Romania mare, nr. 1333

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Recviem pentru Tribunul Vadim!

Iatã cã s-au scurs 6 luni de la trecerea în veºnicie a Tribunului, marelui poet ºi om de suflet Vadim Tudor. Ce repede trece timpul ºi cît de uºor trecem noi prin el! Se vede cu ochiul liber cã, fãrã Vadim, România ºi poporul sãu au devenit mai vulnerabili, cã politicienii, conducãtorii de tot felul, oamenii de afaceri corupþi, trãdãtorii de þarã ºi de neam muºcã din România, o sfîºie, în complicitate cu forþe oculte mondiale. Se mai furã încã din România, cum spunea Tribunul, pentru cã au mai rãmas multe de furat: * Resursele naturale; * Identitatea naþionalã; * Valorile Poporului Român; * Independenþa ºi suveranitatea naþionalã; * Integritatea þãrii, valori de referinþã sfinte, la care marele poet se raporta continuu în creaþia, viaþa ºi munca sa. * Întrebare: Cine mai apãrã acum aceste valori?

Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara începe cu tine în Alpii nebuni frumoasã ºi plinã de har este þara ce poate sã nascã asemeni minuni.

Fãptura ta flacãrã sacrã îmi pare ce poate topi ancestrale zãpezi tu, cîntec cu nume sãlbatic de floare tu, larvã de îngeri ºi zei tirolezi.

Te simt, ºi te-aud, ºi mã bucur de viaþã îmi torni în urechi vin de mure, difuz iar flautul sîngelui meu te învaþã ªi cît voi trãi pe pãmînt, eu refuz sã cred în triumful nefiinþei de gheaþã tu, drag Edelweiss, paradis în auz.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „101 poezii. 101 bijuterii“)

ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare.

Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl.

Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

* Rãspuns: Spiritul ºi existenþa de dincolo ale marelui Tribun.

Vadim a fost uitat? Desigur, NU! Noi stãm mãrturie. Doar vorbitorii de ocazie care au þinut discursuri politice formale la înmormîntarea Poetului, pentru credit electoral, l-au uitat pe Vadim ºi acum se luptã între ei pentru putere. Între timp, a avut loc Congresul PRM, în condiþiile cunoscute, la care s-a ales un nou preºedinte, persoanã înãlþatã sau controversatã de presã ºi politicieni, dar care încã nu s-a poziþionat definitiv ºi credibil în fruntea partidului ºi se pare cã nici nu a promovat insistent ºi complet idealurile ºi crezul marelui Tribun. (continuare în pag. a 12-a) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL, preºedinte Federaþia Societatea Civilã Româneascã

Pentru împrospãtarea memoriei

Romanul „Incognito”, un plagiat care nu existã – sau procesul culturii naþionale (2) Degeaba a încercat ministrul de atunci al tineretului, Pantelimon Gãvãnescu, sã ia apãrarea romanului, Ceauºescu n-a mai stat pe gînduri: între vechea gardã de staliniºti ºi bietul Eugen Barbu, care nu avea nici o calitate politicã, era un simplu particular, a optat din nou pentru cei care aduseserã sistemul la putere în România! Atunci am fost contactat de redactorul-ºef al acelei publicaþii, marele activist utecist Ion Cristoiu, care mi-a sugerat sã realizez un interviu de încheiere cu Eugen Barbu, pentru a explica publicului cã nu dorim sã îi rãpim bucuria ºi surprizele lecturii întregului roman. Am acceptat cu inima strînsã realizarea acestui interviu mincinos, sugerat de CC al PCR, pentru a-l ajuta pe Barbu sã iasã onorabil din aceastã nouã înscenare politicã ºi pentru a potoli într-un fel agitaþia publicului, care era captivat de acest serial ºi dorea sã-l citeascã pînã la capãt. Pentru mine era clar cã sîntem vînduþi, nu mai îmi fãceam nici o iluzie. Acum, acelaºi Cristoiu pozeazã în mare revoluþionar, dar atunci a fost o jalnicã unealtã în mîna activiºtilor superiori, contribuind la oprirea brutalã a publicãrii unui curajos roman anticomunist ºi antistalinist din România. Vedeþi cum se scrie istoria literarã, stimaþi cititori? Dacã va cerceta cineva cu atenþie va vedea cã de sute de ori, de mii de ori „Sãptãmîna” era mereu ameninþatã cu desfiinþarea, eveniment care s-a ºi produs imediat dupã Revoluþie. În ziua de 4 ianuarie 1990, tovarãºul Silviu Brucan a emis un decret prin care revista a fost suprimatã. Trecînd peste faptul cã un terorist dogmatic, cu porniri atavice vindicative, nu putea emite decrete de desfiinþare a unor

publicaþii - vom observa cã Mafia ºi-a vãzut, dupã 20 de ani, visul cu ochii: cea mai bunã gazetã Naþionalã a fost sugrumatã.

Tentativã care are loc ºi acum, în variate forme, la adresa revistei „România Mare”.

Ei au sute de publicaþii, noi avem una singurã - ei, bine, ºi pe-asta vor sã ne-o ia, cã aºa e la democraþie! Din nefericire pentru inamicii neamului românesc, pe timpul cenzurii nu ne puteam apãra, tot ei aveau pîinea ºi cuþitul - pe cînd acum, în condiþii de libertate totalã, avem posibilitatea sã spunem cum stau lucrurile cu adevãrat ºi cine unelteºte la destrãmarea patriei.

Rezumînd, putem spune cu conºtiinþa împãcatã: aºa-zisul plagiat al lui Eugen Barbu nu existã în realitate, aceasta este o diversiune regizatã timp de aproape 25 de ani pentru compromiterea ºi scoaterea din scenã a unui purtãtor de steag românesc.

Diversiunea a început cu romanul „Princepele”, a continuat cu romanul „Incognito” ºi se încheie, în modul cel mai ridicol cu putinþã, retroactiv, cu romanul „Groapa”. În acest sens, N. Manolescu-Apolzan a declarat cu neruºinare la televizor cã se fac eforturi serioase pentru a se demonstra cã ºi romanul de debut al lui Eugen Barbu a fost furat. Pãi, opriþi, fraþilor, sãpãturile, faceþi bãtãturi de pomanã, vã spunem noi care sînt creaþiile plagiate în „Groapa”: Bozoncea e Regele Lear, Paraschiv e Ofelia ºi Didina nu poate fi alta decît Capra cu trei iezi, mã mir cã n-aþi observat?! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 octombrie 1990)

NR. 1333 z ANUL XXVII z VINERI 11 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Cine beneficia de Gospodãria de Partid Studenþi, pentru onor prezentaþi… mãtura! Cum a reintrat O. Paler în C.C. al Farfurii Sburãtoare Neidentificate (F.S.N.) Femeia P.C.R. sovieticã ºi revoluþia dinescianã PARTEA I Eveniment cu multiple semnificaþii: duminicã dimineaþa a avut loc solemnitatea depunerii jurãmîntului militar de cãtre prima promoþie a Academiei de Poliþie de la Bãneasa. Ea va purta numele principelui Unirii, Alexandru Ioan Cuza, întemeietorul forþelor de ordine.

De o primire excepþionalã s-a bucurat plutonul studenþilor din Basarabia, care au jurat, ºi ei, pe Tricolor. În acest gest solemn se aflã, credem noi, începutul României Mari. Doamne ajutã!

Nu ºtim cum se face, cum se brodeºte, dar tot ceea ce se întîmplã în România în ultimele luni ne confirmã pe noi. Priviþi ce fac extremiºtii unguri, priviþi cum se comportã aºa-numiþii dizidenþi, priviþi cît de rãu este fãrã forþe de ordine puternice, cu o armatã ºi o poliþie care au fost timorate de drojdia strãzii, la instigarea agenturilor strãine! Aºa nu mai merge, fraþilor, pãzea, cã dãm militãria jos din pod! Întregul Popor Român aniverseazã acum împlinirea unui an de cînd marea revoluþionarã ºi luptãtoare împotriva nomenclaturii, Ana Blandiana, primea cadou de la tovarãºul Gogu Rãdulescu o trusã cosmeticã din argint masiv, în special perii de pãr. Asta, ca sã nu mai vorbim despre abundenþa care se revãrsa din casele de comenzi ale Gospodãriei de Partid (prin mijlocirea aceluiaºi distins tovarãº) în cãmãrile bîzdîcoasei, dar ºi ale altor luptãtori împotriva comunismului, precum îmbuibaþii Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Mircea Dinescu º.a.

Dar banchetele ºi chiolhanurile de la vila din Comana, unde era întreþinut un veritabil ritual de curte princiarã?

Va veni o vreme, cît de curînd, cînd poporul va afla cît de mult au suferit aceºti „protestatari“ de pe urma dictaturii, cum s-au înfruptat ei din toate plãcerile vieþii, în vreme ce trimiteau scrisori la „Europa Liberã“ ºi deplîngeau traiul nefericit al Poporului Român! Iatã de ce nu mai puþin de 38 de scriitori au trimis, în urmã cu douã luni, un patetic memoriu pe la toate forurile, pentru eliberarea acestui colos al Renaºterii, pe nume Gogu! ªi-l recupereazã copiii, doar a fost tatãl lor, doar le-a dat case pe la Favorit, unde sã se vadã eu amantele. Ce zici, d-le Manolescu?

Inexplicabil de ostil, de necinstit, filmul francez de televiziune „Cronica Studioului 4“, de Serge Moati: minerii au fost niºte fiare, crainicii televiziunii sînt niºte impostori ºi oportuniºti, în România nu e democraþie ºi alte ºmecherii din astea, de veºnici bãgãtori de seamã. În definitiv, ce vrea franþuzul ãsta, de ce vine ºi ne dã lecþii, pozeazã în mare justiþiar? Oare s-au terminat toate problemele în Franþa, aºa cã a sãrit pîrleazul în Carpaþi, ca la o colonie sãrãntoacã de pigmei? Ce-ar fi sã ne ducem ºi noi sã realizãm un film despre scufundarea de cãtre agenþii francezi a navei „Rainbow Warrior“, care a declanºat înfiorãtorul scandal internaþional Greenpeace?!

Cînd veþi renunþa, oare, sã ne daþi lecþii, dragi prieteni occidentali? Asta încã n-ar fi nimic, dar ce ne facem cu snobii noºtri de colegi ziariºti, care au cãzut pe spate de plãcere în faþa acestui film partizan, tributar prejudecãþilor?! Interesant articolul despre gãsirea aºa-

ziºilor teroriºti, publicat în „Adevãrul“ de colonel Vasile Buhã. „Pentru noi, studenþii, este neinteresant ce partid se aflã la putere. Pe noi ne intereseazã ce se întîmplã cu puterea ºi dacã anumite instituþii funcþioneazã normal!“ - declara la televiziune, cu foarte mare aroganþã, studentul întîrziat Munteanu Marian. Ce spui, Franz? Nu crezi cã ar fi mai bine pentru toatã lumea ca pe voi, studenþii, sã vã intereseze ºcoala? ªi, eventual, sã puneþi mîna pe ceea ce în popor se numeºte Mãturã, sã vã agãþaþi puþin de coada ei ºi sã faceþi curat prin cãmine, cã am vãzut niºte scene la televizor de am crezut cã au nãvãlit tãtarii? Ia vedeþi-vã voi puþin lungul nasului ºi mai lãsaþi politica aia în pace, pentru cã statul vã plãteºte ºi vã þine în ºcoli ca sã învãþaþi, nu sã uneltiþi la destrãmarea lui!

Aflãm cu oarecare întîrziere (dar mai bine mai tîrziu decît niciodatã) cã ziua de 3 octombrie, ziua unificãrii Germaniei, a fost serbatã în Tîrgu Secuiesc astfel: pãi, sau cãþãrat niºte boangheni beþi pe clãdirea Autogãrii ºi au arborat drapelele Germaniei ºi... Ungariei! Desigur, ei se credeau în 1940. Ce pãrere are prefectul judeþului, Fodor Francisc, cel care interzisese difuzarea revistei noastre pe acele plaiuri româneºti?

Pentru vînãtorii de vrãjitoare (gen P.M. Bãcanu, N. Manolescu ºi alþi ciumeþi), anunþãm cã fotbalistul Balint a fost secretar UTC la Clubul Steaua, iar Belodedici a fost locþiitorul lui! Ei, bãieþi, îi demascaþi ºi pe ei?

Un cititor binevoitor se oferã sã ne punã la dispoziþie fiºa medicalã de la Spitalul 9 a ziaristului Grid Modorcea, care se pare cã a avut grave tulburãri la mansardã, cînta cucurigu ºi prindea muºte în Trompa lui Eustache pentru Muzeul Satului.

Nu-i nevoie de nici o fiºã, nu ne pretãm la aºa ceva, mai ales cã revista „Baricada“ e cea mai bunã dovadã pentru continuarea tratamentului. Oricum, îi dorim însãnãtoºire grabnicã.

O excelentã vorbitoare se dovedeºte a fi doamna Lazara Popescu, negresã originarã din Cuba, statornicitã de cîteva decenii în România. Ea este preºedinta Ligilor Sindicatelor Miniere din Valea Jiului ºi dã clase de patriotism ºi de bun-simþ, de departe, la toate mieunatele noastre A. Blandiana, D. Cornea, T. ªerbãnescu, F. Ichim, M. Rotaru, G. Adameºteanu ºi Andrei Pleºu, care, dupã scena antologicã de la Castelul Peleº, a optat definitiv pentru încrengãtura sexului frumuºel.

Sã mai rãsfoim împreunã arhiva „România Mare“ ºi sã vedem cît de duplicitari, cît de laºi pot fi unii scriitori români. Este vorba despre o serie de scrisori ºi dedicaþii pe adresa lui Dumitru Popescu, pe care toþi se întreceau pînã acum 10 luni sã-l aduleze, iar acum dau buluc, sã-l dãrîme mai jos decît a ajuns, sã-l nege total ca om ºi ca scriitor. Nu-i luãm apãrarea lui Popescu, dar vã lãsãm sã judecaþi ºi singuri ce înseamnã ipocrizia acestor aºa-ziºi oameni de spirit. Iatã ce-i scria, la 2 decembrie 1976, marele intransigent democrat-capitalist-dizidentimpotent Dan Hãulicã, de care nouã nu ni-e fricã, promovat astãzi ca ambasador al României în þara numitã UNESCO: „Stimate tovarãºe secretar, întors de curînd dintr-un drum care a durat mai mult decît

prevãzusem, dar s-a dovedit pînã la urmã util, în Olanda (ah, cît de mult au suferit bãieþii aºtia, cum se sacrificau ei sã rãmînã cu lunile prin Occident, pe banii cui oare? - n.n.), am aflat cã aþi trecut într-o muncã nouã, unde vã revine imensa responsabilitate a RadioTeleviziunii ºi a Presei. E ceea ce mi-a amintit, cu fireascã emoþie, de anii pe care i-aþi petrecut la conducerea «Scînteii» - dupã pãrerea mea, anii cei mai buni ai ziarului - cînd am avut ocazia sã lucrez alãturi de D-voastrã. Felicitîndu-vã din toatã inima, vã rog sã primiþi asigurarea vechii, respectuoasei mele consideraþii. DAN HÃULICÔ. Priviþi ºi o scrisoare a fostului ideolog al partidului, Octavian Paler, cel care gãzduieºte acum, în ziarul sãu negru în cerul gurii, dedicaþiile ºi epistolele intime ale altora, incriminîndu-i de parcã ar fi fãptuit cine ºtie ce crime: „Mult stimate tovarãºe secretar, Am ezitat sã vã trimit aceastã scrisoare. M-am temut sã nu fiu bãnuit cã o fac din vreun calcul de conjuncturã. Or, eu nu am nevoie sã vã flatez din moment ce vã stimez ºi vã admir indiferent de meandrele vieþii (acum este o astfel de meandrã, d-le Paler, de ce nu-l mai admiri ºi stimezi pe Dumitru Popescu? - n.n.). Într-o zi, poate cã o sã vã mãrturisesc mai multe despre rolul decisiv pe care l-aþi avut, fãrã sã ºtiþi, la destinul meu de scriitor. Printre cãrþile care m-au zgîlþîit (fin stilist - n.n.) din somnolenþele confortabile ºi sterile, ajutîndu-mã sã-mi gãsesc eu însumi un drum, ale Dumneavoastrã m-au determinat într-o mãsurã care depãºeºte estetica ºi trece în morala intimã, dincolo de circumstanþe ºi de conjuncturi. Dar nu pentru a vã spune asta vã scriu acum. Vreau numai sã-mi exprim recunoºtinþa pentru o anume împrejurare despre care mi-a vorbit Adrian Pãunescu! Faptul respectiv m-a tulburat adînc nu atît prin implicaþiile sale practice, deºi, nu vreau sã fiu ipocrit, ºi acestea mã intereseazã. Dar dacã pentru unele lucruri care mi-ar contraria liniºtea aº putea gãsi consolãri, nu pot sã nu fiu miºcat ºi mîndru cînd un om pe care-l stimez profund ºi-l admir spune o vorbã bunã despre mine. Am avut atunci un sentiment complex. Mi-am adus aminte cã niciodatã n-am ºtiut prea bine sã-mi arãt recunoºtinþa faþã de cei cãrora le-o datorez (asta cam aºa e, tãticu’! - n.n.). Uneori, viaþa m-a împins chiar, fãrã voia mea, spre ingratitudini (ce spuneam noi? - n.n.). ªtiu, însã, cã nu voi uita niciodatã ceea ce gîndesc acum (aº! - n.n.). Existã întîmplãri care ne înalþã ºi au o mai mare importanþã decît contextul în care s-au petrecut. Vã mulþumesc. Octavian Paler. 6 decembrie 1979“. Sã decodificãm puþin enigmaticele ploconiri împiedicate în ºalvari ale tovarãºului Paler. Pentru ce credeþi cã pusese o vorbã bunã bietul Dumitru Popescu?

Pur ºi simplu pentru alegerea redactorului-ºef, pentru a treia oarã la rînd, ca membru al C.C. al P.C.R. - e vorba de vestitul Congres al XII-lea al P.C.R., cel cu Pîrvulescu, care se desfãºurase cu puþine zile înainte de expedierea scrisorii, adicã la sfîrºitul toamnei lui 1979. Vedeþi cum se scrie istoria? ªi încheiem reproducînd o dedicaþie a marelui internaþionalist-proletar Zigu Ornea, pe cartea „Junimea ºi Junimismul“, al cãrei personaj central nu era nicidecum Titu Maiorescu, ci marea febleþe a criticului nostru, Dobrogeanu-Gherea: „Tovarãºului Dumitru Popescu sub a cãrui înþeleaptã tutelã spiritualã am debutat ºi colaborat la Scînteia, înaintea cãruia mã înclin respectuos ºi cu gratitudine recunoscãtoare. Z. ORNEA, 27 iunie 1975“. Fraza asta cu gratitudinea recunoscãtoare ne-a fãcut praf ºi aratã cã Ziguþu al nostru trebuie sã mai punã mîna pe limba românã. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 19 octombrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Politicieni fãrã patrie Integrarea în absolut prin mandravelã Leonardo Di Caprio este român Downloadarea din fundul curþii Plãceri electorale Dezastrul financiar din mass-media Israela ºi Înãlþimile Golan Nemaipomenitele aventuri ale lui Cãtãlin Botezatu Laszlo Tökeº, care fusese decorat, în 2009, de Traian Bãsescu, cu ordinul ,,Steaua României”, a pierdut ºi în instanþã dreptul de a poseda acest titlu de nobleþe, ce-i fusese retras de Consiliul de Onoare fiindcã solicitase Ungariei, în 2013, sã instituie un protectorat asupra Transilvaniei. Salutãm decizia Înaltei Curþi! Pentru copiii care au deschis mai tîrziu ochii (ºi revista) ºi nu ºtiu cine este individul respectiv, sintetizãm: un ticãlos. Poate cineva sã ne spunã de ce, dacã ne spãlãm cu apã româneascã, banii se duc la francezi, dacã aprindem becul, paralele iau calea Italiei, dacã folosim aragazul la care arde gazul metan românesc, de biºtari ne tapeazã tot urmaºii lui Fernandel, dacã vorbeºti c-o piesã la telefon, te uiþi la tembelizor, sau mergi cu maºina, carboavele o-ntind tot peste graniþã? La fel se întîmplã ºi cu profitul bãncilor de neajunsuri, al supermarketurilor, al afacerilor din mai toate domeniile vieþii economice. De ce? Pentru cã am fost, sîntem ºi, se pare, vom fi conduºi de politicieni fãrã patrie, pentru care singura politicã este maþul gros.

Pentru cã, dupã atîta manipulare, românii au devenit laºi, puþini dintre ei mai au sentimentul apartenenþei la o naþiune mãreaþã. Pãcat de acest popor, cã acceptã sã fie umilit de toate scursurile lumii.

Celebrul consumator de urinã nefiltratã Gregorian Bivolaru a fost prins, în Franþa. Probabil, dupã cum îi era obiceiul, era la una micã. Sau, în cel mai rãu caz, minorã. Faimosul guru, la care gura bate sperjuru’, se plimba prin Paris ca bulibaºa printre corturi, deºi avea azil politic în Suedia, unde putea sã stea liniºtit, urmãrind filme educative cu adeptele sale, care se integrau în absolut cît era ziulica de lungã. Fie la þãrmul mãrii, fie la Herculane, fie pe masa din bucãtãrie. Pe acest distins pornograf - despre care justiþia s-a pronunþat cã ar fi fãcut sex cu minore, ba chiar ºi trafic de persoane - l-au urmat în obsesiile sale mulþi tineri, de ambe sexe, care s-au lãsat convinºi de faptul cã integrarea în absolut trece prin mandravelã.

Studente de toatã mîna, repetente din vocaþie, minore fãrã minte, curve fãrã cãpãtîi, ba chiar ºi intelectuale bine înfipte în meandrele concretului, toate fãceau coadã la sãlaºul închipuitului. Pe spinarea lor, ºi nu numai, Grig a fãcut bani (murdari) frumoºi ºi a avut ºi mari discounturi la toate variantele de kama-sutra. Adicã el na mai aºteptat ca alþii, în spiralã, sã fie primit în Nirvana, a luat-o pe scurtãturã. ªi, pînã la un punct, i-a ieºit, cã nu l-a deranjat nimeni din meditaþie ºi ipocrizie.

Curvele nesatisfãcute - pardon, yoghinele - ziceau cã s-a bucurat de protecþia lui Adrian Nãstase, consãtean deal sãu, ºi a fratelui Gabriel Bivolaru, cel care a luat milioane de euro de la o bancã ºi nu s-a mai obosit sã-i dea înapoi. Acum, unii iniþiaþi îi cer Monicãi Macovei sã lãmureascã relaþiile ei cu marele guru, la care, dupã cum am precizat mai sus, gura bate turul. ªi returul.

Lume rea! O vedeþi pe Monica Macovei capabilã sã se integreze în absolut? Mira-m-aº. Totuºi, de ce se numeºte partidul ei M 10? De unde vine litera M? De la UE, cã tot este distinsa politicianã - europarlamentarã?

Mister total. Cît despre faptul cã adepþii MISA consumã urinã proaspãtã, de la þarã, ar fi elegant s-o lãsãm mai moale: gusturile (scabroase) nu se discutã. ªi-ar fi neproductiv sã-i condamnãm. Pãi împãtimiþii ãºtia ar putea rezolva, fãrã sã acceseze funduri (greºealã de tehnoredactare) europene, diverse probleme legate de

canalizare, în mii de localitãþi rurale. ªi la urmã, dacã þin neapãrat, pot sã se integreze ºi-n absolut, ca ºobolanii. E vreo problemã?

Mi-aduc aminte cã, la un moment dat, o judecãtoare ºi-a pierdut slujba pentru cã fãcuse niºte filme deocheate, în calitatea ei de vestalã a lui Bivolicã. Adicã ziua vorbea în pilde la tribunal, în robã, iar noaptea dãdea pildã la tot cartierul, în nudul gol.

Practic, viaþa ei se desfãºura precum circuitul apei în naturã. Ea era ºi ploaia care umplea lacul, ºi lacul în care se bãlãceau, orãcãind de plãcere ºi admiraþie pentru actul de justiþie, brostacii. Mare pãcat cã a fost înlãturatã, înainte sã aparã în boxerii acuzaþilor (sau boxa, naiba ºtie) Cristi Borcea, noul guru al judecãtoarelor cu lipici la portofel ºi cu paºaportul pentru integrarea în absolut la vedere. Totuºi, nu pot sã nu mã întreb cine a fãcut mai mult rãu societãþii: bãutorul de lichide filtrate de corpul uman, Gregorian Bivolaru, sau mîncãtorii de rahat din politicã? ªtiu care e rãspunsul la care vã gîndiþi, dar nu vã grãbiþi sã-l daþi, cã iar scapã Bivolaru. ªtiaþi cã Leonardo Di Caprio, proaspãt laureat al premiului Oscar, este român, dar a emigrat în America pe cînd era mic, iar Kate Winslet abia-i ajungea pînã la buric? Nu ºtiaþi, aºa-i? N-am vãzut atîta lipsã de culturã! În ce hal s-a degradat învãþãmîntul românesc! Ei, bine, bãiatul se trage dintr-un sat aflat la o aruncãturã de bãþ de Vaslui ºi-l chema Leonardo Acaprei. Aºadar, sã fim mîndri cã sîntem români. Aº zice cã sînt mîndru ºi pentru cã în filmul unguresc care a luat Oscarul pentru cel mai bun film strãin a jucat, într-un rol secundar, ºi Levente Molnar, de la teatrul din Cluj, dar aº minþi. Totuºi, actorul meritã felicitat, dincolo de orice spirit de glumã.

Arta-i artã, n-are bariere. Oricum, premiul nu l-a luat pentru cã ar fi talentat, ci pentru cã este din acelaºi oraº cu Florin Piersic.

Oscarul pentru cel mai bun actor politic în rol secundar l-a luat inventatorul filmului mut, Klaus Werner Iohannis.

Internetul a pãtruns masiv în satele româneºti, ocolind noroaiele imemoriale.

Problema e cã majoritatea peizanilor încã downloadeazã în fundul curþii, sau în lanul de porumb, unde-i aºteaptã cîte-un adept MISA care de sete plînsu-mi-s-a. ,,Plãcerea unei sarcini n-are nici o legãturã cu disconfortul unei campanii electorale”, zice duios Alina Gorghiu. Cînd a rostit cuvîntul plãcere, fãrã sã-i vinã roºul de Cotnari în obrãjori, mã gîndesc cã nu s-a referit la stãrile de greaþã, absolut fireºti, din campania electoralã, ci la procesul tehnologic premergãtor sarcinii.

Care, trebuie sã recunoaºtem, fiind buni cunoscãtori, e foarte plãcut.

Mass-media se aflã în cãdere continuã.

Din punct de vedere financiar, mai peste tot e un dezastru. Cele mai datoare televiziuni (la stat, la bãnci sau la furnizori) sînt: TVR (700 de milioane de lei), PRO TV (peste 673 de milioane), Realitatea TV (peste 408 milioane), Antena TV Group (peste 148 de milioane), Grupul RCS-RDS (peste 137 de milioane), Prima TV (peste 64 de milioane). Nici celelalte nu se simt prea bine. La presa scrisã e jale: Trustul ,,Adevãrul” are datorii de peste 540 de milioane de lei, Medien Holding (,,România liberã”), peste 137 de milioane, Mediafax Group (,,Gîndul”, ,,Ziarul financiar” ºi agenþia de presã omonimã), peste 70 de milioane, ,,Evenimentul zilei”, peste 20 de milioane, iar Hot News datoreazã peste 588.000 de lei. Datele corespund bilanþului pe 2014. Între timp, unele datorii au

crescut precum cota apelor Dunãrii în anii ploioºi.

DNA se laudã cu o eficienþã de 93% în 2015, fãcînduse raportul dintre cei trimiºi în judecatã ºi cei condamnaþi.

Totuºi, cu cei 7% (din peste 11.000 de dosare, ar însemna aproape 800 de dosare!) hãrþuiþi ºi dovediþi nevinovaþi, ce facem? Lor cine le repereazã onoarea? Amorul cocoºat dintre Israela ºi Liviu continuã cu un nou episod: ,,Liviu se macinã, chiar trãieºte drama lui, drama noastrã, drama României. E un tip foarte sociabil, care a luptat mereu pentru dreptate. El azi a plecat ca în orice altã zi, la prînz, la jogging, în Ciºmigiu. Stã 4 ore. Sper din toatã inima cã nu s-a dus la bãuturã”. Puºtoaica e naivã tare. Pãi cine aleargã 4 ore fãrã sã dea kilometrajul peste cap? Nimeni, frate, asta ar fi echivalentul a douã curse de Marathon. ªi vine ºi întrebarea-capcanã: cine stã la bãuturã 4 ore consecutiv ºi la rînd? Sincer? Toatã lumea care vrea sã uite de drama României. Cît despre Israela, sora mai mare a Cleopatrei, regina Egiptului, care s-a cocoþat ca o geladã pe Înãlþimile Golan în speranþa cã va mai vedea o datã felinarul de la capãtul tunelului, nu existã nici un dubiu: e un soi de Lolita pe invers. Care a nimerit cam prost, fiindcã, în România, pãtrunºi de drama continuã a þãrii lor, bãrbaþii e beþivi ºi mitocani atunci cînd socoteala de acasã nu se potriveºte cu mult visatul tort de arpacaº.

Ce credeþi cã a mai fãcut marele fustangiu Cãtãlin Botezatu?! N-a mai fãcut amor o sãptãmînã, fiindcã a fost plecat pe afarã ºi n-a mai vrut s-o înºele pe ,,ea”. Botezatu ãsta, dacã era politician, ajungea lejer împãratul României, atît de sincer e. Pe lîngã el, alde Bãsescu, Dragnea ori baronul Münchhausen sînt niºte cãlugãri budiºti. Totuºi, e important cã, dupã vîrsta de 50 de ani, Cãtãlin, viclean copil plecat de-acasã, doreºte sã facã numai lucruri frumoase, astfel încît, dupã ce va trece tîrîº-grãpiº ºi pragul de 60 de cotolani, sã se poatã retrage liniºtit, fie într-un post de ambasador, fie pe o insulã.

Sigur, îl mãnîncã pielea ºi sperã sã-l scarpine canibalii. ªi nu e vorba de canibalii americani, dupã cum scria, plin de patos, tînãrul student vegetarian (se hrãnea numai cu rãdãcini de gard) Ion Iliescu.

Care Iliescu a împlinit 86 de ani. E incredibil cît de longevivi sînt indivizii fãrã scrupule.

Cã tot fu 8 Martie... ªtiaþi cã femeile au primit drept de vot, în România, în 1938, dar abia în 1946 au participat efectiv la procesul electoral? Asta cu mult înaintea Liechensteinului, care le-a acordat acest drept frumoaselor prinþese de pe acolo abia în 1975! Nu vã mai omor cu faptul cã singura persoanã din lume care a luat douã premii Nobel pentru douã ºtiinþe – fizicã (1903) ºi chimie (1911) - e tot o reprezentantã a sexului slab, Marie Curie. De fapt, în familia ãsteia cine nu avea Nobelul spãla vasele, aºa cã-l poseda sãlbatic ºi soþul ei, Pierre (îl luaserã împreunã, în 1903), ºi fiica Irène Joliot-Curie (în 1935). Sã mai zicã vreunul cã femeile e proaste, cã nu ºtiu ce-i fac! De fapt, este sexul deºtept. E drept cã, dacã ºtii cum sã le iei ºi cum sã le înmoi cu inimioare, ciocolate ºi reacþii chimice dintre cele mai diverse, femeile devin niºte jucãrii de pluº.

Fiindcã tot sîntem la capitolul preferat al lui Cãtãlin Botezatu, sã amintim cã prima femeie de ºtiinþã atestatã documentar nu e, dupã cum cred majoritatea absolvenþilor de liceu, Bianca Drãguºanu, ci Merit Ptah, doctor-ºef în Egiptul anului 2700 î.Chr. Adicã era leat cu Israela. Iar prima profesoarã, Cãtãline, a fost italianca Laura Bassi (21 de ani), în 1732. Ce-ai mai fi iubit-o ºi p-asta, ce-ai fi tîrît-o prin tabloide, ce-ai mai fi lãsat-o cu burta la gurã! Cã obiceiul din fire n-are lecuire.

Fostul rege Mihai e în mare suferinþã. Îi dorim sãnãtate acestei victime a istoriei, cãreia Dumnezeu i-a oferit privilegiul de a-ºi vedea adversarii rãpuºi de propriile greºeli (Carol al II-lea, Mareºalul Antonescu ºi, mai ales, comuniºtii). Cît despre locul ºi rolul sãu în istoria României, au fost, pur ºi simplu, unele decorative.

Dupã cum vedeþi, ,,Sãptãmîna pe scurt”, cea mai celebrã rubricã de pamflet de pe mapamondul lumii, merge voiniceºte mai departe. Bucuraþi-vã ºi trataþi-o ca atare...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Planeta-i bolnavã...

Se dedicã Tribunului ºi scriitorului stilist, artist de o vastã culturã, care era convins, ca ºi mine, cã vindecarea Planetei poate avea loc numai prin aprofundarea sfintelor precepte christice... * * * Planeta-i bolnavã... Forþe oculte, care cer desfiinþarea statelor naþionale, ulcereazã cultura ºi economia acestora ºi le obligã sã accepte sinistra tezã a lui Leonid Brejnev, care înseamnã cinica „independenþã limitatã”. În Anglia, familia regalã vieþuieºte într-un „bazar de perversitãþi”... ªi, în numele celui mai blînd, celui mai pur, celui mai înþelept om care-a trãit vreodatã pe pãmînt - Mîntuitorul, Domnul nostru Isus Christos – locuitorii acestei planete stau cu gînd sã se omoare, ca în însîngerata Spanie, a lui Cervantes, a lui Velasquez, Manuel de Falia, Pablo Picasso, Pablo Casals ºi Federico Garcia Lorca, în þara în care s-a conturat, cîndva, paradisiacul „Siglo d’oro”...

Bascii ºi urmaºii Împãratului Traian trãiesc în cea mai neagrã duºmãnie, parcã omagiind ideologia cãlãului Thomas Torquemada! Citesc într-o revistã cã... marele Kohl, cel ce a unit cele douã Germanii, neîndreptãþite la blestamata Yaltã, se face vinovat de încãlcarea legilor, iar Berlusconi, în patria lui Dante, a lui Michelangelo, Verdi ºi Puccini, e ca ºi fariseul din „Noul Testament”: nu-ºi vede greºelile îngrozitoare ºi îi judecã, farã milã, pe oamenii sãi! În Franþa, în damnatul Secol XX, tulburãtorul scriitor Pierre Drieu la Rochelle a fost umilit de generalul Charles De Gaulle, cel care proslãvea democraþia burghezã ºi „Drepturile omului”... S-a uitat cã sîntem creºtini, cã au pierit Sodoma ºi Gomora, pedepsite fiind de Domnul, pentru desfrîul lor respingãtor ºi, fãrã pic de ruºine, pe homosexuali îi apãrau; le gãsim sofisticate justificãri, ca ºi prostituatelor de pretutindeni, ce-ºi vînd trupul ºi sufletul, pe mulþi, foarte mulþi arginþi, asemenea lui Iuda Iscarioteanul!

Planeta-i bolnavã... ªi prea puþini îºi dau seama de acest atît de crud adevãr, preferînd sã trãiascã-n pãcat, neavînd, Doamne, Dumnezeule, revelaþia cãinþei christice, a generozitãþii, a menirii de a-l ajuta pe cel nenorocit ºi, mai cu seamã, de-a face mult bine celor ce rãul nil vor...

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

Planeta-i bolnavã... Creºtinii, care se roagã ºi se spovedesc, la Crãciun ºi la Paºte, crezînd în Acelaºi Isus, au aplaudat bombardarea celor o mie de biserici, într-o Iugoslavie însîngeratã, transformatã într-o înlãnþuire de lugubre cimitire, iar la Bucureºti, oameni farã cer ºi Dumnezeu, pe soþii Ceauºescu i-au ucis, farã pic de remuºcare, în loc sã se închine, în bisericile noastre, mereu miºcãtoare de inimi, ºi sã spunã smeriþi: „Suspinãm pentru aproapele ce greºeºte, pentru ca, odatã cu acesta, sã suspinãm ºi noi, fiindcã sîntem cu toþii vinovaþi în ale pãcatelor”. Apoi, sã adauge: „Adevãrata dragoste de aproapele nu numai cã dã pe faþã neajunsurile aproapelui, dar, dimpotrivã, se strãduieºte, pe cît e cu putinþã, sã le ascundã, sub acoperãmîntul sãu, din faþa oamenilor rãi”...

Planeta-i bolnavã... Au apãrut cãrþi mincinoase, care neagã existenþa lui Shakespeare, pe olimpianul Goethe îl fac „pederast”, uitînd cã el a înãlþat, la dimensiune de mit, „eternul feminin”... Pe Eminescu l-au considerat un anacronic ºi protolegionar, iar într-un Festival „George Enescu”, au socotit, cu minþile lor otrãvite de spiritul dizolvant, cã-i prea costisitor ºi nimãnui nu-i foloseºte! În þãri cu o bogatã tradiþie culturalã, o capodoperã de Mozart a fost interpretatã în mod neruºinat, cu actori veniþi pe scenã în pielea goalã, iar sublimul imn al iubirii, nepieritoarea poveste a lui Tristan ºi Isolda, recreatã de Wagner cu o ardentã dãruire, a fost profanat, într-un numãr de bar, cu aspecte erotice de cel mai prost gust, înlocuind lipsa de mãiestrie cu cele mai animalice scene ale unei civilizaþii morbide ºi sortite pieirii!

Planeta-i îngrozitor de bolnavã...

Dar, a fi pesimist în legãturã cu viitorul omenirii înseamnã a face pact cu diavolul ºi cu a rãului lume, precum ºi a-L trãda pe Domnul nostru Isus Christos, nesocotind învãþãturile sfinte, care, de-a lungul anilor, au împins societatea înainte.

O... Doamne, Dumnezeule Doamne, trãind smerit, muncind intens ºi rodnic, în ambianþa generozitãþii ºi a iubirii de oameni, putem „melodia” pe rãscolitoarele cuvinte ale unui poet oriental, cu sufletul pur, aidoma izvoarelor limpezi de munte: „Cu glorie de aur, icoana Ta va strãluci, stãpînã pe-ntuneric./ În ziua aceea, Doamne, pe toþi sã-i pomeneºti,/ ca sfinþi ºi morþi de rînd sã odihneascã-n pace”...

DORU POPOVICI

Metamorfoza din Ciºmigiu Orice iubitor de naturã nu poate decît sã rãmînã plãcut surprins de aspectul cunoscutului parc bucureºtean, de frumuseþea vegetaþiei de tip crîng (mai cu seamã în porþiunea din faþa Primãriei), unde, sub soarele de primãvarã, se lãfãie, în toatã splendoarea lor, brebeneii, ghioceii ºi alte plante specifice sezonului.

Cînd vorbesc de metamorfoza acestei grãdini publice, am în vedere contribuþia ingenioasã a echipei de grãdinari, care a dorit sã ne rãsfeþe privirile cu prezenþa acestor plante timpurii, ce întregesc în mod fericit, prin prospeþimea ºi varietatea lor, aspectul parcului. Plantarea ghioceilor, a brînduºelor ºi a brebeneilor, flori specifice zonei crîngurilor sãlbatice

din pãduri, vine sã îmbogãþeascã ºi sã întregeascã vegetaþia bãtrînului Ciºmigiu, sporindu-i paleta coloristicã.

Iniþiativa horticultorilor, aceºti iubitori de frumos, se recomandã a fi extinsã în toate parcurile din Capitalã ºi, de ce nu, din întreaga þarã. În acest sens, ar fi salutare iniþiative similare din partea edililor ce au în îngrijire zonele de agrement, astfel încît ºi alte parcuri din Bucureºti (Herãstrãu, Moghioroº, Bazilescu, IOR etc.) sã devinã adevãrate oaze de frumuseþe, în care vizitatorii sã se simtã ca ºi cum s-ar afla în mijlocul unor poieniþe din bogatele pãduri ale þãrii noastre.

ELENA VOICU

Un Don Juan al României: actorul Ion Dichiseanu

MICROSIOANE Maximã Orice lucru din trecut, învãþîndu-l, trebuie sã te ajute pentru viitor.

Record Minutul acela extraordinar din ziua aceea glorioasã l-a impus pentru un timp nesfîrºit în memoria semenilor.

Respect Cînd primeºti oaspetele, e frumos sã stai puþin cu capul înclinat în jos.

Dar nu într-atîta, încît el sã ºi-l ridice prea sus.

Record în timp În numai doi ani de la absolvirea facultãþii, el a prins pe o peliculã specialã, îmbibatã cu ulei, trei mii patru sute optzeci ºi trei de muºte, trei sute de bondari ºi patruzeci de fluturi, adicã o datã ºi jumãtate mai mult decît în toatã perioada studenþiei.

VASILE BÃRAN

TABLETÃ DE SCRIITOR

Sufletul Oamenii vorbesc despre suflet ca despre o bucatã de pîine, ca despre cîinele din bãtãturã, sau despre vreo emisiune de la televizor, unde primeazã picioarele dezgolite, sînii siliconaþi, limbajul golãnesc al invitaþilor, dar, uneori, ºi al moderatorilor... Toþi, nãscuþi parcã din aceiaºi viermi ai pãmîntului, pîrjolitori de frumos. Oare sã fi vãzut cineva, vreodatã, cum aratã sufletul în realitate? Privind prin prisma felului nostru de a ne comporta, am fi înclinaþi sã credem cã sufletul este ceva magic, cu toate cã, aparent, mulþi dintre noi, în fãþãrnicia noastrã, sîntem cu totul altfel decît pãrem a fi în realitate.

Faptele noastre, de multe ori îndoielnice, ne dau de gol. ªi atunci, pentru a ne scuza toate matrapazlîcurile care ne trec prin cap, aruncãm vina pe suflet. De unde aceastã nãscocire ºi cine o fi scoso, nu ºtim, dar presupunem cã ºi aici este vorba de un interes al cuiva. ªi se poate proba, de-a lungul timpului, prin predicile religioase. Ale preoþilor care, înainte de a fi ceea ce sînt, au, ºi ei, familii, copii, tabieturi... Au dreptul sã iubeascã ºi sã chefuiascã ºi, chiar dacã legea bisericeascã nu le permite acest lucru, se ºtie cã ºi ei beau ºi umblã cu femei. Nu insistãm pe aceastã chestiune.

Spunem, însã, cã sufletul este ceva imaginar, care þine de gînd, nu de spirit, ºi nici de bibliotecã. Trupul este intermediarul...

Altfel nu se explicã de ce unii oameni, care sînt catalogaþi cã au suflet

bun în relaþiile lor cu colegii de muncã, iar între pereþii casei îºi rup nevasta în douã cu bãtaia, îºi înfometeazã ºi-ºi tortureazã copiii, ba îi mai ºi omoarã, se laudã, în schimb, cã iubesc animalele, pe care nu le au.

Despre ce suflet sã fie vorba? Existã, oare, mai multe feluri de suflet? Unul bun ºi altul rãu, pe care le purtãm cu noi în buzunar, sau în geanta diplomat, schimbîndu-le în funcþie de interes?

Pentru cã faptele rele, oamenii nu le fac fiindcã au suflet bun. De fapt, nimeni nu a vãzut vreodatã sufletul; nici mãcar cei ce trãiesc pe aceastã lume de zici cã i-a uitat Dumnezeu nu pot confirma sau deºira firul poveºtilor despre existenþa ºi alcãtuirea lui. Atunci, oare cum am putea privi sufletul, prin realitatea lumii în care trãim? E vorba de sufletul adevãrat, sau de cel al vieþii de Apoi? Sînt întrebãri care nu cred cã vor fi vreodatã lãmurite, sau analizate de cineva, pînã ce respectivul nu are vreun interes.

Rãmînem la pãrerea cã sufletul nu existã decît la nivel de percepþie ºi de rugãciune, pentru a ne stãpîni pornirile, pentru a nu face rãu ºi a nu-i face pe cei din jur sã sufere. Cu alte cuvinte, în gîndirea noastrã, sufletul a fost inventat cu scopul de a nu face rãu, dar ºi ca unitate de mãsurã a fiinþei omului, în colectivitatea în care trãieºte: om bun/om rãu.

Oricum, sufletul o sã rãmînã mereu bun ºi generos faþã de toatã lumea, cu toate slãbiciunile ei, în ciuda controverselor din chiar conþinutul acestor rînduri.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Pag. a 5-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

O noapte de mai Ningea cu petale în noaptea aceea...

Se ridicase deasupra oraºului o Lunã imensã, incredibilã, ca într-un îndelung premeditat decor.

Misterios, în pieptul micii coline, se decupau turnurile Mînãstirii Vãcãreºti. ... Lãsasem departe voioºia, bine hrãnitã cu licori, de la Lido. Mai exact spus, evadasem dintre acei oameni, pasionaþi de paradoxuri, trecînd cu uºurinþã cuvîntul înaintea ideii, anulînd, între douã sorbituri de whisky, oameni ºi cãrþi. Nu, nu era locul meu acolo! Judecãþile asupra oamenilor m-au terorizat întotdeauna, poate tocmai pentru cã n-am putut nicicînd sã mã grãbesc a le formula. Omul l-am asemãnat întotdeauna ca un univers labirintic, gîndindu-l îndatorat nu numai certitudinii, ci ºi imprevizibilului. ªi cînd faptele limpezi mau obligat sã mã decid la o calificare a cuiva, am fãcuto cu pãrerea de rãu a celui deprins sã creadã cã mai importante sînt zilele ce vor urma din viaþa unui om, decît cele ce s-au petrecut, bune sau rele.

Poate totuºi nu aº fi plecat ºi m-aº fi lãsat asediat de muzica, surprinzãtor de liniºtitã, dacã... Dacã n-ar fi apãrut, într-un comun costum popular, tînãra cîntãreaþã cu faþa prelungã, urmãritã de mîinile scãpate din frîu ale unora, cîntãritã negustoreºte de alþii. Poate cã nici nu era aºa. Poate datoritã stãrii mele de spirit eram gata sã suspectez pe toatã lumea de primitive porniri erotice.

Ce importanþã mai are?

Cert este cã la apariþia tinerei cîntãreþe, unul dintre comeseni a exclamat, privindu-mã: - Parcã-i din Grigorescu!

L-am privit cu uimire, cu bucurie, pe cel care aruncase replica, mi s-a pãrut admirativã, ºi pe care îl socotisem, pe nedrept, un citadin desensibilizat. Mã grãbisem, gîndeam, sã cred într-o preatimpurie blazare a cunoscuþilor mei. ªi, iatã cã unul dintre ei, adresîndu-mi-se, fãcea o asemenea constatare, contrazicîndu-mã.

- Asociaþia îmi pare mai mult decît fireascã!, l-am aprobat, încercînd sã aduc discuþia pe fãgaºul oricum de preferat eternei ciopîrþiri de glorii...

- Da - a adãugat acelaºi, strîngînd uºor pleoapele, subþiindu-ºi privirile, cu arta omului de lume ºi de nuanþã - da, dar îi lipseºte... carul cu boi!

Un hohot general s-a înãlþat în preajmã-mi..

Apoi, cîntãreaþa, la care nu puteai sã nu observi ovalul blînd al feþei, ºi-a început repertoriul. Acelaºi, în fiecare searã. Cînta uºor artificial. Pãrea la un spectacol susþinut într-o salã de vatã. Pînã cînd, dintr-o datã, vocea s-a coborît parcã în adîncurile fiinþei ºi a scos de acolo sunete grave. O imita vizibil pe Maria Tãnase, care a fost, fãrã îndoialã, unul din geniile cîntecului nostru popular. Deºi modelul era uºor detectabil, deºi tragismul celei care a fost Marea Împãrãteasã a cîntecului românesc era uºor trãdat prin imposibilitatea, explicabilã, de a ajunge la tulburãtoarele imprecaþii ale cunoscutului blestem („Cine iubeºte ºi lasã / Dumnezeu sã-i dea pedeapsã“), senzaþia de autentic nu era absentã. Semn cã a-þi cãuta sufletul pe cãrãrile unui înaintaº de seamã nu echivaleazã cu o autocondamnare artisticã.

Evident, sînt împrejurãri cînd a urma un maestru nu te aºazã într-o situaþie de epigonism subaltern.

Am evocat-o, natural, în discuþia ce a urmat, pe cea care parcã surîdea trist dintre cuvintele tinerei cîntãreþe.

Vocea inegalabilã, unicã, a marii artiste s-ar fi putut întîlni, într-un chip ideal, cu nuanþele fãrã limitã ale cuvîntului arghezian, am spus, la un moment dat. De aici s-a declanºat, în fond, tot ce a urmat. Cineva a avut cutezanþa crimei, de neiertat, a punerii creaþiei argheziene sub semnul întrebãrii, cu o revoltãtoare nonºalanþã. Dupã ce a azvîrlit primitivele-i vorbe, s-a înclinat, concentrat, asupra paharului înalt, dialogînd prin paiul de orez cu bãutura în care se îmbãiau douã cuburi de gheaþã.

L-am privit îndelung, îngrijorat, întristat, tulburat. În faþa celui mai nevinovat atentat la idolii mei literari, încerc întotdeauna o violentã senzaþie de durere fizicã.

L-am privit îndelung, îngrijorat, compãtimindu-l ºi, pretextînd un motiv oarecare, am plecat. Lãsîndu-i plãcerea de a mã forfeca în lipsã, mult ºi bine. M-am îndreptat spre Atheneul Român, care trona, suveran al cetãþii, întro atitudine de un luminos echilibru de icoanã. Dintre frunzele nematurizate ale arborilor, domina parcã eternitatea statuia lui Eminescu. Doar la cîþiva paºi de acest sacru spaþiu al ideii, cineva nãscuse, prin cuvinte, crima, cutezînd sã arunce vorbe fãrã noimã cãtre numele contemporanului, în viitorime, al Luceafãrului.

Am pornit, mai întîi, ca într-o cãlãtorie eliberatoare, cu maºina spre lacurile de la marginea oraºului, spre Bãneasa. Simþeam cum se transmitea volanului crisparea lãuntricã de care nu mã puteam desprinde.

Plãmînii de noapte ºi de zi ai metropolei respirau tihnit, tainic. Cît de captivante pot fi împrejurimile oraºelor, noaptea! Îi poþi auzi - dacã duci cu tine, din copilãrie, destãinuirile intime ale naturii, freamãtul îndepãrtat, ºoptit, al cîmpiei. Undeva, în stînga, din grîu, speriatã de noapte, s-a înãlþat o pasãre. ªi grîul vãlurea lin, ºoptitor. La marginea cerului, o stea aluneca încet, ca-ntr-o joacã, fãrã a fi vãzutã de Lunã. Apoi, toate acele sunete fãrã înþeles, armonizîndu-se dupã legile nescrise ale orizonturilor, într-un concert de inefabile.

La un moment dat, am renunþat la identificarea mulþimii sunetelor ºi, învãluit în drumul lor onomatopeic, înãlþîndu-se de jos, de sub fire de iarbã, de sub lutul întunecat, luîndu-ºi zborul, fãrã veste, ca o respiraþie ritualicã, spre cîmpia stelelor, am auzit liniºtea cotropindu-mã.

Cîmpia nu mai era departe, ºi neliniºtea nu mã mai însoþea ca pe un datornic.

Am revenit în oraº, i-am strãbãtut fãrã þel strãzi necunoscute, cãutînd, ori vrînd sã uit ceva! Întrun tîrziu, nu ºtiu cum am ajuns lîngã turnurile Mînãstirii Vãcãreºti, vegheate de Luna imensã, incredibilã, decorativã. ªtiam, în dreapta, strada ce urca spre Casa Lui, spre împãrãþia Marelui Meºter, pe care l-am divinizat de mult, din anii de liceu, cînd încã se mai auzeau în glasul profesorilor de literaturã ecourile stingheritoare ale unui niciodatã îndeajuns denunþat pamflet antiarghezian (auzi, paradox!), invectivã fãrã noimã, intratã de pe atunci într-o necesarã putrefacþie moralã. Acei ani de liceu, cînd Tudor Arghezi, marele nostru poet, nu fusese integrat manualelor ºcolare, dintro jenantã obtuzitate, definitã ca atare puþin mai tîrziu.

Prin repunerea în drepturile spirituale, de care cineva cercase sã se atingã, fãrã spaima de neuitãrile posteritãþii, s-a fãcut un mare act de justiþie. Atentatul - ale cãrui circumstanþe îmi par, azi, fãrã interes - la unul din semeþele piscuri ale simþirii româneºti prin verbe, metaforã ºi idee n-a putut decît, cel mult, înverºuna marele fluviu sã-ºi urmeze calea, pe matca ce ºi-o zidise prin efort genial ºi predestinare. Din toatã platoºa de vorbe aruncate de un creion, înstrãinat vizibil de ideea de valoare naþionalã, în ograda fãrã pãreche a Meºterului, n-a mai rãmas nimic.

S-a reînãlþat, însã, ºi continuã sã se înalþe, dominatoare în conºtiinþa româneascã ºi universalã, opera Meºterului, a celui ce a ºtiut sã adune în trupul versului, în imprevizibilul destin al frazei, fulgerãrile cuvîntului, împerechindu-le cu mînã de bijutier, iscînd cuvinte potrivite, inegalabile monumente ale expresiei literare.

Era tîrziu. M-am îndreptat cãtre Cetatea Mãrþiºorului. Casa, undeva, la capãtul livezii, nimbatã de lumina Lunii, îºi visa amintirile. Pomii, pe trunchiul cãrora Meºterul îºi purtase palmele cu aceeaºi gingaºã afecþiune cu care înconjurase cuvintele, într-o unicã adoraþie, îºi legãnau lin ramurile încãrcate de flori albe.

Pe aici, prin aceastã livadã, cu pomi vîrstnici acum, tineri altãdatã, ºi-a scris Tudor Arghezi o parte din viaþã. Multe nu se mai aud acum, aici... Nici pasul uºor al Domniþei care, de multã vreme, suferã în cartea poetului. Nici monotonul imn al visãrii. Nici paºii cutezãtori ai neastîmpãratului Zdreanþã, care ºi-a ridicat, cu dezinvolturã, spre lume, mirificii lui ochi de faianþã.

ALBUMUL CU POZE RARE

Un trio redutabil: Iurie Darie, Ilarion Ciobanu ºi Amza Pellea.

S-au dus toate... ªi au rãmas toate... În tihna aleii, iarba, cãlcatã arare de paºi, dormea într-o vegetalã împãcare. ªtiam, undeva, sub scutul pomilor, îngemãnate, cele douã semne lãsate privirilor, pentru a spune cã acolo odihneºte cel ce a trudit cu har rodnic pe ogorul cuvîntului ºi al gîndului, alãturi de legendara Doamnã Paraschiva, scoborîtoare din plaiurile Moldovei cãtre inima Poetului. ...L-am vãzut pe Tudor Arghezi, îndeaproape, în cîteva rînduri, în prilejuri, în genere, festive. L-am privit cu îndelungã sfialã ºi am avut întotdeauna sentimentul cã - dacã s-ar fi ivit ocazia - mi-ar fi fost greu sã îngemãn cuvintele potrivite pentru a-mi exprima admiraþia întreagã. Nu o datã, pe cînd trãia poetul, mi-am oprit paºii în preajma Mãrþiºorului, ducîndu-mi numai privirile pînã-n ferestrele Mãrþiºorului, purtîndu-le cu sfialã spre locurile unde vorbele se supuneau unei alchimii, locuri ce vor uimi ºi lumina fãrã contenire.

Peste tihna nopþii, a trecut uºor o brizã primãvãratecã. Copacii au început sã-ºi legene, sub Lunã, ramurile sãrbãtorite-n petale. O ploaie albã, rotitoare - zbor de fluturi liliputani - a animat livada.

Trecea prin toate un duh de etern, ºi n-ar fi fost de necrezut dacã s-ar fi întîmplat sã-l vãd pãºind agale, cu pasul mãsurat ºi gospodar, pe însuºi poetul; întregind acest miracol al anotimpurilor, cãrora el a ºtiut sã le fie oaspete pînã-n adîncuri ºi sã le dea din viaþa Lui viaþã Pentru Totdeauna. Hotãrîndu-le netrecãtoare.

Da, sînt singur, am vãzut în acea noapte de mai cum pomii, scuturîndu-se lin de petale, scriau, cu frazele lor de flori albe, un poem veºnic pentru Poetul ce i-a odrãslit cãtre Viaþã ca pe niºte fiinþe.

Atunci, abia atunci cred a fi înþeles mai exact celebrele cuvinte, ivite din însãºi pana maestrului, despre Cetatea de poezie ºi visare a Mãrþiºorului: „Mãrþiºorul e patria literaturii mele (...) Pentru mine, Mãrþiºorul e un lucru de neuitat. Cred cã acolo mi s-a plãmãdit cerneala ºi mi-a înviat oarecum condeiul“.

Drumul mare al oraºului m-a aflat însoþit, astfel, cu liniºtea certitudinilor.

NICOLAE DRAGOª (1982)

CIOBURI DE GÎNDURI

A venit primãvara!

Toate cîmpurile noastre strãmoºeºti se aflã în plinã sãrbãtoare! Miliarde ºi miliarde de flori ºi-au pornit artileria grea ºi trag salve de luminã spre cer!

A venit primãvara! Pe cerul minþii noastre nici un Mig ºi nici un F16 nu ne tulburã liniºtea, ci numai zborul gîzelor lãsate de Domnul ne salutã parcã, în trecerea lor himericã prin faþa ochilor noºtri uimiþi de atîta frumos! A venit primãvara, lume frumoasã ºi lipsitã de propria ta mãsurã! A venit primãvara cea dintru începuturi dãruitã þie ca semn al veºniciei tale! Bucurã-te de ea ºi vino ºi tu lîngã ziditorul lumii cu propria ta luminã! A venit primãvara, prieteni dragi, ce mult aº vrea sã fiu o floare de luminã în sufletul vostru curat ºi frumos!

ILARION BOCA

Pag. a 6-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini OGLINDA LIBERTÃÞII

Secera ºi ciocanul (8) Trecutul rãmîne legenda în care este sculptatã amintirea lui.

A fost odatã... COMUNISMUL, care ºi-a întins tentaculele ca o caracatiþã, acaparînd întreaga putere politicã ºi economicã.

La 19 noiembrie 1946, cînd au fost organizate primele alegeri postbelice, forþele democrate au obþinut o mare victorie electoralã. Adunarea deputaþilor a votat legea privind înfiinþarea oficiilor industriale, în scopul supravegherii ºi controlului activitãþii economice.

La 9 iulie 1947, România a intrat în O.N.U. La 30 iulie 1947, Partidul Naþional Þãrãnesc (Maniu) este dizolvat. La 30 noiembrie 1947, are loc procesul intentat conducãtorilor fostului Partid Naþional Þãrãnesc, ºi astfel reprezentanþii partidelor „burgheze“ sînt înlãturaþi ºi condamnaþi. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I abdicã ºi pãrãseºte þara. Este proclamatã Republica Popularã Românã. În instituþiile de învãþãmînt superior încep sã se predea cursuri de filozofie marxistã. Între 21 - 23 februarie 1948, se desfãºura Congresul de unificare a P.C.R. cu P.S.D. ºi de creare, pe baza învãþãturii marxism-leniniste, a Partidului Muncitoresc Român, partid unic al clasei muncitoare. În aceastã perioadã, încep lucrãrile pe ºantierele naþionale ale tineretului de la Bumbeºti - Livezeni, Salva Viºeu ºi

În vizitã la Lenin Ca sã ajung pînã la el, am cheltuit aproape douãzeci de mii de dolari - cadouri nevestelor comisarilor, bacºiºuri soldaþilor roºii, daruri orfelinatelor - dar nu regret. Mi se spunea cã Vladimir Ilici era bolnav, obosit ºi cã nu putea sã primeascã pe nimeni, în afarã de persoanele apropiate. Nu mai locuia la Moscova, ci într-un sat din apropiere, într-o veche locuinþã boiereascã, unde, la intrare, se vedea obiºnuitul peristil de coloane albe.

Vineri seara, ultimele dificultãþi furã înlãturate ºi am fost înºtiinþat prin telefon cã eram aºteptat duminicã. Lui Lenin, i se spusese cã fondurile mele ar putea sã ajute începuturile anevoioase ale Noii Politici Economice ºi acesta consimþise sã mã vadã. Am fost primit de soþia sa, o femeie tãcutã, care m-a privit aºa cum privesc infirmierele un nou bolnav care intrã într-un salon de spital.

Lenin se afla pe un mic balcon, aºezat la o masa mare, acoperitã cu foi de desen. Mi-a fãcut impresia unui condamnat cãruia i se permite, în ultimele ore pe care le mai avea de trãit, sã-ºi piardã timpul în liniºte, cu fleacuri.

Chipul sãu foarte cunoscut, cu trãsãturi mongoloide, pãrea sculptat într-un material care îl fãcea sã parã þeapãn. Între buzele respingãtoare se vedeau douã rînduri sinistre de dinþi, ca ai unui cap de mort. Craniul, lung ºi gol, fãcea impresia unei urne primitive, tãiatã din osul frontal al unui monstru fosil. Doi ochi vicleni ºi inchizitoriali, de pasãre de pradã, stãteau pitulaþi îndãrãtul pleoapelor însîngerate. Mîinile se jucau neglijent cu un creion de argint: se vedea cã fuseserã groase ºi puternice, mîini de mujic, iar aspectul lor descãrnat anunþa apropierea morþii. Nu voi uita niciodatã urechile lui de fildeº lustruit, întinse în afarã, ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii, înainte de liniºtea cea mare.

Primele minute ale conversaþiei noastre au fost, mai degrabã, penibile. Lenin încerca sã mã cîntãreascã, dar cu un aer distrat, ca ºi cum ºi-ar fi îndeplinit o datorie de care, de acum înainte, nu se va mai sinchisi. Iar eu, în faþa acelei mãºti obosite de culoarea ºofranului, nu mai gãseam curajul sã-i pun întrebãrile pentru care venisem.

Am îngînat, la întîmplare, o laudã despre marea operã pe care o sãvãrºise în Rusia. În acel moment, faþa aceea pe jumãtate moartã se umplu de strîmbãturi spectrale, care voiau sã fie un zîmbet sarcastic.

- Dar totul era fãcut, exclamã Lenin, cu o însufleþire neaºteptatã ºi aproape crudã, totul era fãcut înainte de a veni noi! Strãinii ºi imbecilii presupun cã s-a creat ceva nou. Eroare de burghezi orbi. Bolºevicii n-au fãcut altceva decît sã adopte, dezvoltîndu-l, regimul instaurat de anumite þãri ºi care este singurul potrivit pentru poporul rus. Nu se pot guverna o sutã de milioane de brute fãrã bãþ, fãrã spioni, fãrã Poliþie Secretã, fãrã teroare ºi fãrã spînzurãtori, fãrã tribunale militare, muncã silnicã ºi torturi. Noi am schimbat numai clasa care îºi baza guvernarea pe acest sistem. Acolo unde erau ºaizeci de mii de nobili ºi patruzeci de mii de mari funcþionari, în

Polemici

Lunca Prutului. Uzina de strunguri Arad îºi începe producþia. Prin muncã voluntarã, se construieºte Fabrica de confecþii din Bucureºti. În 1949, sînt înfiinþate uzinele „ELECTROPUTERE“, din Craiova, Uzina „SEMÃNÃTOAREA”, din Bucureºti, Institutul de arheologie, din Cluj, Institutul de Istorie a Artei, Bucureºti, Muzeul de Artã al R.P.R. În Studioul „Bucureºti”, recent înfiinþat, se realizeazã filmul de lung metraj RÃSUNà VALEA, dedicat muncii brigadierilor. Se înfiinþeazã orchestra „Barbu Lãutaru“; Pe o suprafaþã de 30 ha. se construiesc Centrul Cinematografic BUFTEA; Studioul cinematografic „Al. SAHIA”; Institutul de arte plastice „N.Grigorescu“; UNIUNEA ARTIªTILOR PLASTICI º.a.

Scriitori de mare valoare au scris ºi publicat cãrþi, cum ar fi: CONSTANTIN NOICA „Echilibrul spiritual“; Profesorul NICOLAE PAULESCU „Noþiunile de suflet ºi Dumnezeu în fiziologie“; MIRCEA HANDOCA „Convorbiri cu, ºi despre MIRCEA ELIADE“; VLADIMIR PETERCA „Regele Solomon în Biblia ebraica ºi în cea Greacã“; ZAHARIA STANCU „Desculþ“; MIHAIL SADOVEANU „Mitrea Cocor“; CAMIL PETRESCU: „Bãlcescu ºi Cei ce plãtesc cu viaþa“.

1950 – 1955 - se construieºte CASA SCÎNTEII; 1952 – construirea oraºului ONEªTI; 1953 – Uzina „AUTOBUZUL“ ºi TEATRUL DE OPERÃ ªI BALET;

1954 – Uzinele „STEAGUL ROªU“ din Braºov; 1955 – Hidrocentrala Sadu începe sã producã energie electricã; 1960 – este terminatã construcþia SÃLII PALATULUI. În aceastã perioadã, mereu ne-am lovit de „nesimþiþii autentici“. Activiºtii de partid - un fel de „bãgãtori de seamã“, care nu fãceau nimic, „tãiau frunze la cîini“, dar ei erau, peste tot, stãpîni.

La Plenara C.C. al P.M.R., din 22.III.1965, în funcþia de prim-secretar al C.C. al P.M.R. a fost ales NICOLAE CEAUªESCU care, în scurt timp, a pus capãt epocii staliniste, vinovatã de toate atrocitãþile comise în þara noastrã (arestãri abuzive etc, etc, etc.)

Ceauºescu a elaborat o nouã Constituþie ºi a întreprins unele acþiuni în vederea îmbunãtãþirii relaþiilor de bunã vecinãtate între statele europene aparþinînd unor sisteme social-politice diferite.

Se fac vizite oficiale în þãri socialiste ºi capitaliste, TOVARAªUL fiind plimbat chiar în caleaºca Reginei Angliei.

România, în acea perioadã, a fost vizitatã de numeroºi ºefi de state socialiste ºi capitaliste, printre care ºi „stãpînul lumii“ - preºedintele Statelor Unite Richard Nixon.

S-au construit cartiere întregi de locuinþe, staþiunile de pe litoralul românesc au înflorit, costul unui bilet pe litoral fiind accesibil pentru orice buzunar.

Metroul, o altã mare realizare a generaþiei mele, pentru cã ea le-a fãcut, nu comunismul ºi, cea mai importantã construcþie, CASA POPORULUI, pentru care s-au fãcut sacrificii enorme, de care acum beneficiazã BANUL, nu SÃRACUL. (va urma) LILIANA TETELEA

total o suta de mii de indivizi, azi sînt aproape doua milioane de proletari ºi comuniºti. E un progres, un mare progres, deoarece privilegiaþii sînt de zece ori mai numeroºi, însã nouãzeci ºi opt la sutã din populaþie n-a cîºtigat prea mult prin aceastã schimbare. Fii sigur cã na cîºtigat nimic ºi e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc ºi, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil. ªi Lenin a început sã rîdã în surdinã, ca un negustor care a înºelat pe cineva ºi care contempla, cu satisfacþie, umerii victimei care pleacã.

- ªi atunci, am bombãnit eu, cum rãmîne cu Marx, progresul ºi celelalte?

Lenin m-a privit cu un aer foarte mirat.

- Dumitale, care eºti un om strãin, pot sã-þi spun tot.

Nimeni nu te va crede. Dar aminteºte-þi cã Marx însuºi ne-a învãþat cã teoriile n-au decît o valoare pur fictivã, o valoare de instrument. Datã fiind starea de lucruri din Rusia ºi din Europa, a trebuit sa mã servesc de ideologia comunistã ca sã realizez adevãratul meu scop. În alte þari, ºi în alte vremuri, aº fi folosit altceva. Marx nu era decît un burghez evreu, cãlare pe statisticile englezeºti ºi un admirator, în secret, al industrialismului. Un creier îmbibat de bere ºi de hegelianism, în care amicul Engels injecta, cîteodatã, unele idei geniale. Revoluþia ruseascã e o dezminþire completã a profeþiilor lui Marx.

Comunismul a triumfat tocmai într-o þara unde aproape cã nu exista burghezie. Oamenii, domnule Gog, sînt niºte sãlbatici fricoºi, care trebuie sã fie stãpîniþi de un sãlbatic fãrã scrupule, aºa cum sînt eu. Restul, nu-i decît vorbãrie, literaturã, filosofie ºi altã muzicã, pentru folosul nerozilor. Ori, sãlbaticii sînt la fel de criminali, ultimul ideal al oricãrui guvern trebuie sã fie acela de a face în aºa fel, ca þara sã semene cu o ocnã. Vechea (ocnã - n.n.) þaristã e ultimul cuvînt al înþelepciunii politice. Daca te gîndeºti bine, vei vedea cã viaþa de închisoare e cea mai potrivitã celor mai mulþi oameni.

Nemaifiind liberi, ei sînt, în sfîrºit, feriþi de riscuri ºi în situaþia de a nu putea sãvîrºi rãul. Imediat ce intrã la închisoare, un om trebuie, prin forþa lucrurilor, sã ducã o viaþã de nevinovat. Mai mult decît atît, nu mai are nici gînduri, nici preocupãri, deoarece sînt alþii care gîndesc ºi poruncesc pentru el: lucreazã cu corpul, dar îºi odihneºte spiritul. ªi ºtie cã, în fiece zi, va avea ce sã mãnînce ºi unde sã doarmã, chiar dacã nu lucreazã ºi chiar daca e bolnav, fãrã grija pe care o are cel liber de a-ºi procura o pîine, în fiecare dimineaþã ºi un pat, în fiecare searã. Visul meu este sã transform Rusia într-o imensã închisoare; ºi sã nu crezi cã spun asta din egoism, pentru cã într-un astfel de sistem cei care sînt adevãraþii sclavi ºi cei care sînt sacrificaþi sînt tocmai paznicii ºi ajutoarele lor!

Lenin a tãcut deodatã ºi a început sã contemple un desen pe care-l avea dinainte ºi care reprezenta, mi se pare, un palat înalt ca un turn gãurit de nenumãrate ferestre rotunde. Am îndrãznit sã îl întreb: - ªi þãranii?

- Îi urãsc pe þarani, a rãspuns Vladimir Ilici cu o strîmbãturã de dezgust. Îl urãsc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental, care era Turgheniev ºi de acel faun convertit, care era ipocritul de Tolstoi. Þãranii reprezintã tot ce urãsc mai mult: trecutul, credinþa, ereziile ºi maniile religioase, lucrul manual. Îi tolerez ºi îi cultiv, dar îi urãsc. Aº vrea sã-i vãd dispãrînd pe toþi, pînã la cel din urmã. Un electrician valoreazã pentru mine cît o sutã de mii de þãrani. Se va ajunge, sper, sã trãim cu alimente produse, în cîteva minute, de maºini, în laboratoarele noastre chimice ºi, în sfîrºit, vom putea masacra þãrãnimea devenitã, atunci, inutilã. Þãranii vor deveni lucrãtori sau vor crãpa. Viaþa în naturã e o ruºine preistoricã. Bagã-þi în cap cã bolºevismul reprezintã un rãzboi triplu: al barbarilor ºtiinþifici, împotriva intelectualilor corupþi; al Orientului împotriva Occidentului ºi al oraºului, împotriva satului. ªi, în acest rãzboi, nu ne vom uita la alegerea armelor. Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenþie a acelor pierde-varã de greci ºi a închipuiþilor de germani. Cine rezistã, va fi tãiat ca o tumoare vãtãmãtoare. Sîngele e cel mai bun îngrãºãmînt oferit de naturã. Sã nu crezi cã sînt crud. Toate aceste execuþii ºi spînzurãtori, care se fac din ordinul meu, mã plictisesc. Urãsc victimele, mai cu seamã fiindcã mã silesc sã le ucid. Dar nu pot face altfel. Visez sã fiu directorul general al unei închisori model, al unei ocne pacifiste ºi bine întreþinute. Dar se gãsesc, ca în toate închisorile, neascultãtori, neliniºtiþi, din aceia care au nostalgia stupidã a vechilor ideologii ºi mitologii despre omucidere. Toþi aceºtia vor fi suprimaþi. Nu pot permite ca numai cîteva mii de bolnavi sã primejduiascã fericirea viitoare a milioane de oameni. ªi apoi, în definitiv, vechile vãrsãri de sînge nu au reprezentat nimic rãu pentru îngrijirea trupurilor. E o oarecare voluptate sã te simþi stãpîn pe viaþã ºi pe moarte. De cînd vechiul Dumnezeu a fost ucis - nu ºtiu bine dacã în Franþa sau în Germania - unele satisfacþii au acaparat oamenii. Eu sînt, dacã vrei, un semizeu local aºezat între Asia ºi Europa, dar pot, totuºi, sã-mi permit unele capricii. Sînt gusturi al cãror secret s-a pierdut, dupã cãderea pãgînilor. Sacrificiile omeneºti aveau ceva bun: erau un simbol profund, o învãþãturã înaltã, o sãrbãtoare sãnãtoasã. Dar aici, în locul imnului credincioºilor, aud ridicîndu-se spre mine urletele prizonierilor ºi ale muribunzilor. Te asigur cã naº schimba aceastã simfonie cu cele nouã ale lui Beethoven. Acesta e cîntecul religios care anunþã beatitudinea apropiatã.

Atunci, mi s-a pãrut cã faþa descompusã ºi cadavericã a lui Lenin se întindea ca sã asculte o muzicã înceatã ºi solemnã, sensibilã numai pentru el. A apãrut doamna Krupskaia, ca sã-mi spunã cã soþul ei era obosit ºi cã avea nevoie de puþinã odihnã. Am plecat imediat. Am cheltuit douãzeci de mii de dolari ca sã-l vãd pe omul acesta ºi, într-adevãr, am impresia cã nu i-am aruncat pe fereastrã.

GIOVANNI PAPINI (Moscova, 3 iulie 1923)

Pag. a 7-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Doamna bibliotecarã În ªirna mea natalã, de care nu m-am dezlipit ºi nu mã voi dezlipi niciodatã, mergînd pe lîngã fosta ºcoalã (desfiinþatã acum din lipsã de copii), de lîngã fosta Primãrie, dai nu departe, pe partea dreaptã a ºoselei ce duce la Cocorãºti-Colþ, de o clãdire nouã, cu etaj.

Acolo se aflã Grãdiniþa ºi Biblioteca noastrã comunalã.

Odatã intrat în clãdire, la parter, înaintînd pe culoarul din dreapta, ajungi în faþa Bibliotecii. Deschizînd uºa, pãtrunzi într-o camerã primitoare, unde, pe un perete, troneazã un tablou înfãþiºîndu-l pe Nichita Stãnescu. Îngerul Blond te întîmpinã cu chipul sãu melancolic, zîmbindu-þi, parcã, în suferinþa-i eternã, nedesluºitã încã. Dar el nu este singur. Acolo se gãsesc ºi figurile unor mari clasici ai literaturii române, în frunte cu Mihai Eminescu. Apoi afli cã toate portretele aparþin doamnei bibliotecare, Iuliana Camelia Pârvu. Cu chipul radiind de bunãtate, dragoste ºi prietenie, ea te întîmpinã binevoitoare, iar glasul ei cald se distinge cu greu din mijlocul altor glasuri cristaline, de copii veseli, care te privesc cu candoarea vîrstei lor, fãrã de griji. Jur-împrejur, cãrþi. Rafturi întregi de romane,

Victimele comisarului!

Nu este o noutate faptul cã, din director al Institutului Naþional pentru Studierea Holocaustului în România – „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian („unul dintre cei mai odioºi propagandiºti ai comunismului Stalinist” – ziarul Cotidianul), el însuºi politruc-propagandist înainte de 1989, a fost ridicat la gradul de „Comisar al poporului” (nu al Poporului Român), devenind cãlãul unor exponenþi de necontestat ai spiritualitãþii româneºti, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcãnescu, Petre Þuþea, Valeriu Gafencu, Ion ªiugariu…, recent, Horia Vintilã, dar nu ultimul. Comisarul Florian s-a întrecut pe sine, cenzurînd expoziþia cu martiri a artistei Silvia Radu, de pe simezele sui generis ale Universitãþii Politehnice Bucureºti. Patru portrete, întruchipîndu-i pe Mircea Vulcãnescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu ºi Costache Opriºan, au fost eliminate din „Grãdina cu Îngeri”, semn cã legislaþia româneascã este la discreþia unor dictatori strãini de interesele ºi valorile Neamului Românesc. Acest institut, care trãieºte pe banii noºtri (n-a venit cu bani în ghiozdan de „acasã”), are rol de cercetare, nu de decizie! N-are voie sã hotãrascã cine rãmîne ºi cine pleacã din capitolul personalitãþi ale Istoriei Poporului Român, dar i se permite. Comisarul a pus puºca la ochi ºi a tras din nou! Victimã este ºi magazinul online „Legende Vii”, cãruia i s-a cerut retragerea de la vînzare a tricourilor cu portretele a trei personalitãþi: Mircea Vulcãnescu, Radu Gyr ºi Pãrintele Gheorghe Calciu. Active news scrie cã „tot la somaþia I.N.S.H.R.-E.W., se va renunþa la sloganul «Ne vom întoarce într-o zi», considerat instigator“. Rãspunzînd

povestiri, poeme, piese de teatru. De toate gãseºti. Din toate poþi sã te adapi, ca sã-þi potoleºti setea de culturã.

Fiindcã nu existã plãcere mai mare decît cititul cãrþilor.

Aºa spunea cronicarul. Aºa se cuvine sã rãmînã lucrurile ºi azi, în epoca modernã a Internetului, a calculatorului, a facebook-ului, care tinde sã ne îndepãrteze de cea mai frumoasã ºi mai bogatã avere a omului: cartea. Cartea, ascunzînd între filele ei nepreþuita comoarã a literaturii, a culturii, a ºtiinþei.

Deschizînd-o ºi rãsfoind-o, ea te introduce într-un tãrîm de vis, minunat, într-un templu al luminii, unde oficiazã, nevãzuþi, în aura lor nemuritoare, scriitorii.

Autori de-ai noºtri, precum: Ion Creangã, Mihail Sadoveanu, George Coºbuc, Tudor Arghezi, Ion Luca Caragiale ºi atîþia alþii. Alãturi de ei, scriitori ai lumii: fraþii Grimm, Andersen, Jules Verne... Ai de unde alege. Numai sã vrei ºi sã-þi placã. N-ai cum sã scapi de zîna cea cu glas de aur, care te vrãjeºte încã de la început. Ea este ca o mamã ºi ºtie, ca nimeni alta, sã te facã sã te simþi bine aici, în apropierea ºi-n intimitatea sublimã a cãrþii. Ea ºtie sã-þi vorbeascã duios, ºtie sã-þi arate ºi sã-þi recomande volumul preferat. ªtie sã te îndrume pe calea miraculoasã a lecturii. Am vãzut-o ºin iarna asta, înconjuratã, ca de fiecare datã, de micuþii

care o ascultã, mereu avizi sã pãtrundã în tãrîmul neasemuit, ca-n basmul nesfîrºit din o mie ºi una de nopþi. Am ascultat-o povestind, citind ºi recitînd nespus de frumos, aºa cum, din pãcate, multe profesoare de Limba Românã nu prea ºtiu a o face. Pentru cã trebuie sã ai har de la Dumnezeu ºi, dacã nu-l ai, e mai greu. Mai e nevoie, însã, ºi de pasiune. Multã pasiune. ªi dragoste de oameni. ªi mai ales de copii.

Bibliotecara Camelia nu munceºte zadarnic. Cei ce-ºi iubesc profesia sînt rãsplãtiþi, într-un fel, în cele din urmã. Dovadã sînt numeroasele premii ºi diplome de merit pe care le-a primit. Dar ea rãmîne totdeauna modestã, învãluitã, misterios, în vocea-i suavã, pãstrîndu-ºi pe chip acelaºi zîmbet cald, atrãgãtor. Uitam.

Bibliotecara, doamna cãrþilor sufletelor noastre, îndrãgostite de frumos, este, o spunem fãrã teama de a greºi, ºi o talentatã poetã. Îl adorã pe Luceafãr ºi-i soarbe slovele Îngerului blond.

Cãlãtorule care te preumbli prin þara asta a „Mioriþei“, dacã vei trece, din întîmplare, printr-un sat din Cîmpia Ploieºtilor, nu prea departe de sufocanta Capitalã, nu pregeta sã intri o clipã ºi în biblioteca noastrã comunalã. Amfitrioana, doamna bibliotecarã, te va întîmpina cu drag ºi te va ajuta sã înþelegi ce înseamnã, în acest colþ de þarã, un lãcaº de luminã, ca un tãrîm de basm al copilãriei, din etern fascinanta noastrã Românie.

GEORGE MILITARU

somaþiei aceluiaºi I.N.S.H.R.-E.W., recent, consiliul local din Segarcea a retras titlul de cetãþean de onoare conferit lui Horia Vintilã. În 2015, Consiliul Local din Târgu Ocna a luat o decizie similarã în cazul lui Valeriu Gafencu, „Sfîntul Închisorilor”. Avem o cazarmã de lachei în fotolii bine plãtite, servind interesele strãinilor, nu pe ale noastre. În treacãt, amintesc ºi de neconstituþionala „Lege a defãimãrii”, trimisã înapoi, la comisiile Parlamentului. Cenzurã pe toate cãile! Nu mi-e drag nici Putin, Nici Orban al Ungariei, dar mi-aº dori un patriot ca ei în fruntea statului român, care sã dea afarã veneticii primiþi cu pîine ºi sare în curtea noastrã, ca, mai apoi, sã-i gãsim aºezaþi la masa ºi în patul nostru, dupã ce ne-au confiscat cheia de la casã. Prea multã toleranþã! Sã pãstrãm pîinea pentru copiii noºtri ºi sarea pentru ochii veneticilor rãu-voitori cu Neamul Românesc, a cãrui pieire o doresc! Ce au de spus premierul Cioloº ºi preºedintele Iohannis cu privire la incalificabila ºi condamnabila cenzurã, cu atît mai mult cu cît I.N.S.H.R.-E.W., – vînãtor al sfinþilor noºtri intelectuali - dotat cu arme de cãtre statul român, este direct subordonat Secretariatului General al Guvernului? Ce-ar putea spune preºedintele, mai ales cã a fost desemnat „Omul politic al anului” la Gala „Premiile Nine O’Clock 25 de ani”, un cotidian românesc de limbã englezã? Premiu acordat, probabil, pentru banii adunaþi în conturi din „meditaþii”, nu din chiria încasatã ilegal pe un al doilea imobil pierdut în instanþã prin sentinþa definitivã a Justiþiei române, ºi pentru modul în care a scãpat de Ponta, confiscînd manifestaþiile de stradã din noiembrie 2015. Ca sã fim convinºi cã ºi-a meritat premiul, haideþi sã ne desfãtãm cu niºte fraze din discursul rostit la bilanþul D.N.A.! ªeful statului a citit, ca de obicei, de pe hîrtiuþã, cã „ar fi nevoie de eforturi susþinute pentru recuperarea prejudiciilor

[...] comise de persoane pentru care s-a stabilit vinovãþia prin decizie judecãtoreascã definitivã. Nu putem permite ca persoane care s-au îmbogãþit prin încãlcarea legii penale sã se bucure în continuare de respectivele foloase necuvenite [...].Trebuie operaþionalizate instituþiile cu atribuþii, care sã recupereze prejudiciile”. Dacã în viziunea sa este inadmisibil ca persoanele îmbogãþite prin corupþie sã se bucure de bunurile cîºtigate ilegal, atunci ce face A.N.A.F. cu imobilul pierdut în instanþã de preºedinte, ºi cu chiria încasatã? Nu-i aºa cã vor fi recuperaþi cei 640.000 de euro încasaþi ilegal din chirie? Românii se întreabã de ce instituþiile responsabile nu pun în miºcare executarea hotãrîrii definitive a Curþii de Apel Braºov, din 12 noiembrie 2015, prin care s-a dispus ca imobilul deþinut ilegal, în Sibiu, sã-i fie confiscat ºi sã treacã în proprietatea statului, în plus, sã fie recuperate de la „beneficiarul” de rea credinþã, în speþã, preºedintele, uriaºele sume din chiriile încasate. Lucru, solicitat ºi de fostul europarlamentar ºi fost ºef A.N.A.F. Sebastian Bodu.

Dacã A.N.A.F. acþioneazã legal ºi imparþial, preºedintele trebuia executat silit înaintea Antenelor! Vedem cu toþii care a fost sursa din conturile preºedintelui Iohannis! Nu meditaþiile, precum a declarat în campanie, jignind profesorii oneºti! Pentru ca românii sã aibã satisfacþie completã, în martie vor ajunge în România primii refugiaþi din cota de 2362, acceptatã cu obedienþã de Iohannis ºi Cioloº din partea lui Frau Merkel – proprietarul Europei. Toate bune, nu-i aºa?

Avem un preºedinte premiat ca „omul politic al anului”, dar premiul ar trebui înapoiat emitentului din cauza erorii! Sînteþi Preºedintele României, domnule Iohannis! Prin Constituþie, apolitic, cît deþineþi aceastã funcþie! De peste un sfert de veac sînt forþate graniþele Constituþiei ºi cele ale moralitãþii!

MARIA DIANA POPESCU

„Unii lideri s-au nãscut femei“ (2) Sîntem cu toþii emoþionaþi cînd vorbim despre mamã, despre iubitã, fiicã, sorã ºi ne gîndim instinctiv ºi ancestral la Sfînta Maria, protectoare a Pãmîntului ºi Omului, aºezatã de Dumnezeu în vîrful ierarhiei feminine. Totodatã, nu uitãm cã printre zei au fost ºi femei, cã regii ºi împãraþii au divinizat ºi iubit femeile, intrînd uneori în conflicte ºi rãzboaie interminabile din cauza acestora. Sîntem mîndri cã Justiþia are nume feminin ºi este reprezentatã de o zeiþã înþeleaptã ºi dreaptã. ªtim cã frumuseþea ºi sensibilitatea au fost consacrate ca valori de zeiþa Afrodita. Sîntem conºtienþi cã unele femei au hotãrît în Istorie destinele unor popoare ºi ale unor þãri, cum este Cleopatra, cã progresul ºi dezvoltarea generalã a umanitãþii au fost marcate decisiv ºi de unele femei. În zilele noastre constatãm, de asemenea, cã destul de multe femei au condus þãri ºi guverne, au schimbat sisteme ºi valori, au îndreptat ºi corectat foarte multe neajunsuri ºi abuzuri ºi au oferit, de multe ori, cu blîndeþe ºi înþelepciune, direcþii ºi orientãri pentru viitor. O personalitate politicã marcantã a secolului trecut, în Israel, Golda Meir, a fost aleasã prim-ministru dupã ce ocupase funcþia de ministru de Externe.

Doamna Meir afirmã cã „mulþi o acuzã cã ar conduce

afacerile statului cu inima..., dar femeile raþioneazã, comunicã ºi acþioneazã ca femeile, iar bãrbaþii ca bãrbaþii, ceea ce este foarte bine”. Încã un model feminin de a raþiona, comunica ºi acþiona corect este reprezentat de Margaret Thatcher, care a gãsit cele mai potrivite soluþii în guvernarea Marii Britanii ºi în stoparea Crizei Malvinelor. Aducem ºi exemplul Eileen Collins, care a executat în calitate de comandant al navei Discovery proceduri neuzuale ºi riscante, dar care au permis ºi asigurat ducerea la bun sfîrºit a primei misiuni spaþiale de succes, dupã tragice ratãri succesive.

Femeile oferã iubire, cãldurã ºi grijã neþãrmuitã copiilor ºi soþilor, contribuind, în acelaºi timp, ºi la progresul economic ºi social. Ne referim, de asemenea, la contribuþiile extraordinare ale femeii în dezvoltarea artei ºi culturii, muzicii ºi picturii, la rolul substanþial al femeii în asigurarea muncii, în condiþii cît mai bune în justiþie, în sfera socialã în general, în educaþie ºi sãnãtate etc. Femeile sînt niºte copii mari în întreaga lor viaþã, sînt înzestrate cu frumuseþe ºi farmec ºi ele zîmbesc copilului, iubitului ºi chiar misoginului, purtînd cu sine gingãºia ºi blîndeþea oferite de Dumnezeu. Femeia asigurã de multe ori calmul, sigu-

ranþa ºi stabilitatea familiei sau a serviciului, uneori a þãrii, se jertfeºte conºtient pentru binele celor dragi ºi le oferã întregul sãu suflet pentru alinarea durerilor ºi necazurilor oamenilor.

Reamintim cã feminismul puternic ne aratã ºi ne asigurã cã femeile existã ºi vor exista în numãr mai mare decît bãrbaþii, Dumnezeu asigurîndu-le ºi o poziþie dominantã cantitativ, tocmai datoritã rolului lor multiplu de soþie, mamã, iubitã, lider, om de ºtiinþã, muncitor etc.

Femeia Secolului XXI a dobîndit noi valenþe ºi recunoaºteri, un rol multiplu, preponderent în multe domenii de activitate. Nu mai putem vorbi azi de un proces de emancipare intelectualã, juridicã ºi politicã a femeii în curs, considerîndu-l în linii mari încheiat.

Recunoaºtem cã emanciparea femeii dã mãsura gradului de civilizaþie generalã a societãþii ºi consolideazã democraþia. Subdezvoltarea economicã ºi culturalã, lipsa de drepturi politice în unele comunitãþi umane de pe glob lovesc în primul rînd femeile. Acolo mai putem vorbi de o continuitate a tendinþelor de emancipare. (va urma) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL BRÎNDUªA TURBATU BORDEIANU (Text reprodus din volumul „Bãtãlia pentru românia“, 10 martie 2013)

Pag. a 8-a – 11 martie 2016

V i a t, a

ROMÂNIA MARE“

c r e s, t i n ã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (10) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Descoperirile arheologice din timpul campaniei de sãpãturi din perioada 1956-1957, dar mai ales ale celei din 1966-1968, au fost neaºteptat de generoase. Specialiºtii îºi propuseserã iniþial sã verifice numai soliditatea ºi eventualele modificãri ale zidurilor înãlþate de cãtre Domnitorul Constantin Brâncoveanu, dar au descoperit în plus vestigiile unor biserici despre care se ºtia în trecut doar din spusele unor cronicari, fãrã alte precizãri. Datoritã acestor cercetãri arheologice, au fost aduse la luminã, sub nivelul de cãlcare al pronaosului ºi naosului bisericii brâncoveneºti, vestigiile unei biserici mai vechi, din Secolul al XV-lea, anterioare bisericii din Secolul al XVI-lea, atribuitã de cãtre cronicari lui Dobruº Banul. Aºadar, aºa cum am arãtat mai sus, aceastã bisericã din Secolul al XVlea, al cãrei ctitor nu se cunoaºte deocamdatã, a avut o temelie de bolovani de rîu alternînd cu cãrãmidã în tehnica numita „în casete“, executatã în stil byzantin, cu plan împãrþit tradiþional, în pronaos, naos ºi altar. Ea avea de jur împrejur morminte ºi chiar o criptã de cãrãmidã, la adîncimea de 2,30 metri faþã de nivelul wagrissului. Zona cea mai intens folositã pentru înhumãri în Secolele XVXVII se aflã pe laturile de vest ºi de nord ale actualului lãcaº. Motivul nãruirii acestei biserici din Secolul al XVlea este doar de presupus, în contextul devastãrilor ce s-au abãtut asupra þãrii ºi localitãþii în acel secol zbuciumat.

Pe locul bisericii din Secolul al XV-lea, arheologii au descoperit un strat de pãmînt cenuºiu închis, „care cuprindea fragmente de farfurii smãlþuite ºi ornamentate cu smalþ galben-verzui, cu ciungi de smalþ maron ºi verde mai închis“, singurele dovezi ale vieþii umane înfloritoare din acea bisericã.

Peste ruinele acestui edificiu nu s-au mai ridicat alte construcþii pînã la cea din primii ani ai Secolului al XVIlea, atribuitã boierului Standul Benga din Dobrusa, cunoscut tradiþional drept Dobruº Banul. Acest boier, mare stolnic la data construirii bisericii, fusese ctitor ºi al schitului Dobruºa-Vîlcea, în jurul anilor 1495-1500, iar noua sa bisericã a primit statut de mînãstire, cu hramul Sfîntul Gheorghe, de data aceasta folosindu-se ca material de zidãrie cãrãmida.

Cu toate acestea, ºi noua bisericã a fost de dimensiuni modeste, fiind însã mai încãpãtoare decît cea pe care o înlocuise. Totuºi, din punct de vedere arheologic, s-a stabilit cã „pe latura de vest, biserica lui Dobruº Banul a urmat acelaºi traseu cu zidul bisericii mai vechi“, chiar folosind unii stîlpi ºi zidurile vechi ca suport de susþinere ale noilor stîlpi ºi ziduri. Aceastã bisericã atribuitã lui Dobruº Banul a fost pictatã. Dovadã stã descoperirea, în timpul sãpãturilor arheologice, a unei fîºii din vechea picturã, pe un fragment de zid ce porneºte de la adîncimea de 54 centimetri sub pavimentul actual, pînã la 86 centimetri. Astfel, „pe fundalul alb al peretelui fusese zugrãvit un motiv format din semicercuri distanþate, obþinute din dungi negre în care se înscriu linii în val, roºii. Douã dungi în val suprapun motivul acesta, ce imitã faldurile unei draperii, despãrþindu-l de un alt motiv; din care s-au mai pãstrat numai fragmente de linii roºii. Registrul inferior al picturii este format dintr-un brîu de vopsea neagrã, afectat de urmele unui incendiu.

Astfel, porþiunea pictatã constituie un indiciu preþios în ceea ce priveºte precizarea nivelului de cãlcare din interiorul bisericii, în timpul ctitoririi ei“. În pavajul din jurul acestei biserici au fost gãsite monede de la mijlocul Secolului al XVI-lea, una datînd din perioada 1506-1548, ceea ce a permis cercetãtorilor sã stabileascã data construcþiei lui Dobruº Banul ca fiind în prima jumãtate a Secolului al XVI-lea. Din cele 53 de morminte descoperite ºi studiate, opt s-au aflat în interiorul bisericii ºi, datoritã obiectelor de podoabã gãsite în ele, au putut fi datate în Secolele XVI-XVIII. Unele din cele opt morminte mai pãstrau resturi de veºminte preoþeºti sau urme din stofa ce îmbrãca sicriul. În partea vesticã a bisericii lui Dobruº Banul se întindea incinta mînãstirii, pînã la împrejmuirea de astãzi, ce desparte curtea de bulevardul I.C. Brãtianu, unde se înãlþa, de la sfîrºitul Secolului al XVII-lea, un zid cu intrarea sprijinitã de contraforþi. În aceastã zonã vesticã, dinaintea scãrilor pridvorului, au fost sãpate morminte, zidite cu bolovani de rîu ºi fragmente de cãrãmizi ºi datate în Secolul al XV-lea, deoarece aici terenul bisericii lui Dobruº Banul fusese ridicat prin depunerea ºi nivelarea molozului rezultat din demantelarea bisericii anterioare. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Afirmaþii pentru autovindecare (13) Energia (4)

Afirmaþie

Energia este a noastrã nu atunci cînd ne adunãm puterile, ci atunci cînd o dedicãm de bunãvoie, cu bucurie, realizãrii lucrurilor în care credem cu convingere. Credinþa ºi energia merg mînã în mînã.

Dacã ai credinþã în ceea ce faci, poþi sã muþi munþii din loc. Energia este cu atît mai mare cu cît cauza ta este mai dreaptã. Cu cît este mai mare credinþa, cu atît mai mare este ºi puterea voinþei. ªi cu cît este mai mare puterea voinþei, cu atît mai mare este fluxul de energie care te strãbate.

Am înãuntrul meu energia pentru a realiza tot ceea ce vreau sã fac. În spatele fiecãrei acþiuni a mea se aflã puterea fãrã margini a lui Dumnezeu.

Autobiografia pãrintelui Arsenie Boca, din temniþã (3)

complet în afarã de orice miºcare studenþeascã sau înscriere în vreo miºcare politicã”, afirma Arsenie Boca.

Nu l-a interesat politica

„Vremea în Bucureºti am petrecut-o nelipsind de la ºcoalã niciodatã. Bolnav încã n-am fost, ca sã lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primãvara mergeam de la 5 dimineaþa ºi mã întorceam la internatul Radu Vodã unde locuiam, seara la cinã. Trei ani am stat la internat, ca sã fie o garanþie pentru mine cã nu mã ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau ºi studenþi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodatã. ªcoala mã absorbea total ºi n-aveam vreme de pierdut. (Bãtaia din copilãrie pentru a nu pierde vremea mã urmãrea ca un înger pãzitor). Studiam foarte mult.

Timpul ce-mi mai rãmînea liber acasã îl foloseam citind ºi discutînd teologie cu încã un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Aºa s-a întîmplat cã odatã, plãcîndu-mi foarte mult scrierea misticã a sfîntului Ioan Scãrarul, am tradus-o în româneºte, în vreme de 5 luni.

M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în cãlugãrie”, a declarat ieromonahul. (va urma)

„În vacanþã mã ocupam cu pictura. Pictura mi-a lungit ºcoala. Cãci aflînd Mitropolitul Nicolae Bãlan cã am talentul acesta, m-a trimis anul urmãtor 1933/1934 la Academia de Arte frumoase din Bucureºti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl.

Francisc ªirato, Costin Petrescu ºi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicinã. La medicinã de multe ori nu puteam merge din cauza frãmîntãrilor ºi grevelor studenþeºti, care mã supãrau pentru motivul cã pierdeam vremea ºi cunoºtinþele de anatomie ºi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea sãºi þinã cursul. Abia aci m-am lovit de miºcãrile politice studenþeºti, care mi-au produs o impresie neplãcutã. În miºcãri studenþeºti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucît Academia de Arte frumoase nu era consideratã în cadrul Universitãþii, ci ca o ºcoalã aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind în afarã de studenþii ce sã se poatã înscrie în centrul studenþesc Bucureºti. Am fost

Rugãciune pentru energie Energie Cosmicã, vitalizeazã toate celulele corpului meu; încarcã-mi mintea cu inspiraþie fãrã limite; umplemi sufletul cu bucuria Ta nesfîrºitã. (va urma) J. DONALD WALTERS

Lucra ºi studia de dimineaþa pînã seara

Pogorîrea Sfîntului Duh Suflare de viaþã pentru un Sfînt Legãmînt E Ziua cea Mare, pe aripi de vînt Cãci Duhul coboarã pe bulburi de foc, În Ziua cea Sfîntã ce vine ad hoc.

Iar Sfinþii Apostoli litanii rostind, Privesc în credinþã pe Duhul venind Pe creºtete alese sînt oaze de har, Cetatea cea Sfîntã ce n-are hotar... ªi plini de Duh Sfînt în grai nou vorbesc, Pe Domnul Christos Îl propovãduiesc, În limbile lumii se-aude profund Cum Vestea cea Bunã se-nalþã curînd...

Iar Petru verhovnicul cu glasul de clopot, Cuvinte profetice rosteºte în ropot: Christos este viaþa ºi moartea nu-i moarte, Prin El de iubire de-a pururi avem parte!

Biserica Sa azi în Duh Sfînt se zideºte, Cuvîntul promis acum se-mplineºte, Popoarele lumii Treimii slujesc: În Tatãl, în Fiul ºi-n Duhul trãiesc !

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Corpul uman ºi secretul durerilor Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Organismul uman este cea mai complexã „maºinãrie“ de pe Terra.

Corpul omenesc este compus din 5 elemente principale: capul, gîtul, DR. TAREK NAZER trunchiul, membrele superioare ºi membrele inferioare.

Durerea este un indicator care aratã cã ceva nu este în ordine în organism. Apare în urma unei lovituri, inflamaþii sau uneori cînd nu avem o stare de spirit foarte bunã. Corpul reacþioneazã la orice influenþã care se exercitã asupra psihicului, sub formã de emoþii, care genereazã anumite tipuri de reacþii fizice în diferite zone ale corpului. Acestea pot conduce în timp la diverse afecþiuni. De aceea, trebuie sã fim conºtienþi de conexiunea corp-emoþii.

Tipurile de durere din corp ºi localizãrile acestora: Coloana vertebralã - reprezintã suportul corpului ºi al vieþii. Durerile apãrute la nivelul coloanei pot indica prezenþa unei scolioze, cifoze, hernii de disc sau discopatii lombare. Dar, în acelaºi timp, din punct de vedere emoþional, pot sugera cã suferiþi din dragoste, nu aveþi suport emoþional, va simþiþi neiubiþi sau nu aveþi siguranþã materialã.

Umerii – durerile de la acest nivel ne pot arãta leziuni de coafã rotatorie, de labrum, de ligamente, de cartilaj ºi artrozã sau de impingement acromio-clavicular. Iar emoþional sînt legate de abilitatea de a purta cu bucurie greutãþile vieþii ºi de atitudinile negative.

Coate – ne pot indica lezarea sau inflamaþia cotului, epicondilita, artroza sau bursita cotului. Emoþional, reprezintã acceptarea experienþelor noi ºi a schimbãrilor. ªold – pot fi cauzate de coxartrozã, bursitã, leziune de labrum ºi de impingement sau de displazie de ºold.

Emoþional, durerea se poate manifesta din cauza indeciziei ºi a fricii de a merge mai departe.

Genunchi – durerea de genunchi poate atenþiona asupra unei leziuni de menisc, de ligamente, luxaþii de rotulã, tendinite sau gonartrozã. Emoþional, poate sugera incapacitatea de a renunþa, mîndria ºi egoismul crescute.

Glezne – poate apãrea în urma unei entorse, luxaþii, la ruptura ligamentelor ºi tendoanelor sau la fracturi.

Emoþional, ne indicã frica de viitor, incertitudinea ºi senzaþia de vinã. Întotdeauna trebuie tratatã cauza medicalã, dar ºi mental, dacã existã probleme emoþionale.

www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Stela Popescu (1) Stela Popescu este o celebrã actriþã de teatru, film ºi televiziune din România. A realizat cupluri celebre alãturi de ªtefan Bãnicã ºi Alexandru Arºinel. Stela Popescu, Doamna Teatrului de Revistã, a reuºit sã se menþinã în topul celor mai iubiþi actori ai scenei româneºti timp de mai bine de jumãtate de veac. Stela Popescu s-a nãscut într-o familie de învãþãtori modeºti, iar prima amintire pe care o are bine întipãritã în memorie este invadarea Basarabiei de cãtre armata rusã. Atunci, în 1940, tatãl ei, considerat intelectual, deci duºman de clasã, este deportat în Siberia, iar mama se refugiazã, împreunã cu fiica, în România, la Braºov. În 1953, susþine examenul de admitere la facultate ºi este repartizatã la Facultatea de Limbã Rusã „Maxim Gorki“, la care renunþã dupã un an ºi jumãtate cînd intrã în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisã la Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã, iar în paralel continuã sã susþinã spectacole de teatru. La sfîrºitul facultãþii, este repartizatã la Teatrul din Braºov, acolo unde ajunge sã susþinã 400 de spectacole pe an. Din 1963 pînã în 1969, joacã la Teatrul de Revistã „Constantin Tãnase“. În 1969, Stela pãrãseºte Revista ºi se angajeazã la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedicã sã continue colaborarea cu Radiodifuziunea Românã (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 pînã în prezent. În paralel, susþine ºi o colaborare cu Revista Româneascã, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea sã se cãsãtoreascã în 1969, la puþin timp dupã divorþul de Dan Puican. Totodatã, joacã în celebrul serial „Boema“ de la Grãdina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. (va urma)

Ileana Stana Ionescu - savoare, umor ºi generozitate (3) Ulterior debutului în cinema alãturi de Margareta Pîslaru, cu Adriana din „Un film cu o fatã fermecãtoare“ (1967, Lucian Bratu – film a cãrui premierã fusese însoþitã de anumite „probleme“, datoritã viziunii critice asupra societãþii româneºti din acea perioadã), acelaºi Lucian Bratu a mai distribuit-o în cunoscuta sa dramã romanticã „Drum în penumbrã“ (1972, cu Margareta Pogonat ºi Cornel Coman), dupã care a început îndelungata colaborare cu Geo Saizescu: nevasta judecãtorului din „Pãcalã“ (1974 - tandem cu Geo Saizescu), Elvira din „Eu, tu ºi Ovidiu“ (1977, tandem cu Dem Rãdulescu), tovarãºa Minodora din „Grãbeºte-te încet“ (1981, dupã Ion Bãieºu - piesele „Alibi“, „Preºul“ ºi alte texte - foarte interesantã, aici, era noua abordare, la fel de irezistibilã, a vulcanicei femei de serviciu consacratã de Stela Popescu pe scena Teatrului de Comedie), „Secretul lui Bachus“ (1984, tandem secretarã/ºef cu Gheorghe Dinicã), Olga Limbãºeanu din „Secretul lui Nemesis“ (1985), „Harababura“ (1990), sau soþia deputatului din „Pãcalã se întoarce“ (2006).

Dintre zecile ei de roluri se mai disting, în cheie sobrã, mama Mariei din „Zidul“ (1975, Constantin Vaeni), apoi o nouã mostrã de haz nestãvilit, ca Maria, soþia lui Firu, din „Serenadã pentru etajul XII“ (1976, Carol Corfanta - tandem cu Toma Caragiu), celebra Madam Vintilã din adaptarea liberã dupã

Jean Constantin - o carierã dedicatã comediei Actorul Jean Constantin, „maestrul comediei româneºti“, a decedat la vîrsta de 81 de ani, dupã o carierã dedicatã teatrului ºi filmului, care are ca repere producþii ca „Toate pînzele sus“, „Nea Mãrin miliardar“ ºi „BD“, culminînd cu „Poker“, în care artistul ºi-a jucat propriul rol. Jean Constantin s-a nãscut la 21 august 1928 la Techirghiol, în judeþul Constanþa. A debutat pe scenã la secþia de estradã din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanþa, în 1957.

A început sã munceascã la Constanþa, ca muncitor normator, unde a cunoscut oameni talentaþi, alãturi de care a înfiinþat o brigadã artisticã. Apoi a început sã joace la Casa de Culturã, iar din 15 decembrie 1957 s-a înfiinþat secþia de estradã din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanþa, unde actorul a rãmas pînã la ieºirea la pensie. Actorul a debutat anii ‘60 ºi a jucat în circa 80 de filme, cum ar fi „Baronul Ecluzei“ (1960), „Rãzbunarea haiducilor“ (1968), „Zile de varã“ (1968), „Prea mic pentru un rãzboi atît de mare“ (1969), devenind celebru în anii ‘70, cu seria de filme

de comedie „B(rigada) D(iverse)“, unde a jucat alãturi de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rãdulescu, Puiu Cãlinescu ºi Iurie Darie, dar ºi „Nea Mãrin miliardar“ (1979), unde i-a avut colegi pe Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Draga Olteanu-Matei, Stela Popescu ºi ªtefan Bãnicã. Totodatã, Jean Constantin este foarte cunoscut ºi pentru rolul lui Ismail din „Toate pînzele sus“, de Mircea Mureºan.

Printre cele mai recente filme în care a jucat celebrul actor se numãrã „Poker“ ºi „Supravieþuitorul“ (2008), de Sergiu Nicolaescu, „Roming“, de Jiri Vejdelek (2007), „Cum mi-am petrecut sfîrºitul lumii“ (2006), de Cãtãlin Mitulescu, „Pãcalã se întoarce“ (2006), „A doua cãdere a Constantinopolului“ (1994), „Chiriþa la Iaºi“ (1987), „Iancu Jianu, haiducul“ (1981), „Nea Mãrin miliardar“ (1979), „Haiducii lui ªaptecai (1970)“, „Procesul alb“ (1965) etc.

Cunoscutul actor a jucat ºi pe scena Teatrului Naþional Bucureºti, fiind distribuit în spectacolul „O scrisoare pierdutã“, de Radu Beligan. De asemenea,

Totul despre Simona Halep (3) 2014, confirmarea Halep a început anul 2014, cel care i-a marcat ascensiunea la Sydney International, unde a fost cap de serie numãrul 7, însã a fost eliminatã în runda inauguralã de americanca Madison Keys, numãrul 37 mondial, cu scorul 1-6, 4-6. La Australian Open, unde a fost locul 11 WTA, Simona s-a oprit în sferturi, unde a fost învinsã de slovaca Dominika Cibulkova, locul 24 mondial. Totuºi, România va avea a patra reprezentantã în primele 10 locuri ale lumii în clasamentul mondial feminin, dupã Mariana Simionescu, Virginia Ruzici ºi Irina Spîrlea. La data de 16 februarie 2014, Halep a cîºtigat Qatar Open, învingînd-o pe Angelique Kerber din Germania cu 6-2, 6-3. Este cel de-al ºaptelea turneu cucerit de Simona Halep în carierã. În urma acestui succes, Halep a urcat pe locul 9 în clasamentul WTA. În martie 2014, a ajuns în semifinalele turneului american de la Indian Wells unde a pierdut în faþa polonezei Agnieska Radwanska, a doua favoritã a turneului.

Halep se gãsea în acel moment pe locul 7 al WTA, dar a promovat pe 16 martie pe locul 5 mondial. Halep a reuºit sã urce pînã în mai pe locul 4 WTA. La Mutua Madrid Open a disputat finala împotriva Mariei ªarapova, unde rusoaica s-a impus în trei seturi, cu 1-6, 62, 6-3. La data de 5 iunie 2014, Simona a ajuns la

Roland Garros în prima ei finalã de Grand Slam, dupã ce le-a învins în sferturile de finalã pe Svetlana Kuzneþova (cîºtigãtoare a douã turnee de Grand Slam) ºi în semifinale pe Andrea Petkovic (cu 6-2, 7-6). În finalã, românca a întîlnit-o pe cîºtigãtoarea turneului din 2012, Maria ªarapova, care a cîºtigat cu scorul de 4-6, 7-6, 4-6 dupã o întîlnire care a durat mai bine de 3 ore. Cu punctele obþinute prin disputarea finalei, începînd cu data de 5 iunie 2014, Simona a urcat pe locul 3 în clasamentul mondial WTA, cea mai de sus poziþie deþinutã vreodatã de vreo jucãtoare de tenis româncã. Simona a continuat parcursul foarte bun de la Roland Garros, ajungînd pînã în semifinalã ºi la al treilea turneu de mare ºlem al anului, Wimbledon. Aici a fost învinsã de canadianca Eugenie Bouchard, cu scorul de 6-7(5), 2-6 dupã ce în primul set, la scorul de 2-2 a suferit o accidentare la gleznã. La o sãptãmînã dupã turneul de la Wimbledon a participat la prima ediþie a BRD Bucharest Open unde a reuºit sã se

„Jocul de-a vacanþa“ realizatã de Timotei Ursu, în 1978, sub titlul „Al patrulea stol“ (cu Nicolae Iliescu ºi Violeta Andrei), soacra tiranicã din „Alo, aterizeazã strãbunica!“ (1981, Nicolae Corjos - încã un tandem cu Sebastian Papaiani, aici în ipostaza de... ginere!), ºi aceeaºi Chiralina a lui Alecsandri, în discutabila aducere pe ecran a „Cucoanei Chiriþa“ (1986, Mircea Drãgan). Tot în acel an, am avut din nou privilegiul unei colaborãri, pe platourile de la „Cuibul de viespi“ - populara ecranizare a lui Horea Popescu dupã aceleaºi „Gaiþe“ ale lui Kiriþescu puse în scenã la Naþional cu 8 ani în urmã. Relaþia dintre actriþã ºi personaj îmi era deja cunoscutã, din teatru, dar a fost un adevãrat regal ºi o lecþie de profesionalism sã urmãresc, din ipostaza mea de asistent de regie, fineþea cu care Ileana Stana Ionescu îºi adapta mijloacele de expresie, de la mobilitatea explozivã proprie scenei la mult mai atent construita mãsurã impusã de obiectivul cinematografic. Anii ºi succesele nu schimbaserã cu nimic omenia colegialã ºi dezinvoltã a marii artiste, în relaþiile cu toþi membrii echipei de filmare, pînã la cel mai neînsemnat maºinist sau electrician. Ar fi de neimaginat un tablou al teatrului ºi filmului românesc din ultima jumãtate de secol fãrã Ileana Stana Ionescu.

Sfîrºit

Jean Constantin a jucat în mai multe seriale ºi filme de televiziune, printre care „Vine poliþia!“ de la Pro TV ºi în „Regina“, difuzat de Acasã TV. Jean Constantin a primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008, dar ºi premiul special pentru teatru de revistã, acordat de UNITER, în 2003.

Cel care a fost considerat „maestrul comediei“ a fost învestit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan“ de Ierusalim, într-o ceremonie desfãºuratã la Suceava. Totodatã, Consiliul Director al Uniunii Autorilor ºi Realizatorilor de Film din România i-a acordat, în 2003, o clachetã de aur ºi o medalie jubiliarã „Magna Cum Laudae“. În semn de recunoaºtere a talentului actorului Jean Constantin, Jean Badea, fost secretar al literar al Teatrului de revistã Fantasio, i-a dedicat biografia artisticã „Omul care aduce hazul“, publicatã în 1998. Din 1999, Jean Constantin este ºi cetãþean de onoare al oraºului Constanþa, unde a ºi locuit. El a fost cãsãtorit de trei ori, petrecîndu-ºi ultimii ani din viaþã cu Elena Jean.

Actorul Jean Constantin a decedat, la vîrsta de 81 de ani, în locuinþa sa de la Constanþa.

Actorul Jean Constantin a fost gãsit mort în locuinþa sa din Constanþa, de cãtre rudele sale. În ultimul an, Jean Constantin a fost internat la spitale din Constanþa ºi din Capitalã, cu afecþiuni cardiace. impunã în finalã în faþa favoritei nr. 2 a competiþiei, italianca Roberta Vinci, cu scorul de 6-1, 6-3, al optulea trofeu al carierei. Cel mai dificil meci al turneului a fost cel din semifinalã, unde a depãºit-o pe Monica Niculescu cu scorul de 6-2, 4-6, 6-1. Pe 22 octombrie, în cadrul Turneului Campioanelor din Singapore, Simona Halep a învins-o pe jucãtoarea numãrul 1 mondial la aceea datã, Serena Williams, cu scorul 6-0, 6-2, iar în semifinale (25 octombrie2014) a învins-o ºi pe Agnieszka Radwanska. Simona Halep a cedat în finalã în faþa numãrului 1 mondial, Serena Williams, cu scorul 3-6, 0-6. 2015, un an aproape perfect pentru Simona Halep. În 2015, Simona Halep a mers excelent.

A început anul cu trofeul de la Shenzen, al nouãlea. A fost apoi bãtutã de Makarova la Australian Open, un meci care a întãrit-o ºi mai mult. „De la acel joc, mi-am spus cã nu o sã mai pierd niciodatã fãrã luptã”, a spus ea. Apoi, ea a cîºtigat la Dubai ºi la Indian Wells trofeele cu numãrul 10 ºi 11, turneul american fiind ºi cel mai important al carierei. A pierdut un meci de mare luptã cu Serena Williams în semifinalele Miami Open ºi merge foarte bine ºi la Stuttgart. Campioana este susþinãtoare a echipei de handbal HCM Constanþa ºi a centrului Marius Stavrositu, al cãrei tricou îl are. Cînd timpul îi mai permitea ºi nu avea programul atît de încãrcat ca acum, Simonei îi plãcea sã se relaxeze, printre altele, ºi la pescuit.

Sfîrºit IULIAN ANGHEL

Pag. a 10-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O povestire în ramã (2) Grupul salahorilor era completat de Tarzan, un primitiv uriaº, ca o gorilã. Era poreclit aºa, din pricinã cã mergea bãlãbãnind din braþe ºi scoþînd niºte strigãte ciudate, a-îî!, a-îî!… Ca mai toatã lumea din echipã, ºi el avea o dramã personalã: cicã îl pocnise pe un consãtean cu sapa-n cap, pentru un colþ de grãdinã, fãcuse cîþiva ani de puºcãrie ºi acum îi plãtea ãluia pensie alimentarã, fiindcã îl schilodise. Deºi uriaºul Tarzan era un om blînd, fatalist din croialã ºi neºtiind cum sã iasã din necazuri, adeseori, vorbea singur: - E-he, Tarzane, Tarzane, vine toamna… Acuº te pomeneºti cu zãpada pe bordei, ºi sã te vãd ce-o sã mãnînci dacã or sã închidã ãºtia ºantierul, cum se aude… În ziua aceea ploua, ºi maistrul ne trimisese în hala abia terminatã, sã montãm niºte schele metalice. Era o treabã grea, o fãceam numai cu spinarea.

- … Ia mai zi, Tarzane, ce þi-au spus judecãtorii la proces? – îl provocau fraþii Pãtulea, în vreo pauzã de fumat, ºi rîdeau, ca idioþii, de nenorocirea acelui nefericit, care, practic, muncea sã-l întreþinã pe ãla ºi sã-i creascã ºi copiii.

Pãtulea ãºtia erau niºte þigani navetiºti, de la Bîldana, cele mai mizerabile fiinþe pe care le-am cunoscut în viaþa mea. Cu toate acestea, aveau momente cînd mã fascinau cu deºteptãciunea ºi rãutatea pe care le etalau cu atîta simplitate. Cînd veneam dimineaþa pe ºantier ºi scoteam lopeþile ºi roabele din magazie, n-aveau altceva de discutat decît dacã îºi regulaserã muierile peste noapte: - Nu ºtiu, bã, cã m-am îmbãtat ºi am uitat s-o melcezesc pe-a mea, rãspundea, mahmur, Paraschiv, ãl mai bãtrîn dintre ei, un slãbãnog cu picioarele strîmbe ºi învineþite de varice.

- Eu, da, se bãga în vorbã Anghel, cel mijlociu. Mam trezit la al doilea cîntat al cocoºilor, ºi ia treci, fã, colea, ºi saltã cracii biniºor, sã nu trezim copiii…

Ultimul dintre ei, Galie, nu era însurat. Dar cine sã se încurce cu lepãdãtura aia, care avea o boalã de oase ºi se îndoia în aºa hal, încît se lãsa pe spate ºi îºi bãga capul între picioare, fãcînd un lucru tare scîrbos, cicã învãþat în puºcãrie. În momentul cînd þiganii îºi bãteau joc de el, dacã Tarzan avea o clipã de nebunie, i-ar fi putut terciui pe toþi acolo, printre roabe ºi lopeþi, dar îi era de ajuns o nenorocire. Aºa cã le fãcea pe voie ºi mai repeta o datã scena de la tribunal. Dar nu imediat, cãci scosese dintr-

un jurnal un castravete ºi douã roºii. Le sãrase ºi lua tacticos cîte un dumicat, rupînd ºi dintr-o pîine neagrã.

Tarzan se întoarse cãtre mine ºi zise, cu gura plinã, fãcîndu-se cã nu-i bagã în seamã pe þiganii care tot protestau mai încolo: - Cum dracu' sã mai dai la lopatã cu mîncarea asta?…

- Hai, bã, mai ai mult de înghiorþãit?, îl zorirã ei, surprinºi cã erau puºi sã aºtepte.

- Staþi, mã, sã intre dumicaþii ãºtia în mine, rãspunse el, un pic supãrat… ªi dupã ce ºterse briceagul de pantaloni, îºi aprinse o þigarã, trase adînc în piept ºi începu, lãsîndu-se pe o grãmadã de nisip, zîmbind viclean ºi gesticulînd larg: - Bine, mã, fire-ai al dracului de prost, m-a înjurat judecãtorul, a-îî!, a-îî!, începea Tarzan, cãutînd sã-l imite pe judecãtor… Nu puteai ºi tu sã-i rupi ãluia un picior sau o mînã?! κi punea, în mã-sa, un picior de lemn ºi îºi vedea de treabã. Pe cînd aºa, schilod, ai sã-l þii pe ãla toatã viaþa lui…

- Ha! Ha! Ha! - rîdeau þiganii ºi se lãsau pe spate, bîþîind din picioare - 'te-n cur pe mã-ta de prost, Tarzane! Auzi, sã-i spargi ãluia capul ºi, la urmã, sã-i mai creºti ºi copiii!… Nu puteai sã bagi cuþitul în el? ªtiai o socotealã…

Cu noi mai muncea ºi nea Sandu Gîscã. Folosind limbajul elevat de astãzi, el era un introvertit, cu o mulþime de inhibiþii. Din cauza aceasta ajunsese sfios ºi cu naivitãþi de adolescent. Nea Sandu avea vreo 50 de ani ºi nu mai aºtepta nimic de la viaþã. El nu vorbea, dar cei care-l cunoºteau din tinereþe ºopteau cã trecuse printr-o mare încercare: fãcuse 20 de ani de puºcãrie, fiindcã o omorîse pe mã-sa. Cicã femeia îi tot spunea: Nu mai bea, Sandule, nu mai bea! Dar el, într-o searã, beat fiind, a croit-o cu o sticlã-n cap, ºi gata nenorocirea.

A fãcut Sandu pedeapsa pînã la ultima zi, sã-i fie învãþãturã de minte, altãdatã sã nu-i mai croiascã pe oameni cu sticla-n cap. Cît a stat la Vãcãreºti, nevasta l-a pãrãsit, ba i-a mai luat ºi casa (casa mã-sii), noroc cã nu aveau copii, vai de capul lui! Acum trãia cu una ºtirbã ºi cu privirea rea, ca iarba dracului. În ziua lefii, Sandu punea o hîrtie de 25 de lei în buzunarul de sus al hainei, bani de-o þuicã, sã o bea împreunã cu noi. Dar, mai întîi, se ducea zîmbind la femeia care-l aºtepta la poarta ºantierului. Aia îi lua bruma de leafã, i-o numãra de douã ori, dupã care, fãrã vorbã, îl buzunãrea ºi de cei 25 de lei.

Abia dupã acest ceremonial, plecau împreunã spre casã,

COANDÃ, BRÎNCUªI ªI PROPORÞIA DE AUR Existã o mãsurã a frumuseþii, a echilibrului, a perfecþiunii. Proporþia de aur întruchipeazã perfecþiunea.

Matematicianul italian Fibonacci a descoperit ºirul de numere care îi poartã numele. Fiecare numãr este egal cu suma dintre cele douã numere precedente.

0, 1, 1, 2 ,3 ,5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597, 2584 etc.

Dacã împãrþim al 14-lea numãr din ºir la cel precedent vom obþine 1,618.

Aceeaºi situaþie ºi pentru celelalte numere.

233/144 = 1,618 377/233 = 1,618 610/377 = 1,618 1,618 a fost numitã proporþia de aur.

Descoperirea lui Fibonacci a pornit de la o problemã simplã. Dacã avem un cuplu de iepuri care la sfîrºitul lunii au doi iepuri care formeazã la rîndu-le un cuplu, cîte cupluri de iepuri vom avea dacã fiecare cuplu va produce la sfîrºitul lunii un alt cuplu. Da Vinci ºi Corbusier au utilizat corpul uman ca unitate de mãsurã pentru cã acesta a fost creat respectînd proporþia de aur. Corpul uman este un exemplu de perfecþiune, în care fiecare componentã este într-o strînsã legãturã de echilibru ºi

Pe soclul eternitãþii… În 1833, un fermier australian a adus din Argentina un cactus ºi l-a sãdit. Spre spaima lui ºi a celorlalþi fermieri, cactusul a început sã creascã foarte repede ºi sã se rãspîndeascã, în detrimentul tuturor celorlalte culturi. Orice încercare de combatere a plantei a dat greº. ªi, cînd pãrea cã totul este pierdut, a fost gãsit leacul. O insectã care, timp de 10 ani, a distrus cactusul nedorit ºi periculos. În semn de mulþumire, acestei insecte i s-a ridicat un monument…

La Boston, în parcul oraºului, a fost ridicat un monument consacrat vrãbiilor, care au ajutat locuitorii sã punã capãt unei devastatoare invazii a omizilor.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

O legendã vie a muzicii uºoare româneºti: Margareta Pîslaru. drãcuindu-se cu glas scãzut… Mi-a trebuit ceva timp sãl înþeleg pe nea Sandu, care era un mare timid ºi, adeseori, se interioriza ºi nu lãsa vederii decît o privire goalã, întoarsã spre sine însuºi. ªedea cu un zîmbet spînzurat în colþul gurii, ºi aveam impresia cã e vesel tot timpul.

Atunci se spunea cã e foarte periculos, ºi de aceea nimeni nu îndrãznea sã-i zicã vreun cuvînt. Însã, într-o vineri, cînd ne anunþã cã, taman în ziua aceea, maicã-sa ar fi împlinit 70 de ani, ochii i s-au umplut de lacrimi ºi, atunci, m-am abþinut sã nu izbucnesc în rîs. Nu mai vãzusem niciodatã un om care sã rîdã ºi sã plîngã în acelaºi timp. Noroc cu ceilalþi, care mi-au fãcut semn sã tac. De fapt, nea Sandu avea ceva cu muºchii feþei: cicã luase, odatã, un cuþit, la o beþie, ºi i se strîmbase gura. I se mai vedea semnul.

Sfîrºit PAUL SUDITU

proporþie cu celelalte. În naturã întîlnim aceeaºi perfecþiune, care respectã proporþia de aur, la conul de pin, la floarea soarelui sau cochilia moluºtelor care are formã de spiralã. Molecula de ADN care conþine programul genetic al vieþii respectã proporþia de aur. Molecula are douã pãrþi care respectã proporþia de aur. Lungimea unei pãrþi împãrþitã la cealaltã lungime este egalã cu 1,618. Aceeaºi situaþie pentru structurile cristaline.

Nimic nu a fost creat la întîmplare. Creatorul a iubit perfecþiunea atunci cînd a creat omul. ªi în Univers întîlnim respectarea acestei proporþii. Sînt galaxii în formã de spiralã. În ceea ce priveºte vechile civilizaþii, cea egipteanã cunoºtea proporþia de aur. Piramidele au fost construite respectînd aceastã proporþie. Aceeaºi situaþie pentru Pantheon ºi marile catedrale ale lumii. Un specialist în aviaþie care a studiat viaþa lui Coandã a avut plãcuta surprizã sã intre în posesia unei fotografii cu primul avion cu reacþie. Fotografia a fost fãcutã în anul 1910 la Paris. El a observat cã la construcþia formei profilului de aripã, Coandã a folosit mai multe forme eliptice. Raportul dintre raza mare ºi raza micã a elipsei era 1,618. Coandã l-a cunoscut la Paris pe Brâncuºi ºi a luat ore de sculpturã de la acesta.

Brâncuºi a fost maestrul care l-a introdus pe Coandã în misterioasa lume a echilibrului universal. Brâncuºi l-a ajutat pe Coandã sã realizeze din lemn matriþele turbinei primului propulsor aeroactiv ºi este posibil ca influenþa lui Brâncuºi sã nu se fi oprit aici.

EPIGRAME

La Nairobi a fost realizatã, în 1974, statuia, în mãrime naturalã, a elefantului Ahmet, pe care locuitorii Kenyei l-au iubit foarte mult. Cînd a murit, la vîrsta de 55 de ani, Ahmet a fost gãsit nu zãcînd pe o parte, ci stînd, majestuos, în ºezut, sprijinit de un copac. În Italia existã un monument al mãgarului, la Paris, monumentul porumbeilor, iar, într-un oraº de pe coasta Americii de Nord – monumentul pescãruºilor.

La Paris existã ºi un monument al cîinelui Barri, care a salvat 41 de oameni din avalanºele de zãpadã de pe pantele Alpilor. Într-un oraº din Anglia existã un monument închinat lupului. Acesta a fost ridicat în 1880, cînd vînãtorii au împuºcat ultimele exemplare din Marea Britanie.

La bloc

Optimistul Cuprins de marile nevoi ªi-un trai precar de n-am cuvinte, Mã-ndrept spre viaþa de apoi...

C-aºa sînt eu...merg inainte.

În Uniunea Europeanã Va fi un trai îmbelºugat ªi de renume ambientul În viitoru-apropiat... „Departe“ însã e prezentul.

Spre Casa Europei Noi, în Casa din Apus Vom pãºi - dar, la intrare,Ni s-a scris ºi ni s-a spus Sã ne ºtergem pe... dosare.

Debranºarea ºi Integrarea Ne-am debranºat ºi facem „cuie“, Dar integrarea se petrece C-aºa vor domnii mari din UE...

Ca sã ne judece la rece.

M-am debranºat, dar preþul creºte Cã totul pare-a fi o þeapã: Contorul meu se învîrteºte... ªi cînd îmi lasã gura apã.

România în Europa În Europa am intrat ªi-am vrea, pe-acest tãrîm frumos, S-avem nivelul ridicat…

Mãcar cît… „Þãrile de Jos“.

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Femeia cu barbã Motto: „Substantivul coleg este de genul neutru” (ex-ministrul Funeriu, Futeriu, sau aºa ceva).

- Eee (mîngîindu-ºi barba), dragii moºului... Mã cunoaºteþi, nu? Sînt Conchita Wurst, de la Eurovision.

Cum?... Dacã spuneam dragii babei, o potriveam mai bine? Potriviþi-o voi, dar sã ºtiþi cã-i tot aia. De cînd cu Elton John, moº sau babã, nu mai conteazã! Dacã nu mã credeþi, întrebaþi-o ºi pe Remus Cernea. Cã ºi el are barbã. Aºadar, luaþi-o care cum vreþi... Dar luaþi-o cu toleranþã, fiindcã, mai nou, aºa ne pun problema eltonjohnii din Consiliul Europei. Deºi ei ne-o pun fãrã toleranþã! Bat cu pumnu-n masã, ºi gata! Apropo: ideea asta or fi luat-o de la casele de toleranþã?!... Mã rog, important e cã au luat-o! ªi cã ãia le-au dat-o gratis. Cã puteau sã emitã pretenþii la dreptul de autor, la siglã, la... Adicã numai urmaºii Ancãi Petrescu sã aibã pretenþii, cît casa, la Casa Poporului?! Sau numai actoraºul Dudã sã cearã desfiinþarea teatrului de varã din Herãstrãu?! Dacã nu mã credeþi, întrebaþi-l pe Gigi Becali! Cã ºi el... Pãi, Kone de la Voluntari nu i-a traso de douã ori? ªi nu oricum, nu oriunde, ci dupã modelul Cicciolina: i-a tras-o în direct ºi la ore de vîrf, pe stadion!! S-a convins pe pielea lui cã, într-adevãr, negrii sînt foarte dotaþi; pentru postul de vîrf de atac. Ia mai tras-o odatã ºi Golubovici, de la Iaºi. Cum?... Nu, sã nu mã înþelegeþi greºit, Doamne Fereºte! Mã refeream la faptul cã ºi Gigi are mari probleme cu sigla Steaua.

Cine a apucat sã înveþe niþicã istorie... Cine a apucat, cã de acum înainte, cu noua programã ºcolarã, Dumnezeu cu mila! Deci, cine a mai citit cîte ceva, cunoaºte cã diferenþa dintre cromozomul X ºi Y, altfel spus dintre moº ºi babã, nu mai are importanþã încã din Antichitate. Dacã nu mã credeþi, întrebaþi-o ºi pe Alexandru Machedon. Cã ºi el... Iar la noi, în basmele lui Ispirescu, care, nu-i aºa?, sînt inspirate din înþelepciunea milenarã a poporului... În basmele acelea, dacã þineþi minte, baba avea o gãinã ºi moºul un cocoº. Dar ce cocoº! Unul de milioane, doamnelor ºi domnilor, nare importanþã care ce mai sînteþi de fapt ºi de drept.

Ba, chiar un Cocoº de miliarde, pintenatul Bãtrînului fãcînd ouã de aur. Drept care, partea lui la un singur ouat ajungea la 10 milioane! ªi, þineþi cont, erau zile în care se oua legat, de 3-4 ori la rînd! Ãsta bãrbat!! Întrucît cocoºul moºului se oua în neºtire, gãina babei n-avea rost sã mai facã ºi ea ouã. Intraserã în acþiune ºi dimorfismul sexual ºi diviziunea muncii: el se oua, iar ea, gãinã deºteaptã, se reprofilase din mers, fãcînd împrumuturi peste împrumuturi la bancã. V-aþi prins la schemã? Cum naiba nu v-aþi prins, cã-i mai simplã decît schemele fazanului Ogicã la 6/49: oferea astfel cea mai bunã justificare pentru faptul cã nu trecea luna ºi-ºi mai cumpãra o proprietate-douã... 99!

Pe cale de consecinþã, cum ar zice avocatul poporului... Dar nu, nu avocatul poporului! Cã ãsta nu se bagã-n ciorbea altuia. Cum ar zice, cu subiect, predicat ºi ceas Rolex oricare jurist, din cei 99.000 care au terminat în ultimii ani facultatea, mai rãmînînd sã-ºi dea ºi Bacalaureatul... Pe cale de consecinþã, deci, întrucît gãina nu mai fãcea ouã, nici cocoºul nu mai avea treabã cu cãlcatul gãinii. În poiatã, dormeau separat de

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (16) Rasa Pittbull... înger sau demon Una dintre cele mai cunoscute rase în lume care nu are aºa mulþi fani, însã este cunoscutã datorita pãrþilor negative este „Pittbull-ul“. Este aceastã rasã atît de agresivã pe cît se spune? De ce a fost proiectatã o astfel de rasã dacã este un pericol social? Toate aceste întrebãri trec prin minþile tuturor stãpînilor cînd se intersecteazã cu un Pittbull, chiar dacã acesta are un stãpîn ºi chiar dacã lesa, zgarda, chiar ºi botniþa nu îi lipsesc. Într-unul dintre articolele trecute am vorbit despre terieri ºi despre cît de specialã este aceastã genã caninã. Aflaþi cã Pittbull-ul este un terrier, ºi ãsta este un motiv pentru care el este fruntaº în aceastã zonã în care predominã încãpãþînarea ºi consecvenþa în agresivitate. Pînã la urmã, este produsul caracterului uman al oricãrui cîine, de altfel, diferenþa fiind cã pe aceastã rasã, chiar dacã Pittbull nu este omologatã, recunoscutã de cãtre F.C.I (Federaþia Chinologicã

foarte multã vreme. Mai exact, dormea numai cocoºul, gãina nepunînd geoanã pe geoanã de grija ratelor la bãnci. Dar, desigur, problema asta nu vã intereseazã pe dumneavoastrã. Cum nu i-a interesat prea mult nici pe domnii/doamnele, nu conteazã, de la DNA. Sau pe cei de la ANAF, unde circula zvonul cã, dupã orele de serviciu, unii, avînd cîndva funcþii mari -cã, vorba aia, funcþia creazã orgasmul!- îºi puneau peruci ºi rochii mulate pe trupuleþ... Dacã i-ar fi interesat, de mult încãlecam pe-o ºa, ºi vã spuneam povestea aºa: cocoºul ºi gãina au rãmas împreunã, pînã la adînci bãtrîneþi, în... pîrnaie. Dumneavoastrã, însã, reþineþi doar dovada cã, iatã, nici la orãtãnii, darãmite la oameni, nu mai conteazã prea mult sexul!

Pãi, dacã faþã de noi nu arãtaþi toleranþã, ce veþi face cu ãºtiãlalþii?! Cã existã pe lume un bogat sortiment de... Fiecare cu gaºca lui - pedofili, zoofili, masochiºti, sadici... Nu mai vorbesc despre cei sub acoperire. Care se dau mari gagicari, tot în rect ºi la ore de vîrf...

Pardon, în direct! De fapt, ei doar autobotezatu-s-au gagicari. Parol, nu înþeleg de ce se tot ascund, ºi n-au bãrbãþia... Mã rog, n-au curajul sã se deconspire ºi ei, în direct ºi la ore de vîrf, dupã modelul Turcescu? Ãsta bãrbat!!

Apropo: ºtiþi cum decurge dialogul dintre un masochist ºi un sadic? Nu ºtiþi? Vã spun eu: masochistul urlã, Fã-mi plãcerea, bate-mã, smulge-mi pãrul, unghiile! La care, sadicul, rînjind: Ne-ne-ne, ai vrea tu!... Poate vã intereseazã ºi ce discutã între ei doi pedofili înrãiþi: Poþi sã-mi schimbi una de 50, pe 5 de 10? útia de la urmã joacã, deci, la pitici. Dar avem ºi specializaþii pe categoria juniori/junioare. Cu minori/ minore. Cum ar fi Gregorian Bivolaru, colegul întru copilãrie, la Tãrtãºeºti, al lui Adrian Nãstase. Cu care, cicã, dupã ce se hîrjoneau, ca bãieþii, pe tãpºan, mergeau în lan unde frigeau cucuruzul ºi jucau „lapte gros”. Ce timpuri, ce timpuri!...

Cunosc ºi un caz cu un zoofil. Care se iubea la nebunie cu o curcã. Care curcã leºinã la un moment dat, taman cînd se simþeau ei doi mai bine! Disperat, omul... Mã rog, zoofilul, se duce la veterinar: Doctore, nu conteazã cît mã costã, dar salveazã-mi iubita! Fãrã ea, viaþa mea nu mai are nici un sex... ããã, sens!

Doctorul cere amãnunte suplimentare. Omul, mã rog, zoofilul, explicã: Curvuli... curculiþa mea are un tabiet: înainte de fiecare contact, trage o duºcã de benzinã.

Dupã care, ce sã-þi mai povestesc?, amor nebun, plãceri cu carul! La fel a fãcut ºi azi, dar, la un moment dat, a-nþepenit! Am stropit-o eu cu apã rece, iam fãcut respiraþie gurã la cioc... Mai bine zis, la plisc, ca sã nu se înþeleagã greºit. Cã noi nu practicãm perversiuni... Degeaba orice procedeu, cã a rãmas þeapãnã. Ce-o avea, sãrmana?

Doctorul smulge o panã din fundul curcii, o priveºte în zare, dupã care liniºteºte amantul disperat: Nu-i nimic grav, a rãmas în... panã de benzinã. Dar, dacã doriþi, pot sã o trec pe GPL. Aºadar, prin comparaþie cu ãºtiãlalþii, noi sîntem parfum! (Fredonînd): Eºti o floare, eºti un crin, eºti parfumul cel mai fin... Plus cã sîntem nu doar un crin, ci ºi un adevãrat paradox biologic: deºi nu ne putem înmulþi... Pe persoanã fizicã, vorbesc. Deci, deºi nu ne

putem înmulþi, de la an la an sîntem tot mai mulþi! Pe bune, am devenit o forþã! Ca dovadã, la ultimul nostru miting, cînd alte forþe, cele de ordine, au încercat sã ne disperseze, cît erau ele de antrenate, de pacheþelepacheþele, dar n-au reuºit! Noi am rãmas strîns lipiþi unu-ntr-altul. Iar, cînd s-au întors la cazarmã, forþele de ordine au constatat cã le dispãruserã 69 de pulane...

Aºa stînd lucrurile, intenþionez sã pun bazele unui nou partid: CURARISIREA NAÞIONALÃ. Fiindcã societatea noastrã, aºa cum se prezintã în clipa de faþã, are mare nevoie de însãnãtoºire... La siglã o sã mai reflectez. Ar da bine un curmal, pe fundul... pe fondul unui curcubeu. Dacã mã gîndesc cîþi doritori vor da nãvalã de pe la alte partide, nu ºtiu unde vom putea gãzdui Congresul partidului nostru?! Poate pe Arena Naþionalã! Cu condiþia sã o redeschidã bulangiii ãºtia...

Bineînþeles, eu voi fi preºedinte. Ziceþi ºi dumneavoastrã dacã nu îndeplinesc calitatea de bazã?

(Mîngîindu-se lasciv pe fund): Pãi, nu vedeþi cã acum totul e pe bazã de parandãrãt? Mi-am prezentat în faþa electoratului ºi un detaliat curriculum. Toþi au fost de acord cã eu sînt omul indicat. Au scandat minute în ºir Ecce homo-PCN, Ecce homo-PCN! Pe frati-miu l-am propus secretar general, dar cîþiva cîrcotaºi s-au aºezat de-a curmeziºul. Au sãrit ca arºi: Cum sã-l pui pe fratitu secretar general, cînd ãsta aleargã dupã fuste?! Leam curmat, scurt, obiecþiunile. Explicîndu-le cã lui frati-miu nu i se întîmplã asta în mod curent. I s-a întîmplat o singurã datã-n viaþã sã alerge dupã fuste: cînd a fost într-o excursie în Scoþia.

Mi-am pregãtit ºi un program corespunzãtor, incomparabil mai performant decît al tehnocraþilor. ªi, concret, iatã ce voi face pentru electoratul meu (cîntînd pe melodia Jaga-Jaga): Strofa I: Punîndu-mi în valoare toatã expertiza,/În maxim 4 zile voi desfiinþa acciza!/Din 300 de taxe, las cel mult 2-3,/ªi le plãteºti doar dacã vrei!/Transportul va fi moca ºi, rezolvînd necazul,/Voi ieftini curentul, cartofii noi ºi gazul./Iar dacã inundaþii din cînd în cînd vãncearcã,/Veþi fi plimbaþi ca Ponta-n barcã!

Refren: Vã jur, nu-i vis,/Chiar azi începem treaba!/De nu fac ce-am promis,/Sã-mi sarã mie barba!/Va curge-un rîu de miere de mã veþi vota!/ªi uite-aºa o barb-avea.../Ani grei vor sta la zdup/Corupþii, cei cu ºpaga,/Ai lor!! Pe voi vã pup,/Cã nu sînt... Jaga-Jaga!/Vor merge cîinii cu covrigi în coadã de mã veþi vota!/ªi uite-aºa o barb-avea...

Strofa a II-a: În loc de apã chioarã, tot omul va bea Cola,/Iar la servici veþi merge doar cu telegondola,/Servici? Doar 4 ore! Parol, trai pe vãtrai!/Iar la 5 luni de muncã, o lunã în Dubai!/Salarii?

Nesimþite! De pensii nu mai spun,/Plus, la 5 ani de muncã - liber la dat un tun:/Un asfalt, o bordurã, un stadion în pantã,/Pe care ºi ai noºtri s-o bage naibiin poartã!

Strofa a III-a: Locuri de muncã, frate? Rezolv inteligent:/Un sfert dintre votanþi îi bag în Parlament!/Nu c-ar trudi pe-acolo, ar fi imens deranjul,/Dar am majoritate, ºi-am lichidat ºomajul!/Ca sãrbãtori legale? Sînt puþintele. Deci,/Fac pe de trei, române, sã ai timp sã petreci!/Dar apãrã cu dinþii ce încã nu ne-au luat:/Manelele lui Guþã ºi micii cu bicarbonat!

SORIN SATMARI (Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastrã!“)

Internaþionalã) amprenta caracterului uman se evidenþiazã mai pronunþat. Cu asta vreau sã spun cã rasa Pittbull este una care se preteazã cu vehemenþã oricãrei cerinþe a celui care þine capãtul lesei ºi tot ceea ce face, face cu dãruire dusã la extrem, iar acest lucru este posibil pentru cã aceastã rasã are atît de multã iubire de oferit pentru stãpîn încît se manifestã agresiv sau docil numai pentru a satisface dorinþele acestuia. De aici înþelegem cã poate fi un cîine periculos, dar ºi un cîine docil, foarte bun de pazã, dar ºi un companion excelent, care sã nu fie un pericol pentru societate. Aceastã rasã este foarte complexã ºi poate mulþumi o sumedenie de pretenþii. Cum ar fi faptul cã este de talie medie, pãrul este scurt, iar paleta de culori este extrem de diversificatã. ªi ar mai fi faptul cã poate fi un cîine de companie exelent, dar ºi un cîine de pazã feroce. Lasã cîinele sã socializeze, aratã-i cã o persoanã necunoscutã nu este un pericol, lasã oamenii sã vorbeascã cu el, chiar sã îl mîngîie ºi Pittbull-ul va fi un cîine de o blîndeþe greu de gãsit la foarte multe rase. ªi nu în ultimul rînd dreseazã-l pentru cã întotdeauna „Un cîine dresat este un prieten cîºtigat“. (va urma) MIHAI NAE (www.dresajieftin.ro)

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR Recviem pentru Tribunul Vadim! (urmare din pag. 1) Ne-am despãrþit cu greu de bunurile ºi artefactele marelui poet, înstrãinate de familie, dar înþelegem situaþia grea în care aceasta se gãseºte, la care asociem ºi problemele ziarelor ºi cîinilor moºteniþi. Sigur, ne lipseºte Vadim, el ne era azi mai necesar ca oricînd, în actuala conjuncturã politicã din România, marcatã de o crizã perpetuã, cauza principalã a tuturor neajunsurilor.

Vocea lui Vadim ar fi stabilizat situaþia politicã ºi ar fi pus la locul lor pe toþi politicienii, de dreapta ºi de stînga, laolaltã ºi deopotrivã.

Tunetul din glasul sãu crea panicã în rîndul corupþilor ºi hoþilor, provoca cutremure în procuraturã, justiþie ºi viaþa social-politicã. Iatã cã efortul ºi previziunile lui politice ºi sociale se adeveresc, prind contur ºi dau rezultate. Cad, rînd pe rînd, politicieni corupþi, senatori, deputaþi, miniºtri, judecãtori, procurori, iar Laszlo Tökes îºi pierde, pe drept, Ordinul Steaua României, pe care i l-a conferit, pe nedrept, „jucãtorul politic ºi corupt” – Bãsescu. Sîntem siguri cã Vadim ne vegheazã ºi ne apãrã în continuare, de dincolo, iar premoniþiile lui, privite ca un blestem, stau ca o anatemã deasupra unor politicieni cunoscuþi, duºmani ai marelui poet, ºi asupra familiilor lor, care ºtiu acest lucru, se tem de el, chiar ºi în veºnicie, ºi aºteaptã lovitura divinã definitivã, în care Vadim este trãsnetul ºi pilonul principal.

Vadim ºi-a iubit ºi îºi iubeºte, ºi dincolo de mormînt, în continuare, partidul, publicaþiile, prietenii ºi semenii lui, aceastã iubire fiind raþiunea lui de a fi ºi motivaþia muncii ºi luptei sale continue. Vadim nu se va lãsa, el luptã în continuare, dar de aceastã datã va învinge sigur, totul ºi pe toþi, pentru cã el îl are acum de partea sa pe Dumnezeu.

Credem acest lucru cu sfinþenie, pentru cã el ne-a dat dovada acestei realitãþi, prevestindu-ºi moartea, în celebrul de acum poem „Ultima cafea”.

Sîntem alãturi de marele Tribun, îi continuãm lupta, dupã posibilitãþile ºi capacitãþile noastre, îi aducem un pios omagiu de recunoºtinþã ºi îi depunem, cu toþii, cei care au crezut ºi credem în el, un jurãmînt de credinþã veºnicã, precum ºi angajamentul cã nu-l vom uita niciodatã, în munca, viaþa ºi trãirile noastre.

Vadim trãieºte prin noi ºi prin creaþiile sale ºi va rãmîne viu în conºtiinþa colectivã a românilor ca singurul politician care s-a angajat, cu tot ce a avut el mai bun, într-o luptã surdã pentru protejarea vieþii ºi destinului omului de rînd, ale românului obidit de „ciocoii noi ºi pribegi aduºi de vînt”, cum spunea omologul sãu, marele poet George Coºbuc.

Dumnezeu sã-l odihneascã, pe iubitul nostru Vadim, acum ºi în vecii vecilor, Amin.

Amintiri despre Vadim

bunã, Vadim Tudor a observat cã ºi-a pierdut unul dintre butonii de aur. A glumit, spunînd cã îºi va lãsa o pãrticicã din suflet aici, butonii fiindu-i dãruiþi de cineva drag. Un bãcãuan a gãsit butonul pierdut ºi i l-a dat la ieºire. Asta l-a impresionat foarte tare. «Iatã, bãcãuanii sînt oameni cinstiþi», a spus el”. Lui Corneliu Vadim Tudor îi plãcea sã fie înconjurat de „minþi strãlucite”, persoane cu care sã poatã conversa, sã se poatã contrazice, afirmã fostul deputat PRM: „Seratele erau adevãrate lecþii de istorie sau de literaturã. Se discuta cu voce tare ºi auzeam totul, chiar dacã nu eram lîngã el. Fiecare întîlnire era un adevãrat regal. Ce sã mai spun despre discursuri! Cînd vorbea Corneliu Vadim Tudor, sala Parlamentului se umplea. De obicei, parlamentarii nu prea stãteau la lucrãrile în plen, unii ieºeau, alþii intrau, dar cînd vorbea Vadim Tudor, sala se umplea. Dupã ce termina, se ridicau ºi plecau. A fost unul dintre cei mai mari oratori ai timpurilor noastre!”. κi iubea foarte mult fiicele ºi „era grijuliu cu ele, exagerat de grijuliu, spune Angela Bogea. El era stîlpul familiei. Avea grijã ºi de surori, ºi de fraþi, ºi de nepoþi, dar cred cã cel mai mult ºi-a iubit mama. Întotdeauna i se umezeau ochii cînd vorbea despre ea. Povestea despre greutãþile din copilãrie ºi despre cît s-a sacrificat mama pentru toþi copiii ei.

O singurã datã l-am auzit vorbind despre tatãl lui, care lucra la CFR”.

Poet, politician, om de culturã, o enciclopedie ambulantã, naþionalist, parlamentar, critic controversat, temperamental… Putem sã enumerãm epitetele fãrã sã ne oprim prea curînd. Dacã despre liderul politic va vorbi Istoria, noi ne vom concentra pe omul care a fost Corneliu Vadim Tudor.

Pe Corneliu Vadim Tudor, fondatorul ºi preºedintele Partidului România Mare, Angela Bogea, fost lider al Filialei Judeþene PRM Bacãu, l-a cunoscut în urmã cu 23 de ani. „Eram preºedinte din noiembrie 1991, dar l-am întîlnit în 1992, la Congresul Naþional. Þin minte cã am luat cuvîntul ºi m-am contrazis cu Dan Mirescu (membru fondator al PRM) pe chestiuni juridice, legate de Statut. Urmare a intervenþiei mele, domnul preºedinte m-a invitat, dupã Congres, la masa festivã ºi am avut ºansa sã-i cunosc pe mulþi dintre oamenii importanþi care-l înconjurau. Þin minte cã generalul Buzea i-a spus: «Domnule, la Bacãu, avem preºedinte o muiere!». Nu m-am supãrat. Am rîs ºi eu, a rîs ºi Corneliu Vadim Tudor, iar la miezul nopþii, cînd ºi-a dus soþia acasã, m-a dus ºi pe mine la garã”. Angela Bogea ºi-l aminteºte ca pe un un om sensibil, sentimental, cuceritor: „Acum 24 de ani, era un bãrbat frumos, ºarmant, de care se putea îndrãgosti orice femeie, mai ales cã era ºi foarte convingãtor”. Pentru ea, liderul PRM a fost omul care i-a schimbat destinul. „Eu eram un anonim cadru didactic dintr-o anonimã unitate de învãþãmînt. El m-a pus pe liste, el m-a promovat în Parlamentul României ºi în funcþia de vicepreºedinte al Consiliului Judeþean”, mãrturiseºte Angela Bogea. „Corneliu Vadim Tudor proteja femeile de la vîrful partidului, mai ales cã erau foarte puþine. Mitzura Arghezi ocupa un loc special in inima lui, îi purta un respect deosebit ºi era foarte grijuliu cu ea!

Aveam momente în care noi, femeile, eram supãrate pe bãrbaþi, care nu prea ne consultau, iar el îi ameninþa, apoi ne încuraja: «Lãsaþi cã va veni ºi rîndul vostru»”. În Bacãu, a poposit mai des decît în alte judeþe ale Moldovei: „Deoarece ne aprecia munca, a ales filiala noastrã pentru a-l promova pe Ilie Ilaºcu. Toate organizaþiile l-au vrut, dar el a ales Bacãul. A fost o dovadã de încredere. În campanie, datoritã lui Ilaºcu, a venit de multe ori în judeþul Bacãu, ceea ce a adus ºi voturi”.

Un buton de aur ºi onoarea regãsitã a Bacãului Prezenþa lui Vadim Tudor atrãgea oamenii ca un magnet, îºi aminteºte Angela Bogea: „În 2000, sala mare a Casei de Culturã era arhiplinã, la fel ºi platoul din faþã. Ajuns la tri-

Era iubit? „Mai degrabã era respectat ºi temut“ κi iubea familia ºi era iubit de familie, dar era, oare, iubit ºi în partid? „Poate era, dar cred cã, mai degrabã, era respectat ºi temut. Era foarte exigent cu cei pe care îi promova ºi considera partidul familia cea mare, pe care numai el o putea conduce. În momentul în care îl supãrai, te sancþiona foarte dur. Dupã un timp, au început problemele financiare”. De altfel, nu a fost niciodatã bogat: „Dãdea sãracilor tot ce avea în buzunare ºi ajungea acasã fãrã bani. Familia avea grijã sã nu plece cu sume mari la el. Strîngea de pe strãzi cîinii jigãriþi ºi bolnavi, nu pe cei sãnãtoºi. Avea, la un moment dat, 36 de cîini in padoc”. Îi plãcea în familie, dar cel mai bine se simþea la tribunã ºi în mulþime. „La întîlnirile cu electoratul era ca peºtele în apã! Se urca pe douã lãzi ºi începea sã vorbeascã. De fapt, tuna ºi fulgera împotriva tuturor hoþilor, de orice culoare politicã. El nu þinea la bani. Cheltuia foarte mult cu achiziþionarea cãrþilor, a manuscriselor ºi cu ajutorarea sãracilor. Era un om generos ºi un mare patriot. Cele mai multe dintre previziunile sale politice s-au adeverit”.

SILVIA PÃTRêCANU (Ziarul „Deºteptarea“, 15 septembrie 2015)

Lui Vadim Tudor Vadime, cînd ai plecat Multe feþe-ai întristat Multe lacrimi s-au vãrsat Românii te-au regretat.

Ai fost un mare poet Dar ºi mare patriot Adevãrat om de stat Drept, corect ºi ne-nfricat.

Ai fost o enciclopedie Asta toatã lumea ºtie Aveai minte sclipitoare ªi inimã iubitoare.

Multe-ai avut în dotare De la Dumnezeu cel Mare Te-a înzestrat cu ce-i frumos Cu tot ce-i mai valoros.

Aveai o culturã mare, ªi-aveai multã ascultare Cuvîntul tãu rãzbãtea Întrega þarã te-admira.

Poet mare ºi distins Gînditor de neînvins Voind România Mare Te-ai ales cu supãrare.

Nu þi-au plãcut pãcãtoºii Lacomii ºi mincinoºii Derbedeii ºi hoþimea Îngîmfaþii ºi prostimea.

Ai avut ºi duºmani mulþi Oameni mici, niºte mãrunþi Josnici ºi întunecaþi Niºte rataþi dezmãþaþi.

Dar cum psiholog erai Gîndurile le ghiceai ªi le spuneai verde-n faþã Nici unul nu-þi fãcea faþã.

Ai fost iubitor de þarã Voiai România Mare Visul tãu nu s-a-nplinit Cãci moartea te-a gãsit.

Mulþi te-au dorit preºedinte Toþi îºi vor aduce aminte C-au greºit rãu la votare A fost rãzbunare mare.

Pentru întreaga Românie Ai vrut pace, nu mînie În veci nu se va uita Toatã strãdania ta.

Acolo unde ai plecat, Ai grijã la ce-ai lãsat Fii alãturi de noi, Ca sã scãpãm de nevoi.

Dã-ne gînduri ºi puteri Nu ca sã facem averi Ci sã ne iubim ca fraþi Români buni, bine cotaþi. ªi cînd vom fi toþi uniþi, Vadime, sã nu ne uiþi Învelit în Tricolor, Se ne-apari în vis, în zori.

ECATERINA MAZILESCU

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR Vadim, nu te vom uita niciodatã!

Sfînta Scripturã ne spune cã anii trec ca un sunet. Nouã, celor care l-am pierdut pe dr. Corneliu Vadim Tudor acum 6 luni, ni se pare cã timpul a trecut extrem de rapid, încît nici acum nu ne vine sã credem cã el nu mai este în lumea noastrã. Vreme de 6 luni, atît familia îndureratã, cît ºi colaboratorii sãi apropiaþi, au trecut prin momente neaºteptat de grele. Partidul România Mare îºi pierde, treptat, din substanþa activã care l-a generat în urmã cu 25 de ani. Existenþa lui se clatinã, pentru cã factorul sãu de echilibru, liderul fondator Vadim, a fost luat de Dumnezeu la ceruri. Discipolii par a fi descurajaþi ºi dominaþi de sentimentul unui copil orfan ºi dezorientat. Sub aspect politic, în acest an electoral, partidele din România se zbat într-o campanie acerbã ce se anunþã a fi extrem de violentã. În ciuda faptului cã Vadim era perceput ca un om incomod pentru corupþi, el ne lipseºte mai mult ca oricînd, precum sarea în bucate, tocmai în momentul în care P.R.M. ar fi avut, neîndoielnic, oportunitatea de a cîºtiga în alegeri. Noi nu putem înþelege de ce Dumnezeu a lucrat în acest mod, dar, cu siguranþã, are El un plan în ceea ce ne priveºte pe noi, ca naþiune ºi ca adevãraþi patrioþi. Lipsa lui Vadim o resimþim ºi sub aspectele sociale care dominã viaþa cotidianã. Pe zi ce trece, românii nu mai sînt stãpîni în þara lor, pentru cã nu-i mai susþine vocea celui care, pînã nu demult, trezea spiritul naþionalist-creºtin, manifestat atît înainte, cît mai ales dupã evenimentele din decembrie 1989. Prin programul umanitar „Cina

Creºtinã”, la care am fost chemate sã activãm eu ºi mama mea, transpare valoarea pe care o reprezentau persoanele de vîrsta a 3-a în ochii lui Vadim, bãtrîni care, astãzi, nu mai sînt apreciaþi ºi ocrotiþi de nici un lider politic din România. Cred cã fiecare dintre cei de bunã-credinþã sînt îndreptãþiþi sã se întrebe: „Unde eºti tu, Vadim, sã vezi cît de mult au avansat obrãznicia ºi impostura?”.

Membrii, simpatizanþii ºi colaboratorii vor rãmîne alãturi de familia celui care a fost: preºedinte P.R.M., senator de Bucureºti, secretar al Senatului României, europarlamentar, publicist, istoric ºi sociolog. Ceea ce a mai rãmas, valoros ºi neîntinat, în urma lui Vadim, este, ºi trebuie sã dãinuie, revista „România Mare”, protejatã cu mãiestrie de fiica sa, Lidia Vadim Tudor. De altfel, avem o profundã admiraþie ºi consideraþie pentru doamna Doina ºi domniºoarele Lidia ºi Eugenia.

Vadim a ºtiut sã apropie ºi sã preþuiascã pe toþi colaboratorii care, acum, sînt chemaþi sã-ºi continue ideile ºi priceperea. Personal, mã încearcã un sentiment de mîndrie ºi de bucurie amintindu-mi de medaliile înmînate, de fondatorul P.R.M, mie ºi mamei mele, în cadrul festivitãþilor prilejuite de împlinirea a 10, respectiv, 15 ani de la crearea formaþiunii noastre politice, pentru activitatea desfãºuratã.

La locul de odihnã veºnicã a lui Vadim este un adevãrat pelerinaj al românilor veniþi din toate colþurile þãrii, cu braþele pline de flori, pentru a-i aduce un pios omagiu celui pe care l-au iubit sincer

ºi i-au apreciat valoarea inestimabilã. Avem datoria de a-i urma exemplul prin pãstrarea demnitãþii ºi identitãþii de român.

Vadim, nu te vom uita niciodatã!

Dr. MARCELINA PÃTRAªCU Membru fondator P.R.M.

CORNELIU VADIM TUDOR, UN BUN NAÞIONAL Nu moare România Mare

ªase luni fãrã Vadim Tudor. ªase luni de cînd România este mai sãracã

Menirea ta nu e uºoarã: Sã porþi fãclia mai departe.

El ne vegheazã dintre aºtri, Din lumea lui fãrã de moarte.

România a pierdut un mare om de culturã, dar ºi un mare iubitor de þarã, de oameni ºi de animale.

Vorbesc cu durere despre Corneliu Vadim Tudor. Gîndurile mele, dupã ºase luni fãrã Vadim Tudor, le gãsiþi în rîndurile de mai jos. De ºase luni avem o þarã sãrãcitã spiritual. În zi de sãrbãtoare, de Ziua Crucii, pe 14 septembrie anul trecut, Corneliu Vadim Tudor ºi-a bãut ultima cafea ºi a plecat dintre noi. Poporul Român a pierdut un mare patriot, naþionalist, filozof, istoric, sociolog, sciitor, iubitor de animale, politician.

„Ne este dor de Vadim“... ...aºa îmi spun oamenii cu care mã întîlnesc, iubitorii de animale, românii necãjiþi. Vadim Tudor era perceput ca un protector al sãracilor, al celor vitregiþi de soartã. Nimeni nu uitã cã, din puþinul sãu, organiza „Cina Creºtinã“ pentru ei.

Telefonul de la 0:00 În miezul nopþii suna telefonul. Numãr necunoscut, neafiºat. ªtiam cã era „Tribunul”.

Rãspundeam ºi fãceam amîndoi un inventar al cîinilor fãrã stãpîn din Capitalã. Împãrþiserãm Bucureºtii în douã: în jumãtate de Bucureºti se ducea Vadim ºi le dãdea mîncare cîinilor comunitari, respectiv la Casa Presei, Rahova ºi Ferentari, iar în cealaltã jumãtate mergeam eu: în Herãstrãu, Floreasca ºi Dealul Mitropoliei. Dacã lipsea vreun cîine, îl recuperam, a doua zi, de la Ecarisaj. De multe ori, în emisiunile televizate, regretatul Vadim Tudor semnala, cu tristeþe ºi revoltã, cã nu se aplicã Legea „Marinescu”, de protecþie a animalelor. Era una dintre supãrãrile care îl mãcinau. Aºa era Vadim Tudor. Nu se bãtea niciodatã pentru sine, ci

Te-a rãsfãþat cu grea iubire, Cu lacrimã ºi-a scris destinul ªi-a plîns atîta pentru Þarã Cu harul lui înalt, divinul.

El este tatãl. Tu eºti fiica.

Sã creºti copilul sãu de suflet, Sã faci revista sã nu moarã În al nimicnicei urlet. pentru cauze nobile, departe de bunãstarea proprie. Acum, platourile televiziunilor sînt parcã goale fãrã domnia-sa.

Dramã pentru fetele lui tata, Lidiuþa ºi Jeni ... aºa cum le spunea Vadim Tudor minunatelor sale fiice. Acum, acestea trãiesc o tragedie. „Tribunul” le diviniza pe Lidia ºi pe Eugenia. Le-a iubit ºi le-a crescut ca pe prinþese. Mereu se gîndea la viitorul lor. ªi îl frãmînta grija de a le asigura confortul unui trai decent. Din pãcate, viaþa nu þine cont de sentimente. Este o junglã. Fetele lui dragi sînt lovite de douã ori: o datã prin pierderea prematurã a ocrotitorului familiei, ºi a doua oarã, prin acþiunile duºmanilor lui Vadim Tudor. Pamfletarul din el a greºit ºi Omul Vadim a plãtit. Dar s-a stins ºi a scãpat de griji; ne priveºte de undeva de sus, din lumea celor drepþi. Nemiloºii creditori ai „Tribununului” se luptã cu douã orfane ºi o vãduvã ºi, contrar moralei creºtine, pun presiune pe cele trei femei lipsite de apãrare. Însã Dumnezeu îi va aºeza pe toþi acolo unde le este locul.

MARIUS MARINESCU

Nici azi nu-l iartã ei, miºeii, Pigmei neruºinaþi, spurcaþii, Ce-ºi varsã balele lascive Pe trupul sfînt al sfintei naþii. Împroaºcã iar noroi fierbinte Peste memoria-i postumã.

O, du-ne, Doamne, înainte Cu cei ce crucea îºi asumã!

Nu moare România Mare.

Cu tine mergem mai departe.

El ne ajutã de acolo, Din lumea lui fãrã de moarte.

GEORGE MILITARU

Pag. a 14-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR Am fost printre cei care i-au adus din suflet un ultim omagiu lui Corneliu Vadim Tudor Domniºoarei Lidia Vadim Tudor Redactor-ºef al ziarului „România Mare” Stimatã domniºoarã, Vã felicit din toatã inima cã aþi pãstrat ºi continuaþi sã scoateþi pe piaþã ziarul tatãlui dvs.

Fiindcã de peste 65 de ani am fost neîncetat redactorul, directorul unor ziare, revistã culturalã, în limba românã ºi în limba maghiarã a Uniunii Scriitorilor la Tg. Mureº, Cluj-Napoca ºi Bucureºti, ºtiu foarte bine ce efort mare trebuie depus pentru redactarea ºi tipãrirea unui ziar sau a unei reviste. De aceea, încã o datã, vã felicit cã aþi avut o idee excepþionalã.

Poate cã aþi aflat cã eu în prezent, ca scriitor maghiar din þarã ºi patriot român, sînt preºedintele organizaþiei neguvernamentale, nonprofit, Asociaþia Culturalã ºi de Prietenie „Együtt-Împreunã”, care activeazã în Bucureºti, ºi redactor-ºef al revistei culturale bilingve (maghiaro-române). Atît Asociaþia, cît ºi revista luptã pentru întãrirea armoniei interetnice, precum ºi unitatea frãþeascã între

Conducerea superioarã a UDMR rãzbunare ruºinoasã ºi lipsã de omenie, minte întunecatã de urã în loc de credinþã ºi iertare creºtinã Aceeaºi boalã de diabet zaharat, care a fãcut sã se opreascã ºi bãtãile inimii sale, tratatã cu insulinã în cazul meu, m-a împiedicat sã fiu prezent ºi sã depun o coroanã de flori la catafalcul lui Vadim Tudor.

Dacã nu aº suferi de aceastã boalã, cu toate cã pe umerii mei apasã 86 ani, aº fi mers din Tîrgu Mureº la înmormîntarea lui, care a avut loc la Bucureºti, pentru ca împreunã cu mai multe mii de oameni sãmi iau un ultim rãmas bun de la Vadim. Dincolo de opiniile contradictorii legate de persoana sa, de activitatea sa politicã, scriitoriceascã, publicisticã, este indiscutabil, este de netãgãduit cã Vadim Tudor a fost o personalitate culturalã ºi politicã emblematicã a epocii noastre, care ºi-a sacrificat pînã în ultima clipã toatã puterea sa ºi talentul cu care l-a binecuvîntat Domnul pentru apãrarea naþiunii ºi þãrii sale.

El va rãmîne în amintirea colectivã a Poporului Român. Chiar dacã oamenii nu îºi vor aminti cu exactitate în viitor cine a fost în epoca respectivã preºedintele þãrii sau al Parlamentului, cu siguranþã numele lui Vadim Tudor, asemenea marilor scriitori, poeþi ºi artiºti contemporani cu el, va fi evocat permanent aici, acasã, cît ºi în strãinãtate. Este un mare adevãr al vieþii faptul cã literatura, arta ºi cultura sînt adevãraþi ambasadori de încredere ai unei þãri

Poporul Român ºi naþionalitãþile maghiare. Eu am fost singurul scriitor maghiar ºi conducãtorul revistei cunoscut în þara noastrã, care, de-a lungul anilor, a avut o relaþie de prietenie cu tatãl dvs. ºi de multe ori am publicat articole în „România Mare” ºi în „Tricolorul”.

Corneliu Vadim Tudor a apreciat asociaþia noastrã ºi ne-a ajutat, ºi de multe ori a participat la programul nostru literar artistic organizat la Teatrul Naþional sau Atheneul Român.

Pentru informarea dvs., trimit o pozã, cu explicaþia foto: Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor la seratã literarã închinatã poeþilor Eminescu ºi Petöfi la Teatrul Naþional din Bucureºti, organizatã de asociaþia noastrã. Vã trimit ºi un articol scris de mine în care mi-am luat rãmas bun de la Corneliu Vadim Tudor ºi un exemplar din revista noastrã în care am publicat un fotomontaj cînd a decedat tatãl dvs.

Vã doresc multe rezultate bune în redactarea ziarului „România Mare”.

Cu stimã, HAJDU GYÖZÖ în lumea mare ºi care oferã o imaginã fidelã despre adevãratele valori ale unei naþiuni. De aceea ar trebui ca factorii guvernamentali competenþi sã acorde o atenþie ºi sã manifeste o grijã de o mie de ori mai mare faþã de reprezentanþii culturii, faþã de activitatea creatorilor de literaturã ºi de artã. Ce poate fi mai caracteristic actualei noastre situaþii deprimante decît faptul cã ºi într-un asemenea moment, cînd îl conducem pe un compatriot al nostru pe ultimul sãu drum, ne întrebãm involuntar cînd vom ajunge ºi noi în stadiul în care creatorii literaturii ºi artei, în general ai culturii, sã beneficieze de un binemeritat sprijin instituþional, sã numai fie copiii vitregi ai statului, ai puterii aflate la guvernare. Nu este în onoarea conducerii Parlamentului român acel gest izbitor prin care a respins ca pentru 2-3 ore sicriul lui Corneliu Vadim Tudor sã fie depus pentru a i se aduce un ultim omagiu în foaierul Parlamentului.

Corneliu Vadim Tudor a fost, timp de 17 ani, membru al Senatului, în timp ce a îndeplinit importante funcþii parlamentare ºi a lucrat în diferite domenii de activitate. Îmi aduc perfect aminte de discursurile sale parlamentare. Chiar dacã de multe ori opiniile mele erau în contradicþie cu opiniile sale, trebuie sã recunoaºtem cã adesea a aºezat în centrul vieþii publice chestiuni politice ºi sociale deosebit de importante. Unde au dispãrut, azi, din Parlament, discursurile, interpelãrile similiare, de o asemenea greutate ºi importanþã care provocau ecouri?

Pasiunea, înflãcãrarea cu care erau rostite discursurile sale parlamentare generau adesea ºi exagerãri,

O viaþã de OM – Corneliu Vadim Tudor Corneliu Vadim Tudor este un nume predestinat pentru a face bine, inclusiv acelora care-l denigrau ºi încercau sã-i minimalizeze, ba chiar sã-i nege aceste calitãþi ale sufletului sãu, care aveau dimensiuni îngereºti.

Tribunul nostru era o enciclopedie completã, din care împãrþea cu generozitate tuturor celor care-l ascultau ºi astfel toþi aceºtia, fãrã nici un efort, se pomeneau cu un bagaj de cunoºtinþe inaccesibile pînã atunci. ªi, culmea, acesta nu cerea nimic în schimb, în afarã de a-i copia sufletul ºi caracterul sãu, care ardeau de iubire înflãcãratã de þarã ºi popor. Doamne, de ce l-ai luat aºa devreme, cînd aveam atîta nevoie de el? Totuºi, prevãd cã P.R.M., datoritã aurei cu care l-a

înconjurat TRIBUNUL, va deveni iarãºi ce-a fost ºi mai mult decît atîta.

Eu consider cã locul lui Corneliu Vadim Tudor trebuie inclus în topul personalitãþilor cu care putem sã ne mîndrim oricînd în lume, fãrã chip de tãgadã.

TRIBUNUL nostru îºi aprindea sufletul sãu mare de la acele fãpturi care i-au fost alãturi ºi la bine, ºi la greu, necondiþionat, cãþeluºii pe care i-a iubit ca pe ochii din cap. Aceste mici fiinþe ardeau ca niºte candele cu flãcãri de aur ºi oricînd, ºi nouã, ne-ar putea fi ghid de comportament în viaþã.

Vã ofer în continuare o poezie, mai mult decît emoþionantã, despre prietenia dintre om ºi aceste animale minunate:

afirmaþii care erau în contradicþie chiar ºi cu propriile sale convingeri. De exemplu, protestînd, în mod absolut justificat, împotriva unor manifestãri extremiste ºi ºoviniste, a judecat uneori generalizat, discursul sãu ajungînd astfel sã fie taxat nu o datã ca aducînd atingere demnitãþii umane sau a naþiunii.

Dar ce fel de atitudine creºtinã este aceea cã dupã decesul lui Corneliu Vadim Tudor, liderii UDMR, în frunte cu Attila Verestoy, vãd doar umbra Marelui Copac, ºi nu observã Copacul în sine, uriaºul frunziº al Copacului? Potrivit informaþiilor difuzate de diferite canale de televiziuni, senatorul Attila Verestoy a fost cel care a protestat cel mai vehement împotriva depunerii sicriului lui Vadim Tudor în foaierul Parlamentului pentru a i se aduce un ultim omagiu. Este adevãrat cã Vadim Tudor a fost cel mai vehement opozant, cel mai mare luptãtor împotriva politicilor promovate de UDMR, uneori chiar devenea de-a dreptul duºmanul acestei politici. Dar, ca sã rãspunzi, lîngã sicriu, cu rãzbunare, cu urã, este o meschinãrie moralã ºi spiritualã deplorabilã, cu alte cuvinte: o rãzbunare ruºinoasã!

Conducerea superioarã a UDMR a demonstrat ºi de aceastã datã cã minimul bun-simþ este atît de departe de aceastã formaþiune precum cerul de pãmînt. Liderii UDMR de aceea au protestat împotriva depunerii sicriului lui Vadim Tudor în foaierul Parlamentului. De aceea nu au stat lîngã sicriul lui Vadim Tudor, la înmormîntarea sa cu o coroanã de flori. De aceea nu cunosc iertarea, care provine din credinþa creºtinã, nici mãcar lîngã sicriu.

Dragã Corneliu, nu ai greºit cînd ai vorbit despre esenþa lucrurilor în privinþa liderilor UDMR. Chiar ºi dupã moartea ta s-au adeverit opiniile tale. Ai lãsat în urma ta un gol uriaº! Absenþa ta se va simþi zilnic, ne vom gîndi mereu la tine, te vom pãstra în amintirea noastrã. Sã-þi fie odihna uºoarã!

(Text preluat din revista „Flacãra lui Adrian Pãunescu“, nr. din 2-8 octombrie 2015)

Omul ºi cîinele Între stive de gunoaie O cãþea zãcea culcatã, Ce cîndva era zglobie Stã cuminte, parcã-i moartã.

Iar la pieptu-i fãrã viaþã Care ieri era cu lapte Scînceºte o mogîldeaþã Vrînd din dînsu sã se-nfrupte.

Dar cãþeaua istovitã A murit de frig ºi foame, Ba mai mult, ea fu lovitã De omul cel plin de toane.

Am luat cu drag cãþelul Ce plîngea pe biata-i mamã Ca sã-l cresc lîngã copilul Ce-ncepea sã-mi zicã mamã. ªi aºa crescut-au dînºii Frumuºei ºi dolofani Unu se ducea la ºcoalã Altul, ferea curtea de duºmani.

Mai tîrziu fiinþa dragã Ce scãpase de necaz A plecat în lumea largã Celãlalt lîngã mine a rãmas.

Mã lingea cu drag pe faþã ªi vreodatã de-l certam, Blînd cu ochii de faianþã Mã ierta de ce-i ziceam.

Iar copilul meu cu ºcoalã Pe care nu l-am sfãdit De mine nu mai întreabã ªi mereu m-a ocolit.

Am rãmas doar cu cãþelul Credincios îmi stã la cap, Devotat precum i-e felul Trist cã omul m-a uitat. ªi aºa mã sting încetul Vãd cam greu ºi ca prin ceaþã Lîngã mine nu e omul Ci în lacrimi, ochiºorii de faianþã.

EMILIAN ªANDRU Ofiþer superior paraºutist

Pag. a 15-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît“ (?!) – asta e întrebarea… ... „Am iubit ºi iubesc acest partid – P.R.M. – cu nume atît de frumos. Stau ºi mã întreb ce se va întîmpla cu el, care a fost un partid de lider. Ce va fi fãrã conducãtorul sãu, figurã reprezentativã.

Vagoanele din P.R.M. au rãmas fãrã locomotivã.

Cine o va putea înlocui? O vorbã din popor spune cã nimeni nu este de neînlocuit, dar eu afirm cu tãrie cã nimeni nu va putea face pentru P.R.M. ce a fãcut VADIM“... (16 octombrie 2015) * * * Stimatã redacþie, mã adresez revistei mele dragi „ROMÂNIA MARE“ revista mea de suflet, cu o mare durere ºi supãrare. Aceste cuvinte de la începutul scrisorii le-am rostit la Congresul P.R.M. din 2015, ce a avut loc la Bucureºti, fãcînd parte din delegaþia P.R.M. Suceava în calitate de vicepreºedinte. Aceste cuvinte au apãrut ºi în revista „ROMÂNIA MARE“, din 16 octombrie 2015. S-a adeverit, pînã în prezent, ce-am spus atunci: nimeni nu va putea face pentru P.R.M. ce a fãcut VADIM. Un OM ca el e greu de egalat ºi imposibil de depãºit.

Sînt membru P.R.M. de peste 23 de ani ºi sufãr cînd vãd în ce situaþie a ajuns acest partid. Aud unele zvonuri, dar eu bãnuiesc cã la mijloc este un mister.

Cîþiva oportuniºti se luptã în continuare pentru a fi „ºeful“ acestui partid, pozînd în patrioþi, dar prin tot ceea ce fac distrug partidul. Cei care l-au trãdat ºi l-au pãrãsit pe Vadim, sau au fost daþi afarã din partid de el nu mai au ce cãuta lîngã noi. În acest partid curat ca Lacrima lui Ovidiu (nu vinul, ci lacrima) nu au ce cãuta aceste gunoaie umane. Aici, la Suceava, am avut o organizaþie puternicã atunci cînd trãia Vadim. Chiar dupã moartea lui, mulþi membri ºi simpatizanþi au rãmas alãturi de partid. Astãzi au plecat o serie dintre ei la alte partide, fiind descurajaþi, deoarece, de acolo, de la Centru, nimeni nu dã un telefon la Suceava sã informeze ce se întîmplã cu P.R.M. Domnul preºedinte Emil Strãinu apare rar în emisiunile T.V., iar cînd o face, nu pomeneºte nimic despre partid, nemulþumind pe mulþi membri ºi simpatizanþi. De ce v-am scris astãzi? De mult doream sã o fac, dar tot aºteptam noutãþi sau informaþii în

revista „România Mare“. Sînt întrebat de foarte multã lume: ce se întîmplã cu Partidul România Mare, mai este, cine e preºedinte, de ce partidul nu mai apare la televizor sau în sondaje? Apar informaþii despre alte partide, despre preºedinþi de partide, dar despre P.R.M. nu apare nimic. Sãptãmîna trecutã, am intervenit telefonic pe un post local de televiziune Suceava, într-o emisiune politicã ºi am fãcut urmãtorul anunþ public: Partidul România Mare existã, vom avea candidaþi în toate localitãþile, iar aici, la Suceava, vom face o mare surprizã.

Campania electoralã încã nu a început, din acest motiv noi nu apãrem în presã ºi la televiziune, îi lãsãm pe alþii ºi ne uitãm la ei cu ce noi promisiuni mincinoase se pregãtesc pentru alegeri.

Un invitat din acea emisiune de la un partid a vorbit foarte frumos despre Vadim, recunoscînd cã a fost cel mai cinstit politician ºi patriot adevãrat.

Zilnic sînt sunat de preºedinþii P.R.M. din teritoriu. Le-am dat unora numãrul de telefon al domnului preºedinte, general Emil Strãinu. Doamna preºedintã Saveta Ionesi a plecat la alt partid. Noi am înþeles, din auzite, cã a fost numit preºedinte interimar dl. doctor Luchian, de la Rãdãuþi. Un om vrednic, un vechi membru de partid, primvicepreºedintele al Organizaþiei Judeþene P.R.M. Suceava. Am luat legãtura cu dumnealui, dar nici el nu ºtie prea multe despre situaþia P.R.M. de la Centru. Ceva nu este în regulã cu P.R.M. la Bucureºti. Am o vîrstã ºi mã pricep la oameni. Ceva nu este în regulã, repet, cred cã existã trãdãtori. La televiziunile naþionale nu se mai vorbeºte nimic despre P.R.M., nu mai apare nici în sondaje. Cineva urmãreºte sã disparã acest Partid Naþionalist.

Naþionaliºtii nu vor dispãrea niciodatã, deoarece adevãraþii naþionaliºti au în suflet aceastã Doctrinã ºi nimeni nu va reuºi sã le-o ia. Dar, pãcat, mare pãcat, e o ruºine pentru cei care încearcã sã distrugã aces partid. Îl întreb personal pe domnul preºedinte Emil Strãinu, în calitatea mea de vicepreºedinte al Organizaþiei Jude?ene P.R.M. Suceava, ce se întîm-

CUM L-AM CUNOSCUT PE CORNELIU VADIM TUDOR În primãvara anului 1968, funcþiona la Casa Studenþilor din Bucureºti Cenaclul Amfiteatru, frecventat de studenþi ºi oameni tineri interesaþi de fenomenul literar artistic de la acea vreme.

Acolo l-am cunoscut pe tînãrul poet Corneliu Vadim Tudor, alãturi de alþi tineri literaþi ºi artiºti: Paul Drogeanu, Doina Uricaru, Carol Mãlinescu ºi pictorul Mihai Mircea Ciobanu.

Vadim Tudor se prezenta ca un om tînãr, înalt, zvelt, ca o trestie, cu pletele date pe spate ºi chipul frumos exprimînd tãria de caracter. Era de departe figura cea mai interesantã din Cenaclu, singurul capabil sã-l înfunte pe ursuzul profesor Alexanru Piru. Vadim avea douã repere literar-artistice la care þinea foarte mult: poetul S. Esenin ºi romancierul F.M. Dostoievski, ambii corifei ai literaturii ruse, ale cãror scrieri au fost cenzurate în perioada dictaturii staliniste. Impresionat de titanii literaturii ruse, Corneliu Vadim Tudor ºi-a ales ca pseudonim literar numele Vadim, provenit din limba varegilor, cei care au organizat statul rus ºi au dat dinastia þarilor de origine suedezã. Încã de la începuturi, Vadim s-a remarcat ca poet viguros, talentat ziarist ºi incontestabil dramaturg. În Cenaclul dramaturgilor de la Casa Scriitorilor, Vadim a prezentat piesa cu subiect biblic „Avesalom“, fiul Regelui David, rãsculat

contra tatãlui. A fost un succes excepþional, care l-a îndemnat pe romancierul Eugen Barbu sã-l ia pe Vadim colaborator la revista „Sãptãmîna“.

Din acel moment, cariera de literat devine fulminantã. Eugen Barbu, ca semn de recunoaºtere, îl propune ca bursier Herder la Viena. Reîntors în þarã, Vadim încearcã o apropiere de cercurile puterii, dar aberaþiile la care se dãdea Prinþiºorul Nicu Ceauºescu îl fac sã devinã circumspect, intuind cã regimul dictatorial nu mai avea multe zile de trãit. În vara anului 1989, dupã dãrîmarea Bisericii Sfînta Vineri din Bucureºti, Vadim îºi predã carnetul PCR, ca semn de protest. Cu toate acestea, Vadim nu s-a considerat niciodatã un dizident ºi nu ºi-a modificar biografia. Dupã evenimentele sîngeroase din decembrie 1989 din România, în cartea-reportaj „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“, Vadim îi demascã pe toþi cameleonii politici, grupaþi în jurul lui Ion Iliescu. În vara anului 1990, împreunã cu Eugen Barbu fondeazã revista „România Mare“, iar în vara anului 1991, pe fundalul succesului ziaristic, Partidul România Mare!

Faptele lui Vadim ca Poet Naþional, ziarist ºi om politic sînt cunoscute, ºi ele vor intra în Istoria României!

FLORIN IORDACHE

plã cu P.R.M.? La acel Congres, din 2015, care a avut loc la Bucureºti, noi, delegaþia P.R.M. de la Suceava, v-am votat pe dvs., d-le general, ca preºedinte al P.R.M. Astãzi, vã întrebãm tot noi, cei de la Suceava: ce faceþi cu partidul, de ce nu apãreþi mai des pe posturile TV sau în presã? Multã lume spune cã odatã cu moartea lui Vadim a murit ºi P.R.M. Au dreptate oamenii. În acest moment, partidul este mort, nimeni nu vorbeºte despre noi, totul e ascuns, bãnuiesc cã se fac o serie de jocuri, aranjamente, din care partidul o sã aibã de suferit. Þineþi minte ce vã spune Vasile Cerlincã, un om simplu, cu o inimã de naþionalist în piept. Pentru preºedintele Vadim mi-aº fi dat viaþa. Am fost 23 de ani alãturi de el. Aºa îmi doresc un preºedinte: sã-l port în inima mea, nu sã-l iau la întrebãri. Sînteþi general, domnule preºedinte, avem pretenþii de la un om ca dvs. Cînd spui general, spui patriot, luptãtor, conducãtor, un bun român. Domnule general, ce sã le spun sucevenilor, ce sã le transmit acelor oameni care iubesc acest partid naþionalist? Am numãrul dvs. de telefon, dar n-am îndrãznit sã vã telefonez.

Mi-am pus întrebarea: de cînd un soldat îndrãzneºte sã sune un general? Am îndrãznit, totuºi, sã vã scriu, sper cã nu v-aþi supãrat. Cu toate cã ºi aici, la Suceava, au plecat o serie de membri la alte partide eu, Vasile Cerlincã, voi fi membru P.R.M., chiar dacã partidul dispare. Am avut ºi eu mai multe oferte de la o serie de partide, oferte chiar avantajoase, dar rãspunsul meu a fost categoric: nu sînt de vînzare!

Eu sînt peremist! Mulþumesc Bunului Dumnezeu cã mi-a pus în piept o inimã de român adevãrat, la fel cum a avut-o ºi vrednicul de pomenire, mentorul meu, Corneliu Vadim Tudor, care spunea: „Eu cu hoþii nu merg la furat!“. Astãzi, regret amarnic cã formaþiunea pe care am slujit-o ani buni nu mai are forþa ºi vlaga de odinioarã. Sînt fericit cã revista „România Mare“ merge mai departe, cu noi articole ºi rubrici interesante. Felicitãri ºi Doamne ajutã!

Sînt fericit cã în fiecare numãr al revistei apar ºi unele articole ale lui Vadim ºi chiar fotografii cu el. În felul acesta, el este viu, este printre noi, trãieºte prin aceastã minunatã revistã, care a fost ca ºi copilul lui. Cu stimã ºi respect, VASILE CERLINCÃ, vicepreºedintele Organizaþiei Judeþene P.R.M. Suceava

VADIM… M-a învãþat sã spun adevãrul fãrã fricã. M-a învãþat sã nu mã tem de aceia care promoveazã minciuna. M-a învãþat cã represaliile de orice fel trebuie denunþate ºi înfruntate. M-a învãþat sã îmi respect colegii de partid, chiar dacã unii dintre ei nu s-au dovedit oneºti pînã la capãt ºi l-au trãdat, fãrã ezitare, cînd nu au mai avut nimic de cîºtigat. Mi-a fãcut onoarea de a îmi cere sã scriu editoriale în ziarul „Tricolorul“, fãrã mãcar sã-mi schimbe un titlu sau o virgulã. Mi-a oferit posibilitatea sã produc, sã realizez ºi sã moderez o emisiune la televiziunea Domniei-Sale, fãrã sã-mi critice vreun cuvinþel sau sã-mi atragã atenþia cã ceva nu este la nivelul aºteptãrilor sale. La ceas de cumpãnã, în miez de noapte, a fost alãturi de mine ºi de soþul meu. A înþeles starea mea sufleteascã dupã pierderea pãrinþilor ºi, deºi deþineam o funcþie importantã, nu m-a dat la o parte, nu m-a certat, nu mi-a cerut imposibilul! M-am retras de bunãvoie, sã nu-l încurc, sã nu dau naºtere la discuþii în partid. ªi, nu în ultimul rînd, m-a învãþat ce înseamnã grija ºi compasiunea faþã de animãluþe! Faþã de niºte sufleþele nevinovate, adesea victime ale lãcomiei ºi aroganþei omului! M-a învãþat cum sã mã dedic acestei cauze nobile! Pe care, dupã 10 ani, ºi nu cred în coincidenþe, am continuat sã o susþin prin toate mijloacele posibile. Ca dovadã, proiectul lui de suflet va fi continuat de mine, dupã atîta amar de vreme. Ce sã fi vrut mai mult?

Ce sã-i fi cerut mai mult?

Am avut parte de 12 ani frumoºi alãturi de PRM, pentru care vã mulþumesc, domnule Preºedinte Corneliu Vadim Tudor!

RUXANDRA LUNGU, simplu cetãþean, fost preºedinte ales al Organizaþiei de Femei România Mare 14 septembrie 2015

Pag. a 16-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR Interviu cu preot dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru, la 6 luni de la trecerea la cele veºnice a lui Corneliu Vadim Tudor Pe 15 martie 2016 se împlinesc 6 luni, nedrepte, de la trecerea în veºnicie a celui care a fost Corneliu Vadim Tudor. Familia, prietenii, colaboratorii vor sã-i aducã un pios omagiu, fiecare în felul sãu, dovedind, în acest fel, cã acest mare OM n-a fãcut umbrã pãmîntului degeaba, ci cã a lãsat în urma sa amintiri nepieritoare, care trebuie cumva rememorate.

Din acest motiv, ne adresãm cu cîteva întrebãri celui care i-a fost duhovnic, frate, prieten, ajutor de nãdejde în momentele fericite ºi mai puþin fericite ale existenþei sale, Pãrintelui Profesor Dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru, parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou de la Kilometrul Zero al României.

Carmen Ionicã: Bunã-ziua, pãrinte. Am onoarea sã vã iau acest interviu, chiar dacã nu într-un moment fericit al existenþei noastre.

Se împlinesc ºase luni de cînd cel care a fost numit Tribunul tuturor românilor a trecut la cele veºnice. ªtim cîtã suferinþã a lãsat în urma sa, dar ceea ce vrem sã aflãm de la dvs. sînt momentele pe care le-aþi petrecut împreunã cu domnia-sa, cum l-aþi cunoscut, ce bucurii ºi suferinþe aþi trãit împreunã.

Preot dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru: Doamne ajutã! L-am cunoscut pe omul de culturã, poetul, ºi, cu toatã smerenia, prietenul ºi fiul meu duhovnicesc Corneliu Vadim Tudor, în urmã cu mai mulþi ani, prin intermediul unui prieten comun, marele om de televiziune Aristide Buhoiu, ºi el plecat prematur la Domnul în septembrie 2006... Împreunã cu Aristide înfiinþasem Uniunea pentru Societatea Civilã, unde eram vicepreºedinte, un organism care promova cultura ºi spiritualitatea naþionalã. Astfel l-am cunoscut pe Corneliu Vadim Tudor, acest om cu mintea înaltã cît un munte... Cu el vorbeam aceeaºi limbã: limba vechilor cazanii, limba Evangheliei... Pur ºi simplu, ne-am împrietenit de cînd ne-am cunoscut. Ne-am întîlnit apoi, în scurt timp, la ziua de naºtere a unui alt mare prieten comun, vocea de aur a folclorului românesc, Ion Dolãnescu.

Carmen Ionicã: Biserica Sfîntul GheorgheNou - pe care o slujiþi, ºi a cãrei prezentare o facem ºi noi în paginile revistei „România Mare“, datoritã frumoasei monografii pe care cu dragoste aþi scris-o, de care v-aþi ocupat cu pasiune ºi cu un mare interes, poveste pe care nu vã sfiiþi s-o faceþi cunoscutã tuturor celor care au rãbdarea sã vã asculte - are o istorie foarte veche, dar poate puþini oameni ºtiu istoria mai recentã a acesteia, mai ales din perioada comunistã, cînd a fost la un pas de a fi demolatã. Spuneþi-ne cum s-au derulat lucrurile atunci.

Preot dr. Emil Nedelea Cãrãrmizaru: Se pare cã perioada anilor '80 a fost într-adevãr una foarte grea pentru monumentala bisericã brâncoveneascã Sfîntul Gheorghe-Nou din inima Bucureºtilor. Realmente, o minune dumnezeiascã ºi ocrotirea ctitorului ei, Sfîntul Voievod ºi Martir Constantin Brâncoveanu, au fãcut ca aceast sfînt lãcaº sã nu cadã sub ºina nemiloasã a buldozerelor... Astfel, cu toatã responsabilitatea afirm cã trei oameni au contribuit la salvarea ei: arhitecta Hanriette Delavrancea, fiica marelui dramaturg Barbu ªtefãnescu Delavrancea, arhitectul Alexandru Budiºteanu, care avea calitatea de arhitect-ºef al Capitalei în vremea aceea, ºi, nu în ultimul rînd, prietenul nostru Corneliu Vadim Tudor, un apãrãtor fervent al Bisericii...

Se ºtie cã domnia-sa a protestat în scris la Nicolae Ceauºescu, împreunã cu un grup de intelectuali români, împotriva demolãrii bisericii Sfînta Vineri din Bucureºti, lãcaº devenit simbol al martirajului creºtin ortodox românesc, în vremea ateismului comunist. Acesta aratã caracter, curaj, credinþã, patriotism ºi demnitate, într-o vreme cînd mulþi, foarte mulþi preferau sã tacã... Se ºtie cã era un om cu suflet mare, un om milostiv, iar atunci cînd a avut posibilitatea, a ajutat financiar multe biserici, mînãstiri sau aºezãminte culturale. Aº menþiona aici sprijinul pe care l-a acordat pentru restaurarea Mînãstirii Sîmbãta de Sus, o altã ctitorie brâncoveneascã, cetate de

apãrare a ortodoxiei româneºti în inima sfintei noastre Transilvanii...

Carmen Ionicã: Toatã lumea ºtie cît era de religios Corneliu Vadim Tudor. Provenea dintr-o familie cu frica lui Dumnezeu, pãrinþii lui fiind creºtini dupã evanghelie. Mama sa i-a insuflat, încã de cînd era mic, aceastã credinþã, ºi Vadim Tudor a continuat sã lupte pe tãrîmul ei ºi cînd s-a desprins din cuibul cald al copilãriei.

Acest lucru se poate vedea ºi din lucrãrile lui, din poezii. A absolvit Facultatea de Filozofie a Universitãþii din Bucureºti în 1971, secþia de Sociologie, cu lucrarea de licenþã „Sociologia Religiei“. Apoi, peste ani, ºi-a dorit din tot sufletul sã obþinã ºi doctoratul pe aceeaºi temã, dar, din pãcate, timpul n-a mai avut rãbdare. În perioada cînd a început sã lucreze la teza de doctorat v-a cerut sprijinul, i-aþi dat sfaturi legate de aceastã lucrare?

Preot dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru: Ar fi loc de scris o carte pentru a vorbi despre teologul ºi Omul lui Dumnezeu Corneliu Vadim Tudor... Realmente, dialogurile pe care le aveam cu domnia-sa despre credinþã, viaþa veºnicã, teologia patristicã sau rolul Bisericii Ortodoxe în Istoria neamului nostru românesc curgeau ca un fluviu neostenit spre crugul luminii neânserate...

Venea destul de frecvent la biserica unde îl slujesc pe Dumnezeu, lãcaºul de suflet al lui Vodã Brâncoveanu, ºi ultima sa ctitorie; biserica unde odinioarã au fost sãvîrºite slujbe de prohodire a lui Mihai Eminescu, Aurel Vlaicu, Octavian Goga, Ioan Alexandru, apoi prietenul nostru Ion Dolãnescu... Se închina cu reverenþã, ori de cîte ori avea prilejul, la moaºtele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu, sau la mîna dreaptã a Sfîntului Ierarh Nicolae din acest sfînt lãcaº, pentru care avea o evlavie deosebitã, ºtiind cã era darul de suflet al Voievodului martir ºi întregitor de neam Mihai Viteazul... Într-o searã, cu aproximativ ºase luni înainte de a pãrãsi aceastã lume, dupã ce a sãrutat cu smerenie sfintele odoare, m-a rugat sã nu uit cã dacã Dumnezeu va hotãrî ca el sã plece din lumea aceasta, testamentul sãu este ca slujba sa de înmormîntare sã fie þinutã în aceastã bisericã voievodalã, cu valoare de simbol naþional... Îmi spunea: „În acest loc i s-a fãcut slujba de înmormîntare lui Eminescu, aici vreau sã fiu ºi eu prohodit, iar necrologul sã-l þi tu, frate Emile...“. Era un om luminat de Dumnezeu, cu credinþã statornicã, ºi cred cã simþea cã va pleca... Este ºtiut faptul cã avea ºi un imens simþ al umorului... ªtiind acest lucru, i-am rãspuns zîmbind printr-o glumã: „Nu am timp pentru prieteni...“.

Din pãcate, presimþirea lui s-a adeverit... Iar eu, împreunã cu iubitoarea sa familie, dar ºi cu cealaltã familie mai mare - zecile de mii de românii din toatã þara - care au venit sã-i aducã un pios omagiu, l-am privegheat cu rugãciuni neîntrerupte trei zile ºi trei nopþi... O mare de iubire, respect, flori ºi fãclii aprinse pentru sufletul sãu credincios... Revenind la evocarea personalitãþii sale, cu adevãrat în cîteva cuvinte nu putem cuprinde profilul ontologic al unui Om atît de mare... Corneliu Vadim Tudor a fost un poet de geniu, un scriitor luminat, un patriot fierbinte cît un vulcan, un mare erudit, cu o memorie uluitoare, un pamfletar ºi jurnalist cu un condei atît de ascuþit... O enciclopedie umanã care se naºte poate o datã la o mie de ani... Întodeauna, dupã ce se reculegea în sfîntul lãcaº, îl invitam la cancelaria parohialã, care se aflã în imediata apropiere a bisericii. Vã spun cã atunci cînd venea la bisericã, pur ºi simplu parcã era alt om... κi lãsa deoparte haina omului politic, atît de vulcanic cum îl cunoºtea toatã lumea, se liniºtea ºi vorbea cu Dumnezeu... Dupã aceea, dacã întîmplãtor televizorul din cancelarie era deschis pe vreun post de ºtiri, mã ruga sã-l închid, spunîndu-mi cã este sãtul de jungla politicã din România. Ca de obicei, puneam un CD cu muzica unor mari clasici, precum Mozart, Antonio Vivaldi sau Beethoven. ªi astfel, împreunã cu cîþiva prieteni, vorbeam ore în ºir pe teme teologice de cea mai înaltã frecvenþã spiritualã, despre culturã, sau despre istoria naþionalã, pe care o cunoºtea atît de bine.

O adevãratã ºezãtoare a sufletului românesc... Iarna mã ruga sã fierb un vin bun, dupã care, în faþa unei cãni de vin fiert, depãnam amintiri sau prezentam imagini verbale despre cãrþile de temelie ale culturii naþionale ºi universale. Acest om era cu adevãrat un ocean de cunoaºtere, o enciclopedie ºi un mare orator... la aceste întîlniri vorbea mult... Avea ce spune... Însã cu smerenie vã mãrturisesc cã ºi eu aveam privilegiul de a fi ascultat cu multã atenþie... Întrebãrile pe care mi le punea erau întotdeauna de esenþã ºi de profunzime.

Cunoºtea foarte bine Sfînta Scripturã, îl ajuta memoria excepþionalã pe care o avea. Era foarte atent la fiecare cuvînt, la fiecare nuanþã pe care le exprimam ºi le cuprindea, le înþelegea la cel mai înalt ºi rafinat nivel.

Era un dialog fascinant cu un om de culturã ºi un teolog de excepþie... Din pãcate, nu a mai avut timp sã isprãveascã ceea ce începuse, doctoratul în teologie, pe care îl merita pe deplin. Vorbeam adeseori pe acestã temã, dar timpul a stat împotrivã...

Carmen Ionicã: Aþi fost preotul care a oficiat slujba de înmormîntare, alãturi de un mare sobor de preoþi. Înainte, însã, de acest moment nefericit, aþi participat, alãturi de familie, la diverse momente festive. Povestiþi-ne despre acestea ºi cum era Corneliu Vadim Tudor în astfel de împrejurãri.

Preot dr. Emil Nedelea Cãrãmizaru: Aºa este, am participat la multe momente deosebite din viaþa frumoasei sale familii. Distinsa doamnã Doina Tudor, soþia sa, cele douã fete, Lidia ºi Jeni, copii educaþi, ºtiu ca ºi mine cît de frumoase erau acele clipe de sãrbãtoare. De cele mai multe ori, ne vedeam la zilele de naºtere ale membrilor familiei, atmosfera fiind superbã, cu lume bunã, oameni de calitate, care înconjurau familia cu multã dragoste. Tribunul era întodeauna în centrul atenþiei, creînd o atmosferã de veselie, de bunã dispoziþie... Iubea foarte mult oamenii ºi se simþea în largul sãu atunci cînd era înconjurat de familie ºi de prieteni. Am spus cã iubea oamenii, ºi în acest context aº vrea sã-mi îngãduiþi a evidenþia acea calitate deosebitã a profilului sãu moral: Corneliu Vadim Tudor era cu adevãrat un mare filantrop. Este cunoscut faptul cã iubea mult animalele, pe care le considera, în mod justificat, creaþia lui Dumnezeu... Dar în primul rînd el fãcea mult bine oamenilor necãjiþi. Nu trecea pe nimeni cu vederea din cei care direct sau indirect îi cereau ajutorul. Mã suna de multe ori la telefon cerîndu-mi sprijinul pentru a alina, printr-o faptã bunã, durerea unor semeni aflaþi în suferinþã. Împreunã cu domnia-sa, am avut posibilitatea de a da o mînã de ajutor la înmormîntarea unei prietene de suflet a sa, marea actriþã Marga Barbu, soþia scriitorului Eugen Barbu.

Mã chema, de asemenea, atunci cînd trimitea ajutoare la sinistraþi sau la familiile sãrace, pentru a binecuvînta alimentele ºi lucrurile necesare acestora, iar lista faptelor sale bune poate continua mult timp...

Dumnezeu le ºtie mai bine... Cu permisiunea dumneavoastrã, am sã mai evoc o întîlnire de suflet pe care am avut-o cu regizorul Sergiu Nicolaescu, în prezenþa Tribunului. L-am rugat pe marele regizor sã realizeze un film artistic, care sã cuprindã viaþa, dar ºi martiriul Sfîntului Voievod Constantin Brâncoveanu ºi a familiei sale, ºtiind cã martiriul Brâncovenilor este unic în lume prin înãlþimea jertfei lor... Sergiu Nicolaescu a primit cu bucurie propunerea mea, dar mi-a pus o condiþie: „Sã-l conving pe Vadim sã scrie scenariul acestui film“... Zis ºi fãcut, Tribunul a acceptat de îndatã ce lam rugat acest lucru... Proiectul exista, dar timpul din pãcate a stat împotrivã ºi de aceastã datã... Au plecat amîndoi, unul dupã altul... Cine ºtie, poate altcineva va duce la îndeplinire acest veritabil ºi sublim testament al acestor oameni de seamã ai României... Prin intermediul lui Corneliu Vadim Tudor am cunoscut-o pe distinsa doamnã avocat Paula Iacob. Cu celebra arhitectã a „Casei Poporului“ Anca Petrescu venea la bisericã ºi apoi îi aveam ca oaspeþi de suflet în casa mea...

Amintiri frumoase, de neuitat, într-o lume supusã uitãrii ºi nemiloasei treceri... S-au scurs ºase luni de cînd Omul cu mintea de diamant, Corneliu Vadim Tudor, a plecat spre viaþa veºnicã, pe care a mãrturisito ºi în care credea cu neatinsã statornicie pe temelia sfintei învãþãturi a Mîntuitorului nostru Isus Christos...

Veºnicã sã-i fie pomenirea, în veci, Amin!

Pag. a 17-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR LA 6 LUNI DE LA TRECEREA LA CELE VEªNICE A GENIULUI NUMIT VADIM…

Trimis de Dumnezeu, misiunea lui: România, Poporul Român Odatã cu plecarea lui, s-a sfîrºit o lume ºi, cu ea, am pierdut ceva ce a fost deschis ochilor, simþurilor ºi puterii noastre de înþelegere pentru a ne lumina mintea ºi a gãsi calea spre adevãr: cine sîntem, spre ce ne îndreptãm, ce lãsãm în urmã?…

Mãrturisirile, dezvãluirile ºi sfaturile lui au acum puteri profetice ºi le vedem împlinindu-se, asemeni marilor preziceri!

El ºtia! ªtia bine cînd zicea: ,,Cineva trebuie sa le spunã românilor adevarul!”. ªi numai din gura lui avea, totul, atîta sens...!

A venit printre noi precum marii trimiºi ai Domnului, pentru a ne aduce bucurie, învãþãturã, dragoste, speranþã ºi putere de luptã, în aceastã atît de încercatã viaþã. Ne-a învãþat lucruri neºtiute despre omenire ºi tainele ei, despre dãruirea în a face bine, despre cum sã iubeºti, pînã la lacrimi, toatã creaþia lui Dumnezeu, din care facem parte ºi noi, ca þarã ºi popor.

E temãtor de mare golul rãmas în urma lui, pentru noi, cei ce l-am înþeles ºi l-am iubit. În privinþa celorlalþi, ei abia acum îl vãd cum se înalþã pe cerul þãrii! Ce mare pierdere! Ne rãmîne, însã, toatã creaþia sa, ce trebuie cãutatã, cititã ºi analizatã, precum un cod lãsat

Vadim vegheazã!

Motto: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gîndea în basme ºi vorbea în poezii, O! te vãd, te-aud, te cuget, tînãrã ºi dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alþi zei.”

MIHAI EMINESCU – „Venere ºi Madonã“

Se împlinesc ºase… ªase luni suportabile, parte a cãderii în cotidian. A realitãþii eºuate, dupã cum traduc unii folosofi ex-sistenþa. O ieºire din „sistenþã”. Sistenþa, prin filtrul numit Vadim, a propus un prezent, o lume a reacþiei rapide, a trãirii fiecãrei clipe pentru ºi împotrivã, argument ºi contraargument al faptului. Lumea, scria logicianul Ludwig Wittgenstein, este totalitatea faptelor.

Lumea, apud pseudo-dialecticianul enciclopedist Vadim, este totalitatea reacþiilor la fapte. Consecinþa, trãitã de noi, cei din siajul lui Vadim sau parte a fenomenului „România Mare”, a fost viaþa printr-un Om cît o lume.

Vadim nu a fost perfect, cum nici lumea nu va fi perfectã. M-am temut de elogiile aduse lui Vadim; m-am temut pentru el, pentru creaþia lui politicã, gazetãreascã ºi, de ce nu, literarã – dar, m-am temut în primul rînd pentru el, ca om. Uneori, mi l-am imaginat ca pe o Arcã, adãpostind nu toate vieþuitoarele, precum cea biblicã, ci (toate) cunoºtinþele; o Arcã în care însã nu a mai încãput - nu biblicul Leviathan, – ci marea lui nestãpînire, Leviathanul sãu. Dorinþa lui Vadim, alimentatã de (acele de mine temute) elogii, a fost sã urce Leviathanul în Arcã. ªi, de multe ori, s-a întîmplat asta, iar de fiecare datã cînd monstrul a urcat la bord, minunata navã a luat apã, ºi, dupã unele versiuni apocrife, s-a ºi scufundat…

Dintre toate treptele harului, iubirea de Dumnezeu ºi a creaþiei Lui este cea mai înaltã. Ce poþi spune despre cineva care ºi-a dedicat viaþa – atît neajutoratelor vieþuitoare ºi naturii, victime ale metamorfozei în cifre, cît ºi sãrmanilor în ºansã, doritori de cãldura aburului unei „Cine Creºtine“? Cu ce poþi compara respectul ºi înþelegerea pentru iubirea de Dumnezeu, nedisimulatã în religii sau culte, cu care Vadim a cucerit ortodocºi sau catolici, protestanþi ºi culte neoprotestante, musulmani sau mozaici? A purtat la el întotdeauna o singurã carte – cea destinatã împlinirii legii Lui; aceasta a fost, de fapt, adevãrata sa credinþã. Puþini au înþeles, ceva mai mulþi au apreciat, cei mai mulþi au bîrfit.

Postulatul sunã clar: „Vadim a fost un naþionalist“.

De multe ori, mi-am pus întrebarea dacã unui om de vastã culturã, unui enciclopedic, i se poate atribui restrictivul „ism” volterian? Cred cã aici s-au înºelat mulþi, iar el nu a venit cu corecturi. Poate îi convenea

românilor! ªi rãmîne aceastã revistã - aºa cum spunea el, ,,harta din sufletul lui" ºi al nostru - ,,România Mare”!

Rãmîne, de asemenea, un partid, despre care Vadim, fondatorul ºi liderul acestuia, spunea: ,,Sînt eu vinovat cã am captat din aer filonul de aur al naþionalismului luminat ºi, de la început, am avut aceastã doctrinã? Sînt eu vinovat cã i-am învãþat de bine pe români? Eu de ce nu tranzacþionez cu Interesul Naþional? Sînt eu vinovat cã am avut o gîndire mai limpede ºi mai clarã, ºi am înfiinþat un partid care se numeºte România Mare - harta din sufletul nostru? Sînt eu vinovat cã iubesc atît de mult aceastã þarã?”.

Ce ar fi fost România fãrã Vadim?

Istoria românilor ar fi fost mult mai subþire fãrã paginile în care apare înscris numele lui Corneliu Vadim Tudor, poetul, pamfletarul, istoricul, omul de presã, soþ ºi tatã iubitor, prietenul celor curaþi la suflet, politicianul patriot, iubitor patimaº al Neamului Românesc, ,,cãlãuza noastrã pe o mare în permanentã furtunã, ce a avut puterea sã þinã sus drapelul Deºteptãrii naþionale”.

Misiunea lui Vadim, aici, s-a încheiat!

ELENA PASCU situaþia - sau poate o considera imperioasã. Precum învãþaþii paºoptiºti, Vadim a concentrat efortul cunoaºterii sale în direcþia ºi sensul creãrii unei conºtiinþe a valorii naþionale, apreciind pericolul prin care trece orice þarã slãbitã – acela de a-ºi pierde susþinerea internã; românii se considerã hoþi, corupþi, prost crescuþi, incapabili de a conduce, ba chiar ºi de a munci bine – este un complex de convingeri actuale generalizat, poate nu încã unanim, pe care Vadim l-a anticipat imediat dupã mascarada din ’89. Cred cã „ism“-ul sincer, real este numai cel al dialecticianului istoric - ºi se referã strict la cercurile puterii maghiare, nu ºi la unguri în general. De aceea, cred cã naþionalismul fãrã fond ºi formã, afiºat de diverºi epigoni sãraci în intelect ºi comunicare, este o imitaþie jalnicã, nu are decît accente groteºti - ºi în nici un caz nu poate mobiliza conºtiinþe ori voturi. Vadim a fost un patriot prin inimã ºi minte, patria inimii sale a fost idealul România Mare; în schimb, patria minþii sale a fost spiritualitatea, fãrã frontierele vremelnice, cetãþenii acesteia fiind creatorii, oamenii de spirit, valorile lumii. Nu-l confundaþi pe Vadim cu pseudonimul Alcibiade ºi nu-i plastografiaþi amprenta pe (pseudo)idei epigonice cu iz de petarde conspiraþionist-caþavenciene!

Vadim, pe care l-am plîns, a murit; (odatã) cu el, spune epitaful, a murit o lume. Vadim, pe care îl cunoºti ºi-l înþelegi este dincolo de fizic, de graniþele unei lumi a amintirilor; el este mereu cu tine, îþi influenþeazã semnificativ modul de a gîndi, de a te exprima – dupã caz, de a scrie sau de a aborda tema politicã, de a aprecia un fapt de culturã sau un pasaj de retoricã naþionalã. Este metafizica unei personalitãþi - o prezenþã mult mai pregnantã decît în timpul vieþii fizice. Eminescu a trãit 39 de ani ºi l-au cunoscut, în timpul vieþii, cîteva zeci de mii de oameni; Eminescu a influenþat semnificativ - ºi se manifestã ºi în viitor - sute de milioane de oameni. Cei care l-au înþeles pe Vadim, cel care este dincolo de fizic, de lacrimile celor ºase, ºi ale multor alte luni, îl simt alãturi - este un sprijin pentru a nu aluneca pe tunelul renunþãrii ºi a cãdea în cotidian. Compromisul unei supravieþuiri false, a unui spirit mortificat, un regret nevolnic pe termen limitat, o aºteptare placidã a „pensionãrii” divine, sînt ipostaze care nu au legãturã cu Vadim. Nu existã limitã pentru implicare, pentru reacþie, pentru simþirea faþã de creaþiile lui Dumnezeu, pentru echitate ºi moralã, pentru dragostea de þarã, culturã ºi gîndire – îl recunoaºteþi pe Vadim? Dacã nu, nu vã mai obosiþi sã-l plîngeþi - acum sau peste alte ºase luni - nu aþi avut nimic în comun cu el ºi nu-l veþi înþelege niciodatã.

Pe vremuri, am pus un titlu care i-a plãcut lui Vadim ºi, ulterior, l-a folosit de multe ori – „Vadim vegheazã!”.

O face ºi acum, cînd citiþi acest articol.

DRAGOª DUMITRIU

Tribunii nu mor niciodatã Scrisoare cãtre Vadim, la ºase luni de la retragerea în cer Pe aici se scurse iarna cu-alaiul ei de nunþi, N-au mai rãmas în urmã decît frînturi de gheaþã, Tu ai plecat devreme sã ningi din altã viaþã ªi geografiei noastre i-au dispãrut din munþi. În Þara Româneascã dezastru-i general, Prin gloduri ne conduc azi liftele strãine, Era nevoie mare sã fii aici, Vadime, Tu alungai bandiþii din veacul infernal.

De verbul tãu nãprasnic se ascundeau tîlharii, Ca niºte ºerpi sub pielea fãrãdelegii lor, În tine-a fost nãdejdea umilului popor ªi-n somn le este teamã cã le confiºti biºtarii. ªi-i biciui fãrã milã, ºi-i potcoveºti pe toþi, Sã ºtie cã românul e rasã de stãpîn, Întorce-te, Vadime, toþi cei ce-s de la Rîm Te-aºteaptã sã îi scapi de hoþi ºi idioþi.

Sã ºtii cã toatã lumea-þi duce dorul, Chiar ºi duºmanii vechi azi te regretã, Cã-n odiseea ta, c-o panã de egretã, N-ai abdicat din a sluji poporul.

Desigur, mai apare cîte-un licurici, Care la fiecare apus final de soare, Din bezna minþii sale încãpãtoare A prins curaj cã nu mai eºti aici. ªi crede c-ar putea sã-ngroape-n hume Ceea ce Patriei i-ai oferit în dar, Destinul tãu de patriot amar Nu poate fi înlocuit de umbre fãrã nume. În rest, sã ºtii, familia e bine, Furtunile n-au rupt corabia în douã, E altfel pentru toþi, e-o lume nouã ªi nu se poate umple golul fãrã tine.

E viaþa grea, problemele sînt multe, Nu este simplu sã strãbaþi prin ea, Dar tu de-acolo, dãltuit în stea, Le tot veghezi pe fete ºi ele-or sã te-asculte.

Vor duce mai departe visul magic De-a ne întîlni-ntr-o zi în România Mare, Revista-i tot o zi de sãrbãtoare Iar Patria e drumul nostru tragic.

Nu ne oprim chiar dacã timpul vieþii κi cam consumã silnic bateria, Tu ne-ai lãsat o cauzã: e România ªi o s-o scoatem din teroarea ceþii.

Tribunii viitori sînt rãspîndiþi prin þarã, La umbra ta din rouã au crescut, Se-nchinã la statuia ce s-odihneºte-n lut Pînã se face iarãºi primãvarã. ªi o sã iasã firul ierbii la luminã, Din trupul tãu vor creºte iarãºi flori, Nu trebuia, Vadime, vreodatã ca sã mori Chiar dacã mamei i-a fost dor de mînã sã te þinã.

Cãci mai erau atît de multe de iubit ªi de fãcut în þara asta sfîntã.

Privighetorile pe cruce o simfonie-þi cîntã Pînã ºi ele ºtiu cã n-ai murit.

Tu te-ai mutat ca Avram Iancu-n cer Rãpus de aceeaºi lunã blestematã.

Tribunii þãrii nu mor niciodatã Doar câteodatã li se face ger...

ADI SFINTEª 4 martie 2016

Pag. a 18-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

IN M EMORIAM C ORNELIU V ADIM T UDOR DE 6 LUNI, S-A LÃSAT BEZNA Au trecut 6 luni de la despãrþirea de Corneliu Vadim Tudor, cel care a fost unic prin tot ceea ce a fãcut.

Preºedinte al Partidului România Mare, senator al Parlamentului României, vicepreºedinte al Senatului, europarlamentar al României, poet talentat, prozator prolific, pamfletar spontan ºi plin de haz, care biciuia moravuri punînd rãul la pãmînt, nu cu arma în mânã, ci cu stiloul, orator inegalabil, patriot desãvîrºit, ziarist care a creat, alãturi de Eugen Barbu, revista „România Mare“ ºi ziarul ,,Politica“, dar ºi cotidianul „Tricolorul“.

Un om care, tot în mod desãvîrºit, a dat naºtere unei miºcãri patriotice finalizatã prin apariþia unui partid.

Acest Partid, care, la început, a fost unul dintre zecile de partide ºi partiduleþe efemere care apãruserã, dupã anul 1990, mai dese decît ciupercile, a ajuns, în anul 2000, al doilea Partid al Þãrii, Vadim însuºi fiind semifinalist la alegerile prezidenþiale din acel an.

Tot ce a fãcut Vadim a fost unic – dacã ar fi sã menþionãm numai longevitatea revistei „România Mare“, înfiinþatã acum 26 de ani, singura revistã care supravieþuieºte fãrã sã fie subvenþionatã de stat, ori folosind bani proveniþi din ºantaje înjositoare sau pornografie, ºi nici din sponsorizãri preferenþiale, ci doar din sudoarea minþii ºi din talentul inegalabil al Tribunului. Revista ºi ziarele sale au fost întotdeauna susþinute de talentul sãu sclipitor ºi de capacitatea de aºi apropia colaboratori înzestraþi, care, însã, trebuiau sã se adapteze rigurozitãþi necesare funcþiei de director al revistei, calitate moºtenitã ºi de fiica sa cea mare, Lidia.

Cunoscãtor, ca nimeni altul, al limbii române, necruþãtor cu cei care o stîlceau, Corneliu Vadim Tudor a fãcut din revista „România Mare“, ca ºi din cotidianul „Tricolorul“, repere de temut în lupta împotriva nedreptãþilor tot mai sfîºietoare care împovãreazã viaþa de zi cu zi a românilor ºi întineazã renumele þarii. Nu a fost uºor sã fii senator, la uºa cãruia stãteau, ca la Maglavit, zeci de nedreptãþiþi, de victime ale tranziþiei, nu a fost uºor sã þii, sãptãmînal, discursuri politice fulminate în Senat, în apãrarea drepturilor cetãþeneºti, a tezaurului naþional ºi cultural al þãrii, care era în pericol, ca în cazul Roºia Montanã, sau în cazul tergiversãrilor legate de soarta Tezaurului Românesc, aflat, încã în mare parte, la Moscova. Nu a fost uºor sã fii autorul a 38 de cãrþi sau sã fi stat alãturi ºi sã fi discutat cu personalitãþi de frunte ale lumii moderne ca Nelson Mandela, Papa Ioan-Paul al II-lea, Regele Juan Carlos al Spaniei, sã fii participat, ca senator ºi vicepreºedinte al Senatului Romaniei, la discuþii cu scriitori ºi parlamentari de prim rang din Grecia, Rusia, China, Turkmenistan, Libia, Africa de Sud, Belgia ºi Franþa.

Sã iubeºti România ºi pe români ºi sã te implici în rezolvarea problemelor lor, sã organizezi, timp de ani în ºir, în fiecare lunã, „Cina Creºtinã“, oferind alimente unui numãr de peste 120 de familii cu venituri scãzute, dar ºi vãduvelor unor mari oameni de culturã, cum a fost

soþia maestrului Nicolae Florei ºi soþia lui Eugen Barbu, sau soþiile unor foºti deputaþi, aflate în deznãdejde. Nu a fost în zadar, dar nici uºor, sã atragi în Partidul România Mare personalitãþi de frunte ale medicinei româneºti, cum ar fi regretatul dr. Iulian Mincu, fost ministru al Sãnãtãþii, general(r) dr. Ion Cârciumaru, dr. urolog Mihai Marinescu, prof. dr. Alexandru Ciocâlteu, Dan Gãucan, eminent medic stomatolog ºi mecenã a Fundaþiei Nicolae Iorga“, de la Vãlenii de Munte, biolog Constanþa Popa, foºtii miniºtri Doru Palade, Cristian Traian Ionescu, scriitori ºi istorici renumiþi, cum ar fi Gheorghe Buzatu, Dumitru Bãlãieþ, Mihai Ungheanu, artiºti ºi rapsozi: Mitzura Arghezi, Marga Barbu, Ion Dolãnescu, Angela Buciu, Irina Loghin. Nu a fost uºor sã pleci cu ajutoare de sute de mii de lei în Valea Jiului ca sã duci alimente pentru cîteva sute de familii nevoiaºe, sau sã donezi cãrþi pentru o ºcoalã din Petroºani. Nu a fost uºor ºi nici puþin lucru sã organizezi, anual, Premiile Fundaþiei „România Mare“, ºi sã nu dai decît o diplomã pe o hîrtie, ci sã dai premii în bani unor artiºti, scriitori, cîntãreþi, pictori, sportivi ºi profesori emeriþi; sã oferi, timp de 18 ani, ajutoare de Crãciun copiilor orfani ai Revoluþei din 1989; sã dai premii unor elevii merituoºi de la ªcolile de Muzicã din Bucureºti ºi, de multe ori, sã plãteºti biletele de cãlãtorie ale unor copii talentaþi care nu-ºi puteau permite sã-ºi plãteascã drumul pentru a putea participa la un concurs internaþional la care erau invitaþi; sã oferi ajutoare lunare unor scriitori sau artiºti în vîrstã.... ºi-mi vine în minte doar cazul pictorului Raul ªorban, de la Cluj, român printre români care a salvat numeroºi evrei de la deportare Nu a fost puþin lucru sã iniþiezi ºi sã contribui la ridicarea unei statui în memoria preºedintelui american Woodrow Wilson care, prin politica sa, a susþinut respectarea promisiunilor marilor puteri de a crea România Mare. Sã menþionãm ºi faptul cã, la Braºov, a fost ridicatã o statuie in memoria lui Yitzhak Rabin, om de stat ºi general israelian care a fost de douã ori primministru, asasinat, în plinã stradã, în 1995. Dar lista iniþiativelor ºi faptelor meritorii a lui Corneliu Vadim Tudor este mult mai lungã. Sînt foarte mulþi cei ajutaþi de Vadim ºi te-ai fi aºteptat ca toþi sã sarã în ajutor, acum, cînd familia Tribunului se zbate ca sã rezolve problemele legate de aºa-zise datorii pretinse de cei ce l au urît peste mãsurã pentru cã îi ridiculizase ºi care au intentat procese din rãzbunare, ori din frustrãri pentru cã Vadim ºtia cã aceºtia erau bãnuiþi de hoþie, de imoralitate sau de incompetenþã criminalã. Poate cã Vadim a ºi greºit cu vorba ºi stiloul, dar credem cã nu mai conteazã faþã de cîþi oameni a ajutat, de cît bine a fãcut, de cîte cazuri de corupþie a demascat ºi cu cîte nedreptãþiþi s-a solidarizat ºi a înclinat balanþa în favoarea adevãrului ºi a dreptãþii ... Eu nu ºtiu ca un alt om politic român sã fi fãcut, din iniþiativa lui ºi cu banii proprii, de care, astãzi,

George Sbârcea, despre Corneliu Vadim Tudor Corneliu Vadim Tudor, care ca jurnalist-scriitor se defineºte prin logicã, argumentaþie, judecatã clarã, îºi adaugã în creaþia poeticã graþie, alint, forþã stilisticã ºi virtuozitate. Volumul „POEMS” - publicat la Torino, în condiþii grafice excepþionale - e un adevãrat album de poeme în original ºi 7 versiuni, dintre care noi n-am savurat decît cele în englezã, francezã, italianã, spaniolã ºi germanã, versiunile în rusã ºi arabã fiindu-ne inaccesibile. Dar poetul, aflat într-o continuã vervã ºi participare la ceea ce încredinþeazã hîrtiei, ne ajutã sã sesizãm clipa cea mai poeticã a sonetelor, ticluite toate cu o rarã iscusinþã, sã desluºim zarea abia tivitã cu aur a rãsãritului, s-auzim zurgãlãii sãniei bãtrînului birjar, sã savurãm lumea înaripatã ºi coloratã, lacomã de înnoire, a oraºului, încît fiecare vers e de o volubilitate nesecatã: „Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara/ începe cu tine în Alpii nebuni/ frumoasã ºi plinã de har este þara/ ce poate sã nascã asemeni minuni./ Fãptura ta flacãrã sacrã îmi pare/ ce poate topi ancestrale zãpezi/ tu, cîntec sãlbatec cu nume de floare/ tu, larvã de îngeri ºi zei tirolezi/ Te simt, ºi te-aud, ºi mã bucur de viaþã/ îmi torni în urechi vin de mure, difuz/ iar flautul sîngelui meu te învaþã/ ªi cît voi trãi pe pãmînt, eu refuz/ sã cred în triumful nefiinþei de gheaþã/ tu, drag Edelweiss, paradis în auz”. Într-un timbru solidar cu lumea ce ne înconjoarã, ver-

surile lui Corneliu Vadim Tudor, încercînd mereu sã înfrunte facilitatea, aduc un accent distinct în lirica vremii. Trãind într-o perioadã cu mintea ºi gusturile anemice, în versurile lui de limpezime diamantinã rimele se încalecã asemenea unor flãcãri, frazele sînt fluvii de foc, tot ce vede, trãieºte ºi adapteazã la tradiþie, dar însufleþit în aceeaºi mãsurã de înnoire, cu limpezime ºi serenitate, farã urmã de efort. Tot ce fertilizeazã simþirea ºi imaginaþia este binevenit în poezia lui, purtînd pecetea originalitãþii, captivînd cititorul ºi gravîndu-i-se în memorie.

Rimele se adunã ca mãrgãritar lîngã mãrgãritar, luînduºi zborul la sfîrºitul fiecãrui vers cu uºurinþa unor fluturi.

Autorul poemelor este dintre poeþii noºtri care cautã, cerceteazã, adunã cu îndrãznealã ºi stãruinþã, gustul nul înºealã niciodatã, pricepîndu-se - ca puþini alþii - sã aleagã grîul de neghinã. Ce-l inspirã, de fapt? Glasurile vîntului de searã, ºoapta ierburilor în amurg, mirosul crud al bãlãriilor în zori, covorul macilor ºi-al cicoarei în miezul zilei, farã ca poezia lui sã fie bucolicã. Ea e un mare ºi discret suspin, arareori protestatarã împotriva unei lumi reci, surde, obtuzã la tandreþe. Aceastã poezie are un ton propriu, o rostire a ei, nici unul dintre cititori nu se îndoieºte cã autorul simte cu adevãrat ceea ce scrie cu îndrãzneala de a fi el însuºi, dînd maximum din potenþialul propriu. Rimele, de o cursivitate linearã,

soþia ºi cele douã fiice nu mai beneficiazã, cîte a fãcut Vadim pentru cei aflaþi în necaz ºi pentru a restabili adevãrul. Poporul Român nu o duce aºa cum o duce din cauza lui Vadim. Nu el a furat, a mituit, a înºelat, a minþit, a trãdat, a accidentat oameni cu maºina, a fãcut parte din grupuri de crimã organizatã, a ruinat ºi sãrãcit þara ºi i-a împins pe români la pribegie. Nu pe memoria lui Vadim, care a pierit neaºteptat de repede ºi pe îndurerata lui familie trebuie sã ne rãzbunãm pentru un pamflet, ci pe hoþi ºi mistificatori, pe trãdãtori ºi incompetenþi, pe neînchipuiþii bogãtaºi apãruþi peste noapte pentru care Vadim pusese sã se mîzgãleascã pe o cîrpã imaginea unei închisori binemeritate ºi arãtase acea cîrpa în public. Ce insultã! Ce atac! Cum a putut sã facã asta? Afarã cu el din sediul partidului! Afarã cu el de la emisiunile politice ale televiziunilor! Sã rãmînã singur ºi sã sufere!

Acum, prin moartea lui, s-a lãsat bezna. E ceaþã mereu, ºansele, speranþele spre mai bine sînt tot mai departe de noi. Oamenii nu mai au încredere cã se pot duce la cineva sã-i asculte, sã-i ajute, sã aducã în faþa þãrii, prin mass media, cazul lor disperat. Nu mai existã un reper, ci numai o operetã cu Justiþia fãcutã la televizor ºi Injustiþia pe la spate. Mai mult, toþi cei criticaþi, demascaþi ºi, de multe ori, ridiculizaþi, s-au unit, parcã, sã se rãzbune cu minciuni ºi falsuri pe cele mai iubite fiinþe ale Tribunului, pe soþia ºi pe fiicele sale. Toþi cei care asistã pasiv ºi tac la acestã rãzbunare de dupã dispariþia Tribunului, în care sînt amestecaþi ºi mulþi dintre cei pe care i-a ajutat de nenumãrate ori (ºi aceºtia nu au fost numai cei din familie, prieteni, cei de o vîrstã cu el ori colegi de breaslã, ci mulþi dintre cei care nu aveau bani pentru lemne sau nu li se rezolvau diverse probleme.... ºi cîte ºi mai cîte....). Ei bine, ce a fost bun, s-a uitat, iar ce n-a fost, trebuie rãzbunat, pe cei rãmaºi, slabi ºi neajutoraþi. Se uitã faptul cã Vadim a insistat ca trupurile neînsufleþite ale lui Ion Dolãnescu ºi Adrian Pãunescu sã fie depuse la Ateneul Român ºi cã marea arhitectã Anca Petrescu, fost parlamentar PRM, a poposit, ºi ea, pe ultimul drum, la Parlamentul pe care îl proiectase. Pentru Vadim nu a avut cine sã fie destul de convingãtor. Dar pentru cei care, inevitabil, îi vor urma, cine se va mai zbate? Cu rele, cu bune, dar mai mult cu bune, Vadim a fost inegalabil, iar dispariþia sa neaºteptatã a fost ca un trãznet din care s-au aprins ºi mai mult sufletele adevãraþilor patrioþi, care nu sînt puþini ºi care radiazã la Tîrgoviºte, la Mangalia, la Craiova, la Iaºi, la Braºov, la Piteºti, la Nãsãud sau la Galaþi. Reþelele de socializare online dau imaginea realã a situaþiei din þarã, care nu este cea de la televizor.

Acum, dupã 6 luni de la ridicarea lui în rîndurile celor drepþi, nu putem decît sã-i dorim odihnã uºoarã în înaltul Cerurilor, alãturi de Domnul Dumnezeu pe care L-a venerat ºi L-a slãvit ºi care, singur, Îi va face dreptate.

Pînã atunci... rãmîne bezna.

MIHAELA IONESCU, fost deputat PRM tãlmãcesc sinceritate, adîncime, o necontenitã fierbere a ºuvoiului de viaþã, încît flacãra entuziasmului þîºneºte cu sporitã putere dupã fiecare strofa. Volumul de „POEMS” al lui Corneliu Vadim Tudor este o spectaculoasã ºi nobilã aventurã a poeziei noastre contemporane, suscitînd un larg interes. Autorul are puterea uimitoare de a renaºte cu fiecare vers, cu sentimentul de extaz al celor ce ºi-au aflat expresia, prin poeziile lui circulînd duhul naturii, mobilitatea pãstorilor noºtri transhumanþi.

Crainic al bucuriilor, Poetul desluºeºte din fibrele vieþii sale emoþia plãcerii identitãþii cu universul fizic ºi social ce-1 înconjoarã, plãcere ce ne-o comunicã în cele 7 versiuni. Ne vine greu sã-l bãnuim pe Corneliu Vadim Tudor deopotrivã de iscusit în toate versiunile - ce vorbesc? - în toate transpunerile, cu aceeaºi graþie ºi alint, cu aceeaºi voluptate a greutãþii învinse, în aflarea soluþiilor armonice exacte în rimã ºi ritm. Cine îl cunoaºte pe Poet - fie ºi doar din vedere - e greu sã-i identifice glasul pãtrunzãtor, volubilitatea nesecatã în scrisul gazetãresc ºi vorbirea, cu glasul galeº, de catifea, feminin aproape, din poezii. Condeiul lui nu cunoaºte margini, aºa cum fantezia lui e un abecedar la îndemîna unui poet de zile mari, care îºi poartã cititorul în graþie ºi alint, convins de valoarea creaþiei sale. Dupã ce i-am citit ºi recitit poemele, sîntem convinºi toþi cã un nou Poet român s-a ivit la sfîrºit de secol ºi mileniu: Corneliu Vadim Tudor!

GEORGE SBÂRCEA, 1998

Pag. a 19-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (95) *** SAND (Aurore Dupin, baroanã Dudevant, zisã George ) Romancierã francezã Data morþii: 8 iunie 1876 (la 72 de ani) Cauza: ocluzie intestinalã Locul: Nohant (Franþa) Înhumatã: Nohant „Îl am pe dracu-n burtã!“, spunea George Sand la apariþia primelor semne ale bolii. Pentru doctori, dracul s-a dovedit a fi o ocluzie intestinalã care i-a pricinuit suferinþe atroce romancierei; mai mult, ea a resimþit aceastã boalã ca pe o umilinþã ºi, în ultima noapte, ºi-a chemat moartea, strigînd: „Moartea, Doamne-Dumnezeule, moartea!“, ºi, la sfîrºit: „Adio, adio, mor“, apoi o frazã ininteligibilã care se termina cu „Lãsaþi verdeaþa...“ La dorinþa fiicei sale, Solange, dupã funeralii, George Sand a fost îngropatã la Nohant, lîngã bunica ºi tatãl sãu, la marginea dinspre cimitir a parcului , ceea ce a produs uimire printre prietenii ei. De la Paris, sosiserã

Sophia Loren la ceasul destãinuirilor… (3) Într-o zi, Carlo Ponti m-a chemat în biroul lui.

Tocmai terminasem a treia sau a patra probã, nu mai ºtiu bine. Era limpede cã dorea sã-mi spunã ceva, dar nu ºtia cum sã înceapã. „În legãturã cu probele astea, tocmai m-am vãzut cu operatorul ºi mi-a spus acelaºi lucru ca ºi ceilalþi. Este vorba de... hm... în sfîrºit, de nasul tãu”.

- Ce are nasul meu? Dar ºtiam ce urma.

- Eh, bine, hm... dacã vrei într-adevãr sã faci o carierã în film, ar trebui, poate, sã te hotãrãºti, sã te gîndeºti la problema asta.

- Vorbiþi de chirurgie esteticã?

- Da. ªi apoi, ar mai fi ceva: ai putea sã mai dai jos puþin de pe ºolduri. ªtii, îþi repet doar ceea ce mi-au spus fotografii. Cu nasul, practic, este o nimica toatã, un pic scurtat, ca sã-l facã fotogenic, înþelegi.

Desigur, ºtiam cã nu am silueta actriþelor la modã.

Erau foarte frumoase, cu trãsãturi impecabile. Nu era cazul meu. Am un chip cu totul neregulat, dar tocmai juxtapunerea acestor imperfecþiuni face ca trãsãturile mele sã exprime ceva. Dacã aº fi avut o cocoaºã pe nas,

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Ce a gãsit Napoleon în cripta secretã de la Kremlin (2) Intrigat, Napoleon a pornit el însuºi în fruntea unei puternice gãrzi, ca sã dezlege taina dispariþiei oamenilor sãi. ªi aºa a ajuns în faþa porþilor ferecate.

Cu ajutorul dinamitei, porþile au fost înlãturate, iar împãratul ºi suita sa se pomenirã într-o încãpere imensã. Deasupra pereþilor de piatrã atîrnau vechi icoane în bronz, iar în niºele sãpate în pereþi se gãseau nenumãrate statui înveºmîntate cu haine scumpe ºi împodobite cu pietre scumpe. Cadavrele soldaþilor care fuseserã trimiºi mai înainte zãceau în apropierea porþilor sfãrîmate.

Interiorul încãperii atît de stranii cuprindea ºi 19 sicrie, dintre care unul pãrea mult mai greu decît celelalte ºi avea un aspect bizar. Atenþia lui Napoleon se opri asupra acestui sicriu ºi ordonã sã fie deschis.

Cînd capacul a fost ridicat, scheletul unui preot, înveºmîntat într-un giulgiu alb, se ridicã ºi arãtã cu mîna spre împãrat. În acelaº timp, s-a produs ºi un zgomot straniu. Marele Napoleon, cãlit în atîtea lupte grele, n-a putut totuºi sã reziste spaimei: împreunã cu toþi cei care îl urmau, se repezi spre poartã ºi alergã în grabã spre ieºirea din tunel. Revenit la suprafaþã, a fost întîmpinat de vestea incendierii Moscovei.

Aceasta este întîmplarea „micului caporal“ din subteranele Moscovei. Incendiul Moscovei nu i-a mai permis sã întreprindã o nouã cercetare.

O explicaþie interesantã, care dovedeºte cã întîmplarea de mai sus n-a avut nimic supranatural, a venit mulþi ani mai tîrziu, atunci cînd Lenin a ordonat sã se facã sãpãturi dedesubtul Catedralei Uspenski.

Cercetãtorii, printre care se numãrau ºi cîþiva arhe-

cincisprezece din apropiaþii ei, printre care prinþul Napoleon, Gustave Flaubert, Ernest Renan, Dumas fiul. Paul Meurice a citit mesajul lui Victor Hugo: „Plîng o moartã ºi salut o nemuritoare...“ Cei prezenþi au considerat cã mesajul era prea pompos ºi plin de cliºee, ceea ce l-a fãcut pe unul dintre ei, atunci cînd se auzi ciripitul unei pãsãrele, sã spunã: „A! iatã adevãratul discurs care se potriveºte aici!“.

În seara zilei de 23 iulie, Santos-Dumont s-a spînzurat cu o cravatã de cîrligul uºii de la baie.

Ajunsese o adevãratã întrupare a disperãrii, cîntãrind nu mai mult de 50 de kilograme.

*** SANTOS-DUMONT (Alberto) Inginer ºi aeronaut brazilian Data morþii: 23 iulie 1932 (la 59 de ani) Cauza: sinucidere Locul: Sao Paulo (Brazilia) Înhumat: Cimitirul Sfîntul Ioan Botezãtorul, Rio (Brazilia) La 23 iulie 1932, preºedintele Braziliei, Vargas, a dat ordin aviaþiei sã-i bombardeze pe insurgenþii din Sao Paulo. Considerînd cã îºi consacrase viaþa unei tehnici criminale ºi cã prin invenþia lui era rãspunzãtor de masacrarea compatrioþilor sãi, SantosDumont a decis sã-ºi ia viaþa. De ani de zile, de cînd în timpul primului rãzboi mondial avioanele lansaserã bombe ce provocaserã moartea a mii de oameni, era victima unei depresii nervoase. Marcat pentru totdeauna, suferind de fiecare datã cînd un accident de avion se solda cu victime, devenise un spectru ambulant.

*** SARDANAPAL Rege al Asiriei Data morþii: în jur de 750 î.Chr. Cauza: sinucidere sau asasinat Locul: Ninive, Asiria (Irak) Înhumat, trupul a dispãrut în incendiu Assar Adan Pal al IV-lea, mai cunoscut sub numele de Sardanapal ºi menþionat de diferiþi autori greci ca ultimul rege al Asiriei, a fost neîntrecut în dragostea pentru lux ºi plãceri, petrecîndu-ºi cea mai mare parte a timpului printre amantele sale, la fel de fardat ºi parfumat ca ºi ele, înconjurat de bogãþii fabuloase. Asediat de Arbakes în capitalã, nemaiavînd nici o speranþã de a scãpa din asediu, Sardanapal ºi-a poftit curtenii la o orgie dezlãnþuitã, apoi a pus sã se înalþe în sala festinului un rug înalt din lemn aromat, aruncîndu-ºi în flãcãri comorile ºi amantele, dupã care s-a aruncat ºi el. Potrivit altei versiuni, Sardanapal ar fi fost surprins de unul din generalii sãi, Arbakes, pe cînd îºi vopsea sprîncenele.

Indignat de o asemenea purtare efeminatã, Arbakes, cuprins de mînie, l-ar fi omorît pe rege. (va urma) ISABELLE BRICARD

m-aº fi dus sã-l rectific fãrã ezitare. Dar nu acceptam sã-i critice lungimea; ºtiam cã nasul dã echilibrul feþei, îi dã personalitate. ªi apoi, aveam nasul ºi chipul pe care mi le dãruise natura.

- De acord – i-am spus lui Carlo – nu am un cap ca toatã lumea, dar chiar trebuie sã semãn cu toatã lumea?

- ªtiu, ºi mie îmi place aºa cum eºti, dar operatorii...

- Vreau sã rãmîn aºa cum sînt, nu o sã schimb nimic.

- De acord, o sã mai vedem, spuse Carlo, stînjenit de a fi abordat acest subiect.

Cît despre ºoldurile mele, ºtiu cã sînt puþin cam mari, dar ele fac parte din persoana mea, din ceea ce sînt eu. Nici în aceastã privinþã nu voi modifica nimic.

Rememorînd toate acestea, mã admir pentru încrederea pe care am avut-o în mine însãmi, în ciuda probelor ratate. Aº putea spune cã cerul mi-a dãruit o calitate: sentimentul destinului meu. Niciodatã nu m-am subestimat, dar nici nu m-am judecat în funcþie de criticile altora. Am pretins, mereu, foarte mult de la mine însãmi ºi, dacã eºuez, nu sint supãratã decît pe mine.

De aceea, eºecurile sau loviturile nu mã amãrãsc; nu pot sã pun pe seama altora micile necazuri care mi se întîmplã. La 16 ani, eram deja convinsã de urmãtoarele lucruri: ºtiam sã cad în picioare ºi contam doar pe mine. Voi merge acolo unde mã cheamã destinul ºi este zadarnic sã schimb ceva. În 1952, la 18 ani, am pus mîna, în sfirºit, pe primul meu rol adevãrat: Cu ocazia aceea, mi-am pierdut numele ºi era cît pe ce sã-mi

pierd ºi viaþa. Mama auzise cã se pregãtea turnarea unui film cu buget mic, Africa de sub mãri, pentru care era nevoie de o tînãrã care trebuia sã ºtie sã înoate pe sub apã. În acelaºi mod în care îmi spusese sã rãspund „Yes” lui Mervyn Leroy, cînd acesta mã întrebase dacã ºtiu engleza, m-a sfãtuit sã rãspund afirmativ în momentul în care voi fi întrebatã dacã sînt o înotãtoare desãvîrºitã.

- Mamina, dar tu ºtii prea bine cã nu sînt capabilã sã fac nici mãcar o miºcare bras.

- Ai sã înveþi. Principalul este sã obþii rolul, restul – o sã mai vedem.

Degeaba era Pozzuoli aºezat pe malul mãrii, în general locuitorii lui nu ºtiau sã înoate. Mã scãldam, adeseori, dar numai în picioare. Cu toate astea, cînd producãtorul mi-a pus întrebarea fatidicã, i-am dat rãspunsul care era pe placul mamei: „înot ca o adevãratã campioanã.

- Perfect, a spus el, rolul este al tãu. Dar nu-mi place numele, Sofia Lazzaro (n.n. – un alt producãtor îi schimbase numele din Scicolone în Lazzaro), este prea banal, ºi apoi prea aminteºte de acele nenorocite benzi desenate. Trebuie sã-l schimbãm.

- În realitate, mã numesc Scicolone.

- ªi mai rãu. Parcã ar fi un nume de circ. Nu, trebuie sã-þi gãsesc un nume nou. Nu foarte italian, ceva scurt, rapid, uºor de reþinut. (va urma) Traducere ºi adaptare de MAGDA MIHÃILESCU

ologi de seamã, au descoperit, într-adevãr, o criptã cu mai multe sicrie. Într-unul dintre acestea s-a gãsit corpul mumifiat al unui bãtrîn arhiepiscop. Cînd s-a încercat urnirea corpului, acesta a opus rezistenþã, iar dintr-un colþ al zidurilor au început sã se rãsune niºte zgomote stranii. Cei mai mulþi dintre lucrãtori au fost atît de înspãimîntaþi la auzul sunetelor, încît o luarã la fugã. Bãtrînul arhiepiscop era înmormîntat în veºmintele aurite ºi presãrate cu pietre preþioase, iar arheologii doreau sã le pãstreze intacte. De aceea, în ciuda zgomotelor ce veneau dinspre ziduri, s-au strãduit sã ridice cadavrul. Astfel s-a putut constata cã bãtrînul arhiepiscop era prins de cosciug cu niºte lanþuri care aveau, totodatã, o ramificaþie ce pornea de la fundul raclei pînã la pereþii criptei. În pereþi era instalat un aparat rudimentar, care producea un zgomot asemãnãtor loviturilor de ciocan ale fierarilor.

Cînd corpul se ridica din cosciug, aparatul începea sã funcþioneze. Era, deci, un mecanism foarte simplu, dar, în acelaº timp, cu un efect extraordinar pentru cei superstiþioºi.

Iatã dar un indiciu pentru caracterul verosimil al întîmplãrii lui Napoleon Bonaparte. Este posibil ca porþile sã fi fost, ºi ele, prevãzute cu oarecare mecanisme ingenioase, capabile sã-i ucidã pe cei care reuºeau sã le deschidã. În mod sigur, cei pe care Napoleon i-a trimis la început au descoperit secretul deschiderii porþilor, dupã care acestea s-au închis din nou, omorîndu-i. Profesorul arheolog Stelletezky a gãsit în Turnul Rotund - unul din cele 12 turnuri care strãjuiesc Palatul Kremlinului – dovezi privind existenþa unui pasaj subteran care ducea, într-o parte, spre palat ºi, în cealaltã parte, spre o porþiune a Moscovei, numitã „Oraºul alb”. Profesorul a mai gãsit urme de drumuri subterane sub Turnul Varvarscki, sub fostul Spital Golytzin ºi sub zidurile a

douã mînãstiri. Toate aceste drumuri subterane urmeazã sã fie cercetate cu amãnunþime.

Ceea ce lumea ºtiinþificã sperã sã gãseascã în urma lucrãrilor arheologice întreprinse este, mai ales, vestita bibliotecã a lui Ivan cel Groaznic. În numeroase documente ale vremii se vorbeºte despre valoarea ºi raritatea acesteia. Se spune cã biblioteca ar fi cuprins vreo 800 de manuscrise pe pergament. În majoritate, acestea erau greceºti, dar se gãseau ºi multe astfel de manuscrise latine. Sînt indicii sigure chiar ºi asupra autorilor acestora. Unele dintre nume, cum sînt acelea ale lui Cicero, Suetonius, Tacit ºi Polybius, ne sînt chiar familiare. Erau, însã, ºi unii autori necunoscuþi pentru cercetãtorii clasicilor. Printre documentele latine, se spune cã s-ar afla ºi povestea lui Titus Livius.

Toate pergamentele erau pãstrate în scoarþe aurite ºi împodobite cu pietre preþioase. *** Cronicile timpului sînt pline de cruzimile lui Ivan cel Groaznic. Contemporanii acestui autocrat spun despre el cã ar fi fost un bun orator ºi cã era chiar foarte bine pregãtit în chestiuni teologice. Avea obiceiul, mai ales dupã ospãþuri, cînd era sãtul de mîncare ºi bãuturã, sã spunã versuri. Þarul acesta era un Nero barbar. Nu era numai un despot, care a ordonat nenumãrate execuþii groaznice, dar el însuºi, cu mîinile sale, i-a ucis pe Patriarh ºi pe propriul sãu fiu.

Un elefant care i-a fost trimis în dar, din Persia, ºi care refuza cu încãpãþînare sã îngenuncheze în faþa lui, a fost osîndit la moarte de tiran. Cu toate acestea, Ivan cel Groaznic a fost acela care, cel dintîi, a cãutat sã introducã primul tipar la Moscova, astfel cã, sub domnia lui, a apãrut prima carte bisericeascã în limba slavonã. Descoperirile vor stîrni, desigur, aceeaºi senzaþie pe care a stîrnit-o ºi gãsirea relicvelor din vremea lui Tutankhamon.

Sfîrºit

Pag. a 20-a – 11 martie 2016

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

Bijuterii de familie (5) S-a aflat cã, dupã terminarea facultãþii, tînãrul a fãcut un stagiu la „Institutul de Radiu“, din Paris.

Sergentul Garfield a fost nevoit sã-ºi continue cercetãrile ºi în acest loc. S-a dus direct la prestigioasa instituþie, unde a fost primit de directorul ºtiinþific, profesorul Leprince. Contactul cu un poliþist n-a fost deloc pe placul profesorului, mai ales cã era vorba ºi de un strãin.

- Domnule profesor, în perioada în care doctorul Simey ºi-a fãcut studiile la dvs., aþi constatat lipsa, din inventarul vreunui laborator, a unei cantitãþi, cît de mici, de radiu?

- Nu, domnule Garfield. Niciodatã nu s-a constatat lipsa mãcar a unui miligram dintr-o sare radioactivã, cu atît mai puþin de radiu.

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (25) Locul de joacã (4) Legislaþia nu este, în mod clar, destinatã protejãrii acestor copii, ci mai degrabã, ea este conceputã pentru a trimite un mesaj moral electoratului propriu din respectivele þãri, dar ºi lumii, în ansamblu.

Zelul cu care turismul sexual pentru copii este blamat are, iarãºi, puþin de-a face cu simpatia realã faþã de copiii implicaþi; este, mai degrabã, un indiciu al vinovãþiei resimþite de multe dintre naþiunile occidentale, pentru faptul de a fi creat ºi menþinut o stare de fapt în care un asemenea tip de exploatare umanã se poate petrece. Turismul sexual pentru copii este, pur ºi simplu, un detaliu într-o imagine mult mai amplã, de exploatare a copiilor din lumea în curs de dezvoltare: din momentul în care un copil este vãzut ca o sursã de venit, nu dureazã mult pînã cînd sînt explorate toate cãile. Din pãcate, nu sînt luate în considerare pîrghiile de putere aflate în joc ºi complicitatea occidentalã în menþinerea structurilor de inegalitate crasã. Aceste elemente sînt trecute cu vederea de mass-media ºi de guvernele occidentale, în favoarea unei focalizãri asupra pedofililor monstruoºi ºi a copiilor vînduþi ca sclavi sexuali.

ROMÂNIA MARE“

Pus în faþa probelor, doctorul Frank Simey îºi recunoscu vinovãþia. Mai mult, dîndu-ºi seama cã o pedeapsã mai mare nu putea primi, iar, pe de altã parte, dintr-un orgoliu specific criminalilor, mîndri de nefasta lor operã, destãinui cã le ucisese ºi pe celelalte douã soþii, în acelaºi mod. Mobilul era simplu: pentru a le moºteni averea. Prin acest mod dobîndise o avere importantã. Procesul a produs o vie consternare în opinia publicã londonezã, mai ales cã acuzatul frecventa saloanele marii societãþi mondene. Frank Simey a fost condamnat la muncã silnicã pe viaþã, urmînd sã-ºi ispãºeascã pedeapsa într-o colonie britanicã. Edith Devenpole s-a restabilit, rãmînînd, însã, cu o sãnãtate fragilã.

La vremea respectivã, s-a scris despre acest caz în ziarele ºi revistele din multe þãri europene: Crima secolului, Misterul pandantivului, Medicul criminal etc. Alte titluri asemãnãtoare figurau, în decembrie 1939, pe primele pagini ale cotidianelor din Anglia, ºi nu se poate spune cã reporterii s-au lãsat furaþi de fantezie; dimpotrivã, orice descriere a faptelor pãrea inferioarã dramaticei realitãþi. Dar, aºa cum am menþionat ºi cu alt prilej, datoritã evenimentelor politice care preocupau omenirea, cazul Frank Simey nu a þinut mult timp afiºul.

Din mulþimea cãrþilor ºi dosarelor criminale studiate în diverse arhive ºi biblioteci, nici o altã afacere criminalã nu mi-a adus în faþã perfecþiunea organizãrii faptelor, cinismul ºi îndrãzneala autorului, aºa cum s-a întîmplat în acest caz. Dupã cum arãtam la început, cazul Frank Simey a deschis un nou capitol în toxicologie, acela al utilizãrii substanþelor radioactive în scopuri criminale.

Sfîrºit PAUL ªTEFÃNESCU

Acelaºi fenomen se petrece în turismul sexual general. Exploatarea economicã, aflatã la temelia turismului sexual, este o distilare, mai mult decît o pervertire, a atitudinilor occidentale predominante faþã de lumea în curs de dezvoltare, prin care se urmãreºte crearea de zone de comerþ liber de exploatare, insistîndu-se, însã, ca guvernele sã menþinã o forþã de muncã ieftinã, nesindicalizatã, pentru a hrãni profitul occidental. Este aproape ca ºi cînd programele de adaptare structuralã ºi politicile de dezvoltare pentru naþiunile sãrace, avute în vedere de instituþiile financiare, ar fi special destinate pentru a încuraja turismul sexual - aºa cum, întradevãr, pare sã se fi întîmplat în cazul Thailandei.

Inegalitãþile globale sînt exacerbate, pînã cînd toþi locuitorii din anumite þãri sãrace nu mai au altceva de vîndut decît propriile trupuri.

Pînã la urmã, orice þarã în care este popular turismul sexual sprijinã aceastã percepþie a situaþiei: Cuba, distrusã economic de embargourile comerciale ale Statelor Unite ºi de colapsul blocului sovietic; Republica Dominicanã - unde devalorizarea monedei sale a fost hotãrîtã de Fondul Monetar Internaþional, pentru a încuraja producþia de export în zonele de comerþ liber, însoþitã de o creºtere a prostituþiei; Jamaica, unde nivelul tradiþional ridicat al ºomajului a fost exacerbat de programele de adaptare structuralã, iniþiate în 1977 de cãtre Fondul Monetar Internaþional ºi Banca Mondialã. Turismul este promovat ca o soluþie pentru problemele din Jamaica, dar a condus, de fapt, la o creºtere a enclavelor privilegiate, din care majoritatea localnicilor este exclusã, la extinderea traficului de

droguri ºi a prostituþiei, la o creºtere a preþurilor ºi la degradarea mediului. Pentru mulþi dintre locuitorii din Jamaica, turismul este noul zahãr. Dar turismul sexual este tratat ca ºi cum ar exista într-un vid - turistul pervers este adus în prim-plan în mass-media, fãrã a fi explorate problemele mai largi care îi permit acestuia sã îºi îndeplineascã dorinþele. El a devenit un soi de paratrãsnet pentru vinovãþia liberalismului, privind exploatarea lumii în curs de dezvoltare de cãtre Occident; turistul sexual este, pentru majoritatea occidentalilor, un monstruos ,,altul”: el nu face parte dintre noi, ºi ne distrage atenþia de la propria noastrã complicitate din poziþia de consumatori. Într-un anumit sens, turismul sexual nu poate fi despãrþit de turism în general. Turismul este o cale de evadare, permisã social, în lumea fanteziei; sexul este o altã cale, ºi nu este un lucru neobiºnuit ca cele douã sã fuzioneze de multe ori. Sînt, oare, tinerii europeni care cãlãtoresc la Club 18-30, în Spania, turiºti sexuali? Într-un fel, da. Fiind departe de casã ºi într-un climat erotic, încurajeazã permisivitatea sexualã - chiar ºi limbajul folosit pentru descrierea temperaturii are conotaþii sexuale, fie cã este vorba de caliente, sau rece. O iubire de vacanþã, sau cel puþin speranþa acesteia, este o puternicã forþã motivantã pentru turism; ºi, uneori, o iubire de vacanþã poate sã devinã, în final, un mod de exploatare, la fel ca ºi plãtitul pentru sex. (va urma) PATRICK BLACKDEN

Cu aceste cuvinte, profesorul Leprince se ridicã, subliniind cã întrevederea a luat sfîrºit. Nemaiavînd ce face la Paris, sergentul Garfield luã trenul de Calais, se îmbarcã pe un vapor ce traversa Marea Mînecii ºi debarcã la Dover, continuîndu-ºi apoi, cu trenul, drumul pînã la Londra.

Epilog

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (4) Care ar fi aceastã atitudinea? Profesorul Alan H. Nelson, fost profesor de englezã la University of Califomia- Berkeley, a arãtat cum ar putea fi atitudinea multora, el, care, în mod ironic, ºi-a dedicat mare parte a carierei studierii opiniilor antistratfordiene, mai cu seamã a oxfordianismului, ºi este autor al cãrþii Monstrous Adversary (Liverpool, 2003), o biografie cuprinzãtoare a lui Edward De Vere, cel mai important candidat la paternitate antistratfordianã. Lucrare atacã acest „mit creat de apologeþii lui”. Dupã ce noteazã cã „nici mãcar eu nu am ºtiinþã de nici un singur profesor de englezã, dintre cei 1300 de membri ai Shakespeare Association of America, care sã punã sub semnul întrebãrii identitatea lui Shakespeare”, Nelson admite cã „existã, într-adevãr, profesori de drept, matematicã, medicinã, psihologie, sociologie, ba chiar ºi de teatru, în rîndurile celor care nu cred”, dar apoi declarã deschis cã: „Antistratfordienii atribuie aceastã aliniere inegalã disciplinei profesionale interne: oricui exprimã o rezervã (referitor la Shakespeare ca autor) i se va refuza permanentizarea pe post, va fi forþat sã pãrãseascã profesia, sã se întoarcã la viaþa civilã. Sînt de acord cã opoziþia din interiorul profesiei faþã de dezbaterea paternitãþii este atît de mare încît unui oxfordian declarat i-ar fi la fel de dificil sã fie angajat sau sã obþinã definitivare pe post ca ºi unui creaþionist declarat sã fie angajat sau sã fie definitivat pe post într-un departament de biologie dintr-o universitate“.

Relatãri despre zidul de ostilitate nu numai faþã de dezbaterea chestiunii paternitãþii printre profe-

sorii de literaturã englezã, ci ºi faþã de recunoaºterea faptului cã existã o asemenea chestiune, sînt numeroase ºi legendare printre antistratfordieni. Pe cel mai important site web universitar al grupului de discuþii, „Shaksper” [sic], orice chestiuni referitoare la William Shakespeare, lucrãrile sale sau mediul sãu cultural pot fi discutate liber, cu o singurã excepþie, care sare în ochi. Chestiunea paternitãþii este verboten ºi tabu ºi nici un mesaj referitor la ea nu va fi afiºat. Încercãrile fãcute de profesorii universitari de a prezenta, pur ºi simplu, anunþuri pentru conferinþe antistratfordiene, la care majoritatea vorbitorilor erau profesori universitari din alte domenii decît literatura englezã, au fost, ºi ele, automat refuzate.

Articole serioase referitoare la chestiunea paternitãþii au fost, iar ºi iar, respinse, adeseori cu dispreþ.

Profesorii din departamentele de englezã ale universitãþilor au arareori (sau, de fapt, probabil cã niciodatã) pregãtire de istorici. Ei sînt, în primul rînd, instruiþi sã citeascã ºi sã analizeze texte, iar cea mai mare parte a criticii literare generale a încercat, în mod specific, pe parcursul ultimilor 70 de ani, sã „detaºeze” textul, care se bucurã de o independenþã ºi integritate autosuficientã, de contextul lui istoric. Profesorii de literaturã englezã mai sînt renumiþi ºi pentru cã se lãsa captivaþi de toate curentele intelectuale excesive, preþioase ºi prezumþioase care apar - fie marxism, feminism, postcolonialism etc. Cei mai mulþi profesori universitari de istorie privesc departamentele de literaturã englezã ca pe o lume aparte, la fel de neînþeles ca ºi departamentul de fizicã cuanticã al unei universitãþi ºi cam tot la fel de folositor cercetãrilor

istorice. Se poate spune cu certitudine cã cei mai mulþi profesori universitari de literaturã englezã nu au, în esenþã, nici un interes pentru William Shakespeare ca personaj istoric sau în oricare altã dimensiune posibilã a chestiunii paternitãþii. Deºi asta nu este neapãrat un lucru rãu, totuºi detaºeazã autorul ºi viaþa lui de operele create de el ºi exclude majoritatea cercetãrilor asupra lui Shakespeare, care nu sînt legate de chestiunile textului ºi de înþelesurile lui. Refuzul profesorilor universitari de literaturã englezã de a lua în considerare posibilitatea ca oricine altcineva, în afara lui William Shakespeare, sã fi scris, de fapt, operele atribuite acestuia este complicatã enorm de natura naivã a celor mai multe materiale antistratfordiene produse de autori amatori, care sînt, deseori, prost scrise ºi/ sau nesatisfãcãtor argumentate. Nimeni nu poate citi un numãr mare de lucrãri antistratfordiene, fie din trecut, fie din prezent, fãrã sã tragã concluzia cã multe dintre teoriile avansate nu ar supravieþui unei analize riguroase. Coduri secrete din canonul shakespearian, istorii ascunse, adesea presupunînd un secret, presupuse referiri autobiografice presãrate prin piese ºi sonete ºi indicii disimulate cu privire la adevãrata identitate a autorului constituie materialul de lucru familiar al antistratfordienilor. Unele precizãri importante, însã, pot fi fãcute chiar ºi aici: de-a lungul ultimelor cîteva decenii, nivelul scrierilor antistratfordiene ale oxfordienilor s-a îmbunãtãþit în mod evident ºi acum existã puþin material, sau poate deloc, în surse antistratfordiene precum bine editata revistã The Oxfordian: The Annual Journal of the Shakespeare Oxford Society, care sã fie în mod manifest lipsite de sens, aºa cum era cazul în sursele echivalente din urmã cu douã generaþii. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 21-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Convingerile sale actuale sînt, uneori, identice cu cele ale altor subiecþi care au trãit acelaºi gen de experienþe: „rãzboiul este o prostie – eu visez o lume a întrajutorãrii; viaþa este o minune, nu trebuie sã o distrugem; dupã moarte, rãmîi aºa cum eºti, sufletul continuã sã trãiascã, nu mori niciodatã, eºti veºnic; moartea este viaþã, iar viaþa este moarte; dacã la naºtere sufletul se agaþã de înveliºul trupesc, la moarte el pãrãseºte un înveliº uzat; sufletul seamãnã cu primele imagini ecografice ale unui fetus – este ca un desen cu marker-ul pe un zid: spãlãrile succesive îl vor atenua, dar nu-l vor putea ºterge niciodatã”.

Este greu de decelat cît din actualele convingeri ale fetiþei au fost moºtenite din mediul familial. La 4 ani, ea avea deja vise premonitorii ºi credea în lumile invizibile. Însã mama sa, Elisabeth, nu i-a spus nimic special în legãturã cu moartea. Este remarcabilã originalitatea anumitor imagini, sau a unor expresii, precum ºi încadrarea lor într-un fond cultural comun. La fel ca ºi în cazul altor mãrturii, aici nu ne putem baza decît pe propria intuiþie spiritualã.

Reacþiile copiilor faþã de experienþele de moarte clinicã Dupã ce a intervievat-o pe Emmanuelle, Evelyne-Sarah Mercier s-a îmbolnãvit grav ºi, timp de ºase luni, nu a mai putut comunica cu ea. Foarte dezamãgitã, Emmanuelle ºi-a rupt caietul, pe care doamna Mercier apucase totuºi sã-l xerocopieze.

Acest incident aratã cît de sensibili sînt subiecþii în privinþa atitudinii celorlalþi faþã de relatarea lor. A Prin urmare, tehnologic vorbind, nici chiar în prezent o asemenea construcþie nu poate fi realizatã în mod identic. ªi atunci, cum – sau, mai bine zis, - cine?

– a construit acest edificiu colosal? Cum este posibil ca o întrebare atît de simplã sã rãmînã fãrã un rãspuns de bun simþ sau o explicaþie, chiar dacã aceasta ar fi, sã zicem, recunoaºterea de cãtre ºtiinþa modernã cã nu are rãspunsul adecvat la ea? Cum este posibil sã pretinzi cã aºa ceva a fost construit de cãtre oamenii din acea vreme, care nu excelau în elemente tehnologice, fiind dependenþi în cele ale traiului, în proporþie de 95%, de perioadele de revãrsare ale Nilului? ªi totuºi, egiptologii ºi ºtiinþa actualã afirmã, cu seninãtate, cã Marea Piramidã din Egipt a fost construitã din ordinul faraonului Keops, pentru a rivaliza cu Piramida Roºie din Dashur, construitã de tatãl sãu, faraonul Snefru. Ipotetic, se crede cã faraonul Keops ar fi încredinþat vizirului sãu, Hemienu, sarcina de a proiecta, împreunã cu arhitecþii sãi, Marea Piramidã. Dar, pe lîngã aspectele menþionate mai sus, existã destule dovezi care atestã faptul cã aceastã piramidã se afla pe platoul Gizeh inaintea faraonilor din Dinastia a IV (Keops a fost cel de-al doilea faraon al acestei Dinastii). În aceastã direcþie, poate fi menþionatã analiza lui B. Mortensen asupra a patru vase intacte din perioada pre-dinasticã Maadi din Egipt, Dacã ar fi sã ne gîndim logic, cum ar fi trebuit sã acþioneze autoritãþile la început, în timpul atacurilor ºi dupã acestea? O lipsã pe scarã largã a informaþiilor în cadrul Serviciilor Secrete americane ar fi trebuit sã determine guvernul, dupã ce a trecut starea de urgenþã, sã cearã explicaþii cu privire la dezastru de la responsabilii aflaþi la nivelele superiore din CIA ºi FBI, poate chiar sã-i schimbe, dacã nu chiar sã reconstruiascã de la zero întregul sistem de Servicii Secrete.

CIA colaborase ani de zile cu Osama bin Laden, în lupta din Afganistan împotriva trupelor sovietice.

Al Qaeda era alcãtuitã din tineri proveniþi din mai mult de patruzeci de state islamice, antrenaþi pentru luptã de cãtre CIA ºi de cãtre Serviciile Secrete pakistaneze ºi saudite. Dupã ce s-a terminat rãzboiul din Afganistan, luptãtorii Al Qaeda au fost încorporaþi ca mercenari de cãtre trupele americane aflate în luptã în Balcani ºi în Cecenia. În acest timp, sarcina CIA ar fi fost sã-ºi pãzeascã propria þarã de aceºti bandiþi. Dar CIA nu credea cã Al Qaeda reprezenta un pericol pentru Statele Unite. Înainte de atentatele de la 11 septembrie, Serviciile Secrete americane din Hamburg supravegheau deja cea mai mare parte a celor nouãsprezece presupuºi autori ai masacrului, printre care se afla ºi Mohammed Atta, presupusul lor conducãtor. Cu toate acestea, aproape toþi au obþinut viza de a intrare în SUA de la consulatul american din

La hotarul dintre viaþã ºi moarte (2) povesti înseamnã a-þi deschide inima, este o dovadã de încredere, o situaþie delicatã. Dacã persoana respectivã simte cea mai micã umbrã de neîncredere sau de scepticism din partea interlocutorului, acest fapt îi poate cauza rãni sufleteºti profunde. În funcþie de personalitatea lui, copilul poate adopta mai multe atitudini faþã de anturajul sãu: – sã tacã, dar sã-ºi pãstreze convingerea interioarã, dacã nu este destul de sigur ºi dacã simte cã familia nu va accepta relatarea sa; – sã vorbeascã spontan despre ea ºi sã simtã fie cã este ascultat cu interes, fie cã i se impune o interpretare reducþionistã; – sã accepte în universul sãu lãuntric convingerile celor apropiaþi ºi sã-ºi refuleze experienþa; – este, de asemenea, posibil cazul contrar, în care copilul sã influenþeze, printr-un fel de propagare în exterior a experienþei sale, întregul anturaj, pãrinþii, prietenii, care încep sã manifeste o mai mare deschidere spiritualã.

Un caz de posibilã refulare este cel al lui Tony, care a trecut printr-o experienþã asemãnãtoare la vîrsta de 3 ani. La întoarcerea de la spital, el a povestit, printre altele, cã s-a întîlnit cu bunicul lui, care murise înainte de naºterea sa. În urma unor difi-

Elemente care dovedesc faptul cã Marea Piramidã din Egipt a fost construitã de o civilizaþie extrem de avansatã (2) care au fost gãsite la baza Marii Piramide la sfîrºitul Secolului al XIX-lea. Cercetãrile lui Karl Kromer, la mijlocul anilor ’70 sînt, de asemenea, de mare importanþã în aceastã direcþie.

Spre deosebire de orice altã construcþie de anvergurã din Egiptul Antic, Marea Piramidã nu are gravat sau pictat pe exteriorul sau în interiorul ei nici o referire la cei care au construit-o, ºi cu atît mai puþin la faraonul Keops. Aspectul nu este doar bizar, ci de-a dreptul nãucitor, ºtiind cît de orgolioºi au fost faraonii, pentru a-ºi lãsa gravat numele ºi istoria lor posteritãþii. Avînd în vedere grandoarea nemaivãzutã ºi perfecþiunea Marii Piramide, ar fi trebuit ca sã fie înþesatã cu astfel de referinþe, atît despre faraonul însuºi, cît ºi despre familia sa. ªi totuºi, nimic din toate acestea nu existã.

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (2) Jeddah, în Arabia Sauditã. Un funcþionar al consulatului, indignat, a dezvãluit cã, în mai multe cazuri, eliberarea documentelor a avut loc încãlcîndu-se legea într-o manierã grotescã. Ba mai mult, el a afirmat cã 80% din personalul consulatului american din Jeddah era reprezentat de agenþi ai Serviciilor Secrete, care, într-un mod cu totul iraþional, au permis intrarea în Statele Unite a unor tineri musulmani, deºi nu aveau rude peste ocean.

Guvernul ar fi trebuit sã intervinã energic ºi în cazul FBI. Biroul dispunea de indicii semnificative privind miºcãrile teroriºtilor islamiºti. înainte de 11 septembrie, niºte agenþi ai contraspionajului au gãzduit doi viitori piraþi ai aerului, în timp ce aceºtia luau lecþii de zbor. Cu toate acestea, în ciuda diferitelor indicii, conducerea FBI a refuzat oarecum nepoliticos sã dea ascultare solicitãrilor presante ale

cultãþi ºcolare, a fost consiliat de un psiholog care, auzind aceastã poveste, i-a ordonat sã o uite, argumentînd cã þinea de trecut, deci cã luase sfîrºit. Acum, micuþul nu-ºi mai aduce aminte acea experienþã.

Din mãrturiile culese se desprinde destul de clar concluzia cã, în general, copiii care au avut experienþe de moarte clinicã preferã sã nu vorbeascã despre ele. Instinctiv, copilul urmãreºte sã-ºi protejeze integritatea. La fel ca ºi în cazul înzestrãrilor de facturã paranormalã, copilul înþelege cã este preferabil sã „rãmînã normal”. Adeseori, copiii reuºesc fie sã transpunã în cuvinte (dacã sînt prea mici sau prea inhibaþi), fie sã recunoascã faptul cã au trãit o experienþã de moarte clinicã, de-abia cu ocazia unor lecturi sau discuþii pe aceastã temã sau auzind relatarea unei experienþe similare. De exemplu, o femeie care a fost foarte bolnãvicioasã în copilãrie, avînd stãri frecvente de leºin, îºi aminteºte de o experienþã pe care a trãit-o la vîrsta de 6 ani: dupã ce a trecut printr-un fel de puþ, a avut senzaþia cã se aflã în apã, fãrã a fi însã deranjatã de acest lucru, dupã care a ajuns într-un peisaj neobiºnuit de frumos, cu tot felul de obiecte insolite.

Se simþea „nespus de fericitã”. Dupã ce a revenit, a devenit un obicei ca sã îºi examineze spatele în oglindã, aºteptîndu-se sã vadã crescîndu-i aripi. În mod indirect, prin acest simbol al zborului, înþelegem cã fetiþa a trãit o stare de decorporalizare. A fost necesarã apariþia a douã evenimente pentru ca sã înþeleagã ce i s-a petrecut: o nouã experienþã de moarte clinicã la vîrsta maturitãþii ºi lectura cãrþilor lui Raymond Moody. (va urma) YOGAESOTERIC Ideea cã Marea Piramidã a fost construitã în timpul domniei faraonului Keops (acum aproximativ 4600 de ani) provine de la un cartuº foarte controversat, descoperit în interiorul Piramidei de cãtre colonelul Howard Vyse ºi de asistenþii sãi, în anul 1837. Vyse a descoperit patru mici camere (cu inãlþimi cuprinse între 0,5 metri si 1,2 metri) deasupra Camerei Regelui, ce fuseserã sigilate ºi care au fost deschise prin explozie cu praf de puºcã. Pe unii dintre pereþii ºi tavanul acestor camere (care erau goale în interior) au fost gãsite hieroglife stîngaci realizate, cu vopsea roºie (însã doar pe blocurile din calcar), ce au fost adãugate de muncitorii din echipele de lucru. Inscripþiile includeau douã cartuºe (nume regale închise într-un oval): „Khufu” ºi „Khnum-Khufu”.

Egiptologii au considerat aceste inscripþii drept o confirmare a faptului cã Marea Piramidã a fost construitã de faraonul Khufu (Keops). Dar, aºa dupã cum a fost scos în evidenþã mai tîrziu, problema acestor cartuºe vizeazã douã aspecte: 1. autenticitatea lor; 2. interpretarea corectã a acestor inscripþii. Astfel, sa atras atenþia cã mai nimerit ar fi sã se confirme, în primul rînd, autenticitatea cartuºelor, înainte de a le interpreta „semnificaþia” cu o atît de mare uºurinþã. (va urma) EDITURADAKSHA propriilor colaboratori, dislocaþi pe teritoriul SUA, care, alertaþi de asaltul neaºteptat al ºcolilor de pilotaj americane de cãtre arabi dubioºi, sugerau ca aceºtia sã fie puºi sub supraveghere. Casetele cu interceptãrile telefonice, conþinînd informaþii cu privire la pregãtirea atentatelor, la spãlarea de bani, la comerþul cu arme ºi cu droguri, au rãmas în biroul de traduceri al FBI, probabil în aºteptarea de personal care sã se ocupe de ele. Fãrã sã mai punem la socotealã faptul cã personalul colaborator al serviciului de traduceri era în raporturi bune cu aceia ale cãror conversaþii ar fi trebuit sã le traducã. Aceste indicii importante privind cercul de colaboratori nu au fost analizate. În ciuda tuturor acestor fapte, dupã 11 septembrie au avut loc puþine schimbãri în cadrul Serviciilor Secrete americane. Aproape toþi funcþionarii administraþiei SUA care au comis erori ºi care, în consecinþã, prin greºelile lor, au dat mînã liberã atacului de la 11 septembrie, au obþinut oricum o promovare.

Aºa a fost în cazul ºefului Diviziei antiterorism, azi considerat un guru al securitãþii din vîrful Serviciilor Secrete naþionale, care acum poate conta pe o sutã optzeci de mii de noi colaboratori. (va urma) ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

Pag. a 22-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (17) a Securitãþii), cumpãratã cu numai 32.000 de lei, Unii zic cã eu n-aº avea dreptul moral sã-l numãr dat tot de Securitate, 1-B-932, cãlãtorii în critic, fiindcã m-ar fi angajat la „România toatã lumea, din America Latinã pînã în Asia, liberã“. Nu m-a angajat el, ci Pan Solcan. El Africa ºi toatã Europa! De ce-o fi fost el expulzat nu mai ºtia cum sã mã dea afarã. În 22 august din Italia, ca persoanã indezirabilã? Fiindcã era 1973, pe la ora 4 dupã-amiazã, dupã ce plecase agent! Iatã-l acum lîngã Liiceanu, încuviinþînd toatã lumea de la ziar, fiindcã a doua zi era grav, cu grimasa lui de Iudã bolnavã de stomac, Sãrbãtoarea Naþionalã, am îndrãznit sã plec ºi „Apel cãtre lichele“. Aºadar, cãtre el însuºi. eu. Mã aºtepta o balerinã frumoasã, Zîna, sã Trec pe ruºi. Nu prind nici o imagine prea hoinãrim prin Parcul Herãstrãu. La ieºire, cu grozavã, dar mãcar îmi fac o idee. Îl vãd pe cine dau nas în nas? Cu Paler, care venea în cunoscutul Nicolae Moraru, care apare în plovãr inspecþie! negru ºi vorbeºte ruseºte! Nu pricep nimic. În – Ce-i cu tine? De ce pleci de la ziar, cînd e afarã de vreo 20 de cuvinte rãzleþe ºi de expresia numãr festiv? Treci înapoi! cinematograficã „amerikanskii bandit“, nu s-a M-am întors din drum, ca la cazarmã, ºi i-a lipit nici un strop de limbã rusã de mine, deºi am dictat secretarei ãleia fioroase, Amalia, o musurmat vreo 6 ani la ºcoalã. Aºa e cînd înveþi ceva trare scrisã cu avertisment! În urmãtorii 2 ani cu forþa. Mã joc la butoane. Trec înapoi pe mi-a mai trîntit douã sancþiuni din astea. români, unde îi vãd tot pe ruºi. Nu e altul decît Relaþiile lui Paler la C.C. al P.C.R. ºi la Alexandru Stark, care a fost trimis la Moscova Securitate erau total speciale. În fond, el a fost ºi opreºte lumea în stradã, întrebîndu-i pe mustot timpul omul Securitãþii în presã. În aprilie Palatul Patriarhal din Bucureºti. Senatorul Vadim între cali tot felul de chestii despre revoluþia românã.

1973, cînd am vrut sã scriu despre bãtaia inu- doi patriarhi vestiþi: sanctitãþile lor Shenouda al III-lea, Ce-o mai vrea ºi hahamul ãsta rusificat? Nu manã pe care i-o administrase un regizor unei Papã ºi Patriarh al Bisericii Copte, ºi Partenie al III-lea, putea lipsi Dan Hãulicã, alt „dizident“ – în urmã balerine, care, pe un viscol teribil, îndrãznise sã Papã ºi Patriarh al Alexandriei ºi al întregii Africi. cu cîþiva ani a fost dat afarã din fruntea revistei întîrzie la o filmare, Paler m-a chemat la el ºi „Secolul XX“, fiindcã se þinea numai de voiajuri mi-a spus pe un ton rãstit, cu martori: – Domnule, nu-þi permit sã spui bancuri cu con- prin Occident ºi de niºte chestii dubioase. Cine l-a – Bãi, pletosule, cine te-a plãtit sã te iei de ducerea de partid ºi de stat! Pãrãsesc biroul în semn pus la loc în 24 de ore? Nicolae Ceauºescu, sensibiAthénée Palace? Tu nu ºtii cã acel regizor face spec- de protest! lizat de colecþionarii de tablouri de prin C.C. al tacolul la barul respectiv? Acum m-a sunat de la ªi l-a pãrãsit, dar nu s-a dus sã fumeze sau sã se P.C.R., ªtefan Andrei ºi Cornel Burticã. În fine, cabinetul tovarãºului Ceauºescu, cã a reclamat uºureze, ci direct la Securitate! A doua zi a fost primesc telefon de la Ortansa Stãnescu, actriþa care directorul Iulian Vintilã. Sã scoþi imediat articolul! anchetã, zarvã mare: mai mulþi ofiþeri i-au intero- a jucat în piesa mea „Toatã lumea ºtie fotbal“.

Zadarnic am încercat sã-i explic cã nu era nimic gat pe ceilalþi 3 colegi, care, tremurînd ca varga, au – Vadimuþã, cu cine crezi cã m-am întîlnit azi? politic aici, un regizor a cãlcat în picioare o balerinã spus tot ce auziserã. Apoi, anchetatorii s-au dus la Cu nevasta compozitorului Adrian Enescu, colega ºi orice bãrbat care se respectã trebuie sã ia atitu- Paler. Terenul era pregãtit: atotputernicul membru mea de la Teatrul de Comedie, Adina Popescu. ªtii dine. Nimic, Paler era stanã de piatrã. Cariera lui era C.C. al P.C.R. ºi deputat M.A.N. mi-a desfãcut ime- ce mi-a zis? (Îmi era indiferent. Oricum, nu mã mai presus de orice. Dupã cîteva luni, am fost mutat diat contractul de muncã! Ce-i drept, de ruºinea puteam aºtepta la nimic bun, parcã trãiesc niºte disciplinar la revista „Magazin“. Nu pricepusem de celorlaþi din conducerea ziarului i-a telefonat lui scene de-ale lui Caragiale, numai cã personajele nu ce, doar þinusem cu succes toate rubricile ziarului: Theodor Marinescu, ºeful secþiei de presã de la C.C. mai sînt mînjite cu chinoroz, ci cu sînge). „Alo! 17.11.47“, „Zig-zag“ ºi „Cotidianul“. Avea sã al P.C.R.: – ªi ce þi-a zis, mã rog?

– Tovarãºe Marinescu, e un ziarist excepþional, mã lãmureascã colegul meu, Marius Georgescu: Distractiva Ortansa, care a moºtenit de la – Te-ai despãrþit de fata lui Vintilã, n-ai vrut sã are o culturã vastã... bãtrînul ei tatã din comuna giurgiuveanã Gogoºaru La care Diþi a întrebat (dupã cum s-a putut un simþ al dreptãþii extraordinar, se ambaleazã: o iei de nevastã? Asta e, taicã-su s-a rãzbunat, a trimis doi ofiþeri de Securitate la Paler sã-i cearã sã deduce din fluxul dialogului): – Atunci de ce îl mai dai afarã? te dea afarã, fiindcã spui bancuri cu regimul, cu Paler a dat din colþ în colþ: Ceauºescu, eºti un element periculos. ªtii cum e – N-am încotro, sînt interese mai Paler, a cedat imediat... mari, nu pot prin telefon...

Pe urmã, dupã ce am fãcut Armata, în octombrie În stilul diversiunilor epocii, mi se 1975, cînd deja trãiam cu numai 800 de lei pe lunã (acelaºi Paler îmi fãcuse doar jumãtate de normã!), inventase un proces de plagiat (?!) – m-a pus necuratul sã spun în birou niºte întîmplãri cicã furasem un articol din revista cu Nicu Ceauºescu ºi cîteva bancuri politice. De faþã „Sinteza“ a Ambasadei S.U.A. ºi-l publierau colegii mei Gh. Brãtescu (lucrase în grupul de casem în revista „Magazin“. Da, era un presã al lui Ceauºescu, ca ziarist ºi securist cu articol de ºtiinþã, despre Lunã sau ochelari negri), Dumitru Mateuþã, Daniel Cocoru ºi Venus, nu mai ºtiu exact, îl reproduso colegã, Magda, transferatã de la Oradea. Istericul esem în „Magazin“, aºa cum fãceau toþi colegii din presã, inclusiv Aurel Dragoº de Brãtescu a sãrit ca ars: Munteanu ºi Coman ªova, numai cã NU semnasem articolul cu numele meu, cã doar nu eram nebun. Confuzia s-a datorat unui secretar tehnic, care Mînãstirea Sîmbãta de Sus. Amfitrion ºi ghid: Mitropolitul vãzînd zeci de materiale date la cules, a Ardealului, Antonie Plãmãdealã. întrebat al cui e articolul respectiv ºi mi-a trecut din oficiu numele, aºa încît – Mi-a zis aºa: „Ortansa, nu e bine, nu e în plagiatul era gata! Ce sã-þi spun, dupã ce mi se jucase, la vîrsta de 18 ani, prima piesã la Radio (cu interesul tãu sã-l aperi pe Vadim. Eu ºtiu ce se ªtefan Ciubotãraºu, Virgil Ogãºanu ºi Valeria vorbeºte prin cercurile noastre, ai mare grijã...“. Ce Seciu), dupã ce publicasem mii de poezii ºi articole, zici de proasta asta?

Ce sã zic? Nu-i primul ºi nici ultimul om care-mi dupã ce participasem la Festivalul Mondial de Poezie de la Struga (Macedonia), aveam eu nevoie sã întoarce o faþã hidoasã. Pe actriþa respectivã o fur (?!) un pîrlit de articolaº despre o planetã! Eu, cunosc din 1976, fuseserãm împreunã la Mãrãºeºti, care ºtiu aproape totul despre America, pînã ºi amã- la un spectacol organizat de „Scînteia tineretului“, nunte pe care nu le cunosc nici mãcar specialiºtii împreunã cu Jeanina Matei, Mircea Dinescu, americani (ca de pildã folosirea, pentru prima oarã, Benedict Popescu, N.D. Fruntelatã, Vasile a termenului AMERICA, în 1507, de cãtre car- Cãbulea. Timp de vreo 15 ani n-a recitat la Radio tograful german Martin Waldseemüller, sau ºi TV decît versuri partinice. Între timp, s-a mãrimoartea lui Washington, la 1799, dupã o escapadã tat cu un evreu, care a împrumutat numele celui amoroasã pe timp de iarnã, ºi îngroparea lui la mai mare compozitor român, Enescu. Acum, Mount Vernon). Îmi mai aduc aminte cã în 1976, duduia actriþã o fi ºi ea vreo dizidentã. Fug toþi cînd Virginia Panã (nora lui Saºa Panã) îmi ceruse mîncînd pãmîntul, sã-ºi scape pielea. Nu-i nimic, sã scriu un scenariu despre ªtefan cel Mare, pentru nu se moare din asta. Am sã rãmîn eu pe loc, cineTeatrul Radiofonic pentru Copii ºi Tineret, colega va trebuie sã-ºi asume biografia. ei de la Radio, Mioara Paler, a pus-o în gardã: (va urma) Senatorul n-a refuzat, niciodatã, vreun ziarist – Nu-i bine sã lucrezi cu Vadim, e cercetat de care i-a solicitat o declaraþie sau un interviu. De ce? Securitate!

(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Poate ºi pentru faptul cã el însuºi e jurnalist ºi ºtie Dar cîte n-aº putea scrie despre Paler! Ce avan- Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) cît de greu se cîºtigã pîinea asta, cu ce palpitaþii la taje uriaºe a avut el de la Gospodãria de Partid! inimã, cu ce preþ de sacrificiu...

Vilã în Cotroceni, maºinã nouã (culoarea albastrã, Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Romanul „Incognito”, un plagiat care nu existã – sau procesul culturii naþionale (2) (urmare din pag. 1) Încheiem aici demersul nostru în favoarea adevãrului, nu înainte de a pune pe douã coloane pe doi dintre cei mai îndîrjiþi mînuitori de stilet împotriva lui Eugen Barbu. Ei sînt niºte adevãraþi plagiatori, pentru cã ceea ce au comis ei se numeºte furt calificat ºi nu se înseriazã vreunei tehnici moderne de colaj sau scriiturã documentarã. Primul este Al. Piru, strãvechi sculer matriþer, care, dacã ar fi rãmas la profesia lui, ar fi fost astãzi un onorabil pensionar al Uzinelor Malaxa. Numai cã individul a vrut sã devinã critic ºi scriitor, deºi este de o inculturã ieºitã din comun: el crede ºi astãzi, bunãoarã, cã Dunãrea izvorãºte din Marea Neagrã ºi se varsã în Pãdurea Neagrã, cînd, în realitate, e viceversa, mai nou a prins ºi el din zbor tema „fortuna labilis” ºi ne intoxicã toatã ziua cu ea, cît despre modul cum aratã domnia-sa, ce sã mai vorbim!

Dacã ai ghinionul sã-þi iasã în faþã profilul lui de cîine lins din greºealã de vaca lui Fernandel, ai rupt-o-n fericire, avortezi pe loc, te duci la prima circã de poliþie sã te predai, numai sã scapi de coºmar. Acest Piru, care îºi zice Charmides, ne face un serviciu uriaº: publicînd niºte „pamflete” în ziarul acela soporific numit „Dimineaþa” a oferit publicului cititor posibilitatea sã compare, sã vadã diferenþa dintre înjurãtura groasã, de birtaº ceangãu, ºi floreta pamfletului literar. Nu întîmplãtor deriva acestui om complexat a început dupã moartea Anei Aslan - astãzi nu mai are cine sã-i prepare tratamentul geriatric, a rãmas de capul lui ºi face porcãrele, ca orice piºichier. Lumea literarã ºtie de mult cã acest om profund rãu ºi beznicios strîmbã din nasul cîrn ca o prizã la tot ceea ce înseamnã valoare.

Sacrilegiile sale sînt vechi ºi numeroase: pe marele Dimitrie Cantemir îl numea „aventurier ambiþios ºi blazat“, care practicã „ironia vulgarã” ºi „nu are imaginaþie ºi ilarul naraþiunii” (ca ºi Ioan Budai Deleanu), apoi Al. Odobescu e „amator sau diletant”, aflãm pe urmã cã „România pitoreascã“ a lui Al. Vlahuþã este „fãrã nici un raport cu literatura” etc. Noi i-am mai spus o datã sã se potoleascã, sã-ºi vadã de plosca lui de zi cu zi, dar el nu ºi nu, rupe lanþul ºi nu pierde ocazia de a se face de baftã continuu.

Unor asemenea pozne ale firii, cum zice cronicarul, li se potriveºte de minune o zicere veche: „Omul nebun ºi bãtrîn, leagã-l de gard ºi dã-i

fîn”. Sã purcedem împreunã la prezentarea hoþiei ºtrengãreºti a acestui satyr, operaþiune pe care am fãcut-o ºi în 1981, în ,,Sãptãmîna”ºi uite cã ne-a þinut minte. Este vorba despre „opera” vieþii sale, „Istoria literaturii române de la început pînã azi”, tipãritã la Editura Univers, în 1981. Menþionãm cã datoritã sentimentului general de jenã, care s-a nãscut atunci, ediþia a doua plãnuitã de Charmides, ca ºi varianta în limbi strãine, au fost oprite la timp. Dar fãrã prea multe comentarii, priviþi cum l-a furat Al. Piru pe G. Cãlinescu, nu înainte de a aºtepta sã moarã - e vorba despre cartea cãlinescianã „Studii ºi cercetãri de istorie literarã”, Editura Tineretului, 1966. Zice G. Cãlinescu: „poetul Ion Catina însuºi, care face pact cu diavolul, cãpãtînd ca în «Le diable boiteux» al lui Lessage facultatea de a privi în orice casã, prin virtutea unui cauc pus pe cap” (pg. 155) zice ºi Al. Piru: „poetul Ion Cãtina, printr-un pact cu diavolul ca în «Le diable boiteux» de Lesage, dobîndeºte puterea de a privi în orice casã, punîndu-ºi un cauc în cap” (pg. 100). Zice G. Cãlinescu despre Gr. H. Grandea: vroia „ a dovedi continuitatea poporului român prin metempsihozã” (pg. 152) – zice Al. Piru: „voia sã demonstreze continuitatea romanã în Dacia cu ajutorul metempsihozei” (pg. 101). Zice G. Cãlinescu : „Romanul cu aspecte picareºti Hoþii ºi Hagiul” (pag. 70) – zice ºi Al. Piru: „Romanul Hoþul ºi Hagiul e din speþa naraþiunilor picareºti” (pg. 102) – de remarcat cã nici nu ºtie sã copieze ca lumea, titlul corect fiind cel dat de Cãlinescu. Zice G. Cãlinescu despre romanul „Jidovul cãmãtar, deloc antisemit” unde eroul e „un Gobseck moldav” (pg. 74) - zice ºi Al. Piru: „Jidovul cãmãtar, deloc ºovin, prezintã, o figurã de Gobseck moldav” (pg. 102). Zice G. Cãlinescu: „Pelimon nareazã Revoluþiunea românã din anul 1848, romanþînd-o ºi presãrîndo cu tablouri etnografice, (...) bãrbatul în cap cu «o oaie întreagã» (...) se povesteºte participarea la revoluþie a unui pompier originar de pe Muºetoiul” (pg. 77) - zice ºi Al. Piru: „Romanul Revoluþiunea românã din anul 1848, Muºetoiul (1868) e presãrat cu tablouri etnografice (eroul e un pompier, originar de pe muntele Muºetoiul, unde mocanii poartã pe cap «o oaie întreag㻓) (pg. 102).

Exemplele sînt mult mai numeroase. Iatã cum acelaºi Al. Piru îl furã cu ambele mîini pe critic-

Gest umanitar al unor oameni de bine Reprezentaþi ai Fundaþiei elveþiene de protecþie a animalelor „WIOKA“ au adoptat astãzi 5 cîini, de la adãpostul lui Corneliu Vadim Tudor, din comuna Pantelimon. Animalele vor fi duse într-un centru de dresaj de lîngã Reºiþa ºi vor fi instruite în scop utilitar. Membrii Fundaþiei „WIOCA“, adoptatorii cîinilor, se numesc: Nicole Schaffner, Peter Schaffner ºi Sorin Mezin. Cel care a fãcut posibilã aceastã „întîlnire“ este Marius Marinescu.

ul Marian Popa (Dicþionar de literaturã contemporanã, Ed. Albatros, 1977). Zice acesta despre Radu Boureanu: „poemul dramatic Satul fãrã dragoste (1965) valorificã în stilul Iul Victor Eftimiu elemente ale basmului popular” (pg. 198) - zice ºi Al. Piru: „un poem dramatic în stil Eftimiu, fãrã culoare (Satul fãrã dragoste, 1965) (pg. 430). Zice Marian Popa de Petru Manoliu cã realizeazã „o frescã a Moldovei” (pg. 331) zice ºi Al. Piru: „încearcã o frescã » Moldovei” (pg. 439). Zice Marian Popa despre un roman al Cellei Serghi: „se surprind pe parcursul a douã zile relaþiile dintre locatarii unui vechi imobil: burghezi ºi muncitori la începutul democraþiei populare” (pg. 503) - zice ºi Al. Piru: „urmãreºte ce se întîmplã într-un bloc în douã zile între locatari burghezi ºi muncitori, îndatã dupã eliberare (pg. 442). Zice Marian Popa: „Surorile Boga, e o replicã la Trei surori de Cehov”, (pa. 317), - zice ºi Al. Piru: „Surorile Boga, replicã optimistã la Trei surori de Cehov” (pg. 529). Zice Marian Popa: „un cocoºat cu complexele monstruozitãþii fizice ºi cu rãutatea de rigoare, îºi trãdeazã ocupanþilor fratele din rezistenþã pentru a-i lua iubita” (psr. 318) - zice ºi Al. Piru: „un estropiat (cocoºat) îºi trãdeazã fratele din rezistenþã spre a-i lua iubita, cãutînd o compensaþie a monstruozitãþii fizice” (pg. 530). Zice Marian Popa: „În Simple coincidenþe (1964) un activist sindical îºi neglijeazã familia ºi educaþia fiului” (pg. 217) - zice ºi Al. Piru, ca papagalul: „Simple coincidenþe (1964) unde un activist sindical neglijeazã educaþia fiului sãu” (pag. 531). Ne-ar trebui vreo cîteva ediþii speciale ale revistei pentru a reproduce toate hãlcile furate de acest cleptoman care n-a produs în viaþa lui nici o idee proprie. Aceastã „Istorie” a lui este mai mult decît o compilaþie - este un furt calificat dupã cãrþile lui G. Cãlinescu ºi Marian Popa, ca ºi dupã Dicþionarul „Scriitori Români“ coordonat de Mircea Zaciu ºi „Dicþionarul Literaturii române de pînã la 1900”. Bineînþeles, nu poate fi neglijat plagiatul sãu revoltãtor dupã opera marelui dascãl N. Cartojan, scandal izbucnit în urmã cu vreo 20 de ani de care toatã presa ºtie. Strecurat sub pielea FSN-uIui, acest vechi dogmatic fãrã nici un fel de înzestrare, în nici un domeniu, a pus ghiara pe ziarul „Dimineaþa”. Pãcat de atîtea mii de tone de hîrtie, pãcat de numeroºii redactori ºi colaboratori, unii cu reale aptitudini - a rãsturnat ceangãul troaca cu ei. Ce-i drept, a fost ajutat ºi de micuþa carieristã Carmen Firan (pe care o tot amãgeºte Andrei Pleºu cã o face ministru adjunct) ºi de un fost lucrãtor al filmelor de desene animate (?!), Grigore Traian Pop - toþi trei fac o politicã ce are darul de a-l compromite pe dl. Ion Iliescu, dar, mã rog, nu ne bãgãm noi în chestii de-astea. Vom continua.

Sfîrºit

COMUNICAT DE PRESà În urma repetatelor dezinformãri apãrute în massmedia, la unele posturi de radio ºi televiziune, privind situaþia juridicã actualã a Partidului România Mare precum ºi a poziþiei lui Gheorghe Funar faþã de Partidul România Mare, facem urmãtoarele precizãri: 1. Partidul România Mare, legal constituit, este înregistrat la poziþia 10 în Registrul Partidelor Politice de la Tribunalul Municipiului Bucureºti, desfãºurîndu-ºi în continuare activitatea conform Legii Partidelor Politice ºi actualului Statut.

2. În privinþa dezinformãrii la care sînt supuse constant Filialele Judeþene ale Partidului România Mare, mass-media ºi cetãþenii României, de cãtre Gheorghe Funar, subliniem cã, în urma Hotãrîrii definitive ºi irevocabile nr. 98 din data de 26.02.2015 a Curþii de Apel Bucureºti, la dosarul nr. 7470/2/2014, pe eºichierul politic românesc existã un singur Partid România Mare, cu preºedinte Corneliu Vadim Tudor, iar în urma decesului acestuia ºi al organizãrii Congresului al VI-lea al Partidului România Mare, din data de 31.10.2015, cu actualul preºedinte, general Emil Strãinu. Conform informaþiilor ºi documentelor pe care le deþinem, Gheorghe Funar este primvicepreºedinte al Partidului Blocul Unitãþii Naþionale.

Faþã de aceastã situaþie, vã rugãm sã prezentaþi în emisiunile ºi informãrile dvs. acest comunicat.

Prof. ADRIAN POPESCU Prim-vicepreºedintele Partidului România Mare

Pag. a 24-a – 11 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

M M II C CÃ Ã E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E C ã l c î i u l l u i A h i l e ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE Vadim Tudor – Atlet Uneori, întîmplãri, evenimente din viaþã, cu toate cã nu au o semnificaþie specialã, ne rãmîn întipãrite în minte. Aºa mi s-a întîmplat mie într-o împrejurare fãrã o importanþã deosebitã, petrecutã acum 4-5 decenii, pe care mi-o amintesc ºi astãzi, de parcã ar fi fost ieri. Eram antrenor coordonator al secþiei de atletism a Clubului Metalul. Într-o zi, antrenorii Georgeta Dumitrescu ºi Constantin Creþu, care lucrau în acelaºi club, mi-au prezentat un elev proaspãt selecþionat. Era de la Liceul Sfîntul Sava din Capitalã, un liceu cu renume ºi pe vremea aceea. Parcã îl vãd ºi acum. Un tînãr înalt, frumos, cu o atitudine rezervatã, care, însã, dispãrea rapid, de la primele rãspunsuri pline de inteligenþã ºi promptitudine. I-a surîs ideea sã facã atletism. De la primele antrenamente, i-a plãcut aruncarea cu suliþa. A fost ca un adevãrat simbol. Tot cu suliþa, Sfîntul Gheorghe, cãlare pe cal, a luptat împotriva balaurului, aºa cum ºi Vadim, o viaþã întreagã, a luptat pentru dreptatea celor mulþi, pentru dragostea de þarã ºi împotriva trãdãtorilor de neam, a jefuitorilor ºi a celor care vor sã ne schimbe istoria mile-

narã. Elevul Corneliu Vadim Tudor s-a remarcat repede în concursuri, dar nu a putut continua activitatea sportivã. Sportul de mare performanþã cere, pe lîngã multe renunþãri, mai ales mult timp. Timp pe care tînãrul adolescent de atunci l-a consacrat cititului, studiului ºi creaþiei care l-au ajutat în cariera fulminantã care a urmat. Au trecut zeci de ani. Nu l-am mai întîlnit decît dupã revoluþie, cu totul întîmplãtor, pînã am început sã scriu la ziarul „Tricolorul”. Una din întîlnirile întîmplãtoare a fost acum cîþiva ani, cînd Corneliu Vadim Tudor era vicepreºedintele Senatului României, iar eu aºteptam pe sãlile Senatului o cunoºtinþã.

M-a recunoscut ºi m-a invitat în birou. Mi-a încãrcat braþele cu cãrþile scrise de el ºi cu CDuri de muzicã româneascã, îmbogãþite cu mãgulitoare dedicaþii.

Vã daþi seama ce bucurie a fost pe soþia mea cînd am ajuns acasã.

Astãzi, prezenþa cãrþilor lui Vadim în biblioteca noastrã ne dã sentimentul cã el se aflã tot timpul lîngã noi.

SILVIU DUMITRESCU

Semnatarul tabloului „Mama pictorului“ (Francisc); 9) Corp de iluminat – „Scrisoare mase intituleazã aceastã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 mei“, poezie de Nicolae...; 10) „La mulþi ani“ – Elena Zamfir – 1 Bold; 11) România este adevãrata ei Mamã.

2 VERTICAL: 1) „Mulþumesc, iubitã...“, îndrãgitã melodie com3 pusã de Marian Nistor, pe versurile regretatului Corneliu Vadim Tudor – Poet clasic român 4 (1866-1918), cãruia îi aparþin poeziile „Mama“ ºi „Fata 5 mamii“; 2) Mamã (arh.) – Podoabã femininã; 3) A scris 6 poezia „Mama“ (Florin) – Corina Angela Baciu; 4) Miez de nucã! – 7 A dispãrea – Rodica Anghel; 5) Specie de porumbei germani – 8 Emilia Ionescu – Oraº pe Coasta Dalmaþiei; 6) Rãsãrit – Maria 9 Avram – Stela Apostol; 7) Prima mamã – Independent; 8) Sat în 10 jud. Arad – O parte dintr-un meci; 9) Miraþi – Ana Stan; 11 10) Însuºire – În baie! 11) Copii nãscuþi de aceeaºi mamã (sing.) – Femeie care alãpteazã (ºi îngriORIZONTAL: 1) „Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,/ ªi-acum dormi, cãci obosite jeºte) copilul altei femei. dorm ºi florile din vase,/ ªi parfumurile lor“, DICÞIONAR: EIB, IMA, LIST, CIL versuri care aparþin acestui poet simbolist PAUL BÃGNEANU român (1881-1944; „Cîntec de leagãn“); 2) Autorul volumului „Cuore – inimã de copil“ Dezlegarea careului din nr. trecut (Edmondo de... ) – Cu caracter vesel; 3) Floare „PETRECERI“: roºie – Mama campioanei noastre la tenis, 1) ANTRENANT – R; 2) MUTA – INERIrina Begu; 4) ... – Ioana Raluca Tudose; TE; 3) UM – SOTI – ECU; 5) Bidivii - ...; 6) „Unei mame din...“ se intit- 4) ZIDIRE – VN – N; 5) ATON – IVI – PI; uleazã aceastã poezie de Emil Isac – Localitate 6) NA – AE – INDIU; 7) T – B – SAN – ION; în Egipt; 7) Meºteri în obiecte din lut ars – 8) ZISE – TISNI; 9) VIETUI – STI; 10) OALE Lenuþa Popescu – Stropit; 8) Sanda Ilie – – CATREN; 11) TRAIRE – IARA.

DE ZIUA MAMEI

Victima se rãzbunã (1) Rar se întîmplã ca, dechizînd televizorul, sã nu aflãm cã cineva, undeva, a mai comis o crimã.

Din pãcate, astfel de acte odioase aproape cã sau integrat în cotidian. Asasinatele reprezintã subiectul preferat al filmelor ºi documentarelor de televiziune. Cele mai multe sînt inspirate din cazuri reale, evitîndu-se, cu grijã, prezentarea celor rãmase cu autor necunoscut. Oricum, trebuie recunoscutã abnegaþia ºi competenþa poliþiºtilor ºi criminaliºtilor, care studiazã cu atenþie fiecare urmã, fiecare probã care ar putea duce la aflarea asasinului. În disperare de cauzã, ei recurg, uneori, ºi la clarvãzãtori. Deºi au fost semnalate situaþii disperate care au fost rezolvate cu ajutorul lor, de cele mai multe ori fel de fel de indivizi duºi cu pluta i-au fãcut pe poliþiºti sã-ºi piardã timpul de pomanã ºi sã risipeascã inutil considerabile resurse financiare, sãpînd în anumite locuri sau apelînd la scafandrii pentru a gãsi persoana dispãrutã. Au existat însã ºi cazuri, rarisime, în care victima ºi-a denunþat, de dincolo de mormînt, asasinul. Charles Berlitz ne prezintã un astfel de caz de-a dreptul uluitor. În luna februarie a anului 1977, poliþia descoperã, pe podeaua apartamentului în care locuia, cadavrul Teresitei Basa, o femeie în vîrstã de 48 de ani. Teresita fusese înjunghiatã ºi prezenta urme de arsuri. Sãrmana de ea emigrase cu mulþi ani în urmã din Filipine, în speranþa unei vieþi mai bune, ºi se stabilise în oraºul Chicago, fiind angajatã la spitalul Edgewater, în cadrul serviciului de anestezie. Poliþiºtii nu aveau nici cea mai vagã idee cu privire la autorul acestui oribil asasinat. Pentru început, aceºtia înclinã sã creadã cã era opera amantului ei. La spitalul unde era angajatã, lucra ºi doctorul José Chua, împreunã cu soþia sa. Cei doi o cunoºteau pe Teresita doar din vedere. La puþin timp dupã comiterea crimei, într-o searã, doamna Chua simte cã i se face rãu ºi se duce în dormitor sã se întindã în pat, crezînd cã era vorba doar de o indispoziþie trecãtoare. În timp ce se relaxa, aude o voce care vorbea în dialectul filipinez tagalonga dar, ciudat, vocea se exprima chiar prin intermediul ei, declinîndu-ºi, pentru început, identitatea: „Sînt Teresita Basa”. Vocea a continuat, acuzîndu-l de crimã pe unul dintre infirmierii de la spitalul Edgewater. (va urma) MARGARETA CHETREANU

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.