Romania mare, nr 1338

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Memento mori

sîntem visaþi, noi sîntem doar rãsadul trimis în lung surghiun spre a trãi

ªi dacã tot murim pe lumea asta hai sã murim frumos, ca niºte prinþi eroicã ºi tristã ne e casta iar primãvara ºi-a ieºit din minþi

Dar noi trãim? Îmi pare mai degrabã cobai divinitãþii cã sîntem e viaþa noastrã broderia slabã þesutã de pãianjenul suprem

Precum un viu avertisment al morþii ne însoþeºte umbra pe pãmînt e un memento zilnic, luat în porþii vendeta celor care nu mai sînt

Noi am murit demult, din clipa-n care s-a stins întîiul om în univers iar naºterea e numai o eroare ce se îndreaptã, tot mereu, din mers.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)

ªi poate cã aici e tocmai iadul unui tãrîm din alte galaxii

Pentru împrospãtarea memoriei

Minþim cu neruºinare ºi nu ne bate Dumnezeu E inutil sã vã mai spun eu cã totul se trage de la unguri ºi de la apucãturile lor nenorocite. ªi cã în aceeaºi oalã se aflã amestecat Grupul pentru Dialog Sexual al lui Stelian TãnaseCioroi, însã nu în mai mare mãsurã ca Arpadgic ºi patroana lui la fel de pisicoasã...

La fel de inutil e sã vã fac capul mare ca sã vã explic în cuvintele mele cã lui Nicolae Ceauºescu ar trebui sã-i facem o statuie; dar ce zic eu statuie, un monument, cã material s-ar gãsi, am demola toate coºmeliile astea privatizate ºi toate redacþiile în care s-au pripãºit ºlehte de burtã-verde. Toate canaliile ºi troglodiþii dau apã la moarã unei aºa-zise democraþii, plinã de toate ororile. L-au mai împuºcat ºi pe Ceauºescu, sãracu, Dumnezeu sã-l ierte, cã s-a dus ca sãraca mama, dar lasã, cã-i trag ºi lui un recviem.

Na, cã nu mai ºtiu de unde pornisem, dar cred cã de la unguri, cã eu aºa obiºnuiesc. Dupã cum se ºtie, Ungaria se pregãteºte de rãzboi.

Neobrãzarea fascismului honvezilor nu are limite, e nelimitatã, adicã incomensurabilã, ca ºi tirajul nostru, cã o sã redresãm economia naþionalã, o sã ajungem sã exportãm ziare, pãcat cã nu ne ajutã P.M. Bãcanu.

Deci bozgorii se pregãtesc de conflagraþie, cumpãrã armament, dar nouã nu ne pasã, avem ac de cojocul lor, am ajuns de douã ori în Istorie la Budapesta, baºca am mai fost ºi eu o datã. Cã ºi vorbeam cu conu’ Jenicã într-o zi el e un mare scriitor, a luat ºi Herder-ul - ne-ar trebui un guvern militar, dar cu cine sã-l faci, cu tehnocraþi, cu de-alde Pleºu, cã nu ºtie sã

þinã o puºcã, ar fi bun numai la popotã, sau cu alde Sãndulescu, care-a fãcut stagiul militar la dorobanþi, dar l-au clasat de pe-atunci înainte de termen cã era prea bãtrîn?

Ne-am duce noi voluntari, dar metr nu poate cã are familie, nu poate s-o lase pe Marga singurã, cã cine ºtie ce i se mai întîmplã ºi cu cine, ºi apoi nu cadreazã; eu nu pot, cã trebuie sã scriu revista asta de la un cap la altul, mã mai ajutã Mitrica Floroi, care, oricum, cinci zile pe lunã nu poate. ªi dacã nu iese fiþuica, cine vã mai informeazã, informatori ca la noi nu gãsiþi nici în presa americanã, care vã daþi seama cã nu e mare rahat din moment ce acolo e permis ºi legal sã aparã hîrdãul ãla universal al lui Buboiu, care dacã-i mai ia ºi pe Tapiru ºi pe Petre Mihai Bigamu e tacîmul complet, se scufundã America precum Atlantida de care scria aºa frumos Adrian Pãunescu (eu, personal, nu ºtiu, n-am fost acolo).

Cã de aia ne ºi înjurã toatã media din toate mediile. Ei, ticãloºii, dacã ne criticã de mamã, e pe invers, adicã zic aºa din invidie, sã nu-i credeþi, la noi e pe bune, dacã spurcãm pe careva, e pentru cã aºa ºi e, adicã exact ºi precis. Ei de aia ne ºi covîrºesc cu probe, sã fie plauzibil. Eu ce dovezi sã aduc? Am zis de Robu cã hãlãduia în popoul nud prin urbe, sau de unguri cã sînt cam boanghini de felul lor, pãi astea sînt adevãruri axiomatice, ar fi suspect sã dovedesc. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 4 ianuarie 1991)

ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl. Corneliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adãpostul expirã în cîteva zile, iar situaþia este

una disperatã. De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan. Vã mulþumim anticipat.

FARMECUL BUCUREªTILOR DE ALTÃDATÃ

Amintiri de la Capºa (1) Vestita cafenea „Capºa”, de pe Calea Victoriei, era frecventatã, începînd din 1919, de scriitori, pictori, muzicieni, actori, ziariºti - o lume cu totul alta decît aceea care o vizita înainte de primul rãzboi mondial. La „Capºa” veneau oamenii politici ai vechilor partide (liberal ºi conservator), ca sã nu pomenesc de cei care aparþineau unor grupãri mai puþin importante, ca partidul profesorului Iorga.

De altminteri, aceºtia nici nu prea treceau pragul cafenelei. Cînd, dupã primul rãzboi mondial, boema literarã ºi artisticã ºi-a mutat sediul aici, foºtii clienþi nu i-au mai cãlcat pragul. „Capºa” devenise citadela scriitorilor, a artiºtilor de toate categoriile.

Printre cei dintîi scriitori pe care i-am cunoscut la cafenea a fost Ion Minulescu. Poetul care aducea în literatura noastrã un sunet nou ºtia sã captiveze nu numai auditoriul ºezãtorilor literare - izbutea sã confiºte, pur ºi simplu, atenþia ºi a celor mai rafinate spirite, a celor mai orgolioºi mînuitori ai metaforei. Ion Minulescu vorbea - ºi cine s-ar mai fi încumetat sã-l supraliciteze?

Ani de zile, în ºezãtorile organizate de vechea Societate a Scriitorilor Români, Ion Minulescu a deþinut un rol important. ªtia sã dea versului sãu atîtea semnificaþii ºi îºi însoþea recitarea cu o mimicã atît de personalã, încît stîrnea un entuziasm contagios. Era un temperament egal. Gloria nu ia schimbat personalitatea. Asta am putut-o constata cînd, în 1928, cred, a primit Premiul Naþional pentru Literaturã. A rãmas acelaºi prietenos, surîzãtor, uman. (continuare în pag. a 12-a) I. PELTZ

NR. 1338 z ANUL XXVII z VINERI 15 APRILIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Fundaþia România Mare nu are sediu Chitarista machitoare ºi masculii Fotoliul regelui Miºu I Mafia constãnþeanã Dolarii ungureºti ºi forinþii americani Doina de jale ºi Doina Cornea Gheorghe Shakespeare PARTEA A II-A Realizatoarea Georgeta Chira, ce i-a tãiat macaroana blondinei tunse nap-cocean care ea vorbea, ea rîdea - acum a înþeles cã e musai sã vorbeascã ºi ea tot timpul, sã fericeascã o þarã întreagã cu bîlbîielile ºi lipsa ei de umor.

Ca sã nu mai vorbim despre repetatele formulãri „Legãtura cu ruleta”. Dar stai, neicã, sã vezi ce-a fãcut blondina, a tãcut ea ce-a tãcut, dar s-a gîndit cã e timpul sã mai vorbeascã culturã; aflarãm de la ea cã Shakespeare sa nãscut ºi a murit în aceeaºi zi, 23 aprilie, de... Sfîntul Gheorghe! Nu m-ar fi mirat sã aud cã s-a nãscut chiar în localitatea Sfîntu Gheorghe, ori cã s-a chemat în realitate Gheorghe, pentru cã la emisiunea asta, unde au cîºtigat sume mari de bani indivizi profund inculþi, totul este posibil! Agitatorii noºtri de doi lei, care nici ei nu ºtiu prea bine pentru cine lucreazã, s-au adunat la Cluj, într-un miting foarte deochiat. De remarcat cã din cele douã mari statui ale oraºului, Mihai Viteazul ºi Matei Corvin, agenþii Budapestei au ales-o pe cea din urmã. Singura noastrã consolare e cã ºi ãsta era tot român... Românii au creat douã feluri de Doine: Doina de haiducie ºi Doina de jale. Din împerecherea folclorului românesc cu cel unguresc a apãrut ºi un hibrid, la care ne uitãm ca la felul trei: Doina Cornea.

Referitor la ofiþerul de securitate Mihail Fãtu care, dupã afirmaþiile scriitorului Ilie Purcaru, l-a însoþit pe Octavian Paler la procesul de la Berna, în 1956, trebuie sã facem o precizare: personajul nu are nimic comun cu conf. univ. dr.

Mihai Fãtu, istoric apreciat de toatã lumea. De altfel, amicul domnului Paler a cerut azil politic pe lumea cealaltã, acum vreo 4 ani. În mod cinstit, „România liberã” publicã pentru prima oarã ºi cuvinte de laudã la adresa revistei noastre. Ele nu aparþin ºefilor de acolo, care ne iubesc ca pe Minghileru, ci marelui public, fiind vorba despre ancheta de opinie „De ce citim presa?”.

Reproducem cîteva rãspunsuri referitoare la opþiunile numeroºilor cititori faþã de „România Mare”: „Mã distreazã, au umor (...) N-o citesc eu, am luat-o pentru un amic ungur, sã i-o dau de ziua lui (...) E mare, dom’le, ãsta da, curaj, le-o zice verde la unguri (...) Mare curvã, cum sã nu-þi placã? (...) Pentru cã se vinde, acu’ jumãtate de orã era morman, iau ºi eu cîte douã (...) De ce?

Nu e voie? Ia ºi dumneata, ºi-o sã vezi. Dar ce, ai vrea sã citesc «România liberã», aia-i de pe vremea lui Ceauºescu (...) Mã unge pe suflet (...) Sînteþi sufletist?

Nu dom’le. PATRIOT, cu litere mari! (...) Mã c... pe mine de rîs la ãºtia (...) Sã vãd ce-a mai fãcut Robu, e can Guldenburg (...) Cu ei de partea noastrã, nu mã tem pentru domnul Iliescu (...) E bun, mamã dragã. Ei, cum sã vã zic eu, pãi e ca la «Europa liber㻓 Încîntãtor recitalul televizat al marii actriþe Clodi Bertola, realizat de un alt monstru sacru, Liviu Ciulei. În cunoscutul cotidian iresponsabil din Viena, „Die Presse”, austriacul maghiar Peter Martos ia un interviu lui Sütö Andras, Ochi de ªoim. Reiese cã românii de la „Vatra” comit acte de barbarism, cã „România Mare” e revistã fascistã ºi cã existã, totuºi, „forþe ºi miºcãri solidare cu ungurii, al cãror simbol este preºedintele Uniunii Scriitorilor, Mircea Dinescu”. ªi ce mai zice acest cal troian care viseazã la dezmembrarea României? Citiþi ºi minunaþi-vã: „Le-am cerut maghiarilor sã-ºi asume riscul, deºi permanent sînt bãtuþi numai pentru cã vorbesc ungureºte

(...). Domneºte din nou atmosfera de pogrom. Presa localã româneascã, televiziunea ºi agenþia Rompres, care în martie au indus în eroare massele cu minciuni cinice, încearcã acum, pe aceeaºi cale, sã sporeascã încordarea. Difuzeazã în continuare minciuni sfruntate”. Noi înþelegem cã cei doi bozgori -, ziaristul pîrît austriac ºi dramaturgul agent - au nostalgia Austro-Ungariei ºi mint ca niºte vulpaºini opinia publicã internaþionalã, însã ceea ce nu mai înþelegem este lipsa totalã de atitudine a organelor puterii româneºti, care, prin tãcerea lor condamnabilã, par a consimþi la asemenea grave sacrilegii.

Mai spicuim cîteva calomnii scandaloase din „Die Presse”. Întîia mare minciunã este cã Eugen Barbu ºi Corneliu Vadim Tudor ar fi compus... discursurile lui Ceauºescu! Cînd? Cum? Cred cã sînt confundaþi cu O. Paler. A doua mare minciunã este cã C.V.T. ar fi declarat cã „urmeazã socotelile cu sionismul”. Îi somãm pe cîrnãþarii ºi berarii de la acea bodegã austriacã sã producã dovezi în sprijinul celor afirmate, altminteri totul se reduce la o calomnie ordinarã, de oameni nebuni. Este tot mai limpede cã anumite forþe vor sã fabrice în România o falsã problemã antisemitã ºi, în pofida tuturor declaraþiilor noastre, mereu se inventeazã cîte ceva menit sã ne prezinte drept gazetã fascistã ºi, evident, sã ne desfiinþeze. Ceea ce nu ºtiu mercenarii interni ºi externi este cã, dacã „România Mare” va fi suprimatã (aºa dupã cum primim ameninþãri, aºa dupã cum ni se taie în mod barbar cota de hîrtie, încît am ajuns sã tipãrim 200.000 de exemplare faþã de cerinþa de 500.000!), a doua zi se vor naºte mari tulburãri de stradã, în foarte multe zone ale þãrii. Încercaþi numai... În contradicþie totalã cu maniera sceleratã în care acest Sütö împroaºcã cu lãturi Poporul Român, citim un interviu acordat de deputatul Milenko Lukin (preºedintele Uniunii democrate a sîrbilor din România) ziarului „Libertatea”, din Voievodina. Cîteva extrase: „Guvernul României are o poziþie extrem de bunã faþã de minoritãþi (...) Fãrã nici o flatare, trebuie sã declar cã România are în problema minoritãþilor o poziþie extraordinarã”. Doamne, cîtã diferenþã! Explicaþia? Sîrbii nu vor sã ne ia nici un teritoriu, dar ungurii fac crize de epilepsie pentru Ardeal. Dacã vor continua aºa, nu le vom da nici locuri de veci, sã fie clar!

Continuã marea cacealma legatã de acest Doru Braia: în acea parte a presei noastre vîndute, se vehiculeazã în jurul acestui pîrlit de tehnician analfabet, trimis cu treabã de americani, tot felul de termeni politici, gravi, ultimativi, ca „rundã de convorbiri”, „negocieri”, un psihopat ameninþã cã îºi dã foc etc.

Cetãþeni ai României, cît îi mai suportaþi pe trãdãtorii ãºtia de neam care pun trotil sub þarã? În parcul american La Fayette s-a petrecut o tulburãtoare scenã democraticã: poliþia i-a burduºit bine pe niºte demonstranþi care aruncaserã cu ceva sticle ºi conserve. Dacã se întîmpla aºa ceva la noi, cãdea guvernul de cîteva ori, cînd în cap, cînd în fund, ºi iarãºi America ar fi þipat cã democraþia e în pericol. Cine are interes ca noi sã n-avem o poliþie puternicã ºi bine instruitã? Ce mai întrebaþi, se ºtie: patronii „României libere“ (nu plevuºca de-aici, bineînþeles, ci rechinii de-afarã, care au trimis tipografia, autoturismele, faxurile ºi alte daruri de Moº Crãciun). Pentru cã iatã ce spune un oarecare Gheorghe Rãutu, referitor la ceremonia depunerii Jurãmîntului la Academia de Poliþie de la

Bãneasa: „Intonarea imnului Gaudeamus, cu automatele la piept, departe de a ne trezi optimismul (cum sa dorit bezmetic), ne-a sugerat atrocitate. Inconºtiente, tot bezmetice gãrzi ale beznei umane, evocîndu-ne primitivismul elementar al minerilor în biblioteci”. Aºa ceva, continuã Aghiuþã, „ultragiazã spiritul civic”. Nu zãu?!

Revista celor doi handicapaþi cu nume comice, Gugui ºi Modorcea, continuã sã se despãducheze în public. În ultimul numãr al ei (de „Baricada” e vorba, desigur) e intervievatã... mama lui Ralu Filip, fãtãlãul care rupe peniþe pe tocila F.S.N. „Gazeta de Bucureºti”. Am ajuns acum sã aducem în polemici mamele, unchii ºi cumnaþii, dar n-ar fi ãsta cel mai grav lucru: femeia minte, ne pune în sarcinã vorbe pe care nu le-am rostit niciodatã, mai ales împotriva domnului Ion Iliescu. Dupã cum se vede, se faulteazã peste tot, nu mai existã nici o regulã a jocului, o uriaºã vomã a pus stãpînire pe presa românã, aºa cã ne e o mare milã de poporul ãsta. Cum poate fi de minþit, de jignit, de vîndut!

Condeiul sãlciu al lui Al. Piru delireazã în continuare: în „Dimineaþa” de marþi scrie cã fratele d-lui Corneliu Vadim Tudor este... colonel de Securitate, care ar fi fost avansat dupã Revoluþie! În realitate, omul a fost, este ºi va rãmîne ofiþer al Armatei Române, actualmente colonel ing. transmisionist, chiar în Ministerul Apãrãrii Naþionale. Nam fi deschis aceastã discuþie, dar în vremea Revoluþiei, cînd Al. Piru deºerta damigene de zaibãr la Cîrciuma Scriitorilor, iar adjuncta lui, Carmen Firan, se gîndea cum sã forþeze ºpagatul pe lîngã noii lideri, pentru a face carierã, colonelul amintit a apãrat timp de douã sãptãmîni, alãturi de alþi ostaºi, obiectivul ministerului în care lucreazã, cu casca de oþel pe cap ºi arma în mînã. Asta dacã tot vorbim de familii. Dar ce mai conteazã adevãrul, cînd orice bãtrîn incontinent îºi varsã plosca în paginile unui ziar?

Cine credeþi cã dorea sã ne compromitã cu orice preþ, încercînd sã înscrie la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci o nouã revistã cu acelaºi nume ca a noastrã? Pãi cine altul decît ghiduºul Cornel Nistorescu ºi încã vreo doi-trei repetenþi de la „Expres”. Noroc cã au fost daþi pe uºã afarã, banditismul încã n-a primit drept de cetãþenie în România.

Televiziunea în limba maghiarã continuã sã irite populaþia acestei þãri. Luni dupã-amiazã, un reporter lua interviuri vãduvelor unor maghiari care ar fi fost uciºi de românii din Hodac, în martie 1990, fãrã a spune însã un cuvînt despre provocãrile bestiale ale ungurilor, despre crimele reale pe care ei le-au comis, dupã care au dat fuguþa ºi au minþit toatã presa mondialã cum cã românii ucid mieluºeii de unguri. Ironic, o spicheriþã batjocoreºte apoi Ministerul de Interne al României pe urmãtorul motiv: acesta a dat un comunicat referitor la crimele comise prin trenuri de bandele de unguri beþi, atunci de ce nu dã comunicate ºi cu privire la incendiul izbucnit într-un tren de persoane? De parcã ar exista vreo legãturã între ele... Nu-i bine ce se întîmplã în postul ãsta pirat, înfipt ca un spin sub unghiile românilor...

Prima tipãriturã a Editurii Fundaþiei România Mare: „Carte româneascã de învãþãturã”, de Corneliu Vadim Tudor. Apãrutã în condiþii grafice deosebite, aceastã amplã antologie de versuri reuneºte 210 poeme ale autorului, edite ºi inedite. Se remarcã includerea aproape integralã a volumului interzis în 1984, „Saturnalii”, ca ºi prezenþa cãrþilor „Recviem pentru mama”, „Elegii pentru vietãþi” ºi „Pamflete”, care n-au putut fi tipãrite înainte vreme. Un loc de onoare îl deþin poemele dedicate Ardealului, Basarabiei ºi Bucovinei, ca ºi o serie de creaþii cenzurate. Antologia beneficiazã de un emoþionant Cuvînt înainte semnat de cãrturarul Edgar Papu. Menþionãm cã volumul nu se va afla în librãrii, doritorii pot sã-l cumpere de la sediul revistei noastre, începînd de vineri 2 octombrie, ora 10. Pentru completarea tirajului, rugãm pe toþi cei ce vor sã-ºi procure aceastã carte sã facã comenzi în scris pe adresa redacþiei revistei noastre.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 2 noiembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Avatarurile elefantului roz Omul cu bostanul gol Cacealmaua dizolvãrii PRM Primii colonizatori ai Angliei Of, offshore Organizaþia Sifilisis De ce e francezii þigani? O faþã de prost Cãtãlin Predoiu i-a îndemnat pe liberali sã le vîndã elefanþi roz eschimoºilor de la Cercul Polar de Nord.

Cum pînã acolo e mult de mers, ºi e ºi cam frig, politrucii îi au la dispoziþie pe români ºi, se ºtie, ãºtia-s cel mai uºor de pãcãlit. Apreciem sinceritatea lui Cãtãlin, viclean copil de casã de toleranþã politicã, mai ales cã ºi lui i-au vîndut ãi bãtrîni elefantul roz, pe care scria, cu glazurã de ciocolatã, Prim-Ministru. Aºa cã a dat-o ºi el mai departe.

Achim Irimescu a mai zis o chestie nasoalã, dar cît se poate de credibilã: din România au plecat camioane de bani, miliarde de euro. Dacã nu era adevãrat, nu se supãra Traian Bãsescu, capo di tutti capi, adicã, în traducere cît se poate de liberã, omul cu bostanul gol. În ºcolile italiene se va introduce materia ,,Studierea vinului”, sau cam aºa ceva. Cert este cã nu va lipsi materialul didactic: alb, roºu, rozé. Iatã cît de înapoiat este învãþãmîntul din cizmã. La noi, studierea vinului, cu aplicaþii practice, începe încã din burta mamei. Berea este obligatorie la ºcoala primarã, iar la gimnazialã se studiazã spirtoasele. Europo, mai ai mult de învãþat, fato!

Statisticile UNICEF zic cã ai noºtri ca brazii trag la papairoase de la 13 aniºori. Bineînþeles, numai dupã ce au bãut bine.

Peste o sutã de guºteri miliardari, hoþomani de cea mai înaltã clasã, ºi-ar fi ascuns paralele prin Panama, la un loc cu alde Messi, Putin ºi alþi copii de mingi ai istoriei contemporane. Printre ei ar fi Frank Timiº, cel cãruia i s-a pus pata pe aurul de la Roºia Montana, ori Cristi Borcea, cel mai cunoscut reproducãtor prin aºchiere. Înþelegem impactul mediatic al problemei, dar dacã vor sã dea de sãlaºul hoþilor, ar trebui sã-ºi extindã cercetãrile. Fie în Dubai, fie sub coteþul cîinelui, fie în uterul Valentinei Pelinel.

Ana-Maria Prodan a avut o perioadã în care s-a hrãnit numai cu castraveþi. Nu ºtim exact motivul, cert este cã fata asta s-a descurcat întotdeauna, ºi orice înfrîngere sentimentalã a transformat-o în victorie fotbalisticã. La penibilul post România TV, minciunile, dezvãluirile cutremurãtoare curg de dimineaþã pînã seara tîrziu, ca piºatul boului. Cine mai crede inepþiile p(r)ostului de televiziune mai sus pomenit – e un fraier coclit. Ultima gogoaºã rãsuflatã a acestui furuncul mediatic a fost despre dizolvarea PRM. Nimic mai fals. Instanþa a hotãrît cã al VI-lea Congres a fost cam naºpa ºi nu l-a recunoscut ca atare. Pagubã-n ciuperci. Se va face, dacã e nevoie, altul, pe rîu în jos, ºi mai falnic, ºi mai frumos. Dar încã mai sînt cãi de atac ºi, pînã nu vor fi epuizate, n-are rost sã ne impacientãm.

Poate cã e mai bine aºa, fiindcã de treburile partidului ar trebui sã se ocupe oameni care se pricep cu adevãrat ºi care vor sã continue linia naþionalã, nu sã satisfacã interesele mãrunte ale unor klingonieni.

Pînã la urmã au recunoscut-o ºi englezii: dacii au fost primii colonizatori ai arhipelagului britanic, unde au desfãºurat o activitate intensã de creaþie ºi procreaþie. Ceva mai tîrziu au venit Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, Gicã Popescu, Viorel Moldovan, Adrian Mutu, Vlad Chiricheº ºi Costel Pantilimon. Tot daci, dar din triburi diferite.

Niºte foºti angajaþi o spionau pe ºefa DNA, ca sã vadã ºi ea cum e. Urmaºilor lui Moise li se pare cã au pierdut controlul asupra României. Oare?

Ca sã nu mai plãteascã toate impozitele datorate statului pe care l-au

devalizat, cei mai mulþi ,,afaceriºti” ºi-au depus banii în offshore-uri. ªi-n vremea asta, ei, sau oamenii lor apar pe la tembelizor ºi ne dau lecþii de democraþie, de economie, de prostologie. Iar poporul îi ascultã cu gura cãscatã ºi cu degetele-n nas. În 2015 au fost executate cel puþin 2.428 de persoane. Fruntaºe pe ramurã sînt China (peste 1.000), Iran (977) ºi Pakistan (326). Urmeazã SUA (28), Irak (26), Somalia (25), Egipt (22), Indonezia (14) ºi Ciad (10). În China, familia executatului trebuie sã plãteascã ºi glonþul, iar în Arabia Sauditã, cadavrele sînt expuse public. Fãrã cap, întrucît saudiþii preferã sã facã economie de gloanþe, folosind sabia. Pakistanezii sînt ºi mai economi, ei utilizînd aceeaºi frînghie. Doar sãpunul îl mai schimbã din cînd în cînd. Ca o curiozitate, cele mai multe execuþii vizeazã traficul de droguri (în special în Iran) ºi infracþiunile economice (în China). În România, asasinii economici devin, în cel mai rãu caz, scriitori, cu ajutorul unor ,,negri” cu statut de profesori universitari. ªtiþi ce fac egiptenii cînd se ceartã cu distinsele lor cotoarbe, altele decît Cleopatra, ori mult prea puþin siliconata Nefertiti? Le aruncã la crocodili. Nu, am glumit, deºi n-ar fi o idee rea. Le cîntã la fluierul piciorului celebrul ºlagãr ,,Fã, nevastã, vino-acasã, cã tu eºti cea mai bengoasã!”. Mi se pare cã nici asta nu-i adevãratã.

Cel puþin pentru Seif Eldin Mustafa, egipteanul care, zilele trecute, a deturnat un avion cu 81 de oameni, fiindcã se certase cu fosta nevastã, domiciliatã în Insula Afroditei (tot o petardã). Cum el o iubea pe panaramã mai mult decît o diviniza Paris pe Elena, i-a lãsat o scrisoare ºi pe Aeroportul din Alexandria (altã localitate decît cea a maharajahului Livicã), în care-i descrie, cu lux de amãnunte, sentimentele lui arzãtoare, ca o grenadã ofensivã. Pînã la urmã n-a murit nimeni, pentru cã individul n-avea nici o intenþie sã se detoneze. Decît, poate, în patul conjugal, dacã n-o fi fost ocupat între timp de alþi teroriºti arabi, slabi la pitpalac, din temuta organizaþie secretã Sifilisis.

A murit marele actor Mircea Albulescu, ocazie cu care a fost huiduit Ion Iliescu. Pînã la urmã, sînt bune ºi decesele la ceva. Sã remarcãm, totuºi, cã ºi în acest ultim rol, fãrã sã facã nici un efort, Mircea a jucat tot rolul bãiatului bun.

Aþi auzit de francezi? Dar de franþuzoaice? Desigur, în fiecare zi: ,,Dã ºi mie un leu de-o pîine, trãi-þi-ar franþuzoaica!”. Bine, acum ºi a patra doamnã a þãrii, madame Cioloº, provine din þara lui Voltaire, Brâncuºi ºi Eugen Ionescu, ºi e simpaticã rãu. Nu mai vorbim cã ºi mama lui Mãdãlin Voicu gãvãrea franþuzeºtilea, în ciuda originilor evreieºti. ªi cînta pe româneºte ori de cîte ori marele violonist Ion Voicu interpreta sub clar de lunã, pe o singurã coardã, hitul ,,M-am nãscut într-un salcîm...”, de cãdea Mãdãlin din cuibul dragostei apocaliptice drept în bostan. Asta explicã multe... Cred cã v-aþi prins deja cã am o pãrere beton despre urmaºii lui Platini ºi Zidane, mai ales cã, la un moment dat, aveau pe aici un ambasador care, pe la sindrofii, cãdea blanã din senin. Comunicatele ambasadei ziceau cã de vinã era soarele, dar musiu trãgea tare la mãseaua de minte. Sã-i fie de bine, mai ales cã-l luau gãrzile patriotice de mînerul burþii ºi-l transportau, în cele mai bune condiþii, la domiciliu. În rest, francezii s-au dovedit foarte prietenoºi cu românii. Cînd am avut meci

de fotbal cu ei, în dreptul României au pus pe afiº un violonist cu pãlãrie, care poseda o frînã de muci model Miron Mitrea dinainte de marea nãpîrlire. Acum nu ºtim dacã au orbul gãinilor sau, pur ºi simplu, sînt ai dracului, cert este cã nu vor sã vadã diferenþele dintre români ºi þigani. Nici mãcar pe terenul de tenis. O proastã de-a lor, cu nume mai degrabã de sorginte latino-americanã, Garcia ºi nu mai ºtim cum, a fãcut-o þigancã pe Irina Begu. Un pic de dreptate avea ea sã fie supãratã, fiindcã a noastrã a bãtut-o pe apucatã de i-a sunat apa distilatã în cap. ªi n-a pãruit-o ca þigãncile, n-a tîrît-o prin praful cãzut din nas, ci a lucrat-o metodic, cu reverul ºi lungul de linie. În loc sã recunoascã faptul cã mai are de învãþat poziþii noi, arzoaica ºi-a ridicat fustele în cap ºi a trecut intempestiv la stilul oral. A noastrã s-a fãcut cã n-aude, ba, mai mult, ulterior, a negat incidentul. Dupã care s-a pus batista pe þambalul Internetului. Caz clasat, francezii sînt iar fraþii noºtri de gintã latinã, care i-au dat pe Louis de Funès lumii, ºi pe Brigitte Bardot cîinilor. Asta pînã la varã, cînd ne-or primi cu ocãri prelungite ºi sare pe rãni.

Ceea ce nu-l va împiedica pe generalul de operetã Anghel Iordãnescu, erou al bãtãliilor de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Los Angeles, sã ocupe Parisul. Dupã care îl va apãra pînã la ultima picãturã de energie, fãrã sã iroseascã nici un cartuº, folosind sistemul care l-a consacrat, cu Tãtãruºanu ºi 10 fundaºi pe linia porþii. Francezilor, venim, mînca-v-aº buºonul! ªi poate de data asta veþi face diferenþa dintre români ºi vrednicii culegãtori de portofele.

Valeriu Steriu, noul ºef marionetã al UNPR-ului, a declarat cã partidul lui de parveniþi va intra în orice bãtãlie, pe care o vor cîºtiga. Pãi nu asta vrea toatã lumea care-ºi cunoaºte interesul naþional? Valericã, fã gura mai micã!

Pierre Moscovici, comisarul european pentru probleme economice, a declarat cã ,,este vital ca multinaþionalele sã-ºi plãteascã taxele acolo unde îºi genereazã profiturile”. În România, acest lucru tinde spre zero, firmele declarînd, de regulã, pierderi. Profitul ajunge, pe diferite cãi, în þãrile de origine, sau în insule exotice. E o evaziune rafinatã, prin care lucrãtorul român e þinut pe salarii mici, iar bugetul pierde sume importante.

Acei bani ar putea fi folosiþi pentru educaþie, sãnãtate, infrastructurã... Sau, ºi mai probabil, ar putea fi furaþi de politicienii noºtri.

Cred cã nu se mai îndoieºte nimeni cã România este o colonie. ªi dacã se îndoieºte, sã vinã de urgenþã sã-i dãm o pereche de palme. RATB are un imn. ªi-n mãreþul imn, angajaþii celebrei Regii de transport prin Capitalã zic cu patos cã nu-s nici alcooliºti, nici analfabeþi ºi cã n-ar fi cazul sã-i judecãm nici cînd greºesc. Noi v-am crede, dar vã creºte nasul. Bine, mãi, reatebiºtilor, facã-se voia voastrã de oameni cinstiþi cu ,,genocid”. Aºteptãm cu interes maxim imnul culegãtorilor de borcane de zacuscã, pe-al prestatoarelor de pe centurã (care se iau cu reatebiºtii în gurã) ºi pe cel al golanilor. Hopa! Ãsta deja existã, dar l-a confiscat acum 20 de ani unul Emil Constantinescu. Tot un fel de controlor RATB, pe care, însã, îl înjura toatã lumea. Dar, vorba inegalabilului imn: ,,Poate greºim, dar este omeneºte/ sã arunce piatra cine nu greºeºte”. Versuri adînci. Cine vi le-a scris, bãieþi? Mircea Dinescu? Pare Valentina Pelinel s-ar specializa stilul lui bolovãnos. în vindecat suflete. La vindecat trupuri se pricepe destul de foarte biniºor. Are cîteva reuºite la activ, iar eºecele, vorba nemuritoarei Eba, gen Bouleanu, nu se contabilizeazã. Materialul clientului n-a fost de calitatea ADN-ului posedat sãlbatic de ºacalul vorbitor Cristi Borcea.

Cheloo i-a zis unui ziarist de la Digi 24, care-l întrebase despre relaþia dintre el ºi droguri, cã are faþã de prost. Aºa este: Cheloo are faþã de prost...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Eternitatea unor capodopere Eminescu, creatorul nemurit de popor, Moºtenire ne-a lãsat Acel „fãrã pereche” poem ,, Luceafãrul”, Simbol al setei de absolut A omului de geniu, Nefericit în viaþa terestrã, Indignînd pe toþi cei ce au Vocaþia spiritului retrograd, Convins fiind cã, Nu o datã, Cei ce împing societatea înainte Cu laºitate sînt strãpunºi de ascuþite pumnale Pe la spate...

În timp ce freamãtul cosmic al codrilor noºtri milenari Tãlmãceºte balada mereu schimbãtoarelor lucruri, Luceafãrul, Coloana infinitã ºi Oedip enescianul κi continuã drumu-n veºnicie, Odatã cu eternitatea Poporului Român. ªi ne vine a spune: Istoria omenirii, Istoria capodoperelor este!

DORU POPOVICI

Enescu, orfeul moldav, Venit din mioriticul Liveni, Aproape de mirificul Ipoteºti, Din ,,spaþiul poeziei eminesciene”,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Lumea se schimbã, dar credinþa în Dumnezeu, la români, nu va dispãrea niciodatã umnezeu i-a fãcut pe oameni sã se iubeascã ºi sã se ajute între ei” - aceste cuvinte le-am auzit de multe ori de la regretatul preot Vasile Cojocaru, pe vremea copilãriei noastre, în urmã cu mai bine de 60 de ani, în Satul Nou, din Urecheºtii Bacãului. ªi cu aceste cuvinte în suflet aveam sã pornim în lumea largã, pentru a cunoaºte locuri, oameni, dar ºi pentru a ne face un rost al nostru, fiindcã, aºa cum zice o vorbã din bãtrîni, cît trãieºte, omul trebuie sã sãdeascã un pom, sã facã o casã ºi sã aducã pe lume un copil, pe care sã-l creascã ºi sã-l educe, spre a moºteni ºi a duce mai departe credinþa pãrinþilor lui, tradiþiile ºi obiceiurile neamului sãu. Noi le-am îndeplinit pe toate acestea, ba am fãcut mai mult decît spune proverbul... Acum, scriind aceste rînduri, nu o facem din fãþãrnicie, ci pentru a arãta cã toate faptele noastre, fãrã credinþã în puterea ºi

UMORUL OAMENILOR CELEBRI HEINRICH HEINE (1797-1856), poet german Tînãrul poet Heine voia sã plece în Anglia, într-o cãlãtorie de studii. De aceea, i se adresã unchiului sãu, Solomon Heine, renumit bancher din Hamburg, ca sã-l ajute cu bani.

Unchiul meditã puþin ºi, apoi, îi rãspunse: - Uite ce e: îþi fac o scrisoare de recomandare la Rotschild, care te va invita la el, îþi mai dau ºi o scrisoare de credit de 400 de lire sterline, dar pe care tu nu o vei folosi, ci vei avea grijã ca, din cînd în cînd, cei din jurul tãu sã o vadã, ca sã faci, astfel, o oarecare impresie…

- Bineînþeles, spuse, iute, poetul.

Dar, de cum a ajuns la Londra, Heine a ºi schimbat scrisoarea de credit, încasînd cele 400 de lire sterline. Cînd a revenit la Hamburg, ºi unchiul sãu a început sã-l dojeneascã, poetul i-a replicat:

Capodopera ,,Oedip” ne-a dãruit, Reliefînd cu tulburãtoarea-i mãiestrie Cã ,,fericit este cel curat la suflet”, Cu el fiind bunãînvoirea între popoare...

Eminescu ºi Luceafãrul, Brâncuºi ºi Coloana infinitã, Enescu ºi Oedip...

Sînt avuþiile româneºti, de nepreþuit, Prin care neamul nostru, Dãruit frumosului liber, Se-aratã-n simfonia popoarelor Cu sufletul înalt ºi drept, Cu inima inundatã-n duioºie ªi dezmierdatã de o nestãvilitã iubire de oameni, În concordanþã cu o þarã În care doina ºi dorul înnobileazã Tot ce-i îngemãnat cu binele ºi adevãrul.

Brâncuºi, înþeleptul de la Hobiþa, „Columna fãrã sfîrºit” creat-a, Ca o miºcãtoare expresie a recunoºtinþei eterne Pentru toti eroii neamului Care ºi-au sacrificat viaþa, Ca înlãturate pentru totdeauna sã fie Nedreptãþile sociale ºi naþionale, Netezind calea ce duce Spre proclamarea Independenþei þãrii.

„D

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

povaþa întru Domnul nostru Dumnezeu, nu ar fi putut fi realizate. Este ºtiut cã acela care fuge de Dumnezeu fuge de propria sa conºtiinþã, de propriul sãu neam, de propriile fapte. Deunãzi, participînd la înmormîntarea fratelui nostru Costicã, în cimitirul Bisericii din Cornãþel, din vecinãtatea satului meu natal, aveam sã descopãr, la cîþiva paºi, mormîntul preotului ºi al soþiei sale, frumos îngrijit, cu crucea din marmurã ºi fotografia celor doi, ceea ce mi-a rãscolit numeroase amintiri de pe vremea cînd pãrintele Cojocaru era slujitorul bisericii noastre. ªi nu sînt una, douã, ci s-ar putea construi, din multitudinea lor, un întreg roman... Pentru cã noi, copiii, am avut multe lucruri folositoare de învãþat de la acest bun ºi mare psiholog, pentru vremea aceea, care, cu vorba sa, mîngîia sufletul ºi tãmãduia lacrimile orfanilor, îmbãrbãtîndu-i pe cei necãjiþi, aducînd cuvînt de alinare celor aflaþi în grea suferinþã... Urmãrind slujba de înmormîntare a fratelui nostru Costicã, oficiatã de slujitorul bisericii deacum, aveam sã descopãr la el acelaºi har pentru bisericã ºi aceeaºi atitudine blajinã faþã de enoriaºii sãi, ca ºi pãrintele de pe vremea copilãriei noastre, Vasile Cojocaru; ba mai mult, îi simþeam smerenia în împãrtãºirea cuvîntului biblic, pe mãsura dãruirii sale, cu chemare pentru sfîntul altar, participînd la bucuriile ºi

- Dragã unchiule, dar onoarea de a purta numele meu, pentru tine, nu are nici o valoare?

Un autor lipsit de talent îi ceru lui Heine pãrerea asupra unei cãrþi pe care i-o lãsase de mai multã vreme s-o citeascã.

- Uite ce e - îi spuse Heine tînãrului scriitor -, apucîndu-mã sã-þi citesc cartea, am adormit. Dar, cum am început sã visez cã lecturam în continuare aceeaºi carte, de plictisealã, m-am trezit. Într-o dupã-amiazã, în holul unui hotel din Boulogne, Heine era cufundat în lecturã. Din cauza vremii urîte, nãvãlirã în hol cîþiva italieni, care discutau pe un ton foarte înfierbîntat între ei. Heine aºteptã un timp, sperînd ca respectivii sã-ºi dea seama cã nu erau singuri în holul hotelului. Dar, pentru cã aceºtia vorbeau din ce în ce mai tare, Heine, apropiindu-se delicat de grup, întrebã cu un aer timid: - Mã iertaþi, nu cumva vã deranjez dacã încerc sã-mi continui lectura?

Secvenþã din filmul „Toate pînzele sus“, avîndu-i ca protagoniºti pe Jean Constantin, Sebastian Papaiani ºi Ion Besoiu.

MICROSIOANE Din fuga timpului Mã întîlnesc cu el ºi îmi spune: ce mai faci, bãiatule?

Oare sã nu fi ºtiut cã, dupã atîþia ani, nu mai eram bãiat, ci director general?

Arte Oricum, balerinul a dansat mai bine cu papuci evoluaþi.

Numai scriitorul n-a devenit mai profund doar din pricinã cã ºi-a cumpãrat un nou stilou.

Excursie N-a crezut nici în Dumnezeu, nici în altceva, a avut totdeauna încredere numai în el, fiindcã, plecînd mereu, ºi-a luat o roatã de rezervã.

VASILE BÃRAN necazurile enoriaºilor din parohia sa, cuvîntul sãu sfînt fiind ca un balsam...

Iatã cã oamenii, lumea, societatea se schimbã, dar ogorul credinþei nu a rãmas ºi nici nu va rãmîne neîngrijit, ori sterp, cîtã vreme oamenii iubesc biserica, participînd în mod direct la slujbele bisericeºti. ªi cu toþii vor prospera, în culturã ºi în credinþa lor în slava lui Dumnezeu. Iar toate acestea se vor întîmpla ºi atît timp cît slujitorii bisericii, preoþii, îºi vor cunoaºte bine misiunea de comunicatori cu Dumnezeu pentru credincioºii lor. Iar unul dintre aceºtia este ºi preotul din parohia de la Cornãþel, din comuna noastrã natalã, în al cãrei cimitir îºi dorm somnul de veci strãbunii, pãrinþii, dar, de ceva timp, ºi fraþii noºtri Ileana ºi Costicã. Din pãcate, Gelu, un alt decedat din familie nu se aflã înmormîntat aici, în liniºtea din grãdina bisericii copilãriei noastre, ci în cimitirul dc la marginea oraºului Adjud. Dumnezeu sã-i odihneascã pe toþi în pacea florilor sublime!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Walt Disney: ,,Stalin nu avea nici o reacþie la filme“

C

elebrul cineast american mãrturisea cã a avut prilejul, de mai multe ori, sã se întreþinã cu stãpînul Kremlinului. ,,În cursul uneia dintre aceste întrevederi, spunea Walt Disney, m-am informat ºi de gustul sãu în materie de cinema. Întotdeauna s-a arãtat reticent cu acest subiect, dar e evident cã filmele strãine ºi îndeosebi cele americane nu-l prea încîntã. De douã ori am asistat împreunã cu el la prezentarea noilor producþii de la Hollywood, ºi tot timpul cît a durat proiecþia nu l-am slãbit o clipã din ochi. N-am descoperit în trãsãturile sale nici cea mai micã reacþie: emoþie, neliniºte sau, pur ºi simplu, interes”.

Pag. a 5-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

O, Doamne, toate sînt perene...

Cunoºteam pe Strada Primãverii, colþ cu Strada Toamnei, o doamnã care, în afarã de o frumoasã salbã de pensii alimentare, avea o la fel de frumoasã înclinare spre autoanalizã. Tare mult îi plãcea ei sã se autoanalizeze.

Anul trecut, într-o minunatã zi de septembrie, s-a întîmplat ceva foarte ciudat.

Amfitrioana era la fel de elegantã, de înaltã, de blondã, de parfumatã, de fermecãtoare, însã arãta cam descumpãnitã, surescitatã, cum aratã uneori femeile galbene ºi nerîvnite.

Pesemne, în sufletul ei, pînã atunci echilibrat, resemnat de mult cu Veneþia, mezelurile scumpe ºi pensiile alimentare, se petrecuse ceva deosebit, poate chiar o catastrofã. ªi, brusc, frumoasa doamnã, de care nici pînã în ziua de astãzi nu ºtiu de ce nu m-am îndrãgostit, izbucni în plîns. ªi, printre lacrimi, se vãita, cînd tare, ca o sfidare adusã cerului, de parcã ar fi vrut sã-l înjunghie, cînd uºor, foarte uºor, cu un biet scîncet resemnat.

- Toate sînt perene pe lumea asta, dragul meu...

Recunosc cã, la început, n-am prea înþeles despre ce anume era vorba, eram handicapat de tristeþea ei care, vrînd-nevrînd, începuse sã mã contamineze. ªi, cum de la o femeie frumoasã se rabdã multe, i-am ascultat cu pioºenie spovedania.

- Da, dragul meu, toate sînt perene. ªi dragostea, ºi viaþa, ºi frumuseþea.

Eu, la un moment dat, eram ispitit s-o contrazic. M-am rãzgîndit. Nu vedeam, totuºi, nici o nenorocire în faptul cã pe lumea asta toate sînt perene... Mãcar de-ar fi perene, îmi spuneam eu.

Mi-am dat seama însã cã frumoasa doamnã fãcea o confuzie demnã de frumuseþea ºi de pensiile ei alimentare: ea

Charles Chaplin: „Cum îi fac sã rîdã“ În 1930, Charlie Chaplin se pregãtea sã realizeze filmul „Luminile oraºului”.

Gazeta „Ciné-Magazine” i-a cerut atunci sã explice publicului ce înseamnã pentru el esenþa comicului. Chaplin rãspunde prin acest text, în acelaºi timp teoretic ºi biografic, unul din rarele pe care cineastul le-a scris despre arta sa. *** Nu-i nimic misterios în comicul meu pe ecran. M-am strãduit numai sã descopãr cîteva adevãruri simple despre natura umanã, ºi mã servesc de ele în munca mea. Temeiul oricãrui succes nu rezidã oare, de altminteri, din cunoaºterea naturii omeneºti, fie cã-i vorba de un comerciant, de un proprietar de hotel, fie de un editor sau de un actor? Ceea ce am mai bun în meseria mea, am învãþat la Londra, de la trupa de pantomimã a lui Fred Karno.

Acesta, în spectacolul sãu, pãstra toate tradiþiile clasice ale umorului din teatrul de bîlci. Hoþi de bicicletã, jucãtori de biliard, beþivi care se întorc tîrziu acasã, lecþii de box... tocmai contrariul unei scene de music-hall... cîntãreþul pregãtindu-se sã cînte, dar nu izbuteºte, prestidigitatorul care-ºi rateazã scamatoriile - pe scurt, acestea erau temele tablourilor oferite de programul show-ului distractiv, al spectacolului comic englez, al pantomimei, în Secolul XIX. Existau, pe atunci, la aceste spectacole, un ritm incredibil ºi o mare capacitate de sintezã, ambele. rod al unui vãlmãºag de numere, fãurit cu isteþime. M-am întrebat adesea dacã-aº fi avut vreodatã, cît de cît, succes

credea cã peren înseamnã exact invers, adicã ceva trecãtor, supus eroziunii timpului necruþãtor. Ignoranþa ei era atît de fermecãtoare, încît am simþit nevoia sã-i fiu complice. N-ar fi o crimã s-o deposedez de aceastã mãreaþã, sublimã ignoranþã? Ar urîþi-o, ar îmbãtrîni-o. Am bãut un pahar de coniac ºi, stãpînindu-mi cu greu plînsul, am admis ºi eu tragismul situaþiei.

- Da, draga mea. N-avem ce face. Toate sînt perene pe lumea asta...

Stãpîna luxoasei garsoniere ºi a salbelor de pensii alimentare nu se putea deloc consola cu ideea cã pe lumea asta toate sînt perene.

- Dacã ºtia cã sînt perenã, mama nu trebuia sã mã nascã; sã mã fi omorît din faºã.

Am încercat s-o consolez, sã-i îndulcesc suferinþa, i-am sãrutat mîinile, ochii, pãrul.

- Te necãjeºti degeaba... Nu stã în puterea noastrã sã schimbãm nimic. Aºa e... Asta e legea asprã a naturii. Toate sînt perene...

- Da. Dar eu nu suport asta. Nu pot sã mã consolez nici în mormînt cu ideea cã totul e peren. ªi atunci, în sufletul meu curat s-a nãscut ideea crimei.

Am sã-i spun adevãrul, fie ce-o fi...

- Draga mea, nu te mai vãita atîta. În limba românã peren înseamnã veºnic, etern, nemuritor - ºi-o îndopam cu toate adjectivele, doar, doar o sã înþeleagã.

Mi-a spus cã sînt o canalie, un scriitor mediocru, cã deaia femeile devin ursuze din pricina mea, cã bine fac ãia de nu mã trec în antologii ºi în manuale ºcolare. ªi, în concluzie, sã nu-i calc niciodatã pragul garsonierei din Strada Primãverii, colþ cu Strada Toamnei. *** Ca orice maestru, am un discipol care-mi dã sfaturi ºi cãruia îi mãrturisesc toate poznele mele. I-am mãrturisit ºi cele întîmplate în garsoniera din Strada Primãverii, colþ cu Strada Toamnei.

- Aþi fãcut o crimã, o mare crimã, stimate maestre, m-a mustrat exigentul meu discipol. Ignoranþa trebuie respectatã...

TEODOR MAZILU

în pantomimã, fãrã influenþa mamei mele.

Era imitatoarea cea mai uluitoare pe care am cunoscut-o în viaþa mea. Cînd fratele meu Sydney ºi cu mine eram doar niºte puºtani ºi locuiam într-un cartier al Londrei, în Kenningtonway, mamei îi plãcea sã stea ore întregi la fereastrã, sã se uite pe stradã ºi sã imite cu mîinile, cu ochii ºi cu fizionomia tot ce se petrecea acolo jos. Pîndindu-i gesturile ºi observîndu-i-le, am învãþat nu numai sãmi tãlmãcesc emoþiile cu mîinile ºi cu chipul, dar ºi sã studiez lumea. Acest mod de a observa oamenii este lecþia cea mai preþioasã pe care am învãþat-o de la mama. Datoritã acestei metode am reuºit sã descopãr lucruri care, prin ele însele, tãinuiesc un element comic.

Aveam 17 ani cînd am fost angajat la Karno.

Am jucat acolo roluri mici ºi munceam din rãsputeri, la disperare. Am fost cu trupa în America, am revenit cu ea la Londra; m-am reîntors la New York, dupã care mam întors din nou în Anglia ºi, timp de 4-5 ani, am muncit sãmi însuºesc spiritul acestui repertoriu, cu tehnica lui clarã ºi sugestivã. M-am servit de ea mai tîrziu, în studio, în „Charlot la music-hall”, în monologul ecranizat „Charlot noctambul” ºi în comedia mea recentã, „Circul”. „Charlot noctambul” a fost realizat dupã comedia mimatã, cu aceeaºi temã. Pe scenã, Fred Karno jucase rolul „domnului puþin emoþional”, iar mobilele, covoarele erau „interpretate“ de actori. Urma un vacarm drãcesc. Acest talmeº-balmeº de tumbe prezenta o mare analogie cu jocul clownilor în circul de pe vremuri. ªi aceasta îmi aminteºte cã-i de ajuns un semi-salt periculos ca sã fii azvîrlit pentru totdeauna din lumea circului. Eram conºtient de asta, întrucît, copil

ALBUMUL CU POZE RARE

Soprana Angela Gheorghiu

O mare pierdere Ziua de 8 aprile a început pentru noi, românii, cu o veste tristã ºi neaºteptatã, care anunþa plecarea la cele veºnice a marelui actor ºi om Mircea Albulescu.

Personalitate artisticã multiplã, el ne-a delectat cu imensul sãu talent actoricesc, prin rolurile memorabile pe care le-a interpretat pe scenã ºi pe marele ecran. A fost un reper în lumea teatrului contemporan, un rãsfãþat în profesie, dar ºi în viaþa privatã. Actor, poet ºi scriitor, el a fost ºi un dascãl bun, îndrãgit de generaþii întregi de studenþi. ªi-a început activitatea ca artist amator la Ateneul Popular ,,Ana Ipãtescu”, iar în 1950 a fost angajat la Teatrul Naþional. În 1952, devine student la IATC, la clasa Aurei Buzescu. Anii 19561998 au constituit apogeul artistic al maestrului, ce nu va fi uºor uitat. A apãrut în peste 70 de filme, cu roluri în care a investit talent, pricepere ºi artã, imaginea lui de om puternic ºi iubitor de oameni rãmînînd întipãritã în memoria ºi sufletul spectatorilor români. Dumnezeu sã-l ierte.

VOICU ANTON

fiind, fãcusem ucenicie ca sã devin acrobat. Viaþa unui copil „dresat” pentru acrobaþii este o adevãratã dramã. Micuþul, adesea un orfan, e luat într-o familie de acrobaþi, care îl „dreseazã”. Poate o sã cadã ºi o sã-ºi rupã oasele, dar - cu timpul va fi „dresat”.

Cînd eram copil, aveam de fãcut un exerciþiu care mã înspãimînta: trebuia sã fiu aruncat în aer de pe picioarele unui acrobat.

Aproape izbutisem acest tur de forþã, dar, într-o zi, fãcînd un dublu salt periculos, am cãzut pe degetul mare de la mînã ºi mi l-am fracturat. Acrobatul mã aruncase cu picioarele prea departe. Dacã nu se întîmpla acest accident, aº fi continuat sã fac parte din trupã ºi poate aº fi rãmas în lumea circului toatã viaþa. Cine ºtie?

Prima oarã cînd am fãcut cunoºtinþã cu manejul circului, aveam 8 ani. Era un circ denumit ,,Transfield’s Circus”, instalat, permanent, într-o mare baracã de lemn, la Middlesbrough (Anglia). În epoca aceea, eram un micuþ dansator, ºi clown-ul Rabbit îmi inspira dorinþa sã devin eu însumi clown. Era foarte caraghios în manej, însã foarte grav în viaþã. Îl iubeam ºi-l admiram. Îþi stîrnea dorinþa sã devii actor. Popularitatea lui mã impresionase foarte mult. Tot oraºul se dãdea-n vînt dupã el. Pe atunci, umorul unui clown era improvizat. Rabbit nu ºtia niciodatã dinainte ceea ce vroia sã parodieze. Studia atent un numãr nou ºi pe urmã apãrea în arenã ºi îºi executa parodia... Înainte de a-l întîlni pe clownul Rabbit, nu mã gîndisem niciodatã sã devin actor. Eram gras ºi mãrunt, iar fratele meu obiºnuia sã mã tachineze: „Într-o bunã zi, o sã fii un comediant grãsan!”. Auzindu-l, mã apucau pandaliile, cãci nu voiam, pe atunci, sã devin un actor de comedie. Voiam sã fiu un mare tragedian! O datã cu naºterea filmului vorbit, s-au spus despre mine destule

lucruri, cele mai multe inexacte. Adevãrul este cã filmul vorbit mã fascineazã ºi, în acelaºi timp, mã sîcîie ºi mã înspãimîntã.

Cred cã va dãinui, dar nu sub forma actualã. Noutatea captiveazã mulþimea ºi o orbeºte, fãcînd-o sã nu observe cã, pînã la un punct, ceea ce i se prezintã e lipsit de valoare, sau sãrac, din punct de vedere artistic. În „Luminile oraºului”, dacã nu mã servesc de dialoguri, socotesc, totuºi, cã acompaniamentul orchestrei va rãspunde tuturor speranþelor stîrnite de procedeul sonor. Sînt autorul partiturii originale a acestui acompaniament ºi l-am compus astfel încît sã fie exact adaptat la caracterul ºi natura personajului meu.

Fiecare din gesturile mele, fiecare miºcare va avea corespondenþa muzicalã.

Existã în aceastã partiturã un laitmotiv: ,,Wondrous Eyes”. Îl aud în film pentru prima oarã la gramofon (se va vedea, în prim-plan, discul cu aceastã indicaþie: „Wondrous Eyes”, de Charlie Chaplin); dar, pe urmã, este reluat succesiv de o flaºnetã, de o trupã de jazz, de un pian etc.

Sper sã obþin un puternic efect dramatic.

Consider cã, în realitate, muzica de acompaniament ºi melodia aleasã ca motiv de bazã oferã, ca sã zic aºa, un fundal pentru acþiune, avînd rolul de a o sprijini ºi a o îmbogãþi. Drept consecinþã, ele pot sã aibã o însemnãtate aproape egalã cu pantomima. În toate acestea nu-i nimic misterios, ºi nu pot decît sã repet pentru toþi aceia care vor sã se intereseze de munca mea: mã strãduiesc numai sã observ, sã aud, sã înþeleg.

Pag. a 6-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

ADRIAN PÃUNESCU – Evocare

DUMNEZEU NI L-A LUAT PENTRU CÃ NU L-AM MERITAT Motto: „A crea înseamnã a da formã propriului tãu destin” - Albert Camus Adrian Pãunescu a dat formã propriului sãu destin, presãrînd balsamuri spirituale, noi sorbind cu nesaþ din izvorul nesecat al poeziei sale nemuritoare. Adrian Pãunescu a fost Falnicul Copac, fiu de dac, nãscut în codrii de poezie. I se reflecta pe frunte mãreþia unui munte. Poemele, mãrgãritare, înºirate din inima sa plinã de iubire. „De la Bârca la Viena ºi înapoi” a strîns zestre pentru noi. În „Cenaclul Flacãra“, a lansat stele care, astãzi, strãlucesc pe Planeta Albastrã, spre slava noastrã.

Plecãciune Falnicului Copac care a scris cu dãrnicie, poeme de iubire. „Într-adevãr“, ce extraordinar este sã ai în mîinile tale boabe de mãrgãritare. „Muzeul de lacrimi” pentru nedreptatea fãcutã de cei rãniþi de realitate, înarmaþi cu „Bucurii Mincinoase”, greºeli îmbrãcate în haine de mãtase. Remuºcãrile nu au valoare, ele sînt o cale pentru „Vinovãþia Caldã“, lup împuºcat care calcã „Pãmîntul sub cãlcîie”, fãrã sã ºtie cã vînãtoarea trebuie sã fie zvîrcolire, pînã dincolo de fire. „Agonizez” ºi visez „Ciorna de testament” absentã în „Viaþa la figurat”, templu de gheaþã, elogiu peºterii din care vin mereu întrebãri, din toþi pereþii. Iar eu abia atîrn de marginile vieþii. „Roatã de rezervã”, în zborul plin de vervã spre o altã împãrãþie, Rai sau Iad nu se ºtie. „Bucãtãria e un rai”, miroase a cozonac, Pãcatul e un Iad, miroase a drac. Dar, pe Pãmînt, aud „Ciºmelele picurînd“. Rãsfoind, filã cu filã, am descoperit „Mulþimea divinã”, Luminã, flacãrã vie, poezie, Mãrire Þie. Acestea sînt titluri ºi fragmente din poeziile domniei sale. „Într-adevãr“ cît timp te-am citit, am cãlãtorit pe val de luminã, spre imensul ocean al inimii tale, „Schimbul de zi“; Marþi noaptea în schimb“; „O ºansã pentru fiecare“ ºi „Totuºi, iubirea“.

Cu teamã în suflet, conºtientã cã - prin comparaþie sînt un bob de nisip rãtãcit pe o imensã plajã, „mi-am luat inima-n dinþi“ ºi versurile „Falnicul copac“ i le-am oferit lui ADRIAN PÃUNESCU. În emisiunea „O ºansã pentru fiecare“, confirmînd primirea lor, mi-a zîmbit o

FAÞÃ ÎN FAÞÃ CU ISTORIA

Napoleon ºi Goethe (1) O violenþã asemãnãtoare chemãrii sexelor atrage geniul cãtre geniu – pentru ca în pustiul însingurãrii sale sã poatã, în sfîrºit, întîlni un seamãn, ca orice altã fãpturã; nevoia de a se oglindi, dar ºi curiozitatea, ambiþia ºi bãnuiala îl îmboldesc necontenit sã-ºi caute o fiinþã pe mãsurã, însã ferit, cu un picior tras îndãrãt, gata de fugã.

Nu alta este cãutarea ºi teama omului stãpînit de demon, tot atît de singur cum este geniul. Goethe, purtînd întrînsul ºi pe unul, ºi pe altul, a aºteptat zadarnic 40 de ani ºi mai bine...

Cînd se iveºte Bonaparte, îl captiveazã îndatã, cu toate cã firea nu-l îndemna sã admire peste mãsurã acþiunile rãzboinice; pe Cezar ori pe Frederic cel Mare îi stima mai degrabã ca administratori, decît în calitatea lor de cãpitani de oºti. Douã lucruri însã l-au cucerit la tînãrul erou: nemãsura în fapte, nemãsura în izbînzi.

Cu toate cã n-a rîvnit-o niciodatã, Goethe admira puterea, tot aºa cum nu putea suferi anarhia. Iatã dovada cea mai sigurã a genialitãþii concepþiei lui despre geniu ºi istorie: aºeazã geniul înnãscut mai presus de ordinea moºtenitã, ºi se împãtimeazã pentru cel mai de seamã selfmademan pe care epoca l-a nãscut alãturea de el. „Napoleon - a rezumat el cîndva -, Napoleon a cãutat virtutea ºi, cum aceasta nu putea fi gãsitã, i s-a dãruit puterea”. Judecata lui, descãtuºatã de pasiunile epocii, nu îi îngãduie sã vadã în geniu decît o forþã superioarã, de aceea îl aseamãnã cu fatum; dreptatea poeticã e un lucru absurd, spune el; Napoleon îºi dã prea bine seama de tragicul adevãrat, de injustum, ºi preia rolul de fatum. Într-o zi, cînd se aduce vorba despre geniu ºi moralã, Goethe îi situeazã pe meteori de felul acesta în afara tãrîmului etic, aratã cã acþiunea lor e asemãnãtoare elementelor, apa ori focul; un zeu, zice, nu poate fi pus în cumpãnã decît cu alt zeu. Ajuns în puterea vîrstei, tot ceea ce spune despre geniu o spune cu gîndul tainic la Napoleon, cînd este vorba

clipã. Ce clipã!... O clipã în care am ºtiut cã meritã sã lupþi pentru… clipe.

7 noiembrie 2010 Zi seninã, îndoliatã, pentru Poetul fãcut Mat de destinul contrariat, lãsînd întreaga þarã cu capul plecat.

Decontul de iubire al Poporului Român a dat fiori pe crucea de flori, trimiþînd, printre petale, lacrimi amare, ºtiind cã doar un pas ne desparte de eternitate, cînd sicriul înfãºurat în Tricolor va fi coborît în mormînt.

Falnicul copac, fiul de dac va scrie, pe crucea sa,: „ªi Totuºi... IUBIRE“. Poezia sa ne va presãra în cale balsamuri spirituale. ªi, sã ºtie „CIORILE“ cã el a iubit Valorile. Sîntem acum ºi mai sãraci ºi în zadar ne curg lacrimi pe obraji. Adrian Pãunescu se întreba:

A CE MIROASE TRANDAFIRUL? A ce miroase trandafirul care a izvorît încet, Din trupul prãvãlit de moarte Al unui interzis poet?

A ce miroase trandafirul Sub care au lucrat ºi viermi? Între o floare ºi un vierme Poeþii nu mai sînt eterni!

Stãm goi de gînduri lîngã groapa Unui poet în cimitir El nu ne-a mai dat nici o veste, Decît un roºu trandafir Cei ce-l hulirã vãd ei înºiºi Pãmîntul dinspre rãdãcini, Poetul, ce trandafireazã, Nici azi nu vrea sã facã spini.

Dar e în ordinea naturii ªi-a lumii vii acest mormînt Cu trandafiri ce trag afarã Lumini din cei ce nu mai sînt....

Dumnezeu sã-i facã parte de viaþã veºnicã ºi de lumina pe care a rãspîndit-o pentru noi.

LILIANA TETELEA despre fapta ce nu cunoaºte limite, ºi cu gîndul la sine, cînd este vorba de creaþia spiritualã.

Pe planul pur psihologic, înrudirea lor spiritualã a îngãduit poetului sã-l înþeleagã deplin pe Napoleon.

Cînd aflã cã celãlalt a spus, pe Insula Elba, „Ceea ce am cãutat într-una a fost minunea, patima mea a fost sã înving orice greutate”, el scrie: „Napoleon îºi atribuie însuºirile cele mai deosebite - cãutarea miracolului este

însuºirea fireascã a poetului; plãcerea de a înfrunta obstacolele, aceea a matematicianului.” Iatã, în cîteva rînduri, o schiþã de caracter, în care Goethe gãseºte o explicaþie logicã a declinului lui Napoleon: cine l-ar fi putut doborî pe Napoleon, dacã nu înstãpînirea imaginaþiei asupra spiritului matematic, simbolizatã prin campania din Orient în stilul lui Alexandru, unde, pentru întîia oarã, lipsea cifra de la bazã? Goethe însuºi îl numeºte pe Napoleon o fire dublã: „Visãtor, himeric, pe de o parte; lucid ºi realist, pe de altã parte”.

CIOBURI DE GÎNDURI

Nevoia de schimbare Urîte ºi josnice întîmplãri aflãm despre sistemul nostru educativ. De ani de zile vorbim mereu cã trebuie sã facem odatã marea schimbare de care este nevoie în acest sistem, pentru a-l umaniza ºi pentru a-l face mai performant. Vorbim... dar nu facem nimic. Mereu auzim despre lucruri de care ne ruºinãm ºi... totuºi, ºi totuºi rãmînem într-un soi de imobilism revoltãtor. Îmi aduc aminte cum, în urmã cu mai mulþi ani, la o ºedinþã cu pãrinþii, ni s-a propus, de cãtre dirigintele unei clase, sã ne unim forþele ºi sã ne îmbunãtãþim filajul!... ªi cine trebuiau sã fie... filaþi? Proprii noºtri copii! Pe stradã, prin parcuri, acasã ºi... pe unde îi mai duceau ºi pe ei paºii. Mi-a fost ruºine de ceea ce am auzit ºi l-am certat rãu pe acel profesor. ªedinþa s-a încheiat repede ºi fiecare am mers acasã cu dezamãgirea în suflet cã un grup atît de minunat de copii, tocmai în liceu, nu a avut parte de un dirigine cu suflet frumos. Mi-am educat copiii aºa cum am ºtiut eu mai bine, fãrã sã fie nevoie sã-i pîndesc. Cuvîntul pe care l-am sãdit în sufletele ºi în minþile lor a fost garanþia noastrã reciprocã într-o viaþã trãitã departe de minciunã. Apoi, îmi amintesc de dirigintele meu din liceu. De multe ori îl asemãnam cu Domnul Trandafir. Un OM excepþional! ªi ca domnul diriginte mai erau ºi alþi profesori. Toþi se bazau pe cuvîntul care zideºte ºi toþi au rãmas nemuritori în sufletele noastre. Din pãcate, în sistemul nostru educativ, acea frumoasã generaþie de învãþãtori ºi profesori cu har ºi dãruiþi total muncii lor parcã a dispãrut fãrã urmã.

Evident, mai sînt încã mulþi profesori foarte buni, dar ºi performanþa acestora este umbritã de gafele monumentale ale unor nechemaþi în munca de educaþie, dar ºi de un sistem educaþional bazat pe chestiuni cantitative.

Este o acutã nevoie de schimbare... Nici noi, oamenii, nu ne vom schimba niciodatã fãrã o educaþie conºtient coordonatã ºi orientatã cãtre niºte scopuri precise, care sã facã parte dintr-o strategie mai amplã de dezvoltare armonioasã a acestei þãri. Fãrã o acþiune fermã ºi conºtientã de curãþare a sistemului educativ de tot ceea ce nu-i face cinste, vom trece peste ani ºi ani, arzînd nu doar gazul de pomanã, ci ºi ºansele de a fi ºi noi, cu învãþãmîntul nostru, acolo unde þãrile civilizate au ajuns, ºi se vede bine cã au ajuns.

ILARION BOCA Chiar notele acestea vãdesc înrudirea celor douã suflete: într-adevãr, ce ar fi putut tulbura existenþa lui Goethe, ce ar fi putut rãpi împlinirea lui armonioasã, dacã nu jocul pulsiunilor congenitale, traduse în încercãrile mereu înnoite de a dobîndi realismul vieþii active, pe care îl opunea, cu violenþã, imaginaþiei? Napoleon, cãruia soarta i-a oferit domeniul acþiunii, se prãbuºeºte în clipa în care se încrede în vis; Goethe, cãruia geniul îi hãrãzeºte sã-ºi sculpteze visele, învinge numai cînd renunþã la nebunia acþiunii. În locul unde se întretaie aceste douã linii - Goethe pe înãlþimile cucerite ºi Napoleon în pragul tragicei sale rãtãciri - aceºti doi oameni se întîlnesc ºi se privesc istoric ochi în ochi. ...Cînd, spre sfîrºitul lui septembrie 1808, soseºte la Erfurt, înaintea campaniei din Spania - de 3 ani e împãrat ºi n-a divorþat încã -, Napoleon se aflã la zenitul carierei sale politice: 4 regi ºi 30 de principi s-au adunat sã-l omagieze pe acest parvenit...

Goethe - dupã ce a ºovãit îndelung - soseºte la Erfurt, într-o înghesuialã ºi un zgomot cum n-a mai pomenit: diplomaþi, militari, toate naþiunile sînt reprezentate. A doua searã, la ceai, face cunoºtinþã cu ministrul Maret; acesta, chiar a doua zi, îi anunþa lui Napoleon prezenþa poetului. Goethe este chemat imediat în audienþã. ,,Sînt chemat la cabinetul împãratului. În aceeaºi clipã, Daru cere sã fie anunþat, ºi este introdus de îndatã. ªovãi; sînt chemat din nou. Intru. Împãratul ia dejunul la o masã mare, rotundã. În dreapta îl are pe Talleyrand, în stînga, îndeajuns de aproape, Daru... Împãratul îmi face semn sã mã apropii. Mã opresc înaintea lui, la o depãrtare cuviincioasã. Dupã ce mã priveºte cu luare aminte, spune: «Iatã un om!».

Fac o plecãciune.

- Care e vîrsta dumitale?

- ªaizeci de ani.

- Vã þineþi foarte bine. ªtiu cã sînteþi autorul dramatic cel mai de faimã al Germaniei”.

Goethe nu ia în seamã complimentul, îi pomeneºte pe Lessing ºi pe Schiller. Napoleon n-a citit din Schiller decît „Rãzboiul de treizeci de ani”, care nu l-a mulþumit. (va urma) (Fragment din romanul „Goethe, povestea unui om”, de Emil Ludwig)

Pag. a 7-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Dezamãgitorul preº de pe la casele mici Motto: „Ei nu sînt adversarii mei, sînt pigmei.

Sînt din filme de desene animate, uitã-te la ei! (...)

O sã le dau un milion de pumni în cap! Nu mai pot eu de frica lor“.

CORNELIU VADIM TUDOR Rumorile ºi umorile trezite de decizia Curþii de Apel Bucureºti, care invalideazã ultimul Congres al PRM, cauzeazã reverberaþii în zone mãrunte - aºa cum mãrunt, ca sã nu spun inexistent, a devenit mesajul acestui (istoric) fenomen politic ce, altãdatã, purta cu mîndrie numele „România Mare“. De fapt, problema o reprezintã actualii aºa-ziºi creatori ºi purtãtori de mesaj, care nu înþeleg ºi nu au nici o legãturã cu Vadim ºi creaþia sa – fenomenul „România Mare“. E firesc, pentru cã din afara partidului sau de la nivelul unor funcþionari mãrunþi ºi slugarnici, ce nici mãcar nu aveau acces în sala de aºteptare pe vremea Marelui PRM – ei bine, din asemenea posturi nu puteai asimila spiritul peremist. PRM nu a fost construit pe baza unor gulgute plagiate din reviste strãine pentru þãcãniþi, ci pe aplombul ºi talentul unui conducãtor adevãrat, pe valoarea ºi ideile unor intelectuali de prim rang, a unor ofiþeri patrioþi, pe sacrificiul miilor de lideri locali ce au refuzat compromisul politic; mesajul lui Vadim a fost adevãrul ocolit cupid de celelalte partide, dar ºi inspiraþia profundã a naþionalismului real, a valorilor create de români, indiferent de epocã. Cei care au avut în organul gîndirii un partid identificabil prin poveºti cu marþieni ºi conspiraþii bune de înghiþit cu (prea) multã bãuturã sînt de vinã pentru cãderea partidului.

De fapt, Congresul sancþionat de instanþã a fost nul ºi din punct de vedere moral, fiindcã „aleºii“ au gãsit de cuviinþã sã împieteze memoria lui Vadim prin reînfiinþarea unei funcþii desfiinþate formal chiar de Tribun (aceea de prim-vicepreºedinte, creatã special pentru inegalabilul Eugen Barbu) ºi prin sublinierea ºi repetarea afirmaþiei cã „Vadim a fãcut greºeli“; era,

oare, cazul ca un neica-nimeni în politicã - un semidoct în domeniu, comparativ cu Vadim - sã facã asemenea comentarii - ºi asta chiar în forul suprem al partidului?! Da, moral vorbind, adunarea în cauzã merita rãsplãtitã printr-o anulare! Despre urmãri – ignorarea revistei „România Mare“, cea care a dat naºtere partidului, pãrãsirea fiinþelor atît de dragi Tribunului, cãþeii pribegi, lipsa unei voci, a unui mesaj etc. – ei bine, toate astea au dus la sintagma „partid unitar“ – dar nu în sensul vreunei coeziuni, ci al paronimului aferent procentului de 1% ce însoþeºte partidul ca un fel de completare a numelui…

Fãrã a lua în seamã pãreri, fãrã a avea mãcar o idee despre cum ºi unde s-ar putea regãsi partidul, mai bine zis cum s-ar putea contura un traseu politic care sã îmbine moºtenirea ideaticã a Tribunului cu solicitãrile complicatului prezent, acestã conducere mi-a creat, de multe ori, impresia cã nu face decît jocul celor care doresc rãul final al partidului; într-o perioadã în care tot mai multã lume crede cã þara urmeazã o cale greºitã, PRM, singurul partid cu istorie de realã ºi permanentã opoziþie – pare nu doar tãcut, ci chiar autist!

Nu mai existã luãri de poziþie, conferinþe, un program clar, o idee-forþã care sã vinã dinspre partid, apariþiile aºa-zisului preºedinte nu au nimic în comun cu nevoile acute ale românilor, ba chiar vin în contradicþie cu logica ºi bunul-simþ - iar tot ceea ce fac ei, conducãtorii PRM strãini de PRM, nu seamãnã a politicã, ci a bãutã cu poºircã într-un birt de mahala îmbîcsit de fumul gros al uitãrii, de duhoarea asudatã a neputinþei ºi de locvacitatea etilicã al ignoranþei atotºtiutoare – cu finalizare publicã… lîngã primul gard.

Am cãutat reacþiile conducerii PRM pe fluxurile agenþiilor de presã. Nu am gãsit comunicate pe agenþia naþionalã de presã Agerpres, ci pe una de… zvonuri ºi bîrfe – „Pe surse“! Acolo considerã actuala conducere cã e locul de desfãºurare a activitãþii partidului care, altãdatã, dezvãluia, la ora de maximã

Asasinate la români Luptele pentru putere, bani, amantlîcuri ºi eliminarea persoanelor incomode au dus, de multe ori, ºi la asasinate. Preºedintele Corneliu Vadim Tudor a fost victima unui plan de eliminare politicã, încã din anul 2000, cînd Tribunul a ajuns finalist la prezidenþiale.

Vadim Tudor deranja decidenþii politici, atît prin atitudinea durã faþã de corupþie, cît ºi prin patriotismul autentic de care dãdea dovadã. Ca urmare, Tribunul a fost hãituit permanent: i s-au tãiat sursele de finanþare, colaboratorii apropiaþi au fost ademeniþi de partidele de la guvernare, unii membri ai Partidului România Mare au avut, din exterior, misiunea de a scinda partidul. Hãrþuirea aceasta a culminat, în luna ianuarie a anului 2011, cu evacuarea forþatã ºi abuzivã a PRM din sediul sãu central. Pe lîngã toate acestea, Vadim Tudor era supus unui embargo mediatic vizibil. Aºa se face cã, la alegerile din 2008 ºi 2012, Tribunul ºi PRM n-au mai prins locuri în Parlamentul României.

Zecile de procese, multe dintre ele intentate pe nedrept, l-au sufocat. În noaptea de 6 spre 7 septembrie 2015, presimþindu-ºi ºi prevestindu-ºi mortea, a scris memorabila poezie „Ultima cafea” - necrologul pentru trecerea sa în veºnicie. Corneliu Vadim Tudor a fost o victimã a statului mafiot. A plecat dintre noi într-o zi de mare sãrbãtoare religioasã, Ziua Crucii, pe 14 septembrie 2015. De altfel, ºi alþi mari patrioþi ai Neamului Românesc au sfîrºit la zile mari, însemnate cu roºu în calendarele bisericilor. Chiar Nicolae Ceauºescu a fost asasinat în sfînta zi de Crãciun. Nu au plecat însã dintre noi fãrã sã arunce blesteme peste trãdãtori ºi criminali. Iatã ce le-a transmis Vadim Tudor conducãtorilor României care au declanºat masacrul cîinilor: „Vã blestem pe toþi cei care faceþi abatorul ãsta, sã vã batã Dumnezeu pe voi ºi pe copiii voºtri, pînã la a ºaptea spiþã...”.

Sã ne amintim ultimele cuvinte ale lui Nicolae Ceauºescu, în faþa plutonului de execuþie: „Trãiascã Republica Socialistã România, liberã ºi independentã! Moarte trãdãtorilor! Istoria mã va rãzbuna!”.

Chiar ºi Mareºalul Antonescu, înainte de a fi

împuºcat, le-a strigat ucigaºilor sãi: „Nu las vouã, popor ingrat, nici mãcar cenuºa mea!”. Aparent, sistemul trãdãtor ºi mafiot, instalat odatã cu lovitura de stat din 22 decembrie 1989, a adus libertatea de exprimare ºi de miºcare. În realitate, cele aproape trei decenii scurse de atunci demonstreazã cã România a fost invadatã de mizeria unui capitalism de junglã, aducãtor de trãdare, corupþie instituþionalizatã, trafic de droguri ºi de fiinþe umane, sãrãcie extremã, chiar ºi de asasinate la comandã. Afaceriºti aflaþi în slujba mafiei politice au sfîrºit dubios sau au dispãrut fãrã urmã de îndatã ce au devenit incomozi. Erbaºu, Anghelescu sau Marta sînt doar cîteva nume de rãsunet în acest sens. În rîndul nefericiþilor plecaþi definitiv dintre noi din aceleaºi cauze, se numãrã ºi magistraþi, precum Panait sau Sega.

Asasinatele la români, o tradiþie?

Burebista, întemeietorul Daciei, a fost asasinat de nobilii din jurul sãu, în anul 44 î.Chr. În 1451, la Reuseni, domnitorul Moldovei Petru Aron (1451-1452; 1454-1455) îºi ucide fratele, Bogdan al II-lea (tatãl lui ªtefan-cel-Mare), pentru a-l înlocui la tron. ªtefan-cel-Mare (1457-1504) îºi asasineazã unchiul, pe Petru Aron, tot ca sã îi ia tronul.

Din acelaºi motiv, Vlad Þepes, domn al Þãrii Româneºti, este ucis în anul 1476, din porunca fratelui sãu, Radu-cel-Frumos.

Domnitorul Þãrii Româneºti din anul 1510, Vlad-cel-Tînãr, a fost asasinat de boieri.

Aceeaºi soartã a avut-o ºi vodã Pãtraºcu-celBun, ucis de soþia sa ºi de amantul ei, vornicul Socol, în 1558.

Alexandru Lãpuºneanu, domnitor al Moldovei, a fost omorît de soþia sa, Ruxandra, la 11 martie 1568. Înfãptuitorul Unirii Þãrilor Române, Mihai Viteazul, este asasinat de generalul Gh. Basta, la 9 august 1601.

audienþã, fraude enorme, privatizãri oneroase sau chestiuni legate de trãdarea naþionalã; sigur, atunci partidele de la putere ºi liderii lor luau acele dezvãluiri în rîs, dar pînã azi s-au dovedit reale una dupã alta, iar puternicii lideri de atunci îºi scriu memoriile din puºcãrie – în schimb aºa-ziºii ºefi de azi ai PRM declarã cã Vadim a fãcut greºeli… Atitudine de case mici, servile, gata sã cureþe scamele caselor mari. Alte cîteva case mici au sãrit cu oferte – „Gata, se desfiinþeazã PRM, haideþi la noi sã candidaþi sau sã ne susþineþi!“. Ce mîndru am fost cînd un vechi ºi brav peremist, Ion Iordan, ºef de organizaþie la Piteºti, l-a trimis la plimbare pe însuºi deputatul Bogdan Diaconu, cel ce plimbã butaforia „Vlad Þepeº“ prin diverse scenete legionaroide, iar Grigoraº Bãnicã, liderul PRM din comuna Brãduleþ (de care aparþine celebrul deja sat Brãdet, unde încã funcþioneazã eroic fabrica victimã a ministrului corporatist ºi „colportist“ al Agriculturii) l-a luat la trei pãzeºte pe notoriul ºmecher bãsist Mircea Andrei, dîndu-i o replicã demnã de un om de-al lui Vadim: „Da, domnu’ Andrei, te cunosc, te ºtiu de la televizor, din Dosarele lui Silviu Mînãstire“. ªi, ca din întîmplare, conducerea de la Bucureºti nu îl agreeazã pe ºeful acestor oameni, liderul judeþului Argeº, prof.univ.dr. George Bãlan, fost primar al Cîmpulungului de Muscel.

Asupra altor peremiºti s-au repezit ºi reºapaþii de la UNPR, o altã casã micã, dar plinã de obiecte de furat - de la parlamentari, pînã la ce-o mai gãsi DNA. Sînt cei care i-au sãpat groapa prietenului atît de drag Tribunului, Dan Diaconescu, victimã a unei înscenãri politice, apoi judiciare. S-a ºi lansat intoxicarea cã PRM va fi absorbit de UNPR… Mã întreb, însã, dacã o fi intoxicare… sau conducerea actualã pregãteºte vreo surprizã? Fiindcã nu m-ar mira, tot le plac lor conspiraþiile. Numai cã la case mici, astea nu se numesc conspiraþii, ci gãinãrii. Iar conspiratorii se numesc… nedemni de PRM! ªi, în timp ce aºa-zisa conducere PRM umblã dupã marþieni, reptilieni, asteroizi ºi alþi gogomanoizi, patriotul Ilie ªerbãnescu anunþã profetic: „Dacã România nu va gãsi o cale sã pãrãseascã Uniunea Europeanã, va înceta sã existe“.

Unde este PRM-ul, care ducea stindardul patriotismului? Ah, am uitat cã la casele mici nu se pune drapel cel mult calci pe vreun preº.

DRAGOª DUMITRIU În anul 1688, Constantin Brâncoveanu îºi otrãveºte unchiul, domnitorul ªerban Cantacuzino, ºi îi ia scaunul domnesc. Numai cã, la rîndu-i, Brâncoveanu este executat la Constantinopol, în anul 1714, în urma acuzaþiei de trãdare.

La 27 mai 1821, Tudor Vladimirescu, liderul revoluþiei de la 1821, este asasinat de Eteria. În anul 1777 este ucis domnitorul Grigore Ghica.

Prim-ministrul Barbu Catargiu, din porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este asasinat, în Dealul Mitropoliei, în anul 1862.

Data de 29 decembrie 1933 îi aduce sfîrºitul lui I.G. Duca, un alt prim-ministru al României, în gara Sinaia, victimã a legionarilor.

Liderul legionarilor Zelea Codreanu, din ordinul regelui Carol al II-lea, este executat la Tîncãbeºti, la 29 noiembrie 1938.

Prim-ministrul Armand Cãlinescu este împuºcat de legionari, pe podul ªtirbei Vodã, la 21 septembrie 1939.

Noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 a fost fatidicã pentru 64 de politicieni ºi 5 demnitari; aceºtia fiind þinta asasinatelor legionare, în închisoarea de la Jilava. Cei cinci demnitari se numeau: Gheorghe Argeºanu (prim-ministru), Mihai Moruzov (ºef SSI), Victor Iamandi (ministru al Justiþiei), Gabriel Marinescu (ºef al Poliþiei), Ioan Bengliu (comandant al Jandarmeriei). Tot la 27 noiembrie a aceluiaºi an, încã doi mari lideri politici sînt uciºi: Nicolae Iorga (fost prim-ministru) ºi Virgil Madgearu (secretar general al Partidului Naþional Þãrãnesc).

Paisprezece ani mai tîrziu, în ziua de 17 aprilie, în închisoarea de la Jilava se mai comite o crimã; victima, avocatul Lucreþiu Pãtrãºcanu, fusese ministrul Justiþiei ºi unul dintre fondatorii Partidului Comunist Român.

Oare de ce, în anul 1990, la scurt timp dupã euforia evenimentelor din decembrie 1989, marele nostru filozof de talie mondialã, regretatul Petre Þutea, a ajuns la amara constatare: „Am suferit 13 ani în temniþã pentru un popor de idioþi...”?

MARIUS MARINESCU

Pag. a 8-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (15) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – „Dupã aceia deci în casile patrieºeºti ceale de Mãriia Sa iarãºi fãcute mai denainte vreme suindu-sã, frumos ospãþ cu mare cinste într-acea zi iunie 29 ani au fãcut.

Toþi arhierei ºi toatã boierimea la masã ºezînd, Mãriia Sa Vodã slavã ºi mulþumitã veacinicului Dumnezeu au dat, carele l-au învrednicit de au sãvîrºit ºi au sfinþit aceastã pomenitã sfîntã minunatã ºi prea frumoasã mãnãstire a marelui mucenic ºi de multe minuni fãcãtor Gheorghie.

Dupã aceia deci de la masã Mãriia Sa Vodã sculîndu-sã pãrintelui patriarhului ºi tuturor arhiereilor mãhrãmi frumoase ºi cu galbeni legaþi într-însele le-au dãruit ºi aºa deci Mãriia Sa Vodã s-au înturnat la Curte”.

Sfinþirea Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou a reprezentat apoteoza operei edilitare a Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Monumentalitatea slujbei, însemnãtatea înaltelor personalitãþi bisericeºti care au oficiat-o, cîntãrile ce s-au înãlþat sub bolþile impunãtoarei biserici, toate acestea au imprimat o solemnitate imperialã evenimentului. Pãtrunderea în incinta aºezãmîntului bisericesc se fãcea printr-o poartã de lemn cu douã canaturi, cãptuºite cu tablã. Deasupra acestei porþi domina un foiºor construit din zid, cu acoperiºul învelit cu olane, peste care se înãlþa o cruce. Construcþia era înzestratã cu trei clopote, unul din ele, cel mai mare, reproducînd (aºa cum am mai menþionat), prin sunetul sãu, numele ctitorului: „Bran-co-van”.

Intrarea în bisericã se fãcea pãºind pe cinci trepte ºi pãtrunzîndu-se mai întîi în spaþiul larg deschis al pridvorului, element caracteristic al stilului brâncovenesc.

Pridvorul bisericii era de plan rectangular, diferit de alte bisericii, inspirînd spaþialitate ºi monumentalitate. Cele patrusprezece coloane de piatrã, cu fusuri canelate ºi

capiteluri neocorintice, specifice stilului brâncovenesc, susþin cele treisprezece arce ale pridvorului. Intrarea principalã se face pe latura vesticã, pe sub arcul central, iar celelalte douã intrãri asigurã accesul prin pãrþile laterale. Intrat prin uºa de lemn masiv în pronaos, credinciosul se aflã în faþa unei priveliºti somptuoase, spaþioasã ºi luminoasã, asiguratã prin supra-lãrgirea pronaosului. La data sfinþirii, biserica era pictatã, aºa cum am arãtat, de cãtre zugravul bisericesc Pîrvu Mutu, dupã canoanele ermineutice cunoscute în epocã, transformînd monumentul arhitectonic într-o adevãratã operã de artã. Din nefericire, pictura iniþialã a suferit deteriorãri ce au dus la dispariþia ei în timp, din cauza incendiilor ºi cutremurelor de pãmînt care au afectat biserica. Pe bunã dreptate, cei care au frecventat sau au vizitat aceastã bisericã de-a lungul timpului au fost înfioraþi de strãlucirea ºi frumuseþea lãcaºului, aºa cum avea sã dea glas simþãmintelor sale de admiraþie unul dintre numeroºii autori care au fãcut referire la ctitoria lui Vodã Brâncoveanu: „Lãcaºul reproduce în plan arhitectural, la o scarã mãritã, Hurezii. Dar armonia elementelor ºi îmbinarea lor într-un tot de efect artistic sînt, fireºte, deosebite.

Ctitoria de la Sfîntul Gheorghe - Nou impresioneazã prin dimensiuni, prin ordinea desãvîrºitã a componentelor arhitecturale, prin decoraþia sculpturalã ce utilizeazã întregul repertoriu cunoscut al stilului (frunze, flori de acat, vrejuri), prin frumuseþea picturilor. Combinaþiile de culori ºi naturaleþea tablourilor ieºite de sub penelul lui Pîrvu Mutu aratã ºi aici, ca ºi în alte locuri, o fericitã eliberare de canoanele picturii byzantine. Catapeteasma una dintre cele mai frumoase din Bucureºti - de o mãreþie în care calmul ºi discreþia culorilor ºi a dimensiunilor ce compun întregul au darul de a crea o puternicã individualitate, va fi stîrnit nu numai admiraþia, dar ºi invidia boierilor contemporani voievodului”.

Aºadar, la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou se pãstreazã, din Secolele XVI-XVII, vechiul model arhitectonic byzantin ºi sîrbesc, ulterior transformat în stil muntenesc. Se pãstreazã astfel planul trilobat, bolþile în calote sprijinite pe pandantivi, rezemaþi ºi ei pe console, ceea ce asigurã spaþialitatea monumentalã a interiorului bisericii. Întreg ansamblul arhitectonic impresioneazã prin armonia volumelor construite. Aceastã capodoperã monumentalã, împreunã cu hanul ºi zidurile ce înconjurau biserica, au transformat întregul ansamblu mînãstiresc într-o citadelã.

O astfel de utilizare a avut-o pentru prima oarã în luna septembrie 1716, cînd a pãrãsit tronul Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot al Þãrii Româneºti. De teama represaliilor turcilor ºi a tãtarilor, locuitorii oraºului s-au adãpostit în hanul lui ªerban Vodã, în cel de la Sfîntul Gheorghe - Nou, precum ºi la Cotroceni. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (2) Aºadar, ca sã ne mîntuim ºi sã moºtenim cu Dumnezeu viaþa veºnicã, trebuie sã o cunoaºtem ºi sã o trãim cu Dumnezeu, încã din viaþa aceasta vremelnicã.

Adicã, trebuie sã fim strãbãtuþi ºi locuiþi de Dumnezeu, ca sã se arate întru noi viaþa dumnezeiascã. Iar pe de altã parte, precum nu se aflã vrajbã întru Dumnezeu, aºa sã nu se afle nici între cei ce-L au pe El ca temelie a vieþii lor. Starea de pace cu toatã fãptura e o minune aºa de mare, încît uimeºte lumea ºi o sileºte sã recunoascã întru aceasta faþa lui Dumnezeu. Împãrãþia vieþii veºnice s-a propovãduit ºi e deschisã; pe împãrat îl cunoaºtem ºi iubirea I-o ºtim; supuºii însã, tare greu s-adunã, ºi de aceea trebuie rãsunet de surle, dupã grosimea de urechi a neascultãtorilor supuºi.

N-ar trebui decît sã-L recunoaºtem pe Dumnezeu ca Tatã, ºi cã noi îi sîntem fii ºi, potrivit cu aceastã cunoºtinþã, sã ne orînduim viaþa. Pînã nu recunoaºtem cã avem o îndoitã fire ºi o îndoitã viaþã: una pãmînteascã ºi alta cereascã - fãrã de sfîrºit, dar începînd de aici, pînã atunci tot pe afarã ne þinem de rostul la care vrea Dumnezeu sã ne ridice. Trebuie sã ºtim, toþi supuºii împãrãþiei, cã sîntem fãpturi cereºti, trimise vremelnic în corturi pãmînteºti spre o mare probã ºi anume: sã vedem ºi sã se vadã încotro înclinãm cu inima ºi cu mintea, ºi înspre ce înclinãm aceea sã avem pentru totdeauna. Dacã nãzuim spre Dumnezeu, pe El îl moºtenim ºi viaþa

veºnicã; iar dacã înclinãm spre firea pieritoare, vom pieri de la faþa lui Dumnezeu ºi vom petrece fãrã de sfîrºit cu cel rãu. Cãci noi, cu firea pãmînteascã, sîntem pieritori, dar nemuritori cu firea cereascã; veºnicia noastrã însã de noi atîrnã unde s-o petrecem.

Ne-a adus Dumnezeu din nefiinþã la fiinþã, dar sã ne mîntuiascã nu vrea fãrã noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamã ca sã-L cunoaºtem ca Tatã, ºi pe noi întreolaltã ca fraþi ºi fii ai aceluiaºi Pãrinte.

O cunoºtinþã sigurã despre acestea, - cãci credinþa ajutã sã ajungem la aceastã siguranþã - înclinã inima sau dragostea, ca sã împlinim cu toatã voia porunca cea mare a iubirii, în care atîrnã toatã strãdania lui Dumnezeu.

Firul iubirii ridicã fiii spre cerescul Tatã, ºi pogoarã pe Tatãl, Fiul ºi Duhul întru fii. Iar pe fii, Dumnezeul iubirii îi leagã întreolaltã ca sã fie una, ceea ce minuneazã lumea, încît Îl recunoaºte pe Dumnezeu din fii, cãci fiii uniþi în iubire trãiesc întru El ºi aratã în lume capãtul pãmîntesc al împãrãþiei cereºti. Aceasta e voia Tatãlui ºi rugãciunea Fiului.

Mîntuirea nu e individualã, ea e întotdeauna colectivã. Prin unul se mîntuiesc mai mulþi. Singuraticul, izolaþionistul nu e sigur de mîntuire, mîntuirea lui e nesigurã, neclarã.

Credinþa este aceea care ajutã cunoaºterea ºi o întregeºte ºi o întãreºte. Societatea toatã trebuie sã se prindã în aceastã trãire a iubirii treimice. La aceastã

O zi de martie E soare azi e dulce ºi e roz, Se trîndãvesc copacii, le e somn, ªi uite mugurii se nasc ºi dau pe rod, ªi uite toporaºii, lumini albastru-mov...

E soare azi fãrã de-asfinþit ªi plînge curcubeu-n depãrtãri, Pãmîntul parc-ar fi îndrãgostit Cînd vezi cã plãmãdeºte atîtea flori...

E prea fierbinte pentru aceastã lunã ªi-mi sprijin ochii pe splendoarea ei, ªi-l vãd pe Creator sfinþind c-o mînã Zidirea Sa cu tot cu rozul ei...

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Artroscopia de umãr Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Artroscopia umãrului este o procedurã minim invazivã, ce permite diagnosticul ºi tratamentul diferitelor leziuni ale umãrului sau DR. TAREK NAZER bolilor degenerative. Se efectueazã prin 3-4 mici incizii prin care se introduce o camerã ºi diferite instrumente ce permit rezolvarea problemei rapid ºi recuperarea mai redusã faþã de intervenþiile clasice.

Umãrul reprezintã o articulaþie complexã, fiind alcãtuit din douã articulaþii distincte: articulaþia glenohumeralã (dintre humerus ºi omoplat) ºi articulaþia acromio-clavicularã (dintre acromion ºi claviculã).

Articulaþia este acoperitã cu un grup de muschi ºi tendoane numit coafa rotatorilor; aceasta ajutã la miºcarea umãrului în diferite direcþii.

Artroscopia poate fi recomandatã pentru urmãtoarele afecþiuni: * instabilitate ºi luxaþie recidivantã de umãr; * leziune de labrum; * impingment acromio-clavicular; * leziune de coafã rotatorie; * leziune de cartilaj ºi artrozã; * îndepartare de osteofit/ corp liber intra-articular; * capsulitã retractilã; * leziune de ligamente.

Aceastã procedurã se efectueazã sub anestezie generalã, se stabileºte poziþia pacientului pe masa de operaþie (beach chair sau decubit lateral) ºi se vor aplica o soluþie antisepticã pe umãr pentru a dezinfecta pielea ºi cîmpuri sterile. Intervenþia dureazã între 30 ºi 120 de minute, în funcþie de patologie. Se foloseºte un flux de lichid introdus intra-articular pentru mãrirea articulaþiei ce permite vizualizarea mai bunã a componentelor intraarticulare.

De asemenea, ºi recuperarea variazã foarte mult în funcþie de diagnostic ºi vîrsta pacientului, însã, cu siguranþã, timpul de recuperare va fi mai rapid, pacientul putînd relua miºcãrile imediat postoperator.

Trebuie sã vã adresaþi unui medic cu experienþã în chirurgia artroscopicã ºi sã nu neglijaþi nici o durere a umãrului, deoarece tratatã în stadiile incipiente are rezultate mult mai bune. www.artroscopiedegenunchi.ro trãire a vieþii veºnice, îºi cheamã Dumnezeu copiii prin mai multe graiuri.

Se cunosc mai precis - din Sfinþii Pãrinþi ºi din Scripturi, - ºapte chemãri cu care Dumnezeu îºi cheamã supuºii: 1) Chemarea lãuntricã prin glasul conºtiinþei; 2) Chemarea din afarã prin cuvînt; 3) Chemarea prin necazurile vieþii; 4) Chemarea prin necazurile morþii; 5) Chemarea prin necazuri mai presus de fire; 6) Chemarea prin chinuri de la antichrist.

7) Chemarea la Judecata generalã. (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Din întuneric la Luminã (3) Dumnezeu Duhul Sfînt Cînd afirmãm cã sîntem creºtini, trebuie sã credem ºi sã mãrturisim cã Duhul Sfînt este cea de-a treia Persoanã a Dumnezeirii, care este, aºa cum am mai amintit, cosubstanþialã, co-egalã ºi co-eternã cu Dumnezeu Tatãl ºi Dumnezeu Fiul. Nu vorbim despre El ca despre o putere sau o influenþã, deoarece Scriptura ni-L descrie ca pe un factor activ în Creaþia lumii alãturi de celelalte douã Persoane din Trinitate. În Vechiul Testament, Duhul Sfînt venea peste om cu scopul de a-l întãri în faptele sale faþã de Dumnezeu ºi faþã de semeni, dar ºi pentru al convinge în ceea ce priveºte pãcatul, neprihãnirea ºi judecata; prin urmare, El mustra conºtiinþa umanã. Dacã omul pãcãtuia împotriva Divinitãþii, Duhul Sfînt îl pãrãsea. În acest sens, exemplificãm un psalm în care regele David s-a rugat Domnului cu pocãinþã, în urma pãcatului sãvîrºit cu Batºeba: „Nu mã lepãda de la Faþa Ta ºi nu lua de la mine Duhul Tãu cel Sfînt“. (Psalmul 51:11). În legãturã imediatã cu evenimentele ce vor urma, Domnul a fãgãduit, prin prorocul Ioel, o deosebitã manifestare a Duhului Sfînt: „…voi turna Duhul Meu peste orice fãpturã; fiii ºi fiicele voastre vor proroci, bãtrînii voºtri vor visa visuri ºi tinerii voºtri vor avea vedenii“ (Ioel 2:28). Într-adevãr, Duhul Sfînt s-a arãtat, prin teofanie, simbolizat printr-un porumbel coborît din cer, la botezul Domnului Isus în apa Iordanului, momentul fiind, de fapt, ungerea Sa ca Domn (Matei 3:16). Tot în Noul Testament, dupã Sãrbãtoarea Cincizecimii (Rusaliile sau Sãrbãtoarea seceriºului sau Sãrbãtoarea sãptãmînilor), cea de a Treia Persoanã a Dumnezeirii a început sã locuiascã permanent în inima credinciosului, cu scopul de a nu-l mai pãrãsi niciodatã ºi de a-i da putere pentru slujire ºi pentru a face faþã tuturor problemelor cu care se confruntã în toate împrejurãrile vieþii. De aceea, El este numit Chemat alãturi, Apãrãtor, Avocat, Unul care susþine cauza altuia (Parakletos, în greacã). În calitatea Sa de Mare Evanghelist al Domnului nostru Isus Christos, Duhul Sfînt a fost fãgãduit de Mîntuitorul înainte de rãstignirea Sa pe cruce, pentru a lumina ºi a aplica învãþãturile Sale: „Dar Mîngîietorul, adicã Duhul Sfînt, pe care-l va trimite Tatãl, în Numele Meu, vã va învãþa toate lucrurile ºi vã va aduce aminte de tot ce vam spus Eu“ (Ioan 14:26). Din acest verset, deducem rolul de Învãþãtor al Duhului Sfînt în cunoaºterea Domnului Isus cu care noi, de fapt, nu am fost contemporani. El nu a fost revãrsat pentru a da deoparte Biblia, deoarece Scripturile spun clar cã ele reprezintã mãsura prin care va fi pusã la probã toatã învãþãtura ºi experienþa omului cu El. În zilele noastre, unii lideri extremiºti sau fanatici aparþinînd unor secte religioase, pretind cã sînt iluminaþi de Duhul Sfînt, susþinînd cã nu mai au nevoie

de cãlãuzirea Cãrþii Cãrþilor, neglijînd-o ºi ducînd enoriaºii în rãtãcire, amãgire ºi confuzie. Aceeaºi repulsie faþã de principiile Legii lui Dumnezeu, aceeaºi lucrare de amãgire prin care legile omeneºti le înlocuiesc pe cele divine ºi prin care oamenii sînt conduºi sã se închine creaturii în locul Creatorului, poate fi descoperitã în toatã Istoria trecutului omenirii. În Noul Testament, gãsim cîteva avertizãri date prin evanghelistul Ioan într-una din epistolele sale: „Preaiubiþilor, sã nu daþi crezare oricãrui duh, ci cã cercetaþi duhurile, dacã sînt de la Dumnezeu; cãci, în lume, au ieºit mulþi proroci mincinoºi“ (1 Ioan 4:1). Dar, de-a lungul veacurilor, Mîngîietorul n-a încetat sã ilumineze persoane individuale; însãºi Biblia ne descrie cum oamenii, cãlãuziþi de Duhul lui Christos, au primit sfaturi ºi avertizãri în momente de grea cumpãnã sau atunci cînd au sãvîrºit o fãrãdelege: „ªi Eu voi ruga pe Tatãl ºi El vã va trimite un Mîngîietor care sã rãmînã cu voi în veac“ (Ioan 14:16). Putem spune cã în aceste situaþii, Duhul Sfînt devine ºi Mijlocitorul nostru: „ªi tot astfel ºi Duhul ne ajutã în slãbiciunea noastrã, cãci nu ºtim cum trebuie sã ne rugãm. Dar însuºi Duhul mijloceºte pentru noi cu suspine negrãite“ (Romani 8:26). Scriptura ne învaþã în mod clar cã promisiunile Sale nu se limiteazã la epoca Bisericii primare, ci ele aparþin tuturor timpurilor, inclusiv celor viitoare în scopul „desãvîrºirii sfinþilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Christos, pînã la unirea credinþei ºi a cunoºtinþei Fiului lui Dumnezeu…“ (Efeseni 4:12). Tot El este Cãlãuzitorul oricãrei fiinþe umane pe care vrea s-o sfinþeascã, ajutînd-o ºi îmbrãcînd-o cu putere în vederea trãirii vieþii creºtine, a predicãrii ºi mãrturisirii adevãrului Evangheliei. La Înãlþarea Sa, Domnul Isus a trimis ucenicii în lume ca vrednici ambasadori ai Cuvîntului, Duhul Sfînt fiind un Împuternicitor: „Ci voi veþi primi o putere cînd se va coborî Duhul Sfînt peste voi, ºi-mi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudea, în Samaria ºi pînã la marginile pãmîntului“ (Faptele Apostolilor 1:8). Dupã cum observãm cu ochiul liber, marea luptã dintre bine ºi rãu creºte teribil de mult în vremurile din urmã. La conflictul final, toatã profunzimea iscusinþei demonice va fi îndreptatã împotriva poporului lui Dumnezeu, adicã a celor ce cred în Domnul Isus ºi în Biserica Sa. Evenimentele petrecute de-a lungul Istoriei Bisericii se vor repeta ca ºi în veacurile precedente, cu deosebirea cã atacurile viitoare vor fi de o intensitate fãrã precedent. „Cãci se vor ridica Christoºi mincinoºi ºi proroci mincinoºi. Ei vor face minuni ca sã înºele, dacã ar fi cu putinþã, ºi pe cei aleºi“ (Marcu 13:22). La revenirea Lui, Biserica trebuie sã fie pregãtitã „fãrã patã ºi fãrã zbîrciturã“ ( Efeseni 5:28), deoarece vrãjmãºia celui rãu împotriva lui Christos poate avea repercusiuni chiar ºi asupra urmaºilor Sãi. Înzestrarea deosebitã a harului ºi a

Marele strateg Basarab I ºi Bãtãlia de la Posada (1) O declaraþie recentã a primarului liberal al Timiºoarei despre intenþia de a ridica o statuie ecvestrã regelui maghiar Carol Robert de Anjou m-a ºocat ºi m-a determinat sã studiez cum au decurs ostilitãþile în anul 1330 dintre rege ºi voievodul Basarab I. Aºa am descoperit cît de mare strateg a fost Basarab I, numit pe drept Basarab cel Mare de mulþi istorici. În septembrie, oastea maghiarã condusã de regele Carol Robert de Anjou pãrãseºte Timiºoara (regele îºi stabilise reºedinþa la Timiºoara pentru cã nu se simþea în siguranþã la Buda), îndreptîndu-se spre Þara Româneascã, cu intenþia de a o cuceri. Reuºeºte sã punã mîna pe cetatea Severinului, fãrã a pierde nici un om, conform documentelor maghiare. Dupã acest prim succes, oastea maghiarã o ia pe drumul spre cetatea Curtea de Argeº. La rîul Motru, solii voievodului Basarab I prezintã regelui maghiar o ofertã de pace. Basarab I anunþã cã renunþã la cetatea Severinului, cã este dispus sã plãteascã compensaþii de rãzboi de 7.000 mãrci de argint ºi sã trimitã pe unul din fiii sãi, pe spezele sale, la curtea regelui. Condiþia era ca regele sã se întoarcã pe unde a venit, în caz contrar va

avea de înfruntat mari primejdii. Deºi oferta era avantajoasã, ea a fost respinsã cu trufie. Basarab I, dupã eºecul solilor, i-a îndemnat pe locuitori sã se retragã în munþi ºi pãduri cu turmele ºi roadele lor, a dat foc la nutreþurile rãmase ºi a otrãvit fîntînile. În scurt timp, oastea maghiarã a început sã sufere cumplit de foame. Ajunge totuºi la Curtea de Argeº, dar cetatea era pãrãsitã de locuitori. Fãrã sã fi avut o confruntare majorã cu Basarab I, cu armata demoralizatã ºi înfometatã, regele Carol Robert de Anjou încearcã sã ajungã în Transilvania. Pe acest traseu are loc Bãtãlia de la Posada, în care din toatã armata maghiarã nu scapã decît regele, traverstit în simplu cavaler, ºi cîþiva curteni. Acestea sînt evenimentele care apar de obicei în tratatele de istorie. Sã le interpretãm prin prisma celor întîmplate.

Observãm cã cetatea Severinului este cedatã fãrã luptã, Basarab I evacuînd garnizoana cetãþii la apropierea duºmanului. A fãcut-o atît pentru a nu sacrifica inutil viaþa oamenilor sãi, dar ºi ca un semnal cã doreºte pace. Aceastã cetate trecuse de mai multe ori din mîna regatului maghiar în cea a voievozilor români ºi invers. Ar fi preferat pacea chiar cu

puterii divine nu este mai puþin necesarã pentru Bisericã (Trupul lui Christos) decît a fost în zilele apostolilor.

Duhul Sfînt are toate atributele personalitãþii ºi divinitãþii.

El cerceteazã intelectul - „cãci Duhul cerceteazã totul, chiar ºi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu“(1 Corinteni 2:10-13). Tot El controleazã emoþiile, sentimentele - „Sã nu întristaþi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu prin care aþi fost pecetluiþi pentru ziua rãscumpãrãrii“ (Efeseni 4:30).

Totodatã, îºi exercitã voinþa asupra omului - „dar toate aceste lucruri le face unul ºi acelaºi Duh, care dã fiecãruia în parte, cum voieºte“ (1 Corinteni 12:11).

Intelectul emoþiile ºi voinþa sînt componentele sufletului omenesc. Duhul Sfînt este etern - „cu atît mai mult sîngele lui Christos, care, prin Duhul cel veºnic, S-a adus pe Sine însuºi jertfã fãrã patã lui Dumnezeu, vã va curãþa de cugetul vostru de faptele moarte, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu“ (Evrei 9:14). Prin El ºtim cã Domnul este omniprezent (Psalmul 139:7-10), adicã El este peste tot, simultan. Omniscienþa Sa se explicã prin faptul cã Dumnezeu cunoaºte totul în acelaºi timp în tot universul (Isaia 40:13-41). Omnipotenþa Sa se traduce prin puterea manifestatã concomitent în tot Universul (Romani 15:13). Mîngîietorul ne spune ºi adevãrul „Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevãrului are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul“ (Ioan 16:13). De asemenea, El a avut o acþiune suveranã în întruparea Domnului Isus Christos (Matei 1:18), în scrierea Cuvîntului revelat al lui Dumnezeu (2 Petru 1:20-21), în lucrarea de mîntuire (Ioan 3:5-7), în relaþia cu lumea pãcãtoasã prin limitarea rãului, pînã la împlinirea planului lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:7), precum ºi în dãruirea pãcii: „Biserica se bucura de pace în toatã Iudea, Galilea ºi Samaria, se întãrea sufleteºte ºi umbla în frica Domnului ºi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulþea“(Faptele Apostolilor 9:31). Principala misiune a Duhului Sfînt faþã de cei ce au crezut în Domnul Isus este de a-i transforma pe credincioºi prin regenerare în scopul asemãnãrii lor cu Salvatorul, regenerare denumitã în Biblie Naºtere din Nou. Naºterea din Nou este un proces spiritual, ºi nu doar o figurã de stil. Ea este obligatorie în transformarea (metanoia, în greacã) unui om din faza de necredincios în cea a unui copil al lui Dumnezeu, aºa cum explicã Mîntuitorul în conversaþia Sa cu Nicodim: „Adevãrat, adevãrat îþi spun cã dacã un om nu se naºte din nou, nu poate vedea împãrãþia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3). Orice credincios împreunã cu Duhul lui Christos alcãtuiesc o echipã mãrturisitoare. În ucenicul Mîntuitorului se oglindeºte rodul Duhului lui Christos: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credincioºia, blîndeþea, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri, nu este lege“ (Galateni 5:22-23). (va urma) MARCELINA PÃTRAªCU, jurist ºi doctor în Istoria Bisericii

pierderea Severinului. Mesajul sãu intrinsec n-a fost înþeles. Regele maghiar a interpretat cedarea fãrã luptã a cetãþii Severinului ca un semn de slãbiciune. Pe de altã parte, Basarab I, cînd a vãzut cã armata maghiarã înainteazã spre Curtea de Argeº, din dorinþa de pace a trecut la varianta urmãtoare a planului sãu. Cã este aºa rezultã din oferta solilor de la podul peste rîul Motru (probabil limita administrativã a Bãniei de Severin). În aceastã ofertã introduce compensaþii de rãzboi consistente de 1.680.000 de dinari. Se poate observa cã este vorba de compensaþii de rãzboi ºi nu de restanþe de tribut. Deci Þara Româneascã era independentã ºi nu avea nici o obligaþie faþã de regatul maghiar. De asemenea, oferta de a-ºi trimite unul din fiii sãi la curtea regelui maghiar, pe spezele sale, dovedeºte dorinþa sa de pace ºi bunã vecinãtate. Desigur cã prezenþa fiului sãu la curtea regelui maghiar i-ar fi permis lui Basarab I sã primeascã informaþii demne de încredere despre ce se plãnuia acolo.

Regele maghiar, la sugestia prelaþilor catolici care-l însoþeau, a abia numitului Ban de Severin Dionisie ºi a voievodului Transilvaniei Toma, refuzã cu trufie oferta solilor, ameninþînd cã-l va scoate pe „pãstorul turmelor mele din ascunziº de barbã”. Dorinþa de rãzboi a regelui maghiar este evidentã. El nu negociazã oferta, nu cere mai mult ºi nici nu cere un tribut anual. Este de remarcat numãrul mare de prelaþi catolici care-l însoþeau pe rege, ca un semn cã expediþia urmãrea ºi aducerea schismaticilor (ortodocºilor) la religia catolicã. Voievodul Basarab I vãzînd cã nu poate face pace, trece la faza urmãtoare a planului sãu. Evacueazã locuitorii de pe direcþia de înaintare a ungurilor, cu turmele ºi roadele pe care le pot duce, în munþi ºi pãduri, dã foc la ce nu a putut fi evacuat, otrãveºte fîntînile (prin aruncarea unui hoit de animal mort), adicã aplicã tactica pãmîntului pîrjolit. (va urma) IOAN ISPAS

Pag. a 10-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

N. Steinhardt - ,,Jurnalul fericirii“ (1) A fost o vreme, nu prea îndepãrtatã, cînd despre Nicu Aureliu Steinhardt (1912-1989) se vorbea foarte mult. Opera ºi viaþa lui intraserã în atenþia generalã ºi nu se concepea emisiune la televizor sau vreun articol de ziar fãrã sã-i fie amintit numele, mãcar în treacãt.

Scriitorul pãtrunsese în manualele de ºcoalã, ba chiar devenise subiect de examen la Bacalaureat. Cauzele acestui boom mediatic erau mai multe. Întîi cã i se publicase un jurnal despre puºcãriile sale politice într-un moment cînd se crease o adevãratã modã ºi, la data aceea, librãriile erau pline cu lucrãri similare, semnate de alþi foºti deþinuþi politici, precum Alice Voinescu, ªerban Milcoveanu, Petre Pandrea ºi Alexandru Paleologu. Al doilea cã, evreu cãrturar ºi poliglot, care, dupã mamã, se înrudea cu Sigmund Freud, se convertise la creºtinism ºi, pînã la sfîrºitul zilelor, îºi gãsise liniºtea în Mînãstirea Rohia, din judeþul Cluj. Cum spuneam, imediat dupã 1989, cînd porþile cenzurii fuseserã înlãturate, numele lui N. Steinhardt era pe toate buzele, aºa cum este, astãzi, monahul Arsenie Boca, sursã de rating la televizor ºi motiv de peregrinãri, în scop terapeutic, la mormîntul sãu, numaidecît fãcãtor de minuni. În plus, acolo se scot bani buni din vînzarea de iconiþe ºi cruciuliþe sfinþite, cãrþi de rugãciuni ºi alte obiecte izbãvitoare de pãcate, ceea ce n-am auzit sã se fi întîmplat cu monahul N. Steinhardt. ªi motivul nu þine neapãrat de gradul diferit de culturã al acelor doi.

Ci mai degrabã de involuþia societãþii româneºti din ultimul deceniu, cînd raþiunea a fost sufocatã de practicile magice, credinþa în vrãjitoare ºi în clarvãzãtori, pe scurt, obscurantism generalizat, care a provocat valuri de isterie naþionalã ºi a transformat în vedete de televiziune niºte þigãnci rãpãnoase. Dar sã revenim.

N. Steinhardt ne-a lãsat sute de articole ºi eseuri, care au fost adunate în mai multe volume antume ºi postume: ,,Criticã la persoana întîi” (1983), ,,Escale în timp ºi spaþiu” (1987), ,,Prin alþii spre sine” (1988) sau ,,Monologul polifonic” (1991). Toate acestea, dar ºi altele se constituie într-o hartã sui-generis a spiritualitãþii româneºti din ultimele decenii. Dar cea mai importantã realizare a sa rãmâne ,,Jurnalul fericirii” (volum apãrut în 1991, la Editura ,,Dacia”), o operã de bilanþ existenþial, care se aseamãnã cu ,,Luntrea lui Caron”, de Lucian Blaga (1988) sau cu ,,Jurnal de idei”, de Constantin Noica (1991). Dupã cum apreciazã criticul ºi istoricul literar Virgil Bulat în

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

prefaþa ediþiei din 2008, ,,«Jurnalul fericirii» contureazã devenirea ºi cristalizarea unei conºtiinþe în toate compartimentele ei: teologicã ºi moralã, civicã ºi politicã, esteticã”. Structura cãrþii, bazatã pe secvenþe ºi pe salturi în timp, relevã o tehnicã de scriere originalã, care pleacã de la experimentul scriitorului american John Dos Passos (vezi vol. ,,Manhattan”), creatorul unei aparente discontinuitãþi spaþiu-timp, în care epicul este intersectat de unele secvenþe rezumative, în genul celor întîlnite în jurnalele cinematografice de actualitãþi. Tot la fel avea sã procedeze, mai tîrziu, ºi Marin Sorescu în voluMaia Pliseþkaia, legendara balerinã rusã, una mul sãu ,,La Lilieci”, alcãtuit din dintre cele mai importante dansatoare ºi coregrafe poeme în prozã, scrise dupã modelul din toate timpurile. lansat de un alt scriitor american, Edgar Lee Masters.

- ºi un macedonean legionar. Un român strãin de sînge Pe lîngã demascarea ororilor practi- ºi un român prin sînge. Amîndoi îndrãgostiþi de cate în închisorile comuniste, ,,Jurnalul fenomenul românesc: peisajul, istoria, limba, obifericirii” mai propune ºi alte cîteva ceiurile etc. Mai tîrziu, tot în puºcãrie, aveam sã aflu teme de meditaþie. Acestea ar putea fi cît de sigure sînt prieteniile stabilite de macedoneni. degradarea continuã a condiþiei umane Cît de credincioºi, de statornici pot fi”. sau deprecierea scãrii valorilor sub pre* ,,În celula 34 de la Jilava, unde sînt aproape 100 siunea forþelor rãului, proprii de paturi, am remarcat cîteva situaþii. În primul rînd, regimurilor totalitare, cum ar fi prostia, solidaritatea de clasã: þãranii, muncitorii ºi micii minciuna, ipocrizia, delaþiunea, tortura funcþionari îi urãsc pe cei titraþi – generali, universifizicã ºi psihicã, sugrumarea libertãþii tari, moºieri. Tot aºa, deþinuþii bãtrîni îi urãsc pe de opinie º.a. Cartea lui N. Steinhardt deþinuþii tineri («dezmãþaþi», «necuviincioºi»). Apoi, aparþine literaturii confesive, mai exact deþinuþii intelectuali se poartã delicat unii cu alþii, se memorialului. Titlul cãrþii este metaforic, fiindcã, dupã ajutã, sînt prevenitori ºi, în general, îºi fac viaþa mai cum spunea ºi N. Manolescu, ea este ,,un amestec inex- uºoarã. În sfîrºit, am mai remarcat ceva care este valtricabil de notaþie cotidianã, amintire, confesiune, abil ºi la oamenii în libertate: la oamenii inutili, hermeneuticã, umor, tragedie, istorie, metafizicã, necredinþa este explicabilã, dar la savanþi nu”. * ,,La urma urmei, s-ar putea ca Dumnezeu sã nfiziologie, citate de lecturã etc.”. Dar dacã memoriile aibã nevoie sã ne pedepseascã. κi întoarce faþa de la clasice prezintã viaþa autorului în desfãºurare diacronnoi, adicã ne retrage harul Sãu ocrotitor ºi ne lasã la icã, pe toate planurile existenþiale, volumul monahului voia întîmplãrii.

Vai nouã!”. de la Rohia recurge, cum spuneam, la discontinuitãþi * ,,Cine nu recunoaºte binele care ni s-a fãcut spaþio-temporale ºi se rezumã la douã teme principale: sãvîrºeºte un mare pãcat. Dar mai mare este pãcatul universul concentraþionar (adicã puºcãria dezumancelui care a fãcut un bine ºi aºteaptã o rãsplatã pentru izantã ºi exterminatoare, unde se practicã ,,reedu- asta. Cine a fãcut o milostenie - sã nu ºtie stînga ce carea”) ºi vieþuirea creºtinã în fapt (unica soluþie de face dreapta. Dar ºi invers: cînd eºti poftit la cinã, sã salvare a individului). nu te aºezi în capul mesei. Cine se roagã - sã se În continuare, sã spicuim cîteva dintre aceste teme închidã în camerã ºi sã încuie uºa”. care, ilustrate prin rememorãri ºi trimiteri la lecturile * ,,Nicãieri ºi niciodatã Isus Christos nu ne-a cerut sale religioase, filozofice, istorice ºi beletristice, con- sã fim proºti. Ne cheamã sã fim buni, blînzi, cinstiþi, tribuie la creionarea personalitãþii acestui om de culturã smeriþi cu inima, dar nu tîmpiþi. Dumnezeu nu este creºtin.

Dumnezeu al neorînduielii”. * N. Steinhardt a intrat în puºcãrie în 1960. Dupã 1 * ,,Creºtinismul respinge frica ºi prostia, pãcate an, la Jilava, s-a împrietenit cu alt deþinut, Anatolie groaznice”.

Hagi-Beca. Iatã ce scrie el despre acest eveniment (va urma) aparent banal: ,,Un evreu botezat ºi naþionalist român PAUL SUDITU

Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (4) A început sã moarã, citindu-l pe Cioran (2) Într-o duminicã de aprilie, dupã prînz, Culianu, împreunã cu Mircea ºi Christinel Eliade, s-au plimbat, admirînd florile din parc. „Mi-a pãrut iarãºi cum îl ºtiam de mai bine de zece ani, fremãtînd de curiozitate pentru orice, iradiind, din toatã fiinþa, un amestec unic de bunãtate, tensiune intelectualã, pace ºi seninãtate. Nu a pãrut nici obosit, nici deprimat. În cadrul schimburilor active de cãrþi care aveau loc începînd din seara venirii mele, i-am promis sã-i caut nuvela «Lighea» de Tomasi di Lampedusa“, îºi nota discipolul sãu în Jurnal. Cei trei, alãturi de nu mai puþin celebrul filosof David Tracy, care fusese numit, de curînd, profesor-emerit, onoreazã invitaþia fãcutã de o specialistã în istoria ºi cultura Indiei, Wendy O' Flaherty Doniger, ºi fiul ei, Michael. Christinel ºi Mircea Eliade erau invitaþii de onoare. Pentru prima datã în ultimele zile, nu-l mai chinuie durerile. Erau cu toþii optimiºti, avînd în vedere cã ultimele analize, fãcute în urmã cu douã sãptãmîni, erau bune. Ioan Culianu se gîndea cã vor relua lucrul ºi cã, poate, Mircea Eliade va „renunþa“ la oroarea pe care o avea faþã de magnetofon ºi va începe sã-i dicteze o nuvelã.

Luni, 14 aprilie 1986, ora 19:00, Culianu sunã de cîteva ori la Mircea Eliade, dar nimeni nu-i rãspunde la telefon. I se pare dubios acest lucru, dar încearcã sã-ºi alunge gîn-

durile sinistre. Din pãcate, cele mai negre previziuni ale sale se adeveresc. Marþi, la ora 11:00, gãseºte un bilet în uºa biroului: Mircea Eliade este internat la Terapie Intensivã în urma unui atac cerebral. Aleargã într-un suflet ºi, la 11:30, intrã pe uºa rezervei D 505 de la etajul 5 al spitalului universitar Bernard Mitchell. Aºa cum aveau sã afle prietenii sãi, nu puþini la numãr, pe cînd stãtea aºezat în fotoliul sãu de catifea verzuie ºi citea cartea „Exerciþii de admiraþie“ a lui Cioran, Eliade a suferit o congestie cerebralã. Christinel i-a anunþat pe profesorul Lacoque ºi pe soþia acestuia. 20 de minute mai tîrziu, era deja la spital, medicii acordîndu-i 50% ºanse de reabilitare. Atacul i-a atins partea stîngã a creierului, iar partea dreaptã era paralizatã. Nu putea vorbi, dar era conºtient. Culianu va scrie povestea teribilã a acestor zile în „Mahaparinirvana“, emoþionantul text despre trecerea în nefiinþã a maestrului: „Dovedind un devotament pe care aveam sã-l înþeleg în cele aproape opt zile de veghe la cãpãtîiul lui Mircea Eliade, lîngã rezervã se aflau deja decanul facultãþii, profesorul Frank Gamwell, David Tracy, Wendy O'Flaherty, fiziciana Sanda Loga ºi mulþi alþii. În tot acest timp, Eliade era alert, îºi potrivea ochelarii ca sã recunoascã vizitatorii, zîmbea ºi, mai ales, ia propus soþiei sale un joc, care va fi ºi ultimul sãu gest înainte de a-ºi pierde definitiv cunoºtinþa: îi aratã verigheta, prinsã cu o sîrmã verde ca sã nu-i alunece de pe deget, îi strînge afectuos mîna, pune verigheta sa alãturi de a ei, încearcã sã-i ducã mîna la buze ca sã i-o sãrute. În rezervã nu se varsã lacrimi. Christinel ºi le ºterge afarã, iar lîngã el rosteºte, fãrã încetare, încurajãri“. (va urma) HISTORIA

EPIGRAME Vreme trece, vreme vine Cu soacra nu prea sînt fair-play ªi-mi cere-ntruna sã accept Cã va veni ºi vremea ei...

Sã-i vinã... eu abia aºtept!

Epitaful soacrei Zace-aicea soacra mea (Pînã ieri mereu prezentã), A avut o viaþã grea...

Dar o moarte... excelentã.

Podoaba Soþia - numai miere-n glas ªi-a „dus“ bãrbatul ca la carte Cãci el avea „belciug“ în nas Iar ea... cu totu-n altã parte.

Norocul mirelui Avu o soartã norocoasã Bãiatul, la însurãtoare: Era bogatã ºi frumoasã... ªi-aproape-aproape fatã mare.

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aoleo ochiu’, aoleo pãru’, domnu’ comisar! Ascult cum mã-ngroapã în tine uitarea Palpitaþii, extraverale, priºniþe, bãtãi cu lingura-n calorifer - sub nici o formã telefoane, dragi tovarãºi!

Fiindcã-s ascultate cu stetoscopu’, pe baza principiului machiavelic (steto)scopu’ scuzã mijloacele. Într-un cuvînt, alarmã de gradul zero printre se-ºtiu-ei-cine, iar pe unii îi cam ºtim ºi noi: procurorul general interimar Bogdan Licu a anunþat cã, dupã multe oscilaþii în sus ºin jos (cu precãdere dinspre sus) ºi de la stînga la dreapta (cu precãdere dinspre stînga), dosarul Revoluþiei va fi deschis totuºi! Mai bine mai tîrziu decît niciodatã, zice o vorbã din bãtrîni; care bãtrîni, desigur, cînd au nãscocit zicala nu se gîndeau cã tîrziul poate veni atît de foarte tîrziu; 26 de ani pentru judecarea unui genocid sãvîrºit în direct ºi la ore de vîrf?!... Dar, fie, unde-am trecut atîtea cu vederea, treacã ºi asta de la noi! Cu condiþia ca acest foarte tîrziu sã nu devinã prea tîrziu.

Domnul Licu i-a vizat pe fãptuitorii se-ºtiu-ei-înde-ei, dar, îl citez, ºi pe fãptuitorii din spatele fãptuitorilor.

Abia aºteptãm sã-i aflãm ºi noi pe ãºtia de la urmã - altfel spus, ultimii oameni. Sperînd cã nu doar îi vom dibui ºi cu asta basta, mi-a pãrut bine de cunoºtinþã! Ar fi o altã crimã.

Fiindcã revoluþii anti-comuniste sau, poftim, schimbãri ale regimului comunist, au avut loc în toate þãrile esteuropene, dar nicãieri, nici mãcar în zone ºtiute din istorie ca ceva mai nemiloase, sã nu zic barbare, n-au pierit oameni. Prin þãrile baltice, parcã, ºi-au dat foc cîþiva patrioþi înfocaþi, dacã acceptaþi redundanþa, dar cam atît.

Pentru ce or fi murit la noi peste 1000 de persoane, iar alte mii au fost schilodite?! Nemavorbind cã ceilalþi dictatori comuniºti, cu nimic mai buni decît Ceauºescu, au sfîrºit în paturile lor, ºi nu împuºcaþi cîineºte în seara de Crãciun. Honecker, de pildã, avea pe conºtiinþã sute de germani uciºi la Zidul Berlinului.

Preºedintele Iohannis a cerut sã fie depistaþi în regim de urgenþã vinovaþii din tragedia „Colectiv“. Foarte bine, aºa trebuie! Numai cã la „Colectiv“ au murit de 20 de ori mai puþini oameni decît la Revoluþie. Opinia publicã a salutat condamnarea torþionarului Viºinescu, din vina cãruia ar fi decedat cel puþin 10 deþinuþi politici. Bravo, la gherlã cu el! Numai cã în Revoluþie au fost uciºi de 100 de ori mai mulþi protestatari. Într-o emisiune TV, comentînd accidentul în care muriserã 5 oameni, din vina unui presupus epileptic, Petre Roman se inflamase rãu, cerînd condamnarea celor care-i dãduserã dilimandrosului permis de conducere. Aºa ar fi normal! Dar la Revoluþie... Da, da, acea Revoluþie în care Petricã apãrea zîmbãreþ, în pulover.

Atunci au fost de 200 de ori mai mulþi morþi decît în accidentul cu pricina! ªi nimic, nimic? Dupã 26 de ani?!

Domnul Licu a argumentat decizia deschiderii dosarului prin aceea cã tragicele episoade ale aglomeraþiei din decembrie-89 au fost verificate superficial, neefectuîndu-se obligatoriile autopsieri ale victimelor, neverificîndu-se muniþia ºi armamentul cu care s-a tras în manifestanþi, necoroborîndu-se sau, mai rãu, nefiind luate în seamã declaraþii extrem de importante. Uneori, adaug eu, neinvestigîndu-se deloc. Bunãoarã, la sala Dalles au murit 13 tineri; chiar nu se ºtia cine a condus camionul care a cãlcat 6 dintre ei? Nici cine comanda soldaþii care au tras în ceilalþi 7, iniþial rãmaºi în viaþã?! Cum zice o altã vorbã din popor, s-a anchetat la futu-i mã-sa. Care mã-sa îºi plînge ºi acum bãiatul împuºcat. Aºa stînd lucrurile, nu sar cuveni, oare, ca alãturi de fãptuitorii din spatele fãptuitorilor, sã fie luaþi la întrebãri ºi ascunzãtorii de dosare din spatele fãptuitorilor? Întreb ºi eu, n-am tras cu AKM-ul, precum încã nu se ºtie cine.

Procurorul general interimar n-a menþionat nume.

Dar întrucît ”sinergia faptelor nu poate eluda meandrele concretului”, probabil cã autorul celebrei sintagme ar putea figura la loc de cinste pe o eventualã listã. Ca dovadã suplimentarã ºi declaraþia colegului sãu întru

revoluþie, Ion Caramitru: Nu dau mîna cu Iliescu, fiindcã are mîinile pãtate de sîngele românilor!

Cã veni vorba de Caramitru. Nu uit cum, de la balconul fostului Comitet Central... Da, da, acel balcon, stimaþi tovarãºi ºi naº Brucane! Deci, în seara în care a început sã se tragã, rãcnind cît putea de tare, ca sã acopere duduitul rafalelor de arme automate, cel ce avea sã devinã ministrul Culturii a emanat în microfon, cu dicþia lui nu tocmai impecabilã: Mutaþi reflectoarele în direcþia din care se trage, sã vedem despre ce-i vorba!

Curajos bãrbat! În comparaþie cu bravul Caramitru, pãliserã instant alde Gavroche, Ecaterina Teodoroiu, cãpitanul Walter Mãrãcineanu ºi ce alþi eroi mai ºtiþi dumneavoastrã, în afara lui Bebe Ivanovici. Eu unul, recunosc, în clipa în care aº fi auzit clãnþãnitul automatelor, m-aº fi lungit pe burtã cît ai zice „Mircea, fã-te cã lucrezi!“. ªi nu miºcam din poziþia revoluþionarului pînã nu l-aº fi auzit pe fostul puºcãriaº Gelu Voican-Voiculescu strigînd în gura mare „Clitoris, mon amour“!

A doua zi, dis-de-dimineaþã, luîndu-mi inima-n dinþi, m-am dus la faþa locului, în Piaþa Palatului. Vãzînd cu ochii mei, într-o parte, Palatul Regal distrus de gloanþe. La fel ºi Muzeul de Artã. Baºca niºte tablouri de o valoare mai inestimabilã decît toate lucrãrile ºtiinþifice ale tovarãºei, dar mai ciuruite decît comisarul Moldovan al revoluþionarului Sergiu Nicolaescu. Care Nicolaescu, cãlare pe TAB-ul cu care a intrat în TVR, arãta mai falnic decît Mihai Viteazu cãlare pe Breazu. Da, da, filmul regizat de dumnealui, în care eroul naþional purta barda-n mîna dreaptã, nicidecum în stînga, precum ºtiam noi din istorie ºi din George Coºbuc! Ca sã vedeþi cît de ambidextru era nea Miºu! ªi cît de polidextru a fost nea Sergiu, ca ºef al comisiei de anchetare a atrocitãþilor din timpul Revoluþiei. Mai ºtii?, de-aia nu s-o fi deschis dosarul atîta amar de vreme. Dacã-l investiga comisarul Moldovan, aºa cum se pricepea el (jap-jap, trosc-pleosc, aoleo ochiu’, aoleo pãru’, domnu’ comisar!), ºi nu senatorul melcilor, poate aveam de mult alt koneþ filma...

Dar sã nu divagãm: vizavi, în stînga, clãdirea Direcþiei a 5-a a Securitãþii era fãcutã ºi ea praf. Idem, în dreapta, Biblioteca Centralã Universitarã. În schimb, la mijloc, neatinsã nici c-o floare, clãdirea C.C.-ului, cu istoricul ei balcon!! Cãzusem pe gînduri mai ceva decît Moromete cînd vãzuse girafa la grãdina zoologicã: Mãi, fraþilor, un asemenea animal nu existã! E ceva putred în Danemarca noastrã!! ªi, dacã þin bine minte, chiar aºa a sunat titlul unui articol scris de mine peste cîteva zile. Miam aprins paie-n cap cu ex-comuniºtii spãlaþi brusc pe incisivi cu pasta Dizident ºi aderaþi sincer la noua cauzã, numai cã, iatã, viaþa ºi domnul Licu mi-au dat dreptate.

Poate ne spune ce s-a întîmplat atunci cetãþeanul Teodor Brateº. Fost Froim Bernard, cu un tatã vitreg arestat pentru matrapazlîcuri comise la stabilizarea banilor, apoi împuºcat pentru tentativã de fugã de sub escortã. La Radio, unde fusese promovat cam fãrã studii, din ajutor de mecanic, i se spunea ”Copilul teribil al comunismului”. În redacþia Actualitãþi a TVR, umbla cu toate cuvîntãrile tovarãºului la subþioarã, ºi vai de redactorul care uita în vreun material sã mulþumeascã pentru condiþiilii create de partid, personal de tovarãºul ºi tovarãºa! Cum am pãþit-o eu, la o sosire a Nadiei Comãneci, dupã un campionat mondial de unde se întorsese încãrcatã de medalii. În aeroportul Otopeni era atîta omenire, atîta îmbulzealã, încît, þin minte, colegul ºi prietenul Tavi Vintilã n-a putut sã ia o declaraþie întreagã pentru radio, iar „Gazeta Sporturilor“ a publicat o fotografie în care Nadia apãrea cu faþa acoperitã pe jumãtate de un buchet de flori. Treaba mea cum (m-am urcat în autobuzul care ducea fetele spre Deva, ºi, urmaþi de maºina TVR, Gigi Frunzã a filmat

La 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, la mormîntul lui a fost fãcutã o descoperire surprizã O echipã de experþi a adus în cimitirul bisericii Holy Trinity, din oraºul Stratford upon Avon, un radar care detecteazã obiecte ºi vestigii îngropate în pãmînt. Craniul lui William Shakespeare a fost, aparent, furat, potrivit unor investigaþii de înaltã tehnologie, dîndu-se astfel crezare unui raport din 1879, care a fost considerat drept fictiv, în care se relata faptul cã vînãtorii de comori au rãscolit, în 1794, mormîntul, aflat la micã adîncime.

Arheologul Kevin Colls, de la Staffordshire University, care s-a ocupat de aceste investigaþii împreunã cu

geofizicianul Erica Utsi au ajuns la concluzia cã: „Avem datele despre înmormîntarea lui Shakespeare ºi ºtim cã tigva are o leziune, apoi avem o poveste care sugereazã cã, într-un anumit moment în istorie, mormîntul lui Shakespeare a fost profanat ºi prãdat“. În urmã cu cîtva timp, cercetãtorii au descoperit mai multe detalii despre înhumarea lui Shakespeare ºi a familiei sale. Au scos la ivealã cã rudele lui Shakespeare nu sînt depuse într-un cavou de familie, ci în morminte mici, aflate sub podeaua Bisericii Holy Trinity. Cercetarea a inspirat un documentar pe care cei care

Nu mai vreau nimic, nici o glorie deºartã, nici un crin nenãscut la butonierã, inima de întunericul minþii e spartã, sînt un vis sfãrîmat de-o himerã.

Iau cina-n privire doar pãsãri de pradã ºi-n gînduri se-ascund dezertãrile negre, þin cerul pe umeri ca-n mine sã cadã plecarea din Marte pe marºuri funebre. ªi n-au nici un gînd sã se-ntoarcã vreodatã orchestrele smulse din trupuri de cal, prin inima-n douã anotimpuri crãpatã pãtrund gunoierii ºi m-aruncã la mal.

N-o plînge în urmã nici mãcar amintirea acelei plecate înainte de-a-mi fi, aruncînd ca pe-o hainã murdarã iubirea vã las tot pãmîntul sã-l puteþi stãpîni. Îmi curg cicatricile din suflet în sînge ºi-n oglinda stingherã se-aude o voce, de dor cîteodatã ca un viscol te-aº plînge, dar trece prin mine o spaimã atroce.

E-o umbrã ce creºte hrãnindu-se vag din rana în care se zbate mirarea, vãzduhul din suflet pe roatã îl trag ºi-ascult cum mã-ngroapã în tine uitarea.

ADI SFINTEª 2 aprilie 2016 pînã dincolo de Ploieºti, cu mine pe post de reporter ºi sunetist) am realizat atunci un reportaj de 22 de minute, cu de toate în el. Reveniþi la studio, am lucrat la montaj alte cîteva ore, la capãtul cãrora, venind sã-l vizioneze înainte de intrarea pe post, Brateº a început sã urle cã un apolitic ca mine n-are ce sã mai caute în televiziune! Aþi înþeles, nici Nadia, nici Bella Karoly, nici reporterul, nu mulþumiserã pentru condiþiilii create. Nu repet aici, acum, ce iam spus ºi eu, atunci, lui Brateº, dupã vreo 12 ore de muncã, în care nici apã nu avusesem timp sã beau. M-a rãzbunat Tudor Vornicu, reluîndu-mi reportajul în „Albumul duminical“, însoþit de un comentariu al domniei sale, de data asta nemeritat de laudativ. Mã rog, una peste alta, mi-a ieºit media.

Teodor Brateº... Da, da, personajul care la Revoluþie sa dat de 3 ori peste cap, devenind din „lebãda roºie“, cel mai vajnic anti-comunist. Panicîndu-ne cu ideea cã teroriºtii (apropo, aþi vãzut vreunul?!) au ucis 60.000 de oameni ºi au otrãvit apa potabilã, apoi îndemnînd lumea ”sã vinã sã apere televiziunea”! S-o apere cu pieptul gol?!

Doamne, cîþi tineri au murit, atunci, în curtea TVR! Cum se va soluþiona dosarul Revoluþiei? Vorba poetului, om trãi ºi-om vedea. Cînd, prin 1981, fotbalistul de geniu Marcel Rãducanu a ales sã rãmînã în Germania, încerca, disperat, sã-ºi aducã acolo ºi nevasta. Întîlnindune întîmplãtor la Dortmund, ºi crezîndu-mã influent nevoie mare, m-a rugat sã pun o vorbã bunã „la cine trebuie“. Neuitînd, cu hazul lui nebun, sã adauge: „Bre, dar sã mi-o trimitã repede! Cã, dacã mi-o trimite dupã 2-3 ani, aia mai e nevastã?”

Cam aºa ºi aici. Dacã mai dureazã încã 2-3 ani, aia mai e anchetã? Ãsta mai e dosar? Am fost asiguraþi cã, în cazul de faþã, nu va acþiona prescrierea. Domnule Licu, nu fiþi naiv; în Þara lui 81=181, crimã la adresa pensionarilor, sãvîrºitã tot în direct ºi la ore de vîrf, se poate orice!

SORIN SATMARI l-au creat l-au gîndit sã fie în ton cu comemorarea a 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare.

Documentarul, cu titlul misterios „Secret History: Shakespeare's Tomb“, va fi difuzat de un canal britanic de televiziune. Locul de veci al dramaturgului este subiect de disputã de multã vreme între istorici ºi arheologi, pentru cã mormîntul a fost mãsurat ºi, potrivit savanþilor ºi exegezilor suspicioºi, ar fi prea mic pentru trupul unui adult. Taine ºi poveºti despre uneltiri conspirative au fost generate ºi de absenþa vreunui nume pe piatra de mormînt de la Holy Trinity. Pe piatra funerarã a lui Shakespeare apare, în locul numelui, un blestem care provoacã tuturor vizitatorilor fiori de groazã: „Prieteni buni, în numele Mîntuitorului, feriþi-vã/ Sã nu sãpaþi în pulberea ce-aici s-a ferecat/ Cãci binecuvîntat vei fi, tu, om ce treci pe lîngã pietre în tãcere/ ªi blestemat sã fie omul care miºcã fãrã minte-aceste oase ale mele“.

DESCOPERÃ

pas mãsurat, de om perfect echilibrat lãuntric, pornea fie acasã, fie la cîte-un prieten.

De multe ori m-am întrebat: cum e cu putinþã ca în aceeaºi fãpturã sã facã o aºa bunã casã poetul cu burghezul, visãtorul cu lucidul, vînãtorul de metafore cu pãmînteanul?

Corneliu Moldovanu cultiva, cu neclintitã convingere (raþiunea sa de a fi) versul, dar nu dispreþuia nici bunurile celelalte - prozaice. Era dintre (urmare din pag. 1) puþinii scriitori de pe vremuri care n-avea Coleg sãritor, ca puþini alþii, Ion „probleme” de rezolvat - nu-l preocupau nici Minulescu stîrnea admiraþia noastrã nu chiria neplãtitã, nici lemnele de iarnã, nici o numai prin poezia sa, atît de personalã, ci ºi hainã mai acãtãrii. Calculat, calm, taciturn, prin multilateralitatea cunoºtinþelor sale. Ne Corneliu Moldovanu întrunea în persoana sa recita din poeþi, pe vremea aceea, necupe fãuritorul de imagini cu binechivernisitul noscuþi la noi ºi avea un limbaj „direct”. gospodar. Mai tîrziu, cînd a fost director al Plãcea. Etala cravate multicolore ºi fulare de Teatrului Naþional, a valorificat aceste mãtase cît mai originale, agrea parfumurile însuºiri: de literat ºi de priceput administrator. tari ºi recita ca nimeni altul din poeþii sãi Sub îndrumarea sa, prima noastrã scenã a preferaþi. În pofida acestei atitudini „exocunoscut succese reale - ºi de ordin moral, ºi de tice”, Minulescu avea vorba piperatã ºi voit... ordin material. Corneliu Moldovanu ºi-a luat „popularã”. Se rãstea cu „mã” ºi „bã”, ºi utiîn serios, întotdeauna, munca. liza des interjecþiile: ho-ho-ho! ha-ha-ha!

La „Capºa” þi-era mai mare dragul sã-l În poezie era pitoresc, în viaþã, cît se poate priveºti cum asculta anecdotele lui Ion de prozaic. Au mai observat-o ºi alþii - ºi pe Minulescu, vehemenþele lui Alexandru Teodor bunã dreptate: dupã puþini ani de luptã cu Stamatiad sau revendicãrile lui Caton inerþia ambianþei literare, versul lui a reuºit Teodorian, istorisirile lui Carol Ardeleanu sau sã placã tuturor. Cînd spunem tuturor, ne amintirile lui Al. Obedenaru - asculta ºi, cîteoreferim deopotrivã la pretenþioºii „capºiºti” ºi la succese literare, dar care ardeau de dorinþa de a se datã, zîmbea sau clãtina din cap, fie a încuviinþare, fie oamenii de pe stradã, încîntaþi de spumoasa ºi uºor vedea apreciaþi chiar ºi în acest fel ºi chiar de criticul a negare. Dacã au fost atîþia strãluciþi „vorbitori” la de reþinut poezie minulescianã. Sînt 29 de ani de cînd Institutului, îl tachinau: „Capºa” - n-am întîlnit acolo un mai perfect, un mai - Cum stai, Sorbule, cu genialitatea? l-am condus pe drumul fãrã întoarcere (în 1944). Era ideal ascultãtor ca acest poet, dublat de un om de cifre.

- Dom-le, observa altul dintre scriitori, sã ºtii cã, ªi nimeni ca el nu se documenta înainte de a porni sã cam pe la mijlocul unui aprilie generos în miresme, cu un soare tolerant, cu multã tinereþe ºi cu multã precis, conu’ Mihalache i-a pus gînd rãu fratelui toarne în versuri vreun poem cu subiect antic. tristeþe, în Bucureºtii aflaþi încã sub dominaþia fas- Sorbul.

Cînd a tãlmãcit, într-o admirabilã limbã literarã, - De ce? Nu cred, dimpotrivã, nutreºte o mare ,,Cîntarea cîntãrilor”, a stãruit luni de zile, în bibcismului...

Alt client fidel al cafenelei era Mihail Sorbul, dra- simpatie pentru el: ºi pe unul, ºi pe altul îi cheamã liotecã, peste studii ºi diverse versiuni apãrute în alte maturgul. Cu acesta mi s-a întîmplat sã am, o singurã Mihai, ºi unul, ºi altul poartã cioc, ºi unul, ºi altul limbi. E adevãrat, el n-a cunoscut textul original. datã, un fel de, hai sã zicem, incident. Lucram la preferã umbrela pe orice anotimp, ºi unul, ºi altul Dar a confruntat atîtea tãlmãciri din limba ebraicã, încît aº putea afirma cã a realizat o operã nu numai redacþia ziarelor ,,Izbînda” ºi ,,Avîntul”. Sorbul lectureazã în fiecare zi ,,Universul”.

- Da, astea-s adevãrate, îl întrerupse cel cu de incontestabilã valoare, dar ºi mult-apropiatã de fãcuse sã aparã o revistã, ,,Sãgetãtorul”. ªi mã pomebãnuiala, dar nu dovedesc textul original, poate cea mai fidelã din cîte au nesc într-o zi cã sînt foarte critinimic. Dacã el, conu’ Mihalache, apãrut. ,,Cîntarea cîntãrilor”, în versiunea lui, a cat în coloanele publicaþiei de îl considerã astãzi parþial genial îmbogãþit tezaurul poetic al limbii noastre. cãtre un colaborator al acesteia Într-o zi, Corneliu Moldovanu mã întrebã dacã ºi mîine pe trei sferturi, iar Rusu - pentru ce credeþi? Pentru poimîine, genial cu totul - ºi dacã sînt la curent cu diversele tradiþii religioase evreieºti. cã nu ºtiu cînd susþinusem, într-o Sorbul ajunge sã-l creadã, sã se Întrebarea m-a nedumerit. I-am rãspuns cã, într-o scrisoare, cã sînt un scriitor de creadã genial -, cum o sã mai oarecare mãsurã, le cunosc. talent ºi refuzasem cu vehemenþã - Atunci, e bine! S-a arãtat el satisfãcut ºi, ca de scrie? De ce sã mai scrie? Peste sã fiu comparat cu Sandu Aldea genialitatea integralã nu poate obicei, a tãcut, sau a continuat sã tacã. sau cu Alexandru Teodor Dupã cîteva luni m-a abordat din nou: trece nimeni!

Stamatiad. Am rãspuns imediat.

- Poate cã ºtii cum se face nunta religioasã la Sorbul continua sã fie þinta Ce-a fãcut, însã, Mihail Sorbul, evrei? variatelor epigrame ºi a zeflecare, în faþã, îmi arãta suficientã - ªtiu! melelor zoililor „Capºei”. Întrsimpatie ca sã-l cred cã mi-e ªi i-am spus. Foarte atent, ºi-a notat ritualul în una din zile s-a zvonit cã Sorbul binevoitor - un prieten ceva mai carnet.

Altãdatã m-a întrebat de chipul în care evreii pleacã în Italia, la Roma. ªi, vîrstnic, dar nu mai puþin prireligioºi sãrbãtoresc purimul, „sãrbãtoarea într-adevãr, a plecat. Nu ºtiu eten? A fãcut ceea ce nici un mãºtilor”. I-am dat lãmuririle cuvenite. Au trecut dacã i s-a reprezentat vreodatã o director de revistã sau de gazetã piesã în Italia, dar aceastã cãlã- 3-4 ani ºi, într-o zi, mi-a destãinuit în ce scop se n-ar fi fãcut: a arãtat scrisoarea torie a prilejuit invidioºilor intereseazã el de aceste tradiþii religioase. mea denigratorului - înainte de a - Vreau, mi-a spus, sã fac un studiu despre religiglume pe seama scriitorului. o tipãri. Acesta, continuîndu-ºi ile comparate.

- Cum dracu’ s-o fi înþeles „polemica”, a rãspuns la... rãsAm rãmas, mãrturisesc, uluit. Iatã, mi-am spus, un Sorbul cu italienii?, se prefãcea ION MINULESCU punsul meu. În acelaºi numãr au om lucid, un gospodar practic, un administrator primirat unul de la „Capºa”. Cã de ceput al intereselor scriitorilor - cînd ocupã fotoliul de apãrut, prin urmare, ambele vorbit italieneºte, nu vorbeºte... articole: replica mea ºi replica la replicã. Atunci cînd preºedinte al breslei noastre - ºi al artiºtilor - cînd Chiar Sorbul ne-a explicat: el, e adevãrat, nu ºtie funcþioneazã ca director al Teatrului Naþional - ºi care, l-am întîlnit pe Sorbul, mi s-a înfãþiºat ca de obicei: din limba italianã decît un cuvînt: ceau, dar, curios, totuºi, e depãºit de... poetul dintr-însul, de utopistul amabil, surîzãtor, afectuos.

Unul din criticii de pe vremuri, Mihail Drago- a bãgat de seamã cã italienii... ºtiu româneºte! care îl face sã creadã, cu toatã convingerea, cã poate sã Mihail Sorbul nu lua în seamã mirescu, îl preþuia foarte mult pe Mihail Sorbul. Cum, scrie un studiu despre religiile însã, el avea un mod cu totul personal de a interpreta nici clevetirile, nici ironiile cafecomparate. operele scriitorilor, îndeosebi ale acelora care fãceau nelei. ªi nici ca alþii n-a fãcut: sã Stãruind cu privirea asupra parte din cenaclul sãu, boema „Capºei” gãsea, comen- dezerteze de la „Capºa”. I-a mea ºi înþelegîndu-mi nedutîndu-i studiile, prilejul sã se amuze. Aºa, de pildã, rãmas credincios - dovedind astmerirea, a þinut sã adauge: criticul era în stare sã constate cã poetul este „parþial fel cã ºtie de glumã - chiar cînd - Sã nu crezi cã o sã fie o genial” ºi cã prozatorul „Y” poate fi pus alãturea de gluma era prea de oaie. Nu ºtiu lucrare superficialã. Am sã mã Balzac. Nu exagerãrile stîrneau zeflemisirea criticului, ca dramaturgul sã se fi arãtat documentez. ci felul sãu de a se exprima. Personal cred cã Mihail vreodatã rãu impresionat de sucAu trecut ani dupã ani, ºi Dragomirescu a avut un rol pozitiv în promovarea cesele confraþilor. Ca artist autCorneliu Moldovanu nu mi-a literaturii originale. S-a aplecat, acest profesor erudit, entic - n-a cunoscut invidia... mai pomenit nimic despre acel Corneliu Moldovanu, poet ºi studiu. L-am întîlnit, cu puþin cu dragoste, asupra caietului de versuri al începãtorutimp înainte de a fi trecut în lui, precum a purces sã studieze cu migalã cartea scri- cu intermitenþe - publicist, fost, împãrãþia umbrelor. Venea de la itorului consacrat. A fost prietenul ºi, adesea, o vreme, preºedinte al vechii Uniunea Scriitorilor. Ne-am îndrumãtorul poeþilor ºi al dramaturgilor care fãceau Societãþi a Scriitorilor Români, plimbat pe stradã ºi, ca nicioparte din Institutul sãu de literaturã. Sînt convins cã în care calitate s-a dovedit mai datã, Corneliu Moldovanu destui scriitori care au intrat în conºtiinþa publicã ºi în practic decît alþi conducãtori ai simþea nevoia sã se confieze: Istoria literaturii române au temeiuri sã-i fie breslei, venea la cafenea la aceleaºi ore, dimineaþa ºi dupã-amivoia sã-ºi scrie memoriile. N-a recunoscãtori. mai avut cînd: moartea l-a surDar sã ne întoarcem la Mihail Sorbul. Cum ºi el aza, se aºeza la masa confraþilor prins ºi, astfel, proiectul sãu a era socotit de Mihail Dragomirescu „parþial genial”, sãi, îºi sorbea ºvarþul, mai mult NICOLAE TONITZA rãmas neîmplinit... confraþii de la „Capºa”, îndeosebi cei care n-aveau asculta decît vorbea ºi-apoi, cu

FARMECUL BUCUREªTILOR DE ALTÃDATÃ

Amintiri de la Capºa (1)

*** ºi literar de-acolo. (Fãcuse, în tinereþe, politicã N. Tonitza. Ne împrietenisem ºi, adesea, fãceam cîte Masa cea mai retrasã de la „Capºa”, dar ºi mese- socialistã.) Trãia greu, din colaborãri întîmplãtoare. un popas la vreo circiumã de cartier. Ne plãcea le alãturate, în spatele cãrora se afla o canapea La Paris, fãrã un ban în buzunar, fãrã o hainã mai amîndurora sã întîrziem ºi într-unul din parcurile lungã, erau, pe la 1920, permanent ocupate de aceiaºi acãtãrii, fãrã relaþii, a trebuit sã lupte cu îndîrjire, oraºului. Pomenind acum de Tonitza, mi-e cu „edeci”: Nicolae Sãveanu, M. Papamihalopol, Mihail printre strãini, ca sã-ºi poatã cîºtiga o pîine. La un neputinþã sã nu evoc ºi alt loc de întîlnire ºi de Condruc, George Rozin, Iorgu Metaxa, Streitman, moment dat, fusese primit de Anatole France, care îi hoinãrealã.

Clarnet, Nae Chirculescu, Dinu Nicodin ºi, din cînd preþuia inteligenþa. Clarnet ºi-a fãcut singur cultura. Îl revãd ºi acum, dupã scurgerea a mai bine de 5 în cînd, de Grigore Filipescu, Alecu Constantinescu, Era un autodidact, în înþelesul superior al cuvîntului. decenii. Cînd vii din Piaþa Alexandru Sahia, dai de I.G. Duca, Jean Mitilineu... Era masa cea mai Nu s-a instruit la întîmplare. Lecturile ºi le-a organi- un fel de grãdinã-parc, înconjuratã de case ºi fixatã „închisã”. Cu alte cuvinte: la masa aceea nu cuteza zat temeinic. A început cu începutul ºi a ajuns, la acolo pentru desfãtarea ochiului. Nimic din mãreþia sã ia loc nici un „capºist” care nu fãcea parte din maturitate, sã se plimbe cu destulã competenþã pe podoabelor bucureºtene. Totul e aici tãcut, intim, „clan”. latifundiile literaturii universale, discret. De obicei, numai despre clãdirile vechi se Nicolae Sãveanu era un tot atît de familiarizat cu Renan spune cã patina timpului, trecînd peste ele, ºi-a lãsat vestit, pe vremuri, „vîrf” al ca ºi cu Goethe, cu Tolstoi ca ºi amprenta pe ziduri, pe uºi, pe acoperiº. ªi despre Partidului Liberal. Focºãnean, cu Shakespeare. O discuþie cu „Parcul Ioanid”, însã, putem spune cã timpul ºi-a avea casã bogatã ºi la Bucureºti Clarnet era cît se poate de însemnat aici, în toate felurile, prezenþa.

Intri în parc ºi te întîmpinã o alee pe care mai ºi, dupã ce a fost de cîteva ori instructivã. Totdeauna mi-a ministru, se alegea, în guverpãrut rãu cã acest intelectual cu stãruie nisip fin, amintind frumoasele noastre plaje nãrile liberale, preºedinte al patru clase primare, înzestrat cu maritime. O alee familiarã... Sîntem la sfîrºitul verii Camerei Deputaþilor. Foarte real talent, fãcea atît de rare ºi e încã destul de cald. Întorc privirile. O pereche îngrijit, purta totdeauna cospopasuri lîngã o cãlimarã ºi un el „la cãmaºã”, în carouri - ea într-o bluzã liliachie. tume elegante, cravate fine de condei. Dacã ºi-ar fi aºternut pe Fata are în mînã un buchet de garoafe. Pãºesc, mãtase, pantofi de ultimã modã. hîrtie amintirile, sînt sigur cã ar înlãnþuiþi, pe alee ºi habar n-au cã pe cer vîslesc zburãtoare, cã e atîta beþie de miresme în vãzduh, Potrivit de staturã, avea musfi dat o carte interesantã. taþa tunsã englezeºte ºi pãrul Prietenii sãi de generaþie îmi cã-i atîta freamãt, atîta freneticã agitaþie în jurul lor. alb, cu o impecabilã cãrare la spuneau cã la Paris, înfruntînd Perechea îndrãgostitã, absentã, înainteazã pe aleea mijloc. Studiase filozofia, fusese lipsuri crîncene, trãind aproape parcului - pe aleea vieþii - cu ochii, oazã de vise, ºi profesor - de filozofie - ºi îºi în mizerie, nu uita niciodatã sã deschiºi înãuntru, cu obrajii aprinºi de elanuri misamintea totdeauna cu emoþie de zãboveascã 4-5 ore la Biblioteca tuitoare, de frenezia trãirii... ªi de Parcul Ioanid se leagã amintirea lui N. unul din dascãlii sãi de la naþionalã, desfãtîndu-se cu Universitate, C. DumitrescuRabelais sau cu Villon. Se împri- Tonitza. Pentru cã îl preþuiam nu numai ca artist, ci Iaºi, supranumit „Coco”. etenise cu o serie de iluºtri poeþi ºi ca om de condei, l-am rugat sã colaboreze la ION IANCOVESCU Fiu de vechi om politic liberºi romancieri francezi - a ºi ,,Cuvîntul liber” (ediþia 1919-1920). Articolele sale au al, cu o situaþie materialã din tãlmãcit în româneºte diferite fost foarte apreciate. Petreceam apoi cu el, mai tîrzcele mai bune, n-a avut nevoie sã oboseascã la cate- opere strãine. Românilor veniþi la Paris sã studieze le iu, ceasuri întregi, fie la „Capºa”, fie acasã la mine, ºi nu mã sãturam ascultîndu-i opiniile despre picdrã. A devenit, aidoma tatãlui sãu, politician ºi a era un adevãrat ghid. ªi l-au folosit în fel ºi chip. moºtenit ºi ºefia organizaþiei Partidului Liberal din Rãutãcioºii, gurile otrãvite, pretindeau cã trãia turã, despre scriitori, despre muzicieni... A murit fostul judeþ Putna. Ca preºedinte al Adunãrii din expediente. Nu ºtiu în ce mãsurã o asemenea afir- prea devreme.

Deputaþilor, lua rareori cuvîntul, ºi numai cînd era maþie era întemeiatã. E, însã, de presupus cã, *** obligat. În schimb, îl întîlneam zilnic la „Capºa”, în datoritã firii sale de boem fãrã leac, ajungea de Cînd l-am cunoscut pe Alexandru Cazaban, ambianþa cãreia se simþea cît se poate de bine. multe ori în situaþii materiale grele. ªi atunci apela, nuvelist ºi vînãtor, îl numeam: Maestre. Dupã vreo Prieten cu ziariºtii, desenatorii ºi caricaturiºtii de pe poate, la ajutorul prietenilor. Unul dintre ei a fost 10 ani, „coane Alecule”, dupã alþi 20: „nene vremuri, chipul sãu apãrea destul de des în coloanele poetul Dimitrie Anghel. Acesta preþuia inteligenþa, Alecule”. ziarelor ºi revistelor. Cum intra în cafenea, vedeai în cultura ºi talentul lui Clarnet ºi-l îndrãgea ca pe un Tot aºa cu Ion Iancovescu (pentru prieteni, Puiu), spatele sãu o umbrã: era Vasile Negreanu, casierul frate. La rîndul sãu, Clarnet nutrea faþã de Anghel o un actor care ºi-a cheltuit talentul pe scenã, iar geniCamerei Deputaþilor. Acesta purta subsuoarã servi- prietenie din cele mai fierbinþi, vãditã în fel ºi chip. ul, ca ºi Oscar Wilde, la cafenea: a fost una din cele eta doldora de hîrtii. Lui Nicolae Sãveanu nu-i Între alte lucrãri, apãrute la mari intervale, Clarnet mai strãlucite inteligenþe ale epocii. plãcea sã stea prea mult la biroul prezidenþial; a tipãrit în 1929 ºi o cãrþulie închinatã poetului, intiM-a prezentat marelui actor pictorul Szatmary: prefera, deci, sã rezolve hîrtiile la cafenea. tulatã ,,Mitif, poetul florilor” (lui Dimitrie Anghel i se - Uite, Puiule, pe cel mai tînãr „capºist”!

- ªezi aici, Vasile, îl invita el, ºi scoate marfa. spunea în intimitate Mitif.)

- Îmi pare bine de cunoºtinþã, dar...

Casierul se executa, dar preºedintele n-avea rãbÎnapoiat în þarã, Clarnet ºi-a reluat viaþa de cafeªi fixîndu-mã cu ochii lui mari, în care parcã dare, ºi nici tragere de inimã sã citeascã hîrtiile. nea cu care se obiºnuise, care - cum se spunea - îi ardeau doi cãrbuni aprinºi, continuã: - Ce-i cu asta? intrase în sînge. „Capºist”, avea locul sãu la masa din - Sã nu te þii prea mult de „Capºa”, numai aºa ai - Niºte materiale de birou. Sã aprobaþi plata. fund a „elitei”! Din cînd în cînd, publica, în sã rãmîi tînãr. Ca mine! Cã eu nu vin aici chiar zi de - Bine! Aprob! Asta ce-i? ,,L' Independence roumaine”, cîte un articol plin de zi... Cînd vin aici, e sãrbãtoare! Pricepi?

- Niºte reparaþii. Avem cîteva oferte. substanþã, comentarii ale evenimentelor externe, o Alt mare actor, pe care l-am vãzut o singurã datã - Bine! Aprob! portretizare... Tot aºa, la intervale rare, scotea ºi cîte la „Capºa”, era Constantin Nottara. I-am fost prezen- Pe care? o revistã. Una din ele se chema: ,,Se zice...”. Dupã tat de un alt artist de seamã al scenei noastre, N. - Cum „pe care“? cum îi arãta ºi titlul, în coloanele ei apãreau Soreanu, de care bãtrînii noºtri contemporani îºi ªi cãsca. zvonurile care circulau în lumea politicã ºi intelectuaduc, desigur, aminte.

- Pãi, domnule preºedinte, avem mai multe alã, redate cu umor. Întreaga revistã era scrisã de - Maestre dragã, i s-a adresat Soreanu, dã-mi voie oferte! Examinaþi-le ºi decideþi. directorul ei, care îi era, în acelaºi timp, ºi redactor, Nicolae Sãveanu cãsca din nou. Apoi izbucnea în ºi administrator. Cum materialele interesau un cerc sã-þi prezint un tînãr scriitor.

- Cu plãcere! rîs. foarte restrîns, revista n-a putut trãi prea mult. ªi marele artist mi-a întins o mînã caldã. M-a - Ce sã fac? Sã... examinez?... Fii serios, dom-le! Clarnet continua sã vinã zi de zi la „Capºa”, sã fie la întrebat, apoi, care e ultima piesã pe care am vãzutDã-mi una s-o aprob! Oricare. Da’ astea ce-s? curent cu tot ce „se zice”, sã-ºi bea „ºvarþul”, sã-ºi - Cereri de ajutor! S-au adunat, dom-le fumeze pachetul de þigãri ºi... sã întocmeascã planuri o. Fusese ,,Hamlet”, cu Aristide Demetriad. Nottara a fost, precum mãrturiseau cei care l-au avut profepreºedinte! Aþi fost ocupat ºi n-aþi avut vreme sã le de viitor, care nu se realizau nicicînd. rezolvaþi.

Odatã m-a poftit la masa din sor la Conservator, un admirabil Pe faþa lui Vasile Negreanu trecea ºi se ºtergea fund (onoare supremã) ºi m-a îndrumãtor. Cînd nu-i plãcea repede un zîmbet. ªtia el cît de „ocupat“ era domnul recomandat unui bãrbat de modul în care juca un student, preºedinte! Dar ºi Sãveanu îi prindea puiul de zîm- staturã potrivitã, cam obez, pe intervenea: bet de pe obraz. care îl întîlneam foarte rar la - Stai, nu aºa! Uite ce-a vrut - Mã, oltene, îl dojenea el familiar, o iei aºa, dulce- cafenea. sã spunã autorul ºi cum a vãzut subþire? Lasã-lasã, cã te cunosc!... Scrie ºi tu pe - Dumnealui, mi-a spus, e el scena... ªi Nottara „juca” în fiecare cerere ce sumã crezi cã meritã bãiatul ºi... doctorul Saligny. Îþi spune ceva faþa elevului sãu rolul cu pricina. lasã-mã acum, cã am lucrat destul. Trec mîine sã le numele ãsta?

La reluare, dacã studentul se semnez.

Dupã ce am strîns mîna docmulþumea, pur ºi simplu, sã-l Sãveanu, odatã scãpat de casier, devenea numai torului, l-am privit pe Clarnet imite, profesorul îl oprea, urechi: Clarnet, ziaristul, începea tocmai sã ºi am clãtinat din cap a cuviinnemulþumit: povesteascã despre o intrigã politicã pusã la cale de cioasã mustrare.

- Nu, nu, nu aºa! Þi-am arãtat opoziþie. Sãveanu se arãta foarte interesat. „I-auzi?“ - Iartã-mã, a înþeles el imece-a înþeles autorul, cum a vãzut fãcea el. Sau: „Zãu?“, ori „Ce tot spui?“. diat, ar fi ºi ciudat sã nu fi auzit personajul - dar nu-þi pretind sã Clarnet - acesta era numele lui adevãrat, nu un de inginerul Saligny! pronunþi ca mine, sã-mi repropseudonim - era ziaristul fãrã ziar. ªtia sã scrie, avea Nu-mi aduc aminte dacã duci aidoma intonaþia ºi gesceea ce se numeºte talent, dar o abulie, agravatã cu doctorul Saligny era fiul, sau turile. Acelaºi personaj poate fi vîrsta, îl reþinea de la o activitate constantã, disci- nepotul ilustrului inginer - atîta interpretat în fel ºi chip, fãrã ca plinatã. Era destul de bine îmbrãcat, purta monoclu ºtiu, cã-i era rudã. sã i se falsifice psihologia. ºi vorbea o franþuzeascã impecabilã, învãþatã la Cîteodatã se abãtea pe la CONSTANTIN NOTTARA (va urma) Paris - dar nu la universitate, ci în mediul gazetãresc cafenea pictorul ºi desenatorul

Pag. a 14-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Cine nu vede trista realitate?

Motto: „ªi-au dat singuri la gioale“ Nu sîntem admiratori ai nici unuia dintre partidele mari, în speþã PSD ºi PNL, care, de fapt, nici nu prea mai au vreo putere. Dovadã cã preºedintele ºi guvernul tehnocrat fac ce vor, neþinînd cont nici de liberali ori de pesediºti, nici de celelalte formaþiuni politice mai mici.

Practic, este o guvernare fãrã Opoziþie. Nãimiþii de la Bruxelles îºi fac de cap, cu o dezinvolturã sfidãtoare.

Din gura lor au apãrut lozincile de tristã amintire, precum „nu sînt bani“, „austeritate“, dar ºi ziceri mai noi, de genul ,,sãracii din Brazilia ºi Africa muncesc ºi pe 2 lei”, sugerîndu-ne cã aºa ar trebui sã facem ºi noi.

Adicã românii de rînd, desigur, nu ei, guvernanþii.

Adunaþi cu anasîna, fãrã nici un criteriu de competenþã, aroganþi ºi infatuaþi, tehnocraþii ãºtia se strãduiesc sã dãrîme, sã anuleze tot ce-a fãcut bun guvernarea Ponta.

Preºedintele iese ºi el din muþenia proverbialã ºi întreabã retoric ce ne facem dacã nu vor mai fi fonduri pentru amãrîtele de pensii. Pentru pensiile noastre, nu pentru ale lor.

Cine nu vede trista realitate, batjocura cu care sîntem trataþi, înseamnã fie cã e orb, fie prost, ori rãu intenþionat. Revoltãtor este cã se cautã soluþii pentru anularea mãsurilor eficiente propuse de fostul guvern Ponta. Asta-i chiar bunã. Bravos, domnule Iohannis!

Dvs., care ne-aþi binecuvîntat cu acest cabinet de tehnocraþi ,,competenþi”, care înregistreazã gafã dupã gafã, n-aveþi chiar nici o rãspundere? În loc sã lucraþi pentru binele neamului, mai mult vã plimbaþi. De ce nu cereþi, mai ales acum, demisia lui Dacian Cioloº, cu acoliþii lui cu tot? Cum mai poate rãmîne în guvern domnul de la Sãnãtate, dupã ce au pierit niºte bebeluºi cu totul nevinovaþi? Cum de nu a cãzut acest guvern, în urma unei astfel de tragedii? Apoi, sã nu uitãm de doamna Prunã, de la Justiþie, care, înainte de declanºarea procedurii legale, s-a grãbit s-o propunã pe doamna Kövesi, din nou, ºefã la DNA. ªi asta, pentru ca instituþia respectivã sã ,,salte”, în continuare, pe cine trebuie, doar de la un anumit partid, condus acum, spre

nefericirea acelei grupãri politice, de unul frumos ºi cu mustaþã ºi... cam atît. Fudul nevoie-mare, el tocmai ameninþa Cabinetul Cioloº, mai zilele trecute, cu o moþiune de cenzurã, dupã care n-a gãsit altceva mai bun de fãcut decît sã-l persifleze pe ªerban Nicolae, un subaltern al sãu, totuºi, lider la PSD, cã se dã vedetã, c-o fi, c-o pãþi, pentru cã ar fi susþinut ceva ce domnul Dragnea aruncase pe piaþã aºa, de faþadã… Pãi, scuzaþi-ne opinia, stimaþi pesediºti, nu vi se pare cã acest ºef cu ifose vã cam duce la pierzanie? Cum adicã, una vorbim ºi alta fumãm?, ca sã-l citãm pe Tudor Arghezi. ªi, dacã ne este permisã o pãrere neutrã, între tînãrul jurist ªerban Nicolae, un om integru, ºi baronul de Teleorman, care are niscaiva probleme cu justiþia, este o mare diferenþã. Cum aþi putut, voi, pesediºtilor, sã-l puneþi în frunte pe acest alunecos Dragnea, infatuat ºi cam penal, strîns cu uºa de DNA? Pãi tocmai pentru faptul cã este strîns cu uºa, fie cã e vinovat ori nu, el nu poate fi liber. Ce opoziþie faceþi voi, ciraci ai lui Iliescu ºi Nãstase? Gurile rele spun cã de alungarea lui Ponta n-ar fi strãin domnul preºedinte Liviu Dragnea. Cu o astfel de atitudine, ezitantã ºi neadecvatã momentului, actualul PSD alunecã, alunecã, tovarãºi… Sau, folosind cuvintele comentatorului politic Radu Tudor, ºi-a cam dat singur la gioale.

GEORGE MILITARU

Hoþii strigã hoþii ºi zãngãnitul fãrã efect al cãtuºelor Mult trîmbiþata preocupare a Justiþiei de a lichida Mafia economicã ºi financiarã din þarã, precum ºi scandalul operaþiunilor de spionare a ºefei de la DNA au devenit, în ultimele zile, motive de îngrijorare pentru cei ce sînt certaþi cu legea. Ultimele dezvãluiri cu privire la diverse fapte de corupþie sãvîrºite în timpul regimului Bãsescu par sã-l fi iritat la maximum pe fostul preºedinte. El acuzã faptul cã, în loc sã se preocupe de recuperarea banilor furaþi, ºefa DNA se ocupã de politicã, atunci cînd explicã, de pildã, cîte ºcoli sau spitale s-ar fi putut construi cu acele sume. Întrebarea care

,,Jos masca, seniori!" - Pledoarie pentru acoperirea juridicã a instituþiei ofiþerilor acoperiþi (2) O parte beligerantã ºi le-a asumat, reglementîndu-le prin ordine executive ale preºedinþilor, de la Henry Spencer Truman, pînã la Barack Hussein Obama.

Cealaltã parte, „vãzînd ºi fãcînd”, a perfecþionat tradiþiile moºtenite ºi neegalate, pînã la acel moment, de nici o altã putere mondialã. Nu intrã în discuþie puterea comunitãþii care a sãvîrºit pãcatul originar ºi a considerat cã este etic sã ofere ºi altora patentul. Unora din vremurile în care au planificat afacerile secrete ale Þarului Petru cel Mare, vremuri în care coloniile din Lumea Nouã nu-ºi afirmaserã conºtiinþa de sine.

Nu trebuie fãcut un prea mare efort analitic pentru a înþelege cine ºi cum a profitat de pe urma destructurãrii sistemice a României. Actorii, oricît de feluriþi, sînt ascunºi sub o mascã. Furnizorii de mãºti, adicã de acoperiri, nu sînt prea mulþi, cãci domeniul este strict rezervat. Dacã o fetiþã de patru ani are intuiþia cã lupul din basmul „Scufiþa Roºie” poartã cînd o mascã, cînd alta, ce mare filosofie este sã se observe de cãtre cetãþenii maturi cît de felurite sînt mãºtile cu care se defileazã pe scena vieþii publice de la Bucureºti?! Restul þine de esenþa funcþiei de apãrare contrainformativã, pentru care contribuabilul român plãteºte nu mai puþin de 7 Servicii Secrete. Cîtã vreme subietul tabu al operaþiunilor sub acoperire este pe taraba vînzãtorilor de castraveþi cu acoperire de presã, apãrarea contrainformativã poate fi suspectatã a fi, ºi ea, la originile rãului. În cazuistica internaþionalã sînt mari exemple de demnitate, probitate ºi onestitate, cînd operatori sub acoperire, rãmaºi fãrã alternativa ieºirii din din mlaºtina minciunii, corupþiei ºi a trãdãrii în care au fost împinºi pe calea ordinelor criminale, ºi-au asumat riscurile deconspirãrii falselor raþiuni ale secretului de stat. Fostul agent US Secret Service Darren White o face parte din cazuistica internaþionalã invocatã, sau din cea a mercenarilor lumii informaþiilor secrete?

Buna mea credinþã în tradiþiile US Secret Service îmi sugereazã altceva. Reþelele de agenþi acoperiþi nesupuse strictelor proceduri juridice, excluse supravegherii parla-

mentare în ceea ce priveºte obiectivele, finanþatea ºi cuantificarea rezultatelor, se transformã în contrariul scopului lor. Supravegherea parlamentarã asupra activitãþii Serviciilor de Informaþii ale Statelor Unite ale Americii a fost instituitã tocmai pentru a se pune stavilã numeroaselor ºi extremelor derapaje de la normele privind conduita statelor, ca subiecte de drept internaþional. CIA devenise un instrument mult prea implicat în politica externã, bineînþeles, prin mijloace clandestine violente - atentate, lovituri de stat, insurgenþe, terorism ºi chiar conspiraþii în interiorul SUA. Dintre numeroasele asasinate politice realizate de CIA sub acoperire, reþin atenþia, prin anvergura implicãrilor politice de înalt nivel ºi impactul asupra turnurii evenimentelor internaþionale, capturarea ºi lichidarea lui Ernesto Che Guevara (Operaþiunea „Cyntia”, 1967), asasinarea lui Patrice Lumumba (fondatorul Miºcãrii Naþionale Congoleze ºi prim-ministru), înlãturarea de la putere (1967) ºi asasinarea (1970) preºedintelui Indoneziei, Ahmed Sukarno, a preºedintelui Republicii Chile, Salvador Allende (1973), un lung ºir de lovituri de stat în America Latinã, Africa ºi Asia, peste 20 de atentate eºuate la adresa liderului cubanez Fidel Castro, tentativele de lichidare a fostului agent al CIA Saddam Hussein, susþinute cu 110 milioane de dolari, cea mai scumpã operaþiune ºi cel mai stînjenitor eºec din istoria cunoscutã a Agenþiei. Nu de puþine ori, pentru acoperirea eºecului, a erorilor care au condus la deconspirarea agenþilor ºi compromiterea prestigiului politicii externe, au fost lichidaþi martorii incomozi dintre complicii Agenþiei, ori s-au exonerat de rãspundere juridicã adevãraþii responsabili pentru deconspirãri din sferele înalte ale Administraþiei, tocmai pentru a nu se recunoaºte nici cea mai vagã implicare oficialã, adicã... fãrã limite în susþinerea acoperirii.

Piesele de mare rezistenþã ale volumului de eseuri sînt atît din istorie, cît ºi din actualitate. Din istoria interbelicã a Serviciilor Speciale româneºti ne este prezentatã figura de legendã a lui Ilie Cãtãrãu, agent al

se pune este aceasta: cine o împiedicã pe doamna Kövesi sã recupereze banii furaþi de camarila bãsistã ºi de ce marele sfãtuitor ºi atoateºtiutor nu dã ºi soluþii în acest sens? În dosarul Microsoft, în care mita a fost de 60 de milioane euro, iar prejudiciul, de 27 milioane de euro, suma ce urmeazã a fi recuperatã de la fãptuitori (Niro, Gabriel Sandu, Pinalti ºi Cocoº) este de doar…

10 milioane de euro. Pãi, cum vine asta? Probabil cã, aºa cum ºtie toatã lumea, politicul încurcã justiþia.

Rãmãºiþele bãsiste continuã sã punã piedici în desfãºurarea unei activitãþi corecte a instanþelor de judecatã. Cazul Flota, Moºia de la Nana, Vila din Str. Mihãileanu, cele 11 milioane de euro din campania electoralã, mult mediatizatul proces cu fratele ºi nepotul din Constanþa – sînt dosare tabu, pe care Parchetul ºi Direcþia Naþionalã Anticorupþie le tot tãmîiazã, le amînã cu anii… Poate cã, acum, ºefa DNA, deºi este preocupatã de cei care o spioneazã, va gãsi, totuºi, de cuviinþã sã ne asigure cã anul acesta va finaliza mãcar vreo 4-5 dosare de mare corupþie, iar banii recuperaþi de la acoliþii lui Bãsescu ºi de la alþi hoþi sã fie folosiþi pentru încheierea lucrãrilor la ºoseaua de centurã a Capitalei. În felul acesta, bucureºtenii vor scãpa, în sfîrºit, de sufocanta circulaþie auto din oraº.

Cu privire la ,,animalul politic” Bãsescu, cei ce încã îi mai cîntã în strunã trebuie sã înþeleagã cã bãsismul este în derapaj, iar idolul lor va sfîrºi acolo unde îi este locul oricãrui politician ratat. Devine tot mai evident faptul cã PMP-ul, aceastã apariþie contra naturii, moºitã de Traian Bãsescu, se aflã pe un teren arid, iar, la alegerile din acest an, se va veºteji complet. Fostul preºedinte-jucãtor a tot semãnat vînt, aºa cã, la toamnã, va culege furtunã. O mare furtunã, care îl va spulbera de pe scena politicã, dimpreunã cu toatã camarila creatã ºi dezvoltatã în cei 10 ani de dictaturã, care au ruinat þara. Degeaba se manifestã dumnealui, acum, ca o vulpe încolþitã în vizuinã, zgîrie ºi mîrîie ameninþãtor - ,,Ia-l de pe mine, cã-l omor!”, cãutînd sã se agaþe de orice, numai sã scape. Ei bine, domnule Bãsescu, ne-ai chinuit destul; în sfîrºit, þi-a venit rîndul, fiindcã ,,ulciorul nu merge de multe ori la apã”. Nu se poate sã tot faci un lucru rãu ºi sã nu þi se întîmple nimic, þie, care ai produs rãul. Cerem doar atît: sã se facã dreptate.

Rãbdarea noastrã a ajuns la capãt. ,,Jos Mafia, sus Patria!”, cum cu mare sîrg milita Tribunul, marele patriot, ce tare mult ne lipseºte, Corneliu Vadim Tudor.

ANTON VOICU Secþiei a II-a a Marelui Stat Major, care la 27 septembrie 1913 a aruncat în aer impozantul monument „Millenium” (Statuia lui Arpad), simbol al„mileniului de aur” al Ungariei, ridicat în anul 1896 pe Muntele Tîmpa (Braºov). Cinci luni mai tîrziu, un colet poºtal trimis de la Cernãuþi pe adresa Palatului Episcopal greco-catolic maghiar din Debreþin a provocat o explozie soldatã cu 3 morþi, 7 rãniþi ºi distrugeri.

Episcopia fusese înfiinþatã cu scopul accelerãrii procesului de maghiarizare a românilor.

Primul-ministru Ionel Brãtianu a dispus scoaterea din þarã, în secret, a lui Ilie Cãtãrãu ºi a partenerului sãu de operaþiuni, Timotei Chirilov.

Iniþial s-a încercat debarcarea în Egipt, dar destinaþia finalã a fost Marea Britanie... Încã un exemplu care aratã pînã unde poate fi limita implicãrii politice de nivel pentru securizarea operaþiunilor sub acoperire.

Dar istoria lui Cãtãrãu devine mult mai interesantã dupã acest episod. De citit ºi de reflectat, iar de judecat, sã judecãm în contextele istorice ale momentelor respective.

Interesante sînt eseurile despre tulburãtoarele realitãþi ale spionajului ºi contraspionajului din zilele noastre. Marii aliaþi, stîlpii noii ordini mondiale, se spioneazã „en gros & en detail”, iar competiþia „care pe care” escaladeazã vertiginos. Pentru neavizaþi, ar putea pãrea surprinzãtoare penetrãrile informative de nivel ale Cubei în Administraþia SUA, dar asta poate explica ºi noul stadiu al relaþiilor bilaterale.

Deocamdatã sub semnul interogaþiei, generalul Vasile Maierean anunþã încheierea erei „LUR”. Aºa cã trãdãtorii României dotaþi cu aparatele de legãturã unilateralã radio pot sã-ºi etaleze trofeele la vedere ºi sã ne vîndã gogoºi, cum cã sînt suvenire turistice din Muzeul KGB-ului. „Jos masca, vechi trãdãtori!”

Din actualitatea lumii informaþiilor secrete, autorul aduce noi, ºi noi dovezi cã în spionaj nu existã prietenii ºi nici alianþe sigure, ci doar interese. Motiv pentru care, nefericit se anunþã viitorul naþiunilor ale cãror Servicii Secrete îºi fac titlu de glorie din iluzii ce ar dovedi, chipurile, contrariul. „Jos masca, noi trãdãtori!”

Sfîrºit AUREL I. ROGOJAN

Pag. a 15-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Corupþia ºi derapajele de la democraþie ºi alegerile locale ºi parlamentare Istoria de dupã Revoluþia din decembrie 1989 a însemnat pentru România o lungã perioadã de tranziþie, ale cãrei efecte nocive le resimþim ºi astãzi sau care, poate, nici mãcar nu s-a încheiat. Prin esenþa sa, procesul de tranziþie trebuia sã realizeze trecerea puterii din mîinile unui grup discreþionar în competenþa unor structuri noi, democratice ºi transparente, care sã alcãtuiascã nucleul statului de drept, democratic. Din pãcate, nu s-a întîmplat aºa, procesul intenþionat a eºuat ºi cunoaºtem cu toþii din ce cauze, asupra cãrora nu vom insista. În locul unui sistem democratic, bazat pe principii ºi norme europene, se constatã construirea unui sistem aberant, a unui amestec de norme ºi reguli instituþionalizate ºi excesiv de birocratice, pe care pompos liderii politici l-au denumit democraþie „originalã“ româneascã.

Singurele rezultate notabile ale acestei perioade, care s-a dorit a fi decisivã pentru destinul Poporului Român, dar în practicã s-a întîmplat contrariul, sînt liberalizarea socialã ºi economicã (cu greutãþi insurmontabile), libertatea presei (cu perioade de marginalizare, control ºi cenzurã), aderarea la NATO ºi UE (cu toate deficienþele ºi neajunsurile cunoscute), libera circulaþie a capitalului ºi forþei de muncã (care ne-a adus emigraþie, sãrãcirea în resurse umane calificate ºi denigrarea României de cãtre guverne strãine). În schimb, lista efectelor negative ale tranziþiei este interminabilã ºi plinã de greutãþi ºi suferinþe. A nu se crede cã încercãm nostalgia trecutului, a regimului comunist, dar nu putem sã uitãm ºi sã mai suportãm lipsa unui trai decent, grija permanentã a zilei de mîine, a locului de muncã, a educaþiei ºi sãnãtãþii copiilor, absenþa speranþei pentru viitorul nostru ºi al þãrii, încãlcarea grosierã a drepturilor omului, tratamentul fãrã respect al guvernanþilor ºi politicienilor faþã de cetãþeni, ameninþarea demnitãþii, suveranitãþii, integritãþii teritoriale ºi a valorilor tradiþionale ale României. Nu mai putem asista pasivi la jaful resurselor naþionale, în favoarea unor cercuri de mafioþi ºi oligarhi nepedepsiþi, la înjosirea la care este supus Poporul Român ºi la nedreptãþile pe care le suferim, inclusiv din partea justiþiei, procuraturii ºi instituþiilor de stat.

Pe acest fond deplorabil al evoluþiei sociale, al derapajelor fãrã numãr de la democraþie, al încãlcãrii neruºinate a Constituþiei ºi legislaþiei, îndeosebi din partea preºedintilor ºi premierilor, a guvernanþilor ºi parlamentarilor, economia þãrii a stagnat, a înregistrat un recul sever ºi riscã sã nu mai revinã la nivelul anului 2008, crizele ºi recesiunile þinîndu-se lanþ.

Populaþia ºi-a pierdut încrederea, a încetat sã mai spere la o viaþã demna ºi se limiteazã doar la soluþii de supravieþuire, în timp ce guvernele se laudã triumfal ºi cu emfazã, minþind cã au scos þara din crizã, cã vom obþine creºteri economice ºi vom trãi mai bine. Sînt simple promisiuni, ale unor politicieni fãrã scrupule, ºi

soluþii majore ºi concrete de redresare a þãrii, ale unor conducãtori care s-au sufocat cu propriile minciuni, incapabili sã elaboreze ºi sã aplice metode ºi mecanisme ºtiinþifice, moderne de ieºire a þãrii ºi Poporului Român din criza care nu se mai terminã.

Trãim din împrumuturi, statul ºi populaþia deopotrivã, plãtim salarii ºi pensii din fondurile altora, care ne anexeazã la remorca intereselor lor strãine poporului nostru, pe care copiii noºtri nu vor putea sã le ramburseze în timpul vieþii lor. România ºi urmaºii noºtri vor sluji alte naþii ºi interese ºi vor trãi poate mai greu decît noi. În acest timp al suferinþelor ºi necazurilor noastre fãrã sfîrºit, dar ºi al huzurului ºi al opulenþei lor, adicã al burghezilor ºi ciocoilor de tip nou, þara ºi poporul sãrãcesc ºi mai mult, politicienii se întrec în laude, petreceri ºi furt, iar cetãþenii se uitã cu toleranþã ºi mirare la bîlciul ºi distracþia groteºti oferite de preºedinte ºi premier.

Populaþia României a aºteptat atît cît i s-a spus, a muncit pe brînci ºi în trecut ºi în prezent, a supravieþuit chiar ºi fãrã ajutorul statului, asistenþa sociala fiind suspendatã de guvernatorul Traian Bãsescu, a fost minþitã cu economia de piaþã ºi democraþia „originalã“ inventatã de ex-preºedinþii Ion Iliescu, Emil Constantinescu ºi continuatã surprinzãtor ºi de Klaus Iohannis ºi guvernul tehnocrat. Acum poporul cere, în mod justificat, o viaþã mai demnã, decentã, respect ºi siguranþã. Politicienii perindaþi la putere nu au putut satisface aceste cerinþe fundamentale, dar mimeazã bunele intenþii ºi afiºeazã încontinuu preocupare ºi scuze. Credem cã nu mai este suficientã o asemenea atitudine. Este timpul sã spunem rãspicat cã nu se mai poate aºa, cã este nevoie de alþi conducãtori, de alt tip, chiar de alte partide ºi societate civilã, dacã se impune. La o situaþie disperatã ºi fãrã ieºire este nevoie de mãsuri radicale, iar acestea sînt simple ºi la îndemîna noastrã. Politicienii de pînã acum nu au dovedit competenþã, performanþã, patriotism ºi nici mãcar bunãcredinþã, deci sã plece. Conducãtorii incapabili sã fie scoºi ºi traºi la rãspundere pentru fãrãdelegile comise, sã li se confiºte averile furate. Sã ne alegem alþi conducãtori, sã formãm alte instituþii ale statului, altã justiþie ºi altã procuraturã, alte Servicii Secrete ºi sã pregãtim cadre tinere, necontaminate de neocomunism ºi corupþie. Nu este utopie ceea ce ne propunem, este strigãtul necazurilor noastre, al unei conºtiinþe puse în hãþuri de politicieni ca Bãsescu, Iliescu, Udrea, Boc, Videanu, Berceanu, Nãstase, Blaga, Ponta, Hrebenciuc ºi alþii.

Construcþia democraþiei în România s-a dovedit a fi un eºec, pe care îl suportãm ºi îl trãim ºi astãzi.

Democraþia româneascã a fost ºi este doar o politicã bine concertatã, de cãtre un grup interesat de indivizi, pentru crearea unui sistem corupt ºi politicianist, în care cei ºantajabili sã execute necondiþionat ce dicteazã ei, numai

Un „muftiu“ la Cotroceni!

ul” ne ignorã, preºedintele se face, la rîndu-i, frate de o bragã la poarta viitoarei moschei, ªi de „rahat” definitiv faþã de încrederea pe care i-am acordat-o, de ce nu ar faceo ºi reprezentanþii muftiatului? E adevãrat, încã sîntem în preliminariile calme ale impunerii moscheii… Sîntem în faza unei manipulãri pe coarda sensibilã, prin precizarea reprezentanþilor cultului musulman cã proiectul megamoscheii va fi copy-paste dupã „Moscheea Regalã Carol I din Constanþa“. Cãreia acum, cã interesul poartã fesul, muftiul îi poate spune aºa, ºi nu dupã cum a fost redenumitã drept „Moscheea Mahmud al II-lea“! Ba, tot aºa, poate ºi mega moscheea de la Bucureºti va fi botezatã chiar „Erdogan I“… Se umblã la coarda sensibilã pentru cã românii au votat un preºedinte sas doar prin analogia cu un rege neamþ! Or, de ce nu ar lãsa de la ei ºi pentru o moschee, nu?! Aºa cred unii. ªi ar trebui sã le dovedim cã se înºealã! Sau, dacã tot se va construi o mega moschee peste capul nostru (care, ironic ori nu, ar putea fi gata înaintea Catedralei Neamului, spre „bucuria” celor care þipau din gurã de ºarpe: „Nu vrem catedrale”!), mãcar sã le punem, ºi noi, în faþã, la intrare, sã nu uite generaþiile ce vor veni, statuia lui Constantin Brâncoveanu cu fiii!

CEZAR ADONIS MIHALACHE

Nu, nu vrem moscheea aia imensã la Bucureºti! Nu o vrem nicãieri în þara noastrã! Desigur, le putem face niºte cãsuþe de rugãciune, ici-colo. Le oferim, în plus, pe lîngã cele 75 de lãcaºuri de cult islamice pe care le au deja. Cã sîntem generoºi, nu ne uitãm la numãr! ªi o sã le facem precis cu mult mai mari decît capela ºi locul de cazare oferite nouã, „la schimb”, pe lîngã Istanbul! Vorba aceea, mãcar sã fi cerut ºi Klaus al nostru, tot „la schimb”, sabia lui ªtefan cel Mare; altfel am fi discutat! Dar, nefiind sãseascã, pesemne nici nu a auzit de ea… ªi nu putem accepta gigantica moschee ºi pentru faptul cã, prin dimensiunea ei, va transmite un mesaj precis. Or, nu putem pune cultul lor, ca spaþiu de reprezentare, „vecin” cu al nostru.

Pentru cã, previzibil ºi firesc, vor veni ºi restul cultelor recunoscute oficial de Statul Român sã cearã terenuri pentru lãcaºuri (eventual, tot gigantice, de ce nu?!). Cã s-or fi sãturat sã primeascã imobile vechi, retrocedate, care se nãruie la prima ploaie mai zdravãnã. Ce, nu ar vrea ºi ei spaþii de prezenþã identitarã?! Cã stãm bine la capitolul nediscriminare! O sã facem, poate, ºi o mega-sinagogã, ºi niºte hipercatedrale catolice, cîteva megaobºti parohiale pentru luterani, augustini, unitarieni, baptiºti ºi iehoviºti!

Aºa, vreo 18 megaclãdiri! De aceea, doar ºi pentru faptul cã apariþia unui mega moschei ar putea genera tensiuni prin „discriminarea“ celorlalte culte (tensiuni între acestea ºi Statul Român, dar ºi între ele, într-o concurenþã a prezenþei prin astfel de megalomanii), nu avem nevoie de aceastã construcþie. Punct! Din pãcate, vocile noastre sînt, iarãºi, ignorate… Par sã nu conteze… Nici petiþiile ºi nici acþiunile concrete ale tinerilor care stau de strajã pãmîntului pentru a nu fi încrustat cu semiluni! Nimeni nu þine cont de ce vrem noi, POPORUL ROMÂN. Iar dacã „stat-

Numele lui Victor Ponta, în scandalul Panama Papers Acþionarii unui off-shore din Panama i-ar fi vîndut un apartament, într-un complex rezidenþial din Bucureºti, fostului premier Victor Ponta. Off-shore-ul a fost înfiinþat înainte de 1989 de mai mulþi greci, iar singura afacere desfãºuratã de acesta în România a fost cea imobiliarã.

Firma româneascã, în spatele cãreia s-a aflat firma panamezã, este acum în faliment. Societatea Sthemko

în folosul politicienilor de vîrf ºi al clientelei, secondaþi ºi sprijiniþi de baronii locali, un fel de arendaºi pentru vremuri noi.

Soluþia este una singurã ºi rezidã în refacerea Societãþii Civile, în afirmarea rolului ºi acþiunii sale, în scopul monitorizãrii statului ºi politicienilor. Experþi ºi activiºti din societatea civilã trebuie sã fie incluºi în organismele politice ºi de stat, pe baza unui mecanism democratic bine pus la punct, pentru a aviza ºi monitoriza marile decizii politice ºi guvernamentale, care vizeazã viaþa ºi destinele cetãþenilor români.

Pe de altã parte, este nevoie de un control sever al redistribuirii resurselor naþionale ale poporului, mai ales în energie, pentru a curma jaful ºi furtul acestora.

Mecanismele de control le poate oferi tot societatea civilã, prin reprezentanþii sãi.

Mulþi politicieni ºi comentatori abonaþi la banul public vor spune cã toate acestea sînt populisme ºi cã propunerile noastre sînt utopice, ceea ce este fals ºi neîntemeiat. De fapt, ei doresc continuarea aceluiaºi sistem înrãdãcinat ºi corupt, prin care se sifoneaza banul public ºi resursele statului cãtre grupurile de interese. În concluzie, putem afirma, fãrã a greºi, cã în România încã nu existã democraþie ºi un stat de drept solid, cã a fost realizatã doar o organizare politicã a societãþii bazatã pe corupþie ºi furt, în care justiþia, procuratura ºi celelalte instituþii statale au fost chemate sã-i protejeze pe politicieni, ca simple instrumente de protecþie, sã le confere imunitate ºi influenþã nemeritate, sub oblãduirea cãrora sã poatã jefui statul, fãrã a fi pedepsiþi.

Aºadar, dragi cetãþeni, alegerile locale ºi parlamentare din 2016 sînt de o importanþã majorã pentru viitorul nostru, al tuturor, ºi trebuie sã se desfãºoare în mod legal, logic ºi democratic, fãrã participarea celor care au furat, au încãlcat legile statului, au subminat economia naþionalã, au provocat sãrãcia ºi, nu în ultimul rînd, au stopat dezvoltarea societãþii. Toþi aceºti politicienii ºi funcþionarii corupþi trebuie eliminaþi din competiþie, în primul rînd de cãtre instituþiile statului care trebuie susþinute ºi lãsate sã-ºi facã datoria corespunzãtor legislaþiei. Votaþi cum trebuie, în funcþie numai de interesul vostru, participaþi activ la rezolvarea treburilor statului, prin mecanismele societãþii civile ºi nu mai lãsaþi bandiþii ºi hoþii sã vã hotãrascã soarta. ªi încã un cuvînt, conºtientizaþi, dragi cetãþeni, cã rostul partidelor, scopul lor principal a fost ºi este sã ne dezbine, pentru a ne putea fura pe fiecare pe rînd ºi pe toþi împreunã, ºi în procesele electorale, prin manevre, dar ºi în viaþa noastrã cotidianã. Lãsaþi partidele, pentru cã acestea vã oferã doar oase roase ºi vorbe goale, ºi uniþi-vã, refaceþi unitatea ºi solidaritatea naþionalã, pe platforma valorilor noastre naþionale, pur româneºti. Numai aºa vom reuºi sã scãpãm de corupþie, de politicianism, de ploºnitele politice ºi birocratice, de trãdãtorii interni ºi spionii externi, care furã ce a mai rãmas în þara noastrã.

Jos corupþii, la „beciul domnesc” cu ei. Eliminarea definitivã a acestora din viaþa politicã ºi recuperarea sumelor furate de aceºtia! Trãiascã România Mare!

Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL Holding INC a fost înregistratã în Panama pe 30 martie 1989 de mai mulþi greci. Capitalul social al firmei era de 10.000 de dolari. La 22 iunie 2006, off-shore-ul înfiinþeazã în România G&F Real Estate and Constructions SRL Bucureºti, cu un capital social de 1.000 de lei.

Obiectul de activitate consta în afaceri imobiliare din bunuri proprii. Firma G&F Real Estate and Constructions SRL Bucureºti cumpãrã 16 apartamente în Central Park ºi 13 apartamente în Rose Garden, dupã ce ia credite bancare. În martie 2011, toate acþiunile sînt cedate lui Georgios Chatzagiannis, preºedintele off-shore-ului din Panama. În 2012, cu douã luni înainte de a fi nominalizat premier, Victor Ponta cumpãrã de la aceastã firmã un apartament în complexul imobiliar Central Park. Soþia sa, Daciana Sârbu, ºi socrul, Ilie Sârbu, aveau deja douã apartamente acolo achiziþionate direct de la dezvoltatorul imobiliar - societatea Central Residential Park SA. În 2007, Daciana Sârbu ar fi plãtit 766.000 de lei pe o locuinþã de 167 de metri pãtraþi. Acþionarii Central Residential Park erau societatea Niro Investment SA (84,98%), controlatã de omul de afaceri Dumitru Nicolae, ºi un off-shore din Insulele Britanice Virgine Running Total Group LTD (15%). În 2014, firma G&F Real Estate intrã în insolvenþã pentru datorii de aproape 5,2 milioane de euro la Marfin Bank, Pireus Bank, Asociaþia de Proprietari ºi Administraþia Finanþelor Publice a Sectorului 2. La ºedinþele creditorilor, acþionarul grec nu s-a prezentat niciodatã. Pînã acum, lichidatorul a reuºit sã recupereze doar o parte din bani.

Celãlalt off-shore implicat în ridicarea complexului imobiliar Central Park, Running Total Group LTD, apare în dosarul Microsoft. Prin el s-ar fi intermediat mita pentru care Dumitru Nicolae a fost condamnat la un an ºi ºase luni de închisoare cu suspendare. Decizia nu e definitivã.

(„Adevãrul“)

Pag. a 16-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Miliardarul Ioan Niculae l-a „turnat“ la DNA pe Viorel Hrebenciuc cã i-ar fi dat ºpagã, într-o sacoºã, 400.000 de lei Omul de afaceri Ioan Niculae, condamnat la doi ani ºi ºase luni de închisoare în dosarul „Mitã la PSD“, l-a denunþat la DNA pe fostul deputat PSD Viorel Hrebenciuc, potrivit unor surse judiciare. Decizia de a face denunþul ar fi fost luatã dupã ce Tribunalul Dîmboviþa a respins, pe 19 februarie, cererea de eliberare condiþionatã. Aflat în Penitenciarul de la Gãeºti de 18 luni, Ioan Niculae i-a fãcut o plîngere penalã lui Hrebenciuc, cel care a fost martor în dosarul care a dus la condamnarea omului de afaceri la 2 ani ºi jumãtate de închisoare dupã ce a fost gãsit vinovat cã a finanþat fraudulos campania prezidenþialã din 2009 a lui Mircea Geoanã. Ioan Niculae l-ar fi acuzat pe Hrebenciuc cã ar fi minþit în acestã anchetã ºi mai ales în faþa judecãtorilor. Potrivit surselor citate, fostul deputat l-ar fi vizitat chiar în biroul sãu, situat aproape de centrul

Capitalei. Niculae ar fi afirmat cã i-ar fi plãtit bani gheaþã lui Hrebenciuc, aproximativ 300.000-400.000 de lei, bani care au fost aduºi cu sacoºa ºi apoi ar fi fost folosiþi în aceastã campanie electoralã. Viorel Hrebenciuc a spus cã nu ºtie nimic despre plîngerea lui Niculae ºi nici nu vrea sã comenteze. La fel a procedat ºi Mircea Geoanã.

Hrebenciuc, mãrturie esenþialã Declaraþia de martor datã de fostul deputat PSD, Viorel Hrebenciuc, în dosarul finanþãrii ilegale a campaniei electorale a lui Mircea Geoanã a fost completã ºi clarã ºi a confirmat probele DNA. Detaliile apar în motivarea Curþii de Apel Bucureºti, care a decis condamnarea miliardarului Ioan Niculae, pe 2 aprilie, la doi ani ºi ºase luni de închisoare. În acelaºi dosar au fost

Liderul PSD, Liviu Dragnea, suspect în dosarul în care fosta sa soþie este urmãritã penal Liviu Dragnea a fost miercuri la Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA) pentru a fi informat cã are calitatea de suspect în dosarul în care fosta sa soþie, Bombonica Prodan, este urmãritã penal. Liderul PSD a pãrãsit sediul DNA dupã 20 de minute, precizînd cã nu a dat nici o declaraþie în dosarul în care este anchetat. Asta deºi este urmãrit penal pentru instigare la abuz în serviciu ºi instigare la fals intelectual în formã continuatã. Potrivit anchetatorilor, „în perioada iulie 2006 - decembrie 2012, suspectul Dragnea Nicolae Liviu, în calitate de preºedinte al Consiliului Judeþean Teleorman, respectiv de preºedinte al organizaþiei judeþene a unui partid politic, cu intenþie, a determinat-o pe inculpata Alesu Floarea, la acea vreme director executiv al Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Teleorman, sã îºi încalce atribuþiile de serviciu prin menþinerea în funcþie ºi implicit plata drepturilor salariale pentru douã angajate ale aceleiaºi instituþii”, aratã procurorii. Tot ei precizeazã cã, „în realitate cele douã persoane ºi-au desfãºurat activitatea la sediul organizaþiei judeþene Teleorman a partidului politic al cãrui preºedinte era suspectul Dragnea Nicolae Liviu, aspect cunoscut de acesta din urmã”. Astfel, cele douã persoane au fost plãtite din banii statului cu 91.362 lei. Liviu Dragnea a pãrãsit sediul dupã aproape 20 de minute, declarînd cã este suspect în dosarul în care fosta sa soþie, Bombonica Prodan, este urmãritã penal. „Este vorba despre acelaºi dosar în care a fost chematã ºi soþia mea. Este legat de angajate de la Protecþia Copilului care nu ar fi venit la serviciu ºi cã eu aº fi îngãduit acest lucru.

Aºadar, am calitatea de suspect”, a declarat Dragnea la ieºirea de la DNA. El a mai precizat cã le cunoaºte pe cele douã angajate, însã nici el ºi nici soþia sa nu au fãcut angajãri. Întrebat dacã a dat o declaraþie în faþa procurorilor, acesta a precizat cã încã nu. „Am luat act ºi trebuie sã vin sã mã uit peste dosar. Abia peste douã-trei zile o sã primesc conþinutul ºi atunci o sã vãd despre ce este vorba”, a spus Dragnea. Liviu Dragnea, preºedintele PSD, a sosit la DNA cu puþin înainte de ore 14.

Bombonica Prodan, acuzatã de abuz în serviciu Bombonica Pordan, fosta soþie a lui Liviu Dragnea, este urmãritã penal pentru abuz în serviciu. Faptele pentru care este suspectatã ar fi fost comise cînd Bombonica Prodana era coordonator al Complexului de servicii destinate copilului ºi familiei ºi ºef serviciu Secretariat din

Mafia romena (16) Cum sã te faci bulgar Dupã atîtea decenii de izolare, au venit anii în care românii au început sã cãlãtoreascã în voie prin Europa ºi prin întreaga lume. Singurul obstacol a fost depãºit de cãtre cei care, mînaþi de graba de a face bani în Occident, plãteau pentru falsuri 2.000 de dolãrei. Însã, pentru cei din Mafia romena, asupra cãrora se pusese interdicþie de intrare în unele state europene, lucrurile erau ceva mai complicate. Mai ales cã majoritatea filierelor internaþionale ce se ocupau cu trecerea ilegalã a frontierelor fuseserã anihilate. Totuºi, ei au gãsit o modalitate prin care sã scape de interdicþii: cumpãrau identitãþi bulgãreºti. Cu 2.500 de euro îºi fãceau rost de un certificat de naºtere cu ajutorul cãruia reuºeau sã îºi scoatã documentele de identitate ºi paºapoarte. Ani la rînd, nu puþini lideri ai clanurilor din Mafia romena au reuºit sã strîngã averi de-a dreptul fabuloase de pe urma prospe-

cadrul Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului (DGASPC) Teleorman. În acelaºi dosar mai sînt puse sub acuzare Floarea Alesu, la data faptelor director general al Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Teleorman, ºi Jenica Dumitru, la data faptelor ºef Serviciu Resurse Umane, Juridic ºi Contencios din cadrul aceleiaºi instituþii. Acuzaþiile: abuz în serviciu dacã funcþionarul public a obþinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formã continuatã ºi instigare la fals intelectual, în formã continuatã. Alte douã persoane sînt cercetate pentru fals intelectual, în formã continuatã: Constantin Claudiu Balaban, la data faptei ºef al Complexului de servicii destinate copilului ºi familiei din Municipiul Alexandria, ºi Remus Ionuþ Boboc, la data faptei ºef al Serviciului Administrativ, Patrimoniu, Tehnic ºi Aprovizionare din cadrul D.G.A.S.P.C. Teleorman.

condamnaþi Gheorghe Bunea Stancu, la trei ani de închisoare, Gheorghe Teodorescu ºi Viorel Bãrac, la doi ani ºi ºase luni cu executare. Decizia de condamnare a fost datã de judecãtorii George Matei ºi Ion Tudoran. „La ultimul termen de judecatã, dupã ce martorul Hrebenciuc Viorel a dat declaraþii complete ºi clare despre modul în care inculpatul Ioan Niculae a înþeles sã sprijine campania electoralã a candidatului Mircea Geoanã, printr-o platã mascatã cãtre Insomar, inculpatul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri emis de Interagro S.A., intitulat pur ºi simplu «Situaþia cheltuielilor efectuate la obiectivul Investiþie Hotel 5* Azuga pînã la data noiembrie 2009 ºi sistatã imediat dupã primirea raportului Insomar». Curtea ia act, în primul rînd, de titlul acestui înscris care se pliazã efectiv pe teza probatorie din cauza de faþã ºi care aratã, chiar din titlu, exact ceea ce doreºte sã demonstreze inculpatul, respectiv cã «raportul Insomar a fost util pentru Interagro SA»”, se aratã în motivarea Curþii de Apel Bucureºti.

Complexului de servicii destinate copilului ºi familiei ºi în calitate de ºef Serviciu secretariat din cadrul DGASPC Teleorman, „prin încãlcarea cu ºtiinþã a atribuþiilor de serviciu, deºi a cunoscut faptul cã douã subordonate, încadrate în funcþia de referent la instituþiile pe care le conducea, nu s-au prezentat la serviciu ºi nu au respectat prevederile contractului individual de muncã ºi fiºa postului, nu a întreprins nici un demers de sancþionare a persoanelor respective. Aceastã conduitã a permis celor douã angajate sã îºi încaseze în mod necuvenit drepturile salariale aferente perioadelor menþionate”, acuzã DNA.

Liviu Dragnea, condamnat în dosarul „Referendumul”

Procurorii spun cã în perioada iulie 2006 – 2013, Alesu ºi Dumitru Jenica, în calitãþile menþionate mai sus, cu încãlcarea atribuþiilor de serviciu, ar fi dispus în mod ilegal menþinerea în funcþii ºi implicit plata drepturilor salariale pentru un numãr de patru angajaþi din cadrul Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Teleorman. „Aceasta, în condiþiile în care cunoºteau faptul cã, deºi cei patru au figurat în mod scriptic ca angajaþi în cadrul instituþiei respective, ei nu s-au prezentat efectiv la serviciu ºi nu au prestat vreo activitate”, aratã DNA. Cei patru angajaþi ar fi fost menþinuþi pe statul de funcþii ale instituþiei, încasînd astfel lunar sume necuvenite în cuantum total de peste 150.000 lei, prejudiciind astfel bugetul de stat ºi bugetul local. În acelaºi context, în intervalul ianuarie – mai 2014, în scopul justificãrii salarizãrii activitãþii a douã dintre persoanele respective, Alesu ºi Dumitru i-ar fi determinat, direct ºi indirect, pe subordonaþii lor Balaban ºi Boboc sã falsifice diferite înscrisuri (pontaje lunare, state de platã, condici de prezenþã, fiºe de prezenþã colective, rapoarte de activitate, rapoarte de evaluare, precum ºi alte documente justificative) cunoscînd cã, în acest fel, au fost atestate fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului, în sensul justificãrii doar scriptice a activitãþii acestora. În perioadele 3 martie - 1 august 2008 ºi 3 iulie 2009 – 1 august 2010, Bombonica Dragnea, în calitate de coordonator al

Liviu Dragnea a mai fost cercetat într-un dosar instrumentat de DNA, respectiv dosarul „Referendumul” în care, de altfel, a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Decizia însã a fost contestatã atît de preºedintele interimar al PSD, cît ºi de Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA). Procurorii au arãtat în motivele de apel depuse la ÎCCJ cã pedeapsa de un an de închisoare cu suspendare aplicatã de instanþa de fond lui Liviu Dragnea în dosarul „Referendumul” are un cuantum simbolic în raport cu gravitatea infracþiunii sãvîrºite, iar pedeapsa a fost greºit individualizatã. „Demersurile inculpatului Liviu Dragnea demonstreazã cã vocaþia ºi pasiunea sa, ca persoanã cu poziþie de autoritate ºi influenþã, a fost de a impune alegãtorilor sã voteze... «mai adu-i p-ãia de pe la þarã!». Libertatea de alegere pe care o au cetãþenii ºi dreptul de a vota sau nu au fost tratate de inculpatul Liviu Dragnea ca un moft al acestora ºi nu ca un imn al demnitãþii umane ºi libertãþii de opþiune. Deºi libertatea votului este un drept care trebuie apãrat cu orice preþ, fiind dovada palpabilã a libertãþii individului, inculpatul Dragnea a acþionat ºi s-a manifestat ca ºi cum alegãtorii sînt simple obiecte ce pot fi extrase din casã prin oferirea de spectacole cu clovni, baloane ºi zîne sau chiar cu forþa, conform voinþei ºi interesului inculpatului: «Bãi, dar organizaþi-vã sã mi-i aduceþi pe toþi la vot, bãi! Îi legaþi, îi luaþi în braþe»”, susþin procurori în document. DNA solicitã Completului de cinci judecãtori de la Curtea Supremã desfiinþarea în parte a sentinþei din 15 mai cu privire la soluþiile adoptate faþã de cei 45 de inculpaþi (dintre care 8 inculpaþi au avut calitatea de preºedinþi secþii de votare, iar 37 inculpaþi au avut calitatea de membrii secþii votare) ºi condamnarea acestora, ºi faþã de Liviu Dragnea aplicarea unei pedepse în cuantum concordant gravitãþii faptelor.

MIHAELA COJOCARIU

rului trafic de vize. Dar cum, cu timpul, formalitãþile privind libera circulaþie a românilor s-au modificat, ei s-au reorientat, oferindu-le soluþii celor care fuseserã expulzaþi din Occident ºi se aleseserã cu interdicþie de pãtrundere în spaþiul comunitar. Numai cã, dupã cum susþine Beizadea, unul dintre cei care se ocupau de aceastã „afacere”, „se ajunsese ca la noi, la Bucureºti, lucrurile sã nu prea mai meargã, oricît bãnet ai fi scos la înaintare. Aveam tot felul de înþelegeri, scoteam, de exemplu, documente pe numele saºilor plecaþi din Transilvania, dar a început sã le fie teamã unora sã se mai bage în treburile astea, cînd au început valurile de arestãri. Dar ºi pentru cã au fost bãieþi deºtepþi. ªi-au vãzut de treabã cît a mers ºi aveau funcþie bunã, pe urmã au intrat în afaceri corecte ºi s-au liniºtit. Trãiesc bine ºi ei, ºi neamurile lor - ºi atunci de ce sã mai riºte aiurea?”

Unii dintre cei expulzaþi au lãsat în Occident o grãmadã de prospere afaceri ilegale ºi ar da orice ca sã se poatã întoarce acolo. Au încercat sã ajungã în statele europene prin toate mijloacele. Iar cînd se pãrea cã nu mai era nimic de fãcut, salvarea a venit de dincolo de

Dunãre: „Ne-am vãzut cu niºte bulgari de la care luam noi mereu containere cu þigãri ºi, din vorbã în vorbã, le-am spus cã nu mai reuºim sã falsificãm acte ca sã avem cum sã ieºim peste graniþã, iar cu d-alea false e riscul destul de mare, din cauza verificãrilor suplimentare care se fac cînd vine vorba de români. Au început sã rîdã ºi ne-au spus-o pe ºleau cã, dacã avem bani suficienþi, ne fac ei cîte paºapoarte vrem. Manevra a început sã meargã ºi totul e cît se poate de simplu. Cu 2.500 de euro, în Bulgaria, ei rezolvã totul într-o singurã zi. Noi strîngem mai mulþi clienþi pentru un singur drum ºi îi ducem pînã la Ruse. De acolo îi preiau bulgarii. Se duc într-un sat ºi acolo, pe loc, primesc cîte un certificat de naºtere legal pe nume bulgãresc. Se duc la poliþie ºi se face, tot pe loc, paºaportul bulgãresc. Preþul e foarte mic acum, dar cererea creºte, ºmecherii de oraº încep sã prindã încredere în treaba asta, aºa cã eu zic cã în curînd preþul o sã sarã de 5.000 de euro”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Acuzaþiile procurorilor

Pag. a 17-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Enigmele Revoluþiei. Procurorii care au redeschis ancheta susþin cã Ion Iliescu a exercitat puterea în stat din 22 decembrie 1989 (1) Parchetul General a publicat ordonanþa prin care a redeschis ancheta în dosarul „Revoluþiei”. Potrivit actului, se aduc în discuþie aspecte inedite: problema unei diversiuni radio-electronice, cine a transmis mesajele mincinoase la radio-tv, cum s-a prãbuºit elicopterul generalului Nuþã, sau ridicã întrebãri esenþiale: cine conducea dupã 22 decembrie 1989 Armata ºi Serviiciile Secrete în România? Dosarul „Revoluþiei” va fi redeschis, a anunþat, marþi, procurorul general interimar al României, Bogdan Licu.

Magistratul a arãtat cã mai multe aspecte din anchetã au zãdãrnicit aflarea adevãrului ºi „identificarea tuturor fãptuitorilor, precum ºi a fãptuitorilor din spatele fãptuitorilor”.

Bogdan Licu a arãtat cã ancheta în dosarul „Revoluþiei” a fost una haoticã ºi defectuoasã. „Am apreciat în aceste condiþii cã modul în care s-a desfãºurat ancheta nu corespunde exigenþelor CEDO în ceea ce priveºte obligaþia statului de a efectua o anchetã efectivã”, a susþiut magistratul.

Potrivit procurorilor o interpretare corectã a materialului probator administrat în cauzã poate conduce la cu totul altã concluzie, astfel cum vom arãta în cele ce urmeazã. Cine a exercitat comanda Armatei Române? „Ancheta nu stabileºte ºi nici nu ºi-a propus sã stabileascã cine anume trebuia sã exercite comanda armatei ºi cine a exercitat-o efectiv, luînd în considerare numirea generalului Victor Stanculescu în funcþia de ministru al Apãrãrii Naþionale, revenirea generalului ªtefan Guºã, ºeful Marelui Stat Major al Armatei, de la Timiºoara în ziua de 22 decembrie, demisia guvernului Dãscãlescu, difuzarea informaþiei potrivit cãreia generalul Nicolae Militaru a preluat comanda armatei.

Dacã pînã la demisia guvernului Dãscãlescu am putea accepta faptul cã generalul Victor Stãnculescu a exercitat legal funcþia de ministru al Apãrãrii Naþionale, dupã acest moment conducerea armatei trebuia preluatã de primadjunctul ministrului Apãrãrii Naþionale ºi ºeful Marelui Stat Major, generalul ªtefan Guºã. De altfel acesta, împreunã cu generalul Iulian Vlad, dupã instituirea Comandamentului militar unic, au încercat sã asigure conducerea operaþiilor militare din sediul Comitetului Central. (…) Ancheta nu stabileºte momentul în care generalul Nicolae Militaru preia în fapt conducerea armatei ºi în ce temei. Dupã cum am expus anterior, anunþul referitor la preluarea conducerii armatei de cãtre acesta fusese fãcut încã de la ora 14,45 la Televiziune“.

Cum au fost numiþi ofiþerii în rezervã în funcþii? „Nici una din persoanele din comanda armatei nu a fost audiatã cu privire la aceste aspecte, iar la dosar nu existã nici un document al Ministerului Apãrãrii Naþionale, incluzînd aici Marele Stat Major al Armatei care sã confirme susþinerile procurorilor militari. E adevãrat cã ordinele au fost transmise în cea mai mare parte telefonic, dar în cadrul fiecãrei unitãþi militare, inclusiv Ministerul Apãrãrii Naþionale, era obligatorie întocmirea registrului notelor telefonice, registru în care se consemna atît conþinutul ordinului, cît ºi numele ºi funcþia celui care l-a emis, numele ºi funcþia celui care l-a transmis. Pe de altã parte, ancheta nu stabileºte în ce condiþii preluarea comenzii armatei a fost fãcutã de ofiþeri în rezervã, cîþi ofiþeri în rezervã au fost numiþi la conducerea armatei, iar aceºtia nu au fost identificaþi. De asemenea, ancheta nu stabileºte dacã prin încercarea de izolare a generalilor Guºã ºi Vlad la sediul Comitetului Central s-a urmãrit divizarea comenzii Ministerului Apãrãrii Naþionale”.

La ordinele cui operau ofiþerii de infomaþii? „În egalã mãsurã, ancheta nu ºi-a propus sã stabileascã ºi nu a urmãrit în ce mãsurã a existat o preocupare pentru asigurarea culegerii informaþiilor ºi obþinerea unor date reale cu privire la situaþia din acele momente,

în condiþiile în care Departamentul Securitãþii Statului fusese destructurat, încetîndu-ºi activitatea, iar unitãþile de contrainformaþii militare fuseserã trecute în subordinea Ministerului Apãrãrii Naþionale. Unele unitãþi militare, precum ºi Marile Unitãþi ale armatei aveau în structura lor subunitãþi sau grupe de cercetare în adîncime ºi diversiune, care puteau sã efectueze prin oameni special antrenaþi diverse acþiuni de informare, necesare pentru elaborarea planului de acþiune”.

Cine a pus la cale diversiunea radio-electronicã? „Deºi ordonanþa reþine existenþa rãzboiului radio-electronic, ea se rezumã la a menþiona faptul cã acesta a «amplificat starea de psihozã ºi incertitudine creatã în rîndul militarilor ºi populaþiei civile», dar nu rãspunde unor întrebãri fireºti privind scopul acestui rãzboi, necesitatea declanºãrii acestuia, scopul urmãrit, ºi nu au fost identificaþi cei care l-au dispus ºi pus în executare. Astfel, în seara zilei de 22 decembrie, dupã anunþarea constituirii noii puteri politice (CFSN) a fost declanºatã diversiunea radio-electronicã, simultan cu declanºarea acþiunii terorist diversioniste terestre. Aceste acþiuni s-au desfãºurat simultan ºi au avut intensitatea maximã pînã pe 25 decembrie 1989, data la care a fost executat Nicoae Ceauºescu”.

Despre rãzboiul psihologic „Avînd în vedere cele expuse anterior devine de necontestat faptul cã începînd cu data de 17 decembrie 1989 ºi pînã la retragerea trupelor armatei în cazãrmi, România s-a aflat în fapt în stare de rãzboi, pentru toate instituþiile cu atribuþii în privinþa asigurãrii ordinii publice ºi siguranþei naþionale existînd reprezentarea cã ne aflam în pragul unei iminente invazii cu trupe terestre ºi desant aerian ºi naval. Este de notorietate faptul cã rãzboiul psihologic este un însoþitor permanent al oricãrui tip de rãzboi.

Nu existã un rãzboi psihologic în sine, el este o componentã a rãzboiului în general, a confruntãrii, iar efectele lui vizeazã slãbirea capacitãþii de acþiune ºi de reacþie a inamicului, zdruncinarea moralului ºi a convingerilor sale, creºterea vulnerabilitãþii sale ºi, pe aceastã cale, facilitatea acþiunilor îndreptate împotriva lui”.

Cine a transmis mesajele mincinoase la radio ºi TV? „Rãzboiul mediatic este în general principalul mijloc al rãzboiului psihologic, în special televiziunea. În cauzã existã indicii cu privire la faptul cã acþiunile aeriene, navale ºi terestre au fost precedate ºi s-au desfãºurat pe fondul unui intens rãzboi psihologic cu o persistentã diversiune informaþionalã în care mijloacele mass-media, radio ºi TV au avut un rol deosebit de activ. Or, ancheta nu stabileºte - nici nu ºi-a propus acest lucru - dacã existã o legãturã între evenimentele care s-au soldat cu pierderi de vieþi omeneºti, mai ales din rîndurile trupelor de securitate ºi mesajele care au fost difuzate la Televiziune ºi Radio.

Spre exemplu, în noaptea de 22/23 decembrie, pe postul naþional de televiziune s-a transmis în mod repetat cã o coloanã de camioane cu teroriºti se întreaptã spre Aeroportul Otopeni, urmarea fiind aceea cã cele douã camioane în care se aflau subunitãþi de securitate de la Cîmpina au fost întîmpinate cu foc de dispozitivul de apãrare al aeroportului, 50 de militari fiind uciºi, 13 rãniþi. Un alt exemplu priveºte anunþurile fãcute de persoane neidentificate, care dublau anunþurile lui Teodor Brateº, legate de generalii Constantin Nuþã ºi Mihalea Velicu, precum ºi de trupele USLA. În ambele situaþii numele persoanelor/Unitãþii Speciale de Luptã Antiteroristã sînt rostite de personaje care nu apar pe ecran, dar întãresc cele spuse de crainic”. (va urma) IONEL STOICA

Operaþiune a Serviciilor Secrete ascunsã sub un fals stindard (4) Vicepreºedintele Cheney, numit de preºedintele Bush responsabil cu privire la desfãºurarea evenimentelor, i-a spus unui subaltern, care insista sã intervinã, sã nu cheme înapoi avionul care se îndrepta cãtre Pentagon. Cel mai probabil, impactul a fost opera unui parazit militar, instrument al unei adevãrate operaþiuni care trebuia sã fie þinutã secretã.

Sînt cîteva evenimente dintre cele care au avut loc pe 11 septembrie la New York care necesitã clarificare.

Atentatorii trebuiau sã prãbuºeascã un avion în fiecare dintre turnurile gemene, unul care venea din nord-est ºi unul din sud-vest. Conform planurilor, turnurile trebuiau sã se prãbuºeascã pe fundaþiile lor. Totuºi, avioanele nu ar fi putut sã provoace un efect la scarã aºa de mare, din moment ce zgîrie-norii erau proiectaþi astfel încît sã rãmînã

de la numeroasele construcþii care au cãzut. Prãbuºirea WTC7, un edificiu de 47 de etaje, furnizeazã argumentul principal împotriva teoriei complotului emisã de administraþia Bush. Uriaºa clãdire s-a prãbuºit mai tîrziu, în dupãamiaza zilei de 11 septembrie, în decurs de ºase secunde. Nici un avion nu a cãzut pe aceastã clãdire ºi nici nu a fost afectatã grav de bucãþile care se desprindeau din turnuri. Încã de dimineaþã, clãdirea a fost evacuatã din ordinul autoritãþilor. Edificiul s-a prãbuºit mai tîrziu în cursul dupãamiezii, dupã ce pompierii ºi salvatorii ieºiserã din clãdire. WTC7 era o adresã interesantã, deoarece CIA, FBI ºi divizia Security and Exchange Commission îºi aveau acolo sediul pentru anchetele actelor criminale în domeniul economic. Acolo era prevãzut ºi un refugiu pentru primarul oraºului New York, în cazul unor atentate biologice sau chimice. Acest zgîrie-nori de birouri era construit pentru a rezista la atacurilor cu bombã, avea sistem pro-

Guvernul lui Bush înainte, în timpul ºi dupã atacurile de la 11 septembrie ºi cele patru ipoteze posibile ale complotului (7) intacþi chiar ºi în cazul unei izbituri cu o forþã mult mai mare. Turnurile erau susþinute de 47 de stîlpi din oþel, laþi de 97 centimetri ºi groºi de 36, la rîndul lor îmbrãcaþi într-o armurã de oþel rezistent special ºi protejaþi împotriva vîntului, de pilaºtri exteriori, tot din oþel, pe o lungime de 236 de metri ºi rezistenþi la foc.

Avionul care a intrat în turnul de nord a rupt numai 39 dintre cei 236 de pilaºtri exteriori ºi a atins numai o parte dintr-un stîlp de oþel din interior.

Clãdirea a rezistat ºi a rãmas în picioare încã 90 de minute. Incendiile provocate de carburantul scurs din avion s-au redus în intensitate în cîteva minute, în ciuda aspectului teribil al locului. Un comandant de pompieri care a ajuns la locul impactului cu turnul de nord a comunicat prin radio centralei operative trei incendii mici care trebuiau stinse ºi a cerut trei echipe în ajutor. La puþin timp dupã aceea, se zãreau persoane în gaura neagrã provocatã de avion. Deci, nu ar fi putut sã fie o asemenea temperaturã, încît construcþia de oþel sã se topeascã, aºa cum spun teoriile complotului susþinut de autoritãþile americane. De aceea, este imperios necesar sã se elaboreze o ipotezã cu un alt curs al evenimentelor care au generat prãbuºirea completã a turnurilor. Numeroºi martori din rîndul pompierilor, poliþiei, salvatorilor, spectatorilor, angajaþilor WTC spun cã au auzit explozii violente, înainte de impactul avionului. Acest lucru a fost confirmat ulterior de mãsurãtorile unui observator seismic. Oamenii de ºtiinþã cred cã termitul este materialul decisiv, acela care poate sã topeascã oþelul ºi, în consecinþã, sã provoace prãbuºirea clãdirii din temelii. Ambele turnuri s-au prãbuºit, distrugerea nu a durat mai mult de zece-douãsprezece secunde în ciuda faptului cã era vorba de o construcþie din oþel ºi beton armat, de mai mult de patru sute de metri înãlþime.

Aceastã vitezã este incompatibilã cu rezistenþa pe care ar fi trebuit sã o opunã tavanele ºi cu timpul care le-ar fi fost necesar pentru a se îndoi ºi desprinde de pe suport. Imaginile norilor de praf (aceia care s-au ridicat ºi pe laturile clãdirii pînã la ºaptezeci de metri, precum ºi bucãþile de oþel desprinse din lateral sînt asemãnãtoare cu acelea produse de o explozie) reprezintã demonstraþia teoriei conform cãreia turnurile au fost fãcute sã sarã în aer intenþionat.

Acceptînd „pancake theory”, în locul acelui amestec de beton ºi pulbere de azbest ar fi trebuit sã fie bucãþi de beton

priu de furnizare a energiei electrice ºi un sistem de aer condiþionat independent, care nu folosea aer din exterior.

Avînd în vedere faptul cã edificiul ar fi permis sã se vizualizeze traiectoria celor douã avioane care ar fi trebuit sã loveascã turnurile, ar fi fost posibil sã fie folosit pentru a prelua comanda de la distanþã a zborurilor pentru a le face sã se întoarcã din drum. Fãrã îndoialã trebuie sã ne întrebãm cum s-au putut desfãºura pregãtirile pentru prãbuºirea clãdirilor înainte de 11 septembrie. În decursul sãptãmînilor precedente, în timpul week-end-urilor, la toate etajele WTC curentul a fost întrerupt de mai multe ori. În consecinþã, camerele video de supraveghere ºi sistemele electronice de siguranþã nu au funcþionat. Un alt lucru straniu: în ciuda semnalelor multiple în legãturã cu atacuri teroriste împotriva clãdirilor WTC, cu o sãptãmînã înainte de 11 septembrie, nivelul de alarmã a fost redus, acest lucru avînd drept consecinþã faptul cã nu s-a mai permis accesul cu cîini poliþiºti care ar fi putut sã miroasã materialul explozibil.

O comisie internaþionalã pentru a descoperi adevãrul Cine vrea sã cunoascã azi adevãrul poate sã analizeze cele patru teorii ale complotului ºi conform faptelor, consecinþelor, modalitãþilor de acþiune folosite, sã stabileascã care dintre acestea oferã viziunea cea mai exhaustivã pentru a explica evenimentele de la 11 septembrie. Aceasta este tehnica folositã de experþii criminaliºti care verificã dacã probele se asambleazã bine într-un scenariu convingãtor, iar apoi cautã alte detalii. În acest caz, aveam de-a face cu un eveniment determinant pentru urmãtoarele decenii nu numai pentru Statele Unite ºi pentru supremaþia lor în lume, dar ºi pentru noi, europenii. De aceea, descoperirea adevãrului este o problemã de importanþã vitalã. Promotorii rãzboaielor s-au servit întotdeauna de spãlarea creierului prin intermediul unei false flag operation pentru a obþine susþinerea opiniei publice. 11 septembrie e doar un exemplu. De fapt, doar în ipoteza unei false flag operation, probele ºi comportarea administraþiei Bush înainte, în timpul ºi dupã atentate sînt corelate ºi au sens. Numai de la o comisie internaþionalã independentã ne putem aºtepta la clarificãri definitive.

Sfîrºit ANDREAS VON BÜLOW (Text preluat din volumul „Zero – de ce versiunea oficialã despre atacul de la 11 septembrie este un fals“)

Pag. a 18-a – 15 aprilie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (100) SENECA (Lucius Annaeus) Om politic, scriitor ºi filozof roman Data morþii: anul 65 (la 69 de ani) Cauza: sinucidere impusã Locul: Roma (Italia) Înhumat: nu se cunoaºte locul Fostul preceptor al lui Nero, devenit apoi consilier al acestuia, îndrãznise sã dezaprobe nemãsurata poftã de spectacole de circ a stãpînului sãu. Atunci, împãratul l-a învinuit de implicare în conspiraþia lui Piso ºi i-a cerut sã se sinucidã. Seneca nu s-a mirat deloc: „Cum ar fi fost posibil ca acela care ºi-a ucis mama ºi fratele sã-ºi cruþe preceptorul?” κi ceru tãbliþele ca sã-ºi încheie testamentul, dar nu i se îngãdui. „Fiind pus în imposibilitatea de a vã fi recunoscãtor pentru serviciile voastre - le-a spus atunci servitorilor sãi - vã las singurul bun ce-mi mai rãmîne, dar cel mai preþios dintre toate, pilda vieþii mele“. Apoi, ca ºi Petroniu, Seneca ºi-a deschis venele într-o baie caldã ºi a spus,

Pagini uitate

Povestiri cu haiduci (5) REABILITAREA LUI TUNSU. Un vînt de teroare suflã peste provincii. Ai spune cã vremurile eroice ale haiducilor s-au întors. Hoþii ies la drumul mare, ca pe vremea lui Pasvantoglu, fãrã fricã de autoritãþi, ºi fiecare îºi teme avutul ºi stã cu frica în sîn pentru gospodãria ori economiile cu trudã adunate. S-ar zice cã pleiada cîntatã de N. D. Popescu a reînviat ºi cã toþi eroii lui au evadat din filele atîtor volume, pe care le-a scris pentru a ne otrãvi copilãria. Cãci, oare cine dintre noi poate mãrturisi cu mîna pe inimã cã n-a citit evanghelia haiducilor ºi cã n-a visat sã facã la fel ca dînºii?

Un distins confrate, un poet de un subtil talent, care a cãzut, la un moment dat, victimã, ar putea face mãrturisiri curioase. Banda lui Tunsu, risipitã acum, a avut momentul ei de celebritate ºi începuse chiar sã terorizeze paºnicii burghezi ai Iaºilor. ªi cine ºtie unde ar fi ajuns, poate, dacã autoritãþile nu s-ar fi amestecat la timp! Solemnele jurãminte fãcute pe pumnalele de lemn, la lumina Lunii, s-au uitat de mult, ºi dulcele meu confrate întru Apollo. care poartã numele unui haiduc celebru, va surîde cu duioºie, desigur, citind acestea. Nu dorul de libertate, nu vraja marilor codri, nu setea de aventuri, ori dorul

ROMÂNIA MARE“

stropindu-ºi sclavii cu apa înroºitã de sînge: „închin aceste libaþii lui Jupiter liberatorul“. Dar cum sîngele i se scurgea prea lent, tribunul, care asista la sinucidere, pentru a i-o relata lui Nero, ºi-a pierdut rãbdarea. Atunci, Seneca a înghiþit cucutã, dar nici efectul acesteia nu se dovedi îndeajuns de grabnic. În cele din urmã, bãtrînul filosof a cerut sã fie pus într-o baie de aburi ºi acolo, în sfîrºit, s-a sufocat.

*** SCRIBE (Eugene) Autor dramatic francez Data morþii: 20 februarie 1861 (la 60 de ani) Cauza: apoplexie Locul: Strada Blanche, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris În vinerea aceea, Scribe a plecat cu trãsura de acasã - Strada Pigalle nr. 12 - în Piaþa Vintimille, la amicul sãu Maquet, unde urma sã ia dejunul. Ajuns în faþa casei prietenului sãu, dãdu drumul trãsurii ºi, în loc sã intre, o luã pe jos pe strada Blanche ºi se duse la o prietenã. Cîteva zeci de minute mai tîrziu sucomba în braþele acestei misterioase doamne. Înºtiinþat, Maquet, dupã ce a primit acceptul unui comisar de poliþie înþelegãtor, a coborît cadavrul, l-a pus într-o birjã ºi i-a spus vizitiului: „E mort, dar va trebui sã se ºtie cã a murit pe drum!“ Pentru colegii sãi academicieni, pentru familia ºi publicul sãu, aparenþele erau salvate. Nesocotindu-se adevãrul istoric, în Strada Pigalle nr.12 a fost pusã o placã de

*** SEPTIMIU SEVER (Lucius Septimus Severus) Împãrat roman Data morþii: anul 211 (la 65 de ani) Cauza: gutã ºi indigestie Locul: Eboracum (astãzi York) (Marea Britanie) Înhumat: Mormîntul lui Marc Aureliu, Roma (Italia) Cînd Septimiu Sever a cãzut bolnav, la Eboracum, fiul sãu, Antoninus, le-a cerut medicilor sã-i punã otravã în mîncare, pentru a-i grãbi sfîrºitul. Împãratul a aflat, ºi atît de mare i-a fost durerea, încît a murit de boalã ºi de supãrare, deopotrivã. Suferind cumplit, a vrut sã-ºi punã capãt zilelor: a înghiþit pe nemestecate o mîncare cu multã carne ºi s-a sufocat de pe urma indigestiei. În ultimele clipe, ºi-a chemat fiii ºi le-a spus: „Sã nu fie dezbinare între voi ºi sã aveþi grijã ca soldaþii sã vã fie îndestulaþi; de rest, sã nu vã pese!“ Apoi, a cerut sã i se aducã urna de porfir în care avea sã-i fie pusã cenuºa ºi, luînd-o în mîini, a spus: „Nu mai e mult, ºi îl vei cuprinde pe cel pe care universul nu l-a putut cuprinde”. ªi a continuat, cu modestie: „Eu am fost tot ºi totul nu este nimic!“ Dupã care, ordonã: „La treabã!“, ºi îºi dãdu sufletul. (va urma) ISABELLE BRICARD

de revendecãri ºi nevoia de a reacþiona contra celor tari, care împilau pe cel slab ºi îi luau pînã si cenuºa din vatrã, scot, astãzi, aceste întîrziate specimene la drumul mare. Împrejurãrile de astãzi nu mai pot face sã nascã eroii de atunci, fiindcã, în felul lor, haiducii noºtri au fost niºte eroi naþionali. Ei ºi-au gãsit cîntãreþii, baladele populare le-au dus faima, figurile lor i-au tentat pe mulþi scritori ºi, desigur, îi vor mai tenta.

Legenda, însã, i-a îmbrãcat, le-a mãrit figurile, le-a deformat faptele, i-a încãrcat cu pistoale ºi iatagane pînã în dinþi, ºi i-a mînjit de sînge, cu o dãrnicie întradevãr extraordinarã. Cãlãtorii strãini care au trecut prin þara noastrã au scris ºi ei despre dînºii, iar dacã haiducii lui N.D. Popescu ni se par exageraþi ºi faptele lor, aproape imposibile, ce-ar trebui sã mai ziceþi dacã aþi fi citit, ca mine, ceea ce scrie un autor francez, aciuit prin þara noastrã, pe vremea ocupaþiei ruseºti, despre faimosul Tunsu, fiorosul ºi sanguinarul pãlimar, care vîrîse toþi ciocoii de pe vremea lui în groazã? Nu vreau sã reabilitez aceastã sinistrã figurã, nici sã dau o redempþiune postumã acestui legendar bandit, dar cred interesant, în aceastã vreme, ca sã arãt cu ce ochi privea strãinãtatea specimenul acesta ciudat, care trãia în afarã de legi ºi dupã capriciile fanteziei lui. Potrivit lui Bellenger, faimosul Cartuº, ori fantasticul Fra Diavolo nu era nimic pe lîngã legendarul pãlimar Ioniþã.

Nãscut în 1792, din pãrinþi obscuri ºi sãraci, Ioniþã, pe numele sãu adevãrat, era refractar oricãrei culturi, ºi trîndav, ca un lazaron. Se mulþumea sã-ºi îndestuleze pîntecul cu orice gãsea ºi dormea sub orice acoperiº, fie el marele acoperiº al cerului albastru.

De la o vreme, însã, nevoia îl fãcu cioban. Or, în faþa vastelor orizonturi pe întinsul cãrora vîntul îºi mîna, ºi el, nenumãratele turme de nouri, ciobanului nostru improvizat i se urî ºi, într-o zi, rupînd, ca un alt Pan, o trestie de pe marginea unei mlaºtini, îºi fãcu un tulnic ºi începu sã cînte. Stridentele ºi sibilinele sunete, nefiind însã ajutate de nici o artã, îi plictisirã pe tovarãºii sãi, ºi Ioniþã, ca un bun companion ce era, azvîrli tulnicul ºi începu sã cînte cu ceea ce-l înzestrase Dumnezeu. Sonorã ºi tînãrã, vocea lui urca în jurul focurilor de bãlegare ori de vreascuri, sub podoaba înaltului cer înstelat ºi, acum, tovarãºii îl iubeau ºi nu se mai sãturau ascultîndu-l. S-a fãcut cã, într-o zi, au trecut pe acolo ºi niºte boieri care, fermecaþi de glasul lui, îl luarã ºi-l duserã plocon mitropolitului. Ciobanul deveni psalt ºi, de la 12 ani pînã la 38, sutana a avut cel mai cucernic cîntãreþ, cel mai credincios ºi plin de evlavie slujitor. Dumnezeu, însã, a umplut lumea cu cea gãsit ºi, în afarã de sfinþi, a mai lãsat ºi femei pe lumea asta. Iar printre femeile acelea, spre nenorocirea, ori spre faima aceluia ce trebuia sã treacã la nemurire, a creat-o ºi pe una pe care o chema Zinca. Pentru Tunsul, cu cîntecul ºi cu ce mai cîºtiga cu prescurile ori cu mucurile de lumînãri furate, era, însã, greu, fireºte, sã poþi mulþumi o astfel de femeie. ªi cum dincolo de bisericã ºi de chiliile ei se întind atîtea bogãþii, pe care Dumnezeu le-a lãsat tuturor la început, ºi nu numai unora, Tunsu, într-o bunã zi, a aruncat sfintele ceasloave ºi, înarmat cu alte arme decît mucãrile, ºi-a adunat 30 de tovarãºi ºi a luat drumul codrului. (va urma) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL)

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (8) Pentru decenii întregi, cea mai importantã alternativã pentru Shakespeare a fost Sir Francis Bacon (1561 - 1626, mai tîrziu prim baron de Verulam ºi al doilea viconte de St. Albans). Bacon a fost o personalitate recunoscutã ca atare ºi un scriitor important, un om de vastã culturã, care era în mod cert capabil sã scrie lucrãrile lui Shakespeare. Data naºterii sale este bunã, la fel ca ºi instruirea lui la Cambridge ºi profundele sale cunoºtinþe juridice – a devenit lord cancelar - de vreme ce numeroºi stratfordieni pretind cã Shakespeare trebuie sã fi avut pregãtire juridicã. Existã o serie de argumente clare în favoarea sa. În 1985, muncitorii care renovau un han din Secolul al XIV-lea, din St. Albans, Hertfordshire - oraºul în care s-a nãscut Bacon - au gãsit o picturã muralã ascunsã în spatele unor panouri care se pare cã reprezenta o scenã din Venus ºi Adonis a lui Shakespeare. Dupã cum aratã Michell, dacã aceastã picturã muralã ar fi fost descoperitã într-un han vechi din Stratford-uponAvon, ar fi fost trîmbiþatã în toate biografiile ulterioare ale lui Shakespeare ca dovadã pozitivã cã el

marmurã, care face cunoscut trecãtorilor cã Eugene Scribe a murit în acea clãdire, la 20 februarie 1861.

a scris lucrãrile atribuite lui. Pentru cã a fost descoperitã la St. Albans, însã, a fost ignoratã (sau respinsã) de cãtre stratfordienii ortodocºi ºi, de fapt, ºi de oxfordieni ºi de alþii. Chiar mai interesante, poate, sînt paralelele dintre o colecþie de însemnãri, aforisme ºi cugetãri manuscrise ale lui Bacon, cunoscute ca The Promus [Storehouse] Of Formularies and Elegancies, by Francis Bacon, scrisã în jurul anului 1594-1595. Multe dintre acestea au apãrut ulterior, deºi adeseori într-o formã diferitã, într-o piesã a lui Shakespeare. La fel ca Biblia de la Geneva a lui De Vere, acesta este un fapt de luat în considerare, deºi multe dintre aforismele din Promus-ul lui Bacon nu sînt exact în felul în care le foloseºte Shakespeare (de pildã, „în cele din urmã, firul pîrîie”, din Promus, devine „firele vieþii au început sã pîrîie”, în Regele Lear), în timp ce altele sînt pur ºi simplu cliºee validate de timp (de pildã, „orice Jack se crede lord”, care a apãrut în Richard al III-lea, ca „orice Jack ajunge gentilom”). Alte aforisme gãsite în Promus au fost folosite de numeroºi scriitori elisabetani în lucrãrile

lor. În fine, existã Manuscrisul din Northumberland. Acesta este dosarul descoperit, în 1867, în vila din Londra a ducelui de Northumberland, iniþial folosit ca mapã pentru tipãrituri de micã întindere din perioada elisabetanã, conþinînd nenumãrate notiþe. Se pare cã a fost redactat în jurul anului 1596. Printre numeroasele sale notiþe, aproape indescifrabile, se numãrã „de dl. Frauncis Bacon/Eseuri de acelaºi autor/William Shakespeare” ºi numele mai multor piese ale lui Shakespeare. Misteriosul cuvînt „onorificabiletudine”, gãsit în Love Labour Lost, se aflã ºi el acolo.

Nimeni nu ºtie cine l-a scris ºi de ce, deºi gãsirea numelui lui Bacon ºi al lui Shakespeare împreunã este evident surprinzãtor, dat fiind cã ei se pare cã nu au avut nici o legãturã ºtiutã. Probabil cã Manuscrisul Northumberland a fost pur ºi simplu o mapã în care Bacon a pãstrat exemplare tipãrite în format mic ale mai multor piese de Shakespeare, dar el rãmîne un considerabil mister.

Ca ºi cu De Vere, sînt foarte multe lucruri care se pot spune împotriva lui Bacon ca autor. Stilul sãu mai greoi era potrivit pentru un filosof sau un avocat eminent, ceea ce ºi era, dar total diferit de stilul lui Shakespeare. Bacon nu a avut nici o legãturã cunoscutã cu teatrul. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 19-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cazuri celebre din istoria criminalisticii

ªi aerul poate ucide... (5) În fine, juriul s-a retras pentru deliberare. Urma sã se vadã dacã doctorul Sander ºi avocatul sãu aveau dreptate, dupã ce ºi-au schimbat strategia de apãrare, declarînd cã, în realitate, medicul fãcuse o injecþie unui mort. Deliberarea avea sã dureze 70 de minute. În clipa în care juraþii s-au retras, unii dintre ei gîndeau cã, în fond, doctorul ucisese din motive umanitare. Erau mai mult ca siguri, ca ºi procurorul de altfel, cã a comis o crimã ca urmare a milei resimþite faþã de bolnava chinuitã de suferinþã. Dar aceastã crimã, inspiratã de sentimentul caritãþii, dacã se cerea sã fie judecatã, atunci juraþii vor fi obligaþi sã-l pedepseascã. ªi asta, chiar dacã în sufletul lor, îl aprobau pe doctor.

Pentru toate motivele invocate, ºi pentru cã legea este lege, chiar dacã presupunînd cã doctorul ar fi spus „Da, eu am ucis-o, în mod deliberat, pe bolnava mea“, ei erau, totuºi, obligaþi sã-l condamne. În contextul noii strategii de apãrare, li se cerea o cu totul altã judecatã.

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (3) Iatã ce avem pînã acum: un ofiþer de rang înalt care a susþinut cã i s-a retras pensia (ceea ce înseamnã, într-un fel, cã nu era pensionar) din cauza faptului cã a vorbit despre acest caz - a afirmat cã a vãzut un OZN prãbuºit, cã a fost martorul unor operaþiuni de recuperare ºi chiar a luat o bucatã de metal din nava prãbuºitã, pe care a încercat sã o analizeze. Atît Torres cît ºi Uriarte au spus cã au crezut povestea, datã fiind credibilitatea lui Willingham, ca ofiþer militar. El le-a oferit chiar ºi anumite documente pentru a-ºi susþine cazul. Bineînþeles cã eu, fiind pãþit în trecut prin acceptarea unor documente oferite de martori, am vrut sã merg mai departe în aceastã direcþie.

I-am întrebat pe mai mulþi cercetãtori care investigaserã cazul mai demult ce anume ºtiau despre trecutul lui Willingham, iar rãspunsurile lor au fost aceleaºi. Cu toþii credeau cã Zechel îl verificase. Unul chiar mi-a spus cã Zechel era un cercetãtor foarte scrupulos. Toþi credeau cã afirmaþiile lui Willingham fuseserã verificate.

Deci, am hotãrît sã fac verificãri eu însumi, ºi leam cerut ajutorul atît lui Torres, cît ºi lui Uriarte.

Torres mi-a trimis o fotografie în care apãrea Willingham în uniformã, alãturi de un membru al escadronului Thunderbirds, al Forþelor Aeriene, ºi un altul aparþinînd echipei de paraºutiºti Golden Knights, din cadrul armatei. Aceastã fotografie pãrea sã fie un rãspuns la întrebãrile mele, pînã cînd am

Femei celebre pe divan (3) Libertatea Dar Willy nu se gîndeºte, oare, cã, într-o zi, Colette va striga adevãrul în gura mare? Soþia lui nu va înghiþi la nesfîrºit rolul de slugã, e limpede. Deja se agitã ºi îºi înmulþeºte numãrul amanþilor ºi al amantelor. În 1905, Willy ia iniþiativa ºi o „concediazã“ - ce noroc pentru ea - în favoarea unei tinerele. Separarea bunurilor e inechitabilã, fireºte, dar Colette e urmatã de animalele ºi prietenii sãi, iar aceste fiinþe au fost, pentru ea, întotdeauna mai importante decît lucrurile. Îl va uita pe Willy, cu ajutorul extravaganþei. Se instaleazã la Batignolles, în casa noii sale amante, „Missy“, Mathilde de Morny, fiica ducelui cu acelaºi nume, divorþatã, cu profil masculin ºi miliardarã. Se lanseazã în teatru, un teren unde Willy n-o va exploata ºi n-o va putea ascunde în culise. Pe scenã e Colette Willy - încã împodobitã cu numele fostului soþ, pentru a-ºi asigura tranziþia - cea care interpreteazã, pe jumãtate goalã, pozeazã în faun, umple sala Olympia. Trupul ei este un bun inalienabil. Scandalul face mulþimile sã dea buzna.

Colette e cea care va rãmîne în amintirea tuturor, infinit mai cunoscutã decît Willy.

Colette devine adepta exhibiþiei, a femeilor, a petrecerilor rafinate ºi a cinelor mondene. Face din eliberarea trupului o profesiune de credinþã: „Vreau sã fac ce vreau eu (...). Vreau sã dansez goalã, dacã maioul mã strînge ºi îmi umileºte formele“. Într-una

Practic, acum li se cerea sã rãspundã urmãtoarei dileme: „Doctorul Sander a ucis o femeie, sau a fãcut o injecþie unui cadavru?”. Dacã juraþii, în forul lor interior, înclinau sã-l scuze pe medic, atunci nu le mai rãmînea decît sã simuleze cã se încred în explicaþiile sale - de fapt, ºi la drept vorbind, puþin convingãtoare – ºi sã declare cã medicul a fãcut injecþia unui cadavru.

Prin urmare, sã-l achite! Doctorul Sander, în mod logic, nu avea altã ieºire pentru a evita condamnarea. κi juca viaþa, dar ºi cariera; chiar în cazul unei pedepse minore, el nu va mai putea sã-ºi exercite profesia de medic. La capãtul a 70 de minute de aºteptare, cei 12 au reintrat în salã. Doamna Sander se afla alãturi de soþul ei. Ea îl privea cu tandreþe, dupã care ºi-a întors ochii spre cei 12 oameni care urmau sã decidã soarta soþului ei. Ce soartã? Închisoarea, sau viaþa? Achitarea?

Moartea? A crezut cã descifreazã un aer prietenos pe chipul unuia dintre aceºti oameni. Era, oare, un semn ce o îndemna la speranþã, la încredere? Nu se înºela?

S-au scurs cîteva clipe de tãcere ce pãreau anormal de lungi. Preºedintele, în picioare, solemn, a pronunþat verdictul. Doar un cuvînt: „Nevinovat!“. Sala a explodat în strigãte ºi aplauze de bucurie freneticã. Vestea sa rãspîndit ca fulgerul în oraº, apoi în þarã ºi peste

hotare. Dar entuziasmul mulþimii era adresat omului, sufletului sãu ºi cazului cu totul deosebit cu care acesta se confruntase... Nu cauzei, principiului euthanasiei.

Nu însemna cã euthanasia, de atunci înainte, putea fi acceptatã ºi consideratã ca act legitim.

Istoria criminalitãþii cunoaºte numeroase cazuri în anii ce s-au scurs de la procesul doctorului Sander ºi pînã în zilele noastre. Ne vom referi la unul dintre acestea, ce ilustreazã o tezã opusã.

La 5 februarie 1950, un bijutier din Richmond, fãrã îndoialã inspirîndu-se din cazul doctorului Sander, s-a decis sã punã capãt suferinþelor ºi zilelor soþiei sale, paralizatã de aproape 2 ani. „Suferi prea mult“, i-a spus soþul ºi i-a tras douã gloanþe, dupã care s-a sinucis.

Dar, fapt extraordinar, femeia nu a murit ºi, întrebatã ulterior despre cele întîmplate, a spus: „L-am rugat sã nu mã ucidã!“. Între aceste douã cazuri extreme, partizanii uneia din teze, sau a celeilalte, ce pãrere au? Noi credem cã viaþa ne-a fost datã spre a fi trãitã, ºi nu avem dreptul s-o luãm, nici chiar dacã este a noastrã, iar speranþa nu trebuie sã ne pãrãseascã niciodatã.

Sfîrºit PAUL ªTEFÃNESCU

observat cã Willingham purta o uniformã a CAP (Patrula aerianã civilã) ºi nu o uniformã a armatei.

Examinarea fotografiei mi-a confirmat bãnuiala.

Am cerut informaþii suplimentare, ºi Torres mi-a trimis ceea ce aveau ei, dar documentele primite nu mi-au fost de prea mare ajutor. Toate demonstrau o îndelungatã cooperare cu CAP, inclusiv documente din 1960, care arãtau cã Willingham îºi schimbase atribuþiile în cadrul Patrulei aeriene civile - exista ºi un numãr de serie de la CAP -, dar nimic care sã demonstreze cã Willingham era ofiþer în rezervã al Forþelor Aeriene ale Armatei. Din nou, am cerut mai multe informaþii.

Am primit fotografii cu Willingham în uniformã, una din 1960 ºi alta din 2004. Dar ºi aici erau probleme: însemnele distincte de pe rever fuseserã îndepãrtate. Pe uniforma armatei ar fi fost U.S., iar pe cea a patrulei aeriene civile ar fi fost CAP. Însã este evident cã el poartã emblema CAP pe uniformã, alãturi de insigna cu aripi, specificã unui pilot al CAP. Are, într-adevãr, ºi multe embleme ale Armatei, dar pe uniforma CAP nu este nimic în neregulã cu ele. Însã pe uniforma Armatei, nu ar fi avut cum sã poarte embleme sau aripi ale CAP. Acest lucru, pur ºi simplu, nu este permis, ceea ce înseamnã cã este vorba de o uniformã a CAP, ale cãrei însemne distincte au fost scoase.

Deci, a apãrut din nou o problemã cu acele fotografii. Ele nu demonstreazã cã Willingham a fãcut parte din Forþele Aeriene ale Armatei ºi ne spun ceva despre el, dar nu probeazã mare lucru. Natura schimbãtoare a poveºtii, inclusiv a datei, a locaþiei ºi a aeronavei, aratã cã, evident, ceva nu este în regulã. Întrebarea este: ce facem cu acest caz? Martorii care relateazã fapte din memorie fac adeseori greºeli minore, sau modificã povestea de la o relatare la alta.

Datele se pot schimba pe mãsurã ce martorii îºi con-

sultã notele, sau îºi dau seama cã au greºit ordinea evenimentelor. Cu toþii ne aºteptãm la astfel de lucruri, iar o relatare prezentatã exact la fel, de fiecare datã, sugereazã mai degrabã cã este o farsã, decît un fapt autentic.

Dar unde tragem linia? Aceastã relatare a lui Willingham s-a deplasat din 1948 în 1950 ºi, acum, în 1955, deºi Willingham a insistat cã Zechel a stabilit data. În declaraþia iniþialã, el a spus cã zbura cu un F-94, acum spune cã era un F-86. Iniþial a spus cã nu i s-a permis sã intercepteze obiectul, acum spune cã a primit ordin sã o facã. El vorbeºte despre DEW Line (Linia de Radare de Avertizare Anticipatã), care nu a fost stabilitã pînã în 1950, ºi nu era funcþionalã în 1955.

Pentru a o scoate la capãt, am întrebat la Arhiva de Date Personale (National Personal Records Center) din St. Louis, despre Robert S. Willingham. Într-o scrisoare din 5 februarie 2009, mi s-a spus cã singura informaþie pe care o aveau ºi care putea fi eliberatã, conform Legii privind dreptul la intimitate din 1974, era cã Robert S. Willingham servise în armatã din 8 decembrie 1945 pînã în 4 ianuarie 1947 ºi cã fusese tehnician de gradul 5, un angajat cu rang modest. El servise în teatrul de operaþii european, iar educaþia sa militarã fusese ca inginer. Am mai aflat cã urmase cursurile ªcolii de sudurã ºi cã fusese „dispecer de autovehicule”. Ei mi-au spus urmãtoarele: ,,Dacã actele s-au aflat aici în 12 iulie 1973, înseamnã cã ar fi fost în zona cea mai afectatã de incendiul de la acea datã ºi e posibil sã fi fost distruse. Focul a distrus o mare parte din dosarele personalului din armatã începînd cu anul 1912 pînã în 1959, ºi dosare ale personalului din Forþele Aeriene începînd cu numele de Hubbard, pînã la litera Z, pentru perioada 1947-1963”. (va urma) KEVIN D. RANDLE

din piesele deºucheate pe care i le scrie Missy, sub pseudonimul foarte transparent de „Yssim“, Colette, deghizatã în mumie, rãmîne goalã ca-n palmã, dupã ce i se scot bandajele. Din toate colþurile þãrii, lumea dã nãvalã sã-i vadã sînii ºi corpul încã zvelt. În timpul liber, Colette scrie Sept Dialogues de betes [ªapte dialoguri de animale], o versiune adãugatã a primelor patru, prefaþatã de Francis Jammes, un adept fidel, iar, doi ani mai tîrziu, La Retraite sentimentale [Renunþarea la iubire]. Scriitoare recunoscutã, se afiºeazã cu Missy, iar uneori chiar cu Willy ºi tînãra lui amantã, Meg. Scandaloasa relaþie în patru se destramã în 1909, cînd Colette aflã cã Willy i-a vîndut drepturile de autor pentru Claudine unui alt editor, fãrã ca mãcar s-o anunþe. De-acum va interveni ura între ei. Scandalul în patru e urmat de altul, în trei, între Missy, Colette ºi Auguste Herriot, moºtenitorul magazinelor Louvre. Cele douã femei îl duc la Rozven, refugiul breton oferit de Missy lui Colette, pînã cînd aceasta din urmã cedeazã în faþa farmecului lui Henry de Jouvenel, strãlucitul director de la ziarul Matin, unde succesul cu Vrilles de la vigne [Cîrceii de viþã] îi aduce scriitoarei postul de cronicar. Se instaleazã la el acasã, în arondismentul XVI, în timp ce Willy se însoarã cu Meg. Colette îl admirã pe Henry, a cãrui glorie nu se datoreazã plagiatului. Iar el apreciazã independenþa scriitoarei, reportajele sale, cãrþile, care vin una dupã alta, ºi libertatea ei nebunã, cãci îºi permite încã luxul de a juca pe scenã, pe jumãtate goalã, atunci cînd are poftã. Intensa lor patimã sexualã nu pãleºte. Sido, rãmasã în continuare la þarã, în Bourgogne, primeºte mereu veºti de la „Pisoiaºul

scump“, fata ei preferatã, ºi se bucurã pentru fericirea pe care ºi-a gãsit-o demna ei urmaºã. Asta e singura mîngîiere, cãci iubitul cãpitan a murit deja.

Sido se stinge în septembrie 1912, lãsînd-o pe Colette într-o lungã perioadã de doliu, care nu se încheie decît în 1930, odatã cu publicarea volumului Sido. Sã recunoaºtem, oare, un omagiu inconºtient în sarcina tîrzie a lui Colette, prima ºi singura, venitã la o lunã dupã decesul mamei sale? Se mãritã rapid cu Henry ºi o naºte pe Colette-Renee, poreclitã „Bel Gazou“, în 1913. O va lãsa sã creascã în Correze, pe moºia soþului, chiar ºi dupã despãrþirea lor, dar îi va transmite valorile considerate de ea esenþiale: dragostea de viaþã, întoarcerea la naturã, bucuria pentru lucrurile simple. Colette iubeºte soarele (o neruºinare pe-atunci), mesele copioase, sexul, cititul sub copac, mîngîiatul pisicilor, toate aceste valori învãþate de la Sido. Henry de Jouvenel rãmîne un amant stãruitor..., dar la concurenþã cu alte femei!

Izbucnirea rãzboiului acordã un rãgaz cuplului condamnat de prea insistenta lipsã de fidelitate. Colette îºi viziteazã soþul pe front, unde cei doi fac dragoste pe ascuns, cu inima cît un purice, apoi îºi aºteaptã acasã eroul, supravieþuind cu ajutorul reportajelor, a cãror scriere o poartã pînã în Italia. La sfîrºitul rãzboiului, relaþia scîrþîie: Henry doarme pe la altele, iar Colette se îndoapã ca o gîscã. În 1920, are aproape optzeci de kilograme la un metru ºaizeci ºi trei înãlþime, un burdihan de care nu va mai scãpa niciodatã. (va urma) CATHERINE SIGURET, traducere de LASZLO ALEXANDRU

Pag. a 20-a – 15 aprilie 2016

Edgar Cayce, minunatul visãtor (2) Localitatea Virginia Beach era menþionatã ani la rînd în interpretãrile sale. I se spunea sã meargã în Virginia Beach, dar el ignora aceastã indicaþie.

Morton Blumenthal, un bogat agent de bursã din Manhattan, un mare fan al interpretãrilor în transã, a hotãrît sã finanþeze proiectul. Cei doi s-au întîlnit, iar Morton l-a trimis în Virginia Beach. În sfîrºit, aºa dupã cum i-au sugerat interpretãrile, Edgar a primit o casã ºi a pus bazele unui spital. Acesta a fost primul spital în care pacienþii erau trataþi nu numai fizic, ci ºi metafizic. Aºa cum s-a spus într-o interpretare, însãnãtoºirea înseamnã vindecarea trupului, a minþii ºi a spiritului. Aºadar, tratamentele puteau sã includã exerciþii fizice, sfaturi educative, de exemplu despre combinarea adecvatã a alimentelor ºi a meditaþiei.

Dupã un timp, Blumenthal ºi-a retras susþinerea.

Aºa cã spitalul a fost închis. Edgar nu a ºtiut ce sã facã în continuare. Credea cã totul s-a încheiat, dar,

A nu se citi noaptea

Misterul lumii invizibilului Conform mãrturiilor mai multor islandezi, invizibilul de lîngã noi este o lume misterioasã, locul populat de elfi, fantome, îngeri, creaturi ciudate.

Islandezii sînt superstiþioºi ºi dau dovadã de un misticism aparte. Ei sînt convinºi cã pietrele pot emite muzicã, creaturi ciudate se pot întîlni la tot pasul, aure flotante pot fi vãzute pe cer. Toatã cultura islandezilor este bazatã pe conceptul cã invizibilul adãposteºte mult mister. În Biblie, întîlnim sintagma cer ºi pãmînt. Sînt douã componente care reprezintã creaþia lui Dumnezeu. Din ce motiv a fost inventat termenul invizibil, dacã el reprezintã ceea ce nu vedem, ceea ce nu existã? Sau poate cã lucrurile stau altfel. Este posibil ca ceea ce nu vedem sã existe.

Unde a dispãrut Isus 18 ani? (2) Trei ani de noviciat Ca sã aparþii comunitãþii de la Qumran nu era deloc uºor. Orice aspirant era primit numai dupã ce trecea printr-o perioadã de trei ani de probã. În primul an, candidatul trebuia sã respecte întocmai legile stabilite de Marele Învãþãtor. În al doilea an, era primit în comunitate, dar n-avea voie sã participe la prînzurile comunitare. O comisie de experþi îi evalua calitãþile fizice, psihologice ºi spirituale.

Papirusurile descoperite în peºterile de la Marea Moartã menþioneazã criteriile inadmisibile pentru un membru al esenienilor: „dinþi inegali, degetele de la mîini grase, picioarele cãrnoase ºi pline de pãr ºi degetele de la picioare grase ºi scurte“. În schimb, era ideal omul cu „barba cîrlionþatã, tonul vocii simplu, dinþii ordonaþi, dacã nu este nici înalt, nici scund, degetele de la mîini sã fie slabe ºi fine ºi picioarele sã fie zvelte“. La sfîrºitul celui de-al treilea an, novicele era primit în comunitate printr-o ceremonie solemnã, în timpul cãreia noul membru îºi mãrturisea public pãcatele, fãcea prima baie de purificare, jura sã accepte în totalitate Legea lui Moise ºi primea trei obiecte: fãraºul (util ºi necesar pentru evacuãrile corporale), o tunicã albã, pentru actele comunitare ºi o cingãtoare de lînã.

Legile dure ale esenienilor Orice esenian muncea, aºa cã, dacã Isus a trãit printre ei, atunci ºi el a primit sarcini în folosul comunitãþii. La amiazã, cu toþii se întorceau în colonie pentru baia ritualã ºi prînzul comunitar. Se mînca, ascultînd, în tãcere absolutã, pasaje din Biblie. Apoi, lumea se întorcea la muncã pînã la asfinþitul soarelui. Ziua se încheia cu rugãciune, studierea Legii ºi cina comunitarã. Cea mai uºoarã

ROMÂNIA MARE“

la încurajarea prietenilor apropiaþi, a hotãrît sã continue ºedinþele de interpretare în stare de transã.

Activitatea sa se afla, însã, în pericol în ceea ce privea legea. Ceea ce fãcea nu era ilegal, doar cã era atît de aprope de interpretãrile ghicitoarelor, de practicarea medicinii fãrã licenþã, încît, în unele cazuri, s-a lovit de problema legalitãþii. La un moment dat, în Detroit, Cayce a realizat o ºedinþã medicalã pentru o fatã al cãrei tatã nu fusese informat despre cine este Cayce ºi despre ºedinþele sale.

Edgar a realizat interpretarea, ºi i-a recomandat fetei ce sã facã. Tatãl acesteia a crezut cã este o escrocherie, ºi l-a acuzat cã practicã medicina fãrã licenþã. Cayce a fost arestat, la fel fiul sãu, Gertrude ºi secretara, Gladys Davis. Au fost duºi la închisoare, într-o celulã unde erau niºte „domni“ puternici ºi duri care au dorit sã îi facã viaþa grea. Au vrut sã îi ia salteaua, hainele, iar la un moment dat, l-au împins pe Edgar. Acesta s-a întors cãtre ei brusc ºi le-a spus: „ªtiþi de ce sînt aici? ªtiþi, cu adevãrat, de ce sînt aici? Vã voi spune adevãratul motiv, dar ºi motivul aparent. Dar, mai întîi, vã voi spune de ce sînteþi voi aici! Tu eºti aici pentru cã ai accidentat o fetiþã atunci cînd intrai pe stradã. Dar adevãratul motiv este cã te-ai certat cu soþia. Aþi avut o ceartã foarte serioasã, iar tu ai plecat ca o furtunã la maºinã, ai sãrit în ea ºi ai plecat fãrã sã te asiguri.

Acesta este adevãratul motiv pentru care te afli aici“.

Apoi s-a întors cãtre urmãtorul ºi i-a expus ºi lui motivul încarcerãrii. S-a fãcut o liniºte mormîntalã, iar Cayce ºi-a cîºtigat o mare stimã. În ºedinþele sale, Cayce a vorbit despre unele suflete care muriserã de ani de zile ºi nu ºtiau acest lucru. Fiul sãu, Hugh Lynn, a relatat o poveste despre bunicul lui, care fusese îngropat de 3 sãptãmîni, dar care a „revenit" acasã . L-au auzit plimbîndu-se pe la etaj. Pe cînd Edgar, Gertrude, Evans ºi Hugh Lynn luau prînzul, s-au auzit unele sunete în camera de la etaj a bunicului. Hugh Lynn a spus cã auzea cum respira, cum se plimba ºi toþi au fost foarte surprinºi, cu excepþia lui Edgar. Hugh Lynn a vrut sã se ducã în camera bunicului sã facã cercetãri, dar Edgar i-a spus: „Lasã-l în pace! Tocmai a terminat cu hîrtiile. Poþi sã te rogi pentru el, dacã doreºti, dar nu îl deranja. E doar în trecere“. Hugh Lynn nu l-a crezut, astfel cã i-a cerut poºtaºului, care tocmai aducea ziarul, sã intre ºi sã spunã ce aude. Acesta a spus : „Se aude ca ºi cum ar fi cineva sus“. Hugh Lynn i-a rãspuns: „Este bunicul“. Poºtaºul, care ºtia cã bunicul murise ºi fusese îngropat,s-a fãcut alb la faþã ºi, de atunci, nu le-a mai adus niciodatã corespondenþa în casã.

Neînþelegerea de care dãm dovadã a fãcut ca lumea invizibilã sã ne fie inaccesibilã. Din cînd în cînd, primim semnale de la aceastã lume, care ne fac sã ne schimbãm percepþia asupra lucrurilor. Lumea invizibilã este o lume a forþelor luminoase sau obscure, este o lume a spiritelor. Conform tradiþiei islandeze, în rocile stîncoase existã o lume a elfilor, a piticilor ºi a fantomelor. Existã zone în Islanda unde densitatea populaþiei este de un locuitor pe un kilometru pãtrat.

Aceste zone sînt greu accesibile ºi pentru cã evoluþia vremii pune multe probleme. Aºa s-a creat credinþa cã, în aceste zone, existã o lume invizibilã plinã de neprevãzut. Elfii sînt creaturi asemãnãtoare omului, cu urechi mici ºi piele bleu. Aceste creaturi sînt de sex feminin. Chiar ºi vikingii susþineau cã elfii sînt creaturi reale. Autoritãþile islandeze au întrerupt construcþia unei autostrãzi din cauzã cã zona este populatã de elfi. În istoria fiecãrui popor existã întîmplãri sau legende legate de lumea invizibilã. De exemplu, sîrbii cred cã vampirii existã într-o lume invizibilã. În anul 1765, în localitatea Kisilova, un localnic, pe nume Petre, a murit. La cîteva zile dupã

ce a fost înmormîntat, alþi nouã tineri au murit fulgerãtor. Pe patul de suferinþã, aceºtia susþineau cã spiritul lui Petre îi vizita noaptea, iar boala de care sufereau era provocatã de faptul cã acesta era vampir ºi îi ataca sugîndu-le sîngele. Ciudat este faptul cã toþi cei nouã tineri prezentau semne în zona gîtului.

Aceste întîmplãri au fost consemnate în raportul administratorului imperial al zonei. Se spune cã morþii care nu se descompun ºi le cresc unghiile, pãrul, sînt, de fapt, vampiri. Autoritãþile ºi Biserica din Serbia nu au autorizat deshumarea lui Petre.

Locuitorii din Kisilova au pãrãsit localitatea, de teama vampirului care aducea moartea. Mulþi ani mai tîrziu, un cercetãtor sîrb care a aflat întîmplarea s-a deplasat în satul pãrãsit ºi a obþinut autorizaþia prin care Petre putea fi deshumat. Cadavrul era intact fãrã sã emane mirosuri specifice, pãrul îi crescuse, iar unghiile, care crescuserã ºi ele mult, îi cãzuserã. Cadavrul a fost dus la Belgrad pentru a fi cercetat. În gura cadavrului au fost descoperite urme de sînge.

EFEMERIDE

pedeapsã era excluderea de la masa în grup, dar se putea ajunge la excluderea din comunitate a celor ce criticau munca ºi pe Învãþãtor, care moþãiau în timpul orelor de muncã, scuipau sau lãsau sã li se vadã anumite pãrþi ale corpului, îmbrãcau haine ºifonate, rîdeau fãrã motiv, vorbeau în timp ce vorbea altul. Începînd cu vîrsta de 21 de ani, esenienii trebuiau sã se cãsãtoreascã. Renunþarea la viaþa de cuplu era consideratã o încãlcare gravã a legii divine. Spre deosebire de ceilalþi evrei, esenienii se cãsãtoreau o singurã datã în viaþã, fãrã nici o excepþie, chiar ºi cei care rãmîneau vãduvi. Se mai spune despre esenieni cã erau buni cunoscãtori ai leacurilor naturiste.

Comunitatea esenienilor a încetat sã mai existe în anul 68 d.Chr., decimatã de legiunile romane. Se pune întrebarea dacã o astfel de sectã l-a atras pe Isus? Specialiºtii cred cã, la acea vreme, ºcoala fariseilor era mult mai avansatã ºi aici Isus ar fi avut mai multe de învãþat decît de la cazonii esenieni. În plus, nu se ºtie ca Isus sã fi fost cãsãtorit. Iar Învãþãtura lui nu seamãnã cu pedepsele promovate de esenieni.

tutorele lui Isus, dupã moartea tatãlui. În Anglia, Isus a trãit în studiu, rugãciune ºi meditaþie. Un cercetãtor britanic, pe nume C.C. Dobson, afirmã cã a gãsit dovezi care atestã cã Isus a ridicat ºi o bisericuþã, în ultimii ani ai domniei lui Tiberius (27 d.Chr.). Deºi existã date privind acei ani, localitatea Glastonbury nu e pomenitã, pentru simplul motiv cã Iosif din Arimateea a cumpãrat întregul pãmînt ºi, în acest fel, satul nu mai plãtea impozite.

Cu unchiul Iosif, în Britania Conform unor legende britanice din Evul Mediu, copilul Isus ar fi cãlãtorit, împreunã cu Iosif, în Britania, unde s-ar fi stabilit la Priddy, iar mai apoi ºiar fi construit primul bordei din nuiele, la Glastonbury. Poetul William Blake s-a inspirat din aceastã legendã ºi a scris poemul “And Did Those Feet în Ancient Time“ („ªi ce au fãcut acele picioare în vremuri strãvechi“). Unele variante ale legendei spun cã Iosif, care era negustor de cositor, i-ar fi luat cu el pe Isus ºi Maria în Britania. Scriitorul Gordon Strachan crede cã tînãrul Isus ar fi ajuns în insulã pentru ca sã studieze cu preoþii druizi. Legenda a servit la lansarea mai multor digresiuni: motivul pentru care apostolul Pavel a ajuns în aceastã parte a lumii, fondarea bisericii romane, înfiinþarea, în Britania, a primei biserici creºtine, dupã cea de la Ierusalim. Cît despre Iosif, acesta nu a fost tatãl Mîntuitorului, ci unchiul lui, Iosif din Arimateea, un negustor bogat, cu o flotã mare de nave care a fãcut comerþ cu cositor pentru romani, între Anglia ºi Marea Mediteranã. El ar fi devenit

(va urma) ANGELINSPIR

Din minã, în America de Sud Cei care susþin cã Mesia a stat 18 ani în Vestul Marii Britanii de astãzi se bazeazã ºi pe cîteva dovezi simbolice. Astfel, pe arcul de piatrã al bisericii Place Manor sînt reprezentate o ancorã, un miel ºi o cruce.

Pictogramele care însoþesc sculptura povestesc despre Isus ºi unchiul sãu, care au venit în zonã cu afaceri cu cositor. O altã poveste tradiþionalã este cea în care Isus îi învaþã pe minerii din Cornwall cum sã obþinã cositor din minereu. Vechi hãrþi din acest oraº sînt marcate cu douã inscripþii interesante: „Corpus Christi“ ºi „Roata lui Isus“ („roatã“ fiind un cuvînt folosit în Cornwall pentru „minã“). De asemenea, în zona minierã Cornwall au fost descoperite numeroase tunici cu cruci desenate. Un alt argument ar fi ºi acela cã, printre locuitorii din Priddy, e o vorbã veche: „La fel de sigur cum Domnul Nostru a fost la Priddy“. Copiii colindã de Crãciun astfel: „Iosif a fost un negustor de cositor, care a sosit pe mare într-o barcã“. Sã fi trãit Isus în Marea Britanie? De ce ar fi ales tocmai acest loc, cu o climã atît de asprã faþã de cea de acasã? ªiapoi, dacã unchiul lui avea corãbii, de ce nu a ales sã cutreiere mai multe locuri interesante din lume?

Unele teorii rãspund: dar cine spune cã nu a cãlãtorit? În America de Sud, Isus este pomenit în legende ca locuitor al acelor plaiuri. Iar diverºi interpreþi cred cã succesul complet ºi rapid al conchistadorilor se explicã tocmai prin prezenþa lui Isus, înainte de venirea acestora. Mîntuitorul a pregãtit popoarele amerindiene pentru contactul cu europenii, atunci cînd le-a lãsat promisiunea cã Mesia Se va întoarce. (va urma) OMAE BAZOOKA

Pag. a 21-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Aurel Tãmaº

Ion Dolãnescu

A

urel Tãmaº, unul dintre cei mai cunoscuþi interpreþi de muzicã popularã, s-a nãscut pe 16 aprilie 1961 ºi a copilãrit pe meleaguri ardelene la Borºa, în judeþul Cluj. Prima experienþã muzicalã a lui Tãmaº a fost la 10 ani, ca acordeonist, iar ceva mai tîrziu, licean fiind, a înfiinþat prima orchestrã unde se fãcea remarcat ca instrumentist ºi dirijor. Din aceastã perioadã este demnã de reþinut participarea artistului Aurel Tãmaº la „Cenaclul Azur“ din Cluj. În 1992 a început una dintre cele mai importante colaborãri din cariera sa - aceea cu maestrul Dumitru Farcaº. Iuliu Merca de la Semnal M i-a fost mai mult decît un colaborator, a fost un prieten drag, pe care Aurel Tãmaº îl poartã ºi astãzi în suflet, iar plecarea lui timpurie dintre cei vii l-a marcat profund pe artist. A urmat episodul „America“, experienþã care a contribuit la desãvîrºirea artisticã a lui Aurel Tãmaº.

Reîntors în þarã, a înregistrat împreunã cu Dumitru Farcaº primul album de muzicã popularã în anul 1994. Anul 1995 îi aduce participarea la Cerbul de Aur ºi primele apariþii pe posturile de televiziune. Ceea a urmat este o ascensiune rapidã, care a adus cu sine numeroase succese, Aurel Tãmaº bucurîndu-se azi de o popularitate uimitoare.

Pe lîngã pasiunea pentru folclor - subiect pe marginea cãruia nu insistãm, întrucît pe acest teritoriu artistul are un succes reputat, Aurel Tãmaº are inclinaþii spre muzica uºoarã. Schimbarea stilului muzical a fost de bun augur pentru albumul „Trup de Vînt" - o experienþã ineditã, care i-a luat prin surprindere pe mulþi. Reacþia publicului a fost pe mãsurã: albumul s-a vîndut într-un numãr impresionant de exemplare. „Furtuni de Vise“ compune o atmosferã specialã, iar prezenþa taragotului, instrument tradiþional, îþi dã un sentiment de intimitate subtilã, un motiv în plus sã considerãm acest album un dar de suflet. Un album rezultat dintr-un proces sufletesc amplu desfãºurat în armonii melodice care pot mîngîia clipa de tristeþe a unui singuratic sau pot surprinde pasiuni efemere dezlãnþuite în sãrutul unui îndrãgostit…

Aurelian Andreescu

S

-a nãscut la data de 12 mai 1942 la Bucureºti. A debutat la „Festivalul Naþional de Muzicã Mamaia", la prima ediþie, în anul 1963, cu melodia „În tot ce e frumos pe lume“ de Elly Roman. Este unul din cei mai „curtaþi“ interpreþi de muzicã uºoarã de cãtre compozitorii vremii. Aurelian Andreescu susþine programe muzicale la cele mai selecte baruri ºi cluburi de noapte din Bucureºti ºi de pe Litoral. Din anul 1965 s-a angajat la Teatrul Constantin Tãnase. Împreunã cu colectivul teatrului a efectuat turnee în mai multe þãri din Europa, precum ºi în Israel, Cuba, Turcia. În anul 1968 a obþinut locul al IIIlea la Festivalul Internaþional al Cîntecului de la Sopot, Polonia, la „Ziua discului“. A fãcut parte din echipa României alãturi de Aura Urziceanu ºi Mihaela Mihai, care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Konokke, Belgia, în anul 1971. În anul 1973, Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cîntecului de la Atena ºi a deschis recitalul lui Johnny Hallyday.

De-a lungul carierei, a înregistrat peste 100 de melodii. Aurelian Andreescu a murit în 22 iulie 1986, în urma unui atac de cord, în Eforie Nord.

I

on Dolãnescu, unul dintre cei mai îndrãgiþi interpreþi de muzicã popularã, s-a nãscut la 25 ianuarie 1944, în comuna Perºinari, lîngã Tîrgoviºte.

Dolãnescu a crescut într-o familie numeroasã, cu greutãþi, alãturi de mama sa ºi cei ºapte fraþi. În cariera sa, care s-a întins pe mai bine de patru decenii, Ion Dolãnescu a înregistrat 50 de discuri pe vinil ºi CD-uri, iar sãlile în care concerta erau neîncãpãtoare pentru publicul numeros care dorea sã-l audã cîntînd piese de petrecere, de dor ºi dragoste, balade ºi doine. În 1966 a absolvit liceul „Ienãchiþã Vãcãrescu“ din Tîrgoviºte ºi apoi ºi ªcoala Popularã de Artã. Debutul lui Ion Dolãnescu pe scena muzicalã a vut loc pe cînd acesta avea 18 ani. Casa de Culturã din Tîrgoviºte a fost locul în care tînãrul Dolãnescu a pãºit pentru prima datã spre succes. În 1961, Ion Dolãnescu a cunoscut-o pe Maria Tãnase, alãturi de care a susþinut un mic turneu prin judeþul Dîmboviþa. Cinci ani mai tîrziu, în 1966, Ion Dolãnescu a fost acceptat la ansamblul „Ciocîrlia“. În 1972, Maria Ciobanu i-a dãruit lui Ion Dolãnescu un fiu, pe Ionuþ.

Trei ani mai tîrziu, în 1975, Ion Dolãnescu a devenit din nou tãtic. De aceastã datã, cea care i-a dãruit un fiu a fost Margarita Valenciano, din Costa Rica. Din rodul pasiunii celor doi s-a nãscut Dragoº Carlos. Acesta s-a mutat încã de la vîrsta de 10 ani împreunã cu mama lui în Costa Rica, dar vacanþele ºi le petrecea în România. De altfel, ºi studiile universitare tot în România le-a urmat. Ion Dolãnescu a fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în judeþul Ilfov pe listele PRM. Ion Dolãnescu a decedat în urma unui atac de cord, în seara zilei de 19 martie 2009, la vîrsta de 65 de ani. Artistul se aflã înmormîntat în Cimitirul Bellu din Bucureºti.

Victor Rebengiuc

V

ictor Rebengiuc (nãscut la 10 februarie 1933 în Bucureºti) este un actor român cu o contribuþie importantã la dezvoltarea teatrului ºi cinematografiei româneºti. A absolvit UNATC „I.L. Caragiale“ Bucureºti în 1956, clasa prof. Aura Buzescu ºi Beate Fredanov. Este membru al trupei Teatrului Bulandra Bucureºti din 1957. Joacã însã ºi în spectacolele altor teatre cum ar fi: Teatrul Naþional Bucureºti, Teatrul Mic, Teatrul Naþional din Cluj-Napoca sau Teatrul Arca. A fost rector al UNATC „I.L. Caragiale“ Bucureºti în perioada 1990-1996. A fost director al Teatrului Bulandra între anii 1996 ºi 1998.

Performanþele sale artistice sînt legate ºi de importante roluri în teatrul de televiziune ºi în Teatrul Radiofonic Naþional. În anul 2004, la cea de-a treia ediþie a Festivalului Internaþional de Film Transilvania, a primit Premiul de Excelenþã pentru întreaga carierã. În acelaºi an a fost declarat de cãtre criticii de film din România (Retrospectiva Filmelor Anului) cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervã”, de Lucian Pintilie. În 2008, cînd a împlinit 75 de ani, editura Humanitas a lansat cartea „Victor Rebengiuc – Omul ºi actorul”, semnatã de criticul Mihaela Michailov ºi jurnalista Simona Chiþan. Cartea cuprinde interviuri cu actorul, cu soþia sa, Mariana Mihuþ, ºi fiul, Tudor Rebengiuc.

Ion Besoiu

S

-a nãscut l data de 11 martie 1931 la Sibiu. A absolvit Academia de Teatru ºi Muzicã din Sibiu.

A debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia dupã turnarea filmului „Toate pînzele sus“, în regia lui Mircea Mureºan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu ºi Jean Constantin. Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca“, din Sibiu, dupã care s-a mutat la Bucureºti, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra“ ºi a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

Activitatea sa cinematograficã este ºi ea impresionantã. Cîteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sînt: „Furtuna“, „Neamul ªoimãreºtilor“, „Haiducii“, „Rãscoala“, „Mihai Viteazul“, „Ciprian Porumbescu“, „Pãcalã“, „Ion, blestemul pãmîntului, blestemul iubirii“, „Ultima noapte de dragoste“, „Lumini ºi umbre“. În 2002, a primit Premiul de excelenþã al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetãþean de onoare al oraºului Sibiu, în care s-a nãscut.

Pag. a 22-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (22) convingi cã Ceauºescu e mort cu adevãrat, Probabil cã Televiziunea a cel mai mare borsã-i pipãi carotida? Ai grijã, vezi cã încã mai del din Istoria României. Apare pe piaþã dã din mîna dreaptã, sã nu-þi bage stetoscoProgramul RTV, tipãrit în condiþii excepþionale. pul pe gît! Tot azi, la New York, generalul Cine se lãfãie cu biografie ºi pozã? Noul trãdãtor Pacepa face dezvãluiri despre un preºedinte al instituþiei, Aurel Dragoº pretins „Plan Secret M“, privind fuga lui Munteanu! Nu mai putea rãbda, a ieºit vedeta Ceauºescu. Toatã lumea îl condamna pe din el! În acelaºi program, „o poezie excepþioCeauºescu cã a înfometat Poporul, dar unde nalã“ (?!), zic ei, a Anei Blandiana ºi o se duceau alimentele þãrii? În special în prezentare a „cunoscutului scriitor“ (?!) Petre U.R.S.S., asta nu se mai spune. Privesc cu Anghel. Toþi ãºtia ne scot ochii cã sînt dizidenþi. dezgust la spectacolul degradant al cameAu loc ºi momente vesele: ºoferii citesc la TV un leonilor. Ce lucru de ispravã e sã-þi pãstrezi apel prin care anunþã cã vor sã facã un sindicat, cumpãtul în vreme de restriºte! Nu poþi decît ceea ce nu a deloc rãu, dar cine citeºte Apelul sã urãºti o Revoluþie care te respinge. Dar eu zice: „Atenþiune! Moment istoric!“. Bravo, stin-o urãsc. Tot ce vreau e sã nu mai moarã maþi ºoferi, dacã sindicatul vostru e „moment oameni nevinovaþi. Cine ar putea sã-mi istoric“, atunci Bãtãlia de la Waterloo ce-o mai rãspundã la o întrebare: de ce oare excesele fi fost? Timid, dar tenace, ºi-a fãcut reapariþia unei Revoluþii ar fi mai uºor de iertat decît pe Postul Naþional ºi Liviu Tudor Samoilã, care excesele unei Dictaturi? Cine ºtie, s-ar ne anunþã pe la ora 16 cã azi, 6 ianuarie: „E Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, unul dintre membrii putea sã existe douã tipuri de Dictatori: unul Crãciunul ucrainienilor, fraþii noºtri, o casetã marcanþi ai Partidului România Mare, primeºte din partea care te sileºte sã închizi o Bisericã, iar altul video ne va felicita“ (?!). Dar campionul stupilui Corneliu Vadim Tudor o medalie ºi o diplomã în semn care te sileºte sã deschizi o Bisericã. S-ar ditãþilor e Cornelius Roºiianu, care peroreazã ºi de recunoºtinþã pentru întreaga activitate. putea ca Istoria sã se rezume la enigma asta. el, cu emfazã, împotriva „dictaturii“ pe care 7 IANUARIE 1990. Azi era ziua de înainte o elogiase: „Barba ºi mustãþile acestui care habar n-avea ce se uneltise, a hotãrît salvarea naºtere a Elenei Ceauºescu. Unii mã întreabã de ce Popor deveniserã semn de trãdare a Naþiunii. Sã ºi consolidarea monumentului. ªtiu precis, pentru am scris poezii ºi articole despre ea. Din pãcate, privim împreunã bãrboºii ºi mustãcioºii acestei cã a doua zi am intrat noi în acþiune, arhitecþii ºi printre ei sînt ºi destui care au scris poezii ºi articole þãri!“. ªi aratã imagini ale Bisericii Sfîntul restauratorii. despre amanta lui Stalin, Ana Pauker. Fãrã a mã Gheorghe Nou. În Bucureºti existã cel puþin doi Dar ce ºtie Roºiianu? El îi dã zor cu bãrboºii ºi dezice vreodatã de ceea ce am scris, fãrã a retracta oameni – fostul ºef de cabinet al lui Ceauºescu, mustãcioºii. ªi mai scapã o mãrgicã de Gîgã: vreun cuvînt, încerc ºi eu sã mã gîndesc, la rece, ce Florin N.Nãstase, ºi arhitectul Cristian Moisescu – – Aceasta este cea mai mare ºi unanimã m-a determinat sã scriu. Primul material a fost un care ºtiu cã, pe la începutul anilor ’80, eu ºi Eugen Revoluþie care a avut loc între fruntariile þãrii! reportaj de scriitor pentru Televiziune. Venisem de Barbu am salvat acest lãcaº. Se întîmplase cã fiica Ce vorbeºti, ºpichere? Mai mare ºi unanimã (?!) la Viena, în vacanþa de iarnã, decembrie 1978 mai micã a lui Delavrancea, arhitecta Bebs, i-a telechiar decît cea de la 1848? Un alt nãpîrlit, care se ianuarie 1979, locuiam în modesta garsonierã a fonat de cîteva ori Patronului, cerîndu-i disperatã întrece în exces de zel, ca nu care cumva sã piardã logodnicei mele, actriþa Florina Luican, fiica atît de sprijinul. Cineva pusese gînd rãu sfîntului lãcaº al trenul, este acelaºi ipochimen pe nume Victor frumoasã a marelui rapsod Ion Luican. Fiind burlui Brâncoveanu, pe motiv cã se ºubrezise rãu la Parhon. Eu n-am dat niciodatã doi bani pe el, sierul Herder al lui Eugen Barbu, scriind constant cutremurul din 1977, ca ºi Biserica Enei. Patronul storcea miºcarea de amatori ca pe-o lãmîie, colinda la „Sãptãmîna“, urmînd Direcþia Naþionalã a culmeu, ca de obicei, m-a sunat pe mine: judeþele, mînca ºi bea ca un porc, dupã care îºi mai – Vadime, ãºtia au înnebunit de tot, acum nu umplea ºi portbagajul, pornea maºina ca racheta, mai au loc de biserici! cu botul în sus. Acum, el ne prezintã un reportaj Am telefonat imediat la cabinet la Ceauºescu, realizat la I.A.T.C., din care reiese cã studenþii nu-i prin centrala 150200. Era pe la 9 seara ºi nu mai sunasem niciodatã acolo. I-am relatat cazul lui mai vor pe unii profesori, au fãcut o listã. Regizorul Nãstase (cãruia îi publicasem o cronicã la un volum Mircea Mureºan are o reacþie de orgoliu ºi îi de schiþe, în „Sãptãmîna“), dupã care m-am luat cu numeºte pe studenþi „teroriºti ºi derbedei“. Se pare alte treburi. Ei bine, dupã vreo 7 ani, arhitectul cã printre cei mai expuºi profesori e Mircea Cristian Moisescu, care fusese directorul Albulescu, evreu la origine, recitator de poeme cu Patrimoniului Naþional (nimeni altul decît fiul Ceauºescu, dar ce mai conteazã toate astea în faþa preotului Moisescu de la Viena), mi-a spus, în marelui sãu talent, a vocii sale de aur, a sufletului sãu cu totul ºi cu totul minunat? Þin mult la Mircea, Ministerul Culturii: - Cînd mi-oi scrie eu memoriile! Atunci se va mã mîndresc cã a jucat în douã piese radiofonice de-ale mele: rolul lui ªtefan cel Mare (în „Seceriºul vedea cine a salvat Biserica Sfîntul Gheorghe! de iarnã“) ºi rolul Episcopului Ilarion de Argeº (în L-am întrebat cu candoare: „Domnul Tudor din Vladimiri“). Oare s-or mai – Cine a salvat-o? difuza ele vreodatã? Sau vor avea aceeaºi soartã ca Rãspunsul lui a fost fãrã echivoc: – Tu ºi cu Barbu! N-ai dat telefon într-o noapte „Toatã lumea ºtie fotbal“?

Se mai transmite la TV o emisiune-spectacol la cabinetul lui Ceauºescu, pus de fata lui realizatã în Olanda, în beneficiul României.

Delavrancea?

Apar ºi primele personalitãþi politice interAm fãcut un mic efort de memorie, dupã care naþionale.

Cel dintîi „peºte mare“ care viziteazã i-am spus cã da, dãdusem un astfel de telefon.

– Ei, bine, atunci s-a jucat soarta Bisericii. România este ministrul de Externe al U.R.S.S., Nãstase ºi-a luat inima în dinþi ºi a intrat la Edvard ªevarnadze. Se putea altul? Reportajul În Senatul României, într-o pauzã binemeritatã, Corneliu Vadim Tudor stã la o micã ºuetã Ceauºescu, i-a relatat convorbirea, iar Nea Nicu, televizat ni-i prezintã pe Ion Iliescu ºi Petre Roman vorbind în ruseºte cu oaspetele, ceea ce cu Dumitru Dragomir. Ce vremuri! contravine uzanþelor diplomatice, dar, mã rog, trãim vremuri anapoda. Nu mã turii române, normal cã am fost luat la ochi ºi treîmpac cu ideea de a-l vedea nelipsit în cut pe „lista neagrã“. Dacã înainte vreme, prin cadre, în spatele lui Iliescu, pe copilul lui 1970, eram tradus în Argentina, U.R.S.S., IugosBujor Sion. ªtiu cã Iliescu nu are copii ºi lavia – acum banda condusã de Crohmãlniceanu, l-a crescut pe bãiatul cu pricina de prin Zigu, Manolescu mã rãdea de peste tot. Dacã în 1964, de cînd prietenii sãi, Bujor Sion ºi 1972 plecasem la Festivalul Mondial de Poezie de la soþia lui (sora lui Nicolae Lupu, de la Struga (Macedonia), acum nu mai eram invitat nici „România liberã), au murit într-un acci- la Tîrgoviºte, fiindcã aceeaºi bandã vãmuia totul. dent de avion. Prin vara lui 1988, Iliescu ºi Dacã prin 1975-1976 publicam aproape sãptãmînal Sion-junior au dat o raitã pe la viliºoara în „România literarã“, imediat cum am intrat în unde stãtea fiul lui Nicolae Gavrilescu, intimitatea lui Barbu, am fost ras, ba chiar o datã, fostul ministru al Turismului, ar fi dorit cînd mi-am permis sã-i telefonez acasã lui George Nea Nelu sã se mute acolo, locuia într-un Ivaºcu, sã-1 întreb de ce se poartã redactorii lui atît spaþiu impropriu. Nu ºtiu de ce nu s-a de urît, bãtrîna slugã biciclistã a lui Cãlinescu ºi-a fãcut miºcarea. Printre înalþii oaspeþi permis mojicia de a-mi trînti telefonul. strãini care au curajul sã vinã în aceste (va urma) zile în România (încã sînt tancuri în Piaþa Scînteii ºi în Piaþa Victoriei!) este ºi (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la medicul personal al preºedintelui George Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Bush, pe nume Button Lee. La ce-ai venit, Corneliu Vadim Tudor se reculege la mormîntul lui Ioan Alexandru, decedat prematur în Germania, la numai 59 de ani. doctore, te-a trimis fostul ºef al CIA sã te Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 15 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

(urmare din pag. 1) Aud cã ºi aºa se slãbeºte apãrarea armatã româneascã, prin plecarea a 300 de flãcãi din garda Cotroceniului. Carevasãzicã, rãmîne preºedintele ales descoperit, sã-i dea bagabonþii cu sticle incendiare în cap, care nu e de cauciuc natural, ca al lui Rãzvan Theodorescu, ci dimpotrivã. Pleacã tinerii noºtri ca brazii pentru ºapte mii ºi ceva dolari pe lunã, de parcã ãºtia ar fi bani, nu cã zic eu, cã noi doi de-abia am încropit revista asta, ºi abia peste o lunã-douã atinge catralionul de exemplare, dar, aºa, în principiu.

Pleacã flãcãii în Golf, în loc sã stabilizeze economia româneascã, sau sã se constituie o gardã la mormîntul lui Ceauºescu, sã nu joace dezaxaþii foot-ball cu þeasta lui, cum aud c-au fãcut cu-a lui tac-su. Pleacã flãcãii, zic, ºi pericolul unguresc pe noi cît casa, dar ce spun eu, cît Empire State Building, sau Casa Poporului, cã ziceþi toþi cã rãposatul n-a fãcut nimic bun, dar mergeþi cu metroul ºi cu canalul ºi cu alte ctitorii...

V-aduceþi aminte cum s-a opus el la invadarea Cehoslovaciei. În 1968?, de l-am iubit atunci ca pe tata, nu mi-e ruºine s-o spun, ºi nici fricã, ar fi culmea.

Cine a dat buzna imediat? Ungurii. Ei s-au gudurat întotdeauna pe lîngã alþii mai mari ca ei, doar-doar li s-o arunca un ciolan.

Uite ºi la pastorul ãla al lor, care pregãtea o invazie la Timiºoara, ºi dacã acolo, cã nu-i la graniþa cu ei, vã daþi seama ce era la graniþa cu ei. Popa ãla reformat, care minte la concurenþã cu noi, e capul tuturor rãutãþilor. Porcãria e cã are audienþã, cã avem ºi emisiune în limba maghiarã, ºi dacã era la un post din Marghita mai era cum mai era, dar pe postul naþional al omului spîn e strigãtor la cer, ce mai!

ªi mass-media noastrã doarme, noroc cu noi, ne-am ridicat ca niºte patriarhi, sau, ce spun eu, ca niºte sfinþi, cã ne ºi scrie lumea la redacþie ceva de speriat. De-aia am ºi scris sextetul de articole „Atenþie la Ungaria!” care e solicitat, cu revistele adiacente, cu tot, în RFG, Franþa, SUA, Austria, Italia, Spania, Australia, Kenia, Cehoslovacia, Emiratele Arabe Unite, SUA, Marea Britanie, Brazilia, SUA, Noua Caledonie, Albania, Malta, Yalta, SUA, Congo ºi Botswana, fãrã a mai vorbi de Statele Unite ale Americii. Din Botswana cel puþin, ca sã ne închidã gura, ne-au trimis un maldãr de devize locale de-a trebuit s-o reanimãm pe Marga. ªtiaþi c-a fost necesar sã se constituie un Comitet naþional al românilor refugiaþi din anumite localitãþi din Transilvania din cauza ºovinismului maghiar ºi mutaþi în anumite localitãþi din Transilvania unde se distribuie pe bazã de abonament colectiv revista noastrã? ªtiþi cã unii români, cam vreun sfert de milion, au trebuit sã pãrãseascã România din cauza maghiarilor? Ei mãnîncã acum pîinea exilului, plîng ºi citesc „România Tare”. Nu se întorc aici decît spionii ºi trãdãtorii, cum ar fi Max Tãbuº, Doru Gaia, Aristide Cataroiu ºi Radu Tîmpeanu, care sînt aºa, la cataramã, cu Domokos Geza ºi Suto Andras, ãla care se uitã mono, cã bine i-au fãcut, cã ºi ei sînt niºte violenþi ºi niºte sadici.

La Tîrgu Mureº, de exemplu, au ars de viu un exemplar al ziarului nostru, despre care se spune cã a înãlþat în vãzduh o flacãrã tricolorã.

Alte dovezi de ticãloºie maghiarã? La Facultatea de medicinã din Tîrgu Mureº, înaintea unei disecþii, studenþii din anul I ezitau sã se apropie de cadavru.

Profesorul maghiar le-a spus, se pare, „haideþi, curaj, imaginaþi-vã cã-i Iliescu!”, la care studenþii, ca niºte studenþi ce erau, au tãbãrît pe sãrmanul corp ºi l-au ciopîrþit. Vedeþi unde duce instigarea maghiarã? Dacã era chiar domnul Ion Iliescu? útia profaneazã tot ce avem noi mai scump, sau, mã rog, unii dintre noi.

Acum cã mi-am adus aminte, daþi-mi voie sã reproduc aici o strofã din nemuritoarele mele versuri, publicate ºi în volum. „Sã nu ne facem legea de ruºine, împletituri pãgîne ºi creºtine mama-i acum sub teancu’ de mortar, ºi Ceauºescu-n Ghencea militar.”

(Corneliu Vadim Tudor — „Poezii cenzurate” Editura Adrian Pãunescu, fãrã an, Budapesta) ªi, ca sã revenim la problema maghiarã: ea existã, se aflã în toþi, ºi mai presus de toate în culturã. ªi ce pretenþii poþi sã ai într-o þarã unde preºedintele Uniunii Scriitorilor e poetul Mircea Libidinescu, iar ministru al culturii Andrei Preºu? În aceastã þarã, noi trebuie sã ne ocupãm de toate. Noi scriem literatura naþionalã, noi dãm peste bot pretendenþilor maghiari, noi acordãm premiile revistei „Sãptãmîna pe scurt”, noi la Alba Iulia, tot noi la Sala polivalentã, noi la Palatul Cotroceni, tot noi la Academia de Poliþie. Pãi ce, sîntem ubicui? Cît aº fi eu de mare, tot nu pot sã le acopãr pe toate. ªi cînd te gîndeºti cã sînt singurul care pãstreazã tradiþiile ortodoxe, care în contextul unei prese desfrînate ºi de scandal fac o revistã de înaltã þinutã moralã ºi culturalã.

Fraþi români, aveþi încredere în mine cã ºtiu eu ce vã spun, am rezistat eu pe vremea lui rãposatu’, m-am scos ºi acum, ceea ce vã doresc ºi vouã.

Pînã la aprobarea de cãtre Parlament a unei legi conform cãreia abonamentele la revista noastrã sã devinã obligatorii, citiþi-o de bunã voie ºi nu vã uitaþi cã nu ne bate Dumnezeu. Sã vã spun un secret: n-are cum, e maghiar.

Pentru împrospãtarea memoriei

faceþi un efort sã realizaþi cã în spatele acestora s-au aflat efectiv sute ºi sute de ore de emisie, de comentarii cu gura pînã la urechi în care vocea de butoi dogit a armeanului carierist depãºea orice exces de zel posibil, deºi nu-l silea nimeni: „Epoca Nicolae Ceauºescu.

Omagiul tãrii, Conducãtorului iubit” (Judeþul Mureº, duminicã 14 februarie 1988); „Pe calea progresului multilateral al þãrii. Epoca Ceauºescu. Azi, judeþul Satu Mare” (marþi, 23 februarie 1988) ; „Epoca Ceauºescu.

Omagiul þãrii, Conducãtorului iubit. Emisiune realizatã în colaborare cu Uniunea Centralã a Cooperativelor Meºteºugãreºt.” (duminicã, 10 aprilie 1988); „Cetãþile vitejiei. Cetãþile hãrniciei. Epoca Ceauºescu. Municipiul Piteºti” (joi, 19 mai 1988); „În pregãtirea Plenarei C.C. al P.C.R., Sarcinile organizaþiilor de masã ºi obºteºti în etapa actualã” (marþi, 14 iunie 1988); „În pregãtirea Plenarei C.C. al P.C.R. Un amplu ºi însufleþitor program pentru perfecþionarea întregii activitãþi.

Cultivarea trãsãturilor moral-politice ale omului nou în spiritul normelor ºi principiilor eticii ºi echitãþii socialiste. Necesitatea combaterii ferme a oricãror manifestãri de egoism, de individualism, birocratism, a tot ceea ce lezeazã demnitatea umanã” (vineri, 24 iunie 1938); „Activitatea ideologicã, ridicarea nivelului politico-ideologic, a spiritului revoluþionar în procesul formãrii omului nou” (miercuri, 3 august 1988); „Mîndria de a fi cetãþean al României socialiste” (luni, 15 august 1983); „Epoca Nicolae Ceauºescu. Rolul maselor muncitoare, al poporului în conducerea societãþii noastre socialiste” (joi, 25 august 1988); „Democraþia muncitoreascã revoluþionarã în acþiune” (miercuri, 21 septembrie 1988); „Normele eticii ºi echitãþii socialiste. Spiritul revoluþionar – trãsãturã esenþialã a omului nou” (miercuri, 2 noiembrie 1988); „Tezele din aprilie. Amplu ºi insufleþitor program pentru perfecþionarea întregii activitãþi. Conºtiinþa socialistã, revoluþionarã – puternic factor al progresului economic-social” (miercuri, 23 noiembrie 1988); „Ctitorii ale Epocii de Aur. Epoca Nicolae Ceauºescu. Catarge noi la Nãvodari” (luni, 19 decembrie 1988); „Partid ºi þarã, o unicã voinþã. Congresul XIV. Deplinã aprobare de cãtre întregul nostru partid ºi popor a propunerii privind realegerea tovarãºului Nicolae Ceauºescu în înalta funcþie de secretar general al Partidului Comunist Român ºi a documentelor pentru Congresul al XlV-lea” (marþi, 31 octombrie 1989); „Mãreþe împliniri — grandioase perspective” º.a.m.d.

Toate acestea poartã semnãtura lui Vartan Arachelian, care a contribuit enorm la procesul de intoxicare a milioanelor de cetãþeni ai acestei þãri, mai mult decît puteau sã o facã toate ziarele la un loc. De remarcat titlurile pompoase, complicate totale, ale acestui limbaj de bitum. Culmea ridicolului este cã Programul RTV de la sfîrºitul anului trecut îl trecuse pe V.A., chiar în ziua

fatidicã de 22 decembrie cu o emisiune omagialã! Iatã ce citim: „Vineri 22.XII. 1989. Orele 19,25—19,45, color. Congresul al XlVlea - Congresul marilor victorii socialiste. Congresul al XlV-lea al P.C.R. Deplinã independenþã economicã ºi politicã a þãrii - prezentare istoricã a Epocii Nicolae Ceauºescu. Documentar. Redactor VARTAN ARACHELIAN”. Iar pentru sãptãmîna imediat urmãtoare, în ziua de sîmbãtã, 30 decembrie 1989, acelaºi neobosit scribãlãu carierist figura în acelaºi program cu emisiunea apoteoticã, menitã sã tragã concluziile întregului an: „Mãreþe împliniri — grandioase perspective”. Cît de grandioase au fost perspectivele lui Lighean Vartachelian, s-a vãzut - a ajuns de rîsul copiilor ºi-al cocoºaþilor, cînd aude lumea de el scuipã ca dupã popã tuns. Vã daþi seama cã dacã nu izbucnea Revoluþia, atît în 22 decembrie, cît ºi în 30 decembrie l989, ne þinea iarãºi de urît faþa lui mãslinie, cu acea cheliuþã de iezuit care se înclina mereu aprobator în faþa interlocutorului, în sensul: „Bine zici, mãi, tovarãºe, dã-i înainte, cã mã face ºef”?! Foarte multe scrisori primite de noi la redacþie îl incrimineazã pe acest om lipsit total de caracter, care înfurie lumea numai cînd trece prin cadru ºi care ar fi bine sã scuteascã poporul român de apucãturile lui de tejghetar neruºinat.

PETRE MIHAI BACANU. Ar fi multe de spus despre acest aºa-zis dizident, care le-a fãcut pe toate la viaþa lui. În colecþia ziarului „România liberã”, timp de 20 de ani pot fi întîlnite mii de titluri de-ale lui în care îl elogia pe Ceauºescu. Imediat cum n-a mai putut sã facã în voie speculã de maºini, P.M.B. a trecut în opoziþie ºi l-a urît de moarte pe Ceauºescu, ca ºi aparatul represiv al Securitãþii ºi Miliþiei. Nu vrem sã irosim prea mult spaþiu tipografic, îi vom trimite pe curioºi la pagina de ziar realizatã de P.M.B. în „România liberã” din 3 ianuarie 1986, sub amplul, mobilizatorul titlu: „La cumpãna anilor. Pe întreg cuprinsul þãrii, înaltã mîndrie patrioticã, vibrant ecou, fermã hotãrîre de a rãspunde prin fapte de muncã înflãcãratelor chemãri din Mesajul de Anul Nou al Preºedintelui Nicolae Ceauºescu”. Asta scria Bãcanu nu demult, altceva scrie acum ºi îi pune la zid pe confraþii care n-au greºit nici mai mult nici mai puþin decît el însuºi.

Avem de-a face, dupã cum se vede, cu ipostaze felurite ale lichelismului. Dacã cititorii vor fi interesaþi, vom ilustra în numerele viitoare alte cazuri de nãpîrlire ºerpeascã, ale unor autori ca Ion Goia, Dan Deºliu, Paul Agarici, Cornel Nistorescu, Florica Ichim, Carmen Dumitrescu, Aristide Gunoiu, Ion Iuga, Gh. Grigurcu º.a. Ruºine vouã, dragi lichele!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 decembrie 1990)

Minþim cu neruºinare ºi nu ne bate Dumnezeu

MAREA NÃPÎRLIRE (3) Este de la sine înþeles cã tunã ºi fulgerã împotriva comunismului ºi a lui Ceauºescu, fiind un susþinãtor fanaþic al aºa-zisei Proclamaþii de la Timiºoara. Numai cã memoria arhivelor, a colecþiilor de ziare ºi reviste este nemiloasã. Sã ne întoarcem înapoi în timp, la anul 1978, cînd în numãrul 1 pe 1 ianuarie al revistei orãdene „Familia”, acest Radu (Koloman) Enescu trîntea un studiu incandescent închinat lui Nicolae Ceauºescu, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viaþã ºi a 92 de ani de activitate revoluþionarã, cã tot trãiam în plin suprarealism al exagerãrilor ºi nu-l controla nimeni.

Reproducem din acest amplu panegiric, intitulat „Omul adevãrului”: „Adevãrul acestui extraordinar de dinamic conducãtor de stat ºi partid izvorãºte dintr-un acut simþ al calitãþii. Promotor al calitãþii cît mai înalte, tovarãºul Nicolae Ceauºescu este un om de înaltã calitate. Istoria a cunoscut veacuri aurite de mare înflorire.

Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elisabethanã etc. Dar, toate aceste perioade de splendoare magnificã ºi augustã erau dublate de o crasã mizerie ºi de atroce nenorociri, fiind generate de o orînduire inumanã. Pentru prima datã Renaºterea României ce se identificã cu Era Ceauºescu ne înfãþiºeazã o Epocã de Aur în care guverneazã justiþia socialã, libertatea umanã, demnitatea insului omenesc. La împlinirea sexagenarei vîrste ºi a patru decenii ºi jumãtate de neînfricatã acþiune revoluþionarã, tovarãºul Ccauºeseu e mai mult decît o realitate, e simbolul istoriei noastre descãtuºate, pe care trebuie sã-l urmãm oriunde lucrãm, dîrz, lucid ºi încrezãtor”; Uf, bine cã am scãpat cu viaþã!

Carevasãzicã Pericle, Ludovic al XIV-lea, Elisabeta I, Renaºterea! Nu-i de mirare cã la cîteva luni, în acelaºi an 1978, acest mare gîndac de bucãtãrie cãzut din paginile lui Kafka a primit o bursã în S.U.A., ca recompensã.

VARTAN ARACHELIAN. Este unul dintre gazetarii care au reuºit sã enerveze cel mai mult milioanele de români, aducînd totodatã unele prejudicii morale nobilei comunitãþi armeneºti din care face parte. Nu e nevoie sã mai spunem cu ce se îndeletniceºte el acum, ce prostituþie jalnicã practicã, ba pe lîngã Regele Mihai, ba pe lîngã anumite partide. Nu bãnuia nimeni cã în capul ca o baniþã al acestui vechi clopotar comunist pot miºuna aþîþia pãduchi de lemn. Vom împrospãta memoria tuturor celor interesaþi, reproducînd cîteva dintre titlurile emisiunilor ditirambice cu care ºmecherul ãsta a îndobitocit prin mijlocirea televiziunii o þarã întreagã, în calitate de redactor sau realizator. Am luat titlurile emisiunilor din colecþia Programului RTV tipãrit, dar

Pag. a 24-a – 15 aprilie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile Sateliþii Trecerea în nefiinþã a celei care a fost Iolanda Balaº, mi-a amintit o seamã de întîmplãri din viaþa regretatei dispãrute. De exemplu, nu voi uita rãspunsul pe care l-a dat cu prilejul unui interviu în perioada cînd era preºedintele Federaþiei Române de Atletism ºi se reduseserã foarte mult subvenþiile pentru sport :„Noi vom înlocui banii cu pasiune “. ªi aºa a fost. În acea perioadã, s-a muncit cu multã pasiune. Mã refer mai ales la munca antrenorilor. Totuºi, aceastã frumoasã acþiune de a înlocui banii cu pasiune, merge pînã la un punct. Astãzi, cînd, de asemenea, sîntem în crizã cu banii pentru sport, mi-am amintit de o întîmplare petrecutã cu mulþi ani în urmã, vreo cincizeci, cînd omul reuºise sã construiascã primii sateliþi artificiali ai Pãmîntului. Îmi amintesc totul atît de bine, de parcã s-ar fi petrecut ieri.

Se convocase o ºedinþã de analizã cu toþi antrenorii loturilor olimpice din þarã, ºedinþã prezidatã de conducãtorii sportului din acea vreme. Antrenorii fuseserã invitaþi sã ia cuvîntul, sã-ºi arate realizãrile. Se înscriseserã mulþi la cuvînt. Dar primii care au luat cuvîntul fuseserã întrebaþi de ºefi: „Bine, bine, tovarãºe.

Influenþe demonice (2) Existenþa rãului ºi a binelui în lume reprezintã o certitudine. Cu rãul au de-a face, în primul rînd, poliþiºtii care lucreazã la Departamentul de omucideri ºi cei specializaþi în domeniul criminalisticii. Oricît de obiºnuiþi sînt sã vadã victime zãcînd într-o baltã de sînge, desfigurate de lovituri incredibil de violente, de multe ori, suportã cu greutate asemenea priveliºti. În documentarele realizate mai ales în SUA, poliþiºtii, rudele sau prietenii victimelor, care comenteazã pe marginea unor cazuri ieºite din comun, fac aluzie, aproape întotdeauna, la rãul suprem, la înclinaþiile demonice ale asasinului. Poate cã unii dintre ei nu cred în Dumnezeu ºi nici în Diavol, pe care-l evocã deseori în relatãrile lor, dar rostesc asemenea cuvinte pentru cã nu gãsesc o altã explicaþie. Un poliþist afirma: „Cînd mã uit ce se întîmplã în jurul meu, ajung sã cred cã, de fapt, nu sîntem civilizaþi“.

Am afirmat deja cã, poate, rãul este necesar pentru a realiza în lume un echilibru, cã, fãrã el, nam putea aprecia binele. Mai mult de atît, au fost lansate chiar ºi teorii prin care se susþine cã o anumitã formã a rãului conferã valoare unei opere literare sau artistice ºi cã îi poate inspira pe anumiþi interpreþi de muzicã. S-a vorbit, nu de puþine ori, despre anumiþi violoniºti sau pianiºti cã ar fi primit ajutor de la Diavol.

Anecdote * Anecdote

Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, vãzîndu-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu niºte specialitãþi culinare, îi zise în batjocura: – Cum, ºi filozofii mãnîncã lucruri atît de bune?

– De ce nu? – îi rãspunse Rene Descartes. Îþi închipui poate cã natura a creat lucruri delicioase numai pentru proºti? * * * Talleyrand stãtea într-o zi între doamna de Stael ºi doamna Récamier, galant cu amîndouã, totuºi cu o nuanþã destul de pronunþatã pentru cea de-a doua.

Lasã fleacurile astea! Spune cîþi campioni mondiali ai fãcut, cîte titluri europene ai obþinut în acest an?”. Iar cînd amãrîtul de antrenor încerca sã se justifice cã nu a avut condiþii, cã lucreazã cu juniori sau alte necazuri, era întrerupt din nou: „Luaþi banii degeaba! O sã vã dãm afarã! Treci la loc!”. În salã, se fãcuse o liniºte mormîntalã, iar cei înscriºi la cuvînt bîiguiau cã nu mai au nimic de spus, deoarece problema fusese atinsã de antevorbitori (!?). În aceastã atmosferã tensionatã, urcã pe estradã la cuvînt regretatul „Ninel” Steriade, antrenor de atletism ºi om cu mult duh. Nu apucã sã spunã cîteva cuvinte ºi este întrerupt cu neroada intrebare: „Cîþi campioni mondiali ai fãcut?”. În acest moment, „Ninel” pune mîinile în ºold, se întoarce cãtre ºefi ºi spune tare ºi rãspicat: „Apãi, mãi tovarãºi, nu se pot face sateliþi artificiali ai Pãmîntului în Potcovãrie!”.

A fost o explozie de aplauze furtunoase.

Toatã sala în picioare, descãtuºatã, bãtea frenetic din palme în faþa unor ºefi albiþi-livizi de furie ºi, mai ales, de fricã. Deveniserãm un vulcan în erupþie. Nimãnui nu-i mai era teamã, iar ºefii, la terminarea „rãzmeriþei”, i-au ascultat ca niºte mieluºei pe cei care acum aveau curaj sã vorbeascã.

Cît de actualã este, ºi astãzi, aceastã istorioarã!

SILVIU DUMITRESCU Nimeni nu va putea dovedi o asemenea afirmaþie, izvorîtã, posibil, ºi din invidia unor confraþi lipsiþi de forþa de atracþie pe care o aveau acei interpreþi giganþi. Yami Kamui-Krueger, în lucrarea sa „Supranaturalul dezlãnþuit“, dedicã un întreg capitol presupuselor influenþe demonice asupra unor celebri interpreþi. Respectivul capitol se numeºte „Muzicã, glorie ºi pact cu Diavolul“.

Autorul subliniazã cã muzicienii, mai mult, poate, decît alþi artiºti, au avut dintotdeauna o obsesie în ceea ce priveºte atingerea perfecþiunii.

De-a lungul timpului, s-au þesut numeroase legende în jurul unor interpreþi ºi compozitori geniali, bãnuiþi cã ar fi fãcut un pact cu Diavolul.

Desigur, o legendã nu este nimic mai mult decît o legendã, rod al imaginaþiei sau, poate, chiar al invidiei confraþilor mai puþin talentaþi, cãrora le convine sã punã mãiestria marilor interpreþi sau compozitori pe seama unui pact cu Diavolul.

Dar, mai întîi, sã vedem ce înseamnã acest invocat pact cu demonicul. Nu este greu de priceput, înseamnã un contract prin care cineva îºi vinde sufletul în schimbul unor favoruri. Ideea apare, pe larg, într-o legendã care a inspirat opere celebre. Este vorba despre mitul inspirat din viaþa lui Johann Georg Faust, punctul de pornire al lucrãrii lui Cristopher Marlowe „Istoria tragicã a vieþii ºi morþii doctorului Faust“, apãrutã în anul 1604. (va urma) MARGARETA CHETREANU – În sfîrºit – spuse d-na de Stael, oarecum dezamãgitã – dacã am cãdea amîndouã în apã, pe care ai salva-o mai întîi?

– O, doamnã baroanã – rãspunse Talleyrand – sînt sigur cã înotaþi ca un înger. * * * Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era sã-ºi declame versurile plimbîndu-se.

Nu de puþine ori uita unde se aflã ºi le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea miºca de multe ori pe muncitorii care lucrau la Palatul Tuilleries. Aceºtia credeau despre Racine cã e un om deznãdãjduit, care avea de gînd sã se sinucidã!

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

METEOROLOGICÃ 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Fenomen legat de starea de cãldurã a timpului; 2) Bijuterie pe degete – Fenomen meteo legat de cãderi de apã din nori; 3) Fierul, de exemplu – Taman, în frunte! – Cuprinse de nori! 4) A grada un instrument; 5) Nucleu de atom! – Ambarcaþiuni de sport; 6) A ploua mãrunt ºi des – Secure! – Clasament; 7) Reper periferic! – Formaþie din opt muzicanþi – Bile! 8) Echipa din Arad – Doamna din deal! – A se arãta în civil! 9) Pãtat – Cît patru anotimpuri; 10) Supuºi la încovoiere – Canal de muzicã popularã; 11) A picat din rai! – Curea! Stîrneºte rîsul.

VERTICAL: 1) Cel probabil este dat de meteorologi – Lunã de toamnã; 2) Morfeu autohton – Ace de gheaþã, pe timp de iarnã; 3) Fenomen atmosferic de naturã apoasã, electricã sau opticã – Segment de curbã; 4) Neted – În haos! – Cadou; 5) Se face cã plouã – Negurã, pîclã în atmosferã; 6) Cîrpit la mijloc! – Ramuri tinere; 7) Lucrare în livadã; 8) Capriciu – Petrol; 9) Luat la mijloc! – Document – Traian Lalescu; 10) Oraº în carnaval – Forþa vîntului; 11) A pune la curent – Începe ploaia! – Vine cu ploile!

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „SHAKESPEARE“: 1) CUM VA PLACE; 2) OTHELLO – OR; 3) RI – NA – NERO; 4) ILIE – ODE – R; 5) O – STAUR – MI; 6) LATIN – ANA; 7) AL – AAM – ASL; 8) NIA – TAT – UE; 9) CLEOPATRA; 10) REGELE – IAR.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.