Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Troiþa din Ardeal Cum trece viaþa noastrã, cum mai trece tu n-ai sã te mai bucuri de nimic afarã-i soare, grîul dã în spic detunã-n cîmp fîntîni cu apã rece. ªi în Ardealul tinereþii tale pãduri de pini respirã vast în zori o troiþã spãlatã de ninsori þi-a mai pãstrat tiparul palmei goale.
Acolo a fost raiul tãu dintîi ºi tinereþea fãrã bãtrîneþe cu flori de fîn ºi cerbi la cãpãtîi Azi îngeri negri vin sã te rãsfeþe lumina vieþii mele, mai rãmîi sã-nsufleþeºti aceastã frumuseþe!... CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (VI) Dar, sã ne întoarcem cu ceva vreme în urmã, ºi anume la evenimentele din martie 1990. Pentru cã acolo se aflã un eºantion a ceea ce vor sã facã, în realitate, extremiºtii maghiari în România. O bunã parte a adevãrului a ieºit la luminã cu prilejul Raportului Mînzatu, cum i se mai spune. Profesorul a spart ghiaþa, dacã putem folosi o asemenea expresie, trecînd peste orice considerente ºi relevînd aspecte dramatice. ªi, iatã cã un alt document - mai zguduitor decît îºi poate închipui cineva - vine sã trezeascã conºtiinþa publicã româneascã ºi internaþionalã. Este vorba despre Memoriul adresat Procuraturii Generale, personal d-lui Gh. Robu, în ziua de 15 iunie 1990, de cãtre generalmaior în rezervã Ion Scrieciu, fost preºedinte al C.P.U.N. Mureº. Întrucît, în stilul de acum cunoscut al domniei-sale, procurorul-general instalat de Dumitru Mazilu nu a rãspuns nici pînã în prezent la acest dramatic memoriu (au trecut patru luni!), domnul general Scrieciu l-a publicat în ziarul „Cuvîntul liber“, din Tg. Mureº. Oare de ce n-o fi rãspuns, în nici un fel, dl. Robu la acest document, venit nu din partea oricui, ci tocmai de la omul care cunoºtea cel mai bine derularea evenimentelor, un general al Armatei Române? Însuºi faptul cã domnia-sa ºi-a gãsit vreme în patru luni sã se ocupe de tot felul de activitãþi colaterale (de pildã, strîngerea semnãturilor în favoarea sa, ori participarea la emisiunea televizatã „Ora filmului politic“, ori organizarea unei penibile Conferinþe de Presã din care sã reiasã cã dumnealui abia acum s-a pogorît pe pãmînt, în timp ce restul muritorilor sînt niºte pãcãtoºi care vor sã-i ia locul
etc. - aratã cã, pe undeva, este insensibil la dramele românilor din Ardeal. Pentru cã, dacã el nu apleacã urechea la un general român, implicat direct în evenimentele sîngeroase de atunci, cum o sã audã geamãtul surd al patimilor celor umili? Dar, sã nu cãdem în melodramatic, ºi sã reproducem cîteva pasaje din acest document de o extraordinarã însemnãtate, fiind autorizaþi chiar de cãtre dl. general Scrieciu, care ne-a vizitat marþi la redacþie: „Subsemnatul, parte vãtãmatã, Scrieciu Ion, general-maior (r), domiciliat în Tîrgu Mureº, judeþul Mureº, Bd. 1 Mai nr. 37, prin reprezentantul meu legal, cu onoare vã înaintez prezenta Plîngere Penalã împotriva d-lui Sütö Andras, domiciliat în Tîrgu-Mureº, Strada Mãrãºeºti nr. 36, precum ºi împotriva unui grup de persoane care au fost implicate în evenimentele care s-au petrecut în TîrguMureº, în zilele de 15-20 martie 1990. Din grupul sus-menþionat fac parte urmãtorii: 1) Kiraly Karoly - din Tîrgu-Mureº; 2) Kincses Elöd - din Tîrgu-Mureº; 3) Jakabfy Attila - din Tîrgu-Mureº; 4) Tökes Laszlo; 5) Tökes Andras º.a. (...) Precizez de la început cã plîngerea mea nu se referã la populaþia maghiarã din România, ci are drept scop aducerea în faþa Justiþiei a unui grup de extremiºti maghiari, care, în perioada 22 decembrie 1989 - 21 martie 1990, sprijiniþi puternic din afara þãrii, au fãcut mult rãu, atît românilor, cît ºi maghiarilor din Ardeal, aducînd grave prejudicii Statului Român ºi tinerei democraþii“. (...) (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 12 octombrie 1990)
ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
Viaþa infinitului Constantin Brâncuºi (1) Motto: ,,Dupã ce ai vãzut una din pãsãrile lui Brâncuºi, nu te mai poþi uita la o pasãre în zbor ca înainte”. (Robert Payne) Constantin Brâncuºi, geniul artei contemporane, a dãruit României ceva unic în lume, reprezentînd ceea ce omul a cãutat dintotdeauna, o scarã la cer: Coloana infinitului. Infinitã a fost iubirea lui Brâncuºi pentru România ºi pentru artã. Pentru un timp infinit, numele sãu identificîndu-se cu cel al þãrii noastre. De la un copilaº bãtut cu nuiele de tatãl sãu, el a ajuns unul dintre cei mai importanþi artiºti ai Secolului al XX-lea. A strãbãtut 2.000 de kilometri pe jos, ºi-a ars mîinile cu apã fierbinte, a îndurat foamea ºi boala, pentru ca, în final, el însuºi sã afirme despre opera sa: „Ea nu este o expresie localã, ci este esenþa celei mai înalte expresii a puritãþii universale ºi va rãmîne de-a lungul secolelor viitoare singurul obstacol peste care nu se va putea trece”. Se pare cã eternitatea chiar s-a nãscut la sat. În România. În a 19-a zi a lui Fãurar, anul 1876, în sãtucul Hobiþa, din comuna Pestiºani, judeþul Gorj, venea pe lume cel care avea sã ajungã unul dintre simbolurile României, Constantin Brâncuºi. Era al 6-lea copil al Mariei ºi al lui Radu Nicolae Brâncuºi, o familie înstãritã ºi respectatã prin pãrþile locului. Micul Brâncuºi era adeseori bãtut de cãtre fraþii mai mari ºi de cãtre asprul sãu tatã, motiv pentru care, încã de la o vîrstã fragedã, a plecat de acasã. Mama sa, însã, era o femeie cu suflet bun, pe care o pomenea cu nostalgie ºi despre care vorbea cu multã tandreþe. (continuare în pag. a 12-a)
(Surse: Historia.ro ºi Adevãrul.ro)
NR. 1329 z ANUL XXVII z VINERI 12 FEBRUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S Sà P T à M Î N A P E S C U R T Radu Beligan pensionat de Suzana Pleºu Moº Complot Dan Deºliu, liderul handicapaþilor Sütö Andras Ochi de ªoim Iubiþi rîmniceni sãraþi Partea I Evenimentul cel mai important al celei de-a doua jumãtãþi a veacului XX s-a produs! Nu este vorba nici despre descoperirea diplomei de liceu a tovarãºului Dumitru Mazilu, nici despre cea de-a cincea cãsãtorie a lui Gh. Robu Barbã Albastrã: nu, nici vorbã, pur ºi simplu, Germania s-a unificat! Adresãm calde felicitãri bravului popor neamþ ºi îl rugãm sã se gîndeascã, din cînd în cînd, ºi la noi !... Desprindem dintr-un Comunicat al Partidului Socialist Democratic Român, semnat de domnul deputat Cornel Nica, purtãtor de cuvînt: „Cred cã Guvernul ar trebui sã trateze cu mai multã profunzime problema minoritãþilor maghiare ºi a romilor. O parte a minoritãþii maghiare ºi, din pãcate, chiar ºi elemente de conducere, sprijiniþi material ºi moral de unii extremiºti din Ungaria ºi Diaspora, în spatele unor aºa-zise revendicãri culturale, ascund revendicãri politice. Persecuþiile, agresiunile, ºi canele administrative exercitate de maghiarii din Covasna ºi Harghita fatã de români, precum ºi exodul acestora din respectivele judeþe nu dau de gîndit Guvernului României, mamã bunã pentru toþi fiii ei?“. Infantilã, de-a dreptul enervantã, emisiunea TV „Încearcã-þi norocul" - cîºtigã unul 29 de lei la ruletã, se produce o frenezie de parcã s-ar fi spart banca la Las Vegas, greºeºte vreo concurentã un rãspuns cu privire la întrebarea vitalã ,,cu ce vitezã înainteazã o coropiºniþã în urechea unui paznic beat care doarme în ºanþ?“, hopa, vine ºi sancþiunea, trebuie sã stea ºapte minute într-un picior, ca barza, în vreme ce un alt pedepsit face precum aeroplanul, cu mîinile desfãcute º.a.m.d. Nu bãnuiam de unde vine atîta lipsã de umor ºi de imaginaþie, dar, vãzîndu-l, la pupitrul de comandã, pe strãbunul activiºtilor pionereºti, tovarãºul Ionaºcu, ne-a venit inima la loc! Deºi americanii nu ne-au acordat clauza naþiunii celei mai favorizate, noi am fost totuºi bãieþi gigea ºi leam oferit o mare cantitate de apã mineralã! Din nenorocire, ne putem strica definitiv bruma de raporturi care existã: dacã rangerii de peste Ocean vor nimeri o tranºã de borviz cu ulei? Ai? Mai pupãm noi clauza? Aflãm de la televiziune cã viitorul mareºal Al. Averescu ,,a condus ofensivele de la Mãrãºti ºi Mãrãºeºti“. Inexact, va trebui ca redacþia de actualitãþi sã stea ºi ea douã ore într-un picior: ofensiva de la Mãrãºeºti a fost
condusã de generalul Eremia Grigorescu. Vom mai da un subiect de reflecþie celor pasionaþi de istoria noastrã militarã: România nu a avut 3 mareºali, ci 4 - alãturi de Prezan, Averescu ºi Antonescu s-a situat Regele Ferdinand cel Loial, unificatorul de þarã, care a fost cel dintîi în ordine cronologicã, primind bastonul de mareºal în anul 1919, din partea ministrului de Rãzboi, acelaºi nemuritor Eremia Grigorescu... Au plecat pãsãrile migratoare. Au rãmas ciorile... Mult mai bine, pentru toatã lumea, era invers! Politica antinaþionalã dusã de unii indivizi de la ,,Romania liberã“ este tot mai evidentã: în ziarul de duminicã, pe aceeaºi paginã I, vechea încãpãþînatã Tia ªerbãnescu batjocoreºte sãrbãtorirea a 525 ani de la stabilirea Bucureºtilor drept Capitalã a Þãrii Româneºti, dar deasupra articolului se aflã o mare fotografie (cu textul explicativ de rigoare) a slujbei religioase de Yom Kipur, de la Sinagoga din Bucureºti. Îi felicitãm pe conaþionalii noºtri evrei pentru aceastã luminoasã sãrbãtoare, le dorim sãnãtate, fericire, ºi ºalom, dar este normal, oare, sã blamãm o sãrbãtoare istoricã a românilor? La ora cînd, de pildã, America nici nu exista pe harta lumii, noi, românii, aveam o Capitalã, ceea ce nu este puþin, atestînd vechimea, continuitatea ºi gradul de civilizaþie – ºi uite cã vine aceastã creaturã ºi se indigneazã de hotãrîrea Senatului României de a celebra jumãtatea de mileniu ºi sfertul de veac al Bucureºtilor. E momentul sã spunem cã noi, ,,România Mare”, am fãcut liderilor Senatului aceastã propunere, ºi nu ne este ruºine cu ea. La fel cum nu ne este ruºine cã sîntem români! Rãspundem unor cititori: fostul premier chinez Ciu-en-lai nu are nici o legãturã cu primarul general al Bucureºtilor, Ciu-rel. E simplã potrivire de nume. Aflãm de la excepþionala emisiune religioasã a televiziunii, de duminica dimineaþã, cã un urmaº al unui român, Teodoru, emigrat mai demult în Australia, a ajuns, în preajma celui de-al II-lea rãzboi mondial, prim-ministru al statului Queensland. Avînd în vedere cã un stat al al acelui continent este cam de douã ori cît România, acest Teodoru a fost acel român din istorie care a guvernat peste cel mai întins teritoriu. Asta, fireºte, numai dacã nu se va dovedi cumva cã Bush e român, ºi-l cheamã, în realitate, Buºilã. Cu o oarecare întîrziere vom semnala minunatul, tristul interviu realizat la televiziune de Lucia Hossu cu marele nostru actor
Radu Beligan, pensionat forþat de micul tiran al culturii noastre, Andrei Dulea Kiºinevski, nãscut în Insulele Kurile. Ironia finã a meºterului Beligan n-a scãpat telespectatorilor… A propos de teroriºti: excelent articolul publicat în ,,Tineretul liber” de cãtre Horia Alexandrescu, sub titlul ,,Moº Complot – sau Statu-PalmãBarbã-Cot”. El a fost consacrat pãrintelui democraþiei ruse, vestitului decembrist Silviu Brucan, care i-a învãþat abecedarul conspiraþiilor pe Dobroliubov, Hertz, Gavrilo Princip, Bonnie and Clyde, precum ºi cuplul fenomenal Terente ºi Didina/ se plimbã cu maºina/ la orice cotiturã/ îi trage-un pumn în gurã!… În replicã la iminenta dezmembrare a Uniunii Scriitorilor, care a început sã se deºire, admiratorii revistei noastre ne anunþã cã s-au decis sã constituie Uniunea Cititorilor. Este de datoria noastrã sã punem în gardã opinia publicã ºi autoritãþile legal constituite asupra festivitãþii pe care U.D.M.R.-ul ºi vreo 3.000 de turiºti din Ungaria vor s-o þinã în ziua de 6 octombrie, la Arad, în memoria a 13 generali unguri de la 1848. Este o nouã provocare, pentru cã generalii respectivi au fost, în realitate, niºte ucigaºi de români. Cine instigã, cine iritã, cine forþeazã nota, tovarãºe Domokos? Ce ar fi sã ne ducem ºi noi, tot cam vreo 3.000 de suflete, sã celebrãm la Budapesta pe generalii români care au eliberat acel oraº în anul 1919, adicã Rusescu, Moºoiu ºi Mãldãrescu? Hai s-o facem, sã vedem, vã convine? La 1 octombrie, studenþii erau cît pe-aci, dar cît pe-aci, sã înceapã anul de învãþãmînt! Oricum, îi felicitãm pentru intenþie, gestul conteazã. Nu demult, secretarul Ambasadei Ungariei la Bucureºti, domnul cutare (vã rugãm sã ne credeþi, are un nume foarte greu de pronunþat într-o limbã europeanã) a fost douã zile la Tg. Mureº. Domnia-sa s-a interesat de acþiunea centrului militar cu privire la chemãrile fãcute rezerviºtilor, mai concret dorea sã ºtie dacã e vorba sau nu de o mobilizare. Într-adevãr, nu putem nega, o acþiune de chemare a rezerviºtilor a avut loc în judeþ, dar de ce trebuia acest diplomat sã se învîrtã prin jurul garnizoanei? Te vãd, te vããããd! În judeþele Covasna ºi Harghita îºi desfãºoarã activitatea douã reþele maghiare care recruteazã specialiºti pentru Republica Sud-Africanã. Punctele de tranzit sînt Ungaria ºi Austria. Dar de ce nu-i duceþi, fraþilor, pe toþi zurbagiii? Ce bine iar mai sta lui Sütö Andras Ochi de ªoim cãlare pe un leu, sau lui Szöcz Geza în minele de diamante, în cîþiva ani ºi-ar face bãieþii un guvern bonghenesc, i-ar bãga în þarcuri pe negri, i-ar încãiera pe albi, pe ceilalþi mai recalcitranþi i-ar însura mintenaº cu niºte femei iabraºe, de bunã seamã cã ar scoate la ivealã ºi cîteva documente din care sã reiasã cã primul negru din lume a fost un ungur, ce s-o mai lungim, tãmbãlãu mare, poate reuºim sã scãpãm... (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 octombrie 1990)
CARICATURI CARICATURI CARICATURI
Pag. a 3-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Orgii bugetare Dupã modelul Rasdaq, ºi MCV va fi arestat Trezeºte-te, române! Varanul vrea sã-ºi confiºte averea Un rãspuns memorabil Jaful secolului Iadul nu existã Copiii umani e pe drum ªeful Curþii de Conturi a României, hidrologul amator Nicolae Vãcãroiu, afirmã, fãrã sã-i tremure vocea-i cristalinã ca o apã (puºchea pe limbã) de izvor cã, din documentele de control, reiese cã 575 de Unitãþi Administrativ Teritoriale au cheltuit nelegal 2,1 miliarde de euro. Adicã, le-au haºmanglit primarii mafioþi ºi clicile lor, ca sã fiu mai explicit. Cu siguranþã, cea mai mare parte a acestei sume s-a scurs prin diverse parandãrãturi cãtre haznaua numitã pompos clasa politicã. Acum poate înþelegeþi de ce nu sînt bani pentru educaþie, pentru sãnãtate, pentru mãrirea alocaþiilor copiilor ºi a pensiilor bunicilor noºtri. UAT au deschise robinetele jafului prin care se scurge seva acestei þãri. În orgiile bugetare ale acestor nemernici fumegã sîngele Poporului Român. Un antreprenor englez, pe care zã madãr a lui (mã-sa, în melodioasa limbã româneascã) îl strigã Jason, iar zã fadãr (taman opusul termenului de mai sus) îl trimite dupã papairoase alintîndu-l Harris, zice o vorbã mare: ,,Am nevoie de români harnici, nu de englezi puturoºi!”. Explicaþia, uºor suprarealistã, e cã a avut de-a face cu români adevãraþi, nu cu fake-uri care fac reclamã la crema de ghete prin Europa, cu feþele lor luminoase, ºi care se bat cu pumnii în piepturile de aramã ºi aluminiu cã se trag direct de la Rîm. Cînd ei se trag, pe nou, de la Rom, iar pe vechi se trag de ºireturi cu delicaþii locuitori din nordul Pakistanului. Fotbalistul Budescu, cel care ne-a risipit emoþiile cu periculoasa echipã a Insulelor Feroe, s-a transferat în liga a doua din China, semnînd un contract pe 36 de luni contra frumuºelei sume de un milion de dolari pe an. Pãcat cã fotbalul românesc nu poate sã-ºi pãstreze valorile, atîtea cîte mai sînt. Mã întreb ce va hali Budescu în China, datã fiind pasiunea lui devastatoare pentru sarmale. Cred cã o s-o þinã tot într-o chelãlãialã, cã delicatesele de cãþel nu învîrtoaºã ca alea din carne de purcel ºi vitã încãlþatã cu crampoane. Mulþi senatori are grãdina lui Dumnezeu, dar nici unul ca inconfundabila Cristiana Anghel, mai cunoscutã sub apelativul ,,fomista grevei”. Dupã ce i-a fãcut proºti pe ciobani, în direct ºi la o orã de maximã audienþã (deºi acum susþine cã pãstorii respectivi erau acoperiþi de parfumuri ºi nu miroseau a oaie, ci miroseau ca ea, a caprã), s-a apucat sã caute MCV de purici. Ba, mai mult, i-a provocat pe colegii ei, academicienii de debara, sã-l identifice pe individ ºi sã-l dea pe mîna ei de proletarã. Dar, ºansele sînt minime întrucît nenorocitul ãla de MCV umblã mai mult incognito ºi numai noaptea. E posibil ca atunci cînd senatoarea doarme, ca sã uite de foamea de dreptate a alegãtorilor, teroristul respectiv sã-i scotoceascã cotloanele cutiei ucrainiene în cãutarea unor urme vagi de materie cenuºie. Cu siguranþã n-o sã gãseascã decît cenuºã. Elisabeta Lipã revine cu clarificãri: ,,Eu vreau ca lumea sã lãcrimeze cînd se intoneazã Imnul”. Pãi unde sã lãcrimeze, fetiþo, dacã nu-i mai laºi sã-l cînte la competiþiile interne? Doar nu crezi cã la cumetrii ºi la nunþi, alde Nicolae GuþãHândel ori Vicã Abetovenei bagã la greu, fãrã numãr, ,,Deºteaptã-te, române!”. Te înºeli amarnic, altul e repertoriul la asemenea competiþii nesportive la care, e adevãrat, ar trebui legiferat prin lege (ca sã-l citãm pe
socraticul Marean Vanghelie) ca, la final, între hora miresei suflecatã pîn' la brîu ºi ciorba de potroace, sã fie intonat, de cãtre lãutari ºi de cãtre cine mai poate dintre meseni, un ,,Trezeºte-te, române, cã te linge la botic un cîine!”. Dan Voiculescu, unul dintre marii scriitori de penitenciar, creeazã adînc. Într-o capodoperã recentã scrie, cu inconºtienþa specificã vîrstei, cã tovarãºii condamnaþi pentru corupþie ºi alte drãgãlãºenii de acest gen n-ar trebui sã beneficieze de reduceri de pedeapsã, recompense ºi graþieri, dacã prejudiciul nu a fost recuperat. Sublim, parcã i-am dictat noi. Mã, maestre, tu ai citit ce-ai scris, sau doar ai semnat ca varanul, pardon, ca omul de afaceri condamnat pentru corupþie? A, am uitat, tu eºti nevinovat, dar justiþia a fost de altã pãrere. George Simion, liderul miºcãrii unioniste ,,Acþiunea 2012”, afirmã cã ,,Republica Moldova nu se va integra în Uniunea Europeanã decît prin unirea cu România”. Absolut corect. Fraudarea alegerilor locale a început deja: va exista doar un tur de scrutin. Ca la PSD, unde Dragnea a candidat de unul singur ºi s-a temut cã-n turul doi nu va mai ieºi toatã lumea din cimitirul elefanþilor roºii la un vot de blam ºi-o colivã electoralã. Legea antifumat ia scos din amorþealã pe trãgãtorii din papairoase. Singurii cãrora nu le pasã sînt politicienii care trag în continuare în piept. La þuhaus se ascute lupta de clasã. Pardon, concurenþa neloialã. Celebrului Cristi Borcea îi suflã-n ceafã, cu tendinþa de a-i înfunda urechea internã, Ioan Neculaie, din Braºov, cunoscut mai degrabã ca partenerul de afaceri trupeºti al ,,petardei lui Dodel”. Sã te þii seminarii de amor plãtit prin celula nupþialã, de-or sã dea gardienii în boala lui Calache, vãrul bun al lui Bulache. La 5 februarie 2016, preºedintele fotbalului românesc, Gheorghe Hagi, a împlinit 51 de ani. Ce repede trece timpul! Dar n-avem încotro, trebuie sã acceptãm ºi asta, cã, vorba marelui fotbalist: ,,dacã þi-e fricã de lup, nu intri în pãdure”. Tudor Gheorghe a refuzat înregimentarea politicã în PSD ºi, evident, un loc cãlduþ de parlamentar. A zis cã nu dã scena culturii pe scena vorbelor goale. Un rãspuns memorabil. Asta i-a durut pe pesedei, care i-ar fi rãspuns cu obidã: ,,Ete-al dracu’ nu mai moare, cã tot mai dã din picioare...” Cicã tot cu sictir i-ar fi tratat ºi inegalabilul Florin Piersic. Rãspunsul lui nu-l putem reproduce nici în sinteza sintezei, din cauza spaþiului tipografic limitat. ªtiaþi cã deputata Diana Tuºa e mãritatã cu ziaristul Iosif Buble (care s-a ,,devorþat” pentru ºefa PNL-Sector 1)? Da? Eu nu ºtiam. Probabil, liberala a apelat la sãgeata lui Cupidon. Cum cine-i Cupidon? E copilaºul ãla-n puþa goalã, care se crede Robin Hood ºi te loveºte numai în pitpalac. Cel mai prost hoþ din România a încercat sã-ºi ºteargã amprentele cu o chestie ce-i acoperea faþa. Pînã ºi camerele de supraveghere au rãmas surprinse de prostia hoþului care opera pe cord deschis în zona crepuscularã buzoianã. Un primar timiºean a fost condamnat la 7 ani de bulãu (iar fiica lui la 3) pentru fraudã cu fonduri europene. În 2011-2012 declarase la APIA cã deþine mai multe terenuri (care nu-i aparþineau) ºi a încasat subvenþii. V-aþi întrebat vreodatã cîþi primari din þara asta s-au îmbogãþit prin aceastã
metodã? Dacã DNA ar fi curios ºi ar cere o situaþie de la APIA cu subvenþiile pe care le încaseazã primarii în funcþie ori rudele lor pentru suprafeþe de teren pentru care tot ei îºi dau adeverinþe care sã le ateste calitatea de proprietari, de comanditari sau de arendaºi, mai mult de jumãtate ar fi la ora asta scriitori. Sau ar încerca sã fugã în strãinãtate, ca primarul din Banat. Mã întreb care dintre urmãtoarele trei ,,afaceri” meritã titlul de ,,Jaful secolului”: 1. Contractul Microsoft (în total 201 milioane de dolari); 2. Contractul privind Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat (734 milioane de euro în total); 3. Contractul privind Sistemul Educaþional Informatizat (124 milioane de euro)? Cînd o sã aflu rãspunsul corect, o sã vã spun. Papa Francisc, cel mai simpatic Papã din istorie, susþine cã Iadul nu existã, e o invenþie a bisericii. Bine, sã vedem ce va spune dupã ce va vizita România. Totuºi, e o veste bunã; sã sperãm cã nu-ºi va bãga dracul coada ºi va reveni cu precizãri suplimentare. Moderatorul cu nume ºi prenume de dormitor (greºealã de tehnoredactare), dar fãrã toatã tabla pe casã, Rareº Bogdan, va conduce ºi gazeta de perete ,,România liberã” a omului de afaceri murdare Dan Adamescu, cel care a falimentat, printre altele, societatea de asigurãri ASTRA, clubul de fotbal ,,Oþelul” Galaþi, brandul ,,Academia Caþavencu” ºi cîte ºi mai cîte. Nu toþi securiºtii puºi în slujba odiosului regim Bãsescu au reuºit în viaþã. Crocodilul Chelios a afirmat la ,,Europa FM” cã l-ar fi împuºcat pe Ceauºescu de la un metru. Sã nu credeþi cã braveazã, nebunul, cu pretenþii de filosof de bodegã - ar fi fost în stare. Ãsta, dacã i-ar lua propriul copil sandviºul ºi l-ar mînca, de foame, l-ar snopi în bãtaie. Sau, cel puþin, ºiar imagina. Prin venele mînzului sec curge nãvalnic sîngele stricat al lui Gelu Voican Voiculescu. La vizita preºedintelui Hassan Rouhani la Vatican, statuile cu nudul la vedere au fost acoperite ca sã nu se trezeascã fiara din iranian. Bolovanii, tot bolovani. Cea mai tare cîntãreaþã de pe mapamondul lumii e Adriana Bahmuþeanu. Sãtulã de pliciurile lui Prigoanã, a lansat megahitul autobiografic ,,Piþipoance”. Nu, nu l-am ascultat, þin foarte mult la mine, dar mi-a plãcut foarte mult povestea lui, mai ales cã Adriana e sincerã pînã la uitarea de sine: ,,Eu recunosc cã am umblat dupã bãrbaþi cu bani ºi nu m-am ales cu mai nimic”. Lasã, fato, tu sã fii sãnãtoasã. Cã, evident, celebrã eºti. ªi dacã nu umblai dupã bãrbaþii cu portofelul gros ºi piciorul subþire, n-auzeau gospodinele abuzate de tine. Probabil ai fi fost o femeie fericitã, dar acum nu mai conteazã. Am aflat în ce constã activitatea europarlamentarã a lui Mircea Diaconu, în afarã de aia în care a semnat o iniþiativã pentru desfiinþarea (ºi a) Statului Naþional Unitar Român: cautã ciorbã prin restaurantele din Bruxelles. Bãi, Mircea, mîna întinsã care nu spune ,,Povestea poveºtilor”, nu primeºte pomana porcului. Sînt prea subtil? Alice Peneacã, soþia lui Bobby Pãunescu, zice cã dupã ce a început cu pisica ºi cu cãþelul, vrea sã producã ºi ceva mai uman, eventual un copil. Sã lucreze cu grijã, cã ãºtia mici, copiii umani, sînt greu de gãsit în lumea inumanã de la Monte Carlo. Iar Monte Carlo e frate vitreg cu Monte Cristo. ªi e foarte periculoºi. Cu lucrurile astea nu te joci. PSD a ameninþat guvernul tehnocrat cã, dacã se va reveni la alegerea primarilor în douã tururi de scrutin, va boicota întrecerea socialistã din 5 iunie 2016. Cum Guvernul Cioloº e tehnocrat ºi aplecat pe problemele þãrii doar în teorie, s-a ratat o bunã ocazie de a se curãþa clasa politicã de lichele. Dacã ºi celelalte partide parlamentare s-ar fi solidarizat cu ciuma roºie, n-ar mai fi fugit românii din þara lor, în cãutarea unei vieþi mai bune. CONTELE DE MONTE-CRISTO
CARICATURI CARICATURI CARICATURI
Pag. a 4-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
A t i t u d i n i P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE GEORGE ENESCU ªI „EUFONIA PATRIEI“... Pronunþînd numele lui George Enescu Îl pronunþ pe acela al unui uriaº creator, Al unui fascinant violonist, al unui nobil pianist Al unui dirijor sobru ºi profund ªi, mai ales, al unui artist cetãþean, Pentru care, „patria ca meditaþie” A fost marele izvor al inspiraþiei sale... Cît de mult a iubit acest orpheu moldav Clasicismul nostru, folclorul românesc ºi Puritatea sa, spunînd cu o dezarmantã sinceritate: - ,,Cu cît o melodie popularã e prezentã Mai simplu, cu atît mai viu strãluceºte În toatã frumuseþea ei“... A pledat pentru autenticitatea operelor de artã ªi nu s-a sfiit a accentua cã - „Numai dupã ce multe, cît mai multe Temperamente, cu adevãrat artistice, vor Vibra sincer în faþa mediului românesc, Se va putea spune cã muzica lor are Un caracter care ne este Propriu”... A susþinut, cu tãrie, ideea Potrivit cãreia „Compozitorul român va putea Sã creeze paralel cu muzica popularã,
Dar prin mijloace absolut personale, Lucrãri valoroase, asemãnãtor caracterizate”. A-þi iubi Þara înseamnã, pentru olimpianul George Enescu, a iubi toate popoarele lumii, Care prin lumea frumosului se vor înfrãþi ªi, de aceea, adesea sublinia sensul sublim Al cuvintelor: „Muzica este graiul în care se oglindesc, Fãrã putinþã de prefãcãtorie, Însuºirile sufleteºti ale omului, Ale poporului”... Iatã de ce socotesc eu - Imnograf byzantin – Cã Moldoveanul Nãscut în „Spaþiul poeziei eminesciene” Nu a greºit, cînd spunea: - „Dumnezeu a dãruit Românilor Bucuria de a «melodia» Doine, baladele «Mioriþa», «Meºterul Manole», «Toma Alimoº» ºi Cîntece de dragoste ºi pace, Sub cerul, cu limpezimi de infinit, Al armoniei, Cu virtuþi Consolatoare”... DORU POPOVICI
TABLETÃ DE SCRIITOR
Puºcãriaºi sîntem noi, pentru cã i-am votat Trãim într-o þarã în care totul este posibil, dar mai ales furtul din banii publici. Numai cã nu toatã lumea are ºansa sã lucreze cu banii acestei þãri, destul de sãracã ºi plinã de datorii pe la bãncile Europei - ci doar o anumitã categorie de ,,abonaþi”. Desigur, în nici un caz nu poate fi vorba de oamenii simpli, care n-au nici cãþel, nici purcel ºi care au doar obligaþia sã plãteascã taxe ºi impozite, uneori cu penalizãri. Din aceºti bani se fac de toate, dar nimic pentru þarã, fiindcã ei ajung în conturile celor pe care-i vedem, acum, umplînd non-stop birourile DNA, pentru a da cu subsemnatul.... De ce se întîmplã acest lucru? Pentru cã lor, hoþilor, dovediþi sau nu, nici nu le-a trecut prin minte cã i-ar putea paºte ghinionul ºi pe ei ºi cã vor fi nevoiþi sã dea socotealã, la un moment dat, pentru faptele lor. De aici pleacã supãrarea noastrã, a celor care muncesc corect ºi sînt nevoiþi sã suporte fel ºi fel de legi aberante, care nu au nimic comun cu democraþia ºi statul de drept. Unii încearcã sã ne facã pe noi responsabili de greºelile acestor indivizi care, în ultimii 25 de ani, au furat tot ce se poate fura din România: fabrici, pãmînturi, copii, pãduri. Totul, în baza unor legi fãcute de ei, în avantajul lor, ºi care, la o adicã, sã-i scoatã basma curatã... Dacã vorbim de dreptate, oare de ce nu avem ºi noi legi, precum sînt cele ale americanilor, care sã se punã în aplicare cu maximã responsabilitate pentru toþi infractorii, atunci cînd dau cu jula la bucata de pîine a obidiþilor sorþii sau la bunurile ce þin de averea þãrii? Noi vrem ca ºi în România vinovaþii sã fie condamnaþi la ani grei de temniþã, în funcþie de faptele pe care le sãvîrºesc în
dauna banului public. Din pãcate, puºcãriile, azi, sînt un fel de Garã de Nord, în care tranziteazã mai marii furãcioºi ai poporului: ei vin aici, îºi dau mîna ºi, dupã ce se cufundã în rãcoarea aerului de temniþã vreme de o zi sau o noapte, pornesc înapoi în libertate, pentru a-ºi continua escrocheriile pe seama celor necãjiþi. Apoi, cînd se vãd dupã gratii, cu sentinþã definitivã, infractorii ãºtia, care au citit la viaþa lor cel mult ,,Punguþa cu doi bani”, se apucã de scris cãrþi în puºcãrie, pentru a li se reduce din pedeapsã. Aºa au ajuns sã umple rafturile bibliotecilor din penitenciare cu volume de poezii, de beletristicã, dar mai ales cu ,,lucrãri ºtiinþifice”(?!). ªi dupã ce se vãd scãpaþi de dupã gratii, foºtii puºcãriaºi-scriitori vin la televizor ºi oferã tuturor sfaturi, în calitate de oameni de afaceri (de succes)... Apoi, fac un spectacol de toatã greaþa, sugerînd cã tot ceea ce li se întîmplã e rezultatul unor rãzbunãri politice. Ei cautã sã se victimizeze, dar un lucru este clar ºi pe deplin dovedit de justiþie: au furat cu nemiluita din banii României. Iar în timpul acesta, ca sã-ºi poatã prelungi existenþa de la o lunã la alta, omul de rînd este nevoit sã trãiascã din împrumuturi, pînã cînd îºi încaseazã amãrîta de pensie sau salariul de mizerie. Iatã pînã unde se poate merge cu ºmecheriile. Cei care au pãgubit vistieria statului nu cunosc teama, de aceea nu-ºi fac griji ºi umblã în libertate cu mult mai multã dezinvolturã decît omul simplu, care în viaþa lui nu a furat nici mãcar un ou...
Miniaturi biblice (3)
Nu trebuie sã-i ironizãm pe Papa Ioan Paul al II-lea ºi pe Ronald Reagan pentru cã, în tinereþe, au fost actori. Dumnezeu a hotãrît ca ei sã joace rolul vieþii lor, în piesa care a schimbat faþa lumii. Europa Unitã este rãspunsul pe care Franþa ºi Germania îl dau terorismului de stat, din ce în ce mai insuportabil, practicat de Statele Unite. Capitala Europei Unite nu poate fi decît Roma, iar preºedinte – Papa. Celor pe care îi iubeºte, Dumnezeu le face teribile scene de gelozie. Nu vã faceþi iluzii: nu existã decît o singurã viaþã de apoi! Decît sã te strîngã Dracul la piept, mai bine sã te batã Dumnezeu. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Artificii“)
Încercaþi sã eliminaþi chipul lui Isus din marea picturã a lumii - nu mai rãmîn decît niºte carpete kitsch. Dumnezeu e imparþial. El i-a pedepsit pe evrei pentru rãstignirea lui Isus, înarmînd mîna generalului roman Titus sã le dãrîme Templul, în anul 70. Dar Dumnezeu îi bate ºi pe romani, dupã numai cîþiva ani, în 79, prin erupþia Vezuviului. Nu cred în teoria evoluþionistã a lui Darwin. Dacã viaþa a evoluat de la microorganismele marine pînã la om, atunci, unde sînt fazele intermediare? În recife, în stînci, în zãcãminte de tot felul se pãstreazã cochilii de melci ºi alte fosile – de ce nu s-au pãstrat, oare, ºi acele forme de viaþã care sã facã legãtura moluºtelor cu omul? Foarte simplu: pentru cã aºa ceva nu existã. Omul e o creaþie a lui Dumnezeu.
ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“
Capodopera cinematograficã „Wilhelm Cuceritorul“ (regia Sergiu Nicolaescu) i-a avut ca interpreþi, printre alþii, pe Enikö Szilagy, George Mihãiþã ºi Vladimir Gãitan.
MICROSIOANE Asasinul În fine, am reuºit sã mai omor o zi.
Cronicã Consider cã acest spectacol a fost realizat doar pe jumãtate. Astfel cã ºi eu îl aplaud doar cu o singurã mînã.
Dezamãgire Vai, ce poet mare eºti!, i-a spus ea, crezînd cã e bãrbat.
Apãrarea S-a rupt legãtura dintre ei? - Nu s-a rupt nimic. Dragostea venea numai dintr-o parte. VASILE BÃRAN
CIOBURI DE GÎNDURI
Certitudinea iubirii... Viaþa ne-a demonstrat, de-a lungul timpului, cã ceea ce contezã, în dinamica noastrã cotidianã, sînt doar certitudinile. Existã persoane care numai în urma unor certitudini ferme îþi fac loc în universul lor. La fel, sînt structuri ale arealului în care trãim, extrem de pragmatice, în care exiºti doar dacã... dacã... dacã... ªi dacã... nu dacã... din motivele celui mai de jos umanism... nu exiºti?! Pur ºi simplu nu exiºti! O! Nu se poate! Nu se poate, îmi zic în sinea mea! O structurã socialã trebuie sã fie mai mult decît scînteia unui individ! Ea este suma luminilor, sau a scînteierilor unei mari mulþimi de suflete ºi de speranþe! ªi de ce atîta pragmatism cu miros de parfum economic? Lumea nu este visul unui extaz cu proprietãþi economice. Lumea reprezintã o ºcoalã ºi un examen greu. Vor trece acest examen doar cei care înþeleg sã rupã din sufletul lor confortul de care ºtiu cã alþii au nevoie. Nu... viaþa nu este consecinþa unui calcul economic, ci consecinþa unor virtuþi! „Iatã, am fãcut, noi, OM dupã chipul ºi asemãnarea noastrã!“. Da... iatã, cheia care deschide porþile veºniciei! Prin lumina acestor porþi vom intra, nu repetînd formulele productivitãþii muncii, sau pe cele ale eficienþei economice, ci, pur ºi simplu, prin paºaportul iubirii, în care sînt trecute toate faptele ºi toate gîndurile noastre. Da... toate gîndurile noastre, cãci pe prima paginã a desfãºurãtorului existenþei noastre figureazã, la loc de cinste, sau de necinste, rezoluþia trãirilor noastre. Aºadar, cînd am gîndit de rãu, am fost de acord cu rãul, iar cînd nu am gîndit, sau nu am gîndit în spiritul iubirii, nu neam manifestat ca fii ai luminii. ªi atunci... unde este salvarea spiritului nostru, obosit de incertitudini ºi cãutãri? Rãspunsul este unul singur: în certitudinea iubirii! În jertfa de iubire de care sîntem ºi capabili, ºi dispuºi, faþã de fraþii noºtri! Dincolo de aceastã certitudine este o noapte de care ºi demonii se tem! ILARION BOCA
Pag. a 5-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse
ALBUMUL CU POZE RARE
Bunãtatea este ca un bumerang Darul meu de zi de zi E viaþa ce o înaintez Dumneavoastrã, precum un înger M-aþi salvat, mi-aþi dat speranþã. Nu am cum sã mulþumesc Decît, poate, scriind Aceastã micã poezie ªi un gînd de mulþumire. Mi-aþi dat aripi sã pot zbura Curaj ºi bucurie, De viaþã sã mã pot bucura ªi sã lupt mai bine.
În 1968 s-a filmat pelicula „Sîmbãta morþilor“ (nu se ºtie dacã acest titlu a rãmas). În imagine, doi oameni frumoºi: Andy Herescu ºi Ilinca Tomoroveanu.
În inima mea creºteþi mult Mã bucur cînd vã privesc zîmbind Nu-i nimeni ca dumneavoastrã Cu atîta devotament ºi multã cinstire.
EVENIMENT EDITORIAL
Onor la Mareºal!
Nu am cuvinte sã vã mulþumesc ªi nu am sã vã uit, iar dacã Am scris ceva greºit, vã rog sã mã iertaþi. Vã doresc numai bine, ºi o zi minunatã, Înger vindecãtor Pentru doamna doctor Cristina Popescu, Cu stimã ºi respect, Pacienta dumneavoastrã, POP EUGENIA Autoarea acestei poezii emoþionante este Eugenia Pop, o fetiþã în vîrstã de 8 ani, orfanã, infectatã cu virusul HIV, dar ºi bolnavã de pneumonie, care se aflã internatã în Spitalul de Boli Infecþioase „Matei Balº“, Secþia Clinicã III de
ZERO SUB ZÃPADÃ Misterul e dezorganizat. Se aflã în naturã sub formã liberã. Ori sub formã de lucruri. Vine cinematograful cu pozele lui, ia masca, „dublul“ lucrurilor, ºi o parte din mister s-a ºi scurs în ele. Spectatorul e ca un jucãtor de cãrþi: stai pe scaun ºi în mînã þii lumea, în evantai. Tragi o pãdure, în loc de as de picã, tragi o prãpastie – caro de verde. Tragi sabia lui Damocles de sub tavanul lui Damocles ºi-o prinzi sub tavanul tãu. Te apucã groaza. Necunoscutul din univers, prin masca luatã, te-a iradiat, începi sã simþi universul, sã te miºti în el ca un dinte bolnav în propria-þi gurã. ªi iatã cã dintr-odatã filmul devine metafizic. Dacã ar rãmîne aºa – simplu nãvod peste lume, pescuind imaginile ei, semnele, cifrurile, la întîmplare, fãrã aranjamente, fãrã infiltraþii de sens... Filmul mut era un început bun. Adicã avea ceva bun în el. Greºeala lui (ºi asta l-a pierdut) e cã a început sã facã teatru, pantomimã, balet – alte nerozii. Dacã rãmînea þeapãn, mut, chior, ciung – rezista. Acum s-a mers ºi mai departe pe calea alterãrii. A intervenit cuvîntul: explicaþii, comentarii, „Vorbe, vorbe, vorbe!“. Cuvintele poate cã sînt fãcute sã te uiþi la ele, nu sã le înþelegi, nu sã vorbeºti cu ele. Dacã s-ar putea filma cuvinte – dupã alfabet, ºi dupã limbi (întîi cele indo-europene), ce spectacole formidabile ne-ar oferi ecranul! Aºadar, filmul e un trãdãtor al misterului pe lîngã oameni. Irumpe prin el destinul, ca intoxicaþia cu gaz metan prin cuvintele Pitiei. Ar putea fi un vis. Trãim nu în visul cuiva, cum credeau cei vechi (cînd uneltele nu-ºi fãcuserã încã oameni) ci în visul unei maºini. E un aparat imens — fãrã cap ºi fãrã coadã, e un infinit în formã de aparat, a cãrui menire e sã viseze oameni. Asta e probabil culmea dezvoltãrii maºinismului. ªi cînd putem sã înregistrãm din cînd în cînd cîteva imagini din acest haos, prin care transpare acest haos, sîntem geniali.
numai o sãptãmînã. Medicii vor sã o externeze, deoarece considerã cã nu mai au ce sã-i facã în spital ºi cã poate fi tratatã ambulatoriu. Eugenia este în grija doamnei dr. Cristina Popescu, de care s-a apropiat ca de o mamã. Aceasta se opune cu vehemenþã externãrii fetiþei, deoarece ºtie în ce condiþii trãieºte. De altfel, doamna doctor are aceeaºi atitudine caldã, empaticã ºi rãbdãtoare cu toþi pacienþii domniei-sale; „este un doctor de suflete“ (aºa îi spune toatã lumea!), dar ºi un medic specialist excelent. Nenorocirea e cã nu se ºtie nimic precis. Da, arta adevãratã te face sã simþi cu universul, dar numai aºa cum o celulã de pe braþul nostru stîng (sau drept) simte cu noi. Bãnuieºte ea cã e încadratã undeva, cã lucreazã pentru cineva, dar unde, pentru cine, pe care braþ? Exact nu poate sã-ºi dea seama. Cinematograful, în esenþa lui, fraternizeazã cu poezia în ambiguitate. Ambiguu ca o clepsidrã care nu ºtii: se goleºte sau se umple? De aici forþa lui de sugestie, pe care însã ºi-o pierde din ce în ce. Se clarificã, se simplificã, se face ºtiinþific, în primãvara raþionalismului ºi a ciberneticii filmul ar fi putut fi un ºarpe mai amar, un ºarpe de-al nostru, care-a stat toatã iarna în beci (vrînd sã se bage în pãmînt, a nimerit în beci). Culorile lui, ºi sîngele rece, ºi fluieratul ne-ar fi fãcut sã ne cutremurãm. Georg Buchner pune aceste vorbe în gura unui erou al sãu: „Cineva mi-a povestit cîndva despre o boalã care te face sã-þi pierzi memoria. Moartea pare sã aibã ceva din ea“. Cred cã menirea filmului era sã pãstreze memoria visului. N-a fãcut-o, ºi acum nu ºtiu dacã nu e prea tîrziu: nopþile sînt mai albe, visele s-au cam rãrit. Forþa lui de sugestie va creºte pe mãsurã ce va deveni o artã moartã. (Sã nu ne speriem, mai e pînã atunci.) Morþii nu spun nimic, ºi din cauza asta sînt foarte sugestivi. Din cauza asta stîrnesc atîta interes, atîtea mese de spiritism fac zilnic, du-te-vino, cu pancarte ºi flori, spre ei. Deocamdatã, însã, cea de-a ºaptea artã ne place ºi aºa. Spuneam cîndva cã dacã fiecãrui spectator i s-ar da un pistol la intrare în salã, sã se împuºte dacã nu-i place filmul, nu cred cã s-ar gãsi cineva sã facã gestul. Dovadã cã ne place. De ce ne place? Pentru cã vrem sã trãim fericiþi. Filmul îºi trage esenþa din ochiul spectatorului. Avem cîteva filme terminate în cap (ca rod al experienþei noastre personale, colective, al mediului, condiþiilor geografice ºi climaterice, în fine, ca rod al dezvoltãrii speciei) ºi e suficient sã ni se proiecteze cîteva umbre pe pereþi, foarte disparate, foarte fãrã cap ºi coadã, ºi noi am ºi vãzut filmul. Filmul nostru din cap. Aparatul de proiecþie are un rol declanºator. Totul e sã fie întuneric în salã ºi sã ai un ecran în faþã unde sã-þi proiectezi, peste cele cîteva imagini ca vai de ele ale regizorului, producþia personalã. Un zero mare îngropat sub zãpadã, necompromis de nimic, ºi cu burta plinã de toate posibilitãþile. Filmul nefãcut e ca un submarin atomic pierdut. Cine o sã-l pescuiascã ºi cum? Sub zãpada imaginilor, doarme un zero, între minus ºi plus infinit. MARIN SORESCU („Cinema“, iunie 1968)
Cu cîteva zile în urmã, sub înaltul patronaj al generallocotenentului Nicolae Ciucã, ªeful Statului Major General, ºi în prezenþa unui numeros public, în aula Universitãþii Naþionale de Apãrare „Carol I“, din Bucureºti, s-a desfãºurat festivitatea de lansare a amplei monografii „VIAÞA MAREªALULUI PREZAN. Profesia de a fi român”, scrisã de general-locotenent (r) dr. Grigore Stamate ºi colonel (r) Mihai Hodorogea, nume care s-au impus, de multã vreme, în bibliografia ºtiinþifico-militarã, ºi nu numai. Dupã un bine documentat ,,Cuvînt înainte”, semnat de prof. univ. dr. colonel Teodor Repciuc, autorii reuºesc sã evidenþieze, sã interpreteze ºi sã comenteze, în cel mai curat ºi accesibil stil istoricliterar-beletristic, întîmplãri, date ºi informaþii, cele mai multe inedite, despre mareºalul Constantin Prezan (1861-1943), fost, printre alte importante funcþii ºi demnitãþi de stat de cea mai înaltã rãspundere, ªef al Marelui Cartier General ºi Comandant al Armatei Române, între anii 19161920. De numele celui care – în aprecierea prof. univ. dr. general Lucian Culda, citatã de autori – „face parte din primii 10 bãrbaþi ai României care au fãurit România Mare“, sînt legate unele dintre cele mai rãsunãtoare izbînzi pe cîmpurile de luptã ale românilor, în special cele de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz, din anul 1917, precum ºi reîntregirea þãrii ºi Marea Unire. Autorii nu concureazã lucrãrile de istorie, în sensul de a evoca, în cronologia lor, faptele eroice ale mareºalului Constantin Prezan ºi ale celor pe care i-a condus spre victoriile atît de cunoscute; dar, chiar dacã unele dintre acestea sînt doar tangenþial amintite, fiindcã nici nu se putea altfel, aceºtia capteazã atenþia cititorului prin relevarea, pe baza unor dovezi ºi argumente incontestabile, trãsãturilor esenþiale de caracter care definesc personalitatea mareºalului Prezan: patriotismul ºi spiritul de sacrificiu, modestia, generozitatea, corectitudinea ºi intransigenþa pentru apãrarea demnitãþii ºi onoarei militare. La elaborarea cãrþii, care nu trebuie sã lipseascã din biblioteca tuturor acelora care cred în „profesia de a fi român“, o importanþã deosebitã au avut-o însemnãrile memorialiste ale distinsei doamne Olga Macarie, nepoatã de fiicã a mareºalului Constantin Prezan – pe care l-a prins în viaþã timp de mai mult de un deceniu – prezentã ºi vãdit emoþionatã, alãturi de ceilalþi participanþi, la aceastã lansare. Totodatã, au fost avute în vedere îndrumãrile metodologice primite din partea regretatului ºi eruditului istoric, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, fost senator ºi vicepreºedinte al Partidului România Mare. Locotenent-colonel (r) GEORGE VLAICU, doctor în drept ºi scriitor, avocat pledant în Baroul Bucureºti
Pag. a 6-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini PÃLÃRII CU PENE DE COCOª
Regimul horthyst (4) Revenire la Patria-Mamã Învãþãtorul de la ºcoalã, fericit cã au venit „salvatorii“, le-a ieºit în întîmpinare cu un coº plin cu fructe. Un soldat rus s-a oprit, le-a luat ºi, zãrind ceasul de la mîna învãþãtorului, l-a întrebat cît este ora. Dupã ce i-a rãspuns, rusul a zis DAVAI CEAS. L-a luat, l-a pus la mînã ºi a plecat. Cît au stat în sat, ruºii nu s-au spãlat, cizmele murdare de noroi abia de le mai trãgeau dupã ei. Cît eram de micã, mi-am dat seama de diferenþa dintre Rãsãrit ºi Apus. Nici de porc n-am avut parte. La noi în bãtãturã, ruºii l-au fãcut fripturã, iar noi ne-am sãturat cu mirosul aromat. De pãduchi, n-am scãpat. A trebuit sã fiu tunsã zero ºi, dupã fiecare spãlat, mama mã „parfuma“ cu petrol. Cum în tot rãul e ºi ceva bun, mi-a crescut un pãr des ºi sãnãtos - probabil cã a ajutat masajul cu petrol. În relaþia mea cu timpul existã o anume familiaritate. El se face cã mã prinde, eu mã fac cã nu majunge, ºi astfel convieþuim de cînd ne ºtim, trecînd cu nepãsare peste tot ce mi-a ieºit în cale. ªi aºa sufletul meu a rãmas pur, deºi ungurii ne-au jefuit, nemþii ne-au cotropit, ruºii „ne-au salvat“, luînd tot ce-a mai rãmas. În fine, dupã ce s-a terminat rãzboiul, în care am pãtimit noapte ºi zi, dupã ce, la 30 august 1940, s-a semnat „Diktatul de la Viena“, prin care partea de nord a Transilvaniei a fost smulsã României ºi predatã Ungariei Horthyste, acum revenind la Patria Mamã, lucru cel mai înþelept era sã ne întoarcem la Tiliºca. Credeam cã acolo ne aºtepta tata, de care nu mai ºtiam nimic, ºi unde aveam casa ºi rudele. Tata provenea dintr-o familie „de frunte“, bunicul meu avînd douã mii de oi ºi o mãcelãrie, 13 copii (4 fete ºi 9 bãieþi). Ne-am întors cu un tren marfar (biletele fiind mai ieftine) descoperit. În vagon eram doar noi ºi încã un cãlãtor.
P o l e m i c i Profil fals
Ca sã nu îngheþãm, acesta ne-a dat pitã cu slãninã ºi nea învelit cu o pãturã de lînã. Cerul înstelat m-a fascinat ºi, ca sã nu adorm, mi-am imaginat cã printre stele se aflã jucãriile mele. Cînd o stea a cãzut, am început sã plîng, îngrijoratã cã s-a rãtãcit, iar eu n-o sã o pot gãsi. Fantezii de copil... Dupã o absenþã îndelungatã, ne întorceam acasã fãrã nici o speranþã ºi mai ales, foarte sãrace, „graþie“ horthyºtilor. Dumnezeu a fost atît de bun cu mine cînd a hotãrît þinutul în care m-am nãscut. Urcînd pe o cãrare, pe un picior de plai, e stîna. În brazii de smarald, castele de daci, ciocîrlia cîntã despre România. Pãrînd mai mare decît eºti în realitate, privind muntele în înãlþime, recunoºti, cît de mic ai fi, cã te simþi prins în joc, cu piticul barbã-cot. Casele noastre, douã gemene, erau unite prin poarta ce pãzea curtea pavatã cu flori de piatrã ºi gardul viu din tufe de salcîmi. Atunci nu mi-am dat seama de pitorescul lor ºi nu mi-au plãcut, pentru cã erau „cocoþate“ pe munte. Cînd am ajuns acasã, bunicul din partea mamei era în stradã. S-a uitat lung la noi, pãrea cã nu ne cunoaºte. A întrebat-o pe mama unde ne sînt bagajele ºi cînd mama i-a spus ca nu avem, n-a zis nimic, a scos doar un oftat. Mama l-a întrebat dacã ºtie ceva de tata ºi a rãmas stupefiatã cînd bunicul i-a spus cã tata a divorþat, crezînd cã noi nu mai venim din „Ungaria”, ºi s-a recãsãtorit, avînd ºi douã fete de vîrsta noastrã, din prima cãsãtorie a soþiei sale. Mama s-a uitat lung la noi ºi a zis: nu-i nimic, îmi voi creºte singurã copiii, nu voi lua nici un leu de la el, asta va fi pedeapsa lui. Tata, probabil simþindu-se vinovat, ne-a evitat, iar rudele ,,avute“ ne-au considerat rudele sãrace, doar bunicul din partea tatei nu ne-a renegat ºi vara, în vacanþe, mergeam la stîna din muntele Frumoasa. Toatã viaþa, dar mai ales cînd eram copil, am suferit cã nu aveam tatã, dar nu i-am spus niciodatã mamei, iar pe tata l-am iubit chiar dacã ne-a pãrãsit. Am considerat cã principalul vinovat a fost „Diktatul de la Viena“, iar „Penele de cocoº“ ne-au destrãmat familia.
Aprecierile unor istorici ºi filozofi strãini despre strãmoºii noºtri (2) - Selecþie de citate de o valoare extraordinarã pentru istoria ºi identitatea românilor, adunate de cercetãtorul Marius Fincã 16. Olof Ekström: „Limba românã este o limbãcheie, care a influenþat în mare parte limbile Europei”. 17. Universitatea din Cambridge: - În Mileniul V î.Chr., spaþiul carpatic getic era singurul locuit în Europa; - Spaþiul carpatic getic, valah a reprezentat, în Antichitate, OFFICINA GENTIUM (,,atelierul lumii”), care a alimentat cu populaþie ºi civilizaþie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franþa ºi aºa-zisul spaþiu slav; - VEDELE (RIG VEDA), cele mai vechi monumente literare ale umanitãþii, au fost create în centrul Europei. Fostul prim-ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris cã: „Vedele sînt opera arienilor care au invadat bogatul pãmînt al Indiei”. 18. Antonio Bonfini: „Limba românilor n-a putut fi extirpatã; deºi sînt asezaþi în mijlocul atîtor neamuri de barbari, ei aºa se luptã sã nu o pãrãseascã în ruptul capului, încît nu s-ar lupta pentru o viaþã cît pentru o limbã”. 19. Ludwig Schlözer (Russische Annalen - Secolul
XVIII): „Aceºti volohi nu sînt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (ROMÂNI), urmaºi ai marii ºi strãvechii seminþii de popoare a tracilor, dacilor ºi geþilor, care ºi acum îºi au limba lor proprie ºi, cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania ºi Ungaria în numãr de milioane”. 20. Jules Michelet, Paris, 1859, cãtre trimisul lui Cuza: „Nu invidiaþi vechile popoare, ci priviþi-l pe al vostru. Cu cît veþi sãpa mai adînc, cu atît veþi vedea þîºnind viaþa”. 21. André Armand: „Într-adevãr, acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie cã este vorba de traci, de geþi sau de daci. Locuitorii au rãmas aceiaºi din Epoca neoliticã – Era pietrei ºlefuite – pînã în zilele noastre, susþinînd astfel, printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam”. 22. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii ºi actualei stãri a Moldovei, 1902): „Limba latinã în adevãr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales
Cele mai mari mistere ale Bibliei (2)
faþã în faþã. Cufãrul trebuia sã adãposteascã cîteva relicve sacre, printre care cele douã table de piatrã pe care erau scrise Cele Zece Porunci ºi un vas cu manã din cer, care cãzuse pentru hrana evreilor în pustie, dupã ce trecuserã Marea Roºie, cînd au fost eliberaþi din robia Egiptului, ºi toiagul lui Moise, cu care despãrþise apele Mãrii Roºii. Chivotul era aºezat în Sfînta Sfintelor din Templul lui Solomon, acolo unde accesul era interzis credincioºilor de rînd. Acesta a dispãrut cînd evreii au fost luaþi în robia babilonianã (607 î.Chr.). Din acel moment, nu se cunosc decît cîteva legende: cã ar fi fost ascuns de cãtre israeliþi înainte de a fugi din oraº, sau cã însuºi Dumnezeu a ascuns Chivotul ºi cã acesta va fi gãsit doar de cãtre cei drepþi. Totuºi, existã cîteva menþionãri în Biblie potrivit cãrora israeliþii ar fi folosit acest Chivot al Legii în vremuri de rãzboi. S-a rãspîndit legenda cã, de fapt, acest artefact ar fi fost un fel de armã sau baterie giganticã. Totuºi, una dintre cele mai frecvente referiri la Chivot, fãrã vreo dovadã istoricã evidentã, a fost fãcutã de ortodocºii etiopieni, care susþin cã în situl funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii. Vechi de peste 1.700 de ani ºi înalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, în care se presupune cã se aflã Chivotul, cîntãreºte aproximativ 100 de tone.
Unde este Sfîntul Graal? (2) Ultima fantezie apãrutã nu demult într-o carte de succes lanseazã ideea cã membrii secreþi ai unei linii de sînge oculte protejeazã Graalul, sau chiar cã, de fapt, „San Graal“ înseamnã „Sang real“, adicã „sînge regal“ – ºi se referã la existenþa unor posibili urmaºi ai lui Isus Christos. Aceºti urmaºi ar fi menþionaþi în unele Scripturi apocrife (lucrãri scrise în acelaºi timp cu cele biblice, dar care nu au intrat în alcãtuirea ei).
Unde este Chivotul Legãmîntului? „Chivotul Legii“, cum se mai numeºte artefactul menþionat în capitolul Exodului din Biblie, reprezintã cea mai importantã comoarã a „Poporului Ales“. Pentru evrei, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pãmînt, creat de Dumnezeu prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Este descris sub forma unui cufãr masiv, poleit cu aur, cu doi heruvimi tot din aur, dispuºi
Te ascunzi în spatele unor vorbe frumoase, din citate celebre îþi ciopleºti un alt chip, inventezi poveºti magice, dar nu eºti decît un castel de nisip. Cea mai micã adiere de vînt îþi împrãºtie visele. Pe þãrmul sãrat or sã te înghitã carnivore, abisele. Nu putem sã fim altceva decît sîntem: umbre înlãnþuite-n balans. Cãlãtorim fãrã bilet spre moarte. Ne credem îngeri, dar profilu-i fals. ADI SFINTEª 3 februarie 2016 Mama, o foarte bunã gospodinã, a semãnat grîu pe un teren arabil pe care îl aveam, a cumpãrat doi purcei, raþe, gãini, iar în grãdinã aveam pomi fructiferi, aºa cã „ne-am descurcat“. Însã bani nu aveam. Îmi amintesc cã, la un Crãciun, nu m-am putut duce la bisericã pentru cã, deºi aveam palton nou, frumos, dupã prima încãlþare ghetele, pe care mi le cumpãrase mama, s-au lãþit, talpa fiind de carton. Era dupã rãzboi ºi era secetã în Moldova, iar alimentele se procurau doar pe baza unei cartele eliberatã de Primãrie (zahãr, ulei, fãinã etc.). Nu aveam aparat de radio, televizorul nu apãruse, în schimb mi-a fost de mare folos biblioteca unei prietene a mamei. Am citit toate cãrþile, de la raftul de jos pînã la raftul de sus. Nu ºtiam sã aleg o carte bunã, dintre cele mai puþin bune, dar mi-au plãcut toate. N-am reþinut autorii, nu credeam cã ar trebui, mã interesa doar conþinutul. Dupã pãrerea mea, cartea îþi oferã cea mai mare satisfacþie. Lectura este divinã ºi este mare pãcat cã acum este ignoratã. (va urma) LILIANA TETELEA româna, sînt acest grai. Latina este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astãzi (aºa-zisele limbi latine), aº zice cã ea, latina, este cea mai nouã dintre toate”. 23. Huszti András: „Urmaºii geto-dacilor trãiesc ºi astãzi ºi locuiesc acolo unde au locuit pãrinþii lor, vorbesc în limba în care glãsuiau mai demult pãrinþii lor”. 24. L.A. Gebhardi: „Geþii vorbeau aceeaºi limbã ca dacii ºi aveau aceleaºi obiceiuri. Grecii dãdeau atît geþilor din Bulgaria, cît ºi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania ºi Ungaria acelaºi nume ºi credeau cã ºi geþii, ºi dacii provin de la traci”. 25. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania ºi în þãrile învecinate locuiau dacii, care mai erau numiþi ºi geþi - ºi de la ei a primit actuala Transilvanie, împreunã cu Moldova, Muntenia ºi regiunile învecinate din Ungaria, numele de Dacia”. 26. Abdolonyme Ubicini (,,Les origines de l’histoire roumaine”, Paris, 1866): „Dacii sînt primii strãmoºi ai românilor de azi. Din punct de vedere etnografic, dacii par sã se confunde cu geþii - aceeaºi origine, aceeaºi limbã. Asupra acestui punct de vedere toate mãrturiile din vechime concordã”. (va urma)
Care este anul naºterii lui Isus Cele mai multe evenimente care sînt descrise în Evanghelii nu sînt legate de o datã exactã, iar naºterea lui Isus nu face excepþie. În Evanghelia dupã Luca se spune cã Isus s-a nãscut în timpul domniei lui Irod (21 î.Chr. – 39 d.Chr., cînd a avut loc un recensãmînt. Dar acest fapt este destul de ciudat, pentru cã informaþiile istorice plaseazã recensãmîntul ordonat de Cezar August ºi înfãptuit de Quirinius, care era guvernator al Siriei, în jurul anilor 6-7 d.Chr., iar acesta nu se suprapune domniei lui Irod. La momentul recensãmîntului, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce înseamnã cã cele douã indicii despre naºterea lui Isus se contrazic reciproc. Încã un lucru care a atras atenþia cercetãtorilor este faptul cã evenimentul astronomic deosebit - Steaua de la Rãsãrit, cea care a vestit naºterea lui Isus - ar fi avut loc ceva mai devreme de momentul amintit în Biblie ºi considerat anul 0 al epocii creºtine. Chiar ºi azi se recunoaºte faptul cã atunci cînd s-a fixat aceastã datã ca moment de pornire al noii ere s-au fãcut niºte erori. (va urma) HISTORIA
Pag. a 7-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Nu mai ºtiu, sincer sã fiu, cînd l-am vãzut, prima oarã, pe Grigore Vieru. În orice caz, îi citisem versurile cu mult înainte de a-l cunoaºte. Prin 1988 parcurgeam, cu uimire, revista ,,Literatura ºi Arta”, de la Chiºinãu. Atunci cînd patimile ºi orgoliile se vor stinge, se va vedea cã ,,Literatura ºi Arta” a avut, pentru conºtiinþa naþionalã a românilor, cam acelaºi rol pe care l-au avut ,,Tribuna”, lui Ioan Slavici, ºi ,,Neamul Românesc”, publicaþia lui Nicolae Iorga. Grigore Vieru m-a impresionat de la bun început: o prozodie clasicã ºi curatã, cu unele ruperi de ritm necesare pentru a salva versurile de la previzibilitate sau dulcegãrie, dar forma, în definitiv, conta mai puþin – importantã era cantitatea de lacrimi adevãrate. ,,Cîtã luciditate, atîta dramã” – scria Camil Petrescu. Iar poezia basarabeanã, din anii ’70 – ’80, a impresionat ºi s-a impus printr-o tulburãtoare luciditate. ªi aceastã luciditate izvora din acel blestemat an 1812, cînd ne-a fost rãpitã Basarabia. ªi fluviul de patimi mai clocotea ºi se mai elibera dintr-un baraj, în 1918, pentru a fi zãgãzuit la un stãvilar, în 1940… O vecinãtate geograficã periculoasã, care ne-a ars, pe la colþuri, aripile. Eu, unul, am Basarabia ºi Bucovina în sînge, în casa copilãriei mele pãrinþii numai despre ele vorbeau. În vara anului 1941, tata a fost rãnit la Odessa, Dumnezeu l-a ajutat sã supravieþuiascã, s-a întors acasã, dar, pînã la moarte (petrecutã tîrziu, în 1993) a pãstrat într-un ºold 6 schije, care n-au putut fi extirpate de nici un medic, fiindcã erau concrescute în os… Poate cã aºa a fost voia Domnului, ca noi, copiii, sã-l auzim pe pãrintele nostru, în nopþile ploioase, gemînd de durere, în somn, din pricina acelor schije, adicã a Basarabiei, Bucovinei, Herþei, Insulei ªerpilor… Acei snobi care n-au în familie astfel de experienþe, ar trebui sã tacã, sã ne scuteascã de pãlãvrãgeala lor. Iatã numai unul dintre motivele pentru care am dat miºcãrii naþionale pe care am întemeiat-o numele ,,România Mare”. ªi pentru care l-am recuperat ºi l-am ajutat sã iasã din temniþa de la Tiraspol, direct în togã albã, de senator ºi parlamentar european, pe Ilie Ilaºcu. ªi pentru care am pãstrat-o, mereu, pe listele par-
lamentare pe Leonida Lari, deºi pizmaºii de meserie încercau sã mã convingã sã renunþ la ea. Nu, n-am sã renunþ, fiindcã aici nu e vorba de oameni – care mai pot ºi greºi, aºa cum ºi eu sînt supus greºelii – aici e vorba de principii, de idealuri, de Identitatea Naþionalã. ,,Fiecare Neam are un stãpîn, dar ºi un înger” – spunea profetul Daniel, în Biblie. Iar îngerul nostru e Limba Românã, cea mai scînteietoare pavãzã care ne-a apãrat ºi ne-a ajutat sã rezistãm în mijlocul unor seminþii care n-au nimic comun cu latinitatea. Prin 1990 sau 1991, auzind cã Grigore e bolnãvior, l-am invitat la mine acasã, unde se afla vindecãtoarea Maria Vârlan. I-am trimis bunului meu amic o maºinã, seara, sã-l ia de acolo de unde stãtea el, cred cã prin Cartierul Ferentari. A venit. ,,Taumaturga” i-a fãcut niºte ,,pase magnetice”, care nu l-au ajutat cu nimic. Aºa dupã cum, tot atunci, nu-l ajutaserã nici pe tata, despre care Maria Vârlan avea sã-i spunã soþiei mele: ,,Nu poþi sã te apropii de moºu': e plin de Dumnezeu!” Altceva a fost, însã, interesant, în acea searã: pur ºi simplu, m-am jucat cu Grigore de-a proiecþia lui Isus Christos! Ce s-a întîmplat? Nu mai ºtiu de unde primisem o hîrtie cu un desen alb-negru, pe care trebuia sãl priveºti cîteva secunde, dupã care sã-þi îndrepþi ochii cãtre un perete, pe care, instantaneu, apãrea chipul Mîntuitorului! Nici acum nu ºtiu dacã era o iluzie opticã, sau poate ceva cu mult mai profund, o exteriorizare a Fiului lui Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi Îl are în inima lui! Micul ,,cinematograf” l-a uluit pe copilul mare care e Grigore Vieru ºi care nu se mai sãtura, privind cînd la hîrtie, cînd la proiecþia ,,lanternei magice” de pe tencuiala albã a sufrageriei mele ºi care se transformase, pentru cîteva minute, într-un perete al peºterii lui Platon. Desigur, am multe amintiri cu Grigore Vieru. În acest volum omagial, nu le pot povesti pe toate. Dar unele dintre ele îºi cer dreptul la viaþã ºi la comunicare. De pildã, ceremonia decernãrii Premiilor Naþionale ale Fundaþiei ,,România Mare”, în ajunul Crãciunului anului 1991. Trãia Eugen Barbu.
Am organizat festivitatea în saloanele boiereºti ale Casei Lido. Printre laureaþi: Grigore Vieru ºi soþii Doina ºi Ion Aldea Teodorovici. Ce timp glorios, ca Noaptea de Decembrie, a lui Macedonski! Îmi mai aduc aminte de jubileul a 60 de ani de viaþã, cînd poetul a fost sãrbãtorit, în cadru festiv, la Palatul Cotroceni. Era seara zilei de 14 februarie 1995 ºi preºedintele de atunci, Ion Iliescu, ne-a aºezat, pe toþi, pe scena ,,teatrului de buzunar”, cu perdele de catifea ºi motive în fir de aur. Am fost mai emoþionat decît alþii, fiindcã acolo, în fosta reºedinþã regalã (devenitã Palatul Pionierilor), primisem eu, la vîrsta de 14 ani, Buletinul de Identitate, în 1963. Iatã cã reveneam dupã 32 de ani, dar nu ca un pionier în pantaloni scurþi, ci ca senator ºi ºef de partid. ªi mai pretind unii cã nu existã Dumnezeu! Cît de ciudatã e viaþa! Ultima mea întîlnire cu sãrbãtoritul nostru de azi a avut loc la 2 iulie 2004, cu prilejul Serbãrilor de la Putna, cînd am comemorat 500 de ani de la trecerea în eternitate a lui ªtefan cel Mare. Dupã sfînta liturghie, pe cînd mã îndreptam spre ieºire, lãsînd în urmã o frumoasã coroanã de flori pe racla de marmurã a Voievodului, a apãrut pe cãrare Grigore. Nu era singur, ci însoþit de iubita lui consoartã. Ne-am îmbrãþiºat ºi ne-am sãrutat, ca doi fraþi buni, de mamã ºi de tatã într-ale spiritualitãþii: mama Limba Românã ºi tatãl Mihai Eminescu. Într-o efuziune spontanã, i-am prezentat proiecþia unui alt scenariu: ,,Mã, Grig, tu ºtii ce e aici, în perimetrul ãsta? Ia gîndeºte-te la acea noapte de varã, din 1871, cînd junele Eminescu a dormit în clopotniþa mînãstirii, la numai cîþiva paºi de locul unde dormea ºi va dormi mereu ªtefan cel Mare! Îþi poþi imagina, cu ochii minþii? Anton Dumitriu a publicat un volum, cu un titlu sublim: „Cartea întîlnirilor admirabile”. ªi am mai avut noi, românii, parte de o astfel de întîlnire admirabilã, tot întrun sfînt lãcaº: la 17 iunie 1889, la Biserica Sf. Gheorghe Nou, din Bucureºti, stãtea pe catafalc ºi era prohodit Eminescu, iar aproape de el dormea tot somnul de veci Constantin Brâncoveanu. Oh, de ce n-a apãrut cinematografia puþin mai înainte? Am fi avut, azi, la ce sã ne uitãm ºi sã ne crucim: Eminescu lîngã ªtefan cel Mare ºi, mai apoi, lîngã Constantin Brâncoveanu! Aceºtia sînt martirii noºtri, zeii noºtri tutelari! La lumina lor trebuie sã-i creºtem pe copiii ºi nepoþii noºtri!” Poetul lãcrima. Ne-am strîns în braþe, din nou ºi, dupã cîteva fraze convenþionale, de rãmas bun, ne-am despãrþit. Pentru a ne întîlni, din nou, în mînãstirea miniaturalã, de hîrtie ºi cernealã tipograficã, a acestei cãrþi. CORNELIU VADIM TUDOR 15 ianuarie 2005
„Arde“ Moldova! (2)
aducem pe ruºi în România cu mîna noastrã, sau „de ce sã ne unim douã sãrãcii“, cum spunea „tristul“ preºedinte moldovean. Ce putem spune astãzi, mai aplicat la ceea ce se întîmplã în Republica Moldova? Cã România, mai ales politicienii sãi, se face vinovatã cã a lãsat Moldova singurã, mimînd doar un soi de ajutor pentru asocierea acesteia la UE. De fapt, nu s-a fãcut nimic, ci s-au obþinut voturi, începînd cu marele „jucãtor“ Bãsescu, cã preºedinte nu a prea fost. Asistãm ºi azi, cu pasivitate, la tot ceea ce se întîmplã în Republica Moldova. Existã unele reacþii, dar ineficiente, doar formale. Autoritãþile române ºi Societatea Civilã se ocupã de alte probleme importante, de altfel, dar care mai pot aºtepta, neluînduse în calcul evenimentele de la Estul graniþei cu România, care par sã escaladeze ºi sã se transforme întrun conflict armat. Klaus Iohannis, preºedintele nostru germano-român, „al lucrului fãcut bine, dar nefolosit“, s-a grãbit sã-l felicite pe noul ales, Pavel Filip, ºi pe miniºtrii guvernului sãu, dar luptele de stradã încã nu sau încheiat. Mocneºte furia oamenilor, care vor adevãr, ºi dreptate, ºi democraþie realã. Ceea ce se vrea de cãtre unele forþe oculte este, de fapt, ca Armata rusã sã intervinã, la fel ca în Ucraina, dupã care sã ocupe Moldova. Acesta este visul lui Putin, sã refacã vechea URSS ºi, dacã se poate, sã anexeze ºi noi teritorii la imperiul rus, cum ar fi aceastã micã republicã. Un asemenea moment, de insecuritate la frontiera UE ºi NATO, ar trebui sã le dea de gîndit parlamentarilor noºtri, care au altã preocupare importantã, sã-ºi mãreascã lefurile ºi pensiile, sau cum sã beneficieze de cît mai multe avantaje materiale din poziþia politicã pe care o ocupã. Nu se gîndesc cã fraþii noºtri de peste Prut s-au cam sãturat de oligarhii proruºi ºi de cei români, de mafioþii care furã cu miliardele. Românii moldoveni au ieºit în stradã sã-ºi strige nemulþumirile ºi sã blocheze acþiunile unor indivizi care fac legea dupã bunul lor plac, afectînd stabilitatea Moldovei. În acest haos creat intenþionat, Guvernul Filip a trecut de Parlament ºi a depus, în secret, jurãmîntul în faþa preºedintelui Nicolae Timofti. ªtim cã par-
tidele proeuropene au fost cît se poate de performante în ceea ce priveºte parcursul european al Moldovei, ºi-au asumat unele principii de modernizare ºi reformã, economia fiind prioritatea importantã a þãrii. Din pãcate, din cauza corupþiei, una dintre aceste forþe proeuropene nu a reuºit sã îºi demonstreze legitimitatea politicã în faþa cetãþenilor Republicii Moldova. Desigur, ºtim cã au fost ºi influenþe din sfera externã, de la Moscova, mai exact, formaþiuni ca Partidul Patria Noastrã ºi Partidul Socialist încercînd sã se impunã pe scena politicã din Republica Moldova. Vãzînd cã au eºuat, acestea incitã la revolte, dorind repetarea scenariului Maidanului din Ucraina. Republica Moldova, sora noastrã, furatã printrun tratat nemilos, Molotov-Ribbentrop, este tamponul sau spinul în coasta Kremlinului, care se vrea cît mai aproape de România, mai ales cînd americanii ne fac curte prin desfãºurãrile de forþe armate pe teritoriul României, mai ales de la Deveselu. Dar cine va lua atitudine împotriva acestei poziþii injuste a Rusiei? Noul „Guvern tehnocrat“ ce face? Unde sînteþi, domnule prim-ministru tehnocrat cu domiciliul la Paris? Nu cumva e cazul ca CSAT-ul sã convoace ºi sã discute despre aceastã situaþie tensionatã de la graniþa României, domnule preºedinte Iohannis? Aºa ar fi normal, aºa ar fi firesc, credem noi. Dar ce mai e firesc ºi normal într-o Românie cangrenatã de corupþie ºi jaf? Doamne, ajutã-i pe români, oriunde s-ar afla. ªi dã-le fraþilor noºtri basarabeni mintea cea de pe urmã, sã-ºi apere þara singuri, cã România are treabã! Nu vã lãsaþi atraºi de jocurile murdare ale celor care vor sã vã dezbine ºi sã vã cucereascã, fraþi moldoveni! Cunoaºtem temerile Rusiei de a pierde din superioritatea militarã faþã de SUA, în urma instalãrii scutului antirachetã de la Deveselu ºi, din acest motiv, face ºicane României ºi Republicii Moldova. Asta este ceea ce urmãresc duºmanii voºtri ºi ai noºtri, comuni. Trãiascã România Mare, în vechile-i hotare! (va urma) PETRE RÃCÃNEL
Pentru împrospãtarea memoriei
Grigore Vieru, la 70 de ani! (2)
Ce se întîmplã astãzi în Republica Moldova este rezultatul incompetenþei ºi lipsei de patriotism a tuturor politicienilor români, indiferent de culoare. Ei nu au fãcut ce trebuie, aºa cum au spus americanii cînd au fost întrebaþi, în 1990, dupã Revoluþie, despre unirea României cu Republica Moldova. Potrivit americanilor, din surse sigure de la MAE, România ºi Republica Moldova, cu ocazia Declaraþiilor de Independenþã, trebuiau sã declare ºi unirea acestora, într-un singur teritoriu, act ce trebuia consfinþit de Parlamentele de la Bucureºti ºi Chiºinãu. Astfel rãmînea în Istorie încheierea acestei uniri, pe care nimeni nu o mai putea desface, aºa cum au spus SUA. Acum este tîrziu, este vorba de interese, orgolii ºi funcþii. Reîntregirea României este împiedicatã astãzi de politica neoimperialistã a Rusiei, sub conducerea „þarului de la Kremlin”, precum ºi de unii politicieni veroºi de la Chiºinãu, jumãtate români ºi jumãtate ruºi, sau chiar numai ruºi, care au interese mari economice ºi politice la Moscova ºi joacã doar dupã muzicã ruseascã, probabil „kazacioc fãrã noroc“. În România sînt destule voci, între care ºi eu, Petre Rãcãnel, preºedintele Federaþiei „Societatea Civilã Româneascã”. Noi îndemnãm insistent ºi patriotic la „reluarea activitãþii de massã în problema reîntregirii României ºi acþiuni eficiente în condiþiile de astãzi“. Aºa este, politicienii ar trebui izolaþi, se înþelege, doar cei care nu doresc unirea cu Republica Moldova, iar Societatea Civilã sã formeze grupuri de presiune ºi acþiune în þarã ºi în afarã. Reîntregirea þãrii ar rezolva automat ºi problemele actuale din jurul Republicii Moldova, create ºi întreþinute de Rusia. Cei care neagã posibilitatea reîntregirii României sînt politicieni „absenþi la datorie“, motivînd ba cã îi supãrãm pe ruºi, ba cã cele douã þãri încã nu sînt pregãtite economic pentru unire, ba cã îi
Pag. a 8-a – 12 februarie 2016
V i a t, a
ROMÂNIA MARE“
c r e s, t i n ã
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (6) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – O mãrturie importantã se pãstreazã într-o copie (realizatã înainte de anul 1761) a memorialului de cãlãtorie (manuscris) întocmit de cãtre misionarul franciscan Blasius Kleiner. „În al treilea rînd (scrie el) este mulþimea uimitoare a clerului, cãci cãlugãrii sau monahii sînt în numãr de peste 6.000, clerici sau ecleziastici, peste 500, cîrciumi, peste 3.000, dughene, peste 20.000, ºi foarte multe biserici, dintre care cea mai demnã de luat în seamã este biserica domneascã Sfîntul Gheorghe, atît pentru coloanele ei uimitoare, tãiate dintr-o singurã piatrã, împreunã cu postamentul ºi cu capitelurile pe care se sprijinã bolta bisericii, cît ºi pentru mormintele domnitorilor ºi chipurile lor, apoi pentru policandrul fãcut din aramã, de 300 de ocale în greutate, în sfîrºit, pentru frumoasa picturã moscovitã cu care este împodobitã pe dinãuntru ºi pe dinafarã“. Tot misionarul Blasius Kleiner menþioneazã, în lista lãcaºurilor de cult din Bucureºti întocmitã de el, cã în cuprinsul aºezãmîntului Sfîntul Gheorghe - Nou: „(...) noua bisericã, cu mînãstire, are paraclis ºi capelã (…)“. Paraclisul despre care vorbeºte acesta este probabil cel construit în anul 1715, iar capela se poate sã fi fost amplasatã în Palatul Patriarhal, aflat atunci în apropierea bisericii, în latura de Nord-Vest a aºezãmîntului. Dar nu numai clericii au fost atraºi de imaginea monumentalã ºi frumoasã a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou din Secolul al XVIII-lea. Principatele Române erau vizitate tot mai des de unii exponenþi ai puterilor europene implicate în conflictele militare desfãºurate în aceastã zonã. Acestora le datorãm unele consemnãri cu valoare istoriograficã despre oraºul Bucureºti, pe care le-am cercetat în speranþa cã vom gãsi date istorice despre Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Un exemplu, între multe altele, îl constituie realizarea, de cãtre ofiþerii topografi ruºi, între anii 1770 ºi 1772, a mai multor ediþii ale primei hãrþi cunoscute a oraºului Bucureºti. Cu aceastã ocazie, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou a fost menþionatã ca
Afirmaþii pentru autovindecare (9) Joe Vitale despre Ho’oponopono (4) Sã vã dau un exemplu simplu. Într-o zi, cineva mi-a trimis un e-mail care m-a enervat. Însã nu am fãcut ceea ce aº fi fãcut în mod normal - sã mã las dus de energia aceea negativã ºi sã mã cert cu persoana care îmi trimisese e-mailul. În schimb, m-am hotãrît sã testez metoda doctorului Len. Am început sã ºoptesc: „Îmi pare atît de rãu!” ºi „Te iubesc”. Nu o spuneam cuiva anume, pur ºi simplu invocam energia iubirii, ca sã vindec în mine acel ceva care crease circumstanþa aceea exterioarã. La o orã dupã aceea, am primit un e-mail de la aceeaºi persoanã, care îºi cerea acum iertare pentru e-mailul pe care mi-l trimisese mai devreme. Reþineþi cã nu luasem nici o mãsurã exterioarã pentru a primi acele scuze. Însã doar repetînd „Îmi pare rãu“ ºi „Te iubesc“, m-am vindecat cumva ºi am îndepãrtat astfel rãul aparent fãcut de acea
Ce spune Biblia despre bîrfã (4) Vechiul Testament Uneori, dacã auzim cã sîntem bîrfiþi, este bine sã reflectãm dacã nu cumva ºi noi am fãcut acelaºi lucru: „Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva sã auzi cã sluga ta te grãieºte de rãu; cãci inima ta singurã ºtie de cîte ori ºi tu ai defãimat pe alþii“. (Ecclesiatul 7, 21-22) Chiar dacã avem o disputã cu cineva, bîrfa trebuie evitatã: „Ceartã-te cu aproapele tãu, dar taina altuia sã nu o dai pe faþã“. (Pilde 25, 9) Biblia ne învaþã sã nu ne pronunþãm asupra unor chestiuni pe care nu le cunoaºtem deplin, deoarece s-ar putea sã fim umiliþi la aflarea adevãrului: „Nu grãi de rãu pe slugã la stãpînul sãu, ca nu cumva sã te blesteme ºi sã te sileascã sã-þi ceri iertare“. (Pilde 30, 10) Bîrfa este o formã de autodistrugere: „Pãziþi-vã, deci, de vorbele cîrtitoare ºi deºarte ºi feriþi limba voastrã de clevetire, fiindcã vorba cea mai tainicã nu va trece fãrã pedeapsã ºi gura mincinoasã aduce sufletului moarte“. (Înþelepciunea lui Solomon 1, 11) În fine, bîrfitorul este un nebun, în sens
obiectiv de referinþã. Ulterior, lãcaºul este pomenit ºi în scrierile altor cãlãtori strãini, aflaþi cu diferite treburi în Þara Româneascã. O etapã superioarã a istoriografiei Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou a constituit-o apariþia cronicilor privitoare la domnia, cît ºi moartea martiricã a Domnitorului Constantin Brâncoveanu, ce au avut un ecou naþional ºi internaþional. De aceea, în mod necesar, au apãrut în opera cronicarilor referiri la opera sa edilitarã. Un cronicar care a fãcut referire la viaþa ºi domnia lui Constantin Brâncoveanu a fost Radu Greceanu, prin a cãrui operã s-a revenit la realizarea unei Cronici de Curte. Lui Radu Greceanu i se datoreazã includerea în istoriografie a ctitoriei lui Constantin-Vodã Brâncoveanu, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. El precizeazã faptul cã aceasta se afla „în tîrgul Bucureºtilor“, numind-o „o mînãstire a cãrii hramul era Sfeti Gheorghe, veche foarte, ziditã de un boier anume Dobruº Banul, foarte micã ºi întunecoasã. Pe aceasta continuã cronicarul - a surpat-o domnitorul ºi, în locul ei, din temelie au zidit Mãria sa aceasta ce acum tuturor sã vede“. În opera cronicarului nu se spune nimic despre trecutul bisericii, dar se menþioneazã cã Domnitorul „a surpat“ aceastã bisericã, „s-au îndemnat dã au stricat ºi au sfãrîmat cea ci sã zise micã ºi întunecoasã bisericã ºi den temelie au zidit o mare ºi preafrumoasã mînãstire“. Pentru cronicar, înfãþiºarea monumentalã a bisericii rezidite de cãtre ConstantinVodã Brâncoveanu era atît de evidentã, încît nu i s-a mai pãrut necesar sã o descrie în detaliu ºi pentru generaþiile viitoare, arãtînd cã „din temelie au zidit Mãria sa aceasta ce acum tuturor sã vede”. El se aratã a fi încîntat de mãreþia bisericii, pe care o vede „mare ºi minunatã ºi frumoasã“, cu zidire „foarte iscusitã ºi minunatã, care pociu zice cã asemenea ei rar sã pot afla în lume“ ºi cã „pã dinlãuntrul are frumoase zugrãvele (…) minunatã tîmplã, icoane iscusite, pardosealã tot de marmurã, luminoasã, ce te desfatã, lucru care altul într-acest pãmînt n-au fãcut“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU persoanã. Dupã aceea, am luat parte la un workshop þinut de dr. Len. Acum are 70 de ani, trãieºte oarecum restras ºi este privit ca un ºaman bãtrîn ºi înþelept. Mi-a lãudat cartea „The Attractor Factor“ („Factorul de atracþie“) ºi mi-a spus cã cu cît mã voi vindeca mai mult pe mine însumi, cu atît vibraþia cãrþii mele va creºte ºi va fi simþitã de toþi cititorii. Pe scurt, dacã eu mã vindec ºi cititorii mei se vor vindeca. ªi ce se va întîmpla, acolo în lume, cu cãrþile, odatã vîndute, l-am întrebat. Nu sînt „acolo în lume“, mi-a rãspuns el, ºi, încã o datã, înþelepciunea lui a venit ca o revelaþie. Sînt încã în tine. Cu alte cuvinte, nu existã nici un „acolo în lume“. Ar fi nevoie de o carte întreagã pentru a explica, în detaliu, aºa cum meritã, aceastã metodã avansatã. Cînd îþi doreºti ceva, sau cînd vrei sã îmbunãtãþeºti o anumitã parte a vieþii tale, este de ajuns sã priveºti într-un singur loc: în tine. ªi cînd îndeplineºti asta, fã-o cu multã iubire. (va urma)
www.zerolimits.info biblic, adicã un om care se împotriveºte binelui (ne-bun): „Cel care rãspîndeºte defãimarea este un nebun“. (Pilde 10, 18) Pentru a scãpa de bîrfitori este necesar sã devenim înþelepþi: „Cînd înþelepciunea se va sui la inima ta ºi ºtiinþa va desfãta sufletul tãu, cînd buna chibzuialã va veghea peste tine ºi înþelegerea te va pãzi, atunci tu vei fi izbãvit de calea celui rãu ºi de omul care grãieºte minciunã“. (Pilde 2, 10-12).
Noul Testament Isus Christos a fost una dintre persoanele cele mai bîrfite din istorie ºi mai este bîrfit ºi la ora actualã, deoarece reprezintã Calea lui Dumnezeu, uneori bîrfitã de cãtre necredincioºi: „Dar fiindcã unii erau învîrtoºaþi ºi nu credeau, bîrfind calea Domnului înaintea mulþimii, Pavel, plecînd de la ei“. (…) (Fapte 19, 9) Bîrfele despre Christos au dus la decizia de a fi arestat ºi omorît. Mai întîi, arhiereii cautã bîrfitori, care sã-L acuze de erezie: „Arhiereii ºi tot sinedriul cãutau împotriva lui Isus mãrturie ca sã-L dea la moarte, dar nu gãseau. Cã mulþi mãrturiseau mincinos împotriva Lui, dar mãrturiile nu se potriveau”. (Marcu 14, 55-56) Apoi, cãpeteniile poporu-
Inimã bunã Inima bunã stã în mîna fericirii, În ea strãluceºte lumina firii, Numai cu ea poþi urca pînã la Cer Sã poþi iubi în sfînt mister...
Inima bunã te-ndeamnã sã spui Cã ai loc pe vecie în mãduva Cerului, Ea îþi dã aripi ca sã zbori Pînã la norii norilor... Inima bunã te învaþã sã cînþi Pe strune de Cer însoþit doar de sfinþi, Sã tîlcuieºti din portative nelumeºti Acorduri sublime din coruri îngereºti... Despre inima bunã ne învaþã Christos Cã este comoarã ºi dulce prinos, Ea este fãcutã din daruri Cereºti, Sã ºtii pe vecie pe Cine iubeºti... Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã…“)
Sfatul medicului
Deget în ciocan Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.
Degetul în ciocan constã în defomarea acestuia la nivelul articulaþiei interfalangiene distale, datoritã unei leziuni la nivelul ten- DR. TAREK NAZER donului extensor, apãrut cel mai frecvent dupã un traumatism direct la vîrful degetului, care îl îndoaie cu forþa. Degetul capãtã forma de ciocan ºi vîrful acestuia va rãmîne în flexie la aproximativ 80 de grade. Pacientul nu va mai putea sã efectueze extensia activã a vîrfului degetului, dar se poate extinde pasiv, folosind cealaltã mînã; rareori existã un fragment osos mic intraarticular, care opreºte extensia pasivã a degetului. Simptome: Apare deformarea degetului în formã de ciocan, însoþitã de durere ºi edem localizat, prezentînd uneori echimoze, mai ales atunci cînd se asociazã ºi o fracturã, dar, cel mai frecvent, pacientul nu poate sã îºi îndrepte degetul. Diagnostic: Diagnosticul se pune pe baza unui examen clinic local, însoþit de un examen radiologic, unde uneori se evidenþiazã posibila smulgere a tendonului împreunã cu un fragment osos. Tratamentul: În majoritatea cazurilor, tratamentul este nechirurgical, el constînd în imobilizarea degetului în atelã specialã, care va þine degetul în extensie pînã la vindecarea tendonului. Trebuie purtatã timp de 6 sãptãmîni, urmînd apoi o perioadã de recuperarea a flexiei. Tratamentul chirurgical este recomandat atunci cînd este prezentã leziunea cauzatã de smulgere, în urma cãreia fragmentul osos este fixat la locul lui, în cazul în care este suficient de mare cît sã se poate fixa. De asemenea, tratamentul poate include ºi repararea tendonului afectat, prin dublarea sa cu grefã de tendon. Întotdeauna trebuie sã ajungeþi la medic în 48 de ore dacã observaþi deformarea degetului. Tratamentul nechirurgical are mai mult succes dacã degetul este imobilizat imediat dupã deformare.
www.artroscopiedegenunchi.ro lui îl bîrfesc pe Christos în faþa lui Pilat, acuzîndu-l de instigare a poporului: „Dar ei stãruiau, zicînd cã întãrîtã poporul“. (Luca 23, 5) Tot bîrfa stã ºi la baza procesului electoral prin care Baraba este ales în locul lui Isus pentru a fi eliberat: „Dar arhiereii au aþîþat mulþimea ca sã-l elibereze mai degrabã pe Baraba“. (Marcu 15, 11) (va urma) EUGEN TÃNÃSESCU
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Mîndri cã sîntem români! Mariana Mihuþ - emoþie vie Etimologia cuvîntului „histrion“ ne conduce de la personajul definit ca perfid, ºarlatan, de joasã speþã, care umbla pe strãzi sã pãcãleascã lumea cu ºarmul sãu pentru a cîºtiga ceva bãnuþi. „Bufon“, la începutul Evului Mediu, „actor ambulant“, îºi cîºtigã în zilele noastre statutul de „actor“ ca meserie deosebitã ºi onorabilã. Acesta este probabil cuvîntul care ar putea sã o defineascã pe doamna Mariana Mihuþ, ºi anume cel de „actor“, deoarece, pe scenã, nu conteazã sexul, nu conteazã de unde vii, cine eºti, ci ceea ce devii. Aºa cum dumneaei afirmã cu privire la rolul regelui Lear: „Nu, nici în «Petru», nici în «Regele Lear» nu am jucat bãrbaþi, am interpretat personaje“. Cine nu a vãzut acest spectacol la Bulandra, în regia lui Andrei ªerban, ar fi cazul sã o facã. Mariana Mihuþ este printre puþinele actriþe care, de-a lungul anilor, ºi-a format o identitate de „actor“. Pe scenã este emoþie vie, trup ºi suflet transpus cu un talent fascinant ºi o minte lucidã. Emoþiile ºi efectele cele mai puternice le pot crea actorii care se folosesc de mintea lor lucidã pînã în punctul în care personajul jucat pune stãpînire pe ei ºi pe spectatori, indiferent de regizorul
care a coordonat proiectul; în cazul actorilor precum Mariana Mihuþ uiþi de acest aspect, identitatea ºi jocul actoricesc furîndu-þi gîndurile cu totul. Deþine o sursã infinitã de energie ºi dorinþã de realizare pe care le transpune în toate rolurile, care sînt mai mult de 30 la numãr, de-a lungul carierei. Pentru studenþii la Actorie, Mariana Mihuþ reprezintã material de studiu. Te duci la spectacolele ei cu carneþelul în mînã ºi cu toatã atenþia de care dispui pentru a fura meserie. Evident, asta nu înseamnã cã nu le vei acorda atenþie celorlalþi actori, pentru cã o actriþã de talia Marianei Mihuþ nu eclipseazã partenerii de joc, ci, din contrã, îi ajutã, dã un sens fiecãrei scene ºi întregului spectacol, o luminã deosebitã. Premiile ºi distincþiile primite sînt mai puþin importante
Baghetele româneºti care au fascinat Europa (2) Ionel Perlea Nãscut în comuna Bucu-Ograda, din judeþul Ialomiþa, viitorul dirijor provenea dintr-o familie mixtã: tatãl român, Victor Perlea, iar mama, germanã, Margarethe Haberlein. Dupã ce îºi face studiile muzicale la München ºi Leipzig, tînãrul Ionel Perlea revine acasã, unde îºi face debutul în sala Atheneului Român. Din 1919 ºi pînã în 1945, se manifestã foarte activ în þarã, la Ochestra Filarmonicã, la Opera din Cluj ºi la Opera din Bucureºti. Anul 1945 –
sfîrºitul rãzboiului - îl gãseºte într-un turneu la Roma, de unde nu se grãbeºte sã se întoarcã în þara sa, ocupatã de trupele sovietice. Obþine imediat un angajament permanent ca dirijor al Operei Scala din Milano, care îl va consacra pe plan european în dirijoralã. Ionel Perlea a fãcut o strãlucitã carierã de dirijor de operã pe scenele din New York, Viena, Paris, Buenos Aires, Florenþa, Chicago. Cînd un atac vascular îi paralizeazã braþul drept, reuºeºte sã dirijeze opera „Tosca“, de Puccini, cu o singurã mînã. Bolnav, s-a întors în þarã, unde s-a sfîrºit în 1970.
Herbert von Karajan Mai multe monografii vorbesc despre cunoscutul dirijor Herbert von Karajan ca fiind de origine aromânã. Cert este cã numele Caraiani, sau Caraion este foarte frecvent printre aromânii din Macedonia greceascã. Cu
TOP 8 români cu care ne mîndrim în lume (2) 3. Cãlin Sandu ºi Adrian Iancu, românii care au construit locuinþa perfectã Cãlin Sandu ºi Adrian Iancu au fost studenþi la Facultatea de Arhitecturã „Ion Mincu” din Bucureºti. În anul 2013, cei doi au cîºtigat o competiþie de design, în care au proiectat apartamentul perfect. Competiþia a fost lansatã de Graham Hill, antreprenor ºi fondatorul platformei treehugger.com. Acesta a vrut sã transforme un apartament mic într-un spaþiu încãpãtor ºi prietenos cu mediul. Aºa cã ºi-a finanþat proiectul pe platforma de crowdsourcing Jovoto ºi a lansat o competiþie. Locuinþa proiectatã de cei doi români are doar o camerã, dar poate fi transformatã în opt spaþii diferite.
4. Cristian Mungiu Înainte sã impresioneze criticii de film ºi publicul deopotrivã, Cristian Mungiu a lucrat cîþiva ani buni ca profesor ºi ziarist. Cariera de regizor ºi-o începe abia în 1998, cînd, dupã ce absolvã Academia de Teatru ºi Film, contribuie ca regizor secund la realizarea unor filme. Succesul îl cunoaºte în 2007, cu filmul „4 luni, 3 sãptãmîni ºi 2 zile“, care îi aduce Marele Premiu al Festivalului Internaþional de Film de la Cannes – Palme d'Or. Devine unul dintre cei mai apreciaþi regizori, atît pe scena naþionalã, cît ºi internaþionalã. În 2012, ia premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes (2012) pentru filmul „Dupã dealuri“, iar în 2013, este invitat sã facã parte din juriul competiþiei alãturi de nume ca Steven Spielberg ºi Nicole Kidman.
5. Mircea Eliade Fãrã Mircea Eliade, literatura ºi cultura românã ar fi fost mai sãracã. Vorbim de omul care, pe lîngã romanele superbe ºi nuvelele fantastice, a realizat ºi un studiu exhaustiv al religiilor lumii. Studiile sale despre sacralitate, religie, India au deschis drumul pentru numeroase cercetãri. Nu mai punem la socotealã faptul cã Francis Ford Coppola a ales sã transforme o nuvelã scrisã de Mircea Eliade în lungmetraj – „Youth Without Youth“.
6. Nicolae Paulescu Lui Nicolae Paulescu, om de ºtiinþã, medic fiziolog ºi profesor, îi putem mulþumi pentru cã, datoritã studiilor sale, a fost descoperitã insulina. Este adevãrat, Premiul Nobel pentru descoperire a fost atribuit profesorilor Frederick G. Banting ºi John J.R. Macleod, deºi Paulescu este descoperitorul de drept. O demonstreazã studiile publicate de acesta în Franþa ºi Belgia între anii 1920 ºi 1922. Vina pentru aceastã pierdere ne aparþine în totalitate: propunerea lui Paulescu pentru premiu a fost fãcutã abia în 1923, la un an dupã ce distincþia fusese deja acordatã. „Nu are importanþã cine a fãcut descoperirea; are importanþã cine convinge lume”, spunea Charles Best, unul dintre cercetãtorii atestaþi pentru descoperirea insulinei.
în acest caz, ºi relevante doar pentru un anumit fel de statisticã; oricine dã cãutare pe Google, sau nimereºte accidental sã citeascã un articol biografic despre Mariana Mihuþ poate vedea cîte premii a obþinut, de ce ºi cum, dar motivul pentru care a obþinut aceste merite ºi adevãrata Mariana Mihuþ o pot vedea numai la teatru. O referinþã pe care aº vrea, totuºi, sã o amintesc ar fi cartea pe care criticul de teatru Mircea Morariu „Cu ºi despre Mariana Mihuþ“ a publicat-o. Citind aceastã carte, putem descoperi un fragment din adevãrul actriþei, o parte din identitatea sa curatã, plinã de emoþie, adevãr ºi modestie, cãci asta mi se pare o adevãratã calitate: modestia de a lãsa pe alþii sã scrie despre tine, de a te face remarcat prin fapte cu adevãrat notabile. E o modã în ultima vreme ca actorii sau alte personalitãþi public cunoscute sã publice un soi de jurnal-roman autobiografic, pe care nu o blamez, dar nici nu o pot îmbrãþiºa. Nu e credibil. Aºadar, faptul cã a interpretat o listã impresionantã de roluri principale/secundare, feminine, travesti sau alte genuri nu are importanþã pentru nimeni; calitatea jocului actoricesc, adevãrul ºi sufletul pe care le transpune într-un singur rol ar fi putut sã o facã la fel de cunoscutã, iubitã ºi apreciatã. NICOLETA DIACONEASA trimitere la numele dirijorului, însã, opiniile sînt împãrþite. Dupã unii, este urmaºul unui Caraion, din comuna Kozani, Rumelia (cîndva provincie otomanã), dupã alþii este descendetul lui Gheorghios Ianis Karainis, din aceeaºi localitate, dar grec. Acest strãmoº a emigrat cîndva în Germania, iar principele elector al Saxoniei l-a înnobilat ºi i-a zis nemþeste: von Karajan. Nu vom intra în detaliile carierei acestui monstru sacru al baghetei, ele sînt îndeobºte cunoscute. Este suficient dacã reþinem cã un predecesor al lui se numea Gheorghe Ion Caraion, dacã nu cumva s-o fi numit Gheorghios Ianis Karaianis. Asta numai specialiºtii o pot descîlci sau poate nici ei.
7. Aurel Vlaicu Prin curajul, creativitatea ºi ingeniozitatea sa, Aurel Vlaicu a scris istorie. În 1908, dupã ce îºi ia diploma de inginer la prestigioasa Ludwig-MaximiliansUniversitet din München ºi lucreazã o scurtã perioadã ca inginer în uzinele Opel, Aurel Vlaicu se întoarce în þarã. Construieºte împreunã cu fratele sãu primul planor, cu care zboarã deasupra satului natal Binþinþi. Îndemnat de prietenul sãu, scriitorul Octavian Goga, Vlaicu îºi ia prototipul ºi pleacã la Bucureºti, unde, în faþa mai multor personalitãþi ale vremii, face cîteva demonstraþii. Sprijinit de Casa Regalã ºi Armata Românã, Aurel Vlaicu construieºte „Vlaicu”, primul avion realizat pe teritoriul þãrii. Pe 17 iunie 1910, Vlaicu decoleazã, efectuînd primul zbor de pe teritoriul României, cu un aparat mai greu decît aerul.
8. Henri Coandã Anul este 1910, iar la Salonul de Locomoþie Aerianã de la Paris, un aeroplan dotat cu elice ºi un propulsor-turbinã atrãgea atenþia tuturor participanþilor ºi vizitatorilor. Ceea ce aveau în faþa ochilor cei de la Salon era primul avion cu reacþie din lume, poate una dintre cele mai importante descoperiri tehnologice din ultimii 100 de ani. Inventatorul lui, nimeni altul decît inginerul român Henri Coandã. Sfîrºit
Pag. a 10-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... TEMÃ CU VARIAÞIUNI
OFIÞERUL ACOPERIT (2) Moto: - Ce vrei sã fii, puiºor, cînd vei fi mare? - Vleau sã fiu ofiþel acopelit, tanti!
A patra variaþiune: Gilu avea cizme cu scîrþ Gilu era ditamai locþiitorul politic ºi o tot curta pe frumoasa ºi gingaºa Mica, de pe strada noastrã, fostã balerinã, ajunsã acum o dactilografã mediocrã la primãrie. Dar Mica (,,Ia-l, mamã, tu, dacã þi-e aºa de drag!”) nu putea sã-l sufere, ºi nu neapãrat fiindcã avea pãrul rãrit în creºtetul capului, cît mai ales cã prea umbla cu niºte cizme ca de Taras Bulba, care scîrþîiau enervant. Mica avea douã surori mai mici, ºi amîndouã îºi aºteptau rîndul la mãritiº: pe Gora (care se nãscuse cu o chestie urîtã pe obraz, deci, cu slabe speranþe la pirostrii) ºi pe Tuþi, elevã de liceu, plãmãditã din alt aluat: roºcatã, cu ochii verzi, sînii mari ºi dantura perfectã. De obicei, Gilu venea în vizitã cu o Pobeda gri-petrol, cu perdeluþe ºi ºofer în uniformã. Aducea flori ºi prãjituri. În dimineaþa aceea, el se dãdu jos din maºinã, þinînd în lesã un cîine lup, parcã-l vãd, cît un mãgar, negru ºi cu botniþã asortatã. Tocmai primise o funcþie de rãspundere ºi mai mare (dovadã, cîinele) ºi credea cã sosise clipa sã o cearã pe Mica de nevastã. Tuþi era singurã acasã. Ieºise în curte doar în furou, pusese ligheanul pe un scaun ºi se spãla pe cap. În lighean aruncase ºi cîteva frunze de nuc, ºi sãpunul îi intrase în ochi… De prisos sã mai spun cã, neexistînd vreun martor la presupusul incident petrecut printre tufele de stînjenei ºi de regina-nopþii, plîngerea a fost aruncatã la coº.
Ultima variaþiune: Surprinzãtor, Cireºica se revoltã Cireºica Mãglaºu era înaltã, blondã ºi cu buzele cãrnoase. Buzele alea aminteau oarecum de legendara poetã Sapho, din cartea de Latinã, unde apãruse o reproducere dupã un basorelief descoperit la Pompei. Cireºica repeta anul IV. Fatã sãracã, se cuplase cu un securist, ce-i
Epitaf unei generaþii înºelate Motto: „Ziua trecuse... O omorîsem ºi pe aceasta, încetiºor, cu primitivitatea ºi timiditatea artei mele de a-mi duce traiul“. Hermann Hesse – „Lupul de stepã“ La Revoluþie, eram pe cale de-a împlini 26 de ani. La fel ca majoritatea prietenilor congeneri terminasem o facultate, experimentasem responsabilitatea serviciului în economia socialistã, iar în plan personal trãiam cu speranþele date de o culturã generalã bogatã ºi de visul unei prosperitãþi îndelung radiodifuzate de „lumea liberã“. Braþele societãþii capitaliste pãreau atît de deschise, iar voluptatea cu care viaþa de dincolo de Cortina de Fier ne îmbrãþiºa în avans fãcea sã pãleascã pînã ºi celebrul sãrut din „Pe aripile vîntului“… *** Între timp, am împlinit nu doar cei 26 de ani, ci ºi alþi 26, în care, la fel ca majoritatea aceloraºi congeneri, am avut timp sã constat cã nici cultura, nici experienþa socialismului nu mi-au folosit sã disting între deschidere ºi capcanã, între vis ºi himerã, deficienþã care a transmutat promisa voluptate a vieþii în actualitatea din spatele scenei luminoase – o butaforie uzatã în multe, multe spectacole de teatru. *** „Pãcãnele“… Îmi repugnã imaginea încãperii cu specific sordid electrificat, un decor stupid, cu personaje mai limitate expresional decît singura fiinþã cu scop precis din acel microunivers –supraveghetoarea, cea care îºi petrece multele ore de inactivitate raþionalã îndãrãtul celei mai lipsite de interes priviri. Refuz aceastã imagine nu doar din dezgustul faþã de una dintre dovezile inutilitãþii vieþii, ci ºi dintr-o teamã angoasantã; camera cu „pãcãnele“ este imaginea, la nivel celular, a societãþii actuale. A aºa-închipuitei vieþi sociale. Un jucãtor la „pãcãnele“ dã mecanic din mînã ºi cadranele maºinãriei se învîrt zgomotos, rezultînd 3 sau, mã rog, nu ºtiu cîte imagini ale unor obiecte. Obiectele nu au vreo semnificaþie, însã alãturarea întîmplãtoare poate aduce, rareori, cîºtiguri, deseori, pierderi. Totul este aleatoriu, mai puþin sensul - cãtre minim. Cîºtiguri, pierderi, expresii, reacþii… viaþã raþionalã, orice efect tinde cãtre minima cauzã – apãsarea pe un fel de „pãcãnea“. Logica acþiunilor, de la hotãrîrile guvernamentale la deciziile de a
drept, însurat ºi cam trecut, dar o persoanã singurã ºi în acele vremuri. Omul o iubea foarte mult ºi, uneori, o spiona la cursuri, din fundul amfiteatrului. Cînd ieºea din examen cu vreun 5 sau fãrã nici o notã (cãci aºa era pe vremea aceea, dacã picai examenul, profesorul nu-þi mai cerea carnetul de note), deci, pe vremea aceea, Cireºica scotea alt carnet ºi, pentru un Kent, ne ruga sã-i trecem o notã mare, altfel, dacã mai rãmînea o datã repetentã, acela n-ar mai fi luat-o de nevastã. Într-o searã, aveam curs de literaturã renascentistã cu profesorul A.B., un italienist de talie europeanã. Deºi ceva mai în vîrstã, profesorul îºi pãstrase supleþea ºi distincþia academicã. Drept urmare, la sfîrºit, Cireºica s-a luat dupã el ºi, ca o somnambulã, i-a ºoptit: ,,Professore, voglio succhiarla…”. Dar italienistul, care strãise mulþi ani în Occident ºi vãzuse multe, nu s-a intimidat numai dintr-atîta: ,,Vai a passegiare…”. (Ne-a relatat chiar ea scena.) Uneori, Cireºica ieºea cu bãieþii la o bere. Se îmbãta repede ºi, dacã intra în vibraþii (ºi intra; nu prea, dar cam, vorba lui Creangã), ne cerea sã o întindem undeva. La noi acasã, sau pe o bancã în Ciºmigiu. Dar, ºtiind cine-i adulmeca urmele, nu ne bãgam. Numai Gogu, un bãiat vesel din Filiaºi, care, în seara aceea cam amestecase berea cu romul, ºi-a pierdut capul ºi a rezolvat-o, de-ampicerili, într-o cabinã telefonicã. Securistul a aflat ºi, pînã la sfîrºitul facultãþii, Gogu n-a mai rîs ºi nici nu s-a mai atins de vreo bere… Am reîntîlnit-o pe Cireºica tîrziu, prin 1990, cînd cu Golaniada din Piaþa Universitãþii. ,,Huo, jos comuniºtii!” ºi ,,Moarte securiºtilor!”, poate n-aþi uitat… Se mai îngrãºase, ºi ochii ei, altãdatã fermecãtori, te sfredeleau cu o fixaþie ciudatã. Cireºica dirija protestele antiguvernamentale, în timp ce eu eram doar în trecere pe acolo. Din vorbã-n vorbã, mi-a spus cã locuieºte la ªosea, vizavi de Restaurantul ,,Doina”, ºi e vecinã cu Fãnuº Neagu, ,,Mã, ce nebun e!”. Spre sfîrºit, dupã ce, în contrapartidã, mi-am divulgat ºi eu starea socialã – Colentina, etajul IX, liftul defect de vreo 6 luni etc. -, mi-a pus în mînã o pancartã ºi m-a trimis la revoluþie: ,,Hai, mã, sã-i dãm jos pe-ãºtia!”… M-am uitat speriat în jur ºi am luat-o la picior… ,,Un' te duci, mã prostule?!”. De atunci, parcã am mai vãzut-o o datã aºteptînd liftul cu oglinzi din clãdirea Parlamentului, dar nu sînt sigur. Era vorba sã candidez ºi eu pentru un loc la deputaþi, dar, pînã la urmã, n-am mai încãput pe liste… Sfîrºit PAUL SUDITU „restructura“ o întreprindere sau instituþie, par a avea la origine acelaºi mecanism profund al gîndirii moderne, „de piaþã“, strategice ºi integrate – da, aþi intuit bine, „pãcãneaua“. În fiecare zi care a trecut în aceºti 26 de ani, teama angoasantã s-a (re)actualizat în certitudine. *** Generaþia mea a interpretat viziunile literare ale lui Orwell: „1984“, ºi „Ferma animalelor“, ori „Minunata lume nouã“, conceputã de Huxley, ca fiind semnale de alarmã activate în privinþa ºi prevenirea dictaturilor comuniste; eroare – cei doi creatori britanici, implicaþi în viaþa politicã interbelicã ºi postbelicã, avertizau asupra evoluþiei societãþii din care fãceau parte – anume, capitalismul cu tendinþe corporatist-imperialiste. Umbra exceselor stalinismului doar influenþase operele menþionate, dar trunchiul ficþiunii îºi avea rãdãcina în evoluþia erorilor sistemului capitalist pseudo-democratic. *** M-am întrebat de ce burghezul rãtãcit în artã, în senzorialul individual, este un personaj central în multe din scrierile contemporanului Thomas Mann. Acesta, ca ºi Aldous Huxley, provenea dintr-o familie foarte bunã, a trãit în zona superioarã a Occidentului; cu toate acestea, personajul sãu este acaparat de o viaþa banalã, secatã emoþional ºi senzorial, deci ºi raþional, iar acest individ, care are tot ce-i trebuie material, constatã cã, de fapt, el nu existã ca om. Pare absurd, dar, spre deosebire de contemporanii sud-americani, ruºi sau indieni, romanul contemporan european abundã în asemenea subiecþi care constatã cã, de fapt, nu existã ca oameni – cã fac parte dintr-o societate, cea occidentalã, cea mai „evoluatã ºi civilizatã“, dar care, de fapt, le-a anihilat cu totul nu doar individualitatea, ci chiar umanitatea. Scriitorul, se spune, are capacitatea de a înþelege mai bine societatea, de a vedea ceea ce nu este accesibil ochilor închiºi în deschiderea lor cãtre paradigma banalului. Din pãcate, în pofida culturii noastre livreºti de care aminteam la început, eu ºi congenerii mei nu am crezut în înþelepciune, ci în înºelãciune – în înºelãciunea lui „a avea“. În toþi cei 26 de ani, prezentul „Am, deci exist“ s-a dovedit a fi o banalã iluzie – care, descifratã cu cheia prezentului proxim, sunã: „Nici nu am, nici nu exist“. „A avea“ contravine lui „a exista“ – iatã o afirmaþie care ar putea fi epitaful unei generaþii înºelate. DRAGOª DUMITRIU
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
Doi artiºti foarte populari: Florin Piersic ºi Margareta Pîslaru, în anul 1969.
Mãrturiile unor oameni mari despre Biblie * Abraham Lincoln: ,,Eu cred cã Biblia este cel mai mare dar oferit vreodatã omului. Tot ce este bun de la Mîntuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei cãrþi”. * George Washington: ,,Este imposibil sã guvernezi lumea fãrã Dumnezeu ºi fãrã Biblie”. * Immanuel Kant: ,,Existenþa Bibliei, ca o carte pentru popor, este cel mai mare bine pe care l-a trãit rasa umanã. Fiecare încercare de a o minimaliza este o crimã împotriva omenirii”. * Sir William Herschel: ,,Toate descoperirile umane par sã fi fost fãcute doar pentru a confirma tot mai mult ºi mai puternic adevãrurile cuprinse în Sfintele Scripturi”. * Sir Isaac Newton: ,,Existã mai multe semne de autenticitate în Biblie decît în orice altã istorie profanã”. * Napoleon: ,,Biblia este nu doar o simplã carte, ci o creaþie vie, care are puterea de a-i cuceri pe toþi cei care i se împotrivesc”.
Cuvinte din Istorie folosite în mod eronat (1) Existã un numãr suprinzãtor de mare de cuvinte din istorie pe care foarte mulþi dintre noi le folosesc în mod eronat sau cu sens denaturat. Un bun exemplu ar fi nirvana. Sensul în care este folosit este cel de „rai”, „paradis”, dar termenul de origine budistã semnificã, de fapt, eliberarea din ciclul nesfîrºit de reîncarnãri, care aduc adesea suferinþã în existenþa oamenilor ºi dobîndirea unei stãri de binecuvîntare absolutã. Se referã ºi la dobîndirea celui mai înalt grad de înþelepciune, care elibereazã individul de dorinþele lumeºti ºi de durere. Este, într-adevãr, comparabil cu ajungerea în paradis, dar cuvîntul nu este sinonim cu acesta.
Fariseu Închipuiþii aceia de farisei! Cel puþin aºa cred mulþi oameni cã sînt descriºi de Biblie, motiv pentru care termenul de „fariseu“ este folosit astãzi pentru a desemna o persoanã ipocritã ºi încrezutã. Dar nu este o definiþie tocmai exactã. Fariseii – numele însemna „separatiºti“ sau „cei separaþi“ – reprezentau o sectã iudaicã. Aceasta propovãduia adeziunea strictã la tradiþiile ºi practicile religioase evreieºti. Mambrii ei luau cuvîntul Bibiliei ad litteram ºi, chiar dacã unii contemporani criticau zelul lor excesiv privind legea iudaicã, erau totuºi respectaþi pentru faptul cã doreau sã ajute oamenii din toate pãturile sociale sã studieze Legea lui Moise. Rivalii lor, numiþi saduchei, erau în mare parte aristocraþi ºi prelaþi. Fariseii erau cunoscuþi ºi pentru refuzul lor de a se închina stãpînirii romane. Dar erau ei, oare, încrezuþi? În Evanghelia dupã Luca, fariseii erau furioºi pe Isus pentru cã vindecase un bolnav paralizat chiar într-o zi de Sabat. Privit din altã perspectivã, acest lucru demonstra cã ei îºi urmau credinþa ºi condamnau încãlcarea Legii. De altfel, portretizarea biblicã a fariseilor este ceva mai nuanþatã decît pare la prima vedere. De exemplu, un fariseu respectat, numit Gamaliel, intervine în timpul unei judecãþi pentru a-i salva pe doi dintre apostoli, aºa cum este relatat în „Faptele apostolilor “, în cea de a cincea carte a Noului Testament, scrisã tot de Luca. Talmudul, o intrepretare acceptatã a Torei scrisã de farisei, condamnã, de asemenea, ipocrizia. Fariseii au fost singura sectã evreieascã care a supravieþuit cãderii Cetãþii Ierusalimului în anul 70 ºi care a pus astfel bazele iudaismului modern.
(va urma) Traducerea ºi adaptarea: BIANCA IONIÞÃ
Pag. a 11-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Un tur?... Douã tururi?... Cam multe „tururi“! Întrucît Românica ºi-a rezolvat cu brio toate cestiunile arzãtoare ºi la ordinea zilei, de la o vreme-ncoace, gura nu le tace! Singura noastrã frãmîntare... Vorba vine, a noastrã; a lor! Aºadar, problema bugetului soluþionîndu-se în chip magistral (Vivat taxele-impozitele-amenzile!), gropile din autostrãzi nefiind chiar atît de multe precum exagereazã lumea (cum naiba sã fie multe, din moment ce noi nu prea avem autostrãzi?!), iar de trãit se poate trãi cu 2 lei, unicul zbucium politicianist pare a mai consta în pregãtirea ºtiinþifico-fantasticã a viitoarelor alegeri. Strategia fundamentalã rãmînînd, ca ºi pe timpul lui nenea Iancu, Sus ai noºtri! - Jos ai lor! Apoi, odatã urcaþi sacii în cãruþã, Ciocu’ mic, moftangiule, cã 4 ani noi sîntem la putere! Cu varianta colateralã, care a ºi început sã fie strigatã pe la Tãºnad: Ciocu’ mic, Muftiule! ªi cestiunea alegerilor, ºi cea a refugiaþilor îmi aduc aminte de un banc cu Bulã... Apropo, aþi observat cã nici bancuri cu Bulã nu mai avem? Acum avem doar bancuri cu blonde. Îngrozitor de proaste, dar asta-i situaþia. Bancurile sînt îngrozitor de proaste, nu, Doamne Fereºte, blondele! Ele, dimpotrivã, dau acul peste cap de dãºtepte, mai ales cînd, prin diverse interviuri, reuºesc o posesie a microfonului de peste 90 %. Nici FC Barcelona n-a avut vreodatã o asemenea posesie! Dar sã nu ne abatem de la subiect: cicã la ºcoalã, învãþãtoarea... Nu Cristiana Anghel, alta, mai în banca ei... ªi vã rog sã nu mã întrerupeþi, cã nu sînteþi Monica Tatoiu sau Gelu Viºan, sã le luaþi tuturor vorba din gurã! Aºa... Sosind în sat niscai ajutoare umanitare, din care primarul ºi ºeful de post nu apucaserã sã ºmangleascã decît parþial color, învãþãtoarea îi întreabã pe copii ce le lipseºte lor pe-acasã. Lui Ionescu i-ar fi trebuit ceva alimente, lui Popescu - ceva hãinuþe, numai Bulã anunþã: „Nouã nu ne trebuie nimic!“ Miratã, învãþãtoarea îi cere lãmuriri, „Cum vine asta, Bulã, tocmai vouã, ãi mai prãpãdiþi din sat?!“ Bulã al nostru, al tuturor, explicã rînjind: „Ãhã-ãhã, ieri, soru-mea, aia de paiºpe ani fãrã douã luni, i-a spus lu’ mama c-a rãmas borþoasã. Iar tata, ãhã-ãhã, a zis: «Ee, poftim, asta ne mai lipsea!» În concluzie, n-avem nevoie de nimic“. Anecdota nu precizeazã dacã soru-sa rãmãsese borþoasã cu Borcea, ori cu alt viguros din sat, fiindcã prin inseminare artificialã, sigur nu. Amintisem, însã, de Gelu Viºan: recent a vestit Naþiunii cã nu mai e politician, ci analist politic. Exact ce ziceam adineauri - asta ne mai lipsea! Din cîte-am înþeles, gîlceava pre-electoralã constã în sistemul dupã care se va vota. Un tur?... Douã tururi?... Întrucît nu mã pricep la chestiunile astea, tocmai de-aia mã bag ºi eu în vorbã. Cã-i vãzui procedînd aºa pe foarte mulþi politicieni; habar n-au ce-i cu copertina de la Arena Naþionalã, cu surparea ºoselelor ori cu inflaþia negativã, dar îºi dau apãsat cu pãrerea! Despre „inflaþia negativã“, parcã aº avea o bãnuialã: e un alt basm de Isãrescu... Scuzaþi, de Ispirescu. Dar nu vã luaþi dupã mine, cãci nu mã pricep la economie nici cît la politicã. La sport, însã, mã pricep. Iar dupã mai bine de 50 de ani în branºã, am
învãþat cã nu existã sistem competiþional perfect! Oricãrui sistem i se pot gãsi pãrþi bune, mai puþin bune, ºi foarte proaste. Uitaþi-vã ce se întîmplã acum cu sistemul play-off la fotbal, ºi vã lãmuriþi imediat. Mai poate exista ºi altã hibã, la fel de periculoasã: sistemul ar fi el bun în principiu, dar cei ce-l aplicã aduc rãu piciorul. Împiedicat cum sînt în ale politicii, am impresia cã nici cu democraticul nostru sistem electoral lucrurile nu stau altfel. Premierul Winston Churchill o spusese textual: „Este adevãrat, democraþia reprezintã un sistem cu mari neajunsuri. Dar e cel mai bun dintre sistemele inventate pînã în prezent!“ Iar Larousse-ul umoristic vine del completeazã cu douã definiþii f.f. tîlcoase: Democraþia - Regim în care oricine este liber sã spunã cã trãieºte în dictaturã! Dictatura - Regim în care toþi trebuie sã spunã cã trãiesc în democraþie! La noi, s-ar pãrea cã tocmai regulile stabilite democratic sînt cele mai bãtute cu nuiaua ºi mai puse la colþ, pe coji de nucã (atenþie, fraþilor, cã în Norvegia vi s-ar confisca imediat „puradelul“!). Tot din sport, am mai învãþat ºi cã sistemul nu se poate schimba în timpul jocului, drept care, dupã mine, discuþia s-ar încheia aici, definitiv ºi irevocabil! Dar nu-i dupã cum zic eu, nici dupã cum susþine Constituþia, din moment ce domniºoarele Gorghiu ºi Macovei sînt de altã pãrere. Ca simplu cetãþean, turmentat de-a binelea în ultimii ani, adicã nemaiºtiind cu cine sã votez... Cãci, vorba STRÃZII, Uite-aºa, vot dupã vot,/Noi am luat-o peste bot! Deci, nu ca înfocat pupincurist, ci ca total miserupist, aº prefera sistemul într-un singur tur. Pen’ce, bibicilor? Simplu ºi logic: e cel puþin de douã ori mai ieftin. Dupã cum, dacã e sã mã bag ºi mai adînc în oala care nu-mi mai fierbe de mult, aº zice cã în turul I, totuºi, oamenii voteazã ceva mai aproape de adevãr. Mai pe cine cred ei cã meritã. Sau, mã rog, pe cine le-a zis popa din sat cã meritã... Pe cînd în turul II, þin-te, neamule, mînãreli, ciocîrdeli, drãgnãreli, frunzãverdeli ºi-alte opinteli! În turul II (mãcar) mi-aº dori so mai vãd pe Simona Halep, numai cã... Încep sã mã întreb ºi la ce ne mai trebuie nouã alegeri!? Meritã sã mai credem în democraþia propovãduitã de expiratul Churchill, sau a venit timpul sã aderãm la sistemul propus de marele vizionar Traian Bãsescu? Grija dumnealui pentru bugetul naþional e dea dreptul impresionantã: la ce bun sã mai cheltuim mormane de bani cu alegerea preºedintelui þãrii, cînd micimanul declarã cã-l putea numi, printr-o simplã convorbire la ceas de searã, pe Vladimir Voronin?! Pãi, se comparã costul unui telefon la Chiºinãu, cu genþile fãrã numãr-fãrã numãr aduse la botul calului de alde Cocoº, Stelu, Relu? Cãci, dupã cum recunoºtea o altã domniºoarã, domniºoara Nutzy, uºa partidului aflat la putere e asaltatã de cotizanþii dornici sã punã umãrul la progresul þãriºoarei. Iar Patria Recunoscãtoare ºtie ce-i ãla un parandãrãt corespunzãtor. Mã întreb ºi la ce ne-o mai trebui Constituþia, dacã micimanul declarã public cã ajunsese cu bamporul la
Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (12) Ciobãnescul German... „rasa cu cei mai mulþi fani“ Ciobãnescul German nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este, cu siguranþã, rasa cu cei mai mulþi fani din lume, ºi asta nu întîmplãtor. Aceastã rasa este atît de iubitã datoritã performanþelor pe care le-a avut în trecut. Acum, ºi aceastã rasã s-a împãrþit în douã categorii, ºi anume: linia de show, care are doar o singurã înfãþiºare, ºi linia de lucru, care are, teoretic, cam trei înfãþiºãri, ºi anume: culoarea neagrã, culoarea predominant neagrã cu ceva galben ºi culoarea gri lupiu. Pe lîngã culoare ar mai fi o diferenþã între aceste douã linii: „caracterul“, cum ne place nouã, dresorilor, sã spunem, ceea ce înseamnã cã linia de lucru are un temperament mai coleric, mai agresiv, iar cea de show este un tip de Ciobãnesc German ceva mai mult de companie, însã asta nu înseamnã cã nu îºi apãrã curtea sau stãpînul. De altfel, crescãtorii profesioniºti, fiind fanii liniei de show, cautã sã facã monte cu exemplare în care mãcar unul dintre ele sã aibã instinctul de pazã mai pronunþat ca trãsãturã de comportament. Lara, femela din imagine, este un exemplar de show foarte tînãr, cu rezultate foarte bune în expoziþiile de
frumuseþe. Se aflã în permanenþã pe podium ºi în examenele de lucru, avînd rezultate excelente. Este absolventã a treptei BH ºi IPO1, examene ce includ, pe lîngã disciplinarea elementarã, proba de atac lansat la comandã, gãsirea infractorului ºi semnalizarea lui cu paza acestuia în punct fix ºi proba de urmã. Lara are un pedigree foarte valoros, fiind nepoata lui Zamp Vom Thermodos, Vegas Du Haut Mansard ºi Pakros D'Ulmental, toþi aceºtia fiind campioni mondiali ºi cei mai mari reproducãtori ai lumii. Important de ºtiut este cã ea a absolvit ºi examenul de selecþie în România, demonstrîndu-ºi, în acest fel, ºi aptitudinile de cîine utilitar. Foarte important este cã are testele de displazie de ºold, cît ºi AND-ul fãcute în Germania, lucru care demonstreazã importanþa pedigreeului. Sînt foarte mîndru de Lara, mai ales cã ea este un produs al meu, mama ºi tatãl ei fiind cîinii mei. Rãmîn fanul Ciobãnescului German, deoarece aceastã rasã este foarte specialã, frumuseþea ei fiind de necontestat. Acest cîine este bun în orice domeniu al dresajului în care chiar exceleazã, spre deosebire de celelalte rase, care sînt proiectate sã aibã performanþã doar dintr-un punct de vedere.
(va urma) MIHAI NAE (www.dresajieftin.ro)
nici o sticlã de whisky distanþã de auto-desemnarea ca vicepreºedinte al României? Deºi n-avem prevãzutã nicãieri o asemenea dregãtorie, la umbra cãreia sã se dreagã Trãienel. Dar poate o fi vrut sã se auto-desemneze vicepreºedinte al SUA, ºi n-am înþeles noi bine. Rectific: chestia cu sticla de whisky... Sau sticlele, nu mai conteazã, a spus-o Voronin: Bãsescu ne telefona seara, în stare de ebrietate, sã ne propunã fel de fel de bazaconii unioniste! Afirmaþie fãrã probe-probe, cã doar nu obligase tavariºci Voronin telefonul sã sufle-n fiolã! Nici nu-l dusese la spital, sã-i recolteze probe biologice. Drept care îmi permit sã-l contrazic pe papaºa Vladimir: Bãsescu nu era în stare de ebrietate, ci în stare de orice! Aº fi dat pensia mea pe un an, aºa tãiatã cu 25%, sã fiu o pãsãricã, ascunsã într-un colþiºor al biroului din care-l suna micimanul pe Voronin... Nu pãsãrica albã-n cioc, împãnatã la mijloc, ce-l rugase din tot sufleþelul ei pe preºedinte sã-i numeascã pãsãroiul ca ºef al unui Serviciu Secret. Cu totul altã pãsãricã, dar asta ar conduce la o cu totul altã discuþie ºtiinþifico-fantasticã. ªi, vã rog pentru ultima datã, sã nu mã mai întrerupeþi din 3 în 3 secunde, cã nu sînteþi moderatoarea aia, cum îi zice, cã-mi scapã numele?!... Aº fi dat orice sã aud ce scoate pe gurã Trãienicã fãrã Fricã. Sau, ºi mai cuprinzãtor, sã fiu Big Brotherul infiltrat pe firul scurt al conversaþiei lui cu Voronin. Sã aud ce spun amîndoi. Fac pariu cã dialogul a fost mult mai hazos decît toate scheciurile Teatrului Constantin Tãnase la un loc! ªi mai fac pariu cã, dacã vreo televiziune va face rost de stenograma discuþiei, va bate recordurile de audienþã all times! Ceea ce, din pãcate, pare puþin probabil. Pe ce mã bazez? Am în vedere faptul cã, dupã o asemenea declaraþie halucinantã, nici un mare analist politic de-al nostru, nici mãcar Gelu Viºan, n-a dezvoltat tema. Cu excepþia lui Cosmin Guºã ºi Rareº Bogdan, care i-au dat micimanului na-na!, toþi ceilalþi au jucat N-aude, n-a vede, n-a greul pãmîntului... de la Nana. Nu eram fanul celor doi, dar iatã cã bãieþii sînt în mare creºtere de formã; poate-i selecþioneazã generalu’ Iordãnescu, prietenu’ lu’ generalu’ Oprea, în echipa lui ºtiinþifico-fantasticã! Un tur? Douã tururi? That’s the Question! Una din marile noastre probleme tocmai de aici pleacã: avem prea multe „tururi“ pe cap de locuitor. Or, preferabil ar fi fost viceversa, bibicilor, sã avem mai multe „capete“ decît tururi... Cum ricanase, prin anii ’70, mucalitul Grigore Moisil: Credeam cã în Academie aveþi nevoie de capul, nu de curul meu! În Parlament, bunãoarã, fiinþeazã nu mai puþin de 588 de „tururi“; multe dintre ele moþãind pe scaune, altele fiind plecate, vorba lui Mircea Criºan, cînd în strãinãtate, cînd peste hotare. Iar 588 de „tururi“, înmulþite cu 7-8-9 consilieri-secretare-ºoferi, ne aratã ce puzderie de „tururi“ suportã bugetul nostru, sãracul! Apropo: ce s-a ales de acel Referendum, conform cãruia, din 470 de parlamentari, cîþi erau pe atunci, urmau sã rãmînã doar 323? Pãi, s-a ales cã din 470... au devenit 588! Încã un Referendum ca ãsta, ºi ne pricopsim cu 788 de ”„tururi“. Apã, mamã, apã! SORIN SATMARI
EPIGRAME Elena Udrea a sãrit cu paraºuta Blonda arhicunoscutã Se lansase în abis ªi a naibii paraºutã …s-a deschis.
Români aºezaþi În Þara plinã de orgolii, Tot omul este aºezat: La Parlament în trei fotolii, iar la spital... doar doi în pat.
Accesorii În Parlament urcînd uºor Spre bunãstare absolutã, Minciuna e un ascensor, Imunitatea... paraºutã.
Un Arhimede modern Cu al fizicii nesaþiu Vã prezint enunþul meu: Daþi-mi doar un punct în spaþiu ªi-l corup pe Dumnezeu! NAE BUNDURI
Viaþa infinitului Constantin Brâncuºi (urmare din pag. 1) Despre episoadele mai triste din copilãria lui scrie, în 1958, Vasile Drãguº, critic ºi istoric de artã: „Nu-i plãcea sã stea. Cam fugea ºi cînd îl bãtea frasu Grigore, fugea la Chijnea la prãvãlie. Grigore îl bãtea des, mai ales cã fura din casã de mîncare, cã era tot nesãtul. D-aia nici cu piþãrãii nu prea mergea, cã-i era fricã de bãtaie”. Sãrãcia altor copii
ºi bãtãia pe care o primea cînd era mic i-au rãmas adînc întipãrite în memorie, ele redevenind actuale odatã cu descoperirea spectacolului trist de pe strãzile pariziene. Suferinþa ºi tristeþea copiilor maltrataþi de pãrinþi au fost imortalizate de cãtre artist în lucrarea „Supliciul”, realizatã în ultimul an petrecut la ªcoala de Arte Frumoase din Paris. Prin simplitatea ºi profunzimea ei, sculptura aceasta a devenit preferata marelui Rodin. Dorinþa de a atinge profunzimea simplitãþii izvorãºte tot din amintirea copilãriei ºi a meleagurilor natale. La Paris, locul unde ºi-a petrecut marea parte a vieþii, într-o întîlnire cu Petre Þuþea, Brâncuºi mãrturiseºte cu nostalgie: „Pe atunci viaþa era frumoasã ºi armonioasã. De milenii, oamenii duceau, fericiþi, o viaþã patriarhalã. Totul trecea liniºtit de la un anotimp la altul. ªi ºtiþi de ce s-au schimbat lucrurile? Civilizaþia marelui oraº a ajuns pînã la noi“. Împlinind vîrsta de 7 ani, el este trimis pe cîmpiile de la poalele Carpaþilor, cu turma familiei, în loc sã meargã la ºcoalã. Aici, pentru a-ºi ocupa timpul, bãiatul începe sã sculpteze în lemn tot felul de lucruri folositoare pentru casã: linguri de lemn, picioare de pat, obiecte utile, dar ºi care înfrumuseþau gospodãriile de la sat. La 9 ani, pleacã de acasã. Prima oprire o face la Tîrgu Jiu, unde lucreazã întro vopsitorie. Lista locurilor de muncã neadecvate unui copil continuã la Slatina, unde lucreazã într-o bãcãnie, ºi la Craiova, unde, pentru cîþiva ani, este angajat într-o cîrciumã. ,,La Craiova m-am nãscut a doua oarã!”, avea sã afirme ulterior artistul, o recunoaºtere a locului unde îºi va gãsi drumul, meseria, începutul. În tot acest timp, el îºi cultivã pasiunea pentru arta cioplitului în lemn ºi se implicã în proiecte de sculpturã elaborate (de pildã, îºi construieºte singur o vioarã). Performanþele sale atrag atenþia unui industriaº care, în 1894, îl aduce la ªcoala de Arte ºi Meserii din Craiova. Dorinþa de a urma cursurile instituþiei de învãþãmînt ºi de a continua pe drumul artei l-a fãcut pe Brâncuºi sã devinã autodidact, el învãþînd singur sã scrie ºi sã citeascã. Lucreazã cu îndîrjire ºi obþine o bursã, încheind în 4 ani studiile, a cãror duratã normalã era de 5
ani. De altfel, recunoºtea Brâncuºi, în 1938, ,,munca istovitoare, asiduã ºi tenace, îndemãnarea ºi pasiunea - de aici, din ºcoalã le-am deprins”. Brâncuºi vine la Bucureºti, în toamna anului 1898, unde urmeazã cursurile ªcolii de Belle Arte. Pentru a-ºi plãti studiile, e nevoit sã-ºi vîndã partea sa de moºtenire de la Hobiþa unui dintre fraþi. Constantin Brâncuºi este un elev model. Cu toate cã este atras de cãtre operele Independenþilor în defavoarea academicienilor, el studiazã cu seriozitate modelajul ºi anatomia. Doi ani mai tîrziu obþine prima medalie de bronz pentru ,,Capul lui Laocoon”, un bust dupã un model antic. O altã lucrare din aceastã perioadã, conceputã sub îndrumarea profesorului sãu de anatomie, Dimitrie Gerota, este statuia unui bãrbat fãrã piele, dezvãluindu-i în detaliu fiecare muºchi. Lucrarea, denumitã ,,Ecorºeu”, a fost expusã la Ateneul Român, în 1903, iar, în prezent, se gãseºte la Muzeul de Artã din Craiova. Mare admirator al lui Brîncuºi, Marcel Duchamp include o fotografie a Ecorºeului în Expoziþia Brummer, de la New York, din anul 1933. În 1902, Brâncuºi terminã cu notã maximã ªcoala Naþionalã de Arte Frumoase de la Bucureºti, iar în 1903, dupã ce îºi încheie stagiul militar, pleacã la Paris. Pentru a face rost de bani pentru drum, Brâncuºi primeºte prima lui comandã de monument public: bustul generalului-medic Carol Davila. Sculptura este expusã din 1912 în curtea Spitalului Militar din Bucureºti. Lucrarea nu a mulþumit consiliul care a dat comanda ºi din care fãcea parte profesorul sãu, Dimitrie Gerota. Mulþi erau nemulþumiþi de felul în care Brâncuºi redase trãsãturile faciale ale generalui Davila, sau de poziþionarea epoleþilor. Dezamãgit de reacþia consiliului, artistul pleacã fãrã a mai primi ºi restul de bani, ºi decide sã meargã la Paris pe jos. Ani mai tîrziu, în atelierul sãu din Paris, Brâncuºi povesteºte întîmplarea: ,,Ar fi fost o muncã uºoarã, dar ca de prostituatã, care mi-ar fi adus cei cîþiva bani cît îmi trebuiau ca sã-mi plãtesc un bilet de cale feratã pînã la Paris. Dar ceva care se înnãscuse în mine ºi pe care îl simþeam cum creºte, an de an ºi de cîþiva în rînd, a izbucnit nãvalnic, ºi nu am mai putut rãbda. Am fãcut stînga-mprejur, fãrã nici un salut militar, spre marea panicã ºi spaimã a doctorului Gerota, de faþã... ºi dus am fost, pomenind de mama lor”. Mirajul Occidentului îl cuprinde încã din 1896, cînd merge la Viena, unde ºi-a cîºtigat traiul, cioplind în lemn. Ceea ce l-a determinat sã pãrãseascã meleagurile româneºti a fost admiraþia faþã de opera ºi concepþiile artistice ale lui Rodin, idei îndrãzneþe, care erau pe buzele tuturor artiºtilor din Bucureºti. Cu rucsacul în spate, Brâncuºi pleacã la Paris. În drumul sãu cãtre capitala culturii europene a Secolelor XIX ºi XX, sculptorul poposeºte la Budapesta, Viena, München, Zürich ºi Basel. În fiecare oraº, viziteazã muzeele de artã, gãsindu-ºi, în fiecare dintre ele, cîte puþinã inspiraþie. În Viena, de exemplu, el admirã pentru prima datã sculpturile egiptene, care aveau sã-i influenþeze arta. Dupã ce rãmîne 6 luni la München, el porneºte la drum prin Bavaria, Elveþia, pentru ca, în final, sã ajungã pe pãmînt francez. În apropierea oraºului Lunéville, Brâncuºi este surprins de o ploaie rece, în urma cãreia se alege cu o pneumonie infecþioasã. Rãmîne pentru scurt timp la un spital de maici, pentru a se trata. În urma bolii, nu mai are forþa necesarã de a parcurge drumul pe jos ºi, pînã la Paris, ia trenul. Într-un interviu acordat în 1942, Brâncuºi îºi aminteºte cu amãrãciune în glas drumul pînã în capitala francezã: „N-aveam unde dormi pe vreme rea. Am întîlnit un vagabond care m-a îndrumat la un adãpost pentru lucrãtorii care mergeau dintr-un oraº într-altul sã-ºi caute de lucru. ªi acolo mi-au dat ºi mie un mic ajutor, aºa cã am ajuns la Basel, unde mi-am vîndut restul de haine. Tot drumul acesta pe jos, prin Bavaria, Elveþia, Alsacia, l-am fãcut uºor. Mergeam cîntînd. ªtiam cã ceea ce trebuie sã se întîmple - se va întîmpla”.
Primul an petrecut în Paris a fost unul de mare încercare pentru Brâncuºi: nu a putut crea, iar orice zi în care nu murea de foame sau de boalã era o adevãratã victorie. ,,La Paris am dus-o greu, la început. Uneori mã þineam de ziduri ca sã nu cad. De foame. De boalã. Am lucrat, pentru a-mi cîºtiga existenþa, ca spãlãtor de vase în restaurante. Mã specializasem în spãlatul paharelor”. Lucrurile au început sã se îmbunãtãþeascã în 1905, cînd ministrul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice îi oferã o bursã de studiu, pentru a se putea înscrie la ªcoala de Belle Arte, unde va fi la clasa sculptorului academist Antonin Mercié. ,,La Paris am fost prieten cu Matisse, cu Erik Satie, cu Modigliani ºi - în special - cu Guillaume Apollinaire, a cãrui moarte a fost un dezastru pentru arta modernã. Era un camarad minunat. Te simþeai cot la cot cu el. Am intrat ca elev în atelierul lui Mercié, unde ajunsesem la o mare dexteritate tehnicã. Fãceam cîte o sculpturã pe zi, în genul lui Rodin. N-am mai putut trãi în preajma lui, a maestrului Mercié, deºi mã iubea. «Fãceam», ca ºi el. Pastiºam, inconºtient, pe Rodin, ca ºi Mercié, dar vedeam pastiºa. Eram nenorocit. Au fost anii cei grei, anii cãutãrilor, anii de regãsire a unui drum propriu. Am plecat de la Mercié, l-am supãrat, dar trebuia sã-mi caut calea mea. Am ajuns la simplitate, la pace ºi bucurie, din dificultãþi intime”. În 1906, Constatin Brâncuºi expune pentru prima datã la Société Nationale des Beaux-Arts ºi la Salon d’Automne din Paris. Îi impresioneazã pe critici, dar el nu este satisfãcut de lucrãrile sale. În acelaºi an, este forþat sã pãrãseascã ªcoala de Belle Arte, din cauza faptului cã împlinise 30 de ani, vîrstã limitã pentru a putea fi student acolo. La vernisajul expoziþiei Societãþii Naþionale a Artelor Franceze din 1907, unde Brâncuºi participa cu un bust, un cap de copil ºi „Mîndria“, celebrul Rodin îl remarcã ºi îi oferã ºansa de a deveni ucenicul sãu. Brâncuºi îl refuzã pe marele artist, considerînd cã trebuie sã îºi urmeze propria ideologie artisticã. „Nimic nu creºte la umbra marilor copaci“, avea sã explice el, mai tîrziu. Din 1909, Brâncuºi îºi stabileºte domiciliul ºi atelierul pe Strada Montparnasse. Celebra adresa, Rue de Montparnasse, 54 va deveni un adevãrat loc de pelerinaj pentru toþi artiºtii. În 1907, primeºte din România o comandã care va deveni simbolicã pentru prima etapã de creaþie a formei simplificate brâncuºiene: ,,Rugãciunea”. Sculptura, repezentînd o fatã care îngenuncheazã pentru a se ruga, este un monument funerar comandat de cãtre un om înstãrit din Buzãu.
,,Eu nu creez pãsãri, ci zboruri” În 1908, Brâncuºi realizeazã prima lucrare care nu este influenþatã de moda europeanã sau de stilul
lui Rodin: ,,Sãrutul”. Tehnica lui Brâncuºi, cea a el au venit tirani, precum Michelangelo, care a pic- ºi se recãsãtoreºte. Într-o scrisoare datatã 1923, îi cioplirii directe, a fãcut senzaþie în rîndurile tat fãrã sentiment religios, ºi chiar fãrã respect scria lui Brâncuºi urmãtoarele: „Aº vrea sã-þi artiºtilor de la începutul Secolului al XXpentru viaþã. Am vãzut Capela Sixtinã. E ca mulþumesc pentru întîlnirea de ieri, Brâncuºi. Mlea. El a adus, din mîinile gospodarilor o mãcelãrie. Ceea ce trebuie este fluidi- am bucurat enorm sã te revãd. Dar am ºi suferit. cioplitori în lemn, direct în atelierele tatea, forþa ºi adoraþia liniei”. Dupã care Mi-a fost teamã sã-þi arãt sentimente pe care nu mai din Paris uneltele copilãriei. În adaugã, ºi mai necruþãtor: ,,Arta lui am dreptul sã þi le dezvãlui“. 1909, Brâncuºi revine în România Michelangelo nu odihneºte ºi nici nu În 1922, Peggy Guggenheim, moºtenitoarea unei unde, în cadrul „Expoziþiei ofivindecã. Aþîþã rãnile tragice ale omu- averi fabuloase, dupã ce tatãl ei, un negustor evreu ciale de picturã, sculpturã ºi arhilui sau îl îngrozeºte fãrã descifrare. bogat dispãruse odatã cu scufundarea Titanicului, tecturã” primeºte premiul II exNu poþi trãi în casã cu Moise al lui vine sã cucereascã Parisul. Are 20 de ani ºi e în aequo, împreunã cu Paciurea ºi Michelangelo. Te înspãimîntã… Poþi cãutare de ,,aventuri sexuale ºi artistice“. Intrã în Steriadi. Drumul formelor simtrãi în casã cu Venera din Milo… Îþi atelierul lui Brâncuºi ºi vrea sã cumpere o versiune plificate evolueazã în 1912 cu celvine chiar s-o bagi în pat. Pe vremea a „Pãsãrii în vãzduh“. Brâncuºi cere 4.000 de dolari ebra ,,Mãiastrã”, lucrare în bronz cînd grecii o creau pe Venera din pe lucrare. Peggy nu vrea, dar alege o altã variantã al cãrei nume este dat de o pasãre Milo, credeau în viaþã, în iubire, în zei. de cumpãrare: seducerea artistului. Cei doi devin ce aparþine mitologiei populare Michelangelo nu credea în nimic”. amanþi. El o alintã pe ea „Peggyþa“, iar ea pe româneºti. Acesteia îi urmeazã încã Prietenii îl descriu cu el, cînd „þãran viclean”, cînd „zeu adeEileen Lane 28 de versiuni, pînã în 1940. Drumul dragoste ºi admiraþie pe vãrat“. Guggenheim îºi amintea: sculpturii abstracte în Secolul al XX-lea bãtrînul geniu de pe Strada „Brâncuºi obiºnuia sã se îmbrace frueste deschis de Brâncuºi, cu o sculpturã din Montparnasse nr. 54: „O barbã albã mos ºi sã mã scoatã în oraº, atunci bronz ºlefuit, avînd ca temã de inspiraþie tot de chinez, o cãmaºã tot albã, o tichie, cînd nu-mi gãtea. Mã iubea foarte pasãrea. ,,Pasãrea în spaþiu” redã esenþa zborului ºi sandale, un brîu din piele, o faþã mult“. Relaþia dintre cei doi infinitul vãzduhului prin forma de elipsã a unei roºcovanã, luminatã de razele dureazã pînã în 1940, cînd Peggy pãsãri abstracte. soarelui ºi înfrumuseþatã de trese întoarce în America din cauza Din 1913, Brâncuºi expune ºi în Statele Unite ale cerea anilor, buze groase care rãzboiului. La final, femeia se Americii. Expune la Salon des Indépendants din vibreazã la fiecare respiraþie, el decide sã dea 4.000 de dolari pe Paris ºi la Armory Show din Boston, New York ºi absoarbe frumuseþea care îl încon„Pasãrea în vãzduh“. Brâncuºi îi Chicago în acelaºi timp, unde stîrneºte admiraþie cu joarã, frumuseþea creatã de propriaduce sculptura la maºinã, cu lacricelebra sculpturã ,,Domniºoara Pogany”. În 1914, ile sale mîini”, îºi aduce aminte mi în ochi. „Nu ºtiu dacã plîngea sub influenþa Marelui Rãzboi care îi accentueazã Robert Payne despre Brâncuºi. În alte Peggy pentru cã nu voia sã se despartã de dorul de casã, el revine la prima iubire: lemnul, pe mãrturii îl gãsim descris astfel: „Cu o sculptura lui sau pentru cã nu mã va Guggenheim care îl foloseºte ca materie primã pentru ,,Fiul înãlþime de doar 1,60 m, avea alura mai vedea niciodatã“, avea sã scrie, în risipitor”. Cu gîndul la casa pãrinteascã ºi la unui bãrbat mai înalt. Purta haine propriile memorii, Peggy Guggenheim. plaiurile mioritice, în 1918, Brâncuºi grele: un halat alb de lucru, pantaloni Întîlnirea dintre Maria Tãnase ºi Brâncuºi are realizeazã celebra Coloana infinitului, albi, o bonetã albã de marinar, ridicatã loc în anii '30, la Paris. Se îndrãgostesc nebuneºte ºi inspiratã de stîlpii gopodãriilor trãsnit într-un colþ, ºi saboþi de lemn. instantaneu unul de celãlalt. Urmeazã o poveste cu româneºti. Cînd era frig, îºi punea un ºal pe nãbãdãi, certuri, gelozii ºi bocete, recunoscutã de Brâncuºi creeazã un adevãrat umeri. ªchiopãta din cauza unei Maria Tãnase, în 1961, la Tîrgu Jiu, dupã un chef fracturi prost reparate ºi se spri- cu 16 sticle de vin ºi mulþi lãutari care au cîntat scandal în 1918 cu lucrarea jinea într-un baston. Avea un nas toatã noaptea. Aºadar, totul începuse la Expoziþia ,,Prinþesa X”, pentru care se pare frumos desenat, sprîncene stufoase, de Artã Popularã de la Paris, unde pavilionul româcã i-a fost model prinþesa Maria ochi pãtrunzãtori ºi o barbã lungã, nesc fusese organizat de Dimitrie Gusti. Cei doi, Bonaparte. Sculptura a fost expusã cenuºie. În tinereþe era poreclit la Grand Palais, dar i s-a cerut sã o Maria Tãnase ºi Dimitrie Gusti, se decid sã-i facã o Vulpoiul, din cauza pãrului brunretragã, criticii afirmînd cã opera vizitã lui Brâncuºi. Trebuia sã fie o masã. În roºcat ºi a firii sale ºirete”. seamãnã cu un falus. Autorul a motiConstantin Brâncuºi, românul schimb, Maria Tãnase n-a mai cîntat la restauranvat cã este un omagiu adus sexului Maria revendicat de francezi, se stinge din tul unde o adusese Dimitrie Gusti ca sã þinã recital, frumos: „Cinci ani am lucrat, ºi am Tãnase viaþã la 16 martie 1957 ºi este înmormîn- preferînd compania lui Brâncuºi, timp de douã zile simplificat, am fãcut materia sã spunã tat în Cimitirul Montparnasse, din Paris. ºi douã nopþi. Cei doi se revãd în primãvara lui ceea ce nu se poate rosti. ªi ce este, în fond, 1939, la New York, la o mare expoziþie interAtelierul sãu este gãzduit integral de femeia? Un zîmbet între dantele ºi fard pe obranaþionalã organizatã la World Fair, unde cãtre Muzeul de Artã Modernã din Paris. ji? Nu asta este femeia!“. Maria Tãnase avea sã-i cînte gazdei, În 1937 ºi 1938 vine în România pentru inaugu- Un scurt ºi incomplet inventar preºedintele american Franklin rarea complexului de la Tîrgu Jiu, alcãtuit din noi al iubirilor lui Brâncuºi Roosevelt, urmãtoarele versuri: versiuni din oþel, mult mai mari, ale operelor „Þine, Leano, curu’ zvelt!/ Þine, Coloana infinitului, Poarta sãrutului ºi Masa tãcerii. Între 1920 ºi 1930, atelierul lui Leano, cu Roosevelt!“. În acelaºi Devine unul dintre cei mai importanþi artiºti din Brâncuºi a fost locul de pelerinaj al an, se despart oficial. Gelos ºi rãnit, întreaga lume în prima jumãtate a Secolului al XX- multor parizience elegante, bogate Brâncuºi îºi va ironiza fosta iubitã lea. Dupã ce lasã moºtenire României simbolul ºi colecþionare de artã modernã. cu orice prilej, tot restul vieþii sale. geniului sãu infinit, el se retrage în atelierul sãu din Aceste întîlniri s-au transformat Moºtenitoarea unei mari averi, Paris. Dorul de þarã îl mistuie încontinuu. Brâncuºi uneori în prietenii, alteori în iubiri. prinþesa Maria Bonaparte trece se întoarce cu melancolie cãtre rãdãcinile Galeria de portrete de femei din pragul atelierului lui Brâncuºi tot româneºti. Scrie despre nostalgia care l-a cuprins, portofoliul de lucrãri ale artistului pentru a poza. De altfel, ea a fost sentiment care se reflectã ºi în lucrãrile sale. În este martorul tãcut al acestor relaþii Maria modelul pentru controversata sculpFranþa fiind, el þine legãtura cu compatrioþii din pline de mister. Constantin Brâncuºi a Bonaparte turã „Prinþesa X“, care a provocat un România, care îl pun la curent cu noutãþile vieþii fost unul din cei mai mari artiºti români, scandal imens în 1919, cînd artistul a expusculturale de aici. În 1944, trimite un text cãtre dar ºi un iubit ºi iubitor de femei splendide. o la Grand Palais, imitînd un falus erect. Iatã Eileen Lane intrã, pentru prima oarã, în ateziarul ,,Gîndirea” - o declaraþie de dragoste cãtre explicaþiile lui Brâncuºi asupra problemei: „Statuia þarã, care îi ardea sufletul de prea mult timp. Este o lierul lui Brâncuºi în anii '20. Era nefericitã în mea, înþelegeþi domnule, este femeia, sinteza însãºi a explicaþie a cuvîntului dor, unic în lume, o expli- dragoste, dupã ce tocmai rupsese logodna cu iubitfemeii“. Idila celor doi s-a terminat abrupt, atunci ul ei, ºi mai tînãrã cu 20 de ani decît românul. caþie ca un plîns de jale: „Patria mea este cînd Maria Bonaparte a ales sã aprofundeze Cei doi încep o idilã, dar tînãra irlandezopãmîntul care se-nvîrteºte, briza vîntului, cercetãrile lui Freud despre erecþie ºi frigiditate. În americanã se teme de gura lumii. Mult norii care trec”. chiar compania psihanalistului... mai relaxat, Brâncuºi îºi invitã noua Atelierul sãu din Montparnasse Tot în atelierul lui, Brâncuºi a cunoscut-o, în cucerire sã-i viziteze þara natalã, era mereu plin de tineri artiºti, 1922, pe marea pianistã Cella Delavrancea, fiica lui liniºtind-o: „Nu trebuie sã-þi faci iubitori ai artei, sau prieteni. Barbu Delavrancea. Tînãra era la Paris, la un conprobleme de ce vor zice oamenii, te Brâncuºi era scump la vorbã. Cînd cert, ºi a ajuns la Brâncuºi printr-un prieten miliarvoi prezenta drept fiica mea“. primea vizitatori în atelierul sãu, dar grec, un colecþionar de artã. Iatã cum îºi Vacanþa celor doi dureazã între 11 lucru care era la modã în acea amintea pianista întîlnirea cu sculptorul: „«Va sã septembrie ºi 7 octombrie 1922, vreme, nu þinea discursuri despre zicã, eºti fata lui Barbu Delavrancea. ªi cînþi la pian timp în care viziteazã Sinaia, sine sau despre artã, însã cînd era frumos». «Da, dar nu de ale noastre», i-am spus eu. Peºtiºaniul ºi, la întoarcerea spre provocat, þinea sã sublinieze ideea «Acelea nu sînt pentru pian, dar ºtiu toate jocurile Paris, petrec cîteva zile la Roma ºi la cã arta Renaºterii a fost un mãcel, noastre þãrãneºti, ºi, cînd le joc, nu mã întrece Marsilia. Tînãra începe chiar sã-ºi iar artiºtii nu trebuie sã se întoarcã Cella facã noi planuri de mãritiº, însã este nimeni», mi-a spus Brâncuºi“. Povestea de dragoste nicicînd la acele idei. „Tradiþia a fost Delavrancea refuzatã imediat de Brâncuºi. scurtã, dar pasionalã care a urmat a fost recunosîntreruptã în timpul Renaºterii. Eu am Dezamãgitã, Eileen se întoarce la ea acasã cutã de Cella Delavrancea, la bãtrîneþe. cel mai mare respect pentru Giotto; dupã
Pag. a 14-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Oprea rãmîne fãrã imunitate: 102 voturi „pentru“, 30 „împotrivã“ Poate fi urmãrit penal Marþi, Comisia juridicã a Camerei Deputaþilor a avizat favorabil cererea DNA de începere a urmãririi penale pe numele lui Gabriel Oprea, cu nouã voturi „pentru“, un vot „împotrivã“ ºi o abþinere. Deputaþii juriºti nu au þinut cont de cererea fostului ministru de Interne privind o amînare a întocmirii raportului, care are caracter consultativ, decizia finalã urmînd sã fie luatã de plenul Senatului. Amînarea a fost formulatã în contextul în care Oprea a contestat ancheta DNA ºi a cerut, printr-un memoriu, declinarea cauzei cãtre Parchetul General. Adicã tocmai instituþia condusã de Tiberiu Niþu, cel care a beneficiat, de asemenea, de coloanã oficialã prin bunãvoinþa lui Gabriel Oprea. În cadrul ºedinþei, care s-a desfãºurat în spatele uºilor închise, Oprea a declarat cã nu se considerã vinovat de nimic ºi cã s-a aflat doar „la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit“. De asemenea, Oprea a þinut sã precizeze cã s-a prezentat în faþa comisiei „din respect“ pentru activitatea membrilor ei. La ieºire, fostul ministru de Interne a precizat, pentru jurnaliºti, cã înþelege foarte bine „jocurile de putere“ ºi „momentul politic“ în care se aflã, punctînd faptul cã ºi miniºtrii de Interne anteriori au beneficiat de coloane oficiale ºi cã nu a cerut nimic în plus faþã de ei. „Cer sã merg la Parchet ca sã aflãm adevãrul. Am spus (n.r. - în faþa Comisiei) faptul cã, în momentul în care am fost numit ministru de Interne, era un mecanism care era deja format, un plan de mãsuri. Nu am cerut nimic în plus, mã refer la coloane, faþã de ceilalþi miniºtri de Interne. (...) Sînt un om care, în toate funcþiile, am respectat legea. Înþeleg, sînt ºi om politic. Înþeleg foarte bine jocurile de putere. Întotdeuna am respectat legea. Referitor la protocolul semnat între cele douã instituþii, Parchetul General ºi mai sînt zeci de protocoale de-a lungul anilor între mai multe instituþii, semnate de titularii lor, repet, zeci de protocoale care, conform legii, au nivel de instrucþiuni, deci sînt legale. Sînt un om care a ajutat Justiþia ºi un om cãruia nu i-e fricã de nimic. Cine nu munceºte poate mai ºi greºeºte“, a spus Oprea, la ieºirea de la Comisie. Concret, Gabriel Oprea a formulat o plîngere pe care i-a adresat-o procurorului-ºef al DNA, Laura Codruþa Kövesi, prin care cerea declinarea cauzei cãtre Parchetul General, condus, pînã marþi searã, de Tiberiu Niþu, cel cãruia Oprea i-a aprobat coloana oficialã, ilegal, dupã cum spun procurorii. Oprea cerea sã fie lãmurite trei aspecte: competenþa procurorilor DNA în soluþionarea cazului sãu, identificarea celui care a semnat protocolul dintre MAI ºi Parchetul General, în baza cãruia Tiberiu Niþu a primit coloanã oficialã, dar ºi declasificarea unui ordin al ministrului Internelor din 1999, invocat într-o mãrturie datã de un ºef din Brigada Rutierã. Liderul UNPR le solicita, sãptãmîna trecutã, senatorilor sã voteze pentru aprobarea solicitãrii DNA, prin intermediul unei Scrisori Deschise adresate preºedintelui Senatului ºi preºedintelui Comisiei
Mafia romena (8) VRÃJITOARE ÎN SICILIA Vrãjitoria este una dintre „afacerile“ cele mai prospere ale multora dintre reprezentantele de sex feminin din lumea interlopã de la noi. O asemenea activitate aducãtoare de mulþi bani, fãrã nici un efort, nu avea cum sã nu fie extinsã ºi pe alte pieþe. Aºa se face cã, în inima Siciliei, la Palermo, oraºul cunoscut în toatã lumea ca fiind fief al adevãratei Mafii italiene, un grup de vrãjitoare de la noi s-a apucat sã fructifice unul dintre sectoarele care, pentru lumea interlopã de acolo, nu prezenta nici un interes. Cum concurenþa între vrãjitoare este extrem de aprigã în România, unde zeci, poate chiar sute de practicante ale magiei se proclamã a fi nepoate ale Mamei Omida, emigrarea spre alte orizonturi s-a impus ca fiind singura soluþie pentru cîºtigarea unei clientele statornice. Aºa-zisele vrãjitoare ºi-au îndesat portbagajele Mercedesurilor cu tot felul de talismane, ghiocuri, ierburi de leac ºi
juridice din Senat, Cãtãlin Boboc, fãrã a menþiona, însã, posibilitatea demisiei. PNL, PSD ºi UDMR au anunþat cã vor vota pentru ridicarea imunitãþii fostului ministru de Interne. Fostul ministru de Interne este acuzat de procurorii Direcþiei Naþionale Anticorupþie de abuz în serviciu, pentru folosirea excesivã a coloanelor oficiale. Concret, Oprea este acuzat cã a fost însoþit de coloana oficialã de 1.607 ori în doar 10 luni, în condiþiile în care acest privilegiu este acordat, în mod normal, doar preºedintelui, premierului ºi preºedinþilor celor douã Camere ale Parlamentului. REALITATEA.NET
Vînzarea bucatã cu bucatã, la comandã? Aºa se pare, din pãcate. Noi, ca atenþi privitori, urmãrind, cu interesul omului de rînd, dar avizat, dezbaterile, uneori captivante, din studiourile de televiziuni, ºi mai citind cîte ceva pe deasupra, ne-am dat seama ºi ne-am convins de tristul adevãr. Fraza rostitã de expremierul Petre Roman la puþinã vreme dupã evenimentele din decembrie 1989 - ,,Industria româneascã e un morman de fiare vechi” – a fost semnalul jafului ce s-a abãtut ca un uragan devastator asupra þãrii. Orice român care umblã niþel prin patria asta frumoasã îºi dã seama cã industria grea, ºi nu numai ea, a fost pusã pe butuci. România de azi poate fi comparatã cu o vitã înjunghiatã, scoasã pe tarabã, la vînzare. Din industria româneascã au rãmas doar niºte ruine, sau nu a mai rãmas nimic. Am trãit sã vãd cã în locul faimoasei uzine „1 Mai“ din Ploieºti se aflã un Kaufland, iar pe locul vestitei Uzine de tractoare din Braºov se lãfãie niºte mall-uri. De asemenea, dacã treci pe la Valea Cãlugãreascã, lîngã oraºul ,,aurului negru” te întîmpinã niºte hidoase ºi triste ruine. Am dat doar cîteva exemple, care, însã, ne umplu inimile nu doar de durere, ci ºi de revoltã. Cum s-a putut distruge o economie înfloritoare, capabilã sã concureze cu economiile marilor puteri? Oare nu tocmai pentru cã alþii au vrut sã scape de un concurent redutabil pe piaþa europeanã ºi chiar mondialã? Mulþi oameni avizaþi susþin acest lucru. Dureros este faptul cã demolarea a fost însoþitã de vînzarea, la bucatã, a mai tot ce era performant ºi viabil pe plaiurile mioritice. S-a fãcut mult caz cînd muncitorii strigau, cu înverºunare: „Nu ne vindem þara!“. Acum nu doar cã am vîndut-o, ci am distrus ºi rãmãºiþele. Am dat întreprinderile falnice la strãini, pentru ca ei sã le demoleze ºi sã le vîndã la preþ de fier vechi. Navele þãrii, care alcãtuiau o flotã cu care ne mîndream, au dispãrut ca-ntr-un alt Triunghi al Bermudelor. Iar cel care a fãcut posibilã aceastã crimã nu a pãþit nimic: s-a spãlat pe mîini, ca biblicul Pilat din Pont. Acum, el continuã sã ne dea lecþii despre democraþie ºi stat de drept. Hã! Hã! Hã!... Cãci, nu-i aºa?, a acumulat o experienþã bogatã în cele douã mandate ale sale, de preºedinte-jucãtor. S-ar putea, însã, sã avem norocul ca noul preºedinte al þãrii, grande voiajor, sã scoatã el la liman nava numitã România. Fiindcã nenumãrate alte „instrumente“ specifice meseriei ºi au plecat din România. Sperînd, bineînþeles, cã se vor întoarce în scurt timp cu banii necesari care sã le aducã un statut mai bun în þarã. S-au oprit în Italia, în nordul peninsulei, ºtiind cã este cea mai prosperã zonã a þãrii. Dar, cel puþin într-o primã fazã, se pare cã socoteala de acasã nu s-a potrivit cu cea de la faþa locului. Cel puþin aºa susþine Nautilus, consortul întreþinut al unei vrãjitoare, care le-a transmis rudelor rãmase în þarã cã harul reginelor magiei nu pare a fi prea apreciat: „Dupã douã sãptãmîni nu am reuºit sã scoatem din ghicit nici mãcar banii de þigãri. Tocmai cînd eram gata sã ne întoarcem acasã, am vorbit cu niºte albanezi, cu care fãcusem eu niºte «combinaþii» mai demult, ºi mi-au dat pontul. Ne-au spus sã ne ducem în sud, cã siciliencele sînt mai credincioase, cumpãrã orice cruciuliþã norocoasã ºi acolo ar fi un loc bun pentru noi. Ne-am luat inima în dinþi, am mers la Palermo. Aici, faþã de Milano, ne merge foarte bine”. Cum neamurile din þarã sînt destul de îngrijorate de situaþia celor plecaþi în Sicilia, þin legãtura cu ei prin
tare-i place ,,lucrul bine-fãcut”. Iar dacã tot ºi-a luat þara înapoi, a scãpat de un guvern de ,,damnaþi” ºi ºi-a tras cabinet de tehnocraþi, de pe la Bruxelles adunaþi ºiaduºi la poale de Carpaþi. E drept cã, pînã acum, noii miniºtri nu prea dau semne de competenþã ºi nici de iubire de þarã. E destul cã sînt europeni ºi cã nu sînt politicieni. Ce mai, oameni minunaþi - aceºti tehnocraþi… GEORGE MILITARU
Procurorul general, Tiberiu Niþu, a demisionat din funcþie Potrivit procedurilor, atribuþiile sale vor fi preluate de cãtre prim-adjunctul sãu. În comunicat se precizeazã cã demisia lui Niþu este un „gest de responsabilitate“. Demisia lui Tiberiu Niþu a fost deja înaintatã preºedintelui Klaus Iohannis. Reamintim cã luni a avut loc o întîlnire între Klaus Iohannis, Dacian Cioloº ºi Raluca Prunã, în care s-au discutat inclusiv condiþiile în care Niþu poate fi revocat, dupã ce acesta a beneficiat de coloanã oficialã, deºi, potrivit legii, nu avea dreptul sã fie însoþit de echipaje ale Poliþiei în deplasãrile sale.
Niþu: „Numele meu, asociat artificial cu o sitiuaþie de naturã sã aibã consecinþe“ Redãm, în continuare, fragmentul din comunicatul remis de cãtre Parchetul General, în care se precizeazã cã Niþu îºi înainteazã demisia: „Cu toate cã Raportul M.C.V. valideazã rezultatele activitãþii mele în fruntea Ministerului Public, la fel ºi datele din bilanþ, care vor fi fãcute publice în cursul lunii martie, în condiþiile în care numele meu ºi funcþia pe care o reprezint sînt asociate, în mod artificial, cu o situaþie de naturã sã aibã consecinþe asupra imaginii instituþiei pe care o conduc, am decis – ca un gest de responsabilitate ºi onoare – sã îmi depun demisia din funcþia de procuror general al Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie“, se aratã în comunicat.
Cioloº: „Am cerut sã fie analizate condiþiile în care poate fi revocat“ Premierul Dacian Cioloº a recunoscut cã ministrul Justiþiei, Raluca Prunã, a participat la întîlnirea de la Cotroceni, dintre el ºi preºedintele Iohannis, pentru a discuta despre cazul procurorului general Tiberiu Niþu, adãugînd cã se analizeazã toate posibilitãþile pentru a se gãsi o soluþie. „Doamna ministru al Justiþiei priveºte ºi analizeazã aceste probleme într-un mod foarte riguros. Nu ne putem permite sã ne jucãm cu astfel de lucruri, nu existã nici o procedurã formalã începutã împotriva domnului Niþu. Am putea spune cã sînt cîteva chestiuni care ar putea fi legate de integritate, pentru cã este asimilat cu un demnitar, dar nu existã, în momentul de faþã, din datele pe care le avem, o procedurã care sã fie lansatã ºi i-am cerut doamnei ministru sã analizeze, conform legislaþiei, care sînt condiþiile în care, eventual, procurorul general sã poatã fi revocat ºi sã fie foarte clarã ºi pentru noi ºi în dezbaterea publicã ºi, în funcþie de asta, vom lua o decizie“, a precizat Dacian Cioloº, într-o Conferinþã de Presã la Palatul Victoria. REALITATEA.NET telefon aproape în permanenþã. Tatãl unei tinere vrãjitoare chiar recunoaºte în faþa apropiaþilor cã le spune mereu sã se întoarcã în România mai repede, ca sã nu intre în nu ºtiu ce probleme. Au auzit ºi ei de renumele Mafiei siciliene ºi se tem ca rudele lor sã nu aibã de-a face cu aceasta. Umblînd cu tot felul de înºelãtorii ºi „previziuni“ care mai de care mai fanteziste, vrãjitoarele aflate în Sicilia riscã, spune acesta, enorm: „Dacã aflã vreun mafiot d-ãla cum îi fraieresc þiganii nevasta? Pãi, te pui cu sicilienii? Am vorbit ºi cu ginerele meu, care e ºi el acolo, i-am zis sã aibã ºi el grijã, pentru cã acolo, pînã sã scoþi tu briceagul, te-au ºi ciuruit ãia cu mitralierele! Noi cu gura mare ºi ãia cu grenadele, cum sã te descurci cu ei? Mi-a rãspuns cã ºi lor le e fricã, dar cum se fac bani frumoºi au zis cã mai stau ceva vreme ºi pe urmã se întorc aici plini de lovele. Au luat din þarã cruciuliþe la kilogram ºi le vînd acolo cu zece euro bucata, dupã ce le descîntã”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)
Pag. a 15-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea
Inculpata Floarea ªerban, hoaþa de case de la MApN, saboteazã Apãrarea Naþionalã (3) Uzine – care altãdatã asigurau mii de locuri de muncã ºi o gamã diversificatã de produse ºi echipamente militare la export – au devenit, din cauza indiferenþei ºi a neºtiinþei diverselor persoane aflate vremelnic în funcþii decizionale pentru industria de apãrare, neeficiente, necoordonate, neglijate ºi puse în situaþii de nedreaptã concurenþã faþã de furnizorii externi ai MApN (selectaþi, în cele mai multe cazuri, fãrã transparenþã ºi favorizaþi cu planuri de plãþi multianuale asigurate din credite). Este relevantã situaþia Uzinei Mecanice Bucureºti, care a fabricat tancurile din dotarea Armatei, tancul TR 85 fiind modernizat dupã 1990 la standardul M1. În perioada 2009-2013, deºi Armata Românã avea nevoie stringentã de prestaþii de mentenanþã pentru tancurile aflate în exploatare, dar ºi pentru produsele derivate (poduri de asalt, tractoare de evacuare) ºi chiar de o variantã modernizatã a produselor existente, nu a primit decît comenzi minimale de reparaþii punctuale, în totalã contradicþie cu standardele NATO asumate ca þarã membrã. În 2013-2015, Uzina Mecanicã Bucureºti a reuºit sã convingã Forþele Terestre (obligate ºi de o aplicaþie multi-naþionalã cu tehnicã blindatã în Germania) cã este capabilã sã presteze activitãþi de reparaþii, întreþinere ºi readuceri în parametrii optimali a produselor fabricate în perioada 2000-2009. Este adevãrat cã ºi ehipa de management a fost una performantã, care a reuºit sã redreseze uzina, sã o aducã pe profit ºi sã propunã proiecte ºi programe noi, atît pentru Armata Românã, cît ºi pentru export. Inexplicabil, ca „apreciere“ a managementului, au fost atitudinea secretarului de Stat Encutescu ºi a directorului ROMARM, Floarea ªerban, care au procedat la înlocuirea managerului apreciat de colaboratori ºi subordonaþi ca fiind eficient, sub pretextul expirãrii contractului de mandat. Actuala situaþie a U.M. Bucureºti este, fãrã dubiu, starea de faliment iminent. Indicatorii economici sînt dezastruoºi, salariile se plãtesc din credite de la ROMARM, iar datoriile cãtre furnizori s-au triplat, mulþi dintre aceºtia refuzînd sã mai livreze material, iar comenzi care sã rentabilizeze uzina nu mai existã. În 2014, cifra de afaceri a fost de 20 de milioane de lei ºi profitul net realizat ºi declarat, în 2015, pînã la demiterea directorului general, a fost de 6 milioane de lei (în primele 5 luni), iar în urmãtoarele 6 luni, contractele derulate sînt în jur de 2 milioane de lei. U.M. Bucureºti este de mai mulþi ani în atenþia unor grupuri cu interese imobiliare, promovîndu-se la nivele politice decizionale diverse variante, ineficiente ºi costisitoare, de mutare a fabricii fie la Moreni,
O afacere ruso-românã cu avioane Tupolev, finanþatã cu bani-fantomã (1) Primul miliard de euro dintr-o sumã imensã ar fi fost deja trimis de ceva vreme în România, conform investitorului. Ba chiar fostul ministru al Economiei, Varujan Vosganian, a discutat cu oficiali ruºi despre investiþie. Administratorul afacerii este un personaj controversat: Vitalie Usturoi. Numele lui apare în afacerea Þigareta 2, în afacerea Aro ºi devalizarea Bancorex, dar ºi legat de Revoluþia din 1989, fiind inclus pe lista „turiºtilor ruºi” care au împînzit România în acele zile. Sãtenii din Adunaþii Copãceni credeau cã le-a pus Dumnezeu mîna în cap cînd au aflat cã un investitor misterior s-a arãtat interesat sã le cumpere pãmînturile cu sume ce depãºeau de zece ori preþul pieþei. Totul pentru a construi acolo o fabricã de avioane, un aeroport, dar ºi locuinþe pentru zeci de mii de angajaþi. Este vorba despre firma West Euro Energy Trans Airspace Holding, pe scurt WEETAS, al cãrei acþionar majoritar ºi administrator este Vitalie Usturoi, un basarabean cu cetãþenie românã. Usturoi a luat legãtura cu primarul comunei ºi i-a prezentat planul, iar vestea s-a rãspîndit repede printre oameni, care abia aºteptau sã primeascã sume mari pentru terenuri. Vitalie Usturoi a detaliat planul fabricii de avioane Tupolev ºi al aeroportului. „Fabrica de avioane nu poate fi fãcutã fãrã pistã. 140 de firme din Rusia ºi din Europa ar fi adus componente. E o investiþie foarte mare. În martie 2014, s-a semnat contractul cu o platformã financiarã din Marea Britanie ºi am semnat pentru prima tranºã, de 20 de miliarde de euro. În 5 ani, trebuiau sã intre în România 250 de miliarde de euro“, a explicat Vitalie Usturoi. Suma pare de domeniul fabu-
fie la Mihai Bravu, judeþul Giurgiu, unde existã poligonul uzinei. Este de neînþeles cum þãri vecine (Serbia, Croaþia, Polonia, Slovacia) au gãsit resursele necesare sã revitalizeze fabricaþia ºi modernizarea tancurilor, prin eforturi proprii ºi prin colaborãri cu firme din þãri NATO, iar U.M. Bucureºti nu este sprijinitã de MApN, Ministerul Economiei ºi CN ROMARM sã presteze activitãþi de mentenanþã pentru TR 85M1, TR 85, Gepard, sã efectueze o nouã etapã de modernizare pentru TR 85 aflat încã în exploatare, sã realizeze Pod de Asalt ºi Tractor de Evacuare, sã proiecteze, sã realizeze ºi sã omologheze autoºenilatul cu obuzier calibrul 155 mm (angajament la intrarea în NATO al MApN pentru minimum 24 de obuziere).
Situaþia celorlalte filiale ale CN ROMARM Uzina Mecanicã Cugir: produce armament de infanterie calibre medii, standard Est (12,7 mm, 14,5 mm) ºi muniþia aferentã. A început sã fabrice ºi muniþie 12,7 mm standard NATO. Totuºi, nu a abordat toatã gama de muniþie din aceastã categorie – care se cere pe pieþele internaþionale – ºi nici nu a asimilat armament standard NATO. Datoriile istorice acumulate ale uzinei sînt foarte mari ºi fãrã perspectiva de a fi plãtite. Tehnologia este foarte veche, ineficientã, ceea ce face ca preþurile de vînzare ale produselor sã nu creeze profit. Fabrica de Arme Cugir s-a desprins din U.M. Cugir, avînd ca obiect de activitate fabricaþia de armament calibrul 7,62 mm bazat pe tehnologia Kalaºnikov (pistoalemitralierã, diverse puºti mitralierã ºi mitraliere). Tehnologia de fabricaþie nu a fost constant þinutã sub control ºi/sau modernizatã, astfel încît directorii care s-au succedat au pierdut controlul tehnologic, multe componente fiind comandate la diverse firme (cãpuºare), calitatea ºi productivitatea, dar ºi fezabilitatea, fiind afectate. FAC are probleme mari în ceea ce priveºte datoriile ºi nu se întrevede nici o variantã de redresare fãrã sprijinul statului ºi fãrã un management apolitic. Ambele uzine din Cugir au constituit motiv de disputã politicã localã ºi judeþeanã, managerii fiind pe rînd schimbaþi ºi numiþi pe criterii care nu au avut de-a face cu profesionalismul. Uzina Mecanicã Sadu are datorii într-un cuantum greu de recuperat, este netehnologizatã (baza tehnologicã fiind maºini chinezeºti din anii ’80), fãrã posibilitãþi reale de valorificare a unor terenuri (uzina este situatã într-o vãgãunã), ªi are în proprietate o mini-hidrocentralã. Aici se produce muniþie de infanlaþiei, dar pînã sã demonstrãm cã banii existã sau nu, în contractul semnat de Usturoi cu „platforma financiarã“, contract studiat de reporter, datele apar aºa cum au fost prezentate de acesta.
terie calibru 5,56 mm, 7,62 mm, 9 mm. Uzina a avut mari probleme cu managerii susþinuþi politic, unii fiind condamnaþi sau implicaþi în procese penale (delapidãri, accidente de muncã soldate cu morþi). Cu un management competent, uzina poate produce pentru export cîteva milioane de cartuºe lunar ºi se poate menþine ca ºi capacitate de producþie. Are, însã, nevoie de investiþii în linii automate pentru fabricat muniþie, trebuie sã asimileze o gamã variatã de fabricaþie, în special standard NATO, ºi trebuie sã reia fabricaþia unor componente abandonate (capse, iniþiatori) ºi mai ales sã renunþe la importuri de pulbere din Serbia, reluînd cooperarea cu Pirochim Victoria ºi Fabrica de Pulberi Fãgãraº (filiale ale CN ROMARM). Uzina Mecanicã Plopeni: produce muniþie calibru mare (de la 30 mm la 155 mm) ºi participã la fabricaþia multor repere mecanice pentru produsele altor fabrici din CN ROMARM. Are o dotare tehnologicã învechitã, dar funcþionalã, ºi destule utilaje în conservare. Încã utilizeazã o forjã de dinaintea ultimului rãzboi mondial. Managementul a fost schimbat de politicul local de prea multe ori, majoritatea conducãtorilor impuºi fiind fãrã cunoºtinþe în domeniu ºi ineficienþi (chiar cu probleme în Justiþie). Uzina încã mai poate fi recuperatã pentru a produce muniþie pentru Est ºi NATO, calibre mari, în variante actualizate (tip sãgeatã, calibru 155, cu bãtaie mãritã etc). Tohan Zarneºti: a avut schimbãri dese de manageri impuºi politic. Are o suprafaþã foarte mare (poligon uzinal), cu sarcini deosebite privind paza. S-a încercat valorificarea unor capacitãþi prin asociere, dar aceasta s-a fãcut de cãtre persoane implicate politic, cu rezultate pãguboase ºi dosare de cercetare penalã. Produce bombe de iluminare ºi alte tipuri de bombe de aruncãtor, focoase diverse, rachete nedirijate GRAD, la care s-a încercat modernizarea, care este necesarã ºi posibilã, dar managerii nu au continuat programul. Are colaborãri pe orizontalã, pentru diverse tipuri de muniþii, cu alte filiale ROMARM (Carfil, Dragomireºti, Mija sau Plopeni). Uzina Mecanicã Mija: este singura filialã care nu are în proprietate terenul. Toþi politicienii locali, de la toate partidele, au promis soluþionarea acestei probleme, care este o consecinþã a unui decret de înfiinþare a pirotehniei încã dinainte de 1989. Fabrica iniþialã MIJA (construitã înainte de al II-lea rãzboi mondial) a fost predatã cãtre Consiliul Judeþean, ca parc industrial, ºi este acum în posesia unui arab pe nume Taher. UM Mija a lãsat (ºi a pierdut) în parcul industrial utilaje grele (prese, forjã), dar ºi poligonul uzinal pentru testarea muniþiei. A fost reamenajat un poligon, cu eforturile directorilor general-adjunct ºi tehnic din ROMARM, în 2010. U.M. Mija produce muniþie pentru lansatoarele de grenade, o gamã mare de grenade de mînã (ofensive, defensive, speciale). Are nevoie de completarea fluxurilor de fabricaþie cu maºini ºi utilaje din gama celor abandonate în parcul industrial. (va urma)
Platforma financiarã despre care vorbeºte Vitalie Usturoi se numeºte Hestiun Finance (UK) Limited, o firmã britanicã. Aceasta, aparent, îºi þine banii la Deutsche Bank Frankfurt, în Germania.
pînã în prezent nu a fost confirmat transferul în România de fonduri de mãrimea celor în discuþie, suspiciunile existente în legãturã cu aceasta fãcînd necesarã informarea Oficiului Naþional de Prevenire ºi Combatere a Spãlãrii Banilor de cãtre instituþia de credit respectivã“, a rãspuns Lorina Duþã, ºef serviciu în cadrul Direcþiei de Supraveghere a BNR. ªi actualul purtãtor de cuvînt al Guvernului, Dan Suciu, dar care în 2015 era purtãtor de cuvînt al BNR, a spus cã, oficial, banii nu au mai ajuns în România.
Primii bani au venit în România în primãvara lui 2014
„Fãrã ordin de sus, e imposibil sã plece banii din Rusia“
„Pe 28 aprilie 2014, pe contul nostru a fost transferat 1 miliard de euro, urmînd ca pînã la sfîrºitul lunii mai sã vinã încã 19 miliarde”, a afirmat Usturoi. Provenienþa banilor i-a fãcut pe angajaþii BRD sã blocheze miliardul de euro sosit de la Deutsche Bank. Oficial, BRD a refuzat sã comenteze situaþia, invocînd secretul bancar. Neoficial, însã, se fac investigaþii. „Orice sumã peste 15.000 de euro este raportatã la Oficiul pentru Spãlarea Banilor ºi la alte instituþii. Acest miliard a fost blocat pentru investigaþii, deoarece erau probleme pe provenienþa banilor“, ne-au explicat surse din BRD, sub protecþia anonimatului.
Usturoi a încercat sã explice de unde vin, de fapt, banii. „În platforma asta sînt ºi bani din Rusia, de la Vneshconom Bank (Banca de Comerþ Exterior a Rusiei, n.r.). Banii statului rus, Vneshconom Bank este statul rus. útia de la BRD m-au tot întrebat de unde dracului sînt banii, dacã e spãlare de bani? Hestiun i-a primit în Deutsche Bank. ªi care e problema, cînd banii sînt pentru a face investiþii? Banii sînt oficiali. Banii sînt ai statului rus ºi sînt bãgaþi în plasamente financiare. Unde în altã parte sã-i pui dacã nu în cele mai de nãdejde bãnci?”, a detaliat administratorul firmei WEETAS. „Fãrã ordin de sus, e imposibil sã plece banii din Rusia. Dar eu am fãcut în aºa fel încît sã aduc investiþia în România”, a mai adãugat el. Ca un fapt amuzant, cele douã avioane pe care intenþiona sã le producã la Adunaþii Copãceni erau numite Tupolev Zimbru ºi Tupolev Taur. „Am vrut eu aºa, sã zboare ºi boul“, a explicat, rîzînd, Usturoi. (va urma) NAªUL.TV
Banii din Rusia, via Deutsche Bank
BNR: „Am avut informaþii“ Banca Naþionalã a României a rãspuns parþial întrebãrilor puse de reporter. BNR recunoaºte cã a avut informaþii despre transferul de bani de care vorbeºte Vitalie Usturoi, dar cã nu s-a confirmat. „Referitor la mesajul dvs. din data de 28.05.2015, privind S.C. West Euro Energy Trans Airspace Holding S.A., precizãm cã deºi au existat informaþii de genul celor menþionate de dvs.,
Pag. a 16-a – 12 februarie 2016
Cum a fãcut Vanghelie avere. „Vindeam un sac de bani“ Primarul suspendat al Sectorului 5, Marian Vanghelie, cercetat de DNA într-un dosar de corupþie, a fãcut dezvãluiri incredibile despre modul în care a fãcut avere. Într-un interviu acordat jurnaliºtilor de la „Adevãrul“, fostul edil povesteºte cum fãcea saci de bani dupã Revoluþie, cît de grea e viaþa în arest ºi de ce acuzaþiile procurorilor sînt închipuite. Marian Vanghelie e primul primar intervievat de „Adevãrul“, în cadrul campaniei „Primarii noºtri”, derulatã de ziar cu scopul de a aduce în atenþia publicului cît mai multe tipologii de edili locali din România Mileniului III. Recent eliberat din arest la domiciliu ºi plasat sub control judiciar, Marian Vanghelie a rãspuns cu uºurinþã întrebãrilor jurnaliºtilor, ca ºi cînd acuzaþiile care îi sînt aduse acum de procurori – ºpãgi de zeci de milioane de euro – sînt o nimica toatã. Fostul edil povesteºte cum a fãcut avere imediat dupã Revoluþie, lansîndu-se în „afaceri“ cu buticuri de cartier. * Marian Vanghelie: Lucram în Cooperaþie ºi eram ºef de secþie marochinãrie-artizanat. Fãceam pantofi, papuci, sacoºi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner ºi la 18 ani eram ºef de secþie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare. Relaþionînd cu merceologii, cu directorii, evident cã dupã aceea am încercat sã mã dezvolt. * Reporter: Sã profitaþi de oportunitãþile apãrute dupã 1990…. * M.V.: Da, au apãrut aºa-zisele chioºcuri. Am început sã mã interesez cine face chioºcuri, cît costã. Am pus primul chioºc între Bucureºti Berlin ºi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele ºi am pus primul chioºc, care avea 6 metri pãtraþi. A fost senzaþional. M-am speriat de vînzãri.
Devalizarea din 2014 10 informaþii nãucitoare din raportul anual al Curþii de Conturi I. În 2014, premierul penal Victor Ponta a avut la dispoziþie un Fond de Rezervã al Guvernului de peste 2,3 miliarde de lei, adicã aproape 500 de milioane de euro. Acest Fond a crescut de 14 ori în decursul acelui an, de la 161 de milioane de lei, în bugetul iniþial, la 2,34 de miliarde de lei. Ca o comparaþie, cam tot atît a fost ºi bugetul general al Justiþiei, în acelaºi an. Curtea de Conturi noteazã cã „pentru o mare parte din cheltuieli nu sînt îndeplinite condiþiile de a fi încadrate la categoria Urgente sau Neprevãzute“, conform dispoziþiilor legale de alocare a banilor din acest Fond. II. Departamentul de Luptã Antifraudã (DLAF), aflat în subordinea Secretariatului General al Guvernului, a cheltuit pe transport auto nu mai puþin de 63,1% din bugetul de bunuri ºi servicii. „Neeficient“, este verdictul Curþii de Conturi. „DLAF nu a respectat principiile economicitãþii, eficienþei ºi eficacitãþii în utilizarea fondurilor publice”, se spune în Raport. De asemenea, în document se consemneazã cã Departamentul de Luptã Antifraudã nu are nici un angajat la propriul departament de audit intern. III. În 2014, Ministerul Afacerilor Interne a achitat, aparent inexplicabil, cheltuielile cu utilitãþi de la sediul
Povestea vînzãtoarei de la Aprozar care a ajuns ministru în Cabinetul Ponta CV-ul fostului ministru clujean delegat pentru Dialog Social, Aurelia Cristea, postat pe siteul Camerei Deputaþilor, începe doar de cînd doamna ministru avea 27 de ani. Lipseºte ca atare informaþia cã înainte Aurelia Cristea a lucrat la un Aprozar. Dar apare informaþia cã a fost vînzãtoare la „Nufãrul“, în oraºul Huedin. În CV mai existã niºte neclaritãþi semnalate de presa localã. De exemplu, Aurelia Cristea spune cã a predat la Universitatea Babeº-Bolyai, în realitate ea fiind angajatã într-un doctorat. De remarcat cã, în anul 2000, d-na Cristea a fãcut pasul important în carierã: de la Aprozar ºi „Nufãrul“ direct în asigurãri, mai precis la sucursala Unita Cluj, unde ºef era Remus Lãpuºan, lider al PSD
ROMÂNIA MARE“
* R.: Cît vindeaþi?. * M.V: Pãi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulþi oameni care voiau sã lase lucruri în consignaþie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casã. * R.: Cum poate un primar sã aibã o avere de zeci de milioane de euro, cînd el are salariu de 30 de milioane de lei vechi? * M.V.: Cazul meu e în felul urmãtor: eu stau în acelaºi apartament, nici mãcar n-am avut megalomania sã mã mut. Declaraþia mea de Avere e neschimbatã. E totul, cu ce-am avut din urmã. Am avut ºi diverse mici activitãþi economice, cu care am mai cîºtigat niºte bani, care sînt trecute în Declaraþia de Avere, care n-au legãturã. Nu existã nici o legãturã între contractele din Primãrie ºi cineva posibil din spiþa a ºaptea sã fie din familia mea. * R.: Procurorii spun cã aþi luat mitã 30 de milioane de euro... * M.V.: Da. Este o mitã foarte consistentã. Într-adevãr. Este compusã din 8 ani în care am fãcut revelioanele ºi am adus sponsorizãri la Primãrie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus în niºte valori, s-au adunat pe 8 ani ºi se considerã cã am luat mitã acele bãuturi, mîncãruri, care eu am fãcut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apã la sinistraþii din Botoºani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu Primãria. ªi Primãria a dus apa. Este pus în rechizitoriul meu. Am fãcut un aghiasmatar pentru o bisericã, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E consideratã mitã. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, avînd probleme cu o evaziune destul de mare, cînd i s-a spus sã scrie, a scris. Vedeþi cu ce ne întîmpinãm astãzi? * R.: Dvs. ce sentiment aþi avut cînd v-aþi trezit cu mascaþii la poartã? * M.V.: Un sentiment de normalitate ºi de agitaþie. Un pic fricã, un pic nedumerire. Nu atît pentru mine, cît pentru cei care eram în casã. Mi-ar fi plãcut sã mã cheme acolo ºi sã mã opreascã acolo. Au fost la mine, s-au dus ºi peste bãiatul meu în casã… * R.: La ce v-aþi gîndit în prima noapte de arest? A fost greu? * M.V.: ªi prima, ºi a doua, ºi a treia… toate sînt complicate. Nu-mi venea sã cred cã se întîmplã lucrurile
astea, dar, zic: „Bã, aºa este viaþa!“. Stãteam sã mã gîndesc: „Bã, unde am greºit, ce am greºit?“, cã am o pãrere destul de bunã despre mine. Dar, degeaba, poþi sã fii ºi bun, tot te ia… Cît am fost în arest la domiciliu m-am uitat la un film din anii ’50, din Italia. Anumiþi procurori se pusese pe Mafie. Nu-i prindeau. ªi au vãzut legãturile lor cu anumiþi oameni de afaceri. ªi vorbeau procurorii: „Hai sã-l luãm ºi pe X“. „Pãi, da, dar n-are nici o problemã“. „Nu conteazã, hai sã-l luãm sã-l bãgãm jos, cã pînã la urmã o sã ne spunã ceva“. Domn’e sînt de acord cã DNA trebuie sã existe. Sînt de acord cã s-au fãcut multe nereguli în România. Dar pentru ce trebuie sã fii traumatizat în arest preventiv? Pãi ce, eu fugeam? Eu am avut 8 dosare penale în 15 ani. Dacã pe fiecare Dosar Penal fãceam cîte o lunã, înseamnã cã înnebuneam, o luam cu capul. Eu cred cã arestul preventiv este cea mai mare prostie. Mai departe…, anchetele procurorilor – bune, proaste – nu le discut. Vedem, mergem în instanþã, ne judecãm... Chiar ºi cu tendinþe politice le accept. Dar nu întîi mã omori, îmi tai un picior, ºi dupã aceea îmi spui cã a fost o greºealã. * R.: Cum e atmosfera în arest? Toatã lumea iese traumatizatã de acolo… * M.V.: Domn’e, nu ºtiu dacã ieºi traumatizat, dar e foarte rãu. ªi vã spune un om care e învãþat sã suporte. Ce e cel mai rãu? Suprafaþa aia micã. Sînt 12 metri pãtraþi în primul rînd. ªase metri sînt paturile. Un metru toaleta ºi mai ai trei metri. Despre ce vorbim? Te sufoci. Noroc cã unii mai stau în pat. Eu nu stãteam nici 10 minute în pat. * R.: Cîþi eraþi în camerã? * M.V.: Opt. La noi în camerã au fost trei primari, un procuror… * R.: Cu ce primari aþi mai fost? * M.V.: Cu Mazãre. ªi cu primarul de la Brad, unde e Arpechimul. * R.: Vã gîndiþi sã vã întoarceþi la Primãrie, sã mai candidaþi? * M.V.: Domn’e, nu ºtiu ce sã vã zic. ªtiþi, eu am primit vreo 500 de scrisori în arest. ªi din þarã, dar foarte multe din Sectorul 5. Cînd vãd ce se întîmplã acum, mã doare inima, cã am muncit 15 ani. De ce sã mint cã nu mã gîndesc? Mã gîndesc. Mã doare. Sînt ºi nervos, ºi supãrat… nici nu ºtiu sã gãsesc toate cuvintele necesare pentru ceea ce mi s-a întîmplat. ADEVARUL.RO
Asociaþiei pentru Implementarea Democraþiei (AID), al cãrei preºedinte este Alexandru Cumpãnaºu. Sediul este un imobil pe care AID l-a închiriat de la Minister. Tot în legãturã cu MAI, Raportul consemneazã cã angajaþii acestui minister nu au trecut în evidenþele contabile aparatura primitã gratuit în cadrul unui contract cu Orange… IV. Agenþia Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor (ANRP), aflatã în coordonarea premierului, a avut la dispoziþie, în 2014, un credit bugetar iniþial de 263,4 milioane de lei, dar a sfîrºit prin a face plãþi de 625,8 milioane de lei. ANRP se aflã în centrul unei ample anchete a DNA, potrivit cãreia cei mai importanþi beneficiari ai sumelor plãtite de Agenþie în perioada 20092011 sînt parlamentari ºi alþi politicieni. Aceºtia au primit despãgubiri de zeci sau sute de ori mai mari decît valoarea realã a proprietãþilor pentru care cumpãraserã drepturi litigioase. V. Ministerul Sãnãtãþii a primit gratuit, de la Ministerul pentru Societatea Informaþionalã, 5.591 de „licenþe perpetue pentru pachete software“, în sumã estimatã de 5,4 milioane de lei. Ministerul Sãnãtãþii nu a fãcut nimic cu cele peste 5.591 de licenþe. Nimic. VI. Secretariatul de Stat pentru Culte (SSC), instituþia care asigurã salarizarea preoþilor ºi construirea de lãcaºe de cult, a fost, în 2014, în subordinea Guvernului ºi în coordonarea premierului Victor Ponta. SSC a chel-
tuit 434,8 milioane de lei. În acelaºi an, bugetul pentru Tineret ºi Sport a fost de 392,6 milioane de lei. VII. Ministerul Muncii a calculat greºit asigurãrile care trebuiau plãtite pentru mai multe drepturi salariale obþinute în instanþã, aplicînd greºit cota de contribuþii la asigurãrile sociale. Bugetul consolidat a fost astfel pãgubit cu 363.000 de lei. VIII. Agenþia de Administrare a Reþelei Naþionale de Informaticã pentru Educaþie ºi Cercetare este o instituþie din subordinea Ministerului Educaþiei. În 2014, aceastã agenþie a achitat 14,2 milioane de lei unor companii de IT care, la controlul Curþii, n-au putut dovedi cã produsele furnizate ar fi fost „noi, nefolosite ºi de ultimã generaþie, necesare modernizãrii infrastructurii de date administrate de entitate, în conformitate cu specificaþiile tehnice prevãzute în propunerea tehnicã, însoþite de toate documentele prevãzute în caietul de sarcini”. IX. Ministerul Agriculturii nu poate justifica prin documente cheltuirea a 2 milioane de lei pentru participarea la un tîrg care a durat 3 zile, 12-15 februarie 2014. Este vorba de BIOFACH, cel mai mare eveniment de profil, care s-a þinut la Nürnberg. În cadrul deplasãrii, Ministerul Agriculturii a organizat ºi conferinþa „Strategia Dunãrii – Oportunitãþi pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în Europa Centralã ºi de Est”. X. 18,4% din cheltuielile bugetului de stat reprezintã cheltuieli de personal – adicã salariile angajaþilor ºi ale colaboratorilor.
Cluj. Fiindcã era „pregãtitã“, Aurelia Cristea a fost numitã director adjunct. La vremea respectivã, Aurelia Cristea începe sã cumpere mai multe proprietãþi în Cluj-Napoca. Acestea, mai apoi, au dispãrut din Declaraþiile de Avere, fiind vîndute ºi revîndute într-un mecanism tip suveicã, dar asta este treaba procurorilor. Mai apoi, d-na Cristea a lucrat în Comisia Naþionalã de Asigurãri pe sume cu multe zerouri de la stat. Doamna Cristea trãieºte o frumoasã poveste de dragoste cu unul din greii PSD Cluj, Pop Puºcaº Teodor, fostul ºef al Poliþiei Municipiului Cluj-Napoca, fost consilier judeþean PSD, patron al unei firme de pazã, dar care vrea sã se implice ºi în afaceri în construcþii. Pe vremea cînd era consilier judeþean PSD, Puscaº a fost unul dintre sprijinitorii firmei Tetarom, care aparþine Consiliului Judeþean Cluj. Conducerea firmei este aceeaºi ca ºi acum. Poate ºi de aceea partenerul de viaþã al d-nei ministru a gãsit sprijinul necesar cînd
a cerut sã primeascã aproape de-a moaca un teren pe care vrea sã construiascã un sediu de birouri de patru etaje. O megaafacere, deoarece chiria anualã plãtitã de PP Protect, firma partenerului de viaþã al fostului ministru pentru Dialog Social, este de 4.710 euro pentru parcela de 2.048 mp. Deci cam 2 euro pe an metru pãtrat. „PP Protect este clientul nostru începînd cu anul acesta. Contractul de administrare ºi servicii conexe a fost semnat în data de 14.04.2014 pentru o suprafaþã de 2.084 mp. Clientul va ridica o construcþie destinatã spaþiului de birouri de 800 mp în regim d+p+1. Valoarea redevenþei este de 0,6 euro/mp/an, iar cuantumul taxei de administrare este de 1,7 e/mp/an“, se aratã în rãspunsul oficial al celor de la Tetarom la solicitarea „Gazeta de Cluj“. Presa clujeanã spune cã ar fi un conflict de interese în afacerea pusã la cale de partenerul de viaþã al doamnei ministru. „Gazeta de Cluj“
Pag. a 17-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
„Ocãrîtoarea mitã“ în Istoria românilor (5) „Stricã toate lucrurile bune ºi adaogã legi rele“ Existã documente care aratã cã domnitorii pãmînteni de dinaintea perioadei fanariote au sesizat influenþa nefastã. Într-un hrisov dat la 1630 de Leon Tomºa (domn al Þãrii Româneºti între 1629 ºi 1632) ºi copiat de Radu Leon (domnitor al Þãrii Româneºti între 1664 ºi 1669) erau acuzaþi emigranþii veniþi din Constantinopole: „Vãzînd atîta sãrãcie ºi pustiire a þãrii, cãutat-am Domnia mea ºi cu tot Sfatul Þãrii ca sã aflãm de unde cad acele nevoi pe þarã, ºi aflatu-s-a ºi s-a adeverit cã toate nevoile ºi sãrãcia încep de la grecii streini, care amestecã domniile ºi vînd þara fãrã milã ºi o precupeþesc pe camete asuprite, ºi dacã vin aici în þarã, nu socotesc sã umble dupã obiceiurile þãrii, ci stricã toate lucrurile bune ºi adaogã legi rele ºi asupritoare ºi unele slujbe (dãri) le-au mãrit ºi le-au ridicat fãrã seamã pe atîta grecime ca sã-ºi plãteascã ei camãtã lor. Încã ºi multã altã înstrãinare a arãtat cãtre oamenii þãrii, nesocotind pe nici un om de þarã, înstreinînd oamenii despre domnia mea, cu pisme ºi cu napãsti, ºi asuprind sãracii fãrã milã ºi arãtînd vrãjmãºie cãtre toþi locuitorii þãrii“.
„Oameni strãini nouã cu nãravurile cele rele“ În baza acestui rechizitoriu, Leon Tomºa a decis, printre altele, expulzarea boierilor ºi a negustorilor greci din þarã, cu excepþia grecilor cãsãtoriþi cu pãmîntence ºi aºezaþi în þarã. Matei Basarab îi acuza pe aceiaºi greci din fostul Imperiu Bizantin într-un document din 1639 în care limita posibilitatea de a se scoate avuþiile de pe terenurile mînãstireºti cu destinaþia lãcaºurilor de la Muntele Athos: „Mitropoliþii ºi domnitorii þãrii, oameni strãini nouã, nu cu legea sfîntã, ci cu neamul, limba ºi cu nãravurile cele rele, adicã grecii, cari spurcîndu-ºi mîinile lor cu ocãrîtoarea mitã, sub vicleana tainã începuse a vinde ºi a cîrciumãri sfintele mãnãstiri ale þãrii ºi lavrele domneºti, a le supune metoace dajnice altor mãnãstiri de prin þara greceascã ºi de la Sveta Gora (n.r. – Muntele Athos), fãcîndu-le hrisoave de închinãciune fãrã de ºtirea sfatului ºi fãrã de voia soborului“. La 1711, în þãrile române începea oficial epoca fanariotã, perioadã de peste 100 de ani în care Moldova ºi Þara Româneascã au avut domnitori greci aleºi de sultan din cadrul comunitãþii elene din cartierul Fanar, din Constantinopole.
Cazuri celebre din istoria criminalisticii
Bijuterii de familie (1) Dosarul pe care îl prezentãm în continuare a avut drept fundal Londra anilor 1935-1939. Rezolvarea cazului s-a datorat, în bunã parte, întîmplãrii, dar ºi, într-o mãsurã egalã, spiritului de observaþie mereu treaz al cîtorva oameni modeºti ºi anonimi, care nu au lipsit nici o clipã de la datorie. Acestora le revine meritul deschiderii unei noi pagini în criminalisticã, într-o perioadã în care, cu excepþia cîtorva savanþi vizionari, nimeni nu bãnuia ce surprize aºteaptã omenirea. Dar sã nu anticipãm. Lady Edith Devenpole Simey era o femeie încîntãtoare, frumoasã, cum sînt adesea englezoaicele, cu pãrul blond, radiind în jur o distincþie ºi o seducþie rar întîlnite. Fiica lui Sir Devenpole, un mic baron aparþinînd uneia din cele mai vechi ºi mai respectabile familii din Sussex, era moºtenitoarea
Magia pãrului: este un acumulator de energii ºi informaþii (4) Ce se întîmplã cînd îþi vopseºti pãrul? (3) Bioenergeticienii ruºi recomandã ca, dupã pieptãnare, oamenii sã strîngã tot pãrul rãmas pe perie ºi sã îl arunce în apã, care, dupã pãrerea lor, anihileazã informaþiile legate de orice obiect. Astãzi, o nouã modã a apãrut în rîndul femeilor- extensiile de pãr. Ceea ce nu ºtiu acestea este cã pãrul folosit pentru extensii poate fi natural sau artificial. Este demonstrat ºtiinþific cã, dacã pãrul este artificial, aura omului se modificã brusc ºi nu în sens pozitiv. Omul acela devine vulnerabil. La fel se întîmplã cînd apropiem
Antarctica are multe în comun cu astrul lunar, unde totul trebuie adus. Nimic din ceea ce existã la faþa locului nu este folosit de om ºi, în rest, nu existã mai nimic, nici mãcar apã; lãsînd la o parte temperatura medie, acest continent oferã paradoxul de a fi la fel de uscat ca Sahara. Apa trebuie, deci, luatã din mare, apoi desalinizatã. Aceastã uscãciune neaºteptatã face ca, în afarã de cîþiva licheni împrãºtiaþi, colonii rare de musculiþe farã
aripi ºi niºte minuscule colembole (insecte primitive, fãrã aripi), sã nu existe faunã ºi florã terestre. Reiese, deci, importanþa majorã a celui mai neînsemnat element de naturã logisticã (transport, aprovizionare, cazare) pe acest deºert absolut. Toate instalaþiile tehnice sînt realizate în dublu, în trei sau chiar în patru exemplare. Astfel încît, de la sala de operaþii ultramodernã pînã la nesfîrºitele rezerve de piese de schimb, locuitorii bazei sînt în mãsurã sã repare tot ceea ce este susceptibil sã se defecteze. Singurul lucru care figureazã modest pe lista de inventar este armamentul: o puºcã veche de vînãtoare ºi 20 de cartuºe, neutilizate vreodatã. Dacã aspectul exterior al clãdirilor nu este prea atrãgãtor, camerele sînt, însã, confortabile ºi chiar nostime. În zona rezervatã spaþiilor comune, sala de mese, cu cite opt locuri la fiecare masã, se poate transforma uºor în salã de cinema. Este extrem de funcþionalã ºi dublatã de un salonaº ce cuprinde o masã de biliard, o vastã bibliotecã ºi o impresionantã colecþie de benzi desenate. Pavoazarea se reduce la cîteva afiºe cu litoralul polinezian ºi un portret în ulei al lui Paul-Émil Victor. În spate se aflã punctul strategic al bazei, bucãtãria. Într-un colþ al sufrageriei, fãrã colivie, dar reþinut pe un raft de un bec puternic care-i dã impresia, fãrã îndoialã, cã trãieºte încã sub soarele de acasã, se aflã un papagal-femelã, coloratã în verde ºi galben, drãguþã, dar abãtutã ºi tristã de cînd i-a murit perechea. Pentru ca sã se simtã mai puþin singurã, oamenii au pus oglinzi în cele douã colþuri ale raftului, astfel încît, cît e ziua de lungã, papagaliþa îºi adreseazã lungi discursuri, crezînd cã vorbeºte altcuiva. Vãzînd-o, nu poþi sã nu te gîndeºti la ce se-ntîmplã în mintea oamenilor ce trãiesc aici, dupã mai multe luni de ºedere. ªi un alt paradox: în acest loc - cel mai izolat al planetei -, exact izolarea lipseºte, iar cei 29 membri ai bazei sînt condamnaþi sã trãiascã incomodîndu-se unii pe alþii. Aceasta poate duce - ºi duce chiar - la situaþii de stress. De la instalarea bazei, medicii au avut de tratat doar puþine cazuri strict fizice; antrenamentul, echipamentele adecvate ºi prudenþa au fãcut ca degerãturile profunde, ca ºi bolile grave sã fie foarte rare; problemele dentare rãmîn cele mai frecvente. Observaþiile ºi studiile conduse de dr. Rivolier ºi medicul-ºef al „Expediþiilor polare”, dr. Bachelard, vizeazã mai cu seamã patologia psihosomaticã ºi sociometria. Existã, în mod indiscutabil, un sindrom mental de iernare ºi se încearcã chiar determinarea influenþei acestuia asupra dispozitivului imunologic al individului. (va urma) (Traducere ºi adaptare de Anca Grigoriu)
unei averi demne de invidiat. Aceasta n-o fãcea mai puþin frumoasã ºi nu-i rãpea din graþia ºi eleganþa ei, nici din farmecul ochilor albaºtri, întunecaþi, cînd în cînd, de o umbrã de tristeþe, mãrindu-i astfel puterea de seducþie. Fiind cãsãtoritã cu dr. Frank Simey, ea se stabilise la Londra, unde acesta avea un cabinet frecventat de o numeroasã ºi bogatã clientelã. Poate cã la capacitatea profesionalã a doctorului ºi a modului cu care îºi îngrijea pacienþii, o mare contribuþie o avea ºi fizicul, dar mai ales manierele sale, de perfect gentleman. Pendula sfîrºea tocmai sã batã ora 7. Lady Edith intrã într-un mic salon, de unde putea sã vadã peluza din faþa casei. Un automobil claxonã la intrarea în grãdinã. Femeia, apropiindu-se de fereastrã, vãzu cã sosise doctorul Simey. Frank Simey îºi fãcu apariþia în cadrul uºii salonului: era înalt, subþire, cu pãrul des ºi negru, uºor încãrunþit la tîmple; obrazul, cu trãsãturi regulate ºi severe, era bronzat, asemenea chipului acelor sportivi englezi cãrora le place vînãtoarea în bãtaia
vîntului ºi sub arºiþa soarelui. Avea o mustaþã micã, cu vîrfurile pomãdate, dupã moda timpului. Studiile ºi le fãcuse la Paris, prelungindu-le mai mult decît era necesar. Dar doctorul Simey, deºi norocul nu-l ocolise în privinþa banilor, fusese foarte nefericit în cãsnicii: în mai puþin de 4 ani îºi pierduse primele douã soþii, a cãror moarte l-au tulburat profund. Resemnat, se decisese sã nu se recãsãtoreascã, mai ales cã de la fiecare îi reveniserã, ca moºtenire, valori însemnate, astfel încît, în prezent, el putea fi considerat un om extrem de bogat. Dar pe doctorul Simey nu-1 interesau banii - sau cel puþin asta lãsa sã se înþeleagã. Mai mult, împins de prieteni, se hotãrî sã se recãsãtoreascã pentru a treia oarã. Aceasta s-a petrecut în primãvara anului 1939, ºi cea de a treia soþie era Lady Edith Devenpole Simey. Doctorul Simey îºi îmbrãþiºã afectuos soþia, gesturile sale, ca, de altfel, întreaga sa comportare, dar ºi þinuta, erau frapante, lãsîndu-þi, însã, o impresie dubioasã. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU
de ureche telefonul. Cînd, însã, folosim un obiect natural, cum ar fi o panã sau o bucãþicã de lemn, aura persoanei respective se modificã la fel de brusc, dar în sens pozitiv. Dacã extensiile de pãr artificial sînt purtate zilnic, sãptãmîni ºi chiar luni la rînd, insul/a suferã modificãri energetice drastice ºi devine vulnerabil/ã. Multe femei au constatat pe pielea lor acele schimbãri. Altele nu au fost conºtiente de ce li se întîmplã doar pentru ca nu au fost atente. Sau, dacã au observat, au dat vina pe alþi factori. Dacã extensiile sînt fãcute din pãr natural, atunci apare o altã problemã. V-aþi întrebat, vreodatã, de unde provine acel pãr? Pãrul natural folosit pentru extensii sau peruci provine de la femeile din þãrile sãrace. O parte din pãrul acesta provine chiar ºi de la morga. În momentul în care o persoanã recurge la extensii din pãr natural ºi acel pãr provine de la o femeie sãracã ºi chinuitã dintr-o þarã oarecare, poate chiar din România, toatã informaþia acumulatã în firele de pãr, cît ºi energia acelei femei, vor intra în sistemul
informaþional al persoanei respective. Dupã care vã veþi mira de ce viaþa dvs. capãtã o altã turnurã. De ce încep sã se întîmple tot felul de neplãceri. Dacã pãrul pentru extensii provine de la un cadavru din morga, atunci lucrurile se agraveazã. Sã zicem cã pãrul provine de la o femeie care s-a sinucis. Este posibil ca o femeie care poartã extensii fãcute din pãrul ei sã aibã stãri depresive, angoase, supãrãri etc ºi sã nu ºtie motivul. Am putea vorbi încã foarte mult despre extensii, prezentîndu-vã tot felul de exemple ºi întîmplãri reale. Dar ne vom opri aici, presupunînd cã aþi înþeles cu toþii cã pãrul, podoaba capilara, reprezintã mult mai mult decît ne-am imaginat vreodatã. Femeilor care îºi iubesc pãrul, care îl mîngîie, îl piaptanã ºi vorbesc cu el în sens admirativ, nu le cade pãrul. Daca nu te iubeºti pe tine însãþi, dacã nu îþi iubeºti pãrul, acesta va continua sã cadã, indiferent de ce produse de îngrijire veþi folosi. Sfîrºit ANATOL BASARAB
Corupþia ºi hoþia au cãpãtat proporþii înspãimîntãtoare, iar principatele române au devenit, în scurt timp, cele mai vitregite regiuni din Europa creºtinã. Toate veniturile acestor þãri erau trimise la Constantinopole, fie sub formã de plocoane ºi tribut, fie pentru a umple sipetele domnitorilor greci ºi ale rudelor lor. Spolierea, remarcatã de toþi cãlãtorii strãini, a fost totalã timp de un secol. La 1863, cînd Alexandru Ioan Cuza a decis secularizarea averilor bisericeºti, nu mai puþin de o treime din suprafaþa arabilã din Moldova ºi Þara Româneascã aparþinea bisericii, iar suprafeþe care însumau o ºeptime din teritoriul principatelor erau închinate grecilor, prin intermediul mînãstirilor, iar veniturile erau scoase din þarã. Din acest motiv, cãlugãrii greci au complotat, încercînd sã-l asasineze pe Cuza. (va urma) MATEI UDREA („Adevãrul“)
ANTARCTICA - Din tainele celui de-al ºaselea continent (3) Întoarcere în timp (2) Sorþii au vrut ca, descoperind þinutul Adélie, Dumont d’Urville sã ofere Franþei un teritoriu remarcabil pentru experienþe. Dacã e adevãrat cã Antarctica este un uriaº institut de cercetãri, Þinutul Adélie apare ca unul din laboratoarele sale cele mai bogate. Polul magnetic se situeazã în imediata sa apropiere ºi ocupã, deci, locurile cele mai privilegiate pentru a urmãri variaþiile ºi deplasãrile acestuia. Nu departe de aici, pe continent, se ajunge pe culmea celor mai voluminoase calote glaciare, ceea ce-i plaseazã pe francezi la îndemîna unei surse de observaþii fundamentale. În afarã de aceasta, Dumont d’Urville este o zonã de relevee meteorologice extrem de bogatã; este o bazã de pornire idealã în studiul biologiei marine ºi, în sfîrºit, pe lîngã pinguinii Adélie, focile ºi numeroasele specii de pãsãri marine, aici se gãsesc cele mai importante colonii de pinguini imperiali, niºte vietãþi deosebite, despre care vom mai vorbi.
Apãsarea singurãtãþii (1)
Pag. a 18-a – 12 februarie 2016
Leonardo da Vinci, patron ºi bucãtar (2) 6. Leonardo ºi bucãtãria secretã a lui François I În 1499, Ludovico Sforza Maurul a fost luat prizonier de regele Franþei, Ludovic al XII-lea, ale cãrui trupe invadaserã Italia de Nord ºi n-a mai condus niciodatã Milano. Dupã alte peregrinãri prin Mantua ºi Veneþia, dupã o a doua ºedere la Milano ºi 5 ani petrecuþi la Roma, la Curtea papalã, Leonardo ºi-a gãsit fericirea alãturi de un tovar㺠ideal de … bucãtãrit : însuºi regele Franþei, François I (1494 –1547), alãturi de care ºi-a petrecut ultima perioadã din viaþã, ca pictor de Curte, ºi în braþele cãruia ºi-a dat ultima suflare, pe 2 mai 1519, la vîrsta de 67 de ani. Amîndoi împãrtãºeau aceeaºi pasiune secretã pentru gãtit. Atunci cînd nu proiecta maºini grandioase, clãdiri ºi canale de irigaþie pentru noul sãu patron, maestrul se dedica, pe de-a-ntregul, gãtitului. Neºtiuþi de nimeni, amîndoi se ascundeau în bucãtãria Castelului Clos-Lucé - reºedinþa de varã a regilor Franþei, pe malul Loarei - ºi creau reþete ºi mîncãruri
Lecturi de vacanþã
TURISMUL SEXUAL (21) Capcane pentru turiºti (2) Unii bãrbaþi abuzeazã sexual fete, pe deplin conºtienþi de ceea ce fac, ca o formã de rãzbunare împotriva femeilor. Lucrãrile psihologului Robert Stoller identificã anumiþi bãrbaþi ca „misogini“, care urãsc controlul exercitat asupra accesului sexual (la care ei simt cã au un drept biologic) de cãtre femei. Aceºti bãrbaþi folosesc, de regulã, prostituate pe care, de multe ori, le agreseazã fizic, ºi au, totodatã, o înclinaþie marcatã cãtre abuzul copiilor. Psihopatologia lor, argumenteazã Stoller, este construitã dintr-o triadã de ostilitate: mînia de a fi forþaþi sã renunþe la fericirea pîntecelui ºi identificarea timpurie cu mama, teama de a nu fi capabili sã scape de pe orbita influenþei mamei, ºi nevoia de rãzbunare împotriva acesteia – ºi a tuturor femeilor - pentru faptul de a-l fi pus într-o astfel de situaþie dificilã. Pentru unii, curiozitatea rezultatã din depãrtarea de casã ºi deþinerea unei poziþii de putere financiarã conduc la experimentãri cu parteneri mai tineri. Sudarat Srisang, purtãtor de cuvînt al organizaþiei
RESTITUIRI
Eugen Barbu EPILOG LA INCOGNITO (4) Gulerul impecabil al medicului celebru din faþa lui se umezise. Din spate, auzi glasul lui Dãnacu (acum, profesor la Politehnica din Timiºoara; dupã verificãrile din ‘49, cînd lucra la Ministerul de Externe, unul, Gheorghe Ladislau, vãrsase sacul: cã a trãit cu nevasta lui Tismana, cã a fost dat afarã din Spania, cu picioare în fund, de cãtre Tribunalul republican de front, cã e element burghez descompus, intelectual rãtãcit în partid, tot tacîmul..., pe care nu-1 zãrise cînd se aºezase în fotoliul sãu : - Îl vezi pe ãla? ªi-i aratã o ceafã groasã, în 3 trepte, în costum închis, cu spete mari de taure comunal, vecinul de stal al ministrului Sãnãtãþii. - Îl vãd, rostise, fascinat. - El i-a fãcut felul. A stat 3 zile în faþa vizetei prin care l-a împuºcat. Victima nu dormea, sau aþipea numai o secundã, fixîndu-l, iar ucigaºul nu avea curajul sã tragã într-un om care-1 privea. A treia noapte, ucigaºul n-a mai rezistat ºi-atunci a tras! Un frig îngrozitor îi îngheþa spatele lui Tronaru. Asculta, încã dominat de o beatitudine ciudatã pe care numai relatãrile morþilor îngrozitoare þi-o dau, fãrã sã se întoarcã, nici mãcar sã-i vadã chipul pri-
ROMÂNIA MARE“
„Haute Cuisine“ - desfãtãtoare atît pentru minte, cît ºi pentru cerul gurii. François I l-a instalat acolo pe maestrul sãu preaiubit ºi nepreþuit, socotindu-l, în primul rînd, un om de mare valoare ºi demn de a locui într-o reºedinþã regalã. Ca sã nu mai piardã vremea pe drum, regele a construit o galerie între Castelul sãu din Amboise ºi Clos-Lucé, unde venea, în secret, sã gãteascã cu amicul ºi pictorul sãu. Leonardo se ocupa ºi de grãdina de zarzavaturi, unde, ºi astãzi, creºte un soi fermecat de legume. Acesta era adevãratul Leonardo da Vinci: un om care adora sã gãteascã, care stãpînea tainele ierburilor ºi ale polentei ºi care ar fi rîs dacã i-ar fi propus cineva sã intre în vreo societate secretã. Singura „Societate Secretã” în care poate cã ar fi intrat ar fi fost aceea a Maeºtrilor Înaltei ºi Subtilei Bucãtãrii. Adevãratul sãu Cod ascuns în L’Ultima Cena este sã te întrebi mereu ºi mereu: Nu cumva eu sînt, Doamne (cel ce Te va trãda) ? Iar adevãrata sa chemare a fost aceea de a iubi oamenii ºi de a-i hrãni cu bucate pline de ... spirit. Leonardo a spus cã „adevãrata înþelegere este rodul adevãratei iubiri”. Era una din expresiile lui preferate. ***
Cîteva titluri din cuprinsul „Notelor de bucãtãrie ale lui Leonardo”/ Codul Romanoff: Cum sã alegi brînza cea mai bunã. Echipamentul bucãtãriei perfecte. Despre efectul ºofranului în vin.
Tartã cu soc. Polenta cu varzã de Bruxelles. Mîncãrurile mele preferate pe bazã de polenta. Binefacerile unei diete cumpãtate. Dieta celor bolnavi de ciumã. Feluritele ºi curioasele proprietãþi ale castravetelui. Comportamentul necorespunzãtor al Domnului meu (Sforza, n.n.) la masã. De ce e bine sã mîncãm anghinare. Observaþii asupra ierburilor. Proprietãþile lãptucii. Despre Caelius Apicius (autorul celebrului manual de artã culinarã „De Re Coquinaria“ – „Despre gãtit“ ( sec. IV sau V d.Ch.- n.n.). Proprietãþile medicinale ale unor ierburi. Prune romane ºi supã de conopidã. Cantitatea idealã de mîncare ºi de lichide pentru o zi.
Fragment din capitolul Echipamentul bucãtãriei perfecte: „ … maºini de spãlat, de mãcinat, de feliat, de curãþat ºi de tãiat. Încã o maºinã care sã absoarbã mirosurile urîte ºi fumul din bucãtãie (hota de azi-n.n.) ºi care sã înnobileze aerul cu un miros plãcut. Apoi muzicã, pentru cã oamenii muncesc mai bine ºi sînt mai fericiþi cînd ascultã muzicã“. (Note di cucina di Leonardo da Vinci, pag. 80.)
Sfîrºit ZENAIDA LUCA
FACE (Fight Against Child Exploitation - Lupta împotriva exploatãrii copiilor), a spus, legat de acest aspect: ,,...Societatea industrialã oferã oamenilor ideea cã ei au dreptul de a cheltui, în special cînd merg în altã parte, unde toate constrîngerile sociale sînt desuete. Vezi oameni îmbrãcaþi pentru plajã, plimbîndu-se în Bangkok. Nu conteazã ce faci în vacanþã, cînd te afli «altundeva», nu conteazã cît de rãu tratezi oamenii, cum le violezi obiceiurile ºi valorile sociale. Acesta este caracterul malign al turismului. ªi atunci cînd totul este permis, nu mai trece mult pînã cînd cei mai vulnerabili, copiii, cad victime plãcerilor ciudate care provin din aceastã nevoie de a încerca ceva nou, de a gusta exoticul. Este, înainte de toate, o atitudine rasistã. Departe de casã, ei nu mai sînt domnul X, sau domnul Y, ºi nu vor fi judecaþi. Acasã, ei ar putea sã fie profesori, învãþãtori, persoane respectabile; dar pe un pãmînt strãin, pot face orice, nimeni nu va ºti”. Faptul cã turismul poate încorpora o exploatare a transgresiunii am vãzut-o în primul capitol; pentru unii, aceastã transgresiune ar putea acþiona ca un tip de rãzbunare împotriva formelor de autoritate de acasã, un desfrîu bucuros pentru cã „scapã“ în afara jurisdicþiei a ceea ce sînt considerate regimuri represive. Turismul este, de asemenea, într-un fel, un sentiment de întoarcere la lumea copilãriei - o lume în care presiunile locului de muncã sau ale responsablitãþilor maturitãþii se evaporã pentru un timp.
Dintr-o anumitã perspectivã, motivaþia-cheie pentru turiºti este cãutarea Edenului. Copilul pare sã ofere o cale interzisã, înapoi, în lumea primei copilãrii uitate, dar în timp ce aceastã fantezie este puternic înrãdãcinatã în cultura noastrã, ea este de obicei exprimatã printr-un sentiment de respect faþã de inocenþa copiilor. Cãlãtoria permite ca ºi alte interpretãri sã fie explorate; totuºi, în loc sã permitã o adevãratã întoarcere la inocenþã, acest turism distruge ceea ce cautã, violînd-o prin consumare. ªi fantezia este puternic înrãdãcinatã în cultura noastrã. Isteria recentã faþã de pedofilie din Marea Britanie ºi SUA trebuie sã fie vãzutã în contextul celebrãrii obsesive a tinereþii ºi sexualitãþii în cea mai mare parte a massmedia occidentale; fie cã ne uitãm la popularitatea petrecerilor „disco de ºcoalã“, în care femei adulte se îmbracã asemenea unor ºcolãriþe, la aspectul de copil oropsit, abordat de multe dintre modelele din lumea modei, sau axa virginã/tîrfã, exploratã de Britney Spears - „la limita legalitãþii“ pare sã fie cuvîntul de bazã pentru disfuncþia sexualã a culturii occidentale. În acest context, este prea puþin surprinzãtor faptul cã potenþialul de explorare a acestei potente relaþii de dorinþã celebratã în fantezii, dar pedepsitã, în realitate, în Occident - este realizatã în practicã de mulþi dintre turiºtii sexuali. (va urma) PATRICK BLACKDEN
etenului sãu nu mai dorea, pentru cã era fascinat de rostirea seacã, fãrã nici o emoþie, a celor ce povesteau teribila istorie. Totul era spus cu aceleaºi cuvinte: aceleaºi cuvinte înãlþãtoare cu care se alcãtuiesc poezii ºi se scriu proclamaþii rãmase în Istorie, cuvinte cu care se adorm, seara, copiii, cuvinte de iubire, ºoptite sub lunã, bete de dragoste, cuvinte ce te fac nebun de durere sau care te împing în moarte; cuvintele îngrozitoare, conþinînd adevãrurile cele mai crunte, cuvinte care ies din propriul lor jeg la suprafaþa conºtiinþei, cuvinte de regret sau cuvintele mãrturisirii iscate din fricã, cuvinte ca niºte cîini jigãriþi dînd din coadã, cuvinte puþind asudînd de oroare. - De unde ºtii?, întrebase. - ªtiu, îi rãspusese, în ºoaptã, Dãnacu. Toþi pereþii celulei erau plini de sînge, creierii victimei zburaserã pe ziduri. ªi pe cãlãu, îl vezi ce prosper aratã? El nu ºi-a fãcut decît datoria, aºa va crede, pînã în vecii vecilor... Uciderea lui Clarence se suprapunea peste scena vie la care asistase în aceeaºi Salã de Concerte, fãrã insuportabilele, acum, flori albe; atunci, ucigaºii ducelui se miºcau, ºoptind: -Îl vom ucide-n timp ce doarme ? -Nu, cãci va spune c-am fost laºi cînd se va trezi... - Cînd se va trezi ? Ei, prostule, nu se va trezi decit în ziua Judecãþii de Apoi. - Tocmai, ºi va spune cã l-am omorît în somn... Raportorul citea mai departe, cu aceeaºi voce monotonã ,declaraþiile celor ce fuseserã întrebaþi ce se petrecuse la uciderea tovarãºului lor. ªi ei rãspunseserã, senini, cã nu aveau nici un temei s-o facã, dar aºa le cerea disciplina de partid.
- ªi conºtiinþa unde þi-e?, sunau cuvintele actorilor în mintea lui Tronaru. - În punga ducelui de Gloucester... - Straºnic, ºi cînd ºi-o deschide punga sã ne plãteascã, zboarã ºi conºtiinþa... Nu mai putea sã rabde, aºa încît se întorsese ºi-l întrebase pe celãlalt: - ªi-acum, ce face ceafa aia? - E bine-merci; pãzeºte o arhivã. Declarã la toatã lumea cã nu a fãcut decît sã execute ordinele... De altfel, raportorul atrãsese atenþia asistenþei cã cei vinovaþi nu mai puteau fi pedepsiþi pentru cã intraserã în termenul de prescriere ºi cã nu mai erau pasibili de nici un fel de sancþiune. În memoria lui Tronaru sosea, de undeva, din infinitul timpului, monologul rostit de Paul Scofield: Aþi fost aleºi din turmã sã ucideþi Nevinovatul? Care mi-este crima ? ªi care e temeiul ce-o vãdeºte ? Ce juriu fãr’ de milã mi-a dat verdictul în faþa unui jude neîmpãcat ? Cine-a rostit sentinþa morþii mele? Mai înainte de a fi judecat? Tãcerea încremenitã a Sãlii de Concerte îi umplea urechile ºi inima de un haos tulbure... Privea fascinat faþa bãrbatului acela, o faþã albã, îngheþatã, plinã parcã de frig. El îi silise sã vinã aici ºi sã povesteascã toate fãrãdelegile, fãrã nici o reticenþã, pentru cã adevãrul devenise insuportabil ºi trebuia mãrturisit cu orice preþ. (Peste cîþiva ani, omul acesta tînãr pe atunci, încãrunþise). Acum, din nou, pe podium înaintau martorii mincinoºi, colorînd jalnicul spectacol. (va urma) EUGEN BARBU
Pag. a 19-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
mat cã au vãzut avioane ce pãreau sã aibã probleme. Astfel de întîmplãri sînt atît de obiºnuite în zonã, încît pãdurarii ºi echipele de salvamontiºti au fost solicitate nu o datã sã caute resturile fantomatice ale unui avion prãbuºit. Un exemplu relevant este întîmplarea petrecutã în noapte de 24 martie 1990, cînd mulþi dintre cei care se aflau în acel moment în Peak District - atît localnici, cît ºi foarte mulþi turiºti veniþi sã vadã trecerea cometei Hale Bopp - au observat cum un avion de mari dimensiuni, asemãnãtor cu un vechi bombardier Lancaster, zbura la o înãlþime foarte joasã, aflîndu-se pe o rutã clarã de coliziune cu un deal. Imediat, numeroºi martori oculari au început sã telefoneze pentru a semnala un accident. Doi dintre aceºtia au fost Marie-Frances Tattersfield, agent de poliþie, ºi soþul acesteia, un fost pilot. Iatã ce a spus doamna Tattersfield despre incidentul la care a asistat: „A fost cel mai ciudat lucru pe care l-am vãzut vreodatã... era foarte mare (n.t.-avionul) ºi zbura mult sub altitudinea legalã pentru o cursã de noapte. Luminile de la toate hublourile erau aprinse, ceea ce pãrea ºi mai ciudat, fiindcã nici un pilot nu zboarã în asemenea condiþii, cu atît mai mult într-o zonã deluroasã, pentru cã ar fi fost orbit“. Poliþia a trimis imediat echipe de cãutare ºi salvare, la care s-au alãturat peste o sutã de voluntari, însã nu s-a descoperit nici o urmã a unui avion sau locul unde s-ar fi prãbuºit. În schimb, au fost gãsite împrãºtiate pe dealuri resturi ale mai multor avioane care se prãbuºiserã mai demult. Într-un loc, numit Bleaklow, a fost gãsitã carcasa sfãrîmatã a unui avion B-29 Superfortress, care a dispãrut la 3 noiembrie 1948. În acest accident aviatic a murit întregul echipaj format din 13 persoane. Copiii din zonã povestesc
despre un bãrbat în uniformã care pretindea cã este paznicul locului. Potrivit relatãrilor lor, bãrbatul le-a spus povestea unui avion care s-a prãbuºit cu tot cu echipaj, dupã care a dispãrut. Cînd li s-au arãtat niºte fotografii ale celor care au murit în acel tragic accident, copiii au fost surprinºi sã îl recunoascã pe paznic în persoana fostului cãpitan, Langdon P. Tanner. ªi nu numai copiii l-au vãzut pe cãpitan. În copilãrie, Gerald Scarratt a fost unul dintre martorii oculari ai accidentului avionului B-29, însã nu s-a dus la faþa locului decît 20 de ani mai tîrziu. A cercetat împrejurimile ºi a gãsit un inel de aur, inscripþionat cu numele Langdon P. Tanner. La scurt timp dupã ce s-a aflat de descoperirea lui, un grup de cercetãtori care încerca sã descopere cauza unor accidente aviatice, l-au rugat sãi ducã în locul unde a gãsit inelul. „Am fost de acord, ºi am pornit sã le arãt unde am gãsit inelul, însã dupã un timp, cînd m-am uitat sã vãd dacã mã urmeazã, am observat cã o luaserã, pur ºi simplu, la goanã, îndepãrtîndu-se cu 10 sau 13 metri. Cînd am reuºit sã-i ajung din urmã, erau îngrozitor de speriaþi ºi aveau feþele livide. Mi-au spus cã au vãzut pe cineva stînd în faþa mea privind în jos, ºi era îmbrãcat în uniformã de aviator. Le-am spus cã nu am vãzut pe nimeni, dar miau rãspuns: «Noi toþi l-am vãzut! Mulþumim cã te-ai oferit sã ne conduci, dar noi plecãm!» ªi n-am mai auzit niciodatã de ei“. Se pare cã, indiferent dacã e vorba de un obiect zburãtor sau de ceva îngropat în pãmînt în zona Peak District, este, într-adevãr, ceva ce depãºeºte capacitatea noastrã de a explica natura respectivului fenomen. (va urma) MATT LAMY
Sylvia Raphael, alias „doamna Roxburg“, a fost, iniþial, o agentã foarte productivã, care ºi-a desfãºurat activitatea sub acoperirea de ziaristã francezã pe fronturile arabo-palestinienc din Orientul Mijlociu. În aceastã calitate, ea a creat o mare reþea de spionaj în Iordania, pãtrunzînd în cercurilc spionilor de elitã de la AMAN. În 1973, a fost numitã în Comandoul care includea un numãr de 15 agenþi care au primit misiunea asasinãrii lui Salameh, identificat, în mod eronat, în persoana unui ospãtar marocan din oraºul norveg-
ian Lillehammcr. Sylvia nu era genul de femeie care sã treacã neobservatã. Dimpotrivã. Era foarte atrãgãtoare, extravagantã ºi provocatoare. Era, de asemenea, o personalitate foarte bine cunoscutã, datoritã multiplelor ºi înaltelor ei relaþii. Cu toate acestea, Mossadul a decis sã o foloseascã într-o acþiune ce nu i se potrivea, ceea ce s-a ºi adeverit, deoarece a fost, probabil, recunoscutã cu uºurinþã de palestinieni, operaþiunea a fost interceptatã, iar apoi au urmat informaþiile false ce l-au indicat pe ospãtarul marocan drept Salameh. Cum a fost posibilã o asemenea confuzie este greu de imaginat, dar ºi de explicat, dacã avem în vedere profesionalismul ºi rigoarea cu care s-a procedat pentru identificare lui Adolf Eichmann. Fuga Sylviei ºi a lui Dan Arbel (Abraham Ghemer, alias domnul Roxburg) a fost prost regizatã, fiind prinºi ºi condamnaþi. Mai mult, Dan Arbel va relata anchetatorilor, cu lux de amãnunte, cum s-a desfãºurat „Operaþiunea Plumbat“. Din nou, aºadar, o posibilã scãpare „controlatã“ de informaþii ale cãrei consecinþe nu puteau decît sã creeze o aureolã Mossadului.
Agenta cu acest nume conspirativ, posesoare a unui paºaport britanic, a apãrut, la începutul anului 1979, la Beirut, sub acoperirea unei pictoriþe boeme. Ea ºia închiriat o locuinþã foarte aproape de cea a mult cãutatului Ali Hassan Salameh, alias „Abu Hassan“. Aceastã împrejurare a fost tocmai anume aleasã pentru ca „englezoaica“ sã o cunoascã ºi sã se împrieteneascã cu Georgiana, soþia liderului palestinian, vînat de Mossad în întreaga lume. Din acel moment, toate miºcãrile lui Salameh au început sã fie cunoscute ºi controlate. Nu peste multã vreme, un autoturism cu încãrcãturã explozivã detonatã prin radio îl va pulveriza pc Salameh ºi 4 membri ai corpului sãu de gardã, precum ºi alte 6 persoane aflate pe stradã în momentul exploziei. Prin acest asasinat, Golda Meir a considerat rãzbunat atentatul de la München. Adresîndu-se Knessetului, ea a spus: „I-am omorît pe ucigaºii care plãnuiau sã ucidã din nou“. (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN)
Aºa vã place Istoria?
scrisoare, el explica: „În clipa în care am aflat cã soþia mea a fost ucisã, n-am vrut sã mai rãmîn pe acest pãmînt mînjit de crime.“
Cum au murit oamenii celebri... (91)
Nu, moartea nu e cîtuºi de puþin un somn veºnic. ªtergeþi de pe morminte aceastã maximã necuviincioasã[...]. Gravaþi, mai degrabã: moartea este începutul nemuririi. Robespierre (1758-1794)
A nu se citi noaptea!
Cele mai bizare mistere ale lumii (12) Longendale - locul cu strigoi (1) Peak District este o zonã sumbrã, dar de o extraordinarã frumuseþe naturalã, aflatã în nordul Angliei, între Manchester ºi Sheffield. Primul parc naþional britanic continuã sã fie cel mai vizitat loc de acest gen din toatã Europa. Chiar dacã poate pãrea întunecos ºi trist, este un loc unde tradiþiile ºi legendele prind viaþã. Aici, pur ºi simplu, istoria nãvãleºte asupra prezentului ºi, uneori, se întîmplã lucruri inexplicabile. În partea de vest a zonei, spre Manchester, se aflã Valea Longendale - un loc deosebit de atractiv pentru turiºti ºi pasionaþi ai SF. Pentru cã, aici, au fost semnalate siluetele fantomatice ale unor avioane. Pentru foarte mult timp, zona a fost asociatã cu tragicele accidente aviatice. O explicaþie posibilã este ºi faptul cã, în timpul celui de al doilea rãzboi mondial, escadronul Dambuster folosea zona ca poligon de tragere pentru bombardiere. Însã nu acestea au fost cauzele accidentelor aviatice. În cele peste 50 de cazuri care au fost semnalate, piloþii avioanelor au raportat cã s-au pierdut în nori denºi de ceaþã, dupã care s-au prãbuºit la pãmînt. În total, în astfel de accidente, au murit peste 300 de piloþi. Tot despre Valea Longendale existã o serie de relatãri ale unor martori oculari care au afir-
Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (11) Sylvia Raphael
*** ROLAND (Manon Philippon, doamna) Om politic francez Data morþii: 8 noiembrie 1793 (la 39 de ani) Cauza: ghilotinatã Locul: Place de la Revolution (astãzi Place de la Concorde), Paris (Franþa) Înhumatã: Cimitirul Madeleine, Paris Cînd Tribunalul revoluþionar i-a pronunþat sentinþa, Manon Roland a spus: „De vreme ce mã socotiþi demnã sã împãrtãºesc soarta marilor oameni pe care i-aþi asasinat, mã voi strãdui sã arãt pe eºafod acelaºi curaj ca ºi ei...“ A fost dusã la supliciu o datã cu Lamarche, unul dintre administratorii vistieriei, care s-a arãtat atît de înfricoºat, încît s-a spus cã, dacã doamna Roland a murit ca un bãrbat, Lamarche a murit ca o femeie. În momentul cînd acesta, nãuc, a trecut prin faþa ei ca sã urce primul în cãruþã, ea a glumit: „Nu eºti deloc curtenitor. Lamarche, un francez nu trebuie sã uite niciodatã ce datoreazã unei femei“. Pe eºafodul ridicat în faþa Statuii Libertãþii, care luase locul Statuii lui Ludovic al XV-lea, doamna Roland rosti celebra remarcã: „Libertate, cîte crime se comit în numele tãu!“. Opt zile mai tîrziu a fost gãsit cadavrul soþului ei, strãpuns de sabie, care se ascunsese la Bourg-Beaudoin, lîngã Rouen. Într-o
*** ROSTAND (Edmond) Poet ºi autor dramatic francez Data morþii: 2 decembrie 1918 (la 50 de ani) Cauza: pneumonie Locul: Avenue de la Bourdonnais nr.4, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Saint-Pierre, Marsilia (Franþa) Asistînd în culisele Teatrului Sarah-Bernhardt la repetiþiile cu piesa sa L’Aiglon (Vulturaºul), Rostand rãci. Dupã repetiþie, scuturat de frisoane, plecã, împreunã cu Sarah Bernhardt, sã aleagã redingota ducelui de Reichstadt, pe care ea avea s-o poarte în Actul întîi. Apoi, simþindu-se deja foarte rãu, se duse acasã, în Avenue de la Bourdonnais, ºi se culcã. Febra urcã, dintr-o datã, la 41 de grade, dupã care scãzu la 39, ºi acolo rãmase: era pneumonia care însoþea gripa spaniolã. Abia cînd i se aduse în camerã un balon de oxigen, Rostand realizã gravitatea situaþiei: „De ce nu mi-aþi spus în ce stare mã aflu? Puteam sã mã pregãtesc ºi eu“. Dupã ce rãmase un timp pe gînduri a spus: „Cam devreme“. Pe 1 decembrie, abatele Mugnier îi dãdu ultima împãrtãºanie. S-a stins în ziua urmãtoare, dupã ce spusese în ºoaptã: „Agonie! Agonie!“ *** ROUSSEAU (Jean-Jacques) Filozof ºi scriitor de limbã francezã Data morþii: 2 iulie 1778 (la 66 de ani)
Penelope Chambers
Cauza: apoplexie Locul: la marchizul de Girardin, Ermenonville, Oise (Franþa) Înhumat: Île des Peupliers, Ermenonville, apoi la Panteon, Paris (Franþa) Diderot povesteºte cã, o datã, cînd i-a fãcut o vizitã la Montmorency, Rousseau, arãtîndu-i un iaz, i-a mãrturisit: - De douãzeci de ori am vrut sã mã arunc în el, sã isprãvesc odatã cu viaþa! - ªi de ce n-ai fãcut-o? l-a întrebat Diderot. - Am încercat apa cu mîna ºi era prea rece! a fost rãspunsul... Pe 2 iulie, Rousseau se sculã dis-de-dimineaþã ºi se plimbã pînã la ora micului dejun. Cînd se întoarse, bãu un bol de cafea cu lapte împreunã cu Therese. Apoi aceasta plecã dupã treburi, ºi el îi spuse sã nu uite sã plãteascã lãcãtuºului; în clipa aceea i se fãcu rãu. La ora zece nu mai era. Apucase sã-i spunã celei cu care trãise: „Consoleazã-te, vezi doar cît de curat ºi senin e cerul, iar eu acolo mã duc!“ Pare-se cã frumoasa frazã i-a fost suflatã Theresei de marchizul de Girardin, de vreme ce ea mãrturisise cã Rousseau a murit „fãrã sã rosteascã vreun cuvînt“! Moartea lui Rousseau a fãcut sã circule zvonul unui asasinat. Rousseau ar fi aflat de legãtura Theresei Levasseur cu rîndaºul domnului de Girardin, John Bally, care avea sugestiva poreclã de Nicolas Montretout („aratã tot“); se pare cã ar fi avut loc o scenã între Rousseau ºi Therese, care, vãzîndu-se în pericol de a fi alungatã în mod ruºinos, l-ar fi lovit pe filozof cu primul obiect care i-a cãzut în mînã. Doar cã la deschiderea mormîntului, în 1897, s-a constatat cã Rousseau avea craniul intact, ceea ce a înlãturat definitiv ipoteza cã ar fi fost ucis. (va urma) ISABELLE BRICARD
Pag. a 20-a – 12 februarie 2016
Fenomenul OZN – apariþii celebre (2) Cazuri notorii de apariþii OZN în lume În anul 1952, în luna iulie, multe dintre ziarele lumii semnalau observarea, de cãtre sute de martori oculari, a zeci de aeronave stranii, sferice, luminoase, deasupra clãdirii Capitoliului din Washington. Acele obiecte zburau cu viteze ce depãºeau uneori 1.000 km/h ºi executau manevre de viraj în unghiuri absolut imposibile pentru navele noastre, chiar ºi în ziua de astãzi. Respectivele OZN-uri au fost înregistrate pe radar ºi, datã fiind importanþa strategicã a poziþiei pe care o traversau, imediat s-a dat ordin de la Casa Albã ca avioane cu reacþie F-94 sã decoleze pentru a le intercepta. Planurile lor au fost însã evitate cu uºurinþã de cãtre OZN-uri, care pãreau mai degrabã cã se joacã. Aceste enigmatice obiecte au rãmas în zonã mai multe ore în acea noapte, fiind capabile sã aparã ºi sã disparã brusc. Au fost fãcute o serie de fotografii, dar ºi cîteva filmãri. În 2004, sute de nave globulare au fost vãzute pe cer, în plinã zi, în Mexic, la Guadalahara. Aceste apariþii sînt considerate cele mai notabile de pînã acum. Atunci s-au vãzut sute de OZN-uri pe cerul oraºului, ca într-o demonstraþie calmã, paºnicã ºi plinã de bucurie. Cerul sa umplut literalmente de obiecte sferice luminoase, grupate într-o formaþie imensã, care se miºca la unison. Între ele se afla o navã mai mare, în formã de disc, care pãrea sã conducã formaþia. În 25 februarie 1942, un obiect zburãtor neidentificat a apãrut deasupra oraºului Los Angeles, din California. Presupunînd cã era un bombardier inamic sau o navã de observaþie, soldaþii americani au proiectat reflectoarele asupra obiectului, iar un avion militar s-a grãbit sã-l atace ºi sã-l doboare. Dar, conform declaraþiei mai multor martori, avionul pãrea cã nu se poate efectiv apropia de acel obiect. Atunci, aparatul s-a retras ºi a fost declanºat atacul de la sol. Totuºi, în ciuda faptului uimitor cã artileria antiaerianã a tras peste 10.000 de proiectile, obiectul nu a putut fi doborît. Existã chiar fotografii suficient de clare în care se poate observa muniþia explodînd în jurul navei. În pofida atacului îndîrjit, obiectul necunoscut a rãmas acolo, nu a rãspuns la atac, iar, la un moment dat, a dispãrut pur ºi simplu. Amploarea atacului a fost înþeleasã abia în ziua urmãtoare, cînd populaþia civilã a descoperit la sol o cantitate enormã de resturi de la proiectilele explodate, care cãzuserã în acea zonã a Los Angeles-ului. Ziarele vremii au descris evenimentul pe prima paginã. La început armata a admis cã alarma a fost realã ºi cã, întradevãr, a fost ceva pe cer, deºi nu puteau spune ce anume. Ulterior, însã, în efortul de a salva aparenþele ºi de a pãstra secret faptul cã nu au reuºit sã doboare acel obiect, ei au afirmat cã, de fapt, a fost o alarmã falsã ºi cã acolo nu fusese decît un simplu balon meteorologic. Aceasta a fost prima mistificare a unei apariþii OZN, din lungul ºir care avea sã urmeze. Un alt caz care a rãmas celebru este cel petrecut în Phoenix-Arizona în seara zilei de 13 martie 1997, cînd un imens obiect în formã de ,,V” a zburat extrem de lent, timp de aproape 3 ore, pe o distanþã de 300 mile, putînd fi vãzut, fotografiat ºi filmat de mii de martori. Diametrul navei a fost estimat la cel puþin 1 milã (1 milã = 1,6 kilometri). Uriaºul obiect, care era perfect silenþios ºi nu putea fi detectat de radare, a fost vãzut, simultan, din 5 oraºe diferite. Nava acoperea stelele, dar reflecta luminile oraºului. Atunci cînd trei avioane F16 s-au apropiat, gigantica navã s-a înãlþat brusc ºi a dispãrut. Acest eveniment este considerat chiar ºi în prezent ca fiind unul dintre cele mai extraordinare fenomene OZN ºi care, potrivit mai multor cercetãtori, a beneficiat de cel mai mare numãr de martori oculari. A fost, totodatã, evenimentul cel mai bine susþinut prin filmãri ºi fotografii. Despre aceastã extraordinarã apariþie OZN a fost realizat ºi un film documentar, „The Phoenix Lights”, coordonat de cãtre cercetãtoarea dr. Lynne D. Kitei. Existã multe alte exemple cu care am putea continua, dar important este sã remarcãm faptul cã autoritãþile nu au adus nici o lãmurire publicã asupra acestei problematici, deºi existã înregistrate, în cei peste 60 de ani de cînd fenomenul este minuþios cercetat, o cantitate uriaºã de informaþii senzaþionale. Pentru marea massã a omenirii, totul a rãmas învãluit într-o aurã de mister. ªtirile despre apariþiile OZN, care ne mai sînt din cînd în cînd prezentate în mass-media, nu pot ignora evidenþa faptului cã fenomenul OZN este cît se poate de real, însã aceste ºtiri nu sînt însoþite de nici un fel de explicaþie concretã, întreaga chestiune fiind menþinutã într-o atmosferã ambiguã, ce oscileazã între ironie ºi incertitudine. Sfîrºit „Armonia cosmicã“
ROMÂNIA MARE“
Avertisment al specialiºtilor de la NASA (2) De ce extratereºtrii nu intrã în contact cu pãmîntenii? Rãmîne în suspensie întrebarea: de ce extratereºtrii evitã sã intre în contact cu pãmîntenii? Sã privim cu atenþie în jurul nostru. Teoretic, omenirea are principii morale înalte, dar ele rãmîn literã moartã… pe hîrtie. Potrivit concluziilor exprimate de oameni de ºtiinþã responsabili, comparativ cu civilizaþia la care au ajuns anumite rase extraterestre, civilizaþia noastrã se aflã la nivel zero; adicã ne gãsim încã în Epoca Primitivã. La fel, instinctele ºi morala noastrã. Oamenii sînt depãºiþi de tehnologia pe care o posedã, pe care nu sînt în stare sã o stãpîneascã. Nivelul tehnologic actual depãºeºte nivelul responsabilitãþi morale umane. Omenirea distruge planeta Pãmînt ºi este în cãutare de noi planete, pe care sã le ruineze în continuare cu caracterul ei beligerant. Specia umanã a compromis viitorul omenirii. Cele mai bune tehnologii inventate de pãmînteni, care ar putea sã înlesneascã traiul oamenilor, sînt folosite cu prioritate în domeniul militar. Adicã, pentru devastarea mediului înconjurãtor ºi pentru moarte. Dezvoltarea armelor de distrugere în massã – convenþionale, nucleare, chimice ºi bacteriologice - a scãpat de sub control. Unele deºeuri nucleare rãmîn active timp de 10.000 - 20.000 de ani, iar uraniul „sãrãcit“ – U-238 rãmîne activ 4,5 miliarde de ani, adicã atîta timp cît va mai exista sistemului nostru solar! Efectele catastrofale ale uraniului „sãrãcit“ se vor menþine pînã la necrozarea planetei noastre pe cale naturalã. Prin inhalare, particule de U-238 provoacã leucemii, cancere, malformaþii congenitale. Factorii meteorologici au rãspîndit uraniul pe vaste zone geografice, aflate la mii de kilometri în afara zonelor de operaþiuni militare. Armele chimice pot, la rîndul lor, sã infesteze regiuni întregi de pe Terra prin factorii meteorologici, iar armele bacteriologice vor rãspîndi molime incurabile pe tot mapamondul. Omenirea a trecut la modificãri genetice iresponsabile. Cerealele, legumele, fructele ºi animalele de consum modificate genetic (rasele extraterestre evoluate nu consumã proteinã animalã), au urmãri incalculabile asupra
Coincidenþe (1) Simþurile cu care natura ne-a înzestrat ne dezvãluie o lume materialã închegatã: arbori, plante, flori, diverse forme de relief, mãri, oceane etc. Pentru a-ºi face traiul mai comod, oamenii ºi-au înãlþat case ºi au creat tot felul de obiecte pe care le vedem ºi le putem pipãi, ceea ce ne întãreºte convingerea cã lumea noastrã este cît se poate de realã. Ce conteazã cã unii fizicieni – nu toþi – încearcã sã sugereze cã ceea ce ne înconjoarã este doar o iluzie? Chiar dacã ar conta, noi trebuie sã privim lumea în care trãim ca pe ceva real, s-o iubim, sã nu încetãm sã ne minunãm de frumuseþile ei ºi sã facem tot ce ne stã în putinþã pentru a ne simþi cît mai bine aici, pe Pãmînt, unde ne-am nãscut. Existã, totuºi, momente în care crusta de la suprafaþa materiei pare sã se fisureze, ºi începem sã ne întrebam dacã nu cumva, dincolo de solid ºi de tangibil, se aflã o altã lume. Deºi amatorii de paranormal inventeazã, deseori, diverse dovezi, nu putem ignora cã multe dintre ele sînt întrutotul convingãtoare. Aceste mãrturii ne îndemnã sã reflectãm asupra laturii spirituale a fiinþei umane ºi asupra conexiunilor care leagã toate elementele componente ale Universului. În lucrarea sa „Fenomene stranii ale lumii”, Charles Berlitz prezintã unele evenimente stranii – cele mai multe consemnate în revistele diverselor asociaþii fondate în scopul studierii fenomenelor paranormale.
Un glonþ întîrziat Aceastã întîmplarea a avut loc în anul 1883. Tînãrul Henry Ziegland, din Grove, statul Texas, era logodit cu o fatã din acelaºi oraº. Brusc, el s-a hotãrît sã rupã logodna. Pe vremea aceea, o astfel de situaþie arunca o umbrã nedoritã asupra integritãþii morale a logodnicei pãrãsite ºi chiar asupra familiei acesteia. Fata a fost atît de devastatã de vestea cã logodnicul ei s-a rãzgîndit, încît s-a sinucis. Fratele ei a þinut sã-i rãzbune moartea aºa cã s-a înarmat cu un revolver, s-a dus la casa celui care ar fi trebuit sã-i devinã cumnat ºi a tras un glonþ, þintindu-i capul. Din fericire pentru tînãrul Henry, glonþul i-a atins uºor obrazul ºi s-a înfipt în scoarþa unui copac aflat în spatele sãu. Convins cã ºi-a rãzbunat sora, cel care mînuise, nu suficient de bine, pistolul, ºia pus, pe loc, capãt zilelor, cu aceeaºi armã, pentru a nu trebui sã aibã de a face cu justiþia. Vreme de 20 de ani, copacul, martor mut al unei tentative de omor ºi al unei
sãnãtãþii fizice ºi psihice ale speciei umane. În laboratoare militare de geneticã umanã se proiecteazã indivizi avînd creierul modificat genetic, care sã se avînte în luptã fãrã sã þinã cont de principii morale sau sã aibã teamã de propria moarte. De altfel ºi în lumea animalã gãsim corespondenþe de acest gen. De plidã, la furnici ºi la termite, existã indivizi formaþi genetic sã fie soldaþi, pentru a apãra muºuroiul de intruºi, sacrificîndu-ºi propria viaþã. De asemenea, cercetãtorii din laboratoarele militare proiecteazã indivizi umani modificaþi genetic, ai cãror organe sã fie folosite drept transplant pentru „elitele“ mondiale. Pe de altã parte, clima Planetei noastre a fost datã peste cap din cauza insistenþei diabolice manifestatã de conducãtorii vremelnici ai omenirii, de a se folosi resurse energetice poluante, în locul energiilor curate. Totul este dirijat astfel încît marile companii din industria energeticã sã nu îºi piardã privilegiile financiare. Drept care, conducãtorii noºtri – pe care noi i-am ales! - au decis sã polueze Pãmîntul ºi sã distrugã biosfera terestrã, fãrã nici o responsabilitate pentru generaþiile viitoare. Aceasta este mãsura adevãratei noastre inteligenþe! Aþi observat, desigur, cã nu am citat pãrerea nici unei femei relativ la extratereºtri. În pofida faptului dovedit de oamenii de ºtiinþã cã femeile au creierului mai dezvoltat decît al bãrbaþilor, avînd mai multe conexiuni interneuronale între cele douã emisfere cerebrale, ele sînt þinute, împotriva firii, departe de problemele pe care le-ar putea rezolva mai lesne ºi mai cu folos decît bãrbaþii. Bineînþeles, mã refer la femei cu inteligenþã doveditã. Dacã femeile s-ar implica în mod direct în administrarea treburilor Planetei noastre, ar fi o soluþie care ar contracara dezastrul produs de bãrbaþi. O corespondentã nota cã bãrbaþii nu vor fi niciodatã de acord ca femeile sã preia conducerea Terrei. Pentru schimbãri majore în vremuri de restriºte ale speciei umane, femeile nu trebuie sã cearã acordul bãrbaþilor. La întrebarea ce ne bîntuie de secole, de ce nu intrã în contact extratereºtrii cu massa pãmîntenilor, putem noi înºine sã gãsim rãspunsuri. De ce am ezita noi, de pildã, sã intrãm în contact cu un trib de canibali din jungla Noii Guinee? Cam asta este diferenþa între civilizaþia extraterestrã ºi civilizaþia umanã de pe Pãmînt. (va urma) VASILE RUDAN „Jurnal paranormal“ sinucideri, a rãmas falnic ºi neclintit în grãdina logodnicului trãdãtor. Într-o bunã zi, însã, fostul logodnic a hotãrît sã-ºi reamenajeze grãdina ºi sã scape de martorul stînjenitor, care primise glonþul destinat lui. Pe atunci, explozibilii erau la modã, aºa cã proprietarul, grãbit sã se debaraseze de copac, a decis sã-l dinamiteze. Asta a fost ultima ºi cea mai proastã hotãrîre a vieþii sale. În urma exploziei, glonþul pornit din pistolul fratelui ofensat de comportamentul ciudat al logodnicului a zburat ºi s-a înfipt în capul acestuia, provocîndu-i moartea.
Trandafirii nu se ofilesc, iar crinii înfloresc În anul 1964, moare doctorul psihanalist Nandor Fodor, care trãia, împreunã cu familia, într-un oraº din SUA. Pasiunea lui pentru fenomenele paranormale era bine cunoscutã, dar nimeni nu se aºtepta ca, dupã deces, sã poatã sã transmitã semne clare ale supravieþuirii sufletului. Numeroase obiecte din casã au început sã se miºte, provocînd mari emoþii familiei. Medicul iubea mult florile, mai ales trandafirii, cu care îºi împodobise terasa vilei în care locuia. Deºi agitaþia de care erau cuprinse obiectele din încãperi era pe cît de ºocantã, pe atît de inexplicabilã, cel mai mult a uimit-o pe soþia sa comportamentul trandafirilor. Iatã ce a declarat aceasta: „Trandafirii agãþãtori de pe terasa noastrã îºi pierd petalele cam la fiecare 4 zile, dupã care se formeazã alþi muguri. Dar, dupã moartea soþului meu, cel puþin 150 dintre ei au rãmas deschiºi vreme de cîteva sãptãmîni”. Mai mult, ea remarcase cã florile nu pierduserã nici mãcar o petalã. Într-o zi, însã, trandafirii s-au ofilit brusc ºi au fost tãiaþi în aºa fel încît, la urmãtoare înflorire, sã nu mai existe decît o singurã floare. Peste o sãptãmînã a apãrut floarea, care s-a menþinut timp îndelungat. Se pare, totuºi, cã fenomenul nu este singular. În octombrie 1972, într-o revistã americanã pentru femei, este relatatã o întîmplare asemãnãtoare. Markus Rebak ºi soþia sa erau mari amatori de crini. Aveau o mulþime în grãdinã, dar, vreme de 20 de ani, nu dãduserã nici o floare. Dupã moartea lui Markus, survenitã în anul 1970, în chiar ziua funeraliilor, toþi crinii au înflorit. Simple coincidenþe sau semne trimise din lumea de dincolo? (va urma) MARGARETA CHETREANU
Pag. a 21-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Antologia pãpuºilor cu patru lãbuþe Cele mai faimoase 7 animale din Istorie De-a lungul timpului, unele animale au fost atît de mediatizate, încît au devenit, fãrã voia lor, celebre. Nu ºtim dacã faima existã la fel ºi în regnul animal, însã, cu siguranþã, poveºtile acestor necuvîntãtoare sînt ºi astãzi demne de menþionat.
Leoaica Elsa Leoaica Elsa a devenit cunoscutã odatã cu publicarea cãrþii „Bon Free“, semnatã de Joy Adamson. Mama puiului de leu fusese omorîtã chiar de soþul lui Joy, împiedicînd, astfel, un atac iminent. Cei doi au luat puii rãmaºi, au pãstrat-o pe Elsa ºi i-au trimis pe ceilalþi la diverse grãdini zoologice. Leoaica a trãit ca un animal domestic, însã, în timp, Joy a ajutat-o sã se reintegreze în sãlbãticie. Elsa a avut, la rîndul ei, trei pui, însã a murit devreme, la vîrsta de 5 ani, din cauza unei boli cauzate de înþepãtura de cãpuºã.
Pisica Sam
Elefantul Jumbo
Mitul conform cãruia pisicile au mai multe vieþi pare a fi confirmat de felina Sam. Aceasta a reuºit sã supravieþuiascã dupã ce trei nave care o adoptaserã s-au scufundat, în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Prima, Bismark, a fost doborîtã într-o bãtãlie pe mare, în mai 1941. Sam a fost singurul supravieþuitor. Pisica a fost preluatã de nava britanicã HMS Cossack ºi rebotezatã Oscar. ªi cea de-a doua navã a fost afectatã de o torpilã germanã mai tîrziu, în acelaºi an. O explozie a omorît 159 de membri ai echipajului, însã nu ºi pe Sam. Apoi, pisica a fost dusã pe HMS Ark Royal, navã implicatã ºi ea într-un incident în care un membru al echipajului a murit. Din fericire, Sam a fost gãsit viu ºi nevãtãmat, plutind pe o scîndurã. De la acel eveniment, pisica a fost þinutã departe de vapoare. Sam a murit în casa unui marinar din Belfast, în 1955.
Elefantul african înalt de aproape 4 metri, care cîntãrea 6 tone, s-a nãscut în 1861. Botezat Jumbo, a cãlãtorit din Sudanul francez pînã la Jardin des Plantes în Paris, iar cînd avea 4 ani, a fost mutat la Grãdina Zoologicã din Londra. Cum Jumbo devenise apatic ºi greu de controlat, a fost vîndut circulului P.T. Barnum pentru 10.000 de dolari, fapt ce a stîrnit revolta publicului britanic. Însãºi Regina Victoria a primit mai mult de 100.000 de scrisori în care i se cerea intervenþia în acest caz. Cu toate astea, Jumbo s-a acomodat bine în cadrul circului Barnum. A murit, însã, trei ani mai tîrziu, din cauza rãnilor suferite în urma unui accident de tren.
Broasca þestoasã Jonathan Cea mai bãtrînã broascã þestoasã din lume se aflã pe Insula Sfînta Elena ºi are aproximativ 179 de ani. Vîrsta nu i se poate determina cu exactitate, dar existã o fotografie doveditoare, ce dateazã din timpul rãzboiul Burilor, din 1900, realizatã pe aceeaºi insulã. La acea vreme, Jonathan avea cel puþin 50 de ani, ceea ce înseamnã cã 179 este vîrsta sa minimã. Deºi astãzi nu vede cu un ochi, Jonathan se bucurã de viaþã alãturi de alþi 5 companioni din aceeaºi specie ºi este încã suficient de curajos pentru a face avansuri femelelor mai tinere.
Porumbelul Cher Ami Forþele Americane din Franþa, în timpul primului rãzboi mondial, au fost ajutate de cãtre porumbeii cãlãtori oferiþi de crescãtorii britanici. Porumbelul Cher Ami este cel care s-a evidenþiat în toate misiunile sale de mesagerie. Astfel, în doar cîteva luni, în anul 1918, porumbelul a dus la bun sfîrºit 12 misiuni, iar ultima sa cãlãtorie a avut loc în dupãamiaza zilei de 4 octombrie 1918. Cum armata era bombardatã de proprii oameni, maiorul Whittlesey l-a trimis pe Cher Ami cu o notã ataºatã de picior, spunîndu-le sã înceteze. Deºi foarte grav rãnit la piept, orbit la un ochi ºi cu un picior rupt, Cher Ami a reuºit sã ajungã la destinaþie ºi sã salveze vieþile a 200 de oameni. Porumbelul a fost apoi bandajat, i s-a dat un picior de lemn, însã a murit la mai puþin de un an de la incident.
Frumoasa prietenie dintre un pisoi ºi o bufniþã Pe Internet a circulat o poveste despre o neobiºnuitã ºi amuzantã prietenie dintre o bufniþã ºi un pisoi, dupã ce un filmuleþ de cîteva minute a fost urcat pe reþelele de socializare, în mass-media ºi pe youtube. Potrivit „The Guardian“, bufniþa se numeºte Fuku-chan, are 5 ani ºi aparþine cafenelei Hukulou, din Osaka, Japonia. Proprietarii
Punxsutawney Phill, cea mai faimoasã cîrtiþã din lume Cîrtiþa cunoscutã sub numele de Punxsutawney Phill, Profetul Profeþilor, Înþeleptul Înþelepþilor sau Extraordinarul Profet al Vremii, cum i se mai spunea, a prognozat vremea încã din 2 februarie 1886. Unii susþin cã Phill „profeseazã“ ºi astãzi, lucru greu de crezut, avînd în vedere cã media de viaþã a unei cîrtiþe este de doar 10 ani. În timpul ceremonialului, Phill era înconjurat de membrii unei grupãri misterioase numite Inner Circle, care purtau pãlãrii înalte ºi smoching. Se crede cã obiceiul ca o cîrtiþã sã prevesteascã vremea derivã dintr-o tradiþie germanã conform cãreia dacã un animal care a hibernat iese din vizuinã, iar în ziua de 2 februarie este soare ºi îºi vede umbra, înseamnã cã iarna va mai dura cel puþin alte 6 sãptãmîni. În caz contrar, primãvara este aproape.
Calul dansator Marocco Marocco era faimos în 1591 în Marea Britanie, fiind amintit chiar ºi de Shakespeare, în „Love’s Labours Lost“. Abilitãþile calului erau printre cele mai variate: numãra monede, dansa pe 2 sau 4 picioare, fãcea o reverenþã în faþa reginei, ba chiar îºi muta picioarele ca rãspuns la anumite întrebãri. Aceastã ultimã îndeletnicire a atras ºi acuzaþia de vrãjitorie, calul ºi proprietarul sãu, William Bankes, fiind gãsiþi vinovaþi ºi condamnaþi la moarte. Ceea ce i-a salvat a fost tocmai gestul calului, care a îngenunchiat în faþa juraþilor, încercînd, astfel, sã pledeze pentru viaþa stãpînului sãu. Pînã la urmã, ambii au fost graþiaþi.
cafenelei l-au cumpãrat, recent, pe Marimo, un motãnel în vîrstã de 2 luni, în speranþa cã îi va þine companie micuþei bufniþe, pentru ca aceasta sã nu mai fie mereu singurã, dar nu s-au aºteptat ca între cele douã necuvîntãtoare sã se lege aºa o prietenie. Pentru cã da, bufniþa se lasã mîngîiatã ºi drãgãlitã „pisiceºte“ de Marino ºi nu pare cã-i displac aceste atenþii, chiar dacã pasãrea este legatã de picior. Mai mult, Marino atrage bufniþa în locurile în care lui îi place sã se joace… în cutii de carton, pe rafturi sau pe scaune. Amiciþia celor douã animale a fãcut senzaþie în mediul online, în numai douã zile de la postarea în mediul virtual din afara Asiei, videoclipul strîngînd zecii de mii de vizualizãri. ªi spun în afara Asiei, pentru cã acolo, deja cel douã animãluþe sînt vedete, stãpînii lor, dar ºi clienþii cafenelei postînd zeci de fotografii sau scurte videoclipuri fãcute cu telefoanele mobile cu pisoiul Marino ºi bufniþa Fukuchan, încã de la momentul în care cele douã animale s-au cunoscut.
Pag. a 22-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (13) Ea face parte din batalionul de curvete P.C.R., în care apare ºi comandantul USLA, reformate ale Televiziunii, care încã de prin colonelul Gh. Ardeleanu: 1967, de cînd instituþia mai funcþiona în Str. – Cînd v-aþi înþeles cu teroriºtii? – îl întreaMoliére, s-au menþinut pe baricade, au dat bã incomodul reporter francez pe bãiatul lui tare din coate ºi din ºolduri, au înhãþat cîte un Valter Roman. La care ãsta ia foc! Se reia apoi interviul cu Brucan. Acesta îºi activist grosolan, care le sosea ca ºef ºi care nu exprimã teama cã teroriºtii pot pune în pericol mai vãzuse în viaþa lui o femeie cu dantele viaþa oamenilor care sînt acum importanþi în negre pe dedesubt ºi îmbãiatã în parfumuri þara asta. Adicã el. ªi Petre Roman. ªi Gelu scumpe, prin urmare, vorbesc de fauna aia de Voican. Pe micul ecran locul monºtrilor stalicodoaºe ºi cafegioaice, împopoþonate ca niºte niºti e luat de un monstru butaforic: se transpensionare de la Crucea de Piatrã (din spate mite filmul lui Steven Spielberg, „E.T.“. bal, din faþã spital, sau din spate pãpuºã, din Pentru copii, merge. Ãsta chiar cã-i un evreu faþã mãtuºã), pãsãri de pradã ce jefuiau deºtept, un cineast total. Dupã film, mai apare judeþele de blãnuri, haine de piele, porþelao datã Petre Roman, care dialogheazã cu fosnuri, mezeluri scumpe, cosmeticale ºi alte delitul sãu ºef de doctorat în hidraulicã, de la catese, dar nu îndrãznea nimeni sã le zicã nimic, fiindcã ºi mahãrii de pe plan local furau „Casã, casã, dulce casã!“ – sunã titlul unui cîntec Toulouse. Vedeþi cum îºi tot aduc martori? Vedeþi cum îºi cautã adepþi afarã, pentru vîrtos, nu era nici o problemã, are balta peºte. anglo-saxon. Jeni ºi Lidia se rãsfaþã, fiindcã cine le cã în þarã nu au pe nimeni? În ceea ce mã Despre Brucan, ce-aº putea sã spun? Un vagabond bãtrîn, care pretinde cã i-a scris o iubeºte mai mult decît tãticul lor? Mai poate fi vãzutã priveºte, eu m-am lãmurit rapid. Aici sînt douã chestiuni total diferite: 1) jertfa scrisoare lui Ceauºescu. Dar ce scrisori ar fi ºi broasca þestoasã Pãpuºa... tineretului; 2) acaparea Puterii de cãtre trebuit sã le scriem noi, milioanele de copii ai – Vadime, tu nu ºtii nimic din ce-am suferit românilor, prin anii ’50-’60, acestor kom- noi, în presã. Toatã era în mîna evreilor, ne evrei. Noroc cã mai apare cîte un tînãr curajos, care îi acuzã cã ºi-au bãgat toate rudele în interniºti îmbuibaþi, care trãiau împãrãteºte în umileau cum voiau ei, ne trimiteau la bufet dupã Frontul Salvãrii Naþionale! Cãtre miezul timp ce noi beam cafea „Cicoarea“ ºi apã de la struguri, sandviºuri ºi cafea, erau stãpîni absoluþi. nopþii, anunþuri literalmente disperate, cã þuþuroiul din colþul strãzii, de ne curentam la ªi acum, ce vãd ochii mei? Pe acelaºi ideolog mîine va fi reluat întreg interviul cu „profestîlpii improvizaþi, iar de mîncat – mîncam zile înrãit, cu mutra lui de vietate hoaþã, cu ochii ãia sorul“ Silviu Brucan! Se vede treaba cã întregi struguri cu pîine, sau ciorbã de lobodã, ori mici ºi încercuiþi de urdori lipicioase, plescãind bãtrînul arþãgos a fãcut tãrãboi. Adicã, sã-l cîte un coltuc prãjit pe plita neagrã, pe care din limbã, dînd lecþii de politicã ºi economie. Se întrerupã cineva pe el?! Ni se spune cã rãzuiam un cãþel de usturoi ºi ungeam totul cu un mai ºi demascã, poate din îngîmfare, poate din François Mitterand a vorbit telefonic cu Ion strop de unturã? Nu-i aºa cã Scrisoarea celor prostie: afirmã cã în 1989 a fost în 6.000.000 ar fi fost un document mai tare decît S.U.A., apoi, la înapoiere, a trecut Scrisoarea celor 6? Prin primãvara lui 1989, cînd pe la Moscova, unde a avut convorse fãcuse vîlvã cu aºa-zisul protest al celor 6, biri cu oficialitãþile. Pe urmã îi mi-am luat inima în dinþi ºi i-am scris lui Emil Bobu; l-am rugat sã-mi permitã sã le dau ºi eu un spune acelei ºandramale cu fustã rãspuns, în numele a 2-3 generaþii de români (nevastã de doctor ºperþar): – Am fost nevoiþi sã-l executãm înfometate de ilegaliºtii evrei ca Brucan ºi pe Ceauºescu, fiindcã eram în periRãceanu, care ne puseserã pielea pe bãþ, dupã care, cum n-au mai condus þara, au început sã col ca adepþii lui sã-l elibereze. Carevasãzicã, soarta lui era scuipe unde au lins. N-am primit nici un rãspuns. pecetluitã, atunci ce rost a mai avut Regimul se credea prea deºtept ºi prea puternic, mascarada aia de proces?! Ce nu îngãduia nimãnui sã emitã vreo opinie de pãcate ispãºeºte, oare, Poporul curaj. Treaba lui, îºi meritã soarta. Eu nu doream Român, de este silit ca, în prima zi sã apãr un sistem agonic – care ºi pe mine mã a anului, de Sfîntul Vasile, sã þinea în frig, cu apã rece ca gheaþa la robinete –, 1998. Întîlnire cu Liga primarilor ºi viceprimarilor PRM. suporte figura respingãtoare ºi tot ce am vrut era sã nu ne dea lecþii corifeii În imagine, Carmen Denisa Ion, cea care a lucrat timp de bolºevismului, care au ticãloºit þara asta 20 de buhãitã a unui komisar evreu, 18 ani la redactarea, în cele mai bune condiþii, a revistei ani. Þin minte cã dupã primul meu scandal cu însetat de sînge, rãzbunãtor ºi, vai, „România Mare“, primeºte un buchet de flori de la Corneliu rabinul, în 1980, cînd publicasem articolul profund incult? Pãduchiosul ãsta Vadim Tudor. La prezidiu, lîngã Tribun, se aflã generalul „Idealuri“, patriotul Constantin Mitea îmi crede cã dacã are o oarecare Valeriu Buzea, bun prieten, care i-a fost alãturi pînã în ultiisteþime de prãvãliaº, care vinde spunea, în biroul lui de la „Scînteia“. „ace, brice ºi carice“, asta înseam- ma clipã a vieþii sale. nã automat cã el este un oracol, cã þine prelegeri ºi conferinþe, cã se înalþã ca Farul Iliescu ºi Petre Roman. Cine pe cine o fi sunat? de la Agigea sã cãlãuzeascã noroadele pe Marea Un lucru e sigur: premierul Bulgariei, Petãr în furtunã?! Ce dobitoc sinistru! Doamne, cînd Mladenov, l-a chemat la telefon pe Ion Iliescu va scãpa România de þîþîna aia purulentã a sã-l felicite ºi sã-i transmitã urãri de sãrbãtori Kominternului evreiesc, care din 1921 încoace ne etc. Noaptea, în jurul orei 12, îmi telefoneazã usucã mãduva spinãrii? Privesc la micul ecran ºi Toma Michinici: – Sînt îngrijorat pentru viitorul þãrii, pe mîna nu-mi vine sã cred: Brucan aratã dosare întregi cui a încãput! L-ai vãzut pe Brucan? A indignat cu extrase ºi sublinieri din presa strãinã, menite o þarã întreagã! Cîtã neruºinare la el, sã-ºi sã ne convingã ce erou a fost el. Dar unde e fãureascã un statut de erou, sã ne înveþe pe noi Scrisoarea celor 6? Pauzã. Nu existã! O recompatriotismul! pune el acum, din memorie. Apoi îl acuzã pe Mã bucur cã ºi primul rebusist al þãrii Gheorghe Apostol cã l-ar fi turnat, în primãvara gîndeºte la fel ca mine. Înseamnã cã românii nu lui 1989, la Securitate ºi cã ar fi indicat ºi textul s-au lãsat pãcãliþi. Cu exact 150 de ani în urmã, de Lege în care sã-l includã. Jalnic spectacol! Grigore Alexandrescu scria epistola elegiacã Noroc cã s-a nimerit cineva mai obraznic ca el: „Anul 1840“. Ce-aº putea sã scriu eu acum, în canalul 3 al Televiziunii Franceze, care trans1990? O filã de Jurnal, desigur. Mai am starea de mite în direct un interviu cu primul-ministru, spirit de a crea vreun poem? Hotãrît, nu! Fãrã sã Petre Roman. Discuþia se poartã în exclusivitate vreau, îmi amintesc de ultima replicã a piesei în francezã, nu ºtiu cîþi locuitori ai Franþei s-or „Rinocerii“ a lui Eugen Ionescu. Înnebunit de uita acum pe acest canal obscur ºi cît i-o intere- rinocerizarea tuturor, Beranger strigã: sa pe ei cu adevãrat ce s-a petrecut la noi, dar „Carabina, unde e carabina mea?“. Zãu cã-þi ºtiu cã în România se uitã cam 15 milioane de vine sã pui mîna pe armã... cetãþeni care nu ºtiu limba lui Voltaire, iar vede(va urma) Un vis de-o viaþã: vizitarea Maltei, insula pe ta de Roman îi jigneºte, refuzînd sã vorbeascã în (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la care a naufragiat Apostolul Pavel. Acest vis s-a limba þãrii noastre. E clar cã face paradã de cul- Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) împlinit în toamna anului 1998. În fundal, sta- turã. Parcã am fi sub ocupaþie strãinã. Înþeleg cã e vorba de o videocasetã filmatã în sediul C.C. al tuia celui mai mare scriitor biblic. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 23-a – 12 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
ATENÞIE LA UNGARIA! (VI) (urmare din pag. 1) „În acest context, numitul Sütö Andras, care deþinea funcþia de preºedinte al U.D.M.R., a avut rolul principal în instigarea populaþiei maghiare împotriva Statului Român. Precizînd cã luptã pentru «drepturile naþionalitãþii maghiare», grupul citat a instigat grupuri de extremiºti ai minoritãþii maghiare din Tg. Mureº la sãvîrºirea infracþiunilor, în cursul acþiunilor întreprinse, participanþii, înfierbîntaþi de alcool ºi înarmaþi cu bîte, rãngi etc. au lansat lozinci ca: «Moarte românilor!», «Jos statuia lui Avram Iancu», «Români, pãrãsiþi Tîrgu-Mureºul, Gheorghienii, Miercurea Ciuc, altfel veþi plãti cu viaþa» etc. Alte acþiuni au fost pregãtite cu mult înainte de 22 decembrie 1989, iar dupã 22 decembrie 1989, planul a fost pus în aplicare, desfãºurîndu-se în toatã amploarea lui. În luna decembrie 1989, un post de radio din S.U.A. a transmis un mesaj al emigraþiei maghiare din S.U.A. din care reþinem: «Ardealul trebuie luat - pe calea tratativelor, prin federalizare, prin forþa armelor! În jurul datei de 1 februarie 1990, Kiraly Karoly a fãcut o declaraþie în C.P.U.N. pe cît de provocatoare, pe atît de instigatoare ºi ameninþãtoare: <<La Tîrgu-Mureº situaþia este explozivã. Poate sã degenereze în lupte armate: maghiarii fac grevã la Bolyai; agitaþia între maghiari o fac foºtii activiºti ºi securiºti>>. Dupã aceastã datã, Kiraly Karoly se «interneazã» în spital la Budapesta, de unde conduce acþiunile grupurilor din Ardeal. De trei ori pe sãptãmînã circulau curieri care duceau informaþii la Budapesta ºi de acolo instrucþiuni - pentru grupurile de luptã. Nu întîmplãtor, dl. Verestoy Attila, la Conferinþa U.D.M.R., a afirmat cã «de minoritatea maghiarã a depins cã disensiunile etnice din Tîrgu-Mureº nu au degenerat în rãzboi civil». Iar dl. Szocz Geza a pretins, la aceeaºi conferinþã a U.D.M.R.: «Cerinþa de a vedea în evenimentele de la Tîrgu-Mureº nu o înfrîngere, ci o victorie, nu un sfîrºit, ci un început!». Aceste declaraþii ameninþãtoare au afectat puternic starea de spirit a populaþiei române. Luînd cunoºtinþã ºi de actele barbare sãvîrºite de extremiºtii maghiari în judeþele Harghita ºi Covasna, mulþi români au intrat în panicã. (...) Pe 19 martie, U.D.M.R. a þinut un miting neautorizat în faþa sediului, unde a vorbit Sütö Andras. În cuvîntul lui, a fãcut chemãri instigatoare, antiromâneºti cãtre populaþia maghiarã. Pe aceeaºi datã, un grup de manifestanþi români, trecînd pe lîngã clãdirea sediului U.D.M.R., a fost atacat de la etaj cu sticle, cãrãmizi ºi obiecte tari, însoþite de huiduieli ºi jigniri. (...) Din balconul sediului, Kincses, Jakabfy, Vereº fãceau apeluri: «Aici ºi acum! Acum ori niciodatã! Þigani murdari de hodãceni ºi de la Vatra! Maghiari, nu plecaþi, cã vin secuii!» (...) În jurul orelor 18, au încercat sã pãtrundã în sediu colonel Rãdulescu, de la C.P.U.N., ºi lt. colonel Chelaru, de la Ministerul Apãrãrii Naþionale. Ambii ofiþeri au fost molestaþi ºi loviþi, primind rãni grave la cap ºi pe corp, ca urmare fiind internaþi în spital. Pe 21 martie, ora 10, a fost înjunghiat maiorul Solovãstru Oliviu, de cãtre un extremist maghiar. La orele 21,15, în 20 martie, au sosit de la Sãrãþei, Sovata, 4 autobuze ºi 3 turisme, au parcat în spatele Liceului ,,Al. Papiu Ilarian“, au debarcat aproximativ 200 de bãrbaþi, înarmaþi cu bîte ºi rãngi. S-au organizat pe grupuri de luptã ºi s-au îndreptat spre centru. Erau conduºi de inginerul Biro Imre, de la Fabrica Electromureº, ºi de unchiul acestuia. Ei au cutreierat oraºul pînã la orele 4, în 21 martie, cînd s-au retras. Ing. Biro a declarat: «Am învins pe români!». Unul din autobuze a fost oprit de o patrulã militarã condusã de lt. colonel Oprea. În urma acþiunilor acestui grup, ºi ale altor grupuri, au fost ucise 4 persoane ºi rãnite 245. De asemenea, au fost provocate pagube în dauna avutului obºtesc, la Hotelul «Grand» ºi la alte instituþii, în valoare de cîteva milioane de lei. Evenimentele de la Tîrgu-Mureº au fost precedate de acþiuni teroriste duse împotriva populaþiei române din judeþele
Covasna ºi Harghita, care s-au soldat cu morþi ºi rãniþi, incendierea caselor unor cetãþeni români din Sovata, alungarea românilor din întreprinderi ºi instituþii, precum ºi a elevilor români din ºcolile mixte. În localitãþile din jurul Municipiului TîrguMureº, la intrãri ºi ieºiri au instalat pichete de pazã, care sã nu permitã intrarea în oraº a românilor; la Sîngeorgiu de Mureº pichetul instalat a oprit maºinile ºi i-a maltratat pe cetãþeni. La multe întreprinderi din oraº ºi în localitãþi apropiate au confecþionat arme artizanale; în podurile unor instituþii ºi în pivniþe erau depozitate sticle incendiare. (...) Dat fiind faptul cã judecãtorii ºi procurorii din Tîrgu-Mureº, de naþionalitate românã, sînt permanent ameninþaþi, direct sau indirect, de cãtre grupurile de extremiºti maghiari, rog sã delegaþi procurori din alte judeþe care sã ancheteze. Cu onoare, general-maior (r) Ion Scrieciu“. Unui asemenea document de o însemnãtate deosebitã, dl. Gh. Robu n-a catadixit sã-i rãspundã. Fie numai ºi pentru acest motiv ar trebui sã fie dat imediat afarã ºi anchetat penal pentru strania ºi condamnabila lui pasivitate, mai ales cã este vorba de vieþi omeneºti ºi de integritatea teritoriului naþional. Dar, acest serial nu este consacrat unui individ cu obrazul atît de gros, cum viaþa publicã a României nu cred sã mai fi avut în ultima sutã de ani! Revoltãtor este faptul cã mulþi dintre instigatorii la omor de atunci, în frunte cu Kiraly, Szocz ºi Veresstoy, se aflã instalaþi în impunãtoarele fotolii ale Parlamentului României, ceea ce ne determinã sã ne temem cã, în conjuncturi mai mult sau mai puþin asemãnãtoare cu aceea din martie 1990, ei vor face la fel, ba chiar ºi mai mult rãu, pentru cã acum se bucurã ºi de imunitate parlamentarã. Cum se pot pronunþa aceste persoane asupra viitorului României, cînd este dovedit cã fac o politicã duºmãnoasã faþã de acest stat?! Atenþie ºi la aceºti cai troieni, care, sub masca democraþiei ºi a unei mincinoase fidelitãþi faþã de legile acestei þãri, viseazã în roºu-alb-verde la Ungaria Mare, amãgindu-se cã Istoria i-a ales tocmai pe ei pentru a fugi cu bucãþica de zahãr, care este Transilvania - asta, ca sã parafrazãm observaþia demenþialã a nefericitului preºedinte al Uniunii Scriitorilor. Iar ceea ce s-a întîmplat sãptãmîna aceasta în Parlamentul României pãrãsirea sãlii, în forþã, de cãtre 12 udemeriºti aratã cã aceºti capi nu vor dialog cu noi, nu vor nici mãcar drepturi, ei vor sã tremurãm de frica lor, în þara noastrã, pentru cã am fãcut o datã eroarea istoricã de a fi proºti de buni cu ei, de a-i primi pe pãmînturile noastre, ºi uite cã acum ni s-au urcat în cap ºi ne fac viaþa imposibilã, doardoar vom pleca noi de aici! Este limpede cã o mare rãspundere pentru starea zbuciumatã a þãrii, ca ºi pentru emigraþia incredibil de mare a românilor, o are acest partid intolerant, în realitate o autenticã organizaþie teroristã, care este U.D.M.R. Revenind la incidentul parlamentar (studiat din timp, intra în calculul Budapestei!) pot spune cã între deputatul Partidului de Uniune Naþionalã a Românilor, ziaristul Ioan Gavra, ºi cei „12 oameni furioºi“ noi vibrãm sufleteºte cu patriotul român din fericire deloc izolat într-un Parlament care începe, tot mai mult, sã-ºi dea seama ce zace în guºa ºi-n cãpuºa extremiºtilor maghiari. Ne exprimãm, totuºi, regretul cã parlamentarii unguri au pãrãsit numai sala de ºedinþe, ar fi fost mult mai bine pentru toatã lumea. În primul rînd pentru ei, sã pãrãseascã ºi România. Pentru întregirea imaginii acestei sãptãmîni, sã menþionãm ºi tentativa unor maghiari de a smulge Tricolorul românesc de pe statuia lui Avram Iancu din Tg. Mureº, nu înainte de a urina pe soclu - aºa dupã cum reiese dintr-un raport al Poliþiei. Desigur cã locþiitorul ºefului Poliþiei, ungur de origine, le-a dat drumul imediat, astfel încît ne întrebãm, pe bunã dreptate: cîte samavolnicii, chiar crime, sînt muºamalizate de cãtre poliþiºtii unguri? Prinºi din nou, la insistenþele populaþiei, nemernicii ãºtia au declarat la televizor ceea ce i-a învãþat, bineînþeles, U.D.M.R.: „Am fost beþi!“. Fireºte cã aþi fost beþi,
asta e starea voastrã naturalã, dar aºa ceva nu e o circumstanþã atenuantã, pentru cã voi sînteþi beþi de 1.000 de ani, pentru cã tot beþi au fost ºi asasinii de la 1848-1849, 1918, 1940-1944, 1989, 1990. Sã insistãm puþin asupra evenimentelor care se petrec acum în Ardeal. S-ar putea ca domnii Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, S.R. Stãnescu, Dan Achim ºi alþi distinºi intelectuali de pe la G.D.S. sau Societatea Timiºoara (pe care nu mã sfiesc sã-i acuz pe faþã de trãdare a þãrii!) sã ne replice cã avem de-a face, din nou, cu diversiuni de tip ceauºist ºi cã problema Ardealului, de fapt, nici nu existã. Nu-i nimic, ei pot declara orice, dar existã un Dumnezeu al dreptãþii, care le vede ºi le judecã pe toate, iar dacã, fereascã cerul, vor avea loc din nou tulburãri grave, provocate de aceiaºi asasini maghiari, atunci cozile noastre de topor vor fi primele sacrificate de populaþia României! Sã nu ziceþi cã nu v-am avertizat, amical, nu vã mai jucaþi cu mîndria rãnitã a românilor ºi nici cu idealurile de independenþã ºi integritate a acestei þãri! Haideþi sã vedem noi cît de „diversionistã“ este problema Ardealului, dacã ea existã cu adevãrat, dacã românii majoritari pot trãi în liniºte în þara lor etc. Citim în acelaºi cotidian mureºean „Cuvîntul liber“, nr. din 26 septembrie 1990, sub titlul „Trenul Groazei“: „La 21 septembrie 1990, am plecat din Tîrgu-Mureº, cu personalul spre Miercurea-Ciuc, în vizitã la un prieten. În tren, am fost atacat, prin surprindere, de trei persoane necunoscute, trîntit pe jos, lovit cu picioarele ºi tãiat cu cuþitul. Ne-a salvat de aceºti indivizi o familie, nu o cunosc, care ne-a ascuns sub banchete. Au venit ºi a doua oarã, cu cuþitele în mîini, întrebînd unde sîntem, cã ne omoarã. Au coborît în localitatea Mãdãraº“. (Ioan Gal, dulgher la C.A.P. Sînmartinul de Cîmpie) - „Mergînd cu trenul în direcþia Tîrgu-Mureº – MiercureaCiuc, între Izvorul Olt ºi Mãdãraº am fost atacaþi de trei indivizi maghiari. Ne-au întrebat «Cît e ceasul?, «Ora 19», le-am rãspuns româneºte. A venit alt maghiar, adresîndu-ne aceeaºi întrebare. I-am rãspuns la fel. Cam dupã un sfert de orã, au tãbãrît toþi în compartiment ºi au început sã ne loveascã prin surprindere. Au scos ºi cuþitul. Lumea a fugit afarã. Nimeni nu ne-a sãrit, de fricã, în ajutor. Dupã ce ne-au bãtut bine, au plecat. Au revenit ºi ne cãutau cu cuþitele în mîini. Strigau unde sîntem, cã ne omoarã. O familie ne-a ascuns sub banchetele din compartiment, sã nu ne vadã, cã ne omorau. De ce nu putem trãi la noi în þarã?“ (Elena Gorea, Strada Hunedoara nr. 24, Tîrgu-Mureº). Recent, mai mulþi criminali itineranþi, care operau prin trenuri, au fost arestaþi; fireºte, toþi sînt de naþionalitate maghiarã. Auzim cã s-au instituit un fel de patrule înarmate ale organelor noastre de ordine, dar cîtã eficienþã pot avea ele ºi cîtã zonã teritorialã pot acoperi? Aflînd de atrocitãþile ºi obrãznicia fãrã margini a acestor fiare, împotriva sãrmanilor noºtri români din Ardeal, pur ºi simplu îþi nãvãleºte sîngele la cap de mînie. Aceeaºi stare de spirit ne încearcã ºi în faþa unei alte murdãrii publicate de revista antiromâneascã „Tromf“, din Miercurea-Ciuc. Dupã ce ne-au fãcut boi ºi porci, iatã-ne ajunºi ºi cãmiloi! Revoltãtor este faptul cã revista bucureºteanã „Flacãra“ (animatã de niºte antici dogmatici comuniºti, care, cu cît au avut mai multe pãcate înainte, cu atît pozeazã acum mai abitir în mari democraþi occidentalizaþi!) a gãzduit, cu iresponsabilitate, un articol al lui Balogh Joszef, extrem de elogios la adresa amintitei publicaþii. Iatã ce zice, printre altele, acest membru marcant al Consiliului de Conducere al Huniunii Scriitorilor din România (este chiar primul, în ordine alfabeticã!): „Fapt este cã sãptãmînalul «Tromf», un fenomen insolit într-un centru de judeþ, a atins o popularitate binemeritatã, depãºind tirajul de 50.000 exemplare. (...) Se practicã genurile scurte, iar în domeniul caricaturii, sãptãmînalul a devenit un adevãrat atelier pentru graficieni. Majoritatea lor este tînãrã ºi foarte talentatã, practicînd un desen incisiv, cu încãrcãturã semanticã explozivã“. Este explozivã, într-adevãr, dar nu în sensul în care crede autorul. Au toate acestea legãturã cu Ungaria? Normal, doar de acolo sînt inspirate, iar consemnul primit este batjocorirea ºi enervarea, cu orice preþ, a românilor!
Pag. a 24-a – 12 februarie 2016
M M II C CÃ Ã
ROMÂNIA MARE“
E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E
Cãlcîiul lui Ahile FUMÃTORII Dupã douã zile de la declararea ei, de cãtre CCR, ca fiind constituþionalã preºedintele României a semnat Legea Antifumat. Dar discuþiile continuã. Sîntem siguri cã legea va avea ºi în sport efecte pozitive, pe care mulþi antrenori nu au reuºit sã le obþinã. Nu au reuºit, pentru cã, în multe discipline sportive, teama de a pierde un sportiv îi face pe aceºtia sã nu mai fie atît de intransigenþi, iar tinerii dispuºi sã se supunã la sacrificiile sportului de performanþã sînt din ce în ce mai puþini. Dar ºi în trecut, fumatul a fãcut multe victime în rîndul unor sportivi care au avut necazuri mari din cauza acestui nãrav. Se spune cã neuitatul Dobrin, „Gîscanul”, cum era poreclit, ºi care ºi astãzi este considerat de mulþi fani ca fiind cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, deºi a fost prezent la „Mondialul” din 1970, din Mexic, nu a fost solicitat de cãtre Angelo Niculescu, antrenorul „Naþionalei” de atunci, sã joace în nici un meci, din cauza unor þigãri însoþite ºi de... niscaiva alcool. L-am întîlnit deunãzi pe carismaticul Bogdan Stelea, component al Generaþiei de Aur a fotbalului nostru. El crede cã aceastã mãsurã este beneficã ºi pentru sport, fiind un motiv real ca mulþi sã renunþe la acest viciu care este, de cele mai multe ori, însoþit ºi de consumul de alcool. Stelea considerã cã aceleaºi mãsuri trebuie sã fie luate ºi împotriva consumatorilor de alcool, pentru cã, în multe þãri europene, existã interdicþii împotriva „tãriilor”. Cu atît mai mult în sport, unde se cunoaºte cã alcoolul distruge fibra musculara. Este drept, în cantitãþi microscopice, dar, totuºi, distruge, nu adaugã! Iar efectul nociv este mult mai puternic. (Închipuiþi-vã un sportiv beat intrat pe terenul oricãrei competiþii sportive). Un fumãtor se poate poticni cel mult la sporturile în care este nevoie de rezistenþã. El va plãti, însã, mai tîrziu aceastã „plãcere“ cînd va dori sã se plimbe pe munte, sã urce repede scãrile sau sã danseze la vreo petrecere ºi, bineînþeles, cînd va îmbãtrîni mai repede. Ieri, m-am întîlnit cu un fost elev pe care nu l-am mai primit la antrenament deoarece nu a renunþat la fumat, nãrav pe care l-am descoperit datoritã valorii minime a tensiunii arteriale, care era puþin mai ridicatã decît în mod obiºnui. Dupã cum arãta, se vedea cã nu o duce prea bine. Din vorbã în vorbã, am aflat cã nu a reuºit sã se lase de fumat ajungînd, uneori, la peste douã pachete pe zi. Spunea cã nu a avut noroc în viaþã. Atunci, i-am fãcut un calcul simplu ºi am socotit cît a cheltuit pe þigãri ºi pe „cîte-o bere“, din cînd în cînd... A rãmas uluit cînd a vãzut cã, astãzi, cu banii cheltuiþi pe þigãri ºi pe „cîte-o bere”, ar fi putut avea o garsonierã ºi o maºinã… De altfel, Mark Twain a lansat o butadã rãmasã celebrã în lumea fumãtorilor: „A te lãsa de fumat este cel mai uºor lucru; eu mã las în fiecare zi!!” SILVIU DUMITRESCU
D’ALE TEATRULUI 1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
1
2 3
4 5
6 7 8
9 10 ORIZONTAL: 1) Mare actor român de teatru ºi film, care, în anul 1960, a primit titlul de Artist Emerit (Niki; 1907-1967); 2) Personaj feminin din piesa „O noapte furtunoasã“, de I.L. Caragiale – Radu Beligan, de pildã, cel care a intrat în Cartea Recordurilor, fiind cel mai longeviv artist din lume; 3) Copiat – Trei la primãrie! 4) Alt mare actor român de la Teatrul Naþional din Bucureºti (Petre; 1871-1912) – Specie de grîu; 5) „Mansardã la Paris cu vedere spre moarte“, piesã de Matei Viºniec, despre ultimele luni din viaþa acestui mare filozof ºi scriitor român stabilit în Franþa (Emil; 1911-1995) – Giugaru Alexandru; 6) Costache Antoniu – „O moºtenire ºi doi…“, piesã de Ana Odagiu; 7) Actriþã din Israel (Alona; n. 1983) – Muzician francez (Julien; n. 1981); 8) „… care nu se mai terminã“, piesã de teatru scrisã de ªtefan Dumitrescu (neart.) – Zoe Teo Marin; 9) Din nou – „Strãini în… “, spectacol de Radu Beligan, cu Florin Piersic ºi Medeea Marinescu; 10) „Dimineaþã pierdutã“, de Gabriela Adameºteanu, transpus în scenã de Cãtãlina Buzoianu (pl.) – 1885 este cel al premierei piesei „D’ale carnavalului“, de I.L. Caragiale. VERTICAL: 1) „… de noapte“, cunoscutã piesã de teatru dupã Maxim Gorki (neart.) – „Take, Ianke ºi…“, spectacol de succes din creaþia lui Victor Ion Popa; 2) Silvia Dumitrescu…, legendara actriþã de teatru ºi film (19021999) – „East Asian Observatory“; 3) Locuitori din vechea Atica – „Casa de la… mãrii“, piesã de teatru scrisã de ªtefan Zweig (neart.); 4) Teatru situat în centrul Capitalei; 5) … Cioranu, regretat actor al Teatrului Bulandra – Nene! 6) „Ce ºtia…“, prima piesã radiofonicã de I. Valjan (neart.) – Ape! – Personaj din piesa „O scrisoare pierdutã“, de I.L. Caragiale (soþia lui Zaharia Trahanache); 7) Ion Creangã – O piesã plictisitoare, lipsitã de interes; 8) Folositor – Regizorul piesei de teatru „Noul locatar“, de Eugen Ionesco, la Teatrul Maghiar din Cluj Napoca (Gabor); 9) A exprima respectul faþã de cineva – Ten! 10) Renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei româneºti (George; 1896-1964) – „… Leonard“, este denumirea Teatrului Muzical din Galaþi care poartã numele unui celebru tenor român, supranumit „Prinþul Operetei“. DICÞIONAR: ALAC, TAL, SOAN PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut „DORINÞELE RUSULUI“: 1) ACARI – SACA; 2) CONIAC – LOC; 3) TN – TRATARE; 4) SAMAIVINA; 5) NERA – N – NI; 6) ERE – ITA – EB; 7) OVODCAMARE; 8) RATEU – A – I; 10) NEGA – NARAV.
ANUNÞ IMPORTANT! În atenþia colaboratorilor revistei „România Mare“ Pentru continuarea, în bune condiþii, a editãrii revistei „România Mare“, toþi cei care doresc sã colaboreze, trimiþînd materiale, sau orice alte opinii, sînt rugaþi sã o facã la o nouã adresã, respectiv Casa Presei libere nr. 1, corpul C, etaj 1, camera 126 (ca punct de reper, pe faþadã existã un panou pe care scrie Coresi – pentru cei care vor veni direct la redacþie), unde va exista o cãsuþã poºtalã. Vã mulþumim pentru înþelegere ºi vã aºteptãm cu drag. Adresele de email pe care putem primi, de asemenea, materiale sînt: prm_central@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com REDACÞIA REVISTEI „ROMÂNIA MARE“ Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.