Romania mare, nr. 1332

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Carte româneascã de învãþãturã De la tine ºtiu totul: sã fiu milostiv cu cel care-ºi spalã în lacrimi cãmaºa cu cel ce-i la masa durerii conviv cu omul ce trage ºi simte cravaºa Aºa-i româneºte - spuneai pe de rost sã fii veºnic bun cu acel care-þi cere un codru de pîine ºi-un cald adãpost iar mila-þi va fi cea mai mare avere.

De la tine ºtiu totul: dreptate sã fac jertfind tot ce am pe altarul ideii ca fiul dulgherului sfînt ºi sãrac ce-n templul strãvechi biciuia fariseii Mînia din ochi de la tine o am atunci cînd dau piept cu minciuna barbarã iar rana din luptã e-un dulce balsam cînd cauza-i dreaptã ºi justiþiarã.

De la tine ºtiu totul: sã fiu om întreg cu bune ºi rele, supus la greºealã

sã fiu robul muncii, deºi nu m-aleg decît cu o prea timpurie sfîrºealã Duios cînd se cade, ºi elegiac ori aspru ca fluviul în plauri de gheaþã destinul cu mîna aceasta mi-l fac eu însumi mi-am scris condamnarea pe viaþã.

De la tine ºtiu totul, ºi încã ceva sã mor pentru þara aceasta amarã româncã frumoasã tu, inima mea ai fost un tribun al iubirii de þarã Aºa m-ai crescut pînã-n ultimul ceas sã simt româneºte, la mine acasã pe jerba pe care þi-am scris: Bun Rãmas de-aceea þi-am pus Tricolor de mãtasã...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Romanul „Incognito“, un plagiat care nu existã – sau procesul culturii naþionale (1) Poate cã destinul a vrut sã se întîmple aºa: anume sã se grãbeascã despãrþirea apelor în cultura naþionalã, sã se lãmureascã oamenii mai grabnic cine a fost cu þara ºi cine a fost împotriva þãrii. Într-o culturã românã contemporanã în care toþi impostorii, snobii ºi cosmopoliþii ºi-au fãcut devizã vitalã din inepþia lui Eugen Lovinescu de a-l trece pe Mihai Eminescu în rîndul forþelor reacþionare ale istoriei civilizaþiei noastre ºi de a decreta „Mioriþa” drept un gunoi, iar þãranul român un primitiv - într-o astfel de culturã dirijatã ºi plãtitã de afarã pentru secarea din rãdãcinã a filoanelor naþionale, era limpede cã orice scriitor care va îndrãzni sã mai creadã în ideea de patrie va fi pus la zid.

Fãuritor de ºcoalã literarã, creator de cenacluri ºi reviste unde s-au afirmat în ultimii 30 de ani toate valorile de seamã ale literaturii ºi artei româneºti, Eugen Barbu a fost tot timpul incomod. Pentru orice formã de putere, pentru orice formã de dictaturã. ªi pentru cã inamicii acestei þãri ºi ai acestui Specific Naþional nu aveau cum sã-l

doboare de pe soclu, s-au gîndit sã-i murdãreascã statuia. ªi care oare este cea mai eficientã cale de a macula un mare creator?

Acuzîndu-l de plagiat, desigur. În literatura românã, cazuri mai mult sau mai puþin asemãnãtoare au fost acelea ale lui Creangã, Caragiale, Maiorescu, Coºbuc, Al. Davilla, Cezar Petrescu incriminaþi de niºte pigmei ai generaþiilor lor. Furia cu care s-au nãspustit asupra lui Eugen Barbu, de-a lungul timpului, toþi infractorii care devalizau milioanele Uniunii Scriitorilor depãºeºte însã nivelul înþelegerii umane, are ceva animalic. Întîia înscenare a fost cu prilejul apariþiei romanului „Principele” - capodoperã a literaturii româneºti ºi universale, parabolã de mare curaj a puterii, despre care ziarul „Washington Post” scria la scurtã vreme dupã apariþie, prin 1969: „Principele este Gheorghiu-Dej, iar turcii sînt, în realitate, ruºii de azi”. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 octombrie 1990)

ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

Omagiu de 8 Martie – Românce remarcabile ale cãror nume au intrat în Istorie – Peste tot în lume, ne mîndrim cu româncele noastre frumoase. Uneori, însã, uitãm cã acesta nu este singurul atribut al unei femei. Istoria noastrã este plinã de femei temerare, curajoase, inteligente ºi educate, pe care nu le gãsim în manuale sau despre care, de cele mai multe ori, sînt scrise note de subsol ca adjuvante ale bãrbaþilor. Enumerarea lor este absolut aleatorie.

Doamna Chiajna îºi datoreazã reputaþia de femeie durã mai degrabã lui Nicolae Iorga, care a fãcut din ea „un tip de o rãutate îndrãzneaþã“. Cã avea o fire aprigã ºi dominatoare, reiese, destul de limpede, din faptele ei. Istoricul Constantin C. Giurescu o descrie ca pe o femeie „energicã, de mare voinþã, aprigã faþã de duºmani, cultã, dar fãrã scrupule ºi lipsitã complet de moralitate ºi de pudoare“.

Doamna Chiajna a fost fiica domnitorului Petru Rareº ºi soþia lui Mircea Ciobanul, de douã ori domnitor al Valahiei: 1545- 1554 ºi 1558-1559. Chiajna (sau Mirceoaia, cum îi spuneau contemporanii, dupã numele soþului ei) a devenit adevãrata conducãtoare a Valahiei în vremea domniei fiului ei, Petru cel Tînãr care, la moartea tatãlui sãu, avea doar 12 ani. În 1568, Petru a pierdut tronul ºi a fost trimis în surghiun, împreunã cu mama sa, în Siria ºi apoi în Asia Micã. Mirceoaia i-a supravieþuit aproape 20 de ani fiului ei.

A murit în 1588.

Doamna Elena (Elina). A fost soþia lui Matei Basarab, domn muntean sub a cãrui cîrmuire, lungã de peste douã decenii (1632-1654), Valahia a prosperat, îmbogãþindu-se cultural, întãrindu-se politic, ridicîndu-se economic. (continuare în pag. a 12-a)

NR. 1332 z ANUL XXVII z VINERI 4 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Leprozeria Europei Libere Aristide Gunoiu ºi regele Hruºciov Apã, fraþilor, apã! Securistul de la Rusca Un ministru în pielea goalã PARTEA A II-A Pititã, cu laºitate, sub mantaua F.S.N., pe care o murdãreºte ºi o compromite irevocabil, gazeta „Dimineaþa“, condusã de un ceangãu rãu la suflet ºi urît la chip, ne împroaºcã, într-o veritabilã campanie de presã, cu cele mai nãprasnice invective existente în limba românã. Neîndoielnic, e vorba de rãzbunarea bãtrînei Godzile, Al. Piru, pentru cã iam demascat, mai demult, ruºinosul plagiat din N. Cartojan, G. Cãlinescu ºi Marian Popa. Evident, avem de-a face cu o gazetã care a deraiat! Deºi furunculoza pocneºte la tot pasul, cã te ºi miri cum pot culege cuminþii noºtri tipografi aºa ceva, ziarul e tot searbãd, prost de tot, ce mai! Dragii noºtri Piru, Firan ºi Milca utecistul, cum sã vã ajutãm noi? Nu pricepeþi cã opinia publicã este cu noi, iar nu cu gaºca voastrã de profanatori ai mormintelor Revoluþiei, din care v-aþi îngrãºat ca viermii? Alo, balamucul?! Se pare cã Ministerul Învãþãmîntului ºi inspectorul-general Deac (care e cãsãtorit cu sora poetului Nicolae Labiº, bravo lui, dar asta nu schimbã cu nimic situaþia) fac o mare nedreptate elevilor de la ªcoala bucureºteanã nr.

203. În aceastã situaþie aparent fãrã ieºire, cei mai mulþi profesori nici nu s-au mai prezentat la cursuri, lecþiile fiind predate de niºte... pãrinþi! Lipsa totalã de patriotism a bandei care a pus laba pe un bun al statului, e vorba de ziarul „România liberã“, a ieºit la ivealã în mai multe rînduri: nu aici a apãrut oare incredibilul articol „Diversiunea Ardeal“? Nu aici a apãrut ridiculizarea sãrbãtoririi a 525 de ani de cînd Bucureºtii sînt Capitala Þãrii Româneºti, în articolul semnat de biata nevolnicã Tia ªerbãnescu? Nu aici s-a scris zilele trecute cã noua

profanare a statuii lui Avram Iancu, de fapt, nici nu s-a produs? Credeþi cã se simte vreunul cu musca pe cãciulã? Aº, ziarul cu pricina apare în 8 pagini (slabe, de altfel), are tipografie proprie, computere, e din ce în ce mai dotat din afara graniþelor þãrii!

Cine oare îi alimenteazã pe cei de aici, ºi pentru ce variantã politicã? Cîte milioane de români vor bãga ãºtia la puºcãrie dacã, Doamne fereºte, vor veni stãpînii lor la putere? Se aude cã la Castelul Pleºu din Sinaia, ministrul Culturii Ardei Peleº a fost vãzut într-una din nopþile trecute zburdînd prin iarbã, gol puºcã, fugãrindu-se cu niºte satyri de-ai lui, tot în costumaþia lui Adam. În aceste scene apocaliptice, petrecute pe la douã noaptea, dl. ministru se gîdila ºi se hîrjonea ca o nimfã beatã, hihi-hi ºi ha-ha-ha, barba lui igienicã flutura în vînt, ºuncile rubensiene se revãrsau, ce sã mai vorbim, era raiul kurlanzilor pe pãmînt! Aflãm de la un senator cã, la Vila Brânduºa, din aceeaºi staþiune montanã, unde funcþioneazã Clubul Ecologist, femeia de serviciu a surprins alþi doi Cavaleri de Kurlanda luptîndu-se din greu cu organele puterii.

Avînd în vedere cã gaºca de fripturiºti socratici de la Ministerul Culturii ºi G.D.S., care fac þara de rîs, a înfeudat rapid principalele obiective turistice ºi muzeale ale acestei perle montane (Peleº, Peliºor, Economatul º.a.), cerem cu vehemenþã Parlamentului ºi Ministerului de Interne sã dispunã controale riguroase asupra orgiilor care se petrec acolo. Aºa nu mai merge, dragi elitiºti, dacã vreþi s-o faceþi latã, n-aveþi decît sã vã duceþi unde anþãrcat mutul iapa, dar nu în istoria Neamului Românesc! La emisiunea radiofonicã „ªlagãrtop-rock“, regizatã de inimosul Titus Andrei, pe

baza doleanþelor marelui public, locul 1 este deþinut de cîntecul „Dacã nu eºti tu, degeaba“, interpretat de Savoy (muzica Marian Nistor, versuri Corneliu Vadim Tudor). Propunem televiziunii s-o mai rãreascã puþin cu avalanºa de nume proprii ale tuturor realizatorilor, coafezelor, liftierilor, electricienilor ºi ale celorlalþi care concurã la înjghebarea unei emisiuni. Duminicã, la emisiunea „Viaþa spiritualã“ am asistat la o scenã penibilã, datoratã acelora care doresc cu orice preþ sã îºi audã numele la televizor: în finalul transmisiei directe de pe Cîmpia Libertãþii, din Blaj, pe fondul evlaviosului imn bisericesc „Mãrire Þie, Doamne“, prezentatoarea a înºirat vreo 20 de nume ale realizatorilor, între care un loc central îl aveau maºiniºtii ºi cei cu alimentarea cu energie electricã! Nu se poate, puþinã decenþã, fraþilor, ce ne-am face dacã fiecare om care realizeazã ceva s-ar semna pe produsul muncii, toatã ziua bunã ziua, adicã brutarul pe pîine, croitorul pe haine, þãranul pe fructe?! Televiziunea a demonstrat încã o datã cã nu joacã cinstit: în meciul dintre Huniunea Scriitorilor ºi România Mare, a introdus fraudulos încã un jucãtor pe teren, pe criticul Nicolae Manolescu-Apolzan. Oricum, copiii s-au fãcut de baftã, ºi este limpede, pînã ºi pentru pãrinþii lor legionari, cã se încearcã o pedepsire a noastrã, datoritã politicii naþionale pe care o ducem. În numãrul viitor vom lichida conturile... Eveniment dramatic la Tribunal: Dincã Gogoºarul s-a prezentat în boxã cu un flacon plin de pãduchi, ca sã arate întregii lumi civilizate cum vrea guvernul sã extermine un aºa de mare lider politic! Se impun cîteva precizãri. În primul rînd, noi credem cã micuþele lighioane nu proveneau din puºcãrie, ci au fost aduse de cãtre domnul revoluþionar de acasã, de la mãmiþica ºi tãticuþul lui, fiind vechi membri de familie. În al doilea rînd, îl vom sfãtui cum sã scape de aceste rubedenii: sã prepare o soluþie din praf de cãrãmizi ºi þuicã, apoi sã se ungã bine de tot pe tot corpul lui de luptãtor, pãduchii se vor îmbãta, îºi vor adresa vorbe grele ºi îºi vor da cu cãrãmizile în cap!

Simplu, curat, democratic!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 octombrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT ªoarecele transparent ªontîc-ºontîc Cîrpa Kaghebistã se întoarce Un mare patriot: Nicolae Ceauºescu Corturarii de la ,,România literarã” Alis în Þara Minciunilor De ce n-are Elveþia manele?

Mama unui copilaº de 9 ani de la o ºcoalã din Bacãu acuzã cã un ochelarist din aceeaºi clasã (a II-a!) i-ar fi abuzat oral (!) ºi anal (!) progenitura, dupã ce au vizionat împreunã, pe tabletã, filme porno! Doamne, în ce lume trãim?! Ce-ai de gînd cu românii? La prezentarea raportului de activitate al DNA, Laura Codruþa Kövesi a afirmat, destul de melancolicã, cã n-a reuºit sã-i aresteze pe toþi corupþii, dar sã nu ne pierdem speranþa ºi cheful de viaþã. Totuºi, peste 500 de funcþionari ori demnitari ai statului au fost reþinuþi, în 2016, cu ceva treburi pe la Beciul Porcesc (fost Domnesc). Prejudiciul ar fi de circa 431 de milioane de euro din care, însã, a fost recuperatã doar o micã parte. Codruþo, dacã nu insiºti pentru confiscarea averilor dobîndite prin furt, lupta anticorupþie este o parodie nereuºitã. Cã achiziþiile publice sînt una dintre principalele surse de corupþie - ºtiam ºi noi. Cã Mafia medicamentelor e un pericol la adresa siguranþei populaþiei, de asemenea. Întrebarea întrebãtoare e: de ce organele statului au închis ochii atît de mult timp? De ce i-a permis caracatiþei politice sã acapareze România ºi s-o otrãveascã? ªi încã o chestie: mi se pare mie, sau ,,efortul DNA” este inutil, cîtã vreme în societatea mizerã în care trãim politicul încã-ºi mai bagã coada în actul de justiþie? Viviana Grãdinaru a revoluþionat cercetarea medicalã ºi va fi premiatã de Barack Obama cu o strîngere de mînã ºi o glumã deocheatã. Românca a injectat cu gel un ºoarece, reuºind sã-l facã transparent, ceea ce ar putea fi un prim mare pas spre descoperirea unor noi tratamente medicale bazate pe studierea, în profunzime, a organelor interne. Singura problemã a Vivianei e sã nu-ºi lase gelul nesupravegheat atunci cînd vine acasã, la Vaslui, fiindcã 90% dintre concitadinii ei ar putea sã-ºi studieze reciproc organele interne. Mai puþin ficatul. Aºa cum anticipam încã de acum cîteva numere (de ziar), LCK va primi un nou mandat. Mandat de conducere a DNA, nu mã înþelegeþi greºit. Eu am spus cã aºa va fi, dar Raluca Prunã se rãzgîia cã nu-i obligatoriu. Între timp, cred cã mi-a ascultat sfatul absolut dezinteresat ºi i-a întrebat pe americani. Mariea (aºa se scrie Maria în Vaslui) Crîºmaru a intrat în Cartea Recordurilor, în anul 2000, cînd ºi-a terminat cãlãtoria cu rucsacul în spate, strãbãtînd 120 de þãri de pe cele 7 continente, în ceea ce a fost desemnatã drept ,,cea mai lungã cãlãtorie în jurul lumii, parcursã fãrã întrerupere”, prilej cu care a fost realizat ºi cel mai lung paºaport din lume, cu 154 de pagini, totalizînd 19 metri lungime. Adevãrul e cã, dacã te-ai nãscut în Vaslui, e bine s-o ºtergi cît mai departe cînd þi se iveºte ocazia. Aºa cã, timp de 41 de luni, purisanca (acum are 65 de ani) a luat lumea la pas. Dar aþa a tras-o tot acasã, unde, însã, performanþa ei nu s-a bucurat de cine ºtie ce apreciere. Prin urmare, acum ar prefera sã trãiascã oriunde i s-ar asigura un trai decent. Chiar ºi printre pinguinii din Insula Magdalena, care au primit-o cu mai multã cãldurã decît conaþionalii ei. Poporul facebook-ist s-a hotãrît sã-ºi ia þara înapoi. Pardon, like-urile! Pe care i le dãduse, în semn de preþuire, inconºtienþã ºi respect, unui sas de-l strigã doamna Carmen - Klaus Werner Iohannis. Nasol moment, miºto colivã postelectoralã, ca sã citãm din Heidegger de la Dridu. Aºa se face cã România lucrului bine fãcut în concediu a devenit România lucrului bine tãcut la serviciu. A început deranjul la FRF, unde DNA cautã vreun milion de dolari perisabili. Cicã au fost scriºi cu cernealã simpaticã.

De unde ºi expresia favoritã a lui Corleone: „Fir-aþi ai dracului de simpatici!”. Nu ºtim la cine s-a referit, dar Mircea Sandu pare destul de simpatic.

Poliþistul braºovean Marian Godinã a luat-o pe contrasens, semnalizînd stînga ºi fãcînd dreapta. ªefii l-au luat la ºtangã, fiindcã-i plesnise un cauciuc. De aici ºi pînã la apariþia unui erou cu pix în loc de pulan n-a mai fost decît un pas. Un pas mic pentru omul în uniformã, dar uriaº pentru tagma purtãtorilor de caschetã, care vor trebui sã se

apuce iar de aprofundarea studiilor serale, finalizate cu doctorat. Cristian Buºoi a devenit moroi. Ludovic Orban vrea sã fie barosan. La Primãria Capitalei. Ar fi culmea ca, dupã Marele Machitor, care nu s-a mai trezit din beþia puterii de cînd a renunþat la þîþã (la cea a mamei, sã nu mã înþelegeþi greºit), sã ajungã sã conducã Bucureºtii un alt consumator înrãit, care ar fi în stare sã înlocuiascã apa din conductele oraºului cu bãuturi spirtoase, iar la buºonul pe care scoate diverse onomatopee sã-ºi monteze, prin hotãrîre de consiliu, un hidrant. Armata vrea sã-l jecmãneascã pe Becali de 57,3 milioane de euro. Atît ar valora brandul Steaua. Bãieþii de la Voluntari, adunaþi cu hîrzobul de pe malul gîrlei, au demonstrat cã Steaua nu mai face nici doi bani.

Se aude cã preºedintele va scoate o continuare la best-sellerul ,,Pas cu pas”. Peripeþiile prezidenþiale pe mapamondul lumii vor fi narate în volumul ,,ªontîc-ºontîc”. ,,În loc sã plîngem morþii de la revoluþie mai bine tragem concluziile politice”, zice, fãrã sã-i crape pingeaua obrazului, ªandramaua Stalinistã Ion Ilici Iliescu. Nu-þi e ruºine, Cîrpã Kaghebistã? Au murit peste 1.000 de oameni, majoritatea tineri, dupã ce tu ºi gaºca de slugi ale Moscovei aþi preluat puterea. Pe Ceauºescu l-ai ciuruit pentru acuzaþii fanteziste, tu de ce n-ar trebui sã rãspunzi pentru crimele înfãptuite? Nu mai vorbim cã la baza mizeriei care sufocã astãzi România tu ai pus cele mai solide cãrãmizi þigãneºti. România nu va fi o þarã normalã pînã nu vei rãspunde în faþa justiþiei. O justiþie dreaptã, nu ca aia de la Tîrgoviºte.

Iliescule, tu eºti groparul României, nu Ceauºescu.

Fiindcã tot veni vorba de cel mai cinstit preºedinte al României: în decembrie 1989, la Moscova, le-a cerut ruºilor sã-ºi retragã trupele din toate þãrile socialiste, în ciuda opoziþiei unora dintre conducerile þãrilor vizate (de exemplu, obedientul prim-ministru al RDG). De retras s-au retras, dar au trecut prin România, unde au pus de-o loviturã de stat, fiindcã nu uitaserã cã în noiembrie, acelaºi an, preºedintele României le ceruse eliminarea consecinþelor Pactului Ribbentrop-Molotov. Asta însemna ºi unirea Basarabiei cu Patria-Mamã.

Indiferent ce-ar spune proºtii - ºi sînt destui-, Ceauºescu a fost un mare patriot, ºi aºa va rãmîne în memoria Poporului Român. ,,Mulþumesc pentru floricelele primite, dar nu ºtiu cine e destinatarul”, a glãsuit o cetãþeancã de-a noastrã, cu o meserie neprecizatã, cãreia unii îi zic Cruduþa.

Fato, nu te putem ajuta, dar important este sã fii sãnãtoasã. ªtii cum se spune: decît deºteaptã ºi bolnavã, mai bine Daniela Crudu. O dezvãluire incendiarã: omul fãrã gît o bãtea pe fiica sa, Oana (Roman), cu cureaua. Cînd era micã, dacã o fi fost micã vreodatã. Mai þineþi minte povestea intergalacticã de iubire ºi sex sãlbatic dintre Israela (2.163 de ani) ºi Liviu (cu 2.141 de ani mai puþini) ciochistul? Se iubeau ca doi cocoºaþi, Romeo ºi Julieta era o banalã poveste de cartier. Toate televiziunile erau cãlare pe ei. Ei, bine, relaþia s-a mai rãcit, cãci a bãtrînã i-a cerut blîndului tolomac sã nu mai bea. ,,Acest lucru m-a nenorocit.

Presiunea a fost îngrozitoare”, a declarat, cu lacrimi crocodiliene în ochi, trufandaua. Israelo, de ce i-ai pus interdicþii, eºti nebunã? Aºa þi-ai distrus cãsnicia. Cã el numai beat te vedea aºa cum eºti: tînãrã ºi frumoasã. Israelo, Israelo, þi-a plãcut sã te dai la Înãlþimile Golan, dar n-ai ºtiut cã mai binele e duºmanul binelui? Dacã la vîrsta ta n-ai ºtiut atîta lucru, ai trãit ºi te-ai cotîrcit degeaba. Andreea Tonciu afirmã cã l-a cunoscut pe nevinovatul ei soþ într-o parcare. Dar asta s-a întîmplat numai dupã ce l-a rugat pe Arsenie Boca sã mai trimitã în parcare ºi bãieþi buni. ªi sã vezi minune: Dani, cã aºa îl cheamã pe nefericitul mire, e cel mai tare din parcare! D-aia umblã Tonciu numai cu jumãtatea de nas pe sus... Serghei Niculescu-Mizil, cocalarul Epocii de Aur, zice cã de Valentine's Day i-a fãcut nevestei cadoul suprem: s-a culcat cu

ea, ,,nu cu altele”. I-a stricat ziua femeii, poate vroia ºi ea sã se simtã bine. Þigãnia din lumea scriitoriceascã e în plinã desfãºurare. Monºtrii de la ,,România literarã”, grupaþi în jurul lui Nicolae Manolescu-Apolzan (un critic literar depãºit, care scrie mai mult decît citeºte), a lui Alex ªtefãnescu (alt critic literar second hand care, cu piftia de pe burtã ºi ºoriciul de pe obraz, face concurenþã neloialã celorlalte rîmãtoare literare) ºi Mircea Mihãieº (un biet saltimbanc, la care creierul mare þine locul creierului mic, iar creierul mic lipseºte cu desãvîrºire), care au pus ghearele pe resursele breslei, le dau la cap mai tinerilor confraþi care au avut tupeul specific vîrstei sã-i întrebe ce-au fãcut cu banii Uniunii ºi care sînt criteriile estetice dupã care se acordã marile premii literare. În loc sã primeascã niºte rãspunsuri la obiect, s-au trezit cã bãtrînii corturari, în frunte cu bulibaºa, proaspãt întors de la Paris, au dat drumul la vrãjitoare. Cã lor doar estetica urîtului ºi a binelui personal le cade bine la linguricã. Senatoarea de Buzãu, Doina Tudor, a fost înhãþatã de DNA, sub acuzaþia cã a primit mitã de la Ilie Carabulea - cel mai bogat om din Sibiu ºi principal acþionar la societatea de asigurãri ,,Carpatica” - 200.000 de euro, în douã tranºe egale.

Banii îi erau destinaþi fostului soþ, Daniel Tudor, mare mahãr la ASF, care, anterior, mai primise 100.000 de euro. Mita ar fi trebuit sã punã batista pe þambal în urma unui control la ,,Carpatica”, unde nu numai poliþele erau facultative, ci ºi legea. Interesant este cã ºpaga fusese negociatã în Senatul României ºi pornise de la 3.000.000 de euro, dar Carabulea, ca orice ardelean cumpãtat, n-a vrut sã dea decît 300.000. Famiglia Tudor a fost principalul sponsor al PNL Buzãu, unde Doina este senatoare, iar cumnatul lui Daniel, Erland Cocei - un bun jucãtor de tabinet pe porunci -, este deputat. Anterior, candidase ºi Daniel Tudor, dar pentru cã nu s-a ales, l-a convins pe senatorul Cristinel-Marinel Bîgiu sã-i cedeze colegiul Doiniþei, contra unui mizilic de 500.000 de euro, dupã cum bîrfeºte lumea. Tot lumea subteranã zice cã, din aceºti bani, o parte ar fi ajuns la Crin Antonescu, care a fost ajutat sã-ºi cumpere un duplex, sã aibã ºi el unde pune capul pe pernã, dupã o zi de somn adînc. Dar nu poþi sã te iei dupã toate rãutãcismele, ca sã citãm din filozoful absolut Gicã Hagi, cert este cã domnul Antonescu a încãlcat protocolul fostei USL ºi nu s-a lãsat pînã nu l-a vãzut pe Bîgiu preºedinte la CJ Buzãu, în dauna hipopotamului aflat în funcþie. Între timp, Bîgiu a fost prins de DNA cu mîþa-n sac, în timp ce primea mitã.

Strîns cu uºa de niºte denunþuri mai vechi, a recunoscut o mitã de 700.000 de euro, pe care ar fi împãrþit-o cu fostul consilier prezidenþial George Scutaru (170.000 de euro) ºi cu prim-vicepreºedintele PNL, Adrian Motreanu (250.000 de euro).

Restul banilor l-ar fi folosit în campania electoralã, dupã propria-i mãrturisire. Forþat de împrejurãri, Bîgiu a demisionat de la conducerea CJ Buzãu. Cum nu mai avea cine conduce aceastã pepinierã de infractori care a fost PNL Buzãu, puterea urma sã fie preluatã de Doina Tudor, cea care, pe vremuri, pe cînd era o talentatã balerinã în corpul de dansuri din buric ºi bune maniere coordonat de Viorel Pãunescu, primise de la Securitate numele de cod Alis.

Misiunea ei era sã povesteascã mici amãnunte despre cetãþenii strãini cu care, prin natura meseriei, intra frecvent în contact. Securitatea a renunþat rapid la serviciile ei, fiindcã acei cetãþeni strãini scoteau tot untul din ea. Adicã, era liberalã de micã. În Senat s-a apãrat ca-n telenovela ,,Lacrimi de iubire falsã”, zicînd cã n-avea cum sã primeascã ºpaga, cîtã vreme era cu inima zdrobitã de fostul soþ, care se îmbîrligase cu o cotoarbã cu vreo mie de ani mai tînãrã ºi cu care se juca în jacuzzi de-a frumoasa ºi bestia. Coincidenþa naibii e cã, taman în 2013, Alis în Þara Minciunilor a deschis niºte conturi bancare de cîte 100.000 de euro. De altfel, fosta familie Tudor rîgîie de bani, sub povara cãrora se sufocã Declaraþiile de Avere.

Telenovela continuã ºi vã vom þine la curent, cãci Daniel Tudor nu e strãin nici de afacerea ARDAF, soldatã cu un prejudiciu de vreo 30 de milioane de euro. Totuºi, el a fãcut niºte servicii omenirii, atunci cînd a dat în gît lotul de balerini economici condus de Dan Radu Ruºanu. D-aia se bucurã de binefacerile arestului la domiciliul (extra)conjugal. Ultima orã.

Am aflat de ce n-are Elveþia manele: pentru cã n-are duºmani.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

„Aripi de înger pe claviaturã“ În seara geroasã de 24 ianuarie a.c., publicul care a umplut pînã la refuz sala Ateneului Român a fost fascinat de tînãrul pianist francez Ingmar Lazar. Invitat de Ambasada Franþei, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la înfiinþarea Institutului Francez din Bucureºti, interpretul a vrãjit, realmente, auditoriul cu un program strãlucitor: Franz Schubert - Sonata în La major; Wolfgang Amadeus Mozart - Sonata în Do minor, KV 457; Frédéric Chopin Balada nr.4 în Fa minor; George Enescu - Pièce pour piano sur le nom de Fauré; Franz Liszt - Mephisto Vals nr. 1.

Aºadar, un program consistent, pretenþios, interpretat cu profunzime (Schubert), tuºeu de catifea, sunete diafane ca o boare (Mozart), gingãºie profundã (Chopin), maturitate (Enescu), Ingmar dar ºi o înþelegere irezistibilã, nãvalnicã, în ,,Mephisto Vals”, de Franz Liszt.

Dar cine este acest tînãr pianist cuceritor de inimi?

Prezentarea sa este elocventã în programul de salã: ,,Nãscut în Franþa, în 1993, Ingmar Lazar începe studiul pianului la vîrsta de 5 ani ºi, dupã un an, debuteazã la Salle Gaveau. La 10 ani cîºtigã concursul internaþional EPTA, de la Namur (Belgia), în 2008 concursul Les Cimes de Val d’Isere, iar în 2013 premiul pentru pian al prestigiosului Festival Verbier. Elev al lui Valéry Sigalevitch la Paris, a urmat apoi Hoshschule für Musik, Theater und Medien, din Hanovra, cu Vladimir Krainev, Zvi Meniker ºi Bernd Goetzke, absolvind în 2014. În prezent, urmeazã studii de master cu Pavel Gililov la Universität Mozarteum, din Salzburg, ºi la Académie Internationale de Piano du Lac de Côme, sub îndrumarea profesorilor Dimitri Bachkirov, Malcolm Bilson, Fou Ts’ong, Peter Frankl, Stanislav Ioudénitch, Vladimir Mischouk, William Grant Nabore, John Perry, Tamás Vásáry. Pianistul concerteazã în Germania, Franþa, Italia, Israel, Lituania, Luxemburg, România, Rusia, Slovenia, Elveþia, Ucraina, Statele Unite, în sãli de prestigiu, precum Sala mare a Conservatorului

Ceaikovski ºi Casa Internaþionalã a Muzicii, din Moscova, Auditorium Mann din Tel Aviv, Auditorium Henry Crown din Ierusalim, Sala UNESCO ºi Sala Cortot din Paris, Sala Filarmonicii din Ljubljiana. Este invitat sã participe la numeroase festivaluri: Festspiele Mecklenburg-Vorpommern, Festival international de Colmar, Festival international de Dinard, Festival «Les notes blanches» de Courchevel, Festival «Piano Folies» du Touquet-Paris-Plage, Festival «Randonnées musicales en Gâtinais» en Essonne, Festival du Château de Lourmarin, Festival international de Chioggia, Festival «Estate Regina» de Montecatini Terme, Festival «Pianomaster» de Gravedona, Festival international de piano de Querceto.

Ca solist, a evoluat sub bagheta unor Lazar dirijori renumiþi (Vladimir Spivakov, Jean-Jacques Kantorow), fiind acompaniat de Orchestra Filarmonicii Naþionale din Rusia, Orchestra de Camerã «Virtuozii din Moscova», Orchestre Lamoureux, Orchestra Simfonicã din Torun, Orchestra de Camerã Radio din Bucureºti, Orchestra Simfonicã a Filarmonicii din Lvov, Orchestra Simfonicã a Festivalului din Chioggia, Orchestra de coarde «Mainzer Virtuozi». A realizat înregistrãri de disc pentru Casa Suoni e Colori, atît solo, cît ºi în duo, alãturi de Alexandre Brussilovsky, precum ºi emisiuni radio ºi TV. Ingmar Lazar este director artistic al Festival du Bruit qui Pense”. Încã sînt copleºitã de prezenþa strãlucitoare a artistului de la prima sa apariþie la Sala Radio, cu 5 ani în urmã, unde interpretarea Concertului nr.l în Mi minor, de Frédéric Chopin, a adus lacrimi de fericire publicului. Ingmar Lazar este o certitudine. Îl aºteaptã o carierã strãlucitã, spre bucuria celor ce îl vor asculta.

Sculptorul-poet Pavel Mercescu scrie: „Viaþa este un foc, pe care trebuie sã-l þii în mînã, chiar dacã te arde. Cel care arde ca o flacãrã îi cãlãuzeºte ºi pe ceilalþi în întuneric”.

ALINA MUªAT POPOVICI

O VIAÞÃ CA UN SCENARIU DE FILM

Povestea aviatorului erou, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 La cimitirul din Rãdãuþi, singurul din þarã traversat de o cale feratã în uz, se aflã, din primãvara lui 1981, un mormînt pe a cãrui cruce stã scris numele de Vasile Niculescu, un bãtrîn ceasornicar, care s-a stins discret, ba chiar în anonimat, la 90 de ani. Povestea lui se leagã, însã, puternic de unul dintre cele mai importante momente din Istoria românilor: ziua de 1 Decembrie 1918. Atunci, Vasile Niculescu era pilot... Douã vieþi a trãit de fapt Vasile Niculescu, douã vieþi diferite, ca douã romane care se întîlnesc într-un punct crucial.

La 23 noiembrie 1918, un aparat de zbor pilotat de Vasile Niculescu ºi capitanul Victor Precup a plecat de la Bacãu spre Blaj, mai exact spre Cîmpia Libertãþii, pentru a duce mesajul despre Unire al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, act hotãrîtor pentru convocarea Marii Adunãri de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, deoarece guvernul român, aflat la Iaºi, ºi Consiliul Naþional Român Central nu puteau comunica decît pe calea aerului, din cauza iernii aspre. În avionul care a aterizat în dupa-amiaza de 23 noiembrie pe Cîmpia Libertãþii, aducînd mesaj de pace, se aflau un sac plin cu manifeste ºi o geanta sigilatã, în care se gãsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I. C. Bratianu pentru Consiliul Naþional Român Central. Zborul se efectuase la doar 2.600 de metri, cu un Farman 40 nr. 3240. Fiecare membru al echipajului avusese faþa protejatã de un strat gros de parafinã, singura soluþie pentru a supravieþui la -40 de grade Celsius.

Piloþii nu avuseserã nici paraºute, nici armament, iar carlinga fusese deschisã pe tot parcursul zborului.

Dupã ce au fost întîmplinaþi cu urale de mulþimea care aºtepta sosirea lor, cei doi temerari au mers la Palatul Mitropolitan, iar avionul a fost pãzit de 8 soldaþi din Garda Naþionalã, care se schimbau din orã în orã, pentru a se încãlzi la un foc aprins cu lemne. La 6 seara, Restaurantul Patria a gãzduit ºedinþa festivã, cînd Vasile Suciu, preºedintele Consiliului Naþional Român din

Blaj, a anunþat hotãrîrea ca echipajul Niculescu-Precup sã revinã la Bacãu ºi sã dea vestea cã românii din Transilvania se vor uni cu þara. Iar la Palatul Mitropolitan s-a hotãrît sã se þinã o Mare Adunare Naþionalã la Alba Iulia, pe 1 decembrie. La plecare, avionul ducea un document oficial, care a avut drept consecinþã realizarea celui mai important eveniment din Istoria românilor. Atunci, mulþi ºi-au exprimat dorinþa ºi sub o formã neconvenþionalã, punîndu-ºi semnãturile pe pînza avionului. Dupã acest moment, ce a schimbat prezentul ºi viitorul unei þãri, toatã lumea s-a aºteptat ca locotenentul Vasile Niculescu sã primeascã Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Ceea ce nu s-a întîmplat.

Iar eroul s-a retras încet-încet, a schimbat mai multe oraºe, s-a bucurat ºi s-a întristat de anonimatul sãu.

Literatura de aviaþie îl mai þine minte. Manualele de istorie, mai puþin.

Cariera lui aviaticã s-a oprit în 1926, la cererea sa, dupã ce a fost transferat la Centrul de Recrutare din Rãdãuþi, prin Ordinul 37368/ 1926, emis de ministrul de Rãzboi. Cîþiva ani mai tîrziu, fostul aviator ajunsese în Regimentul 96 Infanterie, iar în ‘37 era cãpitan în rezervã. Din 1918 pînã în 1937, aviatorul a lucrat la Comandamentul ªcolii de Aeronauticã (1924-1925), dupã ce devenise cãpitan, în 1923, graþie înaltului Decret Regal nr. 5634, emis în 24 octombrie 1932. În vara lui 1919, la mai puþin de un an de la zborul istoric, Vasile Niculescu a mai fost încercat de destin, încã o datã. La 23 iunie, avionul pe care îl pilota în timpul unei acþiuni de recunoaºtere în Transnistria a aterizat pe liniile bolºevice, iar el a fost luat prizonier la Odesa, unde a fost reþinut timp de o lunã întreagã.

Ultimele douã decenii de viaþã, în plinã Epocã de Aur, le-a trãit într-un Bucureºti cu puþine urme de normalitate. Doar în 1961, în decembrie, a primit, se pare, o scrisoare de la Andrei Popovici, fostul comandant al Grupului 2 Aeronautic Tecuci, care amintea celebrul ºi

Patru nume mari ale cinematografiei româneºti: Dem Rãdulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Rodica Mandache ºi Toma Caragiu.

MICROSIOANE Caracter Alba-þi cãmaºã fiind din fire sintetice, nu înseamnã cã te-ai purta mai natural dacã ar fi din bumbac.

Zicalã - Sãracul! Îl deplîng.

- El, sãrac? Dupã cîte ºtiu are tot ce-i trebuie.

- Da, dar n-are simþul umorului.

Urare Intrînd în casa noului an, fã în aºa fel ca pragul de sus sã fie mai înalt decît tine.

Logodnã ªi totuºi, cea mai frumoasã primãvarã se face cu o singurã floare.

Sentimente În numele iubirii, el o iubeºte pe iubita iubitului iubitei sale.

VASILE BÃRAN

Anecdote * Anecdote

Fiind flatat mereu de un pisãlog care-l compara cu Caragiale, Tudor Muºatescu ripostã: - Da, avem amîndoi cîteva ceva din Caragiale: eu, din spiritul lui, matale, din personaje. *** - Maestre, dupã ce aþi ajuns la extraordinara abilitate tehnicã la care sînteþi, mai aveþi nevoie de studiu?, îl întrebã o contemporanã pe marele compozitor ºi pianist A.G. Rubinstein.

- Dacã nu aº studia o zi, mi-aº da imediat seama; dacã n-aº studia douã zile, v-aþi da ºi dvs. seama, dar dacã n-aº studia trei zile la rînd, ºi-ar da seama tot publicul. extraordinarul episod pe care i-l datoreazã istoria românilor. În rest, uitare...

Iatã textul scrisorii: „Nu este prilej de sãrbãtoare creºtineascã ºi naþionalã care sã nu trezeascã în mine amintirea zborului dvs. la Blaj, atunci, la începtul iernii, în anul 1918. Zborul acesta rãmîne înscris în istoria ºi în analele întregirii Neamului Românesc. Camarazii zburãtori v-au aºezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburãtoreºti din rãzboiul cel mare ºi sfînt. S-a vãzut nedreptatea pe care conducãtorii þãrii din acele vremuri au avut-o faþã de dvs., de a nu va acorda cinstea cuvenitã pentru acel zbor istoric. Nu ºtiu de ce, dar parcã tot n-am pierdut nãdejdea cã voi asista la preamãrirea ºi la actul de dreptate ce vi se cuvin”. În urma acestui om a rãmas o poveste. Povestea unei Mari Uniri...

Historia.ro

Pag. a 5-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Femeia ca atare De la filmul mut la telefonul fãrã ton nu mai e mult. Chiar dacã acesta nu s-a generalizat încã, din lipsã de fire, se semnaleazã doar cîteva cazuri izolate, pe ici pe colo, de telefoane fãrã ton: ba unul, ba altul rãmîne cu gura cãscatã în vid. 50 de ani? Poate ºi mai puþin, dacã ne gîndim cã aceia care au apucat sã vadã filmele mute, la timpul lor, n-au apucat sã moarã toþi. ªi ca mîine-poimîine o sã te pomeneºti cã ridici receptorul, iar telefonul o sã stea ca mutu’. ªi tu o sã taci. La capãtul celãlalt al firului o sã tacã ºi persoana cu care doreai sã vorbeºti, anunþatã de intenþia ta printr-o telepatie distribuitã gratuit, invenþia vreunui somnambul, ºi gata comunicarea modernã: muþenia totalã. Poate cã, la început, pentru acomodare, 5-6 ani acolo, o perioadãtampon, nu prea mare, în nici un caz, se va introduce telefonul gesticulant. Sã vorbeºti cu neantul prin semne.

Formezi numãrul, ºi receptorul, ori un dispozitiv special, sare ºi începe sã se bîþîie încolo ºi încoace. (Deºi asta ar reclama un spor de spaþiu locativ, ca sã aibã loc drãcovenia de telefon sã se desfãºoare, sã ,,dea din mîini“.)

Femeia, în filmele noastre - adicã cele pe care le vedem noi, dar parcã numai în acestea? În toate! - este tonul. Ca sã nu zic chiar totul. Totul face muzica: pretenþiile ne-au crescut. Iar tonul vine, sau nu vine. Poate sã fie ecranul plin de femei, ºi tonul filmului sã nu vinã, sã nu poþi comunica deloc cu regizorul, cu viziunea lui despre lume ºi societate. Este o chestiune de inefabil tehnic, reglat prin centralã. Spuneam altãdatã, la începutul acestui eseu, anul trecut, cã în orice operã cinematograficã totul sînt caii. Mã entuziasmasem eu de aceste splendide, suple patrupede. Filmele cu cai ziceam - pasiunea mea! Dar nu, sã avem iertare. Filmele cu oameni, cu masse mari de femei. Nu se comparã.

Filmele de amor, viaþã ºi moarte. Un film fãrã o femeie e surd. Nu se aude nimic. Nu se vede nimic. Nu se distinge nimic. Am asistat la o astfel de proiecþie ºi, la un moment dat, toatã lumea tropãia din picioare ºi striga: ,,Imaginea! Imaginea!”. Nu se distingea. Ce ar fi tablourile lui Rembrandt fãrã acea micã razã, subþire ca un fitil, care parcã pãtrunde, timidã ºi pricãjitã, prin gaura cheii, obositã, venind din al nouãlea cer? Ce s-ar face tot tabloul fãrã aceastã razã, repet? Ar fi o afumãturã, pur ºi simplu, un fond întunecat, ºi atît. Fond întunecat întîlneºti ºi în pod. Dar nu e Rembrandt. Iar Rembrandt înseamnã el, plus aceastã razã (minus electricitatea). Tot aºa ºi cu eternul feminin: se strecoarã prin orice fisurã a sufletului, aprinde, lumineazã, lumineazã pînã ajunge sã incendieze. Bine, acum ºi vedetele trebuie alese. Nu le poþi pune otova pe ecran. Nu orice fustã e datã de la Dumnezeu. Goethe spunea: „O femeie frumoasã le anuleazã pe toate celelalte“. Nu e rãu formulat. ªi noi am simþit asta, ca sã zicem aºa, pe pielea noastrã.

Cui nu i se întîmplã sã vadã pe stradã o fatã nemaipomenitã, la care sã-i rãmînã tot simþul estetic ºi,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Români triºti într-o þarã ponositã Niciodatã nu mi-am dorit ceva anume. Nici cînd am fost copil ºi nici dupã aceea... Pentru cã nu ºtiam prea bine cine sînt ºi ce cãutam eu într-o lume pe care nu o cunoºteam, fãrã sã fi avut habar cine îmi erau pãrinþii, familia, rudele, cu ce se ocupau... ªi iatã cã am venit pe lume sã cresc ºi sã mã preþuiesc de unul singur... Cãci, de fapt, eu am fost mai mult singur, vorbind cu gîndurile mele, ºi aºa aveam sã descopãr tainele vieþii ºi cît valoreazã aceast lucru pentru un individ... Pentru fiecare om viaþa este la fel de frumoasã ca ºi livada cu pomii învãluiþi în miresmele lor îmbãtãtoare, cu licori de soare, ca ºi cerul pictat cu nestematele sale stele. Dar prea puþine livezi în floare am vãzut în ultimii ani. De cînd cu capitalismul acesta, mai toate livezile au fost defriºate...

Cerul? Cerul vieþii mai mult mi-a fost întunecat de balaurii neliniºtii, în casa þãrii, în care mã regãsesc în fiecare moment, nemulþumit de destinul propriu. Cum aº fi altfel de cum sînt, cînd vãd cîte nenorociri se întîmplã pe

ALBUMUL CU POZE RARE

dupã cinci minute - cînd credea cã totul e pierdut, dus ºi dispãrut în mulþime - sã se izbeascã de alta, una ºi mai tulburãtoare? ªi gata! S-au anulat între ele. Le uiþi imediat pe amîndouã; crezi cã aºa e viaþa, plinã de surprize, ºi cã la fiecare pas o sã vezi ce-þi place. Femeia e înºelãtoare, domnule. Nefertite oare n-a fãcut acelaºi lucru cu bietele ei contemporane? Le-a anulat. „Anulat“ e puþin spus: le-a fãcut zob cu frumuseþea ei. Discutam în tren, odatã, mergînd de la Roma la Florenþa, discutam cu o doamnã din compartiment, care spunea cã þine o casã de mode la Parma. Mi-a spus, textual: „Ne întoarcem cu moda femininã la Nefertite“. Aþi auzit? Acum, ca sã ridicãm totuºi o obiecþie: ne întoarcem, ne întoarcem, dar vorba e - mai ajungem noi pînã acolo? Cã femeile noastre, oricum mai corpolente, mai nu ºtiu cum, se miºcã greu. Aveau anticii un rafinament, mai ales în perioada lor de putrefacþie, cînd se înãlþau, ca din senin, piramidele. Egiptenele îndeobºte, la ele mi-e acum gîndul, nu ºtiu cu ce-ºi fãceau pãrul, unghiile, ce-ºi turnau în ochi sã sclipeascã, ce substanþã extrasã din licurici: dacã te priveau o datã, începeai sã te clatini. Apoi, cu ce îºi lustruiau gîtul ºi umerii, naiba ºtie cu ce pluº?! Cu ce îºi bolteau fruntea - mai fãcînd ºi pe intelectualele pe deasupra! Nu, nu se comparã cele din filmele noastre, mute, surde ºi prea tehnicolor, cu splendorile acelea.

Mãcar cã moarte. Sã fim drepþi, totuºi: las’ cã în privinþa fardului, a machiajului, nici civilizaþia noastrã n-a bãtut pasul pe loc. În timp ce bãrbaþii abia dacã au învãþat sã se bãrbiereascã - ºi nici mãcar toþi, ºi nici mãcar de tot arta înfrumuseþãrii feminine s-a nuanþat, a intrat într-o chiþibuºerie, într-o subtilitãraie... Nemaipomenit!

Dresurile (de la „a-ºi da cu dresuri“) ºi sulemeneala (cuvînt turcesc ?) au înflorit. Femeile au îmbobocit ºi au îmbrobodit. În privinþa asta, echilibrul cu Antichitatea sa pãstrat. Sã luãm filmul: „Un bãrbat ºi o femeie“. Nu cel al lui Lelouch, ci un bãrbat ºi o femeie, filmul care existã în fiecare film, pentru cã n-ai ce-i face, trebuie! Altfel unde am ajunge? Aia nu, aia nu? Aþi vãzut deci, aici, cîtã splendoare, cîtã mãreþie la actriþe, fie cã se numesc ele (oricum), fie cã sînt anonime de-a binelea, simple figurante deocamdatã, dar cu atît mai primejdioase.

Figurantele - ce inepuizabile surse de a anula vedetele.

Prin urmare, nici la noi, epocalele noastre n-au stat degeaba; ºi cu toate acestea, Antichitatea, ºi în materie de grijã neþãrmuritã pentru sexul frumos, ne-a dat o lecþie, ne-a ars o palmã - mîna aceea, ce mirodenii! - care ne mai usturã ºi azi. Barbarii, cînd ciunteau braþele, tãiau nasul ºi ciuleau urechile statuilor greceºti, descoperite în mersul lor, ºtiau foarte bine ce fac - doar nu erau proºti.

Nu puteau suferi frumuseþea aceea perfectã. Adicã ei ar fi suferit-o, dar ce se fãceau cu nepricopsitele lor consoarte, alãturi, pe cai, nepieptãnate, nerimelate, lãlîi ºi cîrne? Aveau de ales: ori-ori! De pe atunci se punea, deºi cam într-o doarã, cam lateral, problema incomunicabilitãþii. Tonul de care vorbeam. Cu asta atingem un alt centru nevralgic al filmologiei mondiale: cum ne înþelegem, cum naiba ne mai înþelegem cu femeile noastre? Poþi sã mai suporþi, credeþi cã mai e posibilã o conciliere? O adeziune - de la om la om? M-aº cam îndoi.

Se gesticuleazã mult, prea mult, prin case, ceea ce mã face sã cred cã sîntem deja în faza filmului gesticulant.

Ea gesticuleazã trîntind mere, farfurii, crãtiþi, Troi (pluralul de la Troia); el gesticuleazã, fãcînd cetãþi, rãzboaie, murind ºi înviind, ºi ameninþînd într-una cã-ºi ia lumea în cap. Cam astea sînt raporturile. Cu toate acestea, nu mai pot unul de dorul celuilalt. Am auzit odatã o bãtrînã

care-ºi consola feciorul, dupã o deziluzie, în felul urmãtor: „Lasã, mamã, cã nu s-or fi isprãvit muierile!“.

Aceastã sentinþã, plinã de înþelepciune, îmi vine în minte ori de cîte ori recitesc sonetele lui Petrarca. Mã simt plin de înþelepciune în faþa elegiacilor, înarmat cu aceastã maximã, care mi-a picat întîmplãtor în ureche, ca un dar de sus. Manã cereascã, nu alta. Sã nu fim în panicã atunci cînd nu ne mai place cineva de pe ecran. Mîine - alt film. ªi aºa mai departe. Dar ce greu se fac azi filmele ºi ce mult costã! Milioane. ªi nici nu ies cine ºtie ce!

MARIN SORESCU (1969)

aceastã lume? ªi cel mai mare prãpãd este rãzboiul, care ameninþã pacea lumii. Apoi, nedreptãþile dintre oameni... ªi uite aºa, sãrãcia, lipsa celor necesare existenþei nu au cum sã-þi umple obrajii cu voioºie ºi bucurie... De aceea, viaþa mea nu poate fi altcumva decît viaþa semenilor cu care mã intersectez la tot pasul... Oameni al cãror portofel le este mai mereu gol... Oameni care nu au alternativã ºi sînt nevoiþi sã-ºi ducã amarul, fiecare în legea sa, fiindcã mulþi dintre ei poartã vina cã au votat pe cine nu trebuia, pentru o pungã de doi lei, cu un pix ºi o brichetã... Rezultatul se vede... Tot mai mulþi polticieni au ajuns în Parlament nu pentru a sluji poporul, ci pentru a-ºi satisface propriile interese, prin afacerile dubioase pe care le deruleazã în aceastã þarã, în care totul merge anapoda, în ciuda lozincii lansate de preºedintele Iohannis: România lucrului bine fãcut...

S-ar putea face lucruri bune, zicem noi, dar nu citind tot timpul dupã bileþele, cînd este ºtiut cã spontaneitatea creºte valoarea unui om. De cînd s-a mutat Klaus Iohannis la Cotroceni, deºi unii îl laudã cã a tot fãcut ºi a dres destule pentru bunãstarea poporului, românii nu o duc nicicum mai bine... Nu o spunem noi, ci o spun oamenii de rînd, care trebuie sã înfrunte toate nelegiuir-

ile prezentului, din cauza aleºilor neamului, a nãravurilor ºi apucãturilor lor... Mã întreb: pînã cînd o astfel de apãsare pe sufletul poporului acesta? Niciodatã nu mi-am dorit nimic mai mult, decît o þarã frumoasã ºi prosperã, dar acest lucru, dupã cîte vãd, nu este posibil. ªi-atunci, trebuie sã mã consolez cu gîndul cã aºa trebuie sã fie lumea Mileniului III, din care, spre nemulþumirea mea, fac parte ºi eu. Aºa cã sînt nevoit sã iau lucrurile ca atare ºi sã dau mai departe filele calendarului, în speranþa cã vor veni ºi zile bune, cã vom scãpa de toþi cei care au fãcut din þara asta un bazar de obiecte second-hand. În rest, pentru unii, preþul pîinii e pe mãsura sudorii palmelor muncite. Pentru alþii, cei care au rîvnit de mult la caºcavalul plaiurilor mioritice, lucrurile stau cum nu se poate mai bine. ªi-au atins þinta: fabrici demolate, pãduri defriºate, pãmînturi îmburuienite, elevi care sar la gîtul profesorilor... Dacã în copilãrie nu mi-am dorit nimic, sau aproape nimic, iatã cã acum, la bãtrîneþe, vreau ca românilor de bunãcredinþã sã le revinã pe feþe zîmbetul de altãdatã ºi sã aibã parte de un trai pe mãsura sufletului lor.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Actorii Delia Mateescu ºi Constantin Diplan

Primãvarã-nn floriturã Din zãpezi de alb topite Trec surprize, ghiocei ªi parfumuri rãzvrãtite Muguri-muguri, bobocei Mãrþiºoare înverzite De mirobolant condei.

Din viori de vestitori, Alb de înviere purã Rîsul mamei în naturã Prospeþime de culori.

Din zãpezi de alb, nevroze Printre muguri... ghiocei...

Anemie-n parc, viroze Buburuze la cercei Martie cu vestitori Flori, culori, doar prospãturã Rîsul mamei legãturã Ram cu muguri ºi cocori Primãvara-nfloriturã...

LIVIU ZANFIRESCU

Pag. a 6-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini OGLINDA LIBERTÃÞII

Pãlãrii cu pene de cocoº (7) Ca sã-mi revin din coºmarul jafului pãdurilor, m-am întors la amintiri, cînd din fluier curgeau izvoare de pãduri nemuritoare, mã agãþam de felinarele din stele ºi împreunã cu ele adunam grãmadã zilele laolaltã, plutind pe aripi întinse de zãrile necuprinse. Gîndul umbla ameþit de primãvarã, cã mai e mult pînã la varã, cînd Baba DOCHIA îºi va da jos cojoaca ºi mã voi regãsi pe drumul muntelui, parfumat cu aer ozonat. Munþii au colecþionat pentru mine din Lunã, Stele, Soare, izvoare din care am sorbit de cîte ori am obosit. Ca urmaºã de dac, Castelele de Brad m-au transformat într-o albinã ce din amar culeg nectar, din întuneric, luminã, ºi miere, din fiere. Îmi amintesc cum, de sãrbãtori, cînd zãpada þesea peste case perdele de zãpadã ºi flori de gheaþã în fereastrã, junii din sat petreceau la Casa Comunalã de dimineaþa pînã seara. Venind timpul sã se însoare, mergeau la colindat la fetele de mãritat, care-i visau o varã întreagã. Colceriþa trebuia sã le pregãteascã, zilnic, masa pãstoreascã, la loc de cinste fiind palinca bãtrînã, ceapa ºi pita cu slãninã. Apoi, cîrnaþii ºi sarmalele fierte în oala de lut mare, bulzul cu brînzã rumenit pe plitã ºi scovarda împletitã. Nunþile se þineau lanþ pînã în primãvarã, cînd oierii urcau, iarã, sus la munte, în castelele de brazi care le erau fraþi. În zilele de sãrbãtoare, fete ºi feciori mergeau în sania împodobitã cu covoare, trasã de cai albi, la gît cu zurgãlãi. În liniºtea de argint cãlãtoare, pe potecile din zare, cîntecul lor rãsuna în viitor ºi ningea luminã. Satul meu din veac a înãlþat flãcãri de brad din Veºnica Naturã, în care tãlangile de oi sunã mereu. Printre turme alunecînd, martor al bunului -simþ, oierul spunea cã îl cheamã ION DE ÞARÃ, înnobilat de aerul ozonat, care nu era poluat de politicã.

Un loc binecuvîntat de Dumnezeu era ºi moºia unchilor mei, înconjuratã de brazi, fagi ºi stejari. Coliba pãrea casa piticilor, construitã din bîrne de lemn, acoperitã cu ºindrilã, avînd o uºã foarte micã ºi un gemuleþ pãtrat. În interior era patul din trunchiuri de copac, avînd un strãjac (saltea) plin cu paie ºi un strai de lînã. Perna era umplutã cu fîn, al cãrui parfum îþi fãcea somnul bun.

O plitã micã, masa – dintr-un butuc mare, în jurul ei butuci mai mici drept scaune. Cred cã de aici s-a inspirat BRÂNCUªI pentru „MASA TÃCERII“.

Nicolae Iorga – oratorul Nicolae Iorga a fost nu doar un istoric ºi un om de culturã excepþional, ci ºi un profesor, politician ºi orator de prestigiu. În opinia unor biografi ºi comentatori ai sãi, Nicolae Iorga s-a impus, în primul rînd, ca mare orator. E vorba, fireºte, de cei ce i-au audiat fie prelegerile universitare, fie alocuþiunile publice.

Era ascultat cu emoþie, cu atenþie, cu entuziasm, atît în amfiteatrele studenteºti, la conferinþele ºi adunãrile publice, cît ºi în ºedinþele Parlamentului ºi la emisiunile de la radio.

Nicolae Iorga, pentru care tehnica discursurilor lui Kogãlniceanu au fost un model, a putut fi comparat cu o serie de mari oratori români cu care a fost contemporan: Take Ionescu, B.ªt. Delavrancea, Nicolae Titulescu, Armand Cãlinescu, Virgil Madgearu, Octavian Goga º.a.

Ca orator politic, el a excelat ºi prin plasticitate literarã, o finã elevaþie intelectualã. În discursurile parlamentare a fost nu numai oratorul comunicãrilor, al interpelãrilor, al rapoartelor îndelung elaborate, ci ºi oratorul intervenþiilor spontane, al sublinierilor instantanee.

Dupã pãrerea contemporanilor sãi, Nicolae Iorga a dat mãsura perfecþiunii sale în oratorie, ca profesor. ªerban Cioculescu îºi aminteºte: ,,Cele cîteva sute de lecþii ºi cuvîntãri ale profesorului…, pe care le-am urmãrit sub fascinaþia cuvîntului ºi a ºtiinþei d-sale, miau lãsat impresia unui spectacol intelectual unic… N. Iorga mi-a apãrut… ca un vrãjitor al insondabilului, al cauzalitãþii ºi al finalitãþii dincolo de documente ºi de date certe, care ºtia sã smulgã necunoscutului secretul, prin darul unei clarviziuni ce depãºeºte metoda ºtiinþificã”. Sînt memorabile, de asemenea, mãrturisirile lui George Cãlinescu despre oratoria profesorului Iorga: ,,Numai cine-ºi reevocã inefabila voce graseiatã, tãrãgã-

Polemici

Mãtuºa mea ne pregãtea „specialitatea casei“: bulz cu brînzã, mãmãligã „garnisitã“ cu tocãniþã de miel. În cãni de lut - lapte de la oi, covãsit, iar din ulcior beam apã de izvor. În spatele colibei tronau doi cireºi imenºi, unul cu cireºe roºii ºi altul cu cireºe negre, amare. O binecuvîntare. Vara, veneam deseori aici, îmi plãcea ca, dupã cosit, sã ajut la strînsul fînului ºi sã fac niºte cãpiþe, în interiorul cãrora, seara, îmi fãceam culcuº, de unde priveam harta Cerului, pe care se conturau clar stelele strãlucitoare: Carul Mic ºi Carul Mare, Steaua Polarã, Gãinuºa etc. Cine, mãcar o datã în viaþã, n-a dormit într-o cãpiþã cu fîn, n-a privit stelele de argint ºi nu a ascultat tãlãngile oilor la Rãsãrit, sã-ºi „cearã iertare“ cã nu ºtie ce-a pierdut.

Satul meu (Tiliºca) este aºezat pe ºira spinãrii munþilor Carpaþi, la miazãzi de oraºul întemeiat de cavalerul saxon HERMANN, un tãrîm pudrat cu aer ozonat ºi albastrul sidefat, în istorie înglobat de veacul îndepãrtat. Aici, norii se destramã peste sat ca o nãframã, brazii brodînd cu acele lor Cerul, descifrînd misterul stîncilor de argint, din care curg izvoare cristaline, care plutesc la vale lin ca sã se scalde în Cibin. Pe-un picior din acest Plai, colþiºor pierdut de Rai, troneazã în ruinã CETATEA DACÃ, pentru a nu putea fi contestatã existenþa noastrã strãmoºeascã pe acest pãmînt, de la facerea sa de cãtre Domnul Sfînt. Nici lãcomia ºi puterea habsburgã n-au putut sã clinteascã obîrºia pãstoreascã.

MARIA TEREZA, împãrãteasa, s-a resemnat, ºi nu i-a subjugat pe valahii în opinci, mulþumindu-se doar cu birul luat. Aici, în codrii îndepãrtaþi, pasc ciopoare de mioare coborîte din balade. Noaptea, cerul spuzit de stele scînteiazã munþii cu ele, savurînd, în mirajul pãdurii, miracolul dragostei ºi-al urii. Din tatã în fiu, oierii poartã la brîu fluierul ce doineºte peste-al munþilor creste. În satul meu, oamenii aveau frica lui Dumnezeu, iar cele 10 PORUNCI le învãþam de cînd eram mici.

Cine nu le respecta, nu avea ce cãuta în sat. Cu patimã se respecta orice datinã din strãbuni. Eu , însã, pe Cerul meu am întins ºtergar de curcubeu. Cu el am ºters, fãrã sã vreau, obîrºia mea. Inima este însã un scut pentru satul în care m-am nãscut, unde ºi acum se joacã cu foc învîrtita, haþegana ºi jiana, înfrãþite de harul LUCREÞIEI CIOBANU, ce þesea pentru oieri din munþi ºi stele, veritabile perle. Pentru Hoardele barbare, înarmate cu topoare, CETATEA DACÃ este încuiatã, þinutul meu fiind binecuvîntat de Dumnezeu ºi onorat de oameni, cã doar sînt oameni din sat. (va urma) LILIANA TETELEA natã, cicãlitoare, conspirativã ori înfuriatã a marelui polemist poate gusta toatã seva frazelor scrise…”.

Nicolae Iorga a abordat, în numeroasele sale discursuri, teme precum vechimea Poporului Român ºi rolul suveranitãþii ºi independenþei naþionale. Actuale la vremea cînd au fost rostite, deoarece se refereau la realitãþi istorice imediate, ele sînt importante ºi astãzi, pentru cã atestã prezenþa unui spirit umanist de largã deschidere în istoriografia noastrã, un real spirit democratic, apãrãtor ºi promotor al valorificãrii moºtenirii noastre culturale în cadrul, mai larg, al civilizaþiei moderne europene.

Iatã douã fragmente din discursurile lui Nicolae Iorga, care ilustreazã convingãtor aceste principii ale sale.

Generaþiile viitoare trebuie sã valorifice fondul cultural naþional Cele mai vechi relaþii între poporul francez ºi între români trebuiau aºezate încã în adîncul Evului Mediu. (…) În ceea ce priveºte relaþiile mai tîrzii, ele au un hotãrît caracter cultural. Acest caracter cultural începe încã din Secolul al XVIII-lea ºi continuã în tot cursul secolului urmãtor. Iniþiate prin francezi veniþi în aceastã regiune rãsãriteanã a Europei, servite pe urmã de studenþi români care au luat calea Apusului pentru a se iniþia în civilizaþia occidentalã, ele au dat, îndatã, ºi un rezultat sporit: idei liberale, întîi sub forma revoluþionarã, apoi sub aceea naþionalã, au pãtruns în Rãsãritul românesc în urma acestui contact îndelungat ºi adînc cu civilizaþia francezã. Era cea nouã, constituþionalã, provine, fãrã îndoialã, din atingerea avutã cu Parisul Secolului al XIX-lea.

Este, însã, încã o operã de fãcut: este uºor a imita, e mult mai greu a crea din fondul sãu propriu, influenþat de o mare civilizaþie superioarã. Aceastã sarcinã este rezervatã generaþiei viitoare. Generaþia viitoare va trebui sã ºtie ceea ce generaþia trecutã a ignorat: valoarea fondului propriu, valoarea acestui fond în toate domeniile, de la poezia popularã, de la arta aceluiaºi popor þãrãnesc pînã la manifestaþiile care s-au continuat în decursul secolelor. Aceastã sintezã, hrãnitã necontenit de influenþe occidentale, va constitui, fãrã îndoialã, pentru dez-

Au înflorit sãlbatici cãlþuneii În maºina timpului mi-ai adus cãlþunei albaºtri ca steaua din care ai venit umbra ta în umbra mea s-a topit izgonitã din spaimele ei.

Parfumul mi-a pãtruns adînc în sînge te-am aspirat din nou definitiv se întoarce iarãºi primãvara cu motiv doar strada cu sens unic plînge.

Ca în povestea din veacul trecut pe de-a-ntregul shakesperianã mã întorceam din iarna siberianã pe o sanie din os de mamut.

Destule victime erau înºirate pe drum în biografia mea altminteri precarã îmi cînta pe umãr o cucuvea amarã mirosea existenþa a scrum.

Jucam într-un final fãrã cortinã neînþeles de palizii actori în zaþul zilei n-aveai timp sã mori regizorul secund n-avea luminã. ªi nici buget de sentimente pe care sã le îngroape sub podea cu faþa înlunatã în perdea scurma prin tragediile recente.

Dar din neant din grotele ideii printre mirãri croite-n ebonitã în ochii tãi de-azur iubitã au înflorit sãlbatici cãlþuneii.

ADI SFINTEª 18 martie 2014 voltarea civilizaþiei româneºti, momentul cel mai fericit pe care înaintaºii n-au fãcut decît sã-l pregãteascã, acceptînd partea acestor urmaºi mai fericiþi. (18 ianuarie 1927, Universitatea din Paris)

Civilizaþie ºi tradiþie Avîntul cãtre civilizaþie poate fi, pentru un popor, o foarte mare primejdie, dacã uitã douã lucruri: ce are, ce poate. Tradiþia poate fi uitatã, dar ucisã, nu! Dacã i se taie drumul în clasele de sus, ea rãmîne ºi se adînceºte tot mai mult în cele de jos. Vine un moment cînd o naþie ruptã în douã prin direcþie opusã, cînd clasa conducãtoare, care nu mai poate conduce, fiindcã nu înþelege poporul, cãtre clasa muncitoare, care nu se mai poate ridica, pentru cã drumul ei firesc a fost închis. A admira o civilizaþie strãinã – vrednicã de respect – e o datorie, a o imita, fãrã schimbare, e o umilinþã, una fãrã folos!

Popor civilizat este acela care a ajuns sã satisfacã, sãnãtos ºi armonios, nevoile sale cele adevãrate, înãlþate cãtre un ideal care întrece cerinþele vieþii elementare ºi biruie egoismul individual. Am avut, în alte împrejurãri, o adevãratã civilizaþie orientalã. Rãmîne sã atingem adevãrata civilizaþie modernã. Ea singurã ne va permite sã se simtã glasul nostru în purcesul popoarelor civilizate, fãrã ca el sã sune fals sau pretenþios. Am fost multã vreme, în decursul timpului, uimiþi, fermecaþi, cîºtigaþi, înrobiþi de strãlucirile îndepãrtate ale marilor civilizaþii europene. Desigur cã e cald în locul unde arde focul, de la care ºi pentru noi sar cîteva scîntei în evul nostru. Dar e aºa de lungã ºi de grea calea pînã la vatra unde lumina întreagã… bunã, ºi chiar dacã vom ajunge acolo, nu prin unitatea noastrã, unde alþii sînt aºezaþi în rîndul întîi în jurul flãcãrii ºi cã ei au dreptul compulzului, fiindcã ei au aprins-o cu munca ºi cu riscul lor. Mai ales tînãrului, nu i se poate spune îndeajuns cã þara nu trebuie pãrãsitã, pînã nu înþelege în adevãr care-i sînt neregulile în sine ºi drepturile ei faþã de dînsul. Acolo unde sînt dispuºi sã plece capetele ca robi, nimeni nu le va fi recunoscãtor pentru abdicarea de la patria ºi de la neamul lor. Mîndria naþiunilor celor mai luminate nu poate sta în aceea cã provoacã restricþii la cum sã facem. Sînt dezgustãtoare caricaturi precum numai un profesor de o proastã calitate se poate bucura cînd se vede copiat în felul lui de a vorbi, în gesturile lui, de elevul sãu. Dar precum cea mai mare mulþumire a unui profesor bun este sã fi trezit în alte suflete ce i s-a desãvîrºit în sufletul sãu, aºa ºi o mare naþie civilizatã nu poate fi de nimic mai mîndrã decît a vedea în cortegiul sãu civilizaþii naþionale pe care le-a chemat la viaþa lor proprie! (1929)

Pag. a 7-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Ce-aveþi cu Limba Românã?

Moto: ,,Limba Românã e patria mea” (NICHITA STÃNESCU) Cînd am auzit cã noul guvern, aºa-zis tehnocrat, vrea, tam-nesam, sã micºoreze numãrul orelor de Limba Românã în ºcoalã, vã mãrturisesc, cu mîna pe inimã, cã nu mi-a venit sã cred. Ca slujitor al învãþãmîntului timp de mai bine de 4 decenii ºi, pur ºi simplu, ca iubitor al minunatului grai în care au fost zãmislite ,,Mioriþa”, ,,Luceafãrul”, Pslamii” ºi alte comori de luminã ale acestui popor, de-a lungul zbuciumatei sale istorii – m-am simþit de-a dreptul copleºit de nedumerire, de durere ºi de revoltã. Doamne!, am exclamat, ãºtia se împiedicã de limba neamului acestuia oropsit, trãdat, furat, batjocorit ºi umilit de toþi neaveniþii, care se fãleau cã le-au rezolvat ei pe toate. Le mai rãmãsese doar reformarea învãþãmîntului românesc, începînd cu studiul limbii materne, adicã a limbii române. Nu s-a pus problema ºi în privinþa limbii altor etnii, de pildã a celei maghiare, pe care UDMR-ul ºi ai lor vor s-o impunã chiar ca limbã obligatorie.

Domnule ministru al Educaþiei, altceva n-aþi gãsit sã reformaþi în învãþãmîntul nostru, care e la pãmînt? Dacã

astea sînt voinþa ºi decizia dvs., atunci e foarte grav. În domeniul pe care îl conduceþi sînt, într-adevãr, multe lucruri de fãcut, de corectat ºi de îmbunãtãþit. Atît de multe, încît, pentru a le expune, ar fi nevoie, în paginile publicaþiei noastre, de un spaþiu tipografic cu mult mai mare. Este bine cunoscut faptul cã revista ,,România Mare” militeazã, de la apariþia ei, în 1990, pentru apãrarea a tot ceea ce înseamnã valori naþionale (istorice, culturale, spirituale), deci ºi a Limbii Române. Pãcat cã nu mai este în viaþã Corneliu Vadim Tudor, înflãcãratul patriot ºi apãrãtor al românismului, cã nu ºtiu cum aþi fi scos cãmaºa… El a luptat întreaga lui viaþã împotriva tuturor acelora care au sãpat la rãdãcina acestui neam, ºtiind bine cã a îmbrãcat ,,cãmaºa morþii”. La fel cum a fãcut-o Tudor Vladimirescu, cel despre care George Coºbuc scria, în poezia sa ,,Oltenii lui Tudor”: ,,A-mbrãcat cãmaºa morþii/ Domnul Tudor, ca Christos/ Dar schimba-va pasul sorþii/ Va trînti dranii jos!”.

Domnule ministru Curaj, adunaþi-vã curajul ºi reveniþi asupra acestei intenþii nefericite, ce sfideazã pe orice om care se simte, în toate fibrele fiinþei sale, român.

GEORGE MILITARU

„Unii lideri s-au nãscut femei“ (1) Omenirea cunoaºte femeia ca parte a raportului între cele douã sexe, încã din timpurile lui Adam ºi Eva, iar apoi, în diverse etape ale dezvoltãrii sociale, ca forþã motrice a evoluþiei umanitãþii ºi convieþuirii cu bãrbatul, în diverse forme ºi comunitãþi, ca motor al reproducþiei sociale ºi, mai tîrziu, în epoca modernã, ca element de echilibru ºi pondere în relaþiile sociale ºi de producþie în toate sistemele ºi construcþiile social-economice.

Anticii au venerat femeile ºi au ºtiut cum sã considere femeia, conºtienþi de locul ei în societate, au apreciat cã femeia a apãrut ca o necesitate în evoluþia tulbure a timpurilor, contribuind la sãvîrºirea „marelui pãcat”, spre folosul ºi fericirea neamului omenesc, asigurînd continuitatea ºi supravieþuirea rasei umane. Nimic nu este mai explicit ºi semnificativ în legãturã cu rolul ºi importanþa apariþiei ºi existenþei femeii pe Pãmînt, decît aceste cuvinte simple, reluate mai tîrziu, în diverse forme sofisticate, de nenumãraþi filozofi, scriitori ºi poeþi, mai mult sau mai puþini romantici, dar în mod cert cu simþul realismului practic, al obiectivitãþii ºi al studiului social favorabil femeii. Trebuie sã remarcãm cã aceºtia i-au conferit femeii, în studiile ºi eseurile lor, nenumãrate virtuþi ºi calitãþi ºi au recunoscut contribuþia sa la propulsarea dezvoltãrii social-economice. În majoritatea lor, filozofi, poeþi ºi scriitori au slãvit femeia în operele lor ºi i-au recunoscut locul meritat în comunitãþile umane. Existã, însã, din pãcate, ºi autori care au redus rolul ºi importanþa femeii doar la „esenþa sa primarã”. Astfel, filozoful Arthur Schopenhauer, în eseul sãu „Despre femei”, exprimã aprecieri referitoare la poziþia superioarã a bãrbaþilor în raport cu „rolul primar“ al femeii, ceea ce denotã o atitudine primitivã ºi excesiv de schematicã, bazatã pe datele antropologice ale sexelor. Desigur, o asemenea apreciere potrivit cãreia „bãrbatul ar fi adevãrata fiinþã umanã”, constituie un afront ºi o reeditare a umilinþelor la care au fost supuse femeile de-a lungul timpului, ale cãror reminiscenþe mai pot fi observate ºi astãzi, în atitudinea ºi comportamentul unor popoare subdezvoltate. Diferenþele biologicoanatomice dintre sexe, cele emoþionale sau spirituale nu pot ºi nu trebuie sã conducã la considerente sau aprecieri disproporþionate privind femeia, care sã o aºeze pe o treaptã inferioarã, de subordonare. Evoluþia umanitãþii ne îndreptãteºte sã facem aceste afirmaþii, întrucît contrazice aprecierile negativiste ºi pesimismul filozofului Schopenhauer, dovedind cã femeile pot excela în orice domeniu ºi aspira, justificat ºi pe merit, la rolul de lider, inventator, creator sau om de artã.

Defectul fundamental atribuit de Schopenhauer caracterului femeii se referã la „lipsa unui simþ al Justiþiei” ceea ce este fals, dacã þinem seama ºi numai de faptul cã simbolul Justiþiei este reprezentat de o femeie.

Lipsind femeia de „capacitatea deplinã de a gîndi”, Schopenhauer înzestra bãrbatul cu „tãria fizicã ºi puterea de a raþiona“, ceea ce de asemenea nu corespunde realitãþii. La rîndul sãu, Emil Cioran a preluat, într-o oarecare mãsurã ºi nuanþat, aprecierile filozofului Arthur Schopenhauer, vãzînd femeia ca o expresie a „paradisului pierdut” ºi descoperindu-i acesteia o dimensiune transcendentã. La începuturile organizãrii empirice a comunitãþilor umane, datoritã calitãþilor sale ºi rolului

multiplu jucat în comunitãþile respective, femeia a avut poziþia dominantã, de matriarhat, pe care a pierdut-o treptat, începînd cu Antichitatea elenã, din cauza inegalitãþii sale fizice faþã de bãrbat. De fapt, Neoliticul a fost singura perioadã din Istorie în care femeia a jucat rolul principal în societate, acesta fiind fundamentat pe cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. Gradual, a intervenit inegalitatea dintre sexe, stimulatã mai ales de rolul preponderent al bãrbatului de a asigura supravieþuirea materialã a membrilor comunitãþii. Zeitãþile feminine au cedat poziþia dominantã zeitãþilor masculine, care au preluat conducerea ºi au impus reguli noi, subordonînd femeia.

Epoca tribalã a accentuat inegalitatea dintre sexe ºi a creat premisele trecerii treptate la cãsãtorii între membri diferitelor clanuri ºi rase. În vremea imperiilor au apãrut ºi reguli împotriva incestului, iar cãsãtoria a devenit obligatorie, nu neapãrat cu o singurã femeie, începea o perioadã de consolidare a relaþiilor familiale, bazate pe inegalitatea dintre sexe ºi trecerea de la poligamie la monogamie. În epoca tradiþionalismului, femeia s-a obiºnuit cu poziþia sa de sprijin pentru bãrbat, a acceptat rolul secundar în familie, menþinînd acest rol pînã în zilele noastre, fapt demonstrat în unele societãþi umane în curs de dezvoltare. Epoca modernã nu a produs schimbãri fundamentale în relaþia dintre bãrbat ºi femeie, bãrbaþii din diferite rase recunoscînd numai egalitatea între ei ºi egalitatea între femei, menþinînd însã percepþia greºitã a diferenþei de calitate ºi contribuþie între cele douã sexe. Începea, însã, sã se deschidã perspectiva emancipãrii femeilor, acestea fiind admise la muncã în fabrici ºi uzine, mai grele ºi mai complexe decît preocupãrile de pînã atunci, încã de la începutul Secolului al XVIII-lea. În epoca contemporanã, procesul de emancipare a femeii s-a intensificat, a apãrut feminismul, ca miºcare principalã în cadrul acestui proces, care avansa îndrãzneþ ideea repunerii femeii în poziþia de egalitate cu bãrbatul. Rînd pe rînd, femeia ºi-a demonstrat inteligenþa, abilitãþile ºi calitãþile sale deosebite, depãºind uneori calitãþile de conducãtor ale bãrbatului. A început sã se vorbeascã doar de diferenþele privind sexul ºi forþa fizicã între sexe. Treptat, au dispãrut ideea ºi tratamentul negative faþã de femeie, ca aparat de reproducþie umanã, femeia manifestîndu-se plenar în toate domeniile vieþii social- economice ºi politice. Este momentul în care femeia s-a desprins, sperãm pentru totdeauna, din chingile opresiunii masculine. Alãturi de curentul feminismului liberal, coexistã însã ºi feminismul radical, care conferã sexului frumos valorile sensibilitãþii, esteticii, înþelepciunii ºi supunerii necesare ºi necondiþionate faþã de cerinþele, valorile ºi preceptele impuse de bãrbat, acest curent direcþionînd femeile, în principal, spre artã, muzicã ºi picturã. Desprindem din aceastã evoluþie aceeaºi contribuþie remarcabilã a sexului frumos ca ºi în cazul celeilalte orientãri economicotehniciste a femeii, la avansarea procesului dezvoltãrii generale a societãþii umane. Aceste contribuþii ºi atribute demonstrate în practicã ºi plenar, de cãtre sexul frumos, l-au determinat pe bãrbat sã accepte, în sfîrºit, dar nu întotdeauna, cã femeia poate deveni lider, poate conduce grupuri ºi chiar comunitãþi umane ºi poate activa cu succes în cele mai complicate domenii ale managementului,

CIOBURI DE GÎNDURI

Pofim la masã, tatã!

Tata avea 10 ani cînd pãzea singur grãdina de zarzavat a familiei, care era situatã cam la 3 kilometri de sat.

Pentru a ajunge acolo, nu doar distanþa era o problemã pentru acele vremuri, ci ºi faptul cã trebuia sã treci peste un mic rîu, care uneori era umflat de ploi ºi, zile la rînd, oamenii erau obligaþi sã aºtepte scãderea apelor.

Bunicul meu era un om vrednic, dar nici el nu ºtia cum sã procedeze ca sã ajungã cu mîncare la copilul sãu. Aºa cã, încãrcat cu proviziile necesare, a plecat, totuºi, spre grãdina de zarzavat, unde tata aºtepta singur de patru zile. Între timp, la grãdinã, tata terminase mîncarea gãtitã ºi aºtepta, singur, limpezirea vremii. Avea cu el doar un cîine foarte bun, dar ºi fãinã, ulei, grãsime, vin ºi... mirodenii, cãci bunicul meu era un om care þinea mult la rafinamentul bucãtãriei. Problema care se punea era cã bietul copil nu ºtia sã gãteascã. Dupã o zi de post, tata a pregãtit capcane pentru pãsãri sãlbatice. Pe atunci, pe cîmpurile noastre încã mai puteau fi vãzute dropiile. Tata intenþiona sã prindã o dropie, dar a prins douã gãinuºe frumoase. A fãcut tot ce vãzuse el la bunica ºi, în final, i-a ieºit un ceaun mijlociu de tocãniþã de gãinuºã. Cînd s-a trezit cu bunicul meu în faþã, la grãdinã, i-a strigat: Pofim la masã, tatã! Bunicul l-a privit cu milã ºi l-a intrebat: dar tu mai ai mîncare? Acum am terminat de gãtit!, a rãspuns tata. Am fãcut ºi eu cum fãcea mama acasã. Am multã mîncare! Am pus mult zarzavat... Bine, mãi copile, a rãspuns bunicul meu, vãdit miºcat, apoi s-au aºezat la masã, iar tata a adus coferul cu vin. Cu lacrimi în ochi, bunicul a spus atunci: Petrache, tu eºti ºi vei fi ceea ce neamul nostru a visat sã fie! Tu eºti norocul ºi lumina familiei noastre. În jurul tãu se va închega viitorul tuturor urmaºilor noºtri.

Sã ai grijã de toþi, ca de familia ta. Tata a ascultat cu tristeþe aceste cuvinte. Apoi, puþin peste 10 ani, bunicul pleca la cer, iar tata, eliminat din armatã pe motive politice, s-a întors în sînul familiei sale, fiind toatã viaþa sa stîlpul de foc ºi de luminã în jurul cãruia întregul nostru neam a gravitat cu încredere, exact aºa cum prevãzuse bunicul meu, cînd tata avea doar 10 ani ºi o inimã de bãrbat adevãrat. Ani ºi ani au trecut peste oameni ºi locuri, într-o eternã plãmãdire a speranþelor cu lumina ºi colbul vremurilor. Grãdina pe care cîndva o familie îºi scria istoria sa nu mai este demult. Bunicul ºi tata sînt amintiri, iar pe cîmpurile triste ºi goale doar vîntul îºi cînta poemele sale prin ierburi ºi mãrãcini.

Privesc totul într-o tãcere de mormînt ºi îmi plec fruntea în faþa amintirilor cu valoare de sfîntã ºi sacrã sãrbãtoare pentru mine. Cei care nu ºtiu, trec asemenea umbrelor peste aceste pãmînturi, dupã un salcîm sau dupã o mînã de crengi uscate, uneori fiind condamnaþi la moarte ºi lãstarii cei tineri. Mai gravã este depopularea satelor ºi starea tot mai accentuatã de lipsuri materiale. Iar acolo unde nu mai sînt sãrbãtori, rãmînem doar cu ºoaptele amintirilor ce rãsunã peste vãile ºi dealurile noastre, din pãcate. Poftim la masã, tatã! Dar nu mai vine nimeni la masa speranþei! Doar ºoaptele trecutului trec prin ramurile copacilor, iar aceºtia parcã se prind cu zecile lor de mîini de cap, plîngîndu-ºi trecutele lor lumini. De undeva, un izvor ne spune ºi el aceeaºi poveste: Pe-un picor de plai... Pe-o gura de rai... Poftim la masã, tatã!... ºi izvorul repetã la nesfîrºit despre miracolul acestor locuri, dar iatã... nu învãþãm nimic din toatã risipirea noastrã.

ILARION BOCA tehnicii, artei ºi chiar în armatã. În aceastã fazã a civilizaþiei ºi dezvoltãrii umane, pe scara ierarhiei bãrbatului, construitã artificial, femeia ocupã, fãrã opreliºti, funcþii de mare rãspundere ºi are cele mai diverse ºi responsabile preocupãri, ceea ce uneori a impus-o convingãtor ºi definitiv în poziþii dominante. Chiar ºi religiile prohibitive faþã de femeie încep sã ºteargã treptat interdicþiile impuse injust ºi discriminatoriu femeilor atît în comportament, atitudine în societate, cît ºi în ceea ce priveºte accesul la anumite funcþii ºi preocupãri rezervate în trecut doar bãrbatului. Sigur, nu putem vorbi încã de aceste deschideri liberale în cazul Islamului sau religiei Budhiste, însã existã speranþe cã progresul ºi civilizaþia vor forþa mentalitatea ºi reþinerea liderilor acestor religii în sensul recunoaºterii egalitãþii femeii cu bãrbatul în societatea modernã. Trebuie sã menþionãm cã un rol esenþial în acest proces îl au factorul economic, dezvoltarea progresistã ºi democraticã a þãrilor musulmane ºi, nu în ultimul rînd, evoluþia spiritualã a comunitãþii islamice. (va urma) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL BRÎNDUªA TURBATU BORDEIANU (Text reprodus din volumul „Bãtãlia pentru românia“, 10 martie 2013)

Pag. a 8-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Amintiri din „comunism“ Imediat ce voi da contur, cu ajutorul substanþial al Anei-Maria, acestor însemnãri, voi pleca la o emisiune de televiziune, dedicatã lui Corneliu Vadim Tudor. Împrejurãri care nu þin de vina mea ne-au despãrþit, în ultimii ani. Am continuat sã îl respect, nu am spus niciodatã vreo vorbã rea despre el, iar la numai cîteva luni de la plecarea lui de pe aceastã lume, sîntem în mãsurã sã apreciem mai corect ºi mai obiectiv calitãþile acestui om, pe cît de complex pe atît de complicat. Fãrã Vadim ºi fãrã Adrian Pãunescu, politica româneascã ºi lumea româneascã, în general, sînt mult mai searbede ºi mai lipsite de substanþã. Pe cei doi i-a apropiat ºi i-a împrietenit politica, iar la plecarea marelui poet se simþea cum Vadim rãmîne din ce în ce mai singur, dupã cum, înainte de a ne pãrãsi, nea Adi, cum îi spuneam eu, mi-a spus cã a primit o propunere din partea lui Vadim sã vinã la PRM. „Nu pot, mãi Miticã, pentru cã nu am rezista nici o zi împreunã”. În schimb, reuºeau sã facã echipã la scarã mult mai mare, determinînd multe dintre lucrurile bune care s-au fãcut în acea perioadã ºi oprind demolarea pînã la capãt a economiei ºi a avuþiei naþionale. Au fost doi oameni deschiºi cãtre dialog, au avut prieteni în toate partidele, dar orientarea lor a rãmas cãtre acel curent de gîndire ºi de acþiune îndreptat în favoarea celor mulþi. Înainte de a ajunge comisar european, actualul premier Dacian Cioloº i-a fãcut o vizitã lui Corneliu Vadim Tudor, la sediul PRM din strada Émile Zola. L-am cunoscut ºi eu. Dupã ce oaspetele a plecat, Vadim remarca în primul rînd bunul simþ al acestui om. Trebuie sã remarc ºi sã recunosc cã, indiferent de ce va reuºi sã facã acesta, îl apreciez pentru douã lucruri: respectã importanþa Parlamentului ca instituþie fundamentalã a statului român ºi nu se plînge de greaua moºtenire. Asta aratã spiritul si cultura europeanã ale acestui om ºi, nu întîmplãtor, Vadim l-a simþit dintr-o clipã. ªi Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor au fost douã spirite de larg orizont, deschise noului ºi civilizaþiei universale. Adrian Pãunescu putea sã recite ore în ºir din Lermontov sau Whitman. Era ºcolit în America, dupã cum Vadim parcursese o bursã Herder la Viena. Au fost legaþi de trecut, în mãsura în

Polemici

care acele vremuri serveau omul ºi þara. Au fost doi mari patrioþi al cãror exemplu ar merita urmat. Erau atît de ataºaþi acestui popor, încît nu cãutau decît partea bunã din om. Asemenea lui Grigore Vieru, care, atunci cînd a venit prima oarã în România, admira pînã ºi gropile din asfalt. Ceea ce m-a surprins în mod deosebit la cei doi era simþul lor aparte în chestiunile de politicã internaþionalã ale þãrii, ceea ce pare un pic nefiresc pentru niºte oameni hãrãziþi versului. Adrian Pãunescu vorbea cu patos despre experienþa lui americanã, dupã cum Vadim era mîndru cã îi putuse întîlni pe Nelson Mandela, pe regele Juan Carlos, pe doi dintre înalþii pontifi, dar ºi pe actualul ministru de Externe Serghei Lavrov. S-a spus despre ei cã erau niºte nostalgici, niºte „ceauºiºti”, ceea ce constituie o mare nedreptate la adresa acestor români adevãraþi ºi puternici. Ce instinct ºi ce putere extraordinarã de cuprindere în a aprecia mersul lumii i-a fãcut pe cei doi sã îmbrãþiºeze, în egalã mãsurã, valorile Occidentului, dar si ale Estului, sã gîndeascã asemenea lui Nicolae Titulescu, cã atunci cînd eºti o þarã micã trebuie sã ai relaþii dintre cele mai bune cu toate marile puteri? Diplomaþi iluºtri ºi buni români, au fãcut posibil acest lucru, înainte de decembrie 1989.

Astãzi, sîntem blocaþi cu privirea cãtre Bruxelles ºi cãtre America, dar uitãm de imediata vecinãtate a Rusiei. Sã nu fie nimeni în stare sã dialogheze astãzi cu Kremlinul? În ceea ce-i priveºte pe americani, trebuie sã remarcãm atitudinea corectã a acestora faþã de România de dinainte ºi de dupã decembrie 1989. Din pãcate, cel puþin în ceea ce priveºte colaborare economicã, lipsesc temele unui dialog bilateral. Au trecut vremurile în care orice demnitar român putea sã îl sune pe preºedintele de la General Electric sau de la alte mari companii americane, dupã cum este imposibilã revenirea la acea situaþie în care trimiteam în Carolina 5000 de tractoare pe an ºi instalaþii de foraj ultraperformante tocmai în Texas.

Zilele trecute, i-am vãzut la un post de televiziune pe cîþiva dintre greii industriei constructoare de maºini de dinainte de decembrie 1989, în frunte cu ministrul lor, Ioan Avram. Specialiºti autentici ºi oameni de mare þinutã, care ar putea sã facã încã multe pentru România.

Erau acolo Emanuel Babici, ºeful de la 1MGB, Adrian Popa, director adjunct al Institutului de Cercetãri pentru

BOLªEVISMUL CRIMINAL - DE LA CAZUL „ESENIN“ LA CAZUL „FURÞEVA“ Revoluþia bolºevicã din noiembrie 1917 a fost condusã în prima ei parte, cea mai sîngeroasã, de cãtre Vladimir Ilici Lenin, al cãrui bunic matern a fost evreu, ºi de Lev Troþki, evreu pur sînge. Dacã Lenin a fost ideologul, Troþki, prin întemeierea ºi organizarea Armatei Roºii, a fost executantul zelos ºi criminal al poruncilor leniniste, dupã dictonul „cine nu e cu noi, e împotriva noastrã”. Cei doi au aruncat Imperiul Rus în haosul rãzboiului civil, care s-a dovedit, în cele din urmã, o vãrsare de sînge inutilã, deoarece a dus la distrugere economicã, la izolare internaþionalã ºi la blamarea comunismului ca fiind o doctrinã criminalã.

Numai pe ruinele unei societãþi bulversate ºi dezorientate s-a putut instaura dictatura schizofrenicã stalinistã, care, ce-i drept, s-a inspirat din politicile þarilor Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare ºi ale împãrãtesei Ecaterina II-a. Mulþi istorici afirmã cã fãrã un Stalin, imensul Imperiu Rus s-ar fi destrãmat, deoarece acel conglomerat de popoare, de civilizaþii ºi religii diferite nu putea fi condus decît de o mînã de fier. Dar cum, necum, Imperiul cu picioare de lut, URSS, a devenit, dupã 1945, o mare putere mondialã prin înfrîngerea Germaniei hitleriste, iar în prezent, sub conducerea lui Vladimir Putin, Federaþia Rusã face eforturi uriaºe pentru modernizarea ºi democratizarea societãþii ruse.

Pînã la apariþia crizei ucrainene, din februarie 2014, relaþiile ruso-americane s-au dezvoltat în parametri normali, ambele pãrþi fãcînd eforturi de a se debarasa de sechelele rãzboiului rece. În noile condiþii ale globalizãrii, sute de mii de intelectuali ruºi au imigrat în SUA ºi Germania. Pentru o parte din „intelighenþia“ rusã (cele 15% anti-Putin), SUA reprezintã o societate democraticã autenticã în care valorile sînt bine remunerate ºi respectate. Aceeaºi situaþie o întîlnim ºi în România, unde procentul de imigrare creºte de la an la an, din cauza ºomajului ºi a lipsei de perspectivã socialã. Dar pentru Vladimir Putin lucrurile stau cu totul altfel, de vreme ce a renunþat la politica lui Boris Elþîn de supunere necondiþionatã faþã de capitalul

american ºi a demarat un proces de stimulare a companiilor ruseºti de stat sau private, armonizînd interesele acestora cu interesul de mare putere mondialã a Federaþiei Ruse. Exemplul cel mai elocvent este compania energeticã GAZPROM, devenitã vîrful de lance al expansiunii economiei ruseºti în UE ºi în alte pãrþi ale lumii. Vãzîndu-se alungate de pe piaþa rusã, influentele companii americane au lansat, prin intermediul trusturilor mass-media occidentale, o deºãnþatã propagandã anti-Putin, urmãrind, prin sancþiuni economice, declanºarea unor tensiuni sociale în Federaþia Rusã, în speranþa cãderii de la putere a regimului Putin. ªi astfel, Vladimir Putin a devenit inamicul public al Planetei, comunistul, bolºevicul, stalinistul, cu apucãturi expansioniste de tip hitlerist etc... Dintre toate aceste acuzaþii, cea mai de luat în seamã ar fi aceea de bolºevic ascuns sub aurã democraticã, un cameleon care a preluat tot ce a fost mai abject în comportamentul politic al lui Lenin, Troþki ºi Stalin.

De curînd, au apãrut pe Internet douã seriale de televiziune: „ESENIN“ (1895-1925) ºi „FURÞEVA“ (1910 – 1974), difuzate de postul oficial de televiziune Rossia1. În cele douã seriale sînt descrise vieþile romanþate ale poetului Serghei Esenin ºi al omului poltic Ekaterina Furþeva, membru al Biroului Bolitic al CC al PCUS ºi ministru al Culturii al URSS între anii 1960 ºi 1974... Deºi, oficial, s-a spus cã Serghei Esenin s-a sinucis, în timp ce Ekaterina Furþeva ar fi murit de infarct, existã unele suspiciuni: se pare cã ambii au cãzut victime unor asasinate de tip bolºevic.

Copilul minune al poeziei ruse a fost arestat de CEKA în 1925, la ordinul lui Troþki, pe motiv cã în arhiva personalã i-a fost gãsitã corespondenþa cu þarul Nicolae II Romanov... Profitînd de faptul cã se ºtia cã Esenin devenise alcoolic, CEKA l-a lichidat prin împuºcare, înscenînd sinuciderea poetului, care ºi-ar fi tãiat venele. Este pentru prima datã cînd, în Rusia, se dezvãluie aceastã oribilã crimã bolºevicã. ªi astfel s-a sfîrºit poetul nemuritoarelor versuri: „Focul vînãt e

Motoare Termice, institut dispãrut peste noapte, Stelian Necula, fost director general la Griviþa Roºie ºi un om cu o contribuþie esenþialã la dezvoltarea chimiei româneºti, asemenea domnului Ion Constantinescu, ministru adjunct ºi artizan al ultramodernei platforme electronice ºi electrotehnice de la Pipera. Aflu, de la domniile lor, cã am distrus o economie de 1500 miliarde dolari ºi nu ne-am ales decît cu 7. Marea presã de 20.000 tone de la IMGB, un colos la care abia te puteai uita, a fost „mãritatã” pentru o jumãtate de milion de dolari, dupã ce pe noi ne costase 18 milioane. Am dato sud-coreenilor care se bucurã din plin, asemenea indienilor de la ArcelorMittal, de cîteva dintre binefacerile socialismului. Datorãm academicianului Marius Sabin Peculea o tehnologie ultramodernã, originalã, pentru producerea apei grele la uzina de la Turnu-Severin, ceea ce a fãcut ca acest produs sã se vîndã la echivalentul lui în aur. Aflãm acum cã aceastã minune a tehnicii este în stare de faliment. Dar ce nu este în faliment în þara asta? Numai în Bucureºti existau aproape 50 de mari unitãþi industriale, unde lucrau mii de salariaþi (numai la IMGB erau 13.500). În þarã, aceºti coloºi industriali se ridicau la nivelul miilor. Este de mirare cum mult hulitul socialism a reuºit sã þinã în frîu aceastã construcþie copleºitoare ºi se pare cã planificarea nu a fost un lucru atît de rãu ºi cã nu ar fi inutilã nici astãzi.

Planificarea înseamnã obiective, strategie, echilibru la nivel naþional. Ei bine, noi am aruncat din albie planificarea odatã cu industria. Pe lîngã toþi aceºti mamuþi industriali, existau institute de cercetare, dar ºi structuri de învãþãmînt care sã asigure nevoile de cadre. Ar trebui sã ne îngrijoreze faptul cã, dacã astãzi Occidentul profitã din plin de cunoºtinþele ºi expertiza specialiºtilor pregãtiþi în România, mîine aceºtia nu vor mai exista, pentru cã nu are cine sã îi pregãteascã. La toate aceste lucruri meditau, vibrau ºi se aprindeau Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor. Nimic nu este mai urît, mai ales în aceste vremuri de crizã, decît sã stai nepãsãtor la distrugerile din jurul tãu, ba chiar sã oferi modele dintre niºte personaje care, fie din incompetenþã, fie din rea credinþã ºi mai ales din calicie, au fãcut prãpãdul de care vorbeau zilele trecute acei oameni minunaþi care continuã sã creadã în reindustrializarea României, pentru cã ºi Uniunea Europeanã a pornit la drum cu aceleaºi obiective.

DUMITRU AVRAM (Text reprodus din revista „Flacãra lui Adrian Pãunescu“)

gonit de vînt/zãrile-au uitat sã mai mã doarã.../ de iubire-ntîia oarã cînt/la scandal renunþ întîia oarã“.

Ekaterina Furþeva, cu talent oratoric înnãscut, a fost, la început, comsomolistã ºi, mai apoi, activistã de partid stalinistã. Rusoaicã frumoasã ºi fãrã complexe, a înþeles repede cã pentru a ajunge în ierarhia PCUS are la dispoziþie o singurã soluþie, anume sã-ºi facã amanþi dintre mahãrii bolºevici. Prin intermediul lui Nikita Sergheevici Hruºciov, cînd Stalin a împlinit 70 de ani, Furþeva ajunge în preajma dictatorului ºi-l impresioneazã cu un discurs de o mãgulire incredibilã. Stalin o promoveazã imediat secretarã cu propaganda la Moscova, la vîrsta de 39 de ani. Dupã moartea lui Stalin, Hruºciov o promoveazã în CC al PCUS, apoi în Biroul Politic al PCUS ºi, în sfîrºit, îi acordã importanta funcþie de ministru al Culturii, în anul 1960. Dupã debarcarea lui Hruºciov, Furþeva reuºeºte sã supravieþuiascã politic ºi rãmîne ministrul Culturii al URSS pînã în 1974, cînd, dupã cele spuse de apropiaþii sãi, se sinucide, brusc, prin tãierea venelor de la mîini, deºi, oficial, s-a afirmat cã a murit de infarct. În realitate, KGB-ul a acuzat-o de delapidarea a milioane de ruble pe care le-ar fi cheltuit în petreceri cu artiºti, artiste ºi amanþi; sub presiune psihologicã, KGB-ul „a ajutat-o“ sã-ºi punã capãt zilelor. Ordinul de eliminare a Ekaterinei Furþeva a venit de la Leonid Brejnev, bãutorul ºef al PCUS, nemulþumit cã ministrul Culturii nu i-a promovat maculatura Þelina... Furþeva a fãcut ceva, cu mult mai nobil: a publicat, în 1966, întreaga operã necenzuratã a lui Serghei Esenin ºi a procedat la fel ºi cu operele celorlalþi scriitori ruºi sau sovietici interziºi de Stalin!... Nu mã îndoiesc de faptul cã Vladimir Putin cunoaºte adevãrul ºi cã apariþia celor douã seriale de televiziune, „ESENIN“ ºi „FURÞEVA“, nu este întîmplãtoare. Pentru a dovedi cã s-a lepãdat de SATANA, adicã de bolºevism, democratul Putin are ocazia sã facã luminã în cele douã cazuri din istoria Rusiei din Secolul XX: Serghei Esenin ºi Ekaterina Furþeva…Altfel, rãmînem la nivelul poveºtilor ºi al filmelor de aventuri!

FLORIN IORDACHE

Pag. a 9-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

V i a t, a

c r e s, t i n ã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (9) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Construcþiile, întrerupte odatã cu moartea lui Panaiotache, au fost reluate de cãtre Domnitorul Constantin Brâncoveanu. Potrivit textului din pisanie, ele au fost reîncepute cu zidirea mai întîi a chiliilor de jos, „ce rãmãsease neisprãvite, dupre aceaio ºi casele patrierºãºti cu tot rîndul celor dupre deasupra, pînã s-au ºi sfîrºit precum sã ºi vãd” - precizeazã pisania.

Desigur, aceste lucrãri au impus cheltuieli foarte mari. Pentru finalizarea lor, Domnitorul a suportat o parte consistentã a acestora. Nu au fost scutiþi de la aceste eforturi financiare nici boierimea ºi unele mînãstiri din þarã, nici negustorii, „cine cu ce au putut ºi s-a îndurat pentru sufletele ºi bunã pomenirea lor”. Pentru noua etapã a lucrãrii, Ianache Vãcãrescu, vel agã, a fost numit ispravnic, iar negustorul Apostol Lazãr responsabil cu cheltuirea banilor. Egumen al aºezãmîntului era Malahia, pînã ce, la data de 20 septembrie 1699, a fost terminatã opera de ridicare a zidului înconjurãtor, a chiliilor ºi a caselor patriarhale. Numeroase aspecte ale istoricului Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou au fost elucidate ca urmare a sãpãturilor arheologice efectuate aici, la început de cãtre arheologul Dinu V. Rosetti ºi arhitectul profesor Horia Teodoru în 1956. Ele au fost continuate împreunã cu reputatul istoric ºi arheolog profesor Panait, începînd cu anul 1966. Sãpãturile arheologice au dus la

Afirmaþii pentru autovindecare (12) Fericirea (3) Fericirea este o atitudine a minþii, nãscutã din simpla hotãrîre de a fi fericit, indiferent de împrejurãrile externe. Fericirea nu rezidã în lucruri, nici în realizãrile exterioare. Este aurul naturii noastre interioare, îngropat sub tina dorinþelor exterioare ale simþurilor. Atunci cînd ºtii cã nimic din afara ta nu te poate afecta - nici o dezamãgire, nici un eºec, nici un fel de neînþelegere cu ceilalþi - ºtii cã ai reuºit sã gãseºti adevãrata fericire. Fii hotãrît sã pãstrezi aceastã flacãrã în inima ta.

descoperirea unor elemente arhitectonice databile în Secolele XV-XVIII, ceea ce a fãcut ca ilustrul arheolog Dinu V. Rosetti sã constate cã aici a existat o bisericã, mai veche, din Secolul al XV-lea, deci anterioarã celei atribuite lui Dobruº Banul. Cercetãrile arheologului Panait I. Panait, ajutat de studentul Aristide ªtefãnescu, au dus la descoperirea, sub zidul ce separã exonartexul de pronaos, a fundaþiilor zidului de vest al construcþiei ridicate din bolovani de rîu, în sprijinul afirmaþiei lui Dinu V. Rosetti, autorul aminteºte spusele Domnitorului Constantin Vodã Brâncoveanu de la 1 septembrie 1707, care arãta cã lãcaºul atribuit lui Dobruº Banul era „mai mult spre surpare (…)”.

Aºadar, mai multã luminã despre istoricul bisericii aduce rezultatul sãpãturilor arheologice efectuate de cãtre echipa de arheologi ºi istorici în anul 1966, cînd a fost descoperitã temelia unei alte biserici, datatã în Secolul al XV-lea ºi realizatã din bolovani de rîu ºi cãrãmidã, într-o tehnicã numitã „în casete” sub actualul lãcaº. Alternarea bolovanilor cu asize de cãrãmidã þine de tradiþia byzantinã, larg rãspînditã în Secolele XIV-XVII. În plus, datarea se bazeazã ºi pe constatarea cã acea bisericã respecta împãrþirea tradiþionalã în pronaos, naos ºi altar, iar între monedele descoperite se gãsea una din timpul sultanului Mohamed al ll-lea Fatih (Cuceritorul), emisã cîndva între anii 1444-1446, 1451-1481.

Astfel, cu ajutorul cercetãrilor arheologice orizontul cunoaºterii istoriei Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou s-a extins în trecut pînã dincolo de mijlocul Secolului al XV-lea. Dorinþa istoricilor de a ajunge la adevãr, de a înfãþiºa contemporanilor ºi urmaºilor lor istoria îndelungatã a acestui sfînt lãcaº, aureolat de monumentalitate ºi de propria frumuseþe artisticã, a adus cu sine diferite interpretãri ale trecutului sãu din partea unor specialiºti în artã ºi arhitecturã. Cu toþii au vrut sã înceapã istorisirea lor cu începutul, dar nu toþi au reuºit sã gãseascã acel început. Au ajuns, însã, la adîncimi de timp diferite, cu ajutorul izvoarelor documentare de prin arhive ori biblioteci ºi mai ales prin intermediul cercetãrilor arheologice. În acest sens, am putut sã identificãm rãdãcinile istorice ale actualei biserici brâncoveneºti, adicã sã completãm verigile lipsã ale lanþului de edificii bisericeºti ce l-au precedat pe cel de astãzi. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Afirmaþie Jur ca de astãzi înainte sã fiu fericit în orice împrejurare. Vin din bucuria lui Dumnezeu. Sînt bucuria lui Dumnezeu!

Rugãciune pentru fericire Tu, Domn al Bucuriei, umple-mã cu o fericire fãrã margini. Pentru cã sînt copilul Tãu, fãcut dupã imaginea Ta plinã de fericire. Dupã cum Tu eºti bucurie, ºi eu, în sufletul meu, sînt la fel. (va urma) J. DONALD WALTERS

Autobiografia pãrintelui Arsenie Boca, din temniþã (2) „Mi-am propus sã nu fac cunoºinþã cu fetele” „În cursul teologiei mi-am vîndut casa pãrinteascã spre a-mi putea continua studiile. Eram ºi bursier.

Mamei nu i-am cerut nici un ajutor ºi nici nu mã înduram, întrucît era divorþatã de tata, iar eu eram dat tatii prin sentinþa de divorþ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur cã mã va da la ºcoalã. În timpul teologiei, mi se lãmurea frumuseþea chipului vieþuirii cãlugãreºti ºi doream sã mã instruiesc, pe cît puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura misticã a vieþii. Cu prilejul acela aveam urmãtoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cît mai fãrã mine ºi cît mai fãrã corespondenþã, ca oarecum sã mã uite ºi sã nu-i vie greu cînd va afla cã m-am cãlugãrit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumitã disciplinã austerã, care avea mai multe amãnunte greu de crezut. Aºa de pildã mi-am propus ca toatã vremea teologiei sã nu fac nici o cunoºtinþã cu fete. Ceea ce n-am reuºit, întrucît tocmai în anul acela, 1929, Ministerul îngãduie ºi fetelor sã

studieze teologia, ºi m-am pomenit cu cîteva colege.

Dar cunoºtinþe în oraº am izbutit sã n-am. Asta am reuºit toatã vremea teologiei, deºi fãceam parte ºi din «Reuniunea de muzicã Gh. Dima» din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, ºi care era mixtã. Aveam problema voinþei în stãpînirea simþurilor. Mai mult chiar, mã preocupa, studiind mistica comparatã a diferitelor religii superioare, ca sã vãd prin proprie experienþã cît se întinde sfera voinþei în domeniul vieþii sufleteºti ºi biologice. Mã interesa sã vãd dacã e adevãrat ce afirmã cãrþile asupra actelor reflexe ºi asupra instinctelor, cã anume sînt independente de voinþã ºi controlul conºtiinþei. Experienþa mea personalã, însã, mi-a dovedit cã acþiunea voinþei ºi a conºtiinþei se poate întinde ºi peste instincte ºi actele reflexe dupã o oarecare variabilã. Mã ajutau la aceste adînciri ºi studiile ce le fãcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureºti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipãrea în Revista de filozofie din Bucureºti, ºi-mi parveneau pe aceastã cale”, relata Arsenie Boca, în declaraþia autobiograficã.

Soarele ºi pãmîntul Astãzi soarele s-a trezit cu noaptea-n cap, A mîngîiat pãmîntul ºi l-a sãrutat, Iar apoi l-a îmbrãþiºat ca pe un copil rãsfãþat ªi cu braþele-i fierbinþi l-a tot legãnat... ªi cît e ziua de lungã el l-a dezmierdat, Iar din strunele-i de raze în ºoaptã i-a cîntat Cîntecele cu mult dor pentru al ei puiºor, Cîntece cu foc ºi dor din rãrunchii lui Mãrþiºor...

Iar spre searã cu sfialã din pleoape apuse ªi cu dragoste paternã soarele propuse, Ca pãmîntul sã-l aºtepte o noapte cu lunã ªi în zori de dimineaþã sã-i dea o zi bunã...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Fractura de stres Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Multe persoane probabil nu au auzit despre aceastã problemã.

Fractura este datoratã unei suprasolicitãri fizice, întîlnitã în cazul DR. TAREK NAZER persoanelor care merg mult sau care fac sport de performanþã. Cea mai comunã fracturã de stres este întîlnitã la nivelul metatarsienelor.

Antepiciorul este prima treime a labei piciorului ºi este formatã din cele 5 oase metatarsiene, care sînt oase lungi, fiecare avînd cîte un corp diafizar lung ºi douã capete epifizare, iar fractura de stres se întîmplã cel mai frecvent la nivelul diafizei. Fracturile de stres sînt specifice osului normal supus unor forþe exagerate.

Semne ºi simptome: Pacientul suferã de dureri ºi disconfort în timpul mersului, mai ales cînd încãlþãmintea este îngustã. În zona fracturii de stres prezintã o zonã sensibilã la atingere ºi palpare.

Diagnosticul: Diagnosticul se pune pe baza unui examen clinic, fiind completat de un examen radiologic prin care se observã modificãri fine la nivelul metarsului afectat.

Tratamentul: Tratamentul diferã în funcþie de fracturã. Cele fãrã deplasare se pot trata ortopedic prin imobilizarea piciorului în gips sau ortezã timp de 4-6 sãptãmîni.

Atunci cînd fractura de stres este neglijatã, ea poate avansa la o fracturã completã cu deplasare ºi atunci este necesar tratamentul chirurgical cu reducere ºi fixare internã a metatarsului. Aceast tip de fracturã se mai poate întîlni la tibie, fibulã ºi rareori la nivelul membrului superior. Pacienþii care suferã de durere fãrã a avea un traumatism direct la nivelul piciorului pot avea o fracturã de stres prin suprasolicitare, de aceea este recomandat întotdeuna sã vã prezentaþi la o consultaþie dacã aveþi dureri care se accentueazã la mers. www.artroscopiedegenunchi.ro

„N-am dansat ºi n-am învãþat lucrul acesta” „Toate acestea mã interesau sã le aflu ºi sã le probez în vederea cãlugãriei. Mã abþineam de la «voia în oraº», ci stam în curtea ºcolii cu poarta deschisã. Cu colegii nu ieºeam în oraº decît dacã trebuia în interesul ºcolii, a vreunui profesor, sau însoþiþi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzicã. N-am dansat ºi n-am învãþat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – ºi mai cu deosebire cînd eram teolog nu-mi puteam închipui sã fac aºa ceva. De viaþa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectã indiferenþã ºi necunoºtinþã. Toate preocupãrile mele erau ºi sînt pînã astãzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urîtã de cînd mã ºtiu.

Chiar numele cãlugãresc l-am ales pentru cã Avva Arsenie îºi alesese nevoinþa tãcerii, prin care s-a desãvîrºit interior. Teza de licenþã în Academia Teologicã rezuma strãdaniile mele spre acea desãvîrºire interioarã a omului, ºi purta titlul: «Încercãri asupra vieþii duhovniceºti». Terminam teologia prin 1933”, a scris Arsenie Boca.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 10-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O povestire în ramã (1) Uneori, viaþa este frumoasã, fiindcã este imprevizibilã. Ce m-aº fi fãcut dacã, într-o searã, nu i-aº fi împuºcat unuia o scatoalcã peste bot ºi nu m-aº fi ales, ca prostul, cu 2 ani de puºcãrie! Era de-un 23 August ºi veneam cu Doina din Herãstrãu, de la bere, iar bãiatul acela, ºi el matol, dacã a vãzut-o singurã în staþia de tramvai din Piaþa Chibrit ºi cu fusta cît palma, s-a luat de ea. Eram în limbã dupã fatã, aºa cum arãta, cu pãrul ºaten, tuns scurt, ºi, cum se întîmplã în astfel de situaþii, gelos nevoie-mare, l-am pocnit pe guguman. Cum tramvaiul nu mai venea, mã dusesem mai încolo, la niºte bãieþi, sã-mi aprind o þigarã. Mîndru de achiziþie, vorbeam cu bãieþii ãia ºi mã uitam la gagicã: ce miºto era ºi cum mã aºtepta ea, numai pe mine, cu picioarele alea lungi ºi cu gîtul ca de lebãdã. Atunci a apãrut tîmpitul acela. Se tot învîrtea în jurul ei ºi nu ºtiu ce tot îi spunea, încercînd sã o apuce de mînã. Mi s-a pus pata ºi, din 2 paºi, am fost lîngã el… La stabilirea pedepsei, cu executarea la locul de muncã, s-a luat în considerare cã fãceam box de performanþã ºi n-aveam voie sã-i sparg ãluia faþa pe stradã. Dintele ºi anul, aºa glãsuia justiþia pe vremea aceea. (Dar sã vedeþi: cît timp am fost arestat, tupeistul ãla ºi-a pus claviatura ºi s-a îmbîrligat cu Doiniþa. Mai mult, dupã 1 an, cînd ne-am întîlnit în tramvai ºi a dat noroc cu mine, într-un fel de solidaritate bãrbãteascã, mi-a spus sã nu-mi mai fac sînge rãu, pentru cã paraºuta nu fusese fatã mare. La data aceea, fãceam parte din categoria, numeroasã, a bãieþilor proºti care, ca sã se culce cu o fatã, o cer de nevastã…)

Pentru executarea pedepsei, am fost trimis pe un ºantier, cicã la reeducare, ca muncitor necalificat, cu toate cã eram strungar, cu ºcoala profesionalã abia terminatã. Pînã atunci, trãisem o existenþã mediocrã, ca simplu meseriaº, la Uzinele ,,Griviþa”. Mã sculam, în fiecare zi, la ora 6; la prînz mã duceam sã iau masa la cantinã, pe bazã de abonament ºi, dacã nu aveam antrenament, mã întorceam acasã pe la 4. Uneori, mã opream la o bere, la ,,Feroviarul”, sau la noi, în cartierul Bucureºtii-Noi. Alteori, mã îndreptam direct spre casã, unde, moleºit, bãgam cornul în pernã, ºi ãla eram pînã a doua zi, spre îngrijorarea mamei, care credea cã sînt bolnav…

Pe cînd aºa, nimerind în echipa de salahori a unui þigan cu nume teribil, Marin Cîrlãnaru, am început sã înþeleg cã viaþa mai înseamnã ºi altceva… Erau acolo oameni de mai toate vîrstele, care, rãtãcind pe drumul întortocheat al întîmplãrii, cu greu ar mai fi gãsit vreun loc de muncã mai acãtãrii. Cu toþii formam un adevãrat bestiar, care adunase tot felul de personalitãþi pestriþe ºi tot atîtea universuri existenþiale.

Fascinat de biografia acelor rataþi, uneori, seara, la masã, povesteam pãrinþilor tot ce fãcuserã ºi ziseserã peste zi. Iar dacã mama se scandaliza cum de e posibil ca niºte indivizi, aflaþi la marginea societãþii, sã exercite o influenþã atît de mare asupra mea, tata, mai calm, punea totul pe seama faptului cã, în loc sã fac armata, care ar fi scos un om adevãrat din mine, naveam încotro ºi trebuia sã mã maturizez printre asemenea rataþi … Prost ca toþi proºtii, Marin ãla avea o impresie grozavã despre sine (semne clare ale unei schizofrenii cronicizate) ºi, cînd se bãga în vorbã, ca un ºef ce era, se lãsa pe spate, plin de importanþã, de parcã omenirea i-ar fi datorat multe. În rest, fusese frizer la viaþa lui. Umbla dat cu odicolon ºi pãrea mulþumit de locul lui în Univers. Un om aºa de frumos ºi de sigur pe reflexele sale, natural, era ºi un mare afemeiat. Lunea, de îndatã ce venea la lucru, povestea cum îºi petrecuse ziua precedentã pe la vreo þiitoare, prin Pantelimon sau prin GiuleºtiSîrbi. Cicã, dupã ce mîncaserã bine (aia tãiase o gãinã, jumãtate o fãcuse ciorbã ºi jumãtate o fripsese, cu mujdei ºi mãmãligã) ºi bãuserã douã sticle cu vin negru, vãrsat, ºi cu sifon, þinute la gheaþã, într-o copaie, o luase pe muiere la tãvãlit, mai multe reprize, pînã ce cãzuserã laþi. Mã uitam la el cum aratã, cu mustaþa aia subþire, burtos ºi cu ochii bulbucaþi, ºi mã întrebam de ce n-am avut ºi eu norocul lui… Pe urmã, mai zicea el, au dormit, neîntorºi, pînã tîrziu, cînd, cu mare greutate, s-a dezlipit de muiere ºi s-a dus acasã, la nevastã ºi la copii, cu maºina de noapte. Dupã un timp, am avut ocazia sã-l vedem cum agaþã femeile. Într-o zi, a venit pe ºantier un camion, sã ia niºte ciment. Lîngã ºofer, delegata, cu actele în mînã, o aia înaltã, spãlãcitã ºi cu hainele ponosite pe ea, o sãrãcie, care avea acasã un bãrbat beþiv, aºa cum sînt toate femeile de acest fel. Cînd am început sã încãrcãm sacii, Marin s-a apucat s-o dea pe vrãjealã cu magazionerul, ca sã audã aia: - Ce crezi, bã Vasile, n-aº putea sã stau, ºi eu, la birou, ca boierii, cu cravata de gît?… Prea aº putea, vezi bine, cã am ºi eu liceul la bazã. Dar ce mã fac, Vasile, cã la birou e leafa micã!… Aºa cã stau aici, meºter, cum m-am înþeles cu directorul, sã-i învãþ meserie pe mucoºii ãºtia. ªi, întorcîndu-se cãtre mine, mai bãgã, plin de intenþii moralizatoare: - Pune, bã, sacul ãla ca lumea, cã acuº îþi trag un capac dupã ceafã!

Cum nici eu nu mai suportam sã fiu umilit în faþa unei femei, îl muºcai pe ,,meºter” imediat: - ªi unde zici, bre, cã ai fãcut liceul, la Vãcãreºti, sau la Periprava?…

Andrei Brãdiºteanu, un artist al penelului, ce transferã natura vie în tablouri nemuritoare Cine a vizitat galeria de tablouri a lui Andrei Brãdiºteanu, gãzduitã de Cercul Militar Naþional, nu a putut sã nu fie impresionat de exponatele sale, în care frumuseþea naturii a fost, metaforic vorbind, transferatã în sala de expoziþie. Andrei Brãdiºteanu se înscrie printre artiºtii care iubesc natura pînã la sublim, ºi asta se vede clar în pînzele sale. Cred cã nu pregetã deloc atunci cînd lucreazã, cînd se plimbã, ori în orice altã împrejurare, sã nu aibã în centrul atenþiei mediul înconjurãtor, pe care îl imortalizeazã, cu mare fineþe, în operele sale artistice. În expoziþie au fost prezentate tablouri cu naturã staticã, portrete ºi peisaje, acestea din urmã fiind preponderente, ceea ce vine sã confirme faptul cã artistul a simþit nevoia sã ne rãsfeþe cu ipostaze ce ne trimit la naturã. Din impresiile împãrtãºite de cei ce au onorat vernisajul s-au desprins aprecieri elogioase, toate punînd în evidenþã valoarea operelor acestui artist plastic, care contribuie la dezvoltarea patrimoniul cultural naþional. De altfel, multe din lucrãrile pictorului român se regãsesc în diverse colecþii particulare ºi muzeale din întreaga lume, achiziþii realizate cu ocazia vernisajelor organizate în strãinãtate, în îndelungata ºi prolifica activitate a marelui iubitor de naturã Andrei Brãdiºteanu, artist care mai are multe de spus în pictura de înaltã valoare.

VOICU ANTON

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

O voce de aur a muzicii uºoare româneºti: Angela Similea Se vede traba cã ºi personalitatea mea era pe cale de a se împestriþa, cãci aº fi putut sã o iau la goanã sau, dintr-un croºeu, sã-l lungesc pe o grãmadã de nisip, pentru înjurãturile sale. Dar mi-am adus aminte ce-mi spusese avocatul: sã nu recidivez, cãci, la o adicã, aº putea continua pedeapsa în penitenciar. Aºa cã am primit capacele ,,meºterului” cu resemnare ºi nam mai zis nimic… Începusem sã-l invidiez pe nea Marin cã era cum era, ºi cãutam sã gesesc în mine puncte comune, dar nu reuºeam sã vãd decît cã omul era un obsedat sexual, care avea ºi un mod curios de a calcula anii. Cînd bãiatul lui a împlinit 16 ani, el zicea cã a fãcut 18.

- Cum, meºtere – l-am întrebat, dupã ce ne împãcaserãm – de fapt, cîþi ani a fãcut Nelu al dumitale?

- Ce e greu de priceput, bã? Din moment ce bãiatul meu fãcu alantãieri 16 ani, înseamnã cã a pornit pe 17. ªi, dupã 17, ce vine?…

PAUL SUDITU

EPIGRAME Averea unui manelisto-democrat Iahturi, vile, trei piscine, Patru case la Buºteni, ªapte fini, vreo zece fine ªi un „naº”... la Cotroceni.

În „circulaþie” Democraþii dau dovadã De o mare competenþã: Vor regla pe orice stradã Traficul... de influenþã !

Mafioþii ºi democraþii Cei ce au în ei cruzime Se remarcã (prin sorginte): Mafioþii, dupã crime Democraþii … ºi-nainte!

Simbolul democraþiei Mã întreb - ca ardeleanu’, Admirînd sub soare „mostra”: Asta-i casa lui Videanu…

Sau e sediul „Cosa Nostra” ?!

Chirurgul Domnul doctor, din rutinã Respectînd, mereu, tipicul, Are-o mînã foarte finã...

Nici nu simþi cînd „saltã“ plicul.

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

aº fi împrumutat, primãvara venea furnica ºi-mi punea sechestru pe chitarã! F: Te-nþeleg, dar va trebui sã-l dai în judecatã pe Esop. G: Cine-i Esop? F: Un fabulist grec. G: Grec?! Pe cri-cri, criza lor, aproape cît a noastrã de mare, grecilor le mai arde de fabule?! F: Crizãnecrizã, de la el am luat subiectul. G: Hopaaa!

Dumneata ºi Paulicã de Românica ce mai cumpãraþi drepturi litigioase! F: Hm... G: Numai cã, dragã maestre, aþi scãpat caºul din plisc, precum în fabula „Corbul ºi vulpea”! Iar camera video din cravata mea a filmat totul! Vã dau în judecatã ºi pentru calomnie, ºi pentru plagiat! F: Mã ºantajezi?! Vezi sã n-o pãþeºti ca Dan Diaconescu! Sau, ºi mai rãu, ca Isaura: douã la preþ de una - ºi fu... vreau sã spun ºi condamnatã, ºi cu banii luaþi. G: Ciudat... N-aþi auzit de ªarapova, da-l ºtiþi pe Dan Diaconescu?! F: Pãi, ªarapova n-a cîºtigat sacii de bani pe care-i adusese Diaconescu, cînd cu Oltchimul.

G: În schimb, eu o sã vã iau saci de bani cu procesul!

F: Mã doare-n cot! G: Vã doare ca pe cri-cri, pe Crin Antonescu? F: O sã zacã dosarul la Parchet mai ceva decît dosarele lui Udrea, Videanu, Vosganian ºi ªova la un loc. Am protecþii înalte, mãi, greieraºule! G: Cunosc.

Madamme Sablière, madamme Hervart. Ele v-au sponsorizat cele 12 volume, de pe urma cãrora aþi adunat un morman de bani. F: Pardon, în mormane e altcineva specialist! Eu am cîºtigat bani cinstiþi, trecuþi pînã la ultimul franc în declaraþia de avere! G: Senatoarea Cristiana Anghel a luat cunoºtinþã de declaraþia dumneavoastrã de avere? F: Cine-i Cristiana Anghel? G: O colegã de-a mea, pe bazã de foame-n gît. F: Aha...

G: Sã fim bine înþeleºi, n-am zis cã-i vreo cri-cri, vreo crimã. Totuºi... F: Asta era regula jocului pe timpul meu. Dacã n-aveai protecþii înalte, nu-þi difuza nimeni cãrþile. G: Staþi liniºtit, la fel e ºi-acum: îºi vinde în tiraje mari cãrtãre... ããã, cãrþile, doar cine are protecþie înaltã. Apoi, tot ei-înde-ei îºi dau premii! Asta, numai dacã nu cumva premiul e prea mic pentru un scriitor atît de mare. F: Bine, dar, din cîte ºtiu, au scãzut toate vînzãrile, nu doar la cãrþi. Am înþeles cã e o crizã mondialã. G: Pãi, da. De cînd cu globalizarea, la ce altceva ne puteam aºtepta?! F: Ce-i aia globalizare?

G: Cum sã vã explic eu? Cicã, într-o bunã zi, nu vor mai exista atîtea þãri. F: ªi ce va exista?! F: Va exista o singurã þarã, sã zicem Rusia. Cu Capitala la Washington, ºi condusã de doi chinezi: Iþzik ºi Leibu.

F: Aha... G: În fine, vorba poetului: om muri ºi-om vedea. F: Sã lãsãm ºi trecutul ºi viitorul. Ce faci în prezent? G: Nici cît fãceam pe vremea lu’ matale. Pînã pe la unºpe dimineaþa, mã gîndesc cu ce cremã sã-mi unguentez orbanul... Pardon, organul... Ptiuu, organismul! Dupã-amiaza dau afarã cîte-o salariatã care nu ma recunoscut, iar seara îmi numãr banii. M-am updatat, maestre. F: Ce-i aia, updatat? G: Un englezism. Cã am zis au revoir franþuzismelor! Nu mai merge cu comment t’appelle tu? Acum e cool sã sharuim. F: ªi banii de unde-þi vin? G: Nu v-am zis cã-s senator?!

Pãstoresc oile din colegiul meu. F: Concret? G: Le iau cît se poate de concret lîna, laptele, mieii, cîinii care le pãzesc. F: ªi ce le dai în schimb? G: Le dau taxe, impozite, amenzi, terenuri de fotbal în pantã, patinoare, le pun asfalt... F: Ce-i ãla asfalt? G: E rudã de gradul I cu vînzarea de energie, cu privatizãrile, cu bordurile. F: Ai o firmã prin care rezolvi toate astea?

G: He-he, maestre, mã confundaþi cu un personaj din fabula „Boul ºi viþelul”! Se ocupã firma lu’ giner-miu.

Care, parol!, fãrã sã mã implic eu cu ceva, cîºtigã licitaþiile una dupã alta! F: Oile n-au nimic de zis? G: Au, da-nregistrez tot ce behãie ele! Am instalat microfoane

ºi la pãºune, ºi-n birouri, ºi pe holuri, ºi-n adãpãtoare.

Iar cînd le-apucã strechea, le-administrez Diazepam!

Femeia care le mulge e ofiþer sub acoperire, aºa cã îmi raporteazã imediat. F: Ce-s alea, microfoane? G: Uitaþi-vã sus, în stejar, ºi vã lãmuriþi! F: Ai citit fabula „Ciobanul hoþ ºi oile”? G: Recunosc, asta mi-a scãpat.

Ce vreþi, maestre, i-a mai scãpat cîte una pînã ºi lu’ Florin Piersic! F: În morala din final, oaia îl avertizeazã pe ciobanul hoþ: „Poþi sã-mi tunzi lîna de mai multe ori, dar pielea mi-o iei o singurã datã!” G: ªi?!...

Dacã iei pielea de pe un milion de oi, intri-n Top 300!

F: De cîntat, mai cînþi? G: Cînt, maestre! Cînt chitarãvoce pe la televiziuni, pe la chefuri, pe la DNA. F: Apropos: din cîte-am auzit, colegii tãi de Parlament au probleme cu DNA-ul ãsta. Þie nu þi-e fricã deloc?

G: Nu mi-e. Dau în primire tot ce miºcã, ºi scap!

F: Merge ºi aºa?! G: Ohoo! Aveþi idee care-i culmea denunþãtorului? F: Nu. G: Sã te autodenunþi cã þi-ai denunþat prietenii! F: Pe duºmani nu-i denunþi?

G: Numai dupã ce ne-mprietenim. F: Aºa mi se pare corect! G: Mai cînt ºi pe la mitinguri. Recent, am interpretat cîntecul patriotic Cîntã cucu-n uzina 23 August. F: Cucul? Am auzit cã-n majoritatea uzinelor a cîntat mierla! G: Mierla?! Acu-mi explic eu din ce cauzã au mierlit-o uzinele. F: De furnicã mai ºtii ceva?

G: E vai de capul ei! Face coadã cu orele la ajutorul de ºomaj. He-he, cu hãrnicia nu mai reuºeºti nimic în ziua de azi. F: ªi cum se descurcã, sãrmana? G: Auzeam car vrea sã plece-n Italia, sã-ngrijeascã o furnicã bãtrînã. F: Apropos: nici eu nu stau chiar pe roze. Deaia venisem sã culeg niºte ciuperci, cã prin cãmara mea suflã La Bise. G: Chiar aºa de prãpãdit aþi ajuns?

F: Chiar aºa. Cã Bãsescu mi-a tãiat pensia cu 25 la sutã. G: ªi?!... În Brazilia se poate trãi cu 2 lei!

F: Bine, dar, cu nici o lunã mai-nainte, Bãsescu promisese public cã nu se atinge de pensii. G: Cînd a declarat chestia aia, probabil cã era cri-cri, criþã. F: Fii atent, cã acum îl plagiezi tu pe Voronin. G: ªi?!... În cel mai rãu caz, o sã-mi retragã doctoratu’! F: Greieraºule, n-ai putea sã-mi faci rost de-un emploi? G: Presupun cã aþi vrut sã spuneþi un job. Pãi, cam ce v-aþi pricepe dumneavoastrã sã faceþi acum? Cã fabule nu mai citeºte nimeni! F: De-un par exemple, am auzit cã sînt la mare preþ cãrþile scrise pentru deþinuþii pricopsiþi. Dacã George Copos a scris 5 cãrþi într-un an, eu aº putea scrie, fãrã probleme, vreo 10! G: Fuse ºi se duse! Pînã-n septembrie, cînd va-ncepe sã sufle la bise, Editura Jilava nu mai acceptã nimic! F: Of, de-aº mai duce-o pîn-la toamnã!... Dar, pîn-la varã, n-ai putea sã-mi dai cumprumut, o grãunþã cît de micã? G: Maestre, în cazul acesta am sã vã dedic cu mare satisfacþie melodia Roata morii se-nvîrteºte, þac-þac-þac. Carevasãzicã, dupã ce m-aþi fãcut de rîsul generaþiilor, îmi cereþi sã vã-mprumut o grãunþã?! F: C’est la vie, parºivã. Azi eºti cãlare pe cal alb, mîine plîngi în direct ºi la ore de vîrf c-ai rãmas sãrac lipit pãmîntului! G: Cu toatã dragostea, dar cred c-ar fi mai bine sã... Sã cereþi cu-mprumut la vecina mea furnicã! F: Ce’º, copil?! Vrei sã umple lumea toatã cã m-am dus ºi i-am cerut? G: Atunci, ca sã nu mai vã mai lipseascã nimic, rãmîne o singurã posibilitate. F: Spune-o repede, cã leºin de foame! G: Acceptaþi sã vorbim franc? F: Cît se poate de franc, cã m-a luat ºi cu frig! G: Faceþi la bancã un împrumut în franci, ºi nu vã mai trebuie nici bomboanã pe colivã! ...Obosit, flãmînd, gîrbovit, maestrul La Fontaine o porni ºontîc-ºontîc spre casã.

Of-of-of, zise el cu glas sfîrºit! De acuºi, s-a isprãvit...

MORALA: Ce sã-þi fac, moº demodat, dacã nu teai updatat? - rîse-un greier rãzbunat.

SORIN SATMARI (Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastrã!“)

ºi în societate, fiind un cîine controlabil ºi docil, dar totuºi un cîine de lucru utilitar. Dacã un Ciobãnesc German dezvoltã o agresivitate nespecificã rasei, nu se mai poate numi Ciobãnesc German, ºi asta pentru cã un

arbitru ar descalifica un comportament atît de agresiv, chiar dacã respectivul exemplar este în standard sau are în spate chiar ºi o linie geneticã valoroasã, descalificarea avînd ca scop nepermiterea acelui exemplar sã se reproduca ºi sã transmitã o genã ieºitã din punct de vedere al comportamentului din standard. Oricum ar fi, ideea de Bandog se referã clar la o combinaþie molosoidã, însã numai dacã respectivul exemplar are ca ºi trãsãturã de caracter agresivitatea excesiv de pronunþatã. Deci... Nu ne putem cumpãra un pui de „Bandog“, însã îl putem forma sã fie bandog, cu riscul de a-i crea respectivului cîine probleme de comportament, pentru cã agresivitatea este o problemã foarte gravã de comportament. Este important sã nu se confunde noþiunile de metis, încruciºare, corciturã cu noþiunea de Bandog. Orice metis din doi cîini care au la bazã o geneticã molosoidã poate sã fie un cîine extraordinar de companie sau chiar de pazã ºi sã nu ajungã niciodatã agresiv cît timp stãpînul pune accent pe echilibrul psihic al animalului. (va urma) MIHAI NAE (www.dresajieftin.ro)

Balada unui greier updatat Nu de mult, pe un deal, sub un stejar, greierele fãrã cãpãtîi s-a-ntîlnit cu naºul sãu, fabulistul La Fontaine. Dar, vorba nu ºtiu cui, GHINION! În stejar crescuserã mai multe microfoane decît ghinde...

G: Ooo, maestre, de cînd aºtept sã vã-ntîlnesc! Cu ce ocazie prin colegiul unde sînt eu senator? F: Am ieºit sã iau puþin aer. Poate culeg ºi niºte ciuperci, cã nu prea majung cu pensia... Dar care eºti, neamule, cã nu te vãd?

G: Pãi, aþi avut vreodatã ochi pentru mine? Sau mãcar pentru marele meu talent muzical? F: Jur cã nu ºtiu despre ce vorbeºti. G: Vã amintesc eu, mãi, maestre: aveaþi ochi doar pentru furnica care muncea-n prostie!

F: Furnica care e cacofonie, dragule... G: ªi?!... La noi, în Parlament, aºa se vorbeºte - politica care, munca care. F: Mã rog... G: Furnica a inventat ºi lozinca care ne-a adus atîtea belele: Noi muncim, nu gîndim! F: Era sincerã, sãraca... Dar tot nu te zãresc! G: Sînt aici, la rãdãcina pãpãdiei. F: Acum te vãd, însã nu te-aud prea bine. Dã-te mai aproape! G: Poftim, mã dau aproape de tot. F: Nici chiar aºa, nu mi te bãga-n perucã! G: Poftim, m-am aºezat pe pulpana mantalei. Cri-cri, îmi sînteþi dator niºte explicaþii. F: Lasã-mã sã-mi trag rãsuflarea, cã abia urcai dealul ãsta. Ce vrei?, am aproape 400 de ani. G: De ce sã vã las? Dumneavoastrã m-aþi lãsat pe mine?! M-aþi cri-cri, criticat, de m-aþi fãcut zdrenþe! F: Cu ce þi-am greºit, mon cher, cã nu þin minte? G: M-aþi zugrãvit drept un pierde-varã, o ruºine a societãþii! Pe cînd furnica? Era hãrnicuþa, gospodinuþa, un model de chibzuinþã. Era, cum sã-i zic eu?... Era japoneza Europei! F: Nu mai spune! G: Ba, mai am multe de spus! Cã mi-aþi distrus pe termen lung imaginea. Aºa cum, din cauza lui Iliescu, Geoanã va rãmîne Prostãnacul, eu am rãmas, pentru zeci de generaþii, Puturosul. F: Cine-i Iliescu? Tot un fabulist? G: Vadim zicea cã-i kaghebist! F: Aha, de-al lui Krîlov! G: ªarapova ºi cu mine ce-am mai ajuns imagini: ea, imaginea lui Porsche, eu, a hahalerei! F: Cine-i ªarapova? G: O jucãtoare de tenis. F: Ce-i ãla tenis? G: Un joc sportiv.

Se dã mingea peste un fileu, cu racheta. Un fel de chitarã de-a mea, ca sã nu întrebaþi ºi ce-i aia rachetã.

F: Aha, în tinereþea mea se numea La paume. G: Am vrut sã vã dau în judecatã pentru calomnie, dar acum, cu noua lege, poate vã bag la defãimare. F: ªi ce mai aºtepþi? G: Aºtept sã se termine reforma în Justiþie, cã, n-aþi vãzut ultimul MCV? Sîntem varzã! F: Nu ºtiu ce-i ãla MCV, dar nici tu nu prea ºtii de glumã. G: Pãi, fabula aia era o glumã?! Vreþi sã facem analizã pe text?

F: Chiar te rog. G: Deci: La cigale ayant chanté... Pe româneºte, greierele -adicã eu!- cîntînd toatã vara...

F: Corect. G: Vezi, Doamne, nefãcînd altceva decît sã se distreze, s-a trezit cu foamea-n gît cînd a venit vîjgãlãul! F: Vîjgãlãul?! N-am folosit acest cuvînt vulgar! G: Aþi scris La Bise. F: Mais, c’est completement autre chose! La Bise e vîntul rece care suflã toamna dinspre Nord. G: Un fel de cri-cri, crivãþ? F: Sã zicem... G: Deci, aþi precizat cã se-apropia, cri-cri-cri, o toamnã gri. F: Exactement. G: Tot exactement aþi mai scris cã, trezindu-mã dintr-o datã cu foamea-n gît, m-am dus sã cerºesc ceva grãunþe la vecina mea furnica! F: Pardon!

N-am afirmat cã ai cerºit, ci cã te-ai dus sã ceri cumprumut. G: Mult mai grav! Pãi, cerºetorii sînt tari în ziua de azi, mãi, maestre! Cîºtigã mii de lei în cîteva ore! Ori se însoarã cu suedeze coºcadîre, dornice de senzaþii tari, dacã-nþelegeþi ce vreau sã spun. F: C’est la vie! G: Pe cînd amãrîþii care se-mprumutã la bãnci...

Mai ales dacã s-au împrumutat în euro! F: Ce-i aia, euro? G: O rudã de gradul I a MCV-ului. Deci, dacã m-

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (15) „Bandog“ rasã sau NU...

Am auzit de foarte multe ori persoane care afirmau cã ºi-au achiziþionat un pui de Bandog. De cele mai multe ori, acest Bandog face referire la un cîine molosoid de talie mare, al cãrui comportament este unul agresiv. Ei bine, este foarte important de ºtiut cã Bandogul nu este o rasã, deºi noþiunea de „Bandog“ sau mai corect „Bandogge“ se pare cã a apãrut undeva în Anglia ºi a fost mediatizatã prin scrierea unei cãrþi de cãtre Johannes Caius, în anul 1570. Ideea este cã Bandogul pare sã fi apãrut în urma unor încruciºãri molosoide. Ca sã înþeleagã cititorii noºtri, Bandogul nu este o rasã, ci mai degrabã un calificativ care este dat unui cîine care a ajuns la un grad ridicat de agresivitate.

Spre exemplu, se ºtie cã Ciobãnescul German este o rasã care trebuie sã dovedeascã echilibru faþã de stãpîni, dar

cã „dinspre partea tatãlui este româncã”. Anna de Noailles era admiratã de mai toþi marii artiºti parizieni (Proust, Cocteau, Colette, Valery, Gide, sînt doar cîteva nume), iar August Rodin i-a sculptat chipul în marmurã (o operã de artã care poate fi admiratã la Muzeul Metropolitan din New York).

Florica Sas. Cunoscutã ca Lady Florence Baker, Florica a fost o exploratoare de origine romînã. A devenit Lady la curtea Reginei Victoria ºi e cunoscutã la nivel mondial drept una dintre primele (urmare din pag. 1) Ecaterina Teodoriu. Cãtãlina Tedoriu, numele femei-explorator din lume. A fost a doua soþie a Istoricul Constantin C. Giurãscu, autorul amplei sãu real, este una dintre puþinele femei recunoscute cunoscutului explorator britanic Sir Samuel White „Istorii a românilor“, a prezentat-o drept „una dintre oficial ca eroine de rãzboi. ªi-a pierdut viaþa în Baker, pe care l-a însoþit în toate cãlãtoriile cele mai de seamã femei ale neamului nostru“. Împre- Bãtãlia de la Mãrãºeºti, din 1917. A avut gradul de sale spre izvoarele Nilului, pînã la lacul Albert, unã cu fratele ei, Udriºte Nãsturel, a sublocotenent. Atunci cînd a murit, din Africa. tradus cartea „Urmarea lui Christos” Ecaterina era în fruntea unui pluElisa Leonida Zamfirescu este prima femeie („Imitatio Christie”), scrisã de ton de infanterie. A absolvit ªcoala inginer din lume, în ciuda tuturor piedicilor de care Thomas de Kempis, din limba latinã de Fete din Bucureºti, dupã care s-a s-a lovit. Dupã absolvirea liceului, a dorit sã se în slavonã, carte care a fost tipãritã înrolat ca cercetaº. Înainte de a fi înscrie la ªcoala de Poduri ºi ªosele din Bucureºti, pe datã de 15 aprilie 1647. Prefaþa avansatã la gradul de sublocote- dar a fost respinsã. Chiar ºi aºa, nu a renunþat la cãrþii este scrisã de ea, cu semnãtura nent, îngrijea rãnile soldaþilor ca visul ei ºi a plecat la Berlin. În ciuda faptului cã ,,Doamnei Elena, stãpîna Ungrosorã medicalã. Decizia de a trece la decanul de la Academia Regalã Tehnicã a încercat vlahiei, soþia prealuminatului domn arme a luat-o atunci cînd Nicolae, sã o convingã sã renunþe, cei trei K invocaþi de acesºi voievod Io Matei Basarab“. fratele ei, a murit pe front. Deºi a ta (Kirche, Kinder, Kuche - Biserica, copiii, Elena Ghica, scriitoare de origcãzut prizonierã în mîinile gerbucãtãria) nu au oprit-o din drumul ales. Astfel, manilor, a smuls arma unui soldat ine româno-albanezã cunoscutã sub Elisa a absolvit Academia în 1912. decedat ºi l-a capturat pe sergentul pseudonimul Dora d'Istria. Fiica ªtefania Mãrãcineanu. Cu excepþia faptului cã a care o ducea cãtre comandamentul marelui ban Dimitrie Ghica, nepoaavut o copilãrie tristã, despre care nu voia sã vorgerman. ta domnitorilor din aceastã familie, beascã, se ºtiu foarte puþine lucruri despre primii ei Alexandrina Cantacuzino este a primit o educaþie aleasã. Consiani de viaþã. S-a nãscut în Bucureºti, pe 18 iunie deratã un copil minune, a învãþat, Elena Ghica, prima femeie unul dintre simbolurile luptei pen1882, ºi a absolvit liceul Elena Doamna din pînã la vîrsta de zece ani, nouã limbi care a urcat pe Mont-Blanc tru emanciparea femeilor române.

Bucureºti. În 1910, a absolvit cursurile Facultãþii de strãine, pictura ºi pianul. La numai În 1921, Alexandrina Cantacuzino a ªtiinte Fizico-Chimice. În 1922, cu ajutorul unei 14 ani a tradus, în limba germanã, Iliada lui Homer. înfiinþat Consiliul Naþional al Femeilor din Româburse, ªtefania Mãrãcineanu a urmat cursurile de Elena a fost prima femeie din lume care a escaladat nia. Douã mari reuºite ale acestei societãþi au fost vîrful Moench din Alpii elveþieni, unde a înfipt ªcoala Horticolã ºi de Fermiere din Bucureºti, ºi radioactivitate þinute de Marie Curie la Institutul Tricolorul pe care era brodat numele României.

Casa Femeii, un prim adãpost pentru femeile aflate Radiului din Paris. Dupã doctorat, va rãmîne la Paris timp de 6 ani pentru a studia Iulia Haºdeu. Fiica savantului ºi scriitorului Bogdan într-o situaþie disperatã. legãtura dintre radiaþiile solare ºi Petriceicu Haºdeu, s-a nãscut la Bucureºti, la 14 noiemMaria Cuþarida (uneori Cutzasubstanþele radioactive. Întoarsã în brie 1869. Iulia a fost un copil supradotat: la opt ani, a rida) este prima femeie medic din þarã, înfiinþeazã primul Laborator trecut examenele cumulate ale celor patru clase pri- România. A absolvit Facultatea de de Radioactivitate dotat cu echipamare; la 11 ani, a absolvit Colegiul Naþional „Sfîntul Medicinã la Universitatea din Montment cumpãrat din banii sãi.

Sava”, în paralel urmînd cursurile Conservatorului de pellier, iar stagiatura ºi pregãtirea Marie Ana Aurelia (Mariana) muzicã din Bucureºti, dupã care a plecat la studii la doctoratului le-a fãcut la Paris.

Drãgescu a fost una dintre aviaParis. A fost prima femeie din România care a studiat Pentru cã ºi-a fãcut studiile peste toarele Escadrilei Albe, calitate în la Sorbona, uimindu-ºi profesorii din cauza vîrstei la graniþã, ºi-a echivalat diplomele în care a evacuat pe calea aerului rãniþi care a fost acceptatã în reenumita instituþie de þarã ºi a trecut examenul cu Magna de pe Frontul de Rãsãrit în perioada învãþãmînt – 16 ani. cum laude. Maria Cuþarida ºi-a 1941-1943. A fãcut rãzboiul din Elena Cuza, cunoscutã ºi ca Elena Doamna, a desfãºurat activitatea la Spitalul prima ºi pânã în ultima zi. În timpul fost soþia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Brâncovenesc, monument istoric rãzboiului, escadrila a transportat Femeia plãpîndã ºi sfioasã, a supravieþuit tuturor ridicat în 1838 ºi dãrîmat, din peste 1500 de rãniþi. În 2003 a fost celor care i-au marcat viaþa în vreun fel. A ordinele lui Nicolae Ceauºescu, în împãrtãºit cu stoicism exilul soþului detronat ºi, 1984. A mai lucrat ºi la spitalul Sofia Ionescu Ogrãzeanu, decoratã cu Ordinul naþional Steaua dupã moartea acestuia, „i-a pãstrat memoria cu o Filantropia, iar mai tîrziu la Fabrica prima femeie neochirurg României în grad de Cavaler „penextraordinarã devoþiune, neîngãduind sã se ros- de Tutun din Bucureºti unde asista tru altruismul, curajul ºi spiritul de teascã un singur cuvînt despre slãbiciuni pe care le medical 2000 de muncitoare. Aici sacrificiu de care a dat dovadã ca cunoºtea, le îngãduise ºi - o spunea cu mîndrie – le pune bazele unei creºe interne. care primea copiii pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea iertase, ca singura care pe lume putea sã aibã acest angajatelor.

Rãzboi Mondial, salvînd viaþa a numeroºi militari drept” (N. Iorga).

Maria Rosetti a fost prima femeie ziarist din rãniþi”. Cu ocazia împlinirii a 100 ani, a fost Poeta Veronica Micle e cunoscutã publicului România. Nãscutã în Anglia, la Guernesey, a fost avansatã comandor. larg în special datoritã relaþiei cu Mihai Eminescu. soþia omului politic ºi publicist C. A. Rosetti. A luat Virginia Andreescu Haret: A fost prima femeie Acesta a recunoscut de nenumãrate arhitect din România ºi prima femeie care a avut parte la Revoluþia din Þara ori în scrisorile ºi poeziile sale influgradul de inspector general în arhitecturã. Între Româneascã, în 1848, fiind totodatã enþa deosebitã pe care Veronica a cele douã rãzboaie mondiale, a reprezentat o luptãtoare pentru drepturile avut-o asupra sa. De exemplu, în românilor ºi o susþinãtoare ferventã România la congresele internaþionale de arhitecturã ciorna scrisorii de condoleanþe la de la Roma, Paris, Moscova ºi Bruxelles. Dintre a drepturilor femeilor. moartea soþului acesteia, ªtefan Sarmiza Bilcescu. S-a nãscut la proiectele arhitecturale fac parte: Clãdirea Micle, el scria: „viaþa mea, ciudatã ºi Bucureºti, în 1867, în familia lui Colegiului Dimitrie Cantemir-Bucureºti, Institutul azi ºi neexplicabilã pentru toþi Dumitru Bilcescu, cel care a condus Medical Bucureºti, Colegiul Gheorghe ªincai, cunoscuþii mei, nu are nici un înþeles Cabinetul de Control al Finanþelor Latura administrativã a Aeroportului Bãneasa, fãrã tine”. Sau în poezia Lumea îmi sub Barbu ªtirbey. Sarmiza a fost Biserica ortodoxã Ghencea etc. pãrea o cifrã, mãrturiseºte cã pînã Sofia Ionescu Ogrãzeanu a absolvit Facultatea prima femeie avocat din România, cînd a întîlnit-o „n-aveam scop în de Medicinã din Bucureºti, sub îndrumarea lui prima femeie din Europa licenþiatã astã lume, nici aveam ce sã trãiesc”, Dimitrie Bagdasar. A fost prima femeie neuîn Drept la Universitatea din Paris ºi pentru ca dupã aceea „începusem sprima femeie din lume Doctor în rochirurg din lume. În 1943, face un stagiu la am în lume ceva ce plãtea mai mult Drept, cu teza „Condiþia juridicã a Spitalul nr 9 din Bucureºti în cadrul Serviciului de decît lumea”. mamei”.

Neurochirurgie, alãturi de Dimitrie Bagdasar ºi Sarmiza Bilcescu, prima Ana Ipãtescu. Unul dintre cele Anna de Noailles ºi-a fãcut debuConstantin Arseni.

Un an mai tîrziu, face prima mai renumite simboluri ale Revolu- femeie avocat din România tul poetic în 1899, iar doi ani mai operaþie pe creierul unui copil care cãzuse victimã þiei Paºoptiste pare, uneori, pierdutã tîrziu, primul sãu volum de poezii – unui bombardament. în negura Istoriei, spre deosebire de compatrioþii ei Raluca Ripan - prima femeie aleasã membru titbãrbaþi. Ana Ipãtescu a participat la numeroase Le Cœur innombrable – a fost atît de apreciat, încît întîlniri ale Frãþiei, a fost în fruntea mulþimii a devenit prima femeie din lume admisã în presti- ular al Academiei Române, a înfiinþat, la Clujbucureºtene care sprijinea miºcarea revoluþionarã gioasa Academie Regalã Belgianã a Limbilor ºi Napoca, una dintre cele mai prestigioase instituþii ºi a dus astfel la eliberarea membrilor guvernului, Literaturii Franceze. A fost membrã a exclusivistei de cercetare ale þãrii - „Institutul de Chimie” - care, care fuseserã arestaþi în urma unui complot. Academii Franceze, care, în 1921, i-a ºi acordat din 1994, îi poartã numele.

Marta Buteanu. S-a dãruit trup ºi suflet profesiei Gesturile sale eroice au fost, însã, trivializate, în Marele Premiu pentru literaturã. Este, de asemespecial în presa vremii, din cauza unei idile ilicite cu nea, prima femeie care a primit distincþia de coman- de medic ºi a avut doar note maxime de la începutul unul dintre tinerii arestaþi din rîndul guvernului dor al Legiunii de Onoare. Nicolae Iorga o consid- ºcolii ºi pînã la finalizare cursurilor de medicinã. A era „cel mai mare poet francez”, neuitînd sã adauge fost prima femeie cadru didactic universitar din revoluþionar.

Omagiu de 8 Martie

– Românce remarcabile ale cãror nume au intrat în Istorie –

România, devenind conferenþiar universitar la femei-mason ale României ºi una dintre cele mai Teodora Angela Lefterescu – prima femeie cãpiUniversitatea de Medicinã din Budapesta. A murit, frumoase ºi cunoscute românce ale începutului de tan de cursã lungã din România. În 1967, a obþinut însã, la doar 30 de ani, rãpusã de gripa spaniolã.

Secol XX. brevetul de Cãpitan de Remorcher maritim. A conMaria Teohari. Doar muzeografii ºi cîþiva dintre Aurora Gruescu. A fost prima femeie inginer sil- dus remorcherele „Filimon Sîrbu“ ºi „Octombrie intelectuali îºi mai aduc aminte de Maria Teohari, vicultor din lume, prima româncã intratã în Roºu“ ºi a secondat comandanþii de pe navele prima femeie astronom din RomâGuinness Book. Fiicã de învãþãtor, a „Trotuº“, „Jiul“, „Polar I“ sau „Dorna“. Pînã la nia. Într-o perioada în care femeile intrat la Facultatea de Silviculturã retragere, a fost comandantul navei „Ceahlãul“, erau privite cu scepticism în domeniunde era colegã cu 130 de bãieþi. Pe specializatã în pescuitul oceanic. ul ºtiinþific, Maria Teohari a reuºit, tot parcursul facultãþii, decanul ºi Maria Uca Marinescu este prima româncã prin munca ºi ingeniozitate sa, sã colegii au descurajat-o în continuu ºi explorator ce a ajuns în Antarctica. A plecat în „demoleze” toate prejudecãþile. ªi-a i-au pus piedici. A practicat silvicul- lumea largã dupã 1989, cînd a cucerit China, Tibet, dedicat întreaga viaþã ºtiinþei ºi tura între 1938 - 1973. Numele ei este India, Canada, Patagonia. Au urmat Antarctica, cercetãrilor. S-a remarcat îndeosebi legat de primul plan de împãdurire Africa, tãiatã de la Sud la Nord (1999), Canada, traîn domeniul astronomiei, cercetînd, naþionalã. A condus lucrãrile de versatã de la Est la Vest º.a. În aprilie 2001, atinge printre altele, petele solare ºi combatere avio-chimicã a dãunãtoCometa Halley. Lipsa unui echiparilor din pãdurile infestate din jurul ambii poli, pe schiuri. În 2010, a fãcut înconjurul ment corespunzãtor i-a afectat putCapitalei, a fãcut inovaþii legate de lumii în ºase luni. A fost preºedinte al Comisiei de ernic vederea, fiind la un pas sã lucrãrile de mecanizare în combat- Sport ºi Mediu din cadrul Comitetului Olimpic orbeascã. Nevoitã sã se retragã de la erea dãunãtorilor, publicînd mai Român. Ca o recunoaºtere a meritelor excepþionale, la data de 15 iulie 2002, preºedintele României i-a Observatorul Astronomic, urmeazã multe articole. o carierã în învãþãmînt, fiind profeMarina ªtirbey. În 1936, a ocupat acordat Ordinul Naþional „Pentru Merit“ în grad soara de astronomie ºi matematica Smaranda Brãescu, prima locul I la primul concurs aerian orga- de Ofiþer.

Elena Caragiani-Stoenescu este consideratã la Liceul ,,Domniþa Ileana”, din femeie pilot din România nizat în România ºi a participat la un Bucureºti. mare raid în Nordul Europei, singurã prima femeie din România, care a obþinut brevetul Elena Densuºianu-Puºcariu – prima femeie la bordul avionului, pe ruta Bucureºti – Stockholm, de aviator. Împãtimitã de pilotaj, a efectuat primul medic din România (1875-1966) a fost ºi prima devenind astfel prima româncã pilot care a survolat, zbor în 1912, alãturi de instructorul Mircea femeie profesor la o clinic de oftalmologie din lume. în condiþii de ceaþã deasã, Marea Balticã.

Zorileanu. I-au fost respinse cererile de obþinere a S-a nãscut la Fãgãraº ºi a absolvit facultatea la Iaºi.

Clemansa (Mansi) Barberis-Plãcinþeanu. Pe brevetului de pilot de miniºtrii Învãþãmîntului ºi S-a specializat apoi la Paris, iar în 1920 a revenit în lîngã faptul cã a fost cîntãreaþã de Apãrãrii, Spiru Haret ºi generalul þarã. A condus Clinicile de Oftalmologie din Iaºi ºi operã (sopranã), violonistã (a cîntat Crãiniceanu, drept pentru care s-a Bucureºti. A fost membrã a Societãþilor de sub bagheta lui George Enescu), înscris, în Franþa, la ªcoala Civilã de Oftalmologie din Anglia, Franþa ºi Italia. violistã, profesoarã universitarã de Aviaþie din Mourmelon le Grand. A Irina Burnaia – Teleormãneanca Irina Burnaia canto la Conservatoarele din Iaºi obþinut, la 27 de ani, brevetul intereste prima femeie care a efectuat un zbor peste (1934-1950) ºi Bucureºti (1951naþional de pilot, eliberat la 22 ianCarpaþi, prima femeie pilot acrobat din România ºi 1956) ºi la Institutul de Teatru „I. L. uarie 1914. prima femeie care a îndrãznit sã efectueze zboruri Caragiale”, din Bucureºti, Mansi Ella Negruzzi a devenit prima internaþionale. A bãtut recorduri într-un domeniu Barberis a fost prima femeie comfemeie avocat din România A profecare pãrea destinat numai bãrbaþilor. pozitor de muzicã de operã din sat în Baroul Covurlui - Galaþi ºi, din Ana Aslan – „Savanta care a învins bãtrîneþea”, România 1919, în Baroul Bucureºti. În perioas-a nãscut în 1897, la Brãila. S-a înscris la Irina Constanziu-Vlassopol. A da interbelicã, s-a remarcat ca o miliFacultatea de Medicinã din Bucureºti în 1915. În fost prima femeie ofiþer din Marina tantã pentru drepturile femeilor, 1949, îºi începe cariera în domeniul gerontologiei, Comercialã Românã, deþinînd pospunînd bazele Asociaþiei „Emanciiar în 1951, devine directorul primului Institut de tul de ofiþer maritim III, ocupînduparea femeii“, al cãrei preºedinte Gerontologie din lume. Metodele de tratament ºi se de aprovizionarea cu alimente, medicamentele brevetate aduceau statului român evidenþa cheltuielilor, a conturilor ºi Hariclea Darclée, celebrã a fost.

Mezzo-soprana ºi soprana româcîntãreaþã de operã un profit de 17 milioane de dolari pe an. Produsele navlurilor, pe navele Dacia, ºi Oituz. nã Elena Theodorini a fost prima cînInstitutului Ana Aslan au continuat sã fie cunoscute ªi-a dovedit pe deplin abilitãþile de ºi apreciate în întreaga lume. lup de mare într-o furtunã din strîmtoarea tãreaþã din România care a pãºit pe scena teatrului Smaranda Brãescu - prima femeie pilot din Messina, cînd a salvat nava de la naufragiu.

Scala din Milano.

România, dar ºi prima femeie paraºutist cu brevet Marta Trancu-Rainer. Prima femeie medic Cecilia Cuþescu-Storck. A fost din România, campioanã europrima femeie profesor universitar în chirurg din România, a absolvit Facultatea de peanã la paraºutism ºi campioanã învãþãmîntul de artã din Europa. De Medicinã din Iaºi, urmînd ºi un curs de Medicinã mondialã, în 1932, cînd înscrie asemenea, a fost prima femeie din Internã la Spitalul „Colþea”, din Bucureºti. recordul de 7.400 m la Sacramento, România care a realizat picturã Mobilizatã în primul rãzboi mondial, cu gradul de SUA. A fost unul dintre puþinii muralã: holul Bãncii Marmorosch- maior, a realizat numeroase intervenþii chirurgicale instructori de paraºutism militar.În Blank, lucrãrile numite Industrie, prin care a salvat sute de vieþi.

1932, a stabilit primul record de agriculturã ºi comerþ ºi Istoria negoþuElena Vãcãrescu debuteazã în anul 1886, pubtraversare a Mãrii Mediterane, lui român de la Academia de ªtiinþe licînd, la Paris, volumul Chants d'Aurore (Cîntecele strãbãtînd 1100 Km în 6 ore ºi 10 Economice. zorilor), premiat de Academia Francezã. A tradus minute, între Roma ºi Tripoli.

Smaranda Gheorghiu - prima în limba francezã din poeziile lui Eminescu, Blaga, Florica Bagdasar. A fost prima femeie din lume care a cãlãtorit spre Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. A fost prima femeie ministru din România. A Polul Nord. A fost o scriitoare, publi- femeie din România care a beneficiat de titlul de avut o bursã Rockefeller în SUA. În cistã, militantã activã în miºcarea membrã de onoare a Academiei Române. A fost, de 1946, a fost singura femeie din delefeministã a epocii, membrã a mai asemenea, laureatã, în douã rînduri, cu premiul gaþia României la Conferinþa de multor societãþi culturale, consider- Academiei Franceze.

Pace de la Paris. Între 1946 ºi 1948, atã educatoare a poporului. Este Florica Bagdasar, Hariclea Darclée, una dintre personalitãþile a fost ministru al Sãnãtãþii ºi prima cunoscutã ºi sub numele de Maica prima femeie ministru muzicale cele mai importante ale României, s-a nãsfemeie din România care a fãcut Smara, poreclã primitã de la din România cut la Brãila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu parte dintr-un cabinet de miniºtri.

Veronica Micle. Conform propriei rãdãcini elene.

Vocea sa excepþional cultivatã i-a A fost mama matematicienei Alexandra Bellow, mãrturisiri, pasiunea ei a fost cãlãtoria. A strãbãtut permis abordarea unui foarte vast repertoriu în soþia scriitorului Saul Bellow - laureat al Premiului atît România, cît ºi multe þãri din Europa, precum cadrul cãruia a interpretat roluri de sopranã liricã Nobel pentru Literaturã ºi din Asia. Cea mai interesantã ºi temerarã cãlãtolejerã, sopranã liricã, sopranã liricã spinto, sopranã Elvira Popescu. Actriþã româncã de teatru ºi rie a întreprins-o, în 1904, spre Polul Nord, pe un film, a fãcut carierã în Franþa. În România a urcat itinerar ce a cuprins Transilvania, Budapesta, dramaticã, sopranã Falcon, mezzosopranã ºi conpe scenã la 16 ani. A jucat în multe roluri, a fost dis- Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, traltã. Faptul cã 45%, adicã aproape jumãtate, din tribuitã ºi în numeroase filme, unde a jucat alãturi Upsala, Polul Nord în Insula Mageroy. La repertoriul sãu, reprezintã opere originale, atestã de Alain Delon ºi de Claudia Cardinale. A fost întoarcere, a vizitat oraºul Cristiania (în prezent poziþia singularã pe care o ocupã Hariclea Darclée numitã director al Théatre de Paris ºi la Théatre de Oslo), unde s-a întîlnit ºi a discutat cu Henrik Ibsen. în istoria teatrului liric universal, pe care a influMarigny.

Maria Tãnase, supranumitã de Nicolae Iorga, enþat-o într-un mod determinant.

Martha Bibescu. Consideratã ca fiind cea mai Pasãrea mãiastrã ºi Regina cîntecului românesc, a Zoe Dumitrescu Buºulenga a fost o personalitate importantã personalitate a culturii române din avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cîn- a culturii române, cu o prolificã activitate de toate timpurile, Martha Bibescu a fost o tece din toate regiunile României ºi din toate cate- cercetãtor, critic ºi istoric literar, eseist, filozof al romancierã, poetã, politicianã ºi memorialistã goriile: doine, oraþii de nuntã, cîntece de leagãn, de culturii, pedagog ºi politician român. A fost memromânã ºi francezã. S-a distins prin întreaga ei joc (hore, sîrbe, învîrtite, jieneºti), de dragoste, de brã a Academiei Române ºi a unor importante instioperã ca o prezenþã de o mare nobleþe de spirit. ªi- petrecere, lãutãreºti, satirice, bocete. Un buchet de tuþii culturale europene. Dupã 1989, a ales sã se a publicat prima carte, Les Huit Paradis (1908), în 20 de cîntece din repertoriul artistei a fost publicat retragã tot mai des într-o chilie a mînãstirii Franþa, volumul fiind premiat de Academia de Editura Muzicalã, în 1963, în broºura Cîntecele Vãratec, cãlugãrindu-se, spre sfîrºitul vieþii, sub Francezã. De asemenea, a fost una dintre primele mele – Maria Tãnase. numele de Maica Benedicta.

Pag. a 14-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Bacteria E.coli, oboseala cronicã ºi profitul mafioþilor A trecut ceva timp de cînd bebeluºii infectaþi pe bandã rulantã cu bacteria mortalã au fost internaþi la Spitalul „Marie Curie”, trei dintre ei au decedat, dar autoritãþile sînt incapabile sã gestioneze criza, dau din umeri ºi merg pe ghicite! Au, probabil, motive sã gãseascã oriunde, în altã parte, þapul ispãºitor! Nu se vorbeºte, însã, de vaccinul împotriva hepatitei B, dintr-un lot de vaccinuri administrat cam în acelaºi timp bebeluºilor. Ancheta pare o bîjbîialã ce încearcã sã ascundã gunoiul sub preº. La fel ca la „Colectiv”! Dacã din primele rezultate a reieºit cã apa, laptele praf ºi portocalele nu sînt cauze ale infectãrii, atunci, pãrinþii bebeluºilor spitalizaþi la „Marie Curie” (cam de aceeaºi vîrstã, 10-11 luni) ar trebui sã cearã autoritãþilor o explicaþie credibilã cu privire la conþinutul ºi efectele adverse ale ultimului vaccin administrat. „La mine acasã a venit o asistentã sã-i facã bebeluºului vaccinul împotriva hepatitei B! Se întîmpla pe data de 14 ianuarie! A doua zi, copilul începuse sã se simtã rãu! L-am dus la spitalul de pediatrie, unde s-a constatat cã prezintã rotavirusul, fãrã sã fiu sigurã cã l-a contactat în spital.

Apoi, am ajuns cu el la Bucureºti”, a declarat o mãmicã. „Sindromul hemolitic-uremic” nu ateriza din neant!

Tulpinile bacteriei E.coli au fost depozitate ºi aliniate în fiole, apoi trimise, pe sãrite, la þintã.

Îi curg parale substanþiale în cont Drama de la „Marie Curie” a adus lacrimi de absenþã totalã pe faþa Guvernului, dar mai ales pe faþa preºedintelui. Prea multã imagine de cinema ºi prea puþinã grijã pentru cetãþeanul român! Mutat recent la Vila Lac 3, dupã renovãrile cu preþ usturãtor, Klaus Iohannis nu mai are grijã deloc de ograda noastrã! Ocupat cu naveta pe coclauri externe ºi, în mod special, cu cea sãptãmînalã, Bucureºti-Sibiu, pe carburantul statului, pentru a-ºi vedea soþia (care nu renunþã la catedrã pentru a se muta în Capitalã), preºedintele nu a reuºit sã mobilizeze pe feis-

Dosar Microsoft: Dinu Pescariu susþine în instanþã cã i-a plãtit 4 milioane de euro lui Gheorghe ªtefan Principalul denunþãtor din dosarul „Microsoft“, Dinu Pescariu, a declarat miercuri la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie cã i-a plãtit 4 milioane de euro fostului primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan, pentru intervenþiile pe care acesta trebuia sã le facã la fostul ministru Gabriel Sandu.

Dinu Pescariu a dat o declaraþie în faþa judecãtorilor, în prezenþa celor patru inculpaþi din acest dosar - fostul ministru Gabriel Sandu, oamenii de afaceri Nicolae Dumitru ºi Dorin Cocoº, precum ºi fostul primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan. La solicitarea magistraþilor, Dinu Pescariu s-a referit strict la implicarea lui Gheorghe ªtefan în aceastã afacere, el fiind singurul inculpat care nu ºi-a recunoscut vinovãþia. „În anul 2008, Claudiu Floricã a venit la mine ºi mi-a oferit o oportunitate de afaceri, respectiv licenþele Microsoft. Deoarece avea nevoie de sprijin financiar ºi politic, m-a rugat sã iau legãturã cu Dorin Cocoº, care era prieten cu mine. Ulterior, am avut mai multe întîlniri cu Dorin Cocoº ºi Gheorghe ªtefan, iar la una dintre întîlniri a participat ºi Gabriel Sandu. Am discutat cu Dorin Cocoº despre faptul cã Gheorghe ªtefan avea influenþã asupra lui Gabriel Sandu, deoarece pe linie politicã l-a ajutat sã ajungã ministru ºi putea sã intervinã la Gabriel Sandu pentru a-l determinã sã încheie contractul Microsoft“, a spus Dinu Pescariu. El a explicat cã, la solicitarea lui Dorin Cocoº, i-a plãtit lui Gheorghe ªtefan suma de 4 milioane de euro, prin intermediul unei firme offshore. „La o altã întîlnire, la care a participat ºi Gheorghe ªtefan, am discutat despre sumele de bani care ar fi rãmas ca profit în urma afacerii. Ulterior, Dorin Cocoº mi-a indicat ce sumã urma sã fie plãtitã ºi cãtre cine. Aceastã sumã pe care urma sã o plãtim reprezenta preþul intervenþiei pe care aceºtia urmau sã o facã pentru ca afacerea sã se încheie. Pentru Gheorghe ªtefan, suma transmisã de Dorin Cocoº era de circa 4 milioane de euro. Ulterior, Claudiu Floricã mi-a dat coordonatele unei firme, unde urma sã fie transferatã suma pentru Gheorghe ªtefan. Firma respectivã se numea DD Land, iar banii au fost plãtiþi de mine printr-un off-shore“, a mai spus Dinu Pescariu.

Tot acum, a fost audiat un martor, Cristian Colman, care le-a spus judecãtorilor cã, în anul 2009, a preluat o firmã prin intermediul lui Toni Rãzvan, un apropiat al lui Gheorghe ªtefan. Colman a deschis mai multe conturi pe numele acelei firme, de unde extrãgea periodic sume de

buc manifestaþii de stradã împotriva premierului în exerciþiu, ca sã-l scoatã «vinovat de tragedia bebeluºilor morþi ºi a celor intubaþi la „Marie Curie”», precum pe alungatul, din cetate, Ponta, dovedit a nu fi avut nici o treabã cu tragedia rock-ului satanic de Hallowen, din „Colectiv”.

Vom vedea ce se va întîmpla în familia prezidenþialã, însã, pînã atunci, îmi fac griji cu privire la oboseala cronicã a preºedintelui! Concedii peste vacanþe, vacanþe peste concedii, prezenþe la „summituri”, sãptãmînã de sãptãmînã pe drumuri, pleacã vinerea la Sibiu ºi se întoarce duminica, iar de dragul sãu, Valea Oltului este blocatã preþ de cîteva ore. Vai de ºoferii aflaþi atunci în trafic! ªi vai de noi! Preºedintele este suprasolicitat ºi din pricina unor contestaþii nerezolvate în Justiþie, iar „Statul român întîrzie sã îºi reclame dreptul de proprietate asupra casei pe care Klaus Iohannis a pierdut-o, prin hotãrîre irevocabilã, în urmã cu trei luni” („Riseproject”), din chiria cãreia îi curg, încã, parale substanþiale în cont. Grea e viaþa de preºedinte!

Suprafaþa de teren agricol deþinutã de americani în România a crescut cu 45% ªi pentru cã avem un preºedinte mai tot timpul plecat, americanii au pus scara la podul casei noastre ºi vãduvesc România de terenurile agricole. Oamenii din popor îl aratã cu degetul pe Iohannis, dar ei nu înþeleg cã el nu poate sta de „lemn Tãnase” cînd stãpînii îi cer sã execute, cu docilitate, ordinele. Duºmani ai românilor sînt cam peste tot în conducerea Statului, fie ei ºi „tehnocraþi” acoperiþi. Unul în plus, nu face gaurã în cer! Fiþi îngãduitori! Dintr-un foc, Southern Harvest, o subsidiarã a fondului american de investiþii Anholt Services, a achiziþionat un total de 2.700 de hectare de teren agricol de la noi, informeazã „PR Newswire”; astfel, suprafaþa de teren deþinutã de americani în România a crescut cu 45%. Þara noastrã este vîndutã la hectar, la preþuri de zece ori mai mici decît în Occident. ªtiu americanii cum trebuie sã cucereºti o þarã! ªtiu ei cã terenul agricol este o investiþie mai sigurã decît în aur. Pãmîntul ºi pãdurile au devenit surse sigure pentru cãmãtarii mondiali, care se simt în bani, de regulã cîte 10.000 de lei, care erau apoi înmînate lui Toni Rãzvan. El a mai relatat cã, la un moment dat, Toni Rãzvan i-a dat un rucsac plin cu bani, pe care l-a dus unei persoane. La acest termen de judecatã trebuia audiat ºi Dorin Cocoº, însã avocatul acestuia a cerut o amînare, pe motiv cã Dorin Cocoº a suferit o nouã intervenþie chirurgicalã la un picior ºi nu se poate concentra. De altfel, Dorin Cocoº se deplaseazã de mai mult timp în instanþã folosindu-se de o cîrjã. Urmãtorul termen al procesului a fost stabilit pentru data de 9 martie, cînd vor fi audiaþi Dorin Cocoº ºi Gheorghe ªtefan. Potrivit DNA, contractul-cadru de închiriere de licenþe Microsoft din 15 aprilie 2004 ar fi fost încheiat în condiþii oneroase pentru bugetul de stat, asigurînd posibilitatea deturnãrii unui discount de circa 47% acordat de Microsoft în considerarea Guvernului României ºi, implicit, permiþînd plata unor comisioane cãtre persoanele implicate. Astfel, susþin anchetatorii, contractul-cadru s-ar fi încheiat cu încãlcarea dispoziþiilor legale privind achiziþiile publice, invocîndu-se în mod nereal calitatea de unic distribuitor a Fujitsu Siemens Computers, la un preþ cu cel puþin 40% mai mare faþã de preþul real, avînd la bazã un necesar nefundamentat. „La nivelul anului 2009, instituþiile beneficiare utilizau un numãr de 150.694 licenþe ce au fost achiziþionate în perioada 2004 - 2008 în baza prevederilor Contractului comercial de închiriere a licenþelor referitor la produsele Microsoft nr. 0115 RO ºi a actelor adiþionale ale acestuia. Efectele contractului au încetat la 26 aprilie 2009, datã la care a expirat ºi dreptul neexclusiv de utilizare a licenþelor. În contextul încetãrii dreptului de utilizare a licenþelor ºi a efectelor contractului de închiriere de licenþe, a fost identificatã o nouã oportunitate de afaceri în distribuirea de licenþe Microsoft cãtre Guvernul României“, precizeazã DNA. Astfel, în primãvara anului 2009, a avut loc o întrevedere între Cocoº, ªtefan, Sandu ºi alte persoane pentru a se discuta chestiuni generale legate de posibilitãþile pe care le avea Ministerul Comunicaþiilor la finalizarea contractului cu Fujitsu Siemens Computers, pentru asigurarea în continuare a licenþelor necesare: exercitarea dreptului de cumpãrare sau încheierea unui nou contract de închiriere. „În cursul procedurii de achiziþie, pentru a asigura asocierii avînd ca lider D-CON.NET AG atribuirea contractului, Dorin Cocoº a pretins de la o persoanã implicatã în cauzã foloase necuvenite pentru el, pentru Gheorghe ªtefan ºi pentru Gabriel Sandu, dupã cum urmeazã: Gabriel Sandu - 2.700.000 euro ºi 1.800.000 euro, Gheorghe ªtefan - 4.000.000 euro, Dorin Cocoº - 9.000.000 euro. Din fiºa de date a procedurii de achiziþie rezultã cã au fost stabilite criterii de calificare

România ca în Rai. Bulgaria, Franþa, Germania ºi Austria au blocat vînzãrile de teren agricol, pe considerentul cã este un bun naþional! În schimb, autoritãþile române au pus la discreþia mafioþilor strãini tot felul de oportunitãþi ºi chilipiruri, care mai de care. În plus, „Fondul Proprietatea” s-a dovedit a fi o gaurã neagrã pentru România, dar nimeni nu îl aduce în discuþie pe „onorabilul” Gitenstein, „cel mai puternic politician al României”, þintuit la conducere cu piroane solide. Potrivit Realitatea.net., „Fondul Proprietatea” are o capitalizare de peste 45 % din valoarea pe afaceri a sectorului energetic românesc. De tot acest sector se ocupã ºi Mark Gitenstein. Cum spuneam, ºtiu americanii cum trebuie sã cucereºti o þarã ºi fãrã rãzboi.

Disputa cu Rusia, ºansã pentru profitul industriei de armament americane Dacã americanii ne-au cumpãrat pe nimic un bun naþional de preþ, aceºtia deþin în Norvegia o peºterã secretã, în contextul întãririi prezenþei militare a S.U.A. în Europa ºi din necesitatea de a avea un depozit aproape de flancul estic al N.A.T.O, adicã de Rusia. Nu este o peºterã naturalã, ci una artificialã, unde îºi antreneazã trupele de rãzboi. Americanii tot aþîtã Rusia ºi se pregãtesc de luptã!

Cum în Siria a fost punct ochit, punct lovit, planul de pace instituit recent nu trebuie sã trimitã mercenarii americani în ºomaj. De aceea, Rusia e o nouã oportunitate pentru prosperarea industriei de armament americane. Activã din 2003, de la invadarea Irakului, peºtera are pereþii blindaþi pentru a rezista bombardamentelor, iar în incinta sa este adãpostit necesarul de echipament militar, „de la vehicule blindate Humvee, echipament greu, inclusiv tancuri, ºalande ºi auto-tunuri, ca rãspuns la politica Kremlinului”, scrie „ªtiri pe surse.ro”. Nici România nu este scutitã de „dotarea” cu echipament militar greu de aceeaºi provenienþã (nu pe gratis, bineînþeles). Nu de-aia am strigat dupã rãzboi „sã vinã americanii!”? Au venit, dar, cum spunea Constantin Tãnase: „ªi cu asta ce-am fãcut?”.

MARIA DIANA POPESCU LA ÎNCHIDEREA EDIÞIEI. Potrivit declaraþiei ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, pentru Mediafax, bacteria Escherichia Coli a fost descoperitã în produsele lactate din judeþul Argeº, mai exact în brînza de vaci, produsã de firma „Lactate Brãdet“. restrictive, astfel încît sã fie înlãturat de la licitaþie orice alt ofertant în afarã de asocierea avînd ca lider DCON.NET AG, în consecinþã, la 12.08.2009 a fost semnat un accord-cadru cu aceastã asociere de firme prin care Ministerul Comunicaþiilor ºi Societãþii Informaþionale a achiziþionat furnizarea dreptului de utilizare de produse software prin închiriere cu opþiune de cumpãrare“, potrivit procurorilor.

EUSEBI MANOLACHE

59 de percheziþii ale PCA Ploieºti într-un dosar de evaziune cu prejudiciu de peste 6 milioane lei Procurorii din cadrul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel (PCA) Ploieºti au efectuat 59 de percheziþii în Bucureºti, Prahova ºi Dîmboviþa, acþiunea vizînd un grup infracþional specializat în sãvîrºirea infracþiunii de evaziune fiscalã, prejudiciul din acest dosar fiind de peste 6 milioane de lei. Potrivit unor comunicate de presã ale PCA Ploieºti ºi Inspectoratului Judeþean de Poliþie (IJP) Prahova, percheziþiile, care sînt efectuate împreunã cu poliþiºti din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalitãþii Economice, vizeazã domicilii ºi sedii ale unor societãþi comerciale din Municipiul Bucureºti ºi din judeþele Prahova ºi Dîmboviþa. Anchetatorii spun cã, în perioada 2008-2015, mai multe societãþi comerciale au derulat activitãþi de prestãri servicii, de regulã în domeniul construcþiilor, înregistrînd în evidenþa contabilã o serie de achiziþii de bunuri ºi servicii de la diverse societãþi comerciale de tip „fantomã“. „Pentru justificarea achiziþiilor se întocmeau facturi în valoare de 5.000 de lei (plafon maxim acceptat prin legislaþia în vigoare pentru efectuarea plãþilor cu numerar), simulîndu-se astfel derularea unor operaþiuni comerciale care, în realitate, nu aveau loc, scopul fiind acela de diminuare a obligaþiilor de platã cãtre bugetul de stat“, se aratã în documentele citate. În vederea recuperãrii prejudiciului sînt în curs de derulare procedurile de aplicare a sechestrului asigurãtor pe mai multe bunuri imobile ºi mobile. În acest dosar, sînt efectuate cercetãri sub aspectul sãvîrºirii infracþiunilor de evaziune fiscalã ºi complicitate la infracþiunea de evaziune fiscalã. Cercetãrile au fost efectuate cu suportul tehnic ºi informativ al Serviciului de Operaþiuni Speciale Ploieºti, iar percheziþiile sînt puse în executare cu sprijinul jandarmilor din cadrul Grupãrii de Jandarmi Mobile „Matei Basarab“ din Ploieºti ºi Inspectoratul Judeþean de Jandarmi Prahova.

ANAMARIA TOMA

Pag. a 15-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Adrian Severin - condamnat la trei ani ºi trei luni de închisoare cu executare; decizia nu e definitivã Fostul europarlamentar Adrian Severin a fost condamnat marþi seara de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie la trei ani ºi trei luni de închisoare cu executare, în dosarul în care a fost trimis în judecatã de procurorii DNA pentru luare de mitã ºi trafic de influenþã. Decizia nu este definitivã, putînd fi atacatã de Adrian Severin cu apel.

Adrian Severin a fost trimis în judecatã în septembrie 2013, fiind acuzat cã, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, a acceptat promisiunea a doi jurnaliºti de la publicaþia britanicã „The Sunday Times“, care efectuau o investigaþie sub acoperire, de a-i plãti 100.000 euro anual în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, pe de o parte, ºi a votãrii împotriva altor amendamente care nu corespundeau intereselor societãþii comerciale pe care aceºtia pretindeau cã o susþin, pe de altã parte. „La suma menþionatã se adãuga ºi suma de 4.000 de euro pe zi pentru orice acte efectuate de parlamentar, în legislativul european, în legãturã cu depunerea de amendamente. În contextul discuþiilor din perioada ianuarie - martie 2011, Adrian Severin le-a pretins celor douã persoane, potrivit înþelegerii, suma de 12.000 de euro, lãsîndu-le sã creadã cã are influenþã asupra a doi deputaþi din Comisia juridicã, a raportorului Comisiei pentru afaceri economice ºi monetare din legislativul european, precum ºi asupra unui alt membru al Parlamentului European, pentru a-i determina sã introducã un amendament la proiectul de Directivã al Comisiei Europene privind garantarea depozitelor bancare, în sensul intereselor clienþilor companiei pe care cei doi susþineau cã o reprezintã“, susþin procurorii.

Potrivit DNA, în vederea încasãrii sumei de 12.000 de euro, Adrian Severin a emis o facturã pe care a trimiso pe mail uneia dintre cele douã persoane. Trei europarlamentari - Adrian Severin, slovenul Zoran Thaler ºi

Mai în glumã, mai în serios, în ziarul „Adevãrul“, scriitorul Andrei Pleºu recunoaºte cã face misiuni de spionaj internaþional!

Nu este nici o glumã. În articolul din „Adevãrul”, din 22 februarie, Andrei Pleºu scrie negru pe alb: „La Berlin, fiind ºi cu perspectiva de a rãmîne aici încã douã luni (cu felurite misiuni de spionaj internaþional...), mã gîndesc la þãriºoarã cu amor“!

Mãrturisirea urmeazã cu exactitate scenariul spovedaniei colonelului Robert Turcescu.

Un specialist în spionaj ne-a declarat cã acest tip de reacþie este o metodã consacratã de minimalizare în cazul în care apare o dezvãluire în fazã iniþialã care ar putea duce la deconspirarea unui spion sau agent secret sub acoperire! Aºa a procedat, de pildã, jurnalistul Robert Turcescu. Prima oarã, cînd a apãrut informaþia cã are gradul de colonel, l-a acþionat în judecatã pe Mircea Badea ºi a realizat o scenetã în care, folosind tehnica hiberbolizãrii, a încercat sã ridiculizeze acuzaþia ce i s-a adus. Numai cã, peste un timp, a venit scena spovedaniei care, într-un stil voit patetic, a fãcut din ceea ce pãrea a fi o mãrturisire, o aruncare în derizoriu, în urma cãreia mai degrabã a indus suspiciunea în rîndul opiniei publice! Mãrturisirea lui Andrei Pleºu apare la doar 8 zile de la apariþia articolului „Andrei Pleºu, trimis în

Mafia romena (11) Salata „DRACULA” Dupã atîþia ani în care au produs bani prin orice mijloace, membrii clanurilor mafiote care opereazã în strãinãtate au dat întotdeauna dovadã de inventivitate cînd au fost constrînºi de autoritãþi sã îºi restrîngã „afacerile”. Astfel, printre altele, unii dintre ei au dat lovitura vînzînd pe bani grei multor vest-europeni cu probleme de potenþã salata afrodiziacã „Dracula”. E drept, efectele consumãrii acesteia sînt cu adevãrat incredibile, dupã o singurã porþie, hormonii luînd-o razna. Bucãtarii români refuzã sã vorbeascã despre reþetã, pentru cã ingredientul-minune este, de fapt, un puternic anabolizant, a cãrui folosire este interzisã.

Diliu’, unul dintre proxeneþii care au dus fete în Italia,

Ea este anchetatã în dosarul în care fostul sãu soþ, Daniel George Tudor, a fost reþinut pentru luare de mitã, la data faptei preºedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, ulterior vicepreºedinte al Autoritãþii de Supraveghere Financiarã. „În conformitate cu prevederile legale ºi constituþionale, procurorul-ºef al Direcþiei Naþionale Anticorupþie a transmis Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie cererea ºi referatul întocmit în cauzã, în vederea sesizãrii ministrului Justiþiei pentru a cere preºedintelui Senatului încuviinþarea reþinerii ºi arestãrii preventive a senatoarei Doina Anca Tudor, în sarcina cãreia s-a reþinut complicitate la infracþiunea de luare de mitã“, se aratã într-un comunicat al DNA transmis AGERPRES.

DNA precizeazã cã, în perioada martie-mai 2013, Doina Tudor l-a ajutat în mod direct pe Daniel Tudor sã primeascã suma de 200.000 de euro (din suma totalã de 300.000 de euro primitã de acesta), pentru ca acesta, în calitate de preºedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, sã favorizeze o firmã de asigurãri care fãcuse obiectul unor activitãþi de control. „În urma sumelor remise cu titlu de mitã, la data de 26 aprilie 2013, inculpatul Daniel George Tudor a emis o decizie prin care s-au ignorat în totalitate constatãrile controlului respectiv (care atenþiona asupra gradului de risc ridicat al societãþii) ºi a impus remedierea unor deficienþe minore ºi nesemnificative în raport cu situaþia financiarã precarã a societãþii“, susþin procurorii.

Cererii transmise i-au fost ataºate referatul întocmit de procurorii DNA, precum ºi copii ale dosarului de urmãrire penalã. Procurorii anticorupþie au mai dispus punerea în miºcare a acþiunii penale faþã de Ovidiu Marian, la data faptei secretar general al Senatului, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de trafic de influenþã.

Daniel Tudor urmeazã sã fie prezentat Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie cu propunere de luare a mãsurii arestului preventiv pentru 30 de zile, iar Ovidiu Marian va fi prezentat cu propunere de luare a mãsurii arestului la domiciliu pentru 30 de zile.

Potrivit DNA, în perioada martie - mai 2013, în contextul efectuãrii unui control la o societate de asigurãri, Daniel Tudor, în calitate de preºedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, ulterior vicepreºedinte al ASF, a primit de la administratorul firmei respective, denunþãtor în cauzã, prin intermediul lui Ovidiu Marian, suma de 300.000 de euro pentru ca rezultatul verificãrilor sã fie unul favorabil omului de afaceri. „De precizat este faptul cã iniþial, inculpatul Tudor a pretins de la omul de afaceri, prin acelaºi intermediar, suma de 3 milioane de euro“, au mai reþinut anchetatorii. În cauzã, procurorii beneficiazã de sprijin de specialitate din partea SRI. MÃDÃLINA COCHINESCU VERMAN

1978 de PCR în Indonezia la o Conferinþã unde se plasau spioni”, în care am reprodus un fragment din volumul fostului ministru Mircea Maliþa, „Secolul meu scurt”. Acesta descrie modul în care Andrei Pleºu a fost trimis în Indonezia la o Conferinþã internaþionalã organizatã de „Federaþia Mondialã de Studiu al Viitorului”. Informaþii despre aceastã Federaþie internaþionalã au apãrut ºi într-un articol al lui Gabriel Andreescu din „Observator cultural”, în care se spunea explicit: „Centrul Internaþional de Studiere a Viitorului”, condus de Mircea Maliþa, era afiliat la „Federaþia Mondialã de Studiu al Viitorului”, fiind „ideal pentru plasarea de spioni”!

Coroborînd toate aceste informaþii cu acea adresã de la CNSAS, potrivit cãreia ºi soþia lui Andrei Pleºu, Catrinel Pleºu, fiica academicianului Petrulian, a fost racolatã de DIE (Direcþia de Informaþii Externe din cadrul Securitãþii), avînd numele conspirativ „MARIA”, nu este greu de construit ipoteza cã prezenþa lui Andrei Pleºu la Conferinþa din Indonezia din 1978 nu a reprezentat o participare la vreun eveniment cultural, ci cu totul altceva! Oare, ce? Pe acest fundal, cuvintele lui Andrei Pleºu din articolul din ziarul „Adevãrul” par, mai degrabã, un „joc la douã capete”: pentru admiratorii sãi loiali va fi o glumã cu care ironizeazã eventualele acuzaþii, iar pentru ceilalþi va fi o mãrturisire menitã sã inducã ideea unei nevinovãþii sau chiar a patriotismului!

Avînd însã în vedere statutul special al lui Andrei Pleºu, acela de lider al aºa-numitei „elite intelectuale”, dar ºi de multiplu ministru sau consilier prezidenþial, astfel de „glumiþe” nu sînt ºi nu trebuie

sã rãmînã la acest nivel, ci trebuie lãmurite complet.

Mãcar sã ºtim dacã „misiunile de spionaj internaþional” sînt, sau nu, în favoarea României! Nu cred sã fi uitat cineva faptul cã majoritatea Apelurilor, lansate în ultimii ani dupã modelul stalinist, au fost fie iniþiate, fie promovate prin semnãturile unor personalitãþi ale spaþiului public, din care nu au lipsit Andrei Pleºu, Gabriel Liiceanu, H-R Patapievici, la care au aderat apoi sute de ciraci, precum Mircea Mihãieº, Mircea Cãrtãrescu, Pavel ªuºarã, Andreea Pora sau Cotoi. De fiecare datã, au fost lansate susþineri politice faþã de Traian Bãsescu sau Monica Macovei, toate bazîndu-se pe scenarii externe care sã influenþeze opinia publicã din România! În aºteptarea acestor lãmuriri necesare, subliniem emoþia cu care Andrei Pleºu a scris acest ultim text din „Adevãrul”, emoþie devoalatã de formularea „LA BErlin”, care nu este prea uzitatã în scris în rîndul intelectualilor! Pentru a scãpa de astfel de construcþii, Pleºu ar face bine sã evite prezenþa sa în localitãþi care au numele Berlin, Balº, Belgrad sau Bagdad. Reamintim cã, recent, Andrei Pleºu a fost numit preºedintele „Forumului RomânoGerman”, asociaþie non-profit înfiinþatã în anul 2015, iar acum se aflã în Germania, „la Berlin”, cum spune chiar filosoful. Prima reuniune a Forumului a avut loc în 4 februarie 2016, la reºedinþa Ambasadorului Werner Hans Lauk, în prezenþa ministrului de Stat pentru Europa Michael Roth. „ªarmant”, nu-i aºa?

ION SPÂNU

la Roma, încã din 1990, spune cã „italienii au ajuns sã dea mai mulþi bani pe toate porcãriile de afrodiziace decît pe femei. Iau pastile, îºi dau cu spray-uri, cu geluri, cu alifii, zici cã se trateazã de cine ºtie ce boli.

Am început sã le vînd ºi eu astfel de sprayuri, le dãdeam fetelor o datã cu prezervativele. Într-o noapte, pe cînd mã certam cu un italian cu care aveam mereu probleme cu plata, m-am jurat sã-mi bat joc de el. Doi bãieþi din þarã îmi aduseserã niºte anabolizante sã le þin la mine, pînã aveau sã le vîndã ei prin sãlile de culturism. Aºa cã am prezentat scuze italianului ºi i-am zis cã-i ofer gratis o salatã afrodiziacã din România, plus o femeie, din partea casei. Am pus fetele sã-i facã la repezealã o salatã simplã, am tocat trei pastile de droguri d-alea pentru sportivi ºi am pus praful în mîncare. Dar, dupã cîteva ore, m-am speriat cã nu mai vine ºi m-am dus sã-mi iau femeia. Cînd colo, omul era pe deplin mulþumit de efectul reþetei mele; mi-a dat 300

de euro ºi mi-a zis cã plãteºte oricît, numai sã-i dau reþeta. ªi aºa am început afacerea cu salata «Dracula», cum am botezat-o”. Dupã atîþia ani de stat în Italia, proxenetul plecat din cartierul bucureºtean Vitan nu putea sã rateze o asemenea ocazie. Cu ajutorul anabolizantelor a fericit mai mulþi clienþi, cãrora le-a dat dezlegare pentru partide gratis de sex cu prostituatele sale, iar aceºtia au dus vorba despre salata minune.

Banii au început sã curgã ºi, dupã ce s-a apucat sã vîndã afrodiziacul „naturist” pe Internet, acum de-abia mai face faþã comenzilor. ªi-a transformat prostituatele în secretare, a atras în „afacere” ºi alþi prieteni de-ai sãi aflaþi în alte þãri europene ºi, drept dovadã cã îi merge cum nu se poate mai bine, a început sã le trimitã o grãmadã de bani rudelor de acasã. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

austriacul Ernst Strasser - ar fi acceptat „sã-ºi vîndã serviciile“ unor jurnaliºti ai ziarului „The Sunday Times“, care pretindeau cã se ocupã cu acþiuni de lobby.

Reporterii au propus mai multor membri ai Parlamentului European sã le plãteascã 100.000 de euro pe an în schimbul „ajutorului“ pentru adoptarea unor amendamente. Conform anchetatorilor, Adrian Severin a depus amendamentul prin intermediul unui coleg, iar întrebat de unul din jurnaliºti dacã a fost uºor sã-l convingã pe colegul deputat sã depunã amendamentul, Severin a rãspuns cã pînã la un anumit punct i-a fost greu, dar cã în cele din urmã acesta a acceptat ideea, „însã a fost o adevãratã muncã“. Eurodeputatul sloven ºi cel austriac au demisionat din Parlamentul European, renunþînd astfel la imunitatea parlamentarã, în schimb Adrian Severin a refuzat, susþinînd cã este vorba de „o înscenare pusã la cale de persoane care au acþionat ca agenþi provocatori ºi cu o motivaþie politicã“.

EUSEBI MANOLACHE

ªeful DNA cere sesizarea Senatului pentru încuviinþarea reþinerii ºi arestãrii preventive a Doinei Tudor

Pag. a 16-a – 4 martie 2016

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (1) Preºedintele ºi guvernul Statelor Unite au atribuit atacurile teroriste criminale de la 11 septembrie unei conspiraþii a lui Osama bin Laden, care ar fi comandat unui pluton de nouãsprezece tineri extremiºti islamici sã îndeplineascã atentatele sinucigaºe. Grupul ar fi deturnat patru avioane mari de transport de cãlãtori, pentru a le face sã se izbeascã de Turnurile Gemene de la World Trade Center ºi sã cadã pe un departament al Pentagonului. Un al patrulea avion s-ar fi prãbuºit în Pennsylvania, datoritã unui grup de pasageri curajoºi care, prin intervenþia lor disperatã, ar fi dejucat un atac terorist în desfãºurare.

Cine pune sub semnul întrebãrii teoria administraþiei Bush, reducînd diferitele probe (acelea puse la dispoziþia opiniei publice, acelea distruse sau acelea þinute ascunse de cãtre autoritãþi) la altceva, ca sã nu spunem la comportamentul criminal al unui cerc restrîns din guvernul SUA, este etichetat de portavocile guvernamentale ca un teoretician al complotului sau chiar ca un simpatizant al teroriºtilor. Este posibil ca acest lucru sã se întîmple deoarece principalele organe de informare din Statele Unite, la fel ca ºi acelea din celelalte þãri occidentale, ocolesc întrebãrile care se nasc dintr-o criticã a versiunii oficiale a faptelor ºi nu insistã sã obþinã de la guvern rãspunsuri satisfãcãtoare ºi întru totul verificabile. Poate pentru a explica atitudinea mass-media americane se poate face referire la o declaraþie a CIA, din cursul investigaþiei realizate de Comisiile Senatului ºi Camerei Reprezentanþilor asupra Serviciilor Secrete, la sfîrºitul rãzboiului din Vietnam: CIA a admis cã a

O negociere-ºantaj care poate nãrui UE. De ce ezitã România în faþa pretenþiilor Marii Britanii (2) „Nu ar trebui sã susþinem aventura politicianistã a lui Cameron. Nu cred cã UE ar trebui sã plãteascã pentru ideea lui nãstruºnicã”, este de pãrere ºi europarlamentarul Cristian Preda. Profesorul de ºtiinþe politice Iordan Bãrbulescu aratã ºi el acelaºi lucru – faptul cã în faþa unui nou val de pretenþii la privilegii în UE din partea Marii Britanii, România ºi UE ar fi putut sã fie mai dure: „Se zice cã UE nu va mai fi aceeaºi fãrã Marea Britanie, dar eu mã îndoiesc cã ºi Marea Britanie va mai fi la fel fãrã UE. Aici pierde toatã lumea, dacã Marea Britanie iese din UE. Aº fi mai categoric, dacã aº fi negociator – dar din fericire nu sînt – ºi aº arãta cã nu se poate face tot timpul pe placul Marii Britanii, pentru cã aºa s-a întîmplat tot timpul. Aºa am ajuns la o Europã în care unii au luat doar ce au vrut, la start, iar alþii le-au luat pe toate. Nu cred cã România ºi alte þãri negociazã propriu-zis. Negocierea aþi vãzut de cine este purtatã (Donald Tusk, preºedintele Consiliului – n.r.)”.

Negociere sau ºantaj? Marea Britanie va cîºtiga, dar va cîºtiga periculos „Nu ºtiu de ce avem o poziþie flexibilã, chiar nu pot sã înþeleg de ce România cedeazã, alãturi de alte state ºi de UE, ºantajului britanic. Pentru cã vorbim despre un ºantaj, nu vorbim despre primul ºantaj, ci despre un ºantaj într-un moment delicat, pe fondul crizei refugiaþilor, care a distrus ºi minima solidaritate europeanã care exista înainte. Cameron nu îºi doreºte un referendum, pentru cã riscurile sînt foarte mari, dar nici europenii nu au curajul sã spunã Angliei cã poate sã pãrãseascã UE, pentru cã riscul ca situaþia din interiorul UE sã se agraveze este foarte mare. De aceea vorbesc de un ºantaj, pentru cã UE nu poate negocia ºi Cameron ºtie lucrul acesta. Are toate avantajele ºi va cîºtiga bãtãlia, dar va cîºtiga într-un mod periculos”, spune politologul Cristian Pîrvulescu. El aratã cã poziþionarea Marii Britanii faþã de UE nu este o premierã, ci o continuitate în a se pune de-a curmeziºul integrãrii UE ºi a obþine pentru sine privilegii, deºi nu vrea în mod real sã pãrãseascã Uniunea. „Marea Britanie permanent, de la intrarea ei în Piaþa Comunã, nu a fãcut altceva decît ca, prin „opt-out”-urile obþinute, sã încetineascã sau chiar sã blocheze procesul de integrare.

Marea Britanie este împotriva unei integrãri europene, nu a vrut sã participe la acest efort. Pe de altã parte, europenii au fost foarte mefienþi faþã de capacitatea Marii Britanii de a se adapta – este celebru discursul lui de Gaulle din 1963, în care explica de ce Marea Britanie

ROMÂNIA MARE“

avut în slujba sa o mie de jurnaliºti împrãºtiaþi în toatã lumea, cãrora, în momentele decisive, li se transmiteau informaþii manipulate, cu scopul de a controla opinia publicã din þãrile lor. Comportamentul mass-media dupã atentatele de la 11 septembrie a demonstrat cã nu s-a schimbat mare lucru din vremea rãzboiului din Vietnam. De atunci, sumele de bani alocate pentru dezinformare au crescut cu sute de milioane de dolari.

Teoria complotului, rãspînditã de administraþia Bush, ar fi fost mult mai credibilã dacã autoritãþile s-ar fi comportat într-un mod raþional (adicã în mod coerent) înainte, în timpul ºi dupã atentate. Un cetãþean obiºnuit aºteaptã de la propriul guvern o reacþie adecvatã ºi oportunã în faþa unui eveniment neprevãzut, cum au fost atacurile de la 11 septembrie. Dintr-o astfel de reacþie face parte, în special, disponibilitatea, odatã trecutã situaþia de urgenþã, de a lãmuri, fãrã rezerve, atît fapta criminalã, cît ºi tot ceea ce nu a funcþionat în interiorul guvernului înainte ºi dupã acþiune. Dupã cum vom vedea, acest lucru nu s-a întîmplat.

Patru sînt ipotezele care pot fi luate în consideraþie, dacã vrem sã analizãm reacþia guvernului. Prima: un fulger din senin. A doua: guvernul avea informaþii privind miºcãrile viitorilor atentatori, datoritã activitãþii diferitelor sale departamente de informaþii; dar, din cauza lipsei lor de interacþiune, nu s-a putut realiza acel tablou general, care ar fi permis autoritãþilor sã intervinã prompt. A treia: guvernul era la curent cu planurile teroriste, dar le-a lãsat sã se realizeze, fãrã a le pune nici un obstacol, cu scopul de a le folosi în interes propriu, pe post de propagandã. A patra: administraþia Bush a plãnuit atentatele, manifestînd faptele astfel ca vina sã cadã pe nouãsprezece tineri musulmani pe care i-a prezentat lumii pe post de þapi ispãºitori. În continuare, vor fi analizate aceste patru ipoteze, cu referire la reacþia administraþiei Bush. nu poate fi membrã a Pieþei Comune – ºi dacã citim astãzi o sã vedem cã este la fel de actual”, spune Pîrvulescu.

Profesorul Iordan Bãrbulescu gãseºte aceeaºi consecvenþã britanicã a „ºantajului” faþã de UE: „Marea Britanie face ce a fãcut întotdeauna. E un soi de copil al UE. Sã nu uitãm începuturile, cã nu a putut adera la UE, cã a fost împotriva înfiinþãrii Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, apoi a vrut sã adere la UE ºi pînã a dispãrut de Gaulle nu a fost posibil. Margaret Thatcher a negociat ce a vrut ea. Sigur cã e ºi un ºantaj ºi nu e prima oarã cînd britanicii îl fac”.

Cele mai grave pretenþii ale UK pentru principiile UE: dreptul de veto naþional în faþa UE ºi restricþiile pentru imigranþi Politologul Cristian Pîrvulescu aratã cã Marea Britanie beneficiazã deja de 4 „opt-out”-uri (posibilitatea de a nu participa) în chestiuni esenþiale precum Carta Europeanã a Drepturilor Omului, Acordul Schengen, Uniunea Economicã ºi Monetarã sau zona de libertãþi, securitate ºi justiþie. „Acum, mai cere alte derogãri. Cea mai gravã, care priveºte pe români, este cea referitoare la suspendarea ajutoarelor sociale pe o perioadã de 4 ani de la intrarea în Marea Britanie, pentru muncitorii veniþi din Est. Dar nu vor fi doar cei din Est. Interesele cetãþenilor români ºi bulgari sînt lezate în primul rînd, deºi existã 200.000 de italieni care ar putea fi victimele acestei legislaþii. Este absurdã toatã aceastã retoricã britanicã, pentru cã, în realitate, muncitorii care merg sã lucreze acolo au locuri de muncã ºi contribuie la prosperitatea Marii Britanii”, spune Pîrvulescu. Pe de altã parte, profesorul Iordan Bãrbulescu aratã cã nu aceasta este bomba cu ceas promovatã de Marea Britanie în faþa UE, ci pretenþia ca guvernele sã aibã drept de veto asupra deciziilor UE: „Ce mã intereseazã ºi mai tare (decît subsidiile pentru imigranþi – n.r.) este solicitarea privind controlul pe care guvernele ar trebui sã-l exercite asupra tuturor deciziilor ºi legilor europene. Asta ar însemna pierderea competenþelor exclusive ale UE, iar pe de altã parte e o aberaþie, pentru cã oricum guvernele controleazã deciziile, prin prezenþa miniºtrilor în Consilii ºi a ºefilor de stat ºi de guvern în Consiliile Europene. Aici e negocierea durã”. „Juncker a prezentat acel pre-acord (înaintat de Donald Tusk – n.r.) ca fiind echilibrat. Dar nu este, el loveºte o datã în plus în principiile UE ºi pãrerea mea este cã toate aceste cedãri vor pune foarte multe probleme în legãturã cu tratatele.

Comisia ºi Consiliul au negociat, sîntem într-un moment dificil, vrem ca Marea Britanie sã treacã de acest moment, ca UKIP sã piardã din importanþã în Marea Britanie. Eu cred cã toate acestea sînt poveºti pentru adormit copiii. Dincolo de asta, care este impactul economic, social? Nu am vãzut nici un fel de studiu”, considerã Cristian Pîrvulescu.

Un fulger din senin (1) S-a spus cã evenimentele de la 11 septembrie au cãzut asupra administraþiei Bush la fel ca un fulger din cerul senin. Aceastã versiune a faptelor a fost divulgatã de Condoleezza Rice, în acea perioadã consilier pentru securitate naþionalã al preºedintelui american, ºi azi, ministru al Afacerilor Externe al SUA. Dupã cum afirmã ea, înainte de 11 septembrie 2001, nimeni din cadrul Securitãþii Naþionale nu s-ar fi gîndit cã un terorist ar fi putut deturna un avion de cãlãtori pe care sã-l facã apoi sã intre, ca un proiectil, într-un zgîrie-nori. ªi totuºi, ºi CIA, ºi FBI, ºi Pentagonul nu numai cã ºtiau cã se pregãtea un atac violent îndreptat împotriva unor clãdiri simbolice ale Statelor Unite, dar primiserã chiar semnale detaliate, cu caracter de urgenþã, din cel puþin opt surse ale Serviciilor Secrete. În acea zi, se desfãºura un exerciþiu comun al Aviaþiei Militare ºi al Aviaþiei Civile, care avea ca obiectiv studierea manevrelor de zbor care trebuie sã fie fãcute în caz de deturnare a avioanelor de linie civile, pentru un maximum de douãzeci de zboruri implicate. În acea zi, traficul aerian era atît de intens, încît staþiile de la sol ale Federal Aviation Agency (FAA, Agenþia Federalã pentru Aviaþie a Statelor Unite) ºi al North American Aerospace Defence Command (NORAD, Comandamentul de Apãrare Aerianã din America de Nord) nu au putut sã distingã atacul terorist adevãrat de simulare. Este evident cã versiunea expusã de Condoleezza Rice era o minciunã.

Dar sã luãm în calcul ipoteza cã aceastã versiune, care susþine cã exerciþiul american nu ar fi fost la curent cu nimic, corespunde realitãþii. (va urma) ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

Vrea Cameron un referendum pe Brexit sau e doar un bluff?

Specialiºtii considerã cã un referendum privind ieºirea Marii Britanii din UE este la fel de periculos pentru UE, cît e ºi pentru Marea Britanie ºi cã premierul Cameron ar prefera sã nu se ajungã la acest pas, pentru cã riscurile sînt foarte mari pentru Londra. „Cameron a picat în propria plasã, el a lansat povestea asta cu referendumul acum vreo 4 ani, cînd nici nu ºtia dacã va mai fi prim-ministru. Acum nu prea poate sã mai dea înapoi. E într-o situaþie dificilã, a lansat ideea într-un moment dificil pentru el, apoi a venit Scoþia care i-a dat putere. Acum o sã se mai gîndeascã dacã îl face sau nu, dar am sentimentul cã ar vrea sã scape de el (de referendum - .n.r.)”, aratã profesorul Iordan Bãrbulescu. Într-adevãr, Cameron ºi conservatorii sãi au promis în 2013 cã dacã vor rãmîne la putere dupã alegerile din 2015, vor demara un referendum privind Brexit-ul pînã la sfîrºitul anului 2017. În acel moment, poziþia lor în sondaje scîrþîia, iar acest anunþ i-a ajutat sã cîºtige voturi ºi susþinãtori printre eurosceptici.

Acum, nu e clar dacã David Cameron mai este în poziþia de a flutura la fel de nonºalant un referendum. „Mã tem cã ne îndreptãm cãtre Brexit. De cînd Cameron a deschis discuþiile cu statele membre ºi cu instituþiile europene, numãrul britanicilor care sînt contra rãmînerii în UE creºte. Asta aratã deriva conservatorilor britanici”, spune europarlamentarul Cristian Preda. Cristian Pîrvulescu spune ºi el cã argumentul lui Cameron cã dacã va primi concesii la Bruxelles, va înclina balanþa la referendum cãtre tabãra pro-europeanã, este fals: „Referendumul în sine e un risc, pentru cã dã posibilitatea anti-europenilor sã se manifeste. ªtim foarte bine cã referendumul nu este o dezbatere raþionalã, este una emoþionalã, iar argumentele raþionale sînt foarte puþin acceptate. Degeaba va interveni Cameron de partea rãmînerii în UE, dacã opinia publicã a fost deja basculatã în zona cealaltã. Dacã concesiile vor fi pe linia doritã, s-ar putea totuºi ca el sã renunþe la referendum, spunînd cã Marea Britanie a obþinut ce a dorit”. De asemenea, dacã Marea Britanie ar ieºi într-adevãr din UE, aºa cum ameninþã Cameron în caz cã nu obþine ce vrea, s-ar putea trezi cã Scoþia se desparte ºi ea de Regat, referendumul recent pãstrînd uniunea cu un scor nu prea confortabil. „Permanent poziþia lui Cameron a fost anti-europeanã, el este conºtient de riscurile sociale pe care le-ar presupune ieºirea Marii Britanii din UE. Dar nimeni nu discutã pe seama riscurilor politice pentru Regatul Unit, pentru cã este o mare oportunitate pentru Scoþia sã se retragã din uniunea cu Anglia. Scoþia este un stat cu o poziþie pro-europeanã evidentã în raport cu englezii care sînt mai degrabã ostili, ar fi o ocazie pentru Scoþia sã revinã la independenþa de acum 300 de ani”, considerã Cristian Pîrvulescu. (va urma)

Pag. a 17-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Fratele cel mare la sfat, dar atît de fals în fapt Motto: «Rãzboiul este pace./ Libertatea este sclavie./ Ignoranþa este putere».

George Orwell – „1984“ De cîteva sãptãmîni, remarcabilul ambasador al SUA, dl. Hans Klemm, are ieºiri publice (re)marcabile mai degrabã pentru un guvernator victorian sau pentru un pãstrãtor al firmanului de domnie încredinþat, formal, de Înalta Poartã excrescenþelor temporar întronizate în principatele de la marginea imperiului. În deschiderea acestei stagiuni teatral politice, remarcabila sa Excelenþã a procedat la curãþenia sãptãmînalã a urechilor românilor cu trompeta anticorupþiei, apoi a descoperit… „reaua primire“ de care au avut parte þiganii în Secolele XIIIXIV, atunci cînd au nãvãlit pe aici alãturi de hoardele mongole, cu bune intenþii, desigur, iar Biserica Ortodoxã (Klemm foloseºte chiar denumirea Biserica Ortodoxã Românã pentru clerul medieval pre-statal!) ar fi fost un avanpost al înrobirii ºi extinderii robiei semenilor noºtri din Punjab. Ruºine, Dinu Patriciu, cum ar spune acel prea-susþinut importator al Americii, care obiºnuia sã adjectiveze tradiþiile gitane în sintagma televizatã „þigancã împuþitã“. În fine, al treilea recent val nordatlantic a fost mult mai elaborat: felicitãrile remarcabilei sale Excelenþe pentru sporirea apãrãrii prin micºorarea bugetului român ºi majorarea celor corporatiste au fost însoþite de vizite ale unor specialiºti în pãreri inutil costisitoare ºi devoalarea marilor pericole de nesesizatatribute specifice ªcolii de la Chicago. Pe scurt, acele metode prin care se creazã artificial evenimente sau se identificã false þinte pentru a deruta, manipula, canaliza eforturi - ca, în final, grupul ce itereazã falsa direcþie sã obþinã profit. Evident, fãrã a lua în calcul efectele secundare sau dezechilibrele create, e fundamentul politicii americane încã de la finele Secolului XIX, fapt care se poate vedea pe întreg mapamondul. Iar, ca la un semnal, ramificaþiile din România au devenit active.

Zilele trecute, maºinãria de manipulare a domnului Dîncu, IRES (Institutul Român pentru Evaluare ºi

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Ce a gãsit Napoleon în cripta secretã de la Kremlin (1) Prin 1929, presa de la acea vreme relata despre începerea sãpãturilor în jurul faimosului Palat istoric Kremlin. Autoritãþile de la Moscova sperau cã grupul de arheologi ruºi desemnat sã efectueze aceste lucrãri va gãsi intrãrile secrete spre misteriosul oraº subteran, despre care legendele descriau lucruri curioase. *** Inima acestui labirint de trecãtori, cripte ºi celule, care formau pe vremuri un al doilea oraº, se crede cã se gãseºte sub cetatea Kremlinului, care a fost clãditã în anul 1157 ºi în jurul cãreia s-a înãlþat oraºul Moscova. Þarul Ivan al III-lea, care a restaurat zidurile de piatrã ale Kremlinului în anul 1462, a început construirea oraºului subteran. În acelaº timp în care Moscova se dezvolta într-un oraº mare ºi falnic, oraºul subteran a cãpãtat, la rîndul lui, o largã extindere. Þarii ºi nobilii puternici care s-au succedat dealungul timpurilor au adãugat mereu alte lucrãri de pasaje, camere ºi chiar canale cu ape curgãtoare, pentru a îndigui ºi a separa clãdirile unuia de clãdirile celuilalt. Legendele vorbesc de incalculabile bogãþii care s-ar gãsi ascunse prin aceste subterane.

Acolo se presupune cã se aflã vestita bibliotecã a lui Ivan cel Groaznic. O bibliotecã ce cuprinde cîteva sute de manuscrise de-ale clasicilor greci ºi romani, legate în aur ºi înfãºurate în scoarþe încrustate cu pietre preþioase. Acolo se gãsesc, poate, ºi tacîmurile de aur ºi argint ale aceluiaº monarh, despre care un celebru cãlãtor englez, anume Antohny Jenckenson, care l-a vizitat pe Ivan cel Groaznic, spune cã ar cîntãri cîteva tone. Se mai aflã acolo ºi alte nenumãrate tezaure ale unor þari ºi nobili, ascunse în timpul diverselor rãzboaie. În special marele tezaur pe care Napoleon se aºtepta sã-l gãseascã în Kremlin, dar pe care incendiul din Moscova, izbucnit pe neaºteptate, nu i-a dat timp sã-l caute.

Ceea ce a constituit prilejul începerii acestor lucrãri arheologice a fost ridicarea Mausoleului lui Lenin, în Piaþa Roºie, care se gãseºte chiar în faþa Palatului Kremlin. Dupã ce s-a construit acest mormînt, s-a procedat ºi la dãrîmarea celor douã turnuri care strãjuiau Kremlinul: „Turnul de Alarmã” ºi „Turnul Senatului”. Atunci a fost descoperit un

Strategie), dãdea publicitãþii un sondaj – chipurile comandat de „revista de culturã ºi gîndire strategicã Sinteza”. Scriu „chipurile“, pentru cã respectiva revistã este condusã tot de domnul Dîncu, aºa încît „comanda“ are o dozã semnificativã de nonsens; asta, dacã nu mergem în trecutul acestui titlu, dar ºi al domnului Dîncu, ºi facem apel la un fragment explicativ din editorialul de debut (sau sã-l numesc parlamentar, expunere de motive?) al revistei „Sinteza“. Citez din (a)dîncul lui 18 decembrie 2014: „Pentru unii dintre noi, trãitori ºi în perioada comunistã, „Sinteza“, revista Ambasadei SUA în România de la acea vreme, aducea mesajele ºi imaginile unei lumi libere ºi era o oazã pe care o aºteptam cu înfrigurare, dar fãrã speranþa cã, vreodatã, vom putea cunoaºte binefacerile ºi riscurile acelei lumi. Astãzi, gestul nostru vrea sã fie un semn de mulþumire pentru acel dar, însã nu vrem sã ne limitam la atît. Vrem sã întoarcem darul, dãruind mai departe, dãruindu-ne nouã înºine un loc al conversaþiei, al gîndirii libere ºi luciditãþii asumate“. Cu alte cuvinte, (ex?)marxistul de tip clujean explicã finanþarea (cel puþin spiritualã) din surse americane prin prinosul de recunoºtinþã faþã de patria CIA-ului. Gãsiþi Emetiral la orice farmacie… Sã mai precizez cã domnul Dîncu, de la data numirii în fruntea guvernului „technocrat“, a renunþat la calitatea de preºedinte al IRES, deci, dacã acum „Sinteza“ (revista lui), primeºte bani de undeva, ºi, la rîndul ei, comandã un sondaj IRES (al cãrui ºef nu mai e el), cu siguranþã domnul Dîncu nu încaseazã personally nimic.

Nici nu ar putea, de altfel, fiindcã e ciudatã adresa pe care domnia sa o indicã pe blogul propriu: „Cluj Napoca, TRANSILVANIA, România“.

Revin însã la sondaj realizat prin cea mai slabã metodã de sondare, cea telefonicã (numitã pompos „metoda CATI - Computer Assisted Telephone Interviewing“), pe un eºantion de 1200 de persoane, fãrã precizarea rãspîndirii teritoriale; ei bine, chestia asta miroase de departe a exerciþiu de manipulare ºi metodã de încasat bani. Nici mãcar în prezentare nu rezultã clar ce au fãcut cei de la IRES, fiindcã numesc acþiunea asta cînd „sondaj“, cînd „studiu“, niciodatã „studiu sociologic“, „cercetare sociologicã“, sau „studiu statistic“ etc. De fapt, dupã anvergura cercetãrii, este vorba de un banal ºi

ieftin sondaj telefonic, aºa cum menþionam anterior, bun doar pentru manipulare ºi decontare - specialitatea casei la unele figuri provenite de la Cluj. În ce constã manipularea? În plasarea unor adevãruri în aceiaºi catenã cu cîteva falsuri. Este adevãrat cã românii resimt o lipsã cronicizatã de locuri de muncã stabile ºi conforme cu pregãtirea, cã partidele politice nu au oferit ºi nu oferã vreun dram de soluþie credibilã pentru aceastã problemã, este adevãrat ºi cã PCR avea ca principalã sarcinã dezvoltarea uniformã, la nivel naþional, a integrãrii în cîmpul muncii a populaþiei. Apoi încep falsurile – opþiunea PCR ar fi apanajul celor care au fost membri ai respectivului partid, a celor vîrstnici ºi mai ales a celor cu studii medii ºi elementare. Aceeaºi situaþie o regãsim atunci cînd urmãrim rezultatele opþiunilor de „stînga“ – or, aici falsul este evident, stînga fiind, istoria o demonstreazã, apanajul celor cu vederi înaintate ºi altruism, specifice tinerilor ºi celor cu studii (superioare). Cititorul sondajului trebuie sã mai înþeleagã cã partidele sînt renegate de 80% din populaþie, iar partidele noi, subiect al celor din urmã modificãri legislative, sînt nule ca notorietate ºi, deci, ca importanþã. Apar date confuze despre preferinþele „pro-ruse“ ale partidelor, complet irelevante ca sursã ºi acurateþe a informaþiei - dar acestea sînt întrebãrile puse special pentru a manipula subiectul. Manipulatorul impune, implicit, situaþia urmãtoare: în lipsa unor forþe locale credibile ºi a unor partide noi semnificative, pe fondul inactivismului civic (al ieºirii în stradã) existã pericolul reînvierii PCR, anularea pluripartidismului, obþinerea puterii de cãtre cei cu puþinã ºcoalã, mai în vîrstã ºi cu vederi pro-ruse. Cum se aºteaptã sã reacþioneze subiectul manipulãrii?

Scepticismul va fi atitudinea faþã de orice idee ºi manifestare autohtonã, iar în contrapartidã se vor accepta fãrã apel „edictele“ Marelui Frate, indiferent la ce se referã acestea – bani, taxe, corupþie, Justiþie, cãsãtorii gay, Bisericã, ba chiar ºi Istoria… Toate sînt (din ce în ce mai mult) teme în intervenþiile remarcabilului reprezentat al… ochiului care vede tot. ªi nu plînge niciodatã.

DRAGOª DUMITRIU P.S. Îi doresc acestei lumi noi ca bãtrînul Will sã aibã dreptate pînã la sfîrºitul veacurilor: „Atît timp cît mai putem zîmbi, cauza nu-i încã pierdutã“…

drum ce descindea din Turnul Senatului, ducînd înspre niºte cripte misterioase. Profesorul Ignatius Stelleteszky, conducãtorul grupului de arheologi ruºi, unul dintre cei mai faimoºi arheologi ai lumii, a declarat, la descoperirea fãcutã, cã poate sã fie vorba, într-adevãr, de una dintre intrãrile spre oraºul subteran. În tot cazul, lopeþile ºi tîrnãcoapele au intrat imediat în funcþiune.

Piaþa Roºie nu-ºi datoreazã numele regimului bolºevic, ci îl poartã de secole. Aici a fost locul unde se executau, de regulã, cei condamnaþi de þari. Din Turnul Senatului, Petru cel Mare a privit cum sînt executate regimentele care s-au revoltat împotriva lui. Pietrele Pieþei Roºii au fost mereu stropite cu

tru adãpostirea bogãþiilor. Ivan cel Groaznic ºi-a fãcut propriile sale depozite dedesubtul ºi împrejurul Kremlinului. ªi, fãrã îndoialã cã acesta avea mult mai mult de ascuns decît toþi ceilalþi supuºi ai sãi.

Cu ajutorul a mii de moscoviþi, tãtari ºi chinezi, puternicii þari ºi-au ridicat domeniul subteran.

Numãrul tunelelor, pasajelor ºi al camerelor secrete creºtea mereu. Munca era, în general, executatã de oameni ignoranþi, plãtiþi cu puþini bani, care nu îndrãzneau sã divulge nimãnui secretele. Cine se încumeta, totuºi, sã o facã, era lovit cu cnutul pînã la sînge. Guralivii ºtiau dinainte ce-i aºteaptã.

Prin labirinturile Moscovei erau plasate ºi diverse sperietori. Existã o dovadã despre acest lucru, datînd din vremea dezastruoasei campanii a lui Napoleon Bonaparte, din Rusia. Întîmplarea este autentificatã prin mai multe documente aflate la Paris. Marele pictor francez Leyraud a imortalizat-o într-una din celebrele sale pînze. Iatã despre ce este vorba.

Napoleon era bine informat de bogãþiile care se gãsesc ascunse în Kremlin, iar dupã ce armatele sale au pus stãpînire pe Moscova, el a intrat în Palatul Kremlinului ºi s-a adresat, cu brutalitate, arhiepiscopului care-1 întîmpina, zicîndu-i: „Dã-mi bogãþiile bisericilor voastre!“. Bãtrînul prelat a rãspuns: „Majestate, toate vã stau la dispoziþie. Mergeþi ºi luaþi tot ce puteþi gãsi”.

Napoleon dãdu îndatã ordine ca sã fie cercetate toate catedralele ºi toate palatele. Nu s-a gãsit, însã, nici o urmã a bogãþiilor pe care se aºtepta sã le descopere. La sfîrºit, într-una dintre criptele Catedralei Uºpenski, soldaþii descoperirã un tunel.

Urmînd calea acestui tunel, au observat cã e vorba de un drum care cobora mereu, tot mai adînc, în pãmînt. Ei se întoarserã ºi îi raportarã împãratului cele descoperite. Napoleon, exaltat, era încredinþat, de aceastã datã, cã, în fine, a dat de urma locului secret, unde au fost ascunse bogãþiile din Kremlin. La instrucþiunile sale, doi specialiºti de-ai sãi, împreunã cu un pluton de grenadieri, au pornit sã cerceteze tunelul. Dupã 3 ore, nici unul dintre ei nu a mai dat vreun semn de viaþã. Împãratul a trimis atunci alþi oameni, ca sã vadã ce s-a întîmplat. Aceºtia au revenit dupã o orã ºi au raportat urmãtoarele: „Sire, am urmat drumul pasajului subteran ºi am coborît treptele. Am ajuns în faþa unor porþi grele ºi ferecate.

A fost cu neputinþã sã le deschidem. Despre cei care au plecat înaintea noastrã nu avem nici o ºtire”. (va urma)

sînge, ºi numele ei nu mai are nevoe de altã explicaþie.

Nu numai þarii ºi prinþii - scrie profesorul Steleteszky -, dar chiar ºi alþi numeroºi membri ai nobilimii ºi-au prevãzut casele cu subterane. În încãperile acestor subterane îºi ascundeau, de obicei, bogãþiile. Cã existau bogãþii fabuloase - nu mai încape nici o îndoialã. Povestirile cãlãtorilor strãini, care au vizitat Moscova în acele timpuri, adeveresc aceasta cu prisosinþã. Englezul Anthony Jenckenson, despre care am vorbit mai sus, spune cã a asistat la o masã împãrãteascã memorabilã, care l-a uimit prin bogãþiile etalate. Douã mii de persoane prãznuiau cu tacîmuri de aur ºi argint. Cupele de vin aveau, toate, încrustaþii de pietre preþioase.

Se ºtie cã Ivan cel Groaznic a fost de o zgîrcenie extremã. El le cerea supuºilor sã-i prezinte toate darurile primite de la strãini. Tot ce era pe placul sãu trebuia, neapãrat, sã se „ofere”. Aici se gãseºte explicaþia faptului cã nobilii ºi bogaþii ruºi din vremea lui aveau obiceiul sã-ºi zideascã depozite subterane pen-

Pag. a 18-a – 4 martie 2016

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

Bijuterii de familie (4) - Mi-am început cercetãrile fãrã sã mã grãbesc, de fapt, nu ºtiam prea bine ce caut. Era o percheziþie de rutinã, din care nu trebuia sã-mi scape ceva.

Am cercetat metodic fiecare obiect din camerã, în care, dupã pãrerea mea, trebuia sã se gãseascã cheia misterului care a condus la maladia doamnei Edith. Tocmai cînd mã hotãrîsem sã caut ºi în celelalte camere, privirea mi-a fost atrasã de caseta ovalã cu bijuterii. Îmi veni deodatã ideea cã între destinaþia care i se dãdea acum ºi motivele pe care le-a avut sculptorul cînd a cioplit acel chip enigmatic de Buda, existã un ciudat contrast. Urmînd un impuls, pe care nici aci nu mi-l pot explica, dar care poate aparþine anilor de rutinã în meserie, am rãs-

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (24) Locul de joacã (3) Numai anumite familii erau încurajate sã solicite primirea în staþiune. Draper refuza familiile care nu includeau copii mici ºi folosea un marker pentru a scoate în evidenþã vîrstele potenþialelor victime, pe cererile de rezervare. Era prietenos cu copiii ºi cîºtiga repede încrederea pãrinþilor, dupã care petrecea mult timp jucîndu-se cu micuþii în jurul taberei - în piscinã, în pãdure sau la leagãne. În timp ce avea grijã de copii, în perioadele de „distracþie”, el abuza de fetiþe, avertizîndu-le cã acela era „micul lor secret”.

Nu a rãmas un secret pentru multã vreme. Unii pãrinþi au formulat plîngeri privind abuzurile ºi, cînd poliþia l-a arestat pe Draper în casa lui din Exeter, în ianuarie 2000, acesta le-a spus ofiþerilor cã avea o relaþie metafizicã cu copiii: „Ei sînt destul de buni pentru Isus, sînt destul de buni ºi pentru mine”.

El a pledat vinovat în ceea ce priveºte abuzurile asupra a 5 fetiþe cu vîrste între 5 ºi 12 ani ºi a fost condamnat la 3 ani de închisoare în Marea Britanie.

Dificultatea implementãrii unei noi legislaþii în anumite þãri este demonstratã de urmãtorul caz.

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (3) Pînã la izbcnirea primului rãzboi mondial ºi chiar mai tîrziu, reviste precum The Fortnightly Review au publicat articol dupã articol despre Shakespeare, scrise de amatori inteligenþi, adeseori erudiþi ºi, în mod cert, entuziaºti, care aveau ceva nou sau important de spus despre Bard. Dezvoltarea ºi evoluþia chestiunii paternitãþii trebuie sã fie dezbãtutã þinînd cont de faptul cã aproape toþi autorii care se îndoiesc cã Shakespeare din Stratford a scris lucrãrile atribuite lui au fost amatori - însã, pentru multe generaþii, la fel au fost ºi toþi autorii care au acceptat total istoria carierei sale. Este posibil ca cel mai vechi cercetãtor shakespearean, care avea educaþie universitarã în sensul modern al cuvîntului, sã fi fost Ernest Dowden (1843-1913). El a fost profesor de literaturã englezã la Colegiul Trinity, din Dublin [Universitatea din Dublin], din 1867 ºi pînã la moartea sa. Lucrarea pe care a scriso în 1875, Shakspere [sic]: A Criticai Study of His Mind and Art, prezentatã, iniþial, ca o serie de prelegeri universitare, a fost prima care a împãrþit cariera scriitoriceascã a lui Shakespeare în faze evolutive. Începînd cu 1920, însã, ºi pronunþat din 1945, practic toþi autorii semnificativi care s-au ocupat de Shakespeare au fost profesori universitari. Existã, desigur, unele excepþii - Eric Sams ºi Ian Wilson, doi dintre cei mai bine cunoscuþi autori recenþi, nu au deþinut poziþii universitare, ca de altfel nici Clare Asquith, autoarea unei amplu discutate ºi contro-

ROMÂNIA MARE“

turnat conþinutul pe pat ºi am început sã scutur cutia. Am ciocãnit-o. Sunetul care s-a auzit a fãcut sã-mi batã inima mai repede. Era limpede cã avea un compartiment secret. În ce scop? Pentru a ascunde o bijuterie de valoare mai mare? Puþin probabil! Atunci? Am hotãrît sã iau cutia la sediul Scotland Yard pentru a o încredinþa specialiºtilor spre examinare. Poate cã un examen cu raze X i-ar fi dezvãluit secretul. I-am comunicat majordomului intenþia mea, fãrã sã-i spun ºi ce urmãream. Am fãcut împreunã un inventar, în dublu exemplar, pe care l-am semnat amîndoi ºi, apoi, cu cutia sub braþ, am pãrãsit vila.

Examenul cu raze X s-a efectuat fãrã dificultãþi: într-adevãr, caseta conþinea un mic locaº secret, care se deschidea graþie unui resort, apãsînd cu un ac într-un orificiu minuscul, greu de sesizat. Dar nu asta era important, ci conþinutul ascunzãtorii: o micã fiolã de sticlã închisã la culoare, care conþinea cîteva cristale albe. Dupã cîteva tatonãri, s-a con-

statat cã fiola, sau mai bine zis conþinutul ei, sub influenþa razelor X, devenea puternic fluorescentã.

Era limpede cã se gãseau în faþa unei substanþe radioactive; faptul a fost confirmat deîndatã cu ajutorul unui contor Geiger-Müller: substanþa din fiolã era extrem de radioactivã, ºi manipularea ei, fãrã mijloace de protecþie, era primejdioasã. Dupã aceste surprize, nu mai exista nici un dubiu asupra rolului pandantivului ºi modul în care doctorul Simey intenþiona sã-ºi suprime soþia. Doza puternicã de radiaþii urma sã o extermine în scurtã vreme, fãrã ca cineva sã-ºi poatã da seama despre ce este vorba.

Inspectorul-ºef Pearson a fost invitat sã se convingã personal de cele constatate de sergentul Garfield ºi de experþii laboratorului. Inspectorul dispuse sã se facã o anchetã asupra perioadei anterioare a vieþii doctorului Simey, adicã înainte ca acesta sã-ºi deschidã cabinetul la Londra. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

Alexander Langenscheidt, un inginer german foarte respectat de comunitatea elveþianã localã, a fost arestat în noiembrie 1995 în Filipine, dupã ce a fost prins de poliþie, într-un taxi, cu o fetiþã de 12 ani. O scurtã investigaþie asupra activitãþilor inginerului în vacanþã a dezvãluit abuzuri repetate ale unor fete minore ºi apariþia lor în filme pornografice pe care acesta le producea ºi distribuia.

El a fost eliberat pe o cauþiune de 200.000 pesos (5.000 lire sterline), pe care a încãlcat-o dupã ce i sa eliberat un nou paºaport de cãtre Ambasada Germaniei, fugind mai întîi în aceastã þarã ºi, apoi, în Elveþia. La mai puþin de un an dupã aceea, Langenscheidt a fost arestat în Republica Cehã, pe care o vizitase de multe ori în cursul anilor ‘90. El a fost acuzat de contacte sexuale ilegale cu cel puþin 9 fete, cu vîrste între 5 ºi 17 ani, de producere ºi distribuire de filme pornografice în care apãreau aceste fetiþe, pe unele dintre ele drogîndu-le, pentru a le face sã i se supunã. Majoritatea victimelor erau fete din comunitatea romilor, grupul cel mai discriminat din Republica Cehã.

Arestul a urmat unei plîngeri la poliþie, fãcutã de o prostituatã minorã, care îi fusese oferitã lui Langenscheidt ºi pe care acesta o respinsese. Fata sa plîns unchiului ei, care a încercat sã îl determine pe inginer sã plãteascã, în ciuda faptului cã nu avusese loc nici un act sexual. Cînd Langenscheidt a refuzat, unchiul a dus fata la poliþie, unde aceasta a depus

plîngeri de viol ºi privare de libertate împotriva inginerului. Cînd poliþia a vizitat camera de hotel a lui Langenscheidt, l-a gãsit pe acesta întreþinînd relaþii sexuale cu 3 fete, cu vîrste între 12 ºi 15 ani, pe care le ºi filma.

La cercetarea apartamentului din Zürich, au fost gãsite peste 100 de casete video reprezentîndu-l pe Langenscheidt în acte sexuale ilegale cu fetiþe, multe dintre ele fiind filipineze. Dar, pentru cã delictele lui fuseserã comise în mai multe þãri ºi pentru cã el era un cetãþean german care locuia în Elveþia, informaþia împãrtãºitã între aceste þãri, fiecare deþinînd cîte o parte a mozaicului criminal, a fost minimã. În final, el a fost acuzat, în ianuarie 1998, de administrare de heroinã, rãpire de minori ºi comiterea de acte sexuale cu minori, primind o condamnare de doar 2 ani ºi jumãtate la muncã silnicã.

Dificultatea în implementarea noii legislaþii, care permite ca turiºtii sexuali pentru copii sã fie acuzaþi în propriile lor þãri, nu este singura problemã.

Important este ºi faptul cã legislaþia nu conþine nici o prevedere pentru îngrijirea copiilor abuzaþi. Nu existã nimic în sensul unei consilieri ulterioare.

Mulþi copii sînt traumatizaþi de faptul cã se aflã în atenþia poliþiei, dar ºi de publicitatea acordatã cazului, astfel încît îi pãrãsesc pe cei care au grijã de ei persoane sau instituþii - ºi ajung sã vagabondeze. (va urma) PATRICK BLACKDEN

versate explicaþii a motivelor pentru care Shakespeare a fost catolic ascuns, Shadowplay (2005), sau Irvin Leigh Matus, a cãrui Shakespeare, In fact (1994), este, adeseori, citatã drept una dintre cele mai bune apãrãri a opiniei ortodoxe privitoare la viaþa lui Shakespeare. Oricum, este important sã spunem cã 95 la sutã dintre cei care au produs cãrþi sau articole despre poet pe parcursul ultimilor aproximativ 40 de ani sînt profesori universitari, care, în general, publicã în reviste serioase sau la edituri universitare. Cu siguranþã, cei mai cunoscuþi cercetãtori ai lui William Shakespeare din generaþia trecutã - Samuel Schoenbaum, Stanley Wells, Gary Taylor, E.A.J. Honigman, Stephen Greenblatt, Jonathan Bate, James Shapiro ºi alþii cu reputaþie similarã - sînt profesori universitari al cãror mediu de culturã ºi învãþãturã le impregneazã felul de a privi lucrurile. Însã existã ºi un alt considerent important referitor la predominanþa universitarã contemporanã în shakespearologie, care ar trebui sã fie avut clar în minte atunci cînd se fac judecãþi pe marginea chestiunii paternitãþii: practic, nici unul dintre aceºti profesori universitari nu este istoric.

Probabil cã, fãrã excepþie, toþi profesorii universitari care au scris recent despre viaþa ºi opera lui Shakespeare sînt angajaþi ai unor departamente universitare de literaturã englezã ºi se prea poate ca nici unul sã nu fi fost angajat unui departament de istorie. Pentru profan, aceastã distincþie ar putea pãrea puþin importantã, dar se poate susþine cã este crucialã, de vreme ce profesorii de literaturã englezã ºi profesorii de istorie sînt instruiþi sã facã lucruri foarte diferite, în feluri foarte diferite. Istoricii lucreazã pornind de la o varietate de surse primare ºi secundare, tratate obiectiv, critic ºi într-un context mai larg, pentru a construi o imagine a celei mai plauzibile succesiuni de evenimente prin intermediul celor mai bune dovezi disponibile. Confruntãrile de opinii cu privire la cele mai satisfãcãtoare dovezi despre un eveniment din trecut sau despre cea mai bunã interpretare a lui reprezintã însãºi esenþa isto-

riei studiate la o universitate. Istoricii universitari se angajeazã frecvent în asemenea dezbateri ºi confruntãri de opinie. Este de la sine înþeles cã asemenea dispute trebuie fondate pe dovezi reale: fãrã dovezi evidente, dezbaterile istorice nu pot avea loc.

Cu toate cã sînt profesor de istorie, nu am auzit niciodatã de vreo dezbatere sau discuþie privind chestiunea paternitãþii operelor lui Shakespeare printre istoricii universitari. Este posibil ca acest lucru sã se datoreze faptului cã întrebarea este prea specificã pentru ca ei sã o dezbatã, dar ºi pentru cã este consideratã o chestiune literarã, care se discutã în departamentele de literaturã. ªi totuºi, sînt destul de sigur cã atitudinea istoricilor universitari faþã de aceastã chestiune ar fi mult mai flexibilã ºi dezinteresatã decît ar fi printre profesorii de literaturã englezã. Probabil cã atitudinea majoritãþii istoricilor universitari, la terminarea unei conferinþe despre chesiunea paternitãþii, ar fi urmãtoarea: dat fiind faptul cã numele lui Shakespeare este pe pagina de titlu a lucrãrilor sale ºi cã nimeni nu pare sã fi pus sub semnul întrebãrii identitatea autorului real vreme de 200 de ani dupã moartea acestuia, înseamnã cã el este, într-adevãr, autorul, dar sãrãcia dovezilor despre existenþa lui ºi lipsa de potrivire dintre viaþa ºi pregãtirea lui ºi lucrãrile pe care le-a scris implicã faptul cã problema paternitãþii este deschisã, dacã vor fi gãsite noi dovezi. Dupã toate probabilitãþile, aceastã dezbatere ar fi privitã de istoricii universitari ca interesantã ºi incitantã, dar nu ar genera o mare pasiune sau emoþii ºi, în mod cert, nu ar fi privitã drept tabu sau drept dovadã de excentricitate din partea celor care au pus sub semnul întrebãrii punctul de vedere ortodox.

Aceastã atitudine, probabil tolerantã, a istoricilor universitari ar trebui sã fie pusã în contrast cu atitudinea probabilã a departamentelor de literaturã englezã faþã de cei care ar putea pune la îndoialã ortodoxia stratfordianã. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 19-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (94) *** SAINT JUST (Louis Antoine de) Om politic francez Data morþii: 28 iulie 1794 (la 27 de ani) Cauza: ghilotinat Locul: Place de la Revolution (astãzi Place de la Concorde), Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Errancis, Paris Ghilotinat odatã cu alþi douãzeci dintre tovarãºii sãi în seara de 10 Thermidor, Saint- Just a fost de un calm uimitor. Nu a arãtat nici un pic de tulburare pe eºafod ºi nu a fãcut nici o declaraþie. Ultimele sale gînduri trebuie cãutate mai degrabã în scrierile sale: „Dispreþuiesc praful din care sînt fãcut ºi care vã vorbeºte; praful ãsta poate fi supus torturilor ºi morþii! Cine, însã, m-ar putea lipsi de viaþa liberã pe care mi-am dat-o mie însumi de-a pururi în ceruri?“ , sau: „Se poate lua viaþa celor care, ca noi, au îndrãznit totul de dragul adevãrului, dar nu li se poate lua inima ºi nici mormîntul primitor, unde scapã de robie ºi de ruºinea de a-i fi lãsat sã

Sophia Loren la ceasul destãinuirilor… (2) Cînd mi-a venit rîndul sã mã prezint în faþa juriului, mi-am dat seama, cu stupoare, cã în momentul în care am intrat în salã îmi dispãruse tracul. Parcã mi l-ar fi luat cineva cu mîna. Am mers în lung ºi în lat prin faþa celor 14 membri ai juriului, am rãspuns liniºtitã la întrebãri. ªi, totuºi, înainte eram moartã de fricã. De altfel, aºa sînt întotdeauna înaintea oricãrei apariþii în public. ªi astãzi încã, înainte ca aparatul de filmat sã intre în funcþiune, mi-e teamã de scenele pe care trebuie sã le interpretez. Mã conving singurã cã totul va fi ratat. Departe de a mã simþi la înãlþime, nu am deloc încredere în mine. Nu mã aºtept la nimic. Cînd totul îmi izbuteºte, sînt de douã ori fericitã; în caz contrar, nu sînt foarte dezamãgitã. Trebuie sã spun, totuºi, cã atunci cînd fac un lucru, mã dãruiesc în întregime, îmi dau toatã silinþa.

Niciodatã nu consider cã o cauzã este gata cîºtigatã, oricare ar fi ea. O întorc pe o parte ºi pe alta. Este drept cã îmi spun cã degeaba mã zbat atîta, nu o sã ajung nicãieri, ºi cã mã pregãtesc pentru un eºec.

Aceastã atitudine nu implicã însã modul meu de a juca: întotdeauna dau maximum din ceea ce sînt în stare. Altfel spus, atitudinea mea este pozitivã în ceea ce priveºte arta mea, negativã în raport cu valoarea mea personalã.

Iatã, deci, ce simþeam eu, în seara aceea, la Napoli. Eram doborîtã de fricã. Era, de acum, foarte tîrziu, cînd membrii juriului — dupã defilarea ultimei fete — ºi-au dat verdictul. Mã pregãteam sã o consolez pe mama. Or, s-a întîmplat cã, dacã nu am

Creierul uman ar putea stoca Internetul întreg în memorie Potrivit unui nou studiu, creierul uman este capabil sã stocheze în memorie atît de multe informaþii, cît conþine întregul Internet. Cercetãtorii au descoperit cã, spre deosebire de un calculator obiºnuit, care codificã informaþiile în coduri precum 0 ºi 1, o celulã cerebralã utilizeazã 26 de moduri diferite de a codifica „biþii“ sãi. Astfel, potrivit calculelor cercetãtorilor, creierul uman ar putea stoca un petabyte (sau cvadrilion de bytes) de informaþii.

«Aceasta este o bombã realã în domeniul neurologiei. Noile noastre mãsurãri ale memoriei creierului cresc estimãrile conservatoare cu un factor de 10», a declarat Terry Sejnowski, biolog care lucreazã la Institutul Salk din La Jolla, California.Totodatã, creierul uman poate stoca aceastã sumã uluitoare de informaþii în timp ce consumã energie suficientã pentru a conecta un bec slab. Prin contrast, un computer cu aceeaºi memorie ºi putere de procesare ar avea nevoie de un gigawatt de putere, sau «puterea unei întregi centrale nucleare pentru a rula un cal-

triumfe pe cei rãi“, sau: „În ziua în care voi fi convins cã poporul francez nu poate fi deprins sã aibã un comportament civilizat, ferm, omenos ºi neîmpãcat cu tirania ºi nedreptatea, îmi voi împlînta un pumnal în inimã“. Aceastã ultimã frazã poate explica pasivitatea cu care a trãit Saint-Just evenimentele din 28 iulie 1794. *** SALENGRO (Roger) Om politic francez Data morþii: 18 noiembrie 1936 (la 46 de ani) Cauza: sinucidere Locul: Lille (Franþa) Înhumat: Cimitirul din Lille Pe 7 octombrie 1915, soldatul Salengro a plecat în cãutarea trupului unui camarad mort ºi a fost dat dispãrut. Luat prizonier, avea sã revinã în Franþa abia la sfîrºitul rãzboiului. Douãzeci de ani mai tîrziu, era numit ministru de Interne al Frontului popular. În vara anului 1936, a devenit þinta unei campanii de calomnii întreprinsã de publicaþia sãptãmînalã de extremã dreaptã Gringoire, care dorea sã acrediteze ideea cã acest ministru, antimilitarist notoriu, ar fi dezertat ºi cã fusese condamnat la moarte în contumacie de Consiliul de Rãzboi al Diviziei 51 Infanterie.

La 14 noiembrie, în cadrul unei ºedinþe furtunoase, preºedintele Consiliului, Leon Blum, lua apãrarea lui Salengro. Printr-o moþiune, se declara netemeinicia acuzaþiilor aduse de Gringoire ºi, cu 427 de voturi contra 103, Camera îºi exprima convingerea cã min-

istrul era nevinovat. Dar, afectat ºi de recenta moarte a soþiei sale, deputatul-primar de Lille ajunsese la capãtul puterilor ºi, patru zile mai tîrziu, trimitea de la locuinþa sa trei scrisori. Una cãtre Blum: „Dacã n-au reuºit sã mã dezonoreze, mãcar sã poarte rãspunderea morþii mele, cãci eu nu sînt nici dezertor, nici trãdãtor. Partidul a fost viaþa ºi bucuria mea. Cele mai bune gînduri ºi amintirea mea, tuturor celor care m-au cunoscut. Dumneavoastrã, recunoºtinþa mea.“ Alta, fratelui sãu Henri: „Surmenajul ºi calomnia, prea mult... ºi una, ºi alta, ºi supãrarea, m-au învins... Mã duc lîngã Leonie“.

Iar cea de a treia, cãtre menajera sa: „Dragã doamnã Renard, îmi cer scuze pentru necazurile pe care þi le voi pricinui...“, apoi, se închise în bucãtãrie, etanºã bine uºa, desfãºurã pe masã douã numere din Gringoire - într-un fel, arma crimei - ºi, dupã ce dãdu drumul la gaze, se aºezã într-un fotoliu lîngã plita de gãtit.. Acolo a fost gãsit, a doua zi dimineaþã, de doamna Renard. Tipografii de la Gringoire hotãrîrã sã înceteze lucrul, pentru a împiedica apariþia, în vinerea urmãtoare, a ziarului.

Dar, o zi dupã consumarea dramei, L’Action française titra: „Salengro dezerteazã a doua oarã...“ *** • A te sinucide înseamnã a avea puterea sã dispui de tine însuþi, însemnã afirmarea supremã a individualitãþii unei fiinþe care n-a cerut sã existe.

Georges Clemenceau (1841-1929) (va urma) ISABELLE BRICARD

ieºit „reginã“, numele meu figura în schimb printre cele douãsprezece prinþese ºi m-a cuprins un asemenea val de bucurie, cum nu mai cunoscusem vreodatã. Ne-am fotografiat, ziariºtii mi-au cerut numele, fiecare am primit flori. Primul meu buchet. Apoi miau înmînat premiul: un bilet de tren pentru Roma, mai multe suluri de tapet, o faþã de masã cu douãsprezece ºerveþele asortate ºi douãzeci ºi trei de mii de lire, adicã o sumã impresionantã pentru noi. A doua zi, am apãrut în ziar într-o fotografie de grup, iar în explicaþie se afla ºi numele meu, greºit ortografiat. Dupã-amiaza, Regina ºi cele douãsprezece prinþese au strãbãtut strãzile din Napoli, în caleaºcã. Oamenii ne aruncau flori ºi eram escortate de o fanfarã. Încercam acea ciudatã senzaþie de dedublare despre care am mai vorbit; mi se pãrea cã, pe trotuar fiind, mã priveam pe mine însãmi, trecînd, cã nu eram eu aceea peste care dãduse toatã aceastã fericire, ci copia mea.

Tapetul a fost imediat lipit peste cel vechi, în salon, faþa de masã ºi ºerveþelele au devenit accesoriile de care nu se putea lipsi prînzul nostru duminical, iar biletul de tren ºi lirele le-am ascuns într-un colþ secret al biroului. Faptul de a-ºi fi vãzut fiica încoronatã i-a dat mamei imboldul necesar pentru a se gîndi la cariera mea de actriþã cu obiºnuita-i energie.

Etapa urmãtoare consta în a mã înscrie la o ºcoalã de artã dramaticã, la Napoli. Banii pe care îi cîºtiga, de cind începuse din nou sã dea lecþii de pian, au fost înghiþiþi de aceste cursuri. ªcoala de artã dramaticã însemna un singur profesor, un fost actor, care dovedea o concepþie foarte personalã în materie de interpretare. κi definea astfel metoda: „Dintr-un pietroi, scot un actor“. La drept vorbind, ceea ce ne învãþa era, pur ºi simplu, sã ne strîmbãm. Nu citeam nici un vers, nu interpretam nici un rol; fãceam doar grimase. Ne-a dat cîte o listã a tipurilor de mimicã pe care trebuia sã le facem ºi sã

le respectãm cu mare exactitate. Groazã, bucurie, disperare, extaz, dragoste, mînie, orice: fiecãrei emoþii îi corespundea o mimicã precisã. Bucurie: ridicai sprîncenele: surprizã: sprîncenele ridicate, gura în formã de „o“; scepticism: o singurã sprînceanã ridicatã; groazã: ochii mari; suferinþã — ochii mici. ªi aºa mai departe. Pe scurt, asta era versiunea napolitanã a lui Actor’s Studio! Acel profesor nu se împãcase niciodatã cu sfirºitul filmului mut.

Adevãrul este cã toate aceste cursuri nu ocupau decît un loc secundar în viaþa mea: îmi continuam studiile la liceul din Pozzuoli, în ideea de a deveni învãþãtoare. Dar, într-o zi, profesorul nostru ne-a adus o veste care, aºa cum se va dovedi, avea sã-mi schimbe cursul vieþii. La Cinecitta se pregãtea turnarea superproducþiei americane Quo Vadis? a cãrei realizare impunea participarea a sute de figuranþi. „Iatã prilejul visat de toþi acei ºi acele care au posibilitatea sã meargã la Roma, pot sã facã cinema“ — ne-a declarat el.

I-am spus noutatea mamei. Reacþia ei a fost imediatã: întrerup ºcoala. Vom pleca la Roma ºi acolo ne vom bate, cu cerul ºi cu pãmîntul, pentru ca sã devin actriþã de film. Bunicii se arãtau cumplit de ostili acestei idei, aºa cum fuseserã ºi altã datã, pe vremea concursului Greta Garbo, dar timpurile se schimbaserã ºi, de data aceasta, mama ºi-a impus punctul de vedere.

Din partea mea, departe de a viza celebritatea, maº fi mulþumit sã fiu învãþãtoare la Pozzuoli, sã mã mãrit cu un bãiat cumsecade din vecini ºi sã-mi cresc copiii. În adîncul sufletului, simþeam cã existã ceva în mine, o forþã, un dar. Dar dacã nu ar fi fost ambiþia mamei mele, energia ei, nu cred cã aº fi fost vreodatã în stare sã plec din Pozzuoli pentru a mã arunca în acest univers îndepãrat ºi de temut care era Roma. (va urma) Traducere ºi adaptare de MAGDA MIHÃILESCU

culator asemenea „computerului” uman, care face acelaºi lucru cu 20 de waþi», a declarat co-autorul studiului, Tom Bartol, neurolog la Institutul Salk.

Echipa ºi-a concentrat atenþia, în special, asupra hipocampusului, o regiune a creierului care joacã un rol cheie în memoria ºi învãþarea pe termen scurt.

Echipa de cercetare a prelevat o micã parte din hipocampusul unui ºobolan, au pus-o în lichidul de îmbãlsãmare, apoi au feliat-o în pãrþi ºi mai mici cu un cuþit de diamant extrem de ascuþit. «A fost un proces asemãnãtor cu “felierea unei portocale”», a explicat Bartol.

Deºi creierul unui ºobolan nu este identic cu un creier uman, caracteristicile anatomice de bazã ºi funcþiile sinapselor sînt foarte similare la toate mamiferele.Cercetãtorii de la la Institutul Salk au lucrat un an, urmãrind fiecare tip de celule. În continuare, echipa a numãrat toþi neuronii compleþi sau celulele din þesut ºi au totalizat 450. Din acest numãr, 287 au avut structurile complete care i-au interesat pe cercetãtori. Dupã ce au realizat mai multe experimente, cercetãtorii au fost în stare sã calculeze exact cît de multe informaþii pot fi transmise între oricare doi neuroni. Informaþiile pe calculatoare sînt depoz-

itate în biþi, care pot avea douã valori potenþiale: 0 sau 1. Dar acelaºi mesaj binar provenind de la un neuron poate produce 26 de dimensiuni diferite de neuroni. Deci, ei au folosit teoria informaþiilor de bazã pentru a calcula cît de mulþi biþi de date poate deþine fiecare neuron. «Pentru a converti numãrul 26 în unitãþi de biþi, ridicãm 2 la puterea n ºi este egal cu 26 ºi ne rãmîne sã-l aflãm pe n. În acest caz, n = 4.7 biþi», a explicat Bartol. Majoritatea neuronilor nu se activeazã ca rãspuns la semnalele de intrare, dar trupul este extrem de precis în traducerea acestor semnale la nivelul structurilor fizice.

Acest lucru explicã, în parte, de ce creierul uman este mult mai eficient decît un computer. Dar cea mai mare parte dintre aceste formaþiuni sînt, în majoritatea timpului, pasive. «Cealaltã parte a istorioarei ar putea avea de a face cu modul în care funcþioneazã biochimia, comparativ cu modul în care electronii sînt activaþi într-un computer.

Calculatoarele folosesc electroni pentru a face calculele, electronii genereazã cãldurã, iar aceastã cãldurã iroseºte energie. Cãile biochimice pot fi, pur ºi simplu, mult mai eficiente», a declarat Bartol.

LIVE SCIENCE

Pag. a 20-a – 4 martie 2016

La hotarul dintre viaþã ºi moarte (1) Copiii povestesc despre lumea de dincolo Faptul cã unii copii, chiar foarte mici, au experienþe de moarte clinicã, zdruncinã foarte serios scepticismul materialiºtilor. Într-adevãr, ar fi absurd sã-i acuzãm pe copii de proiecþii imaginative condiþionate de mediul social sau de delir indus de traume timpurii. De altfel, studiile au arãtat cît este de redusã influenþa convingerilor existente în familie asupra conþinutului experienþelor de moarte clinicã ale copiilor. Se pare cã existã un nucleu comun tuturor experienþelor de moarte clinicã, ceea ce ne permite sã presupunem cã apare o puternicã influenþã din partea inconºtientului colectiv ºi cã s-a format un fel de arhetip al acestor experienþe. Cu alte cuvinte, existã anumite structuri psiho-fiziologice formate înainte de naºterea noastrã, pe care se grefeazã trãsãturi specifice propriei noastre personalitãþi.

Cazuistica acestui fenomen dispune de mai puþine mãrturii ale unor copii decît ale unor adulþi. Cu toate acestea, nu se poate spune cã experienþele de moarte clinicã ale copiilor sînt mai rare, ci din contrã. Întradevãr, în ceea ce priveºte relatãrile copiilor, trebuie întotdeauna sã þinem cont de bariera impusã de pãrinþii lor: noi nu putem afla despre aceste „trãiri“ decît în mãsura în care copiii îndrãznesc sã le relateze pãrinþilor, prietenilor sau psihologilor.

Experienþa lui Emanuelle: „divizare” ºi „teletransport” Cercetãtoarea Evelyne-Sarah Mercier a avut ocazia sã întîlneascã pãrinþi care erau suficient de deschiºi pentru a-ºi lãsa copiii sã se exprime liber.

Astfel, ea a putut sã discute cu Emmanuelle, o fetiþã de 12 ani, la 2 ani ºi jumãtate dupã producerea accidentului care i-a declanºat o experienþã de moarte clinicã. Relatarea a apãrut brusc, într-o atmosferã destinsã, pe cînd Emanuelle fãcea baie, iar mama ei, Elisabeth, se spãla pe dinþi. Atunci, deodatã, Emanuelle i-a spus mamei: – Mãmico, ºtii, cînd eram în comã, am zburat prin aer. M-am întors pentru cã ºtiam cã tu mã iubeºti.

Elemente care dovedesc faptul cã Marea Piramidã din Egipt a fost construitã de o civilizaþie extrem de avansatã (1) Misterele legate de Marea Piramidã din Egipt – de pe platoul Gizeh de lîngã Cairo – sînt numeroase, de altfel ca ºi textele, cãrþile ºi relatãrile care fac referire la ele. Una dintre lucrãrile cele mai documentate în acest sens este „Amprentele zeilor”, scrisã de cercetãtorul american Graham Hancock. În majoritatea acestor cãrþi se prezintã – de multe ori în detaliu – structura cunoscutã a Marii Piramide, supranumitã ºi Piramida lui Keops, precum ºi alte date inedite ori referinþe complexe, cum ar fi cele din cãrþile orientalistului Zecharia Sitchin („Rãzboiul dintre zei ºi oameni” etc.) sau ale egiptologului belgian Robert Bauval („Misterul constelaþiei Orion”). În ciuda afirmaþiilor infatuate ºi orgolioase ale unor savanþi contemporani, care cautã sã ne convingã de faptul cã enormul edificiu antic a fost construit utilizînd spinarea, frînghia, buºteanul, ciocanul ºi dalta, alþi cercetãtori, care dau dovadã de bun simþ ºi discernãmînt ºtiinþific, recunosc, fãrã sã ezite, cã, cel puþin la momentul actual, cunoºtinþele omenirii nu sînt suficiente pentru a permite proiectarea ºi execuþia unei construcþii precum Marea Piramidã din Egipt. Totuºi, ºtiinþa oficialã ne asigurã cã Piramida a fost construitã în perioada Epocii Bronzului. În conformitate cu aceastã „cunoaºtere”, trebuie sã admitem cã, dacã locuitorii acelor vremuri au putut proiecta ºi ridica o astfel de construcþie, iar noi – cei din civilizaþia actualã – nu putem, în realitate, ne aflãm într-o epocã inferioarã celei a bronzului, posibil chiar în cea de piatrã, prin raport cu anticii locuitori care au ridicat Marea Piramidã! Chiar dacã prin absurd, sã zicem, „au trudit peste 100.000 de

ROMÂNIA MARE“

– Cum adicã te-ai întors? a spus Elisabeth uluitã.

– Pãi, dacã aº fi vrut, aº fi putut sã nu mã întorc, adicã sã mor.

La vîrsta de 10 ani, Emmanuelle a avut un accident de maºinã în momentul în care a încercat sã traverseze strada în fugã pentru a o întîlni pe mama ei.

Urmãrile accidentului au fost foarte grave: traumatism cranian, comã de gradul II, internare la secþia de reanimare. Apoi s-a constatat cã micuþa intrase întro stare de comã de gradul III. ªase zile mai tîrziu, a fost supusã unei intervenþii neurochirurgicale.

Emanuelle este o fetiþã foarte simplã, puþin timidã, care nu înfloreºte lucrurile. Vorbele sale, stranii, dar pline de candoare, au un farmec aparte, care te face sã izbucneºti în rîs. Ea nu spune decît ceea ce crede cu adevãrat. Rîsul este singura ei replicã faþã de aparenta enormitate a afirmaþiilor sale, dacã le evaluãm în spiritul raþionalist predominant în zilele noastre. Mama ei, Elisabeth, este psiholog. Ea i-a sugerat fetiþei sã aºtearnã în scris povestea experienþei pe care a trãit-o. Emmanuelle ºi-a redactat cu grijã amintirile într-un caiet pe care ºi-ar fi dorit sã-l publice. El este dedicat „tuturor celor care au putut cunoaºte lumina”. Iatã cîteva extrase din acest caiet: „În interiorul tuturor celor care mã priveau era întuneric beznã; cît despre mine, ce sã mai vorbim!

Zilele treceau, iar eu eram în continuare adormitã, închisã. Mã trezeam, încetul cu încetul, iar medicii se simþeau mai puþin stresaþi. Atunci, parcã m-am «divizat», m-am înãlþat ºi m-am dus la capul patului meu, rãmînînd, în continuare, întinsã. În acele clipe, lumina mã însoþea. Deºi am rãmas în patul meu, mam «divizat» ºi am strãbãtut întregul spital: am trecut prin holuri, am coborît scãrile, am trecut prin faþa chioºcului de jucãrii. Am ieºit chiar ºi pînã afarã.

Pare absurd, dar este adevãrat! Este un noroc (dacã se poate spune aºa ceva) sã fii în comã, pentru cã atunci ºtii tot ce gîndesc oamenii ºi te simþi protejatã în coconul alb de luminã. La ºcoalã, lumea îºi bate joc de mine ºi mã face nebunã din cauza acestui accident.

Dacã voi credeþi acelaºi lucru despre mine, atunci închideþi acest caiet. Sper ca toþi oamenii care vor citi ceea ce am scris sã trãiascã ce am trãit eu (ºi sã scape cu viaþã, bineînþeles). Mulþumesc pentru rãbdarea de a citi aceste rînduri ºi de a reflecta la fiecare frazã cu multã atenþie”.

Emmanuelle s-a întors pentru cã ºtia cã astfel i-ar fi fãcut plãcere mamei sale. Acum nu se mai teme de moarte, pentru cã ºtie cã se va întîlni din nou „cu

iepuraºul ei, cu bunica ºi cu toþi cei dispãruþi”. Ea nu simte cã este aceeaºi ca cea dinainte de accident, deoarece „a cunoscut viaþa adevãratã”, iar acum poate „sã ghiceascã la ce se gîndesc oamenii”.

Lumina nu se mai aflã la capãtul unui tunel, ci în apropierea sa: „este un fel de luminã care vine nu se ºtie de unde ºi este foarte puternicã, întocmai ca un soare, foarte frumos; ea mã ajutã sã mã trezesc, sã merg pe calea cea bunã. Am vãzut-o înaintea ieºirii mele din corp. Era lîngã mine, dar, din cînd în cînd, dispãrea”. În explicaþiile sale referitoare la decorporalizare, se simte influenþa condiþionãrilor, dar se manifestã ºi lipsa de surprindere faþã de o situaþie ineditã: „M-am ridicat din pat aºa cum fac în fiecare dimineaþã, ºi l-am împins pe un medic, fãcîndu-l imbecil, cãci ar fi putut sã mã evite. Îmi spuneam în sinea mea: «Nici mãcar nu m-a bãgat în seamã!». Am „traversat“ corpul umor medici fãrã sã simt nimic!

Mi se pãrea normal sã-i „traversez“! Cînd am ieºit din camerã, în lift, am vãzut niºte medici cu o targã.

Mi s-a fãcut fricã, pentru cã ei nu mã puteau vedea.

Nici în stradã oamenii nu mã vedeau, am crezut cã sînt debili mintali. Apoi am înþeles cã ei nu erau de vinã, pentru cã eu nu eram acolo, nu era decît conºtiinþa mea. Nici acum nu reuºesc sã-mi explic cum s-au petrecut lucrurile. M-am întors pentru cã mi-a fost teamã sã nu mor, simþeam cã dacã m-aº fi îndepãrtat prea mult, aº fi murit. Revenirea în corp a fost brutalã, dintr-o datã. În aceastã stare, eºti ca un fel de abur, dar, totuºi, ai impresia cã ai un corp, ca o umbrã. În avionul care mã transporta la Paris mam «teletransportat» pînã în cabina de pilotaj.”

Despre starea de comã: „era cea mai completã seninãtate; eºti liniºtit ºi fericit. Totul este perfect, ai scãpat de toate problemele. Ai impresia cã ai putea face orice, chiar ºi sã sari pe fereastrã. Eºti normal ºi anormal, în acelaºi timp”.

Emmanuelle a avut anumite viziuni premonitorii: în timpul comei sale, survenite în oraºul Annecy, a ajuns într-o încãpere mobilatã într-un fel foarte aparte. Aceastã încãpere era cea în care, trei sãptãmîni mai tîrziu, la Paris, avea sã urmeze o ºedinþã de reeducare funcþionalã. În timpul în care a rãmas în comã, a asistat la scene din Cartea egipteanã a morþilor, pe care le-a recunoscut, mai tîrziu, la ºcoalã: cîntãrirea sufletelor, monstrul care devora inima condamnaþilor etc. (va urma) YOGAESOTERIC

oameni timp de 20 de ani” pentru a ridica acea construcþie (dupã cum se strãduie „experþii” sã ne convingã), trebuie sã dãm dovadã totuºi de un minim discernãmînt ºi sã înþelegem cã ridicarea Marii Piramide din Egipt nu a însemnat doar punerea, unele peste altele, a mai mult de douã milioane ºi jumãtate de blocuri de granit.

Fiecare dintre aceste blocuri cîntãreºte între 2 ºi 6 tone, fãrã sã mai vorbim despre blocurile structurilor de rezistenþã din interiorul piramidei, care cîntãresc pînã la 70-80 de tone unul. În plus, cercetãtorii nu au descoperit nici pe departe întreaga structura interioarã a Marii Piramide, ci doar bãnuiesc cã ea ar putea fi mult mai complexã decît se cunoaºte în prezent. Aceastã concluzie a rezultat indirect din anumite mãsurãtori realizate cu ultrasunete ºi alte tehnologii sofisticate, care, totuºi, nu au putut furniza decît informaþii evazive legate de complexitatea constructivã a Marii Piramide. ªi atunci, dacã nu putem mãcar sã ºtim cu exactitate ceea ce se aflã în faþa noastrã, cum putem pretinde cã nu existã nici o problemã, dacã vrem sã construim acel ceva?!

Ridicarea Marii Piramide a însemnat o proiectare atît de sofisticatã ºi de avansatã, încît inginerii constructori din prezent rãmîn adeseori nãuciþi în faþa incredibilelor soluþii inginereºti ºi de rezistenþã a materialelor care au fost adoptate în realizarea planurilor acestei construcþii magnifice. Chiar ºi din punct de vedere tehnologic, ea depãºeºte posibilitãþile actuale ale ºtiinþei. Cine sã fi gîndit toate acestea? Sã fi fost niºte fiinþe umane care, aºa dupã cum „ºtiinþa oficialã” se grãbeºte sã ne asigure, tocmai pãrãsiserã cavernele ºi ieºiserã la lumina soarelui?

Dar aceste inconsecvenþe penibile de cunoaºtere ºi înþelegere sînt mici faþã de reacþiile unor „savanþi” contemporani, atunci cînd se confruntã cu descoperiri extraordinare. E drept, nu toþi reacþioneazã în mod deplorabil ºi nu toþi sînt corupþi, dar majoritatea lor este, totuºi, tributarã concepþiei materialiste ºi mai ales orgoliului, care o face sã nu vadã pãdurea din cauza copacilor. Astfel de fiinþe umane fac parte din categoria celor care, dacã le spui cã cineva a vãzut un OZN, îþi rãspund cã a fost de fapt planeta Venus;

dacã le spui cã a fost rãpus un animal nemaivãzut la marginea junglei, care este o combinaþie între leu, peºte, vultur ºi ºarpe, îþi vor rãspunde cã este o „imposibilitate geneticã” ºi cã nu trebuie sã te þii de glume, pentru cã „aºa ceva nu poate sã existe”; dacã le aduci dovezi concrete despre anumite artefacte antice, descoperite în locaþii inedite, ei le pun deoparte, spunînd cã nu meritã interes ºi, pur ºi simplu, le ignorã. În general vorbind, orice apare ca fiind o „ameninþare” pentru fragila lor concepþie asupra vieþii ºi evoluþiei civilizaþiei umane pe Pãmînt este fie ignorat, fie atacat ºi discreditat foarte repede. În ceea ce priveºte Marea Piramidã din Egipt, chiar dacã au rãmas numeroase întrebãri fãrã rãspuns, uluirea noastrã este totalã în faþa complexitãþii extraordinare ºi a preciziei incredibile cu care a fost realizatã aceastã structurã anticã din piatrã.

Cercetãtorii trebuie sã rezolve multe enigme legate de ea, pentru cã aceste necunoscute au lãsat perplecºi ºi chiar au nãucit pe mulþi ingineri, istorici, arheologi, oameni de ºtiinþã ºi turiºti. Printre altele, interesant este faptul cã Marea Piramidã reprezintã singura structurã, dintre cele 7 minuni ale lumii, care a dãinuit pînã în zilele noastre.

Unul dintre marile mistere actuale legate de aceastã construcþie colosalã este precizia uluitoare cu care a fost realizatã. Nimeni nu poate rãspunde la aceastã întrebare simplã: cum au fost capabili muncitorii din acea vreme sã dizloce, sã transporte ºi sã încorporeze milioane de blocuri uriaºe de granit astfel încît sã rezulte aceasta precizie milimetricã? Faptul cã marea Piramidã este construcþie cea mai precis aliniatã de pe Pãmînt chiar ºi în momentul prezent este, pur ºi simplu, de neînþeles pentru oamenii de ºtiinþã. Ea are faþa îndreptatã spre punctul cardinal Nord cu o eroare de numai de 0,05 grade. Avînd în vedere dimensiunile ei, aceastã valoare frizeazã perfecþiunea ºi ea nu poate fi reprodusã prin mijloacele tehnice actuale. Dar savanþii contemporani ne spun, cu mare suficienþã de sine, cã oamenii din Epoca Bronzului au putut sã facã asta! (va urma) EDITURADAKSHA

Pag. a 21-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români! ªtefan Iordache ªtefan Iordache s-a nãscut pe data de 3 februarie 1941 în Calafat, România, ºi a decedat pe data de 14 septembrie 2008 în Viena, Austria. A fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film ºi televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretînd memorabil pe scenã mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut, de asemenea, o îndelungatã colaborare cu Teatrul Naþional Radiofonic ºi Teatrul Naþional de Televiziune, ºi a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. ªtefan Iordache ºi-a petrecut copilãria în cartierul Rahova din Bucureºti, într-o familie de oameni simpli, care ºi-au dorit ca fiii lor sã înveþe carte. În ºcoalã a fost bun la matematicã ºi ºtiinþele exacte.

Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la Teatru abia dupã ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicinã. Dupã acest eºec, întîmplarea a fãcut sã fie inclus în brigada artisticã a unei cooperative. În anul urmãtor, 1959, a dat la Teatru ºi a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însã secþia de Actorie a institutului printre primii ºi a avut o carierã artisticã încununatã de succes, pînã la sfîrºitul vieþii. Ultimul sãu rol a fost Prinþul Potemkin, în piesa „Ecaterina cea Mare“, de George Bernard Shaw, pusã în scenã, în 2008, la Teatrul Naþional Bucureºti. A fost cãsãtorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog ºi profesor universitar. Nu a avut copii. ªtefan Iordache s-a stins din viaþã la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena.

Actorul suferea de leucemie. A fost înmormîntat cu onoruri militare în comuna Gruiu.

Ileana Stana Ionescu - savoare, umor ºi generozitate (2) Ca orice mare actriþã, Ileana Stana Ionescu nu s-a rezumat numai la partiturile comice. Am avut ocazia s-o vãd, pe scena Naþionalului, în roluri de dramã stãpînite cu sensibilitate ºi discreþie, cum ar fi Dina din „Autobiografie”, de Horia Lovinescu (1978, regia Cornel Todea - tandem cu Ion Marinescu), sau Mama din „Fanteziile lui Fariatiev“, de Alla Sokolova (1979, regia Anca Ovanez-Doroºenco - alãturi de Silvia Popovici, Tamara Creþulescu ºi Alexandru Drãgan, unde celebrele ei izbucniri hazlii se îngemãnau armonios cu o covîrºitoare tristeþe). ...ªi, din nou, în inimitabilul ei registru comic, celebra Fraulein (aka „Fraila“) din „Gaiþele“, de Al. Kiriþescu (regia Horea Popescu), aducînd propria ei viziune, atît de personalã ºi justificat stridentã, personajului trecut în timp pe sub chipurile unor actriþe ca Nataºa Alexandra, Migry Avram Nicolau, sau Eva Pãtrãºcanu (într-o montare de televiziune cu Tamara Buciuceanu în rolul Anetei, unde Ileana Stana Ionescu o întruchipa pe Zoia).

Tînãra din Vaslui care a revoluþionat lumea ºtiinþei, premiatã de preºedintele SUA pentru performanþele din domeniul cercetãrii Viviana Grãdinaru (35 ani) cercetãtor principal la California Institute for Technology, se numãrã printre cei 105 cîºtigãtori din acest an ai „Presidential Early Career Awards for Scientists and Engineers“, cea mai înaltã distincþie acordatã de conducerea SUA tinerilor specialiºti în domeniul cercetãrii ºtiinþifice ºi tehnologice. Viviana Grãdinaru este unul dintre elevii de excepþie ai învãþãmîntului vasluian. Potrivit unui comunicat remis de Casa Albã, ceremonia de premiere va avea loc la Washington în primãvara acestui an, premiile urmînd a fi înmînate de preºedintele Barack Obama. „Aceºti cercetãtori aflaþi la începutul carierei lor sînt deschizãtori de drum pentru eforturile noastre de a face faþã ºi de a înþelege provocãri pornind de la schimbãrile climatice pînã la sãnãtate ºi bunãstare“, a afirmat preºedintele american, Barack Obama, care i-a felicitat pe laureaþi ºi i-a încurajat sã fie în continuare un exemplu „al incredibilei ingeniozitãþi a poporului american”, se aratã în comunicatul Casei Albe. Aceste premii au fost instituite în 1996, de preºedintele de atunci al SUA, Bill Clinton, cîºtigãtorii fiind recompensaþi pentru cercetãrile lor ºtiinþifice inovative, precum ºi pentru angajamentul lor în beneficiul comunitãþii. Originarã din Vaslui, Viviana Grãdinaru a

revoluþionat lumea ºtiinþei dezvoltînd în premierã, în anul 2014, o tehnicã prin care se poate face aproape tot corpul unui ºoarece transparent.

Metoda va facilita cercetãrile de biologie ºi medicinã, fiind utilizatã pentru a studia structura sistemului nervos sau modul în care se rãspîndeºte cancerul în organism. Viviana Grãdinaru a absolvit Liceul Mihail Kogãlniceanu din Vaslui în anul 2000, iar profesorii au numai cuvinte de laudã despre ea. „A fost o clasã de aur, clasa Vivianei, cred cã a fost cea mai bunã clasã a acestui liceu.

Viviana era bunã la toate disciplinele, însã era foarte aplicatã la fizicã, unde avea un talent incredibil. A fost un elev de o fineþe ºi o modestie cum rar ne este dat sã întîlnim“, a precizat profesorul Nicolae Ionescu, de la Liceul „Mihail Kogãlniceanu”, din Vaslui. Fosta absolventã a Liceului „Mihail Kogãlniceanu“ din Vaslui, Viviana Grãdinaru, s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde ºi-a continuat studiile universitare, din 2012 predînd la Universitatea din Caltech din California. Munca asiduã în domeniul cercetãrii, ideile strãlucite au fãcut ca Viviana Grãdinaru sã fie cooptatã în lotul de elitã al universitãþii californiene, acolo unde unul dintre laboratoarele de cercetare poartã numele tinerei originare din

Totul despre Simona Halep (2) Dupã Ioan Stan, au urmat alþi tehnicieni, pe care acesta a þinut neapãrat sã-i menþioneze. „Eu am pus prima cãrãmidã, am fost primul care a avut rãbdarea sã stau în soare ºi sã strîng mii de mingi. Ar fi o impietate din partea mea sã nu-i amintesc ºi pe cei care au lucrat apoi cu Simona, primii dupã mine fiind Nicuºor Ene, Daniel Dragu, Liviu Panait ºi Radu Popescu. Ei au construit în continuare casa. Am sperat mereu cã va fi una frumoasã. Am o apreciere deosebitã pentru ei”, aratã Ioan Stan.

Cariera la copii ºi junori Ascensiunea profesionalã a Simonei Halep s-a pornit în 2008. A început anul jucînd finala la Notting Hill, dar a fost învinsã de Arantxa Rus, apoi a trecut de Anastasia Pavliucenkova în sferturile de finalã ale turneului de junioare de la Australian Open, însã a cedat în semifinale în disputa cu Jessica Moore. La turneul ITF de la Bucureºti, Halep a eliminat-o în primul tur pe fosta semifinalistã de la Roland Garros, Sesil Karatantcheva, înainte de a pierde în sferturi

întîlnirea cu Sorana Cîrstea în trei seturi: 6–3, 3–6, 1–6. În luna mai a cîºtigat douã turnee de junioare: ITF de 10.000 de dolari de la Bucureºti, în faþa Stéphaniei Vongsouthi, cu scorul 7-6(4), 6-3.

Victoria a fost urmatã de succesul în turneul Trofeo Bonfiglio, unde a învins-o pe Bojana Jovanovski cu 6–4, 6–1.

La turneul junioarelor de la Roland Garros, Halep a fost desemnatã cap de serie numãrul nouã. În primul tur a învins-o pe Charlotte Rodier, 6–4, 6–1, apoi pe daneza Karen Barbat, 6–3, 6–1. În turul trei, Halep a trecut de a cincea favoritã, Jessica Moore, 6–0, 6–1 pentru ca în sferturi sã o învingã pe Ksenia Lykina, cap de serie

În acea perioadã, drumurile ni se încruciºau varã de varã pe neuitata ºosea din Doi Mai, unde-ºi petrecea vacanþele împreunã cu familia - soþul ei, Andrei Ionescu, era, de asemenea, actor la Teatrul Naþional, ºi aveam sã-l cunosc mai îndeaproape sub masca lui Lepidus, la repetiþiile cu „Caligula“ de Albert Camus (1980, regia Horea Popescu) - iar în 1980 s-a ivit prima ocazie de a lucra împreunã, la filmul poliþist „ªantaj“, de Geo Saizescu, unde interpreta rolul principal (maiorul Minerva Tutovan, o simpaticã ºi inflexibilã anchetatoare, în tandem colegial cu Sebastian Papaiani). A fost un prilej de a cunoaºte o persoanã prietenoasã ºi lipsitã de aere, cordialã ºi mereu plinã de acelaºi umor irezistibil cu care mã fermecase de pe scenã ºi ecranele mari ºi mici - fãrã însã a ºi-l supralicita în viaþã, cum mai fãceau uneori alþi actori de comedie. Totuºi, deºi principal, rolul Minervei Tutovan n-a fost nici pe departe cel mai semnificativ din bogata carierã a Ilenei Stana Ionescu. (va urma)

Vaslui. În vara anului 2014, dupã doi ani de muncã în laborator, Viviana Grãdinaru ºi echipa sa de la Caltech au anunþat descoperirea revoluþionarã în domeniul ºtiinþei medicale: ºoarecii transparenþi.

Cu aceastã nouã tehnicã, dezvoltatã de Viviana Grãdinaru, se deschide calea cãtre o nouã generaþie de terapii pentru afecþiuni care variazã de la autism la durere cronicã. Oamenii de ºtiinþã vor putea cartografia mai bine sistemul nervos sau modul în care se rãspîndeºte cancerul în organism. „Metodologia noastrã are potenþialul de a accelera orice demers ºtiinþific care ar fi benefic pentru cartografierea întregului organism, inclusiv studiul despre cum nervii periferici ºi organele pot afecta profund cogniþia ºi procesarea mentalã, dar ºi viceversa“, a explicat Viviana Grãdinaru în presa americanã. Deºi existau metode de a face transparente diferite organe extrase din corp, este pentru prima datã cînd cercetãtorii reuºesc sã facã transparent tot corpul unui animal, a explicat Viviana Gradinaru, conducãtorul studiului ºi autor principal al articolului pe aceastã temã publicat în jurnalul ºtiinþific „Cell“. Animalele au fost eutanasiate, apoi pielea a fost îndepãrtatã, iar restul corpului a fost tratat cu anumite substanþe chimice care fac ca musculatura ºi organele interne ale ºoarecilor, nu ºi oasele, sã devinã transparente. Unele dintre substanþele utilizate dizolvã grãsimea, altele formeazã o reþea la nivel microscopic, care menþine poziþia þesuturilor în corp.

SIMONA VOICU numãrul 13, cu 6–1, 6–2. În semifinale, Halep a trecut de a doua favoritã, Arantxa Rus 6–3, 7–5, pentru a cîºtiga apoi o finalã 100% româneascã, scor 6–4, 6–7(3), 6–2 în faþa celei de-a 10-a favorite, Elena Bogdan. În startul anului 2009, Simona Halep a ajuns în finala turneului ITF de la Makarska, fiind însã învinsã de principala favoritã, Tatjana Malek cu 6–1, 4–6, 6-4. În mai, a ajuns în sferturile de finalã la turneul ITF de la Bucureºti, unde a cedat în faþa germancei Andrea Petkovic 6-2, 7-6(2). În aceeaºi lunã a evoluat în calificãrile turneului de senioare de la Roland Garros, unde a eliminat-o în primul tur pe Michaella Krajicek, cap de serie numãrul 17, scor 6–4, 7–5, dar a cedat în runda urmãtoare disputa cu Vitalia Diatchenko, 2-6, 6-1, 6-3. În august, Halep a cîºtigat turneul ITF de 25.000 de dolari de la Maribor, în finalã trecînd de principala favoritã, Katalin Marosi din Ungaria, cu 6-4, 6-2. În ianuarie 2010 ea a participat la Openul Australian, dar a fost eliminatã încã din primul tur al calificãrilor de Stéphanie Foretz din Franþa, scor 6-4, 4-6, 6-4. (va urma) IULIAN ANGHEL

Pag. a 22-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (16) Al doilea episod s-a petrecut într-o noapte de aprilie a anului 1986, cînd Steaua Bucureºti zdrobise cu 3-0 pe Anderlecht ºi se calificase în finala Cupei Campionilor Europeni la Fotbal: atunci, în acel entuziasm de nedescris, m-am dus cu Eugen Barbu la Restaurantul Chinezesc, direct din vulcanul stadionului iluminat cu torþe, l-am rugat pe frate-meu, Marcu, sã-l caute pe antrenorul Stelei, Emeric Jenei, ºi sã-i spunã unde sîntem, dupã o orã acesta a apãrut, fericit, am stat la poveºti ºi taclale pînã pe la vreo 3 dimineaþa (deºi nu era voie, dar momentul era special!), numai cã la o masã alãturi ne imprima continuu un ofiþer de Securitate! ªi asta ne-a spus-o ºeful localului, pãtimaºul dinamovist Dorel Þurlui! Acum ce-o fi avut de imprimat banditul ãla la o discuþie de fotbal într-o noapte de carnaval popular? Dupã mai mult timp de la cucerirea trofeului european de cãtre Steaua, generalul Ilie Ceauºescu mi-a spus în biroul lui de la M.Ap.N., unde era un frig de scoteai aburi pe nas, iar el stãtea cu mantaua pe el: – Abia acum, la 6 luni de cînd Steaua a cîºtigat Cupa, am putut ºi noi sã-i rãsplãtim pe bãieþi în mod oficial. ªtii cine ne-a împiedicat? Ministerul de Interne! S-au purtat cu noi de parcã am fi sãvîrºit un act de înaltã trãdare faþã de þarã, ne-au reclamat, ne-au pus beþe în roate, i-au urmãrit pe jucãtori, au intervenit la ºeful statului, dar cîte n-au fãcut?

Sã mai pomenesc ºi de scena de pominã de pe Stadionul Ghencea, cînd un arbitru ticãlos i-a furat pe steliºti într-un meci cu cei de la Dinamo (sau de la Victoria, nu mai reþin exact), iar din tribuna oficialã s-au auzit niºte þipete: „Aºa ne furaþi mereu! Voi, generalii de la Interne, le daþi paºapoarte arbitrilor, ºi valutã, ºi carnete de conducere, asta e explicaþia, îi aveþi la mînã pe toþi, deaia tremurã în faþa voastrã!“. Mahãrii de la Miliþie ºi Securitate îngheþaserã. Am întrebat niºte militari cine e persoana asta atît de curajoasã. „E Zoe Ceauºescu!“ – a venit rãspunsul. Ce vreau sã spun prin asta? Se instaurase o atmosferã de spaimã ºi teroare, cu mai mulþi rãspunzãtori. Acea lume era bolnavã ºi nu se lãsa vindecatã, nu permitea nici mãcar deschiderea unei ferestre, ca sã intre puþin aer proaspãt. Îmi vine în minte ce-mi povestea Mãdãlin Voicu despre Nicu Ceauºescu, cu care copilãrise, îi altoia prin anii ’50 tatãl lui Nicu (viitorul ºef de stat) cu umeraºul de haine, cã fãceau numai trãznãi în Grãdina Ioanid, lîngã care locuiau ambele familii în acea vreme. Într-o noapte, pe la 4 dinspre ziuã, la geamul lui Mãdãlin s-au auzit niºte bãtãi puternice. Era Nicu, întors de la un chef, care i-a strigat: „M-am sãturat de atîta min-

În vara anului 1995 a avut loc, la Snagov, sãrbãtorirea a 5 ani de la apariþia revistei „România Mare“. Pãrintele glorioasei publicaþii depune un sãrut pe fruntea doamnei profesoare Margareta Labiº, sora genialului poet plecat atît de timpuriu dintre noi...

Ianuarie 1998. Vizitã duminicalã la Mînãstirea Recea (jud. Mureº). Gazdã: pãrintele duhovnic Ioan, fost deþinut în temniþele staliniste. În spate, chipul radios al rapsodului Gh. Turda.

cã nu vor intra dacã nu bãgãm ºi aia, ºi aia, ºi ailaltã; 3) Datoritã scandalului declanºat de rabinul Moses Rosen, dar ºi din pricina zelului politruc al directorului Petre Constantin (care mã ura prin ricoºeu, fiindcã îl ura pe Barbu, încã de pe cînd conducea propaganda Capitalei, iar Patronul îi crea mari greutãþi!), eu n-am apãrut absolut deloc, timp de 6 ani, între 1984 ºi 1990.

Mãcar în spectacolul realizat de mine ºi de Gheorghe Vitanidis, de 1 Decembrie 1983, la Sala Polivalentã, cu Ceauºescu în salã, aveau sã cînte, pentru prima oarã pe postul de Televiziune, imnurile mîndriei naþionale, „Treceþi, batalioane române Carpaþii“ ºi „Presãraþi pe-a lor morminte“ – plîngeau generalii în salã. Aºa e, Dumitru Moroºanu, cã doar împreunã am tot transpirat pentru cîntecele astea? Sã mai lãmuresc ceva: au început sã se audã voci cã pe scenariile unor spectacole festive aº fi încasat sume exorbitante. Iarãºi se minte: pentru fiecare din cele cca.

10 spectacole realizate (în special cu Ansamblul Armatei ºi Rapsodia Românã), am primit între 2.500 ºi 4.000 de lei. Au existat cazuri cînd am fost plãtit cu 40 de lei pentru un sonet – mã refer în special la un grupaj de 10 sonete, publicate în 1982 în „Sãptãmîna“, pentru care am fost plãtit cu...

400 de lei! Cînd i-am spus lui Al. Pintea, ºef de sector al C.C. al P.C.R., mi-a rãspuns cã nu crede ºi cã, dacã totuºi e adevãrat, el va mînca ºtatul de platã. „Poftã bunã!“ – i-am urat. Discuþia avea loc la Sala Flacãra din Casa Scînteii, cînd m-am luptat ca un leu pentru salvarea revistelor de Istorie, atacînd-o foarte dur pe Aneta Spornic, ministrul de atunci al Învãþãmîntului. „Daþi-l afarã! Sã-l punem în discuþie!“ – strigau atunci toþi politrucii, în frunte cu unul de la ziarul „Munca“, Cornel Piloff. Noroc cã mai existã martori, în frunte cu Ion Mitran („Scînteia“), Ion Cumpãnaºu (Agerpres), Ion Pavelescu ºi Maria Costache („România liberã“) º.a. Astãzi, dizidenþii sînt alþii.

Echipa „Europei libere“. Cavalerii de Kurlanda. Într-o emisiune realizatã de Grupul pentru Dialog

ciunã!“. Din pãcate, din pricina lui închisese maicãsa toate restaurantele din þarã, la ora 10 seara, ca sã nu mai chefuiascã, nu-i duceam noi grija... ªi în familia aceluiaºi Ion Voicu, un înalt demnitar al aceluiaºi regim, Dumitru Popescu, a rostit la o agapã un adevãr pe cît de simplu, pe atît de profund: „Niciodatã n-a fost mai bine ºi mai rãu ca acum!“. Abia azi, la douã sãptãmîni de la cãderea acelui regim, îmi dau seama cîtã dreptate avea!

A început dezmãþul pe micul ecran. Nu credeam sã apuc ziua sã vãd secvenþe din filmul semiporno „9 sãptãmîni ºi jumãtate“! Îl vãzusem pe video, cu cîteva luni urmã, ºi, în afara muzicii ºi a calitãþii imaginii, totul mi s-a pãrut cam tras de pãr. Acum se dã ºi la Televiziunea Românã! În Occident, ai zeci de posturi ºi canale, poþi opta, pe cînd la noi? La noi totul devine aproape obligatoriu, iar la un tineret fãrã educaþie sexualã sãnãtoasã, asemenea stimulenþi pot duce la complicaþii. Tot la televizor apare colonelul Corneliu Diamandescu, care ne spune cum a fost arestat Ceauºescu: s-ar fi refugiat la Institutul de Seminþe de lîngã Tîrgoviºte.

Un ofiþer de Miliþie a venit ºi i-a întrebat, pe el ºi pe ea, dacã sînt sãnãtoºi. I-a minþit cã a venit sã-i salveze. S-au urcat într-o maºinã de radar, cu încã un miliþian. S-au dus pînã la Comitetul Judeþean al P.C.R. Acolo era strînsã prea multã lume, care, culmea, credea cã cei doi sînt în clãdire.

Apoi au întors pe roþi ºi s-au îndreptat spre Combinatul de Oþeluri Speciale, dar Împreunã cu Episcopul Oradei, dr. Vasile Coman, ºi niºte automobiliºti i-au recunoscut, s-au luat dupã ei ºi le-au ciocnit maºina. În cu doi enoriaºi ai Parohiei Române din Viena (1 noiemtimpul ciudatei curse, un miliþian i-a brie 1978, de Ziua Morþilor, oficiatã la un cimitir al miliîntrebat de ce-au înfometat populaþia. Ea tarilor români cãzuþi în primul rãzboi mondial). ar fi rãspuns tot cu o întrebare: „Ai vãzut dumneata vreun om mort de foame în România?“.

Social ºi prezentatã la Televiziune, Al. Paleologu Apoi, celãlalt miliþian a vrut sã ºtie de ce zice de Nicolae Ceauºescu: „sinistra bestie fãcuserã programul TV numai de douã ore pe zi. oligofrenã“. Vai, vai, se poate, coane Alecule, un La care Ceauºescu a rãspuns: „Ca sã nu oboseascã intelectual aºa subþire ca matale sã vorbeascã aºa Poporul ºi sã poatã munci a doua zi“. Gafã mare, de urît? Pãi în 1968 nu-l lãudai pe Ceauºescu, nu-i colosalã, a lui Ceauºescu! Romanii nu erau proºti trimiteai telegrame? Apare ºi unul Gabriel cînd lansaserã formula „pîine ºi circ“. S-ar putea ca Liiceau, care fusese „ciuca bãtãilor“ într-un serial nu întodeauna un conducãtor sã le ofere pe amîn- al lui Barbu. Acest Liiceanu, care e þigan sadea, douã, dar mãcar o supapã trebuie deschisã. vorbeºte de „calitatea cãrãmizii umane“. De fapt, Din pãcate, Ceauºescu le suprimase pe amîn- el citeºte un „Apel cãtre lichele“, fiind anturat, la douã: pîinea noastrã cea de toate zilele lua drumul un fel de prezidiu, de Octavian Paler. Mã uit la strãinãtãþii, iar circul, adicã distracþiile, ce sã mai faþa de mort a acestui Paler – nu-i tresare nici un vorbim! Una dintre principalele vinovate pentru muºchi, nu se simte vizat de Liiceanu, deºi Paler a prãbuºirea moralã a românilor a fost ea, fost ºi a rãmas una din marile lichele ale acestui Televiziunea, aceastã Sodomã a României secol românesc.

(Gomora era Casa Scînteii). Sper cã nu mã va cuza (va urma) nimeni ºi de degradarea programelor TVR, pentru trei motive: 1) Eu n-am lucrat niciodatã la (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Televiziune; 2) Reportajele de scriitor, pe care le Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) fãceam cam o datã la 4 luni, erau întotdeauna masacrate de vizionãri ºi mi se spunea de la obraz Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 4 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Romanul „Incognito”, un plagiat care nu existã – sau procesul culturii naþionale (1) (urmare din pag. 1) Normal cã aceastã construcþie esopicã i-a deranjat enorm pe toþi agenþii cominterniºti din România, care au vãzut în Eugen Barbu un duºman de moarte. A urmat romanul „Incognito”, scris într-o manierã de colaj ilustratã cu strãlucire în literatura lumii, atît înainte de apariþia sa, cît ºi dupã. Este vorba, mai ales, despre marele roman „U.S.A.” al scriitorului american John Dos Passos, amic al lui Hemingway, unde totul este tãiat de prin ziare, cãrþi, enciclopedii - iar mai apoi de o carte similarã a scriitorului francez Georges Perec, apãrutã acum 10 ani, care a ºocat lumea literarã prin faptul cã nici un cuvînt nu aparþinea autorului, totul era decupat cu foarfeca din ziare ºi reviste.

Existã tot mai mulþi autori pe planetã care afirmã cã, de fapt, plagiatul nici nu existã: cãrþile se fac din cãrþi, nu conteazã de unde provine materialul construcþiei, ci finalitatea monumentalã. Probabil cã, dacã ar fi avut un critic acru ca Manolescu, marele Dante ar fi fost acuzat cã a furat masiv din Vergilius, aºa cum se spune astãzi despre Umberto Eco, de pildã, al cãrui roman „Numele Trandafirului” (care i-a adus Premiul Nobel) se zice cã ar fi plagiat dupã cartea unui obscur autor cipriot.

Revenind la procedeul de colaj (care este la limita plagiatului, fiind totuºi altceva decît acesta), vom mai aduce în discuþie douã cazuri, întîi celebra piesã a lui Tom Stoppard, „Rosencrantz ºi Guildenstern sînt morþi”, care de vreo 15 ani face furori prin lume. Este ceea ce s-ar numi o creaþie parazitarã, care trãieºte, aºadar, pe spatele altor creaþii: schema e preluatã integral din „ªase personaje în cãutarea unui autor de Pirandello“, eroii principali provin direct din „Hamlet”, de Shakespeare, absurdul descinde din Eugen Ioneseu ºi Samuel Beckett º.a.m.d. Nu s-a gîndit nimeni sã-l acuze pe Stoppard de plagiat, pentru cã maniera lui intra într-o convenþie unanim acceptatã.

La fel cum convenþia dominã ºi creaþia lui Raymond Federman „îndoita vibraþie”, tipãritã la Editura Univers nu mai departe decît anul trecut, 1989. Priviþi ce scrie într-o Notã Explicativã traducãtoarea Antoaneta Ralian „Considerãm totuºi necesare cîteva lãmuriri cu privire la particularitãþile acestui microroman ºi la multitudinea de personalitãþi - unele obscure pentru cititorul român -, de evenimente, titluri de opere artistice etc. la care se fac fugitive aluzii pe parcurs. (...) Citatele sînt integrate în text, uneori chiar amalgamate cu textul cînd e vorba de citate din Samuel Beckett, care reprezintã una dintre constituentele personalitãþii Bãtrînului (Autorul afirmã cã Bãtrîntul e un compozit din trãsãturile tatãlui sãu, ale lui Federman însuºi ºi ale hil Samuel Beckett). În pasajele de început, în care personajul Federman þine sã demonstreze cã «...orice roman se bazeazã, într-o anume mãsurã, pe propriile experienþe ale autorului, fie ele trãite sau imaginate» ºi invitã cititorul sã-i reciteascã pe Proust, Celine ºi Marques, paragrafele urmãtoare sînt citate direct din primele pagini ale ciclului ºi romanelor «În cãutarea timpului pierdut», «Cãlãtorie la capãtul nopþii» ºi «Un veac de singurãtate».

Scrisoarea lui Dostoievski cãtre fratele sãu, ca ºi pasajul despre execuþia simulatã a lui Dostoievski ºi a liderului anarhist Petraºevski, dinspre finalul cãrþii, sînt autentice, reproduse (ºi doar transcrise în grafia lui Federman) din biografia lui Dostoievski, semnatã de Leonid Grossman (...) la lunga enumerare a marilor evenimente zãdãrnicite de zborul omului pe lunã. Sein und Zelt (Fiinþã ºi timp) este titlul unui studiu al lui Martin Heidegger; expresia «Rãspunderea se opreºte aici» (The buck stops

here) era lozinca preºedintelui Harry Truman; «Moartea Romanului ºi Alte Povestiri» este titlul unei cãrþi a scriitorului american postmodernist Ronald Sukenick. Curcubeul Gravitãþii este titlul unui roman al scriitorului american Thomas Pynchon; «Iubirea Nuclearã» este titlul unui roman al scriitorului american Eugen Wildman. Cartea întrebãrilor, la care se fac referiri spre final îi aparþine scriitorului francez de origine egipteanã Edmond Jabes, iar Yukel este personajul ei principal (...). Aceste succinte note explicative au urmãrit sã întregeascã viziunea cititorului asupra metodelor folosite ºi a tehnicii narative a lui Raymond Federman”.

Desigur, asta nu este literaturã, în accepþia clasicã pe care o dãm termenului. Dar este un experiment, tot astfel cum experiment a fost întreaga avangardã artisticã a Secolului XX studiatã ºi dezarticulatã în chip genial de Mario de Michelli. În cazul romanului „Incognito“ procedeul colajului era dublat de o epicã proprie autorului, de numeroase povestiri cinematografice care, de-a lungul celor patru volume, configurau o epocã de mari convulsii istorice.

Pentru autenticitate, scriitorul a folosit texte ºi pasaje întregi din alte cãrþi, avertizînd în mod onest asupra procedeului. Iatã Avertismentul sãu, publicat pe pagina de gardã a întîiului volum: „Ca material documentar, autorul a folosit texte din diverse publicaþii, cãrþi apãrute la noi sau în alte þãri, de autori mai mult sau mai puþin cunoscuþi din dorinþa de a da autenticitate faptelor descrise. Cititorul poate recunoaºte cu uºurinþã acele scurte fragmente”.

Iar în finalul ultimului volum IV autorul a publicat ºi Bibliografia utilizatã, pentru a face ºi mai viabilã propoziþia cu care se încheie Avertismentul, privind „uºurinþa” cu care cititorul va recunoaºte acele scurte fragmente.

Rezumînd, putem spune cã romanul „Incognito” de Eugen Barbu este cuprins între douã mari paranteze: prima o constituie Avertismentul prin care se anunþã în mod cinstit tehnica narativã, iar a doua este reprezentatã de Bibliografie. Din pãcate pentru ei, detractorii scriitorului s-au grãbit, sãrind din tranºee înainte de încheierea ciclului românesc, deci la volumul III, fãrã sã aºtepte explicaþiile finale ale autorului, din volumul IV. E ca ºi cum ai judeca o piesã de teatru pronunþîndu-te irevocabil numai asupra primului act, fãrã a vedea ce-þi rezervã deznodãmîntul. Dar, mã rog, n-a fost prima chestiune incorectã a duºmanilor lui Eugen Barbu. Pentru a încheia discuþia teoreticã asupra romanului „Incognito” sã vedem cum a degenerat situaþia. Pentru cã, este bine de ºtiut, primele douã volume au fost bine primite (nu de public, pentru cã acesta oricum a devorat romanul!) - ci de critica literarã. Extrem de semnificativã este opinia exprimatã de cãtre autorii Dicþionarului „Scriitori Români”, apãrut la Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã în anul 1978, sub direcþia istoricului literar Mircea Zaciu. La capitolul consacrat lui Eugen Barbu, criticul Valentin Taºcu (astãzi, campion al Europei Libere!) scrie negru pe alb: „Incognito este o carte de acþiune dinamicã, cu vervã, în care trãiesc cîteva personaje reale sau fictive. Romanul este modern prin structura de colaj (subl. n.) prin aspectul documentarist ºi de ficþiune controlatã”. Aceste rînduri sînt de naturã sã explice totul. Dar ce mai conteazã logica ºi bunul-simþ atunci cînd „Europa Liberã” ºi pungaºii de la Uniunea Scriitorilor vor sã-l pedepseascã cu orice preþ pe Eugen Barbu?

Motivele sînt multe: omul e un patriot autentic, e creator de ºcoalã literarã, cãrþile ºi filmele lui se bucurã de un mare succes, atît în þarã, cît ºi

în strãinãtate, chiar în acel an, 1978, cîºtigase Premiul Herder, aºa cã gloria lui îi usca pe mulþi la inimã. El trebuia sacrificat, cu orice preþ. ªi, desigur, scos din CC al PCR ºi din MApN. Atunci s-a fabricat acest proces de plagiat. Stilul acesta de a ataca în haitã, cu reclamaþii directe la Cabinetul 1, era o obiºnuinþã trimestrialã. În 1981, de pildã, aceiaºi indivizi, plus alþi vreo 60, mã reclamau la N.C., într-un patetic memoriu comunist, pentru cã îl criticasem pe tatãl Monicãi Lovinescu... Calitãþile politice ale lui Barbu (în realitate absolut simbolice, pentru cã omul nu dãdea doi bani pe ºedinþele de partid) îi dureau cel mai mult pe curtenii lui Gogu Rãdulescu, secondaþi îndeaproape de ªtefan Voicu, Leonte Rãutu, Petre Lupu ºi de cîrdul de gîºte orientale ale nevestelor unor tovarãºi, care bombardau mereu conducerea partidului ºi statului cu telefoane ºi reclamaþii de tot felul: „Uite ce face Barbu, uite ce scrie Vadim, ia te uitã ce-a mai apãrut în «Sãptãmîna» º.a.m.d.“.

Prin urmare, Eugen Barbu a nimerit la mijloc, într-un complot bine regizat: de-o parte Europa Liberã, cu agenþii sãi manolescieni din þarã, iar de cealaltã parte, fosilele cominterniste, care, crezînd cã lichideazã un scriitor naþional, vor veni din nou la putere, ca în anii ’50. Iar Nicolae Ceauºescu atîta aºtepta, pentru multe ºi felurite motive: Barbu publicase un serial iconoclast ºi curajos despre viaþa grea a þãranilor, în „România liberã“ (interzis prin 1978 de cãtre Octavian Paller ºi Al. Cornescu), Barbu scrisese în serialul lui despre Caragiale cã poporul dã îndãrãt ºi cã o þarã nu se þine cu cuvîntãri, Barbu îi ceruse lui Ceauºescu, la o scurtã întîlnire, sã dea o litrã de pãmînt þãranilor, ceea ce l-a fãcut pe acesta din urmã sã se albeascã la faþã, Barbu scrisese cumplita parabolã a puterii din „Princepele”, în sfîrºit, Barbu lupta împotriva masoneriei, care se pare cã-1 cooptase în rîndurile sale pe Ceauºescu. Aºa cã a fost scos din CC al PCR ºi din M.Ap.N.! Încã de atunci, observatorii lucizi ºi-au dat seama cã a fost ales intenþionat volumul III pentru demascare, întrucît era premergãtor celui de-al XII-lea Congres al PCR! Banda triumfase, s-a bãut atunci ºampanie la Uniunea Turnãtorilor, lupta ei pentru puritatea ideologicã ºi eticã a nomenclaturii comuniste fusese încununatã de succes, Ceauºescu înclinase balanþa cãtre ei! A propos, sã ne arate nouã cineva un singur membru al nomenclaturii pe care l-am scos noi afarã din CC al PCR! Vedeþi cine umbla cu pîra, cu denunþul, cu cuþitul la brîu? Nu mai conta nici o explicaþie logicã, nici o referire la exemple literare ilustre, nimic nu era important - Barbu trebuia asasinat moral, ºi nu oricum, ci acuzat de cea mai cumplitã apucãturã din lume, hoþia!

Avea nevoie un om ca ãsta sã fure ceva, un scriitor care dãduse pînã atunci cîteva capodopere?!

Hai sã fim serioºi! Un complot de mai redusã însemnãtate s-a produs cam prin 1982, cînd Eugen Barbu publica în Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului romanul „O lume de cîºtigat”. Aceastã carte era o demascare violentã e practicilor staliniste în România, a crimelor abominabile sãvîrºite imediat dupã al II-lea rãzboi mondial, dar ºi a prelungirii în contemporaneitate a vieþii de huzur pe care o ducea eºalonul doi, adicã odraslele comintemiºtilor, devenite brusc foarte occidentale ºi cîrcotaºe – asta, fireºte, fãrã a restitui nimic din ce furaserã, nici tablouri rare, nici bijuterii, nici mobilier de muzeu. Normal cã acele fragmente de roman au deranjat la culme aceeaºi gaºcã de îmbuibaþi, de cãpuºe care au bãut sîngele Mioriþei. Au curs iar denunþurile pe la Securitate, o canonadã care a culminat cu ºedinþa CPEx în care aceiaºi hodorogi staliniºti i-au impus lui Ceauºescu interzicerea publicãrii acestui serial pe motiv cã îi jigneºte grav pe ilegaliºtii comuniºti ºi este împotriva ordinii de stat socialiste. (va urma)

Pag. a 24-a – 4 martie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

O poveste adevãratã A fost odatã un împãrat care împlinea 90 de ani. ªi au dat curtenii o mare petrecere, care a început cu un turnir la care s-au întrecut în lupte ºi sãrituri toþi cavalerii din împãrãþie. A venit ca sã-i vadã chiar ºi televiziunea, la care împãratul a ºi dat un interviu... de vreo… 10 secunde! Cel care conducea turnirul era chiar mareºalul armatei; cu acest prilej, el a dat ordin sã aparã ºi o carte. ªi s-au pornit apoi la masã, unde Ileana Consînzeana a pregãtit un ospãþ ca-n poveºti. A venit ºi Fãt Frumos, care adusese cu el niºte bastoane de mareºal care scoteau sunete deosebite, atunci cînd erau lovite cu palma. Le-a împãrþit norodului, pe grupe, ºi a spus fiecãruia sã fie atent la el. ªi astfel, la semnele lui meºteºugite, toþi au lovit, uºor, acele bastoane ºi, deodatã, s-au auzit acordurile Simfoniei a IX a de Beethoven, simbolul pãcii, prieteniei ºi al Bucuriei. Împãratul a spus oamenilor cã a construit acel imperiu punînd la baza lui cinstea ºi iubirea, dupã care Ileana Consânzeana ºi Prima Doamnã au povestit cît de înþelept era împãratul, mijindu-le în colþul ochilor cîte o micã, dar strãlucitoare lacrimã, ºtearsã pe furiº, ca sã n-o vadã supuºii. Împãratul, ca sã salveze momentul de duioºie, a luat cuvîntul ºi a povestit cã, atunci cînd era prinþ, a participat la un Congres Mondial al Antrenorilor de Atletism. La festivitatea de închidere, s-a oferit un tort delegaþiei care urma sã prezinte cea mai bunã glumã. ªi a mai spus împãratul cum cã delegaþia lui, formatã doar din doi oameni, a cîºtigat tortul cu urmãtoarea glumã: Se dusese vestea cã în þara în care domnea împãratul, un medicament minune prelungea viaþa. ªi a venit atunci o delegaþie de

gazetari strãini pentru a vedea la faþa locului ce rezultate avea hapul minune. ªi l-au întrebat pe un bãtrîn: - Cîþi ani ai, moºule?

Bãtrînul a rãspuns: - O sutã doi ani.

- ªi ce ai fãcut toatã viaþa, de arãþi aºa de tînãr?

- Dimineaþa am mîncat legume, la prînz legume, iar seara - tot legume.

Au mers mai departe ºi au dat de un alt bãtrîn. ªi, la aceeaºi întrebare, bãtrînul a rãspuns : - O sutã cinci ani.

- ªi ce ai fãcut toatã viaþa, de arãþi aºa de tînãr?

- Dimineaþa am bãut lapte, la prînz lapte ºi seara - tot lapte. ªi au vãzut gazetarii un om mai gîrbovit, mai bãtrîn pe care l-au întrebat ce a fãcut el toatã viaþa. Acesta a rãspuns cu o voce tremurîndã: - Dimineaþa am avut femei, la prînz femei ºi seara - tot femei!

- Ce spui, moºule! ªi cîþi ani ai?

-Treizeci ºi trei . ªi atunci lumea a izbucnit în rîs, de nu s-a mai oprit decît dupã ce tortul - premiu a fost adus la masa delegaþiei noastre… ªi s-au veselit curtenii cînd au auzit gluma, de mai rîd ºi astãzi cînd ºi-o aduc aminte. ªi-am încãlecat pe-o ºa ºi v-am spus povestea mea.

SILVIU DUMITRESCU P.S. Dacã veþi înlocui eroii din poveste cu numele unor muritori din zilele noastre, veþi afla povestea adevãratã în care un grup de foºti atleþi ºi persoane distinse din lumea de astãzi au sãrbãtorit un cunoscut antrenor din lumea atletismului, care a împlinit 90 de ani.

PETRECERI 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5

6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Unul bun de petreceri; 2) A petrece, a deplasa (înv.) – Nemiºcate; 3) Sfîrºit de drum! – Petrec la cununie – Înlocuit cu euro; 4) Clãdire – Vene! 5) Sunet slab – A se arãta în civil! – π; 6) Nunã! – Diftong latin – Element chimic; 7) Calapod – Un nume în chimie!

8) Rostite – A ieºi brusc; 9) A petrece – A avea habar; 10) Vase de bucãtãrie – Strofã din 4 versuri; 11) Petreceri de viaþã – Din nou.

VERTICAL: 1) Un tip vesel, petrecãreþ – Dat la alegeri; 2) Pusã în funcþie – Gazetã; 3) Catete! – Dublã în gamã – Piesã la maºinã; 4) Substanþã secretatã de conifere – Vîrf de stîncã; 5) Prinse în horã! – Încercare la rugbi; 6) Cîþiva – Ce întrebare! 7) Petrecuþi în viaþã – Curent de aer; 8) Nordul ºi estul – Bãuturã de petrecere – Aceºtia (reg.); 9) Convoi feroviar – A petrece; 10) Tesla ºi Coulomb – Deschizãtor de drumuri (fig.); 11) Petreceri – Nea, la sfîrºit de toamnã!

ION IVÃNESCU

Dezlegarea careului din nr. trecut „AUTORI DE ROMANE CELEBRE“: 1) SADOVEANU; 2) CHARLES – LF; 3) OM – GA – AGIL; 4) TARA – SURSA; 5) TTA –AO - AEU; 6) ONDULAT – B; 7) AVANS – IUTE; 8) LA – ATA – IRR; 9) A – A – EPITET; 10) HEMINGWAY.

Coincidenþe (4) Vehicule blestemate (2) Maºina sport care a pricinuit moartea lui James Dean ºi, ulterior, decesul sau accidentarea mai multor persoane, nu reprezintã un caz izolat. Cu mult timp în urmã, o altã maºinã a provocat o serie de accidente dupã ce, la bordul ei, au fost asasinate douã persoane importante, urmarea fiind dezastruoasã. Dar, sã vedem despre ce este vorba. 28 iunie 1914: ultima zi a vizitei pe care o efectuau în Serbia – pe atunci, parte a Imperiului Austro-Ungar – Franz Ferdinand, moºtenitorul tronului, împreunã cu soþia sa, contesa Sophia Albina Chotek. Ironia sorþii fãcuse ca dreptul de a lua parte la aceastã vizitã sã-i fi fost oferit soþiei moºtenitorului ca o recompensã pentru statutul inferior care i se dãduse, ea nefiind recunoscutã ca membru al familiei imperiale. În acea nefericitã zi maºina se afla la Sarajevo, pe Podul Latin, urmînd s-o ia pe strada Franz Joseph, spre centru. În acel moment, extremistul Gavrilo Princip þinteºte spre moºtenitor ºi soþia sa, ucigîndu-i pe amîndoi. Urmarea se cunoaºte. Brutalul asasinat avea sã declanºeze sîngerosul rãzboi mondial, numit în epocã „Marele rãzboi”. La puþinã vreme dupã ce ostilitãþile au fost declanºate, generalul austriac Oskar Potiorek intrã în posesia maºinii. Nu a trecut mult timp pînã ce generalul a fost înfrînt umilitor în bãtãlia de la Valjevo ºi a sfîrºit cu minþile rãtãcite.

Maºina a fost luatã de un cãpitan dar, dupã nouã zile, acesta a lovit mortal doi þãrani, ºi apoi a intrat într-un copac, acesta rãnindu-se grav la cap. În sfîrºit, sîngerosul rãzboi se încheie, dar nu ºi nenorocirile provocate de maºina blestematã, ajunsã în posesia guvernatorului Iugoslaviei. În patru luni, acesta reuºeºte performanþa de a fi provocat patru accidente. În urma unuia dintre ele, guvernatorul ºi-a pierdut un braþ. Dupã un timp, maºina ajunge la un medic, dar ghinioanele continuã. La ºase luni dupã ce achiziþionase maºina, medicul se rãstoarnã într-un ºanþ ºi moare strivit de propriul vehicul. O cumpãrã apoi un bijutier care, la puþin timp, se sinucide. Urmãtorul proprietar este un elveþian, pilot de curse, care-ºi gãseºte sfîrºitul la volanul ei, dupã ce se izbeºte un zid de protecþie din Alpii italieni. Noul proprietar este un fermier sîrb. Nefericitul uitã sã opreascã motorul dupã ce vehiculul fusese remorcat ºi este strivit în momentul în care maºina demareazã brusc, pãrãsind drumul. Automobilul blestemat ajunge la ultimul sãu proprietar, un oarecare Tibor Hirshifield. Într-o zi, acesta se întorcea de la o nuntã, împreunã cu alte patru persoane. Încearcã sã depãºeascã un alt vehicul, o manevrã nefericitã, în urma cãreia toate cele cinci persoane decedeazã. Nu se ºtie cîte victime ar mai fi fãcut, dacã n-ar fi fost achiziþionatã de un muzeu din Viena, pentru a fi expusã. Din aceastã posturã, era greu ca maºina ucigaºã sã înscrie ºi alte victime în „palmaresul” sãu.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

ANUNÞ IMPORTANT! În atenþia colaboratorilor revistei „România Mare“ Pentru continuarea, în bune condiþii, a editãrii revistei „România Mare“, toþi cei care doresc sã colaboreze, trimiþînd materiale, sau orice alte opinii, sînt rugaþi sã o facã la o nouã adresã, respectiv Casa Presei libere nr. 1, corpul C, etaj 1, camera 126 (ca punct de reper, pe faþadã existã un panou pe care scrie Coresi – pentru cei care vor veni direct la redacþie), unde va exista o cãsuþã poºtalã. Vã mulþumim pentru înþelegere ºi vã aºteptãm cu drag.

Adresele de email pe care putem primi, de asemenea, materiale sînt: prm_central@yahoo.com; prm2002ro@yahoo.com REDACÞIA REVISTEI „ROMÂNIA MARE“

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.