Romania Mare, nr 1321

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

STAMPÃ DE IARNÃ

Devreme cade iarna, ce timpuriu murim pogoarã peste inimi un îngheþat chilim ªi mã cuprinde mila de sfinte vietãþi pîndind cu ochii umezi intrarea în cetãþi Aruncã-le ulcele cu aur, sau fierturi ºi îþi vor da rãspunsul înfometate guri Nu mai privi în urmã, femeie, te implor poetul azi orbeºte în contul tuturor

Confesiunile unui bãtrîn diplomat: Contele de Saint-Aulaire (1) În mai 1916, o telegramã sositã din partea lui Aristide Briand, pe atunci preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru al Afacerilor Externe, îmi anunþa numirea mea în calitate de ministru al Franþei la Bucureºti ºi mã invita sã mã prezint la post cît mai repede posibil. „Catastrofã!“ – am strigat, întinzînd telegrama generalului Louis Hubert Gonzalve Lyautey - ºi imposibil de ignorat, cãci, cum sã refuzi, în timp de rãzboi, sã serveºti în acest avanpost al frontului nostru diplomatic? „Aceasta e lovitura lui Philippe Berthelot – mi-a spus Lyautey; n-am sã i-o iert. – Ai putea spune, o dublã loviturã, cãci pe mine mã atinge ºi mai puternic decît pe tine. Voi nu mã pierdeþi decît pe mine, lucru uºor de înlocuit; dar eu te pierd pe dumneata, care eºti de neînlocuit; nu-i acelaºi lucru. – Voi nu mã pierdeþi, ci mã pãziþi la fel cum, ºi o ºtii foarte bine, ºi eu te pãzesc pe dumneata. – Fãrã îndoialã, dar nu este acelaºi lucru“. Eram mîhnit pentru cã urma sã-l pãrãsesc pe Lyautey, cu care colaboram de 4 ani într-o strînsã amiciþie spiritualã ºi sentimentalã. De asemenea, eram trist cã trebuia sã mã despart de viaþa mea de familie, pentru un timp nedeterminat. Desigur, soþia mea, care strãbãtuse cãlare pe catîr, de douã ori, pe cînd era tînãrã, Anzii Cordilieri, ar fi înfruntat cu plãcere alãturi de mine hazardul unei cãlãtorii pe care starea de rãzboi o complica ºi mai mult, ca ºi tainele unui sejur într-un punct atît de nevralgic al Europei. Dar cum puteam sã-i expun pe copiii mei la toate acestea, fãrã a mai socoti inconvenientul întreruperii studiilor lor?

Regretam, de asemenea, faptul cã tre-

buia sã pãrãsesc o þarã unde nu aveam decît prieteni din care, de-a lungul a 12 ani de muncã, în epoca eroicã a instalãrii noastre, fãcusem, pentru mine, o a doua patrie ºi în care îmi amenajasem una din cele mai plãcute case în care am locuit vreodatã, în mijlocul unei grãdini imense unde prizonierii germani înlocuiau cactuºii cu trandafiri ºi tãiau smochinii pentru a oferi o vedere panoramicã spre ocean. În schimbul acestor sacrificii nu vedeam nici un beneficiu pentru cariera mea. Îmi spuneam chiar cã România va însemna sfîrºitul carierei mele. Nu ºtiam decît un singur lucru despre aceastã þarã: apartenenþa sa la Tripla Alianþã sub sceptrul unui Hohenzollern, logic vorbind, incompatibil cu intrarea în rãzboi în tabãra noastrã... În acest timp, în Europa, pariurile erau deschise asupra întrebãrii: va lupta România cu Germania sau împotriva Germaniei? O telegramã sositã de la Londra, capitala mondialã a pariurilor, m-a anunþat cã România apãrea ca aliata noastrã cu 1, contra 5, ca aliatã cu Germania. Iatã, gîndeam eu, de acum înainte cota viitorului meu diplomatic.

La douã zile dupã primirea acestei telegrame fatidice, în timp ce mã ocupam de pregãtirile pentru plecare, am primit, prin poºtã, ecourile de la Quaid’Orsay. Dupã pãrerea prietenilor mei, numirea mea la Bucureºti nu era dictatã, aºa cum bãnuisem la început, din dorinþa de a-mi face mie ºi lui Lyautey o defavoare, penalizînd înþelegerea noastrã care era contrarã voinþei birourilor. (continuare în pag. a 12-a) CONTELE DE SAINT-AULAIRE

ªi-aºa mã doare timpul, zãpezile mã ºtiu o nesfîrºitã jale mã secerã de viu Un tînãr se îneacã în lacul unei veri în urma lui poeme plutesc spre nicãieri Închide fãrã spaimã ºi fãrã sã regreþi coperþile de gheaþã ale acestei vieþi Devreme urcã iarna, sîntem visaþi de ea la moartea mea pãmîntul cãdea-va ca o stea.

CORNELIU VADIM TUDOR

Pentru împrospãtarea memoriei

O jumãtate de secol de la Diktatul fascisto-horthyst de la Viena: 30 august 1940 – 30 august 1990 CHEMARE CÃTRE ÞARÃ Români! În ziua de 30 august 1990, întreaga suflare a þãrii comemoreazã, cu inimile îndoliate, împlinirea a 50 de ani de la criminalul Diktat fascisto-horthyst de la Viena, act odios prin care cei doi dictatori ai lumii, Hitler ºi Mussolini, atribuiau Ungariei revizioniste partea de Nord-Vest a României. Tot în acel funest an 1940, anul sfîrtecãrii României Mari, au fost smulse din trupul þãrii Basarabia, Bucovina de Nord ºi Dobrogea de Sud, victime ale aceleiaºi politici de forþã ºi diktat, prin încãlcarea oricãror norme de justiþie ºi drept internaþional, de respect faþã de adevãrul istoric. În Transilvania, vatra etnogenezei românilor, acest act barbar a dezlãnþuit un val de teroare, cruzimi, lacrimi ºi sînge pentru milioanele de locuitori paºnici ai acestui strãvechi pãmînt românesc.

Au murit, în chinuri groaznice, mii ºi mii de oameni, pîntecele femeilor însãrcinate au fost spintecate cu baionetele, preoþii ortodocºi au fost rãstigniþi în altare ºi pe uºile bisericilor, un numãr impresionant de conaþionali de-ai noºtri au fost izgoniþi de la cãminele lor, alþii au fost aruncaþi în lagãrele de muncã forþatã ºi ale morþii, orice formã de viaþã naþionalã a încetat. Totodatã, în consens cu ferocitatea horthysto-fascistã, sute de mii de evrei nevinovaþi ºi reprezentanþi ai altor minoritãþi au fost deportaþi spre lagãrele de exterminare, unde ºi-au gãsit un tragic sfîrºit. Transilvania, leagãnul sfînt al poporului nostru, a fost azvîrlitã înapoi cu 1.000 de ani, pe vremea de întuneric ºi sãlbãticie a nãvãlirilor asiatice, a devenit scena unui genocid fãrã precedent. Toate aceste masacre, inimaginabile pentru Europa civilizatã a mijlocului Secolului XX, au înscris în dreptul Ungariei fasciste una dintre cele mai ruºinoase pagini ale Holocaustului mondial, iar localitãþile-martir Ip, Trãznea, Sãrman, Moisei etc. au alãturi de Auschwitz, Birkenau ºi Maidanek un loc la însîngerata Masã a Tãcerii...

Români, astãzi, la o jumãtate de veac de la acel genocid, forþele revanºarde care tulburã lumea cu visul scelerat al Ungariei Milenare agitã, din nou, problema Transilvaniei. În condiþiile actuale prin care trece România, tentativele revizioniºtilor unguri, din exteriorul ºi din interiorul þãrii noastre, constituie un act profund ostil României, care trebuie sã-ºi primeascã o ripostã hotãrîtã.

Asistãm, zi de zi, la umilirea românilor în propria lor casã, la izgonirea copiilor ºi a profesorilor din ºcoli, la incendierea lãcaºelor de cult ºi la profanarea monumentelor noastre naþionale; presa ºi televiziunea maghiarã de pe teritoriul României desfãºoarã o politicã antistatalã; incitînd spiritele ºi ºantajînd organele Puterii, alese în mod democratic. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR, preºedintele FUNDAÞIEI ROMÂNIA MARE Bucureºti, 21 august 1990 (Text reprodus din „România Mare“, nr. din 24 august 1990)

NR. 1321 z ANUL XXVI z VINERI 11 DECEMBRIE 2015 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S ÃPTÃMÎNA PE SCURT Extratereºtrii de la Costineºti Martirii þãrãniºti Cine furã bunurile copiilor Hagi, pedepsit de ªtefãnescu

„Editura Univers a constituit ani de zile cea mai importantã legãturã între România ºi Univers“ afirmã cu multã modestie, la TV, actualul director al amintitei firme, criticul Mircea Martin. În realitate, editura a contribuit decisiv la strîngerea legãturilor þãrii noastre ºi cu alte galaxii, precum ºi cu toate civilizaþiile extraterestre, dar odioasa Dictaturã n-a vrut sã recunoascã.

La Editura Muzicalã a vãzut lumina tiparului volumul „Imaginarul real“ - o emoþionantã culegere de eseuri ale muzicologului Vasile Donose.

Nu ne temem de cuvinte: o þarã întreagã a vãzut modul necinstit în care Adrian Porumboiu a arbitrat meciul de fotbal Universitatea Craiova - Steaua. Afarã cu aranjorii din sport! Tot mai multe publicaþii finanþate din afarã, plãtite fie de Europa Liberã, fie de Budapesta, îl împroaºcã cu noroi pe compatriotul nostru Iosif Constantin Drãgan. Pentru cei care nu cunosc activitatea excepþionalã desfãºuratã de acest mare patriot, timp de peste 40 de ani în exil, vom menþiona numai cîteva dintre titlurile cãrþilor pe care le-a publicat la Editura Nagard, din Milano, al cãrei director este: „Istoria literaturii române...“, de G. Cãlinescu (atît în românã, cît ºi în englezã), „Yalta si crucificarea României“, de Nicolae Baciu, „Mareºalul Antonescu ºi rãzboaiele de întregire a neamului“, o mulþime impresionantã de volume privind istoria anticã, modernã ºi contemporanã a României, precum ºi un simbolic „Abecedar pentru Aromâni“, pe care l-a rãspîndit în zeci de mii de exemplare, gratis, printre fraþii noºtri din Peninsula Balcanicã. ªi toate acestea reprezintã numai o micã parte din activitatea lui Iosif Constantin Drãgan, pe care, iatã, îl contestã ºi îl calomniazã azi toþi analfabeþii. Ce vremuri trãim!...

Rugãm pe aceastã cale pe doamna avocat Eva Spînu sã restituie doamnei Alexandra Popescu documentele referitoare la activitatea literarã a soþului ei. Mai împrumutã omul, dar nici chiar aºa.

Nu prea inspirat noul redactor sportiv al televiziunii, Ioan Todan. Duminicã seara a comentat cele cîteva faze ale meciului de fotbal Bayer Leverkusen - Bayern München fãrã a sesiza esenþialul: pasa decisivã care a dus la golul primei echipe a fost datã de românul Ionuþ Lupescu!

La Gala Finalã a Festivalului Filmului de la Costineºti s-a petrecut vinerea trecutã, pe la ora 19, un misterios fenomen ceresc: în zgomote

infernale, stîrnind nisipul plajei ºi murdãrind zecile de mii de curioºi atraºi de acest spectacol, a pogorît din vãzduhuri un omuleþ cu barbã, negriºman la culoare, care învîrtea o lulea în mînuþele lui grãsulii. Toatã lumea a crezut cã au venit, în sfîrºit, locuitorii altor planete, pentru cã personajul rotofei semãna cu anticipaþiile lui Jules Verne, mai ales cã vorbea ºi o pãsãreascã din altã lume. Minunea a luat însã sfîrºit repede, cînd din aceeaºi pasãre de oþel ºi aluminiu (elicopterul MI-17) au coborît pãmîntenii noºtri, tovarãºi de nebunii, Dan Hãulicã ºi Ion Caramitru.

Deci voi eraþi, batã-vã sã vã batã norocul de revoluþionari - le-a zis mulþimea, dupã care le-a întors spatele ºi s-a tãvãlit pe mai departe în nisipul plajei.

Mai trebuie sã menþionãm cã ºeful acestei inedite delegaþii din ceruri nu era altul decît dl. Andrei Pleºu, care aºa înþelege sã foloseascã mijloacele scumpe de transport ale statului, chiar în toiul crizei benzinei!

Aºadar, am avut noi dreptate sã-i solicitãm barba pentru o întrebuinþare anumitã... În funcþia de preºedinte de onoare al Federaþiei Române de Fotbal a fost ales dl. Mircea Angelescu, cãruia îi adresãm sincere felicitãri! În continuare, ziarul „Dreptatea“ foloseºte un ton extrem de violent, care înspãimîntã copiii ºi lehuzele, arãtînd þãrii întregi cã se potriveºte cu presa democraticã românã ca pumnul pe ochi. Vai de capul bietului Popor Român dacã ne-ar conduce ãºtia! ªi, ca sã terminãm cu „Dreptatea“, vom semnala o minciunã de Münchausen, care se lãfãie chiar pe fronton, sus, în stînga: „Redacþia ºi Administraþia, fãrã Sedii“. Îngrozitoare situaþie, cum or scoate aceºti martiri creºtini ziarul, direct pe tarlaua þãrãnistã, sau pe trotuarele strãzilor?! I-am invita bucuroºi în cele patru birouri modeste ale redacþiei noastre, dar cineva ne-a ºoptit cã partidul cu pricina ocupã aproape 100 de imobile pe tot cuprinsul þãrii, case bune ºi arãtoase. De ce n-or scoate ziarul acolo?

Un anume R.G. Þeposu, care a fost uns director al unor publicaþii de cãtre „Europa Liberã“, profereazã injurii jenante împotriva patronului revistei noastre. Diferenþa dintre ei este aceea cã de primul na auzit, totuºi, nimeni, decît, poate, la lecþia despre Arici Pogonici, de la ºcoala ajutãtoare. În continuare, excelentã pagina externã a ziarului „Dimineaþa“. În topul celor mai bune restaurante bucureºtene, deºi e crizã mare de pãpicã ºi bãuturi, se

aflã Select, Pescãruº, Stadion, Dunãrea ºi Doi Cocoºi - nu ºtim pe ce cãi s-or descurca gospodarii de aici, dar ni se spune cã lumea zãboveºte cu plãcere la un pahar de vorbã.

Recent, la spitalul de copii din Ghergani (Rãcari, Dîmboviþa) au venit douã TIRuri cu ajutoare de la sora noastrã Franþa: jucãrii, pãturi, hãinuþe º.a. Din pãcate, nimic din toate astea na ajuns la bieþii copilaºi, bunurile fiind împãrþite de contabilul Gicã Anason (ce nume!) ºi administratorul Iovan George pe la mai marii bolniþei, iar ceea ce a rãmas a fost vîndut prin comunã. Alo, puºcãria?

Bun serialul despre Ardeal, publicat în „România Liberã“. Aflãm cã noul antrenor al echipei Steaua Bucureºti, Costicã ªtefãnescu, a interzis jucãtorilor sãi sã participe la nunta lui Hagi. Invidie mare...

A încetat din viaþã, în urma unui infarct, minunata actriþã Dodi Caian-Russu. Ultima sa apariþie pe scenã a fost în rolul principal din comedia socialã „Toatã lumea ºtie fotbal“, de Corneliu Vadim Tudor, a cãrei premierã a avut loc la Teatrul Tãnase în ziua de 5 decembrie 1989, dupã îndelungate lupte cu cenzura instauratã de activistul de partid Tudor Gheorghe. Ca sã vedeþi cum e viaþa! În prezent, piesa e interzisã de cãtre cei ce conduc abuziv cultura românã, iar fostul ei cenzor a fost avansat ca... ataºat cultural al României la Tokyo! Din fericire, piesa a fost înregistratã pe videocasetã de cãtre operatorul Nicolae Girardi, la cel de-al patrulea spectacol, în seara zilei de 12 decembrie 1989. Deºi televiziunea are aceastã casetã, refuzã cu îndîrjire sã o transmitã, poate ºi pentru motivul cã, pe lîngã replicile piesei, toatã dizidenþa arpagicilor noºtri pare apã de ploaie.

Oricum, pãcat de sutele de mii de lei cheltuite, ca ºi de munca echipei compuse din Sorina Mirea (regie), Ion Cristinoiu (muzicã), Soby Ceh, Jorj Voicu, Ortansa Stãnescu, Lucia Boga, Nae Lãzãrescu, Vasile Murariu, Florin Tãnase, Hamdi Cerchez, Patricia Grigoriu ºi de acum regretata Dodi...

Un excelent articol-avertisment publicã revista „Românul“: „Transilvania - tragedia se poate naºte din nepãsare“. Pe cînd articole pe aceeaºi temã, publicate de „România liberã“, „Contrapunct“, „22“, „Luceafãrul“, „Gazeta de Vest – Oradea“, „Ultimatum“ ºi alte reviste antinaþionale? Înapoi la Poºtalionul cu cai, înfiinþat de domnitorul Ipsilanti, exact acum 210 ani. O scrisoare expediatã Recomandat din Bucureºti spre Constanþa, la 31 iulie a.c., se aflã pe drum ºi azi.

Personalul Oficiului poºtal de pe Strada Nicos Beloianis dã vina pe aceeaºi madam Elena Petculeasca...

A apãrut nr. 21 al unei gazete cinstite: „Glasul“, revistã condusã de Alexandru Dan Popescu, preºedintele Partidului Socialist al Dreptãþii (Independent).

ALCIBIADE (Text reprodus din „România Mare“, nr. din 17 august 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT

Iatã cã, dacã pînã acum pãrea cã ne aflãm oarecum întro zonã feritã de acþiunile criminale ale teroriºtilor, am intrat... în rîndul lumii, cãci iredentiºtii maghiari se „modernizeazã” din mers, conectîndu-se rapid la firul exploziv ºi ucigaº ce pare cã bîntuie lumea în aceastã perioadã. Aºa se face cã ungurul Beke Istvan Attila, un extremist dintr-o miºcare maghiarã, mai probabil ilegalã, a fost descoperit cã voia sã detoneze o bombiþã la parada de 1 Decembrie, de la Tîrgu Secuiesc. Sîntem curioºi care vor fi mãsurile Procuraturii împotriva descreieratului capabil de acþiuni criminale. Poate cã DNA, DIICOT ºi alte asemenea structuri ar trebui sã umple aresturile cu trãdãtorii ºi teroriºtii locali ºi sã se „concentreze” mai puþin pe exemplara plasare dupã gratii a celor care au luat mitã doi pui fripþi ºi-o mãmãligã!

Primul-ministru Dacian Cioloº a deschis porþile Guvernului, invitîndu-i pe curioºi sã-ºi aºeze turul pantalonilor în scaunul sãu. Îl sfãtuim sã þinã de jilþul ãla cît poate de mult, fiindcã „strada” s-ar pãrea cã vrea sã-i facã felul. Cam repede, neniºorule!

Se aude cã prinþul saudit Alwaleed bin Talal vrea sã reediteze construcþia Turnului Babel.

Miliardarul arab a pus la cale sã construiascã o clãdire cu peste 178 de etaje, care ar trebui sã se ridice de la pãmînt cu mai mult de 1 kilometru, construcþia respectivã costînd peste 2 miliarde de dolari. Ea ar avea formã de piramidã ºi va fi terminatã în 2018. Sperãm cã blocul cu pricina, ale cãrui terase tind sã ajungã la cer, nu va avea soarta simbolicului sãu frate din Babilon, care a generat multe încurcãturi privind graiurile. Nu de alta, dar repetarea „incidentului” biblic ar produce multe probleme, þinînd cont cã, ºi fãrã asta, pare cã ne înþelegem între noi din ce în ce mai puþin.

Românii se plîng cã sînt sãraci lipiþi, dar, cînd e vorba de distracþie, uitã acest lucru. Aºa se face cã „gajurile” „guriºtilor” care se produc de Revelion ating sume astronomice. Pentru cîteva þîpurituri, Brenciu, Pepe, Delia ºi alþii ca ei cer peste 5.000 de euro!

Dupã perioada de somnolenþã petrecutã pe banca Stelei, în sfîrºit, Mirel Rãdoi ºi-a luat raniþa ºi s-a cãrat. În locul lui, vine Laurenþiu Reghecampf, care abia a reuºit sã-nveþe limba lui Dimitrov la echipa Litex Loveci, formaþie cu care a cîºtigat 6 puncte în 7 meciuri! ªi acum vine la Steaua!

Apropo de fotbal, aflãm cu veselie cum Supercupa Mauritaniei a fost întreruptã de preºedintele statului african pe la jumãtatea reprizei a doua, întrucît ºeful se plictisea ºi-avea ºi treabã; în plus, ãia din teren jucau precum babalîcii, plictisitor, astfel cã s-a trecut, rapid ºi prin comandã prezidenþialã, la departajarea celor douã competitoare, prin lovituri de la 11 metri. Ideea meritã preluatã, avînd în vedere cã ºi pe la noi se vãd adesea meciuri anoste, care creeazã impresia cã... dureazã prea mult!

Britanicii s-au hotãrît sã arunce bombe în capul celor din gruparea Statului Islamic, astfel punînduºi la probã rachetele despre care, spun insularii, sînt de înaltã precizie. Sperãm ca aceste bombe sã nu nimereascã în vreun spital, cum au fãcut rachetele americanilor! De unde pînã unde ne-a venit nouã, românilor, ideea sã punem la platã o þarã întreagã pentru producerea energiei regenerabile?! Partea proastã este aia legatã de faptul cã

norodul va plãti din gros, iar unii mari consumatori vor fi scutiþi de aceastã taxã. Democratic, nu?!

Aflãm cã, în afara cîrciumilor în care tot omul trage cîte-o vodcã sau o bere, care nu mai e din hamei, a mai apãrut un mare distribuitor de bãuturi alcoolice. Este vorba despre ANAF, care s-a pornit ca o vijelie în comerþul cu bãuturile confiscate.

Crinuþa Dumitrean, ºefa de la ANRP, inestimabila pupilã a PDL-istului Ioan Oltean, a þinut în viaþã de lux partidul, dar ºi pe toþi apropiaþii ei, de la protector(i) pînã la logodnic. Într-un clasament, nu neapãrat oficial, campioana dosarelor penale este fosta colaboratoare întru toate a lui Trãienicã Bãsescu, doamna Elena Udrea. Ultimul dosar al deputatei e cel al mitei primite de la Buzãianu. Este vorba despre doar 5 milioane de dolari, sumã primitã pentru prelungirea unui contract la Hidroelectrica.

Noul vicepremier Vasile Dîncu are idei nãstruºnice: sã unim, zice el, pe românii din þarã, pe cei care locuiesc în jurul graniþelor ºi pe ãia care au emigrat, constituind, adaugã el, comunitãþi puternice în Europa de Vest. Hm! Mai nou, jocurile de noroc vor fi încãrcate cu încã o taxã, ea fiind cerutã la emiterea autorizaþiei de exploatare ºi va avea o valoare de 2.600 de euro pe aparat. Cam mult, spunem noi, gîndindu-ne cã mulþi dintre cei care exploateazã aceste pãcãnele vor trage obloanele. ªi-atunci, oare ce se va face frumosul bãrbat Viorel Lis, soþul „divei” Oana?! Nu ºtim cît de ascultat este sau nu postul de radio Zu, dar înclinãm sã credem cã nici dracul nu-l urmãreºte, atîta vreme cît îºi face reclamã cu ostentaþie, zilnic, pe 4 pagini de ziar.

Vãzînd cã Duster-ul românesc se vinde ca pîinea caldã, cei de la Nissan au scos un turism ce-i seamãnã automobilului românesc, sigur cu gînd de concurenþã, cu care se laudã cã ar avea un consum foarte mic ºi spaþii de depozitare pentru pahare, cãni ºi alte obiecte. Mai probabil, în ele nu se vor þine sticle cu palincã, dar cînd privim preþul ne-apucã o paralizantã stare de beþie neaoºã, etapa ameþelii fiind eludatã: 31.000 de euro!

Un mesaj înfricoºãtor a fost transmis de Papa Francisc. El a spus cã omenirea e la un pas de sinucidere. Cel mai mare pericol în acest sens l-ar reprezenta încãlzirea globalã. Pãi, sã ne punem gheaþã!

De cîtva timp, între doi antrenori, Hagi ºi Rednic, s-a nãscut un conflict. Totul pleacã de la orgoliile lor, dar credem cã ambii ar trebui sã-ºi spele jambierele acasã, ºi nu prin presã.

De 1 Decembrie, mai mult ca niciodatã parcã, românii au purtat haine cu motive naþionale ºi ºi-au aninat pe unde au putut Tricolorul. De unde se vede cã naþia românã nu piere, la fel ºi patriotismul, iar mîndria pentru simbolurile naþionale este, ºi ea, vie! Ahtiat dupã rachete, e vorba de rachete de tenis, domnul preºedinte Klaus Iohannis a tãiat niºte copaci aflaþi în curtea vilei de la mare, ca sã-ºi facã teren de tenis. Omul vrea relaxare, nu doar umbrã! Bine, dar cum stãm cu legea mediului?! A ieºit de sub tipar publicaþia patrioticã „Valahia - Dacia Nemuritoare”. Este al 28-lea numãr, apãrut într-o graficã de excepþie ºi cu un conþinut deosebit de atrãgãtor.

Felicitãri directorului coordonator Cristi Cristescu!

Mitingul celor 10.000 de potenþiali participanþi din Piaþa Universitãþii, ce trebuia sã se desfãºoare în seara zilei de

1 Decembrie, a fost, de fapt, un mare fîs! N-am vãzut acolo decît vreo sutã de indivizi care umblau tehui de colocolo. Reiese clar, de-aici, cã mitingul care a provocat cãderea Guvernului Ponta a fost organizat nu pe veresie, ci pe bazã de carboave. Unde þi-e conºtiinþa, iubit „bobor”?! „În stomac, domnule”, mi-ar rãspunde surogatul de „stradã”!

Cei de la necititul ziar „Adevãrul” încearcã sã-ºi batã joc de vizita lui Ceauºescu în America ºi de întîlnirea acestuia cu preºedintele Nixon.

Bãi, inculþilor, Nea Nicu a fãcut ceva pentru þara asta! Voi, în afara faptului cã roadeþi niºte arºice scoase din bani murdari ºi scrijeliþi niºte inepþii, ce-aþi fãcut? Aflãm de la lãudacii plãtiþi cu bani din „trust” cã PRO TV-ul ar fi revoluþionat televiziunea din România! Cicã postul în cauzã a fost „propulsat” în atenþia românilor, prin promovarea modelului occidental, precum ºi a unor vedete, din care sare pîrleazul Andreea Esca, aceea care ocupã o paginã ºi jumãtate într-un manual de Istorie alternativã; de unde nu lipseºte, ce e drept, nici împãratul Traian, dar se bucurã, sãracul, de doar cîteva rînduri.

Curat propulsare ºi promovare!

Pe platforma de la Mãgurele se va monta cel mai puternic laser din lume.

Proiectul costã vreo 60 de milioane de euro ºi va fi finalizat în anul 2017. Este aproape gata, aºa cã directorul Institutului de Fizicã Nuclearã, Nicolae Zamfir, nu poate fi decît mulþumit. În orãºelul Moineºti, spitalul din localitate a devenit una dintre cele mai moderne case de reparare a sãnãtãþii. La fel putem spune ºi despre Spitalul de Recuperare, din Cluj, construit în 1978, dar modernizat în acest an. Iatã ce înseamnã priceperea unor manageri care pun suflet în munca lor!

Mocãniþa, un tren minuscul, care a fost înfiinþat aproximativ acum o sutã de ani, devenind un fel de tezaur istoric, a reintrat în funcþiune dupã vreo 20 de ani de absenþã. Acest trenuleþ, care transportã excursioniºtii pe un traseu de 35 de kilometri, lega, în urmã cu aproape un secol, oraºul Tîrgu Mureº de Budapesta. Acum cãlãtoria se desfãºoarã între localitatea Rîciu ºi Gara Teaca. Traseul este deosebit de pitoresc, cu coline pline de culturi de cereale ºi pomi fructiferi, ºi trece printr-o pãdure secularã de stejar ºi fag.

Apropo de asta, România are multe locuri frumoase, colþuri de naturã ce meritã strãbãtute ºi admirate la pas, iar nu „atacate” cu ATV-urile. Poate dacã aceºti împãtimiþi ai motoarelor ar renunþa la a strãbate potecile dealurilor ºi munþilor cãlare pe motociclete ºi ATV-uri, ar putea admira ºi ei ce-a lãsat Dumnezeu pe acest pãmînt.

Credincioºii se calcã-n picioare atunci cînd e vorba de un pelerinaj. Zilele trecute, peste 15.000 de pelerini s-au îmbulzit la comemorarea lui Arsenie Boca, supranumit Sfîntul Ardealului.

Ca sã-i facã-n ciudã lui Iohannis ºi sã-i arate cã a greºit prin anularea recepþiei de 1 Decembrie de la Cotroceni, Cãlin Popescu Tãriceanu, preºedintele Senatului, a organizat o ºedinþã solemnã în Casa Poporului. Un gest bine primit de românii care-ºi doreau ca Ziua naþionalã sã fie respectatã. Un popã din Chitila l-a dat în gît la DNA pe deputatul PDL-ist Ioan Oltean, susþinînd cã acesta a luat o mitã de 600.000 de euro chiar în amvonul bisericii, ca sã intervinã la ANRP, la dulcineea lui, Crinuþa Dumitrean, pentru soluþionarea unui dosar ilegal. De unde se vede cã atunci cînd e sã te ia... DNA-ul, te ia ºi din uºa bisericii!

CIRCE DIN FERENTARI

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici

„Faust“ Faust, de Charles Gounod, este poate cea mai popularã operã din Istoria muzicii franceze. Ea apare ca o reacþie violentã împotriva stilului de „grand-opera“, al cãrui exponent de frunte a fost Mayerbeer. Compozitorul Gounod a considerat cã spiritualitatea francezã este mai apropiatã de lirism ºi de tonul confesional decît de maniera grandilocventã. În acest sens, el ia ca punct de plecare melodicitatea caldã, generoasã, pregnantã, ce nu este o anexã a limbajului armonic, ci, dimpotrivã, poate fi fredonatã de orice iubitor de muzicã.

A dorit ºi a izbutit sã realizeze o artã larg accesibilã ºi nu una pentru „elite“. Dacã ascultãm cu atenþie Faust, vom remarca, încã de la primele mãsuri, talentul melodic excepþional al lui Charles Gounod. Melodia sa este adesea încadratã în dualismul major-minor, de cele mai multe ori simetricã, diatonicã, ºi cu un ambitus nu prea extins. Nou, în conceptul melodic al compozitorului, este elementul modal, care trãieºte, farã a crea un stil discordant cu concepþia funcþionalã „major-minor“. Balada Regelui din Thule, încredinþatã Margaretei, este, în acest sens, de o rarã frumuseþe, de un lirism cald, evocator, avînd ceva din tonul de baladã medievalã al vechilor truveri ºi trubaduri francezi.

Armonia valorificã minunat înlãnþuiri de trepte secundare, cu un colorit diatonic liniºtitor. Dar nu renunþã nici la înlãnþuirile majore cu supremaþia dominantei, sau a unor cromatisme modulante sau nemodulante. O mare varietate armonicã se remarcã în scena de balet Noaptea Valpurgiei, unde tocmai armonia este aceea care unificã tipuri de melodie foarte depãrtate ca stil: vals vienez, melos strãbãtut de un specific exotic oriental, melos modal ce transfigureazã folclorul din sudul Franþei ºi altele. Gounod a mînuit cu multã fineþe polifonia, iar în aceastã privinþã se deosebeºte de stilul omofon al multor înaintaºi. Celebra arie a lui Faust, prin care acesta îºi expune sentimentele nobile faþã de Margareta, are, de fapt, douã planuri distincte: cel al vocii soliste, pe de o parte, cel al violinei soliste, pe de altã parte, cînd prezentatã ca un tip clasic de contra melodie, cînd o delicatã eterofonie. N-ar avea rost sã evidenþiem „noul“, raportat la domeniul ritmului. Gounod nu a avut intuiþia variaþiei, aºa cum poate fi ea remarcatã la Debussy, de pildã. El a preferat varietatea timbralã ºi, sub acest aspect, rãmîne un maestru al instrumentaþiei. Preludiul introductiv este un admirabil exemplu de subtilitate a tratãrii compartimentului de corzi ºi pe cel al suflãtorilor de lemn. Aria bijuteriilor, expusã de Margareta, aratã o atrãgãtoare fuziune între discur-

TABLETÃ DE SCRIITOR

Îi îndrãgesc pe poeþi Mã uit cum vara curge cu miros de fîn proaspãt cosit pe dealuri ºi lunã de cãpiþe de iarbã dulce, întru aducere-aminte de anii copilãriei mele, cînd iepele nopþii tropãiau prin crînguri de stele albastre, dupã izvoare de apã ºi crengi de brad, sã se dezmierde în somnul lor, cu nechezat de pepene crud. ªi-mi vine de peste tot cîntec de cucutã ºi drîmbã din cupã de cireº, uscatã la nouã stupini de soare ºi nouã nori de ploi vineþi. Aºa gãseam cerul mai mereu, dupã ce norii se buluceau unii spre alþii, ca berbecii, scoþînd pe nãri balauri de foc, de credeai cã se rupe pãmîntul în douã... De fiecare datã, mã întrebam, hoinãrind peste întreaga Vale a Trotuºului, cum de vin atîtea lucruri minunate cãtre mine... Atunci mã gîndeam cu ardoare la poeþi. ªi mã întrebam: cum de scriu ei atîtea versuri ºi cum de cîntã, în armonie cu natura, punînd atîta ardoare în versuri mereu înnoitoare, precum satul în zilele de sãrbãtoare? În acele clipe, prin gînd îmi treceau nume multe de poeþi pe care îi citisem cu preþuire, sorbind din frumuseþea versurilor lor, calde ºi primitoare. ªi am citit destule versuri ce îmi aminteau de copilãria mea, de vremurile în care mã luam la trîntã pe cãrarea din grãdinã, pe sub lãstarii de viþã de vie ca o umbrelã, sau în care urcam dealul spre pãdure, dupã vreascuri, împreunã cu dragul nostru cãþel, pe care îl botezasem Albu. Era chiar alb. Avea blana ca zãpada. De atunci mi-am zis cã trebuie sã-i îndrãgesc pe poeþi ºi, prin lectura versurilor lor, sã-i cunosc mai bine, pentru bucuria fiinþei mele. ªi iatã cã ºi vara aceasta vin la sentimentele mele anterioare ºi mã îndemn sã merg pe sub ramuri de copaci cu fluiere pline de doine ºi de cîntece de care nu mã pot desprinde atît de uºor. Pentru cã întreaga mea viaþã am vibrat cu codrul, cu murmurul apelor în cascade, cu tulnicul ciobanului de pe vîrfuri de munte. ªi dacã mi-am intitulat aceastã tabletã „Îi îndrãgesc pe poeþi”, cum oare sã nu-mi respect starea sufleteascã ºi sã

ALBUMUL CU POZE RARE

sul muzical ce reclamã o sopranã de coloraturã, sub aspect vocal, ºi paleta orchestralã, viu coloratã, uneori, cu elemente ce prefigureazã curentul impresionist. Noaptea Valpurgiei este poate punctul culminant al ºtiinþei orchestrale a lui Charles Gounod. Aici putem vorbi de emancipãri ale compartimentelor mai puþin utilizate în muzica clasicã: suflãtori de alamã, percuþie, „pînze sonore“ încredinþate coardelor, împerecheri ciudate de timbre pure ºi multe alte efecte ingenioase.

Mãiestria cu care îmbinã corul, cantilenele soliºtilor ºi discursul sonor al orchestrei - este de-a dreptul impresionantã! Sã ne gîndim la celebrul „cor al soldaþilor“, un emoþionant cîntec de massã, inspirat de un profund sentiment O întreagã delegaþie a PRM s-a întîlnit la „Coliba patriotic. Aº mai cita momentul tragic dupã Haiducilor“, din Poiana Braºov. Oare cîþi din cei surprinºi în uciderea lui Valentin, sau scenele de ansamfotografie i-au fost loiali Tribunului pînã la capãt, avînd în blu, în general, dramatice, minuþios gradate. vedere cã datoritã lui au atins culmile afirmãrii în politicã...?!

Pe lîngã aria lui Valentin, nobilã ºi foarte melodioasã, evidenþiem mai ales Serenada ºi nu a fost prea mult agreat de partizanii Scholei Cantorum ºi Balada aurului, încredinþate lui Mefisto, puncte culminante nici de „Grupul celor 6“, în frunte cu Honegger. Personal, pentru orice bas de operã! ªi, într-adevãr, alãturi de comfarã a fi exclusivist, admir ºi frumuseþea compozitorilor pozitorii ruºi, Gounod a izbutit sã valorifice cu multã muzifrancezi cu esenþe germane, ºi a francezilor mai solitari, mai calitate vocea de bas, atît registrul grav, de un patetism profund, cît ºi cel mediu, în general eroic, sau cel acut, pãtrun- identificaþi cu soarele arzãtor al Mediteranei. În ceea ce priveºte libretul, mai cu seamã muzicologia zãtor, la confluenþa cu baritonul dramatic. ªi nu întîmplãtor, germanã a contestat tãlmãcirea fidelã a capodoperei lui marii baºi ai lumii, precum ªaliapin, Boris Hristov, Goethe.

Desigur cã profundul conþinut filozofic din volumul Gheaurov, Folescu, Niculescu-Basu ºi, mai apoi, Nicolae II, al lui Faust, nu este prezent. În schimb, s-a creat o dramã Florei au considerat ºi au fãcut din Mefisto un ,,rol-cheie“, liricã, realizatã printr-o muzicã visãtoare, cu orchestraþie aprofundînd cu seriozitate multiplele probleme scenice ºi transparentã, avînd ceva din limpezimea apelor repezi de vocale pe care le-a creat popularul compozitor francez. munte. ªi totuºi, ar fi o greºealã dacã nu am desprinde Despre semnificaþiile muzicale ºi estetice ale operei mãreþul mesaj: tendinþa lui Faust de a cerceta adevãrul, cu „Faust“ s-au scris multe tomuri în muzicologie! Cu toþii sînorice risc, iubirea caldã ºi sincerã a Margaretei, care, pînã în tem, azi, de acord cã ea este expresia unui lirism fin, francez cele din urmã, va învinge spiritul malefic al lui Mefisto, prin excelenþã, cã armonia, orchestraþia ºi arhitectura muzi- simbol al rãului pe pãmînt. Prin limbajul mai accesibil, mai calã mai liberã vor netezi calea unui Gabriel Fauré, Claude apropiat de omenescul obiºnuit ºi mai depãrtat de orice ar Debussy, Maurice Ravel sau Paul Dukas. De asemenea, constitui abstract ºi metafizic, Gounod a izbutit sã creeze o Gounod utilizeazã elemente ale muzicii vieneze, pe care le operã liricã, un corespondent al poeziei elegiaco-visãtoare a metamorfozeazã ºi le adapteazã spiritului francez; evidenþi- lui Lamartine, al poeziei de un lirism delicat a lui Alfred de azã ºi nuanþe exotice orientale, care vor constitui deliciul Musset, dar ºi al elementului viguros caracteristic picturii multor impresioniºti ºi post-impresioniºti, culminînd cu lui Delacroix. Gounod a fost perfect conºtient cã, prin cînMessiaen. El ne indicã adevãratul drum al muzicii franceze tec, prin forþa lui miraculoasã, sînt alinate pînã ºi durerile ºi, de aceea, este mai popular decît Franck sau d’Indy, care cele mai profunde, iar, în final, a þinut în mod deosebit sã vor plãti tribut, farã a-ºi pierde personalitatea, armoniei ºi contureze o viziune paradisiacã, în care triumfã luminoziorchestraþiei wagneriene. Gounod îl redescoperã pe Rameau tatea înãlþatã la dimensiune de simbol, la dimensiunea unui ºi, împreunã cu Berlioz, duce mai departe firul autenticitãþii, mit cu semnificaþii perene. indestructibil legat de muzicalitatea francezã. De aceea, el DORU POPOVICI

nu mã gîndesc la versurile mãcar ale unui poet, de altfel, mare scriitor, lãsat la marginea literaturii de matahalele vanitoase ºi veninoase ale culturii noastre, care au cãpuºat literatura? Mã gîndesc, aºadar, la Zaharia Stancu, un nume de mare român, cu un condei aprig, în care strãluceºte un soare de aur curat, plin de miere. Lirismul sãu te cucereºte prin încãrcãtura de metaforã ºi de artã a versului autentic, greu de egalat, dar ºi de imitat. Pentru cã Zaharia Stancu a purtat în sufletul sãu germenul þãranului autentic, nãscut ºi crescut sub simbolul luminii bobului de grîu ºi al cerului, în sunetul de talangã, cînd boii înhãmaþi la car treceau pe uliþele satului arse de soare, sau acoperite de troiene, în iernile geroase. Scriitorul a fãcut din lumea satului nu doar literaturã, a creat personaje noi în proza tradiþionalã, întorcîndu-se apoi la strãbuni nu pentru a se mãrturisi de lumina din calea sa, ci pentru a se naºte prin glasul urmaºilor satului nostru, cu toate cele ce þin de el. Zaharia Stancu a venit pe lume cu aceste gînduri ºi le-a aºezat în scrierile lui cu mult talent, întru nemurirea neamului sãu, metaforic vorbind, de desculþi. Iatã un scriitor care a ºtiut sã trãiascã literatura pînã la ultima fibrã a fiinþei sale. Îmi doresc, însã, ca ºi poezia sa sã fie tratatã cu o înaltã consideraþie postumã.

Pentru cã un astfel de scriitor va rãmîne candela de nestins a literaturii române, cel mai productiv, sub aspectul creaþiei, dar ºi cel mai mare autor al unor romane-fluviu de excepþie.

Cuvintele noastre de apreciere sînt prea modeste pentru un asemenea geniu literar.

Iatã de ce îi iubesc pe poeþi, mai ales vara, cînd am posibilitatea sã visez la tot ceea ce mã înconjoarã, rîuri ºi izvoare, crînguri cu pãsãri ºi cer senin, codri ºi pajiºti cu flori, dar ºi la viaþa aprigã a þãranului nostru, care niciodatã nu a fost fericit ºi nici respectat. El s-a mulþumit doar, în sinea lui, cu tot ceea ce îi oferã natura, spre deosebire de orãºenii care nu se mai pot desprinde din faþa calculatorului, a tabletei, cãscînd ochii, prin fel ºi fel de mall-uri, dupã mãrunþiºuri de doi lei.

ION MACHIDON, Preºedintele Cenaclului „Amug sentimental”

MICROSIOANE

Motivaþie A apãrut la televizor un cioban.

Dar pentru cã, odinioarã, nu-i dãduse nici mãcar un calup de brînzã, refuzîndu-i banii, vecinul nu a vrut sã-l vadã.

Onomasticã Domnule redactor, vã rog sã daþi o dezminþire cu privire la viaþa mea destrãbãlatã, întrucît, datoritã vîrstei, motivul pentru care mi s-a spus Casanova nu mai existã.

Destin În drum, cireada fu atacatã de lupii-nfometaþi, cutremurînd pãdurea cu rãgete þîºnite din teama de moarte.

Pãzitorii reuºirã, însã, cu toatã puterea, s-o salveze. ªi astfel, boii îºi reluarã mersul lor liniºtit spre abator.

VASILE BÃRAN

Minciunile Se minte cum nu s-a minþit niciodatã, E multã minciunã la noi pe pãmînt, Sînt false recursuri ºi nu-i judecatã, Balanþa cea veche-a dreptãþii s-a frînt.

Dar, hai, sã minþim fãrã nici o ruºine, Dar, hai, sã minþim în direct ºi-n rãspãr, Cã poate prin rãu vom ajunge la bine, Minciuna supremã va fï adevãr.

ADRIAN PÃUNESCU

Pag. a 5-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (1) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªi-aveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Chiar de a doua zi, 15 septembrie 2015, dupã decesul cunoscutului scriitor ºi ziarist Corneliu Vadim Tudor, ziarul „Adevãrul” publica un numãr de 4 articole denigratoare la adresa marelui dispãrut, toate apãrute în zilele ce au urmat.

Primul articol, cel din 15 septembrie, se intituleazã „S-a încheiat epoca Vadim” (?!), semnat de ziariºtii Cristian Delcea ºi Mihai Voinea ºi aflat la pagina 6. Pe prima paginã, însã, „Adevãrul” redã titlul articolului deasupra unei reuºite fotografii prezentîndu-l pe Corneliu Vadim Tudor, într-o imagine a unui bãrbat cu caracter ales, un lucid ºi profund gînditor asupra cursului vieþii. Numai cã, de la un capãt la altul, acest articol înseamnã ºi o gravã ºi total nejustificatã insultã la adresa unui mare patriot român, apãrãtor destoinic al Interesului Naþional, al demnitãþii naþionale ºi al Poporului Român. Pãrþi din aceastã scriiturã poartã subtitluri jignitoare, revoltãtor de mincinoase. Iatã unele dintre ele: „O viaþã închinatã insultei”, „Bãtãi în Parlament ºi cuvinte grele”, „Voia sã conducã þara cu mitraliera”. Românii patrioþi s-au convins, ºi vor fi tot mai mulþi cei care vor avea aceastã convingere, cã Titanul dispãrut, în întristata lunã septembrie 2015, a fost ºi va rãmîne un mare scriitor: poet, pamfletar incomod pentru parveniþii actualei societãþi, ziarist redutabil ºi remarcabil orator, dar ºi un politician de înaltã þinutã, fiind unul dintre fondatorii marcanþi ai Partidului România Mare (PRM).

Politica sa a însemnat un adevãrat scut în apãrarea Interesului Naþional. Cu aceeaºi însufleþire ºi devoþiune s-a pus stavilã în încercarea unora de a denatura Istoria Poporului Român, fiind unul dintre factorii importanþi care s-a pus chezaº la rezolvarea tuturor problemelor care ar fi putut afecta ºi mai mult starea actualã ºi demnitatea încercatului Popor Român.

Toate aceste merite au fãcut ca Vadim Tudor sã devinã Tribunul neamului sãu. Tocmai înºiruirea acestor merite, care sînt doar o parte din intensa activitate a Tribunului, mã face sã cred cã „Epoca Vadim” nu numai cã nu s-a încheiat, dar ea continuã ºi va continua, cu mai multã vigoare, ºi dupã ce þelul cãtre care aspirã PRM va fi împlinit. Crezul ºi idealul lui Corneliu Vadim Tudor nu pot muri odatã cu el. Tribunul, fãrã îndoialã, are urmaºi competenþi.

Creaþia lui Corneliu Vadim Tudor în domeniul literaturii reprezintã opera unui scriitor cu o vastã culturã, naþionalã ºi universalã, cu profunde reflecþii filozofice („Aforisme”), ceea ce face din scrierile sale o operã de o valoare incontestabilã. Un cunoscut istoric literar, estetician, profesor de literaturã universalã, autor a unor studii apreciate de literaturã comparatã, Edgar Papu, într-un amplu studiu ce prefaþeazã volumul de versuri „Carte româneascã de învãþãturã”, creaþie a lui Corneliu Vadim Tudor, îl numeºte pe autor „Poetul prin excelenþã”. Dar, în articolul menþionat, niºte pigmei gãsesc în lupta lui Vadim, dusã împotriva tuturor relelor puse în spinarea Poporului Român, dovezi de scandal.

Atitudinea Tribunului de condamnare fermã a celor care, dupã aºa-zisa revoluþie din 1989, afirmau cã Mihai Eminescu, poetul naþional, este depãºit, cã Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Cãlinescu au colaborat

cu forþele diriguitoare ale regimului socialist, aceºti pigmei ignorînd o realitate evidentã, ºi anume cã, prin opera lor, marii scriitori numiþi mai sus au demonstrat, cu mult înainte de venirea la Putere a comuniºtilor, aveau înclinaþii certe spre stînga. Dar pentru denigratorii post-decembriºti, de la ziarul „Adevãrul”, Tribunul nu este decît un ins oarecare.

Este o pãrere ofensatoare, conform unei declaraþii a altui pigmeu, „alintat” de Tribun Crocodilul chelios, care se întreabã, nedumerit, legat de alegerile prezidenþiale din 2000, „ce i-a determinat pe tineri sã-l voteze pe acest individ”? - adicã pe Corneliu Vadim Tudor. Aceastã atitudine faþã de o mare personalitate, aºa cum a fost Corneliu Vadim Corneliu Vadim Tudor ºi Mihai Ungheanu, la lansarea Tudor, reprezintã un motiv ce i-ar putea face pe citivolumului „Idealuri“, ulterior retras de pe piaþã ºi dus la topit. torii revistei noastre sã se întrebe revoltaþi: de ce nau îndrãznit sã scrie aceste pagini, tendenþios insultãtoare, în timpul vieþii Tribunului? Unul din rãspunsuri sã fi stat aºa! - n.a.). Ne oprim, însã, aici cu rãutãþile presãrate, din belºug, cu otravã, în primul articol, întrucît ar putea fi: desigur, se temeau de ripostã. În articolul la care ne referim, intitulat „S-a încheiat epoca vom da peste celelalte materiale îmbîcsite cu acelaºi venin, Vadim”, întîlnim, în continuare, tot felul de afirmaþii minci- semnate de cãtre cei doi autori menþionaþi mai sus. Aceiaºi noase ºi formulãri injurioase. Redãm o parte din aceste Mihai Voinea ºi Cristian Delcea, de la ziarul „Adevãrul”, „perle”, pentru ca cititorii sã cunoascã ºi sã aprecieze ei înºiºi publicã, în ziua de 16-IX-2015, cel de-al doilea articol, morala ºi gradul de civilizaþie ale autorilor. Aflãm, astfel, cã despre marele ziarist ºi pamfletar Corneliu Vadim Tudor, ilustrul scriitor Corneliu Vadim Tudor, ar avea în opera sa ºi intitulat: „Enciclopedia Vadim. Odioasele pamflete ºi vicpagini plagiate, cã a dedicat nenumãrate ode cuplului timile lor“. Titlul e anunþat cititorilor de la pagina I, în ceauºist. Apoi, zic ei, în zilele desfãºurãrii evenimentelor din manºeta de sub frontispiciul ziarului, iar conþinutul materidecembrie 1989, Vadim ar fi „stat ascuns în casã”. O altã alului este dezvoltat în pagina a doua, ºi, parþial, în a treia. gogoaºã umflatã, slobozitã de pigmei este afirmaþia defãimã- Articolul este însoþit de o altã fotografie. Este o imagine toare privind conþinutul revistei „România Mare”. Dupã foarte bine prinsã, din timpul unui discurs, la unul din apariþie, susþin ei, revista „a devenit un furtun de abjecþii cu Congresele PRM. Pe peretele din spatele ilustrului orator, care Vadim a stropit (,) fãrã ezitare (,) toatã clasa politicã este vizibilã o parte din cunoscuta lozincã, îndrãgitã ºi claromâneascã”. Pãi, putem spune, tot fãrã ezitare, cã politician- matã de Tribun, liderul autoritar al PRM, de-a lungul întregii ul Vadim a avut dreptate ºi încã a fost destul de blînd cu perioade post-decembriste: „Sus Patria, jos Mafia!”, lozincã „stropitul” clasei politice post-decembriste, întrucît, iatã, însuºitã de toþi membrii acestui foarte important partid. Dar aceastã clasã politicã a fost înlãturatã de la Putere. Din cauza dacã, privitor la fotografiile maestrului, acestea redau imagmodului în care guverneazã Þara politicienii noºtri, aproape inea realã a Tribunului, în schimb, conþinutul articolelor pubcã nu existã sãptãmînã sã nu-i vedem pe cîte unii dintre ei licate este plin de neadevãruri exprimate pãtimaº ºi îmbibate încãtuºaþi, pentru tot ceea ce fac sau nu fac, dupã ce au ajuns cu multã otravã. Autorii îºi prefaþeazã articolul, din 16-IXînalþi demnitari. În timpul marilor demonstraþii de stradã, 2015, cu un preambul în care se aratã surprinºi de faptul cã, care au cuprins întreaga Þarã, zeci de mii de români, partici- în cea mai mare parte a mass-mediei, dispariþia, pe neaºteppanþi la impresionanta revoltã declanºatã de înfiorãtoarea tate, a marelui scriitor, fãrã îndoialã, de o culturã enciclopetragedie de la Clubul Colectiv, au cerut, în sloganuri vehe- dicã, a produs un ºoc puternic. Sînt nevoiþi, totuºi, sã mente, plecarea politicienilor de la guvernare ºi înlocuirea lor recunoascã ºi sã menþioneze acest adevãr, dar cu jumãtate de cu persoane apolitice, cu tehnocraþi, lucru/lucrare care s-a ºi gurã. Citãm din preambul: „Vestea morþii lui Corneliu Vadim înfãptuit. ªi, astfel, vedem cum, în România se mai petrece Tudor a fost anunþatã cu voci tremurînde de moderatorii teleun act „revoluþionar” - eveniment care nu se mai întîmplã viziunilor de ºtiri. S-a vorbit de «memoria elefantinã» a lidnicãieri: trecerea de la un surogat de democraþie, la o imitaþie erului PRM ºi despre pierderea insurmontabilã a unui mare de tehnocraþie. om de culturã. Sub umbrela platitudinii «despre morþi numai Marele Vadim a prevãzut toate aceste rele. Inclusiv scîn- de bine», nimeni n-a mai avut chef sã se întoarcã în timp ºi sã teia care a declanºat ieºirea în stradã a românilor revoltaþi, arate ce a însemnat Corneliu Vadim Tudor pentru România cuprinºi de mînie. Pentru cã aceastã tehnocraþie nu micºore- ultimilor 25 de ani”, ca imediat cei 2 mãsluitori ai adevãrului azã îngrijorarea. Mai ales cînd tehnocraþii iau drept modele sã adauge: „...«Tribunul» a fost întemeietorul unei ºcoli (...) de urmat un sas ca (sic) Klaus lohannis ºi un român (?) ca de gîndire în care n-a existat nici o regulã ºi în care, sub aliDacian Cioloº. Dupã aceastã digresiune, considerãm cã e biul pamfletului, el a incitat la violenþã ºi a insultat fãrã nici drept ca cititorii sã afle ºi o altã enormitate scrisã de Cristian o remuºcare, dupã cum a avut chef ºi dupã cum i-au dictat Delcea ºi Mihai Voinea în numitul articol. Ei scriu negru pe interesele”. alb cã, la înfiinþarea PRM, s-au înregimentat în rîndurile sale (va urma) „divizii întregi de foºti securiºti“. (Bine ar fi fost ca lucrurile RADU PÃDURARIU

Vadim – pilonul nemuritor al românismului (2) Vorbind despre Vadim, nu mã pot mãrgini doar la prietenia noastrã de decenii, dupã cum nici duºmanii sãi, care n-au vãrsat o lacrimã pentru el, pãstrîndu-ºi plînsul pentru patronii lor mafioþi, care aºteaptã cãtuºele, nu se vor adãpa la infinit din urã visceralã. Va veni odatã, ºi pentru ei, un ceas al adevãrului despre Vadim, despre omul pe care l-au urît din invidie, l-au duºmãnit fiindcã era prea drept ºi prea mare pentru statura lor. A vorbi despre Vadim este ca ºi cum i-ai striga numele într-o imensã peºterã, de unde, dupã doar cîteva clipe, reflectat de suprafaþa neregulatã a stîncilor, numele lui þi-ar reveni, înzecit, în urechi. Un asemenea fenomen nu se petrece doar în imperiul inert al pietrelor, ci ºi la lumina zilei, unde mii, sute de mii de oameni rostesc ºi repetã acest nume, ca un ecou fãrã sfîrºit, în cele mai variate posturi ale sale: Vadim poetul, publicistul, istoricul, politicianul, omul nestrãmutatei credinþe în Dumnezeu. L-am întrebat, la un moment dat, care e pasiunea lui cea mai mare. Fãrã sã se gîndeascã mãcar o clipã, mi-a arãtat stiloul... Citea enorm, dar la fel de mult ºi scria. Într-una din cugetãrile sale, avea sã spunã mult mai mult despre suprema lui pasiune: ,,Scrisul nu e altceva decît amînarea morþii. Scriem nu ca sã comunicãm cu contemporanii – cu care, de altfel, putem sã ºi vorbim, eventual la telefon, e mult mai lesne. Scriem pentru a lãsa

ceva dupã noi…”. ªi, într-adevãr, Corneliu Vadim Tudor a scris toatã viaþa, lãsînd în urma sa o operã vastã ºi strãlucitoare, cuprinsã în 38 de volume - nepreþuit hrisov al uneia dintre cele mai cumplite perioade a Istoriei noastre bimilenare.

Vadim a erupt spre marea creaþie literarã, spre publicisticã, spre marea culturã ºi spre viaþa politicã, prin poezie.

Poet cu nemãsurat har, Corneliu Vadim Tudor coboarã din stirpea lui Eminescu, Alecsandri, Coºbuc, Arghezi, Blaga, Bacovia ºi a altor corifei ai liricii noastre. ,,Într-o lume de poeþi în care bate vîntul lepãdãrii de lirism, unde anticalofilia declaratã devine program, iar Apolon este suspectat de acte false, apariþia unui liric pur, de o perfectã ingenuitate (Corneliu Vadim Tudor – n.n.) surprinde ºi, mai ales, jeneazã”, scria Eugen Barbu, în prefaþa volumului ,,Poeme de dragoste, urã ºi speranþã”. ,,El stricã jocurile iresponsablitãþii ce au dus la ruinarea versului, impune rigorile uitate, cheamã la o rece judecatã (…) Graiul poemelor ºi al articolelor sale pare picurat de filocalii, ºi un lirism proaspãt rãscumpãrã cuvintele bolovonoase pe care le aruncã asupra vrãjmaºilor, pentru cã, înainte de toate, este un polemist de marcã, cu un verb otrãvit, plin de venin ºi urzici”. În pofida încercãrilor josnice ale unor critici fãrã legitimitate, de a-l minimaliza ºi

de a-l elimina din viaþa literarã, Corneliu Vadim Tudor s-a impus drept unul dintre redutabilii literaþi ai ultimelor 3-4 decenii, nu numai prin întinderea operei sale, ci ºi prin valoarea ei esteticã. Vadim este un liric de excepþie, o asemenea calitate izvorînd din sufletul sãu, pe cît de vulcanic, pe atît de gingaº, dar ºi din dragostea ºi preþuirea pe care le manifestã faþã de statura artisticã ºi menirea poetului, aºa cum o exprimã într-una dintre creaþiile sale: ,,Fii binecuvîntat pe veci, poete/ îngenunchez la steaua ta ºi tac/ de-abia cutez, în nopþi nemãrginite/ în templul tãu sã urc, sã-mi aflu leac”. ªi tot el, Vadim, ne spune cã poet adevãrat este acela pentru care visul este mai important decît realitatea. În acest sens, Corneliu Vadim Tudor transpune deseori, în poezia sa, realitatea în reverii încîntãtoare, ridicîndu-se, prin meditaþie ºi idealizare, la condiþia poetului vizionar. Originalitatea ºi farmecul poeziei sale izvorãsc din pasiunea cu care Vadim a rãscolit, de-a lungul vieþii, vechi cronici, hrisoave ºi legende, istoria, religia ºi viaþa, sub multiplele ei aspecte, dar ºi din dragoste faþã de naturã. În acelaºi timp, frumuseþea ºi viabilitatea liricii sale sînt un rezultat al asocierii poeziei culte cu cea popularã, urmînd îndeaproape exemplul înaintaºului ºi rudei sale, ªt.O. Iosif, acel ,,poet domol ºi sfios în meserie”, cum îl caracteriza Mihail Sadoveanu. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Pag. a 6-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

13 decembrie 1983 – ziua în care a murit ,,Îngerul blond“ Amintiri despre poetul Nichita Stãnescu Cînd vorbesc despre Nichita, gîndesc ca atunci cînd aº cãlãtori pe crengile unei sãlcii de demult. Într-o asemenea salcie ne-am cãþãrat acum 30 de ani ºi am încercat sã fim copii, dar acest lucru nu l-a izbutit decît Cezar Baltag. Într-un aprilie de neuitat, vãzîndu-ne cã ne sãrutãm cu viºinul ºi cu doi meri ºi chinuindu-se sã înþeleagã ceva, fostul director al Palatului Mogoºoaia, un anume Vieru, om de 2,02 m, minunat ºi plin de bunãcuviinþã, ne-a întrebat: dar ce faceþi dvs. aici?

- Învãþãm lecþia de sinucidere, a spus Nichita.

Peste un minut terminãm.

- Vã aºtept. Acolo, în fundul livezii, au apãrut doi iezi ºi doi miei. Veniþi sã-i vedeþi.

- Numai dacã sînt albi, am zis eu, pradã tuturor superstiþiilor.

- Eu aº vrea, a zis Nichita, sã se întîmple ºi unul negru. ªi s-a întîmplat, într-adevãr, sã fie ºi unul negru. Nichita l-a sãrutat pe bot ºi pe cercei. ªi iedul cel negru nu l-a uitat. Într-un decembrie, cînd se îndeasã iarna în suflet, l-a chemat în pajiºtea unui destin sumbru. Sînt convins cã acum, cînd încã se aratã primãvara, stau amîndoi sub o salcie de demult – vãrsãtorul de aur ºi iedul cel negru – ºi aruncã în lume umblet de aprilie.

FÃNUª NEAGU

înþeles-o fulgerãtor/ ºi care m-a pedepsit zvîrlindumã-n trupul/ acesta, lent vorbitor// Dar nu-mi puteam aminti nimic./ Doar atît – cã am atins/ pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde,/ care, ºtiindu-mã, m-a respins”.

Te-a respins ºi te-a silit sã mai arzi necruþãtor, pînã la capãt, pentru cã ne trebuiai, Nichita Stãnescu, pentru cã încã nu ne puteai pãrãsi, pentru cã poezia noastrã avea nevoie de tine.

CEZAR BALTAG *** Fiecare cuvînt al sãu, chiar aruncat cu nepãsare în obrazul alb al hîrtiei, fiecare sfãrîmãturã de vers ºi oriºice aºchie de gînd poartã semnul unei colosale tensiuni existenþiale, sînt aidoma ciobului colorat de amforã – restul acela de perfecþiune din care poþi reconstitui cruzimea asediului. El a sãrutat cãlcîiul vulnerabil al cuvîntului, ºi acesta a început sã ºchioapete, strivindu-i sãrutul ºi iscînd o învolburare de sensuri nemaiîntîlnite pînã atunci.

TRAIAN T. COªOVEI

fiinþei poetului, se înfãºoarã pe fundalul învãþãrii de a muri.

Pentru Stãnescu, ca ºi pentru Eminescu, moartea reprezintã suprema, ultima lecþie. Acestui fapt nu i se dã crezare, dar deodatã, cînd vine clipa, totul e definitiv de clar.

Acea clipã a sosit, iatã! Acum Stãnescu e doar poet.

Marele poet Nichita Stãnescu. Iar moartea unde-i? În poemul „Enghidu“, citim versurile-cheie: „Orice lucru îl privesc/ noaptea de parcã aº privi-o...“. Acest însemn al morþii, poetul vrea sã-l imprime (pentru sine ºi pentru cititor) oricãrui lucru, pentru ca ºi lucrul, ºi moartea sã se grãbeascã sã avertizeze. Viaþa e materia mult prea preþioasã, pentru a îndrãzni sã scãpãm din vedere sau sã uitãm ceva.

Noi, scriitorii Serbiei, îþi mulþumim pentru cã eºti ºi-al nostru. Noi, scriitorii din Iugoslavia, îþi mulþumim pentru „Cununa (ta) de aur“ de la Struga. Binecuvîntat fie pãmîntul românesc care te nãscu din sãmînþa sa. ªi, iarãºi, binecuvîntat fie cã te reprimeºte, vai, în veºnica sa îmbrãþiºare.

Iartã-mã, iartã-ne, dragã Nichita, cã încã mai sîntem în viaþã.

ADAM PUSLOJIC

*** Privesc aceastã fotografie-document. E o paginã de istorie a culturii. Doi poeþi, un compozitor ºi un pictor. Eu sînt cel mai tînãr dintre ei. L-am iubit enorm pe Nichita Stãnescu. Îl cunoscusem în 1974, la Casa Scriitorilor, de pe Calea Victoriei. Citisem o piesã de teatru, la Cenaclul de Dramaturgie, ºi beneficiasem de elogiile unor oameni ca Dina Cocea, Ion Bãieºu, Ion Zamfirescu º.a. Numai Radu F. Alexandru m-a criticat. Asta nu ne-a împiedicat sã devenim amici. Atunci, Nichita Stãnescu – aflat în restaurantul de la *** În dimineaþa zilei de 13 decembrie, invizibilul ornic al lui parter – mi-a trimis un bilet, prin dramaturgul Dorel Dorian, Nichita Stãnescu a început sã înregistreze un alt timp, pe care în care mã încuraja ºi îl fãcea praf pe contestatar: „Vadim, doar el îl poate vedea. Bãtãile i le auzim ºi noi. Numai aºa am auzit cã un jidan s-a luat de piesa ta“ (sau cam aºa ceva). cum era, Nichita Stãnescu putea rezista în faþa cerinþelor Efectiv, a scris acel cuvînt infamant. Dar, în gura sa, sub noastre. Putea fiinþa în mai multe locuri deodatã, ca în niºte condeiul unui om minunat, care avea mulþi prieteni evrei lumi paralele. Era pretutindeni unde-i pãtrundea cuvîntul, de (inclusiv Dorel Dorian), aºa ceva nu era peiorativ. Am pierneoprit ca lumina. Elegiile sale sînt scrise pentru omenire ºi dut acel bilet, aºa cum am pierdut ºi poeziile pe care mi le-a *** veºnicie; aºa se ºi citesc în Anglia ºi Ungaria, în Iowa City, dedicat autorul celor „11 elegii“. Le-am pierdut, mai mult ca E frig. Sînt singur ºi scriu despre Nichita. Sînt singur de el. la Stockholm ºi la Belgrad. Locurile „mai puþin clare“ ale sigur, cu prilejul atîtor schimbãri de domiciliu. Ulterior, în Sîntem singuri ºi, obsedant, cu o fioroasã voluptate, numele Elegiilor se iubesc cu o dragoste aparte, pentru a se deschide. 1976, m-am împrietenit, la toartã, cu Nichita Stãnescu. lui Nichita ni se scrie pe creier aºa cum l-au crestat mara- De parcã a împãcat damnarea lui Baudelaire ºi invectiva lui Întîmplarea a fãcut sã bem bere, amîndoi, pe terasa mureºenii pe troiþa pusã la cãpãtîiul lui. Îl visãm, ne umplem Rimbaud ºi Hlebnikov, strigãtul lui Brâncuºi „Vã ofer bucu- Restaurantului Berlin, la douã mese alãturate. Eu eram cu conversaþiile cu el. Sîntem locuiþi de el. El, ce nu e – încã – ria însãºi“! cu instinctul sinucigaº al lui Paul Celan care se fotoreporterul Cioboatã, iar el cu niºte prieteni. În toamna amintire ºi nu va sã fie curînd. El. Prietenul, poetul fãrã aruncã în Sena, Nichita Stãnescu îºi impune cel mai riguros anului urmãtor m-am pomenit cã mi-a fãcut o cronicã eloamurg, autor de zeiascã vorbire poeticã ºi fãuritor de orgi prin program: sã nu iei nimic ºi sã dai totul. În viaþã, acesta e ver- gioasã la volumul meu de debut, pe care a citit-o la Radio ºi care trece, purã, muzica unui sînge ce nu se poate coagula. sul. În vers, acesta e viaþa. Întreaga viaþã se desfãºoarã în faþa apoi a publicat-o în „Scînteia“. Nu voi uita, niciodatã, genExistã Opera lui Nichita Stãnescu. Iubind aceastã erozitatea lui biblicã. A fost un om extraordinar. El a Operã ºi dînd tiparului evocãri ale vieþii poetului, alcãtumarcat acea epocã literarã prin creaþia lui, dar ºi prin ite cu infinite precauþii, îl vom putea pãstra între ºi în noi personalitatea copleºitoare. Pur ºi simplu, el nu numai cã pe Nichita cel viu. sfinþea locul, ci îl ºi lumina cu o aureolã de raze ºi spini.

GHEORGHE TOMOZEI La începutul anilor ’90, niºte nelegiuiþi l-au acuzat cã ar fi colaborat cu Securitatea (?!). Atunci, mama ºi sora *** poetului mi-au trimis, mie, o scrisoare de protest – am În ultimii ani, Nichita Stãnescu era un astru în plinã citit-o de la tribuna Senatului ºi am publicat-o, pe pagiimplozie: ca sã nu te prãbuºeºti în cîmpul lui de cãdere na 1 a „României Mari“. Pe urmã, încet-încet, s-au gravitaþionalã, trebuia sã ai viteza luminii. Pentru unii, prãpãdit ºi ele, ducîndu-se dupã Zeul lor. Ce e viaþa! însã, perioada sa de radiaþie se terminase. În ultima conMai priviþi, o datã, aceastã fotografie. A fost realizatemplare a Elegiei a treia, Nichita Stãnescu ne vorbeºte tã acum 35 de ani. Pe vremea aceea, în ciuda cenzurii ºi de anamneza dureroasã, pe care atingerea unei clipe înalt a atîtor necazuri, se fãcea culturã mare în þara asta. privilegiate, de neuitat dar ºi de nereamintit, care i-ar fi Lumea nu se barbarizase. Exista o solidaritate în suferputut fi fatalã în ordinea vital-pãmînteascã, a putut-o inþã, dar ºi în speranþã. Fãcuse carierã un catren, model cîndva declanºa: ,,… Se arãta fulgerãtor o lume/ mai de toleranþã, pe care mi-l dedicase bunul meu amic, repede decît timpul literei A./ Eu ºtiam atît: cã ea existã,/ Nichita Stãnescu: „Vadime, Vadime/ Eu am loc de deºi vãzul dinapoia frunzelor nici n-o vedea./ Recãdeam Nichita Stãnescu ºi Corneliu Vadim Tudor, alãturi de compozi- tine/ Tu ai loc de mine/ Vadime, Vadime“… în starea de om/ atît de iute cã mã loveam/ de propriul CORNELIU VADIM TUDOR meu trup, cu durere,/ mirîndu-mã foarte cã-l am…// torul Doru Popovici ºi pictorul Mihai Bandac, la Premiile Revistei Astfel mã încordam sã-mi aduc aminte/ lumea pe care am ,,Sãptãmîna”, în decembrie 1980.

(11 februarie 2015)

Oglinda libertãþii (6) Recunosc cinstit ca sînt o nostalgicã a „Epocii de Aur“, chiar dacã a fost doar poleitã. Sînt recunoscãtoare cã, în perioada aceea, am avut posibilitatea sã am o casã, sã muncesc 38 de ani în aceeaºi instituþie, sã merg, în fiecare an, în concediu la munte ºi la mare, sã am o maºinã, sã mã îmbrac elegant ºi mai ales, sã nu am grija zilei de mîine pentru un loc de muncã ºi sã nu fiu la cheremul unui patron. Pe vremea aceea, am stat chiar ºi 3 luni la Paris, mi s-au acordat îngrijiri gratuite, cînd m-am îmbolnãvit de TBC fibro-nodular pulmonar, la Sanatoriul din Buºteni, în condiþii de excepþie, ºi mi-am refãcut sãnãtatea dupã 7 luni de tratament. Astãzi, din toate cele de mai sus nu-mi mai pot permite nimic, nici mãcar un bilet la un concert. Este mare pãcat cã perioada stalinistã este asimilatã cu perioada ceauºistã. Nu-mi vine sã cred cã Nicolae Ceauºescu a fost condamnat pentru „subminarea economiei naþionale“, cînd tovarãºul (era sã zic domnia sa) a lãsat o þarã industrializatã ºi fãrã un leu datorie externã. ªtiu cã poporul român a fost supus unor mari restricþii – pe o perioadã limitatã - dar s-a ales cu ceva. Din pãcate, acest „ceva“ s-a evaporat în regimul democrat. Se minte cu neruºinare cã religia era interzisã, cînd chiar Ceauºescu ºi-a îngropat pãrinþii cu preoþi. La bisericã nu s-a dus doar cine n-a vrut. Copiii toþi au fost botezaþi în legea creºtinã, iar nunþile - cununia religioasã era fãcutã în bisericã. Excepþie au fãcut activiºtii de partid, dar ºi aceºtia se cununau „pe ºest“. Ceauºescu ºi-a pãstrat demnitatea chiar ºi în

clipa morþii. N-a permis sã fie batjocorit ºi n-a batjocorit pe nimeni spunînd cuvinte injurioase de genul „þigancã împuþitã“, „gãoazã“, ºi n-a pãlmuit nici un copil. N-a tãiat salarii ºi pensii ºi n-a spus niciodatã cã „bãtrînii sînt o povarã ºi trebuie sã iasã din sistem“. În conducerea superioarã respectul era reciproc, fiind excluse mahalagismele. Nu l-am auzit sã jigneascã pe cineva, sãi spunã primului-ministru „pisic“, „Surda-n horã“, „Belicosul“ etc. etc. A fãcut, însã, o mare greºealã în dorinþa de a achita datoriile F.M.I,. ºi asta l-a costat viaþa.

Acum, dupã aproape un sfert de veac de libertate, sîntem „fericiþi“. Avem douã Românii. A LOR ºi a NOASTRÃ, cei umiliþi dupã o viaþã de muncã, stresaþi ºi cu „frica-n sîn“ sã nu mai creascã preþurile ºi mai ales facturile, iar „odraslele“ au acumulat averi cît noi toþi la un loc, în timp record. ªi la ce bun, cînd toþi devenim un pumn de pãmînt, neluînd cu noi nici mãcar un ac din tot ce am adunat. Bogat sau sãrac, trecînd înfriguraþi prin TIMP, ne rãtãcim în CLEPSIDRA DE NISIP, punînd punct ºederii noastre pe Pãmînt. În perioada ceauºistã, au fost create condiþii de excepþie pentru sportivi, actori, interpreþi etc. Unii, dupã ce s-au vãzut campioni, drept recompensã pentru þara care i-a format „au luat-o la fugã“ spre Occident. Un tenor de la Operetã a preferat cã coasã cojoace în Germania. Doar un exemplu. Dacã ai talent ºi nu ai condiþii, rãmîi un anonim. ªi soþul meu a fost la specializare în Franþa (în domeniul energiei electrice). La terminare, i s-a propus, fiind considerat un bun specialist, sã rãmînã la Paris. Nici pentru toatã Franþa soþul meu n-ar fi acceptat. Rãdãcinile sale erau în România ºi trebuia sã restituie þãrii efortul de a-i fi suportat

cheltuelile anilor de studii. La început, francezii de la firma unde soþul meu a fãcut specializarea l-au privit cu suspiciuni, pentru cã venea dintr-o þarã comunistã. La sfîrºit, i-au spus: „Domnule, dumneata n-ai avut ce învãþa de la noi, dar noi de la dumneata, da“. În prezent, ºeful Statului ne îndeamnã la plecãri în alte þãri, cum ar fi Italia sau Spania pentru a culege cãpºuni sau a spãla la fund persoanele în vîrstã, în timp ce pãmîntul nostru este lãsat în paraginã sau vîndut bucatã cu bucatã. Sã fii patriot este o ruºine, aproape nimeni nu arboreazã Tricolorul românesc. Trãdãtorii ºi hoþii sînt iertaþi sau chiar promovaþi în funcþii. O, ºi ce de mai plecãciuni pînã la pãmînt în faþa strãinilor. Oamenii sînt umiliþi pentru cã n-au unde sã munceascã ºi au venituri mninuscule.

Acum s-a deschis sezonul de vînãtoare ºi au dat iama în pãdurile noastre toþi „pãgînii“ din alte þãri, care au venit sã se „relaxeze“ împuºcînd vînatul care ar trebui sã fie al þãrii. Poporul este suveran, patria este una singurã pentru toþi românii iar restul sînt þãri, nu patrii pentru români. Patriotismul înseamnã iubire de patrie, de vreme ce patria trãieºte în fiecare individ. Iubirea de patrie implicã iubirea de sine, dar fiecare cetãþean se supune intereselor colective. Succesul sau insuccesul unui popor se datoreazã unor calitãþi ºi unor defecte, aportului fiecãruia la viaþa socialã, iar lipsa de coerenþã a opiniilor politice în lupta pentru putere are ca rezultat eºecul. Doar interesul general are succes. În prezent, egoismul e la „rang de cinste“. „Sã se descurce fiecare cum poate“, a spus chiar ºeful Statului. (va urma) LILIANA TETELEA

Pag. a 7-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

CIOBURI DE GÎNDURI

Elegie pentru un suflet nobil

CONFESIUNE (Militarilor români, camarazii mei pentru eternitate)

„Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!“ TUDOR VLADIMIRESCU La mijlocul acestui blînd septembrie, în ziua înãlþãrii Sfintei Cruci, un linþoliu mohorît s-a aºternut peste chipul brãzdat de lupte al Tribunului. Dumnezeu nu a mai avut rãbdare ºi l-a ridicat în împãrãþia Sa, lãsîndu-ne amintirea personalitãþii sale de excepþie ºi conturul idealurilor pentru care a ars o viaþã de om.

Noi, cei care l-am iubit, am crezut în el ºi i-am fost alãturi pînã la sãvîrºirea sa fizicã, am fost cutremuraþi, devastaþi, am încercat sentimentul neputinþei în faþa Proniei, am simþit cum o parte din fiinþa noastrã s-a scurs, pentru a-i face alai Tribunului în cãlãtoria sa cãtre Ceruri.

Totuºi, oricît de mare ar fi durerea pierderii, noi ºtim cã, în perspectivã creºtinã, scopul nu este viaþa, ci Învierea. Nicolae Iorga spunea cã omul nu moare niciodatã întreg. Prin urmare, destinat pãmîntului ºi descompunerii este doar înveliºul, trupul, sufletului fiindu-i hãrãzit un alt loc. Ne rãmîne deci sã diluãm sarea lacrimilor noastre ºi sã ne înseninãm inimile cu gîndul cã sufletul Tribunului a rãmas viu ºi s-a înãlþat la Tatãl.

El nu ne-a pãrãsit, doar cã a încetat sã se mai deplaseze orizontal ca noi toþi, paºii sãi fiind de acum înainte zbor.

Cu siguranþã, Vadim nu ar fi dorit sã ne tînguim, ci sã îi continuãm lupta, sã aducem un permanent omagiu principiilor pentru care el a sacrificat totul: dragostea nemãrginitã faþã de Neamul Românesc, cultivarea valorilor spirituale ºi artistice; dezinteresul pentru lumea amãgitoare a materialului, demnitatea (atît la nivel de individ, cît ºi de naþiune), dragostea faþã de oameni ºi animale. Mai presus de toate acestea, Vadim a propovãduit credinþa în Dumnezeu, credinþa creºtinã.

Cînd spui Vadim, prima asociere care îþi vine în minte este cu conceptul de naþionalism ºi cu idealul atît de drag acestui neam - România Mare. În ciuda presiunilor, calificãrilor de tot soiul, chiar a demonizãrii, Vadim ºi-a asumat integral Doctrina Naþionalã, ºtiind cã în ea sãlãºluieºte viitorul Naþiunii Române, predestinarea noastrã în universalitate. Pentru proiectarea acestui ideal în inimile noastre nu a precupeþit nici un efort, s-a lãsat stors de o muncã sisificã ºi a refuzat orice compromis, oricît de îmbelºugat în daruri materiale ar fi fost acesta.

Vadim a fost o personalitate uriaºã, activitatea sa desfãºurîndu-se, în paralel, pe mai multe planuri: jurnalism, literaturã (în special poezie), istorie, teologie, cinematografie, politicã. Pregãtirea sa enciclopedicã l-a aºezat în acea specie de titani ai istoriei noastre, despre care se poate spune cã au scotocit fiecare ungher, fiecare colþiºor al fiinþei

De omenie e mereu vreme…

Dragã Angela Gheorghiu, Mã miram. Mã miram ºi mã supãram dacã nu te vedeam solidarã cu nenorocirea întîmplatã în România. Cu victimele tragediei Colectiv. Cu familiile îndurerate. Cu prietenii victimelor. Cu miºcarea de indignare care a schimbat politicieni ºi un guvern. Mai puþin nãravurile politruce. ªi care a încercat sã primeneascã aerul de cavernã al politichiei noastre. Ca român, ca bãrbat, sînt mîndru de Femeia neamului sãu, Angela... Era momentul ca o apariþie angelicã, aºa cum e a dumitale, sã lumineze, sã aeriseascã totul... Asta o spun domniei tale, scumpã Angela.

O spun aºa, ca fan, ca iubitor de vedete româneºti. Ca un ins dotat cu simþul valorii. Care i-a cunoscut, i-a iubit ºi-i iubeºte, ba cu unii, spre onoarea sa, a fost/este ºi prieten - pe: Mariana Nicolesco, Octavian Naghiu, Ludovic Spiess, Valentin Teodorian, David Ohanesian, Pompei Hãrãºteanu, Gita Moldoveanu, Nicolae Secãreanu, ªtefãnescu-Goangã, Arta Florescu...ohooo! Dar asta e doar o introducere provocatoare. Cum sã refuzi aºa ceva?

Cum sã nu fii alãturi de românii

noastre naþionale. Pentru Vadim, limba românã a reprezentat ceva sacru, a stãpînit-o, cum puþini au putut sã o facã, atît în scris, cît mai ales oral, fiind unul dintre marii oratori ai vremurilor noastre, iar cei care au avut ºansa sã îl asculte pe viu pe Tribun ºtiu exact la ce mã refer, fiind memorabile discursurile sale în Parlamentul României ºi în diverse locuri încãrcate de istorie ºi pline de magnetism (Þebea, Cluj-Napoca, Auschwitz ºi multe, multe altele).

Tribunul a dus foarte multe bãtãlii, pe unele le-a cîºtigat, pe altele le-a pierdut. Însã dincolo de rezultatul lor, ne rãmîne imaginea sa dîrzã, neînfricatã ºi armonia deplinã între idealul susþinut ºi faptele sale. A preferat sã piardã, decît sã se lepede de crezurile sale, cu gîndul cã adevãrata victorie nu o reprezintã gloria efemerã, certificatã de potentaþii zilei, ºi decoraþiile cu luciu, ci sinceritatea ºi capacitatea de jertfã pe altarul credinþei sale. Asistãm în aceste zile la uriaºa solidaritate a Poporului Român cu Tribunul, fiecare dintre noi, indiferent de concepþiile noastre ideologice, artistice, religioase, moraie, simþim cã Vadim a vorbit mãcar o datã ºi în numele nostru, cã a rostit cu tãrie ceea ce noi, uneori, nu am avut curajul sã spunem.

Vadim a refuzat sã accepte cã acest neam trebuie sã stea în genunchi în alt scop decît pentru rugãciune. De aceea, a fost anatemizat, blestemat, lovit, rãnit. El însã s-a ridicat de fiecare datã ºi a continuat lupta, chiar dacã aceasta se purta cu arme inegale ºi chiar dacã împotriva sa s-a coalizat o armatã a rãului, provenitã parcã din infernul lui Dante, bestiarul lui Goya, din insectarele copilãriei sau din Cloaca Maxima, indivizi fãrã coloanã vertebralã ºi fãrã etaloane morale. La început, Tribunul i-a avut alãturi pe Eugen Barbu, Adrian Pãunescu, Gheorghe Buzatu, Romuius Vulpescu, Mihai Ungheanu, George Pruteanu. Pe nesimþite, aceºtia s-au stins, iar Tribunul a rãmas tot mai singur, chipul lui luda se reflecta tot mai des în oglinda apei în care se spãla pe faþã, trãdarea îºi arãta rînjetul hidos.

Acum ºtim cã, în veac, Tribunul a cîºtigat bãtãlia cea mai importantã, lãsîndu-ne ca moºtenire un mãnunchi de idealuri eterne ºi un model de conduitã. La fel ca Nae lonescu la înmormîntarea lui Vasile Pîrvan, îmi permit ºi eu sã spun: „Sã-i fie þãrîna uºoarã, atît de uºoarã, pe cît de mare este durerea noastrã!“. Dumnezeu sã te mîntuiascã Tribunule ºi sã îþi poarte sufletul în grãdina Raiului! Îþi sîntem recunoscãtori fiindcã, la fel ca mulþi alþi martiri ai Neamului Românesc, ne-ai oferit speranþa într-o Românie Mare, prosperã ºi binecuvîntatã!

MIRCEA NICOLAE MINCEA, prim-vicepreºedinte al organizaþiei judeþene a PRM Hunedoara

Se întorceau spre searã cu cîntec în cazarmã, Cu flori albastre prinse la armã ºi veston, Iar paºii în cadenþã, ce salve minunate!

Loveau cu-avînt asfaltul, sunînd la unison.

tãi, oriunde te-ai afla ºi indiferent de ce bine þi-ar fi? Cum sã nu alini durerea unor pãrinþi care ºi-au pierdut peste noapte copiii dragi? În determinarea acestui gest umanitar s-a implicat ºi o Divã, cu iniþiativa sa. Nu uit a spune cã totul s-a fãcut financiarmente pentru familiile lovite de nenorocire. Nu ºtiu cui i-ar mai fi venit ideea sã te convoace. Poate cã ºi datoritã înãlþimii la care te afli în ochii noºtri, ai muritorilor. Ai admiratorilor. Lucru care pînã duminicã seara (29 noiembrie – n.n.) pãrea o barierã falsã. Cãci, abia acum s-a adeverit reala ta origine caracterialã. Româncã. Adevãratã. Eºti cu noi ºi de-a noastrã. S-a vãzut! Bunã ideea, Andreea Marin!

Mã gîndesc, poate exagerînd, cã o parte dintre marii artiºti ai noºtri, dupã gestul tãu ºi al lui André Rieu, va roºi citind aceste rînduri. Fiindcã, eu cred cã pe acest subiect puteau, mulþi puteau, sã anticipeze gestul tãu. Dar de omenie e mereu vreme...

Desigur, nu pentru artiºtii egoiºti, nemiloºi, carieriºti ori cupizi. Fiindcã aici, dincolo de sacrificiul fizic or financiar, totul trebuie sã aibã suflet. Un suflet uriaº. Aºa cum ai dovedit cã ai, Angela Gheorghiu.

Sãrutãm dreapta, inima ºi sufletul, Angela Gheorghiu, Doamnã de România!

GEORGE STANCA (,,Click!”)

Maxime ºi cugetãri celebre

Eram copil pe-atunci, un pezevenghi ce-n joacã Visa sã aibã armã ºi haine de soldat, Sã stea în post de pazã, sub bolta înstelatã, De-atîta importanþã cu sine împãcat.

Treceau cîntînd soldaþii, se deschideau ferestre, ªi florile în valuri pe caldarîm cãdeau, Îi gelozeam în tainã, dar îi iubeam statornic, Iar ochii mei de vise curate înfloreau.

Se depãrta plutonul, în cîntec ºi în noapte Gornistul la cazarmã suna într-un tîrziu, Mã întorceam acasã dorindu-mi cu putere Sã treacã iute timpul, soldat sã pot sã fiu.

Apoi, cu focu-n suflet ºi lacrima-ntre gene Alunecam în vise, bãrbat adevãrat, ªi-o fatã minunatã mã aºtepta în poartã, Dar eu eram la luptã, ca orice brav soldat!...

Acum departe-s toate, un rug în amintire, O stea aprinsã-n ochiul aceluiaºi copil Ce poartã barbã albã ºi-i nins de poezie Ca un cireº, de floare, în luna lui april.

M-aplec pe alba filã ºi gîndul mã ascultã, Dar tremurã lumina cum numai rar se-ntîmplã, Iar cineva, din umbrã, sfioasã mã sãrutã ªi-mi las în jos privirea c-un Univers sub tîmplã.

Abia mai pot o ºoaptã sã-ncheg, ca într-o joacã, Dar, Doamne, niciodatã eu n-am ºtiut sã mint...

O, camarazi de arme acum vã dã onorul Copilul din bãtrînul cu pãrul de argint!

Mã-nclin în faþa voastrã cu dragoste curatã, ªi-aºtern aceste rînduri ca dreaptã mãrturie Cã v-am rãmas de-a pururi acelaºi camarad, Iubiþii mei prieteni de sacrã datorie.

ILARION BOCA

* Oamenii nu ne vor ierta decît cu mare greutate rãul pe care l-au spus ei despre noi. - ANDRÉ MAUROIS * Existã oameni care folosesc bucãþi de moralã ca pe niºte bucãþi de stofã cu care nu se pot niciodatã îmbrãca.

- NATHALIE SARRAUTE * Marile gînduri vin de fapt din suflet, iar marile sentimente vin din raþiune. - L. DE BONALD * De-aº avea curajul sã povestesc altora adevãrul pe care n-am curajul sã mi-l spun mie însumi! – JULES RENARD * Unul dintre primele lucruri pe care le învaþã un copil care a primit cadou o tobã este cã niciodatã nu va mai primi alta. – FÉLICIEN MARCEAU * Ierþi atît cît iubeºti. – LA ROCHEFOUCAULD * Nu imita ce nu-þi trebuie. – NICOLAE IORGA * Un cuvînt bievoitor este ca o zi de primãvarã (PROVERB RUSESC) * Este mult mai costisitoare rãzbunarea injuriilor decît uitarea lor (PROVERB ENGLEZ) * Rãbdarea este amarã, dar rodul sãu, dulce. – J.J. ROUSSEAU * Rãbdarea este arta de a spera. – VAUVENARGUES * În majoritatea lor, oamenii se supun mai mult constrîngerii decît cuvîntului ºi mai mult pedepsei decît poruncii datoriei. – ARISTOTEL * O viaþã searbãdã, fãrã povara fermecãtoare a visurilor, nu este demnã de a fi trãitã. Viaþa nu are decît valoarea pe care i-o dau visurile. – JENS PETER JACOBSEN

Pag. a 8-a – 11 decembrie 2015

Viata ,

ROMÂNIA MARE“

c restinã ,

Interviu cu Pãrintele profesor dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru, Parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou - Kilometrul Zero al României Spovedania la preot, consultaþia la psiholog sau la psihiatru? De ce avem nevoie de alinarea unui duhovnic sau de tratament?

Multe întrebãri îºi cautã rãspunsurile.

Acum, cînd sîntem în perioada postului Crãciunului, e bine sã ne facem o introspecþie. Pãrintele Emil Nedelea Cãrãmizaru, parohul Bisericii Sfîntul GheorgheNou, de la Kilometrul Zero al României, ni le oferã cu smerenie. * EVZ: De ce creºtinilor li se spune cã li se iartã pãcatele la sfîrºitul spovedaniei? Asta înseamnã cã putem pãcãtui fãrã numãr ºi fãrã sã plãtim? De regulã, preotul îþi dã ca penitenþã sã spui niºte rugãciuni ºi sã respecþi un anumit mod de viaþã… * Preotul Emil Cãrãmizaru: Sfînta Tainã a Spovedaniei nu a fost instituitã de oameni, ci de Însuºi Fiul lui Dumnezeu, prin cuvintele: „Oricîte veþi lega pe pãmînt, vor fi legate ºi în cer, ºi oricîte veþi dezlega pe pãmînt, vor fi dezlegate ºi în cer“. Dupã Învierea Sa din morþi, cînd le spune apostolilor: „Pace vouã! Precum M-a trimis pe Mine Tatãl, vã trimit ºi Eu pe voi. ªi, zicînd aceasta, a suflat asupra lor ºi le-a spus: Luaþi Duh Sfînt, cãrora le veþi ierta pãcatele, le vor fi iertate ºi cãrora le veþi þine, þinute vor fi!“.

Cui a dat aceastã putere de a ierta pãcatele? UNOR OAMENI! Simpli pescari… Ei au lãsat acest har urmaºilor lor, episcopilor ºi preoþilor. Dar cel care iartã pãcatele este însuºi Mîntuitorul, prin lucrarea haricã a preoþiei. Mãrturisirea pãcatelor trebuie sã întruneascã niºte elemente foarte importante: pãrere de rãu, cãinþã ºi pocãinþã ºi angajamentul duhovnicesc de nu mai repeta pãcatele sãvîrºite.

Pregãtirea pentru spovedanie mai are încã douã aripi: postul ºi rugãciunea. Dupã spovedanie, penitentul primeºte un canon de îndreptare, un fel de medicament spiritual.. * R: Vi s-a întîmplat sã spovediþi un infractor neprins care ºi-a recunoscut vina? Cum aþi procedat ºi cum s-a terminat? Comunicarea cu autoritãþile ar însemna încãlcarea tainei… * Pr.: Secretul spovedaniei este prevãzut foarte clar în canoanele ºi regulamentele bisericeºti. Duhovnicul care încalcã aceste norme este depus, definitiv, din treapta preoþiei.

Patrafirul preotului ºi canapeaua psihologului * R: De ce sã ne confesãm unui necunoscut, fie el în sutanã, preot sau cãlugãr, pentru problemele noastre? Nu ar fi mai bine sã apelãm la un bun prieten, la un psiholog sau psihiatru? * Pr.: Preotul duhovnic nu este un necunoscut, el este cel mai cunoscut ºi mai apropiat dintre oameni, pentru cã relaþia dintre duhovnic ºi fiul duhovnicesc nu se limiteazã strict numai la momentul propriuzis al mãrturisirii, ci continuã prin participarea la viaþa bisericii, sfãtuindu- i ºi învãþîndu-i, culminînd prin primirea Sfintei Împãrtãºanii.

Prietenul, psihologul sau psihiatrul îºi au rolul lor, bine determinat, conform competenþei fiecãruia, dar nu pot înlocui actul sacramental al Tainei sfintei mãrturisiri. * R: Aþi spovedit mii ºi mii de credincioºi ortodocºi.

Ce fel de cazuisticã existã azi, în Secolul XXI? Care sînt cele mai frecvente probleme ale românilor? * Pr.: Pãcatele omeneºti, sub multiplele ºi nefastele lor forme, care aduc cu sine schilodirea firii umane. Indiferenþa faþã de religie, sau lipsa conºtientizãrii pãcatului sînt manifestãri frecvent întîlnite ale înstrãinãrii de Dumnezeu a multora dintre semenii noºtri. * R: Probabil cã sînt multe cazuri în care credincioºii, ajunºi sub patrafir, spun cã au ajuns la capãtul puterilor. Cum aþi procedat? * Pr.: Vedeþi dvs., de multe ori, preotul se comportã ca un pompier aflat în faþa unui pericol iminent, salvînd, la propriu, vieþi de oameni aflate în pragul sinuciderii, sau a unor gesturi necugetate. Din pãcate, cunosc foarte mulþi tineri care sînt copleºiþi de problemele unei lumi din ce în ce mai agitate. Aici, rolul duhovnicului este determinant. Mãrturisesc cu smerenie cã ºi eu am fost adeseori „pompier“…

Colaborarea preot-psiholog Cît de necesarã este spovedania în faþa unui prelat ºi cît de sãnãtoasã este în faþa unui specialist, psiholog sau psihiatru? Rãspunde, aplicat, psihologul Armand Veleanovici: „Spovedania se face exclusiv la preot. Omul conºtientizeazã starea de pãcat, faptul cã a greºit faþã de Dumnezeu ºi legile Lui, se angajeazã sã renunþe la faptele considerate greºite, solicitînd un canon pentru iertare, împãcare cu Dumnezeu, implicit pentru vindecarea sufletului. Psihiatrul se ocupã de tulburãrile mentale grave, stabileºte diagnostic ºi tratament, dacã este cazul. Psihologul intervine în armonizarea personalitãþii, rezolvarea unor conflicte interioare, schimbarea unor comportamente nedorite“. Vi s-a întîmplat, vreodatã, sã consultaþi un om trimis de un preot care a simþit cã este de competenþa unui psiholog tratarea spiritualã a respectivei persoane? „Da, am primit pacienþi trimiºi de preot.

Obiectivele au fost, în principal, armonizarea relaþiilor ºi îmbunãtãþirea integrãrii sociale. Este de dorit ca fiecare sã se centreze pe ce ºtie sã facã mai bine. Psihologul - pe latura psiho-socialã, preotul - pe latura spiritualã, pe relaþia cu Dumnezeu. Aceste tipuri de intervenþie asupra umanului nu se pot substitui una celeilalte, nu sînt antagonice, ci complementare“, spune psihologul.

Afirmaþii pentru autovindecare (3) Ho’oponopono – secretul din spatele Legii Atracþiei (2) M-am hotãrît sã scriu „Cea mai uºoarã cale“, pentru cã am ºtiut cã am descoperit un secret pe care nu l-am putut pãstra pentru mine. Cînd eram micã, membrii familiei mele refuzau sã-mi împãrtãºeascã secretele, pentru cã ºtiau cã voi fugi sã le spun tuturor. Acum, de cînd am descoperit acest secret, într-adevãr alerg sã-l spun tuturor. În opinia mea, „Secretul“ este, într-adevãr, puterea incredibilã pe care o avem sã ne schimbam vieþile fãrã a depinde de nimeni ºi nimic din afara noastrã. M-am antrenat cu dr.

Ihaleakala Hew Len, un Shaman Hawaiian, în ultimii 10 ani. Marea majoritate a acestui timp am crezut cã nu este uºor sã-þi asumi responsabilitatea 100%, aºa cum cere Ho’oponopono. Dar am perseverat. În timp, am ajuns sã-

mi dau seama cã aþi asuma responsabilitatea 100% este „Cea Mai Uºoarã Cale“. Gîndeºte-te la asta. Dacã noi am creat o situaþie, noi o putem ºi schimba. ªtiu niºte persoane care au încercat cîteva din conceptele împãrtãºite în „Secretul“, cum ar fi gîndirea pozitivã, ºi au fost descurajaþi. Cînd rezultatele nu au apãrut conform aºteptãrilor, au simþit cã ceva este în neregulã cu ei, sau ºi-au pierdut speranþa. Pãrerea mea este cã asta se întîmplã din cauza faptului cã „Secretul“ spune doar o parte din ÎNTREGUL SECRET, ºi o face într-un mod simplist. Ho’oponopono într-adevãr merge dincolo de aceste concepte ºi am dorinþa arzãtoare de a face acest lucru cunoscut. În continuare am inclus cîteva fragmente pentru a clarifica deficienþele „Legii atracþiei“, aºa cum a fost expusã în „Secretul“. (va urma) www.zerolimits.info

Ieromonahul Antim, cel nebun pentru Christos (1) Pãrintele Antim era din Sofia Bulgariei, unde ºi slujea ca preot de mir într-o parohie. Dupã moartea preotesei sale, cam prin 1841, a venit în Grãdina Maicii Domnului ºi s-a rãsãdit ca un rãsad bun, precum vom vedea mai jos, care apoi a înflorit ºi a binemirezmuit.

Prima lui metanie a fost la Sfînta Mînãstire Simonos Petras, unde a fost tuns monah. Dupã aceea, însã, cînd a început sã facã pe nebunul pentru Christos, ca sã-ºi ascundã bogãþia sa lãuntricã, ºi-a fãcut metanie tot Sfîntul Munte, pentru cã mereu umbla prin pustie, locuind uneori în peºteri, alteori în scorburile copacilor. Din cînd în cînd, apãrea la Sfînta Mînãstire a Sfîntului Pantelimon (Rusicon), pentru cã acolo înþelegea slujbele care se fãceau în ruseºte. De obicei se ascundea în pridvorul bisericii, ºi de acolo urmãrea slujba. Însã, cînd vedea pe vreun pãrinte cã se uitã la el arãtîndu-i evlavie, începea sã facã neghiobii, sau sã vorbeascã singur, ori de multe ori sã facã ºi glume, ºi, astfel, le strica gîndul cel bun faþã de el. Stãtea în mînãstire uneori puþine zile, alteori mai multe, dupã care dispãrea iarãºi pe Athon cu desãvîrºire, singur, stînd 2-3 luni. Apoi, din nou, la Sfîntul Pantelimon.

La începutul nebuniei sale sfinte, timp de 5 ani, purta o rasã veche ºi cîrpitã. Mai tîrziu, a hotãrît sã poarte un sac vechi, la care a fãcut o gaurã ca sã-ºi scoatã capul ºi alte douã pentru mîini, astfel mergînd peste tot. Din pricina aceasta, l-au numit sãcarul. Dar ºi sacul acela îl scotea cînd umbla prin pãdure ca sã nu se rupã, sfîºiindu-ºi astfel trupul printre rugi. Fireºte, cei care nu aveau profunzime lãuntricã, ci judecau la suprafaþã, îl numeau neghiob. Dar Pãrintele Antim îi punea pe gînduri cînd le spunea ceea ce aveau în minte. (va urma)

Sfatul medicului Bursita Doctor ortoped Tarek Nazer este medic specialist în ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Este medic ortoped cu experienþã de 5 ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la Nivel European. Timp de doi ani, a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United. „Bursita este o afecþiune cauzatã de inflamaþia bursei.

Aceasta reprezintã mucoasa care înveleºte ºi lubrifiazã oasele, tendoanele ºi ligamentele, ºi care funcþioneazã ca suprafaþã de alunecare între acestea, pentru a reduce frecarea.

Inflamaþia bursei se produce prin umplerea cu lichid“, explicã doctorul ortoped Tarek Nazer. Bursita apare la orice persoanã, indiferent de vîrstã sau sex. Printre cauzele principale se enumerã acþiunile repetitive din viaþa de zi cu zi, suprasolicitarea, traumatismele, infecþiile locale, sau alte afecþiuni sistemice, precum artrita reumatoidã. Zonele cele mai frecvent afectate sînt articulaþia umãrului, a cotului, a ºoldului ºi a genunchiului.

Cele mai întîlnite simptome sînt: o umflãturã cauzatã de umplerea bursei cu lichid, rigidã, dureroasã, creînd senzaþia de tensiune, cãldurã ºi roºeaþã a zonei. Poate fi însoþitã ºi de redoarea articularã ºi limitarea miscãrii. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, analizãnd locul dureros ºi supunãnd articulaþia la diverse miºcãri. În timpul examenului este necesar ca medicul sã afle istoricul medical ºi activitãþile zilnice ale pacientului. Uneori, puncþia aspirativã a bursei ºi un examen imagistic, precum o radiografie sau un examen RMN, sînt necesare, pentru a exclude alte cauze osoase.

Tratamentul indicat în prima fazã este repausul articulaþiei afectate, aplicarea compreselor reci, medicaþii antiinflamatoare locale ºi orale ºi tratament antibacterian, cînd e vorba despre o infecþie.Cazurile severe, care nu rãspund la tratament medicamentos, necesitã o micã intervenþie, cu ajutorul cãreia se evacueazã ºi se îndepãrteazã sacul de lichid chirurgical. Pentru a preveni reapariþia bursitei, este important sã avem o dietã bogatã în vitamine ºi minerale, sã evitãm activitãþile care implicã miºcãri repetate ºi traumatismele. Întotdeuna sã vã prezentaþi la un medic specialist la primele semne de apariþie a bursitei, deoarece tratamentul medicamentos are rezultate foarte bune ºi rapide în stadiile incipiente. www.consultatieortopedie.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

P Po ov ve eº ºt ti i d de e i ia ar rn nã ã Cine l-a inventat pe Moº Crãciun? convertit la creºtinism, el a suportat persecuþiile instituite sub domnia Împãratului Diocleþian, fiind constrîns sã La începuturi, obiceiul de a oferi cadouri de Crãciun plece în exil. În anul 313, Împãratul Constantin instaus-a rãspîndit, mai întîi, printre familiile aristocratice ºi reazã libertatea cultelor, ºi Nicolae revine în þara sa, unde cele burgheze. De regulã, doar copiilor li se ofereau, este numit Episcop de Mira. Acolo va muri, la 6 decematunci, daruri de Ziua naºterii Domnului, adulþii brie (între 345 ºi 352) ºi tot acolo va fi înmormîntat. obiºnuind sã facã acest gest cu prilejul Anului Nou. În Viaþa sfîntului este înconjuratã de numeroase legtimpul ultimului sfert de Secol XIX, marile magazine ende. El vine în ajutorul a trei fete din Mira, pe care care profitã de perioada acestor sãrbãtori, propunînd o mare tatãl lor vroia sã le vîndã; îi salveazã pe marinari în timvarietate de jucãrii ºi de jocuri, iar cele de fabricaþie ger- pul unei furtuni, readuce la viaþã 3 soldaþi romani conmanã se bucurã de o mare popularitate, datoritã damnaþi pe nedrept; înmulþeºte grîul pentru a oferi pîine reclamelor. Cadourile sînt diferenþiate în funcþie de sex: oamenilor sãraci. Relicvele sfîntului înfãptuiesc mirafetiþele primesc jucãrii sugerînd viitorul lor rol de stãpîne cole, ajutîndu-i pe pãrinþi sã îºi regãseascã ºi sã îºi aducã ale casei ºi de mame (pãpuºi, mobilier sau maºini acasã copiii pierduþi sau furaþi. de gãtit în miniaturã, servicii de veselã etc.); bãieþilor li Sfîntul Nicolae devine, astfel, unul dintre cei mai popse oferã soldãþei de ulari sfinþi ai biseriplumb, jucãrii mecacilor latine ºi ortonice (trenuri, maºini), doxe. În Secolul X, jocuri de perspicacicultul sãu cunoaºte un tate… avînt deosebit în În mediul popuGermania (sub influlaþiei de rînd, însã, enþa lui Teofana, cadourile pentru copii soþia, de origine sînt cu mult mai modgreacã, a împãratului este (dulciuri, biscuiþi, Otto II), dar ºi în turtã dulce). Uneori, Alsacia ºi Lorena, ei primesc ºi cîte o datoritã pelerinajului micã jucãrie de fabrila Sfîntul Nicolae din caþie artizanalã. FrucPort, din vecinãtatea tul de lux care, la acea oraºului Nancy – un vreme, era portocala sanctuar ce adãde Crãciun – atît de posteºte relicvele sfînrar, încît, altãdatã era tului încã din Evul un cadou regal – Mediu. rãmîne rezervat nobilPentru faptul cã a imii. salvat mulþi copii, Pentru a potoli „Sãrbãtoarea Sfîntului Nicolae“, picturã în ulei de Jan Steel Sfîntul Nicolae a denerãbdarea copiilor – venit protectorul lor. care se agitã într-una pînã în ziua mult aºteptatã – De aceea el este considerat ,,cel ce împarte daruri”. În pãrinþii le povestesc despre acele personaje minunate noaptea de 5 spre 6 decembrie, în straiele sale de episcop, care vin în cursul nopþii sã depunã ofrandele. În Franþa, avînd pe cap o mitrã ºi þinînd în mînã o cîrjã, el se copii aºteaptã venirea lui Moº Ianuarie – un bãtrîn perindã pe la cei mai cuminþi dintre micuþi, pentru a le înveºmîntat într-o mantie îmblãnitã, purtînd în spate un oferi, drept recompensã, diverse daruri ºi dulciuri. sac împletit din nuiele, cu care transportã cadourile – sau În timp ce catolicii îl venereazã pe Sfîntul Nicolae, pe cea a Mãtuºii Arie, zîna fãrã baghetã, cunoscutã în protestanþii, ostili cultului sfinþilor, îl preferã pe zona Franche-Comté, unde aceasta joacã acelaºi rol ca Christkindel, Copilul Isus, care împarte cadouri la 25 Sfîntul Nicolae. decembrie. Personajul este reprezentat sub trãsãturile În întreaga Europã, în cursul Secolului XIX, copiii unei tinere fete, îmbrãcatã în alb ºi purtînd pe cap o coroîncep sã capete obiceiul de a-ºi aºeza ghetuþele în faþa niþã din ramuri de brad, împodobitã cu lumînãri. ºemineului, pentru ca Moº Crãciun, cel mai popular dinÎn þãrile nordice, care au aderat la Reformã în Secolul tre personaje, sã punã cadourile în ele. Numai nu cumva XVI, sãrbãtoarea de Sfîntul Nicolae a fost suprimatã. Cu ca acest bãtrîn, care, între timp, s-a mai îngrãºat puþin, excepþia Olandei, ceea ce explicã faptul cã acei coloniºti sã rãmînã blocat pe hornul îngust ºi, astfel, sã nu mai fie care au fondat, în 1664, viitorul oraº New York, introduc, în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunea… în Lumea Nouã, sãrbãtoarea Sinter Klaas. Americanii o adoptã, rebotezînd-o Santa Claus – cu succesul bine O legendã nãscutã în Secolul III, cunoscut astãzi. în Asia Micã Sfîntul Nicolae ºi Copilul Isus se aflau, deci, la conPaternitatea lui Moº Crãciun îi revine Sfîntului curenþã, pînã în ziua în care figura emblematicã a lui Nicolae. Nãscut în Asia Micã, între 250 ºi 270 d. Chr., apoi Moº Crãciun avea sã se impunã ºi sã le ia locul.

Povestea darurilor de Crãciun

O cãciulã în loc de mitrã, o acadea în loc de cîrjã În 1823, un pastor american, Clement Clarke Moore, descrie personajul lui Moº Crãciun într-o poveste pentru copii, publicatã în ziarul ,,Sentinel”, la New York.

Bãtrînul bonom ºi pîntecos, avînd un aer jovial, poartã o cãciulã, în locul mitrei de episcop a Sfîntului Nicolae, iar cîrja sa este înlocuitã cu o acadea. El se deplaseazã pe cer, într-o sanie trasã de reni. În 1860, un ilustrator american, Thomas Nast, îl îmbracã pe Moº Crãciun într-un costum garnisit cu blanã albã ºi purtînd o centurã latã de piele. În 1885, îl deseneazã pe Santa Claus strãbãtînd drumul de la Polul Nord pînã în SUA. Reºedinþa lui Santa Claus era, aºadar, oficial stabilitã! Scriitorul

Georges P. Webster reia aceastã idee ºi precizeazã cã fabrica de jucãrii, precum ºi locuinþa moºului ,,erau ascunse în gheþurile ºi zãpezile de la Polul Nord”. Renii primesc cîte un nume: Dancer, Dasher, Vixen, Prancer, Cupid, Comet, Dunder ºi Blixem. Rudolf, cu faimosul sãu ,,nas roºu”, s-a nãscut în 1939. El a fost inventat de un poet american, Robert L. May, totul avînd o explicaþie: mulþi copii erau îngrijoraþi de faptul cã Moº Crãciun ar putea ajunge cu mare întîrziere sã le aducã daruri, dacã vremea era nefavorabilã. Datoritã lui Rudolf, temerile lor au fost spulberate. Botul sãu luminos îi permite lui Moº Crãciun sã-ºi gãseascã drumul, indiferent de capriciile vremii ºi de întunecimea nopþii – un GPS timpuriu!

Abia la începutul Secolului XX Moº Crãciun avea sã se impunã în folclor, iar admiraþia enormã pentru acest personaj imaginar avea sã stîrneascã furia Bisericii Catolice. În 1952, este publicatã, în Franþa, o avertizare oficialã a episcopilor. Efigia lui Moº Crãciun este arsã în piaþa din faþa Catedralei din Dijon, pentru a arãta cã mitul lui Moº Crãciun este o minciunã ºi cã ziua de Crãciun trebuie sã rãmînã zi de comemorare a naºterii Mîntuitorului. Claude Lévi-Strauss va vorbi, mai tîrziu, de ,,Supliciul lui Moº Crãciun”.

Cum a ajuns Moº Crãciun sã bea Coca-Cola În 1931, firma americanã, producãtoare a celebrei bãuturi, a avut ideea genialã de a-i cere desenatorului Haddon Sundblom sã-l reprezinte pe Moº Crãciun în postura în care se pregãtea sã bea Coca-Cola, pentru a-ºi recãpãta forþele în timpul obositoarei sarcini de împãrþire a jucãriilor. Scopul urmãrit de companie era acela de a-i incita pe copii sã consume bãutura acidulatã ºi în timpul iernii. Desenatorul l-a îmbrãcat pe Moº Crãciun în alb ºi roºu, adicã în culorile vestitei mãrci.

Noul look ºi renumele pe care i l-a adus publicitatea au fãcut din acest moºneag cumsecade stãpînul planetar al nopþii magice: Moº Crãciun. Ca urmare, timp de aproape 4 decenii, Coca-Cola a difuzat acest portret al lui Moº Crãciun în presa scrisã ºi, apoi, la televiziune, peste tot în lume. Au avut loc cîteva miºcãri de protest din partea catolicilor faþã de aceastã invazie de popularitate, dar totul a intrat pe fãgaºul normal, odatã cu trecerea timpului.

Obiceiul împodobirii bradului de Crãciun Bradul a fost considerat ca arbore al lui Christos în Secolul XVI, în jurul anului 1520, în Alsacia. La început, el reprezenta pomul Raiului. Ca urmare, pentru sãrbãtori, s-a impus obiceiul de a-i agãþa în ramuri niºte mere – simboluri ale pãcatului. În anii 1540, a fost autorizatã tãierea arborilor verzi cu prilejul sãrbãtorilor de Crãciun (îndeosebi în Alsacia), dar practica aceasta a fost consideratã un obicei pãgîn, pînã pe la mijlocul Secolului XX. Atunci, arborii au început sã fie împodobiþi cu flori ºi cu fructe. De asemenea, în vîrful bradului este aºezatã o stea, simbolul stelei din Bethleem, care i-a îndrumat pe Regii Magi cãtre staulul în care s-a nãscut Christos.

Abia în Secolul XVIII, bradul de Crãciun îºi va ocupa locul în fiecare cãmin, el fiind introdus la Versailles de cãtre soþia lui Ludovic al XV-lea (Marie Leszcynska). La sfîrºitul Secolului XIX, în mai toate þãrile europene, bradul împodobit a început sã fie considerat un simbol al sãrbãtorilor de iarnã.

(Text tradus din revista francezã ,,Quid Magazine”)

Pag. a 10-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

NOTE DE ISTORIE LITERARÃ (V) Scriitori români, morþi prematur Istorici literari scrupuloºi au întocmit o listã cu scriitorii noºtri, care au murit la vîrste înaintate. Pe primul loc, la egalitate, 104 ani, se situeazã douã venerabile doamne: Cella Delavrancea, fiica dramaturgului Barbu Delavrancea, ºi Rosa del Conte. Aceasta din urmã, deºi italiancã, ar putea fi asimilatã ca fiind de-a noastrã, pentru meritul de a fi scris studii interesante ºi de a-i fi tradus, în italianã, pe mulþi scriitori români, în frunte cu Eminescu. Aceastã situaþie o întîlnim, de exemplu, ºi la francezi, care i-au asimilat pe Panait Istrati ºi Eugen Ionescu, mîndrindu-se cu scrierile lor. Sã nu-i omitem pe ruºi, care au procedat la fel cu Antioh Cantemir, fratele savantului.

Aºa stînd lucrurile, pentru simetrie, am putea pune în circulaþie ºi o evidenþã a scriitorilor care au murit de tineri.

Sintetizînd, l-am lua ca model pe G. Cãlinescu, pentru a întocmi o altã listã, a ,,tuberculoºilor”, care au dat cel mai mare numãr de scriitori morþi de tineri, dupã cum urmeazã: Iulia Haºdeu, D. Iacobescu, V. Cîrlova, B. Nemþeanu, B. Amaru, Al. Sahia, P. Cerna, A. Bacalbaºa. Alþii, cum se va vedea, au murit de alte boli, sau de moarte violentã.

Pe locul întîi am putea sã o plasãm pe Iulia Haºdeu, poetã, eseistã ºi traducãtoare, înzestrata fiicã a savantului B.P. Haºdeu, moartã la doar 19 ani. Urmeazã, la micã distanþã, poetul Dumitru Iacobescu (21 de ani). Tot la 21 de ani a murit ºi poetul Nicolae Labiº - ,,buzduganul generaþiei sale”, cum l-a numit criticul Eugen Simion -, dar nu rãpus de ftizie, ci cãlcat de tramvai. Dupã unii, se pare cã N. Labiº ar fi fost asasinat din motive… politice, dar lucrurile au rãmas nelãmurite pînãn ziua de azi. Dacã nu s-ar fi prãpãdit la 22 de ani, tîrgoviºteanul Vasile Cârlova, nepotul lui Heliade Rãdulescu, bine pilotat, ar fi ajuns, cu siguranþã, un mare poet. Pe cînd aºa, cu doar 5 poezii publicate, el a rãmas doar o promisiune neonoratã. Tot la aceeaºi vîrstã s-a stins ºi poetul simbolist Barbu Nemþeanu. Cu Mihai Sãulescu (mort la 28 de ani), situaþia se schimbã. Fiu de ofiþer, pe la vîrsta de 16 ani este cuprins de un puternic elan patriotic ºi se înroleazã în Rãzboiul Balcanic, din 1913. Cu greu pãrinþii îl aduc acasã, ca nevîrstnic. Dar nu mai pot face nimic atunci cînd izbucneºte rãzboiul din 1916, ºi M. Sãulescu se înroleazã, a doua oarã. Este vãzut într-o ultimã vizitã la ,,Capºa”, echipat de front ºi clamînd exaltat: ,,Fraþilor, mã duc sã-mi beau cafeaua pe crestele Carpaþilor!”. Moare într-o luptã, la Predeal, lovit de un glonte, în frunte. Deºi are o statuie pe marginea ºoselei, nu i se cunoaºte locul îngropãrii. Tot la 29 de ani a murit un alt poet, Bogdan Amaru. La aceeaºi vîrstã a pierit ºi prozatorul modernist Marcel Blecher, dupã o lungã ºi nemeritatã suferinþã, provocatã de o tuberculozã a oaselor, care îl adusese în situaþia cumplitã de a locui într-un fel de sarcofag din ghips. Poetul

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

basarabean Alexei Mateevici a ajuns pe front, în primul rãzboi mondial, ca ofiþer-preot ortodox. S-a stins de holerã, în mijlocul soldaþilor sãi. Cea mai cunoscutã poezie a lui Alexei Mateevici rãmîne ,,Limba noastrã”.

Cine o mai þine minte? ,,Limba noastrã e-o comoarã/ În adîncuri înfundatã,/ Un ºirag de piatrã rarã/ Pe moºie revãrsatã…”. Poetul ºi prozatorul socialist Alexandru Sahia încheie lista scriitorilor noºtri mai importanþi, morþi la vîrsta de 29 de ani. O vreme, el a figurat în manualul de Limba Românã (gimnaziu) cu nuvelele ,,Uzina vie” ºi ,,Revoltã în port”, dar a fost eliminat, pe motiv cã ar fi fost ºi scriitor comunist, ºi unul minor. Contrar bãnuielilor, scriitorul teleormãnean Alexandru Depãrãþeanu a murit la 31 de ani, dar nu de o boalã de piept, ci de încurcãturã de maþe. De la el ne-a rãmas ºi poezia ,,Vara la þarã”, pe care G. Topîrceanu a parodiat-o, motiv, pentru unii, sã încurce lucrurile, atribuind unuia poezia celuilalt. Iatã originalul: ,,Locuinþa mea de varã/ E la þarã./ Acolo eu voi sã mor/ Ca un fluture pe floare,/ Beat de soare,/ De parfum ºi de amor…”. ªi sã vedem ºi parodia: ,,Locuinþa Doi prieteni buni: Sergiu Nicolaescu ºi Corneliu mea de varã/ E la þarã./ Acolo era sã mor/ De urît ºi deVadim Tudor. ntristare,/ Beat de soare/ ªi pîrlit îngrozitor”. ªi poetul Panait Cerna, o vreme, secretarul lui Caragiale, la Berlin, ºi meditatorul copiilor acestuia, a murit de tuberculozã la 31 de ani, dupã ce tocmai îºi luase doctoratul în filozofie. Sã nu-l uitãm nici pe Anton Bacalbaºa - cel cu vederi de stînga ºi prieten cu acelaºi Caragiale -, mort la 34 de ani. El este autorul celebrului personaj Moº Teacã. Prozatorul Anton Holban, nepotul lui Eugen Lovinescu, a murit la 35 de ani, 229. N.B. dintr-o banalã apendicitã, urmatã de complicaþii. Cînd s-a La Budapesta – azi în graþii – internat în spital, a presimþit cã va muri. Ardeleanul ªt. O. Aº vrea ca Marko cel intrus, Iosif, autorul poeziei ,,La arme!” (supranumitã de Cãlinescu În vizitã sã-ºi cheme ,,fraþii” ,,Marseilleza” noastrã), a trãit doar 38 de ani, dupã ce suferise (Dar numai cu bilete… ,,dus”). cumplit, pentru cã prietenul sãu, poetul Dimitrie Anghel, pe care îl primise în casã, i-a luat nevasta, pe frumoasa Natalia 230. E.T. Negru. Tot la 38 de ani a murit ºi dramaturgul ºi prozatorul Un negoþ cu Zeii Mihail Sebastian, cãlcat de un camion chiar în faþa Bisericii Sf. Nicolae, de pe Bd. Regina Maria, din Bucureºti. Nu putem Pe Pãmînt de-ar fi, încheia lista cu scriitorii care au pierit de tineri, fãrã sã-i Dau UDMR-ii amintim pe Mihai Eminescu ºi Veronica Micle, ambii trãinPe un… Petöfi! du-ºi vieþile între aceiaºi ani (1850-1889). Despre Eminescu, cei mai muþi spun cã ar fi murit cu minþile rãtãcite, iar alþii, cã 231. N.B. ar fi fost otrãvit cu mercur, la ordinul masoneriei, pe motiv cã, Petöfi – poet de viþã – prin articolele sale, s-ar fi opus urzelilor politice ale vremii.

Are, cînd ne trece pragul, Dar Veronica Micle, în mod cert, s-a sinucis, din amor, la Într-un buzunar, peniþã Mînãstirea Vãratic, unde a ºi fost înmormîntatã. La aceeaºi Iar în celãlalt… briceagul. vîrstã a murit ºi poeta Magda Isanos, dupã ce, toatã scurta ei viaþã, se chinuise de poliomelitã.

PAUL SUDITU 232. E.T. Cînd latrã vreun dulãu prorus La portul meu, naþionalul, Mã-ntreb: de ce n-a fost inclus În el, ca la ceceni… pumnalul?! rîdã, ori sã fie mîngîiaþi. Rîsul, o altã faþetã a hohotului de plîns, e mai greu de stîrnit, iar a mîngîia e un har pe care puþini îl au: de obicei, doar aceia 233. N.B. care au suferit. Din îmbinarea între rîs vãdit ºi Disputa crudã – la cuþite – plîns ascuns, izvora profundul ei farmec. Nu O cam evit, mã ºtie Sfîntul, alesese calea egoistã ºi uºoarã a celor care Cã-adesea, rãnile cumplite se gîndesc doar la durerea lor, afiºîndu-ºi Le poate face… ºi cuvîntul. nefericirea, în loc sã-ºi menajeze aproapele. Ea fãcea mai mult: încerca sã-i 234. E.T. vindece pe cei din jur de melancolia vieþii, Acolo unde e Cuvîntul lipsã ca ºi cum rostul ei pe lume era sã nu-i lase pe ceilalþi sã-ºi risipeascã lacrimile.

Ori prigonitã-i slova, fãrã preget, Lumina minþii intrã în eclipsã, Iar oamenii comunicã prin… rãget!

Duel epigramatic (38)

(Efim Tarlapan, provocat de epigramistul Nicolae Bunduri - Braºov)

Magda Isanos – un cîntec închinat vieþii Nãscutã la Iaºi, la 17 aprilie 1916, Magda Isanos ºi-a legat copilãria ºi adolescenþa de spaþiul basarabean, pãrinþii fiind medici la Costiujeni, în coasta Chiºinãului. A studiat la Iaºi dreptul si filozofia; licentiatã în drept, a profesat, pentru un scurt timp, avocatura la Iaºi. Debutul literar a avut loc în 1932, cînd a publicat din versurile sale în revista ,,Licurici”, a Liceului de bãieþi ,,Bogdan Petriceicu Haºdeu”, din Chiºinãu. S-a stins din viaþã la Bucuresti, la 17 noiembrie 1944.

Aflãm, din biografia scriitoarei, cîteva din trãsãturile ce o defineau ca pe o autoare sensibilã, dar plinã de curaj, care descoperea, în tot ceea ce o înconjura, motive temeinice pentru a cãuta, prin versurile sale, sã însenineze viaþa celor triºti.

Cînd citeai poeziile ei, necunoscînd-o, nu puteai nici mãcar bãnui ce fire veselã avea: în versuri rãsuna tristeþe multã ºi gravã... Cum se împãcau aceste douã feþe? Lumina ºi umbra convieþuiau în totalã armonie. Artist înnãscut, simþea cã trebuie sã se þinã departe de sinceritatea impudicã a confesiunii directe, de mãrturisirea spontanã ºi, uneori, necugetatã, care mutã povara pe sufletul altuia, relatîndu-ºi jurnalistic necazurile culese la cald ºi spuse de-a dreptul, sub formã de veºti, din infernul personal.

Veselia diurnã îi filtra, dar îi ºi potenþa tristeþea. Structuratã în adîncime, ca o eclipsã, cînd între Soare ºi Terra se interpune Luna, iar sus se iveºte „soarele negru al melancoliei”, poeta avea forþa care se naºte din echilibrul energetic al contrariilor. ªtia din experienþã cã oamenii nu vor sã plîngã, ci sã

Dragostea mea

Eu ºtiu cã tu nu meriþi dragostea ºi-mi place totuºi sã þi-o dãruiesc; dar parcã bolta meritã vreo stea, ºi totuºi cîte-ntr-însa se-oglindesc…

Nu meriþi iaraºi clipele de-acum ºi gîndurile bune cîte þi le-am dat, dar parcã meritã noroiul de pe drum petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însã e ca soarele, care ramîne pururea curat ºi dupã ce, milos, i-a sãrutat leprosului, pe uliþã, picioarele…

MAGDA ISANOS

235. N.B. O jungã este azi Pãmîntul ªi am uitat ce e cuvîntul Iar oamenii, mai nou, transmit ªi rãgetul… prin satelit.

236. E.T. Peste tot pãlãvrãgealã la diverse celulare, Vrînd-nevrînd, auzi vreo tainã ori vreo vorbã nedeºteaptã; Cum nu vii, Securitate, tu, atotsperietoare, Sã faci iarãºi lumea noastrã sã vorbeascã numa-n ºoaptã? (va urma)

Pag. a 11-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Muºcat de rîsu-plînsu Dintre numeroasele evenimente demne de noi (dar, sã recunoaºtem, ºi noi de ele!) ale ultimei perioade, 3 s-au impus atenþiei, prin hazul lor cu totul aparte: show-ul de la Sala Palatului, al lui Doru Octavian Dumitru, zis ºi Domnul Umor, reapariþia lui Cristi din Banat, zis Petalã, cu ºlagãrul „Ca o apã cristalinã”, ºi auto-denunþul lui Traian Bãsescu, zis 4 cuburi, cum cã, în momentul de faþã, el ar fi cel mai bun prim-ministru cu putinþã. Sã le luãm pe rînd.

Cînd am auzit cã spectacolul lui DOD se intituleazã Muºcat de rîs, naiv cum sînt, în prima clipã m-am îngrijorat: dacã, într-adevãr, l-o fi compostat vreun rîs, taman acum, cînd spitalele noastre nu mai au (nici) vaccin antirabic?! Ce, era imposibil? Pãi, cu numai cîteva zile mainainte, nu zdrenþuise leul unui executor judecãtoresc o femeie dintr-un sat dîmboviþean? Unde funcþiona bine mersi o grãdinã zoologicã particularã, dupã modelul Sile Cãmãtaru, dacã nu ºi mai ºi! Iar cum ºeful veterinarilor din zonã se jura cã nu auzise în viaþa lui de aºa ceva (parcã ºefii ISU auziserã de „Colectiv”?!), dacã aº fi fost procuror, l-aº fi încadrat la „Mare-i grãdina Ta zoologicã, Doamne!” .

Apoi, însã, gîndindu-mã cã, totuºi, rîsul trãieºte în pãduri... Iar cum la noi pãdurile sînt tot mai rare, ºi la propriu ºi la figurat... M-am liniºtit, deci, înþelegînd cã-i vorba de altã specie de rîs, din pãcate ºi ea pe cale de dispariþie: rîsul ca semn de înveselire.

Spectacolul, ce-i drept, ne-a dat unele motive de înveselire. Dar s-a vãzut de la primele replici cã marele comedian Octavian Dumitru resimte Doru de Românica. În sensul cã n-a mai dat de mult nici cu pasul, nici cu nasul, prin problemele ei de zi cu zi. A dat doar de înþeles cã îi e bine pe-acolo pe unde s-a stabilit, cã pe-aici poa-sã ningã, poa-sã plouã, dar lui nici cã-i pasã, avînd canadianã nouã, care-i mai frumoasã ºi mai drãgãstoasã, mãi-mãi!... Showul lui DOD, sã nu-i spun misogin, a fost inspirat din orice altã lume, numai din viaþa noastrã actualã nu. În plinã cenzurã stalinistã, Mircea Criºan livra mult mai multe oblojeli pentru sufletul amãrîþilor care primeau coltucul de pîine neagrã ºi lingura de marmeladã doar dacã aveau cartelã: „ªi e un frig în casã, mai ceva ca-n Siberia aia, unde l-au deportat ruºii pe unchi-miu!... ªi e un întuneric pe strãzi, cum n-aveam nici pe vremea camuflajului, cînd ne bombardau americanii!... Dacã ar fi bãgat ºi ceva alimente prin magazine, aº fi putut sã jur cã ne aflãm în timpul rãzboiului!”. Cu urechile lipite de aparatele de radio, milioane de români rîdeau pînã uitau ºi de frig ºi de foame.

DOD n-a avut nici o treabã cu realismul socialist al economiei noastre de piaþã. A comis, ca sã zic aºa, artã pentru artã. A fãcut ca trenul, ca stîlpul de telegraf, ca boxele date la maximum, uitînd, însã, cã pretutindeni în lumea liberã existã ºi genul revuistic denumit cabaret politic. N-a încercat nici o secundã sã facã ºi el ca salariul tãiat cu 25 %!

Sau ca factura ENEL încãrcatã (susþin televiziunile) cu 25 %, din motive pe care nimeni nu vrea în ruptul capului sã le cerceteze, de parcã ar fi dosarul revoluþiei! N-a fãcut nici ca ºoseaua Bucureºti-Braºov, pe care stau maºinile la coadã cîte 10 ore! Nici mãcar ca toaca bisericii din Chitila, unde frizeraºul Nae Girimea-Oltean, turnat creºtineºte de preotul locaþiei (Ee, poftim, mai spovedeºte-te la „catargul 7”!...) a primit un morman de 600.000 de euro! Cã, aþi vãzut, noua noastrã monedã naþionalã nu mai e Ronul, ci mormanul: - Sînteþi amabil sã-mi spuneþi cît mã costã sã obþin aprobarea pentru...?

- Dai mãtãluþã douã mormane, ºi se rezolvã. Cã unu-l dau ºi eu mai sus.

Aproape 3 ore, DOD a încercat doar sã ne convingã cã femeia e un animal domestic, care trãieºte pe lîngã casa

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (4) Ciobãnescul Belgian Malinois...

De cîte ori am ocazia sã vorbesc despre aceastã rasã, despre Ciobãnescul Belgian Malinois, trezesc în mine acea pasiune pentru dresajul canin pe care nu o poate avea decît un începãtor în aceastã meserie. De fapt, atunci cînd te apuci de o asemenea meserie, o faci din pasiune pentru aceste speciale necuvîntãtoare, care îþi demonstreazã cã te pot înþelege ºi te pot încînta. Ei bine, acum 16 ani, cînd am început sã profesez dresajul canin, Ciobãnescul Belgian Malinois era o rasã complet necunoscutã în România. Nici astãzi acest cîine nu ne spune nimic multora dintre noi, însã, totuºi, în ultimii 10 ani, aceastã rasã a adunat mii de fani ºi, la aceastã orã, este de bazã în tot ceea ce înseamnã Poliþie, Armatã, Trupe Speciale ºi este constatat faptul cã este numãrul 1 în lume pe parte de pazã ºi atac. Este un

omului ºi se hrãneºte cu zilele lui; cã femeile trãiesc mai mult decît bãrbaþii, fiindcã n-au neveste; cã stau toatã ziua cu mîinile-n ºold, urlînd mai tare decît o formaþie de rock metalic; cã sînt niºte teroriste diabolice, pe lîngã care temutul ISIS pare o jucãrioarã nevinovatã; cã... Dar sã nu lungesc vorba, mai bine-l citez: „Mintea femeii funcþioneazã în sistem grilã; unde e spaþiu alb, completeazã imediat cum vrea ea!”. Parcã a þinut morþiº sã dea dreptate uneia dintre legile lui Murphy: Bãrbaþii conduc lumea, dar femeile îi conduc cum vor ele pe bãrbaþi! În orice caz, dacã noul nostru premier, Dacian Soroº..., scuze, Dacian Cioloº ar fi venit la spectacol, 100 % nu mai insista ca guvernul lui tehnocrat sã cuprindã 30 % element feminin! Dar, mã rog, nici Dacian, într-un fel succesorul lui Daciana (apropo de ce zicea Murphy), n-a mai dat de mult prin Românica. Încît, dacã aº fi fost procuror (vezi cazul Guºeth, dar ceva-mi spune cã va urma încã unul) încadram chestia asta la „omor prin imprudenþã”, ºi nu la „crimã cu premeditare”.

Mãi, nea Cioloº, trãi-þi-ar franþuzoaioca, nici nu-þi imaginezi în ce te-ai bãgat! Ca un ardelean cumsecade ce pari, nu þi-ar fi fost mai cãlduþ, serile, lîngã ºemineu, ascultînd cum trosnesc lemnele pe foc ºi cum îþi cîntã nevestica ºansonete?... Pe cînd, aici, cu RADET-ul ãsta care n-ascultã nici de guvern, s-ar putea sã-þi aduci aminte de frigul lui Mircea Criºan. Nu mai spun cînd te-o lua Bãsescu în primire, cu Bretonatule!, cum îi zicea lui Duºa. Una peste alta, vorba deputatului-auto: Sã te vedem eu cum dracu’ o scoþi la vopsea! În ºugubelile lui, marele comedian de altãdatã n-a scos un cuvinþel despre femeia care, la 5 dimineaþa, fiindcã la 7 semneazã condica la serviciu, se duce tocmai la piaþa din celãlalt capãt al oraºului. Se duce acolo, constatînd cã piaþa respectivã a rãmas niþel mai ieftinã, în viaþa asta tot mai scumpã. Iar ea, sãraca, avînd un salariu mediu de 1600 de lei, un soþ ºomer, un bãiat la facultate ºi o mamã bolnavã, e obligatã sã-ºi drãmuiascã bãnuþul. În piaþã, cunoaºteþi, gãseºte numai legume din cele strãinãtãþuri, fiindcã aºa a decis madam Europa - desfiinþaþi voi serele, cã vã livrez eu ardei mai graºi decît madam Pippidi, varzã de Bruxelles, ba(s)me de Strassbourg ºi mere PMP. Pardon, merele cu pricina au fost retrase de pe piaþã, din cauza abuzului de E...

Nevenind de mult prin þãriºoarã, Doru Octavian Dumitru n-avea cum sã audã dialogul femeii cu vînzãtorul de la tarabã: - Roºiile astea de unde sînt? „Din Spania, doamnã...” - Dar astelalte? „Din Italia, doamnã...” - ªi astea? „Din Grecia!” - Româneºti n-aveþi? „Cucoanã, dumneata cumperi roºii sã le mãnînci, ori sã discuþi cu ele?!”

N-a auzit nici dialogul dintre o bãtrînicã ºi vînzãtorul de la raionul de mezeluri: „Sãrut-mîna, mamaie, n-ai mai dat de mult pe la noi!” - Pãi, n-am mai dat de la pensia trecutã, cã deh... „Cu ce ocazie, azi?” - Pãi, azi veni pensia pe luna asta, aºa cã-mi permit ºi eu... „Bravo, bravo, o faci latã! Cu ce te servesc?” - Dã-mi, te rog, 10 grame de salam vînãtoresc. „Zece grame?! Mã iei la miºto, mamaie?!!“ - Auzi, drãguþã, dacã voiam sã te iau la miºto, îþi ceream sã mi-l dai feliat!

Dinspre DOD, nici o miºtocãrealã - sã ne mai descãrcãm ºi noi nãduful!- cu referire la alba-neagra din Parlament.

Sau la haimanalele politice, refugiate mai ceva decît refugiaþii, azi la un partid, mîine la altul, poimîine om mai vedea. Nici mãcar - iar acum las la preþ mai ceva decît la black friday!- o glumiþã la adresa puºcãriilor de catifea, la domiþilul cu piscinã, cramã ºi teren de tenis, în care se chinuiesc marii ºmanglitori din banii publici. Nene Doru Octavian Dumitru, dã mai des pe la noi, priveºte-ne viaþa cu ochii larg deschiºi, pune-þi umorul la treabã, ºi-ai sã revii în

inimile noastre. Dacã nu înþelegi chestia asta, n-ai decît, fã mai departe ca oul de raþã! Dar sã nu te miri dacã la spectacolul urmãtor vei avea sala mai goalã decît buzunarul pensionarului român...

Cristi din Banat, cu noul lui ºlagãr... „Ca o apã cristalinã/ Este vocea mea de zînã./ Vreau sã afle-ntreaga lume/ Adevãrul despre mine”. Cristi, dragã, þi-ai atins scopul: s-a aflat! Tudor Chirilã abia te-aºteaptã la „Vocea României fãrã cîntece româneºti!”. Îl ºtii pe Chiriluþã... Bãiatul acela talentat, hazos, haios, spumos, frumos, dar care-ºi þine picioarele unde vrei ºi nu vrei - pe masã, pe scaun, pe butonul alb -, numai acolo unde l-ar obliga respectul faþã de telespectatori, ca ºi de concurenþi, nu!

Dacã DOD nu prea, în schimb Traian Bãsescu pare a fi muºcat de rîs. Dar muºcat rãu, nu aºa! De un deceniu ºi mai bine hãhãie, cu ºi fãrã motiv, în direct ºi la ore de vîrf.

Motivul? Psihologul Hanibal Dumitraºcu, tot în direct ºi la ore de vîrf, susþinea, îl citãm, cã Traian Bãsescu este duºmanul României!. Drept care se bucurã, probabil, cã, între multe alte belele, ne-a lãsat moºtenire 8 milioane de cetãþeni trãind la limita sãrãciei ºi 450.000 de ºomeri. Dar cum nu vreau s-ajung „Muºcat de plîns”, adicã s-ajungã el prim-ministru, prefer sã nu mã gîndesc la varianta asta, rãmînînd pe glume; nu-i suficient cã ne pîndesc, dupã colþ, ba un cutremur, ba un rãzboi, ba?!...

Cît mai avem de trãit, vorba lui Gigi Becali, „prefer mai bine” sã citim stenograma convorbirii dintre Marian Cãpãþînã, cãrãuºul din „Þiganiada II”, cu un cetãþean rãmas neidentificat. Dacã stenograma o fi realã, ori încã o manipulare, aidoma celor revãrsate peste mulþimea ieºitã recent în stradã, n-am de unde sã ºtiu. V-o prezint aºa cum mi-a fost livratã, pe surse: „Bã, Mariane, eºti sigur cã mormanul a ajuns la...?”. „Cum mã vezi ºi cum te vãd!”. „ªi tu ai pus bazã pe mincinosul ãla, cã rezolvã el problema?”. ”Am pus, fir-aº al dracu’, am pus bazã. Da’ mai bine puneam acid!”.

Sã revedem ºi o poantã care circulã prin tîrg: cicã în avionul care transporta mai mulþi pacienþi cãtre un spital din Viena... Cã, ºtiþi, Bãsescu acolo s-a operat. În spitalele din România dumnealui se duce doar sã se controleze-n urechi, cînd se-nþeapã cu beþigaºul... Care beþigaº, la un capãt e ascuþit, deci înþeapã, dacã-þi tremurã mîna... Iar dumnealui îi tremurã mîna, dupã cum ne-a explicat, de prea multe mîini strînse cu cãldurã, cînd face baie de mulþime. Cã sîmbãta e zi de baie. Aºaa!... Însoþitorul bolnavilor se duce la un moment dat în cabina pilotului. Numai cã, abia ce ieºise, din avion se aude hãrmãlaie! Întorcîndu-se sã vadã ce s-a-ntîmplat, gãseºte bolnavii jucînd fotbal. Dar lipsea Bãsescu! Un-sã fie, un-sã fie?... Un jucãtor din echipa aflatã în atac explicã ce ºi cum: „A ieºit pe aripã, sã batã cornerul”. Chiar acolo era, pezevenghiul, fix la capãtul aripii! Cu mîna ridicatã, precum Bourceanu, tocmai se dãdea în spate, sã-ºi ia elan.

Sau: la revenirea din portul Rouen, vaporul comandat de Bãsescu... ªtiþi, vaporul care luase foc acolo, incendiind alte cîteva vapoare. Dupã care, ca sã se deturneze ancheta, s-a modificat ceva la instalaþii... În fine. Deci, pe drumul de întoarcere, vaporul cu pricina, din motive de asemenea neelucidate, este pe punctul sã se scufunde. Disperat, un membru al echipajului... Cum?!... Nu, nu ospãtarul, acela îºi dãduse mai de mult demisia, exasperat de cîte drumuri trebuia sã facã zilnic la cabina comandantului! Un alt membru al echipajului îl întreabã pe comandant dacã nava se aflã departe de pãmînt. Comandantul îl informeazã cã, din fericire, se aflã la cel mult un kilometru. Bucuros cã avea o ºansã, disperatul mai întreabã ºi în ce direcþie se aflã pãmîntul, la stînga, la dreapta?... Rãspuns: „Ãhã-ãhã, în jos!”. Ee, cam aºa ºi cu þara lãsatã de el, ãhã-ãhã, în jos!... ...Ce sã mai lungesc discuþia? Dintre aceste 3 evenimente ieºite din comun din ultima perioadã, la „Muºcat de rîs” m-am dicstrat cel mai puþin.

SORIN SATMARI

cîine care, în tot ceea ce executã, demonstreazã promptitudine ºi o exactitate greu de realizat, iar acest lucru îl face diferit ºi, totodatã, spectaculos faþã de celelalte rase utilitare. Are cele mai bune rezultate în concursurile de dresaj, cum ar fi Mondioring, KNPV, IPO, fiecare constînd în cîte 3 trepte de dificultate. Aceste examene de lucru provin din discipline canine din Belgia, Franþa ºi Olanda, care au un grad ridicat de dificultate în probele de disciplinã ºi control în atac. Ce doresc sã menþionez este faptul cã, pe lîngã toate aceste calitãþi ale acestui cîine, pot spune cã este ºi un companion care îºi manifestã imensul ataºament pentru stãpîn în felul lui caracteristic genetic ºi, totodatã, unic, prin care are grijã sã te facã sã înþelegi foarte clar cît de mult te iubeºte. Este o rasã hiperactivã, care se adapteazã foarte uºor în curte, dar ºi în apartament. Recomand un Malinois persoanelor care au copii, însã nu îl recomand celor care nu au mai fost deþinãtori de cîini utilitari. (va urma) MIHAI NAE

ALBASTRU NEGRU 12 12

nu putea obþine nici rechemarea lui Sarrail, nici numirea unui ataºat militar. De aceea, fãrã sã am vreo iluzie, am abordat, a doua zi, la Quai d’Orsay, problema Sarrail.

Philippe Berthelot, pe care îl întîlnisem înainte de a-l vedea pe Briand, m-a primit cît se poate de cordial, cu preocuparea vizibilã de a-mi inspira cît mai multã recunoºtinþã ºi nu resentimente. „Este, mi-a spus el, în interesul carierei dumitale, pentru ca sã (urmare din pag. 1) sivã puternicã, mai mult decît toate ajungi în primele rînduri, sã-i pronunþ numele.

Era, mi se spunea, rezultatul unei negocierile diplomatice, ar putea Împotriva dumitale este tocmai acest nume ºi neanîntreceri între Philippe Berthelot ºi determina armata românã sã intre tul prieteniilor parlamentare. Neant care, în ochii Paul Deschanel, preºedintele în luptã. Dar aceastã rezolvare va mei, înseamnã un titlu, dar nu în ochii tuturor magCamerei, vechi coleg de ºcoalã, fi în avantajul nostru sau prieten ºi protector al titularuîmpotriva noastrã pentru a istraþilor Republicii. ªi cînd spun NEANT, nu spun lui postului, M. Blondel. Din închide poarta ºi nu pentru a o tot adevãrul, cãci, din lipsã de prieteni în Camerã, ai motive necunoscute – cel mai deschide, atîta timp cît ea va în extrema stîngã cîþiva duºmani fideli, care, pe limpede era, fãrã îndoialã, o rãmîne în mîinile generalului drept sau pe nedrept, îþi imputã unele campanii de rivalitate între vedete – aceºti Maurice Sarrail. Ar fi o crimã presã împotriva atitudinii lor în problema marodoi prinþi ai Republicii se sã-l laºi pe acest politician canã. Dacã vei semna un tratat de alianþã cu detestau. Pentru a demonstra incapabil de iniþiativã, inca- România, nu ai putea ieºi din aceasta decît dacã vei cã într-o situaþie inferioarã pabil ca autoritatea sa sã fie lucra într-o ambasadã“.

Berthelot nu-mi spusese mai nimic. Dupã ce idin punct de vedere oficial, el acceptatã fãrã ajutorul trudeþinea o putere superioarã, pelor strãine, incapabil, mai am mulþumit pentru bunãvoinþã, l-am rugat sã miPhilippe s-a jurat sã-l cîºtige pe ales, din cauzã cã este prea o dovedeascã dîndu-mi drept asociat pe unul dintre Blondel, principalul favorit al lui republican, sã colaboreze cu vechii mei colaboratori din Maroc, Charles-Arsene Paul, pentru acea carierã. De aici regi; or, în sectorul sãu nu sînt Henry, care era din Périgord ca ºi mine, ales ca sã Contele numirea mea din oficiu la decît regi. Repetã-i acest lucru lui mã însoþeascã în România, unde ºi-a petrecut o de Saint-Aulaire Bucureºti, dirijatã în mod exclusiv Joffre, lui Briand ºi lui Poincare". parte din copilãrie pe lîngã tatãl sãu care a împotriva preºedintelui Camerei, fãrã a reprezentat acolo mult timp Franþa ºi care a lãsat o Problema Sarrail atinge, însã, interesul naþional care pretindea amintire dintre cele mai bune. „De acord, mi-a spus menþinerea lui Blondel în acest post. Agent excelent, Dupã cîteva zile, sosind la Paris, la garã m-a Berthelot, ºi mi-a întins un plic mare pe care l-a scos foarte popular, ca ºi soþia lui (una dintre cele mai întîmpinat generalul Pellé, pe care îl trimisese din sertarul biroului sãu. Iatã niºte bani de drum frumoase femei agent), în societatea româneascã Lyautey. Luînd cina cu el, la restaurantul Larne, pînã cînd se vor reglementa cheltuielile dumitale de unde reprezenta Franþa de 7 ani, el avea mult mai am aflat mai multe lucruri despre ceea ce mã aºtepta cãlãtorie". Fãrã aceastã bunãvoinþã spontanã, multe ºanse decît mine sã scoatã România din la Bucureºti decît din dosarele de la Quai d’Orsay. reglementãrile ministerului m-ar fi silit sã fac eu Tripla Alianþã sau cel puþin sã o menþinã în neutral- „Totul, îmi spunea el, este þinut pe loc din cauza cheltuielile necesare – care erau mai mari în timp itate. Nu i se reproºa decît cã este prea „românizat“ inerþiei lui Sarrail. Din aceastã cauzã, Salonicul ºi de rãzboi – unei cãlãtorii foarte lungi pentru mine, din cauza lungii sale ºederi, cãsãtorind-o pe fiica sa Chantilly îºi aruncã responsabilitatea unul altuia. cu un român foarte „franþuzit“, dl. Cãmãrãºescu. Salonicul îi reproºeazã lui Chantilly cã i se refuzã pentru secretarul care mã însoþea ºi pentru 3 servitori care erau foarte devotaþi ºi se aflau în serviciPrima mea grijã a fost, ca un omagiu adus adevãru- mijloacele prin care ar putea trece la ofensivã. ul familiei dinainte de rãzboi. Or, pentru a face lui, dar ºi cu scop preventiv împotriva unei ostilitãþi Chantilly îi reproºeazã oraºului Salonic, faþã cheltuielilor unei cãlãtorii de cel puþin fireºti faþã de succesorul sãu, sã-i scriu pentru a-l adicã lui Sarrail, cã nu foloseºte 30 sau 40 de zile (faþã de 60 de zile în asigura cã, departe de a fi provocat o asemenea situ- mijloacele de care dispune deja. Este Secolul al XVIII-lea), nu primisem aþie, eram ºi eu, ca ºi el, o victimã. Aceiaºi informa- vorba mai mult de o problemã nici mãcar un ban drept remunertori de la Quai d’Orsay adãugau cã, înainte de a mã politicã, decît de una militarã. aþie. Ministerul, pentru a-mi grãbi fi numit la Bucureºti, Briand ºi Berthelot oferiserã Imposibil sã-l critici pe Sarrail plecare, mi-a trimis în Maroc un postul altor douã persoane mult mai importante fãrã sã provoci în aripa de stînsuccesor care primea vechea mea decît mine, Georges Leygues ºi André Tardieu, in ga ridicarea unui scut pentru retribuþie, în timp ce remunercare ei vedeau niºte concurenþi, 2 viitori preºedinþi apãrarea acestui general ai Consiliului de Miniºtri. Aceºti 2 vulpoi ºireþi au aþia de la Bucureºti o încasa prereuºit însã sã se eschiveze, ceea ce eu, un simplu «republican» ºi chiar radical, decesorul meu pînã în ziua în diplomat de carierã nu puteam sã fac. În suferinþa atît de bine deghizat, încît care îmi transmitea serviciile mea, singurul de la care puteam sã culeg cuvinte de Marcel Sembat, principalul Legaþiei noastre. Din punct de îmbãrbãtare era Lyautey. Pe moment, aceste sãu protector, dar copilul terivedere contabil, mã aflam între cuvinte le-am atribuit bunãtãþii ºi dorinþei sale de a- bil al partidului, pretinde cã douã rãspîntii. Pe plicul de la mi alina supãrãrile. „M-am gîndit mult la situaþia Sarraut (nume purtat de cei 2 Berthelot era scrisã cifra de 50 000 ta, mi-a spus el în timpul ultimei noastre întreved- fraþi, Maurice ºi Albert, ºefi ai franci. Franci-aur, adicã, într-o eri. Cu toatã sinceritatea, cred cã trebuie sã fii felic- partidului radical) este pluralul singurã zi, toatã remuneraþia mea pe itat pentru asta. M-am uitat pe harta Europei de la Sarrail. Dar sã supui un înalt un an. „Dacã va rãmîne ceva din aceºti Aristide Briand Centrale ºi Orientale. Am constatat cã România se demnitar al Franþei masonice conbani, am spus eu cu naivitate, voi inforva mãri mult mai mult prin înfrîngerea imperiilor trolului unui general, frate al unui ma cu siguranþã contabilitatea“. „Fii centrale decît prin înfrîngerea Rusiei ºi, mai ales, se iezuit, el însuºi iezuit în uniformã! Toþi liniºtit, fondurile secrete nu o privesc“, mi-a va mãri definitiv. Opinia publicã românã, destul de pontifii ºi-au acoperit faþa ºi s-au resemnat în spus Berthelot.

Acestã sursã de bogãþie nu era puternicã pentru a antrena un Hohenzollern, care faþa acestei nenorociri. Joffre, care cred cã a fost numai pentru mine. În timpul vizitei mele, este aliat cu Germania la neutralitate, o va stimula francmason, dar care are mai multã încredere în Berthelot a dispãrut de mai multe ori cu un plic în mai uºor de la neutralitate la intervenþie. România generalul Castelnau decît în Sarrail, a trebuit sã mînã, pentru a primi într-o camerã alãturatã, unul va urma deci exemplul Italiei. Balanþa se va înclina, capituleze".

Eu ºi generalul Pellé am convenit sã facem o viz- cîte unul, ca la confesional, ziariºtii care nãvãleau în mai devreme sau mai tîrziu, în favoarea intervenþiei. Sper ca acest lucru sã se întîmple dupã itã la Chantilly, unde dorea sã luãm masa cu Joffre anticamerã. „Nu sînt numai bani în aceste plicuri, sosirea ta la Bucureºti, astfel cã vei avea acest merit, ºi Castelnau. Înainte de a ne despãrþi, a þinut sã mã îmi spuse Berthelot, ci ºi temele articolelor care trechiar dacã nu ai nici un amestec“. Dupã aceste pre- punã în gardã faþã de noul nostru ataºat militar la buie sã fie scrise“. ªi pentru a-mi da o lecþie, viziuni, Lyautey mi-a dat douã sfaturi : „1. Odatã Bucureºti, colonelul D., care tocmai fusese numit. tratînd scrupulele mele aºa cum meritam, Philippe sosit la Paris, înainte de a vizita Quai d’Orsay, du- „Ne-a fost impus, mi-a spus Pellé, este coleg de pro- Berthelot a afirmat: „Dacã pe drum se întîmplã sã te mai întîi la Marele Cartier General. În timp de moþie la ªcoala politehnicã a generalului de Divizie nu mai ai muniþie, telegrafiazã-mi ºi le voi reînnoi rãzboi mai ales, Serviciile sale de Informaþii sînt Dumitru Iliescu, ºef de Stat Major român. El va de îndatã". Încurajat de atîta largheþe ºi deºi fãrã foarte puternice. Astfel te vei documenta ºi orienta avea mai multã putere de convingere asupra lui prea multe argumente pentru o astfel de luptã, am în aºa fel încît le vei da uºor o lecþie atît lui Briand, decît ataºatul nostru actual, care îi este, totuºi, supe- început sã-l atac pe Sarrail, folosindu-mã de cît ºi lui Berthelot. Îi voi scrie generalului Pellé sã rior. Este un intrigant ºi ar fi bine sã nu te încrezi în întrevederea din ajun cu Pellé. Am obþinut un fie la dispoziþia ta; 2. Am sã fac anumite supoziþii el. În schimb, ai putea avea încredere deplinã în rãspuns pronunþat rãspicat pe un ton ca de oracol despre ceea ce þi se va spune la Chantilly. Am priv- agentul de la Bucureºti al celui de-al Doilea Birou, ºi cu o pronunþie prin care Philippe Berthelot subit harta frontului de Est. Rezolvarea problemei, ca cãpitanul Cartier“. Astfel, în timp de rãzboi, Joseph linia, sau punea în ghilimele, cuvintele sale cele mai ºi cea a României, este la Salonic, de unde o ofen- Joffre, învingãtorul de la Marna, salvatorul Franþei, nesemnificative: „Sarrail este în-a-ce-laºi-timp-in-

Confesiunile unui bãtrîn diplomat: Contele de Saint-Aulaire (1)

ALBASTRU NEGRU 13 13

tan-gi-bil-ºi-in-co-ri-gi-bil. Nu-i-ni-mic-de-fãcut. ªi rãmas bun. Dupã Quai d’Orsay, prima mea vizitã sã atace, dar va dori el oare?“. A doua zi dupã vizita în lumea politicã am fãcut-o lui Paul Deschanel. la Chantilly, am fost primit de Poincare. e de preferat ca ministrul sã nu afle asta“.

Scandînd aceste cuvinte, interlocutorul meu ºi-a Preocupat fiind de a-mi asigura relaþii cît mai Constatam, fãrã mirare, cã el cunoºtea totul despre fixat asupra mea privirea metalicã a ochilor sãi bune cu predecesorul meu, dl. Blondel, mã gîn- România ºi despre frontul oriental mai bine decît albaºtri, ca ºi cum ar fi trebuit sã-mi intre bine în cap deam sã-l rog pe prietenul sãu, preºedintele cei de la Quai d'Orsay ºi decît cei de la Marele sfatul lui. Dupã ce a apãsat pe sonerie, Philippe Camerei, sã-i confirme ceea ce îi scrisesem despre Cartier General. Am refãcut în faþa ºefului de Stat Berthelot m-a introdus în cabinetul lui Briand, care faptul cã nu ºtiam nimic despre cei din tabãra procesul lui Sarrail, dar nu am avut succes, în afarã s-a ridicat pe jumãtate pentru a mã primi cu un aer care îl lovea. „Am fãcut-o deja, mi-a spus de faptul cã liniºtea dezaprobatoare a lui Briand, la Deschanel. ªtiu foarte bine cum s-au petrecut Poincare era mai degrabã resemnatã. Sã fie, oare, obosit, întinzîndu-mi o mînã moale ºi finã. Îl lucrurile ºi dacã Berthelot, pradã unei ade- numele lui Sarrail care îi inspira acest pesimism? vedeam pentru prima datã. vãrate isterii datoratã orgoliului ºi Am plecat de la el cu aceste cuvinte nu prea încuraAtunci, am verificat exactitatea rãutãþii, s-a dedat acestei agresiuni sãl- jatoare: „Îþi doresc mult noroc ºi aº fi foarte mirat definiþiei datã lui Briand de unul batice împotriva lui Blondel, a fãcut- dacã România ar intra în rãzboi". Înainte de a-1 din colaboratorii sãi – care nu era o numai pentru cã el este prietenul pãrãsi, ºtiind, cã Rusia se opunea prin toate Philippe Berthelot: o haimana meu. Dealtfel, guvernul nu pro- mijloacele intrãrii în rãzboi a României ºi cã în timaristocraticã. Haimana era prin cedeazã niciodatã cum trebuie. pul cãlãtoriei sale la Petersburg, el cîºtigase o mare neglijenþa þinutei, prin ºuviþele Acelaºi guvern se fereºte de influenþã asupra slabului ºi loialului Nicolai II, l-am de pãr revãrsate în cîrlionþi schimbare acolo unde ar fi nece- întrebat dacã în telegramele mele aº putea sugera peste urechi, prin accentul sar, la Salonic, de exemplu, oportunitatea demersurilor sale pe lîngã þar. „Poþi care, deseori, pãrea de mahaunde ar scurta, poate ,rãzboiul sã încerci", mi-a rãspuns dupã o scurtã ezitare ºi pe la, al celebrului sãu „violoncu 2 ani". un ton oarecum reticent. cel“ ºi prin chiºtocul þigãrii A doua zi, o maºinã a Marelui Douã muze pariziene ale României: Anna de care îi atîrna de buza infeNoailles ºi Elena Vãcãrescu. Înainte de a pãrãsi Cartier General m-a dus la rioarã; dar aristocrat prin Parisul, am fost prezentat celor douã muze pariziene Chantilly, unde, la masa lui rasa mîinilor sale, farmecul ºi ale României, Anna de Noailles ºi Elena Vãcãrescu, Joffre, l-am întîlnit din nou pe autoritatea privirii, ca ºi Pellé ºi, pentru prima datã, pe aceasta din urmã fiind ºi o mare prezicãtoare. printr-o perfectã dezinvoltura Castelnau. Despre aceºti 2 oameni Joseph Reinach a invitat-o pe Anna de Noailles sã ia în ignorarea completã a probMareºalul iluºtri nu voi spune nimic. Voi nota masa cu Edmond Rostand, Capus ºi cu mine. Fãrã lemelor despre care era informat. numai cã în ceea ce îl privea pe Sarrail, nici un fel de acord prestabilit între umila mea perJoffre Pe biroul sãu, biroul lui Ch. G. Castelnau vorbea cu mai multã moderaþie soanã ºi puternicul ginere al baronului Reinach, Vergennes, nu se afla nici un dosar ºi tocmai pentru faptul cã fiind la polul opus al mare corupãtor al parlamentului în afacerea nici o hîrtie, doar un pachet de þigãri. Toate gîndirii politice ºi religioase, el nu dorea sã fie Panama, în care pãrinþii mei pierduserã o parte din astea ilustrau ceea ce aflasem, ºi anume predilecþia bãnuit de parþialitate, în timp ce Joffre, general averea lor, am fãcut cunoºtinþã cu ea ºi o vedeam de lui pentru lucrurile vorbite. Nu aºteptam de la republican ºi, dupã unii, francmason, pãrea sã fiecare datã cînd mã aflam în Capitalã, în timpul Briand un discurs despre problema intervenþiei celor 4 ani de colaborare cu Lyautey pentru a ne deplîngã neputinþa sa faþã de Sarrail, care fusese române. El s-a limitat doar la a mã presa sã plec pune de acord asupra articolelor foarte utile impus de francmasonerie.

Castelnau mi-a fãrã întîrziere la Bucureºti. În asta consta pentru în favoarea politicii noastre marocane pe dat urmãtorul sfat: „Sarrail este foarte el esenþialul, pentru cã unele ziare de dimineaþã îºi care, sub semnãtura de „Polybe“, le vanitos; cînd vei sosi la Bucureºti, exprimaserã surpriza deoarece nu mã prezenpublica în „Figaro“. adreseazã-i o telegramã mãgulitasem la post nici dupã 15 zile de la numirea mea, Anna de Noailles a sosit, ca de toare salutînd victoriile sale în timp ce cãlãtoria urma sã dureze mai mult de o viitoare, ceea ce îl va face, poate, obicei, cu o jumãtate de orã lunã, un lucru pe care Briand îl ignora. Pentru asã vrea sã se implice“.

Dupã întîrziere ºi, fãrã sã se scuze, s-a mi ilustra cît de mãreaþã era misiunea mea, el a dejun, Joffre mi-a explicat, cu trîntit epuizatã într-un fotoliu; folosit o imagine, suflatã, probabil, de Berthelot: harta în faþã, situaþia de pe aceastã femeie plinã de viaþã, „Pe frontul din Orient, pîrghia lui Arhimede se care spunea neîncetat cã e pe aflã la Bucureºti. Acolo se va rãsturna în favoarea frontul de Est. Am putut astfel moarte, gãsea uºor ocazia trenoastrã echilibrul de forþe prin intrarea armatei constata cã generalul ºi Statul cerii la un monolog seducãtor ºi româneºti în linia 1 ºi, mai ales, prin menþinerea sãu Major cunoºteau mult mai uluitor, care-i anihila ºi pe vorRusiei în beligeranþã, graþie acestui exemplu ºi bine aspectele diplomatice ale acestei situaþii decît cabinetul bitorii la fel de strãlucitori ca acestui sprijin“. Nu am crezut de cuviinþã sã scot lui Briand. „Dacã va fi necesar, Rostand ºi Capus. Aºezat alãturi în evidenþã aceastã cerere de principiu, replicînd îmi spuse Joffre, de a antrena de ea, primeam prima „loviturã“ cã intervenþia românã postula încrederea în fideliRomânia în rãzboi, îi voi da lui din partea acestei femei-torpilã, tatea Rusiei faþã de aliaþii sãi mai mult decît dacã Sarrail ordinul formal de a prelua întreaga spumã a acestui fluviu de aceastã intervenþie ar fi garantat fidelitatea. Dar Elena ofensiva“.

Cu o zi înainte, luasem cuvinte sau, mai degrabã, torent care am îndrãznit, totuºi, sã spun: „Domnule ministru, Vãcãrescu cina cu Robert de Flers ºi ducele îi îneca pe toþi convivii ºi care ducea cu dacã e vorba de Arhimede, atunci pîrghia lui este Luynes, desemnaþi, la cererea mea, de el, în acelaºi timp, perle ºi deºeuri, chiar ºi fãrã îndoialã în Grecia, la Salonic, dar în mîini cãtre Philippe Berthelot sã vinã la Bucureºti, cîteva cadavre. În acea zi, în onoarea mea, regele care nu fac nimic, în loc sã se serveascã de ele pentru a ridica, dacã nu lumea, mãcar România ºi primul mobilizat ca locotenent de Infanterie în ºi regina din România, împreunã cu guvernul au pentru a sprijini Rusia“. Fiind apãrat de Lyautey funcþia de „ataºat cultural“, sau la propagandã, susþinut un joc de-a masacrul. Era o lipsã de gust ºi ºi fãrã sã pun în cauzã Marele Cartier General, cuvînt care ar fi mai bine, în interesul lucrurilor, sã de milã faþã de mine, cãci astfel se ajungea la conam enumerat toate argumentele pe care Briand le nu fie pronunþat; cel de al doilea, care era cãpitan cluzia cã România nu va fi niciodatã în rãzboi cu de Cavalerie, era mobilizat pentru a face legã- Germania ºi cã misiunea mea va fi un eºec total. cunoºtea la fel de bine ca ºi mine, dar se turã cu Palatul, unde, prin relaþiile sale cu Poeþii nu sînt, însã, întotdeauna profeþi. În acest fãcea cã le ignorã, în favoarea toate familiile suverane din Europa, pronostic era mai puþinã clarviziune ºi mai mult rechemãrii lui Sarrail ºi a înlocuirii prin tactul ºi farmecul sãu, urma sã orgoliu prost plasat. Anna de Noailles îºi calomnia sale cu un ºef mai calificat atît din devenã „persona gratissima“. În patria de origine unde nu se întorcea niciodatã, afirpunct de vedere militar, cît ºi timpul mesei, Robert de Flers ne-a mînd afectat cã nu cunoaºtea altã patrie decît diplomatic. Credeam cã pot povestit, printre alte amintiri, Franþa sau, mai degrabã, umanitatea întreagã, sininvoca experienþa mea persondespre disputa sa cu Jules gura demnã de geniul sãu universal. Nu am mai alã din echipa lui Lyautey penClaretie, administrator inefi- întîlnit-o decît în timpul unei ºederi la Paris, dupã tru a-i numi în primul rînd pe cient al Comediei Franceze ºi rãzboi, la un dineu oferit în onoarea ducesei Franchet d’Esperey, candidat atît de închistat, supranumit Vendome de marchiza Belloy, soþia ataºatului naval al lui Joffre, pe generalii „Nalbã mare Cuceritorul“, încît la Bucureºti, nãscutã Bibescu, veriºoarã cu Gourand, Mangin, Henry pe nu a acceptat (în nu mai ºtiu Brâncoveanu. Anna de Noailles, dupã obiceiul ºtiut care i-am vãzut cum lucrau în care piesã), sã joace o mare ºi în ciuda protocolului, s-a lãsat aºteptatã timp de Maroc. Aceastã pãrere, cu vedetã, Cecile Sorel, rol pe care aproape o orã. Fãrã a se scuza, „divina contesã" netoatã înalta autoritate pe care i-l oferise autorul. La rugãminþile a dat o lecþie de democraþie. La invitaþia fãcutã de se sprijinea, a fost întîmpinatã acestuia, Jules Claretie spusese, în stãpîna casei: „Anna, fã o reverenþã frumoasã în de o liniºte reprobartoare, marcele din urmã: „Promit cã-i voi da faþa alteþei sale regale“, ea a rãspuns cu o piruetã ºi catã, parcã de o oroare sacrã ordin.

Dar oare va dori ea acel rol?“. cu aceste cuvinte: „Eu nu fac plecãciuni în faþa Phillippe care însemna: „Nenorocitule! Tu Ca o vedetã de teatru, Sarrail îºi alteþelor pentru cã sînt republicanã", dupã care s-a destrami vãlul tempului". Tulburat Berthelot mãsura prestigiul în funcþie de independe acest atentat inutil împotriva ortoinstalat într-un fotoliu. denþa sa. Îmi spuneam: „Joffre îi va da ordin doxiei republicane, m-am grãbit sã-mi iau (va urma)

Pag. a 14-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

La nici o lunã de la promulgarea de cãtre preºedintele României, Klaus Iohannis, a Legii de instituire a Zilei Limbii Maghiare, iar legea prin care Avram Iancu era declarat Erou Naþional a fost respinsã de acelaºi preºedinte, de Ziua Naþionalã a României, extremiºtii maghiari ne-au pregãtit cîteva „daruri“ otrãvite Drapelul românesc de la statuia Ostaºului Român din Sfîntu Gheorghe a fost furat ºi înlocuit cu steagul secuiesc Tricolorul românesc de pe catargul aflat în vecinãtatea statuii Ostaºului Român din Sfîntu Gheorghe a dispãrut luni, 30 noiembrie, la schimbarea echipelor de patrulare, fiind înlocuit cu steagul secuiesc de cãtre persoane încã necunoscute, a precizat comandantul Inspectoratului Judeþean de Poliþie Covasna, dr. Ioan Popa. El a menþionat cã Poliþia a demarat cercetãri pentru identificarea fãptaºilor ºi nu le va încheia pînã nu-i va gãsi pe cei vinovaþi.

Preºedintele Asociaþiei Veteranilor de Rãzboi din judeþul Covasna, col.(r) Ioachim Grigorescu, a declarat cã dispariþia drapelului a fost sesizatã în cursul dimineþii de luni, iar la scurt timp au fost informate Prefectura, Poliþia ºi Jandarmeria. Ioachim Grigorescu a menþionat cã prefectul Sebastian Cucu a adus personal un alt drapel Tricolor, care a

fost înãlþat pe catarg. El a remarcat cã dispariþia Tricolorului românesc nu a fost un „gest izolat de lezare a simbolului naþional“ în preajma Zilei Naþionale a României, amintind cã, la 1 Decembrie 2014, în Municipiul Tîrgu Secuiesc au fost arborate mai multe drapele negre la cîteva case din zona centralã, iar în 2013, în preajma sãrbãtoririi Zilei Unirii din 24 ianuarie, drapelul naþional din faþa Prefecturii din Sfîntu Gheorghe a fost vandalizat, fiind tãiat în douã locuri. Cazul, investigat de Poliþie, a rãmas cu autori necunoscuþi.

Atentat dejucat la Tîrgu Secuiesc Beke Istvan Attila trebuia sã realizeze un dispozitiv exploziv care sã poatã fi accesat de la distanþã ºi pe care trebuia sã îl amplaseze în zona în care se aflã statuia lui Gabor Aron, respectiv într-un coº de gunoi din centrul localitãþii, amplasat pe traseul de deplasare al paradei militare. El a afirmat cã dupã acþiune „o sã se spunã cã Tîrgu Secuiesc a fost atacat de teroriºti". Procurorii Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor de Criminalitate Organizatã ºi Terorism l-au reþinut pe Beke Istvan Attila, membru al formaþiunii extrem-

Transilvania – þinta grupãrii extremiste Miºcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate Acþiunea de tip terorist pusã la cale de Miºcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, la Tîrgu Secuiesc, de Ziua Naþionalã a României, dar care a fost, din fericire, dejucatã de autoritãþile române, aratã cã organizaþia condusã de ultranaþionalistul Toroczkai Laszlo a trecut de la etapa ideologico-propagandistã la cea violentã ºi de intimidare. Doar vigilenþa factorilor responsabili din România au fãcut sã nu avem în þarã o tragedie de proporþii, orchestratã de minþi bolnave, susþinute, nu de puþine ori, chiar cu bani publici, de autoritãþile locale din Covasna ºi Harghita.

HVIM – un pericol pentru liniºtea cetãþenilor din aceastã parte a Europei Organizaþia a reuºit sã cîºtige tot mai mult teren în Transilvania ºi sã atragã destui adepþi care astãzi pot crea probleme serioase.

Miºcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM) este una dintre cele mai radicale organizaþii naþionalist-ºovine care acþioneazã la nivelul întregului Bazin Carpatic.

Organizaþia, codusã de Toroczkai Laszlo, originar din Voivodina, a fost fondatã în 2001, dupã modelul organizãrii administrativ-teritoriale a fostului regat ungar. HVIM are drept scop refacerea Ungariei Mari, declarîndu-se împotriva Uniunii Europene, deoarece procesul de integrare a Ungariei în aceastã structurã ar duce la pierderea identitãþii naþiunii maghiare. Miºcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate organizeazã, în fiecare an în luna august, în staþiunea Kismaros, din Ungaria, tabãra „Magyar Sziget” (insula maghiarã) unde sute de nostalgici ai Ungariei Mari încercã sã gãseascã soluþii pentru combaterea efectelor Trianonului asupra naþiunii maghiare. Manifestarea se desfãºoarã sub lozincile „Vesszen Trianon!” (Sã piarã Trianonul), „Igazsagot magyarorszagnak”!

(Dreptate pentru Ungaria), „Nem, nem soha”! (Nu, nu niciodatã), „Magyar vagyok, NEM Turisto!” (Sînt maghiar, nu turist).

Dupã acest model, HVIM organizeazã ºi în România, la Bãile Toryoga, de lîngã Tîrgu Secuiesc, judeþul Covasna, tabãra de varã „Insula Secuiascã”. Printre cei care au participat la mai multe ediþii ale taberei din judeþul Covasna s-au numãrat Toroczkai Laszlo – liderul HVIM, Zagyva Gyorgy Gyula, preºedinte de onoare al HVIM ºi fost parlamentar Jobbik, precum ºi Szavay Istvan, parlamentar Jobbik. În discursurile lor, liderii extremiºti au încercat sã-i convingã pe participanþi cu privire la nedreptãþile fãcute poporului maghiar prin Tratatul de la Trianon, subliniind cã, acum, sarcina principalã o reprezintã trezirea naþiunii. De precizat cã una dintre ediþiile taberei „Insula Secuiascã” a fost susþinutã oficial de Primãria oraºului Tîrgu Secuiesc, în fruntea cãreia se afla fostul primar Racz

Karoly. De altfel, acesta a luat parte la mai multe dezbateri care au avut loc pe parcursul taberei, vorbindu-le participanþilor despre importanþa autonomiei pentru maghiarii din Covasna ºi Harghita.

Miºcarea a fost implicatã ca organizator sau participant la diverse proteste care au avut loc în capitala Ungariei, solicitînd revizuirea Tratatului de la Trianon. În fiecare an, în ziua 4 iunie, data la care a fost semnat, în 1920, acest tratat, sute de membri ai HVIM ºi alte cîteva mii de simpatizanþi ai miºcãrii mãrºãluiesc pe strãzile Budapestei, scandînd „Moarte Diktatului de la Trianon”. Participanþii poartã în mînã cîte o lumînare, iar în faþa ambasadelor Franþei, României, Slovaciei etc., depun petiþii în care reclamã încãlcarea drepturilor maghiarimii, cerînd recunoaºterea „dreptului la autoguvernare a naþiunii sfîrtecatã de hotare”.

HVIM organizeazã acþiuni de comemorare a Trianonului ºi la Cluj-Napoca. Astfel, la 4 iunie, în jurul orei 17, adepþii miºcãrii se adunã în Cimitirul Criºan, la monumentul închinat soldaþilor maghiari morþi în cele douã rãzboaie mondiale, pentru a promova principiile sfîrºitului de Secol XIX ºi început de Secol XX, care au aruncat Europa în cea mai neagrã perioadã a istoriei sale.

Din pãcate, adepþii HVIM din Cluj s-au bucurat, la un moment dat, ºi de sprijinul preotului reformat Szölösy János, de la Parohia reformatã de pe Strada Horea. La ora 17,32, momentul în care s-a semnat Tratatul de la Trianon, prelatul a rostit un discurs în care i-a îndemnat pe membrii HVIM sã pãstreze memoria trecutului ºi sã ocroteascã sentimentul naþional maghiar. ,,Astãzi ne aducem aminte de Regatul Ungar, de 1.000 de ani. E un moment foarte trist pentru noi’’, le spunea membrilor HVIM preotul reformat Szölösy János.

iste „Miºcarea de Tineret 64 de Comitate" din Ungaria (HVIM), în urma unor percheziþii care au avut loc în noaptea de luni spre marþi (1 decembrie).

Potrivit Mediafax, acesta a fost pus sub acuzare pentru cã ar fi intenþionat sã confecþioneze un dispozitiv exploziv improvizat, pe care sã-l detoneze în public, marþi, la manifestãrile organizate la Tîrgu Secuiesc de Ziua Naþionalã. Curtea de Apel Bucureºti a admis, marþi noapte, propunerea procurorilor ºi a dispus arestarea preventivã pentru 30 de zile a lui Beke Istvan.

MEDIAFAX

HVIM este cunoscutã ca fiind ºi una dintre cele mai active organizaþii cu caracter antisemit ºi xenofob din Europa Centralã. Una dintre acþiunile deschise împotriva evreilor a fost organizatã de HVIM în 2004, la Szolonok, unde peste 400 de militanþi au cerut anularea hotãrîrii prin care acest oraº s-a înfrãþit cu o localitate din Israel.

Practicile xenofobe ºi rasiste au fost exportate de HVIM ºi în Transilvania În toamna anului 2009, adepþii HVIM au distribuit prin Covasna ºi Harghita pliante cu mesaj de mobilizare la luptã în vederea stopãrii criminalitãþii þigãneºti, ,,împotriva evreilor care cumpãrã pãmînturile ºi a politicienilor-marionetã’’. Tot atunci au plasat la Odorheiu Secuiesc fluturaºi cu caricaturi ºi benzi desenate care conþineau mesaje rasiste. Una dintre caricaturi se numea ,,Circulaþia universalã în opinia evreilor’’. Aceasta prezenta un bãrbat care aleargã þinînd în mînã o geantã cu dolari ºi care spune: ,,Cei sigur e sigur! Ar fi bine ca ºi de aici sã plece la timp”. Într-o altã caricaturã era prezentatã o femeie de etnie rromã, care este lãtratã de un cîine. Sub caricaturã apare mesajul: ,,Doar atît aº vrea sã ºtiu: cine au fost cei care au stricat lumea în asemenea hal încît nici cîinii nu vor sã ne vadã“. Caricatura era intitulatã ,,Pentru nimic în lume sã nu fie ei.“ Racz Karoly nu a fost singurul oficial local care a sprijinit astfel de acþiuni iredentist ºovine. Consiliul Judeþean Harghita a alocat, la iniþiativa preºedintelui Borboly Csaba, bani pentru tabãra ,,EMI Tabor”, de la Gheorgheni, o copie a taberei HVIM, la care, în ultimii ani, invitatul special a fost Vona Gabor, liderul Gãrzii Maghiare.

Sprijinul acordat de preºedintele CJ Harghita nu a fost chiar întîmplãtor. ªi asta, pentru cã modul de organizare ºi de acþiune a Gãrzi Maghiare pare sã-l fi influenþat ºi pe Borboly în activitatea sa. Astfel, într-o scrisoare adresatã în 27 iulie 2009, în contextul tensiunilor create de etnici rromi, Borboly îi cerea sprijin ministrului Administraþiei ºi Internelor, pentru autoritãþile din judeþul Harghita, în vederea înfiinþãrii unor organizaþii locale de tip „gardã civilã”, care sã sprijine Poliþia la prevenirea ºi sancþionarea infracþiunilor comise de rromi, pentru cã autoritãþile abilitate nu pot gestiona astfel de probleme. ,,Vã rugãm sã binevoiþi ca prin alocarea unor fonduri sã sprijiniþi autoritãþile noastre locale în vederea înfiinþãrii unor organe locale (garda civilã)”, se arãta în scrisoarea semnatã de Borboly Csaba, preºedintele CJ Harghita, alãturi de primarii mai multor comune din judeþ. Practic, modelul este preluat de la Garda Maghiarã, organizaþie ce a înfiinþat detaºamente civile care sã acþioneze pentru prinderea infractorilor þigani.

COSMIN PURIª (ziarul ,,Fãclia”, Cluj)

Pag. a 15-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Micile secrete ale SRI ºi ale lui Traian Bãsescu cine se aflã în spatele teroristului Istvan Atilla (1) Teroriºtii au nevoie de un pat germinativ pentru a se forma, a creºte ºi a-ºi asuma ca mijloc de acþiune crima, chiar ºi împotriva unor copii. N-ar fi prima oarã în Istoria noastrã cînd copiii devin þinte ale teroriºtilor maghiari. Teroriºtii de azi nãscuþi în sînul comunitãþii maghiare nu vin de nicãieri.

Trecutul este reactivat prin intermediul unor organizaþii infuzate de nostalgia crimei, sub stindardul secesiunii, autonomiei etc. Istvan Attila, cel care plãnuia uciderea unui cor de mici îngeraºi români, pe care i-am cunoscut în parte la Doboi, nu demult, a primit o educaþie anume, nu doar pe teme explozive. Determinarea sa, osatura convingerilor sale, a fost clãditã de niºte organizaþii, ilegale, subversive, cu mesaj antiromânesc ostentativ, dar cu aparenþã legalã, înfiinþate cu complicitatea unor ticãloºi de frunte ai spaþiului politic românesc. Este vorba de Ion Iliescu, fondator al UDMR, ºi de Traian Bãsescu, fondator al PCM. La care se adaugã Tãriceanu, complicele fostului ºef al al Agenturii Serviciilor maghiare din România, înainte de 1989, Rudas Erno. Sînt deja cunoscute detalii despre conexiunile formaþiunilor maghiare cu „fraþii de la Moscova”. Via Budapesta, anexa Moscovei, cu escalã pe Calea Victoriei, la GDS – Reþeaua lui Sörös - Open Society, organizaþii de front ale KGB, fondate de Silviu Brucan ºi George Sörös ºi conduse de cadre ale Securitãþii ºi AVO de teapa lui Alin Teodorescu. Famiglia Secu a avut ºi alþi membri de vîrf la GDS, cum ar fi traducãtorul kaghebist al lui Ceauºescu, Serghei Celac, plus Gabriel Teodorescu, promotorul ideologiei homosexualitãþii, strîns legat de Renate Weber, autoarea, alãturi de Alina Tatiana Mungiu, consiliera lui Hrebenciuc, Bãsescu, Ponta, a unui Raport despre Moldova, acum vreo 15 ani, inspirat direct din Tezele lui Stalin ºi Brejnev, întemeietorii „moldovenismului” ca doctrinã anti-România.

Pe lîngã aceste personaje vetuste avem în linia Frontului ruso-maghiar ºi un alt personaj vocal pe teme ruseºti, dar bun amic cu cel mai bun prieten al lui Putin din UE, Viktor Orban. Este vorba de Traian Bãsescu, Tãtucul secuilor, din rîndurile cãrora provine Beke Istvan Attila, atentatorul cu bombã la viaþa copiilor români.

Teroriºtii secui nu se nasc din nimic, din bube mucegaiuri ºi noroi. Ei sînt hrãniþi ºi alimentaþi de o ideologie, respectiv de o Reþea de organizaþii ce promoveazã un anumit tip de atitudine, cu intenþii transparente (ºi contondente). Poate cea mai clarã în exprimare este formaþiunea aºa-zisului Partid Civic Maghiar (PCM) - civic pe dracu - formaþiune înfiinþatã pe ruinele Uniunii Civice Maghiare în 2008, ºi care militeazã deschis pentru autonomia Þinutului Secuiesc, organizaþie politicã ilegalã devenitã un vîrf de lance al politicii autonomistiredentiste promovate de Budapesta lui Viktor Orban, frendu intim al lui Traian Bãsescu, cãruia acesta i-a fost dator vîndut nu o datã.

Acest partid politic, care militeazã deschis pentru autonomia teritorialã a României pe criterii etnice, a fost înfiinþat de Traian Bãsescu, practic, acasã la fondatorul partidului, dupã cum mi-a spus acesta pe holul Tribunalului Bucureºti, unde mã confruntam cu acesta juridic, în calitate de autor al plîngerii penale prin care dovedeam ilegalitatea înfiinþãrii partidului ºi strîngerea de semnãturi în fals de cãtre fondatorii secui ºi de la SRI. Notele secrete trimise de la Ambasada SUA de la Bucureºti cãtre Washington confirmau, prin Raportul informativ al lui Eckstein, calitatea acestuia de Naº al PCM. Serviciile de Informaþii americane consemnau la vremea aceea reacþiile viitorului consilier prezidenþial al lui Traian Bãsescu, senatorul Peter Eckstein Kovasc, cordaciul lui Monica Makovei, care s-a dus glonþ, în 2008, la Ambasada SUA sã raporteze complicarea unor combinaþii ale UDMR, pînã atunci principal abonat la teºchereaua fondurilor americane, via sprijinind formarea unui „partid secuiesc” – PCM. Notele ajunse publice via wikileaks sînt savuroase – fie ºi pentru cã ne oferã o perspectivã comparativã asupra artei turnãtoriei la Înalta Poartã. Nu diferã cu nimic, pe palierul abjecþiei ºi scîrboºeniei, politicienii români de sifonarii de origine maghiarã.

Eckstein a precizat cã apariþia PCM a radicalizat minoritatea maghiarã, deoarece aceste douã formaþiuni etnice ale ungurilor - UDMR ºi PCM – vor lupta pentru votul maghiarilor pe acelaºi teren al unei autonomii maximalizate.

Eckstein a susþinut cã preºedintele Traian Bãsescu, „naºul“ PCM, a promovat crearea unui nou partid ca rãzbunare pentru faptul cã UDMR a ales sã rãmînã în alianþa cu PNL în Guvernul Tãriceanu ºi a confirmat cã PCM este mai puternic în judeþele Harghita ºi Mureº, arãtînd cã UDMR are o capacitate mobilizatoare mai mare ºi candidaþi mai cunoscuþi în alte fiefuri maghiare din Transilvania.

Chestionat de reprezentanþii CIA cu privire la ponderea

celor douã partide, Eckstein a estimat cã UDMR va obþine, cel mai probabil, aproximativ douã treimi din votul maghiarilor ºi cã PCM va primi cealaltã treime rãmasã, aglutinînd ºi îndesînd astfel electoratul maghiar. Eckstein a mai afirmat cã au loc negocieri între UDMR ºi PCM legate de aspecte practice, cum ar fi opþiunile cele mai bune cu privire la candidaþi ºi evitarea unei competiþii care ar putea slãbi ambele partide, deoarece ambele pãrþi înþeleg faptul cã nu pot trece pragul de 5% necesar pentru reprezentarea parlamentarã dacã îºi asumã un traseu separat.

Eckstein a confirmat radicalizarea maghiarimii prin activarea PCM Pe fond, Eckstein, preferatul de mai tîrziu al lui Bãsescu, spunea cã apariþia PCM a radicalizat maghiarimea ºi cã a sporit ºansele „îndesirii“ listei de candidaþi în scopul obþinerii unor rezultate mai bune la alegeri, ceea ce s-a ºi întîmplat. „Genialii“ sfãtuitori de la SRI ai lui Traian Bãsescu, care l-au încurajat sã susþinã crearea PCM, nu aveau, fireºte, acces la Notele informative ale Ambasadei SUA ºi i-au propus preºedintelui o „strategie“ complet idioatã.

Singura contestaþie la adresa apariþiei acestei formaþiuni subversive a venit din partea mea Partidul Civic Maghiar a luat naºtere sub forma Uniunii Civice Maghiare, fondatã oficial în ianuarie 2004. La un an de la constituire, UCM a anunþat cã doreºte înregistrarea ca partid politic, sub numele de Partidul Civic Maghiar (PCM), pentru a participa la alegeri. Iniþiativa transformãrii în partid a UCM a fost continuatã ºi în 2006, ºi în 2007. Conducerea UCM a depus la sfîrºitul lui noiembrie 2007 documentele pentru înscrierea Partidului Civic Maghiar, iar Tribunalul Bucureºti a amînat de douã ori pronunþarea, pe motive procedurale, ultima amînare datînd din 10 ianuarie 2008.

Partidul Civic Maghiar – înregistrat în dispreþul total al legii, cu liste false de semnãturi Aºa-numitele motive procedurale erau legate de faptul cã doi jurnaliºti care lucrau la publicaþii fãrã nici o legãturã una

autointitulate Partidul Civic Maghiar, cerere judecatã de Tribunalul Bucureºti, la 29 ianuarie 2008. Contestaþia mea este întemeiatã pe dispoziþiile art 2, 3 ºi 4 ale Legii partidelor politice nr. 14/2003 ºi ale Constituþiei, potrivit cãrora nu pot fi înregistrate formaþiunile care au ca scop declarat programatic „statutar“ autonomia teritorialã pe criterii etnice, caracterul Statului Unitar ºi Indivizibil, integritatea teritorialã a României – art.1-14, art.30 alin.7, art.40 alin.2 din Constituþia din 1991, revizuitã. Mai mult, potrivit art.152 din Constituþie, dispoziþiile constituþionale privind caracterul naþional, independent, unitar ºi indivizibil al Statului Român nici nu pot fi supuse revizuirii. În condiþiile în care dispoziþiile Legii partidelor politice, pe cale de interpretare ºi (defectuoasã) aplicare, lasã loc înregistrãrii unui asemenea partid, declarat pentru autonomie teritorialã ºi formarea de enclave segregaþioniste pe teritoriul unui stat de drept din Uniunea Europeanã - apreciez cã prevederile Legii partidelor politice sînt neconstituþionale din perspectiva articolelor menþionate. Aceste prevederi din legea românã a partidelor politice, dacã permit apariþia de forme separatiste pe criterii entice, discriminatorii, contravin ºi dispoziþiilor Convenþiei Europene a Drepturilor Omului cît ºi Tratatului de Aderare - astfel cã problema nu este de ordin intern, a României, este o problemã europeanã, care nu poate fi trecutã cu vederea din cauza consecinþelor pe care le poate atrage“. În pofida evidenþelor ºi a probelor, vicepreºedintele Tribunalului Bucureºti ºi-a pus apostila pe înregistrarea formaþiunii secuieºti. Degeaba am depus, ulterior, plîngere la CSM, individul n-a pãþit nimic, frãþia penalilor în robã a funcþionat unsã.

Invocarea „precedentului“ Kosovo Ulterior înregistrãrii, Partidul Civic Maghiar s-a lansat în campania electoralã promiþînd autonomia aºa-zisului Þinut Secuiesc. Toate organizaþiile maghiare ºi-au reactivat, în 2008, pretenþiile autonomiste, încurajate de „modelul Kosovo“.

Deºi conform datelor recensãmîntului din 2011 s-au recunoscut drept secui doar 264 de etnici mai aparte în judeþele Covasna – Harghita ºi avînd în vedere cã singurul susþinãtor al PCM este un român din judeþul de baºtinã al lui Traian Bãsescu, este de un ridicol absolut existenþa unor formaþiuni cu pretenþii autonomiste. Pe fond, însã, nu ungurii ºi secuii sînt cei care se tot agitã, fiind principala ameninþare, ci corupþia unor autoritãþi ale Statului Român, generîndu-se treptat o „problemã maghiarã“ la noi, numai ºi numai din cauza nerespectãrii Legii.

Spre exemplu stema aºa-zisului Þinut Secuiesc a fost consfinþitã prin semnãtura ºi prin contribuþia lui Cristian David ºi Cãlin Popescu-Tãriceanu, în 2007, care s-au grãbit sã acorde privilegii speciale celor 264 de secui atît de preocupaþi de secesiunea Ardealului. În cazul lui Tãriceanu, ºtim cã este vorba de slãbiciunea pentru bani – am dezvãluit numeroase date despre legãturile acestuia cu Rudaº Erno, cunoscut agent al Budapestei, încã de dinainte de ’89. În cazul lui, a fost vorba, probabil, de efectele insolaþiei prelungite ºi de influenþa nefastã a unor cretini de la SRI, repetenþi nu doar la materia Istorie.

Nu doar la Istorie sînt repetenþi specialiºtii în intelligence de la SRI, ci ºi la mãsuri operative de control ºi limitare a acþiunilor ofensive ale spionajului maghiar

cu alta, dar întîmplãtor fraþi, au scos la ivealã, prin intermediul publicaþiilor unde scriau, cã absolut toate documentele de înregistrare ale PCM erau falsificate. Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a cerut anularea înregistrãrii Partidului Civic Maghiar dupã ce a fost sesizat de cãtre subsemnatul, printr-o Plîngere Penalã „Împotriva tuturor persoanelor fizice aflate în componenþa organelor de conducere ale entitãþii juridice Partidul Civic Maghiar, precum ºi împotriva altor persoane a cãror identitate nu este cunoscutã, pentru cercetarea ºi constatarea sãvîrºirii infracþiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 CP., fals intelectual prev. de 289 CP, fals în înscrisuri sub semnãturã privatã prev. de art. 290 CP, uz de fals prev. de art. 291 CP, falsul în declaraþii prev. de 292 CP, falsul privind identitatea prev. de 293 CP, precum ºi pentru infracþiunile prevãzute de legea specialã 677/2001“.

O altã contestaþie a fost înaintatã cãtre Tribunalul Bucureºti, Curtea de Apel Bucureºti, instanþa fiind notificatã asupra neconstituþionalitãþii înregistrãrii ca partid a PCM: „Subsemnatul George Roncea depun prezenta Contestaþie împotriva înregistrãrii ilegale/neconstituþionale a formaþiunii

UDMR ºi-a propus definirea unei zone exclusive de control economic ºi politic - concentratã în cîteva judeþe româneºti precum Harghita, Covasna, Mureº, Satu Mare ºi Cluj. În aceste zone, prioritar, au fost înfiinþate, de-a lungul anilor, cîteva mii de fundaþii ºi asociaþii „non-profit“, dar extrem de profitabile pentru liderii UDMR. Zona a fost „îndesitã“ instituþional de pãienjeniºul de firme, fundaþii ºi asociaþii reprezentînd recipiente de colectare a fondurilor pentru baza economicã ºi politicã maghiarã.

„Centrala“ este Clujul, bastionul UDMR, ºi al lui Paskany, „cetãþeanul de bunãcredinþã” al lui Bãsescu, sponsorul lui Boc ºi Marga, agenþi ai intereselor maghiare (ºi ruseºti, dupã cum s-a probat deja în cazul lui Marga!) În Cluj, din cele 1.253 de fundaþii ºi aproximativ 1.500 de asociaþii locale, în jur de 600 de fundaþii ºi alte cîteva sute de asociaþii sînt controlate de UDMR. Pe aici vin banii de la Budapesta, ºi nu doar de la Budapesta, ci ºi din Canada ºi

(continuare în pag. a 16-a)

Pag. a 16-a – 11 decembrie 2015

(urmare din pag. a 15-a) Israel – dacã avem în vedere interferenþa unui megamogul – Nathaniel Rotschild, via Trigranit, compania vector reprezentatã de Paskany, care include nume de rãsunet, cum ar fi Peter Munk, Sandor Demian, patronatã de lordul Nathaniel Rothschild.

Arpad Paszkany – joacã rolul de „cercetaº" al TriGranit în România: identificã oportunitãþi ºi obþine informaþii de la administraþia localã. TriGranit dezvoltã 30 de proiecte în 11 þãri, investind 8 miliarde de euro. Cele mai mari sînt în Rusia (în asociere 50%-50% cu Gazprom) ºi în România, prin proiectul rezidenþial „Esplanada" (costã un miliard de euro, e în parteneriat cu guvernul, se întinde pe 10,7 hectare).

Investiþia va fi gestionatã prin TriGranit Development România.

Diplomatul Ghibernea, de la Londra Budapesta, 1997. Se înfiinþeazã TriGranit Development Corporation, o multinaþionalã care investeºte miliarde de

ROMÂNIA MARE“

cei mai puternici jucãtori din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre Consiliul Local ºi Polus. Arpad Paszkany a cãpãtat notorietate dupã preluarea Clubului de fotbal CFR, devenit club-fanion al maghiarilor.

La finalul anului 2008, Paszkani l-a numit pe Nagy în funcþia de director de dezvoltare în cadrul companiei Euromentor Cluj, care gestiona grupul de firme deþinute de Paszkany. Fostul ministru era ºi manager de proiect pentru un aºa-numit Cartier al Tineretului, aflat în antrepriza Polus Real Estate.

„Televiziunea Ardealului“, pe spatele MCTI Pe lîngã proiectele imobiliare al lui Paszkany, Nagy Zsolt mai avea încã o activitate importantã, coordonarea proiectului unei televiziuni a maghiarilor. Banii veneau de la guvernul Ungariei, prin fundaþia „Janovics Jeno Alapitvany“ - condusã de Nagy Zsolt, care mai este implicat ºi în conducerea Fundaþiei „Communitas“, organizaþie care a introdus în România sute de milioane de forinþi prin fundaþia Illyes Kozalapitvany, Centrala de la Budapesta a fundaþiilor UDMR, creatã special de cãtre guvernul ungar ca interfaþã cu maghiarii de peste hotare.

Miza înmulþirii aparatului mediatic a fost urmãritã constant în activitatea lui Nagy la MCTI, acesta instalînd un numãr însemnat de platforme digitale cu precãdere în zonele cu maghiari, tocmai pentru a uºura intrarea ºi audienþa viitoarei televiziuni maghiare a Ardealului. Imediat dupã ce UDMR a obþinut portofoliul Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei, Budapesta „s-a activat“ oferind fonduri importante în vederea lansãrii televiziunii maghiarilor ºi pentru alte programe mass-media destinate maghiarilor. Prin Nagy, Budapesta a primit acces în anumite zone ºi sectoare strategice din cadrul ministerului.

MCTI - baza de contact a Budapestei

euro în proiecte imobiliare din Centrul ºi din Estul Europei.

Acþionar majoritar e Sandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro). În trecut, Demian a lucrat în comerþul cooperatist comunist de la Budapesta.

Ceilalþi cofondatori sînt lordul Nathaniel Rothschild (descendent al celebrei familii de bancheri din Anglia ºi SUA), Peter Munk (fondatorul Barrick Gold Corporation – companie canadianã auriferã), Sandor Csanyi (preºedintele OTP Bank – cea mai mare bancã maghiarã).

Rolul central al Clujului. Grupul Eureka În cadrul UDMR, s-au conturat douã grupãri puternice, una formatã din liderii mai vechi ai Uniunii ºi alta din tinerii promovaþi imediat dupã alegerile din 2004.

Geografic, în UDMR, gruparea tinerilor s-a concentrat în zona Clujului, în timp ce gruparea „bãtrînilor“ Verestoy Attila - Tackacs Csaba - Gyorgy Frunda dominã fieful tradiþional din judeþele Harghita, Covasna ºi Mureº.

Clujul are un rol-cheie, axial, aici fiind concentratã ºi activitatea Grupului Eureka, o organizaþie „non profit“, care se ocupã, însã, ºi de afaceri ºi politicã, al cãrei lider politic, la vedere, este Nagy Zsolt, fost ministru al Comunicaþiilor ºi Tehnologiei Informaþiei în perioada decembrie 2004 - iunie 2007, cercetat în mai multe Dosare grave Penale - printre altele ºi într-un dosar de trãdare ºi spionaj al reþelei ruseºti Stanchev-Benyatov.

Gruparea reþelei Eureka susþine interesele celor mai influenþi oameni de afaceri maghiari din Transilvania ºi promoveazã liderii UDMR din judeþul Cluj. Acþionarii societãþii Group Eureka SRL sînt ºi membri ai Asociaþiei Întreprinzãtorilor Eureka (AIE), alimentatã prin suveica de transferuri financiare ale celor peste 70 de firme în care sînt implicaþi aproximativ 15 importanþi oameni de afaceri maghiari din Cluj.

„Schumacher“ intrã pe turnantã Liderul formal ºi vocal este fostul ministru Zsolt Nagy, introdus în firmele grupului Eureka, prin intermediul unui interpus, respectiv prin partenera de afaceri a fratelui sãu, Nagy Karoly, cel care deruleazã cele mai importante afaceri ale familiei. Nagy Karoly, fratele fostului ministru al Comunicaþiilor, este asociat în firma Galopp SRL Tîrgu Mureº, cu fostul ministru al Lucrãrilor Publice, Borbely Lasylo, cu Szepessy Laszlo, mîna dreaptã ºi fost director de Cabinet al preºedintelui UDMR, Marko Bela, ºi cu Kelemen Attila.

Nagy Zsolt, numit în conversaþiile intime de cãtre ºeful sãu, celebrul spion aflat în libertate - Stamen Stanchev „Schumacher“ sau „Schumi“, face parte dintr-un cerc mai vast cu activitate anti-româneascã îndrumat la vedere de Arpad Paszkany, lider informal al Grupãrii Eureka.

Paszkany controleazã reprezentanþele locale ale firmelor Opel ºi Chevrolet, este administratorul companiei Polus ºi reprezentant în România al holdingului Trigranit Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj, Arpad Paszkany este unul dintre

Au fost semnate o serie de memorandumuri ºi protocoale avantajoase, iar dezvoltarea colaborãrii cu autoritãþile maghiare a fost prioritarã. Contactele lui Nagy cu Executivul de la Budapesta s-au concretizat într-o serie de parteneriate bilaterale, cel mai important fiind Memorandumul de cooperare ºi de înþelegere în domeniul tehnologiei informaþiei ºi comunicaþiilor cu autoritãþile ungare. Acordul propunea, printre multe altele, „realizarea unor proiecte care sã faciliteze dezvoltarea societãþii informaþionale locale, prin activitatea coordonatã a minoritãþii maghiare din România“, iar pentru punerea în aplicare a mãsurilor, Nagy s-a întîlnit, în numeroase rînduri, cu omologul sãu maghiar, Kovacs Kalman, sau cu Ferenc Gyurcsany, prim-ministru al Ungariei. În baza acestui Memorandum, pe parcursul anului 2007, au fost înfiinþate aproape 100 de puncte de acces la Internet „e-Transilvania“, în judeþele cu minoritate maghiarã.

Fondurile s-au rulat prin ONG-ul ministrului Nagy Zsolt, fundaþia Janovics Jeno Alapitvany, al cãrei scop principal este administrarea televiziunii maghiare a Ardealului. Sub conducerea lui Nagy Zsolt, activeazã, ca membri ai fundaþiei, liderii UDMR Marko Bela, Takacs Csaba, Galfalvi Zsolt, Csep Sandor ºi Gasparik Attila. Aceastã poziþie dominantã aratã rolul important al tînãrului Nagy în noul curent politic din UDMR. Înfiinþarea noului post de radio ºi a viitorului post TV coordonat de Nagy Szolt ºi finanþat de Budapesta reprezintã primul pas spre consolidarea unui grup de interese bine consolidat, ce va lansa o nouã platformã politicã, formatã din politicieni ºi oameni de afaceri maghiari, care vor fi susþinuþi de noul Trust mass-media.

„Strãpungerea“ Transilvaniei Conglomeratul imobiliar, economic ºi politic din Cluj, concentrat în jurul Grupului Polus, va fi susþinut direct de Trustul mass-media, deplasînd Centrala UDMR cãtre inima Transilvaniei, în dreptul viitoarei autostrãzi care va asigura un flux economic major cãtre ºi dinspre Budapesta. În urmãtorul deceniu, mediul economic al Ardealului va fi unul complementar Ungariei, realizîndu-se, astfel, unul dintre principalele deziderate ale politicii externe maghiare, scop definit, încã de acum 10 ani, de fostul ministru de Externe Geza Jeszenski: „În fapt, urmãrim ca Transilvania sã devinã un spaþiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politicostrategic, unirea maghiarilor în graniþele lor existente înainte de Trianon“.

Organizarea internã a UDMR, prin Consiliul Reprezentanþilor - un fel de miniparlament, ºi crearea unor direcþii regionale cu rol executiv, care se ocupã de cadrele didactice, de problemele economice, de agriculturã, de învãþãmînt care imitã activitatea ministerelor, aratã deja intenþia organizãrii maghiare de tip statal pe teritoriul României. În Secuime s-a trecut de mult la utilizarea vechilor sigle ºi embleme din timpul ocupaþiei horthyste, în consilii ºi

primãrii se foloseºte exclusiv limba maghiarã, la întruniri ºi sãrbãtori se cîntã Imnul de stat maghiar, deci, de facto, funcþioneazã „insule de autonomie“ cu atribute statale, ce strãpung „frontiera internã“ a României. Referendumul „Þinutului Secuiesc“ din martie, promovat de 24 de consilii locale, urmãreºte doar oficializarea stãrii de fapt. În viitor, planul Jeszenski se va consolida treptat, pe fondul surpãrii autoritãþii Statului Român în Transilvania.

Acum doi ani, un oficial maghiar, Nemeth Zsolt, vizitator frecvent al României, deºi neinvitat de nimeni, anunþa ritos ºi infatuat cã Þinutul Secuiesc este o „regiune unitarã ºi indivizibilã". „Poate cã noul plan de reorganizare administrativã nu ia în calcul acest lucru, însã Þinutul Secuiesc este o regiune unitarã ºi indivizibilã.

Va veni o vreme cînd acest lucru va fi recunoscut prin trasarea liniilor de reorganizare administrativã", a declarat Nemeth Zsolt, secretar de Stat în cadrul Ministerului ungar de Externe, într-un discurs susþinut la inaugurarea (încã) unei porþi care marcheazã intrarea în aºa-zisul Þinut Secuiesc.

Ieºirea publicã a oficialului maghiar pe teritoriul României face parte dintr-o serie nesfîrºitã de declaraþii fistichii ale reprezentanþilor Budapestei pe tema regionalizãrii ºi configurãrii unei noi frontiere interne în mijlocul þãrii noastre. Aºa-zisul steag secuiesc al „pseudo-þinutului secuiesc“ a devenit un simbol etnic cu conotaþii profund ºovine. ªovinismul mizeazã pe aþîþarea vrajbei naþionale ºi a urii între popoare, sau între naþionalitãþi conlocuitoare, propagarea rasismului ºi exclusivismului naþional.

Denumirea de Þinutul Secuiesc este o denumire etnicã, o expresie a intoleranþei, doarece exclude, din start, populaþia autohtonã din judeþele Harghita-Covasna ºi pe toþi cei de alte etnii din zonã. Românii, deºi au fost supuºi unui proces intens de asimilare ºi epurare etnicã în ultimii 250 de ani, încã mai existã în zonã. Denumirea de Þinut Secuiesc e un simbol ºi un vehicul al epurãrii etnice. Într-o manierã tipic manipulatoare corifeii maghiari ai temei autonomiei comparã Þinutul Secuiesc cu Þara Oaºului, sau Þara Maramureºului. Însã denumirea de Þara Maramureºului nu este etnicã, ea nu-i exclude pe ucrainienii, nemþii, þiganii ºi nici mãcar pe ungurii de acolo.

Secuii - o minoritate inventatã Partea cu adevãrat ridicolã a temei autonomiei secuieºti este cã, în realitate, secuii nu prea existã, cel puþin aºa reiese din datele statistice. La adresa web a Institutului Naþional de Statisticã gãsim datele cu privire la populaþia din România, aºa cum este ea descrisã prin oglindirea statisticilor ºi a recensãmintelor din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 ºi 2002. Se observã, mai întîi de toate, cã nu s-a declarat nimeni în clar secui, la recensãmintele trecute, iar cum udemeriºtii au fost la guvernare multã vreme, e greu de crezut cã cineva ar fi putut sã-i impiedice pe „secui” – dacã ei chiar ar exista în numãr mare, sã se declare ca atare. În tabelele care cuprind indicatori cu privire la etnie, nu se gãseºte picior de „secui”. Asumînd ideea cã poate sînt cuprinºi în zona „alte naþionalitãþi”, undeva dupã þigani, tãtari, pecenegi, turco-slavi, cumani, amerindieni, bozgori, ºogori etc., am cãutat datele statistice, la nivelul întregii þãri, la rubrica „altã etnie" – ºi rubrica „etnie nedeclaratã". Cum „secuii” pretind cã ar fi justificaþi la dreptul unui aºa-zis „þinut secuiesc”, undeva în arealul românesc definit de judeþele Covasna – Harghita, am cãutat în aceste douã zone sã vedem care sînt cifrele celor de „altã etnie” ºi a celor cu „etnie nedeclaratã”, între care s-ar putea sã fie ascunºi „secuii” noºtri ºi am separat urmãtoarele cifre: 27 de persoane de altã etnie ºi 81 cu etnie nedeclaratã - în Covasna, ºi 45 de persoane de altã etnie ºi 131 cu etnie nedeclaratã, în Harghita. 108 plus 156 de persoane, respectiv 264 de etnici mai aparte ar putea fi suma totalã a celor care se pretind a fi „secui” în judeþele Covasna – Harghita. Pînã una alta, apare ca evident ridicolã pretenþia acordãrii unui „Þinut” celor 264 de presupuºi „secui”. Eventual, li s-ar putea oferi o porþiune din Parcul Ciºmigiu, alãturi de fazani, lebede ºi raþe tãrcate. (va urma) GEORGE RONCEA

Pag. a 17-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Guvernul Cioloº egal Guvernul Söroº?

Ce mai tevaturã ºi cu noul guvern de tehnocraþi! Ce gãselniþã/ miºcare inspiratã a preºedintelui Klaus Iohannis! S-a terminat, domnule, cu politicienii corupþi care sã guverneze România! Au fost abandonaþi cu totul pãtaþii ºmecheraºi ai lui Ponta. Dar n-au fost luaþi în seamã nici prea cinstiþii oameni ai PNL-ului, deºi acest nou partid, nãscut din fuziunea liberalilor cu pedeliºtii mai mult sau mai puþin reciclaþi, îºi formase faimosul guvern profesional, din umbrã, în frunte cu Cãtãlin Predoiu, cel obsesiv menþionat de cãtre Iohannis ca viitor premier, spre marea dezamãgire a celor ce l-au susþinut pe ex-primarul performant de Sibiu, omul providenþial scos în faþã, precum asul din mînecã, la jocul de poker, preferat de Crin Antonescu.

Tãcutul înþelept Klaus Iohannis a dat lovitura de graþie, alegînd acest Cabinet de independenþi, desigur, dupã ce ºia armonizat dorinþa inimii sale cu vrerea protestatarilor

Lecþia de religie

CÃLUGÃRUL VIZIONAR (17) Diavolii cu chip de luminã, sau teologii Iadului (2) Diavolii numiþi teologii iadului se pornesc cu înverºunare sã dãrîme Biserica ºi sã-i nimiceascã pe slujitori. Astfel, pun în gura celor cuprinºi de ei cuvinte de hulã împotriva bisericii ºi, mai cu seamã, împotriva slujitorilor ei. Scuipã foc, batjocorindu-i pe preoþi, defãimînd preoþia. Îi auzi ce vorbesc aceºti diavoli, prin gura lor: cã preoþii l-au inventat pe Dumnezeu, pentru cîºtig; cã preoþii au inventat Biserica, pentru cîºtig; cã preoþii sînt ateii cei mai convinºi, pentru cã ei, inventîndu-L pe Dumnezeu, ºtiu cã nu El nu existã; cã preoþii sînt hoþi ºi îi jupoaie pe sãraci, preoþii, preoþii, preoþii...Preoþii nu au nici un rol benefic în societate ºi, ca atare, ar trebui desfiinþaþi. Aceasta este lucrarea acestor diavoli: sã distrugã credinþa ºi biserica lui Dumnezeu. O femeie demonizatã a mers la dezlegãri ºi la moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, iar în timpul rugãciunilor, prin gura ei vorbeau aceºti diavoli, care se vãitau: „N-am crezut cã un petic de ortodocºi o sã ne dea

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (15) O noapte în Bangkok (4) Comentatorii au arãtat cã o perioadã de ,,odihnã ºi relaxare” sexualizatã venea în sprijinul armatei americane care, în acest fel, putea sã trimitã bãrbaþi tineri în cãlãtorii lungi pe mare, pentru ºederi pe termen îndelungat peste mãri. De asemenea, au spus ei, probabil cã ideea sexualitãþii supuse a femeilor asiatice avea sã îi ajute pe soldaþi sã îºi menþinã sentimentul cã sînt îndeajuns de bãrbaþi pentru a lupta.

Aranjamentele pentru ,,odihnã ºi relaxare” din Thailanda, precum ºi organizarea alor facilitãþi similare pentru bazele militare americane în þãri ca Filipinele ºi Coreea de Sud au oferit o bazã propice dezvoltãrii turismului sexual contemporan: mai întîi, prin menþinerea ºi întãrirea relaþiilor indigene de acest tip; în al doilea rînd, prin creºterea valorii de piaþã a accesului sexual la femei, ca urmare a transformãrii localnicelor în bunuri de larg consum, pentru plãcerea strãinilor; în al treilea rînd, prin crearea unor structuri ºi dependenþe de naturã economicã, obiective ce pot fi realizate, dupã armatã, prin turism.

Dupã rãzboiul din Vietnam, de îndatã ce soldaþii americani s-au retras din zonã, dezvoltarea turisticã timpurie a cãutat sã profite de facilitãþile de distracþie ºi

din piaþã, oameni pe care i-a cam tras pe sfoarã, la fel cum a pãcãlit mulþimea tînãrã ºi în noiembrie anul trecut.

Domnul preºedinte nu ºtia cum sã-ºi împlineascã pohta, adicã ,,guvernul meu”, ºi sã-l dea jos pe penalul Victor Ponta. Protestul sincer al „boborului“ revoltat în urma tragediei de la „Colectiv“ a fost o manã cereascã pentru ambiþiile sale. ªi-a infiltrat reprezentanþi ai ONG-urilor, indivizi abili, toþi oameni devotaþi ai magnatului Söroº, despre care se ºtie cît de multu iubeºte el pe mutu', adicã România, ºi care, precum un vajnic ºi dezintersat luptãtor pentru instaurarea democraþiei în aceastã parte a lumii, a îndesat mulþi euroi în astfel de ONG-uri.

Glasul societãþii civile a fost înãbuºit, uºor, de vocile unora precum Liviu Mihaiu, Sorin Ioniþã º.a., în frunte chiar cu primul preºedinte al Fundaþiei Söroº în România, Sanda Pralong, actual consilier al preºedintelui Iohannis.

Acum se cam leagã lucrurile. Dacian Cioloº, mare tehnocrat, apolitic, dar cu mari reminiscenþe bãsiste, a îndeplinit întocmai doleanþele ONG-urilor subvenþionate de Söroº.

Prin urmare, s-a constituit Cabinetul Cioloº. Sau, dupã cum stau lucrurile, Cioloº egal Söroº.

Acum ne explicãm de ce a þinut morþiº noul premier ales de Bruxelles ºi desemnat de preºedinte s-o punã pe doamna Cristina Guseth (de la ,,Freedom House”, un ONG finanþat pe filiera Soroº) sã se ocupe de Justiþie. Din fericire, dupã prestaþia ei dezastruoasã la audierile din comisiile parlamentare, doamna electronistã, fãrã nici un fel de studii de Drept, a fost retrasã la timp. Altfel, în ciuda tuturor evidenþelor, prietena ºi protejata Monicãi Macovei ne pricopsea cu o justiþie ce n-a vãzut încã România. Dupã umila noastrã pãrere, dacã am trãi, cu adevãrat, în democraþie ºi am avea un autentic stat de drept, dupã o asemenea gafã, ar fi trebuit sã-ºi cam dea demisia nu numai Cioloº, ci ºi mentorul sãu, Iohannis, care rînjea satisfãcut la depunerea jurãmîntului de cãtre membrii ,,guvernului sãu”, de mari tehnocraþi. Dar, fireºte, nu s-a întîmplat aºa. Ordinul strãinilor e ordin. Aºteptãm, înfriguraþi, mãrirea salariilor ºi a pensiilor promise de Victor Ponta, cel blamat, sãpat ºi aruncat din fruntea unui Cabinet performant. Fiindcã deja se aud voci: Cioloº ºi guvernul lui sînt puºi pe austeritate, frate! Sã vedem dacã tinerii, în special, vor mai ieºi în stradã sã protesteze.

GEORGE MILITARU

atît de mult de furcã..., numai ortodocºii ne dau de furcã.., dar lasã.., cã n-o sã treacã mult timp ºi am sã-i distrug, n-o sã mai rãmînã nici bucãþicã de ortodocºi..

Vai..! Vai..! O sã-i distrug pe ortodocºi..!”.

Modul prin care diavolii cred cã vor birui ortodoxia este sã semene îndoialã ºi neîncredere în credincioºi. De aceea, la televizor, apar tot felul de oameni: liberi cugetãtori, necredincioºi, atei, vrãjitoare, teosofi, aºaziºii oameni de ºtiinþã ºi oameni de culturã, care lanseazã cuvinte de hulã numai împotriva bisericii ortodoxe ºi împotriva preoþilor ortodocºi. Nu se vorbeºte împotriva sataniºtilor, împotriva vrãjitorilor, împotriva ereticilor sau împotriva altor culte sau organizaþii oculte; sînt atacaþi doar ortodocºii. Aºa cred aceºti diavoli, numiþi teologii iadului, cã vor dãrîma Biserica Ortodoxã.

Aceºti diavoli sînt de staturã înaltã: unii uriaºi, alþii subþiri ºi ceilalþi graºi, cu picioare ºi mîini ca butucii. Ei poartã un soi de revrendã preoþeascã, de sus pînã jos albã, însã nu este un alb curat, ci un alb murdar.

Diavolii aceºtia sînt înconjuraþi de o luminã foarte apãsãtoare, care nu lumineazã în jur ºi care dã fiori de teamã. De aceea, ei se mai numesc diavoli cu chip de luminã. Pe cei care-i prind în cursa lor le dau sentimentul cã ei sînt luminaþi la minte ºi toþi ceilalþi, din jurul lor, sînt întunecaþi. La faþã sînt stacojii, cu ochii ca focul. Sînt iuþi, vicleni, bãnuitori ºi foarte înfricoºãtori.

Cînd sînt contraziºi, se aprind de mînie ºi devin deosebit

de fioroºi. De obicei, stau în adunãri la amvon, citind Biblia. Cei ce sînt prinºi în mrejele lor nu mai pot scãpa, sau scapã cu mare greutate. Pun stãpînire pe tot intelectul ºi raþiunea celui cuprins de ei, încît omul nu mai vede ºi nu mai aude; omul nu mai stãpîneºte aceste simþuri. Aºa se explicã de ce atunci cînd stai de vorbã cu vreun sectar, cu un ateu, cu un necredincios, cu un liber cugetãtor, ori cu vreun vrãjitor, oricît de multe argumente îi vei aduce, arãtîndu-i cã greºeºte, el nu te ascultã ºi nu te aude; orice minune s-ar face pentru a-1 îndrepta, el nu o vede. Aºa s-a întîmplat cu fariseii ºi saducheii din vremea Mîntuitorului: zilnic, ei ascultau vorbele Lui, dar nu le auzeau, zilnic erau martori la minunile sãvîrºite de El, ºi nu le vedeau. Tot aºa s-a întîmplat cu Arie, din timpul sfîntului Împãrat Constantin cel Mare, care nu a vãzut minunea Sfîntului Spiridon cu cãrãmida. Aºa se întîmplã cu toþi ereticii ºi batjocoritorii de lucrurile sfinte. Dupã ce L-au vorbit de rãu pe Dumnezeu, credinþa ºi biserica faþã de oameni le dau sentimentul de ruºine, ca sã nu se mai poatã întoarce. Dacã îndrãzneºte cineva sã îi contrazicã, aceºti posedaþi devin zeflemitori ºi batjocoritori, apoi devin nervoºi, se schimbã la faþã. Chipul lor e ca de fiarã, se înroºesc, de parcã li se urcã sîngele în cap, li se bulbucã ochii ºi scot pe gurã numai cuvinte de batjocurã.

Sfîrºit ILARION ARGATU

cazare care fuseserã înfiinþate de armatã. În unele þãri, acest lucru s-a înfãptuit cu intenþia expresã a guvernului.

Guvernele autoritare din Coreea de Sud, din anii '70 pînã la sfîrºitul anilor '80, nu doar au încurajat, ci au ºi instituþionalizat turismul kisaeng (în traducere: prostituatã). Femeile - viitoare prostituate erau obligate sã participe la cursuri þinute de profesori universitari, în care li se vorbea de rolul crucial al turismului pentru economia Coreii de Sud, dupã care li se acordau licenþele pentru prostituþie. În cadrul „programelor de orientare” guvernamentale pentru kisaeng, acestora li se spunea: „Relaþiile voastre carnale cu turiºtii strãini nu vã transformã în niºte prostituate, ci exprimã patriotismul vostru eroic”.

Ministrul Educaþiei din Coreea de Sud, în timpul anilor ‘70, a mers mai departe: „Sinceritatea fetelor care au contribuit cu vaginele lor la dezvoltarea economicã a þãrii-mamã este, într-adevãr, demnã de laudã”.

Dar promovarea turismului sexual în Thailanda, dupã rãzboiul din Vietnam, a fost favorizatã nu doar de guvernul þãrii; în acei ani, Indochina era deosebit de instabilã politic ºi era în interesul SUA sã ridice economia Thailandei, pentru cã þara era nu doar prietenoasã faþã de eforturile anticomuniste ale Statelor Unite, ci era deschisã ºi dorinþei, mai generale, de dezvoltare a regiunii, în stil american. Dar, fãrã personalul militar american care sã foloseascã structurile înfiinþate în timpul perioadelor de „odihnã ºi relaxare” din rãzboi (ºi care generaserã o creºtere masivã a economiei thailandeze), þara era în pericol. În 1971, Robert McNamara, ºeful Bãncii Mondiale, a vizitat Bangkok-ul ºi a iniþiat o serie de întîlniri în care turismul a fost identificat ca o componentã-cheie a

economiei thailandeze - ºi nu orice tip de turism. Din cauza costului cãlãtoriilor cu avionul din acea perioadã, era puþin posibil pentru familii întregi sã cãlãtoreascã în Thailanda; ºi dacã era þintit turistul singur, cu venituri de care se putea dispensa, atunci structurile de „odihnã ºi relaxare”, care existau deja, puteau cntinua sã genereze bogãþie. Datoritã faptului cã McNamara fusese, în 1967, secretarul pentru Apãrare al Statelor Unite, care superviza contractele de „odihnã ºi relaxare”, nu este prea greu de înþeles faptul cã Banca Mondialã ºi guvernul thailandez s-au pus de acord asupra unei politici extrem de cinice, prin care turismul sexual sã se dezvolte ca un sector-cheie al industriei thailandeze. În 1980, Booncha Rajanasthian, vicepremierul thailandez, a cerut tuturor guvernelor provinciale sã ia în considerare... ,,forma de distracþie potrivitã, pe care ºtiu cã unii dintre voi le considerã dezgustãtoare ºi ruºinoase, dar noi trebuie sã ne gîndim la locurile de muncã pe care le va genera”. Unii critici au susþinut cã au fost exacerbate în mod deliberat condiþiile sãrãciei rurale - prin slãbirea modelelor regionale de proprietate teritorialã, tãierea pãdurilor, manipularea politicilor apei de consum ºi de irigaþie, prin împrumutarea de bani, la nivelul subzistenþei, fermierilor, spre a-i încuraja sã realizeze culturi nepotrivite solului din nord-estul regiunii - pentru a asigura o sursã imediatã de femei tinere din nordul rural (care cuprinde peste 80% din populaþie) în scopul alimentãrii industriei sexului. (va urma) PATRICK BLACKDEN

Pag. a 18-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Antologia pãpuºilor cu patru lãbuþe Viaþa bate filmul: ªase poveºti uimitoare despre animale O poveste emoþionantã cu animale, transpusã pe peliculã, îi poate influenþa atît pe copii, cît ºi pe adulþi. Filmele despre animale rãtãcite, care îºi cautã drumul spre casã, sînt preferatele copiilor de toate vîrstele, ºi nu numai, ºi pot reprezenta succese de box-office. Însã, de multe ori, realitatea depãºeºte cu mult scenariile producþiilor Disney sau Pixar.

Site-ul Cracked.com face un top al celor mai incredibile 6 poveºti reale despre animale care au reuºit sã revinã acasã, dupã ce s-au rãtãcit, chiar dacã au avut nevoie de luni sau ani pentru a face asta.

Yosuke, papagalul care s-a întors acasã dupã ce a spus oamenilor care este adresa sa Se ºtie cã papagalii sînt fiinþe inteligente. Familia Nakamura, din Japonia, a descoperit dezavantajele pe care le ai atunci cînd încerci sã þii un geniu în spatele gratiilor, dupã ce papagalul lor, Yosuke, din specia African Grey, a reuºit sã scape din colivie. Spre deosebire de un cîine, atunci cînd o

Uimitoarea cãlãtorie a lui Bobbie – „Cîinele-minune“ Imagineazã-þi cã eºti cîine ºi mîine te trezeºti singur, flãmînd, la 4.100 kilometri de casã. Singura opþiune pe care o ai este sã încerci sã te întorci de unde ai plecat. ªi exact asta a fãcut ºi Bobbie – „Cîinele-minune“, un erou al stat-

insulelor Whitsunday, de pe coasta australianã. Sophie a cãzut peste bord, iar dupã cîteva ore de cãutãri, stãpînii au renunþat, fiind convinºi cã animalul lor de companie s-a înecat, sau a fost mîncat de rechini. Însã, Sophie a supravieþuit dupã ce a înotat 5 mile nautice, ajungînd pe o insulã pustie.

Acolo, cîinele a supravieþuit timp de 4 luni, fiind gãsit în final de garda de coastã. Deºi pãrea sãlbãticitã, în momentul în care a auzit vocile stãpînilor sãi, Sophie s-a transformat în animalul de companie pe care aceºtia îl ºtiau.

luri, el a reuºit, dupã cîteva ore în care a înnotat continuu, sã ajungã la acelaºi centru pentru sinistraþi la care se adãpostise ºi stãpînul sãu. Cîinele era plin de tãieturi ºi lovituri, însã, în urma îngrijirilor oferite, el a fost salvat.

Þestoasa Lucy, care s-a întors acasã dupã 4 ani Dacã îþi doreºti sã cumperi de la magazinul de specialitate un animal de companie care sã nu fugã, cu siguranþã cã te vei gîndi la o broascã þestoasã. Totuºi, ar trebui sã te fii atent. Lucy, o þestoasã de deºert, care cîntãrea aproximativ 12 kilograme, a reuºit sã fugã din grãdina familiei Wellington, din Brentwood (New Hampshire), în octombrie 2006. Stãpînii au cãutat-o peste tot, însã, fãrã succes.

ului Oregon, care a devenit unul dintrei cei mai faimoºi cîini din istorie în urma unei cãlãtorii incredibile, demnã de un film Disney.

Pe data de 2 februarie 1924, cîinele în vîrstã de doi ani a apãrut la uºa stãpînilor sãi, familia Brazier. Ceea ce i-a uimit pe aceºtia a fost faptul cã Bobbie a reuºit sã se întoarcã acasã, deºi, în urmã cu 6 luni, el fusese pierdut în timpul unei cãlãtorii în statul Indiana, respectiv la 4.100 kilometri de Oregon.

Dacã la început autoritãþile nu au crezut povestea, în urma cercetãrilor fãcute, cîinele a fost declarat erou ºi a devenit o legendã, pentru cã a reuºit sã parcurgã singur aceastã distanþã.

Bobbie a fost vizitat de peste 40.000 de persoane, primind cheile mai multor oraºe, medalii ºi chiar ºi un rol într-un film mut.

Shane, cîinele Akita care a învins un tsunami În Japonia, animalele de casã sînt extrem de iubite. Pe 11 martie 2011, cînd a avut loc cutremurul din sud-vestul þãrii, mulþi japonezi au fost nevoiþi sã fugã din calea valurilor seismice ºi sã-ºi lase în urmã pisicile ºi cîinii. Însã, a existat un cîine care nu a dorit sã se predea în faþa valurilor de peste 30 de metri ºi a plecat sã-ºi caute stãpînul.

Shane, un cîine din rasa Akita Inu, era cel mai bun companion al domnului Kamata, care avea rolul de a avertiza populaþia atunci cînd urma sã aibã loc un tsunami. Bãrbatul a încercat atunci sã ajungã acasã ºi sã-ºi salveze cîinele, însã nu a putut din cauza unor valuri puternice. Kamata s-a îndreptat spre un centru pentru sinistraþi, fiind convins cã Shane a pierit. Însã, lucrurile nu stãteau chiar aºa. Simþind cã stãpînul sãu este în pericol, Shane s-a aruncat în apele aduse de Ocean ºi, deºi acestea erau pline de deºeuri purtate de va-

pasãre zboarã, este puþin probabil ca ea sã revinã acasã. ªi totuºi, Yosuke a reuºit. Dupã ce a fãcut un tur al Japoniei, papagalul a ajuns în mîinile unor îngrijitori de animale, care, din motive necunoscute, l-au predat Poliþiei.

Pentru cã la secþia de Poliþie papagalul „a refuzat sã vorbeascã“, poliþiºtii s-au hotãrît sã-l dea în grija unor medici veterinari. La scurt timp dupã ce a ajuns la clinicã, Yosuke a devenit foarte vorbãreþ. Se pare cã pasãrea îi amuza pe veterinari, cîntîndu-le melodii pentru copii. Dupã cîteva zile, Yosuke a fãcut o pauzã lungã ºi a spus: „Sînt domnul Yosuke Nakamura“ ºi a înºirat adresa exactã a stãpînului sãu, ºtiind chiar ºi numãrul strãzii. Spre surprinderea veterinarilor, adresa era realã, iar Yosuke s-a putut întîlni din nou cu Nakamura. În ciuda faptului cã avea o greutate semnificativã ºi era agilã precum un cetãþean care iese dintr-un bar dimineaþa, Lucy a reuºit sã supravieþuiascã timp de 4 ani în mediul din New Hampshire. Stãpînii spun cã, atunci cînd este secetã, þestoasele de deºert îºi construiesc gropi în care pot sã stea chiar ºi un an pînã cînd plouã. Cel mai probabil, Lucy ºi-a construit o astfel de gaurã pentru a se adãposti de frigul iernii, iar dupã 4 ani a fost gãsitã de un vecin al familiei Wellington, aflat la aproximativ 2 kilometri distanþã.

Pisica Dixie s-a întors acasã dupã 9 ani Dixie trãise deja o viaþã plinã pînã în 1999, cînd a împlinit 6 ani. Era o pisicã liniºtitã, care stãtea toatã ziua ºi se uita la copiii vecinilor, pînã cînd a dispãrut, în mod inexplicabil.

Sophie, cîinele care a supravieþuit patru luni pe o insulã pustie În noiembrie 2009, Jane ºi Dave Griffith ºi-au luat cîinele - Sophie Tucker - într-o cãlãtorie cu iahtul în jurul

Dupã luni de la dispariþie, stãpîna pisicii a acceptat faptul cã animalul a murit. Bineînþeles cã doamna Gilly Delaney s-a bucurat atunci cînd, într-o zi, a primit un telefon cã pisica a fost gãsitã. Frumos final, nu? Extraordinar este cã pisica a fost gãsitã dupã... 9 ani.

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 19-a – 11 decembrie 2015

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (5) Armata! Aveþi arme ºi nu-l împuºcaþi pe nebunul ãsta, În preajma clãdirii Radio, lume multã. Luasem cu mine un braþ de ziare „Libertatea“, pe care le-am proºtilor!“. Ea vorbea aºa, care n-ar fi omorît nici o împãrþit oamenilor. Un tînãr ne recunoaºte: „Sînt rugfurnicã. Pe urmã, revenea la sentimente mai bune, iar byst, vã ºtiu, vã citesc articolele. Vreþi sã vã fac loc sã atunci cînd intervenea ºi tata, în reuniunile noastre de intraþi în Radio, sã vorbiþi?“. Rãspunsul nostru a fost familie, concluzia lor era cam asta: „Lasã, cã merge ºi scurt ºi de bun-simþ: „Nu, mulþumim“. Barbu i-a mai aºa, cine vreþi voi sã vie? Ruºii? Dã-i încolo de zis: „Ajutã-ne sã trecem mai uºor de toate cordoanele nenorociþi! Americanii ºi englezii? Ne-au vîndut tot astea!“. Ne-au însoþit cîþiva prieteni ai tînãrului, pînã timpul! Mãcar ãsta-i nebunul nostru, a fãcut ºi lucruri am ajuns pe la Piaþa Matache. Apoi, cu greu am ieºit bune pentru þarã. Dacã nu era regimul ãsta, n-ajungeaþi în Str. Lemnea, dar, cînd am ajuns în dreptul Resvoi, copiii unui amãrît de croitor, la ºcoli înalte!“. taurantului Chinezesc, de pe niºte acoperiºuri de Astãzi, mama nu mai este. Refuz sã pronunþ sau sã clãdiri se trãgea îngrozitor. În cine? Nu circula mai scriu cuvîntul „moartã“. Ea nu mai este, nu poate nimeni! Ne-am refugiat înãuntru. Am reuºit sã dau un fi „moartã“. O forþã mai puternicã decît fluidul meu telefon acasã, vital mã învãluie ºi mã face sã trãiesc în credinþa cã sã-l rog pe cumnatul meu, Gicã, sã vinã cu maºina sã Dumnezeu a chemat-o la El ºi cã ea vede ºi judecã tot. mã ia de la Barbu din faþa porþii. Pînã la urmã, cu Îi spun lui Marinicã: „Ascultã la mine, toatã debandagreutate, l-am condus pe Nea Jean acasã. Nici n-am da asta se va termina ºi ai sã vezi cã tot noi, românii, ajuns bine la casa mea, cã mã pomenesc sunat de el la o sã venim la Putere!“. Acum au plecat. Se duc la telefon: „Alo, Vadime, au rãmas fetele alea singure la Minister. Parcã mã încearcã o undã de regret cã nu 26 ianuarie 1983. La marea Uzinã „23 August“ s-a lansat, în mai fumez. M-am lãsat în iunie 1989, fumam ca un redacþie. N-ai o maºinã sã le duci acasã?“. Accept, ce pot sã fac? Dar de unde maºinã? Îmi vine ideea sã-i mijlocul muncitorilor, volumul „Idealuri“. Autorul este inter- turc. ªi uite cã trãiesc încercãri unice într-o viaþã de telefonez vecinului meu, Mugur Stan. Cavaler ºi el, vievat de Liana Molnar, pentru „Albumul duminical“ al TVR. om ºi n-am cîrja de sprijin, care era odinioarã þigara. ca ºi mine, omul e de acord. Întîmplãtor, are pe mînã Dar mã þin tare. Primesc mai multe telefoane. Foºtii un ARO alb, care îi aparþine lui Janos Fazekaº, nu ºtiu cine eºti, dar te întreb ceva: ce-ai de gînd sã faci? Mã mei colegi de la „România liberã“, Ion Bocioacã ºi Marius de ce acesta i l-a împrumutat. Ne aventurãm în noapte, spre omori?“. El continuã sã gîfîie în aparat: „Lasã, lasã, aºteap- Georgescu, mã sunã ºi mi-l dau pe... Bãcanu! Schimbãm marea disperare a soþiei ºi a nepoatei mele, Daniela, care a tã numai ºi-ai sã vezi ce-o sã-þi fac...“. Ce ciudatã naturã cîteva cuvinte, de îmbãrbãtare reciprocã. A fost eliberat ºi venit la noi, pentru cã la ea, în zona Cotrocenilor, se trage mi-a dat Dumnezeu! În loc sã mã sperii (chiar aºa, de ce sã Mihai Creangã. La începutul anului, dupã cîteva sãptãmîni nãucitor. Din pãcate, nu putem pãtrunde cu maºina prin nici mã sperii, ce fãcusem eu?), i-am rãspuns: „Maistre, nu ºtiu de la arestarea lui Creangã, pe la 12 noaptea, pe cînd îmi o barierã. Mai rãu, pe ªtirbei Vodã, exact în dreptul ce vrei sã-mi faci matale, dar îþi spun ce-o sã-þi fac eu: te plimbam cãþeluºii, am simþi un imbold nãvalnic sã-i fac o aceluiaºi Restaurant al M.A.I., ne pomenim cu un val de bag în p... mã-tii!“. vizitã (stã la douã blocuri de mine), sã-i întreb familia dacã demonstranþi care mergeau pe mijlocul strãzii. Un beþivan 23 decembrie 1989. Am dormit puþin. Aproape toatã are nevoie de vreun ajutor. Mi-am luat inima în dinþi ºi aruncã cu o sticlã în parbriz, pe care îl face þãndãri, nisip, noaptea trecutã ne-am uitat la televizor. Nici acum nu-mi m-am dus. Acasã nu erau decît bãiatul lui ºi o bunicã. Am nu alta, dar, din fericire, noi nu pãþim nimic. Mugur revin, tot am impresia cã nu-i adevãrat. Doamne, ce gînduri vorbit în ºoaptã, în bucãtãrie. Am riscat, dar aºa sînt eu. Un întoarce pe strãzile laterale, pe la Editura „Cartea ai cu þara asta? Întreaga noapte s-a tras în neºtire, mai ales prieten din Televiziune îmi relateazã o întîmplare incrediRomâneascã“. Nu mai poate continua. Vãzînd un ARO alb în zona Gãrii de Nord. Pretutindeni se vorbeºte de teroriºti, bilã: „Un medic ginecolog ºi soþia sa, oameni cam de vreo ºi crezînd cã e vorba de vreun demnitar comunist, care fuge, de „copii ai lui Ceauºescu“, adicã orfani arabi care au fost 60 de ani, care locuiesc într-o vilã pe Str. Teheran, au fost un alt derbedeu încearcã sã dea cu o bîtã pe fereastrã. Ce-i crescuþi aici ºi i-au jurat credinþã. Dar unde o fi Ceauºescu? sfãtuiþi de un grup de militari sã iasã discret din vilã, pe drept, prin cîteva locuri am trecut mai uºor, pentru cã ªi de ce a trebuit sã disparã în sus cu elicopterul, cînd putea lîngã casã. Le-au spus cã au informaþii precise cã în casa lor deschisesem geamul ºi am strigat: „Fraþilor, sîntem sã disparã în jos, prin labirinturile interminabile ale se ascund teroriºti. Cei doi au ieºit în mare grabã, cu ce ziariºti!“. Cu chiu, cu vai, ajungem acasã. Dau telefon la Bucureºtilor? Cine l-a sfãtuit? Pe la 7 dimineaþa, ies cu aveau pe ei, niºte halate de casã. Imediat cum au ajuns în redacþie, dezolat, dar fetele se descurcaserã prin forþe pro- cãþeii afarã. Încã mai rãsunã împuºcãturi, sporadic. Zar, stradã, soldaþii au pus tunul pe casã ºi au fãcut-o praf. prii, n-a pãþit nimeni nimic. La televizor, spectacol dalmaþianul, trage de zgardã ca un nebun, sã reintre în bloc. Medicul a fãcut infarct, e la spital“. Zvonistica e în floare, grandios! Îl vãd însîngerat pe colegul meu de la Agerpres, Ceilalþi doi - Lupuºorul ºi Stela - sînt înlemniþi de fricã, se nu mai ºtii ce e adevãrat ºi ce nu. Bine, oricum, cã marele handbalist Dan Marin. E prezentat de Victor furiºeazã pe dupã colþuri, nu sînt în apele lor. funcþioneazã tefefoanele. Dar, ce straniu! Toatã perioada Ionescu ca terorist. Îl mai apasã ºi Cornel Pumnea. Bietul Nu-mi iese din minte scena de azi-noapte, de la noiembrie-decembrie, telefoanele din zona C.C. al P.C.R. om! Sã fi tras el în cineva? O figurã antipaticã face Ioan Televiziune: în studioul 4 s-a stins lumina, eram cu toþii si- n-au mers, ori au mers cu toane, se spunea cã sînt defecþiGrigorescu, care adoptã un aer de uncheº sfãtos, laudã guri cã atacatorii vor nãvãli ºi îi vor face chisãliþã pe cei uni la cablurile subterane. ªtiu asta de la fata care joacã în Programul prezentat de Ion Iliescu, rîde tîmp ºi vorbeºte de prezenþi, dar totul s-a terminat în mod fericit, a apãrut de piesa mea, Ortansa Stãnescu, stã în Blocul Eva; a avut tele„cifru cromozomic“ (ce-o fi aia?). Doamne, se perindã pe cîteva ori cãpitanul ãla tînãr, cu diagonalã pe piept ºi uni- fonul defect vreo douã luni, am tot încercat s-o ajut, dar fãrã micul ecran toþi nebunii! Unul interpreteazã un fel de formã nou-nouþã, ca la filmare, ºi a rostit radios: „Situaþia e succes, pentru ca acum sã constate cã telefonul ºi-a revenit, scenetã, cu o paporniþã la picioare, relateazã discuþiile lui sub control, n-aveþi nici o grijã!“. Totuºi, dacã cineva ar fi ca prin farmec. Aflu de la Robi Urs, conferenþiar la A.S.E., cu un prim-secretar, dar el întreabã, tot el rãspunde, zice dorit sã opreascã emisia, n-ar fi tras mai întîi în antena de care locuieºte lîngã Televiziune, cã niºte ofiþeri ºi soldaþi ceva ºi de soacrã-sa. Într-un tîrziu, apare Nicu Ceauºescu, pe turnul Televiziunii, n-ar fi aruncat în aer reþeaua elec- i-au furat tot ce avea în casã, bucatã cu bucatã, sub ochii lui, lovit, speriat, însîngerat. Nepoatã-mea, Daniela, e impretricã? Dupã-amiazã, mã pomenesc cu fratele meu, Marcu, ºi au încãrcat totul într-un camion ºi duºi au fost! Vorbesc cu sionatã de starea jalnicã a lui, simte o adevãratã milã Marga ºi cu Eugen la telefon. Înþeleg cã prin zona lor, pe la creºtinã. Curg ameninþãrile, reproºurile, acuzaþiile grave. cu prietenul lui din copilãrie, Marin Mirea. Amîndoi sînt Piaþa Romanã, se trage în delir. De altfel, nici nu trebuie îmbrãcaþi în uniformã de luptã.

E alarmã de rãzboi.

Abia Eu însumi am fost ameninþat azi, la scurtã vreme de la fuga sã-mi spunã ei, fiindcã se aude în aparat. „Vadime, ce zici, acum, cînd îl vãd cu þinuta asta marþialã, îmi dau seama cã lui Ceauºescu. Întîi m-a sunat o femeie, semãna perfect la mã, ce ne-a fãcut nebunul ãsta de Ceauºescu?“ – mã întresituaþia e de o gravitate extraordinarã.

Marcu îmi spune: voce cu o prietenã de-a mea, doctoriþa (...): „Ai dat de abã Barbu. Îi rãspund ce i-am rãspuns ºi lui Ioan Alexandru, „Poate cã era mai bine, cînd ai fost ultimele dãþi cu echipele dracu’, þi-a fugit stãpînul, sã te vãd acum pe cine-o sã mai în 20 decembrie, în faþa Casei Scînteii: „Domnule, n-am de fotbal, sã fi rãmas în strãinãtate.

Te întorceai dupã un anlingi!“. A doua oarã, m-a sunat un bãrbat, cu voce de asasin nici o vinã, aºa e cînd sifilisul se urcã la cap ºi devine doi, s-ar mai fi liniºtit treburile. În ochii oamenilor, tu ºi potenþial, tremuratã: „Þi s-a înfundat. Ai sã vezi tu ce-ai sã politicã de stat! L-am iubit pe omul ãsta, dar, între timp, Barbu tot de-ai Puterii sînteþi, deºi aþi fãcut cele mai curapãþeºti!“. Îmi pãstrez calmul ºi-l întreb: „Domnule, nu ºtiu joase acþiuni“. I-am rãspuns cu calm: „De s-a înãlþat la cer ºi, de fapt, noi vorbim despre doi Ceauºescu – unul de pînã la 1984, iar altul...“. ce, Marcule, sã rãmîn în strãinãtate?

Lidia îmi telefoneazã ºi mã invitã sã stau la ea, în N-am rãmas eu în primãvara lui 1979, cînd cei de la Universitatea din Viena mã Drumul Taberei. Adevãrul este cã s-au înmulþit telefoanele rugau sã mai stau, sã-mi dau doctoratul în de ameninþare. Se aude cã prin oraº au început sã se filozofie, sau în Istorie. ªi uite cã m-am plãteascã poliþe. Nu ºtiu dacã e adevãrat, dar un redactor din întors, aici e þara mea. În definitiv, ce-am Televiziune ar fi fost ucis, din rãzbunare. Îi spun sorã-mii fãcut eu? Am omorît oameni? Uitaþi-vã ºi cã nu vin decît cu cei 3 cãþeluºi ai mei. Nici ea n-o duce mai voi unde locuiesc, într-un bloc prãpãdit, cu bine, tot în douã camere de bloc locuieºte, cu bãrbatul ei.

14 staþii de tramvaie ºi de autobuze sub Pînã la urmã, spre searã, ne ducem la ea. Poate va trece ceageam ºi cu o benzinãrie alãturi. Am fost eu sul rãu. S-a tras toatã noaptea. În rãstimpuri, Marcu traun profitor?“. Intervine Marinicã, verseazã strada, de la Minister, ºi vine la noi, în Ho ªi Min. inteligent ºi civilizat, ca întotdeauna: E clar cã îi atacã cineva, dar nu se ºtie cine. La televizor, „Corneluº, stai liniºtit, Armata þine la tine, parcã s-a mai ordonat puþin haosul. Apar profesioniºtii. te vom apãra noi“. Armata, Marea Mutã! Fostul poet stalinist Dan Deºliu dã sã citeascã o „listã neaCe ciudat sunã acum expresia asta! Ani de grã“, de scriitori ºi artiºti colaboraþioniºti, care, în mintea zile, n-o lua nimeni în seamã, era batjo- lui, ar trebui sã aibã soarta acelora care au colaborat cu coritã ºi alimenta cele mai stupide ban- nazismul (?!). Ce nemernic! L-a oprit cineva la timp.

Instantaneu realizat cu ocazia lansãrii volumelor „Saturnalii“ ºi curi, iar astãzi toatã lumea îºi leagã spe(va urma) „Istorie ºi Civilizaþie“ (decembrie 1983, Librãria „Mihail ranþele de ea. Prin 1987, cînd o duceam pe (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Sadoveanu“). Îl ascultã pe Florin Piersic oameni ceva mai zdraveni la mama la Spitalul Fundeni, cu Dacia roºie Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) cap decît marele actor: Eugen Barbu, Dan Claudiu Tãnãsescu, Al. ºi ruginitã a lui Marcu, ea îi reproºa acesPaginã realizatã de CARMEN IONICà tuia, cu nãduf: „Voi sînteþi de vinã, Ianculescu, Adrian Riza ºi autorul.

Pag. a 20-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

A nu se citi noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (4) Atlantida (2) Totul pe acel continent era frumos, chiar ºi casele mãrginaºe. Pentru cã dispuneau de un sistem elaborat de canale pentru irigaþii, fermele erau foarte roditoare, iar oraºele prospere. Continentul avea o florã bogatã ºi adãpostea numeroase animale exotice. Atlanþii erau un popor foarte avansat; aveau chiar ºi un comerþ industrializat, o armatã puternicã, o societate cultivatã ºi foarte bine educatã. Erau foarte puternici ºi ajunseserã sã controleze zone întinse din Africa, Asia ºi Bazinul mediteraneean.

Setea de putere i-a transformat în cuceritori ai altor lumi, însã eforturile nu le-au fost încununate de succes. Încercarea de a stãpîni Atena s-a soldat cu un eºec, ºi, mai mult decît atît, atlanþii au fost nevoiþi sã se retragã ºi sã facã faþã unui dezastru. Legendele spun cã marele Zeus, „Tatãl zeilor ºi al oamenilor“, vãzînd corupþia care se rãspîndise în rîndul acestui popor, s-a supãrat ºi l-a pedepsit aruncînd asupra lui un potop, foc ºi un cutremur de pãmînt. Atlantida a dispãrut în valuri. Prima carte din epoca modernã dedicatã acestui continent dispãrut a fost

publicatã în anul 1882: Atlantida - lumea de dinaintea Marelui Potop, scrisã de un fost congresman american, Ignatius Donnelly. Cartea este un amalgam de situaþii, interpretãri greºite ºi fapte de istorie adevãratã. S-a formulat însã ºi o idee foarte interesantã. Donnely a observat unele asemãnãri între cultura ºi ºtiinþa unor popoare care, aparent, nu s-au întîlnit niciodatã. Spre exemplu, Marele Potop, despre care se spune cã a distrus Atlantida, este amintit în scrierile antice ºi în legendele popoarelor din toatã lumea. Cine au fost, de fapt, atlanþii, nimeni nu ºtie. Unii spun cã ar fi fost extratereºtri, alþii cred cã au descins din ipoteticul „continent pierdut“ Lemuria. O a treia ipotezã ar fi cã, în cele din urmã, atlanþii au cãlãtorit spre Vest ºi au devenit triburi bãºtinaºe americane. De asemenea, adevãrata aºezare a Atlantidei reprezintã, încã, un subiect controversat. Cei mai mulþi specialiºti situeazã continentul în Mediterana ºi au existat în permanenþã echipe de arheologi care au încercat sã dovedeascã acest lucru. Mai sînt ºi teorii care sugereazã cã Sardinia (din Mediterana) ºi Insula Thera

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (3) Germania (2) Agenta „H-21” - Margaretha Geertruide Zelle („Mata Hari”) A fost mai mult o legendã a spionajului. Cercetãtorii care s-au ocupat de biografia ei, între care ºi reputatul biograf al lui Napoleon Bonaparte, istoricul francez André Castelot, au ajuns la concluzia cã aproape tot ceea ce s-a scris despre Mata Hari în presa vremii sau ulterior, în numeroase cãrþi, precum ºi ceea ce s-a prezentat în filmul ce i-a fost dedicat este destul de departe de adevãr. Nãscutã în Olanda, în anul 1876, se cãsãtoreºte cu un ofiþer scoþian ºi pleacã cu acesta în Insulele Java, din Indonezia, unde deprinde arta dansurilor exotice. Revenind în Europa, se desparte de soþ ºi este nevoitã sã-ºi asigure existenþa din reprezentaþiile cu dansuri exotice ºi din stipendiile consistente ale numeroºilor amanþi. Devine metresa ºefului Poliþiei din Berlin, Gottlieb von Jagow, iar dupã ce urmeazã, în 1910, o ºcoalã de spionaj din oraºul Lörrach din Bavaria, pleacã la Paris, unde cumpãrã o vilã ºi frecventeazã saloanele aristocratice, cunoscînd înalte personalitãþi politice ºi militare. Biroul 2 „Operaþii“ o suspecteazã de spionaj, dar, pînã la obþinerea dovezilor, ºefii acestui Serviciu Secret apreciazã cã ar putea-o verifica, simulîndu-i recrutarea. Cel puþin, aºa rezultã din sursele franceze. În mod cert, ei i s-a adus la cunoºtinþã acceptarea în Serviciul Secret francez. Dupã ce figuri cunoscute din conducerea spionajului german s-au afiºat cu Mata Hari la Madrid (n.n. o acþiune vãdit contrarã severelor reguli de conspirare specifice spionajului german), Biroul 2 a interceptat ºi descifrat o

telegramã prin care, de la Berlin, se comunica Secþiei spionajului german din Anvers cã agentul „H-21” a primit, pe cale obiºnuitã, suma de 15.000 de franci, pentru a-ºi desfaºura activitatea la Paris (n.n. – din nou o acþiune cu evidentã tentã de compromitere a agentei).

Acesta a fost momentul în care Mata Hari a fost arestatã ºi acuzatã de spionaj în favoarea Germaniei. Au urmat procesul ºi condamnarea la moarte. Procesul a implicat interogarea sau invocarea numelor a numeroase persoane importante, civile sau militare, care, în acest fel, au fost compromise. Este evident cã scopul urmãrit de germani a fost cel al scoaterii din viaþa politicã sau militarã activã a unor personalitãþi importante, dintre care nu au lipsit ministrul de Interne ºi ministrul de Rãzboi.

Eºecurile mari ale contraspionajului francez, între care înfrîngerile suferite în rãzboi, datorate scurgerii unor informaþii ºi dispariþiei unor documente ale Marelui Stat Major, au fost rãzbunate prin ceea ce avea sã spunã Samuel Waagenaar, prin titlul unei cãrþi apãrute la Londra, în 1964, cã a fost „asasinarea dansatoarei Mata Hari”. Autorul înclinã sã considere întregul material care aduce acuzaþii dansatoarei drept falsuri ale autoritãþilor militare franceze, în special ale cãpitanului anchetator Pierre Bouchardon. Unii autori au considerat cã Mata Hari a fost victima generalului Adolphe Messimy, un afemeiat încrezut, ministru de Rãzboi în 1914, care se plictisise de amanta sa. Or, dimpotrivã, a fost obligat sã o sacrifice pentru a se salva pe sine ºi a se pune la adãpost împotriva prejudiciilor imense pe care le-a adus armatei ºi statului francez, din cauza lipsei sale de profesionalism. În închisoarea Saint Lazaro, Mata Hari ºi-a scris memoriile, dar acestea nu au fost publi-

Falsitatea Horoscopului ºi a Zodiacului (8) 2) Partea esotericã, rezervatã numai marilor iniþiaþi.

Esoterismul, rezervat numai iniþiaþilor, care cunosc atuurile cerute din prima secþiune, constituie ºtiinþa secretã, sau înalta magie, ºi cuprinde: * magia divinã cu forþele superioare; * esoterismul religiilor; * iniþierile din Extremul Orient: China ºi India, iniþierea egipteanã ºi greacã, creºtinã ºi gnosticã; * societãþi secrete: francmasoneria, templierii.

Cei care studiazã la ºcoala diavolului sau în particular aceste elemente vor intra în legãturã (ºi nu vor putea scãpa) cu Diavolul, care îi va poseda pe unii, iar altora le va conferi puteri cu care sã atragã ºi sã amãgeascã, dacã ar fi posibil, chiar pe cei aleºi. „Cu aceste puteri diavoleºti, spune pãrintele Cleopa Ilie, yoghinii ghicesc faptele oamenilor, pot face descoperiri de la distanþã, mutã obiecte de la locul lor, provoacã fenomene de materializãri, merg prin foc ºi nu

se ard, se înalþã în vãzduh, dispar ºi apar în alt loc, fac sã creascã un pom în cîteva ore, sã înverzeascã un pom uscat, ºi multe alte asemenea lucruri, care, propriu-zis, nu sînt minuni, ci lucruri de vrãjitorie sataniceascã, despre care Isus Christos ne-a prevenit cu destulã grijã ca sã ne ferim.

Din pãcate, unele reminiscenþe ale vechilor practici magice au fost asimilate ºi adaptate, tot în scopul profitului material, ºi de unii impostori religioºi, care „deschid cartea“. Fraþilor, sã nu fiþi amãgiþi ducîndu-vã la ei, cãci Sfînta Scripturã, Sfînta Evanghelie este datã spre a face cunoscutã voia lui Dumnezeu ºi cuvîntul Sãu („Zis-a Domnul...“), nu spre a ghici viitorul, pentru a scormoni cele ascunse, pe care Dumnezeu nu ni le-a descoperit, dar Diavolul, prin înºelãciune, ne amãgeºte, fãcîndu-ne sã ne sugestionãm, sã ne facã sã credem unele lucruri, intrînd, astfel, sub oblãduirea lui.

Iatã ce spune Biserica privitor la vrãjitorie: „Celui care mãrturiseºte cã a fãcut vrãjitorie sau fermecãtorie i

(din Marea Egee) pot fi, în realitate, Atlantida. În aceste zone au existat civilizaþii foarte dezvoltate - populaþia Nuraghi din Sardinia ºi cultura minoicã din Thera, ambele dispãrute în urma unor teribile dezastre naturale dar nici una dintre ele nu se aflã la vest de Strîmtoarea Gibraltar. Prin acceptarea acestei teorii, se pune la îndoialã localizarea geograficã a lui Platon. De asemenea, mai trebuie spus cã aceste civilizaþii au dispãrut în urmã cu aproximativ 900 de ani înainte de Platon, ori el a afirmat cã Atlantida a fost distrusã în urmã cu 9.000 de ani.

Alþi oameni de ºtiinþã localizeazã Atlantida în Oceanul Atlantic ºi afirmã cã tot ceea ce a mai rãmas din misteriosul continent sînt munþii, ale cãror vîrfuri se vãd printre valuri, unele dintre ele putînd fi ceea ce astãzi numim Insulele Azore. Ar mai fi ºi dovezile care vin în sprijinul teoriei prin care se afirmã cã o cometã imensã, sau un asteroid, s-a prãbuºit pe Pãmînt în urmã cu multe sute de mii de ani, în sud-vestul Oceanului Atlantic. Cele douã gropi de peste 7.000 de metri adîncime, identificate pe fundul oceanului, în apropiere de Puerto Rico, par sã susþinã aceastã teorie. Mai mult, specialiºtii sînt de pãrere cã impactul asteroidului cu solul ar fi putut crea miºcãri seismice naturale suficient de mari încît sã distrugã orice insulã de mãrime medie, cum se presupune cã a fost Atlantida. (va urma) MATT LAMY cate niciodatã. Legenda a urmãrit-o ºi dupã moarte, chiar decesul fiindu-i contestat. Dar se ºtie sigur cã în zorii zilei de 15 octombrie 1917, a fost executatã, trupul fiindu-i predat, pentru disecþie, Facultãþii de Medicinã.

Alþi spioni internaþionali ai Serviciului Secret german în perioada primului rãzboi mondial au fost Andre Potin ºi Margarette Francillard, care au cules informaþii din Olanda, Belgia ºi Franþa, sau Marusia Destrelle, o actriþã de comedie pe care Biroul 2 a încercat sã o foloseascã drept agentã dublã, dar germanii o asasineazã, în timpul unei recepþii, chiar a doua zi dupã ce fusese racolatã de Serviciile franceze.

Franz Rientelen („Emil Gachet”) Acest agent, cãruia i s-a fabricat o identitate ºi o biografie de acoperire pe baza datelor reale ale elveþianului Emile Gachet, a fost ofiþer de marinã. În 1915, a primit misiunea sã transporte în secret la New-York, via Oslo, materiale de cifru strict secrete, pentru a le preda ataºatului militar german, Franz von Papen, viitor cancelar al Germaniei. Dupã îndeplinirea misiunii, care a scãpat severitãþii Serviciilor Secrete engleze ºi americane, Franz Rientelen a rãmas la New-York, unde a înfiinþat o firmã comercialã ca sã-ºi poatã acoperi activitãþile antiamericane de sabotaj ºi diversiune, constînd, în principal, din distrugerea navelor care aprovizionau cu armament frontul din Europa. Mai multe nave au fost scufundate în urma bombelor amplasate de agenþii recrutaþi de Rientelen, iar în iulie 1916 a fost provocatã explozia a 907.185 kg de praf de puºcã, fiind distrus cheiul principal al Portului NewYork. Franz Rientelen a fost prins de englezi, în 1917, ºi predat americanilor, care l-au condamnat la 4 ani de închisoare. Ulterior, probabil ºi pe baza depoziþiilor sale, au fost arestaþi 30 de agenþi sabotori, care continuaserã sã provoace acte de distrugere în porturile americane. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) se va da timp de pocãinþã ca la ucigaºi“ - 20 de ani (Sfîntul Vasile 65,72). „Femeia care va fermeca pe strãini ºi pe ai ei sã se canoneascã 9 ani ºi sã dea metanii 500 în zi“ - Pravila Bisericeascã de la Govora, pag. 115. „Cine ia mana grîului, sau altceva din acelea (mana vitelor, a vinului), acesta, iatã, ºtie lucrul Dracului! De se va lãsa de acesta, sã aibã pocãinþã 4 ani ºi metanii cîte 100 pe zi“ (Pravila Bisericeascã de la Govora, pag. 100). „Cei care apeleazã la vrãjitori ca sã afle cele viitoare sã se pocãiascã 6 ani, fiind opriþi de la cele Sfinte“ (Sfîntul Vasile, pag. 83).

Acelaºi canon primesc ºi cei care spun viitorul fetelor (ursita) ºi fac tot felul de preziceri mincinoase. Iar dacã vrãjitorii ºi ghicitorii nu vor pãrãsi aceste practici pãgîneºti ºi diavoleºti, Sfinþii Pãrinþi hotãrãsc „sã se lepede cu totul de Bisericã“ (Sinodul VI ecumenic, canon 61).

Cei care practicã hipnotismul, yoga, ocultismul, spiritismul, magia albã, magia neagrã ºi orice exerciþii transcendentale, necreºtine, se canonisesc ca ºi vrãjitorii, fiind opriþi de la Sfînta Împãrtãºanie pînã la 10-20 de ani, ca ºi ucigaºii (vezi Sfîntul Vasile 65, 72).

Sfîrºit NICOLAE TROFIN

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 11 decembrie 2015

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (83) *** RABELAIS (François) Scriitor francez Data morþii: 9 aprilie 1553 (la 58 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: strada Jardins-Saint-Paul nr. 8, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Saint-Paul, Paris Chinurile agoniei nu i-au tãiat lui Rabelais pofta de glume, de vreme ce - dupã cît se spune - cînd preotul parohiei, venit cu împãrtãºania, l-a întrebat: „Iatã Mîntuitorul nostru ºi Stãpînul vostru, care binevoieºte sã se scoboare pînã la a veni sã te afle. Îl recunoºti?“, el, fãcînd aluzie la mãgarul care l-a purtat pe Isus, a rãspuns: - Vai! Da, îl recunosc dupã dobitocul care îl poartã.

Iar pajului care tocmai intra, trimis de prietenul sãu, cardinalul du Bellay, sã afle cum se mai simte: „Spune-i monseniorului în ce hal m-ai gãsit. Se pare cã o pornesc în cãutarea cuiva sus-pus“. Dupã care a cerut sã fie lãsat sã moarã liniºtit, ascuns de pologul patului sãu. „Trageþi cortina, farsa a luat sfîrºit!“ ªi, ca o ultimã poantã, iatã Testamentul sãu: „N-am un sfanþ; sînt dator vîndut; ce rãmîne, las sãracilor.“ *** RACHEL (Elisabeth Rachel Félix, zisã Mademoiselle) Tragedianã francezã Data morþii: 3 ianuarie 1858 (la 37 de ani) Cauza: tuberculozã Locul: vila Sardou, nu mai existã (strada Rachel), Cannet (Franþa) Înhumatã: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris (Franþa) Vestea bolii celebrei tragediene a fãcut înconjurul lumii. De pretutindeni, chiar ºi din America, veneau scrisori cu tot feluri de sfaturi ºi leacuri miraculoase.

Rachel se amuza citind toate aiurelile ºi spunea zîmbind: „În 8 zile voi fi pradã viermilor ºi biografilor!“.

Asemenea multor actriþe, fusese totdeauna superstiþioasã. ªi un anumit lucru pãrea sã-i dea dreptate: dineul de dupã premiera la Angelo, de Victor Hugo, pe 18 mai 1850... „Dacã-þi aminteºti, i-a spus romancierului ºi omului de litere Arsene Houssaye, venit s-o vadã, eram 13, ºi vezi ºi tu ce s-a întîmplat. Doamna de Girardin (autoare de romane n.n.)a murit în momentul cel mai

frumos al carierei, soþia ta a murit în floarea vîrstei, Jean Jacques Pradier (scluptor) a murit de congestie cerebralã, Musset e mort, d’Orsay (literat, artist n.n.) e mort, Perrée (ziarist la Siecle) e mort, ºi cît de tînãr încã, Gérard de Nerval s-a sinucis la uºa unui lupanar din strada Lanterne, iar eu... uite-mã! Victor Hugo ºi doamna Hugo sînt în exil, ca ºi morþi... Sã mai rîdã cineva de numãrul 13!“. De Crãciun, Rachel le-a trimis prietenilor flori ºi portocale, cu o carte de vizitã pe care a postdatato: „Pe tot ce am trimis am pus data de 1 ianuarie. Mã gîndesc cã asta o sã mã oblige sã trãiesc pînã atunci!“. ªi, într-adevãr, a mai apucat Anul Nou. În noaptea de 2 spre 3 ianuarie, dupã ce ºi-a dictat testamentul, a intrat în agonie. Se aflau lîngã ea 12 coreligionari de la consistoriul din Nisa, care intonau cîntece rituale. Împreunã cu ei, Rachel murmura rugãciunile strãbune: Zboarã la Dumnezeu, fiicã a lui Israel Vezi, Doamne, teama slujitoarei Tale Fie-þi milã de durerile ei, curmã-i suferinþele.

A murit la ora 11 noaptea, þinînd-o strîns de mîna pe sora ei, Sarah. *** RACINE (Jean) Poet ºi autor dramatic francez Data morþii: 21 aprilie 1699 (la 60 de ani) Cauza: abces la ficat Locul: strada Marais-Saint-Germain nr.24 (azi, strada Visconti), Paris (Franþa) Înhumat: Biserica Saint-Etienne-du-Mont, Paris Nu supãrarea de a fi cãzut în dizgraþie i-a pricinuit moartea lui Racine, ºi nici remuºcãrile cã ºi-a omorît metresa, pe Du Parc. E drept cã între Ludovic al XlV-lea ºi Racine survenise o rãcealã trecãtoare, cauzatã de Memoriul privind mizeria poporului, care i-a displãcut regelui, dar poetul, oricît ar fi fost de sensibil, n-ar fi ajuns chiar pînã acolo încît sã moarã de supãrare; cît despre faptul cã ar fi ucis-o pe Du Parc, sînt simple supoziþii. În realitate, Racine a murit de o boalã de ficat complicatã de o dizenterie. Nu se cunosc detalii despre moartea lui, în afara unei mãrturii a prietenului sãu Boileau: „A fost un om cu adevãrat onest, ceea ce s-a vãzut mai mult ca oricînd în timpul bolii, iar moartea a înfruntat-o cu cel mai creºtinesc curaj, deºi a fost întotdeauna foarte temãtor în privinþa sãnãtãþii, ºi-i era fricã

Comploturi celebre de-a lungul timpului Conform dicþionarului, trãdarea se traduce în felul urmãtor: „a înºela în mod voit ºi perfid încrederea cuiva, a fi neloial faþã de cineva sau ceva, a comite o infidelitate în dragoste sau cãsãtorie“. Istoria oferã numeroase exemple în care, în principal, liderii vremii sînt trãdaþi ºi astfel îºi pierd puterea, fie în favoarea poporului, fie în defavoarea lui. De-a lungul timpului, istoricii ºi oamenii de culturã au cãutat în arhive documente care sã creioneze adevãrata istorie a unui popor, tocmai pentru a scoate la luminã mersul lucrurilor ºi modul de gîndire care i-a determinat pe unii sã îºi trãdeze liderii în favoarea intereselor proprii.

Trãdarea apare de-a lungul istoriei fie ca o necesitate pentru a înlãtura un regim, fie ca o intoleranþã a poporului faþã de condiþiile aspre de trai sau în baza unor credinþe religioase. În istorie, adevãrul nu poate fi exprimat doar în alb ºi negru, iar consecinþele unei trãdãri care, pe moment, ar fi pãrut o decizie rezonabilã nu au fost, uneori, ºi cele preconizate de trãdãtori.

Unul dintre cele mai cunoscute sau celebre comploturi este cel al lui Iuda. Trãdarea lui este, conform reprezentanþilor bisericii, expresia celei mai înfiorãtoare decadenþe morale ºi religioase. Iuda îºi vinde învãþãtorul ºi primeºte în schimb 30 de arginþi. El intrã în contact cu adversarii lui Isus, aflã locul ºi data convocãrii Sinedriului ºi, dupã cîteva zile, adicã miercuri, spre searã, îi lasã pe Isus ºi pe ucenici în Betania, în casa lui Simion Leprosul. Apoi, se duce în casa arhiereului Caiafa, ºi le face sinedriºtilor urmãtoarea propunere: „Ce-mi veþi da mie, ºi eu îl voi da pe El vouã? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. ªi de atunci (Iuda) cautã prilej sã-L predea” (Matei XXVI, 15-16).

Complotul prafului de puºcã viza aruncarea în aer a clãdirii Parlamentului din Londra, uciderea regelui Iacob I (1566-1625) ºi a întregii aristocraþii protestante, ceea ce, pînã la urmã, nu s-a reuºit. Catolicii din Anglia se simþeau frustraþi din cauza intoleranþei religioase pe care le-o arãtau protestanþii ºi, cu toate eforturile lui Iacob I de a mulþumi pe toatã lumea, opiniile existente alimentau situaþiile conflictuale. Un grup restrîns a pus la cale un complot, pentru a-i asasina atît pe rege, cît ºi pe parlamentari, aruncînd în aer, în ziua ceremoniei de deschidere, 5 noiembrie 1605, clãdirea Parlamentului. Complotul a fost dejucat, cu doar cîteva ore înainte de punerea sa în aplicare, de cãtre Sir Thomas Knyvett, nobil englez. S-a descoperit cã unul dintre conspiratori, Guy Fawkes, ascunsese 43 de butoaie cu praf de puºcã în pivniþele Parlamentului. El ºi ceilalþi conspiratori au fost arestaþi, torturaþi ºi executaþi în chip groaznic. Ca urmare a complotului, atitudinea faþã de catolici s-a înãsprit.

Trãdarea lui Roosevelt ºi Churchill. La 28 noiembrie-1 decembrie 1943, Roosevelt, Churchill ºi Stalin se întîlnesc la Teheran. Toate pretenþiile teritoriale ºi politice ale lui Stalin cu privire la Europa rãsãriteanã sînt acceptate de cãtre Roosevelt, care cere doar sã se pãstreze secretul asupra acestui tîrg pînã dupã alegerile prezidenþiale din Statele Unite. Trãdarea se referã la faptul cã aliaþii occidentali – în ciuda faptului cã erau promotorii democraþiei ºi autodeterminãrii, în ciuda faptului cã semnaserã tratate ºi formaserã alianþe militare în timpul primului rãzboi nondial cu naþiunile Est ºi Central europene - ºi-au trãdat, în cele din urmã, aliaþii prin nerespectarea sus-numitelor tratate. Astfel,

ºi de o zgîrieturã“. Îmbrãþiºîndu-l pe Boileau pentru ultima oarã, Racine i-a spus: „Cred cã e o fericire pentru mine sã mor înaintea ta“.

Ultima sa dorinþã a fost un act îndrãzneþ ce nu avea sã-i placã lui Ludovic al XlV-lea: îi cerea sã fie îngropat la Port-Royal-des-Champs, alãturi de mentorul sãu, Jean Hamon. Ceea ce a fãcut sã se spunã: „În timpul vieþii, nu ar fi vrut sã fie îngropat aici!“. În 1711, cînd regele a pus sã fie rasã de pe faþa pãmîntului citadela janseniºtilor, osemintele lui Racine au fost transferate la Saint-Étienne-du-Mont. *** RADIGUET (Raymond) Scriitor francez Data morþii: 12 decembrie 1923 (la 20 de ani) Cauza: febrã tifoidã Locul: clinica Piccini, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris Cu cîteva luni înaintea morþii, Radiguet ºi-a schimbat cu desãvîrºire comportamentul: încetase sã mai bea, se culca devreme, lucra ºi îºi punea în ordine hîrtiile, transformare de rãu augur, potrivit unei cugetãri de-a lui din Diavolul în corp: „De multe ori, omul dezordonat, cînd se aflã în pragul morþii ºi ºtie acest lucru, se apucã sã-ºi punã ordine în toate. Viaþa i se schimbã. κi aranjeazã hîrtiile. Se scoalã devreme, se culcã la ore rezonabile.

Renunþã la vicii. Cei din jurul lui îl felicitã. Aºa încît moartea subitã pare cu atît mai nedreaptã. Tocmai cînd sã trãiascã ºi el fericit...“. Într-o searã, în camera sa de la Hôtel Foyot, Radiguet a avut un frison: era începutul febrei tifoide de care se molipsise la Picquey, lîngã Arcachon. A refuzat însã sã consulte un medic, singurul sãu gînd fiind sã mai revadã o ultimã datã romanul Bal la contele d’Orgel. Dar cum starea i se agrava, prietenii, alarmaþi, l-au dus la clinica Piccini. În prefaþa romanului, care avea sã aparã dupã moartea scriitorului, Jean Cocteau povesteºte ultimele clipe ale prietenului sãu: „«ªtii - mi-a mãrturisit pe 9 decembrie - îþi spun ceva teribil. În 3 zile voi fi împuºcat de oastea Domnului!». Eu, abia stãpînindu-mi lacrimile, nu ºtiam ce sã mai inventez, lucruri care se bãteau cap în cap. «Ai date mai puþin sigure decît mine, a continuat el. Ordinul a fost dat. L-am auzit eu.» Ceva mai tîrziu, a mai spus: «E o culoare care se plimbã ºi oameni ascunºi în culoarea asta». L-am întrebat dacã sã-i gonesc. A rãspuns: «Nu poþi sã-i goneºti, fiindcã tu nu vezi culoarea.» Apoi s-a pierdut...“. (va urma) ISABELLE BRICARD Cehoslovacia a fost abandonatã în mîinile Germaniei Naziste, iar Polonia a fost lãsatã sã lupte de una singurã cu Germania ºi Uniunea Sovieticã.

Asasinarea lui Mahatma Gandhi. La 30 ianuarie 1948, Mahatma Gandhi este asasinat de un fanatic, Nathuram Godse, ºi, drept rãzbunare, peste 100 de membri ai sectei din care fãcea parte acesta sînt uciºi.

Aºa a început tragedia naþionalã care s-a dezlãnþuit cînd, din India, au fost evacuate trupele ºi autoritãþile britanice. Aceastã acþiune a fost organizatã pe baza solidaritãþii ideologice dintre primul-ministru englez Clement Atlee ºi prim-ministrul Indiei Jawaharlal Nehru, violînd toate tratatele dintre Marea Britanie ºi toþi maharajahii, ºi desconsiderînd drepturile ºi interesele populaþiei musulmane. Tulburãrile care au urmat dupã acea miºcare pripitã ºi nefericitã au dus la moartea a 5 milioane de oameni.

Invazia din Golful Porcilor (Cuba). 3.300 de patrioþi cubanezi au fost exilaþi în Statele Unite, dupã ce SUA a invadat Golful Porcilor (Bay of Pigs) pentru a înlãtura regimul comunist din Cuba. CIA organizase invazia cu permisiunea guvernului Kennedy, avînd ºi promisiunea formalã din partea preºedintelui cã va primi sprijin aerian ºi naval. Dar imediat ce voluntarii cubanezi ostili lui Fidel Castro au sosit în Cuba, John F. Kennedy a dat ordin ca sã nu li se mai acorde nici ajutor aerian ºi nici naval, ºi astfel voluntarii cubanezi au fost abandonaþi. Preºedintele american a refuzat sã implice militar SUA, dînd exilaþilor doar un sprijin parþial, pentru a pãrea cã acþiunea fusese plãnuitã în totalitate de aceºtia. Lupta a fost deosebit de sîngeroasã ºi s-a soldat cu un eºec total pentru exilaþi.

La încheierea ostilitãþilor, pe 21 aprilie, 68 dintre ei fuseserã uciºi, iar restul s-a predat. Numãrul victimelor din rîndul apãrãtorilor a fost însã mult mai mare. Dintre cei 1209 de exilaþi cubanezi luaþi prizonieri, cîþiva au fost executaþi, iar restul - condamnaþi la 30 de ani de închisoare pentru înaltã trãdare.

ALEXANDRA ARDELEAN

Pag. a 22-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII CORESPONDENÞÃ DIN SUA

Blestem la Cotroceni (2) Lui Nicolae Ceauºescu i-a urmat Ion Iliescu, omul de stînga, aparent sortit sã se eternizeze la putere, într-o þarã cu un popor pornit pe cãile concurenþei capitaliste, dar dornic sã pãstreze toate avantajele trecutului egalitarist, cele din România socialã, organizatã de fostul partid comunist.

Situaþie imposibilã ºi potenþatã negativ, încã de la începutul mandatelor sale, de faptul cã, la nivelul liderilor lor de dreapta, Statele Unite ale Americii, în expansiune cãtre frontierele europene ale Rusiei, au fãcut dificil dialogul politic cu preºedintele român. „Stînga înseamnã comunism” a fost eticheta Washingtonului pentru Iliescu ºi pesediºti, indiferent de acele 85% din voturi, obþinute la alegerile prezidenþiale din mai 1990 – acesta a fost blestemul purtat de Iliescu, ca preºedinte, pînã în 2004, la încheierea ultimului mandat. Blestem ºi mai greu din anul 2000, cînd maºina electoralã de fraudat a lui Ion Iliescu ºi a partidului sãu i-au furat preºedinþia lui Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare, cîºtigãtorul „de facto”, ºi moral, al alegerilor prezidenþiale din acel an.

Mereu în defensivã, fostul preºedinte s-a apãrat din rãsputeri, pentru a supravieþui ca om politic, ºi a fãcut, uneori, greºeli mari. A promovat oameni de valoare, dar, de teama unor rãzvrãtiri în partid, nu a stîrpit corupþi, hoþi ºi lichele.

Este „Pãrintele întemeietor” al clasei politice puºcãriabile române. A crezut cã poate merge înainte cu un profesor universitar la dreapta ºi cu fostul revoluþionar Dan Iosif la stînga sa, înconjuraþi de o haitã de hrebenciuci. A mers la

Încãlzirea globalã - SUMMIT COP21 Cei mai puternici ºi influenþi oameni ai Planetei iau parte, începînd de luni, 30 noiembrie, la Summitul climatic de la Paris. Nu numai ºefii de state ºi de guverne ale celor mai industrializate þãri sînt prezenþi în Capitala Franþei, ci ºi marii oameni de afaceri ai Planetei, ale cãror averi cumuleazã sute de miliarde de dolari. SUA ºi alte 18 state puternic industrializate se vor angaja sã majoreze cheltuielile în cercetare pentru energii nepoluante pînã la 20 de miliarde de dolari, pentru o perioadã de 5 ani. Este vorba de þãri precum Marea Britanie, Canada, China, Brazilia, India sau Africa de Sud, care sînt atît mari producãtori de energie pe bazã de combustibili fosili, cît ºi de energie verde. În paralel, cei mai mari oameni de afaceri din lume îºi vor intensifica ºi ei eforturile ºi investiþiile în energii nepoluante. Bill Gates, George Sörös, Mark Zuckerberg, Meg Whitman (Hewlett-Packard), Hasso Plattner (SAP AG), Ratan Tata (TATA Motors), Jack Ma (Alibaba Group) sînt cîþiva dintre cei care vor investi mai mult pentru ca proiectele de energii verzi sã treacã de la stadiul de planºetã la produs de piaþã. Bill Gates este aºteptat sã anunþe, la Paris, crearea unui fond de investiþii de mai multe miliarde de dolari, bani destinaþi cercetãrii pentru energie verde. ªtirea a fost preluatã de pe un site specializat în probleme climatice, iar reprezentanþii fundaþiei Bill ºi Melinda Gates nu au negat informaþia. Summitul de la Paris pregãteºte mãsurile pe termen lung în materie de protecþie a mediului ºi energii verzi, avînd în vedere impactul pe care omenirea îl are asupra schimbãrilor climatice. Actualul plan de acþiune în privinþa emisiilor de gaz cu efect de serã expirã în 2020 ºi este aºteptat ca la Paris sã se discute proiecþii pentru urmãtoarea perioadã.

Ziarul britanic „The Guardian“ afirmã cã, dacã emisiile de gaze cu efect de serã vor urma acelaºi trend, Planeta va trece de un prag ireversibil. Este nevoie de doar 2 grade

naiba, direct în braþele unor mineri aproximativi, beþi, precum ºi, aºa cum se spune, ale haidamacilor din fosta Securitate, deghizaþi în ortacii lui Miron Cozma. Fostul preºedinte se confruntã în justiþie cu acuzaþii grave, dar România lui Ion Iliescu trãieºte. Aceasta este ºi rãmîne, deocamdatã, opera vieþii sale: eterna ºi fascinanta Românie pesedistã.

Al treilea preºedinte al românilor, Emil Constantinescu, a dus cu el pe Dealul Cotrocenilor un blestem întreit.

Primul, cã a fost nevoit sã reprezinte acolo ceva ce nu mai exista în þarã de 50 de ani: dreapta româneascã. ªi sã reprezinte, cu orice preþ, o alternativã, improvizatã ºi disperatã, oricum ar fi fost ea, în faþa stîngii. Al doilea - a fost structura din spatele lui, CDR-ul, o cîrpealã pateticã, fãrã ideologie, fãrã program politic, program de guvernare, plan de acþiune, experienþã, expertizã ºi preocupãri reale pentru progresul þãrii. O struþo-cãmilã însãilatã din þãrãniºti octogenari expiraþi, foºti deþinuþi politici, din impostori ºi fripturiºti mai tineri, din þarã ºi din emigraþie, neapãrat cu „sînge” þãrãnist ºi pedigree anti-comunist, ºi din foºti membri ai partidului comunist, aproape toþi, viitori potenþiali deþinuþi de drept comun pentru acte de fraudã ºi corupþie.

Al treilea blestem pe capul profesorului, þinînd de structura sa personalã, a fost acela cã formaþia sa intelectualã ºi experienþa dobînditã la catedra universitarã nu au ajutat la nimic, el a rãmas un diletant al puterii, un refulat plîngãcios ºi cu ranchiune – e drept, fãrã dosar de urmãrire penalã, ceea ce e mare lucru la un politician român din ziua de azi –, plecat din ,,dreapta” cu ghilimele, ºi ajuns, în prezent, pe stînga, fãrã ghilimele. (va urma) RADU TOMA Celsius în plus faþã de epoca preindustrialã ºi clima Pãmîntului va depãºi acest prag. Potrivit unor prognoze plecînd de la nivelele actuale de emisii, este posibil ca temperatura pe glob sã se ridice chiar ºi cu 5 grade Celsius. Nu pare mult, dar, amintesc oamenii de ºtiinþã, diferenþa de temperaturã globalã între epoca actualã ºi ultima Erã Glaciarã este de 5 grade Celsius.

Proteste de stradã Parisul este gazda liderilor de stat ºi de guvern din 150 de þãri din lume, care participã la Summitul COP21. Nu este de mirare cã mãsurile de securitate sînt la nivel maxim, mai ales în contextul recentelor atacuri teroriste. Cu toate acestea, tema schimbãrilor climatice este foarte sensibilã pentru public, aºa cã nu au lipsit protestele de stradã, în ciuda interdicþiilor dictate de autoritãþi. Protestele, paºnice la început, nu au întîrziat sã ia o turnurã violentã, transformîndu-se în confruntãri între manifestanþi ºi forþele de ordine. S-a vorbit despre deturnarea protestelor de cãtre grupuri mici de tineri mascaþi, care au declanºat confruntarea cu Poliþia.

Au fost ºi proteste paºnice, de fapt proteste fãrã protestatari. Luînd act de interdicþia de a organiza adunãri publice, parizienii au lãsat în stradã mii de perechi de încãlþãminte, simbolizînd prezenþa oamenilor la proteste.

Moment de reculegere Preºedintele Klaus Iohannis participã ºi el la Conferinþa Pãrþilor (COP21) la Convenþia-cadru a Organizaþiei Naþiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, a anunþat Administraþia Prezidenþialã. La deschiderea Conferinþei Pãrþilor (COP21) la Convenþia-cadru a Organizaþiei Naþiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice vor lua parte ºefi de stat ºi guvern din peste 145 de þãri, precizeazã sursa citatã. Miza principalã a conferinþei, care se va desfãºura la Paris, în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie, o reprezintã adoptarea unui nou acord internaþional în domeniul schimbãrilor climatice, care sã fie obligatoriu din punct de vedere juridic ºi aplicabil tuturor statelor începînd cu 1 ianuarie 2021. Noul acord internaþional în domeniul schimbãrilor climatice ar urma sã încorporeze un set de reguli ambiþioase ºi obligatorii privind reduceri cuantificabile ale emisiilor de gaze cu efect de serã ºi sã fie în linie cu ultimele descoperiri ºtiinþifice ºi tehnologice, potrivit Preºedinþiei. Înainte de începerea conferinþei, Klaus Iohannis, dar ºi alþi ºefi de state ºi de guverne, au depus flori ºi s-au recules la locul atacurilor teroriste de la Paris.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Iunie 1979, Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu fratele sãu, Pavel, în faþa Catedralei Votivkirche, din Viena.

Conferinþa COP21 de la Paris - cum va arãta Pãmîntul peste 20 de ani (1) La Paris a început, luni, Summitul COP21, dedicat mãsurilor împotriva schimbãrilor climatice. Reprezentanþi a 195 de þãri, dintre care 150 sînt ºefi de stat ºi guvern, ºi cei mai influenþi oameni de afaceri din lume participã la o întrunire crucialã, unde se discutã proiecte de energii verzi, care sã împiedice degradarea climei dincolo de un prag considerat ireversibil. Preºedintele Klaus Iohannis a afirmat, într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, cã schimbãrile climatice sînt o ameninþare majorã pe care trebuie sã o combatem acum, altfel impactul va deveni negestionabil, cu consecinþe ireversibile pentru umanitate ºi mediul înconjurãtor. „Schimbãrile climatice sînt o ameninþare majorã, pe care trebuie sã o combatem. Dacã nu acþionãm acum, impactul va deveni negestionabil, cu consecinþe ireversibile pentru umanitate ºi mediul înconjurãtor. România s-a angajat, încã de anul trecut, sã contribuie la reducerea nivelului emisiilor de carbon“, a scris preºedintele Iohannis într-o postare pe Facebook. Au luat cuvîntul secretarul geneal al ONU, Ban Ki Moon, Prinþul Charles al Marii Britanii, preºedintele Franþei, François Hollande. „Ca sã rezolvãm criza climaticã, bunele intenþii ºi declaraþiile nu sînt de ajuns. Ne aflãm aproape de un punct de unde nu mai existã loc de întoarcere. La Paris trebuie sã dãm startul unei schimbãri pe termen lung. Nu mai putem considera natura drept un bazin ienpuizabil de resurse“, a declarat François Hollande.

Ban Ki Moon, secretarul general al ONU, a avertizat ºi el asupra importanþei momentului. „Nu ne-am aflat niciodatã în faþa unui asemenea test. Un moment politic ca acesta s-ar putea sã nu se mai repete. Dar nici o oportunitatea ca aceasta s-ar putea sã nu mai gãsim“, a declarat Ban Ki Moon cu referire la întîlnirea reprezentanþilor a 195 de þãri din întreaga lume, dintre care 150 sînt ºefi de stat ºi de guvern.

Barack Obama, preºedintele SUA, a luat cuvîntul la Summitul COP21. „Pe zi ce trece, înþelegem tot mai mult felul în care omenirea afecteazã clima pe Terra. 14 din cei mai cãlduroºi 15 ani mãsuraþi pe Pãmînt au fost din 2000 încoace.

Nici o naþiune nu este imunã la... consecinþele acestor lucruri.

Astã-varã, am vãzut efectele schimbãrii climatice în Alaska, unde Oceanul înghite deja aºezãri omeneºti ºi erodeazã þãrmul, unde gheþarii se topesc într-un ritm nemaiîntîlnit pînã acum. A fost ca o viziune a unui viitor posibil: viitorul copiilor noºtri. Acel viitor nu este unul al economiilor puternice, nici unul în care statele mai slabe sã-ºi gãseascã locul. Acel viitor este unul în care avem puterea de a schimba lucruri. Aici ºi acum. Dar numai dacã ºi noi ne putem ridica la nivelul aºteptãrilor“, a spus Obama. (va urma) Obiectiv.info

Pag. a 23-a – 11 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei O jumãtate de secol de la Diktatul fascisto-horthyst de la Viena: 30 august 1940 – 30 august 1990 (urmare din pag. 1) Totul se desfãºoarã conform unor scenarii menite sã ducã, prin orice mijloc, la situaþii explozive în Transilvania, pentru internaþionalizarea acestei probleme, în vederea aducerii unor trupe strãine în România. Experienþa istoricã ne învaþã cã extremiºtii unguri nu s-au împãcat niciodatã cu ideea renunþãrii la cotropirea de teritorii strãine, indiferent de declaraþiile de bune intenþii ale unora ºi altora. Forþele revizioniste ungare nu se gîndesc decît la un singur lucru: acapararea, prin orice mijloc, a Transilvaniei.

Zilnic, ne parvin ºtiri tot mai alarmante cu privire la intenþia ºovinilor maghiari de a proclama, în mod iresponsabil ºi unilateral, autonomia judeþelor Covasna ºi Harghita, ceea ce înseamnã o gravã încãlcare a suveranitãþii ºi integritãþii noastre teritoriale, care va avea consecinþe dramatice. Noi, românii, dorim liniºte ºi concordie cu toate minoritãþile cu care ne-a hãrãzit Dumnezeu sã convieþuim pe aceste plaiuri binecuvîntate. Întreaga noastrã existenþã istoricã poate depune mãrturie cã am trãit în spiritul toleranþei ºi al umanismului creºtinesc, n-am asuprit ºi nu vom asupri pe nimeni, n-am cotropit ºi nu vom cotropi teritorii strãine.

Românii au avut întotdeauna un spirit pacifist, de creativitate ºi bunã înþelegere, la confluenþa dintre Orient ºi Occident. Dar nu vom îngãdui nimãnui ca, în numele aºa-zisei democraþii, sã fim îngenunchiaþi la noi acasã, sã se practice un veritabil apartheid împotriva copiilor noºtri, nu vom îngãdui ca þara sã

fie lãsatã la cheremul agenturilor strãine de spionaj, sã se înstrãineze munþii, pãdurile ºi bogãþiile Patriei, sã se atenteze la idealurile sacre de Libertate, Unitate ºi Independenþã. Iubim Europa, iubim valorile umanitãþii, dar ceea ce încearcã sã facã unii cu România în aceste vremuri nu poate fi tolerat!

Români! În lumina acestor adevãruri, vã adresãm chemarea de a comemora, în pace ºi bunã rînduialã, aceastã zi de doliu naþional. Aceastã evocare dramaticã trebuie sã aibã o dublã semnificaþie: evocarea, cu evlavie, a victimelor genocidului din 1940 - 1944 ºi strîngerea rîndurilor într-o unitate deplinã în jurul stindardului Tricolor, pentru a nu mai face niciodatã posibile asemenea crime împotriva Poporului Român.

Numai de noi depinde ca din aceastã zi, înscrisã cu litere negre în calendarele inimilor noastre, în cartea Neamului, sã facem o piatrã albã de hotar pe calea suveranitãþii ºi propãºirii naþionale. Facem apel cãtre toþi cei care simt româneºte sã nu rãspundã nici unei provocãri, sã trãiascã aceastã zi în muncã ºi reculegere sufleteascã, amintindu-ºi cã Dumnezeu îi ocroteºte pe cei buni ºi curaþi la cuget.

Adresãm rugãmintea ca în ziua de 30 august, la orele 12 din cumpãna zilei, pe cuprinsul întregului teritoriu naþional al Patriei sã batã, simultan, vreme de 10 minute, toate clopotele bisericilor ºi mînãstirilor. Cuvine-se, totodatã, ca slujitorii religiei sã oficieze Te-Deum-uri ºi alte slujbe de pomenire la Patriarhia din Bucureºti, Mitropolia din Iaºi, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia ºi alte lãcaºuri.

Ultimul cuvînt - rugãminte de decembrie, o chemare de dincolo Motto: „Pe patul de moarte, dar ºi acolo unde harul îl poartã de-atunci, þigara ºi demnitatea nu l-au pãrãsit…”.

Pentru mine, a fost un prieten. A avut ºi bune, ºi rele – ca toatã lumea. Dar a mai avut ceva – o pereche de aripi cu care destinul l-a înzestrat pentru a se înãlþa atunci cînd a trebuit.

Ultima oarã, pe un 5 al lui decembrie...

Dan Iosif a murit acum 8 ani, departe de þara pe care a iubit-o cu puterea unui OM ADEVÃRAT. Dan Iosif, în cîteva cuvinte – politician, dar ºi un veºnic rebel, un dur, un apaº precum Papillon, dar ºi poet capabil de emoþii deosebite, nebun dupã vînãtoare ºi crescãtor de cîini, bãtãuº temut prin anii ’70, îndrãgostit de Noica ºi Che Guevara, un revoluþionar prin naºtere ºi un prieten prin har. A pierdut bãtalia cu cancerul dupã ani de suferinþã, de fapt dupã ani în care îºi dãduse seama cã intensitatea cu care trãise trebuia compensatã. Iar de rãutãþile celor din jur ºi de suferinþã a trecut aºa cum a strãbãtut cartierele periculoase în tinereþe – cu demnitate ºi cu þigara în colþul gurii. De fapt, sînt convins cã, atît pe patul de moarte, dar ºi acolo unde se aflã de-atunci, þigara ºi demnitatea nu l-au pãrãsit… Se apropie zilele în care aniversãm ºi comemorãm totodatã, ca un simbol al confuziei naþionale, veºnicul nedesluºit decembrie 1989. Acum 10 ani, în decembrie 2005, Ioºka a þinut o cuvîntare în faþa camerelor reunite ale Parlamentului în ºedinþa solemnã dedicatã Revoluþiei.

Prezent acolo, la cîþiva metri de prietenul meu, am avut impresia cã nu a fost o cuvîntare, ci un fel de transã în care Dan Iosif a intrat ºi a recitat textul pe care-l reproduc mai jos, o ciudatã rugãminte a morþilor… Interesant este cã aceasta avea sã fie ultima sa luare de cuvînt în Parlament, de fapt, în public. Anul urmãtor, cancerul pulmonar avea sã-l punã în imposibilitatea de a mai susþine discursuri - iar la începutul lui decembrie 2007, Dan Iosif, simbol al Revoluþiei române, se va sfîrºi pe patul unei clinici din Novosibirsk. Premoniþie?

Chemãri de dincolo? Remuºcãri? Spuneam cã pe mine, unul, m-a marcat imaginea lui atunci cînd l-am urmãrit în direct… ªi eu þinusem, cu cîteva minute înainte, un discurs mult comentat, dar evoluþia durului meu prieten ºi coleg a deschis, parcã, porþile altei lumi. Revista „România Mare” publicã pentru prima datã textul acestui moment special, ignorat ºi pierdut printre vechile înregistrãri ale Parlamentului, instituþie care, azi, ºi-a uitat ºi ea menirea – aceea de principal apãrãtor al independenþei naþionale sub toate aspectele, al libertãþilor cetãþeneºti, dar mai ales al demnitãþii româneºti (unii

unesc toate acestea sub titulatura „democraþie“… eu, nu!).

Citiþi cuvintele lui Dan Iosif (decembrie 2005), meritã sã li se acorde un loc în memorie: „Cum? Nu aþi auzit nimic pînã acum? Nu i-aþi auzit? Asta vã spuneau ºi vã întrebau: aþi sãrãcit, oameni buni? Nu mai aveþi bani? Nu mai aveþi ºedinþe publice? Unde sînt pãrinþii noºtri? Unde sînt copiii noºtri care ar trebui sã vã priveascã cînd vorbiþi despre noi, despre cei care ne considerãm dãtãtori de libertate? Nu ne considerãm revoluþionari! Sîntem cei care v-am dat libertate, pentru cã democraþia este o formã de organizare a unei societãþi. Noi, noi cei care vã privim, de aici din ceruri, v-am dat ce nu vã dã democraþia. V-am dat libertatea pe care am plãtit-o scump, cu sînge, cel mai nobil preþ pe care-l poate plãti oricare dintre noi, pentru ca semenii lui sã-l þinã minte ºi sã-l respecte. Unde este respectul pe care vi-l cerem de 16 ani? Vorbiþi frumos, cãutaþi vinovaþi, cãutaþi asasini, cãutaþi teroriºti, cãutaþi complotiºti, dar, pe noi, de ce ne cãutaþi doar în asemenea momente cînd þara trebuie sã se bucure?

Dar oare pot sã se bucure pãrinþii noºtri, pot sã se bucure copiii noºtri? Nu pot! Nu pot sã se bucure pentru cã, pur ºi simplu, noi am murit cu speranþa cã veþi fi oameni liberi, oameni virtuoºi, oameni morali. Spunea Paolo Menon cã «virtutea nu poate fi luatã decît intrinsecã, la fel ca o virtute!». Un alt pãrinte al politici moderne spunea cã «o societate condusã de un om fricos, precis este o societate fricoasã, o societate condusã de un om moral este o societate moralã, o societate imoralã este condusã de un om imoral».

Oare Talleyrand a fost un om moral? Se pare cã scopul scuzã mijloacele ºi în ziua de astãzi! Vã întrebãm, în continuare: au dreptul copiii noºtri sã citeascã la ºcoalã despre noi, pãrinþii lor care am murit? Au dreptul pãrinþii noºtri sã vadã portretele noastre în manuale de Istorie, pentru cã noi considerãm cã au acest drept. De ce, domnilor care faceþi politica þãrii, care stabiliþi programe ºcolare, permiteþi ca în cãrþile de Istorie sã se scrie mai mult despre cronicari de televiziune sau prezentatori de ºtiri, ºi atît de puþin despre noi, noi, cei care de 16 ani ne bucurãm cã sînteþi liberi? Nu, nu plîngem! Nu ne mai doare nimic, sîntem liniºtiþi, sîntem împãcaþi, ne-am împãcat chiar ºi cu gîndul cã aþi fi putut sã jefuiþi, cã aþi fi putut sã împãrþiþi, cã aþi putut sã vã bateþi joc de toatã averea Poporului Român, o avere strînsã timp de 50 de ani, 50 de ani de mizerii ºi umilinþe pentru bunicii noºtri, pentru strãbunicii noºtri - mulþi dintre ei au simþit pe pielea lor ce a însemnat victoria Revoluþiei comuniste.

Totodatã, se cuvine sã se organizeze procesiuni ºi depuneri de coroane la mormintele eroilor neamului.

Propunem, de asemenea, Ministerului Apãrãrii Naþionale ca la aceeaºi orã sã fie trase în Bucureºti, la Cluj ºi la Iaºi, 21 salve de artilerie. Ne exprimãm dorinþa ca sirenele tuturor uzinelor ºi ale tuturor navelor fluviale ºi maritime sã fie trase în semn de solidaritate cu patimile trecute ºi actuale ale Ardealului. Adresãm, în acelaºi timp, o rugãminte Guvernului ºi celorlalþi factori ai Puterii legal constituite sã asigure desfãºurarea, în condiþii optime, a tuturor manifestãrilor prilejuite de aceastã îndureratã evocare.

Fraþi români, pe marea în furtunã a acestui sfîrºit de secol ºi de mileniu, singura salvare a poporului nostru este sã munceascã în demnitate ºi unitate.

Aºadar, sã ne unim în cuget ºi în simþiri, sã credem cu tãrie în destinul Neamului Românesc, în dreptatea cauzei noastre! Fie ca de-acum înainte spiritul funest al Diktatului fascisto-horthyst de la Viena, sãvîrºit acum 50 de ani, ca ºi al celorlalte diktate care au dus la sfîrtecarea þãrii sã fie definitiv înlocuit de spiritul glorios, de frãþie ºi dragoste între toþi cetãþenii loiali ai României, care a domnit la Alba Iulia în 1918, cînd am sãvîrºit Unirea cea Mare ºi Veºnicã! Trãiascã POPORUL ROMÂN! Trãiascã ROMÂNIA MARE! UNIUNEA VATRA ROMÂNEASCÃ LIGA VICTIMELOR TEROAREI HORTHYSTE DIN NORD-VESTUL TRANSILVANIEI ASOCIAÞIA REFUGIAÞILOR DIN NORD-VESTUL TRANSILVANIEI ASOCIAÞIA OFIÞERILOR ÎN REZERVÃ ªI RETRAGERE DIN ARMATÃ DIN BUCUREªTI ALIANÞA DE CENTRU-STÎNGA (SOCIAL-DEMOCRATÃ) ASOCIAÞIA CULTURAL-ARTISTICÃ ROMÂNIA Dumneavoastrã, cei care croiþi soarta supravieþuitorilor noºtri, vã rugãm, vã rugãm ca în 2006 sã vã aplecaþi cu mai multã atenþie asupra Zilei Naþionale a României. Ne-am dorit atît de mult în acele zile ca 1 Decembrie sã fie Ziua Naþionalã, ºi a fost sã fie! Ne-am dorit atît de mult ca imnul României sã fie «Deºteaptã-te, române!», ca Poporul Român sã nu mai doarmã în veci, cum a dormit 50 de ani. Dar se pare cã astãzi, prin grija dumneavoastrã, Poporul Român începe sã se teamã mai mult decît înainte, începe sã se teamã de multiplele Servicii de Securitate care ne ascultã telefoanele, începe sã se teamã de siguranþa locului de muncã, pentru cã dumneavoastrã, domnilor, nu vreþi, nu puteþi sau nu ºtiþi, nu ºtiþi sã-i încurajaþi, sã-i învãþaþi cã în capitalism fiecare trebuie sã lupte pentru el, trebuie sã se zbatã, pentru cã Dumnezeu ne dã un singur drept, dreptul la viaþã! Din acest drept rezidã numai ºi numai obligaþii. Obligaþia de a ne instrui, obligaþia de a ne întemeia o familie, obligaþia de a lãsa un urmaº, dupã datinã strãbunã, obligaþia de a planta un pom. Dar pentru ca toate aceste obligaþii sã le putem îndeplini, cei care ne conduc trebuie sã înþeleagã ce am vrut noi cînd ne-am jertfit pentru voi. Încã o datã vã rugãm, amintiþi-le reprezentanþilor Bisericii Ortodoxe cã «Tatãl Nostru» nu este atît de lung ºi nu trebuia spus de unul care ia dat glas în noaptea de 21 Decembrie în faþa tancurilor; cã în loja oficialã a Parlamentului ar fi fost plãcut pentru noi sã-i vedem pe reprezentanþii misiunilor diplomatice, ca în alþi ani, dar se pare cã, din 4 în 4 ani, niºte coincidenþe, niºte asemãnãri ies la ivealã ºi atunci începem sã înþelegem de ce mulþi dintre colegii dumneavoastrã nu sînt în salã. Probabil, sînt la Ignat, pentru cã, astãzi, se taie porcul. Doamne, ce de porci vor muri astãzi! Noi am murit în prag de Ignat, ca niºte mieluºei în prag de Paºte. Sã vã dea Dumnezeu liniºte sufleteascã, sãnãtate ºi înþelepciune ºi peste 12 luni, cînd vã veþi aminti de noi, gîndiþi-vã cã virtutea este doar virtute! Aºa sã vã ajute Dumnezeu!“.

Nu am menþionat cã Ioºka ºi-a început discursul dupã un minut de tãcere, un minut în care ne-a privit îndelung, vrînd, parcã, sã vadã dacã auzim ceea ce „auzea“ el. Glasurile celor de dincolo. Apoi, a pus capãt tãcerii cu acest sibilinic „Cum? Nu aþi auzit nimic pînã acum?”, urmat de „Tatãl nostru” ºi de textul reprodus, acum, în premierã. Unii ar spune cã a fost un moment pregãtit teatral… dar nu era stilul lui. În plus, ajunsese la capãtul drumului, pregãtise deja bãnuþii luntraºului, dovadã ºi încercarea lui disperatã de a încerca un ultim demers, un tratament aflat încã în faza cercetãrilor la vremea respectivã, undeva, în Siberia. Siberia… Sunã atît de… departe! Ca ºi visele din decembrie. Da, pentru mine, Dan-cel-mort-departe este sub fiecare piatrã pe care o ridicã remuºcãrile care mã cuprind în fiecare decembrie în care visez.

DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 24-a – 11 decembrie 2015

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C C Ã Ã

ROMÂNIA MARE“

E E N N C C II C C L L O O P P E E D D II E E

Cronica microbistului

ªvaiþer gorjean ªtim cu toþii cã atunci cînd o echipã de fotbal pierde la un scor sever, de la 3-0 în sus, suporterii zic despre apãrarea ei cã a fost „ºvaiþer“! Cam asemenea „brînzã cu gãuri multiple“ au reuºit sã închege oltenii din þara lui Brâncuºi în meciul cu moldovenii din Botoºani.

Dupã ce mai toatã presa, chiar ºi noi, l-a lãudat pînã la ceruri pe Edi Iordãnescu, apreciind cã a construit o trupã de temut ce juca precis ºi iute, ce încînta publicul ºi avînd rezultate aproape uimitoare, iatã cã elevii copilului din bãtãtura lui Tata Puiu au fãcut-o de oaie, mai rãu decît mult-mediatizatul cioban Ghiþã, care umbla tehui zilele trecute cu o maºinã neînscrisã în circulaþie, ca ºi cînd agregatul cu pricina ar fi fost mãgarul coordonator al celebrei lui turme. Jocul dintre cele douã formaþii, vorba vecinului meu - cãruia i-a confiscat ANAF-ul televizorul, pentru cã a uitat sã-ºi plãteascã o dare de un leu ºi 24 de bani, ºi care se înfiinþeazã cu o liotã de puradei în livingul meu spre a se benocla la jocurile etapei -, a avut douã pãrþi: prima, pînã în minutul 13, cînd Pandurii au jucat ca FC Barcelona, pasînd ºi ascunzîndu-le mingea moldovenilor, ºi a doua, din minutul 14, cînd oaspeþii au înscris primul gol, pînã la ultima suflare a maghiaro-dacului Istvan Kovacs, timp în care oltenii mãtãhãiau de parcã bãuserã ceai de mac. N-am vãzut de mult o echipã atît de dezorientatã, de lipsitã de reacþie, cu voinþa cãzutã în ghetele de plumb ºi cu alergare de babã cotonoagã!

Bietul Edi se agita ºi îºi rupea buzunarele pantalonilor de parcã pentru el venise sfîrºitul lumii, dar de-a surda, fiindcã botoºãnenii au jucat excepþional ºi au mai scuturat de pãianjeni, în douã rînduri, plasa nefericitului portar Mingote. Aºadar, la Turnu Severin, fieful gorjenilor, ãi veniþi din capãtul þãrii le-au gãurit de 3 ori spaþiul porþii, fãcîndu-le apãrarea... ºvaiþer. Tristã zi pentru olteni, bucurie nesperatã pentru cei veniþi cu pluta pe Siret. * Tot în aceastã zi - a suspinelor pentru unii -, pe Bega, echipa lui Gicã Hagi i-a ras mustaþa lui Florin Marin, învingîndu-i trupa cu 2-1. Am vãzut un spectacol frumos, în care copiii lui Hagi, dotaþi cu 2 bãtrîni, Cernat ºi Bãnel Nicoliþã, au fãcut o demonstraþie de fotbal, care ne ispiteºte sã-i lãudãm în continuare. Sã sperãm însã cã, în viitor, Viitorul nu o va lua prin coceni, lãsîndu-ne, cum au fãcut Pandurii, cu buza umflatã. Cu aceastã ispravã, cîºtigînd cu 2-1, trupa din oraºul Ovidiu o þine gaia-maþu pe locul al doilea al campionatului, suflîndu-le în ceafã giurgiuvenilor struniþi de ºturlubaticul ªumudicã. * Pe o ceaþã de-o tãiai cu barda, în Dealul Copoului s-au întîlnit liderul campionatului, Astra, ºi ieºenii lui Nicolo Napoli.

Jucînd ei pe orbeºte, fotbaliºtii celor douã trupe au izbutit, prin ºeptarii, lor sã marcheze cîte-un gol, ºi astfel sã se poatã lãuda, ºi unii ºi alþii, cã sînt neînvinºi de vreo 7 etape. Nu înþelegem de ce jocul nu a fost amînat, fiindcã atît jucãtorii, cît ºi antrenorii s-au plîns de faptul cã nu se vedea la doi paºi. * Anunþatã cu surle ºi tobe, partida dintre echipa finanþatã de bisericosul Gigi Becali ºi cea a producãtorilor de legume prãzulii din Dolj s-a încheiat cu victoria trupei preluate din marº de cãtre pseudoemirul Reghecampf. Trebuie sã fim sinceri ºi sã recunoaºtem cã Steaua nu a rupt inima tîrgului, iar craiovenii au jucat de parcã erau echipa ambliopilor din Vatra Luminoasã. Scorul de 2-0 este meritat, fiindcã Steaua a presat mai mult poarta lui Bãlgrãdean. Arbitrul M. Avram s-a fãcut cã nu-l vede pe Tudorie cînd l-a cãlcat voit pe mînã pe portarul oltean, gest care trebuia sancþionat cu eliminarea.

Acest Avram o cam comite destul de des în favoarea Stelei. De altfel, arbitrii noºtri nu se lasã de furãciuni.

Nu mai departe la meciul dintre Viitorul ºi Poli Timiºoara, fluiericiul Haþegan a inventat un henþ în careul timiºorenilor, acordînd penalti pentru echipa lui Hagi, care a deschis scorul prin Cernat. Miopul temporar (doar în timpul meciului!) Haþegan a fluierat henþ la o minge care l-a lovit în faþã, ºi nu în mînã, pe jucãtorul timiºorean. Asta e, noi n-avem ce face!

DAN CLAUDIU TÃNÃSESCU

Delfinul (1)

FRUMOASA DIN VITRINÃ

O cãlãuzã neobiºnuitã Undeva, în largul coastei Noii Zeelande, existã o zonã situatã printre Insulele d’Urville, cunoscutã sub numele de „Trecãtoarea Francezã“, care se întinde de la Pelorus Sound, pînã la Golful Tasman. Am putea-o compara cu o scurtãturã care traverseazã o zonã periculoasã dintr-o pãdure, preferatã doar de cei presaþi de timp. Diferenþa este cã aceastã scurtãturã este pe calea apelor, deci mult mai de temut decît o potecuþã ce trece printr-o pãdure deasã ºi întunecoasã. Marinarii care se aventureazã în zonã au de înfruntat curenþi înºelãtori ºi o mulþime de stînci ascuþite, ascunse sub apele învolburate. Se întîmpla destul de rar ca marinarii sã o prefere rutei navale mult mai lungi, dar sigure. În consecinþã, o lungã perioadã, aceastã cale mai scurtã a fost, cu rare excepþii, ocolitã. La un moment dat, a intervenit însã ceva, sau mai degrabã cineva, care a fãcut-o practicabilã timp de 40 de ani. Cine ºi cum a realizat aceastã performanþã, ne relateazã pe larg Franck Edwards, în romanul „Mistere nerezolvate“. Într-una din dimineþile anului 1871, pe o furtunã nãpraznicã, cãpitanul goeletei Brindle - pornitã din Boston, cu destinaþia Sydney, încãrcatã cu instalaþii mecanice ºi încãlþãminte – decide sã-ºi încerce norocul pe ruta primejdioasã. Deodatã, membrii echipajului zãresc un delfin uriaº care se juca în faþa prorei. Era vesel nevoie mare, fãcea o mulþime de salturi ºi se comporta aidoma unui copilaº, fericit cã este lãsat sã zburde liber prin iarbã. Fiind neobiºnuit de mare pentru un delfin, marinarii l-au confundat cu un pui de balenã ºi unul dintre ei chiar intenþionase sã-l vîneze cu harponul, ceea ce desigur cã s-ar fi întîmplat dacã nu intervenea soþia cãpitanului. Încîntaþi de giumbuºlucurile uriaºului jucãuº, goeleta s-a luat dupã el ºi, astfel, în ciuda ceþii ºi a furtunii, a depãºit pericolul fãrã greutate, navigînd tot timpul prin apã adîncã.

Acesta a fost, pare-se, începutul carierei de pilot a acelui delfin, stãpînit de dorinþa de a-i ajuta pe marinarii aflaþi în dificultate. Fericiþii beneficiari ai serviciilor sale n-au întîrziat sã-l boteze Pelorus Jack, întrucît zona în care vieþuia se numea Pelorus Sound. Din acel moment, vreme de 40 de ani, jucãuºul delfin ghida ambarcaþiunile prin strîmtoarea deosebit de periculoasã, distrîndu-i, în acelaºi timp, pe marinari cu salturile sale spectaculoase. (va urma) MARGARETA CHETREANU

Anecdote * Anecdote

*** Omul de stat francez Rene Chateaubriand (17681848) spunea în legãturã cu concesiile pe care oamenii sînt datori sã le facã în cãsnicie: „Soþia mea, doamna Chateaubriand, nu poate sã cineze decît la ora 5. Mie numi este foame decît la 7. Am înlãturat dificultatea, cinînd împreunã la ora 16. În felul acesta sîntem... nemulþumiþi amîndoi. Iatã ce înseamnã sã faci niºte concesii reciproce!“. *** Alexandre Dumas-fiul (1824-1895), aprinzîndu-se în timpul unei discuþii cu un senior, proaspãt fãcut viconte, i-a adresat acestuia epitetul de… „bou“. Informat despre aceastã disputã, suveranul îi reproºeazã scriitorului: - Se poate, domnule Dumas, mi-ai fãcut un viconte bou...

Mare amator de calambururi, Dumas a rãspuns prompt: - Adevãrul este, Sire, cã, pe acest bou, nu eu l-am fãcut viconte!

MÃRIMI 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6

7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Mãrime – Mãrime mãsuratã în newtoni; 2) Erau, cîndva, arºi pe rug – Resort; 3) Prefix 106, pentru mãrimi fizice – Acid nitric; 4) Domni englezi – Sorã cu Mara; 5) Cap de elev! – Amicul lui ªtrul – Material subþire strãveziu; 6) Alãturare; 7) Indo-europeni – Secure! 8) Mãrime legatã de duratã – Aceºtia (reg.); 9) A folosi în mod obiºnuit – Gurã de mistreþ; 10) Obicei – Mãriri; 11) Director la CFR – A se mãri.

VERTICAL: 1) Mãrimea cãldurii; 2) Zonã de rãspîndire – Pericol posibil (înv.); 3) Reguli la care sînt supuse mãrimile fizice – Capãt; 4) Albii þãrãneºti – Bun de armatã; 5) Dînºii – Þãran de la munte – Serviciu perfect la tenis; 6) Bun la asemãnãri – Un joc de copii – Fosfor ºi carbon; 7) Studiazã mãrimile – Tras la geam; 8) Într-o pozã! – Cãtun – Secunda gamei; 9) Eºuatã – Ca o barzã; 10) Prefix pentru trei – Masiv în Carpaþi – Banul popii; 11) Mãrime proporþionalã cu forþa.

ION IVÃNESCU Dezlegare carelui din nr. trecut „TRANSILVANIA, 1 DECEMBRIE 1918”: VERSURI DE CORNELIU VADIM TUDOR DEDICATE ZILEI NAÞIONALE 1) GLORIE – TIE; 2) R – PATRIE – R; 3) ATITLABINE; 4) PACE – TOTI; 5) AR – SUAV – NV; 6) TA – Z – NISA; 7) SORB – AIRES; 8) TRAIASCA – E; 9) A- TARA – IN; 10) TREICULORI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.