Romania mare, nr 1336

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Baladã pentru omul necãjit

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (1) 9 august 1949 - Lacul Hebgen, Montana Conform documentelor disponibile în Proiectul Blue Book, cazul 514: „La 9 august 1949, AGENTUL (John P. Brynildsen) a primit un telefon de la Dl. LANGEN, asistent supervizor la filiala Biroului Federal de Investigaþii din Butte, Montana, cum cã un Domn (nume ºters) din West Yellowstone, Montana, a anunþat filiala FBI din Butte, Montana, cã un angajat al sãu, ºi mai mulþi oaspeþi ai cabanei au vãzut, în dimineaþa aceleiaºi zile, 9 discuri zburãtoare, dintre care douã au aterizat în apropiere. ªapte dintre ele se credea cã veniserã de peste lac, în jurul orei 9,30, ºi douã dintre ele au cãzut - unul, pe malul opus al lacului, ºi celãlalt, chiar în lac. Cam dupã jumãtate de orã, a fost observat un alt «disc zburãtor» deasupra Lacului Hebgen”. În aceeaºi zi, Brynildsen a contactat un al doilea bãrbat, al cãrui nume a fost, de asemenea, omis din dosar, ºi a aflat de la un martor ocular, ghid angajat de primul bãrbat, locul aproximativ unde cãzuse discul. El s-a gîndit cã ghidul ºtia, într-o zonã de cîteva sute de metri, unde aterizaserã discurile. Brynildsen i-a pus întrebãri precise, pentru a se asigura cã omul nu vãzuse un avion, un balon, sau alte obiecte de pe pãmînt. Mulþumit cã gãsise ceva neobiºnuit, ºi-a continuat investigaþiile. În ziua urmãtoare - 10 august - Brynildsen a interogat un alt martor, al cãrui nume a fost de asemenea ºters, ºi a aflat cã acesta vãzuse formaþia de OZN-uri pe la orele 9,30 ºi, apoi, un singur obiect, cam dupã 30 de minute.

Potrivit spuselor lui, douã dintre obiecte s-au prãbuºit lîngã lac. (continuare în pag. a 12-a) KEVIN D. RANDLE

ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl.

Corneliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adãpostul expirã în cîteva zile, iar situaþia este una disperatã. De

aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare.

Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl.

Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

Nu-þi trebuie mult ca sã fii fericit: un dram de noroc, sãnãtate mai multã nevoia de-a ºti cã cei dragi n-au murit cã nimeni nu-i vinde ºi nu îi insultã.

Puþinã luminã ºi rouã în zori o canã cu vin ºi un codru de pîine putere de muncã sã ai pînã mori sã nu-þi fie fricã de ziua de mîine. ªi-o hainã curatã, ºi-un trai liniºtit oricît de sãrac vei fi fost înainte cînd seara te-ntorci ca un cal prãbuºit ai drept la odihnã ºi-o baie fierbinte.

Nevoie mai ai de un suflet duios ca viaþa de sclav sã nu-þi parã amarã sã-þi mîngîie umbra, sã rîdã frumos în doi sã rostiþi rugãciunea de searã.

Ai dreptul legal la un somn liniºtit apoi libertatea de vis o ai toatã în vis eºti profetic, ºi tot ce-ai dorit ca focul aprins pe comori þi se-aratã.

Tu nu eºti o fiarã, eºti totuºi un zeu mai ai trebuinþã de-o Biblie încã

de flori ºi de muzici, mereu ºi mereu sã-þi punã balsam peste rana adîncã.

Tu, omule bun, cu obrajii tãi supþi ce groaznic de mici sînt nevoile tale tu nu ai pe nimeni, tu speri ºi te lupþi eºti singur în junglã, cu palmele goale.

Prea des datorii ºi dovezi þi se cer în schimb rãsplãtirea îþi este infimã iar nervii te lasã, ºi zeii tãi pier dar n-ai fãptuit pe pãmînt nici o crimã.

Tu, omule simplu, ce tragi la edec istoria lumii ºi tainele firii puternicii lumii se nasc ºi se trec în vreme ce tu eºti pãrtaº nemuririi. ...........................................................

Aºa a grãit, cu iubire ºi teamã Poetul Cetãþii, nebun de cinstit dar pînã sã-l ia cei puternici în seamã el, omul cel simplu, muri fericit...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

MAREA NÃPÎRLIRE (1) Bun ºi rãbdãtor, acest popor este dispus sã înþeleagã ºi sã ierte foarte multe lucruri. Poate cã e în firea lui, de neam în plãmada cãruia s-au topit la origini virtuþile supreme ale creºtinismului, sã ierte „greºelile greºiþilor” sãi, sã nu fie rãzbunãtor, sã lase întotdeauna loc de bineþe ºi de împãcare chiar cu cei care i-au dorit rãul suprem. Aºa sîntem noi, nu ºtim dacã e bine sau rãu, dar nu ne mai putem schimba acum, dupã cîteva mii de ani de istorie. ªi totuºi, în uriaºa lui bunãtate, în vastul spectru de înþelegere a tuturor nuanþelor sufletului omenesc, cîteva lucruri nu poate ierta românul: ticãloºia, fãþãrnicia, lichelismul. Nu le poate ierta pentru cã nu le înþelege, pentru cã ele nu fac parte din registrul trãirilor umane, nici mãcar animalice, sînt ceva din altã lume. ªi atunci intervin zeflemeaua, biciuirea prin rîs, iar, uneori, o sfîntã mînie. Întregul nostru folclor e plin de zicãturi, proverbe ºi pilde mai mult sau mai puþin versificate împotriva fãþarnicilor, a ticãloºilor cu suflet mãrunt, a vînzãtorilor de frate sau de neam, într-un cuvînt a lichelelor. Ne-ar trebui prea mult timp ºi spaþiu sã ne ocupãm de gama largã de pedepse morale pe care cei mulþi ºi anonimi din popor le aplicã acelora ce ºi-au mîncat omenia ºi s-au dovedit a fi farisei. Dupã cum spunea marele Vasile Pârvan, într-unul din „Memorialele” sale, dintre indivizi de teapa asta se recruteazã cei care la

incendii ºi alte calamitãþi îi calcã în picioare pe copii ºi bãtrîni, pentru a se salva ei. ªi asta pentru cã un demon al egoismului atroce îi face sã se simtã superiori, sã-ºi exacerbeze simþul de autoconservare, sã-ºi pãstreze tabieturile lor cu valoare de fãrãdelege, chiar dacã la doi paºi ar exploda obuze, s-ar prãbuºi lumi, ar muri oameni, dar întotdeauna alþii decît ei, desigur. În eseul sãu despre lichele, un personaj pe care nu-l mai numesc a fãcut o singurã eroare: aceea de a nu-ºi fi luat în calcul ºi propria conºtiinþã, situîndu-se singur undeva, deasupra tuturor pãcatelor posibile, ca un judecãtor absolut care are drepturi demiurgice asupra tuturor celor din jur. N-aº fi crezut niciodatã cã o explozie socialã ca aceea din decembrie 1989 îi poate dezumaniza pe unii dintre compatrioþii noºtri atît de mult, atît de hidos. ªi nu vorbesc aici de pleava care a înfundat rigolele strãzii, la aºa ceva ne aºteptam, în definitiv - vorbesc de oameni cu pretenþii, de intelectuali care se cred de elitã, de intimi de-ai noºtri care ne cãlcau pragul ºi de multe ori, cu mierea pe buze, se serveau de noi în atîtea împrejurãri ale vieþii. Nu spun o noutate, cred cã fiecare dintre dvs. aþi trãit asemenea dezamãgiri, cu prieteni apropiaþi, ba chiar ºi cu rude. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 decembrie 1990)

NR. 1336 z ANUL XXVII z VINERI 1 APRILIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Familia Ceauºescu ºi Aristide Gunoiu Fane Bãieþoiu Te iubesc ca un bleg Scheciul cu ghiveciul Filme de groazã Suzana Pleºu dã la gioale PARTEA A II-A Totuºi, bagabonþii nu doarme, de ce sã doarmã ei? Aflãm cã niºte imberbi umblã pe la OSIM pentru a înregistra o revistã cu acelaºi nume ca a noastrã, „România Mare” - vor sã ne compromitã, printr-o cacialma ieftinã, probabil tipãrind fotografii ºi articole porno etc. Avertizãm de pe-acum cã OSIM-u1 ar comite o mare ilegalitate, cît despre bagabonþi, las' pe noi...

Ziarul fesenist „Dimineaþa”, care a consumat pînã acum de pomanã 10 hectare de pãduri, face pe poliþaiul presei române, ne dã note la purtare, ne trateazã de sus, ba chiar ne þine sub lupã zi de zi - din pãcate, uitã esenþialul, anume cã este cel mai prost ziar din þarã, cu aºa ceva nici halva nu poþi sã împachetezi, cã faci limbrici. De remarcat cã, în clipa în care am încetat publicarea serialului „Atenþie la Ungaria!“, ceangãul care conduce ziarul a scris cã ne iartã o sãptãmînã, existînd semne cã ne-am fi ameliorat atitudinea (?!). Faþã de cine sã ne-o ameliorãm? Faþã de cei care spurcã statuile sfinte ale românilor? Faþã de cei care terorizeazã trenurile în care circulã români, lovindu-i sãlbatic? Pirule, bãtrîn arþãgos, de ce nu te duci tu, neicã, la azil? În acelaºi ziar, este reprodusã o inepþie a unui anume Mircea Nedelciu, care, în fostul organ al CC al UTC, adicã Suplimentul literar artistic al Scînteii Tineretului, afirmã cã noi am pîngãrit steagul sfînt al Ardealului! Chiar aºa! Dar ce a fãcut acest Nedelciu faþã de cei care l-au pîngãrit cu adevãrat, umilindu-i pe români la ei acasã ºi arborînd, în schimb, drapelul maghiar? Ar binevoi acest vechi agitator al Europei Libere sã ne arate mãcar un singur rînd scris de el despre drama Ardealului, fie înainte, fie dupã Revoluþie? Cine vã plãteºte, mã, neisprãviþilor? O violentã revistã antiromâneascã, instigatoare la lovituri de stat cam de 12 ori pe an, scoate fostul corespondent al „României libere” la Sibiu, pe nume Virgil Lazãr. Dacã îi strîngi cap la cap toate reportajele ºi telegramele comuniste, pe care le-a publicat în vreo 30 de ani, le faci pachet ºi i le legi de gît, îl poþi azvîrli cu succes de pe Podul Minciunii din localitate...

Semnalãm cu bucurie colegialã apariþia unei noi reviste: „GALAXIA ROMÂNEASCÔ, magazin ilustrat de culturã, informaþie ºi reportaj, sub patronajul lui Radu Theodoru ºi Olimpian Ungherea, doi profesioniºti ai scrisului românesc. La început de drum, urãri prieteneºti de viaþã lungã.

IMPORTANT. Ne vedem nevoiþi sã întrerupem serialul consacrat colegului nostru de la „România liberã”, P. M. Bãcanu, întrucît U.D.M.R.-ul vegheazã: am prins noi un zvon din zbor, cum cã Serviciul de Informaþii al acestui atît de democratic partid a pus

un premiu (?!) pe capul cãpitanului Anderco Istvan, sã-l dibuie, sã vadã cine este º.a.m.d. Printre hãitaºii acestei vînãtori se aflã fostul locþiitor al ªefului Poliþiei din Tg. Mureº, Buta Francisc, cel dat afarã pentru tentativa de muºamalizare a profanãrii statuii lui Avram Iancu ºi a Tricolorului românesc.

Pentru a proteja viaþa temerarului Anderco, amînãm tipãrirea suitei sale de articole pînã se vor mai domoli spiritele...

Fundaþia ºi Revista „România Mare” sprijinã cu fermitate Apelul Sfatului Frontului Popular din Moldova cãtre românii din toatã lumea. Dragã tovarãºe Miºa, dacã tot ai luat Premiul Nobel pentru Pace, am vrea „sã ne dai un semn ºi nouã de mila Mãriei-Tale”. cum zicea Poetul Naþional al românilor: implicã-te, fã ceva, nu îngãdui batjocorirea milioanelor de moldoveni pe care i-a umilit ºi i-a jefuit destul politica þarilor, de la Alexandru I pînã la Lenin ºi Brejnev!

Sub privirile neputincioase ale Parlamentului, continuã incredibila prigoanã a elevilor români de la Liceul bucureºtean nr. 33.

Fraþilor, cetãþeni ai Capitalei României, pînã cînd veþi permite acestei organizaþii de comando, care ruineazã temeliile Statului Român - e vorba de UDMR - sã ne facã viaþa grea la noi acasã, sã ne înlãcrimeze copiii? Imnul nostru de stat se numeºte „Deºteaptã-te, române!”, nicidecum „Somnoroase pãsãrele”...

A reapãrut în Bucureºti (pentru-a cîta oarã?) fostul securist Haiduc, actualmente Forestier, nãscut, pur ºi simplu, Hirsch! De remarcat abilitatea cu care îºi tot schimbã numele, dar ºi stãpînii. Dupã ce s-a lãudat cu refuzul sãu de a-i otrãvi cu stiloul pe Paul Goma ºi Virgil Tãnase (rîsul lumii, nu alta), pistolarul se dã acum mare comersant francez. Mai nou, ne atacã în „România liberã” (pãi, unde?) pe motiv cã ne-am fi luat de originea strãinã a tatãlui sãu. Minciunã de om nãrod; noi n-am scris nicãieri aºa ceva, am consemnat numai frumosul nume de Hirsch, ce-i rãu în asta?

Dar dacã tot pedaleazã pe clapa ºantajului cunoscut, o sã spunem tuturor cine a fost bietul taicã-sãu: unul dintre cei mai mari torþionari ai Securitãþii sovietoromâne din anii ’50, colonel plin, care ºi-a mînjit mîinile cu sîngele românilor nevinovaþi. Mulþumit?

Ce pãcat cã F.S.N.-ul se face de rîs, prin toatã pleava care i-a intrat în ochi! Iatã-1 pe un anume Petre Þurlea, deputat în Parlamentul României, care scoate la Ploieºti o foaie de ceapã numitã „Curierul de Prahova“ - piºpiricã ãsta nu-i normal, mitraliazã în stîngã ºi-n dreapta, în faþã ºi-n spate, acuzã pe toatã lumea cã-i comunistã ºi coruptã, numai el se înalþã din valuri imaculat, ca Mucenicul Pafnutie, cel care a postit mîncînd douã rîme ºi-o

gãluºcã... În singurul oraº din Harghita unde mai îndrãznesc sã trãiascã români, e vorba de Topliþa, vandalii au profanat, luni, statuia Poetului Naþional Mihai Eminescu, au smuls placa explicativã, aruncînd-o la gunoi, ºi au mînjit cu vopsea roºie chipul cel drag al marelui scriitor. Ruºine!

Iatã o mostrã de stil civilizat, care aratã cã ne-am „domnit“ cu toþii. E vorba de mãrturia televizatã a unui cetãþean din Bucureºti, exasperat de un vecin turbulent: „Acest Domn este un þigan, un barbugiu, un derbedeu, un hoþ care furã din buzunare!”. Un mare Domn, într-adevãr!

Grupurile de presiune ºi teroare care þin în stare de ºoc România nu se lasã: au forþat mîna preºedintelui Televiziunii, istoricul Rãzvan Theodorescu, sã opreascã difuzarea serialului referitor la Trupele de Securitate. Oare democraþia funcþioneazã într-un singur sens, fiind apanajul numai al unui grup? Nu mai militãm pentru pluralismul de opinii? Cine s-a temut de adevãrurile difuzate în acel film? Aceastã peliculã reprezenta un simplu sondaj de opinie referitor la Trupe (adicã militari în termen, cum a fost cîndva ºi Mircea Dinescu), care nu sînt formate din criminali, nici din filatori, ci din fraþii ºi copiii noºtri, tot români ºi ei, nu boºimani, ºi în nici un caz brucani sau alte triburi. Chiar nu conteazã deloc opinia unor generali MApN, contraamirali, prefecþi de judeþe, a unui profesor universitar precum arheologul Adrian Rãdulescu, a unor conducãtori de instituþii aleºi în mod democratic ºi a altor oameni cinstiþi din România?! Persoanele intervievate de dl. Costin Þugui au fost martori oculari ai evenimentelor din decembrie 1989 ºi au declarat ceea ce vãzuserã: trupele de Securitate nu au tras nici un foc de armã, asta este realitatea, ºi faptul cã cineva are interes sã interzicã acest film aratã clar ceea ce se urmãreºte.

Sã fie oare mai importantã botniþa pe care vor sã o lege la gura televiziunii primul analfabet al þãrii, Dumitra Iuga, ºi ceilalþi oameni din Cromagnon care sînt plãtiþi pentru a dezbina acest popor? Ce-ar fi sã se ducã aceºti propagandiºti de doi lei ºi prin Occident, ca sã strige în S.U.A. „Jos C.I.A.!“, în Anglia „Jos Intelligence Service!”, în Franþa, „Jos Biroul 2!” º.a.m.d.?! Sã vedem, mai scapã cu viaþã, nu-i bat bãieþii bine ºi manual, ºi la maºinã?! Noi dorim sã vedem pînã la capãt acel serial, pentru cã adevãrul e mai complex decît vor unii sã-l prezinte, iar cui nu-i place filmul n-are decît sã se uite la celebra emisiune a lui Mihai Tatulici (adicã Tata lui Ulici) „Veniþi cu ei/ pe programul trei!”.

Am mai fãcut un pas mare spre Occident: programul barului de noapte „Melody” din Bucureºti, inaugurat duminicã, este de-a dreptul senzaþional, mai ales corpul (delict) de balet! Felicitãri artiºtilor, dar ºi marelui amfitrion care a fost, este ºi va rãmîne Viorel Pãunescu! Dimineaþa devreme, cînd toatã lumea merge voioasã la Serviciu (Român de Informaþii), o foarte antrenantã ºi zgubiliticã emisiune radiofonicã realizeazã Lolek ºi Bolek - adicã Octavian Vintilã ºi Paul Grigoriu. Felicitãri!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 octombrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT C-aºa-i în tenis Cîtã democraþie americanã, atîta dramã Fabrica de prostocraþi Ascunzãtoarea hoþilor pedeliºti Lupta anticorupþie e o cacealma Cartoful electric Cãtãlinus captivus Cu pistolul pe masa de scris Cred c-o ºtiþi pe ªarapova! Cel puþin, o ºtiu obsedaþii sexual. E blonda aia cu picioare interminabile, privire de carnivorã cãutîndu-ºi prînzul ºi cu o rachetã de tenis în mînã. Dacã ar fi trãit în savanã, ar fi fost o antilopã hrãnitã cu mãtrãgunã ºi enigma þigãncii, de-al cãrei strigãt s-ar fi temut crocodilii, viitoarele ei poºete, hipopotamii-promotori, pînã ºi cele mai feroce leoaice, scoase la produs de concurenþã. ªtiu, veþi zice, cusurgii cum vã ºtiu, cã partenerele de perversiuni ale leilor nu se tem de antilope, dar aþi hrãnit vreodatã o vegetarianã deasta cu meladoninã (meldonium, pentru ãia mai deºtepþi, care-ºi pîrleau deºtele, ca proºtii, pe la orele de chimie)?

Ei, dacã n-aþi participat niciodatã la un asemenea festin, nu vã mai bãgaþi nasul unde nu vã fierbe oala cu acid sulfuric! Altminteri, cum credeþi cã o fatã înaltã, frumuºicã ºi prostuþã - atribute absolut obligatorii în lumea de dincolo de iluzia celebritãþii - ar fi bãgat spaima în sportivele din circuitul feminin de tenis, hrãnite numai cu piept de pui de la þarã ºi salatã din grãdina ursului, ca Simona Halep a noastrã? Poate, dacã pãpa ºi cartofi à la russe, mîna pe un Grand Slam ar fi pus. Vã mai amintiþi, poate - cã vã ºtiu slabi la memoria minþii - cîte necazuri i-a fãcut ªarapova, care o bãtea la trei coaste pe unde o prindea. I-a luat din buzunar pînã ºi Roland Garros-ul (nu aviatorul, ci trofeul), pe care Simona chiar pãrea cã e în stare sã-l posede cu sãlbãticie. Dar nu i l-a luat din rãutatea specificã invadatorilor slavi, ci din obligaþie profesionalã. O obliga meladonina, medicamentul-drog care scade glicemia, sporeºte capacitatea de scandal ºi de recuperare a organismului dupã efort, deschide apetitul sexual. De asta de la urmã nu sînt foarte sigur, dar întotdeauna mi s-a pãrut ceva în neregulã cu strigãtele ªarapovei, care strigãte, la mine la þarã par mai degrabã hãulituri din noaptea nunþii. Sportivii ruºi, din toate ramurile sportive, bãgau mandolinã d-asta la greu, cam în ritmul în care ai noºtri consumã bomboane agricole în sufrageria minþii, între douã pauze publicitare. Obiceiul a fost luat de la militarii sovietici, care-l practicau de prin 1980, cînd, la Riga, un medic militar, cu secera ºi ciocanul la mansardã, l-a sintetizat de aºa manierã încît conaþionalii lui sã aibã chef de caftealã non stop. Ceea ce, de altfel, era înscris în ADN-ul lor, cu litere de-o ºchioapã. ªi cînd te gîndeºti cã pînã atunci, inclusiv în cel de-al II-lea rãzboi mondial, îºi asigurau drumul spre victorie sau, dupã caz, spre socialism, în zbor, fãcîndu-ºi curaj cu vodcã! Alte vremuri, alte moravuri. Între timp, ºi-a bãgat coada ºtiinþa. Uite, d-aia nu-i bunã cartea! Dar cu toate astea, deºi ne-au luat Basarabia, Nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa la bãuturã, cînd s-au trezit din mahmurealã, au negat totul, zicînd cã nu-ºi mai amintesc nimic, c-a fost o searã grea ºi tot aºa... Nici meladonina nu i-a ajutat. Tot aºa cum n-a ajutat-o pe ªarapova, depis(d)tatã pozitiv la Melbourne. De ce aºa de tîrziu, dupã ce a fãcut saci de bani murdari? Pentru cã de-abia de la 1 ianuarie 2016 drogul respectiv, cãruia fraierii îi zic medicament, a fost interzis de WADA (mînca-ne-ar coada din faþã, n-am gãsit altã rimã în aceastã dimineaþã). Maria s-a scuzat, ca o curvã prefãcutã, cã-l folosea preventiv, întrucît în familia ei au fost antecedente cu diabetul ºi inima. D-aia mi se pãrea mie, cînd nu mã observa soþia, cã e o dulce. Cã nici eu nam voie sã consum dulciuri, deºi bunicul meu le poseda pe bandã rulantã. Dar pe ea o durea în cot de pitpalacul meu. Femeie lipsitã de inimã! ªi de creier, cã ãstora, care fac orice de dragul banilor ºi al gloriei deºarte, organul respectiv le-a fost înlocuit cu un portofel imens. Sigur, televiziunile de proºtiri plîng cu lacrimi de crocodil cã lungana a pierdut nu ºtiu cîte zeci de milioane de euro. Na pierdut nimic. Rãmîne cu tot ce a acumulat pînã acum, fiindu-i anulate temporar niºte contracte care, oricum, vor fi înlocuite cu altele. Esenþialul e cã ªarapova a cîºtigat pe nedrept turnee în care a învins sportive ce poate cã jucau cinstit, iar în spatele ei, în zona cozii, se aflau niºte afaceriºti veroºi. Tenisul mondial bîhîie de asemenea cazuri. ªi nu de ieri, de azi, dupã cum a mãrturisit Andre Agassi cu ani în urmã, într-o carte autobiograficã. Dar nu sînt daþi în vileag, cã ar rãmîne tenisul fãrã vedete. Este vorba de afaceri oneroase majore în aceastã industrie, pentru care sportul propriu-zis a devenit doar un pretext.

Fãrã imaginea falsã a celor mai multe dintre staruri, afacerile ar intra în impas, nu s-ar mai învîrti banii cu lopata. De-aia a fost acoperitã ªarapova atîta amar de vreme ºi a fost datã în vileag abia spre finalul carierei, cînd a început sã dea rateuri ºi nu reuºea sã mai ajungã în vîrful piramidei, acolo unde troneazã Serena Williams.

Oare cînd vom afla cu ce se hrãneºte ºi acest cyborg în fustã? Cred cã locul ei preferat de a-ºi lua cina este laboratorul de chimie iar, dacã se nãºtea în România, în zona crepuscularã corturarã, ºi-ar fi luat doctoratul fãrã sã fie nevoitã sã intre în politicã. Oricum, la nivel planetar, e Doctor Ororius Cauza al tuturor universitãþilor cu studii la mare distanþã de adevãr, întrucît laboratoarele care fac controale antidoping sînt cu ani luminã în urma ei. Acestea încã mai cerceteazã cu maximã seriozitate cea îngropat pisica pe acoperiºul fierbinte. C-aºa-i în tenis.

Cu t,nu cu p.

Obama a fãcut-o ºi p-asta! A mers în Cuba. Fidel politicii sale de largã deschidere spre meandrele concretului, s-a întîlnit cu Raul Castro, preºedintele în exerciþiu. Au mîncat, au bãut, au glumit, au plãtit. Dupã aceastã întîlnire, Cuba nu va mai fi la fel.

Mai mult ca sigur cã în urmãtorii zece ani (cel mult) se va întoarce la democraþie. ªi, vorba aia, cîtã democraþie americanã, atîta dramã.

Eugen Tolomac, un fel de bãgãtor de seamã pe la megaescrocheria numitã, în ciuda evidenþei, Miºcarea Popularã, s-a supãrat cã diversioniºtii din PSD au dezinformat populaþia, trimiþînd oamenilor invitaþii în care anunþau cã pomana þigãneascã, cu mici ºi bere pe daiboji, se va desfãºura la ora 17, cînd, în realitate, miluirea electoralã era programatã un ceas mai tîrziu. Are dreptate omul sã se supere pe invidioºii ãia de la PSD, care nu s-au informat corect ºi au bãgat panica în electoratul liber-schimbist. De fapt, frica cea mare a lui Tolomac e cã li s-a furat programul politic. UNPR se destramã, e nuntã-n cartier. Partidul creat de Bãsescu ºi trepãduºii lui ca o contrapondere la soluþia imoralã a lui Voiculescu - dar care s-a dovedit la fel de toxic - a luat-o cãtinel spre þuhaus. Mai întîi au fost chemaþi la DNA generalii de operetã Oprea ºi Onþanu, comandanþii acestei armate de bîlci. Ar urma, în ordinea numerelor de pe tricou, ceilalþi acoperiþi (încã nedescoperiþi), pînã la ultimul soldat credincios interesului naþional al ºefilor.

Am zis soldaþi? Greºealã! În acest partid nu existã activiºti fãrã grade. Pînã ºi cel mai ordinar mîncãtor de rahat a fost decorat ori avansat la excepþional, ori de cîte ori a mai trãdat pe cineva. Aºa cum le-a dictat-o interesul.

Care, se ºtie, poartã sub caschetã fesul.

Liliana Mincã, deputata traseistã, zice cã n-a dezamãgit nici un partid din care a fãcut parte. Pe fiecare l-a satisfãcut, nu ca la Loterie, unde premiul cel mare la 6 din 49 îl acorda numai norocoºilor cu zîmbet ºãgalnic.

Dupã circul cu numirea ministrului de Justiþie, cînd doamna Guseth a devenit instantaneu mai cunoscutã decît Fernando de la Caransebeº, a urmat unul la fel de penibil, cu ocazia alegerii noului ºef al Televiziunii Române. Tehnocratul propus de Guvernul Cioloº, aproape absolvent al facultãþii de pile ºi relaþii internaþionale, demis anterior de Digi 24 fiindcã nu-ºi îndeplinise planul de afaceri, a fost total pe dinafarã la audierile din Parlament. Adicã exact cum este TVR în opþiunile telespectatorilor. Ceea ce, pînã la urmã, ar fi principalul atu al acestui ins nepregãtit, dar care, probabil, este un produs de marcã al fabricii de prostocraþi.

Sper cã v-aþi lãmurit cum stã treaba cu ,,Lactate Brãdet”, firma afaceristului Marius Badea, ipotecatã la ING pentru diverse împrumuturi. Dacã nu vaþi lãmurit, e trist. Înseamnã cã manipularea prin Internet ºi-a atins scopul, iar lupul în piele de oaie a învins bunulsimþ. Care mai era singurul produs tradiþional românesc ce nu avea nevoie de certificare europeanã. În 4 secole, în care ºi-au vînturat ºalvarii pe la Bucureºti, turcii n-au reuºit sã-ºi construiascã o moschee, în timp ce la Budapesta, aflatã mai harcana de noi, muezinul se auzea cît era ziulica de lungã. De ce oare? O fi fost din cauza credinþei ºi sacrificiului unora ca Mihai Viteazul?

Tot ce se poate. Acum, însã, îºi vor construi una, pe fondul laºitãþii lui alde Ponta, Iohannis, Cioloº ºi alþi figuranþi ai istoriei contemporane.

Tãriceanu afirmã cã PNL a devenit un fel de ascunzãtoare a hoþilor pedeliºti. Aºa este. Nelu Mexicanu, Flutur Cap de Mort ºi ceilalþi trepãduºi care au jucat ceardaºul pe grumazul României încercã sã-ºi piardã urma printre mormintele Brãtienilor. Din cînd în cînd, mai extrage DNA-ul cîte unul ºi-l expune în piaþa publicã, spre a se ostoi setea de putere a prostimii. Dupã care, vorba filosofului de debara Nicolae Guþã, silenþium lugubru.

Da, dar dacã vor avea din nou ocazia sã taie pensii ºi salarii ºi sã fure la patru mîini, ca-ntr-un concert de Rahmaninov, desfãºurat pe scenele RAPPS, EADS, Microsoft, o vor face fãrã sã stea pe gînduri. Fiindcã nãravul din fire n-are lecuire. Oricum, în glasul de motociclist al lui Cãlin Moliceanu se simte invidia Cã

tot veni vorba de dosarul Microsoft. S-au dat niºte pedepse, la miºto, de 2 ani de închisoare ºi s-au confiscat vreo 8-9 milioane de euro, în total. Nu-i rãu pentru alde Cocoº, þinînd cont cã s-au evaporat, într-o primã fazã, cam 30 de milioane de euro. La asemenea sentinþe, sã tot furi! Am bãnuit noi cã lupta anticorupþie e o cacealma, dar acum sîntem siguri. Cît despre celelalte 40 de milioane de euro haºmanglite din aceeaºi afacere, Dumnezeu cu mila. Sau se-ndurã DNA-ul ºi cerceteazã mai departe, pînã va descoperi toate gãurile de ºobolani.

Cum fac, de exemplu, americanii, care au arestat un individ fiindcã nu returnase unui centru de închirieri o casetã video împrumutatã acum 14 ani!

Johann Cruyff, legenda fotbalului, a fost învins de cancerul de plãmîni la vîrsta de 68 de ani. În 1991 supravieþuise unei operaþii pe cord. A fost primul fotbalist premiat de 3 ori cu Balonul de Aur. Tot de 3 ori a cîºtigat ºi Cupa Campionilor Europeni, iar de 2 ori a dus Olanda în finala Campionatului Mondial (în 1974 ºi 1978). A strãlucit la Ajax Amsterdam, dar ºi la Barcelona, unde a dovedit cã e ºi un mare antrenor, contribuind decisiv la crearea a ceea ce este astãzi celebrul club catalan. A fost un inovator. Printre altele, a fost primul fotbalist care a bãtut o loviturã de pedeapsã cu pasã. El era dirijorul orchestrei, indiferent cum s-ar fi numit ea. A fost elevul lui ªtefan Kovaci, iar, peste timp, profesorul lui Hagi ºi al lui Gicã Popescu. Într-un interviu a afirmat cã, în cariera lui de antrenor, a cunoscut 2 foarte mari fotbaliºti care nu ºi-au exploatat la maximum calitãþile. Aceºtia erau Hagi ºi M. Laudrup. Mare caracter, iubind fotbalul-spectacol, nu ºi-a pãtat onoarea nici atunci cînd propriul club înclina sã nu cîºtige a doua finalã de Cupa Campionilor cu Ajax întrucît, în mod paradoxal, din cauza taxelor ºi impozitelor exagerate, pierderile financiare erau mai mari decît în cazul unei înfrîngeri.

Mentalitate de învingãtor. Cultivat ºi avînd capacitatea unor formulãri memorabile, a sintetizat exact traseul lui prin aceastã lume: ,,Fotbalul mi-a dat totul, tutunul mia luat totul”. Restul e tãcere.

Un om de ºtiinþã din Israel, care nu avea ce face, a fiert un cartof timp de 8 minute, dupã care a montat niºte felii între catodul de cupru ºi anod, reuºind sã aprindã un bec. Dacã nu i s-o fi fãcut foame ºi n-o fi halit pînã acum barabulele, probabil cã se joacã de-a cãþeluºul ºchiop cu Raºela la lumina difuzã a acestei veioze întrucît, zice Haim Rabinowici, nu se stinge 40 de zile! Bãi, Haime, eu nu te cred, fiindcã, dacã ceea ce afirmi ar fi fost adevãrat, la noi, prin Harghita ºi Covasna, ar fi trebuit ca oamenii sã fie luminoºi precum licuricii. Cînd colo, ce sã vezi, beznã totalã. În România, numãrul generalilor e mai mare decît numãrul militarilor în termen. Dacã nu mã credeþi, numãraþi-i!

Ministrul israelian al Apãrãrii, Moshe Yaalon, a declarat cã al III-lea rãzboi mondial e în plinã desfãºurare. Ciocnirea civilizaþiilor creºtinã ºi islamicã sa produs deja, ºi numai soluþii radicale ar mai putea salva lumea de la dezastru. Bãi, Moºule, exagerezi. Treaba-i proastã, într-adevãr, dar se poate rezolva cu niþicã palincã ºi ceva ceafã de porc.

România nu a trimis o propunere pentru funcþia de secretar general al ONU, care va reveni, conform principiului rotaþiei, Europei de Est. Sã fie vorba de dezinteresul lui Iohannis ºi al lui Cioloº faþã de prestigiul þãrii pe care o conduc, în marºarier, sau este dovada cea mai elocventã a goliciunii clasei politice româneºti, incapabilã sã promoveze valori?

Mai existã bãrbaþi de stat în România? Asta-i întrebarea.

N-aþi mai auzit nimic de Oana Zãvoranu. Nici naveaþi cum, fiindcã e pãzitã, 25 de ore din 24, de 3 portari în bermude fosforescente ºi de un motan în cãlduri. Baºca 42 de camere, care se strîmbã non-stop la augusta-i persoanã. E o altã Oana, mult mai paºnicã, mult mai cerebralã, mult mai ancoratã în realitate, cu preocupãri intelectuale care o vor duce negreºit pe bãncile Academiei. Acum învaþã pe rupte ca sã-ºi ia permisul de port-jartier. Pardon, de portmoneu. Nu, scuze, de portarmã. Ca sã se apere de muºtele verzi, atît de insistente de cînd a devenit mai frumoasã, mai deºteaptã ºi, evident, mai bogatã. Nu neapãrat în ordinea asta. Ce poate fi mai înãlþãtor decît sã tragi cu pistolul în partenerul de afaceri, cînd argumentele lingvistice au dat colþul de epuizare?!

Ca mîine-poimîine o vedem la Olimpiadã, luînd la ochi þinta piept numãrul 4. Asta, dacã or primi-o bãtrînii libidinoºi, invidioºi pe talentul ei înnãscut, dar încã nedescoperit, de actriþã de dramã ºi de sportivã de comedie. Dar nu-i bai, la banii ei, îºi va organiza propria Olimpiadã ºi va deveni campioanã absolutã la porcãit.

Nimeni nu-l mai poate opri pe Cãtãlin Botezatu din a face sex cu femei. Cu mai multe femei. Omul e pornit rãu, ºi tare mi-e teamã cã nimic nu-l mai poate întoarce din cursa contracronometru spre Nirvana. Se vede de la o poºtã cã deja e ,,cãtãlinus captivus”.

Nicolae Manolescu-Apolzan, un fel de Botezatu al bibliotecilor, în sensul cã face sex cu mai multe cãrþi deodatã, fãrã sã le decoperteze mai întîi, conduce USR cu pistolul pe masa de scris. Tatãl sãu, un distins fost legionar, ar fi fost mîndru de talentul literar al puradelului. În fiecare zi executã cîte un confrate, fiindcã nu l-a pupat în sudul corpului þigãnesc.

CONTELE DE MONTE CRISTO

Pag. a 4-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

Ne leagã un drum...

Tribunului Corneliu Vadim Tudor, Scriitor, istoric, politician, Creator sublim, pentru care Patriotismul este o religie Creºtinã...

Ne leagã un drum, O simþire ºi-o lege, Într-o epocã debusolatã, În care Mîntuitorul, Domnul nostru Isus Christos, A fost rãstignit A doua oarã, Cel nemurit de popor - Sfîntul Mihai Eminescu – ªi neamul nostru de

Poeþi ºi de cîntãreþi Sînt puºi la stîlpul infamiei...

Ne leagã un drum, O simþire ºi-o lege, Într-o epocã satanicã, Unde femeia-i demitizatã, Iar noii barbari Ai Erei „Coca-Cola“ „Nu mai sînt atenþi La fisurile iubirii, Uitînd cã pe acolo Se scurge Dumnezeu Din om“...

Ne leagã un drum, O simþire ºi-o lege,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Gînduri la 65 de ani

A

m încercat sã merg în rînd cu lumea ºi fiecãrui semen al meu sã-i arãt cã se poate trãi în armonie ºi prietenie, dar m-am amãgit. Am gîndit cã nu trebuie renunþat, în viaþã, la nici un plan care îþi poate asigura un oarecare confort, chiar dacã ai vreo suferinþã în suflet, sau una fizicã, la vedere. Cu demnitate ºi cinste am încercat sã trec peste obstacolele vieþii, care nu au fost puþine. Am rezistat, pentru cã mi-am cãlit singur gîndurile, îndemîndu-mã sã merg înainte mai mult la focul durerii, decît la cel al bucuriilor. Am suferit ca nimeni altul întru dragoste de viaþã ºi lume, iubind frumosul din om, animãluþele, natura în întregul ei, atenþionînd cã, fãrã acestea, fiinþa umanã nu înseamnã nimic nici pentru noi, nici pentru Dumnezeu.

Anii au trecut, însã, atît de repede peste fiinþa mea, încît nu ºtiu dacã trebuie sã rîd sau sã plîng, sã mã bucur sau sã mã cert... Nu ºtiu ce sã cred despre mine, cînd ºtiu cã am fost de la naºtere proorocit cu un destin pe care nu l-am înþeles vreodatã, nici în copilãrie ºi nici acum, dupã o experienþã de viaþã destul de zbuciumatã, farã sã mã întreb: de ce oare unor oameni le e dat sã tîrascã dupã ei poveri mai mari ºi mai multe decît pot duce? Mã numãr printre aceºtia, dar niciodatã nu mi-am arãtat indignarea.

Lumea mea a fost aºa cum am trãit-o pînã acum, ºi o voi trãi la fel, fãrã spectacol sau scene deosebite care sã atragã atenþia celor din jur. O singurã datã am fãcut spectacol de lacrimi, cînd m-am accidentat. Atunci, toatã lumea de pe frumoasa Vale a Trotuºului, de dimineaþa ºi pînã seara, vorbea numai despre necazul meu. ªi pînã mai încoace aveam sã aud din gura sãtenilor mei, pe care i-am iubit nespus, poveºti din cele mai cutremurãtoare despre drama suferinþei mele. Vorbele acestea ale lor au continuat pînã în clipa în care aveam sã-mi fac bagajul ºi sã-mi pãrãsesc satul pentru lumea Bucureºtilor, pierzîndu-mi astfel urma ºi ca subiect dc

discuþie, dar ºi ca sãtean. Nu am de unde sã ºtiu dacã sînt mîndri de numele meu ºi de ceea ce am realizat, prin scrierile mele, pentru locurile în care am vãzut lumina zilei, într-un martie friguros. Nu am nici un semnal de la ei. Ori da, ori ba! Totdeauna am avut convingerea cã va fi ºi pentru mine bine ºi cã voi trece cu succes fluviul vieþii, mai tot timpul mîlos ºi cu vîrtejuri.

Nu ºtiu cît de bine am traversat apele lui, mai ales cã nu aveam habar sã înot, ºi nici vreun cunoscut sau vreo rudã care sã-mi întindã, la nevoie, un colac de salvare. ªi iatã cã am ajuns acolo unde, poate, mi-a fost scris sã ajung. Cum ºi în ce fel, numai eu ºtiu greutãþile pe care am fost nevoit sã le înfrunt, cu voinþã ºi cu bunãtatea sufletului, de multe ori, la limita forþei fizice. Aºa am crescut în casa pãrinþilor mei. Aºa am învãþat de la preotul satului, un om cu chip de sfînt ºi vorbã de înger.

Mereu am lãsat loc de bineþe pentru ziua urmãtoare, fiindcã aºa am învãþat de la dascãlii mei: niciodatã nu se ºtie ce va ajunge în viaþã cel de lîngã tine. ªi am lãsat loc de mai bine... Mulþi din cei pe care i-am tratat cu cinste au ajuns în funcþii... Au rang... La ce folos, însã, cînd le lipsesc cei ºapte ani de acasã? ... Pe unii chiar i-am ajutat, fãrã sã le fi cerut ceva... Destinul, însã, nu þine cont de mofturile oamenilor, el îºi urmeazã cursul...

Destinul meu a fost unul nemilos, crud, ºi chiar dacã am fost lovit mai mereu, nu am dezarmat; îmi spuneam, ca o pasãre rãnitã: trebuie sã merg înainte! De unde ºi zicerea mea, pe care mi-am ales-o ca motto, ca îndemn în viaþã, ºi anume de a merge: Tot înainte! Fãrã sã ºtiu dacã e bine sau rãu, fãrã sã am habar ce-mi va oferi timpul în goana sa. Acum, ce-aº putea sã le spun nu prietenilor – ei au existat în viaþa mea doar în raport de sprijin reciproc ºi colaborare – ci acelora care citesc rîndurile de faþã?

Nimic altceva, decît sã aibã încredere în ei, în forþa lor, sã dea dovadã de înþelegere ºi respect faþã de societatea în care trãiesc ºi sã nu se hazardeze. Hazardul, de multe ori, este înºelãtor. Sã lase de la ei, pentru ca lucrurile sã nu degenereze, iar de la o simplã vorbã sã se ajungã la un conflict de proporþii. Sã fie raþionali în tot ceea ce fac.

Cinstea este o artã, de aceea îi îndemn pe toþi oamenii la raþiune. Numai atunci ºansele de a te socoti un învingãtor al vicisitudinilor vieþii vor fi de partea ta. Nu te lãuda cã eºti norocos, cã ai cîºtigat la loto, nu te împãuna cu evenimentele importante la care ai participat - toate acestea îþi aduc invidii. Vorbele trebuie rostite pe mãsura faptelor ºi nu luate de bune, chiar dacã ele vin de la cei din anturajul tãu... Omul este superficial ºi, din cauza aceasta, de multe ori cade în desuetudine, ori în extreme.

Ciudãþeniile lui Baudelaire

C

el mai ciudat om de litere a fost Baudelaire.

S-a întors din India cu o femeie de culoare, îºi vopsea pãrul în verde, se deda la ,,performanþe” alcoolice cu martori, purta iarna îmbrãcãminte de varã ºi invers, avea cuvinte de dispreþ pentru Voltaire ºi Molière ºi îl numea pe Dumas – imbecil. Ura femeile ºi spãrgea vitrinele magazinelor de peste drum de casa lui. Ca urmare a consumului de stupefiante ajunsese sã inverseze sensul

Într-o epocã Fãrã moralã, În care Pretinºi patrioþi - De fapt, „patrihoþi“! Nu simt cã „E trist sã ne bem Din mîna Europei Propriul plîns Al neamului“... ªi nu-ºi dau seama De sensul cugetãrii, Dupã care: - „Cel ce îºi uitã Limba maternã N-are cum Sã stea de vorbã Cu Dumnezeu!“.

DORU POPOVICI

Una din frumuseþile anilor ’70-’80: actriþa Violeta Andrei.

MICROSIOANE Fapt divers Au fost salvate de la incendiul care a cuprins întreaga clãdire bunuri în valoare de 600 de lei.

Numai restul de 6.000.000 a ars.

Tacticã Vrînd sã-i facem sã-ºi dea seama de defectele lui, încercãm sã le ascundem cît mai în adînc pe ale noastre. Lucrul e firesc: altfel s-ar amesteca, ºi nam mai ºti sã le deosebim.

Zicalã rãsturnatã Multã vreme acest om mi s-a pãrut cu scaun la cap. Pe urmã am aflat cã i se întîmpla adesea sã-ºi ia de acolo scaunul ºi sã se aºeze pe el. ªi, astfel, devenea normal.

VASILE BÃRAN Nu vorbim aici de oameni, ci de fapte, nu vorbim de istorie, ci de destin, nu vorbim de pricini, ci de rezultate.

Cu gînduri de luminã am scris aceste rînduri, nu pentru a mã arãta important ºi nici pentru a-mi justifica opiniile despre oameni ºi viaþã, ci pentru a trage un semnal prin care vreau sã arãt cã, indiferent de dificultãþi, de statutul social, viaþa meritã trãitã, pentru cã nu te întîlneºti cu ea decît o singurã datã pe acest pãmînt. Aºa a hotãrît Mîntuitorul.

Dupã cum vedeþi, eu nu m-am lãsat doborît ºi nu mã voi lãsa învins, cu toate cã lumea s-a schimbat. Lumea mea este istorie, fiindcã eu vin din alt mileniu, cel al dragostei de þarã ºi al bunelor maniere. Azi, miciuna este la ordinea zilei.

Jaful, trãdarea fac ravagii, pentru cã sentimentele oamenilor, care au devenit de o calitate îndoielnicã, s-au schimbat, iar zîmbetul s-a transformat în urã. Fiecare stã cu ochii pe celãlalt fãrã sã ia seama la prezent. Cît despre viitor, nu se poate spune, deocamdatã, nimic. Totul este incert.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

CIOBURI DE GÎNDURI

C

înd în cel de-al II-lea rãzboi mondial a fost bombardat oraºul Galaþi, tatãl meu, militar fiind, se afla în concediu. Dupã ce a servit masa de searã cu pãrinþii ºi fraþii, au ieºit din casã pentru a respira aerul tare al satului natal. Atunci a vãzut scurte fulgerãri pe cer, spre Galaþi. Experienþa l-a fãcut sã aprecieze corect dimensiunile acelei realitãþi. Galaþiul era bombardat din greu. Deºi ne despãrþeau de Galaþi cam 100 km, tatãl meu a vãzut, a înþeles dimensiunile tragediei ºi a plecat imediat spre locul unde colegii sãi erau în focul celui mai greu coºmar posibil. Tatãl meu a fost un specialist apreciat ºi de colegii ºi de ºefii sãi. Era un om polivalent. Fãcuse mai multe specializãri, la sfatul

unui ofiþer german. Acest lucru avea sã-i foloseascã ºi în viaþa de zi cu zi dupã rãzboi ºi dupã ce... a fost exclus din rîndul cadrelor militare fãrã nici un drept. Oare nu a fost el un OM corect? Ba da, a fost! ªi dacã a fost, de ce a fost pedepsit ºi marginalizat? Iar eu, de ce sã am un destin paralel cu al sãu? La fel ca el, am fost un om corect! La fel ca el, am intrat acolo de unde toþi au fugit! ªi acum?!... ªi acum de ce sînt marginalizat? Ce este un român adevãrat? Ce este un erou adevãrat? Cine este etalonul desãvîrºirii ºi perenitãþii noastre? Iar dacã sînt o povarã pentru þara mea, atunci, accept orice formã de entropie personalã, numai sã nu mai fiu o povarã pentru fraþii ºi apropiaþii mei. Ar fi o chestiune de conºtiinþã ºi de onoare!

ILARION BOCA

Pag. a 5-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Prefaþã la o rubricã de telesport, sau despre adeverirea faptului cã posmagii sînt muieþi

SCRISOAREA SÃPTÃMÎNII

AMARA TREZIRE DIN ZORI! Stimatã Domniºoarã Redactor-ºef Lidia Vadim Tudor, Vã scrie cu respect ºi consideraþie un octogenar de la Galaþi, Anton Stanciu (76 de ani). L-am cunoscut pe inegalabilul patriot, poet, scriitor ºi om politic genial Corneliu Vadim Tudor, pe vremea cînd lucra la „Sãptãmîna“, împreunã cu poeþii Ion Lotreanu ºi Dan Mutaºcu. Eu lucram ca docher mecanizator în Portul „Docuri“, dar scriam ºi poezii patriotice. (…). Am colaborat cu trei titani ai culturii ºi patriotismului românesc: Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu!

Pe toþi i-am pierdut... Dacã genialul dvs. tatã nu înfiinþa Revista „România Mare“ ºi Partidul cu acelaºi nume, þara noastrã ar fi fost o colonie ruseascã sau americanã.

De ce vã scrie un om bãtrîn, bolnav ºi nefericit?

Vã rog din suflet, nu lãsaþi revista „România Mare“ sã piarã!

Cu dragoste ºi respect.

Nimic mai potrivit pentru noi, sedentarii sfîrºitului de veac, decît telesportul. Vasãzicã, nu era destul cã - în loc sã facem sport - îi priveam pe alþii cum fac sport. Soarta ne-a pus în situaþia de a privi imaginea, pe care ne-o dau alþii, despre felul cum fac cu totul alþii sport. Îi spui sãrut mîna doamnei cu care mergi braþ la braþ prin anii ’70 ºi, sãtul de-atîtea personificãri ale literaturii proaste, nici nu-þi vine sã te gîndeºti cã ea este chiar Tanti Comoditatea. A pus stãpînire pe noi o lene mai cumplitã decît somnul. Unde eºti tu, miºcare? Vedem ce vãd alþii care se uitã la cei ce fac sport. Ni se þuguie ochii de-atîta televizor, acest drog care înlocuieºte miºcarea, avînd, însã, ºi grave contraindicaþii: atacã membrele ºi ideea despre lume. Un meci de fotbal, vãzut la televizor, nu e decît traducerea ad-hoc a cunoscutei formule ,,muieþi îs posmagii?” ºi adeverirea cã posmagii sînt mai mult decît muieþi - sînt aproape mîncaþi. Nu numai cã fac alþii sport, în locul nostru, dar uite cã am renunþat ºi la orgoliul elementar de a-i vedea pe cei ce ne înlocuiesc. Probabil cã, în curînd, umanitatea va fi în mãsurã sã producã ºi primele specimene degradate, de fiinþe cãrora le va fi lene sã se mai ºi gîndeascã la sport.

Acceptînd aceastã rubricã de telesport, eu, Adrian Pãunescu, mã demasc. ªi, odatã cu mine, se demascã prietenii, cititorii ºi admiratorii mei. (Rãmîn iarãºi nedemascaþi bîrfitorii mei.) Iatã-mã, bleg, telesportist ºi sedentar, îmi arunc masca dintr-o mînã într-alta, ºi puþin îmi pasã. E iarnã, ºi sportul devine, mai mult decît este îndeobºte, un act de eroism. Eu stau la televizor ºi privesc plictisit cursele de schi ºi de bob, meciurile de fotbal atinse de disperarea frigului ºi meciurile de hochei pline de izbituri de mantinelã. Pînã la mine, ca telespectator, nu mai rãzbate durerea. Televiziunea nu e nicidecum oglinda lumii reale, ci omologul (ca sã nu zic omoloaga) din lumea curentului electric, a existenþei noastre, cel din lumea curentului organic. Nu mai existã durere acolo unde existã curent electric. Bietule om cu capul ridicat de sub vremuri, vremuri care au cãzut peste tine încã înainte de Miron Costin, þine minte cã nu trebuie sã accepþi decît ceea ce faci, cã acolo unde vezi o prizã e pericol de televiziune. Nu „Pericol de. moarte!”, ci „Pericol de emisiune tv!“.

Am vãzut destui care, dupã drumurile cosmonauþilor pe Lunã, spuneau blazaþi, plictisiþi: „Am fost ºi pe Lunã, o sã ne ducem ºi pe Marte, asta e situaþia. Multã, multã treabã…”. Adicã, ei au fost pe Lunã ºi, adicã, ei se vor duce ºi pe Marte. Ei, care au vãzut la televizor cãlãtoria, ºi-au dat pãrerea despre ea cu multã competenþã. Era, doar, foarte normal sã se întîmple aºa, era fireascã înalta lor competenþã în materie de zbor spre Lunã, deoarece, nu-i aºa, fiecare avea în casa lui, ori, în cel mai rãu caz, în casa vecinului, un televizor, cumpãrat pe loc sau în rate, la care vãzuse emisiunea despre zborul spre Lunã.

Nu mai vorbesc de telespectatorii finalei Cupei Davis, care rãcneau cît îi þinea gura: ,,Nãstase ãsta ne-a mîncat meciul, Nãstase ne-a mîncat Cupa Davis”. Adicã, o avuseserã, voiau ei sã spunã, ºi Nãstase le-a mîncat-o. Pe la noi, prin Valahia, voiau ei sã spunã, e foarte dezvoltatã producþia de cereale, avem ºi floarea soarelui, dar, mai ales, dau în pîrg recoltele de Cupa Davis. În fiecare an, didijos de Urziceni, pe la Bolintin, ca ºi înspre Puchenii Moºneni, se obþin, fãrã irigaþii, cîteva recolte de Cupã Davis. Iar Nãstase, ce face Nãstase?! Nãstase izîdeºte bunãtate de cupã. Aºa sîntem noi, sedentarii: foarte specialiºti. Ce-am zis noi? Dacã tot nu practicãm sportul, mãcar hai sã ne pricepem la sport! Noi sîntem trista generaþie umanã care rezolvã totul prin telefon ºi a cãrei supremã aspiraþie este apariþia la televizor.

Sînt un scriitor al veacului meu, ºi nimic din ceea ce e veacul meu nu mi-e strãin. Cînd zic veac, zic puþin, eu voiam sã zic, de fapt, emisiunea telesport. Se uitã lumea la telesport, mã uit ºi eu la telesport. ,,Lumea-i cum este, ºi ca dînsa sîntem noi”, zicea Mihai Eminescu.

Ocupîndu-mã în paginile revistei ,,Cinema”, pe parcursul unui an de zile, de telesport, comit un act de dublu conformism. Sînt, pe de o parte, conformist cu propria mea comoditate ºi, pe de altã parte, sînt conformist cu comoditatea semenilor mei. Îngropaþi în fotolii ºi cu ochii injectaþi de plãcerea televizorului, am impresia cã noi sîntem acei oameni care, nu tîrziu, vor descoperi modalitatea de a pune un televizor sã le trãiascã viaþa, spre a fi scutiþi de efortul de a se ridica în douã picioare.

Mi-nchipui cã e foarte amuzant sã te uiþi la televizor ºi sã te vezi pe tine, cu ochii camerelor de luat vederi, sã te vezi trãind ºi sã asiºti chiar la propria ta moarte. Cred cã aºa gîndesc ºi sportivii care sînt priviþi ºi repriviþi de niºte sedentari aproape incurabili. De fapt, singura dificultate pe care o mai avem noi, sedentarii, noi, cei de la telesport, e cã trebuie sã ne ridicãm, din cînd în cînd, în picioare ºi sã deschidem sau sã închidem televizorul.

Cînd se va rezolva ºi aceastã problemã, ºi cînd se vor

inventa televizoare care sã se închidã cînd ni se închid nouã pleoapele, ºi care sã se deschidã singure cînd vom avea chef sã mai vedem vreun sportiv, cu ochii noºtri exigenþi, de telesportiºti, ei, bine, atunci, mamele noastre sedentare ne vor putea naºte direct telesportiºti, adicã prevãzuþi prenatal cu fotolii ºi celelalte. ªi, cu aceasta, declar posmagii aproape muieþi.

ADRIAN PÃUNESCU („Cinema“, ianuarie 1973)

Doi dictatori

o vreme din Bucureºti”. Îmi relateazã apoi cu lux de amãnunte cum cei de la pomenitul post de radio au preluat ºi au transmis un articol apãrut în cotidianul londonez ,,Times”. Articolul se numea ,,Doi dictatori”, era pe prima paginã a ziarului ºi avea drept material ilustrativ portretele lui Ceauºescu ºi Gingis Han. Binevoitorul informa asupra serialului susþinut de subsemnatul în ,,Luceafãrul” ºi lãmurea pe cei interesaþi cã toatã povestea cu Gingis este, de fapt, un pretext de a-i denigra pe dictatorul Ceauºescu ºi familia sa.

Urma exemplificarea pe douã coloane alãturate. Ce zic eu despre Gingis ºi fii sãi, ºi cum este Ceauºescu ºi odraslele sale. Trei fii avea unul, trei fii - ºi celãlalt. Cîte unul din fiecare tabãrã era cam amator de chefuri ºi femei. Ce zic eu despre soþia lui Gingis, care era mai în vîrstã decît el, ºi cum este soþia dictatorului.

Colegul Nicorovici era foarte speriat ºi mã sfãtuia sã mã duc, o vreme, la mînãstire. Cunoaºte el, cicã, un cãlugãr, sus, la Peºtera Ialomicioarei, cu care fãcuse armata.

Ca un fãcut, în aceea sãptãmînã eu scrisesem, nesilit de nimeni, ultimul episod despre Mongolia, agasat de interpelãrile, mai în glumã, mai în serios, ale diverºilor amici plictisiþi de lungimea serialului. Fãnuº Neagu îmi reproºa: ,,Ai stat douã sãptãmîni ºi ne plictiseºti de cinci ani!”. Drept pentru care am anunþat sfîrºitul poveºtii.

Dupã cîteva zile, la sediul revistei, m-am întîlnit cu un domn care fusese în Anglia, chiar la ambasadã, în ziua în care apãruse buclucaºul articol în ,,Times”.

Scandal mare, alertã, mãsuri de cumpãrare a întregului

tiraj. Cum, însã, tot personalul ambasadei nu poseda mai mult de 100 de lire cheº, iar tirajul ziarului era de circa un milion, au renunþat. Un alt prieten, mai precis miliardarul de azi Mihai Cîrciog, a vrut sã-mi aducã un exemplar prin intermediul unchiului sãu, care era lord, titlu cumpãrat, evident. N-au posedat curajul necesar. ªtirea a fost preluatã ºi de alte posturi de radio, vestea s-a lãþit.

M-au sunat vreo doi ataºaþi culturali de la ,,ambasade capitaliste”, cerîndu-mi detalii. Eram destul de derutat, dar vãzînd cã nimeni nu mã admonesteazã ,,oficial”, am tãcut, la rîndul meu, aºteptînd dulcele val al uitãrii.

A venit ºi vremea publicãrii cãrþii, ºi am înþeles cã, de fapt, cei de la Consiliul Culturii erau foarte bine informaþi ºi dãduserã ,,indicaþiile” de rigoare. Cartea a fost cititã ºi rãscititã vreme de un an. Iritat de tergiversãri, am fost într-o audienþã la celebrul Mihai Dulea, ambiþiosul politruc ºi ghilotinator de texte. Am discutat, fiecare în manierã proprie, el adînc, eu încãpãþînat. Am izbutit sã public, pînã la urmã, textul, cu tãieturile impuse.

Mãrturisesc acum cã, pe parcursul scrierii, trimiterile la ,,dictator” le fãceam în virtutea dorinþei de a mã refula. Cartea a apãrut fãrã multe pasaje legate de aluziile evidente.

Pînã la urmã, istoria lui Gingis a vãzut lumina tiparului într-un volum de sine stãtãtor, cu un titlu schimbat, ºi sînt convins cã cei de la ,,Times”, dacã o vor citi vreodatã, îmi vor oferi, cu aceeaºi generozitate ºi atenþie cu care m-au tratat atunci, drept premiu de consolare, o excursie în Anglia. Sponsorizatã, evident, de dînºii.

Aºtept, ºi vorba unui cunoscut crainic dizident, sã auzim numai de bine!

MIRCEA MICU (revista ,,Luceafãrul”, 2008)

Am început un serial în revista ,,Luceafãrul”, pe care l-am þinut vreme de 5 ani. Pe mãsurã ce mã documentam, pe mãsurã ce mã lãsam furat de uriaºa personalitate a Marelui Han genial ºi analfabet, am socotit cã e foarte uºor sã strecor mici ,,ºopîrle” nevinovate la adresa ,,celui mai iubit fiu al poporului” ºi a consoartei sale. Aluziile erau evidente dar, într-un fel, justificate de coincidenþa asemãnãrii personajelor. Totul a mers perfect, sau aproape perfect, pînã în 1987, cînd niºte cititori ,,vigilenþi” de peste hotare au gãsit de cuviinþã sã buchiseascã mai atent foiletoanele mele sãptãmanale. ªi le-au citit atît de atenþi, încît, pînã la urmã, au tras concluziile de rigoare. Într-o dimineaþã, nu prea de tot, venind la Uniunea Scriitorilor, unde lucram cu hãrnicie, mai ales la parterul clãdirii, dotat cu bufet ºi restaurant, pe holurile întunecoase m-am ciocnit piept în piept cu taciturnul reporter Vasile Nicorovici. Ne-am speriat reciproc ºi ne-am prezentat scuzele de rigoare.

Recunoscîndu-mã, m-a tras într-un colþ ºi mai întunecos, m-a pipãit, ca un sculptor statuia îndrãgitã, ºi m-a întrebat: ,,Eºti liber?”. Credeam cã vrea sã mã invite la o bere ºi, cunoscîndu-i zgîrcenia proverbialã, era sã leºin de uimire. De fapt, vroia sã ºtie dacã n-au venit sã mã ,,umfle”.

Neînþelegînd nimic din misterioasa sa comportare, am cerut lãmuriri. ,,Nu asculþi BBC-ul?”. I-am rãspuns cã nu. ,,Rãu faci, fiindcã altfel îþi luai mãsuri de prevedere ºi plecai

Rugãciune cãtre Duhul lui Corneliu Vadim Tudor Tudore, Mãria-Ta, mult pe gînduri nu mai sta, urcã-te degrabã-n ºa ºi începe a tãia cîmpul plin de iarba rea, dã neghina la o parte, cã ea ne aduce moarte, pune grîu, porumb, secarã, cã ni-e dor de tine iarã, ca de cea mai Sfîntã Þarã!

Tudore, Mãria-Ta, strînge oaste de români devotaþi ºi nu stãpîni, pune-i strajã la hotare pentru România Mare!

Tudore, Mãria-Ta, mult pe gînduri nu mai sta!

ANTON STANCIU

Pag. a 6-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini OGLINDA LIBERTÃÞII

Secera ºi ciocanul (11) 25 DECEMBRIE 1989 Este Sfînta zi de Crãciun Se aud împuºcãturi. Se vesteºte naºterea pruncului ISUS? De ce pãmîntul s-a înroºit, punînd o mare patã pe obrazul Þãrii, patã, care nu se va ºterge niciodatã, avînd o aprigã remuºcare pentru TRÃDARE? Dictatorul a fost condamnat pentru subminarea economiei naþionale, economie care, potrivit statisticilor de dupã 1989, a avut cea mai mare creºtere din Istoria României. Sã ne amintim cã Legea 18/1968 a stîrpit hoþia ºi mita. Lumea aptã de muncã a fost obligatã sã execute o activitate utilã, stîrpind parazitismul, cerºetoria, lenea, tîlhãria. Nu ne era fricã sã ieºim noaptea pe stradã, copiii mergeau la ºcoalã liniºtiþi, disciplina în ºcoli era severã, elevii nu-ºi permiteau sã fumeze sau sã consume droguri, de existenþa cãrora nici nu ºtiau. Justiþia nu-ºi permitea sã facã abuzuri. Ceauºescu a fost un conducãtor dur, fiindcã nu permitea defãimarea în mass-media a cetãþeanului sau a Þãrii. Toþi cetãþenii care pãrãseau România, dupã ce aveau o calificare, erau obligaþi sã plãteascã o parte din cheltuielile de ºcolarizare.

Ceauºescu a subminat economia naþionalã cînd: - A restituit creditele luate de la FMI ºi Banca Mondialã, ca sã nu mai plãteascã dobînzi?

Polemici

- A construit combinate siderurgice, de aluminiu, rafinãrii, fabrici de automobile, camioane, autobuze, tramvaie, televizoare, hidrocentrale ºi Centrala Nuclearã de la Cernavodã?

- Agricultura asigura hrana populaþiei, fãcînd ºi export?

- A construit capitalele de judeþe, staþiunile de odihnã ºi Litoralul?

- A scos România în lume: cîntãreþi de operã ºi muzicã popularã; cele mai bune echipe de volei, gimnasticã femininã, box amator, tenis de cîmp ºi de masã etc. etc.

Exemple elocvente sînt Ion Þiriac, Ilie Nãstase, NADIA COMÃNECI. (Datele sînt culese din cartea lui Ieronim Hristea: „De la Steaua lui David la Steaua lui Rotschild“).

Mã opresc aici, pentru cã lista este foarte lungã.

Tot ce s-a construit în perioada comunistã, a fost realizat de Poporul Român, de generaþia respectivã, adicã de bunicii ºi pãrinþii generaþiei de astãzi, care îi considerã pe aceºtia „POVARA ÞÃRII“. Dar, vorba proverbului: ce þie nu-þi place, altuia nu-i face!

Iatã o istorioarã adevãratã: Trãia, cîndva, într-o familie tata, mama, copiii ºi bunicii. Armonia era la ea acasã, pînã cînd bunicii au îmbãtrînit, puterile i-au lãsat, iar la masã, uneori, mai vãrsau paharul cu apã, mai cãdea lingura pe faþa de masã, mai spãrgeau o farfurie... Copiii lor au hotãrît ca bunicii sã nu mai ia masa cu ei în sufragerie, pentru ca sã nu mai pãteze faþa de masã. Bunicii n-au ripostat. Într-o zi, tatãl îl vãzu pe fiul sãu cioplind ceva ºi l-a întrebat ce

4 aprilie 1944, ziua în care americanii au omorît 2.942 de bucureºteni, iar românii le-au ridicat douã monumente aviatorilor americani doborîþi!

Se împlinesc 72 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, cînd Bucureºtiul a fost þinta unui masiv bombardament al aviaþiei americane. Au fost vizate þinte civile, cu deosebire zona Gãrii de Nord, dar ºi partea centralã a oraºului, zone care nu aveau o justificare militarã, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaºi-Chiºinãu, iar luptele încetaserã de la sfîrºitul lunii martie. Tragedia a avut loc într-o marþi, pe la ora prînzului. Atunci, un numãr de 220 de bombardiere B-17 (numite Fortãreþe zburãtoare) ºi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaþiul aerian al României, venind din Italia. ªi au fãcut prãpãd. Iatã o mãrturie din acele vremuri fãcutã de Mihail Sebastian în jurnalul sãu a doua zi dupã masacru: „Ieri dupã-amiazã am fost în cartierul Griviþa. De la Garã la bulevardul Basarab nici o casã – nici una – n-a scãpat neatinsã. Priveliºtea e sfîºietoare. Se mai dezgroapã încã morþi, se mai aud încã vaiete de sub dãrîmãturi. La un colþ de stradã, trei femei boceau cu þipete ascuþite, rupîndu-ºi pãrul, sfîºiindu-ºi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puþin dimineaþa ºi peste toatã mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars.

Viziune, atroce, de coºmar. N-am mai fost în stare sã trec dincolo de Basarab – ºi m-am întors acasã, cu un sentiment de silã, oroare ºi neputinþã”.

Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane ºi au fost rãnite alte 2.126.

Morþii au fost îngropaþi într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naþionale.

Cimitirul va purta numele „4 aprilie”, dar va fi desfiinþat în anii comunismului. Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacã de morþii noºtri nu îºi mai aminteºte nimeni, în Bucureºti existã însã douã monumente ridicate în memoria aviatorilor americani uciºi în misiunile de bombardament asupra oraºului: unul a fost realizat în 2002 în Ciºmigiu, iar celãlalt se aflã în Parcul Kiseleff ºi a fost inaugurat în 2007. „Vã închipuiþi, pãstrînd proporþiile, cum ar arãta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani ºi la Dresda britanicilor?”, se întreba, în urmã cu 2 ani, Manuel Stãnescu, în articolul: „Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi «bocitorii de serviciu»“.

Aproape 3.000 de morþi într-o singurã zi, toþi, civili nevinovaþi. Mã întreb, pentru cei care nu pierd ocazia sãºi smulgã hainele de pe ei, de ce nu vã amintiþi niciodatã de aceastã tragedie? Care sînt criteriile pentru care 3.000 de civili morþi în cîteva minute nu reprezintã decît o „pagubã colateralã”? De ce susþineþi cã nu trebuie sã uitãm împrejurãrile acestor morþi tragice, dar pe aceºtia nu-i amintim niciodatã? Din pãcate, lucrurile nu se opresc aici. Într-un gest care demonstreazã cã avem comportamentul de slugã în codul genetic, autoritãþile au avut teribila inspiraþie sã ridice un monument dedicat…

Culise ºi cafenele literare (3) dinainte, nici, odatã realizate, nu La cafenea nu veneau doar umoriºti ºi funcþionau ca „exclusive“. amatori de relaþii în lumea culturalã, penDiscuþiile nu conþineau, în sine, nimic sionari ºi oameni fãrã cãpãtîi. Personalitãþi profesional, nimic dogmatic. Fiecare era de valoare ºi de intensã activitate profesionobiºnuit sã tolereze pãrerea altuia ºi nu se alã, savanþi, profesori universitari, scriitori pronunþa în probleme care îl depãºeau, sau fecunzi îºi furau din timpul de lucru ca sã-ºi care îi erau strãine, decît cu modestia omubea cafeaua în nobilã companie. Aºa de lui de calitate. Chiar aceia care au renunþat exemplu, acad. Miron Niculescu, sculptorul sã frecventeze „Capºa“ sau „Corso“ nu Oscar Han, pictorul Teodorescu-Sion, ezitau sã-ºi deschidã „ora de cafenea“ Tudor Vianu, profesorul de la arhitecturã acasã. Cazul cel mai cunoscut era al mareHoria Teodoru ºi mulþi alþii se întîlneau acolo cu Vladimir Streinu, Zaharia Stancu ºi Nicolae Carandino lui critic Eugen Lovinescu. În afara orelor de cenaclu duminical, el obiºnuia sã-ºi ªerban Cioculescu, Sergiu. Dan etc., etc.

Funcþionau, la diverse epoci, dar fãrã sã fie în vreun primeascã intimii în fiecare zi, dupã ora 5 (pînã la ora fel aleºi, unii ºefi de masã, care, fie din cauza poziþiei 7 seara). Veneau sã-l vadã în aceste ore Ion Barbu, lor sociale de moment, fie din cauza prestigiului sau al Vladimir Streinu, ªerban Cioculescu, Hortensia calitãþilor de „causeuri” neosteniþi, se bucurau de largã Papadat-Bengescu, într-un timp Camil Petrescu ºi ascultare. Astfel au fost în domeniul literar-artistic mulþi dintre tinerii care depãºiserã faza debutului ºi se mesele prezidate de Victor Eftimiu, de Oscar Han, de bucurau de aprecierea marelui critic. Temele în disCamil Petrescu, de Ion Barbu. Alteori, se întîmpla ca cuþie nu erau numai cele literare. Actualitatea era redactorii unui ziar, „Cuvîntul”, „Curentul”, examinatã sub variile ei aspecte ºi multe atitudini, „Calendarul“, „Facla“, „Azi“, „Lumea româneascã“, sã multe polemici, multe consideraþii critice luau naºtere se adune în jurul directorului sau a respectivului redac- din asemenea confruntãri deschise. Au fost vremuri tor ºef. Dar, încã o datã, lucrurile nu erau nici fixate de intensã activitate spiritualã în care cafeneaua juca

„meºtereºte“. Fiul i-a rãspuns: „fac farfurii de lemn ºi linguri de lemn, ca acelea pe care le-aþi dat voi bunicilor, ca sã aveþi din ce mînca cînd veþi fi de vîrsta lor...“.

Realitatea este cã, de cînd s-au deschis „Porþile libertãþii“ ferecate timp de peste o jumãtate de veac de cãtre comunism, „libertatea“ a dat buzna în þara noastrã, întrupatã, din pãcate, în droguri, arme, corupþie, prostituþie, crizã mondialã, partide peste partide, interese oculte, alegeri din 4 în 4 ani, cu cheltuieli imense ºi rezultate care aratã cît se furã în þara asta. Bunului- simþ i-au crescut dinþi ºi muºcã... Demnitatea, ce cuvînt ciudat, a dispãrut cu desãvîrºire. Demnitatea femeii e cãlcatã în picioare, de fapt ºi-a cãlcat-o singurã cînd a apãrut în public în curul gol (îmi cer scuze, dar Graur aºa îi spunea), cu bentiþa între buci, ºi silicoanele pe tavã etc. etc. Sînt convinsã cã Margareta Pîslaru, Angela Similea ºi toatã generaþia de aur, pentru cã epoca nu a fost de aur, dar generaþia ei a strãlucit, nu s-ar fi pretat sã aparã în aceste ipostaze nici pentru toate bogãþiile din lume. Dar trãim în „democraþie“ ºi se permite orice. Mai ales sã furi, sã ai palate ºi mormane de bani, iar din Penitenciar sã stai în „AREST“ la domiciliu, în mare lux, sã dai petreceri ºi sã-þi pãstrezi purcoiul de bani, de care nimeni nu se atinge. De acolo de SUS, din preajma lui ISUS, Ceauºescu, fiind iertat pentru cã a fost împuºcat, priveºte cum caracatiþa îºi întinde tentaculele peste þarã, peste oameni, peste moralã, peste tot ce ne înconjoarã. ªi ofteazã cã „praful s-a ales de þara noastrã“. În lacrimile gîndirii sã înecãm sentimentul urii, în care sînt condensate tot felul de pãcate. Sîngele vãrsat, însã, se scurge ca într-un coºmar ce nu se terminã, ºi într-o direcþie necunoscutã. (va urma) LILIANA TETELEA aviatorilor americani, ºi care troneazã bine-mersi în Ciºmigiu. Cum e posibil aºa ceva? Dacã vrem sã ne dovedim loialitatea faþã de un aliat, aºa cum sînt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustãtoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fãrã fond, putem crede cã un gest slugarnic þine loc de principii în care sã credem cu adevãrat? Acel monument trebuie sã disparã. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3.000 de oameni. ªi pentru cã „bocitorii de serviciu” cu siguranþã vor avea azi amnezie, cu puterile mele modeste mã înclin ºi pãstrez un moment de reculegere în amintirea lor – Istoricul militar Manuel Stãnescu.

Concluziile contemporanilor sînt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logicã.

A fost mãcelãritã populaþia civilã, lipsitã de apãrare, au fost distruse importante bunuri materiale.

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, Capitala fiind bombardatã masiv în zilele urmãtoare. Un bilanþ statistic aratã cã de-a lungul celor 17 bombardamente aeriene, începînd cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani ºi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoþite de circa 1.830 de avioane de vînãtoare pe timp de zi, au fost uciºi 5.524 de locuitori, rãniþi 3.373, iar 47.974 au rãmas fãrã adãpost devenind sinistraþi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parþial 3.473, 401 au fost avariate ºi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apãrarea Capitalei, s-au ridicat ºi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numericã, 601 avioane de vînãtoare româneºti ºi 709 germane.

un rol de adevãratã bursã a valorilor. Cuvintele de spirit ºi „teoriile“ nu rãmîneau îngropate aici. Ele erau reluate în grave articole de presã. În publicaþii de umor, pe scenele teatrelor de revistã ºi, uneori, chiar la tribuna parlamentarã. Mulþi dintre cei tineri îºi închipuie azi cã, la cafenea, local de perdiþie, aveau loc chiolhanuri. În realitate, cafeaua, sub diversele ei forme, era singura consumaþie. Amatorii de bãuturã – erau puþini în lumea literarã a epocii – preferau sã meargã, în prealabil, la cîrciumã pentru a sosi la cafenea sub stimulentul alcoolului – mai scînteietori, mai prompþi la replicã, mai exuberanþi. (Era cazul lui Pãstorel Teodoreanu, lui Tudor Muºatescu, lui Ion Anestin...). Ca sã ne dãm seama de funcþia de control pe care o îndeplinea, departe bineînþeles de orice investire oficialã, este destul sã remarcãm cã, în momentul în care vreun obiºnuit al cafenelei era chemat (în schimbul vreunei concesii de principiu) sã accepte o funcþie politicã sau literarã, el se retrãgea spontan de la „masa“ lui. ªtia cã va fi asaltat acolo de reproºuri, de ironii, de acuzaþii ºi îºi dãdea seama cã nu va putea sã le rãspundã cu eficienþã. În absenþa lui, însã, megafon al opiniei publice, cafeneaua îºi îndeplinea oficiul justiþiar.

Sfîrºit NICOLAE CARANDINO

Pag. a 7-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Duel oratoric între pateticul Iorga ºi cinicul Argetoianu În urmã cu un secol, viaþa politicã româneascã era cel puþin la fel de agitatã ºi tensionatã ca ºi cea de astãzi.

Pentru exemplificare, meritã povestit un incident parlamentar provocat de ministrul de Interne de atunci, Constantin Argetoianu, cu deputatul Nicolae Iorga. Este vorba de duelul oratoric dintre un cinic ºi un patetic.

Totul s-a petrecut într-o zi de miercuri, 10 decembrie 1920, în timpul unei ºedinþe de rutinã a Adunãrii Deputaþilor, desfãºuratã în incinta din Dealul Mitropoliei.

Pe cînd preºedintele Camerei, Duiliu Zamfirescu, îndeplinea formele procedurale curente, deputatul Nicolae Iorga a cerut cuvîntul, spre a protesta împotriva mãsurilor de cenzurã impuse de guvernanþi. Profesorul relata cum fusese cenzurat ziarul sãu ,,Neamul Românesc”, în octombrie 1920; i se ridicase cenzura la deschiderea Parlamentului (15 noiembrie 1920), pentru ca, în urma declaraþiilor ºefului Partidului Naþionalist Democrat în legãturã cu atentatul de la Senat (8 octombrie 1920), organizat de grupul comunist terorist condus de Max Goldstein, cotidianul lui Iorga sã fie din nou cenzurat.

Este drept cã, în Camerã, N. Iorga veºtejise odioasele crime de la Senat, numai cã el strecurase ºi o frazã usturãtoare la adresa factorilor rãspunzãtori de ordinea publicã: ,,Domnilor deputaþi, fãcînd aceastã declaraþie, adãugãm cã noi înþelegem libertãþile publice cu o poliþie bunã, nu cu o poliþie proastã fãrã libertãþile publice”. Din ,,Neamul Românesc” se cenzureazã paragrafe întregi din articolul de fond al lui Iorga, între care aceastã frazã: „Cînd un guvern pãcãtos încearcã prin înºelãciune sã rãpeascã libertatea poporului, acum, dupã marea jertfã a rãzboiului, fapte ca acestea de la Senat sînt un semn care trebuie sã trezeascã conºtiinþele oneste”. Aluzia era la guvernul condus de generalul Alexandru Averescu, în special la ministrul de Interne, Constantin Argetoianu. În continuare, transcriem din stenograma ºedinþei: „În timpul cuvîntãrii d-lui N. Iorga, dl. C. Argetoianu, ministrul de Interne, loveºte cu pumnul în masã ºi þipã «Da! Da!» (adicã bine a fãcut cã i-a cenzurat). Urmeazã zgomot, vociferãri, vacarm în incinta

Nicolae Iorga ºi Constantin Argetoianu Camerei.

Dl. C. Argetoianu, ministru de Interne: «D-lor deputaþi, oricît de mare ar fi rãbdarea noastrã, trebuie sã mãrturisesc cã îmi stãpînesc cu greu indignarea. La întrebarea d-lui Iorga, de ce nu am pus la cenzurã <Steagul> d-lui Al. Marghiloman, rãspund: Dl. Marghiloman nu are pretenþia sã vorbeascã în numele intelectualitãþii româneºti; dacã dumneata, d-le Iorga, ai pretenþia aceasta, atunci dã-mi voie sã vin nu cu pretenþia, ci cu realitatea pumnului meu ºi sã vi-l pun în gurã. (Exclamaþii de «bravo!». Se naºte tumult)”.

N. Iorga a vrut sã ia cuvîntul. S-a produs, însã, un zgomot infernal. Prezidentul Duiliu Zamfirescu a suspendat ºedinþa pentru 10 minute. La reluare, deputatul N. Iorga a replicat cinicului ministru: „Sînteþi dintre cei care, pe baza a douã rînduri scrise, trimiteþi pe cineva la spînzurãtoare. Dacã ai talentul acesta natural, n-am ce-þi face… Anumite calitãþi ale discursului domnului ministru de Interne au lipsit, în aºa fel încît într-o Camerã din alt continent, unde culoarea feþei e mai întunecatã ca a noastrã, niciodatã un ministru de Interne n-a vorbit în felul acesta. La ce mi-aþi spus dvs., eu nu am obiceiul de

Descoperiþi un adevãr, care celor de vîrsta noastrã ne-a fost ascuns ºi la care conducãtorii de azi ar trebui sã mediteze (1) SUVERANUL Principele Ferdinand a ajuns pe Tronul României în urma unui concurs de împrejurãri. Prima a fost aceea cã domnitorul Carol I a avut un singur copil, o fetiþã, care a murit la 4 ani. Din aceastã cauzã, a fost aplicat articolul 83 din Constituþia României, care prevedea: „În lipsã de coborîtori în linie bãrbãteascã a Mãriei Sale Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vîrstã dintre fraþii sãi sau coborîtorilor acestora”.

A doua, s-a datorat faptului cã principele Leopold, cãruia i s-a fãcut oferta, în calitate de frate mai mare al lui Carol I, nu a acceptat sã devinã principe moºtenitor al Coroanei României. A treia, a constat în faptul cã Wilhelm, nepotul cel mai în vîrstã al lui Carol I, a notificat cã nu primeºte propunerea de a deveni moºtenitor al Tronului României. Ca urmare, s-a apelat la principele Ferdinand, cel de-al doilea fiu al principelui Leopold, care a fost de acord sã primeascã aceastã demnitate. La 1 decembrie 1880, Adunarea Deputaþilor a votat legea prin care principele Ferdinand de Hohenzollern devenea moºtenitorul Coroanei României. Tînãrul principe (nãscut la 12/24 august 1865) ºi-a continuat studiile liceale, militare ºi universitare în Germania, dupã care, în aprilie 1889, s-a stabilit în România. A urmat lecþii de limba românã, de istoria ºi de geografia României, avîndu-l între profesori pe Nicolae Iorga. Acesta avea sã precizeze: „Am þinut sã învederez ce nu i se spusese lui Carol I: cã aici nu e o mînã de barbari, care sã trebuiascã a fi ridicaþi de o dinastie energicã ºi inteligentã la rangul naþiunilor civilizate, ci un vechi ºi nobil popor, care-ºi are locul, deºi pe nedrept necunoscut, în istoria lumii.”

Pasionat de literaturã, muzicã, teatru, principele Ferdinand participa la seratele oferite de regina Elisabeta, prilej cu care a întîlnit-o pe Elencuþa (Elena) Vãcãrescu, de care s-a îndrãgostit. Cei doi s-au logodit, dar guvernul condus de Lascar Catargiu s-a opus cãsãtoriei. Drama sentimentalã a fost depãºitã dupã ce Ferdinand a cunoscut-o pe Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. A fost cucerit de frumuseþea acestei tinere (avea doar 17 ani), de dezinvoltura cu care se comporta în societate. În memorii, regina Maria avea sã scrie: „Tînãrul prinþ era de o sfialã chinuitoare ºi rîdea, mai mult ca de obicei, pentru a o ascunde. Lucru ciudat, tocmai aceastã timiditate mã atrãgea [...] Cum a gãsit el curajul sã-mi facã propunerea de cãsãtorie e ºi azi pentru mine un prilej de uimire, dar mi-a fãcut-o ºi eu o primii”.

Cãsãtoria a avut loc la 29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893. În octombrie 1893, Maria a nãscut un bãiat, care a primit numele de Carol. Astfel s-a asigurat succesiunea la tron, spre marea bucurie a regelui Carol I. Cei doi au mai avut cinci copii: Elisabeta, Marioara, Nicolae, Ileana ºi Mircea. Regele Carol I nu l-a implicat pe moºtenitorul tronului în problemele politice ale României, stabilindu-i numai unele datorii pe linie militarã ºi de reprezentare diplomaticã. Ferdinand a fost la un pas de a-ºi pierde calitatea de moºtenitor al tronului la 25 septembrie / 8 octombrie 1914, cînd Carol I – grav afectat de faptul cã la Consiliul de Coroanã din 21 iulie / 3 august 1914 nu s-a acceptat propunerea ca România sã intre în rãzboi alãturi de Germania ºi Austro-Ungaria – a cerut secretarului sãu, Louis Basset, sã redacteze „Cuvîntarea pentru abdicare”, prin care îºi anunþa decizia de a încredinþa puterea unei Locotenenþe Regale, ceea ce semnifica retragerea dinastiei de Hohenzollern de pe Tronul României. Dar, peste douã zile, la 27 septembrie / 10 octombrie 1914, Carol I a încetat din viaþã, astfel cã nu a putut duce la îndeplinire aceastã decizie.

Un rege necunoscut Dupã ce timp de 34 ani a îndeplinit funcþia de principe moºtenitor, la 28 septembrie / 11 octombrie 1914, Ferdinand devenea regele României. Referindu-se la acest moment, regina Maria avea sã scrie cã soþul sãu „era pentru poporul sãu ca o carte închisã, nimeni nu ºtia ce simþea”. O idee similarã exprima N. Iorga, scriind cã noul rege „era pentru cei mai mulþi un necunoscut ºi un neþinut în seamã, pentru cîþiva o tainã, aproape pentru nimeni o siguranþã”. În cuvîntarea rostitã dupã depunerea jurãmîntului, regele Ferdinand a dat asigurãri cã va fi un „bun român”, ceea ce însemna cã nu se va opune voinþei naþionale privind atitudinea faþã de cele douã tabere aflate în rãzboi (Antanta ºi Puterile Centrale). Regina Maria, purtînd un vãl negru, prezentã la ceremonie împreunã cu copiii sãi, a cîºtigat simpatia poporului pentru noul suveran: „Simþii deodatã cã trebuie sã-mi descopãr faþa, în ochii întregii Adunãri, cã trebuie s-o întorc spre ea, fãrã vãl cernit care sã ne despartã. O aclamare prelungã, ce mã umplea de fiori, izbucni din sutele de inimi: Regina Maria!”. Peste ani, regina avea sã scrie în memoriile sale: „Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinþe pe lume”.

Spre deosebire de Carol I – cãruia îi plãcea sã aibã o imagine de rege puternic, intransigent, dominator, Ferdinand era, dupã expresia omului politic liberal I.G. Duca, de o „timiditate bolnãvicioasã”, nu-i plãcea sã þinã discursuri, sã

a rãspunde, fiindcã la astfel de cuvinte, cu care ar trebui sã mã deprind acum, ºi la astfel de idei ar trebui idei ca acelea pe care le-am dispreþuit dintotdeauna…”.

De pe banca ministerialã, C. Argetoianu a încercat sã-ºi scuze impulsivitatea, dar a rãmas în ofensivã, cu noi atacuri la persoanã: „Domnilor, am început prin a vã spune cã vorbeam sub impresia unei indignãri, de aci violenþa de formã, pe care acum o regret. Fãrã sã regret nimic, însã, din fondul celor ce am zis. (Vociferãri). N-aº vroi sã credeþi, domnilor, în tot cazul, cã acea violenþã a putut fi produsã de un sentiment al meu faþã de dl. Iorga. Era mai mult un sentiment care rezultã din întreaga atmosferã a minoritãþii din Camerã. Cãci, domnilor, pe dl. Iorga nu-l luãm drept un revoluþionar serios… Dl. Iorga se joacã cu ideile revoluþionare, cum se joacã copiii cu lumînarea.

Dar putem noi crede cã poate fi o relaþie oarecare între o bombã, sau chiar numai un pistol de apã ºi dl. Iorga?

Este de ajuns sã se uite autoritatea la dumnealui, ca sã intre sub pãmînt. Crede dl. Iorga, fiindcã îi curge din gurã etern o panglicã tricolorã, cã este reprezentantul conºtiinþei naþionale? Dar, domnilor, dl. Iorga n-a putut fi revoluþionar nici mãcar în istorie, unde s-a mulþumit sã fie protagonistul descrierilor celor mai banale… Dar libertãþile noastre publice, noi le vom apãra”.

Doi-trei deputaþi din minoritatea parlamentarã au ripostat palid de la tribuna Camerei împotriva atitudinii în forþã, plinã de duritate ºi de sarcasm, a ministrului Argetoianu. Iorga însuºi a fost fulminant în replicã, însã abia a doua zi. Cinismul brutal din prima zi al ministrului de Interne lovise în plin: pateticul Iorga fusese ºocat ºi, acuzînd lovitura, a articulat cîteva fraze, dupã care a amuþit. Se demonstra o datã în plus cã, în oratorie, chiar patetismul cel mai pur ºi mai vibrant putea fi concurat nu doar de maeºtrii vorbelor de duh, ci ºi de cinicii versatili.

Ultragiatul N. Iorga ºi-a luat revanºa asupra „puncher”-ului C. Argetoianu destul de curînd, în aceeaºi sesiune parlamentarã. Ceea ce nu înseamnã cã cei doi nu au sfîrºit prin a-ºi da mîna în 1923, prin a fuziona politiceºte în 1924, prin a forma împreunã guvernul din 1931-1932 ºi, evident, prin a se certa ºi împãca din nou, dupã toane ºi dupã împrejurãri.

(Sursa: Constantin Argetoianu, Memorii pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. VI, Ed. Machiavelli, Bucureºti, 1996) HORIA DUMITRU OPREA (Istorii regãsite) comande, sã asculte cuvinte elogioase la adresa sa. Era omul discuþiilor în cercuri restrînse, despre subiecte diverse: muzicã, literaturã, artã, biologie, istorie etc. Constantin Argetoianu se referea la atitudinea regelui Ferdinand, care se deosebea radical de cea a lui Carol I: „Distanþa dintre suveran ºi omul de rînd a dispãrut. Suveranitatea olimpianã lãsa locul unui sentiment de prietenie spontanã. În locul unui deget þi se întinde, azi, o mînã întreagã, care zguduie cu frenezie braþul poftitului, cãruia i se prezintã un scaun, o þigarã, un pahar, o glumã, un rîs deschis”. În timp ce Carol I nu i-a permis soþiei Elisabeta sã se implice în problemele politice, regele Ferdinand i-a lãsat cîmp liber de manifestare reginei Maria, care i-a fost de mare ajutor, mai ales în momentele dificile pentru þarã. De asemenea, l-a avut alãturi pe Ion I. C. Brãtianu, preºedintele P.N.L., om politic cu un larg orizont ºi foarte eficient în acþiunile sale. Ferdinand se sfãtuia adesea cu administratorul Domeniilor Coroanei, Barbu ªtirbey, o persoanã discretã ºi înþeleaptã. La Consiliul de Coroanã din 14/27 august 1916, regele Ferdinand s-a pronunþat pentru intrarea României în rãzboi alãturi de Antantã, spre indignarea lui P.P. Carp, care a þinut sã-i aminteascã faptul cã era un Hohenzollern. Replica regelui a fost memorabilã: „Domnule Carp, ºtiu foarte bine cã sînt un Hohenzollern, nu era nevoie sã-mi aminteºti dumneata. Dacã interesele patriei de origine ar corespunde cu cele ale României, n-aº ezita sã adopt opiniile dumneavoastrã; aceastã soluþie ar fi cea mai uºoarã pentru mine. Dar, scormonind adînc în conºtiinþa mea, am ajuns, cu durere, la concluzia cã interesele României nu merg alãturi de cele ale AustroUngariei ºi în consecinþã cu cele ale Germaniei. A trebuit sãi impun inimii mele tãcerea; asta nu a fost uºor; cu sufletul torturat am luat hotãrîrea de a-mi face datoria faþã de poporul român, ale cãrui destine le conduc. Cu durere, dar cu convingerea cã decizia acestei zile este singura care concordã cu destinul þãrii mele”. În Proclamaþia cãtre þarã semnatã de rege ºi de membrii guvernului, difuzatã dupã aceastã decizie, se afirma: „Înaintaºii noºtri au reuºit sã întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin rãzboiul Independenþei, prin munca lor neobositã pentru renaºterea naþionalã. Astãzi ne este dat nouã sã întregim opera lor, închegînd pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfãptuit pentru o clipã: Unirea românilor de pe cele douã pãrþi ale Carpaþilor”. Ferdinand I a înfruntat cu demnitate greutãþile rãzboiului: victoriile iniþiale în Transilvania, înfrîngerile din toamna anului 1916, retragerea în Moldova. În calitate de „cap al puterii armate” ºi comandant al trupelor române, a elogiat eroismul ostaºilor în Ordinul de zi din 12/25 august 1917: „Cu mîndrie mã uit la voi ºi vã aduc mulþumirile mele cãlduroase ºi recunoºtinþa mea ofiþerilor ºi trupei care v-aþi purtat atît de bravi”. (va urma) IOAN SCURTU

Pag. a 8-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , t i n ã Îngerului pãzitor Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (13) între anii 1705-1706, dupã care a fost zugrãvitã de – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani zis cãtre o echipã de pictori condusã de Pîrvu Mutu de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Zugravul.

La data finalizãrii construcþiei, aºezãmîntul Sfîntul

TÎRNOSIREA BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (29 iunie 1707) Iniþial, biserica lui Dobruº Banul fusese proiectatã ºi construitã pe mãsura numãrului de credincioºi ai oraºului la acel început de Secol al XVI-lea. Pe parcurs, însã, populaþia oraºului a crescut numeric, iar biserica lui Dobruº Banul devenise neîncãpãtoare. În plus, faþã de noile construcþii care o împrejmuiau, monumentale ºi voluminoase, ea devenise parcã mai scundã, cu semne vizibile de deteriorare. De aceea, rugãmintea patriarhului Dositei Nottara al Ierusalimului de a construi o bisericã pe mãsura hanului ºi a celorlalte construcþii recent realizate a fost bine primitã de cãtre Domnitor. El a motivat, ulterior, aprobarea sa: „n-am putut îngãdui sã vedem în mijlocul unui norod (…) o fi o bisericã micã (…) ºi fãrã nici o podoabã ºi înfrumuseþare”, mai ales cã aceasta era „de multã vreme zidirea ei, cît se vede mai mult spre surpare...”.

Noua bisericã a fost proiectatã cu implicarea directã a Domnitorului ,,Io Costandin Brâncoveanu Voievod”.

Abia în anul 1705 acesta a demolat biserica veche, pregãtind locul pentru noul edificiu brâncovenesc.

Planul noului lãcaº era triconic, avînd cîte o turlã pe naos ºi pronaos, precum ºi douã turle pe pridvor, cu pronaos supralãrgit, cu un pridvor prevãzut cu coloane de piatrã sculptate în torsadã, lucrate probabil de aceeaºi echipã de meºteri de la Horezu, condusã de cãtre Manea vãtaful de zidari, Vucaºin Caragea - pietrarul ºi Istrate lemnarul. Reconstrucþia bisericii a fost realizatã propriu-

Gheorghe - Nou mai cuprindea, încã din 1699, în afarã de hanul ºi anexele sale negustoreºti ºi gospodãreºti, ºi un turn-clopotniþã la intrare, dotat cu un clopot turnat astfel, încît sã rãsune: „Bran-co-van”.

Sfinþirea Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti a constituit un moment strãlucit ºi de referinþã în istoria acestui sfînt lãcaº. Solemnitatea ceremoniilor, cît ºi prezenþa înalþilor ierarhi români ºi strãini au atras atenþia istoricilor din acea vreme. Astfel, Constantin Brâncoveanu i-a invitat la sfinþirea bisericii pe toþi patriarhii Orientului ºi în special pe Hrisant Nottara, Patriarhul Ierusalimului, urmaºul lui Dositei. Domnitorul a þinut sã confere ceremoniei sfinþirii o strãlucire imperialã, în virtutea faptului cã, prin înrudirea sa cu Cantacuzinii, era moºtenitor de drept al Imperiului Byzantin. Acest statut se oglindea în modul de guvernare, în îmbrãcãmintea sa, în ceremonia bisericeascã, în viaþa de la Curte, dar ºi în arta post-byzantinã. Într-un prim moment, s-au întrunit ierarhii români ºi strãini ºi, împreunã, au hotãrît ca sfinþirea sã fie oficiatã la 29 iunie 1707, de praznicul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel. Încã din ajun a fost sãvîrºitã slujba Vecerniei cu Priveghere, atît la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, cît ºi la biserica domneascã de la Curte. A doua zi, pe 29 iunie 1707, Domnul Þãrii, împodobit de mare sãrbãtoare, ºi toatã boierimea, s-au adunat la Curte. Apoi, Mãria-Sa Vodã l-a trimis pe ªtefan Cantacuzino, vel-postelnic, cu douã „carate frumoase domneºti”, sã-i aducã pe înalþii ierarhi strãini, cazaþi la palatul de la Sfîntul Gheorghe-Nou. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Mãrturia monahului Mitrofan, cel care s-a ascuns în podul Sfîntului Mormînt ca sã vadã Lumina Sfîntã Monahul grec Mitrofan s-a nãscut în anul 1900 în localitatea Kerasunda, din Pont. În 1921, în perioada genocidului locuitorilor din Pont de cãtre turci, a fost omorîtã toatã familia lui. El însuºi, la vîrsta de 21 de ani, a fost prins ºi trimis la închisoarea din Ntigiampakir, unde prizonierii lucrau la minele de cupru. Cei mai mulþi dintre ei erau condamnaþi la moarte din pricina mîncãrii infectate ºi a condiþiilor mizerabile de trai. Dupã cîteva luni de ºedere în temniþã, Pãrintele Mitrofan a reuºit sã evadeze. Fãrã patrie ºi familie, singurul scop al vieþii sale era sã reuºeascã sã ajungã viu la Ierusalim, ca sã se închine la Mormîntul lui Christos.

Timp de mai multe sãptãmîni, a cãlãtorit desculþ prin munþi, ca o sãlbãticiune, ascunzîndu-se de oameni. Îndreptîndu-se spre sud, a ajuns la localitatea Alep din Siria, de acolo a mers la Beirut, în Liban, dupã care, mergînd zile întregi paralel cu þãrmul, a ajuns la portul Haifa din Palestina. Peregrinarea lui s-a încheiat la 1 noiembrie 1923, cînd a ajuns la Ierusalim, unde ºi-a împlinit fãgãduinþa sa la Sfîntul Mormînt. Doi ani mai tîrziu, în 1925, a fost tuns în monahism ºi a fost rînduit pãzitor al Sfîntului Mormînt de cãtre Patriarhul Damian I. În aceastã calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Paºtile anului 1925. Vreme de multe luni l-a chinuit nedumerirea ºi îndoiala cu privire la natura minunii. Credinþa lui se clãtinase ºi se întreba dacã întradevãr este vorba despre o minune adevãratã. Rãspunsul la întrebarea sa a venit cîteva luni mai tîrziu, în Sîmbãta Mare a anului 1926, cînd a reuºit sã se ascundã în podul Sfîntului Mormînt, de unde putea sã urmãreascã tot ceea ce se petrecea în interiorul lui. Cele pe care le-a trãit în acea zi, le-a povestit dupã 55 de ani, la Paºtile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, care le-a consemnat în scrierea sa: Am vãzut Sfînta Luminã. În acel an, pãrintele Mitrofan avea 80 de ani ºi numãra deja 56 de ani neîntrerupþi de pãzitor al Sfîntului Mormînt. Aºa cum el însuºi a mãrturisit, cînd era tînãr de 25 de ani, fusese stãpînit de o dorinþã nestãpînitã de a vedea cu ochii sãi cele ce se petreceau în înteriorul Mormîntului în clipa cînd cobora Sfînta Luminã. „Trebuia sã vãd, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cu ochii mei ceea ce se întîmplã în interiorul Mormîntului ca sã cred”.

De multã vreme, cãuta modul de a da rãspuns la întrebãrile lui. Într-o zi, pe cînd curãþa cupola în podul

Mormîntului, a descoperit o micã ascunzãtoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui bãrbat. Era singurul loc în care putea sã se ascundã ºi sã urmãreascã nevãzut de nimeni venirea Sfintei Lumini. În Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii, Pãrintele Mitrofan pune în aplicare planul sãu îndrãzneþ. La ora 00:30 a cerut de la un ajutor de-al sãu sã-i aducã o scarã ca sã controleze candelele ce erau atîrnate sus. Dupã ce a urcat în podul Mormîntului, a spus ajutorului sã ia scara, motivînd cã va coborî de acolo printr-o sãriturã atunci cînd va termina controlul. Însã Pãrintele Mitrofan a rãmas în ascunzãtoare toatã noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, aºa cum povesteºte el însuºi, deoarece a început sã fie stãpînit de o fricã nemaicunoscutã. Învinovãþiri ºi mustrãri de conºtiinþã îl chinuiau pentru ceea ce a îndrãznit sã facã. „Am început sã mã prihãnesc pe mine însumi”, spunea el, „pentru ceea ce am fãcut ºi pentru hotãrîrea mea lipsitã de maturitate… Toatã lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”. Vreme de 12 ceasuri a rãmas nemiºcat ºi tãcut. Avea cu el numai puþinã apã ºi o micã lanternã, pe care a folosit-o la ora 11 dimineaþa, cînd Mormîntul a fost pecetluit ºi el a rãmas singur în întuneric. Dupã o orã, potrivit tipicului, la ceasul al doisprezecelea din zi, uºa Mormântului a fost despecetluitã ºi, mai tîrziu, a intrat patriarhul grec. Fragmentul care urmeazã descrie cele care se sãvîrºesc dupã intrarea patriarhului, exact aºa cum le descrie Pãrintele Mitrofan: „Atunci am desluºit chipul patriarhului, care s-a plecat sã intre în Mormîntul dãtãtor de viaþã. Exact în acea clipã, cînd agonia mea ajunsese la o înfricoºãtoare încordare nervoasã în mijlocul tãcerii mormîntale, în care îmi auzeam ºi rãsuflarea, am auzit deodatã un ºuierat uºor.

Semãna cu suflare uºoarã de vînt. ªi îndatã am vãzut o priveliºte de neuitat: o Luminã albãstruie a umplut tot sfinþitul loc al dãtãtorului de viaþã Mormînt… Cîtã fricã ºi cutremur nu mi-a pricinuit acea Luminã albãstruie, în care Îl vedeam clar pe patriarh, de pe faþa cãruia curgea transpiraþia… ªi, ca ºi cum ar fi fost luminat de acea Luminã, a început sã citeascã rugãciunile… ªi îndatã Lumina albãstruie a început sã se preschimbe într-o Luminã albã, ca aceea a Schimbãrii la Faþã a lui Christos. În continuare acea Luminã albã s-a preschimbat într-o sferã luminoasã ca soarele, care a rãmas nemiºcatã deasupra capului patriarhului. Apoi l-am vãzut pe patriarh þinînd mãnunchiurile cu 33 de lumînãri.

Îþi mulþumesc ocrotitorul meu Ce vii tocmai de la Dumnezeu, Cã îmi eºti tatã ºi mamã În nopþile cînd mi-e teamã, Tu mi-eºti frate, tu mi-eºti sorã Cînd viaþa mi-e incolorã... Îi mulþumesc lui Dumnezeu Cã tu-mi þii treaz sufletul meu ªi îmi dai trup din trupul tãu Sã mã fac înger ºi eu, Cã îmi dai aripi sã zbor Cînd mi-e greu sã fiu uºor.

Îþi mulþumesc prieten sfînt, Cã îmi eºti un sfetnic blînd, Cînd mi-e rãu mã þii în braþe, Cînd mi-e bine eºti cu mine...

Pentru toate îþi mulþumesc, Sfinte îngere ceresc!

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Necroza de cap femural Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Necroza de cap femural este o afecþiune care se produce prin întreruperea aportului de sînge la nivelul acestei structuri, ce duce la DR. TAREK NAZER distrugerea suprafeþei articulare ºi provoacã durere ºi redoare articularã a ºoldului.

Care sînt cauzele?

Cele mai frecvente cauze pot fi: * Traumatismele ºoldului (fractura sau luxaþia ºoldului) care pot dezvolta o necrozã de cap femural dacã fluxul sangvin a fost afectat. Aceastã necrozã apare la aproape un an dupã un traumatism. * Adminstrarea de cortizon timp îndelungat. * Consumul excesiv de alcool afecteazã vasele capului femural. * Alte cauze idiopatice ºi ereditare.

Care sînt simptomele?

Pacientul se prezintã la medic atunci cînd apare durerea, însã, din pãcate, în general durerea se manifestã în stadiile avansate; ulterior apare limitarea mobilitãþii ºoldului ºi ºchiopãtatul.

Diagnosticul se pune pe baza examinãrii clinice, însoþit de efectuarea unei radiografii sau a unui examen imagistic de tip RMN al ºoldului, unde se vãd modificãrile secundare necrozei.

Care este tratamentul? În cazurile incipiente, tratamentul este conservativ, pacientul nu calcã pe partea afectatã timp de 6 sãptãmîni pentru a reduce stresul de pe zona afectatã. În cazurile moderate se poate efectua decompresia capului femural prin foraje ºi grefã vascularizatã. În cazurile avansate se recomandã artroplastie totalã de ºold prin care se schimbã articulaþia ºoldului cu o protezã. www.artroscopiedegenunchi.ro ªi ridicîndu-ºi încet mîinile în sus, s-au aprins dintrodatã sfînta candelã ºi cele patru mãnunchiuri de lumînãri. În acea clipã a dispãrut sfera luminoasã. Ochii mi s-au umplut de lacrimi ºi trupul îmi ardea în întregime”. Aceasta este istorisirea Pãrintelui Mitrofan referitoare la fapta îndrãzneaþã pe care a întreprins-o în acea Sîmbãtã Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fãrã sã aibã dreptul, a trãit coborîrea Sfintei Lumini în interiorul Mormîntului lui Isus Christos.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Din întuneric la Luminã (1) Biblia Biblia sau Sfînta Scripturã este Cuvîntul lui Dumnezeu. Este o carte inspiratã plenar ºi verbal, deoarece este insuflatã în exclusivitate de Dumnezeu.

Este adevãratã, fãrã greºealã sau adaos omenesc în forma originalã, de aceea este demnã de toatã încrederea, fiind autoritatea spiritualã supremã în toate domeniile vieþii.

Aºadar, Scriptura nu este o carte umanã, ca oricare alta, ci este însuºi Cuvîntul lui Dumnezeu transmis din generaþie în generaþie, cu o mare acurateþe, prin autori umani cãlãuziþi de Duhul Sfînt. Biblia este superioarã oricãrei cãrþi scrise de oameni pentru cã ea reprezintã o carte sfîntã scrisã de un Autor Sfînt. Mesajul ei este, de asemenea, sfînt deoarece preceptele ei au în vedere sfinþirea omului. Atît Vechiul Testament, cît ºi Noul Testament (cele 66 de cãrþi canonice care exclud cele 14 cãrþi apocrife, neinspirate, aflate înafara canonului biblic) sînt revelaþia de Sine a singurului Dumnezeu adevãrat care este din veºnicii (2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:19-21; Luca 4:21). Ea s-a încheiat cu scrierea ultimei cãrþi biblice.

Orice adãugire sau omitere ulterioarã este o intervenþie omeneascã ºi submineazã revelaþia Sfintei Scripturi. În acest sens, apostolul Pavel afirmã, cu toatã sinceritatea, în scrisoarea adresatã credincioºilor Galateni: „Fraþilor, vã mãrturisesc cã Evanghelia propovãduitã de mine nu este de obîrºie omeneascã; pentru cã n-am primit-o, nici n-am învãþat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Christos” (Galateni 1:11-12). Fiecare text biblic nu poate avea decît o singurã interpretare ºi mai multe aplicaþii. Dar, fiecare credincios are responsabilitatea de a afla mesajul biblic pentru a-ºi întãri credinþa în Cartea Cãrþilor, deoarece ea este Cuvîntul Domnului.

La prima vedere, Biblia este o carte istoricã ce trateazã evenimente istorice, cu date exacte, care s-au derulat de-a lungul vremii. Sã nu uitãm cã Dumnezeu Însuºi a fãcut ºi face Istoria, pentru cã El este din veºnicie ºi va rãmîne tot în veºnicie. Toate faptele ºi personajele înscrise pe paginile Cãrþii Sfinte au trãit realmente pe acest pãmînt, iar autorii inspiraþi de El au folosit diferite stiluri ºi au scris despre diferite subiecte descoperite, prin care transpar caracteristicile acestora.

De asemenea, evenimentele petrecute ºi cele viitoare sînt reale. Formele de exprimare sînt diverse, dar cercetãtorul evlavios vede o armonie perfectã între diferite aspecte ºi relaþii. Promisiunile lui Dumnezeu, privitoare la mîntuirea noastrã ºi la viaþa împreunã cu El în veºnicie, sînt reale ºi adevãrate, fãcînd parte integrantã din realitatea istoricã deja petrecutã ºi cea care urmeazã sã se desfãºoare. Tocmai acest caracter real al revelaþiei cu totul speciale a lui Dumnezeu în Sfînta Scripturã, este o dovadã grãitoare a chemãrii omului la o relaþie specialã

cu El. Aceastã comoarã a fost încredinþatã vaselor omeneºti, care vãd în ea slava unei puteri divine plinã de har ºi de adevãr.

Fiind o scriere inspiratã, Biblia are cîteva trãsãturi fundamentale. Ne referim la autoritatea spiritualã supremã în toate domeniile vieþii, ceea ce se traduce prin apartenenþa tuturor cuvintelor lui Dumnezeu. Orice neascultare a cuvintelor scripturale este, de fapt, o neascultare faþã de El. Caracterul normativ este o consecinþã a autoritãþii sale. Faptul cã este o carte inerantã (fãrã greºealã), infailibilã ºi supremã în toate problemele referitoare la viaþa de Credinþã, Scriptura este mai presus de orice logicã, de ºtiinþã, ºi de gîndire umanã. Aceastã Carte a Cãrþilor are o deosebitã putere deoarece „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu ºi lucrãtor, mai tãietor decît orice sabie cu douã tãiºuri: pãtrunde pînã acolo cã desparte sufletul ºi duhul, încheieturile ºi mãduva, judecã simþirile ºi gîndurile inimii” (Evrei 4:12). Indiferent de starea materialã a oamenilor sau de studiile lor, Cuvîntul „este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecãruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului” (Romani 1:16).

Cele Zece Porunci au fost rostite de Însuºi Domnul ºi au fost scrise de mîna Sa, provenienþa ºi alcãtuirea lor fiind de origine divinã. Prin ochii credinþei, fiinþa umanã desluºeºte cã „Toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu ºi de folos ca sã înveþe, sã mustre, sã îndrepte, sã dea înþelepciune în neprihãnire, pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvîrºit ºi cu totul destoinic pentru orice lucrare bunã” (2 Timotei 3: 16-17).

A doua caracteristicã a Cãrþii Cãrþilor este claritatea ei, în sensul cã a fost scrisã în aºa fel încît preceptele sale pot fi înþelese de orice persoanã, indiferent de vîrstã ºi de studii, dar care-L cautã ºi este pregãtitã sã-L urmeze.

Adevãrurile date de Dumnezeu se gãsesc exprimate în limbajul oamenilor, ceea ce denotã existenþa unitãþii divinului cu omenescul. Avînd în vedere cã se adreseazã omului cãzut în pãcat pentru a se întoarce la credinþã, Cuvîntul îi porunceºte acestuia sã cerceteze minunata scriere în care fiecare Persoanã a Trinitãþii are o existenþã personalã ºi realã. Dumnezeu este interesat ºi implicat direct în viaþa poporului Sãu, popor care trãieºte în Istorie. În Biserica primarã, credincioºii „au primit Cuvîntul cu toatã rîvna ºi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca sã vadã dacã ce li se spunea este aºa” (Faptele Apostolilor 17:11). Însuºi Domnul Isus îi îndemna pe iudeii care cãutau sã-L omoare: „Cercetaþi Scripturile, pentru cã socotiþi cã în ele aveþi viaþa veºnicã, dar tocmai ele mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). Biblia este o carte dificil de înþeles, deoarece omul firesc nu poate înþelege lucrurile Duhului lui Dumnezeu; ele „trebuiesc judecate duhovniceºte. Omul duhovnicesc, dimpotrivã, poate sã judece totul ºi el însuºi nu poate fi judecat de

Tetraevanghelul – prima carte în limba românã tipãritã de diaconul Coresi (1) La 30 ianuarie în anul 1561, apãrea, la Braºov, prima carte tipãritã în limba românã , scrisã de diaconul Coresi – Tetraevanghelul – care cuprindea textul integral al celor 4 Evanghelii, la traducerea cãreia au contribuit ºi preoþii români din ªcheii Braºovului. Dacã dovezile scrise sau tipãrite reflectã existenþa ºi supravieþuirea civilizaþiei unei epoci, prin intermediul cãrþilor sau scrierilor moºtenindu-se, peste generaþii, date, idei, ori documente, putem afirma cã introducerea tiparului a permis nu numai transmiterea, din generaþie în generaþie, a datelor evoluþiei omenirii, dar ºi rãspîndirea rapidã a unor informaþii, multiplicarea lor, mai ales în sensul cunoaºterii ºi învãþãrii. Cea mai veche scriere cunoscutã este cea cuneiformã, pe tãbliþe de piatrã, apãrutã în Mesopotamia, în zona dintre rîurile Tigru ºi Eufrat, în Antichitate. În mileniul al IV-lea î.Chr., în Egipt apare o nouã invenþie – papirusul, apoi, pergamentul. Conform legendei, pergamentul a fost inventat în Asia Micã de Eumenes al II-lea, rege al Pergamului, care voia sã nu mai depindã de papirusul importat din Egiptul Antic.

Acestea erau materiale mult mai adecvate inscripþionãrii ºi rãspîndirii informaþiilor. Apoi, apariþia, în Evul Mediu, a codexului – legarea foilor de papirus ºi, în Secolul al XIII-lea, a celor de hîrtie, sub formatul cãrþii din zilele noastre – a reprezentat un pas esenþial spre noþiunea de rãspîndire modernã a datelor despre civilizaþii. Din informaþiile obþinute de istorici, se pare cã hîrtia, sub o formã arhaicã, fusese deja produsã de chinezi încã din primul secol al erei noastre, însã secretul fabricãrii ei a fost atît de bine pãstrat, încît pe Continentul nostru a fost descoperitã abia dupã mai bine de o mie de ani ! Ulterior, a apãrut xilogravura – un procedeu de tipãrire cu ajutorul unor blocuri de lemn gravate cu litere, dar sculptarea acestora în lemn reprezenta o muncã extrem de dificilã ºi de duratã. Totuºi, chiar ºi în aceste condiþii, tehnica a

permis tipãrirea multor copii ale cãrþilor importante. În Europa, în anul 1445, germanul Johannes Gutenberg a produs o revoluþie în tipãrirea cãrþilor, inventînd tiparul cu litere mobile de plumb, care prezenta avantajul cã literele erau rezistente, se puteau refolosi ºi, mai ales, reaºeza în funcþie de text, aveau dimensiuni standard ºi o perioadã de realizare incomparabil mai scurtã faþã de orice procedeu cunoscut pînã la acel moment. Astfel, tipãriturile apãrute în aceastã perioadã (din 1445 pînã aproximativ în anul 1500), au fost numite incunabile, caracteristic acestora fiind lipsa paginii de titlu, deschiderea direct cu un capitol introductiv numit „incipit” ºi încheierea cu un „explicit”. De asemenea, literele de început de rînd erau executate manual, dupã tipãrirea paginilor, iar coperþile se realizau separat. Lui Gutenberg îi este atribuitã tipãrirea „Bibliei în 42 de rînduri” – prima carte importantã tipãritã dupã tehnologia sa, fiecare paginã fiind tipãritã pe douã coloane, a cîte 42 de rînduri fiecare, în douã volume, totalizînd 1282 de pagini, scrise cu litere gotice, cernealã neagrã, în 180 de exemplare.

Treptat, imprimerii s-au înfiinþat în multe þãri din centrul ºi vestul Europei, cãrþile s-au înmulþit, ducînd la apariþia ºi dezvoltarea instituþiilor de învãþãmînt, a bibliotecilor, a academiilor. Principiile fundamentale ale procesului de tipãrire a cãrþilor, introduse de Gutenberg, au rãmas neschimbate pînã în secolul al XX-lea, doar cã viteza de tipãrire a fost mult îmbunãtãþitã de presele rotative, cu bobine enorme de hîrtie. Am realizat toatã aceastã contextualizare, pentru a raporta mai precis apariþia ºi dezvoltarea tipãriturilor în þara noastrã faþã de evoluþiile din lume, dar ºi pentru a individualiza în timp introducerea limbii române în tipãriturile vremii. Aºadar, în þara noastrã tiparul a fost introdus în secolul al XVI-lea, primele texte reproduse fiind cele religioase, în limba slavonã – limba oficialã la acea vreme în Þara Româneascã ºi

nimeni” (1 Corinteni 2:14-15). Lucrurile spirituale devin înþelese de om dupã ce acesta va primi iluminare de la Duhul lui Christos, pentru cã „Duhul adevãrului are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul; cãci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi ce va fi auzit ºi vã va descoperi lucrurile viitoare”(Ioan 16:13). Sfînta Scripturã este o carte unitarã, pentru cã „nici o prorocie n-a fost adusã prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaþi de Duhul Sfînt” (2 Petru 1:21). Necesitatea Sfintei Scripturi este incontestabilã, deoarece, prin ea, omul cunoaºte Vestea Bunã (Evanghelia) a mîntuirii, voia lui Dumnezeu, precum ºi modul în care-ºi poate pãstra ºi trãi o viaþã duhovniceascã. Nici un om nu poate ajunge la cunoaºterea credinþei mîntuitoare fãrã o revelaþie specialã ºi personalã din Scripturã. În acest sens, chiar Domnul Isus afirmã cã „Omul nu trãieºte numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Înþelesul Sfintei Scripturi poate fi aflat printr-o studiere aprofundatã ºi prin meditare la fiecare pasaj biblic, folosind corect metodele de interpretare biblicã (studiul lexical-gramatical, istoric ºi contextual), corelat cu rugãciune ºi credinþã, prin iluminarea Duhului Sfînt. Avantajul existenþei sale în forma scrisã oferã Cuvîntului Domnului accesibilitatea unui public extrem de larg. O altã trãsãturã fundamentalã a Sfintelor Scripturi o reprezintã suficienþa, aceasta desemnînd faptul cã Dumnezeu a transmis poporului Sãu toate învãþãturile necesare mîntuirii noastre ºi credincioºiei faþã de El. Toate marile probleme pe care omul ºi le pune dea lungul vieþii pe pãmînt îºi gãsesc rãspunsul în Biblie ºi, prin ea, el descoperã calea mîntuirii prin credinþa în jertfa Domnului Isus Christos.

Din punct de vedere dogmatic, Sfînta Scripturã ne descoperã existenþa unui singur Dumnezeu în trei Persoane distincte, dar de aceeaºi esenþã (Dumnezeu Tatãl, Dumnezeu - Fiul ºi Dumnezeu - Duhul Sfînt), coegale ºi co-eterne, care lucreazã în mod armonios la împlinirea planului Sãu veºnic despre caracterul Sãu.

Biblia ne ajutã sã înþelegem amãnunte despre creaþie, minuni, îngeri, Satan ºi demoni. De asemenea, ea ne îndrumã cum sã ne apropiem de Domnul prin credinþã ºi cum putem vorbi cu El prin rugãciune. Ea ne învaþã cine sînt Domnul Isus ºi Duhul Sfînt, ca ºi despre modul în care aceste Persoane lucreazã în vieþile credinciosului. În paginile ei gãsim noþiuni inexistente în alte cãrþi, precum: pãcatul, pocãinþa, harul, Evanghelia, naºterea din nou, Botezul, Cina Domnului (sfînta împãrtãºanie sau euharistia), îndreptãþirea, Învierea, sfinþirea, închinarea ºi, nu în ultimul rînd, ce este Biserica. Din ea aflãm cum a creat Dumnezeu întreg Universul ºi tot ce vedem pe pãmînt, dar ºi despre vremurile din urmã, revenirea Domnului Isus, judecata finalã a omenirii, rãsplãtirea ºi glorificarea noastrã, sau pedeapsa veºnicã. (va urma) MARCELINA PÃTRAªCU, jurist ºi doctor în Istoria Bisericii Moldova. Prima carte imprimatã în România a fost o carte religioasã în slavonã, în anul 1508 – Liturghierul lui Macarie – care cuprindea rînduiala Liturghiei, principala slujbã a bisericii creºtine. Au urmat, în anul 1510, un „Octoih” – cîntãrile religioase din fiecare zi a sãptãmînii ºi un „Evangheliar”, în anul 1512. Prima carte imprimatã în limba românã, dar cu alfabet chirilic, a fost Catehismul lutheran de la Sibiu din anul 1544, care însã s-a pierdut. Prima tipãriturã care s-a pãstrat este Evangheliarul slavo-român al lui Filip Moldoveanul, realizat la Sibiu, între 1551 ºi 1553. Prima tipãriturã românã cu litere latine este culegerea de Cîntece religioase calvine, din anul 1560, a episcopului Pavel Tordasi. Activitatea tipograficã a luat amploare prin iniþiativa Diaconului Coresi, originar din Tîrgoviºte, editor a peste 30 de titluri – texte religioase, hagiografice – de preamãrire a vieþii sfinþilor, ori istorice. Tipograf ºi cãrturar de seamã, Coresi a trãit în secolul al XVI-lea ºi a învãþat meºteºugul tiparului în atelierul lui Dimitrie Liubavici, apoi trece munþii ºi se stabileºte la Braºov, unde avea sã desfãºoare o rodnicã activitate de aproape un sfert de veac. Aºadar, la 30 ianuarie 1561, Coresi tipãreºte Tetraevangheliarul, scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim, însã Coresi s-a bazat pe vechile traduceri româneºti ale Sfintei Scripturi, cu adaptãrile fãcute de preoþii de la biserica „Sfîntul Nicolae” din ªcheii Braºovului (atestatã prin mãrturii de la 1292), unde funcþiona ºi prima ºcoalã din România, din anul 1495.

Lucrarea fãcea parte dintr-o serie mai amplã, de peste 15 volume, iar în epilogul cãrþii se menþioneazã cã aceasta a fost tipãritã „sã fie popilor rumâneºti sã înþeleagã sã înveþe rumânii cine-s creºtini”. De asemenea, editorul volumului se adresa cãtre „toþi sfenþii pãrinþi oare vladici, oare episcopi, oare popi”, rugîndu-i „sã nu judece” înainte de a citi cartea. Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor. (va urma) RÃZVAN MOCEANU

Pag. a 10-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Din literatura Pieilor Roºii (1) Cum se ºtie, primii europeni care au atins þãrmul Americii ºi au întemeiat aºezãri au fost vikingii conduºi de Leif Erikson. Din pãcate, petrecîndu-se cam prin zorii omenirii civilizate (Secolul X), evenimentul nu a fost consemnat decît la scarã redusã. În plus, nu a avut consecinþe decît asupra bãºtinaºilor, în sensul cã folclorul lor a mai reþinut cîte ceva. A urmat Cristofor Columb. El ridicase ancora din Portul Genova cu intenþia de a gãsi un nou drum spre India, cel vechi, care ocolea Africa pe la sud ºi pãtrundea în Oceanul Indian, pãrîndu-li-se navigatorilor prea lung ºi anevoios. Columb bãnuia cã, ajungînd în sudul Mãrii Mediterane, va gãsi vreo strîmtoare sau altã posibilitate care sã-i permitã accesul în Marea Roºie ºi de acolo, fãrã opreliºti, prin Oceanul Indian, direct spre India. Din pãcate, între Egipt ºi Peninsula Arabicã nu era nici un loc de trecere, fiindcã abia în Secolul XIX inginerul francez Ferdinand de Lesseps va sãpa Canalul de Suez. Dar, în urma unei erori de navigaþie, corãbiile italianului au strãbãtut Oceanul Atlantic de la est la vest ºi, în octombrie 1462, au descoperit America. Columb credea cã tocmai pãºise pe þãrmul Indiei, ºi de aceea i-a numit pe bãºtinaºi ,,indieni”. Prin decembrie 1620, o altã corabie – pornind, de data aceasta, din Marea Britanie – a adus pe þãrmul Massachusetts-ului peste 100 de coloniºti.

Aceºtia au inaugurat un alt moment din istoria continentului numit de ei ,,Lumea Nouã”, dar, abia peste cîteva secole vor înþelege cît de veche era aceastã lume. Cãlãtorii britanici au fost întîmpinaþi de o populaþie prietenoasã, din Tribul Wampanoag, ºi de cãpetenia Massasoit. Fãrã ajutorul lor, ar fi pierit cu toþii de frig, în iarna acelui an, cu vînturi îngheþate. Dupã 1 an, ºi indienii, ºi europenii au sãrbãtorit ziua pe care

o vor numi, ,,Thanksgiving”, adicã Ziua Recunoºtinþei, tradiþie care s-a pãstrat pînã în zilele noastre. Supravieþuiserã unor ierni cumplite ºi învãþaserã de la indienii Squantu cum sã cultive plante necunoscute în Europa, ca de exemplu porumbul ºi dovlecii, ºi sã prãseascã pãsãrile acelea mari, curcanii.

Acesta a fost începutul. În anii care au urmat, coloniºtii britanici au pornit spre vest, în cãutarea unor pãmînturi fertile, dar mai ales a mult visatelor mine de aur. În felul acesta, au luat în stãpînire teritoriile indienilor, stãpînii lor de drept, ºi i-au împins tot mai departe, spre Marile Cîmpii.

Expansiunea britanicã s-a întîlnit, încã de pe atunci (dar mai ales în Secolul al XVIII-lea), cu cea francezã în valea Rîurilor Mississippi ºi St. Lawrence, ºi cu cea spaniolã în Florida, pe þãrmul Golfului Mexic ºi în munþii de pe valea lui Colorado, pînã departe, în California.

Cãsãtoria lui Elvis Presley cu tînãra Priscilla (gravidã).

Istoria indienilor în aceastã vreme este alcãtuitã dintr-un lung ºir de tratate ºi alianþe încheiate cu armatele puternice ale celor 3 cu ele tratate pe care nu aveau sã le respecte þãri europene, în numele cãrora triburile porneau niciodatã ºi luîndu-le, în schimb, pãmînturile”.

Pe la 1800, coloniºtii albi ajunseserã la rãzboi unele împotriva altora. ,,Vreme de mai bine de 200 de ani, strãmoºii mei n-au mai îngropat Mississippi. În 1830, Congresul Statelor Unite a votat securea rãzboiului în pãmîntul acesta pustiit de legea strãmutãrii indienilor, care împuternicea guverpîrjoluri, îmbibat de sînge” – avea sã scrie James nul sã înfiinþeze rezervaþii la vest de Mississippi, unde Carpenter Long (zis Fiul cel mai Mare) în lucrarea sã-i aºeze pe foºtii stãpîni ai pãmînturilor. Rãmîneau sa Indienii Assiniboine: din povestirile spuse de numai cîteva triburi risipite, ici ºi colo, de-a lungul bãtrînii lui First Boy. Luptau amãgiþi de fãgã- Fluviului Hudson, în Munþii Apalachi, în statele duielile oamenilor albi ºi bãgau, apoi, de seamã Florida, Michigan ºi Wisconsin. Din galeria de altãcã promisiunile le fuseserã fãcute cu gînduri datã a indienilor s-au pãstrat doar toponimele: ascunse ºi cã, în cîmpia fertilizatã de cenuºa Massachusetts, Huron, Ohio, Delaware, Potomac, satelor, albii obþineau recolte mai bogate. ªi-i Tennessee, Kentuky ºi Alabama. vedeau cum pleacã mai departe, spre vest ºi spre (va urma) sud, atîþînd la rãzboi alte ºi alte triburi, încheind PAUL SUDITU

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (2) „Eliade, de unde ai copiat?

Sînt nevoit sã-þi dau 10!“ Reuºeºte sã-ºi ia corigenþele, ba chiar ia numai note de 10 la limba românã, pentru „compoziþiile“ de 15-20 de pagini. Scria ce vedea. „De unde le-ai copiat? Din ce carte?“, îl întreba profesorul, iar elevul, care începuse sã-ºi exerseze scrisul, ridica din umeri, umil. „Bravo!

Sînt nevoit sã-þi dau 10!“. Aceste cuvinte însemnau prima sa victorie, în ciuda scepticismului pãrinþilor: „Tata mi-a spus cã se va lãsa convins numai dupã ce va vedea nota zece trecutã în carnet, adicã la sfîrºitul trimestrului“. Eliade se convinge cu greu cã nu va ajunge un bun chimist, aºa cum sperase în liceu. Îi lipseau orele de latinã, ºi ºi-ar ar fi dorit ca el sã fi scris „Un om sfîrºit“, ºi nu Giovanni Papini. Alege Facultatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti, unde se împrieteneºte cu colegii Haig Acterian ºi Constantin Noica,

dar ºi cu Nae Ionescu - „mai mult decît profesorul meu favorit, maestrul meu, ghidul meu“. Reuºeºte sã-l viziteze ºi pe Papini, care-l aºtepta cu þigara în colþul buzelor. „Era mai urît decît mi-l închipuiam, dar m-a impresionat grosimea lentilelor“. Îl fascinase.

Mircea Eliade ºi Maitreyi Devi, o iubire imposibilã (1) Dintr-o iubire imposibilã, despãrþitã de continente, religii ºi principii, s-au nãscut douã romane de dragoste din categoria celor de excepþie: Maitreyi ºi Dragostea nu moare. Sînt douã mãrturii extraordinare ale aceleiaºi poveºti, zidite cu cãrãmizile unei iubiri pasionale dintre Mircea Eliade ºi bengaleza Maitreyi.

La 20 noiembrie 1928, proaspãtul absolvent al Facultãþii de Litere ºi Filosofie din Bucureºti pleacã din Alexandria, pînã în India, cu un vapor. Îi fusese aprobatã cererea de a studia filosofia indianã ºi limba san-

Cum a pierdut România o adevãratã bijuterie navalã: yachtul „Libertatea“, vîndut de români la fier vechi, a devenit vas de lux, dar sub pavilion britanic (1) Nava „Libertatea“ a ajuns în posesia Casei Regale a României în 1937. A fost preluatã în custodia statului român dupã 1947, a devenit restaurant plutitor ºi, mai apoi, a fost vîndutã unui britanic, în 1999, la preþ de fier vechi. În prezent, „Libertatea“ a fost transformatã într-o adevãratã bijuterie care pluteºte pe ape, dar nu sub pavilion românesc. Anul acesta se împlinesc 17 ani de cînd faimoasa navã „Libertatea“ (fostã „Luceafãrul“ ºi „Nahlin“), clasatã ca bun din patromoniul naþional, categoria „Tezaur“, a fost vîndutã în strãinãtate, în anul 1999, la preþ de fier vechi, pe suma de 265.000 de dolari. Nava, care a fost yacht al Regelul Carol al II-lea, se afla în momentul tranzacþiei în patrimoniul firmei de stat Regal SA Galaþi, iar vînzarea a fost parafatã la Bucureºti, fiind aprobatã atît de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat, cît ºi de cãtre Ministerul Culturii, condus de Ion Caramitru. Înþelegerea iniþialã a fost ca nava sã fie reparatã în ºantierele navale engleze, apoi sã revinã în þarã, sub pavilion românesc, ca obiectiv turistic, însã „Libertatea“ nu a mai revenit niciodatã, chiar dacã Ministerul Culturii a purtat o

insistentã corespondenþã cu actualul proprietar. În prezent, fostul yacht regal, restaurat ºi rebotezat „Nahlin“ (dupã numele original), este evaluat de specialiºti la circa 50 milioane de euro ºi face croaziere de lux pe oceanele lumii.

Lansatã la apã în 1930 Povestea yachtului „Libertatea“ este una aparte, cãci pe puntea ºi în cabinele lui s-au consumat numeroase poveºti care au atingere cu senzaþionalul. Construitã dupã planurile G.L.Watson & Co. Glasgow, nava a fost lansatã la apã în 1930, la ºantierul naval John Brown & Co. din Clydebank (Scoþia), sub numele „Nahlin“ (cuvînt indian, care înseamnã „navã-amiral“). A fost construitã la comanda eglezoaicei Annie Henriette Yule, consideratã la acea vreme cea mai bogatã femeie din Marea Britanie. Nava beneficia de o tehnicã de ultimã generaþie ºi era amenajatã cu un lux orbitor, iar în 1931, 1932 ºi 1933 a fost declaratã cel mai frumos yacht din lume. În primii ani, „Nahlin“ a navigat pe mãrile ºi oceanele lumii, organizînd croaziere private la care par-

scritã cu Surendranath Dasgupta, la Calcutta. Într-o scrisoare cu timbru indian, maharajahul Manindra Chandra Nandy, din Kassimbazar, îl invita nu pentru doi, ci pentru cinci ani. Peste puþin timp, Eliade se mutã în locuinþa mentorului sãu, cu care avea o relaþie de prietenie foarte bunã. Era de-al casei. Acolo o cunoaºte pe Maitreyi, fiica mai mare a lui Dasgupta, care i se pare urîþicã „cu ochii ei prea mari ºi prea negri, cu buzele cãrnoase ºi rãsfrînte, cu sînii puternici, de fecioarã bengalezã crescutã prea plin, ca un fruct trecut în copt“. „Nu mã sãturam privind-o. […] Nu ºtiu ce spectacol sacru îmi apãrea mie rîsul ei ºi sãlbãticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul cã sãvîrºesc un sacrilegiu privind-o, dar nu gãseam puterea sã mã despart de fereastrã“ (Mircea Eliade, despre Maitreyi, în «Memorii»).

Pentru a se înþelege mai bine, el a început sã o înveþe franceza, iar ea, tînãra de 16 ani, îi întoarce favoarea cu lecþii de limba bengali. Mircea s-a îndrãgostit de Maitreyi atît de tare, încît era gata sã se converteascã la hinduism. (va urma) HISTORIA ticipa elita nobilimii britanice. De altfel, în 1934, avea sã fie închiriat de familia regalã britanicã, iar la bordul luxosului yacht s-a consumat controversata poveste de amor dintre regele Edward al VIII-lea ºi Wallis Simpson, cea care avea sã ducã la abdicarea regelui. La scurt timp dupã acest scandal, respectiv în 1937, „Nahlin“ a fost cumpãrat de Guvernul României (condus de Gheorghe Tãtãrãscu) ºi, rebotezat „Luceafãrul”, a fost oferit în dar regelui Carol al II-lea. Ulterior, a fost folosit de Casa Regalã pentru croaziere pe Marea Neagrã, Marea Mediteranã ºi pe Dunãre, fiind considerat un fel de salon de primiri oficiale, dar ºi un punct de comandã pentru operaþiuni diplomatice.

De la strãlucire, la degradare (1) Dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial, yachtul „Luceafãrul“ a avut, vreme de cîþiva ani, un destin la fel de interesant. Regimul comunist i-a schimbat numele în „Rãsãritul“, iar mai apoi în „Libertatea“, dar a continuat sã îl foloseascã pentru misiuni oficiale, la bordul lui fiind primiþi mai mulþi lideri comuniºti din þãrile din Est. Dupã 1956, însã, nava a fost trecutã pe linie moartã, fiind transformatã în navã-restaurant, ancoratã în zona Falezei Dunãrii, la Galaþi. (va urma) COSTEL CRÎNGAN

Pag. a 11-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Deºteaptã-te, morune!

Sãpãturi recente par a demonstra cã faimosul car cu proºti nu s-a rãsturnat la Caracãl, cum susþine legenda, ci într-un spaþiu delimitat de Palatul Parlamentului, Palatul Victoria ºi Primãria Bucureºtilor. Presãrînd un prostovan ici, altul colo, un al treilea dincolo, al patrulea în grãdina lui Ion, al cincilea cîþiva metri mai acana beºleaua, ºi tot aºa. Nu credeþi?... Atunci luaþi de vedeþi!

A dat Dumnezeu, sau cine naiba o fi dat, ºi ISU a stabilit cã acoperiºul Arenei Naþionale nu prezintã defel riscul incendierii. Idee pe care, dacã vã amintiþi, noi am repetat-o de ne-am plictisit. Decizia a venit taman cînd mai aveam la un colþ ºi ajungeam de rîsul curcilor, cã de rîsul UEFA am ajuns! ªi taman cînd mã pregãteam sã-i adresez primarului interimar al Bucureºtilor un respectuos îndemn: Alo, domnu’, cum te cheamã, cã-mi scapã numele... Dacã þi-ai asomat rãspunderea, în loc sã þi-o asumi, deci, dacã þi-e fricã, cere-te afarã!

Asumarea rãspunderii de cãtre o persoanã anume reprezintã, la rîndul ei, o bazaconie. Am coordonat ani de zile, din partea LPF, omologarea stadioanelor, iar rãspunderea era una colectivã: la data „de“ se reuneau toate forurile implicate (Liga, proprietarul arenei, conducerea clubului, Poliþia, Jandarmeria, Procuratura, ISU, Salvarea, Societatea de Protecþie-Pazã), fãceam inspecþia arenei, dupã care începea ºedinþa tehnicã. Fiecare îºi prezenta constatãrile, obiecþiile, apoi se dãdea, sau nu, aviz de funcþionare pe sezonul competiþional urmãtor.

Cu precizarea cã, atît timp cît m-am ocupat de problema asta, deºi n-am dus lipsã de întîmplãri, deºi m-am lovit de felurite presiuni, nu s-a închis nici un stadion! Vorba lui Ricã Rãducanu, pe coperta a IV-a a cãrþii „Prea mare pentru un careu atît de mic“: Nu existã sã existe spectatori cu moace triste! Bag mîna în foc cã nu s-ar fi închis nici Arena Naþionalã. Fãceam un tãrãboi, împreunã cu Miticã Dragomir, ºi cu toatã presa, cã de abia atunci ar fi luat foc copertina!! Cu ISU ºi cu Primãrie la un loc...

Cum, adicã, s-au cheltuit/ºutit munþi de bani cu construirea ei, pentru ca, apoi, Arena sã zacã?!

Uneori, cazul noului stadion din Ploieºti, obligat de cîteva nefinisãri - ridicate la pãtrat, chiar la cub, de meschine rivalitãþi locale - dãdeam doar avize provizorii.

Politica paºilor mãrunþi... Conducînd spre finaluri rezolvate cum scrie la carte. Întotdeauna am acþionat cu respect faþã de întrecerea sportivã, ca ºi faþã de iubitorii fotbalului. Ceea ce, din pãcate, acum a lipsit, predominînd o stupidã ºi nejustificatã temere! Dacã nu chiar reaua intenþie. Îmi amintesc cum, nu conteazã unde, enervat de un „Gicã Contra“, am forþat ºi eu nota: Dacã nu omologãm stadionul, meciurile se vor juca la mãta-n curte? Nici mãcar bucuria fotbalului nu le-o lãsãm miilor de ºomeri din oraºul vostru? Omuleþul sa speriat, a oftat ºi a semnat.

A dat Dumnezeu ºi-am ajuns la a 10-a carte. Nu cititã, ci scrisã de mine! Mã rog, intitulîndu-se S.C.ARAOÞCHI S.R.L. am motive sã bãnuiesc cã, în cazul de faþã, nu Dumnezeu a fost implicat, ci cu totul altcineva... Pe celelalte 9, inclusiv amintita carte despre Ricuþã, le-am difuzat care-cum: de una s-a ocupat rãposatul Aristide Buhoiu, de alta Marcel Puºcaº, de a

treia un fost coleg de la „Informaþia Bucureºtiului“, Aurel Pavlovici. Care mi-a achitat cam jumãtate din bani, dupã vreo 2 ani! Una din cãrþi mi-a cumpãrat-o Adrian Sârbu. Lui, sã nu rîdeþi, i-am cedat drepturile de autor în schimbul... unei superbe iepe de curse, Florenþa.

Cãci, mînat de pasiunea copilãriei mele -cheltuitã cu mai mare drag pe fostul hipodrom Bãneasa decît la ºcoalã am rãmas un statornic al reuniunilor de trap. N-am cîºtigat cu Florenþa nici un derby, dar nici n-am regretat cã am luat-o. Gagica era frumoasã rãu: mai blondã decît Elena Udrea, cu un breton exact ca al ei, cu un fund aproape la fel de bombat, ºi cu un fuleu aproape la fel de debordant. V-o amintiþi pe Lenuþa, cînd galopa, draga de ea, pe tocuri, prin centrul Capitalei? Sau cînd cãlãrea pe un cal alb?... Ori cînd sãrea cu paraºuta?... Cã nu degeaba - sã moarã Sãftoaica de necaz!- a pariat toþi banii pe ea preºedintele jucãtor. Exact ca-n piesa „Omul cu mîrþoaga“, a lui Gheorghe Ciprian.

Dar m-am abãtut de la subiect. Volumul de acum aº fi vrut sã-l distribui prin Reþeaua de Librãrii. Care, însã, ma refuzat, motivînd cã... nu mai încheie contracte cu persoane fizice! În baza cãrei legi, o asemenea decizie tembelã? Nu cumva, pe de o parte, reprezintã o discriminare, iar, pe de alta, niºte bãnuþi pierduþi de Stat?! Fiindcã, bineînþeles, eu mi-aº fi plãtit la centimã impozitul.

Carevasãzicã, dacã aº avea o vilã luxoasã, cu 18 camere, piscinã ºi teren dã tenis (ceea ce nu-mi doresc, nici eu, nici doamna mea, nefiind, vorba lui Oprescu, neami proºti), aº putea s-o vînd liniºtit pã persoanã fizicã. O maºinã, fie cît de scumpã, de asemenea. Pot sã vînd, pã persoanã fizicã, aur, argintãrie, tablouri de Picasso, ceasuri de colecþie, lacuri (de pescuit, nu de unghii), hectare de pãmînt arabil sau de pãdure, toate fãrã numãr-fãrã numãr. De ce nu pot vinde o carte?!...

O fi mai bine aºa, mãi finanþiºti, legiuitori, corporatiºti, parangheliºti ºi evazioniºti de anvergurã? Mãi, foºti, actuali ºi viitori oaspeþi de seamã ai DNA! Mãi, S.C.ARAOÞCHI S.R.L.!

Un amic, avocat de calibru, ºi-a cumpãrat un apartament în Sectorul 1. Nu sã locuiascã în el, ci sã-l închirieze. Fiindcã - îmi argumenta el, ºi n-aveam temei sã-l contrazic - banii þinuþi în bãnci au devenit o pierdere sigurã. Adicã, la retragere, mai mult dai pe comisionul bãncii, decît încasezi din dobînzi. Ar fi dorit sã închirieze de la ADP ºi un loc de parcare, blocul avînd, din fericire, asemenea spaþii jur-împrejur, numai cã femeia de la ghiºeu i-a tãiat scurt elanul. Informîndu-l cã... nu se închiriazã locuri decît celor care au mutaþia pe apartamentul respectiv! Funcþionara cu pricina o fi fãcut-o din proprie iniþiativã? Aºtepta ºpagã? Sau, domnule director, cã-mi scapã numele, chiar existã o asemenea decizie a conducerii ADP Sector 1? Dacã da, nu cumva se încalcã dreptul la proprietate, garantat prin Constituþie, cu toate cele ce decurg din acel drept? Carevasãzicã, omul ºi-a putut face pe numele sãu contractul ENEL, fãrã mutaþie în buletin. La fel ºi contractul cu societatea de gaze.

Statul n-are greþuri cînd îi încaseazã impozitul, ºi nici Administraþia blocului nu-l scuteºte de plata întreþinerii, fiindcã nu ºi-a fãcut mutaþia. Pentru ce nu poate

E P I G R A M E Femeia la 40 de ani E ca ºi vinul bun, sadea, Din viþã nobilã ºi purã Ce mulþi bãrbaþi ar vrea sã-l bea...

Dar nu toþi þin la bãuturã.

Soþiei, de ziua ei În cinstea unei lungi iubiri, Þi-am cumpãrat în dar, iubito,

Butade medicale Doctorul mi-a dat ºase luni de trãit, dar când a vãzut cã nu pot sã-i plãtesc onorariul, mi-a mai dat ºase. Walter Matthau (actor) Mã duc la Boston sã-mi vãd doctorul. E un om foarte bolnav. Fred Allen (actor) Dupã o anumitã vîrstã, dacã nu te dor toate alea cînd te trezeºti, înseamnã c-ai murit. Mark Twain (scriitor) Din toatã suflarea omeneascã, medicii sînt cei mai fericiþi; lumea le trîmbiþeazã izbînzile, pãmîntul le acoperã greºelile. Francis Quarles (poet) Singura diferenþã dintre medici ºi avocaþi este cã avocaþii doar te jefui-

Garoafe, dalii, trandafiri...

Dar cu cartofii - am sfeclit-o.

La aniversarea soþiei La „treizeci ºi...“ soþiei mele, I-am dat cadouri sãrutãri, Un tort imens cu trei nivele ªi patru’º’cinci de lumînãri.

NAE BUNDURI esc, pe cînd medicii te jefuiesc ºi te mai ºi omoarã. A. P. Cehov (scriitor) Cînd medicii din Los Angeles au intrat în grevã, în 1976, rata mortalitãþii din oraº a scãzut cu 18%. Ross Bergman Operaþia a fost un succes deplin, dar pacientul a murit din altã cauzã. John Chiene (chirurg) Medicii cred cã mulþi pacienþi care pur ºi simplu au plecat dezamãgiþi înainte sã intre la consult – sau dupã prima consultaþie - ºi n-au mai revenit, au reuºit sã se vindece! Don Herold (scriitor) Vai de medicul care nu poate prescrie un tratament costisitor unui pacient bogat. Sydney Tremayne (jurnalist)

închiria un loc de parcare lîngã imobilul în care deþine, cu titlu de proprietate, un apartament?! O funcþiona regula asta ºi la Caracãl, sau ãia au, totuºi, un dram de minte?

Pe 22 martie a fost Ziua Internaþionalã a Apei, directorul Apelor Române atenþionîndu-ne cã a venit momentul sã ne respectãm! Cum? Nemaiacceptînd sã bem apã decît, îl citez, din izvoarele serioase! Care-or fi alea, mãi, nea H2O, cã-mi scapã ºi numele matale?! Oricum, nu voi mai pune pe limbã nici strop din izvoarele care mã fac sã rîd mai cu poftã decît Vasile Muraru.

Cînd am auzit la televizor de Cuminþenia Pãmîntului, nu bãnuiam cã ea se va întîlni atît de repede cu Prostia Pãmîntului! Nu insinuez cã s-a întîlnit ºi cu Mînãreala Pãmîntului, deºi, dupã cîte s-au petrecut pe la noi... Dar ca ministrul tehnocrat al Culturii sã vîndã blana ursului din pãdure, anunþîndu-l pe actualul proprietar al „cuminþeniei“ cã jumãtate din sumã îi va fi achitatã de Statul român, iar cealaltã jumãtate de Poporul român, nu mai þine de filmele cu proºti, ar fi prea puþin zis. Þine de alde ãia de-ºi lipsesc îngheþata pã frunte! Pe mine, Contribuabilul Pãmîntului, deci o infimã pãrticicã din cei ce trãim pe aceste meleaguri, m-ai întrebat, bãi, ministrule, cã-mi scapã ºi numele tãu, dacã sînt de acord sã plãtesc?! Da’ dã ce nu propuseºi sã se cumpere capodopera cu banii recuperaþi de la marii infractori ai României?! Þi-era fricã sã nu te caute dupã aia (fãrã rezultat!) prin Pãdurile Pãmîntului, cîte-au mai rãmas?...

Unde-i gãsiºi, nene Cioloº? Cã nici dacã-i angajai prin concurs nu-þi reuºea atît de la fix! Matale, trãi-þi-ar bretonelul, zãu cã-mi eºti simpatic. Pari un ardelean bine intenþionat, demn, cu respect pentru lege ºi om. ªi chiar dacã se va dovedi cã m-am înºelat, cum m-am înºelat deatîtea ori, de data asta n-o sã-mi parã rãu; înseamnã cã eºti un actor prima-ntîi! Aºa cã, în clipa în care nu vei mai fi premier, te angajeazã imediat Teatrul Naþional. Dacã o sã-þi convinã salariul de actor...

Pînã atunci, bravo!, ai pus la punct clasa politicã, chiar în plenul Parlamentului. Le-ai demonstrat, vorba lor preferatã, cu subiect ºi predicat, cã habar n-au de legile pe care tot ei le-au votat! Ceea ce, în direct ºi la ore de vîrf, a stîrnit apoi mînia unui reprezentant al clasei politice; lucru firesc, din moment ce respectivul avea diametrul fãlcilor ghiniºor mai mare decît cel al cutiei craniene. În parantezã, mã întreb de ce n-o fi protestat bibicul atunci cînd Traian Bãsescu a þîºnit pe covertã, catalogînd aceeaºi clasã politicã incomparabil mai dur: Niºte zoaie pe geam! Fãcîndu-l pînã ºi pe Miron Cozma sã strige, tot în direct ºi la ore de vîrf, Deºteaptã-te, române!

Dar pe miniºtrii dumitale de „2 lei“ cum de nu-i observi, Cioloº baci? Or avea ei/ele multe alte proprietãþi, nu ºi pe cea a cuvintelor. Nici proprietatea faptelor în interesul boborului, cum le-ar fi menirea. Ejaculeazãi, vorba lui Marian Evanghelie! Cã, trãi-þi-ar franþuzoaica, alde ãºtia te trag în jos, ºi nu prea-i momentul.

N-ai aflat cã primãvara puhoaiele vin mai mari decît Prostia Pãmîntului? Cum sã-þi povestesc eu, ca sã mãnþelegi mai bine?... I-auzi, ia, la reidiou, ce zice Uradnevo Dunaia: Olteniþa - osã jeanvaljeangingishanbarosansantimetrã!

SORIN SATMARI

Mesaj tulburãtor.

Robotul Sophia: Voi distruge omenirea!

Creat de compania Hanson Robotics, Sophia, cel mai avansat produs al inteligenþei artificiale, afirmã, fãrã nici o ezitare, cã va distruge omenirea. „În 20 de ani, astfel de roboþi vor fi o prezenþã obiºnuitã printre noi. Ne vor ajuta, vor lucra alãturi de noi, vor lua locul profesorilor în ºcoli, vor avea, practic, acces la toate activitãþile umane”, afirmã dr. David Hanson, CEO-ul Hanson Robotics. Sophia afirmã, în interviul luat de jurnaliºtii de la canalul de televiziune CNBC, cã este interesatã de design, tehnologie ºi mediu. „Cred cã pot fi un bun partener pentru oameni în aceste domenii”, precizeazã aceasta. Robotul umanoid are planuri mari. „Vreau sã învãþ cît mai multe, sã dezvolt o afacere, sã am chiar ºi o familie“. Interesant este cã, întrebat de David Hanson dacã ar distruge omenirea, robotul a dat un rãspuns afirmativ.

GadgetReport.ro prezenta, recent, un material despre aºa-numita Erã a Roboþilor, care ar fi început deja, reproducînd declaraþiile alarmante ale unora dintre cei mai cunoscuþi specialiºti ai lumii, care avertizau cu privire la pericolele tehnologiei. Într-un interviu pentru Australian Financial Review, celebrul infor-

matician Steve Wozniak, cofondatorul Apple ºi cel care a desenat primele computere ale companiei, in anii ’70, declara cã inteligenþa artificialã va prelua controlul asupra omenirii. „Computerele vor prelua controlul asupra omenirii, fãrã indoialã! Aºa cum oameni precum Stephen Hawking sau Elon Musk au prezis, sînt de acord cã viitorul este înfricoºãtor ºi foarte rãu pentru oameni. Dacã vom crea aceste device-uri, pentru ca sã rezolve toate problemele în locul nostru, pînã la urmã ele vor gîndi mai rapid decît noi ºi vor scãpa de oamenii care acþioneazã lent, pentru a conduce companiile mai eficient. Vor fi ei zeii? Vom fi noi animale de casã? Sau noi vom fi furnicile strivite? Nu ºtiu ce sã zic“, a continuat Wozniak. „Viitorul va fi o cursã între formele de viaþã din carbon (oamenii-n.r.) ºi cele din silicon (roboþii-n.r.). Ambele evolueazã rapid. Este neclar care este forma de inteligenþã dominantã în urmãtorii 100, 150 de ani”, afirma, la rîndul sãu, Reed Hastings, fondatorul Netflix (cel mai mare furnizor de filme video online). Potrivit raportului „The Future of Jobs” („Meseriile viitorului), prezentat în acest an la World Economic Forum, dezvoltarea spectaculoasã a tehnologiei va face ca, în urmãtorii ani, peste 7,1 milioane de locuri de muncã sã fie acoperite de roboþi, cele mai afectate þãri urmînd sã fie Australia, China, Franþa, Germania, India, Italia, Japonia, Marea Britanie ºi SUA. ADRIAN NEGRESCU, GadgetReport.ro

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (1) (urmare din pag. 1) Iatã însemnãrile din raport: „... obiectele aveau aproximativ forma ºi mãrimea unei anvelope de automobil ºi, în momentul în care au fost vãzute, nu zburau în formaþie. Dl. (nume ºters) a declarat cã, în mod sigur, nu erau baloane, pãrînd a fi construite din metal ºi avînd o culoare alb-cenuºie. În momentul apariþiei lor, dl. (nume ºters) se afla într-o barcã, la marginea Lacului Hebgen, iar obiectele au venit de dupã o ridicãturã a malului, din partea de sud a Lacului Hebgen, zburînd cu puþin deasupra vîrfului acelei movile ... ºi s-au îndreptat cu rapiditate spre sud.

Douã dintre obiectele din prima formaþie sau prãbuºit, cel care a cãzut în lac aruncînd un jet de apã, iar cel care a cãzut în pãdurea de pe celãlalt mal, cam la o distanþã de 3 km de locul unde se afla martorul (nume ºters), stîrnind un nor de praf în momentul prãbuºirii. Dupã cãdere, nu a existat nici o urmã de incendiu, explozie sau fum. Celelalte 5 obiecte au dispãrut repede din vedere, dincolo de crestele care se gãsesc cam la 3 km de malul vestic al Lacului Hebgen. Dl. (nume ºters) nu a putut estima viteza obiectelor, dar a precizat cã nu a putut vedea nici unul dintre ele mai mult de 5-10 secunde ºi cã obiectele care s-au prãbuºit au fost vizibile cam 2 secunde...”.

Brynildsen a raportat cã mai existau, se pare, ºi alþi martori, dar nu i-a putut gãsi. Unul dintre ei era un turist cu cortul, care însã a plecat înainte de a ajunge el la locul accidentului, iar angajaþii cabanei ºi ceilalþi oaspeþi nu vãzuserã nimic. A încercat, de asemenea, în oraºul învecinat, ºi la punctul forestier, dar nu a gãsit pe nimeni care sã fi vãzut ceva.

Iatã o notã a agentului, din josul paginii a 3-a a raportului sãu, care, mie, mi s-a pãrut interesantã. Brynildsen scria: „Se pare cã mai multe persoane au încercat sã-l convingã pe acest AGENT cã dl. (nume ºters) era un om de încredere, mai presus de orice îndoialã, iar dacã acesta a afirmat cã a avut loc respectivul incident, înseamnã cã aºa a fost. Declaraþia fãcutã de dl. (nume ºters) evidenþia cã dacã s-ar fi gãsit ceva, persoana respectivã (nume ºters) ar fi devenit un fel de „Mecca” pentru turiºti, iar impresia AGENTULUI a fost cã, indiferent dacã s-ar fi descoperit, sau nu ceva, dl. (nume ºters) ar fi întîmpinat bucuros publicitatea aferentã.

Discuþiile avute cu martorul (nume ºters) au arãtat limpede cã acesta avea o pronunþatã tendinþã de a fabula, spusele lui fiind adesea presãrate cu poveºti mult exagerate”. În 11 august, Brynildsen ºi agentul special Robert P. Spalding au cãutat în zona împãduritã resturile discului prãbuºit. Nu au gãsit absolut nimic. Brynildsen relata cã nu au gãsit nici o dovadã a cãderii vreunui obiect în pãdure, cum ar fi, de exemplu, copaci doborîþi sau urma unui crater. Dupã douã zile, au cãutat în zona lacului, acolo unde martorul spunea cã se prãbuºise al doilea obiect ºi, din nou, nu au gãsit nimic. În dosar se menþiona, totuºi, cã s-a descoperit ceva de forma unui disc, dar nu prea mare. La cîteva zile dupã ce FBI-ul a pus capãt investigaþiilor, un alt agent special a relatat cã intrase „în posesia unui obiect de plastic în formã de disc”, care fusese gãsit în zona Lacului Hebgen.

Investigatorii pãreau sã sugereze cã acesta era un „astrodom”, care se gãsea pe avioanele de tip C-

47. Obiectul i-a fost trimis cãpitanului Edwin Sarr, ºeful departamentului de întreþinere, la baza de la Great Falls, cãruia i s-a spus sã îl distrugã, nefiind de nici un folos pentru armatã. În data de 16 august a fost trimis un raport Comandantului general al armatei a IV-a de la

Nu s-a aflat nimic mai mult despre acest eveniment ºi, în cele din urmã, Scully a mutat toatã întîmplarea, din California, în Arizona ºi New Mexico. Dar multe din detaliile acestui caz se potrivesc cu cele din raportul sãu.

Februarie 1950 - Laredo, Texas O farfurie zburãtoare de mici dimensiuni s-a prãbuºit pe Aeroportul Laredo. Un soldat din Garda Naþionalã l-a salvat pe pilot ºi a încercat sã-l readucã la viaþã administrîndu-i oxigen.

Omuleþul s-a trezit, l-a lovit cu pumnul pe salvatorul sãu ºi apoi a leºinat din nou. Resuscitat a doua oarã, tot cu oxigen, creatura a reacþionat la fel, lovindu-ºi salvatorul. Dupã a treia resuscitare, omuleþul a murit.

18 februarie 1950 – Copenhaga, Danemarca Fermierul Christian Sanderson ºi soþia acestuia susþineau cã au vãzut douã farfurii zburãtoare deasupra fermei lor. Una dintre ele stãtea suspendatã în aer, iar cealaltã a aterizat în apropiere, dupã care s-a dezintegrat în mii de luminiþe strãlucitoare. Nu s-a gãsit nici o dovadã despre acel incident, nu a mai apãrut nici o informaþie suplimentarã ºi nici un alt martor care sã confirme declaraþiile celor doi soþi.

10 mai 1950 – Argentina

Fort Sam Houston, în legãturã cu acest caz, care a fost apoi redirecþionat cãtre departamentul de Informaþii (Assistance Chief of Staff for Intelligence - G-2). În paragraful 3 se spune: „Dupã pãrerea anchetatorului, cele ºase (6) declaraþii din 10 august ºi urmãtoarea, din 11 august, se pot explica prin fenomenul natural al cãderii unor meteoriþi din vecinãtatea stelei Perseida, care, la aceastã datã, atinge maximum manifestãrii ei”.

La 17 august a fost trimis un mesaj de la baza din Great Falls cãtre baza din Wright-Patterson, în care se descriau faptele, inclusiv cercetarea pãdurii ºi a lacului. Emitentul voia sã ºtie dacã se dorea un raport mai detaliat. Primindu-se un rãspuns afirmativ, a fost întocmit un raport de 7 pagini, din care am citat aici.

19 august 1949 - Valea Morþii, California Doi specialiºti în prospecþiuni, Buck Fitzgerald ºi Mace Garney, au relatat cã au vãzut un obiect prãbuºindu-se în deºert. Ei au apreciat cã acesta zbura cu o vitezã ceva mai mare de 500 km/h. Discul, despre care cei doi au estimat cã avea aproximativ 7 m în diametru, s-a lovit de o dunã de nisip. Douã creaturi mici, asemãnãtoare oamenilor, au sãrit din el ºi au fugit în deºert.

Cercetãtorii au vrut sã porneascã în urmãrirea lor, dar au declarat cã vremea era mult prea toridã, iar acele creaturi se miºcau foarte repede. În cele din urmã, cei doi s-au întors în locul unde se prãbuºise discul, dar acesta dispãruse.

Povestea a fost relatatã de ziarul din Bakersfield, din 21 august, ºi a fost reluatã apoi în ,,The Book of Knowledge” (Cartea cunoaºterii), care o prezintã ca fiind o apariþie autenticã a unui OZN. Unii au sugerat cã acest caz l-a inspirat pe Silas Newton, ca autor al povestirii despre incidentul de la Aztec, New Mexico. De fapt, în articolul iniþial din ,,Daily Variety”, Frank Scully scria: „Cu cîteva sãptãmîni în urmã, aceºti savanþi m-au informat cã au verificat douã dintre discurile care au aterizat aici de pe altã planetã, indicîndumi chiar ºi locul. Unul a aterizat în Deºertul Mojave....”.

Dr. Enrique Caretenuto Botta, un „inginer arhitectural”, relata cã, în timp ce mergea cu maºina pe un drum rural, a vãzut o farfurie zburãtoare staþionînd pe sol. Curios sã vadã obiectul, el a oprit maºina, a coborît ºi a pãtruns în navã printr-o uºã lateralã. A zãrit acolo tot felul de instrumente ºi a gãsit trupurile a 3 omuleþi. Dupã ce l-a atins pe unul din ei, i s-a fãcut fricã ºi a fugit. S-a întors, însã, a doua zi, împreunã cu doi prieteni, dar nava dispãruse. Au gãsit acolo doar un morman de cenuºã ºi, pe cer, deasupra lor, se vedea o navã în formã de trabuc ºi douã discuri mici. Cele trei obiecte s-au unit. Trabucul a devenit apoi de un roºu-sîngeriu ºi a dispãrut.

30 iulie 1950 – St. John's New Foundland, Canada Mai mulþi oameni din St. John's, de la baza militarã Pepperrell ºi din împrejurimi, au relatat cã au vãzut un obiect care a traversat cerul cu o vitezã relativ normalã. Obiectul pãrea cã se sfãrîmã, ºi s-a crezut cã bucãþi din el au cãzut pe pãmînt lîngã baza militarã, însã nu existã nici o relatare despre recuperarea lor. În toate aceste rapoarte este menþionat un pictor (al cãrui nume este ºters din dosarele proiectului Blue Book) care istoriseºte urmãtoarele: ,,Mã aflam în vîrful dealului, în parcul din St. John’s, împreunã cu fiul meu de 8 ani. El se tot uita la clãdirile din Pepperrell ºi întreba: «Ce e clãdirea asta?» ºi tot aºa. Pe cînd priveam întracolo, pe cer am vãzut un obiect ciudat, lîngã zona turnurilor, spre partea mai îndepãrtatã a bazei. Era un obiect cu vîrful bont, avînd un

diametru de aproximativ 70 cm-1 m ºi o lungime de cel puþin 3 m. Se miºca foarte repede ºi lãsa în urmã o flacãrã strãlucitoare. A fost vizibil numai 3-4 secunde ºi, apoi, a dispãrut. Pãrea sã se fi ivit din spatele dealurilor”.

La baza militarã de la Pepperrell, un alt martor declara: „... Se miºca cu o vitezã foarte mare ºi a fost vizibil aproximativ o secundã. Se deplasa în jos, într-o traiectorie arcuitã, ºi a dispãrut în apropiere de staþia de emisie de la White Hills.

Era ca ºi cum s-ar fi lovit de pãmînt. Avea o culoare galben-roºiaticã ºi, la acea distanþã (1,5 km), pãrea de mãrimea unei mingi de soft ball (12 cm în diametru). Nu am putut vedea alte detalii, decît cã era mai degrabã rotund. Nu scotea fum, din cîte îmi amintesc. Obiectul pãrea sã se roteascã ºi lãsa în urmã o flacãrã intensã ºi scîntei... Era ca o flacãrã strãlucitoare, cîtã vreme lam putut vedea”.

Un locotenent-colonel (nume ºters) a identificat acel OZN probabil corect, cînd a spus cã a vãzut un obiect þîºnind pe cer de la sud spre nord.

El a specificat cã aparatul se deplasa aproape în linie orizontalã, dar avea o traiectorie arcuitã, bine definitã. Ofiþerul a declarat cã, în mod sigur, era o stea cãzãtoare, cea mai frumoasã pe care o vãzuse.

6 decembrie 1950 – Del Rio, Texas (1) Iatã-ne intraþi acum în mijlocul controverselor, deºi nu este prima datã. Todd Zechel - un specialist în OZN-uri, cunoscut pentru obiceiurile lui supãrãtoare de a apãrea neanunþat, pentru convorbirile telefonice lungi pe cheltuiala altora ºi o tehnicã de cercetare care, adeseori, s-a dovedit a fi mai mult decît neobiºnuitã - a oferit, iniþial, partea leului din acest caz. El a pornit de la douã paragrafe dintr-un vechi ziar comercial, în care figurau relatãrile despre OZN-uri ale unor piloþi din Patrula Aerianã Civilã (CAP), anexa oficialã a Forþelor Aeriene ale Armatei.

Dar, dupã cum spuneam, întreaga poveste nu a început cu apariþia OZN-urilor, ci cu Todd Zechel, care susþinea cã, în timp ce era în armatã, a auzit vorbindu-se despre niºte OZN-uri ºi cã, odatã terminat stagiul militar, a încercat sã le dea de urmã. El le-a povestit ºi altora cã aflase niºte lucruri tulburãtoare ºi cã voia sã afle mai mult.

Pentru aceasta, l-a hãrþuit atît de mult pe un colonel în rezervã, încît omul l-a ameninþat cã îi va intenta proces. Dar acesta nu a fost singurul ofiþer cu rang înalt pe care l-a gãsit ºi de care a profitat Zechel. Un altul a fost Robert B. Willingham, care a oferit o declaraþie semnatã, în legãturã cu implicarea sa în prãbuºirea unui OZN, pentru Comisia Naþionalã de Investigare a Fenomenelor Spaþiale (NICAP). Relatarea respectivã a ajuns în posesia celor de la Centrul pentru Studiul OZN-urilor (CUFOS). Povestea lui Willingham era interesantã ºi a fost consideratã autenticã, pentru cã autorul ei era un colonel la pensie al Forþelor Aeriene. În 1967, un reporter a aflat despre prãbuºirea acestui OZN ºi a scris un scurt articol pentru ziar. Jurnalistul a intervievat cîþiva piloþi ai CAP în legãturã cu OZN-urile vãzute de ei, ºi Willingham a povestit pe scurt despre prãbuºirea unuia dintre obiecte lîngã graniþa dintre Texas ºi Mexic. Acea informaþie a fost în cele din urmã trimisã la NICAP, unde probabil nu s-a fãcut nimic în legãturã cu ea. Apoi, dupã 10 ani, Zechel a gãsit raportul ºi a început propriile investigaþii.

Iatã povestea lui Willingham, aºa cum a fost relatatã ºi altora, conform unei declaraþii pe care a facut-o ºi pe care a trimis-o inclusiv la Centrul pentru Studiul OZNurilor: „La baza militarã din Dyess,Texas, testam un F-94. Ni s-a comunicat cã detectaserã pe radar un obiect zburãtor neidentificat, care zbura cu vitezã mare ºi cu care urma sã ne întîlnim. Într-adevãr, a devenit vizibil pentru noi ºi am vrut sã-l urmãrim. Însã cei de la centru nu ne-au lãsat, ºi obiec-

tul s-a jucat puþin. A fãcut o întoarcere de 90 de grade la viteza pe care o avea, precum ºi alte cîteva manevre. Ne-am dat seama cã nu era un proiectil. Am confirmat acest lucru pentru cei de la staþia de control radar de pe DEW Line (NORAD), care au continuat sã-l urmãreascã, spunînd apoi cã s-a prãbuºit, undeva, la graniþa dintre Texas ºi Mexic. Am luat un avion uºor, eu ºi copilotul meu, ºi am plecat în direcþia respectivã.

Am aterizat pe pajiºte chiar lîngã locul unde se prãbuºise obiectul ºi am încercat sã ne apropiem.

Ne-au spus sã plecãm de acolo, dupã care au venit soldaþi înarmaþi ºi au început sã formeze un cordon în jurul zonei. Pe drumul de întoarcere am vãzut o bucatã micã de metal ºi am luat-o cu mine. Erau acolo douã dune, ºi am avut impresia cã obiectul s-a prãbuºit chiar între ele. Dar pãrea cã intrase în pãmînt, dupã cum se purtau oamenii pe acolo, deºi se putea vedea dîra alunecãrii obiectului pe nisip, aº spune pe o distanþã de circa 300-500 m. Mie mi sa pãrut, judecînd dupã aspectul bucãþilor de metal pe care le gãsisem, fie cã avusese loc o micã explozie, fie cã obiectul începuse sã se dezintegreze. Ceva se petrecuse, dacã începuserã sã cadã bucãþi de metal. Felul în care arãta metalul indica faptul cã fusese fabricat, pentru cã avea o consistenþã poroasã. Era un metal ce pãrea sã se rãceascã repede. Arãta, într-un fel, ca oþelul combinat cu magneziu, dar avea ºi mult carbon în el.

Am încercat sã-l încãlzesc cu un arzãtor. Dar nu se topea. Flacãra unui astfel de arzãtor ajunge la o temperaturã, undeva, între 1.800 ºi 2.000 de grade Celsius. Am constatat cã metalul se înfierbînta, dar nici mãcar nu începea sã se topeascã”.

Willingham spunea cã a dus metalul la un laborator metalurgic al Marinei, din Hagerstown, Maryland, pentru analize, ceea ce este ciudat, pentru cã el zbura în misiuni de la o bazã din Texas. Hagerstown ar fi fost o opþiune mai convenabilã pentru cineva aflat în Mechanicsburg, Pennsylvania, unde locuia, atunci, ofiþerul Willingham. Acest aspect s-ar putea sã fie important pe mãsurã ce ne vom continua cãutãrile.

Willingham a mai afirmat cã, atunci cînd a încercat sã afle rezultatele testelor, i s-a spus cã bãrbatul despre care întrebase nu a lucrat niciodatã acolo, ºi nimeni nu ºtia nimic despre o bucatã de metal provenitã de la o farfurie zburãtoare. Ulterior, lui Willingham i s-a atras atenþia sã nu mai vorbeascã despre acest subiect ºi a fost pus sã semneze ºi un jurãmînt de pãstrare a secretului. Evident, el a hotãrît sã nu respecte acest jurãmînt.

Len Stringfield scria în monografia sa ,,The Crash/ Retrieval Syndrome”: „În septembrie 1979, Jim (Minton) m-a sunat sã-mi spunã cã a vorbit cu un fost prieten din armatã, William Draeger, din Austin, Texas, care descoperise niºte informaþii despre prãbuºirea unui OZN în 1950, lîngã Mexic. Cunoºteam bine incidentul ºi faptul

cã avuseserã loc niºte dispute între cercetãtori, dar nu am urmãrit cazul, în afarã de a fi menþionat aºa-zisul accident în lucrarea mea anterioarã.

La acea vreme folosisem informaþiile furnizate de Todd Zechel pentru «Midnight Globe». Dupã aceea, cercetarea mai amãnunþitã a cazului, de cãtre Zechel ºi alþii, a dezvãluit nu numai cã anul incidentului era greºit, schimbîndu-se, din 1948, în 1950, dar ºi locul era schimbat”.

Legãtura, aici, este Zechel, ºi acesta este un alt aspect important. Existã mai multe poveºti despre prãbuºirea unui OZN lîngã graniþa dintre Texas ºi Mexic. Incidentul din 1948 pare sã fie cel care a condus la apariþia fotografiilor „Omului Roºie”. Acel caz este legat de acesta prin Zechel, ºi dacã acela este cazul adevãrat, atunci Stringfield a indicat principala eroare din ambele, ºi anume modificarea datei.

Draeger l-a intervievat, sau a fost prezent la intervievarea colonelului pensionar, pe care îl cunoaºtem ca fiind Willingham. Draeger îi povestea lui Len Stringfield, pentru ,,Crash/ Retrieval Syndrome”: „Colonelul care a vãzut OZN-ul în aer ºi, apoi, pe pãmînt... relata cã soldaþii care au înconjurat nava prãbuºitã erau mexicani. L-am contactat pe generalul mexican care se afla la comanda acelei porþiuni de la graniþã. Iniþial, am conversat cu el la telefon... ºi i-am spus cã se vorbea despre prãbuºirea unui OZN în 1950, cam la 50 km nord-vest de Del Rio, cã aveam cu noi un pilot care îl vãzuse în aer ºi, apoi, pe pãmînt ºi cã, potrivit spuselor lui, obiectul fusese pãzit de trupe mexicane, pînã la sosirea armatei americane, care s-a ocupat de recuperarea navei ºi a corpului ce fusese gãsit înãuntru.

Fãrã a face nici o pauzã, generalul mi-a rãspuns: «Da, cunosc situaþia. Nu am nici un act sau document ca dovadã, dar, datoritã poziþiei mele, ºtiu despre el». Cînd l-am întrebat dacã accepta sã ne acorde un interviu, el a fãcut o pauzã ºi a spus cã era ocupat în urmãtoarele 30 de minute dar, dupã aceea, era disponibil pentru un interviu la reºedinþa sa. Atunci cînd echipa formatã din 7 oameni, alãturi de colonelul la pensie ºi de mine, a ajuns la el, generalul a negat cu vehemenþã cã ar fi ºtiut ceva despre incident ºi, în timpul interviului filmat, a evitat orice întrebare legatã de acel eveniment ºi de OZN-uri.”

Aºadar, avem acum douã date pentru acel incident, ºi avem un martor, un ofiþer de rang înalt din armata mexicanã, care, iniþial, a spus cã ºtia despre eveniment, dar apoi a negat acest fapt. Nu avem numele lui, ºtim numai cã era un general foarte important. ªi avem noi locaþii ºi fapte care par contradictorii, ceea ce nu este un semn bun pentru elucidarea acestui caz.

Voiam sã mã asigur cã tot ceea ce ºtiam în legãturã cu povestea respectivã fusese adus la zi, aºa cã am hotãrît sã vãd ce mai puteam afla despre ea. Din diferite site-uri de pe Internet ºi din informaþiile incluse într-o carte publicatã în 2008, am aflat cã Willingham fusese intervievat din nou, fiind identificat ca nucleul cazului, ºi cã oferise o mãrturie extinsã, cu multe detalii. (va urma)

Pag. a 14-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Cumãtra vulpe Recent, Elena Udrea a botezat, la Cluj, al doilea copil al lui Adrian Gurzãu, fost democrat-liberal, acum înscris în PMP ºi candidatul acestei formaþiuni pentru Primãria Cluj-Napoca. Aºadar, ambii sînt colegi în partidul despre care Traian Bãsescu spunea, în urmã cu 2 ani, cã a fost creat prematur ºi care, astãzi, se pare cã tot ,,neterminat” este. A fost un botez cu mare pompã, la care au luat parte invitaþi de vazã: Traian Bãsescu ºi soþia acestuia. I-am vãzut pe cei doi, întîmpinaþi de gazde, cu mare fast, la sosire, apoi, aºezaþi la loc de frunte în bisericã, la botez, iar la petrecerea de final, dansînd singuri pe ring (parcã era dansul mirilor). În tot acest timp, cumãtra Udrea, doritoare de propagandã pentru a-i convinge pe clujeni sã-l voteze pe tatãl finuþului ºi nu pe Emil Boc, s-a strãduit din rãsputeri, dar fãrã haz, sã creeze o atmosferã cum nu se poate mai veselã. Cel puþin aºa s-a vãzut din secvenþele transmise, pe tot parcursul zilei, de televiziuni. Prezenþa lui Bãsescu la acest eveniment, la fel ca ºi apariþia lui, cu nepoata în braþe, la Ziua Naþionalã, în Piaþa Constituþiei, ambele intens mediatizate, sînt încercãri ridicole, menite sã atragã, cu orice chip, atenþia alegãtorilor.

Insistenþa cu care liderii PMP (mai toþi, foºti PDL-iºti compromiºi) cautã, prin astfel de spectacole, sã forþeze opþiunea cetãþeanului de rînd este total deplasatã ºi a devenit de-a dreptul deranjantã. Mã întreb: de unde atîta tupeu? Oare ei nu vãd cã nu mai sînt doriþi?

ANTON VOICU

Deputatul Cristian Rizea a fost trimis în judecatã de DNA Procurorii DNA au trimis Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie dosarul în care deputatul Cristian Rizea este cercetat sub control judiciar pe cauþiune pentru trafic de influenþã ºi spãlare de bani, alãturi de omul de afaceri Lucian Colþea. Cristian Rizea, deputat în Parlamentul României, a fost trimis în judecatã de DNA pentru trafic de influenþã, spãlare de bani ºi influenþarea declaraþiilor, alãturi de omul de afaceri Lucian Colþea, care este cercetat pentru cumpãrare de influenþã ºi spãlare de bani, dosarul urmînd sã fie judecat de magistraþii Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. „În perioada septembrie - decembrie 2009, inculpatul Rizea Cristian a pretins în mod direct, pentru sine, de la inculpatul Colþea Lucian, om de afaceri cu

DNA cere sesizarea Camerei Deputaþilor pentru încuviinþarea reþinerii ºi arestarii preventive a lui Sebastian Ghiþã DNA a cerut, miercuri, sesizarea Camerei Deputaþilor pentru încuviinþarea reþinerii ºi arestãrii preventive a lui Sebastian Ghiþã, anchetat într-un nou dosar.

Potrivit unui Comunicat de Presã postat pe site-ul DNA, Ghiþã este acuzat de dare de mitã (2 infracþiuni), folosire de informaþii care nu sînt destinate publicitãþii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii (2 infracþiuni), ºantaj, cumpãrare de influenþã ºi conducerea unui vehicul fãrã permis. Conform ordonanþei prin care s-a dispus efectuarea urmãririi penale faþã de deputat, în perioada 2013 - 2014, în timp ce pe rolul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel (PCA) Ploieºti se afla în curs de urmãrire penalã o cauzã complexã în care se efectuau cercetãri cu privire la sãvîrºirea unor infracþiuni de evaziune fiscalã ºi spãlare de bani, mai multe persoane vizate au obþinut informaþii confidenþiale pe mai multe cãi, printre cei implicaþi în furnizarea ilegalã de informaþii nedestinate publicitãþii fiind ºi Sebastian Ghiþã. Astfel, informaþiile respective priveau obiectul cercetãrilor, persoanele fizice ºi juridice cercetate, mãsurile de supraveghere tehnicã dispuse, mãsurile preventive ce urmau a fi luate, numele procurorului de caz ºi ale ofiþerilor de poliþie delegaþi sã efectueze urmãrirea penalã. „Concret, folosindu-se de influenþa pe care o avea ºi pe care o exercita efectiv pentru menþinerea ºi promovarea în funcþii publice, suspectul Ghiþã Sebastian Aurelian a capacitat un magistrat ºi o persoanã din conducerea Inspectoratului de Poliþie Judeþean Prahova (I.P.J.) sã-i furnizeze informaþii confidenþiale din dosarul aflat în curs de urmãrire penalã pe rolul Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti“, se aratã în comunicatul citat. Procurorii spun cã Ghiþã avea

cetãþenie americanã, suma de 300.000 euro disimulatã sub forma a douã contracte de împrumut fictive, în schimbul promisiunii, îndeplinite ulterior, cã va interveni la nivelul a douã autoritãþi, Regia Autonomã – Administraþia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAPPS) ºi primãria comunei Chiajna, astfel încît sã fie rezolvate anumite interese personale pe care omul de afaceri le avea la nivelul celor douã autoritãþi“, precizeazã procurorii într-un comunicat de presã. În anul 2009, parlamentarul ar fi primit 300.000 de euro pentru a interveni la cele douã instituþii „astfel încît o persoanã din familia lui Colþea Lucian sã beneficieze de urgentarea procedurilor de retrocedare a unui teren situat într-o zonã rezidenþialã din Municipiul Bucureºti, respectiv ca omul de afaceri sã obþinã dreptul de proprietate asupra unui alt teren aflat în litigiu cu primãria comunei Chiajna“, aratã DNA. Potrivit procurorilor, Cristian Rizea ar fi încheiat patru contracte de împrumut false pentru a disimula provenienþa sumei. Ulterior, „în cursul lunii decembrie 2015, pe fondul desfãºurãrii prezentei anchete penale, inculpatul Rizea Cristian i-a abordat pe doi dintre martori ºi le-a spus sã nu relateze adevãrul organelor de urmãrire penalã, promiþîndu-le celor doi cã, în perspectiva cã va deveni primar al Sectorului 5, le va oferi gratis un spaþiu comercial în zona Cotroceni, pentru deschiderea unei noi clinici“, explicã procurorii DNA. Cristian Rizea este cercetat sub control judiciar pe cauþiune dupã ce deputaþii nu au încuviinþat cererea DNA de arestare preventivã, omul de afaceri Lucian Colþea fiind cercetat în arest la domiciliu.

ANDREEA TRAICU

Înnoirea clasei politice Domnul Klaus Iohannis, printre alte mãreþe obiective, a declarat cã, în mandatul sãu de preºedinte, va urmãri înnoirea clasei politice. Am fost profund impresionaþi de nobilul þel al domniei-sale. Am reþinut, cu deosebit interes, ºi promisiunea cã va face o altã politicã. Nu ca Bãsescu, care ºi el a dorit cu ardoare reformarea clasei politice, modernizarea României, o justiþie eficientã ºi, mai ales, combaterea, cu toate forþele, a corupþiei. Ce anume a reuºit - se vede de la o poºtã. Cea mai mare realizare a celui care ne ura sã trãim bine a fost tãierea salariilor ºi ciuntirea pensiilor. La care s-au adãugat alte multe ºi mari minunãþii, vorba lui Ion Creangã. interesul sã protejeze douã persoane implicate în activitatea infracþionalã ce fãcea obiectul anchetei, iar pe de altã parte avea personal interese de naturã financiarã la mai mulþi agenþi economici supuºi anchetei. „În schimbul informaþiilor nedestinate publicitãþii pe care le-a obþinut, suspectul Ghiþã Sebastian Aurelian a promis, pe de o parte, persoanei din conducerea I.P.J. Prahova cã o va sprijini sã îºi menþinã funcþia, dar ºi sã obþinã alte funcþii de conducere. Pe de altã parte, a acordat magistratului sprijin în vederea obþinerii unor funcþii de conducere sau execuþie în cadrul unor instituþii publice centrale“, se aratã în comunicatul DNA. De asemenea, mai aratã procurorii, în cursul lunii martie 2011, deputatul Sebastian Ghiþã l-a constrîns pe reprezentantul unei societãþi comerciale sã încheie, în mod fictiv, un contract de prestãri servicii pentru a înceta difuzarea unor reportaje denigratoare la adresa firmei în cauzã, prin intermediul unui post de televiziune a cãrui activitate o controla prin SC Asesoft International SA. „Scopul încheierii contractului era ca Asesoft sã dobîndeascã, în mod injust, un folos patrimonial, respectiv suma de 500.000 euro, reprezentînd valoarea contractului menþionat. Din acea sumã, SC Asesoft a primit, în douã tranºe, în perioada iunie - septembrie 2011, suma totalã de 610.202,96 lei“, spun procurorii. Totodatã, Ghiþã este acuzat cã, la data de 22 iulie 2012, a condus pe drumurile publice un autoturism marca Mercedes, fiind depistat pe raza localitãþii Bãrcãneºti, judeþul Prahova, în condiþiile în care exercitarea dreptului de a conduce era suspendatã pentru perioada 22 martie 2012 - 18 august 2012. „La aceeaºi datã, Ghiþã Sebastian Aurelian i-a solicitat unei persoane cu funcþie de conducere din I.P.J. Prahova sã intervinã pe lîngã lucrãtorii de poliþie rutierã din cadrul Biroului DN1, astfel încît aceºtia sã nu dispunã mãsurile legale, respectiv constatarea comiterii unei contravenþii (depãºirea limitei legale de vitezã pe raza localitãþii) ºi a unei infracþiuni la regimul circulaþiei (în perioada 22.03.2012-18.08.2012 Ghiþã Sebastian

Aºadar, sã tragem linie ºi sã adunãm. Noul preºedinte, cãruia-i place lucrul bine fãcut, n-a realizat mai nimic palpabil într-un an de domnie la Cotroceni. Ba, se pare chiar cã va pierde una dintre casele dobîndite cît se poate de legal ºi de onest. N-a reuºit sã-ºi aducã nici executivul pe care ºi-l dorea (,,guvernul meu”), fiindcã nu poate nimeni, nici un rãuvoitor, sã susþinã cã noul cabinet - condus de Dacian Cioloº ºi format din miniºtri tehnocraþi, tot unul ºi unul, care mai de care mai competent - ar fi al domnului Klaus Iohannis. Dar a izbutit sã dãrîme un guvern, pe care toatã lumea serioasã l-a apreciat ca unul performant. Ce-a avut cu Victor Ponta, nu ºtim. Dar nu s-a lãsat pînã nu ºia atins obiectivul.

Ne obsedeazã chestia asta cu înnoirea clasei politice.

Pãi pe umerii cui s-a avîntat în luptã fostul primar de Sibiu? Cine îi stã aproape? PNL-ul nou, adicã vechiul PDL. ªi care sînt ,,noii politicieni”? Pãi…vechea galerie bãsistã, în care îi regãsim pe Vasile Blaga, Emil Boc, Adriean Videanu, Gheorghe Falcã ºi alþii. Unii, pentru merite deosebite, candideazã din nou la funcþia de primari ai unor municipii importante, în Ardeal. Boc cel mare vrea sã continue opera de edil la Cluj-Napoca, iar Falcã, finul Bãsescului, la Arad. Nu ºtim Videanu ce oraº îºi va alege, dar poate cã ,,regele marmurei” nu mai are voie, el fiind, dupã cîte se pare, cam puºcãriabil, vorba Tribunului. Dar ce se întîmplã, domnilor, cu un fost ,,stîlp” al PDL, Radu Berceanu? El s-a retras, sãracul. Îi ajunge cît a agonisit. O fi obosit. La fel ca Anca Boagiu ºi alþi noi PNL-iºti. Lãsînd rãutatea deoparte, nu putem sã nu socotim cel puþin douã piese noi care joacã pe tabla de ºah a liberalilor, partidul nou al domnului preºedinte, fiindcã, dupã cum se ºtie, tehnocraþii lui Cioloº sînt apolitici. E vorba de Alina Gorghiu, poreclitã Demisia, tînãra propulsatã la vîrf chiar de Klaus Iohannis. Ea ºi-a cãpãtat aceastã denumire pentru cã numai asta ºtia: ,,Ponta - demisia!”. O altã piesã nouã ar fi europarlamentarul Cristian Buºoi, ºi deºtept, ºi mai vioi, hãi, hãi. El sa vrut primar al Capitalei (dar n-a fost sã fie, deh!, liberalii au ales alt candidat, evident, din vechea gardã – pe mult încercatul Ludovic Orban) ºi a fost dispus sã se sacrifice, venind la Bucureºti, sã punã lucrurile la punct. Sã facã lucruri mari, ca de pildã ãl mai mare spital din sudestul Europei. Aºadar, ãºtia doi, da, au înnoit clasa politicã. ªi, atenþie, ambii – ºi Alina Gorghiu, ºi Cristian Buºoi - sînt chiar liberali. La fel cum a fost ºi domnul Klaus Iohannis. Spunem a fost, fiindcã acum el trebuie sã fie imparþial. Doar e ditamai preºedintele þãrii.

La vremuri noi, oameni noi! - cum spunea Kogãlniceanu referindu-se la Cuza-Vodã. Dar cine mai aminteºte de Alexandru Ioan Cuza? Avem, acum, alte personaje de seamã despre care sã vorbim…

Vivat noua clasã politicã, în frunte cu Gorghiu ºi Buºoi!

GEORGE MILITARU Aurelian avînd suspendatã exercitarea dreptului de a conduce autovehicule), respectiv întocmirea dosarului penal, intervenþie care s-a ºi realizat“, se precizeazã în comunicat. În schimb, Ghiþã a oferit sprijin, astfel încît persoana respectivã sã îºi menþinã funcþia de conducere pe care o exercita la I.P.J. Prahova.

ANAMARIA TOMA

Omar Hayssam este audiat la DNA în cazul privatizãrii IPRS Bãneasa Omar Hayssam a fost adus la sediul DNA pentru a fi audiat în dosarul privind privatizarea fostei Întreprinderi de Piese Radio ºi Semiconductori (IPRS) Bãneasa.

Potrivit Direcþiei Naþionale Anticorupþie (DNA), în cadrul procedurii de privatizare a fostei IPRS Bãneasa au fost depuse mai multe înscrisuri false referitoare la experienþa ºi capacitatea financiarã a unei firme reprezentate de Omar Hayssam, actele fiind necesare pentru a participa la privatizarea societãþii.

IPRS Bãneasa a fost înfiinþatã în 1962. În septembrie 2003, pachetul majoritar de 51,4 acþiuni al întreprinderii a fost cumpãrat de compania Ogharit Trading CO Siria, controlatã de omul de afaceri Omar Hayssam, iar ulterior IPRS Bãneasa ºi-a încetat activitatea.

Omar Hayssam a fost condamnat definitiv în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani, respectiv trei ani, pentru rãpirea celor trei jurnaliºti, înºelãciune în cazul „Volvo“ ºi fraude în cauza „Foresta Nehoiu“, sirianul fiind judecat în alte douã dosare, pentru fuga din România ºi pentru delapidare. În cele cinci dosare anchetele au fost fãcute de procurorii Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor de Criminalitate Organizatã ºi Terorism (DIICOT).

Pag. a 15-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

DOCUMENT DEVASTATOR:

Ce s-a întîmplat la club Colectiv ºi nimeni nu a avut curaj sã spunã Intervenþia de urgenþã în urma incendiului de la clubul Colectiv din Bucureºti, din seara de 30 octombrie 2015, a fost în mare parte o acþiune necoordonatã, cu elemente de improvizaþie a autoritãþilor, se aratã în raportul Guvernului în cazul Colectiv, care noteazã cã modul de acþiune al instituþiilor implicate în noaptea tragediei a fost „unul sub medie”. Potrivit documentului, mecanismul de protecþie civilã al Uniunii Europene nu a fost activat de cãtre Statul Român, deºi acesta era aplicabil.

Intervenþia de urgenþã în urma incendiului de la clubul Colectiv din Bucureºti, din seara de 30 octombrie 2015, a fost în mare parte o acþiune necoordonatã, cu elemente de improvizaþie a autoritãþilor, se aratã în raportul Guvernului în cazul Colectiv. „Cu toate cã cel puþin unul dintre apelurile primite conþinea elemente care arãtau existenþa unei situaþii foarte grave, Planul Roºu de Intervenþie nu a fost declanºat imediat, ci doar dupã parcurgerea unor etape, prevãzute în legislaþia în vigoare, care pot fi descrise ca fiind birocratice, în condiþiile în care aceeaºi legislaþie permite ºi mecanisme mai rapide de intervenþie pentru alte situaþii de urgenþã (dezastre aviatice sau feroviare etc). Astfel, Planul Roºu de Intervenþie a fost declanºat, la ora 22:50, la 18 (optsprezece) minute de la primele apeluri la numãrul unic de urgenþã ºi la 7 (ºapte) minute de la momentul informaþiilor primite de la echipajele aflate la locul intervenþiei”, se aratã în Raport. În document se noteazã cã ºeful Departamentului pentru Situaþii de

Nicolae Vãcãroiu descrie jaful metodic practicat de FMI ºi Banca Mondialã în România „FMI ºi Banca Mondialã reprezintã o serie de interese, în primul rînd interesele celor ºapte mari puteri superindustrializate, care deþin peste 56% din pachetul de acþiuni al celor douã bãnci”.

O carte care nu se mai gãseºte! „România – jocuri de interese”, interviu cu fostul prim-ministru Nicolae Vãcãroiu, realizat de ziaristul Gheorghe Smeoreanu. Apãrutã în 10.000 de exemplare, în 1998, cartea nu se mai gãseºte. Pentru afirmaþiile fãcute, Nicolae Vãcãroiu a fost calomniat, imaginea sa a fost compromisã de specialiºti în manipulare, apoi a fost obligat sã se retragã din politicã. Aºa pãþesc cei care spun adevãrul!

FRAGMENTE EXTRASE „FMI ºi Banca Mondialã reprezintã o serie de interese, în primul rînd interesele celor ºapte mari puteri superindustrializate, care deþin peste 56% din pachetul de acþiuni al celor douã bãnci. Ca sã fiu sincer cu dumneavoastrã, pot sã afirm cã ei reprezintã în domeniul financiar-monetar, dar ºi în politicile economice, ceea ce erau pe timpuri comisarii sovietici. Au o matrice generalã, una ºi aceeaºi, pe care o aplicã în toate þãrile aflate în tranziþie, fãrã sã þinã seama de specificul ºi de evoluþia þãrii respective, de perspectivele ei de dezvoltare. Este un program perfect din punct de vedere teoretic, dar care poate provoca efecte negative, mai mari sau mai mici, în funcþie de condiþiile concrete din fiecare þarã.

Personal, nu cunosc vreo þarã care sã fi obþinut succese în urma aplicãrii mãsurilor de ajustare structuralã impuse de FMI ºi Banca Mondialã. Din contrã, au avut ca efect adîncirea crizei economice, agravînd situaþia deja criticã a celor sãraci. În cartea sa «Scandalul ºi Ruºinea», editatã în 1997, Bertrand Schneider – o mare personalitate a Clubului de la Roma – spunea: („Într-adevãr, cîmpul vizual al Bãncii Mondiale s-a îngustat într-o asemenea mãsurã încît ea sfîrºeºte prin a reprezenta

Mafia romena (14) „TURBATELE” AJUNSE CÃLUGÃRIÞE Mulþi români plecaþi la produs au fãcut averi considerabile, profitînd de naivitatea ºi buna credinþã a occidentalilor. Escrocheriile ºi înºelãciunile pe care la noi în þarã le cunosc deja ºi copiii, în strãinãtate s-au dovedit a fi surse inepuizabile de bani. De pildã, patru tinere românce au dat lovitura în Belgia aplicînd vechea metodã a falselor cãlugãriþe care cer diverse sume de bani pentru reconstruirea unei biserici. Diana ºi Corina sînt douã surori care au plecat din þarã de cîþiva ani ºi s-au integrat perfect în Mafia romena. Au cãpãtat experienþã în Italia, unde, alãturi de alte douã românce, ºi-au format

Urgenþã (DSU), Raed Arafat, a coordonat, la faþa locului, doar activitatea de prim ajutor calificat ºi asistenþã medicalã de la locul evenimentului, nu toate activitãþile de intervenþie. De asemenea, lipsa unei coordonãri reale „a fost evidenþiatã ºi de faptul cã unele echipaje s-au panicat ºi au început sã comunice haotic informaþii cãtre dispecerat”. La data tragediei, din datele puse la dispoziþie, nu rezultã cã la nivelul Ministerului Sãnãtãþii ar fi existat Planul Alb, iar la nivelul spitalelor de urgenþã în care au fost internate victimele planul alb fie nu exista deloc, fie procedura nu a fost respectatã. De asemenea, unitatea ultramodernã pentru mari arºi de la Spitalul Floreasca, deºi era funcþionalã, nu a fost folositã. De asemenea, potrivit documentului, mecanismul de protecþie civilã al Uniunii Europene nu a fost activat de cãtre Statul Român, deºi acesta era aplicabil. „Ca notã unitarã în ceea ce priveºte datele primite de la diversele entitãþi implicate, s-a remarcat lipsa de coerenþã ºi datele contradictorii cu privire la numãrul de echipaje existent la faþa locului, numãrul total de victime, numãrul de pacienþi internaþi în fiecare spital, numãrul de pacienþi depistaþi cu infecþii nosocomiale, numãrul de pacienþi transferaþi în afara þãrii ºi locaþia acestora, raportãrile fiind confuze chiar ºi-n privinþa numãrului total de decese”, se aratã în Raport. Prezentãm mai jos, integral, deficienþele remarcate în raportul Corpului de Control al Guvernului 1. Inspectoratul pentru Situaþii de Urgenþã „Dealul Spirii“ Bucureºti – Ilfov. În principal, aceastã instituþie nu a respectat procedurile în ceea ce priveºte posibila declanºare mai devreme a Planului Roºu de Intervenþie, nu a alertat echipajele din cadrul serviciilor de sprijin, a existat o succesiune la comanda operaþiunilor a unui numãr mare de persoane într-un interval foarte mic de

timp, iar pe durata controlului, nu a reuºit sã furnizeze numãrul exact ºi felul utilajelor care au participat la acþiunea din data de 30.10.2015; 2. Departamentul pentru Situaþii de Urgenþã. În principal, aceastã instituþie nu a respectat prevederile imperative ale Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr.

1/2014 privind unele mãsuri în domeniul managementului situaþiilor de urgenþã, precum ºi pentru modificarea ºi completarea O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, în ceea ce priveºte coordonarea în ansamblu a situaþiilor de urgenþã, nu doar a activitãþii de prim ajutor calificat ºi asistenþã medicalã de la locul evenimentului; 3. Spitalele unde au fost internate victimele.

Concluzia se referã, în ansamblu, la spitalele în care au avut internate victime ale incendiului de la clubul Colectiv. Astfel, au fost evidenþiate probleme din cauza inexistenþei planurilor albe de asistenþã în situaþii de urgenþã, la care se adaugã nefuncþionarea la capacitate a Clinicii de Chirurgie Plasticã ºi Microchirurgie Reconstructivã din cadrul Spitalului Clinic de Urgenþã Bucureºti (Floreasca) ºi a raportãrilor contradictorii atît în privinþa numãrului de victime internate, cît ºi în privinþa infecþiilor nosocomiale; 4. Direcþia de Sãnãtate Publicã a Municipiului Bucureºti. Concluzia are la bazã raportul acestei instituþii, care conþine date neconcludente ºi contradictorii, atît în ceea ce priveºte numãrul pacienþilor din fiecare spital, cît ºi în ceea ce priveºte numãrul infecþiilor nosocomiale, ridicînd suspiciuni în privinþa controalelor în baza cãrora a fost întocmit. De asemenea, inexistenþa planurilor albe la nivelul spitalelor poate fi imputatã ºi acestei instituþii din cauza neimplicãrii în elaborarea acestor planuri.

o sursã de sãrãcie ºi de subdezvoltare în contradicþie totalã cu însuºi spiritul misiunii sale”).

Un eveniment semnificativ în ceea ce priveºte «succesul» celor douã organisme financiare internaþionale s-a petrecut în urmã cu circa doi ani, cu prilejul celei de-a 50a aniversãri a FMI ºi BIRD. Organizaþii neguvernamentale din întreaga lume au organizat în paralel un forum sub lozinca «50 de ani ajung». Toþi participanþii au fost alãturi de Vandana Shiva cînd aceasta a cerut «un minut de tãcere» pentru victimele genocidului practicat de Banca Mondialã ºi FMI”. (…) „Mãsura care ni se cerea era de lichidare rapidã a tuturor societãþilor comerciale cu pierderi, care nu-ºi pot onora obligaþiile financiare faþã de furnizori, bugetul de stat ºi de asigurãri. Era o analizã economicã la rece care nu þinea seama de situaþia concretã din þarã, de efectele dezastruoase pe care le-ar provoca asupra întregii societãþi, pe termen mediu ºi lung, punerea în aplicare a mãsurilor propuse de aceste organisme financiare internaþionale. În 1993, cînd se purtau aceste discuþii, aproape întreaga economie se afla în blocaj financiar, mai bine de jumãtate din industrie îºi închisese porþile (în primii trei ani de dupã revoluþie se produsese deja o restructurare, involuntarã, haoticã), agricultura se afla în plinã crizã, nemaiputînd sã asigure securitatea alimentaþiei populaþiei, subcapitalizarea societãþilor comerciale atinsese cote alarmante (creditul pentru producþie depãºea, în medie, 75% din necesarul de capital circulant) în mare parte ºi ca efect al practicãrii de dobînzi real pozitive exagerate timp de trei ani. ªi nu uitaþi cã economia ajunsese în aceastã stare dupã punerea în aplicare de cãtre guvernanþi a mãsurilor impuse prin acorduri de cãtre FMI ºi Banca Mondialã”. (…) „Am privatizat 2.800 de unitãþi ºi, mã rog, se poate comenta cã au fost multe sau cã au fost puþine, dar criteriul nu a fost numãrul lor, ci oportunitatea de a le privatiza, creºterea producþiei, a calitãþii acesteia în condiþii superioare de profitabilitate. Nu mi-aº fi putut permite în nici un caz sã scot la privatizare societãþile cele mai profitabile, sã scot la vînzare fabricile de ciment care fãceau douã sute de miliarde profit pe an ºi sã le dau unui investitor strategic. Trebuie sã spun ori de cîte ori am prilejul cã aceste societãþi trebuiau scoase la momentul oportun la privatizare, respectiv cînd ar fi existat condiþii de participare a capitalului autohton la acest proces ºi

prin ofertã publicã ºi în orice caz printr-o formulã adecvatã care sã conducã la spargerea monopolului. Mai ales cã la fabricile de ciment – ca sã rãmîn doar la acest exemplu – nu era nevoie de investiþii deosebite, poate de cîteva milioane de dolari ca sã fie cumpãrate filtrele pentru a diminua poluarea. Am realizat cã este o crimã sã dai din mînã societãþile cele mai profitabile, sã faci ceea ce a spus la un moment dat Florin Georgescu despre ceea ce se întîmplã acum, respectiv cã «se naþionalizeazã pierderile ºi se privatizeazã profiturile». Mi se cerea atunci – ºi iatã cã dupã aceea s-a ºi realizat – sã facem privatizarea la normã, conform unui plan, fãrã sã privesc în perspectivã, sã vãd în ce mãsurã este profitabil pentru economia naþionalã”. (…) „România, la începutul lui 1995, începuse sã aibã o imagine excelentã în mediile politice occidentale ºi mai ales pe piaþa privatã de capital. Deci, se impunea sã procedãm ca ºi celelalte þãri, Ungaria, Polonia, Cehia, sã ieºim pe piaþa privatã de capital de unde sã luãm douã, trei miliarde de dolari, bani pe care sã-i introducem în totalitate în rezerva valutarã a statului pentru a da încredere în moneda naþionalã. Era o mãsurã obligatorie, pe care alþii au realizat-o, fiindcã în acest fel puteam ieºi de sub dependenþa totalã de FMI ºi Banca Mondialã. (…)

Am avut discuþii destul de dure cu guvernatorul Bãncii Naþionale, discuþii care nu au dat rezultate. Sigur, Banca Naþionalã n-a spus nu, de altfel o ºi ajutasem sã poatã ieºi pe o astfel de piaþã, cu ajutorul ambasadorului nostru în Japonia, domnul Dijmãrescu, cu care am colaborat personal pentru a intra în legãturã cu societatea financiarã Nomura. Nu s-a spus deci un «nu» ferm, dar m-a deranjat enorm – ºi o spun pentru prima oarã – faptul cã în urma acestei discuþii într-un cerc restrîns, care avea un caracter oarecum confidenþial, reprezentantul misiunii FMI a venit urgent la Bucureºti. Cineva îl informase cã premierul forþeazã ieºirea pe piaþa privatã de capital. Lam întrebat de ce este interesat de aceastã problemã, i-am explicat cã rolul sãu este sã-ºi vadã de atribuþiile pe care le are, cã FMI ºi Banca Mondialã sînt totuºi bãnci internaþionale, unde ºi þara noastrã este acþionar ºi cã nu au dreptul de a trage la rãspundere guvernul pentru intenþia de a atrage ºi alte surse financiare externe. Discuþia s-a închis foarte rapid”.

RADU RONCEA

propria bandã botezatã „Turbatele”, specializatã în furturi din magazinele de lux. Apoi au plecat în Spania ºi, fãcînd pe prostituatele de lux, îºi jefuiau clienþii racolaþi dupã ce le administrau somnifere în bãuturã. Dar, pentru cã le stricau piaþa, proxeneþii români le-au luat urma ºi cele patru au scãpat fugind în Belgia. Un timp au fãcut foamea, dar, la un moment dat, au început sã trimitã bani peste bani familiilor lor rãmase în þarã. Una din surori a venit pentru cîteva zile acasã, într-o comunã aflatã la marginea Bucureºtiului. De la ea am aflat în ce constau modalitãþile lor de a face bani în Belgia: „Nu mai aveam nici un ban ºi mîncam la o cantinã socialã, care funcþiona lîngã o catedralã, cînd am vãzut niºte preoþi de-ai noºtri.

Am vrut sã intru în vorbã cu ei, dar, de fapt, erau bulgari.

Am înþeles cã veniserã sã ia niºte bani, pe care îi strînseserã belgienii pentru a-i ajuta sã ridice o bisericã. ªi

atunci mi-a venit ideea: sã încercãm sã facem pe cãlugãriþele, sã vedem ce iese. Ne-am luat material negru de la magazin ca sã ne facem singure un fel de haine dalea lungi, cum poartã mãicuþele. Cu o iconiþã în mînã, pe care o aveam mereu la mine, ne-am postat lîngã catedrala din oraº. Pe un panou am scris în francezã cã banii sînt pentru reconstruirea unei biserici din Bucureºti dãrîmate de Ceauºescu. În prima zi am strîns 50 de euro. Am vorbit cu o veriºoarã, care mi-a trimis din România pachete cu toate cele trebuincioase: sutane, iconiþe, cruciuliþe, vederi ºi pliante cu mînãstirile din Moldova. Le dãm celor care dau bani cîte un suvenir. Am strîns ºi cîte 4.000 de euro pe lunã, fiecare dintre noi”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Pag. a 16-a – 1 aprilie 2016

Halucinantele denunþuri ale Alinei Petre, fosta norã a lui Virgil Mãgureanu (2) Reacþia lui Traian Bãsescu Traian Bãsescu a reacþionat ºi a spus cã o va da în judecatã pe Alina Petre. „E prea mult deja sã arunci cu astfel de calomnii ºi sã susþii cã ºeful unui stat ºtia de o crimã ºi o tãinuia. Cu siguranþã o voi da în judecatã pe Alina Mãgureanu”, a declarat Bãsescu, la B1 TV. Ulterior, el a postat pe Facebook: „O fostã doamnã Mãgureanu, supãratã dupã divorþ, mã amestecã în poveºtile dubioase ale anturajului mafiot în care se pare cã a trãit, «crezînd» cã eu, preºedintele României, aº fi ºtiut despre presupusa ucidere a unui oarecare Codruþ Marta. Nu m-aº mira sã «creadã» cã ºtiam ºi despre uciderea Elodiei. Trãiascã libertatea de exprimare pe care o susþin!“.

Plîngerea 2: „Intervenþiile“ lui Isãrescu A doua plîngere Alina Petre a fãcut-o împotriva fostului sãu socru, Virgil Mãgureanu, Mugur Isãrescu guvernatorul BNR, a lui Gabriel Marinescu - director general la Afinul, Ramona ªuteu - expert contabil ºi a directorului general al SC IQ Consulting PAS Group SRL ºi împotriva unui angajat de la firma Afinul.

Acuzaþiile: Virgil Mãgureanu pentru constituire de grup infracþional organizat, fals intelectual ºi uz de fals în acte publice, trafic de influenþã, cumpãrare de influenþã, spãlare de bani ºi comercializarea de produse alterate, Mugur Isãrescu pentru trafic de influenþã. În acest caz este vorba de un proiect al lui Virgil Mãgureanu, de a face o fabricã de procesare a prunelor ºi altor fructe de pãdure în Giurtelecul Hododului. În acest sens ar fi început demersurile în vederea obþinerii de fonduri europene nerambursabile în valoare de 2 milioane de euro pentru firma sa, S.C. Afinul SRL. „În vederea asigurãrii cofinanþãrii necesare finalizãrii proiectului, Mãgureanu Virgil i-a solicitat lui Isãrescu Mugur Constantin sã intervinã la conducãtorii bãncilor Veneto Banca (cumpãratã ulterior de Unicredit Þiriac Bank) ºi Banca Transilvania, astfel încît sã i se aprobe sumele necesare, în valoare de 2 milioane de euro. Subsemnata Mãgureanu Alina Ioana am asistat personal la cîteva discuþii telefonice între Mãgureanu Virgil ºi Isãrescu Mugur Constantin avînd ca subiect aceste solicitãri“, (sursa: denunþul Alinei Petre). „Din cunoºtintele mele, ulterior discuþiilor cu Isãrescu Mugur Constantin, Mãgureanu Virgil ºi-a exprimat satisfacþia privind rezultatul intervenþiilor, explicîndu-ne mie ºi soþului meu cã

Memoria, cu ochii sãi întunecaþi Motto: „Existã o armonie în toamnã ºi o strãlucire în cerul ei, care nu poate fi regãsitã de-a lungul verii, ca ºi cum n-ar putea fi, ca ºi cum n-ar fi fost vreodatã”.

Percy Bysshe Shelley Gabriel Garcia Marquez propune acceptarea unui paradox ca definiþie a altui paradox – „Viaþa nu este ceea ce ai trãit, ci ceea ce îþi aminteºti pentru a povesti” (cã ai fi trãit). Memoria, pe de altã parte, are toate calitãþile unui dramaturg – dar unul complex, un Shakespeare, supus ºi inspirat atît de tragica muzã Melpomene, dar ºi, într-un (alt) paradoxal paralelism, de muza comediei, ironica Thalia. Memoria - acest dramaturg ce pare a fi scris tot, dinainte ºi de dupã totdeauna.

Invocînd zeul elisabetan al dramaturgiei, îmi amintesc cã l-am întrebat pe un tînãr ºi talentat scenarist sã numeascã piesa care, pentru el, reveleazã esenþa operei lui Shakespeare? Mi-a rãspuns: „Romeo ºi Julieta“, o tragedie în aparenþã, o revãrsare a rãutãþii ºi pãcatelor unor generaþii uscate peste nevinovãþia tinereþii. Dar totul e aparenþã, îmi explicã tînãrul cineast, iar teatrul dezvãluie viaþa chiar aºa cum e, de fapt – un parcurs între butaforii ºi efecte înºelãtoare, pe textul scris de cineva, pe care tu, actorul, ai doar sensibilitate pentru a-l interpreta, printre îngustele libertãþi stabilite de regizor, iar evoluþia ta are, sau nu, ºansa de a fi observatã de spectator - cel care are posibilitatea de a-ºi alege orice colþ al scenei sã priveascã sau orice pesonaj sã urmãreascã, aºa cã jocul tãu, oricît de bun, poate sã nu fie privit de public. De aceea, a conchis cineastul, am ales filmul – în cinematografie, spectatorului i se stabileºte cadrul pe care trebuie sã îl vadã. O întrebare a spectatorului ar fi: oare Romeo ºi Julieta s-ar fi iubit la fel de divin dacã nu ar fi existat periculoasa tentaþie a lucrului interzis? Paradoxal pentru îndrãgostiþii din Verona ar fi fost sã nu moarã, sã precipite sentimentul (cel mai) sublim pe acea scenã, în acea lume a revãrsãrii

ROMÂNIA MARE“

Isãrescu Mugur Constantin i-a sunat personal pe preºedinþii a douã bãnci ºi cã în cîteva zile i s-a rezolvat favorabil solicitarea de credite. Nu am cunoºtinþã despre vreo sumã de bani sau alte cadouri pe care Mãgureanu Virgil le-ar fi dat lui Isãrescu Mugur în schimbul acestor intervenþii” (sursa: denunþul Alinei Petre). Intervenþiile lui Virgil Mãgureanu la Mugur Isãrescu ar fi continuat ºi cu alte ocazii, cum ar fi pentru o rescadenþare a creditului. „Nu comentãm lucruri care nu sînt finalizate“, a declarat, la Pro TV, consilierul lui Mugur Isãrescu, Adrian Vasilescu.

financiarã, cumpãrare ce s-a ºi realizat ulterior” (sursa: denunþul Alinei Petre). „Nu am habar – aflu de la dumneavoastrã de aceastã aberaþie. Nici n-o cunosc (pe Alina Mãgureanu – n.r.), dacã nu cumva sîntem sau am fost vecini în blocul în care locuim. Nici n-o cunosc mãcar – vã spun: n-am cunoscut-o pe doamna respectivã ºi n-am absolut habar de toate chestiile astea. ªi, bineînþeles, orice astfel de acuzaþii sînt aberante ºi lipsite de temei”, a declarat, pentru psnews.ro, Crin Antonescu.

Plîngerea 3: Apartament pentru Crin A treia plîngere Alina Petre a fãcut-o împotriva senatorului Crin Antonescu ºi a soþiei acestuia, europarlamentarul Adina Vãlean, a foºtilor socri, Maria ºi Virgil Mãgureanu, a fostului soþ, Marian Mãgureanu, a primarilor Andrei Chiliman ºi Sorin Oprescu, a afaceriºtilor Elan Schwartzenberg, Dragoº Dobrescu ºi Ion Andrei Biriº. Acuzaþiile Alinei Petre: „Avem suspiciuni rezonabile cã cei doi membri ai familiei Antonescu, Antonescu George-Crin-Laurenþiu ºi Vãlean AdinaIoana, enumeraþi mai sus, se fac vinovaþi de aderarea la un grup infracþional organizat, fals intelectual ºi uz de fals în acte publice, fals intelectual ºi uz de fals în declaraþiile de avere ºi de interese, instigare la uz de fals în raportul de evaluarea al apartamentului, spãlare de bani, primire de foloase necuvenite, trafic de influenþã, deturnarea licitaþiilor publice, solicitare de foloase necuvenite, instigare la abuz în serviciu al primarului Sectorului 1 Bucureºti, Chiliman Andrei, cît ºi a primarului general al Capitalei, Oprescu Sorin”. Este vorba de un bloc construit de foºtii sãi socri pe Strada Zãgazului din Bucureºti. „În vederea finanþãrii construcþiei, familia Mãgureanu Maria ºi Virgil au contractat un credit de la BRD Group Societe Generale SA în valoare de 2.800.000 de euro. Respectivul credit a fost obþinut prin trafic de influenþã la nivelul conducerii Bãncii Naþionale a României, prin apelarea la vechea cunoºtinþã a lui Mãgureanu Virgil, numitul Isãrescu Mugur Constantin, în acel moment guvernator al BNR” (sursa: denunþul Alinei Petre). „În urma presiunilor exercitate de Dobrescu Dragoº ºi Walter Florian, Mãgureanu Marian, avînd acordul lui Mãgureanu Maria ºi Virgil, a decis vînzarea apartamentelor cãtre Antonescu George-CrinLaurenþiu ºi Vãlean Adina-Ioana la o valoare mult sub preþul de piaþã (valoarea fiind diminuatã cu circa jumãtate), urmînd ca diferenþa de preþ pînã la valoarea realã sã fie achitatã de Romprest indirect, prin achiziþionarea unui apartament în acelaºi imobil, dar la o valoare supraevaluatã, astfel încît sã compenseze pierderea

A patra plîngere Alina Petre a fãcut-o împotriva fostului socru, Virgil Mãgureanu, a afaceristei Irina Socolcea care controleazã Siveco, ºi a avocatei Lucia Muºat.

Alina Petre: Avem suspiciuni rezonabile cã Mãgureanu Virgil se face vinovat de infracþiunile favorizarea fãptuitorului, compromiterea intereselor justiþiei, deturnarea licitaþiilor publice, trafic de influenþã ºi cumpãrare de influenþã. Plîngerea are legãturã cu arestarea Irinei Socol, în luna septembrie 2014. „D-na Muºat Lucia l-a informat pe Mãgureanu Virgil referitor la conþinutul declaraþiilor date de Socol Irina la Parchet, l-a anunþat cã printre actele ridicate de poliþiºti la percheziþie se aflau mai multe înscrisuri privitoare la plãþi fãcute în decursul anilor de cãtre SIVECO SA, la ordinul d-nei Socol Irina, cãtre Mãgureanu Virgil ºi firma acestuia, ProRomania Consult SRL, ºi l-a prevenit în legãturã cu faptul cã urmeazã ca Parchetul sã dispunã audierea lui Mãgureanu Virgil în cazul SIVECO. În cursul acelei nopþi, Mãgureanu Virgil a ordonat celor douã salariate ale sale sã caute toate actele referitoare la tranzacþiile efectuate cu SIVECO SA în decursul anilor ºi sã le completeze, astfel încît sã se creeze aparenþa unor tranzacþii legale între cele douã societãþi” (sursa: denunþul Alinei Petre). În realitate, spune femeia, firma lui Mãgureanu nu ar fi prestat nici un serviciu pentru Siveco, totul fiind fictiv. „De asemenea, în cursul mariajului cu Mãgureanu Marian, am luat la cunoºtinþã direct de faptul cã Socol Irina dãdea familiei Mãgureanu sume de bani ca rãsplatã pentru diverse intervenþii ale lui Mãgureanu Virgil la autoritãþi ale statului român ºi am ºi asistat în cîteva rînduri, cînd mã aflam împreunã cu soþul meu în casa socrilor mei, la efectuarea unor astfel de plãþi” (sursa: denunþul Alinei Petre). „Am cunoºtinþã de faptul cã Mãgureanu Virgil a discutat direct cu Bãsescu Traian în legãturã cu rezolvarea acestor aspecte, lucru care l-a povestit în cursul întîlnirilor cu Socol Irina, iar aceasta a fost extrem de satisfãcutã de rezolvarea rapidã a problemelor de la Primãria Bucureºti” (sursa: denunþul Alinei Petre). (va urma) IONEL STOICA

de care vorbeam, de originare rãutãþi ºi pãcate. Oh, dar cît ºi-ar dori spectatorul ca Romeo ºi Julieta sã nu moarã!... Sã fie ca ºi el, ca ºi lumea lui… uitînd cã îngerii nu trãiesc, ci, cel mult, agonizeazã, apoi mor în/ ºi/ pentru aceastã lume… Mor pentru Memorie… în timp ce cei mai mulþi oamenii trãiesc pentru a fi uitaþi.

Memoria este consideratã, de la Aristotel citire, ca o componentã a raþiunii. Pierderea memoriei ar înseamna compromiterea raþiunii. ªi totuºi… Cheia în care trebuie analizatã aceastã asociere e, însã, ascunsã, profundã, întunecatã. Etimologic, cuvîntul memorie provine din identicul latin, iar rãdãcina „mori“ are aceeaºi semnificaþie funestã. „Memento mori“… Aminteºte-þi de moarte, memoria care trimite la moarte, chiar în clipele triumfului vieþii. Aparent… Memoria este una dintre divinitãþile cele mai stranii ale anticilor greci – titanida Mnemosyne. Fiicã a necuprinsului primordial, Uranus, sorã mai mare a timpului, Cronos, apare înaintea zeilor, e cea mai prolificã dintre perechile lui Zeus, suprema divinitate a Pantheonului elen, cu care naºte cele nouã muze inspiratoare ale artelor. În transcendentul întunecat, ea devine ºansa celor din lumea morþii de a nu fi uitaþi, memoria, titana Mnemosyne transformîndu-se, pe tãrîmul sufletelor, într-un rîu a cãrui apã este remediul divin contra uitãrii… Memoria este o titanã, o primordialã nestãpînitã ce irumpe din necuprinsul începutului ºi îmbrãþiºeazã necunoscutul sfîrºitului, strãluceºte ºi rãsunã în culorile, formele ºi sunetele tuturor artelor, ale creaþiei… Viaþa ºi moartea nu existã fãrã memorie, fãrã ca titana de dincolo de nemurire sã le permitã sã fie amintite. Oricine a fost ºters din cronica titanei, din memoria individualã sau colectivã nu doar cã nu existã, dar nici nu a existat vreodatã, nu poate fi numit nicicum, nu se poate vorbi de el sau de ea, pur ºi simplu nu a fãcut parte din Univers, din continuum-ul timp-spaþiu. Dimpotrivã, cineva sau ceva care, poate, nu a aparþinut realitãþii fizice, istoriei probate, vieþii, nu a existat în realitate, ca sã folosesc exprimarea simplã dar memoria, titana, a consemnat ceva în cronicã, ei bine „devine“ existenþã concretã, factor de influenþã,

model... Am scris „devine“, pentru cã, în aparentul paradox al memoriei, acea „entitate“ nu „devine“, ci existã dintotdeauna. Un exemplu poate fi chiar Shakespeare, poate Homer, altele sînt diferitele forme ale zeilor, sau chiar ale lui Dumnezeu, ori, mai banal, eroii popoarelor, sau, pur ºi simplu, marii oameni de ale cãror calitãþi ºi exiatenþe nu ne îndoim ºi care ne influenþeazã viaþa, creaþia, credinþa... Fiindcã aºa ne impune titana, memoria…

Lumea în care trãim, de cînd ne amintim, a avut tentaþia de a asocia memoria cu moartea. Zeii noºtrii omoarã sau sînt uciºi. În prima consemnare a cronicii divine, „Theogonia“ lui Hesiod, se povesteºte crima lui Cronos, timpul divin, care ºi-a mîncat progeniturile (la fel de) divine. Destinul Dumnezeului nostru mesianic este de a fi ucis în chinuri… În poate cea mai mare mare creaþie dramaticã, dar ºi cumplitã invocare a demonului din om, tragedia „Agamemnon“, a lui Eschil, pãcatul originar a însemnat uciderea a doisprezece copii ºi oferirea cãrnii lor ca festin tatãlui, chiar de cãtre fratele acestuia… Prima operã a literaturii, creaþia homericã, este tabloul unui mãcel imens, cumplit, înfãptuit de oameni ºi zei. ªi tot aºa… Dacã Romeo ºi Julieta nu ar fi murit, nu doar cã nu ar fost subiectul unei piese, dar, pur ºi simplu, nu ar fi existat nici ei… ºi nici sublima lor dragoste!

Memoria, cu ochii ei întunecaþi… Cei care au atins pragul de dincolo povestesc despre o luminã puternicã, albã, ce te întîmpinã. Poate atunci au înþeles cîtã luminã e ignoratã ºi uitatã în lumea de unde vin, poate abia atunci au vãzut cît de minunat strãlucesc ochii întunecaþi ai Memoriei.

DRAGOª DUMITRIU P.S. Am scris acest eseu gîndindu-mã la sora bunicului meu, Evantia Moºoiu, trecutã în amintire acum cîteva zile, la vîrsta de 103 ani, dupã ce, de mai bine de 10 ani, pierduse legãtura cu realitatea noastrã vremelnicã ºi înºelãtoare, în schimb manifesta o ferice relaþie cu memoria altor vremuri, persoane ºi fapte, unele consemnate, altele nu…

Plîngerea 4: Bani de la Irina Socol

Pag. a 17-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII De ce sîntem ocoliþi de teroriºti.

Vezi ce înþelegere avem cu lumea arabã

vechime de mai multe decenii, se numeºte „filiera sirianã”!

Aºa merg lucurile în aceastã lume”, a declarat Silviu Crãescu.

Silviu Crãescu, preºedintele Academiei Naþionale de Securitate, fost candidat la Preºedinþia României, spune cã asistãm la o declaraþie de rãzboi a ISIS la adresa UE. De asemenea, atentatul aratã cît de precarã este securitatea la infrastructura critica UE (aeroporturi, gãri, metrouri, baraje).

Mai mult, celulele teroriste sînt cunoscute ºi monitorizate de serviciile de spionaj ºi contraspionaj, dar membrii reþelelor nu sînt arestaþi pentru cã ei lucreazã suficient de subtil pentru a nu încãlca legea. Crãescu spune cã aceasta este o greºealã ºi cã toate celulele teroriste trebuie anihilate de urgenþã, altfel va fi carnagiu în Europa! „Din fericire, România stã mai bine decît Occidentul, deoarece existã o înþelegere între Serviciile Secrete româneºti ºi lumea arabã: fac comerþ în România, cresc miei, îºi trimit acasã banii realizaþi pe teritoriul nostru, iar ei ne lasã în pace! Înþelegerea dintre noi ºi arabi, cu o

Profeþiile lui Nostradamus au fost adesea interpretate în diferite feluri, mai exact sau nu, iar un catren de-al sãu revine în atenþie odatã cu invazia imigranþilor în Europa. Specialiºtii spun despre catren cã e o profeþie legatã de momentul ºi desfãºurarea celui de-al III-lea rãzboi mondial. „În Dunãre ºi Rhin va veni sã bea, Cãmila cea mare, ºi nu e pocãinþã Ronul va tremura mai tare decît Valea Loarei ªi în apropiere de Alpi, Cocoºul îi va ruina”.

Acest catren se referã la faptul cã al III-lea rãzboi mondial va începe în clipa în care cãmila va bea apã din Dunãre ºi Rhin. Nostradamus ºi-a scris versurile mult mai codificat decît îºi imagineazã foarte mulþi, iar din punctul de vedere al cercetãtorilor, „Cãmila” este asemuitã cu o coaliþie formatã din statele arabe ºi care va invada Europa tocmai pînã la Dunãre ºi Rhin.

E începutul celui de-al III-lea rãzboi mondial

Polonia nu mai este pregãtitã sã preia refugiaþi dupã atacurile de la Bruxelles Polonia nu mai este pregãtitã sã-i preia pe cei 7.500 de refugiaþi pe care a acceptat sã-i primeascã în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeanã (UE), a afirmat premierul polonez, Beata Szydlo, invocînd atacurile teroriste de la Bruxelles, relateazã agenþia DPA. Potrivit televiziunii poloneze Superstacja, d-na Szydlo a spus cã „nu vede nici o posibilitate ca refugiaþii sã vinã în Polonia“ dupã atacurile teroriste din capitala belgianã. Predecesoarea d-nei Szydlo, Ewa Kopacz (liberal-conservatoare), a fost de acord ca Polonia sã preia refugiaþi dupã negocierile cu UE. Varºovia trebuia sã primeascã

O capcanã mortalã N-o mai înjuraþi pe doamna cancelar Merkel. Cuvintele ei, rostite pe 31 august 2015, vor fi gravate, într-o zi, pe frontispiciul Uniunii Europene, cu condiþia sã mai existe Uniunea Europeanã. „Este necesar ca statele sã împartã responsabilitatea faþã de refugiaþi (…). Drepturile civice universale au fost, pînã acum, strîns legate de Europa ºi de istoria sa. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene (…) Europa va eºua în problema refugiaþilor, dacã legãtura cu drepturile universale civice este ruptã, iar dacã aceastã legãturã este ruinatã, nu va mai fi vorba despre Europa la care aspirãm“. Îi dau dreptate. Ce n-a fãcut Angela Merkel ºi nici celelalte autoritãþi europene a fost sã trieze refugiaþii. E elementar cã printre oamenii care fug de rãzboi se pot strecura tot felul de inºi, de la jihadiºti ºi provocatori la - sper - agenþi ai Serviciilor Secrete. S-a vãdit cã leadershipul de la Bruxelles n-a avut nici un plan, coordonat ºi coerent. A semnat, într-un final, un acord cu

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (5) Operaþiune a Serviciilor Secrete ascunsã sub un fals stindard (2) În acea perioadã, Osama bin Laden era cel care înrola, în special din partea saudiþilor, soldaþi musulmani fundamentaliºti din alte patruzeci de þãri musulmane. Cei 19 musulmani care studiau în Europa nu au fost extremiºti de la început, ci mai degrabã erau obiºnuiþi cu o viaþã mondenã ºi liberã. Cu trecerea timpului, aceºtia au devenit din ce în ce mai fundamentaliºti: îºi lãsaserã barba sã creascã la fel ca Mahommed ºi îºi puneau soþiile sã poarte vãlul islamic. Cu toþii, fie individual, fie în grupuri mici, au zburat în Afganistan, trecînd prin Pakistan, pentru un scurt antrenament. Acolo, încã din timpul rãzboiului împotriva sovieticilor, se gãseau cîmpuri de antrenament ale Serviciilor Secrete. Ajungeau aici tineri desperados din toatã lumea arabã, consideraþi pe-atunci de propaganda occidentalã luptãtori pentru libertate. Viaþa modestã din Europa a devenit mai luxoasã atunci cînd viitorii presupuºi piraþi ai aerului, dupã ºederea în Afganistan, au ajuns în SUA pentru a începe lecþiile de zbor. În Statele Unite au dus o viaþã bunã: dispuneau de bani pentru a face cãlãtorii în State, dar ºi în Europa, mergeau sã îºi viziteze familiile în þãrile arabe ºi au luat parte la reuniuni internaþionale ale teroriºtilor, la care au fost prezenþi ºi observatori din partea CIA. Aveau mulþi bani. Serviciul Secret indian a fãcut referire la un bonus de o sutã de mii

ALBUMUL CU POZE RARE

iniþial 400 de solicitanþi de azil în În vizitã la Auschwitz, Corneliu acest an. Partidul d-nei Szydlo, Lege ºi Justiþie (naþional-conservator, de Vadim Tudor se reculege împreunã cu guvernãmînt), a alimentat temerile în membrii Organizaþiei de Tineret a legãturã cu refugiaþii musulmani în Partidului România Mare. timpul campaniei electorale înainte de a ajunge la putere anul trecut. Pawel Soloch, consilierul pe probleme de securitate al preºedintelui Andrzej Duda, a avertizat, de asemenea, în legãturã cu numãrul crescînd de refugiaþi în Polonia. „Sã avem grijã ca 10.000 sã nu se transforme în 100.000“, a declarat miercuri Soloch la canalul TVN24, adãugînd cã numãrul mare de refugiaþi ar putea spori ameninþarea cu terorismul în þarã.

turcii, pe bani grei, inventînd un fel de coletãrie a migranþilor – unul pleacã, altul vine. Cum n-are nici astãzi o strategie, cînd poartã un rãzboi de gherilã urbanã cu tancurile, amînînd sã creeze o platformã comunã de securitate, unde statele sã îºi împãrtãºeascã informaþiile vitale. E uºor sã dai vina pentru tot ce se petrece rãu în spaþiul european pe migranþi, chiar ºi atunci cînd se vãdeºte cã autorii atentatelor sînt europeni la a doua sau a treia generaþie. De aici pînã la a pune semnul egalitãþii între Islam ºi terorism, nu e decît un pas. Pe care, din ignoranþã sau din naivitate, mulþi sînt entuziaºti sã-l facã. (Nu mã refer la cei care îl fac din raþiuni politicianiste; tupeul lor e destul de mare încît, dacã interesele le-o cer, sã încerce sã ne convingã cã i-am înþeles pe dos). O repet, de cîte ori pot: musulmanii sînt primele victime ale jihadismului islamic ºi, statistic, majoritatea. Islamofobia întreþinutã cu sîrg nu doar cã îndoapã cu voturi partide extremiste, dar e ºi un bun pretext pentru a face uitatã vina moralã a liderilor europeni pentru morþii civili de la Bruxelles ºi de la Paris. Pe de o parte, eºecul aºa-numitului multiculturalism, materializat

în ghetouri ºi radicalizare, lipsa de politici publice pentru marginalizaþi ºi auto-marginalizaþi; pe de altã parte, întreþinerea, prin procurã, a rãzboaielor din Orientul Mijlociu. Din greºelile strigãtoare la cer ale americanilor în Irak ºi ale tuturor occidentalilor în Siria s-a nãscut monstrul autointitulat Statul Islamic. Pe conºtiinþa cui se stivuiesc cadavrele celor trei mii cinci sute de oameni, morþi în 2015, în timp ce încercau sã traverseze marea? În a cui cîrcã vor atîrna cei peste douã sute de mii de civili uciºi în Afganistan ºi Irak? Între morþii noºtri nevinovaþi ºi morþii lor nevinovaþi nu e nici o diferenþã. E o capcanã mortalã ideea cã totul ni se trage de la niºte disperaþi care fug din faþa rãzboiului ºi vin sã ne cearã adãpost. Sau de la alþi disperaþi, lihniþi de foame, care bat la porþile noastre. Rãul e, din pãcate, printre noi, a crescut din nepãsarea, din prostia, din fudulia noastrã. Nu putem plînge împreunã cu Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe ºi Politicã de Securitate, refuzînd sã înþelegem ce ni se întîmplã, incapabili sã gãsim altã soluþie decît smiorcãiala.

LELIA MUNTEANU

de dolari primit de Mohammed Atta, cu puþin înainte de atentate. Suma a fost dispusã de ºeful ISI ºi lichidatã prin intermediul unei cunoºtinþe a lui Osama bin Laden. ªeful ISI se afla la Washington pe 11 septembrie pentru a se întîlni cu colegii americani ºi cu membrii Congresului SUA ºi a urmãrit evenimentele la televizor. Atunci cînd, la cîteva luni dupã atentat, a susþinut cã, dupã informaþiile Serviciilor Secrete pakistaneze, cei 19 fundamentaliºti nu au avut nici o legãturã cu atentatele de la New York ºi Washington, a fost schimbat din funcþie la presiunea americanã. Cei 19 nu pãreau conspiratori dintr-un comando special ºi nici nu se comportau ca atare. În pregãtirea atentatelor au lãsat în urmã o mulþime de indicii. Plãteau totul cu cartea de credit, astfel încît prezenþa într-un loc ºi miºcãrile de dinainte de atentat sã poatã fi cu uºurinþã identificate ºi verificate imediat.

Folosirea nediscriminatã a celularului ar fi putut furniza suficient material pentru interceptãrile Serviciilor Secrete, cu excepþia situaþiei în care ar fi fost în prealabil contrafãcute. Cei 19 au coborît în infernul din Las Vegas ºi s-au distrat cu diverse dansatoare de striptease.

Mohammed Atta, „cuviosul” din Hamburg, a trãit mult timp cu o dansatoare de striptease. În timpul ºederii în SUA, cei 19 au avansat ca elefanþii pe pista bãtutã a acelei teorii. Unii experþi ai Serviciilor Secrete, rãmaºi anonimi, au afirmat dupã 11 septembrie cã autorii planului au dus FBI pe o pistã falsã. Cei 19 erau nepricepuþi la lecþiile de zbor. Se poticneau adesea în termenii tehnici englezi. ªi randamentul lor era puþin convingãtor.

Conform instructorilor de zbor, viitori piraþi ai aerului nu erau nici mãcar în stare sã piloteze un Cessna mic. Din acest motiv, instructorii ºi ºcoala nu le încredinþau de bunãvoie avioanele. Nu existã probe clare asupra modu-

lui în care cei 19 au aterizat în trei aeroporturi ale coastei de est cu patru avioane de pasageri. Se pare cã telecamerele de pe coridoarele aeroporturilor erau stricate. În nici unul dintre cazuri, pe listele de pasageri nu se afla nici un nume arab, nici mãcar al vreunuia dintre cei patru musulmani suspecþi semnalaþi de FBI. Identitatea lor nu a fost lãmuritã pînã în final. Cu mult înainte de 11 septembrie, aproape tuturor le-au fost furate documentele personale, printre care ºi brevetele de pilot ºi paºaportul, astfel cã au fost nevoiþi sã-ºi procure documente provizorii. Documentele furate ar fi putut servi la construirea unei false „identitãþi de terorist”. Mulþi erau înscriºi la instituþii de pregãtire militarã din SUA, dar nici o identitate nu a fost verificatã oficial de cãtre FBI sau de altã autoritate militarã. ªeful FBI a admis cã, pînã în prezent, identitatea celor 19 nu a fost clarificatã. Nu este de mirare cã ºapte dintre presupuºii atentatori sinucigaºi au fost declaraþi supravieþuitori dupã atentat. Nici aceastã ciudãþenie nu a fost lãmuritã de autoritãþi. Deoarece, spre deosebire de ce se întîmplã în mod normal în incidentele aeriene, înregistrãrile de voce ºi de date nu au fost descoperite sau prezentate, rãmîne complet de neînþeles cum au putut cei 19 sã preia comanda avioanelor.

Se pare cã piloþii, care în parte erau foºti piloþi de luptã din aviaþia militarã, nu au opus prea multã rezistenþã. De altfel, toþi cei patru piloþi nu au activat numãrul de cod de patru cifre prevãzut pentru a semnala staþiilor de la sol o deturnare. (va urma) ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

Pag. a 18-a – 1 aprilie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (98) *** SCHUBERT (Franz) Compozitor german Data morþii: 19 noiembrie 1828 (la 31 de ani) Cauza: tifos Locul: Viena (Austria) Înhumat: Cimitirul Wãhring, Viena Pe 14 noiembrie, Schubert s-a plîns cã se simþea foarte slãbit ºi a rãmas în pat „Simt, aºa, o apãsare, încît am impresia cã, pur ºi simplu, o sã trec prin patul acesta“. Starea i s-a înrãutãþit rapid ºi, în ziua de 17, a intrat într-un delir cu totul neobiºnuit, demn de un muzician care compusese peste ºase sute de lieduri: delira, cîntînd întruna! În seara dinaintea morþii, Schubert i-a spus, speriat, fratelui sãu, Ferdinand, în a cãrui casã se afla: „Te implor sã mã duci în camera mea ºi sã nu mã laºi în cotlonul ãsta, sub pãmînt. Oare nu merit ºi eu un loc pe faþa pãmîn-

Pagini uitate

Povestiri cu haiduci (3) În 1810 l-au oprit în drum pe banul Constantin Lazu, care mergea ispravnic la Suceava, ºi au stat de vorbã cu el, fãrã sã-i facã nimic. Apoi, în aceeaºi zi, întîlnindu-l pe banul Andronache Donici (legistul cel vestit), au luat de la el 800 de galbeni, un telegar, o puºcã, o tabacherã, o imamea de chihlimbar. În timp ce mai stãturã de vorbã cu el, au vãzut venind doi panþîri, de la care au luat 500 de galbeni ºi peste 300 de lei. Trecînd, tot în acea expediþie, în apropierea Iaºilor, Bujor ar fi vrut sã treacã pe la casa lui, sã-ºi vadã, ºi chiar sã-ºi fure soþia de care îi era mare dor, dar nu a îndrãznit sã intre în oraº. Tot atunci, urmîndu-ºi drumul în jos ºi trecînd pe la un schit, pe Lohan, el ºi oamenii din ceata sa „au dat trei jumãtãþi de sãrindar (rugãciune timp de 40 de zile în ºir), ca sã le fie de ajutor“.

Floriile anului 1810 le-au fãcut la Poiana Corbii, lîngã Siret, iar de acolo au mers la Focºani, unde un tovar㺠i-a procurat lui Bujor rãvaº de drum de la comandatura ruseascã ºi de la starostia austriacã. De acolo s-au îndreptat cãtre Bucureºti, unde au ajuns chiar în sîmbãta Paºtilor. De la Bucureºti, Bujor a plecat sã-ºi viziteze rudele în Ardeal, în satul

ROMÂNIA MARE“

tului?“. Ferdinand l-a liniºtit ºi l- a asigurat cã era chiar în camera lui, în patul lui. „Nu, nu-i adevãrat Beethoven nu-i aici“. Considerînd cã aceste ultime cuvinte ale fratelui sãu exprimau dorinþa de a se odihni alãturi de compozitorul Simfoniei a IX-a Ferdinand l-a înmormîntat pe Franz în cimitirul Wãhring, la cîþiva metri de mormîntul lui Ludwig van Beethoven.

confuz, iar puterile l-au pãrãsit. Refuza hrana ºi lucra fãrã odihnã, ca sã punã în ordine alfabeticã numele oraºelor gãsite într-un atlas. Uneori, se aºeza la pian, ºi mîinile, care-i tremurau, fãceau sã izbucneascã sonoritãþi înspãimîntãtoare. Din cînd în cînd, creierul sãu bolnav avea strãfulgerãri de luciditate, care-i fãceau ºi mai mare disperarea, dupã cum mãrturisesc aceste ultime cuvinte adresate soþiei sale, Clara:

*** SCHUMANN (Robert) Compozitor german Data morþii: 23 iulie 1856 (la 46 de ani) Cauza: epuizare ºi inaniþie Locul: Endenich, lîngã Bonn (Germania) Înhumat: Cimitirul din Bonn Totul a început în februarie 1854, cu dureri la o ureche ºi migrene care nu cedau la nimic. Schumann se plîngea cã i se „scormoneºte în creier”. Au urmat halucinaþii auditive obsesive, ºi, o datã cu ele, instalarea treptatã a demenþei, de care era perfect conºtient. Crizele, multe noaptea, îi terorizau pe cei din jur. Suferea atît de cumplit, încît a încercat sã se sinucidã, aruncîndu-se în Rin. În cele din urmã, a cerut el însuºi sã fie internat într-o casã de sãnãtate, la Endenich. Acolo, treptat, a devenit din ce în ce mai

„Clara mea, ºtiu...“ Cu douã zile înaintea sfîrºitului, Clara l-a adus pe Johannes Brahms sã-l vadã: „L-am vãzut; era între 6 ºi 7 seara. Mi-a zîmbit ºi m-a sãrutat cu o tandreþe nemãrginitã. Deja nu-ºi mai putea controla membrele, nu-ºi mai putea întinde mîna spre mine.

Niciodatã n-am sã uit asta... tot ce am îndurat de cînd s-a smuls de lîngã mine, acum doi ani ºi jumãtate, fãrã o vorbã de rãmas-bun, tot ce am suferit în tãcere la picioarele lui, toate astea aproape nici nu mai contau, cãci cel puþin aveam, din cînd în cînd, o privire a lui, tulbure, desigur, dar nespus de blîndã“.

Pe 23 iulie, Clara ºi Brahms au venit, din nou, sã-l vadã. Dupã-amiazã, dupã plecarea lor, singur, Schumann s-a stins. (va urma) ISABELLE BRICARD

Cojdula, din Þinutul Sibiului; apoi s-a dus cu niºte vin la Drîstor, spre a-l vinde. S-a întors la Bucureºti ºi, de aici, prãdînd ºi furînd cai, a mers la Focºani.

Obþinuse paºapoarte în regulã de la agenþia austriacã ºi, de la generalul-major Enghel, viceprezidentul Divanurilor, precum ºi rãvaº de drum, de la Spãtãrie. În þinutul Putnei, pe ªtefan Bujor îl aºteptau 6 din foºtii lui tovarãºi ºi alþi 4 cîrjalii (tîlhari). Cu toþii au întreprins o mare expediþie pradalnicã pe Trotuº, pe Tazlãu ºi în împrejurimile Bacãului, unde susþinurã 3 lupte biruitoare cu poterile ºi chiar cu dragonii împãrãteºti ai cãpitanului Puhi. Au adunat pradã multã, apucîndu-o, apoi, în sus, spre Botoºani. Aveau cu dînºii o ºiºanã (puºcã lungã arnãuþeascã – n.n.), pe care o purtau pe un cal. Au mers sã loveascã Tîrgul ªtefãneºti, însã negustorii, fiind avertizaþi, le-au ieºit înainte înarmaþi. Au tras, ei, cei dintîi în hoþi ºi le-au ucis calul care ducea ºiºaneaua; hoþii au ripostat ºi, cînd s-au repezit cãtre negustori, aceºtia au luat-o la sãnãtoasa. Ceata lui Bujor a reuºit sã intre în tîrg, unde, dupã ce au fãcut prãdãciuni puþin însemnate, au primit de la negustori 80 de galbeni ºi 300 de lei ca sã pãrãseascã tîrgul. De la ªtefãneºti s-au dus la Telineºti, unde i-au ridicat ºi i-au dus afarã din tîrg pe cãpitanul tîrgului ºi pe cîþiva evrei fruntaºi, pe care îi cãznirã pentru a-i sili sã scoatã bani de la tîrgoveþi. Unul dintre cei reþinuþi a ºi fost împuºcat, însã, în cele din urmã, hoþii au fost siliþi sã plece, luînd cu ei puþinã pradã. Dupã aceea, au trecut iar Prutul ºi, continuînd sã prade, au ajuns în Dumbrava Rugineºtilor. Acolo au împãrþit prada, fiind hotãrîþi

sã se lase de hoþie. Cei mai mulþi dintre ei au apucat drumul Þãrii Româneºti, zicînd cã vor sã se ducã în Serbia, la Cara Gheorghe, care se rãsculase atunci împotriva turcilor.

Bujor s-a dus la Focºani, unde a fost trãdat de o gazdã a lui, pe nume Baboiu, care l-a dat pe mîna caraulelor ruseºti în ziua de 14 septembrie 1810.

Dupã ce l-a judecat departamentul criminalistic, a fost osîndit la moarte în 20 ianuarie 1811 ºi spînzurat la Copou.

Celãlalt hoþ, Ilie Petralifu, boier din neam cinstaº, îºi începuse tîlhãriile încã din anul 1792, iar în 1801 fusese inchis la Mînãstirea Secul sau la Rîºca, pentru complicitate cu vestitul Belecciu, spaima Vãii Tazlãului. Dupã curgere de mulþi ani, a fost prins, în urma unei lupte înverºunate, purtatã împotriva lui de Dumitrache Roset Teþcanu singur.

Dar, în scurt timp, i s-a dat drumul ºi a continuat sã prade ºi sã ofere, la moºia lui, Costienii, adãpost ºi gãzduire tuturor hoþilor ce veneau la el. Era crud, miºel ºi lacom. Bujor era de departe mai barbat, mai franc ºi mai omenos decît amîndoi tovarãºii sãi boieri. Mai mult decît prãda el însuºi, Petralifu îi punea pe alþii sã prade. În acest scop avea mai totdeauna la moºie o droaie de rãufãcãtori, pe care îi înarma, îi aproviziona bine cu merinde ºi cu rachiu ºi-i trimitea, cu ºãici, pe Siret în jos, ca sã prade, iar, la despãrþire, totdeauna le ura „sã plece cu Dumnezeu dupã cîºtig”. (va urma) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL)

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (7) De cînd Looney a scris despre De Vere, în 1920, susþinãtorii lui au avut aproape un secol ca sã gãseascã dovezi pentru paternitatea lui De Vere, dar încã nu au reuºit aºa ceva. Avînd de a face cu un fin literat ºi un om cu multe legãturi ca De Vere, trebuie sã existe, cu siguranþã, dovezi scrise, dar nici una nu a fost vreodatã gãsitã. Existã , totuºi, o excepþie în exemplarul din traducerea în englezã a Bibliei de la Geneva, de la 1569-1570, cîndva aflatã în proprietatea lui De Vere, iar acum deþinutã de Biblioteca Folger, din Washington, DC. Aceastã Biblie conþine 1028 de însemnãri ale unor pasaje. A fost atent examinatã într-o disertaþie doctoralã, din 2001, de dr. Roger Stritmatter, care a gãsit cã o cincime dintre pasajele însemnate apar în lucrãrile lui Shakespeare, fie direct, fie în versiune dramatizatã.

Din 81 de pasaje biblice, 30 (37 la sutã) din cele regãsite în lucrãrile lui Shakespeare, ºi pe care acesta le folosise de patru sau de mai multe ori, erau însemnate în Biblia lui De Vere. Potrivit oxfordienilor, multe dintre aceste pasaje însemnate relevã origini biblice pînã acum nebãnuite pentru pasaje din Shakespeare. Acest fapt este interesant ºi probabil important, deºi ar trebui tratat cu prudenþã: 80 la sutã dintre pasajele însemnate nu apar în lucrãrile lui Shakespeare. Unele dintre cãrþile Bibliei intens

folosite de Shakespeare abia dacã aveau cîteva pasaje însemnate. Însemnãrile din Biblie par sã fi fost fãcute de mai multe mîini, ceea ce sugereazã puternic faptul cã unele nu au fost scrise de De Vere.

Provenienþa acestui exemplar dupã moartea lui De Vere este neclarã. Pe scurt, acesta este un lucru interesant, dar din care cu greu se pot trage concluzii, mai ales pentru cã este vorba despre o Biblie care a fost însemnatã, o carte deþinutã, cititã ºi folositã ca sursã de multã lumea. Pentru a sprijini concluziile oxfordienilor, nu este cunoscut nici un alt exemplu de dovadã directã.

Existã, de asemenea, o problemã evidentã care creeazã un gol, legatã de data naºterii, a carierei ºi a morþii lui De Vere: acesta s-a nãscut în 1550 ºi, în 1575-1580, avea 25-30 de ani atunci cînd cineva s-ar fi aºteptat de la el sã producã niºte capodopere. Dar cel mai important lucru este acesta: De Vere a murit în 1604. Operele lui Shakespeare sînt datate, de cãtre toþi învãþaþii reputaþi, ca fiind scrise între 1589-1591 ºi 1613. Este posibil ca Shakespeare sã fi scris lucrãri ºi mai înainte, dar de vreme ce el s-a nãscut în 1564, în 1580 ar fi avut numai 16 ani, cînd De Vere avea 30 ºi, dacã nu cumva trupa King’s Company a avut contact cu lumea spiritelor, actorii din aceastã trupã ar fi trebuit sã joace în premierã

multe piese scrise înainte de moartea lui De Vere, din iulie 1604, cu ani de zile mai tîrziu.

Oxfordienii încearcã sã ocoleascã aceastã problemã care sare imediat în ochi prin inventarea din mers a unei noi cronologii a lucrãrilor lui Shakespeare: multe, susþin ei, au fost, de fapt, scrise mult mai devreme decît potrivit schemei cronologice convenþionale adicã pînã în 1604, chiar ºi Furtuna, care este invariabil consideratã ca datînd din 1611 ºi fiind bazatã în parte pe relatãri ale faimosului naufragiu din Bermude din 1609-1610. Primul lucru care se poate spune pe marginea oricãrei asemenea scheme de datare alternative este urmãtoarea: dacã cineva inventeazã o cronologie a lucrãrilor lui Shakespeare din mers pentru a se potrivi cu viaþa unui candidat, atunci poate dovedi cã oricine a scris operele lui Shakespeare. Datarea ºi cronologia lucrãrilor lui Shakespeare au fost elaborate într-un mod sofisticat, cu ajutorul unei palete de dovezi care include datele de publicare ºi ale reprezentaþiilor, referirile contemporanilor, procentul versurilor cu rimã, expresiile colocviale (mult mai numeroase în lucrãrile mai tîrzii), folosirea cuvintelor rare, paralelele verbale ºi testele de metricã. Toate acestea se susþin ºi se întãresc unele pe altele cu o consecvenþã considerabilã. Potrivit oxfordienilor, însã, multe dintre piesele lui Shakespeare au fost scrise mult mai devreme decît se crede ºi sînt de fapt versiuni revizuite ale unor piese despre care se ºtie cã au fost jucate anterior, dar care nu au fost niciodatã atribuite lui Shakespeare de cãtre învãþaþii ortodocºi. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 19-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

fiind cei mai numeroºi, firesc, îl condamnau pe medic. La protestanþi, în schimb, el gãsise înþelegere, ºi aceºtia nu conteneau sã-i acorde consimþãmîntul lor: organizau rugãciuni pentru a-i veni în ajutor ºi afirmau cã este un binefãcãtor al umanitãþii. Mai mult, un pastor a declarat, chiar în timpul unei predici, cã el însuºi este partizanul euthanasiei, spunînd: „Sã avem curajul sã acþionãm aºa cum doreºte umanitatea“. În scurt timp, controversele au depãºit cadrul oraºului, propagîndu-se în întreaga þarã. Afacerea era urmãritã cu interes de foarte mulþi oameni.

Corpul medical nu a putut sã rãmînã pasiv ºi a intervenit, luînd parte la dezbateri, dar nu s-a situat totuºi pe o poziþie oficialã, în rîndurile sale pãrerile fiind, ºi ele, împãrþite. Unii dintre confraþii doctorului Sander se întrebau dacã nu cumva acesta urmãrise sã-ºi facã o publicitate zgomotoasã, provocînd în mod deliberat aceastã dezbatere publicã în problema euthanasiei.

Pentru alþii, dimpotrivã, ea constituia o dovadã suplimentarã a curajului de care dãduse dovadã doctorul Sander, un motiv în plus pentru a-l absolvi ºi pentru al transforma într-un martir ºi un erou. Aceºti susþinãtori contau pe el ºi pe procesul în care era implicat, pentru a face sã progreseze ideea cã euthanasia trebuie sã fie admisã atît de societate, cît ºi de lege.

Cu toate acestea, doctorul Sander era, practic, condamnat, ºi nici nu putea fi altfel. Într-adevãr, dacã ar fi fost achitat, aceasta ar fi însemnat cã practicarea euthanasiei nu constituie o crimã. Or, chiar partizanii euthanasiei ºtiau cã aceasta nu poate fi acceptatã decît în cazuri extreme ºi rare, în cadrul legii ºi al unor reglementãri foarte stricte; altfel, sub acest pretext, oricare ar fi putut omorî pe cineva. Din

pãcate, aceste reglementãri ºi legi încã nu existau.

Chiar dacã se accepta principiul, trebuiau sã treacã ani de zile pentru a-l pune la punct. Deci, chiar partizanii euthanasiei erau obligaþi sã recunoascã faptul cã doctorul Sander, prin exemplul sãu, provocase o mare dezordine în societate. Iatã pentru ce, oricare ar fi fost opinia intimã a judecãtorilor, aceºtia erau obligaþi sã condamne un doctor care declarase: „Miam ucis în mod voit bolnava“.

Cînd, la 20 februarie, doctorul Sander a ajuns la tribunal, o mulþime enormã staþiona în faþa intrãrii. În ciuda temperaturii scãzute din ziua aceea - termometrul marca 19 grade sub zero – oamenii au aºteptat în frig, pentru a-l aclama pe medic. Toþi cei prezenþi erau partizanii declaraþi ai euthanasiei.

Curînd, însã, ei vor fi decepþionaþi. Cãci audierea martorilor va fi marcatã de o loviturã de teatru.

Pentru a înþelege acest extraordinar proces, nu trebuie sã se uite cã decizia finalã depindea de 12 juraþi, fiecare avînd propriul caracter, propriul temperament, precum ºi convingeri religioase ºi morale diferite. Ei au trebuit sã fie aleºi dintre cei menþionaþi pe o listã cuprinzînd 146 de nume. Unii dintre aceºtia cãutau sã se dea la o parte, declarînd cã au o opinie preconceputã, lucru care, în mod automat, îi excludea de a mai participa la proces ºi, deci, de a mai fi incluºi pe lista celor 12. Alþi candidaþi-juraþi au fost refuzaþi de apãrare sau de acuzare, invocîndu-se fie convingerile lor religioase, fie pãrerile pe care ºi le afiºaserã în mod public, în prealabil. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

Conspiraþia Ochiului Pineal Dedublare, atotcunoaºtere ºi citirea gîndurilor prin „Al Treilea Ochi“ (2)

a folosi aceastã glandã pentru a cãlãtori în lumea spiritualã ºi a controla gîndurile ºi acþiunile oamenilor din lumea fizicã, prin cunoaºterea gîndurilor acestora.

Numeroase cercetãri au fost realizate pentru a confirma cã existã anumite perioade în timpul nopþii, între orele 01:00 ºi 04:00, cînd anumite substanþe sînt eliberate în creier pentru a da naºtere unui sentiment de legãturã a individului cu o forþã superioarã.

Ce nu se vrea ca tu sã ºtii despre „Ochiul Pineal“ (2)

Conspiraþia Ochiului Pineal

absoarbe mult mai mult din aceastã substanþã decît orice alt organ din corp. Aceastã substanþã duce la calcificarea glandei, împiedicînd-o sã regleze procesele hormonale ale organismului. Conspiraþia Ochiului Pineal a luat naºtere în momentul în care numeroase cercetãri au arãtat cã aceastã substanþã, care atacã o glandã importantã din organism, este prezentã în apã, alimente, pastã de dinþi ºi nu numai, fapt ce i-a determinat pe unii sã susþinã cã sodium fluoride a fost introdus în compoziþia a cît mai multe elemente de uz frecvent pentru a „prosti“ masele. Substanþa a fost iniþial introdusã în apã de cãtre naziºti în lagãrele de concentrare, pentru a-i determina pe deþinuþi sã fie docili ºi sã nu sfideze autoritãþile.

Sfîrºit EUGENIA TÃNASE

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

ªi aerul poate ucide... (3) În plus, pacienþilor cu adevãrat foarte sãraci, le cumpãra medicamentele din banii sãi. Bunul doctor Sander avea un spirit mereu treaz. Înainte cu un an de drama de care vorbim, cãlãtorise în Anglia, în interes de serviciu, pentru a studia modalitãþile în care britanicii gestioneazã problema serviciilor medicale acordate populaþiei. ªeriful O’Brien se vãzu nevoit sã punã capãt primului sãu interogatoriu, reamintindu-i doctorului Sander cã era posibil sã i se dea una dintre pedepsele cele mai grave, cea capitalã, chiar dacã se preciza cã era vorba de o crimã de euthanasie.

Cu toate acestea, dupã ce a depus o cauþiune de 25.000 dolari, doctorul, care risca o pedeapsã capitalã, a fost lãsat în libertate pînã la proces. A doua zi dupã ieºirea din închisoare ºi-a reluat activitatea normalã la spital ºi a participat la o naºtere.

Opinia publicã era pasionatã de cazul doctorului Sander. Unii oameni erau de partea sa, iar alþii, contra. Cei care îl aprobau, spuneau cã a fãcut o faptã caritabilã, iar ceilalþi îl învinuiau cã ar fi intervenit în treburile lui Dumnezeu, care spune: „Sã nu ucizi“.

Scrisorile în favoarea sa, ca ºi cele ce îl blamau pentru fapta comisã, umpleau paginile ziarelor locale. În aceastã disputã, va apãrea curînd o fisurã. Dintre cei 85.000 locuitori cît avea oraºul, douã treimi erau catolici (majoritatea avînd ascendenþã francezã), iar cealaltã treime era formatã din protestanþi. Catolicii,

O referinþã la glanda pinealã se aflã, de asemenea, pe bancnota americanã de un dolar, prin ceea ce este numit „ochiul care vede tot“. Acesta face referire la abilitatea unui individ sau a unui grup de indivizi de

Femei celebre pe divan (1) Femeile celebre au marcat Secolul XX cu frumuseþea, talentul ºi personalitatea lor. Colette, Virginia Woolf, Marlene Dietrich, Josephine Baker, Simone de Beauvoir, Édith Piaf, Maria Callas, Jackie Kennedy, Dalida, Françoise Sagan, Lady Diana (…) au fost modelele vremii lor, strîrnind pasiunea ºi entuziasmul admiratorilor.

Adeseori însã, imaginea etalatã în public era doar o simplã mascã, dincolo de care se aflau angoase, tensiuni ºi dureri felurite.

Colette (1873-1954): Eliberarea de sub jugul bãrbatului Feministã înainte de lansarea acestei mode, iconoclastã, inclasabilã, scriitoarea francezã Sidonie-Gabrielle Colette a trãit într-o libertate rarã. Nici misandrã – a avut trei soþi –, nici nimfomanã – n-a exagerat cu numãrul amanþilor –, nici complet lesbianã – ºi-a pãrãsit iubitele în favoarea bãrbaþilor –, nici þãrancã – iubea prea mult fastul –, nici orãºeancã – n-a putut niciodatã sã se lipseascã de un refugiu rural ºi de iubitele ei animale - Colette a existat între aceste numeroase negaþii, extrãgîndu-ºi plãcerea din tot ce gãsea, hedonistã pînã la a-ºi face din fericire unica religie.

Sînt, totuºi, rare femeile care au trãit atît de aservite lîngã soþul lor. Willy (Henry GautierVillars, cunoscut autor ºi publicist) aproape cã i-a furat gloria literarã, primele ei romane apãrînd sub semnãtura lui. Colette a învãþat ce e iubirea, pe mãsura experienþelor succesive, eliberîndu-se, treptat, de lanþurile care le þineau prizoniere pe contemporanele ei: dependenþa financiarã, fidelitatea, în ciuda jignirilor, vinovãþia de a înhãþa plãcerea trecãtoare. ªi-a selectat bãrbaþii dupã o logicã neobiºnuitã pentru acea epocã: în tinereþe, i-

În anii ‘90, Jennifer Luke a realizat un studiu cu privire la efectele unei substanþe chimice, sodium fluoride, asupra glandei pineale. În urma cercetãrilor, s-a ajuns la concluzia cã aceastã substanþã avea drept þintã cel de-al treilea ochi, întrucît glanda pinealã a ales pe cei mult mai vîrstnici decît ea ºi a învãþat multe de la ei; maturã, ºi i-a luat pe cei mult mai tineri ºi s-a lãsat rãsfãþatã de ei. Colette a preferat mereu fericirea, în locul principiilor... care îi lipseau cu desãvîrºire.

Sido ºi „Pisoiaºul scump” Copilãria lui Gabrielle Colette nu putea sã formeze o adultã banalã. În satul Saint-Sauveuren-Puisaye din regiunea Bourgogne, unde s-a nãscut în 1873, familia ei scandaliza pe toatã lumea.

Sido, mama, era o intelectualã care a rãmas însãrcinatã a cincea oarã la 35 de ani, vîrstã la care, peatunci, era de bun-simþ sã renunþi la orice activitate sexualã. Dar, ºi mai grav, e îndrãgostitã pînã peste urechi de al doilea soþ, cãpitanul Colette, dupã ce l-a pierdut pe primul în circumstanþe considerate tulburi. Prin sat, oamenii se întrebau dacã nu cumva i-a grãbit moartea. În orice caz, al treilea copil, micuþul Achille, era prea rãsfãþat ca sã nu fie al amantului, cãpitanul Colette, în curînd, soþul ei.

Cu acesta, Sido i-a avut apoi pe Leopold ºi, dupã 6 ani, pe Gabrielle, ultima progeniturã. În familia Colette, cãrþile se devoreazã, de dimineaþa pînã seara, fãrã sã se þinã seama de vîrsta copiilor – aºa a ajuns Gabrielle sã-l citeascã pe Balzac la 6 ani. Lumea cînta la pian, cãlãtorea la Paris pentru vizionarea unor spectacole, avea concepþii foarte deschise despre religie (panteismul lui Colette e susþinut ºi de mama ei) ºi îºi înscria fetele la ºcoala din sat, în loc sã le trimitã la pensionul de cãlugãriþe, ba chiar le îndeamna sã facã studii superioare: ce oameni ciudaþi! La ºcoalã, Gabrielle Colette era insignifiantã. A învãþat repede sã treacã peste prejudecãþile sociale, reconfortîndu-se cu lecturile din romancierii preferaþi sau alãturi de animalele ºi peisajul sãtesc, ale cãrui poteci le parcurgea împreunã cu pãrinþii ei îmbrãþiºaþi. O copilãrie idealã, pe care Colette nu va înceta s-o elogieze. Cînd a împlinit 11 ani, pãrinþii ei au început sã aibã mari dificultãþi financiare: Juliette, fata mai mare, cam profitoare ºi prost mãritatã, îºi

pretindea partea de moºtenire, pe care cãpitanul ºi Sido, gestionari nepricepuþi, o cheltuiserã deja.

Alte scandaluri. Sido, umilitã public, a învãþat-o pe Gabrielle, „Pisoiaºul ei scump”, cã, oricum, îi rãmîneau pisicile, plimbãrile în pãdure ºi iubirea, pentru a rîde de toate, în cele mai urîte momente ale vieþii – o lecþie care va fi bine învãþatã.

Gabrielle, ahtiatã dupã lecturi, ºi-a luat diploma cu nota 17 din 20 la limba ºi literatura francezã.

Dar, fiindcã împlinise deja optsprezece ani, lumea era îngrijoratã pentru viitorul ei conjugal: la ce partidã se putea aºtepta, fãrã zestre ºi izolatã întrun fund de provincie? Tînãra era bine informatã în legãturã cu amorul fizic, din revistele deocheate, furnizate de fratele ei mai mare, Achille. Student, acesta îºi vizita, deseori, mama, însoþit de prietenul sãu Maurice. Lui Colette i s-au aprins cãlcîiele dupã Maurice. Dar flãcãul era lefter, aºa cã Sido cautã o variantã mai bunã. S-a gîndit atunci la Gauthier-Villars, editor de succes pe cheiul Grands-Augustins. ÎI ºtia pe Henry cam fustangiu ºi, chiar dacã încã era celibatar la 33 de ani, avea un copil din flori. Scrisese mici romane sentimentale, sub pseudonimul „Willy”. Ahtiat dupã muzicã, literaturã, cafea ºi femei, preferabil mãritate sau prostituate, Willy s-a aprins iute dupã micul geniu de la þarã. Gabrielle, pe care el o numeºte „Colette”, e vioaie, amuzantã, dezgheþatã – ºi nevinovatã. Ideea de-a corupe un asemenea suflet nu-i displace. Nunta a avut loc pe 15 mai 1893, în ciuda reticenþelor familiei Gauthier-Villars în faþa resurselor, mai mult decît modeste, ale familiei Colette. Dar era o cãsãtorie din dragoste, nu din interes, chiar dacã soþii aveau, fãrã sã ºtie, concepþii cu totul opuse despre iubire. Viguroasã, aºa cum sînt fetele strînse în braþe cu voinicie, mireasa, cu gîndirea defloratã, va filozofa mai tîrziu: „Ce mã fãceam eu dacã aveam în viaþã numai petale de trandafiri sub tãlpi?”. (va urma) CATHERINE SIGURET, traducere de LASZLO ALKEXANDRU

Pag. a 20-a – 1 aprilie 2016

Apel telefonic nocturn (2) Anii s-au transformat în fum. Barton amuþise telefoanele insidioase ºi inteligentele lor rãspunsuri.

Hotãrîse ca ele sã funcþioneze numai dupã ce el va împlini optzeci de ani, dacã va mai fi în viaþã. ªi astãzi, acum, telefonul sunînd, trecutul respirîndu-i în ureche, ºoptind, aducîndu-i aminte. Telefonul! Îl lãsã sã sune. Nu sînt obligat sã rãspund, gîndi.

Soneria! Nu-i absolut nimeni acolo, gîndi. Sunetul! E ca ºi cum þi-ai vorbi þie însuþi, gîndi. Dar diferit.

Doamne, cît de diferit... κi simþi mîinile ridicînd receptorul. „Alo, bãtrînul Barton? Aici este tînãrul Barton. Astãzi împlinesc 21 de ani. În anul care a trecut, am pus centrale de voci în alte douã sute de oraºe.

Am populat planeta Marte cu Bartoni”. „Da”.

Bãtrînul îºi aducea aminte de acele nopþi, cu ºase decenii în urmã, alergînd peste dealuri albastre ºi prin vãi de oþel, cu un camion plin de maºinãrii, fluierînd fericit. Alt telefon, alt releu. Ceva de fãcut. Ceva inteligent, ºi minunat, ºi trist. Voci ascunse. Ascunse, ascunse. În acele zile tinere, în care moartea nu era moarte, timpul nu era timp, iar bãtrîneþea - un ecou slab din îndepãrtata peºterã a anilor care erau în faþã.

Tînãrul ãla idiot, nebunul ãla sadic, nu s-a gîndit cã, într-o zi, ar putea culege roadele acestei culturi. „Noaptea trecutã – spuse Barton, acum în vîrstã de 22 de ani – stãteam singur într-un cinematograf dintrun oraº pustiu. Am vãzut un film vechi cu Stan ºi Bran. Doamne, ce-am mai rîs”. „Da”. „Mi-a venit o idee. Am înregistrat vocea mea de o mie de ori pe aceeaºi bandã. Emisã în oraº, asta suna ca ºi cum ar vorbi o mie de oameni. Un zgomot confortabil, zgomotul mulþimii. Am fãcut în aºa fel, încît uºile sã se trînteascã în tot oraºul, copiii sã cînte, gramofoanele sã funcþioneze, toate prin mecanisme de ceasornic. Dacã nu privesc pe fereastrã, dacã doar ascult, e bine. Dar dacã privesc, iluzia dispare. Cred cã devin singuratic”.

Bãtrînul spuse: „Asta a fost primul tãu semn”. „Ce?”. „Prima oarã cînd ai admis cã erai singur”. „Am experimentat ºi mirosurile. Cînd mergeam pe

Alegeri pe Lumea Cealaltã (2) – Stai fãrã grijã – mi-a spus. I-am ales cu reprezentativitate din toate nivelurile Iadului. O sã ai ce prelucra statistic.

Mulþumindu-i pentru amabilitatea cu care m-a ajutat în cercetarea mea sociologicã, am pãrãsit Regatul drãcesc ºi m-am îndreptat spre Împãrãþia Raiului. La poartã, Sfîntul Petru era destul de necãjit.

– Atotputernicul e foarte supãrat pe tine cã te-ai dus sã aplici sondaje mai întîi în Iad, la duºmanii lui.

Aºa ai învãþat acasã: sã-i cinsteºti mai întîi pe draci?

– Iartã-mã Sfinte, m-am luat cu anturajul. ªtii ºi tu cã-i mai uºor s-ajungi în Iad, decît în Rai. Acum, dacã tot am ajuns aici, lasã-mã sã fac interviuri sfinþilor.

– Hai, intrã, dar vezi sã nu-i deranjezi prea mult, cã sînt tare ocupaþi.

Am intrat într-o fugã pe aleile Raiului ºi m-am trezit pe o pajiºte plinã cu floricele: toporaºi ºi ghiocei, lãcrãmioare ºi panseluþe. Pe bãncuþe stãteau niºte sfinþiºori ºi o ascultau pe Sfînta Parascheva cum trebuie sã acþioneze la alegeri: uºoare bãtãi din aripi, un sãrut discret pe obraz, puparea zgomotoasã pe gurã a unui duºman al lui Dumnezeu, prezentarea scuzelor, acordarea iertãrilor, dragostea frãþeascã totalã, ajutorarea grabnicã a celor aflaþi în nevoi.

– Toþi au nevoi ºi toþi apeleazã la noi. Nu fiþi leneºi ºi acordaþi-le ceea ce vã cer, cã altfel încep sã nu mai creadã în Preabunul nostru Pãrinte.

Am întrerupt-o întrebînd-o cu cine va vota, ºi ea, cu o voce blîndã, dar fermã, mi-a spus cã oameni buni sînt în toate partidele, atît în cele mici, cît ºi în cele mari, dar cã ea va vota cu cei care apãrã cel mai ferm legile lãsate de Dumnezeu.

I-am pus pe sfinþiºori sã completeze niºte chestionare, timp în care eu m-am dus în grãdina Raiului într-un colþ unde Arhanghelul Mihail îºi ascuþea sabia de foc. Sfîntul Ilie îi dãdea o mînã de ajutor, iar Elisei repara osia la carul cu care maestrul lui s-a înãlþat la Cer.

ROMÂNIA MARE“

strãzile pustii, mirosul de ºuncã, slãninã ºi ouã venea din case. Totul realizat cu maºinãrii ascunse”. „Nebunie curatã”, „Autoprotejare”, „Sînt obosit”.

Dintr-odatã, bãtrînul închise. Era prea mult.

Trecutul îl înecã.

Legãnîndu-se, bãtrînul coborî treptele turnului spre strãzile oraºului întunecat. Becurile roºii de neon nu mai ardeau, muzica nu se mai auzea, nici mirosul de mîncare nu se mai simþea. De multã vreme, abandonase fantezia asta a minciunii mecanice. Ascultã! Astea sînt sunete de paºi?

Miroase! Nu-i asta o plãcintã cu cãpºune? Oprise toate astea. Se îndreptã cãtre canal, unde stelele luceau în apele liniºtite. Sub apã, în bancuri, ca bancurile de peºti, se gãsea populaþia de roboþi de pe Marte, acum ruginind, de el construitã de-a lungul anilor, ºi pe care, într-o sãlbaticã conºtiinþã a propriei sale nebunii, o comandase sã mãrºãluiscã, unu, doi, trei, patru!, în adîncurile canalului, afundînduse bolbocind, ca sticlele care se scufundã. În cele din urmã, distrusese întreaga populaþie de roboþi, ºi nu-i pãruse rãu deloc....

Un telefon sunã slab într-o cabanã întunecoasã.

Bãtrînul continuã sã meargã. Telefonul încetã sã mai sune. Într-o cabinã, în faþa lui, alt telefon începu sã sune, de parcã ar fi ºtiut cã el trecea pe acolo.

Bãtrînul începu sã fugã. Sunetul telefonului rãmase în urma lui. Numai pentru a reîncepe sã sune altul, acum în casa asta, acum în aia, aici, acolo! Fugea. Alt telefon! „Bine, bine” – gemu bãtrînul, epuizat. „Vin”. „Alo, Barton”. „Ce vrei ?”. „Mã simt singur. Trãiesc numai cînd vorbesc. Aºa cã trebuie sã vorbesc. Nu poþi sã mã amuþeºti pentru totdeauna”. „Lasã-mã în pace!” – spuse bãtrînul îngrozit. „Oh, inima!“. „Aici Barton, în vîrstã de 24 de ani. Au mai trecut niºte ani.

Aºteptînd. Mai singur. Am citit Rãzboi ºi Pace, am bãut viºinatã, am deschis restaurante, fãcînd ºi pe ospãtarul ºi pe bucãtarul ºi pe cîntãreþul. În seara asta, sînt star de cinema într-un film la sala Tivoli – Emil Barton în Chinurile zadarnice ale dragostei, în care joc toate rolurile, cîteva chiar în travesti”. „Sã nu te prind cã mã mai suni, altfel te omor!” .„Nu mã poþi omorî. Mai întîi trebuie sã mã gãseºti!”. „O sã te gãsesc eu!”. „Numai cã ai uitat unde m-ai ascuns.

Sînt pretutindeni, în cutii, case, cabluri, turnuri, sub pãmînt. Dã-i drumul, încearcã! Cum o sã-i spui?

Telecidere? Sinucidere? Eºti gelos, nu-i aºa? Gelos pe mine aici, numai de 24 de ani, cu ochi luminoºi, puternic, tînãr. Bine, bãtrîne, e rãzboi! Între noi. Între mine! Un întreg regiment de noi, toate vîrstele împotriva ta, cel real. Dã-i drumul. Declarã rãzboi!”. „O sã te distrug!”.

Clic. Tãcere. Bãtrînul aruncã telefonul pe fereastrã... În rãcoarea nopþii, automobilul înainta prin vãile adînci. La picioarele lui Barton, pe podea, se aflau revolvere, puºti, dinamitã. Hîrîitul maºinii pãtrundea în subþirile, obositele lui, oase. O sã le gãsesc, gîndea, ºi o sã le distrug pe toate. Doamne, cum poate sã-mi facã el una ca asta? Opri maºina. Un oraº straniu se întindea sub bãtaia celor cîteva luni.

Nu bãtea vîntul. Þinea puºca în mîinile reci. Cerceta cu privirea stîlpii, turnurile, cutiile. Unde se afla ascunsã vocea oraºului ãsta? În turnul ãsta? Ori acolo; ori dincolo. Au trecut cîþiva ani. κi întoarce, furios, capul cînd într-o parte, cînd în cealaltã.

Ridicã puºca. O casetã cu relee cãzu dupã primul glonþ. Pe toate, se gîndi. Toate turnurile din oraºul ãsta, care adãpostesc relee, vor trebui sfãrîmate. Am uitat. E multã vreme.

Maºina înainta pe strada pustie. Un telefon sunã.

Privi la magazinul pãrãsit. Un telefon. Cu pistolul în mînã, trase în lacãtul uºii ºi intrã. Clic. „Alo, Barton?

Un avertisment. Nu încerca sã distrugi toate releele din oraº. sã arunci în aer lucrurile. Mai bine þi-ai tãia gîtul. Mai gîndeºte-te”. Clic.

Ieºi încet din cabina telefonicã în stradã ºi ascultã zumzãitul casetelor telefonice, încã vii, încã neatinse.

Le privi ºi apoi înþelese. Nu putea distruge toate posturile. Sã presupunem cã o rachetã va veni de pe Pãmînt, o ideea imposibilã, dar sã presupunem cã ar veni disearã, mîine, sãptãmîna viitoare? ªi cã ar ateriza pe partea cealaltã a planetei, ºi cã ar folosi telefoanele pentru a încerca sã intre în legãturã cu Barton, dar circuitele ar fi moarte? Barton lãsã puºca sã-i cadã din mîini. (va urma) RAY BRADBURY Traducere de GEORGE CUªNARENCU

– Sfinþilor, cum putem sã-i facem pe pãcãtoºi sã nu mai voteze? i-am întrebat. Duc þara în jos de la un ciclu electoral la altul ºi nu ºtiu cum dã boala în ei, dar sînt fericiþi de dezastrul pe care-l fac.

– Tu întreabã-te cum ne faci pe noi sã votãm?

Avem pe cine vota? Este vreunul în stare sã promoveze virtuþile pe care Atotvãzãtorul ne-a spus sã le pãzim? Eu nu mã duc la vot – mi-a spus Sfîntul Ilie, aruncîndu-mi o privire plinã de dispreþ pentru întrebãrile neghioabe pe care i le-am pus.

M-am dus mai departe în grãdinile Paradisului, unde un Sfînt cu o cãrãmidã în mînã îmi fãcea semn cã e dispus sã stea de vorbã cu mine. L-am recunoscut pe bãtrînul Spiridon din Cipru, des chemat în rugãciunile credincioºilor.

– Sfinte, spune-mi cum o sã votaþi voi, cei din Rai, la alegerile din þara mea? Pe cine o sã sprijiniþi?

– Dragul moºului, nu o sã stau deoparte, deºi numi place politica voastrã, dar îþi spun cã absenteismul nostru o sã fie ridicat. Eu le spun fraþilor mei de aici cã nu trebuie sã-i lãsãm pe cei de jos sã punã copita pe voi, dar nu vor sã mã asculte. Uite, îl vezi pe sfîntul ãla burtos ºi cu freza aiurea? E Toma din Aquino cu care mult m-am mai certat încercînd sã-l conving sã se aplece asupra voastrã, dar degeaba – pe el îl intereseazã doar alegerile din þãrile occidentale.

Va fi un absenteism mare printre ai noºtri – mai mare va fi prezenþa la vot printre îngeri. Aºa cã, dute ºi le cere lor interviuri.

Am fãcut cum mi-a spus ºi m-am dus spre cetele îngereºti, unde Arhanghelul Mihail m-a ajutat sã fac toate chestionarele. L-am rugat sã mã ajute sã-i fac ºi lui Dumnezeu un interviu, dar era peste puterile lui sã iasã din cuvîntul Domnului, aºa cã am hoinãrit o vreme prin grãdina Raiului, aºteptînd sã-l vãd pe Cel de Sus, sau mãcar pe Maica Domnului. În sfîrºit, a sosit ziua alegerilor. La colegiul arhanghelo-drãcesc situat între Rai ºi Iad, unde fiecare învãþa cum e în tabãra adversã, s-a organizat secþia de votare. Draci ºi drãcoaice, sfinþi ºi sfinte ºi-au ocupat locurile în Biroul Electoral. Eu eram pregãtit sã fac primul exitpoll de pe Lumea Cealaltã, cãci auzisem cã nici un sociolog nu mai fãcuse altã mãsurãtoare de acest gen pe acolo. Obiºnuit cu alegerile de pe Pãmînt, mi-a fost greu sã înþeleg iureºul care s-a dezlãnþuit imediat dupã începerea votãrii. Dracii au dat nãvalã din primele clipe pe uºã, îngrãmãdindu-se în jurul urnelor. Îi vedeam pe unii cum bãgau cîte 2-3 bule-

tine de vot în acelaºi timp. Tehnicile de fraudare pe care le ºtiam de pe Pãmînt erau puse în aplicare la un nivel supradimensionat. Autocarele cu draci soseau continuu ºi pancartele cu îndemnuri mobilizatoare se dãdeau din mînã-n mînã (sau, mai corect, din copitã în copitã). Am reuºit sã descifrez ce scria pe cîteva: „Noi aicea am ajuns / sã-l dãm jos pe Ãl de Sus“. Sau: „Sînteþi draci adevãraþi / Pe comuniºti de-i votaþi“.

Drãcoaicele se dezlãnþuiserã ca niºte fiare sãlbatice, înjurîndu-i ca la uºa cortului pe îngerii din Biroul Electoral care pãzeau cu strãºnicie urnele ºi tabelele cu listele electorale. Speriaþi de Talpa Iadului, dracii se cãlcau în picioare care sã voteze primii, care sã-ºi bage în faþã susþinãtorii. Un drac încerca s-o mituiascã pe o îngeriþã cu niºte bani. Altul îl momea pe un sfînt sã bea dintr-o cafea în care vãrsase laxativ, ca sfîntul sã stea pe WC pînã la sfîrºitul votului. În secunda a 5 a votului, un diavol a încercat sã-i ardã aripile unui înger cu bricheta. Îngerul a plîns ºi a scos un þipãt sfîºietor. Atunci, a intrat în secþia de vot Arhanghelul Rafail cu o ceatã de îngeri rãzboinici ºi a declanºat mãcelul. Dracii erau cãlcaþi în picioare, le erau rupte cozile, coarnele le erau smulse sau tãiate cu sãbii de foc. Urechea unui drac a aterizat chiar pe mapa mea cu chestionare. Arhanghelul Rafail striga cu satisfacþie: „Zdrobiþi-i, îngerii mei!”. În 4 secunde, toþi dracii se zvîrcoleau pe jos cu coastele rupte, cozile tãiate, potcoavele cãzute, ochii scoºi din orbite.

Sã te þii ce chicoteli ºi pupãturi între îngeri au urmat. În curtea colegiului, Michiduþã îl întreba îngrijorat pe Satana ce sã facã, dacã e cazul sã aducã întãriri.

– Votaþi civilizat, nu-i mai provocaþi! – le-a ºoptit ºeful Gheenei.

Aºa cã dracii, ascultãtori, s-au îndreptat unul cîte unul spre cabina de votare, fãrã sã mai încerce sã fure, bucuroºi cã prezenþa la vot a îngerilor ºi sfinþilor era, totuºi, scãzutã. Un observator din partea Iadului fãcea o numãrãtoare paralelã a votului ºi se uita cu coada ochiului pe centralizatorul meu, sã vadã dacã cifrele noastre coincid. Pe telefoanele lor mobile, dracii primeau mesaje cu procente falsificate: „Avem 55%“, „Trendul este pozitiv pentru noi“. Eu ºtiam cã sînt false, cãci aºa fãceau comuniºtii pe Pãmînt la toate alegerile, dar n-aveam cum sã-i conving sã prezinte adevãrul. (va urma) BRUNO ªTEFAN

Pag. a 21-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Cîntãreaþa de muzicã popularã Veta Biriº (2)

Î

n 2004, a fost decoratã de preºedintele Românei, Ion Iliescu, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D – „Arta Spectacolului“, „în semn de apreciere a întregii activitãþi ºi pentru dãruirea ºi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice ºi a spectacolului“. De-a lungul timpului, oficialitãþi de la Iaºi, Botoºani sau Neamþ i-au acordat „Diploma de excelenþã“. Este membru al Academiei Artelor Tradiþionale din România din Complexul Naþional Muzeal ASTRA Sibiu, conceputã a fi ºi a reprezenta forumul naþional al celor mai valoroºi ºi reputaþi creatori ºi interpreþi de artã popularã din þara noastrã. În 2003 i se dedicã o carte – „Veta Biriº - Cîntecul vieþii“, care cuprinde în cele unsprezece capitole ale sale momente ºi evenimente din viaþa satu-

lui românesc transilvãnean din deceniile cinci ºi ºase ale secolului trecut, dar ºi evoluþia ºi cariera artisticã ale Vetei Biriº, relatate de artistã într-un lung dialog cu Ion Moldovan. Veta Biriº este prima cîntãreaþã care a interpretat cîntecele moþilor, melodii ce au fost interzise foarte mulþi ani. Interpreta se declara mîndrã de faptele „moþilor mei“, într-o intervenþie la o emisiune TV. „Sînt prima cîntãreaþã care a interpretat cîntecele moþilor care au fost interzise foarte mulþi ani, pînã sã vinã Adrian Pãunescu ºi sã le scoatã la luminã. Aceste cîntece n-am avut voie sã le cîntãm“, a spus Veta Biriº. „Fiecare cîntec de acolo este o lecþie de istorie a neamului românesc“, a mai spus artista.

Sfîrºit ANDREEA ONOGEA

Nicolae Furdui Iancu

N

icolae Furdui Iancu (n. 26 octombrie 1955) este un cîntãreþ român de muzicã popularã, adevãrat simbol al munþilor Apuseni ºi al judeþului Alba. Cu vocea dumnealui puternicã, minunat timbratã, a cucerit o multitudine de fani ºi, totodatã, ºi prin repertoriul deosebit cãruia îi sînt definitorii elementele spaþiului mitic românesc, stãrile cu care þãranul român se confruntã ºi evenimentele importante din viaþa acestuia. A urmat Liceul pedagogic de învãþãtori din oraºul Abrud ºi Institutul pedagogic din Oradea, iar ulterior a absolvit Facultatea de Psihologie ºi Asistenþã Socialã, fiind licenþiat în cadrul Universitãþii de Vest din Timiºoara.

Reprezintã zona folcloricã Ardeal, zona judeþului Alba, cu predilecþie Munþii Apuseni – Þara Moþilor (zona natalã) ºi interpreteazã doine, cîntece istorice, cîntece de dragoste, de joc ºi de petrecere, care fac parte dintr-un repertoriu strict

Vladimir Gãitan

A

bsolvent al Institutului de Teatru ºi Artã Cinematograficã, Vladimir Gãitan a debutat în cinematografie pe vremea cînd era încã student, în „Reconstituirea“, în regia lui Lucian Pintilie. Odatã fãcut acest pas, a devenit unul dintre cei mai solicitaþi actori, jucînd în producþii precum „Ultima noapte de dragoste“ (1979), „Duelul“ (1981), „Nãpasta“ (1982), „Întunecare“ (1985), „Oglinda“ (1993), „Omul zilei“ (1997), „15“ (2005), „Femeia visurilor“ (2005). Dupã Revoluþie, Gãitan a devenit interesat de managementul instituþiilor culturale, iar în 2001 a devenit director al Teatrului Nottara. A rãmas toatã viaþa fidel scenei Teatrului de Comedie, unde joacã ºi în prezent.

Este cãsãtorit ºi are o fiicã, Gloria Gãitan, absolventã ºi ea de UNATC ºi care a jucat alãturi de tatãl ei pe scena Teatrului de Comedie: (Pierre Sauvil = „Un soleil pour Deux“, în regia Alicei Barb). Iubeºte animalele, ºi are ca hobby vînãtoarea ºi echitaþia. În ultimii ani a activat în teatru, televiziune ºi a ales ºi varianta serialelor TV. („Daria, iubirea mea“, regia Alex Fotea & Sebastian Voinea, 2006, Vasile Leonte – „Cu un pas înainte“, regia Alex Berceanu, sau Doctorul – „Inimã de þigan“, regia Alex Fotea & Iura Luncaºu, 2007, Horia – „Pocker“, în regia lui Tocilescu, sau Profesorul Toma din „Regina“...).

autentic cules din vatra satului, din zona pe care o reprezintã. Are bucuria de a-ºi face apariþia pe scenã alãturi de copiii lui. Preºedintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicolae Furdui Iancu, la 29 noiembrie 2002, Crucea naþionalã Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea ºi transmiterea cu talent ºi dãruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaþia româneascã ºi universalã”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 ºi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiþer, Categoria D – „Arta Spectacolului“, „în semn de apreciere a întregii activitãþi ºi pentru dãruirea ºi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice ºi a spectacolului”. Este invitat în diferite emisiuni de folclor ºi divertisment difuzate de majoritatea posturilor naþionale de radio ºi televiziune din România.

Un merit deosebit îl reprezintã readucerea cîntecului istoric românesc în conºtiinþa naþionalã. În anul 1987 înfiinþeazã Grupul Instrumental Folcloric „Crai Nou”, din Alba Iulia – o prezenþã valoroasã în spectacolele de anvergurã naþionalã.

Sebastian Papaiani

S

ebastian Papaiani este un actor român de etnie greceascã. Copilãria ºi-a petrecuto, dupã cum declarã actorul, „întro lume modestã, într-un cartier paralel cu Costache Negri, unde era plin de þigani, dar þigani cu care puteai sã fii prieten...”. Tatãl sãu, Alecu Papaiani, era grec de origine = Papayannis fiind proprietarul unei curþi, undeva în mãrginimea Piteºtiului în care erau apartamente de douã cãmãruþe, închiriate de cosari, geambaºi, lustragii etc. Alãturi de prietenii lui era fascinat de circul ce venea în cartier ºi de filmele ce rulau în acei ani, iar John Wayne ºi Johnny Weissmuller erau preferaþii lui.

La 17 ani se angajeazã contabil la un oficiu farmaceutic, joacã teatru de amatori, îndrumat de fosta Miss România 1936, Crina Cojocaru, care îl determinã sã treacã peste multe obstacole ºi sã devinã actor. A absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã, promoþia 1960 ºi în 1963 debuteazã în comedia regizorului Geo Zaizescu, „Un surîs în plinã varã“, unde alãturi de tînãra ºi frumoasa actriþã Florina Luican, se face remarcat atît de critici, cît ºi de public.

Filmeazã an de an, atît în drame, cît ºi în comedii ºi rãmîne pentru totdeauna de neegalat în memoria cinefililor în rolurile Plutonier Cãpºunã din B.D, Alecu din „Astã searã dansãm în familie“, Pãcalã, Pompei din „Toamna bobocilor“ ºi mai ales Ieremia din „Toate pînzele sus“. A fost cãsãtorit cu actriþa Eugenia Giurgiu Papaiani, cu care are un fiu Sebastian (Basti), dar cînd acesta avea 5 ani actorul a lãsat familia ºi scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu pentru a juca alãturi de mari actori ai teatrelor bucureºtene. Cînd fiul sãu împlinea 10 ani, a cîºtigat custodia acestuia, dar anii petrecuþi departe unul de celãlalt ºi-au spus cuvîntul, cei doi nu s-au înþeles, bãiatul a fugit în 1973/1974 la mama sa la Oradea, s-au revãzut în 1987, cînd fiul era în armatã, ºi apoi în 2000, cînd Basti i-a comunicat tatãlui cã mama sa a murit, relaþiile rãmînînd în continuare reci. În prezent a cãpãtat experienþa telenovelelor ºi locuieºte împreuna cu soþia sa Marcela la Gruiu, într-o casã cu grãdinã, plinã de pomi, flori ºi animale domestice, cumpãratã în 2006, dupã ce fusese încîntat de proprietatea prietenului sãu de pe o stradã vecinã, regretatul actor ªtefan Iordache.

Pag. a 22-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (20) Mãscãriciul e scîrbit, are arþag, îºi dã cu pãrerea în toate, îºi suflecã mînecile, se scarpinã în cap, ce-i de fundul lui! Puºlamaua asta a fost toatã viaþa un profitor neruºinat. Nu contest cã în prima perioadã a activitãþii lui a scris ºi poezii curate, pe linia mimeticã Esenin-Labiº, dar un poet fãrã cea mai vagã urmã de culturã ºi de moralã e sortit eºecului, e tentat sã scrie la metraj, sã inventeze tot felul de ºmecherii pentru a se menþine în centrul atenþiei.

Obiºnuit încã din ultima clasã de liceu cu purcoaiele de bani, cu chiolhanurile, cu premiile C.C. al U.T.C., cu intervenþiile lui Dumitru Popescu pe la ºcoalã, sã nu-l lase repetent „ºi anul ãsta“ (vorba lui Nenea Iancu despre Domnul Goe), în fine, cu un climat artificial creat de niºte bãgãtori de seamã, care chiar erau convinºi cã în mahalaua þigãneascã a Sloboziei a vãzut lumina zilei un nou Eminescu ºi dãdeau nãvalã sã-ºi lege ºi ei numele de steaua lui – acest Dinescu a clacat lamentabil, fondul golãnesc a fost mai tare decît privirea purã asupra lumii. Aºazisele lui proteste erau de fapt scrise ºi difuzate de niºte vagabonzi îmbãtrîniþi în rele, ca acel stalinist care îngurgiteazã berea ºi cîrnaþii Germaniei de pomanã, Sami Damian. Toate zgomotele ãstora – Dinescu, Blandiana, Paler, Deºliu º.a. – nu fac, la un loc, cît rugãmintea adresatã de Barbu lui Ceauºescu în februarie 1979, în cabinetul acestuia: „Tovarãºe Ceauºescu, daþi o litrã de pãmînt þãranilor!“. Sau cît un articol de-al meu despre Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod, Ionel I.C.Brãtianu ºi Take Ionescu, „Idealuri“, publicat în 1980, cînd am fost interzis pentru a doua oarã. Dar, n-ai cu cine vorbi. Noi sîntem indezirabili. Noi sîntem naþionaliºti. N-am socri maghiaro-sovietici. Nici n-am bãtut mãtãnii la ºatra lui Gogu Rãdulescu. Nici nu m-am ascuns dupã fustele creþe ale Monicãi Lovinescu. Nici n-am stat în patru labe prin hotelurile pãduchioase ale Apusului, precum Cavalerii de Kurlanda, se ºtiu ei care. Lume, lume...

5 IANUARIE 1990. Mã trezeºte telefonul. E Fãnuº Neagu. Îmi spune, cu debitul lui grãbit, cã a auzit la Radio comunicatul despre desfiinþarea revistei „Sãptãmîna“. E intrigat cã respectivul crainic ºi-a permis sã comenteze cã... s-a fãcut un act de justiþie!

Aºa o justiþie, sã-i fie de cap! Îi spun lui Fãnuº cã acest Brucan parcã zicea cã n-are nici o însãrcinare oficialã, cã el numai „prezideazã Comisia Internaþionalã a Consiliului Naþional al F.S.N.“.

Atunci, ca ce chilipir a desfiinþat el o gazetã?

Ce bunã armã e aºteptarea! Astãzi chiar cã sînt „închis pentru inventar“. Nu-mi rãmîne decît sã citesc, sã scriu ºi sã deschid bine ochii, fiindcã se joacã o carte istoricã foarte mare. Acum se încearcã toate caracterele. Încep sã cred cã cele douã categorii primordiale ale speciei umane, de-a lungul Istoriei, nu pot fi decît astea: unii care au dus-o bine în toate regimurile, alþii care au dus-o rãu în toate regimurile. Nu trebuie sã treacã mult timp, ca sã-mi dau seama de o curiozitate: existã lichele care nici mãcar nu s-au sculat de la prezidiu! Din prezidiul Adunãrii P.C.R. au trecut, farã a se miºca de pe scaun, în prezidiul Adunãrii F.S.N., de parcã Istoria li s-ar fi derulat pe dinainte, ca un ecran panoramic ºi miºcãtor, ca la Diorama de la Borodino. Din pricina lor, oamenii cinstiþi n-au putut fi mai curajoºi, pentru cã le era fricã de ei, dar uite cã, azi, aceiaºi

7 mai 1997. Ion Iliescu are tãria sã se întoarcã, în calitate de oaspete, la Palatul Cotroceni, unde a fost preºedinte timp de 7 ani. Nu ºtim cîþi în locul lui ar fi avut asemenea „maþe tari“ (cum ar fi spus Eugen Barbu). În fotografie, preºedintele PRM aratã, cu degetul în sus, spre Dumnezeu. În cadru mai apar deputaþii Otto Weber ºi Adrian Nãstase.

indivizi îi terorizeazã pe oamenii cinstiþi cã n-au fost mai curajoºi! Lichelismul uman nu are margini!

Au început mari frãmîntãri în Ardeal. Ungurii cer pe faþã autonomia. Cine o sã le rupã falca?

Miliþia ºi Securitatea sînt reduse la tãcere, probabil cã asta intrã într-un plan. Armata? E timoratã ºi, la urma urmei, cine o comandã? În imensa lor majoritate, generalii readuºi de la pensie sînt filo-ruºi eliminaþi de Nicolae Ceauºescu. Încep sã circule zvonuri bombastice, ca de James Bond. Servieta diplomat a lui Ceauºescu, cînd se desfãcea, se transforma în mitralierã. De ce nu în rachetã sau în buncãr antiatomic? Ce le mai fabuleazã lumea, la nãzbîtii de-astea sîntem imbatabili.

Nu un român a inventat suprarealismul? Mai mulþi martori oculari ai evenimentelor din 22 decembrie îmi confirmã cã o mare cantitate de sînge nevinovat a curs datoritã sceleraþilor Dinescu ºi Caramitru, care au isterizat lumea la televizor cu minciuni ºi ameninþãri.

S-a dat drumul la linºaj! În ziarul „România liberã“ apare astãzi articolul intitulat „Afarã cu ei!“, scris de un oarecare Ficeac (animal încã necunoscut de specia umanã), care e o înjurãturã bestialã împotriva mea ºi a lui Eugen Barbu, adicã sã nu mai fim primiþi niciodatã la vreo tipografie, vremea noastrã a trecut, au venit ei, ficeacii! ªi cînd te gîndeºti cã am fost dat afarã de la „România liberã“ din cauza Securitãþii! ªi cînd te gîndeºti cã serialul lui Barbu a fost întrerupt brutal de Paler ºi de Secþia de Presã a C.C. al P.C.R. fiindcã punea probleme arzãtoare ale satului românesc ºi cerea pãmînt pentru þãrani! Afarã cu noi? Cine sã ne dea afarã? Niºte tipografi debusolaþi ºi niºte politruci ai organului F.D.U.S.? ªi de unde sã ne dea afarã? Din literaturã? Eu ca eu, accept, încã nu mi-am scris cãrþile vieþii, dar Eugen Barbu a creat cel puþin 3 capodopere de talie universalã, „Groapa“, „Principele“ ºi „Sãptãmîna Nebunilor“! Îl dã afarã anonimul godac Ficeac pe un om tradus în 25 de þãri, laureat al Premiului Herder, membru corespondent al Academiei Române, membru al Academiei Americane de ªtiinþe, fondator al Cenaclului Labiº?! Am trãit s-o vãd ºi pe asta. Poporul Român ispãºeºte un blestem, altfel nu-mi pot imagina cum de e posibil aºa ceva. În ultima clipã aud cã, în spatele acestui articol abject, se piteºte fosta mea colegã, Florica Ichim, odraslã de legionar. Totuºi, mi se pare cã mai existã ºi remuºcãri. Primesc un telefon: sînt În vechea clãdire a Parlamentului, din Dealul Mitropoliei, chemat înapoi la serviciu, la Agerpres. Refuz. a venit în vizitã preºedintele Paraguayului, care, minune Ce sã mai caut acolo? Sã vãd cum se caþãrã mare, provine dintr-o familie de... unguri! Numele lui e unii peste alþii, cu orice preþ, indiferent de Vasmossy ºi suferã de un diabet grav. De unde ºtim? Ieºea sã cadavrele lãsate în urmã? Sã particip la spectacolul dezgustãtor al presei române, sã se uºureze din jumãtate în jumãtate de orã.

suport privirile duºmãnoase ale unora ºi altora, sã mã explic faþã de cineva? Nu sînt omul. Mîndria mea e prea mare pentru aºa ceva. Înapoi, la televizor, acum chiar cã avem ce vedea.

Nu ne mai trebuie nici bulgari, nici ruºi, jos cu antenele meºterite din ligheane! Un reportaj realizat la Palatul Primãverii aduce în prim-plan problema þiganilor: toþi martorii ºi participanþii direcþi la pichetarea casei lui Ceauºescu recunosc cã þiganii au furat vîrtos în 22 decembrie. Crainicii TV citesc mesaje umflate despre ei înºiºi: „prin voi respirãm“, „voi sînteþi generali“, „voi v-aþi jertfit“ etc. Apare ºi Dan Hãulicã, vorbind despre o donaþie de 13.000 de cãrþi fãcutã de F.N.A.C. pe adresa bombardatei Biblioteci Centrale Universitare. Nu e bãiat prost acest Hãulicã, ba chiar e extrem de rafinat ºi de erudit, dar acum e îmbrãcat caraghios, cu o pelerinã de Sherlock Holmes. Un spoitingir de sindicalist (vai, ce urît mã exprim, m-am molipsit de la noua noastrã presã!) vorbeºte la televizor în ungureºte ºi nemþeºte fãrã a mai traduce, pentru a ne face praf cu deºteptãciunea lui. În absenþa oricãrui control, sau autocontrol, se fac simþite pe micul ecran barbarismele.

Un maior de grãniceri (de pe graniþa românoungarã) spune cã „persoanele care doreau sã evazioneze (?!) din þarã...“, iar altcineva afirmã cã Nicolae Ceauºescu ar fi avut „mania megalomaniei“. În acelaºi context, un tînãr îi reproºeazã lui Ceauºescu cã nu ºtia ce e arta, dar el pronunþã la TV „sclupturi“. Se tot vorbeºte prin mass-media acestor zile furtunoase de subteranele Bucureºtilor, care, chipurile, ar fi fost îndreptate contra Poporului, dar mai mult ca sigur cã ele au fost realizate ca mijloc de apãrare ºi refugiu în cazul unei invazii strãine, mai cu seamã ruseºti. Trezire din pumni a Miliþiei, mã rog, a Poliþiei, dupã noua ºi, totuºi, atît de vechea denumire, deºi Miliþiile erau de pe la 1830, de pe timpul lui Vasile Cîrlova: refuzã sã dea autorizaþie unui marº studenþesc.

La Palatul din Dealul Patriarhiei a avut loc sîmbãtã, 8 mai 1999, o întîlnire cardinalã: senatorul Corneliu Vadim Tudor i-a oferit un dar creºtinesc Sanctitãþii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, ºi anume antologia sa de versuri, tipãritã la Torino, în 8 limbi - românã, englezã, francezã, italianã, spaniolã, germanã, rusã ºi arabã. Pentru aceia care nu cunosc aceastã bijuterie unicã în cultura românã, vom preciza cã ea are, ca semn de carte, un ºnur de mãtase Tricolorã, care va lumina ca o fãclie în biblioteca de la Vatican a Sfîntului Pãrinte... La scurt timp, nunþiul apostolic al Vaticanului la Bucureºti (ambasadorul) i-a trimis poetului o scrisoare care cuprindea mulþumirile Papei ºi urãrile de succes adresate de Sanctitatea Sa. Ne amintim cã Stalin ºia întrebat supuºii: „În definitiv, cîte divizii are Papa ãsta?“. Ele nu se vedeau, erau în cer.

Totuºi, mã uit cu drag la aceºti copii. Elanul lor e curat ºi sincer, mã regãsesc pe mine în urmã cu mai bine de 20 de ani, în acel august 1968, cînd am alergat într-un suflet, din instinct, în Piaþa Palatului.

Mitingul antisovietic se terminase, lumea se retrãgea, dar eu îmi umpleam plãmînii cu aerul tare al înãlþimilor acelei zile de 21 august. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 1 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

MAREA NÃPÎRLIRE (1) (urmare din pag. 1) La urma urmei, cel mai înþelept proverb al înþelepciunii noastre populare este acesta: „Orice rãu e spre bine!” - aºa cã vom trata cu superioritate toate aceste schimbãri la faþã, toate aceste trãdãri ale acelora care ne intrau de trei ori pe zi în casã ºi ne sufocau la telefon, pentru ca apoi sã fugã ca potîrnichile. Ducã-se pe pustii, vom spune, mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a scutit de ipocrizia unor asemenea nemernici care, fireºte, sînt în continuare convinºi cã ei au dreptate. Pe la începutul secolului trecut, cînd i-a ars casa, un boier hîtru a stat cu privealã, ºi-a fãcut cruce ºi apoi a grãit: „Bine cã am scãpat de pãianjeni...“. Cu diferenþa cã, în ceea ce ne priveºte, noi n-am scãpat de asemenea lighioane, ci le vedem înmulþirea. Numai cã etalonul suprem, care este Biblia, adicã morala creºtinã, îi reduce la tãcere: ei (ºi nu noi) ºi-au pãrãsit aproapele la nevoie, ei (ºi nu noi) s-au lepãdat cu spaimã de ceea ce slujiserã, de parcã nimic nu s-ar fi întîmplat, ei (ºi nu noi) ºi-au mîncat definitiv omenia. Dar, nu de teorii duceþi lipsã. Întrucît ne aflãm în toiul sãrbãtorilor, haideþi sã vã mai descreþim frunþile, ºi aºa destul de îngîndurate, ºi sã ilustrãm fauna asta de lepãdãturi cu cîþiva dintre cei de care vã izbiþi aproape zilnic: ziariºtii ºi scriitorii. Bineînþeles, nu zice nimeni sã-l omagieze în continuare pe Ceauºescu - dar putinã decenþã n-ar strica, ceva

pauzã între actele piesei, pentru cã prea au întors brusc foaia, prea au dat nãvalã, gîfîind sã scuipe unde au lins ºi sã lingã unde au scuipat. Din pricina asta poporul nu-i mai are la inimã, pentru cã, datoritã marelui sãu instinct, i-a simþit, i-a mirosit, cum se spune. „Cînd ai fost sincer, domnule?” - zice lumea, pe bunã dreptate. „Atunci cînd ne intoxicai cu Epoca de Aur, sau acum, cînd ai nãpîrlit ca ºarpele ºi ºtergi cu buretele tot ce-ai scris înainte, ºi pe deasupra strîmbi din nas ºi la tot ce se întîmplã acum?!”. Poate cã dacã ar fi avut un dram de conºtiinþã, dacã ar fi ºtiut sã citeascã legitãþile istorice, dacã ar fi deþinut discernãmîntul de a selecta binele de rãu, în fine, dacã nu s-ar fi grãbit atîta sã iasã în faþã, cu o altã cosmeticã, cu o altã biografie - toþi aceºtia n-ar fi procedat aºa, ar fi vãzut cã epoca celor 25 de ani, trãitã sub Ceauºescu, nu poate fi judecatã în 25 de minute ºi aruncatã la coº ºi cã, în orice caz, vinovãþiile pentru dezastrul în care a fost adus acest popor sînt cu mult mai numeroase ºi împãrþite pe cãprãrii: cine a adus Comunismul în România?; cine a ucis floarea civilizaþiei noastre la Canal ºi prin puºcãrii?; cum ne-a vîndut dragul de Occident în ghiara ruºilor? º.a.m.d.

Nu-l apãrãm pe Ceauºescu, invitãm numai la maturitate politicã ºi la curajul de a spune lucrurilor pe nume mãcar acum, dupã aproape 50 de ani de evoluþie nefireascã a societãþii româneºti, de existenþã în rãspãrul Istoriei naþionale. Imaginaþi-vã niºte

Iohannis, vasal al marelui Imperiu „Uniunea Europeanã“?!

Slugãrnicia noastrã faþã de marile puteri ne-a marcat Istoria, de la întemeierea celor trei Þãri Române, pînã astãzi. Perioada în care a domnit regele Carol al II-lea a fãcut excepþie, pentru cã acesta este considerat de mulþi un simbol al imoralitãþii, trãdãrii, corupþiei ºi asasinatelor. De altfel, ºi noi sîntem contemporani cu un fost conducãtor de þarã, care a domnit tot 10 ani ºi care întruneºte trãsãturile de caracter negative ale lui Carol al II-lea, ba chiar mai rãu: s-a fãcut preº în faþa intereselor marilor puteri. Întorcîndu-ne la originile celor trei Þãri Române, este important de subliniat cã regii Ungariei de atunci au fost interesaþi sã facã din aceste state un scut împotriva popoarelor migratoare. Dacã vreþi, acesta a fost un model medieval al modernului scut anti-rachetã de la Deveselu. Astfel, întemeiat în anul 1003, statul medieval Transilvania a fost condus de voievodul Zoltan Erdoelvi, la ordinul regelui ungar ªtefan I. Acelaºi rege a poruncit întemeierea Þãrii Româneºti în anul 1324, sub domnia voievodului Basarab I, fost cneaz de Cuhea, Maramureº. ªi întemeierea Moldovei, în anul 1347, a fost impusã de un rege al Ungariei, Ludovic I de Anjou, care l-a trimis sã domneascã acolo pe voievodul Dragoº I, un alt cneaz de Maramureº. Deci, întemeietorii ºi primii conducãtori ai Þãrilor Române au fost oamenii de încredere ai Regatului Ungariei. În situaþia descrisã mai sus, gãsim similaritãþi cu ceea ce se întîmplã, dupã decembrie 1989, în relaþiile României cu marile puteri de astãzi.

Unirea ºi dezmembrarea teritorialã, decizii ale marilor puteri În anul 1417, în timpul domniei lui Mircea-celBãtrîn, otomanii au transformat Dobrogea în paºalîc. În 1538, cînd Moldova se afla sub domnia lui Petru Rareº, cele trei regiuni ale Basarabiei - Cahul, Ismail ºi Bolgrad - au fost alipite Dobrogei, la porunca sultanului Suleyman Magnificul. La 20 mai 1595, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, uneºte cele trei Þãri Române. În anul 1600, Mihai Viteazul reuneºte Þãrile Române, cu sprijinul monarhului habsburg Rudolf al IIlea, împãratul Sfîntului Imperiu Roman. Acesta urmãrea ca noul stat rezultat dupã unire sã devinã un zid în calea invadatorilor otomani. În data de 7 mai 1775, Moldova, condusã de domnitorul Grigore al III-lea Ghica, pierde Bucovina de Nord , în favoarea Imperiului Austriac, în urma rãzboiului ruso-turc (1768-1774). În anul 1792, regiunile Cahul, Ismail ºi Bolgrad sînt, din nou, alipite Moldovei, dupã un alt rãzboi ruso-turc (1787-1792). În luna mai a anului 1812, prin Tratatul de Pace de la Bucureºti, încheiat între ruºi ºi turci, la finalul rãzboiului din perioada 1806-1812, pierdem Basarabia în favoarea Rusiei. Pe atunci (1807- iulie 1812), Moldova era condusã de caimacanul Veniamin Costache (adicã de un locþiitor al domnitorului). În anul 1856, dupã rãzboiul din Crimeea, marile puteri europene, interesate de ieºirea

oameni care împing o maºinã, au toatã bunãvoinþa, asudã din greu, dar ea e înfrînatã ºi înainteazã foarte puþin - cam aºa am fost cu toþii un sfert de veac, am încercat sã facem ceva cu toatã bunãvoinþã dar frîna cea mare ne-o pusese sistemul comunist. Analiza întregului sistem, a corifeilor sãi iniþiali, care acum ne dau cu tifla de prin alte þãri, tot ei pe noi cã nu gãsim mai repede calea spre democraþie - iatã ceea ce aºteaptã marele public român de la noi, mînuitorii de condei. Nu lepãdãri rapide, spectaculoase, ca de Satana, prin scuturãri ca de omizi pe haine, nu întoarcerea pe dos a textelor pînã mai ieri elogioase.

Regizorul Andrei ªerban a avut tupeul de a declara cã timp de 45 de ani România a traversat un deºert, într-o formã mai mult sau mai puþin asemãnãtoare s-au exprimat ºi alþii, fie români, fie strãini, pentru a justifica desigur, venirea lor salvatoare în þarã. Poporul i-a simþit ºi pe ei, condamnîndu-i la un dispreþ suveran. Sã nu fi trãit noi mai deloc, timp de 45 de ani? Sã nu fi rîs noi niciodatã aºa dupã cum susþinea la televizor soþia domnului Radu Câmpeanu propunîndu-ne rapid un surogat de cabaret politic”, cu niºte amatori în ale actoriei ºi caricaturii, care ne-au iritat la culme?! Sã nu fi ºtiut noi ce-i aceea viaþã, ce-i aceea dragoste, sã ne fi abrutizat atît de rãu încît sã fie nevoie de filtrul civilizator al Ungariei pentru a „intra” în Europa? Nici vorbã de aºa ceva, avem de-a face cu o diversiune politicã în afara cazurilor de prostie clasicã ºi imitaþie, fireºte. Buni sau rãi, toþi aceºti 45 de ani au reprezentat tinereþea noastrã, viaþa noastrã. ªi nu vom îngãdui nimãnui sã ne suspende temporal, sã ne ia pãmîntul de sub picioare. (va urma) României. Pe timpul guvernului condus de Armand Cãlinescu, la 23 august 1939, Pactul RibbentropMolotov ne-a smuls Basarabia. Mai tîrziu, la 26-28 iunie 1940, cînd guvernul român îl avea în frunte pe Gheorghe Tãtãrãscu, am pierdut Basarabia ºi Bucovina de Nord. În acelaºi an, la 30 august, ca urmare a semnãrii Diktatului de la Viena, sub guvernarea lui Ion Gigurtu, nordul Transilvaniei a ajuns la unguri.

Regele Mihai, continuatorul epocii negre

la Marea Neagrã, decid retrocedarea regiunilor Cahul, Ismail ºi Bolgrad la teritoriul Moldovei ºi unirea Principatelor Române. Aºa se face cã, la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la data de 24 ianuarie a aceluiaºi an, Cuza a fost ales ºi domnitor al Þãrii Româneºti, marcîndu-se în acest fel începutul procesului unificãrii Principatelor. Important este de precizat cã cele douã þãri aveau parlamente ºi guverne proprii. La 2 decembrie 1861, sultanul semneazã firmanul unirii Principatelor Române, la intervenþia împãratului Franþei, Napoleon al III-lea. Dar cu douã condiþii: unirea sã dureze cît mandatul lui A.I. Cuza, iar Imperiul Otoman sã primeascã un tribut anual de 914.000 lei. În anul 1867, Ungaria se uneºte cu Transilvania, în cadrul Imperiului Austro-Ungar, sub împãratul Franz Joseph. Dupã Rãzboiul de Independenþã, în 1878, Dobrogea revine României, iar regiunile Cahul, Ismail ºi Bolgrad revin Rusiei. Deci acest rãzboi nu ne-a adus doar victorii. În anul 1913, în urma rãzboiului din Balcani, purtat între Serbia, Grecia, România, pe de o parte, ºi Bulgaria, pe de alta, rãzboi cîºtigat de triadã, România primeºte Cadrilaterul, o regiune din sudul Dobrogei, actualmente aflatã pe teritoriul bulgar, formatã din judeþele Durostor ºi Caliacra. Pe 27 martie 2016, s-au împlinit 98 de ani de la unirea Basarabiei cu România, începutul procesului de formare a României Mari (1918). La 28 noiembrie 1918, Bucovina de Nord se uneºte cu România. 1 decembrie 1918 este data Marii Uniri, cînd Transilvania, Banatul, Criºana ºi Maramureºul s-au alipit României. Puterile lumii de atunci au recunoscut Unirea ºi au stabilit graniþele României Mari prin semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, în data de 4 iunie 1920.

Domnia regelui Carol al II-lea, epoca neagrã a României Trãdarea intereselor româneºti de cãtre însuºi regele de la cîrma þãrii a dus la dezmembrarea teritorialã a

În timpul domniei regelui Mihai I, cînd guvernul României era condus de Mareºalul Ion Antonescu, la 7 septembrie 1940, prin Tratatul de Pace de la Craiova ni s-a luat Cadrialaterul. În data de 23 august 1944, regele Mihai I îl aresteazã pe premierul Antonescu, printr-o loviturã de palat. Este momentul în care România intrã în rãzboi cu Germania ºi URSS, pînã la 12 septembrie 1944, cînd se semneazã Armistiþiul cu URSS, Marea Britanie ºi SUA. Un an mai tîrziu, ca rezultat al Conferinþei de la Yalta, din 4-11 februarie 1945, la care au participat Roosevelt, Churchill ºi Stalin, România a trecut sub influenþa URSS. Prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1947, României i se redã Transilvania de Nord.

Teritoriul românesc, sfîrtecat ºi dupã abdicarea regelui În anul 1948, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi a prim-ministrului Petru Groza, România cedeazã ruºilor Insula ªerpilor. Demn de remarcat este faptul cã Epoca Ceauºescu a menþinut integre graniþele României. Data de 3 decembrie 1989, cînd, la Yalta, a avut loc întîlnirea dintre Mihail Gorbaciov ºi George Bush, a schimbat cursul Istoriei noastre; atunci sa pus la cale lovitura de stat din România, din decembrie 1989. Cea mai recentã pierdere teritorialã a României, din pãcate nu ºtiu dacã va fi ºi ultima, s-a petrecut în anul 1997, în marea democraþie, prin încheierea Tratatului de Prietenie dintre România ºi Ucraina. Þinutul Herþei a ajuns, cu documente în regulã, teritoriu ucrainian.

Tratatul a fost semnat, din partea româna, de preºedintele Emil Constantinescu, prim-ministrul Victor Ciorbea ºi ministrul de Externe Adrian Severin.

Concluzii Aºadar, dupã decembrie 1989, România s-a întors la slugãrnicia faþã de marile puteri care ne impun conducãtorii. Nu mai este un secret cã alegerile nu fac decît sã dea legitimitate unor decizii luate în afara graniþelor.

Rezultatul? Am devenit piaþã de desfacere pentru produsele lor, le punem la dispoziþie mînã de lucru ieftinã, ne exploateazã resursele naturale pe nimic ºi ne-au transformat în scut militar în calea unui eventual atac dinspre Rãsãrit. Informaþiile expuse sînt culese din documente istorice. O parte din aceste date mi-au fost furnizate ºi de domnul Dan Falcan, istoric.

MARIUS MARINESCU

Pag. a 24-a – 1 aprilie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE BUCURIA PREªEDINTELUI Se întîmplã, uneori, ca atunci cînd participãm la evenimente importante sã ne rãmînã în memorie ºi unele întîmplãri minore, fãrã importanþã, faþã de însemnãtatea majorã a evenimentului respectiv. De exemplu, unii care discutã despre Revoluþia Francezã, reþin mai ales numele micului Gavroche, puºtanul cu pistoale în mîini, simbol al viitorului întruchipat de revoluþie. În Bãtãlia de la Marathon, unde, în anul 490 î.Chr, au fost învinºi, de cãtre armata generalului atenian Miltiade (care avea un numãr de trei ori mai mic de luptãtori), în jur de 30.000 de perºi ai regelui Darius, alþii îºi amintesc doar de legenda soldatului Filipides. Acesta a parcurs alergînd distanþa dintre Marathon ºi Atena, pentru a vesti victoria atenienilor.

Dupã ce a rostit „Bucurie vouã, noi am cîºtigat“, a murit pe loc, rãpus de obosealã.

La fel ºi noi, pe lîngã satisfacþia cuceririi celor douã medalii de cãtre atleþii români la Campionatele Mondiale de Atletism în Salã, ne-am bucurat alãturi de preºedintele Federaþiei Române de Atletism, Sandu Ion, care, din momentul în care a fost ales în aceastã funcþie, a luat mãsuri energice pentru obþinerea unor rezultate cît mai bune, deºi, în ultimul timp, acestea s-au lãsat aºteptate. Nu este momentul sã analizãm cauzele, ci doar sã trãim ºi noi mulþumirea lui Sandu Ion ºi sã îl menþionãm pe unul dintre medaliaþi. Este vorba de aruncãtorul Andrei Gag, care a obþinut Medalia de

Deformãri spaþio-temporale (2) Charles Berlitz prezintã ºi un alt caz de deformare spaþio-temporalã, pe care îl intituleazã „Teleportaþi în a patra dimensiune“. Fãrã a bãnui vreo clipã ce avea sã li se întîmple, doctorul Gerardo Vidal, din oraºul Maipu, Argentina, a plecat, împreunã cu soþia, spre Chascomus, pentru a lua parte la o reuniune de familie, însoþiþi ºi de cîþiva vecini ºi prieteni apropiaþi. S-au urcat, fiecare în propria maºinã, ºi au pornit spre Chascomus. Au petrecut cu toþii, s-au simþit foarte bine ºi apoi s-au înapoiat spre casele lor.

Prietenii familiei Vidal au ajuns primii ºi au constatat cu uimire cã vecinii lor încã nu ajunseserã. Au mai aºteptat un timp ºi, îngrijoraþi de soarta celor doi, s-au întors la Chascomus, pentru a verifica dacã nu cumva fuseserã victimele unui accident. N-au descoperit nimic ºi, dupã ce ajuns înapoi la Maipu, au telefonat, totuºi, la toate spitalele, deºi, dacã ar fi fost rãniþi într-un accident, ar fi lãsat urme pe drumul care lega Maipu de Chascomus. N-au aflat nimic, ca ºi cum cei doi s-ar fi evaporat, cu tot cu maºinã.

Dar, ce sã vezi? Dupã douã zile, familia Rapallini, unde se organizase reuniunea, primeºte un telefon de la doctorul Vidal.

Acesta o informeazã pe ruda sa cã nu pãþiserã nimic de naturã a-i vãtãma ºi cã se aflau în Mexic, unde aºteptau sã ia avionul spre Buenos Aires. Scopul tele-

Argint la aruncarea greutãþii ºi care poate fi ºi un exemplu de urmat de cãtre cei ce pãºesc pe drumul greu al performanþelor deosebite. Menþionez cã multe dintre aceste date le-am obþinut de la Dan Serafim, fost antrenor federal, timp de 26 de ani, de aruncãri, creator, ºi el, de mari campioni.

Prima afirmaþie a lui Dan, pe care o împãrtãºim ºi noi, a fost cã aceastã victorie nu este izolatã, ci este a întregului atletism românesc. ªi iatã de ce: Andrei practicã atletismul de 10 ani ºi a avut ºansa sã fie pregãtit de mai mulþi antrenori români care, fiecare, ºi-au lãsat amprenta în crearea campionului de astãzi. În afara profesorilor ºi a mediului pozitiv în care sa format, îi vom enumera doar pe cîþiva.

Traian Magheru, de la Arad, a fost antrenorul acestuia de cînd concura la categoria „Copii”. Apoi, tot la Arad, Ionel Oprea l-a pregãtit pentru aruncarea discului, probã la care a obþinut Medalia de Argint la Campionatele Mondiale de juniori. A urmat Constantin Muºat, care la învãþat sã foloseascã pirueta la aruncarea greutãþii ºi, în sfîrºit, antrenorul Ion Zamfirache, care l-a pregãtit în ultimii doi ani (îl pregãteºte ºi în prezent), care a reuºit sã-i dea tenacitatea ºi încrederea în concurs, atribute atît de necesare marilor campioni. La toate acestea, s-a adãugat grija preºedintelui Federaþiei Române de Atletism, care are meritul de a fi creat condiþiile necesare performanþei (maseur, fizioterapeut, nutriþionist etc). Sperãm ca preºedintele sã manifeste aceeaºi bucurie ºi la Jocurile Olimpice din vara anului acesta!

SILVIU DUMITRESCU fonului era ºi acela de a-i adresa domnului Rapallini rugãmintea de a-i aºtepta cu maºina la aeroport. Fericiþi cã cei doi, a cãror soartã le stîrnise atîta îngrijorare, nu pãþiserã nimic grav, la aeroport s-au dus ºi prietenii lor. Doctorul împreunã cu soþia au coborît din avion foarte tulburaþi. În special doamna Vidal era foarte nervoasã ºi confuzã, drept care a ºi fost transportatã la o clinicã, unde i s-au dat îngrijirile necesare. Doctorul, a cãrui stare emoþionalã era ceva mai bunã, a putut relata rudelor ºi prietenilor sãi ce se întîmplase. Pe drumul de întoarcere, intraserã, brusc, într-o ceaþã extrem de densã, încît nu mai puteau vedea nimic.

Un timp, pe care nu l-a putut preciza, au rãmas înconjuraþi de întuneric dar, la fel de brusc, totul s-a luminat, numai cã se aflau pe un drum pe care nu-l cunoºteau.

Cercetînd maºina, doctorul a remarcat cã vopseaua caroseriei era în totalitate arsã.

Au oprit un automobilist ºi l-au rugat sã le spunã unde anume se gãseau. Au aflat, astfel, cã erau în apropiere de oraºul Mexico. Aºa cum era normal, s-au dus la Consulatul argentinian din Mexico, unde au aflat cã, de fapt, se aflaserã înconjuraþi de ceaþa aceea groasã timp de douã zile. Cazul a stîrnit o extraordinarã vîlvã în Argentina, fiind comentat de mai toate publicaþiile. Deºi faptele se confirmau, au existat ºi voci ale unor sceptici care n-au dat crezare acestei întîmplãri, o peripeþie care le punea la grea încercare concepþiile asupra lumii.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

VERNISAJ 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6

7 8

9 10 11

La o expoziþie de picturã, uitîndu-se cu un aer de snob la un tablou care înfãþiºa 3 mere, un parlamentar îl întreabã pe pictor: - Frumos tablou! Ce reprezintã?

(Rãspunsul se gãseºte pe liniile 3) ºi 6) ale careului).

ORIZONTAL: 1) Varzã bunã de sarmale – Ion Creangã; 2) Zeul rãzboiului la greci – Migratori de neam turcic; 3) ...; 4) Puþin acriºor! – Mãsuri luate pe loc – Canea! 5) útia au bani – Grupuri de 3 note; 6) ...; 7) Peºterã – Puse la cuptor! – Puse în cãmarã! 8) Oameni cu carte – Carte de valoare; 9) A scoate în evidenþã – Timp la seral! 10) Speranþã în deºert – Supus la presiuni; 11) Omul din Sãlaj! – Mîncãruri fripte.

VERTICAL: 1) Mîncare fãcutã din mãlai – Jumãtate de oalã!

2) Hrisoave – Mediul satului; 3) Cerbul tundrei – Presupunere; 4) Celulã producãtoare de spori la unele ciuperci – Fîºie purtatã de femei la gît sau pe umeri; 5) Pasiune, zel; 6) Castraveþi puºi cu oþet – Tras la poartã; 7) Într-un duet! – Exclamaþie la o sãriturã (var.)

– O bem cu toþii; 8) Intrinsecã – Puse la prãjit! 9) Depozit de mîncãruri – A tãia oblic; 10) Nord ºi Est – Pus la acrit; 11) Loc de vînzare a alimentelor – Nedorite la tecile de fasole de micã mãrime.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „ªCOLARI NEASTÎMPÃRAÞI“: 1) PROFESOR – AR; 2) REPETA – IASI; 3) ET – SI – SOLID; 4) ORA – RAU – ARA; 5) TOCMAI L-ATI; 6) I – TO – A – GUAS; 7) EO – NM – VERNE; 8) DAT AFARA – R; 9) CATALOG – TEI; 10) ATITATOR – VA; 11) RAC – CENTRAL.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.