Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Româneºte Aºa a fost sã fie româneºte sã fii îndurãtor ºi milostiv sã faci martir din cel ce pãtimeºte sanctificat într-un tablou votiv. Aºa a fost sã fie româneºte de douã mii de ani de cînd durezi sã-þi fie pline apele de peºte cîmpiile de grîne ºi cirezi. Aºa a fost sã fie româneºte sã plîngi la nunþi, sã rîzi la-ngropãciuni popor frumos ºi unic care creºte sub steaua fãcãtoare de minuni. Aºa a fost sã fie româneºte sã te însori de tînãr ºi sãrac copiii sã þi-i creºti dumnezeieºte sã-þi facã cinste numelui prin veac.
Aºa a fost sã fie româneºte sã pizmuie vecinii casa ta iar cînd întreaga lume te loveºte tu sã te ºtii mai înþelept ca ea. Aºa a fost sã fie româneºte cu toþi ai tãi alãturi sã petreci furtuna nimãnui nu te clinteºte tu eºti sigiliu plumbuit pe veci. Aºa a fost sã fie româneºte frumos ºi harnic, drept ºi cumpãtat sã ºtii cã libertatea se plãteºte ºi sã nu uiþi ce-ai rãzbunat. Aºa a fost sã fie româneºte iar în acest cuvînt încape tot: o patrie ºi-un grai care doineºte ºi un popor latin ce dãinuieºte în mijlocul unui etern complot. CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
ABOLIREA GRANIÞELOR? (2) Dar Europa nu poate fi comparatã cu America, e vorba de cu totul altceva, în timp ce America a luat naºtere, aºa cum ºtim cu toþii, pe temeiul unei colonizãri masive ºi permanente, timp de peste trei veacuri (ai cãrei eroi au fost amãrîþii sorþii), prin eliminarea indigenilor ºi chiar exterminarea lor Europa este continentul unor state foarte vechi, al unor þãri cu civilizaþii diferite ºi chiar cu eterne litigii teritoriale. Pot fi abolite graniþele dintre state, de vreme ce întreaga Istorie a unora se bazeazã pe lupta pentru hegemonie, iar întreaga Istorie a altora s-a întemeiat pe eforturile extraordinare de apãrare a acestor graniþe? N-am nega, oare, dintr-o trãsãturã de condei existenþa a zeci de generaþii de înaintaºi? Înseamnã cã toþi aceºtia au trãit ºi au murit de pomanã, pentru cã vine acest Drãgãnoiu, vine ºi Societatea Timiºoara, vine ºi ziaristul care scria despre dovleci-minune, P.M. Bãcanu, vine ºi toatã liota de calici, care, pentru un automobil ºi o sticlã de vin, ar vinde ºi moaºtele pãrinþilor - ºi ne spun tuturor cã
sîntem retrograzi ºi reacþionari ºi cã ne opunem evoluþiei fireºti a acestui continent! Iar ei solicitã spulberarea graniþelor României, în condiþiile în care au impus graniþe interioare tot mai sofisticate ºi ticãloase: e vorba de tentativele de a izola zone întregi ale þãrii, cum sînt Timiºoara, Sãpînþa, chiar Piaþa Universitãþii din Bucureºti, e vorba de spiritul diabolic în care au izbutit sã scindeze Poporul Român etc. Aºadar, sã desfiinþãm graniþele exterioare, pentru a ne bantustaniza ei în interior, pentru a ne pune în „Cuºca da sticlã“, cum zice I.Drãgãnoiu chiar în titlul mizerabilului sãu articol. ªi oare cum cred aceºti domni cã vom putea desfiinþa noi graniþa cu Ungaria, atît timp cît ungurii ne fac viaþa un coºmar chiar la noi acasã, s-au separat complet de noi în ºcoli, ne alungã din oraºe, ne strigã pe stradã „valahi împuþiþi“ ºi „maimuþe“? (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 19 octombrie 1990)
ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.
Sophia Loren la ceasul destãinuirilor… (1) Dacã actori foarte serioºi, cum ar fi Simone Signoret, David Niven, Sophia Loren sau Liv Ullmann, nu ºi-ar fi scris memoriile la o vîrstã la care existenþa lor era departe de a se hrãni din amintiri, am putea crede cã aceastã propensiune cãtre mãrturisirea publicã este, de acum, o modã. Dar, se pare cã epoca noastrã, cu ritmul ei trepidant, ºi-a spus cuvîntul ºi în aceastã privinþã, anulînd imaginea tihnei ºi a senectuþii, chipurile, propice pentru evocarea celor trãite. Astãzi, între un film ºi altul, între un avion ºi altul, actorii se destãinuie unui magnetofon, simplu ºi eficient, urmînd ca, pe urmã, sã se descurce în maldãrul de benzi ce le-au înghiþit experienþele. Toate acestea pentru cã, la 40 sau la 50 de ani, au o biografie cît alþii, odinioarã, la 70, pentru cã timpul nostru nu le-a dat rãgazul sã aºtepte întîmplãrile, ci puterea, inteligenþa de a le provoca ºi - ceea ce mi se pare cel mai important - pentru cã se simt oameni ai acestui veac. Marii actori nu sînt fiinþe ce îºi contemplã aºa, într-o doarã, vremea în care trãiesc, preferînd sã se lase adulaþi decît sã-o priceapã, ci oameni care participã, pe mãsura înzestrãrii lor, la evenimentele ce se petrec. De aceea, memorii, precum cele semnate de Simone Signoret (Nostalgia nu mai e ce a fost,) de Liv Ullmann (A deveni), de David Niven (Luna este un balon) sau de Sophia Loren (Steaua cea bunã) sînt, dincolo de dezvãluirea unui destin personal, documente ale confruntãrii dintre o sensibilitate, o conºtiinþã artisticã (uneori, acut politicã, precum în cazul Simonei Signoret) ºi epoca noastrã. (continuare în pag. a 12-a) Traducere ºi adaptare de MAGDA MIHÃILESCU
NR. 1331 z ANUL XXVII z VINERI 26 FEBRUARIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T
Leprozeria Europei Libere Hruºciov Apã, fraþilor, apã! ministru în pielea goalã PARTEA I Anunþ foarte important! În legãturã cu cele 12 procese care ne-au fost intentate, biroul de presã al Fundaþiei noastre este împuternicit sã declare urmãtoarele: aºteptãm pînã se vor face 20 procese, dupã care îi vom delega, pentru a ne reprezenta interesele, pe domnii Zambiluþã ºi Cocoºel, pitici la Circul de Stat, singurii în mãsurã sã dea un spor de seriozitate justiþiei noastre. Ei vor fi însoþiþi de gãina-minune Mãrgeluºa, care va cînta marºuri pioniereºti de Dunaevschi ºi Corul Robilor, de Verdi, dedicat celor doi soþi Robu... La 1 octombrie s-au împlinit exact 15 ani de cînd apreciatul poet Ioan Alexandru a caligrafiat cu cernealã neagrã aceastã epistolã, aflatã astãzi în arhiva revistei „România Mare“: „Stimate tovarãºe secretar al C.C. al P.C.R. Dumitru Popescu, Ioan Alexandru vã aduc la cunoºtinþã cã memoriului adresat de cãtre mine Dumneavoastrã cu doi ani în urmã în legãturã cu aprobarea unei extinderi în spaþiu i s-a rãspuns favorabil, primind aceastã aprobare, în prezent avînd un apartament potrivit familiei mele numeroase. Mulþumindu-vã rãmîn al Dumneavoastrã, cu stimã, Ioan Alexandru. 1 oct. 1975“. Stimate poet, dacã þi-a dat omul casã, purtîndu-se uman faþã de cei 5 pruncuþi ai tãi, de ce oare nu iei nici o atitudine în ziarul þãrãnist „Dreptatea“, unde predici atît de vibrant iubirea creºtinã? De ce laºi toate leprele alea intolerante ºi setoase de sînge sã-i acuze pe aceºti foºti oameni politici de toate nenorocirile acestei þãri, cînd, în realitate, unii dintre ei au fãcut ºi bine, atît cît s-au priceput ºi le-a permis sistemul comunist? ªi de ce nu ai ridicat nici o clipã vocea la toþi acei vînãtori de dedicaþii inofensive, lãsîndu-i terfeliþi pe scriitori în paginile acestui otrãvit ziar, de parcã ar fi fãptuit niºte crime abominabile? Cam aceleaºi întrebãri i se cuvin ºi doamnei Cristina Tacoi, o altã slujitoare a acestui ziar vînãt, care scria pe volumul sãu „Ierugi“ urmãtoarele rînduri: „Domnului ªtefan Andrei, pentru înþelegere ºi pentru omenia cu care m-a ajutat, în clipele cele mai grele ale vieþii mele. Cu aleasã consideraþie“ º.a.m.d. De notat cã dl. Andrei îi trimisese fiul la Geneva, pentru a se trata de cancer... Mãgulitoare dedicaþii au închinat marelui diplomat român ºi alþi scriitori, dar nici
Aristide Gunoiu ºi regele Securistul de la Rusca Un
unul nu suflã acum o vorbã despre binele pe care acesta l-a fãcut tuturor, ba, mai mult, gãzduiesc prin publicaþiile pe care le patroneazã ori le dirijeazã cele mai cumplite acuzaþii. Iatã o dedicaþie a marii luptãtoare împotriva comunismului ºi a nomenclaturii, Ana Blandiana: „Obiºnuita închinare, obiºnuitele sentimente: de stimã, de prietenie - Violetei ºi lui ªtefan Andrei. Ana Blandiana, octombrie 72“. Vom încheia cu o dedicaþie a campionului luptei împotriva fostei conduceri a C.C. al P.C.R., anume Octavian Paler, în al cãrui ziar gãsim cele mai crîncene acuzaþii împotriva foºtilor lideri politici (dar ºi a actualilor, fireºte): „În semn de omagiu tovarãºului ªtefan Andrei, cãruia îi mãrturisesc acum o veche admiraþie ºi un neobosit respect. Octavian Paler, martie 1982“. Cugetarea sãptãmînii: Femeile astea e foarte rele, dom’le, uite Cidul ce bãiat bun era ºi uite ce ravagii face nevastã-sa, Sida! Este neîndoios cã o mare parte din rãul actual al acestei þãri pleacã de la trãdãtorii de neam ºi þarã, aciuiþi la Europa Liberã. Acum, de cînd s-a aflat cã S.U.A. nu-i mai finanþeazã cu grãunþe, iar Germania unificatã s-a pus pe deratizare (întrucît rãzboiul rece s-a încheiat!), geanabeþii pornesc într-o migraþie inversã, încercînd sã vinã înapoi în România. Dar nu oricum, ci pe post de mari luptãtori ºi eliberatori. Primul pas l-a fãcut cuplul comic-fantezist Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, primiþi cu onoruri de ºefi de stat la Huniunea Trãdãtorilor, de pe Calea Victoriei nr. 115. Al doilea pas vrea sã-l facã Max Bãnuº (frumos nume românesc!), care se zbate de zor pentru a-ºi instala acilea un ziar numit „Tinerama“, cu tipografie cu tot, ducînd chiar unele tratative cu niºte lideri politici (?!), ceea ce, dacã se adevereºte, va avea darul sã ne înfurie de-a binelea. A treia tentativã este a unei individe Camelia Szokö (mãritatã Dumitriu), care a simþit ºi ea cã se dãrîmã leprozeria pe ei ºi s-a nãpustit la Editura Humanitas. Marea neruºinare este cã tuciuriul care conduce fosta Editurã Politicã a fãcut o adresã (nr. 416/14 mai 1990) cãtre Primãrie, prin care solicitã, someazã chiar, sã se dea de urgenþã casã acestei fiinþe! Cînd existã criza asta formidabilã de locuinþe, uite cã vine echipa de mãcelari de la Europa Liberã ºi se caliceºte la apartamentele noastre! ªi apoi, fraulein Szokö,
dacã nu þi-a plãcut Ceauºescu, de ce vrei sã te muþi într-un apartament construit, totuºi, pe vremea lui? Aaa, ori poate urmãreºti sã te muþi la vilã, ca domnii Dan Petrescu, Coriolan Babeþi, M. Dinescu ºi alþi neruºinaþi profitori ai Revoluþiei?! Sincer sã fiu, îmi e o atît de mare silã, încît n-aº bea apã dupã ãºtia... În continuare, splendidã emisiunea TV în limba germanã. Doamne, cîtã diferenþã cu ºtim noi cine!... Dupã ce a încercat sã-ºi plaseze fiica la „România liberã“ (fãrã succes), dl. Aristide Gunoiu ºi-a mutat, prin tot felul de intrigi ºi ameninþãri, ziarul la Bucureºti. Hai sã zicem cã asta nu ne-ar deranja prea tare, deºi cultura marelui pepene american s-a poticnit la „Capra cu trei iezi“. Ce ne facem însã cu zvonul tot mai insistent, care spune cã fostul autor al programului de la barul „Melody“ se implicã, pînã peste cap, în pregãtirea unei vizite a fostului suveran-copil?! La cîtã istorie ºtie spirocheta palidã, Mihai e tatãl lui Carol al II-lea, iar Regina Maria e mãtuºa lui Nichita Hruºciov, care era regele Antarcticii. Profesorul Raoul ªorban sa aflat timp de cîteva zile la Paris, pentru tipãrirea impunãtoarei cãrþi despre Transilvania, a istoricului Silviu Dragomir. Ar fi bine sã ne intensificãm propaganda pentru mai buna cunoaºtere în lume a istoriei acestui strãvechi pãmînt românesc. Inegalabilã e limba românã: în Bucureºti existã o stradã cu numele Zãpada Mieilor, nume sublim ca un poem! Din pãcate, tot în Bucureºti se simte din ce în ce mai dureros lipsa apei potabile. Duminicã, bunãoarã, sutele de vizitatori ai Cimitirului Ghencea n-au putut gãsi nici o picãturã de apã pentru stropitul florilor ºi îngrijirea mormintelor. Ni se va spune cã de aproape 10 ani e secetã. Dar uite cã anul trecut n-a fost o asemenea situaþie, adicã problemele vitale (cum este apa, de pildã, sau curãþenia oraºului) au fost gospodãrite mai bine. Apã, fraþilor, apã! Un binevoitor ne informeazã cã piticul sovietic care rãspunde la numele Dan Deºliu de la Rusca îl are pe conºtiinþã pe poetul Vornic Basarabeanu. La cîþiva ani dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, acesta din urmã a publicat un poem despre 1 Mai, dar pe acrostih scrisese urarea creºtinã CHRISTOS A ÎNVIAT! Apoi a fãcut imprudenþa sã-i povesteascã isprava omului cu rubaºcã, cu care era coleg într-o redacþie, dar acesta l-a turnat imediat la Securitate, bietul poet cãpãtînd ani grei de temniþã. De altfel, pînã la 22 decembrie 1989, nichipercea a fost informator al Securitãþii, lucrînd direct cu colonelul Goran, care nu era altul decît ºeful Securitãþii Municipiului Bucureºti. Acum Goran e închis, iar Deºliu pozeazã în mare rezistent ºi ne dã lecþii de democraþie occidentalã, de moralitate, cerînd procese ca la Nürnberg! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 octombrie 1990)
CARICATURI CARICATURI CARICATURI
Pag. a 3-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT O lebãdã, iarna Aforisme la tot cartierul Fii, fã, o doamnã! Pleºu, la puºcãrie! Reflexe habsburgice Parlamentul penal Erotizarea senzorialã Ministerul Needucaþiei Adrian Ghenie, tînãrul pictor bãimãrean, stabilit din 2013 la Berlin, a vîndut tabloul ,,The Sunflower in 1937”, printr-o licitaþie organizatã de celebra Casã Sotheby’s, cu 4.030.918 euro! Iatã un nou mare artist român care impresioneazã ºi a cãrui valoare este recunoscutã la nivel mondial. Norocul lui e cã a plecat ,,afarã”, fiindcã la noi ar fi fost catalogat la modul: cine, mã, zugravul ãla?! N-a fost în stare sã înveþe o meserie cinstitã ºi stã cît e ziulica de lungã sã mîzgãleascã niºte cearºafuri cu bidineaua! Ce, de artiºti are nevoie România? Nu, tatã, piaþa nemuncii cere tinichigii auto ºi ospãtari cu patru mîini. Niºte þãrani! Totuºi, va mai curge destulã apã pe Dunãre pînã cînd lumea bunã nu-l va mai confunda pe Adrian Ghenie cu Mãdãlina Ghenea, despre care n-am sã vã spun mai multe, fiindcã românii sînt foarte bine informaþi în domeniul, de largã respiraþie naþionalã, ,,gagici cu lipici”. Oricum, pãrerea mea sincerã e cã ºi Ghenea e destul de foarte miºto. E adevãrat, ea deseneazã diferite peisaje pe aerul pe care-l subjugã, nu pe pînzã, ºi foloseºte alte uleiuri ºi culori decît Ghenie, dar nu e deloc de condamnat. Nu e vina ei cã natura a fãcut-o atît de frumoasã. Sper cã nu ºi-a bãgat ºi vreun plastician coada, c-aºa se stricã operele de artã. Uite, deunãzi, la San Remo, a fost comparatã cu o lebãdã. Norocul ei cã acest festival muzical se desfãºoarã în Italia, cãci, dacã se þinea la Viena, era halitã cu fulgi cu tot. Papa Francisc ºi Patriarhul Kiril, generalul Bisericii ortodoxe ruse, s-au întîlnit la Havana, în ideea cã ar fi posibilã reunificarea creºtinilor, dupã ,,Marea Schismã” din 1054. Totuºi, pentru aceia care nu ºtiu (ºi vãd cã presa-i plinã de ei), în 1439, la Conciliul de la Florenþa, s-a hotãrît reunificarea, decizie care, însã, a durat doar pînã la cãderea Constantinopolului (1453) ºi a fost una mai mult formalã, nedepãºind stadiul de intenþie. Un derbedeu din Craiova, fiu de judecãtoare, a înjunghiat un bãrbat de 35 de ani, în faþa Casei de Culturã a Studenþilor din localitate, dupã care, plin de curaj, a rupt-o la sãnãtoasa. Dilimanul ãsta are un cazier mai bogat decît Codul Penal, dar a scãpat întotdeauna basma curatã, datoritã relaþiilor suspuse. Are o singurã condamnare, de 1 an ºi 2 luni cu suspendare, deºi cariera de om care le cautã cu lumînarea l-ar fi recomandat pentru un cantonament prelungit, alãturi de alte cîteva beizadele celebre. Cîtã lume trebuie sã mai agreseze Nebunicã acesta, ca sã fie bãgat la beci? ªi ce trebuie sã mai facã? În cap a dat (cu o cheie, într-o benzinãrie!), de înjunghiat a-njunghiat!... Sã sperãm cã nu i s-a pus pata ºi pe primãriþa Craiovei, cã nu-l vedem bine. Fosta peremistã, LOV, are centura neagrã de castitate, de pe vreme cînd era lupul cãþel ºi hiena pisicuþã, ºi o poartã agãþatã de portjartier, între Golful Mexic ºi Triunghiul Bermudelor. Dar ºi Olguþa are noroc cã, între timp, s-au lãsat de meserie Iustin Covei, tot fiu de magistraþi (la Craiova, dacã nu eºti fiu de magistrat, n-ai voie sã le dai în cap la oameni), dar ºi fraþii Rãducãnoiu, Costi ºi Alina, copiii fostului prefect. Pentru cine nu-ºi mai aduce aminte, Alina e celebra filosoafã, care a zguduit adînca noapte coborîtã peste Cetatea Banilor cu ineditul aforism, ce i-a fãcut sã plesneascã de invidie pe Socrate, Toma d'Aquino, Chris Oliver ºi pe mult mai celebrul Toni Poptãmaº: ,,Dau m… la tot cartierul!”. Nu ºtim dacã s-a þinut de cuvînt, dar, pînã la urmã, intenþia conteazã. Electrica a raportat, pentru anul 2015, un profit de 283,9 miliarde de lei, la venituri de 383 miliarde de lei. Aºa cã-i convine sã ne ardã la buzunare. Senatoarea Cristiana Anghel nu mai e o doamnã! Puteþi sã credeþi aºa ceva? Aceastã Iulia Albu a Parlamentului Ruºinii Naþionale, care, în loc de o gãinã pe cap, umblã cu un ciur de tãrîþã în interiorul obiectului decorativ respectiv, a renunþat benevol la eleganþa-i proverbialã ºi a trecut în tabãra acelora care-ºi ridicã fustele în public, deºi priveliºtea e înfiorãtoare. De ce, fã, doamnã? Ce te-a
supãrat aºa de tare, de þi-ai pierdut uzul raþiunii? ,,Guvernul Marii Trãdãri Naþionale”? Stai cuminte, lady! La valoarea matale, nu e cazul sã-þi pui mintea cu Cioloº. El atît poate, atît face, e cu rãspundere limitatã. Dar tu? Speranþa naþiunii, muza ciobanilor care miros a ,,Malizia”, nu ca tine, a naftalinã, se poate sã te compromiþi în asemenea hal? ªi pentru ce? Pentru niºte antene. Tu, oricum, prinzi non-stop posturi prin satelit, dacã-þi bagi degetele în prizã. Decît sã renunþi la statutul de doamnã de Caracal, un fel de lady de Winter a lui Tãriceanu, republicanã, regalistã, liber-schimbistã ºi grevistã pînã la uitarea de sine, mai bine þi-ai petrece un week-end prin munþi, pe la stînile ciobanilor pe care atît i-ai hulit! Cicã nici ei nu e prea domni, dar îþi iau toate frustrãrile cu mîna. Dupã un asemenea pelerinaj, te întorci alt om. Sau femeie, sau ce-oi fi dumneata, cã se mai cerceteazã cazul. Cristino, Cristino, fii, fã, o doamnã! Cã vorba aia: eºti, sau nu eºti o doamnã, vremea domniei trece. Ce þarã e aia în care copiii mor prin spitale în urma unor infecþii, iar responsabilii medicali bîjbîie ca niºte orbi, sãptãmîni în ºir, pentru identificarea cauzei? E þara unde dispreþul faþã de sãnãtatea oamenilor este absolut. E þara pe care monstruoasa clasã politicã a prãbuºit-o în mizerie. E þara în care se trãieºte ºi se moare la întîmplare. E þara în care trebuie sã ne trezim la realitate ºi sã punem bîta pe aceºti nemernici, pentru a asigura un viitor normal generaþiilor urmãtoare. Ar fi cazul sã acþionãm repede. Deja e prea tîrziu. Din prea multã iubire faþã de duºmanii sãi - aºa cum l-au învãþat temniþa ºi Biblia, nu neapãrat în ordinea asta - Gigi Becali s-a pricopsit cu un nou dosar penal, pentru mãrturie mincinoasã. El nu-ºi mai menþine denunþul fãcut în 2004 împotriva lui Puiu Popoviciu, fostul ginere al lui Dincã Teleagã, temutul lider comunist. Zice cã a fost o bîrfã nevinovatã, ca între rechini imobiliari. Mi-e teamã cã, în felul acesta, iar trebuie sã facã domnul Becali niþicã literaturã. ªi caligrafia e destul de grea. Chiar ºi Balzac se vãita... Domnul Andrei Pleºu semneazã (nu ºtiu dacã l-a ºi scris) un excelent articol în ,,Adevãrul”: ,,Puºcãriile ca tabere de creaþie”. Cea mai interesantã idee care se desprinde din acest text, ca o lipitoare politicã de pe trupul bugetului local, e cã n-ar fi deloc rãu dacã unii autori ar fi bãgaþi, din cînd în cînd, la rãcoare, pentru a crea opere nemuritoare, date fiind calitãþile curative ºi inspiraþionale ale sistemului concentraþionar românesc. O idee bunã, pe care ar trebui s-o argumenteze prin exemplul personal. Cãci, dintr-o anumitã comoditate intelectualã, combinatã cu piftie de purcel ºi vin de buturugã, dumnealui vorbeºte mult ºi scrie puþin. ªi, sincer sã fiu, o þîrã de talent ar avea. Dacã s-ar apuca ºi de ºterpelit, cultura noastrã ar fi mai bogatã. Sigur, niciodatã, nici mãcar sub tortura unor mirosuri de fripturã de umbrã de iepure, n-ar putea ajunge la nivelul creativ al unor Gigi Becali ºi Gheorghe Copos, dar, oriºicît, poate sã încerce sã le-o dea la rotula de jos, ca sã citãm dintr-un viitor mare scriitor pe pereþii celulei. Dupã ce ne-a înhãþat PETROM-ul, cu contribuþia inestimabilã a premierului de atunci, Adrian Nãstase, Austria vrea sã ne scoatã de pe piaþa energiei central-europene ºi sã ne fixeze în cea sud-est europeanã, alãturi de Grecia ºi Bulgaria. Reflexe habsburgice. Austrio, curvã ai fost, curvã ai rãmas! Te întinzi în fiecare ºanþ al istoriei cu cine te reguleazã mai bine. De exemplu, acum, o arzi pe gazoduct cu ruºii. Echipa femininã de spadã a României a luat aurul la etapa de Cupã Mondialã din Argentina, fiind pe primul loc ºi în clasamentul general, cu 352 de puncte. În finalã, fetele le-au înþepat pe rusoaice. Data viitoare, cînd le aveþi în vîrful spadei, întrebaþi-le de Basarabia, de Nordul Bucovinei ºi de Þinutul Herþa, sã vedeþi ce zic. Din cei 588 de parlamentari, aleºi prin fraudã în 2012, 141 au probleme penale în
derulare. Adicã aproape 25%. Nu-i cam mare procentul de hoþomani? ªi ãºtia sînt cei ce fac legile dupã care funcþioneazã România! Acum înþelegeþi de ce trãim într-o societate strîmbã? Cred cã ºi în ghetouri procentul de oameni certaþi cu legea bunului simþ este mai mic. Acest Parlament, care seamãnã mai degrabã cu un penitenciar în devenire, este rezultatul votului uninominal, o mizerie pusã la cale, prin înþelegeri oculte, de Prostãnacul ºi de Matrozul Chior, doi pungaºi înrãiþi, care fãceau jocurile politice în România anului 2008. ªi cînd te gîndeºti cã ãºtia nu furã de foame, ci din obiºnuinþã, parcã îþi vine sã le tai mîinile. Dar, probabil, le-ar creºte altele la loc. ªi mai lungi, ºi cu mai multe degete. Dupã ce a afirmat, cu inconºtienþa specificã lipsei de zeamã de varzã din sînge, cã ,,dupã ce ai fost Dumnezeu, nu mai poþi fi altceva”, Traian Bãsescu coboarã pe pãmînt, ca orice consumator aflat în sevraj, ºi postuleazã: ,,Eu, dacã aº fi Parlament, aº trece urgent...”. Nici nu mai conteazã ce ar trece el, importante sînt avatarurile fostului preºedinte cu faþã de ocnaº. Pe viitor, o sã aflãm cã a fost ºi Guvern Criminal, ºi Tatãl Hoþilor din PDL, ºi bormaºina consilierelor prezidenþiale cu ugerul la vedere, ºi cel mai bun prieten al scoþianului Johnnie Walker. Deºi se crede mare actor, Ucigã-l Toaca n-a fost nominalizat la Oscar, ci la premiile ,,Bãftosul din Pleºcoi”. O premoniþie: în urmãtorul deceniu, nimeni nu-l va deposeda pe Mircea Geoanã de rangul nobiliar acordat, cu atîta generozitate, de Cîrpa Kaghebistã: leo prostãnaque. Maria Dinulescu zice cu nãduf cã-n America devii o actriþã de real talent, dacã treci prin patul (maºina, cãpiþa cu fîn etc.) lui Leonardo di Caprio, înainte ca acesta sã se fi culcat cu ursul. Totuºi, ºtacheta e destul de jos. Cicã alea de se jucau desculþe-n parc cu alde Robert Redford erau niºte sfinte, dar, dupã ºocul cunoaºterii regulilor hollywoodiene, deveneau nu numai stele de cinema, ci ºi curve sadea. Mã rog, alte vremuri, alte moravuri... Surse încã virgine de la Poarta Albã zic cã, de ,,Ziua Îndrãgostitelor de Portofel”, Cristi Borcea n-a fost vizitat de nici o ºtoarfã, deºi el s-a parfumat ca un cãþel în cãlduri. Se poate, doamnelor, sã-i faceþi un asemenea afront?! Dacã v-aþi pãstrat pentru Dragobete, sã nu fie prea tîrziu, iar progeniturile voastre sã nu se trezeascã la emisiunile culturale de la orele 17,30 cu încã un frãþior vitreg, rod al dragostei oarbe dintre Cristi ºi vreun gardian cu ochi alunecoºi. Pînã ºi femeia gonflabilã a pãþit ruºinea. Mare tam-tam cu evacuarea Antenelor. Situaþia e simplã: legea trebuie respectatã. Restul e gargarã. Cetãþeanul Radu Ghiorghe, din Buzãu, se luptã de ani de zile ca Primãria comunei Zãrneºti sã-i reconstituie dreptul de proprietate (în calitate de procurator al moºtenitoarei legale), sau mãcar sã-i acorde despãgubiri. Primarul, care în perioada exercitãrii mandatelor a devenit mare latifundiar, cumpãrînd 85 de hectare de teren (ºi) de la alegãtorii sãi, îl poartã pe drumuri pe bietul om, pentru cã aºa vor muºchii lui, protejaþi de niºte demnitari cu interese (inclusiv proprietãþi) în localitate. Minunat ar fi dacã DNA-ul s-ar apleca asupra modulului miraculos în care mulþi primari buzoieni s-au îmbogãþit din subvenþiile pentru suprafeþele de teren dobîndite, prin abuzuri, la aplicarea legilor funciare. Atunci ar avea prilejul sã descopere marile matrapazlîcuri ale unor indivizi dubioºi, pentru care exercitarea funcþiei de primar e sinonimã cu transferarea în patrimoniul personal a tuturor suprafeþelor aflate în litigii sau, pur ºi simplu, neacordate proprietarilor de drept. ªi ãsta ar fi doar începutul distracþiei. Un citat din scriitorul Gicã Popescu: ,,În adolescenþã, erotizarea senzorialã continuã ºi apare în plus o intelectualizare a acestei dimensiuni”. Pentru acest atac cu talpa ridicatã, la Barcelona ar fi primit cartonaºul roºu. În România a fost eliberat din închisoare mai devreme ºi va ajunge, probabil, în grupul de experþi al ministrului Curaj, aflat întrun permanent sevraj, de reformare a reformei reformate a Educaþiei. Cicã tehnocratul ãsta de la Ministerul Needucaþiei vrea sã scoatã Istoria ca obiect de studiu, pentru a-i face loc educaþiei sexuale. Pãi n-avea dreptate Alina Rãducãnoiu?!.. CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini In memoriam Marcel Mihalovici
P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE
Ascultînd compoziþiile lui Marcel Mihalovici, Înþeleg mai bine cã muzica noastrã religioasã S-a nãscut din îmbinarea armonioasã A psalmodiei ebraice cu monodia Din Elada lui Pericle Athenianul.
Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înþeleg ce înseamnã neoclasicismul sonor: - „Simetrie, proporþie, geometrie, euritmie“... - „Clasicismul e o viziune a materiei dominante, A spiritului coordonator. E Athena Engane, raþiunea însãºi Manifestîndu-se, Athena constructoare“...
Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înþeleg cã marii umaniºti nu puteau socoti Marea muzicã - doar speculaþii sonore, Cu scop în sine. De aceea, ei au fost sensibili La cumplitele suferinþe ale celor mulþi ªi nu au renunþat la acea strãveche ªi nobilã cantabilitate.
Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înþeleg ce înseamnã a fi un artist Cu vocaþia de a te înfãþiºa ca un evreu „filo-român“. Opera sa semnificã o nobilã îngemãnare de „Claritate, solemnitate, euritmie“... Si, de aceea, ea conþine acel ceva Din „imaginea fãuritã A perfecþiunii cosmice“... DORU POPOVICI
Douã sau trei idei auzite de la Marin Preda Admirator pînã la iubire purã al lui Marin Preda, nu am dorit niciodatã sã-i vãd opera ecranizatã. Nu am „visat” la transpunerea cinematograficã a „Moromeþilor” - deºi „Desfãºurarea” lui Paul Cãlinescu rãmîne unul din cele mai rezistente filme româneºti, prin calitatea sufleteascã a regiei: onestitate în lecturã ºi spirit, cinste venitã din simplitate ºi modestie, joc drept, sans-façon, fãrã megalomanie; dar „Moromeþii” - volumul 1 ºi, mai ales, 2 - de ce? Cînd am auzit recent, în casa unui regizor român, cã i se propune romanul „Moromeþii” ca scenariu, m-am întristat ºi l-am deconsiliat sã purceadã la faptã, sub prestare de jurãmînt. Trebuie respectatã ºi temutã viclenia sublimã a acestei cãrþi. Surîd cu voluptate la gîndul cum ar trage pe sfoarã Moromete-„literarul” pe orice actor, pe orice regizor care ar îndrãzni sã-i prindã chipul pe pînzã. În schimb, pot sta ºi 3 ore - cît ar dura filmul în douã serii! - sã mã uit la poza lui Marin Preda lîngã tatãl sãu, tipãritã în „Argeº” (nr. 5/72), ca piesa-maîtresse, alãturi de o paginãmanuscris, în cadrul unui exemplar interviu luat de Florin Mugur scriitorului. Mã pot uita la Preda ºi la tat-su ore întregi, ca la un desãvîrºit stop-cadru al operei - fiul e tînãr, sever, ascetic, uscat, sugerînd o indiscutabilã rigoare moralã, încãrcatã de rãutate ºi refuz, bãtrînul - tuns, neras, fãrã nimic dulce sau tandru în înfãþiºare, te priveºte neclintit în ochi, cu o indiferenþã, ºi ea, inflexibilã, strãbãtutã de curenþi reci. Nici unul nu surîde, nu încearcã mãcar sã surîdã, ca la fotograf – nici unul nu se pliazã acelui joc celebru de-a „zîmbiþi, vã rog!”, nu descopãr nici o urmã de cochetãrie sau de frivolitate, nici o concesie frumosului ºi caligraficului, „poza” e reprimatã exact ca în proza fiului. Descopãr însã - foarte cinematografic, privind stãruitor cînd la unul, cînd la altul - alte multe scenarii... Fotografia aceasta mi se pare cea mai fidelã ºi mai sinteticã ecranizare a operei. N-aº mai avea nevoie de „Moromeþii” pe peliculã, nu vãd de ce ar veni un actor sã realizeze chipul bãtrînului Ilie Moromete cum am auzit cã e formulat în manualele ºcolare, un altul sã-l facã pe Nilã, iar alþii sã spunã cã-s Marmoroºblanc sau Dinvasilescu. Poate cã am prea multã imaginaþie proprie - aºa cum nu-i place deloc lui Marin Preda sã constate la unii confraþi. Poate cã, iubindu-l prea mult (pînã la tristeþe), nu mã gîndesc la prestigiul sãu popular - cãci se ºtie cã filmul unei opere importante nu este altceva decît triumful definitiv, în masse, al creatorului ei - ºi negîndindu-mã la prestigiul sãu, „îi stric preþurile”, cum ar zice bãtrînul, plecînd la tîrg sã vîndã grîul... Totuºi, asta este - oricît mã prelucrez sã tac - ideea mea, la care þin morþiº, anume cã „Moromeþii” nu trebuie sã aibã al ºaptelea destin (7 de la a ºaptea artã), „Moromeþii” nu trebuie sã se lase provocaþi nici de „Moarte la Veneþia”, ºi cu atît mai puþin de „Rãscoala”, sau de „Baltagul”. De ce? Aº rãspunde ºi eu ca oamenii lui Preda: „D'aia!”, sau, ºi mai frumos, „Întrucît!”, dacã în acel interviu fastuos luat de Mugur nu ar exista un pasaj esenþial, atît ca vibraþie intelectualã, cît ºi ca atitudine artisticã, în problema fãrã capãt a relaþiei dintre public ºi operã, în România. La un moment dat, Mugur îl întreabã pe prozator dacãi place Albert Camus, dacã simte vreo afinitate cu opera aceluia, cãci el, Mugur, are impresia cã între luciditatea interlocutorului sãu ºi a „celui care a gîndit sub soarele zãpãcitor al Algeriei” s-ar putea stabili contacte, ºi chiar
similitudini. La care Preda rãspunde amplu - ca de obicei, ocolind pudic mãrturisirea de dragoste ºi fraternitate – dar ºi cu o claritate în care e strînsã, ca în acea fotografie, o încredinþare din adînc, o observaþie îndelung coagulatã, depãºind, în secretul ei, stricta întrebare, ºi iradiind pînã departe. Preda spune urmãtoarele: ,,Camus e un gen de scriitor care la noi, în România, nu este întotdeauna ºi de toatã lumea admirat. Cititorul român este un cititor foarte bun, dar are o însuºire care nu numai cã nu dispare, dar se menþine ca o caracteristicã a psihologiei lui: cautã în artã ºi altceva decît marile probleme, vrea ca arta sã ºi distreze, sã-l înveseleascã puþin, sã-l scoatã din viaþa diurnã, sã-l transporte într-o lume fascinantã, sã-l facã sã uite, pentru moment, de soarta pe care el o are pe pãmînt. Or, literatura care nu conþine o asemenea trãsãturã nu prea place cititorului român. La Camus sînt predominante sentimentul ºi atitudinea moralã; dar scriitorul nu are o imaginaþie foarte bogatã. Autorii de acest tip nu îl scot pe cititor din cotidian, ci, dimpotrivã, cautã sã dea cotidianului semnificaþii majore, pe care cititorul român nu le prea vede ºi nici nu-l intereseazã”... La care eu - copil al secolului, nãpãdit de problemele cinefilului român - mã întreb: oare aceastã trãsãturã nu e caracteristicã ºi spectatorului român de cinema? Oare „cãutarea în film ºi a altceva decît a marilor probleme” nu explicã inaderenþa publicului nostru la Bresson, Bergman, faþã de toþi marii asceþi, preferinþa - chiar în comedie - faþã de de Funès, în detrimentul lui Malec, de pildã? Oare explicaþia gravã ºi responsabilã a lui Preda nu ne dã cheia pentru a înþelege de ce neorealismul - cel care a dat ca nimeni altul „semnificaþii majore cotidianului” - nu a spus prea multe nici publicului, nici regizorilor noºtri? ªi care e acel public, al cãrei þãri, dornic sã gãseascã în artã tocmai „ceea ce nu-l face sã uite soarta sa pe acest pãmînt“? Nu aduc oare toate anchetele literare ºi cinematografice, ca best-seller-uri ºi pe locul 1, cãrþi ºi filme care „ne transportã într-o lume fascinantã”, care „ne fac sã uitãm viaþa diurnã”? Oare aceastã trãsãturã, care nu dispare în Þara Româneascã, nu e mai degrabã o trãsãturã a lumii, în aceastã margine de secol? În sfîrºit, mon cher, cum ar zice Preda, e oare foarte sigur cã aceastã propensiune spre veselie ºi distracþie, în detrimentul marilor probleme, ar trebui sã disparã? (Singura mea certitudine este aceea cã marile probleme nu sînt nici distractive, nici vesele...) La care Mugur îl întreabã pe Preda de ce, de ce crede domnia-sa cã cititorul român (eu îmi permit sã citesc mereu: „spectatorul”, cãci e tot una ºi tot unul) nu e interesat de autorii care nu-l scot din cotidian, care nu-i înlesnesc „vesela evadare”. Rãspuns: ,,Eu cred cã din urmãtorul motiv: noi sîntem un popor care ºtie multe ºi, ca toate popoarele care stau pe un loc al pãmîntului de mii de ani, cu greu ne mai poate uimi cineva, din punctul de vedere al ºtiinþei despre viaþã, despre moarte, sau despre marile evenimente ale existenþei noastre. ªi atunci, ceea ce dorim de la artã este sã ne scoatã din aceste realitãþi pe care le cunoaºtem prea bine, adicã boala, necazurile, lupta pentru existenþã, vicisitudinile istoriei. Poate cã mai mult decît celelalte, vicisitudinile istoriei, pe care le-am trãit de cînd sîntem, dau cititorului român aceastã ºtiinþã... Românul
Doi mari actori: Tora Vasilescu ºi Miticã Popescu
MICROSIOANE Interpretare El i-a spus ei ,,stãpîna inimii sale”, iar ea lui ,,stãpînul inimii sale”. Deci, doi stãpîni ºi doi sclavi.
Anchetã Hoþul minþea, ascunzîndu-ºi fapta. Era fapta lui ºi þinea la ea, ºi-o ocrotea, dar fapta, ticãloasa, a ieºit în plinã luminã sã spunã adevãrul.
Cãutarea - Ai vreun vis? - Bineînþeles. - Mare, mic? - Pãi tocmai asta e: visul meu e sã descopãr cu ce se mãsoarã visul.
Diagnostic Dacã dupã ce ai citit te doare capul, nu arunca întotdeauna vina pe carte. VASILE BÃRAN se naºte cu ºtiinþa despre ceea ce-l aºteaptã în viaþã. Asta ar putea fi o explicaþie. Dar un alt observator ar putea spune cã sîntem, în fond, niºte oameni veseli ºi cã lucrurile grave, neînsoþite de miºcarea aceea care sã facã din artã un spectacol, nu ne prea prind, nu ne prea impresioneazã”. La care eu cred cã Preda are profundã dreptate în tot ceea ce stabileºte ºi conecteazã aici: existenþa la experienþã, istoria la neuimire, boala la luciditate, inteligenþa la sfidare vitalã, vitalitatea la veselie, veselia la ºtiinþa vieþii, ºtiinþa vieþii la spectacolul ei. „Românul se naºte cu ºtiinþa despre ceea ce-l aºteaptã în viaþã...” - ºi dacã, precum zice Moromete, „totul depinde de facultãþi”, atunci aceasta e o fantasticã facultate, care ne deschide un cîmp de reflecþie întins pînã la vertijul conflictului diabolic dintre artã ºi realitate. Întrucît - ºi o spun cu toatã veselia de care sînt capabil ca român - nu înseamnã cã, ºtiind tot ce mã aºteaptã în viaþã, voi ºti ºi tot ce mã aºteaptã în viaþa unei cãrþi, în viaþa filmelor de cinema. Dar existã operã de artã fãrã un caracter uimitor? Însã eu ºtiu cã „greu ne mai poate uimi cineva...”. Iatã-mã prins într-un dublu blestem: ºtiu mai tot ºi aº vrea sã mã aflu vrãjit - dar orice vrajã îmi e interzisã, fiindcã ºtiu prea multe despre boli, necazuri ºi istorie... Blestem dublu, dar ºi sublim, ºi binecuvîntat, singurul care duce la acea încordare demnã de un artist - a bãtãii zilnice, încãpãþînate, în stînca aceea atît de rece la minune... În aceste condiþii istorice ºi ºtiinþifice, nu existã prea multe soluþii - zic eu, vibrînd voios, conform indicaþiilor cãlinesciene. Una din soluþii, cea mai bunã, ar fi dezlegarea blestemului, tãierea nodului gordian, prin opere ca „Moromeþii”. Despre care - dupã cum susþine legenda tatãl autorului s-ar fi exprimat cã, în definitiv, ce e aºa de grozav în cartea aceea, tot ce scrie acolo aºa s-a întîmplat, ei ºi, ce-i cu asta? RADU COSAªU („Cinema“, august 1972)
Pag. a 5-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse TABLETÃ DE SCRIITOR
Nu sînt un om blînd Aº vrea sã vorbesc despre blîndeþe. Nu ºtiu cum sã încep, de unde sã iau rîndurile ºi sã le pun cap la cap pentru a le da expresivitatea cuvenitã, fãrã sã fiu cicãlitor ºi nici sã repet vorbele, deºi se spune cã repetiþia e mama învãþãturii. Cine nu a repetat o lecþie, o poezie, un rol? ªi cu ce s-a ales?... Personal am încercat sã învãþ multe poezii nu din creaþia proprie, ci din operele altor autori... Nici cã s-a putut prinde vreun rînd de mine... Felul meu de a fi nu este acela de a memora ceea ce alþii au creat. Nu sînt nãscut pentru aºa ceva. Nu ºtiu de ce mi-a venit ideea sã scriu despre un aºa frumos ºi sensibil subiect: blîndeþea... Eu niciodatã nu am fost blînd, dar nici fiarã, mai degrabã am fost un om al echilibrului în cunoaºterea îndeaproape a subiectului pe care sã-1 dezbat, a omului cu care am avut a mã duela de la lucruri de nimic. Am fost tolerant, nu cã aº fi o fire blîndã... Totuºi, ce înseamnã sã fii blînd? Ce înseamnã sã fii, în permanenþã, în legãturã cu tine? Niciodatã nu m-am temut sã comunic cu mine, cu oamenii, pãstrînd oarecum proporþia. ªi am fãcut-o benevol, cãlãuzindu-mã dupã principiul onestitãþii ºi al bunului-simþ. Cei care mã cunosc ºtiu despre ce vorbesc. Prin urmare, fiecare, în felul lui, este blînd. O blîndeþe înþeleasã doar de cel în cauzã. Nu poþi fi supãrat ºi bucuros în acelaºi timp. Nu poþi iubi ºi urî în acelaºi timp. Iatã, blîndeþea are tot atît de multe forme de existenþã ca ºi poezia rostitã pe felurite graiuri, avînd la bazã nu o încãrcãturã de emoþii, ci un arsenal întreg de cuvinte, care mai de care dînd culoare ºi profunzime mesajului poetic.
Pentru toate acestea am rãbdare suficientã sã mã las analizat de propriul meu eu ºi, în cunoºtinþã de rezultat, sã mã ancorez în realitatea care de multe ori este înºelãtoare. ªi de aici, întrebarea: de ce nu toþi oamenii sînt blînzi? De ce nu sînt toþi oamenii frumoºi, de ce nu sînt toþi proºti ori deºtepþi, bogaþi sau sãraci? Greu de rãspuns... O asemenea dezbatere ar fi binevenitã. Dar cui sã foloseascã ea, cînd este ºtiut cã fiecare om are nivelul lui de viaþã, aºa dupã cum îi e scris? Nu vrem sã intrãm într-o dezbatere misticã, ºtim însã cã, în tot ceea ce ni se întîmplã de cînd ne naºtem ºi pînã murim, existã o legãturã indisolubilã între materie ºi spirit. De aceea nu încerc sã mã impun nici prin blîndeþe ºi nici prin urã, dar nici nu voi respinge pe careva din existenþa mea, pe criteriul acestor douã trãsãturi, care pot sta în firea fiecãruia dintre noi. Fiecare îºi alege drumul. Fiecare merge unde poate, cît poate, potrivit felului sãu de a-ºi înþelege rostul pe aceastã lume. De escroci m-am temut întotdeauna, ca de o boalã de inimã, de nervi, neacceptînd în nici un fel vãicãrelile. De pe baricada observaþiilor mele, i-am înþeles, în mod egal, ºi pe îndrãgostiþi, dar ºi pe cei parºivi, încercînd sã mã întregesc în pielea lor ºi sã învãþ cîte ceva despre blîndeþe. Altminteri, comportamentul meu nu va mai fi al meu, iar visurile mele s-ar sparge în orice moment de neantul sufletului, ca o bucatã de sticlã lovitã de un pietroi. De aceea caut sã mã desprind de vorbele urîte ale oamenilor ºi sã mã apropii cît pot de mult de bunãtatea lor. Cred cã atunci voi descoperi, cu adevãrat, parfumul blîndeþii, de care cu toþii avem atîta nevoie. ªi nu pentru noi, ca fiinþe, ci pentru mediul în care ne desfãºurãm activitatea de zi cu zi. Iatã cã m-am deconspirat pînã la urmã: nu sînt un om blînd, dar încerc sã þin pasul cu oamenii buni. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental"
România Mare existã la Iaºi. ªtiþi unde este desenatã harta? Harta se aflã în centrul Iaºului, ºi nu poate fi vãzutã de la nivelul solului. Doar cei aflaþi la înãlþime pot vedea conturul României Mari, în care Basarabia este parte integrantã. Imensul „desen“, realizat cu pavele roºiatice, se aflã în Piaþa Naþiunii, din faþa UMF Iaºi. În centrul hãrþii stradale a fost amplasat grupul statuar reprezentînd Patria (dupã chipul reginei Maria) înconjuratã de provinciile româneºti (sub forma a 3 femei tinere ºi a unui copil). Alãturi de cele 3 tinere, la poalele statuii se poate observa un copil îngenuncheat care sperã sã se întoarcã la România Mamã, reprezentîndu-i pe toþi românii rãmaºi în afara frontierelor hotãrîte în 1919. Monumentul Unirii din Iaºi, înalt de 5 metri, este sculptat în marmurã albã, realizat de principesa Olga Sturdza ºi inaugurat, în anul 1927, pe Bulevardul Carol. Peste ani, în 1999, monumentul a fost refãcut dupã fotografii de epocã. Compoziþia este formatã dintr-o piesã centralã (Patria-Mamã) ºi 4 piese mai mici (semnificînd provinciile reîntregite: Transilvania, Basarabia ºi Bucovina, precum ºi românii de pretutindeni, rãmaºi în afara hotarelor României). A fost demolat în anul 1947 ºi reconstruit în 1999, fiind plasat, de aceastã datã, în Piaþa Naþiunii (din faþa Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie din Iaºi). La data de 1 august 1924, principesa Olga Sturdza a adresat o scrisoare cãtre Primãria Municipiului Iaºi, prin care îºi exprima intenþia de a dona oraºului un monument din marmurã, simbolizînd Marea Unire din 1918. Soclul acestui monument era din piatrã – adusã din cariera Corbãul Clujului – ºi avea 4 laturi, realizarea lui fiind
încredinþatã antreprenorului bucureºtean Leonardo Martinez. Pe latura din stînga, au fost sãpate urmãtoarele cuvinte: „Dorinþa cea mai mare, cea mai generalã, aceea care a hrãnit toate generaþiile trecute, aceea care este sufletul generaþiei actuale, aceea care, împlinitã, va face fericirea generaþiilor viitoare, este Unirea! Divanul Ad-hoc al Moldovei, 7 octombrie 1858“. Pe latura din dreapta, figurau cuvintele rostite de Alexandru Ioan Cuza, la 29 ianuarie 1859: „Unirea coroanelor lui ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viazã cu tãrie în inimile românilor: principiul frãþiei româneºti. El nea salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de faþã, el ne va duce la bine ºi la mãrire în viitor. Trãiascã frãþia româneascã! Trãiascã principatele române!“. Pe latura din faþã erau sãpate cuvintele rostite de cãtre Regele Ferdinand, la 5 decembrie 1918: „Declar pe veci unite în Regatul Romîniei toate þinuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte ºi jertfe, Dumnezeu ne-a dat sã înfãptuim astãzi aspiraþiile noastre cele mai sfinte. Sã consacrãm unirea gîndurilor, unirea sufletelor, dar ºi unirea în muncã roditoare prin strigãtul: Trãiascã România Mare, puternicã ºi unitã!“. În sfîrºit, pe ultima laturã a soclului (cea din spate) erau înscrise cuvintele Olgãi Sturdza: „Neamului românesc întregit ºi Iaºului – leagãnul Unirilor – închin aceastã lucrare a inimii ºi mîinilor mele. Olga I. Sturdza. 29 mai 1927“. Pentru cele 4 figuri de copii, sculptoriþa cãutase ºi gãsise chipuri emblematice printre elevele ªcolii Normale „Mihail Sturdza“, din Iaºi, deºi gazetarii epocii afirmau cã, de fapt, figurile feminine le reprezintã pe fiicele reginei: prinþesele Marioara, Elisabeta ºi Ileana, iar copilul din afara grupului (românii din afara graniþelor) era simbolizat de cãtre micul principe Mircea, care murise în anul 1916, la începutul rãzboiului ºi fusese înmormîntat la Bucureºti.
Dezvelirea iniþialã pe primul amplasament Monumentul Unirii a fost inaugurat în ziua de 29 mai 1927, la ora 10,15, în prezenþa reginei Maria, a principesei Ileana, precum ºi a principesei
ALBUMUL CU POZE RARE
Un trio redutabil: Gina Patrichi, Sergiu Nicolaescu ºi Amza Pellea
Edgar Degas, un pictor cu mari defecte de vedere Artistul impresionist francez Edgar Degas (18341917) avea serioase probleme cu vederea, ceea ce i-a influenþat stilul artistic, afirmã expertul britanic Richard Kendall. Acesta a publicat un articol în revista ,,The Burlington Magazine”, prezentînd concluziile la care a ajuns dupã studierea trãsãturilor faciale ale lui Degas, pe baza a peste 100 de picturi, desene ºi fotografii. R. Kendall, care a cercetat corespondenþa pictorului cu prietenii sãi, pentru a cãuta dacã existã vreo menþiune asupra dificultãþilor sale de vedere, relevã cã, la vîrsta de 30 de ani, artistul suferea de miopie, astigmatism ºi strabism, ceea ce îl fãcea sã aibã o vedere ,,mono-ocularã”. Expertul britanic afirmã cã aceste dificultãþi ale lui Degas au fost motivul unor teme preferate ale pînzelor sale, ºi anume scenele de balet ºi cursele de cai, spectacole la care publicul folosea binoclul. R. Kendall îºi mai bazeazã concluziile ºi pe faptul cã în tablourile lui Degas apar multe figuri incomplete, parcã ,,tãiate”, mai ales atunci cînd se aflã înspre marginile pînzei, aspect ce lasã de presupus o vedere parþialã, în special în ultima parte a vieþii pictorului. În sfîrºit, el aratã cã Degas evita lumina puternicã, fapt care l-a determinat, la sfîrºitul tinereþii, sã pãrãseascã pictura de exterior, pentru a se concentra asupra compoziþiilor de atelier. Elena, ºi a micului principe moºtenitor Mihai (viitorul rege Mihai I al României). Absenþa regelui Ferdinand a fost justificatã prin faptul cã acesta era grav bolnav, el murind la 20 iulie 1927. Au existat opinii care l-au considerat o lucrare nereuºitã. Citãm din presa vremii: „... o lucrare culinarã de friºcã. Se cunoaºte mîna unei femei. Reprezintã grupul celor 5 dosuri...” În anul 1947, Comisia de Armistiþiu a ordonat distrugerea monumentului care simboliza revenirea la Patria Mamã a provinciilor româneºti Basarabia, Transilvania ºi Bucovina. La 8 februarie 1994, în Sala Mare a Primãriei din Iaºi a avut loc ºedinþa de constituire a unui comitet de iniþiativã, care a hotãrît ca monumentul sã fie refãcut. Printre cei care au sprijinit aceastã iniþiativã s-a aflat ºi urmaºul direct al Olgãi Sturdza, omul de afaceri elveþian Dimitrie Sturdza, care a devenit ctitor al noului grup statuar. Între anii 1995-1999, sculptorul Constantin Crengãniº a refãcut monumentul dupã fotografiile de epocã, cu sprijinul financiar al Primãriei Municipiului Iaºi. Soclul a fost refãcut din aceeaºi bucatã de marmurã ca grupul statuar, spre deosebire de monumentul iniþial, care avea un soclu din piatrã. Înãlþimea noului monument este de 5,50 metri. Monumentul Unirii a fost amplasat, la 1 decembrie 1999, pe un postament circular din dale de marmurã albã ºi gri, în Piaþa Naþiunii, deoarece pe fostul amplasament se aflã, din anul 1957, Statuia lui Mihai Eminescu. Grupul statuar a fost sfinþit de un sobor de preoþi, în frunte cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei ºi Bucovinei.
„Ziarul de Iaºi“
Pag. a 6-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini PÃLÃRII CU PENE DE COCOª
Regimul horthyst (6) Castelele dacilor În regatul munþilor, fiecare brad era un castel de dac, prin rãdãcinile sale pulsînd Istoria acestui pãmînt, tainic clopot sfînt care va bate ºi va aduce pace, pîine, libertate. Am fost mereu contemporani cu Dumnezeu, albind munþii de oi pãzite de feciori cu nume de ION ºi în Europa ne-am aflat din îndepãrtatul veac, ducînd mai departe crucea sfîntã la care se închinã Cerul ºi Pãmîntul. Cînd frunzele de aramã aduceau sfîrºitul de toamnã, oile de pe munte coborau în sat pentru iernat, oierii fiind încîntaþi cã a sosit timpul sã scoatã din ladã datinile de zãpadã. Din fluier curgeau izvoare de pãduri nemuritoare. Dar Timpul, rînd pe rînd, îþi ia tot ce þi-a dãruit cîndva. Acum, Porþile Libertãþii s-au deschis, pe ele au intrat cei care au defriºat pãdurile, doar cioturile au rãmas, iar pãstorul spune cã îl cheamã ION FÃRÃ DE ÞARÃ. Fluierînd a pagubã, cu traista-n bãþ, pentru o bucatã de pîine, a plecat pe meleaguri strãine, sã culeagã cãpºune. Pentru a vã aminti cã noi, românii, sîntem în Europa de cînd ne ºtim, cu roata Istoriei am sã fac o incursiune în timp, la strãmoºii noºtri, pe care avem obligaþia sã nu-i uitãm ºi sã-i cinstim, sã ne gîndim cã dacã nu am fi avut un trecut, nu aveam nici viitor. Toate perioadele istorice fac parte din fiinþa Poporului Român, cu bunele ºi relele sale. Noi coborîm din Istorie, dar ne-am cam rãtãcit în nepãsare ºi ne „ruºinãm“ cã sîntem români ºi patrioþi, deoarece comunismul fãcea mult caz de acest lucru. Din trecutul îndepãrtat al Istoriei, Regiunea carpato-dunãreanã a oferit condiþiile necesare dezvoltãrii societãþii omeneºti prin diferitele sale forme de relief: munþi, coline, platouri, cîmpii, lunci ºi litoral. Carpaþii, Dunãrea, Marea Neagrã definesc individualitatea teritoriilor româneºti. Descoperirile arheologice fãcute pe teritoriul þarii noastre atestã faptul cã ne aflãm aici încã din epoci strãvechi. Perioada clasicã a civilizaþiei getodacice dateazã din anul l06 î.Chr., cînd s-a trecut la societatea împãrþitã în clase sociale: nobili, oameni liberi ºi sclavi. Sub conducerea lui BUREBISTA se pun bazele statului centralizat dac, introducînd un sis-
RESTITUIRI
Circulaþia în Bucureºti În ultima vreme, circulaþia ºi-a pietonilor ºi-a vehiculelor a ajuns aproape imposibilã în Capitalã. Vorbim, fireºte, de centru, cãci la cartierele mai depãrtate, nãpãstuite ºi de Dumnezeu ºi de oameni, nu îndrãznim nici sã ne gîndim. Sã vorbim de bulevarde, unde gropile întrec adîncimea ºanþurilor drumurilor de þarã; unde, ca o pedeapsã pentru viteza automobiliºtilor, trãsurile merg din hop în hop, strîmbînduºi roþile, frîngîndu-ºi osiile, ºi unde caii îºi scrîntesc picioarele ºi ºi-le frîng. Sã vorbim de bulevarde, asfaltate de societatea „Asfaltul”, care, în concesiunea ei, a luat ºi întreþinerea pavajului de pe bulevard. Sã vorbim de bulevarde ºi de domnul Barbu Pãltineanu, care, la vechiul titlu de nichel, þine sã-ºi adaoge un titlu de smoalã. Formidabilul takist, care se ascunde în pielea metalicã a domnului Barbu Pãltineanu, e preºedintele societãþii „Asfaltul”. Ca o urmã pur takistã, el lasã gropile sã creascã ºi noroiul sã se depoziteze cît mai profund, dupã sufletele oamenilor, subt picioarele lor. Ce rãspunderi vor fi avînd domnul Pãltineanu ºi societatea „Asfaltul” faþã de Primãrie, nu vrea sã ºtie, dar rãspunderile par mai mult ale publicului de-a nu fi fost destul de favorabil takiºtilor, ºi silit de takiºti, prin societatea „Asfaltul”, sã-ºi frîngã gîtul în regim liberal. O altã calamitate a Capitalei centrale. Zãpezile, formate în blocuri îngheþate de zeci de metri pãtraþi dimensiune, scoboarã, treptat, de pe acoperiºuri ca niºte gheþari, ºi se frîng, treptat, în capetele trecãtorilor. Lucru ciudat, avalanºele de zãpadã ameninþã ºi trotuarul Palatului Regal. Pînã acum, nu s-au înregistrat, poate, morþi; în schimb, trecãtorii tãvãliþi pe trotuar ºi sculîndu-se de jos în patru picioare, pot fi vãzuþi în fiecare zi pe toate uliþele, dîndu-se în spectacol. Sã nãdãjduim însã cã gropile din bulevarde se vor adînci îndeajuns ca sã înghitã tramvaie electrice întregi pline
Polemici
tem de legi cu „supunere faþã de porunci“, fãcîndu-se ºi o reformã religioasã. Dupã moartea lui BUREBISTA, regele dac DECEBAL (87 – l06 d.Chr.) a realizat unificarea statului geto-dac ºi s-a rãzboit cu Imperiul Roman. Formarea limbii române ca limbã romanicã ºi, implicit, formarea Poporului Român cu fiinþa sa etnicã proprie presupune fenomenul romanizãrii. Limba românã nu a derivat din limba dacicã: majoritatea fondului lexical principal ºi structura ei gramaticalã sînt de origine latinã, cu o împletire a celor douã civilizaþii - dacã ºi romanã. Satul meu este înconjurat de 4 dealuri, a cãror înãlþime reprezintã, de fapt, vatra satului - întocmai ca niºte coloane de templu antic - de niºte masivi muntoºi, dinspre cele 4 puncte cardinale. Din liniºtea verde, în ecoul ultimului oftat, ciocîrlia a cîntat, spre pacea pãdurii, colindul nemuririi. Ciocîrlia a cîntat... dar astãzi a devenit vînat pentru mesele celor îmbuibaþi din Occident... Dar, sã revin la prezent. 6 decembrie 20l5. De Sfîntul NICOLAE, domnul MIHAI GÎDEA (Antena 3) la „Sinteza zilei“, prin profesionalismul sãu de excepþie ºi lupta pentru a scoate la suprafaþã adevãrul, ne-a fãcut „cadou“ imaginile dezolante ale unei coloane de 25 de camioane, coborînd din munte ºi îndreptîndu-se spre Viena, pãrînd un cortegiu mortuar, ºi chiar era, pentru cã în camioane se cãrau brazii seculari, castele de daci, transformaþi în buºteni. În urma convoiului, priveliºtea era macabrã. Munþi golaºi - doar cioturile au rãmas. Acum chiar cred cã Samael WEOR a avut dreptate cînd a spus cã omul are doar impresia cã este treaz, cînd, de fapt, el are conºtiinþa adormitã ºi, dacã s-ar trezi, s-ar ruºina de sine însuºi. Cum sã nu te ruºinezi, cînd stai pasiv în timp ce þara ta e jumulitã ca o gãinã cãreia i s-au smuls toate penele ºi i-au mai rãmas cîteva tuleie? În buzunarul unui austriac au încãput 4.000 mp. de pãdure, pe care a defriºat-o, fãrã milã, sub privirile blînde ale autoritãþilor române. Castelele de daci, acum buºteni, au plecat spre nicãieri... Ce tristeþe! Privind „cortegiul“, am simþit cã mi se face rãu, deºi, personal, nu mã mai poate afecta. A trebuit sã beau putinã apã ºi, în timp ce înghiþeam, pãrea cã -mi „înghit“ patria. (va urma) LILIANA TETELEA de lume ºi caii ºi trãsurile cu birjari ºi muºterii cu tot. ªi sã nãdãjduim cã, începînd dezgheþurile, jumãtate din locuitorii Capitalei vor trece pentru o reparaþie parþialã, la spital. La aceste calamitãþi mari trebuie adaos noroiul nocturn al Bucureºtilor, spre deosebire de noroiul pur ºi simplu. Domnul prefect Corbescu s-a gîndit sã înlesneascã circulaþia pe mijlocul drumului, supunînd viteza unui regim de observaþii. Într-un interviu acordat „Viitorului”, noul prefect s-a plîns de puþina educaþie a unora dintre automobiliºti, care cred cã totul le este permis ºi fãgãduia cã problema încurcãturii de trãsuri va fi obiectul studiului domniei sale. La o singurã circulaþie nu s-a gîndit domnul Corbescu, o circulaþie poate cã mai dificilã ºi mai primejdioasã decît a trãsurilor, la circulaþia pietonilor ºi, ca sã zicem aºa, la circulaþia lor sufleteascã. Accesul strãzilor a ajuns un eroism pentru o femeie, neînsoþitã de un domn însoþit de un baston; cãci, pe lîngã femeile care exploateazã din punct de vedere profesional impertinenþa trecãtorilor, sînt femeile care nu se dedau cu sportul surorilor lor, femei mãritate, fete, copile. Acestea au nevoie de protecþia Prefecturii împotriva cetelor care cutreierã oraºul ºi a indivizilor izolaþi. Domnul Corbescu îi va cataloga, ca ºi noi, între bãrbaþii lipsiþi de creºtere, dar atît nu ajunge. Pentru cã domnia - sa pare dispus sã înþeleagã cã cetãþenii Capitalei trebuiesc sã facã dovadã ºi de o purtare liniºtitã, pe lîngã prezenþa lor pe subt felinare ºi în faþa magazinelor de mode, îi atragem în special atenþia asupra liberei circulaþii a trotuarelor. Negreºit cã un bãþ, un pumn solid ºi cîteva pãrechi de palme fac repede dreptate în colþul unei uliþi ºi dezleagã cu o regretabilã, dar utilã eleganþã, conflictele ambulante. Dar rasa muschetarilor s-a rãrit ºi nu întodeauna se desprinde din public apãrãtorul aºteptat de cãtre femeia onestã, acostatã de dulãi. Noi am asistat la scene extraordinare pe trotuarul Bucureºtilor, cînd sergentul chemat în ajutorul unei
Cu viaþa mea sînt trist contemporan Eu sînt contemporan cu viaþa mea ºi nici nu ºtiu dacã mai are rost sã-ntreb himerele prin care-am fost dacã-n tavan e-o lampã sau o stea. ªi îmi privesc în ochi contemporanii nimicului sudat printre þigãri ºi-au agãþat umbrele-n loc de cranii ºi existenþei i-au rãmas datori. ªi nu mai pleacã trenuri nicãieri în cosmos s-a închis o poartã ziua de mîine-i masca altui ieri Calea Lactee e o stradã moartã. ªi nu mai trage nimeni vreo alarmã ºi mã revolt de-atîtea nedreptãþi în trupul-zid secundele se sfarmã ºi urlã-n suflet haite de coioþi. Pianul sugrumat în mine plînge retina mi-o fixeazã un varan e sete fiarei ºi-ar bea sînge cu viaþa mea sînt trist contemporan. ADI SFINTEª 14 februarie 2015
CIOBURI DE GÎNDURI
Starea conºtiinþei de sine... O persoanã începe sã fie ºi sã conteze cu adevãrat în faþa semenilor sãi în momentul în care are o dreaptã mãsurã ºi o fidelã reflectare în conºtiinþa sa a stãrii sinelui sãu. Pînã atunci, existenþa sa rãmîne un simplu fapt, nevrednic de roadele unei minþi frumos ºi conºtient administrate. Pînã atunci, acel om rãmîne ºi o fiinþã slabã, uºor de manipulat ºi uºor de învins. Aceeaºi soartã o au ºi popoarele, oricît de mari ºi de puternice sînt în aparenþa lor. Starea conºtiinþei de sine este realitatea care face diferenþa între a exista ºi „a fi“. Conºtiinþa de sine este acea realitate care ne ridicã din colbul vremii, din starea nevredniciei ºi neputinþei, la aceea a fiinþelor vrednice de cer, asemãnãtoare zeilor, pe care îi putem identifica atît de uºor în lumina puterilor cereºti. Iatã de ce este extrem de important sã cultivãm cu cea mai mare grijã, în minþile ºi în sufletele noastre, dragostea pentru ridicarea conºtiinþei de sine la rangul reperelor la care rîvnim, de atît amar de vreme. Cãnd acest nobil deziderat va fi o realitate cotidianã, vom fi asemenea zeilor, nu doar în fapte, ci ºi în empatia noastrã faþã de toate fiinþele de care sîntem înconjuraþi. Iar aceastã nobilã îndatorire o au ºi popoarele, în toatã dinamica lor. Cel mai înalt obiectiv moral, dar ºi practic, rãmîne, în permanenþã, grija faþã de aproapele nostru. Fãrã aceastã grijã, vom rãmîne într-o stare precarã a conºtiinþei de sine ºi departe de porþile veºniciei, care se deschid doar celor ce ºi-au închinat viaþa lor, slujindu-i pe cei mai mici decît ei. Dar tocmai din slujirea aceasta conºtientã vine desãvîrºirea ºi veºnicirea oamenilor ºi neamurilor. ILARION BOCA doamne insultate lua partea derbedeilor ºi acþiona la hazul general. Domnul Corbescu are toatã latitudinea sã-ºi dreseze în special agenþii ºi vardiºtii, care sã poatã fi solicitaþi cu încredere de femeile aflate fãrã apãrare în faþa obrãzniciei haimanalelor cu, sau fãrã blanã. Ar fi de dorit ca o ordonanþã sã intervie cît mai neîntîrziat în aceastã privinþã. Dar calamitãþile Bucureºtilor sînt nenumãrate. Sã punem deocamdatã punct ºi sã aºteptãm. Pînã atunci, se recomandã trecãtorilor sã umble pe mijlocul drumului, cînd se tem de zãpadã ºi sã se întoarcã pe trotuare, cînd se tem de gropi ºi trãsuri. Poate cã între aceste douã primejdii sã se poatã strecura. Evident cã recomandaþia cea mai folositoare va fi ca publicul sã stea acasã. Ce folos, însã, cã acolo îi ameninþã o nouã calamitate: vizita bandiþilor mascaþi sau deghizaþi în agenþi de poliþie... TUDOR ARGHEZI (1914)
Pag. a 7-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse
ERA O VREME... Era o vreme în þara asta cînd cine termina liceul ºi intra la facultate era privit cu admiraþie ºi i se spunea, cu respect, „Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat“. Cînd unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate, îºi dãdea ºi lua (dacã îl lua) doctoratul, tot oraºul se uita la el ca la Dumnezeu... Era o vreme în þara asta cînd, dacã vedeai o maºinã pe stradã, ºtiai cã cel care se aflã în ea a muncit ca sã o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai tîrziu, au apãrut ºi norocoºii cîºtigãtori la Lotto, cecuri, sau Loz în plic, dar îi puteai numãra pe degetele la o mînã într-un judeþ. ªi mai era o categorie care avea maºini, cei care lucrau în comerþ sau în alimentaþia publicã. Sau, poate, niºte ofiþeri, militari sau altfel, care erau normal sã fie dotaþi. Era o vreme în þara asta cînd, dacã vedeai pe cineva pe stradã între orele 08 ºi 16, te gîndeai cã este în concediu, cã are zile libere, sau poate e bolnav, sãracu´ om, ºi merge la doctor... Era o vreme în þara asta cînd, dacã vedeai un poliþist pe stradã, mergeai liniºtit sã îi ceri o informaþie, sau dacã voiai sã te plîngi de ceva, erai ascultat. Era o vreme în þara asta cînd, dacã ajungeai la spital cu cineva ºi trebuia operat, îþi era fricã sã vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau cu o sticlã de whisky la doctor, ºi le mascai neîndemînatic - ca toatã lumea - în ziar, sub hainã, convins cã nu ºtie nimeni ce e umflãtura aia, de la piept. Cînd te întorceai fericit cã nu te-a prins nimeni ºi te întîlneai cu altul umflat în piept, te uitai superior ºi zeflemitor la el, gîndind: „ia uite ºi la fraierul ãla, merge cu sticla ascunsã la piept, are impresia cã eu nu ºtiu cã o duce lu' dom' doctor...!“. Era o vreme în þara asta cînd, la ºcoalã, copiii mergeau în uniformã, ºi cum vedeai unul pe stradã în timpul orelor ºtiai cã „este unul dintre ãia de chiulesc sau nu le place ºcoala“ ºi te uitai atent la el sã vezi dacã nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabricã. ªi ce bãtaie lua acasã dacã afla ta'cs'o cã a chiulit!... Era o vreme în þara asta cînd abia aºteptai sã intri în cîmpul muncii, sã te angajezi undeva, sã îþi faci cerere pentru locuinþã ºi sã aºtepþi, cu înfrigurare, dar cu temei, sã þi se repartizeze una, ca sã te poþi însura, sã te aºezi ºi tu la casa ta, sã îþi întemeiezi o familie. Dacã nu aveai, nu prea îþi ardea de însurãtoare, cã nu se uita nimeni la tine fãrã serviciu ºi fãrã casã, cã nu erai de viitor. Era o vreme în þara asta, cînd bãieþii deºtepþi erau consideraþi cei care ºtiau carte, dar sã o citeascã, nu sã o joace: fãceau o facultate ºi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraþie: „ãsta e a lui Ilie de la sculãrie. A termenat primul facultatea, l-au luat ãia la Bucureºti. Eheeeeeeeeeeee, o sã ajungã mare, e deºtept“... Era o vreme în þara asta cînd, dacã te întîlneai cu un cunoscut pe stradã, te opreai bucuros sã mai schimbi o vorbã, sã mai auzi un banc, sã te lauzi cu ce ai mai fãcut sau sã îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, sã te mîndreºti cã ai fost promovat sau þi-au luat copilul la liceu, sau sã îl inviþi, peste o lunã, la ziua ta, sau la nunta copilului. Era o vreme în þara asta cînd veneai de la serviciu, bãgai repede o ciorbã caldã în tine ºi ieºeai în faþa blocului „la una micã cu bãieþii“. Una micã putea fi o minge, o þigarã, o tablã, o bere, o ºuetã, dupã priceperile fiecãruia, dar nu era unul sã nu facã „una micã“ cu prietenii... Era o vreme în þara asta cînd mergeai liniºtit pe stradã, nu îþi era teamã cã te opreºte careva sã te întrebe cît e ceasul, sau de ce nu ai moþ la bascã, sau de unde te îmbraci... Era o vreme în þara asta cînd lumea întorcea capul dupã militarii care treceau cîntînd sau în pas de defilare de la instrucþie, acolo unde aceºtia erau nevoiþi sã treacã prin oraº ºi auzeai pe cîte cineva spunînd cu mîndrie: „Uite mamã, trece armata“. Astãzi ... Astãzi, în þara asta, toatã lumea terminã liceul, ia Bacalaureatul pentru cã s-a dat lege sã nu fie nici un analfabet fãrã Bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri ºi se adunã puºtoaice pentru „o linie“. Astãzi, în þara asta, nu mai poþi merge pe trotuar pentru cã nu mai ai loc de maºini staþionate ºi ºoferi grãbiþi. Astãzi, în þara asta, strãzile sînt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toatã lumea e în concediu fãrã platã. Astãzi, în þara asta, cînd vezi un poliþist pe stradã te uiþi speriat sã vezi pe cine urmãreºte sau îl ocoleºti sã nu îþi dea vreo amendã aºa, pentru cã l-ai deranjat cînd te-ai uitat la el. De regulã, unde e gîtuit traficul, vei gãsi un poliþist în intersecþie, „fluidizînd circulaþia“. Astãzi, în þara asta, cînd mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsã sub hainã. Cînd intri la medic în cabi-
net, înainte de a da cu bunã ziua, trebuie sã dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat,toatã lumea intrã cu sacoºe burduºite. Nu se mai uitã nimeni chiorîº, toþi paznicii ºtiu cã ai acolo feºe, vatã, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmã pentru operaþie. Astãzi, în þara asta, cînd vezi copii de ºcoalã, te întrebi dacã merg la ºcoalã sau la discotecã, þinuta este aceeaºi, machiajul la fel de strident, în rucsacul din spate se aflã un caiet ºi laptopul, Ipodul, „Ifonul“, sau tableta. Astãzi, în þara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca sã îºi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci ºi îºi întemeiazã cîte o familie pe sãptãmînã fãrã acte, fãrã bisericã, fãrã serviciu. Fetele abia aºteaptã sã fie neveste sau nevestite la cîte cineva, cine nu are cîte un „my man“ este ori urîtã cu crengi, ori „tutã“. Astãzi, în þara asta, bãieþi deºtepþi sînt cei fãrã carte, care reuºesc sã „se învîrtã“ sau sînt „bãieþi de bãieþi deºtepti“, care obþin bani uºor din „afaceri“ cu fraierii. Cu cît pãcãleºti sau furi mai mult, cu atît eºti mai deºtept. Astãzi, în þara asta, cînd te întîlneºti cu un cunoscut pe stradã, îl ocoleºti ca sã nu te întrebe cum o mai duci, sau sã nu îþi cearã bani cu împrumut, sau sã nu te invite la o nuntã... Astãzi, în þara asta, oamenii nu se mai întîlnesc în faþa blocului, le e ruºine sã se întîlneascã ºi la gunoi, se uitã fiecare pe geam sã se asigure cã nu e nimeni sã se uite în gunoiul lui amãrît sau sã observe cã nici cîinii vagabonzi nu zãbovesc lîngã resturile lui, pentru cã nici oase nu mai sînt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunºi în casã sau pleacã „la þarã“ de zilele onomastice, ca sã nu se trezeascã cu invitaþi nepoftiþi. Nimeni nu mai zîmbeºte, toatã lumea circulã cu capul în jos, de ai zice cã toþi au pierdut cîte un galben ºi îl cautã disperaþi. Te miri cã nu se dau cap în cap... Astãzi, în þara asta, ieºi din bloc ºi, dupã doi paºi, apare unul cu un cuþit sau un pistol, þi-l pune la gît ºi te întreabã de ce te-ai însurat cu nevastã-ta, nu ºtiai cã era prietena lui? Astãzi, în þara asta, cînd lumea aude de armatã întoarce capul pentru cã „Aºtia au tras în noi în '89, ºi acum au pensii nesimþite“. Oare ce va fi mîine? CUM va mai fi þara asta? Cum Va Fi Mîine? ... Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea: „Nu trebuie sã ne ferim de cuvinte. Este foarte bine cã existã francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sînt dovada cã Franþa, conform vocaþiei sale universale, este deschisã tuturor raselor. Dar cu condiþia ca ei sã rãmînã o micã minoritate. Dacã nu, Franþa nu va mai fi Franþa. Noi sîntem, înainte de toate, un popor de rasã albã, de culturã greacã ºi latinã ºi de religie creºtinã. Astea nu sînt poveºti! I-aþi vãzut pe musulmani? Le-aþi privit turbanele ºi djelabalele? Vedeþi bine cã nu sînt francezi! Încercaþi sã amestecaþi uleiul cu oþetul, agitaþi sticla ºi, dupã un moment, veþi vedea cã sînt din nou separate. Arabii sînt arabi, francezii sînt francezi! Credeþi cã organismul francez poate sã absoarbã zece milioane de musulmani, care, mîine, vor fi douãzeci de milioane ºi poimîine patruzeci? Daca îi integrãm, dacã toþi arabii ºi berberii din Algeria vor fi consideraþi francezi, cum îi vom impiedica sã vinã în metropolã, atîta timp cît nivelul de viaþa de aici este atît de ridicat? Satul meu natal nu se va mai numi „Colombey - Douã Biserici, ci Colombey Douã Moschei!“. Saracul De Gaulle, n-a mai apucat sã vadã cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene ºi marocane - ºi nici un steag francez - îºi tãlãzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde ºi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui preºedinte ce intrã în Palatul Elysee „purtat pe umeri“ de musulmanii care lau votat în proporþie de 93%(!) - clasa politicã francezã „cãlãrind“ valul uriaº al imigraþiei musulmane, asemeni unui surfer iresponsabil ce sperã sã ajungã pe o plajã luxuriantã, dar care, probabil, îºi va sfîrºi cursa dementã, prãbuºit de val, în „raiul“ lui Mahomed... N-a mai apucat sã vadã cum, mîine, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor, drept prim-ministru. N-a mai apucat sã vadã cum uleiul se transformã, treptat-treptat, în oþet! ... Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell - vãzînd cum naþiunea britanicã privea liniºtitã de pe metereze apropierea uriaºului val de musulmani - a spus : „Este ca ºi cum ai privi o întreagã naþiune lucrînd de zor la înãlþarea propriului rug funerar“. Enoch Powell, unul dintre puþinii care nu a vrut sã facã „pasul înapoi“, n-a mai apucat sã vadã cum lorzii Mohamed ªheikh ºi Nazir Ahmed s-au aºezat pe locurile unde altãdata au stat lordul George Nathaniel Curzon ºi alþii asemenea lui; n-a mai apucat sã audã cuvintele ministrului „englez“ ... ªhahid Malik zicea: „în 2009 vom avea 8 deputaþi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaþi musul-
mani. În acest ritm, întreg Parlamentul va fi musulman. Sînt încrezãtor cã primul ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaºi credinþã cu mine". Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce oraºul înfiinþat la 1270 ºi în care olandezii de baºtinã mai reprezintã încã 55% din populaþie. În 1629, olandezul Jan Pieterszoon Coen îi înfrîngea pe musulmani, devenind Guvernatorul General al Indoneziei. Astãzi, musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetãþenii Rotterdamului! Dacã în 1989 în Parlamentul bruxellez nu era nici un musulman, azi 21,3% din locuri sînt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind ºi prima politicianã din Europa purtãtoare a vãlului islamic. ªi guvernul Bruxellez se poate mîndri cã ºi-a deschis porþile în faþa musulmanilor - Fadila Laanan ºi Emir Kir fiind deja membri ai Executivului. Rusia nu se mîndreºte - ca Norvegia - cã o musulmanã a ocupat funcþia de ministru al Culturii ºi nici cã Duma este împãnatã de musulmani, asemeni Bundestagului sau Parlamentului suedez. Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îºi atenþioneazã, critic, vecinii: „Spaþiul cultural european este pe cale sã fie redus de culturile venite din sud. Berlinul nu a ajuns, oare, al treilea oraº turc din lume?... Dacã vrem sã integrãm alte culturi, nu trebuie sã ne pierdem propriile valori culturale". ªi... totuºi: dacã Berlinul este al treilea oraº turc din lume, atunci Moscova, cu ai sãi circa cinci (5) milioane de musulmani (Rogozin n-o mai spune), al cîtelea o fi?!... ªi in Rusia musulmanii îºi urmeazã drumul, încercînd sã umple golul lãsat de prãbuºirea lor demograficã de nestãvilit: studiile ONU arãtînd cã, în 2050, Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani - iar conducatorii ruºi sînt mult mai puþin vocali în interior, decît sînt în exteriorul Rusiei. Si pentru ca totul sã fie clar: „Noi credem cã aici sîntem la noi acasã. Poate voi sînteþi strãinii. Sîntem aici la noi acasã ºi vom instaura regulile (ªharia) care ne convin, fie cã vã place sau nu... Toate încercãrile de a ne împiedica vor atrage dupã ele o ripostã sîngeroasã. Vom îneca Moscova în sînge". Astfel ºi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la orã de maximã audienþã, televiziunii moscovite REN TV. Pavel Odinþov, purtãtorul de cuvînt al Curþii Supreme a Rusiei, l-a sfãtuit pe avocat „sã-ºi cîntãreascã mai bine declaraþiile publice“, în timp ce Vsevolod Chaplin - preºedintele Departamentului Sinodal pentru Relaþiile Bisericii cu Societatea - n-a exclus ipoteza unei legalizãri a tribunalelor islamice: „Nu trebuie sã împiedicãm comunitatea musulmanã sã trãiascã dupã propriile sale reguli“. Prin urmare, nici ruºii nu sînt cu nimic mai vrednici decît occidentalii. Cu toþii îºi sapã, de zor, groapa. Tot înainte! NEAGU DJUVARA (2013)
Anecdote istorice Tare murdarã trebuie sã mai fie! Demetrios Poliorcetul ( 337 î. Chr.- 283 î. Chr.), rege al Macedoniei) impusese la Atena niºte impozite uriaºe, justificîndu-le ca fiind „cheltuieli pentru sãpun”, destinat iubitei lui Lamia. „A dracului femeie, tare murdarã trebuie sã mai fie!”, comentau glumeþii din Atena...
Izgoniþi din Paradis... Artist la modã, Rembrandt accepta sã aibã ºi elevi. Într-o zi, apreciatul pictor l-a gãsit pe un elev dezbrãcat, împreunã cu una dintre fetele-model care pozau nud. Învãþãcelul i-a explicat cã îi interpretau pe Adam ºi Eva, dar, în urma acestui rãspuns, Rembrandt i-a izgonit din casã cu urmãtoarea explicaþie: - Pentru cã sînteþi goi, trebuie sã ieºiþi din Paradis!
Cine plãteºte? Unul dintre colaboratorii revistei umoristice „Moftul Român“, a lui Caragiale, era ºi scriitorul Dumitru Teleor, cunoscut în cercurile literare sub numele de „Þaþa“. Într-o zi, aflîndu-se la un pãhãrel de vin ºi fiind amîndoi lefteri de tot, Caragiale ceru bãiatului care servea în prãvãlie: Ia mai adã un ulcior/ Cã plãteºte… Teleor! Cum nici Teleor nu prea avea cu ce plãti, a dat ºi el o replicã destul de „gravã“! Teleor n-are parale/Dar plãteºte Caragiale! P.S. Istoria nu spune cine a plãtit pînã la urmã ºi, mai cu seamã, cît s-a plãtit!
Pag. a 8-a – 26 februarie 2016
V i a t, a
ROMÂNIA MARE“
c r e s, t i n ã
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (8) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – În privinþa datei de construire a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou au existat diferite pãreri, în funcþie de sursele de documentare de care dispuneau autorii diverselor lucrãri. Pisania originalã a bisericii se pare cã a fost distrusã fie de incendiile din 1718 (înainte de 26 martie), cînd „biserica Sf. Gheorghe a fost distrusã de un foc mare, care a mistuit ºi curtea domneascã“, ºi 1719, fie de acela din 1847. Cea pãstratã acum în pridvorul bisericii era amplasatã iniþial într-una dintre clãdirile destinate hanului Sfîntul Gheorghe - Nou. Iatã textul acestei pisanii scris în româneºte cu alfabet chirilic: „Aceastã curte a ceºti(i) sfinte bisearici, hramul Marelui M(u)cenic Gheorghie, ce iaste închinatã prea sf(î)ntului ºi de viiaþã dãtãtoriului mormînt al Domnului ºi spãsitorului nostru Isus Christos, carea sã veade înprejur ziditã ºi tocmitã într-acesta chip, cu chilii dedesupt ºi altele pre deasupra, cu toate odihnele ºi trebuinþele lor, întîiu ºi den temelia lor sînt începute ºi pînã la un loc zidite cu cheltuiala lu Panaghiotachii, carele oarecîndu tãlmaciu mare la Poarta turceascã au fost, domnind pre aceale vremi bl(a)gocestivul domnu Io Antonie Voevod, fiindu cursul anilor de la Christos 1670 ºi ispravnic fãcîndu pre dumnealui ªerban Cantacuzino vel spãtar, fiind atunce au rãdicat rîndul cel de jos de chilii ºi încã nu toate deplin. Dupre aceaia, murindu Panaghiotachi ºi cheltuiala de la dînsul s-au curmat. ªi aºa au stãtutu pînã acum în zilele luminatului ºi înãlþatului Io Costandin Brâncoveanu Bãsãrab Voevod; deci iarã, s-au început a sã zidi ºi a sã lucra întîiu ceale de jos chili ce rãmãsease neisprãvite dupre aceaia ºi casfele, patrierºãºti cu tot rîndul celor dupre deasupra, pînã s-au ºi sfîrºit precum sã ºi vãd, la cheltuiala puind parte preafericitul, prea învãþatul ºi preaºtiutul pãrintele Dositheu patriarhul sfintei Cetãþii Ierusalimului, carele patrierºiia încã din începutul aceºtii zidiri, parte ºi mai mare înãlþatului Domnu dîndu. Ajutat-au la aceastã mare cheltuialã ce s-au fãcut ºi boerimea ºi alte mînãstiri ale þãrii ºi neguþãtorii cine cu ce au putut ºi s-a îndurat pentru sufletele ºi bunã pomenirea lor, ca sã fie ºi preasfinþitei ºi marei a Ierusalimului case aceastã zidire de mult ajutoriu ºi folos, ispravnicu luminatul domnu puindu pre Ianache Vîcîrescul vel agã, ºi
Afirmaþii pentru autovindecare (11) Dragostea (2) Descoperi dragostea nu fiind iubit, ci iubind. Nu putem cunoaºte vreodatã dragostea dacã încercãm sã-i facem pe alþii sã fie atraºi de noi; dupã cum nu o putem descoperi nici concentrîndu-ne dragostea asupra lor. Pentru cã dragostea este infinitã; nu ne aparþine niciodatã, ca sã o putem crea. Cu cît uitãm mai mult de noi înºine, dãruindu-ne celorlalþi, cu atît mai bine putem înþelege ce este cu adevãrat dragostea. ªi, cu cît iubim mai mult, ca o canalizare a dragostei lui Dumnezeu, cu
cheltuitoriu lucrului acestuia Apostol neguþãtoriul, fiind egumen Malahia ieromonahul pre acea vreame, pînã o au ºi isprãvitu la anul de la zidirea lumii 7207 ºi de la spîseniia ei 1699, mesita septemvrie 20, într-al unsprãzeacelea ani al domnii blagocestivului ºi înãlþatului mai sus pomenitului Io Constantin Brâncoveanu Bãsãrab Voevod, carele ºi astãzi stãpîneaºte, a cãruia ani ºi norocire înmulþeascã-i atotþiitoriul ºi putearnicul Dumnezeu. ªi am scris eu Isar logofãt". Autorul textului din pisanie, logofãtul Isar, priveºte spre trecut de la înãlþimea prezentului, adicã din anul 1699, ºi se referã numai la „aceastã curte ceºtii biserici“, care se vede împrejur ziditã ºi nu la biserica propriuzisã, precizînd cã zidul împrejmuitor era în întregime dotat, la vremea cînd scria pisania, cu chilii ºi prãvãlii etajate ºi „cu toate odihnele ºi trebuinþele lor“. Iniþial, construcþia zidului împrejmuitor fusese începutã cu sprijinul financiar al lui Panaiotache (Panaghiotachis) Nikussios, zis „Mamona“ (1622- 1673 oct. 2), mare dragoman la Poarta Otomanã, ispravnicul lucrãrilor fiind ªerban Cantacuzino, mare spãtar ºi viitor Domn al Þãrii Româneºti. Astfel, aºa cum relateazã pisania, în anul 1670 „au rãdicat rîndul cel de jos de chilii“, adicã parterul, în vremea lui Antonie Voievod din Popeºti ºi Negoeºti (1669 mart. 3-1672 febr. ante 12), iar la 8 august 1671 un document menþiona terminarea doar a „boitelor" ºi a unor clãdiri cu 16 odãi. În acest context, despre bisericã nu s-a fãcut vorbire propriu-zis în aceastã pisanie. Lucrãrile au fost întrerupte odatã cu moartea lui Panaiotache, deces netrecut în pisanie, dar despre care ºtim cã s-a produs la 22 septembrie/2 octombrie 1673, pe malul stîng al Dunãrii, la Isaccea, în timpul expediþiei otomane contra polonezilor. De acolo, corpul sãu îmbãlsãmat a fost transportat la Mînãstirea Naºterea Maicii Domnului ºi Sfîntul loan Botezãtorul din Insula Chalki (Heybeliada), rectitoritã de el. Aºadar, aºezãmîntul Sfîntul Gheorghe - Nou funcþiona ºi era înzestrat cu o grãdinã, menþionatã încã de la data de 14 mai 1673 într-un document în care Ianache, judele oraºului Bucureºti, împreunã cu cei 12 pîrgari, au întãrit lui Manole Zaraful stãpînirea unui loc despãrþit doar printr-o uliþã de grãdina Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU atît mai bine putem înþelege cã dragostea Lui este unica dragoste din întregul Univers.
Afirmaþie Îi voi iubi pe ceilalþi ca ºi cum ar fi prelungiri ale eului meu ºi ale dragostei pe care o simt venindu-mi de la Dumnezeu.
Rugãciune pentru dragoste Tu, Cel Infinit, fã-mã sã fiu un canal pentru dragostea Ta! Prin mine, sãdeºte seminþele dragostei în inimile pustii de pretutindeni. (va urma) J. DONALD WALTERS
Autobiografia pãrintelui Arsenie Boca, din temniþã (1) Pãrintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraþie autobiograficã pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amãnunte neobiºnuite despre viaþa sa. În mãrturia sa, cãlugãrul îºi dezvãluie personalitatea complexã, orientatã spre trãirile interioare, spre studiu, artã ºi spiritualitate. Un document descoperit într-un dosar de anchetã al pãrintelui, care dateazã în 17 iulie 1945, prezintã autobiografia cãlugãrului considerat una dintre marile personalitãþi ale Poporului Român. Din arestul Rîmnicu Vîlcii, într-o vreme în care a fost anchetat pentru legãturi cu legionarii, ieromonahul a oferit anchetatorilor sãi detalii despre copilãria ºi tinereþea sa. Unele dintre mãrturii sînt cu totul neobiºnuite:
Copilul care citea cãrþile lui Immanuel Kant „Subsemnatul m-am nãscut în 1910, septembrie 29, în Vaþa de Sus, jud. Hunedoara. ªcoala primarã ºi liceul
în orãºelul Brad, acelaºi judeþ. De pe atunci mi se remarca o anumitã înclinaþie spre singurãtate ºi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aºa spre pildã am o carte a lui Immanuel Kant: «Religia în limitele raþiunii» iscãlitã: «Boca Zian cl. IV. lic.». La intrarea în cursul superior de liceu, am rãmas orfan de tatã, care era cizmar de meserie ºi foarte bun pedagog cu fiul sãu. ªtiu pînã astãzi cã m-a bãtut odatã pentru ca sã nu mai pierd timpul – ceea ce i-am fãgãduit cu lacrimi ºi n-am uitat pînã acum, ºi de multe ori mi-a folosit în viaþã. În cursul liceului mi-au plãcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul ºi muzica. Terminînd liceul ºi luînd Bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ºtiinþele pozitive, dar dacã aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaþie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicîndu-mã sãrãcia. Drept aceea, a biruit înclinaþia contemplativã, sau speculativã ºi în 1929 m-am înscris la Academia Teologicã din Sibiu”, a relatat Arsenie Boca.
E n u n t ã -nn u n i v e r s Cu dorul roºu întins pe tîmple Se-aºazã luna printre nopþi, De dor îºi dã cu jar pe buze ªi-ºi pune raze prin meri copþi... E nuntã acum în univers, Iar sînt peþite mii de stele Ce dãnþuie ca niºte iele Pe diademe efemere... La nuntã soarele e nun ªi nunã, una dintre stele... Iar mirele e mare astru, Mireasa mîndrã printre perle... Doar luna e neîmpeþitã ªi singurã, neîmplinitã... De-atîta dor ce-ºi þese-n dar ªi-a pus iar razele pe jar... Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã…“)
Sfatul medicului
Crampele musculare Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european. Oricine se confruntã, cel puþin o datã în viaþã, cu crampe musculare. Deºi nu reprezintã un motiv de îngrijorare, este bine sã ºtiþi ce le DR. TAREK NAZER favorizeazã apariþia. Crampele sau spasmele musculare sînt contracþii bruºte, involuntare ale unui muºchi sau grup de muºchi, ºi apar insoþite de durere insuportabilã ºi imposibilitatea de a folosi muºchiul respectiv. Atît muºchii netezi, cît ºi muºchii scheletici pot fi afectaþi de aceste tipuri de crampe. Care sînt cauzele crampelor musculare? Suprasolicitarea unui muºchi, deshidratarea, statul într-o poziþie incomodã pentru o perioadã prelungitã de timp, oboseala, compresia nervoasã sau circulaþia sangvinã inadecvatã sînt posibile cauze ale crampelor musculare. Exerciþiile fizice intense ºi forma fizicã necorespunzãtoare pot fi un alt factor declanºator al crampelor musculare. Lipsa de minerale ºi o dietã sãracã în potasiu, calciu sau magneziu pot contribui la apariþia crampelor la nivelul picioarelor. Alcoolismul, perioadele menstruale, anumite afecþiuni endocrine ºi sarcina pot, de asemenea, sã determine apariþia crampelor musculare. Care sînt simptomele crampelor musculare? Cel mai întîlnit simptom este durerea bruscã ºi intensã, urmatã de contractura muscularã, care poate dura de la cîteva secunde pînã la cîteva ore ºi în cazuri foarte grave poate dura ºi zile întregi. Alte simptome precum roºeaþa pielii, slãbiciunea muscularã, senzaþia de arsurã, de ace sau de înþepãturi, dificultãþi la mers pot însoþi, de asemenea, crampele musculare. Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul crampelor musculare urmãreºte, în primul rînd, principalele cauze ce pot determina aceste manifestãri. Uneori sînt necesare ºi teste de sînge pentru a indica valoarea hemoglobinei, care poate sã arate o eventualã anemie ºi nivelul electroliþilor, mai ales al sodiului, potasiului, calciului ºi magneziului. De asemenea, este necesarã ºi stabilirea nivelului de glucozã ºi creatinitã pentru a verifica funcþia renalã. Se poate lua în calcul ºi efectuarea testelor funcþiei tiroidiene. Care este tratamentul? De obicei, crampele dispar dupã cîteva minute ºi nu necesitã tratament medicamentos. Pentru tratamentul acestor crampe se recomandã: Sã se opreascã activitatea care a generat apariþia lor, întinderea muºchiului afectat, masajul muºchiului care poate atenua din durerea crampei, hidratarea corespunzãtoare ºi o dietã bogatã în potasiu, magneziu, calciu ºi sodiu. În cazul în care inflamaþia muºchiului persistã, se pot administra medicamente antiinflamatoare. Se recomandã încãlzirea corespunzãtoare a muºchilor înainte de activitãþile sportive. Dacã aceste crampe apar frecvent ºi nu se îmbunãtãþesc prin auto-îngrijire, trebuie sã vã prezentaþi la medic pentru a afla cauza care le determinã.
www.artroscopiedegenunchi.ro
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Mîndri cã sîntem români! Dem Rãdulescu S-a nãscut la Rîmnicu Vîlcea într-o familie de negustori. Dupã terminarea liceului la Rîmnicu Vîlcea, „Bibanul“ (poreclã primitã în liceu) a trebuit sã aleagã între sportul de performanþã ºi actorie. El a obþinut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Rîmnicu Vîlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca amator la vîrsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gãrii. În 1956, a cîºtigat premiul I pentru interpretare cu piesa „Steaguri pe turnuri“ (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sicã Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale. A fost prieten cu Ion Cojar ºi Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoarea pierdutã“, unde a avut colegi de excepþie: Rodica Tapalagã, Petre Gheorghiu, ªtefan Bãnicã, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu ºi Ciulei însuºi. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”. Dem Rãdulescu a fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film ºi televiziune, profesor la Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I. L. Caragiale” din Bucureºti. A fost cãsãtorit cu actriþa Paula Rãdulescu, de care mai apoi a divorþat, cãsãtorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrita Adriana ªchiopu, urmaºa lor fiind Irina Rãdulescu. S-a stins din viaþã în Bucureºti, la 17 septembrie 2000.
Ileana Stana Ionescu - savoare, umor ºi generozitate (1) Povesteam deunãzi, fie aniversînd-o pe Tamara BuciuceanuBotez, fie comemorîndu-l pe Bibanu’, despre acele vremuri de aur ale comediei româneºti cînd aproape fiecare duminicã era îmbogãþitã, dupã-amiaza la „Album dominical“ sau seara la „Varietãþi“, de scãpãrãtoarele scenete scrise în majoritate de Dan Mihãescu ºi Grigore Pop, pentru a da naºtere sclipirilor de umor irezistibil cu care ne lumina existenþa vasta noastrã galerie de actori comici. I-am enumerat atunci, cu recunoºtinþã, pe Toma Caragiu, Vasilica Tastaman, Jean Constantin, Cornel Vulpe, ªtefan Tapalagã, Marius Pepino, Puiu Cãlinescu, Horia ªerbãnescu, Radu Zaharescu, ªtefan Bãnicã - precum ºi Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Miºu Fotino, Sebastian Papaiani, ºi alþii care, cu voia Bunului Dumnezeu, încã se mai aflã printre noi. Indispensabilã ºi scãpãrãtoare, nu lipsea dintre ei aproape niciodatã Ileana Stana Ionescu întruchipînd mereu neveste agitate, funcþionare nervoase, mãturãtore cu aplomb, vînzãtoare entuziaste ºi zeci de alte personaje care, pur ºi simplu, erupeau de energie ºi ironie, satirizînd tãios atîtea tipare feminine din jurul nostru. Marea actriþã s-a nãscut în 1936, la Brad, în judeþul Hunedoara. A urmat liceul teoretic, pentru ca imediat dupã aceea, la numai 19 ani, sã debuteze
Ilie Nãstase, frumosul nebun care a cucerit tenisul (2) Ilie Nãstase a rãmas, însã, în memoria colectivã ca fiind unul dintre cei mai non-conformiºti sportivi din lume. Întro epocã în care actele de „rebeliune“ erau extrem de rare în lumea sportului, pletosul care venea din România comunistã a uimit ºi a cucerit deopotrivã milioane de fani. Fie cã se afla pe cele mai mari arene ale turneelor de Mare ªlam sau, dimpotrivã, pe zgura prãpãditã din cine ºtie ce colþ uitat de lume, „Nasty“ a fost întotdeauna... Nasty! A glumit cu publicul, cu adversarii, cu arbitrii, s-a certat deseori cu cei din urmã, a jucat tenis. Într-un cuvînt, a fost primul show-man al unui sport considerat de mulþi ca fiind sobru ºi, într-un fel, destinat numai elitelor. De notorietate este momentul
dintr-un meci cu John McEnroe, atunci cînd a considerat cã a fost defavorizat de arbitru ºi a refuzat sã continue jocul, provocînd o adevãratã revoltã în tribune, spectatorii alãturîndu-se destul de violent protestului românului. Întreaga poveste s-a terminat cu intervenþia directorului turneului, care a concediat un arbitru ºi a anulat decizia care a provocat scandalul. Nãstase a pierdut meciul cu McEnroe, însã a cîºtigat mii de suporteri. „Cel mai mare avantaj al meu a fost cã am fost natural tot timpul. ªi chiar ºi atunci cînd pierdeam, fãceam tot ce voiam eu, jucam cum voiam, fãceam spectacol. Mã întreba cineva care a fost cel mai bun meci din viaþa mea. Am rãspuns cã a fost o finalã de la Wimbledon
Totul despre Simona Halep (1) Simona Halep s-a nãscut pe 27 septembrie 1991 la Constanþa, într-o familie de aromâni. Ea a copilãrit într-o casã modestã, din Piaþa Chiliei, pe care pãrinþii ei, Stere ºi Stania, au cumpãrat-o în anul 1990. Vacanþele ºi le petrecea uneori la bunicii sãi, din partea tatãlui, la Stejaru, judeþul Tulcea. Bunica, pe care o cheamã tot Simona, Halep senior respectînd tradiþia aromânilor ºi punînd copiilor numele pãrinþilor, îºi aminteºte cu mare drag de copilãria nepoþicii Simona: „O chemam la masã sã mãnînce, dar nu voia. Se mai certa cu verii ei mai mari, cã se bãga în joaca lor, dar tot nu se lãsa“. Bunicii Simonei s-au nãscut în Grecia, dupã care au ajuns în Bulgaria, de unde au fost deportaþi în localitatea Stejaru, din Tulcea. Acolo, pãrinþii lor au pus la cale cãsãtoria. S-au plãcut de cum s-au vãzut. El avea 18 ani ºi ea 19 atunci cînd s-au cãsãtorit în anul 1954. Dupã trei ani a venit pe lume Zoiþa, apoi Cheraþa. Au urmat apoi doi bãieþi: Stere (tatãl Simonei) ºi Iancu. Stere a þinut neapãrat sã-ºi aducã la Constanþa ºi pãrinþii. Aºa se face cã în anul 1995 s-au mutat ºi ei la Constanþa, la o casã distanþã de casa fiului lor. Acum, cînd e plecatã familia Halep, bunicii au grijã de casã. Împreunã cu ei locuieºte fratele lui Stere, Iancu, dar ºi nepoþii.
ªtrengãriþa Simona se plictisea tot urmãrindu-ºi fratele, iar într-o zi a luat racheta de tenis în mînã ºi a intrat pe teren. „Am vrut ca mãcar bãiatul meu sã urmeze sportul. Eu am fost fotbalist la Sãgeata Stejarul. Eram atacant. Locuiam la þarã ºi pãrinþii mei nu au avut posibilitatea sã mã sprijine“, îºi aminteºte tatãl Simonei. Însã, nu bãiatul avea sã-i îndeplineascã visul, ci fata sa. Cînd era micã, Simona era bãieþoasã. Pãrinþii îºi amintesc cã nu voia sã se joace niciodatã cu pãpuºile. Mica zgîtie de fatã prefera sã batã mingea pe stradã, sã joace fotbal. „Nu purta fustiþã. Acum nu-i place echipamentul pentru cã are fustã“, spune mama sa, Stania Halep.
Cum a început povestea de iubire cu tenisul a Simonei Halep
Nu a trecut mult pînã cînd a fost vãzutã de profesorul de sport Ion Stan de la Liceul Economic. „Avea cred cã vreo patru ani ºi jumãtate cînd profesorul mi-a spus: «Aduceþi-o la mine». Avea Simona o rachetã de tenis mai mare decît ea“, îºi aminteºte tatãl. Antrenamentele la tenis, istovitoare pentru alþi copii de vîrsta ei, inclusiv pentru fratele mai mare, care a renunþat la scurt timp sã mai joace
În urmã cu cîþiva ani, pãrinþii Simonei au povestit pentru „Adevãrul“ cum a început totul. Simona Halep a intrat pentru prima datã pe terenul de tenis cu o rachetã Junior în mînã. Pe terenul respectiv se antrena fratele ei.
„Racheta de tenis era mai mare decît Simona Halep“
cu rolul Agnes din „ªcoala femeilor“, de Molière, la Teatrul de Stat din Reþiþa. A urmat o perioadã petrecutã pe una dintre cele mai prestigioase scene de provincie, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamþ (1959 - 1965), dupã care s-a stabilit definitiv la Teatrul Naþional din Bucureºti, cãruia, din 2002, i-a devenit ºi societar de onoare, alãturi de alþi mari actori care, de-a lungul anilor, au înnobilat aceastã dintîi scenã a þãrii. Printre numeroasele ei roluri se numãrã Prostituata din „Generalul ºi nebunul“, de Angelo Vagenstein ºi Chiralina din „Coana Chiriþa“, dupã Vasile Alecsandri (colaj dramatic de Tudor Muºatescu - spectacolul a þinut scena timp de 10 ani, fiind ºi cel dintîi în care am vãzut-o vreodatã). A mai primit Premiul Teatrului Naþional pentru activitatea artisticã, 1976, Premiul special al juriului pentru întreaga activitate artisticã, 1985, Premiul de Excelenþã UNITER, Trofeul Dionysos pentru „O batistã în Dunãre“, de D.R. Popescu, (regia Ion Cojar, 1998), sau Clacheta de Aur U.A.R.F. pentru merite deosebite în dezvoltarea artei ºi culturii cinematografice, 2001. Se mai distinge ºi activitatea ei politicã, reprezentantînd ca deputat minoritatea italianã din România, în legislatura 2000-2004. (va urma)
pe care am pierdut-o. În finala aia am fãcut tot ce am vrut eu ºi meciul a fost decis în cîteva mingi“, a declarat Ilie Nãstase. Finala Wimbledonului din 1972 rãmîne ºi ea pentru posteritate, disputa dintre Nãstase ºi legendarul Stan Smith, încheiatã cu victoria la limitã a americanului dupã 5 seturi strînse, scor 4-6, 6-3, 6-3, 4-6, 7-5, este caracterizatã de mulþi specialiºti ca fiind epicã. Atunci, chiar dacã a pierdut în faþa lui Smith, aºa cum avea sã o facã ºi trei luni mai tîrziu, în finala Cupei Davis de la Bucureºti, Ilie Nãstase a cucerit iremediabil publicul britanic, românul primind ovaþii la final, chiar dacã nu el era învingãtorul. Ilie Nãstase este o personalitate complexã, greu de descris, aproape imposibil de înþeles. Însã, dincolo de orice, este un român care a dus numele þãrii sale acolo unde nu mai fusese vreodatã, un român care ne face sã ne simþim mîndri cã îi sîntem (încã) contemporani. Sfîrºit MARIUS DOROFTEI tenis, erau pentru Simona doar o joacã. De mai multe ori pe sãptãmînã, fata mergea însoþitã de pãrinþi la antrenamente. Uneori, avea ºi cîte douã antrenamente pe zi. „N-am avut pãpuºi, n-am avut altceva. Jucam fotbal, jucam tenis, fãceam fileu din aþã, am gãurit asfaltul ºi am bãgat doi stîlpi ºi jucam tenis, ºi în casã la fel, am fãcut un miniteren de tenis ºi jucam cu fratele meu“, a povestit ºi Simona Halep. Fratele sãu mai mare, Nicolae, practica acest sport în Mamaia, iar ea mergea alãturi de mama lor la teren, pentru a-l lua pe bãiat la sfîrºitul lecþiilor. Antrenorul lui Nicolae a pus ochii imediat pe fetiþa de patru ani ºi puþin. „Avea þinutã de sportivã de micã. Am vãzut-o ºi le-am spus pãrinþilor: «O iau la tenis». Mi-a plãcut mult. Avea o motricitate extraordinarã. La cinci ani, alerga precum o sportivã, deºi era cît racheta de micã. Promitea mult”, povesteºte Ioan Stan. Acesta a lucrat doi ani cu Simona, la Club „Castel” din Mamaia. „La început, pregãtirea nu a fost foarte intensã, douã - trei antrenamente pe sãptãmînã, întrucît era foarte micã. Nu am ajuns cu ea la concursuri, cã nici nu erau întreceri pentru vîrsta ei. Am încercat sã-i transmit totul într-o manierã frontalã. Am vrut sã ºtie tot. Am lucrat cu ea toate elementele. Era o fetiþã harnicã, modestã, talentatã ºi inteligentã. Avea o inteligenþã nativã. Nu i-am zis de douã ori cã trebuie sã strîngã mingile. Era harnicã ºi conºtiincioasã. Nici nu mai întorceam capul, pentru cã ºtiam cã ea îºi vede de treabã. Avea o îndemînare aparte. Alerga, sãrea, aprecia corect loviturile ºi avea imaginaþie în joc. Se vedea limpede cã e un copil cu chemare pentru sport în general ºi pentru tenis în special”, îºi aminteºte primul antrenor al Simonei Halep. (va urma) IULIAN ANGHEL
Pag. a 10-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Mara Bãnicã, o ziaristã fãrã fricã Pe infatigabila ziaristã Mara Bãnicã o ºtie o þarã întreagã de la televizor. Are un prenume frumos, probabil un hicocorstic de la Maria. ªi mama era o Maria, dar toatã lumea îi zicea Marioara. (Un nepot de sorã, care avea 2 aniºor, îi zicea Rarorica, pronunþînd apãsat consoana vibrantã ,,r”. Dar precocitatea micuþului avea o explicaþie: în curînd, avea sã moarã, împreunã cu pãrinþii sãi, în bombardamentele americane asupra Capitalei, din 4 aprilie 1944.) Deosebit de atîtea panarame ºi pocitanii analfabete ºi isterice, care tot mînjesc ecranul televizorului, îmi plãcuse, încã de la început, de Mara Bãnicã. Este plinã de energie (o fi Scorpioanã?), nu-ºi bate joc de Limba Românã ºi, în general, are idei. Bunãoarã, în Sãptãmîna Mare, apelase la o firmã de curãþenie ºi fãcuse ordine în apartamentul nefericitei Ioana Tufaru. Ba chiar, cu mîna ei, îi spãlase geamurile, în timp ce aia doar cãsca gura. A doua oarã, o vãzusem la ,,Cireaºa de pe tort”. Tocmai dusese la bun sfîrºit pregãtirea mesei pentru 4 persoane ºi, bucuroasã cã Horia Vîrlan se lingea pe degete, chemase lãutarii. Vinul gîlgîia în pahare… Unul dintre invitaþi, un cîntãreþ rãsuflat ºi cu pãrul vopsit, se matolise ºi tot cãuta sã o muºte de þîþe. ªi Mara noastrã, cam ciupitã (s-o înþelegem!), rîdea sã moarã, încîntatã de situaþia cã dacã ãla, un poponar notoriu, se dãdea la ea, însemna cã e gagicã sexi. ªi chiar este! Deºi unii au cam mîncat borº cum cã ar avea ceva cu nasul. E-te, scîrþ! Nici Cleopatra nu mai putea sã întoarcã de cîrmã, ºi ce l-a mai fraierit pe mãritul Caesar, cãruia i-a trîntit ºi un copil (plus pensia alimentarã!), precum ºi pe generalul Marc Antoniu. Mãcar prostul ãla îºi lãsase nevasta singurã la Roma ºi venise, dupã fundul ei, tocmai în Egipt. Ca sã nu mai vorbim de Lady Diana, adoratã ºi, mai apoi, jelitã de toatã omenirea… În vara trecutã, toate televiziune în pãr, turbate dupã ratingul degrabã aducãtoriu de reclame mincinoase, dar bine plãtite, s-au isterizat popularizînd valurile de violuri, noul sport naþional. Violuri în grup… Violuri cu minore… Violuri cu babe… Violuri acasã… Violuri la serviciu… ,,Primiþi cu violul?”… Pedofilie… Perversiuni… ,,Cîntarea României” de tip nou, ce mai! De parcã am fi o þarã de imbecili…
,,Taurul din Valea Boului“ Mãrturisesc cã iubesc nespus animalele. Am ºi scris despre ele. Anul trecut mi-au apãrut, în ,,România Mare”, un articol cu titlul sugestiv ,,Porumbeii, cãprioarele, caii” (pe care l-am introdus în ultimul meu volum de pamflete ,,Politicieni, analiºti ºi Limba Românã”), precum ºi poezia ,,Adio, Bobi!”, inspiratã de moartea unui cîine de care familia mea era foarte ataºatã. Dupã cum se vede, ador animalele, îndeosebi patrupedele. Nu prea mã împac, însã, cu cele cu douã picioare... ªi vaca este un animal drag omului. Ea e folositoare, ºi blîndã, ºi bunã. Ne dã lapte ºi brînzã, produse atît de utile nouã. La casa þãranului român, vaca a fost, secole de-a rîndul, un ajutor de nãdejde, care îi furniza familiei sale hrana cea de toate zilele. Iar stãpînul o îngrijea cu afecþiune, ºtiind cã are nevoie de ea. Apoi, boul. El trãgea în jug, ca sã are ogorul þãranului. Iar acesta îl iubea ºi îl îngrijea cu drag. ,,Pocnind din bici pe lîngã boi” – e titlul unei cunoscute poezii a lui George Coºbuc, ,,poetul þãrãnimii”, în care ne este prezentatã o ipostazã a existenþei oamenilor de la þarã. Taurul este ºi el un bou, dar unul mai fãlos, mai puternic ºi cu un rol mai important: perpetuarea speciei sale. În Spania se practicã ºi astãzi, cu mare succes, luptele de tauri, spre delectarea pub-
Sau poate chiar suntem, dovadã nepãsarea generalizatã, laºitatea, lenea, dezbinarea, ploconirea în faþa strãinãtãþii ºi alte pãcate ancestrale. Necruþãtoare cu ticãloºii (,,Bã, nevertebratule!”), cum ar trebui sã fie orice ziarist respectabil, Mara Bãnicã a devenit Motorul turbo al emisiunii Simonei Gherghe, aceastã oaie bleagã antenistã. Ea a avut tãria sã arate cu degetul cãtre principalul vinovat de proliferarea acestui flagel: aºa-zisa Justiþie românã, cu un grad de retard avansat, coruptã în totalitate ºi aservitã intereselor politice. Justiþia nãºitã de Bãsescu, fãrã speranþe de a recîºtiga încrederea populaþiei. De sus ºi pînã jos, numai procurori ºi judecãtori tîmpiþi, mînã-n mînã cu avocaþi venali, cu toþii ahtiaþi dupã ºpãgi ºi vinovaþi de complicitãþi criminale! Are Simona Gherghe curajul sã facã mãcar o emisiune despre clanurile de interlopi care þin judeþele sub teroare, fiindcã sunt protejate de Serviciile Secrete, Justiþie, Poliþie ºi de autoritãþile locale? N-are, ce sã ne mai batem gura! E inadmisibil, a spus Maria-Mara ca, în cazul violatorilor de la Vaslui, numai la intervenþia presei, Consiliul Superior al Magistraturii ºi Inspecþia Judiciarã sã-ºi miºte burdihanurile revãrsate ºi sã-i punã la treabã pe golanii ãia din Justiþia ºi Poliþia judeþeanã Vaslui. Pe lîngã salariile ºi pensiile nesimþite, aºa-ziºii ,,oameni ai legii” din toatã þara au perfecþionat sistemul taxelor de protecþie aplicate, deopotrivã, ºi marilor infractori, ºi oamenilor sãraci. De palmele ei rãsunãtoare, aplicate pe bucile obrajilor pãroºi, n-au scãpat nici cãpeteniile popilor, mulþi dintre ei, securiºti notorii. Ei nu ºtiu decît sã-i îndemne pe enoriaºi sã se roage pentru sãnãtatea lui Bãsescu ºi a lui Iohannis, în loc sã facã ce-i de fãcut pentru a stãvili dezmãþul generalizat. Iauziþi colea: ,,Cu ce bani ºi-a fãcut ditamai viloiul episcopul de Huºi?”. Întrebare retoricã privitoare la ºpãgile care se dau la numirea popilor în parohiile vacante. Dar ºi la comerþul ilicit cu lumînãri, tãmîie ºi calendare; suprapreþuri la nunþi, botezuri, înmormîntãri, locuri de veci (ºtie toatã lumea). E o adevãratã jale pe la þarã, unde popii îºi fac de cap mai rãu ca interlopii, reconstituind, în felul acesta, o clasã socialã blamatã în vremurile trecute. De asemenea (tot ea): ,,Chiar e obligatoriu ca într-o þarã tot mai
licului avid de sînge. Taurul a ajuns, aºadar, un mijloc de distracþie. Mã întreb, însã: ce distracþie poate fi aceea sã vezi un animal atît de frumos murind în arenã, în strigãtele de Olé! ale spectatorilor? Dar, sã revenim. Întotdeauna m-au frapat titlurile: fie cele ale operelor literare ºi ale filmelor, fie genericele unor emisiuni TV. Acestea nu se aleg la întîmplare, cãci ele trebuie sã fie o chintesenþã a subiectului vizat. Iar acest lucru nu e deloc uºor. Am reþinut, aºadar, genericul unei emisiuni TV ºi, pentru cã ni s-a pãrut inspirat, l-am preluat ca titlu al acestui articol. Era un titlu, în opinia noastrã, adecvat, cãci se vorbea despre un ,,taur”, pe nume Cristi Borcea. Fostul patron al echipei de fotbal Dinamo Bucureºti, aflat, acum, în puºcãrie, nu pierde timpul. El scrie cãrþi, deci creeazã, ºi mai face un lucru nobil, în folosul speciei: procreeazã. Cum sã n-o facã? Doar e înalt (1,90, dupã cum s-a lãudat), e frumos, e deºtept (,,ºtiu sã fac bani!”). Prin urmare, rupe gura tîrgului cu farmecele sale. Femeile se bat pentru a intra în graþiile lui. Iar el le toarnã plozi. În acest sens, e un adevãrat recordman. Pentru asta e cãutat pînã ºi la pîrnaie, întrucît, chiar ºi acolo, Taurul satului (Borcea s-a nãscut la þarã ºi, culmea, în Valea Boului!) e la fel de prolific. Cum sã nu admiri un asemenea exemplar? Ce mai, Cristi Borcea, eºti mare! Ai lãsat-o pe Mihaela, acum o pãrãseºti ºi pe Alina, ca s-o iei pe Valentina! GEORGE MILITARU
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
Neîndoielnic, Raquel Welch a fost una dintre cele mai frumoase femei din lume... sãracã, toþi mahãrii B.O.R. sã-ºi tragã salarii în mii de euro ºi sã circule numai în Mercedesuri?”. Cu asemenea slujitori ai lui Dumnezeu (ºi asta o spunem noi), ne paºte pericolul ca religia sã devinã iarãºi opiul mulþimilor. N-avem nimic cu nimeni, dar, uite, lãcomia celor din fruntea B.O.R. a ajuns sã fie luatã în derîdere ºi la televizor, prin grupul umoristic ,,Mondenii”, care l-a încondeiat pe Patriarhul Daniel ca pe un interlop obsedat numai de bani. Iar Patriarhia, iertatã sã fie, n-a protestat deloc. Nici n-a piuit. Oare fiindcã tãcerea e de aur? Fata asta e dracul gol ºi, dacã a pus geana pe tine, þi-a cîntat cucuveaua în salcîmul din curte! Aºa au pãþit-o Zãvoranca cea tînãrã, Toncioaia (sãraca, de cînd ºi-a scurtat trompa, e mai naºparlie ca înainte), Bahmuþeanca, Bianca Drãguºanu (aia care dormea în acelaºi pat ºi cu prostul de bãrba-su, ºi cu amantul) sau Cruduþa. Toate aratã ca niºte pãpuºi gonflabile siliconate, vopsite ºi botoase, cu ifose de mari vedete, însã, în realitate, sînt doar niºte mahalagioaice cu 4 clase primare. Doamne, de ce nu mi-ai scos-o în cale pe Mara Bãnicã acum 20 de ani, cã mutam Universul de la locul lui! PAUL SUDITU
UMORUL OAMENILOR CELEBRI GIACOMO CASANOVA (17251798), literat ºi aventurier italian Prinþul Ligné, în memoriile sale, povesteºte întîlnirea dintre Casanova, aºa-zis cavaler de Séingalt, ºi împãratul Iosef al II-lea. - Îi dispreþuiesc profund, spuse împãratul, pe cei ce-ºi cumpãrã titluri de nobleþe. - ªi-i dispreþuiþi, oare, mai puþin pe cei ce le vînd, Maiestate?, îi replicã spritualul aventurier. *** DANTE ALIGHIERI (1265-1321), scriitor italian Trecînd pe o stradã din Firenze, Dante auzi un fierar care, în timp ce lucra, cînta unele versuri din ,,Divina comedie”, pocindu-le. Fãrã sã spunã o vorbã, Dante intrã în fierãrie ºi, apucînd la întîmplare cîteva unelte ale fierarului, le aruncã în mijlocul drumului. Vãzînd privirea nedumeritã a bietului fierar, îi spuse: - Tu-mi distrugi opera mea cea mai de preþ, iar eu mã rãzbun pe tine, distrugîndu-þi uneltele! *** Se povesteºte cã Dante Alighieri avea o memorie nemaipomenitã. Un prieten îl întrebã într-o zi: - Care e cea mai bunã mîncare?
Dante îi rãspunse: - Ouãle. Dupã 1 an, acelaºi prieten îl opreºte ºi-l întreabã brusc: - Cu ce? - Cu sare ºi cu pîine, îi replicã Dante, fãrã sã stea nici o clipã pe gînduri. *** GEORGES FEYDEAU (1862-1921), autor dramatic francez Feydeau, aflîndu-se, într-o zi, întrun han renumit prin cafeau mizerabilã pe care proprietarul obiºnuia s-o serveascã clienþilor, o chemã deoparte pe hangiþã ºi îi puse urmãtoarea întrebare: - Spune-mi, frumoasa mea, ai cicoare în cãmarã? - Desigur, rãspunse hangiþa, fãrã a înþelege bine întrebarea. - Multe pachete? - Vreo 30, rãspunse ea cu francheþe. - Adu-mi-le pe toate aici, te rog, îi ceru Feydeau. Hangiþa îi fãcu pe plac. - Este absolut tot ce aveai în cãmarã? - Absolut tot. - Ei bine, atunci, fii bunã ºi fã-mi o cafea, îi ceru Feydeau, care avea o poftã nemaipomenitã sã savureze o cafea veritabilã.
Pag. a 11-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pe bolnavii de cancer i-am rezolvat… Ce ne facem cu bolnavii la „scufiþã“? Pentru-nceput, înºir cîteva mãrunþiºuri neavînd legãturã cu titlul, dar, din cînd în cînd, un mic remember nu stricã. Chiar ºi niþicã lipsã de modestie… Ce scriam acum vreo 2 sãptãmîni? Pãi, scriam cã plutoane de specialiºti în toate ºi-n nimic s-au repezit, scuzaþi, ca raþa la muci, aºezîndu-i cu spatele la zid pe cei care au instalat la Arena Naþionalã o copertinã inflamabilã! Ceream sã se punã capãt acestei situaþii demne de noaptea minþii, efectuîndu-se, scurt ºi la obiect, expertiza copertinei. Dacã este acceptatã în Germania sau Dubai, pentru ce ar lua foc tocmai la noi, unde, vorba aia, plouã din belºug? Plouã cu impozite, cu declaraþii tembele ale unor potentaþi vremelnici, cu legi inaplicabile… Bunãoarã, la ce-ar fi servit Legea Defãimãrii, cînd insulta ºi calomnia sînt, deja, incriminate?! Nu-i un pleonasam juridic? Dragneo, dacã ar trebui sã oferi un exemplu concret de defãimare, care sã nu fie insultã ori calomnie, te-ai da pe dupã plopii fãrã soþ! Plouã, deci, cu Limbã Românã masacratã, cu bãtãlii înverºunate doar pentru CIOLAN, nu ºi pentru OM, dar plouã, domnule! Plouã torenþial! Or fi citit, n-or fi citit articolul, important este cã, imediat dupã aceea, cei de la ISU au ieºit din starea de amorþealã, fãcînd expertiza. Ocazie cu care au aflat ºi dumnealor, dar ºi opinia publicã, ceea ce susþineam noi. Anume, cã, îi citez, copertina este foarte greu inflamabilã! Desigur, au dat un verdict prudent, din categoria „sã nu ziceþi cã nu v-am zis“, materialul fiind, de fapt, 100% neinflamabil. Sau inflamabil, cel mult, la declaraþiile incendiare ale lui George Becali. Care Gheorghe, de cînd nu mai vrea sã fie persoanã publicã, apare zilnic la televizor, cã ºi de-aici i se trage… Dar de ce-a trecut atîta timp pînã sã se scoatã „stîlpul din mijlocul drumului“?! Sã fiu bine înþeles: siguranþa copertinei n-are nici o legãturã cu frauda/paguba/nechizuinþa (îmi iau ºi eu niºte precauþii, nu numai ISU!) intervenite în construirea Arenei. Dã-i-nainte cu ancheta, Tolontane, cã eºti cel mai tare din parcare! Mã refeream doar la stupiditatea cu care cãdem noi… Vorba vine, noi… La stupiditatea cu care se cade la noi dintr-o extremã în alta. Domnii din armata noastrã, mai mult generali decît soldaþi, cînd vor ieºi din starea de încãpãþînare stupidã? Cui foloseºte cã stadionul Ghencea se degradeazã, nefiind folosit de atîta amar de vreme? Suporterii suspecteazã cã, dupã un patent super-bãtãtorit, se intenþioneazã distrugerea complexului, pînã la a deveni un maidan super-interesant dpdv imobiliar. Dacã existã mãcar un miligram de adevãr, numele de Babiuc nu spune nimic, nimãnui?! Sã sperãm, totuºi, cã, în curînd, ne vom mai lãuda niþel, consemnînd redarea în folosinþã (ºi) a stadionului Ghencea. Dacã nu, probabil vom reaminti aceste rînduri la un viitor proces, al unora dintre actualii generali. Ce mai scriam, înaintea meciului de tenis cu Cehia? Pãi, fãcînd o paralelã glumeaþã cu unele pretenþii electorale, scriam cã m-aº bucura ca, în turul II, sã ajungã nu primarii nu ºtiu cui, ci Simona Halep, dar... Urmarea? Simona a pierdut în „turul I“! Fusese, desigur, un pronostic riscat, numai cã-l simþeam „în nãri”“, plutea în aer (ªumudicã, mã iei asociat la casa ta de pariuri?). Ca atare, mi-aº permite un sfat: fatã dragã, nu mai schimba antrenorii, mai des decît adidaºii! Altceva: dupã eºecul cu Cehia, preºedintele F.R.T., o persoanã cu totul respectabilã, declara cã, nerefãcutã dpdv medical, înainte de meci abia puteai sã mergi, darãmite sã alergi. Ori a vrut sã fie amabil, ori n-a depãºit încã faza copilãriei managementului sportiv. Dacã, într-adevãr, aºa au stat lucrurile, nu trebuia sã te lase sã joci, indiferent cear fi zis unii sau alþii! ªi încã ceva: sã fie doar o coincidenþã faptul cã uºorul declin a început cam din momentul în care ºi-a bãgat mustaþa în pregãtirile tale Mistreþul cu colþi de argint?... Liberalii n-au chiar atîþia suporteri precum cei 2 S, Steaua ºi Simona. Totuºi, au cîþiva. Care-l suspecteazã pe nicolaescueugen cã ar fi trîntit meciul! Altfel, cum de-a putut scoate, cu vorbirea aia uºor molfãitã, inepþia, sã nu-i spunem cruzimea, referitoare la bolnavii de cancer?! Mã rog, în Mare Molfãiala Lui, nicolaescul doar pregãtea mutarea urmãtoare, solicitînd apoi „la pachet“, înfiinþarea unei Agenþii de Prevenþie. N-a îndrãznit sã se ºi auto-propunã preºedinte al rîvnitei agenþii, dar probabil c-o fãcea în „turul II“. N-a precizat nici dacã va aplica prevenþii pe bazã de Diazepam, dupã metoda tudorbarbu. Alo, SMURDU’?... Repede, cã veni elicopteru’-n bot!! Cîþiva simpatizanþi au mers pînã la a se întreba dacã nicolaescul nu-i cumva pionul otrãvit al PSD?... În nepriceperea mea politicã, tare mi-e cã, încã o molfãialã de-asta, liberalii vor avea soarta þãrãniºtilor! Cãrora, în afarã de faptul c-au schimbat denumirea bulevardului 1 Mai, în Ion Mihalache, nu prea le þin minte „realizãrlii“. Într-un fel, constantineºtii aveau ºi ei dreptate; la ce bun omagiul adus Zilei Internaþionale a Celor ce Muncesc, cînd cu munca cinstitã nu prea mai faci nimic în ziua de azi? ªtiu, au denumit „1 Mai“ o arterã de prin Drumul Taberei, dar nu puteau, mult mai ieftin, sã-i zicã „Mihalache“ arterei din Drumul Taberei?! Chiar mã mir cum de n-avem ºi strada „Erou Victor Ciorbea“? Sau „Intr. aviator Pavelescu“? La
urma-urmei, pen’ce nu?! Viu fiind, regele Mihai are piaþeta lui, prin care, recunosc, îmi face o realã plãcere apoliticã sã pãºesc; nu bag mîna-n foc cã m-ar încerca acelaºi sentiment traversînd ºi „Scuarul Dudã“. La rîndu-i, Dragnea o fi devenit pionul otrãvit al liberalilor?... Negoiþã n-a rupt inima tîrgului, dar, sã renunþi la el pentru a o desemna preºedinte intermediar al organizaþiei Bucureºti pe Gabriela Vrînceanu-Firea-Pandele?! Existã argumentul îndreptãþit cã pe dinamovistul Negoiþã nu l-ar vota alegãtorii steliºti. ªi totuºi… Am înþeles cã madam Pandele va candida ºi la Primãria Bucureºtiului! Bucãtãria PSD e treaba lor, încurcã-i drace! Cã nu degeaba scandeazã tinerii frumoºi ºi liberi La Brutãrie!, La Brutãrie! Însã problema primarului devine, mãcar ½.000.000, ºi problema mea! Cu cine-ar urma sã se batã, în sãbii sau în ciorapi, tînãra speranþã pesedistã? Cu liberalul Buºoi?! În cazul acesta, oricît nu-l suport eu pe miciman, mã-ntorc la el mai în genunchi decît Gianni Morandi: Nene Traiane, mult iubite ºi stimate consumator fruntaº, candideazã, cã te votez cu douã mîini ºi 4 cuburi de gheaþã! Pen’ce? Pen’cã, prin comparaþie, ãhã-ãhã, eºti chior în Þara Orbilor! Plus cã, ãhã-ãhã, precis mai comiþi o mihãileanã, ºi-atunci chiar nu mai scapi!! Ce ziseºi?!... Nu te-ai decis încã?... Atunci, ca soluþie de avarie, nu rãmîne decît Viorel Lis! Sã fie doar Curaj la mijloc, sau e vreo strategie ce trebuie dusã la-ndeplinire pas cu pas?... Fiindcã a renunþa la orele de istorie ºi a mai reduce încã o datã numãrul celor de Limbã Românã, e sinonim cu desfiinþarea, treptatã, a fiinþei naþionale. Aºadar, moneda tradiþionalã ne-am cam pierduto, mulþi tineri de azi ºtiind doar de roni. Leii? Poate cei din curtea lui Sile Cãmãtaru! Dragobetele? A devenit Valentine’s Day! În ritmul ãsta, de Ignat nu vom mai sacrifica porcul, ci vom graþia curcanul... Pe de altã parte, cu licee absolvite în genunchi, cu Doctorate luate mai uºor decît Bacalaureatele, cu mai mulþi profesori universitari decît studenþi, agramatismele au devenit un cancer în fazã terminalã al versului dãltuit în piatrã: Mult e dulce ºi frumoasã, limba noastrã strãmoºeascã! (nicolaescueugen, referitor la „canceroºii“ ãºtia, n-ai prevenþii?). Cît n-o sufeream eu nici pe Lenuþa Udrea, sînt nevoit sã mã-ntorc în genunchi ºi la minunea blondã. Mare adevãr scoseºi de sub breton, Leanþo, mînca-þi-aº proprietãþile… intelectuale! Nu doar hoþia, ci ºi prostia a distrus România! Iar pe pleºcoaicã, slavã Domnului, o putem bãnui de cîte-n lunã ºi-n stele, vorba lui Mãlãele, nu ºi de prostie. Nu c-o laud, da’ cucoana-i datã-n pizda mã-sii! Poftim?... Nu de alegãtori, domnule! Aºa vine înjurãtura noastrã strãmoºeascã, pe care tot mai mulþi þin s-o-nlocuiascã cu fuck you! Nu se comparã; n-are nici pe departe aceeaºi savoare… Acum 4-5 ani, i-am propus lui Nicky Pãun, liderul Partidei Romilor, sã editãm împreunã, în condiþii de, vorba lor, „Marca Urs“, volumul-album 100 de þigani geniali. Împreunã, adicã eu sã-l scriu, iar dumnealui sã mã ajute la definitivarea listei celor 100, precum ºi, ulterior, la difuzarea cãrþii. Ca-n coproducþiile franco-române de pe timpuri, cu actorii lor ºi caii noºtri. Mã adresasem lui Pãun ºi cu amintirea, dragã mie, a unora dintre broneþi, dar mai ales cu speranþa cã deputatul vrea sã punã umãrul, nu doar declarativ, la integrarea etniei lui în societate. Adunasem documentarea ºi fotografiile necesare pentru vreo 70 de personalitãþi cu „globule negre“ în sînge (ªtefan Rãzvan, domn al Moldovei la 1595, Maria Tãnase, Ion Voicu, Charlie Chaplin, Yul Brynner, Rita Hayworth, Michael Ballack, August Krogh - laureat al Premiului Nobel, în1920, pentru medicinã, Juscelino de Oliverira preºedinte al Braziliei în 1956, Fãrîmiþã, Siminicã, Puceanca, Fãnicã ºi Damian Luca, Sile Dinicu, ªtefan Bãnicã-senior, frãþiorul meu „maro“, cum îi zic cu drag încã din copilãrie, Marin Petrache-Pechia, Toni Iordache, Johnny Rãducanu, Ricã Rãducanu, Jean Constantin, Perla Scripcariu, fata din Botoºani, admisã la 5 Universitãþi din Anglia, Marius Mihalache, super-genialul George Cãlinescu-Viºan), dar trebuia sã-mi iau mãsuri de prevedere pentru ceilalþi 30. Fãrã aceastã „vizã de sus“, riscam sã dau nas în nas cu gagiii lu’ Ioan Budai Deleanu: Haoleoo, da’ dã ce-l puseºi p-ãla, ºi p-al meu l-ai descreminat, mînca-þ-aº?! Pe moment, pãunaºul s-a entuziasmat cît clãdirea Parlamentului, unde-l vizitasem. Mi-a promis tot sprijinul din lume, hãu-hãu, Bãlãlãu! Pentru ca, pe urmã, mucles total, mînca-mi-ar! Împreunã cu marele campion Gheorghe Berceanu, mã dusesem ºi la luptãtorul de mîna a treia Cristian Poteraº. Propulsat, c’est la vie, primar al Sectorului 6 ºi preºedinte al Federaþiei de lupte. I-am propus sã reeditãm, dar în condiþii grafice de lux, adicã pe mãsura sportului respectiv, enciclopedia publicatã de mine în 1992 (onoratã de ilustraþiile lui Ion Popescu-Gopo). Cum sã nu?, a clefãit personajul, îmbucînd dintr-o ºaormã. Excelentã idee, veþi avea tot sprijinul meu!, m-a asigurat, în timp ce-ºi ºtergea deºtele pe faþa de masã. A mai rãspuns vreodatã la telefon?... Reþineþi, vã rog: m-am adresat unora avînd nu doar mormane de bani, ci ºi mari responsabilitãþi faþã de domeniile pe care le pãstoreau. Te-nþeleg, bãi, remustruicã,
EPIGRAME Banii În trei categorii mai mari I-am împãrþit (Accept ºi critici) În bani munciþi, în bani murdari ...ºi bani politici.
ªpaga (paradox) Ce sã spunem despre ºpagã? La români e ca o plagã! Paradox, o boalã care Azi te pune pe picioare.
Incendiu la Supermarket S-a fãcut, pe loc, „arºice“ Supermarket-ul semeþ, Iar un pompier ne zice C-ar fi explodat un preþ.
Ce-mi doresc eu, mie... în democraþie Eu îmi doresc doar sãnãtate Într-o aºa democraþie ªi sã trãiesc în libertate ... Ca „mafioþii“-n puºcãrie!
NAE BUNDURI
Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (14) Dresajul ºi etapele acestuia Nu de multã vreme, dresajul canin a devenit ºi în România o soluþie de luat în calcul pentru iubitorii de cîini. Spun iubitori, pentru cã, în general, apeleazã la un astfel de curs persoanele care doresc ca al lor companion sã fie fericit ºi ca viaþa acestuia sã nu fie pusã în pericol din cauza comportamentului de necontrolat al cîinelui. V-aþi întrebat de ce cîinele dvs. trage în lesã deºi, de cele mai multe ori, îºi produce afecþiuni la nivelul gîtului, precum iritaþii ori rãguºealã? Oare acest lucru îl face fericit? Rãspunsul este ,,NU“ . Face acest lucru pentru cã nu cunoaºte altã variantã de abordare. Dacã ar ºti cum este sã ,,savureze“ o plimbare la pasul stãpînului, fãrã sã se stranguleze, atunci sigur ar fi mai fericit. Mîncatul de pe jos iarãºi este o problemã, pentru cã poate sã îi pericliteze sãnãtatea, otrãvirea fiind foarte probabilã. Foarte mulþi dintre aceºti iubitori de cîini îºi doresc un curs de dresaj, însã timpul nu le permite acest lucru. ªcoala mea de dresaj oferã posibilitatea ca acest lucru sã se efectueze ca ºi curs chiar acasã, acolo unde cîinele îºi manifestã comportamentul. Cel mai important este faptul cã acest curs de dresaj se desfãºoarã de faþã cu stãpînul. Este important ca dresajul sã se bazeze pe metode motivaþionale ºi non-violente, iar condiþionarea cîinelui sã fie în parametri care se stabilesc la fiecare cîine în parte. Cea mai complicatã parte din dresaj rãmîne ,,Predarea“. Predarea dresajului cãtre stãpîn este partea în care proprietarul cîinelui învaþã sã devinã dresorul propriului cîine, lucru esenþial, acesta fiind ºi scopul începerii acestui curs. Dresajul de disciplinã elementarã trebuie sã se desfãºoare individual, pe teritoriul cîinelui, individual în trafic, cît ºi la dresajul de grup. Dresajul de grup este util, indiferent dacã respectivul patruped este pregãtit pentru disciplinã sau pentru pazã. La dresajul de grup, cîinele învaþã sã fie controlabil cu ºi fãrã lesã de cãtre stãpîn, în prezenþa altor cîini, cît ºi a altor factori ce îi pot distrage atenþia. Dupã pãrerea mea, dacã dresajul este efectuat corect, reprezintã un mod de a întãri relaþia dintre cîine ºi om. Astfel, cei doi vor face o echipã bunã, tocmai pentru a exista activitãþi commune. De aceea sînt de pãrere cã „Un cîine dresat este un prieten cîºtigat“.
(va urma) MIHAI NAE (www.dresajieftin.ro) vrei sã-þi burduºeºti pe repede-nainte buzunarele. Burduºeºte-þi-le ºi tu, codruþmarta, cã, dacã nu te bunghesc ãºtia, negustor cinstit de numeºti! Iar dacã te bunghesc, dispari în Pana-mea, ºi-þi numeri liniºtit lovelele! Dar chiar sã nu doreºti, nici mãcar o secundã, sã laºi ºi ceva în urmã?! Coincidenþa naibii, cei 2 P, Pãun-Poteraº, poartã în cîrcã acuze însumînd multe, foarte multe milioane de euro. Cît 0,001 % din parandãrãturi ar fi reprezentat editarea celor 2 volume?! În sfîrºit, problema din titlu: niºte Dorei, fraþi de sînge cu ãi de uitarã stîlpu-n mijlocul ºoselei, montarã invers ferestrele unei puºcãrii! Dar nu asta-i buba cea mare, fiindcãn puºcãrii, vedem, ajung tot mai puþini infractori; majoritatea, trai pe vãtrai, la domiþil! Ce ne facem, însã, cã Doreii au… drept de vot?! ªi încã-i bine; peste 10-15-20 ani vor începe sã uite stîlpii-n drum milioanele de golani, nãscuþi din mamele curve evocate recent de ministrul Ioan Rus. I-am zis ministru? Haoleo ºi vai de mine, termenul n-o începe sã aducã a defãimare?! SORIN SATMARI
Sophia Loren la ceasul destãinuirilor… (1) (urmare din pag 1) A fost odatã o fetiþã cu picioare de lãcustã, cu ochi imenºi ºi o gurã care trãda neliniºte. Se ura pe sine însãºi, zicîndu-ºi cã nu o plac zînele. Dar fetiþa iubea ultimul colþ de iarbã ºi cea mai umilã floare de cîmp ºi credea cã, dacã dai de o comoarã, nu trebuie sã spui nimãnui. Se nãscuse sub o stea nefericitã, dar, în strãlucirea ei, descoperise lumea, cu munþii ce puteau fi escaladaþi ºi strãzile pe care se putea fugi. Universul ii aparþinea; voia sã vadã ºi sã cunoascã totul. Însã îi era fricã de rolul pe care urma sã i-1 rezerve viaþa, îi era teamã sã meargã drept, cãtre un þel îndepãrtat; îi era groazã de propria-i slãbiciune, ºi-i mai era fricã sã iubeascã ºi sã fie iubitã. Totuºi, s-a încãpãþînat. ªi ºi-a învins teama. *** M-am nãscut înþeleaptã. Înþelepciunea strãzii, înþelepciunea poporului. Înþelepciunea mea. Acesta a fost numele meu dat la naºtere. M-am nãscut, de asemenea, bãtrînã. ªi bastardã. Dar, la naºtere, am avut douã privilegii: de a fi venit pe lume înþeleaptã ºi de a fi venit pe lume sãracã. *** Clinica Regina Margherita din Roma avea un serviciu special dedicat „fetelor-mame", cum se spunea pe atunci. Acolo m-am nãscut, în anul 1934, anul în care Mussolini bombarda Etiopia. Am fost înscrisã, în registrele de Stare Civilã, sub numele de Sophia Scicolone: tatãl meu a semnat o declaraþie prin care recunoºtea cã sînt copilul lui. Refuzase sã o ia de nevastã pe mama, nici mãcar nu a vrut sã o vadã în timpul sarcinii, dar, în mod ciudat, iatã-l la spital, dîndu-mi numele lui. Cît despre mama, ea a trebuit sã-ºi pãstreze numele: Ramilda Villani. Pentru familia ei, care locuia în Pozzuoli, un orãºel de pe malul mãrii, care era la 25 de kilometri de Napoli, aceastã naºtere nelegitimã reprezenta o considerabilã ruºine ºi umilinþã. (...) Eram o micã vietate palidã, foarte urîtã, numai piele ºi oase, dar mama îmi spunea întotdeauna cã, în ciuda aspectului meu de mîþã jigãritã ºi a situaþiei, pe cît de umilitoare, pe atît de precare, nu i-a trecut niciodatã prin cap sã mã dea la orfelinatul mînãstirii învecinate. Înzestratã cu o voinþã feroce, mama hotãrîse cã voi face parte din viaþa ei. În Italia anului 1934, viitorul se prezenta în culori destul de întunecate pentru cineva care se gãsea în situaþia mamei mele. Severele principii catolice, care cãlãuzeau existenþa italienilor, nu fãceau prea uºoarã viaþa celor oare pãcãtuiserã împotriva preceptelor Bisericii, iar copilul nelegitim reprezenta, prin excelenþã, greºeala. În micul Pozzuoli, unde toatã lumea se cunoºtea, nu se pomenise niciodatã sã se vorbeascã de o „fatã-mamã" ºi nu încãpea nici o îndoialã cã mama avea sã fie þinta ostracizãrii ºi a dispreþului locuitorilor. (...) Imediat ce a fost în stare, mama a început sã caute de lucru. Pleca, în fiecare dimineaþã, lãsîndumã în grija femeii care conducea pensiunea în care locuiam. Dar în Italia din vremea aceea era, practic, imposibil pentru o femeie sã gãseascã un loc de muncã. Mussolini poruncise gospodinelor sã rãmînã acasã ºi sã „producã“ odrasle, venind, astfel, în întîmpinarea preceptelor tradiþionale a italienilor care, în aceastã privinþã, rãmãseserã ca pe vremea romanilor. Puþinii bani de care dispunea tata s-au topit ca zãpada la soare ºi, martorã a greutãþilor în care se zbãteau pãrinþii mei, proprietãreasa tot încerca sã o convingã pe mama sã se lepede de mine: „De ce nu laºi sã moarã stîrpitura asta? – spunea ea. Mãritatã nu eºti, de lucru nu ai, nici tu, nici prietenul tãu nu aveþi bani, atunci de ce sã te agãþi de copilul ãsta?... Uite-tã la ea: nu e decît pielea de pe oase. Las-o sã moarã. N-o sã arunce nimeni cu pietre, o sã mã ocup eu de tot“. (…) De fapt, mama mea se nãscuse prea devreme. Într-o epocã în care femeia se arãta ascultãtoare ºi supusã. Într-o societate dominatã de bãrbaþi, pro-
fund represivã, ea se comporta ca o revoltatã neînduplecatã – era arzãtoare, originalã, frumoasã, încãpãþînatã, fãrã complexe. Nu s-a schimbat deloc. La 19 ani, aparþinea acelora care aveau sã înalþe baricade în Parisul anilor '60 ori sã ocupe strãzile din Chicago în timpul Convenþiei democrate. Este un miracol cã personalitatea mamei si atitudinea sa faþã de viaþã sau format în orãºelul acela sãrac ºi burduºit de prejudecãþi. Nu au interesat-o studiile; în schimb, i-a plãcut pianul. Nu aveam ce mînca ºi cu ce sã ne plãtim chiria, dar bunica mea, o femeie remarcabilã, a izbutit sã gãseascã un pian ºi sã-l planteze, de bine, de rãu, în salon. Era atît de mare încît ocupa aproape toatã camera. Aºa era regula întrun orãºel precum Pozzuoli: dacã cineva îºi cumpãra ceva neobiºnuit, atunci trebuia sã fie cît mai masiv. Mama mea s-a dovedit foarte talentatã ºi a obþinut o bursã pentru a urma cursurile Conservatorului din Napoli. La 16 ani, era o pianistã atît de bunã, încît cei de la Conservator i-au acordat titlul de profesoarã, ceea ce îi permitea sã aibã elevi. Dar ºi mai remarcabilã decît darurile muzicale era asemãnarea ei uluitoare cu Greta Garbo, care figura, pe atunci, printre marile vedete ale Hollywoodului. Oamenii o opreau pe strãzile din Napoli pentru a-i cere un autograf. Nu numai cã asemãnarea era izbitoare, dar maicã-mea avea ºi ferma intenþie de a cunoaºte, într-o zi, aceeaºi glorie ca ºi Garbo. Întîmplarea a fãcut ca, atunci cînd avea 17 ani, Metro-Goldwyn Meyer sã organizeze un concurs în toatã Italia: persoana care prezenta cea mai mare asemãnare cu actriþa urma sã fie invitatã la Hollywood – toate cheltuielile fiindu-i asigurate, inclusiv costul cãlãtoriei – ºi sã dea probe în studiourilor M.G.M. de Ia Culver City. Cum a auzit de concurs, mama nu s-a îndoit nici o clipã cã va fi victorioasã. A luat maºina pînã la Napoli, s-a înfãþiºat juriului ºi a cîºtigat, ieºind prima dintre cele 350 de candidate. Prin temperamentul ºi prin felul ei neobiºnuit de a fi, mama era, deja, simbolic, desprinsã de Pozzuoli, dar acest premiu i-a adus adevãrata eliberare. Plutea de bucurie. O fatã sãracã, nãscutã în Pozzuoli, nu avea decît propriile-i vise, ceea ce urma sã fie valabil ºi pentru mine, o generaþie mai tîrziu. Dar aceste vise erau aproape întotdeauna nãscute moarte ºi cea care se hrãnea cu ele trebuia sã accepte realitatea cenuºie a existenþei dificile ºi fãrã orizont pe care i-o rezerva orãºelul. *** Pozzuoli era înãlþat pe reziduuri vulcanice, ceea ce îl face sã urce ºi sã coboare în funcþie de maree.
La capãtul strãzii pe care locuiam, un vulcan care era, mai mult sau mai puþin în activitate, mai arunca, uneori, pietre ºi lavã. Napoli are Vezuviul, Pozzuoli are Solfatera. În timpul rãzboiului, se spunea cã, dacã Solfatera va fi bombardat, se va produce o imensã erupþie, care va înghiþi oraºul. Nu-mi dau seama dacã pericolul era real, ori dacã era vorba doar de un zvon, printre atîtea altele. Pozzuoli este un oraº vechi, cu vestigii romane bine conservate, mai ales un amfiteatru situat chiar în spatele apartamentului nostru. Fereastra bucãtãriei dãdea înspre arena magnific pãstratã, care se detaºa pe albastrul mãrii Tireniene. Chiar dacã eram foarte sãraci ºi viaþa nu se prezenta în culori mai vesele decît în alte cartiere mizerabile, cel puþin noi aveam frumuseþea mãrii ºi a ruinelor romane. Orãºelul mai avea, de asemenea, „avantajul“ de a fi în totalitate sãrac, spre deosebire de marile aglomerãri, unde mizeria se învecineazã cu luxul cartierelor frumoase. Noi, copiii din Pozzuoli, nu ne simþeam în mod special oropsiþi, întrucît toatã lumea era sãracã ºi toatã lupta se dãdea numai pentru a avea ce mînca; nici o odraslã de bogãtaºi nu se afla printre noi, pentru a ne stîrni. (…) Familia Villani locuia la poalele unei vii, într-un apartament restrîns, ce se compunea dintr-un mic salon, o sufragerie îngustã, douã camere de proporþii modeste ºi o micã bucãtãrie. Eram ºapte cu toþii : bunicul, bunica, doi unchi, o mãtuºã, mama ºi cu mine, iar dupã naºterea surorii mele, ne-am fãcut opt. Dormeam cîte patru în acelaºi pat. Cît timp am trãit la Pozzuoli nu am dormit niciodatã într-un pat în care sã se afle mai puþin de trei persoane. În schimb, salonul, potrivit tradiþiei napolitane, servea doar pentru vizite; dar cum nu primeam niciodatã pe nimeni, rareori intram acolo. Bunicul era un omuleþ plãpînd, care avea un singur lucru în cap: munca lui. Era contramaistru la fabrica de muniþii ºi, pentru noi, el reprezenta o persoanã foarte importantã, iar ceea ce fãcea era mai impresionant decît salariul. Lucra din greu, de dimineaþã pînã seara; cînd se întorcea acasã, nu cerea decît un lucru: sã fie lãsat sã-ºi citeascã, liniºtit, ziarul. Dar bunica þinea morþiº sã-i vorbeascã despre problemele ei, cele mai multe de ordin financiar. Îl hãrþuia ºi îl provoca pînã ce bunicul arunca, iritat, ziarul ºi îi rãspundea. Aceste certuri fãceau parte din viaþa cotidianã a
Imagine din filmul „Ciociara“ familiei Villani. Greutãþile familiei cãdeau pe umerii bunicii. Ea era izvorul care o alimenta ºi spiritul care o însufleþea, ea era aceea care judeca, stimula, mîngîia, rînd pe rînd, cu vocea disperãrii sau cu cea a speranþei; era, mai ales, o femeie pozitivã ºi optimistã, care ne insufla tuturor energia ei. La 50 de ani, greutãþile vieþii fãcuserã din ea o femeie în vîrstã, cu pãrul cãrunt, deja încovoiatã, slãbitã. De la ea am împrumutat unele trãsãturi ale gospodinei trecute de 40 de ani, pe care o întruchipez în filmul „O zi aparte“. *** Rãzboiul a ajuns la Pozzuoli în 1940. Aveam 6 ani. De la o zi la alta, ne-am trezit cu nemþii peste tot. În vremea aceea, erau aliaþii noºtri, se arãtau prietenoºi, ºi îmi amintesc cã priveam cu uimire soldaþii aceia frumoºi, tineri, grozavi în uniformele lor, în timp ce ne jucam de-a rãzboiul prin locurile virane. Cred cã, înainte de sosirea soldaþilor germani, nu vãzusem niciodatã un om blond cu ochii albaºtri. Din pragul casei, cu inima bãtînd, îi priveam trecînd într-o ordine perfectã. La Pozzuoli, din ziua în care s-a declarat rãzboiul, totul a început sã se închidã, rînd pe rînd, ºi copiii s-au trezit de capul lor. Nici ºcoalã, nici cinematograf, nici bibliotecã, radio, nimic. Singura distracþie rãmãsese rãzboiul. Devenise jocul nostru. (…) Totuºi, foarte repede, avioanele aliaþilor au reperat þintele pe care le ofereau fabrica de muniþii ºi portul. Raidurile au început sã fie din ce în ce mai dese, zdruncinînd calmul orãºelului ºi punînd în pericol viaþa locuitorilor sãi. Pe mãsurã ce bombardamentele se intensificau, au început sã ne lipseascã hrana ºi apa. În fiecare searã, dupã trecerea ultimului tren spre Napoli, oamenii se îngrãmãdeau în tunelul transformat în adãpost, pe care aveau sã-1 pãrãseascã dimineaþa, înainte de patru ºi jumãtate, ora cînd sosea primul tren. Existenþa noastrã s-a organizat în jurul acelui tunel. Seara, ne tîram acolo saltelele, iar iarna cãram ºi cuverturi; era întuneric ca în iad ºi nici vorbã sã putem aprinde o lampã, nici mãcar o lumînare. Ne sufocam, dar nu aveam voie sã ne apropiem de intrare pentru a avea puþin aer, cãci dacã vreo bombã cãdea în apropiere, schijele puteau sã ajungã destul de adînc, în interiorul tunelului. Ne strîngeam cu toþii în partea centralã, în întregime întunecatã, jilavã, în cãldura ºi mirosurile greþoase de trupuri nespãlate, provizii deja rîncede, de urinã, excremente ºi murdãrii. Miºunau gîndaci ºi ºobolani enormi, atraºi de mîncare, galopau prin toate colþurile, urcîndu-se ºi pe noi, la nevoie. ªi toate astea se petreceau searã de searã, luni de zile care nu se mai sfîrºeau. Totuºi, ne duceam acolo fãrã dezgust ºi fãrã sã ne lãsãm rugaþi. Era singura noastrã protecþie ºi omul se obiºnuieºte cu totul cînd în joc îi este însãºi viaþa. *** M-am format abia pe la 14 ani, ceea ce este foarte tîrziu pentru o italiancã. Toate prietenele mele erau mai împlinite decît mine, mai coapte. Aveau bust ºi vorbeau despre dragoste ºi despre
copii. Mã fandoseam ºi eu fãcînd pe femeia, minþind tot timpul, dar faptul cã eram atît de slabã ºi cã nu aveam sîni îmi accentua ºi mai mult complexul de inferioritate. (…) Cînd singurul cinematograf din Pozzuoli ºi-a redeschis porþile, ni s-a dat voie sã vedem, pentru prima datã, filme hollywoodiene. Pînã atunci nu rulau decît producþii italiene mediocre. Filmele americane mã transportau departe de triºtii ani ai copilãriei mele. Totuºi, bogãþiile ce defilau pe ecran mã fascinau mai puþin decît vedetele ºi rolurile pe care le interpretau : Fred Astaire dansînd cu Ginger Rogers, ca ºi cum ar fi coborît dintr-un vis; ºi Clark Gable, Gary Grant, Linda Darnell, Rita Hayworth, Frank Sinatra, Betty Grable, Gene Kelly, June Allyson ºi, mal ales, Tyrone Power. El a fost idolul adolescenþei mele. L-am vãzut de douãsprezece ori în „Arenele Însîngerate“ ºi, de fiecare datã, rãmîneam în salã la atîtea spectacole cît îmi dãdea mîna. Trebuia sã conving pe cineva din familie, în general pe mãtuºa Dora, sã mã însoþeascã la cinematograf, cãci bunica nu-mi dãdea voie sã mã duc singurã. Biata mãtuºa Dora, obligatã sã vadã, de 4 ori la rind, „Arenele Însîngerate“, doar ca sã-mi facã mie pe plac! Încercam o durere fizicã în momentul în care trebuia sã pãrãsesc sala, chiar dacã vãzusem filmul de nenumãrate ori. Dupã ce am vãzut-o pe Rita Hayworth în „Gilda“, am început sã mã pieptãn ca ea; mai tîrziu, am adoptat stilul Veronicãi Lake. Niciodatã, totuºi, nu m-am aºezat în faþa oglinzii pentru a încerca sã le imit. Nu-mi doream sã fiu o vedetã seducãtoare, cu maºini, blãnuri ºi locuinþã somptuoasã în Beverly Hills. Nu pentru cã era imposibil, era altceva. Aceste filme trezeau în mine un altfel de sentiment. Ceea ce mã fascina era caracterul misterios, greu de descris, al emoþiei, al relaþiei pe care aceste vedete o stabileau, datoritã interpretãrii, cu spectatorii. Nu-mi pãsa de ceea ce ar fi putut sã-mi aducã faptul de a fi actriþa, ci de ceea ce aº fi fost eu în stare sã fac sã „iasã“ din mine. De ce aceastã reacþie – n-aº putea sã spun. La ºcoala catolicã pe care o frecventam, foarte severã, nu se juca teatru, nu se monta nici un spectacol. Surorile nu se gîndeau decît la lecturã, la scris ºi aritmetica. ªi, oricum, eram prea timidã pentru a putea interpreta vreun rol cît de mic. O ajutam pe sora mea sã-ºi confecþioneze costumele de hîrtie pentru piesele pe care le închipuia uneori ºi le juca, apoi, în faþa vecinilor, dar ca sã joc – nici vorbã. Stãteam într-un colþ, uimitã de uºurinþa cu care se producea în faþa tuturor acelor oameni. La Pozzuoli nu exista bibliotecã, iar noi nu aveam nici o carte, aºa cã acest aspect al educaþiei mele, lumea imaginarului, cum am spune astãzi, a fost total neglijat. Nu auzisem niciodatã vorbinduse despre Shakespeare sau Bernard Shaw. Familia
Sophia Loren ºi soþul ei, regizorul Carlo Ponti
mea avea destulã bãtaie de cap cu procurarea celor necesare traiului de fiecare zi, ca sã se mai intereseze ºi de cãrþi ºi lecturi. (…) De fiecare datã cînd pãºeam în întunecimea Teatrului Sacchino, întreaga mea fiinþã devenea alta. Cînd luminile se stingeau ºi rãmîneam singurã cu Rita, Linda sau cu Tyrone, simþeam dintro datã cã destinul meu este sã joc pe scenã, sã pot sã mã exprim dînd frîu liber sentimentelor pe care le purtam în mine: poate cã era nevoia sã scap din anonimat. Îmi bãteam joc de accesoriile gloriei ºi ale succesului, de hainele de vizon, de bijuteriile, de maºinile ºi de locuinþele de lux ce vin odatã cu succesul. Bineînþeles, mai tîrziu, la rîndul meu, urma sã am toate aceste pretinse „recompense", iar oamenii sînt tentaþi sã creadã cã ele au reprezentat singurul meu scop, dupã viaþa mizerabilã pe care am cunoscut-o. Pot sã dovedesc, însã, cã nu mã gîndeam cîtuºi de puþin la ele, atunci cînd priveam ecranul cinematografului din Pozzuoli. Deºi între visul unei puºtoaice de 11 ani ºi realizarea lui era o prãpastie, în mod ciudat, eram, totuºi, plinã de încredere. Bineînþeles cã nu spuneam nimãnui nimic. Aceastã certitudine de a fi venit pe lume pentru a fi actriþã de film era pãstratã în adîncul sufletului meu. La 14 ani, corpul meu a început sã înfloreascã miraculos, aproape de la o zi la alta ºi, 10 luni mai tîrziu, rãþuºca pricãjitã se schimbase în lebãdã, cu picioare lungi ºi forme pline. S-ar fi zis cã, în sfîrsit, ieºisem ºi eu din cochilie. Pentru prima datã în viaþa mea, mergînd pe stradã, am auzit cuvintele admirative ale bãrbaþilor. Am ºtiut cã sînt o femeie demnã de acest nume în ziua în care profesorul nostru de educaþie fizicã, un tînãr frumos, s-a prezentat la mama, pentru a mã cere de nevastã. A fost sfãtuit sã se întoarcã acasã ºi sã facã un duº rece. O prietenã a mamei mele, care locuia pe partea cealaltã a strãzii, ne-a adus într-o zi un ziar napolitan în care se dãdeau toate amãnuntele în legãturã cu un viitor concurs de frumuseþe: laureata urma sã fie încoronatã „Regina mãrii“ ºi sã primeascã, ea ºi cele douãsprezece prinþese din suita ei, cadouri somptuoase. Regulamentul prevedea cã vîrsta candidatelor trebuie sã fie de cel puþin 15 ani. Acum, cã arãtam ºi eu ca lumea, spunea mama, ºi pentru cã împlineam 15 ani, urma sã mã prezint la concurs. Timidã cum eram, am încercat sã protestez, dar am fost redusã la tãcere. „Lella, o sã te duci ºi o sã cîºtigi" – mi-a spus mama, pe un ton energic. N-am ºtiut niciodatã de ce toþi ai mei îmi spuneau Lella. Bunicii nu-i plãcea deloc Sophia (aºa era ortografiat numele meu pe extractul de naºtere), pentru cã era prenumele bunicii din partea tatãlui. Concursul era patronat de ziarul „Il matino“, care voia sã-ºi sporeascã veniturile. Candidatele trebuiau sã ajungã la Napoli echipate cu douã rochii, una de dupã-amiazã ºi alta de searã. Pentru mama, acest concurs constituia o revanºã privind episodul „Greta Garbo“; faptul cã nu aveam o rochie de searã nu o împiedica deloc. Cum bunica avea mîini fermecate, a fost pusã la treabã. Mi-a confecþionat o rochie bej cu maro din resturi de þesãturi rãmase prin coºul ei de lucru, pentru dupã-amiazã. În schimb, cea de searã era o problemã. Ca de obicei, nu aveam o leþcaie in casã. „Am sã-þi spun eu ce-o sã facem, Lella, a declarat ea, dupã o lungã gîndire. Am sã dau jos una dintre perdelele din salon ºi-þi voi croi din ea o rochie lungã". Ceea ce a ºi fãcut. Eu, cu ochii celor 14 ani, gãseam rochia splendidã. Nu-mi mai lipseau decit niºte pantofi albi, asortaþi. Singurele încãlþãri pe care le aveam erau negre ºi roase; mama a rezolvat ºi treaba asta, acoperindu-le cu douã straturi groase de vopsea albã. Nu ne rãmînea decît sã ne rugãm sã nu plouã. Concursul urma sã aibã loc seara. Împreunã cu mama, am luat trenul de Napoli, cãlãtorind într-un compartiment arhiplin. Îmi pusesem noua mea rochie-perdea roz sub pardesiul vechi ºi eram toatã numai ochi la pantofi, sã nu-i zgîrii. Aveam pãrul ridicat, ceea ce mã fãcea sã par puþin mai mare ºi mi se îngãduise sã mã machiez. (va urma)
Pag. a 14-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Legea porcului lui Orwell, actualizatã de Dragnea În înalta lor (ne)înþelepciune, butoniºtii de la guvern, adormiþii neamului ºi lefegii autohtoni, puºi în slujba Noii Ordini Mondiale (N.W.O.), scot, pe bandã rulantã, diktate restrictive ºi înrobitoare pentru cetãþenii Þãrii. Dau circulare ºi ordine pentru eliminarea Limbii Române ºi a Istoriei Neamului Românesc din programa ºcolarã, introduc noi „discipline” cu efect sedativ pentru conºtiinþa naþionalã, scopul fiind controlul total al minþii românilor. Totul este parte dintr-un plan de „privatizare” a lumii, de predare a întregului control social, economic ºi militar în mîinile unor corporaþii patronate de „dumnezei” de conjuncturã. Dupã ce deputatul Marius Manolache a declarat, cu o aroganþã „fãrã frontiere”: „nu putem sã punem egalitate între un demnitar ºi un cetãþean normal, fie el muncitor, inginer sau medic“, iatã cã un alt „luminat” (mercenar al aceluiaºi partid, la fel de dãunãtor cetãþenilor ca ºi celelalte), „luminat” nu de Cel de Sus, ci de „raza” emisã din Turnul Babel de la Bruxelles, a aruncat pe bãncile Casei Poporului o aberaþie legislativã criminalã, prin care se vrea punerea zãbalei în gura mass-media ºi a oricãrui cetãþean al României, care are o altã opinie decît cea drãgãnistobruxellesistã. Aºa-numita Lege anti-defãimare oferã steaguri false sub camuflajul cãrora se va aplica muþenia totalã a libertãþii de exprimare, mai drastic decît pe timpul ocupaþiei sovietice sau, potrivit altor pãreri, precum în Coreea lui Kim Jong-un. Amenzi astronomice ºi pedepse cu închisoarea sînt propuse pentru „disciplinarea” celor care vor mai îndrãzni sã arate oamenilor cruda realitate ºi instaurarea regimul neo-sclavagist pe care îl impune Noua Ordine Mondialã prin oficina sa, via „Guvernul meu“ & Co. De parcã n-ar fi fost destulã încãlcare a Constituþiei României prin condamnabila Lege 217/2015!
Aºa se fac legile în România! Sub diversiunea „steagurilor false“ de tipul „toleranþã“, „nediscriminare“ ºi „multiculturalism“, condamnatul de ieri, ºi pocãitul comisionar de azi al N.W.O., atacã legea fundamentalã a Þãrii, Constituþia României, jucînd pe cartea Înaltei Porþi occidentale. Vicepreºedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a somat statele Uniunii Europene sã legifereze cãsãtoria între persoane de acelaºi sex: „Comisia ar trebui sã avanseze ºi sã încerce sã obþinã ca toate statele U.E. sã accepte cãsãtoria între persoane de
acelaºi sex ca pe celelalte cãsãtorii“. Atunci, sã ne mai întrebãm de unde vine „lumina”? Proiectul „Legii lui Dragnea”, deºi a trecut nu doar de Senat, ci ºi de Comisiile Juridicã ºi pentru Drepturile Omului din Camera Deputaþilor, nu a mai fost dezbãtutã ºi votatã la data planificatã (miercuri, 10 februarie a.c.) în plenul Camerei Deputaþilor. Dupã o disputã de douã ore, Valeriu Zgonea a recunoscut cã regulamentul nu a fost respectat, neomiþînd sã precizeze: „Regulamentul a fost, în ultimii 26 de ani, încãlcat sistematic. În funcþie de interese. A devenit cutumã. Cutuma bate regulamentul. Dacã erau 5 zile, lumea era mai frumoasã?“. Dupã cum, pertinent ºi raþional, s-a exprimat dr. Virgiliu Gheorghe: „ (...) punerea la index a acestui subiect (homosexualitatea - n.r.), transformarea lui într-un tabu care nu poate fi pus în discuþie. Sintagma „extraordinar de sensibilã” nu este decît o exprimare eufemisticã, corectã politic, prin care homosexualitatea ne este propusã ca una dintre dogme, o parte a discursului public occidental, o impunere în fundamentarea unei noi ordini morale a lumii. (...) Legalizarea cãsãtoriei între homosexuali ºi adopþia de copii de cãtre aceºtia deschide cutia Pandorei, pentru cã redefineºte familia ºi scopurile ei, produc mutaþii teribile în percepþia colectivã ºi individualã privind relaþiile dintre bãrbat ºi femeie ºi a dragostei naturale a pãrinþilor pentru copii. (...) Instituþionalizarea atracþiei homosexuale ºi punerea ei sub umbrela familiei atrag, în mod logic, instituþionalizarea cãsãtoriilor poligame sau a cãsãtoriei poliamoroase (cãsãtoria unui numãr oarecare de bãrbaþi ºi femei), dar ºi a pedofiliei, cã ºi ei susþin cã-i iubesc pe copii ºi le vor numai binele. (...) Dacã homosexualii, adicã minoritatea sexualã, susþin o minciunã pe post, indiferent de post, canalele respective nu sînt obligate sã prezinte ºi punctul de vedere al majoritãþii. Aºadar, potrivit acestei legi, toþi sîntem egali, dar homosexualii sînt mai egali decît majoritatea heterosexualã, cã aºa a profeþit Orwell în «Ferma Animalelor“, ºi, spun eu: aºa se fac legile în România!
Noile departamente ale instituþiilor statului român: „Gestapo“, „Hitlerjugend“ ºi „Sicherheitsdienst“, conform „Legii lui Dragnea & Co“ Alãturînd cele relatate prevederilor gestapovistelor legi - a porcului lui Orwell ºi a lui Dragnea -, constatãm cã, în cazul punerii în aplicare a acestui condamnabil abuz, vor fi înfiinþate noi structuri poliþieneºti numite
Fostul ºef al Fiscului acuzã procurorii anticorupþie de erori în dosarul lui Ponta
menþinerea lor“, au explicat reprezentanþii DNA. Fostul premier Victor Ponta ºi fostul ministru Dan ªova sînt trimiºi în judecatã în dosarul Turceni-Rovinari.
Fostul preºedinte al Fiscului, Gelu ªtefan Diaconu, pus de curînd sub urmãrire penalã, a transmis cã Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA) a fãcut o eroare în dosarul în care sînt implicaþi fostul premier Victor Ponta ºi fostul ministru Dan ªova. În replicã, DNA susþine contrariul. „Am tãcut, deºi poate a fost o greºealã, dar m-am gîndit sã nu implic ANAF în scandaluri, atunci cînd DNA a dat eronat comunicat cã ANAF s-a fãcut parte civilã în dosarul Ponta-ªova împotriva lui Ponta. Sau dacã s-a fãcut, sub nici o formã sub semnãtura mea, poate o fi semnat vreun portar de la ANAF. Din punct de vedere fiscal, alte elemente din dosar nu mã intereseazã. Eu am gestionat ANAF. Pãi la cît mã pricep eu în materie de TVA, sau poate nu mã pricep, cã Fiscul a mai avut ºefi care nu se pricepeau la TVA, dar nu vreau sã-l pronunþ. Un contract între ªova ºi Ponta înseamnã deducerea TVA facturat lui Ponta de cãtre ªova. Ponta l-a luat ºi l-a plãtit statului. Unde e prejudiciul? Fiscal vorbind. Eventual, în mãsura în care tranzacþia era fictivã, dar ce e o tranzacþie fictivã într-un contract de asistenþã juridicã? O faci la telefon. Dacã ar fi fictivã, tranzacþia cade ºi ar trebui sã-i returnãm TVA lui Ponta. Nu e absurd?“, a acuzat Gelu ªtefan Diaconu.
În octombrie 2015, Victor Ponta se declarã surprins de decizia ANAF de a se constitui parte civilã în dosarul Turceni-Rovinari. „Eu nu ºtiu, sincer, la ce s-a constituit ANAF-ul parte civilã, avînd în vedere cã ANAF-ul mi-a dat act cã ei au încasat toate taxele ºi impozitele. Dar nu pot sã-i întreb, pentru cã fiind vorba de mine, nu pot sã-i întreb. Atît i-a dus mintea, sã spunã cã a încasat toate taxele... probabil de fricã. Stiþi ºi dvs., toatã lumea ºtie cã nu e nici un prejudiciu. Habar nu am, nu ºtiu“, a susþinut Ponta la acea vreme.
Preºedintele ºi vicepreºedintele ANAF, urmãriþi penal de DNA – care sînt acuzaþiile Pe de altã parte, DNA ne-a comunicat cã ANAF s-a constituit parte civilã în dosarul Turceni-Rovinari, în care sînt implicaþi Victor Ponta ºi Dan ªova. Practic, procurorii ºi-au menþinut poziþia iniþialã. „La data de 14 septembrie 2015, prin adresa cu nr. A-AJR38806, Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã a comunicat cã se constituie parte civilã în dosarul penal la care faceþi referire. În cuprinsul aceleiaºi adrese, Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã a solicitat, printre altele, instituirea mãsurilor asigurãtorii, iar în cazul în care acestea au fost dispuse, se admite
Ponta a fost surprins de decizia ANAF
Ce acuzaþii li se aduc lui Ponta ºi ªova În 17 septembrie, la aproape trei luni ºi jumãtate de la punerea sa sub urmãrire penalã în dosarul Turceni-Rovinari ºi dupã cinci „vizite“ la DNA, Victor Ponta a fost trimis în judecatã, pentru fals în înscrisuri sub semnãturã privatã, complicitate la evaziune fiscalã ºi spãlarea banilor, fapte pe care le-ar fi comis în calitate de avocat.
Dosarul Turceni-Rovinari: ce au cerut Ponta ºi ªova la Înalta Curte Potrivit procurorilor DNA, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, prin Cabinet Individual de Avocat „Victor-Viorel Ponta“ a obþinut de la SCA „ªova ºi Asociaþii“ suma 181.439,98 de lei, pentru activitãþi, care însã, în realitate, nu s-au efectuat. În acelaºi dosar, DanComan ªova, avocat coordonator al Societãþii Civile de Avocaþi „ªova ºi Asociaþii“, în prezent senator, va fi judecat pentru trei infracþiuni de complicitate la abuz în serviciu cu obþinere de foloase necuvenite pentru altul, fals în înscrisuri sub semnãturã privatã (17 infracþiuni), evaziune fiscalã în formã continuatã ºi spãlare de bani. ªova a fost trimis în judecatã sub control judiciar. Reamintim cã fostul ºef al Fiscului, Gelu Diaconu, este urmãrit penal în dosarul deschis de procurorii anticorupþie, în care s-a cerut avizul Camerei Deputaþilor pentru reþinerea ºi arestarea deputaþilor Mãdãlin Voicu ºi Nicolae Pãun. În acelaºi dosar este urmãrit penal ºi vicepreºedintele ANAF, Mihai Vãtãºoiu. Cei doi sînt acuzaþi de favorizarea fãptuitorului
„Departamentul pentru promovarea demnitãþii umane ºi toleranþei“. Toate instituþiile statului fiind obligate sã deþinã un departament special de „luptã împotriva defãimãrii sociale!“, adicã un fel de „Gestapo“ intern. De asemenea, „Legea lui Dragnea“ va fi impusã ca model tip „Hitlerjugend“ în ºcoli, iar evaluarea cadrelor didactice va fi condiþionatã de prevederile strîmbe ºi neconstituþionale ale mizeriei legislative menþionate. Televiziunile se vor supune ºi toate instituþiile statului vor raporta, anual, executarea întocmai a prevederilor dictaturii neonaziste impuse. Ca sã fie meniul complet, Centrul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii (C.N.D.C.), situat pe poziþia de „Sicherheitsdienst“, va prelua prerogativele, iar instanþele de judecatã nu vor mai judeca plîngerile, ci doar le vor înregistra, iar hotãrîrea se va comunica numai C.N.C.D. Citînd, putem face o paralelã între „Legea Dragnea“ ºi romanul distopic „Ferma animalelor“ al lui George Orwell, asemãnarea dintre personajele Liviu Dragnea ºi Porcul lui Orwell fiind izbitoare. „Cu 3 zile înainte de a muri, Porcul le aratã animalelor cît de periculos este Omul: «Pentru ce continuãm sã trãim în aceste condiþii de mizerie? Pentru cã aproape întregul produs al muncii noastre ne este furat de fiinþele omeneºti. Iatã, tovarãºi, rãspunsul la toate problemele noastre! El se rezumã la un singur cuvînt: Omul! Omul este singurul nostru duºman adevãrat. Scoateþi Omul din scenã ºi cauza fundamentalã a foametei ºi a muncii excesive este abolitã pentru totdeauna! Omul este singura fiinþã care consumã fãrã sã producã. El nu dã lapte, nu face ouã, e prea slab ca sã tragã plugul, nu poate fugi destul de repede ca sã prindã iepuri. Cu toate astea, el e stãpîn peste toate animalele». ªi încheie apoteotic: «nu vã uitaþi niciodatã datoria de duºmãnie faþã de Om ºi toate cele legate de el»! (...) Alþi 2 porci mai tineri au preluat misiunea de a împlini Revoluþia: porcii Snowball ºi Napoleon“. Primul lucru pe care l-au dat mulþimii de dobitoace din Fermã a fost un fel de Lege a defãimãrii, asemãnãtoare cu Legea lui Dragnea, care avea doar 7 precepte, ultimul fiind: „Toate animalele sînt egale“. „(...) Dacã tãcem ºi nu reacþionãm în continuare la aceste mãsuri abuzive ne îndreptãm, cu paºi repezi, cãtre un nou totalitarism. Unul însã mai cosmetizat, deocamdatã, care, prin ideologiile neomarxiste promovate, nu face altceva decît sã distrugã familia, credinþa ºi educaþia noilor generaþii. Cauza aceasta nu este a mea sau a dumneavoastrã, ci este cauza întregii lumi care iubeºte libertatea, adevãrul ºi, în ultimã instanþã, familia ºi aceastã minunatã lume pe care ne-a dãruit-o Dumnezeu“. (Virgiuliu Gheorghe, biofizician). Ar fi o aberaþie infantilã din partea lupilor de la Putere sã ne considere niºte oi ce pot fi mînate spre prãpastie fãrã a ne opune. ION MÃLDÃRESCU ºi abuz în serviciu, se aratã în comunicatul remis presei, sãptãmîna trecutã, de DNA.
DNA, al doilea aviz pentru urmãrirea penalã a lui Oprea, în dosarul fostului ºef DIPI Maºina, care a costat peste 80.000 de euro, a fost folositã exclusiv de Gabriel Oprea. În acelaºi dosar este urmãrit penal ºi fostul ºef al DIPI, Gheorghe Nicolae. Procurorul-ºef al Direcþiei Naþionale Anticorupþie a transmis procurorului general al P.I.C.C.J referatul cauzei, în vederea sesizãrii Senatului, pentru formularea cererii de efectuare a urmãririi penale faþã de Gabriel Oprea, senator în Parlamentul Romîniei, la data faptei viceprim-ministru pentru Securitate Naþionalã ºi ministru al Afacerilor Interne, în legãturã cu sãvîrºirea unei infracþiuni de abuz în serviciu, dacã funcþionarul a obþinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, se aratã într-un comunicat al Parchetului. Potrivit sursei citate, solicitarea DNA referitoare la efectuarea urmãririi penale faþã de Gabriel Oprea, senator, la data faptei deþinînd ºi o funcþie ministerialã, are în vedere împrejurarea cã, în acest moment, existã aspecte din care rezultã suspiciunea rezonabilã ce contureazã urmãtoarea stare de fapt: „la data de 13 iulie 2015, Oprea Gabriel, în calitate de ministru de Interne ºi ordonator de credite, cu ajutorul suspecþilor Nicolae Gheorghe, secretar de Stat în cadrul Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã ºi Pavel Gabriel-Nicolae, ºef al serviciului juridic, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 lei a fondurilor pentru cheltuieli operative ale acestei structuri de poliþie ºi a aprobat achiziþia unui autoturism Audi A8 în scopul declarat al asigurãrii protecþiei demnitarilor. Acest lucru s-a realizat cu încãlcarea prevederilor legale care limiteazã achiziþionarea autovehiculelor din fondurile operative ale Ministerului Afacerilor Interne, strict la situaþii legate de folosirea lor în activitãþi de urmãrire penalã a infracþiunilor de corupþie“, mai precizeazã sursa citatã. Ca urmare a încãlcãrii atribuþiilor de serviciu, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 410.000 lei. Ministrul de Interne a beneficiat de folosinþa exclusivã a autoturismului Audi A8 în perioada 21 august – octombrie 2015.
Pag. a 15-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Institutul pentru Politici Publice cere DNA sã facã public stadiul dosarului privind votul din diaspora din 2014 Institutul pentru Politici Publice solicitã Direcþiei Naþionale Anticorupþie sã clarifice în mod public care este situaþia dosarului referitor la votul din diaspora de la alegerile prezidenþiale din 2014 ºi sã comunice mãsurile dispuse. „Astãzi, la 440 de zile de la preluarea dosarului «Votul din Diaspora» de cãtre DNA de la Parchetul General, dosar în care erau cercetate fapte de abuz în serviciu, neglijenþã în serviciu ºi împiedicarea exercitãrii drepturilor electorale de cãtre un numãr de peste 200.000 de cetãþeni români din diaspora, IPP solicitã DNA sã clarifice în mod public care este situaþia acestui dosar ºi sã comunice mãsurile dispuse - fie de începere a urmãririi penale ºi, dacã este cazul, trimitere în judecatã a celor vinovaþi de obstrucþionarea dreptului la vot, fie de clasare a dosarului“, se aratã într-un comunicat al IPP. IPP reaminteºte cã, dupã prezidenþialele din 2014, a solicitat DNA sã investigheze acuzaþiile aduse membrilor Guvernului de la acea vreme cu privire la încãlcarea în mod deliberat a dreptului la vot al românilor din diaspora, prin organizarea unui numãr prea mic de secþii de votare, în ciuda cererilor de la ambasade ºi a situaþiei votului din primul tur, în care oamenii nu ºi-au putut exercita dreptul la vot în intervalul orar stabilit, deºi au stat ore întregi la coada în faþa secþiilor de votare. „Dacã la momentul respectiv am salutat decizia promptã a DNA de a prelua acest dosar de la Parchetul General ºi categoric recunoaºtem meritele instituþiei în lupta împotriva corupþiei, ale cãrei
Tãriceanu: PNL, anexã pentru Iohannis, care ar putea sã-i spunã lui Cioloº sã-l preia Preºedintele Senatului, Cãlin Popescu-Tãriceanu, a afirmat, duminicã, faptul cã PNL funcþioneazã ca un „partid anexã“ pentru preºedintele Klaus Iohannis, care, la un moment dat, s-ar putea sã-i spunã lui Dacian Cioloº sã „preia partidul“. „PNL pare sã fie un partid acaparat de PDL, se comportã în maniera tipicã agresivã, tipicã a PDL de altãdatã, are un stil de politician începãtor în modul de manifestare politicã. A doua problemã este cã aceastã lipsã de leadership îl face sã fie dependent de preºedintele Iohannis, de obiectivele politice ale preºedintelui. El nu funcþioneazã decît ca un partid anexã pentru preºedinte, care, sigur, dacã la un moment dat va considera ºi va vedea cã nu are nici o ºansã cu actualul leadership, s-ar putea sã-i spunã lui Cioloº: domnule du-te tu ºi preia partidul. ªi atunci toatã lumea în PNL, aºa cum am vãzut cã s-a comportat în ultima perioadã, o sã-l îmbrãþiºeze poate pe Cioloº, nu pentru cã Cioloº ar fi ceva rãu, problema este cã un partid adevãrat nu poate sã trãiascã
Mafia romena (10) ÎN PUªCÃRIE LA NEW JERSEY Una dintre temele preferate ale scenariºtilor de la Hollywood a fost întotdeauna viaþa din penitenciarele americane. ªi asta pentru cã publicul din întreaga lume se dã în vînt dupã asemenea poveºti despre ceea ce se întîmplã dincolo de zidurile puºcãriilor. Numai cã, uneori, ceea ce vezi pe ecran este departe de ceea ce se întîmplã în realitate. De acest lucru s-a convins, pe propria-i piele, un bucureºtean care, dupã ce a ajuns în þara tuturor posibilitãþilor ascuns într-un container, a fost reþinut ºi închis, timp de 10 luni, în penitenciarul de maximã securitate „Elisabeth“, din statul american New Jersey. Bãiat de la oraº, totuºi cunoscuse pînã atunci, pentru scurte perioade de timp, ºi viaþa de deþinut în Franþa ºi Germania. Nimic nu se comparã, însã, cu iadul de la „Elisabeth“. Pagodã, bucureºteanul care a trecut prin puºcãriile mai multor þãri, este pe jumãtate aventurier ºi pe jumãtate infractor periculos. Recunoaºte cã de mic a avut probleme cu legea, cã a comis furturi, spargeri, tîlhãrii ºi jafuri, multe dintre ele fiind fãcute cu violenþã extremã, dar susþine cã toate acestea se datoreazã unor impulsuri de moment. „Mã riscam degeaba, de multe ori spãrgeam un magazin doar pentru cine ºtie ce delicatese, pentru cã eu, dacã am fãcut lupte greco-
rezultate le putem constata aproape zilnic, apreciem cã este cu atît mai bizarã completa lipsã de activitate în acest dosar de corupþie politicã la nivel înalt, care a avut ca efect încãlcarea dreptului fundamental la vot pentru sute de mii de cetãþeni români. Pe acest fond, IPP solicitã conducerii Direcþiei Naþionale Anticorupþie sã informeze opinia publicã cu privire la stadiul în care se aflã în prezent acest dosar, care a avut drept consecinþã subminarea democraþiei prin interzicerea dreptului la vot a unui grup atît de mare de personae“, se aratã în Comunicatul de Presã. IULIAN TUDOR
O confuzie ºi o ceaþã profundã stãpînesc gîndirea lui Augustin Zegrean. El nu are dreptul, ca judecãtor al Curþii Constituþionale, sã „ºopteascã“ opinii politice care pot avea legãturã cu viitoarele soluþii judecãtoreºti ºi pe care trebuie sã le pronunþe zilnic. Sîntem indignaþi de compasiunea lui faþã de sãrãcia înfiorãtoare a populaþiei care îi adreseazã scrisori confidenþiale. El a intrat in categoria „Porumb sau Silvia Petre“ - pensionari protestatari de profesie, aduºi, zilnic, la Antena 3 ºi România TV, posturi de televiziune care ºtiu de frica parlamentarilor. Zegrean demonstreazã o neºtiinþã vicleanã ºi plinã de subînþelesuri. Sîmbãta trecutã, la o ora de maxima audienþã, se pare cã a luat partea celor mulþi ºi nãpãstuiþi. Interdicþia de a enunþa pãreri personale legate de situaþia pãrþilor în procesele pe care le judecã este imperativã. Acestea pot fi considerate ca o veritabila pronunþare a unor soluþii judecãtoreºti date în competenþa sa. Prima mãsurã urgentã este interdicþia fermã pentru Augustin Zegrean de a mai judeca în procese care sînt de competenþa Curþii Constituþionale.
Trebuie sã spunem cã Zegrean n-a refuzat , deºi unii jurnaliºti i-au cerut-o, pensia specialã la care are dreptul ca fost senator. S-a arãtat chiar destul de aspru faþã de naivii ziariºti care sperau sã audã un refuz din partea lui. „De ce s-o refuz?“, a mormãit el, privind nervos cãtre ei. Fostul jurisconsult, specialist în circulaþia mãrfurilor, a judecat dupã cum a vrut cele 7 milioane de voturi împotriva lui Bãsescu. Oricum, pe agenda ziariºtilor se aflã dosarul lui Nicolae Pãun, care este foarte supãrat ºi oarecum revoltat cã DNA vrea sã afle unele dintre secretele lui. Pînã atunci, postul de televiziune România TV aruncã flãcãri mistuitoare cãtre telespectatori, luîndu-i apãrarea. Laudele pentru biserica ridicatã de Nicolae Pãun sînt „mulþumitoare“. Vor fi procurorii încîntaþi? Discuþiile despre pensiile parlamentarilor au drept scop sã atenueze, chiar sã aducã în uitare ºi derizoriu, faptele lui Zegrean ori Nicolae Pãun. Emisiunea Ionelei Nastase, în care parlamentarii erau denigraþi, a fost zdrobitã de Cristiana Anghel, care a demascat ce salariu nesimþit, de 3 ori mai mare decît al ei, are sindicalistul Anton Hader. Hader primeºte 3 milioane de lei din „munca sindicalã“. Ne întrebãm ce salariu are Ion Popescu, de la sindicatul „Meridian“? Noi ºtim cã este mult mai mare decît cel pe care îl ia, cam pe degeaba, Hader, de la învãþãmînt. Sindicaliºtii cu salarii enorme fac mare caz de influenþa lor asupra parlamentarilor. Acesta este ºi scopul insultelor antiparlamentare care provin de la sindicate. Dar ei, sindicaliºtii, nu au nici un rol, parlamentarii ºi Guvernul hotãrãsc totul... Neaºteptatã este apariþia lui Varujan Vosganian, care are un rol de frunte în propaganda mincinoasã. Ce-ar fi ca Parlamentul sã interzicã apariþiile la TV a celor certaþi cu legea, cum ar Vosganian, inclusiv a patronilor de posturi de televiziune cu dosare penale, fiindcã ei nu pot fi obiectivi? Dar ce sã mai spunem despre confortul de miliarde al vilelor lui Iohannis, care depãºesc, biniºor, pensile tuturor parlamentarilor ? Avocat NESTOR CÃLIN, Galaþi
prin transplanturi din exterior de personalitãþi, trebuie sã clãdeascã propriile personalitãþi“, a spus Tãriceanu la Antena 3. Tãriceanu a adãugat cã un „deziderat“ al unora dintre foºtii sãi colegi din PNL ar fi sã preia conducerea liberalilor, în alianþã cu ALDE, dupã alegeri, dar a afirmat cã exclude aceastã variantã deoarece PNL este un partid izolat. Tãriceanu a mai afirmat cã premierul Cioloº face eforturi la guvernare ºi a atras atenþia cã acest cabinet „a fost chemat sã gestioneze treburile curente ºi sã organizeze alegerile“. „Premierul Cioloº, în schimb, îl vãd încercînd sã facã eforturi, însã nu ºtiu dacã, o spun cu multã deferenþã pentru el cã îl cunosc ºi îl apreciez, nu ºtiu dacã nu cumva la nivelul cabinetului se produce o schimbare de direcþie ºi de abordare. Acest cabinet a fost chemat sã gestioneze treburile curente ºi sã organizeze alegerile, nu ºtiu dacã nu cumva îºi imagineazã unii cã acest cabinet trebuie sã dureze mai mult sau sã facã planuri pe termen lung“, a
mai spus liderul ALDE, adãugînd cã pentru acest lucru trebuie sã aibã o reprezentabilitate, sã fi fost votat de cetãþeni. El a mai arãtat cã în cabinetul Cioloº sînt mai mulþi miniºtri care trateazã cu „aroganþã“ anumite subiecte din viaþa de zi cu zi a românilor. „Aº face o distincþie între Dacian Cioloº ºi Guvern. Pentru cã la nivelul cabinetului, cu douã-trei excepþii, ministrul de Externe, ministrul Apãrãrii, poate vicepremierii, cei doi, restul mã uit ºi cîteodatã mã bufneºte rîsul, dar este un rîs tragic cînd vãd gafele pe care le fac, aroganþa cu care trateazã anumite subiecte din viaþa de zi cu zi a românilor. Pînã la urmã, astea sînt semne ºi de lipsã de experienþã, dar ºi de lipsã de pregãtire, de inadecvare pentru posturile pe care au fost puºi. Unii dintre ei îmi dau senzaþia cã sînt grãbiþi sã treacã anul sã se întoarcã la Bruxelles, cã aici salariile nu sînt deloc motivante. Îi încurcã treaba la care sînt puºi aici“, a mai afirmat Tãriceanu. ALINA COSTACHE
romane, sînt un tip cãruia îi place sã mãnînce mult. Sînt pofticios. Spãrgeam cîte un magazin ºi, dacã fãcea vreunul gurã, îi dãdeam în cap. ªi asta o fãceam doar pentru cã îmi plãcea vreo hainã din vitrinã. ªi riscul era acelaºi ca la bãieþii care lucrau în brigãzi ºi dãdeau doar tunuri adevãrate, la pont ºi cu profit de zeci de mii de euro. Cã spãrgeam o bijuterie ºi mã umpleam de bani, sau spãrgeam un butic sã iau un ºort pentru mine era acelaºi lucru. Tot ceea ce «produceam» prin Germania ºi Franþa, risipeam imediat cu prietenii“. La un moment dat, s-a hotãrît cã a venit vremea unei schimbãri: a plecat în America sã înceapã o nouã viaþã. „Le-am dat unora 1.500 de euro ºi m-au îmbarcat la Amsterdam, într-un container, împreunã cu o gaºcã de sîrbi. Mîncam ºi beam cu raþia, aveam un om pe vas care avea grijã sã ne lase liberã aerisirea provizorie fãcutã într-un colþ al containerului. Dacã ãla pãþea ceva, o încurcam ºi noi. Am ajuns în New York. Am intrat într-un bar din port sã bem ºi noi ceva. Asta a fost greºeala noastrã, cã trebuia sã o ºtergem imediat din oraº ºi sã ne pierdem urma. Dar aºa, ne-au sãltat imediat polþiºtii care patrulau prin port. N-am apucat decît 10 minute de libertate în America, pînã la razia aia. ªi-a dat seama cã acolo lucrurile stãteau cu totul altfel: nu era de glumã cu organele de ordine americane: „Un sîrb a scos un cuþit ºi a vrut sã fugã; l-au împuºcat imediat în picior, n-au stat prea mult pe gînduri, deºi, fiind mulþi, nu le-ar fi fost prea greu sã îl dezarmeze. Am stat 6 zile în arest la o secþie de poliþie
ºi, pe urmã, am ajuns la penitenciarul «Elisabeth», din New Jersey. Nu mi-am fãcut prea multe griji: eram învãþat cu puºcãriile. Mai mult, mi-am zis cã o sã fiu ca în concediu, pentru cã vãzusem ºi eu prin filme ce viaþã ºi ce dotãri existã în puºcãriile americane. Numai cã asta era o puºcãrie doar pentru imigranþi ilegali, nu era nici un cetãþean american acolo. Iar ce am pãþit în acea puºcãrie nu seamãnã nici pe departe cu ce vezi prin filme. În primul rînd, stãteam 40 într-o celulã. Singurul lucru bun era cã ne bãgau grupaþi dupã rasã: negri, asiatici ºi aºa mai departe. Eu am fost cu sîrbii de pe vapor, cu niºte greci, albanezi ºi polonezi. Gardienii nu interveneau cînd se iscau bãtãi între deþinuþi, puteai sã mori chiar sub ochii lor ºi nu fãceau nimic; în schimb, cînd voiau liniºte, le spuneau ºefilor de grupuri. Dacã scoteai un singur cuvînt, te bãgau la izolator, o camerã de doi metri pe unu“. A stat 10 luni în acea închisoare, dupã care a fost expulzat. Deºi a trecut prin atîtea experienþe dure, cel cãruia i se spune Pagodã nu pare sã aibã nici regrete, nici gînduri de îndreptare. Vrea, aºa cum a vrut dintotdeauna, sã facã bani, ºi asta fãrã sã-i pese prea mult de consecinþele faptelor sale. Pentru cã nu cunoaºte altã metodã de a-ºi cîºtiga existenþa: „Aici sau în orice altã parte a lumii aº merge, tot n-aº face nimic altceva în afarã de hoþie“. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)
Petiþiile adunate de Augustin Zegrean
Pag. a 16-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Criza imigranþilor ºi romantismul doamnei Merkel Criza cu care se confruntã cancelarul federal Angela Merkel, provocatã de migraþia a peste 10 milioane de musulmani ºi idolatri afro-asiatici spre Europa - primul milion a venit sau, mai bine zis, a naufragiat -, e una tipic germanã. Romantismul doamnei Merkel, însemnînd cãutarea soluþiilor în afara realitãþii, nu numai cã nu este agreat de partenerii din UE, dar nu e nici mãcar înþeles. La fel, idealizarea refugiatului de peste mãri ºi þãri, pe care inchiziþia creºtinã nu l-a chestionat, iar civilizaþia industrialã ºi globalizarea nu l-au dezumanizat încã ºi care îºi cautã un viitor mai bun numai cu ceea ce are pe el etc. Reînvie acum nobilul sãlbatic din literatura clasicã idealistã – iatã un nou aliat în lupta oamenilor buni, progresiºti, împotriva capitalismului anglo-mozaic, colonialismului, imperialismului ºi globalizãrii. Cum este altfel posibil sã proclami în Germania o culturã a ospitalitãþii fãrã margini ºi fãrã graniþe - la propriu, nu la figurat - ºi apoi sã te miri cã vin, pe ruta balcanicã, sau pe cea maritimã, mediteraneanã, sute de mii de refugiaþi fãrã acte de identitate, care refuzã ordinea þãrii-gazdã, se dedau imediat la acte de tîlhãrie ºi agreseazã, sau chiar violeazã femei? Cîþi dintre noii veniþi nu înþeleg, sau refuzã ab ovo normele civilizaþiei creºtinilor occidentali, cîþi vor forma o societate paralelã, cu moschei ºi sharia, cîþi sînt teroriºti al Califatului islamic? Þãrile UE cu moneda comunã euro, dar ºi celelalte, au simpatie pentru est-europeni, pentru
O negociere-ºantaj care poate nãrui UE. De ce ezitã România în faþa pretenþiilor Marii Britanii (1) În faþa lor, lideri precum Donald Tusk sau Angela Merkel fac tot posibilul pentru a-i netezi calea premierului britanic David Cameron, pentru ca acesta sã se poatã întoarce acasã trîmbiþînd o victorie ºi evitînd astfel un referendum privind Brexit-ul, în care balanþa eurosceptici-proeuropeni este la limitã. În aceastã ecuaþie, România ºi-a statuat deja poziþia, prin vocea preºedintelui Klaus Iohannis: vrem ca Marea Britanie sã rãmînã în UE ºi deci sã i se facã pe plac, mai puþin la capitolul restricþiilor privind subsidiile pentru imigranþi, unde dorim sã negociem anumite prevederi. Spre deosebire de România, grupul þãrilor esteuropene de la Viºegrad se opune tranºant acestei pretenþii britanice ºi nu dã semne cã negociazã. Analiºtii considerã cã asistãm mai degrabã la un ºantaj britanic, nu la o negociere, iar cã Marea Britanie joacã mai degrabã la bluff, un referendum pentru Brexit fiind extrem de riscant chiar pentru Regat. România, ca ºi UE, ar fi trebuit sã aibã o poziþie mult mai fermã, mai ales cã nu este prima oarã cînd britanicii pun beþe în roate UE, spun specialiºtii. „România cedeazã de fiecare datã cînd e vorba despre interese naþionale, dar cînd e vorba de principii europene, precum criza refugiaþilor, a fost împotrivã”, aratã politologul Cristian Pîrvulescu defazarea poziþiei oficiale româneºti, care s-a izolat în problema refugiaþilor, cînd a fost vorba de solidaritate europeanã, iar acum pare cã cedeazã prea uºor. La Summitul Consiliului European de joi ºi vineri, patru au fost marile solicitãri ale Marii Britanii, cãrora preºedintele Consiliului European, Donald Tusk, devenit brokerul de negociere al britanicilor cu UE, le-a rãspuns deja la începutul lunii februarie cu un plan de propuneri de compromis foarte apropiate de solicitãrile premierului David Cameron: restricþii la ajutoarele sociale pentru imigranþi, drept de veto pentru naþiuni în faþa deciziilor UE, opþiunea statelor non-euro de a nu þine cont de politicile Zonei Euro ºi de a nu lua parte la bail-out-urile Eurozonei ºi prevederi referitoare la competitivitatea pe piaþa europeanã, care sã reducã birocraþia regularizãrii. Una dintre marile probleme ale acestor negocieri este dacã aceste privilegii sau forma lor de compromis, la care se va ajunge în urma negocierilor, se vor aplica doar Marii Britanii sau vor fi transpuse în tratatele de funcþionare a UE, devenind valabile pentru toate statele membre. În acest moment, liderii UE sînt prinºi într-un cerc vicios: dacã sînt prea
România, Bulgaria, Cipru ºi pentru Grecia, care, dupã 500 de ani de colonialism turco-musulman, încã nu gãseºte cadenþa în civilizaþia creºtinilor A apãrut recent o occidentali, în UE. De aceea grecii au urmat-o pe nouã lucrare semnatã de doamna Merkel fãrã discuþii, chiar ºi atunci cînd prof. dr. Viorel Roman, nu s-au respectat contractele, în acþiunea sa gen- consilier academic la eroasã de a-i salva pe greco-ortodocºi de la fali- Universitatea din Brement în vara anului trecut ºi de a le oferi în con- men: ,,Biserica – Statul”. tinuare o perspectivã în Europa. Într-adevãr, era Volumul cuprinde artio opþiune fãrã alternativã – Alternativlos -, cum îºi cole, interviuri opinii, prezintã doamna Merkel, de obicei, ideile ºi precum ºi scrisorile unor proiectele politice. cititori ai sãi, chiar ºi din Cu totul altfel se pune, însã, problema la rîndul acelora care coninvazia afro-asiaticã actualã, care nu este deloc testã vehement ideile fãrã alternativã. Confruntatã cu un refuz unan- reputatului istoric ºi im european, în Anglia se pune problema publicist. Pentru temele pãrãsirii UE, în SUA se discutã chiar despre alese, autorul are un viza pentru musulmani, care sînt sub 1% în þara arsenal de leitmotive la tuturor emigranþilor ºi a posibilitãþilor. În care nu doreºte sã renunþe. Explicaþia ne-o oferã chiar Japonia s-a acceptat numai o duzinã de azilanþi. domnia-sa: ,,Mã prevalez de obiceiul, dreptul poeþilor Doamna Angela Merkel începe sã intre, încet, ºi muzicanþilor de a relua mereu ceea ce considerã a fi dar sigur, în rîndul cancelarilor germani pe care lumea întreagã nu îi înþelege ºi cãrora nici important ºi necesar a fi readus în actualitate, în nu le acceptã romantismul, idealismul, naþional- memoria colectivã”. Iatã cîteva dintre subiecte: socialismul, comunismul, cînd, de fapt, ei nu vor ,,Invazia Barbarilor”; ,,Dezmembrarea Europei”; decît binele: sã salveze Europa dupã modelul ,,Statul la români ºi Opinii despre stat”, ,,Pregãtirea lor (Am deutschen Wesen mag die Welt genesen). invaziei în Cehoslovacia, România ºi Iugoslavia” etc. Azi, doamna Merkel este în situaþia criticã de a pierde ºi credibilitatea electoratului, ºi pe cea a Landurile Baden-Württemberg, Rheinland-Pfalz, Alianþei Uniunii Creºtin Democrate, Uniunii Sachsen-Anhalt. De rezultatul acestor alegeri Creºtin Sociale, Partidului Social-Democrat, care depind soarta ºi viitorul primei femei cancelar fedîi asigurã majoritatea în Parlamentul Federal. La 6 eral din istoria Germanei. martie 2016 au loc în Hessen alegeri locale, iar la Prof. dr. VIOREL ROMAN, 13 martie se aleg Parlamentele, pe 5 ani, în consilier academic la Universitatea din Bremen
EVENIMENT EDITORIAL
inflexibili ºi nu fac concesii Marii Britanii, riscã sã rãmînã fãrã unul dintre motoarele economice, financiare ºi militare ale UE, iar dacã sînt prea permisivi, riscã sã deschidã o cutie a Pandorei pentru restul statelor UE, care vor dori sã obþinã sau sã aplice aceleaºi concesii obþinute de Marea Britanie, lucru care ar zãdãrnici poate ºi mai mult principiile pe care funcþioneazã UE. Tocmai de aceea, majoritatea liderilor UE, inclusiv Angela Merkel sau François Hollande, sînt dispuºi la compromisuri majore pentru Marea Britanie, doar pentru a nu se ajunge la situaþia unui Brexit, ceea ce ar putea declanºa reacþii în lanþ care sã ducã la destrãmarea Uniunii Europene. Un Brexit ar însemna o scãdere cu 17% a puterii economice a UE ºi pierderea a 13% din populaþie, aratã o analizã „Der Spiegel“. Prim-ministrul britanic David Cameron sperã sã obþinã cît mai multe concesii pentru Marea Britanie, din partea celorlalte state UE, pentru a se putea întoarce la Londra ºi a clama o victorie care sã încline balanþa cãtre pro-europeni, într-un eventual referendum privind ieºirea sau rãmînerea Marii Britanii în UE, a cãrui datã nu a fost încã stabilitã oficial – unele surse o dau ca fiind în luna iunie 2016, însã în orice caz el ar trebui sã aibã loc pînã la sfîrºitul lui 2017, dupã cum au promis conservatorii lui David Cameron în 2013. Pe 2 februarie, preºedintele Consiliului European Donald Tusk a prezentat un plan de propuneri care sã fie supuse la vot în Consiliul din aceastã sãptãmînã, venite în întîmpinarea pretenþiilor britanice pentru un statut special în UE (de fapt noi derogãri adãugate la cele de care se bucurã deja ºi în prezent). Cameron ºi Tusk au pornit fiecare în turneele lor europene de negociere a acestor poziþii în statele UE, venind ºi la Bucureºti. Luni, dupã vizita lui Donald Tusk la Bucureºti, preºedintele Klaus Iohannis a exprimat poziþia oficialã a României faþã de pretenþiile Marii Britanii, spunînd cã propunerile lui Tusk sînt „convergente cu viziunea ºi interesele României”, care îºi doreºte ca Marea Britanie sã rãmînã în UE. Totuºi, România nu poate accepta în totalitate pretenþia britanicilor privind restricþia ajutoarelor sociale pentru imigranþi ºi doreºte sã negocieze un compromis. Spre deosebire de poziþia foarte flexibilã a României faþã de pretenþiile Marii Britanii, grupul de la Viºegrad, format din Cehia, Polonia, Slovacia ºi Ungaria, a anunþat cã se opune oficial pretenþiilor Marii Britanice privind restricþiile la ajutoarele sociale pentru imigranþi, în special la limitarea subsidiilor pentru copiii imigranþilor, care ar urma sã fie sistate dacã aceºtia nu trãiesc în Marea Britanie cu pãrinþii sau indexate în funcþie de þara în care trãiesc. România nu ºtie cînd sã fie fermã ºi cînd sã negocieze. „Uneori România, pentru a obþine anumite avantaje lipsite de impor-
tanþã este dispusã sã cedeze chestiuni esenþiale”. Specialiºtii considerã cã România ar fi trebuit sã aibã o poziþie mult mai tranºantã, apropiatã de cea a grupului de la Viºegrad, pe chestiunea restricþiilor pentru imigranþi, unde interesele cetãþenilor români sînt direct afectate. „România cedeazã de fiecare datã cînd e vorba despre interese naþionale, dar cînd e vorba de principii europene, cum era cazul mecanismului european de solidaritate privind refugiaþii, a fost împotrivã. Sincer, nu înþeleg poziþia României. România ar putea sã aibã împreunã cu alte state o poziþie mult mai tranºantã, nu sã negocieze intrarea în Schengen sau renunþarea la MCV. Am impresia cã uneori România, pentru a obþine anumite avantaje lipsite de importanþã este dispusã sã cedeze chestiuni esenþiale. Poziþia României trebuia precizatã clar ºi rãspicat: nu putem accepta ca românii care muncesc loial ºi cinstit, legal în Marea Britanie sã nu beneficieze de ajutor social”, considerã politologul Cristian Pîrvulescu. (va urma)
SE-NTÎMPLÃ ªI LA ALÞII…
Nicolas Sarkozy, pus sub acuzare în ancheta privind finanþarea campaniei electorale din 2012 Fostul preºedinte francez Nicolas Sarkozy, liderul partidului intitulat ,,Republicanii” (centrudreapta), a fost pus sub acuzare pentru acþiuni ilegale de finanþare a campaniei prezidenþiale din anul 2012, informeazã ziarul ,,Le Figaro”, citat de Mediafax. Nicolas Sarkozy a fost audiat, marþi, 16 februarie, la Direcþia financiarã a Parchetului din Paris, în dosarul supranumit ,,Bygmalion”, referitor la finanþarea campaniei sale electorale pentru prezidenþialele din 2012. Ancheta vizeazã presupuse facturi false în valoare de 18,5 milioane de euro, emise de cãtre societatea Bygmalion, pentru a acoperi depãºirea bugetului legal al campaniei lui Nicolas Sarkozy. Plafonul legal al campaniei Uniunii pentru o Miºcare Popularã, fostul partid al lui Sarkozy, era stabilit la 22,5 milioane de euro.
Pag. a 17-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Scrisori ale Papei Ioan Paul al II-lea relevã o prietenie intensã cu o femeie de origine polonezã Sute de scrisori gãsite de jurnaliºti de la BBC în Biblioteca Naþionalã a Poloniei dezvãluie o intensã relaþie de prietenie, care a durat peste 30 de ani, între Papa IoanPaul al II-lea ºi Anna-Teresa Tymieniecka, o femeie cãsãtoritã, de origine polonezã. ,,Corespondenþa reprezintã o descoperire extraordinarã din viaþa privatã a unuia dintre cei mai celebri oameni din istorie”, afirmã Edward Stourton, jurnalistul care a studiat scrisorile ºi care va vorbi pe larg despre aceste documente, în cadrul emisiunii ,,Panorama”, pe care o modereazã la postul BBC. Potrivit ziarului ,,Le Figaro”, peste 350 scrisori trimise de Ioan Paul al II-lea specialistei în filosofie AnnaTeresa Tymieniecka au fost descoperite în Biblioteca Naþionalã din Polonia, locul în care aceasta le-a depus în anul 2008. ,,Draga mea Teresa, am primit ultimile tale trei epistole. Îmi scriai cã eºti tulburatã, sfîºiatã, dar nu am putut sã gãsesc nici un rãspuns la aceste cuvinte”,
Uluitoarea poveste a românului Ieronim Budac, ºoferul lui Al Capone Întors în România, a fost ales primar timp de 14 ani Ieronim Budac este un român nãscut la Cîrþiºoara, în judeþul Sibiu. A ajuns în anii ’20 în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat ca ºofer pentru Al Capone. Întors în România, a fost ales primar în localitatea natalã. În anii ’20, zeci de mii de românii au emigrat în SUA pentru un trai mai bun. Printre aceºtia, s-a numãrat ºi un bãrbat pe nume Ieronim Budac, un ardelean nãscut la data de 6 mai 1897 în localitatea Cîrþiºoara, din judeþul Sibiu. La doar 20 de ani, a plecat în America, tãrîm pe care a trãit o aventurã cu gangsteri veritabilã. Ieronim Budac a ajuns peste Ocean cu doi ani înainte ca prohibiþia sã fie instauratã în Statele Unite ale Americii, timp în care a început sã se interzicã vînzarea, producerea, consumarea ºi transportarea de alcool ºi de bãuturi alcoolice. În aceastã perioadã de doi ani, ardeleanul a reuºit sã se infiltreze în cercuri mai mult
Un fals istoric: România, creaþia agenþilor încoronaþi Motto: „Noi n-avem nevoie de sfaturi de-mprumut copiii noºtri singuri au crescut. Noi n-avem nevoie de traiul de pe-afarã cãci traiul nostru-i rouã, rouã milenarã“. Iuliu Merca – „Învãþãturile lui badea Ion din Apahida cãtre fiul sãu Gheorghe“ În treacãt fie început, cartea de vizitã a unei naþiuni o reprezintã realizãrile. ªi nu e vorba de reprezentarea la nivelul paradigmei prezentului, ci de aprecierea dupã un rãstimp al aºezãrii, al sedimentãrii. Evul mediu românesc înseamnã, pentru cei de azi, biserici superbe ºi ruinele unor cetãþi - martori probatorii ale unor fapte povestite în cronici. Începutul epocii moderne poartã buzduganul cu trei peceþi, semn al vizionarei nãzuinþe a Viteazului, apoi cronica este înfrumuseþatã de letrina magnificului stil brâncovenesc, pentru ca în prag de veac al luminilor istoria noastrã sã strãluceascã prin creaþia artisticã ºi istoricã a celei mai alese minþi a lumii cunoscute în acele timpuri, Dimitrie Cantemir. Fanarul a lãsat urme culturale, dar lipsite de consistenþa preemptorie a dedicaþiei naþionale, însã perioada istoricã urmãtoare, pe care o numim, generic, „contemporanã“, debuteazã cu readucerea sîngelui românesc la alteþa jilþurilor voievodale prin jertfa armatã a Domnului Tudor, simultan cu aprinderea fãcliei învãþãturii în limba neamului de cãtre Gheorghe Lazãr. Paºii lui Bãlcescu cãtre munþii Crãiºorului se transformã într-un Rãsunet pentru Andrei Mureºianu, iar geniul (lui) Pann face ca românii sã se deºtepte, pentru ca Alecsandri sã adune în Hora Unirii o generaþie cum nu a mai existat alta în cronica abnegaþiei naþionale – Costache Negri, Ion Ghica, Rosetti, Kogãlniceanu, Bolintineanu, Brãtianu, Cuza, Heliade, Golescu, Tell, Aron Pumnul, Bolliac, Carol Davila… Da, pentru acele vremuri, cartea de vizitã de care scriam la început o regãsim în tot… în ce a mai rãmas – simboluri naþionale, instituþii fundamentale, principii constituþionale, ºtiinþã, culturã, învãþãmînt, sãnãtate, armatã, pe scurt, tulpina încã verde a statului român se regãseºte în moºtenirea ºi metafizica acelei generaþii. Dar noi nu prea
mãrturisea cel ce avea sã devinã Papa Ioan Paul al II-lea într-o scrisoare din 1976, în care o descria pe destinatara Anna-Teresa Tymieniecka drept ,,un dar de la Dumnezeu”. ,,Erau mai degrabã prieteni ºi mai puþin amanþi”, a precizat Edward Stourton , arãtînd cã nu existã în aceste scrisori nici o probã de încãlcare a obligaþiei de castitate de cãtre fostul Suveran Pontif. Corespondenþa lasã sã se întrevadã ,,o luptã pentru pãstrarea a ceea ce era, cu certitudine, o relaþie foarte intensã”, a dedus jurnalistul de la BBC. Prima scrisoare dateazã din 1973, anul întîlnirii dintre cei doi, an care a marcat începutul prieteniei lor. Tymieniecka l-a contactat pe cardinalul Karol Wojtyla, pe vremea aceea arhiepiscop de Cracovia, pentru a comenta o carte de filosofie pe care acesta o scrisese. În urma discuþiei, Anna-Teresa Tymieniecka a cãlãtorit din Statele Unite pînã în Polonia, pentru a avea o întrevedere cu arhiepiscopul. Întîlnirea a fost urmatã de o corespondenþã intensã, scrisorile revelînd, la început, un ton mai degrabã formal al cardinalului, pentru ca, în timp, prietenia dintre
cei doi sã devinã mai intimã, relateazã BBC. De altfel, ei au lucrat împreunã la o versiune adãugitã a cãrþii lui Ioan Paul al II-lea, ,,The Acting Person”. În 1974, Karol Wojtyla îi mãrturisea prietenei sale cã îi reciteºte adeseori scrisorile, pentru cã i se par ,,pline de substanþã ºi profund personale”. Odatã cu aceste epistole, au fost dezvãluite publicului ºi fotografii care îl înfãþiºeazã pe Papa Ioan Paul al II-lea avînd un aer destins, în ipostaze lipsite de sobrietatea caracteristicã funcþiei înalte pe care o deþinea. Anna-Teresa Tymieniecka l-a invitat în vacanþe în regiuni rurale ºi la schi, l-a însoþit chiar ºi într-o excursie de grup - dupã cum demonstreazã seria de fotografii. În alte imagini, Anna -Teresa Tymieniecka era surprinsã în timpul vizitelor fãcute lui Ioan Paul al II-lea la Vatican. ,,Iatã o figurã emblematicã a vieþii publice din Secolul al XX-lea, capul Bisericii Romano-Catolice, într-o relaþie intensã cu o femeie atrãgãtoare”, a remarcat Eamon Duffy, profesor de Istoria Creºtinismului, la Universitatea Cambridge. (Mediafax.ro)
sau mai puþin dubioase. Ieronim Budac a ajuns sã intre în contact cu Al Capone, unul dintre cei mai cunoscuþi gangsteri americani din toate timpurile, cel care a controlat comerþul ilegal cu bãuturi alcoolice pe continentul american în perioada 1920–1930. Budac fãcea un rachiu din prune apreciat de americanii care-l cunoscuserã, iar acest zvon a ajuns pînã la urechile lui Al Capone. Reþeta românului a fost pe placul gangsterului american, motiv pentru care Ieronim Budac a devenit unul dintre oamenii de încredere ai lui Al Capone. Din afacerile fãcute cu marele gangster american a apãrut ºi cel mai interesant episod petrecut de român peste Ocean. Budac a intrat cu un camion plin cu alcool de contrabandã în fluviul Mississippi, pentru a scãpa de poliþiºtii care se aflau pe urmele sale. „Întors în þarã, a povestit rudelor cã, printre altele, în perioada prohibiþiei antialcoolice, a fost angajat de marele gangster Al Capone sã-i transporte cu camionul masive cantitãþi de whisky. Într-una din întîlnirile sale cu Poliþia Federalã, în baza instrucþiunilor marelui boss, a intrat cu camionul plin de bãuturi în fluviul Mississippi, salvîndu-se de douã ori, o datã de la o moarte aproape sigurã ºi a doua oarã din mîinile Poliþiei“, au scris Traian Cînduleþ ºi Ilie Costache în „Monografia Comunei Cîrþiºoara“. Ardeleanul ºi-a înte-
meiat o familie în America, însurîndu-se cu o fatã taman din satul sãu natal, Cîrþiºoara, o anume Maria. Tatãl acesteia, Ion Tarcea, avea un magazin, la subsolul cãruia Budac ºi-a amenajat o distilerie, începînd sã producã rachiu de prune ce era vîndut pe piaþa neagrã din Statele Unite ale Americii. Mariajul dintre Ieronim ºi Maria nu a durat foarte mult, cei doi despãrþindu-se, iar Budac nu s-a mai recãsãtorit ºi nici nu a avut copii. Dupã 12 ani petrecuþi în Chicago, Ieronim Budac a luat decizia de a se întoarce acasã, deoarece traficul cu alcool de contrabandã nu mai era profitabil, iar ºeful sãu, Al Capone, devenise þinta principalã a celor de la FBI. În anul 1930, ardeleanul a revenit în satul sãu natal, unde, cu banii strînºi peste Ocean, ºi-a cumpãrat o casã ºi mai multe cazane de rachiu, construind una dintre cele mai importante distilerii din Transilvania. Le-a povestit apropiaþilor cã în Statele Unite a lucrat ca ºofer pentru Al Capone. La scurt timp de la întoarcerea în localitatea natalã, Ieronim Budac a fost votat primar din partea liberalilor. Acesta a condus localitatea Cîrþiºoara timp de 14 ani, pînã cînd la putere au ajuns comuniºtii. Ieronim Budac a murit la data de 23 septembrie 1977, el fiind îngropat în cimitirul bisericii din Cîrþiºoara. DÃNUÞ ZUZEAC
(mai) ºtim asta… pentru cã urmeazã un ºir de regi ºi regine… despre care se spune cã ar fi fãcut România Mare, cã fãrã ei, practic, românii ar fi încetat de mult sã existe – cel puþin ca Stat. Oh, desigur, reciproca nu e discutabilã, în sensul cã ei, regii, fãrã români ar fi fost tot niºte… ce? Despre asemenea afirmaþii, explicite sau implicite, nu pot sã comentez decît cã ele nu sînt rînduri de adevãr istoric, ci osanale nemeritate aduse unei strãinãtãþi care nu a fãcut decît… ceea ce face ºi acum: sub pretextul cã ne salveazã, ne-a pus laþul robiei de gît ºi ne învaþã ºi cîntecul cu care sã o slãvim! Marile Puteri… Am înþeles cã trebuie sã dãm cezarului ce este al cezarului, dar nu înþeleg de ce se omite cã trebuie sã-i dãm mai întîi lui Dumnezeu ce I se cuvine? Nu cumva poporul a fost cel creat prin graþia lui Dumnezeu ºi nu regele strãin? Nu e firesc cel puþin sã ne întrebãm - oare ce Românie ar fi creat acea generaþie extraodinarã, condusã, încã mulþi ani, de un domn ca Alexandru Ioan Cuza, fãrã presiunea, ºantajul ºi imixtiunea Marilor Puteri? „Marele rege Carol“… un personaj rigid, plafonat, avînd toate caracteristicile unei frîne a dezvoltãrii unui stat tînãr ºi încrezãtor în figurile luminoase ale generaþiei patriotice de care aminteam. Jertfa de sînge cu care s-a obþinut Independenþa a însemnat ºi îndepãrtarea unora dintre marii români, în frunte cu Alecsandri ºi Kogãlniceanu – cel care îndrãznise sã anunþe el, românul, înaintea regelui „Marilor Puteri“, marea nãzuinþã a generaþiei eroice: „Sîntem independenþi, sîntem o naþiune de sine stãtãtoare“. Lui Cuza, „marele rege“ îi interzisese revenirea în þarã, condamnîndu-l la moarte în exil. Cu doar un an înaintea lui Cuza, murise, într-un spital, atît de sãrac încît nu a avut haine cu care sã fie îngropat, Dimitrie Bolintineanu, genialul poet ºi ministru de Externe din perioada Unirii, creator al învãþãmîntului românesc pentru românii de peste graniþe. Dupã doar cîþiva ani, Alecsandri, poate adevãratul creator al Unirii, va muri izolat de lume la Mirceºti, în conacul poeziei… Cu doi ani înainte, se stingea, tot izolat de lume ºi îndurerat Costache Negri, omul care renunþase din patriotism la tronul Principatelor ºi despre care Eminescu avea sã scrie „(…) îi datorãm, în bunã parte, toate actele mari sãvîrºite în istoria modernã a românilor“. ªi prea puþin rostita elegie a sufletelor cãrora le datorãm numele de români are încã multe strofe… Culmea este cã am ajuns noi înºine sã credem marele fals istoric – anume cã lovitura de stat a „monstruoasei coaliþii“, cã aducerea pe tron a unui agent al Marilor Puteri - ºi,
implicit, cã izgonirea, exilarea sau îndepãrtarea marii generaþii româneºti – ei bine, toate acestea au fost condiþii sine qua non pentru devenirea noastrã ca naþiune, ca stat unit, ca România Mare! Mai sfruntatã minciunã, nici cã se putea! Ce a însemnat „monarhia agenturã“, în urmãtorii ani? Pe parcursul a patru domnii „glorioase“, România a fost transformatã într-o colonie economicã, ale cãrei bogãþii erau proprietatea companiilor strãine, politica externã era dictatã de interesele „aliaþilor“, ducînd la implicarea þãrii în conflicte cu consecinþe dezastruoase în cîteva rînduri – practic, România devenind un pion manevrat de alþii pe tabla de înfruntãri internaþionalã. Poporul român, relativ numeros, era un bun atu pentru calculele ºi manevrele Puterilor… Da, România devenise, la un moment dat, „Mare“, dar a cui era aceastã Românie? A românilor? Poate doar cu numele… Vã sunã cunoscutã aceastã stare vouã, congenerilor mei? ªi ca sã nu credem cã Marile Puteri au riscat prea mult cu „monarhii agenþi“, sã vedem pe cine au trimis sau acceptat în colonia de la Dunãre? Carol, aºa cum am scris mai sus, un personaj rigid ºi limitat, fidel casei prusace; Ferdinand, un bonom recunoscut pentru inteligenþa neglijabilã ºi pentru indecizia proverbialã; Carol II, un personaj cupid, obsedat ºi dominat sexual, fantasc, uºuratic ºi orgolios; despre Mihai… acesta nici mãcar nu a existat în hrisoavele destinului, nici mãcar cu excepþia actului inevitabil de la 23 august. O excepþie a fost regina Maria, o personalitate, o femeie frumoasã, autoritarã ºi persuasivã, inteligentã… ca mulþi alþi oameni de încredere pe care Albionul i-a trimis în misiuni importante. În aceste condiþii, în faþa acestei enumerãri, stau ºi mã întreb: oare cine poate crede cã o Românie a lui Cuza ºi a generaþiei marilor români ar fi fost mai micã, mai înrobitã, mai bicisnicã, decît cea „fãuritã“ de regii strãini trimiºi de Marile Puteri?! Corolar - oare cine crede azi cã darul Euroatlantic este salvarea? Ce a fost ’89? Ce se întîmplã din ’89 încoace este oare altceva decît o mare, continuã ºi monstruoasã coaliþie? Este altceva decît „integrarea“ noastrã ca pioni pe o tablã de ºah mult mai complicatã decît acum 150 de ani? Sînt cei din fruntea Statului altceva decît agenþi strãini? Greºelile Istoriei se repetã, mai ales atunci cînd cetãþeanul omite sã facã apel la douã daturi de la Dumnezeu - raþiunea ºi naþiunea. Regi, partide, alianþe strategice, uniuni - sînt tot daturi, dar nu de la Dumnezeu, ci de la falºi zei. DRAGOª DUMITRIU
Pag. a 18-a – 26 februarie 2016
Cazuri celebre din istoria criminalisticii
Bijuterii de familie (3) „Smog-ul“ Londrei era, în acea dimineaþã de octombrie a anului 1939, mai supãrãtor ca niciodatã. Sîntem la etajul IV al unei clãdiri cenuºii ºi austere, pe coridorul din dreapta, în camera 404. Un bãrbat înalt, bine legat, cu înfãþiºare de fost luptãtor de catch, se plimba gînditor prin birou. Despre James Pearson, omul cu înfãþiºare de luptãtor în retragere, în realitate inspector-ºef la Departamentul de Investigaþii Criminale (C.I.D.) al faimosului Scotland Yard, se povesteau, în tainã, multe întîmplãri, personajul bucurîndu-se de o adevãratã celebritate în lumea interlopã. Aºezat într-un fotoliu, în faþa biroului inspectorului-ºef, se afla un bãrbat de aproximativ 40 de ani, îmbrãcat impecabil. - Dragã Ronnie - i se adresã inspectorul-ºef sergentului Ronal Garfield - te-am chemat pentru a-þi încredinþat un nou caz. De data aceasta este vorba de o afacere deosebit de dificilã, iar eu, din pãcate, se vede treaba cã am îmbãtrînit, cãci nu am nici cea mai
Lecturi de vacanþã
TURISMUL SEXUAL (23) Locul de joacã (2) Broºura lui Clarke promitea clienþilor un Disney World pentru adulþi, admiterea în interiorul acestuia costîndu-i doar 600 de dolari; ei erau încurajaþi sã „aleagã cadrul“, dupã „o scurtã cãlãtorie cu jeepul în «Sin City», cãtre un stabiliment foarte special, intitulat OK Corral, unde sînt priponite zeci de iepºoare nãrãvaºe”. Clarke s-a oferit sã furnizeze „puiºori“ - prostituate copile - pentru un lucrãtor de la „Christian Aid“, care s-a dat drept potenþial client. El i-a dat lucrãtorului sub acoperire cîteva indicaþii, spunîndu-i cã, pentru a avea relaþii sexuale cu o fatã de 12 ani, „trebuie sã o faci sã se simtã bine ºi sã îi oferi, sã spunem, hamburger ºi cartofi prãjiþi, ceva ce, probabil, ea nu a mai mîncat niciodatã. Apoi, va face pentru tine tot ceea ce îi ceri”. Pînã recent, au existat foarte puþine riscuri în materie de legalitate pentru turiºtii sexuali interesaþi de copii. Majoritatea prostituatelor minore sînt ele
O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ
CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (2) Suporterii lui De Vere au o problemã încã ºi mai mare cu lucrãrile tîrzii ale lui Shakespeare, mai cu seamã Furtuna, de obicei datatã la 1611, care este invariabil consideratã cã se bazeazã pe aºa-numita „Scrisoare a lui Strachey“ , o relatare a faimosului naufragiu din 1609, scrisã în 1610 de William Strachey, secretarul companiei London Virginia, despre voiajul fatal al navei Sea Venture, vasul companiei. În 1610, De Vere era mort de 6 ani. Explicaþia lui Looney era cã Furtuna fusese, de fapt, scrisã de altcineva. Oxfordieni recenþi au negat cã Furtuna a fost influenþatã de Scrisoarea lui Strachey sau cã vreuna dintre operele presupus tîrzii ale lui Shakespeare au fost, în realitate, scrise dupã 1604. Unii autori oxfordieni au creat o nouã cronologie a operelor lui Shakespeare, potrivit cãreia multe dintre lucrãrile acestuia au fost scrise înainte de 1589-1590. Spre exemplu, numeroºi oxfordieni dateazã piesa Hamlet la începutul anilor 1580, arãtînd cã un Hamlet mai timpuriu (cunoscut ca Ur-Hamlet) a fost, cu siguranþã, jucat pe scenã nu mai tîrziu de 1589. Macbeth, de obicei datatã în 1605 -1606, se poate sã fi fost o piesã anonimã pierdutã, jucatã în 1567-1568 sau, probabil, scrisã imediat dupã execuþia lui Mary Stuart, în 1587 - ºi aºa mai departe. Cel mai important element pozitiv din argumentaþia în favoarea lui De Vere se referã la numeroaselor evenimente din viaþa sa, care sînt, se pare, oglindite în lucrãrile lui
ROMÂNIA MARE“
micã idee cum s-o abordez... Nu este vorba de o crimã obiºnuitã... poate cã nici mãcar nu e vorba de o crimã, iar cei implicaþi fac parte din „high society“. Pe scurt, doctorul Frank Simey este bãnuit de tentativã de ucidere a celei de-a treia soþii a sa, Edith, nãscutã Devenpole, fiind suspectat de utilizarea, în acest scop, a unei otrãvi necunoscute. Inspectorul Pearson îl puse, astfel, la curent cu datele problemei, dacã se pot numi astfel. - ªi încã ceva, spuse inspectorul Pearson, cît mai multã discreþie, ºi þine-mã la curent cu tot ce afli. Cu o miºcare bruscã, sergentul Garfield se ridicã din fotoliu ºi, cu o strîngere puternicã de mînã, îºi luã rãmas bun de la ºeful sãu. Fãrã a pierde nici o clipã, dupã ce fãcu formalitãþile cerute de o percheziþie, sergentul Garfield merse la Spitalul West House. Discuþia cu medicul care o îngrijea pe doamna Simey, Jim Evans, a fost sãracã în detalii: „Lady Edith suferã de o afecþiune a sîngelui, datoritã unei intoxicaþii cu o substanþã necunoscutã. Este exclusã orice maladie microbianã“, a þinut sã-l asigure doctorul. „Decît nimic, totuºi am reþinut ceva“, meditã sergentul Garfield, în timp ce automobilul îl transporta spre locuinþa doctorului Simey. Ipoteza unei otrãviri se pare cã nu este lipsitã de temei. Dar cu ce? ªi mai ales în ce scop? În timp ce-l frãmîntau aceste gînduri,
Garfield ajunse în Wicklow Street, la numãrul 2. Obiºnuit sã nu mai fie surprins de nimic, vila elegantã în faþa cãreia se afla îi stîrni totuºi un fior de admiraþie. Strãbãtu cu paºi mari peluza ºi sunã îndelung la uºa de la intrare. Nu trebui sã aºtepte mult ºi îi deschise un majordom. Sergentul se legitimã ºi îi expuse motivul vizitei, arãtîndu-i ordinul de percheziþie. Sergentul Garfield începu sã-ºi facã metodic cercetãrile. Examinã îndelung apartamentul, camerã cu camerã, insistînd asupra dormitorului, care era aºa de mare încît ocupa aproape tot etajul: o camerã plãcutã, cu un pat dublu de tip vechi ºi cu o mobilã, de asemenea, veche, în stil georgian, fotolii mari îmbrãcate cu creton, o toaletã cu o imensã oglindã de cristal, cîteva gravuri pe pereþi. Cãutã urme de vãrsãturi, bãnuind cã poate fi vorba de o otrãvire. Dar totul strãlucea de curãþenie ºi fiecare lucru era la locul sãu. Cum sã descoperi ceva în asemenea condiþii? Cu toate acestea, detectivul nu se descurajã. De la uºã ºi pînã la pat, cercetã centimetru cu centimetru. Obosit, se aºezã în cele din urmã pe un scaun, simþind asupra sa privirea dezaprobatoare a servitorului, a cãrui prezenþã mutã îl acompaniase tot timpul. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU
însele fiice de prostituate, sau aparþin categoriei celei mai defavorizate a comunitãþii; de multe ori, existã o înþelegere secretã între cei care au grijã legal de un copil ºi cel care îl abuzeazã. Dacã un turist strãin este prins de autoritãþi, de obicei, el poate sã scape de acuzaþie plãtind mitã, iar, uneori, þara de baºtinã a turistului pare mulþumitã cîtã vreme astfel de abuzuri se petrec în strãinãtate - cîteva ambasade europene se spune cã i-au ajutat pe cetãþenii lor sã scape de acuzaþiile de abuz sexual împotriva copiilor din strãinãtate. Sînt ºi alte probleme legale care contribuie, de asemenea, la nivelul scãzut de risc pentru turiºti, aºa cum este explicat clar în broºura de ºtiri, din 1994, a ECPAT (End Child Prostitution in Asian Tourism Opriþi prostituþia copiilor în turismul asiatic): ,,Oficialii guvernamentali sînt, în marea lor majoritate, confuzi din cauza contradicþiilor dintre promovarea turismului de cãtre guverne ºi politica de suprimare a abuzului sexual al copiilor... Perioadele de ºedere a strãinilor în þãrile-gazdã sînt, de obicei, scurte. Astfel, cînd abuzurile devin cunoscute, strãinul a pãrãsit deja þara. Apoi, este foarte dificil de localizat copiii victimizaþi - care ar putea fi vagabonzi, sau provenind din familii destrãmate - ºi de a-i convinge sã depunã mãrturie în proces. Ei nu vor sã fie martori, deoarece cred cã sînt, ºi ei, vinovaþi“.
În cursul anilor ‘90, presiunile exercitate de ONGuri (precum ECPAT ºi FACE) au forþat þãrile occidentale sã conºtientizeze infracþiunile comise de cetãþenii lor împotriva copiilor din þãrile în curs de dezvoltare. Ca urmare, în a doua parte a anilor ‘90, au fost adoptate „legislaþii extrateritoriale” de cãtre majoritatea statelor din vestul Europei, de Australia ºi Noua Zeelandã, prin care cetãþenii acestora devin susceptibili de ispãºire a pedepselor în propria þarã, pentru abuzurile împotriva copiilor, comise în exterior. Primul britanic condamnat potrivit noii legislaþii a fost Gerald Draper, de 64 de ani, proprietarul unei tabere, care a abuzat copii britanici în Franþa. Printr-o ciudatã inversiune a fenomenului privind turismul sexual pentru copii, turiºtii erau, în acest caz, copiii care au fost abuzaþi. Draper conducea o tabãrã în Bretagne, Le Grand, Motives (sic), terenul destinat acestui scop fiind cumpãrat în 1993. Dupã ce proiectul sãu, de înfiinþare a unei colonii de nudiºti, a eºuat, el a construit o tabãrã care, potrivit broºurilor de promovare, era prezentatã ca fiind o staþiune destinatã familiilor. (va urma) PATRICK BLACKDEN
Shakespeare, atît în piese, cît ºi în multe dintre sonete. Potrivit oxfordienilor, aceste ecouri autobiografice distincte reflectã, în mod clar, viaþa lui De Vere, dar nu pot sã îi fie aplicate lui William Shakespeare, actorul din Stratford. Au fost propuºi mulþi alþi candidaþi la paternitate: în 1958, R. C. Churchill întocmeºte o listã cu 21 de asemenea pretendenþi ºi au mai fost adãugaþi ºi alþii de atunci încoace. Probabil cã cel mai cunoscut este Christopher Marlowe (1564 - 1593), marele dramaturg, contemporanul lui Shakespeare. Potrivit tuturor relatãrilor istorice, Marlowe a fost ucis într-o încãierare dintr-o cîrciumã din Deptford, la 30 mai 1593 (probabil cã era fie spion, agent secret sau agent dublu) la vîrsta de 29 de ani, fapt care ar face dificil ca el sã fi scris cele 31 de piese shakespeariene, care sînt, în mod convenþional, datate ca fiind scrise între 1594 ºi 1613. Susþinãtorii teoriei lui Marlowe afirmã cã acesta a supravieþuit ºi s-a mutat în Franþa, unde a continuat sã scrie piese. Alþi candidaþi la paternitate sînt William Stanley, al ºaselea conte de Derby (1561 -1642) ºi Roger Manners, al cincilea conte de Rutland (1576-1612), care ar fi avut vîrsta de 13 sau 14 ani cînd au apãrut primele lucrãri ale lui Shakespeare. O altã posibilitate ar fi cã piesele lui Shakespeare au fost scrise de un grup de autori, probabil condus de Sir Francis Bacon, care l-ar fi putut include pe De Vere, Marlowe ºi pe alþii. Împotriva acestor puncte de vedere, aºa-numite „grupiste”, sînt probele care atestã cã toate lucrãrile lui Shakespeare par a avea o singurã „voce“; cã ar trebui sã existe unele dovezi, dacã un asemenea efort de colaborare, de mare extindere, ar fi avut, într-adevãr, loc; ºi cã nu existã nici un argument care sã susþinã aceastã teorie. Autorul lucrãrii de faþã a scris, împreunã cu Brenda James, The Truth Will Out (2006), în care afirmãm cã lucrãrile lui Shakespeare au fost scrise de Sir Henry Neville (cca. 1562-1615), ºi susþinem acest lucru cu ceea ce noi considerãm drept dovezi convingãtoare. Ipotezele antistratfordiene au
avut un impact slab sau inexistent asupra pãrerii generale contemporane. Existã douã motive principale pentru aceastã stare de lucruri. În trecut, nu a fost descoperitã nici o alternativã „Shakespeare” cu adevãrat credibilã. Cel puþin la fel de importantã, însã, este atitudinea „instituþiei” Shakespeare faþã de orice discutare a chestiunii paternitãþii ºi, în special, atitudinea departamentelor de literaturã englezã din universitãþile din întreaga lume. De vreme ce aceastã atitudine nu este înþeleasã corect, meritã ca situaþia sã fie prezentatã în detaliu. Pînã destul de tîrziu în Secolul XX, practic toþi cercetãtorii importanþi ai lui Shakespeare au fost amatori, adicã persoane care nu deþineau nici o poziþie universitarã. Edward Malone (1741-1812), primul adevãrat biograf al lui Shakespeare ºi editorul unei ediþii în 15 volume a operelor acestuia, a fost avocat pledant; Howard Staunton (1810 -1874), autorul unei ediþii în 3 volume Shakespeare ºi primul care a publicat o reproducere fotograficã a volumului First Folio, a fost ziarist, cunoscut ºi ca cel mai puternic jucãtor de ºah din lumea anilor 1840. Chiar ºi în prima jumãtate a Secolului XX existau, în afara lumii academice, importanþi cercetãtori ai lui Shakespeare. E.F. Halliday (1903-1982), autorul extraordinar de utilei lucrãri A Shakespeare Companion (iniþial 1952; ediþie revizuitã în 1964), a fost profesor în învãþãmîntul preuniversitar la Cheltenham, înainte de a deveni scriitor cu normã întreagã. Este semnificativ faptul cã omul care a fost, ºi probabil încã este, cel mai important dintre toþi cercetãtorii lui Shakespeare, Sir Edmund Kerchever Chambers (E. K. Chambers, 1866 - 1954), era funcþionar public în cadrul Ministerului Educaþiei, care, pînã cînd s-a pensionat, în 1926, a întreprins cercetãri în timpul sãu liber. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN
ROMÂNIA MARE“
Aºa vã place Istoria?
Cum au murit oamenii celebri... (93) SAINT-ÉVREMOND (Charles de Marguetel de Saint-Denis de) Scriitor, moralist ºi critic francez Data morþii: 9 septembrie 1703 (la 88 de ani) Cauza: crizã de uremie Locul: Londra (Marea Britanie) Înhumat: Abaþia Westminster, Londra Spre sfîrºitul vieþii, acest gourmet libertin, care crease moda vinului de Champagne, ºi-a pierdut legendara poftã de mîncare. Cînd, înainte de a se stinge, a fost întrebat dacã voia sã se împace cu cineva, a rãspuns: „Aº vrea sã mã reconciliez cu propriul meu apetit!“. Pe noptiera lui se afla o carte de Titus Petronius Niger (autorul romanului Satyricon), în care subliniase o frazã: „A muri înseamnã doar a înceta sã trãieºti“. • Nu cã mi-ar fi chiar fricã sã mor, dar prefer sã nu fiu de faþã cînd va fi sã se întîmple. (Woody Allen, regizor de film, nãscut în 1935). *** SAINT-EXUPÉRY (Antoine de) Scriitor ºi aviator francez Data morþii: 31 iulie 1944 (la 44 de ani)
ANTARCTICA - Din tainele celui de-al ºaselea continent (5) Un imens laborator al Pãmîntului Te poþi întreba: atunci ce-i aduce pe aceºti oameni în Antarctica? Mediul ostil, condiþiile grele, munca obositoare, riscul ºi stress-ul sînt argumente care, mai degrabã, descurajeazã. Atunci, de ce vin? Unii, pentru cîºtig: salariul mediu este mai mult decît satisfãcãtor, iar hrana, cazarea ºi curãþenia sînt asigurate. Dar pentru tinerii voluntari care gãsesc aici ocazia de a-ºi satisface serviciul militar într-o manierã mai originalã decît la cazarmã, cîºtigul este infinit mai mic. Or, numai ei reprezintã o treime din efectiv. Se pare, deci, cã Antarctica îi atrage pe oameni din alte motive: aventurã, caracterul aproape mistic al locului, frumuseþea uneori halucinantã, dar mai ales munca de aici, privilegiul de a lucra în cel mai minunat laborator ºtiinþific al planetei. La Dumont d’Urville, cea mai mare parte a clãdirilor este destinatã cercetãrii. Aici se pãtrunde prin niºte porþi masive izolante, se traverseazã o camerã de protecþie ºi, de-a lungul unui culoar, se trece prin faþa unui ºir de laboratoare, unde, cu ajutorul unor aparate complexe, se studiazã la fel de bine componenta nuclearã a radiaþiei cosmice, ca ºi polimorfismul enzimatic la nevertebratele marine. La acestea se adaugã o multitudine de ºtiinþe ale Universului, cu programe de paleoclimatologie, astronomie ºi astrofizicã, geomagnetism, seismologie, geodezie, biologie marinã, terestrã ºi umanã, ca ºi observaþii privind ionosfera, aurorele ºi luminiscenþele atmosferice ºi, bineînþeles, gheaþa. Acest ultim domeniu îi aparþine lui Claude Lorius, care conduce serviciul din Grenoble de glaciologie ºi geofizicã a mediului înconjurãtor. Dupã 30 de ani de activitate, el pãstreazã un entuziasm extrem de tineresc pentru meseria aleasã. La tabãra Prudhomme, o bazã satelit a lui Dumont d’Urville,
150.000 de pinguini au murit dupã ce un iceberg gigant i-a lãsat izolaþi pe uscat 150.000 de pinguini Adélie care trãiau în Antarctica au murit dupã ce un iceberg de dimensiunile Romei a rãmas blocat în apropierea coloniei lor, obligîndu-i sã meargã zeci de kilometri pînã sã ajungã la mare, pentru a reuºi sã se hrãneascã. Pinguinii trãiau în zona Capului Denison, în Golful Commonwealth, pe o suprafaþã întinsã de gheaþã, cu ieºire largã la mare. În 2010, însã, un bloc de gheaþã imens, cu o suprafaþã de 2.900 km pãtraþi a rãmas blocat în Golf, astfel cã pinguinii au fost, pur ºi simplu, izolaþi pe uscat, scrie publicaþia ,,The Guardian”, citatã de gândul.info. Se pare cã icebergul a plutit în apropierea coastei timp de 20 de ani, înainte sã se izbeascã de calota glaciarã ºi sã rãmînã înþepenit. Astfel, pentru a se hrãni, pinguinii tre-
Pag. a 19-a – 26 februarie 2016
Cauza: doborît în misiune Locul: deasupra Mediteranei Înhumat: trupul nu i-a fost gãsit În ziua aceea de 31 iulie, „Saint-Ex“ – cum i se spunea – decola, la ora 8.30, de la Borgo, la sud de Bastia, la bordul avionului sãu Lightning 223, cu o misiune de recunoaºtere fotograficã deasupra Lyonului. Nu s-a întors la ora prevãzutã, deºi timpul era excelent ºi marea era calmã. A fost, oare, doborît în zbor avionul pilotat de el? Radioul german n-a dat nici un comunicat din care sã reiasã cã Luftwaffe ar fi doborît vreun aparat care sã poatã fi cel al lui Saint-Exupery. A avut o panã de oxigen? Avînd în vedere cã la 30 000 de picioare o panã de oxigen de un minut e fatalã ºi cã el consuma, de regulã, mult oxigen, mai ales dupã o noapte prea scurtã, ipoteza nu e de neglijat. De altfel, cu cîteva zile mai înainte, puþin lipsise sã i se întîmple aºa ceva: la 10 000 m, o defecþiune a inhalatorului l-a obligat la un picaj pe verticalã. A leºinat, dar ºi-a revenit la 2000 m ºi a aterizat în ultimul moment. „Revenirea asta e un miracol!“, îi scria unui prieten în ultima sa scrisoare, pe care o încheia cu o mãrturisire: „Dacã voi fi doborît, nu regret nimic, absolut nimic. Viitorul cuib de termite mã înfioarã, le urãsc însuºirile de roboþi. Eu, unul, eram fãcut sã fiu grãdinar!“. Nici epava aparatului, nici trupul pilotului nu au mai fost gãsite, nici în 1944, nici în 1993, cînd Institutul Francez de Cercetare pentru Exploatarea Mãrilor (IFREMER) a studiat largul zonei Carqueiranne. ªi totuºi, la 3 septembrie 1944, un soldat necunoscut, aruncat la þãrm de valurile Mediteranei, a fost înmormîntat în cimitirul satului. Era „un bãrbat corpolent, cu o constituþie viguroasã, cu vîrsta între 30 ºi 40 de ani ºi mãsurînd cam
1,75 m, asupra cãruia au fost gãsite resturi de echipament militar“. Urmaºii lui - nepoþii ºi strãnepoþii - au refuzat ca trupul sã fie exhumat, dorind sã respecte voinþa Mariei de Saint-Exupéry, mama scriitorului, de „a lãsa aviatorul sã se odihneascã în pace, acolo unde se aflã “. Ultimele biografii ale lui „Saint-Ex“ avanseazã alte ipoteze. Una dintre ele lasã sã se înþeleagã cã scriitorul, pradã unei crize mistice, s-ar fi retras sub o altã identitate la o mînãstire. O alta acrediteazã ipoteza sinuciderii, susþinutã de adînca dezamãgire ce transpare din scrisori, de complicata sa viaþã personalã, de o sãnãtate precarã ºi de teama de viitor.
situatã în marginea extremã a continentului, elicopterul ne lasã în apropierea a douã caravane portocalii care gãzduiesc, foarte incomod, un grup de glaciologi. Lorius coboarã din aparat ºi începe sã ne expunã misterele ºi miracolele stratului de gheaþã. În acest loc, gheaþa formatã în vechime ajunge la suprafaþã, astfel încît fãrã sã se foreze la mare adîncime, se pot extrage porþiuni de gheaþã, numite „dopuri” - care conþin bule de aer provenind din atmosfera de acum 20 de mii de ani. „Citirea” acestor dovezi este fundamentalã pentru cunoaºterea trecutului planetei noastre, ca ºi pentru viitorul ei. Aceste bule de aer înmagazineazã probe ale climatelor vechi, dar ºi ale perturbãrilor care au agitat globul, de la erupþiile vulcanice pînã la totalitatea experienþelor nucleare din atmosferã, demonstrînd astfel cã întreaga lume este contaminatã de era atomicã. Aceste bule sînt, de asemenea, semnalele de alarmã ale omenirii; ele denunþã cu precizie degradarea aerului ºi sînt martorele creºterii îngrijorãtoare a conþinutului acestuia în gaz carbonic. Or, se ºtie cã aceastã creºtere a C02 provoacã efectul de serã, a cãrui consecinþã este o încãlzire a climatului general al planetei. Rezultatele pot fi dezastruoase, cãci topirea gheþurilor ar duce la ridicarea nivelului oceanelor cu 120 m, acoperind astfel douã treimi din spaþiul vital al omenirii. Din fericire, aceastã perspectivã este foarte îndepãrtatã, dar gheþurile Antarcticii ne aratã cã proporþia de gaz carbonic din atmosferã a sporit deja cu 30 la sutã de la începutul Secolului XX. Studiul „dopurilor” glaciare echivaleazã, deci, cu supravegherea pulsului Pãmîntului, ºi de aceasta se ocupã, farã îndoialã, domeniul cel mai important al cercetãrii ºtiinþifice de pe continent. Dar, pentru a afla mai mult, trebuie forat ºi mai adînc. La baza ruseascã Vostok, reputatã, între altele, pentru cã deþine recordul de frig ºi de inaccesibilitate, a fost nevoie de mulþi ani de efort pentru a decupa un „dop” de gheaþã la 2.000 m adîncime, depãºind cu mult cele-
lalte douã foraje la mari adîncimi, efectuate, pe de o parte, de americani la staþia Byrd, ºi, pe de alta, de cãtre francezi, în zona Dome C, aducînd la suprafaþã bule de aer vechi de 1.500 de ani. Astãzi, noi tehnici urmeazã sa fie puse în aplicare. Laboratorul din Grenoble a reuºit sã perfecþioneze un sistem de forare electromecanicã ce permite atingerea unei adîncimi de 4.000 metri. Australienii ne-au arãtat, la Hobart, o coloanã de foraj foarte complexã, cu care sperã sã atingã cote similare. Aplicarea acestor tehnici nu se poate face decît în timpul verii australe ºi, în plus, ea cere timp. Pentru moment, reîntorºi la bazã, ne încãlzim în laboratorul de biologie animalã, unde au loc discuþii aprinse. Între douã runde de explicaþii despre cîntul pinguinilor imperiali ºi mecanismul lor de economisire a proteinelor în perioade de post prelungit (un sistem patologic ce-i va ferici pe toþi obezii, atunci cînd i se va descoperi secretul), aceleaºi argumente se schimbã dintr-o parte în alta, dar fãrã animozitate; sosirea noilor ocupanþi va fi abia peste o lunã ºi este încã prea devreme pentru dispute mai aprinse. Cei ce au petrecut aici iarna trecutã vor reveni cu noi la Hobart. Ei sînt preocupaþi de apropiatul contact cu civilizaþia ºi, dupã un an de izolare completã, nu ºtiu de fel care le vor fi reacþiile. Îngrijorarea îi însoþeºte pe tot parcursul, fãcîndu-i tovarãºi foarte tãcuþi în aceastã cãlãtorie de întoarcere. Ei nu se aºteaptã deloc la prima emoþie pe care o vor încerca atunci cînd, eliberat în sfîrºit de un al treilea uragan care l-a zguduit din toate încheieturile, vasul „Polarbjorn” va pãrãsi Golful Furtunilor, lãsînd Pot de Fer la tribord, pentru a înainta apoi pe liniºtitul curs al Rîului Derwent: „Copaci, iarbã... Uitasem aproape cã existã”, va murmura unul dintre veteranii exploratori. Sfîrºit (Traducere ºi adaptare de ANCA GRIGORIU)
buie acum sã parcurgã pe jos o distanþã de aproximativ 60 de kilometri de-a lungul coastei. În timp, aceastã cãlãtorie anevoioasã a avut, însã, efecte devastatoare asupra coloniei.Cercetãrile conduse de oamenii de ºtiinþã de la
va dispãrea în cel mult 20 de ani, dacã gheaþa care acoperã marea nu se va sparge, sau dacã icebergul gigant, numit de cercetãtori ,,B09B”, nu este dislocat. Existenþa pinguinilor Adélie în zonã este cunoscutã de mai bine de 100 de ani, dar, în situaþia actualã, perspectiva privind supravieþuirea exemplarelor din aceastã specie, rãmase la Capul Denison, este una extrem de îngrijorãtoare. „Oprirea icebergului B09B în Golful Commonwealth, în estul Antarcticii, ºi creºterea ulterioarã rapidã a suprafeþei de gheaþã care se aflã ºi acum în continuã expansiune au determinat mãrirea distanþei pe care pinguinii Adélie stabiliþi în zona Capului Denison trebuie sã o parcurgã pentru a gãsi hrana necesarã supravieþuirii. Acest eveniment a provocat un experiment natural care ne permite sã investigãm impactul pe care îl are evenimentul eºuãrii icebergurilor, dar ºi efectul extinderii gheþii de-a lungul coastei de est a Antarcticii”, au scris cercetãtorii, într-un articol publicat în ,,Antarctic Science”.
Centrul de Cercetare pentru Schimbãrile Climatice, de la Universitatea New South Wales, din Australia, au arãtat cã, din 2011 ºi pînã în prezent, colonia care însuma pe atunci 160.000 de pinguini s-a redus la doar 10.000 de exemplare. Aceiaºi experþi estimeazã cã întreaga colonie
*** SAINTE-BEUVE (Charles-Augustin de) Scriitor francez Data morþii: 13 octombrie 1869 (la 65 de ani) Cauza: abces la prostatã Locul: Strada Montparnasse nr.11, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montparnasse, Paris Retenþie urinarã, cistitã, calculi la vezicã ºi, în cele din urmã, abces la prostatã: trist ºi dureros sfîrºit pentru Sainte-Beuve. „Un arc s-a stricat, o rotiþã s-a oprit, trebuie învîrtitã cu mîna, îi explica lui Flaubert. S-o spunem pe ºleau: nu mai urinez, dar deloc...“. Finalul a fost o crizã de uremie. Misterioase, ultimele lui cuvinte au fost: „Nimic dedesubt ,nimic deasupra...“. Înmormîntarea civilã a acestui senator al celui de al doilea Imperiul Francez, fãrã nici un discurs ºi fãrã nici o solemnitate, aºa cum a dorit, a provocat un scandal. (va urma) ISABELLE BRICARD
Pag. a 20-a – 26 februarie 2016
Avertisment al specialiºtilor de la NASA (4) Ce spun scepticii? Un corespondent scria, deunãzi, cã nu crede în existenþa extratereºtrilor, decît dacã i se va aduce o fotografie cu un astfel de specimen. În primul rînd, noþiunea a crede nu rezolvã problemele existente în imensitatea Universului în care trãim. În Biblie putem citi sintagma crede ºi nu cerceta, pentru a-l face pe credincios mai uºor de strunit de cãtre guverne ºi de cãtre capii religiilor. Omul, ca fiinþã raþionalã, trebuie sã discearnã cu propria sa minte problemele cu care se confruntã în viaþa cotidianã, fãrã sã aºtepte ca alþii sã gîndeascã în locul sãu ºi sã-i prezinte soluþii pentru nedumeririle sale. Trebuie sã renunþe la lenea sa cerebralã ºi sã-ºi formeze noi circuite neuronale, care îl fac apt de o gîndire raþionalã. Creierul omului se poate autoperfecþiona la orice vîrstã. În al doilea rînd, oare corespondentul nostru considerã cã oamenii de ºtiinþã sînt datori sã-i dea raportul asupra descoperirilor pe care le fac despre fenomenele ce se desfãºoarã în Univers? Este un mod ciudat de a privi lucrurile. Ce vor face în viitorul apropiat „scepticii“ plãtiþi sã nege existenþa vieþii în imensitatea spaþiului cosmic, pe care îi vedem, în continuare, dîndu-ºi cu presupusul pe diverse canale de televiziune de pe mapamond? Banii pe care îi încaseazã pentru dezinformarea masselor umane se duc, ocara va rãmîne ºi dupã trecerea lor în nefiinþã. Sfîrºit VASILE RUDAN („Jurnal paranormal“)
Întîlniri OZN de gradul... psihologic? (2) Percepþii greºite? Atît percepþia, cît ºi memoria sînt procese constructive, puternic afectate de influenþele de tip „de sus în jos”, adicã de credinþele ºi aºteptãrile preexistente observatorului, afirmã French. OZN-urile sînt, de obicei, vãzute în mod neaºteptat, de regulã în condiþii mai puþin ideale, de multe ori, noaptea. În astfel de condiþii, pot fi percepute detalii care nu au fost, de fapt, prezente. Dimensiunea, distanþa ºi viteza pe cer pot fi estimate greºit, datoritã lipsei unor repere. Obiecte apropiate, de mici dimensiuni, dar ºi stele strãlucitoare ºi planete, meteoriþi, baloane meteorologice, avioane vãzute din unghiuri neobiºnuite, display-uri cu laser ºi felinare chinezeºti pot fi luate drept nave spaþiale extraterestre. De altfel, chiar ºi susþinãtorii cei mai fervenþi ai ipotezei extraterestre acceptã cã peste 95 la sutã din toate observaþiile raportate pot fi explicate astfel. Nici observatorii de profesie, cum ar fi piloþii, astronomii, personalul militar, sau ofiþerii de poliþie, nu sînt imuni la astfel de perceptii greºite. French crede cã, în acest caz, e rezonabil sã admitem cã vor exista explicaþii similare pentru toate observaþiile OZN... Unele decoperiri par sã fie susþinute de dovezi fizice: fotografii, observaþii radar, adîncituri în sol, niveluri de radiaþie ridicate º.a.m.d. Dar, încã de la
Cuvinte din Istorie folosite în mod eronat (3) Stoic Stoicul este, într-o anumitã mãsurã, considerat opusul epicureului. O persoanã cãreia, de exemplu, i-a murit soþia în tinereþe ºi a rãmas cu doi copii de crescut poate fi numitã stoicã, dar cu condiþia de a-ºi fi acceptat soarta cu dîrzenie ºi de a fi depus toate eforturile fãrã lamentãri. Pentru cã ºtim cã acesta este un stoic - cel care acceptã orice întîmplare a vieþii fãrã a se plînge ºi fãrã aºi exterioriza sentimentele. Numai cã nu e chiar aºa. Vechii stoici erau cei care urmau învãþãturile stoicismului, o ºcoalã de gîndire filosoficã, apãrutã în jurul anului 300 î.Chr., în Grecia Anticã. Foarte popular ºi în Imperiul Roman, stoicismul se baza pe meditaþie, conºtiinþa permanentã a sinelui ºi autoevaluare; oferea practicanþilor sãi precepte teoretice ºi texte motivaþionale asupra cãrora sã mediteze. În esenþã, era un fel de religie ºi, în anumite privinþe, seamãnã extrem de mult cu Creºtinismul. Aºadar, cum a ajuns cuvîntul stoic sã fie asociat cu resemnarea interiorizatã, fãrã manifestarea emoþiilor? Stoicii petreceau foarte mult timp meditînd asupra morþii sau asupra apropierii morþii, consideratã testul suprem al caracterului unei persoane. Ei mai credeau cã sentimente precum frica, invidia sau dragostea pasionalã erau rezultatul unor false judecãþi, aºa cã un adevãrat stoic era imun la toate acestea. O viaþã moralã (virtutea
ROMÂNIA MARE“
începuturile fotografiei, s-au produs falsuri, de pildã pentru capturarea imaginilor fantomatice ale unor defuncþi. La ora actualã, cu aplicaþii cum ar fi Photoshop, este mai uºor ca niciodatã sã pãcãleºti credulii. Dar ºi multe fotografii clasice de farfurii zburãtoare s-au dovedit a fi falsificate în mod deliberat. În alte cazuri, fotografii sau clipuri video, cu fenomene naturale sau provocate de om, sînt, pur ºi simplu, greºit interpretate. ªi pe radar pot exista semnale fals pozitive: stoluri de pãsãri sau condiþii atmosferice neobiºnuite... French continuã, argumentînd cã afirmaþiile pãrtinitoare ale martorilor sau ale anchetatorilor pot produce, ºi ele, false dovezi ale unor vizite nepãmîntene. În 1952, George Adamski a susþinut cã a întîlnit o venusianã atrãgãtoare în deºertul din California... Dupa el, mulþi alþii au fãcut astfel de afirmaþii, transmiþînd mesaje importante avertizînd omenirea asupra unor pericole, cum ar fi un rãzboi nuclear sau chiar poluarea. Aceste persoane nu au fost luate în serios nici mãcar de ufologi. Dar, la scurt timp, au apãrut relatãri despre rãpiri OZN. French aminteºte în acest sens cazurile Antonio Villas Boas (1957) ºi Betty ºi Barney Hill (1961). În cel de al doilea caz, detaliile rãpirii au ieºit la ivealã dupã numeroase ºedinte de regresie hipnoticã asupra ambilor martori, realizate de psihiatrul Dr. Benjamin Simon. În 1987, douã cãrþi, care au devenit bestseller, au continuat sensibilizarea opiniei publice: Communion, de Whitley Strieber ºi Intruders, de Budd Hopkins. În prima carte, autorul relata propriile experienþe terifiante referitoare la rãpirea sa. Cea de a doua, afirma cã cercetarile efectuate asupra unor persoane care fuseserã rãpite, implicînd adesea utilizarea regresiei hipnotice, sugereazã cã vizitatorii sînt angajati într-un proiect genetic sinistru, cu intenþia de a produce hibrizi între oameni ºi nepãmînteni. Spre surprinderea multora, în 1994, profesorul John Mack, un psihiatru de la Universitatea Harvard ºi cîºtigãtor al premiului Pulitzer, a publicat o carte în care argumenta cã rãpirile extraterestre „nu sînt halucinaþii, nici vise, ci experienþe reale”. French afirma cã rãpirile OZN constituie un fenomen interesant, prin urmare ar trebui sã fim foarte precauþi în a propune explicaþii universal valabile. Existã ºi farse sau persoane care suferã de boli psihice, dar existã ºi un acord general, atît în rîndul susþinãtorilor, cît ºi al adversarilor ipotezei extraterestre, cã marea majoritate a celor care spun cã au fost rãpiþi sînt normali, sinceri, care cred cu adevãrat cã au experimentat un contact nepãmîntean. Dar psihologul britanic afirmã cã existã ºi studii care aratã cã astfel de persoane ar putea suferi de amintiri false ºi de tendinþa de a raporta experienþe aparent paranormale de toate tipurile. Multe cazuri ar putea fi explicate, crede French, prin paraliziile temporare care apar în timpul somnului sau la trezire ºi dureazã, de obicei, cîteva secunde, fenomen foarte frecvent în rîndul populaþiei. În cazuri mai rare, acestea includ un puternic simþ al unei prezenþe ºi dificultãþi de respiraþie, din cauza unei senzaþii de presiune pe piept. Pot sã aparã halucinaþii, incluzînd lumini sau figuri groteºti care se miºcã în jurul camerei, voci, paºi sau sunete mecanice, ori senzaþia de a fi tras din pat. Mulþi dintre cei care trec prin astfel de experienþe cautã serviciile unui hipnoterapeut, pentru a „recupera” amintirile din restul episodului. Existã studii care sugereazã cã în era consideratã necesarã fericirii) era o existenþã lipsitã de pasiune ºi sentimente.
Cinic Tot grecii sînt cei care au dat lumii un cuvînt al cãrui sens a fost denaturat în timp – cinic. În zilele noastre, termenul descrie o persoanã care crede cã toþi oamenii sînt motivaþi de interese egoiste, o persoanã negativistã, care pune mereu la îndoialã ceea ce alþii spun sau fac. Dar cinicii din Grecia Anticã erau filosofi care practicau autocontrolul, ascetismul ºi trãiau în sãrãcie, considerînd cã astfel poate fi atinsã virtutea moralã. Plãcerea era dispreþuitã. Un cinic celebru este Diogene din Sinop, care a renunþat la orice confort, plãceri ºi convenþii sociale în strãdania sa de a duce o viaþã moralã. De pildã, obiºnuia sã umble desculþ prin zãpadã pentru a-ºi învãþa organismul sã se adapteze la frig. În acelaºi timp, însã, simþea cã este de datoria sa sã-ºi admonesteze semenii sau sã-i reclame dacã îi surprindea bucurîndu-se de lux ºi de plãceri. Diogene se pare cã a fost ºi cel care a transformat accepþiunea iniþialã a termenului în ceea ce îl defineºte astãzi.
Karma Ceea ce ºtim astãzi despre karma, cuvînt care a ajuns sã fie folosit în viaþa de zi cu zi, este echivalent cu expresia „dupã faptã ºi rãsplatã”, fie în sens pozitiv, fie negativ. A primi ceea ce meriþi, în funcþie de comportamentul tãu. Dar karma nu funcþioneazã pe bazã imediatã, aºa cum ne-am obiºnuit sã catalogãm anumite întîmplãri.
acest fel sînt produse false amintiri. Evident, afirmaþiile de mai sus nu puteau rãmîne fãrã replicã din partea ufologilor, inclusiv a celor care au investigat cazuri de rãpire. Unul dintre cei care au rãspuns a fost Stanton Friedman, binecunoscutul investigator al cazului Roswell ºi susþinãtor al ipotezei extraterestre. El a reamintit, între altele, cã a participat, pe 27 iunie 1997, împreuna cu ufologii Nick Pope ºi Timothy Good, la o dezbatere organizatã de televiziunea ITV din Marea Britanie. Au fost invitaþi ºi 3 oameni de ºtiinþã, între care ºi Chris French, dar, conform lui Friedman, „nici unul dintre aceºtia nu ºi-a facut temele în mod adecvat”. Întrebarea fusese: „Viziteazã extratereºtrii Pamîntul?”. Dintre cele 100.000 de persoane care au sunat, 93.000 au spus „da”. Friedman e de pãrere cã recentul articol al lui French ilustreazã în mod clar pãrtinirea ºi ignoranþa sa, întrucît cãlãtoriile interstelare sînt posibile. Existã, probabil, 10.000 de planete pe o raza de 100 de ani-lumina în jurul nostru. Nimeni nu ºtie cîte sînt locuite. Zeta Reticuli 1 ºi 2 sînt doar la o optime de an-luminã una de cealaltã ºi la mai puþin de 40 de ani-luminã depãrtare de noi. Iar o navã care ar accelera constant ar putea ajunge, într-un an, aproape de viteza luminii.
Memorie falsã French nu are dreptate cînd spune cã ºi cei mai fervenþi susþinãtori ai ipotezei extraterestre acceptã cã peste 95 la sutã dintre toate observaþiile raportate pot fi explicate. În cazurile din proiectul „Blue Book”, 21,5% dintre cazuri nu au putut fi explicate. Alte studii au dat valori similare. ªi ce dacã unele cazuri pot fi explicate? Conteazã celelalte observaþii, care indicã faptul ca OZNurile sînt vehicule fabricate ºi folosesc tehnologii nepãmîntene. French mai afirmã cã urmele de pe sol ºi radioactivitatea se datoreazã iepurilor ºi erorilor de mãsurare, ceea ce sînt prostii. French menþioneazã cazul rãpirii lui Betty ºi Barney Hill, dar pare sã ignore lucrãri importante în care a fost examinat cazul. El susþine în mod fals cã cei doi l-au consultat pe Dr. Benjamin Simon pentru „probleme în cãsnicie”, „motiv pentru care ar trebui sã ne îndoim de relatãrile lor”. Psihologul exagereazã ºi rolul „sindromului de memorie falsã” ca o explicaþie pentru rãpiri. Pe scurt, „susþine o mulþime de prostii, în loc sã fie un investigator serios în cãutarea de fapte ºi date”. O altã luare de poziþie a fost cea a lui Kathleen Marden, profesor coordonator în diverse studii postuniversitare de educaþie ºi cercetãtoare a fenomenului OZN ºi a rãpirilor. Ea îl criticã pe French, întrebînd, între altele, cum poate, oare, explica el OZN-urile din jurul instalaþiilor nucleare, fapt pe care Air Force l-a recunoscut încã din 1952? Apoi, French susþine cã ar trebui sã abandonãm toate dovezile radar, video sau fotografice, deoarece unele nu sînt valabile, ceea ce este un raþionament defectuos. Kathleen Marden a scris ea însãºi mai multe lucrãri despre paralizia din timpul somnului, ca ºi despre studiile academice efectuate asupra celor ce spun cã au fost rãpiþi, lucrãri care contrazic afirmaþiile lui French. Psihologul nu a examinat corect nici cazul soþilor Hill, comiþînd intenþionat omisiuni ºi interpretãri tendenþioase. Sfîrºit DAN D. FARCAª Nu. Karma este un concept hindus ºi budist care spune cã toate acþiunile unei persoane, dintr-un ºir de reîncarnãri succesive, îi influenþeazã destinul. În esenþã, karma este justiþia retributivã; eºti pedepsit sau rãsplãtit, dar într-o viaþã viitoare, în funcþie de faptele tale din existenþa prezentã. Conceptul nu poate fi înþeles ºi nici nu este valabil fãrã credinþa reîncarnãrii.
Orwellian Acest cuvînt îþi dã fiori. Orwellianã este orice situaþie similarã cu cea descrisã de George Orwell în romanul sãu intitulat „1984”. Cartea descrie un sistem totalitar din viitor care controleazã gîndirea indivizilor, cu un guvern care supravegheazã populaþia ºi o lume în care lucrurile rele primesc nume care le fac sã sune bine. Termenul s-a rãspîndit încã din 1950 ºi este folosit pentru a cataloga tot felul de situaþii, în general în sens negativ. Mai aproape de noi, scandalul NSA sau legile care permit poluarea Planetei sînt, adeseori, influenþate de acest cuvînt cu conotaþii malefice. Dar George Orwell a mai scris ºi alte romane, fiind chiar un gînditor socialist. De asemenea, spun mulþi, a fost chiar o persoanã de treabã. Aºadar, cuvîntul orwellian ar trebui sã însemne cã cineva este un admirator al lui George Orwell, al ideilor ºi cãrþilor sale. Ceea ce este interesant, dincolo de conotaþia predominant negativã a termenului, este cã persoane cu orientãri politice diferite l-au folosit pentru a descrie conceptele la care nu aderã. Acest lucru poate induce în eroare o persoanã nefamiliarizatã cu opera scriitorului. Sfîrºit Traducerea ºi adaptarea: BIANCA IONIÞÃ
Pag. a 21-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Antologia pãpuºilor cu patru lãbuþe Cei mai buni „prieteni“ ai managerilor: 5 cîini cu poveºti de succes Iubirea faþã de animale nu se manifestã mai puþin atunci cînd conduci o companie, aºa cã unii dintre managerii români care au animale de companie le þin pe acestea aproape ºi cînd sînt la birou. Wall Street.ro vã prezintã 5 poveºti ale unor patrupede, care, deºi au stãpîni foarte ocupaþi, nu duc lipsã de atenþie.
Oskar, cãþelul „asociat“ într-o afacere Oskar, cãþelul lui George Butunoiu, este probabil unul dintre cei mai fericiþi patrupezi din România, întrucît, pe lîngã faptul cã stãpînul sãu îl þine lîngã el aproape tot timpul, a primit ºi statul de „asociat“ la bistroul head-hunterului, deschis recent ºi denumit „La George Butunoiu&Oskar“. Oskar a intrat în viaþa lui George Butunoiu acum 6 ani.
Înainte, head-hunterul avea un alt cãþel, aceeaºi rasã, pe care îl chema tot Oskar, dar care, din nefericire, a murit dupã ce a fost cãlcat de o maºinã. „Oskar stã în permanenþã cu mine, nu rãmîne singur niciodatã: dacã eu sînt ocupat, are altcineva grijã de el. Vine cu mine la birou în fiecare zi, evident“, a spus Butunoiu. Acesta îl considerã pe Oskar ca pe oricare alt membru al familiei. „Cînd te enerveazã, cînd îþi face cîte o bucurie, de multe ori te oboseºte, însã e intrat definitiv în viaþa mea, aºa cã trebuie sã-mi adaptez ºi eu viaþa dupã el, atunci cînd nu se poate sã-l fac pe el sã ºi-o adapteze în întregime pe a lui dupã a mea“, a mai spus George Butunoiu.
Trei ºi Brown sînt rãsfãþaþi cu tort ºi invitaþi de ziua lor Trei este un Husky pe care Corina Vintan, CEO al Links Associates, l-a primit cadou din partea primului sãu soþ. „Trei a venit în viaþa mea la începutul anului 2000 ca un cadou din partea primului meu soþ. A venit pe 25 decembrie ºi pentru cã era al treilea în casã l-am numit Trei. E un nume unic, la
care el a rãspuns instantaneu. De multe ori, cînd mergeam la doctor cu el, eram întrebatã cum îl cheamã pe cãþel ºi eu rãspundeam «Trei». Doctorul spunea: «Doamnã, am întrebat cum îl cheamã, nu cîþi ani are», iar eu rãspundeam amuzatã: «Îl cheamã Trei ºi are 4 ani»”, povesteºte Corina Vintan. Trei este un Husky 100%, cu un arbore genealogic impresionant, cu pãrinþi ºi bunici mari campioni.
„Treiþa, cum îl dezmierd eu, a participat la cîteva campionate unde în final îºi disputa locul I, întotdeauna cu nimeni altul decît fratele lui. Trei este însã foarte greu de educat ºi extrem de voluntar. Personalitatea lui a fost mereu mai puternicã decît frumuseþea. Atunci cînd l-am primit, crescãtorul mi-a explicat cã Trei este conºtient de frumuseþea lui neobiºnuitã, motiv pentru care pretinde respect ºi multã atenþie, iar în destinul lui stã scris cã trebuie sã participe la expoziþii pentru ca toatã lumea sã îl admire. Am fãcut acest lucru un timp, dupã care am realizat cã Trei îºi doreºte sã aducã frumuseþea ºi nobleþea sa doar în familia noastrã ºi cã, la fel ca Hachiko (celebrul cîine rasa Akita din filmul „Hachiko”, al cãrui protagonist este Richard Gere – n.r.), nu noi l-am gãsit pe el, ci el ne-a gãsit pe noi”, a adãugat Corina Vintan. Ea are, din 2006, ºi un al doilea cãþel. Cel de-al doilea cãþelus, Brown, este copilul lui Trei ºi s-a nãscut în 2006. Îl cheamã Brown pentru cã este un Husky cu ochii cãprui, iar în familie este alintat Dudi, pentru cã tot timpul face ceva (de la verbul „to do” din limba englezã – n.r.). „Brown este total diferit de Trei, este foarte prietenos, are multe jucãrii, cautã tot timpul atingerea noastrã, doarme în pat cu mine ºi este extrem de gelos. Prin contrast, Trei este solitar, meditativ, ascultã muzicã clasicã, este hrãnit cu furculiþa (pentru cã aºa îºi doreºte) ºi este maiestuos în comportament“, povesteºte Corina Vintan. „Dimineþile ºi serile sînt categoric ale lor, iar cînd este frumos afarã mergem în parcuri, unde ei au mulþi prieteni. De cînd existã lîngã mine, Trei ºi Brown nu s-au plimbat decît în parcuri (niciodatã pe stradã), au ore fixe de joacã, de masã, sînt trataþi ca adevãraþi copii. De fapt, mult mai bine decît mulþi copii. Trei ºi Brown au venit sã ne îmbogãþeascã viaþa ºi sã ne predea multe lecþii”, spune Corina. Corina Vintan îºi aduce cãþei cîteodatã ºi la birou, însã considerã cã cei doi „copii“ se simt cel mai bine acasã sau în parc. „I-am mai adus la birou pentru cã toatã lumea îi adorã, dar cel mai bine se simt acasã sau în parc. Trei ºi Brown au mii de fotografii, sînt sãrbãtoriþi cu tort ºi au invitaþi la zilele lor de naºtere, primesc cadouri, stau în casã tot timpul ºi uneori, cînd sînt plictisiþi, îi lãsãm sã se uite la «Animal Planet» pentru cã este foarte amuzantã reacþia lor la auzul sunetelor pe care le produc diverse animale”, a mai adãugat Corina Vintan. ªefa Links Associates considerã cã cei doi cãþei au disciplinat-o ºi au pregãtit-o pentru momentul în care va avea copii. „Disciplina, grija necesare creºterii lor, capacitatea de a înþelege toate semnalele pe care le dau douã creaturi nevinovate, ce nu se pot exprima în aceeaºi limbã cu a noastrã, m-au transformat într-un om mai bun. De la cãþeluºii mei am învãþat cea mai frumoasã lecþie de viaþã, ºi anume dragostea necondiþionatã, dãruirea ºi încrederea totalã. Trei este un gentleman în cel mai pur sens al cuvîntului, este genul de cîine aristocrat de la care înveþi cum sã fii calm ºi stãpîn pe tine, neînfricat, cum sã fii deasupra tuturor prin siguranþa ta. Trei are sînge albastru ºi asta se vede în cele mai mici detalii“, spune Corina Vintan. De la Brown aceasta spune cã a învãþat „pofta de viaþã, bucuria de a mã juca, am învãþat cã trebuie sã te bucuri în fiecare clipã fãrã rezerve ºi sã nu te jenezi sã te manifeºti. Brown m-a învãþat cã trebuie sã ne pupãm de cîteva ori pe zi pentru cã altfel ne pierdem obiceiul, iar Trei îmi aminteºte zilnic faptul cã de 12 ani sîntem împreunã, iar dragostea ºi înþelegerea noastrã au crescut tot timpul pentru cã amîndoi ne-am promis aceste lucruri pe viaþã“. Pe Trei l-am considerat mereu un alter ego, el este partea frumoasã din mine, iar Brown este copilul din mine care refuzã, indiferent de vîrstã, sã renunþe la jucãrii, conchide ºefa Links Associates.
Taffy, cîinele pasionat de tenis Radu Florescu, ºeful Saatchi&Saatchi îl are pe Taffy, „cel mai frumos Golden Retriever auriu” de 6 ani. Florescu l-a primit pe Taffy de la echipa Saatchi&Saatchi, drept cadou de ziua lui. Cum este destul de prins cu activitãþile de la birou, managerul mãrturiseºte cã este dificil sã îi acorde mult din tim-
pul sãu lui Taffy, însã considerã cã petrece suficient timp cu cãþelul, astfel încît, atunci cînd este acasã, sã se bucure cã îl vede. Reuºesc totuºi sã am grijã de el trezindu-mã foarte devreme, ieºind la plimbare cu el indiferent de condiþiile meteo, chiar ºi la -20 de grade, sau alergînd împreunã în pãdure în week-end. Taffy e ºi un mare fan al tenisului. Îi place sã se uite cum joc tenis duminica ºi sîmbãta, chiar ºi la +40 de grade C”, mai spune Florescu. Cîteodatã, Taffy merge cu Radu Florescu ºi la birou, iar atunci devine cel mai popular membru al echipei. Taffy nu este primul cîine pe care Florescu îl are, managerul mai avînd înainte încã doi Retrieveri aurii. „Toþi se numeau Taffy ºi pot spune cã toþi se aseamãnã cînd vine vorba de personalitate, ceea ce mã face sã cred cã nu m-am schimbat eu prea mult în toþi aceºti ani. Bãnuiesc cã toþi sîntem niºte fiinþe tipicare, inclusiv cîinii. Mereu mã bucur de orice ieºire cu Taffy în parc. Este un animal fericit ºi iubit de toþi cei care îl cunosc. Ori de cîte ori sînt plecat, merge la casa noastrã de vacanþã din Poiana Braºov”, spune Florescu.
Amira ºi-a învãþat stãpînul cã trebuie sã te impui fãrã sã fii agresiv Unele animale de companie nu au ajuns deloc la locul de muncã al managerilor. Acesta este ºi cazul Amirei, un brac german care este de 12 ani lîngã
Doiniþa Ilie, directorul de marketing al companiei de consultanþã imobiliarã Cushman&Wakefield. Doiniþa Ilie ºi soþul sãu respectã zilnic orele de plimbare ale Amirei. Ce a învãþat managerul de marketing al Cushman&Wakefield din relaþia cu animalul de companie? „Ca sã te faci ascultat trebuie sã fii calm, sã te impui fãrã sã fii agresiv ºi astfel cîinele te va urma. Este mai uºor sã povesteºti decît sã aplici, dar experienþa te învaþã. Este important sã impui reguli de la început, sã îi acorzi atenþie fãrã sã exagerezi, Amira este foarte inteligentã, fiind un cîine de vînãtoare, am învãþat sã fim atenþi la semnalele ei ºi astfel convieþuirea cu acest cîine este plãcutã. În acelaºi timp îþi oferã un sentiment de siguranþã, apãrã teritoriul, casa, maºina, barca...”, a povestit Doiniþa Ilie.
Pag. a 22-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (15) Îmi spune cã în „Corriere della Serra“ a apãrut un articol cum cã Petre Roman a fost amantul Zoei Ceauºescu. La Televiziunea germanã se afirmã cã gloanþele dum-dum sînt interzise de legile internaþionale ale rãzboiului. Îl înºtiinþez cã, împreunã cu Barbu, vreau sã scot o revistã. – „Cum se va chema?“ mã întreabã el. „Tricolorul“ – îi rãspund eu, cu voce stinsã. ªtiu cã n-am ºanse sã o scot. De unde bani? „Pe aici se vorbeºte cã ai fost arestat“ – mã iscodeºte amicul. „De ce aº fi fost arestat, Nuþule? Poate pentru cã în mai 1989 l-am scos pe fratele tãu mai mic din închisoare ºi m-am umilit pe la toate cabinetele...“ Primesc telefon ºi de la Patronul: „Suzãnica ºi cu Dulea au fost arestaþi pentru cã în 5 maºini ale Ministerului Culturii au fost gãsite arme. Soldaþii au ciuruit maºinile cu gloanþe...“. Nu mai ºtiu ce sã cred. Neajutorata „mamã dragã“ sã umble ea cu arme? Eu sînt cel care a poreclit-o Suzy Quatro, încã de prin 1980, pentru cã mînca ºi cîntãrea cît 4. Multe porecle am dat eu, au intrat în folclor ºi nu se mai ºtie autorul. În sfîrºit, interviul cu Silviu Brucan a fost reluat. Trebuie sã ºtim de stãpîn! Mã ºocheazã o afirmaþie a acestei Caiafe: „Iatã de ce am luat mãsura în noaptea de duminicã pentru judecata ºi executarea Ceauºeºtilor“ – se scapã Pithya stalinistã. Aºadar, nu Tribunalul a hotãrît? Totul fusese stabilit înainte? Atunci ce rost a mai avut înscenarea aia? Niºte tineri se plîng, tot la TV, cã o doamnã le-a spus „Era mai bine pe vremea lui Ceauºescu!“. Eram sigur cã o sã înceapã lumea sã-l regrete. Pãcãleala nu þine mult. Între un român patriot ºi gospodar ca Nicolae Ceauºescu ºi un evreu slinos, prosovietic ºi sangvinar ca Silviu Brucan, pe cine alegeþi voi, românii mei dragi? Aflu de la Soby Cseh cã Sergiu Nicolaescu se deplaseazã prin judeþe, pentru a verifica dacã noua Putere e instalatã. Soby e revoltat. Evenimentele se rostogolesc ca o avalanºã. Graniþele sînt deschise. La Uniunea Scriitorilor se aflã în vizitã preºedintele Adunãrii Naþionale a Franþei, Laurent Fabius, care peroreazã cã „sîntem fraþi latini“. Asta înseamnã cã ºi evreii care au umplut România de sînge sînt tot latini, fraþi de cruce cu Napoleon ºi Balzac, care erau... antisemiþi! Douã reporteriþe TV compromise total (adicã politruce de dragul politruciei!) transmit o emisiune de la Timiºoara. Un cetãþean de pe malul Begãi îl salutã pe Ion Iliescu, pe motiv cã acesta a lucrat acolo. Se zvoneºte prin Bucureºti cã Tudor Postelnicu supraveghea nu mai puþin de 2 milioane de posturi telefonice! La Ministerul Turismului a fost instalat ca ºef suprem cãpitanul Mihai Lupoi, iar în subordinea lui este gene-
Iulie 1995. Întîlnire cu martirul Africii Negre, Nelson Mandela (care a zãcut 27 de ani în închisoare), la reºedinþa acestuia din Pretoria. Preºedintele Partidului România Mare ºi preºedintele Africii de Sud au vorbit multe ºi s-au înþeles minunat, ceea ce spulberã orice ridicolã acuzaþie de rasism (?!) pe care o lanseazã diversioniºtii de profesie.
Paºtele catolic al anului 1997. Invitat la cel de-al X-lea congres al Frontului Naþional din Franþa, desfãºurat la Strasbourg, preºedintele PRM a „ochit“ cea mai veche casã din oraº. Casa purcelului de lapte, clãditã (ca sã rimeze) în 1477! Ce se întîmpla atunci pe meleagurile noastre? De cîteva luni, în decembrie 1476, fusese ucis Vlad Þepeº.
Balzac, pe Byron, pe Puºkin, pe Dostoievski, pe Tolstoi, pe Wagner, pe Hegel, pe Garibaldi, pe Goya, pe Ibsen, pe Chopin, pe Edison, pe Jules Verne, pe Bãlcescu ºi pe însuºi Eminescu – nu putea fi al „saltimbancilor ºi irozilor“. Din ce fundãturã a timpului o fi apãrut Silviu Brucan? În ce categorie a monºtrilor sã-l amplasãm? E saltimbanc? E irod? Da, a irod aratã, dar cu literã mare, adicã Irod Nebunul, care a omorît-o ºi pe nevastã-sa, Mariana (Miriam), dar i-a lichidat ºi pe cei 3 fii ai sãi, astfel încît împãratul Octavian Augustus a putut rosti faimoasa frazã: „Aº prefera sã fiu purcelul lui Irod decît copilul lui“. Dacã acest Saul Bruckner a suferit în Dãmãroiaia (ºi acesta e unicul indiciu al valorii lui de rezistent), eu propun sã fie aleºi în fruntea þãrii toþi locuitorii cartierului respectiv ºi ai altor cartiere mãrginaºe, ca ºi ai tuturor satelor care aveau (ºi mai au!) closet în fundul curþii ºi case dãrãpãnate. Pãi, ei n-au suferit la fel? Încerc sã-mi omor timpul cu ceva. Caut prin hîrtii toate scrisorile ºi dedicaþiile mãgulitoare ale unor oameni, unii chiar personalitãþi, poate le strîng într-un volum. De ce? E nevoie sã mã justific, sã mã apãr? Am scrisori ºi dedicaþii de la Gheorghe Eminescu, Dumitru Murãraºu, Ioan Masoff, Augustin Z.N. Pop, Edgar Papu, Mitropolitul Olteniei, am fotografii împreunã cu Ana Aslan, Alexandru Giugaru, Romulus Vulcãnescu, Dumitru Fãrcaº, ªtefan Pascu, i-am cunoscut pe preºedintele Austriei ºi pe suveranul Statului Monaco, Prinþul Rainier – dar ce mai conteazã toate astea acum? Eu am cãzut de cealaltã parte a baricadei, sînt fixat într-un insectar diabolic al „Europei libere“. Îmi descopãr o bucurie secretã, de care nu mã credeam capabil: cu cît se ceartã ãºtia mai mult între ei, cu cît sînt tulburãri mai mari, cu atît mai abitir lumea regretã liniºtea de dinainte ºi, implicit, pãcatele de care sînt astãzi acuzat vor deveni virtuþi. Mã întorc în faþa televizorului, aici e bãtaia alviþei. Meteorologii englezi au stabilit cã 1989 a fost cel mai cãlduros an din 1659 încoace, de cînd funcþioneazã serviciul lor specializat. Asta înseamnã cã au avut loc explozii solare, care au influenþat
ralul-colonel Costache Smeu! Acest Lupoi o fi vreun Bonaparte la asediul Toulonului, cînd nu împlinise 24 de ani, din moment ce el, cãpitan, a devenit ºef peste un general! Nu mai am chef de nici o casetã video, de nici un film. De filme ne arde nouã acum, cînd viaþa e atît de palpitantã? Nu pot sã-mi explic cum de s-a ruinat, ca un castel de nisip, P.C.R.-ul. Înseamnã cã n-a avut nici o bazã de massã serioasã... 3 ianuarie 1990. Înaintez cu greu în Noul An. Nu mã pot obiºnui cu cifra de 1990. Fiind un paseist, gîndul mã poartã înapoi, în secolul trecut. Tot ceea ce era frumos se petrecuse pînã în 1890, an care îi gãsea pe Eminescu ºi pe Creangã în pãmînt. Dar, ce uºor zboarã telegarii gîndului! Fireºte cã n-are nici o legãturã. Pãcãleala cea mare a trecut. A devenit limpede cã fosta echipã stalinistã, îndepãrtatã de Ceauºescu de la Putere ºi pusã cu botul pe labe, s-a rãzbunat sîngeros. Nu singurã, cã n-avea snagã în ea, ci cu ajutorul Moscovei ºi al altor Puteri strãine. Aici e mîna lui Gorbaciov, care, ca Drumeþie pe Vîrful Cristianul Mare, din Poiana Braºov. Ca orice om însemnat cu o patã de la de fiecare datã, pe unde îl poartã paºii, Vadim nu scapã de naturã, e foarte periculos (Raisa, nev- doritorii de autografe sau de poze în comun. Cine ºtie în ce case astã-sa, e tãtãroaicã, iar tribul ei de de români se mai aflã acum poza asta? A se remarca faptul cã ºamani ºi vrãjitori l-a ajutat mult pe pînã ºi pe trening (dar ºi pe pijama ºi pe halatul de casã) el are mujicul rus). L-am vãzut pentru încrustat medalionul cu Vulturul Cruciat, în dreptul inimii. prima ºi (probabil) ultima datã în urmã cu cîþiva ani, realizam un reportaj pentru revista „Actualitatea Româneascã“, eram viaþa pãmînteanã. Chestia este: trebuia schimbat la Muzeul Ceramicii ºi Sticlei (fostul Palat ªtirbey, ceva? Bineînþeles cã trebuia. Îmi vin în minte acum de pe Calea Victoriei, peste drum, oblic, de C.S.P.) – numai douã incidente cu Securitatea: prin 1973, cînd am ieºit afarã trecea coloana oficialã de maºini, aflîndu-mã la Salonul Spaniol cu fotograful pe Calea Victoriei, am apucat sã vãd figurile ºi Emanuel Tînjalã, ziaristul Elisei Tarþa ºi douã pãlãriile lui Ceauºescu ºi Gorbaciov. Victima ºi tinere frumuºele, am avut inspiraþia de a spune un Cãlãul. Tot aºa, destul de fugitiv, am vãzut la banc cu Lenin, dar toatã conversaþia noastrã era Bucureºti tot felul de personalitãþi, de la De Gaulle ºi înregistratã, aºa dupã cum avea sã-mi spunã Fidel Castro, pînã la Richard Nixon, Leonid Brejnev, fotograful Constantin Cioboatã, care aflase de la un Santiago Carillo, Kim Ir Sen, Todor Jivkov, Kurt securist, ºi aºa dupã cum mi-a mãrturisit ºi ºeful Waldheim... Astãzi, unii dintre ei sînt morþi. localului, Viorel Pãunescu, care mi-a mai zis cã în Tînãrul Gh. Asachi fusese mai norocos decît repetate rînduri îmi erau puse sub scrumierã micromine: îl vãzuse la Palatul Schönbrunn din Viena pe foanele Securitãþii. Napoleon Bonaparte! Alt veac, alt calibru. „Veacul (va urma) nostru ni-l umplurã saltimbancii ºi irozii“ – scria (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Eminescu, despre Secolul XIX, desigur – dar mi se pare cã mult mai bine se aplicã memorabilul sãu vers Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Secolului XX. Un veac care i-a avut în miezul sãu pe Napoleon, pe Goethe, pe Beethoven, pe Verdi, pe Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 23-a – 26 februarie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
ABOLIREA GRANIÞELOR? (2) (urmare din pag. 1) Cum sã desfiinþãm noi aceste fruntarii, cînd în judeþul Covasna, de pildã, bieþii români au fost nevoiþi sã se refugieze într-un singur orãºel, Topliþa, pentru cã au fost alungaþi de peste tot? Adicã ungurii ne-au aºternut curse ºi þarcuri peste tot, ne-au izolat în scorburi, ca pe necuvîntãtoare, ºi vin toþi drãgãnoii, bãcanii, manoleºtii, dineºtii, danpetreºtii, radueneºtii ºi ceilalþi domni pentru a ne acuza pe noi de fascism ºi a minþi cu neruºinare lumea cum cã problema Ardealului nici nu existã, noi trebuie sã ne îndreptãm spre permeabilizarea ºi, mai apoi, ºtergerea de pe hartã a graniþelor?! Dar aºa ceva înseamnã ºtergerea de pe hartã a României, pentru cã Ungaria nu-i un vecin ca oricare altul, Ungaria maghiarizeazã pînã ºi numele de pe crucile din cimitire, iar cine nu se supune are de-a face cu cele mai bestiale omoruri rituale, aºa cum omenirea n-a cunoscut nici pe vremea orînduirii tribale. Cãtre asemenea federalizare vor sã ne îndrepte aceste cosmopolite cozi de topor. Mare dreptate avea Emimescu: „Ai noºtri tineri la Paris învaþã / La gît cravatei cum se leagã nodul / Apoi ne vin de fericesc norodul / Cu chipul lor isteþ de oaie creaþã“. Nimic nou sub soare, filfizonii gãunoºi de acum un veac au devenit agresivi ºi vor nãruirea þãrii. Înseamnã cã Ceauºescu i-a ghicit bine, încã în acea zi de Crãciun însîngerat: „Aceastã trãdare va duce la nimicirea României!“. Dacã am fi fost mai slabi de înger,
am fi crezut cã Drãgãnoiu ºi compania vorbesc despre Biserica Universalã, despre o împãrãþie pãmînteascã ce ar prefigura împãrãþia cereascã, unde nici patimi lumeºti nu mai sînt ºi, evident, graniþele sînt anacronice. Dar, fireºte, ei nu propovãduiesc aºa ceva, puþin le pasã lor de idealismul religios, aici e vorba despre simbria pe care o primesc de afarã, curtea e lãmuritã; cum se spune. ªi culmea este cã, exact în timpul acesta, graniþele tuturor statelor se întãresc mai mult ca oricînd. De ce nu cere Drãgãnoiu, la O.N.U., sã fie ratificatã desfiinþarea graniþelor dintre Irak ºi Kuweit, cînd e ºtiut cã primul stat l-a înghiþit pe al doilea de parcã nici n-ar fi existat, ceea ce a avut darul sã scandalizeze întreaga comunitate internaþionalã ? De ce nu cere acelaºi Drãgãnoiu ca Lituania, Letonia, Estonia ºi celelalte republici din fosta componenþã a U.R.S.S. sã renunþe brusc la ceea ce au cucerit? Timp de zeci de ani, ele n-au avut graniþe, oare de ce le-o fi apucat brusc dorul sã-ºi aducã aminte unde erau acestea, sã le consolideze, sã le apere? Ar fi multe de spus. Important este cã, dupã 10 luni de tatonãri ºi provocãri de tot felul, gaºca de trãdãtori de neam, care este mînuitã din strãinãtate, ºi-a dat arama pe faþã. Abolirea graniþelor (cuvinte care au apãrut în România acestui an, 1990!) este platforma politicã a acestor indivizi. ªi cînd te gîndeºti cã, în urmã cu 500 de ani, ªtefan cel Mare încetãþenise un ritual lîngã piatra de hotar a Moldovei, cea înstelatã ºi cu cap de bour: copiii
Odã Tricolorului ºi Stemei României (2) Ideea de unitate naþionalã este foarte veche la români ºi ea este puternic exprimatã în stema istoricã a þãrii noastre. Unite la un loc, stemele principatelor româneºti realizeazã, într-un mod fericit, expresia unitãþii naþionale. Deºi stema definitivã a României a cunoscut mai multe etape ale evoluþiei sale, ea rãmîne simbolul dorinþei comune de unitate ºi solidaritate a tuturor românilor, ca ºi Tricolorul românesc. Ea a fost permanent aplicatã pe drapelele de stat, naþionale, ale României, fiind folositã pînã în anul 1947, cînd a fost înlocuitã cu stema socialistã. Inserþia stemei istorice a României pe drapelul nostru naþional semnificã unitatea românilor de pe întregul teritoriu al patriei sub Tricolor ºi nu are nimic comun cu însemnele heraldice de dupã 1948, fabricate de comuniºti. Aceastã stemã cu acvila cruciatã trebuie reamplasatã pe Tricolor, aºa cum a fost de-a lungul Istoriei. Actualul drapel naþional fãrã stema sa istoricã este ca Gioconda fãrã surîs ºi ca un organism fãrã inimã. Drapelul ºi stema României constituie un tot unitar, într-un stat unitar, sînt identitatea naþiunii noastre, a neamului românesc încercat. Forumul Asociaþiei de vexilologie „Tricolorul”, în rezoluþia sa, subliniazã cã inserarea stemei pe drapelul României este un act de demnitate naþionalã. Statul unitar român se aflã în momentul recîºtigãrii reprezentativitãþii sale în faþa statelor lumii, prin întregirea simbolurilor naþionale. Credem cã, prin revizuirea Constituþiei, sub aspectul stemei istorice pe Tricolor, va fi desãvîrºit ºi acest deziderat naþional al românilor. Cine nu acceptã reintroducerea stemei pe drapel nu ar recunoaºte Istoria românilor ºi credem cã ar nega adevãrul constituþional ºi
istoric, conform cãruia România este stat naþional ºi unitar. Tricolorul României, înnobilat cu stema noastrã istoricã, constituie o cerinþã vexilologicã, în cadrul însemnelor statelor lumii. Însemnele trecutului, îngemãnate în simbolurile prezentului, reprezintã pecetea fundamentalã a statului unitar român. Sã nu uitãm cã, din vremuri strãvechi ºi pînã astãzi, toate popoarele ºi-au depus cu veneraþie jurãmîntul pe drapel. Omul de sub drapel, soldat sau ofiþer, bãrbat sau femeie, are datoria sfîntã de a lupta, cu jertfa vieþii sale, pentru pãstrarea fiinþei naþionale, apãrarea suveranitãþii ºi independenþei þãrii. Aºadar, drapelul a fost, este ºi va fi simbolul românismului ºi al României. El reprezintã unitatea, independenþa ºi tãria românilor, alãturi de istoria ºi credinþa noastrã. Pentru toate aceste argumente, Tricolorului trebuie sã i se acorde onorul permanent, iar el sã fie pãstrat cu sfinþenie. Totodatã, stema României icoanã sacrã a statului unitar ºi a Poporului Român - trebuie sã facã parte integrantã din Tricolorul românesc, acum ºi întotdeauna. Din fericire, naþiunea românã ºi societatea civilã au în inima lor aceste simboluri naþionale sfinte, care constituie, de fapt, identitatea neamului românesc, le poartã veºnic în sufletul lor, le pãstreazã ºi vegheazã asupra lor permanent, simþind în momentele de pericol ºi deznãdejde tocmai nevoia de apãrare a acestora, chiar cu preþul vieþii lor. Subliniem cã acþiunile comune ale societãþii civile au redeschis problema Tricolorului ºi a Stemei României, resãdind în inima românilor dragostea ºi respectul pentru Tricolor. Sfîrºit Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL BRÎNDUªA TURBATU BORDEIANU
erau „altoiþi“, în mod simbolic, pentru a nu uita niciodatã unde au suferit ºi au lãcrimat, pentru a nu uita, deci, unde e hotarul strãbun, obicei arhaic cu o bogatã încãrcãturã de simboluri, care, în limbajul ºtiinþei moderne, s-ar numi psihodramã! Parcã n-ar strica sã le tragem ºi noi cîteva nuiele lîngã piatra de hotar tuturor vînzãtorilor de þarã, ca sã le intre bine în cap cã acolo au curs rîuri de sînge, cã acolo sînt munþi de oseminte în adînc, cã acolo ºezum ºi plînsem mii de ani, rugîndu-ne la Dumnezeu sã dea o soartã mai bunã românilor. Prin anularea graniþelor se încearcã, de fapt, anularea întregii Istorii de jertfã ºi glorie a României. În ritmul acesta, dacã vor fi lãsaþi sã-ºi facã mendrele, aceºti domni vor cere ºi abolirea Limbii Române, ca ºi a numelui þãrii. Iatã cã uscãturile care ne spurcã viaþa au fãcut ºi pasul acesta, ultimul, de altfel, cãtre batjocorirea Poporului Român. În faþa acestei fãrãdelegi revoltãtoare, Fundaþia România Mare solicitã Parlamentului urmãtoarele: Pentru liniºtea ºi binele României este imperios necesarã organizarea unui REFERENDUM NAÞIONAL prin care poporul acestei þãri sã hotãrascã expulzarea imediatã a tuturor acelora care se fac vinovaþi de lezarea demnitãþii naþionale, de uneltire împotriva Statului Român, de trãdare a intereselor vitale ale României! Este singura cale de a scãpa de bandiþi, dar ºi de a-i ocroti, totodatã - pentru cã, altminteri, îi va linºa populaþia! Ori noi nu vrem vãrsare de sînge în România, a suferit prea mult acest popor. Vor aceºti domni sã se federalizeze, sã suporte aroganþa ºi jignirile ungurilor, sã dispreþuiascã, în liniºte, Istoria acestui neam? N-au decît s-o facã, dar nu aici, afarã din þarã! Sfîrºit
Rugã de cîine (adresatã oamenilor cu suflet) Omule, de-ai suflet bun, Nu ne alunga în drum. Sîntem curaþi, vaccinaþi, Ca oamenii educaþi. Avem cãsuþe, adãpost, Nu stãm fãrã nici un rost. Cu oamenii ne iubim, Noi de rele îi pãzim.
Suntem loiali, iubitori, Blînzi ºi înþelegãtori, Nu vei regreta, om bun De ne dai o ºansã-acum. Nu ne alunga în drum, Omule cu suflet bun! SILVIA GURÃU
Miniaturi biblice (4) Rîul vieþii se varsã în fluviul morþii, fluviul morþii se varsã în marea veºniciei, iar marea veºniciei este doar o lacrimã pe obrazul lui Dumnezeu. Înaintea lui Isus s-au înãlþat mai mulþi la cer: Romulus, Ghilghameº, Enoh… Dar dacã toþi aceºtia n-au fost decît niºte cascadori ai Istoriei, care s-au antrenat ºi au obiºnuit omenirea cu venirea Eroului principal? L-am vãzut într-o zi pe Dumnezeu umblînd pe jos, printre oameni. Îl ajuta un bãtrîn cu pãrul alb ca neaua, dar nu era Sf. Petru, ci Bach. Stendhal a vrut, mereu, sã moarã pe stradã. În bunã mãsurã, visul i s-a împlinit: la orele 7 seara, ale zilei de marþi, 22 martie 1842, el suferã un atac de apoplexie pe trotuarul din faþa Ministerului Afacerilor Externe. Moare a doua zi, la orele 2 dimineaþa, în vîrstã de 69 de ani. A muri pe stradã se numeºte, în medicinã, Sindromul Stendhal. Rabelais scrie cã cea mai mare durere e cea de dinþi – dar nu e vorba de dinþii omului, ci de picioarele lui, muºcate de cîini. (Text reprodus din volumul „Artificii“)
Cugetãri inedite * De la o vîrstã-n sus trãim prin eliminare: tot mai multe lucruri nu ne intereseazã. * Omul modern este un animal artificial. * În România, cele mai mari inundaþii sînt provocate de Apa Sîmbetei. * Am dejucat un complot: gîndurile mele s-au unit împotriva mea. * La oboseala mea, am nevoie de un somn adînc ca Groapa Marianelor. * Trecutul ne apare ca un film din vatã de zahãr. CORNELIU VADIM TUDOR
Pag. a 24-a – 26 februarie 2016
M M II C CÃ Ã
ROMÂNIA MARE“
E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E
Cãlcîiul lui Ahile
Coincidenþe (3)
PLANETA MAIMUÞELOR
Vehicule blestemate
Cu mulþi ani în urmã, Emeric Jenei, care, dupã pãrerea mea, este cel mai valoros antrenor român de fotbal, mi-a declarat într-un interviu, referindu-se la lipsa de angrenare în sport a tinerilor noºtri: „O sã ajungem ca, în viitor, copiii noºtri sã nu ºtie nici sã meargã corect pe stradã“. Mãrturisesc cã atunci mi s-a pãrut puþin exageratã afirmaþia, dar cu totul necesarã pentru starea precarã de pregãtire fizicã a celor tineri. Sãptãmîna trecutã, eram la Predeal ºi într-un moment în care mã plimbam meditînd (cea mai bunã metodã cînd vrei sã rezolvi o problemã este sã te plimbi spre nicãieri) am vãzut ieºind din curtea unei vile destul de luxoase vreo 4 copii în jur de 10 ani, care mergeau grãbiþi spre garã. Dar, vai! Aveau un mers chinuit, unul parcã ºi ºchiopãta, altul pãºea aplecat exagerat în faþã ºi îºi bãlãngãnea braþele ca o maimuþã, încercînd, cu greu, sã se þinã de ceilalþi care mergeau prea iute pentru el; un al treilea mergea cu vîrful tãlpilor mult în afarã, de parcã îl vedeai pe Charles Chaplin. Doar cel de al patrulea avea, cît de cît, un mers mai apropiat de normal. Am grãbit pasul ºi i-am ajuns fãrã eforturi mari. Cu blîndeþe, am intrat în vorbã cu ei. Unul singur, cel care avea un mers ceva mai corect, juca volei în echipa ºcolii în care învãþa. Ceilalþi - unii erau scutiþi medical de la orele de educaþie fizicã sau, dupã cum spunea altul, mai vorbãreþ, „nu prea facem sportul iarna, fiindcã nu avem salã ºi, uneori, profa de educaþie fizicã îl lasã pe «don’ Pitagora» (profesorul de matematicã) sã-ºi com-
pleteze ora“. Cînd i-am vãzut, la început mi-a trecut prin minte cã poate sînt de la o ºcoalã de handicapaþi locomotor. Atunci, mi-am amintit de profeþiile teribile ale antrenorului Emeric, dar, ºi mai crunt, mi-am adus aminte de un film realizat cu cîteva decenii în urmã: „Planeta maimuþelor“. Un film s.f. Un film în care, din inconºtienþa oamenilor, Terra fusese distrusã de un cataclism nuclear, iar dupã cataclism, maimuþele evoluaserã mai rapid decît oamenii care rãmãseserã în stare de sãlblãticie, cum sînt astãzi primatele. Considerat aproape o comedie, filmul avea, totuºi, o semnificaþie înfricoºãtoare, arãtînd pînã unde poate duce inconºtienþa colectivã. Istorioara relatatã mai sus, cu acei copii, s-a petrecut tocmai cînd se hotãrîse ca numãrul orelor sãptãmînale de educaþie fizicã sã fie reduse – fiindcã programarea lor sîmbãta, aºa cum se preconizeazã, este echivalentã cu suprimarea lor. Pãi, la sfîrºit de sãptãmînã mai pleacã omul din oraº sau îºi face un program împreunã cu familia sau iese la iarbã verde ºi, cu o minge, mai face puþinã miºcare. Eu, totuºi, cred cã a fost o ºtire rãutãcioasã pentru a ponegri ministerul, fiindcã, dacã ar fi adevãrat, ar fi tare trist. În orice caz sînt optimist ºi cred cã raþiunea ºi bunul simþ vor învinge pînã la urmã, iar numãrul de ore de educaþie fizicã va creºte la cel puþin trei ore pe sãptãmînã aºa cum se întîmplã în majoritatea þãrilor evoluate, care au o populaþie mult mai sãnãtoasã de cît a noastrã. SILVIU DUMITRESCU of Return (abv.); 9) Calificativ; 10) „Bãtrînul ºi marea“. VERTICAL: 1)… Fitzgerald, 9 10 autorul celebrului roman „Sfîrºitul visului american“ – Divinitate musulmanã; 2) Celebrã scriitoare rusã (Anna; 1889-1966), autoarea volumului de versuri „Stolul alb“; 3) Doru Anghel – „… mea, suferinþã lui“, roman din creaþia scriitoarei Cãtãlina Dãnilã – Alexei Mateevici; 4) „… de bambus“ roman de aventuri de Pop Simion - Radna de jos…; 5)Vlãdeºti de sus! – „Mîndrie ºi prejudecatã“ (Jane); 6) Sfîrºit de maree! – Notã muzicalã – Andrei Petre Ganea; 7) Localitate în jud. Bacãu – Usturoi (reg.) – Inna Wolff; 8) Nu costã nimic (fem.); 9) Celebru roman scris de James Joyce – Rapper ºi autor actor american (Songz; n. 1984); 10) „Doamna Bovary“ (Gustave). PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut ,,VISURI”: 1) MUNCA – IRAN; 2) SO–NOROSI – E; 3) ETA – CAPATAT; 4) NANI – MIR – U; 5) SI EL VISEAZA; 6) IT – APT – STIR; 7) B – GR – ICI – C; 8) IREAL – RUPTA; 9) LIN – UNI – IAD; 10) INECA – SATRA.
AUTORI DE ROMANE CELEBRE 1
2
3
4
5
6
7
8
1
2 3
4 5
6 7 8
9 10
ORIZONTAL: 1)„Baltagul“; 2) „Marile speranþe (… Dickens) – Laura Florea; 3) „Un …. între oameni“(roman de Camil Petrescu) – Vorba gîºtei – Sprinten; 4) „… zãpezilor“, roman celebru scris de Yasunari Kawabata – Izvor; 5) Tudor Toma Anton – Alexe Oprea – Australian Education Union (sigla); 6) Cîrlionþat; 7) Platã anticipatã – Rapid; 8) În plan! – Fir – Internal Rate
Ni se întîmplã uneori sã auzim cunoºtinþe sau prieteni afirmînd despre anumite persoane cã ar emana un fel de energii malefice generatoare de stãri proaste ºi cã întîlnirea cu ele le-ar aduce ghinion. Este greu de spus dacã asemenea afirmaþii ascund o parte de adevãr sau, pur ºi simplu, sînt generate doar de o anumitã incompatibilitate între astfel de persoane – considerate ca fiind purtãtoare de energii negative – ºi o anumitã categorie de oameni, veºnic nemulþumiþi, care sînt, mai totdeauna, gata sã dea vina pe alþii pentru stãrile lor de disconfort. Ce-am putea, însã, spune despre unele obiecte care pot provoca decesul celor care le posedã? Este, oare, capabilã materia neînsufleþitã sã degaje o asemenea forþã, care sã ducã la moarte, sau sînt doar purtãtoare ale unor blesteme pronunþate nu se ºtie de cine ºi în ce anume împrejurãri? Este greu de spus cine ar putea rãspunde la aceste întrebãri, dar se ºtie cã anumite obiecte au produs o serie întreagã de rãniri, sinucideri sau decese. Un caz, douã sau chiar trei ar putea fi puse pe seama unor coincidenþe, dar frecvenþa lor pare a exclude o astfel de ipotezã. Clarles Berlitz prezintã în cartea sa „Fenomene stranii ale lumii” douã astfel de cazuri, pe care le vom face cunoscute cititorilor noºtri. Deºi a murit foarte de tînãr, actorul american James Dean a rãmas încã în sufletul multor oameni care i-au apreciat talentul. În cazul sãu, obiectul prin care fatalitatea ºi-a dus planul la bun sfîrºit a fost o maºinã Porche. La volanul acestei elegante maºini ºi-a dat duhul tînãrul actor, considerat a fi una dintre cele mai mari speranþe ale celebrului studio cinematografic Hollywood. Dupã cumplitul accident, care a îndurerat o lume întragã, maºina a fost rãscumpãratã de George Harris, un admirator înfocat al actorului. În momentul în care era coborîtã de pe vehiculul depanator, maºina lui Dean a alunecat rãnindu-l grav la un picior. Dupã cîtva timp, noul proprietar a decis sã vîndã motorul automobilului unui medic pasionat de cursele de maºini. Acesta a instalat motorul la maºina lui, a participat la o cursã de amatori ºi, în clipa în care a ieºit de pe pistã, a avut loc un accident, în urma cãruia ºi-a pierdut viaþa. Doctorul nu a fost singura victimã a acelei curse. Un alt pariticipant, care adaptase la maºina sa arborele de direcþie al maºinii lui Dean, a fost, ºi el, accidentat dar, din fericire, a supravieþuit. O agenþie de publicitate a achiziþionat caroseria ºi ºasiul maºinii aducãtoare de ghinion, pe care le-a utilizat ca elemente de publicitate într-o campanie de siguranþã rutierã. A fost construit un montaj publicitar, expus la Sacramento, care s-a desprins rãnind un adolescent. Dupã acest incident, montajul a fost urcat într-un camion cu remorcã pentru a fi instalat pe un alt teren. În timpul deplasãrii, un automobil a lovit respectivul camion. Carcasa maºinii s-a rãsturnat, strivindu-l sub greutatea ei pe ºoferul automobilului. Nefericitul nu a avut nici o ºansã de a mai fi salvat. Seria accidentelor nu s-a oprit aici. Un alt participant la curse a folosit douã cauciucuri ale blestematei maºini Porche ºi abia a scãpat cu viaþã dupã ce, simultan, cele douã cauciucuri au explodat. Între timp, montajul publicitar îºi continua drumul spre destinaþie. Ajuns la Oregon, frînele camionului nu au mai þinut. ªoferul nu l-a mai putut controla ºi a intrat în maºina unui magazin. Într-un final, dupã o întreagã serie de accidente nefericite, care au provocat moartea mai multor oameni, s-a ales praful de maºina lui James Dean. (va urma) MARGARETA CHETREANU
ANUNÞ IMPORTANT! În atenþia colaboratorilor revistei „România Mare“ Pentru continuarea, în bune condiþii, a editãrii revistei „România Mare“, toþi cei care doresc sã colaboreze, trimiþînd materiale, sau orice alte opinii, sînt rugaþi sã o facã la o nouã adresã, respectiv Casa Presei libere nr. 1, corpul C, etaj 1, camera 126 (ca punct de reper, pe faþadã existã un panou pe care scrie Coresi – pentru cei care vor veni direct la redacþie), unde va exista o cãsuþã poºtalã. Vã mulþumim pentru înþelegere ºi vã aºteptãm cu drag. Adresele de email pe care putem primi, de asemenea, materiale sînt: prm_central@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com REDACÞIA REVISTEI „ROMÂNIA MARE“
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.