospecþiuni, angajaþi de partea românã sã investigheze platforma continentalã a Mãrii Negre. Unde, þineþi-vã bine!, dãduserã peste... un imens rezervor de gaze naturale!! Îmi amintesc exact cum a formulat unul dintre ei ideea: Dormiþi pe cea mai mare bombã cu hidrogen a Planetei!

Aºadar, senzaþionala descoperire de „ultimã orã” era cunoscutã încã din 1968, dacã nu ºi mai de mult. Dar sã lãsãm istoria, bine cã, în sfîrºit, s-a decis partea românã sã facã ceva! Numai cã abia aici începe marea problemã, pe cît de dificilã, pe atît de interesantã: cu cine ne vom asocia în acest demers, nici uºor, nici ieftin? Cãci nu oricine dispune de metodologia, utilajul, fondurile ºi specialiºtii necesari unor foraje submarine, la 1500 de metri, poate ºi mai mult. Tot de la breaking news aflãm cã parteneri de nãdejde ne vor fi compania rusã Lukoil Overseas ºi cea americanã Pan Atlantic. Care, dacã am înþeles bine, vor coopera strîns cu cei de pe platforma semi-submersibilã Transocean LTD, societate ºi ea americanã.

Precis, domnilor-gospodini-gentlemeni?! Nu-i vreo greºealã?!... Nu, nici gînd, ºtirea repetîndu-se cu obstinaþie. ªi atunci, cum rãmîne cu cea de-a doua ediþie a rãzboiului rece (poate ºi fierbinte!) dintre Rusia ºi SUA?!... Pãi, rãmîne ca-n garã. Ca-n gara Deveselu, pentru care ruºii ne ameninþã cu o ploaie de rachete, iar americanii ne-au umplut de trupe ºi de armament greu!

Vorba lui Arºinel, Daþi-le ceva de vrãjealã! Cînd intervin miliardele, gîlceava înceteazã cît ai zice cartel! Întrebaþi-i ºi pe politicienii noºtri, banul conduce lumea, nu politicul! Or, aºa stînd lucrurile, îi va permite Lukoil Overseas lui Putin sã miºte-n front?! Sau Pan Atlantic, lui Obama?!

Deci, sã nu mai vadã generalul cu doar douã stele Bau-Bau, cã-mi scapã numele, stafia unui iminent atac rusesc! Nici expertul militar Radu Tudor! În teatrul de operaþiuni Marea Neagrã, comanda fiind preluatã de generalul cu 30 de miliarde de stele Ivan Transocean Balºoi Big Business (pãi, ce, numai Cãlin-ConstantinAnton-Popescu-Tãriceanu sã aibã cinci nume?!), putem dormi liniºtiþi. Primejdia cea mare vine dinspre noi, nu dinspre Moscova! Dar, atenþie, sã nu înþelegeþi greºit; mã gîndesc sã nu explodeze naibii bomba cu hidrogen, pe care dormim din 1968, dacã nu cumva de vreo zece mii de ani...

SORIN SATMARI cantine sociale, brutãrii, cabinete medicale, farmacii, centre educaþionale pentru copii, centre de zi pentru vîrstnici, grãdiniþe sociale ºi after-school, centre pentru persoane fãrã adãpost, victime ale violenþei domestice ºi ale traficului de persoane etc.“, a mai precizat sursa citatã.

Viitoarea Catedralã patriarhalã se construieºte din donaþii ºi cu sprijin financiar de la bugetul de Stat ºi bugetele locale. Prin Legea construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mîntuirii Neamului nr. 376 din 2007, se recunoaºte caracterul naþional al proiectului Patriarhiei Române, considerat ca fiind necesar pentru cult ºi reprezentativ pentru credinþa majoritãþii Poporului Român, care, la ultimul recensãmînt al populaþiei, din anul 2011, ºi-a declarat apartenenþa la Biserica Ortodoxã Românã în proporþie de 86%, aratã Patriarhia. Aceastã lege prevede cã fondurile destinate construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mîntuirii Neamului vor fi asigurate de cãtre Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de cãtre Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu aceastã destinaþie prin bugetul Ministerului Culturii ºi Cultelor, precum ºi de cãtre autoritãþile Administraþiei Publice Locale.

ELVIRA GHEORGHIÞÃ

ALBASTRU NEGRU 12 12

Copilãria lui Napoleon sau poveºti mai puþin ºtiute din tinereþea primului Împãrat francez (urmare din pag. 1) Subscriem ºi noi opiniilor istoricului român Gheorghe Eminescu (1895-1988) ºi ale istoricului ºi academicianului francez Jacques Bainville (18791936), care considerau cã Bonaparte n-ar fi avut nici o ºansã într-o þarã fãrã un spirit liberal ºi revoluþionar ºi cã, probabil, numele lui n-ar fi depãºit graniþele Corsicii.

Familia în care s-a nãscut Napoleon Bonaparte Carlo Bonaparte a fãcut studii juridice la Corte, iar doctoratul la Pisa. Era un bãrbat elegant, brav, amator de petreceri ºi de aventuri amoroase, mare cheltuitor ºi om lipsit de spirit realist. „Tata era un om luminat, dar prea ataºat petrecerilor”, spunea chiar Napoleon despre tatãl sau. Avocat mediocru ºi reprezentant al insulei Corsica la Curtea regelui Ludovic al XVI-lea, Carlo va muri la numai 39 de ani de aceeaºi boalã care îl va rãpune ºi pe gloriosul sãu fiu, cancerul de stomac. Despre soþia sa, Letiþia Ramolino, mãritatã Bonaparte, scriitorul francez Stendhal afirma cã era cea mai seducãtoare fatã din insulã, supranumitã „mica minune din Ajaccio”.

Mama lui Napoleon era o femeie energicã, sobrã, zgîrcitã ºi muncitoare, lipsitã de culturã, dar curajoasã. Letiþia era o mamã durã ºi hotãrîtã, capul familiei, care nu ezita sã-ºi altoiascã odraslele. Napoleon spunea despre tandreþea ei cã era „severã“. Ea va mai trãi 15 ani dupã decesul fiului sãu, murind în 1836, la vîrstã de 85 de ani. Cei doi soþi au avut 13 copii, dintre care 5 au murit de tineri. Au supravieþuit 8 copii dintre care 5 bãieþi: Joseph, Napoleon, Lucien, Louis ºi Jerome ºi 3 fete: Elisa, Paulina ºi Carolina.

cu înverºunare de corsican, care, în ciuda dezavantajului sãu fizic, nu a ezitat sã le dea curs. Deºi avea deseori conflicte cu colegii, el nu îi reclama niciodatã superiorilor. Era un elev mediocru, neavînd nici o înclinare spre limbile strãine, se descurca greu la gramaticã ºi chiar mult mai prost la desen, dar era pasionat de matematicã, geografie ºi îi plãcea istoria Greciei ºi a Romei antice. I-a citit cu mult interes pe Titus Livius, Suetonius, Tacitus sau Plutarch, visînd sã redea independenþa insulei Corsica. Tot la Brianne, Primii ani din viaþa Micului Corsican îl descoperã ºi pe Johann Wolfgang von Goethe, Þinînd cont de situaþia politicã, Napoleon ºi-a preferînd, dintre toate operele celebrului german, petrecut copilãria într-o societate care încã regreta romanul „Suferinþele tînãrului Werther”, carte pe posibila independenþã a insulei ºi îi condamna pe care a citit-o de 7 ori. O întîmplare, din anul 1783, ar cuceritorii francezi. Se spune cã în urmã unei mici fi putut sã schimbe soarta corsicanului, cînd Napoleon altercaþii cu unul dintre colegii de ºcoalã, Napoleon trece examenul pentru a intra la ªcoala superioarã de ar fi spus „... le voi face francezilor tãi tot rãul pe la Paris, unde este recomandat de subinspectorul ºcolcare-l voi putea”. Încã de mic, Napoleon era irascibil ilor militare regale pentru a intra în Marinã. Dar subinspectorul a fost înlocuit, ºi neliniºtit. „Nimic nu-mi coniar cel nou nu credea cã venea, eram pornit pe gîlceavã Napoleon ar fi putut deveni un ºi bãtaie, ºi nu mã temeam de excelent marinar, aºa cã va mai nimeni. Pe unii îi bãteam, pe rãmîne un an la Brianne, iar în alþii îi zgîriam, ºi toþi se 1784 este propus ºi admis la temeau de mine. Cel mai mult Artilerie. Aºadar, la 15 ani a suferit de pe urmã mea trece la ºcoala de ofiþeri de la fratele meu, Joseph. Îl bãteam Paris, unde îi va avea ca profeºi îl muºcãm. ªi tot el era cel sori pe celebrul astronom Pierrecertat, fiindcã pînã sã îºi Simon Laplace ºi pe matematirevinã din spaimã, eu mã cianul Gaspard Monge. La duceam la mama sã mã plîng”, Paris, colegii lui duc o viaþã îºi amintea Napoleon. mult mai zgomotoasã ºi mult Profitînd de prietenia dintre mai mondenã decît la Brianne, familia Bonaparte ºi cea a aºa cã Napoleon se izoleazã ºi noului guvernator al insulei, mai mult de lume, dedicîndu-se cei 2 soþi reuºesc, în 1779, sã cu totul cititului. Îl pasionau obþinã pentru Joseph o bursã cãrþile de istorie militarã, de la Colegiul Ecleziastic de la matematicã, de geografie, Autun ºi una pentru descrierile de cãlãtorii ºi chiar Napoleon, la ºcoala pregãtifilosofia. Viitorul împãrat îi toare de ofiþeri de la Brienne. citeºte pe Voltaire, Jean le La început, ambii fraþi au pleRond d'Alembert, pe Gabriel cat la Autun, unde Joseph Letiþia Ramolino – Bonnot de Mably, Guillaume urma Seminarul pentru a mama lui Napoleon Bonaparte Thomas Raynal ºi Jeandeveni preot, iar Napoleon Jacques Rousseau. Tot în acea învaþa limba francezã. În perioadã îi citeºte ºi pe Jean-Baptiste Racine, Pierre primãvara aceluiaºi an, Napoleon este trimis la Brienne, în Franþa rãsãriteanã, unde îºi va începe Corneille ºi pe Molière, cufundîndu-se apoi în tratate ucenicia în cariera care îl va face celebru. Napoleon nu de matematici ºi lucrãri de ºtiinþã militarã, în special s-a bucurat de o prea mare popularitate la Brienne, de artilerie. deoarece colegii sãi erau fii de aristocraþi, oameni de Prietenii ºi duºmanii de pe bãncile ºcolii bani gata, care îl tachinau pentru lipsurile lui materiÎn ciuda temperamentului sãu agresiv ºi a comale ºi pentru accentul corsican. Nici Bonaparte nu îi încuraja, rãmînînd acelaºi bãiat ursuz ºi nesociabil, portamentului antisocial, Bonaparte leagã o strînsã care se supãra prea repede. El nu cãuta prietenia prietenie cu Alexandre de Mazis, instructorul de nimãnui ºi îi trata pe toþi fãrã nici un pic de respect, iar infanterie, de care era nedespãrþit. În amintirile sale, acest comportament a dus la cîteva încãierãri purtate acesta spunea despre Napoleon cã „era un coleg

foarte greu de apropiat, dar distins prin originalitatea caracterului ºi prin culturã sa. Exerciþiile lui preferate erau cele cu armele. Era foarte periculos sã încruciºezi spada cu el. Cînd era atins de adversar, se înfuria ºi se arunca asupra lui fãrã sã mai þinã seama de reguli”. Puþini ºtiu cã unul dintre duºmanii lui Napoleon, Antoine de Phélippeaux, i-a fost coleg la Paris ºi cã au manifestat o duºmãnie aprigã unul faþã de altul, materializatã prin violenþe. În timpul Revoluþiei, Phélippeaux va emigra ºi va intra în serviciul militar al Angliei ºi îl va înfruntã pe Napoleon în Campania din Orient. În februarie 1785, Carlo Bonaparte moare, iar familia rãmîne fãrã nici un sprijin financiar. Tînãrul Napoleon, în vîrstã de numai 16 ani, ia asupra sa grija familiei. Din cauza neajunsurilor financiare, este nevoit sã termine ºcoala de 2 ani într-unul singur. Bonaparte a terminat ºcoala de la Paris clasificîndu-se al 42-lea dintrun total de 58 de elevi, un rezultat nu tocmai strãlucit. Totuºi, într-o caracterizare a elevului Napoleon fãcutã de un inspector la terminarea ºcolii, acesta îl prezintã ca fiind „rezervat ºi studios, preferînd studiul oricãror distracþii. Foarte interesat de ºtiinþele abstracte ºi foarte curios în privinþa celorlalte, cunoaºte temeinic matematicile ºi geografia.

Este tãcut, îi place singurãtatea, este capricios, distant, înclinat spre egoism, vorbeºte puþin, este rapid în rãspunsuri, prompt ºi sever în manifestãri, aratã un adînc amor propriu, este ambiþios ºi aspirã la mai mult. Acest tînãr meritã sã fie protejat”. Deºi ºcoala de la Paris era consideratã ca fiind superioarã, la terminarea ei, pregãtirea militarã a lui Napoleon era aproape nulã. ªcoala pregãtea, de fapt, ofiþeri pe care îi întîlneai la Curte, în saloanele protipendadei, nicidecum cadre militare care trebuiau sã participe la rãzboi. Elevii învãþau orice, mai puþin arta militarã. Cea mai mare parte a programei ºcolare era rezervatã literaturii, istoriei, geografiei, limbilor strãine, dansului, religiei, scrimei ºi cãlãriei, singurul curs cu caracter militar fiind cel de foritificaþii. La 30 octombrie 1785, Napoleon se înroleazã în armatã cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la un regiment din Valence. Aici are raporturi normale cu camarazii, iar în lumea civilã este privit cu simpatie.

Napoleon îi face curte domniºoarei Caroline de Colombier, apoi domniºoarei Mion-Desplaces, frecventeazã salonul doamnei Saint-Germain, pe a cãrei fiica o cere în cãsãtorie. Louise Marie-Adelaide a refuzat, mãritîndu-se cu contele Montalivet, viitorul ministru de Interne în perioada Imperiului.

Face economii pentru a-ºi putea ajuta familia, mãnîncã o singurã datã pe zi ºi se retrage în camera sa, acompaniat doar de cãrþi, umplînd caiete întregi cu reflecþii ºi comentarii.

O carierã de scriitor complet ratatã Napoleon va citi „Codul lui Iustinian”, pe care îl va reþine ºi pe care îl va folosi ca sursã de inspiraþie pentru viitorul sãu Cod Civil. Scrie un tratat de balisticã: „Despre lansarea bombelor” ºi cîteva încercãri literare: „Masca profet” ºi „Contele d’Essex”. A început sã scrie chiar ºi o istorie a insulei natale, pe care a trimis-o abatelui Reynal, care l-a încurajat sã termine lucrarea, recomandîndu-i sã atenueze criticile aduse Franþei. Deºi cariera literarã a lui Napoleon era copleºitã de greutatea celei politice, Lefebre spunea cã dacã „n-ar fi trecut pe la Brienne, ar fi putut deveni un scriitor bun”. Referitor la opiniile religioase, întrunul din caietele sale gãsim urmãtoarele cugetãri: „Creºtinismul este incompatibil cu interesele Statului: El vrea sã substituie puterii supreme a poporului puterea supremã a lui Dumnezeu. El distruge unitatea statului” ºi „Teologia nu-i decît o cloacã de prejudecãþi ºi erori, care ar fi mai bine sã fie înlocuitã cu un tratat de geometrie”. La 1 septembrie 1787, este avansat locotenent secund în regimentul de artilerie La Fère, în Valence. Era primul ofiþer francez nãscut în Corsica, nu avea decît 18 ani ºi 15 zile ºi un viitor de excepþie. Cînd a început Revoluþia, se afla în concediu, în Corsica, pentru a-ºi ajuta mama sã punã ordine în administrarea modestei averi care rãmãsese de pe urma soþului decedat. Ne putem întreba dacã Napoleon a fost, sau nu, partizan al Revoluþiei, dacã a crezut în ea sau doar a profitat de pe urmã ei. Þinînd cont de tendinþele sale despotice, rãspunsul este simplu. Era , într-adevãr, un susþinãtor al Revoluþiei, pentru cã acea schimbare fundamentalã a valorilor îi putea permite sã-ºi împlineascã aspiraþiile ºi numai în acest fel calitãþile sale extraodinare puteau sã-l ajute sã urce pe scara socialã. Pe lîngã toate acestea, Napoleon era un naþionalist, iar Revoluþia se baza pe

Cum se transformã din naþionalist corsican în cetãþean revoluþionar francez Dar sã revenim la concediul pe care l-a petrecut în Corsica. Napoleon se declarã adeptul ideilor lui Paoli, care tocmai se întorsese dintr-un exil îndelungat. Din cauza intereselor diferite, tînãrul ofiþer este privit cu rãcealã de Paoli. În timp ce acesta dorea sã obþinã independenþa totalã a insulei ºi alipirea ei la Anglia, Bonaparte þinea seama de faptul cã Revoluþia Francezã deschidea orizonturi noi pentru dezvoltarea Corsicii, dar ºi pentru propria carierã. Dupã cîteva luni, Napoleon se va întoarce la Valence, luîndul ºi pe fratele sãu mai mic Louis, pe care îl înscrie la ºcoalã. Va urma una dintre cele mai grele perioade din viaþa lui, cînd nu avea bani decît pentru un colþ de pîine. În septembrie 1791, va reveni în Corsica, transferat în interes de serviciu. Se va îndepãrta definitiv de Paoli ºi de reprezentanþii autoritãþilor revoluþionare ºi chiar ordonã sã se tragã asupra unui grup de rãsculaþi care atacaserã detaºamentul aflat sub comandã sa. Se întoarce la Paris, unde va trebui sã îºi justifice purtarea echivocã în faþã ministrului de Rãzboi.

Revine în Corsica exact în momentul în care Paoli era hotãrît sã separe insula de Franþa ºi sã o arunce în braþele englezilor. Dupã cîteva tentative de a schimbã destinul insulei, Napoleon, împreunã cu familia sa, reuºeºte sã fugã la Toulon, apoi la Marsilia. Casa lor de pe insulã este distrusã de cãtre englezi, iar aceastã experienþã a marcat o cotiturã hotãrîtoare în atitudinea lui Napoleon faþã de Anglia. Corsicanul fanatic nu mai vrea sã fie decît francez. Familia Bonaparte trãieºte foarte greu, singurul venit fiind cel din ajutoarele sociale ºi din solda lui Napoleon care fusese avansat la gradul de cãpitan. Lunile treceau fãrã vreo speranþa, cînd, în august 1793, izbucneºte o rãscoala contrarevoluþionarã la Toulon, un eveniment care îi va schimbã în mod decisiv viaþa viitorului Împãrat.

Acestea au fost cele mai importante evenimente ale legendei pe care Napoleon o va crea. Ca o concluzie, nu putem sã spunem decît cã Bonaparte a fost un copil ºi un elev normal, nu era un spirit vizionar, aºa cum îl descriu apologeþii, dar nici un copil mediocru, lipsit de scrupule ºi cu tendinþe dictatoriale, cum este caracterizat de calomniatori. Putem sã remarcãm doar cã nimic din climatul copilãriei nu anunþa zbuciumul ce urma sa vinã, ale cãrui consecinþe vor lãsa în urmã o Europã însangeratã ºi un mit legendar, aproape utopic.

Cele mai grele înfrîngeri ale lui Napoleon Napoleon Bonaparte a rãmas în istorie drept un geniu militar, artizan al unor mari victorii pe cîmpul de luptã, precum cea de la Austerlitz (2 decembrie 1805). Dar Împãratul francez nu a cîºtigat toate bãtãliile pe care le-a purtat, ba chiar a suferit unele înfrîngeri dezastruoase. Dintre acestea, 3 pot fi considerate cele mai grave eºecuri ale lui Napoleon: bãtãlia maritimã de la Trafalgar împotriva britanicilor, din 1805, cea din Rusia, din 1812, cînd invazia a eºuat, iar„La Grande Armée“ (Marea Armatã) a fost distrusã, ºi cea de la Waterloo, din 1815, ultima înfrîngere a extraordinarului Bonaparte.

Bãtãlia de la Trafalgar, din 21 octombrie 1805, reprezintã unul din cele mai importante momente ale istoriei britanice, fiind una din cele mai renumite victorii ale englezilor. Cu toate acestea, istoricii nu sau pus de acord nici pînã astãzi asupra rezultatului acestei victorii. La momentul respectiv englezii au crezut cã amiralul Horatio Nelson, prin victoria care i-a adus moartea, a distrus planurile de invazie ale lui Napoleon ºi a asigurat victoria Marii Britanii asupra Franþei napoleoniene. În cealaltã tabãrã, istoricii francezi au preferat sã caracterizeze bãtãlia de la Trafalgar drept un incident nefericit, dar insignifiant în întreaga istorie a rãzboaielor napoleoniene, episod aflat în umbra marilor victorii de la Ulm (1805) sau de la Austerlitz, prin care Austria ºi Rusia au fost învinse, confirmînd astfel

dominaþia Franþei asupra Europei continentale. În mod surprinzãtor, istoricii contemporani nu au pãreri foarte diferite despre acest eveniment, însã au schimbat taberele. Specialiºti francezi, precum Jean Tulard, autoritate recunoscutã în istoria Franþei lui Napoleon, acceptã cã „dupã Trafalgar, Împãratul fusese învins, numai cã nu o ºtia încã”. Istoricii britanici sînt de pãrere cã victoria de la Trafalgar nu a fãcut altceva decît sã confirme un lucu ºtiut de toatã lumea: Marea Britanie era adevãrata stãpînã a mãrilor. Însã, ce-i drept, englezii controlau mãrile cu mult înainte de ameninþarea napoleonianã, ºi ar fi fãcut-o ºi în absenþa acestui pericol. De asemenea, mulþi istorici englezi susþin cã aceastã victorie este cel mai important factor al poziþiei strategice britan-

Bãtãlia de la Waterloo ice, în raport cu puterile continentale. Interpretarea ar fi urmãtoarea: puterea maritimã britanicã, deºi esenþialã pentru supravieþuirea þãrii în faþa ameninþãrii franceze, nu a fost suficientã pentru a-l învinge pe Napoleon. În cele din urmã, Wellington ºi armata britanicã, luptînd alãturi de aliaþii continentali, au fost cei care au asigurat victoria englezã.

Istoricii cred cã marile dispute dintre statele europene au fost întotdeauna decise prin confruntãrile armate din cîmpiile Flandrei ºi ale Westfaliei, în timp ce puterea navalã a avut doar un rol secundar. În 1812, cînd armatele lui Napoleon înaintau lãsînd în urmã o Europã distrusã ºi cuceritã, Împãratul se afla la apogeul puterii sale. Marea sa armatã numãra 400.000 de soldaþi ºi se credea cã este invincibilã, iar comandantul ei anticipa o victorie rapidã. Însã, în 6 luni de zile, uriaºa sa forþã a fost redusã la o mînã de soldaþi extenuaþi, distruºi de mediul ºi clima ruseascã. Doar 1 din 20 de soldaþi avea sã se mai întoarcã acasã. În timpul campaniilor anterioare din Europa de Vest, Napoleon reuºise sã rezolve problema aprovizionãrii armatelor sale lãsîndu-ºi soldaþii sã se descurce „pe teren” fie prin jaf, fie cumpãrînd cele necesare. Napoleon era conºtient cã o asemenea abordare nu era posibilã în pustietatea Ucrainei, astfel cã avea pregãtit un plan de aprovizionare. Operaþiunea logisticã era de proporþii uriaºe. Erau necesare, în total, 9300 de vagoane care sã transporte miile de tone de alimente pentru soldaþi. Pentru a trage aceste vagoane ºi, de asemenea, pentru transportul cavaleriei ºi artileriei, Napoleon a strîns 250.000 de cai, care trebuiau, la rîndul lor, sã fie hrãniþi, avînd nevoie de circa 9 kg de mîncare pe zi. Calculele au fost însã greºite. Chiar dacã Napoleon ar fi ajuns la Moscova cu douã luni mai devreme ºi cu doar jumãtate din oameni, tot ar mai fi avut nevoie de încã 16.330 de tone de provizii, adicã dublul capacitãþii de transport. În schimb, el a pornit la drum cu provizii pentru doar... 24 de zile. Se baza pe o victorie rapidã ºi o campanie care nu trebuia sã dureze mai mult de 3 sãptãmîni. A fost o gravã supraestimare a forþelor proprii ºi o subestimare a poporului rus. Ruºii nu iau înfruntat pe francezi în mod direct, ci s-au retras distrugînd culturile ºi otrãvind apele, ademenindu-l pe Napoleon încã ºi mai adînc în inima Rusiei. Între timp, „La Grande Armée“ pierdea circa 5000 de oameni zilnic din cauza dezertãrilor, bolilor ºi sinuciderilor, iar din cauza dietei proaste, aproximativ 50 de cai mureau dupã fiecare kilometru parcurs.

Napoleon a reuºit sã-i atragã pe ruºi pe cîmpul de bãtãlie doar de douã ori: la Smolensk, unde i-a

învins, ºi la Borodino, în apropierea Moscovei, o bãtãlie sîngeroasã care s-a terminat fãrã un învingãtor clar, dar cu moartea a 80.000 de oameni. Pe mãsurã ce ruºii se retrãgeau, Napoleon a ajuns, în cele din urmã, la Moscova, la mijlocul lui septembrie, însã cu doar un sfert din soldaþii sãi. Þarul Alexandru refuza sã încheie pacea, astfel cã gravele probleme de aprovizionare datorate tacticii de pîrjolire a pãmîntului l-au obligat pe Napoleon sã se retragã. În bãtãlia ce se anunþa se putea întrevedea unul dintre acele momente în care destinul naþiunilor se decide pe tabla de ºah a manevrelor militare. Punct de trecere între douã epoci, prin ardoarea combatanþilor Waterloo aparþine unei epoci de mult apuse, dar prefigureazã bãtãlia de la Marna sau chiar de la Stalingrad, prin violenþa ºi amploarea mãcelului. Prin numãrul forþelor angajate, prin armele de foc ºi numãrul victimelor, campania din 1815 anunþã o nouã tacticã de desfãºurare a unui rãzboi. Raportul de forþe dintre Franþa ºi cei coalizaþi împotriva ei, de 1 la 3 în momentul în care partea adversã ar fi fost decimatã, pare demoralizant. Primele armate, conduse de ducele Arthur Wellesley, duce de Wellington, ºi de Gebhard Leberecht von Blücher, prinþ de Wahlstatt, se concentreazã în Belgia. Dacã se adaugã ºi celelalte corpuri de armatã în formare, asupra Franþei se pregãteau sã se arunce 800.000 de combatanþi, cu mult mai mulþi decît cei 600.000 de soldaþi ai armatei celor 20 de naþiuni pe care Napoleon o trimisese asupra Rusiei. Aliaþii erau convinºi cã victoria era a lor ºi s-au arãtat mult mai prudenþi. Planul lor prevedea sã aºtepte sosirea celor 3 armate principale la frontiera francezã, pentru ca apoi sã treacã la atac. Ruºii, care aveau de parcurs un drum lung, au servit drept al doilea val de atac. Ofensiva, prevãzutã pentru luna iulie, se anunþa a fi de temut, pentru cã Franþa Restauraþiei redusese drastic armata. Totuºi, Napoleon a reuºit imposibilul. În numai 10 sãptãmîni, a scos, practic, din pãmînt o nouã armatã.

Sînt chemaþi la arme militarii aflaþi în concediu, rezerviºtii, toþi cetãþenii valizi. La 10 iunie 1815, el dispunea de 198.000 de oameni, dintre care o treime erau rãspîndiþi de-a lungul þãrii. În ajunul campaniei, Napoleon conteazã doar pe 128.000 de oameni ºi pe 334 tunuri, adicã efectivele gãrzii, 5 corpuri de armatã ºi rezervele de cavalerie. În cazul în care campania s-ar fi prelungit, Împãratul ar fi putut, dacã ar fi fost ajutat de capabilul ministru de Rãzboi Davout, sã mai adune încã 230-240.000 de oameni. Dar englezii, ruºii, austriecii ºi prusacii ar fi putut aduna, pînã la sfîrºitul verii, în jur de 1 milion de oameni. Orice prelungire a campaniei era în detrimentul lui Napoleon. În privinþa strategiei, ca ºi Hitler mai tîrziu, Împãratul a fost un adept al atacului, cea mai bunã defensivã, care îi permitea sã aibã iniþiativa ºi sã beneficieze de efectul surprizei.

Moralul soldaþilor se menþine prin acþiuni ofensive.

Aliaþii erau vulnerabili prin împãrþirea lor în 3 armate separate ºi Napoleon spera sã le învingã pe fiecare în parte. De asemenea, dorea sã evite distrugerile de pe teritoriul Franþei ºi de aceea a ales Belgia, cu un relief favorabil manevrelor militare, un teritoriu francofil, a cãrei ataºare forþatã la Olanda fusese decisã de Congresul de la Viena. Iar luna iunie pãrea cea mai potrivitã; armata francezã era capabilã sã lupte, în timp ce austriecii ºi ruºii erau în marº spre Franþa. Într-un raport de 1 contra 2, ºansele rãmîneau acceptabile, avînd în vedere posibilitãþile lui Napoleon. Dar, începînd din iulie, fiecare zi se va întoarce împotriva lui.

Bãtãlia de la Trafalgar

ALBASTRU NEGRU 13 13

principiul libertãþii popoarelor, care reprezenta o modalitate de a obþine independenþa pentru insula natalã. Chiar dacã facem abstracþie de naþionalismul care îl anima, principiul egalitãþii ºi golul produs prin exodul ofiþerilor ne dau, cu siguranþã, imaginea unei persoane care susþinea ideile Revoluþiei, a unui om deschis spre schimbare.

Pag. a 14-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei

îngrozesc. Nu ºtiu cum sã fac, sã… sã fie în regulã… cã o pune pe momîia aia sã caute copii dupã paºaport ºi dupã actele, dupã…”.

ªedinþele de la „Bîrlogul Lupilor“

Calvarul îndurat de martorii ,,protejaþi“. Abuzuri incredibile sãvîrºite de poliþiºtii care aveau datoria sã îi apere Detalii cutremurãtoare ies la ivealã din dosarul în care au fost arestaþi chestorul Adrian Bãrãscu, ºeful Oficiului Naþional pentru Protecþia Martorilor (ONPM), 5 comisari ºefi ºi un psiholog, din cadrul aceleiaºi structuri. Mai multe persoane, martori-cheie care au încãlcat „legea tãcerii“ în dosare de crimã organizatã sau de înaltã corupþie, au povestit procurorilor calvarul pe care l-au îndurat din partea ofiþerilor ONPM, dupã ce au intrat în Programul de Protecþie a Martorilor (PPM).

Aceºtia erau cazaþi în locuinþe în zone rãu famate, neamenajate ºi nemobilate, închiriate la preþuri foarte mici.

Banii care le rãmîneau ilegal ºefilor Oficiului erau investiþi în sediul de lux al ONPM, sau erau folosiþi pentru nevoile personale ale unor poliþiºti angajaþi ai instituþiei. Astfel ºi-ar fi fãcut o vacanþã de 11 zile în Dubai ºi chestorul Adrian Bãrãscu. Acesta ar fi plãtit din banii care li se cuveneau martorilor protejaþi 10.000 de euro pentru un concediu în Emiratele Arabe Unite, unde ar fi mers cu una dintre subordonatele sale, psiholoaga Andreea-Violeta Liþã (comisar), arestatã în acest dosar.

Vorbitul la telefon dãuneazã grav libertãþii Chestorul Bãrãscu ºtia cã majoritatea cheltuielilor sînt strict secrete. El a profitat de acest lucru ºi ar fi ascuns deturnãrile de fonduri. Aºa cã a interzis comunicarea datelor financiare cãtre cei de la Audit sau de la Corpul de Control al MAI. „Deci, tu spune-le sã plece, nu le dai nimic. Din dispoziþia mea, nu le dai nimic. Luni sã vinã sã stãm de vorbã. ªi închide-þi telefonul. Le-am spus cã eºti plecat, luni mergem ºi discutãm”, erau ordinele lui Bãrãscu. Comisarul-ºef Marcel Daniel Gomeajã, arestat în acest dosar, a executat ordinele chestorului: „Aºa, pãi, îl sun pe Ionicã, iertaþi-mã ºi-i spun «Domn’e, a zis domnu’ director sã nu vã dau nimic»”. Directorul adjunct al ONPM, comisarul-ºef Cristian Pintilescu, cercetat sub control judiciar în acelaºi dosar, era ºi el unul dintre oamenii de încredere ai lui Bãrãscu: „Dimineaþa, la 7,00, mi-e sã nu ne cheme ãsta, în uniformã. Da’ haideþi ca sã nu mai vorbim pe telefon…, cã dãuneazã grav libertãþii”.

„Bã, la Gherla o ducem, la Maramureº!“ În condiþiile în care fondurile erau deturnate, martorii protejaþi ajungeau în situaþia în care sã regrete cã au ales sã intre în programul de protecþie. De obicei, un martor intrã în program cu întreaga familie. Cu toþii primesc identitãþi noi ºi, de cele mai multe ori, o indemnizaþie lunarã fixã, pe membru de familie. Legãtura cu autoritãþile o þin, de regulã, prin intermediul a 2 ofiþeri de legãturã, ºi merg periodic la un psiholog. Una dintre nemulþumirile martorilor protejaþi era faptul cã indemnizaþiile lunare erau date cu întîrziere. Tocmai din aceastã cauzã, un martor, disperat cã nu mai avea bani sã trãiascã, a ajuns sã sune la dispeceratul instituþiei, sã întrebe ce se întîmplã. Asta i-a iritat pe comisarii-ºefi Aurel Lehãduº ºi Dan-Cristian Puºcaº, ambii arestaþi în dosar. Aceºtia ajunseserã sã spere cã martorul va fi condamnat în dosarul în care acceptase colaborarea. DanCristian Puºcaº: ,,Sã sune, mã! Foarte bine cã a sunat.

Hai sã vezi ce o perpelesc! Bã, cît e de nenorocitã, mã!

Bã, la Gherla o ducem, la Maramureº!”. Aurel Lehãduº: ,,La cel mai îndepãrtat penitenciar!”. Dan-Cristian Puºcaº: ,,Sau la Iaºi, la Corduneni, acolo! La cel mai îndepãrtat penitenciar!”. Aurel Lehãduº: ,,Pãi la Iaºi nui de femei...”. Dan-Cristian Puºcaº: ,,Înfiinþãm pentru ea, dã-o dracu’, cã o dãm la Corduneni!”.

„Chestorul m-a bãtut“ Martor în dosarul aflat acum pe masa procurorilor DNA este ºi un fost psiholog din ONPM. Acesta le-a povestit anchetatorilor drama prin care a trecut un martor protejat, alãturi de familia sa. „A fost relocat într-o comunã micã, într-o casã dãrãpãnatã, fãrã apã curentã sau sobe. Martorul s-a plîns psihologului cã are probleme ºi cu decontarea unor medicamente ºi bunuri. El a povestit inclusiv un episod în care a fost agresat fizic chiar de chestorul Adrian Bãrãscu, care se afla în stare de ebrietate”, aratã anchetatorii.

Din actele de la dosar reiese ºi cum ofiþerul de legãturã Aurel Lehãduº se eschiva în diferite moduri sã-l ajute pe martorul protejat. Ba mai mult, la un moment dat i-ar fi cerut acestuia þigãri de contrabandã ºi cafea, în schimbul ajutorului. Dupã ce martorul a fãcut un raport

cãtre ONPM, în baza recomandãrii psihologului, ofiþerii de legãturã Lehãduº ºi Puºcaº au fost înlocuiþi. Episodul a fost confirmat ºi de soþia martorului, care a precizat cã au fost relocaþi din casã într-o pensiune, unde a venit chestorul Bãrãscu, care, dupã ce s-a prezentat, „a început sã-l jigneascã ºi sã-l ameninþe pe soþul meu, cã este un infractor ºi un þepar ºi cã dacã îl dã el afarã, îl aresteazã poliþia. În timp ce îl jignea pe soþul meu, îl bãtea cu pumnul în piept ºi pe umãr, dupã care dãdea cu pumnul în masã. Domnul director era sub influenþa bãuturilor alcoolice”, a declarat femeia.

Mãrturiile protejaþilor despre poliþiºtii corupþi Una dintre cele mai ºocante mãrturii date în faþa anchetatorilor este aceea a unui martor protejat, care a vrut sã se sinucidã. Asta întîmplîndu-se dupã ce poliþiºtii nu îi gãsiserã un loc de muncã aºa cum au promis, iar persoana respectivã nu mai avea bani din ce sã trãiascã.

Martorul a avut o cãdere psihicã ºi a vorbit la telefon cu psihologul Andreea-Violeta Liþã, povestindu-i cã se simte

Chestorul Adrian Bãrãscu neputincios ºi cã în situaþia actualã nu poate asigura familiei sale siguranþã. Atunci a dezvãluit cã se aflã în Parcul Ciºmigiu ºi cã vrea sã se sinucidã cu medicamente.

Discuþia a durat circa douã ore. La un moment dat, martorul a sunat din nou la psiholog, dar acesta nu a mai rãspuns. A fost momentul în care, disperat, bãrbatul a înghiþit un pumn de pastile cu alcool. A fost salvat de un prieten cãruia i-a spus unde se aflã, înainte sã-ºi piardã cunoºtinþa. Omul a fost dus pe braþe la spital, unde a primit îngrijiri medicale ºi a rãmas internat pînã a doua zi.

Martor ameninþat cu rãpirea fiicei O altã mãrturie, la fel de durã, aparþine unui martor protejat, cãruia ofiþerii de legãturã, printre care ºi comisarul-ºef Marcel Daniel Gomeajã, i-ar fi cerut 1.500 de lei pentru instalarea unui sistem de alarmã la domiciliu.

Poliþiºtii l-au speriat, zicîndu-i cã întreaga familie este în pericol de moarte, dacã nu se vor muta în altã localitate.

Ofiþerii i-au mai spus cã declaraþiile sale au deranjat foarte mulþi oameni cu bani, care sînt dispuºi sã plãteascã pentru a-i face rãu, inclusiv sã-i rãpeascã fiica, dar ºi cã vor fi filaþi de detectivi privaþi, angajaþi de cei pe care el ºi i-a fãcut duºmani, prin declaraþiile date împotriva lor.

Martorul protejat a mai relatat la DNA ºi atitudinea ofiþerilor care, potrivit afirmaþiilor acestuia, era una sfidãtoare, prin gesticã: s-au tolãnit pe canapea, comportîndu-se ca ºi cum martorii protejaþi ar fi fost toleraþi în propria casã.

Martorul s-a plîns cã nu are bani, deoarece nu are nici un venit, dar, cu toate acestea, le-a dat 100 de lei poliþiºtilor.

Cum erau mascate cheltuielile ilegale Comisarul-ºef Felicia Violeta Popa era cea care, în acte, trebuia sã ,,aranjeze” toate cheltuielile ONPM. Ea a fost înregistratã atunci cînd ºi-a arãtat indignarea cã se fãceau cheltuieli inutile sau supraevaluate ºi cã, pentru a le masca, era obligatã, în acte, sã schimbe destinaþia fondurilor: „Tre… sã-l chemi sã-ºi facã ...zii, cheltuielile… cheltuielile financiare sã ºi le punã în ordine, cã au venit ãºtia ºi au cerut la fix, cum s-au cheltuit banii”; „Pãi, nu, mi-a zis la telefon ... cînd completezi ºi vezi ce bani ai, la ce… la ce titlu. Pentru cã, de exemplu, dacã tu ai dat 900 de euro pentru rechizite ºi nu ºtiu ce, de acolo trebuie sã cumperi, nu iei din banii la grãmadã, tu ºtii cã ãia trebuie sã îi treci acolo ºi de acolo scazi ºi vezi ce ai mai luat. Eu mã îngrozesc, deci mã îngrozesc, pe hîrtii mã

De altfel, procurorii DNA au observat, în timpul monitorizãrii lui Adrian Bãrãscu, cã acesta obiºnuia sã meargã la Restaurantul „Bîrlogul Lupilor”, care îi aparþinea naºului sãu de cununie, Ion Cornel Petruº. Este vorba de un restaurant frecventat de lideri ai crimei organizate, dar ºi de foºti ºi actuali ofiþeri de poliþie. Bãrãscu avea adevãrate ºedinþe la „Bîrlogul Lupilor”, la care îl chema pe adjunctul sãu, Cristian Pintilescu. Comisarulºef venea aici cu mapa plinã cu documente clasificate ,,secret de serviciu”, privind identitatea ºi locul în care se aflã martorii incluºi în program. La aceste date au avut acces mai multe persoane aflate în anturajul lui Bãrãscu, unele implicate în activitãþi de crimã organizatã, sau angajaþi ai restaurantului.

Proiect de lege la comanda lui Bãrãscu La „Bîrlogul Lupilor“, Adrian Bãrãscu ºi naºul sãu au pus la punct elaborarea unui proiect de lege, pentru ca ONPM sã nu mai fie în subordinea Ministerului de Interne, ci a Ministerului Justiþiei. ONPM urma sã fie autonom, „ca la DNA“, iar chestorul ar fi avut puteri sporite. Deoarece avea nevoie de sprijin parlamentar, Bãrãscu a contactat doi deputaþi – Octavian Marius Popa (PNL) ºi Tudor Tãnãsescu (fost PSD). „Sã trãieºti, nãºicul meu scump ºi drag! Eu sînt pe la tine pe la terasã.

Fii atent! Vreau ºi eu, cã nu mai am, numãrul lui Popicu!”, este una dintre discuþiile telefonice purtate de Adrian Bãrãscu cu Ion Petruº. Dupã ce a primit numãrul de telefon, chestorul l-a contactat pe deputat. Adrian Bãrãscu: ,,Cînd pot sã te vãd ºi eu 5 minute, în funcþie de timpul tãu liber?” Octavian Marius Popa: ,,Pãi, eu ºtiu, cred cã cel mai bine ar fi astãzi. Eu am o întîlnire cu Alina ºi, dupã aia, te sun ºi vedem”. Bãrãscu: ,,Popicu scump ºi drag! Ce faci? Eu sînt la Cornel!”. Popa: ,,A, la Bîrlog? Hai, cã vin ºi eu într-acolo”.

Dupã întîlnire, Bãrãscu i-a comunicat subordonatei sale, Felicia Violeta Popa, cã proiectul noii legi ar putea fi adoptat pînã în martie 2016: „Avem mari ºanse ca, pînã în martie, sã iasã! Nouãzeci ºi nouã la sutã…”. Femeia ia împãrtãºit entuziasmul: „Tu… aºa, în forma asta, aºa?

Bine, trebuie amenajatã final! Doamne, cred cã… nu mam îmbãtat în viaþa mea, dar acum mã îmbãt. Vai… vai de mine, Doamne ajutã sã fie aºa! Atunci… pfai de mine!

De abia atunci facem ºi noi munca aºa cum trebuie!”.

Chestorul se lãuda cu nume grele În vederea susþinerii proiectului de lege, Bãrãscu a organizat o nouã masã la restaurantul „Bîrlogul Lupilor“, la care i-a invitat pe deputaþii Popa ºi Tudor Tãnãsescu, dar ºi pe omul de afaceri Dan-Cristian Georgescu, patronul firmei ,,Diangi Grup”, una dintre firmele de casã ale ONPM. În 3 septembrie, Bãrãscu l-a contactat din nou pe deputatul Tudor Tãnãsescu: „Rãmîne aºa? Ne auzim marþi, dacã intervine ceva la tine, dacã nu, uite, o batem în cuie.

Ora 4,00 la Bîrlog?”. Tot ceea ce discuta cu parlamentarii, chestorul îi povestea psiholoagãi Andreea-Violeta Liþã. Astfel, dupã o întîlnire cu Popa, Bãrãscu îi spunea acesteia: „ªi încã o chestie super bunã: am luat legãtura cu prietenul meu ºi mi-a zis cã Alina Gorghiu se ocupã personal de promovarea acestei legi!”. Bãrãscu a fost monitorizat în luna septembrie, atunci cînd se întîlnea cu Tudor Tãnãsescu, care ar fi fost de acord sã întreprindã ºi alte demersuri, în vederea obþinerii avizelor favorabile necesare. Astfel, la 11 septembrie 2015, fiind contactat de chestorul Bãrãscu, Tãnãsescu i-a comunicat rezultatul eforturilor sale: „Pentru proiectul ãla de hotãrîre sã mergem ºi sã-l bãgãm la Oprea! Avem o intrare!”.

Siguranþa martorilor, pusã în pericol Pentru martorii relocaþi internaþional, directorul ONPM, Adrian Bãrãscu, cãuta locuinþe mai bune. El i-a trimis pe comisarii Dan Cristian Puºcaº ºi Aurel Lehãduº sã caute casã pentru un astfel de martor: „Staþi, staþi acolo pînã gãsiþi casã ca lumea. Dacã nu gãsiþi nici mîine, rãmîneþi ºi mîine! Pãi, zonã bunã, apartament super luxos pentru ei ºi pentru ... Totu’ utilat, mobilat, tot, tot, tot”. Cei doi poliþiºti au dat, însã, dovadã de un amatorism greu de imaginat. Dupã ce a gãsit un apartament corespunzãtor, Lehãduº i-a dezvãluit proprietarei cã persoana care va locui în imobil este un colaborator al poliþiei: „Femeia ne-a zis: «Domn’e, nici nu mã intereseazã cine locuieºte! Mie dacã-mi daþi banii»...aia... Iam spus. Nu putem sã fim ipocriþi sã nu-i spunem cã vine un colaborator de-al nostru cu doi copii”.

IONEL STOICA (,,Adevãrul”)

Pag. a 15-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Parlamentarii pupã moaºte Ce parlamentari pioºi mai avem noi, românii!

Bisericoºi nevoie mare. Mi-amintesc o scenã din romanul „Moromeþii“, cu Ilie ºi nevasta lui, în care femeia îi reproºa capului familiei cã nu prea dã pe la lãcaºul sfînt ºi cã, de aceea, o sã-l mãnînce iadul. Iar Moromete rãmîne tot sceptic, tot nepãsãtor ºi niþel ironic. La fel, în „Amintiri din copilãrie“, cînd Smaranda Creangã se plînge de copiii prea nãzdrãvani, care nu mai contenesc cu „incurile“ lor, ªtefan a Petrii îi dã o replicã spumoasã: „ Poi da, mãi femeie, tot eºti tu bisericoasã. Încaltea þi-au fãcut ºi copiii bisericã aici, pe loc...“. (citat din memorie).

Nu contestãm credinþa în Dumnezeu ºi evlavia dragilor noºtri senatori ºi deputaþi. Ne-a frapat faptul cã s-au întrecut sã zãmisleascã multe sãrbãtori sfinte, sã aibã mai multe zile libere, cã doar trudesc atîta spre binele acestei naþii, pe care o reprezintã cu cinste în Parlamentul României. Doar vreo douã zile dacã sînt la serviciu, la

fosta Casã a Poporului, construitã de Ceauºescu. În rest – liberi ca pãsãrile cerului. Cicã sînt prezenþi pe teren.

Care teren? Nu prea se ºtie. E ceva presupus, puþin iluzoriu...

Acum au gãsit un nou prilej sã nu mai pridideascã cu munca (sic!). ªi-au tras, în unanimitate, o zi liberã: miercuri, de ziua Sfintei Parascheva. Sã poatã pupa moaºtele.

Precum Dan, cãpitan de plai, al lui Alecsandri: „κi pleacã fruntea albã, sãrutã ca pe-o moaºte/ Pãmîntul ce tresare ºi care-l recunoaºte“.

Cã nu toþi vor ajunge în vechea capitalã a Moldovei, în Tîrgul Ieºilor, al lui Creangã ºi-al lui Eminescu, asta e o altã mîncare de peºte. Vor face altceva. Vor poposi iarãºi pe teren, prin circumscripþii, sã se mai întîlneascã, mãcar o zi, cu sãrmanii alegãtori care i-au votat ºi pe care, iatã, ei, politicienii, nu i-au uitat. Dovadã cã le-au aranjat mãrirea pensiilor cu magnificul procent de 5%. În timp ce, pe ºestache, dumnealor ºi-au votat pensii suplimentare.

Fiindcã muncesc din greu, curge sudoarea din ei în fiece zi, cînd n-apucã sã mai aþipeascã pe la ºedinþe. Nouã ne place,

O propunere „strategicã“ - viitorul, într-o lume ticãloasã!

Motto: „Dacã luãm drept lucru sfînt ceva ruºinos ºi corupt, atunci nu vom scãpa de pedeapsa naturii înseºi: þelurile ruºinoase ºi corupte poartã în sine moartea ºi, mai devreme sau mai tîrziu, se vor condamna singure”. (F.M. Dostoievski) Am perioade în care devin convins de concepþia eshatologicã - va exista un sfîrºit al lumii, determinat chiar de demenþa mentalã ºi moralã pe care o contemplãm… sau la care poate contribuim. În planul realitãþii lucide, criza avionului rusesc aduce în prim-plan douã aspecte intolerabile ale prezentului - unul este genocidul kurd, care se petrece la cîþiva paºi de „lumea civilizatã“, cu implicarea criminalã a unui stat asociat acestei „lumi civilizate“ ºi de care se face vinovatã însãºi comunitatea internaþionalã; al doilea este încãlcarea suveranitãþii unui stat, Siria, membru ONU încã din 1945, stat care nu poate fi acuzat de agresiune internaþionalã - aºa cum s-a procedat în cazul Irakului, în 1991. Extinzînd atenþionarea dincolo de paradigma sirianã, moºtenirea globalã pe care ne-o impun liderii capitalului, Obama ºi ceilalþi „civilizaþi“, ar fi o lume care norm(aliz)eazã genocidul (kurzilor, africanilor, palestinienilor, arabilor ºi maghrebienilor) ºi care traseazã „axe ale rãului“ dupã bunul plac al puterilor. Ca un corolar, unica soluþie pentru viitorul impus de sus-numiþii pare a fi împînzirea globului cu baze militare ºi puºcãrii secrete, un viitor în care intimitatea sã disparã, înlocuitã cu „securitatea personalã“, asiguratã de drone, microcipuri, supraveghere video, amprentare, carduri pentru sãnãtate, hranã, transport etc., etc. Mai mult, ni se propune chiar o acceptare a superioritãþii ºi supremaþiei unui grup de þãri - G7/8, G20, UE, NATO etc. - pe care o vedem luînd uneori chiar locul revelaþiei divine - atunci cînd transformã conflictele generate de grupãri teroriste create artificial chiar de ei în vinovãþii specifice unei convingeri religioase, sau cînd, în epoca pretinsei globalizãri, împarte þãrile în „lumea civilizatã“, care are numai drepturi, ºi „ceilalþi“, care nu au dreptul

decît sã fie „dresaþi“ întru „democraþia occidentalã“, folosind absolut orice fel de bici. De fapt, problema Occidentului ºi a SUA o reprezintã chiar sistemele lor ticãloase, care profitã de pe urma cetãþenilor - fie ei localnici, fie imigranþi - ºi a marionetelor netrebnice care, aparent, conduc respectivele state. Ce altceva sînt ºefii oficiali ai SUA, Franþei, Marii Britanii, Italiei?! În acest context, popularitatea de care se bucurã Vladimir Putin ºi acþiunile sale hotãrîte au din ce în ce mai mult suportul opiniei publice occidentale - devenind o ameninþare chiar pentru stãpînii reali, din umbrã, cei care formeazã „sistemul“. De altfel, reacþia opiniei publice occidentale a fost de tipul „lãsaþi acþiunile împotriva lui Putin, el face ceea ce trebuia sã faceþi voi, neputincioºilor!“.

Iatã, însã, o socotealã cinicã, prin care se explicã ºi altfel neîncrederea populaþiei occidentale în proprii lideri: „Cheltuielile publice se consolideazã semnificativ pe timp de rãzboi, iar cheltuielile private slãbesc, întrucît nesiguranþa afecteazã consumul“, afirmã Willem H. Buiter, economist-ºef la Citi Bank. Precizare - cheltuielile publice au ca destinatar pricipal multinaþionalele. ªi, culmea, în aceste clipe de cumpãnã, Banca Centralã Europeanã a transmis Franþei o ofertã „promo“ de împrumut, cu costuri reduse. „Momentul este bun pentru a tipãri bani“, comenteazã Buiter - acelaºi care, acum o lunã, declara ferm cã sîntem în pragul unei recesiuni globale. Tideo danaos… ar putea deveni astãzi „mã tem de finanþãrile marelui capital cu cît se pretind mai avantajoase…“. Ce face România în acest context? Am vãzut, þara noastrã permite unor aºa-ziºi parlamentari de la Kiev, în realitate exponenþi ai unei lovituri de Stat, sãºi batã joc de un diplomat, oaspete al þãrii noastre, în chiar incinta Parlamentului - templul democraþiei ºi independenþei… Independenþã!... Nu ºtiu ce fãcea SPPul, cum a lãsat sã se intre cu pancarte ºi afiºe insultãtoare în aulã…

Mã întreba o prietenã româncã nãscutã în Ucraina ºi stabilitã la Moscova: ce va face România, va intra, la o

Mafia romena (1) Asta chiar cã e greu: sã povestesc cum am ajuns sã scriu aceastã carte. Chipurile, aºa se obiºnuieºte. ªi nu e deloc simplu. Cînd eram mic, visam sã scriu cãrþi. De poezie. Dar ºi sã mã fac ziarist. Iar o bunã bucatã de vreme destinul m-a ajutat, totul decurgînd conform graficului închipuit. Copil-„bibelou”, premiantul clasei, talentatã „mlãdiþã literarã” cu puzderie de diplome obþinute pe la concursurile de tinere condeie, bursier la Facultatea de Filologie, apoi tînãr jurnalist pe probleme sociale la diverse cotidiane... Pînã cînd, la o razie prin Ferentari, mam îndepãrtat de „grupul organizat“ ºi am dat nas în nas cu Sanadel. Singurul meu merit e, poate, cã am reuºit sã nu mã las înfrînt de mirosul sãu, o combinaþie-genocid de rachiu grosolan ºi jeg fãrã vîrstã. Mi-am þinut rãsuflarea ºiam ascultat povestea Regelui ªuþilor. Am dat-o la ziar, ºi aºa am picat, ca musca-n lapte, în lumea asta nebunã. În adevãrata viaþã de oraº. Unde supravieþuirea e mai importantã decît cariera, ºcoala vieþii þine întotdeauna locul celor 7 ani de-acasã, iar anii de pîrnaie sînt contabilizaþi cu mai multã mîndrie decît masteratele din „lumea bunã“. Am dat lovitura cu Sanadel ºi aºa am scãpat de prenumele de Cãtãlin, devenind, peste noapte, doar Tache. Nume de rubricã impus în gazetãrie ºi cunoscut în oraº. În oraºul contribuabililor, oraºul de la lumina zilei. Dar ºi al celor care se trezesc la viaþã în fiecare noapte, cînd oamenii nor-

ºi chiar admirãm, spiritul lor înalt inventiv, dublat de o imaginaþie bogatã.

Pãi, de ce, tovarãºi, sã nu poatã pupa ei sfintele moaºte ale Sfintei Parascheva?! Doar e prilej de reculegere pioasã ºi de rugãciuni. ªi de iertare a pãcatelor. Poate unii au mai pãcãtuit, deh! Omul, cît munceºte, mai ºi greºeºte. Alþii vor mai fi furat, ori preacurvit. Unii L-or mai fi înjurat ºi pe bunul Dumnezeu. Cã ºi pe ei îi mai înjurã boborul care i-a ales – se poate întîmpla ºi asta. Bine e cã au apucat sã-ºi voteze pensii suficient de babane. Încolo… Dã-i încolo pe rãii ãºtia care spun, ca-n Biblie, cã nu e bine nici sã minþi.

Spre exemplu, ca atunci cînd promit marea cu sarea ºi nu se þin de cuvînt. D’aia acum, pioºi, ºi-au tras o zi liberã: fiindcã sînt evlavioºi, mai ceva ca bisericoasele mame evocate de marii scriitori Ion Creangã ºi Marin Preda.

Aleluia ºi Doamne miluieºte! ªi Domnul sã ne aibã în sfînta Lui pazã! Poate, pe viitor, un pic ne lumineazã. ªi-i alegem pe alþii, cît de cît mai cinstiþi.

GEORGE MILITARU adicã, într-un conflict cu Rusia? I-am rãspuns cã România nu „va intra“, ci va fi împinsã - deoarece coloniile nu au dreptul „sã intre“, aceasta fiind exclusivitatea metropolei… Dar iatã ºi o constatare, care ne apropie periculos de ceea ce se întîmplã în lume - acum un an ºi ceva, SUA ºi NATO au decis sã încalce suveranitatea Siriei ºi a altor þãri din Orientul mijlociu, invocînd aºa-zisa luptã cu teroriºtii ISIS - pe care chiar SUA îi inventaserã. Întîmplãtor sau nu, tot de atunci a început destabilizarea Europei de est - Ucraina, Moldova, Grecia, România, Polonia ºi se încearcã în Serbia ºi Ungaria. La originea destabilizãrii se aflã, în cele mai multe situaþii, finanþãrile pentru „democraþie“ ale celebrului George Sörös.

Acum cîteva zile, România TV a prezentat un documentar demolator despre aºa-zisa miºcare civicã cultivatã de marioneta de la Cotroceni, Iohannis. Din date ar rezulta cã în spatele „civismului“ e controversatul George Sörös ºi cã ar exista o schemã de finanþare care conduce la presiuni controlate asupra instituþiilor legale.

Sigur, normal ar fi ca SRI sã exprime un punct de vedere, mai ales cã schema Sörös ºi asemenea organizaþii s-au aflat, de exemplu, în spatele loviturii de Stat de la Kiev. Sau SRI nu are treabã cu doleanþele societãþii, ale strãzii, ci doar Guvernul, Parlamentul, primãriile sînt þapii de serviciu?

România nu e doar nepregãtitã sã fie independentã ºi sã se protejeze - ci va fi ºi mai nepregãtitã. Spun asta nu pentru cã îl îndrãgesc pe Cioran, sau pentru cã a dispãrut ultimul naþionalist activ, ci pentru cã vãd þara condusã de strãini - nu doar de Neam, ci ºi de virtuþile care ne-au definit, cum ar fi patriotismul ºi morala creºtinã; morala de azi e reprezentatã de un partid condus de o spãrgãtoare de cãsnicii ºi de un grup implicat în toate scandalurile cu putinþã, de un altul „din plastilina“ modelatã pe baza dosarelor de furãciune… Dar, mai ales, sînt disperat de caracterul abulic, chiar idiot, al atitudinii ºi gîndirii unor generaþii aºa-zis tinere - de fapt, o massã specificã Gomorei zilelor celor care vor fi… din urmã.

DRAGOª DUMITRIU

mali îºi fac rugãciunea de dinainte de culcare. Mã refer la acel oraº nevãzut, în care traiul liniºtit e cel mai mare blestem care-þi poate cãdea pe cap. Unde fata care-ºi vinde „marfa“ aºa cum se pricepe ea mai bine, pe juma’ de milion, ori pe 1.000 de euro, rezolvã cu blazare orice perversiune a clientului, dar nu îi va permite în veci sã o sãrute pe gurã, ca sã nu îºi înºele iubitul. Chit cã ãsta e, de multe ori, chiar „peºtele“ care a nenorocit-o. Acel oraº în care un veteran hîrºîit prin toate pîrnãile patriei ºi avînd în spate un cazier care pare copia Codului Penal îºi hrãneºte periodic ºuriul cu sînge proaspãt, dar îºi va onora întotdeauna jurãmîntul, cel adevãrat, fãcut cu carne de porc în gurã, chiar dacã e vorba de pierderea unei averi la barbut, în faþa unui puºtan oarecare.

Perversiune ºi candoare, curaj ºi nebunie, strãlucire ºi ratare, toate se regãsesc aici într-un amestec nãucitor, contrastînd violent cu liniºtea traiului de peste zi. Iar odatã ce simþi în nãri damful ãsta demenþial, fie cã-1 iei drept putoarea mahalalei, sau însuºi parfumul vieþii, totul se schimbã. Chiar dacã nu l-ai vãzut, sau nu ai vrut sã-l vezi pînã acum, „oraºul“ îºi trãieºte propria lui viaþã, la intensitate maximã, chiar lîngã tine. ªi, dacã vrei, acum poþi trage cu ochiul la o pãrticicã din aceastã lume, fãrã sã fii nevoit sã bîntui noaptea pe strãzi, ci doar citind cele ce urmeazã.

Vei fi fascinat ºi nu vei uita niciodatã aceste poveºti. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

DNA declanºeazã decapitarea totalã Victor Ponta, Gabriel Oprea, Liviu Dragnea, Vasile Blaga, Marian Petrache, Nicolae Onþanu, Negoiþã Brothers, Nicolae Bãnicioiu, Rareº Bogdan, Dan Andronic, Mihai Gîdea, dar ºi încã 4 generali MAI sînt capetele care vor cãdea în urmãtoarele 3 luni sub ghilotina DNA. Practic, peste 3 luni, realitatea din acest moment va fi complet resetatã. ªi aici nu mai vorbim despre surse din medii juridice. Vorbim despre ce se spune, aproape fãrã ocoliºuri, chiar în mediul celor enumeraþi mai sus. Pentru cã oamenii trebuie sã ºtie: în aceste medii s-au cam aflat numele celor care au rupt rîndurile ºi au fãcut denunþuri la DNA. Toþi ºtiu cã a mai rãmas doar o chestiune de timp. ªi capetele de mai sus sînt doar TOP-ul. Gîjgãniile sînt mult mai multe. Dimprejurul lor sau din dosare separate. Se vorbeºte despre sume incredibile. ªi, dacã o luãm ca reper pe Elena Udrea, care na avut nici pe departe puterea, ºi nici tupeul ordinar al lui Ponta, ne cam putem face o pãrere despre mãrimea sumelor furate.

comisarul.ro

Pag. a 16-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pagina

c r e s, t i n ã

Afirmaþii pentru autovindecare (2) Ce este Ho’oponopono? (1) Hooponopono (ho-o-pono-pono) este o practicã Hawaiiana veche, de reconciliere ºi iertare. Practici de iertare similare au fost efectuate pe insulele de pe întreagul Pacific de Sud, inclusiv Samoa, Tahiti ºi Noua Zeelandã. În mod tradiþional, ho’oponopono este practicat de cãtre preoþii vindecãtori sau Kahuna lapaau între membrii de familie ai unei persoane care este bolnavã fizic.

Principiile ºi practicile de Ho’oponopono sînt cu adevãrat atemporale. Într-o lume unde medicina alopatã se gãseºte deseori neputincioasã în a rezolva problemele de sãnãtate ale pacienþilor sãi, tehnicile alternative de vindecare ca Reiki sau alte tipuri de medicinã bazatã pe energii cîºtigã din ce în ce mai mult teren. Acestea reuºesc, cu succes, sã uºureze durerile, dar ºi sã ne îmbunãtãþeascã viaþa din punct de vedere spiritual. Una dintre aceste metode de terapie alternativã este ºi Ho’oponopono, originarã din Hawaii, ºi care devine din ce în ce mai cunoscutã datoritã rezultatelor sale.

Procesul acesta de vindecare începe atunci cînd omul îºi asumã responsabilitatea pentru tot ceea ce se întîmplã în viaþa sa ºi a altora.

Conform Dicþionarului Hawaiian, ho’oponopono înseamnã curãþare mentalã, iar obiectivul ei este atingerea Stãrii de Zero, adicã atunci cînd existã zero limite, amintiri sau identitate. Pentru a ajunge în aceastã stare, repetarea urmãtoarelor cuvinte este absolut necesarã: Îmi pare rãu.

Te rog, iartã-mã.

Te iubesc.

Mulþumesc.

Prin repetarea acestor cuvinte, devenim responsabili pentru tot ceea ce se întîmplã în viaþa noastrã ºi ajungem într-o stare unde totul este important. Devenim mai

conºtienþi de faptul cã lumea în care trãim meritã sã treacã prin schimbãri pozitive ºi cã dragostea poate sã ºteargã amintirile distructive care existã în noi.

Ca sã schimbam realitatea, trebuie mai întîi sã ne schimbãm pe noi înºine, iar ceea ce trebuie sã înþelegem este cã, în naturã, totul este interconectat, cu ajutorul

unor energii subtile, ºi cã nu putem fi niciodatã cu adevãrat separaþi de întreg. De fapt, tot ceea ce noi experimentãm ca fiind lumea exterioarã este doar o reflectare a celor mai ascunse gînduri ºi emoþii ale noastre.

Prin Ho’oponopono poþi învãþa cum sã te re-acordezi pentru a scãpa de „notele grave“, care fac viaþa stresantã. Poþi vedea cum sã aduci pacea ºi echilibrul, într-un mod simplu ºi eficient, printr-o curãþare mentalã ºi fizicã ºi printr-un proces de transmutare ºi iertare. Poþi învãþa sã lucrezi cu ego-ul tãu, protejîndu-l ºi împãrtãºind fãrã aºteptãri.

Mîndria este marea problemã a acestei lumi (2) - Ispita nu vine ca rãzbunare a lui Dumnezeu, ci ca lecþie educativã, spre binele nostru, ca atunci cînd se realizeazã bilanþul lucrurilor sã nu fim pierduþi pe vecie. Toatã lupta se dã între smerenie ºi mîndrie.

Dacã am fi smeriþi, nu am primi nici o ispitã. Lumea s-ar îndrepta instantaneu. ªtii ce spune Psalmul 50?

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrîntã ºi smeritã Dumnezeu nu o va urgisi. Într-o traducere uºor simplistã, cu cît mîndria noastrã creºte, proporþional cresc ºi ispitele pentru a reveni la starea de smerenie. Problema este a acelora care nu înþeleg smerenia ºi nu o acceptã, rãmînînd cu mîndria ºi aroganþa drept aliate ºi partenere de drum. Viaþa lor este un chin ºi un conflict continuu. Nu reuºesc sã îºi gãseascã liniºtea sub nici o formã. În aceastã stare e greu sã îl gãseºti pe Dumnezeu. Pentru cã El se aflã doar în stare de smerenie, or, ca sã rezonezi pe aceeaºi frecvenþã, trebuie sã ajungi la starea de smerenie. Ca sã înþelegi cît s-a smerit Isus Christos pentru noi, priveºte doar la rãstignirea Sa. Bãtut, umilit, dezbrãcat, jignit, scuipat ºi, în final, rãstignit umilitor precum tîlharii ºi criminalii. Cine? El, Dumnezeu. Putea sã schimbe tot într-o secundã, dar nu a fãcut-o. Nu a renunþat la smerenie ºi la mîntuirea noastrã în schimbul posibilitãþii exercitãrii puterii de Dumnezeu. Deci, lucrurile sînt clare. Smerenia este calea. Altfel nu se poate. ªi mai vezi ºi Fericirile. O sã-þi detaliez subiectul. „Fericiþi cei sãraci cu duhul, cã a lor este împãrãþia cerurilor". Aici, cei sãraci cu duhul nu sînt cei proºti, ci sînt aceia care se considerã pe sine foarte mici în comparaþie cu mãreþia ºi creaþia lui Dumnezeu, adevãrate exemple de smerenie. Sãraci cu duhul mai sînt ºi cei sãraci în duh, adicã cei lipsiþi de duhurile poftelor trupeºti, judecãrii aproapelui, hoþiei ºi altele. „Fericiþi cei blînzi, cã aceia vor moºteni pãmîntul" - cei blînzi sînt iubitori de oameni ºi sînt rãbdã-

tori. Numai un om smerit poate fi aºa. În antiteza acestora se aflã orgolioºii, aroganþii ºi mînioºii. „Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia îl vor vedea pe Dumnezeu" - inima nu se curãþeºte fãrã smerenie.

Adicã cu smerenie ºi cu inima curatã, îl vom vedea pe Dumnezeu. Puþini sînt cei care pot afirma acest lucru, de unde tragem concluzia cã pentru obþinerea smereniei trebuie depus un efort considerabil.

- Pãrinte, din ce am înþeles pînã acum, aproape tot rãzboiul duhovnicesc se centreazã pe axa smerenie mîndrie. Cine cîºtigã smerenie nu mai are ispite, pentru simplul motiv cã demonul nu suportã smerenia ºi, în consecinþã, pleacã de lîngã tine. ªi, odatã plecat, pleacã cu tot cu ispitele cu care te-ar fi chinuit ºi înrobit. Dar cine nu cunoaºte mecanismul ºi nu luptã pentru dobîndirea smereniei, la ispitele primite cade fãrã probleme în plasa cu ochiuri mici þesutã de cel potrivnic. Cãderile sînt frecvente ºi nu se mai terminã. ªi nici nu se întreabã de ce li se întîmplã astfel de lucruri. Toatã lumea care are probleme gãseºte cauze exterioare fiinþei proprii, considerã cã sursa relelor din viaþa lor este viaþa însãºi, sau oamenii din jur, niciodatã nu cautã în interiorul fiinþei lor.

Scopul acestei practici este vindecarea stãrii mentale, emoþionale ºi fizice ºi îmbunãtãþirea stãrii noastre generale de bine. „Foarte mulþi oameni se întreabã ce este Ho’oponopono. Pînã ºi numele este ciudat. Este o artã strãveche Hawaiianã de rezolvare a problemelor.

Aceasta ne spune cã nu este nimeni acolo în afara noastrã, sînt doar gîndurile noastre despre oameni ºi situaþii ºi tot ceea ce este în viaþa noastrã sîntem noi ºi gîndurile noastre, noi ºi „programele“ noastre.

Aºa cã o sã vã explic ºi o sã vã spun ce facem noi în Ho’oponopono. În Ho’oponopono ªTERGEM. Ho’oponopono este tasta „delete“ (ºterge) a calculatorului tãu. Dacã apare ceva pe monitorul calculatorului tãu care nu îþi place sau nu îþi convine, poþi sã vorbeºti cu monitorul cît vrei tu de mult, monitorul nu va face nimic altceva decît „sã se uite înapoi la tine“.

Dar tu ai puterea sã apeºi tasta „delete“ (ºterge). Singurul lucru pe care îl ai de fãcut este sã apeºi aceastã tastã „delete“. Restul nu ai nevoie sã-l ºti, nu ai nevoie sã înþelegi, nici mãcar nu ai nevoie sã ºti ce este ºters. Nu eºti tu Cel care decide. Tu eºti cel care are liberul arbitru, care are puterea sã apese aceastã tastã.

Aceasta este adevãrata putere de alegere pe care o avem, pentru cã, în mod normal, considerãm cã avem liber arbitru, dar avem doar liberul arbitru care ne este dat de „programele“ care ne conduc ºi de care noi nu sîntem conºtienþi. Ho’oponopono este despre a te detaºa. ªi nu ºtim de ce anume ne detaºãm, dar ne detaºãm pentru cã dorim sã fim liberi. Vrem sã ne eliberãm. Sîntem aici pentru a afla cine sîntem noi cu adevãrat. Vrem sã fim liberi. Liberi de ceea ce ne dorim ºi liberi de ceea ce nu ne dorim. „Pentru cã atunci cînd eºti liber, atunci cînd eºti în starea de Zero, atunci cînd eºti în echilibru TOTUL ESTE POSIBIL! TOTUL VINE! CHIAR ºi BANII!“. (MABEL KATZ) (va urma)

www.zerolimits.info - Cred cã viaþa mea trebuie revizuitã din temelii.

Am comentat prea mult, am bîrfit prea mult, am judecat peste mãsurã ºi habar nu aveam de unde vin aceste ispite interminabile ºi greu de suportat.

- Apar, într-adevãr, cîteva legãturi de cauzalitate, în sensul cã unde existã cauzã, dupã scurt timp apare ºi efectul. Trebuie doar sã te uiþi cu atenþie ºi vei vedea. Spre exemplu, cînd judeci, adicã atunci cînd te înalþi în aroganþã ºi în mîndrie, apare gîndul de desfrînare, cu rol educativ, spre a te smeri. Dacã nu te smereºti, imediat riºti sã cazi în grave pãcate. ªi, o datã ce trãieºti în starea de pãcat, fãrã sã ºtii cum se iese ºi fãrã sã mai poþi ieºi, apare deznãdejdea, adicã ruperea de Dumnezeu.

Aici, în ceea ce îl priveºte, demonul nu a cîºtigat o luptã, ci rãzboiul. Putem vorbi de un suflet pierdut.

- Nu ºtiu ce sã mai zic. Pînã la urmã, smerenia este soluþia. Încã mi-e fricã sã cer smerenie, pentru cã voi primi ºi umilinþe, unele aparent nemeritate. Dacã eºti smerit, le accepþi fãrã probleme. Dar încã nu e ºi cazul meu. Dacã nu pot face faþã unei astfel de situaþii cu orgoliul meu nemãsurat? Sînt bulversat...

- Nu privi smerenia ca pe o stare de umilire, pentru cã nimeni nu are nevoie de asta. Dumnezeu are fii, ºi nu sclavi. Priveºte lucrurile primite cu iubire ºi recunoºtinþã faþã de cel care þi le-a dat. Smerenia izvorãºte din iubire, ºi nu din vreo umilinþã. În cazul în care te jigneºte cineva, dacã poþi privi acea persoanã ca pe creaþia lui Dumnezeu, respectiv ca pe fratele tãu, respectînd, totodatã, creaþia, ierþi uºor. ªi iertarea vine din iubire. Iubirea este, în fond, izvorul smereniei. Nu existã iubire fãrã smerenie, ºi invers.

Sfîrºit IONUÞ RITEª (Text reprodus din volumul „Cu picioarele pe pãmînt“, a cãrui recenzie, semnatã de Carmen Denisa Ion, a fost gãzduitã tot în paginile revistei noastre, „România Mare“)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 17-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (4) Timp de 45 de ani, i-au aºteptat românii pe americani ºi i-au urît pe ruºi, de ce n-am putea colabora acum? Nu, nu putem, pare a-mi spune un tînãr care trece la braþ cu o fatã ºi îmi strigã: „Domn’ Vadim, dumneata l-ai înjurat pe Moses Rosen, lasã cã ºtim noi...“. I-am rãspuns: „Moses Rosen nu reprezintã poporul evreu!“. Dar degeaba. ªtampila e pusã definitiv. Îmi atrag atenþia douã tinere ºi un tînãr, care vorbesc cu un consilier al Ambasadei. „Vrem sã raportãm dispariþia de la domiciliu a Danei Pacepa!“. I-auzi, a dispãrut fiica generalului trãdãtor! Cine ºtie ce s-a întîmplat? Deci e pe dispãrute, pe vizite la domiciliu, pe asasinate. Mã îndrept spre casa lui Eugen Barbu. Acolo e agitaþie mare. Ca de obicei, femeile (adicã Marga) fac politicã înaltã, ele îºi dau cu pãrerea, întocmesc guverne etc. Îl rog pe Patron sã mergem ºi noi la redacþie, sã scoatem un numãr al revistei. Se lasã greu. E mai interesant la televizor: generalul Romeo Cîmpeanu, generalul ªtefan Guºã, Sergiu Nicolaescu º.a. Pînã la urmã, plecãm spre redacþie. Acolo tot femeile sînt în prima linie. Auzim cã bãieþii de la „Informaþia“ scot o ediþie specialã. Coborîm douã etaje pînã la ei. Pe scãri, cine se uitã cu subînþeles ºi destul de duºmãnos la mine?

Fostul meu coleg, Sorin Roºca Stãnescu. „Ce-ai, mã, nu mai saluþi, ce þi s-a întîmplat?“ – l-am întrebat. A mormãit ceva a salut, dar nu-mi iese din cap ce-are de împãrþit cu mine, doar ne ºtim de peste 25 de ani. Acest Sorin Roºca Stãnescu fusese coleg cu mine la Liceul Bãlcescu (fost Sfîntul Sava), era recunoscut pentru glumele sale sinistre. De pildã, plãnuia cu vreun coleg ca, atunci cînd îl vede (pe el, pe Sorin) plimbîndu-se cu vreo fatã, sã-l atace, iar atunci, el, cavalerul, sã sarã în apãrarea extaziatei domniºoare. Dacã asta era o glumã, atunci atacurile date de el însuºi la adresa propriului sãu tatã vitreg nu mai erau o glumã, pur ºi simplu se bãteau în parte. Pe urmã, intrase la Drept ºi cînd nici nu împlinise 19 ani s-a însurat cu o colegã, au fãcut repede un copil, dar fata l-a lãsat, pentru cã nenorocita creaturã avea o urîtã boalã a aparatului genito-urinar, care îi provoca ejaculãri premature. Precoce bãiat! Primu-n pat, primul la baie! Acum, de ce m-o privi atît de crîncen Sorin, fostul meu coleg? Fusesem eu un exploatator veros, iar el un proletar nãpãstuit? Raportul era invers: el stãtea într-un fel de vilã, pe Str. General Dona, iar eu locuisem pînã la vîrsta de 23 de ani într-o casã de paiantã, cu pãmînt ºi rogojinã pe jos, în cartierul muncitoresc al Rahovei. O datã, chiar a venit la mine ºi, în modestul antreu de 2 metri pe 2, unde se consumase toatã învãþãtura mea de ºcolar ºi student, biata mea mamã ne pusese la amîndoi o strachinã de ciorbã de fasole – era tot ceea ce aveam, arareori noi mîncam ºi felul doi la masã. Dacã nu mã înºealã memoria, ne aflam chiar în vara lui 1968 cînd, în toiul Primãverii de la Praga, presimþind în aer niºte schimbãri politice, umblam amîndoi prin tramvaie ºi strigam: „A cãzut Guvernul sovietic!“. În redacþie la „Informaþia“ e forfotã mare. Apare ºi Dinu Sãraru, care ne îmbrãþiºeazã pe Barbu ºi pe mine. Îl vãd, prin mulþime, pe secretarul cu propaganda al Comitetului Municipal Bucureºti al P.C.R., Nicolae Croitoru. Cu numai cîteva zile înainte, împreunã cu Vasile Donose ºi

Pãrinþii, eterna iubire...

bare, ci o explozie! ªi ce explozie! Acum, la „Informaþia“, Croitoru ne spune: „Se pune accent pe oamenii de culturã, aveþi grijã!“. Treaba asta mi-a plãcut cel mai mult. Deci iar se pune accent pe ceva anume. Urcãm la „Sãptãmîna“, la etajul IV. Deschidem televizorul alb-negru din biroul lui Nea Jean, care n-a mers niciodatã fãrã cinºpe pumni. Începe sã se însereze. Pe ecran îl vedem pe Bãcanu, cu plete. A ieºit din puºcãrie, dar ce puºcãrie ciudatã! Unde s-a mai pomenit deþinut politic cu laþele pînã la umeri? Patronul a chemat o dactilografã. Dicteazã titluri ºi apeluri, pentru revista noastrã de inimã. Secretara de partid Ileana Lucaciu e destul de speriatã. Acum nu mai face naveta între Comitetul Municipal P.C.R. ºi Secþia de Presã, ci între Tipografie, Bufet ºi Toaletã, s-a activizat tenia aia a ei, de care fãcea atîta haz inepuizabilul Dan Mutaºcu. Mã pomenesc cãutat la telefon. E vocea unei femei, care mã mai sunase ºi în urmã cu cîteva luni, sã mã roage sã intervin pentru un oarecare Bivolaru Gregorian. Ca sã fiu sincer, prima datã dorisem sã mã bag, dar cînd Patronul a aflat cã este închis la Poiana Mare (Dolj), mi-a spus: „Acolo-i închisoarea Securitãþii, de ce te amesteci tu, cine mai e ºi ãsta? Ai grijã cã întinzi coarda prea mult ºi eºti luat la ochi!“. Acum, în 22 decembrie, femeia cu pricina îmi dã de înþeles cã nu a uitat cã nu l-am eliberat pe Bivolaru al ei, dar cã ar fi dispusã sã mã ierte, dacã îi

Alexandru Arºinel (directorul ºi, respectiv, secretarul de partid al Teatrului Tãnase), m-am dus la el, fiindcã eram somat sã scot replicile mai dure, cu caracter politic, din piesa care mi se juca la teatru, „Toatã lumea ºtie fotbal“. Vizionarea fusese pe 5 decembrie 1989. Începuse sã ningã. Atrocele cenzor Tudor Gheorghe (evreu travestit în bãºtinaº, n-are nici o legãturã cu rapsodul oltean) notase vreo 40 de obiecþii grave, fãrã de care nu se dãdea viza. La sfîrºitul primei reprezentaþii, în holul de la stradã al teatrului, l-am fãcut pulbere pe acest clovn nenorocit, care lua tablourile de pe pereþi de prin casele artiºtilor. Erau de faþã Nicolae Croitoru, Ladislau Hegeduº, Cecilia Stan, Aurel Storin, regizoarea Sorina Dinescu, Vasile Donose, dar pe la geamuri, pe dupã douã perdele, pîndeau artiºtii zgribuliþi.

Era un frig de crãpau pietrele, toate tentativele mele de a face rost de motorinã pentru încãlzirea teatrului, cu sprijinul lui Ludovic Fazekaº, s-au soldat numai cu promisiuni. Eram, cum se spune, cu capsa pusã. Iar cînd dulãul ãla rãu de Tudor Gheorghe a început sã mã ia, ca la Facultatea Jdanov, cu „mãi, tovarãºe, aia nu merge, aia e o provocare, scoate ºi aia, pãi unde ne trezim aici, valoarea educativã a piesei e îndoielnicã, io nu dau viza“ – atunci am explodat: „Ia ascultã, domnule, cine eºti dumneata sã hotãrãºti Decembrie 1976: Eugen Barbu îi decerneazã tînãrului soarta culturii bucureºtene? Ce scriitor Menþiunea pentru Publicisticã (în valoare de pregãtire ai? Lumea zice cã ai fost 5.000 de lei). În fundal, aplaudã secretara PCR a cazangiu ºi i-ai dus servieta lui redacþiei, viitoarea „dizidentã“ Ileana Lucaciu... Poate fi Croitoru, pînã ai ajuns sã tai ºi sã vãzut ºi secretarul general al „Agerpres“, marele ziarist spînzuri în culturã. Cu ºefii nu faci atîta Victor Stamate. gãlãgie, eºti cuierul lor de haine, cînd intrã la Primãrie îºi aruncã pãlãria, umbrela ºi paltonul direct pe dumneata, iar aici îmi fac rost de o maºinã ca sã-l scoatã din penitenciar ºi sãdai mie lecþii de dramaturgie ºi de educaþie. Nu þi-e l ducã la Televiziune. Acolo e bãtaia peºtelui! Deºi nruºine de toþi artiºtii ãºtia, de-i hinghereºti atîta, pe am nici o obligaþie faþã de oamenii ãºtia ºi niciodatã nfrigul ãsta? Cît crezi cã mai dureazã batjocura a avut efect paralizant asupra mea vreo ameninþare asta?“. Atunci a încercat sã intervinã Croitoru, dar i- (dimpotrivã, m-a încãpãþînat ºi mai mult), telefonez la am tãiat-o ºi lui, scurt: „Nea Nicule, nu te bãga, cã fac Agerpres, la Ion Badea, ºi-l rog sã gãseascã o soluþie. un scandal îngrozitor! Cum îi permiþi ãstuia sã mã Din stradã, rãzbat împuºcãturi. Patronul îmi spune: cenzureze, sã-ºi batã joc de un spectacol la care „Vadim, hai s-o întindem spre casã, cã ne fac ãºtia lucrãm de luni de zile? Daþi, domnilor, drumul la un pilaf!“. La ieºire, cu coada ochiului vãd cã ºi pe ecran ºurub, voi le-aþi strîns pe amîndouã, ºi economia, ºi se trãgea: „Nea Jeane, pînã ajungem noi în Piaþa cultura, nu se poate aºa, o sã Palatului, ãia din balcon or sã fie morþi pînã la unul, plezneascã maºinãria asta auzi ce prãpãd e acolo!“. ªi am tãiat-o scurt, pe odatã. Uite, ne mai vedem Brezoianu, prin spatele Magazinului Adam. Clãdirea dupã 10 ani ºi mie îmi veþi da C.C. al P.C.R. era fulgeratã de trasoare. Cînd am ajuns dreptate!“. Bine, le-am spus eu în dreptul magazinului de Difuzare a Presei, am simþit mai multe. Sînt convins cã cã se trage la vreo 10 paºi de noi, aºa cã ne-am adãSecuritatea a fãcut un raport postit dupã colonade. Îl vãd pe profesorul Ovidiu detaliat. Mai ales cã pe unul Bãdina. Ne salutãm destul de crispat. În staþia de autodintre interpreþi, pe Soby Cseh, buz, chiar la rãspîntie, niºte tineri se ascund dupã un securistul care rãspundea de TAB. Intrãm ºi noi, în fugã, printre gloanþe, în blocul teatru îl alerga prin toatã clãdi- Restaurantului Expres. Sîntem vreo 7-8 cetãþeni. rea, sã-l convingã sã scoatã Aºteptãm cuminþi la etajul 1, pe întuneric. În cîteva niºte replici. Bine, cel puþin, cã minute, se face iarãºi liniºte. Hotãrãsc cu Barbu sã am înregistrat pe casetã specta- ieºim în fugã; cotim stînga, pe ªtirbei Vodã, trecem pe colul! Am avut o presimþire cã lîngã Restaurantul Ministerului de Interne, apoi ieºim se va petrece ceva, iar la în Nuferilor.

Tablou de familie în redacþia revistei „Sãptãmîna“, dupã decernarea reprezentaþia din 12 decembrie (va urma) premiilor. Sã-i pomenim întîi pe cei trecuþi în veºnicie: Eugen Barbu, l-am rugat pe operatorul (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Adrian Beldeanu, N. Mihãescu. Au supravieþuit: Doru Popovici, Mihai Nicolae Girardi sã vinã cu cam- Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Neagu Basarab, Corneliu Vadim Tudor. Mai mult mort decît viu, era video ºi sã filmeze tot. ªi turnãtorul redacþiilor ºi al Cinematografiei: Nicolae Ulieru. iatã cã s-a produs nu o schimPaginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 18-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

A nu se citi noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (3) Zombi Cea mai mare comunitate, dacã putem sã-i spunem aºa, de zombi din lume se aflã în Insula Haiti, din arhipelagul Caraibe. Aici, mulþi localnici sînt convinºi cã vrãjitori malefici, numiþi „bokors“, au puterea de a readuce morþii la viaþã, transformîndu-i într-un fel de marionete fãrã minte.

Ulterior, vrãjitorii îi folosesc pe bieþii nefericiþi pe post de sclavi. Printre caraibieni, aceastã idee persistã de multã vreme, mai mult chiar, te poþi întîlni frecvent cu zombi care se plimbã pe strãzile insulei. Mulþi localnici afirmã cã membri ai propriilor familii, sau chiar prieteni au fost transformaþi în zombi. De obicei, pentru a-i împiedica pe vrãjitori sã ajungã la trupurile celor morþi, þãranii sãraci pun pe coºciuge ºi pe morminte pietre foarte mari ºi grele. Realitatea este cu adevãrat cutremurãtoare, mai ales cã nu este vorba de amestecul unor puteri din altã lume. Psihiatrii de renume au ajuns la concluzia cã cei identificaþi în folclorul haitian drept zombi suferã de grave tulburãri psihice. Unii comentatori încearcã sã explice existenþa lor prin faptul cã ei nu sînt altceva decît persoane cu afecþiuni mentale, denumite astfel numai în cultura haitianã. Alþii considerã cã

acei vrãjitori, „bokors“, folosesc anumite substanþe naturale prin care induc boli nervoase.

Utilizînd o substanþã chimicã numitã tetrodotoxinã - care este produsã de unele specii marine ºi care acþioneazã asupra nervilor - vrãjitorii le provoacã victimelor o stare de paralizie profundã. Familiile acestora considerã cã sînt morþi ºi îi îngroapã.

Vrãjitorii îi dezgroapã, îi furã ºi îi readuc la viaþã cu ajutorul unei substanþe numitã „datura stramonium“, sau „castravetele zombi“, un drog foarte tare care acþioneazã la nivelul creierului. Totodatã, lipsa de oxigen din coºciug contribuie la apariþia unor afecþiuni cerebrale. Mai existã ºi alte substanþe otrãvitoare, cum ar fi cele extrase din carapacea de broascã þestoasã care acþioneazã asupra nefericitelor victime ca un puternic halucinogen ºi anestezic. Cei care sînt supuºi acþiunii unor astfel de substanþe sînt într-o permanentã stare de transã, aparent insensibili la orice durere fizicã ºi, spre deosebire de ceilalþi oameni, se comportã ca ºi cum ar fi sub influenþa maleficilor „bokors“.

Atlantida (1) Opera filosofului grec Platon este unica sursã de informaþii despre soarta nefastã a Atlantidei. În

obiectul unei atente supravegheri din partea Gestapo-ului. A murit în februarie 1940.

Incontestabil, Elisabeth Schrangmüller a fost o autoritate în ceea ce priveºte activitatea informativã secretã, dovedind o culturã temeinicã în acel domeniu, dar fãrã sã o punã în practicã, deoarece se pare cã a lucrat cu persoane dubioase, iar acþiunile ei nu au avut rezultate spectaculoase.

Anna-Maria Lesser („Fraülein Doktor”) Anna-Maria Lesser a fost deseori confundatã de gazetari cu Elisabeth Schrangmüller ºi viceversa. Cariera de spioanã a acesteia s-a datorat amantului ei, un ofiþer de husari veºnic plin de datorii, care, pentru a face rost de bani, a intrat în Serviciul Secret, Anna-Maria urmîndu-1 în aceastã aventurã. La început, au acþionat în cuplu, iar dupã moartea amantului ei, Anna a fost instruitã sã lucreze singurã în domeniul culegerii informaþiilor militare. În foarte scurt timp, a devenit o agentã excepþionalã care, prin informaþiile furnizate ºi sugestiile avansate (infiltrarea trupelor prin forturile Liege-ului), a ajutat armata germanã sã ocupe Belgia. Dupã succesele obþinute în aceastã þarã, a fost trimisã în Franþa, unde, pentru a putea supraveghea manevrele trupelor franceze, a devenit amanta unui important ofiþer.

Ulterior, a fãcut spionaj în Anglia, folosindu-se de acoperirea tradiþionalã oferitã de Serviciul Secret

german, aceea de guvernantã elveþianã. Datoritã rafinamentului ei intelectual, Serviciile franceze au confundat-o, un timp, cu Elisabeth Schrangmüller. Eroarea a fost determinatã ºi de faptul cã Anna- Maria a acþionat, în mai multe rînduri, în Belgia, unde a descoperit mai mulþi spioni ai Puterilor Antantei, într-o perioadã în care acolo se afla ºi „Frau Doktor“.

Despina Davidovici „Frumoasa turcoaicã'’, apelativ ce i se trage de la locul de naºtere, Constantinopol, a fost o femeie bogatã, cu numeroase legãturi ºi mulþi admiratori în înalta societate din Paris, Roma, Londra, Madrid sau New-York. Bãrbaþii care o curtau erau îndeosebi oameni politici ºi de stat, ofiþeri superiori ori funcþionari importanþi, cu toþii influenþi ºi puternici prin informaþiile secrete pe care le deþineau. Asemenea disponibilitãþi informative nu au putut scãpa Serviciilor Secrete, cel german valorificîndu-le din plin, dar într-un mod extrem de imprudent. În prima parte a anului 1918, Despina a fost reperatã de cãtre Intelligcnce Service la Madrid, în compania unuia dintre ºefii Serviciilor Secrete germane. O imprudenþã fatalã, fiindcã agenþii englezi o urmãresc în America, unde-i controleazã seiful pe care îl avea la o bancã ºi în care pãstra importante documente secrete. Acestea au fost predate Serviciilor Secrete americane, iar Despina a fost arestatã. La scurt timp dupã ce a fost închisã, s-ar fi sinucis, în împrejurãri insuficient elucidate. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN)

oricãrei alte etnii se numesc gajo. Semantic, putem spune cã ar exista o echivalenþã între cei 2 termeni, dacã facem abstracþie de faptul cã rom are semnificaþia de þigan doar într-un clasament care presupune cã oamenii sînt clasificaþi numai în douã categorii rom(á) (þigani) ºi gajé (nu sînt þigani). O altã deosebire apare din faptul cã, datã fiind situaþia socialã a þiganilor în decursul mai multor secole, denumirea þigan are o puternicã încãrcãturã peiorativã, existînd expresii ce conþin acest termen în sens depreciativ („S-a înecat ca þiganul la mal“, „Þiganul, tot þigan este“, „Murdar ca un þigan“, „Þiganul ajuns împãrat“... etc.).

Dupã primul rãzboi mondial apare, pentru prima datã, în documente denumirea „rom“ pentru a o înlocui pe cea de „þigan“. Aceastã schimbare a fost impusã de cei care au creat „Uniunea Generalã a Romilor din România“, în ideea de a elimina din mentalitatea oamenilor prejudecãþile ºi

ironiile legate de cuvîntul þigan, care îngloba lungul ºir de umilinþe, servituþi ºi oprimare socialã a populaþiei þigãneºti. În concluzie, nu existã þigani ºi romi, existã o singurã etnie, cea þigãneascã, denumitã prin douã cuvinte - þigan ºi rom - care înseamnã acelaºi lucru ºi sînt la fel de justificate, deoarece primul termen a apãrut ºi s-a perpetuat în istoria lor, iar cel de al doilea a apãrut în limba vorbitã.

Astãzi este pe deplin demonstrat cã originea diverselor grupuri de þigani este aceeaºi, chiar dacã au venit în Europa în perioade diferite ºi chiar dacã au avut destine diferite. La fel, lingvistica a demonstrat cã dialectele vorbite astãzi de diferitele comunitãþi de þigani, oricît de diferenþiate ar fi ele, au o origine comunã: limba indianã veche (sanscrita).

Dacã în viitor se va folosi termenul „þigan“sau termenul „rom", acest lucru îl va hotãrî Istoria.

Sfîrºit LUCIAN CHERATA

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (2) Germania (1) Elisabeth Schrangmüller („Frau Doktor") Ca ºi în cazul mitului spioanei Mata Hari, despre Elisabeth Schrangmüller existã numeroase versiuni ºi existã multe confuzii privind identitatea sa realã. În 1954, Bemard Newman, unul dintre biografii ei care a cercetat surse credibile, prezintã principalele momente ale vieþii secrete a acesteia. In 1914, cînd a început rãzboiul, avea 28 de ani, ºi era absolventã a Universitãþii din Freiburg, fiind doctor în filozofie. Nu fãrã dificultate, a fost angajatã ca funcþionarã la Cenzura Militarã Germanã din Belgia. Remarcatã ca avînd aptitudini speciale, a fost recomandatã sã lucreze în cadrul Serviciului de Spionaj german, din Anvers. A devenit o anchetatoare foarte eficientã a spionilor Antantei. Colonelul Walter Nicolai a insistat sã fie trecutã în corpul ofiþerilor, devenind prima femeie ofiþer din armata germanã, cu gradul de locotenent. A absolvit, apoi, o ºcoalã de spionaj ºi, la rîndul ei, a devenit profesor ºi, ulterior, unul dintre conducãtorii ºcolii germane de spionaj din Anvers.

Zonele operative ale reþelelor create de ea au fost, în principal, Belgia, Elveþia, Franþa ºi Anglia. În 1934, fratele ei, Johan Schrangmüller, a cãzut victimã luptelor interne din partidul nazist, moment în care Elisabeth ºi-a pierdut orice speranþã de a mai face o carierã în Serviciul Secret. Ea a devenit

Istoria þiganilor ,,Poporul enigmatic“ (8) Dupã cum am observat pe parcursul acestei lucrãri, cuvîntul þigan îºi are originea în denumirea tribului de origine al acestei etnii, din Nordul Indiei, care se numea: Cingar, Cengar, Tengaris sau Þingaris. Prin urmare, din punct de vedere istoric acest termen este deplin justificat ºi este singurul folosit în decursul a cîtorva sute de ani în toate documentele referitoare la existenþa þiganilor. În limba þigãneascã, cuvîntul rom are semnificaþia de „þigan“, adicã romi sînt cei care aparþin etniei þigãneºti, iar cei care aparþin indiferent

timp ce experþii fac tot felul de speculaþii referitoare la vîrsta ºi poziþia geograficã a insulei, nimeni nu ºtie cu certitudine dacã Platon nu a inventat povestea poporului atlant, ca o alegorie menitã sã sugereze soarta unei civilizaþii extrem de avansate. În ciuda acestor ipoteze, cãutarea Atlantidei este, astãzi, la fel de asiduuã ca întotdeauna. Platon, care a trãit în Grecia între anii 428 ºi 348 î. Chr., a dezvãluit povestea Atlantidei în dialogurile „Timaios“ ºi „Critias“. Multe dintre scrierile lui sînt ficþiuni create pentru a scoate în evidenþã o anumitã idee. Însã istoria Atlantidei a fost, în repetate rînduri, consideratã adevãratã.

Dialogurile redau povestea lui Solon, un învãþãtor grec care a cãlãtorit în Egipt, în jurul anului 600 î.

Chr., ca sã afle mai multe despre lumea anticã.

Cum egiptenii erau cunoscuþi pentru faptul cã aveau o mulþime de informaþii din secolele trecute, Solon a încercat sã-ºi impresioneze gazdele povestind despre realizãrile poporului din care fãcea parte. Preoþii egipteni nu s-au lãsat mai prejos ºi i-au povestit lui Solon despre un continent ºi un popor necunoscute lui. Cu aproximativ 9.000 de ani înainte de Solon, dincolo de porþile lui Hercule, despre care se crede cã ar fi Strîmtoarea Gibraltar, în Vest trãia un neam foarte puternic. Continentul era regatul lui Poseidon - Zeul Mãrilor - cãruia îi era dedicat ºi templul din vîrful muntelui care se afla în centrul insulei. (va urma) MATT LAMY

Pag. a 19-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (82) *** PUªKIN (Aleksandr Sergheevici) Poet, dramaturg ºi prozator rus Data morþii: 29 ianuarie 1837 (la 38 de ani) Cauza: rãnit mortal în duel Locul: Sankt-Petersburg (Rusia) Înhumat: cimitirul Mînãstirii „Sfîntul Munte“, lîngã Pskov (Rusia) La 26 ianuarie, Puºkin l-a provocat la duel pe locotenentul francez d’Anthès care servea în armata rusã, ºi care, curtînd-o pe faþã pe Natalia, soþia lui, îl fãcea de rîs. Întîlnirea a avut loc la 27 ianuarie, în locul numit Ciornaia Recica (Pîrîul Negru), la ora 5 dupã-amiazã. D’Anthès a tras primul. Puºkin a cãzut, rãnit în abdomen. Toþi au crezut cã fusese ucis, dar el s-a ridicat pe jumãtate ºi a cerut alt pistol în locul celui aflat în zãpadã. Aproape culcat la pãmînt, a þintit îndelung - douã minute, potrivit unui martor - ºi a tras. D’Anthès s-a prãbuºit, lovit în torace. Cînd l-a vãzut cã se clatinã, Puºkin ºi-a aruncat pistolul în sus de bucurie, strigînd: „Bravo!“, apoi a leºinat. Cînd ºi-a revenit, a întrebat: - L-am omorît?

- Nu, a rãspuns un martor, dar l-aþi rãnit.

- Ciudat, a spus poetul, am crezut cã o sã mã

bucur, dar vãd cã nu. În rest, e totuna, cum ne punem pe picioare, o luãm de la capãt.

Dar Puºkin, cu bazinul zdrobit, cu intestinele perforate, n-avea sã îºi mai revinã... Cu nesfîrºite precauþii, a fost transportat acasã ºi instalat în cabinetul sãu. Doctorul Scholtz nu i-a ascuns cã rana era mortalã ºi l-a întrebat dacã dorea sã-ºi vadã prietenii. „Adio, prieteni!“, a spus Puºkin, arãtînd spre cãrþile din bibliotecã. Agonia a durat douã zile, cu dureri atît de crîncene, încît nu a lipsit mult sã-ºi punã capãt zilelor cu pistolul pe care îl ascunsese sub pleduri. În ultimele ceasuri, alinate de opiu, i-a iertat atît pe d’Anthès, cît ºi pe Natalia, cãreia i-a cerut sã þinã doliu 2 ani înainte de a se recãsãtori „cu un bãrbat acceptabil“. La 29 ianuarie, a cerut o oglindã, ºia privit îndelung chipul aproape de nerecunoscut, apoi a rugat sã i se aducã un desert care îi plãcea cînd era copil - dude cu sirop. Dupã ce Natalia i l-a dat în gurã cu linguriþa, a intrat în delir. A apucat mîna prietenului sãu Dahl, care-l veghea, ºi i-a spus: „Ridicã-mã! Mai sus, hai, mai sus!“, explicîndu-i apoi: „Visam cã mã caþãr cu tine în lungul cãrþilor, de-a lungul rafturilor, ºi m-a apucat ameþeala“. La ora 2.45 dupã-amiaza, Puºkin a murmurat: „Viaþa sa sfîrºit... viaþa s-a sfîrºit... abia respir... ceva mã striveºte...“, ºi s-a stins.

De teama unor manifestaþii populare la trecerea cortegiului, ºtiut fiind cã Puºkin avusese întotdeauna

FENOMENE BIZARE

E TOT MAI CLAR: EXISTà VIAÞA DE APOI! (12) Ceaþa, fenomen care însoþeºte venirea morþii (2) Altã descriere a ceþii care se ridicã în timpul morþii provine de la un psiholog dintr-un cãmin de bãtrîni din Carolina de Nord, care a inclus-o printre alte fenomene asociate cu experienþa morþii împãrtãºite: „Scena patului de moarte nu este în întregime în aceastã lume. ªi, deºi nu am inclinaþii religioase, munca la cãmin a trezit în mine o dimensiune spiritualã a vieþii. Dupã pãrerea mea, toþi cei care muncesc o perioadã destul de lungã cu persoanele aflate pe moarte trebuie sã aibã cunoºtinþã despre asemenea întîmplãri. Cred cã experienþele spirituale ale oamenilor care mor transpirã cumva în afarã ºi îmbibã zona din jurul lor. Dacã intri în zonã cu tem-

peramentul adecvat, cred cã vei simþi atingerea sacrului în prezenþa morþii. Am fost martor al schimbãrii formei camerei, în diferite configuraþii, de mai multe ori. Singurul mod în care pot descrie acest lucru este cã prin camerã se deplasau pulsuri de energie. Adesea am simþit ceva ce nu puteam numi. La marginea patului de moarte ai parte de o privire aruncatã în eternitate. E ca ºi cum ai privi printr-o fereastrã deschisã spre alt loc; vãd uneori lumini ºi de douã ori am vãzut limpede structuri. În ambele ocazii, am vãzut pacienþii pãrãsindu-ºi corpurile sub forma unor noriºori. I-am vãzut ridicîndu-se din propriile corpuri ºi îndreptînduse spre acele structuri. Aº descrie aceºti noriºori ca pe un fel de ceaþã care se formeazã în jurul capului, sau al pieptului. Pare sã conþinã un fel de electricitate, un

Falsitatea Horoscopului ºi a Zodiacului (7) Ghicitul în palmã se face aplicînd o tehnicã destul de sofisticatã, profesionistul dispunînd de un limbaj specific, asemãnãtor cu cel al astrologilor. De fapt, în lucrãrile consacrate acestei forme de ghicit sînt circa 100 de variante de cartografii chiromantice, corespunzãtoare aºa-ziselor „specii de mîini“. Cercetãrile ºtiinþifice au avut ca rezultat demonstrarea faptului cã ghicitul în palmã nu reprezintã o metodã ºtiinþificã, nefiind verificabilã în experiment. Urmãtorul test efectuat poate fi edificator. Unui expert în chiromanþie i s-a remis mulajul palmei unei persoane pe care n-o cunoºtea. Ghicitorul a studiat îndelung „harta liniilor“ ºi a dat în scris interpretãrile sale, prevestind, printre altele, o viaþã lungã pentru posesorul palmei respective. Numai cã mulajul fusese executat de cãtre experþii unui muzeu de medicinã legalã, dupã mîna unui tînãr mort cu cîtva timp înainte.

Cartomanþia (ghicitul în cãrþi) are o istorie destul de recentã, caferomanþia (ghicitul în cafea), roata norocului, precum ºi alte variante de ghicit, una mai bizarã decît alta, ca de pildã divinaþia dupã valurile formate într-un vas de apã de suflul produs prin rostirea deasupra suprafeþei lichidului a unor cuvinte de cãtre persoana interesatã, în fãinã (urmînd tehnica suphramanþiei), în topor (axinomantic), în chei (cheidomanþie), în ciur (cosciomanþie), în lãmpi (lampadonmanþie), în lighean (lecynomanþie), în muºchi (myomanþie), în boabe de strugure (stafyromanþie), în

lemne (xylomanþie), în scris (grafomanþie) etc., totul fiind de naturã sã arate nu numai imaginaþia fecundã a ºarlatanilor, care se pretind scrutãtori ai viitorului prin mijloace oculte, dar ºi uimitoarea credulitate a clienþilor acestora. „Dar, indiferent de formele sub care apare ghicitoria, aceasta reprezintã o manierã vetustã de interogare a viitorului, incapabilã, prin naturã ei subiectivã, sã rãspundã aºteptãrilor general umane. Ea a cunoscut un declin continuu, sfîrºind prin a fi blamatã ºi respinsã social. Din acest punct de vedere, apelul la ghicitorie constituie un act anacronic, condamnabil, mai ales într-o societate civilizatã, evoluatã ºi sub raport cultural“. (Gh.V. Brãtescu).

Victoria Creºtinismului asupra credinþelor politeiste va da o loviturã puternicã ocultismului. Nici un individ devenit creºtin nu simþea nevoia sã facã uz de vrãjitor, atîta vreme cît Dumnezeul lui cel nou îl veghea ºi-l sprijinea, singura lui obligaþie fiind respectarea credinþei. Experþii în otrãvuri, în filtre, în parfumuri, toate personajele ºi ceremonialurile lor magice au trebuit sã iasã din scenã. Sfaturile zeilor au fost aruncate, templele ºi-au închis porþile, oracolele au cãzut în uitare.

Astãzi se încearcã o revenire la vechile forme ºi ritualuri pãgîne, dar sub alte denumiri, ba chiar pentru cei interesaþi s-a alcãtuit un program metodic de învãþare a ocultismului, care se împarte în douã grupe:

convingeri liberale, guvernul a dat ordin sã fie dus la cimitir pe o sanie, ascuns sub paie, ºi înmormîntat fãrã nici o ceremonie. *** QUESNAY (François) Medic ºi economist francez.

Fondator al ªcolii fiziocraþilor Data morþii: 16 decembrie 1774 (la 80 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: Versailles (Franþa) Înhumat: Versailles „Consoleazã-te“ - ºi-a liniºtit Quesnay servitorul, vãzîndu-l cum plîngea la cãpãtîiul sãu. „Nu m-am nãscut ca sã nu mor. Priveºte portretul ãsta pe carel am în faþã. Citeºte anul naºterii mele, ºi judecã ºi tu dacã n-am trãit destul“. *** QUINAULT (Jeanne-Françoise, zisã Mademoiselle) Actriþã francezã Daþa morþii: 1783 (la 84 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: Paris (Franþa) Înhumatã: nu se cunoaºte locul Venit s-o spovedeascã, preotul de la SaintGermain l’Auxerrois o îndemna pe Mademoiselle Quinault sã lase deoparte cochetãria ºi filozofia ºi sã se gîndeascã la viitor, adicã la moarte. „Viitorul, ofta bãtrîna actriþã, e trecutul!“ Dupã care a adãugat, pe un ton ce nu admitea replicã: „Vedeþi dumneavoastrã, pãrinte, eu vreau sã am pînã la capãt coaforul ºi filozoful meu“. (va urma) ISABELLE BRICARD fel de perturbaþie electricã. Nu ºtiu dacã o vãd cu ochii mei fizici, totuºi se aflã acolo. Dupã pãrerea mea, nu încape nici o îndoialã cã uneori poþi vedea oamenii plecînd spre lumea de dincolo“.

Iatã încã un exemplu, care provine din colecþia de studii de caz, publicatã în 1967, de Robert Crookall, sub titlul „Events on the Threshold of the Afterlife“: „Am intrat în salon pe cînd copilul îºi dãdea ultima suflare. Apoi am vãzut o ceaþã ieºind din trupul lui mic. A luat forma corpului întins pe pat. Era legatã de corp cu un firicel argintiu. Replica era cam la un metru de trupul de pe pat. A urcat, treptat, la peste un metru ºi jumãtate ºi apoi, încet, s-a ridicat în poziþie verticalã. Dupã care s-a îndepãrtat plutind".

Nu ºtiu cum sã interpretez ceaþa pe care o vãd unii în momentul morþii. Nu are nici un rost sã o consider o halucinaþie, mai ales cã persoanele care o vãd relateazã cã apare exact în momentul morþii persoanei iubite. Dacã este doar o halucinaþie, apariþia ei numai în momentul morþii este absurdã.

Sfîrºit RAYMOND MOODY I) partea exotericã – ea conþine iniþierea publicã a tuturor, fãrã alegere sau deosebire; Din prima parte (exotericã), adeptul îºi poate forma ºi dezvolta personalitatea în legãturã cu constituþia sa psihologicã din punct de vedere al celor douã stãri: conºtient ºi inconºtient, din care decurge: a) Studiul magnetismului personal, cuprinzînd: - educaþia facultãþilor psihice (voinþã, judecatã, memorie); - stãpînirea de sine însuºi; - autosugestia; - excitantele psihice (plante magice); II. Legãtura fiinþei omeneºti cu spaþiul ºi timpul, telepihie, exteriorizarea forþei psihice, dedublarea, influenþa la distanþã, sugestia mentalã, transmiterea gîndirii; b) Luciditatea ºi intuiþia (clerveyanþa - visurile, presentimentele, inspiraþiile, artele divinatorii, astrologia, cartomanþia). ªtiinþele de observaþie: chiromanþia, grafologia, frenologia, fiziopsihogomania; c) Supravieþuirea sufletului: misterele de dincolo de mormînt, evocarea morþilor din punct de vedere psihic, spiritist ºi ocultist; reîncarnarea ºi destinul omenesc. d) Legãtura fiinþei omeneºti cu Universul: - lucrãri universale: alchimia, magia ºi vrãjitoria cu farmecele ºi satanismul; - radioscopia cu bagheta divinatorie ºi pendula exploratoare, cãutarea izvoarelor, lucrurilor metalice îngropate în pãmînt ºi naturismul cu legile de sãnãtate ale vieþii, igiena generalã, alimentaþia raþionalã, vegetarismul ºi agenþii fizici, apa, soarele. (va urma) NICOLAE TROFIN

Pag. a 20-a – 4 decembrie 2015

Lecþia de religie

CÃLUGÃRUL VIZIONAR (16) Diavolii cu chip de luminã, sau teologii Iadului* (1) Acest soi de diavoli au misiunea de a fi împotriva cuvîntului lui Dumnezeu, de a sta împotriva adevãrului de credinþã ºi de a-i înºela pe oameni. Aceºti diavoli stau cu Biblia în mînã, batjocorind-o, hulind cu cele mai josnice vorbe de ocarã orice cuvînt scris în ea. Frunzãresc Sfînta Scripturã din scoarþã-n scoarþã ºi o batjocoresc, zicînd cã nimic din ce scrie acolo nu stã în picioare. Rãstãlmãcesc cuvîntul lui Dumnezeu în mintea oamenilor. Adevãrul îl prezintã ca pe neadevãr ºi neadevãrul ca pe adevãr. Îl fac pe omul cel cuprins de ei sã i se parã cã tot ceea ce era sfînt ºi adevãrat pînã atunci, de fapt, nu este nici sfînt, nici adevãrat, iar ceea ce era bun pînã atunci, de fapt este rãu, astfel ca omul sã nu mai ºtie pe care cale sã meargã.

Cel cuprins de aceºti diavoli nu mai poate face deosebire între bine ºi rãu, între adevãr ºi minciunã, între diavol ºi Dumnezeu. De aceea, el cautã sã elimine exis-

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (14) O noapte în Bangkok (3) Realitãþile relaþiilor thailandeze dintre sexe s-au combinat cu o corelare dintre exotic ºi erotic în ochii multora dintre occidentali, pentru a transforma Thailanda într-un rai al sexului. Comercianþii olandezi s-au întors în Europa cu relatãri despre prostituþia din Thailanda încã din 1604, dar ideea unei abundenþe de femei thailandeze disponibile sexual a devenit un stereotip cultural european numai odatã cu succesul la public al poveºtilor despre harem, din Secolul al XlX-lea, aºa cum s-a întîmplat cu cartea ,,The Romance of the Harem”, scrisã de Anna Leonowens (1891).

Povestea acesteia, care a fost transpusã în musicalul ,,The King and I”, definea Siamul ca un spaþiu plin de erotism, în care femei supuse erau total disponibile pentru bãrbaþi, într-o atmosferã de laisser-faire sexual; deºi, în mod evident, cu o tendinþã antisclavagistã, aceastã scriere a întãrit atracþia unui Orient sexualizat.

Ideea a rezistat, sprijinitã fiind de articolele apãrute în reviste din Europa ºi din SUA, în perioada anilor '50 - descriind frumuseþea femeilor thailan-

ROMÂNIA MARE“

tenþa unuia dintre ei. Cei mai mulþi îl eliminã pe Dumnezeu, tãgãduind existenþa Lui, cãutîndu-ºi argumente ºi nãscocind argumente din orice pentru a-ºi susþine crezul - ºi o face cu înverºunare. Prin aceasta, diavolul îºi atinge scopul de a-L elimina pe Dumnezeu din viaþa ºi existenþa omului, ceea ce-l ajutã pe el sã rãmînã în locul lui Dumnezeu.

Pe acela care nu mai e preocupat sã facã voia lui Dumnezeu, diavolul, folosindu-se de multã viclenie, îl va determina sã-i facã voia lui, omul crezînd cã face bine ceea ce face. Alþii, socotindu-se a fi mai iscusiþi, dar fiind încercaþi de aceºti diavoli, îl eliminã chiar pe diavol ca realitate, sau ca existenþã, din lume, spunînd cã diavolul nu existã, diavolul este nãscocit de om pentru a-ºi explica de unde-i vin greutãþile, neajunsurile ºi necazurile. Prin aceºtia, diavolul îºi atinge scopul, ºi anume de a rãmîne ascuns de cunoaºterea omului, astfel încît omul sã nu se mai pãzeascã de el. ªi pentru a-1 împinge cît mai mult în rãtãcire, diavolul îi sporeºte rîvna ºi dragostea de Dumnezeu pînã la extrem, dar, fãrã lucrare. Pe aceºtia n-o sã-i vezi cã fac vreun act de cinstire exterioarã a lui Dumnezeu, cum ar fi: biserica, rugãciunea, metaniile, lumînãrile, tãmîia, postul ºi cãinþa, ci le vor tãgãdui, spunînd cã trebuie doar sã crezi în Dumnezeu ºi cã Dumnezeu n-are nevoie de toate aceste manifestãri exterioare pentru a-L cinsti. Au o credinþã declarativã ºi nu una lucrãtoare. Aceºti diavoli stau împotriva credinþei adevãrate. Cei care

*) Pentru Pavel Coruþ, ca drept la replicã pentru agresãrile televizate ºi batjocura din cãrþile scrise.

deze, faptul cã este o þarã ieftinã, unde poligamia masculinã e sancþionatã social -, ºi de romane precum ,,A Woman of Bangkok”, de Jack Reynolds (1956), o lucrare care punea în contrast Anglia reprimãrii sexuale ºi Thailanda eliberatã sexual, unde protagonistul se refugiazã, dupã o relaþie dezastruoasã acasã.

Exemple mai recente includ musicalurile ,,Miss Saigon” ºi ,,Chess”. În acesta din urmã, a fost lansatã melodia lui Murray Head „One Night in Bangkok“, care a înlocuit, pentru cîþiva ani, cîntecul „Hotel California“, al grupului Eagles, ca imn al barurilor thailandeze. În 1970, reputaþia Bangkok-ului, de zonã a libertãþii ºi a abundenþei sexuale, era deja atît de mare, încît ºi populara vedetã de filme porno din serialul ,,Emanuelle” a vizitat þara.

Probabil cã, din cauza acestor idei, dar ºi pe fondul intenselor preocupãri, în anii ’50, pentru dezvoltarea þãrii ale unui guvern thailandez cu mare simpatie pentru Vest – de altfel, un slogan al zilei, pentru guvernul militar, era acesta: „Munca înseamnã bani, banii înseamnã fericire“ -, guvernul american s-a hotãrît ca Thailanda sã gãzduiascã obiectivele de „odihnã ºi relaxare“ ale soldaþilor staþionaþi în zonã, în timpul rãzboiului din Vietnam.

Aranjamentul s-a dovedit crucial, din punct de vedere economic, pentru Thailanda - pînã în 1970, cheltuielile personalului militar american în Thailanda depãºiserã 20 de milioane de dolari.

Comentatorii au arãtat cã o perioadã de ,,odihnã ºi relaxare” sexualizatã venea în sprijinul armatei americane care, în acest fel putea sã trimitã bãrbaþi

tineri în cãlãtorii lungi pe mare, pentru ºederi pe termen îndelungat peste mãri. De asemenea, au spus ei, probabil cã ideea sexualitãþii supuse a femeilor asiatice avea sã îi ajute pe soldaþi sã îºi menþinã sentimentul cã sînt îndejuns de bãrbaþi pentru a lupta.

Aranjamentele pentru ,,odihnã ºi relaxare” din Thailanda, precum ºi organizarea alor facilitãþi similare pentru bazele militare americane în þãri ca Filipinele ºi Coreea de Sud au oferit o bazã propice dezvoltãrii turismului sexual contemporan: mai întîi, prin menþinerea ºi întãrirea relaþiilor indigene de acest tip; în al doilea rînd, prin creºterea valorii de piaþã a accesului sexual la femei, ca urmare a transformãrii localnicelor în bunuri de larg consum, pentru plãcerea strãinilor; în al treilea rînd, prin crearea unor structuri ºi dependenþe de naturã economicã, obiective ce pot fi realizate, dupã armatã, prin turism.

Dupã rãzboiul din Vietnam, de îndatã ce soldaþii americani s-au retras din zonã, dezvoltarea turisticã timpurie a cãutat sã profite de facilitãþile de distracþie ºi cazare, care fuseserã înfiinþate de armatã. În unele þãri, acest lucru s-a înfãptuit cu intenþia expresã a guvernului. Guvernele autoritare din Coreea de Sud, din anii '70 pînã la sfîrºitul anilor '80, nu doar au încurajat, ci au ºi instituþionalizat turismul kisaeng (în traducere: prostituatã). Femeile - viitoare prostituate erau obligate sã participe la cursuri þinute de profesori universitari, în care li se vorbea de rolul crucial al turismului pentru economia Coreii de Sud, dupã care li se acordau licenþele pentru prostituþie. (va urma) PATRICK BLACKDEN

impunã respectarea regulilor. Dacã încerci sã îl disciplinezi prin autoritate, îi vei rãni sentimentele, ceea ce poate avea consecinþe neplãcute. Sînt uºor de îngrijit, dar nãpîrlesc în tot timpul anului. Trebuie sã le faci baie doar atunci cînd este necesar ca sã nu li se usuce pielea.

4. Mops: este ideal pentru copii, deoarece este un cîine foarte loial. Este de dimensiuni mici, aºa cã nu va trebui sã îþi faci griji cã îþi va rãni copilul, dar asigurã-te cã nici copilul nu se va juca agresiv cu el. Este extrem de inteligent ºi rãspunde bine la laude pozitive. În timpul dresajului, stãpînii trebuie sã fie calmi ºi

sã nu þipe, pentru cã mopsul este sensibil la tonul vocii.

Este, de asemenea, o rasã leneºã, deci e important sã îl scoþi constant la plimbare, ca sã nu aibã o problemã de obezitate. Se va simþi de multe ori iritat atunci cînd se simte ignorat, sau cînd este certat. Trebuie sã fie periaþi o datã la douã sãptãmîni ºi sã le cureþi în mod regulat faldurile de pe faþã ºi urechile. Au o duratã de viaþã de 1215 ani. Cele mai dese probleme de sãnãtate sînt deficienþele respiratorii, cauzate de botul foarte scurt.

5. Beagle: îi place sã se joace ºi sã alerge ºi este cel mai fericit atunci cînd este în preajma oamenilor. Rasa are o duratã de viaþã de 10-14 ani, aºa cã este un partener de viaþã lungã. Existã însã cîteva aspecte la care pãrinþii trebuie sã fie atenþi: este un cîine încãpãþînat, deci un dresaj corect ºi constant este absolut necesar.

Trebuie, de asemenea, sã aibã un program de mese strict, deoarece îi place sã mãnînce mult. În plus, trebuie sã îþi înveþi copiii sã nu se joace cu cîinele în timp ce mãnîncã, deoarece acest lucru îl enerveazã.

Are simþul mirosului foarte ascuþit, de aceea, dacã simte miros de mîncare, o va lua repede la fugã în acea direcþie. Este bine sã îl þii în lesã, ca sã eviþi astfel de probleme. Beagle-ul are blana scurtã, aºa cã trebuie sã fie periat doar o datã pe sãptãmînã, dar nãpîrleºte foarte mult.

REALITATEA.NET

Cinci rase de cîini, recomandate pentru copii 1. Pudel: este un cîine hipoalergenic, inteligent ºi foarte rãbdãtor. Învaþã uºor sã îºi facã nevoile, fie într-un loc special amenajat în casã, fie sã iasã afarã. Se ataºeazã de întreaga familie ºi nu doar de o singurã persoanã, aºa cum fac multe alte rase, respectã toate indicaþiile stãpînilor ºi are un caracter plãcut. Este un animal de companie foarte activ, e pregãtit pentru plimbãri lungi ºi sã se joace cu mingea atît timp cît poþi. Dacã nu ai grijã sã îi asiguri un program de exerciþii corect, este predispus la îngrãºare. Acasã, trebuie sã îi faci baie o datã pe sãptãmînã. Pudelul are o duratã de viaþã de 10-12 ani.

2. Golden Retriever: este un cîine inteligent ºi loial, iar în cei 10-12 ani de viaþã, va deveni un membru adevãrat al familiei. Copiii se vor juca ore în ºir cu el, dar ai grijã sã nu îl tragã de pãr. Golden Retriverul trebuie dresat de mic pentru a învãþa sã socializeze cu alþi cîini ºi sã îºi controleze energia, deoarece este un cîine foarte activ. Dresarea acestei rase este o plãcere, deoarece poate învãþa pînã la 240 de comenzi, cuvinte ºi fraze.

Trebuie sã îl speli doar atunci cînd este necesar, ca sã te asiguri cã nu se va îmbolnãvi, cãci aceastã rasã este predispusã la alergii ale pielii.

3. Labrador: este rãbdãtor prin natura sa ºi foarte loial. Singurul obiectiv al labradorilor este sã le facã pe plac stãpînilor. Dresajul acestei rase trebuie fãcut de timpuriu, pentru cã mai tîrziu stãpînilor le va fi mai greu sã

sînt cuprinºi de aceºti demoni Îl tãgãduiesc pe Mîntuitorul nostru Isus Christos ca Fiu a lui Dumnezeu, zicînd cã este un personaj din mitologie; o tãgãduiesc pe Sfînta Fecioara Maria ca Maicã a lui Dumnezeu ºi spun cã Dumnezeu nu are mamã; îi tãgãduiesc pe sfinþi º.a.m.d. Aduc îndoialã în sufletul celor slabi în credinþã, în puterea lui Dumnezeu ºi în existenþa Lui. Aruncã tot felul de gînduri înºelãtoare în mintea unor oameni curioºi ºi nestatornici din fire: cã ar fi bune ºi alte credinþe, cã acelea ar fi adevãrate.

Omului mîndru, trufaº ºi necredincios, diavolul îi dã sentimentul cã e posesorul unei înþelpciuni deºarte, al unei raþiuni ascuþite ºi al unei priceperi înalte, de om cu o gîndire superioarã, care o depãºeºte pe aceea a tuturor celorlalþi oameni. În jurul lui, el vede totul ca fiind perimat ºi învechit de mii de ani, doar mit ºi mitologie. Dintr-odatã, el îºi dã seama cã trebuie schimbat ceva, cã e nevoie de schimbarea credinþei, cã trebuie ceva nou, o Nouã Ordine Mondialã ºi cã, de fapt, îºi face datoria de a avertiza lumea în ce înºelãciune trãieºte. La fel, îºi dã seama cã e greu sã convingã lumea, cã existã un obstacol greu de învins, ce stã strajã la poarta dreptei credinþe ºi la propovãduirea adevãrului: Biserica ºi slujitorii ei.

(va urma) ILARION ARGATU

Pag. a 21-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

S Se e îîn nttîîm mp pllã ã îîn n llu um me e......

Somnul raþiunii naºte intoleranþã ,,Români jegoºi” – aºa ne considerã pe noi niºte tineri politicieni, frumoºi ºi liberi, din Suedia Membrii organizaþiei de tineret a Partidului Democraþii Suedezi considerã cã multiculturalismul este o ameninþare, iar nivelul ridicat al imigraþiei alimenteazã sentimentele naþionaliste ºi xenofobe în aceastã þarã. Declaraþiile jignitoare la adresa românilor au fost fãcute la congresul organizaþiei de tineret a Democraþilor Suedezi, a treia formaþiune politicã a þãrii. ,,Identitatea liberalã a Suediei este atacatã”, comenteazã The Guardian, citat de Mediafax.ro, adãugînd cã violenþa împotriva imigranþilor este în creºtere, în timp ce tot mai mulþi refugiaþi intrã în þarã. Formaþiunea radicalã naþionalistã Democraþii Suedezi (SD), provenitã din miºcarea neonazistã, a ajuns acum al treilea partid ca importanþã din þarã, avînd 49 de reprezentanþi în Parlament. SD a încetat de curînd relaþiile cu organizaþia

sa de tineret (SDU), dupã ce Jessica Ohlson a fost aleasã preºedinte. Conducerea SD considerã cã aceasta este prea naþionalistã, iar cîþiva dintre susþinãtorii sãi ar avea legã-

Adio, Europa! Românii cu paºapoarte, musulmanii, liberi pe continent Ani de zile, dupã 1990, o clasã politicã europeanã coruptã, ipocritã ºi ignorantã de la Paris, Bruxelles, Viena, Amsterdam sau Berlin, nãscutã din socialismul ºi stîngismul stalinist, marxist, troþkist ºi maoist, de facturã „guevara-istã”, ne-a ºantajat cu integrarea în Uniunea Europeanã. Ne-au primit în organizaþia lor, nu pentru nobilele idealuri de democraþie, libertate, egalitate ºi frãþietate europeanã, ci cã la fiecare în parte le-am dat tot ceea ce au cerut: fabricile, pãdurile, petrolul, cãrbunele, resursele minerale, aurul ºi, mai nou, ºi ce ne-a mai rãmas: sufletul, adicã sã devenim cu toþii activiºti împotriva Bisericii. Nu pot sã uit cum austriecii nu votau integrarea României în UE pînã nu am dat petrolul la OMV ºi pãdurile la Schweighofer.

Dupã ce le-am dat austriecilor bogãþiile la pachet cu nevasta lui M.R.U. pe ºtatele de platã, România a putut sã devinã membru cu drepturi depline, de la 1 ianuarie 2007. Olandezilor ce trebuie sã le mai oferim din averea naþionalã, ca sã fie de acord sã intrãm în Schengen? Cã în basme cu controlul la frontiere nu mai credem de cînd Rotterdam e fief islamist, cu primar musulman, iar în Franþa sînt 392 de cartiere musulmane de tip ghetou, în care Poliþia nu are curajul sã intre. Am fãcut toate aceste compromisuri ca þarã pentru un singur lucru: libertatea de circulaþie a românilor pe continent fãrã paºaport, doar cu buletinul. Dar iatã cã ºi acest drept ne va fi luat, dupã ce le-am dat politicienilor occidentali absolut tot ceea ce au dorit. În urma atentatelor de la Paris, care s-au întîmplat din vina Serviciilor Secrete franceze, incompetente ºi complice, care nu au luat nici o mãsurã dupã „Charlie Hebdo“, deºi au primit o suplimentare substanþialã a bugetului, românii vor fi, din nou, umiliþi ºi batjocoriþi la porþile Europei: se vor reintroduce paºapoartele, anulîndu-se toate micile victorii ale României în Europa, deºi

România, inclusã de ISIS în „coaliþia diavolilor“ Gruparea teroristã Statul Islamic a publicat o listã de 60 de state care ar constitui „coaliþia diavolilor“, printre care se numãra România ºi Republica Moldova. Într-un videoclip de propagandã, ISIS prezintã un grafic al statelor „care luptã împotriva adevãrului”, reprezentate prin steagurile naþionale. Alãturi de România figureazã SUA, Marea Britanie, Franþa, dar ºi Iran, Turcia ºi Rusia. „Noi vã numãrãm steagurile.

Profetul nostru a spus cã atunci cînd vor ajunge la 80, flãcãrile rãzboiului vã vor arde pe dealurile morþii. Aliatul nostru este cel mai puternic. El este Allah ºi toatã gloria este a lui”, se specificã în videoclip.

am dãruit Bruxellesului toate bogãþiile noastre, în dauna Poporului Român. Circulaþia cetãþenilor români în UE s-ar putea face doar cu paºaport, din 2016. La o sãptãmînã dupã atentatele de la Paris, statele europene, la presiunea Franþei, au obþinut generalizarea controalelor la frontierele externe ale Uniunii Europene, pe care vor sã le facã de netrecut pentru posibilii jihadiºti, noteazã agenþia France Presse. Comisia Europeanã va prezenta „pînã la

sfîrºitul anului o propunere de reformã a Codului Frontierelor Schengen“, astfel încît sã poatã fi întreprinse controale sistematice asupra cetãþenilor Uniunii Europene la frontierele externe ale UE, a anunþat ministrul francez de Interne, într-o Conferinþã de Presã alãturi de comisarul european.

Ce înseamnã asta? Românii, deºi europeni de mii de ani, creºtini ºi buni cetãþeni, vor trebui sã circule, din nou, cu paºaportul în Europa, ca pe vremea comunismului, deºi ne-am plãtit toate drepturile, cu vîrf ºi îndesat, cãtre elita coruptã de la Bruxelles, Berlin, Amsterdam sau Paris, iar anual, cei circa 1 milion de refugiaþi

turi cu grupãri extremiste. Dar SD are o problemã nu doar cu imigraþia, ci ºi cu multicuturalismul, în general, despre care afirmã cã este cea mai mare ameninþare la adresa Suediei. „Dacã lãsãm sã intre 100.000 - 150.000 de imigranþi pe an, atunci vor deveni o parte mare a populaþiei suedeze.Vor fi atît de mulþi încît sã fie o ameninþare culturalã. Dacã vorbim despre imigraþie nu înseamnã neapãrat cã sîntem rasiºti. Poate fi vorba despre economie. Pînã la urmã, cîþi oameni poþi ajuta dacã rãmîi fãrã bani?", a declarat Jessica Ohlson.

Un reporter al cotidianului britanic ,,The Guardian”, care a participat la alegerile pentru conducerea tineretului SDU, a întrebat mai mulþi tineri participanþi de ce sau îmbrãcat atît de elegant. ,,Vrem sã facem impresie bunã", a rãspuns unul dintre ei. ,,Pentru cã nu vrem sã arãtãm ca un român jegos", a completat un altul.

Suedia are mai puþin de 10 milioane de locuitori, dar urmeazã sã primeascã pînã la 190.000 de refugiaþi în 2015, motiv pentru care þara a reintrodus controalele la graniþe. Aceastã situaþie a împins Suedia spre naþionalismul radical, astfel cã, în ultimii ani, amplificarea mesajelor împotriva musulmanilor din partea politicienilor SD ºi a presei de dreapta a fost însoþitã de o creºtere a violenþei împotriva imigranþilor în aceastã þarã. În ultimele luni, zeci de centre de azil au fost incendiate.

musulmani vor putea strãbate liberi continentul, fãrã acte, cã aºa vor Merkel, Junckers ºi Hollande. Românii cu paºaport în propria lor „casã comunã europeanã“ vor fi cetãþeni de categoria a 2-a în UE, iar islamiºtii francezi, belgieni, suedezi, germani sau spanioli, antrenaþi în lupta contra creºtinilor în noile „capitale“ musulmane ale Europei: Molenbeek, Saint Denis, Rotterdam, Andaluzia sau NeuKolln, vor circula fãrã opreliºti, doar cu buletinul, ca europeni nativi din a 3-a generaþie, pe de-a lungul ºi de-a latul continentului, umilindu-i, din nou, pe românii care trebuie sã-ºi ia din nou paºapoarte, ca pe vremea Zidului Berlinului.

Zilele acestea, privind la televizor cum circulã poliþia ºi trupele militare în Bruxelles, capitala UE, de parcã erau undeva într-o þarã de dictaturã latinoamericanã, mi-am dat seama de eºecul clasei politice europene, de 25 de ani încoace, o subelitã politicã nãscutã din organizaþiile de tineret comuniste, neomarxiste ºi troþkiste, în frunte cu Hollande, Merkel, Barroso, Junckers ºi Schultz, oameni fãrã culturã, atei ºi ignoranþi în adevãratele probleme ale bãtrînului continent. Din cauza acestor stîngiºti radicali comuniºti, transformaþi în populari, socialiºti sau creºtini democraþi sub acoperire, Europa a ajuns într-o fundãturã ideologicã ºi politicã majorã. Proiectul European vrea sã se salveze, oferind, din nou, paºapoarte românilor, europeni din naºtere prin culturã ºi religie. Atît pot înþelege liderii neomarxiºti de la Bruxelles, adepþi ai unei „politici corecte“ împotriva civilizaþiei europene ºi favorabilã musulmanizãrii Europei. De o astfel de Europã ipocritã, ignorantã, atee ºi filo-musulmanã, românii nu mai au nevoie. Europa impotentã condusã de Bruxelles, dupã ce ne-a luat bogãþiile ºi vrea ºi sufletul nostru acum, ne cere sã transplantãm, prin cotele de refugiaþi musulmani, cartierele Molenbeek, NeuKolln sau Saint Denis la Bucureºti, Iaºi, Cluj-Napoca sau Braºov, sã ne transformãm þara într-o „Româniastan“, cã aºa vor Merkel, Junckers ºi Hollande. De o astfel de confederaþie islamicã nu avem nevoie, mai bine le-am transmite, noi, românii: Adio, Europa!

IONUÞ ÞENE

ONU: „România are resurse pentru a scãpa de sãrãcie, dar nu existã voinþã politicã“ România are resurse pentru eradicarea sãrãciei, dar nu existã voinþã politicã, aratã un studiu al Naþiunilor Unite.

Deºi rata sãrãciei a crescut în ultimii 10-15 ani, România rãmîne pe ultimele locuri în Uniunea Europeanã din punct de vedere al nivelului de trai.

Datele aratã cã aproape o treime din populaþie se confruntã cu lipsuri majore - un procent de aproape 3 ori mai mare decît media Uniunii Europene. Mai mult, 2 din 5 români sînt în pragul sãrãciei, iar oficialii Naþiunilor Unite atrag atenþia cã nu existã politici guvernamentale pentru eradicarea sãrãciei. Experþii ONU au studiat ºi sistemul de sãnãtate, iar concluzia este gravã: corupþia este agresivã.

Unul din patru români oferã atenþii pentru a putea beneficia de îngrijiri medicale - faþã de doar unul din 24 - media din blocul comunitar. ªi nici nu e de mirare, în condiþiile

în care România alocã pentru sãnãtate doar 4,3% din PIB, un procent care ne plaseazã pe penultimul loc în Uniunea Europeanã. Sãrãcie este ºi în sistemul de educaþie.

Raportul estimeazã cã aproape jumãtate dintre copii se aflã în pragul sãrãciei. Asta în contextul în care învãþãmîntul nu este nici pe departe gratuit, aºa cum prevede legea.

Situaþia este dramaticã în mediul rural, unde pãrinþii nu-ºi mai trimit copiii la ºcoalã, pentru cã nu au bani pentru rechizite ºi uniforme ºcolare.

Sãrãcia în România: * 40% dintre români sînt în risc de sãrãcie; * 29% dintre români au lipsuri grave; * 24% dintre români recunosc cã dau mitã; * România alocã 4,5% din PIB pentru Sãnãtate; * 48,5% dintre copii sînt în risc de sãrãcie; * 34,1% dintre copii au lipsuri majore.

Digi24

Pag. a 22-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Aºa vã place Istoria?

STENOGRAMA convorbirii dintre Nicolae Ceauºescu ºi Papa Paul al Vl-lea (Vatican, 26 mai 1973) – (5) - Agostino Casaroli: ªi pentru cã acest lucru va permite o colaborare mai bunã ºi în alte probleme internaþionale. Sînt atîtea puncte de vedere asupra cãrora România ºi Sfîntul Scaun au poziþii asemãnãtoare.

- Nicolae Ceauºescu: Am declarat cã sîntem gata, în spiritul în care, în ultimul timp, reprezentanþii noºtri au conlucrat la Helsinki, lãsînd la o parte unele probleme care mai persistã, sã cãutãm sã conlucrãm, pentru a contribui la o lume mai bunã, mai dreaptã ºi, în primul rînd, la pacea în Europa, la dezarmare în Europa, la pace în lume. ªtiu cã aþi acordat multã atenþie, la timpul respectiv, rãzboiului din Vietnam, cã aþi adus o contribuþie la încheierea pãcii, cã sînteþi, realmente, preocupaþi ca acordurile realizate sã se îndeplineascã. ªi noi dorim acelaºi lucru. Am dori ca, în mãsura în care este posibil, reprezentanþii noºtri sã conlucreze. Aici putem sã gãsim multe lucruri comune.

- Papa Paul: Din pãcate, lumea are multe rãni deschise, multe probleme, ºi noi facem tot ce ne stã în putinþã ca ele sã fie rezolvate: Orientul Mijlociu, Irlanda etc. Sperãm cã România va fi un exemplu ºi ne va fi colaboratoare în aceste acþiuni. Cum spuneam, nu avem, în nici o parte, interese proprii, cu caracter vremelnic.

Singurele noastre interese sînt cele ale dreptãþii ºi ale pãcii. România, de asemenea, nu are interese directe, ca sã spun aºa, nu urmãreºte în nici un fel acest lucru.

- Nicolae Ceauºescu: Într-adevãr, România nu are interese directe ºi nu doreºte sã obþinã beneficii pe seama altora. Este o þarã prea micã pentru aceasta, ºi chiar dacã ar fi mai mare, cred cã ar proceda în acelaºi fel.

- Papa Paul: Ceea ce dã mãrimea unui stat sînt ideile, dorinþa de dreptate, sentimentele umane. Noi vedem în România o speranþã pentru viitor, nu numai pentru ea, ci ºi pentru convieþuirea universalã.

- Nicolae Ceauºescu: Sînt, într-adevãr, multe rãni deschise. Trebuie sã facem în aºa fel încît sã înceteze provocarea de noi rãni ºi sã gãsim posibilitatea sã le vin-

CORESPONDENÞÃ DIN SUA

Blestem la Cotroceni (1) La 28 martie 1974, atunci cînd a fost creatã funcþia de preºedinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauºescu a jurat în faþa Marii Adunãri Naþionale, iatã textul prescurtat: ,,Jur sã slujesc cu credinþã patria, sã acþionez cu fermitate pentru apãrarea independenþei ºi suvernitãþii þãrii, pentru bunãstarea ºi fericirea întregului popor... Jur sã respect ºi sã apãr Constituþia ºi legile þãrii... Jur sã promovez neabãtut politica externã de colaborare cu toate naþiunile lumii... pe baza deplinei egalitãþi în drepturi... Jur cã îmi voi face întotdeauna datoria cu cinste ºi devotament pentru strãlucirea ºi mãreþia naþiunii noastre etc.”. Preºedinþii de dupã 1989 au jurat astfel: ,,Jur sã-mi dãruiesc toatã priceperea pentru propãºirea spiritualã ºi materialã a Poporului Român, sã respect Constituþia ºi legile þãrii, sã apãr democraþia... suveranitatea, independenþa...

României. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu”. Luaþi dimpreunã, primii 4 preºedinþi ai României de la 1974 ºi pînã anul trecut au jurat, toþi, strîmb, au scos, dupã ’89, la mezat suveranitatea þãrii – astãzi ea are o caricaturã de politicã externã –, au încãlcat sau au ignorat Constituþia; au acþionat cu fermitate deosebitã, pentru ca românii sã ajungã sãracii Europei ºi un popor nefericit (vezi sondajele Bruxelles-ului); de la discursurile de 6 ore, sforãitoare, ale lui Ceauºescu, s-a ajuns la declaraþii laconice, sau chiar la tãcere; s-au îndepãrtat permanent de popor, dar nu au putut fi controlaþi, pentru cã nu existã mecanisme independente la nivel legislativ (Parlament) ºi la nivel judecãtoresc (Curtea Constituþionalã), care sã asigure aplicarea unui sistem riguros de ,,control ºi echilibru al puterilor în stat” – anglo-saxonul ,,checks and balances”; au promovat o politicã externã selectivã, chiar exclusivistã, de

decãm pe cele vechi. Orientul Mijlociu este o problemã foarte serioasã.

- Papa Paul: Sperãm cã România va fi un medic priceput ºi, cînd va fi nevoie de un infirmier, noi vom fi gata sã îndeplinim acest rol.

- Nicolae Ceauºescu: Este nevoie de mai mulþi medici.

- Papa Paul: Cu toþii trebuie sã fim medici.

- Nicolae Ceauºescu: O altã problemã este aceea a þãrilor în curs de dezvoltare. România însãºi este o þarã în curs de dezvoltare. Înþelege bine preocupãrile acestor state ºi eu ºtiu cã aþi putea face multe lucruri ºi în aceastã privinþã, pentru ca þãrile care au rãmas în urmã în privinþa dezvoltãrii lor economice sã primeascã un sprijin din partea statelor dezvoltate, pentru a putea sã-ºi creeze condiþii mai bune de viaþã, ºi materiale, ºi spirituale.

- Papa Paul: Tocmai în aceste zile avem o problemã foarte gravã, din nou, aceea a þãrilor lovite de secetã.

Oamenii din întreaga Africã Occidentalã, 7-8 þãri, din cauza secetei, mor de foame; în Mauritania au pierit peste 1 milion de animale. Noi am fãcut tot ceea ce era posibil ca sã oferim hranã pentru aceste regiuni. Iatã o problemã nouã ºi noi trebuie sã fim foarte atenþi cu aceste aspecte. Vom fi bucuroºi sã ne aliniem pe aceeaºi poziþie cu România.

- Nicolae Ceauºescu: Eu nu pot decît sã-mi exprim satisfacþia cã gãsim un spirit dornic de colaborare pentru un viitor mai bun al omenirii. Pînã la urmã, aceasta este menirea celor care pot face cîte ceva.

- Agostino Casaroli: ªi în cadrul UNCTAD (Conferinþa Naþiunilor Unite pentru Comerþ ºi Dezvoltare – n.n.), Sfîntul Scaun susþine aceastã problemã, ca þãrile dezvoltate sã simtã rãspunderea pentru nedezvoltarea altor þãri.

- Papa Paul: De 5 ori am spus acest lucru: sã se faciliteze schimburile materiale între þãrile dezvoltate ºi þãrile nedezvoltate, astfel încît comerþul sã fie în avantajul statelor în curs de dezvoltare ºi nu în folosul celor dezvoltate. Ultima reuniune de la Santiago de Chile nu a dat rezultatele la care ne aºteptam, dar nu ne-am pierdut speranþa cã se va gãsi o rezolvare acceptabilã.

- Nicolae Ceauºescu: Prin UNCTAD se poate face mult, dar, din pãcate, se vorbeºte mult, ºi decalajul dintre þãrile dezvoltate ºi cele nedezvoltate se mãreºte or, aici, trebuie, într-adevãr, sã încercãm sã facem ceva mai mult.

colaborare cu unele naþiuni ale lumii, sau mai bine zis, cu una singurã, extra-regionalã, pe baza deplinei vasalitãþi; ºi-au dãruit ,,toatã priceperea”, adicã toatã lipsa de calificare în funcþia de preºedinte, pentru a pune þara pe butuci. Iar Dumnezeu i-a ajutat dupã sufletul ºi fapta lor – unul ºi-a încheiat mandatul în faþa plutonului de execuþie, într-o zi cînd mînia popularã a dat în clocot, doi au procese penale grele, iar altul s-a auto-denunþat ca fiind un nevolnic, învins de ,,presa” Securitãþii. În 1965, cînd Nicolae Ceauºescu a moºtenit România de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, refacerea postbelicã era, în linii mari, încheiatã, modernizarea dupã standarde ºi tehnologii occidentale fusese pornitã, iar bunãstarea relativã a populaþiei se afla dincoace de orizont. Statul social Român, asistenþial,

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Afiºele care vesteau apariþia „României Mari“ au ajuns ºi în Germania. Ele au fost duse de Gh. Niþu, inimosul român din Brãila (stabilit la Offenbach – Franckfurt), cel care l-a împrumutat pe Vadim cu 1 milion de lei pentru a scoate noua publicaþie. Alãturi de el se aflã fostul fotbalist Auricã Munteanu.

- Papa Paul: Vom avea onoarea sã vã fim colaboratori, Excelenþã. Permiteþi-mi sã exprim omagiile mele doamnei Elena. Elena este un strãvechi nume latin.

Convorbirea a început la ora 12,00 ºi s-a terminat la ora 12,45.

Sfîrºit (Text reprodus din cartea ,,România 2015 – Papa Francisc”, de VIOREL ROMAN)

funcþiona neaºteptat de bine, dupã cum funcþiona cel puþin la fel de bine ºi protecþia sovieticã împotriva oricãrei încercãri de destabilizare politicã a României, venitã din partea Vestului. Regimul comunist românesc putea sã se relaxeze. Dar, dupã aproape un deceniu, cînd criza economicã mondialã din anii ’70 a lovit în toþi, capitaliºti ºi comuniºti deopotrivã, depãºit, ca flexibilitate, expertizã ºi adîncimea buzunarelor, de noua realitate economico-financiarã internaþionalã, Nicolae Ceauºescu a devenit, în puþini ani, cel dintîi preºedinte blestemat al ei. Datornic la bãnci, ,,mondialistul” tras pe sfoarã, dar alintat de liderii mari ai Vestului ºi apoi uitat de toþi, a înnebunit.

Condamnatã de un tribunal science fiction la o sentinþã halucinantã, România anilor ’80 s-a întors în timpuri geologice revolute, în Cuaternar, în frig, mîncare drãmuitã ºi foame, printre mamuþi industriali ºi copii fãcuþi la întîmplare, în strãfunduri de peºteri – apartamente semiîngheþate. Apetitul preºedintelui pentru dictaturã s-a produs într-un climat reprobabil de toleranþã internã ºi internaþionalã, s-a ajuns la stãri de lucruri de un primitivism nãucitor. „Conducãtorul” ºi-a subordonat totul, partidul, statul ºi întregul popor, absurdul a ieºit din orice proporþii. ªi-a plãtit toate datoriile externe, nu a priceput cã, în lumea de astãzi, un credit sãnãtos te menþine în afaceri, în politicã ºi, uneori, chiar în viaþã. Nu a priceput cã au venit o vreme nouã ºi cuvintele ei noi: telecomunicaþii mondiale, web planetar, televiziune globalã, internet, poºtã electronicã, comerþ electronic etc. În decembrie 1973, la Washington, la Blair House, casa de oaspeþi ai preºedintelui SUA, de peste drum de Casa Albã, Nicolae Ceauºescu a cerut sã i se scoatã din dormitor, de pe peretele din faþa patului, o cruce pe care se afla, rãstignit, trupul Mîntuitorului. ªi tot într-un decembrie, al lui 1989, în ziua de Crãciun, blestemul de la Blair House s-a împlinit... (va urma) RADU TOMA

Pag. a 23-a – 4 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

DIMINEAÞA MOªNEGILOR (urmare din pag. 1) Iatã cã Piru nu m-a iertat, m-a þinut minte ºi cînd a avut prilejul m-a atacat violent. Într-un mod care nu-i face cinste. Imediat dupã Anul Nou 1990, aºa-zisul cadru didactic s-a prezentat la dl.

Ion Iliescu ºi ºi-a oferit serviciile. Încrezãtor pînã la naivitate, ceea ce aratã cã e complet descoperit în faþa curvãsãriei practicate de unii intelectuali, dl. Iliescu a zîmbit, ca de obicei, ºi a crezut în bunele oficii ale acestui, aparent, respectabil cadru universitar. Domnia-sa nu ºtia nici de plagiatele sale rãsunãtoare, nici de scandalul cu care a fost dat afarã de studenþii craioveni în urmã cu vreo douã decenii (pentru cã teroriza studentele sã se culce cu el, altminteri nu le primea la examen!), nu ºtia dl. Iliescu nici de marele pocinog cu romanul pirulescian „Cearta“, unde autorul îi demasca pe toþi amanþii studentei sale Graþia Maria Pintea, eroina cãrþii numindu-se chiar Maria Grazia, ºi nu mai ºtia ºeful statului nici de beþiile crunte ale profesorului, de-l duceau studenþii în cîrcã ºi voma Eastman-Color pînã putrezeau podelele, ca generalul byzantin Belizacie - cum era sã ºtie dl. Iliescu aºa ceva, avea treburi realmente mai importante.

Aºa cã i-a dat pe mînã un ziar al F.S.N.-ului, numit „Dimineaþa“. ªi astfel se face cã ambiþiosul moºneag de 73 de ani a pus mîna pe un retevei cu care dã la gioale tuturor acelora care i-au contestat, de-a lungul timpului, calitãþile - fie de critic, fie de bãrbat fatal, aºadar ne putem pomeni cu vreun serial în care vor fi demascaþi toþi amanþii Graþiei sau ai Virginicãi, pentru cã pe Piru asta-1 preocupã, ce-i vorbiþi lui de politicã?! Prin urmare, m-am pomenit înjurat de cãtre el chiar în ziua alegerilor, la 20 mai, fiind pus alãturi de Dumitru Popescu ºi Mihai Dulea - noi 3, adicã, nenorocind cultura românã. Acum, sã mã ierte Dumnezeu, am ºi eu pãcatele mele, dar toatã viaþa am fost un simplu ziarist, n-am avut nici o funcþie de rãspundere nici la partid, nici pe linie profesionalã. A fi pus în aceeaºi oalã cu oameni care au condus, efectiv, cultura românã ºi care mi-au fãcut ºi mie viaþa grea e o dovadã de mare ºi maladivã duºmãnie, ceea ce aratã cã Piru plãteºte poliþele la modul inuman. Pe atunci, prin luna mai, nu puteam rãspunde acestui atac mîrºav, acum uite cã pot. În vreme ce eu ºi alþii ca mine ne luptam sã salvãm niºte biserici ºi case memoriale, tovarãºul Piru îºi turna un kil de briantinã în pãr, un kil de Curvoisier în gîtlej ºi cumpãra apartamente în Piaþa Palatului pentru fetiºcane cu vreo 240 de ani mai tinere ca el, ca orice plezirist pe care îl doare undeva de soarta acestei þãri. Ulterior, la adãpostul F.S.N.-ului, Piru a mai gãzduit articole de o mare murdãrie împotriva mea ºi a altor scriitori, tot în numele rãfuielilor sale mai vechi. Nu ºtiu dacã e frumos ceea ce fac eu acum, dar voi reproduce exact ce-mi spunea un scriitor zilele trecute: „Piru zice cã-i ºmecher, stã pe doi cai: seara îl înjurã pe Iliescu la cîrciuma scriitorilor, ca sã se punã bine cu gaºca de-acolo. Iar ziua se preface cã slujeºte politica fesenistã!“. ªi pentru cã tot face caz Piru de lucrãrile pe care le-am consacrat pînã în 1987 lui Nicolae Ceauºescu - datã de la care am refuzat sã mai scriu vreun rînd, în iunie 1989 predîndu-mi ºi carnetul de partid pe adresa acestuia - am sã-i fac plãcerea de a-i aminti chiar texte similare de-ale domnieisale. Aº fi dorit sã nu ajung aici, dar adversarii au încetãþenit acest obicei, tot publicînd din scrierile noastre, de parcã ei ar fi niºte îngeraºi din ceruri, care nici usturoi n-au mîncat, nici vorba aia. Iatã ce putem întîlni sub semnãtura lui Al. Piru, în lucrarea „Fierbinte omagiu Preºedintelui þãrii“ Ed. Cartea Româneascã. („Perspective comuniste“): „România de azi, poporul nostru au identificat în personalitatea exemplarã a preºedintelui þãrii, tovarãºul Nicolae Ceauºescu, pe exponentul propriilor sale interese ºi nãzuinþe, pe cel care, identificîndu-se cu poporul, i-a descoperit ºi pus în deplinã valoare forþa creatoare, minunatele însuºiri prin acþiunea cãrora putem privi demni ºi mîndri spre viitor, încrezãtori deplini în destinul

nostru liber. Iatã de ce creatorii, rezonatori ai sufletului obºtesc, ai sentimentelor ce însufleþesc masele largi de oameni ai muncii, omagiazã prin arta cuvîntului sincer, emoþionant pe acela omagiat de întregul nostru nopor. O sutã cincizeci ºi ºapte de scriitori români omagiazã pe preºedintele þãrii ºi secretarul general al Partidului Comunist Român cu ocazia împlinirii, la 26 ianuarie 1978, a 60 de ani de viaþã ºi a peste 45 de ani de activitate revoluþionarã. (...) A fi simþit de la 15 ani ºi a fi crezut, atunci ºi întotdeauna, în 1937, în 1939 ºi în anii rãzboiului, cã singura salvare a þãrii stã în lupta partidului clasei muncitoare, a F.C.R. în orice condiþii, este ceea ce a fãcut Nicolae Ceauºescu, omul faptelor de astãzi, simbolul luptei neabãtute a României pentru triumful deplin al ideii de emancipare naþionalã, materialã ºi spiritualã. (...) Tovarãºul Nicolae Ceauºescu este, neîndoios, una din marile personalitãþi ale lumii contemporane, vãzut ca atare ºi prezentat în chip obiectiv de oameni de culturã din Italia, Anglia, Austria, Franþa, Egipt, Grecia, Suedia, Belgia º.a., autor el însuºi al unei opere politice de dimensiuni impresionante. (...) Am amintit aici doar a infimã parte din numãrul colaboratorilor prestigioºi la acest impresionant florilegiu al simþãmintelor de dragoste pe care poeþii, prozatorii, criticii, dramaturgii noºtri, ca dealtminteri întregul nostru front artistic (anticiparea F.S.N.?

- n.n.) le nutresc faþã de ilustrul fiu al României socialiste, personalitate în care Poporul Român îºi regãseºte pe deplin propria lui staturã istoricã...

Omagiul scriitorilor din România preºedintelui þãrii este o carte înãlþãtoare, expresie a stimei faþã de marele fiu al poporului nostru, în faþa cãruia toþi creatorii se angajeazã solemn sã slujeascã cu credinþã ºi nedezminþitã abnegaþie patria, destinul ei socialist, cauza înnobilãrii condiþiei umane“.

Aº mai adãuga numai cã la ora cînd carieristul fãrã operã ºi fãrã pic de culturã trãgea clopotele astea, în anul 1978, eu mã aflam la Universitatea din Viena, unde cãutam documente privind Istoria Transilvaniei, prin urmare cultul personalitãþii a fost întemeiat de alþii...

Un alt Moº Tãgîrþã care s-a lipit de Al. Piru, ca junghiul de tuse, este un anume Petre Pînzaru.

Marele Cehov scria cã la om totul trebuie sã fie frumos, ceea ce nu e cazul celor doi dioscuri de care ne ocupãm azi. Spre deosebire de Piru, care are o figurã beznicioasã, de om neterminat, turtit cu forcepsul de la Reºiþa, acest Pînzaru înspãimîntã prin marea lui porozitate, suferind de o veche furunculozã, care sperie gravidele, rotindu-ºi niºte ochelari ca fundurile de sifon, ceea ce-i conferã un aer de bufniþã împãiatã. N-aº vrea sã se interpreteze cã acesta e un atac la persoanã, vai de capul nostru, este pur ºi simplu un portret aproximativ, iar dacã ni se va cere, vom publica ºi fotografii în loc de Caricatura sãptãmînii. Nu stã în firea noastrã sã rîdem de defectele oamenilor, dar descoperim, cu uimire, cã pe mãsurã ce un individ e mai bau-bau, mai complexat, cu atît mai mult se crede seducãtor în faþa femeilor. Este ºi cazul lui Pînzaru, cu numai cîþiva ani mai puºti ca Piru, întreaga lui viaþã fiind o goanã nebunã, nebunã, nebunã dupã femei ºi bãuturã, dar ºi dupã un os de ros cît mai bun ca sã aibã cu ce-ºi plãti viciile. Prima lui soþie, o evreicã de treabã, na mai putut suporta batjocura acestui satyr, care încreþeºte oglinda numai cînd se uitã la ea, aºa cã a plecat pe la începutul anilor ’60 în Israel - la scurtã vreme a întins-o ºi fiicã-sa. Cariera acestui analfabet cu diplome a început sub flamurile leninismului biruitor. ªi pentru cã tot mã înjurã el în aceeaºi gazetã arendãºitã de Piru, pe motiv cã am scris despre Nicolae Ceauºescu, îi voi reaminti ce a scris el însuºi, în anul 1956, în lucrarea „Fãurirea ºi consolidarea regimului de democraþie în România“ (în colaborare cu un anume Gavril Horja): „În alegerile din 1946, pentru prima oarã în România, s-a realizat efectiv votul universal, egal, direct ºi secret. (...) Aceastã izbîndã a poporu-

lui a însemnat, totodatã, o grea loviturã datã forþelor reacþionare de peste hotare, care nutreau speranþa reîntoarcerii României pe vechiul fãgaº capitalist. (...) Procesul acestor trãdãtori, în frunte cu Maniu, a dovedit, cu prisosinþã, în faþa întregului popor, cã aceste cãpetenii politice ale burgheziei ºi moºierimii din þara noastrã nu erau altceva decît trãdãtori de Patrie, simbriaºi ai Serviciilor de Spionaj imperialiste“. ªi, atenþie mãritã, ochii cît sarmaua, iatã ºi ruºinea cea mai mare care a ieºit din condeiul acestui agresiv duºman al românilor: „Crearea Regiunii Autonome Maghiare a consolidat ºi mai mult frãþia dintre oamenii muncii români ºi minoritãþile naþionale“, pag. 51). Nu vrei s-o creezi din nou, Petricã tatã? Du-te în Transilvania ºi citeºte fraza asta asasinã în faþa miilor de români alungaþi de la vetrele lor, ºi ai sã vezi cum ai sã te caþeri în copaci, ca Tarzan, dupã roºcove. Revenind la biografia acestui înrãit dogmatic, fost lector al C.C. al P.C.R., care a distrus, efectiv, destinele a sute de oameni, pe care îi turna la Securitate, vom aminti cã a fost redactor-ºef la revista „Tînãrul leninist“, de unde a plecat dam-boulea, fiind dat afarã pentru cã intrase, cu forþa, în toiul nopþii, la o activistã U.T.M. în camerã; apoi a lucrat la Editura Politicã cu Leonte Tismãneanu, alt kominternist scelerat (tatãl „democratului“ americãnesc de azi, Vladimir Tismãneanu), pe urmã a lãsat dîre adînci la „ªtefan Gheorghiu“, ºcoala anti-naþionalã, unde se vorbea cu „tovarãºe“ pînã ºi la W.C. Foºtii sãi subalterni ne-au spus cã era odios - a tîrît dupã el niºte cadre didactice de la ziaristicã pînã în biroul lui Dumitru Popescu, cerînd sã fie date afarã pe motiv cã în ziarele-ºcoalã ale unor studenþi era ironizatã sistematizarea comunei Cornetu, tinerii avînd fantezia de a desena o vacã-marºarier, care intra în grajd, dar neavînd loc de întors, era silitã sã dea cu spatele ca sã iasã; periculosul dogmatic l-a acuzat de propagandã împotriva lui Ceauºescu.

Practic, întreaga carierã a acestui spãlãtor de morþi s-a fãcut numai ºi numai pe o deºãnþatã propagandã marxist-leninistã, excesul sãu de zel fiind cu mult mai mare decît al lui Leonte Rãutu, de pildã. Cineva, care îl cunoaºte bine, a socotit cã dacã ar trebui sã-i publicãm toate textele, cãrþile ºi conferinþele în care cãdea pe spate de plãcere citînd ºi interpretînd autori ca Marx, Engels, Lenin, Stalin ºi Ceauºescu, ar rezulta un volum de 3.000 de pagini! Chiar în ultimii ani, cînd viaþa se degradase simþitor în România, el continua sã înfulece tomberoane întregi de lozinci ºi minciuni în cadrul emisiunilor televizate „Dezbateri ideologice“, unde înfiera cu sfîntã mînie bolºevicã societatea capitalistã! Timp de peste 40 de ani, cît a mîncat cea mai albã pîine de pe urma comisariatului politic pe care îl fãcea, acest Pînzaru a terorizat mii ºi mii de studenþi, alþi oameni normali la cap, care erau siliþi de împrejurãri sã-i treacã prin mînã - întrebãrile lui încuietoare se refereau la cei 6 factori ai victoriei în rãzboi, stabiliþi de Stalin, precum ºi la principiile de bazã ale politicii partidului nostru, dar sã te fereascã Dumnezeu sã nu le fi spus în ordine, sau sã omiþi vreunul, Nota informativã era scrisã, lunetele ochelarilor te fulgerau nemilos ºi acest bidon de amoniac pe douã picioare îºi revãrsa toatã mizantropia estropierii ºi urîþeniei sale asupra unor oameni pe care îi vedea mai întregi, mai sãnãtoºi decît el! Acum, baba asta cu aerul justiþiar al lui Ceapaev face pe democratul ºi dã cu pietre de la balconul aceluiaºi ziar fesenist.

Cu acelaºi aer poruncitor, de propagandist obiºnuit sã fie la Putere veºnic, Petre Rîmaru ºi-a întors haina pe dos ºi a devenit capitalist. Întrucît e omul micilor gãinãrii ºi interese, îi ia apãrarea procurorului Robu, pentru simplul motiv cã fiusãu e ºi el procuror ºi are nevoie de protecþie. În termeni murdari, care nici mãcar nu þin de specia literarã a pamfletului, bãtrînul milog mã face albie de porci. Ce-aº putea sã-i rãspund unei asemenea vietãþi chinuite, cu pingeaua obrazului atît de groasã? Nu pot decît sã îl pun în temã pe dl. Ion Iliescu cã asemenea hodorogi îmbãtrîniþi în rele îi fac foarte mult rãu, ei fiind unul dintre motivele pentru care studenþii îl acuzã de neocomunism...

Pag. a 24-a – 4 decembrie 2015

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cronica microbistului

Insula (3)

Vãleu, mamã, stratosfericii!

Aurul din insulã

Dupã ce le-a vîrît pe gît, sãptãmîna trecutã, celor de la Real Madrid 4 goluri, unul mai frumos ca altul, în partida consideratã El Clasico, fotbaliºtii catalani i-au primit în vizitã, în cadrul jocului programat în Liga Campionilor, pe broscarii de pe valea Tibrului. Eram curioºi sã urmãrim aceastã disputã dintre talentul atacanþilor de aur ai Barcelonei (Neymar, Suarez, Messi) ºi aºazisul beton italian, inventat, pare-mi-se, de nãstruºnicul antrenor Helenio Herrera.

Teoretic, confruntarea pãrea mai echilibratã, dar ce s-a petrecut pe teren a fost de neînchipuit, un asemenea dezastru fiind cu totul neprevãzut! Sãrmanii soldaþi ai Romei au fost mai mult decît umiliþi, ei pierzînd cu un scor de tenis: 6-1! Pe teren a fost, practic, o singurã echipã, cea a spaniolilor, iar fantoma italianã ne-a stîrnit milã. Ce-i drept, bãnuiam cã, dupã recitalul de pe Santiago Bernabéu, Barça va reuºi sã-ºi înfrîngã adversarul, dar nu în maniera aceasta! A fost o adevãratã execuþie, în care bãieþii lui Rudi Garcia au apãrut în faþa catalanilor ca niºte pigmei speriaþi de urs! De altfel, distinsul tehnician a declarat dupã meci cã n-a putut sã facã nimic ºi cã jucãtorii lui ar fi avut nevoie de o minune, ca sã reuºeascã ceva! Iar apoi, deprimat, ºi-a lãudat adversarii zicînd: „Sînt invincibili, stratosferici”. Se pare cã aceastã echipã a Barcelonei este un miracol. Spunem asta, aducîndu-ne aminte cã, în anul 2007, a înfrînt pe Manchester United cu 7-1, iar în 2014, i-a chelfãnit pe cei de la Bayern cu acelaºi scor. În meciul cu AS Roma, Suarez a fost magnific, dar nu numai el, ci ºi Neymar ºi, bineînþeles, Messi, care a intrat în teren cu un picior bandajat! Gurile rele spun cã antrenorul macaronarilor ar fi strigat la al ºaselea gol al spaniolilor: „Vãleu, mamã, stratosfericii!”. Bietul om n-a greºit! * Ca sã mai dreagã busuiocul, Realul din Madrid a învins echipa lui Mircea Lucescu, Doneþk, cu scorul de 4-3. Spaniolii au condus la un moment dat cu 4-0, ca apoi gazdele sã ajungã la o aruncãturã de bãþ de egalare. Probabil cã alde Ronaldo s-au relaxat, de unde concluzia cã este de luat în seamã îndemnul rãmas de la distinsul antrenor Florin Halagian: „Bã, relaxarea, doar la baie!”. Apropo de Ronaldo, aflãm cã cei de la Paris Saint-Germain vor sã-l cumpere cu 125.000.000 de euro! Se vede treaba cã a înnebunit sãraca lume! Dar cine ar da banii ãºtia?, veþi întreba. Cine? Miliardarul din Quatar Nasser Al-Khelaifi! Te pomeneºti cã o vrea ºi el sã imigreze în Franþa, odatã cu portughezul Cristiano Ronaldo!

DAN CLAUDIU TÃNÃSESCU

Cei 3 tineri s-au strãduit vreme de 7 ani sã adînceascã puþul, dar pereþii se surpau în permanenþã. Cum nici nu aveau uneltele necesare unei asemenea operaþii, munca lor era din ce în ce mai grea ºi, cu timpul, începuserã sã se teamã cã devenise de-a dreptul inutilã. Cu toate acestea, ei au perseverat, în speranþa cã vor deveni bogaþi, aºa cã, în anul 1803, au reuºit sã ajungã pînã la o adîncime de 35 metri. Un eveniment fericit i-a convins sã continue cercetãrile. Cînd soþia lui Smith a rãmas însãrcinatã, acesta a condus-o la Luneburg, pentru a fi consultatã de doctorul John Lynds. Auzind de existenþa unei comori în insulã, doctorul a decis sã se alãture tinerilor. Dispunînd, de data aceasta, de mai mulþi bani, au fost angajaþi muncitori, care au consolidat cu multã grijã pereþii puþului. Odatã ajunºi la adîncimea de 45 de metri, sãpãtorii au descoperit o placã netedã de piatrã, pe care erau scrijelite semne indescifrabile.

Placa a fost arãtatã mai multor specialiºti, dar nimeni n-a reuºit sã descifreze acele semne ciudate. În cele din urmã, Smith a fixat-o pe peretele ºemineului. Dupã moartea sa, a fost dusã la Halifax, pentru ca, mai apoi, sã i se piardã urma definitiv. În orice caz, descoperirea acestei plãci i-a impulsionat pe cãutãtorii de comori. La adîncimea de 50 de metri, ei au dat de un alt strat, ºi mai gros, de scînduri. Acesta, credeau ei, avea sã fie ultimul obstacol care-i despãrþea de comoara mult rîvnitã, dar n-a fost sã fie aºa. Dimineaþa, puþul era plin de apã. În zadar au adus pompe ca sã o scoatã, a doua zi, puþul era din nou plin. Fãrã a lua în considerare principiul vaselor comunicante, ei au avut ideea de a sãpa un puþ nou, pentru ca, dupã ce urmau sã sape un tunel, sã ajungã la comoarã. Dar apa din primul puþ l-a inundat rapid pe cel de-al doilea, înecînd 3 muncitori, primele victime ale dorinþei neînfrînate de îmbogãþire.

Decepþia a fost totalã ºi, pentru moment, lucrurile au fost oprite. În 1849, însã, dr. Lynds reia cãutãrile, dupã ce reuºise sã atragã un grup de susþinãtori financiari. De aceastã datã, a fost folositã tehnica numitã forarea-pãstaie, care consta în învîrtirea unui uriaº burghiu. Au ajuns astfel la un strat metalic. Cînd echipamentul de foraj a fost ridicat spre a fi examinat, au putut fi vãzute 3 verigi masive de aur, desprinse dintr-un lanþ. Bucuria a fost de scurtã duratã.

Apa a þîºnit din nou, distrugînd puþul. Lucrãrile au fost reluate, dupã ce au fost angajaþi cîþiva ingineri cu multã experienþã în domeniu. Aceºtia au constatat cã apa venea din mare, printr-un pasaj subteran. Cãutãtorii ºi-au folosit ultimele resurse bãneºti pentru construirea unui imens coferdam, care ar fi fãcut posibilã pomparea apei existente în spatele lui ºi înlãturarea massei de rocã ºi de resturi care mascau gura tunelului, pentru a-i ajuta sã ajungã la comoarã. Zadarnic! Cînd credeau cã reuºiserã, un imens val de apã le-a distrus toatã munca. Abia în anul 1865, alþi aventurieri reiau cãutãrile, fãrã rezultat, însã. În 1874, un grup de oameni de afaceri din New York decide sã investeascã 100.000 de dolari – sumã imensã pentru acea epocã – dar au renunþat ºi ei. Lucrãrile se reiau, însã, în 1893, de cãtre un agent de asigurãri care angajeazã ingineri pricepuþi. Aceºtia considerã cã este mai bine sã se foreze chiar prin apã. Aceste foraje le aduc dovezi clare cã, într-adevãr, acolo exista o comoarã consistentã, precum ºi un pergament, pe care erau înscrise literele W ºi I. În culmea fericirii, agentul Blair ºi partenerii sãi au cheltuit sume mari de bani, dar fãrã a reuºi sã punã mîna pe averea buclucaºã. Au sfîrºit ºi ei, ca toþi ceilalþi, prin a se recunoaºte învinºi. Printre cei care au cautat comoara, s-a aflat ºi viitorul preºedinte Franklin D. Roosevelt. Împreunã cu cîþiva prieteni, el a pus bazele unei companii, care ºi-a început activitatea în anul 1909. O nouã tentativã, un nou eºec! Gilbert Hedden, un fost magnat al oþelului, a fost ultimul care a avut curajul sã se aventureze în cãutarea comorii, în anul 1935.

Acesta a fost ultimul eºec. De atunci, nimeni n-a mai îndrãznit sã cheltuiascã bani în speranþa de a aduce la suprafaþã comoara de care erau siguri cã se afla îngropatã în acel loc. Care sã fi fost, oare, cauza acestui lung ºir de eºecuri, care s-au perpetuat de-a-lungul a 150 de ani?

Nimeni, nici unul dintre specialiºtii care au lucrat pe insulã nu a putut furniza un rãspuns rezonabil care sã explice aceste eºecuri. Sã fi intervenit, oare, acele duhuri pãzitoare de comori evocate în atîtea poveºti ºi legende?

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

Anecdote * Anecdote O pacientã îl întrebã pe un psihiatru cunoscut cum de îºi dã seama dacã omul cu care vorbeºte e întreg la minte.

- Nimic mai simplu, doamnã. E suficient sãi pun o întrebare care, pentru un om normal, nu reprezintã nici o dificultate. De exemplu, dupã cum se ºtie, cãpitanul Cook a cãlãtorit de 3 ori în jurul lumii. În timpul uneia dintre ele a murit. În a cîta cãlãtorie?

Femeia mediteazã o habã de vreme, apoi zice cu un zîmbet forþat: - N-aþi putea sã daþi un alt exemplu?

Trebuie sã recunosc cã stau cam rãu la istorie.

ZAMFIR GHEORGHE

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

„TRANSILVANIA, 1 DECEMBRIE 1918“ 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6

7 8

9 10

ORIZONTAL: (VERSURI DE CORNELIU VADIM TUDOR DEDICATE ZILEI NAÞIONALE) „... - ...; 2) ... bunã/; 3) ... (3 cuv.)/ cît ºi la rãu/; 4) Iubire,... ºi sãnãtate – la... de faþã ºi viitori!“; 5) În þarã! – Gingaº, graþios – Nord-Vest: 6) Tudor Arghezi – Firidã; 7) Vîrtej de apã cu un ochi adînc la mijloc – Capitala Argentinei (Buenos); 8) „...; 9) ... - ... libertate/; 10) ºi steagul sacru în...“ (2 cuv.).

VERTICAL: 1) Unealtã agricolã în formã de grãtar cu dinþi, folositã pentru mãrunþirea, afînarea ºi nivelarea pãmîntului arat – Þarã: 2) Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele; 3) Sufix („cu înfãþiºare de“) – Pregãtite cu plugul pentru cultivare: 4) Han aºezat la un drum principal (înv.) – Bureau International Affaires Immobiliéres (siglã); 5) Ilie Teodor Luca – Folosinþã – Resort; 6) Lista greºelilor – Localitate în judeþul Bacãu; 7) Iubit, amant; 8) Antropolog Canadian (James) – Staþiune în Samos (Grecia); 9) Acoperite cu zãpadã – Nelu Rotaru; 10) Epoci – Nave.

DICÞIONAR: OPIC, TEIT, IRAIO PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „SPORTIVÓ: ORIZONTAL: PING-PONG – EH; 2) ONORATI – MIE; 3) LINII – MAI – N; 4) OTEL – AI – TOT; 5) IT – INCHIS; 6) FA – AHTIAT – L; 7) O – TU – I – NEVA; 8) TREZI – IDIOM; 9) BUN – ARAB – LI; 10) ASISTA – ALEI; 11) LISTA – ALBIE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.