Romania mare, nr 1339

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

ZEFLEMEAUA Motto: „Românii e deºtepþi!“.

(CAMIL PETRESCU)

Noi am fãcut miºto subþire ªi de marxism, ºi de fascism.

Iar la acest popor, sudalma E o religie de stat.

Cînd va veni sfîrºitul lumii Românii nu vor fi atenþi Isus a spus: „Talita kumi“ Dar nu pentru inconºtienþi.

Ce Decebal ºi Burebista?

Ce patriotul cãrturar?

Trãiascã Miþa Biciclista ªi berea rece la pahar!

La treburile serioase, Noi nu ne concentrãm destul.

Avem o somnolenþã-n oase ªi-o zeflemea de prost fudul.

Iar Ziua Domnului, ca hoþul În miez de noapte va sosi Femeia va dormi, iar soþul Reviste porno va citi.

Miticã veºnic sã trãiascã ªi noi pe lîngã el, noroc!

Filozofia chelnãreascã E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Ceac-pac! Dar la reluãri de faze, Parcã ne mai trezim puþin.

N-avem profil de kamikaze, Tiparul nostru-i byzantin.

Întreaga drojdie se scurse Din mahalale de Fanar ªi-n loc sã fim un roib de curse Noi am ajuns din cal – mãgar.

Apocalipsa furtunoasã Îi sperie pe pãmînteni…

Pe noi nu ne-o gãsi acasã – Vom fi la meci, sau la pomeni.

Pe primul loc e-njurãtura, Ea pentru toate e un leac Simþi cum îþi umple toatã gura O moºtenim din veac în veac.

Aceasta, poate, ne e soarta, S-o tragem ºi pe asta-n piepþi.

N-aveþi decît sã-nchideþi poarta Dacã tot face ea pe moarta…

Hai, cã românii e deºtepþi!

N-avem conºtiinþa tragediei ªi totul luãm „à la légère“ Noi, campionii bãºcãliei Am compromis orice mister.

Români de geniu

Emil Cioran – viaþa nevãzutã a filozofului îndrãgostit de România (1) Autorul „silogismelor amãrãciunii", de la a cãrui naºtere s-au împlinit 115 ani, a suferit toatã viaþa de scepticism, pendulînd între singurãtate ºi teama de neant. „Moartea e de faþã. De nu m-ar fi urmãrit acel «în curînd fatal», nimic n-aº fi adãugat înregistrãrilor simþurilor. Toate le-aº fi lãsat pe seama bãtrîneþii“, spunea Emil Cioran.

La Rãºinari, unde Emil Cioran s-a nãscut la 8 aprilie 1911, scriitorul a petrecut pînã în 1924 (cînd s-a mutat cu toatã familia la Sibiu) o perioadã edenicã a traiului sãnãtos, în aer curat, ºi a jocului în jurul Coastei Boacii.

Dealul din marginea de sat de un pitoresc aparte era rememorat cu nostalgie mai tîrziu, într-o scrisoare adresatã lui Constantin Noica: „A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?“. De altfel, în 1990, Cioran însuºi îi dezvãluie lui Gabriel Liiceanu, într-un interviu, cã „peisajul e o chestie capitalã. Cînd ai apucat sã trãieºti la munte, tot restul pare de o mediocritate fãrã pereche. Pentru cã acolo este o poezie primitivã. Trebuie sã mãrturisesc cã, pentru mine, a fost capitalã“.

„Deplin corespunzãtor“ la purtare moralã Cioran desluºeºte primele taine ale învãþãturii la ºcoala generalã din satul natal, aceeaºi unde avea sã înveþe ºi Octavian Goga. Banca în care a stat ocupã astãzi un loc de onoare în ºcoalã, iar un catalog, pãstrat în original, vorbeºte despre activitatea ºcolarã a elevului Emil Cioran. La sfîrºitul clasei a II-a, acesta a fost „deplin corespunzãtor“ la purtare moralã, „foarte diligent“, la diligenþã ºi „distins“, la restul materiilor. (continuare în pag. a 12-a) RAMONA GÃINÃ

Avem o scuzã de faþadã: „Lasã, cã merge ºi aºa!“ Trãdãm la primul colþ de stradã ªi-apoi încãlecãm pe-o ºa.

Senzaþia e de plutire, De infinit paraºutism

Noi „facem“ ºi „bãgãm“ de-a valma, Noi suduim neîncetat,

CORNELIU VADIM TUDOR 12 septembrie 2014

Pentru împrospãtarea memoriei 23 IANUARIE 1821 – PROCLAMAÞIA DE LA PADEª

POPORUL ROMÂN SÃRBÃTOREªTE 170 DE ANI DE LA REVOLUÞIA CONDUSÃ DE TUDOR VLADIMIRESCU (1) „TUDOR A FOST O PERSONIFICARE A DEªTEPTÃRII NAÞIONALE” — scria Nicolae Bãlcescu. Nãscut, dupã toate probabilitãþile, în luna iunie a anului 1780, în satul gorjan Vladimiri, într-o familie de þãrani liberi, Tudor a fost înzestrat de la naturã cu o exemplarã agerime a minþii ºi cu remarcabile trãsãturi de caracter. La o vîrstã încã tînãrã, dupã ce practicã mai multe meserii, avînd ºi îndeletnicirea de a vinde vite, seu ºi peºte, dupã ce peregrineazã prin þarã ºi peste hotare, el ajunge vãtaf al plaiului Cloºanilor, în 1806, ºi se afirmã ca o cãpetenie de mare valoare a oastei de panduri olteni — formã tradiþionalã de apãrare popularã. Avea, aºadar, o situaþie materialã bunã, chiar foarte bunã, de vreme ce ºi-a putut

permite, în buna tradiþie a domnilor ºi boierilor pãmînteni, sã întemeieze o bisericã în satul Prejna, unde s-a ºi pãstrat un frumos tablou votiv cu chipul sãu. Consacrîndu-se carierei militare, s-a remarcat în rãzboiul ruso-turc ºi a fost decorat cu ordinul „Sfîntului Vladimir”.

Avea, deci, toate ºansele sã ocupe poziþii sociale ºi militare din ce în ce mai bune, poate chiar un loc în divan. (continuare în pag a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 18 ianuarie 1991; versurile au apãrut în volumul „Poezii”, 1977; articolul a mai fost publicat ºi în revista „Sãptãmîna”, 1980, ºi în volumul „Idealuri”, 1983)

ANUNÞ IMPORTANT În urma problemelor pe care familia Vadim Tudor le are cu domnul Nicolae Sterea, proprietarul padocului în care trãiesc cãþeluºii salvaþi de dl. Corneliu Vadim Tudor, posibilitatea ca aceste suflete nevinovate sã ajungã în stradã este din ce în ce mai mare. Termenul limitã pe care familia îl are pentru a evacua adãpostul expirã în cîteva zile, iar situaþia este una disperatã.

De aceea, rugãmintea pe care o avem este sã fim ajutaþi sã-i plasãm în familii iubitoare. Fiecare dintre aceºti cãþei va avea la gît un medalion pe care va fi scris: „Stãpînul meu a fost Vadim“. În speranþa cã mesajul va ajunge la sufletele dvs., vã aºteptãm sã ne contactaþi la numãrul de mobil: 0723.368.957, dl. Daniel Mardan.

Vã mulþumim anticipat.

NR. 1339 z ANUL XXVII z VINERI 22 APRILIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

La muncã, vorbeþilor! Cum sã bei sã nu te-mbeþi Corneliu Vadim Tudor e chinez ºintoist Ministrul Suzana Pleºu ºi oagãrii Stalin ºi poporul rus/ Ne-au luat ceasul ºi s-au dus!

PARTEA I Tãmbãlãu mare cu mãsurile economice preconizate de guvern! În ceea ce ne priveºte, am fi de pãrere ca toate aceste probleme sã fie explicate la Televiziune, de cãtre specialiºti, dar pe înþelesul tuturor. Cu limbajul de azbest al unora dintre miniºtri (implementare, managerial, distorsiuni º.a.), omul de rînd nu va pricepe mare lucru. ªi ceva foarte important: înainte de a discuta aspectele economice ale problemei, ori cele politice, e necesar sã fie precizat urmãtorul lucru - trebuia sã se schimbe ceva, ºi încã în mod radical, pentru cã aºa nu mai mergea! Maniera ºi direcþiile în care s-a trecut la acþiune mai pot fi discutate, asta este o altã mîncare de peºte. Nenorocirea este cã cele mai multe categorii de oameni nu se mai pot apropia de magazine. Poate cã nar fi fost lipsit de interes ca guvernul sã ia în considerare ºi psihologia unor categorii de oameni. Deocamdatã, privatizarea i-a avantajat numai pe ºmecheri, nu ºi pe cetãþenii obiºnuiþi. Mai mulþi profesori ºi elevi de la ºcolile bucureºtene se plîng redacþiei noastre cã nu pot arbora drapelul Tricolor, întrucît nu au de unde sã-l procure! Stupefiant! Chiar nu mai þese nimeni mãtase în culorile sfinte roºu - galben - albastru? Bancul sãptãmînii. Profesorul: Unde s-au bãtut ultima oarã românii cu turcii? Elevul: La vamã! Parcã ne-am prostit cu abuzul apelativului de „domn”! Toatã lumea numai aºa îºi vorbeºte prin presã, furã unul o raþã pe varzã, e numit „domn”, îºi sparg niºte automobiliºti tãrtãcuþele cu levierul, tot „domni” sînt, fireºte. Ceea ce nu mai înþelegem este cã s-a extins formula asta ºi asupra... morþilor! Parlamentarul Petriºor Moraru, care reprezintã zona Timiºoarei, vorbea la televizor de domnul Virgil Madgearu, mort exact acum 50 de ani.

Frumos gestul unui francez, care a venit pînã la Putna, cãlare pe doi cai albi. El se numeºte Robert Ridal ºi a plecat din sudul Franþei în februarie 1989. A fost foarte inspirat, pentru cã a scãpat de coada la benzinã. Din cauza crizei de hîrtie, ziarul „Dreptatea” a tipãrit într-o singurã zi nu mai puþin de 3.000 de exemplare, tiraj ameþitor! Oricum, revin 3 exemplare pentru fiecare cititor. Foarte bunã emisiunea tv „Patrimoniu”, realizatã de Ruxandra Garofeanu.

Am aflat cu toþii cît de disperatã e situaþia în care se aflã clãdirea secþiei de artã a Muzeului Banatului din Timiºoara - monument istoric ºi arhitectonic de la 1754. Nimeni nu vrea sã o restaureze, pereþii se prãbuºesc, au început jafurile... Sã nu mai fie mînã de lucru în marele oraº din Far-West? Voi, care vã adunaþi sãptãmînal în Piaþa Operei ºi vã uitaþi cum scot panglici pe gurã ºi alte gogoºi gulgutierii de la Societatea Timiºoara - de ce oare nu-i luaþi pe sus pe Vasile Popovici, George ªerban ºi alþi fanatici, sã le puneþi o tichie de ziar pe cap ºi sã le cîntaþi celebra arie a lui Bach: „Dã-mi tãticule ºi mie/ O lopatã ºi-o mistrie/ Sã mã duc pe ºantier/ Sã mã fac brigadier”?! La muncã, vorbeþilor, cã se dãrîmã muzeele pe voi! Sub egida Societãþii Culturale „Gens Latina”, în Cetatea Reîntregirii Neamului, la Alba Iulia deci, apare revista lunarã „Gînd Românesc“. Nu vã lãsaþi, români!

Merge vorba cã reputatul nostru dramaturg Paul Everac era propus pentru postul de ambasador al României la Paris. Aflãm de la niºte amici din cadrul Uniunii Scriitorilor cã în ultimã instanþã domnia-sa a fost luxat de cãtre reacþiunea internã ºi externã, mai ales de Monica Lovinescu. Motivul? Dramaturgul a publicat acum cîþiva ani pamfletul „Baba la uluci”, iar aceasta l-a pîndit ºi a fãcut clãbuci... A fost odatã un copil de prin zona Oradei. Recalcitrant de mic, nu vroia sã iasã, stãtea la cãlduricã, aºa cã a fost nãscut la 11 luni, conform principiului „mai bine mai tîrziu decît mai devreme”. A ieºit greu, bietul copchil, a fost comandat un forceps la Reºiþa, dar pînã la urmã tot a vãzut lumina zilei. Primele cuvinte ale acestui elementminune au fost rostite la 22 de ani: „Mama, pipi, gardul!“ - dupã care a cãzut, extenuat de atîta efort, drept într-un butoi cu vinars. Era primul din clasã - la înapoiaþi, desigur. Dar a recuperat foarte rapid. Prima carte a citit-o la 30 de ani: „Cum sã bei sã nu tembeþi”, de clasicul maghiar Palinka Birtaº. Dar, cum el nu mai vãzuse o carte pînã atunci, au trebuit sã-i facã pe copertã un semn ca la conserve, ceva ca o sãgeatã, ca sã ºtie pe unde se deschide. Au trecut anii! Tînãrul a devenit matur, maturul a devenit alcoolic, iar alcoolicul s-a maghiarizat. Este vorba, l-aþi recunoscut, de ziaristul orãdean Radu Enescu (vii aplauze!) - personaj pitoresc, pescuit mereu de pe sub podurile Criºului, omul care a bãut într-o viaþã mai mult ca Armata Roºie la Stalingrad. Ce minunat om, cu cît eroism a suportat el vestea cã i s-au gãsit uºoare urme de sînge în alcool! Acest vajnic bãutor fruntaº (nu se mai zice beþiv!) face ca drezina împotriva „României Mari”, a „Vetrei Româneºti”, a tuturor acelora care îi mai urecheazã puþin pe unguraºii lui. Fiind, totuºi, în ultimul hal de alcoolism, nu ne putem supãra prea tare pe acest dipsoman, care vomitã cu ridichi întregi, ca balena Moby Dick. Un alt copil înapoiat, care se dã cu poarta, este ºi un oarecare Radu Þeposu, uns director peste niºte gazete obscure, am ºi uitat cum le zice, cã seamãnã toate între ele. Sã-l bãgãm în seamã? Noo, îl facem mare. Sã-l ignorãm? Nooo, se va înfoia ºi mai tare. Aºa cã vom adopta cea de-a treia soluþie, trimiþîndu-1 cu respect acolo unde l-a trimis de trei ori Ivan Ivanîci Puturoºenko pe Vladimir Ilici Lenin.

Micuþul pederast Dan Ciachir, care a vlãguit mînãstirile þãrii cu tenia sa de 28 de metri, ospãtîndu-se ca un nesimþit ºi mai încasînd ºi niscaiva mangoþi de pe la cãlugãri, pentru serviciile aduse - îi înjurã în revista „Cuvîntul” nu numai pe profesorul teolog Petre David, ci ºi pe redactorul-ºef al revistei noastre, cam în acest mod: „Observaþi cã dl. Corneliu Vadim Tudor nu pomeneºte de credinþã, ci de educaþie religioasã. Pentru cã dl. Vadim Tudor nu este creºtin-ortodox, ci neoprotestant, iar tatãl domnieisale a fost predicator neoprotestant. Colegii din fostul Agerpres ai d-lui Tudor îºi amintesc de ce a intrat domnia sa atît de greu în partid, ca ºi de necazurile întîmpinate de un frate al sãu, care a ales cariera armelor”. Trebuie sã facem unele precizãri: 1)

Observãm cã se vorbeºte de neoprotestanþi ca de neoplasm, ca de ceva foarte rãu, adicã; în cazul acesta, ar trebui sã blamãm vreo 200 de milioane de americani, care sînt baptiºti; 2) Tatãl d-lui Vadim Tudor n-a fost niciodatã, dar niciodatã pastor sau predicator neoprotestant; 3) Într-adevãr, dl. Vadim Tudor, ca ºi fratele sãu, colonel al oºtirii române, au avut mari probleme de dosar, pentru creºtinismul afiºat, manifest al pãrinþilor lor (care le-au adus acestora mari probleme ºi sub comuniºti, ºi sub legionari), ceea ce departe de a-i incrimina cu ceva, ni-i aratã chiar persecutaþi de sistemul cadrist infernal; 4) Într-adevãr, din cauza religiei creºtine puternic înrãdãcinatã în familie, dl. Vadim Tudor a intrat foarte tîrziu în partid (n-ar fi fãcut-o, dar în presa centralã n-ar mai fi putut lucra!) ºi a ieºit foarte devreme, cu mult înaintea altora, prin depunerea carnetului roºu pe adresa lui Ceauºescu, în 5 iunie 1989; 5) Observãm cã sînt tîrîþi în tot felul de polemici murdare ºi pãrinþii, ºi fraþii, ceea ce ne aratã cã adversarii noºtri sînt foarte puþin pregãtiþi pentru un dialog democratic; 6) Dacã tot apãrã micuþul Dan Ciachir (care semneazã articolul cu pseudonimul H. Parcea, adicã Harcea Parcea) valorile ortodoxiei noastre scumpe, atunci lam sfãtui sã citeascã acele texte care îi interzic sã mai fie bãrbat cu femeile ºi femeie cu bãrbaþii; aºa ceva numai Iulius Cezar fãcea, dar el nu era creºtin; 7) Noi rãmînem la pãrerea cã Isus a fost unul singur: nici ortodox, nici protestant, nici catolic, ci Universal, iar genul de ºantaj ºi delaþiune în jurul numelui Sãu sacru este o mare ruºine! 8) În sfîrºit, îi putem oferi suprema satisfacþie lui Dan Ciachir, informîndu-l cã dl. Vadim Tudor este în adîncul sufletului chinez ºintoist ºi de trei ori pe zi se duce ºi la sinagogã, ºi la moscheie, cã aºa vrea el, cine-1 poate opri, nu mai e democraþie?

Puþinã lume ºtie cã tatãl venerabilului nostru cãrturar Raoul ªorban a fost minunatul compozitor Guilelm ªorban (1876-1923), cel care a dãruit acestei þãri melodii nepieritoare: Mai am un singur dor (1896, cînd avea numai 20 de ani), Pe lîngã plopii fãrã soþ (1897), ambele pe versurile lui Mihai Eminescu, precum ºi una pe versurile lui George Coºbuc, „Numai una“, care începe cu faimosul vers „Pe umeri pletele-i curg rîu...”. În foarte curajoasa revistã orãdeanã „Phoenix” poate fi citit serialul „Adevãrul despre Tîrgu-Mureº”, de Michaela BruchenthalÞuþuianu. Citãm începutul episodului VI: „Planul de acþiune antiromâneascã continuã. În luna februarie 1990, Andrei Pleºu, ministru al Culturii - de ieri, de azi - cheamã trei artiºti români ºi trei artiºti unguri, de la Teatrul din Tîrgu-Mureº ºi stabileºte - ministrul român (?) al Culturii României - separarea teatrului în douã teatre (?), pentru aceasta fiind gata fãcute ºi statele de funcþiuni ale celor douã teatre, român ºi unguresc, precum ºi «noua» firmã a teatrului de stat maghiar din Tîrgu-Mureº! (...)

Românii din Transilvania au început sã se simtã pãrãsiþi de fraþii lor de dincolo de Carpaþi. În judeþele Harghita, Covasna ºi Mureº s-au produs evenimente grave, crime, expulzãri, destituiri abuzive. «Autoritatea româneascã» trebuia lichidatã. Avem dovezi indubitabile ale acþiunii de demolare a STATULUI NAÞIONAL UNITAR ROMÂN, faþã de care mã întreb: cît timp preºedintele, Guvernul ºi Parlamentul ROMÂNIEI se vor face cã NU VÃD? Pentru ca Transilvania sã rãmînã a ROMÂNIEI, numai românii ardeleni trebuie SÃ LUPTE, pentru a apãra integritatea teritorialã ºi suveranitatea þãrii?”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 9 noiembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT

Geografia trupului Decesul mortal al lui Fane Spoitoru Dragostea de þarã trece prin stomacul burþii Dumnezeu preferã inimile curate O cãlãtorie în timp Individualismul indivizilor Istoria necenzuratã a românilor

Marian Munteanu, celebrul încasator din Piaþa Universitãþii, va fi candidatul PNL la Primãria Capitalei. În replicã, PSD (fost PDSR, fost FSN, fost PCR) îl va propune pe Miron Cozma, pentru a reedita finala din iunie 1990. O profesoarã de geografie, foarte devotatã muncii sale, le-a arãtat elevilor toate formele de relief ale corpului ei didactic. Nu vã impacientaþi, n-a folosit arãtãtorul tradiþional, ºi nici mult prea depãºita hartã, cã n-avea nimeni chef de astfel de prostii, reminiscenþe ale unui sistem educaþional învechit. A folosit metode, mijloace ºi tehnici dintre cele mai moderne. Baza a constituit-o retroproiectorul, pardon, videochatul. Pe post de material didactic era, în unele secvenþe ale lecþiei, îndeosebi în cele legate de aprofundarea cunoºtinþelor, un nene cu douã-trei picioare, care era trecut în proiectul didactic la rubrica ,,iubiþi ocazionali ºi alte mijloace de învãþãmînt”. Feedback-ul a fost pe mãsurã. Elevul Gigel Adiavoliþei, care a descoperit tãrãºenia în timp ce naviga plictisit pe site-urile de profil, nu va uita niciodatã aceastã lecþie metodicã a profei, iar dragostea lui pentru geografie a atins paroxismul. Cunoºtinþele predate cu atîta devotament i s-au întipãrit temeinic pe retinã.

Acum ºtie totul despre culmile domoale ale Dealurilor de Vest, despre Focurile Vii din Subcarpaþii de Curburã, ºi, mai ales, a cercetat vrãjit sfîrcurile Munþilor Carpaþi. Cu triunghiul Bermudelor n-a prea avut timp sã se acomodeze, întrucît ºnurul care acoperea zona a dispãrut cu viteza luminii. În schimb, a explorat, mai ceva decît Yves Cousteau, teribila Groapã a Marianelor (Amarianelor, ca sã fim cît se poate de corecþi).

Singura nemulþumire a elevului, legatã de sistemul românesc de învãþãmînt, este cã profa de geografie ia cam consumat traficul de Internet. PSD a mai înghiþit un rahat: UNPR-ul. A murit tatãl lui Dan Diaconescu Direct. Dumnezeu sã-l ierte! ªi pe DD. Fiindcã a refuzat, acum 4 ani, unificarea Miºcãrii Naþionale. A dat colþul ºi Ion Titiºor, zis Fane Spoitoru, celebrul interlop care i-a retezat braþul, cu sabia, unui tînãr ofiþer de poliþie, în anii ’90. Înmormîntarea (sau nunta, cã la þigani e greu de fãcut diferenþa) a fost un bun prilej pentru maneliºti ca sãºi dreagã vocile de privighetori cernite, iar pentru Miron Cozma, încã o fericitã ocaziune de a ciuguli niºte colivã, în direct, la cel mai mincinos post de televiziune din spaþiul carpato-danubiano-filotic.

Un studiu INSCOP Research a descoperit cã 85,4% dintre români îºi iubesc þara, în timp ce 11,5% o considerã cam naºpa. Asta înseamnã cã ãia care ne conduc sînt aleºi/numiþi dintre cei 11,5%. Aproape la fel de lipite de corazonul inimii sînt Italia (83,5%), Spania (83%) ºi Marea Britanie (82%). Asta demonstreazã cã dragostea de þarã trece prin stomacul burþii. Sentimente destul de foarte naºpa nutresc românii faþã de þãri precum Iran, Siria, Rusia, Ungaria ºi Ucraina. Ce aveþi, fraþilor, cu Iranul ºi Siria? Cît despre vecinii noºtri, vã înþelegem (nu ripostaþi cã nu sîntem vecini cu Rusia, cã ºtiþi la fel de bine ca tot mapamondul pãmîntului cã Rusia se învecineazã cu cine vrea ea). Legea dãrii în platã, prin care datornicul care ºi-a achiziþionat o locuinþã cu un credit ipotecar ºi nu mai poate plãti ratele înrobitoare îºi poate stinge datoria prin cedarea imobilului, a fost adoptatã în ciuda opoziþiei lui Klaus Iohannis, Mugur Isãrescu ºi a altor bãgãtori de seamã, pentru care cetãþenii României sînt simple obiecte de inventar. Bãi, aceºtia, v-a plãcut sã le luaþi pielea românilor, dar s-o daþi înapoi n-aþi mai vrea, aºa-i? Arde-v-ar puºca mãgarului! Fiindcã a fãcut o ,,lege unicã a salarizãrii” de tot rîsul, ministrul Nemuncii, Ana Costea, a demisionat din guvernul abracadabrant.

Pardon, tehnocrat. A fost cea mai bunã decizie a ei de cînd a venit cu pluta la minister. Scandalul dopãrii cu Meldonium se extinde. Peste 140 de sportivi au primit suspendãri provizorii. Printre ei, ºi româncele Mirela Lavric ºi Eva Tofalvi. Problema e cã finlandezii de la Agenþia Naþionalã de Anti-Doping

susþin cã nu sînt date certe cã medicamentul îmbunãtãþeºte performanþa sportivã, fiind în consonanþã cu producãtorul leton Grindeks. Pãi dacã n-are nici un efect, de ce-l mai îmbaloteazã sportivii? Cã doar nu suferã toþi de aceeaºi boalã!

Sau da? Au boalã pe recorduri obþinute necinstit.

Mare deranj cu piesa cîntãcioºilor de la Taxi, în care ãia behãie cã ,,Dumnezeu preferã lemnul ºi spaþiile mici”. Staþi liniºtiþi, limacºilor, Dumnezeu preferã inimile curate. N-are nici o treabã nici cu manelele, nici cu versurile stupide. El l-a creat pe om în halul în care l-a creat, ºi l-a lãsat sã se manifeste.

Dumnezeu e mult mai democrat decît credeþi.

Altminteri n-ar permite toate nedreptãþile din lume.

Faþã de care piesa trupei de lãutari popi-rock e apã de ploaie acidã. Un mare iubitor de animale scria în numãrul trecut al revistei noastre cã Vlad Þepeº a fost omorît din porunca fratelui sãu, Radu cel Frumos. Dacã am gîndi în termenii materialismului dialectic ºi istoric, am rîde, ºtiind foarte bine cã Radu cel Frumos dãduse colþul, în Transilvania, în 1474. Dar cum noi ºtim foarte bine cã existã gãuri negre prin care putem cãlãtori în timp, în special dimineaþa, pe rãcoare, sîntem convinºi cã domnul Marius Marinescu are dreptate: Vlad Þepeº a murit din ordinul fratelui sãu, care trecuse ultima frontierã cu 2 ani înainte, dar care acum se încarnase într-un tip destul de foarte naºpa, care se intitula Laiotã Basarab, zis ºi cel Bãtrîn. În rest, e bine, trãiascã lupta pentru pace! Capitala nu mai are primari.

De fapt, n-a avut niciodatã, ca sã fim corecþi. Cu excepþia lui Rareº Mãnescu, care oricum nu se simte prea bine, ºi a lui Negoiþã (încã în funcþie, însã trimis în judecatã pentru evaziune fiscalã), toþi ceilalþi, în frunte cu Oprescu, s-au dedicat muncii de cercetare ºtiinþificã, fie la domiciliu, fie sub control judiciar. Mãi, bucureºtenilor, vin alegerile, deschideþi ochii! Chiar nu vedeþi ce se întîmplã, sau nu vã pasã? Cãutaþi-vã candidaþi cu puºcãria la zi, cã de ãºtia cu studii aprofundate la fãrã frecvenþã ne-am sãturat... Marian Vanghelie, primarul imponderabil al Sectorului 5, afirmã, cu seriozitatea-i proverbialã, cã ar cam fi vremea sã se renunþe la, citez, ,,privatizãrile hazlii”. Iar Vasile Dâncu, tehnocratul roºu, apasã pe acceleraþie, întrucît ,,a apãrut un individualism foarte puternic al indivizilor”. Numai intelectuali subþiri, numai oameni de spirit bîzîie pe lîngã balega puterii. Aþi observat cã cele mai mari salarii de bugetari le au politicienii? Deci e adevãrat cã prostia se plãteºte...

Elena Udrea a luat-o pieptiº pe calea mîntuirii.

Care, se pare, nu mai duce la Bãsescu, de vreme ce înfiereazã pãcatele care, zice ea, sînt caracteristice Poporului Român. ªi le enumerã: ,,mîndria, invidia, iubirea de arginþi, desfrînarea, lãcomia pîntecului, trîndãvia, mînia”. Poþi s-o contrazici pe aceastã bravã româncã? Nu poþi, cã ea le-a experimentat pe toate. Mai puþin preacurvia, deºi chestia aia cu lãcomia pîntecului n-am înþeles-o.

Adriana Bahmuþeanu are probleme existenþiale majore cu energia electricã fluctuantã, care îi arde televizoarele ºi îi sparge becurile. Nu mai vorbim de lampa care-i fileazã non-stop. Deºi îºi suspecteazã gîndurile negative cã ar fi pasionate de electrocasnice, un singur lucru e cert: din canalizare vine un miros foarte suspect, cauzat de niºte ,,entitãþi neidentificabile”, întrucît nu se aude tropãitul piciorului de lemn. Sîntem alãturi de aceastã martirã a televiziunilor culturale, în lupta ei neostoitã cu universurile paralele cu ,,Realitatea”.

Scoaterea din jocurile puterii a lui Ludovic Orban, celebrul cîntãreþ în struna puterii liberale, ia dat ocazia lui Victor Ponta sã-l ierte pentru cele fãcute, gîndite ºi rostite cu diferite ocazii politice.

Problema lui Orban e cã, potrivit spuselor fostului premier, ,,Dumnezeu nu-i uitã nici pe proºti, nici pe ticãloºi”. Nici pe plagiatori (asta-i de la mine).

Cred cã, pentru prima datã în viaþa lui, plagiatã dupã clasicii marxism-leninismului de bodegã, Victoraº are dreptate; Dumnezeu nu-i uitã pe tovarãºii lui de

cîrdãºii politice, pentru cã nu-L intereseazã subiectul. ªi, în ciuda maneliºtilor de ocazie, nu preferã creierele mici. ªontîc-ºontîc, consilierul Dan Mihalache a ajuns ambasador în Regatul Unit. ªi mai ziceþi cã Iohannis n-are umor negru! Rîde toatã Europa. Maica Stareþã de la Mînãstirea Sfintei Cruci este acuzatã de constituire de grup infracþional ºi spãlare de bani (9 miliarde de lei vechi), fiindcã, împreunã cu 5 farmaciºti, a dat cele duhovniceºti pe cele foarte lumeºti. Doamne apãrã ºi pãzeºte! Dacã nici în feþele bisericeºti nu mai ai încredere, atunci în cine? În candidaþii pentru alegerile locale? Hai, cã-i prea de tot! Facem un pustiu de bine acelora care încurcã mîncarea cu mîncãrimea, ºi istoria cu isteria, ºi publicãm un fragment din excepþionala scriere ,,Istoria necenzuratã a românilor” (autor: Adi Sfinteº), ca sã se lãmureascã toþi intelectualii de debara cum a stat treaba cu Radu cel Frumos. * Capitolul 41. RADU CEL FRUMOS-CU SPATELE ÎNAINTE. Cei doi copii ai lui Vlad Dracul lãsaþi zãlog la Înalta Poartã au fost total diferiþi ºi nu se înghiþeau deloc. În timp ce Vlad era dintr-o bucatã ºi nu-i suporta sub nici o formã pe turcaleþi, Radu era alunecos ºi se îndrãgostise nebuneºte de Mehmed al II-lea, cu care îºi bãtea adesea joc de articolul 200. Datoritã calitãþilor sale de valoros om de stat în iatac, sultanul i-a conferit, în cadrul unei ceremonii intime, titlul neoficial de „cel Frumos”. ªi-l þinea numai de-a dreapta sa, cã la marele padiºah pasiunile erau devastatoare. Dar, ca orice atracþie fatalã, nici asta na durat mai mult de 3 zile, ºi atunci ce ºi-a zis turcaletul: „Allah mi l-a dat, a fost bunuþ, dar trebuie sã scap de el, cã nu rãmîne gravid, ºi mie îmi trebuie moºtenitori...” Sã nu credeþi acum cã sultanul i-a tãiat capul frumosului sãu partener de ghiduºii, cum ar fi procedat, cu siguranþã, înaintaºii sãi! Nici vorbã de aºa ceva, ba dimpotrivã, în amintirea clipelor plãcute, i-a oferit tronul Valahiei, care momentan era ocupat de Vlad Þepeº. Cum Radu era adeptul proverbului „Frate, frate, dar tronu-i pe bani”, a primit bucuros, ºi dupã ce Vlad a fost arestat de Matei Corvin, ajunge domn (14621474). Se zice cã scaunul de pe care prezida ºedinþele Divanului avea multe protuberanþe, cã era fãcut la comandã, dupã gustul augustului domnitor. Domnia sa a fost un cacaimas. Turcilor le-a rãmas fidel pînã la capãt, n-a comentat niciodatã poziþia lor, oricît de inconvenabilã ar fi fost. Inconvenabilã în teorie, cã în practicã s-a descurcat biniºor. Dar cum gagicilor de teapa lui Radu le convine mai mult diversitatea decît monotonia, s-a avut bine ºi cu ungurii, cãrora le comunica din cînd în cînd miºcãrile ondulatorii ale Paºei de la Vidin. Trimiþînd regulat, pardon de expresie, tributul turcilor ºi întreþinînd relaþii nepermise, dar folositoare pentru fizic, cu boanghenii, Radu a zis cã o sã conducã Valahia multã vreme, fãrã sã-l doarã capul. D-aia ºi-a luat ºio nevastã, femeie autenticã, iar aceasta i-a dãruit ºi-o fetiþã. În felul acesta, Radu credea cã le-a închis gura valahilor de la revistele de moravuri uºoare, care îl luau în vîrful pixului, pe la spate, fãcîndu-l un fel de Hopa-Miticã al Evului Mediu. Dar un HopaMiticã original, care cade în fund ºi se bucurã. Nu prea le-a închis-o, dar exemplul istoric pe care l-a dat a fost elocvent, astfel încît, dupã vreo 500 de ani, l-au adoptat ºi alþii. Dar poziþia provocatoare a lui Radu l-a enervat rãu de tot pe ªtefan cel Mare, care l-a bãtut în toate luptele pe care le-a desfãºurat, cu scopul absolut normal de a-l înlãtura pe voievodulcîrpã de pe tronul Valahiei. Luat de val, moldoveanul i-a ars valahului Flocii, Brãila ºi Ialomiþa, tîrguri respectabile ºi bine întreþinute la acea vreme, ba pe deasupra, dupã ultimul show, i-a luat prizonierã ºi nevasta, care, oricum, asta vroia. ªi fata, care a ºi ajuns a treia nevastã oficialã a lui Fane, 3 ani mai tîrziu (1477). Dupã decesul survenit natural, de inimã rea, în Transilvania (1474), Radu iese pe uºa din dos din istorie, adicã tot aºa cum intrase. PROMOUªÃN: Iubite cetitorule, fã ochii cît cepele, cã data viitoare va cãdea o adevãratã pleaºcã pe capul tãu: Radu cel Mare va veni cu rãdvanul, sã încurajeze relaþiile extraconjugale ºi tipãriturile. O adevãratã binecuvîntare pentru leneºii ºi filozofii de ocazie, de care Valahia n-a dus niciodatã lipsã. Dacã sînteþi cuminþi ºi vã place istoria, s-ar putea sã vã mai delectãm ºi altãdatã.

Dacã deja aþi cumpãrat cartea, vã felicitãm, sînteþi bãieþi deºtepþi!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Cîntec pentru locul natal Dedicat familiei dirijorului DIODOR NICOARÃ Mi-e dor de Caraºul meu natal, Acolo unde, la nici o orã, Cum cînta un poet sentimental, ,,Timpul nu devorã”...

Oamenii trãiesc Într-un climat de eufonie, Liniºtiþi, Fericiþi, Atît de departe de atingeri necurate, Pîn’ la identificare contopiþi Cu miresmele naturii, De viaþã dãtãtoare, Istoria cu dînºii avînd multã rãbdare, Într-o ambianþã limpidã ºi suavã, De iubiri izbãvitoare, Tãlmãcite prin cuvinte cîntãtoare. ªi-n timp ce-n sate totul miroase A frezii, A iasomie ªi-a grîu, Femeile se-aratã-n Tainica lor splendoare,

TABLETÃ DE SCRIITOR

ªoapte de tigru pãrãsit ai de salcie albastrã ºi flori de papurã de mandolinã, ca la petreceri de iubiri din calendare, cu iz de soare virgin. ...Aºa mi-e gîndul acum cãlãrind rîuri de cernealã de apã verde, puterea vîntului în spic de ghirlande de cale-rãsare, în numele poeziei ºi al poeþilor care, în strãlucirea gîndului lor, urcã dealuri de treflã de trifoi, cîntec de sturz în desiº de bozii caprelor cu þîþe smîntînite, pentru dulceaþa cuvintelor, în consensul noilor subiecte. ªi uite-aºa, tot urc în strigãtul meu de cuc sãlbatic din pãduri cu fagi ºi muri, sã aduc îndãrãt ºcolarii la poveºtile domnului Ion Creangã, la poeziile lui Mihai Eminescu. ªi aºa sã întindem o

C

horã a albinelor ºi toboºarilor pe þarina ogorului limbii române, cã prea s-au îndepãrtat oamenii de bujorii slovelor pentru tableta electronicã, ºi sã le murmure buzele clapelor pianului, încropit la mîntuirea inimii, fãrã sã dea examen de trecerea vulturilor spre piscuri, tot mai departe de lumea realã, dar tot mai aproape de colþul ierbii, cu sãnii de miere albã din trunchiuri de Lunã, cu sacîz de vioarã. ªi uite de ce scriu: pentru cã poezia îmi dã elanul dc care am nevoie spre lecturi stelare ºi sfere de curcubeu, de care nu vreau sã mã dezic. ªi pocnesc din buricele degetelor, sã mã joc cu mînjii anului, care aleargã în galop pe valea porumbeilor luminii ºi a lumii la pãtrar, spre gãoacea pomilor cu mirodenii, de unde ies, pe alei, cohorte de lãstuni în dungi de zebre, în grãdina publicã, în care jandarmii îþi rîd în nas de gogomãniile lor, scaieþi încrãcãnaþi pe dealuri cu tufiºuri, prin care diavolii umblã cu microfoane în coarne ºi pistoale cu gloanþe letale, în miros de mãtrãgunã, de prea toate o

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

Tulburãtoare, Parcã desprinse din legende strãvechi, Cînd se duc seara la rîu. ªi-n acest peisaj miºcãtor ºi-atît de pur, Inspiraþia mea pentru noi melodii, Îngemãnate cu metafore pline de vocale Cu ecouri muzicale, Încet, Prinde contur, Ca un vis de poet. ªi-aproape, parcã-nseninînd al meu suflet, Se-aude tînguire de izvor.

Simt cum mã-nvãluie doinirea adîncã A ,,dorului dor”, Sub cerul de-o consolatoare poezie, Unde încrederea-n oameni, În bunã-nvoirea dintre neamuri, Ca o apã-nmiresmatã, Precum o iubire eternã, Curatã ªi adîncã, Simfonic reînvie, Iar tabloul plin de-o liniºtitoare armonie Inima-mi alinã, De-mi vine a spune: ,,În Caraºul meu natal E-atîta luminã“...

DORU POPOVICI

iau aiurea, pe guºteri de troscot striat, pe ºinã de tramvai sau de tren, cu vagoanele de dovleac cu ochii scobiþi, lumînãri de broaºte rîioase.

Toatã lumea cautã împerecherea sa de sentimente aprinse, la care singurãtatea nu se mai uitã prin oberlichtul prãvãliei închise de cei de la atifraudã, cã nu a fost în regulã cu casa de marcat ºi nici cu vînzãtoarele din faþa galantarelor cu oase zbîrlite de frig. ªi poeþii scriu, scriu, scriu despre iubirea cireºilor, fãrã sã ia seamã cã noi avem, sau nu mai avem dulceaþa acelor bucurii greu de stãpînit în cuvinte, ori amãrãciune, prin amorul surzilor, la ani de rãstriºte ºi libertate prea de leac, cu gust de melc grãbit, cu casa ruginitã în spinare, spre nori cu spice de ploi zurlii ºi chifle îngãlbenite de stînjeneii patimilor dupã soare. Cãci omul, prin firea lui, este supus greºelilor. De-asta Dumnezeu îl ºi trãdeazã, cã prea mulþi sînt mugurii aceia care nasc din ouã larve. Oamenii, în mîndria lor, nu vor sã ia aminte la rostul pe care îl au în aceastã lume ºi sã fie cu semenii în gîndul pãsãrii mãiastre care, în libertatea sa, trãieºte în vãpãi de varã seninã. De ce oare nu vrem sã îi luãm exemplul?

Nu întîmplãtor am fãcut mereu trimitere la farmecul poeziei, tocmai pentru cã oamenii, în goana lor, se întrec sã adune purici de pe burta cãþeilor, uitînd cã boala de cancer ucide lent, dar sigur. Poezia imprimã în inimile lor vorbã bunã ºi buchete de bucurii. De aceea scriu, cãlãrind un dihor de cal în ceaþã tomnaticã, întru primãvara gîndurilor mele: oameni, iubiþivã poeþii! Prin ei transpunem cerul, Luna, gîndurile ºi, mai ales, frumuseþea femeilor, cu farmecele lor, cîntate de mierle la nouã voci, fiindcã ele, ºi numai ele ºtiu a-mpãciui morocãneala din sufletul bãrbatului ursuz. ªi iatã cã scriu din dragoste de salcie pletoasã ºi dor de sîni pe care n-am putut a-i sãruta cînd purtam în braþele mele tandreþea sîngelui de voievod. Învins în sentimente omogene, mergeam aiurea, pe clãi de marmurã, de visul impus de femeia pe care am iubit-o în ºoapta mea de tigru pãrãsit de speranþã, dar încrezãtor în fardul muzelor cu buzele albastre, rostind poezii la foc de stele aurii ºi cîntce de sitari, spre vindecarea mea de mine - de îndrãgostit nedeclarat de nici o instanþã ºi fãrã matricolã pe mînã. Cã aºa mi-a fost mie scris, sã cred în oameni farã sã le cer sã-mi dezvãluie ce nu ºtiu despre ei. ªi scriu, ca sã înþeleg mai bine de ce florile sînt atît de gingaºe în iubire.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”

Douã nume mari ale comediei româneºti: Stela Popescu ºi Alexandru Arºinel.

MICROSIOANE Insuccesul - Spune ºi dumneata, întrebã candidatul, cum aº fi putut sã iau examenul, cîntînd pe note cu o vioarã cu care lãutarul cîntase toatã viaþa dupã ureche?

Receptivitate Desenînd un soare pe zãpadã, pictorul n-a dorit decît sã ne încãlzeascã.

Nu-i vina lui cã, neînþelegîndu-l, ne clãnþãnesc dinþii.

Pãreri Cel puþin douã din cele trei pãreri proaste pe care le emitem despre cineva se referã la noi înºine.

VASILE BÃRAN

Chipul lui Lautréamont, descoperit abia dupã un secol iaþa scriitorului francez Isidore Ducasse, zis conte de Lautréamont, precursor al suprarealismului, e socotitã ºi azi ca unul din marile mistere ale literaturii. Se ºtie doar cã e nãscut la Montevideo în 1846 ºi cã a venit în Franþa, unde a publicat, la 1869, vestita sa lucrare ,,Les Chants de Maldoror”, dupã care, un an mai tîrziu, s-ar fi sinucis.

Timp de mai bine de un secol nu s-a putut gãsi o fotografie sau un portret care sã-l reprezinte. Pictorul spaniol Salvador Dali i-a fãcut un portret imaginar, iar exemplul lui Dali a fost urmat în timp de alþi pictori ºi graficieni mai puþin celebri. Abia dupã trecerea unui veac, istoria literarã ºi-a intrat în drepturi: un student la medicinã, pe nume Jacques Lefrère, întreprinzînd o adevãratã anchetã poliþistã la Tarbes, în Pirinei, unde Lautréamont ºi-a petrecut o parte din adolescenþã, a reuºit, în 1977, sã punã mîna pe o fotografie a autorului ,,Cînturilor lui Maldoror”. Ea a fost descoperitã întrun album al familiei Dazet, corespondenþii lui Lautréamont pe timpul cînd scriitorul urma clasele a IV-a ºi a V-a la Liceul din Tarbes. Lefrère a fãcut ºi alte descoperiri, pe care le-a relatat într-o carte, intitulatã ,,Le visage de Lautréamont”.

V

Pag. a 5-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Cred M-am sfiit totdeauna sã scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rãmãºiþã anacronicã de la romanticii care, ei ºi atunci, puteau sã se creadã aievea buricul pãmîntului, mi se pare puþin ridicolã. Scriitorul de azi, afarã de poetul liric, trãieºte într-o lume atît de relativã din toate punctele de vedere, cã numai identificîndu-se cu multe relativitãþi izbuteºte a pãtrunde ºi a înfãþiºa absolutul care, cel puþin în artã, rãmîne nãzuinþa supremã. Cu atît mai greu îmi vine sã vorbesc acuma chiar despre crezul „meu” artistic. Mai întîi trebuie sã mãrturisesc cu destulã ruºine cã nici nu am avut încã vreme sã-mi confecþionez un asemenea articol, pentru simplul motiv cã niciodatã, apucîndu-mã sã scriu, nu mi-a trecut prin minte sã observ sau sã respect anumite cerinþe programatice. Dar fiindcã sînt întrebat, îndrãznesc a spune cã scrisul nu mi se pare deloc o jucãrie agreabilã ºi nici, mai cu seamã, o jonglerie cu fraze.

Pentru mine, arta – zic „artã” ºi mã gîndesc mereu numai la literaturã – înseamnã creaþie de oameni ºi de viaþã. Astfel arta, tocmai ca ºi creaþia divinã, devine cea mai minunatã tainã. Creînd oameni vii, cu viaþã proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitãþii. Nu frumosul, o nãscocire omeneascã, interzisã în artã, ci pulsaþia vieþii.

Cînd ai reuºit sã închizi în cuvinte cîteva clipe de viaþã adevãratã, ai realizat o operã mai preþioasã decît toate frazele din lume. Precum naºterea, iubirea ºi moartea alcãtuiesc enigmele cele mai legate de viaþa omeneascã, tot ele preocupã mai mult ºi pe scriitorul care încearcã sã creeze viaþã.

Literatura rezultatã din asemenea preocupãri nu va mulþumi, poate, nici pe superesteþii ce savureazã numai rafinãriile stilistice sau extravaganþele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are nevoie. Literatura trãieºte prin ea, ºi pentru ea însãºi. Durabilitatea ei atîrnã numai de cantitatea de viaþã veritabilã pe care o cuprinde.

Creaþia nici în literaturã nu face salturi. E o verigã între trecut ºi viitor, îºi împlîntã adînc rãdãcinile în pãmînt, ca sã se poatã urca mai sus, spre cer. Se uitã cu evlavie pioasã înapoi,

spre a putea privi mai sigur înainte. Nu-ºi închipuie nici o secundã cã înaintea ei n-a existat nimic ºi dupã ea se va prãbuºi tot. Sinceritatea e calitatea de cãpetenie a scriitorului adevãrat. Sinceritatea faþã de sine, din care izvorãºte sinceritatea faþã de artã. Dacã nu te dãruieºti întreg artei în clipa creaþiei, nu vei zãmisli decît monºtri fãrã viaþã. A crea oameni nu înseamnã a copia dupã naturã indivizi existenþi.

Asemenea realism sau naturalism e mai puþin valoros ca o fotografie proastã. Creaþia literarã nu poate fi decît sintezã.

Omul pe care îl zugrãvesc eu o fi avînd ºi trebuie sã aibã asemãnãri cu mii de oameni, cum au ºi în viaþã toþi oamenii, dar trãieºte numai prin ceea ce are unic ºi deosebit de toþi oamenii, din toate vremurile. Unic, însã, e numai sufletul.

Viaþa eternizatã prin miºcãri sufleteºti – realism. Temelia creaþiei rãmîne, negreºit, expresia, nu însã ca scop, ci ca mijloc. De dragul unei fraze strãlucite sau a unei noi împerecheri de cuvinte, nu vom sacrifica niciodatã o intenþie. Prefer sã fie expresia bolovãnoasã ºi sã spun întradevãr ce vreau, decît sã fiu ºlefuit ºi neprecis. Strãlucirile stilistice, cel puþin în opera de creaþie, se fac mai întotdeauna în detrimentul preciziei ºi a miºcãrii de viaþã. De altfel, cred cã e mult mai uºor a scrie „frumos”, decît a exprima exact. Poate nu e o simplã întîmplare cã toþi creatorii mari de viaþã s-au mulþumit sã scrie bine ºi au neglijat floricelele stilistice dupã care se prãpãdeau contemporanii. Precum iarãºi nu trebuie uitat cã tocmai stilul e mai trecãtor într-o operã de artã. Expresia exactã îþi cere mai multã zbuciumare: „Cuvîntul ce exprimã adevãrul”. Numai prin ea poþi urmãri de-aproape sinuozitãþile cuvîntului care explicã viaþa.

Psihologia ºi obiectivitatea merg alãturi ºi presupun aceeaºi retragere a eului scriitoricesc în colþul cel mai modest al sufletului, spre a lãsa loc desfãºurãrii creaþiei. Modestia nu e ºi dezinteres, ci dimpotrivã, o atitudine. Fãrã amestecul meu direct, opera va putea creºte ºi trãi mai independent. Copilul zdravãn n-are nevoie în viaþã de hainele tatãlui. Dacã priveºti arta drept creaþie, trebuie sã-i atribui ºi o valoare eticã. Arta, ca uºoarã jucãrie, ar fi tot atît de incomprehensibilã ca ºi viaþa socotitã fãrã rost. Arta n-are menirea sã moralizeze pe om, evident, dar poate sã-l facã sã se bucure cã e om ºi cã trãieºte, ºi chiar sã-l facã om. Contemplarea vieþii pe care o oferã creaþia poate fi, uneori, mîngîietoare ca o rugãciune… În loc de „crez artistic”, iatã cîteva gînduri, poate nu prea închegate ºi nici prea noi, care îmi sînt dragi ºi dupã care aº fi bucuros sã-mi cãlãuzesc scrisul cel puþin în viitor.

LIVIU REBREANU (,,Ideea europeanã” – 1926)

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (6) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Ziariºtilor Mihai Voinea ºi Cristian Delcea, de la ziarul ,,Adevãrul”, denigratori, post mortem, a omului ºi operei sale, dr. Corneliu Vadim Tudor, li se alãturã, cu un al treilea material, un reportaj ofensator, ,,lucrat” de cãtre o colegã din redacþie, jurnalista Roxana Garaiman. În acest material, autoarea încearcã, chipurile, sã redea atmosfera din preajma Bisericii Sfîntul Gheorghe cel Nou din Capitalã, în care, pe un catafalc, se afla expus trupul neînsufleþit al Tribunului.

Titlul ºi subtitlul, aºa cum sînt formulate, evidenþiazã atitudinea ironicã, nu numai faþã de tristul eveniment ºi de uriaºa personalitate care, din nefericire, l-a produs, ci ºi faþã de românii concitadini ai marelui dispãrut, precum ºi faþã de acei conaþionali veniþi din toate colþurile þãrii, toþi prezenþi aici pentru a-ºi lua rãmas bun de la cel care a fost, întreaga-i viaþã, alãturi de semenii sãi.

Pentru cititorii revistei noastre, reproducem titlul ºi subtitlul articolului Roxanei Garaiman, pentru a constata, singuri, atitudinea defãimãtoare faþã de Tribun, chiar din conþinutul acestora. Articolul a fost publicat în ,,Adevãrul”, numãrul din 17-IX-2015, pag. 7. Titlul: ,,Turnul Babel la catafalcul lui Vadim”, iar subtitlul: ,,Reportaj: I-au pus ºtampila mãcar o datã, iar acum s-au strîns toþi, deodatã, la un loc, sã-i punã o lumînare la cãpãtîi: «Ce om deºtept a fost». Apropiaþii, votanþii ºi bãgãtorii de seamã, s-au încolonat la Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou din inima Capitalei, pentru a-i aduce un ultim omagiu marelui «Tribun»“.

Nu este nevoie de un efort deosebit ca sã sesizãm, începînd chiar cu prima sintagmã din titlul reportajului, ,,Turnul Babel”, cã autoarea insultã nu numai impunãtoarea personalitate a celui dispãrut, ci ºi mulþimea cetãþenilor venitã ,,la catafalcul lui Vadim”, pentru a-i aduce, ilustrului defunct, un ultim omagiu. Dupã autoare,

cititorii ar trebui sã înþeleagã, din cele douã cuvinte, cã aici, în preajma catafalcului, ar exista o totalã dezorganizare, cã oamenii vorbesc limbi diferite, neînþelegîndu-se între ei, cã învãlmãºeala caracterizeazã locul ºi oamenii, iar lucrurile s-ar petrece aici întocmai ca în strãvechea legendã a Turnului Babel, din anticul Babilon, de unde vine ºi termenul de babilonie (= haos, dezordine, aiurealã, zãpãcealã, încurcãturã – dupã Gh. Bulgãr). În ceea ce priveºte fondul subtitlului, din însemnãrile Roxanei Garaiman, cititorul constatã cã autoarea inoculeazã suficientã otravã în termenii folosiþi. Cu scuzele de rigoare, pun la încercare rãbdarea cititorilor ºi îi înºir ,,perlele“, reprducîndu-le: ,,I-au pus ºtampila (lui Vadim) mãcar o datã“ (...), ,,s-au strîns toþi, deodatã, la un loc...“, ,,votanþii ºi bãgãtorii de seamã s-au încolonat“. Este vizibil faptul cã autoarea alunecã de la ironie la ridicol, neocolind nici expresiile (locuþiunile) existente în limbajul argotic (v. a pune ºtampila, bãgãtori de seamã). La urma urmei, ce sã cerem unor ziariºti, precum e aceasta, sã ne dea ce nu au?

Ei doar primesc stimulente, de un fel anume, pentru a ataca virulent o anumitã persoanã, ori un eveniment care nu convine patronilor interni sau externi.

Tonul ironic, batjocoritor se accentueazã, în cuprinsul aºa-zisului reportaj, odatã cu folosirea unor expresii îndreptate împotriva românilor veniþi sã-ºi plece fruntea la catafalcul celui care a ºtiut ºi a avut curajul sã punã în luminã adevãrul, fiind ca o stîncã din cel mai dur granit, în apãrarea românismului ºi a Interesului Naþional.

Pentru aceastã atitudine de respect ºi sincere regrete ale celor prezenþi la cãpãtîiul unui semen de-al lor, care i-a pãrãsit prea devreme, întreaga mulþime de oameni a fost ,,onoratã“ cu o suitã de injurii.

Aºa-zisa reporterã, Roxana Garaiman, încearcã sã surprindã o imagine de ansamblu a celor ce vin, un grup dupã altul, la Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou. Oamenii sînt prezentaþi ca ºi cum ar veni la bisericã parcã din întîmplare, fãrã convingere, fiindcã – chipurile - n-au avut altceva mai bun de fãcut; vin bîrfind, dîndu-ºi ghionturi sau dialogheazã despre propriile lor probleme. ªi pentru a

ALBUMUL CU POZE RARE

Excentricul pictor spaniol Salvador Dali, fotografiat împreunã cu unul din cei doi oceloþi (o specie de leopard din America de Sud) pe care i-a avut ºi care îl însoþeau oriunde mergea, chiar ºi la expoziþiile de artã.

CIOBURI DE GÎNDURI

UIMIRE Eºti visul materiei, ultimul prag Spre care ºi cerul în lacrimi se-nclinã, Cînd vîntul se joacã în pãru-þi cu drag ªi marea cu tunet din valuri suspinã.

Eºti toatã lumina din era tãcerii ªi candelã sfîntã pe genele serii.

Eºti pacea de aur ce-mi fulgerã versul: Pe tine, femeie, dau tot universul!

ILARION BOCA

fi crezutã de cititori, reporteriþa reproduce supãrarea unei femei, aflatã în lungul ºir al celor ce doreau sã ajungã la cãpãtîiul marelui scriitor, cu vorbe ºi gînduri amestecate, imagine ilarã, nepotrivitã în asemenea clipe: ,,Ce tragedie!

M-am dus azi ºi m-am mai verificat o datã ºi la stomac ºi la ficat, toate mã dor“. Sau un alt exemplu edificator, total deplasat: ,,UIte-o pe vagaboanda lu’ Anda Cãlugãreanu.

Aia e? Da …“. Pentru a evidenþia planul urmãrit în scriitura ziaristei de la ,,Adevãrul”, sã mai prezentãm, totuºi, una din pãrerele selectate tendenþios de autoare, permiþîndu-le cititorilor sã tragã o concluzie corectã privind atitudinea acestei jurnaliste faþã de Tribun, dar ºi aprecierea ei dispreþuitoare pentru oamenii de rînd, fiindcã aceºtia vin sã-ºi incline fruntea la catafalcul lui Vadim. Citez: ,,Lam votat de fiecare datã, acum nici nu ºtiu cu cine sã mai votez, dar mã duc, oricum, sã-mi fac datoria de cetãþean“, declara un bãrbat.

Reproducînd cele spuse de cele trei persoane, venite sã-i aducã un ultim omagiu Tribunului, nu aº vrea sã fiu înþeles greºit, anume faptul cã arãt ºi eu, precum o face jurnalista de la ,,Adevãrul“, care este nivelul cunoaºterii limbii române ºi bagajul de culturã al celor care au fost tot timpul alãturi de Vadim, ºi, mai mult decît atît, l-au înþeles. Cetãþenii unei þãri, oricare ar fi aceea, nu pot fi toþi la acelaºi nivel de culturã sau de stãpînire a limbii materne, ori trecuþi pe la nu ºtiu ce ºcoli de retoricã.

Oamenii aceºtia, dacã nu au întotdeauna o exprimare corectã, în schimb, au merite în ceea ce realizeazã cu braþele ºi cu mintea la locul lor de muncã, bunuri în folosul întregii societãþi. Ceea ce a fãcut, însã, Roxana Garaiman este o lucrãturã ordinarã, dictatã fie la ordinul patronilor, la care se aflã simbriaºã, fie din propriile porniri pãtrunse de suficient venin. Nu putem avea decît tot respectul nostru, pentru toþi românii care au venit la cãpãtîiul Tribunului, ca sã aducã o floare sau sã aprindã, cu pioºenie, o lumînare; pãstrãm acelaºi respect ºi pentru cei care n-au gãsit vorbele potrivite, aºezate într-o exprimare rotundã, respect deplin ºi pentru aceia care n-au reuºit sã ajungã la catafalcul unui mare iubitor de ÞARÃ, de Limbã Românã, ataºat cu trup ºi suflet de poporul sãu. (va urma) RADU PÃDURARIU

Pag. a 6-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (20) „DESTINUL“ Casele noastre, gemenele, vis-a-vis de bisericã, erau despãrþite de Rîul Vale, ce curgea prin dreptul lor. La capãtul strãzii în formã de arc, Valea se unea cu Lunca, împreunã plutind lin, lin, sã se scalde în Cibin. Strada mea, fiind „cocoþatã“ cu cîþiva metri mai sus, priveam biserica „de la înãlþime“. Pentru a nu se surpa, pe marginea strãzii, cam îngustã, era plantat un gard viu din tufe de salcîmi, albinele roind în florile albe ce parfumau satul.

Era o dimineaþã de varã liniºtitã, zi în care n-am prevãzut cã destinul meu se va schimba. Sculatã cu „noaptea-n cap“, m-am dus la rîu, m-am spãlat în apa limpede ca un cristal, în oglinda ei mi-am împletit cozile bogate care le aveam atunci, în care obiºnuiam sã-mi pun o fundã albastrã pentru a se „asorta“ cu ochii. Întoarsã în casã, mama scosese deja pîinea din cuptorul pe vatrã ºi plãcinta cu ceapã. Mi-a întins o canã mare de lut plinã cu lapte fierbinte, al cãrui gust nu se mai regãseºte în prezent, hrana vacii fiind iarba nepoluatã.

M-am îmbrãcat cu rochia din poplin, albã cu maci roºii, rochie pe care mi-am confecþionat-o singurã, întrucît bunicul m-a „înzestrat“ cu o maºinã de cusut „Grizner“, ºi considerînd cã maºina trebuie sã fie utilã, am fãcut un scurt curs de croitorie. În magazinele din Sibiu, apãruserã pantofii GUBAN Timiºoara, din piele naturalã, cu talpã naturalã, toate culorile ºi la preþuri accesibile, aºa cã, acum avînd salariu, mi-am cumpãrat cîteva perechi. Mi-am asortat pantofii la rochie, în grabã mare am sãrutat-o pe mama, am mîngîiat pisica ºi am plecat

FAÞÃ ÎN FAÞÃ CU ISTORIA

Napoleon ºi Goethe (2) Goethe ia apãrarea lui Schiller. Napoleon îi taie vorba, întreabã dacã „Academia” se reuneºte la Weimar. Goethe vorbeºte despre Wieland, îl descrie ca fiind cel mai ilustru dintre membrii sãi. Napoleon roagã sã fie poftit. Atunci Daru ia cuvîntul, lãudînd meritele lui Goethe; repetã ceea ce a auzit la Berlin, aminteºte traducerile lui din operele literare franceze, mai cu seamã tragedia lui Voltaire, Mahomet.

- Am sã întreb îndatã, spune împãratul, dacã piesa poate fi jucatã aici. Trebuie s-o auziþi în limba francezã; dar bunã nu e.

Argumenteazã îndelung, cum nu se cuvine ca un cuceritor sã fie zugrãvit într-o luminã atît de puþin vie.

Pomeneºte apoi de Werther, pe care l-a citit de 7 ori, pe care l-a purtat cu el ºi în Egipt. Face cîteva observaþii, pe care Goethe le va socoti mai tîrziu foarte judicioase, ºi spune: - Nu-mi place cum sfîrºeºte romanul.

- Nu credeam ca Maiestãþii Voastre sã-i placã romanele care sã aibã un sfîrºit... Împãratul criticã felul cum autorul a mînuit ambiþia lui Werther la încheierea cãrþii: - Nu e firesc; cititorul nu simte îndeajuns puterea supranaturalã pe care iubirea o are asupra lui Werther. De ce aþi scris-o în felul acesta?

Lui Goethe îi vine sã rîdã - dupã cum relateazã în douã scrisori - sau se mulþumeºte sã zîmbeascã, dupã cum va istorisi într-o dare de seamã mai ponderatã; rãspunde apoi cã nimeni pînã în ceasul acela nu s-a legat de cusurul acesta, dar cã îl socoteºte îndreptãþit ºi mãrturiseºte cã, întradevãr, toatã partea aceea sunã fals. Dar, adaugã el, poate cã i se cuvine autorului ºi oarecare îngãduinþã cînd mãsluieºte vreun efect ici ºi colo, nefiind în stare sã-l obþinã pe calea simplã ºi fireascã. ,,Împãratul, scrie Goethe, pare mulþumit, aduce iarãºi vorba despre teatru ºi dramã, ºi îmi împãrtãºeºte cîteva gînduri cu totul remarcabile; are ochiul critic al celui care a privit tragedia aºa cum priveºte judecãtorul crima, cu cea mai vie atenþie; apoi deplînge lipsa de firesc ºi de adevãr a scenei franceze. Dintr-una într-alta, îºi aratã nemulþumirea faþã de piesele de teatru care se întemeiazã pe ideea fatalitãþii; aparþin, spune, unor vremuri mai întunecate.

De ce ne vorbesc într-una despre destin? Politica, iatã destinul. Se întoarce apoi cãtre Daru ºi reia firul vorbei cu privire la impozite”.

Goethe se retrage lîngã pervazul unei ferestre, îºi aruncã ochii în stînga ºi în dreapta; îi recunoaºte pe Berthier ºi pe Savary. Soseºte marele mareºal Soult, cu pletele fluturînd, ºi dã referinþe asupra situaþiei din Polonia. ,,Atunci împãratul se ridicã în picioare, se îndreaptã cãtre mine ºi, printr-un soi de manevrã mã desparte de cei printre care mã aflam. Se întoarce cu spatele la ei, coboarã glasul ºi mã întreabã dacã sînt însurat, dacã am copii, etc., în sfîrºit, dacã Goethe se simte bine acolo.

Polemici

la Primãrie, unde mã consideram „cineva“. Ajunsã la birou, preºedintele mi-a spus sã merg în biroul lui, cã mã aºteaptã un TOVARê de la Raion care vrea sã stea de vorbã cu mine. Am fost neplãcut impresionatã, mai ales cã nu-mi dãdeam seama ce ar avea TOVARêUL de discutat cu mine. Am intrat în biroul preºedintelui. „Destinul“, dupã ce s-a prezentat, fãrã altã introducere, mi-a pus în faþã o hîrtie ºi mi-a spus s-o citesc. Era DECIZIA de transferare a mea la Sibiu, cu data de 1 ale lunii urmãtoare. Nu-mi venea sã cred, nu fãcusem nici o cerere, ca ºi atunci cînd am fost numitã funcþionarã la Primãrie. TOVARêUL mi-a spus cã, pentru Cabinetul sãu, eu corespund din toate punctele de vedere, mai ales cã am un „dosar curat“, pe care l-a studiat. A zis sã numi fac griji pentru locuinþã, cã deja mi-a pregãtit una, în apropierea locului de muncã ºi cã nu acceptã nici un refuz. Dupã cîteva zile, iatã-mã instalatã într-o vilã din centrul Sibiului, într-un apartament de 3 camere , în comun, cum era atunci, din lipsã de spaþiu. În cele douã camere locuia un medic ºi menajera sa, o vienezã, venitã în România de peste 20 de ani, dar care nu ºtia „o boabã“ româneºte, considerînd cã este sub demnitatea ei sã vorbeascã aceastã limbã. La cîteva minute de locuinþã, era noul loc de muncã, într-o vilã cu o curte mare, plinã de flori. Biroul meu, spaþios, elegant, nu-l împãrþeam cu nimeni, ceilalþi salariaþi lucrînd cîte 4-5 într-un birou. În dreapta biroului meu era biroul ªEFULUI, iar în stînga, biroul adjunctului. Acum nu mai eram „domniºoara noastrã“ de la Primãrie, eram TOVARêA. Mã simþeam stingherã, îmi era dor de Primãrie, de pisicã, însã, cu timpul, m-am acomodat.

Cînd sãtenii au auzit cã voi pleca din sat, o „delegaþie“ de þãrani a venit la mine acasã ºi mi-au spus cã dacã plec

pentru a avea un salariu mai mare, ei sînt dispuºi sã „punã mînã de la mînã pentru a-mi mãri veniturile, numai sã nu-i pãrãsesc. Mi-a pãrut rãu cã a trebuit sã refuz. Nu mai depindea de mine. Acum, orãºeancã fiind, aveam posibilitatea sã merg la teatru, la filme, concerte etc.La Sibiu, seara, tinerii obiºnuiau sã facã un tur pe Corso, sus-jos, jos-sus, apoi intrau la un film ºi filme erau berechet aduse din Occident, uneori trebuind sã cauþi „un bilet în plus la suprapreþ“, încheind seara la o grãdinã-restaurant de varã sau, iarna, la „Împãratul Romanilor“, considerat un restaurant de lux. Toate aceste erau „scîntei de luminã“ ºi nu se trãia deloc în întuneric, aºa cum se spune acum. Într-o zi, eram pe bulevard ºi vorbeam cu o cunoºtinþã, am vãzut cã vine spre noi un tînãr înalt, brunet, chipeº.

S-a oprit o clipã pentru a sta de vorbã cu interlocutoarea mea, pe care o cunoºtea. Aceasta m-a prezentat, spunîndui cã sîntem consãtene. Nu m-a învrednicit nici mãcar cu o privire. Era preocupat sã se întîlneascã cu prietena lui, inginerã ca ºi el, la aceeaºi uzinã. A apãrut „tipa“, foarte înaltã, brunetã, „trasã prin inel“. În contrast cu ea, eu eram minionã, blondã, cu ochi albaºtri. Nu ºtiu de ce m-am gîndit atunci: „ce fericitã va fi fata care se va cãsãtori cu el“. ªi, am fost, peste 35 de ani, aºa au vrut Ursitoarele care mi-au hãrãzit un destin cam încîlcit. Toate produsele alimentare erau naturale, fãrã E-uri ºi foarte ieftine. Chiria echivala cu preþul unei prãjituri, tratamentul medical era gratuit. Lumea mergea la mare, la munte, „ cu cãþel ºi purcel“. Oricine îºi permitea. Pînã la Revoluþie, am mers la mare an de an, acum am uitat culoarea mãrii ºi nici pantofi din piele nu-mi mai permit sã cumpãr ºi asta, dupã 38 de ani de muncã. ªi ce este mai grav, este ura generaþiei tinere faþã de pensionari, pe care îi catalogheazã drept „POVARA ÞÃRII“, care nu vor sã iasã din sistem. Iar „tonul“ a fost dat de fostul preºedinte, Traian Bãsescu. (va urma) LILIANA TETELEA

- Da, chiar foarte bine, ºi trag nãdejdea cã zilele acestea vor aduce un folos ºi þãriºoarei noastre.

- Poporul vostru e mulþumit?

- Aºa aº vrea sã cred.

- Domnule Goethe, s-ar cãdea sã rãmîi aici, alãturi de noi ºi, în tot acest rãstimp, sã aºterni pe hîrtie toate impresiile pe care þi le naºte în minte acest mare spectacol.

- Îmi lipseºte condeiul unui scriitor antic...

- Sînt invitatul Ducelui dumitale, la Weimar. A fost îndeajuns de rãutãcios o vreme, dar mai pe urmã s-a îndreptat...

- De-a fost rãutãcios, Sire, fãrã îndoialã cã pedeapsa a fost ºi ea peste mãsurã de asprã, dar nu mi se cuvine sã fiu judecãtor. Oricum s-ar întîmpla, îi datorãm întreg respectul.

Pentru a treia oarã, împãratul se întoarce la tragedie.

- Ar trebui sã fie ºcoala regilor ºi a popoarelor. Nu-i culme mai înaltã pe care s-o atingã un scriitor. Ar trebui sã scrieþi moartea lui Cezar, s-o scrieþi cu demnitate, cu o mãreþie care sã-l întreacã pe Voltaire! Iatã un efort ce ar putea fi þinta cea mai de seamã a vieþii dumitale. În tragedia aceasta s-ar cuveni sã se arate omenirii cã Cezar ar fi putut clãdi fericirea lumii, dacã i s-ar fi dat timpul sã înfãptuiascã planurile sale grandioase. Sã veniþi la Paris. V-o cer cu tot dinadinsul”. Îl invitã apoi pe Goethe la seara de teatru, unde acesta va întîlni sumedenie de principi. ,,- Îl ºtiþi pe arhiepiscop? Ei bine, astã searã îl veþi vedea aþipind pe umãrul regelui de Würtemberg. Dar pe împãratul Rusiei? Poate sã-i dedicaþi ceva în legãturã cu Erfurt.

- Niciodatã n-am fãcut o treabã de felul acesta, ca sã nam prilej de cãinþã.

- Pe vremea lui Ludovic al XlV-lea marii noºtri scriitori gîndeau într-alt fel.

- Fãrã îndoialã, Sire, dar cine poate ºti dacã nu s-au cãit?”

Goethe rãspundea mereu la fel de firesc, împãratul se arãta mulþumit, îºi tãlmãcea rãspunsurile pe limba lui, întrun chip mai rãspicat, altfel decît aº fi putut-o face eu...

Asculta cu multã vioiciune: da din cap, cum dai cînd te munceºte gîndul, ori zicea „da”, ºi „chiar aºa”... ºi adãuga mai într-una: „Domnul Goethe ce pãrere are?”. *** Audienþa pe care Goethe ºi Napoleon ºi-au acordat-o unul altuia a þinut mai bine de un ceas. ...Goethe, aºezat mai presus de Voltaire. Nu era oare o justificare a Sturm-und-Drang-ului germanic, gestul acesta fãcut de stãpînul lumii care, dintre toþi, îl alege tocmai pe Goethe ºi-l cheamã la Versailles? Goethe s-a simþit poate un bard, urmaº al lui Homer. Norocul îl atingea în perioada cea mai rodnicã ºi mai luminoasã a vieþii lui. Un simplu scriitor - cum se socotea pe vremea aceea - se vede poftit de cãtre stãpînul Europei, fãrã sã fi spus, sã fi scris sau tipãrit un cuvînt, un singur cuvînt mãgulitor despre dînsul.

Sfîrºit (Fragment din romanul „Goethe, povestea unui om”, de Emil Ludwig)

Din Memoriile lui Laurence Olivier

„Totdeauna am simþit nevoia s-o fac pe grozavul!“ (1) În filmul Pe aripile vîntului erau aproape la fel de multe momente frumoase ca ºi în romanul Margaretei Mitchell. Olivia de Havilland a jucat perfect rolul Melaniei. Întro scenã de un intens dramatism, soldaþii unioniºti pãtrund în casã cînd nu era locuitã decît de femei ºi de guvernanta lor negresã, pe cale de a îmbãtrîni.

Cotropitorii erau în cãutarea bãrbaþilor pe care-i bãnuiau - aºa cum se ºi întîmplase de fapt - cã au participat la un raid al Ku Klux Klan-ului. Cucoanele din casã, dirijate de Melanie, îºi pãstrau pe cît puteau calmul, în împrejurãrile acelea înspãimîntãtoare.

Melanie luã în grabã o carte ºi începu sã citeascã din ea cu glas tare, creînd cu splendidã vitejie impresia cã familia se bucurã de a petrece o searã liniºtitã, cu nimic ieºitã din comun. Cartea pe care o apucase era ,,David Copperfield”, ºi ea începe chiar cu primul paragraf, aºa cã-i auzim glasul frumos citind ceea ce e, probabil, unul din pasajele cele mai bine cunoscute din literaturã, în agreabilul ei ritm legãnat, specific sudului Statelor Unite. ,,Dacã mã voi dovedi eroul propriei mele vieþi, sau dacã acest rol va fi jucat de altcineva, asta se va vedea din paginile de faþã. Ca sã-mi încep Viaþa chiar cu începutul vieþii, trebuie sã înregistrez faptul cã m-am nãscut (dupã cum sînt informat ºi dupã cum cred) într-o vineri, la miezul nopþii. Lumea a remarcat cã pendula a început sã batã 12, iar eu am început sã plîng, exact în acelaºi moment”.

Aº putea pãstra aproape toate amãnuntele în descrierea propriei mele naºteri. Dar dacã vor fi bãtut orologiile din casa cu nr. 26 de pe Wathen Road, orãºelul Dorking, comitatul Surrey, în dimineaþa zilei de 22 mai 1907, cu siguranþã cã ar fi trebuit sã indice ora 5.

Taicã-meu povestea adeseori cum prãjea cîrnaþi pentru doctorul Rawlings ºi pentru el, cînd a apãrut mamoºul în pragul bucãtãriei, aducîndu-i un prunc mititel, dar cu o înfãþiºare destul de sãnãtoasã, deºi deocamdatã era nespãlat ºi plin de sînge. (va urma) Traducere de ANDREI BANTAª

Pag. a 7-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse apariþiile sale dezinvolte – numai în emisiuni cu dedicaþie! – au expus atît un exces de intenþionalitate, dar ºi absenþa oricãrui plan sau gîndire profesionale. De asemenea, faptul cã nu va rãmîne la ordinele liberalilor, cã nu va fi un supus al partidului, asta este clar; cum la fel de clar este cã liberalii vor lua, din nou, praful de pe tobã în cazul în care candidatul „lor“ va ajunge primar, aºa cum s-a întîmplat cu guvernul Cioloº sau cu preºedintele Iohannis. Ceea ce mã face sã mã simt atît de bine!…

Mãrturisesc, detest pretenþiile de nobleþe ale acestui partid arogant duhnind a parvenitism ºi imoralitate; un partid care, atunci cînd arboreazã blazonul „istoric”, ascunde faptul cã a ucis cu tunurile ºi puºtile propriilor guvernãri zeci de mii de români rãsculaþi de foame, a cauzat moartea altor sute de mii în rãzboaiele în care aceleaºi guvernãri au trimis soldaþii nepregãtiþi, dupã ce furaserã banii pentru înzestrarea armatei (române), a umplut închisorile cu cei ce doreau o viaþã mai bunã, a guvernat þara prin corupþie, dînd-o pe mîna unei clientele politice îmbogãþite ºi mai ales strãinilor, a dãrîmat mai multe biserici decît comuniºtii ºi mult mai cupid…

Momentele de reculegere pentru „victimele liberale“ ale legionarilor sau ale altora ar trebui precedate de ceasuri sau zile de penitenþã ºi iertare pentru victimele române datorate liberalilor!

Apropo, Marian Munteanu e acuzat de antecedente legionare? Adicã din acelea care se referã la credinþa ortodoxã, la eticã ºi echitate, cultul strãmoºilor, naþionalismul limbii ºi obiceiurilor strãvechi, frãþia întru cruce, ajutorarea aproapelui? Acesta a fost legionarismul original, aflat, probabil, de la mentorul sãu Petre Þuþea, înþeles de Cioran, Noica, Paulescu, Gyr, Aron Cotruº sau Eliade. Ruºinea ar fi sã se fi lepãdat de asemenea „antecedente“… Nu fac apologia românilor verzi – ba da, de fapt, o fac în felul meu, refuzînd denigrarea, marginalizarea sau sacrificarea unei etnii sau a unui popor; românul verde nu poate urî evreul, pentru cã e fratele sãu, pentru cã nu e creºtinesc ºi etic, Christos Însuºi e evreu, precum ceilalþi apostoli ai credinþei sau ai umanitãþii. Da, în vremea marii crime, o Europã înnebunitã de criza banului a urît evreii, i-a numit vinovaþi, încercînd sã spele cu sîngele nevinovaþilor murdãria banului, pentru a-i reda strãlucirea cupidã a bogãþiei. Liberalismul economic, nu comunismul, nu legionarii, a generat atît criza, cît ºi „soluþia“; demenþa sangvinarã hitleristã a avut ca origine demenþa înavuþirii

liberale. Omit liberalii români sã spunã cã guvernele lor din perioada ascensiunii lui Hitler îl felicitau pe acesta, permiteau apariþia curentelor fasciste, mai ales a întreprinderilor ce finanþau maºinãria crimei, dar îi închideau pe comuniºti! De-a lungul existenþei lor, banii au însemnat singurul mobil etic liberal.

Reproºul adus lui Marian Munteanu, acela de a fi expus gînduri, cîndva, într-o anume paradigmã ideaticã, este nu doar o aberaþie umbritã de ºantaj, dar ºi o ruºine pentru o societate care se pretinde liberã ºi fraternã dedicatã omului ºi cetãþeanului. În acelaºi mod de manifestare a reproºului, ar fi firesc ca unui turnãtor, oricît sar apropia de centenar, sã nu i se mai dea voie la pãrere decît prin ofiþerul de informaþii. Sau poate cã asta se ºi întîmplã?

Invocam caragialescul repetitiv… Dar dacã e ºi acesta doar o faþadã în spatele cãreia existã o structurã care sa dezvoltat în timp? Dacã „marele PNL“ este doar o mare reþea (dez)informativã? Dacã tot ce „produce“ ºi propune acest aºa-zis partid istoric e doar o „transmisie“ a unor date în reþea, prin agenturã? Ceea ce se întîmplã în acest partid de vreo 5 ani încoace a devenit parcã prea puþin „conspirat“… Pe scurt, iatã istoria vãzutã din alt unghi: liberalii, coordonaþi ocult de magnatul Patriciu, miliardarul apopiat de Pacepa ºi „ascuns“, ulterior, pe lumea cealaltã, l-au dat jos pe Tãriceanu, un politician independent financiar ºi experimentat, aducîndu-l pe veºnic imberbul Antonescu, un personaj fantasc, dependent de finanþele altora… ºi de pasiunea pentru jocuri costisitoare; dupã asocierea non-identitarã cu oamenii „jucãtorului“ Bãsescu, dupã infiltrarea PNL cu personaje-cheie venite de niciunde - Hellvig, Mihalache, Buºoi – noii liberali l-au înlocuit pe Crin, pilotat acum de noua lui soþie, om de încredere al lui Patriciu, cu Iohannis, un ins cu apropieri politice liberale la fel de mari ca ale Podului Prieteniei… ceea ce s-a ºi dovedit în scurt timp; tot din PNL au „emanat“ ºi ºefii Serviciilor de Informaþii, dar nu dintre liberali, ci dintre cei „plasaþi“ acolo – Hellvig ºi M.R.Ungureanu. Apoi, PNL s-a zbãtut sã dea jos guvernul, dar nu pentru a prelua controlul, ci pentru a contabiliza toate nemulþumirile faþã de nepriceperea acestui guvern! Acum, liberalii susþin, legaþi la ochi, un alt personaj, Marian Munteanu, venit din neantul trecutului ºi al relaþiilor cu lumea Serviciilor Secrete, un demnitar care nu va fi sub autoritatea partidului, demostrînd, dacã mai era nevoie, cã liberalii nu au candidaþi performanþi, nu au nici un proiect, un plan pentru Capitalã… cã ei, de fapt, au ajuns un non-partid, un nonsens politic – dacã nu cumva sînt ceea ce menþionam mai sus, o agenturã. A cui? Prefer un rãspuns sibilinic - totul e legendã atunci cînd vine vorba de mãreþia oamenilor…

DRAGOª DUMITRIU

du-le ºi refuzîndu-le aceleaºi favoruri, contrariindu-i ºi dîndu-le speranþe, reflectate aproape identic în romanul lui Holban Jocurile Daniei ºi în Jurnalul lui ªuluþiu.

Din 1933, numele ei dominã jurnalul acestuia din urmã, mereu derutat de personalitatea Lydiei, în care bãnuieºte candoare, dar ºi o mare disponibilitate eroticã, puritate, dar ºi instinctivã viclenie. În 1935, Lydia îl stãpîneºte pe deplin. Pasiunea pentru ea este „cotropitoare”. Tot de acum, îl fascineazã ºi pe Holban. Între cei doi scriitori se instaleazã o rivalitate care nu va lua sfîrºit dupã moartea lui Holban. Înainte de apropierea Lydiei-Dania de Anton Holban, ªuluþiu nota în jurnal : „Am stat alãturi de Anton Holban. Ce minunat prieten! Ce suflet sensibil ºi înþelegãtor, mai ales! Ce omenie rarã se zbate în el ºi þi se oferã cu cãldurã!”. Însemnarea se referã la un concert cu Simfonia I de Beethoven, la care, cu un rînd în urma celor doi scriitori, stãtea Lydia-Dania. Mai tîrziu, Anton Holban va constata instabilitatea ºi superficialitatea Daniei sale, la care interesul pentru muzicã ºi literaturã venea din snobism ºi mondenitate. ªuluþiu, însã, se emoþioneazã pentru presupusele ei emoþii: „De cîte ori mi-a bãtut inima pentru ea în seara aceasta, ºtiind cã vibreazã ºi-n sufletul ei melodiile pe care le auzeam ºi eu”.

De altfel, Octav ªuluþiu, sensibilitate exacerbatã, uneori pînã la a copleºi luciditatea, face din Jurnalul sãu un veritabil roman. Un roman al formaþiei, dar ºi o poveste de dragoste cu o progresivã amplificare a OCTAV ªULUÞIU sentimentului, cu gelozii torturante, cu aºteptãri, dezamãgiri, cu reverii ºi neîmpliniri. În mod paradoxal, romanul lui Holban, datoritã incapacitãþii scriitorului de a se îndepãrta de evenimentul

trãit, este un autentic jurnal, conceput, de altfel, ca atare ºi din care nu lipseºte decît data exactã. Este uimitor felul în care experienþa celor doi scriitori se suprapune, pînã unde se realizeazã simetriile, pînã unde situaþiile se reflectã similar.

Lydia-Dania exercitã asupra amîndurora aceeaºi fascinaþie, deºi atît ªuluþiu, cît ºi Holban îi intuiesc artificialitatea ºi se îndoiesc de inteligenþa ei, fãrã ca, totuºi, sã se poatã sustrage farmecului acestei fiinþe capricioase, imprevizibile ºi rãsfãþate. ªuluþiu ºi Holban încearcã, deopotrivã, un complex social în raport cu condiþia Lydiei Manolovici, cu risipa ei, cu luxul care îi incitã ºi-i întristeazã. Holban, mai rafinat, îi înregistreazã detaliile vestimentare, lucru care mai rar i se întîmplã ºi rivalului sãu. Aceleaºi complexe sînt provocate de sportivitatea Lydiei, de plecãrile ei în Tirol, la schi. La care se adaugã faptul cã nu le scrie niciodatã.

Amîndoi o însoþesc cu gîndul ºi suferã, imaginînd-o în cercuri la care ei nu au acces.

Similitudinea merge pînã acolo încît ªuluþiu ºi Holban sînt preocupaþi de camera Lydiei ºi profund emoþionaþi de obiectele ei familiare. În mod aproape identic se desfãºoarã vizita Lydiei la ªuluþiu ºi la Holban.

Dupã o aºteptare febrilã ºi prelungitã de nepunctualitatea obiºnuitã a Lydiei, miraculoasa vizitã decurge cu asemãnãri frapante, cu reacþii asemãnãtoare: ªuluþiu: „Dar a venit! S-a luminat totul. Mi-a luminat cãrþile, s-a bucurat cu mine de vederea ediþiilor rare... I-am citit poezii. A fost o rarã sãrbãtoare pentru mine. M-a despãgubit de toate suferinþele cauzate tot de ea, aceastã vizitã”.

Holban: „Dania a fost la mine! Pare de neînchipuit, dar a fost. (...). Uite telefonul de la care îþi vorbesc. ªi aici camera. Plãcile. Vezi ce multe plãci? Radio. Cãrþile (...). Dania se aºazã pe divanul meu, orice gest o emoþioneazã. Are nevoie de atîta timp ca sã vadã totul!

Cãci, pentru fiecare amãnunt e nevoie de gînduri multe. ªi cãrþile multe pretutindeni, în bibliotecã, pe masã, pe scaune, pe jos. Aºa îºi închipuia“. (va urma) SULTANA CRAIA

Hronicul mãscãriciului, varianta liberalã Motto: „Din Craiova pîn' la Iaºi Se resimte lipsa sãrii, Fi'ndcã cei mai mulþi ocnaºi Au ajuns la cîrma þãrii“. (Pãstorel Teodoreanu) Zilele trecute, am asistat la douã parade diferite din toate punctele de vedere, mai puþin unul - amîndouã au fost la fel de revoltãtoare. Pe de o parte, funeraliile faraonice ale unui cap al lumii interlope, manifestare de o opulenþã jignitoare pentru acest prezent al umilinþei salariilor, alocaþiilor sau pensiilor – sau pentru un prezent al alternativei muncii de sclav pe plantaþiile binefacerii occidentale… Asta e þara care, altãdatã, îºi alesese ca motto – „Nici muncã fãrã pîine, nici pîine fãrã muncã“!

O demonstraþie a neputinþei ºi minciunii statului „democratic“ ºi capitalist, a inutilitãþii cãii cinstei într-o lume care construieºte autostrada infracþiunii. În paralel, am urmãrit parada prostiei sforãitoare a „clasei politice“, o clasã ce a rãmas, din nou, repetentã la tot ceea ce înseamnã respect pentru cetãþean, dar ºi pentru propriul statut acela de membru al suprastructurii societãþii; alegerea candidatului „liberal“ Marian Munteanu, urmatã de reacþiile acuzatoare, mi s-au pãrut, luate per ansamblul evenimentului, o mare defilare a prostiei (sau a „imbecilitãþii“, ca sã-l citez pe retoricul ºi reflexivul liberal Tãriceanu) – o jenantã, revoltãtoare demonstraþie a ceea ce a ajuns România azi... Hodoronc-tronc-ul nominalizãrii lui Marian Munteanu a venit, totuºi, atît de firesc în spirala repetitivã caragialescã, secvenþa Trahanache – Dandanache 2016 amintindu-mi, vai, cît de micã, de nimicã este ºi a fost statura realã a „marelui partid istoric“.

Liberalii lunii aprilie au înlocuit o pãcãlealã cu alta, în locul unui scamator politic – care, timp de 26 de ani, a reuºit sã convingã publicul amator de circ cã iepuraºul din joben e un armãsar de prãsilã – au lipit, în grabã, un afiº ghemotocit de prin anii ’90, netezit la repezealã de dama bunã, belã ºi belicoasã - cu nume de personaj din bancuri deocheate de prin aceeaºi perioadã. Curat murdar plagiatul Actului IV, coane Iancule, dar se zice cã, de astã datã, au gãsit scrisoarea pierdutã onorabilii de peste mãri, aºa dupã cum se jurã diverºi moftologi ºi cetãþeni turmentaþi de pe-o sticlã sau alta.

Creºtin, demagog, gol de conþinut, dar plin de personalitate… care dintre aceste atribute evidente îl dominã pe Marian Munteanu? Menþionez „evidente“, fiindcã

TREI ROMANE PENTRU O SINGURÃ IUBIRE

Lydia - Dania - Leda (1) În „Testamentul literar” al lui Anton Holban existã mãrturisirea limitelor ficþiunii, a imposibilitãþii scriitorului de a se detaºa, dincolo de un anumit grad, de experienþa directã. Holban observa cã „sub fiecare eveniment literar se ascunde cîte o întîmplare adevãratã, iar scriitorul n-a fãcut decît sã combine întîmplãrile ºi sã aleagã cuvintele”. Ca la foarte mulþi prozatori ANTON HOLBAN români, literatura conþine note biografice în asemenea mãsurã, încît acestea nu pot fi ignorate în numele nici unui principiu estetic.

Interferenþa existenþei cu literatura se produce în chip spectaculos într-un „caz literar care realizeazã surprinzãtoare simetrii ºi similitudini, în care sînt alãturaþi ºi opuºi doi scriitori, pe care un al treilea îi observã, fãcînd din ei personaje de roman“. În acest fel, destinul, în acelaºi timp uman ºi literar, îi leagã pe Anton Holban, pe Octav ªuluþiu ºi pe Zaharia Stancu de numele Lydiei Manolovici, uitatã acum, dar binecunoscutã înainte de rãzboi, atît în lumea mondenã, cît ºi în cea literarã.

Aceastã tînãrã, aproape copil atunci cînd numele ei începe sã fie prezent în Jurnalul lui ªuluþiu, era în vîrstã de numai 15 ani în 1931, dar avea deja o feminitate tulburãtoare, amestec de ingenuitate ºi provocare, de abilitate ºi labilitate, de neastîmpãr ºi indolenþã.

Lydia Manolovici va pune stãpînire, aproape simultan, pe sentimentele lui ªuluþiu ºi ale lui Holban, fermecîndui ºi aducîndu-i la exasperare, în aceeaºi mãsurã, împãrþin-

Pag. a 8-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , t i n ã Îndrãgostit de Dumnezeu Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (16) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – În ultima parte a domniei sale, Voievodul Constantin Brâncoveanu era bãnuit de cãtre turci cã ar purta tratative în ascuns cu Imperiul habsburgic ºi cu cel þarist. Din acest motiv, otomanii i-au pus gînd rãu. Faptul cã domnitorului român i s-au acordat titlurile de conte ºi principe al Sfîntului Imperiu Roman de Naþiune Germanã, precum ºi titlul de Principe al Imperiului Rus a constituit un motiv suplimentar de suspiciune la adresa lui. La acestea s-au adãugat ºi uneltirile unor familii boiereºti care îi rîvneau tronul. În aceastã conjuncturã nefavorabilã pentru domnitorul român, la data de 25 martie 1714, în miercurea din Sãptãmîna Patimilor, a fost „mazilit” de cãtre turci, pentru el ºi familia lui începînd un adevãrat drum al Golgotei. Averea ºi bunurile i-au fost jefuite, dar Vodã Brâncoveanu a întîmpinat cu demnitate aceste mari încercãri prin care a trecut, consemnîndu-le în ultima sa scrisoare, adresatã Patriarhului Ierusalimului, Hrisant Nottara, în aceeaºi zi de 25 martie 1714 (Buna Vestire): „Ieri, la 24 ale acestei luni, viind aici cu firman un oarecare Mustafa-Aga, Hambar-Emini, a adus ºi mazilirea noastrã, ºi cu poruncã de aºa cuprins, ca sã ne ducã la Þarigrad cu soþia ºi copiii ºi ginerii noºtri. Aceastã întîmplare fireºte cã este prea plinã de jale ºi de tulburare; dar, deoarece cunoaºtem cã a venit din multele noastre pãcate, facã-se voia Lui cea sfîntã. latã cã ºi noi ne gãtim ºi, dupã puþine zile plecãm. ªi Dumnezeu sã ne ajute. Deºi toatã boierimea noastrã strigã ºi cere sã vie cu noi, totuºi nu ºtim ce va ieºi. ªi sfintele-þi rugãciuni sã fie cu noi în toatã viaþa”.

La Constantinopol, Constantin Brâncoveanu a fost aruncat în tenebroasa închisoare Edicule (Yedi-Kule), a

celor ªapte Turnuri, unde a fost bãtut ºi schingiuit aproape trei luni. A fost închis în cea mai întunecoasã celulã din „groapa sîngelui” aflatã într-un loc adînc sub pãmînt, unde, din lipsã de aer, nu putea arde nici lumînãri, nici candele ºi unde cadavrele celor uciºi prin ºtrangulare sau decapitare erau aruncate. Tot la Edicule, într-o camerã din cele ªapte Turnuri, fusese închisã ºi doamna Maria, soþia domnitorului, ºi Ana Brâncoveanu, soþia lui Constantin, fiul cel mare al voievodului, împreunã cu copilul ei de numai 7 luni. Într-un raport al ambasadorului Olandei la Constantinopol, Colyer (10 mai 1714), referitor la Constantin Brâncoveanu, se spunea cã „Domnul mazil al Þãrii Româneºti a fost adus de-a dreptul ºi închis în cele ºapte turnuri de la Constantinopol. Tefterdarul i-a luat toþi banii, giuvaerurile ºi celelalte lucruri scumpe ce le avea cu sine ºi, pe lîngã aceasta, l-a chinuit în fiecare zi pentru a se afla celelalte averi ale lui. Zi ºi noapte, domnul stã închis într-o camerã întunecoasã, adînc sub faþa pãmîntului, iar soþia lui, care ºi ea a trebuit sã-ºi dea giuvaerurile, stã într-o odaie de sus, bine pãzitã”.

Brâncovenii au fost supuºi la torturi inimaginabile.

Suferinþele ºi chinurile au continuat pentru toþi, ºi dupã mutarea lor la închisoarea Bostangi Baºa, destinatã demnitarilor turci. Torturile nesfîrºite erau cauzate ºi de pîrile venite din þarã, din partea unor familii de boieri, care alimentau lãcomia turcilor, ce considerau cã Domnitorul, supranumit de ei „Altîn Bey”, poseda averi fabuloase. În ziua de 15 august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, cînd Domnitorul român împlinea 60 de ani, a fost scos din temniþã, împreunã cu fiii sãi ºi cu sfetnicul Ianache, fiind duºi la locul unde vor primi cununile muceniciei.

Momentul supliciului este descris într-o scrisoare emoþionantã, datatã 31 august 1714: „Duminicã, 15 august, de dimineaþã, s-a tãiat capul bãtrînului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui ºi al unui boier care îi era vistier. Iatã cum s-a fãcut: încã de dimineaþã Sultanul Ahmed se puse într-un caiac împãrãtesc ºi veni la Serai, pe canalul Mãrii Negre, în faþa cãreia era o piaþã unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru bãieþi ai lui ºi pe vistierul Vãcãrescu. I-au pus în genunchi unul lîngã altul, la o oarecare depãrtare. Un gîde le-a scos cãciulile din cap ºi sultanul i-a mustrat, fãcîndu-i haini. Apoi li se deterã voie a face o scurtã rugãciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaþi de voiesc sã se facã turci ºi atunci vor fi iertaþi“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (3) 1. Chemarea lãuntricã prin glasul conºtiinþei Chemarea conºtiinþei este o chemare lãuntricã, interioarã, pe care o simþi întru tine. E un grai tãcut, o chemare linã, pe care o auzi sau o înþelegi cã vine dinlãuntru, dar totuºi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. Însuºi cuvîntul conºtiinþã înseamnã a ºti împreunã la fel oarece. Iar cei ce ºtiu împreunã la fel sînt doi: Dumnezeu ºi omul. Prin urmare, cugetul sau conºtiinþa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om, ºi acelaºi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum Îl vãd, aºa mã vede - aºa simt cã mã vede - vedere deodatã dinspre douã pãrþi.

Patimile, reaua-voinþã ºi peste tot pãcatele, dar mai ales nebãgarea în seamã a acestui glas, îngrãmãdesc niºte vãluri peste ochiul acesta, niºte solzi, care-i sting graiul, încît abia se mai aude, iar atunci ºi Dumnezeu se stinge din ochiul nostru, încît ne pare cã nici nu mai este Dumnezeu. Pentru pãcatele noastre, capãtul nostru omenesc al conºtiinþei s-a îmbolnãvit. Înþelegem, prin urmare, cum se face cã S-a întunecat Dumnezeu aºa de tare în ochii pãcãtoºilor, încît aceºtia cred cã sînt de bunã credinþã în rãutatea necredinþei care i-a cuprins.

Glasul conºtiinþei însã, fiind ºi capãtul lui Dumnezeu din fiii Sãi, nu are sã poatã fi mereu înãbuºit toatã vremea vieþii noastre pãmînteºti. Odatã ºi odatã începe sã strige la noi, pîrîndu-ne înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea noastrã de toate fãrãdelegile fãcute; iar dacã nu ne împãcãm cu pîrîºul acesta, cîtã vreme sîntem cu el pe cale, drumeþi prin viaþa aceasta, avem cuvîntul lui Dumnezeu, cã El va asculta pîra ºi-i va da dreptate, ºi ne va bãga în chinurile iadului.

Sînt oameni care s-au învechit în rele nevrînd sã ºtie de Dumnezeu ºi, mai cãtre capãtul zilelor, cînd îndãrãtnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o rãbufnire nãprasnicã a conºtiinþei lor bolnave, rupînd toate zãgazurile fãrãdelegilor ºi azvîrlindu-le pe toate în faþã, încît ºi som-

nul le-a fugit, iar la unii le-a fugit ºi mintea. Cãci cu adevãrat a fugit mintea omului care o viaþã întreagã nu face altceva decît sã lepede glasul conºtiinþei. De aceea nu vrea Dumnezeu sã ieºi din viaþa aceasta fãrã sã ºtii ºi tu cã þi-ai omorît sfãtuitorul cel mai bun ce-l aveai la îndemînã pretutindeni, ºi nu te lasã sã pleci fãrã sã vezi, încã de aici, unde te vei duce. Odatã vede fiecare, vrînd nevrînd, ceea ce trebuia, prin credinþã, sã vadã întotdeauna.

2. Chemarea din afarã prin cuvînt Larma vieþii ºi gãlãgia grijilor deºarte strigã oamenilor în urechi nevoile lor pãmînteºti, mai tare decît le strigã glasul conºtiinþei trebuinþele lor veºnice. Oamenii abia mai aud cele de dincolo (de viaþa aceasta) ºi li se par departe, surzenia tot mai mult se întãreºte, ºi chemarea linã nu se mai aude. Dar Dumnezeu, milostivul, ca sã nu-i piardã în fãrãdelegile lor, le rînduieºte ºi chemare din afarã prin glasul siluitorilor Sãi. Prin Preoþi nu te cheamã omul, ca sã-þi pui nãdejdea în om, ci te cheamã Domnul ca sã-þi strãmuþi viaþa ta de om. Încã de demult i-a chemat pe oameni prin preoþi ºi Leviþi, prin Lege ºi prin Prooroci, adicã prin conºtiinþe mai curate, care nu strîmbau chemarea lui Dumnezeu. Iar la plinirea vremii a venit la noi, oamenii, însuºi Dumnezeu Fiul sau Dumnezeu Cuvîntul.

Cine a chemat pe oameni mai duios decît Isus, ca sã-L cunoascã pe Dumnezeu ca Tatã, iar pe ei înºiºi ca fii, ºi fraþi ai Sãi? Isus, e drept, chema ºi cu glasul din afarã, dar nimeni, niciodatã, n-a grãit mai tainic, mai de-a dreptul conºtiinþei, chemarea Tatãlui cãtre fiii Sãi, ca El, cãci Isus ardea de mila lor, ca un Dumnezeu. El a propovãduit, binevestindu-ne împãrãþia Cerurilor ºi, prin slãvitã Sa înviere, biruinþa asupra morþii, vestea celei mai mari bucurii de pe pãmînt. Ucenicii Sãi, de atunci ºi din toate vremile, au propovãduit pe împãratul Cerurilor, înduplecînd pe oameni sã se adune în þara de obîrºie ºi la masa împãratului.

Eu m-am îndrãgostit de Dumnezeu ªi fluturi zboarã prin sufletul meu Am inima un rug aprins în Cer ªi tãlpile fierbînde chiar prin ger...

Iar noaptea naºte sfînt în zori de zi Pe vãlul astrelor doar miez de zi...

O, Doamne, Te iubesc atît de mult Cãci viaþa nu mai este acum tumult.

Cu tine sufletul îmi este rai ªi drumul presãrat cu flori de mai Iubirea Ta mã þine în mister, Iar vãile sînt cale cãtre Cer...

Eu Te zãresc în miezul stelelor, Tu mã iubeºti din pleoapa zorilor ªi fluturi zboarã prin sufletul meu, Cãci m-am îndrãgostit de Dumnezeu!

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Hallux rigidus, o afecþiune asemãnãtoare monturilor Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Hallux rigidus este o afecþiune ce se datoreazã frecvent unei osteoartroze, care afecteazã articulaþia metatarso-falangianã a dege- DR. TAREK NAZER tului mare de la picior, prin uzura progresivã a cartilajului articular ºi se manifestã prin rigiditatea severã ºi dureri în timpul mersului.

Trebuie fãcutã diferenþa dintre monturi ºi haluce rigid, deoarece diferã prin mecanismul de producere, absenþa deplasãrii primului metatarsian ºi a halucelui, simptome dar ºi prin forma halucelui.

Care sînt cauzele?

Suprasolicitarea mecanicã a halucelui este consideratã prima cauzã de apariþie (miºcarea de flexie ºi extensie a degetului mare al piciorului este solicitatã la mers, la urcatul sau coborîtul scãrilor sau la orice activitate din timpul zilei). Alte cauze pot fi microtraumatismele, încãlþãmintea prea strîmtã ºi factorul genetic.

Care sînt cele mai frecvente simptome?

Durerea articularã care evolueazã cu timpul, redoarea articularã, edemul ºi mersul ºchipãtat sînt cele mai frecvente simptome ale acestei afecþiuni. O umflãturã se poate dezvolta în vîrful degetului mare, ce se poate agrava la frecarea faþã de interiorul unui pantof.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic ºi a istoricului afecþiunii, completat de un examen radiologic al piciorului. Diagnosticarea precoce a acestei afecþiuni poate preveni avansarea artrozei.

Care este tratamentul?

Tratamentul conservativ include limitarea efortului fizic pentru reducerea durerilor, medicaþia antiinflamatoare, purtarea de orteze, infiltraþii locale ºi kinetoterapie.

Tratamentul chirurgical se face prin mai multe metode, unele dintre ele constînd în îndepãrtarea osteofitelor care duc la rigiditatea degetului ºi în cazuri foarte avansate se recomandã artrodeza metatarso-falangianã.

www.artroscopiedegenunchi.ro Noi nu purtãm preoþia noastrã sau preoþia Legii vechi, ci purtãm ºi propovãduim Preoþia împãrãteascã a lui Isus Christos. Deci nu-i chemãm pe oameni cu chemare de om, ci Dumnezeu preamilostivul îºi cheamã copiii, prin graiul omenesc al slugilor Sale vãzute. Nu ne propovãduim pe noi, ci Dumnezeu Se propovãduieºte prin noi, singurul Care are dreptul sã Se propovãduiascã pe Sine, fiind în stare sã ne mîntuiascã. Iatã pe cine urmãm, ascultînd preoþii, cu conºtiinþe luminate. Nu e graiul omului, ci voia lui Dumnezeu, Care strigã cãtre oameni, prin sfinþi, o chemare mai tare. (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Din întuneric la Luminã (4) Procesul intentat Domnului nostru Isus Christos Despre modul de desfãºurare al cercetãrii Mîntuitorului nostru de cãtre autoritãþile romane ºi iudaice, cunoaºtem din cele patru Evanghelii ale Noului Testament. Domnul Isus ºtia foarte bine prin ce avea sã treacã în ziua premergãtoare rãstignirii. Experienþa aceasta a fost extrem de dureroasã pentru El, dar, în acelaºi timp, atît de zguduitoare ºi de neînþeles pentru noi, oamenii. În clipa în care Mielul lui Dumnezeu a intrat în grãdina Ghetsimani, nu a mai putut sã-ªi stãpîneascã emoþiile, împãrtãºindu-le lui Petru, Iacov ºi Ioan. Verbul grecesc ekthambeo, tradus prin „sã se înspãimînte”, face referire la o stare emoþionalã intensã, o tulburare profundã, provocatã de o situaþie rãscolitoare ºi uimitoare. Matei foloseºte verbul lupeo, tradus prin „este cuprins de o întristare de moarte”, pentru a arãta intensitatea tulburãrii, mîhnirea ºi neliniºtea, iar Marcu descrie aceeaºi stare prin verbul ademoneo. În acele clipe, Domnul Isus S-a confruntat cu forþele rãului exercitate mai puternic ca niciodatã. Lupta împotriva puterilor satanice avea sã capete proporþii uriaºe, punîndu-L pe Mîntuitor la încercare pînã în strãfundurile fiinþei Sale.

Preoþii cei mai de seamã s-au sfãtuit sã Îl prindã pe Domnul Isus cu vicleºug ºi sã Îl omoare, iar Iuda a trãdat pentru 30 de arginþi. Astfel, Mîntuitorul a fost dat în mîinile pãcãtoºilor (Matei 26:45). Verbul „dat”, tradus din greacã prin paradidomi, este folosit de cîteva ori pentru a descrie transferul unui lucru sau al unei persoane de la cineva cãtre altcineva. Toþi creºtinii cunosc faptul cã Domnul Isus a fost arestat ºi pãrãsit atît de ucenici, din laºitate, dar ºi de propria-I familie (Psalmul 69:8). În cadrul procesului, viciile de procedurã au fost numeroase. În primul rînd, convocarea Sinedriului a avut loc noaptea în casa lui Ana (socrul lui Caiafa), ceea ce contravenea legislaþiei în vigoare, deoarece legea prevedea ca procesele sã se desfãºoare ziua, în public. Sanhedrinul sau Sinedriul (synédhrion, în greacã) era corpul legislativ religios alcãtuit din 71 de persoane: Marele preot, 24 de cãpetenii preoþeºti, 24 de bãtrîni, ca reprezentanþi ai populaþiei civile (bãtrînii norodului), 22 de cãrturari experþi cu funcþii judecãtoreºti, politice ºi de interpretare a Torei. În vremea dominaþiei romane, aceastã instituþie avea puteri sporite, precum ºi libertatea de a hotãrî asupra litigiilor religioase ºi asupra unor drepturi civile, astfel încît autoritatea romanã nu mai cerceta cazurile, ci emitea un verdict în baza deciziei Sanhedrinului. Convocarea celui de al II-lea Sinedriu, mai ales în perioada premergãtoare sãrbãtorii de Pesah, a constituit o altã încãlcare a prevederilor Torei. Marele preot ºi cãrturarii doreau sã gãseascã o mãrturie mincinoasã împotriva lui Isus, cãutîndu-I „nod în papurã“ pentru a Îl ucide (Matei 26:61-65).

Declaraþiile martorilor au fost mincinoase, contradictorii ºi total nepotrivite. De pildã, în afirmaþiile Sale în faþa tuturor oamenilor, atunci cînd a afirmat cã îl va reconstrui în 3 zile (Matei 26:61, Marcu 14:58, Marcu 15:29, Ioan 2:19), Mîntuitorul S-a referit la templul spiritual ºi nu la cel material, cei de faþã neînþelegînd adevãratul sens al celor spuse. Abuzul sãvîrºit asupra Domnului Isus l-a constituit ºi faptul cã a fost trimis legat la Caiafa.

Conform prevederilor Torei, preoþii aveau misiunea de a proteja acuzatul, acordîndu-i prezumþia de nevinovãþie ºi de a asculta pe cel învinuit înainte de pronunþarea sentinþei definitive, stipulare pe care ºi Nicodim o cunoºtea în calitatea sa de conducãtor religios ºi învãþãtor al Legii. Dar, din pãcate, Domnului nu i s-a acordat nici posibilitatea de a se apãra. La întrunirea sa, Sinedriul a stabilit, din start, condamnarea la moarte a Domnului Isus ºi a hotãrît modalitatea de obþinere a ratificãrii ei de cãtre

Ponþiu Pilat. Declaraþia deschisã cã El este Fiul lui Dumnezeu, a atins apogeul revoltei Marelui preot, care a luat-o drept blasfemie. Au fost aduse ºi alte acuzaþii mincinoase: încãlcarea datinilor strãbune legate de ritualul spãlãrii mîinilor (Matei 15:1-20), vindecarea prin exorcizare a doi oameni posedaþi cu ajutorul dracilor (Matei 8:28-34), vindecãrile fãcute în mod nepermis în ziua de Sabat (Matei 12:10-14), mustrarea Cetãþilor nepocãite Horazim ºi Capernaum, care vor pieri în Ziua Judecãþii mai rapid decît Sodoma ºi Gomora, Tir ºi Sidon (Matei 11:20-24), mustrarea preoþilor pentru formalitate în actul închinãrii ºi pentru viaþa cotidianã trãitã de ei într-o falsã evlavie, în care pocãinþa era doar de suprafaþã, în lucrurile exterioare. La aceste acuze, Domnul a argumentat cã a venit în lumea aceasta nu pentru desfiinþarea Legii, ci ca împlinitor al ei (Matei 12:28), iar învãþãturile Sale erau venite din partea lui Dumnezeu Tatãl. Comportamentul Sãu neînþeles de cãtre unii, atunci cînd frecventa categoria vameºilor ºi a pãcãtoºilor, neglijînd astfel purificãrile rituale, posturile ºi falsa evlavie, a condus la opoziþia hotãrîtã a grupului fariseilor. De altfel, religia iudaicã era dominatã de unele deformãri legaliste ºi cazuistice, rigide, opresive, lipsite de suport biblic, care produceau credincioºilor o stare de suficienþã orgolioasã, de mîndrie pentru faptul cã ei cunosc Legea ºi o împlinesc cum se cuvine, în timp ce alþii nu þin cont de aceste formalitãþi (Matei 23:23-27). Preoþii nu mai aveau alte argumente plauzibile pentru cã deja ei Îl încercaserã pe Domnul Isus ºi cu întrebãri privitoare la birul ce se cuvenea Cezarului sau la cea mai mare poruncã din legile mozaice (Marcu 12:13-17-30-34, Marcu 14:61-63). Domnul Isus a fost pus la încercare ºi prin întrebãri privind pedeapsa care se cuvenea femeii prinse în flagrant la sãvîrºirea adulterului (Ioan 8:4-6). Fãrã a o judeca, în deplinã tãcere, El doar a scris cu degetul pe pãmînt (catagraphein, în greacã). Învierea lui Lazãr a constituit un alt cap de acuzare (Ioan 11:45-53) în hotãrîrea definitivã a preoþilor de ucidere a Domnului. Tãcerea Domnului la falsele acuzaþii aduse a fost consideratã o ofensã la adresa autoritãþilor (Isaia 53:7), pentru cã El era un nonconformist în faþa unui proces care s-a dovedit a fi, de la bun început, un simulacru (Psalmul 22:12-16, Psalmul 69:1-4). Fragmentul din Noul Testament rezervat Imnului Creºtinãtãþii (Filipeni 2:5-11), relevã faptul cã Salvatorul nostru nu a fãcut caz de calitatea ºi de atributele Sale de Fiu al Omului nici cînd a fãcut minuni ºi vindecãri, ºi nici cînd s-a aflat în faþa autoritãþilor. Deºi El era din veºnicie întipãrirea Tatãlui, n-a þinut morþiº sã se situeze deopotrivã cu Acesta, ci s-a smerit luînd chip de rob (cele 4 cîntãri din Cartea proorocului Isaia, respectiv capitolele 42, 49, 50, 52 ºi 53). Baza sistemului judiciar Îl exonera pe Mîntuitor de orice rãspundere penalã, motiv pentru care Pilat ºi-a arãtat dezaprobarea ºi a decis sã nu-ºi asume cauza. Isus a declarat, înaintea lui Pilat, cã este Împãratul iudeilor, fãrã a da curs acuzaþiilor venite din partea preoþilor ºi bãtrînilor. Faptul cã soþia guvernatorului, Claudia Procula, îi atrãsese atenþia sã nu ia o decizie pripitã în cazul Acestui neprihãnit, trebuia sã vinã în contradicþie cu toate elementele aflate în falsul rechizitoriu formulat de marii preoþi. Înaltul demnitar s-a gãsit în faþa unei situaþii în premierã. Decizia sa, cunoscutã sub numele de Acta Pilati, a constat în predarea lui Isus în mîinile iudeilor fãrã nici o mustrare de conºtiinþã, spãlarea pe mîini (Matei 27:24) ºi prezentarea Sa înaintea poporului cu exclamaþia „Ecce homo!” (Ioan 19:5). Cu toate cã La gãsit nevinovat, Pilat a decis, silit de ingratul popor, prin cuvintele Ibnis in crucem! (Rãstigniþi-L!) condamnarea la o pedeapsã eminamente romanã, aplicatã doar celor gãsiþi vinovaþi de furt, trãdare, viol sau batjocorirea împãratului: crucificarea pe un patibulum în data

Marele strateg Basarab I ºi Bãtãlia de la Posada (2) Armata maghiarã, chiar dacã avea un mandat de la Roma, nu avea organizarea logisticã a legiunilor romane, care în expediþiile lor nu se bazau pe eventualele resurse locale de pe traseul pînã la obiectivul þintã. În schimb, armata maghiarã se baza, în spiritul asiatic, pe aprovizionarea prin jefuirea resurselor locale, prin expediþii laterale direcþiei de înaintare. Evident cã în faþã fiind pãmînt pîrjolit, iar formaþiile de jaf trimise lateral erau nimicite uºor de patrulele valahilor care-i urmãreau, în scurt timp armata maghiarã a început sã sufere de foame.

Chiar ºi-n aceste condiþii Basarab I evitã o confruntare directã, care ar fi dus la pierderi mari de oameni, preferînd evacuarea cetãþii de scaun Curtea de Argeº ºi trimiterea unei noi solii de pace. Solii îl anunþã pe rege cã oferta iniþialã de pace este valabilã în continuare, în plus este pus la dispoziþie un ghid care sã „ajute” armata maghiarã s-o ia pe drumul cel mai scurt spre Transilvania. Carol Robert de Anjou exasperat, deprimat

ºi înfometat muºcã momeala care acum era tentantã, dînd o turnurã onorabilã expediþiei. Nu este exclus ca pentru a diminua vigilenþa regelui solii sã fi adus cu ei ºi suma promisã. Argintul corespunzãtor acestei sume cîntãrea 1.437 kg. Dacã armata maghiarã cãdea în ambuscadã, aceºti bani erau sigur recuperaþi, iar dacã o evita era o bazã pentru un tratat de pace. Pentru Basarab I acceptarea ghidului îi asigura un dublu avantaj. Pe de o parte, armata maghiarã avînd un ghid „de încredere“, doveditã de suma mare de bani primitã, nu mai era justificatã trimiterea unor patrule de cercetare în avangardã, iar pe de altã parte, ea era dusã acolo unde era planificat.

Cert este cã ghidul, dintre toate drumurile care duceau din Curtea de Argeº spre Transilvania, a condus armata maghiarã spre locul unde hotãrîse Basarab I sã dea lupta decisivã. Acest ghid a jucat rolul unui cal troian. Pentru Basarab I era foarte important ca armata maghiarã sã intre în ambuscada pregãtitã. În caz contrar, ar fi ajuns întreagã

Nu era ea Timpul ºi-a tras perdelele peste nesfîrºirea în care de teamã m-am ascuns Eram un copac ºi nãlucirea cu toþi demonii ei m-a pãtruns Nu înþelegeam viscolele ce-mi intraserã-n sînge muºcînd din zdrenþele inimii izgonite demult Nu înþelegeam de ce sufletu-mi plînge ºi de ce refuz sã-l ascult Se pãrea cã-s în plus pe planetã, umbra-mi fugise ca un glonþ în ecou, cãutam disperat aceeaºi cometã sã mã ducã la ea în halou ªi-ntr-o zi navigînd ca Ulise pe mãrile încuiate în sud, am cãzut peste mine din vise ºi-am crezut cã tu taci ºi din nou te aud Dar a fost impresia falsã a celui ce cautã prin timpul pierdut cenuºa iubirii ce-n uitare se varsã ªi-atunci amintirea ºi mai tare-a durut Dincolo de uºa închisã cu zgomot un om de zãpadã deºertul intrigã Se-aude cum bate în dungã un clopot e clopotul care din mine te strigã Am dat la o parte hotarul de ceaþã, neantul deversat în inima mea, ºi-am strigat ca-n ultima viaþã...

Mi-a rãspuns cineva: dar nu era ea.

ADI SFINTEª 11 aprilie 2016 de 23 Marie 4147 de la Creaþiune (dupã calendarul evreiesc). Practic, justiþia de atunci nu a judecat procesul în fond. Filosoful mistic evreu de origine greacã, Filon din Alexandria, scria despre Pilat cã era un om crud ºi nu se dãdea înapoi de la nimic. Sub stãpînirea sa, nu se putea obþine nimic în Iudea, decît prin corupþie, peste tot domnind orgoliul, aroganþa ºi insolenþa. Þara era jefuitã, oprimatã, insultatã, iar cetãþenii erau trimiºi la moarte fãrã a fi judecaþi în prealabil. Cruzimea tiranului nu ceda niciodatã. El a rãmas în istorie ca un obscur înalt funcþionar mesager al Romei. Implicarea sa în cel mai cunoscut proces judiciar al lumii prin condamnarea la moarte a Domnului Isus, i-a creat, peste timp, o notorietate negativã uriaºã. Pilat ºi Irod fuseserã, dintotdeauna duºmani, dar, cu prilejul acestui proces, s-au împrietenit, unindu-se la rãutãþi (Luca 23:12), considerînd cã Isus este o ameninþare la adresa societãþii corupte din acea vreme.

Din interese politice meschine a fost osîndit la moarte Cel Nevinovat în schimbul eliberãrii ostentative a criminalului Barnaba. Sfînta Scripturã ne spune clar cã aceastã condamnare a fost fãcutã laolaltã cu cei nelegiuiþi (poº’im, în ebraicã se traduce prin criminali, rãzvrãtiþi, aºa cum gãsim în Evanghelia dupã Luca 23:33 ºi în Cartea prorocului Isaia 53:12). La moartea Sa, cerul s-a întunecat, întrucît Creaþia nu a suportat ca tocmai Lumina lumii, cel Neprigãnit sã moarã fãrã vinã (Luca 23:45). Aceastã condamnare a constituit ultima misiune a Mielului de salvare a omenirii de la starea de pãcat. (va urma) MARCELINA PÃTRAªCU, jurist ºi doctor în Istoria Bisericii în Transilvania ºi pericolul unui nou atac persista. Dar na fost aºa. „Pe cînd Carol Robert trecea cu armata printro vale, la început largã, dar apoi tot mai strîmtã, fãrã griji (probabil a primit de la Basarab I ºi provizii de drum pe lîngã cele cîteva care cu argint, n.a.) ºi nebãnuind nici o primejdie (era bine manipulat de Basarab I, n.a.) a fost primit deodatã de o ploaie de sãgeþi ºi pietre. Toate culmile ºi ieºirile au fost ocupate de valahi. A fost în 10 noiembrie cînd a început groaznicul mãcel. Vitejia nu prezenta nici o siguranþã; armele ºi armurile nu erau de nici un ajutor, cãci lipsea spaþiul. Patru zile s-a revãrsat furia peste unguri, cu moarte ºi prãpãd din înãlþimi, iar dintre mulþii cavaleri ºi domni au cãzut protopopii de Transilvania, Poseda, Szekesfehevar ºi cei mai mulþi din clericii de la curtea regelui. Tabãra, tot armamentul, sigiliile regale, mari sume de bani, vase din aur ºi argint, au cãzut pradã duºmanului. Atunci regele ºi-a schimbat armura cu Dezideriu ºi cu un mic grup de credincioºi a reuºit sã rãzbatã valea morþii“. (va urma) IOAN ISPAS

Pag. a 10-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

N. Steinhardt - ,,Jurnalul fericirii“ (2) * ,,Iatã dovada existenþei lui Dumnezeu, în opinia dramaturgului Arthur Miller: «Fericirea ºi liniºtea nu le putem crea, noi înºine, pe cale materialã, pentru cã ne sînt date de sus». Aºa se explicã efectul terapiei prin rugãciuni”. * ,,Asta-i marea deosebire: Christos, care S-a rugat mereu, aºteaptã mereu ruga noastrã. E cu ochii ºi cu urechile mereu la noi. E pe ºantier ºi pune umãrul. E la uºã. În schimb, Buddha e în Nirvana, la odihnã, la repaus. Lui nu i te mai poþi ruga”. * ,,Dumnezeu este cu desãvîrºire absent în lume ºi cu desãvîrºire prezent în noi, deci, uºor de recunoscut”. Dupã opinia lui N. Steinhardt, e o strînsã legãturã între a ierta ºi a uita: ,,O vorbã des întîlnitã sunã cam aºa: «Te iert, dar nu te uit». Dacã ierþi, trebuie sã uiþi, altfel n-am putea spera la mîntuire”. * ,,Trei fenomene majore se petrec în zilele noastre: 1. Invazia de jos a barbarilor. Nu barbarii din alte continente ne împresoarã, ci ai noºtri, derbedeii din pegra societãþii, care pretind funcþii de conducere.

2. Domnia proºtilor. Proºtii ºi inculþii sosesc la putere ºi conduc dupã cum îi taie capul, neþinînd cont de regulile economice ºi politice.

3. Trãdarea oamenilor cumsecade. În loc sã se împotriveascã, oamenii cumsecade se supun, se fac cã nu vãd ºi nu aud. Pe scurt, trãdeazã, nu-ºi fac datoria. Înregistreazã ºi tac. Laºi”.

(N. Steinhardt s-a apucat sã-ºi scrie jurnalul în 1969, la îndemnul prietenului sãu, Dinu Pillat. Cartea a fost gata în decembrie 1971. ªi atunci, ºi în 1991, cînd a fost tipãritã, ºi astãzi, adevãrurile cu privire la caracterul românilor au rãmas neschimbate. Caragiale a fost primul care le-a imortalizat. – n.m.). * O cugetare despre libertate, care ni se potriveºte: «Existã oameni pentru care a fi liberi e o plictisealã, o belea» (Alfred Jarry). Sau alta: «Maselor nu le pasã de libertatea individualã, de libertatea cuvîntului etc.; ele îndrãgesc autoritatea. Prin egalitate, înþeleg egalitatea opresiunii. Doar indivizii civilizaþi doresc libertatea» (Alexander Herzen, filozof rus, adeptul socialismului utopic)”. * ,,Iatã dialectica locuþiunii «mors et vita»: mai întîi viezi, apoi mori, ca sã fii cu adevãrat viu. Nu ºtim ce e viaþa adevãratã, dupã cum nu ºtim ce e moartea”.

* ,,Iatã un adevãr valabil mai ales în zilele noastre: neºtiinþa, îndobitocirea, trecerea oarbã prin viaþã ºi printre lucruri, sau trecerea nepãsãtoare sînt de la diavol”. * ,,La baza lumii stã un dualism indestructibil: Pîinea ºi Vinul. Trupul ºi Sîngele. Materia ºi Spiritul”. * ,,Pãmîntul Românesc nu este cotlon de barbari, ci arie de culturã”. Impresia de aculturaþie, care se practicã, astãzi, este datã de televiziune, plãtitã special pentru aºa ceva. Din fericire, în librãrii, la teatru ºi prin muzee nu ai loc sã arunci un ac. La fel ºi la tîrgurile de carte.

Inteligent, Poporul Român a înþeles de unde vine rãul ºi tot mai mulþi oameni renunþã la televizor. Astãzi, numai imbecilii nu se mai dezlipesc de televizor ºi de calculator. * Iatã o trimitere la Brâncoveanu: ,,De trãit, poþi sã trãieºti cum vrei, dar de murit, eºti obligat sã mori ca un gentleman”. (Lordul Chesterfield cãtre fiul sãu, un fel de Neagoe Basarab) * ,,Eminescu era convins cã blîndeþea Poporului Român îºi are obîrºia în bunãtatea lui pastoralã, mereu superioarã celor care practicau agricultura”. * ,,Sf. Paulin de Nola este cel care a folosit, pentru prima oarã, clopotele în bisericã”. * ,,Generalul napoleonian Cambronne, înconjurat de britanici la Watterloo, ar fi spus: «Merde! Garda moare, dar nu se predã!». Iatã un monument de bravurã”. * ,,«Poartã-Te, Doamne, cu mine, cum m-aº purta eu cu Tine, dacã aº fi în locul Tãu ºi Tu în locul meu», se ruga La Hire, unul dintre cãpitanii care au luptat alãturi de Ioana d'Arc”. * ,,Regele Ferdinand era un botanist de seamã, un bun poliglot, cunoºtea ebraica, era teolog ºi numismat. Îi plãcea de þigãnci”. * Sã ia aminte politicienii noºtri: ,,Împãratul Frederic al Doilea a spus cã suveranul trebuie sã fie primul servitor al poporului sãu”. * ,,Toatã suflarea ªcolii Politehnice din Viena, cu tot cu profesori ºi studenþi, a venit sã vadã minunea de la Cernavodã, primul pod din lume din oþel ºi grinzi în consolã”.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Celebra sopranã Maria Callas, împreunã cu Tea, un simpatic caniº negru, primul din cei 4 cãþei pe care artista i-a avut în decursul vieþii. * ,,Biserica Sfinþii Voievozi (cu hramul Sfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavril) din spatele Arcului de Triumf. Mulþi îi spun greºit Biserica Caºin (acceptînd cacofonia) de la numele staþiei de autobuz, care glorificã bãtãlia de la Caºin, Bacãu, din primul rãzboi mondial”. * ,,Principiul strategic esenþial al armatelor noastre a fost dintotdeauna atragerea duºmanilor într-un defileu sau un coridor, în care aceºtia sã nu-ºi poatã desfãºura forþele. Aºa a fost la Tapae, la Posada, la Rovine, la Podul Înalt, la Cãlugãreni”. * ,,Scîrbavnicul obicei masonic de a-þi gîdila palma cu 3 degete, cînd le dai mîna, ºi cele 3 puncte sub semnãturã”. * ,,Poate cã pãstorul din «Mioriþa» nu ia nici o mãsurã de apãrare fiindcã, scîrbit de josnicia ºi invidia celorlalþi, preferã reîntoarcerea în naturã decît sã trãiascã alãturi de ticãloºii de lîngã el”. * ,,Dupã teoria lui Jean Genet, uneori, impostura e mai convingãtoare decît modelul autentic”. (Vezi cazul politicienilor noºtri, Bãsescu ºi mulþi alþii, semidocþi, pseudopatrioþi, canalii ºi demagogi, care, cu toate acestea, se bucurã de simpatia majoritãþii electoratului.)

Sfîrºit PAUL SUDITU

Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (5) Marea veghe Prietenii vin sã-l vadã, ca într-un adevãrat peregrinaj, iar încercarea lor de a-l proteja au numit-o, mai apoi, chiar „Marea Veghe“. Devotamentul lor a fost miºcãtor: unii ºi-au amînat cãlãtoriile pentru a-i fi alãturi, alþii au aºteptat ore în ºir pe holurile spitalului. Într-una din zile, Gamwell a stat nu mai puþin de ºapte ore în picioare, nemiºcat, pe coridor, fãrã a-ºi manifesta în nici un fel prezenþa, de teamã de a nu stingheri. Spre disperarea personalului, prietenii maestrului s-au perindat neîncetat, sfidînd regulile de la secþia de reanimare. Optimismul lor însã n-a durat decît trei zile, timp în care starea lui Eliade pãrea cã se îmbunãtãþeºte. Dacã joi, la 7:30, rãspunsese bine examenului neurologic, cîteva ore mai tîrziu ºi-a pierdut coordonarea, iar vineri la prînz nu a mai deschis ochii. În cea de-a patra zi, Eliade îºi pierde cunoºtinþa ºi intrã în comã. Analizele dezvãluie generalizarea unui cancer pulmonar, pe care radiografiile precedente nu-l depistaserã.

Culianu se întoarce la spital ºi aflã cumplita veste: „Vineri, trãiesc, probabil, clipa cea mai zguduitoare dupã lungii ani în care existenþa lui Mircea Eliade fusese pentru mine o garanþie a ordinii lumii: Christinel îmi comunicã plîngînd cã analizele aduseserã dovada unui cancer în curs de generalizare; cã profesorul se afla în comã ºi cã moartea sa era o chestiune de zile, poate de ore. De aici încolo, a început Marea Veghe, în care s-a desluºit taina morþii lui Mircea Eliade: a fost moartea unui Buddha, „mahaparinirvana“ (cel mai real, eternul). (….) Christinel a rãmas toatã noaptea ºi ziua þinîndu-l de mînã pe Mircea Eliade. L-am vegheat ºi eu, nãruit, sprijinindu-mã de perete. Îmi fusese relativ uºor sã fiu optimist, atîta vreme

cît exista speranþã; acum totul cãpãta o altã dimensiune, neaºteptatã: Mircea Eliade avea sã disparã din orizontul fiinþelor certe. Numai gîndul, rãsãrit la capãtul acestei nopþi, cum cã ne aflam în „paranirvana“ (stingerea finalã) avea sã-mi aducã pace: era timpul cînd discipolii ºi prietenii adunaþi din întreaga lume aveau sã soarbã ultimele picãturi de viaþã din trupul care, pînã nu de mult, adãpostise un Mare Suflet“, nota Culianu. *** Inima lui Mircea Eliade funcþiona încã normal. „Îmi trebuie mult timp ca sã înþeleg ce se întîmplã: profesorul le dã timp discipolilor sã vinã. Charles Long, unul dintre primii sãi elevi, a ajuns la Chicago de departe; la fel Bruce Lincoln, unul dintre ultimii ºi cei mai dragi studenþi ai lui, colegul meu de clasã, din 1975“, scria Ioan Petru. Trecuse aproape o sãptãmînã de la internarea profesorului, care se afla într-o stare deosebit de gravã (comã profundã). Stelian Pleºoiu, cel care le-a fost ani de-a rîndul alãturi soþilor Eliade, povesteºte: „Destul de spaþioasã pentru un pacient, camera de spital în care se afla Maestrul se profila în semiîntuneric ca un laborator înþesat cu aparaturã de toate felurile. Camera era împînzitã de luminiþe verzi, portocalii, roºii etc., toate indicînd anumite cifre, grafice, sunete, semnale. În mijlocul acesteia, pe un pat cu rotile, acoperit de un cearºaf alb, cu ambele mîini atîrnînd de o parte ºi de alta a patului, mîini «conectate» prin intermediul acelor ºi clemelor la aparatura medicalã, se afla corpul înþepenit de peste ºapte zile al celui mai iubit profesor pe care The University of Chicago l-a avut vreodatã“. (…). (va urma) HISTORIA

EPIGRAME La plajã, pe litoral Frige la Neptun nisipul ªi nevastã-mea-i cochetã Cã ºi-a pus ºi dînsa slipul …în poºetã.

Moda Ce-i moda? - gîndul meu irumpe ªi-mi dau pãrerea de calic: E-un set de haine foarte scumpe, În jurul unui ombilic.

Femei... femei Fete multe sînt ºi-au fost Pe centurã - contra cost Numai Eva, ca nevastã, Fu pe lume... contra coastã.

Capra vecinului Vecin ca Gheorghe altul nu-i Bãrbat voinic, bogat sadea, ªi are-o caprã – „capra“ lui...

E, cîteodatã, ºi a mea.

Calul, vinul ºi femeia Beau „Cotnarul“ din pocal ªi cum ºaua mã îmbie, Nu-mi doresc decît un cal, Iar femei... o herghelie.

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Anunþuri importante!

Dl. Mugur Isãrescu, deci guvernatorul Bãncii Naþionale... Periodic, ne anunþã senin, cã’z doar nu senil, cum cã, în România, - bineînþeles, sub competenta coordonare a domniei sale - inflaþia e una negativã. Cu tot respectul, vorba lui Mircea Badea, ziceþi zãu cu limba scoasã, dom’ guvernator! Aþi comparat, cumva, plata întreþinerii apartamentelor din ianuarie-2015, cu ianuarie-2016? Dar costul kilowatului ºi al metrului cub de apã caldã? Aþi trecut prin vreo piaþã, fie ea ºi piaþa din Drãgãºani-Vale, cã-n Drãgãºani-Deal sînt viile. Pe care, de asemenea, le coordonaþi cu deplinã competenþã. Aþi trecut, ziceam, pe la tarabe, sã constataþi cum, în apropierea Paºtelui, zarzavatul se scumpeºte cu 50, 60, uneori cu 100%? ªi, cu toatã dragostea, vorba lui Bogdan Chirieac, vã rog sã raportaþi constatarea nu la veniturile dumneavoastrã - decente, desigur -, ci, aºa cum e normal, la salariul mediu pe economie. Nu, nu, vã implor, nu-mi repetaþi ceea ce, probabil, vã informeazã eternul dumneavoastrã (ºi nu numai) colaborator Adrian Vasilescu, fiindcã-mi ajung minciunile lui Bãsescu! Dar sã lãsãm naibii zarzavaturile...

Recent, dl. Isãrescu ne-a fãcut bau!, de dupã perdea, prevestind cã, dacã Anglia iese din UE, va fi jale cu economia noastrã. Pãi, mai jale decît acum, cînd toatã ziua-bunã ziua sîntem anunþaþi cã nu se ºtie cît timp ni se vor mai putea plãti salariile ºi pensiile, ce-ar putea sã urmeze?! Nu, nu, vã implor, nu-mi pomeniþi de cutremure devastatoare, ori de ameninþarea rachetelor ruseºti, fiindcã sînt sãtul de diversiunile lui Iohannis!

Cã’z doar n-om fi blestemaþi, sã avem chiar atîta ghinion!

Dom’ guvernator, vã mai rog respectuos sã nu mã taxaþi drept nostalgic. Aº avea curaj sã pariez pe 1 RON (apropo, noi mai avem LEI?) cã aþi preþuit comunismul cel puþin la fel de mult pe cît l-am urît eu. Asta, mãcar pentru faptul cã, pe vremea lui Ceauºescu, cînd subsemnatul avea probleme cu viza, dumneavoastrã vã perfecþionaþi profesional la New York. Aºadar, nicidecum ca nostalgic, nici ca specialist în economie... Ca simplu contribuabil, gospodar echilibrat ºi total apolitic, doar comparînd ce-am avut cu ce-am pierdut, vã rog sã-mi risipiþi o nedumerire: cum se face cã degrabã Împuºcatul, dupã ce a construit în neºtire, ºi civil ºi industrial ºi metrou ºi vapoare ºi Dunãre-Marea Neagrã, fãrã sã se atingã de salarii-pensii, a lãsat bugetul pe plus?! Iar cei ce i-au urmat la cîrmã, ºi-i aºez aici, de-a valma, ºi pe ãi din stînga ºi pe ãi din dreapta (vorba vine - care stînga, care dreapta, stimaþi traseiºti, ca sã nu vã zic haimanale politice?), dupã ce cã n-au construit mai nimic, dupã ce c-au vîndut-distrus ce-a construit Odiosul, ne-au îndatorat de nu mai ºtim cum ne cheamã! Nici ce pod mai putem trece, fãrã teama cã se rupe sub noi! ªi, ca sã nu vã plictisesc cu pretenþiile mele absurde, v-aº mai ruga doar sã ne spuneþi cum se face cã raportul angajaþi/neagajaþi în muncã era de 4:1 în 1989, dar a devenit 1:4 în 2016??

Dl. Achim Irimescu, deci ministrul Agriculturii...

Foarte senin, cã’z doar nu senil, anunþã naþiunea cã, în ultimii 5 ani de „domnie“ a lui Bãsescu, au fost scoase cu camionul din þarã, ºi duse în Elveþia, 35 de miliarde de euro. Aoleu!! ªi atunci, nu cã-l apãr pe Bãsescu, dar cîte camioane or fi plecat din þarã pînã în 2011, adicã în precedenþii 21 de ani?! ªi cîte vapoare or fi cãrat... Nu, nu vapoare, cã nu mai avem aºa ceva. Cîte avioane or fi cãrat miliardele nu doar în Elveþia, ci în Panama? Sau în Cayman-Seychelles-Cipru-Madagascar ºi alte parandãrã... scuzaþi, alte paradisuri fiscale? În caz cã, într-adevãr, aºa stau lucrurile, ºi tehnocratul nu-i niþel foarte dus cu sorcova, nu mai trebuie sã ne explicaþi nimic dom’ guvernator. Ne-a explicat totul, sau, mã rog, aproape totul, dom’ Irimescu. E limpede ce s-a întîmplat cu bugetul...

Pãi, dacã Ceauºescu a fost ciuruit, ce-ar trebui sã pãþeascã ºoferii camioanelor miliardare, nemaivorbind de ºeful/ºefa/ºefii „autobazei“?!

Pardon-scuzaþi-bonsoir, staþi o clipã, cã nu-i chiar aºa! Constatînd dom’ tehnocrat cã s-a lãsat cu forfotã mare dupã ceea ce ouase pe gaura gurii, a dat-o la-ntors.

Anunþînd cã, de fapt, ouase o metaforã. Dom’ Cioloº, cînd, mai acum fo 2 sãptãmîni, te-am anunþat ºi eu cã gorobeþii matale or avea multe proprietãþi, nu însã ºi pe cea a cuvintelor, nu m-ai crezut. Sau, probabil, ai crezut cã nu conteazã, Bute boxeazã! Boxeazã el, sãracul, dar pierde la puncte de nu se vede. Or, aºa stînd problema, oricare alt premier, oriunde în lume, s-ar fi descotorosit imediat de alde ãºtia/astea!

Dl. Klaus Iohannis, deci actualul preºedinte al scumpei noastre Patrii... Ne anunþã cã s-a descotorosit de fostul ºef al cancelariei cotroceniste, burtos-somnorosul Dan Mihalache. L-a promovat disciplinar, ca sã spun aºa, ambasador pe nu ºtiu unde. ªi-o fi dat seama, în sfîrºit!, cã alarmanta prãbuºire în sondaje poate veni ºi dinspre direcþia cu pricina, personajul fiind (pãrere strict personalã), sã nu spun dizgraþios, dar în nici un caz aducãtor de procente. Vi-l amintiþi cum pãºea, lãbãrþat, mãreþ, rîzînd stupid, pe locul tragediei de la „Colectiv“?

Adãugînd capul prãvãlit pe spãtarul scaunului, într-o vizitã la nivel înalt, iatã portretul-robot al demolatorului de imagine! Chiar aruncînd o parte din lest, mai poate lua înãlþime montgolfierul iohannescian? Greu spre imposibil, confirmîndu-se pas cu pas zicala Nu-i pentru cine se pregãteºte, ci pentru cin’se nimereºte. Cine va beneficia de milioanele bãgate-n Cotroceni ºi-n Neptun? De viitorul avion? De maºinile de lux? Sper sã urmeze un cetãþean cumpãtat, nedorindu-ºi avion ºi partid personal, neblocînd ºoselele cu hiperbolizata coloanã oficialã, mergînd, modest, alãturi de þara situatã în coada Europei din punct de vedere financiar. Care cetãþean, nu sã-ºi ducã singur umbrela, precum Obama în Cuba. Dar mãcar - þîfne de provincie micã - sã nu-ºi arunce pardesiul pe capota maºinii, în altã vizitã la nivel înalt, iritat de faptul cã un aghiotant nu i-l luase din mînã.

Dl. Traian Bãsescu, deci fostul preºedinte al scumpei noastre Patrii... Actualmente nu preºedinte de scara blocului, cum l-a luat peste picior un ziar dibaci, ci preºedinte al M.P. Nu, nu Military Police, cum s-ar grãbi cîrcotaºii sã afirme, ci al Miºcãrii Populare. Auzind dumnealui ce-a ouat numitul Irimescu, a intervenit, în direct ºi la ore de vîrf, cu alt anunþ important: inconºtientul, adicã ministrul Agriculturii, este „un mincinos ºi un delator neruºinat!!“. Pãi, mult stimate ºi iubite dom’ preºedinte, ori e mincinos, ori e delator! DEX-ul ne anunþã, pe înþelesul tutulor, cã una-i una, iar alta-i alta!

Minciunã a fost cînd aþi anunþat dumneavoastrã cã nu vã atingeþi de pensii! Dar dacã tehnocratul e delator, cum aþi afirmat, se schimbã modificarea; înseamnã cã n-a minþit, ci a ciripit un adevãr. Adicã miliardele au plecat, pe bune, în Elveþia. Una sau alta, ajungem, inevitabil, la 2 clasici - Mihai Eminescu ºi Gigi Becali: adunãm douã cete large, apoi, pac-pac, înþelegi?, puºcãria sau casa de nebuni! Fãrã sã le dãm foc, ºi fãrã copertinã, cã ne amendeazã ISU! Madam Alina Gorghiu ne anunþã, textual: litera ºi spiritul Constituþiei spune cã... Mãi, femeie bãrbãtoasã, bine cã nu te-a auzit intelectualu’ Prigoanã, cã-þi ardea imediat una cu pliciu’! N-avem ce-i face, seralu’ nu prea iartã... ªi totuºi, este Gorghiu ºi Blaga copreºedinþi? Esteee!

Dl. Dan Suciu, deci purtãtorul de cuvînt al guvernului... Ne anunþã, ritos, cã vom face, vom drege, de credeam cã vorbeºte însuºi Dacian Cioloº! VOM... Pe de o parte, vorba lui Arºinel, daþi-i ceva de vrãjealã, fiindcã nu vor face ºi nu vor drege prea multe. Dacã era sã facã, ar fi dat ceva semne pînã acum; s-ar fi luat vreo decizie majorã, s-ar fi aprobat vreo investiþie care sã asigure locuri de muncã, ar fi simþit ºi românaºul o cît de micã binefacere la buzunar. Dupã umila mea pãrere, tehnocraþii nici nu prea mai au cum sã facã ºi sã dreagã,

O inscripþie veche de 2.600 de ani, elucidatã recent, rãstoarnã unul dintre „adevãrurile“ despre Biblia ebraicã O ipotezã asemãnãtoare a fost formulatã de profesorul Richard Friedman (Universitatea din Georgia), care susþine cã Biblia ebraicã a fost redactatã de aproximativ 100-150 de autori. Conform unei opinii general acceptate, Biblia ar fi fost scrisã de un colectiv restrîns de autori, care considerau cã opera lor nu reprezintã altceva decît transcrierea cuvîntului lui Dumnezeu. Noi studii aratã cã numãrul celor care au contribuit la realizarea Sfintelor Scripturi ar fi, de fapt, mult mai mare faþã de cel pe care îl cunoaºtem cu toþii. O echipã de cercetãtori israelieni a supus analizelor cîteva fragmente ceramice descoperite în apropierea fortãreþei israeliene Tel Arad,

localizatã, în trecut, în sudul Regatului Iudeei. Artefactele, datate în Secolul al VII-lea î.Chr., sînt inscripþionate cu o serie de comenzi militare referitoare la miºcãri de trupe în zonã ºi aprovizionarea acestora pe tot parcursul acestor deplasãri. Folosind tehnici de prelucrare digitalã a imaginilor, cercetãtorii au descoperit 16 inscripþii, despre care se crede cã au fost realizate de cel puþin ºase autori diferiþi. Specialiºtii israelieni afirmã cã acest lucru demonstreazã faptul cã, în Regatul Iudeei, scrisul reprezenta un mijloc important de comunicare între militari. Mai mult decît atît, spun oamenii de ºtiinþã, descoperirea reprezintã o dovadã a rãspîndirii acestei

purceaua fiind moartã-n coteþ. Dar nu la trista dispariþie a purcelei mã refer, ci la formulãrile purtãtorului de cuvînt, devenite adevãrat tic verbal. Acest VOM se doreºte cumva a fi pluralul Majestãþii, ori purtãtorul cuvintelor e ºi el ministru în toatã regula, cotã parte, cu putere de decizie la ce se va face ºi se va drege?

Am fost ani de zile purtãtorul de cuvînt al Federaþiei de Fotbal. Un organism mai simpatizat pe vremea lui Hagi-Petrescu-Popescu decît actualul guvern. Am fãcut sute, poate mii de anunþuri, dar nu mi-am permis niciodatã sã mã introduc în ecuaþie. Prezentam presei ce s-a hotãrît, ce se va face, ce s-a modificat în regulament.

La modul impersonal. Nu mã dau de exemplu, consider doar cã acesta e rolul unui comunicator. Aaa, dacã mai are ºi puþinã carismã, dacã, pe lîngã informaþii seci, mai ºtie - vorba Andreei Esca - sã facã ºi un spirit de glumã, sã destindã niþel atmosfera, bravo, Gogule, ãsta-i omul!

Dar aºa, ºi privire fixã ºi VOM, nu prea dã bine „pe sticlã“.

Apãrããã Duckadaaaam!... Am cîºtigat Cupa!!...

Prin vocea lui Coca Cosma Teoharie, acum ni se anunþã respectiva strigãturã drept una de referinþã în palmaresul Radioului Naþional. Instituþie cãreia, evident, îi acord toatã consideraþia, la fel ca milioanele ei de ascultãtori.

Atîta doar cã, în mai 1986, CCT a strigat cu totul altceva: Apãrããã Duckadaaam! Ne-am calificat în finalã!!

Dupã care, probabil trãgîndu-l cineva de mînecã, a dat-o la rectificat. ªi el, atunci, ºi Radio România, acum.

Aºadar, istorica strigãturã a fost, de fapt, o gafã istoricã.

Sã nu credeþi cã am ceva cu CCT, dimpotrivã, îl apreciez. A fost un comentator remarcabil, pornit de jos, dupã cum singur a declarat, ºi impunîndu-se apoi prin forþe proprii. N-a ajuns un super-star, precum Ion Ghiþulescu sau Raul Bart, ca sã dau timpul înapoi, spre anii ’50. Poate cã nu s-a apropiat nici de „pionierul“ Radu Neaþã Vasilescu, acest Aurel Vlaicu al comentariului sportiv, dar a lãsat ceva în urma lui. Pe de altã parte, numai cel ce n-a transmis un meci în direct n-a greºit niciodatã. Sigur, nu-i poate fi acceptatã explicaþia dintrun interviu, cum cã a-ncurcat borcanele din cauza oboselii ºi a faptului cã stãtuse toatã ziulica prin parcuri, neavînd camerã la hotel. Aduce cu scuza tragi-comicã a lui Traian Bãsescu - vezi Doamne, i-a tremurat mîna pe paharul de bere din cauzã cã... strînsese multe, foarte multe mîini ale admiratorilor! Dar am deviat de la subiect: a greºi e omeneºte, a persevera e diabolic. Una e sã greºeºti, cu totul altceva e sã vopseºti gardul, fãcînd, dintr-o gafã impardonabilã, o emblemã a marilor izbînzi radio.

Vodafone... Sînt sunat la telefonul mobil, o voce roboticã prevenindu-mã cã urmeazã un anunþ important al societãþii respective. „Apãsaþi tasta 1!“ - îmi porunceºte vocea, iar eu mã conformez, cu un pui de speranþã în suflet ºi-n portofel. Credeam cã, cine ºtie?, mi-or fi acordat vreo bonificaþie, vreun premiu de fidelitate, dupã atîþia ani în care, vorba aia, semnez condica la ei. Þi-ai gãsit! „Vã anunþãm cã trebuia sã vã achitaþi abonamentul pînã în data de 6 aprilie, iar azi sîntem în 8 aprilie. Dacã nu doriþi sã aveþi neplãceri, prezentaþi-vã imediat la un ghiºeu Vodafone!“ Sau cam aºa ceva... Într-adevãr, uitasem sã-mi plãtesc abonamentul. ªi totuºi, nu vã e, mãi, aceºtia, ruºinicã?! Pãi, cînd mi-aþi fãcut n-ºpe figuri supãrãtoare, cînd, altãdatã, din vina unui angajat cãscat, mi-aþi închis telefonul exact în perioada Anului Nou, de ce n-aþi fost la fel de prompþi?!

Au trecut zile-n ºir pînã m-aþi bãgat în seamã, iar eu nu v-am somat cu niscai neplãceri pe la Protecþia Consumatorului! Poate cã, în alte condiþii, nu m-ar fi deranjat cine ºtie ce anunþul ãsta, e posibil sã mã fi gãsit voi gata sîcîit de anunþurile sus amintite... Nu stau acum sã fac psihanalizã, doar formulez un contra-anunþ: de cum îmi expirã abonamentul Vodafone, mã transfer la o altã societate de telefonie mobilã! Una care-ºi respectã abonaþii. Fãrã supãrare. Iar ca dovadã cã nu sînt supãrat pe nici un anunþãtor, vã-ntreb cu toatã dragostea: ºtiþi bancul cu raþa?

SORIN SATMARI îndeletniciri pe tot cuprinsul Iudeei ºi, deci, ar fi susþinutã teoria conform cãreia Biblia ebraicã, sursa principalã de inspiraþie folositã pentru redactarea Vechiului Testament, ar fi fost scrisã de un colectiv de autori ºi nu de cãtre unul singur. ,,Rezultatele noastre aratã cã, în jurul anilor 600 î.Chr., în Regatul Iudeei exista un sistem educaþional care permitea elaborarea unor ample texte scrise cu conþinut ideologic", susþine coordonatorul echipei de cercetare, profesorul Israel Finkelstein. Specialiºtii mai afirmã cã scrisul a început sã disparã din zona Regatului Iudeei, dupã distrugerea acestuia de cãtre babilonieni la sfîrºitul Secolului al VI-lea î.Chr. Fragmentele ceramice analizate de cercetãtorii israelieni au fost descoperite în timpul unor sãpãturi arheologice realizate la cetatea Tel Arad, situatã la vest de Marea Moartã, pe parcursul anilor '60.

Descopera.ro

Români de geniu

Emil Cioran – viaþa nevãzutã a filozofului îndrãgostit de România (1) (urmare din pag. 1) De la Rãºinari, Cioran merge mai departe la Liceul „Gheorghe Lazãr“ din Sibiu, considerat, ºi astãzi, una dintre ºcolile de elitã ale oraºului. O foaie matricolã din liceu, din perioada 1922-1923, pãstratã în Arhivele Naþionale de la Sibiu, aratã cã ºi în adolescenþã Cioran a fost un elev silitor, cu rezultate dintre cele mai bune. Tînãrul licean obþine calificativele „foarte bine“ la religie, limba românã, francezã, istorie, geografie, ºtiinþe naturale ºi desen ºi „bine“ la germanã, matematicã, caligrafie, muzicã ºi gimnasticã, fiind declarat promovat cu media generalã „foarte bine“. (...)„De la Rãºinari, a plecat la Liceul «Gheorghe Lazãr». Copil fiind, avea o tristeþe extraordinarã cã a pãrãsit Rãºinariu, cu oameni deosebiþi. (...) Ca inteligenþã, îi întreceau pe toþi din Mãrginime“, povesteºte cumnata sa, Eleonora Cioran. De la Sibiu, pleacã, la 17 ani, în Capitalã, fiind student al Facultãþii de Litere ºi Filosofie din cadrul Universitãþii Bucureºti, unde a fost coleg cu Constantin Noica ºi i-a avut profesori pe Tudor Vianu ºi pe Nae Ionescu. În ultimul an de studii, publicã articole în periodicele „Calendarul“, „Floarea de foc“, „Gîndirea“, „Vremea“ ºi „Azi“, iar dupã absolvire, în 1932, Cioran s-a înscris la un doctorat, sperînd sã obþinã astfel o bursã în Franþa sau Germania. În 1934 i-a apãrut prima carte, „Pe culmile disperãrii", pentru care i-au fost conferite primele premii. Înainte de a se stabili definitiv în Franþa, va mai publica în þarã încã patru cãrþi scrise într-un stil liric, expansiv, cu meditaþii metafizice, temele recurente fiind moartea, disperarea, singurãtatea, istoria, muzica, sfinþenia sau mistica („Cartea amãgirilor" - 1936, „Schimbarea la faþã a României" - 1936, „Lacrimi ºi sfinþi" 1937, „Amurgul gîndurilor"- 1940).

Emil Cioran face parte, alãturi de Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcãnescu sau Mihail Sebastian, din „noua generaþie spiritualistã", provenitã din ºcoala lui Nae lonescu. În tinereþe, alãturi de o parte dintre colegii sãi, a fost atras de idealurile miºcãrii legionare, de care, ulterior, s-a distanþat. În controversata „Schimbarea la faþã a României", care l-a atras în categoria scriitorilor cu înclinaþii antisemite, Cioran îºi critica, cu violenþã, þara ºi compatrioþii, „opunînd culturile mici" (România) „culturilor mari" (Franþa sau Germania). „Am scris aceste divagaþii în 1935-36, la 24 de ani, cu pasiune ºi orgoliu. Din tot ce am publicat în româneºte ºi frantuzeºte, acest text este poate cel mai pasionat ºi, în acelaºi timp, îmi este cel mai strãin", declara Cioran în 1990.

Izolare ºi singurãtate Între 1933 ºi 1935, a devenit bursier al Fundaþiei Humboldt, de la Berlin. Reîntors în þarã, Cioran a ocupat, vreme de un an (1936), postul de profesor

Familia Cioran

milion) ca sã scoatem o revistã sãptãmînalã politicã ºi oarecum culturalã de dreapta. Sã scrii tu, eu, Þuþea, Sorin Pavel, Golopenþia, Stahl, Noica ºi încã vreo doi. Ce spui? Tu ºi cu Þuþea m-aþi scos din fire; mã voi face om politic în orele mele de somn ºi delir.

E teribilã politica în România!“.

Visa o Românie „cu populaþia Chinei ºi cultura Franþei“

Privind înapoi, Eleonora Cioran povesteºte cu de filosofie la Liceul „Andrei ªaguna" din Braºov. emoþie cum le vorbea Cioran despre satul natal, În 1936 a plecat la Paris cu o bursã a Institutului despre Sibiu, pe care îl considera cel mai frumos Francez din Bucureºti, care i s-a prelungit pânã în oraº din lume, despre nesfîrºitele plimbãri pe 1944. În 1940, autorul a început sã scrie „Îndreptar Strada Centumvirilor, care îi plãcea foarte mult, cu pãtimaº", ultima carte în limba românã a cãrei perspectivã în oraºul de jos, despre Liceul de variantã finalã a fost realizatã în 1945, cînd deja era Muzicã. Sibiul a rãmas întotdeauna unul dintre stabilit definitiv în Franþa. Dupã 1945, Emil Cioran subiectele de discuþie preferate de Cioran. O a ales sã scrie în limba francezã, iar în 1949, Editura dovadã este vizita Anei Blandiana, la Paris, acasã la Gallimard i-a publicat prima carte - „Precis de scriitor. „Era destul de stînjenitã, nu ºtia cum sã decomposition". La prestiînceapã conversaþia lor ºi, la un gioasa editurã îi vor apãrea moment dat, i-a spus despre încã nouã volume, pînã în 1987.

Sibiu ºi de Împãratul Cioran ºi-a scris vituperaþiile Romanilor (n.r.

– hotel din existenþiale nãscute dintr-un Sibiu).

A fost pentru el o fericire zbucium al cãutãrilor nesfîrºite nemaipomenitã, pentru cã îl ºtia ºi din obsesia morþii, într-un stil aºa de bine, încît ºi scaunele aforistic încãrcat de un lirism tapiþate în albastru ºi le dureros, sau a ales genul amintea. A fost, dupã cum sofiºtilor greci, al moraliºtilor relateazã Ana Blandiana, cea francezi ºi al înþelepþilor orienmai mare fericire ºi deschidere, tali. „O carte trebuie sã adîncã de acolo au început sã discute ceascã rãni, sã le provoace chiar. O carte trebuie sã fie o diferitele probleme“, povestea primejdie", mãrturisea Cioran Eleonora Cioran. Ea continuã în „Sfîrtecare". Volumele i-au spunînd cã Emil Cioran iubea apãrut în Franþa timp de trei foarte mult România chiar decenii, pe mãsurã ce scriitorul dacã, atunci cînd l-a cunoscut ºi s-a izolat tot mai mult, împrelocuia deja la Paris, vorbea în Emil Cioran unã cu partenera lui, Simone francezã. „Prietena lui, Simone Boué, într-o mansardã micuþã (n.r. – Simone Boué), era din centrul Parisului. Cu excepþia Premiului franþuzoaicã ºi nu ºtia româneºte. Prin urmare, noi Rivarol, cu care a fost distins în 1950 pentru debu- toþi vorbeam franceza. A rãmas cunoscutã, însã, tul francez, va refuza toate celelalte importante pre- afirmaþia lui cã doreºte „o Românie cu populaþia mii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Chinei ºi cultura Franþei. Ca ºi Goga, regreta cã a Combat, Nimier). plecat din satul lui natal“, îºi aminteºte Eleonora Cioran. Mai tîrziu, sentimentele lui faþã de scrierile „Le spunea studenþilor sã nu înveþe“ din 1935-1936 sînt contradictorii. „Cînd mã gîndesc Nu era deloc atras de latura didacticã. Eleonora la unele izbucniri ale mele de altãdatã, rãmîn Cioran povesteºte cã „nu i-a plãcut niciodatã cate- interzis, nu pricep. Ce nebunie! În orice caz, am tras dra. Avea formaþie de profesor de filosofie ºi a pro- ponoasele ºi învãþãmintele de rigoare. (...) numai cã fesat la Braºov, dar le spunea studenþilor sã nu eram tînãr, orgolios ºi nebun, cuprins, ca atîþia alþii, înveþe, pentru cã filosofia nu trebuie învãþatã, ci tre- de un soi de delir. Ideea cã fac Istorie, mã arunca în buie judecatã. Numai un an de zile a fost profesor, transã. Ce dobitoci am putut fi!“, scrie Cioran întrspre deosebire de Constantin Noica, naºul nostru, una dintre „Scrisorile cãtre cei de-acasã“. Pe de altã care avea un simþ didactic excepþional ºi fiecãrui parte, însã, în „Caiete I (1957-1965)“, noteazã: „Mã student sau tînãr care venea la el îi spunea cum sã gîndesc la «greºelile» mele din trecut ºi nu pot sã le se pregãteascã, sã înveþe limba greacã, sã înveþe ger- regret. Ar însemna sã-mi calc tinereþea în picioare – mana, pentru cã filosofie fãrã aceste limbi nu se ceea ce nu vreau cu nici un chip“. De altfel, dorinþa poate face“. De altfel, se pare cã Emil Cioran nu lui Cioran de a face uitate rãtãcirile din tinereþe este ezitã sã le povesteascã despre asta inclusiv priete- subiectul unui schimb înverºunat de scrisori cu nilor apropiaþi. Dovada este o scrisoare pe care i-o criticul literar Dan C. Mihãilescu, în 1991. Acesta trimite bunul sãu prieten Mircea Eliade, scrisoare povesteºte „cum l-a pierdut pe Cioran“, în lucrarea aflatã, în prezent, alãturi de o mare parte din core- „Despre Cioran ºi fascinaþia nebuniei“ (Humanitas, spondenþa filosofului, la Biblioteca Judeþeanã 2010). În capitolul „Cioran“, pentru primul volum „Astra“ din Sibiu – Colecþii Speciale – Fond al „Dicþionarului Scriitorilor Români“, Dan C. Manuscrise. Eliade îi scria: „Mã dezoleazã tristeþea Mihãilescu a punctat, în cîteva linii, „ceea ce Cioran ta. Nu-i vorbã, nici eu n-am fost dorea sã elimine“, adicã „excrescenþele legionaroide mai breaz; în ultimul timp, mã ale anilor ’30. Aºa se face cã, dupã orele senzamistuie melancolia ºi mã ispiteºte þionale petrecute împreunã în octombrie 1990 (n.r. tragedia. Dacã ai ºti ce prostii sînt – Dan C. Mihãilescu l-a vizitat pe Cioran la Paris), în stare sã fac, cîteodatã. Vreau, ireparabilul s-a produs. Cioran se va fi albit de furie uneori, sã lupt împotriva destinu- citind prefaþa ºi mi-a expediat, pe adresa editurii, la lui meu – care, dupã un rãgaz de 21 februarie 1991, urmãtorul text, fãrã nici o forliniºte, mã zvîrle viclean într-o mulã iniþialã de adresare, ci doar cu o linie orizonînfiorãtoare tragedie. Nu-þi pot talã, crîncen apãsatã: «Nu veþi ºti niciodatã în ce spune ce ºi cum. Sã dea Dumnezeu stare de disperare m-au aruncat unele dintre obsersã nu-mi pierd minþile, pînã la vaþiile dvs. Cred cã meritam mai mult. Cred cã treurmã. Dar pe tine, ce te-a apucat? cutul meu ar fi meritat ceva uitare»“. Atît. Dan C. Nu ai vreun opium la îndemînã, Mihãilescu îi rãspunde cu o scrisoare în care îi vreo bolnavã cãreia sã te atrage atenþia cã ar putea fi „atacat furibund pe dãruieºti, vreun Hayden pe care tema «Schimbãrii la faþã a Romîniei». Toatã opera sã-l editezi? Mi s-a spus cã dvs. va fi comprimatã la cele cîteva pastile de ciaBraºovul e stenic ºi viril. Nu te nurã hitleristã, alterofobã“. Îl provoacã pe scriitor gîndi cã vei îmbãtrîni acolo. Am sã explice, sã contextualizeze, sã iasã „cu pieptul gol impresia cã oamenii pot îmbãtrîni la potecã“. Inevitabil, dupã acest episod, are loc tot atît de stupid ºi la Bucureºti. Ai despãrþirea: „Am suferit ca un cîine, dar nimeni, sã vii ºi tu aici! Apropo, e vorba sã niciodatã, nu mã va face sã cred cã am greºit“, mãrgãsim de undeva bani mulþi (un turiseºte Dan C. Mihãilescu.

Amintirile Eleonorei Cioran despre „Luþ“ Eleonora Cioran, soþia lui Aurel Cioran, fratele scriitorului, îºi aminteºte cu emoþie despre „Emiluþ“, „Luþ“, cum îl alinta familia, un om excepþional, care a rãmas ataºat de ei pînã în ultima clipã a vieþii. L-a cunoscut cînd filosoful era deja stabilit la Paris, mai întîi prin convorbiri telefonice, apoi faþã-n faþã. „Era un om deosebit prin modestia lui, care era incredibil de profundã. Era o perioadã cînd soþul meu, fratele lui, Aurel, era bolnav, ºi mã aborda aproape zilnic. Avea o mare dragoste ºi o dãruire faþã de familie . De altfel, m-am ºi amuzat, pentru cã a început sã mã trateze ºi pe mine. I-am spus cã am o hipertensiune arterialã ºi el îmi trimitea ºi mie medicamente ºi îmi dãdea indicaþii, deºi asta era profesiunea mea (n.r. – Eleonora Cioran a fost medic de profesie). Asta demonstra devotamentul faþã de familie“, povesteºte cumnata scriitorului.

Dupã 32 de ani: „Servus, mã frate!“

mergem în vizitã în Franþa. Întotdeauna am fost respinºi, ºi acum, cu ajutorul dumneavoastrã, poate reuºim sã plecãm». El a avut o ezitare, dupã care, a zis: «Pãi, dacã vã dau drumul, nu vã mai întoarceþi».

Zic: «Sutã la sutã ne întoarcem, vã rog sã aveþi încredere în ceea ce spun eu. Pentru cã, dacã nu ne daþi voie sã plecãm în vizitã, cerem sã plecãm definitiv». ªi, în felul acesta, am reuºit sã ajungem la Paris, bineînþeles cã toatã lumea credea cã cine ºtie ce serviciu am fãcut, dar nu fãcusem nimic“. De altfel, Eleonora Cioran a mãrturisit cã era urmãritã pas cu pas: cînd se ducea pînã la spital, nu mai ºtie dacã mergeau în faþã sau în spate. Întrebatã dacã Securitatea l-a cãutat în Franþa pe Cioran, Eleonora a afirmat cã „tot timpul era vizitat ºi el îi primea pe toþi românii, nu avea nici un secret. El avea ocazia sã-ºi spunã pãrerea ºi sã laude þara noastrã. Pe români, însã, îi critica pentru cã se ascundeau în spatele acestui spaþiu mioritic în loc sã lupte pentru România; îi pãreau delãsãtori ºi nu erau luptãtori pentru þara asta a noastrã“. Eleonora era convinsã cã, întotdeauna, Securitatea l-a dorit pe Cioran înapoi acasã. „Au încercat tot timpul sã-l facã sã se întoarcã în þarã ºi cred cã de asta ne-au dat nouã drumul, sã-l convingem sã vinã în þarã, mai ales cã el era atît de ataºat de România“, a continuat ea.

Prima întîlnire a Eleonorei Cioran cu scriitorul a fost o încîntare. „Dupã nu ºtiu cîte ore cu trenul, am coborît în garã la Paris. Aurel, cu totul alt temperament, pînã în ultimul moment nu s-a pregãtit. În sfîrºit, a coborît ºi ne aºtepta un domn de staturã Iubirile ºi demonii lui Cioran mijlocie, cu hainã trei sferturi, cu un chipiu, ºi, cînd s-au vãzut, a zis Emil: «Servus, mã frate!». Acest Deºi ºi-a trãit mare parte din viaþã alãturi de o «servus» al nostru, ardelenesc. Se vedeau dupã 32 singurã femeie, Cioran dovedeºte în scrisori ºi în de ani, cred. A venit, m-a îmbrãþiºat pe mine ºi s-a „Caiete“ cã putea iubi la fel de pãtimaº cum scria uitat la cele trei bagaje ale noastre – erau numai trei despre sinucidere, chiar ºi la 70 de ani. „Am fost un – ºi a zis: «Au venit orientalii! Ce-aþi putut avea în mare vînãtor de fuste!“, avea sã declare, în martie trei valize?». Era firesc: o valizã a lui Aurel, una a 1993, cu puþin timp înainte sã se îmbolnãveascã de mea ºi una cu cadouri, cadouri din România pentru Alzheimer, faþã de Simone Boué, partenera lui de cã noi valutã nu aveam. De altviaþã, ºi de Friedgard Thoma, fel, cred cã s-a bucurat mai iubirea lui de la maturitate, mult de aceste cadouri decît de scrie Dan C. Mihãilescu, în voluorice altceva, deoarece erau mul „Despre Cioran ºi fasciþesãturi frumoase româneºti, naþia nebuniei“. De altfel, feþe de masã româneºti care iCioran aducea frecvent în conau încîntat“, îºi aminteºte cu versaþie, la ospeþe în cercuri drag Eleonora Cioran. Aurel intime sau simandicoase, Cioran ºi soþia lui au fost duºi escapadele lui din tinereþe prin apoi la apartamentul scriitorubordeluri. lui, de la etajul cinci al unui 40 de ani cu Simone Boué imobil, pe scãri: un apartament foarte modest, dar foarte plãcut.

Cea mai cunoscutã relaþie a De acolo, se vedea cerul scriitorului rãmîne aceea cu Parisului. „Încãperea era atît de Simone Boué, care, chiar dacã modestã... Ei nu se bucurau de nu i-a fost niciodatã soþie în acte, obiecte din astea de artã. Pentru i-a stat alãturi nu mai puþin de Emil, arta era covorul mamei, 40 de ani, pînã cînd Cioran a Simone Boué, partenera þesut la Rãºinari, pentru cã murit. Eleonora Cioran ne preoteasa a vrut sã-l ajute pe lui Emil Cioran pînã la sfîrºitul dezvãluie din ce i-a povestit Emil protopop material, deoarece erau vieþii scriitorului Cioran: „40 de ani au fost împretrei copii, ºi atunci a deschis un unã. Simone Boué a fost prietena atelier de þesut covoare cu 16 muncitoare. ªi dînsa lui de-o viaþã. A cunoscut-o chiar la cantinã, cu tava era la fel de modestã, deºi baroneasã de Comãnici, nu în mînã. Se ducea sã-ºi ia mîncarea ºi acolo a cunosa pregetat sã munceascã pentru familia ei. Ceea ce cut-o. Au intrat în vorbã, s-au împrietenit ºi, pe m-a impresionat: întotdeauna avea un buchet de urmã, au convieþuit pînã la sfîrºitul vieþii. Ea l-a flori ºi covorul, care îi creau o ambianþã ca acasã“, îngrijit de fapt ºi l-a iubit“. De fapt Simone Boué este descrie Eleonora Cioran locuinþa scriitorului. I-a cea care l-a echilibrat pe Cioran. Wolfgang Kraus plimbat peste tot prin Paris, arãtîndu-le imobilele cu povesteºte, în jurnalul lui, la data de 8 octombrie semnificaþie istoricã. Totuºi, Aurel ºi Eleonora 1984: „Ieri, la orele 8, la Cioran ºi Simone, imensã Cioran nu au putut fi cazaþi în locuinþa lui Emil bucurie. El, ca întotdeauna, cu chipul puþin zbîrcit, Cioran, fiindcã era prea micã. Aºa cã filosoful a dar tînãr, rapid, precis în miºcãri, vînjos, rustic, închiriat pentru musafirii lui un apartament foarte pãrul alb ridicat, cãzîndu-i parþial pe frunte. Ochii frumos de la o italiancã ce era plecatã în Italia. „Ne- mari, albaºtri, îi strãlucesc veseli, umorul lui te am simþit foarte bine. Ei veneau la noi pentru cã noi încãlzeºte (...). Simone echilibreazã totul, el emanã aveam televizor. Pe ei, acest capitol nu-i interesa în mulþumirea unui om fericit. Cioran îi datoreazã mod obiºnuit, dar atunci veneau permanent, infinit de multe“. deoarece erau curioºi din cauza alegerilor din Pasiunea din toamna vieþii Franþa. Am prins aproape de fiecare datã alegerile“, rememoreazã Eleonora Cioran.

La 70 de ani, scriitorul avea sã trãiascã un alt fel de iubire, de-o profunzCioran ºi Securitatea ime ºi intensitate rar întîlnite, cu o Eleonora Cioran îºi aminteºte cît de greu le-a femeie mult mai tînãrã decît el. „A mai fost sã-l viziteze, prima datã, pe Cioran la Paris. avut o prietenã, la bãtrîneþe, pe Aproape cã nu le venea sã creadã cã, în sfîrºit au Friedgard Thoma, o femeie deosebitã. primit aprobarea, dupã foarte multe încercãri Am cunoscut-o, a fost aici. A venit la nereuºite. „Ca sã putem ieºi în Franþa, a trebuit sã Rãºinari, pentru un colocviu, ºi s-a merg în audienþã la comandant, la colonelul bucurat aºa de mult cã ne-am cunoscut, Rotaru, care era foarte amabil, dar care mi-a spus: am stat mult de vorbã. O femeie foarte «Nu înþeleg de ce v-aþi cãsãtorit cu un om aºa în inteligentã. Prin corespondenþã s-au vîrstã». Era, de fapt, o nepoliteþe. ªi i-am rãspuns: cunoscut, dar, pe urmã, s-au îndrãgostit «Pentru cã am avut comunicare cu acest om». Tot unul de altul. Friedgard Thoma era o Rotaru: «Dar dvs. doriþi sã mergeþi sã-l vizitaþi pe femeie de o inteligenþã ºi o culturã Emil?». «Da, pentru acest motiv sînt la dumneav- excepþionale, preda filosofia la o faculoastrã în audienþã, sã vã rog sã ne daþi voie sã tate din Germania. Un episod romantic.

Aurel ºi Emil Cioran Era mult mai tînãrã, drãguþã, foarte drãguþã, ºi caldã“, ºi-o aminteºte Eleonora Cioran pe cea care avea sã-i tulbure bãtrîneþile cumnatului ei. Am cutreierat mult prin Paris, care devenise, datoritã lui Cioran, un fel de patrie pentru mine. Cunoºtea toate povestirile picante cu femei sau tot felul de cancanuri despre morþi celebri. Locul de întîlnire la care reveneam cel mai des era Biserica St. Suplice, folositã ca grajd pentru cai pe vremea lui Napoleon. Friedgard Thoma, în volumul „Pentru nimic în lume“.

Povestea a început în februarie 1981, cînd Friedgard Thoma, pe atunci în vîrstã de 35 de ani, mamã a unui copil ºi doctorandã în filosofie, îi scrie pentru prima datã lui Emil Cioran, atrasã fiind de lucrãrile lui. „În general, toate frazele lui aveau prospeþimea sãnãtoasã a acelor lucruri care trec drept viciate sau cinice; în realitate, însã, sînt eliberate de tabuuri, printr-o manevrã elegantã. (…)

M-am hotãrît curînd sã-i trimit la editurã o scrisoare acestui Cioran, despre a cãrui viaþã nu aveam habar“, avea sã scrie, mai tîrziu, Friedgard Thoma. La momentul respectiv, Cioran trãia de decenii bune cu Simone Boué, „semi-însurat“, cum i-a mãrturisit, la un moment dat, lui Friedgard Thoma, într-o scrisoare. Între Cioran ºi Friedgard s-a nãscut o profundã legãturã intelectualã, materializatã printr-o corespondenþã purtatã între anii 1981 ºi 1991. Cioran s-a aruncat cu toatã fiinþa în iluzia acestei legãturi, cu femeia superbã, pe care a numit-o, într-una dintre scrisori, blestemul sãu indispensabil. Dupã moartea lui Cioran, Friedgard Thoma a publicat, într-un volum, povestea legãturii ei cu filosoful ºi, parþial, scrisorile. Volumul a fost tradus în limba românã de Nora Iuga, cu titlul „Pentru nimic în lume – O iubire a lui Cioran“ ºi publicat, în 2005, la EST – Samuel Tastet Éditeur.

Ce pãrere avea partenera de viaþã a lui Cioran despre escapada lui de la 70 ºi ceva de ani? Gãsim rãspunsul în interviul pe care Gabriel Liiceanu i l-a luat lui Simone Boué în 2009, citat de Dan C. Mihãilescu în cartea „Despre Cioran...“: „Da, Cioran era mereu surprinzãtor“, „era cuceritor ºi nu cred cã îi scãpa frumuseþea lumii“, dupã care, aºeza cîteva înþelegãtoare puncte de suspensie. (va urma)

Emil Cioran ºi Friedgard Thoma

Pag. a 14-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Nostalgici Sînt cîþiva moderatori tineri (unii nãscuþi, poate, dupã 1989) care, în goana dupã senzaþional, ori, poate, pur ºi simplu, din ignoranþã, nu scapã nici un prilej sã-l denigreze, cu orice preþ, pe dictatorul, zic ei, Nicolae Ceauºescu. ªi asta, în pofida faptului cã mulþi români, nu neapãrat sãraci, care au trãit acele vremuri, susþin cã au dus-o mult mai bine decît în ,,epoca de aur” capitalistã, de dupã decembrie 1989. S-a ivit ocazia, iatã, sã-l mai ponegreascã, încã o datã, pe fostul preºedinte, de curînd, cînd fosta reºedinþã din Primãverii a familiei Ceauºescu a devenit muzeu ºi, astfel, oricine doreºte poate vizita vila.

Cum cautã dumnealor sã-l ia în derîdere pe fiul de þãrani din Scorniceºti! C-a fost cam analfabet, lucru de care mã îndoiesc: avea o memorie excepþionalã (recita, spun cei ce l-au cunoscut, sute de versuri), o capacitate de sintezã rarã, o minte vioaie. Da, n-a avut diplomele lui Bãsescu, de pildã, dar cu el oricum nu ne putem lãuda: a mãrturisit cã nu prea i-a plãcut cartea ºi nici nu s-a omorît cu învãþatul. Hã! Hã! Dar tot se remarcã prin perseverenþã: nu mai terminã, neam, „Levantul“ ãla genial, al lui Cãrtãrãscu (aºa pronunþã ’mnealui).

Ceauºescu a fost, însã, un autodidact, mai deºtept ca toþi cei ce i-au urmat în fruntea þãrii. Cît despre patriotism,

Muzeul Poporului, din Primãverii Deschiderea pentru public a vilei în care a locuit fostul ºef al Statului Român vreme de 25 ani a constituit un eveniment care, aºa cum era ºi firesc, a stîrnit interesul multor vizitatori. Noi, românii, am avut, astfel, posibilitatea sã luãm cunoºtinþã, în mod concret, de modul de viaþã al familiei Ceauºescu ºi sã-l comparãm cu traiul omului de rînd, din acele timpuri. Mass-media a ilustrat pe larg evenimentul, iar cîþiva ziariºti, precum ºi o serie de indivizi care cred cã de la ei a început lumea s-au grãbit sã prezinte denaturat realitatea. Ziarul de buzunar ,,Evenimentul zilei”, aservit unor grupãri care se pare cã nu doresc liniºtea în þarã, a gãzduit, zile la rînd, comentarii alese cu grijã, în care s-au regãsit formulãri de genul ,,Palatul aurit al lui Ceauºescu, deschis poporului”. Noi ºtim, însã, cã ,,palatul” nu era al lui, ci al statului. Un alt veleitar ne informa cã ,,vila mãreaþã din Bulevardul Primãverii nr.50 a fost cuibul familiei Ceauºescu de la începturile carierei dictatorului ºi pînã la finalul «domniei» lui”. Numãrul din 12 martie a.c., al aceluiaºi ziar, ne-a ºocat cu douã subtitluri, care se contrazic, în mod evident: ,,Un lux orbitor” ºi ,,Ceva modest”, textul fiind completat cu opinii ale istoricului Lavinia Betea. Din pãcate, în loc sã prezinte contextul istoric ºi toate faþetele adevãrului, inclusiv evoluþia României, stat care s-a dezvoltat de 7 ori în cei peste 25 de ani în care s-a aflat sub conducerea lui Nicolae Ceauºescu, experta în istorie ne vorbeºte de gusturi, de modã, de diverse cataloage ºi alte amãnunte de acest fel. Nu ºtim cîtã relevanþã au, spre exemplu, cadourile luxoase primite de soþii Ceauºescu, dar ºtim cã, încã de la vîrsta copilãriei, trecînd prin procesul politic (la 19 ani), ºi pînã în ultima zi a vieþii, cînd a fost executat, în ziua de Crãciun, de duºmanii de moarte ai poporului nostru, Nicolae Ceauºescu s-a comportat ca un patriot, devotat, fãrã rezerve, Neamului Românesc.

ANTON VOICU

Ce facem cu aceºti pungaºi?

Banii au luat circuite periculoase dupã criza mondialã din 2008. Sume uriaºe au ieºit din România ºi au fost ascunse în paradisuri fiscale. Acum, iatã, lumea este zguduitã de o mega-escrocherie transfrontalierã. Lideri politici ai lumii, oameni de afaceri, sportivi ºi actori celebri, oameni bogaþi, gulere albe, bancheri ºi bãnci, alþi escroci cu funcþii înalte în state ale lumii ºi în þara noastrã au folosit maºinãriile paradisurilor fiscale pentru a-ºi ascunde banii murdari ºi a-i proteja de taxe. Peste 100 de nume grele din România apar în dosarele „Panama Papers“. „Numãrul companiilor româneºti controlate de off-shore-uri s-a dublat în ultimii zece ani ºi a ajuns la 9.000“, scrie „Rise Project”. Multe dintre aceste firme au obþinut contracte importante cu statul. La cîtã austeritate, sãrãcie ºi foame au îndurat românii, în timp ce aceºti infractori de rang înalt scoteau din þarã banii poporului, ar trebui ca tot românul sã meargã la vot ºi sã punã ºtampila în chenarul alb, stîrpind, astfel, infracþiunile la vîrf. Sã iasã în stradã ºi sã-i trimitã acolo unde le este locul pe toþi cei care au fãcut politicã de „vîrf“ dupã 1990. Aºa cum a luat sfîrºit epoca socialistã cu politicienii ei, deºi corupþia în rîndul lor era absentã, tot aºa trebuie sã disparã capitalismul democrat cu toþi aceºti ºarlatani ºi trãdãtori care i-

nici cã se poate discuta. ªi-a apãrat þara ºi poporul cu o energie ºi un curaj extraordinare. A stat drept ºi demn, alãturi ºi pe picior de egalitate, cu toate mãrimile lumii: Richard Nixon, Leonid Brejnev, regina Angliei º.a. Nu ca aceia de dupã el, care au înþeles sã slujeascã neamul ºi patria doar în genunchi. ªi sã uite de cei care i-au ales.

Vorbesc moderatorii ãºtia în derîdere de Nicolae Ceauºescu. Îl poreclesc Ceaºcã, îl numesc dictator, iar pe cei care-l apreciazã ºi-l regretã îi categorisesc drept nostalgici. Ei nu prea au proprietatea termenilor, cã nu-i dã nici pe ei învãþãtura afarã din casã. Una-douã: dictatorul; una-douã: averile lui Ceauºescu. Pãi, pe lîngã domnii Traian ºi Klaus Werner, Ceauºescu era chiar sãrac, mãi aceºtia. ªi uitaþi un lucru esenþial: nimic nu era al lui. Nici vila din Primãverii, de care vã legaþi voi, nici alte reºedinþe. Le-a lãsat poporului ºi celor care i-au succedat în scaunul de la Cotroceni. S-a lãfãit domn’ Bãsescu în ele, ca un paºã. La fel, ºi domn’ Iohannis.

Bine þi-a spus, tinere moderator, domnul Ion Popescu, la emisiunea TV de sîmbãtã, 12 martie, a.c.: ,,Casele în care locuia Ceauºescu nu erau ale lui. Îi luãm la rînd pe cei care conduc acum. S-au îmbogãþit prin fraudã. Prin furtiºaguri“. Ai zis apoi de regele Mihai, cã n-a avut ºansã în ’90. Pãi lasã, c-a avut mai tîrziu. ªi-a regãsit toate castelele, moºiile, pãdurile. Nu-l plîngeþi voi, regaliºti de doi lei. Apoi, vorbeai de muncitori, de românii care au vîndut pe români ºi i-au aruncat în iadul sãrãciei.

Numai aºa vom putea scãpa de neruºinaþii exploatatori ai poporului, corupþi pînã în mãduva oaselor. Prima victimã a „Panama Papers“ este premierul Islandei, cãruia islandezii ieºiþi în stradã i-au cerut demisia! Lucru care sa ºi întîmplat, sub presiunea strãzii, dupã ce, într-o primã reacþie, fostul premier Sigmundur David refuzase cu vehemenþã solicitarea imperativã a populaþiei. Imediat dupã aceastã demisie, guvernul islandez a nominalizat un premier interimar ºi a cerut alegeri anticipate. Ei, aºa da atitudine ºi reacþie fermã a strãzii, aºa da operativitate în procesul de salubrizare a societãþii, aºa da manifestare autenticã a democraþiei.

Cînd vor fi recuperaþi banii încasaþi ilegal?

Pînã vom afla numele românilor care ºi-au depus „ouãle de aur“ în paradisurile fiscale ale lumii, sã ne ocupãm de alþi muºterii care au pãgubit statul. În sfîrºit, Administraþia Judeþeanã a Finanþelor Publice Sibiu îi va scoate pe soþii Iohannis din casa deþinutã cu fals în acte, pierdutã în instanþã. Dar nu se spune nimic despre recuperarea banilor din chiriile încasate ilegal de cei doi de-a lungul atîtor ani (mai cu seamã de sumele încasate ºi dupã emiterea sentinþei definitive), avînd în vedere cã „valoarea anualã a contractului de închiriere dintre Klaus Iohannis ºi Raiffeisen Bank este de 60.000 de euro“, relateazã „Rise Project“! Ferice de cei care au crezut gogoaºa cu banii din meditaþii, lansatã în campania electoralã de Iohannis! L-aþi votat, vã meritaþi soarta! Un alt muºteriu, care face pe deºteptul ºi se autodeclarã victimã, este dublul agent în sutanã, Laszlo Tökeº, „trãdãtorul de þarã“. Acesta îºi cere înapoi decoraþia datã de Bãsescu ºi retrasã recent de Iohannis - singurul lucru bun fãcut de acesta de cînd este preºedinte. Pe „pãgubaº“ sã-l lãsãm sã latre la Lunã! Românii ºi maghiarii au trãit în pace ºi fãrã chelãlãiala lui Tökeº. Prin acþiunile ºi declaraþiile lui la Consiliul Europei, a fãcut dovada cã este un duºman nu doar al românilor, ci ºi al co-etnicilor sãi, trãitori în România, care, potrivit art. 1 din Constituþie, este „stat naþional, suveran, independent, unitar ºi indivizibil”.

S-a vãzut nevoit sã-ºi schimbe direcþia vîntului Un alt muºteriu se metamorfozeazã la minut în „practicant“ religios ºi iubitor de cele sfinte, cînd vine vorba despre decoraþii. Acolo unde sînt fonduri de pãpat, o diplomã, o medalie, o sponsorizare, o susþinere financiarã de la buget, o nobelizare, o linguºealã, o lume încoronatã - hop ºi Cãrtãrescu, cel, pînã mai ieri, înamorat de Bãsescu, scriitura „orbitoare“ a Cãrtãrescului fiind însãilatã parcã pe calapodul Marinarului, pe care, acum, îl reneagã. Cum Bãsescu nu mai e pe tronul þãrii, Cãrtãrescu, rãmînînd fãrã proptele la gard, s-a vãzut nevoit sã-ºi schimbe direcþia vîntului spre un palat de conjuncturã, declarîndu-se fan înfocat ºi plin de respect al fostului rege. L-am vãzut gudurîndu-se pe lîngã mesele regeºti din palatele poporului, retrocedate unor trãdãtori, care, în imaginaþia lor bogatã, se cred moºtenitorii unui tron. Da’ de unde tron regal într-o Republicã? ªi de unde respect la Mircea Cãrtãrescu, cînd el deþine în palmares un premiu fraudulos, pentru o carte în care a plagiat pag-

stãteau la blocuri, spuneai dumneata, ca în niºte cutii, în vremea preºedintelui de atunci. ªi domnul Popescu iar þia tãiat elanul stupid: „Acum (muncitorii) stau în stradã.

Atunci aveau un acoperiº deasupra capului, acum?“...

Avocatul A. Pavelescu, invitat ºi el în platou, a confirmat opinia sindicalistului de la „Meridian“: „Dupã 25 de ani, mulþi români sînt mult mai sãraci...“ Citatele noastre, sigur, sînt aproximative. Reþinem, însã, ideea domnului Popescu, care vine sã punã lucrurile la punct: „Eu cred cã trebuie sã scoatem din discuþii cuvîntul nostalgic“. Iar noi spunem cã, dacã nu sã-l scoatem, mãcar sã nu-l mai folosim în sens peiorativ.

Cãci, dacã stãm sã facem comparaþie, ãºtia, într-un sfert de veac, n-au construit nimic. Doar au dãrîmat. ªi-au furat. ªi s-au îmbogãþit. În timp ce poporul a sãrãcit.

România nu mai este liberã ºi independentã. E a lor, a hoþilor, a mafioþilor. A bãieþilor deºtepþi. Dinãuntru ºi din afarã. ªi e, vai!, o colonie. Aºa cum ne-a spus-o mereu stimabilul economist Ilie ªerbãnescu ºi cum, atît cît a trãit, pornind de la aceastã realitate, s-a tot strãduit sã ne trezeascã din amorþire ºi din indiferenþã Tribunul nostru, Corneliu Vadim Tudor, de la a cãrui plecare în eternitate s-a scurs - incredibil! - o jumãtate de an. În clãdirea în care s-a aflat sediul partidului sãu se lãfãie acum, am înþeles, Claudiu Floricã, nimeni altul decît capul reþelei ,,Microsoft”, care a scãpat de urmãrirea penalã dupã ce l-a denunþat la DNA pe un alt ºmecher ,,sãrac”, Dorin Cocoº.

Iatã de ce mai avem dreptul, da, dreptul sã fim oarecum nostalgici, mãi aceºtia, mãi! Treziþi-vã, ºi ciocul mic apoi!

GEORGE MILITARU ina 194 a volumului „Viaþa ºi opiniile lui Tristram Shandy“, scrisã de Laurence Sterne? Dar, nu numai atît! În cartea „Faruri, vitrine, fotografii“, premiatã cu fanfarã de U.S.R., Cãrtãrescu a plagiat ºi din cîntãrile slujbei de înmormîntare, ºi din Heimito von Doderer - „Ferestre luminate“, ºi din „Scrisoarea lui Pliniu cel Tînãr, cãtre Împãratul Traian“, ºi din John Locke - „Eseu asupra intelectului omenesc“, scrie Ion Spînu. De unde se vede clar cã insul nu e deloc dus la bisericã!

Ateii pornografi, decoraþi cu „Nihil sine Deo” El, plagiatorul care ºi-a recunoscut fapta ºi se declara ateu convins, a primit în moalele orgoliului, de la anticonstituþionala Casã regalã, medalia „Nihil sine Deo“, prin Margareta, fiica fostului rege Mihai. Plagiator, trivial ºi obscen în scriiturã, aºa cum îl ºtiu cititorii adevãraþi, Cãrtãrescu s-a bucurat, de-a lungul vremii, de multã zarvã ºi zgomot opulent, de publicitate peste bunul-simþ, de linguºitori ºi lãtrãtori din aceeaºi spiþã, care nu prea au cunoºtinþã despre facerea textelor sale, poetesele au salivat la gîndul unei nopþi de dragoste alãturi de poetul pornograf cu plete exotice, ºi iatã-l, acum, la Peleº.

Haideþi sã vedem cum se demitizeazã singur inestimabilul premiant cu nepotrivitul, pentru el, „Nihil sine Deo“ în volumul „Ochiul cãprui al dragostei noastre“: „Eu am fost crescut fãrã Dumnezeu. N-am spus niciodatã «Înger, îngeraºul meu», îngenuncheat împreunã cu mama lîngã pat, n-am fost la bisericã, n-am cîntat colinde creºtine. La mine n-a venit niciodatã Moº Crãciun. Din primii ani de viaþã am auzit cã Dumnezeu nu existã, cã sfinþii, îngerii, ºi Isus Însuºi sînt nãscociri bãbeºti, cã preoþii sînt niºte trîntori”. ªi cîteva mostre regale din alte scrieri ale sale: „Îmi bag pu** în regina Angliei“; „Mã fu* în ea de Casa Albã“; „C.I.A. ce cã**t e!“; „Cãci sfînt era sã lingi cu devoþiune scrotul iubitului tãu“; „Am avut milioane de tîrfe, în masa lor colcãitoare de þîþe, cu**ri ºi vulve“; „Am exersat sodomia!“. Aºadar, în timp ce ateii pornografi sînt decoraþi cu „Nihil sine Deo“, intelectualii de rasã ºi majoritatea românilor mor de foame ºi de sete între fructele ºi izvoarele corupþilor de clasã, ale autointitulaþilor prinþi, prinþese ºi urmaºi ai unei iluzorii coroane, care benchetuiesc la tot soiul de aniversãri, irelevante pentru istoria prezentã ºi viitoare, pãgubitoare ºi costisitoare pentru Poporul Român, ºtiut fiind cã o parte din cheltuielile fantomaticei Case regale fac gaurã în bugetul de stat. În loc sã dirijeze banii pe niºte cursuri de limba românã, fiica fostului rege ºi-a serbat cu mare fast ziua de naºtere! Dincolo de lustrul pe care unii ziariºti îl dau acestor îmbãtaþi de vise care nu au legãturi de sînge cu Poporul Român, duºmanii þãrii preamãresc un fost rege ºi întreþin din bani publici fantoma anticonstituþionalã a „Casei regale”, care face o nobilã gaurã în buget.

Constituþia României prevede clar ºi citeþ, atît cît sã înþeleagã ºi urmaºii fostului rege care stîlcesc ruºinos limba românã, cã România este Republicã prezidenþialã. Art (2), Constituþia României: „Forma de guvernãmînt a statului român este republica”, unde legal, normal ºi moral, rege ar trebui sã fie statul de drept cu instituþiile sale, nu exilaþii rentieri, nici infractorii cu funcþii în stat!

MARIA DIANA POPESCU

Pag. a 15-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

De ce Marian Munteanu este un pericol pentru democraþie.

Liberalul „mistic, ortodox, antimodernist ºi antieuropean“ Propulsarea lui Marian Munteanu în postura de candidat al PNL la funcþia de primar general al Capitalei este un moment critic pentru democraþia româneascã.

Este momentul în care un reprezentant al unui curent ideologic tradiþionalist, mistic, ortodox, antimodernist ºi antieuropean primeºte legitimitate publicã de la unul dintre partidele democratice al României. Dacã în Istoria þãrii mai existã un astfel de moment trist care îmi vine imediat în minte privind asocierea unui partid democratic cu o miºcare profund antidemocratã este cel al pactului de neagresiune electoralã semnat în 1937 de Iuliu Maniu ºi Corneliu Zelea Codreanu. Sigur, mulþi dintre exegeþii domnului Marian Munteanu, dar ºi dintre postacii PNL, mã vor înjura cu foc pentru aceastã comparaþie, însã pentru a demonstra cine este acum, în anul 2016, Marian Munteanu ºi pe cine reprezintã el, este suficient sã intri pe pagina de Facebook a „Grupului pentru România“, al cãrui mentor este fostul lider al studenþilor din Piaþa Universitãþii. Redau un text de pe aceastã paginã: „Lege privind construcþia economiei democratice (Proiect) Articolul 1. Se constituie Fondul Naþional de Capital Distributiv, care se alimenteazã din urmãtoarele surse: a) impozitul progresiv pe marile proprietãþi; b) veniturile realizate de statul român prin confiscarea averilor dobîndite ilicit; c) veniturile realizate de statul român prin administrarea capitalului aflat în proprietate publicã; d) alte surse prevãzute de lege.

Articolul 2. (1) Impozitul progresiv pe marile proprietãþi este plãtit de persoanele fizice ºi juridice române care deþin în proprietate active reale ºi financiare cu o valoare totalã mai mare de 500.000 de euro. (2) Cotele de impozitare progresivã a marilor proprietãþi se stabilesc anual, prin hotãrîre de Guvern, astfel încît sã se asigure preluarea la Fondul Naþional de Capital Distributiv a 20% din PIB, în fiecare an.

Articolul 3. (1) Sumele colectate la Fondul Naþional de Capital Distributiv sînt folosite astfel: a) 80% pentru împroprietãrirea cu capital productiv a cetãþenilor þãrii;

Corupþia generalã, adevãrata moºtenire a lui Adrian Nãstase Ca ºi în cazul de zilele trecute de la Herculane, în aproape mai toate dosarele de corupþie din ultimii ani se regãsesc oameni politici ºi de afaceri care îºi au originile politice în PDSR/PSD ºi care de-a lungul timpului au interacþionat cu guvernul Adrian Nãstase sau chiar au fãcut parte din el.

Ancheta de zilele trecute a scos la ivealã un furt despre care am scris mai multe încã din 2003.

Ca în orice afacere din perioada 2000-2004, nomenclatura PSDistã nu s-a ferit de nimeni ºi ºi-a adjudecat o staþiune-simbol de mii de ani, cu un potenþial turistic imens. Dupã ce au privatizat-o, „pe un leu” în favoarea unei firme din care fãceau parte aproape toþi liderii PSD, au avut grijã sã îºi asigure un profit de cîteva zeci de milioane de euro, fãrã absolut nici o investiþie, din banii Casei de

Mafia romena (17) La nãvod Pentru români, perioada Sãrbãtorilor de iarnã este cea mai frumoasã din întregul an. Pentru absolut toþi, adicã ºi pentru cei plecaþi care încotro prin Europa cu tot felul de afaceri mai mult sau mai puþin legale. Aceºtia se reîntorc în þarã, pentru a fi împreunã cu rudele lor, ca sã petreacã alãturi de ele.

Românii nu au însã de ce sã-ºi facã griji, membrii Mafiei romena revin în þarã ca într-un fel de concediu de odihnã. Pentru ei, unul extrem de periculos, aceasta fiind perioada în care gaborii îºi „întind nãvodul”, ºtiind cã au ºanse mari sã prindã infractori cu state vechi, daþi în urmãrire generalã prin Interpol de mulþi ani. Aºa se face cã la fiecare sfîrºit de an, în palatele cu turnuleþe de la marginea Capitalei sau ale altor mari oraºe, deja grãtarele

b) 20% pentru crearea de capital aflat în proprietate publicã. (2) Sumele colectate la Fondul Naþional de Capital Distributiv se repartizeazã, în fiecare an, pe judeþe ºi Municipiul Bucureºti, proporþional cu numãrul locuitorilor acestora.

Articolul 4. (1) În primii 10 ani de aplicare a legii, fiecare cetãþean major al României va primi de la Fondul Naþional de Capital Distributiv suma de 20.000 de euro, pe care o va folosi pentru cumpãrarea de capital productiv: terenuri, construcþii, maºini, utilaje, echipamente etc.

(2) Cei 18 milioane de români majori vor primi cele 20.000 de euro, eºalonat, pe parcursul celor 10 ani.

(3) Cetãþenii vor putea accesa cele 20.000 euro ca persoane fizice autorizate sau ca asociaþi în persoane juridice cu scop lucrativ: asociaþii familiale, societãþi comerciale, cooperative, etc. (4) Selecþia cererilor de finanþare se va face prin concursuri de proiecte, asemãnãtoare celor utilizate la accesarea fondurilor europene.

Articolul 5. (1) Începînd cu anul 11 de aplicare a legii, vor fi împroprietãriþi cu capital de la Fondul Naþional de Capital Distributiv numai tinerii cetãþeni români, la împlinirea vîrstei de 18 ani. (2) Suma cu care va fi împroprietãrit fiecare tînãr cetãþean român va fi stabilitã, anual, prin hotãrîre de Guvern, dar nu va fi mai micã de 50.000 de euro.

Articolul 6. Cetãþenii vor putea folosi banii primiþi de la Fondul Naþional de Capital Distributiv ºi pentru cumpãrarea de acþiuni la societãþi comerciale create prin investiþii fãcute de Fondul Naþional de Capital Distributiv.

Articolul 7. Activele achiziþionate cu bani primiþi de la Fondul Naþional de Capital Distributiv nu pot fi înstrãinate. Ele pot fi lãsate moºtenire, potrivit legii.

Articolul 8. Tinerii, în vîrstã de pînã la 35 de ani, care nu au ºi nu au avut o locuinþã în proprietate, pot opta ca jumãtate din sumele cuvenite lor, conform art. 4 ºi art. 5, sã fie folosite pentru plata parþialã sau integralã a preþului primei lor locuinþe.

Articolul 9. Organizarea ºi funcþionarea Fondului Naþional de Capital Distributiv se stabilesc prin hotãrîre de Guvern.“ Într-adevãr, un proiect liberal 100% ºi profund democratic. ªi Dan Diaconescu ne promitea cîte 20.000 de euro. Pe el liberalii nu l-au crezut, însã pe adepþii lui Marian Munteanu se pare cã îi iau serios în calcul.

Pagina de Facebook a Grupului pentru România este plinã de astfel de baliverne naþionaliste, anticorporatiste,

antieuropene etc. Nu mã pot abþine ºi mai prezint un fragment dintr-un text, în speranþa cã cineva cu mintea deschisã din rîndul liberalilor va sesiza pericolul asocierii cu Marian Munteanu: „Regii geto-daci Dromihete, Burebista ºi Decebal, împãraþii romani de origine dacicã Regalianus ºi Galerius, marile figuri medievale care au stat în faþa Porþii Otomane – Mihai Viteazul (numit ºi Malus Dacus), Iancu de Hunedoara (numit ºi Ioan Getul) sau ªtefan cel Mare, ne vorbesc peste timp despre un neam care a însemnat ceva în istoria lumii. Este vremea sã le respectãm acestor înaintaºi blazonul, urmîndu-le exemplul. Recîºtigarea identitãþii risipite înseamnã recîºtigarea suveranitãþii“. Marian Munteau din 2016 nu mai are nimic în comun cu liderul Pieþei Universitãþii din 1990. A evoluat periculos pentru democraþie. Nu cred cã este un om care sã promoveze violenþa în dezbaterea publicã, însã susþinãtorii lui din diversele asociaþii care apãrã „identitatea naþionalã“ ºi „poporul român“ ne-au arãtat de multe ori cã pumnii ºi înjurãturile pot lua locul dezbaterii civilizate (exemplu: anti-manifestaþiile de la paradele minoritãþilor sexuale).

Sincer, sînt îngrijorat. Nu vreau sã fiu martorul unor timpuri în care femeile din România vor fi nevoite sã plece în Bulgaria pentru a întrerupe o sarcinã nedoritã, nu vreau ca religia sã devinã disciplinã obligatorie în ºcoli, nu vreau ca statul sã controleze economia, nu vreau...

DANIEL GORGONARU P.S. Am revãzut pe YouTube emisiunea lui Rareº Bogdan, din 3 martie 2016, în care l-a avut invitat pe Marian Munteanu. Toatã discuþia îmi reconfirmã temerile cã Marian Munteanu nu este decît un demagog, întradevãr mult mai inteligent (periculos) în limbaj, cu un discurs profund religios ºi naþionalist. Foloseºte des expresia „poporul român“ ºi nu pe cea de „cetãþenii români“, pentru a face diferenþa între „poporul necãjit“ ºi elementele alogene corupte. Nu lipsesc nici referirile mesianice de tipul „destinul creºtin al românilor“. Una peste alta, este interesantã reactivarea în spaþiul public a lui Marian Munteanu, venitã într-un moment în care societatea civilã îºi cautã formule prin care sã-ºi promoveze lideri ce pot fi o alternativã la actuala clasã politicã. Marian Munteanu, luat în braþe de PNL, nu este oare doar oferta mascatã a actualei clase politice de a rãspunde solicitãrilor „strãzii“ de a avea politicieni noi?

Sã nu uitãm cã domnul Munteanu s-a mai jucat de-a politica ºi cu Virgil Mãgureanu.

Pensii (evident tot de la bugetul de stat), ca apoi sã încerce sã mai scoatã un ban pe hotelurile ºi bazele de tratament devenite ruine exclusiv din vina lor.

Personajul-cheie al afacerii a fost Iosif Armaº, deputat PSD la acea vreme, un politician controversat, ale cãrui afaceri s-au terminat aproape toate cu faliment ºi þepe date bugetului de stat sau partenerilor. Pentru a-ºi asigura „succesul” în afaceri la firma Argirom, Armaº a cooptat ca parteneri greii partidului de la acea vreme sau rude ale acestora, precum vicepreºedintele Senatului, Doru Tãrãcilã, soþia preºedintelui Senatului, Nicolae Vãcãroiu, fiul ºefului Poliþiei Române, Florin Sandu, soþia ºefului Serviciului Secret al Ministerului Justiþiei, Marian Ureche (toþi deþineau aceste funcþii la nivelul anului 2003). Aceºtia erau administratori sau acþionari importanþi în cadrul firmei, ceea ce demonstra cã privatizarea Bãilor Herculane a fost o veritabilã afacere în sînul marii familii pesediste. De tot procesul de privatizare s-a ocupat ministrul Turismului de atunci, Dan

Matei Agathon, lider PSD ºi bun prieten cu Adrian Nãstase, care se lãuda public cu viitoarea staþiune, un eºec total ca ºi proiectul Dracula Parc, de la Snagov, poveste care sperãm sã ajungã cîndva tot pe masa procurorilor. Privind acum, dupã aproape 15 ani, la ruinele din Herculane ºi la averile din ce în ce mai mari ale celor implicaþi, ne dãm seama cã aceºtia, într-o lume normalã, ar fi trebuit sã fie cercetaþi demult sau sã disparã din spaþiul public. Numai cã tupeul acestor oameni ºi încrengãtura de afaceri din politicã au condus la situaþia în care au devenit fie preºedinþi la Curtea de Conturi, fie parlamentari, fie analiºti TV, cum este cazul lui Agathon, care ne dã lecþii de economie invitat zilnic pe la televiziuni de jurnaliºti care i-au ridicat osanale în guvernarea PSD-istã de tristã amintire de la începutul anilor 2000.

Cazul Herculane reprezintã doar o micã parte din golãniile pe care guvernul Nãstase le-a fãcut în cei patru ani de mandat. Nu se mai gãseºte contractul cu Bechtel, contractul de privatizare al Petrom este încã secret de stat, devalizarea CFR, ºi alte sute de privatizãri frauduloase sînt trecute cu vederea deocamdatã de justiþie. În acel guvern se poate regãsi mare parte din putregaiul corupþiei care încã macinã România.

PETRICÃ RÃCHITÃ

sfîrîie zi ºi noapte, iar lãutarii îºi înmulþesc banii.

Fiii risipitori lasã patriile adoptive ºi se întorc acasã, prilej ideal de a-ºi umili duºmanii tradiþionali prin metoda clasicã a risipirii de bani la petreceri.

Afiºarea opulenþei este resimþitã ca o cerinþã, fiecare încercînd sã demonstreze comunitãþii din sînul cãreia a plecat cã nu a stat degeaba prin þãri strãine. ªi cum mai niciodatã nu se întorc cu mîna goalã, ei o þin tot într-o petrecere. Toþi ºtiu care sînt riscurile la care se expun, dar întoarcerea de sãrbãtori în România vine dintr-un dor irezistibil. Cordilã, infractor specializat în vandalizarea bancomatelor, spune: „Mã jurasem cã nu vin acasã tocmai acum, cînd în Belgia se scot bani buni. Am venit mai mult pentru cã ne tot chemau ãia bãtrîni; ne-au tot sunat ºi pe mine ºi pe fraþii mei. ªi aºa e: la sãrbãtori se cuvine sã fim cu toþii împreunã, cum cere tradiþia.

Aºa cã ne-am lãsat toate combinaþiile ºi ne-am strîns acasã de prin toatã Europa. Anul trecut l-au ridicat pe fratele meu, la miezul nopþii, de Revelion. Abia

atunci îºi fac ºi ei planul la arestãturi de mafioþi adevãraþi. ªi noi venim acasã, ne vîrîm singuri în gura lupului. Te mînã dorul de casã ºi de ai tãi cînd umbli de ani de zile cu «fapta» prin lume”. ªi, într-adevãr, poliþiºtii sînt în alertã maximã nu de teamã cã în scurtul timp pe care îl vor petrece în þarã membrii Mafiei romena se vor apuca de cine ºtie ce fãrãdelegi, ci pentru cã atunci este momentul în care pot fi capturaþi unii dintre cei daþi în urmãrire generalã.

De altfel, unul dintre poliþiºtii specializaþi în astfel de probleme mãrturiseºte: „Înmulþim numãrul controalelor în locaþiile pe care le ºtim noi. ªi se întîmplã sã ne cadã în plasã indivizi pe care îi cãutãm de mult. La fel se petrece atunci cînd au înmormîntãri în familie ºi mulþi riscã ºi se întorc ca sã fie de faþã, pentru cã aºa le cere lor tradiþia. Totul e sã ai rãbdare ºi sã îi urmãreºti pe cei din anturajul lor”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Pag. a 16-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Enigmele Revoluþiei. Procurorii care au redeschis ancheta susþin cã Ion Iliescu a exercitat puterea în stat din 22 decembrie 1989 (2) Cine sînt teroriºtii?

Despre vidul de putere

„În seara zilei urmãtoare, elicopterul în care se afla generalul Constantin Nuþã se prãbuºeºte în mod misterios în apropiere de Alba Iulia, iar trupele USLA devin þinþele unor atacuri sãlbatice. Una din regulile de bazã în caz de conflict armat este aceea a introducerii cenzurii în ceea ce priveºte informaþiile difuzate pe canalele mass-media. (….) Ancheta nu a reuºit ºi nici nu ºi-a propus sã identifice persoanele din cadrul comandamentului militar, nu a stabilit ce atribuþii aveau acestea, dacã printre aceste atribuþii se regãseau ºi cele legate de instituirea cenzurii; nu s-a stabilit identitatea persoanei/persoanelor care au decis înfiinþarea acestui comandament; nu s-a stabilit cine erau cei care furnizau informaþiile celor care ulterior le transmiteau pe post; cum se primeau aceste informaþii, dacã erau verificate/cine le verifica ºi cum, în cazul în care nu erau verificate, de ce, în condiþiile în care liniile telefonice ºi comunicaþiile în general funcþionau perfect Incidentele care au început în jurul orei 18,00 în ziua de 22 decembrie ºi care s-au desfãºurat cu intensitate maximã în nopþile de 22/23 ºi 23/24 decembrie, s-au concentrat atît în Bucureºti, cît ºi în alte localitãþi în jurul unor obiective de importanþã deosebitã. În cele mai multe cazuri, incidentele au fost precedate de anunþuri fãcute la Televiziune sau Radio referitoare la atacuri teroriste”.

„În acest context, stabilirea existenþei sau inexistenþei unei structuri/unui organism care a exercitat puterea de stat, fie numai ºi prin exercitarea unui control efectiv al agenþilor statului implicaþi în moartea manifestaþilor în aceastã perioadã este necesarã pentru a se putea identifica persoanele responsabile pentru atingerea adusã valorilor protejate de legea penalã. Procurorii militari afirmã cu valoare de adevãr faptul cã în perioada 22-27 decembrie nu a existat un organism/o structurã care sã exercite puterea de stat întrucît numai în ziua de 27 decembrie a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decretul-lege nr.2 al CFSN privind constituirea, organizarea ºi funcþionarea Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale ºi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvãrii Naþionale. Dupã cum rezultã din scurta cronologie a evenimentelor pe care am prezentat-o, în ziua de 22 decembrie 1989, undeva în jurul orei 17,00, s-a constituit Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale, care a preluat puterea de stat începînd chiar din acel moment, sub protecþia armatei ºi a exercitat-o continuu, în toatã perioada pînã la constituirea formalã a acestui organism, în data de 27 decembrie ºi dupã aceea, pînã la organizarea alegerilor din mai 1990, alegeri pe care aceastã formaþiune politicã le-a ºi cîºtigat”. Cele de mai sus rezultã din urmãtoarele: a) Comunicatul cãtre þarã al Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale din seara zilei de 22 decembrie, în care se precizeazã clar cã din acel moment se dizolvã toate structurile de putere ale regimului Ceauºescu, guvernul este demis (deºi Guvernul Dãscãlescu demisionase deja, prin declaraþia fãcutã de Constantin Dãscãlescu în balconul clãdirii Comitetului Central) ºi întreaga putere de stat este preluatã de Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale. Acest comunicat a fost publicat chiar în ziua de 22 decembrie 1989 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1. În cuprinsul sãu se precizeazã expres faptul cã „acest comunicat este o primã formã de platformã-program a noului organism al puterii de stat din România”. b) Numirea, de cãtre preºedintele CFSN, Ion Iliescu, la data de 23 decembrie, în calitate de ministru al Apãrãrii Naþionale a generalului colonel Nicolae Militaru ºi înlocuirea, la data de 24 decembrie, a generalului maior ªtefan Guºã de la comanda Marelui Stat Major al Armatei, cu generalul

„S-a încercat aparenþa unui rãzboi civil!” „Din cele expuse anterior rezultã indicii în sensul unei versiuni de anchetã pe care în mod nejustificat procurorii militari nu au avut-o în vedere ºi anume aceea potrivit cãreia, în mod deliberat, persoane rãmase neidentificate, au încercat astfel dezorganizarea conducerii militare la toate nivelurile prin intermediul unor ordine, rapoarte ºi informaþii false, prin rãspîndirea unor zvonuri privind interpretarea miºcãrii unor forþe ca fiind teroriste, care sã ducã la conflicte reciproce urmînd sã aibã ca rezultat foarte multe victime, morþi ºi rãniþi (M.Ap.N. - USLA, Aeroportul Otopeni, Sibiu etc.), precum ºi rãspîndirea unor zvonuri care sã creeze confuzie ºi panicã în rîndurile populaþiei. Din actele ºi lucrãrile dosarului rezultã indicii în sensul cã s-a încercat crearea aparenþei unui rãzboi civil, în condiþiile în care mijloacele mass-media vehiculau, la acea datã numãrul de 60.000 morþi”.

Corupþia, virtutea politicianului român În România nu e o ruºine sã ai dosar de corupþie, e un motiv de laudã. Asta e moda lansatã de politicieni: nu eºti bun dacã nu faci o vizitã la „beciul domnesc” sau dacã nu eºti chemat la audieri, la DNA. Pînã ºi sintagma folositã pentru arest – „beciul domnesc” - este expresie nobiliarã, ca ºi porecla hoþului – „baron”. În România, hoþia ºi minciuna au cãpãtat valenþe de virtute. Iar „virtutea” politicianului român de a avea dosar penal îi poate asigura un nou mandat de ales, din care poate continua sã facã ce ºtie mai bine: sã fure din bugetul public. Electoratul nu sancþioneazã prin vot furtul din propriul sãu buzunar, de parcã ar fi bolnav psihic, numai bun de manipulat. Se manifestã ca personajul dostoievskian Smerdeakov: îºi ucide pãrintele, moralitatea, prin votul dat unor inculpaþi pentru corupþie. Debutul l-a fãcut, în 2008, politicianul Virgil Pop, ales de electorat pentru un nou mandat de parlamentar, deºi era în arest. De ce? Pentru cã legea, fãcutã de parlamentari, permite, iar maºinãria de partid îi asigurã alegerea. Din primul ºi singurul tur. ªi dacã legea permite, de ce inculpaþii, suspectaþi de corupþie sau de alte infracþiuni, n-ar candida? Olguþa Vasilescu, primãriþa PSD din Craiova reþinutã de DNA pentru fapte de corupþie, dar eliberatã de instanþele de judecatã, ºi-a anunþat, pe ton triumfal, candidatura pentru un nou mandat. E sigurã cã va fi realeasã, iar ºanse mari are pentru cã e susþinutã de maºinãria de partid. Pentru electoratul bolnav, scos din casã cu maºina, dus la vot contra o micã atenþie, e suficient ca edilul suspect sã repete pe ton ferm „Mi-am fãcut datoria, sînt nevinovatã”, sã facã una-douã spectacole cu mici ºi bere ºi - gata! – a obþinut voturile.

Nu avem electoratul educat islandez, care ºi-a mãturat premierul pentru simplul motiv cã acesta a avut un offshore în Panama pe care nu l-a fãcut public. A fost zburat pentru o chestiune de moralitate. Electoratul nu a aºteptat sã vadã dacã fapta premierului e infracþiune, dacã va fi condamnat; nu a lãsat loc de invocarea prezumþiei de nevinovãþie, paravanul sub care se ascund politicienii români pentru a nu ieºi din arenã ºi a renunþa, astfel, la

oportunitãþile de a fura în continuare. La islandezi a fost suficienþã prezumþia de imoralitate. La noi se fac publice inclusiv furturile de sute de milioane de euro, vilele ºi viaþa de lux a aleºilor care au fost doar bugetari, dar electoratul nostru e prea bolnav pentru a putea judeca; nu are exerciþiul moralitãþii; nu-ºi cunoaºte drepturile ºi, în consecinþã, nu ºi le apãrã.

Olguþa Vasilescu nu este singura. Marian Vanghelie, primarul suspendat al Sectorului 5 al Capitalei, ºi-a anunþat ºi el candidatura, ca ºi cel al Sectorului 4 al Capitalei, Popescu Piedone.

Dacã n-ar fi fost în arest, probabil cã ºi Neculae Onþanu ºi-ar fi anunþat candidatura pentru Sectorul 2. Încã nu ºtim ce fac Andrei Chiliman, de la Sectorul 1, Radu Mazãre, de la Constanþa, Iulian Bãdescu, de la Ploieºti, ºi mulþi alþii asemenea lor. Mai au timp. De asemenea, probabil dintre cei 16 preºedinþi de Consilii Judeþene, dintre sutele de consilieri locali ºi judeþeni anchetaþi pentru fapte de corupþie mulþi se vor regãsi pe listele electorale. De ce aceastã anomalie? De ce moralitatea nu e un criteriu al majoritãþii alegãtorilor români?

Rãspunsul îl gãsim în subfinanþarea învãþãmîntului ºi în statistici. Statisticile ne spun cã, dupã 1990, cei mai mulþi politicieni au provenit din activul Partidului Comunist Român, dintre foºtii turnãtori ai Miliþiei ºi Securitãþii ºi dintre ofiþerii acestor structuri. Majoritatea semianalfabeþi, dar ºmecheri, vicleni. ªi-au acoperit impostura cu titluri academice obþinute fraudulos. În jurul acestora s-a dezvoltat aºa-zisa lume a afacerilor, abonatã la contracte din bani publici. Cãpuºele bugetului public. Politicienii ºi cãpuºele lor nu aveau nevoie de un învãþãmînt corect finanþat pentru cã nu ar mai fi avut electorat uºor de manipulat.

Analfabeþii, sãracii cu atitudini de slugã sînt uºor de subjugat, de manipulat. Sînt suficiente cîteva posturi de televiziune pentru circ ºi scopul este atins. Intelectualii rãtãciþi în politicã sînt eliminaþi uneori zgomotos sau marginalizaþi. „Minima moralia”, spre exemplu, le-ar fi încurcat planurile, aºa cã a fost obligat sã zboare… în bibliotecã. Arena politicã este ocupatã de ei, de cei abonaþi la „beciul domnesc”. Locul le este asigurat de prezenþa la vot a celor lipsiþi de educaþie, scoºi din case de maºinãriile de partid. Pe margine, încercînd sã-ºi facã loc în arenã, se aflã cîþiva - puþini! - care s-ar califica pentru funcþii

Vasile Ionel. Numirea generalului Militaru la conducerea Ministerului Apãrãrii Naþionale a fost comunicatã Marelui Stat Major al Forþelor Armate ale URSS ºi comandantului Forþelor Armate Unite al Tratatului de la Varºovia, de unde rezultã cã aceastã structurã de putere fusese recunoscutã oficial ca noua putere din România cel puþin în þãrile membre ale Tratatului de Varºovia”.

Procuror: „Ion Iliescu, lider din 22 decembrie 1989” „Trebuie remarcat faptul cã în perioada 22-27 decembrie în Monitorul Oficial al României, Partea I, au fost publicate comunicate ale noii structuri de putere din România. Partea I a Monitorului Oficial este consacratã actelor emise de puterea de stat sau de organele abilitate de puterea de stat sã asigure executarea unor legi. În aceste condiþii apreciez cã, deºi formal, Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale a exercitat puterea începînd cu data de 27 decembrie, în fapt, aceastã structurã, al cãrei lider a fost recunoscut ca fiind Ion Iliescu încã din primele momente ale evenimentelor din ziua de 22 decembrie 1989, a exercitat puterea de stat în România din chiar momentul constituirii sale, în ziua de 22 decembrie 1989.

Existã în dosarul de urmãrire penalã mãrturii, cît ºi rapoarte ale cadrelor Ministerului de Interne din care rezultã cã încã din ziua de 22 decembrie, începînd cu ora 16,00, s-au constituit structuri teritoriale ale Frontului Salvãrii Naþionale care au preluat puterea la nivel local, subordonîndu-se celei de la nivel central”. Ordonanþa poate fi accesatã integral pe site-ul Ministerului Public.

Ce s-a întîmplat pe 22 decembrie Ziua de 22 decembrie 1989 a fost marcatã de fuga lui Nicolae Ceauºescu ºi a soþiei sale, Elena, cu un elicopter ºi victoria revoluþionarilor. Din seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie generalã a fost înlocuitã de haos, odatã cu atacarea cu focuri de armã a unor instituþii publice de cãtre indivizi necunoscuþi, numiþi generic „teroriºti“. În Bucureºti, de la izbucnirea protestelor, s-au tras focuri de armã în Piaþa Universitãþii, la sediul CC ºi la sediul Televiziunii, dar ºi în alte zone ale oraºului. În acele zile erau frecvente informaþiile privind atacuri asupra unor instituþii importante. Psihoza creatã a dus ºi la situaþii în care cei care aveau armã au deschis focul tocmai asupra celor veniþi sã-i ajute. Potrivit statisticilor oficiale, la Revoluþie, 1.142 de persoane ºi-au pierdut viaþa, 3.138 au fost rãnite, iar 760 de oameni au fost reþinuþi.

Sfîrºit IONEL STOICA publice. Nu vor rãzbi, pentru cã cei mai mulþi dintre cei care au discernãmînt ºi care ºtiu sã facã diferenþa între ºmecheri ºi meritocraþi nu merg sã voteze; stau acasã, eventual sã bombãne împotriva impostorilor. Sau sã posteze pe facebook: „Mi-e ruºine cu aceastã clasã politicã!”.

La atît se rezumã exerciþiul de moralitate în România.

ONDINE GHERGUÞ

Romanian Papers: ministrul Energiei, 10.000 euro pe lunã de la un off-shore (1) De doi ani încoace, Vlad Grigorescu primeºte bani de la o companie din insulele britanice Turks&Caicos. În prima declaraþie de avere depusã la intrarea în mandat, demnitarul a ascuns provenienþa banilor.

La o lunã de la numirea ca ministru al Energiei, pe 17 decembrie 2015, Victor Vlad Grigorescu a semnat declaraþia de avere de început de mandat. Conform acesteia, încasa anual 568.050 lei din „cedarea folosinþei bunurilor“. În ciuda faptului cã formularul declaraþiei de avere cere în mod expres sã fie specificatã sursa veniturilor (nume ºi adresã), Victor Vlad Grigorescu a ignorat acest lucru. Dupã ce i-am solicitat, prin adresã oficialã, sã ne comunice provenienþa banilor, ministrul a întocmit o nouã declaraþie de avere, datatã 26 ianuarie 2016, în care misterul s-a lãmurit parþial: banii proveneau din cedarea folosinþei a douã bunuri. Astfel, din cedarea folosinþei unui bun imobil, demnitarul încaseazã anual 13.550 lei, deci cam 1.100 de lei lunar. Plãtitorul sumei, însã, a fost anonimizat în declaraþie, deci ministrul încalcã în continuare legea declarãrii averilor. Restul sumei, adicã 554.500 lei, provine de la o companie al cãrei nume a fost dezvãluit: Impact Sales Co., din jurisdicþia offshore britanicã (British Overseas Territories) Turks&Caicos. Iar bunul a cãrui folosinþã o cedeazã Grigorescu este unul mobil, nu imobil. Deci nu este vorba de un teren sau o clãdire, ci fie de un vehicul, fie de, spre exemplu, un brevet de invenþie, aºa cum au arãtat avocaþi consultaþi de „România liberã“. (va urma) CÃTÃLIN PRISÃCARIU

Pag. a 17-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

Sfîrºit, sau început de veac la Bucureºti?

La încruciºarea marilor puteri ºi credinþe, romanocatolicism, greco-ortodoxie ºi islam, Poporul Român, o enigmã ºi un miracol (dupã Gheorghe I. Bratianu), stã în calea tuturor. Occidentalii îi sprijinã pe români pentru cã sînt latini ºi îi suspecteazã pentru cã sînt sub ascultarea greco-pravoslavnicilor ºi islamului, care þin cu dinþii de aceastã subordonare.

Moldo-valahii au fost, vreme de 5 secole, robii Califatului islamic de la Istanbul, a cãrui stãpînire orientalã era la fel de stupidã ºi de ineficientã ca antioccidentalismul ºi mizeria lor materialã cronicã, din zilele noastre. De aceea, sã trecem în revistã, dintr-o perspectivã creºtinã, coordonatele fundamentale ale întregii lumi ºi, apoi, perspectivele de emancipare socialã ºi naþionalã a românilor.

I. Toatã lumea depinde de civilizaþia occidentalã, de IMPERIUL ROMAN – astãzi, UE, SUA, FMI, NATO, OCDE -, de Lumea întîi, a þãrilor creºtine puternic industrializate, dezvoltate. Centrul, 20% din populaþia globului, deþine 85% din bogaþia lumii.

II. Lumea a doua, preponderent ortodoxã, LIMES-ul, desparte Imperiul de Barbari ºi trãieºte din impulsurile teologice, culturale, economice, militare etc., care pleaca de la Centru.

III. Lumea a treia, subdezvoltatã, sînt BARBARII, la care n-au ajuns încã Vechiul ºi Noul Testament, aºa cã ei sînt încã sclavii pãcatelor, asistaþi socio-economic ºi umanitar de la Centru. Sãracii, 20% din populaþia globului, deþin numai 1% din bogãþia lumii.

Pe scurt: Califul, sultanul turco-musulman, supune Valahia în anul 1415, Moldova, în 1489. La Congresul de la Berlin, din 1878, Principatul România devine independent. Transilvania stã sub turci de la 1541 pînã la asediul Vienei, în 1683, dupã care revine în Sfîntul Imperiu Roman.

Moldovenii iau contact primii cu Occidentul, prin cãlugãrii iezuiþi, catolicismul polonez de la Cracovia, ºi s-au orientat cultural spre Vest, încã din Evul Mediu.

Iezuiþii au rãspîndit cultura prin ºcoli, care s-au deschis în Secolul XVI la Lemberg, Camenitza etc., centre în care fiii de boieri studiau. Iar în vremea lui Petre ªchiopul, iezuiþii aveau ºcoli la Iaºi ºi Cotnari, situaþie care a durat pînã în Secolul al XVIII-lea, cînd ºtafeta culturii apusene o preia ªcoala Ardeleanã, pentru toþi românii.

Transilvãnenii ºi bãnãþenii din Sfîntul Imperiu au suferit veacuri de-a rîndul discriminarea rezervatã ortodocºilor toleraþi. Dar, dupã ce s-au unit cu Roma, în 1698, ªcoala Ardeleanã, cãlugãrii greco-catolici redescoperã în Occident originea lor latinã, articulînd un program de emancipare naþionalã ºi socialã, de intrare în rînd cu lumea.

Valahii iau ultimii contact cu Occidentul, la Paris, în capitala Secolului al XIX-lea. Izolaþi de turci, greci, ruºi ºi sîrbi, legãturile lor cu Vestul au loc numai pe filiera culturalã, iluministã, laicã, franþuzeascã. Teologia occidentalã le este inaccesibilã, ºi Bucureºtii continuã linia greco-fanariotã ºi dupã Marea Unire, de la 1918. În loc ca România Mare sã devinã o diocezã a Romei, noua Patriarhie continuã antioccidentalismul atavic, oriental.

Paleativele laice, culturale blocheazã emanciparea social-politicã ºi duc, în final, la dezmembrarea þãrii, actualã ºi azi.

Emanciparea e mereu sabotatã, pentru cã moldo-valahii sînt de un mileniu în lanþurile grele ale duhovniciei ºi soborniciei moscovite ºi constantinopolitane. Asta s-a vãzut atît în 1948, la lichidarea Bisericii Unite ºi a intelectualitãþii, cît ºi dupã 1989, cînd activiºtii pregãtiþi de Moscova subminau reorientarea spre Vest a þãrii. Dar, în ciuda tuturor, vizita la Bucureºti a Papei Ioan Paul II, în anul 1999, a deschis românilor porþile Europei / UE / NATO. Dupã cum vedem, Mileniul II a fost defavorabil emancipãrii ortodocºilor. Dar iatã cã anul acesta, pentru prima datã în istorie, Papa Francisc ºi Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii, Kiril, s-au întîlnit ca fraþi.

Capul Bisericii ruse este Vladimir Putin, urmaºul împãraþilor Romei creºtine, al þarilor, ºi protectorul tuturor ortodocºilor (de la Pacea de la Cuciuc Cainargi, 1774). În varã are loc Sfîntul ºi Marele Sinod Panortodox (ultimul s-a þinut în anul 787).

Papa Francisc vine la Alba Iulia în anul centenarului Marii Uniri, 2018. Pentru prima datã de la Marea

Ce legãturã este între revoluþia românã din 1989 ºi rãzboiul civil din Siria?

Din 2011 ºi pînã azi, au fost introduºi în Siria circa 100.000 de mercenari islamiºti (recrutaþi, plãtiþi ºi instruiþi de Arabia Sauditã, Qatar, SUA ºi Turcia ) cu scopul de a crea mai multe fronturi de luptã, în care sã angreneze armata sirianã pentru a-l debarca de la putere pe preºedintele Bashar Al-Assad. Reuºita fazei iniþiale a atacurilor în cascadã a „rebelilor” s-a datorat cunoaºterii perfecte a vulnerabilitãþilor armatei siriene ºi planificãrii misiunilor de cãtre instructorii militari din forþele speciale ale Turciei (Bordo Bereliler) ºi Arabiei Saudite.

De la început, în teritoriile ocupate de rebelii islamiºti, a fost sãpat un labirint de sute de kilometri de galerii, tuneluri ºi buncãre, care a fost imposibil de depistat ºi de distrus, de la suprafaþã, de armata sirianã.

Tunelurile au permis rebelilor islamiºti sã aparã prin surprindere în spatele trupelor siriene, creîndu-le pierderi însemnate. În tuneluri, rebelii ºi-au mai creat depozite de alimente, carburant, muniþii ºi facilitãþi de producþie a muniþiilor. Tot în adãposturi subterane, au fost ascunse ºi unele blindate sau piese de artilerie.

Combinarea manevrelor executate în subteran cu lupta la suprafaþã a fãcut ca, în vara lui 2015, circa 75% din teritoriul Siriei sã fie controlat de rebelii islamiºti, principalele grupãri fiind Statul Islamic ºi Frontul Al Nusra (filiala sirianã a Al Qaeda).

La începutul rãzboiului civil, militarii armatei siriene erau dotaþi cu puºca automatã AK-47 (sau varianta chinezeascã Type 56) ºi cãºti de protecþie chinezeºti QGF-02, iar cei din Garda Republicanã dispuneau ºi de veste antiglonþ TAT-BA-7. În 2015, dupã sosirea instructorilor ruºi, în armata sirianã au apãrut vestele de protecþie balisticã 6B45, cãºtile din kevlar 6B7 ºi puºtile automate AK-74M sau AK-104, dotate cu lunetã cu telemetru laser Alpha 7115 ºi prevãzute cu aruncãtor de grenade GP-30. Fotografii recente ale militarilor din forþele speciale siriene îi aratã echipaþi exact ca pe omologii lor occidentali: uniforme de camuflaj ignifug tip MultiCam, cãºti de protecþie balisticã Ops-Core, cu siteme opto-electronice integrate ºi aparaturã de vedere

pe timp de noapte, puºti cu lunetã britanice Accuracy International AWM (cu amortizor de zgomot).

Odatã cu dislocarea în Siria a contingentului militar rusesc, senzorii radar ºi multispectrali de pe sateliþii militari ºi de pe avioanele de cercetare fãrã pilot ruseºti au permis descoperirea reþelei de tuneluri ºi galerii, neutralizarea lor fiind realizatã de bombardierele ruseºti înarmate cu rachetele Kh-25, ghidate pe fascicol laser ºi bombele KAB-500, KAB-1500, dirijate prin reþeaua de sateliþi Glonass (GPS-ul rusesc). Neutralizarea reþelei de tuneluri de cãtre aviaþia rusã, combinatã cu înzestrarea de cãtre ruºi a armatei siriene cu echipament modern, i-a permis acesteia sã declanºeze operaþiuni ofensive împotriva rebelilor. În ºase luni armata sirianã a reuºit recuperarea a jumãtate din teritoriile pierdute în faþa rebelilor islamiºti.

Interesant este cã utilizarea acestui concept, al reþelelor subterane, care a asigurat timp de cinci ani succesul rebelilor islamiºti, în faþa unei armatei siriene, superior înzestratã, este de provenienþã româneascã.

Doctrina Militarã a României, de pe vremea lui Ceauºescu, viza ca principal factor de risc invazia þãrii cu forþe net superioare, aparþinînd armatei unei mari puteri sau a unei alianþe militare. Situaþie în care Ceauºescu avea în vedere un rãzboi al întregului popor. Doctrina Militarã a României stabilea mãsuri, sarcini ºi rãspunderi concrete în ceea ce priveºte Planul de pregãtire a teritoriului ºi economiei naþionale pentru apãrare, precum ºi organizarea nucleelor de rezistenþã armatã. Membrii nucleelor de rezistenþã erau antrenaþi pe timp de pace de Direcþia Informaþii Militare a MApN, în lupta de gherilã urbanã, fiind înarmaþi cu sisteme de luptã performante occidentale pentru a acþiona ca partizani, în localitãþile ocupate de inamic.

Conform Planului de pregãtire a teritoriului ºi economiei naþionale pentru apãrare, opt mari oraºe din România au fost pregãtite, în secret, ca „cetãþi de muncã ºi apãrare”, reþeaua lor de canale ºi tuneluri fiind amenajatã pentru a servi nucleelor de rezistenþã armatã. În aces-

EVENIMENT EDITORIAL

,,Biserica ºi Statul” este titlul unui nou volum de publicisticã (articole, interviuri, opinii) semnat de prof. dr. Viorel Roman, reputat istoric, dar ºi unul dintre gazetarii cei mai activi din presa scrisã româneascã din þarã ºi de peste hotare, nu întîmplãtor, colaborator, de ani buni, al revistei ,,România Mare”. Un exemplar al cãrþii a fost oferit publicaþiei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Pentru fetele lui Corneliu Vadim Tudor, viitorul României Mari. Viorel Roman, Bucureºti, 11 aprilie 2016”.

Schismã (1054), românii au întrunite toate condiþiile de emancipare socialã ºi naþionalã, prin refacerea unitãþii cu Roma, nu ca în anul unirii ardelenilor (1698), ci întrun cadru cu totul nou, incomparabil mai generos, ºi favorabil tuturor ortodocºilor. Aceste perspective erau inexistente în al II-lea Mileniu, cînd 7 cruciade romanocatolice pentru refacerea unitãþii creºtine eºueazã, pentru ca, apoi, cele 8 cruciade ruso-ortodoxe pentru eliberarea robilor creºtini din Califatul islamic sã fie constant sabotate de occidentali. Azi, ruºii ºi NATO sînt într-o cruciadã comunã pentru salvarea creºtinismului din Orient, dar încã fãrã o coordonare fireascã, aºa cum se cuvinte între fraþii de aceeaºi credinþã. Întreaga civilizaþie umanã se aflã la o mare rãscruce de drumuri?

Trãim, oare, refacerea unitãþii creºtine? Sfîrºit, sau început de veac la Bucureºti?

Prof. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic la Universitatea din Bremen

te tuneluri existau spaþii concepute pentru stocarea hranei, carburanþilor, grupurilor electrogene, echipamentelor de comunicaþii, mijoacelor de transport, muniþiilor ºi armelor. De exemplu, în Bucureºti, reþeaua de tuneluri interbelice a fost preluatã ºi multiplicatã odatã cu lucrãrile la galeriile metroului. Au apãrut astfel tunelurile tehnice, sãpate sub fiecare staþie de metrou, special create de specialiºti de la mina Petrila, pentru a permite deplasarea unor mijloace auto. În momentul declanºãrii agresiunii asupra României, în amplasamente subterane existau amenajate spaþii, în care urmau sã fie mutate utilaje ale industriei de apãrare, dupã un plan secret. Periodic, reþelele subterane erau verificate, reabilitate ºi împrospãtate stocurile de provizii.

Reþeaua subteranã de tuneluri ale „cetãþilor de muncã ºi apãrare” cuprindea ieºiri secrete, care duceau direct în înteriorul sediilor politico-administrative, obiectivelor industriale, cazãrmilor militare ºi sediilor Miliþiei ºi Securitãþii. Întrucît era de la sine înþeles cã agresorul extern, odatã intrat în aceste oraºe, urma sã se instaleze în aceste sedii, utilizînd infrastructura lor pentru a-ºi crea propria conducere de ocupaþie. Dovada funcþionãrii acestui Plan de pregãtire a teritoriului ºi economiei naþionale pentru apãrare este diversiunea cu „teroriºtii invizibili”, creatã în decembrie 1989, în „cetãþile de luptã ºi apãrare” Timiºoara, Bucureºti, Sibiu, Cluj, prin utilizarea tunelurilor subterane de cãtre membrii nucleelor de rezistenþã.

Din 1990, România s-a orientat cãtre NATO ºi Occident, semnînd o serie de parteneriate militare cu SUA. Una dintre condiþiile puse de Washington pentru compatibilizarea Armatei Române cu structurile ºi procedurile NATO a fost renunþarea la Doctrina militarã a apãrãrii întregului popor, a lui Ceauºescu. Odatã cu aceasta, România a fost obligatã sã distrugã toatã infrastructura subteranã creatã prin Planul de mãsuri pentru pregãtirea teritoriului ºi economiei naþionale pentru apãrare. Interesant e cã, odatã ce au pus mîna pe Doctrina militarã a apãrãrii întregului popor ºi pe Planul de mãsuri pentru pregãtirea teritoriului ºi economiei naþionale pentru apãrare, CIA ºi Pentagonul le-au adaptat pentru situaþia din Siria, unde s-au dovedit extrem de eficiente.

Pag. a 18-a – 22 aprilie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (101) *** SEURAT (Georges Pierre) Pictor francez Data morþii: 29 martie 1891 (la 30 de ani) Cauza: meningitã sau gripã Locul: Bulevardul Magenta, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris Întorcîndu-se, împreunã cu pictorul Paul Signac, de la Salonul Independenþilor, unde expusese ultima sa pînzã, Circul, pe Seurat îl prinse o rãcealã, pentru cã fãcuse drumul pe imperiala omnibuzului „Piaþa Alma - Gara de Nord“. A cãzut la pat în casa pãrinþilor sãi, de pe bulevardul Magenta, ºi acesta a fost începutul sfîrºitului. În delirul sãu reveneau douã obsesii: cã nu-i reuºise calul artistei de circ, ºi,dacã va mai avea timp sã-ºi termine tabloul pînã la deschiderea Salonului.

Pagini uitate

Povestiri cu haiduci (6) Din molatic ºi trîndav, firea lui se schimbã, ºi marea naturã, în sînul cãreia se hotãrî sã trãiascã liber, îl învîrtoºã ºi îi dãdu, ca ºi fiarelor, toate iscusinþele ca sã poatã trãi dupã capul lui.

Un fel de mimetism curios se deºteaptã în el ºi, precum animalele acelea care iau culoarea locului unde se aciuiazã ca sã doarmã, fãcîndu-se nevãzute, astfel ºi el, ºtiind cã lumea pe care trebuie sã o frecventeze ºi pe socoteala cãreia avea sã trãiascã poartã haine bogate ºi toate podoabele, îºi sacrificã frumoasa coadã împletitã pe care o purta petrecutã prin fes, dupã moda tãtarilor, ºi pe capul tuns chilug de obicei, lasã sã-i creascã bogata podoabã a pletelor. Veºminte bogate îºi fãcu apoi, învãþã gesturile ºi manierele etichetate de pe atunci, la fel ca ºi cel mai de rasã cocon. ªi-aºa, într-o bunã zi, în timp ce siniºtrii bandiþi cu fioroase ºi suspecte mutre ieºeau la toate rãscru-

ROMÂNIA MARE“

*** SÉVIGNÉ (Marie de Rabutin-Chantal, marchiza de) Scriitoare francezã, autoare de scrisori Data morþii: 17 aprilie 1696 (la 70 de ani) Cauza: variolã Locul: Castelul Grignan, Drome (Franþa) Înhumatã: Biserica din Grignan De cîteva luni bune, doamna de Sévigne era grav bolnavã, ºi cei apropiaþi se temeau pentru viaþa ei.

Ajunsese la epuizare îngrijindu-ºi fiica, Françoise de Gringan, pe care o adora, ºi nu se putea împãca nicicum cu gîndul de-a o vedea dispãrînd înaintea sa. „Dacã inima mi-ar fi de cristal - îi scrisese fiicei ei, cînd se îmbolnãvise ultima oarã - ai putea vedea cu

cîtã realã ardoare doresc ca Providenþa sã nu strice rînduiala firii, care a fãcut sã-þi fiu mamã ºi sã vin pe lume cu mult înaintea ta; aºa cer rosturile ºi raþiunea, draga mea, ca eu sã plec prima“. Organismul fiindu-i deja slãbit de obosealã ºi teamã, variola sau gripa - nu a avut mult de luptat cu cei 70 de ani ai doamnei de Sevigne: dragostea de mamã a rãpuso. A avut un sfîrºit pe mãsura iubirii pentru fiica sa, care s-a restabilit, ºi a mai trãit încã nouã ani, adicã pînã în 1705. În 1793, mormîntul doamnei de Sevigne - ca ºi altele care se gãseau în Biserica din Grignan - a fost deschis de Municipalitate, care avea nevoie de plumbul sicrielor. Localnicii aflaþi de faþã au luat bucãþi din rochia albastrã de broccatello cu care fusese îngropatã marchiza, iar primarul a ordonat sã i se taie craniul în douã, ca sã trimitã jumãtatea superioarã la Paris, spre a fi studiatã de ºtiinþã. I-a mai prelevã ºi un dinte, pe care l-a montat într-un inel, oferindu-1, apoi, unei rubedenii. Cît despre notarul din Grignan, ºi-a însuºit ºi el o bucãþicã dintr-o coastã, de doar 4 centimetri, cãreia puse sã i se facã o ramã... Dupã care, osemintele rãvãºite au fost îngropate. (va urma) ISABELLE BRICARD

cile, atacînd poºtalionii, iar poterele umblau bãtînd codrii mari dupã cel ce se intitula cu pomposul nume de ,,perceptor general al contribuþiilor indirecte al Valahiei“, negãsindu-l nicãieri, un cavaler fantastic, numai în brandenburguri fir ºi mãtase, în minunate caleºti ori cãlare pe cei mai nãstruºnici cai, apãru pretutindeni, minunînd ochii ºi fãcînd sufletele sã tînjeascã. Darnicele lui gesturi sãmãnau aurul pe unde trecea, pietre scumpe licãreau pe mînile lui îngrijite, buchetele lui de flori pãtrundeau în toate iatacurile, iar aleasa lui conversaþie fascina toate grupurile. Ca un alt Fregoli, schimbînd nenumãrate costume ºi admirabil grimat, amabilul nabab apãrea în toate saloanele, fãcînd deliciul cucoanelor cãrora, printre vorbele cele mai dulci ºi ocheadele cele mai languroase, le restituia giuvaierurile scumpe, pe care tovarãºii ºi acoliþii lui le prãdaserã cu o zi mai înainte poate, ori îmbiind cu daruri care bineînþeles cã nu-l costau nimic, sau, cel mult, o loviturã de mãciucã bine aplicatã. Partide fabuloase de cãrþi se încingeau ºi, cum era amabil cu damele, nu mai puþin amabil era ºi cu partenerii lui, avînd bunul gust sã nu cîºtige niciodatã ºi lãsînd aurul sã i se scurgã printre degete, cu o graþie pe care n-o cunosc, desigur, nici miliardarii americani. În

saloane, la baluri, la teatru, în toate grupurile unde se aduna lumea, pretutindeni se arãta, spunîndu-ºi cuvîntul. Pînã ºi în sfatul înaltului Divan nu se sfia sã intre. Iar lumea îl primea, îl admira si-l asculta, luîndu-l drept cine ºtie ce strãin din alte împãrãþii, fãrã sã se mai întrebe de unde vine ºi cine e. Între acestea, însã, hoþiile se þineau lanþ, ºi e ciudat cã figura sinistrului bandit era semnalatã pretutindeni. Cum se putea el multiplica astfel ºi cînd avea vreme sã facã toate acestea, Bellenger nu ne spune, ci se mulþumeºte sã povesteascã înainte, cu o adorabilã seninãtate, tot soiul de peripeþii, care de care mai stranii.

Aºa spune cã, într-o iarnã, cînd petrecerile sînt în toiul lor, un boier dãdea o seratã ca sã sãrbãtoreascã venirea unui nou consul grec. Cucoanele se întrecuserã în gãteli, tarafurile de lãutari cîntau, ºi era un chef ºi-o voie bunã cum nu fuseserã de mult. ªi iatã cã, la miezul nopþii, un cavaler în costum unguresc, strãlucitor de nestemate, se apropie de o tînãrã grecoaicã de-o uimitoare frumuseþe, ºi o pofteºte la cadrilul care tocmai se forma. (va urma) (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL)

Pradã acestor scrupule profesionale, Seurat s-a stins la 29 martie, dupã ce ºi-a contaminat fiul, care va muri la 14 aprilie, ºi tatãl, care va deceda la 24 mai. ªi, ca ºi cum n-ar fi fost de-ajuns, Madeleine Knoblock, tovarãºa sa de viaþã, care aºtepta cel deal doilea copil, a pierdut sarcina.

• Ce e înspãimîntãtor cînd ne moare fiinþa iubitã nu e moartea în sine, ci felul cum ne consolãm.

Henri de Montherlant (1896-1972)

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (9) El a fost avocatul-ºef acuzator împotriva lui Essex ºi Southampton în 1601, deºi se pare cã s-a cunoscut bine cu Southampton - au fost amîndoi directori ai companiei London Virginia. (Oricum, aceastã relaþie este cu certitudine mult mai apropiatã decît oricare legãturi cunoscute dintre Southampton ºi De Vere sau dintre Southampton ºi Shakespeare). Bacon (spre deosebire clarã de De Vere) a trãit prea mult, murind la zece ani dupã ultima lucrare a lui Shakespeare. Nu a avut nici o legãturã demonstrabilã cu First Folio. Ben Jonson a fost, însã, un admirator al lui Bacon ºi a scris o odã la cea de-a 60-a aniversare a zilei de naºtere a acestuia, în ianuarie 1621. Cu toate cã baconianismul a scãzut în mod vãdit în importanþã, încã mai are adepþi, care au produs un numãr de lucrãri interesante în ultimii ani. Ca teorie alternativã a paternitãþii, pare mai plauzibilã decît oxfordianismul ºi este destul de surprinzãtor cã i-a scãzut popularitatea.

Mai sînt ºi alþi candidaþi la paternitate, cu diferite grade de credibilitate. Christopher Marlowe ar fi fost, cu siguranþã, cel mai important autor alternativ, dacã nu ar fi murit, cu totul nepotrivit, în 1593. Susþinãtorii lui afirmã cã nu ar fi murit în acel an, ci cã s-a dus în Franþa, unde a continuat sã scrie piesele „lui Shakespeare“. Aceastã pãrere s-a bucurat de o mare dozã de publicitate în 1955, odatã cu

publicarea cãrþii lui Christopher Hoffman, The Murder of the Man Who Was Shakespeare. În 1956, Hoffman a deschis cripta familiei Walsingham, din Biserica Chislehust, unde se aºtepta sã gãseascã manuscrisele lui Marlowe. Nu a gãsit nimic. Dacã adevãrate dovezi ar ieºi vreodatã la luminã demonstrînd cã Marlowe a trãit dupã 1593, cazul lui, ca autor, ar trebui sã fie luat în serios, þinînd cont de faptul cã piesele care au supravieþuit, deºi indiscutabil mari lucrãri literare, nu au umanismul larg ºi empatia universalã din piesele lui Shakespeare. ªi nici nu existã vreo legãturã directã cunoscutã între Marlowe, un absolvent al Universitãþii Cambridge, care a scris pentru trupa Admiral’s Company (rivala trupei Chamberlain’s Company, a lui Shakespeare), ºi William Shakespeare. Nu existã nici un motiv pentru a presupune cã cei doi s-au întîlnit vreodatã, deºi Shakespeare a citat un vers din piesa Hero ºi Leandru, a lui Marlowe în Cum vã place (de obicei, datatã la 1599-1600, adicã dupã ce Marlowe murise). Cel mai elocvent dintre candidaþii anteriori rãmaºi este, probabil, William Stanley, al ºaselea conte de Derby (1561-1642), care este cunoscut ca dramaturg ºi cã a vizitat Curtea regelui Navarrei în 1582, cãlãtorie care, pretind susþinãtorii lui, ºi-a gãsit loc în Love Labour Lost. Derby a fost prieten ºi aliat politic al lui Southampton ºi, de fapt, s-a cãsãtorit cu fiica lui Edward De Vere, al 17-lea

conte de Oxford, care fusese respinsã ca soþie, cu fãþiº dispreþ, de Southampton. Candidatura lui Derby este susþinutã de dovezi ºi pare mult mai puternicã decît cea a lui De Vere. Cu toate acestea, nu existã nici o dovadã directã cã Derby a fost Shakespeare, iar faptul cã Derby a trãit aproape 30 de ani dupã ce Shakespeare ºi-a scris ultima piesã, trebuie sã reprezinte un argument împotriva lui.

Astãzi, aproape toate periodicele, buletinele, siteurile web ºi conferinþele care susþin punctul de vedere antistratfordinan sînt prooxfordiene. Practic dispãrut în anii 1960, oxfordianismul s-a extins enorm, ca influenþã ºi popularitate, pe parcursul ultimei generaþii. Revenirea acestui curent a fost alimentatã de oxfordienii cu vechime, dar ºi de noii convertiþi. Voluminoasa carte a lui Charlton Ogburn, The Mystery of William Shakespeare (1984 ºi 1988) au avut un impact considerabil, la fel ca ºi ºocul pe care l-a creat o dezbatere PBS-TV din 1992, de la televiziunea publicã americanã, pe tema paternitãþii. La ora actualã, în lumea vorbitoare de limbã englezã ºi în Europa existã o paletã de societãþi. În America, Shakespeare Oxford Society scoate o revistã trimestrialã bine conceputã, Shakespeare Oxford Newsletter, ca ºi o excelentã publicaþie, foarte valoroasã, în jur de 100 de pagini, The Oxfordian, cu 8 sau 10 articole lungi, bazate pe cercetãri impresionante. Existã ºi societãþi oxfordiene rivale, precum Shakespeare Fellowship. În Anglia, oxfordianismul este reprezentat de De Vere Society, care publicã, ºi ea, o revistã trimestrialã, De Vere Society Newsletter, ºi þine conferinþe anuale. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

ROMÂNIA MARE“

FARMECUL BUCUREªTILOR DE ALTÃDATÃ

Amintiri de la Capºa (2) Nottara a fost mai mult decît un mare actor – a fost maestrul scenei româneºti; mai mult decît un profesor competent, a fost un adevãrat îndrumãtor al învãþãceilor sãi. Ion Manolescu mi-a spus cã Nottara a fost solicitat sã intre la Comedia francezã.

L-au vãzut jucînd francezii (oameni de teatru) ºi i-au oferit un loc pe prima scenã a Franþei. Nottara a refuzat oferta.

Contemporan ºi prieten cu Alecsandri ºi cu alþi scriitori ºi artiºti de seamã, a fost, fãrã nici o îndoialã, ºi un om de mare culturã. E adevãrat, observa el, adesea au existat, în strãinãtate ºi la noi, mari artiºti care n-au urmat nici un fel de studii (Iancu Petrescu, Niculescu-Buzeºti, Leonescu-Vampiru). Dar nu asta e regula, ºi nimeni nu trebuie sã generalizeze.

Actorului, credea Nottara, îi foloseºte cultura, ºi cu cît îi vor fi mai întinse cunoºtinþele, cu atît va beneficia de ele talentul sãu înnãscut. În amintirea mea, Nottara rãmîne de-a pururea marele actor, marele artist ºi, în acelaºi timp, omul atent cu contemporanii sãi, sensibil la prietenie - la prietenia celor din generaþia sa, ca ºi la aceea a tinerilor... ...Din cînd în cînd îºi fãcea apariþia la Capºa poetul B. Nemþeanu, pe care îl cunoscusem în redacþia ziarului Scena. Înalt, cu o faþã luminatã de niºte ochi

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (4) Oricum, documentul din St. Louis era al lui.

Willingham a confirmat cã îi aparþinea ºi cã era seria sa din Armatã. Aceasta sugereazã cã dosarul sãu nu a fost distrus în foc ºi cã pretenþia sa în legãturã cu serviciul militar suplimentar este nefondatã. De asemenea, dosarul lui Willingham nu ar fi putut fi închis decît dupã 1973, dacã este sã-l credem cã a servit în Armatã, deci nu ar fi fost acolo pentru a fi distrus de foc. Dar documentele pe care le-am putut recupera de la o treia parte, dezinteresatã, demonstreazã numai un sejur scurt în armatã.

Atît Torres, cît ºi Uriarte au primit în cele din urmã de la Willingham mai multe documente care pãreau sã demonstreze cã servise în cadrul Forþelor Aeriene. Pe acestea le vom cerceta, pentru a verifica îndelungatul sãu serviciu în armatã. Voi face observaþia cã el mi-a spus despre înaintarea lui în grad, în armatã, dar eu nu am gãsit nimic în acest sens. Fiind

Femei celebre pe divan (4) Libertatea Pãrãsitã la Rozven, în vara anului 1920, începe o aventurã chiar cu fiul lui Henry, Bertrand de Jouvenel, pe-atunci în vîrstã de 17 ani (ea avea 47).

Flãcãul e îndrãgostit lulea, în ciuda corpului ei fleºcãit, a maturitãþii ºi a statutului de mamã vitregã, datoritã cãruia cei doi devin niºte amanþi aproape incestuoºi. Colette, giugiulitã ºi adoratã, îl stoarce pînã la ultima picãturã. Se afiºeazã cu el în public fãrã probleme, ceea ce îl împinge pe Henry sã pãrãseascã domiciliul conjugal, în 1923, ºi s-o elimine pe Colette de la Matin. Ea îi va purta picã ºi aici este explicaþia faptului cã ºi-a þinut departe de ea fiica, o copie fidelã a lui Henry. La 50 de ani, prin Cheri ºi prin Ble en herbe [Grîul necopt], Colette, feritã, deja de grijile materiale, înþelege sã se distreze, între credinciosul Bertrand ºi relaþiile feminine, culese la nimerealã.

Maurice: soþul cumsecade Doi ani mai tîrziu, Colette îl întîlneºte pe bãrbatul care n-o va manipula niciodatã ºi nici n-o va înºela, sau... nu foarte des. Care, în orice caz, o va iubi fierbinte pînã la moarte. Copleºitã, în plan intelectual, de numeroasele ei relaþii, în plan social, de succesul ei ºi, pe plan fizic, de tînãrul Bertrand, Colette nu mai aºtepta nimic de la vreun bãrbat... Rãmînea iubirea. Maurice Goudeket nu þine de lumea ei: nici

Pag. a 19-a – 22 aprilie 2016

mari, migdalaþi, ºi ornamentatã de un zîmbet muiat în melancolie, poetul pãrea - ºi era - minat de o suferinþã care, la scara timpului, cu mijloacele terapeutice de pe vremea aceea, nu prea ierta: ftizia. Aceastã boalã l-a ºi doborît la vîrsta de 32 de ani. În chip fulgerãtor, ne-am împrietenit, mãcar cã el avea 31 de ani ºi eu, 20. La Galaþi, unde s-a nãscut, a tipãrit Paginile libere, cãutînd ºi izbutind, de pe atunci, sã se afirme. Opera sa a fost preþuitã de Nicolae Iorga, de Ovid Densuºianu, de Mihail Dragomirescu. Într-o antologie apãrutã în 1926, la „Casa ªcoalelor”, Nemþeanu e prezent atît prin producþii originale, cît ºi prin traduceri; el ne-a mai dat, în versiune româneascã, fragmente din Hugo, Baudelaire, Lessing ºi din alþi scriitori de mare circulaþie.

O parte din creaþiile sale originale se aflã rãspîndite în diferite ziare ºi reviste. Pentru cã, în pofida faptului cã a murit la 32 de ani, a tipãrit în tot felul de publicaþii: Neamul Românesc, Rampa, Flacãra, Viitorul social, Convorbiri literare, Noua revistã românã (condusã de prof. Rãdulescu-Motru) ºi altele.

Unele poeme, scrise în timp ce se afla pe patul de moarte (Elegiile sanatoriului), au fost adunate de neobositul om de carte ºi de inimã care a fost Barbu Lãzãrescu. Din lucrãrile tipãrite citez, în primul rînd, Stropi de soare. Au mai apãrut, în populara bibliotecã „Lumea”, Poezii alese, iar în celebra „Bibliotecã pentru toþi”- O cãlãtorie în lumea albinelor.

Am stat cu Nemþeanu multe ceasuri în lungi ºi fierbinþi dezbateri literare, la „Capºa”. N-am sã uit niciodatã bogãþia cunoºtinþelor acelui tînãr poet care, luîndu-se zi de zi la trîntã cu boala, nu înceta sã

petreacã ore întregi din zi ºi din noapte la masa de scris. Mai puþin de un an am avut parte de calda, de generoasa lui prietenie: în primãvara lui 1919, pe cînd Bucureºtii erau copleºiþi de orgia luminii ºi a miresmelor, într-o dimineaþã de mai l-am dus la groapã. Am spus cîteva cuvinte la mormîntul sãu. ...La „Capºa” mã întîlneam destul de des cu Alexandru Teodor Stamatiad, poet furios, gata oricînd sã se ia la harþã cu nu importã cine. Acest exemplar straniu al faunei literaturii de pe vremuri era violent ºi, în afarã de persoana lui - nimic ºi nimeni nu exista.

Stamatiad a fost, o vreme, profesor de limba francezã la Arad. Dar, povesteau elevii, profesorul nuºi prea fãcea ora cum se cuvine. Citea din „opera” sa, iar elevii erau obligaþi sã-l admire. Unii dintre liceeni, se zice, i-au prins slãbiciunea. „Capºa” povestea cã avea loc urmãtorul dialog între profesor ºi elev: - Dumitrescule, striga profesorul, ia sã-mi spui cine e cel mai mare poet contemporan?

- Cel mai mare poet contemporan este domnul Alexandru Teodor Stamatiad.

- Bine. ªi ce ai citit din el?

- Am citit din el cartea intitulatã Trîmbiþe de aur!

- Foarte bine! ªi care poezie þi-a plãcut mai mult?

- Toate poeziile mi-au plãcut... mai mult!

- Poþi recita una?

- Le pot recita pe toate! ªi isteþul, fãcînd gesturi mari, actoriceºti, recita una din poeziile profesorului-poet. Drept care lua nota zece la... limba francezã!

Sfîrºit I. PELTZ

înaintat în grad la sfîrºitul anilor ‘40, aceasta i-ar fi permis sã urmeze cursuri de zbor ºi sã serveascã în calitate de pilot în Coreea, aºa cum susþinea; dar acest fapt ridica alte semne de întrebare, avînd în vedere documentele pe care le-a arãtat.

Pentru a demonstra cã a fost înaintat în grad, Willingham a trimis o copie a listei cu cei care urmau cursurile OCS (Officer Candidate School / ªcoala de ofiþeri) din Shavetail, un registru anual cu cei din clasele OCS. Aceasta indicã faptul cã s-a aflat în clasa 51D, care a absolvit în decembrie 1951, ceea ce înseamnã cã el nu era ofiþer în 1950 ºi nu a primit o funcþie în armatã, aºa cum mi-a spus mie. Dacã a fost în acele clase ale OCS, atunci nu avea cum sã fie pilot în Coreea. Nu se poate ca un ofiþer sã fie într-o clasã a OCS ca student! Nu se poate ca un simplu gradat sã piloteze avioane ale Forþelor Aeriene, deci trebuie sã fi fost înaintat în grad înainte de 1950. Iatã o adevãratã problemã pentru Willingham ºi, pînã nu va reuºi sã aducã documente oficiale care sã ateste serviciul sãu militar, rãmînem doar cu povestea lui despre OZN-ul prãbuºit. În final, trebuie sã subliniem aici cã este o poveste cu un singur martor. Nu au fost gãsite alte persoane pentru a o confirma, deºi s-a sugerat cã ar fi fost implicaþi foarte mulþi oameni. Pînã cînd nu vor

apãrea alte informaþii mai credibile, trebuie sã le considerãm pe acestea ca fiind insuficiente.

Pigmalion, nici director de ziar, e negustor de perle, evreu ºi foarte diferit de toþi burghezii parizieni care îi produc oroare scriitoarei. Cu ºaisprezece ani mai tînãr decît ea, i-a citit operele complete ºi ºi-a jurat cã o va cuceri într-o zi ºi, de ce nu, o va lua de soþie. Se întîlnesc pe Coasta de Azur, pe cînd amîndoi sînt prinºi în alte relaþii. Dar curtea pe care i-o face Maurice e irezistibilã: om cult, bogat, romantic, îndrãgostit pînã peste urechi, îi scrie, foarte curînd, niºte scrisori care-i dezvãluie talentul epistolar.

Colette îi cedeazã în patruzeci ºi opt de ore. Maurice o rãsfaþã, îi oferã un nou paradis pentru scris, lîngã Saint-Tropez, un sat, pe-atunci, rãtãcit ºi plin de farmec. În casa ei cu grãdinã, pc care o numeºte La Treille Muscate, ca o adolescentã care descoperã pasiunea, Colette se tolãneºte adesea între douã scrisori-fluviu primite de la Maurice, care e plecat la Paris cu afaceri. Cînd se duce la el, se instaleazã confortabil lîngã Palais-Royal, pe strada Beaujolais, sau la Claridge, pe Champs-Elysees, unde cuplul ocupã douã camere diferite, pentru ca ea sã se bucure de oaza scrisului. Are la dispoziþie o coafezã, o secretarã ºi profitã de un lux care îi permite sã se consacre exclusiv operei. În aceastã perioadã fastã, Colette cumpãrã felina de concurs din rasa „Chartreux“, imortalizatã mai apoi în La Chatte [Pisica], 1933. Cuplul face excursii în Spania, în Germania, pe Coasta de Azur, iar Maurice investeºte într-o casã la Monfort-l’Amaury, mai comodã la sfîrºit de sãptãmînã. Atunci cînd binefãcãtorul ei dã faliment, dupã o crizã a industriei perlelor, Colette acoperã o vreme cheltuielile din casã, din banii de pe cãrþile ei, dar ºi din subtitrajele unor filme sau din articole de criticã teatralã. Fiica

ei, care locuieºte în continuare la Correze, stã deja pe propriile ei picioare, e asistenta lui Marc Allegret, apoi a lui Max Ophüls. Colette e copleºitã de emoþie, atunci cînd se mãritã cu Maurice, în 1935, dupã o relaþie de zece ani, ºi pleacã în voiaj de nuntã la New York, precum o tînãrã mireasã. Se mirã cã lumea o sãrbãtoreºte acolo ºi nu va deveni conºtientã de faima ei franþuzeascã decît la intrarea în Academia Goncourt, în 1945. Maurice îi suportã ritmul de viaþã, între seratele mondene ºi momentele de izolare consacrate scrisului. Ea îi este recunoscãtoare, e fericitã.

Dar al doilea rãzboi mondial îi curmã bucuria.

1950 – Mexico City, Mexic Ray L. Dimmick a relatat despre prãbuºirea unei farfurii zburãtoare, în accident fiind ucis pilotul, care avea numai 60 cm înãlþime. Dimmick spunea cã autoritãþile mexicane au izolat printr-un cordon locul accidentului ºi cã oficiali militari au ridicat de acolo resturile navei. La început, Dimmick a susþinut cã a vãzut nava prãbuºindu-se, dar ulterior a retractat aceastã afirmaþie, spunînd cã 2 prieteni i-au povestit despre ea. Tot ce a vãzut el era o bucatã de metal de aproximativ 1,8 m lungime.

2 noiembrie 1951 – Arizona Un fulger globular verde, gigantic, a strãbãtut cerul deasupra Arizonei. Spre deosebire de alte mingi de foc verzi, la care existau doar puþin martori, pe aceasta au vãzut-o 165 de persoane. Unii spuneau cã a zburat paralel cu solul, iar alþii au fost destul de norocoºi sã o vadã explodînd. Toþi martorii au spus cã nu s-a auzit nici un sunet, nici în timpul zborului, nici în timpul exploziei. Se pare cã mingea de foc s-a dezintegrat. (va urma) KEVIN D. RANDLE

Una rece, una caldã Colette a crezut mereu cã Maurice e ferit, în ciuda faptului cã era evreu, prin relaþiile sus-puse ºi cãsãtoria cu o catolicã. Dupã doi ani de trai pe ici, pe colo, prin sudul Franþei, amîndoi se hotãrãsc sã meargã în Capitalã, unde Colette are prieteni dragi: Cocteau, Jean Marais, Francois Mauriac. Soþul Maurice, prudent, nu prea iese din casã. Dar, în 1942, e arestat chiar la domiciliu. Colette e frãmîntatã de neliniºte. Pune în miºcare reþeaua de cunoºtinþe, dar fãrã vreun rezultat, decît în schimbul colaborãrii cu ocupantul. „Mai bine murim!“, refuzã ea pe ºleau, cu un plural pe care-l ºtie împãrtãºit ºi de soþul prizonier. Datoritã intervenþiei unor ambasadori iubitori de literaturã, admiratori ai lui Colette, Maurice se întoarce, în sfîrºit, acasã, dupã douã luni de groazã, slãbit ºi înspãimîntat. (va urma) CATHERINE SIGURET, traducere de LASZLO ALEXANDRU

Pag. a 20-a – 22 aprilie 2016

Edgar Cayce, minunatul visãtor (3) Prima biografie a lui Edgar Cayce a fost scrisã de Thomas Joseph Sugrue. Era coleg de camerã la colegiu cu Hugh Lynn ºi cei doi se certau mereu în privinþa verosimilitãþii ºedinþelor. Thomas lucra pentru o revistã ºi pentru ziarul „Herald Tribune“.

Pe cînd lucra acolo, a paralizat, din cauza unei artrite. Era paralizat de la gît în jos. Nu putea sã îºi miºte nici mîinile ºi nici picioarele. A slãbit, de la 81 de kilograme, la 36. Medicul i-a spus cã nu ºtia cum sã îl ajute. „Mai ai de trãit, poate, doar cîteva sãptãmîni. Cred cã ar fi bine sã pleci într-un loc care îþi place...“. Tom s-a întors la Cayce, acesta i-a fãcut cîteva ºedinþe, iar dupã ce ºi-a revenit a scris cartea „Existã un Rîu“. Dupã apariþia cãrþii, Edgar a devenit celebru peste noapte. Oamenii îl sunau la telefon ziua ºi noaptea, spunîndu-i cã o rudã sau o cunoºtinþã era pe moarte, cã nimeni nu îi poate ajuta. Îl rugau sã îi ajute el. Cayce nu putea sã îi

ROMÂNIA MARE“

refuze. Realiza douã ºedinþe pe zi, una dimineaþa ºi una dupã-amiaza. Trãia într-o anumitã tensiune, fizicã, emoþionalã ºi mentalã continuã, dar atunci cînd cererile s-au înmulþit, nu le-a putut refuza, ºi-a început sã organizeze de la 3 la 10 ºedinþe pe zi. A fost prea mult pentru el ºi a avut un colaps. ªi-a efectuat o auto-ºedinþã, în care se spunea cã încerca sã facã prea mult ºi cã trebuia sã mai reducã volumul de muncã, dacã nu voia sã moarã. Din pãcate, nu a ascultat ºi a murit.

La mijlocul anilor 1980, s-a constituit o echipã de cinci oameni care avea drept sarcinã introducerea computerizatã a tuturor ºedinþelor lui Cayce. Iatã ce relateazã unul dintre ei: „Pentru mine, a fost cea mai educativã perioadã a vieþii. Ceea ce a reprezentat întotdeauna dificultãþi ºi confuzii pentru majoritatea pacienþilor a fost limbajul interpretãrilor. Unii îl considerã acceptabil, alþii - dificil, alþii-ciudat. Am descoperit cã aceste documente, aceste interpretãri îmi evocã, într-o oarecare mãsurã, documentele antice ale ºcolilor iniþiatice. Pentru un observator neavizat, aceste pergamente, aceste scrisori nu ar însemna nimic. Ar trece pe lîngã ele, fãrã sã le vadã.

Dar cel iniþiat, discipolul care le studiazã, pe mãsurã ce le citeºte ºi le reciteºte de mai multe ori, începe sã le înþeleagã. Prelucrînd ºedinþele, adicã scriindu-le ºi

Ecaterina cea Mare – împãrãteasa germanã care a adus mãreþie Rusiei (1) „Foarte inteligentã, tenace ºi cu un nestãpînit apetit sexual, este cea mai puternicã femeie din lume, cãci ea a reuºit sã tragã cu forþa Rusia cea înþepenitã în primitivismul feudal ºi sã o transforme într-o mare putere a lumii moderne“, scriau cronicile timpului despre cea care avea sã fie amintitã în Istorie drept cea mai mare ºi mai importantã þarinã de pe tronul Rusiei. Controversatã ºi admiratã în egalã mãsurã, cum este, de altfel, caracteristic marilor personalitãþi ale Istoriei, împãrãteasa Ecaterina cea Mare a fost femeia care a influenþat cel mai mult destinul de mare putere mondialã a Rusiei.

O prinþesã germanã (1) În timpul domniei sale (1762-1796), împãrãteasa Ecaterina a II-a ºi-a asigurat un asemenea grad de putere ºi control politic, încît este dificil de gãsit un exemplu similar în întreaga istorie a omenirii. Ea este cea care a creat condiþiile necesare pentru expansiunea fãrã precedent a Rusiei, precum ºi pentru îmbunãtãþirea administrãrii þãrii în stil occidental.

Descrisã, adesea, drept un „despot luminat feminin”, împãrãteasa a rãmas în memoria multora ºi pentru actele sale umanitare ºi generozitatea de care

Unde a dispãrut Isus 18 ani? (3) Sfîntul Issa din Tibet Cea mai vehiculatã ºi susþinutã explicaþie pentru dispariþia lui Isus timp de 18 ani afirmã cã Mîntuitorul s-a dus în India. Scriitorul Louis Jacolliot a lansat, în 1869, cartea „Biblia în India.

Viaþa lui Iezeus Christna“ ºi, odatã cu aceasta, a apãrut ºi bãnuiala cã Isus a fost în Tibet. De fapt, autorul face doar o comparaþie între viaþa lui Krishna ºi cea a lui Isus, însã asemãnãrile sînt consistente, astfel cã ipoteza a început sã cîºtige tot mai mulþi adepþi. Un ziarist rus, pe nume Nicolas Notovici, a lansat o altã bombã: în mînãstirea indianã Hemis, din Ladakh, situatã la 4.500 m altitudine, existã un manuscris intitulat „Viaþa Sfîntului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor“. Notovici ºi-a publicat povestea în 1894. 14 ani mai tîrziu, un alt scriitor, Levi Dowling, a scris „Evanghelia vãrsãtorului a lui Isus Christos“, despre care spunea cã i-a fost dictatã de o fiinþã supranaturalã, numitã Memoria Akashica. Acesta scria cã tînãrul Isus a fãcut o cãlãtorie iniþiaticã prin India, Tibet, Asiria, Grecia ºi Egipt. Mai multe argumente aduce, însã, tot ziaristul rus. El afirmã cã însuºi Dalai Lama i-ar fi arãtat douã cãrþi vechi legate în piele care conþineau povestea vieþii lui Issa/Isus, scrisã în limba vechilor cãlugãri budiºti. Biografia e alcãtuitã din 244 de versete, în 14 capitole.

dãdea dovadã. Mulþi istorici asociazã imaginea ei cu evenimentele semnificative ºi tendinþele de evidenþiere a Rusiei ca mare putere emergentã din acea vreme. Alþii, istorici ºi biografi, nu s-au sfiit sã o asocieze cu þarul Petru cel Mare, iar unul dintre contemporanii ei obiºnuia sã scoatã în evidenþã esenþa modului în care a domnit, spunînd cã „dacã Petru cel Mare a fãurit omul nou în Rusia, Ecaterina cea Mare a fost cea care l-a însufleþit”.

Ca o concluzie, þarina Ecaterina a reformat, treptat, Rusia ºi a finalizat, cu calm ºi rãbdare, reformele începute, cu forþa, de cãtre Petru cel Mare. Prinþul Piotr Viazemsky (1792 –1878), personalitate marcantã a literaturii ruse, spunea în memoriile sale cã: „bãrbaþii ruºi vor sã devinã nemþi, iar femeile germane vor sã-i facã ruºi la loc”.

De fapt, viitoarea þarinã se chema Sophia Frederica Augusta, era de neam german ºi s-a nãscut pe data de 2 mai 1729, în oraºul Stettin, din Pomerania, Prusia (acum oraºul Szeczin, din Polonia). Sophia a vãzut lumina zilei în familia lui Christian Augustus, prinþ de Anhalt-Zerbst. ªi-a petrecut copilãria într-o atmosferã austerã, dar marcatã de discuþii savante ºi, deseori, vesele. Tatãl ei era un om foarte strict ºi religios, care

Condamnat la moarte ºi de preoþii brahmani Misterioasa carte pãstratã de tibetani conþine întîmplãri similare celor din Vechiul ºi Noul Testament, dar ºi relatãri despre Issa, care, la 14 ani, a trecut prin Sing, o regiune din Pakistan. El a plecat mai departe ºi s-a stabilit la Juggernaut, unde a fost primit cu bucurie de cãtre preoþii brahmani. A locuit în mai multe oraºe din India, ca Rajagriha, Benares, unde a studiat Vedele. Apoi, s-a stabilit în þinutul Gautamides, locul de naºtere al marelui Buddha Sakyamuni. A plecat din Munþii Himalaya, a coborît în valea Rajputanei ºi s-a îndreptat cãtre Apus, predicînd diverselor popoare perfecþiunea supremã a omului. Perioada din India nu a fost lipsitã de incidente. Fiind un bun predicator, a dezvãluit castelor inferioare din tainele scrierilor sfinte. Preoþii ºi rãzboinicii au plãnuit sã-l condamne pe Issa la moarte, dar acesta a fost avertizat de cãtre susþinãtorii sãi ºi astfel a scãpat. La 29 de ani, Issa s-a întors în Palestina. Teoria este susþinutã de însuºi liderul spiritual indian Sri Bharati Krishna, care spunea, în 1959, într-un interviu: „Acesta este adevãrul. Am studiat vechile documente de la Templul Puri Jaggannath, care confirmã aceste fapte. El a fost cunoscut ca Issa ºi, o mare parte din timpul petrecut în India, a stat la Tempul din Jaggannath. Cînd s-a întors în þinuturile de unde provenea, ºi-a expus învãþãmintele, care, astãzi, sînt cunoscute ca fiind creºtine“. Succesorul acestuia, Swami Nischalananda Saraswati, i-a confirmat spusele într-un documentar numit „Isus în India“.

corectîndu-le, ceea ce implica citirea lor de 5-10 ori, am observat cã, la a treia sau a patra citire, apãrea explicaþia acelui mic pasaj care, iniþial, pãrea ciudat ºi am înþeles cã folosea un limbaj specific din anumite motive. Am descoperit cã, dacã era liniºte, din acele interpretãri apãreau unele dintre cele mai profunde înþelegeri. Trebuia sã dau la o parte mintea logicã, raþionalã ºi sã mã focalizez pe subiect. Am descoperit cã ºedinþele de transã sînt la fel de vii ºi astãzi, ca în ziua în care au fost realizate. Dar nu sînt decît pentru persoanele care le studiazã serios.

Avînd mintea ºi inima deschise, interpretãrile reveleazã o înþelepciune uluitoare”. Interpretãrile despre Atlantida sînt unele dintre cele mai dificile, alãturi de cele despre vieþile anterioare. Cele mai multe dintre acestea s-au fãcut în anii ‘20, ‘30, cînd punctul de vedere asupra geologiei ºi arheologiei erau destul de diferite de cele din prezent. Cayce afirma cã omul se aflã pe Pãmînt de milioane de ani, iar în America de Nord - de 10.000 de ani; cã, în urmã cu 20.000 de ani, polii s-au inversat, iar clima s-a schimbat. Se ºtia cã indienii nu se aflau în America de mai mult de 3.000 de ani. Interpretãrile sale pãreau de necrezut. (va urma) ANGELINSPIR comanda, pe atunci, un regiment al armatei prusace.

Mama sa, prinþesa Johanna Elizabeth von HolsteinGottorp, era rudã cu monarhii care conduceau Prusia, Danemarca ºi Suedia.

La dorinþa mamei sale, în anul 1743, tînãra prinþesã s-a botezat în ritul Bisericii Luterane, cu toate cã imediat dupã ce s-a mãritat cu þarul Peter al III-lea al Rusiei (1728-1762), tînãra a trecut la ortodoxie fãrã nici un regret. În anul 1744, Ecaterina a primit o invitaþie din partea împãrãtesei Elisabeta a Rusiei (1709-1762), prin care aceasta urmãrea aranjarea cãsãtoriei dintre Sophia ºi fiul împãrãtesei.

Viitorul soþ era, de fapt, un vãr de gradul doi, care avea doar 11 ani ºi era deja dependent de consumul de alcool. Mai tîrziu, Ecaterina a înþeles cã mãritiºul cu moºtenitorul tronului Rusiei îi va deschide calea spre o viaþã de vis, aºa cã ambiþioasa prinþesã a acceptat planul celor douã familii.

Cei doi veri proaspãt cãsãtoriþi s-au dovedit, curînd, ca fiind total incompatibili unul cu celãlalt.

Cu toate acestea, Ecaterina a încercat sã pãstreze aparenþele în faþa Curþii, ºi era rãbãdãtoare cu excentricul ºi nãtîngul ei soþ. Spre deosebire de acesta, Ecaterina era o femeie ambiþioasã, inteligentã ºi talentatã în multe domenii. Mentalul sãu puternic era de tip masculin, fiind mereu dornicã sã înveþe, ºi sã descopere lucruri noi. În fond, venise în Rusia pentru a-ºi împlini cariera ºi destinul. (va urma)

Descopera.ro

Iniþiat la piramidele egiptene În sprijinul ipotezei cã Isus a ajuns în India a venit ºi mediumul american Edgar Cayce care susþinea cã, în timpul transelor, a aflat cã: „El a trãit în casa tatãlui sãu. Apoi, El a trecut în grija maeºtrilor sãi, mai întîi în India, apoi în Persia, apoi în Egipt, pentru cã este scris: «Fiul meu va fi chemat în Egipt»“. Cayce mai spune cã Isus a fost cunoscut ca învãþãcel sub numele de Joshua. Din cei 18 ani lipsã, trei i-a petrecut în India, unul în Persia, 14 ani în Egipt. Deci, cel mai mult a studiat la piramidele egiptene, loc despre care se spune cã este destinat celor aleºi pentru iniþiere. În India, Isus ºi-ar fi însuºit terapiile naturiste ºi metodele de meditaþie. În Persia, a studiat medicina ºi mijloacele de a coordona energiile corpurilor (fizic, mental ºi spiritual). Multe personalitãþi care au pornit pe urmele lui Isus în India au ajuns în aceleaºi locuri ºi au aflat aceleaºi lucruri pe care le-a descris în cartea sa ziaristul rus.

De exemplu, în anul 1939, fãrã a avea vreo cunoºtinþã de legendele despre Issa sau de cartea lui Notovici, Elisabeth Caspari, o talentatã pianistã cunoscutã în acea vreme, a ajuns în Hemis, unde bibliotecarul i-a arãtat trei cãrþi ºi i-a spus: „Aceste cãrþi spun cã Isus al vostru a fost aici“. În Bhavishya Maha Purana, un text antic indian foarte respectat, se spune cã regele Kashmir, la începutul primului Secol d.Chr., l-a cunoscut pe „omul îmbrãcat în haine albe“ care venise din Vest, fiind nãscut dintr-o Fecioarã, despre care se spunea cã este „Fiul lui Dumnezeu“. (va urma) OMAE BAZOOKA

Pag. a 21-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Rodica Popescu Bitãnescu ctriþa Teatrului Naþional din Bucureºti s-a nãscut pe 5 august 1938 în comuna Rãsuceºti, judeþul Ilfov. Extrem de energicã ºi activã, vîrsta nu se vede absolut deloc pe chipul ei. Întotdeauna l-a avut alãturi pe soþul ei, juristul Mircea Bitãnescu, care, dupã cum declara actriþa: „Cînd vine vorba de prestaþia mea pe scenã, Mircea e sincer. Nu mã laudã decît atunci cînd merit ºi îmi face observaþii care mã pun pe gînduri ºi, sper eu, mã ajutã sã devin mai bunã. Nu vreau sã fiu cunoscutã doar ca o actriþã de comedie, ci ca o actriþã profundã, care poate interpreta toatã gama de roluri”. Deºi a interpretat numeroase roluri în film, nu a avut parte de roluri pe mãsura imensului sãu talent actoricesc, dar, în teatru ºi televiziune a strãlucit, atît ca actriþã, cît ºi, în ultima vreme, ca dramaturg ºi regizor („Cinci femei de tranziþie“, „Încã-i bine“), piese care se joacã cu casa închisã de cîþiva ani. Premiile obþinute în cariera sa: în 1995 - „Rendez-vous” de Tudor Muºatescu la Buzãu, Vaslui ºi Bucureºti; 1985 - „Aventurã în banal” de Teodor Mazilu ºi Dumitru Solomon ºi Distincþia primitã în 2002 - Ordinul Naþional „Serviciul Credincios în grad de Cavaler” nu reuºesc sã rãsplãteascã activitatea ºi creaþia sa actoriceascã ºi rîsul ei inegalabil, suficient sã te facã sã izbucneºti, tu însuþi, în rîs.

A

Draga Olteanu Matei preciata actriþã de comedie a teatrului ºi filmului românesc s-a nãscut în 24 octombrie 1933, în Bucureºti, a absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale“ în 1956, iar în septembrie acelaºi an a debutat în piesa „Ziariºtii“ de Alexandru Mirodan.

Actriþa Draga Olteanu Matei ne-a încîntat ºi ne-a fãcut sã zîmbim în multe filme, piese de teatru, scenete la emisiuni TV. Poate cã cei mai tineri nu o cunosc prea bine, dar cei care sînt deja adulþi îºi amintesc cu plãcere de dînsa. Parte integrantã a generaþiei de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei a strîns în palmares cam toate distincþiile la care poate rîvni un artist. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru, peste 90 de roluri în film ºi a scris scenariile pentru filmele „Patima“ ºi „Dumbrava Minunatã“. De asemenea, a avut peste 100 de roluri la TV. Dupã pensionarea sa din Teatrul Naþional din Bucureºti, în 1992, se retrage pe meleagurile natale, la Piatra Neamþ, ºi datoritã evacuãrii din casa sa de la Bucureºti, care a fost obþinutã de proprietar, actriþa septuagenarã a decis cã e momentul sã revinã la locurile sale natale. La Piatra Neamþ, oraºul copilãriei sale, înfiinþeazã o Companie teatralã de amatori „Teatrul Vostru“, despre care afirmã: „Acest teatru pentru amatori este sufletul meu“. Este cãsãtoritã de mulþi... mulþi ani cu dr. Matei.

A

Monica Anghel onica Anghel este un nume de referinþã în muzica uºoarã româneascã. Popularitatea de care se bucurã a demolat orice concepþie despre vedetele cu dimensiuni de fotomodel. Vulcanicã ºi nostimã, este deþinãtoare a 11 trofee muzicale cucerite la cele mai prestigioase festivaluri internaþionale. Posesoare a unor fantastice calitãþi vocale, este, în acelaºi timp, o femeie cu o puternicã personalitate ºi cu un deosebit simþ al umorului. Debutul ei profesionist s-a produs la 14 ani, atunci cînd a cîºtigat primul premiu important la Festivalul de muzicã uºoarã „Bucureºti-86“. A cîºtigat concursul cu douã piese – „Eºti învingãtorul“ de Marcel Dragomir ºi „O razã pentru dragostea mea“ de Laurenþiu Profeta. În acelaºi an a participat la Festivalul de la Mamaia, unde a obþinut premiul I la secþiunea Interpretare. A lucrat cu mai mulþi compozitori, în special cu Cornel Fugaru, cu care a ºi obþinut toate trofeele internaþionale. A luat de douã ori trofeul în Australia, a fost premiatã în Macedonia, Finlanda, Germania.

A reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur de la Braºov ºi a ºi cîºtigat marele premiu. De asemenea, a fost, împreunã cu Marcel Pavel, reprezentanta României la concursul Eurovision 2002. A avut numeroase concerte ºi turnee ºi în afara þãrii. Monica Anghel se dovedeºte a fi nu numai o cîntãreaþã foarte apreciatã, ci ºi o actriþã apreciatã.

Colaborarea sa cu trupa de umor Divertis este un argument în acest sens.

M

Mihai Fotino ihai Fotino (cunoscut ºi ca Miºu Fotino) (n. 14 septembrie 1930, Bucureºti) este un actor român de teatru. A jucat în numeroase comedii ºi a fost prezent în emisiuni de televiziune. Copilãria ºi adolescenþa le-a trãit la Braºov, unde tatãl lui era actor ºi cu care a jucat împreunã încã de cînd era foarte mic. A debutat la vîrsta de 7 ani în piesa de teatru „Coloniale“. Din 1952, Mihai Fotino era actor la Teatrul Dramatic din Braºov. A fost remarcat de marele regizor Sicã Alexandrescu, care a decis sã-l aducã la Bucureºti. Din 1956, joacã la Teatrul Naþional „I.L. Caragiale“ din Bucureºti. La cea de-a XIV-a ediþie a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.

George Alexandru eorge Alexandru s-a nãscut în Bucureºti, a absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale“, specializarea actorie, unde, în primul an, i-a avut profesori pe Amza Pellea ºi Dan Micu, apoi a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag ºi Ion Cojar. Debutul pe o scenã profesionistã bucureºteanã s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, „Nu pot sã dorm“, de Ion Brad.

La Studioul Casandra al Institutului de Artã Teatralã ºi Cinematograficã I.L. Caragiale, actorul a apãrut în numeroase producþii, printre care: „Mioriþa“, de Valeriu Anania, regia Mihai Mãlaimare (1986); „Opera de trei parale“, de Bertolt Brecht, regia Ion Cojar (1986); „D’ale Carnavalului“, de I.L. Caragiale, regia Dana Dima (1986); „Peer Gynt“, de Henrik Ibsen, regia ªtefan Iordãnescu (1985); „Rosenkrantz ºi Guildenstern“, de Tom Stoppard, regia Radu Bãieºu (1985). La Teatrul Nottara, George Alexandru a urcat pe scenã în 1985, cînd era încã student. A apãrut în spectacole semnate de Ion Cojar ºi Alexandru Dabija. La „Nottara“ a fost prezent pe afiº, neîntrerupt, din anul 1987. Printre spectacolele în care a jucat George Alexandru de la acest teatru se numãrã „True West“, de Sam Shepard, regia Alexandru Mâzgãreanu (2010); „Jocul dragostei ºi al morþii“, de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2004); „Vino la pod, iubita mea!“, de Gabor Kiszely, regia Alexandru Repan (2001); „O noapte furtunoasã“, de I.L. Caragiale, regia Dan Micu (1996); „Revizorul“, de N. Gogol, regia Mircea Corniºteanu (1995); „Avarul“, de J.B.P. Molière, regia Mircea Corniºteanu (1994); „Puricele“, de Georges Feydeau, regia Horaþiu Mãlãele (1993); „Livada de viºini“, de A.P. Cehov, regia Dominic Dembinski (1988); „Propilee & Orhidee, S.A.“, de Dimos Rendis, regia Mircea Marin (1987). În ultimii ani, George Alexandru a jucat în spectacolele „Roman teatral“, dupã Mihail Bulgakov, regia Vlad Massaci (2012); „Aniversarea“, de Thomas Vinterberg ºi Mogens Rukov, regia Vlad Massaci (2009) ºi „Soþul pãcãlit“, de J.B.P. Molière, regia Mircea Corniºteanu (2002). Actorul a murit la 1 ianuarie 2016, la vîrsta de 58 de ani.

G

M

Puiu Cãlinescu ãscut la 21 iunie

N

1920 în Bucureºti ºi decedat la 76 de ani, pe 16 mai 1997, Puiu Cãlinescu trebuie regretat deoarece a fost unul dintre cei mai talentaþi comedieni români. Succesul sãu s-a datorat în special grimaselor sale din scenete, dar ºi datoritã talentului de a interpreta personajele într-un mod original. Actorul Jean Tomescu i-a transmis prin gene iubirea de actorie, fiind tatãl lui Puiu Cãlinescu.

El ºi-a început cariera jucînd în „revistele“ de cinematograf care precedau proiecþia unui film. În 1984 a intrat în trupa de teatru de comedie „Constantin Tãnase“. Spectacolele de pe Calea Victoriei, care umpleau sãlile, cu titlurile lor trãsnite („Un bãiat de zahãr ars“, „Trãsnitul meu drag“, „Idolul femeilor“) au fost scrise ºi interpretate de el timp de 10 ani. Puiu Cãlinescu poate fi privit ca o variantã româneascã a îndrãgitului actor francez Louis de Funes.

Notorietatea sa s-a datorat în special filmelor ecranizate ca „BD la mare ºi la munte“ (1971) sau „Fraþii Jderi“ (1973), dar ºi „Nea Mãrin Miliardar“ (1979). A ºi scris pentru televiziune filmele „La un restaurant de lux“ (1994) ºi „Informaþii-garã“ (1971).

Pag. a 22-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (22) respectivã, nu puteam chiar sã cred eu cã ea Dacã n-ar fi fãcut-o el cu mine, ar fi fãcut-o, e doctor în chimie, dar dubiile mi le-a spula doua zi, noii lui stãpîni cu el însuºi, redescoberat venerabilul prof. univ. dr. Tudor perindu-i trecutul dubios. Aºadar, izolare din Ionescu (chimistul, nu juristul), care era ºi toate pãrþile. La care se adãuga, fireºte, ºi preºedintele Comitetului Naþional Român Televiziunea. Avusesem aici parte de douã pentru Pace. Fiind întrebat direct ce anume debuturi: în 1972 se jucaserã la un Album ºtia tovarãºa în faþa comisiei de doctorat al Duminical 3 scheciuri dupã 3 note publicate de cãrei ºef era tocmai el, octogenarul dascãl – mine în „România liberã“, iar în 1976, Marin acesta mi-a rãspuns: Traian îmi dãduse o echipã de filmare ºi, împre– ªtia totul, domnule, era tobã de carte, unã cu venerabilul arheolog al Olteniei Romane, nu vã luaþi dupã ãºtia care fac glume prof. dr. Dumitru Tudor, realizasem un reporproaste! taj la rezervaþia de la Sucidava (Corabia), fãrã Atunci, dupã difuzarea acelui reportaj, nici o nuanþã politicã, fiindcã nici nu mã intereilustrat muzical de Ileana Popovici, Florina sa. Dupã care, 3 ani de tãcere. Nu mai existam Luican mi-a spus cu admiraþie: pentru nimeni. Mã atinsese aripa „monstrului“.

– Bravo, acum eºti vedetã, þi-ai fãcut un Numai cã „monstrul“ era mai talentat decît ei nume! toþi la un loc. Chiar aºa, dacã pui pe un talger al La urma urmei, ce scriitor nu vrea sã-ºi Dan Diaconescu („ªoricelul“ – cum i se mai spunea), este plin cîntarului toate miile de plachete ºi broºurele ale lui George Ivaºcu, Nicolae Manolescu, Ion de emfazã în faþa doamnei Mitzura Arghezi. Corneliu Vadim facã un nume? Apoi, am mai publicat vreo Caraion, Eugen Jebeleanu, Dan Deºliu, Tudor decerna, cu acea ocazie, Premiile Fundaþiei România Mare. 4-5 articole ºi poezii în „Femeia“ (mi le solicitau Nicky Georgescu, Sanda Faur ºi Georgeta Horodincã, cuplul comic-fantezist – M-aþi înþeles greºit, n-am vrut sã spun asta, Maria Costache) ºi în „Sãptãmîna“ (la presiunile Monica Lovinescu – Virgil Ierunca, George dar dacã vã hotãrîþi, pot ruga un cumnat care Ilenei Lucaciu, care, ca secretar P.C.R., þinea legãMacovescu, Ov.S. Crohmãlniceanu, Sami Damian, lucreazã în industria uºoarã... tura zilnic cu organele de partid). Eu am fost toatã Dan Cristea, Mircea Dinescu, ªtefan Voicu, Moses Dialogul era destins, gazda noastrã avea umor, viaþa ceea ce se cheamã un „mãmos“. Am iubit mult Rosen, Al. Piru, Nina Cassian, Liviu Cãlin, Ana Blandiana, Mircea Zaciu ºi ale celorlalþi care au mã mai þinea minte de cînd mã jucam cu blonzii lui femeile. Femeia-mamã, femeia-logodnicã, femeiatãbãrît în haitã asupra lui Eugen Barbu – iar pe copilaºi la Restaurantul Casei Scriitorilor, aºa cã sorã, femeia-colegã de ºcoalã, de facultate, de slucelãlalt talger sã pui cei 3 crini de aur ieºiþi din mi-a primit manuscrisul. Erau poeme creºtine, cele jbã, femeia-trecãtoare, care te fulgerã o datã cu orfevrãria lui, mã refer la capodoperele „Groapa“, mai multe fiind sonete de dragoste, scrise cu sufe- privirea, ºtii bine cã n-ai s-o mai vezi niciodatã, dar „Principele“ ºi „Sãptãmîna Nebunilor“, vei vedea rinþã mare, între Bucureºti ºi Viena. La plecare, cã acestea din urmã atîrnã mai greu, au densitate, Victor Stamate m-a rugat sã-l aºtept afarã cîteva sînt doldora de viaþã, adicã sînt fructul unui geniu. minute. M-am învîrtit pe la librãria din fundul ªi aºa se face cã opþiunea mea clarã, fãrã echivoc, curþii, am fumat o þigarã, m-am mai salutat ba cu pentru acest mare luptãtor, m-a fãcut sã fiu trecut unul, ba cu altul, care veneau zgribuliþi sã-ºi în pomelnicul „ciumaþilor“: Cînd a izbucnit scan- încaseze cîteva sute de lei de la Fondul Literar.

– Bãi frate, cine era muierea aia rea ºi oxigenatã, dalul „Incognito“, în ianuarie 1979, Barbu a care a stat în biroul lui Preda cît am vorbit noi? trimis-o pe soþia lui sã predea la Uniunea Ieºise Stamate. În sfîrºit. Dar nu mai era bonoScriitorilor carnetul de membru P.C.R. ºi legitimul pe care îl ºtiam, se înnegrise la faþã de furie. maþia de membru corespondent al Academiei, pre– Cine era, mã, cãþeaua aia? ªtii ce i-a zis lui cum ºi o pungã de decoraþii. Înainte de asta, m-a Preda dupã ce-ai ieºit tu? „Dom’ Preda, nu care sunat la prietena mea de atunci, mi-a spus ce are de cumva sã-i publicaþi cartea lu’ ãsta, cã e cel mai bun gînd sã facã, iar eu l-am îmbãrbãtat: prieten al lui Barbu, duºmanul dvs. de moarte, nu – Aºa sã faci, bestiile astea care nu te apãrã în se poate una ca asta, faceþi o mare greºealã...“. ªi faþa haitei nici nu meritã altceva. Sã te þii tare, sînt Preda, cum îl ºtii, mereu la cheremul femeilor, a alãturi de dumneata, sã te ajute Dumnezeu! plecat urechea la ea ºi a zis: „Aaaa, carevasãzicã Dupã vreo 6 ore mi-a telefonat sã las totul ºi sã Vadim ãsta e cu Barbu?!

Atunci n-o sã-l public!“. mã vãd urgent cu el: îl primise Ceauºescu, stãtuserã Am fãcut un efort sã-mi aduc aminte cine mai de vorbã, cãpãtase carnetul ºi decoraþiile înapoi! era în birou: Georgeta Dimiseanu, o bulgãroaicã Cam tot pe atunci încercasem sã public un rea de muscã ºi urîtã în draci, cu o faþã poroasã ca volum de versuri, „Epistole vieneze“, la „Cartea un dãrab de sãpun de casã.

De ce scriu toate astea Româneascã“. Am fost în vizitã la Marin Preda, acum?

Din ce pliuri de veºminte ale Zînei Memoriei însoþindu-l pe Victor Stamate, care îl ºtia de mult pe ies toate la aer acum, îºi cer dreptul la viaþã? Pentru Monºer. Era iarnã, aveam un cojoc frumos, gen cã aºa s-a scris Istoria literarã a acelor vremuri. Au Alain Delon. Romancierul mi 1-a lãudat mult. fost douã tabere: Direcþia Naþionalã ºi Reacþiunea Vãzîndu-i haina destul de ponositã în cui (deºi el Antiromâneascã. Verificarea poate fi fãcutã foarte cîºtiga constant peste 1.000.000 lei în fiecare an), uºor, prin poziþia avutã de fiecare dintre ele faþã de i-am spus: politica hungaristã, faþã de expansionismul rusesc, – Dom’ Preda, vã pot ajuta sã cumpãraþi ºi dvs. faþã de tendinþele dominatoare ale sionismului. În o hainã de-asta, se fac la Oradea, dar mai existã ºi vreme ce Direcþia Naþionalã a abordat frontal toate la Orãºtie, nici nu costã mult, vreo 3.200 de lei.. aceste probleme, cu mari riscuri – Reacþiunea La bustul lui Decebal, regele dacilor, Corneliu – Adicã îmi cumperi d-ta una?, m-a întrebat Antiromâneascã a practicat o politicã internaþio- Vadim Tudor a depus o frumoasã coroanã de flori cu Monºerul, privindu-mã pe sub lupele ochelarilor sãi nalistã, de tip kominternist, dar cu pretenþii elitiste. panglicã Tricolorã. sifonarzi.

Fiecare din cele douã tabere a încercat sã-l cîºtige pe Ceauºescu de partea ideilor sale. Ca þãran oltean, acesta era, genetic vorbind, de partea miºcãrii româneºti. Ca lider comunist, care se formase prin temniþe ºi case conspirative, în aliaj cu ruºii, ungurii ºi evreii, el avea o viziune leninistã asupra problemelor. Poate cã din pricina acestui dualism a rãmas Ceauºescu atît de controversat, ca om care fãcea lucruri foarte bune ºi foarte rele, nu într-o viaþã de om, ci într-o singurã zi. ªi aºa se face cã pe fondul acestei gherile politico-literare, în circumstanþele interdicþiei mele dictate din exterior ºi amplificate de trãdãtorii din interior, tot ce scriam era blocat. Aºa cã, la începutul acelui ianuarie 1979, cînd Florea Nedelcu, doctor în Istorie, mi-a La o agapã, întotdeauna se întîlneau oameni valoroºi. În telefonat ºi mi-a solicitat un reportaj TV aceastã fotografie, Corneliu Vadim Tudor stã de vorbã, pri- despre Elena Ceauºescu, n-am stat mult eteneºte, cu unul din cei mai mari violoniºti ai României, Ion pe gînduri ºi l-am realizat. De avut, aveam rezerve serioase faþã de femeia Voicu. Alãturi, fiul lui, Mãdãlin Voicu.

þi-a întipãrit în inimã gravura unei arsuri, fiindcã nimic nu-i mai de preþ ca frumuseþea. Au toate acestea legãturã cu Elena Ceauºescu? Cu ea, care l-a pus pe Emil Bobu, în aprilie 1984, sã mã zdrobeascã, sã mã ameninþe, sã-mi comunice interzicerea pe timp nelimitat? Eu n-am cunoscut-o personal niciodatã, dar ce or fi discutat cu ea femeile de culturã cu care lua ceaiul, ca de pildã Zoe Dumitrescu-Buºulenga sau Margareta Ioanid ºi multe alte profesoare, artiste, soþii de diplomaþi?

Rãmîi în durerea ta, femeie chinuitã, eu n-am sã te apãs mai tare. Pentru faptele tale rele, te-a bãtut Dumnezeu, asmuþind cîinii flãmînzi ai Tîrgoviºtei înzãpezite sã-þi mãnînce mãruntaiele capului sfîrtecat de gloanþe, scenã parcã anticipatã de Marquez în „Toamna Patriarhului“. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 22 aprilie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei 23 IANUARIE 1821 – PROCLAMAÞIA DE LA PADEª

POPORUL ROMÂN SÃRBÃTOREªTE 170 DE ANI DE LA REVOLUÞIA CONDUSÃ DE TUDOR VLADIMIRESCU (1) (urmare din pag. 1) ªi, totuºi, slugerul a renunþat la tot, a sacrificat ºi liniºte, ºi avere, ºi viaþã pentru un ideal infinit mai înalt decît orice satisfacþie personalã: slujirea patriei, repunerea ei în drepturile cele vechi, fericirea ºi dreptatea pentru tot norodul românesc.

Din puþinele portrete care s-au pãstrat (printre care îl menþionãm ºi pe acela executat magistral de Theodor Aman, dupã relatãrile ulterioare ale pandurilor), precum ºi din mãrturiile scrise sau rostite, ne putem da seama cã slugerul avea, în mare parte, trãsãturile esenþiale ºi virtuþile Poporului Român. Sã vedem cum îl descrie ªtefan Scarlat Dãscãlescu: „Om de staturã mai mult mijlocie, talia bine proporþionatã, faþa palidã, mustaþã galbenã, pãrul castaniu, obrazul mai mult rotund decît oval, trãsãturile feþei potrivite, nu prea durduliu, nici prea slab, cu o micã bãrbie, om nu urît”. Tot el noteazã cã „stã drept ca un soldat” ºi are „un aer de comandir”. Iatã ºi cîteva notaþii de suflet pe care le face Zilot Românul: „Cu adevãrat avea omul duh firesc ºi vorba lui puþinã ºi totdeauna pe gînduri, ºi cînd îl frigea cãrbunele ce-1 avea ascuns în inimã scãpa cîte o vorbã desperatã asupra tiraniei”. De o frumuseþe aparte sînt ºi descrierile fãcute de Chiriac Popescu, unul dintre aghiotanþii lui Tudor, ºi de polcovnicul Ioniþã Cegan. Întîiul scria: „Vladimirescu era fireºte om al rãzboiului, îndrãzneþ ºi tot foc, puþin la vorbã ºi voinic la inimã ºl la suflet, nelenevos, cu multã minte sãnãtoasã ºi curajos”. Iar cel de-al doilea: „ªtii d-ta, domnule, ce om era cãpitanul nostru Tudor? El, care nu rîdea niciodatã, cînd auzea cã vin turcii asupra noastrã, cã sã nãpustea pãgînii ca vijelia, cînd nici cu gîndul nu gîndeai, el de bucurie începea sã cînte ºi sã joace ca un copil. Intra în foc, domnule, parc-ar fi mers la nuntã”.

Nu mai puþin interesant îl surprinde Alexandru Pelimon în „Tudor Vladimirescu.

Miºcarea de la 1821”: „...el era om de-o talie mijlocie, în etate ca de 40 ani, smead la chip (cu un semn pe obraz în jos sub ochiul stîng, ca cum i-ar fi picat o lacrimã) al cãruia aer dovedea un caracter ferm ºi mare capacitate militarã, portul sãu: o dulamã, pantaloni leºeºti, ce era la modã p-atunci, încins cu brîu peste mijloc, cu o bundã mare îmblãnitã, cu o cãciulã înaltã, gelepeascã de hîrºie, ºi armat de o spadã ce o purta atîrnatã de niºte gãitane pe dupe gît, cu pistoale la cingãtoare. Vocea sa era tunãtoare...”.

Tot astfel, un alt contemporan, l-am numit pe Gheorghe Hagi Toma Pesacov, îl numeºte într-o elegie „heroul României”, pentru ca mai tîrziu Ion Ghica sã scrie în lucrarca sa „Din vremea zaverei”, pe baza mãrturiilor celor care l-au cunoscut, cã Tudor era „un om de arme, îndrãzneþ ºi patriot, care dãduse dovezi de mare vitejie comandînd panduri în toate bãtãliile contra turcilor de la anul 1803 pînã la 1812”, fiind adorat de panduri, în ciuda mãsurilor disciplinare aspre pe care le lua, fiind numit de toþi românii Domnul Tudor, considerat „adevãratul Domn al Þãrii Româneºti”.

Personalitatea lui are darul, dupã cum se vede, sã fascineze ºi astãzi. Nu ne propunem aici sã evocãm constelaþia impresionantã de testimonii, studii, lucrãri de beletristicã ºi artã plasticã, nestemate ale folclorului, oratorii ºi alte produse ale harului românesc, al cãror personaj central este Tudor Vladimirescu.

Deºi steaua lui a trecut pe cerul patriei vreme de numai cîteva luni, între ianuarie ºi mai ale anului 1821, fuzeele luminoase pe care le-a rãspîndit ºi le-a presãrat cu dãrnicie în jur au stîrnit imaginaþia tuturor celor care i-au urmat. El, care îºi trãgea sevele din vlaga ºi lacrimile a sute de generaþii de olteni împãtimiþi, a devenit peste timp unul dintre simbolurile Renaºterii naþionale. Era un bãrbat falnic, de mare onoare ºi loialitate, ºtia greceºte ºi ruseºte, se afla pus la curent cu ceea ce se întîmpla nu numai în þarã, ci ºi în viaþa politicã a Europei. El îºi lãrgise, de altfel, orizontul cu prilejul ºederii îndelungate la Viena, tocmai în zilele celebrului Congres care legiferase înfrîngerea Franþei napoleoniene. Au rãmas, din fericire, cîteva scrisori autografe de-ale lui, adresate boierului Ioan Glogoveanu, care îl trimisese acolo pentru rezolvarea unor probleme financiare ºi juridice de ordin familial.

Numindu-l pe Napoleon „Bunãparte”, tînãrul valah era preocupat de evenimente ºi de gradul în care ele puteau influenþa lucrurile în þãrile române: „Sã aºteaptã, în octomvrie, din toate pãrþile, miniºtri pentru Congres, ºi vine ºi împãratul Rusiei. Sã sunã cã atunci va fi ceva ºi pentru locurile acelea; ci mult au fost, puþin au rãmas”. „CE STRIGA, LA 1821, POPORUL ROMÂN, acum în picioare ºi deºteptat? – interoga Nicolae Bãlcescu. Poarta cãlcase drepturile þãrii: poporul cere ca sã le consfinþeascã din nou, fanarioþii, ºi ciocoii trãdaserã un veac þara: poporul cere ca puterea sã se ia din mîinile lor, cã tot românul sã fie liber ºi egal în þara lui; într-un cuvînt, cere ca statul sã se facã românesc; cere domnirea democraþiei. Vladimirescu, care avu norocirea de a purta glasul în numele poporului ºi a personifica deºteptarea lui, avu încã norocirea de a-ºi da viaþa pentru credinþa sa ºi de a fi ucis de aceºti fanarioþi pe care, dupã moarte-i, umbra lui urmeazã a-i înlãtura din þarã. Cãci revoluþia nu moare cu dînsul...”. Am reprodus acest pasaj din „Mersul revoluþiei în istoria românilor” pentru cã el ilustreazã cît se poate de pãtrunzãtor esenþa miºcãrii iniþiate ºi conduse de Tudor. Revoluþia de la 1821 marcheazã începutul epocii moderne în Istoria României, ale cãrei momente de vîrf aveau sã fie apoi Revoluþia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, Rãzboiul de Independenþã din 1877-1878, Unirea cea Mare ºi Veºnicã din 1918-1919. Este de la sine înþeles cã Tudor n-ar fi putut strînge o oaste atît de numeroasã (se estimeazã cã ea trecea de cifra de 20.000 de oameni), dacã stindardul sub care lupta nu ar fi avut o dublã coloraturã: naþionalã ºi socialã. Pe plan militar, Tudor a sintetizat tradiþia medievalã a rãzboiului popular, cu inovaþia armatei permanente, de militari de profesie. Amploarea armatã a miºcãrii s-a datorat, în primul rînd, încorporãrii semigeneralizate care s-a produs în þarã pe bazã de entuziasm popular fãrã margini, precum ºi constituirii unor adevãrate gãrzi civice ºi redute de apãrare care au luat naºtere în fiecare localitate intratã sub autoritatea revoluþiei, în vederea asigurãrii ordinii ºi a unei posibile retrageri. Astfel, se poate considera cã revoluþia de la 1821 este o piatrã de temelie pentru începuturile armatei române moderne – entitate naþionalã de care urma sã avem atîta nevoie în cursul încleºtãrilor supreme care ne-au încercat fiinþa timp de peste 100 de ani de atunci înainte.

Evenimentele istorice propriu-zise sînt foarte bine cunoscute. „Rãzbunãtor al Daciei” – aºa scria diplomatul englez Koch cã se intitula Tudor Vladimireseu la acea orã din existenþa Europei. Este neîndoielnic cã marele oºtean ºi patriot avea un viu simþãmînt al romanitãþii în întreg ansamblul ei, în pofida vremelnicei despãrþiri a celor trei þãri surori.

Atît în Moldova, cît ºi în Transilvania, revoluþia condusã de el a avut ecouri dintre cele mai fericite. Iatã o expresie a mîinii frãþeºti pe care Tudor o întindea moldovenilor, sub forma unei epistole din 5 aprilie 1821, în care el adresa un apel limpede la luptã înfrãþitã „ca unii ce sîntem de un neam, de o lege... Urmeazã sã ºtim cele ce se fac acolo ºi sã le vestim carte de aici ca fiind la un gînd ºi într-un glas cu Moldova, sã putem cîºtiga deopotrivã drepturile acestor prinþipaturi, ajutorîndu-ne unii pe alþii“. Este emoþionantã, de asemenea, proclamaþia pe care o rosteau românii ardeleni prin tîrguri: „Se face înºtiinþare, cã de cãtre rãsãrit, s-a ridicat un crãiuþ, cui e numele Toderaº, întîi cu puþinã oaste, dar din zi în zi sporeºte; pînã acum s-au adunat cîteva sute ºi mii. Dumnezeu i-o fi asupra, cã vrea sã facã dreptate ºi acuma-i în Þara Româneascã, isprãveºte lucrul cu boierii ºi de s-o sfîrºi lucrul bine acolo, pînã la Paºti, o da ºi întracoace... ca sã facã ºi aicia dreptate”. În acel timp, mai erau în viaþã mulþi dintre participanþii ºi martorii direcþi ai rãscoalei conduse de Horea, Cloºca ºi Criºan, iar duhul acestor martiri era încã foarte viu ºi prevestitor de furtuni. Românii ardeleni au participat activ, ca voluntari, în oastea de panduri. Corespondentul ziarului „Wiener Allgemeine Zeitung” afirmã cã la intrarea în Cerneþi oastea lui Tudor avea 1.500 de oameni „în cea mai mare parte dezertori din Transilvania”. Între ardeleni, fireºte, o figurã luminoasã în oastea lui Tudor era dascãlul Gheorghe Lazãr. Acesta, dupã cum spunea Heliade Rãdulescu, „era în toate zilele binevenit la Cotroceni, unde Tudor era asediat cu oastea sa, era consultat adesea la întãriturile ce se fãceau lagãrului”. Iar Christian Tell scria cã: „Lazãr învãþa pe oamenii lui Tudor cum sã facã afeturile ºi cum sã dea cu tunul. Pandurii pînã a nu da cu tunurile ziceau: staþi sã vie neamþul sã îndrepte tunul. Neamþul era Lazãr”. Este un adevãr indiscutabil cã prin reverberaþiile puternice nãscute în Ardeal ºi Moldova, prin legãturile directe avute de revoluþionari cu românii din celelalte provincii, marea miºcare a lui Tudor a contribuit din plin la desãvîrºirea procesului de fãurire a conºtiinþei comune a tuturor fiilor patriei, operã dificilã ºi sublimã, care avea de atunci încoace sã parcurgã etape superioare pe drumul ireversibil al triumfului idealurilor noastre sacre de libertate, unitate ºi propãºire naþionalã. Revoluþia condusã de Tudor a avut ecouri largi ºi peste graniþe. Personalitatea lui Vladimirescu a stîrnit reacþii dintre cele mai interesante într-o serie de þãri ale continentului. Într-un ziar englezesc el este numit „Campion al Dreptãþii”. Alþii, pe alte meridiane, îl comparau cu Cromwell sau cu Tomasso Anielo. Ajunsese, într-un timp uluitor de scurt, un om temut ºi respectat, hulit ºi iubit – ca orice covîrºitoare personalitate istoricã.

Karl Marx scria, reliefînd valoarea extraordinarã a personalitãþii marelui oltean: „Tudor Vladimireseu era patriot român. El nu s-a adresat boierimii, ci þãranilor. Cum a auzit despre cele dintîi miºcãri ale lui Ispilanti a ºi chemat la arme pe þãranii din munþii Olteniei.

Coborît cu dînºii la Craiova, adunã poporul ºi îi fãcu cunoscute planurile sale de eliberare, în cîteva zile era stãpîn pe întregul banat al Craiovei... Þãranii alergau în masã în jurul sãu, nu-l mai numesc decît Tudor Vodã (principele Tudor)”. (va urma)

Pag. a 24-a – 22 aprilie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile DOPINGUL – BATÃ-L VINA! Lumea sportivã vuieºte de ultimele descoperiri ale laboratoarelor anti-doping, din lume, în legãturã cu sportivii care au folosit o substanþã trecutã, de la 1 ianuarie 2016, în categoria celor interzise.

Au cãzut zeci de sportivi, unii nevinovaþi, alþii, care au folosit-o cu bunã ºtiinþã. Prima descoperitã a fost cunoscuta jucãtoare de tenis Maria ªarapova, care a declarat cã a folosit Meldonium, acesta fiind numele substanþei cu pricina, pînã în decembrie anul trecut, cînd nu era interzis, pentru niºte afecþiuni cardiace, dar pe care, tot din declaraþiile ei, îl foloseºte de 10 ani. Declaraþie ciudatã, cînd ºtim bine cã, în jurul sportivilor, mai ales al celor ruºi, sînt o seamã de medici, maseuri, antrenori, care ar fi fost obligaþi sã cunoascã faptul cã aceastã substanþã era interzisã. Din pãcate, pînã la scrierea acestui comentariu, ºi în sportul nostru avem douã cazuri care, dupã opinia noastrã, au cãzut victime din vina altora. Este vorba de cunoscuta biatlonistã Eva Tofalvi, în vîrstã de 37 ani, unul dintre foarte puþinii sportivi români care s-au vãzut la Jocurile Olimpice de iarnã, ºi de cunoscuta noastrã alergãtoare pe 800 m plat, Mirela Lavric. Din declaraþiile Evei Tofalvi, fãrã ca ea sã fi dat vina pe cineva - nobleþe sufleteascã – deducem cã aceasta nu a fãcut altceva decît sã ia ceea ce i s-a dat în cantonament. Astfel, este necesar sã se afle cine i-a recomandat medicamentul. Acesta este vinovat, fiindcã a ºtiut cã Meldonium a devenit doping, sau, dacã nu a ºtiut, atunci este vinovat, deoarece nu sa interesat, atunci cînd a prescris un medicament, dacã este permis, sau nu.

Ne oprim mai mult la cazul Mirelei Lavric, care este la un început glorios de carierã sportivã. Ea a fost, timp de 4 ani la rînd, campioanã mondialã de

Influenþe demonice (3) Mari compozitori sau scriitori, ca Goethe, s-au inspirat din lucrarea lui Christopher Marlowe.

Kamui-Krueger face referire ºi la un alt mit, o variantã creºtinã a pactului cu Diavolul. Clericul Teofphilus din Adana, plictisit de viaþa sa de zi cu zi, încheie un pact cu cel Rãu, dar este, pînã la urmã, salvat de Fecioara Maria.Textul dateazã din Secolul VI ºi este scris în greacã de arhimandritul Eutycianus, care susþine cã a luat personal cunoºtinþã de aceastã situaþie. În afarã de mituri ºi legende, circulã felurite istorii al cãror subiect este pactul cu Diavolul. Citind aceste istorii fantastice ºi, evident, greu de crezut, aflãm cã un asemenea pact nu se poate încheia oricînd ºi oricum, fiind supus unui ritual strict. Existã anumite locuri – de preferinþã la rãscruce de drumuri - ºi anumite ore acceptate de demoni. Mai mult de atît. În tratatele de demonologie, se susþine cã, pentru fiecare domeniu în sfera cãruia este solicitatã protecþia forþelor întunericului, existã cîte un demon specializat. De exemplu, dacã cineva doreºte sã cîºtige dragostea unei femei, respectiv a unui bãrbat, trebuie sã se adreseze acelui demon desemnat pentru a rezolva astfel de probleme. Toate acestea par a fi niºte poveºti inventate în vremuri în care frica de demoni era atît de mare, încît se ajunsese sã se vorbeascã foarte mult de Diavol ºi mult mai puþin de Dumnezeu. Totuºi, existã mãrturii ale unor mari interpreþi cu privire la încheierea unui astfel de pact. Fãrã a exclude posibilitatea ca mãrturiile sã fie rod al unei afecþiuni psihice, meritã sã ne aplecãm asupra lor. Este vorba despre Giuseppe Tartini, un foarte apreciat compozitor ºi violonist, care a trãit în Italia, în perioada barocã. Într-o searã, era deosebit de

junioare ºi europeanã, la tineret ºi sportivi sub 23 de ani. Dar ceea ce ne doare ºi mai mult este faptul cã, fiind componentã a ºtafetei 4 x 400 m care a luat medalie de bronz la recentele Campionate Mondiale de Salã de la Portland, ºi celelalte componente ale ºtafetei trebuie sã înapoieze medaliile obþinute, România pierzînd astfel o medalie la aceste campionate. De aceea, vom încerca sã ne oprim puþin ºi sã descoperim eventualii vinovaþi.

Preºedintele FRA îl considerã vinovat pe dr. Vasile Oºean care, pînã în 2013, a fost medicul Federaþiei (astãzi, Federaþia nu mai are medic!) ºi i-a recomandat medicamentul. Corect, dacã a mai pãstrat legãtura cu Mirela. Chiar dacã nu a mai pãstrat legãtura, avea obligaþia moralã ca, atunci cînd medicamentul devenea interzis, sã atragã atenþia atletei cã medicamentul nu mai este bun.

Conºtiinþa încãrcatã cu suspendarea acestor douã românce, dupã opinia noastrã, trebuie sã o aibã ºi cei de la Agenþia Naþionalã Anti-Doping.

Din declaraþiile preºedintelui acestei agenþii, d-na Graþiela Vîjîialã, ANAD a anunþat, pe 29 decembrie 2015, pe site-ul agenþiei, lista de substanþe interzise pentru 2016, ºi doar pe 7 martie 2016 a informat în scris toate federaþiile. Nu crede doamna preºedintã cã, dacã anunþa federaþiile (în scris) despre aceste modificãri ale listei, încã din decembrie 2015, am fi avut o ºansã în plus sã nu aparã aceste suspendãri, care lovesc în prestigiul sportului românesc ºi, mai ales, lovesc în aceste douã sportive meritorii, care nu par sã fi fost conºtiente de pericolul la care au fost expuse? Ca sã nu mai vorbim de victimele colaterale, celelalte trei componente ale ºtafetei 4 x 400 metri. ªi o ultimã întrebare: cele douã sportive au fost supuse, în acest an, controlului ANAD? Scandalul în jurul Meldonium-ului este în plinã desfãºurare. Vom reveni împreunã cu istorioare despre doping! (va urma) SILVIU DUMITRESCU

concentrat asupra unei compoziþii. A adormit ºi, în vis, i-a apãrut însuºi Diavolul care l-a rugat sãi fie profesor ºi sã-l înveþe sã cînte la vioarã.

Tartini a acceptat sã-i predea Diavolului lecþii de vioarã ºi apoi i-a oferit propria vioarã pentru ca acesta sã-i facã o demonstraþie a ceea ce învãþase.

Demonul a interpretat o bucatã cu atîta mãiestrie, încît ºi-a uluit profesorul. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Povestiri 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Poet italian (Umberto; 18831957), autorul unui volum intitulat „Amintiri – povestiri“ – Oraºul (jud. Alba) unde s-a nãscut (1939) scriitorul Gheorghe Jurcã, care a debutat, în 1983 (editura Eminescu), cu „Nuvele ºi povestiri“; 2) Protagonist al piesei „Povestiri dintr-o noapte de carnaval“, de Hans Sachs (Virgil) – Costel Olteanu; 3) „... lui Tigruþ“, poveste scrisã de Emilia Plugaru (neart.) – „Matei, copil...“, povestire ecranizatã de Alexandra Corelea (pl.); 4) Distrusã de foc – „Era ceaþã pe...“, volum de povestiri de Nicolae Jianu; 5) Mare prozator francez (1799-1855), autorul unor „Povestiri hazlii“ – Ion Barbu; 6) Autorul povestirii poliþiste „Moartea vine pe bandã de magnetofon“ (Haralamb) – Cutie de vot; 7) Omega Center International – Contemporan; 8) A doua notã – Erou grec; 9) Oraº unde, la 17 decembrie 2010, a fost lansatã cartea „Meºterul. Povestiri pentru suflet“, de Ecaterina Hanganu – În acest mod; 10) Povestire – În cont!; 11) „... cel mic“, povestire de Wilhelm Hauff – „Povestiri ºi...“, este titlul unui volum în versuri al lui La Fontaine.

VERTICAL: 1) Poet ºi prozator ceh (Antonin; 1864-1928), autorul povestirii „Flirt, iubire, trãdãri“ – „Expresul din...“, povestire de Octavian Lazãr; 2) Scriitor român (1882-1963), semnatarul cãrþii „Povestiri“; 3) Prozator italian (Giorgio; 1916-2000), autorul volumului „Cinci povestiri din Ferrara“ – „... cu mere“, una din povestirile lui Vladimir Suteev (neart.); 4) Campion – Atlantic Lottery Corporation – Elena Irina Radu; 5) Acum! – Rîu în Olanda – Asin!

6) Personaj feminin din opereta „Poveste din Cartierul de Vest“, de Bernstein – Arbore cu esenþã tare, folosit în construcþii navale; 7) Personaj din „Scufiþa roºie“ (dim.) – Ceva la mijloc! 8) În rest! – Aceastã literaturã îºi are rãdãcinile în textele bisericeºti slavone scrise în perioada cnezatului din Kiev; 9) Þara de origine a lui Mihail Kovalenko, personaj din povestirea lui A.P. Cehov, „Logodnica“ – Vestitor; 10) „Planeta celor... sori“, povestire de Horia Aramã, apãrutã în Almanahul „Anticipaþia“ (1986) – „Farsã cu...“, povestire de Edgar Allan Poe, în care se vorbeºte de o închipuitã traversare a oceanului cu un astfel de aerostat (pl.)

DICÞIONAR: ENEAS, ZAAN PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „METEOROLOGICÓ: 1) TEMPERATURÃ; 2) INEL – PLOAIE; 3) METAL – TA – OR; 4) P – ETALONA – A; 5) TO – CAIACE; 6) BURA – SR – TOP; 7) RR – OCTET – LL; 8) UTA – EA – IVI; 9) MURDARIT – AN; 10) ARCATI – ETNO; 11) RI – RA – HILAR.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.