Romania mare, nr 1337 by România Mare

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Iluzie

nu te-am putut salva tocmai pe tineºi n-am avut puterea sã te-ajut

„Zeii îi înalþã pe muritori numai ca sã-ºi batã joc de ei ºi sã îi trînteascã mai de sus“ (Zicere veche)

Trãiam într-o iluzie regeascã cum numai zeii ºtiu sã amãgeascã un om de rînd, c-ar fi egalul lor

Eu, care-am împãrþit atîta bine la cei bolnavi, ºi goi, ºi fãrã scut la nevoiaºi ce se-nchinau la mine pe care-n viaþa mea nu i-am vãzut

ªi mult mi-a trebuit sã bag de seamã cã forþa mea stãtea în tine, mamã iar fãrã ea sînt trist, ºi muritor.

Eu, ce-am scãpat biserici din ruine ºi cu atîtea hoarde m-am bãtut –

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

MAREA NÃPÎRLIRE (2)

Edgar Cayce, minunatul visãtor (1) „Spiritul este viaþa, mintea este constructorul ºi fizicul este rezultatul. Realizeazã cã tu eºti, în primul rînd, un suflet“. EDGAR CAYCE Edgar Cayce s-a nãscut în Beverly, Kentucky, pe 18 martie 1878, într-o micã fermã. Pãrinþii sãi, Leslie ºi Carrie Cayce, au descoperit, de timpuriu, în fiul lor primele semne ale uimitoarei sale capacitãþi. Mulþi copii au prieteni de joacã imaginari, însã prietenii lui Edgar erau foarte speciali. Aceºtia au nume ºi prenume, au istorii personale, provin din locuri exotice, precum Egipt, Alexandria, locuri pe care un copil de 3 sau 4 ani, crescut la þarã, n-avea de unde sã le ºtie. Existã o poveste minunatã în jurnalul lui Leslie, despre o dupã-amiazã în care tatãl era hotãrît sã-ºi aducã cu picioarele pe pãmînt fiul cel ciudat. El intenþiona sã-l convingã cã aceºti prieteni de joacã sînt imaginari, ºi cã era cazul sã se controleze. Leslie ºi-a dus fiul în spatele magazinului unde lucra, l-a pus sã se aºeze pe un butuc ºi i-a spus: „Ascultã, Edgar, existã lucruri adevãrate ºi lucruri neadevãrate ºi ceea ce faci tu devine foarte supãrãtor pentru mama ta, pentru mine ºi pentru clienþii care intrã în magazinul meu“. În timpul acestei morale, Edgar izbucneºte în rîs ºi cade isterizat de pe butuc. Este evident cã, pe cînd tatãl vorbea, prietenii sãi „imaginari” s-au înºirat în spatele lui Leslie, mimînd ceea ce fãcea acesta. Era foarte amuzant, pentru cã aceste personaje erau atît de veridice pentru Edgar, încît el trãia la fel de intens atît în lumea lor, cît ºi în cea realã . Cînd avea 4 ani, bunicul lui, care-l iubea foarte mult, s-a înecat. Edgar nu l-a plîns, cum am putea crede, pentru cã ºtia cã bunicul lui trãia încã. (continuare în pag. a 12-a) ANGELINSPIR

Vom merge mai departe ºi vom spune ºi de unde pleacã toatã aceastã urã externã (cu reflexele interne de servilism) faþã de aceºti 40 de ani: este vorba despre generaþia de bãtrîni americani de pe timpul lui Harry Trumann, adicã al rãzboiului rece. Ei au rãmas cu un fix: cînd aud de comunism parcã vãd aievea afiºe cu Stalin, sau Tito, agitînd barda însîngeratã; cînd vorbesc despre România, sau alte þãri estice (în afarã de Ungaria, cum sã nu) parcã aud ºuierînd iar gloanþele de hîrtie ale împroºcãrilor din anii ’50, ºi-au creat reflexe condiþionate ºi nu mai poþi sã îi scoþi din ale lor. Zadarnic încerci sã le explici cã mai ales în ultimii 25 de ani, la noi nici n-a fost vorba de un comunism în adevãratul înþeles al cuvîntului ºi cu atît mai puþin de bolºevism, care fusese eradicat, zadarnic încerci sã arãþi cã în condiþiile pedepselor repetate pe care ni le-a tot aplicat Apusul dupã 1945, am încercat ºi noi sã ne descurcãm cum am putut, fãcîndu-ne frate cu dracul sovietic, de formã, pentru a supravieþui ºi a ieºi la liman - nu ºi nu, bãtrînii acþionari ai rãzboiului rece vor sã radã totul din temelii ºi sã punã sare ca pe ruinele Cartaginei, ca sã nu mai creascã nimic. Este vorba aici, dupã cum se vede, de rãzbunarea unei tinereþi înflãcãrate, dintr-o vreme cînd peste Ocean comunismul era sinonim cu soþii Rosenberg, care au vîndut bomba atomicã ruºilor. Aceºti foarte agitaþi bãtrîni din care unii au funcþii politice, iar alþii sînt pãrtaºi ai marii finanþe,

habar n-au de realitãþile româneºti ºi nici mãcar nu au rãbdarea de a pleca urechea nu numai la opoziþia noastrã gãlãgioasã ºi avidã de cãpãtuialã, dar ºi la ceea ce vorbeºte poporul. Iar acest popor vrea liniºte, dupã atîtea ºi atîtea necazuri ºi zguduiri vrea o evoluþie normalã, de tranziþie, fãrã rupturi musculare, fãrã ºocuri de rebeliune. Poporul e matur ºi are o putere de regenerare uriaºã, aºa cã nu se va lãsa intimidat nici de lichelele din interior, nici de ºantajul practicat din exterior, de cãtre niºte persoane ºi organisme care ar trebui sã priceapã cã împotriva voinþei unei þãri nu se poate face nimic. Absolut nimic. Dar, sã revenim la subiectul nostru de azi: procesul nãpîrlirii. Vãzînd cã aºa e moda, vãzînd cã diapazonul din strãinãtate ºi, mai ales, de peste Ocean, sunã în dunga anticomunismului furibund, foºtii noºtri ideologi comuniºti se tãvãlesc în delir ºi îºi construiesc o nouã biografie. Pentru a fi iertaþi de pãcate, pentru a prinde ºi ei o strapontinã la ospãþul noii democraþii. ªi cu cît au avut mai multe bube în cap, cu atît sînt mai violenþi, se agaþã de microfoanele mitingurilor, rup peniþele pe hîrtie într-o goanã contra-cronometru, ce s-o mai lungim, oferã un jalnic spectacol acestui popor. Le vom face un pustiu de bine acestor indivizi care ilustreazã de minune epidemia de leprã ce a invadat cultura românã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 decembrie 1990)

ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl. Corneliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adãpostul expirã în cîteva zile, iar situaþia este

una disperatã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

NR. 1337 z ANUL XXVII z VINERI 8 APRILIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Fundaþia România Mare nu are sediu Chitarista Fotoliul regelui Miºu I Mafia machitoare ºi masculii constãnþeanã Dolarii ungureºti ºi forinþii americani Doina de jale ºi Doina Cornea Gheorghe Shakespeare PARTEA I Impresionantã solidaritatea întregului Popor Român pentru fraþii noºtri din Moldova de dincolo de Prut. Ca la un semn, sentimentul mîndriei naþionale a pulverizat toate animozitãþile trecãtoare, ºi românii s-au regãsit de aceeaºi parte a baricadei. Istoria nu poate fi minþitã la nesfîrºit, drepturile legitime ale moldovenilor vor triumfa! ªi, totuºi, se cuvine o precizare: nu Rusia e de vinã, în principal, ci Ucraina, cea care a împãrþit ºi înainte fîºii întinse din Basarabia ºi Bucovina. N-ar fi lipsit de interes sã amintim cã, în urmã cu cîteva sãptãmîni, acest þinut al atamanului Bogdan Hmelniþki a fost vizitat de preºedintele Hungariei, Arpad Göncz, mare poliglot, care vorbeºte curent limbile gãgãuþã ºi revizio-nistreanã. La Mînãstirea Sihãstria (judeþul Neamþ) a încetat din viaþã unul dintre cei mai mari duhovnici ai României: pãrintele Paisie Olaru, în vîrstã de 94 de ani. În luna octombrie, redactorul-ºef al revistei noastre a acordat urmãtoarele interviuri presei internaþionale: Agenþiei China Nouã; unei reþele de Televiziune din Tel Aviv; ziarului britanic „The Observer”; postului de radio B.B.C.; ziarului american „The New York Times”. Poate cã ar fi de dorit ca Primãria Capitalei sã rãspundã, totuºi, solicitãrilor noastre de a avea un sediu corespunzãtor: nu putem primi atîþia oaspeþi strãni într-un birou de 20 metri pãtraþi, unde nu existã nici o sursã de încãlzire ºi geamurile nu se închid, iar în toatã clãdirea nu curge strop de apã. L-am ruga pe dl. ªtefan Ciurel sã facem un schimb de birouri, nu pentru mult timp, doar pentru vreo 10 ani, sã vadã ºi el ce greu e. ªi apoi, unde sînt, fraþilor, sutele de case ale fostei Gospodãrii de Partid, chiar leau luat pe toate arabii? La televiziune am urmãrit, duminicã seara, un foarte interesant interviu, luat de dl. Virgil Mãgureanu distinsului director al Serviciului Român de Informaþii, dl. Emanuel Valeriu. Statul de drept a fost înþeles de unii în sensul cã e dreptul lor sã stea, adicã sã nu munceascã deloc. Unde sînteþi voi, hulite zile ale socialismului, cînd Imnul României era cîntecul „Dimineaþa cîntã cucu / io mã duc la lucruuu”?! Din ce în ce mai elevat limbajul auzit pe micul ecran. Dupã acel nobil barbugiu ºi hoþ de buzunare, iatã alte personaje care, prin intermediul emisiunii studenþeºti „Gaudeamus”, fac educaþie poporului: „Am auzit cã v-aþi despãrþit de chitarista Asfaltina pentru cã machea foarte mult (adicã trãgea ºi ea puþin la mãsea - n.r.). Cîteodatã, fetele cîntã mai bine decît masculii. Ce mai, sîntem cãlare pe instrumente!“. Poate din cauza acestui limbaj colorat, un anume Nicolae Iliescu (mai vechiul nostru client, pe care l-am fãcut imortel în „Sãptãmîna” datoritã unui roman cam sisi) scrie într-o revistã: „Bãieþii de la «Gaudeamus» sînt singurii nemucegãiþi din decembrie încoace”. Noi Aventuri în Epoca de Piatrã, cu acel bãrbos care, cînd aude de culturã, scoate ºi el ce poate: se pare cã domnia-sa a dat iama prin Palatul Elisabeta, cel sit-

uat lîngã Muzeul Satului, ºi a pus laba pãroasã pe biroul ex-regelui Mihai ºi pe un fotoliu de mare preþ. Aceste valoroase piese de mobilier au fost duse de sinistrul inculturii, Andrei Dulea, unde a-nþãrcat tovarãºul Mutu iapa, nu se ºtie unde. Am fi extrem de fericiþi dacã dl. Suzana Pleºu ar realiza mãcar acum, în ceasul al paiºpelea, cã Poporul Român cunoaºte orice miºcare a lui, chiar ºi cînd îºi potriveºte breteluþa. Mafia îºi face simþitã prezenþa tot mai mult în viaþa noastrã. A apãrut o revistã a Sindicatului liber al navigatorilor din Constanþa, organ care poartã numele pur ºi simplu „Omerta” (legea tãcerii, în limbajul mafiei siciliene, pe care cine o încalcã o mierleºte!). Asta ne trebuia, stimaþi matrozi? Omleta nu puteaþi sã-i ziceþi... În urmã cu cîteva zile, ziarul „România liberã” a publicat ceva referitor la o maºinã luxoasã, care circulã pe strãzile Bucureºtilor ºi poartã numãrul maºinii lui Nicolae Ceauºescu, l-B-101. Îi anunþãm pe aceastã cale pe cei atît de preocupaþi în domeniul maºinilor cã nu este vorba de Iliescu, ci de Ilie (Nãstase), cãruia Serviciul de Circulaþie i-a atribuit acest numãr. Meritã ºi el sã se simtã bine! Mai ales cã Ilie a fãcut pentru România mai mult decît orice ºef de stat. Unul dintre membrii Colegiului de Onoare al revistei noastre, dl. Gheorghe Niþu, din Frankfurt pe Main, anunþã pe aceastã cale cã achiziþioneazã videocasete referitoare 1a evenimentele din decembrie 1989. Doritorii se pot adresa la telefonul redacþiei noastre 15.60.93. Unul dintre noii comentatori politici ai televiziunii, Corneliu Calotã, ne-a informat cu seninãtate cã Secretarul general al ONU, De Cuellar ar fi... peruvian! Noi ºtiam cã e mexican toatã ziua... Am îndulcit noi tonul publicaþiei, într-adevãr, dar nu într-atît de mult încît sã nu-i vedem cu ochiul din ceafã pe infractorii de la Grupul pentru Necrolog Social, care se tot pupã-n bot cu ungurii pînã ce vor lua bacilul Koch. Am aflat pe cãi enigmatice cã dl. George Söros (maghiar din America), împreunã cu un ciudat nume de ºezlong, parcã Sandra Pralong (româncã, zice ea, tot din America) ºi-au deschis o Fundaþie numitã „Open Society”, care în traducere înseamnã „Societate Deschisã”. Neavînd încã sediu, americano-maghiarii sau cuibãrit în cel mai frumos palat bucureºtean, care a aparþinut lui Alexandru Ioan Cuza, ºi unde se lãfãie în mod cu totul fraudulos GDS. Acest Söros, bun amic deal lui Domokos, a adus cu el nu mai puþin de 1.000.000 de dolari pentru a acorda, chipurile, burse, curse, surse pentru tot felul de cosmopoliþi care cred cã dacã mestecã ciungã au ºi luat Statuia Libertãþii de fluierul piciorului. Pun pariu cã Primãria Capitalei va acorda acestor extratereºtri un sediu confortabil înainte de a ne bãga ºi pe noi în seamã. Vorba cîntecului pe care îl îngînau în duet Ceapaev ºi Moº Pîrþag, adicã Al. Piru: Cine pe maghiari ajutã/ Îi dã Unchiul Sam valutã! Dupã cum se vede, nu e nici o diferenþã între dolarii ungureºti ºi forinþii americani. ªi, pentru cã tot am vorbit despre bãtrînul arþãgos evadat parcã din „Azilul

de Noapte”, de Maxim Gorki, hai sã vã relatãm o scenã veselã. Mai zilele trecute s-a dus un reporter de la „Dimineaþa” prin Cluj, cu treabã. A vrut omul în zori de zi sã cumpere ziarul la care e angajat, a stat frumos la coadã la chioºc, dar, cînd a cerut ceea ce dorea, niºte þãrani l-au luat din scurt: „Domnule dragã, nu-þi fie cu supãrare, dar trebe sã fii bolund sã ceri în Ardeal «Dimineaþa», te vor lua românii cu furca!”. Nedumerit, omul a cerut lãmuriri, ce Dumnezeu, ziarul e un oficios al FSN etc. Rãspunsul gospodarilor a fost scurt ºi cuprinzãtor: „Noo, d-apãi numa voi vã luaþi de «România Mare», care-i icoana noastrã!”. Aºa cã vezi, Pirule, gibon bãtrîn, mai astîmpãrã-te. Zilele trecute s-a prezentat la redacþia noastrã vãduva poetului Vornic Basarabeanu, care ne-a adus o poezie de-a soþului ei. Ce fel de poezie? Exact aceea despre care am scris sãptãmînile trecute, cu acrostihul „HRISTOS A ÎNVIAT“, pentru care, prin 1949, l-a turnat la Securitate Dan Deºliu, iar bietul om a fãcut ani grei de închisoare. Doamna Basarabeanu ne-a confirmat cã aºa este ºi nu poate înþelege neruºinarea bardului stalinist, care acum vrea sã mintã un popor întreg ºi sã aparã drept democrat ºi dizident (?!). Atunci cînd vom avea spaþiu disponibil, vom publica poezia amintitã, care poate servi oricînd ca dovadã la un eventual proces de complicitate la crimã, pentru cã tot vrea piticul sovietic procese politice, judecãþi ca la Nürnberg º.a.m.d. Asta nu vor sã priceapã ori sã recunoascã vechii torþionari ai ocupaþiei sovietice: ºi anume cã procesul comunismului trebuie sã înceapã cu ei, care au distrus la Canal sau prin alte puºcãrii toatã floarea politicii, culturii ºi ºtiinþei româneºti! De o stupiditate fãrã margini reclamele prezentate pe micul ecran. N-ajungeau vrãjitoarele alea jerpelite, care fac reclamã la calculatoare, cu care sîntem intoxicaþi zi ºi noapte, acum, colac peste pupãzã, se mai produc ºi versuri, tot tembele, ca ºi majoritatea acelora rostite prin diferite pieþe: „Un ciorap adevãrat/ La Sibiu s-a fabricat“ sunã un astfel de distih, ºi toatã lumea se gîndeºte ori cã pînã azi am purtat ciorapi mincinoºi, ori cã acel singur ciorap s-a fabricat pentru un uriaº cu un singur picior. Dar ce ziceþi de asta? „Nu-ncercaþi sã deºiraþi/ Vã-nºelaþi!”. E vorba tot despre ciorapi, pe care-i face o firmã Apollo, dar vai ºi-amar de acei ticãloºi care îºi pun mintea sã deºire vreo scamã, amarnicã va fi dezamãgirea lor! În sfirºit, în Bucureºti va intra în funcþiune o staþie de epurare. Dupã cum merg lucrurile, se pare cã nu e vorba despre apã, ci despre o mare crescãtorie de epuri. Ungaria a anunþat cã e dispusã sã acorde drept de stabilire unor cetãþeni din îndepãrtatul colþ al Asiei, Hong Kong. Deh, chemarea strãbunilor! Sã vezi cum or sã pape ei gulaºul cu beþigaºele de orez ºi cum or sã le maghiarizeze chinezilor istoria, de-o sã auzim în curînd de Cian-Kai-ªi baci... Continuã sã ne insulte bunul simþ ºi rãbdarea, emisiunea realizatã de fostul staroste pionieresc care sfida pe toatã lumea prin Casa Scînteii (lucra flãcãul în intimitatea tovarãºei Poliana!), pe nume Ion Ionaºcu - ne referim la circul televizat „Încearcã-þi norocul”. Este a treia oarã cînd scriem despre batjocura asta ºi nu se ia nici o mãsurã de îmbunãtãþire, aceleaºi capre sînt lãsate sã zburde în voie ºi sã debiteze cele mai mari inepþii auzite vreodatã la televiziunea românã. La ultima ediþie, am aflat, bunãoarã, cã „Leul þipa“, cã „Ruleta este o ruletã”, dar ºi cã „Dimitrie Cantemir a fost un cronicar”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 2 noiembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Zeul ºi Pigmeul De ce au pãrãsit unii PRM Factorul X Amanta lui Lucifer Gena rãului Þiganii e focoºi Opriþi terorizarea studenþilor! La muncã, javrelor! La meciul România-Spania, desfãºurat pe arena din Cluj, s-a þinut un moment de reculegere în memoria lui Johann Cruyff, plecat sã facã tiki-taka înspre Poarta Raiului. Un neisprãvit a întinat momentul strigîndu-ºi, intenþionat, un prieten. Ce poate fi mai barbar? Nimic. ,,Al cincilea Beatles” a trecut de linia de fund, lãsînd mult mai sãracã lumea fascinantã a fotbalului. N-ar fi rãu dacã vedetele sportului cu bãºica porcului din spaþiul carpato-danubiano-erotic ar înþelege esenþa expresiei sale, care a sintetizat perfect trecerea prin aceastã viaþã: ,,Fotbalul mi-a dat totul. Fumatul mi-a luat totul!“. Fotbalul le-ar fi putut oferi totul ºi unor vedete autohtone dacã nu se întîmpla ca, din cauza miºcãrii de rotaþie a Pãmîntului, sã nu le fi traversat ºoseaua gîtului nenumãrate cisterne cu cereale lichide. Unii, mai de la þarã, ajunºi prin marile metropole ale lumii direct din hambarul cu fãinã, au tras pe narã prafuri de la mama-mare, în timp ce din prãpastia gurii scotea fum, ca o locomotivã alimentatã cu cãrbuni, trabucul model ,,Monica Lewinsky”. De-asta, dupã ce alde Mutu vor sfîrºi-o cu þurca pe maidanele cu dragoste, într-un fel sau altul, nu se va putea spune cã au oferit acestui frumos sport decît niºte poziþii rudimentare de ofsaid. Nu mai reluãm ºirul consumatorilor de produse de la þarã din fotbalul românesc, cã n-am mai termina niciodatã, dar nu putem sã nu ne amintim de ei cînd vedem cã în apãrarea Naþionalei se bãlãngãne, bãtut de vînt, cu jambierele la pãmînt, unul Chiricheº, care trãieºte din amintirea golului, destul de foarte frumos, marcat lui Ajax Amsterdam. Tocmai acelei echipe pe care Cruyff a cocoþat-o pe umerii gloriei. Bine, nu mai era olandezul zburãtor pe teren, cã beldigania valahã ar fi jucat ºi acum pe la Pandurii Tîrgu-Jiu. În rest, în jurul lui Chiricheº, consumator fruntaº pe ramurã, nu vezi decît bãlãrii pigmentate din loc în loc cu flori de nu-mã-uita ºi traista-ciobanului, cãlcate în crampoane de atacanþii adverºi. Pentru cã adversarii joacã ºi cu atacanþi. Pe aceeaºi pajiºte rumegã îndelung sunãtoare ºi lumînãricã tricolori bãtuþi de soartã, dirijaþi de un antrenor îmbrãcat într-o jiletcã veche de general, primitã cadou pe vremea descoperirii Americii, fiindcã a fost pe corabia cîrmuitã, spre porturile adverse, de cãpitanul de cursã lungã Gicã Hagi. Nimeni nu ºtie exact care este tactica Naþionalei, cu excepþia creatorului anonim al melodiei ,,Tot pe loc, pe loc, pe loc,/ Sã rãsarã busuioc!”. Bãieþii ãºtia gelaþi, tatuaþi, îndopaþi, intervievaþi ar putea înþelege cã fotbalul este o religie ºi n-ar mai trebui sã meargã la stadion ca la clubul de striptis, ci ca la Catedrala Naþionalã, unde enoriaºii habotnici se roagã neîncetat, cu ochii arzînd de dorinþe, sã vadã ºi ei o verticalizare, un dribling ºi, dacã se poate, ºi cîte-un gol. Adicã vor o minune. Cã s-au sãturat de posturi negre, de zero la zero. Dar sînt slabe speranþe, cãci, dupã cum au jucat cu Lituania, actorii pãreau protagoniºtii unui film porno, în care nu prea conta acþiunea, important era ca un personaj, oricare, s-o bage-n poartã, sã finalizeze, indiferent cum, pentru ca protagoniºtii desfrîului sã poatã sãrbãtori, la prima cîrciumã ieºitã, inoportun, în calea lor. Modul în care se raporteazã la acest sport

fotbaliºtii români e la ani-luminã distanþã de respectul ºi de dragostea mistuitoare pentru spectacol ale lui Johann Cruyff, unul dintre zeii fotbalului. E mai degrabã un fel de lucru manual în grup, cãruia licenþioºii îi zic masturbare. Fiindcã ei ajung pe prima paginã a ziarelor numai pentru jocul fãrã minge. Olandezul zburãtor avea dreptate: fotbalul e o religie minunatã, care-þi poate oferi totul dacã respecþi cele zece porunci. ªi dacã are cui. Sper cã nu v-aþi îmbãtat cu apã rece dupã întîlnirea amicalã cu echipa secundã a Spaniei... Lia Olguþa Vasilescu, primãriþa Craiovei, a fost reþinutã de DNA (plasatã, ulterior, în arest la domiciliu) pentru cã în campania din electoralã din 2012 aplica metodele patentate de noul ei partid, PSD. Acum înþelegeþi de ce unii au pãrãsit PRM? Pentru cã ei vroiau sã fure, ºi Vadim nu-i lãsa. LOV susþine cã e nevinovatã, dar procurorii olteni e rãi. Aºa o fi, ne-am bucura sã aibã dreptate, dar e o vorbã care spune cã, atunci cînd te amesteci în þãrîþã, te halesc porcii. Este ceea ce s-a ºi întîmplat. Achim Irimescu, cel mai sincer ministru al culturilor agricole din supermarket de la Zãroni încoace, afirmã cã România se comportã ca o þarã de mîna a zecea, întrucît aici sînt deversate din ,,þãrile civilizate” toate gunoaiele lor alimentare, aproape de expirare, sau expirate de cînd era bunica fatã. În plus, marile supermarketuri practicã spãlarea cu oþet a salamului trecut în nefiinþã, ºi cu dero a cãrnii moarte demult. Acelaºi ministru, cu sinceritatea-i dezarmantã, ne spusese anterior cã fructele ºi legumele bîhîie de pesticide. Nu v-o mai amintim ºi p-aia cu ,,Lactate Brãdet”, cînd se pare cã a avut dreptate, dar mai tot Internetul i-a sãrit în cap. Norocul ministrului a fost cã i-a cam cãzut þigla de pe casã, iar adversarii adevãrului au patinat ca proºtii. Totuºi, maestre, de ce nu iei niºte mãsuri radicale, întrucît, sincer sã fiu, aºa cum mã cunoaºte tot mapamondul lumii, adevãrurile astea le ºtie toatã lumea care se plimbã printre rafturi ºi nu poate sã mai facã diferenþa dintre raionul de chimicale ºi cel de mezeluri? Cheloo, un bãiat plecat de acasã cu rapul, a fost plasat sub control judiciar pentru un presupus consum de droguri. Se vedea pe el cã avea factorul X în privirea-i fixã. Pe-ãsta numai anturajul de la X Factor la stricat. Delia, ca Delia, cã umblã beatã tot timpul, sau cel puþin aºa se laudã, dar n-aveai cum sã nu-þi pierzi uzul raþiunii ascultîndu-l pe Bittman mimînd fericirea. ,,Primãvara începe cu tine....” Radovan Karadjici, fostul lider al sîrbilor bosniaci din timpul rãzboiului din Bosnia (1992-1995), soldat cu peste 100.000 de morþi ºi 2,2 milioane de strãmutaþi, a fost condamnat de Tribunalul Penal Internaþional la 40 de ani de puºcãrie. Adicã la moarte lentã, þinînd cont cã are 70 de ani. Karadjici a fost capturat (în iulie 2008) într-un autobuz, dupã 13 ani de cãutãri, timp în care s-a deghizat ºi a folosit numele Dragan Dobrici. Se dãdea drept specialist în terapii neconvenþionale, dar nu i-a folosit la nimic. ªi, astfel, sîrbii ºi-au mai adugat un erou în vitrina istoriei. Alina Gorghiu e convinsã cã va naºte un mic liberal. Dar dacã o sã fie o micuþã liberalã? Ce-or sã zicã Brãtienii, niºte liberali mai mititei ºi mai de demult? Cu ce ochi s-or uita ei în

privirea alunecoasã ca o piftie a marelui liberal Vasile Blaga? Tot vor unii sã mute capitala þãrii mai spre centru, la Braºov, eventual. Eu zic s-o stabileascã în localitatea Pãcãleºti, ca sã ºtim o treabã. Cît de importante or fi fost denunþurile din dosarul Microsoft, dacã alde Cocoº, Pinalti, Sandu ºi Niro au primit niºte pedepse formale? Oricum, sã furi zeci de milioane de euro ºi sã fii pedepsit (ºi) cu muncã în folosul comunitãþii, nu e o afacere rea. Dacian Cioloº ar fi auzit cã teroriºtii foloseau cartele preplãtite cumpãrate din România. E adevãrat, nu ºtie unde au fost utilizate, nici de cãtre cine, dar aºa i s-a pãrut lui. N-ar fi fost mai tehnocrat s-o spunã p-a dreaptã, cã vrea sã se dea cartele numai cu buletinul, aºa cum doresc serviciile de catering ºi asistenþã mutualã? Se cam opune societatea civilã (vorba vine), dar, oriºicît, Daciane, fii bãrbat(ã)! Poþi sã încerci, dacã te mãnîncã pielea. Zãvoranca se laudã cã s-a îmbîrligat cu Lucifer ºi d-aia-i mai nebunã ca la 20 de ani. Pardon, mai bunã. Sau cã aratã mai bine cu degetul spre cine vrea fizicul ei dospind de tãrie de caracter, încredere în forþele proprii ale rãului ºi, mai ales, de carismã. Doamne apãrã ºi pãzeºte oglinda în care se uitã acest monument de moralitate! O altã nefericitã e una Simona Traºcã, zisã, din motive care ne scapã, Pamela de România: ,,Nu am voie sã bag nimic în gurã timp de 3 luni. Este foarte greu. Nu ºtiu cum voi rezista!”. De unde pînã unde aceastã pauzã de respiraþie buºon la buºon? Biata de ea, ºi-a scos mãseaua de minte, deºi mie mi se pare cã asta sunã a calomnie. Pepe susþine cã þiganii e mai focoºi decît românii în exercitarea funcþiei procreative. Pare discriminare pozitivã, dar de fapt e laudã de sine. Dacã era atît de devotat procesului tehnologic, de ce era Oana arþãgoasã tot timpul? Ceva nu se leagã. Craig Venter, cel care, din plictisealã, a descoperit genomul uman, susþine, dupã ample cercetãri, cã numãrul minim de gene pentru funcþionarea unui organism viu trebuie sã fie fix de minimum 473. Ãia care au mai puþine gene, fie e femei, fie e politicieni români, fie e morþi. Nu e un nonsens, pentru cã politicienii români funcþioneazã doar cu o genã: gena rãului. Restul sînt mofturi. Studenþii din Bucureºti au protestat vehement cã nu li se permite sã fumeze în campusul universitar. Ba, mai mult, în contrapartidã, cadrele didactice ºi celelalte forþe ale rãului îi obligã ca, în acelaºi spaþiu, sã înveþe! Cîtã cruzime! Nu vã lãsaþi, copii! Jos Tirania! Trãiascã Tutungeria! Întrebare întrebãtoare: cine are cu adevãrat puterea în România? Preºedinþia, Guvernul, Parlamentul, Justiþia, aºa cum e stipulat în Constituþie? Sau Serviciile, mai mult sau mai puþin, Secrete, dirijate abil de Ambasada SUA? Cine rãspunde corect va primi un week-end de vis la ,,Beciul Domnesc”. Prin DNA Travel. Niºte boschetari, foºti membri PP-DD, acea latrinã a politicii româneºti din care se hrãneau toate curvele rãsuflate de pe centurã, grupaþi în diverse gãºti infracþionale, cãrora ei le zic, cu emfazã, partide, bîntuie prin þarã, încercînd sã înºface cîte-o halcã din PRM. Folosesc aceleaºi tehnici cu care au scîrbit lumea normalã la cap: minciuna fãrã scrupule, promisiunea fãrã acoperire, tupeul jegos. Cine le dã crezare acestor traficanþi de sentimente, cãrora li se învîrt ochii în cap ca girofarul, îºi meritã soarta, ca sã fim eleganþi ºi sã nu le zicem abrupt cã sînt proºti. La muncã, javrelor, nu la întins mîna! S-a redeschis ,,Arena Naþionalã”, dupã un circ care a durat 5 luni de zile. Arena e la fel ca înainte, adicã nu s-a modificat nimic. Ba nu, s-au mai pus niºte ºtampile pe niºte hîrtii. Bãi, frate, de unde o fi atîta prostie în þara asta? O fi adusã din import, gata expiratã, sau e de-a noastrã, d-aia naturalã, de la þarã? CONTELE DE MONTE-CRISTO

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

A t i t u d i n i P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

O viaþã dãruitã muzicii: Victor Giuleanu – Profesorul

aestrul Victor Giuleanu a atras atenþia tuturor oamenilor de culturã prin faptul cã a luptat, ca un erou, în cel de-al II-lea rãzboi mondial, la care a fost mobilizat ca ofiþer de rezervã, conºtient fiind cã mult adevãr se aflã-n cuvintele lui Nathan de la Hale, potrivit cãruia un adevãrat patriot nu poate spune altceva decît: „Regret doar cã am numai o singurã viaþã, pe care doresc sã o pierd pentru þara mea ...”. Dupã rãzboi, Victor Giuleanu ºi-a început cariera de profesor de muzicã, moment crucial din existenþa lui, pe care l-a consemnat astfel: „Încep cariera de profesor de muzicã, de care mã voi lega pe viaþã ºi pe care o voi considera mai ales o vocaþie, o chemare lãuntricã ºi chiar o virtute profesionalã”. Sã nu uitãm cã a fost unul dintre cei mai valoroºi studenþi ai Conservatorului bucureºtean, unde s-a format sub îndrumarea unor profesori excepþionali, printre care îi amintesc pe: Ioan D. Chirescu, Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin, Constantin Brãiloiu, George Breazul, ªtefan Popescu, Ion Ghiga ºi Dumitru D. Botez. A activat cu succes ca profesor de muzicã, în liceele Gheorghe Lazãr (1946-1947) ºi Matei Basarab (19471949). Datoritã aprecierilor de care s-a bucurat din partea maeºtrilor artei noastre sonore din acea epocã, devine cadru didactic universitar la Facultatea de Muzicã de pe lîngã Universitatea din Bucureºti (1949-1954), dupã care activeazã la disciplina „Teoria muzicii ºi solfegii”,

Yehudi Menuhin - Victor Giuleanu

TABLETÃ DE SCRIITOR

Biþã se roagã pentru noi

iþã este un cîine ca oricare. Necazul lui a fost cã s-a trezit aruncat în stradã de un nemernic de om, aºa cum vedem cã se întîmplã în ultima vreme, cînd tot mai mulþi oameni îºi abandoneazã patrupezii unde vrei ºi nu vrei, la margine de cîmpii, pe ºosele, în parcuri.... Ba, mai mult, în cruzimea lor, unii semeni de-ai noºtri îi ademenesc cu o bucatã de pîine ºi le pun laþul de gît, sau îi hãituiesc la lumina reflectoarelor, noaptea, ºi-i duc sã-i ,,eutanasieze”. Adicã sã-i omoare. Prin ce metode - numai Dumnezeu ºtie, fiindcã într-atît de secretos a devenit românul nostru, în ciuda a ceea ce se spune despre el, cum cã ar fi mare iubitor de animale ºi, desigur, credincios; dovadã, cruciuliþa pe care o poartã cu dînsul la gît… Vedem zilnic cîte un cîine, înfometat ºi însetat, alergat de colo-colo de alþi semeni de-ai lui care, la fel ca ºi el, au fost abandonaþi de stãpînii lor. În unele cazuri, nu e vorba de faptul cã gospodarii nu i-ar mai dori în bãtãtura lor, dar trebuie sã cheltuiascã o groazã de bani cu ciparea ºi deparatizarea cîinilor, baºca hrana zilnicã ºi medicamente, dacã aceºtia se îmbolnãvesc. Oamenii, în general, fug de responsabilitate, fiindcã, dupã cum se ºtie, odatã ce patrupedul îþi este înregistrat, rãspunzi de el cît va trãi. Aºa, e mai uºor sã-l arunci oriunde ºi, în felul ãsta, ai scãpat de griji. De aici, de la oamenii care îºi abandoneazã animalele din curte, provine carnagiul cîinesc pe mai toate ºoselele patriei. ªi-apoi, cum sã nu ne revoltãm cînd vedem atîtea atrocitãþi la care sînt supuºi bieþii cãþei ºi atîta abur de sînge pe caldarîm, scurs din trupurile lor? Cum sã nu ne pese de o biatã fiinþã nevinovatã, de cel mai bun prieten al omului, care nu-þi cere decît o coajã de pîine ºi un castronaº cu apã? Biþã

de la Conservatorul din capitala þãrii - azi Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti - parcurgînd aici toate treptele ierarhiei didactice: asistent, lector, conferenþiar ºi profesor universitar atestat, prin hotãrîrea Comisiei superioare de Diplome a Ministerului Învãþãmîntului, din 14 februarie 1967. Dupã cum am aflat din spusele emoþionante ale muzicienilor George Breazul, Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu ºi, mai ales, Ioan D. Chirescu, Douã actriþe ale generaþiei de aur: maestrul Victor Giuleanu s-a impus prin valTamara Buciuceanu-Botez ºi Draga Olteanu-Matei oarea profesionalã, de necontestat, ºi a ajuns, pe rînd, ºeful catedrei de Teoria muzicii, dirilui Victor Giuleanu, a învins dragostea pentru muzicã, jat, pedagogie (1972-1985), decanul Facultãþii de com- pentru culturã, dorinþa de a-i lumina pe cei mulþi, poziþie, dirijat, profesori de muzicã (1960-1962) ºi rec- conºtient fiind cã, farã culturã, un popor devine o poputorul Conservatorului Ciprian Porumbescu (1962- laþie ºi, în cele din urmã, o penibilã gloatã! Fãrã acea 1972), ales, prin vot secret, de cãtre Senatul Universitar. dragoste sublimã pentru lumea melodiei, profesionalisA mai susþinut ºi funcþia de director onorific al Liceului mul devine inutil, sau, cum ne spune latinul: „Opus igne, de muzicã Dinu Lipatti, din Bucureºti, iar în anul 1991, auctor patibulo dignus” („Opera e bunã de foc, iar prin Ordin al ministrului Învãþãmîntului, este numit autorul de spînzurãtoare”). „conducãtor ºtiinþific pentru coordonarea doctoratelor Cum o istorie a muzicii se face pornind de la docuspecialitatea muzicologie”, avînd ca participanþi (doctor- mente ºi nu de la resentimente, pot spune, cã, dupã anul anzi) nu numai din þarã, ci ºi din Germania, SUA, 1944, cea mai înfloritoare activitate a Conservatorului Grecia, Israel ºi Republica Moldova. bucureºtean a fost cea desfãºuratã sub conducerea Între anii 1970 ºi 1980, ca urmare a recunoaºterii maestrului; de aceea, putem susþine, farã teama de meritelor sale, a avut o activitate intensã ºi pe plan inter- exagerare, cã astfel s-a nãscut Epoca Victor Giuleanu! naþional, de data aceasta, în calitate de Director ales al Pînã la sfîrºitul vieþii sale, eminentul muzicolog a Consiliului de Conducere al Societãþii Internaþionale de apãrat, cu religiozitate, toate valorile spirituale ale neaEducaþie Muzicalã de pe lîngã UNESCO (International mului nostru. El ºi-a întemeiat crezul pornind de la teza Society for Music Education), susþinînd, cu succes, un în virtutea cãreia la baza spiritualitãþii poporului daconumãr mare de conferinþe ºi comunicãri ºtiinþifice de roman se aflã clasicismul nostru - folclorul sãtesc - ºi specialitate. În anul 1962 a devenit membru al Uniunii ortodoxia, acestea avînd ca antitezã creaþia universalã, Compozitorilor ºi Muzicologilor din România, iar în pentru a se ajunge, în cele din urmã, la convingãtoare anul 1991 a înfiinþat ºi apoi a îndrumat, cu un profund sinteze. Acesta-i drumul pe care Victor Giuleanu l-a profesionalism - beneficiind de sprijinul conducerii recomandat discipolilor sãi, spre a-l urma. Însufleþit de Universitãþii Spiru Haret din Bucureºti - Facultatea par- marea sa dragoste pentru spiritualitatea poporului nosticularã de profesori de muzicã, avînd rolul de a forma tru, el mi-a mãrturisit, nu o datã, aceastã convingere a sa: cadre didactice de specialitate. „ România nu a fost niciodatã învinsã, doar înjunghiatã Latinii spuneau, cu o convingere exemplarã: „Omnia pe la spate!”. vincit amor”… „Mutatis-mutandis”... În cazul maestruDORU POPOVICI ªchiopul a fãcut ºi el parte dintre cãþeii pãrãsiþi de stãpînul sãu pe strãzile Bucureºtilor. Asta, pînã cînd avea sã se aciueze, aºa cum am mai povestit ºi cu altã ocazie, în faþa blocului în care eu ºi familia mea locuim. Era frumos ºi teafãr, blînd ºi tare zburdalnic, pînã într-o zi, cînd o mînã criminalã l-a ciomãgit cu vreo rangã sau cu vreun par, lãsîndu-l schilod de piciorul stîng. De aici a început calvarul pentru el, dar ºi durerea pentru oamenii miloºi care i-au vãzut suferinþa. Fiecare avea o vorbã bunã, dar nimeni nu întrevedea vreo soluþie de salvare a lui Biþã, ºtiindu-se bine cã, în orice moment, putea sã fie prins ºi eutanasiat... Vãzînd cã nimeni nu-l dorea fiindcã era ºchiop, cu piciorul amputat din ºold, am decis sã-l adoptãm noi. Aºa cã l-am dus la þarã, unde este tare mîndru cã ne are pe noi drept stãpîni... E liber sã doarmã unde vrea, la umbra oricãrui copac, sau, aºa cum se pare cã preferã, sub tufele de liliac de la poartã, unde ºi-a sãpat o gropiþã în pãmînt, sã aibã rãcoare vara... Aici, de multe ori, l-am gãsit dormind ca un copil dupã baie, în murmurul frunzelor ºi al cîntecului de pãsãri... E prietenul nostru. Chiar dacã îi lipseºte un picior, nu lasã pe nimeni strãin sã pãºeascã în ogradã. E un paznic de nãdejde pentru gospodãria noastrã. De ce nu vã ataºaþi ºi voi de aceste animãluþe atît de prietenoase? Credeþi cã, abandonîndu-i, veþi fi mai bogaþi, sau mai liniºtiþi? Nici vorbã! Ruga cîinilor pentru voi ajunge mai repede la Dumnezeu. Luaþi aminte la aceste rînduri, nu vã lãsaþi furaþi de valul urii! Cîndva, toate faptele voastre vor fi rãsplãtite în lumile cereºti. Biþã ªchiopul, în mod sigur, se roagã pentru noi... Nu noi l-am salvat de la moarte? Nu noi îl dezemierdãm cu mîngîierile noastre? El ne oferã iubirea lui necondiþionatã. Aºa a vrut Dumnezeu cînd l-a creat: cîinele sã fie prietenul omului ºi ambii sã se bucure, dimpreunã, de lumina soarelui pe acest pãmînt. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

MICROSIOANE Semnal Sã-i avem mereu în vedere pe cei care au descoperit focul, roata, pîrghia ºi acul cu urechi. Fãrã aceste invenþii colosale, n-ar fi existat zborul spre alte planete.

Amestec - Ce mai face cîinele tãu? - Prinde ºoareci. - Extraordinar! De asta a început pisica mea sã latre!

Descoperire Inima e întotdeauna mai tînãrã decît întregul trup, fiindcã se naºte cu o clipã mai tîrziu decît el.

Interviu - E adevãrat? Aþi parcurs împreunã cu iubita dvs. un drum atît de lung? - Exact. - Cu trenul, cu vaporul, cu avionul? - Nu. Cu inima. VASILE BÃRAN

Cum scria Franz Kafka

e povesteºte cã Franz Kafka avea un program zilnic de scris, riguros ºi ciudat în acelaºi timp: cînd se întorcea de la lucru, dormea de la orele 15 la 19,30. Dupã aceea fãcea o plimbare de o orã, lua cina împreunã cu pãrinþii sãi, apoi se aºeza în faþa mesei de scris: lucra pînã la orele 23, dar, adeseori, continua sã scrie pînã dincolo de ora 2 sau 3 dimineaþa, uneori, chiar ºi pînã mai tîrziu.

Pag. a 5-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Revelaþiile durerii Existã o categorie de oameni care n-au curajul de a trãi, care nu îndrãznesc sã-ºi mãrturiseascã durerile sau sã lupte cu insuficienþele lor proprii într-o dramaticã adversitate ºi care, dintr-o pudoare metafizicã, evitã marile probleme ºi fug de ultimele consecinþe. Împotriva acestei pudori metafizice, care-ºi oferã rãdãcinile într-o obscurã deficienþã vitalã ºi într-un nemãrturisit sentiment de inferioritate, trebuie sã ne intensificãm noi ura, împotriva acesteia trebuie sã izbucnim necruþãtori, într-o violenþã implacabilã. Trebuie sã avem curajul ultimelor consecinþe, chiar dacã acest curaj ne-ar duce dincolo de culturã. ªi de ce nu ne-am bucura cînd avîntul nostru ar depãºi cultura ºi ne-ar deschide zone de existenþã originare, primordiale, de o calitate intrinsecã ºi nederivatã? Dacã prin culturã se înþelege stil, formã, echilibru armonios ºi un sistem cristalizat ºi consistent de valori, atunci mai avem ceva de aºteptat de la culturã? Destinul nostru implicã fenomenul culturii numai ca o etapã. Numai aceia au destin, care vin cu o fatalitate în culturã ºi continuã cu aceastã fatalitate dincolo de culturã. Cine a simþit ceea ce înseamnã barbarie ºi apocalips îºi dã imediat seama de ceea ce înseamnã depãºirea culturii ºi plictiseala de culturã. Ceea ce este revoltãtor la aºa-ziºii culturali ºi care condamnã filosofia vieþii este fuga lor de datele biologice primare, de fatalitãþile vieþii, de sîmburele metafizic al acestei vieþi, faþã de care toate valorile spiritului ºi ale culturii sînt numai elemente derivate ºi de o deconcertantã istoricitate. De ce nu vor ei sã înþeleagã caracterul „simbolic“ al culturii, complexul de simboluri ca un fenomen ce ne închide accesul ontologic al fiinþei? Toþi aceºti culturali nu vor sã vadã din-

,,Cuminþenia pãmîntului“ Disputa privind achiziþionarea de cãtre Statul Român a sculpturii ,,Cuminþenia pãmîntului”, valoroasa creaþie a lui Constantin Brâncuºi, a luat o asemenea amploare, încît premierul Dacian Cioloº a apãrut pe sticlã aproape zilnic, pentru a ne arãta cît de preocupat este de aceastã afacere. Da, eu o consider o afacere ºi, în opinia mea, ea nu mirosea bine încã de cînd Traian Bãsescu, în perioada în care era preºedinte, ne îmbia, cu un aer de mîþã blîndã, sã cumpãrãm aceastã sculpturã cu 20 de milioane de euro, spre a o pãstra în patrimoniul þãrii. Opera ,,Cuminþenia pãmîntului” a fost realizatã, în 1907, din calcar crinoidal, prin tehnica cioplirii. Lucrarea a fost

CIOBURI DE GÎNDURI DREAPTA MÃSURÃ... În ultima vreme, am fost nevoit sã primesc, din multiple direcþii, semnale ale suficienþei, ingratitudinii ºi egoismului unor semeni de-ai noºtri. Evident, replica mea a fost promptã ºi cu o dreaptã mãsurã. Am spus de multe ori cã nu forma este ceea ce trebuie sã ne defineascã în Univers. Este bine ca între formã ºi conþinut sã existe o legãturã armonicã. Este un ideal! Dar a da formei ceea ce este al Cezarului nu mi se pare potrivit. ªi dacã nu mi se pare potrivit, nici nu pot sã tac. Voi continua sã cred în principiile echivalenþei! Voi continua sã cred cã orice gest, orice atitudine trebuie sã-ºi aibã o justificare logicã. Altfel, putem rãmîne prizonierii principiilor forþei, ceea ce ar fi extrem de grav pentru noi. Nimãnui nu i-ar servi o asemenea realitate. Nici mãcar celor care ar promova o asemenea filozofie de viaþã. Aºadar, nu este un mit faptul cã esenþele tari se þin în recipiente mici. Iar cei care se cred nedreptãþiþi în forma mai mult sau mai puþin concen-

colo de simboluri, ci le acceptã ca atare, autonome ºi consistente, închegîndu-le în structuri fixe ºi impermeabile, de o scandaloasã rigiditate. ªi astfel se învîrtesc ei în culturã ca într-o lume de forme reci, sterile ºi nevitalizabile. Culturalilor, orice elan exagerat li se pare un atentat împotriva culturii; orice tendinþã de înþelegere intuitivã a iraþionalului, ca o deviere reprobabilã din cadrele culturii. Închistaþi în culturã, refuzã o înþelegere a vieþii, le e fricã de datele originare ale vieþii ºi numesc platitudine tristeþea de a fi constatat insuficienþele organice ale acestei vieþi. A-þi pune problema sensului acestei lumi sau a face o apreciere asupra condiþiei tragice a omului în existenþã li se pare o indiscreþie inadmisibilã, o avîntare sterilã ºi inutilã. Pentru ei, cultura înseamnã o apãrare, o limitare a problemelor, o artã a discreþiei, o stilizare ºi o formalizare a vieþii, din care este o absurditate sã ieºi. Decît sã avem mîndria acestei absurditãþi, pasiunea infinitã a excesului, a demoniei ºi a nebuniei metafizice. „Pudoare metafizicã“ ºi „nebunie metafizicã“, iatã termenii unui dualism, dintre care întîiul te poate duce la mediocritate, iar al doilea la sinucidere. A te pasiona de filosofia vieþii înseamnã a avea în fiecare moment conºtiinþa începutului ºi conºtiinþa sfîrºitului, înseamnã a fi barbar ºi apocaliptic. Poziþia comodã ºi suficientã în simbolismul culturii, satisfacþia de valorile date, eliminarea misterului din cadrul unei problematici, încîntarea în finit ºi acceptarea formei ca pe un absolut nu pot duce decît la o existenþã confortabilã, neinteresantã, echilibratã ºi sterilã. Se spune: ce rost au problemele d-voastrã, dacã dupã ele n-aþi ajuns decît la biologie? Dar oare biologia sã fi fost înfundãtura noastrã? Unde sînt transfigurãrile, sentimentul muzical al existenþei ºi voluptãþile stãrilor aeriene, combinate cu cele de tristeþe ºi dramatism? Biologia noastrã este o biologie transfiguratã, întunecatã ºi adîncitã de nopþi, de mistere, de chinuri ºi iluminatã de extaze, de beatitudini ºi de visuri. Destinul nostru izvorãºte din confuzia aceasta primordialã ºi din acest haos iniþial. Dispreþuiesc scepticismul uºor al oamenilor care considerã problema morþii, a neantului etc. ca irelevante ºi nefecunde pentru o atitudine de viaþã. Dacã a fi „cult“ înseamnã a trece pe lîngã aceste probleme, atunci praful sã se aleagã de culturã ºi de toþi aceia care se anemiazã în ea. EMIL CIORAN (Rampa, anul XV, nr. 4728, 15 oct. 1933, p. 4.) creatã dintr-un bloc de marmurã, despre care se spune cã a fost luat de Brâncuºi din catacombele Parisului. Ea a fost expusã pentru prima datã în 1910 la Bucureºti, fiind clasatã în categoria ,,Tezaur” al Patrimoniului cultural national. Sculptura a fost evaluatã, în septembrie 2014, la 20 de milioane de euro, iar din noiembrie 2014, se aflã expusã la Muzeul Cotroceni. Ea face parte dintr-o colecþie privatã ºi a fost pusã în vînzare de deþinãtori, iar Ministerul Culturii a fost invitat sã îºi exercite dreptul de preemþiune. Proprietarii operei lui Brâncuºi au acceptat oferta de 11 milioane de euro, din care Guvernul României va plãti 5 milioane de euro, restul, prin subscripþie publicã naþionalã. Domnul prim-ministru, deºi are alte treburi de fãcut, este deosebit de insistent, ba chiar ne ,,ameninþã” cã, dacã poporul nu se grãbeºte cu donaþiile pentru achiziþionarea ,,Cuminþeniei pãmîntului”, el renunþã. Poate cã, înainte de a lua aceastã hotãrîre, ar fi bine sã se mai gîndeascã ºi, dacã este atît de preocupat, eu îi sugerez sã recupereze sculptura lui Brâncuºi cu banii furaþi de Udrea, Cocoº, Pinalti ºi alþi mafioþi bãsiºti, în loc sã apeleze la omul de rînd, cel ce cu greu reuºeºte sã-ºi asigure bucata de pîine pentru el ºi familia sa. Sã nu se transforme acest demers într-o megaafacere, tot pe seama poporului. ANTON VOICU tratã a spiritualitãþii lor, sã nu-i mai acuze pe alþii de propriul lor necaz. Cred cã este mult mai important sã-þi poþi demonstra cu argumente adevãrul tãu, fãrã sã-i rãneºti pe cei din jur cu aprecieri care nu-þi fac cinste. Nu voi intra în detalii asupra acestui subiect, mizînd pe inteligenþa celor care înþeleg despre ce vorbesc. Indiferent de soluþiile care se vor gãsi la problemele ce ne-au divizat în ultima vreme, cred cã cel mai demn ar fi sã nu ne clãdim fericirea noastrã pe munca sau pe nefericirea altora. Eu în lumina acestor principii am crescut ºi în lumina lor îmi voi duce crucea. ªi pentru cã sîntem în postul Paºtelui, am iertat deja patima celor care, vreau sã cred, au greºit în aprecierile lor. Noi, militarii, indiferent de armã, de grade ºi de strãlucire personalã, trebuie sã rãmînem buni ºi drepþi camarazi. Altfel... vom fi slabi ºi uºor de vînat pînã ºi de cei mai slabi prãdãtori. Unitatea credinþei ºi a idealurilor noastre, iatã dreapta mãsurã pe care trebuie sã ne clãdim ºi vatra, ºi lumina zilei de mîine! Într-un angrenaj, fiecare rotiþã îºi are rolul sãu. Mai mare sau mai micã, de ea depinde întregul angrenaj. ILARION BOCA

Scrisoarea sãptãmînii Stimatã domniºoarã Lidia Vadim Tudor, Vã trimit, dupã mai bine de o lunã, cîteva materiale (gînduri, sentimente, idei, opinii), în care am încercat sã rãmîn, ca ºi înainte, eu însumi. Adicã aplecat peste întrebãrile lumii, cum spunea marele Lucian Blaga. Þin sã vã mulþumesc, ca de fiecare datã, pentru înþelegere, pentru apreciere, pentru cã mã publicaþi în revista noastrã, care vãd cã þine steagul patriotismului mereu sus, ca pe vremea domnului Vadim. Ce pãcat cã ne-a pãrãsit atît de devreme! Mai era încã nevoie de Tribun - omul, cãrturarul, poetul ºi patriotul care a ars ca o torþã pentru þarã ºi pentru Neamul nostru Românesc! Iatã, s-a scurs o jumãtate de an greu fãrã dumnealui, în carne ºi oase, frumos ºi falnic, precum un brad din munþii noºtri bãtrîni, deposedaþi acum de pãdurile doborîte de topoare strãine. A trecut o jumãtate de an, ºi domnul Vadim se odihneºte, dupã atîta trudã, în veºnicie. Ne mai ostoim durerea, pentru cã El este viu, mereu mai viu, cu noi, alãturi de noi, cu Þara ºi Poporul sãu. Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-i ofere pacea sufleteascã pe care, în efemera viaþã, n-o prea întîlnim decît arareori! Vã mulþumesc, mai ales, pentru poema „Nu moare România Mare“, pe care aþi binevoit a o publica. Alãtur, acum, o altã poezie, despre blînde vietãþi, ºtiind cît le-a iubit ilustrul dvs. pãrinte ºi cît de mult le iubiþi, la rîndu-vã. Permiteþi-mi sã vã urez sãnãtate ºi forþa de a purta mai departe fãclia „României Mari“. Cu alese sentimente de stimã ºi respect, GEORGE MILITARU

Elegie pentru blînde vietãþi Se dedicã lui Corneliu Vadim Tudor Parcã îl vãd ºi-acum pe Bobi, cîinele nostru devotat, ce ne pãzea ograda toatã. Acum, la ceruri a zburat… Era o iarnã grea, zãpadã cînd, dintr-odat', a dispãrut. Printre troiene, blînd, spre moarte cîinele singur s-a tîrît Cãþelul era trist, ºi nu ºtim unde zãpada l-a-nghiþit. S-a dus încovoiat de boalã spre þãrmul alb ºi nesfîrºit… Dar Motãnel cel blînd, în vara cea canicularã, ºi el înfrînt, lovit cumplit de-o neagrã boalã s-a dus ºi el tot sub pãmînt. Ce trist era, sfrijit, ºi ochii-i cum lãcrimau, ca ºi ai mei… L-am îngropat în fundul curþii sub prunii aplecaþi ºi grei. Acuma, Grig, curcanul falnic, ªi el, prieten drag, s-a dus… Ieri alerga voios spre mine, azi moartea neagrã l-a supus. Ce-ntunecat ºi fãrã viaþã! Cum te strigam pe tine, Grig, sã-mi ciuguleºti lumini din palmã – simt cã mã doare ºi mi-e frig... Voi, blînde vietãþi ºi bune, Sînteþi deasupra oamenilor rãi. Trãiþi pe lîngã noi anume ºi brusc ne pãrãsiþi apoi Lãsînd o dîrã albã-n suflet ºi-o lacrimã în pleoape, grea, Dar ne vom întîlni odatã în cerul vast, lîngã o stea.

Pag. a 6-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini OGLINDA LIBERTÃÞII

Secera ºi ciocanul (12) Domnul Mircea Badea, jurnalist de excepþie (Antena 3) are o vorbã: „NOAPTEA MINÞII“. Are mare dreptate. Cum sã nu fie „NOAPTEA MINÞII“ cînd „TRECUTUL“ îºi pune singur „cenuºã-ncap“ , pentru a „gîghila” urechile „PREZENTULUI” care, oricum, rãmîn surde, iar ochii - „orbi“. Pentru cã astãzi, nimeni nu vede, nu aude, avînd habar doar de propriul buzunar. Restul, adicã oamenii de rînd, treaba lor. N-am sã înþeleg niciodatã plãcerea de a arunca cu noroi în TINE, pentru cã TU ai fost „trecutul“ ºi tot TU eºti „prezentul“ ºi se presupune cã ai „ochi, urechi ºi memorie“ pentru a putea discerne ADEVÃRUL. Dacã, în TRECUT, s-a trãit în întuneric, cum se explicã faptul cã, de pe bãncile ºcolilor ºi facultãþilor comuniste, la gîtul þãrii noastre strãlucesc „perle” veritabile? Un regizor precum SERGIU NICOLAESCU, un scriitor ca TITUS POPOVICI, actori precum AMZA PELEA, ªTEFAN CIUBOTÃRAªU, COLEA RÃUTU, ERNEST MAFTEI, FLORIN PIERSIC, FLORIAN PITTIª, MARIETTA SADOVA, IRINA PETRESCU, CARMEN STÃNESCU, MARCELA RUSU, DRAGA OLTEANU-MATEI, ILEANA STANA-IONESCU, CRISTINA STAMATE, STELA POPESCU, ALEXANDRU ARªINEL, JEAN CONSTANTIN,

Polemici

RADU BELIGAN, MIRCEA ALBULESCU, ªTEFAN IORDACHE, EMIL HOSSU, ION BESOIU etc. etc. etc. au creat un adevãrat IMPERIU al artei, fãcînd cinste þãrii în întreaga lume. În literaturã, am sã amintesc doar cîteva nume ilustre: ADRIAN PÃUNESCU, NICHITA STÃNESCU, EUGEN BARBU, MARIN PREDA, ANA BLANDIANA, MIRCEA DINESCU, NICOLAE MANOLESCU, ºi mulþi alþii. De curînd, ne-a pãrãsit CORNELIU VADIM TUDOR. Cine-1 va înlocui? Operele lor, de mare valoare, au încununat eforturile unui întreg popor care, cu toate vicisitudinile vieþii, ºi-a pãstrat Þara ºi Neamul. La „Steaua fãrã nume”, s-au lansat interpreþi de mare valoare: MARGARETA PÂSLARU, ANGELA SIMILEA, DAN SPÃTARU, STELA ENACHE, FLORIN BOGARDO, MIRABELA DAUER, ALEXANDRU JULA, PETRE GEAMBAªU, DIDA DRÃGAN, naistul - inegalabilul - GHEORGHE ZAMFIR, MARINA VOICA, AURA URZICEANU etc, etc. Unele voci ar vrea sã ºteargã cu buretele toate realizãrile unei epoci doar pentru cã a fost comunistã. „Cerbul de aur“, carpatin, ºi-a îndreptat ochii spre zenit. Muzica, un paradis, a adus la noi în þarã întreaga lume. Sã ne amintim de ADRIAN PÃUNESCU, care, în „Flacãra Cenaclului“, a creat stele care, ºi astãzi, spre fala noastrã, strãlucesc pe Planeta Albastrã. Sã ne amintim ºi de marele OM de culturã ION LUCIAN, care a lãcrimat pe micul ecran, cînd a fost întrebat care este rãsplata muncii sale pe scenele culturii româneºti. ªi-a ºters, discret, lacrimile ºi, la puþin timp,

O VIAÞÃ DE ROMAN

Elena Farago, poeta fãrã copilãrie, care a scris pentru copii Prietenã ºi confidentã a marelui istoric Nicolae Iorga, guvernantã în casa dramaturgului Ion Luca Caragiale, Elena Farago (Fatma) a avut un destin tragic, desprins, parcã, din romane. „Nu am culturã oficialã decît douã clase secundare. Am învãþat ºi am citit singurã tot ceea ce am vrut sã ºtiu”, menþiona poeta Elena Farago într-o scrisoare adresatã lui Gheorghe Bogdan-Duicã. Poeta fãrã ,,culturã oficialã” ºi-a sacrificat copilãria pentru a avea grijã de tatã ºi fraþi, dupã ce a rãmas orfanã de mamã. Situaþia dramaticã a cãpãtat accente greu de imaginat dupã ce s-a stins din viaþã ºi pãrintele ei. Elena Farago s-a nãscut pe 29 martie 1878, într-o familie de greci din Bîrlad, fiica lui Francisc ºi a Anastasiei Paximade. A fost rodul cãsniciei acestei familii de negustori înstãriþi, alãturi de cei 6 fraþi – 3 bãieþi ºi 3 fete: Ernest, Nicolae, Gheorghe, Antoaneta, Celestina ºi Virginia. Fiind cea mai mare dintre surori, Elena a purtat tot timpul grija fraþilor. Cea mai apropiatã i-a fost sora Antoaneta, cãreia i-a recitat poeziile învãþate la ºcoalã. Pe rînd, 3 dintre fraþi s-au stins din viaþã. La vîrsta de numai 12 ani (în 1890), cînd avea doar douã clase primare, primeºte o grea loviturã: se prãpãdeºte ºi mama, iar Elena este nevoitã sã abandoneze ºcoala. Devine sprijin de bazã pentru tatãl sãu, ºi mamã, pentru fraþii mai mici. Ziua fãcea treburile casei, iar noaptea, dupã ce îºi adormea fraþii, citea ºi învãþa pentru a nu pierde contactul cu ceea ce îi plãcea mai mult sã facã. Cinci ani mai tîrziu, în 1895, primeºte o nouã loviturã. Francisc Paximade se îmbolnãveºte ºi, dupã douã sãptãmîni de agonie, se stinge în braþele fiicei lui. Toþi fraþii au fost împrãºtiaþi pe la rude. Elena ajunge la Brãila, la unchiul pe linie maternã.

Cei mai frumoºi ani, în casa lui Caragiale Orfanã de ambii pãrinþi la numai 17 ani, Elena se îmbolnãveºte grav ºi, în 1896, a fost internatã la Spitalul Colþea, din Bucureºti. Ernest, fratele mai mare, stabilit în Capitalã, o primeºte în casa sa în timpul convalescenþei. Odatã însãnãtoºitã, e nevoitã sã munceascã pentru a se întreþine. Aºa ajunge în casa ziaristului ºi omului politic Gh. Panu, unde avea sã-l întîlneascã pe dramaturgul I.L. Caragiale. Afîndu-i povestea de viaþã, acesta ar fi exclamat: ,,O viaþã de roman, subiect de dramã”. Timp de 2 ani este guvernantã în casa scri-

itorului, avînd grijã de copiii acestuia (1897-1898). Pentru viitoarea poetã au fost cei mai frumoºi ani ai tinereþii sale, cum singurã a recunoscut în 1927, întrun interviu pentru ziarul ,,Rampa”. În acei 2 ani a avut prilejul sã cunoascã o pleiadã de scriitori ºi ziariºti, între care s-au numãrat Al. Vlahuþã, G. Ranetti ºi alþii. Avînd înclinaþii socialiste, Elena Paximade îl cunoaºte în aceste cercuri pe economistul Francisc Farago, cel care îi va deveni soþ. Numit director al Bãncii Populare din Craiova în 1905, acesta se mutã definitiv acolo.

Debutul literar Dupã ce se cãsãtoreºte, Elena Farago debuteazã în viaþa literarã în 1898 cu un reportaj pe care îl semyneazã cu pseudonimul ,,Fatma”. A scris epigrame, apoi a devenit cunoscutã pentru frumoasele sale poezii pentru copii. Istoricul Nicolae Iorga, bun prieten ºi sfãtuitor, a convins-o sã renunþe la pseudonim ºi sãºi semneze creaþiile cu numele real. Adevãratul debut îl înregistreazã în 1902, în ziarul ,,România muncitoare”, cu poezia ,,Gîndul trudiþilor”. Alãturi de soþul ei, locuieºte pentru puþin timp în oraºele Constanþa ºi Brãila. Este perioada în care poeta îºi învinge timiditatea ºi renunþã la pseudonimul literar. Cînd avea numai 25 de ani, în 1903, semneazã prima poezie cu numele întreg. Doi ani mai tîrziu devine o colaboratoare intensã a revistei ,,Semãnãtorul”, condusã la acea vreme de N. Iorga. În

a plecat pe tãrîmul celãlalt. O mare actriþã, vedetã în multe filme româneºti de excepþie, se plîngea, tot pe micul ecran, cã pensia pe care o primeºte e de „doi bani“. Nu avea bani nici pentru medicamente. (ªi cînd te gîndeºti cã „ELENA din Troia“, cu mormane de bani, stã ascunsã în „Calul Troian”). Este foarte trist sã ai regrete cã ai trãit în comunism. Dar ºi mai trist sã trãieºti în capitalism. Doamne fereºte sã mã mai nasc o datã, în comunism sau în capitalism, aº amesteca culorile, ºi nu mã pricep sã „trag sforile”. În istoria omenirii, toate marile imperii au cãzut. Nu au fost bãtute-n cuie, în afarã de cel al lui ISUS CHRISTOS. Imperiul Roman, Austro - Ungar, Otoman, Imperiul Þarist, apoi Marea Uniune Sovieticã s-au prãbuºit, dispãrînd în negura vremii. Probabil o NOUÃ ORDINE MONDIALÃ, care se prefigureazã în viitor, va „înghiþi” ºi capitalismul ºi, în sfîrºit, omenirea va rãsufla uºuratã. Acum, trãim în umbra unui mare semn de întrebare: de unde venim ºi, mai ales, încotro ne îndreptãm, sperînd ca rãspunsul sã-l gãsim înainte de „Apocalipsã”. Fiinþe umane fiind, ne vom folosi creierul pentru a supune forþele rãului ºi ale naturii ºi nu ne vom mai lãsa corupþi de „Ochiul Dracului“ - banul. În prezent, fãrã el eºti „un om mort”. El închide ºi deschide toate uºile. Roata Istoriei mereu se învîrteºte. Secera ºi Ciocanul au „înroºit“, într-un fel, steagul, iar pe cãrãrile deºarte, culorile au fost amestecate. În sfîrºit, Roºu, Galben ºi Albastru au revenit, luîndu-ºi locul cuvenit. Dar, cîþi dintre români sãrutã steagul ºi îl arboreazã? Pentru a afla rãspunsul, priviþi ferestre ºi balcoane la evenimentele de seamã, de pildã, de Ziua Naþionalã. (va urma) LILIANA TETELEA

1907 îl adoptã pe Mihnea, primul fiu al soþilor Farago, perioadã în care poeta a creat o sumedenie de versuri. Scrie volume întregi de literaturã ºi poezie pentru copii: ,,Bobocica”, ,,Sã nu plîngem”, ,,Sã fim buni”, ,,A ciocnit un ou de lemn”, ,,Într-o noapte de Crãciun” etc.

A hrãnit þãranii dupã rãscoala din 1907 Tot în 1907, dupã rãscoalele þãrãneºti, primind anumite sume de la N. Iorga pentru poeziile publicate, Elena Farago a împãrþit banii familiilor þãranilor uciºi. În acest context a fost închisã pentru puþinã vreme ºi dusã la Bucureºti. A scãpat de închisoare datoritã intervenþiilor lui Iorga. În 1908 obþine marele premiu al Academiei Române, pentru volumul ,,ªoapte în umbrã”. Este perioada în care este recunoscutã unanim drept cea mai mare poetã a vremii. Satisfacþiile profesionale se suprapun cu o împlinire pe plan personal: naºterea fiicei sale, Cocuþa. Pentru ea ºi pentru Mihnea, fiul adoptat, a scris în 1913 volumele ,,Copiilor” ºi ,,Pentru copii”. A primit Premiul Internaþional ,,Femina" (1924), iar în 1938 Premiul Naþional pentru Literaturã, o recunoaºtere binemeritatã a operei sale, dar ºi Premiul „Neuschotz”, al Academiei Române (1927), pentru ,,Ziarul unui motan” (1924). Regele Carol al II-lea îi acordã poetei, pentru merite literare, medalia ,,Bene Merenti" - clasa I ºi ,,Ordinul Meritului Cultural” Cavaler clasa a II-a. În 1921 este numitã director al Fundaþiei „Alexandru ºi Aristia Aman”, din Craiova, pe care o va conduce timp de 30 de ani. Pe lîngã fundaþie înfiinþeazã o ,,Universitate liberã”, un loc unde intelectualii vremii aveau prilejul sã se întîlneascã ºi sã þinã prelegeri. Pentru a fi mai aproape de colaboratori, Elena Farago îºi mutã locuinþa chiar în curtea fundaþiei. ,,Oricine îi trecea pragul pleca mai bogat sufleteºte, mai hotãrît sã respingã urîtul ºi nedreptatea“, consemna Geo Bogza. Elena Farago se stinge din viaþã, în 1954, la 75 de ani, dupã o lungã suferinþã. (Adevãrul.ro)

Scrisoare ...ªi tot aºa pe înserate cum e acum – þi-aduci aminte? Stam amîndoi, acum e anul... noi amîndoi! ce dulce-mi sunã În gînd cînd le aud... ce dragã îmbrãþiºare de cuvinte! E-atîta cîntec într-o vorbã cînd ºtie gîndul sã ºi-o spunã... Noi amîndoi... închide ochii cînd vei ajunge-aici ºi-ascultã Noi amîndoi - acum e anul. Ce dulce lacrimã ºi multã Închide gîndului cãrarea, cînd vreau anume sã-mi socot Ce-s eu în aste douã vorbe în care singur tu eºti tot... ELENA FARAGO

Pag. a 7-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Flãmînzi prin deºertul bunãstãrii Motto: „Dacã atunci cînd chemi, nimic nu rãspunde, nu înseamnã cã lumea e goalã“. Eugen Simion – „Timpul trãirii. Timpul mãrturisirii”. Majoritatea vocilor publice susþin, de formã, în general, ideea mãririi veniturilor populaþiei. Lãsînd la o parte ipocrizia ºi lipsa de conþinut realizabil, aceastã idee vehiculatã de entitãþile politice sau sindicale nu poate avea efectul scontat în contextul actual, al dominaþiei consumismului [Consumism - preocuparea excesivã pentru achiziþionarea de bunuri (din italianã - consumismo)]. Sistemul (sofismul) consumist se poate descrie simplu – oricîþi bani ar cîºtiga individul, îi va cheltui fãrã discernãmînt - fãrã o planificare ºi fãrã a exista o logicã a necesitãþii, a stãrii de bine – efectul fiind o periodicã (sau chiar permanentã) lipsã a banilor. Într-un interval sesizabil de timp, societatea consumistã acceptã ºi alege produse din ce în ce mai inutile, devenind tot mai puþin interesatã de fiabilitate sau de calitatea în utilizare – iar necesitatea achiziþionãrii produsului nu mai depinde de un proces raþional de gîndire (alegere), ci este rezultatul strict al manipulãrii ºi al spiritului gregar ce dominã sistemul consumist. Acest sistem exclude principiul „stare de bine“, înlocuindu-l cu „bunãstarea“. Diferenþa este fundamentalã, „starea de bine“ fiind rezultatul unui proces de cunoaºtere ºi autocunoaºtere, de conºtientizare a unui scop de esenþã intelectualã ºi civicã, pe cînd „bunãstarea“ are o conotaþie comparativã, referinþele fiind tot felul de modele impuse de sistem – sînt fericit cã am maºinã ca a lui „X“, dar mîine va fi „Y“ la modã, care are alt tip de maºinã, alt nivel, iar eu îmi redefinesc bunãstarea - ºi tot aºa, viaþa ºi „modele“ de referinþã schimbîndu-se într-un ritm extrem de alert, specific consumismului. De fapt, într-un asemenea sistem, indivizii sînt mereu nemulþumiþi - iar propria nemulþumire le este „vîndutã“ tot lor, printr-o extrapolare generalizatã. Votul este un produs psiho-politic în care societatea îºi cheltuie (investeºte) capitalul electoral în momentele deciziilor politice; Prin extrapolarea nemulþumirii (de niºã a) individului se poate explica preponderenþa votului negativ ºi

inexistenþa opþiunilor bazate pe soluþii ºi proiecte – o analizã atentã relevînd acest sofism, anume cã în politica sistemului consumist, individul voteazã majoritar propria nemulþumire. În aceeaºi paradigmã se încadreazã ºi preferinþa evidentã, uneori parcã masochistã, pentru personaje nemulþumitoare – de la aºa-ziºii „ºmecheri“ din lumea interlopã sau varii personaje promiscue care ating cotele maxime ale atenþiei publicului - rating-ul TV - la figuri politice lipsite de cunoºtinþe elementare, vãdit ipocrite, care, surprinzãtor, sînt preferate pentru demnitãþi ºi funcþii publice. Ca metodã de lucru, consumismul îi induce omului convingerea cã opþiunea nu trebuie sã fie rezultatul unei activitãþi cognitive ºi raþionale, ci al unei aºa-zise „simþiri“ personale – în realitate, o manipulare totalã. Ca un efect secundar apare dezorientarea ºi acceptarea ofertelor facile, „miraculoase“, ale pseudo-ºtiinþei, a „alternativelor“ exotice sau „tradiþionale“, însoþite de poveºti spiritualiste, „iniþiatice“ sau conspiraþioniste – în imensã majoritate, fabulaþii ºi ºarlatanii. Aceastã stare de fapt se datoreazã ºi se agraveazã prin scãderea nivelului cultural-educaþional al populaþiei; reacþia se produce în lanþ, societatea acceptînd scãderea efortului naþional pentru culturã, cercetare ºi învãþãmînt, precum ºi preluarea, în totalã lipsã de cunoºtinþã, a falselor idei de „eficienþã“ ºi de „integrare“ în economia realã. De fapt, inversarea circuitului economic „Investiþie în creºterea calitãþii umane – circuit economic eficient bazat pe cunoaºterea necesitãþilor personale ºi generale“ - duce la o confuzare a individului, la posibilitatea ca acesta sã devinã doar un obiect al manipulãrii; viaþa social-economicã construitã pe, ºi pentru asemenea indivizi, care nu-ºi cunosc starea de bine, este haoticã, gregarã ºi autodistructivã – dependentã de o nemulþumire cronicizatã. Pe lîngã motivul prezentat anterior, în momentul de faþã existã mai multe procese care concurã la scãderea nivelului intelectual-educaþional, dar ºi la o denaturare a fenomenului spiritual. Pe de-o parte, aveam de-a face cu o diseminare a pseudo-spiritualitãþii, atît prin exagerãrile new-age, cît ºi prin intermediul ºarlataniilor

Descoperiþi un adevãr, care celor de vîrsta noastrã ne-a fost ascuns ºi la care conducãtorii de azi ar trebui sã mediteze (2) Ferdinand cel loial Sub domnia lui Ferdinand, în anul 1918, s-a realizat cel mai important act naþional din istoria poporului român: Unirea Basarabiei, Bucovinei, Banatului ºi Transilvaniei cu Patria Mamã. Familia regalã a revenit în Bucureºti chiar în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie, cînd, la Alba Iulia, se desfãºura Marea Adunare Naþionalã. Regina Maria scria: „Nando se întoarce ca dezrobitorul care a înfãptuit unirea poporului sãu. Jertfa de sine pe care a fãcut-o a fost rãsplãtitã. Numele lui e binecuvîntat de toþi, mari ºi mici”. Actele de Unire au fost ratificate prin decrete regale, apoi prin legile votate de primul Parlament al României Întregite. La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii solemne, desfãºuratã la Alba Iulia, regele Ferdinand a fost încoronat ca „rege al tuturor românilor”, împreunã cu regina Maria. În Proclamaþia difuzatã cu acel prilej regele aprecia: „Punînd pe capul meu, în aceastã strãveche cetate a Daciei romane, Coroana de oþel de la Plevna, pe care noi ºi glorioase lupte au fãcut-o pe veci Coroana României Mari, mã închin cu evlavie în faþa memoriei celor care, în toate vremurile ºi pretutindeni, prin credinþa lor, prin munca ºi jertfele lor, au asigurat unitatea naþionalã”. Regele ºi-a cîºtigat respectul românilor, care l-au numit „Ferdinand cel loial”, deoarece în momentele cruciale ºi-a jertfit propriile sentimente, s-a despãrþit de pãrinþi ºi de rude, a rãmas devotat þãrii sale, acþionînd pentru înfãptuirea idealului naþional al poporului în fruntea cãruia se afla. Imediat dupã ce România a intrat în rãzboi împotriva Germaniei, regele Ferdinand a fost ºters din evidenþele familiei de Hohenzollern, iar împãratul Wilhelm al II-lea i-a retras gradele militare ºi decoraþiile. Suveranul a primit cu demnitate asemenea veºti: „Dinastia mea este românã! Este o greºealã sã afirmi cã este strãinã, germanã!”. ªi-a botezat toþi copiii în religia ortodoxã, deºi aceastã obligaþie se referea numai la primul bãiat, care devenea moºtenitorul Coroanei. Acest gest i-a atras excomunicarea din partea Papei.

Catolic, profund religios, Ferdinand a fost puternic afectat de aceastã decizie. A stãruit ca România sã semneze Concordatul cu Vaticanul, act realizat la 10 mai 1927, fapt ce a dus la ridicarea interdicþiei papale, cu cîteva luni înainte de moartea sa. A fost numit ºi „Regele þãranilor”, pentru cã a susþinut necesitatea reformei agrare ºi a celei electorale. La 23 martie/5 aprilie 1917, Ferdinand s-a adresat ostaºilor de pe front: „Vi se va da pãmînt. Eu, regele vostru, voi fi întîiul a da pildã. Vi se va da ºi o largã participare la treburile statului”. În mai 1917, a fost modificatã Constituþia României, pentru a se permite exproprierea pentru „cauzã de utilitate naþionalã” ºi extinderea dreptului de vot. În noiembrie 1918, Ferdinand a semnat decretul pentru introducerea votului universal, iar în 1921, legile pentru reforma agrarã, prin care s-a realizat cea mai amplã expropriere din Europa acelei perioade (6,6 milioane ha de teren arabil), fiind împroprietãrite circa un milion ºi jumãtate de familii þãrãneºti. Regele ºi-a legat numele de întreaga legislaþie vizînd consolidarea statului naþional unitar român, în primul rînd de Constituþia din 1923, precum ºi de legile de unificare administrativã, judecãtoreascã etc. Ca urmare a ridicãrii Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhat, în ziua de 1 noiembrie 1925, Ferdinand a înmînat cîrja – simbol al noii demnitãþi – mitropolitului primat Miron Cristea (Magazin istoric nr. 8 – 9/2014), care a devenit primul patriarh al României. A validat, prin semnãtura sa, legile economice care aveau la bazã concepþia „prin noi înºine”, fapt care a asigurat crearea unei industrii naþionale ºi modernizarea societãþii româneºti. De-a lungul întregii domnii, Ferdinand I a militat pentru o viaþã politicã liniºtitã, pentru colaborarea partidelor ºi realizarea unor guverne de concentrare naþionalã. Era iritat de faptul cã apelul sãu nu a fost ascultat, cã societatea româneascã era marcatã de vrajba dintre liderii politici, pe care nu reuºea sã-i aducã la masa tratativelor. Ca urmare, s-a bizuit pe Ion I.C. Brãtianu, pe care-l considera „zodia bunã a României” ºi nu s-a înºelat. Spre sfîrºitul domniei a avut parte de o mare

avînd un scop evident; din pãcate, acestea afecteazã atît persoanele credule cu educaþie modestã, dar ºi oameni cu o bazã educaþionalã apreciabilã dar, în general, unilateral dezvoltatã - a cãror bunã credinþã este exploatatã. Din pãcate, aceste categorii nu sînt doar victime ale înºelãciunii ºi falsei informãri, dar devin, la rîndul lor, promotori ai acestor anti-valori. Pentru o þarã ca România de azi, scãderea nivelului intelectual-educaþional ºi penetrarea dezinformãrii, inclusiv ca formã de cunoaºtere, poate însemna un pericol mai mare decît un grad critic de analfabetism. Nu în ultimul rînd, pericolul ca România sã devinã o colonie este cu atît mai mare, cu cît impunerea unei dominaþii strãine se bazeazã pe cãderea sub un minim critic al nivelului naþional spiritual, educaþional - ºi deci de discernãmînt – precum ºi pe permanentizarea nemulþumirii ºi neîncrederii fãþã de orice vine dinspre suprastructura autohtonã. Se pune întrebarea, de ce forþele politice nu susþin un proiect naþional de ridicare a nivelului general culturaleducaþional – ceea ce duce, aºa cum menþionam mai sus, la creºterea gradului de mulþumire a populaþiei? ªtiu, cititorul va rãspunde automat „pentru cã sînt niºte corupþi, mafioþi, hoþi care se gîndesc doar la bani“. Ar fi simplu dacã ar fi aºa – am putea spera cã alianþa europeanã ºi nord-atlanticã ne vor pune pe calea cea bunã, aºa cum, chipurile, fac ei cu justiþia, corupþia, finanþele, diplomaþia, apãrarea, agricultura etc. Sanchi, desigur… Problema e cã sistemul consumist este adus chiar de ei, fiind chiar fundamentul capitalismului – mai ales al celui de colonie. Comunismul a preluat o Românie semialfabetizatã ºi, în cîþiva ani, a eradicat neºtiinþa de carte; da, dar comunismul a fost singurul sistem care a alocat peste 10% din PIB în învãþãmînt (în România lui Ceauºescu, procentul se ridica la 11), pe cînd în „þãrile civilizate“, procentul nu trece de 6%, în România acest procent fiind încã un vis. Proporþia se regãseºte, tragic, ºi în culturã… Sigur, se poate argumenta cã populaþia din „lumea civilizatã“ nu trebuie sã investeascã în educaþie ºi culturã pentru cã beneficiazã de o moºtenire geneticã în aceastã direcþie, în timp ce gena noastrã a fost afectatã de „dictaturã“, de „comunism“ ºi de „pericolul rus“. Mã aºtept ca vreun personaj sã scorneascã o asemenea teorie! Revenind – forþele politice actuale, angrenate în susþinerea capitalismului colonial ºi a dominaþiei nordatlantice nu pot susþine ieºirea din marasmul consumist, din starea de colonie. România nu mai e o þarã condamnabilã - din acest punct de vedere, pare mai curînd o þarã condamnatã. DRAGOª DUMITRIU decepþie: la 28 decembrie 1925, fiul Carol a renunþat la calitatea de moºtenitor al tronului. O mai fãcuse de douã ori, în 1918 ºi 1919, astfel cã regele a convocat Consiliul de Coroanã pentru ziua de 31 decembrie, declarînd cã a decis sã taie „creanga putredã din arborele frumos al dinastiei”. La 4 ianuarie 1926, Adunarea Naþionalã Constituantã a hotãrît proclamarea, ca succesor, a lui Mihai, fiul lui Carol, ºi constituirea unei Regenþe care sã exercite prerogativele regale în eventualitatea cã acesta (atunci în vîrstã de cinci ani) ar ajunge rege înainte de vîrsta majoratului. Regele Ferdinand a încetat din viaþã la Sinaia, în ziua de 20 iulie 1927, în urma unei boli cumplite (cancer – Magazin istoric nr. 10/2000). A fost înmormîntat în biserica Mînãstirii Curtea de Argeº, alãturi de înaintaºul sãu, Carol I. Locul ºi rolul oamenilor politici în istorie se apreciazã dupã rezultatele activitãþii lor. Din acest punct de vedere, Ferdinand rãmîne o personalitate pozitivã. În 1914, cînd a urcat pe Tron, România avea 7,7 milioane locuitori ºi 137.000 km2. În 1927, România avea 17,1 milioane locuitori ºi 295.000 km2. Dintr-o þarã micã, a ajuns un stat de mãrime medie în Europa: locul 8 dupã numãrul de locuitori ºi locul 10 dupã suprafaþã. În cei 13 ani de domnie, România a fãcut progrese considerabile pe toate planurile, la realizarea cãrora regele Ferdinand ºi-a adus contribuþia. Semnificative sînt cuvintele principalului sãu colaborator, Ion I.C. Brãtianu: „Românii nu vor putea uita niciodatã cã regele Ferdinand s-a sacrificat pentru binele þãrii. De neclintit în convingerile sale ºi în hotãrîrile sale în timpul rãzboiului, bun ºi înþelept pe timp de pace, Ferdinand I va rãmîne pentru totdeauna regele care s-a identificat cu poporul sãu ºi care a înfãptuit marile reforme care au adus statului dreptatea, puterea ºi liniºtea”. La scara istoriei, Ferdinand I a fost singurul ºef de stat (domnitor, rege, preºedinte) care a condus o Þarã Întregitã (România Mare) ºi s-a putut intitula, cu deplin temei, „regele tuturor românilor”. „Am þinut sã învederez ce nu i se spusese lui Carol I: cã aici nu e o mînã de barbari, care sã trebuiascã a fi ridicaþi de o dinastie energicã ºi inteligentã la rangul naþiunilor civilizate, ci un vechi ºi nobil popor, care-ºi are locul, deºi pe nedrept necunoscut, în istoria lumii”. Sfîrºit IOAN SCURTU

Pag. a 8-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (14) ce deci acestea toate au gãtit, socotit-au Mãriia – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani Sa Dupã întru cel dãruit (de) Dumnezeu bun cugetu Mãrii ca sã o tîrnoseascã (adecã ca sã o sfinþeascã), însã de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Sale, n-au vrut numai cu arhiereii cei ce se afla (într-acea Între timp, moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae fuseserã aduse la biserica domneascã de la Curte. De aici, în dimineaþa zilei de 29 iunie 1707, ªtefan Cantacuzino, velpostelnic, a purces cu cele douã carete la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, ducîndu-i patriarhului Hrisant, din partea domnitorului, o cruce din aur, bãtutã în pietre scumpe. De acolo au venit la Curte, împreunã cu o mulþime impresionantã de preoþi ºi egumeni, îmbrãcaþi în veºminte de sãrbãtoare. Sosind aceºtia la Palat, Constantin Vodã Brâncoveanu a dispus formarea alaiului: mai întîi „gloatã multã de ostaºi ºi de norod, apoi boierimea, iegumenii, cãlugãrii ºi preoþii, veneau dupã aceea arhiereii ºi dupã arhierei Preafericitul Patriarh (cu moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae pe cap - n.n.), iar pe urma patriarhului mergea Domnul Constantin Brâncoveanu, cu toþi coconii lui în podoabe domneºti ºi Cîmãraºul cel Mare, carele de la Curtea domneascã pînã la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou împãrþea bani la sãraci. Iar mai pe urmã mergea Doamna Maria cu domniþele ei ºi cu toate soþiile boierilor, ºi aºa, în aceastã rînduialã, au mers toþi pe jos pînã la Biserica Sfîntul Gheorghe. ªi fãcîndu-se ocolirea, au intrat în bisericã ºi puind patriarhul moaºtele (Sfîntului Nicolae – n.n.) pe Sfîntul Prestol, a sãvîrºit Sfînta Liturghie. Dupã slujbã, s-au suit cu toþii în casele patriarhiceºti, unde s-au ospãtat cu mare cinste, iar Domnul la învrednicit de a sãvîrºit aceastã minunatã mînãstire a Sfîntului Mucenic Gheorghe. Apoi a împãrþit pãrintelui Patriarh cum ºi tuturor arhiereilor mãrãmi frumoase cu galbeni legaþi întrînsele ºi, separat, cîte o medalie mare, cu chipul lui Vodã Brâncoveanu”. Redãm mai jos textul original, dupã cronicarul Radu Greceanu, care evocã monumentalitatea Bisericii Sfîntul Gheorghe ºi sfinþirea acesteia din data de 29 iunie 1707: „Aceasta dar Sfîntã Mînãstire (…) fiind micã ºi întunecoasã foarte den rîvna cea cãtrã Dumnezeu ºi den evlaviia cea ce pururea acest blagocestiv domn acea, s-au îndemnat dã au stricat ºi au sfãrîmat cea ci sã zise micã ºi întunecoasã bisearicã ºi den temelie au zidit-o mare ºi prea frumoasã mãnãstire, care poci zice cã asemenea ei rar sã pot afla în lume, ºi aceastã mãnãstire cu multã osîrdie ºi cheltuialã au fãcut. Dupã ce deci o au isprãvit (de zugrãvit) ºi de alte cãte înlãuntru ºi afarã au trebuit a avea, o au împodobit cu domneºti odoarã ºi biseariceºti lucruri, cît i s-au cuvenit unii frumoase ºi scumpe domneºti mãnãstiri.

vreme) aicea în þarã ci au scris la preafericitul noul patriarhu al Ierusalimului, Kir Hrisantu, ca sã vie den Þarigrad, dã unde sã afla, aicea în þarã ca un diadoh al scaunului patrierºãscu ce iaste, sã sã afle la sfinþeniia mãnãstirii aci, carele dupã rugãciunea Mãrii Sale ºi dupre datoriia ce avea a sã afla la închinãciunea ce s-au fãcut Sfîntului Mormînt, s-au sculat de au venit. Dupã ce deci aci au sosit cum mai înapoi s-au pomenit ºi dupã ce cu Mãriia Sa Vodã S-au împreunat, au hotãrît zioa întru care era sã sã sãvîrºeascã sfinþeniia aceia a sfintei mãnãstiri ºi aºa au hotãrît sã fie în zioa de Sfinþii mari Apostoli Petru ºi Pavel. Deci viindu acea sfîntã zi, de cu searã bdenie s-au fãcut ºi la Mãnãstirea lui Sfeti Ghiorghie ºi la Bisearica Domneascã cea den Curte. Dupã aceaia deci dimineaþa împodobindu-sã domniia împreunã cu toatã boierimea foarte frumos, au trimis Mãriia Sa Vodã mai întîiu cu doao carîte frumoase domneºti ca sã proscaliseascã pre preafericitul patriiarh împreunã cu tot sãborul carele adunat den poruncã era la Sfîntã mãnãstire a lui Sfeti Ghiorghie, aºteptîndu sã-l cheme la Curte, de vreame ce aºa sã socotise: de Sfintele Moaºte le adusease la bisearica cea domneascã den Curte ca de acolo sã sã rãdice cu mare cinste ºi mare parisie, precum s-au ºi fãcut, trimiþîndu zic, pre dumnealui ªtefan Cantacuzino vel postelnic, ducîndu ºi o cruce dar prea sfinþitului patriarch, foarte frumoasã ºi de mare preþ, fiind de aur ºi cu pietre scumpe lucrate, ºi aºa viindu preafericitului patriarh împreuna cu toþi arhierei care ca sã sã ºtie anume aceasta era: Dionisie Tîrnoveanul, Climentu Andrianopoleos, Afxenie Sofiianul, Maxim Ierapoleos, Neofit Sevastiie, Mitrofan Nisis, Macarie Varnis, Anthim episcopul Rîmnecului, llarion proin episcopul Rîmnecului. Aceºtia deci toþi viindu la Curtea Domneascã împreunã cu mulþime de popi ºi egumeni îmbrãcaþi toþi în veºminte, pogorîndu-sã ºi Mãriia Sa Vodã împreunã cu toatã boierimea: aºa deci luîndu pãrintele patriarhul Sfintele Moaºte den bisearica domneascã, tot în orînduialã pe jos au mersu toþi, împreunã ºi domniia cu pãrinþii arhierei, popi, boiari ºi altã slujitorime, trãgîndu clopotele dupã la bisearici cîte în tîrgu era, pînã la Mãnãstirea Sfeti Ghiorghie ºi acolo s-au sãvîrºit toatã slujba tîrnosanii ºi Sfînta Liturghie cu mare parisie“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (1) Cele mai cuprinzãtoare cuvinte, ale oricãrui om, sînt cuvintele lui de pe urmã (de pe patul de moarte), întrucît sînt spuse cu o mare dare de seamã. Are ºi Mîntuitorul un cuvînt de acesta, de pe urmã, care este, totodatã, ºi rugãciunea celei mai aprinse iubiri, vãzute vreodatã pe pãmînt. Cuvîntul acesta - rugãciune - ne îndrumã sã bãnuim neasemãnata strãdanie a lui Dumnezeu-Omul, ca sã ne cîºtige fiinþa întreagã pentru mîntuirea cu care a venit în lume. Iar despre tot focul cu care tînjeºte inima lui Dumnezeu dupã noi, vrînd sã ne atragã spre Sine, ucenicul iubirii, Ioan, scrie (Ioan, cap. 17): 1) Ridicîndu-ªi Isus ochii spre cer a grãit: Pãrinte, a sosit ceasul! Preamãreºte pe Fiul Tãu, ca ºi Fiul Tãu sã Te preamãreascã. 2) Precum l-ai dat stãpînire peste toatã fãptura, ca viaþã veºnicã sã dea la toþi pe care I i-ai dat. 3) Iar viaþa veºnicã aceasta este, ca sã Te cunoascã pe Tine, singurul adevãratul Dumnezeu, ºi pe Isus Christos, pe Care L-ai trimis. 4) Eu Te-am preamãrit pe Tine pe pãmînt lucrul pe care mi i-ai dat sã-l fac, l-am sãvîrºit. 5) ªi acum, la Tine însuþi mã preamãreºte, Tu, Pãrinte, cu slava pe care la Tine am avut-o mai înainte de a fi lumea. 6) Arãtat-am numele Tãu oamenilor pe care mi i-ai dat Mie, ºi cuvîntul Tãu l-am pãzit. 7) Acum au cunoscut cã toate cîte mi-ai dat de la Tine sînt. 8) Cãci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei au primit ºi au cunoscut cu adevãrat cã de la Tine am ieºit, ºi au crezut cã Tu m-ai trimis.

9) Eu pentru aceºtia mã rog, nu pentru lume mã rog, ci pentru cei ce mi i-ai dat, cãci ei ai Tãi sînt. 10) ªi toate ale mele ale Tale sînt ºi ale Tale ale mele ºi mã preamãresc întru ele. 11) Mult nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume ºi eu vin la Tine. Pãrinte Sfinte, pe care mi i-ai dat, pãzeºte-i întru numele Tãu, ca sã fie una, precum una sîntem ºi noi. 12) Cînd eram cu ei în lume, pe cei ce mi i-ai dat, îi pãzeam, întru numele Tãu, ºi astfel i-am pãzit, cã n-a pierit nici unul dintre ei, fãrã numai fiul pierzãrii, ca sã se împlineascã Scriptura. 13) Acum dar, vin la Tine ºi acestea le grãiesc în lume, ca bucuria mea s-o aibã deplinã întru ei. 14) Cuvîntul Tãu le-am dat lor, dar lumea i-a urît, fiindcã nu sînt din lume, precum nici eu nu sînt din lume. 15) Nu mã rog ca sã-i iei din lume, ci ca sã-i pãzeºti pe ei de cel viclean. 16) Ei nu sînt din lume, precum nici eu nu sînt din lume. 17) Sfinþeºte-i pe ei întru adevãrul Tãu, cuvîntul Tãu este adevãr. 18) Precum m-ai trimis pe mine în lume, ºi eu i-am trimis pe ei în lume. 19) ªi pentru ei, eu mã sfinþesc pe mine însumi, ca ºi ei sã fie sfinþiþi întru adevãr. 20) Dar nu numai pentru aceºtia mã rog, ci ºi pentru cei ce vor crede întru mine, dupã cuvîntul lor. 21) Ca toþi sã fie una, dupã cum Tu, Pãrinte, întru mine ºi eu întru Tine, ca ºi ei sã fie una întru noi, aºa încît lumea (vãzîndu-i una) sã creadã precum cã Tu m-ai trimis.

Apusuri de nopþi Vãd pîlcuri de stele înalte cît munþii, Prin vãi se coboarã capcanele minþii Soarele picurã cristale pe cer, Zãresc noi lumini mutate-n mister. E noapte acum, dar luna e-n soare, ªi vara topitã se scurge-n grandoare, Spre culmi înãlþate de zmeie în vînt Pe margini albastre uitate de gînd. Vãd zorii cuprinºi de priviri nelumeºti, Ei mã þin în candori din lumi de poveºti, Apusuri de nopþi cu serafice porþi, Spre cruguri înalte - magnifice bolþi. Peste noaptea cea albã dimineþi înfloresc, Peste cîmpuri de-amurguri lumini strãlucesc, În zorii de viaþã nestinºi de apus, Dimineþile urcã de sus tot mai Sus... Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

10 informaþii despre corpul tãu Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

1. Probabil cã mulþi ºtiu cã femurul este cel mai lung os al corpului uman, dar ºtiaþi cã este ºi DR. TAREK NAZER cel mai greu? 2. Din cele 206 oase ale corpului uman, mai mult de jumãtate din ele se aflã la nivelul mîinilor ºi picioarelor; la nivelul mîinii se aflã 27 de oase, 29 de articulaþii ºi 123 de ligamente ce dau funcþia mîinii. 3. Oasele sînt compuse din 31% apã ºi 69% rezidu uscat, acesta fiind reprezentat de matricea organicã solidã, care este întãritã de sãruri de calciu. 4. Cel mai mic os din corpul uman este la nivelul urechii, el ajutã la transmiterea vibraþiilor vocale în exterior. 5. Oasele se regenereazã la fel ca pielea; au puterea de a se autorepara dacã suferã o fracturã ºi se remodeleazã la un an. 6. Cele mai frecvente boli ale oaselor sînt osteoporoza ºi artroza. 7. Cele mai frecvente oase care se fractureazã sînt radiusul ºi fibula. 8. Degetele mari de la picioare sînt unele dintre cele mai importante structuri ale corpului nostru. Datoritã acestor degete, un om îºi poate pãstra poziþia vertical ºi îºi poate menþine echilibrul. 9. Cel mai fragil os se aflã la nivelul degetului mic al piciorului. 10. Bãuturile acidulate distrug oasele ºi este de preferat sã le evitãm. www.artroscopiedegenunchi.ro 22) ªi mãrirea pe care Tu mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca sã fie una, precum ºi noi una sîntem. 23) Eu întru ei ºi Tu întru mine, ca sã fie în una desãvîrºiþi ºi sã cunoascã lumea precum cã Tu m-ai trimis ºi i-ai iubit pe ei, cum m-ai iubit pe mine. 24) Pãrinte, aceia pe care mi i-ai dat, voiesc ca unde sînt eu sã fie ºi ei împreunã cu mine, ca sã priveascã slava mea, pe care Tu mi-ai dat-o, cã m-ai iubit pe mine mai înainte de întemeierea lumii. 25) O, Pãrinte drepte, dar lumea pe Tine nu te-a cunoscut, ci eu Te-am cunoscut ºi au cunoscut ºi aceºtia cã Tu m-ai trimis. 26) Arãtat-am numele Tãu ºi-l voi arãta, ca iubirea cu care m-ai iubit Tu sã fie într-înºii ºi eu întru el. (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Din întuneric la Luminã (2) Biblia ni-L reveleazã pe Dumnezeu ca pe Unica Fiinþã Infinitã ºi Veºnicã, fãrã început ºi fãrã sfîrºit. El este Creatorul, Susþinãtorul ºi Stãpînul Universului, al tuturor lucrurilor, Raþiunea Suveranã personificatã, Neprihãnitã ºi Desãvîrºitã, Vie ºi Adevãratã (Isaia 45:57), avînd o slavã ºi sfinþenie imposibil de redat deplin în cuvinte omeneºti. El este singurul izvor dãtãtor de viaþã (Ioan 5:26). Dumnezeu este demn de toatã închinarea, încrederea ºi dragostea, pentru cã este desãvîrºit în toate atributele Sale divine. Omul, creaþia lui Dumnezeu, este o fiinþã limitatã ºi nu poate sã-L cunoascã în profunzime prin propria-i înþelepciune, idee exprimatã în Cartea Iov: „Poþi spune tu cã poþi pãtrunde adîncimile lui Dumnezeu, cã poþi ajunge la cunoºtinþa desãvîrºitã a Celui Atotputernic?” (Iov 11:7). Dumnezeul unic existã în trei Persoane distincte, dar de aceeaºi esenþã - Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfînt - care lucreazã într-un mod armonios la împlinirea planului Sãu veºnic. Întreaga Treime poate fi cunoscutã, în exclusivitate, prin descoperire. Despre existenþa lui Dumnezeu Tatãl citim în multe pasaje biblice. De pildã, În Noul Testament, descoperim cã „La început era Cuvîntul ºi Cuvîntul era cu Dumnezeu ºi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu” (Ioan 1:1). În Cartea Exod, pentru prima oarã Dumnezeu se prezintã lui Moise ca Yehova cu tetragrama Y.H.V.H., adicã Eu sînt Cel ce sînt, în ebraicã noþiunea Domnul derivînd din substantivul cu aceeaºi origine pentru Eu sînt. (Exod 3:14). Din ceea ce citim în Cartea Cãrþilor reiese personalitatea Sa de excepþie. Dumnezeu Tatãl este acel Suprem Suveran în providenþã ºi mîntuire, care porunceºte ºi decreteazã toate lucrurile dupã voia ºi scopul Sãu ºi „de la care vin toate lucrurile ºi pentru care trãim ºi noi”(1 Corinteni 8:6). Planul divin a fost stabilit „înainte de întemeierea lumii“, el privind controlul Lui suveran asupra tuturor domeniilor ºi evenimentelor, „în nãdejdea vieþii veºnice, fãgãduite mai înainte de veºnicii“ (Tit 1:2). Caracterul Lui de Tatã se manifestã atît în relaþia din cadrul Trinitãþii, cît ºi în cea cu fiinþa umanã. Dumnezeu Tatãl este Creatorul tuturor semenilor noºtri (F.Ap.17:24-28), dar stabileºte o relaþie Pãrinte-fiu doar cu cei care cred deplin în Domnul nostru Isus Christos „cãci toþi cei ce sînt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu„ (Romani 8:14). De asemenea, înainte de întemeierea lumii, El a decretat lucrurile care trebuie sã se împlineascã avînd drept scop„sã slujim de laudã slavei Sale, noi, care mai dinainte am nãdãjduit în Christos”(Efeseni1 :11-12). Despre natura Tatãlui, gãsim scris: „Dumnezeu este dragoste”(1Ioan 4:8), ºi „Dumnezeu este Duh; cine se închinã Lui, trebuie sã I se închine în duh ºi în adevãr”. Dar, în toatã suveranitatea ºi dragostea Sa pentru omenire, Dumnezeu Tatãl nu poate fi nici autorul ºi nici aprobatorul pãcatului ºi nici nu poate trece cu vederea pãcatele oamenilor (Habacuc 1 :13). El judecã în mod imparþial; tocmai de aceea avem urmãtoarea poruncã: „Fiþi sfinþi cãci Eu sînt sfînt. ªi dacã chemaþi ca tatã pe Cel ce judecã fãrã pãrtinire pe fiecare dupã faptele lui, purtaþi-vã cu fricã în timpul pribegiei voastre”(1 Petru 1:16-17). Dumnezeu mîntuieºte pe toþi cei care vin la El prin Domnul Isus Christos. Dincolo de toate acestea, El revarsã asupra noastrã un mare har care reprezintã darul nemeritat pe care l-am primit prin credinþa în jertfa Mîntuitorului Isus: „Cãci prin har aþi fost mîntuiþi, prin

credinþã. ªi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Credinþa este dincolo de o filosofie a viaþii; ea este un principiu de viaþã. Ea este biruitoare întotdeauna ºi înfruntã orice raþiune stînd deasupra circumstanþelor. Cea de a doua Persoanã a Trinitãþii este Dumnezeu Fiul. Încã de la începuturile sale, Creºtinismul a fost construit pe Domnul Isus Christos ca om, nu pe doctrinele ºi învãþãturile Sale. De aceea, Creºtinismul este mai mult decît o religie, pentru cã nu toate religiile duc la Dumnezeu ºi la mîntuire. Nu existã decît o cale unicã pentru mîntuirea sufletelor noastre: calea lui Dumnezeu, adicã Fiul Sãu. Prin urmare, Creºtinismul este viaþa Fiului lui Dumnezeu trãitã în om. Este uimitor faptul cã atunci cînd deschizi Sfînta Scripturã, nu gãseºti prea multe capitole de doctrinã. Pasajele în care sînt explicate chestiuni pur doctrinare sînt rare ºi de un interes mai mic pentru oameni. Ceea ce conteazã ºi ne atrage cel mai mult este Însuºi Omul Isus, Persoana Sa, care are toate caracteristicile divine ºi este o Temelie a credinþei noastre. Biblia ne descoperã cã El este co-substanþial, co-egal ºi co-etern cu Tatãl ºi Duhul Sfînt (Ioan 10:30;14:9), acestea traducîndu-se prin faptul cã are aceeaºi naturã, este egal ºi etern în egalã mãsurã cu celelalte douã Persoane ale Divinitãþii. Teologul creºtin ºi pãrintele Bisericii, Clement din Alexandria (Titus Flavius Clement) spunea cã „Evanghelia dupã Ioan este adevãrata Evanghelie spiritualã care dovedeºte cã Isus este Fiul lui Dumnezeu”. Într-adevãr, în Evangheliile sinoptice, dar în special în cea scrisã de apostolul Ioan, descoperim cã Dumnezeu Tatãl a creat universul prin Dumnezeu Fiul, prin care sînt ºi se þin toate lucrurile (Ioan 1:2-3). În timpul lucrãrii Sale pe Pãmînt, El a declarat în mod deschis tot ceea ce a susþinut cã este. Tocmai de aceea, trebuie sã avem în vedere evenimentele cruciale care deja s-au petrecut ºi care au marcat profund Istoria omenirii: naºterea Sa din fecioarã (Matei 1:25), viaþa Sa sfîntã, fãrã pãcat, minunile Sale, moartea Sa ca jertfã de ispãºire pentru noi [„La înfãþiºare a fost gãsit ca un om. S-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pînã la moarte, ºi încã moarte de cruce” (Filipeni 2:8)] ºi învierea Lui în trup [„Eu sînt învierea ºi viaþa” (Ioan 11 :25)]. Isus Christos este, simultan, pe deplin Dumnezeu ºi pe deplin om. Cele douã naturi sînt unite într-o singurã Persoanã, fiecare dintre acestea rãmînînd distincte: „Cãci în El locuieºte, trupeºte, toatã plinãtatea Dumnezeirii” (Col. 2:9). Cu toate acestea, Domnul Isus a refuzat sã se foloseascã de prerogativele ºi puterea Sa divinã pentru a se debarasa de suferinþa Sa ca Om. În calitatea Sa de Uns, misiunea Sa a fost aceea de Salvator al lumii pierdute. Datoritã acestei distincþii de bazã, Christos este diferit de fondatorii altor religii. În toate Evangheliile, descoperim cã Însuºi Christos este centrul Bibliei ºi punctul focal al întregului Creºtinism. El a declarat deschis cã este Lumina: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mã urmeazã pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieþii” (Ioan 8:12). În aceeaºi Carte, gãsim cîteva consemnãri minunate: „Cine bea din apa aceasta va înseta iarãºi”. Oare Isus predica o doctrinã? Nicidecum. El arãta înspre Sine Însuºi atunci cînd afirma: „ Eu sînt Pîinea vie care s-a coborît din cer. Dacã mãnîncã cineva din pîinea aceasta, va trãi în veac; ºi pîinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi

Tetraevanghelul – prima carte în limba românã tipãritã de diaconul Coresi (2) Tipãrirea, în anul 1561, a voluminoasei cãrþi de 246 de foi, a durat nouã luni, folosindu-se tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, aºa cum arãtam, fiecare paginã trebuia sculptatã în lemn. Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefaþa cãrþilor editate de el. O replicã modernã a tiparniþei lui Coresi este expusã astãzi la Muzeul „Prima ºcoalã româneascã” din Braºov. Cu toate cã Diaconul Coresi sa strãduit mult sã realizeze acest volum, el nu a avut prea multã cãutare în Þara Româneascã sau Moldova, unde tradiþia grafiei slavone era înrãdãcinatã. În anul 1563, Coresi tipãreºte Apostolul sau Praxiul, iar în anul 1570, urmeazã tipãrirea în limba românã a douã cãrþi – Psaltirea – la baza cãreia stau traducerile maramureºene pe care Coresi le-a avut la îndemînã în copii manuscrise – ºi Liturghierul – care nu cuprinde toate textele Liturghiilor ortodoxe, ci numai textul Liturghiei Sf. Ioan Gurã de Aur. Se crede cã traducerea Liturghierului s-a realizat de cãtre preoþii aceleiaºi biserici din ªcheii Brasovului, care i-au oferit, dealtfel, un sprijin constant lui Coresi la traduceri ºi tipãrituri. Coresi traduce ºi tipãreºte, în anul 1577, Psaltirea slavo-romînã, demonstrînd cã nu numai cãrþi eretice, dar ºi cãrþile dreptei credinþe ortodoxe pot fi tipãrite în limba românã, dovadã fiind textul slavon tipãrit în paralel. În anul 1580, tipãreºte ºi un Tetraevanghel bilingv, slavo-

român, care are pe frontispiciu stema Þãrii Româneºti, cartea fiind tipãritã la cererea Domnilor Þãrii Româneºti, Alexandru ºi Mihnea, ºi a mitropoliþilor Eftimie ºi Serafim. În anul 1581, cu doi ani înainte de trecerea sa în lumea celor drepþi, apare încununarea activitãþii lui Coresi – Cazania sau Evanghelia cu învãþãturã în limba românã – o tîlcuire realizatã de preoþii ortodocºi Iane ºi Mihai de la biserica Sf. Nicolae ªchei, o explicare a Evangheliilor din duminicile ºi sãrbãtorile de peste an, începînd cu Duminica Vameºului ºi a Fariseului pînã la Duminica a 32-a dupã Rusalii. Primele eforturi de a publica Biblia în limba românã au început în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, prin tipãrirea, în 1582, a Paliei de la Orãºtie – o traducere a primelor cãrþi ale Vechiului Testament (Geneza ºi Exodul) – realizatã de Diaconul ªerban (fiu al Diaconului Coresi) ºi Marien Diacul. Palia a fost tradusã de Episcopul Mihail Tordasi, iar traducerea a fost verificatã, pentru corectitudine, folosindu-se traducerile Bibliei existente în limba maghiarã. Totuºi, întreaga Biblie a fost publicatã în limba românã abia la sfîrºitul secolului al XVII-lea, cînd cãlugãrii de la mînãstirea Snagov, de lîngã Bucureºti, au tradus ºi tipãrit o biblie în românã în anul 1688 – Biblia de la Bucureºti, ediþie care are la bazã traducerea Vechiului Testament fãcutã de Nicolae Milescu între anii 1661–1668. Dupã

Mi-ai dat ora magicã înainte Mi-ai dat ora magicã înainte. Atît de înainte cã n-am mai putut sã o prind Intenþionat ai fãcut-o, iubito, între mîine ºi ieri sã nu pot sã mã-ntind Secundele au pentru mine altã valoare, roata pe care sînt rãstignit se-nvîrte-n alt sens, mi se frîng oasele în vãzduhul de sare ºi-o oglindã lividã mã priveºte invers Nu pot sã mai dau ora magicã înapoi m-ar stivi din nou timpul tãu în care locuieºte o fiarã, intenþionat ai face-o, iubito, ca toate amintirile neumblate mai adînc sã mã doarã. ADI SFINTEª 26 martie 2016 da pentru viaþa lumii” (Ioan 6:51). Cu alt prilej, El a mai afirmat: „Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apã vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:37-38), desemnîndu-Se astfel ca fiind Apa vieþii. Totodatã, Domnul Isus este Calea Adevãrul ºi Viaþa (Ioan 14:6), Pãstorul cel bun (Ioan 10:11), Uºa oilor (Ioan 10:7), Învierea ºi viaþa (Ioan 11:25), adevãrata Viþã (Ioan 15:1). Învierea în trup a Domnului Isus este o garanþie a viitoarei învieri în trup a credincioºilor deoarece „acum Christos a înviat din morþi, pîrga celor adormiþi... Christos este cel dintîi rod, apoi la venirea Lui cei ce sînt ai lui Christos”(1 Cor. 15:20,23). Acum El este înãlþat la dreapta Tatãlui unde mijloceºte pentru noi în calitãþile Sale de Paraclet (avocat apãrãtor) ºi Mare Preot: „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este cã avem un Mare Preot, care S-a aºezat la dreapta scaunului de domnie al Mãririi, în ceruri, ca slujitor al Locului prea sfînt ºi al adevãratului cort care s-a ridicat nu de un om , ci de Domnul”. (Evrei 8:1-2). De asemenea, credincioºii cunosc faptul cã Fiul lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Cap al Bisericii, va veni sã-ºi rãpeascã Biserica (aceasta reprezentînd Trupul, Mireasa Domnului), dupã care va reveni pentru a stabili pe Pãmînt Împãrãþia de o mie de ani (1Tesaloniceni 4:13-18). El mai are ºi calitate de Singur Mijlocitor între Dumnezeu ºi omenire, afirmaþie pe care Apostolul Pavel o face într-un mod atît de clar: „Cãci este un singur Dumnezeu ºi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni: Omul Isus Christos” (1 Timotei 2:5). Dincolo de aceste prerogative, Dumnezeu Fiul este Domn, Judecãtor ºi Împãrat universal care va aduce pacea pe Pãmînt (Isaia 9:6). El este Cel ridicat de Tatãl ca Autoritate deplinã în aceastã perioadã de har de peste 2000 de ani: „Toatã puterea Mia fost datã în cer ºi pe Pãmînt”. (Matei 28:18). Noi, credincioºii, avem menirea de a urma pildele, trãirea ºi slujirea, ca vrednici ucenici. (va urma) MARCELINA PÃTRAªCU, jurist ºi doctor în Istoria Bisericii

acest început, relativ timid, cultura româneascã a parcurs nenumãrate etape prin care a încercat sã recupereze, ºi în acest domeniu, ecartul semnificativ faþã de Occident, merite deosebite avînd, în secolul al XVIIIlea, reprezentanþii ªcolii Ardelene, apoi generaþia paºoptistã, precum ºi excepþionalii reprezentanþi ai epocii interbelice, rãmasã ca punct de reper în cultura ºi civilizaþia de aici. Dar Coresi a avut contribuþia sa inestimabilã la dezvoltarea limbii române, nu a fost un simplu tipograf, ci ºi un traducãtor, lãudabil fiind efortul sãu de a reda limbii textelor maramureºene o formã literarã clarã ºi pe înþelesul românilor, prin evitarea regionalismelor, neologismelor ºi a foneticii greoaie. ªi Tetraevangheliarul din anul 1561 a fost punctul de pornire care a dat consistenþã muncii sale ulterioare. De asemenea, Coresi contribuie ºi la îndreptarea ortografiei limbii române, prin faptul cã stabileºte reguli de despãrþire a cuvintelor, fãcînd scrisul mai uºor de înþeles ºi rãspîndit, influenþînd în acest fel ºi ortografia actelor ºi documentelor din cancelariile domneºti. Lui Coresi îi datorãm impunerea acestui grai la baza limbii române literare, avantaj de care ne bucurãm cei ce folosim în prezent limba românã, generaþii care am moºtenit acest dar, fãrã sã cunoaºtem poate sacrificiile de necrezut din vremurile trecute sau eforturile unor adevãraþi eroi naþionali care au fãcut sã se nascã, sã se dezvolte ºi sã se transmitã limba românã, din generaþie în generaþie. Sfîrºit RÃZVAN MOCEANU

Pag. a 10-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Din literatura Pieilor Roºii (2) Indienii n-au înþeles rostul acaparãrii de pãmînturi. În concepþia lor, pãmîntul, ,,Maica oamenilor” – ca ºi cerul, soarele, luna, norii sau apele – nu poate fi împãrþit. Fãpturile omeneºti trãiau, de cînd se ºtiau, în niºte locuri pe care le hotãrîse Marele Spirit. De aceea, legile oamenilor erau nu numai nedrepte, dar ºi absurde. Acest motiv a fãcut ca literatura indienilor din perioada de dupã întîlnirea cu europenii sã aibã la bazã arta oratoricã prin care cãpeteniile indienilor au încercat sã opunã rezistenþã expansiunii albilor. Pentru majoritatea indienilor, cuvîntul nu este un termen abstract, ci are o putere ascunsã ºi se cuvine sã fie înþeles perfect, rostit numai atunci cînd e nevoie, ca o incantaþie. În mitologia multor triburi, cuvîntul este cel care a plãmãdit lumea, cerul ºi zeii. Cuvîntul dã putere asupra duºmanului ºi dãruieºte temeiul succeselor în viaþã. În continuare, sã rãsfoim volumul ,,Cîntecul bizonului. Din literatura Pieilor Roºii”, apãrut în anul 1978, la Editura Minerva, Colecþia ,,Biblioteca pentru toþi”. ,,Am fost totdeauna sãrac – spunea un indian Narajo prin 1931 – pentru cã nu ºtiam nici mãcar un cîntec”. În concepþia indienilor, nu ploaia ºi grindina aduc roade bogate sau foamete, ci puterea cuvîntului de a supune natura, sinonim cu cîntecul la europeni. Cîntãreþul Old Torlino, tot din tribul Navajo, îºi începe povestea despre facerea lumii printr-un cîntec prin care declarã cã spune numai adevãrul: ,,Mã ruºinez dinaintea pãmîntului,/ Mã ruºinez dinainea cerurilor,/ Mã ruºinez dinaintea zorilor,/ Mã ruºinez dinaintea amurgului,/ Mã ruºinez dinaintea soarelui,/ Mã ruºinez dinaintea celui care stã înlãuntrul meu, vorbindu-mi./ Unele dintre aceste lucruri se uitã necontenit la mine./ Nu fug niciodatã de privirea lor./ Se cuvine, deci, sã spun adevãrul./ Îmi þin cuvîntul strîns la piept”. Ca ºi în folclorul european, cuvîntul (cîntecul) se transmite mai departe adãugînd ceva din partea cîntãreþului (cunoscutul caracter popular al folclorului). Astfel, în cîntecele indienilor Hopi, din sud-vestul SUA, recitatorul se implicã în întîmplãrile relatate ºi le modificã dupã bunul plac. Vã prezentãm, în continuare, un bocet aparþinînd indienilor Fox: ,,El e, el e,/ omul cu duh de bufniþã;/ el e, el e/ omul cu duh de bufniþã;/ el e, el e./ Toþi zeii Manitú jelesc,/ cã, pribegind, ºi eu jelesc,/ toþi zeii Manitu jelesc./ Jeli-va cerul,/ cerul,/ la capãtul pãmîntului,/ Jeli-va cerul”. Indienii Cherokee din Carolina de Nord au pãstrat multe cîtece datoritã scrierii inventate de ºamanul Sequoyah în 1821. Iatã, de exemplu, un fragment dintr-un cîntec de dragoste: ,,Ascultã!/ Te odihneºti în pãmîntul Alahiyi,/ O, Neasemuitã Femeie!/ Venit-ai mai aproape sã mã asculþi./ Acolo, în Alahiyi, þi-e datã odihna,/ o, albã femeie!/ Nimeni nu-i singur cînd se aflã cu tine,/ tu eºti nespus de frumoasã./ Pe negîndite, m-ai prefãcut în om alb./ Nimeni nu-i singur cînd se aflã cu tine./ Mi-ai aºternut dinainte albã cãrare./ Nicicînd nu voi fi cuprins de întuneric,/ Nicicînd n-o sã mã fac albastru…”. (De precizat cã la indieni albul e culoarea bucuriei ºi albastrul, a nenorocirii.) Aºa aratã un cîntec al rãzboinicului provenind din tribul Omaha: ,,Nimeni n-a aflat un drum/ care sã ocoleascã moartea,/ sã treacã nevãzut, pe lîngã ea./ Bãtrînii care-au întîlnit-o, care-au ajuns pînã la locul/ unde moartea stã aºteptînd,/ nu ne-au arãtat drumul ce-o ocoleºte./ Moartea e greu s-o înfrunþi”. Desigur, rãzboaie s-au fãcut în America ºi înainte de sosirea europenilor. Erau rãzboaie între trburi, care îºi disputau pãºunile cele mai bogate, ferite de îngheþuri ºi de secetã, unde bizonii creºteau în voie, precum ºi locurile de vînãtoare cele mai bune. Dupã sosirea coloniºtilor, aceste lupte s-au înteþit, mobilul confruntãrilor rãmînînd acelaºi. (Din pãcate, cel mai mult au avut de suferit biizonii exterminaþi de europeni cu armele de foc.) Sub administraþia americanã, încet-încet, indienii au fost consideraþi strãini în propria þarã ºi, implicit, lipsiþi de cele mai elementare drepturi. Însuºi guvernul a devenit principalul jefuitor al indienilor, pornind rãzboaie interminabile împotriva lor. Nu e de mirare, deci, cã indienii Sioux îi numeau pe albi ,,Wasichas”, adicã ,,Cei care iau totul”. Chiar ºi Benjamin Franklin s-a arãtat înþelegãtor cu indienii: ,,Nefericit popor! Sã trãieºti în asemenea vremuri ºi sã ai astfel de vecini!… Chiar ºi primii pãgîni de odinioarã au avut parte de o viaþã mai bunã…”. În atare situaþie, poezia pieilor roºii a fost rãspunsul pe care albii l-au primit din partea acestor oameni, numiþi, în derîdere, ,,sãlbatici”. Cîntãreþii lor erau niºte vizionari, în sensul cã povesteau vedeniile de peste noapte (de fapt, speranþe deºarte), care le arãtau o lume total deosebitã faþã de umilinþele din timpul zilei… Iatã, spre exemplificare o poezie a indienilor Iroquois: ,,Gem în noi plînsete încã neauzite./ Ne-am nãscut cu pînze de pãienjeni pe buze,/ Sîngerînd cu prorociri./ Dar înlãuntrul fãpturii acesteia/ un duh alinã clarul de lunã/ lucind în adîncuri de mare./ Am visat o tãcere desãvîrºitã, pãsãri zburat-au./ Soarele, palã speranþã, sfinþitu-l-a, iarãºi./ Mînia trebuie sã ne purifice…/ Unii se vor scula/ ªi nu vor

avea pricini de ruºine./ Unii vor ridica dimineaþa cea clarã/ Asemenea rîndunelelor”. ªi în etnografia indienilor Havasupai identificãm poezii în care licãre speranþa într-o lume mai bunã, ca în ,,Rugã”: ,,Soare, tu, rudã a mea,/ Fii bun cu noi cînd te arãþi,/ ªi adu-ne noroc./ Îndeamnã-mã la muncã/ Sã muncesc în grãdinã,/ Sã sap, porumb sã sãdesc ºi apã sã-i aduc./ Tu, soare, fii bun cu noi cînd, spre zare, cobori/ Noi adormim, gîndind la lucruri bune./ Cînd eu încã dorm, tun zare te-arãþi/ Urmeazã-þi, deci, drumul de nenumãrate ori/ ªi adu-le oamenilor doar lucruri bune./ Fã-mã sã fiu mereu aºa cum sînt astãzi”. ªi epica se desfãºoarã pe aceleaºi coordonate. Cînd îºi povestesc propria istorie, indienii nu interpreteazã faptele, ci le prezintã aºa cum sînt. Bunãoarã, la indienii Crow s-a semnalat un dialog purtat de cîntãreþ cu sine însuºi: el pune întrebãri ºi tot el rãspunde. Procedeazã aºa pentru a-l face pe ascultãtor sã înþeleagã sensul povestirii, care cuprinde un îndemn moral sau o pildã eroicã. De exemplu: ,,Pãmîntul pe care stãm e pãmînt sfinþit. El e pulberea ºi sîngele strãmoºilor noºtri. Pe aceste cîmpii, Marele Pãrinte Alb din Washington ºi-a trimis soldaþii cu cuþite lungi ºi cu puºti, sã-i ucidã pe indieni… Sîntem asemenea pãsãrilor cu o aripã frîntã. Inima mi-e rece în piept. Ochii mi se întunecã… Sînt bãtrîn…”. Terifiant este blestemul unui indian Shawnee: ,,Blestemaþi fie cei care ne-au rãpit þara ºi i-au fãcut pe rãzboinicii noºtri sã arate asemenea muierilor! Pãrinþii noºtri ne blesteamã din mormintele lor ca pe niºte sclavi fricoºi. Le aud glasul în vuietul vîntului; se jelesc duhurile atotputernicilor morþi. Lacrimile lor picurã din cerul care plînge. Piarã albii cotropitori! Vã rãpesc pãmîntul, vã batjocoresc femeile, calcã pe cenuºa morþilor voºtri. Sã-i mînãm înapoi, pe o cãrare de sînge, spre locurile de unde au venit…”.

Indice al celor mai cunoscute triburi indiene la nord de Rio Grande Apache = grup de 6 triburi din sud-vestul Statelor Unite. În timpul descoperirii Americii, ocupau o vastã arie cuprinzînd Arizona de astãzi, Noul Mexic, Colorado ºi Texas. S-au numãrat printre cei mai înverºunaþi adversari ai cuceririi pãmînturilor indiene de cãtre oamenii albi. Cherokee = au ocupat o vastã regiune muntoasã situatã între Georgia, Alabama, Tennessee, Carolina de Sud. În 1827 au înfiinþat Statul Cherokee, dar mai tîrziu au fost strãmutaþi cu forþa la vest de Mississippi. Cheyenne = opunîndu-se infiltrãrii americane pe teritoriul lor din Minnesota, au devenit ,,rãzboinicii preeriei”. Au fost printre primii care au învãþat sã lupte cãlare. În 1868, generalul George Armstrong Custer s-a acoperit de glorie masacrînd un mare numãr din aceºti indieni. Comanche = trib din Marile Cîmpii, între River Plate ºi frontiera mexicanã. Membrii acestui trib au dus aprige rãzboaie cu spaniolii, englezii ºi americanii pentru apãrarea pãmînturilor lor. La începutul Secolului XX au fost strãmutaþi în Oklahoma. Crow = vînãtori nomazi de bizoni ºi foarte buni rãzboinici. Trãiesc ºi azi pe Rîul Yellowstone, în Wyoming ºi în Montana. Dakota = trib din nordul Marilor Cîmpii. Rãzboici ºi vînãtori de bizoni, au luptat cu albii ºi au fost decimaþi. Delaware = aliaþi cu francezii ºi, mai apoi, cu englezii, ºi-au pierdut pãmînturile. Istoria acestor indieni l-a inspirat pe Fenimore Cooper în Ciclul ,,Ciorap-de-piele”. Huron = ocupau o regiune din actuala provincie canadianã Ontario. Adversari ai americanilor în rãzboiul din 1776 ºi ai englezilor în 1812. Iroquois = confederaþie constituitã în nordul actualului stat New York (1570). Colaborarea cu olandezii, în special militarã, le-a conferit o mare putere asupra celorlalte triburi. Navajo = agricultori, vînãtori ºi rãzboinici. Au fost ºi au rãmas mari artiºti ai culorii, þesãtori de covoare, împletitori de coºuri ºi bijutieri. Omaha = originari de pe Valea Fluviului Ohio, erau vînãtori, pescari ºi buni cãlãreþi. Ottawa = trib semnalat în Canada încã din Secolul XVII. Înfrînþi în toate rãzboaiele în care s-au implicat, astãzi, trãiesc în rezervaþii din Statul Wisconsin. Salinas = trib din estul Californiei, foarte buni agricultori ºi pomicultori. Încet-încet, au fost împinºi spre þinuturile aride din Deºertul Arizona, iar pãmînturile lor au fost acaparate de coloniºtii albi. Seneca = cel mai mare trib din confederaþia irochezã. Dupã o istorie zbuciumatã, astãzi, trãiesc într-o rezervaþie. Sioux = la început, au fost prieteni cu coloniºtii albi. Dar, cu timpul, s-au înfruntat cu aceºtia. Au dat cãpetenii celebre, precum: Corbul Mic, Cal Nãrãvaº, Taur ªezînd. Pentru americani, ei au reprezentat întotdeauna modelul indienilor mîndri ºi rãzboinici. De aceea, au apãrut ºi în romanele lui Cooper, Garland ºi Longfellow. Sfîrºit PAUL SUDITU

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Pierre Brice, unul dintre cei mai populari actori francezi ai anilor '60, care s-a remarcat graþie personajului Winnetou, pe care l-a interpretat într-o serie de 11 filme western de mare succes. El a murit în iunie 2015, la Paris, la vîrsta de 86 de ani.

Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (3) Mircea Eliade ºi Maitreyi Devi, o iubire imposibilã (2) Maitreyi nu se hotãrãºte sã-i devinã partenerã de viaþã decît dupã lungi clipe de cumpãnã. Ceremonialul dintre cei doi este mistic. Legãmîntul lor este de o frumuseþe înãlþãtoare, avînd la bazã o iubire pasionalã ºi statornicã: „Mã leg de tine, pãmîntule, cã eu voi fi a iubitului meu ºi a nimãnui altcuiva. Voi creºte din el ca iarba din tine. ªi cum aºtepþi tu ploaia, aºa îi voi aºtepta eu venirea”. Doar cã vestea iubirii dintre cei doi este primitã cu oroare de profesorul Dasgupta, care-l goneºte pe Eliade din casã. Îi interzice ºi lui Maitreyi sã-l mai vadã. Pleacã în Himalaya, unde trãieºte, pentru cîteva luni, în sihãstrie. „Sufeream, cu atît mai mult cu cît înþelegeam cã, odatã cu Maitreyi, pierdusem India întreagã“. În 1933, la un an de la revenirea în þarã, Eliade începe sã-ºi punã pe hîrtie experienþa indianã, în romanul „Maitreyi“. „Dupã vreo douã sãptãmîni, Isaia Rãcãciuni m-a chemat la editurã sã-mi spunã cã, spre marea lui uimire, vînzarea mergea destul de prost. «Poate cã cititorii ezitã din cauza titlului», a adãugat. Nu ºtiu cum sã-l pronunþe ºi le e ruºine sã intre într-o librãrie ºi sã cearã o carte arãtînd-o cu degetul...“, povesteºte scriitorul în „Memorii“. La scurt timp, cartea devine, însã, un succes naþional ºi, mai apoi, internaþional, fãcînd istorie. Istoria unei iubiri neîmplinite. În 1972, „Maitreyi“ a lui Mircea Eliade cere un drept la replicã. Va scrie, ºi ea, o carte: „Dragostea nu moare“.

A început sã moarã, citindu-l pe Cioran (1) Eliade locuia la Chicago, iar reputaþia lui era uriaºã. Primise încã o recunoaºtere, care i-a bucurat ultimii ani: la Universitatea din Chicago, Divinity School, s-a înfiinþat o catedrã de Istoria Religiilor care îi purta numele. Sãnãtatea însã i se ºubrezise în mod vizibil. Mai ales în urma incidentului care a avut loc în seara de 18 decembrie 1985, în biroul sãu de la Meadville Theological Seminary. Acel incendiu a avut pentru el o semnificaþie majorã: l-a înþeles ca pe un semn elocvent cã sfîrºitul îi era aproape. În aprilie 1986, Ioan Petru Culianu se afla în Chicago. Lucrau împreunã, între altele, ºi la trierea materialelor salvate din incendiu. La mai puþin de patru luni de la nefericitul eveniment, nimic nu anticipa vreo schimbare a cursului lucrurilor. (va urma) HISTORIA

Pag. a 11-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Si dã-i si luptã, N(e)icusorule! ...Cicã moare Suedia, mama lu’ Ganciu ºi-a încã 6 (ºase) danci. Dumnezeu s-o ierte, c-a fost la viaþa ei o femeie de nãdejde! Mai cu firfiricii aruncaþi de suporterii lui Ajax, Juventus sau Chelsea, mai cu descîntatu’ pentru baftalo-n dragostele Zãvorancei, ori pentru-contra impotenþei unor baºtani (proceduri sãvîrºite la miezu’ nopþii, pe malu’ bãlþii ºi pe lunã plinã, dupã ce disperaþii au bãut o fierturã de broascã rîioasã, asezonatã cu gãinaþ de dropie). Ee, mai cu ajutoru’ social, mai cu produse dosite sub cele 5 (cinci) fuste creþe, sã aibã ce sã mãnîncã ºi gurilii la 7 (ºapte) puradei... Deci, cum-necum, i-a scos, sãraca, pe toþi în lume. Care-n Franþa, care-n Norvegia, care-ncotro, dar i-a scos. Toate, pînã ieri. Cînd, ziceam, Suedia dete ortu’ popii. Nasol moment, miºto colivã, vorba senatorului-cascador Dide, dar morþii cu morþii, vii cu viile. S-o mai þinã pe Suedia-n geam, cîteva luni, n-avea rost, întrucît rãposata nu beneficia de pensie. N-are Statu’ bani pentru pensiile ãlora de-au muncit o viaþã, darãmite pentru, sã le zicem, întreprinzãtorii liber-schimbiºti! Drept care Ganciu, ca ãl mai mare dintre fraþi, decide: Mîine o-ngropãm! Acelaºi Ganciu, þinînd sã-ºi onoreze rangu’ ºi-n comunitate, o pune la treabã pe soru-sa Vitrina, rãmasã singura muiere din famelie: Apucã-te, fã, de taie la noapte neºte gaini din coteþu’ lu’ vecina Monica! Trage ºi neºte þuicã din butoiu’ lu’ vecinu’ Gelu! ªmangleºte ºi neºte forsecuri dã la comparativã, ºi hai sã-i facem mamii un parastas sã rãmînã staboru’ cu ochii zgîiþi ºi gurilii cãscate! Zis ºi fãcut. Asiguratã fiind bleojdeala, Ganciu invitã la masã, cu mic cu mare, întreg satul. Mai puþin pe vecinu’ Pardalian, cu care se avea nasol de la-mpãrþeala lovelelor pe probleme de fier vechi ºi de cîteva Merþane ºutite din Olanda, apoi înscrise-n circulaþie aici. Îi ajutase-n chestia asta naºu’ Rambo, ºmecher dã ºmecher la Poliþia Rutierã, dar jigodia de Pardalian refuzase sã contribuie la obiceiul pãmîntului, zis ºi ºpagã. Pãi, prost o fi sã-l pofteascã acum, la crãpelniþã?! La parastas, veselie cît cuprinde. Fix pe sufletul rãposatei, cã tare i-a mai plãcut viaþa! Fix ºi spre disperarea lui Pardalian, care, dincolo de gard, îºi muºca unghiile de boalã cã paranghelia se desfãºura fãrã el! Spre finalul bairamului, între douã bardãci ºi douã marºuri urlate de fanfarã, Ganciu se simte dator sã le comunice fraþilor strategia futurului. Aºa auzise el cã-i spune-n Franþa viitorului - futur. Deci, anunþã Ganciu: Vitrino, mînca-þi-aº nasu’, cred c-ai priceput cum devine cazu’. Acu’, dacã muri mã-ta, o sã te cam futurim pã tine! Dupã chipul ºi asemãnarea bancului de adineauri... Mai exact, prima parte a bancului, cãci, în final, va urma partea a doua. Deci, conform procedurii patentate de Ganciu, dacã „muri“ Victor Viorel Ponta, fratele cel mare decise sã-i futureascã, pas cu pas, pe oamenii instalaþi în funcþii de fostul premier. C-aºa-i în tenis fiecare cu gaºca lui! Întrucît mã pricep puþin, spre deloc, în materie de Consilii Judeþene, iar la manevre de 2 lei nici atît, nu exclud ca baºtanii pe stil vechi sã-ºi merite debarcarea. Cã, pe bune, n-am auzit de vreunul care sã fi rupt inima tîrgului. Întrebarea este cine-i va înlocui, sau i-a înlocuit deja? Fiindcã, de le vor lua locul neºte unii

EPIGRAME Uneia, la a doua tinereþe Rimeluri, gene false, alifii, Cu pãr vopsit, strident fardatã, Nostalgic se întreabã: Unde-or fi …oglinzile de altãdatã?

Fetele de pe bulevard Fetele din preajma mea Niciodatã nu-mi dau pace: Unii n-au ce îmbrãca... Ele n-au ce sã dezbrace.

De la Ghiol, la Herculane Lîngã un Hercule bronzat ºi gol, Rosti un prichindel hazliu: Tãticule, pe nenea-l ºtiu, A fost cu mama la nãmol!

Crîºmãriþa din Buzãu La crîºmãriþa asta nouã Gãseºti plãceri fenomenale: Un cap frumos, un trup ºi douã ...„adaosuri comerciale“. NAE BUNDURI

dupã chipul ºi asemãnarea miniºtrilor tehnocraþi, am pus-o de mãmãligã! Dacã nu cumva chiar de colivã. De unde pînã unde, însã, paraponul non-stop pe Raed Arafat? Dupã mintea mea de cetãþean rupt nu doar la buzunar, ci, pas cu pas, rupt ºi de realitatea înconjurãtoare, palestinianul e unul dintre puþinii români, dacã acceptaþi formularea, care au fãcut minuni la locul lor de muncã. Tot de la distanþã, mai exact de pe la cîte o televiziune, înþelesesem cã Bãsescu, montat de Lenuþa, era tartorul dornic sã punã lãbuþa pe reþeaua Salvãrilor. Care Lenuþa deja era înfiptã adînc (ºi) în sistemul medical. Se prea poate... Dar Bãsescu fuse ºi se duse, iar prigoana anti-Arafat continuã ºi în epoca Iohannis-Cioloº! Ceea ce mã face sã mã-ntreb, ºi sã vã-ntreb, care-i miza realã?! Carevasãzicã - spumegã cîþiva mai rãu decît Pardalian -, Salvãrile lui Arafat nu apar la timp! Aºa o fi, cã (mai ales dupã nenorocirea de la „Colectiv“) prea þipã ãºtia cu foc! Numai cã, ciudãþenia naibii, nici unul dintre vehemenþi nu-ºi pune neºte întrebãri aflate la mintea cocoºului: 1. Faptul cã pe ºoselele ºi strãzile noastre circulaþia maºinilor-autobuzelor-tramvaielor-Salvãrilor a devenit un calvar, se întîmplã din vina lui Arafat? 2. Cel mai grav: odatã sosite la faþa locului, la timp sau cu ceva întîrziere, Salvãrile unde-i duc apoi pe cei suferinzi? Ce-aþi spus, cã n-am auzit nimic?!... Pãi, vã zic eu, ca unul pãþit: îi duc în spitalele noastre, cîte-au mai rãmas, dupã ce-a desfiinþat Boc vreo 200 (douã sute)! ªi cum au rãmas: tot mai fãrã medici ºi fãrã asistente, din ce în ce mai fãrã medicamente, dar doldora de infecþii intra-spitaliceºti! Asta tot vina lui Raed Arafat o fi, mînca-mi-aþi voi mie nasu’, vorba lu’ Ganciu, iar eu vouã pensiile nesimþite?! Lãsaþi-l în pace pe acest om onest, priceput ºi dãruit nobilei sale misiuni, înainte sã vã batã Dumnezeu! Sau Allah, dracu’ mai ºtie cine? Cã nu prea mã descurc nici în materie de religii. De 10 ani lupt pentru Bucureºti! Sloganul, vizibil pe zeci, poate sute, de panouri publicitare (doar n-am stat sã le numãr) nu-mi aparþine. E al unui anume Nicuºor. Mai exact, Nicuºor Dan, candidat din partea - n-am reþinut cui, la Primãria Bucureºtilor. Cã, ai noºtri ca brazii, cu mucii pe piept (scuzaþi, dar nici ideea asta nu-mi aparþine, fiind, iupaidia-iupaida!, doar o micã plagiere a unui vechi cîntec studenþesc) nu mai au vreo altã preocupare în afara alegerilor. Nu ºtiu dacã aþi remarcat, dar, de la o vreme-ncoace, o þinem tot într-o alegere ºi-o promisiune: abia trec localele, cã, hopaa, vin parlamentarele! Iar cînd scãpãm ºi de astea, dau buzna peste noi prezidenþialele! Bineînþeles, înaintea tututor alegerilor se va face ºi se va drege, iar dupã aia mucles total; intrã-n acþiune greaua moºtenire, din pricina cãreia nu s-a putut face nimic. Unde-o fi luptat N(e)icusorul, habar n-am. Iar, dacã, mai ºtii?, chiar o fi luptat, se vede cu ce rezultate: conducte de termoficare vechi de zeci de ani, motiv pentru care, iarnã de iarnã, RADET ameninþã cã, noi, bucureºtenii, vom rãmîne fãrã cãldurã! Asta, ca sã dau un singur exemplu.

Cum a pierdut România o adevãratã bijuterie navalã: yachtul „Libertatea“, vîndut de români la fier vechi, a devenit vas de lux, dar sub pavilion britanic (2) De la strãlucire, la degradare (2) Însã lovitura fatalã avea sã-i fie administratã de-abia dupã Revoluþie, atunci cînd a fost inclusã în patrimoniul firmei Regal SA Galaþi, fosta întreprindere de alimentaþie publicã, ce avea în administrare mai toate restaurantele din Galaþi. Decizia ca nava istoricã sã devinã un obiect pe inventarul unei firme de cîrciumi este cu atît mai bizarã cu cît ambarcaþiunea fusese deja clasatã ca bun din patriomoniul naþional, categoria „Tezaur“, ceea ce presupunea, potrivit legii, cã nu putea fi scoasã de pe teritoriul României ºi nici modificatã. Includerea în patrimoniul naþional, fãcutã în 1998, a fost contestatã în instanþã de firma Regal SA, care deja îºi fãcea planuri de vînzare a navei. De altfel, la acea vreme exista un lobby insistent pentru ca „Libertatea“ sã ajungã la niºte investitori privaþi, care sã o restaureze, dupã cum îºi aminteºte Marian Filimon, preºedintele Patronatului IMM-urilor gãlãþene. „Toatã lumea încerca sã convingã gãlãþenii cã este cel mai bine ca «Libertatea» sã se vîndã. Vînzarea a fost una dintre cele mai proaste idei din istoria oraºului, cãci nu era un bun oarecare al unei firme de comerþ, ci era un simbol al þãrii“, spune Marian Filimon.

Cît a costat kilogramul de istorie Deºi Regal SA a pierdut procesul cu Ministerul Culturii, procedura de vînzarea a navei istorice a continuat. În anul 1999, „Libertatea“ a fost scoasã la licitaþie, unicul ofertant fiind englezul Nicholas Edmiston, unul dintre cei mai importanþi brokeri de yachturi din lume. Preþul vînzãrii a fost unul de fier vechi, cãci nava a fost datã

Mãi, dragã... Mãi, sinergia faptelor... Dacã tot eºti atît de luptãtor, precum zici, de ce nu te apuci matale de K 1? Cã, uite, ºi Ghiþã (nu cel de la România TV, de Daniel vorbesc) ºi Moroºanu, par în uºoarã eclipsã de formã. Poate o pui ca lumea acolo, în ring. Sã nu crezi cã am ceva cu mãtãluþã. Dimpotrivã, aºa, din tableau, tinerel ºi zîmbãrel cum te arãþi, parol cã-mi eºti mai simpatic decît Vrînceanu-Firea-Pandele ºi Orban la un loc. Numai cã în alegerile care bat la uºã n-ai ºanse nici cît Irinel ºi Trãienel la un loc. Oricum, te vãzu lumea, aflã electoratu’ cã lupþi. Mai trage o datã! Fiindcã veni vorba de lupte: lupta anticorupþie a mai fãcut la noi un pas important, Dorin Cocoº, fiind condamnat la 2 (doi) ani cu executare! Ceea ce-mi aduce aminte de motto-ul pe care-l aºezasem în capul sãptãmînalei pagini de umor a ziarului „Sportul românesc“, cînd cu toleranþa zero faþã de corupþie, declanºatã de naivul preºedinte þãrãnisto-pietrolog Emil Constantinescu: Pãzea! Cine s-a lãcomit în ultimii 5 ani, a belit-o! Cine nu, a belit-o ºi mai rãu! Carevasãzicã, 2 aniºori-pîrnãiþã pentru Cocoº... Asta da, pedeapsã, neamule! Dupã ce s-a vorbit despre j’de milioane de euro miºculate de infractorul cu nume de orãtanie, despre n-ºpe proprietãþi cumpãrate prin toate dubaiurile lumii, ex-soþul soþiei sale va sta la þuhaus cel mult un an ºi-o varã; joc 1 solist cã va beneficia ºi de-o reducere primãvarã-toamnã-iarnã, pe motiv de bunã purtare. Iar din acest an ºi-o varã, probabil cã 2 (douã) anotimpuri va sta în arest la domiþil. Drept care, pe de o parte, mã-ntreb, ºi vã-ntreb: Ce-i asta? Pedeapsã adevãratã, sau îndemn la ºutealã maximã?! Pe de altã parte, fãcînd o raportare la condamnaþii fotbalului, în cazul cãrora deºi era vorba de sume incomparabil mai mici, scorul „meciului“ Vasile Ianul-Cocoº ar fi, nu-i aºa?, de 12 (ani) - 2 (aniºori)! Cel din meciul Giovanni Becali-Cocoº, 8-2, iar Meme-Cocoº 4-2! Ca sã nu mai vorbesc de 3-2-ul dintre Gicã Popescu-Cocoº. Cu menþiunea cã de la Gicã s-au recuperat toþi banii, pe cînd de la Cocoº, Dumnezeu ºtie! Sau Allah, cã-n Dubai ºi-n Qatar el e cel mai akbar. Lupta împotriva terorismului internaþional a înregistrat ºi ea un imens succes, premierul Cioloº vestind lumii cã vinovate ar putea fi cartelele pre-plãtite cumpãrate din România! Dacã declara chestia asta numitul László Tökéº, mai înþelegeam, dar aºa?!... Dovadã cã boala lui gura bate guru, de care suferã vreo 4-5-6 miniºtri tehnocraþi, e mai molipsitoare decît gripa aviarã! ...Cicã în toate cele 3 (trei) zile cît þinu paranghelia din palatu’ cu turnuleþe al lu’ Ganciu, Pardalian fãcea spume de furia ce clocotea-n el. Asta, ºi fiindcã n-avusese parte, ca tot sãteanu’, de-un copan de pui º-un gît de þuicã, dar mai ales pe bazã de mîndrie fãcutã zdrenþe. Cum adicã, dupã ce luptaserã ºi ei, în zeci de ºmenuri ºi de alte ciocîrdeli, dupã ce-mpãrþiserã arpacaºul atîtor celule, tocmai pe el sã-l omiþã Ganciu? Era peste puterile omeneºti! Scos din minþi, iese la gard, zbierînd în direcþia vecinului nemernic. Zbierînd cît îl þineau bojocii, sã auzã ºi invitaþii, care tocmai plecau la palatele lor: Haoleooo, Ganciule, mînca-mi-ai sã-mi mãnînci tu mie, carne macrã-n zi de post! Zi aºa, nu mã invitaºi ºi pã mine... Pãi, n-o muri, mã, ºi maicã-mea?! SORIN SATMARI

pentru suma de 265.000 dolari, respectiv circa 12,5 cenþi per kilogram. Vînzarea a declanºat un scandal de proporþii, însã reacþia Ministerului Culturii (condus pe atunci de Ion Caramitru), a fost bizarã. Pe de o parte, a formulat o plîngere penalã (plîngere care a fost respinsã ca nefondatã de cãtre procurori) contra conducerii Regal SA, dar pe de altã parte a cãzut la pace cu noul proprietar al yachtului. Ministerul a emis, în septembrie 1999, o autorizaþie de „export temporar“ a vasului, pretextul fiind cã restaurarea nu se putea face la standardul necesar decît la ºantierul unde fusese construitã, adicã în Marea Britanie. Cazul a declanºat dezbateri furtunoase inclusiv în Parlamentul României, însã Ministerul Culturii a dat asigurãri cã nava va pãstra pavilionul românesc ºi va reveni în þarã în august 2000. Cu toate acestea, nava nu a mai revenit în þarã nici pînã acum. Cît despre ºansele ei de a reveni în România este relevantã declaraþia lect. univ. dr. Cãtãlin Negoiþã, directorul Direcþiei de Culturã ºi Patrimoniu a judeþului Galaþi: „Din ceea ce ºtiu eu, cazul este deja îngropat. «Libertatea» nu este în grija instituþiei pe care o conduc, dat fiind cã bunurile din categoria A (n.r. - tezaur) sînt în rãspunderea directã a Ministerului. Nu am auzit, însã, sã se mai fi fãcut vreun demers pentru recuperarea navei“. Contactat telefonic de reporterul „Adevãrul“ pentru un punct de vedere, actualul Ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, a replicat cã se va interesa în legãturã cu acest subiect.

O perlã a oceanelor lumii Imediat ce a ieºit din þarã, „Libertatea“ a redevenit „Nahlin“ ºi a arborat drapelul britanic. În 2010, ºi-a marcat revenirea în lumea navigaþiei, fiind înregistratã la Glasgow. Restaurarea a costat în jur de 30 milioane de euro, însã rezultatul a fost unul pe mãsurã, iar site-urile de specialitate coteazã yachtul la o valoare de aproximativ 50 milioane de euro. În prezent, „Nahlin“ navigheazã, în croaziere exclusiviste, pe oceanele lumii. Sfîrºit COSTEL CRÎNGAN

Edgar Cayce, minunatul visãtor (1) (urmare din pag. 1) Se ducea la grajduri aproape zilnic ºi povestea împreunã cu bunicul, spre uimirea familiei. Edgar era prieten cu multã lume. Se împrietenise cu un fermier de culoare, care-i spunea poveºti despre Samson ºi Dalila, ºi alte poveºti din Biblie. Acesta i-a trezit lui Edgar interesul pentru legendele biblice. Fermierul l-a întrebat: „De ce nu-þi cumperi o Biblie sã citeºti singur aceste poveºti?“ Aºa cã Edgar le-a spus pãrinþilor cã i-ar plãcea sã aibã o Biblie. Leslie s-a dus la oraº, la Harper's Bookstore, ºi a vorbit cu domnul Harper, spunîndu-i cã vrea o Biblie pentru fiul sãu, Edgar, care dorea sã o citeascã. Dl. Harper a spus: „Dacã e atît de interesat, o sã-i dãruiesc aceastã Biblie“. Aºa cã, Edgar a primit o Biblie. Se ducea la marginea pãdurii, unde-ºi construise un adãpost care îl apãra de soare ºi de ploaie. Acolo citea legendele din Biblie. Pe cînd Edgar citea, i-a apãrut un înger: „Rugãciunile þi-au fost ascultate“, a spus acesta, „spune-mi, ce vrei sã faci cu viaþa ta?“ „Vreau sã-i ajut pe ceilalþi“, i-a rãspuns Edgar, „în special pe copiii bolnavi“. Îngerul a dispãrut, Edgar ºi-a luat Biblia ºi a fugit acasã. A gãsit-o pe mama lui în bucãtãrie. „Dacã citeºti Biblia prea mult, poþi sã înnebuneºti?, a întrebat-o. Carrie a zîmbit ºi l-a asigurat cã era perfect normal ºi cã ar trebui sã citeascã în continuare. Ceea ce Edgar Cayce a ºi fãcut, în fiecare zi, tot restul vieþii sale. Întreaga educaþie a lui Edgar s-a desfãºurat în unica salã de curs a ºcolii din Beverly, Kentucky. Aici s-a ales cu porecla „ciudatul“; era în vîrstã de 13 ani, cînd s-a produs un incident care avea sã marcheze un moment de cotiturã în viaþa lui. În cursul unei lecþii de ortografie, nu a putut sã scrie cuvîntul „baracã“, ºi a fost scos la tablã sã scrie cuvîntul de 500 de ori. Cînd a ajuns acasã, încã nu era în stare sã scrie corect acel cuvînt. Leslie sa supãrat foarte tare, i-a tras cîteva palme, chiar l-a trîntit la pãmînt. Edgar i-a spus tatãlui: „Poate dacã mã odihnesc cîteva minute, o sã mã simt mai bine ºi o sã fac treabã mai bunã“. S-a aºezat cu capul pe cartea aflatã pe birou, în faþa lui, nu mai mult de 5 minute. Cînd tatãl sãu s-a întors de la bucãtãrie a reluat lecþia de ortografie

Edgar Cayce ºi soþia Gertrude

ºi Edgar nu numai cã putea sã scrie corect cuvîntul respectiv, ci ºi toate celelalte cuvinte din carte. De atunci înainte, putea sã þinã o carte în dreptul frunþii, ºi, imediat, ºtia conþinutul întregii cãrþi. Acest fapt era cunoscut nu numai de familie, sau de prieteni, ci a fost un fapt testat în faþa a 350 de oameni din Hopkinsville. Edgar a fãcut o demonstraþie a acestei capacitãþi extraordinare. A ador-

mit cu capul pe un Discurs din Congres, de 110 pagini, ºi apoi s-a urcat pe scenã ºi a început sã reproducã discursul. Evenimentul a devenit ºtirea principalã a ziarelor din Hopkinsville. În 1900, Edgar lucra pentru tatãl lui, întocmind contracte de asigurãri de viaþã. Cãlãtorea foarte mult, era stresat, ºi nu-ºi folosea deloc darul primit de la Dumnezeu. A fãcut o laringitã foarte gravã, încît ºi-a pierdut vocea. Medicii pe care i-a consultat nu au putut sã-l ajute. Tocmai din aceastã cauzã, a început sã facã fotografii. Moºtenirea fotograficã lãsatã de Edgar Cayce este la fel de interesantã ca ºi cea a transelor sale. Era un fotograf foarte bun, astfel încît a cîºtigat Premiul Naþional Kodak. Persoanele fotografiate de Edgar spuneau lucruri uimitoare despre el. Astfel, era foarte cunoscut ca fotograf pentru cã avea capacitatea de a-i calma pe copii. Aceºtia erau mereu neastîmpãraþi, dar Edgar reuºea sã-i liniºteascã. Pãrinþii îºi aduceau copiii la el, iar el avea capacitatea de a-i liniºti pe „juniori“. În primãvara anului 1901, a fost atras de spectacolul unui magician pe nume Heart. Cînd acesta a cerut ca cineva din salã sã vinã pentru a fi hipnotizat, mulþimea a strigat: „sã meargã tînãrul Cayce“, pentru cã toþi ºtiau cã acesta îºi pierduse vocea. Edgar s-a dus pe scenã ºi Heart l-a hipnotizat. Vocea i-a revenit pentru o scurtã perioadã de timp. Atunci cînd i-a revenit vocea, gîtul i se înroºise, lucru remarcat de mulþime, iar la ieºirea din starea hipnoticã, vocea îi dispãruse din nou. În mulþime se afla Al. Laine, un medic local. El avea ºi atestat în hipnozã A încercat acelaºi lucru cu Edgar, cu aceleaºi rezultate. Dr. Quackam Boss, din New York, a auzit despre caz de la Al. Laine, ºi a hotãrît sã vinã sã-l testeze. Dar nu a avut mai mult noroc decît ceilalþi. Cînd s-a întors la New York, i-a venit ideea sã îi sugereze lui Al Laine sã-l întrebe chiar pe Edgar, în timp ce se afla sub hipnozã, care era problema. Astfel, pe 31 martie, 1901, cînd Al Laine l-a hipnotizat, vocea lui Cayce era normalã. Doctorul l-a întrebat: „Poþi sã-mi spui de ce naturã este boala ta?“ Edgar a rãspuns, descriindu-ºi boala ºi precizînd cã este o problemã circulatorie, care putea fi remediatã prin creºterea circulaþiei în corzile vocale. A sugerat amplificarea fluxului sanguin. La ieºirea din transã, Edgar deja putea vorbi. A urmat acest tratament o datã pe lunã, pînã la vindecarea completã. Al Laine a afirmat cã dacã

Edgar e reuºit sã facã acest lucru pentru el, poate cã ar fi fost în stare sã rezolve cazurile altor bolnavi. În 1903, fetiþa profesorului Dietrich, directorul ªcolii din Hopkinsville, încetase sã mai creascã. Fata avea 4 ani. Profesorul fusese cu ea la mulþi doctori din Nashville, Louisville, ºi nimeni nu ºtia ce sã facã. Se credea cã o sã moarã. Sub îndrumarea lui Al Laine, Edgar a testat-o. El a spus cã fetiþa cãzuse, cã se lovise la coloanã ºi susþinea cã era nevoie de un osteopat ºi a dat îndicaþii în legãturã cu tratamentul. Al Laine i-a oferit fetiþei tratamentul complet, iar starea acesteia s-a îmbunãtãþit. Ea a revenit la normal ºi a trãit pînã la 32 de ani, cînd a murit dintr-o altã cauzã. S-a dus vestea în tot oraºul despre talentul lui Edgar. În curînd, toate week-end-urile ºi le petrecea în stare de transã. Îl ajuta pe Al Laine sã-ºi vindece pacienþii. De asemenea, preda la ªcoala de Duminicã, iar în cursul sãptãmînii lucra în studioul foto. Cu toate acestea, avea timp ºi pentru distracþie. Lui Edgar îi plãceau jocurile de societate. Familia se strîngea ºi jucau diverse jocuri. În curînd, ºi-a dat seama cã avea un avantaj asupra celorlalþi participanþi pentru cã ºtia, datoritã capacitãþilor sale, ce cãrþi aveau aceºtia. Edgar s-a cãsãtorit cu Gertrude Evans, la 17 iunie 1903, în Hopkinsville. Gertrude nu avea încredere în Al Laine ºi nu-i plãceau transele lui Edgar, temîndu-se cã acesta va înnebuni din cauza lor. Pentru o vreme, au trãit viaþa idilicã pe care o visaserã. Studioul foto al lui Edgar prospera. Primul fiu, Hugh Lynn Cayce, avea o boalã infecþioasã la plãmîni, situaþie foarte tragicã pentru Edgar, mai ales cã ºi cel de al doilea fiu fusese infectat. Hugh Lynn se simþea foarte vinovat, pe mãsurã ce situaþia fratelui sãu se înrãutãþea. Gertrude a refuzat ca Edgar sã-i facã o ºedinþã în stare de transã. Copilul s-a îmbolnãvit foarte tare ºi cînd, în cele din urmã, Gertrude a fost de acord, era prea tîrziu. Aflîndu-se în transã, lui Edgar i s-a transmis cã fiul lui va muri. A fost un moment tragic, nu doar pentru cãsãtoria lor, ci ºi pentru Gertrude, deoarece se îmbolnãvise ºi ea. Era o femeie slãbuþã ºi fragilã, dar acum ajunsese la 40 de kilograme. Se îmbolnãvise de TBC. Era ca ºi cum Universul îi forþa pe cei doi sã conºtientizeze capacitatea lui Edgar, ºi sã se foloseascã de ea. Pe patul de moarte, Gertrude a fost de acord cu o diagnosticare în stare de transã. Era prima ei ºedinþã. A fost incredibil! ªi asta din mai multe motive. Era o ºedinþã la care participau mai multe persoane. Preotul, toþi cei care iubeau ºi protejau acest cuplu erau de faþã. A fost imediat diagnosticatã cu TBC. I-a fost dictat un tratament care, la acel moment, era radical, revoluþionar. Dar medicii nu erau pregãtiþi. A fost o ºedinþã foarte intensã ºi erau hotãrîþi sã facã acest tratament, chiar dacã exista riscul ca ea sã moarã. Soþii erau dispuºi sã-ºi asume acest risc. Aºa cã Gertrude a început tratamentul. Acesta implica injecþii cu heroinã, inhalaþii cu rachiu dintr-un butoiaº de stejar. ªi a funcþionat. Salvarea lui Gertrude a fãcut posibilã viitoarea activitate a lui Edgar Cayce. Acum, avea sprijinul soþiei sale. El a fost pãrintele medicinei holistice pentru cã, în timpul transelor, a prescris numeroase remedii care erau neconvenþionale la acea vreme. Se spune cã „un mãr pe zi te þine departe de doctori“, însã Edgar spunea cã „o migdalã crudã pe zi þine doctorii la distanþã“. Acestea previn apariþia unor simptome anormale în corp. Un alt remediu recomandat de el era uleiul de arahide. Cayce spunea cã dacã foloseºti acest ulei, nu vei face artritã. Dr. Wesley Ketchum, care, recent, se mutase în Hopkinsville, era uimit de capacitãþile lui Edgar. Crezînd cã el l-a descoperit pe Edgar, în 1903 a scris o lucrare pentru Societatea Medicalã din Boston, care a atras atenþia presei naþionale, inclusiv a ziarului New York Times. Edgar a fost invadat de cereri. Prin lege, acesta avea nevoie de un doctor care sã prescrie tratamentele. Al Laine plecase din oraº,

astfel cã Edgar a fost de acord sã încheie un parteneriat cu dr. Ketchum, cu condiþia ca plata sã se realizeze numai prin donaþii. Însã dr. Ketchum avea alte idei. Dupã unele ºedinþe, Edgar avea dureri de cap, se simþea rãu ºi nu ºtia de ce. A aflat cã, la finalul ºedinþelor, unele persoane din audienþã strecurau întrebãri de genul „Cine va cîºtiga campionatul?“ sau „Cine va cîºtiga cursa de cai sau meciul de baseball?“ sau „Ce se va petrece la Bursa de Mãrfuri?“. Edgar rãspundea la întrebãri, spre beneficiul lor, însã, la ieºirea din transã, era conºtient cã ceva era în neregulã. Nu ºtia, însã, despre ce era vorba. Mai tîrziu, a aflat cã oamenii puneau acele întrebãri ºi s-a supãrat foarte tare. Simþea cã trebuia sã-i ajute pe oameni, dar aceºtia nu ar fi trebuit sã-i punã asemenea întrebãri. Era silit sã rãspundã la lãcomie, nu la cererile lor de ajutor. Astfel, a încetat sã mai facã ºedinþe în stare de transã ºi s-a mutat în Selma, Alabama, unde a deschis un studio foto. A fost un fotograf de succes ºi nu a mai fãcut interpretãri pînã cînd fiul sãu cel mare a scãpat un chibrit într-un material explozibil. Pulberea a explodat ºi i-a produs arsuri grave pe faþã. Doctorii spuneau cã va rãmîne orb ºi voiau sã-i scoatã un ochi, pentru a-l salva pe celãlalt. Hugh Lynn l-a rugat pe tatãl sãu sã-i facã o interpretare. Nu voia sã-ºi piardã vederea. Edgar nu mai intrase în transã de cînd plecase din Hopkinsville însã a fost de acord, ºi atunci a sugerat, pentru prima datã, cã ar fi foarte util sã se foloseascã acidul tanic pentru arsuri. I-a spus lui Hugh Lynn ce sã facã ºi dupã vreo trei sãptãmîni de tratament, un strat de piele i s-a desprins de pe faþã ºi a putut sã vadã. Evenimentul a ajuns pe prima paginã a ziarelor. Vãzînd cît de mult l-a ajutat pe Hugh Lynn, Edgar s-a gîndit cã poate era cazul sã-i ajute, din nou, pe ceilalþi. A hotãrît sã reînceapã ºedinþele în stare de transã, sã nu mai facã nimic altceva în afara acestor ºedinþe. Dorea însã sã aibã un fel de „paznic“, ºi a stabilit ca Gertrude sã conducã ºedinþele. Ea trebuia sã formuleze întrebãrile ºi tot ea îl scotea din transã la finalul ºedinþelor. Astfel nu a mai avut necazuri cu cei care-i puneau întrebãri despre meciuri ºi curse de cai. Un fapt extraordinar în legãturã cu capacitatea de medium a lui Cayce era precizia. De exemplu, o poveste relatatã adesea este aceasta: a recomandat un anumit produs, ulei de fum, pentru unul dintre pacienþi, iar acesta a luat prescripþia, a cãutat produsul, dar nu l-a gãsit. Astfel cã s-a întors la el întrebîndu-l unde va putea gãsi aºa ceva. Edgar, în stare de transã, i-a spus sã meargã la o anumitã farmacie dintr-un loc anume. Pacientul s-a dus la farmacie, farmacistul nu a gãsit „medicamentul“, aºa cã s-a întors, din nou, la Edgar. El i-a spus sã transmitã farmacistului sã caute pe al treilea raft, în spatele altor produse, cã e plin de praf, dar se aflã acolo! Pacientul a revenit la farmacist ºi acesta a gãsit ce cãutau. Era un remediu vechi, din alte vremuri, care dispãruse ºi nu mai fusese folosit de mult de farmaciºti. Tot ceea ce trebuia sã cunoascã era numele persoanei ºi locul unde aceasta se afla în momentul ºedinþei. Acea persoanã putea fi întro camerã, în Michigan, California, sau în Calamazu. Locul nu avea importanþã. Dupã ºedinþã, spunea: „Acum urmeazã întrebãrile“. Dacã persoana pentru care fãcea interpretarea era acolo, putea pune întrebãri, dacã nu era, le scria anticipat, iar Gertrude le citea ºi el rãspundea. Dupã care, spunea: „Pentru moment, am încheiat“. Gertrude îi citea sugestiile pentru trezire spunînd: „Eºti perfect normal ºi echilibrat. Acum te vei trezi“. Edgar deschidea ochii ºi o întreba: „A fost o ºedinþã reuºitã?“. Iatã o relatare a fiului sãu: „Eram cu fratele meu în camerã, iar tata urma sã facã o interpretare în stare de transã pentru un bãrbat care trebuia sã fie în apartamentul sãu din New

York. Mama i-a explicat coordonatele de raportare la acea persoanã, care se afla la respectiva adresã din New York. Dupã cîteva secunde, Edgar a spus: «Nu se aflã la adresã! Este într-un autobuz, iar acesta are întîrziere. Traficul este aglomerat. Va ajunge în cîteva minute, ºi îl aºteptãm». A aºteptat cam 15 minute, fãrã sã rosteascã un cuvînt. Deodatã, a spus: «A intrat acum!», ºi a continuat sã realizeze interpretarea. Fratele meu s-a ridicat, a mers în cealaltã camerã ºi a sunat-o pe acea persoanã. Aceasta a confirmat: «Aºa este, chiar acum am intrat pe uºã. ªtiu cã trebuia sã

Edgar Cayce împreunã cu familia fiu deja în apartament. Eram pe drum, dar a fost un accident în trafic, autobuzul a întîrziat, ºi abia în acest moment am intrat pe uºã». Cred cã aceasta este o dovadã de clarviziune, ºi nu vãd cum ar fi putut sã fie anticipatã”. Edgar Cayce locuia în Selma cînd a izbucnit primul rãzboi mondial. Mulþi tineri care fuseserã la ªcoala de Duminicã, unde el fusese profesor, au fost înrolaþi în rãzboi. Din nefericire, Edgar a fost un mijloc de informare a familiilor atunci cînd copiii lor mureau pe front. Ei îi apãreau în vise, trimiþîndu-le mesaje familiilor lor, spunîndu-le cum au murit ºi îi rugau sã nu se ingrijoreze, cãci ei continuau sã existe sub o altã formã. Edgar trãia experienþa neplãcutã ºi totuºi binevenitã de a comunica cu tinerii care muriserã pe front (...) Dorinþa lui de a avea o secretarã, pe cineva care sã înregistreze ºedinþele folosind o terminologie specialã, fusese întotdeauna o problemã. Gladys Davis, care, în acea perioadã, lucra într-un depozit de feronerie, a fost una dintre puþinele persoane care a putut sã transcrie ºedinþele cu acurateþe ºi chiar le-a ºi înregistrat. Cînd Edgar s-a hotãrît sã renunþe la atelierul foto, a angajat-o pe Gladys sã transcrie ºedinþele. Ea a locuit împreunã cu familia Cayce . Aceasta este o relatare a secretarei: „Am simþit o atracþie faþã de acest om ºi, pur ºi simplu, am avut o încredere spontanã în el. Nu i-am judecat interpretãrile. Stãteam lîngã el ºi îl ascultam ºi acela a fost ca orice alt loc de muncã, unde scriam dupã dictare. În timpul unei ºedinþe, a spus niºte cuvinte, iar eu mã gîndeam dacã trebuia sã pun o

Edgar Cayce ºi Gladys Davis, secretara lui

liniuþã sau o virgulã între ele. În timp ce „dormea“ pe canapea avînd ochii închiºi, Edgar a spus: «Pune virgulã între aceste douã cuvinte». ªi mi-a spus asta de mai multe ori. Toþi ºi-au dat seama cã era mai bine sã fie prezenþi la ºedinþã, deoarece, dacã se gîndeau la unele întrebãri, el le rãspundea direct” . În 1923, o persoanã numitã Lammer i-a cerut o astrogramã .Era interesat de astrologie ºi dorea sã ºtie care era influenþa planetelor asupra existenþei lui. Edgar a spus, la un moment dat: „Ceea ce te influenþeazã sînt, de fapt, vieþile tale anterioare“. ªi a început sã descrie cine fusese acea persoanã în vieþile sale anterioare ºi ce efecte se resimþeau în viaþa actualã. Cînd s-a trezit ºi a auzit ce a spus, nu ºtia ce sã creadã. Evident cã îi surprinsese pe toþi pentru cã Edgar nu ºtia nimic despre reîncarnare sau karmã. El era creºtin. Þinea orele de duminicã la Biserica Prezbiterianã din Beach ºi la Biserica Creºtinã din Kentucky. Nu ºtia dacã, în Biblie, se scria despre aceste experienþe. S-a gîndit cã dacã anumite persoane vor auzi ce spusese el, nu îi vor mai solicita nici o interpretare. Dar nu a renunþat ºi a continuat ºedinþele toatã viaþa sa, vorbind despre sãnãtate ºi vieþi anterioare. Una dintre cele mai sugestive ºedinþe se referea la natura karmei, nu în sensul de pedeapsã, ci ca experienþã moºtenitã în decursul vieþii. Era cazul unui bãrbat care a venit la Cayce pentru a afla de ce este homosexual. Pe parcursul ºedinþei, Edgar Cayce a amintit de o viaþã cînd acesta fusese caricaturist la curtea regelui Ludovic al XIV-lea ºi fãcea caricaturi unor persoane care erau homosexuale, apoi le expunea, iar persoanele respective erau ridiculizate ºi alungate din oraº. Era o cruzime din partea lui, iar Edgar Cayce i-a spus: „Ai devenit ceea ce ai condamnat". ªi nu pentru cã ºi-a bãtut joc de acei oameni ºi astfel ar fi fost forþat ca, în aceastã viaþã, sã fie homosexual. El a continuat: „Din cauzã cã ai condamnat ceva ce nu ai înþeles, Dumnezeu þi-a oferit bunãvoinþa ºi ºansa de a trãi o viaþã în care sã înþelegi ce ai condamnat ºi sã nu mai condamni niciodatã“. Karma este, de fapt, graþie, deoarece ni se oferã nesfîrºite oportunitãþi ca, în cazul în care facem cel mai mare rãu oamenilor, sã ajungem sã trãim o viaþã în care sã experimentãm ceea ce, din ignoranþã, am fãcut altora, astfel încît sã ajungem sã iubim oamenii necondiþionat. Uneori, Edgar atrãgea atenþia persoanelor aflate în preajma lui cã puneau întrebãri stupide, cu umor inconºtient. Aceste situaþii comice au fost adunate într-o carte. Cayce a afirmat cã umorul este foarte benefic pentru sãnãtate ºi cã persoanele cu simþul umorului dezvoltat au mai multe ºanse sã trãiascã o viaþã mai lungã ºi mai sãnãtoasã decît cele care sînt ursuze ºi morocãnoase tot timpul. De exemplu, cineva i-a pus o întrebare hazlie despre o alifie. A întrebat dacã trebuie sã se dea cu ea pe dinafarã. Iar Edgar a rãspuns: „Nu te poþi da cu ea pe dinãuntru“. La o interpretare a vieþilor anterioare, cineva care avea probleme cu soþia l-a întrebat: „Cînd au apãrut aceste probleme?“. Rãspunsul a fost uluitor: „Au început cu 35.000 de ani în urmã“. Dintre toate ºedinþele realizate de Edgar Cayce, au fost înregistrate 14.305. Sînt ºedinþe legate de sãnãtate, de vieþile anterioare, de vise, de afaceri ºi multe alte subiecte de naturã mentalã ºi spiritualã. Edgar Cayce avea capacitatea de a accesa orice gen de informaþie ºi putea sã rãspundã la orice întrebare i s-ar fi pus, dacã persoana era sincerã. Informaþiile medicale, tratamente neobiºnuite apãreau spontan, ca dintr-o fîntînã a vieþii. Problema era sã gãseascã medicii care sã aplice tratamentele. A înþeles necesitatea realã a unui spital, a unui loc dedicat aplicãrii acelor tratamente exact aºa cum fuseserã indicate de el. A oferit ºedinþe de atîtea ori! (va urma)

Pag. a 14-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Parlamentul ne oferã un nou moment de scîrbã naþionalã Toate partidele politice din Parlament ºi-au dat mîna într-un nou act de sfidare la adresa românilor. La propunerea PSD, deputaþii au votat, miercuri, în unanimite un proiect de lege prin care creditorii nu se pot atinge de datoriile partidelor în perioada alegerilor locale ºi parlamentare. O ticãloºie care le permite lui Liviu Dragnea ºi Alinei Gorghiu, reprezentanþii celor mai mari partide politice, sã evite plata datoriilor cãtre firme private ºi instituþii ale statului, pentru a-ºi promova candidaþii în alegeri. Cele douã partide aveau în ianuarie 2016, conform unor date existente pe site-ul Ministerului Finanþelor Publice, datorii de 12 milioane de dolari. De exemplu, chiriile restante la RA-APPS ale PSD pentru sediile în care activeazã însumau peste 150.000 de euro. La PNL situaþia este puþin neclarã: PDL ºi-a declarat datoriile, PNL n-a mai fãcut asta din 2014. Cînd vine vorba de ticãloºii, PNL ºi PSD se aliazã ºi îºi bat joc de banul public. Nu-i intereseazã cã o parte din cele 12 milioane de euro pot ajunge la bugetul de stat ºi deci la instituþii care au nevoie urgentã de fonduri: spitale, ºcoli, muzee etc. Amploarea nesimþirii parlamentarilor este ºi mai mare, din cauza faptului cã prin votarea acestei legi se suspendã aplicarea unei alte norme legislative: Legea finanþãrii partidelor politice ºi a campaniilor electorale. Precedentul este periculos ºi ne putem aºtepta ca ºi în alte domenii care îi afecteazã direct pe aleºii neamului sã asistãm la suspendãri temporare ale aplicãrii unor norme legislative. De pildã, o lege care sã interzicã urmãrirea penalã a unui parlamentar pe perioada campaniei electorale. Pare absurd? Sincer, la cît de nesimþiþi sînt aleºii noºtri nu cred cã e ceva care sã ne mai mire. Într-o þarã în care oamenii sînt executaþi silit ºi scoºi din case de bãnci ºi de autoritãþile statului pentru datorii de cîteva mii de euro, parlamentarii demonstreazã, încã o datã, cã

Mister departe de final: Cine îl þine „în viaþã“ pe Codruþ Marta Instanþa Judecãtoriei Sector 2 a decis, la sfîrºitul sãptãmînii trecute, sã respingã cererea fostei soþii a lui Codruþ Marta prin care cerea declararea decesului ºefului de cabinet al lui Sorin Blejnar, preºedintele ANAF între 2009 ºi 2012. Dacã va fi declarat mort la apel, procurorii trebuie sã caute criminalii. Raluca Merfu, fosta soþie a lui Codruþ Marta pînã în anul 2009, a cerut judecãtorilor sã-l declare mort pe acesta de la sfîrºitul anului trecut. Marta a fost dat dispãrut de actuala sa soþie, Andrea Elena Marta, în martie 2012. În momentul „evaporãrii”, el era directorul de cabinet al lui Sorin

Liviu Negoiþã, fostul primar al Sectorului 3, s-a prezentat la Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA), fiind citat în dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu. Potrivit unor surse judiciare, Liviu Negoiþã a fost citat pentru a lãmuri aspecte referitoare la expertiza dispusã de procuror, aratã Mediafax. Pe 26 februarie, DNA a început urmãrirea penalã pentru abuz în serviciu pe numele fostului primar al Sectorului 3, Liviu Negoiþã, dar ºi împotriva lui ªtefan Dumitraºcu, arhitect-ºef în cadrul instituþiei. Pentru aceeaºi infracþiune este cercetat ºi secretarul primãriei, Marius Mihãiþã. Potrivit anchetatorilor, în perioada 2008 – 2009, Liviu Negoiþã, Marius Mihãiþã ºi ªtefan Dumitraºcu, prin îndeplinirea defectuoasã a atribuþiilor de serviciu referitoare la verificarea legalitãþii actelor întocmite, au eliberat patru autorizaþii de construire ºi certificatele de urbanism aferente acestor autorizaþii, referitoare la un imobil de pe Calea Dudeºti, cu nerespectarea normelor de urbanism ºi protecþie a

zonelor în care se gãsesc monumente istorice. Anchetatorii precizeazã cã acest lucru a produs prejudicii proprietarilor imobilelor învecinate, prin degradãrile suferite de acestea în cursul edificãrii construcþiei nelegal autorizate. De asemenea, ar fi fost afectat interesul public prin autorizarea edificãrii unei construcþii în zona de protecþie a unui monument istoric, în lipsa avizelor legale. „Prin emiterea autorizaþiilor de construire respective s-a creat un folos necuvenit pentru persoanele care au edificat construcþia, constînd în obþinerea autorizaþiilor de construire ºi supraetajare a imobilului, prin evitarea desfãºurãrii demersurilor necesare în vederea obþinerii derogãrii de la planurile de urbanism pentru depãºirea regimului de înãlþime al zonei, acordului exprimat în formã autenticã a proprietarilor clãdirilor învecinate cu privire la lipirea la calcan precum ºi avizelor pentru construirea într-o zonã în care se gãseºte un monument istoric”, potrivit documentului citat. DNA precizeazã cã în cazul uneia dintre autorizaþii, Inspectoratul de Stat în Construcþii (ISC) a efectuat un control, în urma cãruia s-a stabilit drept mãsurã, în sarcina primarului Sectorului 3 ºi a arhitectului-ºef al Sectorului 3, sã solicite instanþei de contencios administrativ anularea autorizaþiei anterior menþionate. „Anularea autorizaþiei nu a fost cerutã în instanþã, conform solicitãrii Inspectoratului de Stat în Construcþii, fapt ce ar fi dus la încetarea construirii”, mai aratã DNA. De asemenea, în acelaºi context, în anul 2009, ar fi fost eliberate, cu nerespectarea normelor legale referitoare la competenþa materialã de emitere, alte douã autorizaþii pentru supraetajarea imobilului respectiv. DNA precizeazã cã certificatele de urbanism, aferente acestor douã documente, nu cuprindeau datele prevãzute de lege, lipsind toate menþiunile privind regimul tehnic al imobilului, precum ºi cele privind situarea imobilului în zona de protecþie a unui monument istoric. În anii 2010 respectiv 2014, prin douã hotãrîri rãmase definitive, instanþele de judecatã au dispus anularea celor patru autorizaþii de construire. Mai mult, una dintre instanþe a dispus obligarea pîrîþilor, între care se numãrã ºi Instituþia Primarului Sectorului 3, la desfiinþarea construcþiei respective. MIHAELA COJOCARIU

Blejnar, fostul ºef al Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã (ANAF). Marta a dispãrut odatã cu implicarea sa în gruparea evazionistã care a produs o pagubã de 56 de milioane de euro la bugetul de stat. Din aceastã reþea, conform procurorilor Direcþiei Naþionale Anticorupþie (DNA), mai fãceau parte Sorin Blejnar ºi soþii Radu ºi Diana Nemeº. Conform legislaþiei penale din România, o persoanã este declaratã decedatã de judecãtori dacã este dispãrutã de peste doi ani fãrã sã existe vreo dovadã cã aceasta mai este în viaþã. Codruþ Marta este dispãrut de patru ani. Parchetul General nu a oferit informaþii, pînã la aceastã orã, dacã în ancheta dispariþiei fostul ºef de cabinet al lui Blejnar ar deþine vreo dovadã cã în ultimii patru ani acesta a fost reperat undeva în viaþã. Pînã acum procurorul de caz nu a cerut consemnarea

decesului, deºi putea face asta din martie 2014 dacã nu are vreo probã clarã cã Marta este în viaþã. Raluca Merfu poate contesta decizia Judecãtoriei Sector 2 în 15 zile. În cazul în care, la apel, magistraþii vor constata decesul lui Codruþ Marta, rezultã cã acesta ar fost ucis, motiv pentru care procurorii Parchetului General vor putea cãuta suspecþii de crimã. Reamintim cã în dosarul dispariþiei au fost audiaþi, încã de acum patru ani, Elan Schwartzenberg (fostul patron al postului Realitatea TV) ºi Sorin Blejnar. Mai mult, tot în legãturã cu aceastã dispariþie, Alina Petre, fosta norã a lui Virgil Mãgureanu, ºeful Serviciului Român de Informaþii între 1990 ºi 1997, a declarat procurorilor DNA cã a auzit pe un important afacerist cã ar fi declarat cã Marta ar trebui sã disparã.

se considerã niºte super-cetãþeni. Au mai multe drepturi decît noi, muritorii de rînd. Partidele sînt la fel, niºte superinstituþii care nu se supun legilor þãrii. Sã sperãm cã o astfel de aberaþie legislativã nu va deveni realitate. Partidele nu o vor contesta, fiind direct interesate sã devinã aplicabilã, însã Preºedinþia, Guvernul sau Avocatul Poporului pot sesiza Curtea Constituþionalã în acest caz. DANIEL GORGONARU P.S. La cîteva ore de la editarea acestui text, Camera Deputaþilor a respins solicitarea DNA de reþinere ºi arestare a colegului lor Sebastian Ghiþã. A fost încã o „zi neagrã“ pentru democraþie. Din pãcate, vor mai urma ºi altele...

Liviu Negoiþã, audiat la DNA în dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu

,,Jos masca, seniori!" - Pledoarie pentru acoperirea juridicã a instituþiei ofiþerilor acoperiþi (1) „Jos masca, seniori!”este titlul unui volum semnat de generalul Vasile Maierean, care, printre alte misiuni îndeplinite în instituþia genericã a Serviciului Naþional de Informaþii, a fost, un numãr bun de ani, „directorul Cabinetului Negru”, denominaþia secularã a celei mai tainice îndeletniciri din lumea informaþiilor secrete, codificarea ºi decodificarea rapoartelor dipomatice ºi ale spionilor, respectiv„cifrul de stat”. Bunã parte din corespondenþa externã secretã a României din anii '90 ºi din deceniul urmãtor, dar ºi decodificãrile comunicaþiilor strãine interceptate i-au fost sub ochi, fapt pentru care se situeazã în fruntea topului celor mai avizaþi observatori ai evenimentelor cercetate de diplomaþi ºi de spioni. Oamenii din aceastã categorie sînt rari, parcimonioºi în declaraþii ºi, dacã se decid sã iasã în spaþiul comunicãrii publice, o fac numai pentru cã este absolut necesar ºi în numele unei înalte raþiuni de interes public. Titlul volumului la care facem referire este un sever avertisment pentru o grabnicã reaºezare a instituþiilor derapate ale lumii informaþiior secrete din România pe fãgaºul lor firesc, în care au fost puse de înaintaºi. Fie cã se numeau „Oamenii Mãriei Sale”, fie „Slujbaºii Treburilor Dinlãuntru”, ei credeau cu tãrie în nobleþea misiunii lor, aceea de a apãra þara de trãdãrile din interior, iscate de ispitele din afarã, ori de slãbiciuni lumeºti. România de azi este trãdatã, scoasã la mezat, retrocedatã ºi amanentatã tocmai de cãtre cei care au jurat pentru a o apãra. Dar, pe noi, cei hãrãziþi sã fim ai Þãrii, cine ne mai apãrã, ca sã nu devenim „cei fãrã de þarã”? Lectura unei culegeri de eseuri despre operaþiuni, arme ºi combatanþi

din „Rãzboiul Mondial Permanent” nu este o treabã uºoarã ºi nici liniºtitoare, mai cu seamã cînd autorul se declarã adept al „Teoriei Conspiraþiei” ºi are suficiente argumente în acest sens, nu numai pentru susþinerea opþiunii sale, dar ºi pentru a convinge cã enigmele istoriei omenirii sînt tocmai consecinþa unor scenarii încã nedescifrate. Eseul care dã titlul volumului este, aparent, o lecþie, în care autorul face dovada unui real talent de pedagog. În fapt, însã, în spatele simplitãþii povestioarei despre lupul din basmul „Scufiþa Roºie” (n.n.- un acoperit ºi el, acolo, pentru atragerea în capcanã a inocentei victime!) stã un mesaj subliminal bogat în accepþii, sensuri ºi semnificaþii. De la aluzia ºãgalnic ironicã pînã la avertismentul grav, în care nuanþele foarte fine, imperceptibile simþurilor comune, fac diferenþa specificã dintre viaþã ºi moarte. Loc comun în cazul oamenilor, tragedie istoricã în cazul poparelor. Autorul se foloseºte de pretextul basmului pentru sancþionarea scandalurilor generate în societatea româneascã de prostituarea profesionalã a instituþiei ofiþerului acoperit, o stratagemã prin care inamicul, oare fãrã chip ºi nume (?!), a compromis pe termen lung importante capacitãþi operaþionale ale apãrãrii secrete a României, pentru a-i îndemna la reflecþii, chibzuinþã ºi reþinere pe cei care au prostul ºi dezastruosul obicei de a lansa în spaþiul public subiecte periculoase. Nu prin ele în sine, ci prin ignoranþa criminalã cu care sînt comentate. Desigur, vina cea mare, rãspunderea primordialã se aflã la factorii deci-

denþi din sistemul securitãþii naþionale, care au lãsat cale liberã amatorismului ºi imposturii în materia operaþiunilor sub acoperire. Cui ºi cum a folosit aceastã vulnerabilizare de extremã gravitate sînt nu doar subînþelese, ci ºi evidente. Escalada provocãrilor a atins cote paroxistice în campania pentru alegerile prezidenþiale din anul 2014, cînd, din motive ce nu încap în limitele raþionalului, Traian Bãsescu, din ipostaza de preºedinte al României în exerciþiu, a lansat în spaþiul public aluzia cã un candidat ar fi ofiþer acoperit. Bine era dacã ex-preºedintele s-ar fi decis, dacã tot a comis-o (!), sã spunã întregul adevãr. Acela cã toþi preºedinþii postdecembriºti ai României au fost sub licenþa unor Servicii Secrete, dupã cum ºi candidaþii înscriºi în campania din 2014 nu au fãcut excepþie. Cu sau fãrã ºtiinþa lor. Cu o asemenea declaraþie, dovedea onestitate ºi putea închide rezervorul manipulãrilor. Eseul urmãtor, „Preliminarii la dispariþia unei naþiuni” (n.n. - a naþiunii române), este argumentul a tocmai ceea ce numeam anterior ca fiind „diferenþa specificã dintre viaþã ºi moarte, tragedia istoricã în cazul popoarelor”, în contextul ultimului imperiu, Imperiul Global, ai cãrui primi arhitecþi au fost spionii bine legendaþi ai lui Stalin, aºa cum generalul Vasile Maierean afirmã, dar ºi susþine în cel de al treilea eseu. Nu are sens sã ne facem cã nu observãm realitatea. Perioada interbelicã a fost dominatã la scarã globalã de Stalin, prin intermediul operaþiunilor clandestine de mare anvergurã. Reacþia a fost un nou rãzboi. De asemenea, Rãzboiul Rece a fost, la rîndul sãu, un imens ºi încã neînchis teatru al operaþiunilor clandestine sub acoperire. (va urma) AUREL I. ROGOJAN

Pag. a 15-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Lia Olguþa Vasilescu, reþinutã de DNA

în recepþionarea lucrãrilor. De asemenea, edilul a beneficiat în mod direct de avantaje nepatrimoniale constînd în acumularea de capital electoral, aspecte invocate deja în spaþiul public într-o emisiune televizatã din data de 2 martie 2016. Pe timpul cît se aflã sub control judiciar, inculpaþii Preda Radu Cosmin ºi Popescu Elena Daniela trebuie sã respecte urmãtoarele obligaþii: a) sã se prezinte la organul de urmãrire, la judecãtorul de camerã preliminarã sau la instanþa de judecatã ori de cîte ori sînt chemaþi; b) sã informeze de îndatã organul judiciar cu privire la schimbarea locuinþei; c) sã se prezinte la organul de poliþie desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliþie sau ori de cîte ori sînt chemaþi; d) sã nu depãºeascã limita teritorialã a României, decît cu încuviinþarea prealabilã a organelor judiciare; e) sã comunice periodic, conform programului de supraveghere, informaþii relevante despre mijloacele sale de existenþã; f) sã nu comunice direct sau indirect, pe nici o cale, cu persoanele menþionate în ordonanþa de dispunere a controlului judiciar; g) sã nu deþinã, sã nu foloseascã ºi sã nu poarte arme. Inculpaþilor Preda Radu Cosmin ºi Popescu Elena Daniela li se atrage atenþia cã, în caz de încãlcare cu reacredinþã a obligaþiilor care le revin, mãsura controlului judiciar se poate înlocui cu mãsura arestului la domiciliu sau mãsura arestãrii preventive. Inculpaþilor li s-au adus la cunoºtinþã calitatea procesualã ºi acuzaþiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedurã penalã“. Olguþa Vasilescu s-a prezentat la DNA, fiind citatã de procurori. Întrebatã la intrarea în sediul instituþiei dacã citarea sa are legãturã cu un denunþ al lui Adrian Mititelu, primarul Craiovei a spus: „Nu ºtiu. Probabil, aºa mã aºtept“. Radu Marinescu, avocatul Olguþei Vasilescu a declarat la ieºirea de la DNA cã acest dosar nu are nici o legãturã cu Adrian Mititelu. Ulterior, ea a fost propusã pentru arest la domiciliu. IOANA RADU

Primarul Craiovei, Lia Olguþa Vasilescu, a fost reþinutã de procurorii DNA, urmînd sã fie propusã Tribunalului Bucureºti pentru arestare preventivã. Olguþa Vasilescu este acuzatã de luare de mitã (4 infracþiuni), folosirea autoritãþii sau influenþei în scopul obþinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracþiuni) ºi spãlare de bani. Procurorii susþin cã în cursul anului 2012, cu prilejul campaniei electorale pentru alegerea primarului Municipiului Craiova, mai mulþi oameni de afaceri au fost determinaþi de candidatul Lia Olguþa Vasilescu, personal sau prin intermediul unor persoane din echipa de campanie, sã efectueze diverse sponsorizãri. „Într-un context diferit, în cursul anului 2014, inculpata Vasilescu Lia Olguþa a pretins ºi primit de la mai mulþi oameni de afaceri, pentru ºi printr-o asociaþie non profit, cu titlu de mitã, suma totalã de 544.209, 33 lei, în legãturã cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu. Concret, în perioada respectivã, inculpata Vasilescu Lia Olguþa, direct sau prin intermediari, beneficiind de ajutorul celorlalþi inculpaþi, a solicitat oamenilor de afaceri care aveau în derulare contracte cu Primãria Craiova sã efectueze sponsorizãri cãtre asociaþia reprezentatã de inculpata Popescu Elena Daniela, în vederea efectuãrii unor lucrãri de reabilitare a faþadelor unor clãdiri din Municipiul Craiova“, se mai aratã într-un comunicat DNA. În acelaºi dosar în care este acuzatã primãriþa Craiovei, au mai fost puse sub control judiciar alte douã persoane. Comunicatul DNA: „Procurorii din cadrul Direcþiei Naþionale Anticorupþie – Secþia de combatere a corupþiei au dispus punerea în miºcare a acþiunii penale ºi reþinerea pentru 24 de ore, începînd cu data de 30 martie 2016, a inculpatei: * VASILESCU LIA OLGUÞA, primar al Municipiului Craiova, sub aspectul sãvîrºirii infracþiunilor de: luare de mitã (4 infracþiuni), folosirea autoritãþii sau influenþei în scopul obþinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (3 infracþiuni), spãlare de bani. De asemenea, procurorii anticorupþie au mai dispus punerea în miºcare a acþiunii penale ºi mãsura controlului judiciar pentru 60 de zile, începînd cu data de 30 martie 2016, faþã de inculpaþii:

* PREDA RADU COSMIN, administratorul public al Craiovei, sub aspectul sãvîrºirii a douã infracþiuni de complicitate la luare de mitã; * POPESCU ELENA DANIELA, reprezentant al unei asociaþii non profit, sub aspectul sãvîrºirii a patru infracþiuni de complicitate la luare de mitã. Din ordonanþele întocmite de procurori a rezultat cã existã date ºi probe potrivit cãrora: În cursul anului 2012, cu prilejul campaniei electorale pentru alegerea primarului Municipiului Craiova, mai mulþi oameni de afaceri au fost determinaþi de candidatul Vasilescu Lia Olguþa, personal sau prin intermediul unor persoane din echipa de campanie, sã efectueze diverse sponsorizãri. În scopul obþinerii acestor foloase, inculpata s-a folosit de influenþa pe care o avea asupra oamenilor de afaceri, în calitatea sa de vicepreºedinte al organizaþiei judeþene a unui partid politic. «Donaþiile» respective, estimate la 135.907 euro, fãcute în condiþiile de mai sus, s-au concretizat atît în realizarea de materiale electorale, dar ºi pentru organizarea unor spectacole în susþinerea campaniei inculpatei. Materialele respective au fost folosite de inculpatã, cunoscînd cã provin din sãvîrºirea infracþiunii de folosirea autoritãþii sau influenþei în scopul obþinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Într-un context diferit, în cursul anului 2014, inculpata Vasilescu Lia Olguþa a pretins ºi primit de la mai mulþi oameni de afaceri, pentru ºi printr-o asociaþie non profit, cu titlu de mitã, suma totalã de 544.209, 33 lei, în legãturã cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu. Concret, în perioada respectivã, inculpata Vasilescu Lia Olguþa, direct sau prin intermediari, beneficiind de ajutorul celorlalþi inculpaþi, a solicitat oamenilor de afaceri care aveau în derulare contracte cu Primãria Craiova, sã efectueze sponsorizãri cãtre asociaþia reprezentatã de inculpata Popescu Elena Daniela, în vederea efectuãrii unor lucrãri de reabilitare a faþadelor unor clãdiri din Municipiul Craiova. Oamenii de afaceri au acceptat solicitãrile formulate de inculpata Vasilescu Lia Olguþa în considerarea atribuþiilor pe care aceasta le avea în calitate de primar, pentru a nu întîmpina din partea edilului dificultãþi în buna desfãºurare a contractelor, în efectuarea plãþilor ºi

Halucinantele denunþuri ale Alinei Petre, fosta norã a lui Virgil Mãgureanu (3)

ministru în Guvernul României, în sensul protejãrii celor 4 reclamanþi, astfel încît, prin influenþa exercitatã, sã fie favorizat în alegerile locale PSD-ul ºi, mai ales, sã fie evitate demiterea ºi tragerea la rãspunderea penalã a celor 4 reclamanþi” (sursa: denunþul Alinei Petre).

Plîngerea 5: Primari incompatibili, protejaþi

Plîngerea 6: Protecþie contra asfaltare

Cea de-a cincea plîngere fãcutã de Alina Petre este împotriva lui Dan Carmen Daniela, prefect al Judeþului Teleorman, Iancu Gigi Dorinel, ºef serviciu juridic în cadrul Instituþiei Prefectului – Judeþul Teleorman, Chelu Andreea, secretar al comunei Nenciuleºti, judeþul Teleorman ºi Georgescu Ion, secretar al comunei Olteni. În esenþã este vorba de modul în care Prefectura nu ar fi emis ordinul de încetare a mandatului de primar, în cazul lui Marcuºanu Emil, primarul comunei Olteni - care ar fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare ºi a lui Vîlcu Sandu, primarul comunei Nenciuleºti, judeþul Teleorman, care ar fi fost declarat incompatibil de Curtea Supremã. „Reclamaþii Chelu Andreea ºi Georgescu Ion au declarat angajaþilor celor douã primãrii unde îºi desfãºoarã activitatea cã au fost contactaþi de cãtre reclamantul Iancu Gigi Dorinel ºi de cãtre Dan Carmen Daniela, prefect al Judeþului Teleorman, ºi li s-a solicitat sã nu întocmeascã respectivele referate, fiind asiguraþi cã nu vor pãþi nimic, mai ales prin prisma protecþiei promise de cãtre Dragnea Liviu, fost preºedinte al Consiliului Judeþean Teleorman, fost viceprim-ministru ºi actual preºedinte al PSD. Menþionãm de asemenea cã în ultimele 2 luni reclamanþii Iancu Gigi Dorinel ºi Dan Carmen Daniela au comunicat celor doi secretari ai primãriilor de comunã faptul cã existã o înþelegere între Dragnea Liviu ºi Dancu Vasile, viceprim-

Cea de-a ºasea plîngere fãcutã de Alina Petre este împotriva lui Gheorghe Mihai, prim-procuror, Parchetul de pe lîngã Tribunalul Ilfov, Gheorghe Brînduºa-Elena, judecãtoare, Tribunalul Bucureºti, ºi Cimpoieru Vasile, primarul oraºului Bragadiru. „În anul 2012, familia Gheorghe s-a mutat în imobil, unde locuieºte ºi în prezent fãrã acte legale. Pentru a putea locui în condiþii decente în acel imobil au solicitat primarului Bragadiru, numitul Cimpoieru Vasile, sã le asfalteze drumul privat de acces în imobil. Acesta a fost de acord ºi a executat lucrarea de asfaltare, cu toate cã drumul se aflã pe teren proprietate privatã. În schimb, existã suspiciuni cã Gheorghe Mihai a „protejat” anumite afaceri ale primarului Cimpoieru Vasile prin nelucrarea ºi/sau casarea unor dosare penale care îl priveau direct (sursa: denunþul Alinei Petre). Femeia aratã cã familia Gheorghe s-ar fi racordat la reþeaua de curent electric fãrã a încheia contractul obligatoriu de furnizare electricitate cu ENEL, contract care, de altfel, nici nu putea fi încheiat în lipsa documentelor ce atestau construcþia legalã a imobilului ºi regimul proprietãþii acesteia. „De asemenea, dupã cum este de notorietate publicã, Gheorghe Mihai este membru al unei asociaþii declarate de utilitate publicã, Asociaþia Marea Lojã Naþionalã din România. În cadrul respectivei asociaþii Gheorghe Mihai a deþinut calitatea de Maestru Venerabil al uneia dintre loji, calitate în

Alina Petre a devenit doamna Marian Mãgureanu în 2004. Cei doi au o fiicã adolescentã. Mariajul nu a fost însã unul fericit, iar de un an dureazã epopeea divorþului. Nora lui Virgil Mãgureanu a mãrturisit recent cã a fost victima violenþei domestice timp de mai mulþi ani. „M-am lãsat bãtutã ºi la propriu, ºi la figurat ºi cred cã foarte puþine femei trec prin ce am trecut eu. Nu-mi doresc ca fetiþa mea sã aibã drept exemplu de normalitate ceea ce se întîmplã acum. Nu mi-am dorit sã ajung sã-mi spãl rufele în public, dar cred cã exemplul meu va ajuta ºi pe alþii. Sîntem crescuþi în comunism, cu frica în sînge, cu televizorul oprit ºi fãrã acces la apã caldã. Eu aleg sã trãiesc altfel ºi sã spun lucrurilor pe nume”, a scris Alina pe contul ei de Facebook. Încercãrile Alinei de a rezolva aceastã problemã la poliþie au eºuat. Se pare cã influenþa celebrului ei socru a fost prea mare pentru ca reclamaþiile ei sã fie luate în considerare. „M-am dus bãtutã la Secþia 2 de Poliþie, cu copilul de mînã. Mi s-a spus sã-mi rezolv singurã problemele. Am cerut ordin de protecþie ºi mi s-a spus cã nu ºtiu cu cine mã pun. Îmi este foarte fricã. Am primit ameninþãri cu moartea pe stradã. Mie mi s-a demonstrat pînã în acest moment cã familia Mãgureanu reprezintã legea ºi pot sã aduc probe”, a declarat nora lui Virgil Mãgureanu la postul de televiziune B1. Sfîrºit IONEL STOICA

Mafia romena (15)

individ ca el, ºef de bandã, sã ajungã sã practice o meserie atît de umilã. Numai cã, atunci cînd Mario s-a întors acasã doldora de bani, lumea a rãmas cu gura cãscatã. La petrecerea de bun venit pe care i-au organizat-o camarazii, mulþi dintre cei care fãcuserã parte din aceeaºi brigadã cu el ani buni de zile au aºteptat cu nerãbdare depãnarea a tot felul de pãþanii. „Eram într-un bar ºi am vãzut cã niºte ruºi au început sã-i ia la bãtaie pe doi italieni mai pricãjiþi. Eu nu i-am suportat niciodatã pe ruºii ãºtia ºi m-am bãgat ºi eu în caftealã. Nu era prima datã cînd aveam de-a face cu rackeþi. Dar, pînã la urmã, i-am dovedit ºi i-am pus pe fugã. M-am implicat pentru cã pur ºi simplu era vorba de rivalitatea între grupãri. Dar apoi s-a dovedit cã tatãl celor doi era un om influent. L-am cunoscut, mi-a mulþumit ºi m-a întrebat cu ce mã ocup. Era evident cã nu eram genul de om aºezat care sã se ducã la serviciu în fiecare zi ºi, nici eu nu ºtiu de ce, i-am spus în mare cum fãceam eu bani în Italia. Am fost surprins cã mi-a propus sã-mi dea o slujbã de grãdinar, mie, care habar n-aveam

ce înseamnã sã cîºtigi ca angajat. Mi-a oferit însã un salariu pe cinste. Am rãmas la el ca grãdinar, mã ocupam ºi de protecþia celor doi fii ai lui”. În perioada cît a fost grãdinar, majoritatea celor din banda lui au fost arestaþi de poliþia italianã. Lui Mario i se pierduse urma. A stat la acea familie mai mulþi ani, suficient cît sã-ºi dea seama cã acela care îl angajase nu era bancher, cum bãnuise la început. „Bag mîna în foc cã se ocupa de tot felul de lucruri nu tocmai curate. Probabil cã fãcea parte din Mafia italianã, altfel nu pot sã-mi explic nici cum fãcea bani, nici mulþimea de arme pe care le-am vãzut în casa aia ºi nici multe altele”. Sînt lucruri despre care Mario nu vrea sã vorbeascã pe ºleau. Din respect pentru binefãcãtorul lui sau, poate, de teamã. Însã în România s-a întors cu bani suficienþi pentru a-ºi deschide propria afacere, dînd astfel uitãrii tot trecutul sãu de infractor. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

GRÃDINAR LA „NAª” Mulþi dintre infractorii români puºi pe cãpãtuialã în strãinãtate nu au reuºit sã dea lovitura. Unii au ajuns prin închisori cu condamnãri aspre, alþii au fost repatriaþi ori s-au întors singuri cu brumã de agonisealã. Iar alþii, dupã nenumãrate întîmplãri, care mai de care mai neobiºnuite, au venit cu bani, dar hotãrîþi sã se lase de „meserie”. Mario este unul dintre cei mai buni practicanþi ai artelor marþiale de la noi. Despre tînãrul bucureºtean, familia ºi amicii nu au ºtiut ani de zile decît cã strãbãtea Europa cu o brigadã de alþi români, jefuind tot ce le ieºea în cale, de la micile magazine alimentare, pînã la depozite de mãrfuri. La un moment dat, au aflat cã s-a angajat ca grãdinar în Italia. Nimeni nu ºi-a putut explica acest lucru: cum se fãcea cã un

care a strîns cotizaþii ºi a efectuat plãþi, în numele ºi pentru membrii respectivei loji. Din consultarea declaraþiilor de interese, rezultã clar omisiunea de a declara apartenenþa sa la aceastã organizaþie, ocazie cu care a încãlcat prevederile exprese din Legea 303/2004 privind statutul judecãtorilor ºi procurorilor” (sursa: denunþul Alinei Petre).

Povestea Alinei Petre

Pag. a 16-a – 8 aprilie 2016

Au plãnuit ºi au asasinat Au ieºit la ivealã crimele despre care mai mulþi politicieni au cunoºtinþã sau la care au fost pãrtaºi. Þineþi-vã bine! Ori i se va închide gura Alinei Mãgureanu, ameninþatã ºi avertizatã asupra a ceea ce i se va întîmpla, ori hingherii vor strînge „cîinii turbaþi“ din lumea interlopã a politicii româneºti ºi-i vor arunca în cuºti. Sintagma „corupþia ucide", auzitã din gura lui Iohannis dupã tragedia „Colectiv“ (pãcãtosul adevãr a grãit!), ar fi potrivitã în cazul lui Codruþ Marta ºi al zecilor de morþi suspecte (neelucidate încã) ale sfertului de veac politic românesc. Alina Mãgureanu, fosta norã a lui Virgil Mãgureanu ºi Florin Mihai Ghiulbenghian, au spart „Omerta“ cu ºapte denunþuri uluitoare, aruncînd în gura Justiþiei nume grele ale politicii ºi finanþelor, în baza unor probe - „acte, înscrisuri, documente ºi martori“. Denunþurile vorbesc de sute de milioane de euro luate de la bãnci cu acte false, prin mijlocirea lui Mugur Isãrescu, de finanþarea campaniei lui Traian Bãsescu, abuz în serviciu, trafic de influenþã ºi intervenþii pentru licitaþii cu statul. Alina Mãgureanu a declarat procurorilor D.N.A cã Dragoº Dobrescu ºi Elan Schwartzenberg l-ar fi omorît pe fostul ºef de cabinet al lui Blejnar, Codruþ Marta, scrie RomâniaTV. Numele lui Traian Bãsescu a fost indicat de cãtre fosta norã a lui Virgil Mãgureanu, ca fiind una dintre persoanele care ar fi ºtiut de uciderea lui Codruþ Marta. Fostul preºedinte a ameninþat-o pe Alina Mãgureanu cã o va da în judecatã. Un prim denunþ al celor doi cãtre D.N.A. vizeazã infracþiuni extrem de grave comise de mai mulþi politicieni români în epoca bãsismului de aur. Potrivit Digi24, pe lista plîngerilor cãtre D.N.A. figureazã nume celebre: Mugur Isãrescu, Crin Antonescu, fostul ºef S.R.I. Virgil Mãgureanu, Dragoº Dobrescu, Elan Schwartzenberg, Carmen Daniela Dan, prefect al judeþului Teleorman, Mihai Gheorghe prim-procuror, Elena Brânduºa Gheorghe, judecãtor, primarul oraºului Bragadiru, Vasile Cimpoieru ºi alþii.

Secretara a fost lichidatã Alina Mãgureanu a declarat: „Am luat parte la o discuþie, la o masã, unde, între invitaþii specificaþi în denunþ erau ºi Dragoº Dobrescu ºi Elan Schwartzenberg. Am crezut cã este vorba de o glumã ºi cã vorbesc cum vorbesc bãieþii:« sã i-o facem lu' ãla...sã-l lichidãm»; dar, atmosfera de la masã a fost tensionatã, mai ales din momentul în care Dobrescu Dragoº a declarat cã Marta Codruþ trebuie sã fie lichidat ºi a precizat cã urmeazã sã îngroape cadavrul într-o pãdure“. Alina Mãgureanu a redat textual discuþia dintre cei doi: „Bãi, ãsta acum se joacã cu noi? I-am dat mînã liberã ºi el acum se apucã sã ciripeascã? Gata, Codruþ trebuie sã disparã! ªtiu ºi pãdurea unde sã-l îngropãm“. „La aceeaºi masã, s-a mai vorbit ºi de o secretarã, care, ulterior, s-ar fi sinucis, dar nu a fost sinucidere, ci a fost lichidatã", a declarat Alina Mãgureanu, potrivit Dcnews. „La cîteva zile dupã aceastã petrecere, soþul meu Mãgureanu Marian a venit acasã extrem de ºocat ºi mi-a declarat cã Dobrescu Dragoº ºi Schwartzenberg Elan sînt extrem de periculoºi, cã ºtie cã l-au lichidat deja pe Marta Codruþ si cã l-au îngropat într-o pãdure. Dupã alte cîteva zile, sa anunþat oficial în presã dispariþia lui Marta Codruþ. Am aflat cã Schwartzenberg Elan, împreunã cu Dobrescu Dragoº erau implicaþi într-o mare fraudã. De asemenea, s-a discutat clar cã numitul Marta Codruþ, în acel moment director de cabinet al lui Blejnar Sorin, ºtia deja prea multe detalii ºi despre alte afaceri ale celor doi, ºi cã o sumã de 10 milioane de Euro nu le putea fi restituitã, deoarece numai Marta Codruþ cunoºtea detaliile despre banca ºi contul în care se aflã“, a subliniat Alina Mãgureanu în denunþ, conform surselor citate mai sus.

Isãrescu a terfelit Tricolorul ºi Imnul naþional! Aºadar, drumurile corupþiei trec ºi pe la poarta lui Traian Bãsescu ºi a lui Mugur Isãrescu, tãtucul jafurilor financiare ºi al bancherilor-rechini care au devalizat ºi fraudat milioane de români. Crama de la Drãgãºani, despre care gura tîrgului spune cã ar avea sub ea ºi buncãr antiatomic, cu ce bani a fost construitã? Zilele trecute, Isãrescu a îndrãznit sã se identifice cu Imnul Naþional ºi cu Tricolorul, jignindu-i ºi acuzîndu-i pe protestatarii paºnici, care au aruncat, în mod simbolic, cu monede pe treptele B.N.R., cã terfelesc însemnele naþionale. Este cunoscutã ºi criticatã aspru complicitatea tovarãºului Mugur Isãrescu în a-i jupui pe români, prin clauze, dobînzi ºi comisioane frauduloase, percepute numai în România, nu ºi în alte state europene. Echivalentã cu terfelirea Tricolorului ºi a Imnului naþional este tocmai politica bancarã pe care tovarãºul Isãrescu-Trilateral o duce cu cetãþenii þãrii de 26 de ani! Acest clevetici ultrademagog, cap de listã în denunþul Alinei Mãgureanu, vorbeºte de patriotism? El, care a vîndut poporul unor clanuri de bancheri ºi magnaþi strãini, lãsînd cetãþeni fãrã tãlpi la încãlþãri! Românii trebuie sã-i facã sã tremure de fricã pe bancheri pentru abuzurile din tastaturã, care au zdruncinat milioane de români, la fel cum s-a întîmplat cu bãncile Barclays, la Londra ºi Bankia, la Madrid, care au falsificat dobînzile împrumuturilor dintre bãnci ºi au manipulat conturile pentru a intra la Bursã. Milioane de români au fost ºi sînt fraudaþi de bancherii care au transformat Leul într-o pisicã de maidan, cãreia Isãrescu îi azvîrle, din cînd în cînd, cîte un oscior amãrît, cicã pentru a rezista atacurilor valutelor. E timpul ca românii sã treacã la „epurarea“ sistemului politic ºi financiar antiromânesc! E timpul ca toþi românii sã afle de ce au murit spînzuraþi, la interval de zece ani, Florian Anghelescu, sponsor al campaniei lui Bãsescu ºi Cristian-Gheorghe Pavel, sponsor al campaniei lui Iohannis. E timpul ca românii sã afle cum au fost lichidaþi cei care au devenit, la un moment dat, incomozi pentru structurile Puterii de la Bucureºti. MARIA DIANA POPESCU

ROMÂNIA MARE“

Cum am picat de papagali în „Afacerea moschee contra bisericã ortodoxã la Istanbul“ Deºi a semnat cu Turcia un protocol pe probleme de culte, dupã principiul „Moschee la Bucureºti, bisericã la Istanbul“, regimul politic din România nu a luat în considerare un amãnunt: BOR considerã cã biserica existentã la Istanbul, construitã de domnitorul Constantin Brâncoveanu, este suficientã pentru românii din zonã. Scandalul construirii unei moschei în centrul Bucureºtiului dezgroapã probleme ºi decizii mult mai vechi. Totul a început de la hotãrîrea de a încheia un protocol pe probleme de culte între România ºi Turcia, luatã de regimul politic la începutul anilor 2000. Condiþiile au fost stipulate fãrã consultarea Bisericii Ortodoxe Române. În protocol se prevedea cã România ºi Turcia se angajau sã acorde reciproc imobile pentru ridicarea unor lãcaºuri de cult pentru comunitatea musulmanã, respectiv creºtinã din þãrile lor. Cel mai probabil, discuþiile au început în anul 2001, cînd preºedinte era Ion Iliescu, prim-ministru era Adrian Nãstase, iar primar general al Capitalei era Traian Bãsescu. Informaþia a fost dezvãluitã chiar de Bãsescu, care a declarat, în iulie 2015, cã „de peste 14 ani se poartã o discuþie la nivel bilateral între România ºi Turcia, care vizeazã construcþia unei geamii sau moschei la Bucureºti simultan cu construcþia unei biserici ortodoxe la Istanbul, care sã se numeascã «Biserica Constantin Brâncoveanu». Nimeni n-a îndrãznit pînã acum sã cedeze la aceastã paritate“. Cu o lunã înainte de aceastã declaraþie a fostului preºedinte, „Adevãrul“ relata în premierã cã Muftiatul Cultului Musulman va construi o moschee de 1.500 de locuri pe terenul atribuit de Guvernul României, în zona Romexpo din Bucureºti. Ultima menþiune legatã de moschee, înainte de izbucnirea scandalului din vara lui 2015, vine din februarie 2014, cînd presa relata cã preºedintele (de atunci) Traian Bãsescu l-a asigurat la Ankara pe premierul turc (de atunci) Recep Tayyip Erdogan cã Primãria Capitalei a declanºat procedurile pentru alocarea unui teren pentru o moschee. „Aº vrea sã încep cu o problemã care a fost în oarecare disputã azidimineaþã. Am verificat ºi vã pot spune cã, într-adevãr, Primãria Capitalei a declanºat procedurile pentru alocarea unui teren pentru o moschee“, i-a spus Bãsescu în debutul întrevederii cu Erdogan.

Varianta turcilor Turcia ar fi pregãtitã sã ofere României, la schimb, teren pentru construirea unei biserici creºtin-ortodoxe în Istanbul. Acest lucru este susþinut de surse oficiale, care au declarat pentru „Adevãrul“ cã statul condus de Recep Tayyip Erdogan aºteaptã doar solicitarea pãrþii române pentru ridicarea lãcaºului de cult. „Patriarhia este cea care doreºte o capelã ºi un loc de cazare pentru pelerini, mai degrabã decît o bisericã. Dacã este dorinþa pentru construirea unei biserici, noi sîntem pregãtiþi sã acþionãm. De fapt, aprobãrile iniþiale fuseserã luate pentru o bisericã“, au þinut sã precizeze oficialii turci. Numai cã, deºi cele douã þãri conveniserã în anii 2000 protocolul pentru culte, România a renunþat, pe parcurs, la ideea unei biserici, reducîndu-ºi pretenþiile la un aºezãmînt ºi o capelã pentru pelerini. Totodatã, respectîndu-ºi promisiunea, þara noastrã a oferit terenul dorit de administraþia turcã pentru construcþia moscheii din Bucureºti cu o capacitate de 1.500 de locuri. În România, cu o populaþie de 20 de milioane de locuitori, se aflã 70.000 de musulmani, iar în Bucureºti trãiesc 10.000 de musulmani (cetãþeni români ºi strãini). Turcia are o populaþie de 70 de milioane de oameni, dintre care 10 milioane stau în Istanbul, iar 4 milioane - în capitala Ankara. În Turcia existã o comunitate de 200.000 români.

„Ideea vine din partea politicului“ Reprezentanþii Bisericii Ortodoxe Române explicã rolul jucat de Patriarhie în acest protocol româno-turc. „Ideea unei biserici în Istanbul vine din partea politicului. Patriarhia n-a fãcut niciodatã aceastã solicitare, pentru cã bisericile ortodoxe din Istanbul sînt suficiente pentru românii

de acolo. Existã o bisericã în Istanbul, Sfînta Parascheva (Paraschevi, cum spun grecii), construitã de Constantin Brâncoveanu, unde slujeºte un preot român ºi unde vin românii din Istanbul ºi din împrejurimi. Necesitãþile spirituale ºi liturgice ale credincioºilor noºtri sînt acoperite. Pragmatic vorbind, o bisericã nouã nu are justificare, astfel cã un aºezãmînt ºi o capelã pentru miile de pelerini români ar fi potrivite. Din punct de vedere bisericesc, unui nou lãcaº de cult îi este necesar acordul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, vechiul nume al Istanbulului. Vestea cã autoritãþile turce sînt pregãtite pentru o bisericã nu o putem lua imediat în calcul, pentru cã nu ni s-a comunicat nimic oficial, iar negocierile se poartã între guverne. Patriarhiei i s-a cerut doar un punct de vedere. Nouã nu ni s-a solicitat o pãrere referitoare la construirea unei biserici în Istanbul, ci doar una cu privire la construirea moscheii din Bucureºti. Asta s-a întîmplat în anul 2005“, a precizat Vasile Bãnescu, purtãtorul de cuvînt al Patriarhiei Române.

Societatea, divizatã Oportunitatea construirii unei moschei în Bucureºti a stîrnit mari controverse în societatea româneascã. Prudenþii se tem de ameninþarea teroristã. Pacifiºtii militeazã pentru existenþa moscheii mizînd pe buna-credinþã a comunitãþii musulmane, paºnic conlocuitor al românilor. Naþionaliºtii au scos la înaintare argumente de ordin istoric din confruntarea secularã a celor douã popoare. În acelaºi timp, ei invocã lipsa schimbului echitabil de terenuri între cele douã þãri, care sã ofere aceeaºi ºansã ambelor comunitãþi care trãiesc în þãri strãine. Dar Statul Român nu ºi-a mai manifestat dorinþa de a construi o bisericã în Istanbul, iar Patriarhia Românã a reiterat declaraþia cã se mulþumeºte cu un aºezãmînt ºi eventual o capelã la Istanbul pentru pelerinii români. „Patriarhia ºi-a exprimat solicitarea respectuoasã ca Guvernul turc sã aloce un teren în Istanbul pentru ridicarea unui aºezãmînt pentru pelerinii români. Nu e o condiþie, nu dorim o bisericã, ci un aºezãmînt ºi eventual o capelã unde pelerinii sã se reculeagã. Nu existã un refuz sau o luare de poziþie negativã a Patriarhiei faþã de construirea moscheii din Bucureºti“, a mai declarat Vasile Bãnescu, purtãtorul de cuvînt al Patriarhiei Române.

Ce spune un istoric al religiei Profesorul universitar doctor Nuredin Ibram de la Universitatea Ovidius este filozof ºi istoric al religiei. Tãtar din Dobrogea, profesorul Ibram susþine necesitatea celor douã lãcaºuri de cult în ideea recunoaºterii libertãþii religioase. „Schimbul este o idee apãrutã demult, de pe vremea fostului preºedinte Traian Bãsescu, care pozeazã acum în atletul lui Christos. Mã mir de poziþia lui, el a fost aici acasã, la Constanþa, în 2009, cînd a inaugurat sediul Uniunii Turco-Tãtare. A cununat o familie de tãtari, iar o tãtãroaicã simplã, prietenã cu pãrinþii lui, i-a crescut fetele. Înfiinþarea unui lãcaº de cult, indiferent de confesiune, este semn al libertãþii religioase. Orice alte interpretãri sînt aiureli. Turcii ºi tãtarii sînt de 9 secole pe acest pãmînt, iar dacã Serviciile Secrete îºi vor face bine treaba nu vor exista ameninþãri din partea celor veniþi din afarã. Iar autoritãþile române ar trebui sã cearã - nu doar pentru reciprocitate - ridicarea unei biserici autentice în Istanbul, nu a unui loc de rugãciune. Pentru cã la biserica aceasta creºtinã vin sã se roage nu doar români, ci ºi alþi ortodocºi - greci, bulgari, ruºi, armeni. În Coran existã un precept, care spune cã «Nu existã silire la credinþã», nici mãcar în cãsãtoriile mixte. Istanbulul are cartiere unde existã sinagogã, bisericã catolicã, bisericã ortodoxã, pe lîngã geamii. Eu sînt din Dobrogea, un spaþiu intercultural, unde sînt fireºti aceste libertãþi, fãrã nici un fel de tensiuni“, a menþionat prof. dr. Nuredin Ibram. SÎNZIANA IONESCU

Pag. a 17-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Fotografia de Adio Elita politicã occidentalã e inutilizabilã. În afarã de semnãtura pe vraful de demisii scadente, nu mai putem aºtepta nimic de la aceºti lideri pierduþi în catastrofa propriei aroganþe. Cîndva, înainte de Bruxelles, exista o speranþã. Puteam crede cã transa interminabilã a pãstorilor de cîrduri de vorbe goale se va risipi la contactul cu violenþa bestialã ºi rãul absolut. Cãci miza e peste tot ce îºi închipuie cei ce transformã carnea strãpunsã de schije în aperitiv birocratic pentru summit-uri. Miza nu mai e Uniunea Europeanã – fosta formã de organizare a Europei. Miza e chiar Europa – lumea care ne-a creºtinat, ne-a învãþat sã scriem de la stînga la dreapta, ne-a pus furculiþa în mînã ºi ne-a lãsat în pazã umanismul. Dupã Bruxelles ºi bucãþile de morþi lãsate în urmã islamic, la aeroport ºi metrou, trebuia sã vinã altceva. Trebuia sã izbucneascã, din toate pãrþile, forþa bunului simþ. Realitatea cere rãcnind blocarea graniþelor de pe mãrile Europei, controlul strict al ghetto-urilor arabe ºi tãcerea gurilor care îºi laudã asasinii. În locul acestor fapte simple: încã o turã de laºitãþi. Prim-miniºtri ºi tot soiul de euro-grofi declarã cã numai o minoritate nãbãdãioasã de musulmani sînt – bãtu-i-ar vina de ghiduºi! – teroriºti. ªi asta pentru cã n-au avut de ales. Iam marginalizat, i-am oprimat ºi acum au tot dreptul sã ne taie capul în faþa Comisiei Europene sau sã punã bombe sub copii, în curtea Parlamentului European. Dar n-au ieºit, oare, mulþimile în stradã? Ba da, dar nu pentru a protesta în faþa Comisiei Europene, cerîndu-i sã revinã pe pãmînt. Nu! Mulþimile au reluat kitschul galeºhipiot, cu flori ºi cîntece ofilite, cu hashtag-uri je suis cretin ºi pianiºti hip care lãlãie ,,Imagine”, a lui Lennon. Urmãtoarea decizie UE trebuie sã oblige staþiile de metrou ºi aeroporturile sã se doteze cu piane în stare de funcþionare. Umorul englezesc, ultima formã vie de conºtiinþã europeanã, a definit bine situaþia. O glumã recentã spune cã: musulmanii se tem de pe acum de valul de rasism ce va urma atacului cu bombe pe care îl pregãtesc pentru miercurea viitoare! Mesajul european e clar ºi definitiv ca un giulgiu apretat. Elitele au pus piciorul în prag ºi capul sub ghliotinã ºi transmit de acolo un ultimatum fioros cãzãturilor islamice din

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (6) Operaþiune a Serviciilor Secrete ascunsã sub un fals stindard (3) Din punct de vedere al unei operaþiuni secrete false flag, s-ar fi putut ca, prin mijloace electronice ºi din exterior, sã se fi preluat controlul avionului de la pilot, cu ajutorul unui dispozitiv de recepþie-transmisie automat sau al computerului de bord. Aceastã tehnologie a fost dezvoltatã de Pentagon pentru a putea recupera controlul avioanelor de pasageri în caz de deturnare, prin intermediul unui semnal transmis de la staþia de la sol sau de la un avion militar, ca de exemplu un AWACS sau un Global Hawk. Avionul poate sã fie astfel deviat de la ruta piraþilor aerului ºi fãcut sã aterizeze. Prin activarea pilotului automat, semnalul transmis de dispozitivul de emisie-recepþie automat cãtre staþia de la sol a siguranþei aviatice este dezactivat. Cutiile negre ºi aparatele pentru înregistrãri vocale, proiectate pentru a rezista impactului cãderii, înregistreazã numai ultima jumãtate de orã a operaþiunilor din cabina piloþilor ºi dupã aceastã perioadã de timp pornesc din nou înregistrarea, ºtergînd caseta. Zborul cãtre vest, care a însemnat consemnarea a mai bine de jumãtate de orã într-o operaþiune periculoasã, nebuneascã ºi inutilã, poate fi demonstraþia cã la mijloc e vorba despre o operaþiune false flag. Astfel, cele mai importante treizeci de minute, acelea în care controlul avionului a trecut de la piloþi la piraþii aerului, nu au putut sã mai fie reconstruite. Aºa cum am menþionat deja, numai în 2001 apãrarea antiaerianã a reuºit sã rezolve 67 de situaþii de urgenþã, prin folosirea avioanelor de luptã gata în orice moment sã decoleze. Intervenþia era verificatã ºi în cazul în care se proba existenþa unei bombe. O situaþie periculoasã pentru cei 19 piraþi ai aerului, dar, din contrã, foarte utilã pentru o echipã a Serviciilor Secrete, însãrcinatã sã preia con-

oraºele Europei: pînã aici! sã vã intre bine în cap! oricîte bombe veþi pune, noi nu vom face nimic! nu vom miºca un deget! vom semna hîrtiile pe care le-am mai semnat ºi le vom mai semna dupã fiecare atentat! atît! s-a înþeles? victoria e a noastrã! O, de-ar fi numai atît! Liderii Europei au gînduri încã mai înalte. Cel mai îmbietor e adaptarea. Asta înseamnã cã Bruxelles n-a fost un capãt de drum, ci un punct de realimentare pe drumul care duce la subjugare consimþitã. Aceleaºi voci care ne explicã unde greºim faþã de inocenþa Islam-ului ºoptesc discret cãtre potopul arãbesc: nu vã pierdeþi cu firea! aºteptaþi! curînd, veþi da prim-miniºtri în Belgia ºi Franþa, apoi miniºtri în Germania ºi, într-o bunã zi, cînd noi vom fi la pensie grasã sau sub iarbã tot aºa, veþi conduce Occidentul! Parcã asta am auzit în pantomima jucatã de liderii Europei dupã Bruxelles. Sau nu? Sã privim pînã nu ne cade burka pe ochi. Iat-o pe dna Merkel, Uber Islamizatoarea Europei! Foarte ocupatã cu tãcerea, dna Merkel ne-a anunþat, totuºi, cã „au fost atacate valorile Europei“. ªocant! Cine ar fi bãnuit aºa ceva? Pãcat cã dna Merkel s-a oprit aici ºi nu ne-a spus ºi cine va apãra valorile Europei. Urmeazã, în ordinea confuziei, dna Mogherini, ªefa Politicii Externe UE. Doamna a înþeles sã plîngã în public, la auzul veºtilor venite de la Bruxelles. Doamna ar trebui sã lase locul gol pentru cã tocmai a luat cu brio examenul pentru Scala din Milano. Aria Traviata-Mogherini a reuºit sã îi încredinþeze pe monºtrii ucigaºi de la Bruxelles ºi pe colegii lor prinºi cu lucrul la urmãtoarele atentate cã sîntem moi, sentimentali ºi gata de tãiere. Mogherini poate studia cazul Thatcher. În 1984, hotelul în care se afla fostul premier britanic a fost aruncat în aer de teroriºti irlandezi. Au fost uciºi cinci oameni. În aceeaºi searã, Thatcher a apãrut din moloz ºi a anunþat cã îi va termina pe mãcelari. Aºa a ºi fãcut. Fãrã emoþii ºi fãrã lacrimi. ªi, în acest timp, unde e, oare, liderul ºi protectorul lumii libere, preºedintele Statelor Unite, Barack Obama? Pãzea! În Cuba, la meci, cu prietenii lui comuniºti ºi, pe urmã, în Argentina unde danseazã tango, la dineul oficial. Istoria e neiertãtoare cu impostorii. Îi face mãscãrici de canal TV în faliment. Replica defensivã standard a elitelor spune cã toþi cei ce au ceva de reproºat ºi înjurat pe teme UE fac jocul Rusiei. Curios! Pentru cã, dacã Uniunea Europeanã a ajuns slabã ºi pe placul Rusiei, vina e a

celor ce au adus-o în aceastã poziþie. Slãbiciunea UE e rodul deciziilor politice ale liderilor UE ºi nu al criticilor aduse acestor decizii. Oricum, vorbim toþi fãrã rost. Dupã ani de palavre, am lãsat în urmã argumentele cu miez ºi am ajuns altundeva. Am ajuns la Bruxelles, pe 22 martie 2016. Acolo au apãrut ultimul argument ºi sfîrºitul cuvintelor. Am ajuns la imaginea care închide tot. O pot descrie pentru cã am trecut pe acolo de zeci de ori. Locul e la cîþiva metri de intrarea în aeroport. Cum laºi cafeneaua pe stînga ºi mergi sã predai bagajul, se deschide un spaþiu de cîþiva metri pãtraþi. Acolo era de vãzut, dupã explozie, o fetiþã de trei-patru ani. În rochie albã. Stãtea pe jos, încercînd sã afle ceva despre cineva doborît lîngã sãndãluþele ei mînjite de sînge. Din cînd în cînd ridica ochii goi aºteptînd un rãspuns. Apoi se întorcea plîngînd la lucrul acela nemiºcat de la picioarele ei. Mama. E fotografia de adio a Europei. TRAIAN UNGUREANU (,,ADEVÃRUL”)

trolul automat al avioanelor ºi sã se sustragã unei lãmuriri ulterioare asupra modului real în care s-au întîmplat faptele. Spaþiul aerian din 11 septembrie era folosit pentru cinci manevre mari, printre care aceea de antrenament concentrat pe apãrarea în caz de deturnare a douãzeci de avioane de pasageri. Pe monitoarele controlorilor de trafic apãreau alternativ false situaþii de deturnare pentru care ar fi trebuit sã se acþioneze civil ºi militar. Astfel, pe 11 septembrie, pentru controlorii de trafic de la sol manevra pilotului automat a Serviciilor Secrete s-a amestecat cu acelea din simulare, aruncîndu-i într-o confuzie totalã. ªi acest lucru ar fi putut fi fãcut intenþionat. „Is this real or exercise?“, se întrebau controlorii de trafic prin radio. Dar dispozitivele de emisie-recepþie automate pornite permiteau un control cu pilotul automat al staþiei de la sol, precum ºi cu cel din aer. Se poate afirma cu certitudine cã ºi tehnologia pilotului automat fusese obiectul simulãrii, avînd în vedere capacitatea acesteia. Pentru patru avioane ar fi fost necesar sã se utilizeze numai patru piloþi automaþi ºi nu ar fi fost o cheltuialã prea mare. De aceea ar fi fost de ajuns o echipã aleasã cu grijã ºi care sã ducã secretul în mormînt. Totuºi, existã probe aparent obiective ale vinovãþiei celor 19, care ar putea contrazice ipoteza unei false flag operation. Este vorba, în special, de înregistrarea video cu Osama bin Laden în care acesta s-a declarat în favoarea atentatelor. Multe lucruri indicã faptul cã ºi aceste materiale, la fel ca ºi diverse telefoane, au fost falsificate. Cu toate acestea, afirmaþia FBI conform cãreia nu poate sã-l includã pe Osama bin Laden în lista celor mai cãutaþi criminali din SUA ºi cã din cauza lipsei probelor bin Laden nu poate fi declarat vinovat de faptele de la 11 septembrie, eliminã orice dubiu. Ca probe ale vinovãþiei celor 19 s-au adus convorbirile telefonice ale pasagerilor din avioanele deturnate. Nici aici nimic nu pare sã corespundã realitãþii. Conform unor cercetãri ºtiinþifice rezultã cã nu se poate stabili conexiunea între un telefon mobil ºi un altul la o înãlþime ºi o vitezã aºa de mari. Multe fapte, dacã nu chiar toate, îi indicã pe cei 19 ca posibili patsy, adicã þapi ispãºitori ai unei false flag operation, cãrora, în calitate de fundamentaliºti islamici, li s-a atribuit vina crimelor de la 11 septembrie. Faptul cã,

pînã acum, s-a reuºit pãcãlirea opiniei publice americane ºi internaþionale, cu excepþia lumii arabe, se datoreazã reprimãrii violente a oricãrei viziuni critice din partea presei. Operaþiunile False flag de acest calibru ar eºua fãrã colaborarea presei. Scopul este de a desfãºura o operaþiune de rãzboi psihologic care sã pregãteascã populaþia pentru „un rãzboi internaþional împotriva terorismului”, care nu se va termina într-o singurã generaþie. CIA ºtie cum sã trateze jurnaliºtii americani ºi strãini ºi redacþiile lor, aºa cum am aflat din rapoartele Comisiei Church ºi Comisiei Pike create de Congresul SUA, la sfîrºitul rãzboiului din Vietnam. Chiar dacã cei 19 nu ar fi adevãraþii responsabili ai incidentelor de la 11 septembrie, atentatul, care a provocat teroare în rîndul populaþiei ºi a alimentat sentimentele de rãzbunare, s-a produs; de aceea va trebui sã se cerceteze responsabilitatea Serviciilor Secrete pentru aceste crime. Într-o operaþiune false flag, desfãºurarea adevãratã a acþiunii ºi adevãraþii autori sînt ascunºi cu maximã grijã. Dar ºi în cazul operaþiunilor perfect planificate ºi care s-au desfãºurat în secret, apar probe ºi neglijenþe care ar putea indica vinovatul. Pentru aceasta, existã forþe de intervenþie rapidã care, de obicei imediat dupã faptã, ajung la locul crimei pentru a ºterge orice urmã. Avionul care a lovit Pentagonul dupã un viraj de 270 de grade a coborît rapid, trecînd razant deasupra solului ºi, dupã ce a culcat la pãmînt o serie de semafoare, a intrat în clãdire. Fãrã a lua în consideraþie faptul cã manevra i-a fãcut probabil pe pilot ºi pe pasageri sã-ºi piardã cunoºtinþa, nu s-au gãsit nici atunci ºi nu se gãsesc nici acum resturile avionului ºi nici cele ale pasagerilor ºi ale bagajelor. Profilul impactului nu este potrivit cu mãsurile exterioare ale avionului, nici cu dispunerea ºi forþa impactului celor douã propulsoare. Casetele video de supraveghere din interiorul zidurilor Pentagonului au fost þinute secrete; ulterior au fost fãcute publice niºte fragmente din acestea, care nu arãtau nimic. Casetele video ale distribuitorului din apropiere au fost sechestrate imediat dupã impact. (va urma) ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

ALBUMUL CU POZE RARE

Anul 2013, Lugano, Elveþia. Corneliu Vadim Tudor alãturi de consulul României la Milano.

Pag. a 18-a – 8 aprilie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (99) SCIPIO (Q.Caecilius Metellus Scipio) General roman Data morþii: februarie 46 î.Chr. Cauza: sinucidere Locul: Marea Mediteranã, în largul Tunisiei Înhumat: nu se cunoaºte locul Dupã înfrîngerea de Ia Thapsus, corabia cu care Scipio fugea spre Africa a fost prinsã din urmã de armata lui Cezar. Pentru a nu cãdea în captivitate, Scipio s-a sinucis, împlîntîndu-ºi sabia în trup. Duºmanii sãi, odatã galera capturatã, au început sã întrebe „Unde e generalul?” Atunci, cu un ultim efort, Scipio le-a rãspuns: „Generalul e în siguranþã!”, apoi ºi-a dat sufletul.

*** SCOTT (Robert Falcon) Explorator englez Data morþii: 30 martie 1912 (la 44 de ani)

Pagini uitate

Povestiri cu haiduci (4) Am dat aceste amãnunte asupra felului în care oamenii au fost strînºi de Bujor la cercetarea menitã sã stabileascã modul în care a fost ucis Gheorghe, fratele sãu de cruce, întrucît cazul este absolut unic nu cunosc altul la fel, în þarã. Constantin Pietrarul a mai arãtat cã, dupã ce l-au ucis pe Ion Cojocarul, tîlharii Bujor ºi Ciorneiu au zis: „Sufletul boierului o sã dea seama de sufletul þiganului acestuia. De ce nu-i cuconul Gheorghe Caravia cuminte, aºa cum sînt boierul Enacachi, ispravnic de Roman, ºi boierul Constantin Catargiu, ispravnic de Piatra?“. Iar Ciorneiu a adãugat: „Am rãmas alaltãsearã la ispravnicul de Roman, ºi calul meu a stat în grajd, lîngã caii dumisale, cum ºi pistoalele acestea din brîu mi le-a dãruit cuconul Enacache Milu, ispravnicul de Roman”. Aceastã mãrturie aruncã o stranie luminã asupra moravurilor administrative ale vremii. Totuºi, asemenea indulgenþe aveau niºte limite. Un scandal ca acela ce se petrecuse la crîºma din Sîrbi nu putea sã rãmînã fãrã urmãri. Deoarece era în joc o faþã boiereascã, isprãvnicia de þinut, la urechile cãreia afacerea ajunse în scurt timp, raportã, la

ROMÂNIA MARE“

Cauza: frig ºi epuizare Locul: Antarctica Înhumat: în locul unde a murit Ajuns la 18 ianuarie la Polul Sud - atins de Roald Amundsen cu o lunã înainte - cãpitanul Scott a luat drumul înapoi chiar în ziua urmãtoare, împreunã cu cei patru membri ai expediþiei sale: Edgar Evans, Adrian Wilson, Lawrence Oates ºi Henry Robertson Bowers. Oamenii erau epuizaþi ºi dezamãgiþi; poneii, care cãrau alimentele ºi echipamentul, pieriserã toþi, ºi mai aveau încã 1500 kilometri de strãbãtut, la minus 30 de grade, ca sã ajungã înapoi la bazã. Evans a murit la 17 februarie. Oates a dispãrut la 17 martie, în viscol. La 21 martie, cei 3 supravieþuitori ºi-au instalat ultima tabãrã. Mai aveau hranã pentru douã zile ºi gaz pentru o masã. Pe 29 martie, Scott scria în jurnal: „Din 21, furtunã încontinuu (...) Am stat tot timpul pregãtiþi sã pornim spre baza aflatã la 20 de kilometri, dar vîrtejurile de zãpadã mînate de furtunã nu mai contenesc. Nu mai avem ce spera. Nu ne lãsãm, dar sîntem din ce în ce mai sleiþi; n-o mai putem duce mult. E îngrozitor. Nu mai pot scrie. Pentru numele lui Dumnezeu, aveþi grijã de ai noºtri”. Aºa se termina jurnalul sãu, gãsit la un loc cu cîteva scrisori. Pe 8 noiembrie, a fost descoperit cortul, în parte acoperit de zãpadã, cu cele 3 trupuri îngheþate. „Wilson ºi Bowers, în sacii lor, pãreau cã dorm. Scott, ºezînd cu spatele rezemat de stîlpul corIaºi, logofeþiei de acolo. Aceasta, fãrã a pierde timp, l-a trimis pe vel-armaºul Darie Dãrmãnescu la Sîrbi, pentru a-i ridica pe Caravia, pe maicã-sa ºi pe coautorii uciderii lui Gheorghe. Cînd criminalii au fost arestaþi, biata Catrina, cuprinsã de spaimã, ºi-a sfîrºit viaþa în momentul în care armaºul ºi cei care îl însoþeau au pãtruns în temniþa în care era închisã. Vãzînd atîta lume strãinã, ea a smuls repede iataganul de la brîul unui armãºel ºi ºi-l înfipse în piept, înainte ca cei de faþã sã fi putut face vreo miºcare pentru a o împiedica. Dupã o amãnunþitã cercetare, în cursul cãreia Caravia a fãcut mãrturisiri complete, tribunalul, în ziua de 11 decembrie 1809, i-a osîndit pe Caravia la moarte, pe maicã-sa la închisoare pe viaþã, într-o mînãstire, iar pe ceilalþi co-faptaºi, la muncã silnicã, în ocnã. Caravia a mai fost gãsit vinovat ºi de fapta de calpuzanie, sau fabricare de monedã falsã, dar, pe lîngã crima de omor, aceastã faptã nu mai era atît de însemnatã. Unul dintre aceºti rãufãcãtori a aratat cã, trecînd pe la Costieni în drum spre Roman, s-a întîlnit cu Petralifu, care-i fusese mai înainte stãpîn, ºi acesta ia zis ca, îndatã ce se va întoarce de la Roman, sã vinã pe la el, ca sã-l trimitã ,,cu flãcãii dupã cîºtig". Adãugase cã ,,acum flãcãii sînt duºi; dar pînã cînd se va întoarce el de la Roman, vor veni. Au mai fost pînã acum de vreo trei ori ºi au adus o mulþime de avuþie”. Ocupaþia lui Petralifu era, de altmintri, binecunoscutã de toatã împrejurimea Costienilor, iar oamenii lui nu umblau sub alt nume decît acela de ,,tîlharii lui Petralifu”.

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (7) Mutarea începutului carierei lui Shakespeare înapoi cu vreo 15 ani prezintã, de asemenea, unele dificultãþi insurmontabile pentru datare. Cele mai timpuriu piese publicate au apãrut în 1594-1595. Acestea le cuprind pe cele care, în mod cert, par a fi lucrãrile de început ale lui Shakespeare, precum Henric al Vl-lea, partea a Il-a, Henric al Vl-lea, partea a IlI-a ºi Titus Andronicus. ªi totuºi, pînã la aceastã datã, potrivit oxfordienilor, De Vere scrisese deja Hamlet (datat de ei la 1581) ºi este neclar de ce De Vere a ales sã îºi publice mai întîi lucrãrile de mîna a doua ºi, mult mai tîrziu, capodoperele (Hamlet a fost publicatã prima oarã în 1603). Oxfordienii trebuie, de asemenea, sã susþinã cã, prin definiþie, toate lucrãrile lui Shakespeare trebuie sã fi fost scrise pînã la momentul morþii lui De Vere, din iulie 1604. Existã numeroase dovezi, însã, cã multe dintre piesele lui Shakespeare au fost scrise mult dupã aceastã datã. Macbeth conþine referiri evidente la complotul prafului de puºcã din 1605-1606, Coriolanus, la marele îngheþ din 1607-1608, Regele Lear, la o piesa de un autor anonim: Regele Leir, care a fost înregistratã în mai 1605, în timp ce, mai presus de toate, Furtuna se bazeazã pe relatarea naufragiu-

lui din Bermude din 1609-1610. Cînd King’s Company a început sã joace în teatrul acoperit Blackfriars în 1608-1609, lucrãrile lui Shakespeare, scrise atunci ºi dupã aceea, s-au schimbat, adãugînd mai multe efecte speciale, chiar ºi pauze ºi muzicã. Oxfordienii trebuie sã nege (sau sã ignore) toate acestea ºi, în particular, sã nege orice legãturã dintre naufragiul din Bermude ºi Furtuna. Mai existã, de asemenea, problema felului în care piesele lui De Vere, scrise înainte de 1604, au fost „încredinþate” trupei King’s Company. Cine le era proprietarul ºi pe ce bazã au fost ele transmise „cu picãtura“ trupei King’s Company? Oxfordienii nu pot rãspunde nici la aceastã întrebare, susþinînd cã ele se aflau în mîinile aºa-numiþilor „mari posesori” (dupã cum se menþioneazã în Epistola introductivã la ediþia din 1609 a piesei Troilus ºi Cresida), cu toate cã nu a fost gãsitã nici o dovadã pentru existenþa unor anume persoane. Existã ºi o altã importantã problemã, care afecteazã puternic viabilitatea oxfordianismului. Tema lor constantã este urmãtoarea: De Vere a avut o relaþie intimã cu lordul Southampton, omul cãruia „Shakespeare” i-a dedicat douã lungi piese ºi cãruia multe dintre sonete i-au fost probabil adresate. ªi cu

tului, cu însemnãrile alãturi, avea un braþ petrecut peste pieptul lui Wilson, ca într-un gest prietenesc”. Cortul a fost coborît peste trupurile lor, iar deasupra s-a grãmãdit zãpadã ºi s-a pus o cruce fãcutã din schiurile gãsite la intrarea în cort. * De multe ori, omul dovedeºte prin moarte cã meritã sã trãiascã. FRANCIS PONGE, poet ºi eseist francez (1899-1988)

*** SCRIABIN (Alexandr Nicolaevici) Compozitor rus Data morþii: 14 aprilie 1915 (la 43 de ani) Cauza: septicemie Locul: Moscova (Rusia) Înhumat: Cimitirul Novodevicie, Moscova În timpul unui turneu în provincie, Scriabin a fost înþepat la buzã de o muscã purtãtoare de antrax. La început, n-a dat nici o atenþie, dar cînd s-a întors la Moscova, i-a apãrut un furuncul ºi a fãcut febrã. Doctori dupã doctori s-au perindat la patul lui. I s-au fãcut cîteva incizii. Zadarnic. Cu cîteva ore înaintea sfîrºitului, a fost auzit întrebînd, ca ºi cum ar fi desluºit o prezenþã: „Cine e acolo?” (va urma) ISABELLE BRICARD Trãia de cîþiva ani cu o femeie frumoasã, numitã Paraschiva, mãritatã cu un grec, dar pe care acesta acum o lãsase. Petralifu îi dãruia mereu haine ºi giuvaeruri frumoase, între altele, ºiraguri de mãrgãritare în 7 ºi 8 rînduri. Cu toate acestea, ea vroise de mai multe ori sã-l pãrãseascã, dar el hotãrîse cã, în caz cã va fugi, o împuºcã sau o îneacã. Îi spunea, însã, sã mai aibã rãbdare, fiindcã este decis sã se cunune cu ea. Petralifu a fost ridicat de o poterã trimisã înadins din Iaºi ºi dus în temniþa acelui oraº. Judecat de departamentul criminalistic, a fost osîndit la moarte ºi decapitat în luna septembrie, iar complicii lui au pieririt, prin ºtreang, a doua zi. Din acest mãnunchi de tîlhari, numai Bujor a mai rãmas în amintirea poporului, fiindcã era viteaz ºi neprefãcut. Apoi, el nu se atingea de oamenii saraci ºi chiar îi ajuta în caz de nevoie. Ucidea numai foarte rar. Niºte bãtrîni care au trãit în Iaºi în vremea judecãþii lui mi-au povestit cã îºi iubea foarte mult nevasta, ºi atunci cînd, dupã mai bine de 3 ani, ea a fost învoitã sã meargã sã-l vadã la temniþã, ºi unul, ºi celãlalt au leºinat, atît de miºcaþi ce au fost. Mi s-a mai spus cã ea a obþinut permisiunea sã-l îngroape creºtineºte, chiar în seara execuþiei, deºi se hotãrîse ca leºul lui sã rãmînã expus, spînzurat de furcã, timp de mai multe zile. (va urma) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL) toate acestea, nu existã nici o dovadã cã cei doi s-au întîlnit sau ºi-au vorbit vreodatã, ºi, cu atît mai puþin, cã ar fi avut o relaþie apropiatã. Amîndoi s-au aflat, ca minori, în grija regalã a lordului Burghley (Sir William Cecil), dar la mulþi ani distanþã, de vreme ce De Vere a fost cu 23 de ani mai în vîrstã decît Southampton. Singura datã cînd cei doi bãrbaþi se ºtie cã s-au aflat în aceeaºi încãpere ºi în acelaºi timp a fost în 1601, cînd De Vere era preºedintele juriului de pairi care l-a condamnat pe Southampton la moarte pentru rolul acestuia în rebeliunea contelui de Essex. Nu existã nici o corespondenþã purtatã între cei doi ºi nici nu este vreunul dintre ei menþionat în documentele care au supravieþuit ºi nici o relatare contemporanã nu a remarcat vreo asociere de vreun fel între cei doi. Dupã cum pare a fi cazul adeseori, oxfordienii par a avansa o tezã de mare amploare, cãreia îi lipsesc total dovezile sau plauzibilitatea. Deºi dosarul oxfordian are o anumitã atractivitate superficialã, cu cît este mai îndeaproape examinat, cu atît pare mai deficitar, iar în aproape nouã decenii suporterii lui nu au reuºit sã furnizeze nici o dovadã realã pentru teza lor. Dat fiind cã oxfordianismul a fost cea mai popularã teorie antistratfordianã pentru jumãtate de secol sau chiar mai bine, este uºor de observat de ce stratfordienii ortodocºi au respins-o ºi apoi, în mod regretabil, au continuat, pe baza neadecvãrii ei, sã respingã orice discuþie a paternitãþii ca fiind ipsofacto fãrã rost ºi greºitã. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 19-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

ªi aerul poate ucide... (4) În sfîrºit, dintre candidaþii-juraþi au fost reþinuþi 12 bãrbaþi, aºadar, nu era printre ei nici o singurã femeie. Nouã erau catolici ºi trei protestanþi. Aspectul îºi avea importanþa sa: cea mai mare parte a catolicilor, cum am menþionat mai înainte, era împotriva gestului fãcut de doctorul Sander ºi pleda în favoarea condamnãrii lui. În aceastã atmosferã tensionatã în care a debutat procesul, s-a produs o loviturã de teatru. Avocatul doctorului Sander, maestrul Wyman, ºi-a fãcut cunoscut strategia de apãrare. Nici vorbã nu mai era de euthanasie. Acum, doctorul Sander ºi avocatul sãu susþineau cã doamna Borotto era deja moartã în momentul în care medicul îi injectase aer în vene. Pe scurt, pledoaria maestrului Wyman a fost aceasta: „Doctorul nu poate fi condamnat pentru omucidere, pentru simplul motiv cã injecþia a fost fãcutã unui «cadavru»!“. În salã, stupoare la o parte dintre cei prezenþi, consternare la restul asistenþei. Era evident cã aceastã declaraþie neaºteptatã nu rezista la o examinare mai atentã. Pentru ce ar fi injectat doctorul Sander un cadavru? ªi pentru ce ar mai fi inventat o asemenea poveste, ce a pus în miºcare atîþia oameni? Potrivit procedurii americane, acuzatul era interogat ultimul, iar în timpul audierii martorilor,

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (2) Noe Torres ºi Ruben Uriarte, autorii cãrþii ,,The Other Roswell: UFO Crash on the Texas-Mexico Border” (Celãlalt Roswell: prãbuºirea unui OZN la graniþa texano-mexicanã), au fost foarte amabili, facîndu-ºi timp sã-mi trimitã informaþii, în perioada în care încercam sã aflu ultimele date ale cazului: „Un mesaj radio i-a avertizat pe Willingham ºi pe ceilalþi despre un OZN care se miºca foarte repede, apropiindu-se de Texas dinspre nord-vest. Dintr-o datã a devenit vizibil, ca o luminã intens strãlucitoare, ca o stea vãzutã printr-un telescop. A traversat cerul ca o flacãrã, depãºindu-i, ºi toþi piloþii din avioanele aflate în aer au vãzut-o. Dar datoritã locului în care se afla avionul lui Willingham, el era în poziþia cea mai bunã pentru a vedea ce s-a petrecut cu obiectul dupã ce a dispãrut din raza lor vizualã. Willingham estima cã obiectul zbura cu o vitezã de peste 3.000 de km/h ºi l-a vãzut fãcînd o

Femei celebre pe divan (2) Claudine, copilul decepþiei Cuplul s-a instalat rapid pe Rue Jacob, la numãrul 28, în Arondismentul VI al Parisului. Colette a descoperit acolo adevãrata faþã a lui Willy, un om dublu, ba chiar multiplu: exploata mai mulþi „negri”, tineri literaþi bucuroºi de a-ºi fi amestecat cerneala cu a celui al cãrui nume fãcea bani; dispãrea fãrã motiv, anunþa, adesea, cã nu vine acasã la cinã. Pe vremea aceea, femeile nu puteau comenta. La ºase luni dupã nuntã, o scrisoare anonimã o informa pe tînãra femeie cã scriitorul frecventa o actriþã mãruntã din Montmartre, Charlotte Kinceler. Colette, înnebunitã de gelozie, voia sã facã moarte de om. Cînd i-a surpris pe amanþi aplecaþi peste un registru contabil, ca un cuplu legitim, dovadã limpede a legãturii durabile, a fost mai rãu decît un flagrant delict lubric. O depresie mutã a condamnat-o douã luni pe Colette la pat, pînã ce providenþiala Sido a venit s-o îmbãrbãteze. Nu era nevoie de mãrturisiri: mama înþelesese totul. Sido condamna cuminþenia, ca ºi durerea, ea, care a ºtiut, pînã la urmã, sã facã o cãsãtorie din dragoste. Colette îºi va reveni dupã o vreme ºi îºi va gãsi o derivaþie sentimentalã de alt gen, cu prima sa amantã cunoscutã, Marguerite Moreno, o frumoasã actriþã vulcanicã. Cele douã femei aveau aceeaºi vîrstã ºi

doctorul Sander nu a intervenit sub nici o formã. Colegii sãi de la spital au depus, pe rînd, mãrturie. Doctorul X... afirmã: „Dupã ce tocmai o consultasem pe doamna Borotto, l-am întîlnit pe doctorul Sander în momentul în care se pregãtea sã intre în rezerva unde se afla bolnava. I-am împãrtãºit cele constatate de mine. Pulsul femeii aproape cã nu mai era perceptibil. Ochii erau lipsiþi de reflexe: nu exista nici cel mai mic semn de reacþie a pupilei. I-am spus: «E moartã»”. Apãrarea a marcat un punct. A urmat depoziþia doctorului Herpen: „Doamna Borotto era muribundã. Dar nu murise“. De data aceasta, marcase un punct acuzarea. A venit rîndul doctorului Milles, cel care asistase la efectuarea autopsiei. Afirmaþiile sale au fost formale, doctorul menþinîndu-se în limitele primei declaraþii: „Decesul s-a datorat emboliei, în urma insuflãrii de aer în vene, ºi nicidecum maladiei“. Acuzarea a marcat încã un punct. Infirmiera angajatã de doamna Borotto, Elisabeth Rose, declarase pe parcursul anchetei cã, puþin timp mai înainte de efectuarea injecþiei, bolnava scosese un geamãt prelung ºi rãguºit ºi cã ea a considerat atunci cã femeia îºi dãduse duhul. Din nefericire pentru avocat, Elisabeth Rose ºi-a retractat declaraþia anterioarã, spunînd: „Nu, nu cred cã a fost ultima suflare!”. În acele momente pãrea cã toate lucrurile se legau ºi se îndreptau într-o direcþie care contravenea strategiei de apãrare a maestrului Wyman ºi care îngreunau ºi mai mult atmosfera din sala de judecatã.

La rîndul sãu, domnul Borotto a declarat cã îl considerã pe doctorul Sander un om „admirabil”. El a negat cã i-ar fi cerut sã-i scurteze zilele suferindei. Cã, într-adevãr - ºi nu ascunde acest lucru -, l-a rugat sã o facã sã nu mai sufere atît, dar cã prin aceasta nu a vrut nicidecum sã spunã altceva decît sã-i administreze un calmant mai puternic. Pentru ca situaþia sã devinã ºi mai complicatã, pînã ºi în sînul familiei decedatei au apãrut pãreri divergente. O sorã a doamnei Borotto a declarat cã îl aprobã pe doctorul Sander pentru faptul cã a decis sã facã injecþia mortalã cu aer. Alte rude, dimpotrivã, au calificat conduita medicului drept „monstruoasã”, complet lipsitã de omenie, ºi în contradicþie totalã cu profesia de medic. Cînd a venit rîndul acuzatului sã vorbeascã, acesta a declarat: - Doamna Borotto, la drept vorbind, era deja moartã. Eram obosit. Am acþionat în urma unui impuls de moment, iresponsabil: mã aflam într-o stare de surescitare, frînt, dupã o noapte de gardã agitatã. ªtiam cã nu puteam sã-i mai fac vreun rãu, pentru cã viaþa o pãrãsise. Explicaþia era, totuºi, puþin convingãtoare pentru cei din salã. Dupã mai multe sãptãmîni de derulare a procesului, a sosit ºi ultima zi. Procurorul general a declarat: ,,Nu voi recuza pedeapsa cu moartea, dar caritatea nu scuzã uciderea. O crimã rãmîne crimã. Cer juriului sã-l declare pe doctorul Sander vinovat de asasinat!”. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

întoarcere bruscã de 90 de grade, fãrã a încetini. Cum obiectul se îndrepta spre graniþa cu Mexicul, Willingham a primit permisiunea de a se rupe din formaþie ºi a urmãri obiectul cu avionul sãu de luptã, un F-86. Urmînd dîra lãsatã de obiect, Willingham a zburat dupã el pînã aproape de Del Rio, Texas, cînd a vãzut cã obiectul a început sã se clatine ºi sã coboare cu rapiditate”. Iatã cã mai apãruserã ºi alte detalii în legãturã cu acest caz. Autorii cãrþii spun ºi, bineînþeles, aºa li s-a spus ºi lor, cã Willingham fãcea parte dintr-un grup de avioane de luptã F-86 ºi însoþea un B-47 prin partea de vest a Texas-ului, cînd piloþii au primit mesajul despre OZN. Ei au privit obiectul trecîndu-le prin faþa ochilor ºi îndreptîndu-se spre sud faþã de locul în care se gãseau. Willingham le-a relatat lui Torres ºi Uriarte cã obiectul se lovise de pãmînt la sud de Langtry, Texas (zonã care, de fapt, este puþin mai la nord-vest de Del Rio), alunecînd pe pãmînt cam 300 m înainte de a se opri lîngã o dunã de nisip. Uriarte a oferit mai multe detalii: „Pilotul (Willingham) s-a întors la scena accidentului dupã cîteva ore... El ºi co-pilotul au aterizat chiar lîngã OZN-ul prãbuºit ºi au observat cã un mare numãr de soldaþi mexicani preluaserã deja controlul asupra zonei accidentului. Fãcuserã

deja cordon în jurul locului respectiv ºi nu le-au permis lui Willingham ºi Perkins sã se apropie de bucata cea mai mare care rãmãsese din navã. Oricum, ceea ce au vãzut ei a fost atît de uimitor, încît le-a schimbat viaþa pentru totdeauna. Înainte ca soldaþii mexicani sã le cearã sã pãrãseascã zona, Willingham a luat o bucatã alcãtuitã dintr-un metal ciudat, de mãrimea unei mîini de om. Ulterior, a încercat sã o topeascã, sã o taie, sau sã o deformeze în vreun fel, dar nu a reuºit”. Uriarte a tras concluzia cã restul acela metalic era ceva ce nu aparþinea acestei lumi, iar dacã ar fi analizat astãzi, ar constitui o dovadã a existenþei OZNului prãbuºit. Doar cã, bineînþeles, ºtim cu toþii cã Willingham a pierdut acea bucatã de metal, aºa cum a mai povestit ºi altora cu 20 de ani în urmã sau mai bine. Una din principalele probleme este cã povestea s-a deplasat acum în timp, cãtre mijlocul anilor 1950. Willingham mi-a mãrturisit cã se poate sã fi fost prin 1954, dar nu era sigur. Torres ºi Uriarte spuneau cã a fost în 1955. În timpul altor discuþii cu Willingham, s-a dedus cã putea fi vorba de 1957. Oricum am privio, data a fost din nou modificatã. (va urma) KEVIN D. RANDLE

aceeaºi viziune asupra vieþii, în timp ce, mai bine de 10 ani ºi încã ºi mai multe certuri, o vor despãrþi pe Colette de soþul ei. Dar tînãra Colette îºi deplîngea paradisul pierdut, satul Puisaye ºi iubirea maternã. În fiecare zi, îi scria lungi scrisori nostalgice lui Sido... care i-au reþinut atenþia experimentatului Willy. Pentru a contribui la economiile familiei, acesta i-a propus, (deoarece Colette mînca, nu glumã!), sã scrie, pentru el, amintiri din copilãrie. Colette nu a vãzut nimic rãu în asta. Pentru ea, era o formã de a-ºi lua viaþa în propriile mîini. Claudine à l’ecole [Claudine la ºcoala], scris în cîteva luni, a fost considerat „mediocru” de comanditarul sãu ºi nu va fi tipãrit decît 3 ani mai tîrziu, în 1899, sub semnãtura lui Willy. Succesul va fi fulgerãtor: femeile au adoptat „gulerul Claudine” sau cosiþele stil Colette. Willy se împãuneazã cu succesul, dar vor apãrea bãnuieli legate de adevãrata identitate a autorului. Colette ºi Willy îºi vor cumpãra o casã la þarã, aproape de Besançon, la Monts Boucons, unde îºi duc toate animalele ºi jurnalele. „Pentru mine, va scrie Colette, vacanþa înseamnã sã-mi schimb locul de muncã”. Claudine à Paris [Claudine la Paris] apare în 1901, Claudine en menage [Claudine se mãritã], în 1902, fiecare volum e semnat de Willy, sub focul bine întreþinut al criticilor elogioase. Colette era fericitã, scria tot timpul, era convinsã cã ºi-a terminat deja viaþa sentimentalã, la abia 30 de ani, dupã depãºirea episodului Moreno. Ca sã nu mai vorbim de celelalte femei. Georgie RaoulDuval, soþia lascivã ºi foarte cultã a unui miliardar american, are tot ce-i trebuie pentru a o fascina pe

provinciala Colette... pînã cînd aceasta descoperã cã prietena scumpã trece din patul ei în cel al soþului ei. Dar furia ºi-a transpus-o în cãrþi: se va rãzbuna cu romanul Claudine amoureuse [Claudine îndrãgostitã]. Adaptarea teatralã a Claudinelor i-a deschis un nou orizont. A întîlnit-o pe Polaire, actriþã celebrã, îmbrãcatã în redingotã ºi tunsã bãieþeºte, care nu-ºi ascunde preferinþele lesbiene. Apoi, e rîndul poetei Natalie Barney, poreclitã „Safo de la Washington”. În 1904, „fustangiul ºi lesbiana”, adicã Willy ºi Colette, stabiliþi pe strada Courcelles, aduceau cu ei o reputaþie tulbure. Dar lui Colette nu-i pãsa. Luni în ºir, la Monts Boucons, va asculta plinã de încîntare natura, cu haita de cîini ºi ceata de pisici pe urmele ei, înainte de-a se înhãma la lucru pînã seara, la masa de scris. Un text deºucheat, L’Ingenue libertine [Nevinovata libertinã], semnat „Willy”, ca de obicei, a apãrut în 1904, dar, totodatã, ºi o cãrticicã semnatã „Colette Willy” , intitulatã Quatre Dialogues de bêtes [Patru dialoguri de animale]. Criticul literar de origine românã Anna de Noailles o ridicã în slãvi ºi, foarte curînd, vor apãrea cohorte întregi de admiratori în presã: Charles Maurras, Marcel Proust, André Gide. Toatã lumea recunoaºte deja impostura lui Willy. Rãmînea faptul cã lumea cumpãrã, de ani întregi, cãrþi semnate de Willy, iar Colette abia debuta. Ea se temea, dacã îºi pãrãsea soþul, sã nu cadã în mizeria destinatã femeilor emancipate. (va urma) CATHERINE SIGURET, traducere de LASZLO ALEXANDRU

Pag. a 20-a – 8 aprilie 2016

Apel telefonic nocturn (3) „Nu va veni nici o rachetã” — argumentã cu el însuºi. „Sînt bãtrîn, e prea tîrziu”. Dar sã presupunem cã va veni ºi cã n-o sã ºtii niciodatã, gîndi. Nu trebuie sã laºi legãturile telefonice intacte? Iarãºi, suna un telefon. Se întoarse plictisit. Se tîrî înapoi în magazin ºi începu sã bîjbîie dupã receptor. „Alo”. O voce ciudatã. „Te rog — spuse bãtrînul — sã nu mã mai baþi la cap”. „Cine-i, cine-i acolo? Hei, cine-i acolo? Unde eºti?” — þipa vocea, surprinsã. „Stai puþin” — se precipitã bãtrînul. „Aici e Emil Barton, cine-i acolo?” „Aici e cãpitanul Rockwell, Racheta Apollo 48. Tocmai am sosit de pe Pãmînt.” „Nu, nu, nu.” „Sînteþi acolo, Barton ?” „Nu, nu se poate”. „Unde sînteþi ?” „Minþi!” Bãtrînul trebui sã se sprijine de cabina telefonicã. Ochii i se rãciserã. „Eºti tot tu Barton ºi îþi baþi joc de mine, minþindu-mã iarãºi”. „Aici cãpitanul Rockwell. Tocmai am aterizat. În oraºul New Chicago. Unde sînteþi?” „În Green Villa”, spuse bãtrînul, cu rãsuflarea tãiatã. „Ãsta e la 600 de mile de voi”. „Fii atent, Barton, poþi veni pînã aici?” „Ce?” „Facem niºte reparaþii la racheta noastrã. Este epuizatã de zbor. Poþi sã vii sã ne ajuþi?” „Da, da”. „Sîntem pe aerodromul de la marginea oraºului. Poþi sã vii pînã mîine?” „Da, dar...”. „Ce-i?” Bãtrînul mîngîie telefonul. „Ce mai e pe Pãmînt? Cum e New York-ul? S-a terminat rãzboiul? Cine mai e Preºedinte? Ce mai e nou?”.

Unde a dispãrut Isus 18 ani? (1) Biblia vorbeºte despre Mîntuitor pe cînd era copil de 12 ani, apoi adult la 30 de ani, fãrã sã ne spunã unde a fost ºi ce a fãcut în 18 ani de viaþã! Experþii au lansat teorii care susþin, dar nu demonstreazã, cã Isus a trãit printre iudei, esenieni, tibetani, britanici, amerindieni sau daci. Biblia relateazã faptele Lui ºi îndemnurile pe care ni le-a transmis, însã referitor la viaþa Lui personalã, amãnuntele sînt puþine. Cea mai controversatã perioadã din viaþa lui Isus este cea în care, pentru 18 ani, pur ºi simplu a dispãrut. Cã a fost plecat din þara natalã e aproape o certitudine, atîta vreme cît nu ºi-a cunoscut vãrul, pe Ioan Botezãtorul, pe care l-a întîlnit, pentru prima oarã, abia în ziua Botezului. Unde a fost Isus între 12 ºi 30 de ani? ªi, mai ales, ce a fãcut, ce scop l-a purtat pe tãrîmuri necunoscute? ªi de ce Cartea Sfîntã pãstreazã tãcerea în legãturã cu aceºti 18 ani? Teologi ºi istorici au încercat sã gãseascã un rãspuns. Conform teoriilor lansate, Mîntuitorul a fost plecat în Nordul Europei, în Asia, America de Sud sau chiar în Dacia.

Tîmplar, în atelierul tatãlui Biblia nu vorbeºte de evenimentele din viaþa lui Isus începînd cu vîrsta de 12 ani ºi pînã la 30 de ani, cînd apare din nou, botezîndu-se în apa Iordanului. Pasaje din Evanghelia dupã Marcu, însã, spun cã „feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda ºi al lui Simion“, cel supranumit tîmplarul, îºi ducea traiul în aceastã meserie, ajutîndu-ºi tatãl. În paralel, petrecea mult timp studiind Vechiul Testament. Dar, oare, Fiul Domnului a petrecut 18 ani din viaþã fãrã nici un semn al puterii lui divine, pierdut în comunitate, muncind ºi rugîndu-se ca un om obiºnuit? Referitor la perioada lipsã, evanghelistul Luca spune doar atît: „ªi Isus creºtea în înþelepciune, în staturã, ºi era tot mai plãcut înaintea lui Dumnezeu

ROMÂNIA MARE“

„Lasã, cã avem destul timp de pãlãvrãgealã dupã ce soseºti”. „În general, e bine?” „E bine.” „Slavã Domnului”. Bãtrînul asculta vocea îndepãrtatã. „Eºti sigur cã eºti cãpitanul Rockwell?” „Hai, dã-o dracu?” „Iartã-mã!” Închise ºi o luã la fugã. Ei erau aici, dupã atîþia ani, de necrezut, oamenii lui care îl vor lua înapoi, sã vadã iarãºi mãrile Pãmîntului, cerul albastru ºi munþii. Porni maºina. Va conduce toatã noaptea. Meritã sã riºte pentru a-ºi vedea cunoscuþii, sã le strîngã mîna, sã le audã glasurile iarãºi. Maºina înainta iute ca tunetul printre coline. Vocea aia. Cãpitanul Rockwell. Nu putea fi el, Barton, cu patruzeci de ani în urmã. Nu fãcuse niciodatã vreo înregistrare cu asta. Sau fãcuse? În vreuna dintre crizele lui de disperare, sub vraja unui cinism fãrã cruþare, nu fãcuse el oare o falsã înregistrare pe bandã a unei false aterizãri pe Marte, cu un cãpitan artificial ºi un echipaj imaginar? Scuturã capul de furie. Nu. Era un nebun suspicios. Acum nu mai era timp de îndoieli. Trebuia sã alerge, împreunã cu lunile de pe Marte, toatã noaptea. Ce petrecere o sã fie! Soarele rãsãrea. Era îngrozitor de obosit, plin de junghiuri, inima îi galopa, degetele se chirceau pe volan, dar lucrul care îi fãcea cea mai mare plãcere era gîndul la ultimul telefon pe care îl va da: „Alo, tînãrul Barton? Aici bãtrînul Barton. Astãzi plec spre Pãmînt. Salvat!” .Zîmbea fãrã vlagã. Intrã cu maºina în zona oraºului New Chicago, înspre amurg. Coborî din maºinã, ºi porni sã priveascã platforma de decolare a rachetei, frecînduºi ochii roºii. Cîmpul era pustiu. Nimeni nu venise sãl întîmpine. Nimeni nu-i strîngea mîna, nu striga, nu rîdea. Simþea cum îi urlã inima. Întunericul îl cuprindea, ºi o senzaþie cã ceva se prãbuºeºte din cer. Se tîrî spre un birou. Înãuntru, ºase telefoane stãteau în rînd, unul lîngã altul. Aºtepta, gîfîind. În cele din urmã: soneria. Ridicã receptorul greu. O voce spuse: „Mã întrebam dacã o sã ajungi în viaþã.”

ºi înaintea oamenilor“. Celelalte evanghelii nu pomenesc nici mãcar atît despre anii maturizãrii Mîntuitorului. Între cele douã referinþe, ale lui Marcu ºi Luca, nu existã nimic, dar exegeþii au dedus cã Isus ºi-a petrecut viaþa alãturi de familie, în Galileea, cîºtigîndu-ºi existenþa din tîmplãrie. Se bãnuieºte cã amãnunte din viaþa lui Isus ar fi prezentate, pe larg, în scrierile copte din Georgia sau Armenia, în diferitele „Evanghelii“ (dupã Maria Magdalena, Toma, Petru, Iuda) descoperite recent. Acest gol din viaþa Mîntuitorului a fost presãrat cu speculaþii ºi teorii.

Printre „Fiii Luminii“ de la Marea Moartã Trebuie sã ºtim cã, în religia iudaicã vîrsta de 12 ani reprezenta, la acea vreme, vîrsta maturitãþii, marcatã de ceremonia numitã bar mitzvah. 30 de ani era vîrsta minimã permisã pentru a accede la preoþie. Între aceste vîrste, vreme de 18 ani, candidatul trebuia sã îºi însuºeascã învãþãtura ºi sã practice dogma. O primã teorie afirmã cã exact asta a fãcut ºi Isus, locuind departe de casã, printre esenieni. De ce tocmai printre aceºti credincioºi? Poate pentru cã Noul Testament face puþine referiri la acest grup, deºi pe celelalte (farisei, zeloþi, saducei) le descrie cu lux de amãnunte. Rãmaºi atît de misterioºi chiar ºi în zilele noastre, esenienii puteau fi gazdele Mîntuitorului. Poate cã teoria, lansatã de romancierul Edmund Wilson în 1955, nu este atît de hazardatã, dacã ne gîndim cã tot esenienii sînt cei care au pãstrat celebrele Manuscrise de la Marea Moartã (peºterile din Qumran). Se bãnuieºte cã esenienii sînt evrei fugiþi din Ierusalimul corupt. Modul lor de viaþã ºi credinþa erau diferite decît în alte pãrþi ale vechii Palestine. Ei ascultau de „Învãþãtorul Dreptãþii“ ºi îºi spuneau „Drepþii“, „Aleºii lui Dumnezeu“, „Fiii Luminii“, „Fiii Cerului“ ºi-l aºteptau pe Mesia. Esenienii aveau propriul calendar ºi sãrbãtori (care se deosebeau de cele evreieºti), dispreþuiau bogãþia ºi plãcerile simþurilor, se rugau laolaltã ºi studiau, zi ºi noapte, scrierile sfinte. (va urma) OMAE BAZOOKA

Bãtrînul nu spuse nimic, stãtea cu receptorul în mînã. Vocea continuã: „Raportez în locul cãpitanului Rockwell. Cu ce vã servesc, domnule?” „Tu” — mugi bãtrînul. „Cum stai cu inima, bãtrîne?” ,,Nu.” „Trebuia sã te lichidez într-un fel. Pentru a trãi eu, dacã poþi numi viaþã o transcriere”. „Acum mã duc” — rãspunse bãtrînul. „Nu-mi mai pasã. O sã arunc în aer totul pînã veþi dispãrea cu toþii”. „Nu ai puterea. Nu te-ai întrebat de ce te-am fãcut sã vii aºa de repede, pe un drum aºa de lung? Este ultima ta cãlãtorie!”. Bãtrînul simþi cum inima îi ºovãie. Nu va mai face niciodatã alte oraºe. Rãzboiul era pierdut. Se lãsã într-un scaun ºi începu sã bolboroseascã sunete joase, jalnice. Privea fix la cele cinci telefoane. Ca la un semnal, acestea izbucnirã în cor! Un cuib de pãsãri urîte, care zbiarã! Receptoarele automate se conectarã. Biroul începu sã se învîrte ca o moriºcã. „Barton, Barton, Barton”. Strînse un telefon în mîini. Îl lovi cu pumnii, dar telefonul continua sã rîdã de el. Îl izbi de podea. Îi smulse firele, le rupse, le cãlcã în picioare. Distruse în felul ãsta trei telefoane. Apoi, deodatã, tãcere. ªi, ca ºi cum corpul lui descoperea lucrul pe care îl þinuse multã vreme ascuns, sufletul i se scufundã în oasele epuizate. Pleoapele îi cãzurã, cum cad petalele unei flori. Gura i se ofili. Loburile urechilor se fãcurã ca de cearã. Îºi apãsã pieptul cu mîinile ºi cãzu cu faþa în jos. Rãmase nemiºcat. Respiraþia i se opri. Inima i se opri. Dupã o vreme, cele douã telefoane care rãmãseserã, sunarã iar. Un releu se cuplã undeva. Vocile celor douã telefoane furã conectate, una la cealaltã. „Alo, Barton?” „Da, Barton?” „Am douãzeciºipatru de ani”. „Eu am douãzeciºiºase. Amîndoi sîntem tineri. Ce s-a întîmpiat?”. „Nu ºtiu. Ascult“. Camera era cufundatã în tãcere. Bãtrînul nu se mai miºca. Vîntul pãtrundea prin fereastra spartã. Aerul era rãcoros. „Poþi sã mã feliciþi, Barton, astãzi este ziua mea de naºtere, împlinesc douãzeci ºi ºase de ani!” „Felicitãrile mele !” Vocile cîntarã împreunã, cîntece de aniversare, ºi cîntecele ieºirã pe fereastrã, încet, încet, în oraºul mort. Sfîrºit RAY BRADBURY Traducere de GEORGE CUªNARENCU

Alegeri pe Lumea Cealaltã (3) Dupã 15 secunde de vot liniºtit, îmbulzeala a reînceput cu ºi mai multã nebunie. Îngerii erau împiedicaþi sã intre în secþia de votare, li se legau aripile ºi li se bãgau cîrpe în gurã sã nu þipe. Arhanghelii au fost imobilizaþi într-o ambuscadã, iar sãbiile le-au fost confiscate. Cînd Satana a vrut sã-i taie în bucãþi, a început cataclismul. Un fulger uriaº a mãturat curtea colegiului arhanghelodrãcesc. Capetele diavolilor zburau care-ncotro, oasele pîrîiau, pieile sfîrîiau arse ºi înjurãturi încã necunoscute pe Pãmînt se auzeau din toate direcþiile. O voce de Sus s-a auzit cu putere: „Afarã cu derbedeii din secþia de votare!“. Sfîntul Spiridon i-a dat cu cãrãmida-n cap lui Scaraoþchi, care s-a dezechilibrat ºi, imediat, zeci de îngeri au tãbãrît pe el ºi l-au legat fedeleº, în ciuda încercãrilor eroice ale lui Belzebut de a-l proteja. „Gata – aþi cîºtigat“, a strigat Satana. Pînã seara tîrziu, dracii ºi-au strîns victimele din curtea secþiei de votare. Mi-era milã de ei cînd îi vedeam cum se retrãgeau cu coada-ntre picioare, bãtuþi mãr de niºte îngeraºi care, cu o zi înainte, se pregãteau sã-i pupe ºi sã-i îmbrãþiºeze, nu sã-i cafteascã atît de violent. M-am dus revoltat la Sfîntul Petru: – Ce alegeri sînt astea? Cum de permiteþi atîta violenþã? – Ce permitem, mãi muritorule? Învaþã, odatã pentru totdeauna, cã trebuie sã pui osul la bãtaie pentru apãrarea valorilor în care crezi, cã altfel te distrug toþi ºmecherii ºi ºarlatanii. Ieºi afarã de-aici! Pînã s-apuc sã mai spun ceva, m-a aruncat pe poarta Raiului ºi m-am trezit, într-o clipã, pe un pat de spital. ªeful de partid, bucuros cã, în sfîrºit, am deschis ochii dupã multã vreme, s-a grãbit sã mã întrebe dacã am fost Dincolo. Dupã ce am clipit afirmativ, a continuat: – Cum e politica Dincolo? – Ca la noi, domnule, ca la noi! Sfîrºit BRUNO ªTEFAN

Pag. a 21-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români! Laura Stoica aura Stoica s-a nãscut pe 10 octombrie 1967 ºi, pasionatã fiind de muzicã, în 1986 a absolvit cursurile de canto clasic, profesor Emil Niculescu, la ªcoala Popularã de Artã din Tîrgoviºte, participînd ulterior la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente. Urmãtorul pas în cariera ei artisticã l-a fãcut în 1989, cînd a devenit solistã a teatrului de revistã „TOMA CARAGIU“ din Ploieºti, timp de un an. Chiar dacã muzica a rãmas pe primul loc, Laura a fost atrasã ºi de Teatru, astfel cã în anul 2000 a absolvit Facultatea de Teatru, Secþia Arte, din cadul Universitãþii Ecologice din Bucureºti, în clasa Adrianei Popovici, fiind licenþiatã în Artã-Actorie, Universitatea Ecologicã Bucureºti (anii I II: dr. prof. univ. Adriana Popovici; anii III - IV: profesorii C-tin Codrescu, Vlad Rãdescu, Doru Ana). În 1990, la Festivalul de la Mamaia, Laura Stoica se lansa în lumea muzicalã, anul urmãtor fiind declaratã cea mai bunã solistã pop-rock, iar melodia „Un actor grabit“, de Bogdan Cristinoiu, melodia anului. În perioada anilor 1987-1991 Laura Stoica a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente. Cu o tenacitate impresionantã, Laura s-a impus atît în faþa

Ion Lucian ctorul Ion Lucian s-a nãscut la 22 aprilie 1924, în Bucureºti. A absolvit în 1942 Liceul Matei Basarab ºi Academia Regalã de teatru ºi muzicã în 1945. A debutat pe scena Teatrului Naþional din Capitalã ºi a jucat pînã în 1945 în roluri ca Guliþã din „Coana Chiriþa“, de T.Muºatescu dupã Alecsandri, Poetul Tulipã din „Mioara“, de Camil Petrescu, Simon Bliss din „Familia Bliss” de Noel Coward, Jaques din „Silvette” de V. Eftimiu, Nicolas ºi Scarciafico din „Prinþesa îndepãrtatã” de Ed. Rostand, Tînãrul din „O varã la moºie” de Guido Bondi, Magnasco din „Astã searã se joacã fãrã piesã” de Pirandello, Hlestacov din „Revizorul” de Gogol, Florindo din „Mincinosul” de Goldoni, Mickey din

juriilor de specialiºti, cît ºi a iubitorilor de muzicã pop. Laura Stoica se afirmã ca o vedetã consacratã, o cîntãreaþã originalã, cu o voce bine formatã, cu o interpretare nuanþatã ºi cu un joc scenic modern. Primul album, intitulat „Focul“, a apãrut pe piaþã în 1994. De atunci melodiile Laurei au fost incluse pe diverse compilaþii, în 1997 lansînd al doilea album, „Nici o stea“. Laura Stoica a crezut ani de-a rîndul cã nu poate avea copii ºi sfîrºise prin a se obiºnui cu acest gînd. ªtia cã pentru tot ceea ce ne oferã viaþa trebuie sã plãtim un preþ ºi se gîndea cã acesta ar putea fi preþul pe care ea trebuie sã-l plãteascã pentru talentul ºi cariera ei. Sarcina a fost un minunat cadou de Crãciun, cel mai frumos dar pe care l-a primit vreodatã. Însã nici ea ºi nici logodnicul ei, Cristian Mãrgescu, baterist în trupa Laurei, nu au vrut sã facã acest anunþ pînã cînd nu au avut certitudinea cã totul decurge normal. „Copilul se va naºte în septembrie, iar pînã la venirea lui pe lume sînt hotãrîtã sã-mi respect toate angajamentele privind concertele ºi sã pregãtesc un nou album. Este felul în care vreau sã-i urez bun venit primului meu copil“, a mãrturisit vedeta. Soarta însã are planurile ei. Joi, 9 martie 2006, Laura Stoica ºi logodnicul ei ºi-au pierdut viaþa într-un accident de circulaþie. ªoferul unei Dacii papuc a intrat cu vitezã pe contrasens ºi a izbit violent autoturismul în care se aflau cîntãreaþa ºi logodnicul ei, bateristul Cristian Mãrgescu. Laura Stoica a murit pe loc, la fel ca ºi ºoferul vinovat. S-au spus multe despre Laura Stoica, însã cel mai important lucru este faptul cã publicul a iubit-o încã de la debutul ei în lumea muzicalã (Festivalul Mamaia, 1990), iar vocea ei a cucerit iremediabil atît juriile de specialiºti, cît ºi iubitorii de muzicã pop-rock. Cu trecerea timpului, popularitatea ºi numãrul admiratorilor ei au crescut constant. „Fascinaþie” etc. Pînã în 1947 a jucat la Teatrul Alhambra în rolul lui Gustl din „Þara surîsului” sau Tony din „Prinþesa Circului”, apoi la Teatrul Municipal din Bucureºti, în roluri ca Boby 2 din „Insula” de M. Sebastian, Valentin din „Nu se ºtie niciodatã” de G.B. Shaw, Svadea din „Liubov Iarovaia”, Marinarul ºchiop din „Uraganul” de B. Belloþerkovski, Bufonul Tuchstone ºi Le Beau din „Cum vã place” de W.Shakespeare, Andrei din „Dragoste pentru trei portocale” dupã C.Gozzi, Tristan din „Cîinele grãdinarului”de Lope de Vega. A fost profesor la Academia de Teatru ºi Film în 1952-1956. În 1967 era cofondator ºi director al Teatrului Ion Creangã. În 1990 era fondator ºi director al Teatrului Excelsior, funcþie pe care o deþine ºi azi, din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Naþional, a publicat lucrãrile „Fantezii pe teme umoristice”, „Steluþe de umor”, „Le petit coq”, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societãþii Autorilor ºi Compozitorilor Dramatici de la Paris. I-au fost decernate de-a lungul timpului numeroase premii ºi distincþii. Este Ofiþer al Legiunii de Onoare – Franþa, societar de onoare al Teatrului Naþional, Cavaler al Ordinului Serviciu credincios în grad de Mare Cavaler. Maestrul s-a stins din viaþã pe 31 martie 2012.

Mircea Albulescu

e numele sãu adevãrat Albulescu Iorgu, s-a nãscut pe 4 octombrie 1934 în Bucureºti. Absolvent al ªcolii medii tehnice de arhitecturã, devine „conductor-arhitect“. Începe ca artist amator în echipa de teatru la Ateneul Popular „Ana Ipãtescu“, iar în 1950 este angajat la Teatrul Naþional ca „artist corp ansamblu“ (figuraþie). În 1952, devine student al I.A.T.C. la clasa Aurei Buzescu. Mircea Albulescu are o prodigioasã activitate ca actor între anii 1956 ºi 1998 la Teatrul Municipal din Bucureºti, Teatrul de Comedie din Bucureºti, Teatrul Naþional din Bucureºti. În film Mircea Albulescu a interpretat peste 70 de roluri, conferind personajelor sale o amprentã personalã. Actorul este membru al Uniunii Ziariºtilor ºi a colaborat mulþi ani cu reviste dedicate teatrului ºi cinematografiei, dar ºi cu alte publicaþii. Mircea Albulescu este ºi autor de versuri ºi prozã scurtã. Printre premiile pe care le-a primit de-a lungul carierei trebuie amintit „Premiul Naþional pentru întreaga activitate artisticã“, acordat de Ministerul Culturii ºi Cultelor în 2003, dar ºi „Premiul pentru întreaga activitate“, primit la Gala Premiilor UNITER 2005.

Dan Spãtaru an Spãtaru s-a nãscut în octombrie 1939, într-o familie de învãþãtori, Gherghina ºi Aurel Spãtaru. ªi-a petrecut copilãria ºi adolescenþa la Aliman, comuna natalã, în Ion Corvin ºi la Medgidia, alãturi de sora mai mare Puica (Maria Nicola) ºi a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai tîrziu a apãrut o altã pasiune, mult mai puternicã, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveºtile bunicilor ºi cîntecelor interpretate de pãrinþi. Cînd avea 12 ani însã, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mãtuºa pentru a îndeplini dorinþa mamei „copiii mei sã înveþe carte“. Aici, Dan a fãcut liceul ºi a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaº. A jucat la „Progresul“, apoi la „ªtiinþa Bucureºti“. În anul III la „Facultatea de Educaþie Fizicã ºi Sport“ a trebuit sã se lase de fotbal - avea hernie de disc. S-a dedicat ºcolii ºi muzicii. Dan Spataru era student cînd a început sã cînte la „Casa Studenþilor“ în anul 1962. A început cu muzicã italianã, asta era la modã. Dragostea pentru muzicã a moºtenit-o din familie. Tatãl sãu cînta la vioara. Camelia Dãscãlescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odatã la „Mon Jardin“ ºi a fãcut cu el lecþii. Primele bucãþi muzicale interpretate de Dan Spãtaru au fost ale Cameliei Dãscãlescu. Odatã, la o terasã, l-a întîlnit Temistocle Popa, care i-a fãcut aproape toate ºlagãrele. Primul mare succes l-a avut cu „Mãicuþa mea“, de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaºte pe viitoarea soþie, Sida, la „Teatrul Fantasio“ din Constanþa. S-au cãsãtorit în 1974 ºi au avut un copil, Dana. Dupã mãrturiile soþiei, Dan Spãtaru a fost „familist convins“ ºi „un model de tãtic“. Dan Spãtaru a bãtut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute ºi 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internaþional în Cuba, la Varadero, unde sînt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute ºi 19 secunde!“ Moartea lui Dan Spãtaru în urma unui atac de cord a adus la înmormîntarea lui peste 10.000 de oameni. Rãmîne în memoria tutoror iubitorilor de muzicã ºi ºlagãrele sale sînt încã fredonate de marii artiºti de astãzi, precum Paul Surugiu sau Rareº Borlea.

Pag. a 22-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (21) Þin minte cã învãþam pentru cele 3 restanþe pe care le aveam, ca sã trec în anul II, citeam de zor, în vîrful patului, la Istoria Filozofiei Antice ºi Medievale, cînd, deodatã, s-a deschis uºa bucãtãriei noastre miniaturale ºi a intrat mama, venind de la piaþã, cu sacoºa plinã de cireºe, de zarzavaturi ºi brînzã: „Corneluº, au intrat ruºii în Cehoslovacia!“. Ce inimoasã, ce patrioatã, ce româncã frumoasã era mama! A urît tot timpul ocupaþia bolºevicã, n-avea ochi sã-i vadã pe ruºi, dar nici pe unguri, din pricina cãrora suferise atît de mult în Ardeal. Cînd mai rãbufnea nãduful tinereþii ei braºovene, cu anii de slugãrnicie fãrã platã la o unguroaicã pe nume Botoº, cãreia îi zicea Botoºoaica, ºi cînd îºi mai aducea aminte ºi de cît pãtimise tatãl ei, falnicul român Ghiþã Vlãdãreanu, condamnat la moarte de douã ori ºi evadat tot de douã ori de sub escorta austro-ungarã, ea ne spunea: „Dacã aº ºti cã am un strop de sînge unguresc, mi-aº tãia venele!“. Ce sã-ºi taie ea, sãraca, blînda mea mamã, care nu putea sã omoare un pui pentru ciorbã?! „Au intrat ruºii în Cehoslovacia!“ Nici nu ºtiu cum am luat tramvaiul 2 ºi pe urmã maºina 38 pînã la Catedrala Sfîntul Iosif! Apoi, searã de searã, stãteam cu urechea lipitã de un „Philips“ strãvechi, prevãzut cu un ochi magic verde, ºi ascultam „Deutsche Welle“ în limba românã. Ajutorul moral primit atunci de la preºedintele Americii, Lyndon Johnson, ºi de la premierul Chinei, Ciu En Lai, mi-a umflat pînzele inimii, eram în al 9-lea cer. Parcã piesa lui William Saroyan, „Inima mea e pe înãlþimi“, fusese scrisã special pentru mine. Deci nu ne-au ocupat ruºii! S-au speriat, au dat înapoi. „Dacã U.RS.S. va ataca România, noi îi vom elibera pe fraþii români, trecînd prin Moscova“ – zicea (sau se zvonea cã zice) Ciu En Lai, vorbe care au constituit un magnific balon de oxigen pentru Poporul nostru, ceva cam în genul sacrei devize „Pe-aici nu se trece!“. Eram tare mîndru de Ceauºescu, deºi pînã atunci nu dãdeam prea multe parale pe el. Prima oarã îl vãzusem pe viu la începutul anului 1958, cînd murise dr. Petru Groza. M-a dus mama de mînã, pe Drumul Sãrii, vizavi de cinematograf, ca sã vedem convoiul funerar. Ceauºescu era în spatele afetului de tun, alãturi de alþi lideri comuniºti. A doua oarã l-am vãzut în vara lui 1965, de-abia fusese ales ºi venise în vizitã de lucru peste drum de coliba noastrã, la Uzina Vulcan. Avea pãrul încãrunþit ºi o cravatã de culoare roºie. A fost mare fierbere în mahalaua noastrã. Apoi, m-a intrigat, în mai 1968, cã nu ºtia sã þinã o cuvîntare alãturi de Charles de Gaulle, dãdea prea mult din mîini ºi se uita dupã aprobarea lui Maurer, la fiecare frazã. I-am spus unei colege de Facultate, o evreicã de treabã, Iulia Iosub, ceea ce mã nemulþumeºte, dar ea mi-a replicat: - Lasã-l în pace, ºtie el ce face, unde s-a mai pomenit sã se ducã generalul în vizitã prin Estul Europei? Ce vremuri! Ce tineri eram! Aº putea scrie la infinit pe temele astea, dar ar interesa pe cineva? Astãzi, tinerii aceºtia care au crescut pe nebãgate de seamã sub ochii mei, întîi mi-au ajuns pînã la servietã, mai apoi pînã la curea ºi acum sînt oameni în toatã

Doi vechi prieteni: Corneliu Vadim Tudor ºi Aristide Buhoiu.

În ultimele zile au avut loc numeroase convorbiri între preºedintele PRM ºi ambasadorul Iugoslaviei la Bucureºti. Fotografia de faþã a fost realizatã vineri, 30 aprilie 1999, la Clubul Diplomatic. firea – mã impresioneazã prin puritatea lor moralã. Nu prea sînt sigur de lecturile lor – or fi citit ºi ei „Spartacus“, la 11 ani, Lessing, Goethe, Zola, Voltaire ºi Rousseau, la 16 ani, ºi „Avangarda artisticã a Secolului XX“, de Mario de Michelli, la 19 ani, aºa cum am fãcut-o eu? Dar, vorba lui Goethe: „Cenuºii sînt toate teoriile ºi veºnic verde este copacul de aur al vieþii!“. Ca dovadã cã au, totuºi, lecturi bune, este ºi scena din televizor, de pe la sfîrºitul acestei zile, în care un student aduce aminte de cuvintele prin care Avram Iancu refuzase decoraþiile împãratului Franz Joseph: „Nu ne-am luptat pentru jucãrii!“. 6 IANUARIE 1990. Ziua de Boboteazã. E sîmbãtã. Ce curios! Din 10 oameni pe care i-aº întreba ce semnificã ziua asta, nu ºtiu dacã mi-ar rãspunde 2 în mod corect. Acum a fost botezat Isus Christos de cãtre înainte-mergãtorul ºi vestitorul Sãu, Ioan. Rãsfoiesc Almanahul pe 1976 al Parohiei Ortodoxe Române din Viena, îngrijit de regretatul preot Gheorghe Moisescu. Ce s-a mai petrecut în 6 ianuarie? S-a nãscut, la Tîrgoviºte, Ion Heliade Rãdulescu. Bine cã s-a mai nãscut ºi în orãºelul acesta cineva de vazã, cã de murit, au murit doi conducãtori: unul a fost Tudor Vladimirescu (ucis cu focuri de pistol în Judecãtoria de Ocol din Tîrgoviºte, de Iordache Olimpiotul ºi „sufletul rãu de Caravia“, cum îi zicea Iorga, dupã care grecii i-au urcat cadavrul pe cai, i l-au ciopîrþit ºi l-au aruncat într-o fîntînã seacã, de þarã), iar al doilea a fost Nicolae Ceauºescu. Am avut norocul sã-l cunosc pe nepotul direct al marelui dascãl, bãtrînul general Gheorghe Rãdulescu. Prin 1972 venea des la „România liberã“, inventase un fel de vopsea (Girolac) care nu se scorojea sub apã, lucru valoros, ce-i drept, dar pentru asta avea ambiþia sã fie primit în Academia Românã. „Vreau sã fiu primul general care intrã în Academie“ – ne spunea bãtrînul cu mîndrie, mie ºi lui Anton Uncu, în vreme ce prin crãpãtura pantalonilor strãvechi, de boier scãpãtat, îi ieºeau boaºele afarã. „Au mai fost ºi alþi generali în Academie, domnule Rãdulescu“ – îi rãspundeam eu, invariabil. Îl priveam cu mult interes: semãna izbitor cu bunicul sãu, nu numai la nemãsuratele ambiþii, ci ºi la frunte, la fãlci, la nas. „Ia te uitã cum se înlãnþuie generaþiile, bunicul acestui om s-a nãscut în 1802“ – îi spuneam mai apoi lui Uncu, care era un coleg foarte bun ºi cred cã am învãþat unele lucruri de la el. Cam tot pe atunci l-am cunoscut ºi pe nepotul direct al fostului consul al Franþei la Iaºi, prieten al lui Al.I.Cuza, celebrul Victor Place – pe nepot îl chema Lucien Place. L-am vizitat în locuinþa din Str. Boteanu nr. 3, mi-a arãtat o scrisoare originalã a preºedintelui S.U.A., generalul Ulysses Grant, cãtre bunicul sãu, mai avusese el ºi alte documente, în special scrisori ale lui Napoleon Bonaparte, dar le vînduse pe sume derizorii la Academie. În 1973, Ministerul Culturii l-a pãcãlit într-un mod incredibil: i-a luat o statuetã asirianã, cu scriere cuneiformã, veche de 3.200 de ani (mai existau numai 3 în lume, adicã 2 la British Museum ºi 1 la Louvre), i-a promis cã i-o achiziþioneazã cu suma de 500.000 de lei, eu am prins din zbor tranzacþia asta, am publicat-o în „România liberã“, a ieºit ceva scandal, dupã care s-a muºamalizat totul, iar bãtrînul n-a primit nimic. În ultimii ani de viaþã

dãdea lecþii particulare de ºofat. Prin 1974 m-am rugat de Miron Constantinescu sã-i acorde o pensie, cã doar era vicepreºedintele Consiliului de Stat, dar nu s-a mai fãcut nimic, fostul meu profesor a murit de inimã rea, dupã cumplitele tragedii de familie prin care trecuse. Dar, de unde pleacã omul ºi unde ajunge! E Boboteazã ºi chiar cã s-a lãsat un ger nãpraznic. Deschid televizorul sã vãd slujba de la Patriarhie. Deºi e puþinã lume, doar în jur de 100 de tîrgoveþi îngheþaþi, e, totuºi, foarte frumos. Ca spectacol, ca muzicã, odãjdii ºi odoare aurite, nimic nu întrece în frumuseþe sfînta noastrã Bisericã Strãbunã. Aici e toatã esenþa Byzanþului, de mai bine de 1.000 de ani încoace! Am intrat biniºor în Noul An. Parcã ieri treceam pragul lui 1960, apoi al lui 1970 ºi, pe negîndite, al lui 1980. Dacã omul ºi-ar mãsura viaþa în decenii, am vedea ce iute ne trecem: cei mai longevivi trãiesc 7-8 decenii, hai, maximum 9, parcã-i o joacã de copii. Se transmite Concertul 3 pentru pian ºi orchestrã de Beethoven. Oh, Doamne, de cînd n-am mai ascultat minunea asta! Ador duminicile din 1966, cînd Radu Lupu interpreta integrala concertelor beethoveniene ºi un elan nãvalnic mã fãcea atunci sã devorez toate biografiile titanului din Bonn, de la Alºvang ºi Pricope la Romain Rolland ºi ce se mai gãsea. Cît de mult l-am iubit pe Beethoven, ce fierbinte era dorinþa mea de a o duce pe mama la bicentenarul naºterii lui, în 1970, la Bonn! N-am fost vrednic, n-am avut bani. N-aveam bani nici de discuri. N-aveam bani nici mãcar de o cafea, prin 1969 îmi dãdea asistentul lui Miron Constantinescu, vijeliosul Virgil Constantinescu, 10 lei, sã beau o cafea la niºte fraþi albanezi dintr-o mahala a Slatinei, unde fãceam noi practica de varã, searã de searã, ne cînta Tom Jones „Dalilah“ ºi „Green, green grass of home“, iar formaþia „Slade“ ne scotea din minþi cu „Little Willy will you want go

Federaþia Românã de Fotbal i-a aranjat pe politicieni dupã afinitãþi. La masa nr. 5 au luat loc Corneliu Vadim Tudor, Ilie Verdeþ ºi Valeriu Tabãrã. home?!“. Ce timpuri! Trãiau toþi ai mei. Eram fericit ºi culmea e cã nici mãcar nu ºtiam asta! Reveria îmi e întreruptã de apariþia unui bostan perfect, ºef pe la Televiziune, care citeºte o parabolã despre un dictator ºi un pianist. ªi el e dizident, se subînþelege, doar a fost secretar de partid pe întreaga Televiziune. Despre el, inepuizabilul Marin Traian îmi spunea în 1976, pe cînd venea în vizitã cu Mihaela Cristea în modestul apartament de bloc din Drumul Taberei (pe lîngã lanurile de porumb), unde mã gãzduia fratele meu: – Îl ºtiþi pe cutare? E mai lacom ca mine. Îi plãcea o ilustratoare muzicalã, fîºneaþã ºi tunsã scurt, cure trãgea cu dinþii sã intre în partid. ªi cum organele o tot amînau, fiindcã fata dãduse tare de tot în populaþie, ºtii cu ce, tovarãºul secretar i-a spus-o pe ºleau: Vreau sã te aia, dîgîdîm-dîgîdam! ªi fata a acceptat, au bãtut palma, ea oricum stãtea singurã, aºa cã a ºi sodomizat-o, fiindcã ea avea apucãturi de-astea, o învãþase un regizor, care deaia o ºi tundea scurt, ca sã semene cu bãieþii! (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 8 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

MAREA NÃPÎRLIRE (2) (urmare din pag. 1) ANA BLANDIANA. A scris numeroase poeme despre Lenin ºi Marx, despre intrarea în pionierie ºi în miºcarea utecistã, despre ºantierele comunismului. Se va spune cã ea a scris toate astea demult, acum vreo 25 de ani, dar departe de a fi o circumstanþã atenuantã, chestia asta îi agraveazã ºi mai mult situaþia: pentru simplul motiv cã ea a fost un precursor al poeziei comuniste, un model, în vremea în care cel puþin semnatarul acestor rînduri nici nu auzise de clasicii marxism-leninismului ºi învãþa încã regula de trei simplã. Sã ne mai bucurãm împreunã la auzul cîtorva dintre nemuritoarele versuri comuniste ale acestei creaturi, în fond, anticomuniste. Cred cã se observã contradicþia termenilor, lupta aprigã care s-a dat în aceastã femeie atît de rezistentã. ªi vã rog sã mã credeþi cã nu mi-ar fi trecut niciodatã prin cap sã dezgrop monºtrii amintirilor de acest gen, dar prea îºi bat joc nemernicii ãºtia de þarã, de oameni, de bunul-simþ elementar, prea ne cred proºti ca noaptea. ªi cu memorie scurtã, prea s-au nãpustit ca ºerpii, în primele luni dunã Revoluþie, sã-ºi sfîºie de vii inamicii, pe motiv cã au fost colaboraþioniºti ºi au plãtit tribut ideologiei comuniste! Punîndu-le astãzi în faþã o asemenea oglindã, facem un act de istorie literarã, dar ºi de justiþie eticã. Iat-o aºadar pe mironosiþa de astãzi a Alianþei Civice, pe cea care la Timiºoara mulþumea recent muncitorilor cã au intrat în grevã - deºi nu este atît de redusã mintal încît sã nu-ºi dea seama cã a face acum grevã în România aceasta vlãguitã ºi lipsitã de apãrare este mai mult decît imoral, este un act de trãdare de þarã. Sã citim împreunã poema intitulatã „Revoluþia”, cu specificaþia cã autoarea nu se referea la cea din decembrie 1989: „Linsã absurd, minutul s-a blindat cu tãcere/ Ostaºul tînãr tãcea lîngã prietenul mort/ Bizar, semãnînd cu un arc de triumf/ Aplecat peste prietenul mort/ Patern, mestecenii plîngeau deasupra cu frunze/ La fel de aproape, fiecare, ca Lenin/ Ostaºul tînãr asculta þipãtul de pornire-al cocorilor/ Spre-o vreme mai bunã prin moartea vãzduhului greu/ Ostaºul tînãr pricepu Revoluþia ºi merse-nainte/ Ca un arc de triumf greu/ Ostaºul tînãr sînt eu!”. Uite, deci, unde era Ecaterina Teodoroiu! Dar ºi lîngã marile ºantiere comuniste îºi instrumenta micuþa Cecurai, cu singura diferenþã cã atunci nu-i îndemna pe muncitori la grevã, cã ar fi luat-o pe sus cu macaraua ºi ar fi scãpat-o de trei ori în mortar, ca la botez. Idila dintre ea ºi cancioc poartã titlul „Blocul cer”: „V-amintiþi, tovarãºi, toamna delirantã/ Cînd creºtea în beznã primul nostru zid?/ Parcã lunecasem neºtiut pe-o pantã/ ªi prin stînci acuma ne urcãm lucid. (...) Noi zideam într-una, noi zideam într-una/ Paralel cu zidul care se nãºtea/ Noi zideam într-una, noi zideam într-una/ Lîngã moartea beznei, mina era stea/ ªi simbolic blocul fu vopsit albastru/ Ca ºi visul nostru paznic ºi sever –/ Fiecare minã e-un politic astru/ Pentru noi, maturii ziditori de cer!”. Ne vom dedulci acum la o poezie premonitorie, care se referã ºi la o Piaþã (dar nu Golania!) ºi la niºte mineri (dar nu cei pe care îi pune la zid acum!). Sã vedeþi ºi dvs. cã nu-i nimic nou sub soare ºi cum putea la acea vreme o poetã sã fie de maturã ºi sã cîºtige, fireºte, senzaþional în raport cu muncitorimea pe care o deplînge acum cã trãia greu sub dictatura comunistã. Adîncile sale cugetãri poartã titlul „Miting intim”: „Umerii mei, decupaþi dintr-o masã de umeri acum,/ În piaþa acestui oraº de mineri/ Se sfîºie sã-ºi mai prindã aripi de fum/ Lîngã epoleþii maturitãþii, severi/ Lîngã ei sînt puternicã, prietenia existã/ ªi fericitã fruntea lucind mi-o cobor/ Fruntea mea albã fluturatã ca o batistã (?!)/ La geamul tuturor trenurilor care

duc în viitor/ De la tribunã, pentru fiecare din noi priveºte cineva spre/ Viitorul ascuns în cifre ºi cîntece încã/ Emoþia ne rupe-n obraji linii aspre/ Precum pichamerele-n stîncã/ Fericirea-i un miting la care sînt convocatã/ Sub flamuri imense ce-n gînd se închid, se deschid —/ Pentru mine însemi minerii aceºtia zîmbindu-ºi/ Negare a singurãtãþii, Partid”. Hoaþã cum o ºtim, isteaþã nevoie mare, poetesa Arpagikova poate sã spunã cã se referea la Mitingul Alianþei Civice ºi la Partidul Naþional-Þãrãnesc, dar nici noi n-am venit cu pluta pe Bistriþa ºi-i vom putea rãspunde ceea ce i-a spus Homer lui Chivu Stoica atunci cînd s-au întîlnit în visul de om mahmur al lui Ion Bãieºu: „Zîttt, boalã, cã nu þine!”. Dar fata nu se lasã, dã cu cobza iar despre mitinguri, aºa precum se poate deduce fãrã prea mari eforturi din poezia „Postscriptum”: „Mã ierþi, necîntatã iubire. Aº ameþi de sfialã/ Sã-þi port diademele grele la mitinguri sau printre schele/ Ci cu nonºalanþã-mi port vîrsta ca o ediþie specialã/ Din marele cotidian al generaþiei mele/ De continentul tristeþii ne mai atinge un istm/ Ne vom desprinde pãmîntul de ele în curînd/ ªi-o sã te cînt, iubire, o sã te cînt/ În comunism!”. Nu-i nimic, nu-i totul pierdut, poeta poate fi inventivã ºi are voie sã schimbe cuvîntul de pe urmã, comunism, cu þãrãnism acelaºi numãr de silabe, aceeaºi rimã, totul e aranjat. ªi aceastã protocronistã a poemelor comuniste ne dã nouã astãzi lecþii despre moralã, despre lupta împotriva dictaturii ºi a comunismului, cu o voce prefãcutã, de muiere care are un îndelungat exerciþiu al minciunii, atît faþã de propriul sãu soþ, Anus Blandianus, cît ºi faþã de cititori. Doamne, ºi mãcar de ar avea ceva talent, dar e iascã fata... Personaj pãtruns prin efracþie în viaþa literarã, întreþinînd raporturi dubioase cu diverºi potentaþi ºtaliniºti (Gogu Rãdulescu, Dan Deºliu º.a.), nu este de mirare cã aceastã Ana Blandiana (pe numele adevãrat Otilia Valeria Coman, cãsãtoritã Ruºan) a cãutat sã-ºi spele pãcatele unei biografii maculate: tatãl ei, preotul Gh. Coman, a fost un legionar notoriu. Dar, sã nu zãbovim prea mult asupra chestiunilor biografice. Am intrat zilele trecute în posesia Memoriului pe care Ana Blandiana i l-a adresat, în ziua de 3 martie 1989, lui Nicolae Ceauºescu! Interesant, nu ? Este numai unul dintre memorii, pentru cã duduca dãdea mereu cu scrisul cînd la cabinetul 1, cînd la cabinetul 2 coana Leana aprobîndu-i, de altfel, în urma unui lãcrimos memoriu, sã aparã în 1986 în Colecþia Biblioteca Pentru Toþi. Epistola pe care o avem noi o aratã pe poetã în toatã goliciunea lichelismului ei: închipuiþi-vã cã marea luptãtoare, dizidenta neînfricatã care s-a încãierat cu balaurii totalitarismului se dezice de... Arpagic! Dupã ce l-a fãtat ºi l-a lansat în lumea literarã, de era bietul motan sã se înece cu un os de peºte pe care scria Premiul Nobel, iatã cã aceastã mamã

PETIÞIE Cãtre Guvernul României, Domnului prim-ministru Dacian Cioloº Stimate domnule prim-ministru, Federaþia pentru Protecþia Animalelor ºi Mediului (FPAM) din Bucureºti, str. Heleºteului nr. 3, Sector 1, avînd Cod de înregistrare fiscal: 29517677,www.fpam.ro, e-mail: office@fpam.ro, reprezentatã prin Marius Marinescu, în calitate de preºedinte fondator ºi de iniþiator al Legii nr. 170/2008 în Senatul României, vã solicitã luarea de mãsuri pentru aplicarea, de cãtre Guvernul României, a Legii nr. 170/2008, cu privire la declararea de utilitate publicã a Parcului Bordei din Capitalã, aºa cum prevede actul normativ menþionat.

denaturatã se poartã ca o maºterã ºi în termeni destul de abþiguiþi îi scrie lui Ceauºescu, lepãdînd mîþa din braþe: „Tovarãºe Preºedinte, se împlineºte astãzi o jumãtate de an de cînd am aflat cã mi s-a luat dreptul de a publica, urmare a interpretãrii date unui poem dintr-o carte a mea pentru copii. V-am scris atunci exprimîndumi uimirea în faþa unei asemenea întîmplãri, convinsã cã este vorba de o eroare asupra cãreia se poate reveni cu uºurinþã, spre folosul adevãrului. Faptul cã dupã ºase luni de zile nu am primit nici un rãspuns mã face, pe de o parte, sã cred cã Memoriul meu (cu nr. 63069 din 14 septembrie 1988) nu a ajuns pînã la Dumneavoastrã, iar pe de altã parte, mã obligã sã dau o altã dimensiune lucrurilor (…). Cu aceste gînduri mã adresez înaltei autoritãþi pe care o reprezentanþi ºi aºtept cu speranþã ca lucrurile sã se întoarcã în fãgaºul lor normal. (Ana Blandiana str. Transilvaniei nr. 56, Bucureºti) Bucureºti, 3 martie 1989. „Tovarãºului NICOLAE CEAUªESCU, Preºedintele Republicii Socialiste România”; Observaþi tonul foarte reverenþios al acestei neîmblînzite dizidente, care recunoºtea, încã, din 3 martie 1989, înalta autoritate reprezentatã de Nicolae Ceauºescu. Nu-i de mirare cã în acest mod duplicitar, femeiuºca asta a reuºit sã pãcãleascã destui fraieri din þarã ºi de peste hotare, atît atunci, cît ºi acum. RADU ENESCU. Sã mergem mai departe ºi sã punem sub lupã ipocrizia maladivã a unui critic literar de la Oradea. Individul se mai numeºte în actul de botez ºi Koloman, prenume foarte drag iubitei sale mame unguroaice, aºa cã în virtutea celor 3,5 litri de sînge maghiar (din totalul de 7 litri de vodcã ce îi curge prin vene), el spurcã tot ceea ce e românesc. Personal, am vãzut ºi citit multe la viaþa mea, dar o atît de mare înverºunare împotriva românilor, cum mi-a fost dat sã întîlnesc la acest dipsoman dependent total de alcool, nu îmi imaginam. Bineînþeles, ºi el e anticomunist din naºtere, e anticeauºist ºi toate celelalte, cunoaºteþi placa. Nãscut în 1925, personajul a fost timp de mai bine de un deceniu locatar al saloanelor de schizofrenie. A reuºit sã-l întreacã pe Gh. Robu, care s-a însurat numai de 4 ori - Radu Enescu a avut 5 neveste legale, vai de capul lor ce-au mai tras bietele femei cu acest personaj de care nu se lipea dezalcoolizarea ºi pace! Mã rog, în definitiv un alcoolic nu este unul care bea mult, ci unul care bea orice - ori acest Koloman ajunsese, dupã spusele concitadinilor sãi, sã toarne pe ºoseaua gîtului, gîl-gîl-gîl, pînã ºi sticloanþe de parfum, de mirosea ca o frizerie ambulantã. Traseul politic al acestei fiinþe umane atît de chinuite a fost tot pe ºapte cãrãri: în 1945 intrã la Partidul Naþional-Tãrãnist, în perioada 1947-1949 îl gãsim membru activ al organizaþiei iredentiste ungureºti F.D.C., dupã 1965 îl aflãm membru înfocat al Partidului Comunist Român ºi iatã-l acum, în 1990, lepãdat de toate cãmãºile vechi, ca o ceapã degeratã, activînd cu frenezie în... Partidul Naþional Liberal! (va urma) În acest sens, vã aducem la cunoºtinþã faptul cã Primãria Sector 1 Bucureºti a obþinut, în anul 2014, o Decizie a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, care obligã Guvernul la aplicarea Legii nr. 170/2008. Precizãm cã o suprafaþã de 4.624 de metri pãtraþi din acest parc se aflã încã, în mod abuziv, în proprietatea afaceristului Costicã Constanda. Totodatã, FPAM vã solicitã sã dispuneþi o investigaþie privind neaplicarea Legii nr. 170/2008, procedurã neîndeplinitã de guvernele care s-au succedat din anul 2008 ºi pînã în prezent, iar cei care au comis abuzuri sã fie deferiþi organelor abilitate. Cu deosebit respect, MARIUS MARINESCU Preºedintele fondator al FPAM Autorul Legii nr.170/2008 Bucureºti, 2 aprilie 2016

Pag. a 24-a – 8 aprilie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

Influenþe demonice (1)

TOT DESPRE BUCURIA PREªEDINTELUI

Fãrã îndoialã cã, alãturi de bine, pe lume existã ºi rãul. Nimeni, însã, n-ar putea preciza care este originea acestui duºman al binelui. Religia creºtinã ne spune cã rãul s-a rãspîndit cînd Lucifer, îngerul iubit de Dumnezeu, s-a rãzvrãtit împotriva Creatorului. De atunci, Satana ºi ciracii sãi bîntuiesc sufletele oamenilor ºi-i îndeamnã sã facã tot soiul de blestemãþii, chiar ºi crime. ªi totuºi… aceasta sã fie, oare, singura sursã a tuturor sentimentelor negative care macinã sufletele oamenilor ºi-i împing, de multe ori, sã-ºi atace semenii cu o inimaginabilã agresivitate? Oare doar mult hulitul Diavol sã fie singurul responsabil de toate lucrurile îngrozitoare din jurul nostru sau acest rãu s-a nãscut odatã cu noi? Din vremuri strãvechi, circulã o legendã stranie care ne lasã sã înþelegem cã Diavolul, Satana, Scaraoþchi, sau cum vreþi sã-l numim, n-ar fi singurul responsabil. În lucrarea sa „Supranaturalul dezvãluit“, Yami KamuiKrueger ne povesteºte cã, într-o bunã zi, cel care avea sã devinã Sfîntul Anton, revoltat de existenþa rãului, a hotãrît sã-i trimitã cãpeteniei diavolilor o scrisoare, prin care i-a adresat rugãmintea sã nu mai chinuie sufletele bieþilor oameni ºi sã punã capãt rãului pe care l-a rãspîndit în lume. Dupã ce a scris-o, Sfîntul Anton a urcat spre vîrful unui vulcan fumegînd ºi a aruncato în craterul acestuia. Revoltaþi de iniþiativa neobiºnuitã a unui om care se bucura de dragostea ºi respectul creºtinilor, reprezentanþii Inchiziþiei l-au arestat ºi i-au intentat un proces. În ziua judecãþii, însã, sala a început sã fie zguduitã de un cutremur ºi o gaurã imensã a apãrut în mijlocul ei. Deodatã, din acea adînciturã a apãrut Satana cu scrisoarea de rãspuns în mînã. Dupã ce marele Tartor s-a fãcut nevãzut ºi uºile sãlii de judecatã au fost deschise, s-a constatat cã toþi reprezentanþii Inchiziþiei care se aflau acolo erau morþi. Dar

În materialul precedent, arãtam cã se întîmplã uneori ca evenimente importante pe care le trãim în viaþã sã ne rãmînã în minte legate de un amãnunt, de un lucru mai puþin important, ba chiar sã reþinem doar amãnuntul ºi sã uitãm de eveniment. Arãtam cã mulþi au aflat despre soldatul Filipides care, dupã ce a anunþat victoria atenienilor, de la Maraton (490 Î.Chr.), a cãzut doborît de obosealã ºi nu s-a mai ridicat. Dar mai puþini ºtiu cum îl chema pe generalul atenian Miltiade sau despre regele Darius, care a venit cu un numãr de trei ori mai mare de perºi decît armata grecilor. Ca sã nu mai vorbim de faptul cã, se pare, istoricii au inventat povestea lui Filipides inspiraþi de un mesager-alergãtor grec cu numele Filipides care, într-adevãr, cu un an înaintea bãtãliei de la Maraton, alergase 240 kilometri în douã zile, pentru a duce Spartei mesajul de alianþã împotriva perºilor. Sau cum se întîmplã cu copilul strãzii, Gavroche, din romanul „Mizerabilii”, a lui Victor Hugo, personaj îndrãgit de cititori, încît astãzi mulþi cred cã numele de Gavroche este al copilului care ducea mesaje secrete peste liniile de luptã ale combatanþilor în Revoluþia Francezã ! Aºa ni s-a întîmplat ºi nouã, dupã recentele Campionate Mondiale de Atletism în Salã, unde am obþinut douã medalii. Ne-am bucurat de medalia de argint, obþinutã de Andrei Gag, la aruncarea greutãþii, despre care am scris în materialul precedent, ºi de medalia de bronz a ºtafetei feminine de 4 x 400 m. Dar mai puþin ºtim de compoziþia ei ºi de istoria desfãºurãrii probei, cît ne-am bucurat de bucuria preºedintelui FRA, Sandu Ion, cã în sfîrºit, a început sã se vadã ºi rodul strãdaniei ºi perseverenþei depuse continuu de el, pentru a contribui la obþinerea rezultatelor excepþionale ºi de cãtre atleþii seniori. ªi pentru a vã oferi informaþii cît mai competente despre ºtafeta medaliatã, ne-am adresat antrenoarei federale Lenuþa Dragomir care, deºi tînãrã, a reuºit sã obþinã campioni mondiali, europeni sau naþionali la diferite categorii de vîrstã, prezenþi în topurile mondiale actuale. ªtafeta, pe lîngã sportive titulare, a

avut ºi douã rezerve; la prima vedere, pare mult, dar este utilã obiºnuinþa cu marile concursuri a tuturor fetelor, care, potenþial pot forma echipa. Pe schimbul I, a alergat Adelina Pastor, care s-a descurcat excepþional, deºi a fost lovitã la picior de atleta din Jamaica, care a cãzut în momentul predãrii ºtafetei ºi, astfel, echipa acesteia a fost nevoitã sã abandoneze. Adelina este pregãtitã de antrenorul Ion Damaschin. Acesta, cînd era alergãtor pe 800 m, la un moment dat, a fost pe picior de a fi scos de la Steaua, deoarece nu se înþelegea cu antrenorul sãu, iar ca valoare era doar printre primii 3 – 4 din þarã. Atunci, cunoscutul antrenor Ioan Soeter, ºeful secþiei, m-a rugat sã-l pregãtesc. A ajuns repede campion, dovedind cã antrenorul trebuie sã aibã rãbdare pentru a struni „cãluþii” nãrãvaºi ºi cã nu numai sancþiunile pot avea succes, ci ºi vorba bunã. Pe schimbul II, a alergat Mihaela Lavric, antrenatã de Viorica Pintilie. Ca junioarã, Mihaela a obþinut numeroase titluri de campioanã mondialã, europeanã, de tineret, iar la noi în þarã, titlul de campioanã naþionalã. Ea este singura alergãtoare activã care a alergat 800 m sub 2 minute. Ultimile douã schimburi sînt ºi cele mai tinere: Andrea Mikloº (schimbul III), junioarã încã 3 ani (!), antrenatã de Magdolna Kamisgy, din Cluj, ºi deja consacrata Bianca Rãzor, pe ultimul schimb, tot din Cluj, antrenatã de Ana Ilie, ajutatã ºi de soþul ei. Bianca, de asemenea junioarã excepþionalã cu medalii europene ºi mondiale, este, ºi în prezent, campioanã europeanã de tineret la 400 m plat. Rezerve au fost Ana Maria Ioniþã (Brãila) ºi Sanda Belgyan (Cluj). În final, ne povesteºte antrenoarea federalã Dragomir, fetele au fãcut turul de onoare al stadionului plîngînd de fericire. Fetele sînt prietene bune ºi sînt decise ca, în acest an, sã ducã bãþul de ºtafetã atît de repede, încît sã obþinã dreptul de participare la Olimpiadã pentru a arãta unde poate duce prietenia, seriozitatea, ambiþia ºi dragostea pentru þara unde s-au nãscut. SILVIU DUMITRESCU

SHAKESPEARE 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5

6 7 8

9 10

ORIZONTAL: 1) Una dintre comediile celebrului dramaturg englez William Shakespeare, de la a cãrui trecere în nefiinþã comemorãm, la 23 aprilie a.c., 400 de ani (3 cuv.); 2) În aceastã celebrã tragedie, întîlnim personajele Desdemona, Cassio, Iago, etc. – În cort! 3) Radu Ion – Final la „Timon din Atena“! – Personaj din filmul lui Anthony Mack „Frison Shakespeare“; 4) Actor la Teatrul Naþional din Craiova care, în perioada 1968-1969 a interpretat rolul Ducelui Burgundiei, în piesa „Regele Lear“ (Gheorghe) – “... to Shakespeare’s Skull“, operã omagialã de Leo Geyer (2014); 5) Grajd (reg.) – A treia notã; 6) Roman – Soþia marelui scriitor (Hathaway); 7) Puse la cale! – Automatic Acoustic Management (abr.) – Abreviere medicalã; 8) Ieºirea din România! – Tot în Moldova – Uniunea Europeanã; 9) „Antoniu ºi ...“, tragedie a cãrei premierã a avut loc la Globe Theatre, în 1607; 10) „... Ioan“, dramã istoricã din perioada domniei regelui Ioan Fãrã de Þarã, fiul lui Henric al II-lea – Din nou. VERTICAL: 1) Tragedie scrisã de Shakespeare între 1605-1608, inspiratã din viaþa unui general roman din sec. al V-lea î. Chr.; 2) Folositor – „Grãunþe“ pentru unele pãsãri; 3) Început ºi final la “Macbeth“! – Într-o listã! – Algebrã (presc.); 4)

scrisoarea a rãmas ºi se spune cã ar exista în arhivele secrete ale Vaticanului. Ce conþinea, oare, acel document prin care Diavolul þinea sã-i rãspundã Sfîntului Anton? Nimic altceva decît refuzul de a se recunoaºte responsabil de tot rãul care bîntuia omenirea. Mai mult, þinea sã-i spunã Sfîntului Anton cã era extrem de ocupat cu treburile împãrãþiei sale, încît nici n-ar fi avut timp sã-ºi trimitã slujitorii pe Pãmînt, ca sã-i înrãiascã ºi mai mult pe oameni care, oricum, îºi fac singuri tot felul de mizerii. Dar, îi atrãgea el atenþia: dacã va dori sã afle una din sursele rãului, sã priveascã spre Bisericã. Aluzia viza, fãrã îndoialã, torturile ºi crimele înfãptuite de Inchiziþie. Aceasta nu este, desigur, decît o legendã prin care creatorul sau creatorii anonimi au dorit sã-ºi exprime revolta împotriva ororilor înfãptuite sub oblãduirea Bisericii. Revin prin a sublinia cã nimeni pe acest pãmînt n-ar putea sã lãmureascã mult prea spinoasa problemã a originii rãului. Putem doar sã presupunem cã ne naºtem cu o parte rea în noi ºi cã Satana ºi slujitorii sãi nu fac decît sã sporeascã acest rãu „lipit“ de fiinþa noastrã. Prin liberul arbitru, însã, este posibil ca sã avem puterea de a ne lupta cu aceastã stare anormalã ºi de a învinge forþele demonice care doresc sã ne-o impunã. Dar de ce a fost necesar ca perfidia, cruzimea, viclenia sã existe în noi? Poate pentru cã, fãrã toate acestea, n-am putea distinge binele ºi, în lume, nar putea exista un echilibru. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

„Neguþãtorul din ...“, altã comedie din creaþia „Bardului din Avon“ – Elena Enescu; 5) Acela – „Shakespeare“, se intituleazã aceastã poezie de ... Codru; 6) Începe ploaia! – Se înroºeºte de Paºti – Servietã plic (pl.); 7) Oraºul faimosului teatru „Globe“, acolo unde s-au jucat numeroase piese de W. Shakespeare – „Titus Andronicus“ (una dintre primele opere ale scriitorului); 8) Eugen Eftimie – Sodiu (simb.) – Tei!; 9) Grup vocal – „... pentru ...“, piesã care a fost jucatã pentru prima datã în decembrie 1604; 10) „Comedia ...“, operã din creaþia lui Shakespeare bazatã pe piesele lui Plautus: Menaechmi ºi Amphitruo (neart.) – „Regele ...“, tragedie care reprezintã o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentã în mai toate lucrãrile marelui dramaturg. Dicþionar: STAUR, ASL. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „VERNISAJ“: 1) MURATA – IC – P; 2) ARES – CUMANI; 3) MINCAREA MEA; 4) AC – ARI – NA – T; 5) LEI – D – TERTE; 6) I – PE O LUNA – T; 7) GROTA – PT – MA; 8) AUTORI – ATU; 9) RELEVA – ERA; 10) OAZA – APASAT; 11) ALA – PRAJITE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.