Romania mare, nr 1335

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Poetul Pîndiþi-mã cînd mi se face un dor de primitiva mare cînd îmi înmuguresc plãmînii dupã salinul ei miros cînd sîngele îºi rupe lanþul ºi-apoi îl calcã în picioare – atunci puteþi sã-mi cereþi totul voi fi nebun ºi generos.

Pîndiþi-mã cînd pun genunchiul ºi cînd mã rog de sãnãtate pentru acei ce mã nãscurã ºi nu m-au dat pe fluviu-n jos cînd umbra mamei ºi a tatei o spãl cu lacrimi disperate – atunci puteþi sã-mi cereþi totul voi fi nebun ºi generos.

ªi mai puteþi sã-mi cereþi totul în faþa fiinþelor umile a celor care cred cã lumea nu s-a ticãloºit de tot: bãtrîni cu inimã de iepuri în gheara fiecãrei zile ºi cai însîngeraþi de bice ºi pãsãri care nu mai pot.

Orfani încolãciþi cu spaimã de gîtul celor ce-i sãrutã ºi prizonieri fãrã speranþã în tumul cancerului, sus jivina care-ºi linge puiul ucis de-o mînã nevãzutã ºi cîinii putrezind la capul stãpînilor care s-au dus...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)

Pentru împrospãtarea memoriei

ARDEALUL, ARDEALUL, NE CHEAMÃ ARDEALUL! (2) Scrisoare deschisã adresatã domnului ION ILIESCU Nu instig la violenþã, doresc, poate mai mult ca oricine, sã fie pace în þarã ºi sã trãim în concordie cu minoritãþile, dar ceea ce încearcã extremiºtii maghiari sã facã în România ºi împotriva României va putea duce la declanºarea unui pustiitor rãzboi, care va nãrui nenorocita ºi ruºinoasa Casã Comunã a Europei încã înainte de a fi construitã. N-auziþi patimile românilor din Transilvania, domnule preºedinte? Nu ºtiþi oare din învãþãturile Istoriei cã ungurii numai de fricã ºtiu ºi cã orice gest de slãbiciune de-a noastrã a fost speculat de ei la maximum, de la acceptarea lor ca musafiri, în secolele IX-X d.Chr. ºi pînã astãzi, cînd se vor stãpîni în vatra sufletelor noastre ºi ne împroaºcã cu cele mai nemernice acuzaþii peste hotare? Vasãzicã ungurii, care sînt asiatici, ne împiedicã pe noi, care sîntem latini ºi europeni, sã reintrãm în concertul de valori al continentului nostru! Bine am mai ajuns! Domnule Iliescu, vã rugãm sã întreprindeþi ceva concret pentru a vã arãta preocuparea realã a dvs., a puterii în gene-

ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl. Corveliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adã-

ral, faþã de soarta tot mai grea a românilor din Transilvania.

Deocamdatã, ne exprimãm temerea cã sînteþi prea blînd în aceastã chestiune ºi asta ar putea avea consecinþe cumplite pentru viitorul naþiunii române. Încercaþi astãzi sã rezolvaþi prin mãsuri politice ºi administrative ceea ce s-ar putea ca mîine sã fie chemate Armata ºi Gãrzile Naþionale sã rezolve cu tunurile. Aud cã s-a instituit o Comisie Parlamentarã care îºi propune sã analizeze situaþia dramaticã a românilor din cele douã judeþe - dar oare ce ar mai putea sã facã Parlamentul, atît timp cît cele douã Camere ale sale sînt intimidate ºi þinute sub presiune de cãtre extremiºtii udemeriºti? Timpul lucreazã în favoarea iredentismului unguresc ºi nici un demers diplomatic ulterior nu va mai putea repara ceea ce stricã acum fiecare zi pierdutã.

Mergeþi în Ardeal, domnule preºedinte, dar nu cum aþi fost la Alba Iulia, vã conjur. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 decembrie 1990)

postul expirã în cîteva zile, iar situaþia este una disperatã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl.

Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

ISTORIE VIZIBILÃ ªI ISTORIE ASCUNSÃ

Literatura ºi Societãþile Secrete Literatura s-a inspirat adesea din zestrea de fapte care nu intrã în atenþia istoricului oficial. Acestea oferã literaturii un cîmp de acþiune mai larg ºi mai ales o libertate pe care didacticismul manualului de Istorie i-o poate sufoca.

Astfel de cãrþi nu resping documentarea ºi nici respectul adevãrului istoric. Dimpotrivã, ele îºi fac din investigaþie un titlu de onoare, dar ele se îndreaptã, cu precãdere, cãtre istoria ascunsã, pãrãsitã în documente ºi tradiþii, din varii motive.

Necunoscutele ecuaþiei Cantemir Scriitorii au fost nu doar contemplatori ai societãþilor secrete, ci, uneori, chiar membri ai acestora. Într-un studiu despre ªtiinþa sacrosanctã a lui Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga scrie despre savantul domnitor al Moldovei urmãtoarele: „O luminoasã slavã de om învãþat ºi-a fãcut Cantemir încã din viaþã fiind, pretutindeni pe unde-a umblat iar, prin legãturile sale ºi în þãri pe unde n-a umblat, sta în corespondenþã cu oameni de copleºitoare autoritate ai epocii, printre alþii cu Leibnitz, polihistorul cel mai prodigios al acelor ani, a cãrui efigie Cantemir o reproduce în dimensiuni mai locale ºi în condiþiile Rãsãritului nostru. E de presupus apoi cã Dimitrie Cantemir s-a folosit pentru întemeierea legãturilor sale cu oamenii din Occident ºi de alte mijloace: nu este tocmai exclus ca asemenea motiv sã-l fi îndemnat sã se înscrie într-un ordin spiritual secret, cum e acela al ros-crucianilor, care-ºi aveau, fãrã îndoialã, masoneria lor“. (continuare în pag. a 12-a) M. ARDELEANU

NR. 1335 z ANUL XXVII z VINERI 25 MARTIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Familia Ceauºescu ºi Aristide Gunoiu Fane Bãieþoiu Te iubesc ca un bleg Scheciul cu ghiveciul Filme de groazã Suzana Pleºu dã la gioale PARTEA I În urma apelului pe care l-am lansat cu privire la iluminarea Crucii Eroilor, am primit la redacþie o adresã semnatã de economistul Gh. Stãnia, ºeful asociaþiei CADET: „Cu plãcere vã informãm cã IRE Ploieºti ne-a solicitat asigurarea cablurilor necesare iluminãrii monumentului «Marea Cruce», de pe Vîrful Caraiman. Prin eforturi proprii ºi ajutaþi de Întreprinderea de Cabluri ºi Materiale Electroizolante Bucureºti, am asigurat 4,5 km restul urmînd a se asigura pînã la 30 octombrie a.c.

Astfel, CADET Bucureºti, firmã recent înfiinþatã, îºi aduce contribuþia la repunerea în valoare a unui monument scump românilor de pretutindeni”.

Salutînd operativitatea specialiºtilor noºtri, nu ne putem reprima o întrebare: pentru a avea parte de becuri, fiecare familie de români trebuie sã se urce pe Caraiman? „Termenul acesta, de þãri capitaliste, va fi în curînd un plaionism” - a zis la televizor deputatul UDMR Barany Francisc. Poate cã o fi vrut sã zicã planorism, pentru cã pînã la pleonasm e drum lung... V-am zis noi cã sînteþi bãieþi buni, dar nu le prea aveþi pe-astea, cu limba românã.

Spicheriþa noastrã pamponatã ca un fluturaº, Carmen Movileanu, nu le vede în schimb la limbi strãine: pe compozitorul român de origine germanã Wilhelm Berger îl pronunþã în englezã (adicã Uilhãlm!), iar pe dirijorul Emil Simon, care e tot român, îl pronunþã franþuzeºte. Nici nu mai vrem sã ne amintim cum a pronunþat titlul operei „Lohengrin”!

Vreþi sã vedeþi pînã unde a coborît limbajul scatofag în presa noastrã? Citiþi revista „Contrast”, din Constanþa, scoasã de un brotãcel pe nume Valentin Ionescu, care, printre multe alte orori greu de reprodus, numeºte publicaþia noastrã „defecaþie”. Nu-i putem ura decît poftã bunã...

Multã lume necãjitã: poeta Angela Marinescu umblã pe strãzile Capitalei complet rasã în cap! Ceva bun nu lua de prin Occident...

Marele umflat american, Aristide Gunoiu, se agitã în continuare în tomberonul sãu de gazetã numit „Universul”. Acum, domnia-sa a trecut înapoi oceanul, ºi ne calomniazã într-un mod care ne amuzã copios. ªi, pentru cã nu ne place sã rãmînem datori, haideþi sã-i oferim un cadou de 1 noiembrie, ziua în care se vor împlini exact 55 de ani de cînd s-a scobit prima oarã în nas. Este vorba despre o emoþionantã dedicaþie (prezentã în arhiva noastrã) pe care acest titan al gîndirii primitive a oferit-o pe cartea sa „Italia în cîteva cuvinte” - cui credeþi? Staþi sã vedeþi: „Preºedintelui Nicolae Ceauºescu, soþiei sale Elena Ceauºescu, Ca un modest omagiu adus celor ce îºi pun mintea ºi energia în slujba României, mesageri ai unei þãri ce se reîntîlneºte peste veacuri cu Maica Roma... ARISTIDE BUHOIU, aprilie 1973”. ªi atunci cum mai face el pe rezistentul? Asta ne aduce aminte, dacã tot stãm la taclale, de o întîmplare hazlie, relatatã de scriitorul Oscar Lemnaru.

Era, omul, la o casã de creaþie pe la Sinaia, cînd, întro duminicã pe la prînz este deranjat de alaiul unei nunþi care trecea pe sub geamurile vilei: chiuituri, marºul miresei, ºapte gîºte potcovite ºi alte piese simfonice.

Normal cã scriitorul s-a simþit deranjat la inspiraþie, aºa cã a ieºit în balcon ºi s-a sesizat pe ei. Adicã a strigat nuntaºilor sã facã liniºte, pentru cã, zicea el, „Noi, scriitorii, muncim!”. Dar l-a luat, nene, o þaþã în tãrbacã ºi i-a spus-o verde în faþã: „Ce munceºti, bã, în pijama?”. Aºa ºi cu disidenþa lui Lingeblide.

Un reprezentant de frunte al P.N.Þ.- c.d. se mirã la televizor cã marele lider politic Fane Bãieþoiu, dintr-o comunã vîlceanã, nu a mai fost pus primar la loc - deºi a ieºit din puºcãrie recent, ºi procesul este încã în curs. În aceeaºi emisiune televizatã, alt fruntaº þãrãnist, pe nume George Achim, cere pur ºi simplu guvernului ca scaunele ºi dulapurile redacþiei „Dreptatea“ sã fie aduse înapoi Restitutio in integrum. Snobul face paradã de culturã, desigur, dar dacã este sã ne luãm dupã acest violent contestatar, cu o privire slãnino-fãinoasã, o sã folosim citate latine, greceºti ºi hinduse pentru tot felul de fãcãleþe sau butelii de aragaz. Într-un rodnic schimb de experienþã pe teme de viol, Ministerul Culturii l-a trimis în Franþa pe Dan Petrescu, care va studia aici, timp de 3 ani. Se pare cã partea francezã va trimite, pentru reciprocitate, pe Monica Lovinescu. ªlagãrul sãptãmînii la tv este cîntat de ªtefan Bãnicã ãl mic: „Dar nu pot sã-nþeleg/ Te iubesc ca un bleg!“.

Sã rãmînem tot în perimetrul televiziunii ºi sã remarcãm rateul total pe care l-a dat emisiunea „Aveþi simþul umorului?”.

Realizatorul ei, Cristian Greþcu, s-a rupt de excelentul Grup Divertis ºi a crezut cã va da lovitura de unul singur, dar vai, rezultatele au fost incredibil de slabe.

Mai ales scheciul cu ghiveciul care trebuia stropit a avut darul sã enerveze pe toatã lumea, animatorul ei pãrea un ambuscat, care se lua de oameni pe stradã. Nu aºa, fraþilor, nu tot ce vã trece prin cap trebuie sã daþi pe gurã! Noi avem simþul umorului, dar se pare cã voi nu-l aveþi pe acela al ridicolului. Întrucît în acest numãr nu avem rubrica „Au cuvîntul cititorii”, vom mai da, totuºi, o micã durere de cap inamicilor noºtri, reproducînd un fragment din scrisoarea adresatã redacþiei de o cititoare din Huedin: „Românii de suflet abia aºteaptã sã soseascã revista. Domnul redactor-ºef a fãcut o impresie deosebitã prin interviul de la TV. Noi, cei de aici, din zona Huedin, ne exprimãm protestul împotriva excluderii domnului Eugen Barbu de la Uniunea Scriitorilor. Ruºine lor! ªi mai ales la un nime-n lume ca Mircea Dinescu. A crezut cã prin Revoluþie va deveni nemuritor, dar, din contrã, ºi-a arãtat prostia ºi incapacitatea intelectualã. Mult prea fin a vorbit despre el domnul Corneliu Vadim Tudor. Am aºteptat cu nerãbdare seara zilei de 3 oct., sã-l auzim ºi sã-l vedem, iar azi toatã suflarea româneascã numai despre dînsul a

vorbit, ca despre ceva extraordinar. Vã apreciem ºi vã iubim din suflet, din sufletul nostru trist de ardeleni, care am fost jigniþi ºi batjocoriþi la noi acasã de hoardele de sãlbatici ce au vrut sã ne scoatã din ºcoalã, sã încapã ei. De-ar da Dumnezeu nici loc de îngropare sã n-aibã în Ardeal. Aºa ne urmãresc, de nu vã puteþi închipui, pentru difuzarea revistei. Doamne, cîte aº avea de spus!

Dacã ar ºti cã eu primesc revista ºi cã v-am scris aceste rînduri despre ei, ar fi în stare sã mã omoare. Sînt spurcaþi de tot. Sã vã dea Dumnezeu putere de muncã ºi sãnãtate tuturor celor de la «România Mare», cã sînteþi singurii care ºtiþi cã existã ºi Ardealul!”. Exagereazã, fireºte, mai e cineva: Al. Piru, dar cum domnia-sa s-a nãscut pe timpul Austro-Ungariei, ºi-l trãgea de mustãþi pe FranzJoseph, vã daþi seama cã nu pricepe prea multe. De notat cã bietul împãrat, cînd a vãzut aºa o pocitanie, a damblagit de-o mînã ºi-un picior. Duminicã iar n-a curs strop de apã în Cimitirul Ghencea, toate ciºmelele s-au uscat, nu poþi îngriji un mormînt, nu poþi uda o floare. Ce faci, domnule vice-primar Cãtãlin Iorgulescu, ai de gînd sã ne duci în Europa, sau în Sahara? În sfîrºit, televiziunea a transmis primul film cu adevãrat de groazã, cu tot felul de cadavre decedate bulbucîndu-ºi felinarele, care i-au speriat pe bieþii þãrani ºi au izgonit gravidele. Dar sã vedeþi la iarnã în ce film de groazã o sã jucãm cu toþii, cu ochi sticloºi ºi dinþi rînjiþi ba de foame, ba de frig, pentru cã nimeni nu munceºte, avem cea mai lungã vacanþã de Crãciun din istorie.

Lumea strigã: „Jos comunismul! Jos Securitatea!“. Din pãcate, încã n-am auzit pe nimeni sã strige: „Jos lenea! Jos hoþia!”.

Asociaþia Cocoºaþilor din România a înaintat o plîngere la guvern, prin care cere sã treacã mai repede în lumea celor drepþi. Mai mulþi radioascultãtori neau rugat sã transmitem o doleanþã de-a lor: singura emisiune de muzicã româneascã „ªlagãre pop-rock 1990”, realizatã de Titus Andrei, ar trebui difuzatã ºi la televiziune. Foarte bun interviul realizat la Tv de Virgil Tatomir cu marele profesor Vasile Barba, dascãl la Universitatea din Freiburg, lider al aromânilor de pretutindeni.

Ne plîngem cã noi navem o diaspora ca ungurii, dar nu ne-am gîndit o clipã la rolul extraordinar pe care îl pot juca milioanele de aromâni risipiþi prin lumea largã ºi care, vorba poemei, n-au uitat secole de-a rîndul „pãrinteasca demîndare”! În urmã cu douã duminici, ºefii publicaþiei noastre au rãspuns unei invitaþii oficiale ºi au participat la ceremonia depunerii Jurãmîntului de credinþã faþã de Patrie de cãtre studenþii-militari ai Academiei de Poliþie „Alexandru Ioan Cuza”, de la Bãneasa. Muzicã, flori, entuziasm. Pînã aici nimic neobiºnuit. Iatã însã cã sinistrul culturii, Andrei Pleºu, îl întreabã recent pe ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, de ce au fost invitaþi respectivii, cine i-a chemat, cã nu vã daþi seama ce spune lumea ºi alte gãinãrii de-astea, cu care spiritul de intoleranþã al acestui purtãtor de barbã igienicã ne-a cam obiºnuit.

Mai nou, un alt deghesist, de la revista „Flacãra”, s-a prezentat în persoanã la aceeaºi Academie, pentru a face o anchetã (?!) asupra circumstanþelor în care scriitorii amintiþi au fost prezenþi acolo. Mãi copii, nu vã daþi seama cã sînteþi prea mici în ecuaþia asta, voi încã nu v-aþi nãscut, n-aveþi cum sã vã luptaþi cu noi?! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 octombrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Te pui cu blondele?

Jos textila, soseºte Godzilla!

Sinceritatea Elenei Udrea Prostia dãuneazã grav sãnãtãþii Bacteria care haleºte PET-uri, ºi viruºii politici Teoria relativitãþii absolute O zi din viaþa României Biroul Ovul Fosta norã a lui Virgil Mãgureanu, Alina Petre, susþine cã Marta Codruþ ar fi fost ucis ºi îngropat întro pãdure de lîngã Bucureºti. Anul trecut, blondina l-a acuzat ºi pe ªarpele cu Ochelari de diverse matrapazlîcuri, fãrã sã se mai oboseascã sã aducã dovezile. De parcã ºarpele ar lãsa urme; el lasã doar o dîrã de bale.

Dar nici pe Crin Antonescu nu-l lasã sã doarmã liniºtit! Pe ãsta-l acuzã cã ar fi cumpãrat un apartament la un preþ subevaluat, pe vremea cînd era mare ºi tare ºi vroia sã devinã ºi mai mare, ºi mai tare.

Concluzia? Niciodatã sã nu omori pe cineva cînd se aflã vreo blondã prin preajmã. Nici mãcar sã n-aþipeºti! ªi sã nu-i dai dreptate lui Dan Negru-n cerul gurii!

La Vama Veche vor fi aduºi refugiaþi. Oare ºtiu nãpãstuiþii ãºtia care e þinuta obligatorie? Au auzit de lozinca ,,Jos textila c-a sosit Godzilla!”? ªtiu oare cã este obligatoriu, absolut obligatoriu, consumul de alcool, iar comportamentul porcin este definitoriu pentru aceastã zonã crepuscularã? ªtiu cã la orice orã din zi ºi din noaptea minþii îi pîndesc, pe plaja tapetatã cu resturi menajere, un meduz ºi o meduzã, care stau de veghe buzã-n buzã? I-a informat cineva cã dacã nu cunosc toate expresiile licenþioase de pe mapamondul lumii - ºi mai mult decît atît - vor fi expulzaþi fãrã milã, la Eforie Nord? Bãi, guveranþilor, nu fiþi inumani, prezentaþi-le meniul bieþilor transfugi! ªi dacã nu le convine, pot sã nu mai vinã. Ar fi chiar indicat. Oricum, dupã primele douã zile, vor trece cu toþii graniþa în Bulgaria, unde preþurile sînt mai mici iar serviciile mult mai bune.

Baºca vegetalele.

O iniþiativã lãudabilã a guvernului Cioloº: repatrierea ,,Cuminþeniei pãmîntului”, una dintre capodoperele lui Brâncuºi. E nevoie sã specific autorul, întrucît ºulfele politice au crezut cã e vorba despre Elena Udrea, capodopera lui Bãsescu. ,,Urîþenia pãmîntului” nu trebuie repatriatã, fiindcã deja se aflã în Senat.

Nu se mai sfîrºesc îmbolnãvirile provocate de programul ,,Cornul cu margarinã ºi laptele cu apã”. Dupã ce iniþial au zãcut de gãlbinare patronii firmelor distribuitoare - din cauza consumului excesiv de parale, diriguite pe criterii de performanþã politicã - acum au început sã se simtã efectele asupra beneficiarilor. Mulþi elevi au ajuns la spital prezentînd simptomele caracteristice consumului de produse de proastã calitate. Pentru cã asta este esenþa problemei: atît produsele de panificaþie, cît ºi cele din lapte, sînt submediocre. Programul este un eºec, deºi iniþiativa a fost bunã, fiindcã existã mulþi copii teribil de sãraci în þara asta. Dar, în România, toate iniþiativele generoase sfîrºesc în derizoriu. De ce? Din cauza calitãþii precare a clasei politice ºi a corupþiei endemice care s-a întins ca o metastazã pe trupul þãrii.

A mai trecut la cele veºnice un român de mare calitate: academicianul Solomon Marcus. Omagiu!

Serviciile ultrasecrete din grãdinile Palatului Cotroceni zic, cu jumãtate de gurã, cã Iohannis ar fi fost mult mai eficient dacã ajungea la putere într-o viaþã anterioarã. Dar nu-i bai, dupã cum merge treaba, în curînd þara ºi preºedintele vor fi pe aceeaºi lungime de undã. Cãci România nu mai are decît o azvîrliturã de bãþ pînã-n Evul Mediu.

Sinceritatea Elenei Udrea sfideazã legea gravitaþiei.

Referindu-se la vizita lui Iohannis de Sibiu cu doamna Carmen de Bizet la Ierusalim, vizitã programatã hãthãt, dintr-o viaþã anterioarã, pleºcoianca din Pietraru a mãrturisit cu mîna pe Cocoº cã nici mãcar ea n-ar fi

C A R I C A T U R I

îmbrãcat o fustã atît de scurtã la Mormîntul Sfînt. Ar fi mers numai în pantofi.

Cãtãlin Botezatu: ,,N-am suferit din cauza infidelitãþii. Am avut ºansa asta, sã nu mã înºele vreo femeie”. ªtii ceva, maestre? Te cred pe cuvînt. Poate e singura datã din viaþa ta de Cassanova de Parcul Operei cînd spui adevãrul. Dar ºtii cine a mai avut norocul ãsta? Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Þepeº. Ce micã e lumea!

Hipnotizatoarea de gãini, Iulia Albu, ºi consumatoarea de godaci cu douã sau patru picioare, Oana Roman, se ceartã pe la emisiunile subculturale de la miezul nopþii pe teme zguduitoare, legate de perisabilitatea timpului ºi ubicuitatea modei. În exclusivitate pentru revista noastrã, stilistul Giani Versace de la Drãgãºani a declarat, sub prestare de jurãmînt ºi cu mîna în buzunarul de la spate, cã amîndouã sînt niºte proaste. Probabil nu se pricep la modã, cã-n rest, bat cu copita din dreapta spate la porþile Academiei. ,,Der Spiegel” l-a catalogat pe Iohannis cu apelativul ,,Diletantul”. O fi bine, o fi rãu? O chestie interesantã e cã toþi preºedinþii României pot fi definiþi cu un singur cuvînt. Mai întîi a fost Patriotul, adicã Nicolae Ceauºescu. I-au urmat Rînjitul, Þapul, Kaghebistul (fost Rînjitul) ºi Halcolistul. De fapt, cred cã nemþii au vrut sã-l laude pe KWI. Sau, cel puþin, aºa reiese din enumerarea asta.

Legea Antifumat i-a pus pe jar pe obsedaþii de otravã, ambalatã în foiþã subþire.

Mai ales pe politicienii care-s obiºnuiþi sã tragã în piept.

Unii au declarat deja cã nu vor respecta legea. De parcã în România legile ar fi fãcute ca sã fie respectate. Ia spuneþi voi: se respectã în spaþiul carpato-danubianoerotic mãcar legea gravitaþiei? Nþ. Totuºi, legea asta e bunã, chiar dacã pentru vicioºi pare cam asprã. Dacã vor fi români care se vor lãsa de pasiunea de a-l tãmîia pe Michiduþã, cu atît mai bine. Vor avea de cîºtigat toatã lumea, în primul rînd chiar ei, ºi-n al doilea rînd sistemul medical românesc. ªtiþi cîte boli grave sînt asociate cu tutunul? Multe, nu le-am numãrat. Bine, oricine poate sã facã orice doreºte cu corpul lui, dar cu minima condiþie sã nu-i afecteze pe ceilalþi. Înþelegeþi ce vreau sã vã spun cu atîta delicateþe, sau deja aþi ieºit la o papairoasã?

Nu vã mai sperii cã, dintre cele peste 4.800 de chimicale pe care le conþine o þigarã, 69 sînt cancerigene. Pînã ºi Hitler era împotriva fumatului. Nu ºi a trasului în piept, în cadru organizat, cu plutonul de execuþie pe post de brichetã. Membrii Curþii Constituþionale sînt numiþi în proporþie de 66,66% de Parlamentul pe care populaþia îl percepe ca pe un sãlaº al hoþilor. Adicã ei evalueazã legile create de acel stabor. Ne învîrtim întrun cerc vicios. D-aia par ameþiþi alde Augustin Zegrean, Valer Dorneanu, Petre Lãzãroiu (fost Ceauºescu, pe vremea cînd acest nume îþi deschidea orizonturi roºii nebãnuite, adicã înainte de 1989), ori fiara justiþiei Mona Pivniceru care, în fiecare zi, greºeºte ºifonierul. Dar ei nu sînt ameþiþi, doar se prefac.

Dacã nu i-am ºti cît sînt de cinstiþi, am zice cã sînt niºte curve politice bãtrîne. Dar nu zicem.

Buster Keaton de la Cluj a devenit bãtaia de joc a presei satirice ºi a Internetului, dupã ultimele elucubraþii legate de Eminescu, Einstein ºi alþi copii de mingi ai istoriei.

Prostia dãuneazã grav sãnãtãþii ºi nu este echivalentã cu patriotismul. Totuºi, sã-i spunã cineva acestui gînditor lipsit de contract cã ridicolul ucide. Sau mãcar sã-i acorde primul ajutor pînã se lãmureºte juriul cum stã treaba cu teoria relativitãþii.

Japonezii au descoperit

bacteria care haleºte PET-uri. Sîntem în mare pericol întrucît, la noi, pînã ºi banii sînt de plastic. Dacã vin fufele alea microscopice ºi ne ciugulesc din portofel? De fapt, or sã moarã de foame, deoarece paralele au fost îngurgitate, pe nemestecate, de viruºii politici. Singura lor ºansã ar fi sã se lipeascã de asistentele TV, care-s numai piele ecologicã, silicoane ºi oase de carbon.

Mãcar or fi perverse bacteriile astea, sau duc o viaþã sãnãtoasã hrãnindu-se numai cu PET-uri crescute la þarã?

Dupã cum concluzioneazã ultimele teorii ale bãieþilor cu mînecile mai lungi decît mîinile, noi, românii, am inventat tot ceea ce existã pe mapamondul lumii, de la gaura neagrã ºi pînã la gaura de la covrig.

Aºa o fi, n-am suficiente argumente sã contrazic teoria relativitãþii absolute, însã de o invenþie sînt sigur. Sîntem inventatorii prostiei. Altminteri cum se explicã faptul cã dupã ce am construit ,,Arena Naþionalã”, pe care s-a jucat finala Europa League ºi, mai ales, s-a sãrbãtorit ziua de naºtere a faraonului PSD Victor Ponta, s-a constatat cã mai lipsesc niºte aprobãri ºi nu se mai pot desfãºura competiþii sportive ori onomastici þigãneºti?

Pînã la urmã s-a revenit la normal ºi-n groapa lui Ouatu; unde au fost înmormîntate aproape 300 de milioane de euro, se mai pot organiza diferite pomeni, pe care microbiºtii fãrã acces la cablu le numesc meciuri de fotbal (din Liga I). ªi, evident, ºi parastasele echipei naþionale.

Veºti bune de la DNA: se lucreazã la aproximativ 7.500 de dosare. Veºti proaste: sînt doar vreo sutã de procurori, ajutaþi de cîte doi miliþieni.

Pardon, poliþiºti.

V-am dat o temã, sãptãmîna trecutã, legatã de patronul fabricii ,,Lactate Brãdet”. Aþi prins ºpilul poveºtii? Dacã nu, vã las sã mai cercetaþi cazul.

Aþi vãzut filmul ,,Ziua cîrtiþei”? Nu? Nici eu. Dar ºtiþi ce se întîmplã într-o zi oarecare în România, în viziunea Institutului Naþional de Statisticã, raportîndu-ne la anul 2015? O mulþime de chestii, care mai de care mai ciudatã. De exemplu, mor 150 de oameni ºi se nasc mult mai puþini decît aceia care au avut inspiraþia s-o întindã înspre o lume mai bunã. Veniturile bugetare sînt de 640 de milioane de lei, iar cheltuielile statului, de 670 de milioane. Diferenþa se dã ,,pe caiet”.

Se construiesc 66 de metri de autostradã (care mai tîrziu se dãrîmã) ºi se taie 14 hectare de pãdure (5 milioane de hectare rase, numai în 2015!). Sînt ucise, dupã normele europene, numai pe muzicã de Mozart, 1.830 de vaci.

Aceeaºi soartã o au, dar pe megahiturile lui Florin Salam cu Soia, 15.528 de porci, 20.690 de oi ºi capre.

676.000 de pãsãri îºi iau zborul din aceastã viaþã ºi aterizeazã în farfuriile zburãtoare ale românilor, asta numai dupã ce, împreunã cu norocoasele graþiate prin decret prezidenþial, au abandonat în cuibare 17,5 milioane de ouã. În total, agricultura a adus în vistieria þãrii, în anul precedent, cîte 81,5 milioane de lei pe zi, adicã aproximativ 30 de miliarde de euro (mai puþin cu 9,4% decît în 2014). Nu vã mai omorîm ºi cu alte cifre cã, oricum, concluzia se impune de la sine: Foaie verde de dudãu/ O sã trãim ºi mai...bine. Dacii credeau cã sufletele morþilor trec în lumea de dincolo sub formã de pasãre. Aºa se explicã numeroasele morminte din zona Sebeºului, care au la cãpãtîi un stîlp de lemn pe care se aflã un porumbel. Despre cei cu pãsãrele la mansardã nu mai vorbim, cã sînt împrãºtiaþi peste tot Donald Trump ºi Hillary Clinton s-au detaºat în lupta pentru nominalizare la preºedinþia SUA. Se pare cã dupã primul preºedinte geto-dac, Barack Obama, va fi ºi un preºedinte-bãrbat cu nume de femeie (Hillary). Ar fi o premierã doar pe jumãtate, fiindcã madame Clinton a mai avut douã mandate. În care, e adevãrat, a eclipsat-o Monica Lewinsky, dar, oriºicît, conteazã. Probabil Biroul Oval se va numi Biroul Ovul, iar Bill Clinton va redeveni Buffalo Bill. În cazul, puþin probabil, cã Donald Trump va ajunge la Casa Albã, lumea ar deveni un reality show de prost gust. ªtiþi unde ajung bãrbaþii din Vaslui dupã prima noapte de dragoste? La puºcãrie...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

C A R I C A T U R I

Pag. a 4-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

Învingãtorii rãmîn singuri! Învingãtorii, întotdeauna, rãmîn singuri! În toiul luptei cu lumea urîtului, Adesea pãrãsiþi sînt de prieteni, De rude, De amante lascive, tulburãtoare, Cu vocaþia eufoniilor extatice, De neveste, care în chip iezuit Jurat-au credinþã statornicã, Chiar ºi de copii, Speriaþi de duritatea vieþii, De incertitudini, Neavînd simþul datoriei...

Mai favorizaþi Artiºtii ºi savanþii sînt, Deoarece, Trecînd peste bucurii sau dureri, Ei rãmîn lîngã operelor lor, Cu rezonanþe fecunde ºi rãscolitoare, Eternitãþii înfãþiºîndu-se În toatã splendoarea umanistã, Cînd vor fi judecate „Sine ira et sudio”! În timp ce mediocritãþi, Învãluite-n onoruri,

De toate satisfacþiile Fericirii pãmîntene beneficiazã, Adevãraþii creatori, De-atîtea ori Neînþeleºi, pãrãsesc aceastã lume, Loviþi cu laºitate pe la spate, Tocmai ei, Care-mpingeau, curajoºi, lumea înainte!

Dar în climatul sumbru, Al înfrîngerilor temporare, Cîtã luminã poate aduce o femeie Generoasã, Intuitivã, Bunã ºi blîndã, Interiorizatã, Distinsã ca o pãdure de magnolii, Care, Împreunã cu nefericitele genii, Lupta împotriva urîciunilor o poartã, Cu devotament de Penelopã ªi-nþelepciune de mamã eroinã...

Ce rare sînt asemenea fãpturi, Senine ca Simonetta Vespucci, De Botticelli imortalizatã,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Orice tînãrã viseazã sã devinã vedetã Cum sã nu þi se urce sîngele la cap ºi sã nu dai cu plasma, sau cu orice alt obiect, de perete, cînd vezi pe micul ecran fel ºi fel de tinere venite prin studiourile tv, din proprie iniþiativã, sau aduse de mamele lor, cu gîndul de a se face vedete, cu orice preþ. Mamele, în mod special, þin morþiº ca progeniturile lor sã devinã niºte dive, fãrã sã ia în seamã cã bietele fete nu cunosc nimic din bunele maniere, nu mai vorbim de carte, dar ce mai conteazã, dacã ºtiu sã-ºi unduiascã ºoldurile ºi sã dea din buric pe ritm de manele... Bani sã iasã! ªi le poartã de la o televiziune la alta, pentru a arãta suratelor de ce sînt fiicele lor în stare, cît de bine o duc, cum se plimbã cu maºini bengoase, cum vînturã tencuri de euroi ºi ce cãutare au la milionarii autohtoni ºi strãini, chiar dacã ele, sãrmanele, habar nu au cum de au ajuns unde au ajuns. ªi exemple sînt cîtã frunzã ºi iarbã la fel de fel de emisiuni, pretinse de divertisment... M-am speriat cînd am vãzut, întîmplãtor, un anume croitor, cunoscut în

Amintiri despre George Enescu (2) În Cartea de onoare a Conservatorului ºi-a exprimat preþuirea faþã de aceastã instituþie de educaþie muzicalã, scriind urmãtoarele rînduri: „Resimt totdeauna o deosebitã plãcere ºi citez Conservatorul din Tîrgu Mureº ca întrunind atîþi profesori eminenþi, aleºi unul ºi unul. În þarã, este unicul de felul sãu.

George Enescu. 1928“.

La unul dintre concertele date cu acest prilej, a cîntat împreunã cu profesorul László Árpád, fost elev al lui Liszt, sonata Kreutzer de Beethoven. Îmi amintesc cum la una dintre vizitele fãcute de George Enescu la Conservator, pãstrînd încã vie în memorie impresia deosebitã pe care mi-a fãcut-o Rapsodia I, i-am vorbit cu înflãcãrare despre ºcoala naþionalã, în fruntea cãreia se afla maestrul. Pe vremea aceea, nu cunoscusem ºi alte compoziþii scrise de el, acestea fiind publicate la Paris, neavînd o prea mare circulaþie în þarã. Spre surprinderea mea, Enescu a primit cu o oarecare reþinere manifestarea entuziasmului meu la adresa Rapsodiei ºi, în general, asupra unor lucrãri care vor sã impresioneze numai prin pitorescul limbajului folcloric. Cauza acelei reþineri am aflat-o abia spre sfîrºitul convorbirii.

Maestrul m-a întrebat, printre altele, despre studiile fãcute la Viena ºi despre impresiile lãsate de viaþa muzicalã a Capitalei Austriei. Aflînd cã am petrecut douã veri împreunã cu profesorul meu, Ernst Kanitz, în Tirol, ºi spunîndu-i cît de mult mi-au plãcut locurile, oamenii ºi obiceiurile de acolo, m-a întrebat dacã nu cumva am citit nuvelele lui Peter Rosegger despre viaþa oamenilor din

Sau precum Mathilde Wesendonck, De Wagner, Întristãtor, dar profund, În „Tristan” omagiatã, Nemaivorbind De sacrificiul suprem Al Marianei Pineda, De Federico Garcia Lorca, Din inima învãluitã-n „soledad”, Creatã... Învingãtorii, întotdeauna, rãmîn singuri!

Dacã-i tãlmãcim în climatul De-nºelãtoare fericire, Al efemerelor izbînzi terestre...

Dar în veºnicie, În jurul operei lor, Popoare se-adunã, Adesea lor preþuire aducînd, Cu puritate de rouã, Sinceritate de sfioasã fecioarã, la prima iubire, ªi demnitate De erou de legendã, Pentru frumos ºi-adevãr Cu surîs printre lacrimi murind...

DORU POPOVICI

lumea emisiunilor tv de dezmãþ, prezentînd bãrbaþi ºi femei în pielea goalã, care se alergau prin apa mãrii, împreunaþi, despreunaþi, încîrligaþi ºi înfierbîntaþi, precum cîinii pe maidan, iar respectivul explica spectatorilor cã aºa e arta modernã. Pentru cã, în apa aceea albastrã, strãbãtutã de trupurile acelor fetiºcane, care se agitau în cãlduri, cu mîinile cãutînd febril, prin chiloþii partenerilor, diploma de viitoare vedete tv., se întîmplau minuni... Iatã pentru ce detestãm emisiunile de aºazis divertisment, care, de fapt, sînt ºcoli de scurtã duratã într-ale prostituþiei pe faþã. ªi atunci nu ne mai mirãm de ce figurãm, în Europa, cu numãrul cel mai mare de analfabeþi, în schimb, ne lãudãm cu recordul la numãrul de vedete. E regretabil cã s-a ajuns pînã aici. Vorbim de o adevãratã ofensivã a acestor practici, prin care li se induce tinerelor noastre ideea, în care ele ajung sã creadã cu tãrie, cã punîndu-ºi trupul la bãtaie vor fi realizate în viaþã. Total greºit. ªi vina o poartã pãrinþii acestor fete, care le aduc în emisiuni tv sã se dezbrace, în ideea cã - poate, poate - cineva le va promova ºi pe ele în lumea spectacolului.

Fie ce-o fi, orice tînãrã viseazã sã devinã vedetã...

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ Styria ºi Tirol. Tîlcul întrebãrii aveam sã-l aflu numaidecît. Mãrturisindu-i cã, din cauza dialectului în care sînt scrise aceste nuvele, nu prea am înþeles mare lucru, Enescu m-a întrebat: dacã nu cred cã Faust ar fi putut sã fie scris în dialect? Am înþeles ce a vrut sã spunã, mai ales dupã ce a adãugat cã, dupã pãrerea lui, folclorul poate contribui la reînnoirea limbajului universal, îl poate îmbogãþi cu particularitãþile sale melodice ºi ritmice. Dar a continuat spunînd cã, în general, marile creaþii au fost realizate pe baza sistemului universal ce stã la temelia muzicii europene, pe baza unui limbaj muzical la a cãrei dezvoltare au contribuit toate popoarele europene, cu particularitãþile lor naþionale.

Dupã pãrerea maestrului, singura excepþie în Istoria muzicii o constituie cazul grupului celor cinci compozitori ruºi, în frunte cu Musorgski, dar ºi ei au împrumutat nu numai formele muzicale europene, ci ºi elemente ale limbajului armonic. Referindu-se la faptul cã deºi muzica germanã, francezã, englezã, italianã etc. au la bazã acelaºi sistem, totuºi, datoritã deosebirilor de conþinut emoþional, creaþia muzicalã a acestor popoare diferã foarte mult, pãstrîndu-ºi caracterul naþional tocmai datoritã fondului sãu expresiv. La asta se referã ºi urmãtoarea idee cuprinsã în discursul sãu de recepþie rostit la intrarea în Academia Românã, în 1933: „Muzica este un grai în care se oglindesc, fãrã posibilitate de prefãcãtorie, însuºirile psihice ale omului, ale popoarelor“. Sau într-un interviu din 1928, dat ziarului „Propãºirea“, în care spune: „Folosirea materialului folcloristic nu realizeazã întotdeauna autenticitatea caracterului etnic... Compozitorul român va putea sã creeze, paralel cu muzica popularã, dar prin alte mijloace, absolut personale, lucrãri valoroase caracterizate asemãnãtor“. Desigur, Enescu a valorificat, cu o neîntrecutã mãiestrie, elementele inedite ale folclorului nostru, nu numai din punct de vedere melodic, dar ºi

Amza Pellea în rolul nemuritorului Nea Mãrin

MICROSIOANE Riscul Ochind, într-un zbor lent, brazdele în care pãsãrile de cîmpie îºi fãcuserã locaºuri pentru clocit, cucul a ales, pentru oul sãu, un cuib tot cu un singur ou, neºtiind însã cã era de ºarpe.

Eternitate O singurã planetã-i Terra, al cãrei final este linia de orizont unde, ajungînd, omul a mers, mai departe, înapoi. ªi s-a întors, din nou, ºi tot aºa, de cînd s-a nãscut, începîndu-ºi veºnicul drum, mereu de la capãt, fãrã ca, vreodatã, sã disparã pe aceastã cale, cum spun cãrþile sfinte, fãrã de sfîrºit.

De þinut minte O parabolã este mai grãitoare ºi mai cu folos decît un sfat pretenþios.

VASILE BÃRAN armonic ºi ritmic. Una din caracteristicile stilului sãu din ultima perioadã de creaþie, Heterofonia (o discordanþã provenitã din abaterile ritmice ºi de intonaþie a vocilor mai multor cîntãreþi care interpreteazã aceeaºi melodie), este tot de sursã popularã. Dar deosebit de caracteristicã pentru Enescu este organica sintezã pe care a realizat-o între universal ºi naþional. Afirmaþiile lui, expuse mai sus, referitoare la valorificarea elementului folcloric, le-am înþeles tot mai bine în mãsura în care mia fost posibil sã cunosc tot mai multe lucrãri ale maestrului, nu numai prin audierea lor, ci prin studiul aprofundat al partiturilor. Practic, acest lucru a devenit posibil numai atunci cînd statul român a încheiat o convenþie cu editura „Salabert“, din Paris, pentru a putea tipãri în þarã întreaga creaþie a lui Enescu. Unele din lucrãrile sale, ca Vox Maris ºi Simfonia de camerã, au fost terminate abia dupã plecarea sa, în 1947, la Paris, unde cãuta lecuirea bolii ce-l rodea de mult timp. Unele din lucrãrile de camerã ale lui George Enescu au putut fi ascultate la noi abia dupã tipãrirea lor, aici revenind un merit deosebit lui ªtefan ºi Valentin Gheorghiu care, împreunã cu formaþia cameralã pe care o conduceau, au executat Cvartetul ºi Quintetul de pian ºi coarde, precum ºi lui Constantin Silvestri, care, pe lîngã unele lucrãri simfonice, a executat în primã audiþie la noi Dixtuorul, piesã influenþatã în profunzime de muzica româneascã, fãcînd astfel cunoscutã publicului meloman creaþia enescianã. Pe lîngã creaþiile simfonice, încep sã fie mai bine cunoscute ºi lucrãrile sale camerale. La o mai bunã cunoaºtere a muzicii enesciene contribuie radioul ºi televiziunea românã, iar festivalurile ce au loc din doi în doi ani constituie noi ºi importante prilejuri sãrbãtoreºti de a ne manifesta admiraþia faþã de cel care, în creaþia sa, a dat glas, cu atîta forþã ºi convingere, simþirii ºi sensibilitãþii româneºti.

Sfîrºit ZENO VANCEA

Pag. a 5-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

9 MAI 1895 Sat al meu, ce porþi în nume sunetele lacrimei, la chemãri adînci de mume în cea noapte te-am ales ca prag de lume ºi poteca patimei.

Spre tine cine m-a-ndrumat din strãfund de veac, în tine cine m-a chemat fie binecuvîntat, sat de lacrimi farã leac. Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenþe a cuvîntului. Urmele acelei tãceri iniþiale le caut, însã, în zadar în amintire. Despre neobiºnuita înfiinþare a graiului meu aveam sã primesc o înºirare de ºtiri numai tîrziu, de la Mama ºi de la fraþii mei mai rãsãriþi. Aflai atunci cã în cei dintîi ani ai copilãriei mele cuvîntul meu nu era cuvînt. Cuvîntul meu nu semãna cu nimic. Nici mãcar cu o stîngace dibuire pe la marginile sunetului, cu atît mai puþin cu o prefigurare a unei rostiri articulate.

Adevãrat e, pe de altã parte, cã muþenia mea plutea oarecum în echivoc ºi nu îndeplinea chiar în toate privinþele condiþiile unei reale muþenii, cãci lumina cu care ochii mei rãspundeau la întrebãri ºi îndemnuri era poate mai vie ºi mai înþelegãtoare decît la alþi copii, iar urechea mea, ispititã de cei din preajmã, se dovedea totdeauna fãrã scãderi. Cînd eram pus la încercare, cedam pe planul miºcãrii ºi al faptei. Gestul meu contura întocmai semnificaþia poruncii. O dorinþã rostitã de cineva îºi gãsea rãsunetul în actul cel mai prompt. Totuºi, împlineam aproape patru ani ºi încã nu pronunþasem nici un cuvînt. Nici barem cuvintele de temelie ale vieþii: „Mamã“ ºi „Tatã“. Cazul, prezentînd feþe atît de ciudate, nu putea sã aibã decît douã explicaþii, între care nici astãzi nu m-aº simþi chemat sã decid. Poate cã starea mea embrionarã se prelungea dincolo de orice termen normal, pentru cã avea în vedere un urcuº nu tocmai de toate zilele, sau poate o nefireascã luciditate s-a vîrît, cu efecte de anulare, între mine ºi cuvînt. Într-o zi, Mama, cuprinsã de neliniºte ºi îngrijorare, dar purtatã ºi de nãdejdea unei dezlegãri, gãsi de cuviinþã sã mã ducã la oraº, sã mã arate unui doctor. Nu mai era nimic de ascuns. Medicul, un vechi prieten al familiei, mi-a pus mîna pe creºtet, mia pipãit maxilarele ºi pe urmã m-a cercetat ca pe o pasãre, cãreia, printr-o uºoarã tãiere sub limbã, i-ai putea dãrui grai omenesc. „Copilul e întreg“, fu încheierea liniºtitoare a doctorului. Sosiþi acasã, Mama mai fãcu o ultimã încercare sã mã ademeneascã în sfera sunetului.

Hotãrîse sã mã ia cu biniºorul, ca pe-un copil mare, ºi-mi vorbi. Se cãznea sã mã înduplece, sã-mi stîrneascã mîndria. „Dragul mamei, tu eºti copil mare de-acum! Va trebui sã vorbeºti... Asta nu se poate... Aºa nu mai merge...

Ne faci de ruºine... Azi-mîne, copiii din sat au sã spunã cã eºti mut...“. M-am uitat la mama cu aceiaºi ochi, mereu limpezi, vii, înþelegãtori. O ascultam, dar nici dupã aceastã caznã cuvîntul meu nu voi sã se aleagã numaidecît. A doua zi însã, dupã cine ºtie ce noapte de zbucium pe care am uitat-o acolo, în viaþa fãrã de grai, m-am dus lîngã ea. ªi prinsei a vorbi vorbe legate. Þineam mîna, ruºinat, peste ochi, ºi vorbeam. De sub streaºina degetelor ºi a palmei cu care mã apãram încã de lumea cuvîntului, graiul ieºea din gura mea întreg, lãmu-

rit, picurat ca argintul strecurat. Cuvintele le rosteam aºa cum le culesesem din sat, dialectale, netezite sau roase de-un uz obºtesc, dar fãrã de trunchierile sau stîlcirile pe care oricine le-ar fi aºteptat de la un copil încã nemuncit de nici un exerciþiu al uneltelor comunicative. Numai teribila, buclucaºa consoanã „r“ avea sã-mi dea de lucru, sã mã înfrunte încã un an întreg, sã mã trãdeze ca pe un copil „întîrziat“. Îmi amintesc cu satisfacþie de clipa cînd, stînd cu toþii împrejurul mesei, eu m-am silit sã spun ceva, iar Tata m-a întrerupt cu o exclamaþie de bucurie: „Bravo!“. Izbutisem sã emit întîia oarã un „r“ purificat de orice aproximaþii. De acest eveniment vrednic de a fi însemnat în calendar s-a luat act în chip solemn în toatã familia, ca de naºterea unui nou copil.

Aceasta este povestea plinã de penumbre a cuvîntului meu. N-am putut niciodatã sã-mi lãmuresc, suficient de convingãtor pentru mine însumi, strania mea detaºare de logos în cei dintîi patru ani ai copilãriei. Cu atît mai puþin acel sentiment de ruºinare ce m-a copleºit cînd, constrîns de împrejurãri ºi de stãruinþele ce nu mã cruþau ale Mamei, am ridicat mîna peste ochi, ca sã-mi iau în folosinþã cuvintele. Cuvintele îmi erau ºtiute toate, dar în mijlocul lor eram încercat de sfieli, ca ºi cum m-aº fi împotrivit sã iau în primire chiar pãcatul originar al neamului omenesc.

S-a întîmplat sã fiu în casa pãrinteascã al nouãlea copil ºi cel din urmã. Sora mea Letiþia, cea mai mare între fraþi, se cãsãtorea cu un tînãr din acelaºi sat tocmai în timpul cînd, lepãdîndu-mi veºmîntul muiat în liniºti de-nceput, mã integram cu atîtea ocoliri ºi amãgiri în regnul uman. Cea mai veche frazã de care îmi aduc precis aminte s-a închegat în gura mea într-o împrejurare banalã, într-o dupã-amiazã de varã, nu mult dupã ce Letiþia se mãritase. Bãtea un ceas canicular. Cumnatul meu ºi cu sora mea s-au refugiat în grãdiniþa dinspre uliþã, în umbra unor viþe sãlbatice, ce sãreau peste gard, din curte. Cumnatul meu, punînd o mîngîietoare dulceaþã în numele meu, mã chemã din curte, unde mã jucam în nisip; îmi dete un „zlot“ ºi-mi zise sã mã duc pînã la „boldã“ (prãvãlia satului) s-aduc o sticlã de bere sau, dacã nu se gãseºte bere, o sticlã de „sodã“ (sifon). Am luat zlotul, i-am pipãit zimþii, l-am învîrtit în mîna mea umedã ºi am plecat. Pe drum însã, ispitit de acel ceas de dogoare, aveam sã-mi fac socotelile mele. Berea îmi fãcea rãu ºi nu înþelegeam slãbiciunea celor mari pentru astã amãrealã. Hotãrîi deci sã nu mã încarc cu sticla de bere, chiar dacã s-ar fi gãsit. Îmi plãcea însã siropul de smeurã cu sifon, ºi mã înþelesei cu mine însumi sã nu aduc decît „sodã“. Dupã o jumãtate de ceas mã întorceam fãrã bere ºi fãrã sifon la tînãra pereche din grãdiniþã. Le împãrtãºeam foarte calm rezultatul excursiei mele. „Bere este, sodã nu-i ºi zlotul l-am chiert (pierdut)“. Uluire. Sora mea se uitã lung la mine fãrã a scoate un cuvînt. Cumnatu-meu se ridicã, mã ia de mînã: „Haide!“. Stãruia sã-i arãt întocmai pe unde am umblat pe drum, pînã la boldã ºi înapoi. Zlotul l-am gãsit acoperit de praf în mijlocul uliþei. la calea jumãtate. La întoarcere, sora mea m-a luat în braþe ºi m-a sãrutat cu putere. Dupã stupoarea de-o clipã, întîmplarea cu berea, soda ºi zlotul începuse sã-i facã haz ºi sã-i scuture diafragma. Avea Letiþia o slãbiciune aproape maternã faþã de mine, dintotdeauna. S-a nimerit sã fiu cel mai mic ºi sã vin între cei de acelaºi sînge ai casei, întîmpinat oarecum cu dor. Trebuia sã umplu un gol. Acesta era sentimentul familiei înainte de a mã naºte: o nãdejde fierbinte cã voi putea sã umplu un gol. Într-adevãr, mã ivisem în lumea luminii dupã o tristã întîmplare, asupra cãreia Mama ºi cu Letiþia, sfîºiindu-ºi fiinþa, vãrsau

Insulte ºi bãtãi în Parlamentul de altãdatã... În Parlamentul colegiilor restrînse, Dobrescu-Argeº a fost lovit de Popovici-Rãcãciuni. Vlahuþã a „dramatizat” incidentul - sau accidentul - ºi în protestul pe care i l-a dedicat i-a hãrãzit proporþii excesive. Într-un articol intitulat „În templul legilor”, Vlahuþã scria: „Domnul deputat Popovici, în ºedinþa de sîmbãtã, 5 februarie, a bãtut, în incinta Camerei, pe colegul sãu DobrescuArgeº. Iatã dar arena parlamentarã, transformatã în arenã de circ, ºi discuþia - în pugilat. Cum se cunoaºte cã sîntem români! Fãrã sã vreau mã gîndesc la cuvintele dlui Carp: pe unii îi vom convinge, pe alþii îi vom învinge.

Dl. Dobrescu era destul de convins; valorosul sãu coleg, onorabilul domn Popovici, a gãsit necesar sã-l ºi învingã...

Frumoase exemple pentru tinerime! Frumos mod de a ne recomanda în strãinãtate!... ªi vã mai miraþi cã tinerii de azi sînt blazaþi ºi nu mai ºtiu sã respecte nimic!

Dar cînd preoþii în altar îºi sfîºie odãjdiile ºi-ºi aruncã-n cap Evanghelia ºi sfîntul potir, ce pietate sã mai aibã tinerii pentru canoanele acestei sãrmane religii, batjocorite în templul ei ºi de miniºtrii ei?! Pagliacci, pagliacci, mult haz mai au ºi comediile astea, numai de nu sar sfîrºi tragic!”.

Mai sînt, în articolul lui Vlahuþã, ºi alte explozii, tot atît de virulente. Cei doi „luptãtori” au ieºit zdrobiþi din acea satirã nemiloasã. Popovici ºi Dobrescu n-au mai uitat-o. E drept cã întîiul era mitocan ºi al doilea, þãran.

Dar erau în Parlamentul colegiilor restrînse, care chipurile - constituia o exactã selecþie a valorilor intelectuale, morale ºi educaþionale (unui corp atît de select, de ce nu i-am face onoarea de a crea ºi un cuvînt ad-hoc pentru caracterizarea unei însuºiri pe care numai el putea s-o aibã în grad atît de perfect?). Ce pãcat cã ambii eroi ºi judecãtorul lor au murit, toþi trei, înainte de

ALBUMUL CU POZE RARE

Un comic vestit al scenei româneºti: Nicu Constantin.

EVENIMENT EDITORIAL

La Editura „OPERA MAGNA“, din Iaºi, a apãrut volumul de versuri „Poezii populare“, sub semnãtura lui Vasile Cerlincã. Un exemplar al cãrþii a fost oferit redacþiei noastre cu urmãtoarea dedicaþie: „Am onoarea ºi bucuria sã dãruiesc aceastã carte redacþiei revistei «ROMÂNIA MARE», în semn de preþuire ºi respect. Vasile Cerlincã, martie 2016“.

lacrimi de cîte ori inima lor se întorcea fãrã izbãvire spre acele timpuri. Cîteva luni mai înainte de a-mi lua locul hãrãzit printre vãzute ºi nevãzute, o surioarã, ultimul copil înainte de mine, pe nume Lelia, mai trãia încã.

Fetiþa nu avea decît doi ani. Într-una din zile, mica viaþã a fost curmatã printr-un accident. Mi se povestea de multe ori cã Lelia a fost o fãpturã dulce, vioaie nespus ºi frumuºicã (Mama în miniaturã), o jucãrie însufleþitã, a cãrei cea mai mare bucurie era sã facã „servicii“ tuturor din casã: sã aducã un pahar, un prosop, sã scoatã o gheatã de sub pat, ºi pe urmã încã una, sã te întrebe ce pofteºti ºi sã surîdã. Într-o înainte de amiazã, servitorul, cu gîndul la treburile sale, luã de pe sobã, în bucãtãria de varã, un vas mare cu apã clocotitã, ºi-l puse jos. Într-o clipã, ce-a durat atît cît servitorul se mai întoarse o datã spre sobã, fetiþa, care-ºi încerca zburdãlnicia prin bucãtãrie ca-ntr-un ostrov farã primejdii, se rãsturnã, împiedicîndu-se în propriii paºi, peste buza de metal, în vasul cu apã fierbinte. Fetiþa fu dezbrãcatã de rochiþa ce aburea, arsurile au fost gîtuite cu un ulcior de apã rece. În zadar. Dupã vreo cîteva zile, Lelia cãlca prin þinuturi de tainã, stoarsã de chinuri cumplite, sporite ºi de-un pojar ce se pregãtea sã izbucneascã. În bunãtatea ei, Lelia credea cã nu e voie sã scoatã un scîncet, ºi rãspundea suferinþei cu un surîs pe care l-a dus cu ea ºi în moarte. Cîteva luni mai tîrziu, mã înfiinþam ca sã þin locul unei amintiri. Înfiinþarea mea a fost însã o dezamãgire, cãci cu masca mea bãtrînicioasã nu puteam în nici un fel sã suplinesc surîsul unei fãpturi de vis.

LUCIAN BLAGA (fragment din volumul,,Hronicul ºi cîntecul vîrstelor”)

timp, aºa cã n-au putut asista la o repetare a fenomenului, care le-ar fi revoluþionat judecata! Cãci am avut ºi în Parlamentul votului universal o bãtaie foarte reuºitã, dar nu între doi ºi-mai-bãdãrani decît sus numiþii, ci între un boier foarte autentic ºi un fruntaº al baroului de Ilfov, care mai era ºi profesor pe deasupra. În nici un caz, Parlamentul de azi, mitocãnesc, n-are sã se jeneze de cel de ieri, boieresc.

Nicu Filipescu abia fusese ales pentru întîia oarã deputat, cînd i-a strigat lui Radu Mihai, pe atunci ministru de Interne: „Hoþ de ceasornice!”. ªi tot el, mai tîrziu, l-a apostrofat tot atît de... energic ºi pe un alt ministru, care era ºi un om politic foarte popular... Ionaº Grãdiºteanu l-a apostrofat pe Mitiþã Sturdza: „Ramolitule!”. Carp - ºi doar Carp era unul dintre parlamentarii cu adevãrat „parlamentari!” - i-a aruncat lui Take Ionescu un epitet foarte trivial, iar Take Ionescu, discutînd politica externã a lui Carp, a caracterizat-o: ,,concepþia unui om ajuns în mintea copiilor”.

CONST. GRAUR (1935)

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 25 martie 2016

Atitudini OGLINDA LIBERTÃÞII

Secera ºi ciocanul (10) Cea mai mare greºealã a lui Nicolae Ceauºescu a fost faptul cã a lansat-o în politicã pe ELENA, soþia lui, care a ajuns prim-viceprim-ministru ºi membru al Comitetului Politic Executiv, de deciziile ei depinzînd unele mãsuri importante. ELENA CEAUªESCU a fãcut tot ce a putut ca sã-l izoleze pe ºeful statului de orice persoanã care l-ar fi putut influenþa. Astfel, au fost înlãturaþi ALEXANDRU BÂRLADEANU, cel care a gîndit politica economicã a României dupã cel de al doilea rãzboi mondial, aducînd þara în echilibru ºi asigurînd o creºtere economicã realã. În 1964, BÂRLADEANU a avut cuvîntul decisiv cînd a refuzat sã transforme þara într-o „Cenuºereasã“ a CAER-ului, avînd ºi disensiuni cu liderii PCUS, inclusiv cu LEONID BREJNEV, atunci cînd a încercat sã recupereze Tezaurul ROMÂNIEI, pe care Nicolae Titulescu îl trimisese în Rusia, în anii 19161917. Dupã decembrie 1989, BÂRLADEANU a declarat în presã cã, în viaþã, el ºi CORNELIU COPOSU au luptat pe baricade diferite, dar cel care a avut dreptate a fost COPOSU. Au mai fost înlãturaþi Gheorghe APOSTOL, PAUL NICULESCU-MIZIL, ION Gheorghe MAURER, ªTEFAN ANDREI, CHIVU STOICA, VIRGIL TROFIN etc. Doar prin Cabinetul 2, adicã al „tovarãºei“, era permis accesul la Cabinetul 1 (al lui Nicolae Ceauºescu). Mãsurile antipopulare pe care le-au luat cei doi i-au înrãit pe români. Deºi se ºtia cã ELENA CEAUªESCU este capul tuturor rãutãþilor, lumea îl condamna pe NICOLAE CEAUªESCU, pentru cã se complãcea ºi în deºãnþatul cult al personalitãþii, astfel cã soþii Ceauºescu „ºi-au sãpat singuri groapa“.

Revoluþie sau loviturã de stat, ce-a fost încã nu s-a aflat.

Sute de eroi ºi-au dat viaþa în decembrie 1989, crezul lor fiind al tuturor. În sfînta zi de CRÃCIUN, Steaua de la Rãsãrit a vestit naºterea pruncului ISUS, iar noi ne-am rãstignit înainte de a ne fi nãscut, cînd pãmîntul s-a înroºit cu sîngele celor împuºcaþi, care, de fapt, nu se luptau cu nimeni ºi erau învinºi de SERAFIMI cam pestriþi. În cele din urmã, de dincolo de moarte, Duhul Sfînt, în chip de porumbel, a aprins cu ciocul lumini din þãrîna trupului stins, dar un blestem de a nu ajunge nicãieri, ne-a prãbuºit în vid, suspendaþi liber în aerul static. În prima proclamaþie a Revoluþiei se spunea: „A sosit ceasul descãtuºãrii noastre.

Polemici

Sã punem capãt foamei, frigului ºi întunericului, care ne stãpîneºte de 25 de ani. Sã punem capãt terorii dezlãnþuite de dictatura ceauºistã, care a adus poporul în pragul deznãdejdii. Am rãmas ultima þarã din Europa în care mai persistã coºmarul stalinist amplificat de o conducere incompetentã ºi rãuvoitoare. Sã arãtãm cã noi, „CEI DIN URMÃ, VOM FI CEI DINTÎI“... (Jurnalul Naþional, 11 dec.2007).

Dacã, noi, „cei din urmã, am ajuns cei dintîi“ dupã 25 de ani de democraþie, e dreptul fiecãruia sã judece. Dupã opinia mea, România, fiind guvernatã dupã interese ºi dupã „Adevãrul Matematic“, între cele douã perioade se poate pune semnul = (egal). Rãu atunci, mai rãu acum, pentru majoritatea dintre noi. În beþia libertãþii a nins cu promisiuni, însã izbucnirea de culori întunecate s-a înfipt adînc în aºteptãri neonorate. Cu ochii fixaþi în speranþã, vom da vacanþã gîndurilor dintre tristeþe ºi durere pentru a nu ne da seama cã, între timp, de atîta aºteptat, ne-am mãcinat. În secolul care a trecut, ani îndelungaþi am fost îmbrãcaþi în Mantia roºie din EST. Dar Mantia s-a tocit ºi ne-am îndreptat spre VEST. Deºi avem nevoie de o mantie nouã, VESTUL „se face cã plouã“. Degeaba vîntul din EST a bãtut spre VEST, pentru cã nu pot fi împreunã. Secolul care a trecut ºi cel care a-nceput ºi-au pus amprenta pe HOÞIE, CRIME, PROSTITUÞIE, TEROARE, OAMENI FÃRÃ SPERANÞÃ plecaþi într-o altã þarã, pribeagi, urcînd GOLGOTA pe urmele lui CHRIST. Pãsãrile migratoare privesc înspre soare cu disperare. Oare unde e pãdurea? Cuibul unde sã ºi-l mai facã pentru cã n-a rãmas nici mãcar o cracã.

Crengile s-au uscat, doar ciotul a rãmas. ªi parcurile s-au „evaporat“, iar vilele au apãrut ca ciupercile pe peluze. ªi, mereu e zarvã mare între iniþiale: P.N.L., P.D., U.D.M.R., P.S.D., etc. etc. stc. S-au certat, s-au ameninþat, ºi cîte nu sau întîmplat. De toate, iar noi tragem la pãcate. Dracula, din Castelul BRAN, pune ban pe ban. De sînge roºu s-a plictisit, acum vrea sînge albastru. ªi a sosit un PRINÞ, cu pretenþia ca un sfert din întreaga Românie sã-i fie moºie. Democraþia din România pare un COPIL ÎN FAªÃ care nu are naºã, dar are NAS , ca sã respirãm aer poluat. Pentru cã în loc de cap, a crescut un dovleac. Ochii din cap s-au implantat în dovleac, iar în creier a fost semãnatã o sãmînþã de dovleac.

Dovleacul crede cã doar el vede, iar capul - cã doar el lumineazã. Tîmplele se încing, apoi se aprind, dar prostia arde ca o razã. Iatã, asta-i BOSTANIADA! (va urma) LILIANA TETELEA

Istoria Românilor, scoasã din ºcoli, iar Avram Iancu zace, omorît a treia oarã, la Sibiu (2) Însã, avizul final pentru amplasarea bustului trebuia dat de Ministerul maghiar al Culturii din România. Doamna secretar de stat, fost ministru al Culturii ºi viceprim-ministru Hegedus Csilla, cãreia i-am trimis dosarul cu toate actele solicitate, plus schiþe de amplasare, schiþe ale soclului, ni l-a respins de douã ori în cursul anului 2014, pe motiv cã nu are „expresie artisticã”. Pe parcursul anului 2015, ne-am adresat ºi ministrului care i-a succedat, românului Ioan Vulpescu; el a demisionat, dar nu am primit nici un rãspuns. Acum, în 2016, avem un nou ministru al Culturii. Nici nu ºtiu cum îl cheamã, însã dosarul e la minister, îngropat bine în vreun sertar. A intervenit ºi preºedintele Consiliului Judeþean Sibiu, domnul Ioan Cindrea, singura autoritate care ne-a ajutat, inclusiv material, însã nici domnia-sa nu s-a bucurat de vreun rãspuns din partea ministerului. Tot la TV, am vãzut foarte recent o iniþiativã a aceluiaºi Minister al Culturii, fiind vorba de amplasarea unor lucrãri sculpturale în Bucureºti, între care un basorelief al lui Avram Iancu, înconjurat de alte cîteva figuri, probabil prefecþi de-ai lui. Am comparat valoarea artisticã ºi preþul acestui basorelief faþã de bustul din Sibiu. În Bucureºti, da, dar o imortalizare a lui Avram Iancu în Ardeal, nu! Poate nu are o legãturã directã, dar mã întreb dacã þine cineva o evidenþã despre cît pãmînt din Transilvania, cu tot ce-i pe el ºi sub el, a intrat, dupã 1990, în stãpînirea ungurilor? Nu cu mult timp în urmã „prietenul” Laszo Tökes declara, calm, cã nu peste multã vreme, Transilvania va intra în Ungaria cu pãmînt cu tot (i se va retrage ºi cetãþenia românã?!)

Bustul lui Avram Iancu este opera sculptorului Radu Aftenie, care, din 1995, este cetãþean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca pentru statuile care au fost amplasate în acel oraº, lucrãrile lui aflîndu-se în colecþii din lumea largã, inclusiv în cea a laureatului Nobel pentru Literaturã, poetul chilian Pablo Neruda.

Ataºez ºi fotografia bustului, ca sã puteþi observa mãiestria artisticã. De fapt, dacã înlãturaþi linþoliul care îl acoperã, poate fi vãzut în holul Bibliotecii „ASTRA“, unde plînge de aproape trei ani! Ruºine!

Eu blamez ºi Direcþia Judeþeanã pentru Culturã ºi Patrimoniu Naþional, pe directorul acesteia, Rãzvan Pop, absolvent al Facultãþii de Istorie ºi cãruia, din nefericire, se pare cã i-am fost profesor. Consider cã a tergiversat, cît a putut de mult, acþiunea noastrã, în loc sã intervinã, direct ºi

hotãrît, la minister. El a dat un fel de aprobare tardivã despre care spunea cã „nu-l implicã ºi, în fond, nu are valoare“, iar cînd preºedintele Societãþii, prof. univ. dr. Pamfil Matei, fostul sãu decan din studenþie, i s-a adresat cînd a venit sã solicite eliberarea unui aviz, a avut un comportament arogant. Aº vrea sã-i semnalez faptul cã pe strada Tipografilor, nr. 20, vis-a-vis de casa pe care, de multã vreme, se aflã fixatã o tãbliþã prin care ni se aduce aminte de faptul cã Petöfi Sandor a locuit în Sibiu, este situat imobilul în care a vieþuit un valoros om de culturã, vicepreºedinte al „ASTREI“, profesorul Silviu Þeposu. În 6 septembrie 2015, cred cã ºi dupã semnalãri ale subsemnatului, cineva a pus, în fine, pe casa profesorului Silviu Þeposu o placã comemorativã. Dar, din pãcate, anii de viaþã trecuþi pe tãbliþã - 1882 – 1979 – sînt scriºi greºit. El a trãit între 1892 – 1979, deci a fost îmbãtrînit cu zece ani, o gafã, un fals. Oare cei de la Direcþia de Culturã nu ºtiu acest lucru?

Nu existã o localitate în cuprinsul României care sã fi jucat rosturi atît de însemnate în istoria devenirii noastre naþionale, pînã la 1918, ca Sibiul ºi oamenii sãi. A fost centrul de conducere al Revoluþiei paºoptiste, sediul „Astrei“, sediul Partidului Naþional Român, din Sibiu a pornit ºi s-a desfãºurat Miºcarea Memorandistã, a fost ºi este sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, a fost sediul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, ales la 2 decembrie 1918 la Alba Iulia º. a. m. d. Mai sînt doi ani buni pînã la Centenarul României Întregite; oare se gîndesc autoritãþile sibiene la un bust al lui Ioan Inocenþiu Micu Clain, din Sadu Sibiului, deci de la o azvîrliturã de bãþ? Cu el începe istoria modernã a României, e o enormã personalitate istoricã. Preºedintele Partidului Naþional Þãrãnesc ºi conducãtor al Miºcãrii Memorandiste, dr. Ioan Raþiu, a trãit o parte a vieþii în Sibiu.

Marele cãrturar sas, Stephan Ludwig Roth, a fost omorît de unguri în 11 mai 1849, fiindcã a îndeplinit rosturi importante în Revoluþia Românã. Efortul material pentru busturile celor trei ar fi de cel mult 60.000 de euro. Astfel, de departe, Sibiul ar deveni Panteonul de necontestat al românilor din Transilvania; ne-ar ajuta ºi la ceva ce ne cam lipseºte – cunoaºterea Istoriei.

Sfîrºit Conf. univ. dr. MIHAI RACOVIÞAN Societatea Cultural-Patrioticã „Avram Iancu” Sibiu

Diletantul Banciu ,,Ora” lui Radu Banciu, din 13 martie a.c., s-a vrut a fi una la fel de denigratoare cum sînt mai toate emisiunile ºi intervenþiile sale, deºi, fiind o zi de duminicã, ar fi fost firesc ca realizatorul tv sã o facã oarecum mai relaxantã, mai în ton cu preocupãrile unei astfel de zile. Printre numeroasele subiecte lãtrate de acest individ, care împroaºcã totul cu otravã, fãrã nici un fel de discernãmînt, s-a aflat, în ziua amintitã, cel referitor la omul politic, poetul ºi marele pamfletar Corneliu Vadim Tudor. Insul pe nume Banciu, cu binecunoscuta-i obsesie patologicã, de scormonitor în dejecþii, cu acelaºi bãþ pe care-l mai vîrã cînd în gard, cînd în spiþele roþilor, a þinut, încã o datã, sã-l denigreze pe Tribun, chiar ºi acum, cînd sau scurs 6 luni de la trecerea lui la cele veºnice. Cît de needucat, de lipsit de bun simþ poate fi acest descreierat, încît nu se poate abþine de a împroºca venin nici în anumite momente de pioºenie, cum au fost parastasul de 6 luni ºi slujba de la mormîntul unui om care a plecat dintre noi? A comentat cu o plãcere sadicã acele evenimente, ironizînd ,,luxul” de la parastas ºi subliniind, cu vãditã satisfacþie, cã lumea bunã (politicã) l-a pãrãsit pe Tribun. El ignorã în mod voit faptul cã, în viaþa unor oameni mai sînt ºi momente intime, de familie, care nu trebuie amestecate cu show-ul TV, cu politica de can-can bãsistã, cu care sînt obiºnuiþi Banciu ºi gaºca lui de la B1.

Tupeul acestui infatuat, care îºi închipuie, în paranoia lui, cã e atotºtiutor, denaturînd, cu o lejeritate inimaginabilã, adevãrul, a mers pînã într-acolo încît pune la îndoialã opera Tribunului. Reamintesc cã, la o zi dupã înmormîntarea lui Corneliu Vadim Tudor - a cãrui dispariþie a îndurerat sufletele a milioane de români, care au vãzul în el exponentul patriotismului ardent, apãrãtor al Interesului Naþional ºi luptãtor neobosit pentru demnitatea Poporului Român, într-un cuvînt, omul care le dãdea speranþe - acelaºi banciu (cu b mic) a gãsit de cuviinþã sã afirme cã ,,peste 2 ani, nu se va mai auzi de opera lui Vadim”. A prorocit în pustiu! Prezicerea lui neroadã nu s-a adeverit. Viaþa a demonstrat exact contrariul.

Domnule Banciu, încearcã sã fii un bun român, apleacã urechea la ceea ce spun oamenii de bunã credinþã din aceastã þarã. Doar atunci vei înþelege Fenomenul Vadim ºi Fenomenul România Mare.

VOICU ANTON

CIOBURI DE GÎNDURI

CINE, CE, ªI CÎT SÎNTEM? Cu mulþi ani în urmã, discutam cu un amic despre ceea ce sîntem în aceastã lume. El îmi spunea cã Omul este, din start, rezultatul ultimelor sale priviri în timp.

Mi-a plãcut modul sãu metaforic de a se exprima ºi de a da un rãspuns la o întrebare grea. Atunci eu i-am rãspuns: ªi dacã este aºa, Moise este ceea ce a vãzut cu ultima sa privire? Oare nu îndoiala i-a frînt calea spre un ideal atît de mult rîvnit? Important este nu doar sã vezi, ci sã ºi ajungi acolo unde ai vãzut! Omul s-a încurcat ºi m-a privit ridicînd din umeri. Omul este suma faptelor sale, bune ºi rele. Moise a privit adînc în þara fãgãduinþei, dar nu a intrat în ea, alãturi de poporul sãu. El a murit, privind în zare þara promisã, cãci s-a îndoit de cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru om este foarte important sã aibã idealuri, sã vadã departe în timp, aºa cum spunea amicul meu, dar ºi mai important este sã ºi le atingã. A avea idealuri nu este totuna cu a le ºi materializa. Am cunoscut în copilãrie un om talentat, care spunea mereu, la un pahar, cu prietenii sãi: Visul meu a fost sã... Visul meu este sã...

Apoi, mai bea un pahar, ºi un alt pahar, pînã rãmînea fãrã vise. A murit umblînd creanga pe drumuri. Mi-a pãrut rãu de el ºi mai ales pentru cã din toate visele ºi idealurile sale, singurul pe care l-a slujit, cu adevãrat, a fost paharul. Aºadar, cu certitudine, omul este suma faptelor sale. Idealurile pe care le are se vor adãuga la faptele sale, dînd ºi mai multã strãlucire fiinþei sale. A vedea departe constituie doar o premisã a viitoarelor tale abordãri spirituale. Conteazã, însã, sã ºtii de ce suport material ºi de timp ai nevoie pînã acolo ºi, aºa cum spune românul, în funcþie de acest suport, sã te întinzi atît cît îþi este plapuma. Rezultatul ultimelor priviri în timp înnobileazã însã un spirit ºi îi dau puterea de a crede ºi a spera cã ultimele repere din faþa sa mîine pot fi ultimele trepte din spatele sãu. Iatã cum, între posibilitate ºi realitate, se aflã OMUL, atît cît a reuºit sã fie prin consecvenþa sa ºi cît i-au permis determinãrile din jurul sãu. Viziunea dã ideea, iar crezul, puterea de a îmbrãþiºa cîndva ideea. Peste toate acestea, omenii vor aºterne lungile lor ore de trudã pentru a se convinge pe ei îºiºi CINE, CE ºi CÎT SÎNTEM sub focul miriadelor de candele celeste care ne vegheazã ºi visul, ºi cãderea, deopotrivã.

ILARION BOCA

Pag. a 7-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Culise ºi cafenele literare (2) Rãspunsul, bineînþeles, þinea loc de platã.

Pãstorel Teodoreanu este ºi autorul unor epigrame Din cînd în cînd, însã foarte rar, îºi gãsea naºul. rãmase clasice. Aºa, bunãoarã, cînd celebrul demagog J. Th. Florescu a fost numit – spre surprinderea generalã – Astfel, într-o zi, la „Corso“, adresîndu-se unui mare ministru plenipotenþiar al României la Madrid (1935), industriaº îi spune: - Nu ºtii ce am pãþit? M-am dus la Malaxa sã-i cer 5 Pãstorel a explicat situaþia: Þara a trimis la Mauri/ Un ministru nou/ Ca sã fie, 000 lei. Ce crezi? M-a refuzat! Porcul!

Dar industriaºul, prudent, i-a luat-o înainte : printre tauri/ ªi un bou!

- Te anunþ cã ºi eu sînt porc!

Dar mai ales epigramele lui bahice circulau prin toatã Într-un interviu, marele regizor Paul Gusty ne-a vorþara. Iatã una adresatã lui Costache Pilat ºi scrisã pe „moldoveneºte”: „Costicuþã, Costicuþã/ Setea-i mare, bit despre primul rol al lui Iancovescu, care, fiind student sticla-i micã/ Totuºi noi ne-am îmbãtat/ Eu pi muche, la Conservator, fãcea figuraþie în „Le danseur inconnu”, o piesã care se petrecea la un bal. Iancovescu avea o sintu pi lat!“. gurã „trecere” prin scenã. Dar a exploatat-o.

Iatã ºi o epigramã de Pãstorel bazatã pe un joc de cuvinte: „Sfrijitã ca o sfînta Vineri/ S-a oprit o clipã la o masã cu þigãri, a aprins Mi-a spus o babã – la Români/ Bãbeasca una ºi, apoi, asigurîndu-se cu privirea cã nu place mult la tineri/ Pe cînd Feteasca – la e vãzut, le-a bãgat pe toate în buzunar ºi a bãtrîni“. ieºit din scenã, aplaudat de public. Paul Altã datã, mîncînd ºi bînd pînã la refuz, Gusty, care avea umor, a încheiat: s-a pronunþat: „Vin nu mai suport/ Am fãcut - A fost cel mai mare rol din viaþa lui. ºi burtã/ Am mîncat ºi tort/ M-am fãcut ºi Se ºtie cã Iancovescu îºi petrecea turtã“. vacanþa la Balcic, dar se pregãtea financiarDar Pãstorel avea ºi eleganþa de a nu se mente cu mult înainte. Se referea la un speccruþa pe sine. Iatã autoepitaful sãu: „Aici zace tacol „extraordinar” în aceastã staþiune, „la o Pãstorel/ Suflet bun ºi spirit fin/ Dacã mai datã care se va anunþa ulterior”. Nu uita, veniþi la el/ Nu-l treziþi, cã cere vin!“.

Nicolae Carandino însã, sã emitã bilete, pe care, dupã o serie de Mircea Pavelescu i-a fãcut însã un epitaf autoelogii ºi dupã menþiunea preþului (zece mai... plastic: „Aici zace Pãstorel/ Oarecum neconsolat/ mii de lei biletul), nu uita sã specifice pe verso: Fiindcã-i prima oarã mort/ Fãrã sã mai fie beat“.

Dacã nu tu – cine?

Aflat în spital, pe patul de moarte, Pãstorel a compus Dacã nu atunci – cînd? ultima sa epigramã: „Culmea ironiilor/ De rîsul copiDacã nu acolo – unde? ilor!/ Sã pui cap beþiilor/ Pe ªoseaua Viilor!“.

Dacã nu atît – cît?

Dar Ion Iancovescu, mai mult poate decît Pãstorel, Multe din glumele care circulau erau însã legate de sau decît Muºatescu, era o sursã mereu vie ºi mereu anumite situaþii. Nimeni nu ºtia cine le-a fãcut. Dar toatã nesecatã de glume servite, parcã, la cerere. Într-o zi, lumea se grãbea sã le spunã ºi ziariºtii sã le scrie. Astfel, sosind la „Corso“, unde fusese invitat de marele induscînd la Teatrul Ventura se juca „Crimã ºi pedeapsã”, triaº ºi colecþionar de artã Krikor H. Zambaccian, dupã Dostoievski, un umorist a spus: „O fi crimã la comandã, în aºteptare, chelnerului: „Ventura” – dar adevãrata pedeapsã e la „Naþional” - Un coniac Hennessy. (acolo se juca o piesã de N. Iorga).

La care chelnerul îi aduce la cunoºtinþã: Un teatru particular reprezenta, la un moment dat, o piesã - Domnul Zambaccian a anunþat cã nu poate veni, sã de dramaturgul francez Alfred Savoir, „Doar un sãrut”. nu-l aºteptaþi!

Invitatã la premierã, o celebrã demimondenã a rãspuns: - Atunci adu-mi numai un ceai. Fãrã rom.

- Nu mã deranjez pentru atîta! Într-o vreme, cînd umbla cu un cîine dupã el, la Dar cafeneaua ºi lumea ei n-a produs numai epiieºirea dintr-un restaurant îl opreºte un chelner: - ªtiþi! Domnule Iancovescu! Cîinele dumneavoastrã grame ºi cuvinte de spirit. Multe ºcoli literare s-au nãscut, ºi destule au murit, la cafenea. a mîncat adineauri un cotlet!!

- Mulþumesc – îi rãspunse surîzînd Iancovescu. Bine De cîte ori „Capºa” s-a pronunþat ºi pronunþîndu-se cã mi-ai spus. Sã nu-i mai dau ºi acasã. Þine regim. în probleme literare a dat verdictul confirmat de posteri-

Tratamentul, din partea societãþii, al cetãþenilor ºi al autoritãþilor de stat faþã de cîinii vagabonzi De la începuturile lor, ataºamentul ºi grija românilor pentru animale au fost recunoscute ºi apreciate. La români, se spune ºi azi cã nu existã casã fãrã un cîine, iar casa fãrã cîini este neprietenoasã ºi nesigurã. În sprijinul acestei aserþiuni, putem aduce ºi argumente de ordin economic ºi tradiþional, ºtiut fiind cã românul a fost frate cu codrul ºi cîinele, ocupîndu-se cu transhumanþa, pescuitul, vînatul ºi agricultura. Aceastã simbiozã a asigurat, deseori, supravieþuirea, securitatea ºi permanenþa românilor pe aceste meleaguri. Creºterea animalelor a fost ocupaþia de bazã a românului, iar cîinele i-a fost paznic, frate, stîlp ºi ajutor în momentele de restriºte. Cu timpul, mai ales în zilele noastre, greutãþile vieþii, constrîngerile economice ºi sociale, tot mai multe ºi mai severe, l-au fãcut pe om sã uite aceastã relaþie naturalã, fireascã dintre el ºi cîine ºi sã se dedice, în principal, grijilor vieþii de mîine, creºterii ºi educaþiei copiilor, amenajãrilor domestice ºi mai puþin îngrijirii unui cîine.

Pe de altã parte, modernismul, snobismul exagerat ºi, în general, societatea de consum au creat o altã relaþie între cîine ºi stãpîn, de naturã cultural-economicã ºi de imagine, lãsînd de o parte aspectele tradiþionale, spirituale ºi intime ale raportului dintre om ºi cîine. Se ºtie cã, mai întîi, românul îºi hrãnea cîinele ºi animalele ºi mai apoi pe sine, iar astãzi are o atitudine nejustificat de violentã faþã de cîini. Aceste realitãþi ale societãþii noastre au generat un fenomen cu aspecte inumane, lipsite de simþire ºi afecþiune româneascã, acela al omniprezenþei pe strãzi ºi în orice spaþiu public a cîinilor fãrã stãpîn, care de multe ori au creat victime nevinovate în rîndul bãtrînilor, femeilor ºi al copiilor.

La rîndul lor, cîini nevinovaþi, hãituiþi ºi înfometaþi, au fost mãcelãriþi de oameni fãrã suflet, de guvernanþi, primari ºi chiar de ºeful statului. Ce mai putem spune,

atunci cînd este vorba de oamenii de rînd, cu o culturã civicã sumarã ºi lipsiþi de elementare resurse de existenþã? Raporturile oamenilor cu cîinii vagabonzi nu sînt numai antagonice, ci au devenit duºmãnoase, aproape de rãzboi total ºi de distrugere a rasei canine. Ce ne-a determinat oare sã devenim astfel de oameni? Nu cumva politica de supravieþuire, promovatã consecvent de guvernanþi, de lipsa generalã de resurse, pentru a putea fi guvernaþi cum vor ei, de învrãjbire între oameni, între bogaþi ºi sãraci, între diferitele categorii socio-profesionale, pentru a ne lupta între noi, lãsînd spaþiul politic ºi economic liber pentru ca ei sã manevreze, sã manipuleze ºi sã acþioneze liber, nestingheriþi de nimeni ºi dupã bunul-plac, pentru a se îmbogãþi fãrã just temei ºi a se perpetua la putere?

Aceastã luptã permanentã, de conflicte ºi contrarietate duse la absurd s-au transferat subtil ºi în relaþiile noastre cu natura, cu animalele, cu cîinele, în particular, pe care nu îl mai hrãnim, îl aruncãm în drum ºi, în final, dorim sã-l omorîm, sã-l strivim pentru a nu-i mai da de mîncare.

Copiii noºtri plîng pentru aceste fapte ale noastre, neînþelese de ei, care le rãnesc sufletul ºi vin în contradicþie cu educaþia pe care dorim sã le-o asigurãm. De multe ori, plîng ºi soþiile noastre, dar, treptat, ura care s-a instalat în societate ne stãpîneºte pe toþi, fiind intenþionat întreþinutã de clasa politicã, pentru a ne supune. Contaminarea generalã cu urã a populaþiei ne duce ºi la exterminarea celui mai bun prieten al nostru - cîinele - ºi uneori ºi a omului de lîngã noi. Oamenii se sinucid, alþii îºi omoarã pãrinþii, fraþii ºi copiii, de multe ori soþiile ºi prietenii. Încã nu înþelegem de ce, dar bãnuim! Nu dorim, prin aceste rînduri, sã ridicãm o odã pentru cîinii noºtri, buni sau rãi, ci cu puþinã tristeþe ºi blîndeþe, în acelaºi timp, am dori sã-i îndemnãm pe compatrioþii noºtri sã priveascã în ochii

Vã rog, nu lãsaþi privirile în jos!

Orizontul e cenuºiu, plouã cu pãsãri negre prin aerul pe care-l respir De la etajul patru lumea se vede ciudat: nu sînt nici în iad, nici în rai, habar n-am care e mai aproape Nu mai e nici o culoare dintre acelea pe care le-am învãþat iubindu-te Sînt suspendat între mine ºi tine totuºi va trebui sã mã smulg din neant ºi sã merg mai departe Oraºul abia aºteaptã sã mã înghitã ca un dinozaur cu dinþii de gips Am sã trec pe la partid sã mîngîi copiii orfani ai Naþiunii iar peste douã ore am sã vã privesc drept în ochi prin ecranul televizorului Vã rog, nu lãsaþi privirile în jos, nu faceþi ca lucrurile sã parã mai rele decît sînt ADI SFINTEª 9 martie 2016 tate! Am asistat, tînãr fiind, la o judecatã de valoare, rostitã de Ion Barbu, pe care destui critici s-au grãbit sã o confirme. Cafeneaua era aproape goalã; poet parnasian întîrziat ºi lipsit de har, Alexandru Maria Teodor Stamatiad, autor infelice al „Trîmbiþelor de aur”, trona la o masã. S-a apropiat de el chelnerul Niculae sã-l întrebe ce doreºte. Iar Stamatiad a rãspuns, pe un ton galeº: „Un ºvarþ slãbuþ ºi o canã de apã cãlduþã, alãturi”. Cînd s-a apropiat Niculae, cu aceeaºi întrebare, de masa lui Ion Barbu, autorul „Jocului secund” a rãspuns apãsat ºi graseind: „Un filtru. Tare. Concentrat“. Altã ºcoalã poeticã! Rezultatul a fost aproape o altercaþie. În hohotele de rîs ale celor prezenþi, Stamatiad vocifera ºi ameninþa cu vestitul lui baston cu mãciulie de argint. (va urma) NICOLAE CARANDINO cîinelui ºi ar putea desluºi aceeaºi tristeþe ºi chiar blîndeþe ºi în privirile lor pierdute.

Ne trebuie mai mult suflet ºi bunãtate, sã nu ne mai înstrãinãm, sã redevenim ce am fost - adicã oameni, în ciuda celor care ne conduc, care doresc sã devenim animale de povarã, sã ne hrãnim cu puþin ºi sã ne sfîºiem între noi, pentru ca ei sã poatã conduce la nesfîrºit ºi dupã bunul-plac. De cele mai multe ori, guvernanþii au mimat mãsuri pentru salvarea cîinilor vagabonzi, sub diverse formule neviabile ºi mincinoase, dar de fiecare datã au lipsit rezultatele pozitive ºi, mai ales, soluþiile definitive, complete ºi sigure pentru cîini.

Am fi putut ca, în acest material, sã ne ocupãm de programe, strategii ºi planuri complete ºi fanteziste de salvare a cîinilor, cum s-a procedat, în mod arogant, pînã în prezent, însã am preferat sã apelãm la suflet, la înþelegerea ºi compasiunea românului pentru tot ceea ce este în suferinþã ºi în nevoie, sã îi trezim sentimentele tradiþionale de iubire pentru cîini, pentru animale ºi pentru oameni. Dacã am reuºit acest lucru, ne bucurãm ºi sîntem fericiþi, mãcar puþin, atît cît ne permite situaþia.

FSCR recomandã tuturor cetãþenilor, guvernanþilor ºi politicienilor sã aloce din timpul lor liber numai 10 minute de gîndire pentru soarta cîinilor ºi sîntem siguri cã vom gãsi ºi soluþii, ºi bani, chiar ºi din confiscarea unor averi furate din avuþia naþionalã, pentru salvarea acestor fiinþe loiale pînã la sacrificiul cu moartea, care, pînã la urmã, ne iubesc ºi ele în felul lor. ªi sã nu uitãm cã Dumnezeu nu este numai al nostru, El este ºi al lor. Sîntem siguri cã acolo sus Corneliu Vadim Tudor se bucurã pentru fiecare cãþeluº salvat, aºa cum se bucura ºi cînd încã mai trãia ºi aduna de pe drumuri aceste suflete nevinovate, pentru a nu ajunge în ghearele hingherilor.

Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL BRÎNDUªA TURBATU BORDEIANU (Text reprodus din volumul „Bãtãlia pentru România“, 5 aprilie 2011)

Pag. a 8-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (12) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Ultima referinþã, privitoare la aceastã importantã etapã constructivã, dateazã din 1714 Decembrie 15, cînd, într-o scrisoare, „se aratã cã se pregãtea material pentru un paraclis la mînãstirea Sfîntul Gheorghe. Paraclisul a fost zidit probabil în anul urmãtor. El exista în 1818, cînd este amintit de D. Fotino”, precum ºi în 1838, cînd este menþionat în Catagrafia întocmitã atunci. În 1718 biserica a fost avariatã de un incendiu, reparaþia acoperiºului fiind suportatã de cãtre Doamna Marica Brâncoveanu ºi ginerii ei. Toate aceste lucrãri au presupus costuri foarte mari, la care au contribuit, aºa cum precizeazã pisania, toate categoriile sociale avute ale vremii. În acest timp, poziþia internaþionalã a Principatelor Române a determinat apariþia unui fenomen economic specific acelor vremuri: Þara Româneascã, aflatã la intersecþia dintre Orient ºi Occident, a devenit în mod necesar bazã de desfacere a mãrfurilor ce tranzitau acest teritoriu. Aºa se explicã apariþia în þarã ºi în Capitalã a tot mai multor spaþii de depozitare ºi comercializare a mãrfurilor, ce gravitau în cele mai multe cazuri în jurul bisericilor ºi mînãstirilor. În felul acesta au apãrut hanurile, care purtau de cele mai multe ori numele bisericilor sau ale mahalalelor unde erau construite.

Acest fenomen s-a manifestat ºi la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, pentru cã la data urcãrii pe scaunul domniei a lui Constantin Brâncoveanu, acest obicei al construcþiei hanurilor nu era nou. Panaiotake Nicussios începuse amenajarea incintei mînãstirii cu anexe comerciale, dar nu ºi-a dus lucrul pînã la capãt. El intenþionase sã construiascã un han mai spaþios decît cel construit de zaraful Manole, cãruia „lanache, judele oraºului Bucureºti, împreunã cu cei 12 pîrgari i-ou întãrit stãpînirea locului ce se aflã lîngã uliþa dinspre grãdina bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou”.

Cu timpul, au apãrut ºi alte hanuri în Bucureºti, unul numit ªerban-Vodã (dupã numele ctitorului, ªerban-Vodã Cantacuzino), apoi altul al Mînãstirii Colþea, ori altul pe lîngã Mînãstirea Zlãtari. Mai erau Hanul Mînãstirii Sãrindar, apoi Hanul zis Constantin Vodã, atribuit Domnitorului Constantin Brâncoveanu, iar în curtea bisericii Sfîntul Gheorghe, zidirea hanului a fost finalizatã în anul 1698. De asemenea, în apropierea bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, mai erau construite Hanul lui Simion ºi Hanul Serdarului Ion Eliad (Hanul

Autobiografia pãrintelui Arsenie Boca, din temniþã (4) Prieten cu un evreu „În vremea aceea, miºcarea legionarã era în toi ºi se discuta de ea în toate pãrþile. Eu, ca un independent de politic, nu mi-am gãsit înclinaþie cãtre miºcare. Apoi s-a întîmplat cã nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: cînd se întorceau din Spania, morþi, Moþa ºi Marin, am ieºit cu colegi întîmplãtori prin curte pînã la trotuarul strãzii «Calea Griviþei», pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Cãci Academia noastrã era pe Calea Griviþei. Deci am privit o parte din convoi ºi pe cei doi morþi.

Atîta tot. Colegi la ºcoalã am avut de toate soiurile ºi neamurile. Aveam, la alþi profesori, pe unul Vulpescu; ãsta era comunist, purta cravatã roºie, însã discuþii n-am avut împreunã niciodatã. Aveam coleg de clasã pe un evreu Iþhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam cîteodatã: Mãi, Steinberg, tu eºti evreu ºi eu creºtin, deci ar fi sã fim unul împotriva altuia. Eu însã am sã fiu mai bun ca tine ºi tu n-ai sã te poþi supãra pe mine, dacã în felul acesta te voi concura în viaþã. Mai pe urmã, cînd am citit Biblia, am vãzut cã ultima misiune mondialã e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor”, scria Arsenie Boca.

Cum a ajuns pe Muntele Athos „Am terminat Belleartele cu bine, am fãcut anul de practicã, ce însã a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bãlan, în Sfîntul Munte, ca sã deprind cãlugãria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetãri ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodatã sã nu poatã ieºi din þarã. Eu, neavînd absolut nimic la activ, am obþinut paºaport de cãlãtorie: în Europa «sans Russie», de la Prefectura poliþiei din Sibiu.

Iar întrucît eram diacon, am obþinut ºi încuviinþãrile speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului ºi a Atenei, precum ºi a celor douã guverne: român ºi grec, precum cã n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare cãtre desãvîrºirea interioarã prin meºteºugul cãlugãriei. M-am întors în þarã la 8 iunie 1938. Þin minte data aceea, cã intrînd în þarã prin Moraviþa, am vãzut drapelele româneºti, de acel 8 Iunie de odatã. De la data aceasta, pînã la Paºtile anului viitor, cînd am intrat în cãlugãrie, mi-am adunat unelte de picturã, materiale,

lui Ion Românul), care avea circa 10 prãvãlii. La data terminãrii construcþiei, hanul avea 200 de încãperi, cu prãvãlii cu tot, pivniþe la subsol ºi odãi deasupra prãvãliilor, folosite în special de toptangii (angrosiºti).

Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, secretarul Domnitorului Constantin Brâncoveanu, scria cã hanul a fost unul dintre cele mai mari ºi mai frumoase din acea vreme.

Hanul Sfîntul Gheorghe - Nou a fost construit de cãtre Domnitorul Constantin Vodã Brâncoveanu. Zidirea acestui han a fost fãcutã dupã modelul hanului construit de cãtre predecesorul sãu, ªerban Vodã Cantacuzino, ambele fiind descrise mai întîi de Ion Ghica ºi mai apoi de cãtre Ionescu-Gion.

Despre hanurile ªerban-Vodã ºi Sfîntul Gheorghe, Ion Ghica spunea cã au „curþi mori, pãtrate, cu ziduri înalte ºi tari de jur împrejur, cu porþi groase de stejar, cãptuºite cu fier, legate în piroane, ºine ºi lanþuri, cu clopotniþã deasupra gangului; în mijlocul curtei biserica, ocolitã de case tari de zid; compartimentele unele lîngã altele, fiecare cu pivniþã adîncã, cu magazia boltitã, cu uºi de fer scose pe uã galeriã cu arcade pe colone de pietrã cu capiteluri d'asupra, cu odãi tote cu ferestrele ºi cu uºile pe un pridvor, care ocolia hanul dintr-un capãt pînã într-altul, comunicînd cu douã scãri mari, acoperite, faþã-n faþã una cu alta, stil italian, tipul adoptat pretutindeni în Arhipel ºi în Marea Neagrã, pe unde Genovesii au avut cantone”. În descrierea lui G.l. Ionescu-Gion, constatãm asemãnãri, dar ºi deosebiri, mai ales privind preocuparea de a asigura securitatea ansamblului. De exemplu, fereastra era „abia vizibilã”, iar poarta unicã, amplasatã „pe una din laturile pãtratului sau dreptunghiului ce forma zidul înconjurãtor„era mare, ca de cetate, în stare a înfrunta pînã ºi loviturile ghiulelelor de tun” ºi odatã închisã ºi zãvorîtã, „nu mai era cu putinþã nici sã ieºi afarã, nici sã intri în han”.

Prãvãliile erau construite în aºa fel încît sã fie ferite de incendii. Cînd „focul ardea la odãile de sus, prãvãlia era apãratã”. În privinþa pivniþelor, acestea „erau adînci, mari, cu ascunzãtori cu gîrliciuri cotite ºi cu nesce bolþi cari înfruntau focul cel mai nãpraznic”. Desigur, în mijlocul curþii se afla biserica, constituind forul tutelar al întregului complex. întreg ansamblul rãmînea în paza unuia sau a doi îngrijitori, care închideau seara porþile ºi rãspundeau de siguranþa aºezãmîntului. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU am mai învãþat la Chiºinãu cu niºte meºteri ruºi poleitura cu aur «cicanca», ºi alte lucruri trebuitoare unui atelier de picturã”, scria Arsenie Boca.

Fenomenul de la mînãstirea din Sîmbãta de Sus „În Vinerea Izvorului dupã Paºtile anului 1939, am fost tuns în cãlugãrie primind numele Arsenie. Un an m-am ocupat cu gospodãria, eram primul ºi singurul cãlugãr la Mînãstirea Brâncoveanu – Sîmbãta de Sus, jud. Fãgãraº. De picturã nu-mi mai rãmînea vreme. Al doilea an la fel. Pînã cînd m-am luat de grijã cã am învãþat pictura degeaba. Se întîmplã în vremea asta cã ne veneau oameni cu durerile lor ºi evlavie la Mînãstire ºi cãlugãri. Mai intrase în cãlugãrie Pãrintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el sã primeascã preoþia – eu simþindu-mã nevrednic. A primit-o. Aºa au început slujbele la Mînãstire dupã puteri. Într-o iarnã, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanºã de oameni de toate vîrstele ºi treptele, nãpãdindu-mã sã stau de vorbã cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit sã fac duhovnicie cu oamenii, deºi nu eram preot. ªtiam cã tot ce pãþesc oamenii li se trage de pe urma greºelilor sau pãcatelor. Aºa m-am vãzut silit sã primesc preoþia ºi misiunea majorã a propovãduirii lui Christos-Dumnezeu adevãrat ºi Om adevãrat, precum ºi a sfinþirii omului, ca sã aibã pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurãri s-ar afla în viaþã. I-am învãþat sã fie curaþi faþã de oameni ºi faþã de Dumnezeu; sã dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetãþeneascã, dajdie etc.) ºi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat ºi trup curãþit de patimi). Despre aceastã învãþãturã, martori îmi sînt toþi cei ce-au ascultat poveþele cele dupã Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toþi oamenii, fãrã deosebire, ºi viaþa curatã, care fac cu putinþã reîntoarcerea noastrã, a împlinitorilor, iarãºi în Împãrãþia de obîrºie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtã cercare a cuminþeniei ºi a iubirii noastre, pe pãmînt, în stadia ºi arena vieþii. Asta îmi este toatã misiunea ºi rostul pe pãmînt, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deºi eu sînt nevrednic. Pentru asta sînt solicitat în toate pãrþile, ca sã propovãduiesc iubirea lui Dumnezeu ºi sfinþirea oamenilor prin iubire. De alte gînduri ºi rosturi sînt strãin. (R. Vîlcii. 17 iulie 1945 Ieromonahul Arsenie)”, a fost declaraþia autobigraficã a cãlugãrului, pãstratã în arhivele CNSAS. Sfîrºit

Într-o zi Într-o zi te va lua îngerul Domnului Ca sã-þi arate ce eºti ªi cine poþi fi...

Te va purta din zare-n zare pîn’ la Izvoare, Pîn la Izvorul cel Mare...

Acolo curge viaþa dintr-o Mînã, Ca dintr-o Luminã... ªi în culori neînþelese Stau sfinþii lui Dumnezeu Pe roduri neculese...

Vei auzi vorbind ºoaptã cu ºoaptã O împãrãteasã ce are-n inimã Izvoarele pline de viaþã...

Iar de la Rãsãrit luminã multã ªi-atît de sfîntã de-þi stã privirea mutã... ªi vei vedea pe-un munte înalt Un Împãrat la ceas de sfat prealuminat, Ce stã cu mîinile întinse cãtre lume, O îmbrãþiºeazã, cãci soarele nu mai apune...

Vai, ce minune...

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Artroscopia de gleznã Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Artroscopia de gleznã reprezintã o intervenþie minim – invazivã, care are ca scop DR. TAREK NAZER diagnosticul ºi tratamentul leziunilor intraarticulare sau artrozelor gleznei.

Artroscopia este o procedurã chirurgicalã, care se realizeazã folosind o camerã video foarte micã.

Aceasta se introduce în articulaþia gleznei prin 2-3 incizii mici, prin care intrã diferite instrumente ce permit rezolvarea problemei rapid ºi recuperarea mult redusã faþã de intervenþiile clasice. Glezna este articulaþia care uneºte talusul cu capetele distale ale tibiei ºi fibulei. Talusul funcþioneazã ca o balama în articulaþie, care permite piciorului sã se miºte în sus (dorsoflexie) ºi în jos (flexie plantarã).

Glenza este stabilizatã pasiv de ligamente ºi activ de muºchi ºi tendoane.

Cele mai frecvente probleme ale gleznei care pot fi tratate artroscopic sînt: * Impingementul anterior ºi posterior de gleznã * Artrozã de gleznã * Osteocondritã disecantã de talus * Sinovitã cronicã * Corpi liberi intraarticulari * Rupturi de ligament – entorsã la gleznã de grad 3 * Sindrom de durere de etiologie necunoscutã Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic local însoþit de examene paraclinice imagistice precum radiografia, computerul tomograf (CT) sau rezonanþa magneticã (IRM) pentru a ajuta la susþinerea ºi stabilirea diagnosticului ºi a se decide tratamentul adecvat în funcþie de afecþiune.

Artroscopia se efectueazã sub anestezie, care este stabilitã la controlul preanestezic, dar de obicei se foloseºte cea de tip rahidian, deoarece riscurile sînt minime. Durata intervenþiei este între 30 ºi 90 de minute, în funcþie de specificul afecþiunii, pacienþii fiind þinuþi sub observaþie 24 de ore, apoi externaþi.

Recuperarea se produce diferit de la un pacient la altul, în funcþie de diagnostic, vîrstã ºi de istoricul medical. Se recomandã fizioterapie ºi kinetoterapie, cît ºi infiltraþiile cu acid hialuronic, plasmã îmbogãþitã cu trombocite (PRP) sau cu celule stem.

Trebuie sã vã adresaþi unui medic ortoped cu experienþã în chirurgia artroscopicã ºi sã nu neglijaþi nici o durere a gleznei deoarece tratatã în stadii incipiente are rezultate mult mai bune. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Intimitatea, între „Obsedantul deceniu“ ºi Maria ªarapova (2) Motto: „Orice fiinþã, cît de neînsemnatã ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei”.

FRANZ KAFKA – „Jurnal” Personalitate complexã, manifestîndu-se excelent în apariþii publice sau în interviuri pe orice teme, om de afaceri de succes, Maria este ºi imaginea multor mari firme internaþionale din diverse domenii. În plus, de ani de zile este un model pentru milioane de femei, asta în „periculosul“ context în care, deºi locuieºte în „marea democraþie americanã“, nu a renunþat nici la cetãþenia rusã, nici la reprezentarea þãrii sale. Ori, în prezentul acutizãrii concurenþei americano-ruse pe plan strategic în Europa ºi Orient, dar ºi al saturaþiei globale faþã de politica intervenþionistã a SUA, este nevoie sã fie din nou turatã maºina de desfiinþare a încrederii populaþiei occidentale în ruºi. Dacã, în plan politic, þinta nu putea fi decît preºedintele Putin, astãzi cea mai notorie figurã politicã a Planetei, pentru cetãþenii de rînd trebuie acþionat la nivelul altui gen de personalitate. Maria este, aºa cum spuneam, cea mai importantã figurã femininã rusã. Calea aleasã, acuzaþia de „dopaj“, este, pe cît de neverosimilã, dar, paradoxal, pe atît de greu de parat – în privinþa efectului de massã. Dopajul face parte din marea afacere a produselor farmaceutice – adicã din cea mai profitabilã ºi perversã „mafia“ a momentului. Dar, existã oare dopaj, sau e doar o idée indusã masselor de mafia medicamentelor? În ciuda realitãþii curente, dopajul practicat pe scarã largã la competiþiile de massã sau chiar la competiþii profesioniste prin firme agreate, unele chiar sponsori principali ai acelor competiþii, este o noþiune aflatã la latitudinea deciziei unor „foruri“. În timp, unele substanþe ºi medicamente au fost considerate cînd salutare, cînd

periculoase sau interzise (cazurile piramidonului ºi aspirinei sînt relevante). La fel se procedeazã cu unele substanþe folosite în diverse cure. Dar, NU „la fel“ se procedeazã în cazul multor efecte care apar la analizele altor componente medicamentoase. Întrebarea fundamentalã este dacã se poate spune, cu exactitate, ce efecte are o anumitã componentã sau un supliment asupra sãnãtãþii ºi capacitãþii sportivului – în orice situaþie ºi pe varii subiecþi? Orice farmacist sau medic vã va rãspunde NU! 90% dintre cazurile de substanþe considerate dopante sînt, pur ºi simplu, decizii „strategice“, nesustenabile pe deplin din punct de vedere medical - ºi, mai ales, prin prisma augmentãrii performanþei. Dar, opinia publicã a fost, în timp, suficient montatã pentru a considera apriori orice acuzaþie de dopaj drept un fel de crimã de neiertat, astfel cã orice apãrare directã porneºte cu un handicap practic de nerecuperat. În cazul sãu, Maria ªarapova a procedat inteligent, aºa cum îi este stilul, nepunîndu-se imediat împotriva valului, ci aducînd argumentele treptat, pe mãsurã ce ºocul acuzaþiei trecea. Practic, intenþia maleficã a acuzaþiei a devenit clarã în urma probelor prezentate, în ultimele zile, de jucãtoarea rusã – un medicament cunoscut ºi folosit, de peste 30 de ani, în lumea sportului este, dintr-o datã, declarat dopant; în al doilea rînd, înºtiinþarea jucãtoarei nu s-a fãcut pe calea managerului sau a medicului, sau mãcar printr-o adresã specialã, datã fiind importanþa deciziei, ci printr-un banal buletin de ºtiri pentru jucãtoare, notificarea fiind amestecatã printre tot felul de subiecte, de uz cotidian, pentru tenismene. Controlul anti-doping a fost o farsã, pentru cã, înainte de deschiderea turneului, organizatorii au fost înºtiinþaþi de echipa de medici a jucãtoarei asupra tratamentelor pe care aceasta le lua la momentul respectiv – pe listã figurînd ºi medicamentul împri-

Decalogul ieromonahului Savatie Baºtovoi 1. Sã nu uiþi cã trebuie sã mori Cînd aveam doi ani, am cãzut din sania înhãmatã la cal, iar tata s-a dus mai departe, fãrã sã mã observe.

Tata era pãdurar pe atunci ºi întîmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Cînd calul a pornit, eu am cãzut pe spate, în zãpadã, amestecîndumã cu cerul alb de iarnã. Atunci am avut, pentru prima oarã, descoperirea singurãtãþii ºi a morþii. Nu am plîns ºi nici nu am strigat. Þin minte cã eram îmbrãcat într-o salopetã albastrã cu glugã. M-am întors tãcut în casã, la mama, mergînd atît de încet, încît sã-i dau rãgaz tatei sã mã ajungã din urmã.

2. Sã nu uiþi cã trebuie sã iubeºti Cel mai cumplit lucru care i se poate întîmpla unui om este sã nu fie iubit. Dar cred cã ºi mai cumplit este sã nu iubeºti. Întotdeauna mi-a fost uºor sã iubesc oamenii, sã mã bucur cã-i vãd. De aceea, nu am avut nici o piedicã în a înþelege Evanghelia. Cînd fãceam vreo bazaconie, mãmica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsã supremã, pe care o trãiam ca pe o izgonire din Rai. Sfîntul Isaac Sirul spunea cã focul Iadului nu este altceva decît dragostea pierdutã pe care eºti condamnat sã o contempli veºnic.

3. Sã nu preþuieºti în bani ceea ce Dumnezeu þi-a dat în dar Am înþeles asta în adolescenþã. Fiind elev la Liceul de Artã („Octav Bãncilã”) din Iaºi, mama m-a dus la Petersburg sã vãd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorþatã cu doi copii, dar foarte descurcãreaþã. O chema Izolda ºi ea mi-a cumpãrat prima chitarã. Dumnezeu sã-i dea sãnãtate!

Avea grãtar ºi fãcea mulþi bani. Nu am vãzut niciodatã atît de mulþi bani. Vindea frigãrui noaptea, pînã spre dimineaþã, cã erau nopþile albe. Uneori, ieºeam ºi eu cu ei, cã era interesant. Ei fãceau ºi vindeau frigãrui, iar eu desenam într-o mapã pe care o sprijineam pe genunchi. Cît oamenii mîncau, eu aveam timp sã le „fur” portretele. Un bãrbat chel ºi vesel s-a apropiat de mine ºi a început sã exclame: „Pãi, ãsta sînt eu! Sînt chiar eu! Cît sã-þi dau, ca sã mi-l vinzi?”. Eu zic, „vi-l dau aºa, eu nu vînd“. ªi i-am dat acel portret. Bãrbatul, totuºi, mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu

am rãmas cu acei bani. I-am pus într-un caiet ºi nu iam folosit niciodatã.

4. Sã nu crezi rãul De cîte ori am crezut ceva rãu despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simþit murdar, pãrtaº la o lucrare de urîþire a omului. Am vorbit ºi eu de rãu, iar timpul mia demonstrat, de fiecare datã ,cã nu am avut dreptate.

Prefer sã greºesc prin a-mi pãstra o pãrere bunã despre un om rãu, decît sã ajung sã cred o vorbã proastã despre un om bun. Orice rãu este o minciunã. Rãul, aºa cum spunea fericitul Augustin, nu existã. Rãul este o mare absenþã, absenþa binelui ºi a iubirii. De aceea, a crede rãul este totuna cu a te cufunda în absenþã, în minciunã.

5. Sã nu te crezi pierdut Eu sînt o fire înclinatã spre deznãdejde, cunoscînd toate relele care ies din aceastã cãdere sufleteascã. Dar, într-o zi, mi-a venit gîndul salvator. Mi-am zis cã Dumnezeu cunoºtea cãderile mele, ºi cele trecute, ºi cele viitoare ºi, totuºi, m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacã ne-am nãscut, înseamnã cã Dumnezeu ºi-a pus toatã încrederea în noi. E o mare încurajare sã te gîndeºti cã Dumnezeu are încredere în tine. La disperare, omul e capabil de orice rãu, el se porneºte cu rãzboi împotriva propriei fiinþe, avînd, parcã, o plãcere demonicã din a-ºi cãlca propriile principii, practic sinucigîndu-se spiritual. Cred cã orice duhovnic adevãrat îºi începe sfãtuirea de dupã spovedanie prin cuvintele: „Sã nu deznãdãjduieºti”.

6. Sã nu te crezi sfînt Sfîntul Siluan Athonitul zicea: „Douã gînduri sã nu le primeºti ºi sã nu le crezi: primul - cã nu te vei mîntui ºi al doilea - cã eºti sfînt”. Sã nu te crezi mai bun ca alþii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bunã decît a vecinului, dar asta nu înseamnã cã tu eºti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bunã.

Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mîndreºte cu lucrãrile sale ajunge sã se întunece ºi sã foloseascã darul prosteºte, dupã care ajunge sã-ºi piardã demnitatea.

7. Sã nu te pui chezaº De cîte ori m-am pus chezaº pentru cineva, am încurcat oamenii ºi am fãcut rãu. De cînd mã þin minte,

cinat. Cu toate acestea, organizatorii au lãsat-o pe Maria sã joace, pentru a o „prinde“ ulterior ºi a dezlãnþui scandalul. Vã daþi seama ce nebunie ar fi ieºit dacã rusoaica ar fi cîºtigat concursul respectiv? În plus, la cîteva zile dupã scandal, WTA (forul tenisului feminin) a trimis jucãtoarelor un… model de rãspunsuri pe care acestea sã le dea la diverse întrebãri despre cazul rusoaicei! În replicã, a venit atitudinea liderului mondial masculin, sîrbul Novak Djokovic, care a declarat ferm: „Rãmîn alãturi de Maria“. De menþionat cã Meldonium era utilizat doar de sportivii estici, iar interzicerea lui vine imediat dupã marea loviturã datã, tot pe calea „strategicã“, a Comisiei antidoping, Federaþiei ruse de atletism. Tot culmea mi se pare, ca practicant al sportului de competiþie, lipsa oricãror constatãri a intervenþiei compuºilor anabolizanþi (steroizi androgenici) în cazul unor sportive cu o musculaturã nefiresc dezvoltatã - cazul unor tenismene, al unor alergãtori de vitezã sau chiar al unor atleþi care au o musculaturã uriaºã în unele pãrþi ale corpului pe care nu le folosesc în sportul respectiv. Cazul Mariei ªarapova este clar - jucãtoarea este o victimã a rãzboiului împotriva Estului, dar este, probabil, un risc la care medicii se gîndeau, iar finalul s-ar putea sã nu fie pe placul celor care au pus la cale „lovitura de imagine“.

Cum, de altfel, nici atacurile împotriva lui Vladimir Putin nu au reuºit pe plan mondial.

Cu totul altfel stã situaþia în România, unde populaþia, aºa cum am scris mai sus, este tentatã sã accepte manipularea crasã, de aici derivînd încãlcarea drepturilor sale cele mai fireºti. Pe lîngã dreptul fundamental la muncã, luat în numele capitalismului, le-am pierdut ºi pe cele la sãnãtate ºi învãþãmînt, luate în numele „privatizãrii“, „rentabilizãrii“ sau „integrãrii“, iar acum îl pierdem ºi pe cel la viaþã privatã, la intimitatea familiei ºi persoanei - în numele „democraþiei“, aceastã prãpastie parcã fãrã fund în care cãdem, cãdem, cãdem…

Sfîrºit DRAGOª DUMITRIU mã bãgam sã salvez pe toatã lumea. Narcomani, beþivi, femei bãtute de bãrbat ºi aºa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaþi, lucruri dispãrute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia cã, dacã vrei sã ajuþi pe cineva, ajutã cît te þin curelele, dar fãrã sã implici ºi alþi oameni. Asta înseamnã sã te pui chezaº pentru cineva, sã garantezi cã el se va îndrepta, cã te reprezintã. Mare greºealã. Odatã, am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Sã nu te pui chezaº”. Noi, cînd citim Scriptura, înþelegem ºi reþinem doar atît cît am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Sã nu te rãzbuni de douã ori Rãzbunarea este un pãcat, dar este omeneascã.

Scriptura spune sã nu pedepseºti de douã ori pentru aceeaºi greºealã, principiu care a ajuns ºi în Dreptul roman. Pot înþelege un gest de rãzbunare, deºi e mai bine sã nu te rãzbuni, dar mã înstrãinez de omul care se rãzbunã de douã ori, adicã la nesfîrºit, pentru o singurã greºealã. Cînd m-am rãzbunat o datã, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar cînd m-am rãzbunat a doua oarã, s-a întors totul în capul meu ºi am ajuns sã înþeleg cã m-am rãzboit cu mine însumi.

9. Sã nu învingi cu orice preþ Oamenii care cautã sã fie învingãtori cu orice preþ, în cele din urmã, pierd totul. Prefer sã fiu considerat învins, uneori pentru a-mi pãstra ºansa sã înving la urmã. Odatã, un episcop român mi l-a lãudat pe Adrian Nãstase (se întîmpla prin 2004): „Vã daþi seama, omul acesta (Adrian Nãstase) a avut doar note de zece, nici un nouã! E extraordinar, nu-i aºa?”. Eu i-am rãspuns: „Nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul, surprins. „Pentru cã ei nu ºtiu sã piardã, iar omul care nu ºtie sã piardã, te vinde pentru o victorie vremelnicã”.

10. Sã nu rîzi de ruºinea nimãnui Cînd eram mic, am auzit bãieþii mai mari rîzînd de cineva care a fost prins într-un pãcat ruºinos. Apoi, de fiecare datã cînd mã întîlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fãrã sã vreau, pãcatul pe care îl fãcuse. Dar niciodatã nu am spus cu buzele mele acel pãcat, ºi m-am purtat cu acel om ca ºi cum nu aº ºti nimic. Nici acum, cînd el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru cã nu vreau sã-i rãscolesc ruºinea.

Sursa: suntsanatos.ro

Pag. a 10-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

TEMÃ CU VARIAÞIUNI

Tema: Gardul nostru cel de toate zilele (2) A doua variaþiune Cînd vrea sã-ºi construiascã un gard, þãranul român nu se lasã pînã nu-ºi ciupeºte vecinul mãcar de o palmã de pãmînt. Apoi, satisfãcut, îl înjurã prin sat. La rîndul sãu, cînd îi vine la mînã, vecinul pãgubit procedeazã la fel, dar asta e o chestie de logicã formalã, care îl dezincrimineazã pe fãptaº. (Exact ca în armatã, cînd ne dispãrea centura agãþatã de capul patului, sau cãmaºa pusã la uscat. Sfãtuiþi de caporal, ne duceam la un om de-al lui ºi cumpãram altã centurã. Acela, oare, de unde avea centurã? Tot caporalul ne lumina: ,,Ce-þi pasã? Bine cã ceea ce-þi lipseºte acolo se gãseºte dincolo!”.) Aºa am pãþit ºi eu cu vecinul Bigãle. M-am apucat sã-mi fac un gard nou, în locul celui ridicat de tata, acum mai bine de 30 de ani, împreunã cu ta-su lui Bigãle, jumate-jumate, dupã cum s-au înþeles ei, la vremea aceea. Pe suprafaþa care-mi revenea, am înãlþat un gard straºnic, din beton.

Dar Bigãle nu se încumeta sã facã la fel – spunea cã tocmai l-a visat pe ta-su, cum plîngea de mila gardului -, rugîndu-mã sã-l pãsuiesc niþeluº. Numai cã, dupã ce lam ridicat pe al meu cu vreo jumãtate de metru mai încoace, m-am pomenit cã-ºi dãrîmã ºi el putregaiul de la ta-su. Apoi am auzit cã m-a înjurat prin sat – cicã degeaba am fost ce-am fost la viaþa mea, cã tot el s-a dovedit mai deºtept.

A treia variaþiune Cînd s-a dat pãmîntul înapoi, bãtrînul Vasile Bijboc a primit cîþiva ari chiar în curtea fostului C.A.P., lîngã o magazie. ªi, ca sã nu iasã discuþii, omul ºi-a împrejmuit proprietatea cu un gard. În scurt timp, s-a înfiinþat în sat o asociaþie a micilor proprietari de pãmînt, cu sediul chiar în magazia aceea. Însã toþi ºefii asociaþiei au început sã se împiedice de gardul cu pricina ºi, zor-nevoie, s-a impus dãrîmarea lui, deoarece bãtrînul putea trage cu urechea la ceea ce se discuta în sediu. Plus cã, la o adicã, nici Salvarea ºi nici Pompierii nu puteau intra pe ulicioara croitã ad-hoc.

Prin urmare, ºeful asociaþiei a început o discuþie principialã cu bãtrînul: ,,Nea Vasile, hai sã-þi dãm alt pãmînt, la cîmp!”. Însã unchiaºul nici n-a vrut sã audã. ,,Dacã nu vrei, hai sã-þi cumpãrãm bucãþica asta…”. Pe mãsurã ce ofertele curgeau, el se arãta mai catîr decît toþi catîrii din lume.

Atunci s-a recurs la diplomaþie: ,,Bã, nea Vasile, dar dacã îþi angajãm bãiatul tractorist la noi… Ei, ce zici?”. Ala, sã n-audã: ,,E prea puþin, neicã!…. Însã dacã mi-aþi angaja ºi nora telefonistã…”. În faþa unei asemenea obrãznicii, a intervenit ºi primarul, care i-a trimis o somaþie scrisã, sã-ºi ia dracului pãmîntul de acolo, altfel îl bagã în puºcãrie. Dar moºul o þinea pe-a lui: ,,Nu mi-ar strica nici cîteva oi, ba chiar ºi o vãcuþã cu lapte…”. S-a iscat un mare scandal, ºi puþin a lipsit ca miliþianul sã-l împuºte pentru sabotaj la noua lege a fondului funciar. Urmarea a fost cã, pus în faþa unor asemenea samavolnicii, Vasile Bijboc s-a legat cu lanþul de gard ºi a ameninþat cã îºi dã foc… Pînã la urmã, bietul bãtrîn, luptînd de unul singur, a fãcut atac cerebral ºi a murit chiar acolo, în faþa gardului.

Astãzi, asociaþia micilor proprietari are un sediu nou, chiar în centrul satului, cu ditamai scara de marmurã ºi cu

Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (1) Viaþa lui Mircea Eliade (1907-1986) are douã extreme: nedisciplinatul adolescent miop, care ºi-a luat cu greu corigenþele, ºi ilustrul profesor de istorie a religiilor din SUA.

Nu înþelegea la ce foloseºe alfabetul Renumele ºi, nu întîmplãtor, numele lui Eliade se aseamãnã cu cel al unui alt mare cãrturar, Ion Heliade Rãdulescu. În realitate, nici o înrudire de sînge. Tatãl lui Mircea Eliade, ofiþer de infanterie din Tecuci, Gheorghe Ierimia, îºi schimbase numele în cinstea scriitorului. Mircea era al doilea dintre cei trei copii (alãturi de Corina ºi Nicu) ai lui Gheorghe, „un flãcãu tomnatec, cu mustaþã neagrã, în furculiþã“, ºi ai Janei, „o femeie frumoasã ºi încã elegantã“. S-a nãscut primãvara, într-o zi, spunea el, norocoasã: 13 martie 1907. A învãþat la ºcoala de pe Strada Mîntuleasa, deºi nu a locuit niciodatã acolo, aºa cum a lãsat impresia în cãrþile sale. „Am fost mîndru cînd am îmbrãcat ºorþul cenuºiu ºi m-am dus singur la ºcoalã. Învãþasem deja alfabetul, dar încã nu-mi dãdeam seama la ce ar putea folosi. Nu mi se pãrea atît de interesant cînd am ajuns sã silabisesc o-u, ou, bo-u, bou – nici chiar cînd am izbutit sã citesc, fãrã sã mai silabisesc, «Þara noastrã se numeºte România»“, îºi aminteºte Eliade în „Memorii“.

Drama adolescentului miop Nu era nevoie decît de imboldul dat de cartea de citire a fratelui sãu, Nicu, din care învãþase numele judeþelor, în care aflase despre Daniil Sihastrul ºi despre Mînãstirea Neamþului, pentru ca, apoi, sã descopere, în bibliotecã, volumele care aveau drept titlu „roman“.

Bucuria pentru cãrþile descoperite, atent aºezate pe rafturi, s-a transformat, însã, într-o catastrofã.

Pãrinþii au fost sfãtuiþi de învãþãtor sã nu-l lase sã citeascã prea mult, fiindcã are ochii slabi. Dar el nu renunþã uºor: „Citeam ce-mi cãdea în mînã, romane în fascicole, Sherlock Holmes, Psaltirea, Cheia visurilor, ºi le citeam pe ascuns, în fundul grãdinii, în pod, în pivniþã“. Cu toate acestea, dioptriile creºteau mai repede decît avea el timp sã-ºi schimbe lentilele. Iar medicul nu gãsise o soluþie încurajatoare: nu trebuia sã-ºi oboseascã ochii citind prea

mult la lumina lãmpii. „Dar cum aº fi putut sã-mi menajez ochii cînd, aproape în fiecare sãptãmînã, descopeream un nou autor, alte lumi, alte destine? Încercam, totuºi, sã mã apãr, citind fãrã ochelari, cu bãrbia lipitã de carte, închizînd cînd un ochi, cînd celãlalt, apãsîndu-mi ochelarii pe nas, sau schimbînd becurile, cînd albastre, cînd albe, cînd slabe, cînd puternice. Apoi, cînd ochii îmi lãcrimau ºi mi se împãienjeneau de-a binelea, treceam în odãiþa de alãturi ºi mã spãlam cu apã rece.

Rãmîneam apoi cîteva minute întins pe pat, cu ochii închiºi, încercînd sã nu mã mai gîndesc la nimic“, îºi aminteºte Eliade despre defectul care avea sã poarte titlul uneia dintre cele mai cunoscute cãrþi ale sale. „Aveam deja sentimentul cã particip la rãzboi. Pe la mijlocul lui septembrie, fusesem chemaþi la ºcoalã.

Ni se spusese sã aducem ziare vechi, ace de cusut ºi un mosor cu aþã albã. Un tinerel ne-a întrebat dacã ºtim sã coasem ºi apoi ne-a explicat despre ce era vorba. Curînd va veni iarna, ne-a spus el, ºi soldaþii noºtri au nevoie de haine cãlduroase. S-a dovedit cã hîrtia þine cald. Trebuie sã facem cãmãºi de hîrtie, ºi ne-a explicat cum sã le croim ºi cum sã le coasem. La început, cîteva zile, croia numai el singur. Lua mai multe jurnale, le aºeza bine unul peste altul ºi tãia un semicerc la marginea de sus. Noi coseam apoi marginile (erau, uneori, cinci, ºase foi, ºi mergea greu: se rupea acul, ne înþepam, rupeam hîrtia). Douã aseme-

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

O voce inegalabilã a muzicii uºoare româneºti: Corina Chiriac. lei de cretã la uºã. Magazia fost furatã demult. A rãmas în picioare doar gardul, care marcheazã fosta proprietate a defunctului, cãci, la noi, mare sau micã, proprietatea este sfîntã. În plus, în faþa gardului, a apãrut o cruce, aºa cum sînt vechile cruci de pe Valea Jepilor, sau cele de pe marginea ºoselelor, semn cã, pe acolo, mai trec oameni.

Sfîrºit PAUL SUDITU

nea feþe erau cusute împreunã, în aºa fel încît alcãtuiau un soi de pieptar“ (Mircea Eliade, amintiri din primul rãzboi mondial, în «Memorii»).

Pianistul fãrã viitor Cu cît tînãrul Mircea voia tot mai mult sã citeascã orice carte care-i pica în mînã, cu atît mai mult tatãl îi încuraja calitãþile – pe care i le considera excepþionale – de pianist. Exersa cel puþin douã ore pe zi. Nu reuºea, oricît de mult ar fi repetat, sã reþinã o melodie. Nu conta, pentru cã „viitorul mare pianist“ trebuia sã se pregãteascã de concert. „Aveam un profesor de pian destul de generos, care s-a lãsat convins de entuziasmul tatei ºi a acceptat sã mã prepare pentru un concert public. Tata a închiriat o salã pe Bulevardul Academiei, a tipãrit afiºe ºi s-a ocupat singur de distribuirea biletelor.

Sala era jumãtate goalã, fiind ocupatã doar de rude ºi prieteni de familie. Am cîntat cîteva bucãþi împreunã cu Nicu ºi Sonata «Patetica». Am cîntat-o mult mai prost decît o cîntam acasã, ºi asta m-a descurajat“. „Fugeam adeseori de la curs, sãrind pe fereastrã ºi mã duceam sã joc oina pe maidanul Primãriei.

Alteori, nu veneam la ºcoalã, minþind cã eram bolnav.

Rupeam foile din carnetul de note, ca sã nu vadã mama cît de proaste note aveam, sau mã prefãceam cã l-am uitat acasã sau cã l-am pierdut“ (Mircea Eliade, în „Memorii“).

Corigenþe la românã, francezã ºi germanã Eliade nu era un elev silitor. Nici în ºcoala primarã, nici la liceu. Nu înþelegea de ce trebuie sã-ºi pregãteascã temele pentru ºcoalã, de ce trebuie sã înveþe gramatica limbii franceze, „o disciplinã absurdã ºi ineficace“, de ce trebuie sã parcurgã manualul de limba românã pe care, oricum, îl citise cu mult timp înainte sã fie la liceu. Era interesat doar de zoologie, aºa cã petrecea zile întregi cãutînd plante ºi insecte. Mãcar venea acasã cu borcane pline cu ºopîrle, broaºte ºi tritoni. Rãmîneau, însã, corigenþele. La românã, francezã ºi germanã. Întrun singur an! Eliade era un elev nedisciplinat ºi dezmãþat, dar era strãlucit. „Ei mã cred o haimana ºi sînt siguri cã nu voi ajunge nimic. Am sã le pregãtesc o surprizã!“, ºi-a spus Eliade. Restul, e istorie. „În anul acela, am trecut clasa fãrã nici o corigenþã. Tata pãrea destul de mulþumit de mine, pentru cã mã socotea destinat sã ajung un mare pianist“ (Mircea Eliade, în „Memorii“). (va urma) HISTORIA

Pag. a 11-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Nenea Miºu Cãtre pensionare, profesorul Turbatu se lecuise de patima fotbalului. Echipele astea pe stil nou, cu 10 strãini schimbaþi în fiecare an, dintre care 5 cãlcau pe minge, cu patroni îmbogãþiþi de rãzboi, care se credeau mai antrenori decît antrenorii, nu-i mai intrau la suflet. Dar ca student, dacã nu se afla pe stadion, nu-ºi dezlipea urechea de tranzistor, ascultînd, fascinat, transmisiile crainicului sãu favorit, Ion Ghiþulescu: Doamne, cum te face sã vezi fazele, sã trãieºti meciul!

Bucuria bucuriilor i-o oferise un alt ziarist sportiv renumit pe atunci, Mihai Ionescu, care îi venea rudã dinspre mamã. „Nea Miºu“ îl lua cu el nu numai la meciuri, ci ºi la restaurantul „Mediaº“, undeva, în apropiere de Obor. Acolo, în ultima zi de joi a fiecãrei luni, se întîlneau fostele glorii cu crampoane. Trãise o adevãratã desfãtare, vãzîndu-i, de la doi paºi, pe vechii idoli ai tribunelor, auzindu-i povestind tot felul de minunãþii. Cum se aºezase Ionicã Bogdan cu fundul pe minge, dupã ce driblase toatã apãrarea adversã; cum, dupã o cursã nebunã, marcase Cacoveanu la Belgrad, cînd învinseserãm cu 1-0 Iugoslavia lui Beara; cum îi dãduse gol printre picioare, de la 35 de metri, Piþi Varga lui Þop Voinescu; ce scrisese Radu Urziceanu, în „Sportul“, dupã cele douã penalty-uri, amîndouã cusute cu aþã albã, acordate de Bentu împotriva Progresului, la un meci cu Dinamo Bacãu... Zbura pe vorbele lor ca pe covorul fermecat, luase „virusul“ în forma cea mai gravã! Putea sã ningã, putea sã plouã, joi dupã joi, cu, sau fãrã nea Miºu, o pornea glonþ într-acolo. Stãtea ore în ºir la o masã învecinatã, cu un pahar de bere în faþã, privind cu ochi mari la Voinescu, Apolzan, Nicuºor, Ozon, Zavoda I ºi II, Dungu, Nae Georgescu, Oaidã ºi care se mai adunau la acele 1001 de nopþi. Cînd, la un moment dat, dãduse mîna cu Gicu Dobrin, transpirase de emoþie! Încet-încet, devenise unul de-al casei, ba chiar unul de-al lor. Dovadã cã, într-o searã, Ilie Greavu, zis Cauciuc pentru intervenþiile lui acrobatice, îl poftise lîngã el: „Vino, mãi, bãiatule aici, sã auzi mai bine! Semnezi de-atîta timp condica, deci eºti de-al nostru!“.

Dupã revoluþie, cînd drumurile îl mai purtau prin Bucureºti, fãcea în aºa fel încît sã ajungã neapãrat joia; dimineaþa îºi rezolva treburile, iar seara lua drumul fostului restaurant „Mediaº“, devenit, între timp, „InterMacedonia“. Mulþi dintre vechii eroi lipseau, se prãpãdiserã - aflase din ziare despre moartea fiecãruia, ºi, de fiecare datã, se rupsese ceva din el. Le luaserã locul alþi... tineri pensionari. Viaþa ºi moartea mergeau braþ la braþ. Guralivul Giovanni Becali sponsoriza aceste reuniuni pe stil nou, drept care mesenii erau obligaþi sã-l asculte ce isprãvi de fotbalist fãcuse el, ba la juniorii lui Dinamo, ba la Marina Mangalia, pe cînd era militar.

Mai-mai sã-l creadã, chiar îl întrebase pe Dumitriu II dacã Giovanni fusese jucãtor. La care, fostul idol al Giuleºtiului îi rãspunsese în stil propriu, adicã mai fãcînd o fentã: „A fost. A fost... prieten cu fotbaliºtii!“.

Patronul, onorabilul domn Rudu, adãuga, ºi dumnealui, una-alta din partea casei, aºa cã povestea

poveºtilor fotbalului nostru continua. Pînã ce aflase - ºi iar a mai murit ceva din el - cã superbului ritual i se pusese punct. Sã fi fost de vinã belelele în care intrase Giovanni? Ori însingurarea, neajunsurile financiare, care-i atinseserã ºi pe bãtrînii corifei ai stadioanelor - cîþi mai rãmãseserã în viaþã?... Unii, nu-i vorbã, ºi-o fãcuserã cu mîna lor. Nu-i venea sã creadã cã Sandu Neagu, eroul meciului cu Cehoslovacia, de la Guadalajara, murise sãrac lipit pãmîntului. Sau cã un cîºtigãtor al Cupei Campionilor, ca Lucicã Bãlan, trãind cam din mila altora, ajunsese sã se sinucidã de disperare! Totuºi, cel mai mult îl mîhnise cînd, la televizor, îl vãzuse pe marele Dudu Georgescu plîngînd de emoþie, fiindcã, la revenirea dupã peregrinarea de cîþiva ani prin Canada, Negoiþã, finanþatorul dinamovist, se milostivise de el, dãruindu-i un modest apartament la bloc. Cum adicã, dupã ce cîºtigase „Gheata de Aur“, dupã o carierã la înalt nivel, marele Dudu nu avea bani sã-ºi cumpere, ori sã închirieze, un mic apartament?! Dupã mintea lui, numai „Gheata de aur“ a lui Dudu, chiar aºa cum fusese obþinutã, dupã un 7-1 de tot rîsul cu Sportul Studenþesc, numai gheata aia, deci, valora cît toate blocurile lui Negoiþã...

Ceea ce fusese frumos, dispãrea încet-încet. ªi aceste reuniuni de legendã, ºi mitul „Ghetei de aur“, ºi clubul Progresul, ºi Greavu, ºi Dobrin, care era el însuºi o legendã.

La un moment dat, învins de vîrstã, de boli, se dusese ºi Mihai Ionescu. Eee, aici ar fi fost o poveste niþel mai lungã ºi mai tristã... Dupã revoluþie, nea Miºu i se destãinuise cã un nemernic de coleg îi scosese vorbe cum cã ar fi colaborat cu Securitatea. Aflase, ulterior, cã individul îºi lãsa balele astea peste tot pe unde mergea, cã nu numai lui îi nãscocise mizerii de acest gen, ci ºi multor altora. Ponegrindu-i, de pildã, ºi pe marele gazetar sportiv Ioan Chirilã, ori pe poetul nepereche Nichita Stãnescu, care-i fãcuse, la un moment dat, onoarea sã-l accepte la masa lui de la restaurantul Uniunii Scriitorilor.

Restaurant unde, iatã!, vorba nemuritorului Pãstorel: Beau bãieþii harnici,/De cu searã-n zori./Unii sînt paharnici,/Alþii... turnãtori.

Profesorul nu reþinuse numele mîncãtorului de rahat, fiindcã nu era vreo valoare de gazetar. Oamenii de valoare îºi vãd de profesie, n-au timp de pierdut cu gãinãrii, ca sã nu le spun cãcãnãrii ordinare! Doar porecla i-o reþinuse - Bourvil. Se vorbea cã fusese impus în presã de un renumit scriitor, cu care copilãrise. Dupã care, muhaiaua (la urma-urmei, aºa li se zicea ºi fotbaliºtilor de duzinã), cãci nu putea sã-l numeascã altfel, rezistase pe poziþie ºi prin cîte un telefon dat de maestru redactorului ºef, dar mai ales suplinindu-ºi lipsa de talent, ºi de caracter, prin fitilãraie de 8, chiar 9, pe o scarã de la 1 la 10... Nu era nici primul, nici ultimul exemplar din încrengãturã; alde ãºtia vor dãinui cît lumea, profitînd ba de îngãduinþa, ba de naivitatea adevãratelor valori. Care, desigur, se saturã de ei la un moment dat, dar cam tîrziu: Las-o dracului, de ploºniþã, cã nu mai are nici doi ani pînã la pensie! Încercase sã-l convingã pe unchiuleþ cã nu meritã sã se consume pentru un fleac. Strada avea de acum cu totul alte griji. Nu se mai inflama la acuzaþia asta, la fel cum

PILDÃ CREªTINÃ

Armate de îngeri i-au apãrat pe creºtini Sînt evenimente în istorie care nu pot fi explicate fãrã intervenþia îngerilor.

La mijlocul Secolului al V-lea, barbarii sîngeroºi ai lui Attila, care rãspîndeau teroare în toatã Europa, se aflau la porþile Romei, deciºi sã cucereascã Cetatea Eternã. Papa Leon cel Mare iese în întîmpinarea lor, neînarmat. Cere sã vorbeascã cu Attila.

Nimeni nu va ºti vreodatã ce a vorbit Papa cu barbarul. Fapt este cã, la un moment dat, Attila dã o poruncã ºi hoardele de nãvãlitori se retrag, cruþînd Roma. Istoricii sînt de acord cã acest eveniment a fost hotãrîtor pentru soarta viitoare a Europei ºi chiar a Americii. Dar faptul în sine rãmîne o enigmã pentru

o pãþise, naiva de ea, imediat dupã 1989. Lumea înþelesese, în sfîrºit!, cã indivizii dovediþi ca foºti colaboratori ai Securitãþii nu numai cã nu pãþeau nimic, dar, dimpotrivã, ajung senatori, directori de bancã sau avocaþi renumiþi. Iar securiºtii cu funcþii ºi grade mari, deveniserã afaceriºti multi-miliardari! În concluzie, se cam aruncaserã pe fereastrã miliarde de lei pentru construirea unui nou ºi impozant sediu al CNSAS, pentru salariile imense acordate sutelor de salariaþi, conduºi de un consiliu format, la un moment dat, din vreo 16 sau 17 vicepreºedinþi cu rang de secretari de Stat! Îl convinsese, ºi nu prea, pe nen-su Miºu...

Unchiuleþul îi rãspunsese cu o cugetare-paradox a lui André Maurois, pe numele sãu real Emile Solomon: Oamenii nu ne vor ierta niciodatã rãul pe care tot ei l-au minþit despre noi!

Nimic de zis, înþelept ºi acest Solomon pe stil nou!

Atît de înþelept, încît, lucru care i se întîmpla rareori, înjurase: „Ei, ºi?!... Mai dã-o-n gura mã-sii de gura lumii!“. Nenea Miºu clãtinase din cap, de data asta mustrîndu-l: „Sã nu mai gîndeºti niciodatã astfel! Trãim între oameni, nu ne poate fi indiferent ce gîndesc despre noi!“ Încercase sã joace pe ultima carte: Poate cã „Bourvil“ nici n-o fãcuse intenþionat, fiind, ºi el, o victimã a Securitãþii. Care ne timorase pînã la a ne suspecta, chiar ºi turna, unul pe altul. „Nu, nici gînd! – refuzase, categoric, nenea Miºu. Ãsta aºa a fost toatã viaþa, o lichea cu paiºpe feþe! Cum era cîte unul dintre noi propus la o deplasare în strãinãtate, ºi nu el, cum ploua cu anonime!“: Nu era imposibil ca ºi aceastã imensã mîhnire sã-i fi grãbit sfîrºitul celui ce scrisese o veritabilã enciclopedie a fotbalului românesc. Cît priveºte sfîrºitul lui „Bourvil“, unul cum nu se poate mai jalnic, probabil cã îl ajunseserã blestemele: varã-iarnã, se perinda la cluburi, la Federaþie, la Ligã, la uºile sponsorilor, în niºte pantaloni bej, ponisiþi, pãtaþi, cu aceiaºi pantofi scîlciaþi ºi plini de noroi, vãitîndu-se cît a ajuns de mizer la bãtrîneþe. Era minciuna lui de pe urmã, cãci mizer fusese nu doar la bãtrîneþe, ci toatã viaþa!

Familia lui Mihai Ionescu i-a respectat acestuia dorinþa sã fie incinerat. Pentru prima datã în viaþã, profesorul mersese la „Crematoriul Cenuºa“. Spera sã fie ºi ultima oarã. Mai participase la diferite înmormîntãri, ba ale neamurilor, ba ale unor vecini sub ochii cãrora crescuse, cã, deh, ne naºtem pentru a muri. Dar niciodatã nul înfiorase, ca acum, punctul terminus al scurtei noastre treceri pe pãmînt. Brrr, i se pãruse ceva lugubru! Tot pentru prima datã în viaþã a auzit ºi cum sunã umorul negru. Dupã funesta ceremonie, pe cînd traversau, abãtuþi, curtea crematoriului, un angajat al Federaþiei de Fotbal, sau al Ligii, nu mai ºtia exact - toþi îi ziceau „Zimbrul”“-, îi arãtase vãlãtucii de fum ce ieºeau pe hornul sinistrei clãdiri: Uite-l pe nen-tu Miºu! ...Vorba prietenului sãu Horia Mãluºel. Care, hîtrul de el, susþinea c-ar fi preluat-o de la pãrintele Paisie: Deh, taicã... Omu-i ca oul, dacã-l scapi jos, s-a dus în pizda mã-sii!

SORIN SATMARI (Din volumul S.C.ARAOÞCHI S.R.L.)

istorici: cum putea un om singur, neînarmat, sã facã o armatã de fiare sã dea înapoi? Nu rãmîne decît explicaþia pe care ne-o dã tradiþia: în momentul în care Papa vorbea cu Attila, nãvãlitorii au vãzut o armatã uriaºã de îngeri pregãtiþi de luptã, la dreapta ºi la stînga Papei. Însuºi Papa Leon scrie: „Dacã ne împrietenim cu îngerii, vom gãsi în ei prieteni plini de iubire ºi apãrãtori împotriva rãutãþii ºi furiei diavolilor“.

Ce se întîmpla pe vremea Sfîntului Leon se întîmplã ºi în zilele noastre. În Secolul al XX-lea, în Congo, un grup de rebeli atacã o ºcoalã a misionarilor, hotãrîþi sã o dãrîme ºi sã-i omoare pe toþi copiii creºtini. Dar rebelii nu reuºesc sã ducã aceastã faptã îngrozitoare la sfîrºit. Încearcã de mai multe ori sã o ia cu asalt, dar, de fiecare datã, sînt respinºi. Un rebel rãnit mãrturiseºte mai tîrziu: „Vedeam sute de soldaþi îmbrãcaþi în alb, care bãgau groaza în noi”.

Sã mai amintim de incredibila istorie a Ioanei d’Arc, sfîntã, eroinã, comandantã de oºti, martirã din Secolul al XV-lea. O fatã de þãrani, pioasã, dar analfabetã, care nu ºtia decît sã pãzeascã oile tatãlui sãu. La vîrsta de 13 ani, aude voci misterioase cereºti care o îndeamnã la virtute ºi curãþie ºi apoi îi încredinþeazã misiunea de a elibera Patria. Franþa era aproape în întregime ocupatã de englezi. La vîrsta de 17 ani, Ioana, venitã de la þarã, primeºte comanda armatei franceze. Generalii ºi soldaþii rãmîn uimiþi ºi entuziasmaþi vãzînd-o cãlare, în armurã, cum mînuieºte armele, cum stãpîneºte perfect arta ºi strategia rãzboiului. Sub comanda ei, armata francezã elibereazã Franþa.

Ioana nu fãcea decît sã urmeze instrucþiunile îngerilor pe care îi vedea ºi îi auzea. Executa, mai ales, ordinele Arhanghelului Mihail pe care îl gãsea cel mai strãlucitor dintre toþi îngerii.

Vîndutã de prelaþii francezi trãdãtori englezilor, Ioana moare arsã pe rug, la vîrsta de 19 ani. A reuºit sã invoce de ºase ori numele lui Isus, pînã ce fumul a axfisiat-o!

Preot CLAUDIU DUMEA

EPIGRAME DUEL AMICAL Nae Bunduri vs. Gheorghe Suciu G. Suciu cãtre NB: Acum am înþeles de ce, Nici pana lui nu e mai „treazã“; κi trage seva din orice ...se distileazã!

N. Bunduri cãtre GS: Un sfat îþi dau: Spre a crea, Înmoaie-þi pana-n seva mea, Sã scrii ºi tu, mãcar o datã, O poantã . . . dublu rafinatã!

GS cãtre NB: Amice, vreau sã-þi fiu pe plac ªi pana-n seva ta mi-o-nec Dar orice scriu ºi orice fac, Îmi iese numai … triplu-sec!

NB cãtre GS: Desigur, este un eºec, Luîndu-mi seva ca pe-un „hap” ªi ca sã scapi de triplu-sec, Evitã s-o mai treci prin cap!

NAE BUNDURI

Istorie vizibilã ºi istorie ascunsã

Literatura ºi Societãþile Secrete (urmare din pag. 1) norodului”. Manolachi Bogdan pentru a pune capãt acestor permanente cabale „Ca membru al ordinului ºi Ioniþã Cuza, cititori ai litera- boiereºti ºi frãmîntãri politice continue, hotãrãºte de Rosa-Cruce, Cantemir a turii luminilor, vor fi colabora- executarea primilor culpabili: Bogdan ºi Cuza. avut, desigur, ocazia sã torii din umbrã ai tragicei Cronica versificatã închinatã prompt evenimencunoascã o doctrinã iniþiaticã, suprimãri a voievodului Mol- tului scrie cã Bogdan visa sã fie domn: „Ca ce a exercitat o serioasã infludovei. N. Iorga, care a identifi- stãpînu mare sã fiia / În patrie cu domniia”. Cei enþã nu numai în veacul al cat tipologia francmasonicã a doi boieri sînt executaþi cu sabia, noaptea, în XVIII-lea, ci ºi mai triziu. E acestei societãþi secrete închisoare, iar capetele lor au fost expuse vederii pãcat, în orice caz, cã nu se ºtie boiereºti, nu s-a sfiit sã acuze mulþimii. Situaþia a fãcut impresie ºi va trece întraºa-zicînd nimic despre activipe cei doi boieri de a fi servit o cronicã versificatã, în nuvela lui Mihail tatea lui Cantemir în calitatea interese strãine românilor, Kogãlniceanu ,,Trii zile...” ºi, mai tîrziu, în 1936, sa de rosi-crucian ºi nici adicã interese austriece. Lucru în roman, prin D.V. Barnoschi, autor al despre legãturile pe care le plauzibil, dacã ne gîndim cã ,,Conspiraþiei Dãrmãnescului”. întreþinea cu ordinul. I-au fost formula acestei asociaþii umanHorea ºi Luminismul oare de vreun folos aceste itare este asemãnãtoare cu punþi la dobîndirea titlului de aceea a societãþilor francmaMarile curente de idei ale veacului cuprind, principe al «imperiului rosonice din Transilvania vremii. evident, în albia lor aceste societãþi secrete.

Dimitrie Cantemir man», sau atunci cînd a fost Ideea cã poporul este nelumi- Dãrmãnescu ºi ai lui îl citeau pe Voltaire. ales membru al Academiei de nat ºi cã o elitã, o aristocraþie Definitorie pentru aceastã ideologie a Secolului la Berlin? Este aici o întrebare la care sîntem trebuie sã-l lumineze, o gãsim acolo. Mai multe XVIII este miza pe minoritãþile „luminate”, de îndreptãþiþi, dar care deocamdatã nu are nici un cronici versificate au cîntat cu tristeþe moartea lui care ar depinde soarta lumii. Luminismul nu este rãspuns“. („Izvoade“) Grigore Ghica Vodã al Moldovei. Evenimentul a încã democraþie, ºi umanitarismul acestui secol Trebuie sã recunoaºtem cã ºtim prea puþin prilejuit ºi prima piesã în limba românã, apãrutã este diferit de al celor urmãtoare. Bogdan ºi despre viata ºi personalitatea lui Dimitrie în Transilvania: ,,Occisio Gregorii in Moldavia Cuza, boieri incontestabil „învãþaþi” ºi „lumiCantemir. Dupã cum ºtim prea puþin, de pildã, Vodae”. Literatura se întîlneºte ºi aici cu viaþa naþi”, nu erau egalitariºti ca oamenii Revoluþiei despre viaþa ºi personalitatea unui strãlucit con- societãþilor secrete. franceze ºi nu-l înþelegeau pe domnitorul Grigore temporan al lui, Nicolae Milescu, ajuns ºi el, dupã Ghica Vodã, a cãrui pieire au pregãtit-o. Pentru Pedepsirea conjuraþilor o trecere pe la Constantinopol, la curtea þarilor. a caracteriza climatul de idei Aceste întrebãri îºi mai aºteaptã încã rãspunsul.

Nuvela ,,Trii zile din istoria de la sfîrºitul Secolului XVIII Moldaviei”, apãrutã la 1844 în în Transilvania, unde va izbucContradicþiile boierilor ,,luminiºti” ,,Propãºirea”, mai are o a doua ni curînd rãscoala lui Horea, Istoricul literar este asemãnãtor detectivului. parte, intitulatã ,,18 august David Prodan scrie în El ancheteazã faptele întocmai ca detectivul, 1778”. Prima se intitula ,,1 ,,Supplex Libellus Valachoînaintînd cãtre o imagine globalã a lor. Urmãrind octombrie 1777” ºi trata rum” urmãtoarele: „Fac circulaþia cãrþii în româneºte pe parcursul despre asasinarea lui Grigore cuceriri (ideile luministe - n.n.)

Secolului al XVIII-lea, Al. Duþu face o interesan- Ghica Vodã, cu concursul celor cu deosebire în aristocraþia tã hartã a itinerariilor manuscriselor ºi copiºtilor. doi boieri: Manolachi Bogdan cultã. Lojile masonice, de Ceea ce nu se tipãrea - circula în traducere man- ºi Ioniþã Cuza. 18 august 1778 pildã, aceste pepiniere ale uscrisã. Dar nu circulau doar manuscrisele, ci ºi este ziua execuþiei acestor doi noilor idei, aici, pînã la un copiºtii. Al. Duþu detecteazã un grup de boieri boieri, vinovaþi de a fi comtimp, sînt populate exclusiv de care-ºi face rost de aceleaºi manuscrise, tran- plotat împotriva domnului ea. Francmasoneria venea de scrise de cam aceiaºi copiºti. Faptul e semnifica- Constantin Moruzi. Dupã sucsus în jos, era încurajatã de tiv ºi circumscrie o grupare boiereascã avînd ace- cesul îndepãrtãrii nenorocituînsãºi puterea imperialã. În leaºi interese intelectuale. Dar lista cuprinde lui ºi plînsului voievod Grigore lojile masonice gãsim activînd nume ale boierilor conspiratori din Moldova, în Ghica Vodã, societatea secretã înalþi demnitari, consilieri de Grigore Ghica Vodã veacul al XVIII-lea, în frunte cu Darie nu-ºi încetã acþiunile. Deºi stat, arhiduci. Nu era strãinã Dãrmãnescu. Istoricul literar aduce peste timp, adus cu concursul boierilor de ea nici persoana împãratucu mijloacele sale, dovada existenþei unui grup conspiratori la tronul Moldovei, Constantin lui. Francmasoneria era doar unul din pilonii boieresc mînat de interese asemãnãtoare. Mai Moruzi „fãrã sã vrea, scrie M. Kogãlniceanu, el susþinãtori ai monarhiei luminate. Numai treptat multe din titlurile manuscriselor (,,Istoria trebui a da dreptate lui Grigore Ghica v.v.”. intrã în aceste loji ºi alte categorii, nobilimea etiopiceascã a lui Iliodor”, ,,Zãbava fantasiei”, Aceºti boieri sînt, dupã Mihail Kogãlniceanu, comunã, intelectualitatea (profesori, oameni de ,,Din scrierile lui Oxenstiern”, ,,Aventurile lui oamenii „intrigii ºi pîrii”, „singurele conjuraþii ce ºtiinþã, gînditori, oameni de litere) sau burghezTelemac”, ,,Taina francmasonilor”) precizeazã le mai rãmãsese curajul sã facã împotriva stãpîn- ime de rînd (editori, librari, negustori)”. caracterul luminist ºi francmasonic al grupãrii. itorilor de care erau nemulþumiþi”.

Luminismul nu înseamnã aici democraþie, iar Ce s-a întimplat, de fapt? Iordache Darie pînã la revoluþie mai e o cale de mers. Iatã de ce Doi din membrii acestei grupãri sînt denunþaþi de Mihail Kogãlniceanu ca vinovaþi de uciderea Dãrmãnescu, membru al societãþii boiereºti „luministã înainte de revoluþie - scrie istoricul secrete, a trimis printr-un om aceeaºi aristocraþie, dupã revoluþie, e stîlpul putvoievodului Grigore Ghica al al sãu 24 de manifeste ernic al reacþiunii absolutiste”. Pe acest fundal Moldovei de cãtre capugibaºa („eftale”) revoluþionare, pen- ideologic „luminat” al Austro-Ungariei, Rãscoala þarigrãdean, venit, cu acest tru a fi lipite la giamia paºei ºi lui Horea apare ca o reacþiune neagrã ºi scop, de la Poartã. Cel care prin cafenele. Se sconta pe o regretabilã a masselor ignorante ºi este tratatã protestase împotriva rãpirii concluzie turceascã, de naturã astfel chiar de o parte din intelectualitatea Bucovinei de cãtre austrieci sã presupunã o bazã de massã românã a timpului. era duºmãnit de Cancelaria acestei mici conspiraþii fãrã imperialã ºi bãnuit de Poarta Este interesant sã scoatem la suprafaþã cîteva bazã de massã. În acelaºi timp nume din asociaþiile acestor „luminãtori”. Erau, Otomanã. ºi în acelaºi scop, conspiratorii printre ei, baronul Samuel Bruckenthal, guverÎn nuvela ,,Trii zile din au folosit ºi numele unor boieri nator al Transilvaniei, la fel ºi J.C. Eder ºi Ioseph Istoria Moldaviei”, Mihail neamestecaþi în complot, într- Franz Sulzer, cunoscuþi susþinãtori ai unor teze Kogãlniceanu ne înfãþiºeazã ºi o plîngere cãtre Poartã, istoriografice denigratoare pentru români, dar ºi motivele pentru care falnicul întocmitã de Manolachi români ca Gherasim Adamovici, viitor episcop voievod era urît de boierimea Bogdan ºi Ioniþã Cuza. ortodox al Transilvaniei, Petru Petrovici, episcop care citea altfel literatura libPlîngerea îl viza pe Constantin ortodox de Timiºoara, Iosif Ianovici de Sacabent, eralã a Occidentului: Grigore Moruzi, deºi nu-l numea. episcop ortodox de Vîrºeþ, doctorul oculist Ioan Ghica Vodã „le ameninþa dãrîManifestele ºi plîngerea ajung Piuariu Molnar ºi alþii. Conformismul, lipsa de marea aristocraþiei prin în mîna domnitorului, care, real democratism, adversitatea faþã de spiritul dragostea ºi ocrotirea ce da Constantin Moruzi

revoluþionar sînt imputate Calianul, Nicolae Mandrea ºi Steaua României reprezenta o formulã francacestei organizaþii umanialþii. Deºi apare dupã 1848, masonicã anacronicã, aristocratizantã, elitistã, de tariste de Secol XVIII de cãtre cînd ºtim cã franomasoneriile un umanitarism inactual la sfîrºitul Secolului N. Iorga, care face ºl un aspru se democratizaserã, Steaua XIX. Cu vremea însã, majoritatea membrilor portret scriitorului român României este o lojã prepon- acestei loji se depãrteazã de ea, ºi importanþa ei Ioan Piuariu Molnar, din care derent boiereascã, în orice caz, scade. Este foarte probabil cã acest efect este reproducem: „Pe atunci, plinã de vîrfurile societãþii urmarea descoperirii de cãtre unii membri a Molnar, «oculist chesaro-crãieºene. O altã caracteristicã, afilierii lojii la alte interese, care contraveneau esc», profesa idei filantropice spre deosebire de societãþile intereselor româneºti. În activitatea Junimii ºi a de un caracter nebulos, era un secrete francmasonice ale anu- lui Titu Maiorescu se observã, cu vremea, o dis«amic al oamenilor», un lui 1848, este numãrul mare de tanþare de atitudinile primei etape, un mai mare «filosof», dupã moda prestrãini pe care aceastã lojã îi accent pus pe literaturã ºi pe spiritul naþional. Nu tenþiosului Secol al XVIII-lea, cuprinde. De altfel, implicarea întîmplãtor Titu Maiorescu o fost revendicat de ºi care fãcea parte din loja de politicã a junimiºtilor se pro- semãnãtoriºti ca pãrinte al curentului. Dupã 1870 curînd întemeiatã a Francduce mai ales în chestiunea se produc ºi apãrãrile foarte apãsate ale Junimii masonilor din Ardeal. Gãsi cu tratamentului strãinilor în de cosmopolitism. Fuziunea iniþialã dintre lojã ºi cale - era aºa de puþin român Moldova. Petiþia pe care, la 29 societatea literarã nu mai era de mult perfectã.

Horea acest doftor împãrãtesc, acest mai 1867, o primea Carol I Multe din trãsãturile inexplicabile ale viitor profesor la Cluj, acest pentru apãrarea drepturilor biografiei Junimii îºi pot gãsi aici o explicaþie. adept al francmasoneriei cosmopolite! - sã facã populaþiei strãine israelite din Moldova este sem- Conflictele Junimii cu alte grupãri literare, ca ºi moralã bieþilor þãrani ce mergeau la omor ºi la natã la loc de frunte de junimiºti ca Pogor, Carp conflictele sau tensiunile dintre membrii ei mermoarte cu un sîngeros ºi obscur crez de dreptate etc. ªcoala lui Bãrnuþiu avea un punct de vedere itã a fi studiate ºi în lumina acestei duble existenþe în mintea lor de nedreptãþiþi ºi, întorcîndu-se opus junimiºtilor în aceastã a fondatorilor Junimii. Caraînapoi, el, fratele Tunsului, consãteanul unui chestiune: iatã explicaþia giale va fi privit cu mirare martir ºi al unui profet al românilor, îºi ascuþi cu politicã a reacþiei lui Titu ascensiunea politicã a ,,caraîngrijire pana de conþopist medical, pentru a face Maiorescu. Articolul acestuia cudei” junimiste, succesele ei luminatului guvern ºi luminatului vlãdicã din despre ªcoala lui Bãrnuþiu este sociale ºi politice, în comparaSibiu un raport în care arãta cã-i numise pe departe de a fi un studiu þie cu propria sa carierã. Dupã revoltaþi - oameni rãi, care nu înþelegeau de ºtiinþific, cum a fost prezentat toate aparenþele, Junimea a cuvînt ºi trebuiau trataþi cu asprime. Ce ochi uneori; el rãmîne un act politic, împrumutat tot de aici cîteva proºti avea pe vremea aceea vestitul oculist!”. pentru cã exprimã o opþiune din tipicurile ei. Regularitatea Chiar neînsufleþitã de duhul naþional pe care politicã ºi duce discuþia în întîlnirilor sãptãminale, bani-l dorea N. Iorga, dar pe care Ioan Piuariu afara cîmpului literaturii. Cît chetele anuale, tipul de conferMolnar n-avea cum sã-l aibã, doftorul împãrãtesc de deplasat era acest atac al lui inþe etc. Tot aici se înscrie, a avut o contribuþie culturalã notabilã în Titu Maiorescu ne-a arãtat-o dupã toate semnele, ºi trimTransilvania timpului sãu, pe care marele savant în 1935 Petre Pandrea, în iterea de studenþi sãraci la nu uitã s-o consemneze conºtiincios. Ulterior, studiul ,,Filozofia politicostudii pe spezele societãþii, gest Rãscoala lui Horea va fi recuperatã de intelectu- juridicã a lui Simeon Bãrîn mai vechea tradiþie de alii Þãrilor Româneºti, e vorba de paºoptiºti, din nuþiu”. „luminare” a societãþilor sealtã perspectivã. S-a atribuit chiar acestei rãsNoile cercetãri n-au fãcut Titu Maiorescu crete. ªi tot pe aceastã cale s-a coale o origine cultã, de sus în jos, dupã moda întotdeauna legãtura între produs ºi ruralizarea literaacestor societãþi secrete apuse, activitatea dar David Prodan, în culturalã ºi literarã a juni- turii: „democratizare” ostentativã a lumii liter,,Rãscoala lui Horea”, a arãtat miºtilor ºi aceastã aderenþã are, pe care aristocraþii ºi-o permiteau ca dovadã cã nu e vorba decît de o politicã, exprimatã prin con- a superioritãþii lor. Cu alte cuvinte, începuturile proiecþie retrospectivã care diþia de membru al Stelei Junimii nu se pierd deloc în noaptea timpurilor... profita de cîteva trãsãturi României ºi tot ceea ce *** incontestabile ale celebrei rãsdecurgea de aici. Dar cele douã Preocuparea pentru studierea vieþii socicoale a lui Horea. Luminiºtii manifestãri nu pot fi izolate. etãþilor secrete se izbeºte fie de insuficienþa infortimpului, membri sau nu, ca Este evident cã, odatã cu adezmaþiilor, fie de prejudecãþi de datã veche. Ele scriitorul român Ioan Piuariu iunea la loja Steaua României, Molnar, n-au înþeles adînca activitatea junimistã devine constituie realitãþi istorice a cãror cunoaºtere este justificare istoricã ºi umanã a din ce în ce mai închegatã ºi la fel de importantã ca pentru orice alt aspect marelui eveniment de la 1784, mai organizatã, iar delim- social ºi politic. Lupta Poporului Român pentru pe care aristocraþia „lumiitãrile ei publice, din ce în ce independenþã ºi unitate naþionalã nu poate fi, de natã” a timpului îl parafa cu mai ferme, atît pe plan politic, pildã, înþeleasã fãrã cunoaºterea activitãþii socidouã execuþii publice cu roata. cît ºi literar. Sã nu uitãm cã etãþilor secrete din Þãrile Româneºti dupã 1830. direcþiunea veche în culturã, Numele unor societãþi secrete, în special cuvîntul Culisele Junimii literare atacatã de Titu Maiorescu, fracmasonerie, sînt, conform unor prejudecãþi Iacob Negruzzi era esenþialmente o direcþie pentru mulþi, tabu. Istorici ca N. Iorga, David Multã strãdanie a depus politicã, direcþia „roºie” a Prodan, Cornelia Bodea, Al. Duþu se ocupã, însã, Iacob Negruzzi în ,,Amintiri de la Junimea” sã absolve societatea Junimii de paºoptismului liberal. Titulatura de critic cultu- în lucrãrile lor de activitatea societãþilor secrete acuzaþia cã ar fi fãcut mai ales politicã. El se ral, acordatã mereu lui Titu Maiorescu, nu-l în þara noastrã în modul cel firesc. Ele au avut înverºuneazã mai cu seamã împotriva etichetei de izoleazã de planul politic, ci îl implicã, orice crit- consecinþe culturale ºi politice pozitive în ansam„fanarioþi”, aplicatã junimiºtilor, o etichetã avînd ic al culturii avînd în vedere ºi contextele social blu ºi acest lucru trebuie subliniat. În astfel de conotaþii speciale în epocã. Aceste strãdanii nu politice ale momentului culturasociaþii au fost conservate sînt fãrã rost. Începuturile Junimii literare coin- al. Cînd face obiecþia prezenþei cunoºtinþe ºtiinþifice ºi culturcid cu acelea ale unei Junimi secrete, de tip franc- politicii în poezia timpului, el ale de prim ordin. Societãþile masonic, al cãrei aspect politic este evident. Nu refuzã practic o anume de formulã luministã au avut întîmplãtor mai toþi junimiºtii fondatori vor face politicã, la fel cum, mai tîrziu, un rol progresist prin ideolocarierã politicã mai tîrziu, deºi deviza lor pentru o va face ºi Gherea, refuzînd o gia lor novatoare, deschizînd marele public fusese indiferentismul politic. anume încãrcãturã politicã a drumul unei noi mentalitãþi Pentru E. Lovinescu, scrierea polemicã ,,Dreptul literaturii, în favoarea alteia. umaniste, moderne în viaþa public al românilor ºi ªcoala lui Bãrnuþiu” este Simeon Bãrnuþiu reprezenta ºi societãþii. Lupta pentru liberurmarea directã a afilierii criticului la francma- el aceeaºi direcþie veche, tate a grecilor ºi a tuturor sonerie. ªcoala lui Bãrnuþiu era un fenomen paºoptistã, în politicã ºi culpopoarelor din Peninsula politic ºi deloc literar. Delimitãrile sînt de naturã turã, ºi fiul revoluþionarului Balcanicã ºi-a gãsit, spre paºoptist Ioan Maiorescu va politicã, ºi nu literarã. exemplu, adãpostul în aceste Cercetãrile de mai apoi au adus informaþii noi intra în conflict cu moºtenirea societãþi. Semnificaþia progredespre condiþia francmasonicã a Junimii iniþiale: spiritualã a tatãlui sãu. Sigur sistã ºi revoluþionarã a celor loja se numea L’Etoile de Roumanie, a fost înfi- este cã etapa cristalizãrii ideode dupã 1800 este evidentã. inþatã la Iaºi în 1865 ºi cuprindea pe Vasile logice a Junimii coincide cu Istoricul literar are sarcini Pogor, Iacob Negruzzi, Nicolae Gane, Teodor etapa celor mai strînse legãturi Simeon Bãrnuþiu cu loja ieºeanã. sporite în aceastã direcþie.

Rosetti, Leon Negruzzi, P.P. Carp, Nicolae

Pag. a 14-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei PAMFLET

Tehnocraþi paraºutaþi Motto: „Este un guvern din altã parte... Au fost (ei, tehnocraþii - n.n.) paraºutaþi aici“.

Aºa l-am auzit grãind, puþin jenat, vrînd parcã sã-i scuze pe unii miniºtri, care n-au ce cãuta nu doar într-un cabinet de tehnocraþi, ci în nici un guvern normal de pe mapamondul lumii, pe stimatul acad. Rãzvan Theodorescu, prin telefon, la o emisiune TV, din dupãamiaza zilei de vineri, 5 februarie 2016. Da, domnule profesor, cu toatã stima, vorba lui Bogdan Chireac, da’ de ce? Cu ce sîntem noi, ãºtilalþi, vinovaþi? De ce sîntem noi, românii, obligaþi sã-i suportãm pe tehnocraþi? Cine i-a dorit - sã se spele cu ei pe cap, cum spune o vorbã înþeleaptã din popor. Nu cumva a fost un plan/proiect bine gîndit de niºte minþi luminate, din exterior, dar ºi din interior? ªi, cînd zicem din interior, nu putem sã ne ducem cu gîndul la domnul preºedinte Klaus Iohannis, cãruia-i place lucrul bine fãcut? Cã ideea asta salvatoare, extrem de genialã, i-au sugerat-o alþii, Serviciile, ori sfetnici patrioþi precum obositul domn Dan Mihalache, asta este altã mîncare de peºte. Da’ tot saramurã proastã se cheamã. Pãi, dacã a fost nevoie sã moarã oameni ca sã cadã Guvernul Ponta ºi sã fim binecuvîntaþi cu personalitãþi competente, frumoase la trup, la suflet ºi la nume, ca Prunã, Tobã, Curaj, sau precum doamna de la Muncã ºi cea de la Finanþe – cãrora, pardon, scuzaþi, bonsoir!, le-am cam uitat numele din deficit de memorie -, mai bine lipsã, musiu. Sau cineva chiar a vrut – nu-i imposibil – sã-ºi batã joc de bobor ºi sã-i aducã pe luminaþii tehnocraþi ca sã se facã de rîsul curcilor? Întrebãm ºi noi, nu dãm cu parul. De cînd au fost instalaþi la guvernare, indivizii aceºtia aroganþi, care cred cã sîntem un neam de handicapaþi, leneºi ºi demni de dispreþul lor (deh, ei vin de la Bruxelles!), nau realizat absolut nimic bun. Au tot dat cu oiºtea-n gard. Pardon, ceva tot au reuºit: sã stopeze lucrurile bune fãcute de guvernul anterior, adicã sã nu promulge Legea Salarizãrii, sã reia legãturile înrobitoare cu FMI, sã urce preþurile etc. De-aia a fost nevoie sã moarã oameni, domnule Iohannis? Dar, mai neobiºnuit este faptul cã tehnocraþii ãºtia au reuºit sã-i enerveze pînã ºi pe domnii liberali, care credeau cã le-a pus Dumnezeu mîna-n cap cînd a venit Dacian Cioloº cu ai lui.

Zadarnic a rãguºit distinsa co-preºedintã a PNL, Alina Gorghiu-Dej, strigînd neobositã „Jos Ponta!“. În loc sã fie suiþi ai ei la guvernare, au fost ,,paraºutaþi”, vorba domnului academician, tehnocraþii. Apoi, nici mãcar doleanþa cu votul în douã tururi nu le-a fost acceptatã.

Ce lucru mare era ca Dacian Cioloº sã dea, colea, o amãrîtã ºi dreaptã ordonanþã de urgenþã? Era o nimica toatã! Ce dacã se cam încãlca legea, de vreme ce aºa au decurs lucrurile ori de cîte a vrut-o (sic!) muºchii lor, ai celor de la putere, n’aºa? - vorba lui nea Silvicã Brucan. ªi-apoi, ca sã punã, într-un fel, bomboana pe colivã, a

Mafia romena (13) FRICA DE ALBANEZI Orice s-ar spune, este clar pentru toatã lumea cã între România ºi Italia, douã þãri de sorginte latinã, existã legãturi ceva mai strînse. Astfel, este de înþeles de ce atîþia români au luat cu asalt peninsula imediat ce acest lucru a fost cu putinþã. Numai cã, în mod cu totul surprinzãtor, nu aceasta este zona predilectã a infractorilor români plecaþi peste hotare pentru a face cît mai mulþi bani. De-a lungul anilor, cele mai puternice grupãri mafiote româneºti s-au impus în þãri precum Germania, Franþa ºi, în prezent, Spania. În Italia, clanurile mafiote româneºti au pierdut teren nu neapãrat din cauza autoritãþilor italiene, ci, mai degrabã, a concurenþei reprezentate atît de lumea interlopã autohtonã, dar ºi de sîrbi, ruºi ºi, mai ales, de albanezi. În special aceºtia din urmã sînt responsabili de alungarea infractorilor români din majoritatea oraºelor italiene. Încã de la începutul anilor ’90, zeci de mii de români au plecat spre Italia.

Astfel, pînã prin 1994, Roma era, practic, înconjuratã de mici aºezãri din rulote. Aici se adãposteau nenumãraþi ºuþi, ºpringari, hoþi de maºini, proxeneþi ºi prostituate. De-a lungul anilor, carabinierii au organizat nenumãrate razii în tot mai întinsele zone

Domnul Isãrescu se plînge cã, în 20 de ani, nu a mai vãzut atîtea pericole la adresa stabilitãþii României.

Sînt convins cã temerile distinsului ezoteric din fruntea Bãncii Naþionale Române sînt inspirate dintr-un horoscop al colegului sãu, membru în conducerea bãncii centrale, Virgil Stoenescu. Ceea ce eternul Guvernator refuzã sã vadã este dezastrul pe care el însuºi l-a generat în România, exact în perioada la care se referã.

Predicatorul modestiei ºi sãrãciei pe pãmînt pentru atingerea unor scopuri nobile într-o lume de apoi, încearcã, iar, sã explice românilor de ce trebuie sã se împace cu puþinul. Nemulþumirile oamenilor despre care Mugur Isãrescu vorbeºte nu sînt de naturã teoreticã, ci sînt cît se poate de reale. Cei mai sãraci dintre compatrioþi trebuie sã-i vadã semnãtura ºi pe ultimul leu din buzunar, în caz cã au uitat cine a cauzat subdezvoltarea României. Ar putea candida la Premiul Nobel pentru Economie cu o lucrare intitulatã „Cauze nobile ale sãrãciei ordonate ºi ºtiinþifice”. Dacã domnului László Tõkés i-a fost retrasã o stea, domnului Guvernator ar trebui sã i se „tundã“ vreo 6 constelaþii.

Cel mai mare pericol la adresa stabilitãþii þãrii îl reprezintã habotnicia de naturã sectantã a prea orgoliosului ºi multi-doctorului în economie Mugur Isãrescu.

Convingeri învechite, contrazise de economiºti de talie mondialã ºi laureaþi ai Premiului Nobel pentru Economie (James Mirrlees, Paul Krugman, Joseph Stiglitz, Peter Diamond, Edmund Phelps), îl aduc pe academicianul iluzionist cu slãbiciuni pentru zaþul de cafea în sfera fundamentalistã a unui taliban al finanþei dezlãnþuite, periculos ºi irecuperabil. Acordîndu-i ben-

eficiul vîrstei ºi subsecvent cel al amneziei, totemul mumificat ar face bine sã se uite în bila de cristal ca sã descopere cine este responsabil pentru cea mai înaltã îndatorare a României din Istorie. Încorsetarea economicã a þãrii a fost, în primul rînd, generatã de politica monetarã a Bãncii Antinaþionale a României. Criza din eurosistem a dovedit, fãrã tãgadã, cã modelul de integrare monetarã prin convergenþã este pentru economii în curs de dezvoltare extrem de toxic. În timp ce, cu mici excepþii, aproape toate statele membre ale zonei euro au realizat cã motivul dezindustrializãrii este principiul convergenþei, la BNR fizica este încã la nivelul maºinii pe aburi. Avînd un spaþiu monetar compartimentat, cu rate ale inflaþiei diferite în fiecare stat, principiul convergenþei genereazã un efect de apreciere realã a propriilor exporturi, scumpindu-le. Reþeta BNR împotriva reducerii competitivitãþii sînt sacrificiile ºi nu deprecierea nominalã a monedei sau exportul inflaþiei. Doar nu vrem sã supãrãm stãpînii! Deci, proprii muncitori trebuie sã strîngã cureaua, dacã dorim sã avem o economie competitivã, nu cei care ne-au umplut rafturile cu pãtrunjel olandez, roºii germane ºi caºcaval danez. Numitul pe viaþã în funcþia de Gauleiter BNR este adeptul unui sistem monetar care naºte competitivitate în detrimentul celor mai sãraci, cruþînd renta bãncilor ºi creditorilor strãini. Uimit de bunãstarea pe care o vede de pe geamul din birou, exprimatã prin înghesuiala din Lipscani, Mugur Isãrescu a decis cã este mai indicat ca românul sã stea mai bine pe acasã decît sã întristeze Fondul Monetar sau Bruxelles-ul. Pe acest autointitulat nepot de preoþi ortodocºi nu l-a atins smerenia nici mãcar în treacãt.

Atît mãsurile de austeritate binecuvîntate de domnia sa, cît ºi creºterea competitivitãþii prin pauperizarea omului de rînd au fost mãsuri de naturã sã genereze profituri uriaºe partenerilor economici, oferindu-le o piaþã de desfacere cu o monedã fidelã colonialiºtilor.

Desigur cã în ºtiinþa economicã existã mai multe ºcoli. În fruntea deciziilor monetare ale unui stat, însã, este de preferat un om cu chemare pentru cerinþele ºi nevoile majoritãþii populaþiei ºi nu o portavoce a unei agende strãinã de realitatea româneascã. Arhitectul unei economii ºantajabile a creat un Eldorado pentru creditarea în valutã tocmai ca sã se dea pe dupã piersic atunci cînd am fi putut, prin deprecierea leului, sã încurajam exporturile. Ani la rînd, a ºubrezit macroeconomia printr-un corset rigid, în care a dorit sã reducã deficitul comercial nu prin deprecierea leului, doar sã nu irite Europa, ci prin creºterea taxelor de consum, reducînd consumul intern. În regimul anterior, sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe. Astãzi, sacrificiul este fãcut pentru a asigura plata consumului (în condiþiile unui deficit comercial cronic, diminuînd, progresiv, ºansele de redresare). Tocmai aceastã austeritate are menirea de a menþine România într-o stare de dependenþã faþã de creditele externe pentru a finanþa comerþul exterior.

Oare acesta sã fie rostul sacrificiilor þãrii, respectiv finanþarea produselor de consum strãine, dezindustrializarea ºi devastarea agriculturii? Ne-am ales un om cu ºtiinþã. De data asta, cel puþin nu este o chimistã.

RADU GOLBAN

ale cetãþii eterne controlate de Mafia romena, dar totul a fost în zadar. Cãci numãrul românilor prinºi, condamnaþi sau expulzaþi erau mereu mai mic decît cel al nou-veniþilor. ªi, totuºi, minunea s-a întîmplat ºi, în doar cîteva luni, capitala Italiei ºi împrejurimile acesteia au fost practic curãþate de bandele de infractori români. Era rezultatul luptei pentru supremaþie care se dã perpetuu, peste tot, în sînul lumii interlope. Iar Mafia romena nu a avut nici cea mai micã ºansã în faþa violentelor atacuri din partea rivalilor albanezi. Principalele þinte ale acestora au fost prostituatele românce. Ele au avut ºi cel mai mult de suferit. Cãci, dupã cîte îºi aminteºte unul dintre proxeneþii români care acum ºi-a mutat „afacerile” într-o zonã mai tihnitã, în Spania, „au fost mari probleme atunci cu albanezii. Noi aveam «la produs» mii de femei, de toate categoriile, de la damele de lux din cluburile selecte ºi pînã la traseistele de pe autostrãzi. Credeam cã n-avea nimeni ce sã ne facã. ªi, într-o noapte, ne-au nenorocit peste 50 de femei, le-au hãcuit cu briceagul pe faþã. ªi asta se întîmpla cu toþi cei care aveau femei aduse «la produs». Aºa cã n-am avut încotro ºi ne-am retras. Sînt doi ani de cînd am plecat cu totul din Italia, ca sã-mi vãd liniºtit de ale mele. Mai am însã niºte veri care au rãmas acolo ºi au mari probleme cu albanezii. Au tot fugit din faþa lor pînã au ajuns la Bologna, unde

ai noºtri au mai rãmas încã pe poziþie, dar, pînã la urmã, cred cã se retrag ºi ei, pentru cã deja au început sã intre kosovarii peste ei”. Într-adevãr, în ultima vreme, puþinii infractori români care au rãmas sã acþioneze pe teritoriul italian s-au regrupat în zona de nord a þãrii, în special în oraºele Milano ºi Bologna, care au devenit astfel ultimele „redute” ale Mafiei romena în Italia. Au cedat pînã ºi unii veterani, cum este cazul unor timiºoreni care formau una din cele mai puternice bande specializate în traficul cu maºini de lux. Asemenea celorlalþi confraþi, cei opt au pãrãsit Milano ºi s-au refugiat în Spania. Iar liderul grupãrii nu se sfieºte sã relateze cum s-au petrecut lucrurile: „Noi aveam locul nostru de ani de zile, la marginea oraºului, unde ne întîlneam cu clienþii ca sã le arãtãm maºinile furate. Nu era un tîrg propriu-zis, dar, în atîþia ani, devenise cunoscut ca vad, toþi ºtiau cã e locul nostru, unde gãseºti maºini bune ºi ieftine. Într-o zi, stãteam acolo de vorbã cu niºte clienþi italieni cînd au apãrut albanezii, ziua în amiaza mare. Ne-au fãcut praf maºinile. Am rupt-o la fugã încotro am apucat. Au aruncat cu acid, l-au nimerit pe un italian; voiau sã ne nenoroceasacã pe viaþã, nu doar sã ne sperie”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

mai venit ºi drãguþa ministreasã Prunã sã-i persecute pe cinstiþii puºcãriaºi. Pãi ce-a fãcut stimabila cucoanã, catapultatã (sic!), în locul inegalabilei doamne Guseth, la Justiþie? A suspendat dreptul la munca intelectualã dupã gratii, spre a stopa treaba cu lucrãrile ºtiinþifice scoase pe bandã rulantã de niºte neaveniþi. Ce se face Giovani Becali, cum vor mai rãbda ºi alþii ca el chinurile ºi umilinþa de la sfînta pîrnaie, mãi tataie? Ei, sãracii, au dreptate. Cît au trudit, cît ºi-au zdrobit ei creierii, ca sã scrie capodopere mai dihai decît celebrul tom „Pas cu pas“, al domnului preºedinte.

Doamna Prunã, chiar ai dat-o-n barã. Cînd l-ai debarcat pe procurorul general ºi ai fãcut posibilã trimiterea în instanþã a lui Gabriel Oprea, mare conducãtor de doctorate furate, a fost foarte bine. Acum, însã, îþi baþi joc de munca intelectualã. Ce, numai sã dai cu sapa sau cu tîrnãcopul e muncã? S-ar pãrea cã da, în opinia dvs. Cel mai bine e sã sapi, sã sapi, sã sapi pe alþii. Nam vrea, însã, sã cãdeþi cîndva în groapa plinã de mizerie, nu de limpede apã.

GEORGE MILITARU

Primul mare academician dupã Elena Ceauºescu: „omida“ Isãrescu

Pag. a 15-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

România are nevoie de un alt preºedinte!

Unul demn, competent ºi apãrãtor al Neamului Românesc!

Neprietenii României, asemuiþi între ei ca niºte picãturi de otravã, marºeazã nestingheriþi pe întortocheatele cãrãri ce duc la Kotel (Zidul Plîngerii). Demonstrîndu-ºi, din nou, incompetenþa ca preºedinte al României, navetistul sãptãmînal de la Cotroceni a onorat cu eschiva, mai bine spus, cu fuga, participarea la recentul sfat de tainã al ºefilor de trib europeni de la Bruxelles. Ca pretext, a invocat necesitatea imperioasã (?!) a unei vizite la Tel Aviv, unde, pentru spãlarea pãcatelor, a declarat cã „avem ambiþia (el, nu românii - n.a.) sã devenim un centru regional de promovare a educaþiei cu privire la Holocaust ºi de combatere a antisemitismului“, deºi, în rezultatele cercetãrilor în domeniu, se gãsesc numeroase incertitudini ºi argumente controversate. Cu speranþa cã va gãsi un bileþel prevestitor al mãririi IQ-ului personal ºi lungirea fustei consoartei sale - care iar s-a dat în stambã -, ºi-a adus obolul, rugîndu-se, prin aplicarea unor discrete „lovituri de berbec“, în Zidul Plîngerii. Zadarnic!

Niciodatã, demersurile sale inabile, lipsite de interes naþional, prost inspirate ºi obediente faþã de Înaltele Porþi ale momentului, nu se vor putea compara cu recenta ºi geniala intervenþie a premierului britanic David Cameron, care a ºtiut sã-ºi apere „Þara ºi Nevoile ºi Neamul“, jucîndu-i pe degete pe mai marii Uniunii! Dacã David Cameron a avut succes prin abilitate, fermitate ºi diplomaþie inteligentã în favoarea Þãrii lui, poziþia nevertical-cocoºatã a oficialilor noºtri reprezintã trãdarea Poporului Român ºi o palmã dezonorantã aplicatã pe obrazul acestuia.

În vîrful piramidei statale a fost instalat un incompetent care nu respectã nici Justiþia, nici Þara, nici Poporul ªtiind cã prim-ministrul „guvernului meu“ este în bune relaþii cu Jean-Claude Juncker, fostul sãu coleg de Parlament European, Iohannis îl trimite pe Dacian Cioloº sã dreagã busuiocul ºi sã atenueze gravitatea gafelor enorme comise, la fiecare pas, cu lipsa lui de tact ºi înþelepciune, în dauna României. Nu sînt nici pe departe un fan al Bãsescului, însã recentele lui afirmaþii, referitoare la comportamentul actualului ºef al statului în cazul reuniunilor de la Bruxelles, sînt corecte. Este o reuniune a ºefilor de stat, nu a „mandatarilor“ lor. Anticipînd vizita în Israel, „iubitul conducãtor“ ne-a semnalat cã prin (de)serviciile sale vom ajunge preº de ºters pe picioare ºi pentru Tel Aviv. Pe cale de consecinþã, haideþi sã privim retrospectiv prestaþia ºefilor de stat postdecembriºti: Ion Iliescu a rezistat douã mandate ºi jumãtate, presãrate cu mineriade, pierderi de vieþi omeneºti ºi cu debutul dis-

Declaraþiile Monicãi Macovei la un post de televiziune aduc gravã atingere indepedenþei Justiþiei Plenul CSM a constatat cã afirmaþiile europarlamentarului Monica Macovei într-o emisiune de televiziune de la sfîrºitul lunii ianuarie sînt de naturã sã aducã „o gravã atingere independenþei sistemului judiciar“ în ansamblul sãu. „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat cã afirmaþiile, opiniile ºi aprecierile personale ale doamnei Monica Macovei, deputat în Parlamentul European ºi lider al unui partid politic, precum ºi cele ale moderatorului, domnul Sabin Orcan, emise în spaþiul public în cadrul emisiunii «X-Press», difuzatã de postul de televiziune B1 TV în data de 31 ianuarie 2016, sînt de

Tarom: o nouã bãtãlie tehnocratã pe dreptul de semnãturã!

Problema Tarom pare a fi din nou doar dreptul de semnãturã aflat la o persoanã independentã. Nimic altceva. Nu intereseazã pe nimeni schimbãrile multiple de consilii de administraþie ºi popularea ultimului cu un set de consilieri marcanþi ai premierului Ponta. Nu intereseazã consangvinizare capitalului uman din companie. Nu intereseazã îmbunãtãþirea susþinutã a performanþei companiei în ultimii ani fãrã a da afarã oameni. Nu conteazã nici mãcar cine e CEO-ul companiei, ci doar cine anume are dreptul de semnãturã. O astfel de tentativã a mai fost încercatã în mai 2013, cînd interpusul a doi foºti miniºtri ai Transporturilor dorea sã fie doar director general adjunct, dar sã primeascã de la directorul general dreptul de semnãtura. Ca ºi Trivia, ambii miniºtri ai

trugerii economiei „ceauºiste“; Emil Constantinescu - un mandat ca vai de el! Traian Bãsescu, douã mandate, cu scandaluri ºi suspendãri. Dupã prestaþia de pînã acum, am convingerea cã actualul locatar-navetist de la Vila Lac 3via Cotroceni-Valea Oltului-Sibiu, din motive de incompetenþã „ºi nu numai“, nu are nici o ºansã sã-ºi termine actualul mandat. Cruda realitate ne-a demonstrat cã, în vîrful piramidei statale, a fost instalat un incompetent care nu respectã nici Justiþia, nici Þara, nici Poporul.

Pentru cã „Majestatea sa“ Mutu Klaus se comportã ca o slugã a altora ºi ca un dezertor, se impune ca Poporul Român sã-l trateze ca atare! O astfel de prestaþie lamentabilã, cum este cea de pînã acum, nu poate fi acceptatã ºi se impune ca Parlamentul României sã-l cheme la ordine pentru a da seama în faþa Naþiunii! Nu de suspendarea actualului, ci de alt preºedinte are nevoie România!

atrice - din lipsã de fonduri - ºi circulã liberi pe strãzi, sã cearã azil în propria þarã, pentru a beneficia, ºi ei, de oportunitate.

Domnule ambasador, aþi greºit þara ºi continentul! Go Home!

Dupã consumarea serioaselor incompatibilitãþi ºi conflicte dintre culturi ºi civilizaþii diferite, o serie de state europene, membre ale Uniunii Europene, ºi-au exprimat refuzul de a primi migratorii-nãvãlitori. ªi nu este vorba de refugiaþi în sensul real al cuvîntului, de oameni în vîrstã, de femei ºi copii vitregiþi de soartã, fugiþi din calea dezastrelor de orice fel, ci de bãrbaþi cu vîrste cuprinse între 20 ºi 40 de ani, generos finanþaþi, organizaþi ºi controlaþi de cei interesaþi de destabilizarea Planetei.

Germania a comis o criminalã eroare, iar acum plãteºte poliþele. Franþa, la fel. Dupã experienþa neplãcutã a actelor reprobabile comise de nãvãlitori, o serie de state europene au declarat cã vor refuza „cotele obligatorii“, iar altele construiesc baraje metalice ºi ziduri de apãrare la graniþe. Noi, românii, din cauza lipsei de atitudine a ºefului statului ºi a „guvernului meu“, executanþi orbi ai oricãrei porunci a Bruxelles-ului, ne vom trezi cu nãvãlitorii ºi cu terorismul instalat confortabil pe plaiurile mioritice, în timp ce Occidentul ne trateazã sub nivelul migratorilor. Vina aparþine oficialilor noºtri. Vã amintiþi cînd Franþa, „sora mai mare“, dar vitregã, a României, prin saltimbancul Nicolas Sarkozy, a urcat în avioane þiganii din România, instalaþi la periferia Parisului, ºi i-a expediat retur? Pe migratori, parºivul, ipocritul Occident i-a primit, cu braþele deschise: poftiþi, sînteþi bine-veniþi!

Au uitat de Charlie Hebdo! Asta nu se cheamã discriminare? Occidentul îºi meritã soarta! Revenind la subiect, sã apelãm la raþiune: statul român a fixat - pentru români - un salariu minim net de 777 lei, impozitat C.A.S., ºi participant cu co-platã la asistenþa medicalã. Pentru un migrant impus de U.E,. ºi acceptat de obedienþii noºtri oficiali, statul alocã 1.185 de lei (chiar dacã promisiunile spun cã „România va primi 6.000 de euro de la Uniunea Europeanã pentru fiecare imigrant, indiferent cît va sta acesta pe teritoriul þãrii“), baºca masã, casã ºi asistenþã medicalã gratuite. Despre promisiuni... numai de bine!

Fac apel la cerºetorii ºi „boschetarii“ bãºtinaºi, la iresponsabilii care au fost daþi afarã din aºezãmintele psihi-

Sînt state europene nemembre ale Uniunii care o duc bine, unele chiar foarte bine! Fãrã obligaþii, fãrã pierderea suveranitãþii, fãrã cotizaþii ºi fãrã „cote obligatorii“! La noi, imbecilismul oficial nu are margini. Vreþi dovada?

Iat-o: consilierul prezidenþial pentru afaceri europene, Leonard Orban, a declarat cã România nu va organiza vreun referendum privind cotele obligatorii de migranþi, aºa cum procedeazã Ungaria. România va implementa ad-litteram deciziile la nivel european: „Chiar dacã neam opus acestei decizii ºi ne vom opune (formal, de ochii românului - n.n.) ºi mecanismului permanent de relocare, odatã deciziile luate la nivel european, le implementãm.

Noi sîntem un membru responsabil al Uniunii Europene ºi preþuim acest statut“ (Leonard Orban). Adicã, „Sã trãiþi! Am înþeles. Ordinul va fi executat, întocmai ºi la timp, fãrã comentarii“.

Nu poate exista nici o scuzã pentru intervenþia inacceptabilã ºi incompatibilã cu statutul de diplomat a ambasadorului S.U.A., care, într-un comunicat execrabil, serveºte românilor „indicaþii preþioase“: „România ar putea fi þara est-europeanã care sã reprezinte un exemplu de toleranþã ºi incluziune, primindu-i pe aceia care îºi doresc un viitor mai bun. Cei care îºi cautã o nouã casã aduc cu ei energie ºi idei, spirit antreprenorial ºi entuziasm. Nu consideraþi acest lucru o potenþialã povarã pentru societate, ci o potenþialã resursã. Lãsaþi-i pe aceºti imigranþi sã devinã parte a acestei noi Românii“. Domnule Hans Klemm, dacã îi consideraþi pe migratori o resursã serioasã de revigorare a unei naþiuni, luaþi-i acasã la dumneavoastrã! Cred cã ºi acolo e nevoie de „primenire“. Vi-i cedãm cu dragã inimã ºi „lãsaþi-i pe aceºti imigranþi sã devinã parte a vieþii americane“. Þara dumneavoastrã se aflã în campanie pentru alegerea noului locatar la Casa Albã. Cine ºtie, toleranþi cum sînteþi din cale-afarã, poate depistaþi rapid printre migranþi un potenþial preºedinte. Precedentul existã! ªtiþi, desigur, cã politica este sorã bunã cu prima „profesie“ din lume. Dumneavoastrã înscrieþi ºi activitatea diplomaticã - al cãrei component sînteþi - în aceeaºi „profesie“.

Credeþi cã practicarea incompetenþei ºi a prostituþiei diplomatice vã onoreazã? Prin comunicatul dumneavoastrã, aþi adus un imens prejudiciu imaginii Statelor Unite în România. Este jenant ºi umilitor cã nimeni nu vã cheamã la ordine. Astãzi, n-are cine, dar dacã eraþi ambasador pe vremea lui Ceauºescu - ºef de stat, nu marionetã -, ºi aþi fi îndrãznit sã faceþi asemenea gafe, a doua zi n-aþi mai fi fost la Bucureºti, ci în drum spre Washington. Go Home, domnule Klemm!

ION MÃLDÃRESCU

naturã sã aducã o gravã atingere independenþei sistemului judiciar în ansamblul sãu“, informeazã un comunicat al CSM. Totodatã, Plenul Consiliului a hotãrît sesizarea Parlamentului European cu privire la soluþia adoptatã în temeiul raportului întocmit de Inspecþia Judiciarã. „Gravitatea afirmaþiilor rezultã îndeosebi din calitatea uneia dintre persoanele care le-a lansat, Monica Macovei, respectiv cea de europarlamentar, lider al unui partid politic, fost ministru al Justiþiei. Manifestarea dreptului la liberã exprimare prin afirmaþii neîntemeiate ºi nefondate nu se poate circumscrie libertãþii de opinie, întrucît afecteazã independenþa instituþiilor sistemului judiciar, prestigiul CSM, încrederea ºi autoritatea de care organele judiciare ºi instituþiile sistemului judiciar trebuie sã se bucure într-o societate democraticã“, se aratã în comunicat. Plenul Consiliului a mai hotãrît joi ºi sesizarea Consiliului Naþional al Audiovizualului.

Verificãrile au fost efectuate de Inspecþia Judiciarã la

solicitarea din data de 3 februarie 2016 a preºedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. „Inspecþia Judiciarã a constatat cã prin afirmaþiile lipsite de suport factual s-a urmãrit acreditarea ideii potrivit cãreia CSM este o instituþie nefuncþionalã, nocivã, lipsitã de responsabilitate în exercitarea atribuþiilor legale, în special în cadrul procedurilor de numire în funcþii a magistraþilor, care escamoteazã derapajele profesionale ale magistraþilor, neîndeplinindu-ºi corespunzãtor rolul de instanþã de judecatã în domeniul disciplinar“, precizeazã CSM. Potrivit sursei citate, au fost fãcute afirmaþii denigratoare în legãturã cu responsabilitatea ºi integritatea membrilor aleºi ai Consiliului ºi faþã de o parte importantã a magistraþilor români, fiind susþinutã ideea existenþei în sistemul judiciar român a foarte puþini judecãtori disciplinaþi, a unor judecãtori corupþi ºi incompetenþi, precum ºi a unor procurori ºantajabili de cãtre factorul politic.

DANIEL ALEXANDRU FLOREA

Transporturilor din poveste ispãºesc diferite pedepse privative de libertate. Mandatul actualului director general al Tarom expirã în noiembrie. Actualul ministru tehnocrat de la Transporturi nu are vizibilitate dacã va fi el ºi anturajul lui cel care va face numirea noului Director General al Tarom în noiembrie ºi, prin urmare, graba se justifica.

LUCIAN ISAR

capacitatea de 6 litri, apa de izvor platã Izvorul Zînelor, în PET-uri cu capacitatea de 2 litri ºi apa de izvor Aqua Queen, îmbuteliatã în PET-uri cu capacitatea de 5 litri, aratã un comunicat al Autoritãþii Naþionale pentru protecþia Consumatorilor (ANPC). Potrivit inspectorilor ANPC, 244 de litri apã de izvor Calipso ºi Izvorul Zînelor au fost opriþi de la comercializare. În perioada 4-9 martie, s-au prelevat eºantioane din sortimente de apã de masã ºi de izvor din mai multe lanþuri de hypermarketuri ºi supermarketuri din Bucureºti. Din cele 17 eºantioane prelevate ºi analizate din punct de vedere microbiologic, 5 au fost neconforme, în urma analizelor de laborator, mai aratã ANPC. În urma acþiunii, inspectorii ANPC au dat amenzi contravenþionale în valoare totalã de 50.000 de lei. Alte 11 probe au mai fost prelevat la 15 martie pentru a fi analizate din punct de vedere microbiologic.

FLOREL MANU

Asta nu-i discriminare?

Cinci tipuri de apã din supermarketuri nu corespund microbiologic Sortimentele cu probleme sînt apa de izvor platã Winny, îmbuteliatã în PET-uri cu capacitatea de 2 litri, apa de masã necarbogazoasã Aro, vîndutã tot în PET-uri de 2 litri, apa de izvor Calipso, îmbuteliatã în PET-uri cu

Pag. a 16-a – 25 martie 2016

Tribunul a avut dreptate!

Regia Autonomã Administraþia Patimoniului de Stat (RA-APPS), o instituþie ocultã, implicatã în nenumãrate scandaluri de corupþie, ascunde secretul dispariþiei a circa 1 miliard de dolari SUA, exportul anual al fostei Gospodãrii de Partid. Aceasta reprezenta Secþia economicã a Partidului Comunist Român (PCR), un fel de „creme de la creme”, cum ar spune unii. Administra cele mai performante întreprinderi ºi cele mai importante palate, vile, hoteluri ºi terenuri din România. Secþia Gospodãrie de Partid a fost înfiinþatã în anul 1922, dupã modelul sovietic. ªi-a întrerupt activitatea în 1924, cînd Partidul Comunist a trecut în ilegalitate, ºi a fost reînfiinþatã în anul 1945. Aceastã entitate funcþiona ca stat în stat; nimeni nu efectua controale acolo. Nici Miliþia, nici Banca Naþionalã a României, nici Ministerul Finanþelor, nici Curtea de Conturi. Numai Securitatea avea acces la ceea ce se petrecea în acea instituþie.

Unde au dispãrut banii Gospodãriei de Partid?

Fostul viceprim-ministru, responsabil de comerþul exterior al României, domnul ªtefan Andrei, a declarat public ºi mi-a spus ºi mie, în cadrul unor discuþii private, cã în data de 22 decembrie 1989, din trezoreria Gospodãriei de Partid, aflatã la subsolul clãdirii Comitetului Central, au dispãrut peste 1 milion de dolari SUA ºi peste 1 milion de lei, fapt confirmat ºi de celebrul revoluþionar Dan Iosif, participant la evenimentele de atunci. Era doar începutul marelui jaf. Secþia Gospodãrie de Partid cuprindea o întreprindere de comerþ exterior, cu conturi în valutã ºi lei deschise la Banca Românã de Comerþ Exterior (defuncta BRCE). Conform mãrturiilor generalului Adrian Eugen Cristea (ºeful Securitãþii prezidenþiale) ºi Florin Ionescu (fost preºedinte al BRCE), Întreprinderea de Comerþ Exterior a Gospodãriei de Partid colabora cu întreprinderile de acelaºi profil ale Securitãþii: Dunãrea, Terra ºi Delta. În contul de valutã se încasau, anual, sume echivalente cu aproximativ 1 miliard de dolari SUA. Pînã în 1989, numai preºedintele Nicolae Ceauºescu semna, în calitate de ºef al statului, Decrete pentru disponibilizarea valutei ºi plãþi externe. Fostul guvernator al Bãncii Naþionale a României ºi fost ministru de Finanþe, domnul Florea Dumitrescu, mi-a spus cã exportul României, în 1989, se ridica la circa 10 miliarde de dolari SUA. Din aceastã sumã, cam 1 miliard aparþinea Gospodãriei de Partid. Conform datelor BNR, dolarul SUA era de 5 ori mai puternic atunci decît acum.

Urmele banilor dispãruþi încep sã se ºteargã Urmaºa Gospodãriei de Partid, Regia DACOREX &CO, înfiinþatã prin Hotãrîrea de Guvern nr.

763/6.07.1990, ºterge toate urmele jafului valutar, închide conturile în valutã ºi lei din BRCE ºi desfiinþeazã Întreprinderea de Comerþ Exterior, obiectul de activitate al noii Regii rezumîndu-se la administrarea imobilelor. Gospodãria de Partid, în ultimele 7

ROMÂNIA MARE“

luni de funcþionare, pînã în iulie 1990, a fost cãpuºatã de firme off-shore ºi de firme-fantomã care au falimentat întreprinderile de elitã din subordinea sa.

Menþionez cã documentele referitoare la mijloacele circulante ale Gospodãriei de Partid nu mai sînt de gãsit; nici la Arhivele Naþionale ale Statului, în cei peste 300 de metri liniari de documente despre Gospodãria de Partid, nici în arhivele fostei BRCE, falimentatã ºi preluatã de Banca Comercialã Românã (BCR) cu acþionariat strãin. Mã îndoiesc cã ar mai exista ceva urme în arhiva RA-APPS. Presa vremii a semnalat cã DACOREX&CO se înfiinþase abuziv, întrucît Legea nr. 15/1990, ce reglementeazã regiile autonome ºi societãþile comerciale, a intrat în vigoare o lunã mai tîrziu, pe 7 august 1990. Înfiinþatã în data de 21 noiembrie 1990, prin Hotãrîrea de Guvern nr.

1217, RA-APPS este urmaºa DACOREX&CO. A fost o manevrã prin care Guvernul de atunci a forþat intrarea în legalitate a entitãþii.

1990 – Comisie de inventariere a patrimoniului Gospodãriei de Partid Preºedintele Comisiei, domnul Sandu Marin, pentru îndrãzneala de a inventaria la sînge bunurile Gospodãriei de Partid, a fost la un pas de a-ºi pierde funcþia în Guvern. Valoarea patrimoniul de la vremea aceea se ridica la aproximativ 10 miliarde de dolari SUA.

Structura secþiei Gospodãriei de Partid Secþia economicã a Comitetului Central (CC) avea în subordine: * Oficiul Economic Central CARPAÞI (OECC), pricipalul furnizor de valutã. OECC, întreprindere de turism, avea în componenþã palate, vile, hoteluri în toate judeþele þãrii. Cele mai cunoscute se aflau în staþiunile de pe Litoralul Mãrii Negre (Neptun, Olimp, Mamaia, Eforie Sud, Eforie Nord), în Delta Dunãrii, în localitatea Snagov, în staþiunile montane (Olãneºti, Poiana Braºov) etc. Informaþiile furnizate de Cornel Stegaru, fost director al staþiunii de odihnã Snagov, relevã faptul cã, din cele 102 vile ale Gospodãriei de Partid, RA-APPS a prãduit peste 90%, pentru terenul valoros de pe malul lacului cu acelaºi nume. * Biroul de Turism pentru Tineret (BTT), care, la rîndul sãu, avea în subordine staþiuni precum Costineºti, Pîrîul Rece ºi altele. * Trustul Carpaþi, întreprindere de construcþii care a realizat o parte din faimoasa CASÃ A POPORULUI. Trustul Carpaþi avea contracte de lucrãri în Europa, Asia ºi Africa, în urma cãrora România beneficia de un aport valutar substanþial. * Întreprinderea de Transport Bucureºti (ITB), dotatã cu sute de autocare, autobuze, camioane, autoturisme ºi alte autovehicule. * Fabrici în toate judeþele þãrii. De exemplu, Fabrica de mobilã HELIADE din Bucureºti, exportatoare a 80% din producþie în Suedia, la firma IKEA. * Ferme agricole ºi întreprinderi industriale de produse alimentare în toatã þara, precum cele din Mãgurele, Tunari, Bãneasa, Snagov sau Malul Roºu.

Unitãþile agricole exportau legume, fructe, flori, con-

Halucinantele denunþuri ale Alinei Petre, fosta norã a lui Virgil Mãgureanu (1)

Fundaþia EurHonest. Decizia de a le depune a fost luatã în conformitate cu legea, o eventualã nedepunere ar fi fost o încãlcarea a acesteia”, a þinut sã precizeze aceasta.

Alina Petre, fosta norã a lui Virgil Mãgureanu, a surprins opinia publicã printr-o serie de denunþuri depuse la DNA în care apar nume grele din politicã ºi finanþe.

Primul director al SRI ar fi obþinut, în 2009, în urma unor intervenþii, un credit de aproape 3 milioane de euro, cu ajutorul lui Mugur Isãrescu. În denunþuri apar numele lui Traian Bãsescu, Crin Antonescu, dar ºi al milionarilor Elan Schwartzenberg ºi Dragoº Dobrescu. Alina Petre sa prezentat la DNA Ploieºti, spunînd cã nu poate dezvãlui de ce s-a prezentat, cã „îi este fricã“ ºi sperã ca „statul ºi legea sã o protejeze“. Alina Petre nu a vrut sã dezvãluie nici la ieºirea de la DNA motivele pentru care a ajuns la sediul instituþiei din Ploieºti, spunînd cã nu vrea sã influenþeze ancheta. Florin Ghiulbenghean, preºedintele Fundaþiei EurHonest, a spus cã este vorba despre mai multe ameninþãri ºi presiuni fãcute asupra fostei nore a lui Virgil Mãgureanu, iar acestea ar avea legãturã cu dosarul „Romprest”. Miercuri dimineaþã, Alina Petre postase un mesaj pe contul sãu de Facebook, intitulat „Presiunile ºi manipularea Famigliei continuã!”. „Printr-o acþiune securistã scîrboasã, se încearcã amestecarea vieþii mele private cu denunþurile pe care le-am depus la Direcþia Naþionalã Anticorupþie. Doresc sã precizez cã sînt o persoanã care îºi asumã 100% ceea ce face, iar denunþurile mele sînt legate strict de perioada în care am fãcut parte din acea familie ºi nu au legãturã cu alte persoane. În acest demers am fost sprijinitã de DNA ºi de

La începutul sãptãmînii, Alina Petre a depus la DNA Sediul central, mai multe plîngeri ce îi vizau pe Virgil Mãgureau, fost director al Serviciului Român de Informaþii, Crin Antonescu, în calitate de fost preºedinte interimar al României, Adina Vãlean, eurodeputat, soþia lui Crin Antonescu, Mugur Isãrescu, guvernatorul Bãncii Naþionale a României, Elan Schwartzenberg ºi Dragoº Dobrescu, oameni de afaceri, Carmen Daniela Dan, prefectul judeþului Teleorman, Gheorghe Mihai, prim-procuror al Parchetului de pe lîngã Tribunalul Ilfov, Elena Brînduºa Gheorghe, judecãtor la Tribunalul Bucureºti ºi Vasile Cimpoeru, primarul oraºului Bragadiru.

Lista VIP-urilor din denunþuri

Plîngerea 1: Codruþ Marta a fost ucis Prima plîngere, Alina Petre a fãcut-o împotriva afaceriºtilor Dragoº Dobrescu - acþionar la Romprest, Elan Schwartzenberg ºi a unui ofiþer SRI, al cãrui nume nu a fost dezvãluit. Dobrescu ºi Schwartzenberg erau acuzaþi de instigare ºi posibilã complicitate la omor calificat, constituire de grup infracþional organizat în vederea evaziunii fiscale cu consecinþe deosebit de grave, dare de mitã, trafic de influenþã, cumparare de influenþã, finanþare ilegalã de campanie electoralã, obþinerea ºi utilizarea de informaþii secrete de stat, secrete de serviciu sau nepublice. Cele mai grave acuzaþii privesc cazul lui Codruþ Marta, fostul ºef de cabinet al fostului ºef al ANAF, Sorin Blejnar. Fostul soþ al Alinei Petre, Marian Mãgureanu, ar

serve, carne, þesãturi, covoare etc. * Unitãþi de Cazare ºi Alimentaþie (UCA). * Întreprinderea de Aprovizionare ºi Desfacere (IAD). * Sectorul Special, care deservea familia Ceauºescu ºi membrii Comitetului Politic Executiv cu produse alimentare. * Întreprinderea de Comerþ Exterior, care se ocupa cu exportul produselor întreprinderilor Gospodãriei de Partid ºi al altor produse finite ale industriei româneºti. Aceastã întreprindere reprezenta principala sursã valutarã.

Veniturile Gospodãriei de Partid erau completate de cotizaþiile celor 4 milioane de membri PCR. Toate costurile legate de construirea ºi întreþinerea imobilelor Gospodãriei de Partid, inclusiv cele ale CASEI POPORULUI, au fost suportate din surse proprii, nu din bugetul statului. Conducerea Gospodãriei de Partid a fost asiguratã de preºedintele Mihai Gere ºi de Leon Nasi, vicepreºedinte ºi contabil-ºef, acesta din urma fiind fost coleg de celulã cu Nicolae Ceauºescu pe timpul detenþiei la închisoarea de la Caransebeº.

Jaful de la RA-APPS continuã Personaje cu grave probleme penale, gen Elena Udrea, Dorin Cocoº, Prinþul Paul, Stelian Gheorghe, Claudiu Floricã, cu concursul „ºefului mafiei RAAPPS”, Georgian Gabriel Surdu, (fost director general al instituþiei) ºi-au legat numele de distrugerea patrimoniului Regiei.

Iatã cel mai concludent exemplu: Corneliu Vadim Tudor, care deþinea fostul sediu central al Partidului România Mare, din Bucureºti, Strada Emile Zola nr.2, a fost dat afarã abuziv de celebrul penal Claudiu Floricã, cu concursul altor penali din „branºã”, Georgian Gabriel Surdu (fost director general al RAAPPS), ºi Adriean Videanu (fost primar general al Capitalei). Din pãcate, aceastã entitate subordonatã Guvernului este, în continuare, netransparentã.

Acum, dupã atîþia ani, s-a dovedit cã tot ce a spus Vadim Tudor a fost adevãrat, cã toate maºinaþiunile acestor mafioþi nu au fãcut decît sã mai punã un cui la coºciugul cu care se vrea îngropatã România.

Am obþinut datele expuse mai sus de la personalitãþi cu autoritate, care au cunoscut îndeaproape atît activitatea Gospodãriei de Partid, cît ºi pe cea a Regiilor urmaºe, DACOREX&CO ºi RA-APPS: general Adrian Eugen Cristea, fost ºef al Securitãþii prezidenþiale, Florea Dumitrescu, fost guvernator BNR ºi ministru de Finanþe, regretatul ªtefan Andrei, fost viceprim-ministru responsabil cu comerþul exterior, Nicu Ceauºescu, nepot de frate al lui Nicolae Ceauºescu, Sandu Marin, preºedintele fostei Comisii de inventariere a patrimoniului Gospodãriei de Partid, Florin Ionescu, fost preºedinte al BRCE, Cornel Stegaru, fost director al Gospodãriei de Partid, Florian Bichir, jurnalist, istoric, secretar de stat, membru al CNSAS, reprezentanþi ai Arthivelor Naþionale, reprezentanþi ai RA-APPS ºi ai Institutului Naþional de Statisticã.

Se impun mãsuri de recuperare a patrimoniului Gospodãriei de Partid ºi pedepsirea exemplarã a vinovaþilor de cãtre autoritãþile competente.

MARIUS MARINESCU fi avut mai multe discuþii cu Schwartzenberg ºi Dobrescu despre acesta. „Atmosfera de la masã a fost tensionatã datoritã acestor discuþii, mai ales din momentul în care Dobrescu Dragoº a declarat cã Marta Codruþ trebuie sã fie lichidat ºi a precizat cã urmeazã sã îngroape cadavrul într-o pãdure, precizînd textual: „Bãi, ãsta acum se joacã cu noi? I-am dat mînã liberã ºi el acum se apucã sã ciripeascã? Gata, Codruþ trebuie sã disparã! ªi ºtiu ºi pãdurea unde sã-l îngropãm”. La cîteva zile dupã aceastã petrecere, soþul meu, Mãgureanu Marian, a venit acasã extrem de ºocat ºi mi-a declarat cã Dobrescu Dragoº ºi Schwartzenberg Elan sînt extrem de periculoºi, cã ºtie cã l-au lichidat deja pe Marta Codruþ ºi cã l-au îngropat într-o pãdure, exact aºa cum ºi declaraserã la masa respectivã ºi mi-a precizat cã nu se aºtepta la aºa ceva ºi a avut impresia la acel moment cã cei doi glumesc. Dupã alte cîteva zile, s-a anunþat oficial în presã dispariþia lui Marta Codruþ, ceea ce mi-a întãrit convingerea cã cei doi, Dobrescu Dragoº ºi Schwartzenberg Elan, sînt ordonatorii asasinatului” (sursa: denunþul Alinei Petre). De asemenea, femeia a arãtat cã Dobrescu ºi Schwartzenberg ar fi fost protejaþi de Sorin Blejnar, Victor Comãniþã - fost ºef al Vãmilor, Horaþiu Ticã, soþul Adelei, ºefa de cabinet a preºedintelui României, Traian Bãsescu, ºi din partea lui Moldoveanu Daniel, consilier prezidenþial ºi coordonatorul Centrului Naþional de Informaþii, structurã din cadrul Preºedinþiei României care se ocupã cu coordonarea tuturor Serviciilor Secrete din România.

Afaceriºtii s-ar fi ocupat ºi de colectarea de bani, de ordinul milioanelor de euro, pentru campania electoralã a lui Traian Bãsescu. (va urma) IONEL STOICA

Pag. a 17-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Alternativa pentru Germania Teama de Alternativa pentru Germania (Alternative für Deutschland - AfD), pentru cursul politic al doamnei cancelar federal Angela Merkel, e nejustificatã, chiar dacã succesul electoral recent al noului partid, în 4 landuri, este spectaculos ºi pus, în mod greºit, pe seama „invaziei arabe“, aºa cum a calificat Papa Francisc aceastã „realitate socialã“. (,,Osservatore Romano”, vineri, 4 martie 2016).

Mai toatã lumea este împotriva renunþãrii la graniþe ºi la resemnarea în faþa invaziei islamicilor ºi a idolatrilor afro-asiatici. Dar nu asta e dilema AfD-ului, ci faptul cã germanii, mai ales cei din Est, sînt împotriva reeducãrii postbelice politic corectã, dupã ce aceea marxist-leninistã a încetat brusc, odatã cu Lagãrul de tristã amintire, pe cînd cea anglo-americanã e încã promovatã de establishment. Pactul de la Varºovia s-a desfiinþat, NATO se extinde mereu.

Fãrã trupe ruso-sovietice, mai ales electoratul din fosta zona de ocupaþie socialistã a ales AfD-ul, neavînd complexe în faþa naþionalismului Frontului Naþional din Franþa, a antisemitismului Partidului Jobbik din Ungaria, a miºcãrii izolaþioniste engleze etc., pentru cã aºa-zisa Armatã de pe Rin, a Marii Britanii, se va retrage din Germania în anul 2020, iar cea a SUA rãmîne sine die.

Discursul xenofob, islamofob, antisemit, antiþigãnesc

Ne pregãtim pentru un atac cibernetic catastrofic?

Ce spune ºeful SIE Directorul Serviciului de Informaþii Externe, MihaiRãzvan Ungureanu, a declarat cã probabilitatea unui atac cibernetic catastrofic la adresa României rãmîne redusã, însã a subliniat cã dependenþa de tehnologie expune societatea la atacuri cibernetice de amploare redusã sau moderatã. „Deºi astãzi probabilitatea unui atac cibernetic catastrofic la adresa României rãmîne redusã, dependenþa în

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (4) Administraþia Bush ºtia dinainte de atentate ºi a permis ca ele sã aibã loc pentru a obþine consensul general în privinþa rãzboiului împotriva terorismului ºi pentru a aduce de partea lor statele care îl susþin (2) În decursul anilor ar fi fost dificil sã i se pretindã poporului american sã accepte fãrã a protesta creºterea cheltuielilor pentru susþinerea rãzboaielor; numai un eveniment catastrofal ºi cu efect catalizator, aºa cum a fost Pearl Harbor, ar fi putut schimba într-o clipitã opinia americanilor. Un an mai tîrziu, a avut loc evenimentul mondial de la 11 septembrie, care, însoþit de o furtunã mediaticã, a condus opinia publicã pe noua linie de gîndire. Din aceasta se deduce complicitatea cu bunã ºtiinþã, în scopuri geopolitice, a guvernului, în acþiunea celor 19 atentatori, dar nu ºi intervenþia activã. În acest scenariu, administraþia trebuia sã menþinã strict secretã propria complicitate. Cu toate acestea, se poate intui ceea ce s-a întîmplat în realitate. Totuºi, ºi în aceastã direcþie lipsesc clarificãri complete: lipsesc înregistrãrile video ale atentatorilor fãcute atunci cînd au ajuns la aeroport, toate numele de pe listele de pasageri ale companiilor aeriene, cutiile negre ºi aparatele cu înregistrãri vocale; ba chiar, în cele din urmã, ºeful FBI a lãsat sã se înþeleagã cã identitatea celor 19 nici nu ar fi clarã! Cum este posibil ca, în decursul a mai mult de o sutã de ani, nici un zgîrie-nori cu schelet de oþel sã se prãbuºeascã din cauza vreunui incendiu, în timp ce la 11 septembrie sau prãbuºit trei (cele douã turnuri ºi clãdirea WTC7, care nu a fost lovitã de avioane)? Nu poþi rãmîne indiferent în faþa unor asemenea scenarii fanteziste.

Modul de comportare al apãrãrii antiaeriene pe 11 septembrie, care pentru aproximativ douã ore a lãsat

à la Donald Trump, Le Pen, Jobbik º.a. este strãin AfDlui. Puþini sînt împotriva salvãrii de la faliment a grecoortodocºilor cu sute de miliade de euro, sau împotriva invaziei arabe, care a depãºit deja un milion de refugiaþi.

Antisemitismul e tabu ºi în afara legii. Noutatea este aceea cã, pentru prima datã, se pun la îndoialã, în RFG, binefacerile reeducãrii postbelice.

AfD-ul urmãreºte ca reformele generaþiei 1968, implicit ale armatelor de ocupaþie, sã fie corectate din punct de vedere al valorilor tradiþionale, care au generat succesele ºtiinþifice, tehnologice etc. Multiculturalitatea ºi incluziunea nu dau rezultatele scontate. De aceea, ºcolile trebuie sã revinã la „normal“, prin educarea separatã a handicapaþilor, cele islamice, ale Coranului sã fie închise, iar în universitãþi sã fie desfiinþate cotele celor neperformanþi.

Generaþia anului 1968, prima de dupã rãzboi, reeducatã în interesul ocupanþilor de o parte ºi de alta a Cortinei de Fier, a subminat sistematic valorile ºi normele germane tradiþionale. Dupã reunificare, viziunea marxistã dispare, în timp ce forþarea societãþii multiculturale - neutrã din punct de vedere al orientãrii sexuale, al cotelor de promovare a femeii, a persoanelor cu handicap etc. - continuã. Omul alb a lui Donald Trump, la fel ca ºi francezul, maghiarul, ori germanul de rînd, se simte dezavantajat ºi cautã o Alternativã.

Prof. dr. VIOREL ROMAN, Consilier academic la Universitatea din Bremen

„Noi credem într-o Europã a Patriilor ºi a Naþiunilor“ – aceasta e deviza care i-a unit pe preºedintele Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, ºi preºedintele Frontului Naþional din Franþa, Jean-Marie Le Pen, invitat la cel de-al II-lea Congres al PRM (Casa Republicii, noiembrie 1997).

creºtere a societãþii noastre de tehnologie, interdependenþele sistemice pentru diferitele sectoare ale infrastructurii critice creeazã aceleaºi vulnerabilitãþi pentru toate statele dezvoltate în acest domeniu, ele expun întreaga societate la atacuri cibernetice de amploare redusã sau moderatã, dar care sînt derulate cu frecvenþã mare, ale cãror costuri cumulative pot însã afecta sever interesele de securitate naþionalã, fie cã vorbim despre protejarea instituþiilor publice, fie cã vorbim despre competitivitatea actorilor economici ºi privaþi autohtoni pe piaþa globalã”, a afirmat Ungureanu, la dezbaterea „Securitatea ciberneticã - de la protecþia individului la

securitatea naþionalã”, organizatã la Parlament de Comisia pentru afaceri europene în parteneriat cu Ambasada Regatului Þãrilor de Jos. Mihai-Rãzvan Ungureanu a subliniat cã Internetul a devenit indispensabil în cotidian, iar progresul tehnologiei informaþiei a transformat permanent societatea. „Dependenþa de tehnologie, ca orice dependenþã, este perceputã de actorii ostili drept o vulnerabilitate a societãþilor dezvoltate, ce poate fi lesne exploatatã în absenþa conºtientizãrii de cãtre indivizi a riscurilor existente în mediul digital”, a explicat Ungureanu.

Antena 3.ro

spaþiul aerian de deasupra coastei de est mai mult sau mai puþin accesibil atentatorilor, nu mai poate sã fie explicat prin simplul consimþãmînt în faþa acþiunii teroriste. În acest caz, procedurile de interacþiune dintre siguranþa aerianã civilã ºi cea militarã, pentru intervenþii în situaþii excepþionale, au fost dezactivate.

Folosind numai propriile mijloace, atentatorii nu ar fi putut niciodatã sã-ºi realizeze scopul. Este de înþeles agitaþia controlorilor de trafic de dupã dezastru. Încã de la mijlocul zilei de 11 septembrie, aceºtia s-au adunat într-o ºedinþã ad-hoc pentru a discuta monstruozitatea celor întîmplate ºi pentru a gãsi o explicaþie. În timpul reuniunii, autoritãþile de supraveghere au sechestrat ºi au distrus benzile cu observaþiile grupului de discuþie. Probabil piraþii aerului au dezactivat semnalul automat al staþiilor de la sol ºi dispozitivul de transmisie-recepþie automatã a avioanelor ºi, în loc sã se îndrepte direct cãtre þinte, au deviat zborurile pentru treizeci de minute cãtre vest, pentru ca apoi sã le întoarcã spre dreapta, schimbînd ruta cãtre turnurile WTC ºi Pentagon, situate în est. În mod normal, în aceste treizeci de minute toate cele patru avioane de cãlãtori ar fi putut fi ajunse de avioane de luptã militare ºi obligate sã aterizeze. În decursul a nouã luni înainte de 11 septembrie colaborarea dintre FAA ºi NORAD a fost eficientã în 67 de cazuri fiind activatã mereu rapid, în doar cîteva minute. În schimb, în ziua terorii, tehnica verificatã atîta timp nu a funcþionat în nici unul dintre cele patru cazuri la care ne referim. Nu se înþelege nici pentru ce motiv avioanele de luptã, care, printre altele, au decolat cu întîrziere ºi nu de pe aeroporturile cele mai apropiate, au rãmas în aer, în loc sã se îndrepte cu cea mai mare vitezã spre locul în care, conform planurilor de operare, ar fi trebuit sã ajungã.

putere pe Terra. Atentatele de la 11 septembrie au reprezentat, cu bune ºi cu rele, un eveniment catastrofal ºi catalizator. A fost o psyop, o operaþiune pentru a influenþa massele. Actul terorist, de neimaginat pentru cetãþeni, pregãtit ºi finalizat de cãtre Serviciile Secrete, trebuia sã fie atribuit unor indivizi care, de fapt, nu aveau nici o legãturã cu acesta, dar care, în prealabil ºi fãrã ºtiinþa lor, ar fi fost aleºi sã fie þapi ispãºitori. Aceste victime nevinovate sînt denumite patsies de cãtre Serviciile Secrete ale SUA. Dacã în cazul atentatelor de la 11 septembrie ar fi fost activat acest model al Serviciilor Secrete, atunci acestea ar fi trebuit sã pregãteascã minuþios înainte - ºi apoi sã le punã în practicã - multe operaþiuni sincronizate între ele. Rolul operatorilor Serviciilor Secrete, care în aceste cazuri apelau la legea raþiunilor de stat, trebuia sã rãmînã strict secret înainte, în timpul ºi dupã acþiune, în vreme ce þapii ispãºitori, imediat dupã nefericitul eveniment, urmau sã fie prezentaþi opiniei publice ca vinovaþi, cu toate mijloacele unei campanii mediatice. De aceea, controlul mass-media are o importanþã crucialã atunci cînd este vorba de un eveniment epocal ca acela din 11 septembrie.

Conform acestei scheme, cei 19 presupuºi atentatori au fost þapii ispãºitori, adicã patsies. Proveneau din þãri arabe, de obicei studiau în Europa, cãpeteniile lor îºi aveau sediul la Hamburg. Se pare cã nu fuseserã mari intelectuali ºi cã aveau un venit mai degrabã modest, provenit din burse de studiu sau din susþinerea pãrinþilor, nu neapãrat înstãriþi. Un lucru straniu, la Hamburg, grupul era vecin cu un colonel de aviaþie pakistanez, care dispunea de sume mari de bani. Ne-am putea gîndi cã acest colonel fãcea legãtura cu Serviciile Secrete pakistaneze. Înainte de 11 septembrie, toþi atentatori au fãcut o cãlãtorie în Afganistan, trecînd prin Pakistan, sub supravegherea ISI, Serviciul Secret pakistanez, strîns legat de CIA. Colaborarea dintre ISI, CIA ºi GID, Serviciul Secret saudit, a fost maximã în timpul rãzboiului din Afganistan împotriva trupelor sovietice. (va urma) ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

Operaþiune a Serviciilor Secrete ascunsã sub un fals stindard (1) Numãrul mare de erori din modul de acþiune al guvernului conduce la întrebarea dacã o parte din administraþia Bush nu a acþionat tocmai pentru a provoca un eveniment catastrofal, cu efectul catalizator al unui „nou Pearl Harbor”. Tehnica false flag operatio este la fel de veche precum lupta pentru

ALBUMUL CU POZE RARE

Pag. a 18-a – 25 martie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (97) *** SAXE (Maurice, conte de) Mareºal al Franþei Data morþii: 30 noiembrie 1750 (la 54 de ani) Cauza: pneumonie (?)

Locul: Castelul Chambord (Franþa) Înhumat: Templul Saint-Thomas, Strasbourg (Franþa) Vestea morþii mareºalul de Saxe a stîrnit suspiciuni, punîndu-se urmãtoarea întrebare: cum de putuse acest om, de o vigoare puþin obiºnuitã, sã moarã în floarea vîrstei, fulgerãtor, dintr-o rãcealã?

O lunã mai tîrziu, la Versailles se zvonea cã ar fi fost ucis, în duel, de Louis François de Bourbon, prinþ de Conti, care îi era duºman de moarte de peste un sfert de veac. Ura prinþului de Conti faþã de Maurice de Saxe dura de pe vremea cînd mareºalul se afiºa pînã ºi în camera mamei lui, prinþesa de Conti. Acestei ranchiune din vremea copilãriei i se adãugaserã, mai tîrziu, rivalitãþi militare. Trecut însã prin sita cronologiei ºi autenticitãþii, sfîrºitul acesta melodramatic ºi cavaleresc, colportat de Memoriile apocrife ale baronului von Grimm, devine greu de crezut. De fapt, se pare cã lucrurile au stat ceva mai prozaic, mareºalul gãsindu-ºi sfîrºitul de pe urma „oboselii ºi, mai cu seamã, a plãcerilor”. Suferind de reumatism ºi hidropizie, cu ficatul distrus de excesele gastronomice, mãcinat ºi de o veche boalã venericã, Maurice de Saxe rãcise la o vînãtoare cu gonaci, care

Pagini uitate

Povestiri cu haiduci (2) Am dat aceste amãnunte asupra felului în care oamenii au fost strînºi de Bujor pentru a fi de faþã la cercetarea menitã sã stabileascã modul în care a fost ucis fratele sãu de cruce, Gheorghe, întrucît cazul este absolut unic - nu cunosc altul la fel, în þarã.

Constantin Pietrarul a mai aratat cã, dupã ce l-au ucis pe Ion Cojocarul, tîlharii Bujor ºi Ciorneiu au zis: „Sufletul boierului o sã dea seama de sufletul þiganului acestuia. De ce nu-i cuconul Gheorghe Caravia cuminte, aºa cum sînt boierul Enacachi, ispravnic de Roman, ºi boierul Constantin Catargiu, ispravnic de Piatra?“. Iar Ciorneiu a adãugat: „Am rãmas alaltãsearã la ispravnicul de Roman, ºi calul meu a stat în grajd, lîngã caii dumisale, dupã cum ºi pistoalele acestea din brîu mi le-a dãruit cuconul Enacache Milu, ispravnicul de Roman”. Aceastã mãrturie aruncã o stranie luminã asupra moravurilor administrative ale vremii.

Totuºi, asemenea indulgenþe aveau niºte limite.

Un scandal ca acela ce se petrecuse la crîºma din Sîrbi nu putea sã rãmînã fãrã urmãri. Deoarece era în joc o faþã boiereascã, isprãvnicia de þinut, la ure-

Hachiko Povestea unui cîine (2) Hachiko - povestea realã a unui cîine credincios (2) Crescînd, cîinele s-a ataºat extreme de mult de stãpînul sãu. Ani de-a rîndul, în fiecare dimineaþã, Hachiko ºi-a însoþit stãpînul pînã la Gara Shibuya, urmînd ca, la întoarcerea acestuia de la serviciu, sã-l aºtepte în acelaºi loc din apropierea gãrii ºi sã se întoarcã împreunã acasã. Acest obicei a durat pînã în mai 1925, cînd profesorul Ueno a suferit un atac de cord în sala de clasã ºi a murit. În acea zi, cîinele ºi-a aºteptat stãpînul în faþa gãrii pînã tîrziu în noapte. De atunci, vreme de nouã ani, Hachiko a mers zilnic la gara localã, ºezînd întotdeauna în acelaºi loc ºi aºteptîndu-ºi îndurerat stãpînul. Rudele profesorului, mutîndu-se din casa în care vieþuiserã pînã atunci, spre a putea trece mai uºor peste pierderea celui drag,

ROMÂNIA MARE“

*** SCARRON (Paul) Scriitor francez Data morþii: 7 octombrie 1660 (la 50 de ani) Cauza: paralizie generalã Locul: Strada Villehardouin nr.17, Paris (Franþa) Înhumat: Biserica Saint-Gervais, Paris

Scarron ºi-a primit moartea cu aceeaºi bunã dispoziþie cu care a îndurat suferinþele ºi necazurile care nu i-au dat pace o viaþã întreagã. În rãstimpurile dintre crizele de sughiþ ale agoniei, repeta: „Dacã-mi revin, ah! ce satirã am sã fac eu despre sughiþ!”.

Dupã o sincopã ce a pãrut ca fiind sfîrºitul, ºi-a revenit pentru a dicta cel mai burlesc testament pomenit vreodatã, prin care lãsa celor doi Corneille (Pierre ºi fratelui sãu, Thomas) 500 de livre de rãbdare, lui Gilles Boileau, pe care nu-l putea suferi, cangrena ºi epilepsia, Academiei - putinþa de a schimba limba dupã bunul ei plac, iar soþiei sale - toate bunurile, „cu condiþia sã se recãsãtoreascã”. Astfel, spunea, „va exista, totuºi, cineva care sã-mi regrete moartea!”.

De unde sã ºtie el cã vãduva lui, Françoise d’Aubigné, devenitã doamna de Maintenon, avea sã ajungã, douãzeci ºi patru de ani mai tîrziu, la o frumoasã situaþie, cãsãtorindu-se, în secret, cu Ludovic al XIV-lea?

Cînd ºi-a vãzut rudele ºi servitorii în lacrimi, Scarron le-a spus: „Copii, n-o sã vã fac niciodatã sã plîngeþi, cît v-am fãcut sã rîdeþi”, apoi, prefãcîndu-se mulþumit: „Gata cu guta, gata cu insomniile, în sfîrºit o sã mã simt ºi eu bine!” . Iar în ultima clipã: „Pe cinstea mea! N-aº fi crezut vreodatã cã e aºa de simplu sã iei moartea peste picior.”

Epitaful acestui veºnic insomniac este: Cel ce doarme-acum aici Mai mult milã decît pizmã a stîrnit Iar moartea de-o mie de ori a suferit-o Mai înainte ca viaþa sã ºi-o piardã.

Trecãtorule, ai grijã, zgomot sã nu faci, Sã nu fie trezit din somn, Cãci asta este prima noapte Cînd doarme ºi bietul Scarron. (va urma) ISABELLE BRICARD

chile cãreia afacerea ajunse în scurt timp, raportã, la Iaºi, logofeþiei de acolo. Aceasta, fãrã a pierde timp, l-a trimis pe vel-armaºul Darie Dãrmãnescu la Sîrbi, pentru a-i ridica pe Caravia, pe maicã-sa ºi pe coautorii uciderii lui Gheorghe. Cînd criminalii au fost arestaþi, biata Catrina, cuprinsã de spaimã, ºi-a pus capãt vieþii în momentul în care armaºul ºi cei care îl însoþeau au pãtruns în temniþa în care era închisã.

Vãzînd atîta lume strãinã, ea a smuls repede iataganul de la brîul unui armãºel ºi ºi-l înfipse în piept, înainte ca cei de faþã sã fi putut face vreo miºcare pentru a o împiedica. Dupã o amãnunþitã cercetare, în cursul cãreia Caravia a fãcut mãrturisiri complete, tribunalul, în ziua de 11 decembrie 1809, i-a osîndit pe Caravia la moarte, pe maicã-sa la închisoare pe viaþã, într-o mînãstire, iar pe ceilalþi co-faptaºi, la muncã silnicã, în ocnã. Caravia a mai fost gãsit vinovat ºi de fapta de calpuzanie, sau fabricare de monedã falsã, dar, pe lîngã crima de omor, aceastã faptã nu mai era atît de însemnatã.

Boierimea moldoveneascã nu a fãcut nici o miºcare pentru a-l scãpa de pedeapsã pe Caravia, deºi el se înrudea cu unii dintre ei; în afarã de douã sau trei rude mai apropiate, nimeni nu a adresat vreo cerere de graþiere. Vinovatul a fost decapitat la Copou, în ziua de 28 iunie 1810, în prezenþa hatmanului, a agãi, a vornicului de aprozi ºi a poliþmaistrului de Iaºi, cãpitanul-locotenent al Flotei Dicescu. Poate cã mulþi dintre cititorii acestei cãrþi, gãsindu-l pe þãranul Bujor mai simpatic decît boierul Caravia, vor dori sã ºtie ce s-a întîmplat cu el ºi cum ºi-a sfîrºit viaþa.

Înconjurat de numeroºi tovarãºi – ceata lui numãra pînã la 11 oameni – Bujor a continuat sã prade pînã în toamna anului 1810. Dupã execuþia de la Sîrbi, gãsind cu cale sã disparã cîtva timp, s-a tocmit vatav la un boier pe nume Ilie Petralifu, stãpînul satului Costieni, din þinutul Tecuciului, el însuºi hoþ ºi gazdã de hoþi, unde a stat cu leafã de 70 lei pe an. Apoi, întovãrãºit de alþi hoþi cu care fãcuse prietenie la Petralifu, a început sã cutriere Moldova ºi Basarabia de mai multe ori, adunînd, în cursul fiecãrei expediþii, pradã destul de bogatã ºi de variatã. Pe lîngã bani - galbeni, carboave, irmilici ºi bancnote -, luau ºi haine de tot felul: giubele, ºalvari, anterie, conteºe, dar ºi giuvaieruri, argintãrii ºi altele. Nu ucidea bucuros, dar a fãptuit mai multe omoruri, fie în cursul luptelor cu poterile, fie încercînd sã scoatã bani de la victimele sale. Cînd el ºi ceata lui dãdeau de vreun boier de neam, îl prãdau, dar fãrã a-l maltrata. Aºa s-a întîmplat cu spãtarul Iordache Sturdza, pe care l-au prãdat de toþi banii ºi de toate odoarele aflate asupra sa, dar, la urmã, dacã i-au luat telegarii, i-au dat în schimb, ca sã-ºi poatã urma drumul, niºte cai de ai lor ºi 50 de lei, ca sã aibã de cheltuialã pînã acasã. Nevasta spãtarului, care îl însoþea pe acesta, nu era deloc speriatã, ci se strica de rîs de toatã întîmplarea, zicînd: „Cum s-au dus lucrurile ce ni s-au luat, tot aºa au sã se-ntoarcã la noi”. (va urma) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL)

au cãutat sã-l ia cu ei pe Hachiko, ba chiar sã-l dea altor prieteni, foarte iubitori ºi grijulii, însã nimic nu a putut sã-l þinã departe de casa profesorului ºi de gara localã. Cînd ºi-a dat seama cã stãpînul sãu nu mai locuieºte în casa în care crescuse ºi el, cîinele nu s-a mai îndepãrtat de garã, dormind adesea pe sub vechile vagoane. Toþi localnicii au rãmas uimiþi ºi profund impresionaþi de dragostea cîinelui faþã de stãpînul sãu. Cãlãtorii navetiºti ajunseserã, ºi ei, sã-l cunoascã pe cîine, aºa cã l-au hrãnit, vreme de nouã ani. Cazul a ajuns sã fie considerat drept o adevãratã lecþie despre iubire, loialitate ºi nãdejde rãbdãtoare. În anul 1925, un student al lui Ueno l-a vãzut pe cîine în garã ºi l-a urmãrit pînã la casa fostului grãdinar al profesorului. Grãdinarul, pe numele sãu Kikuzaboro Kobayashi, i-a povestit tînãrului întreaga poveste. La scurt timp, studentul a scris o serie de articole despre cîine, cît ºi o lucrare amplã despre rasa japonezã Akita, potrivit cãreia nu mai existau decît 30 de exemplare pure din aceastã rasã caninã. Bãtrînul Hachiko, cîinele din gara Shibuya, era unul dintre acestea. La 4 octombrie 1932, un articol despre cîinele Hachiko a fost publicat într-unul dintre cele mai mari

ziare din Tokyo, „Asashi Shinbun“. La scurt timp, cîinele a ajuns sã fie dat ca un exemplu de conduitã prin ºcoli ºi familii, devotamentul lui devenind un simbol naþional al loialitãþii. În aprilie 1934, un artist japonez a executat o statuie a lui Hachiko, din bronz, care a fost amplasatã în faþa Gãrii Shibuya, la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar ºi Hachiko.

Una dintre cele cinci cãi de acces catre Gara Shibuya, cea în faþa cãreia se aflã ºi statuia, se numeºte „Intrarea Hachiko”. Cîinele a murit în ziua de 8 martie 1935, pe o stradã din Shibuya. Hachiko a fost împãiat ºi expus în Muzeul Naþional de ªtiinte al Japoniei din Ueno, Tokio. Statuia originalã a fost folositã pentru fabricarea de muniþie, în cel de-al doilea rãzboi mondial, aceasta fiind înlocuitã de una similarã, lucratã de Takeshi Ando, fiul artistului original. Statuia a fost amplasatã în faþa gãrii, în august 1948. Statui asemãnãtoare au mai fost ridicate ºi în faþa gãrii din Odate, localitatea natalã a cîinelui, în anul 2004, cît ºi în faþa Muzeului Cîinelui Akita, din aceeaºi localitate.

Sfîrºit TEODOR DANALACHE

se nimerise într-o zi foarte friguroasã. Dupã ce i s-a luat sînge în patru rînduri ºi a bãut în neºtire cidru cu gheaþã - un remediu de-al sãu - pãrea cã s-a restabilit, aºa cã a ieºit sã facã o plimbare prin parcul castelului.

Boala a recidivat ºi tratamentul a fost luat de la capãt... Sosit, pe 25 noiembrie, cu un preot catolic, mareºalul Ulrich Woldemar Lowendal a încercat sãl converteascã pe Maurice de Saxe la catolicism. A fost în van, ba mai mult, ultimele lui cuvinte au fost cele ale unui epicurian: „Prietene - se adresã doctorului sãu, Jean-Baptiste de Sénac - viaþa nu-i decît un vis; al meu a fost frumos, numai cã nu a þinut mult”.

Timp de cinci sãptãmîni, tunul de la Chambord a marcat fiecare orã, jumãtate ºi sfert de orã, ºi au putut fi auzite tot felul de cîntecele, precum: Maurice ºi-a gãtat zilele pestriþe Rîdeþi englezi, plîngeþi pipiþe.

Rãmînea de rezolvat spinoasa problemã a funeraliilor unui protestant, în Franþa nemaifiind recunoscutã aceastã religie dupã revocarea Edictului de la Nantes. „Este trist, spusese atunci regina Marie Leczinska, sã nu poþi rosti un De profundis pentru cel care ne-a fãcut sã cîntãm atîtea Te Deum” Doamna de Pompadour s-a exprimat mai pe ºleau: „Bietul Saxe, a murit în patul lui, ca o babã, fãrã sã creadã în nimic, fãrã sã spere nimic”. Dacã mareºalul se convertea, Ludovic al XV-lea avea de gînd ca el sã fie înmormîntat la Saint-Denis, lîngã Turenne. În cele din urmã, s-a ajuns la urmãtoarea soluþie: sã fie înhumat în Alsacia, unde, în virtutea unui statut special, cultul protestant era tolerat.

Pag. a 19-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

ªi aerul poate ucide... (2) ªeriful O’Brien, lãmurit ºi, totodatã, ºocat de aceste amãnunte, oferite de medic, s-a simþit obligat sã-l punã în gardã: - Doctore, oricare ar fi motivul pe care veþi vrea sã-l invocaþi, din acest moment, în mod formal, vã acuz cã aþi comis o crimã ºi sînteþi pasibil de pedeapsa cu moartea... Sînteþi conºtient de aceasta?

- Da, rãspunse medicul Sander. În realitate, ºeriful îi oferise doctorului Sander o posibilitate de salvare, dar acesta se comporta ca ºi cum urmãrea sã se autoacuze, astfel încît, în cele din urmã, ºeriful, nemaiocolind problema, l-a întrebat direct: - Existã, totuºi, ceva ce nu înþeleg sau care îmi scapã: aþi notat cu scrupulozitate în fiºa medicalã a bolnavei cã i-aþi fãcut aceastã injecþie la o anumitã orã. Pentru ce?

- Aºa prevede regulamentul, rãspunde politicos medicul.

Dacã doctorul Sander ar fi neglijat sã menþioneze în fiºã cã i-a fãcut o injecþie bolnavei la ora care coincidea cu aceea a decesului, nimeni nu s-ar fi sesizat. Sistemul sãu de apãrare (sau mai curînd primul sistem de apãrare, cãci el ºi-l va schimba mai tîrziu) þine de un singur cuvînt: „Euthanasie“, un cuvînt care vine de la grecescul „eu“, ce înseamnã „frumos“, sau „bine“, ºi „Thanatos“, însemnînd „moarte“. Euthanasia este,

Conspiraþia Ochiului Pineal Dedublare, atotcunoaºtere ºi citirea gîndurilor prin „Al Treilea Ochi“ (1) Glanda pinealã, numitã, de asemenea, ºi corpul pineal, epiphysis cerebri sau „al treilea ochi“, este o micã glandã endocrinã, ce produce melatoninã, hormon ce afecteazã modularea tiparului compus din starea de veghe ºi ciclurile de somn, dar ºi funcþiile sezoniere. Glanda pinealã este situatã în apropierea centrului creierului, între cele douã emisfere cerebrale, ascuns într-o canelurã în locul unde cele douã corpuri talamice rotunjite se unesc. Spre deosebire de mare parte din restul creierului, glanda pinealã nu este izolatã de organism prin sistemul de barierã hematoencefalicã. Ochiul pineal are o culoare roºucenuºiu ºi este de mãrimea unui bob de mazãre.

Teorii pseudoºtiinþifice În timp ce funcþia fiziologicã a glandei pineale a fost necunoscutã pînã recent, tradiþii mistice ºi ºcoli

deci, „moarte blîndã“, sau „moarte frumoasã”. Ca s-o spunem deschis, doctorul Sander, de fapt, a urmãrit sã punã capãt suferinþelor doamnei Borotto ºi, din acest motiv, a acþionat dupã cum am vãzut.

La începutul acestei afaceri, numeroºi oameni gîndeau cã euthanasia are un „spate“ sigur. Nimeni nu ignorã faptul cã sînt medici care, în unele cazuri, o practicã, acþionînd discret, potrivit propriei conºtiinþe, ºi procedeazã astfel ca nimeni sã nu ºtie nimic. A practica, însã, euthanasia ºi a o proclama ºi susþine, în mod public, devine de acum un lucru suspect, ºi ºeriful a considerat necesar sã-ºi reînnoiascã întrebarea sub o altã formã: - De ce aþi informat administraþia, menþionînd în fiºã cã n-aþi aplicat regulamentul?

Doctorul Sander a ridicat privirea: - Nu am nimic de ascuns. ªtiam cã acþionasem contrar legii, dar aveam, în mod normal, dreptul s-o fac.

Medicul avusese în vedere, oare, doar principii de ordin umanitar? Nu se punea nici o problemã de ordin financiar, nici o problemã de moºtenire nu intervenise ca sã-l influenþeze în decizia sa? Nu avea cumva vreo legãturã cu soþul doamnei Borotto, care spusese, uºurat, „Dumnezeu s-o ierte“ atunci cînd aflase vestea morþii soþiei sale?

Aceste întrebãri îi veneau firesc în minte ºerifului. Într-o micã localitate cu 85.000 locuitori, ancheta nu era greu de fãcut: detaliile vieþii private, comportamentul zilnic al fiecãruia, totul este observat, reperat, comentat ca fiind bine sau rãu, mai ales dacã e vorba de notabilitãþi ale oraºului. Doctorul Sander, ca ºi doamna Borotto, fãceau parte dintre personajele de vazã pe plan local.

Domnul Borotto, negustorul angrosist de ulei, îºi iubea mult soþia. Nu era decis s-o interneze în spital, însã a luat aceastã hotãrîre în momentul în care a înþeles cã toþi medicii la care apelase pînã atunci se dovediserã neputincioºi ºi, mai ales, dupã ce a vãzut cã suferinþele bolnavei deveneau din ce în ce mai cumplite. Cînd s-a hotãrît s-o încredinþeze serviciului doctorului Sander, soþia sa era deja într-un stadiu avansat al bolii, iar drogurile obiºnuite, ca morfina ºi heroina, nu mai reuºeau sã-i atenueze suferinþele. El a recunoscut, fãrã sã încerce sã ascundã acest lucru, cã îi spusese atunci medicului: „Suferã mult, sãrmana.

Te rog mult, doctore, fã ceva“. Era o rugãminte pornitã din sentimentul de compasiune, dar care, evident, putea fi interpretatã în moduri diferite. În privinþa doctorului Sander, poliþiºtii au adunat doar informaþii favorabile. Era un bãrbat de 41 ani, bine clãdit, sãnãtos, tatãl a 3 copii, avînd un cãmin echilibrat. Era cãsãtorit cu o femeie pe care o adora ºi care avea sã declare: „Dacã nu a ascuns cã i-a fãcut injecþia, a fãcut acest lucru pentru cã e absolut cinstit“. „Absolut cinstit“ este puþin spus. În cei 10 ani de cînd practica medicina la Manchester, doctorul îºi crease o reputaþie de filantrop. În Statele Unite, securitatea socialã nu existã: fiecare e liber sã încheie o asigurare, pe baza cãreia, în caz de boalã, banii îi vor fi rambursaþi. Dar acela care nu o face, trebuie sã-ºi plãteascã medicul din banii sãi.

Atunci cînd bolnavii pe care îi examina nu erau suficient de înstãriþi pentru a plãti costul unei consultaþii, doctorul Sander nu pretindea de la ei nici un onorariu. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

esoterice cunosc de mult timp aceastã zonã din centrul creierului ca fiind veriga de legãturã dintre lumile fizice ºi cele spirituale. Consideratã cea mai înaltã ºi cea mai puternicã sursã de energie etericã disponibilã oamenilor, glanda pinealã a avut întotdeauna o mare importanþã în iniþierea puterilor supranaturale. Dezvoltarea abilitãþilor psihice a fost asociatã cu acest organ. Al trelea ochi controleazã diferite bioritmuri ale corpului. Acesta funcþioneazã în armonie cu hipotalamusul, care regleazã setea, foamea, dorinþa sexualã ºi ceasul biologic care determinã procesul de îmbãtrînire a organismului. Cînd cel de-al treilea ochi „se trezeºte”, individul simte o presiune la baza creierului. Amplasarea acestei glande insinueazã o importanþã ascunsã. Înainte de a fi descoperitã funcþia sa fizicã de a vedea dincolo de spaþiu ºi timp, era considerat un mister ce genera superstiþii puternice. În prezent, este asociat cu cea de-a ºasea chakrã. Cel mai probabil, ai folosit ºi tu cel de-al treilea ochi, fãrã sã faci diferenþa dintre gîndurile zilnice ºi cele care au o frecvenþã mai mare, venite pe aceastã cale. Se spune cã al treilea ochi are o lentilã care se deschide pentru a vedea în spatele realitãþii fizice, fenomen resimþit sub forma unei presiuni a baza creierului. Pentru a ajunge sã poþi controla aceastã glandã cu puteri supranaturale în

opinia unora, poþi apela la meditaþie, yoga ºi alte forme de experienþe extracorporale.

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (6) A fost cunoscut ca scriitor de piese ºi poet notabil sub propriul sãu nume ºi a fost un foarte apreciat ºi admirat patron al artelor. Oxfordienii susþin cã Hamlet, cea mai intensã ºi introspectivã dintre piesele lui Shakespeare, este, în mare mãsurã, o relatare a vieþii lui De Vere ºi a familiei sale. John Michell le-a rezumat argumentele: Regele, care l-a otrãvit pe tatãl lui Hamlet ºi apoi s-a însurat cu mama lui, este o versiune exageratã a situaþiei tatãlui vitreg al lui Oxford [sir Charles Tyrrell]; Polonius, lordul ºambelan al Curþii regale a Danemarcei ºi plicticosul sfãtuitor al lui Hamlet, este o caricaturã a primului-ministru al reginei Elisabeta, lordul Burghley, care era tutorele lui Oxford. Fiica lui Polonius era Ofelia lui Hamlet, în timp ce fiica lui Burghley, Anne Cecil, a fost partenerã a mariajului plin de probleme al lui Oxford. Existã paralele, deºi, cu siguranþã, existã ºi diferenþe. Oxford nu l-a ucis pe Burghley, spre deosebire de Hamlet – pe Polonius.

Mai important, tatãl vitreg al lui Oxford, sir Charles Tyrrell, nu l-a ucis pe tatãl adevãrat al acestuia, al ºaisprezecelea conte de Oxford (care a murit în 1562, cînd De Vere avea 12 ani), spre deosebire de piesã. De vreme ce sensul lui Hamlet

este îndemnul autoritar al fantomei ca Hamlet sã caute rãzbunare pentru uciderea tatãlui sãu de cãtre tatãl vitreg, se poate presupune ca aceastã nepotrivire sã atîrne greu în orice interpretare a lucrãrii ca autobiografie a lui De Vere. De fapt, Tyrrell abia dacã este menþionat în biografiile oxfordiene recente ale lui De Vere. Mai promiþãtoare, poate, sînt Sonetele, pe care oxfordienii (ºi mulþi alþii) le privesc drept foarte autobiografice. Însã este dificil ca numeroase versuri din sonete sã fie puse în acord cu ceea ce se cunoaºte despre viaþa lui Shakespeare. De pildã, cei mai mulþi critici cred cã Sonetele au fost adresate lordului Southampton, cãruia Shakespeare îi dedicase cele douã lungi poeme ale sale din 1593-1594. Sonetul X îi cere bãrbatului cãruia i se adreseazã sã se cãsãtoreascã ºi sã „îþi faci un alt eu din dragoste de mine”. Este pur ºi simplu de neconceput ca în Anglia elisabetanã fiul actor al unui comerciant de provincie sã poatã îndemna un conte puternic sã se însoare ºi sã dea viaþã unor copii „din dragoste de mine”, o invitaþie care putea avea drept consecinþã scurtarea capului. Alte sonete vorbesc despre poet ca fiind „bãtrîn“ ºi „ºchiop“. Mulþi critici cred cã au fost scrise în 1592-1594, cînd Shakespeare avea

Ce nu se vrea ca tu sã ºtii despre „Ochiul Pineal“ (1) Al Treilea Ochi poate fi activat pentru a recepta frecvenþele lumii spirituale ºi a permite individului sã fie atotºtiutor, sã simtã o euforie ce te aduce, conform zengardner.com, mai aproape de divinitate. Odatã reglatã la frecvenþa corespunzãtoare cu ajutorul meditaþiei, ºedinþelor de yoga sau a altor metode ezoterice, oculte, glanda pinealã permite unei persoane sã cãlãtoreascã în alte dimensiuni, fenomen cunoscut sub numele de cãlãtorie astralã, dedublare sau bilocaþie. Cu ajutorul unor practici avansate ºi a unor metode antice, este posibil chiar sã poþi controla, prin Ochiul Pineal, gîndurile ºi acþiunile oamenilor din lumea fizicã. Da, pare bizar, dar Statele Unite, fostele guverne ale Uniunii Sovietice ºi diverse organizaþii secrete au realizat pe aceastã temã cercetãri ce depãºesc orice imaginaþie. În societãþile antice, mai ales la egipteni ºi romani, erau cunoscute puterile acestei glande, iar efectele ei au fost exemplificate în repetate rînduri prin simbolul ochiului prezent în artã sub diverse forme. (va urma) EUGENIA TÃNASE între 28 ºi 30 de ani. Natura homoeroticã a unora (nu a tuturor) dintre Sonete este greu de pus în acord cu ce se ºtie despre Shakespeare, care s-a însurat dupã o nuntã fãcutã la repezealã din cauza unei sarcini nedorite ºi a devenit tatãl a trei copii înainte de a avea 21 de ani. Spre deosebire de unii critici, oxfordienii susþin cã materialul din Sonetele autobiografice demonstreazã cã este absurd sã se creadã cã le-a scris Shakespeare din Stratford. Pentru cã numai cineva care era egalul social al lui Southampton ºi care avea caracteristicile biografice ºi personale ale lui De Vere (acesta a fost acuzat de pederastie) le-ar fi putut scrie.

Acesta este, la prima vedere, un argument puternic ºi este lesne de vãzut de ce teoria oxfordianã este atît de popularã la ora actualã, mai ales cînd se înþelege cã De Vere a fost un adevãrat aventurier elisabetan, un renascentist de mare culturã ºi un anti-erou, din genul frecvent portretizat cu respect în lumea occidentalã începînd de la mijlocul anilor 1950. Totuºi, iatã un argument care este profund greºit, iar greºelile lui - dintre care unele au fost deja descrise - sînt prea repede trecute cu vederea de oxfordieni. Una este sã se afirme cã Shakespeare, actorul, nu a scris lucrãrile care i se atribuie, o propoziþie care s-ar putea sã fie adevãratã, dar e cu totul altceva sã se susþinã cã De Vere a fost adevãratul autor. Nu existã nici cea mai micã dovadã directã cã De Vere a scris vreuna dintre lucrãrile lui Shakespeare sau cã a avut vreo legãturã cu acesta. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 20-a – 25 martie 2016

Apel telefonic nocturn (1) Stãtea în liniºte. ªedea - un om de optzeci de ani.

Stãtea într-o camerã goalã a unei case goale, de pe o stradã pustie, dintr-un oraº pustiu, de pe pustia planetã Marte. Stãtea, aºa cum fãcea de patruzeci de ani, aºteptînd. Pe masã, în faþa lui, se afla un telefon, care nu mai sunase de multã, multã vreme. Deodatã, omul începu sã tremure, parcã pregãtindu-se de ceva secret. Nãrile începurã sã-i freamãte. Ochii i se dilatarã. Telefonul se scuturã uºor. Bãtrînul se lãsã în scaun, privind fix telefonul. Telefonul... suna.

Sãri din scaun, scaunul cãzu pe podea. Þipã: Þipã: „Nu!” . Telefonul sunã iarãºi. „Nu!”. Dori sã ajungã la el, ºi, în cele din urmã, ajunsese, dar îl dãrîmã de pe masã. Receptorul sãri din furcã exact în momentul în care suna a treia oarã. „Nu... Oh, nu, nu”, spuse încet, apãsîndu-ºi pieptul cu mîinile, capul vîjîindu-i, cu telefonul la picioarele lui. „Nu nu se poate... nu se poate”. În fond, era singur, într-o camerã goalã dintr-o casã goalã, într-un oraº gol de pe planeta Marte, unde nu mai era nimeni în viaþã, în afarã de el, el fiind Regele Colinei Sterpe. ªi totuºi: „...Barton...”!.

Cineva îl chema pe nume.

Nu. Ceva bîzîia ºi producea un zgomot de greieri ºi cicade, undeva departe în lumile pãrãsite. „Barton? — gîndi. Ei, dar ãsta sînt eu!“. Nu mai auzise pe nimeni pronunþîndu-i numele, aproape cã îl uitase. Nu era unul din ãia care sã se omoare dupã propriul nume. Mai ales cã el niciodatã... ,,Barton” — se auzi în receptor. „Barton. Barton.

Barton”. „Gura !” urlã. ªi pocni receptorul, ºi se aplecã transpirat, gîfîind, sã punã receptorul în furcã.

Nici nu terminase bine de fãcut asta, cã afurisitul ãla de lucru începu iarãºi sã sune. De data asta, fãcu un tur în jurul lui, îºi apãsã mîinile peste el, parcã pentru a-i sugruma sunetul, dar, în cele din urmã, vãzîndu-ºi articulaþiile albe ca varul, ridicã receptorul. „Barton” — spuse vocea îndepãrtatã, un miliard de mile depãrtare. Aºteptã pînã ce inima mai bãtu de trei ori, apoi spuse: „Aici Barton”. „Bine, bine” — îi rãspunse vocea, aflatã acum la o

Alegeri pe Lumea Cealaltã (1) – Ce bine-ar fi dac-ai putea face sondaje pe Lumea Cealaltã sã ºtim, ºi noi, cum voteazã dracii ºi sfinþii! – mi-a spus ºeful unui partid politic.

Eu, slavã Domnului, aveam destule sondaje de fãcut aici, pe Pãmînt, ºi nici nu-mi trecea prin cap sã iau vorba lui altfel decît în glumã. Numai cã, abia ieºit din biroul lui ºi grãbit sã ajung înapoi la serviciu, nu ºtiu cum m-am rãsturnat cu maºina de pe pod. Mã chinuiam sã ies dintre fiarele contorsionate ale maºinii, cînd a rãsãrit lîngã mine Doamna cu Coasa ºi hîrºt, dintr-o miºcare, a rezolvat toate formalitãþile de trecere pe Lumea Cealaltã. Cãlãtoria a fost destul de plãcutã, mai ales cã, repede, m-am întîlnit cu un grup de suflete care-au trecut Dincolo în acelaºi timp cu mine. Ne ciocnisem maºinile pe pod ºi – ca sã vezi coincidenþã – toþi ne ocupam de politicã pe Pãmînt: eu fãceam sondaje, iar ei erau ºefi de secþii de votare ºi tocmai se întorseserã de la o instruire de partid, urmatã de un chef, care a fost fatal pentru toþi. „Tu cu cine lucrezi, vai ce bine de tine, miºto meserie þi-ai ales, sã ne cauþi sã ne povesteºti mai multe despre cum faci tu sondajele“ – din vorbã-n vorbã, am ajuns la poarta Iadului. Bodyguardul de la intrare a fost mirat sã vadã cã un sociolog vine, de bunã voie, sã facã sondaje în Iad. Pentru cã cei care aveau meseria mea ºi ajungeau acolo erau obligaþi sãºi punã sondajele ºi chestionarele pe foc, sub cazanul cu smoalã în care clocoteau. Am scos repede un chestionar ºi i-am aplicat un interviu, întrebîndu-l cu cine intenþioneazã sã voteze la alegerile din anul acela.

Dracul de paznic nu voia sã-mi spunã, dar, din cîte mi-am dat seama, intenþiona sã voteze cu un partid situat sub 5% în sondajele mele.

– De ce-ti risipeºti votul? – l-am întrebat, dar el mi-a rãspuns cã era legat sentimental de ºeful acelui mic partid, pe care abia îl aºtepta lîngã el, unde-i dogoarea mai blîndã.

L-am întrebat care e structura Iadului, ca sã-mi alcãtuiesc un eºantion reprezentativ de draci pe care

ROMÂNIA MARE“

depãrtare de numai un milion de mile. „ªtii cine e aici?”. „Dumnezeule” — spuse bãtrînul. „Primul telefon pe care îl primesc de patruzeci de ani ºi vrei sã ne jucãm de-a v-aþi ascunselea?” „Scuzã-mã. Ce prostie din partea mea. Bineînþeles cã n-ai cum sã-þi recunoºti vocea prin telefon. Nimeni nu reuºeºte asta.

Sîntem obiºnuiþi, toþi, sã ne auzim vocea strãbãtînd oasele capului nostru. Barton, aici e Barton”. „Ce?”. „Dar cine credeai cã este? Un cãpitan de rachetã?

Credeai cã a venit cineva sã te salveze?” . „NU”. „În ce an eºti ?”. „20 Iulie, 2097”. „Doamne sfinte, cincizeci de ani! Ai stat acolo atîta amar de ani, aºteptînd o rachetã care sã vinã de pe Pãmînt?”. Bãtrînul dãdu din cap. „Acum, bãtrîne, ºtii cine sînt?” „Da”.

Tremura. „Îmi amintesc. Sîntem unul ºi acelaºi. Eu sînt Emil Barton, iar tu eºti Emil Barton”. „Cu o singurã diferenþã. Tu ai optzeci de ani. În timp ce eu am numai douãzeci. Am toatã viaþa înaintea mea”.

Bãtrînul începu sã rîdã, apoi sã plîngã. Continua sã þinã receptorul ca pe un copil pierdut ºi prost; conversaþia era imposibilã, ºi nu mai avea rost sã continue, dar nu închidea. Cînd îºi reveni, duse din nou receptorul lîngã ureche ºi spuse: „Hei, tu ascultã...

Doamne, dacã te-aº putea preveni! Cum aº putea?

Nu eºti decît o voce. Dacã aº putea sã-þi arãt cît de triºti sînt anii. Opreºte-i. Omoarã-te! Nu mai aºtepta!

Dacã ai ºtii ce înseamnã sã te schimbi din ceea ce eºti tu, în lucrul în care sînt eu, astãzi, aici, acum, la acest capãt”. „Imposibil!”. Vocea tînãrului Barton izbucni în rîs, în depãrtãri. „Nu am nici o certitudine cã ai interceptat vreodatã aceastã convorbire. Totul este mecanic. Vorbeºti unei transcrieri. Acum este anul 2037. ªaizeci de ani în trecutul tãu. Astãzi, rãzboiul atomic a început pe Pãmînt. Toþi coloniºtii au fost chemaþi acasã de pe Marte, cu rachetele. Eu am fost lãsat la urmã”. ,,Îmi aduc aminte” – murmurã bãtrînul. „Singur pe Marte” – rîse vocea tînãrã. „O lunã, un an, cui îi pasã? Am alimente ºi cãrþi. În timpul liber, am alcãtuit cartoteci cu transcripþii de zece mii de cuvinte, rãspunsuri, vocea mea, conectatã la relee telefonice. În lunile urmãtoare, voi suna pe cineva, sã am cu cine sã vorbesc”. „Da”. „ªaizeci de ani de acum înainte, benzile înregistrate de mine mã vor suna. Nu cred cã voi mai fi pe Marte în timpul ãsta, dar este o splendidã ironie la adresa mea, ceva ca sã-mi treacã timpul. Eºti chiar tu, Barton? Eºti chiar eu?”.

Lacrimile începurã sã curgã din ochii bãtrînului. „Da. Am confecþionat o mie de Bartoni, benzi înregistrate, sensibile la orice întrebãri ºi i-am risipit întro mie de oraºe de pe Marte. O armatã de Bartoni pe Marte, în timp ce eu aºtept o rachetã sã vinã sã mã salveze”. „Nebunule”. Bãtrînul îºi scuturã capul, obosit. „Ai aºteptat ºaizeci de ani. Ai îmbãtrînit aºteptînd, mereu singur. ªi acum tu ai devenit eu ºi eºti încã singur în oraºele astea pustii”. „Sã nu te aºtepþi la milã din partea mea. Eºti ca un strãin în altã þarã. Nu pot fi trist. Sînt în viaþã cînd fac înregistrãrile astea. Iar tu eºti în viaþã cînd le asculþi.

Amîndoi, unul faþã de celãlalt, de nepãtruns. Nici unul din noi nu-l poate avertiza pe celãlalt, chiar amîndoi reacþionãm, unul la celãlalt, unul automat, celãlalt cald ºi uman. Eu sînt uman acum. Tu vei fi uman mai tîrziu. Este o nebunie. Eu nu pot sã plîng, pentru cã necunoscînd viitorul, nu pot fi decît optimist. Aceste benzi ascunse pot reacþiona doar la un anumit gen de stimuli din partea ta. Poþi cere unui om mort sã plîngã?”. Opreºte-te!” – þipã bãtrînul.

Simþea familiarele atacuri ale durerii. Greaþa începu sã-l cutreiere. „Oh, Doamne, dar fãrã inimã mai erai.

Carã-te!”. „Eram, bãtrîne? Sînt. Atîta vreme cît benzile se vor roti, atîta vreme cît releele ºi ascunºii ochi electronici vor citi ºi selecta ºi sili cuvintele sã ajungã la tine, voi fi tînãr ºi crud. Voi continua sã fiu tînãr ºi crud multã vreme dupã ce voi muri. Salutare”. „Stai!”, urlã bãtrînul. Clic.

Barton stãtu aºa, þinînd receptorul, multã vreme.

Inima îi provoca dureri cumplite. Ce nebunie fusese. În tinereþea lui, ce prostie, ce inspiraþie, acei primi ani, fixînd centrale telefonice, convorbiri programate prin relee de timp. Telefonul începu sã sune. „Bunã dimineaþa Barton. Aici e Barton. Ora ºapte. Soarele a rãsãrit ºi strãluceºte”. Iarãºi! „Barton? Barton la telefon. Urmeazã sã te duci în Oraºul Marte, dupãamiazã. Instaleazã o centralã telefonicã. Vezi cã îþi aduc aminte?”. „Mulþumesc” Soneria! „Barton?

Barton. Vrei sã prînzim împreunã? La Hanul Rachetei?” „Perfect”. „Pe curînd” Brrrrrriiinnnnnnngggggg! „Tu eºti B? Gîndeºte-te cã o sã te îmbãrbãtez. Capul sus, ºi toate celelalte. Racheta de salvare poate sosi mîine, sã ne salveze”. „Da, mîine, mîine, mîine, mîine”. Clic.! (va urma) RAY BRADBURY Traducere de GEORGE CUªNARENCU

sã-i intervievez, iar el mi-a arãtat drumul spre Biroul de Statisticã, unde i-am vãzut pe toþi statisticienii renumiþi ai þãrii mele – nici unul dintre cei decedaþi nu lipsea de acolo.

– Doamne, ce mult aþi mai minþit cu procentele! – le-am urat în loc de bunã ziua, bucuros sã-i revãd pe foºtii mei profesori ºi ºefi din tinereþe. Fãceþi-mi mãcar acum un eºantion corect, dacã în timpul vieþii n-aþi fost în stare niciodatã.

Mi-au descris, destul de amãnunþit, structura socio-demograficã ºi ierarhicã a Infernului, nivelurile subterane ale pãcatelor ºi mi-au dat o hartã sã mã descurc pe teren, aºa cã am pornit mai întîi la ºmecheri ºi jigodii. Cu ãºtia mã descurcam bine ºi pe Pãmînt, deºi încercau sã mã facã din vorbe, sã mã ameninþe. Mã priveau bãnuitori, îmi rãspundeau în silã, erau meschini, farisei ºi josnici, dar cei mai mulþi intenþionau sã voteze cu partidele mari.

Nici printre cei care votau acelaºi partid nu am vãzut vreo urmã de încredere, de bunãvoinþã ºi de cavalerism. Dãdeau rãspunsuri mincinoase, de mîntuialã, ºi ar fi fost greu pentru operatorii de sondaje începãtori sã se descurce cu ei, dar cum fãcusem în viaþã zeci de mii de interviuri, ºtiam cum sã-i descos, astfel încît sã aflu opinia lor adevãratã. Erau laºi ºi voiau sã se topeascã în massa alegãtorilor partidelor mari. Iciacolo, cîte-un împieliþat cunoscut pentru preacurvie declara cã ar vota pentru partidul care ar propune legalizarea poligamiei. I-am aplicat un interviu unui drac pletos ºi bãrbos, care spunea cã militeazã pentru cãsãtoria între persoanele umane ºi cele non-umane.

– Adicã între oameni ºi animale? – l-am întrebat.

– Nu doar aºa, ci ºi între oameni ºi duhuri. Numai aºa vom avea ºansa sã ieºim mai repede de-aici. În timp ce-mi duceam la îndeplinire interviurile printre dracii de la cazane, a venit un arap uriaº ºi mi-a spus cã sînt chemat de ªefu. M-a bãgat într-un lift ºi am coborît pînã la ultimul nivel, unde mã aºtepta Satana, destul de nervos cã nu i-am cerut aprobare sã fac sondaje lepãdãturilor lui.

– ªtiþi, la noi în democraþie se fac sondaje fãrã aprobãri, opinia se exprimã liber. Aº fi venit ºi la dumneavoastrã sã vã iau un interviu în profunzime, dar trebuia sã mã familiarizez mai întîi cu atmosfera infernalã a stãpînirii voastre – i-am rãspuns eu, smerit. Dacã tot ne-am întîlnit, pot sã vã iau un interviu filmat?

Se vede treaba cã rãspunsul meu i-a plãcut, pentru cã imediat ce am deschis camera de filmat, s-a transformat tot într-un zîmbet, de unde mi-am dat seama cã publicitatea e tot o chestie drãceascã.

– Spuneþi-mi, vã rog, – am început interviul – cum o sã votaþi la alegerile din acest an?

– Dragul meu – mi-a rãspuns el cu familiaritate – aflã cã i-am studiat pe toþi pãcãtoºii de unde vii tu ºi i-am infiltrat în toate partidele. Gãseºti corupþi ºi pe partea stîngã ºi pe cea dreaptã, violatori cu duiumul, am chiar cîþiva care ºi-au omorît rudele pentru bani.

Nu-þi mai vorbesc de ceilalþi pãcãtoºi pe care i-am bãgat în secþiile de votare, la birourile electorale, la judecãtorii ºi în guvern. Votul meu cred cã-l intuieºti: îl voi da acelui partid ºi candidat care e în stare sã-i dea o scatoalcã zdravãnã Celui de Sus. N-o sã-þi spun cum o sã-i instruiesc pe pãcãtoºi sã meargã încolonaþi la vot, sã simtã ºi muritorii cãldura Iadului pe Pãmînt. Vino numai cu mine sã vezi echipa mea de campanie ºi ai sã te convingi cã organizare ca la noi n-ai mai întîlnit în vreun partid.

Am plecat cu Scaraoþchi spre sediul lui de campanie care – bãnuiþi – era un club într-o fabricã pãrãsitã, unde niºte muzicieni bãteau îndrãcit din tobe ºi rãcneau, iar locotenenþii lui Satana beau împreunã cu niºte drãcoaice focoase.

– Fir-aþi voi de japiþe - ºi-a început Necuratul spiciul. Lua-v-ar mama mea în Talpa Iadului, dacã nu veþi fi în stare, de data asta, sã instauraþi Infernul pe Pãmînt dupã alegeri. Vã umplu de bube douã veºnicii jumate dacã nu falsificaþi cum trebuie alegerile. Aghiuþã – l-a întrebat pe un drac cu o frizura punk – ai pregãtit urnele false? Ai dat ºtampile suplimentare tuturor dracilor tãi? Belzebut – l-a întrebat pe un altul cu coada stufoasã – cum stai cu tehnicile de manipulare?

Baphomet, tu ai pregãtit autocarele cu votanþii turiºti?

Azazel, ai scos din visterie bani suficienþi sã mituieºti alegãtorii? Michiduþã, du-te în Gheena Iadului ºi adu afiºele ºi pliantele ºi umple tot Infernul cu ele.

Dracii au luat-o la sãnãtoasa imediat, iar Satana era foarte mîndru de aghiotanþii lui. Ca sã-ºi arate mãrinimia ºi sã mã scuteascã de munca de intervievare cu fiecare împieliþat în parte, a rãcnit odatã din toþi rãrunchii ºi clubul s-a umplut cu alþi încornoraþi, pe care i-a pus sã completeze chestionarele mele. (va urma) BRUNO ªTEFAN, 8 martie 2016

Pag. a 21-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Ilarion Ciobanu

Angela Similea Angela Similea este o cîntãreaþã româncã de muzicã uºoarã, cu stil interpretativ propriu, de mare succes în anii ’70 – ’80 ai Secolului al XX-lea. Dragostea pentru muzicã a cuprins-o, în copilãrie, cînd a asistat pentru prima datã la un concert al Mariei Tãnase. Importantã a fost însã întîlnirea cu compozitorul George Grigoriu ºi mai ales studiile de canto cu Florica Orãscu, cea care a dat scenei muzicale româneºti nume mari. Primul succes în adevãratul sens al cuvîntului îl va obþine odatã cu premiul de la Festivalul Internaþional „Cerbul de aur“, din 1970, cînd a cîºtigat primul premiu - Cerbul de Argint. De-a lungul carierei, a reuºit sã colaboreze cu unii dintre cei mai mari ºi mai buni compozitori români: Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Marius Þeicu, Zsolt Kerestely, Temistocle Popa. În 1977, Angela Similea obþine premiul I la Festivalul Mamaia pentru „Un albastru infinit“, compusã de Marcel Dragomir. Melodia „Sã mori de dragoste rãnitã“, compusã tot de Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, a fost declaratã „melodia Secolului al XX-lea“ de cãtre public, cu ocazia galei organizate de TVR 2, în 2000. În 2005, Angela Similea a revenit pe piaþa muzicalã, dupã zece ani de absenþã, cu un nou album, intitulat „Lumea mea“, realizat de Ovidiu Komornyk.

Irina Loghin Irina Loghin este una dintre cele mai apreciate cîntãreþe de muzicã popularã din România. Însã, puþini ºtiu prin cîte a trecut ºi ce sacrificii a fost nevoitã sã facã pentru a se menþine în topul celor mai apreciaþi artiºti de muzicã popularã de la noi din þarã.

De-a lungul carierei sale, Irina Loghin a fost interzisã, timp de 8 ani. Se întîmpla în perioada comunismului. „M-a prins Revoluþia. A fost foarte greu, nu ºtiam cum sã mã justific copiilor, mã rãnea ºi nici nu ºtiam motivul. Nu am aflat niciodatã, doar am dedus. Treceau Revelioanele ºi eram prezentã mereu pentru cã ne cereau ãia mai mari. 16 ani am fãcut asta. Nu cred cã am fost un ghimpe, ei îºi fãceau lista ºi mã sunau de la Ministerul Culturii ºi mã chemau. Dintr-odatã nu m-au mai chemat. Am fost la Vaslui, trebuia sã închei cu un recital de o orã ºi jumãtate. În pauzã ºeful miliþiei mi-a zis sã plec de unde am

Ilarion Ciobanu (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, Tighina, d. 7 septembrie 2008, Bucureºti) a fost un celebru actor român. A semnat, de asemenea, regia a doua filme. În anii 1950 a avut ºi o cariera de rugbist. Ilarion Ciobanu s-a nãscut la Ciucur, în Tighina, pe atunci teritoriu al României. A copilãrit la Constanþa, pe malul mãrii. La 12 ani a intrat bãiat de prãvãlie, dupã care o urmat „o lungã caravanã de meserii: hamal, þãran cu sapa, tractorist, miner, sãpãtor, tîmplar, ºofer, marinar, pescar“ pînã în anul 1958, cînd intrã la IATC, pe care însã nu l-a absolvit, pentru cã a avut de ales între a face „Setea“ ºi a urma institutul. Ca rugbist ºi-a fãcut debutul în 1948, la ªtiinþa Bucureºti, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transferã apoi la Dinamo Bucureºti, unde cunoaºte consacrarea ca sportiv. Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul Bucureºti (1959-1962).

Jucãtor de linia a II-a, cunoscut de apropiaþi sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era

venit. Avea ºi el, sãracul, lacrimi în ochi. Mi-a fost teamã ºi fricã pentru copiii mei, Irinuca avea 2 ani, Ciprian 4. Am întrebat de ce ºi mi-a zis cã mi s-au închis toate uºile. Nu am supãrat pe nimeni“, ºi-a amintit Irina Loghin unul dintre cele mai grele momente din viaþa sa.

Nici în viaþa sentimentalã lucrurile nu au fost mai uºoare.

Potrivit informaþiilor apãrute în presa tabloidã, interpreta de muzicã popularã s-ar fi îndrãgostit de regretatul Ion Dolãnescu. Aceºtia ar fi fost împreunã o perioadã scurtã de timp. În relaþia dintre cei doi ar fi intervenit Maria Ciobanu, cu care Dolãnescu a avut un copil – Ionuþ Dolãnescu. Dupã acest episod, în viaþa sentimentalã a apãrut Benone Sinulescu. Cei doi au colaborat ºi pe plan profesional. Aceºtia au fost primii artiºti de muzicã popularã care au cîntat în duet. Iubirea pentru el a durat cîþiva ani. În cele din urmã, cîntãreaþa de muzicã popularã s-a cãsãtorit cu Ion Cernea, fostul campion de lupte greco-romane, cu care are ºi un copil - Irinuca.

Gîndul.info

socotit atunci un înaintaº de temut, greu de trecut, pe cît de dur în sensul bun al cuvîntului, pe atît de corect. Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vîrsta de 30 de ani în filmul „Setea“, în care a jucat alãturi de Ion Besoiu ºi Amza Pellea, respectiv alãturi de ªtefan Ciubotãraºu ºi George Calboreanu în „Omul de lîngã tine“. Au urmat apoi mai bine de 50 de filme în care actorul Ilarion Ciobanu a deþinut roluri principale. A fost, de asemenea, regizor al filmelor „Omul de lîngã tine“ ºi „Mara“. Dupã 1989, Ilarion Ciobanu a continuat sã joace doar ocazional, în filme precum ar fi „Crucea de piatrã Ultimul bordel“, „Terente Regele bãlþilor“, „Tancul ºi Bored“. La Prima ediþie a Festivalului Internaþional de Film Bucureºti, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelenþã pentru contribuþia sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenþi l-au aplaudat în picioare minute în ºir. Ilarion Ciobanu a decedat în dimineaþa zilei de 7 septembrie 2008, rãpus de cancer faringian.

Cîntãreaþa de muzicã popularã Veta Biriº (1) Interpreta de muzicã popularã ºi patrioticã Veta Biriº s-a nãscut la 11 august 1949, în localitatea Veseuº, judeþul Alba, într-o familie numeroasã, avînd ºapte fraþi. În 1966, s-a mutat în Cãpîlna de Jos. A debutat în 1967 în cadrul concursului „Dialoguri la distanþã“, la care a participat ca reprezentant al Regiunii Autonome Maghiare Mureº (regiune care a existat în România între 1952 ºi 1968). Primele înregistrãri audio au fost realizate la Radio Tîrgu Mureº.

Consacrarea artistei a avut loc dupã participarea la concursul „Floarea din grãdinã“ (1974) de la Televiziunea Românã, care i-a adus marele trofeu. Din acest moment, artista are o ascensiune rapidã, reuºind sã se situeze printre soliºtii cei mai îndrãgiþi ai cîntecului popular, promovînd cu mare succes folclorul din zona Tîrnavelor, dar ºi readucînd în actualitate vechi cîntece populare patriotice. „Cîntecul Iancului“, „Bãdiþã de pe Tîrnavã“, „Mîndre-s nunþile-n Tãuni“, „Mama mi-o fãcut gura“, „Sus, sus, sus la munte, sus“, „Aºa-i românul“, „Noi sîntem români“, „Hai sã-ntindem hora mare“, reprezintã cele mai cunoscute piese ale cîntãreþei. Printre discurile lansate se numãrã: „Aºa-i românul“ (1995), „La aniversare“ (1999), „Oi cînta cu drag în lume“ (2001), „Vechi cîntece româneºti“ (2007), „E vremea colindelor“ (2008, împreunã cu Ionuþ Fulea).

Repertoriul Vetei Biriº cuprinde o paletã largã de folclor, de la dramatismul ºi sobrietatea cîntecelor populare de jale, cãtãnie sau înstrãinare pînã la vioiciunea ºi dinamismul de pe Valea Tîrnavelor, multe dintre cîntece fiind culese chiar de interpretã din satul unde locuieºte ºi din satele din jur. Frecvenþa cu care „Doamna Moþilor“ este prezentã în emisiunile de televiziune, de radio sau pe scena de concert denotã succesul pe care interpreta îl are de mai bine de trei decenii la public.

A lucrat în emisiuni - nu doar de folclor - cu nume celebre din Televiziunea Românã: Tudor Vornicu, Ileana Popovici, Marioara Murãrescu º.a. De-a lungul anilor a evoluat alãturi de actorii Ovidiu Iuliu Moldovan, Leopoldina Bãlãnuþã, Ilinca Tomoroveanu, Adela Mãrculescu, Olga Delia Mateescu ºi Lucia Mureºan, în numeroase recitaluri de muzicã ºi poezie. (va urma) ANDREEA ONOGEA

Pag. a 22-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (19) Drept rãsplatã, odrasla l-a ajutat sã se mute în vilã, în Cotroceni, ºi i-a oferit ºi un numãr scurt de maºinã, 3-B cu încã 3 cifre. Ulterior, Sandu a fost promovat secretar P.C.R. al Teatrului. Tot timpul a fost omul Securitãþii - de altfel, bãiatul lui se însurase cu fata maiorului de Securitate Mihai Stan, care mai venea pe la noi, pe la Agerpres, ºi se închidea cu Adrian Riza în birou. În octombrie 1987, la nunta mea, Arºinel a avut amabilitatea sã vinã la cununia civilã, desfãºuratã la Primãria din Piaþa Amzei, dar la cea religioasã, care avea sã fie celebratã dupã numai cîteva minute, în Biserica Amzei, a dispãrut. κi strica dosarul, el era programat sã ajungã departe. De-a lungul anilor, ne-am mai vãzut la Sevilla, în neuitata zi de 7 mai 1986, parcã ºi pe la Nicosia, tot cu Steaua. O datã m-a rugat sã intervin la generalul Ilie Ceauºescu, pentru a-l lua pe bãiatul lui la Clubul Steaua. Am vorbit. La mijlocul lui decembrie 1989, mai precis la 15 decembrie, dupã primele 4 reprezentaþii ale piesei mele, directorul teatrului, Vasile Donose, mi-a telefonat: – Mîine e sîmbãtã. Ne-a chemat tovarãºul secretar Croitoru pînã la Primãrie. Vine ºi secretarul nostru de partid, Arºinel, cu lista de modificãri. Îmi rãsunã în minte defilarea noastrã pe holul principal al Primãriei, de la etajul I: eu, la mijloc, flancat de Donose ºi Arºinel. Amîndoi, prietenii mei. Ieri, mã duceau la tãiere puºi de regimul comunist. Azi, mã duc la tãiere puºi de regimul anarhic.

Nu-i nimic. Eu tot îi voi iubi, doar asta e morala creºtinã, nu-i aºa? Tot astãzi, spre searã, sînt informat de cineva care lucreazã la „România literarã“ cine a fost tartorul principal al arderii pe rug a piesei mele: nimeni altul decît Valentin Silvestru! A venit radios în redacþie, la Casa Scînteii, ºi s-a umflat în fãlcile alea fezandate de trai bun: – Azi am asistat la o scenã memorabilã: a fost dat jos afiºul piesei lui Vadim, nu-i aºa cã e cu totul minunat?

Da, e cu totul ºi cu totul minunat, dar asta nu înseamnã, meºtere, cã dumneata o sã ai mai mult talent. N-ai avut ºi n-o sã ai niciodatã talent dramatic, de-aia te-a ºi tãvãlit tot timpul Paul Everac, eºti uscat ca bidineaua aia cu care lucrai pe vremea cînd erai zugrav ºi te chema Moscovici, de n-ai putut isprãvi nici 4 clase. Aºa-zisa d-tale piesã (transformatã ºi în film artistic), intitulatã „Tufã de Veneþia“, este un jalnic produs al unui mestecãtor de vorbe care a rãmas în România nu din patriotism (?!), ci pentru cã în orice altã þarã din lume, inclusiv în Israel, ar fi fost candidat sigur la ºomaj, sau la rupt bilete la uºa vreunui cinematograf. Ofensiva iudeoþigãneascã e în toi! Într-o singurã zi, douã izbituri în plin: moartea revistei „Sãptãmîna“ ºi moartea piesei mele de teatru! Unde se vor opri bestiile astea? Cînd le va muta Dumnezeu gura la ceafã? Ce se va alege din þara asta, orbitã de pleavã?

Blestematã zi! Parcã toate ies pe dos. Dacã aºa înþelege anul acesta sã înceapã, atunci m-am lãmurit. L-am vãzut dimineaþa la televizor pe Fãnuº Neagu, acordînd un interviu Lucreþiei Lustig, în care vitupera împotriva fostului prim-secretar de la

Dialog cu profesorul american de origine românã Anghel Ruginã. Acesta a fost trimis la plimbare, prin 1990, de Adrian Severin, care primise ordine precise din afara Þãrii. Sã aibã românii un asemenea economist ºi sã nu-l consulte – iatã una dintre cauzele dezastrului!

Un oaspete drag, primit cu bucurie întotdeauna: prof. dr. Viorel Roman, de la Universitatea din Bremen.

solicitaþi sã se înscrie în acest partid, corespondentul meu îi nominalizeazã pe Zoe DumitrescuBuºulenga, Ioan Alexandru, Antonie Plãmãdealã, Mihai Golu, Gabriela Moþa, Neaga Graur.

Bãtrînul Solomon îmi scrie cã vrea sã evite cuvîntul „creºtin“, care face parte din titulatura unor partide sociale din Italia ºi R.F.G., „întrucît acest cuvînt este prea sublim ca sã intre în frãmîntãrile politice“. Frumoase intenþii, dar propunerea e o utopie. Cînd privesc în jur ºi vãd mizeria moralã a acestei þãri, mã apucã amocul. Orice am zice noi, România nu e þara lui Zalmoxis, ci a lui Miticã, nu e þara lui Eminescu, ci a lui Caragiale.

Zbîrnîie telefoanele. Începe lumea sã se dezmeticeascã. Cel mai mare ºi mai crîncen meci SteauaDinamo a luat sfîrºit, s-a consumat muniþie cît în cel de-al II-lea rãzboi mondial. Extremismul maghiar scoate capul. Apar afiºe prin Ardeal, în ungureºte, cele mai multe avînd numai douã cuvinte: „Vrem Ardealul“. Mã uit la inconºtienþii de la televizor sau de pe strãzi, cum cîntã ei ca la meci „Ole, ole, ole, ole/ Ceauºescu nu mai e!“ – bine, bine, Ceauºescu nu mai e, ºi-a fãcut-o cu mîna lui ºi cu pistolul lui Voican, dar ce punem în locul AUTORITÃÞII pe care aþi aruncat-o în aer? A devenit clar cã totul a fost o înscenare strãinã, care a speculat drama unui Popor exasperat, cu foamea în sînge ºi frigul în oase. Mi se spune cã în 21 decembrie, la celebrul miting din Piaþa Palatului, femeile au fost înþepate cu acul ºi s-au aruncat petarde printre picioarele oamenilor, ca sã se nascã panicã. Aceleaºi mîini diabolice, de specialiºti strãini, au montat la una din ferestrele hotelului „Athénée Palace“ niºte boxe, de unde nãvãleau zgomotele înspãimîntãtoare ale uruitului de tancuri, ceea ce i-a fãcut pe mulþi sã intre în panicã ºi sã strige: „Vin tancurile!“. Aici e mînã ruseascã, în primul rînd. Dacã cineva îºi închipuie cã ruºii – care timp de 200 de ani au fost la curent cu fiecare strãnut de la Bucureºti – sînt strãini de niºte evenimente atît de grave ºi de importante, atunci e aerian. În jurul orei 12 noaptea se difuzeazã la Televiziune un interviu cu Ion Gheorghe Maurer,

Brãila, demascîndu-1 pe motiv cã el „mînca douã gãini cu mujdei la prînz, iar þãranii – biscuiþi, ºi copiii – magiun cu mãmãligã“. Îi mai dã ºi numele – Anton Lungu – ca sã fie mai uºoarã misiunea linºajului public. Nu ºtiu cîte gãini o fi mîncat acest Lungu, mai mult ca sigur cã nu putea mînca numai gãini, zi de zi, ani întregi, dar nu pot sã-l înþeleg pe Fãnuº: de ce face el chestii de-astea? De ce nu pomeneºte nimic despre sutele de mese cu lãutari, cu vedre de vin, cu berbecuþi fripþi, cu peºte la proþap, la care a participat el însuºi, ca invitat principal, atît în judeþul Brãila, cît ºi în Bucureºti ºi prin atîtea alte locuri ale þãrii? Atunci de ce nu i-o fi chemat EL pe þãrani la masã, ca sã nu mai roadã biscuiþi, ci un hartan de miel în sos de vin? La un astfel de ospãþ am participat ºi eu, alãturi de Eugen Barbu ºi Fãnuº Neagu, cînd autorul „Gropii“ primise chiar la Brãila Premiul „Panait Istrati“. Dupã festivitãþi, secretarul cu propaganda al judeþului a oferit o masã, la un fel de cramã, la doi paºi de cãsuþa unuia din personajele reale ale lui Istrati. A fost frumos, s-a bãut ºi s-a mîncat, dar mai ales s-a vorbit despre soarta culturii române, care ne durea pe toþi. Fãnuº se simþea nespus de bine, era în vervã, doar juca pe teren propriu! Îl preþuiesc mult pe Fãnuº, e un mare fãurar de limbã românã, filmul „Dincolo de nisipuri“ (realizat de Radu Gabrea dupã romanul lui, „Îngerul a strigat“) Palatul Cotroceni. Întîlnire cu Roman Herzog, preºedine o capodoperã, cred cã n-aº putea sã tele Germaniei. mã cert niciodatã cu el, definitiv, dar are niºte aruncãri din astea violente ºi pedepsi- fost prim-ministru al þãrii. Are aproape 90 de ani. El toare, nu suportã altã convingere, iar dacã zici alt- declarã cã n-avea încredere în intelectualitate, fiindfel decît el, om te-ai fãcut, te înjurã foarte colorat cã era „prea plecatã faþã de Nicolae Ceauºescu“.

(ROGVAIV), pentru cã aºa crede el cã trebuie sã Fireºte, în categoria asta nu intrã Ion Iliescu „princifie raporturile cu muritorii: el e Shakespeare ºi noi palmente“ (nu ºtiu ce înseamnã acest cuvînt). El sîntem niºte repetenþi. Fii mai milostiv, Nea Fane, recunoaºte cã a greºit cã l-a adus pe Nicolae uite ce viperã e viaþa, cînd nici nu te aºtepþi se Ceauºescu în fruntea partidului. Înainte de a muri, întoarce ºi muºcã! Tot la televizor se transmite un Gheorghiu-Dej i-ar fi propus lui Maurer sã-i sucreportaj realizat de studioul „Alexandru Sahia“ la Morgã, cu toþi morþii din decembrie în pielea ceadã el, dar acesta a refuzat, pe motiv cã taicã-sãu e goalã. Efectul e macabru. Primesc prin poºtã o neamþ, iar maicã-sa e franþuzoaicã. Pãcat de conu’ scrisoare de la bãtrînul evreu creºtinat Ioan Jenicã, aveam o pãrere mai bunã despre el. Dacã Solomon. Mi-a mai scris, de multe ori, am vorbit ºi Ceauºescu a fãcut atîtea greºeli (ºi a fãcut, acesta este la telefon, e semi-paralizat ºi are grozave defi- adevãrul!), de ce nu i-o fi spus Maurer în timpul cienþe de vorbire. Dar e un om al Bibliei ºi e pro- vieþii, de ce n-a ferit þara de prãpastie? La Telejurnal fund moral. Acum, îmi propune în scris înfiinþarea apare idiotul din Slobozia, Dinescu, într-o ºedinþã a Partidului Naþional Etic, cu membri fondatori Consiliului F.S.N., cu preºedinþii din judeþe.

Eugen Barbu („scriitor renumit, care în cele 7 volu(va urma) me «Caietele Principelui» dovedeºte preocupãri (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la mistice dovedite“) ºi Corneliu Vadim Tudor Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) („publicist îndrãgostit la superlativ de Poporul Românesc“ – zice I.S. în scrisoarea lui). Printre cei

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ARDEALUL, ARDEALUL, NE CHEAMà ARDEALUL! (2) (urmare din pag. 1) Nepermis de modestã, ºablonardã a fost acea Sesiune Solemnã a Parlamentului, în care aproape fiecare vorbitor a spus niºte banalitãti revoltãtoare, de la o tribunã în care aproape toþi doreau nu sã vadã, ci sã fie vãzuþi, sã intre în istoria neamului pe scurtãturã, printre ei fiind ºi infractori de drept comun ºi foºti demnitari staliniºti. În vreme ce un mare scriitor ca Ion Lãncrãnjan (care a pãtimit efectiv pentru Ardeal, fiindu-i retrase ºi interzise douã cãrþi în acest deceniu) nu a avut loc acolo, la fel cum nu au avut loc nici valoroºii noºtri istorici ce au închinat Transilvaniei pagini înãlþãtoare, pe vremea cînd reprezentanþii nici unui partid de aici nu îºi fãceau auzite vocile.

La aceastã impresie destul de jalnicã a contribuit, ce-i drept, ºi televiziunea, care ar fi trebuit sã redea prin imagine ºi sunet tumultul adevãrat al Poporului care era pe Platoul Romanilor - dar nu numai atît, întreg programul ei din acea zi a fost scandalos, revuistic, iar asta o spun oamenii de rînd ai þãrii, care ni s-au plîns la redacþie. Mergînd, aºadar, în Transilvania, stimate domnule preºedinte, luaþi pulsul real al evenimentelor, ºi apreciaþi ulterior cum este mai bine sã procedaþi...

Nu vã impun nimic (nici n-aº putea!), nu vã dau sfaturi, sînteþi un preºedinte ales ºi noi respectãm cu sfinþenie hotãrîrea milioanelor de oameni care au crezut ºi, desigur, mai cred în dvs., în formula pe care o propuneþi. Dar ,,dosarul” umilirii românilor de cãtre unguri în Ardeal a ajuns pînã acum la vreo cîteva mii de pagini, pline ochi de evenimente strigãtoare la cer. Parcã am avea de-a face cu douã þãri diferite, antagonice, în stare de rãzboi mai mult sau mai puþin latent, în pofida unor mãsuri luate de poliþia românã (timide ºi fãrã un suport masiv parlamentar, de presã ºi televiziune) bandele de huligani beþi îi atacã în continuare pe cetãþenii români, mai ales prin trenuri. În numeroase întreprinderi cu personal mixt, român ºi maghiar, ungurii comit abuzuri de neimaginat - cum este bunãoarã cazul întreprinderii de Reparaþii Auto din acelaºi oraº Tg.Mureº, de unde mi-a parvenit un îndurerat memoriu, aºa cum le-a parvenit ºi unor factori reali ai puterii de stat, dar nimeni n-a luat nici o mãsurã.

Am ajuns oare sã ne întoarcem la vremea suplicãi ºi a jalbei pe care au lãcrimat generaþii întregi de români, de la Inochentie Micu-Klein ºi autorii documentului Supplex Libellus Vallachorum, ºi pînã la cei ai Memorandumului ºi din vremea primului rãzboi mondial? Au ajuns românii sã fie jigniþi în þara lor, de o presã ºi o televiziune ungureascã profund duºmãnoasã, care la adãpostul „drepturilor omului” vor sã ne aducã în stare sã ne luãm noi lumea în cap, sã plecãm din propria noastrã þarã unde vom vedea cu ochii? Ei, bine, nu chiar unde vom vedea cu ochii, ci spre adrese precise, chiar în Africa de Sud dacã e posibil - ca dovadã acei „fluturaºi” risipiþi cu dãrnicie de unguri prin tot Ardealul, în limba românã, pentru a-i atrage pe congenerii noºtri sã plece aiurea prin lumea largã ºi sã se goleascã zona de oamenii

pãmîntului. Am ajuns chiar sã asistãm neputincioºi cum un infractor de drept comun, cum a fost acest Janoº Fazekaº, care, în vreo 40 de ani de domnie comunistã, a devalizat miliarde de lei - sã fie un port-drapel al ºovinismului maghiar ºi sã le vorbeascã secuilor la o recentã întrunire cã românii trebuie învãþaþi cã þinuturile respective sînt secuieºti?!

Am ajuns sã tolerãm ca extremiºtii de acest gen sã picteze cu sprayuri negre zvastici pe maºinile Vetrei Româneºti - cum s-a întîmplat nu demult la Satu Mare, unde, din pãcate pentru obrazul nostru, avea loc o acþiune comunã a Vetrei ºi a fraþilor basarabeni, cãrora nu le-a venit sã creadã cã cineva îi poate face fasciºti pe români la ei acasã?! Domnule preºedinþe, am urmãrit cu o realã curiozitate cum v-aþi întreþinut cordial cu un personaj sinistru, acest congresman american, Tom Lantoº, nãscut la Budapesta care este dupã Ghiorgy, Basta ºi Miklos Horthy cel mai mare duºman al românilor din întreaga Istorie. Mai nou, dupã întrevedere, individul s-a dus sã facã agitaþie în Ardeal, unde a declarat cã va susþine în S.U.A. deschiderea a douã consulate la Cluj: unul maghiar ºi altul american, dar acesta tot cu vorbitori de limbã ungureascã, adicã maghiari ca ºi el. Ar vrea sã ne prindã, aºadar, în cleºte, iar dacã vom adãuga la asta ºi paranoia cu care el ºi alþii ca el atacã problema deschiderii unei mari Universitãþi ungureºti în oraº, cu uriaºe fonduri internaþionale, atunci vã daþi seama cã foarte curînd românii o sã fie izgoniþi ºi din Cluj. Fiþi siguri cã aici se va ajunge, experienþa judeþelor Covasna ºi Harghita e cît se poate de grãitoare. În fine, am ajuns sã fim zilnic martori la maniera grosolanã a diplomaþiei de la Budapesta de a ne obrãznici în vãzul Europei, de a ne ºantaja, de a ne trata cu o superioritate pe care nici fascismul horthyst nu o afiºa. Iar jignirile recente aduse unor înalþi funcþionari ai Ministerului nostru de externe, ca ºi bravului ambasador român Pop Simion, aratã cã Budapesta cautã gîlceavã cu orice preþ, pentru a mai înscena ceva, pentru a mai face o datã în decursul Istoriei dovada cã ºarpele cînd îl doare capul iese la drumul mare! Aºa ceva nu mai poate continua, domnule preºedinte, ºi, dacã ºtiþi mai mult decît noi cu privire la acordul secret de la Malta, dacã existã indicii cã marile puteri ne-au vîndut din nou, atunci spuneþi-ne ºi nouã – vom ºti sã ne apãrãm singuri! În mãsura în care doriþi dvs., noi ne oferim sã punem la dispoziþia echipei cu care lucraþi Arhiva Revistei „România Mare” (mii de scrisori ºi adeziuni din Ardeal, memorii ºi sesizãri cu privire la evenimentele petrecute de un an încoace, reproduceri ºi fotografii, copii ale revistelor ungureºti care jignesc demnitatea românilor, afiºe tipãrite la Budapesta ºi prin alte pãrþi º.a.m.d.), învãþãtura istoriei mai vechi ºi mai noi ne spune cã nici un petic de pãmînt românesc nu trebuie sã mai cadã sub stãpînirea nimãnui, cu atît mai puþin a maghiarilor, care au comis bestialitãþi inimaginabile pentru o minte omeneascã. Iatã, de pildã, o sumarã statisticã a celor patru ani de viscolire

Galileo Galilei: 6 citate care îþi vor da mult de gîndit Galileo Galilei (1564 –1642) a fost un fizician, matematician, astronom ºi filozof italian care a jucat un rol important în Revoluþia ºtiinþificã a Renaºterii. Galileo a fost numit „pãrintele astronomiei observaþionale moderne“ „pãrintele fizicii moderne“, „pãrintele ºtiinþei“ ºi „pãrintele ºtiinþei moderne“. Stephen Hawking a spus cã „Galileo, poate mai mult decît orice altã persoanã, a fost responsabil pentru naºterea ºtiinþei moderne.

1. „Pasiunea este geneza geniului“.

Cînd îþi desfãºori activitãþi care îþi dau satisfacþie, este absolut imposibil sã nu realizezi performanþe.

Pentru cã energia pe care o pui în acele activitãþi este ingenuã, este fireascã. Atunci cînd ceea ce îþi place îþi dã entuziasm ºi sens, urmezi adevãratul þel al vieþii tale.

2. „Nu am întîlnit niciodatã un om atît de ignorant încît sã nu am ce sã învãþ de la el“.

Este adevãrat, putem învãþa de la absolut orice om care ne iese în cale. Oamenii pot fi asemuiþi unor prisme care ne ajutã sã vedem realitatea din o mulþime de perspective, asta dacã avem rãbdarea ºi deschiderea de a învãþa ºi de a privi pe oricine, cu umilinþã.

3. „Toate adevãrurile sînt uºor de înþeles imediat ce sînt descoperite. Important este sã le descoperi“.

O privire asupra faptului cã ar trebui sã ne dãm nouã înºine libertatea de a descoperi, de a privi în profunzimea lucrurilor. Astfel, vedem cã în ciuda aparenþelor, nimic nu este complicat, odatã ce descifrãm mecanismul.

4. „Nu îl poþi învãþa nimic pe om; ce poþi face este doar sã îl ajuþi sã se descopere în interiorul sãu“.

sîngeroasã, care au urmat Diktatului fascist de la Viena: 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bãtãi, 15.893 arestãri, 124 profanãri, 78 devastãri colective ºi 447 devastãri individuale - în total, 22.713 atrocitãþi. ªi, dupã cum se ºtie, statisticile, prin natura lor, cuprind întotdeauna mai puþin decît se întîmplã în mod real, ºi în nici un caz nu pot include spaima din inimile oamenilor, teroarea din ochi, groaza din casele de români care s-au simþit hãituiþi ca vietãþile pãdurii.

Vrea cineva sã se mai repete asemenea cruzimi apocaliptice? Cine ne vorbeºte nouã de democraþie, de drepturile omului, de umanismul european? Un stat clãdit pe sîngele ºi lacrimile popoarelor din jur, un stat trufaº, cu iluzii de nobleþe, care nu se poate împãca niciodatã cu ideea cã umanitatea i-a respins întotdeauna pe ucigaºi!

Iertaþi-mi îndrãzneala, dar vã spun cu toatã sinceritatea: dacã nu veþi cãuta unele soluþii eficiente ºi drepte pentru cauza naþionalã, milioane de români vor fi nevoiþi sã-ºi facã singuri dreptate. ªi atunci nu va mai putea controla nimeni situaþia, iar o Guvernare Militarã ar fi singura soluþie pentru ieºirea din criza naþionalã (dar ºi social-economicã) în care ne vom adînci. ªtiþi care este opinia liderilor de seamã ai Vetrei Româneºti despre partidul pe care l-aþi creat ºi care conduce acum societatea noastrã? Iatã, v-o spun eu: „Frontul Salvãrii Naþionale poate salva orice þarã, în afarã de România!”. Rostitã la tribuna Marii Adunãri din Tg.Mureº, aceastã frazã a declanºat reacþia extrem de entuziastã a miilor de români prezenþi acolo cu flori, cu muzici, cu drapele, cu straiele lor de sãrbãtoare. Asta este opinia multor români din Transilvania, domnule Iliescu.

Aº fi vrut sã nu fie aºa, dar ca poet ºi ziarist eu nu pot fi altceva decît ecoul oamenilor. Mi-am fãcut datoria elementarã de a vã informa corect. Aºa cum îmi fac datoria de a vã reaminti, în public, cu deosebitã consideraþie, sloganul pe care sutele de mii de români prezenþi la Alba Iulia l-au rostit cu nãduf în vãzduhul primei zile de iarnã: „Iliescu nu uita/ ºi Ardealu-i þara ta!“. A avut multe ºi mari pãcate Nicolae Ceauºescu, dar unul nu l-a avut, cu siguranþã: nu a dorit sfîrtecarea teritorialã a României, aºa cum o doresc inamicii de astãzi, ºi ai noºtri, ºi ai dvs. Iar maniera în care a zdrobit el iresponsabilitatea ºovinismului unguresc poate constitui un model pentru toatã lumea, dacã tot sîntem la momentul adevãrului, dacã tot ne îndreptãm spre democraþie. Nutresc convingerea cã toate afirmaþiile mele nu vor constitui argumente pentru suprimarea revistei „România Mare”, aºa dupã cum vã solicitã sãptãmînal toþi acei trãdãtori de neam care, în realitate, doresc ºi suprimarea dvs. Aºa dupã cum doresc ºi suprimarea (mai întîi) politicã a domnului Petre Roman: o þarã întreagã a vãzut la televizor cum un fost mare demnitar comunist, astãzi mare demnitar udemerist, acest cal troian pe nume Domokos Geza, a cerut demiterea primuluiministru al României! Stupefiant, incredibil, strigãtor la cer! S-a dus oare vreun român sã cearã în Parlamentul Ungariei demisia premierului maghiar? Asta e situaþia realã, domnule Iliescu, ºi dacã n-o sã-i demiteþi dvs. pe extremiºtii unguri, dacã n-o sã-i expulzaþi grabnic peste graniþã, atunci aþi pierdut partida. Am speranþa cã veþi ºti sã procedaþi cum e mai bine. Îngãduiþi-mi sã vã asigur de respectul ºi preþuirea mea. Al dvs.

Sfîrºit

Orice adevãr poate fi pãtruns de oameni dacã acesta nu este rodul unui dicteu automat, ci al unui proces individual de înþelegere. Iatã de ce un bun dascãl va sugera calea pentru a înþelege acel lucru, ºi nu îl va impune ca pe un adevãr absolut; va încuraja procesul de judecatã al fiecãrui individ.

5. „Filozofia este scrisã în acea mãreaþã carte care se aflã chiar în faþa ta – Adicã Universul – dar nu o putem înþelege dacã nu învãþãm întîi limbajul pentru a capta simbolurile cu care a fost scrisã“.

Galileo Galilei atinsese o profunzime a trãirii care îi permitea aceastã finã observaþie – cã esenþa vieþii se aflã în tot ceea ce ne înconjoarã.

6. „Soarele, cu toate planetele care se rotesc în jurul sãu ºi care depind de el, poate sã rumeneascã ºi un ciorchine de struguri, de parcã nu ar avea altceva de fãcut în Univers“.

Galileo Galilei vorbeºte aici despre umilinþã.

Oricîtã mãreþie ai deþine, pleacã-þi ochii cu modestie chiar ºi asupra celui mai mic ºi oferã multã iubire.

Pag. a 24-a – 25 martie 2016

ROMÂNIA MARE“

M M II C CÃ Ã E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E Cãlcîiul lui Ahile ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE PORTARUL Avem, uneori, perioade în viaþã în care unele evenimente sau idei se strecoarã pe nesimþite în existenþa noastrã ºi numai dupã mai mult timp ne dãm seama de asta, uneori fiind prea tîrziu sã mai acþionãm eficient.

Cum s-a întîmplat ºi cu limba românã imediat dupã revoluþia din iarna lui 1989, cînd, doar dupã cîteva luni de „libertate“, asaltul limbii engleze asupra limbii române a fost atît de puternic, încît nu te mai puteai orienta în viaþa de zi cu zi. Intrai într-un magazin, pe a cãrui firmã scria Fast Food, ºi aflai cã acolo se serveºte mîncare. Dar trebuia sã ghiceºti sau sã întrebi ospãtarul despre ce mîncare era vorba. ªi astãzi mai dãinueºte aceastã denumire, dar, de cele mai multe ori, ºtii, deja, despre ce este vorba. Domeniul cel mai „bîntuit“ de aceastã modã a englezismelor a fost ºi a rãmas sportul. Mass-media abundã în cuvinte strãine ºi nu înþelegem de ce. La început, credeam cã jurnaliºtii ºi reporterii TV doresc sã arate cã ºtiu aceastã limbã, dar astãzi nu mai este nimic deosebit cînd engleza se învaþã la ºcoalã. În prezent, nu mai gãsim nici o explicaþie pentru aceste atacuri asupra limbii noastre decît nepãsarea, lipsa de simþ patriotic, inconºtienþa chiar a celor care au uitat cît de greu au luptat ºi au murit înaintaºii noºtri pentru a o pãstra. Limba este chezãºia noastrã ca neam. Limba ne-a ajutat sã rezistãm pe

meleagurile unde s-a nãscut Poporul Român.

Dispare limba, dispãrem ºi noi ca neam.

Limba este averea noastrã agonisitã cu greu de a lungul veacurilor, insulã de latinitate într-o mare slavã. Spuneam cã, în sportul nostru, au pãtruns, sau au încercat sã pãtrundã, o mulþime de barbarisme de origine englezã. În alte þãri, chiar în cazul celui mai popular sport – fotbalul - italienii i-au zis „calcio”, iar nemþii „fussbal”, iar noi, pentru cuvinte uzuale cum ar fi echipã, spunem „team”, pentru conducãtori „staff“. Sau folosim cuvinte ca „hat trick”, „buturi”, „season best”, „pole-position”, „goalkeeper”, deºi avem ºi noi cuvinte potrivite. Ultima expresie, pentru necunoscãtori, înseamnã jucãtorul de fotbal care apãrã poarta, adicã portarul. Acest cuvînt îmi aminteºte de revolta cunoscutului portar de fotbal al generaþiei de aur, Bogdan Stelea, cu prilejul unei vizite.. Ne uitam la transmisia unui meci de fotbal în care echipa favoritã a lui Bogdan a încasat, cu uºurinþã, un gol, deºi era mare favoritã. În comentariul sãu, crainicul meciului evidenþiazã vina „goalkeeper-ului”, moment în care Bogdan Stelea sare ca ars: „Uite ºi la neisprãvitul ãsta! A uitat limba românã! Nu are nici un pic de respect pentru limba noastrã! Nu înþeleg cum nu-i este jenã cînd se împopoþoneazã cu cuvîntul acesta. Cînd sînt la Londra sînt «goalkeeper» iar în România sînt numai portar!“.

SILVIU DUMITRESCU

ªCOLARI NEASTÎMPÃRAÞI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5

Deformãri spaþio-temporale (1) „Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moarte“ este, poate, cel mai frumos basm din lume. În aceastã poveste apare ideea unei ieºiri din timp. Fiul împãratului ajunge pe un tãrîm necunoscut, unde este întîmpinat de zîne, care se strãduiesc, din rãsputeri, sã-i facã viaþa frumoasã. Într-o bunã zi, urmãrind o cãprioarã, el trece, fãrã sã vrea, graniþa acelui tãrîm ºi-l cuprinde dorul de casã. Se întoarce nerãbdãtor spre palatul pe care-l pãrãsise, dar nu mai gãseºte decît niºte ruine. Se urcã în pod ºi, din tînãrul frumos care era, se transformã într-un om bãtrîn, care se scufundã, apoi, în somnul morþii.

Existã o divergenþã de opinii în ceea ce priveºte originea acestei viziuni fantastice a ieºirii din timp. Dacã unii o pun pe seama imaginaþiei ºi inteligenþei native a autorului anonim, alþii susþin cã oamenii neinstruiþi, oricît de dotaþi ar fi, nu pot opera cu idei abstracte. Prin urmare, care ar putea fi originea acestui basm straniu? Un posibil rãspuns ar fi acela cã civilizaþia noastrã ar fi fost precedatã de o alta ai cãrei supravieþuitori ar fi strecurat unele adevãruri în mituri, poveºti sau legende. Iatã cã, în zilele noastre, cercetãtorii specialiºti din domeniul fizicii particulelor elementare confirmã, prin studiile lor, astfel de poveºti. Sã nu uitãm cã, în vechile cãrþi religioase ale evreilor, se face referire la un univers cu mai multe dimensiuni ºi cã Giordano Bruno vorbea despre universuri paralele. De aceea se spune, pe bunã dreptate, cã magicienii timpurilor noastre sînt fizicienii care sondeazã misterele partic-

ulelor. Dacã ei ne vorbesc despre un „continuum spaþio temporal“, de ce ar trebui sã ne mirãm ºi sã excludem posibilitatea unor deplasãri în spaþiu ºi timp. În lucrarea sa „Fenomene stranii ale lumii”, Charles Berlitz relateazã unele cazuri de „salturi“ în timp ºi spaþiu. Unul dintre acestea s-a petrecut cu cîteva secole în urmã, fiind consemnat în cronicile timpului. În ziua de 25 octombrie a anului 1593, Gil Perez, un soldat spaniol din Garda Civilã, care se afla la post la porþile palatului guvernatorului din Manila, capitala Filipinelor, se trezeºte, deodatã, la 15 mii de kilometri distanþã, în piaþa principalã din Mexico City. Oamenii aflaþi acolo se strîng cu toþii în jurul lui, contrariaþi de uniforma ciudatã pe care o purta. Speriaþi, ei au crezut cã a apãrut cu intenþii ostile, ºi l-au dezarmat.

I s-au cerut, bineînþeles, explicaþii. A rãspuns cã era convins cã se gãsea în Manila ºi a adãugat cã guvernatorul fusese asasinat cu o noapte în urmã. Bineînþeles cã nimeni nu l-a crezut ºi a fost aruncat în temniþã, unde a rãmas pînã ce un Galion venit din Filipine a confirmat asasinarea guvernatorului ºi astfel oficialitãþile au fost nevoite sã accepte adevãrul, oricît de ciudat ar fi fost acesta. Un caz asemãnãtor a fost relatat în lucrarea „Miscellanies“, a lui John Aubrey: un bãrbat aflat în colonia portughezã Goa, din India, s-a pomeni transportat, prin aer, în Portugalia. Din pãcate, el n-a fost atît de norocos ca ostaºul spaniol din Manila.

Portughezii, aflaþi sub teroarea Inchiziþiei, erau convinºi cã numai un vrãjitor putea atinge o astfel de performanþã. Bietul om a fost judecat de Inchiziþie pentru practicarea vrãjitoriei ºi ars pe rug. (va urma) MARGARETA CHETREANU

6

7 8

9 10 11

Într-o ºcoalã se aude un zgomot teribil dintr-o clasã.

Directorul intrã în sala de clasã ºi vede, îngrozit, cã toatã lumea þipã, se bate, unii chiar s-au urcat pe bãnci. Directorul se repede la cel mai zgomotos dintre elevi, îl ia de urechi ºi-l dã afarã.

Dintr-o datã, se face liniºte.

- Unde este profesorul vostru?

- [Rãspunsul se poate gãsi pe liniile 5) ºi 8) dezlegînd careul] ORIZONTAL: 1) Predã lecþii elevilor – Unitate agrarã; 2) A revedea lecþia pentru a o însuºi mai bine – Capitalã moldavã; 3) Te întorci! – Sãli goale! – Unul bine legat; 4) Lecþie predatã la ºcoalã – Nu e bun deloc – A brãzda; 5)...; 6) Nucleu de atom – Culoare în picturã (var.); 7) Nucleu de neon! – Nume avocalic – Celebru scriitor francez de aventuri ºi anticipaþie ºtiinþificã (Jules); 8) ...; 9) Registrul cu notele elevilor – Copacul lui Eminescu; 10) Provocator – Vasile Alecsandri; 11) Tirbuºon – Situat în mijloc.

VERTICAL: 1) Serviciul popii – Tras pe uliþã; 2) Moda ce revine – Cîndva; 3) Inimã de popã! – Hîrtie parafatã – Etaj sub acoperiº; 4) Pe capul turcului – Sistem potrivit la locul lui; 5) A trage metalul în fire subþiri – Puiul de bivol; 6) Scaun de poveste – Doamna din caiac! – Piese din costumul popular la femei; 7) Cilindrul de înfãºurare – Tras de locomotivã; 8) Rîu brazilian – Ne bate la cap – Petre de la parter! 9) Cel din apropiere de noi; 10) Unul dintr-un stat antic sclavagist – Prima doamnã; 11) A se zbîrci – Film cu episoade.

ION IVÃNESCU Dezlegare careului „E PRIMÃVARÃ IAR!“: 1) CARAGIALE; 2) OMATUTE – MA; 3) PASARI – PIN; 4) INA – A – CIND; 5) L – DA – AUBER; 6) ALUNARI – SE; 7) RARITA – ICE; 8) IBIS – BANUS; 9) EI – OPERE – C; 10) SERI - ALBU.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.