Romania mare, nr. 1334

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Binecuvîntaþi animalele ºi copiii La vietãþi nu se gîndeºte nimeni de-abia le prinde vreun recensãmînt Istoria nici nu le ia în seamã e important doar omul pe pãmînt De-a fost rãnit un om în bãtãlie ºi au pierit din cai vreo zece mii soldatul e slãvit de toatã þara dar herghelia, cine-o va mai ºti?

La marile seisme ºi incendii la revãrsãri de ape ºi vulcani se prãpãdesc atîtea dobitoace natura poartã doliu cîþiva ani Le paºte moarte-n mii ºi mii de chipuri ºi nu se pot ascunde de urgii le umflã apa, le sfãrîmã focul adînci prãpãstii le înghit de vii E un prãpãd ce nu se poate spune miroase-a came arsã ºi-a înec a cranii majestuos vitrificate în care viermii iadului petrec.

Explozia atomicã provoacã o moarte spulberatã-n mod egal

dar nicãieri nu veþi afla rapoarte despre holocaustul animal ªi cîtã spaimã, cîtã hãituire ce mugete de turme în galop!

Morala tragediei depãºeºte ºi Biblia, ºi geniul lui Esop A suferit Istoria vreodatã?

A lãcrimat vreun bun samaritean?

Nu-i paguba prea mare, fiþi pe pace cãci fauna renaºte an de an Dar tocmai pentru marea neputinþã a unui suflet necuvîntãtor eu judec astãzi specia umanã ºi egoismul ei nimicitor Invoc acest masiv cît Himalaya de oseminte putrezind în ploi – copii ai suferinþei fãrã margini fiþi binecuvîntaþi, eu plîng cu voi!

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)

Pentru împrospãtarea memoriei

ARDEALUL, ARDEALUL, NE CHEAMÃ ARDEALUL! (1) Scrisoare deschisã adresatã domnului ION ILIESCU Stimate domnule preºedinte, Nu ne cunoaºtem, nu ne-am vorbit pînã acum. Am ales aceastã cale de comunicare nu pentru cã ar fi la modã, ci pentru cã este singura modalitate de a trage un semnal de alarmã public cu privire la unele situaþii de o mare gravitate, care pot avea consecinþe tragice pentru viitorul neamului românesc.

Atît eu, cît ºi Eugen Barbu am salutat, la 20 mai, opþiunea Poporului Român, care este deosebit de matur, de înþelept ºi, vai, atît de cuminte, de uºor de guvernat atunci cînd îi sînt respectate virtuþile primordiale ale demnitãþii ºi onoarei. Merg mai departe ºi spun cã nu facem parte din nici un partid - tot astfel cum nici din defunctul P.C.R. nu mai fãceam parte de mult, prin depunerea carnetelor de partid - Eugen Barbu în februarie 1979, iar eu în iunie

1989. Nu ne atribuim merite pe care nu le-am avut, nu am fost niºte „dizidenþi” în accepþia în care sînt unii veleitari de azi, care au reuºit sã înfurie Poporul Român peste mãsurã. Dar ne-am fãcut datoria faþã de þarã, cu tot tributul pe care l-am plãtit ºi noi cultului personalitãþii, fãurindu-ne platforma-curajoasã de a tipãri cãrþi, studii de istorie ºi articole de o notã particularã în civilizaþia româneascã a ultimelor decenii. Iar marele public ºtie asta ºi audienþa extraordinarã de care se bucurã revista noastrã de azi poate cã se datoreazã ºi actelor de bravura pe care le-a fãcut revista noastrã de ieri. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 decembrie 1990)

ÎN ATENÞIA IUBITORILOR DE ANIMALE În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, care deþine terenul pe care se aflã padocul în care trãiesc aproximativ 60 de cîini, existã posibilitatea ca toate aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

PAGINI UITATE

Povestiri cu haiduci (1) Motto: ,,Idealul subconºtient, de magia cãruia se resimte toatã viaþa americanului, este reprezentat prin figura bãrbãteascã a indianului, cãpetenia de trib, arhicunoscut din literatura pentru tineret, ºi cu care s-au luptat strãmoºii actualului american. Dacã s-ar face un sondaj abisal în psihologia românului de toate zilele sau a omului balcanic în genere (deloc în sens peiorativ), s-ar descoperi, credem, în zonele sale sufleteºti cele mai obscure, un ideal bãrbãtesc colectiv, ºi anume acela al haiducului”. (LUCIAN BLAGA) Da, haiducii nu mai sînt astãzi la modã. Dar dacã ne întoarcem la lecturile marii generaþii de scriitori ºi artiºti ale cãror centenare ºi mai bine le sãrbãtorim din 1980 încoace, vom constata cã între titlurile hotãrîtoare pentru formaþia lor sufleteascã ºi moralã sînt cele dedicate haiducilor. Sadoveanu, Arghezi, Panait Istrati, Lovinescu pomenesc aceastã literaturã, care a fãcut deliciile unei copilãrii însetate de aventurã. Fie cã erau scrise de N.D. Popescu, de Panait Macri, fie de alt confecþioner al genului, povestirile cu haiduci au alcãtuit hrana sufleteascã a sfîrºitului de Secol XIX în România, ºi ele nu pot fi scoase din aliajul psihologic al acestei mari generaþii. Sadoveanu a fost atît de captivat de tema justiþiarã a haiducului încît, în fiecare din volumele sale, vom gãsi o figurã care se revendicã din cortegiul acestor cãrþi care inundaserã piaþa de tipãrituri a acelui veac.

Nu întîmplãtor, despre Tudor Arghezi s-a spus cã a avut în viaþa literarã ºi socialã româneascã conduita unui „haiduc“. (continuare în pag. a 12-a) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL)

NR. 1334 z ANUL XXVII z VINERI 18 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Cine beneficia de Gospodãria de Partid Studenþi, pentru onor prezentaþi… mãtura! Cum a reintrat O. Paler în C.C. al P.C.R. Farfurii Sburãtoare Neidentificate (F.S.N.) Femeia sovieticã ºi revoluþia dinescianã PARTEA II De cîtva timp, un vorbete care nu ºtim prin ce s-a remarcat pînã acum, ºi nici ce meserie are, ne bruiazã cu tot felul de paraziþi. Aceºti paraziþi provin din ceea ce el numeºte creier, într-un moment de optimism. Acest demnitar, pe nume Claudiu Iordache, cu o chelie lucioasã ca Farul de la Agigea, mai susþine prin anumite publicaþii cã este prim-vicepreºedinte al F.S.N. Mai mult ca sigur cã se referã la Farfurii Sburãtoare Neidentificate. Pentru cã, în nici un caz, nu poate fi vorba de partidul de guvernãmînt, despre care nu vrem sã credem cã se poate înhãita cu asemenea nastratini dubioºi. Dacã popîndãul ãsta cu aere de mare lider politic va continua sã-ºi punã buricul deºtelui sub unele articole injurioase la adresa noastrã, atunci vom pune mînã de la mînã, vom face chetã ºi-i vom da un pol, ca sã nu-i mai auzim meliþa aia stricatã, sau sã se întoarcã la Timiºoara, de unde provine, ca ºi punctul opt. Aflãm, în ultimã instanþã, cã acest fesenist, care dã interviuri în „România liberã“, taman lui S. R. Stãnescu (cel cu „Diversiunea Ardeal“), circulã, ca orice democrat iubitor de norod, într-un minunat Mercedes albastru, cu numãr strãin. În Dacia i se apleacã, desigur!

Personajul e ºi un chibiþ literar: a devenit celebru prin versul „Patria mea e o gogoaºe“, pentru care-l izgoneau pensionarii de prin cenacluri, cu diverse bastoane, cu lanþuri, cu bile, sticle... etc. Noi elemente în Cazul Poetului Mãscãrici! Am fost informaþi cã soacra domnieisale, tovarãºa Elena Loghinovski, care are ºi acum cetãþenia sovieticã, a participat ani de zile la ºedinþele de partid de la Ambasada U.R.S.S., ceea ce comite ºi acum.

Tovarãºul socru, de naþionalitate maghiarã, a fost fãcut de ginericã, imediat dupã Revoluþie, prof. univ. ºi ªef al Catedrei de Limba ºi Literatura Rusã, de la Facultatea de Filologie din Bucureºti, deºi au fost încãlcate nu ºtim cîte legi. Recent, tata-socru a forþat nota ºi a vrut sã o facã ºi pe nevastã-sa prof. univ., dintr-un simplu asistent ce fusese înainte, adicã pe vremea lui Kutuzov! Normal, a întîmpinat rezistenþa cadrelor didactice de origine românã (à propos, trãim, totuºi, în România!). În faþa acestei mari ingratitudini, bãtrînul Albert Kovacs a strigat ca un leu rãnit: „Cum, o respingeþi pe cea care a purtat la sînul ei documentele Revoluþiei?!“. Probabil cã Nea Aghiazmã s-a referit la Revoluþia din 1917, pentru cã nu vedem ce legãturã o avea cetãþeana sovieticã cu Revoluþia Românã din 1989, ºi nici ce documente a purtat la pieptu-i de aramã (în afarã de niºte denunþuri ºi bastonaºe îmbîrligate de ginerele sãu analfabet!). Acelaºi ginere este luat în colimator ºi de ziarul „Adevãrul“ de vineri, pentru superba vilã pe care i-a dat-o Silviu Brucan, care însumeazã aproape 300 metri pãtraþi locuibili, cam cît terenul de fotbal al Rapidului. Tot în scatoalce îl þine ºi prof. Ion Coja, directorul revistei „Þara noastrã“, a Vetrei Româneºti. Tu eºti Mircea? Da, Deºliu!... Am scãpat noi de invazia lãcustelor, cine ne scapã de lipitorile astea cominterniste? Neinspirat genericul muzical al Buletinului Meteo al Televiziunii - aºa ceva are darul sã

ne sperie mai rãu decît baba rãguºitã care îl cautã pe Al. Piru pe-acasã, ºi el, în timpul ãsta, deºartã stacane cu vodcã la Crîºma Uniunii Scriitorilor. Aºa, flãcãul tatii!

Intelectualul subþire care s-a aflat cîteva luni sub dl.

Andrei Pleºu, ca ministru adjunct vrem a zice (l-am numitãrã pe dl. Dan Petrescu), refuzã, în gazeta „22“, mîna pe care noi am dorit sã o întindem, în vederea însãnãtoºirii climatului vieþii noastre culturale ºi sociale, pe motiv cã ar fi ciumatã. Avem impresia cã am fost înþeleºi greºit: iniþial, noi nu ne referisem la acest Petrescu, pentru cã nu ne este clar ce mînã am putea sã-i strîngem? Poate mîna cu care a bãtut-o pe acea nefericitã fatã ºi pe care a violat-o, în 1970? Poate mîna care s-a strecurat pe poºeta acesteia, de copil sãrac, ºi i-a furat 75 de lei? Poate mîna cu care a scrijelit pe pereþii cãminului studenþesc tot felul de obscenitãþi, care constituie opera domniei-sale, pentru care a fost sãltat ministru ºi, mai nou, director al Muzeului Literaturii Române, în locul benedictinului dascãl Perpessiciuss? Ori poate mîna cu care a scris calomnii grave la adresa Vetrei Româneºti ºi a Transilvaniei? Cum o sã strîngem noi o asemenea mînã moartã, domnule Petrescu? Poate cu uºa de la lift...

Uriaºã neruºinare: „România liberã“ predicã democraþia pe fiecare centimetru pãtrat, acuzã în stînga ºin dreapta pe cei care n-ar fi democraþi ºi ar strangula poporul, dar în realitate acest ziar practicã cel mai bicisnic terorism întîlnit în istoria aproape bicentenarã a presei române. Iatã numai cîteva exemple, pe care le ºtim noi: 1) la începutul acestui an, un cetãþean s-a prezentat la dl.

Bãcanu cu un voluminos dosar de documente, din care reieºea cã Gh. Robu nu are ce cãuta în funcþia înaltã de procuror general - bineînþeles, dl. Bãcanu n-a publicat nimic ºi a fãcut pierdut dosarul, pentru simplul motiv cã el însuºi are nevoie de spãlarea pãcatelor sale penale; 2) în luna iunie, Corneliu Vadim Tudor a încercat sã publice un articol de rãspuns la ieºirea cam necontrolatã a unui profesor, dar Mihai Creangã a refuzat, pe motiv cã articolul este prea lung, numai cã autorul a binevoit sã scurteze imediat articolul, fãrã folos, însã, întrucît Mihai Creangã a refuzat sã-l publice ºi de data asta; 3) directorul Institutului Medico-Legal din Capitalã, conf. univ. dr.

Teodor Ciornea, a fost calomniat grav de fotograful Dichiseanu Eugen, care acum face ºi pe articlierul, deºi nare nici un fel de pregãtire, normal cã directorul s-a prezentat cu un rãspuns, dar a fost purtat pe drumuri ºi, în final, respins cu grosolãnie - un pozar e mai important decît un dascãl universitar, primul deþine adevãrul absolut, iar al doilea poate fi minimalizat ºi jignit dupã bunul plac; de altfel, pentru acuzaþiile stupide aduse întregului institut, acest hartist, care striga „pãsãrica!“ pe la nunþi ºi botezuri, a fost dat în judecatã, cu ziarul lui cu tot; 4) la sfîrºitul lunii septembrie, dl. Constantin Vrânceanu (altminteri o persoanã agreabilã) i-a luat un interviu scriitorului Eugen Barbu, în legãturã cu scandaloasa lui excludere din Huniunea Ecrivanilor, a încercat, bietul om, sã-l publice în ziar, dar a fost refuzat de cãtre foºtii lui subalterni,

actualmente ºefi totalitari, aºa cã a fost nevoit sã-l dea la „Flacãra“, contrar promisiunilor sale ºi acordului lui E.B.! În urma repetatelor noastre apeluri la moralitate ºi corectitudine, unii scriitori parcã ar vrea sã-ºi plãteascã datoriile de cca. 30 de milioane de lei faþã de stat. Îi anunþãm, totuºi, cã nu se primeºte decît monedã naþionalã, nicidecum franci francezi ºi ruble, ºi în nici un caz, dar în nici un caz, forinþi. În continuare, de un tembelism fãrã margini emisiunea televizatã „Încearcã-þi norocul“, cea cu ruleta, pe care a ironizat-o ºi poetul Gh. Tomozei în „Flacãra“. Un concurent a debitat un banc penibil, cu fasolea care prea îºi dã aere (noroc cã „poanta“ a fost cenzuratã la timp din montaj), prezentatoarea aceea tunsã nap-cocean a fost iarãºi un fel de Bulã feminin, ea vorbea, ea rîdea, cu o voce de glaºpapir, dar bomboana pe colivã ne-a pus-o o concurentã care la întrebarea „Ce pasãre poate zbura ºi înapoi?“ a rãspuns cu seninãtate: „Aaa, orice pasãre se întoarce ºi o ia înapoi!“. Bravo, duduie, în felul ãsta ai Premiul Lenin asigurat, eºti la un pas de perpetuum-mobile. Vom rãmîne în acelaºi perimetru al televiziunii, remarcînd soarta crudã a fiicei unui tehnician de pe platou, care a devenit ºpicheriþã, s-a însurat unul repede cu ea, ca sã nu o piardã cã-i frumuºea, aºa cã acum îi apare fetei numele întreg pe ecran astfel: Iuliana Marciuc-Tudorancea, adicã 24 de litere, ca denumirile din Republica Malgaºã. Tudoranceo, lasã fata sã trãiascã, nu fii avid de glorie! În ziua de duminicã, 21 octombrie, orele 11, se va inaugura în comuna Comana, din Judeþul Giurgiu, un monument dedicat eroilor satului, cãzuþi în cele douã rãzboaie mondiale. Iniþiativa ºi realizarea acestui monument aparþin veteranului de rãzboi, cãpitanul în retragere Stere Ursu, fiu al acestei vetre sãteºti, împãtimit iubitor al gliei strãbune, pentru libertatea cãreia a luptat cu arma în mînã. Iatã un exemplu de dãruire în nobila tradiþie a cinstirii eroilor, atît de vie altãdatã, atît de uitatã astãzi. Pe placa comemorativã sînt trecute numele a 50 de þãrani-oºteni, de la maiorul post-mortem Florea Ursu, pînã la impresionantele perechi de fraþi seceraþi pe cîmpul de onoare, de la Mãrãºeºti la Stalingrad, de la Carei în Munþii Cehoslovaciei... Jertfe simbolice. Sã luãm aminte!

Noi ºi duºmanii noºtri! Preºedintele Mihail Gorbaciov a luat Premiul Nobel pentru Pace! Îl felicitãm din inimã, rugîndu-l, totodatã, sã se gîndeascã ºi la moldovenii noºtri terorizaþi de toþi veneticii! Bine cã a fost prins violatorul din preajma Gãrii de Nord! Spiritele s-au mai potolit, toþi credeau c-ar fi vorba de domnul Dan Petrescu.

Emisiunea tv în limba lui Horthy aratã cã staþiunea Sovata tinde sã devinã Sowetto, datoritã apartheidului unguresc. Fondul problemei ni-l lãmureºte un intervievat maghiar: sã-l dãm jos numaidecît, cu orice preþ, pe directorul ªtefan Todea ºi sã-l punem pe Fülop, cã-i bãiat bun... Pãi, bãiat bun era ºi unul Feri, care, cînd a venit la Bucureºti, a dat foc la o maºinã PECO, aºa, din senin. Întrebat de ce a fãcut el lucrul acesta, a rãspuns inocent, cu acel inegalabil accent al lor: „De ce întrebaþi la mine? Io fecut bine tot ce scria pe maºinã“ - Aºa, Feri, dã foc! (A se feri de foc!). Asta e cu ei, bãieþi buni, dar nu vor sã-nveþe româneºte. Regretãm din tot sufletul cã l-am numit pe dl.

Alex. ªtefãnescu „ardei umplut“, întrucît aceastã specialitate culinarã, mult gustatã de strãmoºii noºtri Burebista, Traian, ºi chiar Gicã Petrescu, este foarte folositoare, pe cînd dl. Pazvante Chiorul este total inutil.

Ba, zicem noi, face parte din specia dãunãtorilor, cãci a condus vreo 5 ani unica revistã ateistã ºi anticreºtinã din România, numitã „Magazin“. Singura calitate a domniei sale este... ambiguitatea: de la spate seamãnã cu Matahalia Jackson (fiindcã ºi-a schimbat voltajul de la 110 kg la 220 kg!) iar din faþã seamãnã panicã...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 19 octombrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Flori, fete ºi bãieþi Poliandria salveazã România Omagiu Iolandei Balaº-Söter Sirienii e printre noi Românii n-are talente Cititul prosteºte Jaful de la ,,Arena Naþionalã” Anton e-n ton cu Neurovision Toatã presa s-a inflamat cã o cotoarbã i-a smuls testiculele distinsului soþ, fiindcã nu i-ar fi adus flori de 8 Martie! A fost o manipulare grosolanã. În realitate..., dar s-o lãsãm pe martirã sã povesteascã varianta soft: ,,Doamne fereºte, nici vorbã de flori! Cum sã spunã, domnule, el, cã mi-a adus mie vreodatã flori?!

Niciodatã, în viaþa lui! Totul a plecat de la faptul cã eu i-am spus sã mã ajute sã sap via. I-am spus: «hai, mã, cã acuºi pleci în Germania, mîine, poimîine, ºi nam cu cine face treabã. Cã numai de sãpat am nevoie, de restul mã descurc eu». El mi-a zis cã nu vrea sã sape, fiindcã el e bãrbat. Eu m-am enervat ºi l-am apucat de c***e, ca sã vãd cît de bãrbat e.

Numai cã el s-a smucit, ºi s-a întîmplat nenorocirea.

Sincer, mie îmi pare rãu, cã am vrut sã-i pun comprese pînã vine Ambulanþa. Dar el m-a înjurat ºi m-a dat afarã din casã. A zis aºa: «Ieºi, fã, în Dumnezeii mã-tii, afarã, cu compresele tale!»”.

Fericitele evenimente s-au petrecut în judeþul Vaslui (dar asta era evident) ºi n-au nici o legãturã cu politica, deºi, nu ºtiu de ce, o voce interioarã îmi spune cã aºa o va pãþi pînã la urmã ºi Vasile Blaga. În India încã se mai practicã poliandria. Tînãra Raju Verma (21 de ani) este cãsãtoritã cu 5 fraþi ºi are un copil. Evident cã nu ºtie cine-i ta-su, dar nici n-o intereseazã. Ea susþine cã nu face diferenþe între soþi, fiecare primindu-ºi regulat partea ce i se cuvine. Uite, mã, cã-i adevãratã teoria aia potrivit cãreia noaptea toate pisicile sînt negre. Iar, în India, nici cotoii nu sînt mai breji. În România, poliandria a practicat-o la vedere, profitînd de carenþele legii ºi de dezbinarea noastrã proverbialã, UDMR. Dar nici politicienii noºtri nu-s mai breji. Iohannis la trimis pe Cioloº pe la instituþiile europene cu ceva treburi, iar Tãriceanu a început sã facã precum trenul.

Pardon, precum motoreta Mobra. Cicã Dacian n-avea voie s-o radã peste graniþã fãrã aprobarea Parlamentului. ªi dã-i, ºi luptã! Bãi, aceºtia, mai terminaþi cu mîrîielile, cu prostiile, ºi lucraþi pentru Poporul Român, nu dupã cum vã dicteazã glanda aia a grandomaniei. Lumea moare de foame, ºi vouã vã arde de hîrjonealã ca unor mahalagioaice cu bãrbaþii aflaþi la muncã, la birtul comunal. Rusoaica Maria Sharapova a fost depistatã pozitiv cu melandoninã, un medicament care o ajutã sã fie nu numai frumoasã, ci ºi foarte periculoasã. Dopajul în tenis este tolerat de mult timp, dacã ar fi sã ne luãm dupã Andre Agassi, care a recunoscut în cartea autobiograficã acest aspect. Mãsuri radicale nu se iau, pentru cã tenisul a devenit o industrie profitabilã ºi, fãrã marile vedete, care bîhîie de chimicale, prãbuºirea ar fi iminentã. ªi atunci, industria s-ar transforma în sport. În sportul alb. C-aºa-i în tenis.

Cu t, nu cu p. Un pinguin salvat de un brazilian de la moarte, de pe o plajã din Rio, unde zãcea înecat în petrol, obiºnuieºte sã înoate anual cîte 8.000 de km ca sã-i mulþumeascã salvatorului. Acesta îl considerã ,,fiul sãu”. Cam cum îl considerã Moscova pe Ion Iliescu, scriitorul care a atras atenþia omenirii cã americanii e canibali din tatã-n fiu. ªi e foarte periculoºi. Dupã 16 ani de frustrãri, Naþionala femininã de handbal a României a bãtut Norvegia de i-au sunat gheþarii-n cap.

Asta înseamnã cã, dacã a bãtut campioana mondialã, România este campioanã interplanetarã? Sau înseamnã cã n-am bãtut-o cînd trebuia, ca sã posedãm noi trofeul?

Judeþele cu cele mai mari salarii medii din România sînt: Ilfov (2.215 lei), Timiº (2.201), Cluj (2.104) ºi Sibiu (2.040). Peste care troneazã Municipiul Bucureºti, cu 2.617 lei. La polul sãrãciei se aflã Harghita (1.316 lei), Suceava (1.327), Neamþ (1.362), Covasna (1.368), Vaslui (1.371) ºi Brãila (1.377).

Parcã trãim în mai multe Românii. Iatã unde ne-a adus capitalismul de cumetrie! S-a stins o stea. Iolanda Balaº-Söter, una dintre cele mai mari sportive din istoria atletismului, s-a retras în cer, la vîrsta de 79 de ani. Omagiu acestei femei sublime, care între 1957 ºi 1967 a triumfat în 150 de întreceri consecutive, depãºindu-ºi de 14 ori propriile recorduri mondiale, înãlþînd ºtacheta de la 1,75 m la 1,91 m. Primul record îl realizase în 1956. Recordul de 1,91 m, stabilit la 16 iulie 1961, a rezistat 10 ani ºi aproape douã luni, pînã la 4 septembrie 1971. De menþionat cã, în vreme ce Iolanda atinsese 1,91 m, nici o altã sportivã nu trecea de 1,78 m. A fost campioanã olimpicã la Roma (1,85 m, cu 14 cm mai mult decît locul doi) ºi la Tokyo (1,90 m, cu 10 cm peste locul secund). A deþinut titluri ºi recorduri

europene, mondiale ºi olimpice, dar, înainte de toate, a fost un om de mare caracter, pentru care toatã naþiunea românã ar trebui sã pãstreze un moment de reculegere.

Sã amintim doar detaliul cã ºi-a vîndut tablourile de oarecare valoare, ca sã aducã bani la Federaþia de Atletism, pe care a condus-o 18 ani... Curtea Constituþionalã a decis cã înregistrãrile ambientale sau de altã naturã efectuate de SRI sînt neconstituþionale. O fi bine, o fi rãu? Evident cã marii corupþi se bucurã...

Darren White, fostul ºef al spionilor americani din Estul Europei, adaugã la zicerile vechi încã una. Cicã DNA n-ar fi chiar aºa de corectã ºi cã încã mai este folositã de cei aflaþi la butoane, pentru rãzbunãri politice. Ar fi f.f. trist sã aibã dreptate, în condiþiile în care destul de mulþi români cred cã aceastã instituþie luptã pe toate fronturile împotriva corupþiei, neavînd mamã, neavînd tatã, ºi nici patrie adoratã. Vorba nemuritorului ºlagãr erotic: Darrene, sã nu ne minþi, cã albina n-are dinþi... La Galaþi au venit primii 15 refugiaþi sirieni. Dupã ce au cercetat lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta, au ajuns la concluzia cã nu e plagiat, dar nici comestibilã nu e. În schimb, cînd au vãzut cum aratã ºoselele patriei, au crezut cã rãzboinicii ISIS acþioneazã ºi aici. Cît despre abuzuri sexuale, vor fi abuzaþi cu siguranþã, cã malul Dunãrii e destul de poetic, iar petardele abia aºteaptã sã li se aprindã fitilul.

Un bancher de la HSBC Private Bank Monaco se rãzgîie cã-n bãncile din Monte Carlo sînt depozitate peste 9 miliarde de euro, aflate în proprietatea privatã a unor cetãþeni români, sau care au avut cetãþenie românã.

Doar atît, bãieþicã?! útia erau banii de seminþe ai puradeilor din Grupul de la Monaco, o grupare infracþionalã a gulerelor albe, care-ºi petreceau viaþa între metafizicã, hoþie, jocul de table ºi clitoris. Bernie Sanders, un bãtrînel ce candideazã ca sã obþinã nominalizarea pentru alegerile prezidenþiale din SUA, s-a ofuscat cã Internetul e mai rapid în România decît la urmaºii lui Winnettou. ªi care-i problema, moºule, te oftici? Tu nu ºtii cã noi, românii, sîntem pe primul loc în univers cînd e vorba de aventuri virtuale, condimentate cu pãsãrici colorate, cãþeluºi de pluº ºi violatori din Vaslui? Pe ce lume trãieºti, tataie?! ªi vã mai daþi mari cã voi conduceþi lumea! Vai de capul vostru! Un alt candidat, Donald Trump, acest ªumudicã al Americii, i-a anunþat pe susþinãtori cã, asemeni omologului român, nici el n-o are micã, în ciuda afirmaþiilor contracandidaþilor, preluate dupã siteurile culturale pe unde filozofau fostele iubite. Ce lume rea, frate, între Atlantic ºi Pacific! Parcã am fi în spaþiul carpato-danubiano-erotic. De fapt, asta e dovada irefutabilã (ce cuvînt frumos!) cã primii oameni s-au nãscut între Carpaþi, la poale de munte, conform izvorului istoric susurat de nemuritorul Ion Dolãnescu, de unde s-au împrãºtiat pe tot mapamondul lumii, cucerindu-l. V-aþi uitat cu atenþie la Obama? Aþi vãzut ce faþã de dac are? Bãi, mînca-v-aº gãinile, ºi voi mie cîinele, ºtiþi ce-mi place cel mai mult la show-ul ,,Românii are talente”? Faptul, atît de vizibil, cã aproape nimeni n-are talent. D-aia mã ºi uit. Dar cei mai lipsiþi de orice urmã de talent sînt urmãtorii: Mihaela Rãdulescu, Andra, Pavel Bartoº, Smiley, Andi Moisescu ºi, mai ales, Flooorin Cãlinescu. Ei, însã, cred exact pe dos. Se simt precum caprele negre în Fãgãraº, deºi sînt niºte biete rozãtoare de Bãrãgan.

Pãi, spuneþi voi, ce talent are Rãduleasca, în afara faptului cã se dã huþa, prin stratosferã, cu austriacopithecul Felix Nu-ªtiu-Cum? Nici unul. Nada.

E adevãrat cã unii indivizi, ca rãposatul Dan Iosif, smucitul ªtefan Bãnicã, ori evadatul Elan Schwantzenberg (apropos, pe unde o mai sta pitit agentul straniu?), ca sã enumerãm o foarte micã parte dintre partenerii de dansuri din buric ºi bune maniere ai moldovencei, i-au apreciat unele apucãturi, dar, de aici ºi pînã la rolul de divã absolutã, pe care-l joacã nonstop, e cale lungã ºi bolovãnoasã. De atîtea operaþii estetice, de-abia mai silabiseºte din vîrful buzelor, care se lipesc una de alta ca douã ventuze date cu cositor. Vã daþi seama cã, dacã i-ar pune nebunul de Cãlinescu o piunezã pe scaun (e în stare!), s-ar dezumfla ca un balon, de-ar rãmîne în juriu doar un soi de Gînditoare de la Hamangia modernã, surprinsã la un talk-show cu vecinul, tocmai cînd se întorcea Gînditorul pilit acasã.

Pentru a evita nenorocirea, le recomand organizatorilor sã aibã permanent la ei niºte petece calde. ªi pe

antitalentatul Nicu de la Cãzãneºti, care cîntã pe douã voci (bonus fluierul piciorului) ºi ar putea renunþa momentan la una, ca sã-i facã respiraþie gurã la gurã. La cîþi au salvat-o din situaþii limitã, ce mai conteazã încã unul? Asta numai în situaþia, puþin probabilã, cã n-are Pavel Bartoº în trusa de prim ajutor vreo pompã de bicicletã. Cît despre bãtrînul lacheu Florin Cãlinescu ºi glumele lui vulgare, sã se pronunþe colegii lui, academicienii, pe care-i face sã roºeascã feciorelnic (vezi cazul nevestei lui Mãruþã, dar e posibil sã i se întîmple ºi din pricina caracterului educativ al emisiunilor soþului), sau sã rîdã forþat (matematicianul de bodegã Andi Moisescu). În schimb, Rãduleasca se completeazã perfect cu Bulã ãl bãtrîn. Putem sã afirmãm, fãrã teama de a greºi, cã sacul ºi-a gãsit petecul, dupã modelul patentat de pelticozaurii din culise, unde Bartoº zîmbeºte mai mult decît Smiley. E, totuºi, actor. Singurii oameni serioºi din emisiune sînt concurenþii care n-au nici o fãrîmã de talent, dar se comportã de parcã ar fi cei mai buni din lume. La fel ca personajele ridicole enumerate mai sus. Într-un reportaj din 18 noiembrie 2010, din ziarul ,,Adevãrul” (fost ,,Scînteia”, viitor ,,Minciuna”), niºte cetãþeni se plîngeau cã un vecin de-al lor, Marius Badea, îºi goleºte în stradã fosa septicã. Pentru cine încã nu ºtie, Marius Badea e una ºi aceeaºi persoanã cu patronul celebrei - de acum - fabrici „Lactate Brãdet”, unde, dupã cum lesne se poate constata, igiena e la ea acasã, iar bacteria Escherichia Coli, stereotipul 026, vinovat de moartea celor 3 bebeluºi din Argeº, n-ar fi avut ce cãuta. Doamne, cît de proastã e lumea asta de pe Internet! Fãrã doar ºi poate, Internetul e cea mai lesnicioasã ºi eficientã cale de manipulare. Vorba lui Umberto Eco, recent decedatul: ,,Internetul a transformat prostul satului în înþeleptul satului”.

Sau cam aºa ceva, cã nici pe mine nu mã dã memoria minþii afarã din casã. Ce legãturã au toate astea cu ,,Lactate Brãdet”? Rãspundeþi singuri la aceastã întrebare, e o rubricã interactivã. ,,Trãiesc în pace cu mine însãmi, cu ceilalþi, mã bucur de orice, sînt extrem de pozitivã, rîd mult, de fapt îmi încep fiecare zi rîzînd ºi mulþumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ceea ce sînt ºi ce mi se întîmplã, rugîndumã pentru binele meu ºi al tuturor”. Nu, nu e un citat din Maica Tereza, ci din cineva mult mai important. E din rãrunchii Elenei Udrea. Parcã o ºi vãd începîndu-ºi dimineaþa pe cheiul din Port, risipindu-ºi privirile în largul mãrii, aºteptîndu-l pe Michiduþã sã aparã, sã debarce, sã-i simtã mirosul pozitiv de whisky ºi de mahoarcã. Dupã care el o dezbracã la pielea goalã, cu privirea-i ºãgalnic-pieziºã, ºi-i ostoieºte setea de putere.

Acum o înþelegem de ce rîde ca proasta-n tîrg cînd vinde linguri... Adriana Bahmuþeanu zice cã atît de mult a citit în ultimii 2 ani, încît i-a ruginit caroseria ºi-ar cam fi cazul sã treacã pe la vopsitorie. Asta e încã o dovadã incontestabilã a faptului cã cititul prosteºte. Cercetãtorii britanici se pronunþaserã demult în acest sens. Dar nu ia citit nimeni. Întrebare întrebãtoare: vor scãpa derbedeii care au haºmanglit o cãruþã de bani, construind o ,,arenã naþionalã” nefuncþionalã? Citiþi ºi vã cruciþi! Distracþia a costat 288 de milioane de euro, cu mult peste preþul altor lucrãri similare. Pentru un singur scaun fix au fost plãtiþi 5.236 de euro (?!), iar gazonul a fost schimbat de 7 ori de la inaugurare! Marea realizare este destinatã exclusiv fotbalului, nefiind prevãzutã cu pistã de atletism ori cu sãli de sport interioare. Prin comparaþie, arena clujeanã, de 30.200 de locuri, a costat 45 de milioane de euro. Pãi se comparã?

La Cluj fiecare scaun a costat 1.100 de euro. ªi sînt ºi rabatabile! Probabil, ca sã se poatã da huþa Emil Boc, dupã ce-l bate iubita cu cureaua de la ceas. În plus, existã ºi pistã de atletism, ºi sãli de sport interioare, iar gazonul n-a fost schimbat niciodatã. Ambele construcþii fac parte din categoria UEFA Elite. Numai cã asta de la Bucureºti ne-a lovit ºi la bani, ºi la corason. La portofel aþi înþeles în ce fel, dar la pitpalac vã spun imediat, dacã aveþi puþinticã rãbdare: n-avem voie sã jucãm fotbal nici mãcar cu Spania pe tãpºanul din groapa lui Ouatu.

Adicã sîntem exact în situaþia adepþilor lui Bivolaru: ºi integraþi în absolut, ºi cu banii luaþi. Ingineriile financiare ale lui Remus Truicã l-au tras pe linie moartã pe prinsul Paul, acolo unde garase, mahmurã, ºi o oarecare Patricia Kaas, ºi l-ar putea îngropa ºi pe celebrul consultant politic Tal Silberstein, cel care a consiliat, mai bine sau mai rãu, 17 preºedinþi, dar ºi pe alde Tãriceanu, Adrian Nãstase ºi Traian Bãsescu.

Iar evreul se poate îneca precum înotãtorul la mal, împreunã cu alþi 2 conaþionali celebri. ªi noi, care am învãþat la ºcoalã cã evreii nu furã! Dacã nici în israeliþi nu mai ai încredere, atunci în cine? Cîºtigãtorul Eurovision 2016, faza pe comunã, a zis cã el e lup.

Dupã cum urlã, nici nu poþi sã-l contrazici. Þinînd cont cã pe tînãrul dac îl cheamã Anton, mã mir cã n-a zis cã toarnã non-stop beton. Ar fi culmea sã aibã un frate pe care sã-l cheme Marcu...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

A t i t u d i n i P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE Meditaþie tîrzie E atîta discordie-n lume!

Deculturaþia ulcereazã milioane de suflete, Încît popoarele devin „populaþii”, ºi chiar Penibile gloate, uitînd de etica pe care Ne-a înfãþiºat-o, cu o ardentã dãruire, Cea mai rãscolitoare fiinþã ce-a vieþuit pe pãmînt, De o puritate feciorelnicã, De o generozitate tulburãtoare, De o profunzime miºcãtoare ªi de o simplitate, în expunerile Sale, De-a dreptul pilduitoare…

Ea a fost ºi rãmîne veºnic „Încrustatã ca-n stîncã”, În inimile celor cu frica lui Dumnezeu ªi-i spunem, cu smerenie, În nuanþe abia ºoptite: „Mîntuitorul nostru”...

Tot cugetînd la Minunile Sale, La îndemnurile Lui pentru dragoste,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Nu mai sîntem nimic ca þarã Sã nu ne mai mire nimic în þara asta, pentru cã toate au luat-o razna, iar politicienii noºtri aruncã în spaþiul public minciuni din cele mai gogonate, cum cã românii duc o viaþã minunatã ºi trãiesc în belºug. De aici porneºte bulgãrele de zãpadã de nu-l mai poate opri nimeni. De fapt, nici nu are cine s-o facã, întrucît doar ei, politicienii, taie ºi spînzurã ºi-ºi dau mîna la nevoie. Vedem zilnic cum tot mai mulþi din rîndul celor corupþi sînt luaþi cu dubele ºi duºi la anchetã, dar, dupã o vreme, se fac scãpaþi, de nu le mai dai de urmã... Omul de rînd este nevoit sã le suporte, din venitul lui, salariile, diurnele, chefurile ºi alte cheltuieli care þin de întreþinerea unui demnitar, pentru cã, orice am zice, statul, în viclenia lui, nu vrea de la acesta decît plata taxelor ºi impozitelor. Dupã aceea, facã Dumnezeu ce-o vrea cu el... Românii, în ciuda vorbelor menite sã dezinformeze, cum cã aºa sînt directivele, cunosc foarte bine care e adevãrul. Bucuria vieþii lor vine de la rugãciune. Dar, la ce e bunã ea, cîtã vreme oamenii se culcã înfometaþi ºi se trezesc dimineaþa nãuci de cap, neºtiind încotro sã o apuce în cãutarea unui loc de muncã, pentru a cîºtiga un ban cinstit? De ce oare trebuie sã li se întîmple asta semenilor noºtri, despre care se spune cã trãiesc într-o lume a civilizaþiei ºi a bunãstãrii? Cîtã demagogie, ºi cîtã nedreptate, doar pentru ca unora sã le meargã bine, chiar foarte bine, iar altora, rãu, din ce în ce mai rãu.

Jalea din þara asta este cauzatã de cei care au prea mulþi bani ºi care, amãgind electoratul, cautã sã se

Amintiri despre George Enescu (1) Dupã unirea Transilvaniei cu România, în turneele de concerte ale lui George Enescu începuserã sã fie incluse ºi oraºele de peste munþi. Primul concert a avut loc la 31 mai 1921, la Sibiu, dupã care, în aceeaºi lunã, au urmat ºi alte concerte, la Braºov, Timiºoara, Cluj ºi Oradea. Primul sãu contact cu iubitorii de muzicã de dincolo de Carpaþi a avut loc, însã, cu 7 ani mai devreme, la 17 februarie 1914, cînd neîntrecutul maestru al viorii, deja celebru în lumea întreagã, a concertat, împreunã cu pianistul Theodor Szántó, la Lugoj, centrul cultural la acea vreme al Banatului. Pe atunci, viaþa muzicalã a acestui oraº era foarte vie; pe lîngã o susþinutã activitate a mai multor formaþii corale — dintre cele douã româneºti, una era sub conducerea lui Ion Vidu — se fãcea multã muzicã de camerã, iar soþia cãrturarului Valeriu Braniºte, Maria V. Braniºte, sufletul miºcãrii muzicale amatoare a românilor, cînta la pian la nivel profesional. Dupã datele pe care le deþin, venirea lui Enescu în acest oraº nu era întîmplãtoare, ci s-a datorat unei invitaþii fãcute de cãtre dirijorul corului maghiar din Lugoj, Iosif Willer. Acesta auzise în cercurile muzicale din Budapesta vorbindu-se despre arta desãvîrºitã a maestrului român. Deºi majoritatea pub-

Pentru buna-nvoire între oameni, Pentru munca fecundã, Pentru înfrãþirea popoarelor, Sub cerul poeziei, al muzicii ºi al rugãciunii, Ca o sublimã inscripþie mi-au venit, În gîndurile mele, prea cenuºii De atîta meditaþii La rosturile acestei lumi, În mica noastrã trecere Spre cea mare ºi definitivã, Urmãtoarele cuvinte liniºtitoare, Ca o lungã zi de pace, rostite De un poet alexandrin: „Lumea este o luminã împietritã, O materializare a luminei ºi, În ultimã analizã, Corpul însuºi al lui Dumnezeu.

Cuvîntul românesc «lume» Derivã din «lumen».

Lume înseamnã «luminã»”...

Un film de referinþã al anilor ’80: „Liceenii“.

Din distribuþie au fãcut parte: Tudor Petruþ, ªtefan Bãnicã Jr., Cesonia Postelnicu, Oana Sîrbu ºi Mihai Constantin.

DORU POPOVICI perpetueze în structurile puterii (unii nici nu mai ºtiu la al cîtelea mandat se aflã). ªi dacã li s-au adus reproºuri pentru pensiile nesimþite de care beneficiazã, printr-o lege pe care ºi-au votat-o în unanimitate, cu amîndouã mîinile, au gãsit repede scuza cã poporul i-a ales pentru calitãþile lor, de slujitori devotaþi ai neamului nostru.

Doamne, ce vorbe meschine, de parcã noi am fi venit de pe altã planetã ºi nu am ºti cum se trag sforile la alegeri. Ei între ei se numesc în funcþii ºi-ºi împart ciolanul potrivit locului pe care îl ocupã în angrenajul puterii, fãrã sã þinã scamã de votul alegãtorului. Lumea lor sã fie mulþumitã - în rest, Dumnezeu cu mila! Uite aºa am ajuns sã ne urîm unii pe alþii, iar de vinã ar fi tot Ceauºescu... Cîtã neruºinare ca, dupã un sfert de veac de cînd acesta nu mai este, politicienii sã-l scoatã tot pe el vinovat, sau, în incompetenþa lor, sã gãseascã mereu cîte un þap ispãºitor… Dar, sã nu ne mai mirãm, aºa sînt ei: pregãtiþi, întotdeauna, sã arunce pisica în ograda altcuiva, fãrã sã priveascã mãcar o clipã înspre propriile lor persoane. Toate acestea se întîmplã pentru cã ne lãsãm prea uºor pãcãliþi ºi manipulaþi, consolîndu-ne cã… aºa e în politicã, ºi cel ce nu minte nu e bun sã facã legi pentru þarã. Cine ignorã realitatea înseamnã cã degeaba se laudã cã trãieºte aici, pe tãrîmul de la gurile Dunãrii, unde nu se mai gãseºte nici peºte, nici apã, ºi unde nici codri nu mai sînt, ci doar vilele ºi palatele rezidenþiale ale unor îmbuibaþi, despre care Naþiunea Românã nici n-a auzit vreodatã.

ION MACHIDON, preºedintele cenaclului „Amurg sentimental”

Postfaþã la cartea „Numele meu e Hanako“ Soþii Claudia ºi Haruya Sumiya sînt modele de bunãtate ºi sensibilitate. Au parcurs zeci de mii de kilometri în drumurile lor din Japonia pînã în România, pentru salvarea cîinilor fãrã stãpîn, în timp ce 90% dintre români, spre ruºinea lor, au asistat pasivi la mãcelãrirea a peste 300.000 de cîini. Etalon pentru iubitorii de animale, cartea se adreseazã tuturor vîrstelor; are ºi candoare, ºi caracter educativ, ºi multã înþelepciune. Dacã au inimã, în paginile ei se regãsesc oameni din toate categoriile sociale. Judecata de valoare a doamnei Claudia Sumiya este imbatabilã: „Într-adevãr, toþi cei care se ocupã sã omoare cîinii, de la preºedinte pînã la hingherul de rînd, sînt oameni cu mintea contorsionatã”. Devotaþi unei cauze nobile, soþii Sumiya i-au salvat de la un sfîrºit iminent ºi îngrozitor pe cãþeluºa Fetiþa din România, pe motanul Sultan din Turcia ºi pe cîinele Sheba din Japonia. Grija lor ºi a iubitorilor de animale s-a îndreptat ºi spre eroul Takeshi Koizumi, condamnat la moarte pentru vina de a-ºi fi rãzbunat cel mai loial prieten, cîinele Chiro, ucis de hingheri, cu bestialitate. Cu siguranþã, familia Sumiya este binecuvîntatã cu multã fericire, pentru cã iubirea revãrsatã cãtre un animal se întoarce înzecit spre cel care-l iubeºte necondiþionat. Închei prin a-i felicita pe cei doi autentici iubitori de animale ºi scriitori remarcabili, care ne dau permanent lecþii de viaþã: „Iubim oamenii, de aceea cei mai inteligenþi dintre ei spun cã noi sîntem cei mai buni prieteni ai lor”. Vã mulþumim cã existaþi!

MARIUS MARINESCU

licului nu era prea bine informatã despre personalitatea lui Enescu, vestea unui concert dat de un artist venit din România — dupã vizita, cu mai mulþi ani în urmã, a corului lui Gavriil Musicescu, de la Iaºi ºi a lui Ion ªtefan Paulian, de la Severin — a stîrnit în rîndul populaþiei de limbã românã un mare entuziasm. Sala de bal a singurului hotel s-a dovedit neîncãpãtoare. Dupã fiecare piesã executatã, ovaþiile nu se mai terminau ºi, în pauza concertului, preºedinta asociaþiei femeilor din Lugoj i-a oferit maestrului un mare buchet de flori în semn de omagiu.

Semnatarul acestor rînduri, care avea pe atunci 14 ani, deosebit de receptiv faþã de muzicã, era buimãcit de minunatul talent de a cînta la vioarã a lui Enescu. Dar asupra publicului nu numai muzica, nu numai felul de a cînta al lui Enescu au exercitat o impresie deosebit de puternicã, ci întreaga lui înfãþiºare. Maestrul era, pe vremea aceea, în vîrstã de 33 de ani. Avea un cap splendid ºi o faþã cu trãsãturi expresive care reda întreaga gamã a sentimentelor surprinse în piesele executate. Cum era ºi firesc, românii lugojeni erau fericiþi cã se pot mîndri, în faþa conlocuitorilor lor de altã naþionalitate din Lugoj, cu un artist român de faimã mondialã. Au trecut mulþi ani pînã l-am revãzut pe marele nostru maestru. În toamna anului 1919, dupã terminarea studiilor liceeale, am fost angajat de Tiberiu Brediceanu în calitate de corepetitor la Opera Românã, nou înfiinþatã la Cluj, unde am urmat ºi Conservatorul. În cursul celor trei ani petrecuþi în acel oraº, am avut prilejul sã ascult, în interpretarea orchestrei Operei, Rapsodia I de Enescu, a cãrei audiþie m-a entuziasmat ºi mi-a dezvãluit uriaºele perspective ale unei creaþii muzicale culte în stil naþion-

al. Era prima lucrare instrumentalã româneascã de mare þinutã artisticã auzitã de mine pînã atunci. Tot în aceºti ani, am avut ºi prilejul de a-l asculta, din nou, pe Enescu cîntînd la vioarã. Din pãcate, din o prea mare modestie, nu avea obiceiul sã-ºi cînte lucrãrile proprii în cursul turneelor întreprinse în þarã. Nici programul concertului din Cluj nu cuprindea o compoziþie proprie... Dupã terminarea studiilor din Cluj, am plecat, în 1921, pentru 5 ani la Viena, pentru a-mi continua studiile de compoziþie. Astfel, nu l-am mai întîlnit pe marele maestru decît dupã stabilirea mea la Tg. Mureº. Primul concert a avut loc în acest oraº în anul 1923, cînd nu mã întorsesem încã de la Viena. Urmãtorul concert al lui Enescu, din ianuarie 1927, a avut loc la Palatul Culturii; a fost urmat apoi de alte recitaluri, susþinute în 1923, 1931, 1936, 1937. Concertele sale au atras nu numai publicul entuziast al acestui oraº, dar ºi selectul corp profesoral al Conservatorului municipal, care, în frunte cu directorul Maximilian Costin, a avut un adevãrat cult pentru Enescu. În cursul vizitelor, fãcute la fiecare nouã venire în Tg. Mureº, la Conservator, Enescu cînta profesorilor la pian, la orgã ºi violoncel, stãpînind, spre neþãrmurita noastrã admiraþie, aceste instrumente aproape cu aceeaºi virtuozitate. (va urma) ZENO VANCEA

Pag. a 5-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

A p e g a l b e ne ªtiind cã la limita apelor se încheie desfrîul imaginaþiei, vijelia rãscoli doar marginea din miazãnoaptea oraºului, lunecînd repede peste Dunãre, în Dobrogea. În urmã se deschise un imens crin albastru, întors spre pãmînt, avînd scrisã în carnea petalelor hipnoza Lunii, a stelelor ºi a primãverii în chip de ranã în care moare timpul, scuturînd pe toate lucrurile un strat subþire de sare finã, fãcîndu-le astfel ºi mai ireale decît dacã le-ar fi împins în nefiinþã. Oamenii se strecurau pe strãzi, prigoniþi parcã de-o suferinþã cãzutã pe umerii lor din Alpii Lunii. Fiecare lãsa impresia cã se grãbeºte sã înrãmeze acolo unde trebuie un mic denunþ, ºi toþi la un loc, un denunþ de talie europeanã. Sãptãmîna vigilenþei ºi a lãsãrii de sînge! O forþã necunoscutã, impenetrabilã se insinua în fiinþa oraºului, picurînd otravã neagrã în vitraliile bisericilor, vestind înfrãþirea spitalelor cu puºcãria ºi acoperirea unei nopþi care se scãrpina pe spinare cu o coadã de solzi ºi-ºi rupea cu unghiile roºii bubele pline de lîncezealã sexualã. Se juca, prin ganguri obscure, comedia fricii, se puneau la cale glume de speþã joasã, care-ar fi putut sã se încheie la curtea marþialã, dar sfîrºeau ºi mai scîrbos, într-o invazie de scrisori anonime, devoratoare ca o invazie de furnici. Arborele în care atîrnã sabia ce pedepseºte nu se zãrea pe orizont, totuºi, pãrea tangibil. „ªtiu ce-i asta, îmi spuneam, starea de beatitudine a fricii. Cînd timpul se acoperã cu piele ºi se schimbã-n tîrfã”. În Strada Galaþi, o fatã, cu un snop de vergi de vîsc în spinare, ca o pasãre cu aripile înnodate, trecu printre mine ºi Cuprian, bîiguind vorbe de neînþeles: singurã... pleacã... În lumina împresuratã de-o înserare pripitã ºi de bubuitul tunetelor în piatra Dobrogei, fãptura fetei mã ului: prin nu ºtiu ce întîmplare stranie, gura i se mutase pe gît ºi pe frunte... sau nu, avea o gurã la locui ei, dar mai avea una pe gît ºi alta pe frunte.

Moartea, cãutînd cu trei guri în imperiul nomad al fricii, în bezna simþurilor noastre.

Copleºit de aceastã imagine de coºmar, dacã nu cumva mã scrîntisem la minte, mã azvîrii, dupã Cuprian, în tramvaiul ce duce-n Brãiliþa. Tremuram. ªi-mi pãrea rãu cã berãriile, din cauza furtunii (ºi prioritarã fusese numai ameninþarea), ridicaserã mesele de pe trotuar; aº fi înhãþat din mers o halbã, aº fi dat-o pe gît dintr-o înghiþiturã ºi m-aº fi liniºtit. ªedeam în picioare pe platformã (tramvaiele vechi, fãcute pentru bucuria plimbãrii!); în vagon, un bãtrîn, þinînd între buze, ca pe o þigarã, biletul de cãlãtorie, lucra cu croºeta o mãnuºã de lînã, douã fete de liceu (ochi dilataþi spre cîinii ce-i latrã numai pe þigani, care, la Brãila, sînt, totuºi, cei mai de încredere purtãtori ai mesajelor secrete de dragoste) îl blestemau în soartã pe Olmazu, fiindcã înlocuise salcîmii noduroºi de pe Bulevardul Republicii cu alþii tineri, care vor da floare peste trei ani. Oraºul salcîmilor, trei ani fãrã floare de salcîm!? Coci bubã neagrã-n subþiorile tovarãºilor cu munci de rãspundere. Orice fatã din Brãila, cînd ajunge femeie ºi-ºi vede frumuseþea fugind în umbrã neiertãtoare, scoate din timpul pierdut sãrutul dãruit, sau furat în seara ºi în toate nopþile înfloririi salcîmilor, iar cele douã fete de liceu intuiau, stãpînite de miracolul vîrstei, cã vor fi femei, care-au trecut, ca fete, printr-un rîu bãut de ºerpi, pierzînd nopþile neuitãrii, dar, mai ales, degetele care ºtiau sã le caute.

La intersecþia cu Strada Karl Marx, vatmanul opri, sãri pe trotuar ºi ne strigã vesel: - Fraþilor, puteþi sã mã reclamaþi, sã mã bateþi, sã mã opãriþi, nu merg un metru mai departe. Hai, veniþi cu mine, sã ne zgîim un pic la nebunia ãstora ºi pe urmã nempãcãm noi.

Pe Karl Marx, cea mai latã stradã a Brãilei, curgînd ca douã rîuri de piatrã de o parte ºi de alta a unei alei împodobite din loc în loc cu arcade de fier, incendiate, vara, de cascade de trandafiri agãþãtori, trecea în trapul cailor, urmãrite de-o mulþime lacomã oricînd sã bea din vinul îngîmfãrilor, un ºir de docare negre, parcã venind dintr-o sãrbãtoare de prinþi pe care timpul n-o astupase definitiv, nu putuse, sau nu îndrãznise, ºi o purta acum, ca pe o fluturare a dezastrului ºi a puterii lui de a nimici emfaza clipei prezente, de-a goli de cristalul de apã vie, înscris în coroana ei. Caii, gãtiþi cu bunuri ferecate în argint, docarele, cãptuºite cu catifea neguroasã ºi satin violet, oamenii din ele, cãptuºiþi cu ideea cã pot ºi chiar sînt boieri, ei, care nu erau decît lemnari, ºi fetele lor, lucrãtoare în atelierele de împletit covoare, trãiau o legendã cabotinã ºi nu erau decît corupþia morþii. Cel mai îndîrjit dintre ei, jucînd o sticlã de rachiu din care bea ºi apoi chiuia gîlgîit, tînjise poate sã fie boier ºi nu ajunsese, ºi cînd cei ce scoteau docarele la vînzare îl

suiserã pe pernele moi, ca sã se vînture cu docarele prin faþa cumpãrãtorilor, þãrani veniþi din zonele necolectivizate, Fãgãraº, Muscel, Braºov, Semenic, el îºi spusese: hei, iatã-mã ºi boier! ºi, printr-o sugestie hipnoticã, îi fãcuse ºi pe ceilalþi sã se simtã boieri, gonind în docarele ca niºte lebede cu gîtul întins spre locurile unde nu triumfã decît fericirea. Erau în trãsuri ingenios lucrate chiar de ei înºiºi, dar goneau suiþi pe spinãri de dragoni ºi delfini, cocoþaþi pe miºcãtoarele peluze ale raiului, ºi nu ºtiau, nici nu le pãsa - leagãne-le dracul îndoiala, lanþurile de ocnaº, zilele zgîriate cu pironul în carne - cã se duceau mereu îndãrãt, fiindcã mãrire cu adevãrat nu existã niciodatã înainte, înainte e numai speranþa care, împlinindu-se, se schimbã în disperare, apoi în mãreþie apusã, singura vrednicã de admiraþie. Mirosea a copaci smulºi greoi din iarnã ºi, foarte vag, a trãznet, dar celor din docare, ca ºi cum în felinarele lor ar fi ars smirnã ºi tãmîie din prãvãliile grecilor care plecaserã de mult, luînd cu ei ºi miresmele ºi legenda unei Brãile cufundate în Orient, timpul le duhnea nu a înfrîngere, ci a chemare cãtre un vis generos. Murind în astfel de clipe, oamenii nu se schimbã în pãmînt, ci în timp, care nu înseamnã uitare, ci colind în nemãrginire rodnicã, fiindcã timpul cu timp se mai poate întîlni, pe cînd pãimîntul cu pãmînt, numai sub ape ºi sub viforul vîntului.

- Safon! - urlã Cuprian la vizitiul îmbrãcat în manta neagrã - opreºte! ªi Sofron, înþelegînd mai mult din semne ce vrea prietenul lui, opri docarul lîngã trotuar, un minut, cît sã ne cãþãrãm sub coºul de muºama vînãtã, apoi pocni din biciul de nuiele de salcie, împletite dupã ce-au fost þinute în saramurã, ºi intrarãm în Brãiliþa, prin Strãzile Brãtianu ºi Colectorului, cãtre vadul de trecere spre Ghecef, prin partea cea mai turbatã a oraºului, care, vãzutã din rîpele din afara lui, de la cãrãmidãrii, seamãnã-n suflet scîrbã, plictisealã, lene, cîini morþi, maluri jefuite, gunoaie, prag scormonit de haitele de copii, dezlãnþuite în expediþii de pedepsire. Imensul crin albastru, între timp, lãsase sã izvorascã, în mijlocul lui, un crin portocaliu, ca ºi cum cerul, înainte de-a se dãrîma în noapte, ar fi þinut sã le probeze oamenilor cît de inutilã, degradatã ºi bãtîrnã e puterea lor de imaginaþie în ceea ce priveºte împerecherea culorilor. Douãj de izvoare galbene - galben vizionar, galben generos, galben fatalist - se împleteau ca sã ucidã definitiv credinþa ºi sã semene îndoiala, dar luminile nu se rupeau, se asociau, nãscînd punþi indigo, tremurãtoare, sceptice, somnoroase la capete ºi vesele la mijloc, ca Maica Domnului a doua zi dupã Bunavestire. Deasupra, departe, o brazdã roºie se rãzvrãtea obscur, încercînd sã-ºi taie teritoriu victorios spre trupul celorlalte, apoi spre Munþii Mãcinului, în pãmîntul renãscînd, peste caii în galop epuizant ºi peste docarul nostru, care se scutura din toate încheieturile, ca ºi cum am fi gonit spre o piaþã din cer, unde singur Dumnezeu fixeazã preþurile. Jos, Dunãrea ardea în supãrãri aplecate, parcã o mie de preoþi în odãjdii, purtînd în spinare luna ºi un soare ostil, bãteau mãtãnii, nu de împlinire, ci de blestem: Doamne, fã sã nu-ºi dea în petec cãþeaua apelor, cã, uite, doamne, cum se topeºte de plãcere, putoarea! Eu ºi Cuprian eram veseli ºi goi ca niºte pahare vãrsate. Îmi venea tot timpul sã strig: aici, în apostazia Dunãrii de Jos!, mai departe nu ºtiam ce urmeazã. ªi doar un singur solz din mine, ascuþit de vînt ºi neaiurit de darurile primãverii, plutea scurt într-o altã primãvarã, deasupra Dunãrii de la Budapesta, într-o searã, la fel de docilã viselor ce pustiesc pîntecele lumii ºi deopotrivã încãrcatã de nebunie, de-o ordine netemãtoare ºi o pedeapsã implacabilã. În seara aia, împuºcasem pentru prima oarã de aproape un neamþ, un subofiþer, ºi îngrozit nu de faptul cã omorîsem, ci pentru cã-i vãzusem ochii vii, dãruindu-mã irevocabil morþii, ºi intrînd ei, apoi, deznãdãjduiþi în moarte ºi refuzînd sã creadã adevãrul cã mîna-i trãdase, printr-o miºcare prea lungã, m-am ghemuit cu spinarea într-un zid ºi-am tras douã încãrcãtoare în asfinþitul întins ca o foamete de-a latul Dunãrii, am înjurat ºi-am vãrsat lãturi, ºi-am ridicat mortul ºi l-am suit în luntre ºi, înainte de-a împinge luntrea în larg, douã aºchii din cerul crîncen de galben s-au înfipt în ochii ãia albaºtri sticloºi, parc-ar fi vrut sã-i iniþieze în coborîtul treptelor spre întunericul desãvîrºit. ªi-atunci a urlat în mine cel ce nu rabdã înfrãþirea viilor cu morþii, sau poate nici o înfrãþire, am împins luntrea cu piciorul ºi, cînd a fost la zece paºi de buza curentului, am ciuruit-o cu cel din urmã încãrcãtor, ºi mortul meu s-a acoperit încet de douã ape galbene!

- Gata, zise Cuprian, de ce nu coborîþi? Vine podul.

- Prin douã ape galbene.

Uuu, ce mai goneºte Safon ãsta. E un drac. La fiecare zi-ntîi cheamã un vînãtor ºi-l plãteºte sã tragã cu puºca pe sub urechile cailor, ca sã-i sminteascã.

FÃNUª NEAGU (Fragment din romanul „Scaunul singurãtãþii” - 1987)

ALBUMUL CU POZE RARE

Anul 1992. Scriitorul Fãnuº Neagu, invitat la aniversarea zilei de naºtere a senatorului Corneliu Vadim Tudor, celebratã în Salonul Roºu al Hotelului „Athénée Palace“.

S-a stins din viaþã cea mai mare altetã a României Sportul românesc a mai pierdut un erou.

La vîrsta de 79 de ani, Iolanda Balaº-Sötér, dubla campioanã olimpicã la atletism, a trecut în nefiinþã.

Iolanda Balaº este multiplã recordmenã la nivel mondial ºi olimpic, avînd în palmares douã medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm, în 1958, ºi Belgrad, în 1962, ºi o medalie de argint la Berna, în 1954, 3 titluri mondiale universitare, 9 titluri balcanice ºi 19 titluri naþionale. A fost preºedintele Federaþiei Române de Atletism în perioada 1988-2005. A înfiinþat, în 1993, Fundaþia Atletismului Românesc, una dintre primele fundaþii cu profil sportiv, pentru susþinerea atletismului românesc ºi a echipei reprezentative a României. Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind, în 1958, titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Naþional Steaua României în grad de Ofiþer (2000). A fost distinsã cu „Colanul de Aur”, cea mai înaltã distincþie a Comitetului Olimpic ºi Sportiv Român. Dumnezeu s-o ierte.

MICROSIOANE Izolaþie fonicã Atunci cînd zidul a fost gata ºi nu mai trebuiau decît douã cãrãmizi, negãsindu-le, a pus în locul lor douã urechi.

Politeþe Înecatul ºi-a agitat mîinile, iar cel de pe mal i-a rãspuns, surîzînd, la salut.

Pedagogie L-am încuiat de mic în casã, ºi acum sparge toate uºile.

Urare Sã fii ca raza care nu se pãteazã nici atunci cînd cade în noroi.

Voinþã În cele din urmã, ºi cel cu bicicleta ajunge la locul pe care a aterizat avionul.

VASILE BÃRAN

Pag. a 6-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini OGLINDA LIBERTÃÞII

Secera ºi ciocanul (9) În cartea domnului PAULESCU, „Noþiunile de Suflet ºi Dumnezeu în fiziologie“, se spune (citez): „Fiecare epocã, de cînd lumea, ºi-a avut prejudecãþile ei.

Ceea ce numim mentalitate reprezintã, în primul rînd, sinteze colective ale prejudecãþilor dominante într-un moment istoric. Mentalitatea modernã, pe lîngã prejudecata cã nu ar mai avea prejudecãþi, se defineºte prin alte cîteva apriorisme generale ºi cronicizate: exaltarea raþiunii, a individului, a progresului etc. La rînd cu acestea (ºi în strînsã legãturã cu ele) stã prejudecata incompatibilitãþii între adevãrul ºtiinþific ºi adevãrul religios, între valorile credinþei ºi valorile cunoaºterii. Tot ce nu intrã în aceste concepþii deranjeazã, ºi lumea, în loc sã lupte pentru progres, luptã pentru infern. Fiecare epocã istoricã a avut «torþionarii» sãi pe care îi are ºi în prezent ºi-i va avea ºi în viitor“. Citind cu atenþie aceastã carte, am mai înþeles cã „Adevãrata dinamicã istoricã a culturii ºi a civilizaþiei se datoreazã, pînã la urmã, nu majoritãþilor înscrise în «convenþie», ci minoritãþilor care o refuzã“. De ce epoca numitã comunistã ar fi fost altfel? Personal, cred cã omenirea este guvernatã mai mult de „ADEVÃRUL MATEMATIC“, care are semnele plus, minus, împãrþire, înmulþire ºi egal. Între ADEVÃRUL din trecut ºi ADEVÃRUL din prezent, ar trebui sã existe un semn al NEDREPTÃÞII, pentru cã, ºi în trecut ºi în prezent, NEDREPTATEA e „la ea acasã“.

Diferenþa este cã în trecut trebuia „SÃ TACI“, în prezent „VORBEªTI“, dar tot pãtimeºti.

Polemici

- 1966 – 1970, a fost perioada reafirmãrii unor poeþi.

Din volumele de poezii amintesc: ION ALEXANDRU: „Infernul discutabil“; ION BRAD: „Ecce tempus“; ANA BLANDIANA: „Cãlcîiul vulnerabil“; NINA CASSIAN:„Sîngele“; EUGEN JEBELEANU: „Elegie pentru floarea seceratã“; ADRIAN PÃUNESCU: „Mieii primi. Fîntîna somnambulã“; NICHITA STÃNESCU: „11 elegii“; MARIN PREDA: „Moromeþii“.

- 28 februarie1967: premiera filmului DACII, amplã evocare istoricã, de Sergiu Nicolaescu: - 1966: „Duminicã la ora 6“, de Lucian Pintilie. În ceea ce privesc construcþiile, 1968: Teatrul Naþional ºi Hotelul Intercontinental; 1968 – 69: Televiziunea Românã; 1968: Uzina de autoturisme din Piteºti; 1969 – 1970: Aeroportul Internaþional Otopeni.

Am enumerat doar unele realizãri ale „regimului criminal“, cum este considerat în prezent, pentru care poporul român a fãcut mari sacrificii, rãbdînd de frig ºi stînd la cozi imense pentru alimente, iar drept rãsplatã, generaþia de atunci, pensionarii de azi, sînt marginalizaþi ºi umiliþi cu pensii de mizerie. În pieþe, la tarabele cu produse degradate, se strigã „avem marfã pentru pensionari“. În ceea ce-l priveºte pe Ceauºescu, „Criza mondialã din 1929“, recesiunea economicã din România, miºcãrile muncitoreºti din perioada 1929 - 1933 ºi greutãþile personale ºi-au pus amprenta asupra concepþiei sale politice ºi sociale ºi asupra caracterului sãu

Istoria Românilor, scoasã din ºcoli, iar Avram Iancu zace, omorît a treia oarã, la Sibiu (1) Un post central de televiziune a oferit în ultima vreme o informaþie sinistrã, anume cã actualul ministru al Învãþãmîntului, domnul Curaj, împreunã cu un grup numeros de „experþi”, lucreazã, din greu, la o nouã programã ºcolarã pentru întreg învãþãmîntul preuniversitar, în care se prevede ca Istoria Românilor sã fie scoasã complet din programa ºcolarã în toþi anii de învãþãmînt preuniversitar, urmînd sã fie amestecatã într-o ciorbã cu ceva educaþie cetãþeneascã sau mai ºtiu eu ce; ºi pînã acum, dupã 1990, Istoria Românilor a fost redusã pînã la o orã pe sãptãmînã în ciclul liceal, devenind ºi disciplinã alternativã la Bacalaureat. Sînt îngrozit dacã lucrãtura menþionaþilor se realizeazã, ºi mã întreb dacã aceasta este „viziunea neînþeleasã” a unor elitiºti despre Poporul Român sau colaborarea „coloanei a V-a” din România cu oculta internaþionalã, care poate fi identificatã în anumite cercuri de putere ºi de influenþã din state ale Europei ºi ale lumii. Acþiunea de destructurare a României trebuie dusã concertat, vizînd toate domeniile, urmînd a se finaliza cu distrugerea identitãþii Neamului Românesc.

Totul se leagã, astfel cã nu mã mirã faptul cã marele erou naþional al românilor din Transilvania, prefectul general al Revoluþiei de la 1848-1849, Avram Iancu, zace, omorît din nou, la Sibiu. La moartea veneratului, în septembrie 1872, poetul Ion Gorun (pseudonim literar al unui ilustru literat, din la fel de ilustra familie Hodoº din Apuseni), scria cã Avram Iancu a fost omorît de douã ori: prima datã l-au ucis falsitatea ºi perfidia aliatului habsburg ºi abia dupã douã decenii l-a doborît ºi coasa vremii. Iar astãzi, Avram Iancu zace omorît, a treia oarã, la Sibiu.

Este vorba despre bustul celei mai iubite ºi venerate personalitãþi istorice ale românilor ardeleni, realizat de unul dintre marii sculptori români în viaþã, maestrul Radu Aftenie. Bustul, care este turnat în bronz ºi are 1,40 m înãlþime ºi cca. 180 kg., zace, din noiembrie 2013, acoperit cu un linþoliu alb, în holul Bibliotecii „Astra“. Cei care au fost iniþiatorii cinstirii memoriei eroului nu au primit aprobarea ca sculptura sã fie instalatã pe Aleea Personalitãþilor, din Parcul „Astra“. În ºedinþa din 3 martie 2011, membrii Societãþii cultural-patriotice „Avram Iancu”, din Sibiu, au luat iniþiativa instalãrii bustului marelui român alãturi de celelalte mari personalitãþi, creatori de Istorie Naþionalã, de la

George Bariþiu ºi Andrei ªaguna, pînã la Gheorghe Lazãr ºi Octavian Goga, sibieni sau legaþi prin activitatea lor de oraºul Sibiu. Toþi aceºti mari oameni nu ar fi fost atît de cunoscuþi fãrã fapta ºi sacrificiul lui Avram Iancu. De altfel, contemporanii ºi generaþiile care iau urmat, pînã la 1918, l-au considerat ca fiind marele precursor al Unirii.

Avram Iancu este strîns legat de Sibiu. În timpul Revoluþiei din Transilvania, Sibiul a fost ales în Adunarea Naþionalã de la Blaj, din mai 1848, drept sediu al Comitetului Permanent Român (guvernul revoluþionar românesc). Ca membru, Avram Iancu participa la Sibiu la ºedinþele acestuia. În toamna anului 1848, cînd armata ungarã a invadat Transilvania pentru a o anexa Ungariei, ºi, concomitent, secuii nãvãleau în Cîmpia Transilvaniei nimicind tot ce era românesc în calea lor, Crãiºorul Munþilor a devenit prefect general, conducãtorul rezistenþei armate a românilor. În aceastã calitate, el venea la Sibiu pentru a da informaþii Comitetului despre mersul luptelor din Munþii Apuseni. ªi tot la Sibiu, dupã Revoluþie, i s-a înscenat un simulacru de proces, continuare a altor umilinþe. Tot aici, în 1852, în casa prietenului sãu, Ilie Mãcelariu, a dat primele semne ale descumpãnirii, ale declinului sãu. În treacãt fie spus, Ilie Mãcelariu, din Miercurea Sibiului, a fost primul preºedinte al Partidului Naþional Român din Transilvania, cu sediul în Sibiu, conducãtorul luptei naþionale, pînã la Unirea din 1918. Casa acestuia, de pe Calea Victoriei, colþ cu Strada Rennes, care ar fi trebuit sã fie monument istoric, a fost demolatã nu cu mulþi ani în urmã, pe locul ei fiind ridicat centrul comercial al unui întreprinzãtor. Deºi avem în Sibiu o Direcþie Judeþeanã de Culturã ºi Patrimoniu, aceasta nu a intervenit cînd casa lui Mãcelariu a fost fãcutã una cu pãmîntul de buldozere! Nu a intervenit nici cînd onoratul Consiliu Municipal, în frunte cu primarul de atunci, domnul Klaus Iohannis, a dat numele poetului maghiar Petöfi Sandor unui parc din Sibiu! A informat cã Petöfi s-a aflat în Sibiu la sfîrºit de martie – început de aprilie 1849, ca adjunct sau aghiotant al generalului Iosif Bem, comandantul armatei ungare care a cucerit Sibiul, a dãrîmat cu tunul, a distrus, a ars, a ucis, a capturat arhiva Consiliului Permanent Român, încît nici astãzi istoria Revoluþiei din Transilvania nu este cunoscutã la dimensiunile sale reale. Petöfi Sandor a fost la Sibiu ca terorist ºi criminal, nu ca poet naþional al Ungariei. Dupã

de comunist înfocat. Începutul activitãþii noului primsecretar, confirmat în funcþie la Congresul al IX-lea al P.M.R., a fost fulminant: - A schimbat denumirea partidului din „muncitoresc“ în „comunist“ ºi funcþia de „prim-secretar“ în cea de „secretar ganeral“.

- Cunoscînd aversiunea poporului român faþã de ruºi, pe care îi considera vinovaþi de importul comunismului ºi al urmaºilor lui Cain în România, Ceauºescu a menþinut o stare de rãcealã în relaþiile cu sovieticii. Foºtii absolvenþi ai universitãþilor din URSS au fost marginalizaþi, fiind suspectaþi de colaborare cu K.G.B. ºi ostili politicii româneºti de independenþã .

- În august 1968, România a fost singura þarã membrã a Tratatului de la Varºovia care a refuzat sã participe la invadarea Cehoslovaciei.

- Cînd þãrile comuniste din toatã lumea au boicotat Olimpiada care a avut loc în Statele Unite ale Americii, România s-a prezentat cu o echipã puternicã, ocupînd locul doi pe naþiuni.

- Politica externã realistã ºi curajoasã a României a dus la creºterea fãrã precedent a prestigiului internaþional al þãrii ºi al lui Ceauºescu. În perioada 1965 - 1972, poporul era alãturi de Nicolae Ceauºescu. Dupã aceastã perioadã, politica sa externã ºi internã a început sã deranjeze, pentru cã: - A achitat toate datoriile externe, cãtre FMI ºi Banca Mondialã, refuzînd sã mai plãteascã dobînzi finanþei francmasonice. „Economiºtii“ de uliþã afirmau cã este foarte bine sã ai datorii externe, cã ºi americanii aveau datorii mari ºi trãiau bine. Acelaºi lucru se afirmã ºi în prezent. Aceastã mãsurã a deranjat atît Finanþa Internaþionalã, care nu mai încasa dobînzi, cît ºi Poporul Român, care a trebuit sã „strîngã cureaua“ pentru a plãti datoriile. (va urma) LILIANA TETELEA mine, acest lucru este o ofensã adusã Sibiului.

Dar sã revenim la odiseea bustului eroului ardelean. În martie 2011, am avut parcã o premoniþie, pentru cã doar cîteva zile mai tîrziu, în 15 martie, vedeam oripilaþi la TV cum un sinistru ºovin secui, Csibi Barna, plin de urã, spînzura, în centrul municipiului Miercurea Ciuc, efigia lui Avram Iancu. Am fost cu atît mai ºocat cînd am vãzut în revista „Historia”, nr. 113/2011, a lui Ion Cristoiu, un articol scris de un român „vîndut“, culmea, cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti, Marius Diaconescu, cu titlul stupefiant Avram Iancu ºi [contra]revoluþia româneascã din Transilvania în 1848-1849. Blasfemia e cuprinsã în titlu, acest personaj afirmînd cã ºi românii au fost cãlãi, au ucis, au dat foc, au violat, de parcã ei ar fi invadat Ungaria pentru a o anexa Transilvaniei ºi nu invers, iar prefectul general Avram Iancu este considerat drept o personalitate contradictorie, pe care nu am cunoscut-o decît printr-o imagine încremenitã în cliºee ºi din articole propagandistice, precum ºi cã acest fiu de iobag ar fi avut o atitudine moderatã în privinþa libertãþii þãrãnimii române ardelene. Eu, unul, l-aº fi dat afarã urgent din învãþãmînt pe acest profesor.

Pentru aprobarea instalãrii bustului Crãiºorului Munþilor pe soclu am avut nevoie de tot felul de aprobãri, aºa cã am întocmit un dosar, de care s-a ocupat preºedintele Societãþii, prof. univ. dr. Matei Pamfil. Nu el a spus-o, o spun eu, a fost un calvar. A umblat pentru dosarul acesta cît pentru întocmirea unui dosar de construcþie a unui mall. Certificatul de urbanism ºi acceptul amplasãrii bustului în Parcul „Astra“ sînt date de Primãria Municipiului Sibiu. De cîte ori se ducea la Primãrie, mai trebuia cîte un act la dosar. Astfel cã, ºi pentru Ministerul Culturii, s-au adunat la dosar urmãtoarele avize: de la Direcþia Judeþeanã pentru Culturã ºi Patrimoniu Naþional, de la Serviciul Patrimoniu al Primãriei Sibiu, de la Direcþia Tehnicã a Primãriei, un aviz geotehnic, de la Agenþia pentru Protecþia Mediului, de la Oficiul de Cadastru Sibiu. Apoi, ne-au trebuit aprobãri de la E-on Gaz, S. C. Apã Canal S. A., de la Electrica S. A. ºi de la RCS-RDS. Sînt convins cã subsolul aleilor din Parcul „Astra“, care este destinat amplasãrii busturilor unor personalitãþi române, a fost cercetat centimetru cu centimetru. De ce om fi avut nevoie de atîtea avize, unele dintre ele absurde? Cred cã Primãria ar fi trebuit sã se adreseze direct Ministerului Culturii, fiind vorba de bustul lui Avram Iancu ºi de faptul cã, pînã la Centenarul Unirii, ne mai despart circa doi ani. În final, Primãria ne-a dat acceptul de amplasare ºi, la propunerea noastrã, pentru a fi protejat, bustul va fi luat în custodie permanentã. (va urma) Conf. univ. dr. MIHAI RACOVIÞAN Societatea Cultural-Patrioticã „Avram Iancu” Sibiu

Pag. a 7-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Culise ºi cafenele literare (1) Se ºtie cã între cele douã rãzboaie, au „înflorit“ din perspectivã proprie, paseistã: „Gîndul nu-mi cafenelele. Dintre cele vechi a mai dãinuit Capºa - dar n- ascund/ Pentru întîia oarã/ Jocul... e secund./ Faza... au întîrziat sã se deschidã „Grand”, „Corso”, „Nestor”, terþiarã“. „Atheneu”, ca sã nu citãm decît pe cele mai importante.

Cînd Vaida Voevod l-a pãrãsit pe Iuliu Maniu, Se întîmpla ca o cafenea sã disparã din cauzã cã devenind „carlist“ ºi „valahist“, Victor Eftimiu i-a comlocaþia în care se afla era dãrîmatã - dar asta se întîmpla pus urmãtorul epitaf: „Zace în mormîntul acesta/ Cel la foarte rar. Se cuvine citat cazul cafenelei „Corso”, cînd care te gîndeºti/ A fost leu la Budapesta/ ªi cãþel la regele Carol al II-lea, înfuriat de glumele care se fãceau Bucureºti“. pe socoteala lui acolo, a procedat ca ºi rabinul care a Tudor Mãinescu, poet ºi epigramist, a purtat lungi vîndut canapeaua... ca sã nu-l mai înºele nevasta. Dar dueluri rimate cu actorul Ion Manu. Cînd acesta din localurile erau secundare. Importanþi erau consumatorii, urmã scosese o revistã („Pierde varã”), i-a trimis lui anumiþi consumatori.

Tudor Mãinescu o invitaþie de colaborare: „Ca sã scrii Nu vom proceda sistematic. Un om evola „Pierde varã”/ Te poftisem, excelenþã./ cat va suscita din neant pe altul, iar o glumã Cãci un lucru voiam doarã,/ Sã ies eu în va reînvia pe cele abia uitate. Cititorul sã ne evidenþã“. ierte dacã, întîmplãtor, vom vorbi despre perDar nici Tudor Mãinescu n-a rãmas mut: sonaje pe care nu le cunoaºte sau despre „ªi de-aceea, fãrã jenã/ Mi-ai sãrit în cuvinte de spirit pe care le-a mai auzit. ajutor/ Vreai sã fii – tot ca pe scenã/ Facem ºi noi ce putem.

Luminat de-un reflector!“. Începem anume cu unul dintre decanii Întîlnind pe stradã un cunoscut intrigant, glumei cu adresã, cu prozatorul Al. Cazaban.

Tudor Mãinescu îi adreseazã o întrebare Într-o zi, un tînãr îl întreabã: banalã: - Cum se explicã, maestre, faptul cã - Ce mai faci?

Victor Eftimiu, care se ocupa de zei, de dom- Lucrez. nitori, de zîne, se ocupã în ultima lui piesã, Iar Mãinescu: Nicolae Carandino „Ploaia de aur”, de hoþi ºi de escroci?

- Pe cine?

- Pãi cum, tinere? Nu ºtiai cã Eftimiu e, De o fecunditate ºi de o spontaneitate de un an, deputat? rarã, Ion Manu nu-ºi alegea victimele. Se ºtie, însã, cã îi Altã datã, abia venit în cafenea, Victor Eftimiu este prefera pe colegi: „De nu-þi mãnînci colegu’ ntreg/ atacat de un confrate dornic de un „sutar”. Al. Cazaban, Atunci degeaba eºti coleg“. care observase manevra, a pus diagnosticul: Bunãoarã, Lucia Sturdza Bulandra a fost þinta lui - Asta se cheamã impozit pe... venit ! predilectã. Dar nici Vasiliu-Birlic n-a scãpat. „Nenea Despre Oscar Han, ajuns deputat, Al. Cazaban, care nu Vasiliu-Birlic/ Este ca un loz în plic./ ÎI desfacem pic îl prea admira ca sculptor, a fãcut o scurtã ºi incisivã epi- cu pic/ Nu gãsim în el nimic“. gramã: „Marmora a respirat/ De cînd Han e deputat!“.

Cît despre Nataºa Alexandra, actriþã la Teatrul Un librar — mai „cult” decît confraþii lui – s-a gîndit Naþional, care avea o slãbiciune pentru boxerul Umberto sã aºeze în vitrinã un mãgar de carton. Sub el scria „Eu Lancia, tot Ion Manu a spus: „Þipã ea nebuna/ Cînd o nu citesc”. Cazaban, care trecea pe stradã însoþit de un înþepi cu acul/ Cînd o înþepi cu lancea/ N-are nici pe prieten, a exclamat: dracul“.

- În fine... iatã ºi un mãgar inteligent.

Conºtient de valoarea lui polemicã, Ion Manu a Actorul Ion Sîrbu era specialist în replici scurte ºi declarat: „Eu mi-aº face o epigramã/ Sã mã auto-indisdefinitive: pun/ Am ºi spadã, am ºi lamã/ Dar cu Manu nu mã - Cum vã tund? pun!“.

- În tãcere, rãspunse Sîrbu.

Tudor Muºatescu era, ºi el, un prinþ al cafenelei. Iatã Altã datã, în primãvara lui 1938, cînd regele Carol al una din replicile lui. Un pisãlog ºi lingãu de profesie îl II-lea oferea posturi ministeriale transfugilor grãbiþi sã le tot plictisea, comparîndu-l cu Caragiale. Muºatescu i-a accepte, Ernest Ene, la rîndul sãu viitor transfug, con- rãspuns amabil: - Avem amîndoi ceva din Caragiale! Eu din spiritul templa, de la fereastra cafenelei, ravagiile moinei: lui – matale din personaje.

- Se topesc bronzurile...

Cînd, prin 1950, autorul piesei „Titanic vals” nu fusLa care Sîrbu a replicat: - Nu te cred. Mai curînd cred cã se dezgheaþã balega. ese încã reconsiderat, ºi-a gãsit o meserie originalã.

Asistenþa — numeroasã — a rãspîndit gluma. Fabrica pungi de hîrtie pe care le vindea. Ca sã-ºi Alteori, însã, au povestit-o chiar cei în cauzã. Astfel, o gãseascã însã o confirmare în noua profesie, ºi-a pus datã, Duiliu Zamfirescu a dat lui I. L. Caragiale o piesã firmã la uºã: „Tudor Muºatescu – pungaº”.

Altã datã, dupã o audienþã la Ion Pas, care era Primscrisã de el („O amicã”) ca sã-ºi spunã pãrerea. Autorul locþiitor al ministrului Culturii, cineva l-a întrebat: „Scrisorii pierdute“ a declarat, dupã lecturã: - Ce a spus Pas ºi ce i-ai rãspuns dumneata?

- Dragul meu! „Amica“ dumitale nu rezistã. „Cade” Vechi pocherist, Muºatescu a replicat: din prima searã!

El – pas! ªi eu – cip!

Victor Eftimiu era maestru în glume cu ºi fãrã rimã. (va urma) Cînd Ion Barbu a scos, de exemplu, volumul sãu de versuri „Joc secund“ autorul „Candelelor stinse“ l-a judecat NICOLAE CARANDINO

„Unii lideri s-au nãscut femei“ (3) Dar schimbarea fundamentalã în statutul femeii moderne s-a produs, oferindu-i o altã condiþie, dar din pãcate afectatã uneori de ºomaj ºi lipsa unui trai decent. Femeia continuã azi sã lupte, încurajatã de constituþii ºi legi, pentru instruirea ºi promovarea sa în cele mai diverse ramuri ale activitãþii sociale, economice, politice ºi culturale. Ca urmare, în prezenþa unei diviziuni sociale a muncii, femeia nu mai este obligatã sã fie „maºina universalã care produce tot“. În societatea noastrã modernã, misiunea femeii nu mai este aceea de a spori spiritul masculin, ci ea constã în exprimarea sigurã a feminismului, femeia nu are numai misiunea de a conserva rasa umanã ºi lumea creatã de bãrbaþi, ci aceea de a crea o societate umanã civilizatã ºi funcþionalã, prin infuzia de spirit feminin în toate activitãþile, în care sã se acþioneze paºnic, eficient, cu înþelepciune ºi prudenþã, pentru respectarea drepturilor tuturor. Femeia de astãzi poate sã-ºi îndeplineascã aceastã menire, ea fiind rodul a mii de ani de perfecþionare. Urmaºa Evei demonstreazã astãzi cã este capabilã nu doar în treburile casei ºi creºterea copiilor. Ea reprezintã un dar minunat al naturii ºi al lui Dumnezeu,

dat omenirii pentru a beneficia de calitãþile excepþionale ale femeii. Femeia nu mai este subordonatã ºi inferioarã bãrbatului, iar diferenþele antropologice dintre sexe nu o fac mai inferioarã, ea fiind complementarã bãrbatului, cu care alcãtuieºte totul unitar hãrãzit de Dumnezeu oamenilor. Egalitatea între sexe trebuie perceputã astãzi, în civilizaþie, ca fiind un parteneriat necesar. ªi femeia, ºi bãrbatul pot face lucruri mai bune decît celãlalt, însã acestea nu trebuie etalate, în toate fiind necesarã mãsura.

Bãrbaþii au conºtientizat cã trebuie sã se implice în activitãþile domestice, în creºterea ºi educarea copiilor, ceea ce subliniazã egalitatea oamenilor în faþa vieþii ºi a legii, indiferent de sex, iar aceasta contribuie în mod serios la dezvoltarea societãþii. Femeia de astãzi are libertatea deplinã sã-ºi aleagã partenerul, meseria, sã zãmisleascã copii cînd doreºte, sã-ºi exprime pãrerile, sã voteze, sã fie ea însãºi ºi sã acþioneze dupã propria voinþã. Aceasta înseamnã cã femeia de azi este o femeie puternicã, ce luptã pentru realizarea propriilor idealuri, femeia care doreºte sã înveþe ºi sã-ºi formeze o carierã, femeia de succes, femeia de afaceri, femeia mamã sau soþie. Noi cre-

N-O SÃ PLECI NICIODATÃ Femeia de rouã ºi aromã de cafea femeia de vînt ºi ciocolatã locuieºte pe o planetã din inima mea ºi nu va pleca niciodatã.

N-avem nevoie de cuvinte oricum soarele se topeºte-ntre noi locuieºti la mine în minte ºi-þi simt braþele de pasãre, moi.

Cum se strecoarã prin bolovani ºi-mi strîng neliniºtile la piept de milioane ºi milioane de ani la mine în suflet te-aºtept.

Sã-þi întinzi visele la picioare sã þi le îmbrãþiºez pe rînd privirea mea de vultur de mare sã te încuie cu-n lacãt în gînd.

Acolo într-un salon redecorat e locul inimii tale de fatã e locul de unde eu am plecat dar tu n-o sã pleci niciodatã.

ADI SFINTEª 20 martie 2015

CIOBURI DE GÎNDURI

DEFERENÞÃ Sã vezi Pãmîntul ca pe-o floare, În dreptul inimii uitatã, Ce te-ncãlzeºte prin culoare Întreaga zi, ºi noaptea toatã.

Sã vezi ºi oamenii la fel, Cu cerul tot, întreaga fire, Sã fii ca lacrima în þel ªi precum flacãra-n iubire.

Mereu fii candelã spre bine, ªi cerul va veni la tine.

Prinþ ºi cerºetor...

Aflat în unul din templele eticii noastre terestre, am avut posibilitatea sã vãd, încã odatã, modul grãbit în care este „frizat“ adevãrul. La intrarea sa în templul cu pricina, adevãrul era frumos ca un prinþ din basme, cãruia pãrul îi flutura zeieºte pe umeri. Acolo, unii au tãiat din frumoasa-i podobã, într-un mod nevrednic ºi nedrept.

Fiecare cu ce a avut ºi cu ce a putut. La ieºire din templu, am dorit sã revãd, încã odatã, frumosul prinþ. Dar nu l-am mai revãzut. Pe uºa pe care intrase frumosul prinþ, am vãzut ieºind, clãtinîndu-se, un cerºetor. Cineva a ºoptit: plecaþi-vã! Trece prinþul Adevãr! Dar eu nu l-am mai vãzut. Din urmã, ieºeau grãbite umbre, alerg]nd cãtre alte zãri ºi cãtre alte temple, unde urmau sã fie scrise noi ºi noi pagini din istoria eticii terestre. ªi toate, în numele unui cît mai grabnic cîºtig material. Cineva a ºoptit: Scopul scuzã mijloacele! Iar eu am plecat, parcã dorind sã mã pierd în freamãtul lumii, împletind, în mintea mea, un fel de concluzie a vremurilor: La Cina mea, tãcerea,/ ªi-n veci de veci, namîngîierea... De ce mai arãtãm ca oamenii?!...

ILARION BOCA dem cã femeia de astãzi trebuie sã fie puternicã, hotãrîtã, independentã, capabilã sã se descurce singurã, sigurã pe ea, dar în acelaºi timp sensibilã, bunã, gingaºã ºi femininã. Iatã, deci, o foaie de parcurs pentru evoluþia fireascã a femeii cãtre dãruire ºi fericire, criticabilã ºi perfectibilã, desigur, dar care poate servi ca îndemn.

Te poþi afla unde doreºti sã fii, femeie! Poþi sã te bucuri mai mult sau pe deplin de viaþa ta! Ce te împiedicã sã-þi manifeºti potenþialul de care dispui ºi sã îl foloseºti în beneficiul tãu ºi al celor din jur? Ce te împiedicã sã fi acea femeie minunatã, iubitoare ºi doritã, pe care toþi o cautã?

Acþioneazã, foloseºte condiþiile oferite, fii insistentã ºi perseverentã, îngrijeºte-te, dãruieºte iubire ºi vei fi ceea ce îþi doreºti cel mai mult, femeie fericitã, activã, iubitã ºi respectatã! Unele femei s-au nãscut sã fie lider, fapt pentru care le felicitãm, fiind reprezentative pentru femeia leadership ºi echilibrul între genuri. Sã dãm femeii ce este al femeii!

Sfîrºit Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL BRÎNDUªA TURBATU BORDEIANU (Text reprodus din volumul „Bãtãlia pentru românia“, 10 martie 2013)

Pag. a 8-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (11) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – În partea opusã, spre nord-est, accesul era înlesnit de o poartã de lemn, instalatã spre uliþa care dãdea cãtre „Scaunele de carne“ (astãzi strada Scaune). Sub denumirea de Sfîntul Gheorghe-Nou este pomenitã biserica ºi în a doua jumãtate a Secolului al XVI-lea, la 1575-1576, 1592 ºi 1624-1625, cînd este închinatã Sfîntului Mormînt din Ierusalim, precum ºi la 10 martie 1661.

Unii istorici au lãsat sã se înþeleagã faptul cã lucrãrile s-au întrerupt în anul 1673, din cauza decesului lui Panaiotake Nicussios. În realitate, întreruperea este posibil sã se fi produs la scurt timp dupã anul 1670, pentru cã Antonie-Vodã, ca Domnitor, ºi Panaiotache (în calitatea sa de dragoman), trebuiau sã se preocupe de activitatea diplomaticã reclamatã de evenimentele din acei ani, legate de rãzboiul turco-polonez din 1671 -1676.

Cum Domnul Þãrii Româneºti, Antonie Voievod (16691672), a murit la anul 1672 - nereuºind sã acorde sprijinul corespunzãtor lucrãrilor de la Sfîntul Gheorghe - acestea s-au întrerupt pînã la venirea lui Constantin Brâncoveanu la domnia Þãrii Româneºti, fapt pe care pisania îl menþioneazã: „ªi aºa au stãtut pînã acum, în zilele luminatului ºi înaltului Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod“.

La urcarea pe tronul Þãrii Româneºti a lui Constantin Brâncoveanu, aºezãmîntul de la Sfîntul Gheorghe avea aspectul unui ºantier pãrãsit, aºa cum rãmãsese dupã moartea lui Panaiotake Nicussios, zis „Mamona“. Biserica, de dimensiuni modeste, pãrea apãsatã în prezenþa noilor construcþii, ºi dãdea semne evidente de deteriorare. Pe lîngã zidurile împrejmuitoare, existau chilii neisprãvite, lipseau construcþiile anexe pentru gãzduirea unor personalitãþi bisericeºti, cele de uz gospodãresc etc. De aceea, Constantin Vodã Brâncoveanu a reluat lucrãrile pãrãsite în anul 1673, fapt confirmat de textul pisaniei din anul 1699: „S-au început a sã zidi ºi a sã lucra întîiu ceale de jos chilii ce rîmîsease neisprãvite dupre aceaia ºi casele patrierºãºti cu tot rîndul celor dupre deasupra, pînã s-au ºi sfîrºit precum sî ºi vãd“, „chiliile au fost finalizate în 1696, iar în 1698 a fost isprãvitã toatã clãdirea“. Privitor la aceste lucrãri, Nicolae Stoicescu arãta: „Clãdirile din jurul Bisericii Sf. Gheorghe - Nou, care au format hanul mînãstirii, au fost începute în 1671-1672 de Panaiotache Nikussios, mare dragoman al Porþii, cu banii cãruia s-a fãcut un singur rînd de «bolþi», ºi acelea neterminate. Dupã moartea lui, clãdirea a fost continuatã de Constantin Brâncoveanu, în 1694-1698, care a

adaus un alt rînd de camere «foarte bune ºi boltite» deasupra celor construite de Nikussios, precum ºi un alt rînd de chilii ºi casele patriarhiceºti. Hanul era gata în 1698 (pisania din acelan)“. Panaiotache dragomanul murind la 22 septembrie 1673, „(…) mînãstirea a rãmas neterminatã; din cele douã rînduri de chilii, cele de sus erau încã gata“.

Lucrãrile la han au fost reluate de Constantin Brâncoveanu, aceastã etapã încheindu-se în 1698, odatã cu isprãvirea chiliilor, pentru ca în 1699 (pisania din 1 699 sept.

20), sã se termine toatã clãdirea.

Mai tîrziu, Radu Greceanu precizeazã cã: „într-aceastã varã (1699 - n.n.) s-au isprãvit ºi chiliile hanului den mãnãstirea lui Sfete Gheorghe, de aicea din Bucureºti, care era fãcute mai de demult, den zilile lui Alixandru-vodã cel Bãtrîn, care sã fãcuse cu chieltuiala unui Panaiotache ce fusese dragoman mare împãrãtescu, însã numai aºa cîte un rînd de boite era fãcute; iar dupã aceia cîndu au fost în zilile mãrii-sale lui Costandin-vodã, dupã al ºaptelea an den domniia mãrii-sale, apucatu-s-au mãriia-sa cu multã nevoinþã ºi cu mare chieltuialã de au fãcut pã deasupra celorlalte altu rîndu de chilii foarte bune ºi boltite jur-împrejur, ºi case patrierºeºti deosebi, ºi altu rînd de case egumeneºti foarte bune cumsã- cade, precum sã ºi vãd, care în trei ani acestea toate s-au fãcut ºi acest bun lucru de folos ce sã începuse sau isprãvit“.

Potrivit unei inscripþii datînd din anul 1703, descoperitã la Mînãstirea Polovragi, aceasta consemneazã cã dupã începerea Mînãstirii Hurezi (edificarea bisericii: 16901694), Domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit „odãile“ Mînãstirii-han Sfîntul Gheorghe - Nou, în urmãtoarele condiþii: „(…) Iar cîndu ou fost leatul 7198 dãruit-au Dumnezou cu stemo þãrãi de domnie pre bunul creºtin Io Costondin Bosorob Brâncoveanu voevod a fi domnu o toatã Þara Rumîneascî ºi zidind sfînta mînãstire de la Ourezi pre aceale vremi ºi fiind nãstavnec Io Ourezi chir loan arhimandrit carele vãzîndu de purure aceastã casã aºa de tot stricatã ºi pãrãsitã, odus-au amente cu îndemnare ºi cu multã rugãciune cãtrã al sãu domnu ºi morile ctitor Ioon Costînd in voevod; ºi iubitoriul de Christos domnu tocmealã au fãcut cu preasfinþitul potriiarhul al Ierusalimului chir Dosothei, de ou dat aceastã pãrãsitã casã pre seamo mãrii sale ºi mãri io sa o au dat sfinþii mãnãstiri de Io Ourezi metoc, iarmãriio so au dat în locul aceºtii cose la sfîntul Ierusalim 3 pungi de bani, cu care bani s-ou fãcut odãile de la Sfeti Gheorghie den Bucureºti, iar de pe dorinþa acestui pãrinte loan cîºtigîndu aceastã pãrãsitã casã, aºa s-au îndemnat ºi ca de iznoavã toate le-au rãdicat (…)“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Chistul Baker Chistul Baker este o pungã plinã cu lichid sinovial care oferã un sentiment de tensiune asupra genunchiului ºi provoacã o durere ce apare în zona poplitee din spatele acestuia.

Cel mai adesea, este rezultatul unei afecþiuni care vizeazã articulaþia genunchiului, precum artrita sau ruperea cartilajului care, în timp, produc prea DR. TAREK NAZER mult fluid, ceea ce poate duce la apariþia chistului Baker.

Cauzele: * Leziunea de menisc * Artroza * Leziunea de ligament încruciºat Simptomele: În unele cazuri nu se manifestã nici un fel de suferinþã, iar pacientul poate sã nu îl observe. Dacã acesta creºte în dimensiuni ºi devine tensionat, poate provoca dureri, rigiditate, limitarea miºcãrilor ºi jenã la mers.

Diagnostic: Diagnosticul este pus pe baza unui examen clinic, prin palparea unei formaþiuni în zona poplitee, completat de unul ecografic sau imagistic prin rezonanþã magneticã (RMN), pentru a determina localizarea ºi mãrimea chistului.

Tratament: În unele cazuri nu este nevoie de tratament deoarece chistul poate dispãrea de la sine. Tratamentul corect constã în rezolvarea problemei articulare care a provocat formarea chistului ºi nu chistul în sine. Orice tratament medicamentos sau chirurgical prin îndepãrtarea chistului sau aspirarea acestuia fãrã a se þine cont de cauzã este inutil ºi va duce la apariþia unui nou chist dupã o perioadã scurtã de timp. Dupã tratarea cauzei principale, în cele mai multe situaþii se poate distruge chistul în aceeaºi intervenþie prin distrugerea sistemului de valvã care permite acumularea ºi menþinerea lichidului în pungã. Chistul Baker poate fi distrus artroscopic, dacã acesta provoacã simptome neurovasculare de compresie. Foarte rar este necesarã excizia clasicã prin operaþie deschisã mare în zona poplitee pentru îndepãrtarea chistului; aceastã procedurã este recomandatã atunci cînd chistul comprimã pachetul neuro-vascular al genunchiului. Nu ezitaþi sã vã prezentaþi la un medic ortoped la apariþia primelor semne, deoarece rezultatul este mult mai bun în stadiile incipiente ºi recuperarea este mai rapidã.

www.artroscopiedegenunchi.ro

Slavoslovind în tainã Îl cheamã pe Isus, ªoptind în gînd litanii, vorbind cu Cel de Sus.

Cu frãþiorii lui ºi sfetnicul cel drag, Pe Domnul Brâncoveanu în Cer l-aºteaptã-n prag.

Cu mîinile deschise cãtre Cer Stã Brâncoveanu pe eºafod cu inima de fier, Înconjurat de-un brad ºi patru stejãrei Ahmed sultanul înfruntã pe Altîn Bey.

ªtefan cel erudit cu mintea-i lustruitã Priveºte lin seninul cu inima smeritã Ce îi deschide Cerul pe Împãrat sã-L vadã, Cu braþele deschise se þine sã nu cadã.

Bãtrînul Principe priveºte împrejur Cum marea la Stanbul se tînguie-n azur, Iar ceru-n depãrtare apare purpuriu ªi sîngele pe caldarîm e strãveziu...

E miezul lui Gustar la Þarigrad ªi Marele Vizir e în jihad, Pe Brâncoveanu acuma se rãzbunã, Fiindcã a pus crucea mai sus de semilunã...

La rînd urmeazã Radu, frumos ºi erudit, C-o tînãrã frumoasã el s-a logodit ªi-n aºteptarea nunþii împãrãteºti, Christos îi dãrui cununile cereºti...

Pe prinþiºorii sãi îi mîngîie tãticul, Cu dreapta-i ca un sceptru le-alungã acuma chinul, Pe devotatul sfetnic îl binecuvînteazã, Prin sînge de martiri cu Duh Sfînt se salveazã.

E ziua sfîntã a Preacuratei Maici, Iar îngerii dospesc prescuri în chip de cruci Ca sã primeascã pe Brâncovenii mucenici, La poarta Raiului, cãci uºile li s-au deschis.

Iar Mateiaº, mezinul scump cu chipul lui frumos, Ce plînge-ncet, amarnic ºi cu glas duios, Solemn promise cu multe lacrimi ce-i brãzdeazã faþa Sã se turceascã numai sã-ºi salveze viaþa.

Iar Vodã Brâncoveanu cu glasul ca de tunet Spuse cuvinte sfinte ce vor avea rãsunet În toatã Europa ºi-n mîndra Românie Cã-s Basarabi de sînge, credinþa-i temelie!

De-atîta sînge curs pe caldarîm În numele trufaºului islam, κi vede frãþiorii doar trupuri fãrã cap Stînd la picioarele hainului arap...

Christos le este viaþa ºi calea-n nemurire Vor pentru El sã moarã ºi pentru mîntuire, Biserica e mamã ºi þara e în slavã, Chezaºe le stau sufletele ce nu mai au zãbavã...

Dar glasul Brâncoveanului acum iar se ridicã Spunînd lui Mateiaº: „Nu-þi fie fricã!“, Nicicînd vreun Basarab nu ºi-a trãdat credinþa sfîntã ªi pentru Dumnezeu primesc jertfelnica osîndã.

Cãlãul hîd loveºte cu barda-i miºeleascã ªi capul lui Ianache smerit acum se-apleacã Pe drumul veºniciei ºi-al fericirii sfinte, Cu ochii duºi spre Ceruri în ruga-i preafierbinte.

Iar bietul copilaº cu ochii de safir Primi senin povaþa cu lacrimi ca de mir, Cu glasul îngeresc ceru acum sã moarã Pentru Isus Christos ºi pentru mîndra-i þarã.

ªi prinþul cel mai mare pe nume Constantin Aºteaptã în credinþã sã moarã tot creºtin,

Tiranul de sultan dãdu crudã poruncã, Sufletul lui Matei sublim spre Ceruri urcã,

Imnul Brâncovenilor

Setos de sînge satîrul cade iarã, Lui Brâncoveanu capul i-l separã De trupu-i drept ºi mîndru, un falnic chiparos, κi strînge-n braþe fiii pe locul sîngeros. * * * Într-un turn jilav ºi sumbru ca ºi loc pentr-un sihastru, Plînge-o mamã îndureratã cu un chip de alabastru, E Maria Brâncoveanu, sfîntã mamã ºi soþie, Rugãciunea ei e-o viaþã trãitã-n cuvioºie.

Strig-acuma cãtre Cer chemîndu-L pe Duhul Sfînt Sã-i primeascã azi feciorii, soþul ºi sfetnicul blînd, În meleagul fericirii ºi al Soarelui de Sus, Cãci ei sînt de-acu-nainte mucenicii lui Isus! * * * Cît vor dãinui pãmîntul, Carpaþii ºi Dunãrea Brâncovenii ne sînt fruntea, curajul ºi inima, Ei rãmîn pe veci creºtini ºi candele aprinse-n Cer, În Bisericã lumini ºi în þarã sfînt drapel!

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie reprodusã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Pag. a 9-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

6 luni de la moartea Tribunului Azi, 14 martie 2016, se împlinesc ºase luni de cînd Corneliu Vadim Tudor s-a stins din viaþã. La slujba de comemorare, oficiatã la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, din Capitala, în data de 12 martie 2016, au participat familia ºi un cerc restrîns de prieteni (cei adevãraþi, am spune). Familia, cu bunsimþ ºi din respect pentru tatã ºi soþ, nu a fãcut mare „tam-tam” sau invitaþii speciale pentru a atrage presa ºi cine ºtie ce doritori de reclamã la asemenea eveniment, þinînd cont de renumele ºi celebritatea Tribunului. În schimb, s-a preocupat cu precãdere de o organizare ireproºabilã. Liniºtea a predominat, cei patru preoþi ºi cei prezenþi rugîndu-se pentru sufletul lui Corneliu Vadim Tudor, care, cu siguranþã, ne-a urmãrit ºi ne-a mulþumit de dincolo de viaþã pentru aprecierea, respectul ºi faptul cã nu l-

am uitat. Tribunul a fost, este ºi va fi iubit de români pentru eternitate, iar operele, faptele, geniul ºi patriotismul sãu au fost ºi de aceastã datã rãsplãtite de cei prezenþi, care i-au adus un pios omagiu, i-au aprins o lumînare ºi i-au acoperit mormîntul cu flori. Lipsa lui Vadim este resimþitã din plin de membrii familiei, de prieteni, de simpatizanþii sãi, de Poporul Român ºi, nu în ultimul rînd, de scena politicã a României. Parlamentarii ºi politicienii sînt mai liniºtiþi cã Vadim nu-i mai observã, apostrofeazã ºi nu le mai demascã nelegiuirile, furturile ºi trãdarea de þarã a acestora.

Partidul România Mare, care a avut rezultate remarcabile în timpul vieþii sale ºi a dat fiori tuturor celorlalte partide politice din România, este la începutul unei noii etape, iar românii iubitori de

Intimitatea, între „Obsedantul deceniu“ ºi Maria ªarapova (1) Motto: „Orice fiinþã, cît de neînsemnatã ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei”.

FRANZ KAFKA – „Jurnal” Prezumþia de non-intervenþie în viaþa privatã aparþine trecutului. Desigur, asta la nivelul teoriei – pentru cã, în practicã, în nici o epocã istoricã intimitatea nu a fost o piedicã în calea interesului, a obiectivelor economice sau politice. Dimpotrivã. În paradigma ultimilor 15 ani, subsecventã schimbãrii fundamentale de dupã (11 septembrie) 2001, chiar ºi în teorie totul îi este permis celui ce stabileºte obiectivele ºi direcþiile - anularea oricãrei idei de intimitate devenind, la rîndul ei, un obiectiv. Aceastã strategie nu îi vizeazã doar pe cei care ºi-au asumat riscurile funcþiilor decizionale, ci ºi pe simpli cetãþeni. Iar nebunia este cã nu mai vorbim doar de cîteva direcþii pe care „Big Brother“ are pretenþia de a le controla – ci acesta a ajuns la concluzia cã întreg spectrul de manifestare, relaþionare ºi chiar de dorinþe al cetãþeanului, al lui „little bro“, trebuie controlat. Or, manipularea acestuia nu se face decît în micã mãsurã prin politic, cetãþeanul nefiind încrezãtor în mesajul de gen. „Little bro“ al contemporaneitãþii e sensibil la douã fenomene – spectacolul tip „show“ de proastã calitate ºi sportul, privit nu prin performanþã, ci prin marginaliile de culise, scandaloase, intimitãþi „dezvãluite“. Un studiu realizat de UEFA ºi preluat de LPF (pe vremea bunã a lui Dumitru Dragomir) arãta cã ºtirile care reproduc rezultatele din „sportul rege“, sau cele care se referã la aspecte tehnice, de performanþã, suscitã maxim 20% din interesul auditoriului, în timp ce scandalul ºi intimitãþile frivole din jurul fotbalului depãºesc 80%. ªi, atenþie, era vorba de spectatori fideli ai fotbalului! În alte competiþii enorm mediatizate, cum ar fi NBA, accentul cade pe opulenþa ºi viaþa de lux a sportivilor, în timp ce în NHL, liga nord-americanã de hochei, fazele cele mai urmãrite au devenit bãtãile generale – iniþial una pe meci, au ajuns acum sã se producã în fiecare reprizã în cazul unor derby-uri bogate în publicitate.

Care este interesul lui „Big Brother“? Aºa cum menþionam, nu mai vorbim de direcþii, ci de un

întreg spectru. Spectatorul, „little lro“ este învãþat ce, ºi cum sã „gîndeascã“, sã vorbeascã ºi sã se comporte, cum sã se îmbrace sau sã se distreze etc. etc. Este suficient sã observi imitaþia ºi gregarul care dominã sursele de informaþie, respectiv subiectul informat, pentru a înþelege cum funcþioneazã „establishment“-ul impus ºi indus contemporaneitãþii. Iar prin funcþionarea respectivului sistem, inviolabilitatea vieþii private, de care vorbeam la început, a fost înlocuitã cu „n-au decît sã mã asculte, n-am nimic de ascuns“ – aºa cum o marcã de bere a fost înlocuitã cu alta. „Democraþia e un sistem prost, dar e cel mai bun inventat vreodatã“ – acesta e unul dintre cele douã sloganuri, alãturi de „Apãrarea democraþiei cere sacrificii“. Împreunã, au creat… hm, de exemplu, în România au generat, anul trecut, peste 30.000 de mandate de interceptare, iar ca timp, ei bine, 2015 a însemnat… cîteva sute de ani (secole) de ascultare telefonicã! Sînt cifre reale, nu metafore! Orwell a devenit un vizionar depãºit… doamna Kövesi ar putea scrie urmarea actualizatã, cu o prefaþã de Hans Klemm. În România, anii ’50 au generat sintagma „Obsedantul deceniu“ – introdusã, dacã nu greºesc, de Marin Preda. În acelaºi deceniu, a demarat maºina de manipulare a Americii. Mii de lung metraje ºi de seriale, apoi de clipuri muzicale, toate aparþinînd unei subculturi asortate cu modul de viaþã „fast food“ al angajatului corporatist, ei bine, toate acestea au indus în mintea oamenilor… pericolul! Mai întîi, a venit din spaþiu, de la extratereºtrii ridicoli ai peliculei alb-negru, apoi, de la naziºti demenþi care, în ascunse laboratoare, creaserã monºtri sau supraoameni. A urmat epoca pericolului comunist, iar bravii fermieri americani nimiceau, în filme, armate întregi de vietnamezi, chinezi sau coreeni - toþi de o agresivitate ºi cruzime demne de naziºtii extratereºtri anteriori. Obsedantul deceniu?!... Poate la ei ar fi mai potrivit spus imbecilizantul deceniu. În fine, în faþa sideratului mestecãtor de gumã apar sovieticii, ruºii, care, în scenariile sutelor (poate miilor) de rebuturi hollywoodiene, au invadat, tot de sute de ori, SUA, au pus la cale mii de atentate contra preºedintelui american, au declanºat alte mii de

þarã aºteaptã cu nerãbdare, cu încredere ºi speranþã cã PRM va renaºte din propria cenuºã, ca Pasãrea Phoenix, ºi se va „înãlþa” în sondaje. Am simþit, dupã ºase luni de la dispariþia sa, moºtenirea grea, valoroasã, lãsatã familiei ºi nouã tuturor, pe care sîntem obligaþi moral sã o ducem mai departe, aprecindu-i astfel munca de o viaþa ºi sacrificiul pentru Poporul Român. Am simþit iubirea lui Vadim ºi spiritul sãu, care este încã viu în mulþi dintre noi, fiind permanent treji ºi motivaþi sã luptãm în continuare, sã nu ne lãsãm acoperiþi de rãul din jurul nostru pînã cînd vom învinge ºi ne vom salva patria de la dezastrul existent. Îi aducem încã o datã un pios omagiu, îi mulþumim, îi jurãm credinþã veºnicã ºi ne angajãm sã ne apãrãm identitatea, independenþa ºi integritatea naþionalã, valori de referinþã sfinte, aºa cum ºi Tribunul a fãcut-o în timpul vieþii.

Odihneascã-se în pace!

PETRE RÃCÃNEL

atacuri cu rachete, cu arme nucleare, chimice etc. etc. Nu e de mirare cã sondajele realizate, în ultimele decenii, în SUA constatã cã aproape 50% din populaþie crede cã ultimul rãzboi mondial a fost contra comuniºtilor, contra ruºilor sau a chinezilor. Chiar rusul de rînd, în viziunea americanului „little bro“, este un alcoolic agresiv, caraghios îmbrãcat, care vorbeºte prost engleza ºi nu are în minte decît sã facã rãu celor din jur, mai ales americanilor. De fapt, acest model este implementat ºi în þãrile „integrate“, bunãoarã în România. Aºa-zise site-uri de ºtiri folosesc forumuri cu „postaci“ care, sub diverse pseudonime, deverseazã comentarii de o agresivitate ieºitã din comun, în ideea cã acestea sînt reacþiile cititorilor, ale opiniei publice! Cele mai importante emisiuni de dezbateri politice subliniazã, la unison, o singurã chestiune – iminentul pericol rus. CNA permite unor moderatori sã dezinformeze ºi sã manipuleze în aceeaºi direcþie; prin principalele mass media se face totul pentru a inocula teama de un pericol imens, venit nu de pe Marte, ca în America anilor ’50, ci din proximitatea „extensibilã“ ruseascã. Rezultatul – cetãþeanul „little bro“ va accepta orice din partea lui „Big Brother“, singurul capabil sã-l apere de „pericolul“ iminent! Noi, românii, sîntem gata sã-i oferim „Marelui frate“ intimitatea vieþii noastre ºi a familiei, bunurile personale ºi naþionale, viitorul, ba chiar sã ºi recunoaºtem, prin sondaje, cã Dumnezeu nu mai e de maximã încredere ºi nici o soluþie care sã prezinte un „content“ adecvat! Ba chiar Dumnezeu acesta ortodox este identic cu cel rusesc… deci, e un fel de „aliat al ruºilor“!…

Cazul cel mai mediatizat al ultimei perioade, cel al depistãrii pozitive la un control antidoping al marii jucãtoare Maria ªarapova, face parte din strategia pe care am descris-o - ºi cãreia românii iau cãzut pradã. Fenomenul Maria ªarapova se prezintã, în cifre, în felul urmãtor – prima rusoaicã a lumii, conform notorietãþii ºi simpatiei, are nu mai puþin de 15 milioane de „prieteni“ în puternica lume a Facebook, cam tot atîþia pe reþeaua concurentã VK, pe Twitter, Linkedin etc. Practic, peste 30 milioane de oameni din întrega lume ºi-au exprimat, public, susþinerea ºi simpatia pentru frumoasa sportivã. Cifra înseamnã nu doar o datã ºi jumãtate populaþia României, dar mai ales este echivalentul a 1% din populaþia globului – ceea ce este enorm. (va urma) DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 10-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

TEMÃ CU VARIAÞIUNI

Tema: Gardul nostru cel de toate zilele (1) Potrivit oricãrui dicþionar din lume, gardul (ocolul, uluca) este o construcþie din lemn, metal sau zidãrie, care împrejmuieºte o proprietate (curte, grãdinã, loc viran). Acest cuvînt, provenit din slavul gorod (cetate, oraº), a îmbogãþit familia lexicalã cu expresia ,,gard viu” (arbuºti plantaþi pe un hotar, în acelaºi scop, vezi ,,lemnul cîinesc”) sau cu ,,proba de 400 metri garduri” (din atletism). Dezvoltînd subiectul, sã nu uitãm nici locuþiunile compuse cu acest cuvînt, cum ar fi: ,,a nimeri, ca Eremia, cu oiºtea-n gard” (a greºi, a gafa); ,,a lega la gard” (a abandona, dar ºi a înºela); ,,a sãri peste gard” sau peste pîrleaz (a face un gest imoral, dar ºi a exagera); sau ,,a pune cu dinþii la gard” (a rãbda, a suferi).

Pare paradoxal, dar aceastã dimensiune prozaicã a existenþei umane s-a bucurat de aceeaºi importanþã ca ºi proprietatea însãºi. Unii au fãcut crimã pentru un gard ºi zac ºi acum în puºcãrie. Alþii ºi-au pierdut minþile, au bãut sodã, s-au aruncat de la balcon ºi cîte ºi mai cîte blestemãþii. Importanþa gardului a fost atît de mare, încît ºi-a fãcut loc ºi în istorie. Astfel, zice cronicarul, în bãtãlia de lîngã Bucureºti, dintre Matei Basarab ºi Vasile Lupu (Sec. XVII), locuitorii de la apa Colentinei se cãþãraserã pe garduri ºi priveau cum se poartã rãzboiul.

De asemenea, e greu de uitat un western american despre Rãzboiul Civil (cu Clint Eastwood în rolul principal), unde, dacã nu mã înºel, sudiºtii se baricadaserã în dosul unui gard de lemn ºi se apãrau de atacurile nordiºtilor. Pînã la urmã, grãmezi de morþi ºi rãniþi s-au adunat de o parte ºi de alta a respectivului obiectiv de importanþã strategicã.

Dar gardurile au devenit eroi principali ºi în literaturã. Într-o searã, Ghiþã Pristanda s-a cãþãrat pe gardul lui Caþavencu, sã spioneze ce vorbea acela în casã despre ,,bampirul” Tipãtescu. Însã popa Pripici ºi-a aprins þigara ºi a aruncat bãþul de chibrit drept în ochii lui Pristanda. Speriat, coruptul poliþist a cãzut în capul unui trecãtor, care a început sã þipe. Caþavencu a închis fereastra, ºi Pristanda a eºuat în ,,misia” lui secretã.

O jumãtate de secol mai tîrziu, Ilie Moromete a luat niºte bani de la primarul Aristide. Cu aceºti bani ºi-a plãtit foncierea ºi a fãcut un gard. Dobînda la împrumut consta în propaganda pe care Moromete ºi Cocoºilã urmau sã o facã în sat pentru Aristide. Dar Moromete na fãcut-o, ºi Aristide, supãrat, i-a cerut de urgenþã banii.

Moromete a vîndut din pãmînt, exclamînd cu nãduf: ,,Pe toate le fãcusem, ºi rãmãsese pricina pe gardul acela!”…

Nu pot încheia divagaþia despre gard, fãrã un regret:

orice aº face, nu-mi aduc aminte în ce scriere sau film un tip este atacat de cîini ºi îºi rupe nãdragii într-un gard.

Nasoalã chestie ºi pentru tip, ºi pentru mine.

Prima variaþiune Nicu Pãunichii are o curte uriaºã. cu ditamai cãsoiul ºi tot felul de acareturi. Pe laturile de nord ºi de est nu-l doare capul, cãci este strãjuit de un gard de stejar nounouþ, care se sprijinã pe niºte plãºi din oþel îngropate în ciment, sã n-aibã moarte. La fel sînt ºi porþile, înalte, ca prin Transilvania: una mai mare, întãritã cu drugi de fier, pentru maºini ºi cãruþe, ºi alta mai micã ºi la fel de þeapãnã, pentru oameni. Dacã i-ar fi dat voie soacra, ar fi fãcut o poartã, ºi mai micã, pentru nepoþei, aºa cum vãzuse el la televizor, într-un film cu un colonel.

Colonelul acela dãduse ordin sã se facã o portiþã în gardul regimentului, încadratã cu crengi de brad ºi sîrmã ghimpatã, pentru copiii orfani de rãzboi, pe care se angajase sã-i creascã ºi sã-i educe… Dar pe laturile de sud ºi de vest, Nicu Pãunichii avea un gard putret, din brad, fãcut de ta-su mare pe cînd Nicu era doar un copilandru, prin care ieºeau pãsãrile, ºi duse erau prin vecini. La fel, se pomenea cu vreun cîine strãin în grãdinã ºi, de multe ori, îi sãrea inima din piept cînd soacrã-sa þipa, ca o sifiliticã: ,,Sãi, Nicule, cã a fugit cîinele cu puiul în gurã!”.

Azi aºa, mîine aºa, pînã cînd i-au venit dracii lui Nicu ºi ºi-a trîntit, pe partea aia, un gard, ca la mama lui, din sîrmã groasã de duraluminiu ºi cu stîlpi de zid, de s-a dus vestea în patru zãri.

Dar, nu zici cã, la nici o jumãtate de an dupã eveniment, ºi-a fãcut gard ºi vecinul Bilã: o hãrãbaie de peste 2 m înãlþime, din bolþari, ca un zid de cetate, cu sîrmã ghimpatã ºi cioburi de sticlã pe coamã, ºi mînjit cu pãcurã, sã þinã 1.000 de ani? Cine sãrea gardul acela, dracul îl lua, cãci se agãþa în sîrmã, se tãia în cioburi ºi se mînjea pe pantaloni… Pentru cine nu ºtie, Bilã este nepotul prea iubit al soacrei. Poate doar pshanaliºtii ar putea sã explice cum de ajunsese bãtrîna sã facã o pasiune atît de mistuitoare pentru bãiat. Se pare cã, la mijloc, ar fi o chestie de amor nebun consumatã între ea, pe cînd, ã-hã!, era fatã mare, ºi bunicul lui Bilã, un flãcãu nu chiar atît de isteþ ºi de chipeº, dar care, cînd se îmbãta, se punea cu omorul prin partea asta de sat. Vãzutã în lumina moravurilor de mai tîrziu, se pare cã aceastã înclinaþie trãda o virilitate avant la lettre. Pînã la urmã, vocaþia de caftangiu a bunicului - care, totuºi, ºi-a gãsit naºul la o nuntã, unde, dupã ce ºi-a luat o furcã-n burtã, ãla a fost - s-a transmis ºi nepotului. Fecioara Maria L-a nãscut pe Mesia. Mãtuºa Leana, cãci Leana o cheamã, îl are pe Bilã, ºi sã te punã necuratul sã zici ceva de rãu despre el, cã þi-ai gãsit beleaua! Odatã, Nicu i-a avut la masã pe cuscri, ºi oasele rãmase dupã ospãþ le-a dat cãþeluºei sale. Dar baba l-a vãzut, a luat oasele din farfuria cãþeluºei ºi i le-a dus lui Floricel, dulãul lui Bilã,

STATUILE CAPITALEI

C.A. Rosetti - figurã emblematicã a tinerilor frumoºi ºi liberi din generaþia revoluþionarilor paºoptiºti În inima Bucureºtilor, aceastã statuie, ce dã numele unuia dintre cele mai iubite ºi animate repere ale Capitalei, ne aminteºte cã, la 8 aprilie, se împlinesc 131 de ani de la moartea lui C.A. Rosetti.

Timpul i-a aºezat în frescã de vrednicã pomenire imaginea, alãturatã ºirului de bãrbaþi cãrora le-a fost contemporan – Bãlcescu ºi Russo, domnitorul Cuza ºi Kogãlniceanu, fraþii Goleºti, Ion Cîmpineanu, Simion Bãrnuþiu, I.C. Brãtianu ºi atîþia alþi înaintaºi, lucrînd, în vremi de cumpãnã, prin faptã, simþire ºi cuget înflãcãrat, la clãdirea României moderne.

Sã ne oprim o clipã lîngã monumentul din bronz, dãltuit, în 1902, de sculptorul W. Hegel. Chipul Rusetului – cum i s-a spus în epocã lui Costache A. Rosetti, descendent din familia boierilor Ruseteºti – priveºte cu împãcare urbea în care vedea lumina zilei, la 2 iunie 1816.

Acelaºi timp, înþelept mãturãtor de patimi, a ºters zgura ce a împovãrat nedrept, prin vestita metaforã eminescianã ,,bulbucaþii ochi de broascã”, figura acestui bãrbat de bine, despre care anecdotica pitoreascã povesteºte isprãvile unei prime tinereþi teribilist-romantice.

Romantice erau ºi vremurile, nu-i vorbã, ºi C.A. Rosetti s-a dedat, ºcolar fiind, Thaliei, a trecut apoi, iuncãr, pe sub ochii lui Marte, a ajuns poliþai la Piteºti, dar ºi preºedinte al Tribunalului comercial bucureºtean, în tot acest timp purtînd, însã, tainice convorbiri cu muza poeziei, cãci, în 1843, îi apãrea cartea de versuri ,,Ceasurile de mulþumire”. Doi ani mai tîrziu, în 1845,

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

student la Paris, în mijlocul tinerilor români, înflãcãraþi de prelegerile revoluþionare întru libertate ºi dreptate ale lui Edgar Quinet, Jules Michelet ºi Mickiewicz, îºi întãreºte convingerea, plãmãditã încã de acasã, cã ,,tot omul e dator sã facã ceva bun pentru patria sa”.

Entuziasmul ºi patima luptãtorului n-aveau sã rãmînã pe malurile Senei, ci, strãmutate în patrie, cãpãtau, la Bucureºti, conturul unei activitãþi puse cu ardoare în slujba revoluþiei paºoptiste. Vestita librãrie a lui C.A. Rosetti

Mirabela Dauer, o veche prietenã a lui Corneliu Vadim Tudor, în al cãrei repertoriu se aflã ºi cunoscuta melodie „Mulþumesc, iubitã mamã“, pe versurile poetului adaptînd la realitãþile locale cunoscuta expresie: ,,Les amis de mes amis sont mes amis”. Dar sã revin la gardul nepotului, care are mai mult o funcþie decorativã în bãtãtura pustie a lui Bilã, om neînsurat ºi, cînd îl cauþi, dus prin puºcãrii. Dupã ce a dat gardul cu var, Bilã a chemat popa, sã-i tragã o sfeºtanie. Prezentã la ceremonie, mãtuºa n-a contenit sã-ºi exprime admiraþia pentru mãreaþa ctitorie, lãcrimînd ºi închinîndu-se ca la o icoanã fãcãtoare de minuni. Rãvãºitã de emoþie, s-a întors acasã ºi l-a luat în coarne pe Nicu, de ce n-a onorat ºi el sfeºtania… Dar Nicu, plictisit de situaþie, i-a rãspus cã-i ajunge un gard, al lui, aºa cã i se rupe de þigãneala lui Bilã, fãcutã numai din furat.

- Pãi ce, mã, tu ai gard?!, s-a oþãrît baba ºi, ca sã fie mai convingãtoare, hîîc!, a adunat flegme de prin nas ºi gît ºi a trimis o ghiulea în direcþia gardului din sîrmã…

Dupã care a întors ostentativ capul spre monumentul din bolþari, arucîndu-ºi bãrbia înainte, aºa cum numai ea ºtie, într-un gest cu dublã semnificaþie: dispreþ faþã de cîrpeala ãstuia, ºi adoraþie pentru creaþia lui Bilã, devenit, în ochii ei, atinºi de cataractã, un adevãrat Meºter Manole al zilelor noastre. Pãi ce, te joci?…

Pentru aceastã ispravã, zãu cã tînãrul ar merita, dacã nu o baladã popularã, mãcar un medalion din faianþã cu chipul sãu, suflat cu aur pe margini. (va urma) PAUL SUDITU a fost locul de întîlnire a tinerilor revoluþionari, tot aici fiind adãpostitã ºi lada de fier cu galbeni ce erau scoºi – ne lasã scris Ion Ghica – cu parola ,,Daþi aducãtorului un ghiuden ºi doi cîrnaþi”, ceea ce însemna ,,Daþi aducãtorului banii trebuincioºi pentru cumpãrarea unei puºti ºi unei perechi de pistoale”. C.A. Rosetti a fost unul din secretarii ,,guvernului vremelnicesc”, alãturi de Bãlcescu, I.C. Brãtianu ºi A.G. Golescu. Scotea, în acel timp, ziarul ,,Pruncul român”, iar din 1857, dupã întoarcerea din exilul în Franþa, avea sã editeze, mai bine de un sfert de veac, ziarul ,,Românul”, prin ale cãrui pagini a chemat cu înflãcãrare mulþimile la înfãptuirea unui ideal iminent – Unirea Principatelor. Tot astfel, a luptat cu aprigã convingere pentru cucerirea independenþei de stat a României. A fost ministru de Instrucþie în 1860, ºi, încã o datã, în 1866, an memorabil, cînd, la propunerea sa, lua fiinþã ,,Societatea Literarã Românã”, devenitã apoi, în 1867, Societatea Academicã Românã, iar în 1879, Academia Românã.

Luminat om politic, aºadar, C.A. Rosetti a slujit cu toate puterile deviza ,,Libertate, egalitate, fraternitate”, destinul naþiunii rãmînîndu-i, pînã în cea din urmã clipã, un ideal, îngemãnat cu nedezminþita dragoste pentru graiul strãmoºesc, mãrturisitã ºi ca principiu cãlãuzitor la ceasul de început al Academiei Române: ,,Limba Poporului Român, eterna dovadã a latinitãþii þãrii noastre, reclamã imperios cultul sãu, sub pedeapsa de a nu mai putea servi de vehicul cugetãrii naþionale, în noua sa dezvoltare…”. Deschisã cu pasiune în cîmp cultural, lucrarea i s-a aplecat, deopotrivã, asupra literaturii universale, din care ne-a lãsat nuanþate traduceri din Byron, Hugo, Lamartine, A. de Vigny, Béranger. ,,Pornea din fiinþa lui vibrantã – scria Iorga – o emanaþie necontenitã de încredere ºi entuziasm…”.

ANDA RAICU

Pag. a 11-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

În vizitã la prietenul lui Lenin Numãrul trecut al revistei România Mare a gãzduit un articol semnat Giovanni Papini, intitulat În vizitã la Lenin. De fapt, o schiþã din perioada în care Papini lucra la romanul Gog, Gog fiind personajul central al cãrþii.

Un tip mai mult decît excentric, l-ai putea bãnui chiar atins de þicnealã, mai ales dacã luãm de bunã afirmaþia autorului cã-l cunoscuse într-un spital de nebuni. Numai cã Papini îl pusese intenþionat „sub acoperire”, cu scopul evident de a-l scoate - ºi de a se scoate ºi pe el însuºi - în afara riscului penal al calomniei. Fiindcã, odatã conferit statutul de Bufon al Regelui, Gog putea spune, fãrã teamã, orice-i trecea prin cap, despre oricine. În realitate, el fiind mai întreg la minte, mai lucid, mai citit ºi mai hazos decît toþi cei din jurul sãu. În pretinsul Balamuc, Gog îi înmîneazã lui Papini jurnalul personal, relatînd întîmplãri care de care mai ieºite din comun, ca ºi dialoguri imaginare cu personaje marcante ale epocii. Inclusiv cu Lenin. Deºi Papini îºi asumã rolul de simplu editor al Jurnalului, este clar cã filosoful, polemistul, rebelul ºi scriitorul de talent, sãlãºluind în acelaºi individ veºnic nemulþumit de el însuºi (vezi Un om sfîrºit, carte de cãpãtîi pentru Mircea Eliade, dupã cum, la rîndul sãu, Papini adormea cu Tratatul de Istorie a Religiilor sub pernã), ºi-au dat mîna întru aceastã genialã satirã socialã. Un fel de Gîlceava înþeleptului cu lumea a lui Dimitrie Cantemir, în variantã 1934.

Destui contemporani de-ai lui Papini afirmînd cã acesta nu s-a întîlnit niciodatã cu Vladimir Ilici, îngãduiþi-mi sã vã prezint un alt personaj. Care nu doar cã l-a cunoscut personal pe tartorul bolºevic, ci i-a ºi stat alãturi pînã în ultimele zile ale vieþii acestuia. Este vorba de Ghiþã Cristescu-Plãpumaru, omul care a înfiinþat, la noi, în 1921, sub directa îndrumare a lui Lenin, Partidul Comunist Român. Tip, desigur, nu la fel de fascinant precum Gog, nici la fel de erudit, nici avînd umorul savuros al acestuia. Avînd, în schimb, o tenacitate, o putere de convingere ºi o forþã interioarã rar întîlnite calitãþi pe care Pamfil ªeicaru le elogia în 1936, într-un articol din ziarul „Curentul”. Viaþa a vrut sã-l întîlnesc pe nea Ghiþã în cîteva rînduri, ba chiar sã mã bucur de simpatia lui nedisimulatã. Mi-a lãsat moºtenire o sumedenie de amintiri extraordinare, dar ºi o imensã mîhnire: mîhnirea de a-l fi mîhnit, fãrã voie, doar de copil prost ce eram, pînã la lacrimi... ...Cu riscul sã fiu acuzat cã l-am plagiat pe Traian Bãsescu, încep prin a face un autodenunþ: în tinereþea mea am cam fost, ºi eu, „inimã zburdalnicã”. Pãi, ce, numai Cãlin Popescu Tãriceanu?!... Iar acum mã abat niþel de la subiect: Bãsescu, tot catalogîndu-i pe unii ºi alþii (ba „inimã zburdalnicã”, ba „discotecar”, ba „pisoiaº”), a apreciat, recent cã, îl citez, „cele mai puternice douã femei din România sînt Laura Codruþa Kövesi ºi Elena Udrea!” Cu tot respectul (mint ºi eu; pãi, ce, numai el?!), îmi permit sã-l contrazic. Cea mai puternicã femeie din România e Maria Bãsescu! ªi, din respect adevãrat pentru inteligenþa cititorilor noºtri, nu mai argumentez.

Ce spuneam?... Aaa, da! Una din iubitele mele de prin anii ’70 se numea Lidia. Dupã ce relaþia se mai

învechise niþel, asta însemnînd cam o sãptãmînã, domniºoara a insistat sã mã prezinte strãbunicului ei. Între timp, aflasem ºi cine-i era strãbunicul, ºi cã era nepoata renumitei Tita Cristescu. Actriþã de mîna a doua, dar femeie de o frumuseþe rãpitoare. Cã nu întîmplãtor fusese desemnatã Miss România în 1926. ªi nu întîmplãtor era înnebunit dupã ea bogatul arhitect Ciuleisenior, tatãl actorului ºi regizorului Liviu Ciulei. Pentru care construise blocul la parterul cãruia se afla Teatrul Nottara, în prezent... bulinã roºie. Tita a murit dramatic, existînd suspiciunea cã ar fi fost otrãvitã cu cianurã, injectatã de arhitectul gelos, în tubul cu pastã de dinþi.

Ancheta ºi procesul au durat ani în ºir, de vinã fiind gãsitã, bineînþeles, moarta; cine-o pusese sã se spele pe incisivi?... Consecvent, pînã la fanatism, ideilor sale, socialistul Cristescu ºi-a îngropat fiica pe acordurile „Internaþionalei”, interpretatã de fanfara meºteºugarilor.

Cît priveºte procesul de daune moral-materiale intentat de el, a fost cîºtigat, fãrã probleme, de masonul Ciulei senior.

Cînd te duceai... Mai exact, cînd ne duceau la Muzeul PCR, azi Muzeul Þãranului Român, primul tablou de la intrare nu era al lui Ceauºescu, ci al lui Ghiþã Cristescu-Plãpumaru. A fost dorinþa lui, ca fondator, dorinþã exprimatã, în gura mare, la o întîlnire cu Ceauºescu. Altminteri nu accepta sã doneze muzeului o serie de exponate ºi documente preþioase. Iar temutul Nicolae Ceauºescu, în faþa cãruia nu crîcnea nimeni, n-a avut încotro ºi s-a înclinat în faþa Omului cu ciucuri roºii. Supranume dobîndit din pricina cãmãºilor cu motive naþionale, încheiate la gît cu ciucuri roºii, pe care le purta zi de zi. „Sufixul” Plãpumaru subliniindu-i meseria de fapt ºi de drept, în care a lucrat 60 de ani bãtuþi pe muchie.

Mitul partidului unic mã lãsa indiferent. Ba, printr-un ecou al anilor ’50, cînd ai mei tremurau la gîndul cã pot fi arestaþi oricînd, chiar mã crispa. Cum, pe alt plan, mã dezgustã acum vacarmul partidelor fãrã numãr-fãrã numãr ºi al haimanalelor nãscute din aceastã inflaþie politicã. Dar, pe atunci, ca filã de istorie, pe care o puteam citi, vorba aceea, pe manuscrisul original, de ce sã mint?, o întîlnire cu Ghiþã Cristescu-Plãpumaru mã tenta al naibii.

Omul locuia într-o vilã destul de arãtoasã, undeva în zona Teatrului Evreiesc. Deºi trecut de 80 de ani, se þinea drept ca bradul. M-a primit în celebra lui cãmaºã cu ciucuri roºii, strîngîndu-mi mîna sã mi-o rupã. M-a studiat îndelung, dar primele cuvinte nu le-am auzit de la el, ci dinspre o camerã alãturatã: Ghiþã, unde eºti? Iar fugãreºti servitoarea, s-o înghesui prin debara?! M-a lãmurit imediat, deºi nu mai era nevoie: Nevastã-mea e foarte geloasã. Sãraca, e imobilizatã la pat. Într-un salon spaþios, alþi cîþiva octogenari discutau cu un aer foarte important. Mi i-a prezentat protocolar: Tovarãºul X, de la Interne, tovarãºul Y, de la Finanþe, tovarãºul Z de la Industrie... Era GUVERNUL LUI, la o adicã... Pãi, ce, numai Iohannis sã aibã aºa ceva?!

Cred cã m-a simpatizat din prima, cum se spune, povestindu-mi fel de fel. Nu mai contenea cu numele ilustre, cu episoadele oscilînd între cutremurãtor ºi fãrã

perdea: Drama superbei Olga Bancic, ghilotinatã de Gestapo în Franþa, pãþaniile junelui Ceauºescu în puºcãrie, ifosele intelectualului Pãtrãºcanu, orgiile Anei Pauker... Partidul îl înfiinþase în urma unor îndelungate discuþii între 4 ochi cu mentorul Vladimir Ilici Lenin.

Cãruia, cum spuneam, avea sã-i fie alãturi pînã în ultimele clipe de viaþã ale acestuia. Era convins cã atentatul împotriva prietenului sãu, împuºcat în plãmîn ºi în braþ, fusese pus la cale de marele criminal Stalin! Un medic evreu îi spusese, însã, cã Lenin, ºi el evreu prin bunicul matern, nu murise în urma atentatului, ci din cauza unui sifilis mai vechi, tratat necorespunzãtor.

Recunosc, nu mã sãturam ascultîndu-l...

Pînã la intrarea ruºilor în România, fusese arestat în cîteva rînduri. Burghezo-moºierii de la Siguranþã nu mau atins nici mãcar cu un deget. Dupã ’44, a fost arestat o singurã datã, dar ca lumea! Securiºtii lui Ghiþã Dej miau spart dinþii ºi un timpan! N-am înþeles niciodatã pentru ce, cã doar fusesem cel mai devotat cauzei.

Ceauºescu îl repusese în drepturi: i-a aprobat vila, l-a onorat cu ordine ºi medalii, i-a fixat o pensie consistentã. Din care-ºi pãstra jumãtate, restul împãrþindu-l tovarãºilor sãi de luptã. Spre disperarea consoartei þintuite la pat, care, din cînd în cînd, rãcnea de zãngãneau geamurile: Ghiþã, dacã ºi azi le mai dai bani ãlora, îþi rup picioarele!

Pe la a treia mea vizitã, în semn de aleasã simpatie, zicea el, a þinut sã-mi facã un cadou. Ridicîndu-se în picioare, solemn ca la zile mari, mi-a întins o minge de ping-pong, cam murdarã, aºezatã într-o cutiuþã de lemn, ºi ea cam ponositã. Sã pãstrezi, cît trãieºti, acest dar de nepreþuit, iar apoi sã îl laºi moºtenire copiilor tãi! Mai ales dacã aceºtia vor fi ºi copiii dragei mele strãnepoate - a adãugat, învãluindu-ne pe Lidia ºi pe mine într-o privire caldã.

Nici azi nu-mi explic ce m-a fãcut sã refuz cadoul...

Faptul cã-l simþisem extrem de ataºat de acea mingiuþã?

Posibil. Mai degrabã a contat, cred, convingerea mea cã nu mã voi cãsãtori cu Lidia, cum îºi imaginase frumosul naiv din el. Cã, de n-ar fi fost naiv, n-ar fi crezut orbeºte în comunism! ªi n-ar fi mizat, nu-i aºa?, pe faptul cã mã va lega la gard cu o bucãþicã de celuloid...

Nu ºi-a ascuns nici uimirea, nici mîhnirea care-i înlãcrimase ochii. N-am crezut cã voi putea renunþa vreodatã la aceastã amintire atît de scumpã mie, ºi cu atît mai puþin cã gestul îmi va fi refuzat! Dar poate cã am greºit eu, neexplicîndu-þi mai întîi despre ce anume e vorba. ªi mi-a explicat, cu voce tremurîndã: mingea de ping-pong o primise din mîna lui Lenin. Care, la rîndul lui, o primise de la tovarãºii chinezi. Mingea nefiind „murdarã”, cum îºi imaginase prostãnacul de mine (pãi, ce, numai Geoanã?!), ci avînd inscripþionat - tuº etern, aºternut cu migala de care numai asiaticii sînt capabili textul integral al „Internaþionalei”.

De pe fundul cutiei scorojite a scos apoi, cu evlavie, un pergament îngãlbenit, pe care stãtea scris Tovarãºului meu de idealuri, Gheorghe Cristescu... ªi încã alte cîteva cuvinte, pe care nu le-am reþinut, cãci de acum mi se împãienjeniserã mie ochii. Semnat, Lenin.

SORIN SATMARI

Perle la simularea de la BAC

„Romanul Ion cuprinde 6 pãrþi adicã 6 cãrþi ºi a fost scris în 17 zile, semn cã va sfîrºi grav Ion. A fost omorat cu o furca care o þinea tatãl Anei în grajd”.

Dupã rezultatele dezastruoase ale elevilor de gimnaziu care au susþinut simularea Evaluãrii Naþionale, profesorii se aºteaptã la rezultate foarte slabe ºi la simularea Bacalaureatului.

Tezele elevilor de la proba de Limba Românã, pe care au susþinut-o luni, 7 martie a.c., sînt pline de greºeli ºi exprimãri ce pot concura cu succes la titlul de „perle”. „Adevãrul” vã propune o selecþie de astfel de „perle” culese de profesorii de limba românã care au corectat lucrãrile elevilor. Pe lîngã greºelile gramaticale, confuzii ºi exprimãri nefericite, elevii, la fel ca în anii trecuþi, au avut ºi mesaje pentru corectori. „E profundã tema poeziei, nu îþi poþi da seama de ea, poetul e cam visãtor ºi se stinge uºor-uºor în lume”. „Versurile au la bazã jertfa, fiind, cum am spus mai sus, o bijuterie, trebuie sã cadã în noapte ºi sã se stingã în roua rozelor”. „Eu nu utilizez Internetul pentru cãrþi, eu vorbesc cu prietenii pe facebook, stau la chat cu ei, îmi caut prieteni noi, mai dau cîte un like din cînd în cînd cînd vad cã cîte un scriitor care posteazã ceva pe perete, dacã e ºmecher dau ºi share”. „Cartea nu este promovatã pe Internet, aºtia în fiecare an greºesc subiectele”. „ªtefan Gheorghidiu era frustrat, nu se poate sã iubeºti o tîrfã, aia vroia bani mai ales cã a dat de ãla la Odobeºti. Ce prost stã dupã fundul femeii?”. „În opinia mea romanul ,,Moromeþii’’ are la bazã tema iubirii dintre ªtefan ºi Ela”.

„Legile sînt date de proºtii ãºtia de la conducere” „Stefan era student la Religie ºi Ela la conservator, el voia sã studieze ºi medicina, dar l-a luat rãzboiul ºi a trebuit sã o lase în grija lui domnul x”. „Dimensiunea temporalã se referã la locul desfãºurãrii acþiunii în aceastã poezie. O primã trãsãturã a genului liric o reprezintã momentele subiectului, expoziþiunea prezintã un apus de soare”. „Legile sînt date de proºtii ãºtia de la conducere. E bunã dacã e promulgatã de cine trebuie, dacã nu sã ne lase dracu cu politica lor”.

„Oricum nota nu se trece în catalog, vã pupã fratele vostru” „Roman psihologic, parcã e Ion, am învãþat genul liric, sau drama Ion”. „Rebreanu are surse gîrlã de aceia a scris în 25 de ani, nu a ºtiut ce sã aleagã”. „Florica era o fatã cam bunã pentru Ion, dar ãsta era înfometat dupã pãmînt, o scenã reprezentativã o constituie atunci cînd se culcã pe pãmînt ºi se trezeºte sã –l sãrute”. „Pe Florica o ardea în coceni, iar pe Ana pe dupã sobã, bun bãiat, destept, Ion se aseamãnã cu bãieþii care ºtie ce vor de la o femeie, nu iubire”. „Sensul conotativ pentru cuvîntul frunte este metafora”.

Simona Voicu adev.ro

EPIGRAME Doamnele din politicã În lumea asta „rafinatã” Au remarcat ºi cei miopi Cã orice doamnã platinatã, Frumoasã e…de dã în gropi.

Preºedintele marinar Marinarul nu mai scapã De cusur – ºi eu socot cã Ba fusese…om la apã, Ba ajuns-a…om la votcã.

Etnia germanã din România Cu Iohannis, azi în þarã, Vãd c-a mai rãmas, ca neam, O etnie milenarã: El…ºi Helmut Ducadam!

„Ars”…poetica Cu al creaþiei sindrom, În România nu e om Sã nu fi scris o poezie (ªi mai ales în puºcãrie) NAE BUNDURI

Pagini uitate

Povestiri cu haiduci (1) (urmare din pag. 1) Fibra acestei mentalitãþi poate fi descoperitã ºi în multe din cãrþile lui Panait Istrati. Ea a modelat nu numai sufletul unei generaþii, ci ºi o literaturã. Chiar dacã unele din povestirile comerciale cu haiduci ale Secolului XIX nu mai meritã astãzi atenþie, tema rãmîne încã grandioasã. Este una din formele de manifestare social-politicã specifice Poporului Român, neanalizatã încã, astfel, nicãieri. Fenomenul a avut asemenea proporþii ºi i-a preocupat pe contemporani în aºa mãsurã, încît a intrat rapid în literatura paºoptiºtilor ºi, ceea ce este foarte interesant, în însemnãrile de cãlãtorie ale strãinilor trecãtori pe la noi. Mai ales haiducia de dinainte de Tudor Vladimirescu ºi de dupã el a cunoscut o mare dezvoltare ºi o popularitate care a forþat uºa literaturii. A ne întoarce la aceste figuri legendare ale istoriei româneºti, prezentate în pagini de un pitoresc fermecãtor, poate fi o atitudine binevenitã, într-un moment în care spectatorul român se delecteazã excesiv cu figuri asemãnãtoare, propuse lui de alte culturi, literaturi ºi cinematografii. *** ÎN VREMEA LUI BUJOR. Cu toatã prezenþa oºtirilor ruseºti, nesiguranþa drumurilor era foarte mare. S-a întîmplat nu numai o datã ca ofiþeri ruºi sã fie prãdaþi de tîlhari pe drumurile mari, chiar în vecinãtatea oraºelor. Erau multe cete cunoscute de tîlhari atît între munþi ºi Prut, cît ºi între Prut ºi Nistru. Cea mai vestitã din toate era aceea a ardeleanului ªtefan Bujor, de loc din Þinutul Sibiului, dar stabilit de ani îndelungaþi în Iaºi, în Tãtãraº, ºi cãsãtorit cu o ieºeancã. Fusese pedepsit, pentru tîlhãrie, cu ocna; dar în 1805, în urma jalbelor repetate, înaintate de soþie, îl graþiase Alexandru Moruzi.

Domnul îl pusese chiar în slujba temniþei, unde a slujit mai întîi dãrãbãnia ºi, apoi, iamãcia temniþei la doi hatmani. Supãrîndu-se pentru cã se vãzuse silit sã dea bir cu þãranii, se lepãdã de slujbã. Era însã adesea întrebuinþat de slujbaºii temniþei pentru îndeplinirea, cu platã, a unor servicii pentru armãºie. Cu acest prilej avea sã pãtimeascã. În urma arbitrarului vel-armaºului Iordache Balº, se vãzu silit sã-ºi pãrãseascã ºi casa, ºi nevasta - ºi sã se apuce de tîlhãrii la drumul mare. ªtim cã, la începutul lui decembrie 1808, a cãutat adãpost la un boier de neam, comisul Gheorghe Caravia, fiul serdãresei Anastasia Caravia, nãscutã Arbore, stãpîna moºiei Sîrbii, din Þinutul Neamþului.

Acest boier fusese cãsãtorit cu frumoasa Zoe Hînsaru, dar aceasta se despãrþise de el, neputîndu-se împãca deloc cu firea lui barbarã ºi grobianã. Zice lumea cã acel Caravia era în legãturi cu tîlharii. Se zicea chiar cã lua parte la prãdãciunile lor ºi cã nici maicã-sa, serdãreasa Anastasia, nu era strãinã de acele fapte urîte.

Caravia primi foarte bucuros sã-l adãposteascã pe Bujor ºi-l dãdu în gazdã la un þãran din sat, la care mai era gãzduit, de o bucatã de vreme, ºi un alt tîlhar, numit Gheorghe Ardeleanu. În cursul acelei ierni, Bujor, Gheorghe ºi Caravia au sãvîrºit mai multe prãdãciuni, furînd mai cu seamã cai, pe care Gheorghe ºi Bujor îi vindeau apoi în Cordun (aºa se numea atunci, la noi, Bucovina). Cei doi se împrietenirã într-atîta încît îºi jurarã frãþie de cruce: adicã fiecare din ei îºi slobozi sînge din braþ, într-un pahar plin cu vin; apoi, încruciºînd braþele, se sãrutarã pe gurã ºi bãurã vinul amestecat cu sîngele lor, jurîndu-ºi credinþã ºi ajutor la nevoie.

Cînd amîndoi fraþii de cruce ºi-au propus sã plece împreunã dupã noi hoþii, Caravia a încercat

sã-i ademeneascã sã mai rãmînã pînã va trece, de la Roman spre Fãlticeni, un negustor bogat, avînd asupra sa mai multe mii de galbeni, spre ai aþinea calea, a-l ucide ºi a împãrþi între ei banii pe care i-ar gãsi asupra lui.

Dar Bujor ºi Gheorghe, care nu erau bucuroºi sã omoare, nu au vrut sã aºtepte, motiv pentru care Caravia s-a supãrat pe ei, ºi atunci cei trei se despãrþirã în termeni reci. Totuºi, dintr-o pricinã sau alta, Gheorghe a revenit la Caravia prin pos-

tul mare ºi, de astã datã, a fost primit chiar în curtea acestuia, unde i s-a pus la dispoziþie o odaie de lîngã grajd. Apoi, la scurt timp, Gheorghe, care era un bãrbat deosebit de chipeº, ºi-a adus cu dînsul, într-o searã, o femeie de o frumuseþe strãlucitoare, îmbracatã în portul þãrãncilor din Vrancea, pe care o pãzea cu cea mai mare grijã. Deoarece plecase de acasã cam în acelaºi timp cu sosirea musafirului sãu, Caravia nu a avut prilejul sã o vadã pe Catrina - aºa se numea frumoasa femeie - decît dupã întoarcerea sa, tocmai în ajunul Paºtelui.

Caravia a fost izbit chiar din acea clipã de frumuseþea Catrinei; a încercat în toate chipurile sã se întîlneascã cu ea ºi sã-i vorbeascã între patru ochi. Dar Catrina îl iubea pe frumosul tîlhar la nebunie, ºi nici nu voia sã se uite la Caravia, care nu era nici frumos ºi nici nu avea vreun fel de vinoncoace.

Gheorghe pricepu îndatã cum stãteau treburile, ºi anume cã gazda sa, Caravia, nu mai putea de pofta Catrinei. Ar fi pãrãsit prea bucuros Sîrbii, dar se temea s-o facã tocmai atunci, deoarece aflase cã mai mulþi dintre aceia pe care îi prãdase în cursul iernii îl cãutau pretutindeni. Avea nãdejde cã Bujor îl va scãpa ºi aºtepta din zi în zi sã vinã fratele lui de cruce ºi sã-l îndrepte la vreun adãpost sigur pentru Catrina. Dar Bujor nu mai venea, fiindcã hoþea atunci peste Prut. Relaþiile lui Gheorghe cu Caravia se stricau din ce în ce mai mult. Gazda lui nu-l dãdea afarã, cãci

ºtia cã ar fi luat-o cu dînsul pe Catrina, ceea ce Caravia nu vroia cu nici un preþ. Însã Gheorghe, ºtiindu-l pe comis ca fiind om fãrã nici un Dumnezeu, crud, desfrînat ºi viclean, cu toatã îndrãzneala lui fireascã, începu sã se teamã cã acesta îl va ucide miºeleºte. Timp de vreo douã sãptãmîni dupã Paºte, rãsuflã ceva mai liniºtit, întrucît Caravia dispãruse. Dar, cu douã zile înainte de Sfîntul Constantin, acesta se întoarse.

Caravia era vesel ºi îi spuse lui Gheorghe cã Bujor îi trimite rãspuns sã se înfãþiºeze, numaidecît, la noapte, într-o o anumitã crîºmã din Paºcani, cãci vine, pe ascuns, sã se întîlneascã amîndoi acolo. Gheorghe a vrut sã plece cu o cãruþã, pentru a o lua cu el ºi pe Catrina, temîndu-se sã o lase singurã la Sîrbi, chiar ºi pentru o noapte. Dar Caravia a fãcut în aºa fel încît în tot satul nu se gãsi nici o cãruþã. Atunci, Gheorghe, care þinea sã se întîlneascã neapãrat cu Bujor, a închis-o pe Catrina cu cheia în odaia lui, i-a dat hrana necesarã pe douã zile, precum ºi douã perechi de pistoale încãrcate, pentru ca, în caz de primejdie, sã se poatã apãra împotriva lui Caravia. Apoi plecã la Paºcani. Acolo a stat toatã noaptea degeaba, fãrã sã dea de Bujor sau de vreun trimis al acestuia. Se întoarse plin de mînie ºi, gãsindu-l pe Caravia în curte, nu ºi-a putut stãpîni ciuda. L-a acuzat cã nu este în stare sã fie nici mãcar hoþ cinstit. Însã, dupã ce a vorbit cu Catrina, supãrarea lui se fãcu ºi mai mare.

Femeia i-a povestit lui Gheorghe cã, la nici un ceas dupã plecarea lui, Caravia a apãrut la fereastra odãii ei ºi i-a spus, pe ºleau, sã-ºi pãrãseascã iubitul ºi sã trãiascã cu dînsul, fãgãduindu-i cã ,,va purta-o ca pe o domniþã”. ªi, pentru a o ademeni mai tare, i-a arãtat un frumos ºirag de mãrgãritare, promiþînd cã i-l va da îndatã, dacã primeºte sã pãrãseascã odaia în care ºedea cu Gheorghe ºi vine sã se mute într-o odaie de tainã, pe care el o avea în curtea cea mare. A mai încercat s-o convingã sã nu se teamã, zicîndui cã, în curînd, o va mîntui de Gheorghe. Dar, dupã ce femeia nici nu a vrut sã audã de îndemnul lui Caravia de a-ºi pãrãsi iubitul ºi arãtîndu-i hotãrît cã nu are nevoie de nici un dar de la el, acesta a devenit furios ºi le-a poruncit þiganilor sã spargã uºa. Atunci, iubita tîlharului, punînd mîna pe una din perechile de pistoale ºi aºezînduse la fereastra de la care se vedea bine tot ceea ce se petrecea afarã, a strigat, cu glas hotãrît, cã îl va împuºca pe cel dintîi care se atinge de uºã. Ochii ei cei negri scînteiau atît de tare, ºi mîna îi pãrea atît de sigurã, încît turma þiganilor se îndãpãrtã iute de uºã. Caravia, care nu era decît un miºel, sa ferit sã meargã singur sã fãrîme uºa cu toporul ºi a decis sã o lase deocamdatã în pace, urmînd sã-ºi alcãtuiascã alt plan pentru a pune stãpînire pe frumoasa femeie ºi pentru a scãpa de ibovnicul ei.

Dupã întoarcerea lui Gheorghe de la Paºcani, cu toatã batjocura la care îl supusese acesta în mijlocul ogrãzii, dupã cîteva ceasuri, Caravia a încercat sã-l îmbuneze, ba cu mîncare aleasã, ba cu vin bun pe care i-l trimise în odaie, ba cu tutun deosebit. A doua zi dimineaþã, Gheorghe plecã de

acasã calare, iar comisul, prin niºte þigani ai lui, aflã cã tîlharul tocmise cu preþ mare un om din sat, care s-a angajat sã-l caute pe Bujor, pentru ai da de ºtire cã fratele sãu de cruce are neapãratã ºi grabnicã nevoie de dînsul. Caravia se îngrozi, cãci îi era clar un lucru: chiar dacã Bujor nu-l va pedepsi pentru purtarea lui faþã de Gheorghe, în orice caz, o va pierde cu desãvîrºire pe Catrina.

Spre a preveni plecarea femeii, ºi-a alcãtuit repede un plan.

Le-a trimis lui Gheorghe ºi ibovnicei lui, ºi în acea zi, mîncare bogatã ºi gustoasã, precum ºi un vin vechi ºi bun, în care a pus sã se mai aduge spirt. Apoi, în cursul zilei, a tot împrospãtat provizia de bãuturã a amanþilor, avînd grijã, totodatã, sã împartã vin, din belºug, tuturor slugilor. Astfel, spre searã, cînd Gheorghe a plecat cu calul sãu, era ameþit de bãuturã. Caravia ºi-a trimis cîteva slugi cãlare, ca sã-l însoþeascã pe acesta, sã-l þinã de vorbã ºi sã-i tot dea de bãut din niºte ploºti mari, pe care avusese grijã sã le umple cu vin tare.

Seara, cînd s-a întors spre casã, Gheorghe abia se mai þinea pe cal, de beat ce era. Potrivit poruncii pe care le-o dãduse stãpînul lor, slugile nu l-au lãsat sã meargã la poarta curþii, ci l-au dus dea lungul gardului ce împrejmuia grãdina, acolo unde îi aºtepta Caravia. Þiganii îi luaserã lui Gheorghe ºi pistoalele, ºi cuþitul din brîu, fãrã ca el, cu desãvîrºire beat, sã fi încercat mãcar sã se opunã. Îndatã ce au ajuns la locul unde se afla Caravia cu mai mulþi þigani, acesta le porunci sã-l dea pe Gheorghe jos de pe cal ºi sã-i scoatã cele douã brîe pe care le purta ºi care erau grele de bani. Astfel, Caravia a pus mîna ºi pe armele hoþului, ºi pe banii lui. Apoi, le-a poruncit scurt slugilor sã-l strîngã pe Gheorghe de gît cu cãpãstrul calului pînã ce va muri. Oamenii au stat o clipã la îndoialã; furios, Caravia rãcni cãtre ei o sudalmã grozavã; þiganul Ion Cojocarul se grãbi sã arunce împrejurul gîtului lui Gheorghe cãpãstrul calului, pe care apoi îl strînse cu putere; în acelaºi timp, ceilalþi îl loveau pe tîlhar peste cap cu ciomegile ºi cu mînerele pistoalelor, iar însuºi Caravia îl împungea cu cuþitul în pîntece. Au strîns cãpãstrul cu putere ºi au continuat sã loveascã pînã cînd au vãzut cã Gheorghe este mort. Caravia i-a poruncit atunci unui þigan numit Iacob Vacariul sã-l spintece ,,pentru ca sã fie mai repede hoit mîncat de corbi”, apoi i-a pus pe ceilalþi asasini sã arunce leºul hoþului în stuful bãlþii de lîngã curte.

Imediat ce a ajuns în curte, Caravia le-a cerut slugilor sã deschidã fãrã zgomot uºa odãii lui Gheorghe, care rãmãsese descuiatã. A pãºit înãuntru ºi, gãsind-o pe Catrina dormind, l-a pus pe un þigan sã o ia în braþe ºi s-o ducã, în ciuda opunerii ei, cãci aceasta se trezise îndatã ce simþise cã pune cineva mîna pe dînsa, în încãperea de tainã de lîngã odaia lui. Chiar în acea noapte, miºelul a siluit-o, cu ajutorul a douã slujnice.

A doua zi, Catrina era nebunã.

Dupã douã zile, Caravia, vãzînd cã, împrejurul locului unde fusese aruncat leºul lui Gheorghe, corbii se-adunã în numãr mare, a chemat douã dintre slugile care luaserã parte la omor ºi le-a poruncit sã ia trupul hoþului ºi sã-l îngroape, în puterea nopþii, deasupra unui mormînt proaspãt. Porunca lui Caravia a fost dusã la îndeplinire fãrã nici o întîrziere.

Trecurã vreo douãsprezece zile; Catrina era tot nebunã, ºi tot închisã în odaia de tainã de la curte. Caravia ar mai fi vrut sã-ºi astîmpere poftele asupra ei, chiar aºa, nebunã cum era, dar cînd se apropia de ea, femeia þipa atît de cumplit, muºca atît de puternic cu dinþii ºi zgîria atît de tare cu unghiile, încît era bucuros sã rãmînã departe de ea. Altfel, nu era nimic nou nici la curte, nici în sat: de Gheorghe nu vorbea nimeni, de parcã nici nu trãise. Într-o sîmbãtã dupã-amiazã, dupã ce trecuse cam jumãtate din postul SînPetrului, serdãreasa a plecat, împreunã

cu fiul ei, tocmai la Fãlticeni. Un pietrar care lucra la curte pentru socoteala serdãresei, ducîndu-se în livadã ca sã culeagã niºte cireºe, a vãzut douã þigãnci suite pe gard ºi a auzit-o pe una din ele strigînd cã, în þintirimul bisericii, niºte cîini mãnîncã un om mort. Pietrarul, urcîndu-se ºi el pe gard ºi vãzînd vreo cinci cîini înghesuindu-se în jurul unui mort îngropat numai cam de o

ºchioapã în pãmînt, deasupra mormîntului unui moºneag care rãposase cu doar trei sãptãmîni înainte, a strigat cãtre preotul care se afla în ograda de alãturi, spunîndu-i grozãvenia. S-a strîns îndatã împrejurul mormîntului o mulþime de oameni. Au scos þãrîna ºi s-au încredinþat cã trupul uncheºului era tot în sicriu. Apoi au luat mortul celãlalt, pe care nu l-au recunoscut, fiindcã nu rãmãsese mai nimic din el din cap pînã la brîu, ºi l-au pus deasupra sicriului, îngropîndu-l bine în mormîntul moºneagului. A doua zi, întorcîndu-se din Fãlticeni, serdãreasa ºi Caravia s-au scîrbit rãu cînd au aflat acea veste. Au chemat preotul ºi au fãcut sfeºtanie în casã. Dar Caravia a început sã-ºi facã griji, înþelegînd cã lumea avea sã vorbeascã despre o asemenea întîmplare.

Atunci i-a pus pe oamenii lui de încredere, ºi care fuseserã pãrtaºi la îngrozitoarea faptã, sã cerceteze prin sat, mai ales pe la crîºmã, ca sã afle ce zic oamenii despre acel mort strãin. În sîmbãta de dinainte de Sîn-Petru, a venit în sat Bujor, împreunã cu alþi ºase tovarãºi, ºi a tras drept la crîºma boiereascã. Îndatã ce a ajuns acolo, pe de o parte, a început sã-i strîngã pe toþi oamenii, localnici sau strãini, care treceau pe dinaintea crîºmei, fie cãlãri, fie pe jos, fie cu carul cu boi - iar pe de altã parte, i-a trimis scrisoare lui Caravia, la curte, spunîndu-i sã vinã numaidecît la crîºmã. Caravia a rãspuns cã va veni mai tîrz-

iu, fiindcã acum are o treabã de la care nu poate lipsi. Dar, deºi în cursul aceleiaºi zile, Bujor i-a trimis vorbã, în mai multe rînduri, sã vinã, Caravia nu a apãrut.

Crîºma era acum ticsitã de oamenii pe care îi adunaserã tovarãºii lui Bujor: erau pline amîndouã încãperile, prispa, pînã ºi pivniþa. De la curte le fuseserã trimise lui Bujor ºi tovarãºilor lui trei pîni albe boiereºti ºi o ºtiucã mare, cu care sã se ospãteze.

Iatã acum, textual, cum mi-au istorisit faptele ce au urmat niºte bãtrîni care au vorbit cu oameni ce fuseserã de faþã: „Dupã ce a trecut soarele de amiazã, am început noi toþi, cîþi eram la acea poprealã, într-un glas a striga ºi a face rugãminte acelor oameni înarmaþi sã ne dea drumul, sã nu pierim de foame atît noi, cît ºi vitele noastre. Ei ne-au dat rãspuns sã mai îngãduim puþintel, cã dacã ne este a mînca, nici ei n-au mîncat pînã la vremea aceea. Iar unul dintre ei a poruncit sã li se aducã din mîncarea ce le-a fost trimisã lor de la curte. Li s-au adus douã pîni, pe care le-au pus pe masã. Unul a scos sabia ºi a început a hãcui cîte o bucãþicã, împãrþind din pîine la norod, la cîþi a ajuns. Au cerut oamenilor sã mai îngãduie puþin, fiindcã urmeazã sã vinã ºi fiul serdãresei sã se întîlneascã cu ei, dupã care vor fi lãsaþi sã plece.

Mai zãbovind ei cam un ceas, fiul serdãresei tot na apãrut. Vãzînd cã nu mai vine, toþi acei ºapte oameni înarmaþi s-au ridicat în picioare ºi au început sã strige ºi sã întrebe: care este Ioniþã Cojocarul ºi care Vasile Vetezeul? Sã iasã afarã din mulþime. ªi cînd primul a ieºit, unul mai bãtrîn dintre cei ºapte le-a spus celorlaþi sã-l ia de piept pe þigan ºi sã-i dea cinci bice. A spus apoi, cu glasul ridicat, cã acela ºi cu alþi þigani au fost împreunã cu stãpînul lor, fiul serdãresei, ºi cã ei lau omorît pe fratele lor, Gheorghe. La unul din aceºti þigani au gãsit ºi un chimir lat, din piele, care fusese al lui Gheorghe, adicã al mortului”. ,,Cel ce fusese biciuit a dat lãmuriri despre felul cum l-au ucis ºi locul unde au comis fapta, adãugînd cã asupra lui Gheorghe s-au gãsit douã chimire, unul cu bani de argint ºi celalalt cu galbeni, bani pe care i-a luat Caravia". „Apoi, trei dintre acei ºapte oameni au început sã strige, plîngînd: Auziþi, norod, cum l-au ucis pe fratele nostru. Care este Ioan ªchiopu? Sã iasã afarã dintre ceilalþi. Cînd acesta a ieºit în faþã, au recunoscut asupra lui o parte din hainele lui Gheorghe. Þiganul n-a tãgãduit ºi a adãugat cã era de faþã cînd, dupã omor, stãpînul lui a pus banii scoºi din chimirele celui ucis, în sipet“. „Toþi cei ºapte au început iar sã strige cãtre tot norodul care era acolo: Auziþi, norod, cum s-a petrecut uciderea fratelui nostru, ºi sã fiþi martori cînd vom cere la vreo judecatã. Sã ºtiþi cã ºi Caravia, ºi maicã-sa, din mîna noastrã nu vor scãpa. Noi i-am þinut pe dînºii de drepþi tovarãºi, iar ceea ce am agonisit, cu dînsul am împãrþit.

Dar lui nu i-au fost îndestul banii luaþi de la noi, precum ºi de la fratele nostru, pe care l-a ºi omorît. ªi dacã l-au omorît, de ce nu au pus sã-l îngroape? “. „Pe Iacob Vacariul, scoþîndu-l afarã dintre norod, l-au întrebat: cum de nu ia fost pãcat sã-l spintece pe om ºi sã-l lase sã-l mãnînce cînii? Apoi, l-au bãtut pînã ce ºi-a pierdut cunoºtinþa“. „L-au mai scos pe Vasile Turc, punîndu-i întrebarea dacã el este acela care a îngropat osemintele lui Gheorghe. El a rãspuns cã nu a fãcut decît ceea ce i-a poruncit fiul serdãresei. Atunci, unul dintre cei ºapte a zis: Ai auzit, norodule, care sînt faptele feciorului serdãresei? De aceea v-am poprit, ca sã auziþi cu toþii ºi sã puteþi fi martori!“. „Apoi, unul dintre ei luînd o hîrtie ºi cãlimãri, a început sã ne scrie pe toþi cei care ne-am aflat la acea poprealã”. (va urma)

Pag. a 14-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Administraþia Prezidenþialã a mai comis o greºealã Citesc în aceste zile cartea „Cumpãna apelor – Întrezãriri“, apãrutã, cu puþine sãptãmîni în urmã, la editura Vremea, din Bucureºti. E vorba despre o culegere din articolele scrise, o parte din ele chiar tipãrite, la vremea potrivitã, în presa de limba românã din þarã ºi din strãinãtate. Articolele îi aparþin lui Nicolae Stroescu-Stîniºoarã ºi au fost aºternute pe hîrtie dupã luna iunie 1994, atunci cînd semnatarul lor a pãrãsit postul de director al Departamentului Românesc al postului de radio Europa Liberã. Întrunul dintre aceste texte, intitulat Dupã 20 de ani, datat 6 decembrie 2009, Nicolae Stroescu-Stîniºoarã citeazã un fragment din editorialul redactat ºi rostit de el însuºi, pe unde scurte, la data de 1 ianuarie 1990.

Atunci cînd nu mai era aproape nici un dubiu cã regimul Ceauºescu a fost definitiv înlãturat de la putere, atunci cînd începuse deja sã devinã limpede cã PCR se autodizolvase odatã cu fuga de pe acoperiºul C.C. al fostului sãu secretar general. Dar ºi atunci cînd cei mai lucizi dintre noi începuserã sã îºi punã întrebãri legate de ceea ce se întîmplase din 22 decembrie 1989 de la ora prînzului încolo, de graba cu care fusese condamnat ºi împuºcat cuplul dictatorial, de dorinþa realã de schimbare a celor ce preluaserã puterea în Stat. În editorialul sãu de început de an ºi de dorit început de lume ºi de istorie noi, directorul de atunci al Departamentului Românesc al Europei Libere era cum nu se poate mai optimist. Nicolae Stroescu-Stîniºoarã scria ºi spunea: „În locul formulei uzuale anul care a trecut, noi, românii, avem dreptul cîºtigat cu sacrificii ºi sînge de a spune, de data asta, tirania care a trecut, falsificarea fiinþei ºi voinþei noastre care a trecut, nedreptatea strigãtoare la cer care a trecut. Iar pragul Anului Nou e acum trecere istoricã”. Trecerea istoricã despre care vorbea Nicolae Stroescu, la 1 ianuarie 1990, avea sã se dovedeascã, la puþine zile dupã aceea, mai puþin clarã ºi mai puþin definitivã decît neam fi dorit cu toþii. Dezamãgirile, îndoielile, revoltele, disperãrile s-au acumulat mai apoi una cîte una. Au culminat cu mineriadele, cu cea mai sîngeroasã dintre ele, Marea Mineriadã din 13-15 iunie 1990, dar ºi cu cea din septembrie 1991, cu teribilul Martie negru de la Tîrgu Mureº, cu indiferenþa jignitoare a noii puteri, în frunte cu Ion Iliescu ºi Petre Roman, faþã de doleanþele manifestanþilor din Piaþa Universitãþii, cu alte ºi alte momente ce au dezvãluit natura comunistoid-retrogradã a vîrfurilor conducerii de la Bucureºti.

Mafia romena (12) Bruneþei cu ochii oblici Cea mai mare comunitate de strãini din România este, fãrã îndoialã, cea a chinezilor. Numãrul real al reprezentanþilor celui mai numeros popor din lume care s-au stabilit pe plaiurile mioritice este greu de apreciat. Totuºi, autoritãþile aproximeazã cã numai în Capitalã trãiesc cîteva zeci de mii de chinezi, dintre care doar puþini au reuºit sã intre în posesia mult doritei cetãþenii române. ªi poate cã la fel de puþini asiatici sînt în legalitate în ceea ce priveºte vizele de rezidenþã, acestea fiind de multe ori false sau expirate.

Dar, cum visul multor chinezi ajunºi în România nu este sã rãmînã aici, ci sã ajungã cumva în alte þãri ale Uniunii Europene, aceºtia plãtesc sume exorbitante pentru a-ºi procura documente româneºti false.

Astfel cã, dupã ce de-a lungul anilor se obiºnuiserã cã membrii Mafiei romena sînt ceva mai bruneþi, poliþiºtii au descoperit cã unii dintre ei au ochii... oblici.

Chiar dacã la graniþele României, cel puþin în ultimul timp, mãsurile de control au devenit mai aspre, numãrul celor care îºi forþeazã norocul încercînd sã iasã din þarã cu acte false rãmîne destul de mare. Totul spre bucuria ºi bunãstarea financiarã a experþilor în falsificarea actelor. Babanu’, unul dintre aceºti artiºti care se laudã cu impresionantul sãu palmares (la o sutã de paºapoarte fãcute de el, cel mult patru-cinci sînt descoperite ca false la fron-

atunci cînd a luat parte la aniversarea firmei înfiinþatã de respectivul domn? Sã nu fi realizat, oare, responsabilii cu protocolul ai Serviciului Român de Informaþii ce mare e ofensa adusã românilor în momentul în care, la festivitatea de lansare a unei monografii ce marca împlinirea a 25 de ani de la înfiinþarea instituþiei, a luat parte ºi a fost onorat ca o mare personalitate a vieþii publice generalul Iulian Vlad, fostul ºef al Securitãþii ceauºiste? Sau se vrea ca aceºti responsabili, consilierii dlui Iohannis ºi chiar dl Klaus Iohannis însuºi, sã mai punã, în cel mai sfidãtor chip cu putinþã, o piatrã la întãrirea ideii cã Revoluþia a învins în România doar fiindcã aºa au vrut Securitatea, ºefii acesteia, securiºtii de rînd ºi informatorii lor? Acordarea titlului de „luptãtor cu rol determinant în Revoluþie” dlui Valentin Hossu-Longin e încã o greºealã de neiertat a Administraþiei Prezidenþiale. Sã fie, însã, vorba doar despre o greºealã?

MIRCEA MORARIU

Nicolae Stroescu va da expresie dezamãgirilor sale în editorialele sãptãmînale ulterioare, o parte dintre ele antologate în cartea Pe urmele Revoluþiei, apãrutã, în 1992, la Editura Albatros, dar ºi în volumul de mai mari dimensiuni La rãscruce, apãrut, în 1996, la Editura Jurnalul literar. Multe dezamãgiri le-au rezervat românilor cei 26 de ani ºi mai bine care au trecut de la Revoluþia din Decembrie 1989. Dar nici una dintre ele nu cred cã a fost mai mare decît aceea de a nu ne fi dat sã ºtim, nici pînã azi, adevãrul despre ceea ce s-a întîmplat cu adevãrat în România, nici între 16 ºi 22 decembrie 1989, dar nici între 22 decembrie 1989 ºi, sã zicem, 6 ianuarie 1990. Aflarea adevãrului s-a tergiversat pînã cînd Dosarul Revoluþiei s-a închis, fãcîndu-i-se astfel, voit sau nu, pe plac stalinistului pentru eternitate Ion Iliescu.

La preluarea mandatului de preºedinte, atît dl.

Constantinescu, cît ºi dl. Klaus Iohannis au promis cã adevãrul va fi, în fine, aflat, în vreme ce fostul preºedinte Traian Bãsescu a condamnat comunismul în 2006, de la tribuna Parlamentului României. Cu toate acestea, adevãrul a rãmas pe mai departe o mare enigmã. Iar zilele trecute, memoria celor care ºi-au pierdut viaþa în Revoluþie ºi suferinþele familiilor acestora au fost insultate în chip impardonabil de fostul preºedinte Iliescu. Dl. Klaus Iohannis, preºedintele în funcþie, nu se lasã nici el mai prejos ºi, iatã, semneazã, chiar în aceste zile, un decret prin care li se recunosc unor personaje dubioase precum Eugen Nicolicea, Bogdan Niculescu-Duvãz, Radu Berceanu sau Valentin HossuLongin calitatea de „luptãtor cu rol determinant în Revoluþie”.

Domnii Nicolicea, Berceanu ºi Duvãz, ºi alþii asemenea lor, sînt politicieni de rang ºi cu merite minore. Mai curînd oameni de talk-show-uri ºi de carton ºi profitori de partid, decît autentici oameni politici. În vreme ce scriitorul fãrã operã ºi monarhistul de faþadã Valentin Hossu-Longin a fost turnãtor cu acte în regulã, ciripitor cu simbrie al fostei Securitãþi. Sã fie, oare, vorba despre o nouã manifestare a ceea ce Hegel numea, în urmã cu secole, „vicleniile Istoriei”? Ori sã nu fi cunoscut consilierii de slabã calitate, prea adesea doveditã ca atare, ai dlui Iohannis ºi funcþionarii guvernamentali responsabili cu problemele revoluþionarilor aceastã îndeletnicire plãtitã a dlui HossuLongin? Sau, ºi mai grav, sã nu fi cunoscut preºedintele însuºi calitatea de fost ofiþer de Securitate a dlui Gheorghe Muºat, principal asociat al unei mari firme de avocaturã al cãrei client a fost ºi, probabil, mai este dl. Iohannis, ºi astfel sã se explice gafa mare cît casa comisã de primul om din Stat acum aproape un an,

Localizarea, filarea, interceptarea ºi prinderea urmãriþilor internaþional care se ascund în România, fãcute pînã acum cu sprijinul SRI, ar putea fi îngreunate în urma deciziei Curþii Constituþionale. Aceste atribuþii ar putea fi preluate de Direcþia Operaþiuni Speciale, care, însã, se va ocupa ºi de supravegherea tehnicã în dosarele penale, potrivit unor surse judiciare citate de news.ro. Astfel, jumãtate din mandatele europene de arestare sau din cererile de extrãdare cu spaþiu non-UE, precum Statele Unite ale Americii, China, þãrile arabe, respectiv de ordinul zecilor, au fost puse în executare, pînã la decizia Curþii Constituþionale, de cãtre Serviciul Român de Informaþii ºi Departamentul de Informaþii ºi Protecþie Internã. „În lumina deciziei CCR, sprijinul tehnic va fi transferat cãtre Direcþia Operaþiuni Speciale din IGPR, care urmeazã sã se ocupe de tot ceea înseamnã mandate de supraveghere tehnicã, precum interceptãri, înregistrãri în mediu ambiental, filaje sau localizare, ce vor fi absolut necesare în aducerea la îndeplinire a acestor solicitãri de extrãdare“, au precizat sursele citate. Acþiunile pentru prinderea fugarilor care se ascund în România ar putea fi însã întîrziate dacã dacã serviciul angrenat în operaþiune nu deþine echipamentele necesare ºi personal suficient efectuãrii unor astfel de operaþiuni. „În cazul persoanelor de naþionalitate românã ºi strãinã condamnate definitiv de instanþe româneºti, aceleaºi mãsuri tehnice speciale sînt aplicabile în vederea localizãrii ºi prinderii lor pentru aducerea la îndeplinire a mandatelor de executare emise de instanþe”, mai spun sursele citate.

tierã), a gãsit o nouã modalitate de a-ºi extinde „afacerile”, asta chiar dupã momentul care a constituit o adevãratã loviturã pentru falsificatorii de documente: renunþarea la vize pentru statele europene: „Merge bine ºi în ziua de azi; cã dupã atîþia ani de «meserie», cred cã am ajuns printre cei mai experimentaþi falsificatori de la noi din þarã.

Sînt mii de bãieþi care au plecat datoritã mie peste graniþã. Dacã îmi luam doar unu’ la sutã din ce bani au scos ei prin strãinãtate acum eram ca Abramovici. Am fãcut acte pentru ºmecheri adevãraþi, despre care se scrie cã fac parte din Mafia romena. útia mai mici dãdeau o mie de dolari ºi îi rezolvau combinatorii de pe la ambasade. Totul este însã sã nu te lãcomeºti la bani ºi sã începi sã faci din ce în ce mai multe, ca pe bandã rulantã, pentru cã atunci nu mai scoþi lucruri de calitate. Cunosc tipi care fãceau pe calculator minunãþii de acte, dar au început sã preia toate comenzile ºi pînã la urmã au ajuns prost, în puºcãrii. Aºa se întîmplã atunci cînd îþi pierzi capul.

Eu, unul, n-am avut pînã acum cine ºtie ce probleme, dar asta ºi pentru cã am lucrat numai pentru ºmecheri adevãraþi, oameni de cuvînt, nu mam încurcat cu oricine. Acum, de ceva timp, aproape toate actele pe care le fac sînt numai pentru chinezi. Nu tratez direct cu ei, am niºte bãieþi care iau comanda ºi care au ºi alte afaceri cu chinezii. De fapt, cu ºefii lor, pentru cã ãºtia sînt foarte disciplinaþi ºi bine organizaþi. Eu, unul, îmi scot cam 2.000 de euro la fiecare paºaport ºi asta este tot ce mã intereseazã. Cît îºi trag ceilalþi ºi la cît ajunge preþul pe care îl dã chinezul – chiar cã nu îmi pasã.”

Cu documentele pe care le au din îndepãrtata þarã de origine, celor mai mulþi dintre chinezii puºi pe cãpãtuialã le-ar fi imposibil sã ajungã în statele europene bogate. Astfel, paºapoartele ºi documentele de identitate româneºti sînt pentru ei o adevãratã minã de aur. Ajunºi în þãrile în care ºi-au dorit sã trãiascã, ei încercau sã-ºi facã iute un rost, un rol important în succesul lor datorîndu-se faptului cã sînt foarte uniþi în cadrul comunitãþilor lor.

De la comerþul fãcut la limita legii sau mult dincolo de ea ºi pînã la tot felul de infracþiuni deprinse pe la noi – nimic nu le scapã proaspeþilor „cetãþeni români” aflaþi acum pe teritoriul celor mai prospere state europene.

Iar asta spre disperarea hoþilor români getbeget, dupã cum se plînge Ciorap, unul dintre ºuþii care opereazã de cîþiva ani buni la Roma: „În ultimul timp, au început sã ne ia carabinierii la puricat în fiecare zi. Cu toate cã noi avem «blaturile» ºi înþelegerile noastre, ne vedem de treabã doar în zonele pe care le cunoaºtem. Gaborii pretind cã au prins români de-ai noºtri care-ºi fac de cap prin zonele luxoase, acolo unde noi nu ne bãgãm pentru cã nu-i fieful nostru. Nu mai înþelegeam nimic. Asta pînã cînd am vorbit cu niºte carabinieri mai de gaºcã. Le-am zis sã ne spunã din ce clan sînt cei care fac probleme ºi vom încerca sã rezolvãm totul între noi. Ne-au arãtat niºte paºapoarte confiscate: erau nume româneºti, dar posesorii erau toþi chinezi!”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Localizarea ºi prinderea fugarilor, îngreunatã dupã ce SRI nu mai poate face interceptãri ºi filaje

Pag. a 15-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Bãsescu redivivus Motto: „Oameni noi, sau tot voi?“ (generic TV) Mulþi dintre români se aºteptau ca, dupã cei 10 ani rãi, de domnie autocratã a lui Traian Bãsescu, personajul, mai ales cel politic, sã devinã ceea ce meritã: doar o tristã amintire. O dureroasã ranã. O calamitate. Un vis urît. Dar iatã cã, în þara îngenuncheatã ºi trãdatã, reînvie spectrul acelui coºmar trãit de neamul nostru urgisit/ ultragiat. Domnul ex-preºedinte redivivus. Jucãtorul pe grumazul românilor nu se dezminte. Cu nemãrginitu-i tupeu, dumnealui apare pe sticla televizoarelor parcã ºi mai abitir ca altãdatã. El ne dã sfaturi, îºi dã cu pãrerea, criticã în stînga ºi-n dreapta ºi hãhãie în binecunoscutul sãu stil. Ce mai, pozeazã în ãl mai mare om de pe scena politicã a þãrii ruinate. N-a luptat ’mnealui vîrtos cu perfida corupþie, cu baronii ºi cu mogulii de tot felul? N-a fãcut el ca boborul sã trãiascã bine? N-a reformat ºi n-a modernizat el statul? N-a creat dumnealui justiþia independentã? N-a reuºit, tot el, ca, prin politica pe care a practicat-o, sã ne aducã la statutul de colonie, aºa cum afirmã, cu argumente imbatabile, distinsul economist Ilie ªerbãnescu? Implicat în nu ºtiu cîte dosare penale, justiþia pe care el a creat-o l-a scos curat. Chiar ºi în ãl mai barosan dosar – cel cu Flota –, oamenii ne-legii l-au gãsit nevinovat, dragi tovarãºi ºi prieteni. Am mai spuso: mîndreþe de vapoare s-au volatilizat, au dispãrut ca în Triunghiul Bermudelor. Mulþi dintre românii care au suferit de pe urma ,,necesarei tãieri a salariilor ºi a pensiilor”, cum a spus lacheul-premier Boc, se întreabã: cum de cel ce se tot laudã c-a fost un preºedinte pentru popor ºi mare patriot nu se odihneºte acum pe la rãcoare? ªi de ce, dimpotrivã, un astfel de personaj zburdã în libertate (l-am citat pe un mare iubitor de Þarã ºi de Neam, dispãrut astã-toamnã) ºi ne învaþã cum este cu politica, ºi cu dreptatea, ºi cu justiþia, ºi, în ultimã instanþã, cu sãrmana Românie? Unii, rãi, îl acuzã de ,,acoperit”. Ceea ce, sincer, noi nu putem pentru ca sã credem (sic!). Alþii, puþini, îl apãrã, fie dintr-un fanatism tembel, fie din prostie,

Procurorii DNA cer condamnãri la închisoare cu executare în dosarul „Microsoft“ Procurorii DNA au cerut condamnarea la închisoare cu executare pentru Gheorghe ªtefan, fost primar în Piatra Neamþ, Dorin Cocoº, om de afaceri, Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaþiilor ºi Nicolae Dumitru, om de afaceri, toþi judecaþi în dosarul „Microsoft“. Cercetarea judecãtoreascã pe fond în dosarul „Microsoft“ a ajuns la final, astfel cã procurorii DNA au cerut ca toþi cei judecaþi în cauzã sã fie condamnaþi la închisoare cu executare. Astfel, pentru fostul primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan, s-a solicitat condamnarea pentru trafic de influenþã ºi confiscarea a aproape 4 milioane de euro. În ceea ce îl priveºte pe fostul ministru al Comunicaþiilor, Gabriel Sandu, DNA a cerut detenþie, dar ºi confiscarea a aproximativ 3 milioane de euro. În cazul omului de afaceri Dorin Cocoº, în sala de judecatã, procurorul de ºedinþã a cerut condamnarea pentru trafic de influenþã ºi confiscarea a aproximativ 9 milioane de euro.

Pentru afaceristul Nicolae Dumitru, DNA cere condamnarea pentru trafic de influenþã ºi confiscarea a 7,65 milioane de dolari ºi a 2,9 milioane de euro. Avocaþii celor patru au cerut judecãtorilor sã þinã cont de procedura simplificatã, care se referã la recunoaºterea faptelor ºi de faptul cã au fãcut denunþuri care au dus la descoperirea altor fapte de corupþie, cerînd astfel pedepse cu suspendare. La termenul de miercuri, fostul primar

De ce-i urîm pe oamenii de afaceri?

Imaginea omului de afaceri este compromisã în România. Omul de afaceri este privit cu suspiciune, dispreþ ºi urã. Imaginea a fost distrusã de escrocii ºi impostorii care au acaparat „scena publicã“, autointitulîndu-se „oameni de afaceri“.

Portretul omului de afaceri în România este: stã toatã ziua în restaurante, trage din trabuc, vorbeºte la telefoane, pune la cale combinaþii din care cîºtigã comisioane grase, are amantã, se duce în vacanþe exotice, conduce maºini de lux, nu plãteºte salariile angajaþilor pe care-i exploateazã, este un bãdãran, a pornit afacerile cu banii Securitãþii, are spatele asigurat de partid, finanþeazã partidul, a furat statul, a fãcut evaziune, a fãcut trafic cu þigãri în anii ’90, a speculat, a înºelat, a mituit în stînga ºi-n dreapta, a fugit cu banii, a devalizat

ori pentru cã, pe timpul regimului Bãsescu, au furat, ºi ei, din plin. Dar, ce zicem noi, furat? Au devalizat, au distrus, ºi-au bãgat labele jegoase pînã la fundul sacului. Sau îmbogãþit, din senin, s-au procopsit cu averi uriaºe, de-þi stã mintea-n loc. ªi toþi aceºtia sînt, ºi ei, mai mult sau mai puþin liberi. La urma urmei, ce înseamnã, de fapt, un arest la domiciliu? Un soi de aburealã a populaþiei. Pãi numai arest e ãla, într-o vilã precum cea a lui Truicã sau a gingaºei doamne Elena Udrea. Banii din furturi, ioc. Alþii, chiar dacã sînt dupã gratii, stau puþin acolo: mai scriu 5-6-7-10 cãrþi, cã au ºi cunoºtinþe, au talent, dar mai au ºi bani. Aºa devin, unii, subit, scriitori, dar dacã-i iei niþel la bani mãrunþi, constaþi cã nu ºtiu sã scrie nici o frazã corect româneºte. Însã ei publicã, pe bandã rulantã, cãrþi ºtiinþifice, care-i ajutã sã iasã mai repede de la pîrnaie. Cel puþin aºa s-a întîmplat pînã de curînd. Nu mai dãm nume, cã se ºtiu...

Aºadar, iatã cã-l dãdurã jos pe Ponta ºi veni, neicã, Dacian Cioloº, cu liota lui de tehnocraþi. ªi se pornirã ºi aprigele dispute electorale. Pentru ce? Vã gîndiþi cã pentru noi? Nu, nici vorbã. Pentru ei. Pentru ciolan. ªi-a iþit iar capul ºi Nea Traian, pe care îl vedem tot mai des pe la televiziuni. Ca sã ne înveþe, el, politicã. Aici, e expert, a ºi declarat-o de mai multe ori. Dar nu el e vinovat de mult prea desele lui apariþii prin studiourile TV, ci, credem noi, cu scuzele de rigoare dacã vom fi greºit, vinovaþi sînt cei ce-l bagã în seamã. Cei ce-l cheamã. L-am vãzut, recent, într-o emisiune TV. Ce vervã! Ce formã!

Ce soluþii miraculoase avea la ,,cestiunile” arzãtoare ale zilei! Cîtã sinceritate: ,,Eu n-am regrete în politicã!”; ,,Eu n-am ascultat niciodatã o casetã cu înregistrãri” (?!).

Dar Traian Bãsescu a dat ºi sentinþe implacabile ºi pline de substanþã, venite din puþul gîndirii sale: „Giganþii ãºtia cu picioare de lut (Ponta, Antonescu, Oprea n.n.)… Cînd n-ai valoare politicã, te prãbuºeºti repede“.

Adînc, n-avem ce zice. Vasãzicã, el, fiindcã a avut valoare politicã, nu s-a prãbuºit! Vorba amicului meu X: „Bine cã aveþi dvs. valoare... penalã“. În concluzie: dom’ Traian a fost magnific.

GEORGE MILITARU .

,,Mumia opãritã“ Expresia de mai sus aparþine domnului Radu Tudor, pe care dumnealui a folosit-o ca replicã la prestaþia fanfaronului ºi trogloditului Traian Bãsescu, la o emisiune a unei televiziuni, în care, timp de aproape 2 ore, acesta a vorbit, ca o moarã hodorogitã, fãrã sã aibã vreo jenã cã vorbele sale pot leza sentimentele persoanelor la care fãcea referire. Fostul preºedinte a încercat sã ne convingã, cu viclenia lui caracteristicã, de faptul cã politica începe de la el ºi cã el deþine cheia succesului în politicã. Nu-i pasã cîtuºi de puþin cã, pornind de la aceste convingeri, vreme de mai bine de 10 ani a urzit tot felul de intrigi, i-a asmuþit pe români unii împotriva altora (civili-militari, profesori-elevi, privaþi-bugetari º.a.m.d) ºi a permis proliferarea mafiei bãsiste, o gaºcã întreagã de neaveniþi care, în prezent, se gãseºte în conflict cu legea. Chiar cînd scriu aceste rînduri, vãd afiºat, pe ecranul TV, titlul: ,,Hienele bãsiste simt miros de sînge. Atac la Iohannis”. Poate îi spune cineva acestui ,,Gicã contra” ºi ,,bãgãtor de beþe în roate” cît de bine ºi de rapid este taxat pentru inepþiile ºi vorbele lui otrãvite. Poate, cu acest prilej, vreunul dintre cei care îl tot tãmîiazã, îl va sfãtui sã sã se mai liniºteascã, sã stea în banca lui ºi sã-ºi vadã liniºtit de nepoþi, fiindcã destul rãu ne-a adus pînã acum. Mã refer, între altele, la faptul cã el, care le ºtie pe toate, nu se gîndeºte la prestigiul României, la consecinþele multor afirmaþii ale sale, care nu sînt demne de un fost preºedinte (guvernator) al þãrii, atunci cînd vorbeºte, de exemplu, despre refugiaþi, achiziþiile de armament din Germania etc. În calitate de cetãþean al acestei þãri, îl sfãtuiesc sã se abþinã de la astfel de afirmaþii. Rolul lui pe scena politicã s-a sfîrºit, societatea l-a trimis la lada de gunoi a istoriei. El ºtie, ºi chiar recunoaºte cã nu mai este agreat, ºi mulþi fug de el ca dracul de tãmîie. Domnule Bãsescu, ajunge! Lasã-ne!

ANTON VOICU

a fãcut precizãri în faþa judecãtorilor, explicînd cã „Eu doar l-am adus pe Gabriel Sandu la acele întîlniri. Þin minte cã i-am ºi zis ulterior, la partid, lui Gabriel Sandu: Fã doar dacã e legal, cã dacã nu e legal nu ne mai salveaza nici Zeus! Eu nu am participat niciodatã la nici un fel de discuþii despre comisioane sau sume de bani ce puteau fi obþinute în aceastã afacere. Dupã o lunã sau douã de la întîlniri, Dorin Cocoº a venit la mine ºi mi-a zis «Nea’ Gigi, am rupt ºi pentru tine patru milioane de euro din afacerea aia». Eu nici nu ºtiam cã afacerea se cheamã Microsoft. Eu i-am spus cã nu am nevoie de nimic. Dacã vrei, poþi finanþa par-

tidul, pentru cã vin alegeri prezidenþiale. Dupã o sãptãmînã, Dorin Cocoº a venit la mine ºi mi-a cerut sã îi recomand o persoanã care sã achiziþioneze materiale promoþionale pentru partid. Aºa era practica. Atunci i l-am recomamdat pe Decebal Drãghiº, îl cunoºteam amîndoi ºi mai participase la campanii electorale. Era persoana care trebuia sã facã munca de jos”.

Oamenii de afaceri Dorin Cocoº ºi Dumitru Nicolae, precum ºi fostul primar Gheorghe ªtefan ºi fostul ministru Gabriel Sandu au fost trimiºi în judecatã, în 23 martie, în dosarul „Microsoft“. În acest dosar, oamenii de afaceri Dorin Cocoº ºi Nicolae Dumitru ºi Gheorghe ªtefan sînt acuzaþi de trafic de influenþã ºi spãlare de bani, iar Gabriel Sandu, ministru al Comunicaþiilor ºi Societãþii Informaþionale în perioada decembrie 2008 - septembrie 2010, de luare de mitã ºi spãlare de bani. Potrivit procurorilor, Dorin Cocoº ar fi pretins ºi primit 9.000.000 de euro de la Claudiu Floricã ºi Dinu Pescariu, pentru ca, prin intermediul Elenei Udrea, la acea vreme ministru al Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului ºi vicepreºedinte PDL, sã asigure firmelor susþinute de Floricã încheierea ºi derularea contractului de licenþiere Microsoft cu Ministerul Comunicaþiilor ºi Societãþii Informaþionale. Totodatã, potrivit procurorilor, Dorin Cocoº ar fi cerut 17,5 milioane de euro pentru el, Gheorghe ªtefan ºi Gabriel Sandu, pentru a interveni în achiziþionarea dreptului de utilizare a licenþelor Microsoft, din care 15,7 milioane de euro ar fi ajuns în contul unor firme controlate de cei trei, direct sau prin intermediari.

ANDREEA TRAICU

Bancorex, a distrus economia lui Ceauºescu, care dãdea poporului atîtea locuri de muncã, este o lipitoare, a fãcut profit pe seama proºtilor, a pus mîna pe resursele naturale ale þãrii, are conturi în strãinãtate, are vile la munte ºi la mare, a avut pe cineva sus-pus, l-au ajutat Serviciile, este omul Serviciilor, e prieten de familie cu ministrul, are intrare la secretarul de stat, a cumpãrat politicieni, a deturnat fonduri europene, a cumpãrat fabrici pe nimic ºi a vîndut terenul pe sume fabuloase, a defriºat pãdurile, a secat lacurile, a lãsat de izbeliºte, a acumulat datorii, a bãgat în faliment, a cumpãrat ziariºti, ºi-a cumpãrat diploma la facultate, îºi þine pe bani grei copiii la studii în strãinãtate, ºi-a bãgat rudele în afaceri, a avut noroc chior, a pus pe butuci, este mafiot, e omul americanilor, e omul ruºilor, este mason, este evreu, este vîndut, este combinat cu interlopii, cere taxã de protecþie, deþine monopolul pe piaþã, este afemeiat, este curvã bãtrînã, a distrus þara! Toate eºecurile României sînt cauzate de aceºti „oameni de afaceri“, care au demolat încrederea

românilor în piaþa liberã, în muncã ºi în capitalism.

Totuºi, în România existã ºi o mulþime de antreprenori, mici ºi mari, care muncesc pe brînci, care investesc în inovaþie, cu viziune, cu entuziasm, care suferã de insomnii, gîndindu-se de unde sã facã rost de bani pentru salariile angajaþilor, care îºi vãd afacerile sufocate de taxe ºi impozite, de absurditãþile administraþiei locale, de presiunile politicienilor, oameni care alergã pentru a cîºtiga un client, o lucrare, o oportunitate. Ei contribuie de 26 de ani la PIB-ul României. Prea puþini dintre aceºti antreprenori sînt vãzuþi de români. Pentru cã n-au avut ºi n-au loc de cei care „se sparg în figuri“ ºi plãtesc pentru a fi „în prima linie“. Cînd antreprenorii oneºti vor ieºi la luminã, atunci percepþia românilor despre capitalism ºi piaþã liberã va începe sã se schimbe. Încet. Pînã atunci, aceºti anonimi îºi doresc un singur lucru: sã fie lãsaþi sã munceascã în România. Cinstit.

PETRE BARBU

Gheorghe ªtefan ºi omul de afaceri Dorin Cocoº au dat declaraþii în faþa judecãtorilor. „Am apelat la Gheorghe ªtefan pentru cã eu ºtiam cã el are o influenþã politicã asupra ministrului de atunci Gabriel Sandu, cu care eu nu aveam absolut nici o relaþie“, a declarat Dorin Cocoº. ªi Gheorghe ªtefan, fost primar în Piatra Neamþ,

Pag. a 16-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Întîlnire istoricã între capii principalelor Biserici creºtine Papa Francisc ºi Patriarul Moscovei ºi al întregii Rusii, Kiril, a cãrui bisericã e în simfonie cu preºedintele Federaþiei Ruse, Vladimir Putin, urmaºul împãraþilor Romei creºtine ºi protector panortodox, s-au întîlnit pentru prima datã în istoria creºtinismului ºi au fãcut o Declaraþie comunã la Havana, în 12 februarie 2016, cu privire la ,,relaþiile reciproce dintre Biserici, problemele esenþiale ale fraþilor noºtri ºi perspectivele de dezvoltare a civilizaþiei umane”, un document care schimbã soarta lumii.

Papa ºi Patriarhul rus au evidenþiat aspiraþia la unitatea creºtinilor, au condamnat persecuþia fraþilor din diferite þãri ºi au lansat un apel la pace în Orient ºi în Ucraina. Ortodocºii ºi catolicii - au subliniat cei doi - trebuie sã dea o mãrturie comunã pentru adevãr, spre a putea promova valorile creºtine în Europa, mai cu seamã familia, înþeleasã ca uniune între un bãrbat ºi o femeie, ºi sacralitatea vieþii umane. Declaraþia comunã constatã, convingator ºi lapidar: ,,Nu sîntem concurenþi, ci fraþi”.

Contemporanii n-au conºtientizat cã Imperiul Roman de Apus a dispãrut în anul 476, cã lumea creºtinã s-a fracturat la Marea Schismã, în 1054, ºi cã ridicarea anatemei dintre Est ºi Vest, în 1965, a dus la terminarea razboiului rece, în 1989. De aceea, Declaraþia Suveranului Pontif ºi a Patriarhului Rusiei, de care depind 2/3 dintre ortodocºi, ne deschide o perspectivã greu de integrat în imaginea noastrã actualã despre lume, grevatã de 1.000 de ani de prejudecãþi reciproce persistente ºi, nu de rare ori, absurde.

Dupã Marea Schismã, ameninþat de Islam, conducãtorul Imperiului Roman de Rãsãrit, ºeful Bisericii ortodoxe, cere ajutor Papei de la Roma, care organizeazã o

Mesaj impresionant al Prinþului Charles pentru oprirea defriºãrilor ilegale masive din pãdurile României: „53 de cazuri de tãieri ilegale pe zi“ Într-un mesaj postat pe site-ul GreenPeace România ºi adresat participanþilor la Forumul Pãdurilor, organizat recent la Bucureºti, Prinþul Charles trage un semnal de alarmã ºi prezintã, cu date ºi cifre, situaþia dezastruoasã la care s-a ajuns: zeci de mii de hectare de pãdure, rase de pe faþa pãmîntului.

Sînt deja binecunoscute pasiunea Prinþului Charles pentru România ºi vizitele lui dese în zonele mirifice ale þãrii noastre, dar ºi determinarea de a ne convinge cã avem ceva ce alþii au pierdut de mult: pãduri imense, nebãtute de pasul omului. Unele zone par a fi însã, din pãcate, lasate de izbeliºte de cãtre autoritãþi. ,,Europa mai deþine foarte puþine suprafeþe întinse de pãduri naturale, iar multe dintre acestea sînt în România, scrie Prinþul Charles în mesajul sãu. Pãdurile României sînt, desigur, o parte importantã ºi vitalã a economiei, a integritãþii mediului ºi a identitãþii culturale la nivel naþional, dar au ºi o însemnãtate mondialã din punct de vedere al biodiversitãþii ºi al rolului în reglarea climei. De aceea mi se pare absolut crucial ca pãdurile sã fie gestionate durabil, pãstrate ºi conservate pentru beneficiile pe care ni le oferã nu numai nouã, ci ºi generaþiilor care, cel mai probabil, ne vor urma”. Întregindu-ºi pledoaria în favoarea protejãrii acestui tezaur inestimabil al þãrii noastre, Prinþul Charles explicã, în cifre ºi date, dimensiunea fenomenului ºi pagubele colosale provocate de tãierile ilegale de pãduri: ,,Înþeleg cã, potrivit unei estimãri, în perioada 2000-2011, circa 180.000 de hectare de pãduri din România au fost lasate sã se degradeze, sau au dispãrut în urma exploatãrii ori a unor activitãþi ilegale. Mai grav decît atît, aproape jumãtate din pierderi s-au produs în arii protejate.

Un alt studiu aratã cã, în perioada 2009-2011, au fost înregistrate peste 31.000 de cazuri de tãieri ilegale,

serie de cruciade (1096-1399), pentru refacerea unitãþii creºtine, dar Constantinopolul, ,,a doua Romã”, cade sub turci. De atunci sînt în dizgraþie cruciaþii la greci ºi teutonii la ruºi. Felul în care gîndeau ei ne este greu accesibil; totuºi, sînt judecaþi mereu, fãrã drept de apel.

Eºecul refacerii unitãþii creºtine cu spada cruciaþilor, care a durat puþin peste jumãtate de secol, a dus la refac-

erea paºnicã a unitãþii, la Conciliul de la Florenþa (1439), care nici ea nu a dat roade, dar a creat condiþiile emancipãrii sociale ºi naþionale a ucrainienilor (1593) ºi a românilor (1698), prin unirea lor cu Roma. Deºi îi înþelegem mai bine pe greco-catolici decît pe cruciaþi, ne este greu sã gîndim constructiv, sã mergem mai departe pe drumul refacerii unitãþii lui Isus Christos.

Un alt exemplu: Inchiziþia lupta împotriva avorturilor cauzate de aºa-zise vrãjitoare, pentru a reface pierderile din vremea ciumei negre, cînd a pierit o treime din populaþia Europei. Apoi, creºtinii, mult mai numeroºi,

urmate, în 2012, de încã 20.000. În mod uimitor, asta înseamnã 53 de cazuri pe zi. Chiar ºi o astfel de ratã imensã ar putea fi o subestimare, acestea fiind doar cazurile înregistrate sau investigate de autoritãþi”.

Cifrele dezastrului pot fi corectate, susþine Prinþul Charles, iar soluþiile sînt la îndemana noastrã: ,,Dacã aceste sisteme forestiere remarcabile ar fi gestionate într-un mod mai raþional, atunci beneficiile ar putea fi menþinute perpetuu, aducînd, în acelaºi timp, o serie de avantaje socialeºsi economice Romaniei.

Bineînþeles cã este mai uºor de spus decît de facut.

Este nevoie de cooperarea ºi acordul tuturor pãrþilor interesate, de la instituþii guvernamentale, la proprietari privaþi de pãduri, comunitãþi, pînã la organizaþii neguvernamentale ºi companii asociate sectorului forestier. Pe lîngã întrebarea despre care ar fi cea mai bunã modalitate de a ajunge la o utilizare durabilã a pãdurilor, astfel încît sã fie menþinute avantajele lor multiple, intervine ºi chestiunea, fundamentalã, a aplicãrii Codului Silvic ºi a combaterii tãierilor ilegale”. În acelaºi mesaj, Prinþul Charles aminteºte de vizitele sale dese din România, în zone de o frumuseþe dumnezeiascã: ,,Am mers printr-o parte dintre pãdurile Romaniei, într-un cadru pe care îl pot descrie doar ca fiind unul dintre cele mai remarcabile peisaje pe care le-am vãzut vreodatã. De aceea cred sincer cã se poate cîºtiga mai mult, pentru România ºi pentru întreaga lume, din gestionarea durabilã pe termen lung a acestor locuri cu adevãrat extraordinare în comparaþie cu ceea ce se poate obþine prin lichidarea lor pentru avantaje pe termen scurt.

Aºa cum ºtiu eu România ºi pe român, am deplina siguranþã ºi încredere cã vã veþi ridica la nivelul acestei provocãri ºi veþi crea un impuls durabil ºi eficace pentru a ocroti aceste habitate atît de preþioase ºi de importante atît pentru noi, cît ºi pentru copiii ºi nepoþii noºtri”.

Potrivit raportului de audit realizat de Curtea de Conturi privind Situaþia patrimonialã a fondului forestier din România, în perioada 1990-2012 s-au defriºat ilegal 366.000 de hectare de pãdure. Prejudiciul era, atunci, de 5 miliarde de euro.

rãspîndesc Evanghelia pe toate continentele. Ca ºi la cruciaþi, ortodocºii vedeau pînã acum jumãtatea goalã a paharului, despãrþiþi fiind de fraþii lor din Vest de o Cortinã de Fier islamicã ºi, apoi, marxist-leninistã, ambele dublate de o propagandã neagrã antioccidentalã.

Chiar ºi dupã 1989, colonialismul, imperialismul ºi modialismul au conotaþii negative în Est. Dupã Byzanþ, þarii celei de „a treia Rome“ au purtat 8 cruciade ortodoxe împotriva sultanilor dar, de fiecare datã, au fost opriþi la Constantinopol de occidentali, care aveau în vedere refacerea unitãþii creºtine, nu adîncirea prãpastiei produse de Schismã, prin succese militare efemere ºi unilaterale. (Vezi: Chestiunea Orientala, 17741923; Siria).

Rãzboaiele napoleoniene îi apropie oarecum pe ortodocºi de Europa. Prin culturã, ei se reorienteazã laic spre Vest, dar refacerea unitãþii creºtine e neglijatã, ºi chiar boicotatã. Urmeazã douã secole de confuzii romantice, naþionaliste, materialiste, socialiste, naþional-socialiste, comuniste, internaþionaliste etc., douã razboaie mondiale ºi un rãzboi rece, pînã cînd Moscova ºi Roma gãsesc, în 1989, un modus vivendi. În luna iunie a.c., Sfîntul ºi Marele Sinod Panortodox nu mai are loc în Biserica Sf. Irina, din Constrantinopol/Istanbul, aºa cum era prevãzut, ci în Grecia, decizie intervenitã ca urmare a doborîrii de cãtre turco-musulmani, cu tehnologie NATO, a unui avion de luptã rusesc, care avea misiunea de a-i proteja pe creºtinii din Siria. Independent de acest incident grav, acum sînt întrunite toate condiþiile de a depãºi prejudecãþile schiþate mai sus, ºi mult mai mult decît atît.

Papa Francisc ºi Patriarhul Kiril au tãiat nordul gordian al refacerii unitãþii creºtine, deschizînd, astfel, noi perspective de dezvoltare a civilizaþiei umane.

Prof. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic la Universitatea din Bremen

Atentat sîngeros la Ankara: 37 de morþi ºi peste 130 de rãniþi O explozie puternicã a avut loc duminicã, 13 martie, în capitala Turciei, lîngã o staþie de autobuz, nu departe de zona în care sînt situate Ministerele Justiþiei ºi de Interne, un tribunal central ºi fostul birou al primului-ministru turc.

Potrivit datelor preliminare, o maºinã-capcanã a fost propulsatã într-un autobuz municipal, într-un cartier extrem de frecventat, Kizilay, unde se aflã numeroase magazine ºi un important nod al trans-

portului în comun din capitala turcã. Atacul nu a fost încã revendicat, dar modul de operare este similar celui folosit în atentatul de la 17 februarie, avînd drept þintã un autobuz ce transporta personal militar, soldat cu 29 de morþi. Atunci, atacul a fost revendicat de ªoimii libertãþii din Kurdistan (TAK), o facþiune disidentã a rebelilor din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care figureazã pe lista organizaþiilor teroriste întocmitã de SUA ºi UE. De altfel, potrivit Reuters, cu doar 2 zile înainte de producerea recentei tragedii, Ambasada SUA în capitala turcã a avertizat asupra unui ,,potenþial complot terorist pentru a ataca clãdiri guvernamentale ºi locuinþe situate în zona Bahcelievler din Ankara”. Zona respectivã se aflã la circa 3 km distanþã de locul exploziei din 13 martie.

Presa turcã a acuzat, luni, 14 martie, PKK drept responsabil de atacul de duminicã, în timp ce, în sudestul Turciei, locuit majoritar de etnici kurzi, se duc lupte intense între miºcarea kurdã armatã ºi forþele de securitate turce.

Pag. a 17-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (3) Neglijenþa ºi invidia au împiedicat colaborarea dintre CIA ºi FBI Administraþia Bush a renunþat rapid la ipoteza ignorãrii totale a faptelor, atunci cînd au fost fãcute publice diferite episoade parþial scandaloase; guvernul a prezentat atunci teoria conform cãreia Serviciile Secrete ar fi ºtiut de aproape toate faptele care au precedat atentatele. În mod prostesc, aceste informaþii ar fi fost tratate cu neglijenþã de FBI, CIA ºi de alte departamente guvernamentale, consecinþa fiind imposibilitatea de a obþine o versiune de ansamblu a evoluþiei situaþiei. Deci, diferitele departamente ale Serviciilor Secrete nu au fãcut schimb de informaþii ºi, de aceea, guvernul nu a fost capabil sã se punã în miºcare în timp util, pentru a dejuca atacurile iminente. Aºadar, din punct de vedere juridic, funcþionarii din conducerea Serviciilor Secrete ar fi trebuit sã fie acuzaþi de neglijenþã gravã, care a avut ca rezultat moartea a trei mii de oameni. CIA supraveghea ocazional 12 teroriºti din grup, dar nu a transmis FBI-ului informaþiile culese. Iar FBI nu a informat CIA despre cei doi teroriºti suspecþi, identificaþi de agenþii sãi. În ciuda semnalelor insistente venite din partea Serviciilor Secrete ale altor þãri ºi din partea Unitãþii antiteroriste comune celor douã departamente, departament constituit în proporþie de 80% din investigatori ai CIA, a lipsit schimbul de informaþii; probabil din cauza invidiilor interne.

Mai mult, CIA s-a folosit un deceniu de Osama bin Laden ºi de mercenarii sãi, care apoi au constituit Al Qaeda, ca instrument pentru a se opune trupelor sovieti-

O negociere-ºantaj care poate nãrui UE. De ce ezitã România în faþa pretenþiilor Marii Britanii (3) Copy-cats: mai multe membre UE vor ºi ele privilegiile Marii Britanii Riscul efectului de cutie de Pandorei creat de pretenþiile Marii Britanii este real, iar de asta se tem ºi cei mai importanþi lideri ai UE, de la Tusk la Merkel sau Hollande. Premierul Danemarcei a anunþat cã un acord UE-Marea Britanie va crea „o bazã excelentã pentru discuþii viitoare privind dezvoltarea regulilor UE”. În Austria, ministrul de Externe a spus cã ºi-ar dori sistemul de tãieri de beneficii sociale pentru imigranþi cerut de Marea Britanie, pentru cã ar însemna o economie de 230 de milioane de euro la ajutoarele sociale plãtite de Austria copiilor de imigranþi, care nu trãiesc în Austria. „Noile aranjamente ne dau ocazia sã ne folosim de aceastã oportunitate”, a spus oficialul, conform „Wall Street Journal“. Astfel, jocul Marii Britanii este folosit ºi de alte state, pentru a-ºi promova propriile interese în raport cu reglementãrile unitare ale UE, mai ales cã Angela Merkel a declarat de mai multe ori cã este în favoarea modificãrii tratatelor UE, pentru a include reguli mai multe privind guvernarea economicã a Eurozonei (pentru a cîrpi practic neajunsurile care au dus la criza din Grecia). În Franþa, Marine Le Pen, liderul partidului de extremã dreapta Frontul Naþional, a promis cã dacã va cîºtiga alegerile de anul viitor, va demara negocieri similare cu cele ale Marii Britanii.

Ce a cerut Cameron, ce i-a oferit Tusk din partea UE La capitolul Suveranitate, solicitãrile lui David Cameron au fost ca Marea Britanie sã poatã refuza politicile UE pentru o „uniune tot mai strînsã”, adicã politicile de integrare europeanã politicã „într-o manierã formalã, juridicã ºi ireversibilã”. Cea mai importantã cerere la acest capitol a fost ca parlamentul naþional sã aibã puterea sã blocheze legislaþia UE, conform BBC. Oferta din planul lui Tusk a arãtat cã în UE „referinþele la o uniune tot mai strînsã între popoare sînt compatibile cu diferite cãi de integrare care sînt valabile pentru diferite state membre ºi nu obligã toate statele membre sã þinteascã spre o destinaþie comunã”. „Se recunoaºte cã Marea Britanie nu este angajatã într-o integrare politicã viitoare în UE”, aratã planul lui Tusk.

De asemenea, Tusk a oferit posibilitatea ca în cazul în care un stat nu considerã cã vrea sã se supunã unui act

ce, nu numai în Afganistan, ci ºi în restul lumii, tocmai de aceea i-a fost dificil sã lase FBI-ul sã se ocupe de situaþie. Chiar acceptînd aceastã versiune, a ignorãrii faptelor pricinuitã de neglijenþã ºi de invidii, rãmîne totuºi neclar comportamentul ºefilor FBI, care, înainte de 11 septembrie, au interzis cu desãvîrºire agenþilor dislocaþi pe teritoriul SUA sã meargã pe urmele proaspete ale suspecþilor teroriºti.

Administraþia Bush ºtia dinainte de atentate ºi a permis ca ele sã aibã loc pentru a obþine consensul general în privinþa rãzboiului împotriva terorismului ºi pentru a aduce de partea lor statele care îl susþin (1) În faza de formare a guvernului preºedintelui George W. Bush, mulþi viitori membri ai administraþiei sale au creat un adevãrat rezervor de idei, sponsorizat de industriile petrolierã, producãtoare de armament ºi de carburanþi, privind modul de a menþine supremaþia Statelor Unite în noul secol. Printre alþii erau ºi vicepreºedintele Cheney, ministrul Apãrãrii Rumsfeld, preºedintele de atunci al Bãncii Mondiale ºi Jep Bush, fratele lui George W. Într-un fel, intenþia a fost explicit declaratã într-un document privind necesitatea cheltuielilor militare, fãcut public cu un an înainte de atentate. Era datoria Statelor Unite de a-ºi apãra supremaþia militarã, politicã, economicã, financiarã, atît la nivel global, cît ºi la nivel local, ºi sã contracareze concurenþa. În acest scop era necesar sã creascã cheltuielile de înarmare; era imposibil sã se impute poporului american costul pãcii, dupã dezmembrarea Uniunii Sovietice. (va urma) ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“) normativ european aflat în stadiul de proiect, poate trimite în termen de 3 luni de la publicarea proiectului obiecþiile, dacã obþine peste 55% din voturile din parlamentul naþional, iar preºedinþia Consiliului European va include problema pe agenda Consiliului, pentru a fi dezbãtutã. La capitolul migranþi ºi ajutoare sociale, David Cameron a cerut ca imigranþii din alte state UE care vor sã solicite reduceri de taxe sau beneficii sociale pentru copii sã nu aibã acces la aceste ajutoare sociale decît dupã ce trãiesc 4 ani în Marea Britanie. O altã propunere este ca imigranþii din UE sã nu poatã solicita o locuinþã socialã decît dacã au trãit în zona respectivã cel puþin 4 ani. De asemenea, Cameron a mai cerut ca imigranþii UE sã nu mai poatã primi ajutor de ºomaj ºi dacã nu îºi gãsesc de muncã în 6 luni, sã fie obligaþi sã plece din Marea Britanie. Solicitarea care a scandalizat statele est-europene în special a fost aceea ca imigranþii care muncesc în Marea Britanie sã nu mai aibã dreptul la ajutoare sociale pentru copii, dacã aceºti copii nu locuiesc în Marea Britanie. Oferta lui Tusk pe aceste cereri: „Noua legislaþie va stabili un mecanism de alertã ºi siguranþã care sã rãspundã situaþiilor de aflux de muncitori din alte state membre, de o magnitudine excepþionalã, pe o perioadã extinsã de timp… actul va autoriza statul membru sã limiteze accesul muncitorilor europeni nou intraþi pe piaþa muncii la beneficii sociale legate de muncã, pentru un total de cel mult 4 ani de la începutul angajãrii”. De asemenea, în care ce priveºte beneficiile pentru copiii imigranþilor care nu trãiesc în Marea Britanie, sã se introducã un sistem de indexare a acestor beneficii, în funcþie de nivelul de trai din þara unde trãiesc copiii. La capitolul guvernanþã economicã pentru statele non-euro, Cameron a cerut recunoaºterea explicitã a faptului cã Euro nu este singura monedã a UE, pentru a se asigura cã þãrile noneuro nu sînt dezavantajate. De asemenea, a mai cerut mecanisme care sã asigure faptul cã uniunea fiscalã nu poate fi impusã membrelor UE non-euro ºi cã Marea Britanie sã nu fie obligatã sã contribuie la bailout-urile Eurozonei. Planul lui Tusk: „Mãsurile a cãror scop este sã aprofundeze mai departe uniunea economicã ºi monetarã vor fi voluntare pentru statele membre a cãror monedã nu este Euro”; „Actele legale între þãrile Euro vor respecta piaþa internã”. În ceea ce priveºte capitolul Competitivitate, Cameron a cerut reducerea reglementãrilor excesive ºi extinderea pieþei unice. Oferta din planul lui Tusk: „UE trebuie sã îºi mãreascã eforturile cãtre întãrirea competitivitãþii, pe liniile trasate în Declaraþia Consiliului European privind competitivitatea. În acest scop, instituþiile UE relevante ºi statele membre vor face toate eforturile pentru a întãri piaþa internã (…) acest lucru însemnînd micºorarea poverilor administrative”.

România se aflã în topul creºterii economice în UE, dar ºi în topul sãrãciei România se situeazã în topul creºterii economice printre statele Uniunii Europene, dar, în acelaºi timp, figureazã ºi în topul sãrãciei, ceea ce aratã cã modelul de creºtere nu este în beneficiul cetãþenilor, iar Comisia Europeanã nu-l poate încuraja, a afirmat ºeful pentru România, Angela Filote. „România este în topul creºterii în Uniunea Europeanã, dar în acelaºi timp se aflã ºi în topul sãrãciei. Asta îmi spune mie cã actualul model de creºtere nu lucreazã în interesul cetãþeanului. Nu este un model pe care sã-l încurajãm“, a declarat Angela Filote, ºeful Reprezentanþei Comisiei Europene în România, la conferinþa de prezentare a Raportului de þarã. Competitivitatea este bazatã pe costuri mici, nu pe calitate, pe salarii mici, astfel cã începe sã se explice acest paradox, apreciazã Filote. Ea a punctat cã un element-cheie îl reprezintã relansarea investiþiilor, arãtînd cã România „încã stã bine“ la criteriile de deficit bugetar, însã Comisia Europeanã este îngrijoratã de trendul care se prefigureazã, întrucît disciplina economicã s-a bazat pe tãierea cheltuielilor, lipsind investiþiile, decît pe creºterea veniturilor. „Ne dorim sã vedem o relansare puternicã a investiþiilor în România. Sperãm, pe viitor, ca mãsurile care au un impact fiscal important sã nu mai fie luate în afara programãrii bugetare anuale, întrucît se pune presiune pe buget“, a adãugat Filote. ªeful reprezentanþei CE a amintit de planul de investiþii Junker, o „oportunitate foarte mare la nivelul UE“, la care România încã nu participã, încurajînd aceste demersuri la nivel naþional.

Raportul de þarã întocmit de Comisia Europeanã va fi urmat de un rãspuns al Guvernului României, printr-un program naþional de reformã, un program de convergenþã, iar dupã analizarea documentelor CE va face recomandãrile de þarã.

RALUCA GHINEA

Poziþia României, exprimatã de Klaus Iohannis „România, dupã cum ºtiþi, s-a angajat de la început cu bunã credinþã în aceste negocieri. Am exprimat constant o deschidere pentru identificarea de soluþii pertinente, pentru cã noi considerãm cã este foarte important ca Marea Britanie sã rãmînã în interiorul Uniunii Europene. Uniunea Europeanã are nevoie de Marea Britanie ºi Marea Britanie are nevoie de Uniunea Europeanã, aceasta este poziþia noastrã pe care am exprimat-o cu toate ocaziile. De o manierã generalã, obiectivele de reformã ale Uniunii Europene conþinute în pachetul propus de preºedintele Tusk sînt convergente cu viziunea ºi interesele României”, a declarat Iohannis, dupã întîlnirea cu Donald Tusk. Iohannis a arãtat cã România susþine trei dintre cele patru capitole negociate de Donald Tusk cu Marea Britanie, însã la capitolul privind beneficiile sociale pentru imigranþi doreºte sã negocieze. „Nu trebuie sã fie puse în discuþie drepturile cetãþenilor români care lucreazã în Marea Britanie sau în alte state membre în ceea ce priveºte accesul la prestaþiile sociale. Pachetul propune crearea unui mecanism de salvgardare care ar permite limitarea pentru scurt timp a accesului la anumite tipuri de prestaþii sociale, specifice Marii Britanii, pentru lucrãtorii - cetãþeni ai Uniunii care doresc sã intre acolo pe piaþa muncii. Am subliniat cã pentru România este important, în primul rînd, ca mecanismul de salvgardare sã fie nediscriminatoriu, sã aibã un caracter excepþional ºi cît mai limitat în timp. Aplicarea acestuia trebuie sã se facã pe baza unor justificãri pertinente”, a spus Iohannis. „Vom urmãri sã eliminãm orice risc de discriminare pentru cetãþenii români. De asemenea, vom urmãri ca posibila indexare (a beneficiilor sociale pentru copii – n.r.) sã nu se poatã extinde cãtre alte prestaþii sociale. Am arãtat cã este important ca aplicarea celor douã mecanisme sã nu se facã retroactiv, astfel încît sã nu fie afectaþi cetãþenii care lucreazã deja pe piaþa muncii din respectivul stat membru gazdã. Astfel, aceste mecanisme ar urma sã se aplice numai celor nou intraþi pe piaþa muncii, dupã intrarea în vigoare a acestor mãsuri”, a mai spus Iohannis. În replicã, Donald Tusk a afirmat cã þine cont de poziþia României, dar a avertizat: „Acesta este un moment critic. Este timpul sã începem sã ascultãm argumentele celorlalþi mai mult decît le ascultãm pe ale noastre! E natural ca în negocieri, poziþiile sã devinã mai ferme pe mãsurã ce ne apropiem de momentul deciziei, dar riscul de rupere este real, deoarece acest proces este cu adevãrat foarte fragil. Trebuie sã îl abordãm cu atenþie. Ceea ce s-a rupt, nu poate fi reparat”.

Sfîrºit

Pag. a 18-a – 18 martie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (96) SARTRE (Jean-Paul) Filosof ºi scriitor francez Data morþii: 15 aprilie 1980 (la 75 de ani) Cauza: edem pulmonar Locul: spitalul Broussais, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montparnasse, Paris Cam prin 1970, Sartre constata: „Mi-am epuizat capitalul de sãnãtate. Mai mult de ºaptezeci de ani nu apuc”. La vremea aceea, distrus de excesul de alcool ºi de stimulentele pentru intelect, avusese deja douã atacuri cerebrale ºi începea sã sufere de incontinenþã urinarã. Se întîmpla chiar ca mintea sã i-o ia razna. I se interzisese alcoolul, îngãduindu-i-se doar cîte un pahar de vin dupã masã. „Sînt ºaizeci de ani din viaþa mea cãrora le spun adio”, constata el, fãrã sã-i vinã sã creadã.

Continua sã bea pe ascuns. Pe urmã, a trebuit sã renunþe ºi la tutun. „Care este, pentru dvs. cel mai important lucru în viaþã?”, l-a întrebat un reporter. „Nu ºtiu. Totul. Sã trãiesc. Sã fumez”. În martie 1980, Sartre a fost internat la Spitalul Broussais cu edem pulmonar.

Sophia Loren la ceasul destãinuirilor… (4) Producãtorul lucra, chiar atunci, la un film cu actriþa suedezã Marta Toren, ºi pe perete se afla un afiº cu chipul ei. Faþa i s-a luminat : „Asta e! Toren!” ªi a început sã ia literele alfabetului, una cîte una : Boren, Coren, Doren pînã la Loren, pe care l-a gãsit genial. Sofia Loren. „Nu, a spus el, nu-mi place aceastã Sofia cu un singur «f». În strãinãtate, se va crede cã este vorba de o scoicã. O sã-l schimbãm în «Sophia».

Ce zici ?” Am acceptat rapid, numai cã în italianã grupul „ph” nu se pronunþã ,,f”, ci „p”, ºi cei care mã cunoºteau, la Pozzuoli, au crezut multã vreme cã aºa îmi place mie, sã mi se spunã ,,Sopia”…

De fiecare datã sînt eu însãmi uimitã cît de mult trebuie sã mã strãduiesc pentru a mã simþi bine întrun film, pentru a avea impresia cã îmi fac bine munca.

Mã întreb tot timpul dacã voi fi în stare sã exprim emoþiile pe care le impune scenariul, dacã voi fi la înãlþimea tuturor acelora care sînt acolo pentru a mã ajuta, de la responsabilul cu accesoriile, la regizor. Sar spune cã lucrez mereu pe viaþã ºi pe moarte. Ca ºi cum m-aº teme, din nou, de spectrul foamei. Îmi învãþ rolul cu multe sãptãmîni înaintea turnãrii, ca ºi cum aº vrea sã mã impregnez de el, pentru ca replicile sã þîºneascã chiar din mine. Niciodatã n-aº putea sã fac precum Marcello (n.n. — Mastroianni), care nu-ºi aruncã mãcar un ochi pe scenariu, înainte de a veni la

Concidenþe ciudate care demonstreazã cã destinul nostru a fost scris dinainte În 4 noiembrie 2008, Barack Obama cîºtiga alegerile prezidenþiale. Combinaþia norocoasã de la loteria din Illinois a fost 666.

Astronomul sud-african Daniel du Toit þinuse o conferinþã despre moartea care poate veni instantaneu. Dupã conferinþã, a mîncat o bomboanã ºi a murit. În jocul Deus ex, apãrut pe piaþã în anul 1999, cele douã Turnuri Gemene sînt demolate din cauza unui atac terorist.

Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinad a declanºat primul rãzboi mondial. Maºina în care se afla în timpul atacului avea tãbliþa de înmatriculare cu înscrisurile A III 118. Rãzboiul s-a încheiat, prin semnarea unui armistiþiu, în data de 11.11.18, la ora 11. În anul 2002, un finlandez de 70 de ani, care se afla pe o bicicletã, este accidentat de o maºinã ºi moare. O jumãtate de orã mai tîrziu, pe aceeaºi stradã ºi în aceleaºi circumstanþe, moare ºi fratele sãu geamãn. În anul 1883, Henry Ziegland se desparte de iubita sa. Iubita nu suportã despãrþire ºi se spînzurã.

Fratele fetei jurã cã se va rãzbuna ºi, la scurt timp,

ROMÂNIA MARE“

Delirînd, vorbea ca ºi cum ar fi fost deja mort, ca un personaj din Cu uºile închise. A întrebat-o pe Arlette, fiica sa adoptivã: „ªi tu ai murit, copila mea; cum e cînd eºti incinerat?” Moartea nu-l speria, dar era îngrijorat de cheltuielile de înmormîntare. Foarte generos din fire, Sartre cheltuia pentru alþii fãrã sã se uite la bani, ºi nu o datã trebuise sã se împrumute de la menajera alsacianã a mamei sale pentru a avea bani de la o lunã la alta. Pe 14 aprilie, sãrutînd-o pe Simone de Beauvoir, i-a spus, în ºoaptã, cîteva cuvinte, ºtiute doar de ea. În ziua urmãtoare, Sartre a intrat în comã ºi a murit pe data de 15, la 9 seara. „Micul Castor” a vrut sã se culce, pentru ultima oarã, alãturi de el, dar infirmiera a fãcut-o sã renunþe, atrãgîndu-i atenþia: „Cangrena...” (escarele). „Moartea lui ne desparte - scria Simone de Beauvoir în Ceremonia. Moartea mea nu ne va readuce alãturi. Asta este; e deja prea frumos cã vieþile noastre s-au putut potrivi atîta vreme.”

*** SAVONAROLA (Girolamo) Predicator italian Data morþii: 23 mai 1498 (la 46 de ani) Cauza: spînzurat Locul: Piaþa Senioriei, Florenþa (Italia) Înhumat: rãmãºiþele i-au fost împrãºtiate Cînd Savonarola a ajuns la spînzurãtoare, episcopul i-a smuls rasa dominicanã, dupã care a rostit

formula consacratã: „Te scot în afara Bisericii luptãtoare”, adãugînd, de la el, „ºi triumfãtoare”. Atunci, cu vocea sa tunãtoare, care le dãdea fiori celor ce-i ascultau predicile, Savonarola l-a pus la punct: „Bisericii luptãtoare doar, monseniore, nu Bisericii triumfãtoare; asta nu vã stã în putere”. Apoi, spunînd Crezul, se urcã pe eºafod în urma celorlalþi doi osîndiþi. Cãci, deºi ceruse sã fie ars pe rug, spre aºi spori suferinþa, Savonarola a fost mai întîi spînzurat, apoi ars. Era ora zece dimineaþa cînd miracolul aºteptat de adepþii sãi s-a împlinit, sau cel puþin li s-a pãrut cã s-a împlinit: o palã bruscã de vînt abãtuse vîlvãtãile, fãcînd mulþimea sã dea înapoi cu urlete de groazã, pentru cã Savonarola îºi agita braþele. Focul arsese frînghia cu care îi fuseserã legate mîinile, iar vîntul ºi aerul ridicat de tãciunii aprinºi le fãceau sã se miºte, de parcã era viu. În vreme ce unii dintre cei aflaþi de faþã cãdeau în genunchi, duºmanii predicatorului au început sã arunce cu pietre în cadavrele carbonizate ale osîndiþilor, sfîrtecîndu-le în aºa hal, încît bucãþi de carne ºi viscere începurã sã zboare împrejurul rugului, pentru ca mai apoi sã fie adunate ca relicve de preþ. A trebuit sã fie chematã garda Senioriei pentru a împrãºtia mulþimea manu militari.

Se povesteºte cã inima lui Savonarola, intactã, a fost gãsitã în Arno, unde îi fuseserã aruncate rãmãºiþele. (va urma) ISABELLE BRICARD

*** „Cît timp va dura dragostea noastrã? Nu ºtiu, trei sãptãmîni, trei luni, trei ani. Mai mult. De ce sã scrutãm eternitatea cu ajutorul cifrelor ?” Iatã ce rãspund celor care mã întreabã despre viaþa mea cu Carlo (n.n. — producãtorul Carlo Ponti). Cãsãtoria noastrã dureazã de foarte multã vreme. Diferenþa de vîrstã este foarte importantã. Se remarcã. Desfidem acel sistem care preferã sã vadã în cãsãtorie „o disperare legatã în care fiecare sãrut este o victorie asupra dezgustului”. Admir inteligenþa, tandreþea lui Carlo, modul în care se interpune între problemele mele ºi mine. El este nu numai tovarãºul meu de viaþã, ci acela care mã ajutã sã trãiesc. Îmi place cu deosebire aceastã frazã a lui Lawrence Durrell: „Tovarãºul de viaþã este mai mult decît un iubit, iar tandreþea valoreazã mai mult decît dragostea ºi chiar decît pasiunea“. Carlo ºi cu mine ne-am construit viaþa pe o bazã trainicã, ce nu ne-a jucat feste niciodatã. Nu mã gîndesc niciodatã la vîrsta lui Carlo. Tot ceea ce ºtiu este cã el reprezintã omul de care am nevoie în viaþã.

Ceea ce nu înseamnã cã nu are defecte. Vorbeºte puþin ºi, în general, trebuie sã ghicesc ce gîndeºte, ce vrea de la mine ºi ce ar vrea sã fac. Trebuie sã-i smulgi cuvintele din gurã. Munceºte mult, dar asta este o caracteristicã a oamenilor din nordul Italiei... De cînd îl cunosc, l-am vãzut întotdeauna lucrînd între douãsprezece ºi cincisprezece ore pe zi ºi, dupã pãrerea mea, aceastã obsesie a muncii aratã cã este un analist. A trebuit, de asemenea, sã mã obiºnuiesc cu faptul cã soþul meu este un urs. Mari dificultãþi nu am avut, pentru cã eu însãmi nu sînt foarte mondenã.

Rafuz invitaþiile, mai ales pentru cã ºtiu cã se va plictisi. Nu-i plac constrîngerile vieþii sociale. Tocmai miam aruncat ochii prin carnetul meu, ºi, spre marea mea surprizã, mi-am dat seama cã majoritatea citatelor sînt în legãturã cu singurãtatea. „Adevãrata fericire este imposibilã fãrã solitudine“. Sînt convinsã.

Am tot atîta nevoie de a fi singurã uneori precum am nevoie de mîncare ºi de apã, ori de rîsul copiilor. Oricît de ciudat ar pãrea, singurãtatea îmi purificã sufletul.

Mã hrãneºte ºi mã regenereazã. Lãsaþi-mã cu mine însãmi ºi o sã-mi þin o perfectã companie. „Cum te aperi împotriva singurãtãþii?” — iatã o întrebare din carnetul meu. „Domnule, eu simt solitudinea. Singurã, citesc ºi trãiesc ceea ce citesc. Singurã, îmi scrutez, cu onestitate, sentimentele ºi pe mine însãmi. Înalþ capul, dacã sînt abãtutã. Pentru mine, singurãtatea nu este populatã cu oglinzi deformate. «Seninãtatea ºi plenitudinea — am citit undeva — nu se gãsesc în afara individului. ci în el însuºi». Singurãtatea este, într-un fel, paznic al seninãtãþii ºi al plenitudinii mele”.

Sfîrºit Traducere ºi adaptare de MAGDA MIHÃILESCU

trage cu o armã asupra lui Ziegland. Acesta se prãbuºeºte, iar fratele fetei se sinucide cu aceeaºi armã. Ziegland a supravieþuit, fiind doar uºor rãnit la obraz. Glonþul nimerise într-un copac din apropiere. Dupã cîþiva ani, Ziegland a dorit sã distrugã acel arbore ºi a folosit dinamitã. În momentul exploziei, glonþul rãtãcit a ricoºat în capul lui Ziegland, dar nu l-a omorît nici de aceastã datã. În 1838, Edgar Allan Poe publica romanul Aventurile lui Gordon Pym. În carte este vorba despre patru bãrbaþi care se aflau în derivã în ocean, dupã ce barca lor s-a scufundat. Pentru a supravieþui, ei l-au omorît ºi l-au mîncat pe cel mai tînãr dinte ei, pe nume Richard Parker. Patruzeci ºi ºase de ani mai tîrziu, un vapor numit Mignonette eºueazã în largul oceanului. Cei patru marinari, pentru a supravieþui, l-au omorît ºi l-au mîncat pe cel mai tînãr, numit Richard Parker.

Samuel Clemens, alias Mark Twain, s-a nãscut în 1835, la scurt timp dupã apariþia cometei Halley.

Toatã viaþa, el a susþinut cã va muri cînd cometa se va reîntoarce. A murit în 1910, de o crizã cardiacã, la o zi dupã ce cometa Halley a reapãrut. În 20 septembrie 1911, un pachebot numit RMS Olympic de la White Star Line intrã în coliziune cu un vapor de rãzboi numit HMS Hawke. Pagubele materiale au fost mari, dar fãrã victime. ªapte luni mai tîrziu, se produce tragedia de pe Titanic, accident în care au murit 1500 de oameni. Titanicul

aparþinea de White Star Line. În 21 noiembrie 1916, cel mai mare pachebot, numit Britannic, de la White Star Line, se scufundã în Marea Mediteranã, în urma unei explozii. Treizeci de persoane au murit. Ce au în comun cele trei accidente? Aceeaºi persoanã, de meserie infirmierã, s-a aflat la bordul celor trei nave ºi a supravieþuit în toate cele trei accidente.

Un francez, pe nume Jean Marie Dubbary, a fost executat pentru cã ºi-a omorît tatãl, în februarie 1764. O sutã de ani mai tîrziu, o altã persoanã a fost executatã pentru aceeaºi faptã. Numele persoanei era Jean Marie Dubbary.

Un baron francez, pe nume Rodemire de Tarazone, a fost omorît de un bãrbat numit Claude Volbonne. Douãzeci de ani mai tîrziu, tatãl baronului este omorît de o persoanã, care se numea tot Claude Volbonne.

Regele Umberto I al Italiei mînca într-un restaurant din Monza, în data de 28 iulie 1920. El a constatat cu surprindere cã pe proprietarul restaurantului îl chema Umberto ºi cã-i semãna leit. Soþiile celor doi purtau acelaºi nume. Restaurantul fusese deschis în ziua în care fusese încoronat regele. A doua zi, ambii au murit, dar în condiþii diferite. În 26 noiembrie 1911, trei persoane au fost acuzate de moartea lui Sir Edmund Berry. Cei trei au murit prin spînzurare, la Greenberry Hill, din Londra. Numele celor trei erau Green, Berry ºi Hill.

EFEMERIDE

studio. Oricît ar fi dialogurile de dificile, el aºteaptã ziua turnãrii pentru a le învãþa. La început, este mort de trac, dar are nevoie tocmai de acest trac ca sã joace ºi nu are nici o îndoialã asupra reuºitei metodei sale.

Eu sînt cu totul incapabilã sã joc în aceste condiþii.

Cînd fac un film, îl trãiesc. Nu mã prefac . Eu chiar sînt acel personaj, chiar trãiesc acele situaþii...

De aceea stau ca pe jãratic înaintea unei scene dificile. Un abis de îndoieli, sentimentul cã nu sînt bunã de nimic. Anii nu au schimbat nimic, din contrã, cãci ochiul meu a devenit mai critic; aºtept mai mult de la mine acum, decît cu zece ani în urmã ºi vreau sã dau mai mult.

Pag. a 19-a – 18 martie 2016

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

ªi aerul poate ucide... (1) Dosarul pe care-l prezentãm în continuare suscitã un dublu interes: pe de o parte, din punct de vedere medico-legal, aspect asupra cãruia vom insista în final, ºi pe de altã parte, din punct de vedere al euthanasiei, problemã ce îi frãmîntã atît pe juriºti, cît ºi pe medici.

Totul a început într-o searã geroasã de iarnã, din ziua de 4 decembrie 1949. Într-o rezervã de spital, doamna Borotto, în vîrstã de 59 ani, agoniza; din femeia frumoasã ºi plinã de viaþã de altãdatã, nu mai rãmãsese decît un schelet ce cîntãrea abia 40 kg, o fiinþã plãpîndã, cu faþa galbenã ºi crispatã de suferinþã.

La vizita de searã, infirmiera, care nu pãrãsise o clipã cãpãtîiul bolnavei, l-a întrebat pe medicul spitalului, doctorul Sander: - Domnule doctor, pacienta suferã enorm! Nu credeþi cã ar fi cazul sã-i facem o morfinã?

Doctorul luã pulsul pacientei ºi dãdu negativ din cap: - Nu, nu este încã nevoie...

Totuºi, doctorul pãru sã se rãzgîndeascã, luã o seringã ºi înfipse acul în braþul stîng al bolnavei.

Infirmiera, în virtutea unor deprinderi profesionale, reþinu un detaliu ce o ºocã: doctorul nu luase precauþia obiºnuitã de a dezinfecta locul ºi acul, aºa cum se procedeazã, de regulã, în asemenea cazuri.

Mai tîrziu, la mai puþin de o orã, Archibald Borotto, un mare negustor de untdelemn din oraº, primi un telefon de la spital:

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (26) Locul de joacã (5) Vacanþele sînt vîndute de obicei prin folosirea unor imagini de femei abia îmbrãcate, broºurile prezentînd o repetiþie graficã aproape pornograficã de bikini, fese ºi corpuri întinse la soare. Ele se bazeazã, de asemenea, pe vinderea cãtre potenþialul turist a ideii unui „celãlalt“ exotic, a „diferenþei“, care îi este pusã la dispoziþie în postura de consumator cultural; atît timp cît acesta este un element-cheie în publicitatea turisticã, turismul general va continua sã promoveze turismul sexual.

Dar oare este tot turismul sexual atît de nociv? Cu siguranþã cã nu, în contextul, mai larg, al exploatãrii.

Activitatea în industria sexului este descrisã ca fiind ºi mai sigurã, ºi mai bine plãtitã decît munca în fabrici, sau decît oricare altã activitate care este disponibilã de obicei. Turiºtii sexuali tind sã plãteascã indivizi locali în mod direct, ceea ce este un lucru neobiºnuit în contextul turismului modern, în care enclavele tur-

- Domnule Borotto, vã rugãm sã fiþi tare. Ne pare rãu, dar avem o veste tristã.... soþia dvs. a decedat!

O tãcere apãsãtoare s-a lãsat la celãlalt capãt al firului. În cele din urmã, cel care fusese chemat la telefon ºi anunþat cã a devenit vãduv a lãsat sã-i scape cuvintele: - Dumnezeu s-o ierte!

O vreme, dupã aceea, se va face mult caz în jurul acestei fraze.

Doamna Borotto era îngropatã de circa 3 sãptãmîni, cînd, un modest funcþionar al administraþiei spitalului, care se ocupa, la fiecare sfîrºit de an, cu clasarea fiºelor bolnavilor, a fost frapat de o coincidenþã stranie, ºi anume ora injecþiei ºi cea a morþii doamnei Borotto. Pe de altã parte, natura lichidului conþinut în fiolã nu era menþionatã în fiºã.

Funcþionarul, un tip conºtiincios, avea o îndoialã. El s-a adresat directorului spitalului. Acesta din urmã, a fost intrigat de cele aflate ºi, drept consecinþã, a semnalat faptul autoritãþilor. La rîndul lor, acestea au trebuit sã-ºi facã datoria: au ordonat o anchetã, urmatã de exhumarea corpului doamnei Borotto ºi efectuarea unei autopsii amãnunþite.

Corpul doamnei Borotto a fost exhumat.

Atunci adevãrul a izbucnit: femeia murise nu din cauza maladiei de care suferea, ci în urma unei embolii. Dar o embolie provocatã de ce? Lãmurirea acestui aspect îi revenea ca sarcinã ºerifului O’Brien.

Primul pe care l-a citat a fost medicul curant.

- Doctore Sander, toþi confraþii dvs. sînt de acord asupra unui punct: doamna Borotto a fost bolnavã de cancer, o maladie incurabilã, cu sfîrºit implacabil. Toþi cei care au examinat bolnava sînt, de asemenea, în unanimitate de acord asupra unui alt punct: ea nu mai

avea decît douã sau trei zile, poate chiar ore de trãit.

Or, ea nu a murit din cauza cancerului ci, contrar diagnosticului pe care l-aþi menþionat în certificatul de deces..., de o embolie. Autopsia a dovedit acest lucru.

Doctorul Sander nu a rãspuns nimic, ºi ºeriful a continuat: - Am suficiente motive sã cred cã injecþia pe care i-aþi fãcut-o i-a provocat moartea. Atunci, doctore Sander, vreþi sã rãspundeþi la aceastã întrebare: ce conþinea seringa de care v-aþi folosit pentru a-i face o injecþie doamnei Borotto?

Doctorul Sander: - Nimic! ªeriful O’Brien: - Cum vine asta, nimic?

Doctorul: - Nimic! ªeriful: - Vreþi sã mã faceþi sã cred cã seringa nu conþinea nici un medicament?

- Nici unul. Sau, mai exact, ea nu conþinea decît aer.

Calm, medicul i-a explicat ºerifului ceea ce, de fapt, toþi medicii din lume cunosc, ca ºi asistentele medicale de altfel: e suficient sã introduci o cantitate oarecare de aer, cam cîþiva zeci de centimetri cubi, într-o venã, pentru ca aceastã coloanã de aer, intratã în torentul sanguin, sã provoace, dupã cîteva minute, oprirea inimii, prin embolie. Dupã care doctorul Sander a adãugat: - Nu una, ci patru injecþii i-am fãcut, apãsînd de mai multe ori pistonul seringii pînã la un volum de 40 cm3... În 10 minute totul era terminat. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

istice sînt de multe ori conduse de companii multinaþionale, lãsînd puþini bani care sã se întoarcã în comunitate. Unii vãd lucrul cu turiºtii sexuali ca o oportunitate de a evada - pentru a pãrãsi þara, sau cel puþin sãrãcia. Vocea lucrãtorilor din industria sexului din lumea în curs de dezvoltare este rareori auzitã; probabil cã, în mare mãsurã, aºa cum turiºtii sexuali îºi proiecteazã propriile fantezii asupra lor, la fel se întîmplã ºi cu cercetãtorii occidentali, care cautã o privire de profunzime în turismul sexual.

Pînã la urmã, deºi premisele rasiste ºi imperialiste existã cu siguranþã pentru turiºtii sexuali, iar contextul în care opereazã turismul sexual este clar unul de exploatare, cãutarea sexului exotic provine ºi dintr-o dorinþã de a penetra sau de a fi penetrat de o culturã strãinã. Chiar dacã occidentalii au avut mai multe oportunitãþi de a-ºi explora dorinþele exotice, aceste dorinþe provin din ambele direcþii - dorinþa de încruciºare a raselor nu este limitatã numai la cei aflaþi în poziþii de putere. Principala motivaþie a primilor tahitieni care au mers în Vest a fost pentru les femmes blanches.

Turiºtii sexuali ºi lucrãtorii sexului sînt indivizi, cu motivaþii ºi dorinþe individuale, care s-ar putea sã nu se încadreze cu uºurinþã în nici o generalizare.

Considerînd lucrãtoarele sexului din þãrile sãrace ca fiind neapãrat victime exploatate ale unei dezvoltãri

neocolonialiste, nu facem decît sã pierdem, ºi noi, percepþia asupra acestor femei ca indivizi. Faptul cã sînt anagajate în industria sexului este doar o faþetã a vieþii lor - o muncã pe care o fac, de obicei, doar pentru o scurtã perioadã de timp; ele nu se privesc pur ºi simplu ca „prostituate“ sau „lucrãtoare în industria sexului“. În loc sã se vadã pe ele însele în termenii traficului sexual global sau ca victime ale economiei politice, munca lor este pusã în context de probleme precum oportunitãþile de angajare, responsabilitãþile familiale ºi aspiraþia pentru o viaþã mai bunã.

Relaþiile cu turiºtii strãini sînt de multe ori considerate o oportunitate de a pãrãsi industria sexului pentru totdeauna, ºi astfel sînt vãzute în termeni romantici, sau cel puþini benigni. Într-o þarã ca Thailanda, unde capii de familie sînt în mod obiºnuit închiºi pentru viol, lovire sau uciderea servitoarelor, generoºii bãrbaþi albi sînt un bilet de vis pentru multe fete.

Prin considerarea turiºtilor sexului ca fiind, toþi, exploatatori groteºti ºi dezmãþaþi, negãm posibilitatea unei atracþii reciproce, sau recunoaºterea vulnerabilitãþii multor turiºti ai sexului, din cauza faptului cã sînt conºtienþi cã masculinitatea lor este determinatã de portofel.

Sfîrºit PATRICK BLACKDEN

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (5) În al doilea rînd, trebuie fãcutã o distincþie între a-l pune la îndoialã pe William Shakespeare ca autor - o zonã în care dovezile efective sînt atît de puþine încît este sigur cã pot apãrea îndoieli ºi pot fi puse întrebãri - ºi a furniza dovezi în favoarea unui anumit candidat precum De Vere, ceea ce include întotdeauna o cantitate serioasã de discursuri speciale ºi neputinþa de a menþiona sau de a explica faptele stînjenitoare ºi neconvenabile privitoare la candidatul cuiva. Argumentele împotriva lui Shakespeare ca autor sînt mult mai puternice decît argumentele în favoarea oricãruia dintre binecunoscuþii candidaþi la paternitate. Cu toate cã unii dintre autorii antistratfordieni actuali sînt universitari - deºi aproape întotdeauna din alte domenii decît din literatura englezã - marea majoritate sînt „istorici amatori” , de genul celor întîlniþi pretutindeni în aceastã carte: adeseori inteligenþi, adeseori cu lecturi întinse, aproape întotdeauna plini de entuziasm, de fapt obsedaþi - dar nu universitari din domeniul literaturii engleze sau al istoriei.

Majoritatea, în realitate, sînt cu desãvîrºire din afara vieþii universitare. Acest fapt sugereazã un motiv crucial pentru dispreþul total al profesorilor

universitari de literaturã englezã faþã de antistratfordieni: a da vreo legitimitate celor care nu sînt din lumea universitarã dar care îºi enunþã opiniile, îi delegitimeazã pe universitarii shakespearieni. Acest lucru nu numai cã îi recunoaºte pe amatori ca participanþi egali la o discuþie importantã cu profesorii universitari, dar mai ºi submineazã însuºi statutul profesional al profesorilor de literaturã englezã, o ameninþare sporitã de marginalizarea tot mai mare a literaturii engleze ºi a altor domenii ale artelor din structura universitarã, date la o parte în lupta pentru acapararea de studenþi ºi resurse terþiare, de disciplinele practice, pre-profesionale ºi ºtiinþifice.

Teama de a pierde statutul profesional este unul dintre factorii motivanþi ai refuzului majoritãþii profesorilor de literaturã englezã fie ºi de a discuta, mãcar, posibilitatea ca altcineva sã fi scris piesele lui Shakespeare.

Aºadar, situaþia este, astãzi, total diferitã faþã de cea din Secolul al XlX-lea, cînd oamenii inteligenþi ºi învãþaþi nu se simþeau stigmatizaþi pentru cã discutau chestiunea paternitãþii în revistele de opinie.

Iatã care este situaþia: o massã tot mai mare, dar încã marginalã, de cercetãtori - adeseori „istorici

amatori” ºi tot mai mulþi universitari din alte domenii decît din domeniul literaturii engleze - se întreabã dacã William Shakespeare din Stratford a scris lucrãrile atribuite lui, în timp ce, în opoziþie neclintitã faþã de aceasta, lumea profesorilor din departamentele de literaturã englezã ale universitãþilor este ostilã atît faþã de concluzia lor, cît ºi faþã de discutarea chestiunii paternitãþii.

Dezbaterea paternitãþii rãmîne, în mare mãsurã, în afara lumii universitare din cauza atitudinii celor din interiorul universitãþilor, o situaþie la care contribuie lipsa unui candidat alternativ cu adevãrat credibil ºi istoria foarte dubioasã a antistratfordianismului, mai ales în perioada victorianã. Sînt multe de spus în favoarea fiecãruia dintre candidaþii alternativi binecunoscuþi ºi meritã sã aruncãm o privire asupra afirmaþiilor fãcute, în sprijinul lor, de cãtre promotorii acestora. Argumentele în favoarea lui Edward De Vere, al ºaptesprezecelea conte de Oxford, se bazeazã în mod fundamental pe douã fapte: calificarea personalã pentru a fi putut sã scrie operele lui Shakespeare ºi similitudinea multor personaje ºi evenimente prezentate în operele lui Shakespeare cu incidente din viaþa lui De Vere - atît de multe, încît trebuie, cu siguranþã, sã fie intenþionat autobiografice. De Vere era de naºtere aleasã, bine educat ºi a vizitat, pe îndelete, cea mai mare parte a Europei. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 20-a – 18 martie 2016

La hotarul dintre viaþã ºi moarte (3) Katie, fetiþa care a vorbit cu DUMNEZEU Pediatrul Melvin Morse, un binecunoscut cercetãtor al experienþelor de moarte clinicã ale copiilor, menþioneazã un caz interesant.

Katie, în vîrstã de 9 ani, s-a zbãtut timp de 3 zile între viaþã ºi moarte, dupã ce a cãzut în piscinã. Cînd orice speranþã pãrea sã fie pierdutã, ea s-a trezit parcã dintr-un somn profund ºi, în doar 24 de ore, ºi-a redobîndit toate facultãþile fizice ºi psihice.

Cazul ei rãmîne un mister pentru medicinã. Pentru a ºti ce tratament sã-i prescrie, Melvin Morse a dorit sã afle condiþiile în care se produsese accidentul. Încã de la prima lor întîlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept martor pe mama ei ºi a descris acþiunile întreprinse de medici în timpul cînd se afla în comã, fapt confirmat de acesta. Apoi, la o întrebare vagã pe care i-a adresato medicul, referitor la amintirile ei din perioada în care se afla în apã, ea a rãspuns: „Adicã atunci cînd l-am vãzut pe Tatãl Ceresc?”.

Uimit, dr. Morse a rugat-o sã continue. Ea nu ºi-a amintit de senzaþia de înec, ci mai întîi a avut sentimentul cã totul era în obscuritate ºi avea o anumitã senzaþie de greutate. Nu se mai putea miºca. Apoi a ajuns într-un tunel ºi a întîlnit o femeie pe care nu o mai vãzuse niciodatã, numitã Elisabeth. Înaltã, surîzãtoare ºi binevoitoare, cu pãrul auriu ºi îmbrãcatã în alb, ea a însoþit-o pe Katie în tunel ºi a conduso la bunicul ei decedat, precum ºi la doi bãieþei necunoscuþi, Andy ºi Mark, care erau suflete în aºteptarea încarnãrii. S-au împrietenit ºi s-au jucat împreunã. În acea etapã a aventurii sale, lui Katie i sa „dat voie” sã-ºi viziteze pãrinþii. Ea a raportat un

Elemente care dovedesc faptul cã Marea Piramidã din Egipt a fost construitã de o civilizaþie extrem de avansatã (3) Controversele în privinþa autenticitãþii acelor cartuºe au apãrut încã din vremea descoperirii lor, deoarece ele conþin greºeli care, de asemenea, existau ºi într-o carte de hieroglife („Material Hieroglyphica”), pe care colonelul Vyse o avea la el atunci cînd a pãtruns în acele camere ascunse din Piramidã. De altfel, Vyse era deja cunoscut ca un „cal breaz” ºi în privinþa altor „descoperiri” legate de artefactele Egiptului Antic, ceea ce îl discrediteazã ºi mai mult. O probã cît se poate de clarã este faptul cã nepotul lui Humphries Brewer, meºterul zidar care a fost angajat de colonelul Vyse pentru a sparge ºi a deschide drumul prin piramidã, a declarat cã a fost martor atunci cînd Vyse a pictat el însuºi cartuºele pe pereþii celor 4

Hachiko Povestea unui cîine (1) Hachiko este un film bazat pe o poveste realã foarte emoþionantã. Filmul, numit „Hachiko: Povestea unui cîine“, relateazã prietenia profundã dintre Ueno, un profesor universitar ºi Hachiko, un cîine abandonat într-o garã, pe care profesorul îl ia acasã. Cîinele care a jucat în film seamãnã foarte mult cu cel original, dupã cum se poate vedea ºi în cele cîteva fotografii pãstrate încã din acea vreme. Cîinele real, aparþinînd rasei canine Akita Inu, a trãit in Japonia, între 10 noiembrie 1923 si 8 martie 1935, fiind un cîine de talie mare, originar din Prefectura japonezã Akita. Filmul acesta se referã la un cîine, dar este fãcut pentru oameni! Îmi asum îndrãzneala de a spune cã în comportamentul cîinelui sînt reliefate perfect cele trei mari virtuþi creºtine, amintite de Sfîntul Pavel: „Acum rãmîn acestea trei: credinþa, nãdejdea ºi dragostea.

Iar cea mai mare dintre acestea este dragostea“ (I

ROMÂNIA MARE“

numãr mare de detalii precise, verificate ulterior, referitoare la preocupãrile pãrinþilor sãi în timp ce se afla în spital: locul unde stãtea fiecare în camerã, ce haine purtau, ce gãtea mama ei…

Elisabeth a condus-o în faþa lui DUMNEZEU TATÃL ºi a lui Isus. Dumnezeu i-a propus sã rãmînã cu el, iar Isus a întrebat-o dacã vrea sã îºi revadã mama. La rãspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat în patul de spital. Imediat dupã trezire ºi în timpul convalescenþei, a cerut, în mod repetat, sã-i vadã pe Mark ºi pe Andy. Pentru ea, toatã aceastã cãlãtorie nu fusese decît un episod amuzant al vieþii sale de copil.

Melvin Morse a publicat, în revista ºtiinþificã americanã The American Journal of Children’s diseases, din noiembrie 1986, vol. 140, împreunã cu alþi patru cercetãtori, un articol ºtiinþific despre experienþele de moarte clinicã trãite de copii. Concluziile sale sînt mai prudente decît cele publicate în alte reviste, dar ipotezele sînt foarte interesante. Potrivit lui Morse, experienþele de moarte clinicã ale copiilor sînt mai simple decît cele ale adulþilor, mai concrete, mai puþin mistice. Spre deosebire de adulþi, copiii se întîlnesc cu persoane apropiate care sînt în viaþã: colegi de clasã, profesori etc. Existã un „nucleu“ comun al experienþei: decorporalizarea, viziunea propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea în corpul fizic. În general, lipsesc aspectele de transcendere a individualitãþii: trecerea în revistã a propriei vieþi, modificarea percepþiei timpului, senzaþia de detaºare. Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii în ceea ce priveºte moartea ºi religia ºi nu a constatat corelaþii semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia cã existã un „nucleu” invariabil al experienþei de moarte clinicã care apare la copii ºi un proces concomitent sau secundar care se dezvoltã la adulþi – transcenderea individualitãþii limitate. El a prezentat ipoteza potrivit cãreia fenomenul de moarte clinicã ar fi consecinþa activãrii conexiunilor neuronale ale lobului temporal.

Generatã ca un rãspuns faþã de tensiunea indusã de iminenþa morþii, acesta afirmã cã experienþa-nucleu

este apoi impregnatã de diverse elemente personale, proprii trecutului celui care are acea experienþã, aceste elemente secundare fiind halucinatorii, însã necesare pentru a conferi sens experienþei. Aceste explicaþii pot fi considerate mult prea reducþioniste ºi simpliste faþã de complexitatea ºi de impactul extrem de profund al fenomenului asupra conºtiinþei subiecþilor. Într-adevãr, este dificil de acceptat faptul cã simple procese de naturã chimicã pot genera trãiri atît de nuanþate precum cele relatate de subiecþii aflaþi în moarte clinicã. De pildã, americanul Goran Grip a trãit, la vîrsta de 5 ani, o astfel de experienþã, care nu are nimic patologic ºi nu þine de domeniul psihiatriei: comunicarea cu un punct de luminã care urmãrea sã afle tot despre el ºi de care ar fi dorit sã scape, experienþa iubirii copleºitoare, sentimentul de a se situa în afara spaþiului ºi timpului, învãþãturi despre consecinþele faptelor sale etc. În urma acestei experienþe, a ajuns sã ºtie, dincolo de cuvinte, tot ce gîndesc ºi percep ceilalþi oameni, chiar ºi la modul inconºtient. Didier Dumas, un psihanalist care lucreazã foarte mult cu copiii, considerã cã, dacã la ora actualã, copiii nu mai sînt atît de reprimaþi în privinþa sexualitãþii, în schimb lucrurile nu stau la fel în ceea ce priveºte spiritualitatea lor. El afirmã cã spiritualitatea copiilor, deºi este în mod firesc mult mai „vie”, este adeseori inhibatã de mediul lor familial, datoritã îndepãrtãrii societãþii actuale de la valorile spirituale autentice, ceea ce face ca mulþi copii sã refuze sã-ºi împãrtãºeascã experienþele de moarte clinicã, pentru a nu pierde afecþiunea celor apropiaþi.

Specialiºtii au realizat cît de important este studiul fenomenelor de moarte clinicã la copii ºi îi încurajeazã sã relateze cît mai liber ºi deschis cele trãite. Într-adevãr, dacã am primi încã de mici o educaþia în acest sens, am înþelege ce este moartea, faptul cã nu este o anihilare, ci o translaþie a sufletului într-o altã lume. Am reuºi sã înþelegem ºi sã trãim viaþa dintr-o perspectivã mai vastã, spiritualã ºi cu siguranþã cã, în felul acesta, o mare parte din rãul care existã în lume nu ar mai exista.

Sfîrºit YOGAESOTERIC

camere ascunse. El a fost imediat dat afarã de pe ºantier de cãtre colonel, deoarece nu a fost de acord cu „metoda” înºelãciunii pusã la cale de acesta.

Referinþa este datã de Zecharia Sitchin în cartea sa „Trepte spre cer”, dar este menþionatã ºi în unele studii de egiptologie timpurie: Perring – „The Pyramids of Giza” (1839) ºi chiar în cartea lui Vyse – „Operations carried out on the Great Pyramid of Giza” (1842)).

Totul s-a bazat pe orgoliul, dar ºi pe relativa nepregãtire ºi neºtiinþã în domeniu a colonelului Vyse, care nu era un expert în hieroglife, dar care dorea cu orice preþ sã-ºi lege numele de marile descoperiri din siturile egiptene. El a fãcut însã un deserviciu imens umanitãþii, care, din nefericire, se reflectã cu putere ºi în zilele noastre printr-o pîclã de ignoranþã aºternutã atît pe ochii savanþilor, cît ºi pe cei ai populaþiei.

Niciodatã nu a fost mai adevãrat proverbul cã „un orb nu poate sã conducã alþi orbi”. Controversele legate de aºa-zisele „cartuºe ale lui Keops din Marea Piramidã” sînt multiple, dar analiza lor depãºeºte cadrul acestei prezentãri sintetice. Ceea ce se poate spune cu siguranþã este faptul cã lumea ºtiinþificã a preluat imediat „descoperirea” lui Vyse ºi a propagato mai departe, din generaþie în generaþie. Astãzi, pãrerea convenabilã ºi „de neclintit” a majoritãþii spe-

cialiºtilor este cã Marea Piramidã reprezintã opera faraonului Keops, chiar dacã sînt foarte multe semne de întrebare, contradicþii, dovezi ºi elemente care neagã aceastã opinie.

Printre altele, ideea frizeazã ºi prin absurdul ei, deoarece neagã orice tradiþie de inscripþionare de pînã atunci, nu doar prin lipsa amplorii în prezentare, ci ºi prin lipsa de respect pentru faraonul în cauzã (în ideea cã el ar fi fost, într-adevãr, cel care a ordonat construcþia Piramidei). Menþionarea rudimentarã, „ascunsã” ºi cumva „chinuitã” a numelui unui mare faraon, pe doi-trei pereþi ai unor camere foarte mici ºi goale dintr-o construcþie monumentalã despre care se spune cã i-ar aparþine, este cel puþin hilarã. Cu toate acestea, ea a fost de ajuns pentru ºtiinþa din Secolul al XIX-lea ºi pentru cea contemporanã de a prelua „pe tavã” acea informaþie aºa-zis „adevãratã” ºi a o implementa, în mod sistematic, în minþile oamenilor, prin intermediul mass-media. O astfel de acþiune era mult mai facilã decît cea prin care sã se recunoascã faptul cã nu se ºtie cine a construit cea mai mare clãdire de pe Pãmînt.

Sfîrºit EDITURADAKSHA

Corinteni 13, 13). Credinþa cîinelui în bunãtatea stãpînului sãu l-a fãcut sã aibã pentru acesta o dragoste neþãrmuritã. Zilnic, vreme de nouã ani, în acelaºi loc din faþa gãrii, la aceeaºi orã, cîinele ºi-a aºteptat, rãbdãtor, stãpînul sã vinã de la serviciu... chiar dacã acesta nu avea sã se mai întoarcã vreodatã cu acel tren. Oare, noi avem o asemenea rãbdare de piatrã ºi nãdejde neclintitã, în încercãrile vieþii?!

Oare, noi îl aºteptam la fel pe Christos?! Iubirea nu dureazã doar o vreme, ci dureazã cît vrem noi sã dureze. Citind despre Hachiko, am aflat despre toate femeile care ºi-au aºteptat bãrbaþii sã vinã înapoi din rãzboi, despre toate mamele care îºi aºteaptã fiii în fiecare zi cu masa pusã, despre toþi oamenii ale cãror aºteptãri sînt înºelate în fiecare zi, dar nu îºi pierd nãdejdea. Pentru cã iubirea te face sã aºtepþi, atunci cînd nu mai e nimic de aºteptat, pînã la capãt. Filmul american dedicat lui Hachiko, regizat de Lasse Hallstrom, dupã scenariul lui Stephen Lindsey, undeva, în insula Rhode, a fost lansat în august 2009, rolul profesorului fiind interpretat de Richard Gere. Primul film care a fost realizat dupã aceastã poveste realã este, însã, cel japonez, din anul 1987, numit „Hachiko

Monogatari“. În anul 2004, a apãrut ºi cartea pentru copii numitã „Hachiko: Povestea realã a unui cîine credincios“, scrisã de Pamela Turner ºi ilustratã de Yan Nascimbene.

Explicaþii ºtiinþifice

Hachiko - povestea realã a unui cîine credincios (1) Hachiko era un cîine din rasa japonezã Akita Inu, de gen masculin, nãscut în ziua de 10 noiembrie 1923, lîngã oraºul Odate, în Prefectura Akita. Rãtãcit într-o garã, printre bagaje, pe cînd avea numai cîteva luni, cîinele va fi adoptat de Hidesaburo Ueno, care îi va purta de grijã în chip deosebit. Ueno era profesor la catedra de Agriculturã a Universitãþii din Tokio.

Cîinele a murit în ziua de 8 martie 1935, la vîrsta de 11 ani, în faþa gãrii Shibuya, din Tokyo. La începutul anului 1924, pe cînd profesorul universitar Ueno se întorcea de la facultate, a gãsit în gara localã un cãþel.

Neavînd pe cine sã întrebe al cui era cîinele, profesorul îl va lua, cu el, acasã. (va urma) TEODOR DANALACHE

Pag. a 21-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Stela Popescu (2)

Maria Ciobanu

Maria ºi-a adunat în repertoriu peste 500 de piese de dor, dragoste ºi inimã albastrã.

Timp de 24 de ani cît a jucat la Teatrul de Comedie, vara, cînd se încheia stagiunea teatralã, juca la Revistã la Grãdina Boema. La Teatrul de Comedie joacã din 1969 pînã în 1993, cînd revine la Teatrul de Revistã „Constantin Tãnase“, unde lucreazã ºi în prezent.

Pe scena Teatrului de Revistã „Constantin Tãnase“ ºi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strãluceºte în piese precum „Omul care a vãzut moartea“, „Mama Boema“, „Boema, slãbiciunea mea“ etc. A jucat 18 ani în „Preºul“, 12 ani în „Peþitoarea“ ºi 10 ani în „Plicul“. A avut ºansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu. În perioada 1971-1979 face un cuplul memorabil, pe scenã ºi la televiziune, cu ªtefan Bãnicã. Cît despre longevivul cuplu umoristic Stela Alexandru Arºinel, care a început în 1979, acesta a fost garanþia umorului de calitate ºi în prezent, dar ºi în trecut, cînd textele scenetelor erau semnate Mihai Maximilian. În 1958, debuteazã în cinematografie în pelicula „Alo? Aþi greºit numãrul“. A jucat în peste 25 de filme precum „Nea Mãrin miliardar“ (1979), „Pe malul stîng al Dunãrii albastre“ (1983), „În fiecare zi mie dor de tine“ (1988) etc. Stela Popescu a fãcut o carierã memorabilã ºi în televiziune. A jucat în televiziune de la înfiinþare pînã în prezent, în piese de teatru ºi emisiuni de divertisment, reuºind sã transmitã ceva din spiritul satiric ºi contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octav Sava sau Dan Mihãescu. TVR a scos pe piaþã DVD-urile „O stea printre stele“ (2006) ºi „Stela ºi Arºinel“ (2005), care reunesc cele mai memorabile apariþii TV ale Stelei Popescu. A jucat în serialul TV „Cuscrele“ (2005-2006) precum ºi în telenovelele: „Rãzboiul sexelor“ (2007-2008), „Regina“ (2008-2009) ºi „Aniela“, unde a fãcut o creaþie memorabilã în rolul Coanei Chiva.

Sfîrºit

La vîrsta de 78 de ani, dupã o activitate muzicalã de peste 60 de ani, Maria Ciobanu a decis sã se retragã de pe scenã. Ea va mai susþine cîteva concerte, în luna martie, dupã care va pune punct carierei muzicale.

A avut probleme de sãnãtate

Peste 60 de ani pe scenã Simbol de necontestat al folclorului românesc, Maria Ciobanu a fost o personalitate puternicã încã de micã.

Nãscutã pe data de 3 septembrie 1937 la Roºiile (Vîlcea), ea ºi-a dorit cu ardoare sã ajungã vedetã, cu atît mai mult cu cît prinsese drag de lumea artisticã din familie, de la tatãl ei, un instrumentist talentat. Nu sãrãcia a împinso spre scenã, deºi mai avea opt fraþi, ci încurajãrile prietenilor ºi ale vecinilor, care îi lãudau necontenit vocea aparte. A participat la cîteva concursuri, dar nimeni nu pãrea sã o ia în serios pe adolescenta zveltã, cu pãrul ca abanosul ºi cu ochii nefiresc de mari. Norocul i-a surîs abia cînd a întîlnit- o pe marea artistã Maria Lãtãreþu. Aceasta, dupã ce a ascultat-o timp de cîteva minute, a decretat, fericitã: „Astai cîntãreaþa care-mi va cãlca pe urme!”. De atunci au trecut peste 60 de ani, timp în care

Marin Moraru

colegii de breaslã, dar nu-mi serbez ziua cu nimeni”, a declarat artistul la împlinirea vîrstei de 79 de ani.

Existã puþini actori în lume care pot cuceri necondiþionat publicul prin farmecul mimicii lor inconfundabile. Ceea ce sonorul a confiscat jocului actorilor din filmul mut – adicã exact acea expresivitate care anuleazã mesajul vorbit – a dãruit unor actori de mare calitate care, uzînd de mijloace aparent puþine, au reuºit sã cucereascã exact acele redute pe care actorii mai expansivi reuºesc sã le dãrîme cu eforturi mult mai mari. Efortul ascuns al lui Marin Moraru, marele nostru actor, este, în prezent, doar acela de a se pãstra departe de ochii lumii, cu orice preþ, chiar al posibilei uitãri. „Nu-mi doresc nimic de ziua mea, nici mãcar sãnãtate! Dacã este, este, dacã nu, asta e! M-au felicitat

Talentul inegalabil al „majordomului Vasile”

Gheorghe Turda În cei 62 de ani de viaþã ºi peste 40 de ani de carierã, îndrãgitul interpret de muzicã popularã Gheorghe Turda a trãit poveºti uimitoare, care pot face cu succes subiectul unui roman. Dupã o cãsãtorie extraordinarã, ce a durat 37 de ani, interpretul a rãmas singur, soþia sa pierzînd lupta cu leucemia. Dar cum viaþa merge înainte, Dumnezeu i-a adus în cale dragostea din anii facultãþii. Astfel, artistul s-a logodit în Noaptea de Înviere cu Teodora, femeia cãreia îi oferise inelul de logodnã în urmã cu 40 de ani.

Era sã ajungã preot Gheorghe Turda mãrturiseºte cã cel mai bun prieten al sãu este cîntecul. De altfel, Dumnezeu l-a înzestrat cu talent, reuºind astfel sã intre din prima la Conservator. Dacã ar fi picat admiterea, probabil ajungea teolog sau preot, Teologia fiind a doua facultate pe lista de prioritãþi. Dupã ce a terminat Conservatorul la Cluj, interpretul a venit, prin repartiþie guvernamentalã, la marele Ansamblu Rapsodia Românã, aici desfãºurîndu-ºi activitatea mai bine de 20 de ani ºi întîlnindu-ºi soþia. A avut o viaþã de cuplu foarte frumoasã, un etalon în materie de familie de artiºti. Se mîndreºte cu aceastã cãsnicie, din care au rezultat cele douã fete ale sale, Anca ºi Voichiþa. „În timpul unui turneu în Japonia, în 1987, soþiei mele, prim-balerinã solistã a Ansamblului Rapsodia, i s-a declanºat o boalã teribilã, leucemie cronicã trombocitarã. Acel turneu a fost extrem de solicitant, în 35 de

Un adevãrat Buster Keaton al cinematografiei româneºti, Marin Moraru a fãcut roluri memorabile alãturi de alþi actori mari. Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Mircea Diaconu, Dumitru Furdui, Emil Hossu, Draga Olteanu Matei, Florin Piersic, Sebastian Papaiani, Vasile Niþulescu sînt doar cîteva nume alãturi de care Marin Moraru ºi-a pus în valoare extraordinarul talent. Dacã ar fi sã ne amintim doar replicile memorabile din „Actorul ºi sãlbaticii”, pe care „majordomul Vasile” i le-a dat lui Costicã Caratase (interpretat de regretatul Toma Caragiu), am avea o reprezentare suficientã a talentului cu care a fost înzestrat Marin Moraru.

„Nu este adevãrat cã am fost bolnav” În prezent, Marin Moraru se bucurã de pensie, de timpul liber ºi... cam atît. „Nu mai joc în nici un speczile am avut 32 de concerte ºi foarte puþin timp de odihnã. În urma vizitei la Hiroshima a apãrut boala, probabil din pricina climei ºi a radiaþiilor care au persistat încã din 1945, chiar ºi astãzi fiind urmãri ale bombei atomice. Din pãcate, dupã o luptã de mai bine de 20 de ani, Dumnezeu nu a mai vrut s-o þinã lîngã mine. Dupã moartea soþiei a trebuit sã-mi continui drumul vieþii, deºi nu a fost deloc simplu”, ne-a povestit interpretul, cu ochii în lacrimi.

A revenit la prima iubire, din studenþie Dupã mai bine de un an ºi jumãtate de luptã cu singurãtatea ºi cu durerea sufleteascã, Dumnezeu i-a trimis o razã de alinare artistului. „A revenit în viaþa mea o primã dragoste de pe vremea cînd eram student la Cluj. Într-o tabãrã, la Borsec, am cunoscut-o pe Teodora. Ulterior, dupã doi ani, fiind în ultimul an la Conservator ºi aºteptînd repartiþia guvernamentalã, ne-am curtat, ne-am iubit, ne-am împrietenit ºi chiar i-am oferit inelul de logodnã, deºi erau deja cumpãrate verighetele. Tocmai de aceea vreau sã subliniez ideea cã nu este bine sã se poarte verighetele înainte de a fi puse de preot, în faþa altarului, la cununia religioasã.

Atunci nu ne-a adus noroc, dar sper sã avem acum. Eu m-am resemnat în acea clipã, în 1973, cã nu m-am cãsãtorit cu Tea. Ea s-a mãritat în toamna acelui an, dar a divorþat în 1990, ºi drumul vieþii sale a fost greu.

A trebuit sã treacã printr-un lagãr în Italia, dupã care a plecat în Canada, la Montreal, unde este foarte bine poziþionatã, cu fiica, mama, bunica de 99 de ani ºi fratele. Este profesoarã, are ºi o minigrãdiniþã, atît cît se permite la ei, ºi este admiratã, iubitã ºi consideratã ca fiind un om de echilibru în diaspora românilor de

A avut o viaþã tumultuoasã, presãratã cu poveºti de iubire, dar ºi cu scandaluri. A cîºtigat bani cît sã-i învîrtã cu lopata, iar dacã ar fi sã ne luãm dupã gurile rele, ar avea o avere de peste douã milioane de euro, bani investiþi în imobiliare. A trecut prin trei cãsnicii, a bifat ºi o relaþie controversatã cu un alt monstru sacru al muzicii populare româneºti, Ion Dolãnescu, ºi are trei copii, pe Liliana, pe Camelia ºi pe Ionuþ. Maria Ciobanu iubeºte în continuare scena ºi nu poate sta departe de ea.

Dar cum vîrsta începe sã-ºi spunã cuvîntul, artista se confruntã tot mai des cu probleme de sãnãtate. La începutul anului 2014, pe cînd se afla în Los Angeles, cîntãreaþa a suferit un accident vascular, din cauza puseurilor repetate de tensiune. A reuºit sã fenteze moartea cu ajutorul medicilor americani, care au avut grijã de ea ca de un star internaþional.

S-a refãcut dupã doar douã sãptãmîni de tratament, memoria i-a revenit ca prin minune, însã are restricþii medicale – mai exact, trebuie sã se menajeze, sã nu se mai oboseascã ºi sã evite cãlãtoriile cu avionul.

tacol. Sînt la pensie ºi mã bucur de acest lucru”, ne-a spus maestrul, care nu a pregetat sã infirme zvonurile cã ar fi fost bolnav. „Mã simt bine, toate sînt bune. Nu e adevãrat cã am fost bolnav, a fost o minciunã gogonatã. Mi-e scîrbã de treaba asta. Presa a minþit, ºi nu înþeleg la ce le-a trebuit chestia asta”, a încheiat artistul.

„Este un actor special” Unul dintre actorii alãturi de care Marin Moraru a jucat de-a lungul carierei, Alexandru Arºinel, ne-a explicat motivul pentru care marele artist a ales discreþia. „Este felul lui de a arãta o oarecare ostilitate faþã de modul cum sînt trataþi artiºtii în România.

Uneori, cred cã la mijloc stã ºi un fel de refuz al lui de a se expune prea mult. E un actor special, cu o calitate specialã, pe care eu, personal, îl iubesc ºi îl apreciez foarte mult. Marin Moraru, un actor extrem de civilizat, de apreciat ºi iubit de colegi, face parte din linia întîi a marilor artiºti încã în viaþã. Marin Moraru este un actor foarte iubit, cu creaþii speciale, memorabile”, a declarat Alexandru Arºinel. acolo, fapt cu care mã mîndresc. Dupã aproape 40 de ani, ne-am reîntîlnit cu ocazia Sãrbãtorilor de Iarnã, pe care le-am petrecut împreunã. Am fost într-o croazierã în Egipt, apoi într-o vacanþã în Punta Cana, în Republica Dominicanã, am stat o lunã ºi trei sãptãmîni împreunã, la Montreal, unde ne-am ºi logodit în Noaptea de Înviere ºi cam aºa a fost revenirea relaþiei noastre, pe care ne-o dorim frumoasã ºi fericitã. Pot spune cã este chiar o poveste de roman ºi mã consider norocos”, mãrturiseºte artistul. Acum rãmîne doar sã hotãrascã unde îºi vor trãi povestea de dragoste ºi cînd vor face cãsãtoria. „ªi mie îmi va fi bine acolo, ºi ei îi va fi bine în România. Avem nevoie unul de altul ºi mã bucur cã am fãcut deja primul pas ºi ne-am logodit”, ne-a spus Gheorghe Turda.

Artistul cu cele mai multe turnee peste Ocean Pe lîngã familia minunatã ºi povestea de iubire ineditã pe care o trãieºte, Gheorghe Turda se bucurã ºi de dragostea fanilor de pe tot Globul. „O spun cu mîndrie, nu cu laudã, cã sînt cîntãreþul cu cele mai multe turnee efectuate peste Ocean, în SUA ºi în Canada. Am fãcut peste 45 de turnee, cam douã, trei pe an, ºi pînã în ‘89, ºi dupã. Sînt primit acolo cu multã cãldurã sufleteascã de întreaga diasporã ºi am bunul obicei de a le cînta ºi în biserici. Nu existã slujbã la liturghie unde eu sã nu le cînt cîte un Apostol, un Tatãl Nostru, Pricesnie, în Los Angeles, Detroit, Vancouver, New York, Cleveland, Arizona, Chicago ºi în orice alt stat”, a declarat interpretul de muzicã popularã.

GABRIELA NICULESCU

Pag. a 22-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (18) 4 IANUARIE 1990. „S-a desfiinþat «Sãptãmîna»!“ Îmi vîjîie urechile. Ca un sfredel al rãului, ca o uruiturã surdã ce precede din adîncuri cutremurele, aceste vorbe mã nãucesc. „S-a desfiinþat «Sãptãmîna», Vadime, cu tine vorbesc!“ Mã dezmeticesc brusc, dupã o noapte de lucru. E ora prînzului, ziua de miercuri. La telefon e Eugen Barbu. Da, este cît se poate de adevãrat, Nea Jean îmi spune ceva inimaginabil. „Fetele m-au anunþat cã vor face greva foamei!“ – continuã el cu o undã de tragism, amestecatã cu o imperceptibilã teamã. În cîteva ore aflu, în linii mari, ce s-a întîmplat.

Ordinul a fost semnat de Silviu Brucan ºi de Dan Predescu – primul e evreu, al doilea þigan, care s-a instalat singur în fruntea Primãriei Capitalei.

Presiunile cele mai mari le-a fãcut un alt individ de culoare, acest „om al cavernelor“, pe nume Andrei Pleºu, pe care nici eu, nici Barbu n-am dat vreodatã douã parale, el nefiind altceva decît un imens stomac de vacã cu 4 încãperi: în primele 3 încap lecturile nedigerate din tot felul de gînditori, iar într-a patra bãuturile ºi ciosvîrtele pantagruelice de la Tescani, unde el zice cã a fost „exilat“, dar de fapt a þinut-o într-o orgie neîntreruptã pe banii Uniunii Artiºtilor Plastici. Mai mult ca sigur cã serialul consacrat de Barbu lui Noica ºi paraziþilor care-i creºteau în cojoc la Pãltiniº (Pleºu, Liiceanu, Mariana ªora ºi alþi compilatori) i-a exasperat pe închipuiþii ãºtia, iar acum se rãzbunã. Mai pe scurtãturã, un jidan ºi doi þigani desfiinþeazã o revistã naþionalã. Ce-a însemnat „Sãptãmîna“ timp de aproape 20 de ani, din 1970 pînã în 1989? Enorm! Ea a fost cea mai puternicã redutã împotriva trãdãtorilor de þarã, indiferent de coloratura ºi de stãpînii lor, cã erau din Est sau din Vest. Peste ani ºi ani, cei care vor studia prin biblioteci colecþia acestei publicaþii, care avea un tiraj constant de peste 150.000 de exemplare, vor înþelege ce luptã titanicã a dus acest om, Eugen Barbu, secondat de o echipã de patrioþi, pentru idealurile naþionale, pentru Basarabia ºi Bucovina, pentru marea culturã a Neamului. Sã mai pomenesc de bãtãliile noastre zilnice cu cele 4 cenzuri care ne cãzuserã pe cap ºi care vînau fiecare virgulã? Sã mai pomenesc de premiaþii anuali ai publicaþiei, care primeau în jurul Crãciunului cîte 10.000 de lei ºi o diplomã de frumoasã aducere aminte, în cadrul unor solemnitãþi unice în cultura românã din acele vremuri? Nu ºtiu de ce îmi aduc aminte acum de o scenã petrecutã în urmã cam cu 10 ani, pe la începutul anilor ’80. Mã aflam împreunã cu Patronul în biroul lui, într-o searã de decembrie, ºi definitivam lista premiaþilor. Deodatã, se deschide uºa ºi cine credeþi cã intrã? Bunul ºi dragul nostru Nichita Stãnescu!

– Pa pa-pa-troane ºi tu Va-va-vadime, faceþi lista cu premiile, aici, ºi la bãtrînul vostru prieten Nichita nu vã gîndiþi?

Ne-am uitat cruciþi unul la altul. Nichita nu se bîlbîia, dar cînd trãia o emoþie puternicã avea o uºoarã poticnealã a primelor silabe, ceea ce la el constituia un farmec în plus. Ne-am ridicat amîndoi, l-am îmbrãþiºat ºi l-am sãrutat. Venise cu iarna în spate, era ca personajul din cîntecul „Sanie cu zurgãlãi“, ºtiþi versul „Obosit ºi plin de apã...“. Pe zloata cumplitã de afarã, revãrsatã din ciutura cerului în desfundãtura Sãrindarilor, marele poet venise în... teniºi!

– Nichita, ce-i cu tine, de ce umbli în teniºi pe iarna asta? – l-am întrebat.

Palatul Zarzuela, din Madrid. Întîlnire de gradul III cu Regele Spaniei, Juan Carlos.

Uitaþi-vã cu atenþie la aceastã femeie: la vîrsta de 5 ani, a prins-o Revoluþia bolºevicã la Petersburg, unde se afla cu tatãl ei, redutabilul pamfletar N.D. Cocea. Fireºte, aþi ghicit cine e: inegalabila actriþã Dina Cocea, laureatã a revistelor „Sãptãmîna“ ºi „România Mare“.

care au confundat tot timpul þara asta. Stricase multe ploi. Demontase multe cãrãmizi ale bîrlogului de ºacali de la „Europa liberã“, unde se înfrãþiserã sioniºtii ºi fasciºtii, într-o stranie împerechere contra-naturii. În repetate rînduri, Barbu mi-a spus: „Îi urãsc pe americani mai mult ca pe ruºi! Pentru cã ne-au vîndut la Yalta ca la oborul de porci! Mã c.. pe Roosevelt ºi pe Churchill! Douã bestii!“. Dar, orice rãu e spre bine. Prima mãsurã culturalã a Puterii nou instalate a fost, iatã, una anti-culturalã, adicã desfiinþarea unei reviste de tradiþie! Acum, încep sã se clarifice multe. Asta nu-i „revoluþia“ noastrã. ªi nici a Poporului Român. Aici e vorba de rãfuieli, de reglãri de conturi. Mare minune de nu ne-or aresta, doar „Europa liberã“ e la Putere acum, nu-i aºa? Îmi pare rãu de Patronul. E o loviturã cruntã, care îl va zdruncina serios. El, probabil, o sã aibã pensie.

Eu, mai mult ca sigur, mã îndrept cãtre o vreme grea, fãrã nici o sursã sigurã de venit. Mãcar de-aº încasa banii pe piesa de teatru de la „Tãnase“! Dar nu, n-o sã vãd nici o leþcaie de aici, pentru cã tot azi s-a întîmplat o altã mîrºãvie: în jurul orelor 14 primesc un telefon de la o prietenã cã piesa mea „Toatã lumea ºtie fotbal“ a fost scoasã de pe afiº!

Dupã numai 5 reprezentaþii, timp în care nici nu cãpãtase aprobarea forurilor de partid ºi de stat, pînã nu mã „cuminþesc“. Propunerea de eliminare din repertoriu a acestei comedii sociale a aparþinut unui alt evreu, Biþu Fãlticineanu, care cu numai un an în urmã îmi spunea: - Dom’le, are atîta haz piesa asta, încît aproape cã nici nu are nevoie sã fie montatã, stau actorii pe scaune, ca la un spectacol-lecturã, îºi dau replicile ºi lumea se tãvãleºte de rîs! În mare, aºa a fost, adicã cele 5 reprezentaþii au avut un real succes la public, pentru cã totul era foarte curajos, o criticã a realitãþilor imediate, care îi speriase pe mulþi. Cine i-a þinut isonul lui Biþu?

Nimeni altul decît fostul meu prieten Alexandru Arºinel, care a plusat ºi a cerut sã fie distruse ºi afiºele, ºi decorurile, ºi cortina. „Tot, tot, tot!“ - striga el ca un apucat.

– Bã-bã-bãtrîne, uitã-te la picioarele mele. Vezi ce umflate sînt? Asta e o boalã. Nnnu gãsesc pantofi sau bocanci pe mãsura mea, asta e...

Pe urmã l-a luat Barbu la întrebãri: – Nichituº, scumpule, dar noi þi-am dat premiu...

Rãspunsul lui Nichita a venit prompt: – Nu, domnule Barbu, nu mi-aþi dat. Poate cã aþi vrut sã-mi daþi, da-da-dar aþi uitat. ªi sã mã batã Dumnezeu, dar au venit sãrbãtorile ºi n-am un chior în casã, ºtiþi cum e la românii creºtinortodocºi, mai cumpãrã una, mai fã o oalã cu sarmale, mai vin dragii de copii cu colindele pe la uºã...

Tot nu ne venea sã credem. Am chemat-o pe Vera, secretara, care era sora poetului Victor Tulbure.

– Doamna Vera – i-am spus – verificaþi la colecþie dacã în anii precedenþi noi i-am dat sau nu premiu lui Nichita.

Nu era greu de aflat. În 5 minute a sosit rãspunsul: nu-i dãdusem. Trãiam în iluzia cã îl premiasem pe Nichita, el era de-al casei, orice dãdea la revistã i se publica (deºi îl forfeca ºi pe el cenzura, destul), dar premiul propriu-zis nu-l luase. Patronul l-a trecut imediat în fruntea listei. El îl iubea enorm pe Nichita, îl considera cel mai mare talent nativ din istoria poeziei române, dupã Eminescu, ºi – alimentat de istorisirile mele despre Îngerul Blond – împãrtãºea pãrerea mea cã autorul celor „11 Elegii“ era cel mai generos artist pe care îl cunoscuserãm vreodatã. Nichita n-avea simþul proprietãþii, dãdea totul de pe el, de la ceas ºi cãmaºã pînã la fular. Mi se poate Palatul Cotroceni. Preºedintele Cehiei, Vaclav Havel, este rãspunde cã în serialul „La Judecata de Apoi a poeþilor“ Barbu l-a criticat prezentat „curþii“ de cãtre preºedintele României, Ion Iliescu. vîrtos pe Nichita, ceea ce-i perfect ade- Diferenþa între Havel ºi Vadim este simplã: unul a pariat pe vãrat, dar a fãcut asta cu dragoste ºi cu evrei ºi a fãcut carierã, altul a pariat pe Isus Christos ºi a durere în suflet, ca sã-l trezeascã puþin fãcut Istorie... la realitate, sã elimine balastul, sã mai Ce zace în oameni! Pe Arºinel îl vãzusem pentru scape de toatã plevuºca aia nenorocitã care-l sufoca, de genul Ion Drãgãnoiu, Sorin Dumitrescu, Elena prima oarã, pe viu, în 1974, la Barul Atlantic. κi ªtefoi º.a. Atunci, în acel decembrie 1983, cînd s-a depãna ultimele aventuri la masã cu Nicu Ceauºescu, întîmplat dezastrul, Barbu mi-a telefonat acasã ºi fuseserã cu o searã înainte la un chef prin Drumul Taberei, actorul plecase ceva mai devreme, „moºtenimi-a spus, în hohote de plîns: – A murit Nichita! Vai, vai, ce nenorocire, nu-mi torul“ mai rãmãsese pînã la ziuã ºi o fãcuse latã, vine sã cred! Nu pot sã stau în casã, trebuie sã ne îngurgitînd vreo 2 sticle de whisky, isprãvi la care vedem, îmi vine sã urlu! Doamne, de ce faci crime? Arºinel a reacþionat fluierînd admirativ: - Mãi, Nicuºor, mãi, dar ce rezistenþã poþi sã ai!

Am venit sã-l iau de acasã, tot pe zãpadã, tot pe viscol, ne-am dus la doi paºi de modestul aparta- Ai stat pîn’ la ziuã? Ai bãut atîta? Formidabil! ªi ment de bloc în care locuia marele poet, în Piaþa gagicile alea?

Nu era un secret pentru nimeni cã Arºinel îi Amzei, am intrat la „Mignon“, unde tãifãsuiserãm ºi cu el de cîteva ori, ºi pînã tîrziu, dupã miezul furniza femei lui Nicuºor, în special din acelea care nopþii, am fãcut priveghiul nostru, în doi, la roiau în jurul Teatrului de Revistã. creºtetul imaginar al acestui om unic în Istoria cul(va urma) turii române.

(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Astãzi, „Sãptãmîna“ noastrã dragã a fost ucisã Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) cu sînge rece. Le stãtea multora în gît. ªi ruºilor, ºi evreilor, ºi americanilor. Mai exact, unora dintre ei, Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ARDEALUL, ARDEALUL, NE CHEAMÃ ARDEALUL! (1) (urmare din pag. 1) Indiferent ce vor spune unii ºi alþii, dispuºi ca pentru un blid de linte ºi treizeci de arginþi falºi sã-ºi vîndã ºi gropile pãrinþilor, indiferent de balcanismul fãrã de leac al unor indivizi care negociazã totul ºi pot lua în derîdere demersul nostru patetic, dvs., ca ºi noi, ºtiþi prea bine cã poporul, adevãratul popor (nu pleava vînturatã) este alãturi de revista „România Mare“ ºi momentul Istoric este prea crucial ca sã ne mai uitãm în jos la pigmei, la mãruntele cozi de topor, la cîrcotaºii ieftini care spurcã orice.

Vã scrie un luptãtor, un om care poate rezista oricãrei polemici, oricãrei canonade, deºi necinstea ºi ura patologicã a unora au mers atît de departe încît mã apucã o milã sfîºietoare faþã de acest popor care trebuie sã suporte jalnicul spectacol. Plãcîndu-mi, aºadar, lupta, nu mã supãr dacã mi se întîmplã ºi unele ciudãþenii: * În mod paradoxal, cele mai violente atacuri ne vin din partea unor publicaþii ºi parlamentari care reprezintã partidul de guvernãmînt, deºi F.S.N. are inamici reali mult mai incomozi decît noi (care n-am comis pînã acum nici un act de ostilitate faþã de front, dar, dacã se va insista, poate cã vom reflecta pe viitor). * Aþi îngãduit pe mai departe personajului instalat de Dumitru Mazilu, ca procurorgeneral, sã rãmînã într-o funcþie pe care o compromite ºi sã dezlãnþuie o veritabilã vînãtoare împotriva noastrã, declanºînd un foarte mare numãr de procese, trimiþîndu-ne subofiþerii la uºa redacþiei, care ne someazã cu tot felul de servicii speciale de anchetã, în calitate de inculpaþi (?!). * În condiþiile în care sîntem ameninþaþi cu închisoarea de cãtre acest individ injust ºi periculos, imaginaþi-vã cã primim sãptãmînal ameninþãri cu moartea la telefon ºi în scris, de la forþe extremiste, ºi toate demersurile noastre pe lîngã primul-ministru ºi pe la Primãria Capitalei de a cãpãta un sediu corespunzãtor ºi mai uºor de apãrat s-au soldat cu o tãcere inexplicabilã desigur, bine cã în vremea aceasta am reuºit sã dughenizãm þara ºi sã oferim cele mai bune clãdiri din Bucureºti unor organizaþii care uneltesc la dezmembrarea României, sau unor cetãþeni strãini, cu afaceri mai mult sau mai puþin cinstite. Repet, nu vã pot reproºa nimic, în calitatea supremã pe care o aveþi prin voinþa poporului sînteþi mult prea ocupat cu alte probleme. La urma urmei, ne vom descurca noi singuri, ca ºi pînã acum. Nu din aceste cauze, mãrunte în raport cu istoria, vã scriu acum.

Domnule preºedinte, am fost în zilele de 29 ºi 30 noiembrie a.c., la Tîrgu Mureº, ca invitat la festivitãþile prilejuite de marea noastrã sãrbãtoare naþionalã. De luni de zile primesc telefoane, scrisori ºi alte documente de la românii din zonã, dar nu-mi puteam imagina situaþia în relieful viu al vieþii, în adevãratele sale dimensiuni. Românii de acolo trãiesc o tragedie, domnule Iliescu! Nu

ºtiu cum ºi cît vã informeazã consilierii dvs., dar pasivitatea puterii faþã de drama românilor de acolo este condamnabilã. Încã din avion, o biatã femeie m-a implorat, cu lacrimi în ochi, sã facem ceva pentru supravieþuirea românilor din judeþ, întrucît suportã cele mai grele batjocuri, culminînd cu înfometarea: pe criza asta alimentarã, stau bieþii români pe la cozi, dar cînd le vine rîndul sã cumpere ºi ei ceva de-ale gurii, vînzãtoarele unguroaice le rãspund invariabil, cu neruºinarea tipicã rasei, cã alimentele s-au terminat, dupã care, ca prin minune, acestea ies din nou la vedere cînd îºi fac apariþia clienþii vorbitori de limbã maghiarã. Asta se cheamã în orice limbã din lume apartheid, dar eu aº înclina sã cred cã e fascism unguresc. Vi se pare miza prea micã? Nu trebuie, pentru cã aceste scene tangenþiazã direct viaþa oamenilor ºi ele se multiplicã în tot judeþul de mii de ori, de sute de mii de ori, ºi pe vreme de iarnã îþi vine sã urli cînd stai la cozi ore în ºir, cînd copiii te aºteaptã sã le aduci de-ale gurii, dar Budapesta a hotãrît sã te trateze ca la Auschwitz. Oh, ºi de-ar fi numai atît! Dar ceea ce am vãzut la Tg. Mureº m-a deprimat: un oraº trist, cenuºiu, þinut în stare de ºoc din cauza brutalitãþii fãrã margini a extremiºtilor maghiari, care au linºat românii în luna martie a acestui an. Am vãzut o poliþie - odinioarã bravã - timoratã de cãtre culpa instrumentatã criminal în decembrie 1989 tot de cãtre Budapesta ºi acoliþii ei din România ºi din lume.

Ca un amãnunt, uluitor, vã pot spune cã un tînãr român a fost þinut cîteva zile închis pentru cã a „îndrãznit” sã dea jos steagul unguresc arborat la o Glãjãrie (Fabricã de sticlã) din judeþ. Însã nu poliþiºtii români sînt de vinã, nici jandarmii, efectivele lor sînt admirabile ºi animate de patriotism -, dar cine le garanteazã lor cã, atunci cînd vor interveni în forþã în cazuri-limitã, nu vor ajunge dupã gratii, ca marii profesioniºti închiºi pe nedrept la Timiºoara, Bucureºti ºi în alte zone ale þãrii? Am fost în mai multe locuri ale Municipiului Tg.Mureº, oraº cîndva înfloritor ºi plin de viaþã - pretutindeni o stare încordatã, pretutindeni fruntaºii Vetrei Româneºti sînt ameninþaþi cã vor fi decapitaþi, pretutindeni ungurii fierb, colcãie, uneltesc, aºteaptã ceva!

Eu, care am cutreierat þara româneascã în lung ºi-n lat pînã acum un an, fãrã nici o teamã, a trebuit sã mã supun mãsurilor excepþionale de pazã pe care gazdele le-au luat pentru a nu se încerca vreun atentat unguresc, de parcã m-aº fi aflat într-o þarã sub ocupaþie.

Prezenþa mea la Marea Adunare Festivã din Palatul Sporturilor ºi Culturii mi-a demonstrat cã singurele speranþe ale acestor români sînt Armata, Vatra Româneascã ºi, iertatã sã-mi fie lipsa de modestie, revista „România Mare”. Ar fi cu totul regretabil din partea mea dacã v-aº ascunde adevãrul: F.S.N.-ul a pierdut un imens teren, ºi chiar organele puterii sînt suspectate de

Vadim vegheazã: cãþeluºii de la padocul din Pantelimon sînt salvaþi În urma emisiunilor la care Lidia Vadim Tudor a participat ºi a anunþului pe care l-am postat pe pagina întîi a revistei „România Mare“, dar mai ales cu ajutorul d-lui Marius Marinescu au fost adoptaþi foarte mulþi dintre cîinii care ar fi avut o soartã tragicã, pentru cã posesorul terenului pe care se aflã padocul a dat un ultimatum, ca în douã luni sã fie eliberat locul. Astfel, dupã ce sãptãmîna trecutã a venit împreunã cu o firmã germanã ºi a luat cinci cîini, zilele acestea s-a întîlnit cu Nicu Ceauºescu, nepotul fostului preºedinte al României, amic cu Vadim, care a luat ºi el un cãþeluº. ªtiind situaþia neplãcutã în care se aflã familia Vadim Tudor, mulþi oameni de bunã-credinþã ºi-au arãtat disponibilitatea de a adopta un animãluþ, dar puþine oferte s-au concretizat pînã la urmã, asta pentru cã au fost cereri ºi din þarã, ºi ar fi fost foarte greu de transportat pînã la punctele de destinaþie.

numeroºi români cã abandonarea unor zone din Ardeal a intrat într-un „preþ” internaþional al preluãrii conducerii în decembrie 1989. Personal, am combãtut o asemenea prezumpþie, pentru cã nu-mi imaginez cã pot fi români atît de ticãloºi încît sã vinã la putere pe cadavrele conaþionalilor lor, pe ruinele întregii Istorii a neamului. Dar, faptele sînt fapte. Domnule Iliescu, ºi românii de acolo au început sã nu vã simtã alãturi de ei. ªi încã în judeþul Mureº compatrioþii noºtri au mai echilibrat cît de cît situaþia; sediul central al Vetrei se aflã nu întîmplãtor aici -, dar ce ne facem cu cele douã judeþe din aºa-zisa „secuime”, adicã Harghita ºi Covasna?

Dacã procesul de deznaþionalizare va continua în acelaºi ritm, dacã ungurii îi vor alunga pe fraþii noºtri ca ºi pînã acum, atunci pînã la Paºtele anului 1991 nu va mai fi picior de român în acele douã judeþe. Numeroºi oameni prezenþi la cele trei conferinþe pe care le-am þinut la Tg.Mureº m-au întrebat fãrã echivoc: ce are de gînd domnul Ion Iliescu, ce întreprinde el pentru a opri acest dezastru? Personal, nu vã dau nici o sugestie, totul intrã în atribuþiile dvs. de preºedinte ales. Nu înþeleg însã de ce nu acþionaþi - într-un fel sau altul - pentru stãvilirea exodului forþat al românilor, a maghiarizãrii brutale a acestor zone odinioarã româneºti sutã la sutã, pe vremea cînd nu porniserã nãvãlirile Asiei?! Acolo nu e România, domnule Iliescu? Nu sînteþi preºedinte ºi pentru acele douã judeþe? Vedeþi dvs., sîntem prea maturi, pentru a nu ne da seama ce urmãresc ungurii, iar politica „paºilor mãrunþi” dã roade diabolice în acest caz. Dar cu ce politicã rãspundem noi? Cu politica struþului, a tãcerii, a unor raþiuni diplomatice sau conjuncturale, a menajãrii sensibilitãþilor ungureºti, pentru ca nu cumva, Doamne fereºte, sã degenereze lucrurile ºi sã fie iar conflicte interetnice?! Dar vin ºi vã întreb, domnule Iliescu: mai rãu de-atît ce ni se poate întîmpla? Mai rãu decît sã pierdem douã judeþe din Ardeal (pentru început) ºi pe urmã altele ºi altele - ce poate fi? Vine o vreme în viaþa unei naþiuni cînd, dacã existenþa îi este periclitatã, nu mai conteazã nici uzanþele diplomatice, nici prudenþa pretins înþeleaptã, nici ceea ce zice comunitatea internaþionalã. Conteazã numai apãrarea intereselor sale vitale, în conformitate cu voinþa neamului ºi cu liniile de forþã ale tradiþiilor sale istorice. Iar cine nu rãspunde acestor imperative vitale va fi înlãturat fãrã nici o discuþie. Pentru cã, vedeþi dvs., degeaba îi vorbim moþului din Negreºti-Oaº, sau þapinarului din Rãstoliþa, sau plugarului din Treznea, despre Casa Comunã a Europei ºi transparenþa graniþelor: atît timp cît vandalii i-au spurcat statuia lui Avram Iancu (care pentru el e Isus Christos), i-au incendiat bisericuþa veche de sute de ani, i-au pîngãrit Tricolorul, i-au umilit copilul la ºcoalã ºi alte samavolnicii de-astea, el, þãranul român, bunul ºi sfîntul nostru fãuritor de þarã, va pune mîna pe lancea lui Horea ºi-ºi va spãla ruºinea! ªi dacã vor veni trupe de intervenþie O.N.U., cum ne tot ameninþã unii extremiºti unguri, þãranul român o sã le dea ºi lor în cap, cu orice risc, cu orice preþ, pentru cã o asemenea viaþã de ocarã nu meritã trãitã. (va urma)

Pag. a 24-a – 18 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

M M II C Cà à E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E Cãlcîiul lui Ahile ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE IOLI De abia terminasem de scris un articol pentru revista „România Mare“. Computerul era încã deschis, cînd un telefon mi-a adus vestea neagrã cã a murit Ioli. Am rãmas mult timp în faþa tastaturii, iar numeroasele gînduri care au nãvãlit, bezmetic, dupã aceastã veste parcã m-au paralizat. Nu ºtiu cu ce sã încep, ce-i mai important, ce sã pomenesc, cum sã explic cît de inegalabilã a fost Iolanda Balaº - Ioli, cum a fost numitã de toþi cei care au cunoscut-o. De aceea, sã-mi fie iertat dacã cele ce urmeazã sînt gînduri în devãlmãºie prin care voi încerca sã arãt cã întreaga viaþã a Iolandei Balaº a fost dãruitã unei mari ºi neîntrerupte pasiuni: atletismul.

De la 10 – 12 ani, o mare campioanã a acelor vremuri, din Timiºoara, i-a înoculat pasiunea pentru atletism. Pînã în ultimile zile, cînd se afla pe patul de spital, Ioli a coordonat revista „Atletismul românesc”, publicaþie care reuºea sã îi adune atît pe sportivii din þarã, cît ºi pe atleþii noºtri stabiliþi în strãinãtate, întro uriaºã familie. Încã din primul an al carierei sale sportive, Iolanda s-a plasat în fruntea sãritoarelor noastre la înãlþime, în 1951 întrecînd-o pe Irma Kiss ºi stabilind recordul naþional la aceastã disciplinã sportivã (1,48 m). A urmat apoi ascensiunea neegalatã de nici o altã atletã din lume cînd, aproape în fiecare an, bãtea recordurile României. La un moment dat, dupã împlinirea vîrstei de 20 ani, aceste performanþe deveniserã ºi recorduri mondiale. În 5 ani, a reuºit sã doboare de 14 ori recordul mondial ºi doar un tendon rebel de la piciorul de bãtaie a obligat-o sã renunþe la activitatea competiþionalã. Timp de 10, a înregistrat 142 de victorii consecu-

tive, performanþã înscrisã în Cartea Recordurilor, fiind singura atletã care nu a fost învinsã în 42 concursuri succesive. Fãcea antrenamente grele (ºi nu cred cã sînt mulþi atleþi care s-au antrent sau se antreneazã aºa cum a fãcut ea), sub conducerea sãritorului ºi antrenorului Ion Sötér, care, mai tîrziu, a devenit soþul ei. O vedeam alergînd uºor, cam 50 – 60 minute, prin pãdurea Bãneasa, sãrind, din loc în loc, pentru a atinge frunzele pomilor pe sub care alerga. A cucerit numeroase medalii olimpice (Jocurile Olimpice erau considerate pe atunci ºi Campionate Mondiale de Atletism), europene sau balcanice, iar cînd a încetat activitatea competiþionalã, a obþinut rezultate strãlucite ca preºedinte al Federaþiei Române de Atletism ºi mai ales ca preºedinte al Fundaþiei Atletismului Românesc, pe care a înfiinþat-o. În aceastã calitate, a strãbãtut þara în lung ºi în lat cu un ARO ( maºinã de teren româneascã) alãturi de regretaþii Mihai Florescu (fost preºedinte al Federaþiei Române de Atletism) ºi Victor Firea (fost secretar general al aceleaºi Federaþii), pentru atragerea de sponsori, reuºind sã convingã aproximativ 40 de firme sã ajute aceastã disciplinã sportivã. Drumurile repetate la Fabrica de ciment Fieni, de unde au reuºit sã obþinã sponsorizãri importante, i-au ajutat sã realizeze amenajarea a numeroase stadioane, dar, mai ales, la construirea actualei clãdiri a Federaþiei Române de Atletism, care se pare cã este, ºi astãzi, cel mai frumos sediu din lume al unei federaþii de atletism. Dragostea ei pentru atleþii noºtri plecaþi din þarã în timpul regimului comunist a fãcut ca sã fie iubitã ºi admiratã de toatã miºcarea atleticã pentru care va rãmîne o adevãratã legendã. Ne va fi greu fãrã tine, minunatã Ioli !

SILVIU DUMITRESCU

E PRIMÃVARÃ IAR! 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7

Victima se rãzbunã (2) De teama cã vor fi luaþi în rîs, soþii Chua n-au destãinuit nimãnui strania întîmplare.

Oare ce om normal - gîndeau ei- ar fi putut crede cã Teresita a împrumutat, de dincolo de mormînt, aparatul fonator al doamnei Chua pentru a-ºi denunþa criminalul? Mai exista ºi un alt aspect demn de luat în considerare. În lipsa oricãrei probe care l-ar fi incriminat pe cel indicat drept asasin de cãtre o fantomã, cei doi soþi ar fi putut fi acuzaþi de calomnie. Aºa cã aceºtia au decis sã dea uitãrii intervenþia din lumea de dincolo dar, din pãcate pentru liniºtea lor, întîmplarea s-a repetat searã de searã, împingîndu-i la disperare. De fiecare datã, vocea prezenta mai multe amãnunte ºi insista ca infirmierul Allen Showery sã fie acuzat cã o omorîse pe Teresita pentru a-i fura bijuteriile. Vocea menþiona chiar un inel împodobit cu o perlã, pe care îl dãruise iubitei sale. Soþii Chua nu mai aveau liniºte. Erau înspãimîntaþi de consecinþele denunþãrii infirmierului asasin dar, încã ºi mai mult, de insistenþa cu care o voce din lumea de dincolo se manifesta searã de searã. Dupã multe ezitãri, s-au hotãrît ca, în cele din urmã, sã se prezinte la poliþie. Au fost ascultaþi, cu multã atenþie, de doi inspectori cu multã experienþã. Iniþial, aºa cum era normal, aceºtia n-au dat crezare unei astfel de declaraþii, cu totul neobiºnuite, dar, de vreme ce tot nu aveau nici o pistã, au decis sã-i interogheze mai amãnunþit pe cei doi soþi. În felul acesta, au aflat cã cei doi ºtiau unele amãnunte pe care poliþia nu le declarase pre-

sei. Printre altele, i-au întrebat dacã victima fusese violatã. Ei au rãspuns imediat, fãrã nici o ezitare, cã unicul scop a fost jaful. În urma celor aflate, poliþia a perchiziþionat apartamentul infirmierului, unde au gãsit bijuteriile victimei. Au interogat-o ºi pe iubita acestuia, care le-a mãrturisit cã primise de la el un inel împodobit cu o perlã, exact aºa cum spusese „vocea”. În cele din urmã, Showery a mãrturisit crima ºi a suportat rigorile legii. Celor doi inspectori care, dincolo de absurdul situaþiei, au decis sã verifice pista indicatã de spiritul unei fiinþe decedate, nu le vine nici acum sã creadã cã acest caz a fost rezolvat de o fantomã. Iatã ce declara inspectorul Stachula, la cîtva timp de la elucidarea cazului: „Chiar ºi acum, mi se întîmplã sã mã îndoiesc cã lucrurile au putut sã se întîmple în acest fel. ªi totuºi, tot ce povesteau soþii Chua era exact”. Acesta este un caz care ar trebui sã fie privit cu scepticism chiar ºi de acele persoane care sînt convinse de existenþa vieþii de apoi. Ar spune cu toþii cã, dacã admitem posibilitatea ca o victimã sã-ºi denunþe asasinul de dincolo de mormînt, nam mai avea nevoie de serviciile criminaliºtilor. Aºa este, numai cã astfel de situaþii sînt extrem de rare, iar noi sîntem mult prea neºtiutori pentru a putea explica de ce unele spirite au puterea sã comunice cu pãmîntenii, în timp ce zdrobitoarea majoritate a celor uciºi nu reuºesc acest lucru. Oricum, este bine de ºtiut cã acest caz nu este nicidecum o invenþie. El a fost bine documentat ºi a fost subiectul unui film artistic.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

8

9 10

ORIZONTAL: 1) Autorul celebrului pamflet „1907 din primãvarã pînã-n toamnã“; 2) Primele flori ale primãverii – 4-5 primãveri! 3) Revin în aceastã perioadã pe meleagurile noastre – Mugurii din aceastã rudã apropiatã a bradului se culeg primavara pentru siropurile benefice sãnãtãþii; 4) La ieºirea din grãdinã! – „... primãvara e fierbinte“, film (1960) cu Ernest Maftei, Mihai Mereuþã, Emil Botta; 5) Dorina Anghel – Compozitor francez (Daniel; 1782-1871); 6) Pãsãri care se hrãnesc cu alune – Sud-Est; 7) Unealtã agricolã – La liceu! 8) Pasãre exoticã cu ciocul ºi picioarele lungi – Autoarea poeziei „Primãvara“ (Maria); 9) Centru în Teiº! – „Primãvara“, se intituleazã celebrul tablou semnat de Sandro Botticelli în 1482 (pl.); 10) „... de mai“, ºlagãr din repertoriul Andei Adam – Autoarea volumului de versuri „Petrecere cu iarbã“ (Florenþa).

VERTICAL: 1) Primãvara vieþii; 2) Pentru acest anotimp Theodor ... ne-a oferit un „Peisaj cu barca pe lac“ – A scris poezia „Geografia timpului“ (Nicolae); 3) Plante tinere; 4) Fir – Aflat în vîrsta copiilor mici; 5) ... leului, plantã care înfloreºte în timpul primãverii – La sate! – 2 ºi 4 aprilie! 6) A se ivi – Locuitoare din Orientul Apropiat; 7) Ana Ene – Cuier simplu de perete – Verb agricol de sezon; 8) Produsul Intern Brut – Verigã; 9) Îi aparþine poezia „Floare albastrã“; 10) A lansat melodia compusã de Florin Bogardo, „Tu eºti primãvara mea“ (Aurelian).

PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „DE ZIUA MAMEI“: 1) MINULESCU – F; 2) AMICIS – ILAR; 3) MAC – STELUTA; 4) A – OPT – V – IRT; 5) CAI – MARTIE; 6) COREEA – EIB; 7) OLARI – LP – UD; 8) SI – I – SIRATO; 9) BEC – LABIS – I; 10) URARE – EZ – AC; 11) C – BASARABIA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.