Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
CHRISTOS A ÎNVIAT! Sfintele Paºti Motto: „Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã”. Evanghelia dupã Ioan (3:16)
ANUNÞ IMPORTANT Mulþumim tuturor celor care au rãspuns chemãrii noastre de a salva cãþeluºii din padocul situat în Pantelimon. Cu toate acestea, mai avem încã 17 suflete nevinovate care vã aºteaptã sã le adoptaþi. Timpul pe care îl mai avem la dispoziþie se apropie de sfîrºit, de aceea vã rugãm, încã o datã, sã ne ajutaþi. Numãrul de telefon la care puteþi sã ne contactaþi este 0723.368.957, dl. Daniel Mardan.
Pentru împrospãtarea memoriei
Lumina Învierii Stimaþi compatrioþi, vã vorbesc în Vinerea Mare - ziua rãstignirii lui Isus Christos, ziua cea mai amarã din Istoria Umanitãþii. Au existat ºi alþi profeþi, ai altor religii, ba chiar unii au sãvîrºit minuni care i-au uimit pe contemporanii lor, dar sînt cel puþin douã diferenþe esenþiale: nimeni n-a pãtimit ca Isus Christos
E Paºtele, prieteni, pe-o cruce de luminã Mîntuitorul nostru la noapte o sã vinã Va da deoparte piatra cu braþul Lui cel sfînt Soldaþii or sã cadã netrebnici la pãmînt Nu are chip de înger, nici voce de copil E aburul psaltirii pe fluviul lui April De veþi vedea în iarbã icoana unui miel Împãrãþind o lume - sã ºtiþi cã este El Cutreierã prin haos de douã mii de ani Azi îl trimite Tatãl din nou la Ghetsimani E semn înalt cã vine ºi nu va mai pleca Ticãloºitã-i lumea ºi epoca e grea Ucide fiu pe tatã ºi maica pruncul sãu E foamete, ºi spaimã, ºi-o ducem tot mai rãu E vremea de pe urmã, Sodoma stã sã cadã Catapeteasma lumii plezneºte ca o spadã Azi nu mai e ruºine, nici fricã de pãcat Devine tîlhãria politicã de stat În numele iubirii de oameni ºi dreptate Se minte ºi se furã, se spulberã tratate Parcã întreaga spumã de drojdie ºi sînge A veacului acesta pe frunte ni se strînge
ºi nimeni n-a fost Fiul lui Dumnezeu, aºa cum a fost El. Tãcerea Iui Isus la proces, smerenia ºi înþelepciunea cu care primeºte toate ocãrile ºi loviturile, reprezintã strîngerea de inimã a Bibliei. Prin comportamentul faþã de singurul Sãu Fiu, Dumnezeu a vrut sã încerce specia umanã. Iar specia umanã a cãzut la acest examen cosmic, fiindcã n-a avut iluminarea necesarã sã-L ocroteascã pe Cel mai bun, mai blînd ºi mai nobil exponent al ei. Nu, omul nu e bun de la naturã, dupã cum spunea JeanJacques Rousseau.
Ce-i de fãcut? ªi cine mai ºtie calea bunã? Popoarele par turme pe vreme de furtunã Biserica, ea însãºi, ºi-a pîngãrit amvonul În trîmbiþe tuna-va curînd Armaghedonul ªi-n larma asta surdã de arme funerare Într-un halou de flãcãri stã îngerul cãlare Aduce din înalturi o veste tuturora: Nãdejdea e în Domnul! Nu disperaþi! E ora! Cu cît mai grea-i zãbala la gura unui veac Pe crucea rãstignirii noi muguri se desfac Azi înfloreºte lemnul pe care-a stat Isus Cununi de laur verde pe frunte I s-au pus Îngenuncheaþi a rugã, smeriþi-vã trufia E Paºtele! E noaptea cînd a-nviat Mesia! Încondeiate ouã cu picurãri de cearã În roºu, mov, albastru ºi coajã gãlbioarã Ispite ne trimite rubinul stins în vin Împãrtãºit cu frunze sfinþite de pelin Bat clopote de aur spre slava lui Christos Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos Îngenuncheaþi pe brazda izvorului creºtin Arsura sã vi-o stingeþi la rîul cristalin E vreme pentru toate: ºi pentru milostenii ªi pentru liturghia acestei nopþi de Denii Jur împrejurul nostru-i un cîmp de lumînãri Dumnezeiascã pace va fi în patru zãri Biruitor cu moartea pre moarte a cãlcat Nu plîngeþi! Aleluia! Christos a înviat! CORNELIU VADIM TUDOR (noaptea de 14 spre 15 aprilie 1992) Omul e rãu de la naturã, ºi de aceea în toate marile religii monoteiste se afirmã cã e nevoie ca el sã se nascã din nou, pentru a fi primit în Împãrãþia lui Dumnezeu. N-avem decît sã ne gîndim la celebrele perechi de fraþi din Biblie: Cain ºi Abel Essau ºi Iacov. Cain l-a ucis pe fratele sãu, Abel. (continuare în pag. a 12-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text rostit la Radio România Actualitãþi în seara zilei de vineri, 9 aprilie 2004, ºi preluat din revista „România Mare“, nr. din 16 aprilie 2004)
ADEVÃRAT A ÎNVIAT! NR. 1340 z ANUL XXVII z VINERI 29 APRILIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T
La muncã, vorbeþilor! Cum sã bei sã nu te-mbeþi Corneliu Vadim Tudor e chinez ºintoist Ministrul Suzana Pleºu ºi oagãrii Stalin ºi poporul rus/ Ne-au luat ceasul ºi s-au dus! PARTEA A II-A Înþelegem ceea ce a devenit evident: comerþul interior nu asigurã minimum elementar de becuri pentru cetãþenii acestei þãri, astfel încît am ajuns sã prindem muºte ºi alte albine pentru a ne face lumînãri ºi a reveni la feºtile. Ceea ce nu mai înþelegem este pornirea sadicã a unor vameºi, de a interzice aducerea de becuri din strãinãtate - un turist român ºi-a adus cîteva sute de becuri din Austro-Ungaria, dar i-au fost confiscate. Cu ce drept? ªi, mai ales, prin ce case vor fi arzînd ele acum? Sã nu ne pierdem umorul ºi sã ne mai amintim o glumã bunã, ardeleneascã. Întrebare: Bade, la voi în sat lumea se îngroapã cu preot? Rãspuns: Nooo, d-apãi Bine fãcutã, plinã la umor numai popa rãmîne afarã! este revista de fotbal „Penalty”, condusã de cronicarul Petre Cristea. Lumea ne întreabã cînd va apãrea ºi o Bîlciul deºertãciunilor la prãvãlia revistã „Hopþai”... lui Bãcanu! A sosit din nou un ajutor substanþial în bunuri, pe adresa „României libere”, administratorul Cornel Stan le-a ferecat bine în biroul lui, dar au apãrut, neicã, din pãmînt, din iarbã verde, cãlare pe mãturi, cele douã amazoane, Florica Ichim ºi Tia ªerbãnescu, au bunghit pe unde era cheia, au deschis ca niºte spãrgãtori de profesie ºi s-au înþolit cu tot feluri de blãnuri, jachete de blugi, rochii, bluzoane ºi alte minunãþii care pe corpul lor stãteau ca pe gard, ori mai bine zis ca pe Zidul Berlinului, ãla de s-a prãbuºit peste România. Distracþia de-abia acum începe: într-un moment de neatenþie, o biatã femeie de serviciu a îndrãznit sã-ºi tragã pe ea o scurtã, dar cele douã caþaveici ale elitei intelectuale au ginit-o ºi au dezbrãcat-o la timp! Egalitate, dar nu pentru cãþei - parcã aºa era fabula?! În judeþul Botoºani ºi-a fãcut apariþia un infractor pe care îl cheamã... Lupu FãtFrumos! Probabil s-a nãscut în urma idilei dintre Pirule, patrupedul cu pricina ºi Scufiþa Roºie. buruianã rea! Întrucît este ºtiut cã niºte oameni cu scaun la cap nu pot sã se ia la harþã cu niºte nebuni de legat, fãrã a se compromite, anunþãm pe aceastã cale cã „România Mare” va înceta orice polemicã cu „Dimineaþa”, iar numele acestui ziar nu va mai apãrea niciodatã la noi. Nu cã ne-am fi pierdut umorul, dar pragul demenþial la care au ajuns minciunile injurioase din gazeta condusã de acest bãtrin arierat, Al. Piru, nu mai þine de ziaristicã ºi nici mãcar de regnul uman. Dupã ce s-au sfîºiat între ei ca niºte cîini turbaþi, pentru putere, cei cîþiva nenorociþi care îºi zic ziariºti la acest organ fesenist încearcã sã-ºi stoarcã bubele peste creºtetele tuturor - în ceea ce ne priveºte, ne dãm la o parte, avem lucruri mai bune de fãcut. Zilnic, pe culoarele tipografiei ne opresc redactori ºi corectori cinstiþi ai „Dimineþii” ºi ne asigurã de toatã dragostea lor, scuzîndu-se jenaþi de mizeria inimaginabilã în care îi trage acest moºneag care ºi-a pierdut minþile. Cineva chiar ne-a spus: „De la o zi la alta aºtept sã vinã doi brancardieri care sã-l ducã cu picioarele înainte acolo unde l-aþi trimis dvs. ºi unde îi e locul: la Azil!”. Mai ºtim cã zilnic au loc certuri în ºedinþele de sumar, redactorii îl someazã pe Moº Pîrþag sã înceteze aceastã incredibilã siluire a limbii române, aceastã ruºine a presei noastre - dar bidonul turtit îºi bãlãngãne picioruºele lovite de
nanism ºi prevãzute cu tocuri foarte înalte, de om complexat, rãspunzîndu-le fonfãnit: „Cui nu-i place, sã se ducã la Barbu!“. Este mare pãcat cã domnului Ion Iliescu nu i se spune de cãtre anturaj cît de mult rãu îi poate face oploºirea acestei vermine sub pulpana F.S.N. dacã vreunul dintre cei 4-5 gauleiteri de la „Dimineaþa” ar cãpãta o putere politicã peste noapte, sã zicem bãtrînul ceangãu cu mintea roasã de boli lumeºti, atunci ar tãia în carne vie, ar ucide ca o fiarã. Ori România n-are nevoie de aºa ceva. Stimaþi prieteni de la F.S.N., dacã acum s-ar face noi alegeri, fiþi convinºi cã, datoritã stilului banditesc al unora care v-au pãcãlit, veþi pierde alegerile. Salvaþi-vã la timp, lepãdaþi avortonii ºi cumpãraþi cîteva doze bune de vaccin antirabic, pentru cei care au ucis, din prostie, În rãutate ºi invidie, o speranþã. Vã dorim succes! revista „Þara”, scriitorul Fãnuº Neagu publicã un convingãtor articol în apãrarea unui om închis pe nedrept: dl. ªtefan Andrei, fost ºi viitor ministru de Externe al României. Niºte amici ne atrag atenþia cã secretarul general al O.N.U. este, totuºi, peruvian. Oricum, comUnul dintre golanii portamentul sãu e de mexican. bãtrîni care învenineazã viaþa noastrã socialã este marele cabotin Victor Rebengiuc. Practic, rãfuielile de-a dreptul animalice, care s-au declanºat în România dupã 22 decembrie 1989, au început cu un gest scatofag al acestui actor nu dintre cei mai proºti, dar cu rîs isteric ºi privire rãtãcitã: acela de a fi trîntit pe pupitrul Televiziunii un sul de hîrtie igienicã, pentru a se ºterge colegii la gurã. Nimeni n-a avut pînã atunci nesimþirea de a provoca atîta scîrbã unui întreg popor, de le-a stat tuturor de Crãciun sarmaua în gît, se uitau unii la alþii ºi nu ºtiau ce sã mai spunã. De-aia muriserã tinerii? Ca sã pozeze tãlîmbul ãsta în Maica Tereza imaculatã? Ipocrizia era uriaºã, pentru cã el însuºi participase de zor la „Cîntarea României”, cîºtigase multe milioane de lei de pe urma a numeroase roluri prin piese ºi filme de un dogmatism zguduitor, cu activiºti minunaþi ºi þãrani harnici. ªi, bomboanã pe colivã!, chiar la televiziune recitase poeme cu Ceauºescu ºi Partidul - de altfel, regizorul Sergiu Ionescu îºi exprima indignarea în public faþã de fariseismul acestui circar. Ce memorie scurtã au unii! Am fi fost tentaþi sã punem totul pe seama prostiei proverbiale a acestei puºlamale îmbãtrînite în rele, care este de origine etnicã gãgãuzã este ºtiut cã în popor, cînd zici cuiva „gãgãuþã”, îl faci „prostãnac”. Dar V.R. e mai mult decît prostãnac, e macerat de ambiþii politice, se viseazã un Ronald Reagan de Dîmboviþa, calitate în care ar pune poate în aplicare planurile basarabene ale congenerilor sãi. Numeroase scrisori ºi telefoane primite la redacþie, de-a lungul ultimelor luni, ne-au ajutat sã compunem portretul acestui histrion, la care creierul mare e mic ºi ãl mic nu e deloc: 1) sub patronajul lui, examenul de admitere la IATC a fost o ruºine naþionalã, iar o comisie serioasã de anchetã ar scoate la ivealã multe murdãrii; 2) personajul e profund duplicitar, a fost membru PCR, iar acum e membru PNL, ºi încã unul foarte activ, dur, rãzbunãtor; 3) el strigã prin piaþã, cu o voce de brabete degerat, „Jos Securitatea!”, dar tata-socru ce-mi fãcea el? Pãi el era... colonel de Securitate, însã nu orice fel de colonel, ca
mine, ca dumneata, ci ºeful Inspectoratului Ministerului de Interne pe douã judeþe, se pare Argeº ºi Sibiu; a ºtiut vreodatã V.R. ce înseamnã foamea, cînd deºerta portbagaje întregi de miei (la Paºte) ºi de porci (la Crãciun), precum ºi zeci de canistre de vin, paporniþe cu orãtãnii, ouã proaspete ºi brînzeturi, cã, deh, un ºef de Inspectorat judeþean era mai mare ca un prim-secretar?!; a ºtiut V.R. ce înseamnã sã stai la coadã la benzinã, ori sã-þi ia miliþia carnetul? Nu, n-a ºtiut, cã tatãl lu’ coana Mareana Mihuþ era la post, ca un vultur în Carpaþi, ºi rezolva în trei minute, cu un telefon, ce nu rezolva un om de rînd în trei luni! Atunci de ce face Rebegilã ãsta pe persecutatul? Ceea ce îi indigneazã cel mai mult pe colegii lui, ca ºi pe unii înalþi funcþionari de la Ministerul Învãþãmântului, e urmãtorul aspect, de un ridicol perfect: împins de la spate de extrema dreaptã politicã, V.R. a devenit Rector la IATC! La o sumarã studiere a actelor, s-a constatat cã el nu poate ocupa aceastã funcþie, pentru cã n-are studiile terminate, adicã nu ºi-a dat examenul de stat. Nebunia de-abia acum începe: o comisie a Ministerului Învãþãmîntului a scos la luminã ceea ce dorea nenea Victoraº sã ascundã, de vreo 40 de ani: el nu putea sã-ºi dea examenul de stat pentru simplul motiv cã n-avea Bacalaureatul! Deci, gãgãuþul, tot gãgãuþ, aflîndu-se într-o egalitate totalã de studii cu Dincã Gogoºarul ºi toatã drojdia strãzii care împute aerul curat al acestei þãri. Asta e, la urma urmei, diferenþa dintre un lãutar ºi un muzician. Probabil cã sîntem singura þarã din lume unde existã un Rector al unui institut superior de învãþãmînt avînd acelaºi numãr de clase ca trenul. Nu sîntem absurzi, s-au mai vãzut cazuri de actori remarcabili fãrã studii, aºa e, cu singura diferenþã cã au avut bunul simþ sã nu se înfigã la postul de Rector sau Academician! Sã mai amintim de beþiile de pominã pe care acest agresiv politruc de lege nouã le face prin sãlile de (s)cursuri, dupã care îºi ia cîþiva haidamaci ºi se nãpustesc în Piaþa Golanilor? Te þii de demascãri, domnule Rector cu trei clase? Ne e teamã cã ai intrat într-un rol prea mare pentru cerebelul tãu... Tot o nãpîrlire spectaculoasã a suferit ºi Struþocãmila lui Dimitrie Cantemir, pe nume Sãndica Viºan. Nu mai departe decît în octombrie 1989, fetei i se abureau ochelarii pentru o carierã comunistã, de au trebuit sã-i punã colegii ºtergãtoare de parbriz. Totuºi, a dat din coate ºi din ce-a mai putut ºi domnia-sa, pentru a parveni în schema de activiºti politici ai Televiziunii, fiind aleasã în final, dupã lupte seculare, ca membru în Comitetul de Partid! N-a apucat sã se bucure prea mult, n-a apucat sã facã victime în aceastã calitate comunistã, cã a venit Revoluþia, ºi fata ce ºi-a zis? „Ia sã devin io liberal-þãrãnistã!“, neºtiind nici acum distincþia dintre ele. ªi, de unde pînã atunci mãtura resturile de filme pe la montaj, în calitate de teatrolog (?!), iat-o brusc ca reporter electoral ºi, mai apoi, la Actualitãþi. Dar, din monteuzã, Doamna Chioamba a devenit gafeuzã: s-a dus sã realizeze un reportaj pe la Combinatul Casa Scînteii, a încercat sã facã dreapta, pentru partidele care o plãtesc pe ºest, numai cã tipografii nu ºtiu multe ºi au cam fugãrit-o, au cam zburãtãcit-o, de ziceai cã-i puicuþa jumulitã din „Antropomorfismul” lui Eminescu. Fireºte, bãieþii de la Actualitãþi au dat-o afarã, ce sã se încurce ei cu aºa mîrþoagã? Aºa cã acest Vartan Arachelian feminin a ajuns dintr-un brînci în altul, damboulea, la emisiunea „Viaþa Spiritualã”. Numai cã domnia-sa are legãturã cu religia cam tot aºa cum are Rãzvan Theodorescu cu pieptenele. Ce surprize ne va mai rezerva Fata lui Bube, cu graseiajul ei de om complexat, cu marea poftã de a o lua pe scurtãturã ºi de a roade ºi ea o ciosvîrtã? O aºteptãm... Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 9 noiembrie 1990)
CARICATURI CARICATURI CARICATURI
Pag. a 3-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Roºu, galben ºi albastru O tragedie naþionalã Domnul Pierdoiu Balul de la Operã O necesitate: întoarcerea lui Becali la masa de scris Totul despre sex Mineriada de catifea Ultimul Prince Schimbarea imaginii României în lume Nu a existat pentru mine un motiv de mai pãtrunzãtoare mîndrie ca acela de la Olimpiada australianã, cînd am vãzut în faþa ochilor înlãcrimaþi numai roºu, galben ºi albastru. Pe cele 3 trepte ale podiumului se aflau româncuþele Andreea Rãducan, Simona Amânar ºi Maria Olaru. Ele întruchipau frumuseþea ºi demnitatea unui popor care meritã din plin sã fie printre marile naþiuni ale lumii, aºa cum i-a hãrãzit Dumnezeu, ºi nu la periferia istoriei, unde ne împing zi de zi bezmeticii care ne conduc ºi ne batjocoresc de 26 de ani. Evident cã, puºi în faþa Tricolorului românesc, în triplu exemplar, mai marilor lumii sportului li s-au împãienjenit ochii ºi i-au ºutit titlul olimpic Andreei Rãducan, sub pretextul jenant cã s-a dopat, deºi analizele au confirmat cã tînãra zeiþã din Carpaþi luase un banal nurofen contra rãcelii. Dupã Olimpiadã, medicamentul respectiv a fost scos de pe lista dopantelor, dar Andreei nu i-a mai dat nimeni medalia înapoi. Oricum, pentru noi tot ea este campioana olimpicã ºi are toatã preþuirea noastrã, la fel cum o au toate sportivele cu Tricolorul în inimã, printre care se aflã ºi Larisa Iordache, cea mai recentã minune. Micuþa prinþesã ne-a redat bucuria de a fi români, în aceste vremuri tulburi, în care patriotismul este luat în derîdere, iar patrioþii sînt batjocoriþi de mafioþii burdihãnoºi care nu se opresc din furat nici cît sã asculte Imnul naþional. La redefinirea noastrã ca europeni de rangul I au contribuit fundamental Octavian Belu ºi Mariana Bitang, douã statui umblãtoare, cãrora pigmeii nu s-au sfiit sã le dea cîteva flegme la baza soclului în care sînt dãltuiþi. Aceºti sportivi minunaþi ne aratã calea prin care România poate ieºi din marasm: lãsaþi profesioniºtii sã-ºi facã treaba în toate domeniile, ºi vom fi iarãºi ce-am fost, ºi mai mult decît atît. Respectaþi-i pe aceºti oameni, fiþi patrioþi ca ºi ei, numai aºa putem urni cãruþa din groapa Istoriei. De fapt, aceºti mari antrenori nu sînt simpli oameni, ei sînt eroii timpului nostru, loviþi, de atîtea ori, pe nedrept de ambuscaþii care n-au produs în viaþa lor de nimic decît mãtreaþã. La ei în cap, creierul mare stã în locul creierului mic, iar în locul gol locuieºte o colonie de pãduchi care, din cînd în cînd, încing cîte-un baiaram pe acoperiº. De acolo i-au lovit, cu ura parazitului care se viseazã fluture, pe aceºti români autentici, aºa cum sînt lapidaþi toþi oamenii care reprezintã ceva prin ei înºiºi, în aceste vremuri de cumplitã urgie, în care competiþia valorilor a fost înlocuitã cu întrecerea putorilor de partid ºi de stat. Noroc cã mai existã asemenea caractere. Avem o speranþã cã nu-i totul pierdut. Patrioþii sînt singura ºansã a României de a se salva, prin ea însãºi, din tomberonul cu pîine mucegãitã al Istoriei. Nu credeam vreodatã sã apuc ziua în care gimnastica româneascã n-o sã fie prezentã la Olimpiadã! Vedeam cum se prãbuºesc în jur toate reperele, dar refuzam sã accept realitatea. S-a lucrat temeinic la distrugerea valorilor acestui popor atît de talentat, dar atît de prost condus. Politica distrugerii a tot ce e bun ºi frumos ºi-a atins þinta. Nu mai reprezentãm nimic pe harta lumii, nici mãcar în gimnasticã, adicã acolo unde, de la sublima Nadia încoace, cu acel neverosimil 10 de la Montreal (1976), am cam dat ora exactã. Dupã mascarada din decembrie
1989, cãreia cei interesaþi ºi naivii îi spun revoluþie, iar cei nãpãstuiþi, însã cu o reprezentare corectã a realitãþii, o definesc drept loviturã de stat, nu numai cã nu s-a mai construit nimic în jurul nostru, ba, dimpotrivã, s-a demolat totul. Inclusiv gimnastica. Au fost loviþi sistematic inventatorii El Doradoului românesc, Octavian Belu ºi Mariana Bitang, au fost abandonaþi ceilalþi membri ai echipei, cãrora li s-a oferit o salarizare batjocoritoare, nu s-a creat un cadru motivaþional adecvat pentru familiile care-ºi îndrumã copiii cãtre performanþã. S-a distrus… S-a distrus… S-a distrus… De astãzi sîntem mult mai sãraci, mult mai obijduiþi ºi lipsiþi de orizont. Ne-am întors în lumea a treia a sportului, printre ºoarecii de cîmp ºi gîndacii de Colorado. Cine sînt vinovaþii? Politicienii care au batjocorit Naþiunea Românã. Acest popor dezorientat ºi-a ales greºit conducãtorii. De fapt, cãlãii. Tiranii, dupã cum e scris în Imnul nostru naþional. Care se numeºte ,,Deºteaptã-te, române!”, nu ,,Somnoroase pãsãrele”. Dacã, astãzi, noi nu mai avem echipele de gimnasticã la Olimpiadã, existã un singur vinovat: factorul politic. Clasa asta mizerabilã care a îngrozit România, care ne-a aruncat la periferia Istoriei. Care a încurajat hoþia, delaþiunea ºi impostura. Dar sã nu ne pierdem speranþa. Sã nu ne acceptãm soarta dictatã de niºte impostori. Sã rãsturnãm Mafia politicã ºi sã aducem în fruntea þãrii patrioþi care sã punã bazele unei societãþi normale, derivatã din tradiþiile româneºti. Cu siguranþã, atunci, acest popor magnific va scoate la luminã alte ºi alte valori care ne vor face sã simþim cã ne-am nãscut într-un loc binecuvîntat de Dumnezeu. Pentru cã în sufletul acestui popor se plãmãdesc copiii excepþionali care vor ridica Tricolorul deasupra norilor. Haideþi, fraþii mei, sã le dãm drumul sã zboare! Alina Gorghiu, sublima sirenã din fruntea PNL, a iniþiat o campanie împotriva somnolenþei în politicã. Se rãsuceºte Crin Antonescu în patul matrimonial de indignare! În contrapartidã, Vasile Blaga, colegul ei de suferinþã extraconjugalã (în sensul cã e consumatorul cu care se afiºeazã cel mai des în lume, nu vã gîndiþi la alte prostii, fiindcã nici mãcar Alinuþa nu e atît de naivã…), va iniþia, cît de curînd, o campanie contra beþiei în politicã. A beþiei de cuvinte. ªi sã mai zicã vreunul cã la PNL nu se gîndeºte, nu se munceºte, cã nu ºtiu ce-i fac. Uite, numai în ultima lunã au avut 4 candidaþi la funcþia de Primar General, viitor client al DNA. Pînã la urmã, au rãmas fixaþi pe domnul Pierdoiu, veºnicul neales, pe care, atunci cînd a vrut sã se ungã deputat într-un colegiu din Cîmpia Buzãului, l-a bãtut ca pe coasã, numai în gurã, un bãiat de prin zonã. Deci, cafteala pe care o s-o ia ºi la Capitalã n-o sã-l doarã prea tare, cã e învãþat cu ea precum strãmoºii lui Ion Iliescu cu ,,Scînteia”. Mare scandal la Opera Naþionalã. Balerinii, în loc sã danseze pe poante, se þin de glume. Pardon, de greve. Cicã limbajul trupului dat prin fãinã ºi vatã de zahãr nu-i mai ajutã pe dansatorii români sã se înþeleagã cu strãinezii. Eu auzisem cã arta n-are graniþe, dar e posibil sã am probleme cu recepþia. Se pare cã nordicii ºi acoliþii lor nu se pricep la ,,Periniþa”, iar valahii nu agreeazã ,,Spãrgãtorul de nuci” (sper cã am scris consoana potrivitã). Cu excepþia renumitei Alina Cojocaru, care se joacã de-a mama ºi de-a tata cu
norvegianul Cyborg, sau cam aºa ceva, adicã exact cu acela care coordoneazã ºi penetreazã corpul de balet ºi bune maniere. Pînã acum s-au schimbat vreo 4 directori, iar balul continuã. Parcã am fi la PNL. Augustin Lazãr a devenit Procuror General. Dacã va face pe jumãtate din cîte a fãcut Augustin de la Dinamo pentru cîinii roºii, va primi aplauze prelungite ºi celebra scandare a galeriei steliste: ,,Augustin cu nasul gros/ Cã veni vorba de ,,eternul parcã e Pantera Roz”. derby”. Anul ãsta au fost 6 (cinci egaluri ºi o victorie pentru Dinamo), dupã ultimul, Steaua fiind eliminatã din semifinalele Cupei României. ªi asta s-a întîmplat la 3 zile dupã ce Astra lui ªumudicã, cel cu apãrarea micã, a bãtut-o cu ciocanul de ºniþele, suflîndu-i ºi titlul de campioanã la care se abonase în ultimii 3 ani, adicã exact în perioada în care Gigi Becali s-a dedicat literaturii ºi, mai ales, lucrãrilor ºtiinþifice care au fãcut înconjurul mapamondului lumii (,,Ce-a îngropat pisica”, ,,De ce e proºtii deºtepþi” ºi altele). E cît se poate de clar cã singura soluþie pentru revitalizarea Stelei este întoarcerea lui Gigi Becali la masa de scris… ,,Nu sînt nici frumos, nici bun, sînt demn”. A cui sã fie declaraþia asta atît de sincerã? A lui Burebista? Nþ. A lui Mihai Viteazul? Nu, cã ãsta era beton, dupã mãrturisirile contemporanilor (,,a cãzut trupul lui frumos ca un copaci”, scria cronicarul, cu invidie ºi puþinã pãrere de rãu). Hai sã nu vã mai fierb: despre Marian Vanghelie este vorba. Nu, nu e o glumã de-a ,,Principalul merit al lui Iohannis mea, aºa a zis el. este cã nu e Ponta”, zice Teodor Paleologu, al cãrui principal merit este cã e fiul lui ta-su. Totuºi, insist: dacã ãsta este principalul merit, cam care ar fi defectele? Sau Fane Spoitoru a nemþii second-hand n-are defecte?! fost pitit definitiv, dar comentariile continuã. Un manelist (altul decît Rareº Bogdan), Sorinel Copilul de Aur ºi Plastilinã, declara televiziunilor de pe centurã cã ,,Dl. Fane era un om simplu. Era respectuos. Dãdea noroc ºi cu un copil de 5 ani”. Dupã care-i lua cornul ºi Minunate mai sînt anunþurile laptele. Cu braþ cu tot. de la ,,Matrimoniale”: ,,Caut femeie pentru sex oral ºi alte avantaje!”. Sau: ,,Caut femeie pentru relaþii extraconjugale, îngrijire, mici reparaþii”. Ce concluzie tragem noi de aici? Cã sexul e un lucru periculos, care necesitã îngrijiri medicale, ba chiar ºi ceva reparaþii. O fi vorba despre sexul neprotejat. Oricum, dacã-i p-aºa, mai bine lipsã. Aþi observat cã, imediat ce s-a întors Marian Munteanu pe scena politicã, au venit ºi minerii la Bucureºti? Sanchi, cicã au venit sã protesteze , sã punã panseluþe ºi sã-l mîngîie pe chelie pe Iarãºi Bogdan, portjartierul lui Guºã. Pãi dacã-i aºa, de ce dupã retragerea în Munþii Orãºtiei, colþ cu Ferentari, a lui Marian Munteanu s-au evaporat ºi A dat colþul ei? Mãi, bãieþi, credeaþi cã ne pãcãliþi? spre Michael Jackson ºi lãutarul Prince. Bineînþeles cã, înainte de marea trecere, a luat o supradozã de droguri, KWI a fost sã-i fie somnul lin, ºi codrul aproape… radiat. Deocamdatã, din Cartea Funciarã a Sibiului. De fapt, doar din poziþia bãnoasã, dar necuvenitã, de proprietar al unei clãdiri care-i aducea venituri lunare de 5.000 de euro, fiind închiriatã unei bãnci de neajunsuri. O grãmadã de bãnet, cam cît cîºtigã într-o lunã 20 de profesori debutanþi. Sã sperãm cã nu va pãþi acelaºi pocinog cu celelalte 5 case, cã n-ar mai avea pe unde sã se joace de-a hoþii ºi vardiºtii. ªi atunci ar fi nevoit sã-ºi omoare timpul cu Prima Doamnã numai pe afarã, practicînd, cu asiduitate ºi încãpãþînare nemþeascã, jocul care i-a fãcut celebri: ,,Þãri”. ªi cît e el de fîºneþ, nu-i mai dai de urmã, chiar dacã-i cam cunoºti traseul în jurul lumii ºi încerci sã-l urmãreºti pas cu pas. Iar în vremea asta, la Palatul Cotroceni, motanii prezidenþiali vor mînca peºtiºorii politici ºi-l vor linge la bot pe Mihalache, în scopul nobil de a schimba imaginea României în lume. CONTELE DE MONTE-CRISTO
CARICATURI CARICATURI CARICATURI
Pag. a 4-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Priviþi florile pãmîntului... Luaþi-le apa ºi lumina ªi veþi vedea cum se vor ofili, Iar natura, Strãbãtutã de-o durere adîncã, Fremãtãtor le va jeli. Redaþi-le Apa cea de toate zilele ªi lumina torenþialã, Generatoare De tinereþe fãrã bãtrîneþe ªi veþi vedea Cum din nou Vor înfrumuseþa pãmîntul, Rãspîndind simfonia culorilor, Consolidînd armonia planetei. Tot aºa, ºi oamenilor Dacã le luaþi cîntecul,
Florile Bucuria de a-ºi admira Splendorile locului natal ªi dragostea purã, Înãlþãtoare, Profund rãscolitoare, Ei vor pieri Precum florile-n vremuri de secetã Sau sufocate de bruma Din toamna tîrzie, Cînd tristeþea amanþilor reînvie. Patria, Dragostea ªi cîntecul Alcãtuiesc trinitatea de aur, Asemenea Apelor, Luminilor
TABLETÃ DE SCRIITOR
Istoria se scrie cu faptele oamenilor
N
u vreau sã mã laud cã sînt patriot ºi cã în poeziile mele cînt durerea neamului meu ºi a þãrii mele, transformatã, în sfertul acesta de veac de capitalism barbar, într-o colonie de robi. Încerc sã-mi aliniez gîndurile doctrinarului Corneliu Vadim Tudor, cel care a fost, în acelaºi timp, o personalitate incontestabilã a culturii þãrii noastre, un Iorga al Mileniului III, dar ºi un om de o rarã nobleþe, ales de Dumnezeu ca mare iubitor de animale. Fire sensibilã ºi tenace în conceperea versurilor sale, utilizînd un ton aprig în abordarea temelor sociale, a militat fãrã preget pentru dreptate, pentru demnitatea ºi bunãstarea oamenilor de pe aceste plaiuri. Ferm, cum îl ºtim, nu o fãcea de dragul de a se preamãri pe sine. Aºa cum l-am cunoscut, dezvãluia, prin poemele sale, supãrarea care-i întrista inima cînd vedea atîtea lucruri nesãbuite ce se petreceau pe meleagurile noastre, cîndva, comori de luminã ºi oaze de liniºte pentru români. În nemurirea memoriei lui, i-am dedicat placheta mea de versuri „Prin ochii lui Vadim, Ardealul cîntã”(decembrie 2015), adresîndu-mã, cu acest prilej, în mod special tinerilor de azi, dar ºi generaþiilor viitoare, pentru ca ele sã ºtie cã þara noastrã nu a fost niciodatã ca acum, prãdatã, atît de samavolnic, de bande de politicieni bine organizate. Asemenea oameni au devastat banul public, sãrãcind poporul care i-a ales. Tinerii de-acum ar
CEHOV, VÃZUT ALTFEL
,,Am venit sã te învãþ a muri“
C
P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE
u acest gînd exprimat îºi face intrarea în scenã personajul ce îi dãruieºte lui Cehov un cadou, la care actorul ce-l interpreteazã pe scriitor, pe patul de moarte, rãspunde cu o tuse seacã, de om bolnav. Aceasta este secvenþa-cheie a piesei ,,Maºinãria CEHOV”, de Matei Viºniec, în regia lui Cristian Bajora, de la Teatrul ,,În Culise”. De menþionat cã, vizionînd spectacolul, ne-am putut da seama de mãiestria scriitorului Cehov, de modul aparte în care acesta ºi-a zugrãvit eroii. Spectatorul are posibilitatea sã înþeleagã specificul rus, controversele din sînul societãþii, aºa cum existau ele în vremea þarismului, dar ale cãror reverberaþii ºi semnificaþii sînt cu mult mai adînci ºi mai complexe. ,,Maºinãria Cehov” este un teatru al absurdului, care îl aduce pe autor în viaþa personajelor sale: Anfisa (,,Trei surori”), Trecãtorul ºi Lopahin (,,Livada cu viºini”), Irina Nikolaievna Arkadina (,,Pescãruºul”), Ana Petrovna - Sarah (,,Ivanov”), Cebutikin (,,Trei surori”) º.a.. Înainte de moarte, ca o revelaþie, destinele unor personaje lãsate neterminate sînt continuate într-un univers imaginar, unde se
ªi culorilor Pentru lumea florilor. Dezmierdînd florile, Bucura-ne-vom de ivirea zorilor, Genera-vom fericirea oamenilor ªi concordia lumii. Cîntînd florile, Limpezindu-le culorile, Omagiem nobleþea sufletului feminin, Intim asociatã dragostei profunde Cu rezonanþe cosmice, Aidoma unui simfonic freamãt De codrii milenari, Dragostei Concepute ca a lumii esenþã, Apa vie a nemuririi, Un etern sentiment omenesc ªi atît... Atît de românesc... DORU POPOVICI
trebui sã se implice mai mult ºi sã facã tot ce le stã în putinþã sã stopeze mediocritatea din politica româneascã, din funcþiile de conducere ale instituþiilor statului. Au ca exemplu pe Corneliu Vadim Tudor, cel care a fondat, împreunã cu mentorul sãu, marele scriitor ºi pamfletar de excepþie Eugen Barbu, Partidul de demnitate naþionalã România Mare ºi revista cu acelaºi nume. Iatã de ce am decis sã public acest volum cu poezii de vibraþie patrioticã, la scurt timp de la decesul sãu: pentru a face în ciudã detractorilor care i s-au urcat pe catafalc ºi, fãrã sã mai aºtepte, cu dinþii ºi ghearele mînjite de otrava urii, în micimea lor, i-au sãrit la beregatã ca niºte fiare, ºtiind cã el nu mai are cum se apãra. Ce lucru josnic ºi murdar!... În cazul acesta, cum sã nu fiu de partea lui Corneliu Vadim Tudor, ruºinîndu-mã de astfel de oameni?!... Nu ºtiu dacã, în acest volum, am spus tot din ceea ce mi-am dorit, un lucru, însã, este cert pentru mine: trebuie sã merg mai departe ºi sã nu mã las învins, orice ar zice unii ºi alþii. Tribunul, din lumea celestã în care se aflã, mã va susþine, aºa cum ºtiu cã a fãcut-o, de nenumãrate ori, în „Sãptãmîna” lui Eugen Barbu ºi în revista lor, „România Mare”, cãlãuzindu-mã pe drumul scrisului ºi oferindu-mi, astfel, posibilitatea sã mã manifest întru dragoste de þarã ºi neam. Sã-mi dea Dumnezeu sãnãtate, sã pot scrie ºi cu alte ocazii versuri la fel de sincere ºi inspirate, zic eu, precum sînt cele din placheta „Prin ochii lui Vadim, Ardealul cîntã”, ºi sã-mi aduc aminte de toþi cei care sau jertfit pentru þara asta, aºa cum a fãcut-o, cu inimã de Mare Român, legendarul Corneliu Vadim Tudor. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental” îndeplineºte fantezia oricãrui scriitor: întîlnirea cu propriile creaþii. Prin aceastã întîlnire fantasticã, Cehov devine personaj, alãturi de personajele sale, ºi joacã rol de tatã ºi Dumnezeu al acestora. Cehov pare a fi pedepsit de lumea creatã chiar de el, pentru cã se stinge în acelaºi fel precum propriul personaj (Sarah): din cauza tuberculozei. Piesa are darul sã stîrneascã interesul spectatorilor mai puþin familiarizaþi cu opera lui Anton Pavlovici Cehov, atraºi fiind de energia personajelor, de emoþia stîrnitã de situaþia existenþialã în jurul cãreia este construit textul, de imaginea luptei artistului cu lumea ºi de ºansa nemuririi prin artã. Este un spectacol remarcabil, îmbogãþit de interpretarea admirabilã a actorilor care au avut privilegiul sã joace în aceastã piesã a lui Matei Viºniec, cel mai jucat ºi mai premiat dramaturg român. Iatã ce mãrturiseºte autorul despre gîndurile care l-au îndemnat sã scrie ,,Maºinãria Cehov”: ,,M-a preocupat în mod deosebit un aspect - în ce mãsurã Cehov, ca om, a gãzduit în fiinþa lui o luptã teribilã, lupta dintre medicul Cehov ºi bolnavul Cehov. Între cei doi combatanþi, arbitru a fost scriitorul Cehov, cel capabil sã înþeleagã ca nimeni altul contradicþiile fiinþei umane, sã se proiecteze pe sine însuºi în personaje, sã creeze oglinzi veridice pentru propriile noastre contradicþii”. ANTON VOICU
Pictorul Sabin Bãlaºa, alãturi de una din creaþiile sale
MICROSIOANE Curiozitate Cît a trãit, n-a vorbit decît despre moarte. Ar fi interesant de vãzut, acum, ce pãrere are despre viaþã.
Cerc vicios Neliniºtea lui provine din faptul cã nu ºtie ce cautã. ªi cu cît cautã mai mult, încercînd sã afle ce cautã, cu atît devine mai neliniºtit.
Eseu Dacã oamenii, fiind la teatru, ar uita cã sînt la teatru, cu siguranþã cã ar interveni în desfãºurarea spectacolului.
Explicaþie Timpul e cel mai bun judecãtor, tocmai fiindcã are timp sã judece. VASILE BÃRAN
EVENIMENT EDITORIAL
La Editura ,,Amurg sentimental” a apãrut culegerea de versuri ,,300 de poeme scrise la miez de noapte peste”, a scriitorului Ion Machidon, unul dintre cei mai apreciaþi colaboratori ai revistei ,,România Mare”. Un exemplar al cãrþii a fost oferit publicaþiei noastre, împreunã cu urmãtoarea dedicaþie: ,,Întru amintirea celui care a fost Corneliu Vadim Tudor – recunoºtinþa mea pentru tot ceea ce a fãcut pentru România, ca scriitor, om politic, publicist – aceastã carte, pe care am scris-o în neliniºtea resimþitã la cîte vãd cã se petrec pe aceastã lume, în care îmbuibaþii zilelor noastre îºi fac de cap cu Poporul Român, cu întreaga þarã. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace pe Tribun, iar revista sa, «România Mare», sã rãmînã aceeaºi tribunã a patriotismului românesc. Ion Machidon, 12 aprilie 2016, Bucureºti”.
Modestia unui mare artist mi place viaþa în condiþii simple; am oroare de lux ºi etalare; îmi plac casele vechi, mobilele antice; ceea ce este cu totul nou nu-mi spune nimic. Vreau ca locuinþa mea, obiectele de care mã servesc sã-mi vorbeascã despre ce au vãzut, despre ceea ce au fost ºi despre ceea ce existã împreunã cu ele. Am, oare, în privinþa aceasta, sufletul mai îngust decît vecinul meu Minoret, care a dat jos o parte din locuinþa pe care o avea, ca sã construiascã o vilã de þarã oribilã, care-mi va supãra ochii atît timp cît voi trãi aici? EUGÈNE DELACROIX
Î
Pag. a 5-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse RESTITUIRI
Gelozie ºi orgoliu Anais Nin, marea prietenã a lui Henry Miller, constatã cu umor în Jurnalul prin care ºi-a cucerit celebritatea: „O femeie spune: sînt geloasã; un bãrbat are nevoie de un sistem filozofic, de un volum de criticã literarã, de un roman, pentru ca sã spunã acelaºi lucru”. Sînt, aproape textual, cuvintele pe care i le-am spus lui Camil Petrescu, dupã lectura Ultimei Nopþi, spre hazul lui ºi indignarea lui Mihail Sebastian. Diferenþa de vîrstã dintre ei era anulatã prin gravitatea, maturitatea lui Sebastian, printr-o anumitã candoare, neastîmpãr juvenil, a lui Camil. Sebastian îl admira fãrã rezerve, lui Camil îi plãcea sã fie admirat. Iubeau acelaº tip de femeie, ºi pentru Ella, din Ultima Noapte, ºi pentru Ann, din Accidentul, modelul, la distanþã de 10 ani, cu modificãrile inerente unor împrejurãri diferite, este acelaºi. Drama lor, în viaþa sentimentalã ºi în transfigurarea ei literarã, era o consecinþã logicã a unei preferinþe certe, inconsecvenþa în faþa propriei alegeri, aceeaºi, înþelegerea între ei, aproape unicã. Sub înfãþiºarea lui ponderatã, echilibratã ºi calmã, Sebastian, cu 13 ani mai tînãr, purta în el o frãmîntare ca aceea a mãrii, fãrã obiect, fãrã liman, poate ºi presimþirea unui tragic destin. Pe cînd Camil nu-ºi ascundea indignãrile, furia, tensiunea nervoasã, gata în orice clipã sã protesteze, sã se apere, sã acuze, sã atace. Îi vãd pe cei doi prieteni participînd la drama lui Swann, care pîndeºte o noapte întreagã în faþa ferestrei Odettei, convins cã petrece cu de Forcheville, pentru ca, a doua zi, sã vadã cã se înºelase în privinþa ferestrei, cã lumina era în geamul de alãturi. Fred Vasilescu, însoþit de Ladima, suferã ºi el, ca un jupuit de viu, în faþa ferestrei Doamnei T. Fereastra era ca un jar în noapte. „- Crezi cã e cu cineva înãuntru? - Nu ºtiu, dar cîtã vreme e lumina aprinsã nu-mi vine sã plec. Poate cã e cu un bãrbat, poate cã e singurã ºi citeºte. - Poate sã fi uitat lampa aprinsã? - Poate ºi asta. - De cînd eºti aici? - De vreo douã ceasuri. În clipa aceea s-a miºcat o umbrã la fereastrã... S-au ridicat storurile, ºi a apãrut ea. S-a rezemat în coate pe chenar, ºi-a aprins o þigarã. Dupã ce a terminat þigara, a plecat de la fereastrã ºi, fãrã sã lase storurile, a stins lampa”. Nevinovatã? Cu excepþia Doamnei T. (de care Fred Vasilescu fuge inexplicabil), femeile în opera lui Camil Petrescu ºi Mihail Sebastian nu sînt nevinovate. Fiindcã, deºi revoltaþi împotriva exploatãrii ºi a mîrºãviei, ei îºi aleg femeile din aceastã lume, a belºugului uºor realizat; nu dintre victimele acestei societãþi, ci dintre beneficiarele ei. Nu de una dintre fermecãtoarele lui eleve s-ar fi putut îndrãgosti Miroiu, eroul din Steaua fãrã nume, sau de vreo tînãrã pro-
fesoarã (desigur cã nu toate semãnau cu Domniºoara Cucu), sau de vreo micã funcþionarã din acel orãºel de provincie, ci de Mona, strãlucitoare ca o stea, întreþinutã de un bãrbat elegant, spilcuit ºi bogat. Eleganþi, spilcuiþi ºi bogaþi sînt ºi bãrbaþii preferaþi ai eroinelor din piesele ºi romanele lui Camil Petrescu: Celino, Gheorghiade ºi cei ce petrec cu Emilia. Drama eroilor Pietro Gralla, ªtefan Gheorghidiu, George Ladima ºi Octav, la fel ca ºi drama lui Miroiu, nu este imprevizibilã în opera lor, ci dimpotrivã, cãutatã de ei. Simone de Beauvoir spune, vorbind despre „mitul” femeii în lumea burghezã: „Categoriile prin intermediul cãrora bãrbaþii gîndesc lumea sînt considerate, din punctul lor de vedere, ca absolute. Ei nesocotesc aici, ca întotdeauna, reciprocitatea. Mister pentru bãrbat, femeia este privitã ca mister în sine”. În „Proiect de roman” (apãrut în Manuscriptum, Nr. 3/1974), Octav, care îi seamãnã atît de bine lui Camil, chinuit de gelozie, îºi pune întrebãri în privinþa tinerei fete, care vroia sã devinã actriþã: „De unde ia bani?”. „Mizeria de a ºti cã e întreþinutã...”; ... „de multe ori ea însãºi vorbea despre ea ca de o cocotã...”, cãci atunci cînd el îi spune cu brutalitate: „Dragã, de aici înainte ar trebui sã eviþi amorurile, aºa, prin surprindere”, ea nu se simte ofensatã, ci - liniºtitã - îi rãspunde: „Nici nu mã dau eu aºa”. Vulgaritatea rãspunsului þine oare de notaþia brutã, neprelucratã, a acestui „Proiect de roman”, sau de spiritul de revanºã al autorului? Oricum, tot ce urmeazã, infamiile ei, geloziile lui, sînt în ordinea fireascã a lucrurilor. Orgolios, fãrã a-ºi mãrturisi gelozia, Camil Petrescu va spune prin gura lui Octav: „Înþelegi cã, între 25 ºi 35 de ani, sînt numai 3.650 de zile de trãit, pe care cele mai multe femei le petrec dansînd...”. Sigur cã nici Camil Petrescu ºi nici Mihail Sebastian nau cunoscut numai femei care-ºi petreceau viaþa dansînd sau jucînd la ruleta Cazinoului din Sinaia. Dar mai ales acestea îi atrãgeau, ºi „cele mai multe” nu înseamnã decît cele mai multe din lumea care îi fascina. (…) Împotriva evidenþei, eroii lui Camil Petrescu - Ladima, Gheorghidiu, Octav - se întorc mereu la femeia care-i minte, îi înºalã, dar pe care o iubesc. (…) Iar Sebastian noteazã în jurnalul lui: „Iubirea este în viaþa mea o ocupaþie secundarã, ºi de aceea, înfrîngerile mele, în aceastã ordine, sînt fãrã consecinþe. Ce-i pasã unui campion de fugã, dacã cineva îl învinge la un meci de box?”... Comparaþia e frumoasã ºi, mai ales, orgolioasã. Dar asta nu l-a împiedicat sã sufere cumplit. Pentru Camil Petrescu ºi pentru Mihail Sebastian, amorul nu este orb. Ei se leagã la ochi ca în jocul de-a Babaoarba dar, nepãstrînd regulile jocului, îºi smulg legãtura, ºi atunci lumina li se pare prea crudã, îi doare prea tare. Din aceste dureri, însã, îºi vor scoate materia primã a operiei lor, atît de durabilã, de tulburãtoare. „Orice gîndire se judecã dupã ceea ce ºtie sã scoatã din suferinþã, spune Albert Camus. În ciuda dezgustului meu, suferinþa este o realitate“. CELLA SERGHI
CIOBURI DE GÎNDURI
ACTUALITATEA CLASICILOR
Mãsura vieþii...
Nu calomniaþi!
De multe ori m-am întrebat, aºa cum se întreabã orice muritor: Care este mãsura vieþii? Sînt clipele? Sînt anii? Sînt erele cu toatã bogãþia lor de evenimente? Sînt emoþiile noastre pline de adevãr, de minciunã sau de visãri? Care este mãsura vieþii? Unde este dreptate ºi unde nu este? Mã întreb ºi eu, pentru cã pînã ºi morala are un caracter istoric... ªi atunci, ce rãmîne din ceea ce noi numim drept ºi bun, adevãrat ºi neadevãrat, frumos ºi urît, drept ºi... strîmb, într-o lume aflatã la cheremul propriei noastre evoluþii ºi subiectivitãþi. Sã mã ruºinez oare cînd spun un adevãr? Sã accept, de dragul unui fals estetic, cã este bine ceea ce nu este bine? Cã drept este ceea ce nu este drept, numai pentru a nu-mi pierde un anumit confort istoric? O, nu! Mãsura lumii nu e multul! Mãsura lumii este lumina întru care ne-am nãscut, am crescut ºi întru care am lucrat ºi vom închide ochii noºtri plini de uimire! Iatã de ce nu trebuie sã ne temem de adevãr! Sîntem în perioada postului mare, sîntem în acel moment cînd trebuie sã fim deschiºi ca o floare cãtre soarele sãu! Nimeni nu trebuie sã se teamã de nimeni, nimeni nu trebuie sã profite de semenii sãi! Toþi trebuie sã vinã la Cina vieþii cu propria lor trãire! Aºadar, mãsura vieþii este trãirea! Dincolo de ea, este noaptea cea fãrã de sfîrºit. Mãsura lumii este adevãrul! Mãsura lumii este trãirea! Iatã crezul muncii ºi luptei noastre! Fãrã acest reper de conºtiinþã, indiferent de vîrstã, nu sîntem nimic, decît colbul vremii ce se aºterne peste tot ºi peste toate, fãrã lumina ºi fãrã speranþa veºniciei dupã care alergãm aºa cum copiii aleargã, în pruncia lor, dupã fluturi. Domnul sã vã binecuvînteze pe toþi cu Harul ºi dragostea Sa. ILARION BOCA
Dragii mei prieteni, nu calomniaþi! Franþuzul Beaumarchais a fost în felul lui un gogoman cînd a proclamat în ,,Nunta lui Figaro”: ,,Calomniez, calomniez, il en restera quelque chose!”. Din experienþa danubianã ºi australianã, vã spun: - Calomnia este ca ºi bumerangul: se întoarce împotriva celui care o profereazã. O ºtiu din proprie experienþã. Eu mã consideram un elev al lui Maximilian Harden, prietenul lui Walter Rathenau, despre a cãror corespondenþã am scris cîndva, în tinereþea mea berlinezã, într-o revistã româneascã. Eram, în fond, elevul lui Tudor Arghezi, poet din Valahia mea micã. Cu acest triptic de maiºtri, am scris în toamna anului 1933 o carte febrilã de portrete despre Germania hitleristã, plinã de necuviinþe, de pamflete acerbe. Toate acuzaþiile nedrepte (definiþia calomniei) s-au întors împotriva mea. Alt caz: cumnatul meu, Lucreþiu Pãtrãºcanu, comunist din 1918 (de la vîrsta de nici 18 ani), arestat în 1948, ucis în 1954, a suspectat pe 90% din comuniºti cã sînt ,,agenþi” plãtiþi de Siguranþã. A murit acoperit de noroiul calomniei, întors ca un bumerang împotriva sa. PETRE PANDREA
Scrisoarea sãptãmînii Stimatã domniºoarã redactor-ºef Lidia Vadim Tudor, Dumnezeu mi-a dat atît de mult noroc, încît sã pot depãºi bariera din aur, greu accesibilã oricãruia dintre noi cînd încercãm s-o trecem, pentru a deveni octogenari. V-am spus toate astea ca sã vã arãt cã este valabil proverbul: „Nihil sine Deo!“, iar dvs. vã încadraþi perfect, deoarece nobila muncã pe care o desfãºuraþi este total în folosul celor cãrora vã adresaþi ºi de aceea îl aveþi ca sprijin pe Dumnezeu ºi cred eu pe „TRIBUN“, care v-a lãsat o moºtenire foarte grea, aceea de a continua ceea ce dînsul a început. Sînt încîntat ºi vã felicit din toatã inima cã nu v-a fost indiferentã poziþia revistei „România Mare“ ºi v-aþi angajat într-o muncã de Sisif, tocmai pentru a nu lãsa sã piarã cea mai bunã revistã a þãrii. Cineva scria într-un articol cã iubitul dvs. tatã v-a crescut ºi educat ca pe o prinþesã. Eu cred, dupã ce am vãzut cum v-aþi angrenat în muncã ºi ce rezultate aþi obþinut, cã Tribunul v-a crescut ºi educat într-un spirit spartan, net superior celui înainte amintit. Nu ºtiu de ce, dar prinþesele nu-mi plac ºi nici educaþia lor. În afarã de aceasta, vã spun cã îi semãnaþi Tribunului, cãci dînsul a fost omul care, datoritã educaþiei primite de la pãrinþi în copilãrie, a ºtiut sã punã umãrul la greu cu toatã fiinþa-i olimpianã. Nu ºtiu dacã puteþi sã realizaþi cîtã luminã transmiteþi cititorilor revistei „România Mare“. Aº dori sã ajung, ºi cred în acest lucru, sã vãd cã aceastã revistã plinã de înþelepciune este cititã de tot tineretul þãrii; cãci numai de acolo vor putea lua direcþia de deplasare în viitor, una corectã. Doresc ºi cred cã acest lucru îl voi gusta cu plãcere, deoarece sînt convins cã se va petrece repede, fiindcã de aceastã revistã se ocupã, cu trup ºi suflet, niºte fiinþe curate, iubitoare de popor ºi þarã. Cu toate acestea, simt cã aceste fiinþe sînt hãituite ca niºte cãprioare ocrotite de Dumnezeu în fel ºi chip, de oameni fãrã suflet, fãrã Dumnezeu. Vã sãrut mîinile cu condescendentã ºi vã doresc sãnãtate ºi noi succese!
Cãprioara ºi vînãtorul Mãreaþã fãpturã-i cãprioara Cu ochii calzi ºi lacrimi pure Mãrgãritare-n vocea ei uºoarã Ce-nmoaie inimi, oricît ar fi de dure O-ntreb: de unde toate astea Ce nu le are nici-un zeu? Ea îmi rãspunde-n modul cel mai simplu: M-a înzestrat cu ele Dumnezeu Dar omul rãu cu voia lui le frînge Nu vrea sã ºtie cã face un pãcat Cînd îmi amestec lacrima cu sînge Pe Dumnezeu cumplit l-a mîniat Degeaba merge-apoi pe la icoane ªi bate cruci în chip nemãsurat Copilul meu e osîndit la foame De moartea mea, nici el nu a scãpat ªi-atunci, te-ntrebi de ce vrea oare Mãritul Dumnezeu ca tu sã pãtimeºti: Ai duhul prins între capcane Ai omorît! ªi trebuie sã plãteºti! EMILIAN ªANDRU, ofiþer superior paraºutist
Pag. a 6-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini
PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (21) CASTELUL CANTACUZINO Era sîmbãtã seara. În salonul Restaurantului „Împãratul Romanilor”, din Sibiu, toate mesele erau ocupate. Lumea, relaxatã, lua cina, dansa, se distra. Eram împreunã cu doi prieteni (fiica preotului din comuna mea ºi partenerul ei). La masa noastrã a venit tînãrul pe care l-am cunoscut cu ceva timp în urmã, dar care nu mi-a acordat nici mãcar o privire. Cunoscîndu-i pe cei pe care îi însoþeam, a cerut permisiunea sã stea ºi el la masa noastrã, deoarece n-a gãsit nici un loc. Nu ºi-a amintit cã i-am fost prezentatã de prietena mea. Pînã la urmã, a catadicsit sã mã priveascã ºi m-a invitat la dans. Am dansat toatã seara ºi, la despãrþire, m-a întrebat dacã vreau sã ne vedem a doua zi, „în colþ, la Farmacie“. Am acceptat ºi, de atunci, searã de searã era locul nostru de întîlnire, timp îndelungat. Eram nedespãrþiþi, eram fericitã, trãiam CLIPA, viitorul nu mã interesa. A venit, însã, „un trãsnet din senin“. La ultima întîlnire, mi-a spus, dupã ce a fumat, fãrã sã scoatã un cuvînt, douã þigãri, ºi pãrînd foarte îngîndurat, cã a doua zi va pleca definitiv la Bucureºti, unde a fost transferat. Privindu-mã în ochi, mi-a spus: „Dacã mã voi însura vreodatã, doar cu tine am sã mã însor“. Simþeam cã-mi fuge pãmîntul de sub picioare, cã nu am aer sã respir, am zîmbit, ºi i-am urat succes. Drumurile noastre s-au despãrþit, al sãu ducea în Capitalã, al meu, la Buºteni. La scurt timp dupã plecarea lui, la un control medical am fost depistatã cu un T.B.C. pulmonar bilateral ºi, urgent, trebuia sã fiu internatã la Sanatoriul din Buºteni, care funcþiona în Castelul
Polemici
Cantacuzino. În ultimul timp, oboseam repede, nu aveam poftã de mîncare ºi slãbeam. Mi-am amintit cã, în copilãrie, cînd eram sub ocupaþia „Penelor de cocoº“, în sat a venit o domniºoarã care avea TBC, pentru a se reface „la aer“. În acea perioadã, nu existau antibiotice. Era un mare eveniment sosirea acelei domniºoare, care purta pãlãrie ºi avea o poºetã foarte frumoasã. Foarte tînãrã, rezervatã, se plimba singurã. Într-o zi, bãtea vîntul tare ºi i-a zburat pãlãria de pe cap. A alergat dupã ea ºi, cînd era aproape sã o prindã, a cãzut la pãmînt, a început sã vomite sînge ºi a murit, acolo, în stradã, sub privirea mea îngrozitã. Mi-am imaginat cã voi avea, ºi eu, aceeaºi soartã. Am primit biletul de trimitere la Sanatoriul din Buºteni. M-am resemnat, mi-am fãcut valiza cu cîteva lucruri personale ºi, douã zile mai tîrziu, am coborît din tren în gara din Buºteni. Peste drum de garã, în pãdurea de brazi, la cca. 2 km, turnul Castelului Cantacuzino strãlucea în Soare, cu sceptre de luminã care, parcã, zugrãveau culoare. Am privit Castelul cîteva clipe, apoi m-am îndreptat spre viitoarea mea „reºedinþã“, punîndu-mi întrebarea: oare, pentru cît timp? Însã nu-mi era teamã, convinsã fiind cã eu sînt „protejatã“ de Divinitate. În copilãrie, am avut un vis care mi-a dat „tãrie“ pentru tot restul vieþii. ªtiu cã a fost doar un vis, m-am „sprijinit“ însã de el de cîte ori dãdeam de greu. Cînd eram foarte micã, m-am îmbolnãvit ºi aveam dureri mari în piept. Deasupra patului în care dormeam, era o icoanã pictatã pe sticlã, cu Fecioara Maria. Într-o noapte, am visat cã din icoanã s-a desprins Fecioara Maria, ºi cã plutea deasupra mea, avînd pe degetul mic o picãturã de apã. ªi a zis: „ªtiu cã te doare tare“, dupã care am simþit picãtura de apã rece pe pieptul meu ºi... m-am trezit. Nu ºtiu prin ce miracol, dar nu
Din Memoriile lui Laurence Olivier:
mai aveam dureri, iar a doua zi, sãnãtatea mea era restabilitã. Dupã o jumãtate de orã, am ajuns la poarta Castelului. Era o poartã foarte mare, înaltã, din metal, impunãtoare. Era încuiatã. Am sunat la sonerie ºi cineva a deschis-o. Am intrat ºi am început sã urc aleea în pantã, strãjuitã, de o parte ºi de alta, de brãduþi. În sfîrºit, am ajuns la uºa de intrare în Castel. Nu era nimeni, liniºte deplinã, dar foºnetul brazilor, cu „glas“ dumnezeiesc parcã-mi ºopteau „nu intra“. Poate pentru cã îmi era teamã sã apãs clanþa uºii, ca sã nu mã „molipsesc“ de microbi, amintindu-mi, fãrã sã vreau, de domniºoara din copilãrie, care a murit de aceastã boalã. O vedeam aievea, palidã ºi tristã, ºi am simþit cum îmi curg lacrimi pe obraji. Nu ºtiu dacã erau pentru ea sau pentru mine. Am scos batista, mi-am ºters lacrimile, „mi-am luat inima-n dinþi“ ºi am intrat, trãgînd valiza dupã mine. În curte nu era nimeni, pustiu. Pe o uºã, am vãzut o tãbliþã pe care scria Secretariat. Am intrat cu paºi timizi ºi m-am oprit în prag. Mã priveau 6 ochi curioºi. Erau cei doi doctori Frunda, soþ ºi soþie, ºi o asistentã, Tincuþa. Mi-au zîmbit încrezãtor ºi doctoriþa mi-a spus: «dragã, eºti cam palidã ºi slãbuþã, dar te asigur cã vei pleca de aici „grasã ºi frumoasã“, dar mai ales sãnãtoasã». Aveam 49 kg. Cînd am plecat de la Sanatoriu, aveam 54 kg, pe care le-am pãstrat pînã în ziua de azi. O spun cu mîndrie, pentru cã am putut sã mãnînc dupã pofta inimii, fãrã sã fie necesar sã þin vreo curã de slãbire. Am fost condusã în salon. Am întrebat de ce-i atîta liniºte. Mi s-a spus cã toþi bolnavii sînt la tratament. Am observat trei paturi, douã fiind ocupate de douã doamne foarte tinere. Salonul strãlucea de curãþenie, iar cearceafurile albe ºi scrobite te îmbiau la somn. Mai erau trei dulãpioare, trei noptiere, o mãsuþã ºi o chiuvetã cu oglindã. Am ocupat patul de la geam, care, permanent, varã, iarnã, cald sau frig, trebuia sã stea deschis. (va urma) LILIANA TETELEA
TREI ROMANE PENTRU O SINGURÃ IUBIRE
„Totdeauna am simþit nevoia s-o fac pe grozavul!“ (2) Lydia - Dania - Leda (2) Felul cum descria tata scena trãda un oarecare dezgust pe carel simþise cînd mã pusese doctorul Rawlings în braþele lui. Se pare cã dupã o pauzã suficientã pentru a cãpãta un aer de decenþã, mã redase din nou doctorului ºi-ºi îndreptase din nou atenþia cãtre cîrnaþi. Probabil cã doctorul îi sugerase într-o ºoaptã delicatã cã poate ar dori eventual sã facã o scurtã vizitã, sus, în dormitor, pentru cã, dupã o micã ezitare, lãsase de o parte cîrnaþii ºi, cu o undã de împotrivire uºor vinovatã, îl urmase pe doctor. Acesta o gãsise pe mama întoarsã cu faþa la perete; o doborîserã chinurile istovitoare, ºi acum nici nu mai miºca. Tata mîngîiase uºor ºi tandru fruntea brobonitã de sudoare, iar apoi îl condusese pe doctor înapoi la cîrnaþii ce-i aºteptau. Uºorul dezgust pe care l-a simþit cînd m-a vãzut mi s-a pãrut - ºi sînt sigur cã tot aºa i s-a pãrut ºi mamei - sã dureze în tot cursul copilãriei mele, pînã cînd cerul meu, speranþa mea, întreaga mea lume - mãmica pe care o adoram - a murit cînd împlineam eu 12 ani. Atunci am învãþat cã o mare suferinþã poate, într-un chip destul de misterios, sã-þi împlînte în suflet o vigoare neaºteptatã. În tot cursul vieþii am izbutit sã mã agãþ de aceastã credinþã ºi, în orice împrejurãri cu adevãrat înfiorãtoare, am gãsit în ea un mic, foarte mic punct de sprijin pe care mã puteam odihni o clipã, un moment de putere împrumutatã, ca suplimentul de oxigen pe care-l cãpãtãm cînd tragem aer mult în piept. În vremea aceea, singura mea sorã, Sybille (nu uitaþi, toate numele noastre trebuie sã aibã ortografia francezã), mi-a spus cã a fost de faþã cînd mamei i se apropia ultimul ceas de viaþã ºi cã a auzit-o rugîndu-1 pe tata sã-i promitã cã se va purta cît mai blînd cu mine, copilaºul ei. Sorã-mea l-a auzit fãgãduindu-i cã va face tot ce-i va sta în putinþã ca sã-i asculte rugãmintea rostitã cu limbã de moarte; pe mãsurã ce timpul se scurgea, am început sã-mi dau seama de unele semne ale acestui efort. (...) De la vîrsta de 5 ani, pînã cînd am împlinit 9 ani, mama a fost nevoitã, mult mai des decît îmi face plãcere sã-mi amintesc, sã-ºi înãbuºe sila fireascã ºi suferinþa pe care le resimþea cînd se apropia momentul temut al necesitãþii de a-mi trage o bãtaie, pentru pãcatul înrãdãcinat în mine ºi
fãrã leac - minciuna. Dupã cît se pãrea, acesta reprezenta pentru mine o ispitã irezistibilã. Chipurile, era în mine ceva care mã obliga sã nãscocesc o poveste ºi s-o spun într-un chip atît de convingãtor, încît la început toatã lumea mã credea, fãrã urmã de îndoialã ori suspiciune. Dupã vreo 3 sau 4 ani de schimburi monotone „pedeapsã contra pãcat“, întrun tîrziu, creierul meu greoi de copilandru a început sã priceapã cã, de fapt, aceastã operaþie era mai dureroasã pentru ea decît pentru mine. În cele din urmã am observat, în timp ce-mi dãdeam jos pantalonii ca sã-mi primesc bãtaia, cã mama era tulburatã la culme. Surprinzîndu-mã cã mã holbez la ea, mi-a spus: - Ce n-aº da sã încetezi sã mai dai prilejul supãrãtor al acestor pedepse necesare. Nici nu-þi închipui ce silã mi-e de ele. De data aceea m-am hotãrît sã strîng din dinþi ºi sã nu þip, atîta vreme cît voi putea sã-mi înãbuº plînsul. Dupã a patra loviturã, s-a oprit; am rãmas uimit, pentru cã mã aºteptam sã-mi tragã ºase lovituri. Mi-a spus: - Da, de fapt ar fi trebuit sã-þi aplic ºase lovituri, dar te-ai arãtat atît de viteaz încît n-am mai putut continua. Asta m-a uluit pur ºi simplu: întotdeauna presupusesem cã, dacã cineva nu plînge ºi nu þipã, cel ce aplicã pedeapsa îi va da înainte, nefiind mulþumit decît atunci cînd obþine reacþia aºteptatã. Drept care am luat hotãrîrea sã nu-i mai prilejuiesc niciodatã acest chin, ºi sã îndepãrtez pentru totdeauna cauza lui. ªi aºa am pus capãt obiceiului de a minþi... ei, mãcar pentru un timp. Mã întrebam pe vremuri de ce taicã-meu nu-ºi lua, el, rãspunderea, aºa cum se întîmpla în majoritatea cazurilor cînd era vorba de bãieþi, lãsînd lucrurile pe seama mamei, cãreia îi producea o suferinþã atît de cumplitã. În adîncul inimii mele eram sigur, ºi mai sînt încã ºi acum, cã ea nu vroia sã-l lase pe el sã mã pedepseascã, temîndu-se cã nu va ºti sã-ºi mai stãpîneascã mînia. Înainte de a îmbrãca haina preoþeascã, fusese învãþãtor ºi avusese, vreme îndelungatã, o reputaþie, bine stabilitã, de om foarte sever. Iatã, deci, cu cît mai nobilã apare atitudinea mamei, care se auto-pedepsea de bunãvoie. (va urma) Traducere de ANDREI BANTAª
Aproape identice sînt plimbarea în cimitir, la Cernica cu Holban, la Bellu cu ªuluþiu, plimbarea cu Felicia-Mady ºi Vivian Raul la ªosea. Lydia Manolovici îºi repetã gesturile ºi trimite scriitorilor flori: liliac alb lui Holban, bujori ºi cale lui ªuluþiu, producîndu-le emoþie ºi euforie, întreþinîndu-le iluzia posibilei ei iubiri. În Jocurile Daniei, ca ºi în Jurnal, existã pasaje în care prozatorii încearcã s-o înþeleagã pe eroina lor, sã-ºi explice felul ei de a fi, sã-i prindã personalitatea. Un subiect de interogaþie este inocenþa ei, pentru cã Lydia are o aparenþã de puritate, dincolo de care manifestã o frenezie eroticã stãpînitã de raþiune. Ceea ce se observã mai uºor este lipsa ei (aparentã) de voinþã. ªuluþiu: „De fapt, toate acestea pornesc din lipsa ei totalã de voinþã. E incapabilã de o hotãrîre”. Holban: „Dania e incapabilã sã facã cea mai micã împotrivire”. Uºuraticã ºi frivolã, Lydia se sustrage, se fereºte sã se angajeze ºi, mai ales, sã se compromitã, deºi, judecînd dupã un pasaj din Jurnalul lui ªuluþiu ºi dupã imaginea creionatã de Zaharia Stancu, în romanul Oameni cu joben, lucrul nu era uºor de evitat. Încercarea celor doi scriitori de a defini personalitatea Lydiei— Dania este sursa unor observaþii de mare subtilitate, toate convertite în literaturã analiticã de realã calitate. Dubla reflectare a personajului real conferã cazului ªuluþiu-Holban spectaculozitate, fie ºi prin simpla alãturare comparativã a textelor, lãsînd la o parte conflictul dintre scriitori. Chiar ºi la nivelul asocierilor artistice intervine o surprinzãtoare asemãnare. Secþiunea din Jurnalul lui ªuluþiu consacratã Lydiei, acoperind perioada ianuarie 1933 — iunie 1936, poartã titlul Rapsodia de mãtase. Într-un pasaj din Jocurile Daniei, Holban reflecteazã asupra titlului adecvat pentru cartea sa: „ªi dacã mai tîrziu, Dania va citi aceste rînduri, nu se va recunoaºte. κi va aduce aminte de întîmplãri, dar va socoti cã nu interpretez exact (...). Va protesta de la titlu, cãci ar prefera: Simfonie, farmece, pietre preþioase, mãtase. Adicã ceva scump ºi artificial. Are destui cunoscuþi care vor fi împotriva mea, ºi care sã socoatã cã o obligã luîndu-i apãrarea”. Aluzia din urmã pare sã-l vizeze pe ªuluþiu, în faza cea mai acutã a conflictului. Selecþia metaforelor definitoare poate fi datoratã sugestiei Daniei însãºi, la ªuluþiu ca ºi la Holban, dar poate fi ºi rezultatul unei consecinþe care dovedeºte în ce mãsurã reflectarea este simetricã. Asemãnãrile sînt numeroase ºi ele se relevã în modalitatea coloanelor paralele. Cazul literar este cu atît mai incitant cu cît el se reflectã, la rîndul sãu, în romanul lui Zaharia Stancu, „Oameni cu joben“. În cartea lui Zaharia Stancu este prezentã întreaga familie Manolovici, primul plan fiind ocupat de Renée-Fani. Lydia este Leda, observatã dintr-o perspectivã cu totul diferitã. Leda este frumoasã, dar nicãieri în romanul lui Stancu ea nu are farmecul pe care i-l atribuie Holban sau ªuluþiu. Problema ingenuitãþii ei este, la Stancu, rezolvatã dur: Leda are predispoziþia pentru viciu, comunã familiei, ºi foarte marcatã la mama ei, Fani, ºi la sora ei, Judith. (va urma) SULTANA CRAIA
Pag. a 7-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse Naþionalismul – condiþionalul existenþei Motto: „De cîte ori aud doina, îmi pare cã aud plîngînd Moldova dupã gloria sa cea veche“. VASILE ALECSANDRI Într-un exerciþiu de logicã ºi analizã comportamentalã, cãutam argumente contra constatãrii „Pentru a reuºi în societatea de azi, trebuie sã oferi cît mai mult din ceea ce oamenilor le trebuie cît mai puþin“; în acelaºi absurd real, succesul individual (social) este opozabil nereuºitei generale. Mã gîndeam, în sens exemplificator, la mulþimea de personaje, grupuri sau partide (politice ºi civice) preferate de societate ºi la infimul probatoriu care-l oferã în susþinerea propriilor intenþii. Într-o contralogicã, reiteram ideile ºi grupãrile care au fost, ºi sînt, susþinute de aceeaºi societate - ºi care au dus-o la eºec în trecut, ca ºi în contemporaneitate; ei bine, (re)iterarea cu pricina revine, circular, la constatarea pe care încercam sã o combat. În fine, m-a tentat o abordare (prin) metalogicã, anume, schimbarea axei fundamentului raþiunii sociale necesitate – satisfacere cu o altã axã, aceea a evoluþiei societãþii ºi a membrilor sãi, de aceastã datã avînd numai o origine presupusã ºi cîteva puncte de reper; dar, dificultatea apare datoritã obscurului reperelor din trecut, dar mai ales este cauzatã de permanenta lor modificare, dovedind labilitate, inconstanþã ºi lipsã de consistenþã ce conduc la o singurã concluzie - imposibilitatea trasãrii (detectãrii) axei evoluþiei. Cum s-ar traduce aceastã concluzie a metalogicii? Pentru societatea respectivã, nu existã soluþie (socialã, generalã) de realizare a echilibrului necesitate - satisfacere, pretinsa evoluþie pe aceastã axã a respectivei societãþi este fie nedemonstrabilã, fie un fals. Corolare - istoria acelei societãþi este nerecunoscutã sau falsã (falsificatã), existenþa aceleiaºi entitãþi nu are un fundament detectabil. Paradoxal, dar acea entitate sau societate, de fapt, nu existã! Inutil sã precizez cã exerciþiul meu de logicã se referã la societatea româneascã. Comparînd o mulþime articulatã cu un corp, aceasta se manifestã (gîndeºte, se miºcã, se exprimã) datoritã sau la comanda creierului - a suprastructurii. În cazul unei societãþi, suprastructura este politica, de fapt, clasa politicã. Ca ºi în cazul unui corp, suprastructura este alcãtuitã din celule diferite de cele ale restului trupului; dar, aici, comparaþia mea întîmpinã un prim obstacol – provenienþa acestor celule. În anatomie, celulele creierului, neuronii, nu sînt „alese“ dintre celulele calcaneului, muºchilor fesieri sau aparatului reproducãtor, de exemplu; în societate, e altfel – suprastructura, creierul, se alcãtuieºte din grefe de piele, bucãþi de
unghii ºi oase, fire de pãr etc. - ºi se doreºte ca toatã aceastã „combinatã“ sã conducã trupul! Are vreo logicã? Sã mai adaug cã respectiva combinaþie e destinatã împãrþirii în grupuri antagonice, generatoare de stimuli ºi comenzi corespunzãtoare – cu alte cuvinte, corpul, care reprezintã societatea, ar încerca sã se miºte lovind cu piciorul drept în genunchiul celui stîng, degetul mare al mîinii stîngi înfigîndu-se în ochiul drept, în timp ce dinþii ar clãnþãnii, încercînd, cu sîrg, sã muºte limba! Cît de bine seamãnã cu societatea în care, ilogic, supravieþuim, nu-i aºa? Comparaþii, exerciþii logice, toate aveau rostul lor, dar se pare cã lumea în care trãim nu mai are nevoie de aºa ceva. ºi nici societatea. M-am referit la suprastructurã – acel creier al societãþii; Platon, explicînd contemporanilor elini cele înþelese din strãvechea înþelepciune egipteanã, propunea o alcãtuire a unui grup nonantagonic, extrem de bine educat, dezinteresat material, care sã conducã societatea. Înþeleptul grec trãise cãderea frumoasei ºi glorioasei Atene sub armatele Spartei, sub epidemiile de ciumã, distrugerea cetãþii luminii - într-un cuvînt, moartea lumii sale, datoritã ambiþiilor ºi luptelor grupurilor politice, a trãdãrilor acestora… De la Platon, timp de 2500 de ani, grupurile antagonice politice - partidele - aceste cauze al nenorocirii sociale, se perpetueazã, efectele se repetã, dar avertismentul acelui pãrinte al înþelepciunii este ignorat – ba chiar soluþia sa, de care aminteam anterior - ºi care este descrisã în lucrarea sa de maturitate „Republica“– este numitã o expresie a dictaturii. Societãþii fãrã partide, fãrã grupãri de interese i se opune nonsensul lansat de un vinovat al istoriei, Churchill – „Democraþia este cea mai rea formã de guvernare, cu excepþia tuturor celorlalte“. Desigur, se referã la pluripartidism, la lumea în care tãlpii i se preleveazã grefa de piele pentru a se construi creierul - ºi numai unei lumi lipsite de logicã îi putea fi impusã o asemenea aserþiune stupidã! O aserþiune care ni se propune ºi nouã, românilor, cu precizarea de rigoare – nu orice democraþie, ci numai „Democraþia euro-atlanticã“ – ceea ce consfinþeºte statutul nostru de proprietate a unui stãpîn – precum semnul cu fierul roºu pus de proprietar pe vitã! Evidenþele au fost ºi sînt, deseori, înºirate – lipsa oricãrei raþiuni în economie, inexistenþa unei suprastructuri (clase politice) calificate ºi solidarã cu interesul naþional, ba chiar lipsa unor interese ºi prioritãþi naþionale, dependenþa diplomaticã, prezenþa de trupe militare strãine în þarã cu statut nondependent de voinþa aºa-zisului suveran, poporul român, cãdere moralã, culturalã, educaþionalã – primul loc în Europa la numãrul
Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (7) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi, neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”. CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Autoarea Roxana Garaiman, cu toate cã-i este sufletul ticsit de otrãvuri împotriva marelui patriot Corneliu Vadim Tudor, pare, la un moment dat, sã-ºi dea seama cã trebuie sã arate ºi ceea ce devine mai credibil pentru cititori, descoperind în structura psihicului ei un sîmbure de conºtiinþã ce o determinã ca, în materialul publicat, sã redea ºi pãreri care oglindesc o imagine apropiatã de cea realã a firii lui Vadim. Citez: ,,Mare om, aºa ceva nu se va mai naºte! Pãi ce om deºtept a fost ºi ce exprimare avea! Nu mai e nimeni ca el!“. O doamnã, iubitoare de animale, spunea: ,,Aºa un om, mai rar”, continuînd, dupã un suspin, ,,Acum nici nu realizãm ce s-a întîmplat. Abia mai tîrziu o sã ne dãm seama. Pansament pentru suflet era”. Ziarista de la ,,Adevãrul” întîlneºte, în impresionantul ºir de oameni, dornici sã ajungã la cãpãtîiul Tribunului, ºi un fost funcþionar important, din tot mai regretatul regim socialist (nici vorbã de fost regim comunist, cum susþin unii lefegii ai noilor patroni – n.m.). Este vorba de general-locotenent (r) Niculae Stan, fost aghiotant al lui Nicolae Ceauºescu, apoi ºef al Securitãþii Capitalei, iar, în final, dupã cum noteazã redacþia ziarului ,,Adevãrul”, ºef al Direcþiei a V-a a Securitãþii. Acesta mãrturiseºte: ,,L-am cunoscut ºi mereu l-am simpatizat pe Vadim, deºi eu n-am mai fãcut politicã dupã ’89. N-am vrut sã mã mai bag (,) cã
nu mai era nimic de fãcut, dar el s-a luptat ºi a fost un om integru, un adevãrat patriot”. Este o caracterizaresintezã fãcutã de un om care a lucrat într-un Serviciu Secret, specific fiecãrui Stat de pe mapamond; la noi, însã, Vadim a fost, tot timpul, ,,obiectivul”, unul din subiecþii unui astfel de serviciu. Pentru asemenea servicii, nu-i deloc uºor sã þinã sub control un temperament vulcanic ºi un curaj ieºit din comun, cum a fost acela ce-l caracteriza pe marele scriitor ºi publicist, dr. Corneliu Vadim Tudor. Datoritã declaraþiilor celor veniþi sã-ºi incline fruntea la cãpãtiul lui Vadim, declaraþii redate în ultimele citate, Roxana Garaiman pare sã încerce sã-ºi domoleascã tonul ºi atitudinea. Spunem, totuºi, cã acele, grave ºi nedrepte, cuvinte sau sintagmele injurioase, aruncate împotriva unui adevãrat Tribun ºi asupra tuturor celor care au crezut în el ºi în crezul sãu, toate sînt un ºir de jigniri ce nu pot fi trecute cu vederea. Numai dacã ne-am opri la ceea ce conþin titlul ºi subtitlul aºa-zisului reportaj ºi ar fi prea destul ca sã ne manifestãm un reproº, ferm ºi îndreptãþit, faþã de conþinutul speciei stilistice în discuþie, reproº, cum, dealtfel, îl am ºi faþã de autoare, care, ca ziaristã, cum se pretinde cã este, ar fi trebuit sã dea dovadã de obiectivitate ºi respect pentru adevãr. Dumneaei, însã, extinde insulta în întreg conþinutul scriiturii sale. Dacã metafora denigratoare, ,,Turnul Babel”, ar fi fost extinsã la starea actualã din întreaga þarã, arãtînd ºi în ce constã aceastã stare, atunci Roxana Garaiman ar fi fost omul ce merita aprecieri, dar cînd diatriba batjocoritoare o îndrepþi împotriva unui popor apare întrebarea: pe cine reprezentaþi, doamnã?
de tineri analfabeþi… ªi lista poate continua. Poate argumenta cineva, în atare situaþie de fapt, cã România se comportã logic? Cã drumul, axa evoluþiei, existã? Ah, sã nu uit, în acest context, Istoria se modificã permanent, descoperindu-se, în ritm ameþitor, noi crime sãvîrºite de români în Istorie – iar tot mai multe personalitãþi încep sã fie trecute în indexul uitãrii silite, recomandabile, „strategice“, ba chiar în anexa la o lege penalã, creatã special pentru… Istoria României! ªi, lãsînd la o parte dorinþa mea de a vorbi liber, deschis, despre Zelea Codreanu, Antonescu sau Ceauºescu, vã solicit toatã sinceritatea pentru a rãspunde (la întrebarea) dacã o þarã în care se alocã bani pentru rãzboaie la mii de kilometri, bani pentru cumpãrarea unor rable militare la preþuri exorbitante, bani pentru institute ºi fundaþii ce analizeazã „crime“ stabilite fãrã drept de apel de alþii, bani pentru parade contra naturii - dar tot o asemenea þarã nu alocã bani pentru tipãrirea a mai mult de 300 (!!) de exemplare ale operei lui Caragiale sau Cioran, ei bine, vã întreb dacã o asemenea þarã chiar mai existã? Eu cred, sincer, cã nu – nu, România nu mai existã! De fapt, România nu mai existã ºi pentru cã nu are voie sã fie româneascã. Da, existã Polonia, Rusia, Cehia ºi Slovacia, Serbia, existã Ungaria, Franþa… De fapt, existã numai þãrile în care existã naþionalism, în care suprastructura are o componentã majorã naþionalistã! Nu, pentru România care nu mai are produse româneºti, bãnci ºi asigurãri autohtone, monedã în curs de dispariþie, iar energia, serviciile, ba chiar ºi pãmîntul agricol au fost înstrãinate, în þara anexã civilã a bazei de la Deveselu ºi anexã politicã a ambasadelor, în statul naþional cu alogeni din toate funcþiile cheie, în realitatea acceptãrii cã sîntem un popor de hoþi, violatori, corupþi, în crepusculul lipsei de reacþie la incriminarea Istoriei - ei bine, aici naþionalismul este, ºi se vrea sã fie, ceva penal! Am început acest articol cu axa fundamentului raþiunii sociale „necesitate – satisfacere“; naþionalismul este o necesitate, pe care, dacã nu o recunoºti, afectezi grav întreg sistemul. Este ca ºi cum nu ai recunoaºte cã este necesar sã bei apã – iar efectele sînt similare; dupã o perioadã de halucinaþii, de vedenii, o iei razna de-a binelea, intri în comã ºi, în final, mori. Cred cã românii au trecut de faza vedeniilor, am impresia cã au luat-o pe cãrãri lipsite de raþiune ºi credinþã, iar sfîrºitul poate fi mai aproape decît anticipeazã însãºi scepticii… Sînt dator cu o explicaþie de final - am scris aceste rînduri întrerupîndu-mi pregãtirea emisiunii despre Petre Þuþea; lucrez la teza de doctorat despre creaþia epistolarã a lui Alexandru Odobescu; studiez ºi descopãr România prin ochii dramei politice a lui Constantin Stere. Fiecare gînd al acestor titani e lacrimã de sare pe rana celui ce aflã de la asemenea suflete ce înseamnã naþionalismul. Sãrbãtori Luminate - în credinþã, spirit ºi curaj! DRAGOª DUMITRIU
*** Sã ne oprim acum la ultimul material, tot un aºa-zis reportaj, publicat de cotidianul ,,Adevãrul”, care a avut ca temã acelaºi eveniment, de mare tristeþe, al pãrãsirii acestei lumi de cãtre marele patriot, dr. Corneliu Vadim Tudor, om de întinsã culturã, fapt evident ºi prezent în întreaga sa operã beletristicã. Autorii însemnãrilor tendenþioase sînt aceiaºi pe care i-am cunoscut în primele douã materiale, cu referire la evenimentul aflat în atenþia noastrã: Mihai Voinea ºi Cristian Velcea. Otrava, ce le-a cuprins în întregime trupul ºi sufletul acestor ziariºti, slujitori cu sîrg ai presei ticãloºite, dã pe dinafarã în ultima lor scriiturã, pe care ei o considerã cã ar fi un reportaj, ce ar oglindi – chipurile - un fapt real. Autorii vor sã arate cititorilor, folosind, nejustificat, termini injurioºi, cum a fost ziua de 17-IX2015, cu ultimul drum al Tribunului, prin oraºul în care a trãit. Urmau sã-ºi închie relatarea cu înhumarea poetului în Cimitirul Ghencea Civil. Acest ultim material, apãrut în ,,Adevãrul de weekend”, din 18-20-IX2015, pag. 6, se intituleazã ,,România micã, la cãpãtîiul lui Vadim”. Lesne de observat cã titlul este o replicã mai mult decît ironicã, avînd un dublu sens peiorativ: întîi înseamnã o replicã la titlul revistei ,,România Mare”, ºi apoi e luatã sub biciul sarcasmului massa de români (,,România micã”) susþinãtoare a politicii ºi ideologiei propagate prin activitatea zilnicã a Tribunului. Dupã ziariºtii numiþi mai înainte, românii, susþinãtori ai activitãþii social-politice desfãºurate de dr. Corneliu Vadim Tudor, în lumina naþionalismului luminat ei ar reprezinta ,,România micã”, adicã partea din þarã ºi de popor care nu ar conta ºi, ca atare, nici nu trebuie luatã în seamã. (va urma) RADU PÃDURARIU
Pag. a 8-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (17) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) –
strãvechii mînãstiri cu hramul Maicii Domnului din Insula Halki, unde binecredinciosul domnitor român era un mare binefãcãtor, aºezat în rîndul ctitorilor acestui aºezãmînt monahal.
„Glasul cel înãbuºit de credinþã al Brâncoveanului rãsunã ºi zice înspãimîntat de aceastã însultã: «Fiii mei! Iatã toate avuþiile ºi tot ce am avut am pierdut; sã nu ne pierdem însã sufletele! Staþi tari ºi bãrbãteºti, dragii mei, ºi nu bãgaþi în seama moartea. Priviþi la Christos, Mîntuitorul nostru, cîte a rãbdat pentru noi ºi cu ce moarte de ocarã a murit! Credeþi tare întru aceasta ºi nu vã miºcaþi, nici vã clãtinaþi în credinþa cea pravoslavnicã!». La aceste cuvinte, Ahmed se fãcu ca un leu turbat ºi porunci sã li se taie capetele. Gîdele înfiorãtor ridicã securea ºi capul marelui vistiernic Vãcãrescu se rostogoli pe pãmînt. Apoi începu cu uciderea copiilor, de la cel mai mare. Cînd gîdele ridicã securea la capul celui mai tînãr dintre copii, Mateiaº, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaimã. Sãrmanul copilaº, vãzînd atîta sînge de la fraþii sãi ºi de la Vãcãrescu, se rugã de sultan sã-l ierte, fãgãduindu-i cã se va face turc. Însã pãrintele sãu, Domnul Brâncoveanu, al cãrui cap a cãzut la urmã, înfruntã pe fiul sãu ºi zise: «Mai bine sã mori în legea creºtineascã decît sã te faci pãgîn, lepãdîndu-te de Isus Christos pentru a trãi cîþiva ani mai mult pe pãmînt». Copilaºul ascultã, ridicã capul ºi cu glas îngeresc zise gîdelui: «Vreau sã mor creºtin! Loveºte!». În urmã, ucise ºi pe Brâncoveanu. O, Doamne, Doamne, pana-mi tremurã cînd scriu execuþia ce am vãzut ºi mã întreb: putut-a fi de faþã cineva ºi sã nu fi plîns, vãzînd capul nevinovatului Mateiaº, tînãr, tinerel, rostogolit pe jos, lîngã capul pãrintelui sãu, pãrînd a-l îmbrãþiºa!”. Trupurile mucenicilor au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele lor au fost purtate triumfal în suliþe pe strãzile Constantinopolului, dupã care au fost expuse la poarta Seraiului ºi apoi aruncate ºi ele în mare. Cîþiva creºtini evlavioºi, se pare cã în înþelegere cu Patriarhia de Constantinopol, au cules din valurile mãrii rãmãºiþele pãmînteºti ale Brâncovenilor ºi, în tainã, le-au îngropat în biserica Mînãstirii Panaghia Kamariotissa de pe Insula Halki, ziditã de împãratul loan al Vlll-lea Paleologul, reziditã de cãtre Panaiotache Nicussios, unde Domnitorul Constantin Brâncoveanu a fãcut importante danii. Anton Maria del Chiaro Fiorentino, secretarul personal al Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, mãrturisea cã trupurile mucenicilor Brâncoveni ºi-au gãsit locul în pãmîntul sfînt al
STRÃMUTAREA OSEMINTELOR MARTIRILOR Doamna Maria Brâncoveanu, soþia Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, a fost eliberatã prin rãscumpãrare din închisoarea Edicule ºi din exilul forþat din Kutais, de la marginea rãsãriteanã a Imperiului Otoman. Ea avea dreptul de a circula liber pe teritoriul turcesc, pentru cã, dupã cum preciza ºi istoricul Nicolae lorga: „Doamna Marica a adus, cumpãrîndu-le cu bani mulþi, rãmãºiþele soþului ei, culese din Insula Principilor”. Astfel, Maria Brâncoveanu era cu adevãrat o persoanã liberã în anul 1720 ºi, în acest fel, a putut strãmuta osemintele muceniceºti ale soþului ei la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti. Fascinat de misterul creat pe tema aducerii discrete a osemintelor Domnitorului martir, Constantin Gane scria cã: „Desigur cu învoirea lui Vodã Nicolae Mavrocordat (…), Constantin Brâncoveanu fu adus în Bucureºti, unde fu îngropat în iulie 1720...“. A fost necesar ca aceastã aducere a osemintelor muceniceºti sã se facã cu o oarecare discreþie, deoarece Ahmed al III-lea era încã pe tronul Imperiului Otoman, iar el pusese sentinþa de condamnare la moarte pentru „hainie” (trãdare), pe seama Voievodului Constantin Brâncoveanu. Prin purtarea de grijã a Doamnei Maria Brâncoveanu, a fost aºezatã deasupra mormîntului, aflat în partea dreaptã a naosului bisericii, o lespede de marmurã albã (185x95 cm), împodobitã cu elemente decorative în stil brâncovenesc. De jur împrejur, pe piatra funerarã a fost sculptat un chenar format din ghirlande de flori. În partea de jos, la picioare, gãsim o reprezentare alegoricã, înfãþiºînd moartea avînd coasa în mîna dreaptã ºi un fir de crin cu trei flori în cea stîngã. În partea dinspre cap a lespezii este sãpatã stema Þãrii Româneºti, în mijlocul cãreia se aflã înfãþiºat vulturul cu crucea în cioc. Pe lespede nu existã nici un înscris, tocmai pentru a pãstra discreþia impusã de conjunctura istoricã ºi politicã a acelor vremuri. De o importanþã deosebitã este faptul cã Doamna Maria Brâncoveanu a pus deasupra mormîntului soþului ei o candelã lucratã în argint filigranat, deosebit de frumoasã, iar pe marginea de sus a bulbului din mijloc a lãsat o inscripþie cu litere chirilice, însemnînd de fapt pisania pe care nu a putut sã o scrie pe piatra mormîntului: „Aceastã candelã, ce s-au dat la Sveti Gheorghie cel Nou, lumineazã unde odihnesc oasele fericitului Domn Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod ºi iaste fãcutã de Doamna mãrii sale Mariia, carea ºi Mãriia sa nãdãjduiaºte în Domnul, iarãºi aici sã i sã odihneascã oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (1720)”. Locul de îngropãciune al Voievodului a fost cunoscut la început de familie, iar cu timpul acest adevãr s-a înrãdãcinat ºi în conºtiinþa credincioºilor din obºtea Bucureºtilor. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA
Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (4) 3. Chemarea prin necazurile vieþii Dar cum a zis cineva: Calea cea mai lungã pe pãmînt e de la urechi la inimã, încît ani de zile nu ajung ca sã-i dai de capãt. De aceea, fiindcã ochiul conºtiinþei ºi-a mai pierdut vederea ºi nici urechea nu înþelege chemarea cuvîntului ce-ºi are obîrºia de dincolo de vorbe, Dumnezeu milostivul, ca sã nu-i piardã pe oameni, le rînduieºte o chemare mai tare. Mai tare de cum a chemat Isus pe oameni nu-i poate chema nimeni, necazurile vieþii, însã, îi iau pe oameni mai aspru, dintr-o altã parte, silindu-i sã-L caute pe Dumnezeu, necazurile nu sînt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greºelilor noastre, urmare pe care îngãduie Dumnezeu s-o gustãm, spre înþelepþirea noastrã. Sã fim bine înþeleºi, sînt douã feluri de necazuri: necazurile pentru pãcate ºi necazurile pentru Evanghelie. Aici vorbim numai despre necazurile vieþii de pe urma
pãcatelor, ºi care, prin usturimea lor, au darul sã fie crezute de cel ce le pãþeºte. Iar dacã vrea sã scape de ele, nu rãmîne altã cale, decît sã-ºi îndrepte purtãrile dupã voia lui Dumnezeu. Omul se roagã de Dumnezeu sã-l scape de necazuri ºi Dumnezeu se roagã de om sã-ºi schimbe purtãrile. Socotiþi acum, care de cine sã asculte mai întîi? Chemarea aceasta mai asprã o face droaia de necazuri ºi nenorociri, strîmtorãri ºi nãpaste, vrajbe între oameni, bãtaie între pãrinþi ºi copii, rãzboaie ºi vãrsare de sînge, pagube, beteºuguri, seceta, inundaþiile, cutremurele de pãmînt, foametea ºi tot felul de pustiiri, ce nu s-au mai pomenit; toate fiind platã îndesatã pentru purtare ºi pentru lipsa de minte, cã oamenii nu vor sã înþeleagã la ce îmblãtealã îi duce de nãri iubirea de pãcate. (va urma) Preot ARSENIE BOCA
În noaptea Învierii În noaptea Învierii lumina e de Sus, Din candele celeste picurã untdelemn Pe frunþile creºtine ce-aºteaptã pe Isus Cu suflete unite în chip solemn. Christos a înviat! Rãsunã-n Cer ºi pe pãmînt ªi universu-ntreg respir-a mîntuire, Iar harul peste har se-mbracã în nou veºmînt, Cãci viaþa este pururi fãr’ de-asfînþire! Luminã din luminã - e noaptea cea mai sfîntã! Citeºte bucuria pe chipul tuturor, Transfiguratã-n cuget, natura preacuvîntã: Christos a înviat! În noaptea cea mai sfîntã! Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã…“)
Sfatul medicului
Entorsa gleznei Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european. Este o leziune traumaticã a gleznei produsã printr-o miºcare forþatã peste limitele fiziologice, DR. TAREK NAZER care determinã leziuni ale capsulei articulare, ale ligamentelor ºi uneori ale cartilajului articular. Este una dintre cele mai frecvente entorse întîlnite. Entorsele pot fi împãrþite în 3 grade: * gradul I - atunci cînd este o micã întindere a ligamentelor, însoþitã de edem local ºi fãrã rupturi de pãrþi moi. * gradul II - se produce o întindere mai puternicã sau ruperea parþialã a ligamentelor, cu apariþia edemului ºi echimozei locale ºi durere la atingerea zonei afectate. * gradul III - este caracterizat prin ruperea completã a ligamentelor cu edem ºi echimoze avansate ºi imposibilitatea de sprijin pe membrul afectat ºi durere fãrã a atinge zona respectivã. Primul simptom este durerea, apoi începe sã aparã edemul, urmat de apariþia echimozelor ºi imposibilitatea de a merge normal cu membrul respectiv; de asemenea, se poate auzi o pocniturã ºi senzaþie de amorþealã în cazuri de entorse avansate. Medicul va efectua o anamnezã atentã ºi va examina palpînd zona afectatã pentru a stabili gravitatea leziunii. De asemnea, se vor efectua examene imagistice precum radiografii, ecografie ºi examen de rezonanþã magneticã pentru a vizualiza mai bine leziunile ligamentare. Tratamentul În funcþie de gradul de afecþiune diferã ºi metodele de tratament. În gradul I va fi suficientã purtarea unei feºe elastice, repaus parþial ºi poziþia proclivã a piciorului, tratament antialgic ºi antiinflamator local ºi oral timp de 10 zile. În cazurile mai avansate este necesarã imobilizarea gleznei în atelã gipsatã pe o perioadã de 7-10 zile, pentru a grãbi vindecarea protejînd þesuturile de miºcãri, astfel reducînd inflamaþia. În cazurile grave, unde existã ºi instabilitate articularã datoritã rupturii grave a ligamentelor ce susþin glezna, este necesar tratamentul chirurgical, ce constã în sutura sau reconstrucþia ligamentelor afectate. Nu neglijaþi orice tip de leziune/ entorsã a gleznei ºi prezentaþi-vã mereu la un consult pentru o evaluare ºi un examen local de specialitate. www.artroscopiedegenunchi.ro
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Din întuneric la Luminã (5) Învierea Domnului – marea Sãrbãtoare a Creºtinãtãþii Moto: „Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã” (Ioan 3:16). Lumea creºtinã celebreazã Paºtele ca pe cea mai importantã sãrbãtoare creºtinã plinã de încãrcãturã emoþionalã. Aceastã sãrbãtoare îºi are originea în Pesah (Paºtele evreiesc) ºi are loc în data de 14 Nisan (Aprilie), simbolizînd puterea lui Dumnezeu manifestatã în Vechiul Testament prin eliberarea evreilor din robia egipteanã. În zilele premergãtoare sãrbãtorii, evreii din Antichitate aduceau ca jertfã pentru pãcat (ispãºire, ardere de tot, jertfã de mîncare), diferite animale de parte bãrbãteascã. În urmã cu mai bine de 2000 de ani, Domnul nostru Isus Christos a fost dat de Dumnezeu Tatãl ca jertfã pentru pãcatele oamenilor, ritualul sacrificãrii animalelor fiind sistat. Mielul fãrã cusur S-a dat pe Sine de bunãvoie, plãtind vina noastrã ca ardere de tot (1 Petru 1:19). El a fost ascultãtor de Tatãl pînã la moartea pe cruce (Filipeni 2:8). Desigur, orice persoanã este în mãsurã sã ºtie cã Fiul lui Dumnezeu a fost umilit încã din momentul întrupãrii Sale. El a renunþat la slava cereascã luînd chip de rob (Doulos, în greacã), a trãit în sãrãcie, în sînul unei familii modeste, într-un orãºel fãrã renume, a trecut prin suferinþe fizice (foame, dureri) ºi sufleteºti (dezamãgire, trãdare, respingere, abandonare tocmai de cãtre cei apropiaþi ºi pe care-i vindecase). Cele mai înalte ºi triste trepte ale umilinþei Sale au fost judecata nedreaptã ºi crucificarea pe Dealul Golgotei, ambele ducînd la moartea biologicã pentru pãcatele omenirii. Toate aceste elemente negative sînt într-un contrast de neînþeles cu modul înãlþãtor în care Domnul Isus intrase cu o sãptãmînã în urmã, în Duminica Floriilor, în cetatea Ierusalim. Cu toþii ºtim de ce sãrbãtorim Paºtele. Dar, oare cunoaºtem semnificaþia profundã a acestei mari sãrbãtori? Mai sîntem noi miºcaþi de evenimentele petrecute în Sãptãmîna Mare? Chiar dacã nici unul dintre noi nu
„Biserica Ortodoxã e Mama Neamului Românesc“! (1) Dacã unul dintre spionii implicaþi în (a)facerea Black Cube&Kövesi a fugit peste graniþã, culmea, cu un taxi, 33 de muritori (în mintea cãrora Biserica Ortodoxã Românã e de vinã pentru toate relele, nu, conþopiºtii Puterii care au devastat Þara) s-au urcat într-un Taxi nihilist, cu blasfemia la vedere, pretinzînd cã ei cunosc preferinþele lui Dumnezeu! „Cine atacã Biserica Ortodoxã, numai român nu e!“, afirma geniul Eminescu în publicistica sa. Ajunge cu diversiunile grosolane la adresa Bisericii Ortodoxe! Generaþia tînãrã trebuie sã ºtie cã, timp de secole, singurele lãcaºuri de sãnãtate, învãþãmînt ºi culturã, denumite „bolniþe“, au funcþionat sub tutela bisericilor ºi mînãstirilor, iar astãzi, Biserica Ortodoxã Românã a construit, are în patrimoniu ºi finanþeazã, din fonduri proprii, peste 800 de aºezãminte spitaliceºti ºi ºcolare, alte centre de ajutor pentru sãrmani ºi pentru cazurile sociale deosebite. Cîþi politicieni au fãcut acest lucru din uriaºele averi adunate prin furt ºi corupþie?! Da, mãrite geniu român, Eminescu, „Biserica Ortodoxã e Mama Neamului Românesc“! Aºa va rãmîne în veci, precum a rostit poetul nepereche, care nu ºi-a dorit trofee, medalii ºi onoruri! Pentru Eminescu, premiul cel mai mare însemna sã fie românul cu credinþã în Dumnezeu ºi cu dragoste de patrie.
Catedrala Mîntuirii Neamului are o însemnãtate identitarã, teologicã, este un simbol al României! De ce þine Erdogan sã construiascã o mega moschee la Bucureºti? Pentru cã nouã ne-au luat minþile manipulatorii, iar agitatorii sörösiºti ne îndeamnã sã dãm cu pietre în Catedrala Mîntuirii Neamului, sã hulim Biserica Ortodoxã Românã ºi pe slujitorii ei! De ani buni, ziarele ºi televiziunile duc o campanie agresivã ºi mizerabilã împotriva Bisericii noastre milenare, deºi aceleaºi instituþii de presã fãceau mare tãrãboi cã, în epoca Ceauºescu, au fost dãrîmate biserici. Iatã-i, acum, pe cleveticii ultrademagogi, porniþi împotriva construirii de biserici! Avînd în vedere picajul evident al unor vedete, trupa „Taxi“ a poftit chiar în Postul Sfîntului Paºti, voind sã se
poate înþelege cu exactitate cele relatate de Scripturã, Duhul Sfînt este Acela care ne vine în ajutor pentru a ne reînnoi aceastã capacitate de pãtrundere a adevãrului biblic. Lucrarea sãvîrºitã de Domnul are o dimensiune spiritualã profundã ºi cu totul specialã. Doar El a fost în stare sã ducã pînã la capãt acest mandat din partea Tatãlui, într-un chip atît de dramatic. Paºtele reprezintã cel mai mare eveniment din Istoria omenirii prin uºa pe care El ne-a deschis-o spre Creator, aducînd pacea noastrã cu Acesta. Trupul Sãu frînt pe cruce a luat toate pãcatele oamenilor din toate timpurile: „El este jertfa de ispãºire pentru pãcatele noastre, ºi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 1:7). Sîngele Lui nevinovat are, ºi astãzi, efect vindecãtor din punct de vedere spiritual: „În El avem rãscumpãrarea, prin sîngele Lui, iertarea pãcatelor dupã bogãþiile harului Sãu” (Efeseni 1:7). Aceastã pãrtãºie datoratã lucrãrii de mîntuire a Domnului Isus este exprimatã ºi prin Cina cea de Tainã sau Masa Domnului (euharistia). Tot El l-a învins pe diavol ºi ne-a scos de sub puterea acestuia pentru ca, astfel, sã ducem o viaþã de sfinþenie prin credinþa într-un sacrificiu suprem, iertãtor ºi definitiv. În momentul suferinþelor de pe cruce, Isus a exclamat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?”. În aceastã situaþie, Tatãl a dorit sã-ªi ducã la îndeplinire planul, în acest mod greu de înþeles, pentru ca noi sã avem pãrtãºie cu El încã în viaþa de pe pãmînt ºi apoi în veºnicie. Noi nu mai trebuie sã suferim de foame sau de sete, pentru cã El reprezintã „Pîinea coborîtã din cer” pentru noi (Ioan 6:57-58), iar „din inima Lui vor curge rîuri de apã vie” (Ioan 7:38-39). Tot pentru noi, Christos a ajuns blestem deoarece El „ne-a rãscumpãrat de sub blestemul Legii, fãcîndu-Se blestem pentru noi, fiindcã este scris: Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn” (Galateni 3:13). Dumnezeu Fiul a devenit sãrac pentru ca, prin credinþa noastrã în Jertfa Sa, sã devenim bogaþi ºi sã moºtenim viaþa veºnicã, dupã cum declarã sfîntul apostol Pavel: „El mãcar cã era bogat, s-a fãcut sãrac pentru voi, pentru ca, prin sãrãcia Lui, voi sã vã îmbogãþiþi” (2 Corinteni 8:9). În acest fel, Dumnezeu Tatãl a transferat dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor cereºti, de la Fiul spre noi, oamenii credincioºi, în calitatea de cetãþeni ai ceru-
ridice în topuri cu un hei-rup muncitoresc, în realitate, un atentat asupra Bisericii Ortodoxe. Piesa cu smerenia în bãþ, de fapt lipsa lor de smerenie, nu-i decît o manipulare grosolanã (muzicã nu se poate numi, pentru cã mai mult se vorbeºte decît se cîntã); un manifest condamnabil împotriva construirii Catedralei Mînturirii Neamului, proiect realizat cu fonduri proprii, cu donaþii ºi cu insignifiantul ajutor de la buget. Aceºti atei ar trebui sã ºtie cã ei nu reprezintã poporul, iar Catedrala are o însemnãtate identitarã, teologicã, este un simbol al creºtinismului, al României, o casã a credinþei, a moralei, a frumosului ºi a binelui, cea mai înaltã formã de spiritualitate între popor ºi Dumnezeu! Este extraordinar sã ai o catedralã a ta, a neamul tãu, gîndindu-ne la topul celor mai mari ºi frumoase catedrale ale lumii. ªi trupa Vunk (denumire pur româneascã, nu?), cu piesa „Ne facem auziþi“, a dat cu pietre în curtea B.O.R. Cum logica ºi raþiunea nu fac bunã casã cu ideile odioase pe care mercenarii taxi-sörösiºti le vor implementate în conºtiinþa colectivã, într-un mod care sã gîdile auzul unidirecþional, trupa Taxi, împreunã cu 33 (nu întîmplãtor, acest numãr simbolic) de pasageri cunoscuþi (din muzicã, teatru, jurnalism, literaturã, de fapt, activiºti anti-creºtini, s-au transformat în lãutari ai întunericului, lãutari pe care, evident, îi deranjeazã Casa lui Dumnezeu: Andreea Esca, recunoscutã pentru susþinerea sodomiei, Ada Milea, Cãlin Goia, ªtefan Bãnicã Jr., Andi Moisescu, Teo Trandafir, Horia Vîrlan, Guess Who, Horia Moculescu, Victor Rebengiuc, Dan Bittman, Pavel Bartoº, Rãzvan Simion, Dani Oþil, Paula Chirilã, Alexandra Ungureanu, Robin Proca, Mircea Baniciu, Oana Pellea, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Monica Anghel, Cornel Ilie, Laura Lavric, Alexandru Andrieº, Emilia Popescu, Grigore Leºe, Dorina Chiriac, Virgil Ianþu, Andi Vasluianu, Dan Byron, Oreste Teodorescu ºi, inevitabil, din formaþie nu putea lipsi proaspãt medaliatul cu „Nihil sine Deo“ -, ateul Mircea Cãrtãrescu, „orbitorul", care, ori de cîte ori are prilejul, întineazã valorile, în modul sãu caracteristic ºi pornografic! Bravo, domnilor ipocriþi! Dacã voi locuiþi în ditamai vilele, aveþi maºini de lux, bogãþii ºi conturi pline, de ce îl trimiteþi pe Dumnezeu în spaþiile mici? (va urma) MARIA DIANA POPESCU
lui: „Aºadar, voi nu mai sînteþi nici strãini, nici oaspeþi ai casei, ci sînteþi împreunã cetãþeni cu sfinþii, oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Din declaraþiile Sale, ºtim cã Domnul Isus ne-a pregãtit o locuinþã „ca acolo unde sînt Eu sã fiþi ºi voi” (Ioan 14:2-3). Sã nu uitãm cã Dumnezeu Creatorul lumii a sacrificat pentru noi, pe Unicul Sãu Fiu (Monogens, în greacã), datorîndu-I în acest fel viaþa noastrã de sfinþenie. Învierea Sa reprezintã garanþia cã toþi cei care au murit în Christos (au adormit), vor învia exact ca El: „Trîmbiþa va rãsuna, morþii vor învia nesupuºi putrezirii ºi noi vom fi schimbaþi” (1 Corinteni15:52). Ba mai mult, Domnul Isus ne-a asigurat în acest sens ºi prin afirmaþia: „Adevãrat, adevãrat vã spun cã, dacã pãzeºte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea” (Ioan 8:51). Poate cã nu toþi cunosc existenþa unui numãr, relativ mic, de evrei mesianici care sãrbãtoresc Pesahul amintindu-ºi de adevãratul Miel al lui Dumnezeu care sa jertfit pentru ei, pentru ca prin moartea ºi învierea Sa sã fie salvate, odatã pentru totdeauna, poporul lui Israel ºi toate naþiunile lumii. La fel ca noi, în aceastã zi memorabilã, ei îºi amintesc de învãþãtura lui Isus Mesia ºi de viaþa pe care ei sînt îndemnaþi sã o trãiascã alãturi de alte popoare, în calitate de oameni nãscuþi din nou. Deºi suferinþele Mîntuitorului ne determinã sã fim cuprinºi de tristeþe, Învierea Sa reprezintã cea mai mare bucurie a vieþii oricãrui creºtin, indiferent de confesiune. Dovada Învierii Sale prin puterea Divinã o reprezintã faptul cã, deºi mormîntul Sãu a fost sigilat, pãzit ºi verificat de cãtre autoritãþile romane, trupul Sãu nu a fost gãsit – element absolut unic în Istoria omenirii. Învierea reprezintã baza, esenþa ºi puterea validitãþii credinþei în Noul Testament. Acest moment deosebit oferã o vie speranþã pentru creºtini, nu doar pentru prezent, ci ºi pentru viitor, avînd în vedere promisiunea conform cãreia Mîntuitorul îºi va exercita lucrarea mesianicã pe acest pãmînt atunci cînd El va domni vreme de 1000 de ani. Fie ca la acest ceas de Sãrbãtoare a Paºtelui, sã-I mulþumim Domnului nostru pentru toate binecuvîntãrile pe care ni le-a oferit prin Har ºi sã-L glorificãm printr-o credinþã împletitã cu fapte, pentru dragostea Sa imensã manifestatã în sacrificiul suprem de la Golgota! Sfîrºit MARCELINA PÃTRAªCU, jurist ºi doctor în Istoria Bisericii
Marele strateg Basarab I ºi Bãtãlia de la Posada (3) Cavalerii maghiari continuã lupta fãrã sorþi de izbîndã din loialitate faþã de regele despre care credeau cã le este alãturi. Falsul rege nu poate decide oprirea luptei neavînd acest drept. Mãcelul continuã pînã cînd cade în luptã ºi falsul rege. Abia atunci ce a mai rãmas din armatã se predã. Dacã un soldat dezerteazã de pe cîmpul de luptã în orice armatã din lume el este executat. Regele Carol Robert de Anjou nu numai cã dezerteazã de pe cîmpul de luptã, dar îºi abandoneazã armata fãrã comandant ºi îºi lasã oamenii sãi sã moarã degeaba. Acest personaj va fi onorat, probabil, cu o statuie ecvestrã în Timiºoara. Curat murdar!, vorba lui Nenea Iancu. Trebuie remarcat ºi cît de inteligent l-a manipulat Basarab I pe Carol Robert de Anjou. Cedarea fãrã luptã a cetãþii Severinului, urmatã de generoasa ofertã de pace ºi de evitarea unei confruntãri decisive din partea lui Basarab, inclusiv la cetatea de scaun, l-au fãcut pe Carol Robert de Anjou sã-ºi subaprecieze adversarul. A doua ofertã de pace concretizatã cu argintul adus ºi provizii de drum aveau menirea sã-i spulbere ultimele suspiciuni ºi sã urmeze ghidul fãrã a-ºi lua mãsuri de siguranþã. Cronicarii maghiari, ca sã justifice comportamentul regelui, dau vina pe boierii valahi care, fãrã ºtirea lui Basarab, ar fi atacat armata maghiarã. Evident cã aceastã teorie n-are nici un suport, avînd în vedere cã Basarab I a domnit în bunã înþelegere cu ei încã 20 de ani de la aceastã luptã. În expediþia din Þara Româneascã alãturi de armata maghiarã a participat un corp de oaste cuman (al cãrui comandant nu este specificat) ºi voievodul Toma al Transilvaniei, despre care nu se menþioneazã cã ar fi comandat armata transilvanã, dar este puþin probabil sã fi venit neînsoþit de un corp de oaste. Din toate aceste armate n-au scãpat decît o mînã de fugari. „Zguduitoare a fost intrarea regelui în Timiºoara;din numeroasa oaste, cu care cu cîteva sãptãmîni înainte traversase oraºul, au rãmas în suita lui doar atîþia cît îl petreceau altãdatã la vînãtoare“. Iatã cum este descrisã scãparea regelui din încercuire: „Cãci au stat împrejurul regelui, ca niºte ziduri de piatrã, magistrul Danciu, fiul lui Berend, care primeau asupra lor toate loviturile de sabie ºi sãgeþi, numai sã scape regelui viaþa de loviturile morþii“. Cã a reuºit sã strãpungã încercuirea, probabil cu pierderi mari, este evident, dar este ciudat cã luptãtorii lui Basarab nu i-au urmãrit ca sã-i prindã, avînd în vedere cã pînã în Transilvania aveau suficient timp. Singura explicaþie logicã este cã Basarab a preferat sã-l lase scãpat pe Carol Robert în loc sã-l ucidã sau sã-l facã prizonier. Era preferabil sã rãmînã rege Carol Robert, care dupã lecþia primitã n-ar mai fi cutezat sã încerce o altã expediþie. (va urma) IOAN ISPAS
Pag. a 10-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... România este þara cuceritã pas-cu-pas de mediocritãþi ºi escroci (1) Deºi e cu vata în nas, TVR tot mai sperã Sãriþi, lume! Înglodatã în datorii imense, Televiziunea Românã a cãzut la pat ºi uite-o în situaþia incredibilã de a ne lãsa cu sãnãtate… De aceea, într-o ultimã sforþare, cere Parlamentului, dacã nu o subvenþie, mãcar mãrirea taxei pe abonament, aºa cum, odinioarã, ni se cerea sã dãm cîte 1 leu pentru Ateneu. La prima vedere, aºa o fi, sãraca, ºi s-o credem cã i-a ajuns funia la par. Dar, pînã ºi copiii ºtiu cã, de-a lungul vremii ºi folosind poate acelaºi pat, curviºtina asta de televiziune publicã ºi-a fãcut de cap mai ales cu fioroasa Putere. Partidul unic – Televiziunea unicã… Se vede treaba cã mult-invidiata instituþie din Strada Pangrati s-a ramolit rãu de tot, sau poate doar se preface cã a uitat cum i-au dat sovieticii viaþã, acum 60 de ani, tot aºa cum mintoasa Athena a þîºnit din capul lui Zeus. Sau cum doar crainicii Cleo Stieber ºi Florin Brãtescu, odraslele torþionarului Alexandru Nicolschi, erau puºi la microfon, sã citeascã ºtirile serii. Nu te mai da fatã mare, codoaºo, cã ºtim ce poamã neai fost! Crezi cã dacã, în decembrie '89, ai nãpîrlit, numindu-te ,,Televiziunea Românã Liberã”, þi-ai schimbat ºi nãravul? Haida-de! Ia hai s-o luãm niþel mai din urmã, poate îºi mai aduce aminte de tinereþile ei zvãpãiate. Cînd o mierlea cîte un lider al partidului, imediat, TVR îºi trãgea alt director-general, mai încuiat ºi mai sinistru ca predecesorul, care se ºi angaja cã va schimba roþile locomotivei din mers, adicã va face instituþia mai combativã ºi mai vigilentã cu duºmanii comunismului universal. ªi acela, chit cã se numea Brucan, Bucheru sau Paler, se þinea de cuvînt. De îndatã ce-l duceau la groapã pe Gheorghiu-Dej, sã zicem, era musai ca,
seara, sã se dea pe post acelaºi film: ,,Setea”, cu Ilarion Ciobanu tînãr, în rolul lui Mitru Moþ. ,,Mã, tu eºti comunist?” – îl întreba Colea Rãutu, alias tovarãºul Ardeleanu de la raion, venit în satul acela sã facã o gospodãrie colectivã. ,,Îs, dar numai cu inima!” – rãspundea Mitru, cam tîmpit, dar bucuros cã-l bagã partidul în seamã. ªi, timp de cîteva sãptãmîni, dupã aceea, TVR oferea abonaþilor sãi niºte programe de reeducare cumplite, sã-þi calci copiii în picioare, nu alta, puºcãrie curatã: nimeni nu rîdea ºi nu cînta pe sticla cenuºie, deºi perioada de doliu naþional trecuse de mult. (Filmul n-a mai spus-o, dar, din experienþa vieþii, ºtim cã, în scurt timp, tovarãºul Mitru Moþ a intrat în partid, care l-a ºi numit preºedintele colectivei abia înfiinþate. Dupã ce ºi-a înãlþat prima casã, a ajuns primar. Mai încolo, spre 50 de ani, cînd ajunsese activist la judeþ, deja le fãcuse case la copii, le luase maºinã, mãritase ºi însurase. Dupã 1990, a fost deputat, senator, ba chiar ºi ministru de vreo cîteva ori. Astãzi, la cei 80 de ani, domnul Mitru Moþ are un doctorat în I.T. ºi, exact ca în Caragiale, este mare industriaº ºi proprietar de pãduri. ªi, ca toatã lumea bunã, milioanele ºi le-a ascuns prin Dubai. Tovarãºul Ardeleanu n-a avut norocul acesta, a murit de tînãr.) Revenind la Televiziunea publicã, sã consemnãm ºi momentul cînd s-a dat cu familia Ceauºescu. În cele 2 ore de emisie din ultimii ani, numai despre ei se vorbea. Dar în decembrie '89 le-a tras o copitã, transmiþînd în direct lovitura de stat ºi execuþia lor, cã pînã ºi hoþii ãia de la Hollywood, maeºtri în arta manipulãrii, au stat în loc ºi s-au crucit. Ce-a urmat, se ºtie: criminalii Iliescu, Brucan ºi Roman au apãrut la TVR ºi s-au declarat fãuritorii democraþiei ireversibile în oraºele ºi satele
patriei (violenþã, droguri, corupþie, ºomaj, prostituþie, analfabetism) ºi, de atunci, ne merge tot mai bine. Dupã ce s-au dus alde Iliescu, TVR s-a agãþat de coarnele Þapului – Operaþiunea Þigareta II, Scroviºtea, Tratatul cu Ucraina, Rona Hartner… ªi, ca sã se punã bine ºi cu CDR, a dat cu rahatul în ventilator, invitîndu-l pe regele Mihai la o paranghelie în direct, organizatã tocmai la Liceul ,,Sf. Sava”, din Bucureºti, ºi punîndu-i pe copii sã cînte ,,Trãiascã regele, în pace ºi onor!…”, deºi legea nu dã voie sã faci politicã în ºcoalã. Dupã Geolog, a venit vremea ca nici Bombonel sã nu mai plece de la TVR. Parcã-l vãd: Bombo la Guvern… Bombo la Cornu… Bombo la oglindã… Bombo pe closet… Dar stai cã n-a trecut mult, cã ne-am trezit în casã cu Încruciºatul, pe care îl tot pupa în fund o doamnã colonel, abia numitã director-general. Deschideai televizorul, dãdeai de Ucigã-l Toaca. Îl închideai la loc, rãmîneai în minte cu ochiul acela, atins de strabism, ºi te durea capul toatã ziua. Acum, cine e pe cai mari la TVR? Klaus Iohannis, omul care, cînd vorbeºte, parcã tace, iar cînd tace, bine face. Sã-l mai cheme o datã pe Matroºenco, fostul director de la ,,Sf. Sava”, dacã o mai trãi, care sã-i punã pe elevi sã-i cînte profesorului de provincie: ,,Noi sîntem copii tîmpiþi,/ Cã bem apã cu nitriþi/ ªi-nghiþim, în zori de zi,/ Bacteria Ecoli”. Iar acum, hopa!, ne trezim cã tot noi, populaþia, sãraca, mai avem de dat. Ca sã sculãm din morþi sinecura TVR, acest viespar de securiºti, de unde nu se mai dau duse batalioanele de curviºtine, partizani politici, vînãtori de comisioane pentru programele idioate ºi prãfuite ºi alte categorii de atîrnaci la banul public. Ce aruncã alþii de rãu, cumpãrã TVR de bun. ªi încã pe bani grei. Sã ne ierte Dumnezeu, dar aºa cum se prezintã la ora asta, TVR aduce tot mai mult cu o curvã proastã, care nu ºtie cu cine a rãmas borþoasã. ªi a dat ecsivã în tîrg, sã treacã pe la ea foºtii clienþi ºi sã-i arunce care de-o cãciuliþã, care de-un pampers… Pãi sã plãteascã, dacã-i aºa, ºi
Paradoxul lui Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric (6) În camerã, la capul Maestrului, se afla, de tot atîtea zile, încremenitã de suferinþã, fricã ºi deznãdejde, soþia sa, Christinel Eliade. Ea se confrunta cu una din cele mai dificile situaþii ale existenþei sale,... a amîndurora. În cele peste ºapte zile, Christinel fãcea faþã cu demnitate ºi onoare în faþa sutelor de vizitatori veniþi sã-ºi vadã Maestrul venerat. Ei încercau în felul acesta sã manifeste respectul cuvenit, atîta vreme cît el mai era în viaþã“. *** Tot mai rare, bãtãile pulsului se încheiarã marþi, 22 aprilie, la ora 9.40. „Paranirvana a luat sfîrºit. Desigur, lumea nu va mai fi niciodatã aceeaºi fãrã Mircea Eliade. Am înþeles, dupã o noapte de disperare, cã, în cele cinci zile ale veghii, Mircea Eliade înfãptuise o minune.
Prietenii ºi discipolii sãi se întîlniserã în acest timp acolo, solidari cu Christinel ºi întãrindu-ºi legãturile unul faþã de celãlalt. *** „Filosoful necontestat al Istoriei Religiilor, fondatorul Enciclopediei Religiilor, creatorul unor cuvinte noi folosite în limbajul filosofic-religios, autorul a mii de articole cu caracter ºtiinþific, istoric, religios, profesorul care a îndrumat ºi învãþat mii de studenþi, astãzi filosofi de valoare, laureaþi ai marilor premii de pe mapamond, profesori erudiþi, arhiepiscopi etc, îºi terminã angajamentul faþã de obligaþia ºi misiunea sa de a crea, de a lãsa ceva patrimoniului culturii universale", ne-a declarat Stelian Pleºoiu. Miercuri, 23 aprilie, ora 14:00, Eliade a fost incinerat, con-
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
Actriþa italianã Claudia Cardinale, una dintre marile frumuseþi ale ecranului în anii ’60-’70. Iliescu, ºi Mãgureanu, ºi Bombonel, ºi Bãse, ºi toþi ceilalþi derbedei care ºi-au tot fãcut publicitate la TVR pe banii noºtri. Te-a bãtut Dumnezeu, fã, televiziuneo naþionalã, cã, în 25 de ani, nu l-ai chemat, în studiourile tale, mãcar o datã, ºi pe regretatul Vadim – sanchi, cicã era ,,extremist”… Bine cã era Vadim ,,extremist”, ºi nu era Laszlo Tökeº, ori Marco Bela. Sau cicã el submina Puterea ºi nu o lãsa sã lucreze… Care Putere? Aia care îi protejeazã pe criminalul Iliescu ºi pe jefuitorii Nãstase ºi Bãsescu? Dacã nu te-ai prins pînã acum, ia de-aici, TVR: hai sictir, bagaboanto! (va urma) PAUL SUDITU
form dorinþei sale, scrisã în testament. David Tracy a citit o paginã din Mitul Eternei Reîntoarceri. Slujbe pentru odihna sufletului sãu au fost rostite în toate bisericile ortodoxe din America. Organizat din umbrã de David Tracy, serviciul memorial a avut loc în enorma Rockfeller Chapel din Hyde Park, campusul Universitãþii din Chicago. În locul elogiilor, Saul Bellow, Paul Ricoeur, Wendy O'Flaherty ºi Ioan Petru Culianu au citit fragmente din opera lui Mircea Eliade în cele trei limbi în care acesta a scris pînã la sfîrºitul vieþii: românã, francezã ºi englezã... Amintirile lui Stelian Pleºoiu sînt, ºi astãzi, la fel de vii: „Nu dupã mult timp, mii de persoane aveau sã treacã prin faþa catafalcului, aducînd un ultim omagiu celui dispãrut... celui care credea cã «Lumea fãrã Dumnezeu este o cenuºã»... Cu modestia cuvenitã aº adãuga cã... «Omenirea fãrã Eliade este mult mai incertã, mult mai sãracã»". Sfîrºit HISTORIA
Vitezomanul Hitler
EPIGRAME
Cu doi ani ºi jumãtate înainte sã devinã cancelar al Germaniei, Adolf Hitler a fost amendat pentru cã a circulat cu Mercedesul sãu cu o vitezã mai mare cu 30 de kilometri faþã de viteza legalã. Dupã 80 de ani, date despre amenda pierdutã au fost descoperite în arhivele germane. La 19 septembrie 1931, în apropierea oraºului Inglostadt, Adolf Hitler a fost surprins în timp ce mergea cu o vitezã de 55,3 km/h, însemnînd aproape dublu faþã de limita legalã, admisã la vremea respectivã, conform dailymail.co.uk. Din documentele descoperite rezultã cã viteza a fost determinatã de 2 poliþiºti, cu ajutorul a douã cronometre. Dupã ce s-a constatat cã maºina aparþinea lui Adolf Hitler, acesta a negat cã s-ar fi aflat la volan ºi a spus cã ºoferul sãu, Julius Schreck, a condus cu acea vitezã, în urma indicaþiilor sale. Se pare cã istoria a dezvãluit adevãratul motiv pentru care Hitler se grãbea: cu o zi înainte, nepoata sa vitregã, în vîrstã de 23 de ani, îºi pusese capãt zilelor, la München. Acest eveniment l-a afectat foarte tare pe Hitler, provocîndu-i o depresie profundã, potrivit declaraþiilor unor lideri naziºti.
Noaptea de Sînziene
Historia.ro
În poiana cu pansele ªi parfum de flori de tei, Fac „spectacol“ zece iele... Cu vreo douã zeci de „iei“.
Motiv de divorþ Suspectînd, în dese rînduri, Cã iubesc o altã lele, Soaþa mea cãzu pe gînduri... Dar pe gîndurile mele.
Infidelitate Cînd Venus fu descoperitã Cu alt bãrbat - în plin alint Spre zei s-a disculpat, smeritã: - Sã-mi cadã mîinile de mint! NAE BUNDURI
Pag. a 11-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Mã ucide ea! Mã ucide ea! Înceeeet... Spre searã mi-aam gãsit sfîrºitul
Ghinionul nr. 1: carevasãzicã, dicstractivul Buºoi nici nu apãruse bine la orizont, de-abia apucase sã promitã, dragul de el, clãdiri consolidate, ignifugate, baºca un spital de 7 stele, c-a vãzut 7 stele verzi! Degeaba i-a propus Gigi Becali sã facã parte din echipa FCSB, întrucît catindatul a suferit, brusc ºi dintr-odatã, o „rupturã muscularã“. Mai gravã decît cea a lui Marica, fiind trecut, tot brusc ºi dintr-odatã, pe banca de rezerve. Unde, dupã multe ºi felurite sporovãieli-TV, îndeosebi la Antena 3, acum tace ca Mutu. Ejacularea lui Buºoi s-a petrecut exact ca-n bancurile cu miliþieni. Care miliþieni, pînã ºi ei pricepuserã cã bãiatul e curãþel, cu unghii tãiate-urechi spãlate, cu nota 10 la materiile purtare ºi limbi moarte, crescut cu pian în casã, de douã mãtuºi dinspre mamã, rãmase fete bãtrîne. Dar la ce bun toate acestea, dacã se aratã cam pierdut în timp, spaþiu ºi sondaje. Nui exclus sã fi atîrnat greu ºi o declaraþie a lui Traian Bãsescu, jumãtate hazoasã-jumãtate adevãratã (ca dovadã cã tipului i se mai întîmplã sã spunã ºi adevãruri), fostul preºedinte hãhãind într-o emisiune cum cã, de va candida din partea MP, îl va bate pe Buºoi fãrã sã iasã din casã! Nu ne-a spus dacã se referea la casa din Mihãileanu, dar amãnuntul conteazã puþin spre deloc în cazul de faþã. Aºadar, altul la rînd! Altul, adicã incomparabil mai dicstractivul Orban. Zis ºi Organ, de cãtre mult stimata ºi iubita Nuþi Udrea ot Pleºcoi. Care Nuþica, draga de ea, o fi ºtiind ce spune; cã’z doar i-au trecut prin mînã destule chestii importante. Ghinionul nr. 2: Orban, dragul de el, uitînd cã nu en stare sã conducã o maºinã fãrã sã urce pietonii pe aripã, ori fãrã sã iasã din decor, voia sã conducã Bucureºtii! O fi crezut, probabil, cã domnu-i domn ºi-n ºanþ, dar iatã cã nu-i chiar aºa. În plus, ca sã vedeþi nãsãrîmba naibii, abia fusese lansat pe orbita candidaturii, cã l-a ºi luat DNAul pe aripã; nu ca simplu martor, cum susþinea dumnealui la TV, ci pentru un sever control ºpago-test, urmat de control judiciar! În treacãt fie spus, aþi remarcat noua orientare? Dupã ce a isprãvit cu primarii, DNA s-a mutat, pas cu pas, înspre candidaþi. Exact ca-n bancul cu samovarul care începuse sã pufãie deranjant pentru unele timpane; chestioarele astea aburinde trebuie stîrpite din timp, pînã najung locomotive! Deci, alt candidat liberat... Pardon, liberal. Adicã deloc dicstractivul Munteanu. Ghinionul nr. 3: o propunere cam scoasã din pãlãrie, în disperare de cauzã, dar, dupã pãrerea mea, inodorãicolorã-inorogã. Inorogã, carevasãzicã mai inexistentã decît struþo-girafa lui Moromete. Drept care nu înþeleg de ce-o fi stîrnit atîtea pãreri pro ºi contra, atîta zgomot pentru nimic?! Lasã cã acest Munteanu, pus în faþa unor contra-candidaþi de talia lui Vrînceanu, Firea sau Pandele... Cum?... Ce-aþi spus?... Alde ãºtia sînt, de fapt, unul singur?! Mã rog, chiar ºi aºa, Munteanu, cu toatã familia lui de la pasopt, n-avea ºanse nici cît FCSB s-o batã pe Astra, într-un meci decisiv pentru titlul de campioanã. Dar contestatarii nou-apãrutului pe covertã chiar nu pricep cã, în clipa de faþã, liberalii nu prea au pe cine sã scoatã la înaintare? Mai degrabã ar putea guvernul tehnocrat sã mãreascã salariile, decît sã gãseascã PNL-ul un candidat competitiv la Primãria Capitalei! Drept care schimbã ºi ei catindaþii mai des decît îºi schimbã Simona Halep antrenorii. ªtia madam Gorghiu ce ºtia, cînd se dãdea de ceasul morþii pentru alegeri în douã tururi; pierdea ’mneaei turul 1, dar poate-o punea de-o alianþã în turul 2, ºi-i ieºea nota de trecere. Întrebarea de moment e cine poate urma, cu sorþi de izbîndã, dupã ce „divanul fermecat“ l-a ejaculat ºi pe Stan Pãþitul mineriadei-90? Pãi, ºi ca formã de relief, ºi ca candidat, între Munteanu ºi Câmpeanu n-ar mai rãmîne decît... Delureanu! Dupã cum, pe cursã niþel mai lungã, dar nu foarte lungã, liberalii chiar nu pricep cã, sub co-conducerea Alinei Gorghiu, aceastã grupare istoricã a ajuns exact ca-n ºlagãrul lui Mihail: Mã ucide ea! Mã ucide ea! Înceeeet. Vã puteþi imagina o alãturare Brãtianu-Gorghiu? E ca ºi cum l-am compara pe Liþã Dumitru cu Bourceanu! ªi nu mã refer doar la EA. Nu cã-i dau dreptate foarte dicstractivului Paleologu, dar tandemul Gorghiu-Blaga (ladies first!) e ºi mai dicstractiv, amintindu-mi de cuplul Nae Lãzãrescu-Vasile Muraru. Staþi liniºtiþi, dragilor, e de bine ceea ce spun. Respectînd alt adevãr istoric, e chiar nemeritat de bine; Nae & Vasile au adus multe zîmbete pe chipurile românilor, ºi nu pensii tãiate cu aprobarea tragi-comicului Predoiu. Totuºi (plecînd de la constatarea cã, acum, cînd Nae nu mai e, nici din Vasile n-a rãmas cine ºtie ce), ca sã nu se interpreteze greºit, deci cã, vezi Doamne, nici Gorghiu n-ar face prea multe parale fãrã Blaga, poftim, reformulez: îi compar pe cei doi excepþionali co-preºedinþi cu Al Bano ºi Romina Power. Chiar mã întreb de ce Gorghiu & Blaga nu încearcã sã-ºi cînte excepþionalele lor stereo-anunþuri?
Fredonate, bunãoarã, pe ºlagãrul mondial Felicita, cu totul altfel ar fi fost receptate de opinia publicã versurile candidaturii lui Marian Munteanu! Poate ar fi trecut nebãgat în seamã ºi faptul cã, de convinsã ce era întru aceastã candidaturã, dar ºi pe bazã de fugã de idei, madam Gorghiu l-a botezat... Câmpeanu!! Prezintã-te cu mielu’, cocoanã! Vezi sã nu fie cîine ºi sã conþinã Organ(e) pentru. drob! Întrucît n-ai sare & piper, bagã mirodenii! Vorba aia, sã nu rãmînã sãracu’ Câmpeanu cu dinaintea goalã, taman de Paºte... Între alþii, cine a sãrit ca arsã, auzind de propunerea cu pricina? Na, poftim de vezi, republicana Miþa Bas... Pardon-scuzaþi, bonsoir, Mioara Roman! Pen’ce chestia asta, cam þinînd de capra care sare masa? Pen’cã, susþine ’mneaei, pe vremea studenþiei, Marian Munteanu ar fi fost un ceauºist convins, ceea ce, pe stil nou, ar fi incompatibil cu primarul Bucureºtilor! I-auzi, una!! Dar cã Ion Iliescu, cetãþean incomparabil mai comunist decît Munteanu, a devenit ditamai preºedintele þãrii a fost compatibil?! ªi nu pentru un singur mandat, ci, ca sã zic aºa, 2 spre 3 mandate. Dupã cum, Mioriþo laie, laiebucãlaie, dacã gura nu-þi mai tace, spune-ne prin ce compatibilitatea naibii progenitura lui socru-tãu (aducãtor în România al comunismului stalinist, sãlbatic, criminal), scos din pãlãrie mai ceva decît Marian Munteanu, a ajuns ditamai premierul post-revoluþionar?! În altã ordine de idei, cunoºti cumva, cocoanã, pen’ce o anume instituþie contemporanã, cîtuºi de puþin ceauºistã, se numeºte Regia Protocolului de Stat?... Îþi spune mãndel: pentru ca, într-o vilã aparþinînd acestei Regii necomuniste, sã stai dumneata, pe stil comunist. Adicã, fãrã sã plãteºti chiria stabilitã! Faptul cã þi-ai vîndut apartamentul de 4 camere, din buricul Capitalei, pe Calea Victoriei, primit de la Radio prin anii ’80, o fi vrut sã reprezinte o scuzã? I-auzi, alta!! Pãi, pe de o parte, apartamentul respectiv þi-l dãduserã, nu-i aºa?, nenorociþii ãia de ceauºiºti. Iar apoi, nu l-ai vîndut de nevoie, de fomicã, precum marele actor Vladimir Gãitan, ci pentru ca, depunînd mumos bãnuþii la bancã, sã poþi sta la vilã. Hai, fã paºi pe covoraº, sã-þi vedem mersul! Revenind la oile noastre: s-ar putea sã credeþi cã susþineam a 3-a propunere liberalã. Doamne fereºte, mã lãsa nu nemuritor, dar rece, sigur! În tinereþe, am fost prieten cu Marian Munteanu, nu însã cu cel de acum. Marianmunteanul din anii ’70 era cîntãreþ, ºi fãcea o atmosferã de nopþi mari la „Atlantic“, bar condus de alt prieten, Eugen Stoia. Ehee, cum cînta Zorba acel Marian!... Cum spãrgea el farfurii, mai rar, kalimera patriotes! ªi cum spãrgeam, ºi noi, farfuriile rãmase întregi, dansînd apoi Sirtaki, printre sutele de cioburi, în aplauzele amuzate ale lui Colea Rãutu, Cornel Patrichi, Conþi Bãrbulescu! Dansam cu Gruiþã, cel mai mare handbalist al lumii, plecat apoi în Mexic, împreunã cu Marian Munteanu. De care se îndrãgostise lulea consula, sau aºa ceva, Ambasadei Mexicului la Bucureºti. Acele neuitate nopþi fuserã ºi se duserã, de parcã n-au existat nicicînd. Ca ºi nea Colea, Gruia, Stoia sau Conþi, ca ºi dansatorul-unicat Patrichi. Cum superb scrisese poetul-unicat Esenin: Oare te-am trãit, sau te-am visat doar, viaþã?... Cine va cîºtiga alegerile pentru Capitalã? Aº paria pe „tripleta“ Vrînceanu-Firea-Pandele, dar mã voi mai consulta cu acest bãiat de bãiat, numit ªumudicã. Antrenor f.f. crescut valoric, polemist f.f. dicstractiv, psiholog f.f. nãscut, în timpul liber f.f. parior. Aplauze ºi ovaþii pentru Alibec! Acest talent fãrã frontiere (despre care, contrar pãrerii sceptice a lui Mircea Sandu, scriam laudativ încã de cînd juca pe plajã) le-a dat-o printre picioare ºi adversarilor, ºi selecþionerului Iordãnescu. Cristi Balaj? Lecþie de arbitraj. Tudore, fã-þi cruce, înmoaie chimicu’n gurã ºi ia notiþe! Ce se va întîmpla cu Vrînceanu-Firea-Pandele pe post de primar? Ne ucide ea? Ne ucide ea? Va deveni Voluntariul Sectorul 7 al Capitalei? Vorba poetului, om muri ºi-om vedea. N-am nimic cu femeia asta, despre care Bãsescu hãhãia cã ar aduce ghinion. Eu am ce am cu toþi! Cu toþi ALDE ãºtia. Poate oi fi devenit ciufut, cum îmi zicea Vadim, dar nu-i mai agreez de nici o culoare - nici roºu, nici portocaliu, nici alb - ºi nu mai cred o iotã din ce bãlmãjesc politicienii noºtri de 2 lei. Care, azi, ne zîmbesc din imense panouri publicitare, ºi ne promit cîte-n Lunã ºi-n 7 stele verzi, iar mîine se jurã cã nu furã. Deºi bãieþii i-au prins cu raþa-n gurã & mormanul de dolari în poalã. Aºadar, ghinion odatã, ghinion de douã ori, ghinion de trei ori! Adjudecat? Da’ de unde, circoteca îºi continuã marºul triumfal, pelticul Munteanu cedîndu-i locul foarte pelticului Predoiu! Mã rog, avantaj serviciu... Vorba Corinuþei, E bine-bine, e foarte bine!, neo-liberalii îºi vor afla astfel mãsura exactã. Dacã nu se dumiresc nici acum, îi priveºte; micã sau mare, e treaba lor. SORIN SATMARI
Un vînt nãpraznic trecea prin mine, neantul mã înghiþea nemilos, din universuri paralele, strãine, aºteptam sã coboare un înger frumos Dar fiara complota ºi izbea în inimã, cu ploaie, cu vînt, sã n-ajung la timp, pe o stea, ºi sã-mi cazi din cer pe pãmînt Mi-era teamã cã n-am sã fiu acolo, sã te prind în braþe de ger, sã trecem împreunã dincolo, în raiul meu efemer
Ne-am gãsit ca doi impostori invocînd pãtimaº nemurirea, erai cea mai frumoasã dintre cãlãtori, mult mai frumoasã te fãcea iubirea ªi am luat noaptea la rînd ca doi travestiþi din poeme, ai fi vrut sã-mi cazi în suflet curînd ºi n-aveai de ce te mai teme În suflet te-ai strecurat, ca marea pe þãrm, ºi de inimã cu-n surîs te-ai lipit, te visez cînd de spaimã adorm, ºi ce mult, în alt veac, ne-am iubit N-aº fi vrut sã mai pleci nicãieri þi-aº fi fost aºternutul fatal, strivitã de lumini ºi plãceri, ai fugit înainte de visul final Peste-o secundã de rouã ºi foc, am vrut sã-þi spun din nou cã mi-e dor, dar nu mai erai aceeaºi deloc, o umbrã-þi intrase-n decor Din magica noastrã zdrobire, nu-þi mai rãmãsese mãrturie pe chip, decît un surîs împietrit de iubire ºi sufletul meu transformat în nisip ªi m-ai trecut cu-n zîmbet crud de la extaz la agonie cruntã, ºi astãzi parcã mai aud chemãri de bocitoare dupã nuntã ªi în aceeaºi zi de chihlimbar mi-ai strecurat în inimã argintul, deºi în zori te beam dintr-un pahar spre searã mi-am gãsit sfîrºitul. ADI SFINTEª 17 aprilie 2016
Clasicii, despre ,,licoarea zeilor“ Ç Vinurile româneºti de Murfatlar nu se pot uita. Ele îþi cîntã mereu în cerul gurii. RAFAEL ALBERTI Ç Numai cine ºtie sã savureze vinul prin prisma intelectualitãþii ºi esteticii lui creatoare gãseºte în el picãturi de geniu ºi sclipiri de umor. CHARLES BAUDELAIRE Ç A ºti sã savurezi un vin bun cu toate simþurile (inclusiv al ºaselea – bunul-simþ) e cea mai desãvîrºitã înþelepciune, artã ºi ºtiinþã. Cu gura o ºtiu toþi. Dar asta înseamnã bãuturã ºi nu culturã. J.W. GOETHE Ç Vinul bãubil ºi de chef trebuie sã fie acid ºi slab alcoolic. Acesta e vinul cu verticalã infinitã/ De petrecere fãrã limitã. OCTAVIAN GOGA Ç Vinul este unul din lucrurile cele mai civilizate ale naturii, perfecþiunea ei supremã, ºlefuitã de om. ERNEST HEMINGWAY Ç Vinul a înnobilat sufletele, a cultiva aptitudinile ºi a dezvoltat talentele, dînd inspiraþii ,,divine” vocaþiilor. VICTOR HUGO
Pentru împrospãtarea memoriei
Lumina Învierii (urmare din pag. 1) Interesant este cã, în aramaicã, numele de Cain înseamnã „Posesie“, adicã „Proprietate”. Cain era plugar, iar Abel - cioban. „Haide sã ieºim la cîmp - i-a zis Cain fratelui sãu. Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui sãu, Abel, ºi l-a omorît“ - zice Biblia. Un merit în Istorie, totuºi, a avut ºi acest Cain, ºi anume destinul de a fi tatãl lui Enoh personaj fabulos, care a fost înãlþat la cer, adicã rãpit în „civilizaþia“ lui Dumnezeu, pe care el o descrie într-o carte cu totul ºi cu totul excepþionalã. Personal, regret, din suflet, cã aceastã Carte a Iui Enoh nu a fost inclusã în rîndul cãrþilor Bibliei, atunci cînd ele au fost asamblate, în Secolul II dupã Christos - cu siguranþã, dacã Omenirea ar fi citit ºi asimilat experienþa extraordinarã a acestui personaj real, care L-a vãzut pe Dumnezeu ºi a descris mecanismele divine în virtutea cãrora merg astrele pe cer, iau naºtere ploile, zãpezile, viscolele, în fine, întreaga arhitectonicã a Puterii universale a Demiurgului, ei, bine, ºtiinþa umanã ar fi fost, astãzi, cu mult mai avansatã. Adaug la acest regret ºi pãrerea de rãu cã Biblioteca din Alexandria a fost incendiatã. Repet: dacã fascinanta Carte a lui Enoh ºi Biblioteca din Alexandria ar fi fost utilizate de oameni, cred cã marile cuceriri ale ºtiinþei ºi tehnicii, cum ar fi telefonul, cinematografia, radioul, televizorul, computerul ºi aviaþia, s-ar fi produs încã din Secolul XVIII. Am pomenit ºi de perechea Essau-Iacov, copiii gemeni ai Patriarhului Isaac cu frumoasa lui nevastã, Rebecca. Iatã ce scrie Biblia: „Copiii se bãteau în pîntecele ei, ºi ea a zis: «Dacã-i aºa, pentru ce mai sînt însãrcinatã?»“. ªi tot în Cartea Sfintã stã scris ceva care ar trebui sã ne dea mai mult de gîndit, citez: „Domnul a vãzut cã rãutatea omului era mare pe pãmînt ºi cã toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rãu. I-a pãrut rãu Domnului cã l-a fãcut pe om pe pãmînt ºi S-a mîhnit în inima Lui“ - am încheiat citatul. Pentru a-l mîntui pe om, Dumnezeu a fãcut un Fiu, pe care L-a trimis ca pe un miel neprihãnit, în mijlocul fiarelor. Dar fiarele nu erau dobitoacele firii, care, de altfel, L-au ºi ocrotit la naºtere, încãlzindu-L cu rãsuflarea lor, în ieslea din Bethleem. Fiarele erau tocmai oamenii, care nu L-au crezut ºi L-au dat morþii, în cele mai groaznice sudori de sînge. În numeroase cãrþi ale Vechiului Testament se anunþã venirea lui Isus Christos. Sînt profeþite pînã ºi vînzarea Lui, pe 30 de arginþi (profeþie care aparþine proorocului Zaharia), ca ºi tragerea la sorþi a cãmãºii Sale. Aºa dupã cum se ºtie, ºi alþii s-au ridicat la cer, înaintea lui Isus, ºi nu numai fii ai lui Israel, cum a fost Enoch, ci ºi copii ai altor seminþii, ca de pildã Ghilgameº ºi Romulus. Plastic vorbind, dacã îmi e îngãduit sã forþez o metaforã, toþi aceºtia n-au fost decît un fel de actori sau cascadori care au pregãtit intrarea în scenã a
Eroului principal, Fiul lui Dumnezeu. De ce ne impresioneazã Isus atît de mult? De ce, oare, tot ceea ce þine de El ne tulburã ºi ne atinge fibra cea mai adîncã a sufletului? De ce plînge inima în noi cînd vedem procesiunile de Paºti, care au loc în întreaga lume creºtinã, cu cele 14 opriri de pe Via Dolorosa, cu biciuirea Lui sãlbaticã ºi cu traversa aceea grea, pe care a purtat-o în spate, pînã la stîlpul înalt de pe Dealul Golgotei, unde I-au fost bãtute palmele în piroane, întîi cînd zãcea la pãmînt, iar apoi, dupã ce a fost înãlþat printr-un sistem primitiv de scripeþi ºi frînghii, I-au fost þintuite ºi picioarele?! Ca sã fie supliciul mai îndelungat ºi lecþia mai pilduitoare pentru oricine ar fi cutezat sã nu se supunã fariseilor, crucea era prevãzutã cu un fel de policioarã, sau o stinghie pentru sprijinit vîrfurile picioarelor. Cel puþin aºa au demonstrat sãpãturile arheologice efectuate în acea zonã. ªi tot niºte sãpãturi au scos la ivealã vestigiile oraºului antic Sepphoris, situat Ia 5 km nord-vest de
Nazareth, oraº numit de istoricul Joseph Flavius „Podoaba Galileii”. Spun toate astea pentru cã arheologii au descoperit acolo un palat, un amfiteatru cu 3.000 de locuri ºi ruinele unor ample construcþii, la care, neîndoielnic, s-a folosit multã lemnãrie. Prin deducþie logicã, se poate aprecia cã la edificarea acelei cetãþi a fost utilizatã forþa de muncã din zonã, or, cea mai apropiatã aºezare era Nazarethul, unde trãia familia lui Isus. Aºadar, cei doi tîmplari - Iosif, tatãl pãmîntean al Mîntuitorului, ºi Isus - au muncit acolo. Acesta e un adevãr istoric, cã Isus a lucrat ca dulgher, din copilãrie pînã la vîrsta de 30 de ani, ori e de la sine înþeles cã o astfel de muncã grea L-a fãcut puternic ºi rezistent. Eu n-am vãzut, niciodatã, vreun meseriaº, mai ales tîmplar, care sã aibã mîini de domniºoarã. Isus avea mîini fru-
moase, aºa e, dar aceea era frumuseþea muncii. Aºa, ºi numai aºa se explicã, din punct de vedere uman, forþa ieºitã din comun cu care Isus a rezistat pe cruce, timp de 6 ore, mai precis, între orele 9 dimineaþa ºi 3 dupã-amiaza, în acea zi de 14 Nissan (sau 6 Aprilie), sub cîrmuirea guvernatorului Pillat din Pont, reprezentant al împãratului Tiberius. Ne amintim cã Pillat a scris pe acea bîrnã de lemn, cu care au fost împovãraþi umerii prizonierului, formula Isus Nazarineanul Regele Iudeilor în nu mai puþin de 3 limbi: latinã, greacã ºi aramaicã - de aici se pãstreazã, de altfel, pînã în zilele noastre, inscripþia INRI de pe crucile creºtinilor ortodocºi. Or, era nevoie de spaþiu pentru a scrie, desfãºurat ºi vizibil, de la mari depãrtãri, în 3 limbi, o asemenea expresie, deci traversa era considerabil de mare. Isus a fost crucificat de 4 soldaþi romani. Evanghelia nu ne dã ºi alte informaþii, dar bãnuiesc cã doi i-au pironit palmele, unul i-a pironit picioarele, iar cel de-al patrulea le-a înmînat cuiele. Ca o simetrie stranie, Mîntuitorul a fost privegheat în agonia Sa de 4 femei, cãrora li s-a adãugat cel mai iubit dintre Apostoli, cel care apare, în majoritatea picturilor ºi icoanelor, la Cina cea de Tainã, cu capul aplecat pe pieptul Învãþãtorului, cel cãruia Isus i-a încredinþat-o pe mama Sa, dar i-a dat ºi o parte din Harul Sãu, pentru a scrie Apocalipsa - e vorba de Evanghelistul Ioan. Sfîºietor e plînsul femeilor la pogorîrea de pe cruce! Alãturi de miracolul sublim al maternitãþii, privegherea lui Isus pe cruce ºi vestea Învierii Sale constituie un alt scop major pentru care Dumnezeu a creat femeia pe pãmînt. Pe Isus nu L-a trãdat nici o femeie. Numai bãrbaþii L-au trãdat, mai ales cei care au îndrãznit sã spunã despre El cã „are drac“, adicã e posedat, dar ºi Iuda Iscarioteanul, ºi chiar Petru, care s-a lepãdat de El de 3 ori într-o singurã noapte, aceea dintre joi ºi vineri, pînã la cea dintîi cîntare a cocoºului. De ce apare aceastã referire, aparent minorã, în Biblie? Pentru simplul fapt cã la cîntarea cocoºului se schimbau strãjile garnizoanelor romane, pe tot cuprinsul Imperiului. Iatã cã Împãrãþia lui Isus a durat mai mult decît Împãrãþia Romei ºi, în general, decît toate Împãrãþiile, ºi ea va dura dea pururi, pînã la cea de-a doua venire a Lui. Fiindcã eu simt cã Isus va veni, foarte curînd, date fiind semnele vremurilor ºi împlinirea profeþiilor. Lumea s-a ticãloºit într-o asemenea mãsurã, încît are nevoie, mai mult ca oricînd, de Salvatorul ei. „Ziua Domnului va veni ca un hoþ, noaptea“ - spune Biblia. Iubitele mele surori ºi dragii mei fraþi, aºa dupã cum se vede sau, mai bine zis, se aude, astãzi n-am rostit un discurs politic, ci poate o predicã. Fiindcã românii au nevoie de predici smulse din adîncul inimii, care sã le arate Calea, Adevãrul ºi Viaþa, sã le dea tãrie în vreme de restriºte ºi sã reînnoade legãtura acestui Popor cu Dumnezeu. Noi facem parte, cu toþii, din Partidul lui Isus Christos. Cum ar fi arãtat, oare, Istoria Lumii, literatura, muzica, artele plastice, arhitectura, de 2.000 de ani încoace, fãrã acest gigant, care S-a jertfit pentru noi, ca sã ne
schimbe rãutatea de la naturã în bunãtate de la Duhul Sfînt? E lesne de imaginat ce vînt al sãrãciei ºi al pustietãþii ar fi suflat peste civilizaþia umanã dacã, prin absurd, n-ar fi existat Isus. Dar El a existat, existã ºi va exista! Noi sîntem ai Lui, cu toþii, iar El e stãpînul nostru. Isus nu ne cere sã murim ca El, ci sã trãim ca El - e, oare, atît de greu? Pe aceia care vor sã-L primeascã pe Domnul în inima lor ºi încã sînt derutaþi, nu ºtiu ce sã facã ºi de unde sã înceapã, îi sfãtuiesc cu sinceritate, dupã propria mea experienþã: puneþi capãt la pãcat, rugaþi-vã la Dumnezeu pe genunchi, smeriþi-vã ºi fiþi milostivi, ºi atunci Paºtele nu va mai fi doar o datã pe an, ci în fiecare zi a anului, iar Lumina Învierii vã va da o stare sufleteascã bunã ºi vã va face capabili de elanuri generoase. Iatã de ce e mare, inegalabil, copleºitor Isus Christos: fiindcã la Dumnezeu nu vom ajunge decît prin Fiul Sãu ºi pentru cã El ne oferã modelul comportamental de cinste, de dreptate, de bunãtate, de dragoste. Paºtele din acest an, 2004, are o semnificaþie aparte, fiindcã ºi ortodocºii, ºi catolicii îl prãznuiesc în aceeaºi zi, de 11 aprilie. Este încã un semn cã unificarea Bisericii Creºtine e necesarã, pentru a fi pregãtitã, ca o Mireasã, sã-ºi primeascã Mirele Ceresc. „Pot totul în Isus Christos“ - spune Biblia. Sã ne iubim unii pe alþii, sã refacem soliDoamne, dacã nu-i prea greu Pune ordine în haos ªi învaþã neamul meu Sã se roage în pronaos. Doamne, dacã mã iubeºti Ia vrãjmaºii de pe mine ªtii Tu cum sã-i pedepseºti Sã-i faci lumii de ruºine.
daritatea Neamului Românesc în aceste vremuri de furtunã, ºi sã nu uitãm, nici o clipã, cã trebuie sã fim demni ºi mîndri cã sîntem români - Poporul Român fiind, dupã cum se ºtie, cel mai vechi popor creºtin din lume, fiindcã el s-a nãscut creºtin, în plãmada sa daco-romanã, în acea osmozã din zorii Istoriei intrînd evanghelizarea propovãduitã pe meleagurile noastre de Sfîntul Apostol Andrei. Fac un apel ºi cãtre cei cãrora le-au murit fiinþele iubite - o mamã, un tatã, sau ambii pãrinþi, ori un frate, o sorã, un copil, un bunic, un prieten drag: nu disperaþi, existã viaþã de apoi, ºi morþii noºtri, scumpii noºtri morþi ne vegheazã din ceruri ºi sînt alãturi de noi. Dupã o viaþã întreagã de experienþe iniþiatice ºi de studiu al cãrþilor fundamentale ale Omenirii, am ajuns la aceastã iluminare: Da, existã Dumnezeu! Da, Isus Christos e Fiul Lui! Da, existã îngeri! Da, sufletul e nemuritor! Români, nu vã pierdeþi speranþa! Anul acesta va avea loc o Mare Schimbare, în bine, a destinului istoric al Poporului Român! Aºa dupã cum spunea poetul german Goethe, pãrintele lui „Faust“: „Cine sperã în minuni sã-ºi întãreascã credinþa!“ Christos a Înviat!
În roºu, mov ºi galben, în verde crud de ierbi ceva nu iese bine, vopseaua iar o fierbi Un crîng de iasomie în pãr þi s-a-mpletit în calendar scrii iarãºi cîte-un verset sfinþit Era un timp de slavã, aprilie vestea arhanghelii dreptãþii cum saltã iar în ºa Te vãd din nou în stampa copilãriei mele un pescãruº pe pînza strãvechii caravele La streºini se-nfiripã un cuib de rîndunici zorelele pe garduri cu mîna le ridici
N-au învãþat, se pare, nimic din Atlantida ªi nici din Hiroºima n-au tras nici un folos Ne acceseazã Iadul cu cancer ºi cu Sida Istoria se-ascunde precum un melc fricos. Au înflorit copacii, bat clopote de Denii Ierusalimul, iatã, de ploi a înverzit ªi pelerini cu torþe ºi scumpe mirodenii Sosesc din toatã lumea pe-acest pãmînt sfinþit.
Aici sînt toþi martirii creºtini, unde-I Mesia Toþi cei ce pentru cruce amar au pãtimit Scriptura ne învaþã: a lor e veºnicia A celor ce se roagã-n genunchi ºi s-au smerit.
Doamne, vindecã-i, de poþi Pe bolnavii din spitale Ocroteºte-i Tu, pe toþi, Cu suflarea gurii Tale.
Tu zugrãveºti cu cearã încondeiate ouã în flori ºi arabescuri ce strãlucesc de rouã
E-o fierbere ciudatã, manevre militare Mari deplasãri de trupe, pe mare, pe uscat Încep sã scoatã capul focoase nucleare Azi, echilibrul lumii s-a rupt ºi e pãcat.
Miresme dulci revarsã a rãstignirii cruce O razã albãstruie aprinde lumînãri Transfiguraþi, creºtinii dau buzna sã apuce Un mic crîmpei din focul sosit din depãrtãri.
Doamne, dã-le la sãraci Pîine, pace, bucurie Ouã roºii, vin, colaci Bani de ºcoalã ºi chirie.
E un ajun de Paºte, cu mierle în copaci cînd stãruie în casã miros de cozonaci
Nicicînd n-a fost un Paºte mai tragic pe Planetã Explozii, catastrofe, nu-i pace sub mãslini E pentru prima oarã cînd Dumnezeu regretã Cã-n lupta altor neamuri se sting mai mult creºtini.
Mormîntul gol îmi pare cã-i leagãnul din care Se-nalþã Omenirea cu braþele spre cer Miraculoasã noapte! Ce binecuvîntare! Azi plîng cu rouã sacrã ºi cuiele de fier.
RUGÃCIUNE
STAMPÃ DE PRIMÃVARÃ
Pace vouã!
Doamne, mergi ºi la azil Unde plîng în pumni bãtrînii Naufragiul lor umil Rupe cumpãna fîntînii. Doamne, sfinte vietãþi Fãrã milã sînt jertfite Curge sînge prin cetãþi Îngerii Tu Þi-i trimite. 26 august 2014
Copii desculþi ai strãzii aleargã înspre denii pe cerul mahalalei trec nori de mirodenii ªi tu frãmînþi aluatul, tot somnul þi s-a dus ne spui din nou povestea cãmãºii lui Isus Oh, cît eºti de frumoasã, ce palide ninsori îþi joacã-n ochi ca focul albastru pe comori! Au înflorit salcîmii ºi viºinii din nou tãlãzuieºte marea sub coaja unui ou Cît de înaltã-i bolta în noaptea de Prier opreºte clipa, Doamne, numai atît Îþi cer În casa noastrã scundã, cînd totul renãºtea minunea vieþii mele, rãmîi pe veci aºa ªi sã-mi apari de-a pururi precum te vãd acum într-un ajun de Paºte, prin clopote de fum... CORNELIU VADIM TUDOR
ªi totuºi, ne apasã o negurã pe pleoape Pe inimile noastre un lacãt greu s-a pus Nicicînd n-a fost rãzboiul atîta de aproape Ne meritãm bãtaia cu biciul lui Isus. Neliniºtite clipe, ºi ameninþãtoare E zãngãnit de sãbii ºi încãrcãri de puºti Zãpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare ªi tigrii violenþei au fost scãpaþi din cuºti. Eu i-aº aduce-n lanþuri pe toþi conducãtorii La judecata dreaptã a Sfîntului Mormînt Toþi în genunchi sã cadã, sã vadã muritorii Cã-i risipeºte Domnul ca pe o pleavã-n vînt. ªi cã din cap le scoate rãzboiul tuturora Fiindcã Isus pe nimeni, nicicînd nu a ucis… Treziþi-vã, voi, lideri, cît nu-i tîrziu! E ora! Apocalipsa este un Iad de nedescris! E Paºtele! E vremea sã vã aveþi ca fraþii Cu moartea peste moarte Mesia a cãlcat El cîntã: „Pace vouã!" - aºa cã slavã daþi-I Osana! Aleluia! Christos a Înviat! CORNELIU VADIM TUDOR 12 aprilie 2014
Pag. a 14-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei Plagiator. Plagiatori. Doctori Iohannis ºi Cioloº, împreunã cu tehnocraþii lor democraþi, se þin doar de prostii. Ajutaþi de înalta Justiþie, în loc sã-ºi facã treaba lor, continuã sã le caute nod în papurã lui Victor Ponta ºi guvernului pe care acesta l-a condus. Se tot reia discuþia despre plagiatul fostului prim-ministru. Pãi, dacã asta e problema, mai mult de jumãtate, dacã nu trei sferturi din cei ce s-au numãrat printre demnitari sînt plagiatori. Ce ziceþi de domnul Gabriel Oprea, care mai era ºi conducãtor de doctorat?! Unele voci vorbesc ºi de dl. Tobã. S-au furat doctorate cu nemiluita. Au ajuns sã fie ,,mari specialiºti” chiar ºi niºte agramaþi, care nu au mãcar un nivel elementar de cunoºtinþe, ce le-ar permite sã
Liviu Dragnea, condamnat la doi ani cu suspendare în dosarul „Referendumul“ Magistraþii Curþii Supreme l-au condamnat, vineri, la doi ani de închisoare cu suspendare pe liderul PSD Liviu Dragnea pentru fraudarea referendumului din 2012 privind demiterea preºedintelui Traian Bãsescu. Procurorii au cerut închisoare cu executare pentru Dragnea, dupã ce, în primã instanþã, a primit un an de închisoare cu suspendare. Sentinþa definitivã a fost datã de un complet de cinci judecãtoare. Liviu Dragnea a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru infracþiunea de folosire a influenþei sau autoritãþii de cãtre o persoanã care deþine o funcþie de conducere într-un partid, în scopul obþinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Practic, completul de cinci judecãtori a dublat pedeapsa datã de instanþa de fond pe 15 mai anul trecut. Curtea Supremã a dispus ºi un termen de încercare de la trei la patru ani pentru liderul PSD. Pe de altã parte, Liviu Dragnea nu ºi-a pierdut dreptul de a vota ºi de a fi ales. El este însã obligat sã plãteascã 550 de lei cheltuieli de judecatã. Decizia este definitivã ºi vine dupã un an ºi jumãtate de la începerea judecãrii cauzei. Instanþa supremã a menþinut sentinþele date în cazul celorlalþi inculpaþi din acest dosar, cu excepþia a doi dintre ei - Adriana Vespe ºi Daniela Vlãduþ, acestea fiind achitate. „Sîntem mai mult decît ºocaþi, sîntem înmãrmuriþi de ceea ce se întîmplã astãzi în România. Omul acesta nu a fãcut altceva decît sã cearã oamenilor sã iasã la vot ca sã dea jos un monstru, un tiran. Îl susþinem cu toþii pe Liviu Dragnea pînã la capãt. Vã spun sincer cã sîntem cu toþii înmãrmuriþi, nu avem cuvintele la noi. Toþi aºteptam astãzi o achitare, ne aºteptam sã i se facã dreptate. Pentru noi, nu are nici o vinã”, a declarat secretarul general-adjunct al PSD, Codrin ªtefãnescu, imediat dupã pronunþarea sentinþei. În jurul orei 15, la sediul PSD a ajuns ºi Liviu Dragnea, care a aºteptat sentinþa departe de ochii curioºilor.
Cinci judecãtoare au pronunþat sentinþa Din completul care i-a majorat sentinþa liderului PSD au fãcut parte judecãtoarele Livia Stanciu, preºedintele Curþii Supreme, Angela Dragne, Luciana Mera, Luminita Zglimbea ºi Ioana Bogdan. Trei dintre ele, Angela Dragne, Luminiþa Zglimbe ºi Ioana Bogdan, au fãcut parte din completul care l-a condamnat pe Adrian Nãstase la 4 ani de închisoare în dosarul Zambaccian. De asemenea, preºedinta Curþii Supreme, Livia Stanciu, a fãcut parte din completul care l-a condamnat la doi ani de închisoare cu executare pe fostul premier Nãstase în dosarul „Trofeul Calitãþii”. Ca ºi astãzi, ºi atunci instanþa a fost formatã din cinci judecãtoare.
vorbeascã româneºte, cît de cît, corect. Aºa-ziºi profesori universitari, ba ºi unii academicieni mai fac, ºi ei, erori din greºealã, ca sã utilizãm, ,,plagiind” ºi noi, intenþionat, o sintagmã reuºitã a unui adevãrat doctor: Corneliu Vadim Tudor. Mã mir cã nu le-a trecut prin minte pigmeilor sã-l scoatã ºi pe Tribun, acest mare istoric, scriitor ºi om politic, plagiator, doar din dorinþa de a-i întina memoria. ªi, în altã ordine de idei, de ce n-ar fura creaþia altora ºi jalnicii ãºtia de politicieni, dacã au reuºit s-o facã destui puºcãriaºi, unii devenind brusc ,,scriitori”, cu o producþie considerabilã, de 4-5-6-7 cãrþi? Pãi, aceºtia mai au mult pînã la doctorat?! Aºa cã, lãsaþi-o mai moale, domnilor/ doamnelor, cu chestia asta murdarã a plagiatelor. Cãrþile – aºa cum ne învaþã o vorbã înþeleaptã - din cãrþi se fac. Dar ºi din bani (euroi/ dolari/
Liderii PSD aºteaptã sentinþa la sediul partidului Liderii PSD s-au strîns, vineri, la sediul central al PSD în aºteptarea sentinþei. Printre cei care au ajuns la sediul partidului din Kisellef se numãrã Gabriela Firea, candidatul PSD la Primãria Capitalei, secretarul general al PSD, Marian Neacºu, Daniel Florea - preºedinte PSD Sector 5, Viorica Dãncilã - preºedintele OFSD, Ionel Arsene - secretar regional, deputatul Florin Iordache, preºedinele CJ Olt, Paul Stãnescu, preºedintele PSD Mureº, Vasile Gliga, Dan Cristodor - liderul PSD Cãlãraºi, Sorin Grindeanu - preºedinte PSD Timiº. „Nu este o zi uºoarã. Bineînþeles cã ne-am dori foarte mult un verdict de achitare. Colegii îl susþin pe domnul Dragnea, am primit semnale din toatã þara în acest sens. Dupã ce se va anunþa decizia definitivã, vom avea cu siguranþã o reacþie. Pînã atunci, orice aº spune este inutil“, a spus Gabriela Firea. Dragnea: „La referendum a fost o confruntare durã între Poporul Român ºi Bãsescu”. La ultimul termen al procesului, care a avut loc pe 8 aprilie, procurorii Direcþiei Naþionale Anticorupþie (DNA) au cerut pedepse cu executare atît pentru Liviu Dragnea, cît ºi pentru alþi 44 de inculpaþi. În faþa instanþei, anchetatorii au susþinut cã Dragnea i-a tratat pe alegãtori ca pe „niºte obiecte care trebuie scoase din casã ºi aduse la urne” ºi cã pedeapsa pentru acesta ar trebui sã fie între trei ºi cinci ani de închisoare cu executare. La rîndul lui, Liviu Dragnea a declarat în ultimul cuvînt în faþa instanþei cã se considerã nevinovat ºi cere achitarea. „Aº vrea sã vã rog sã nu luaþi în seamã caracterizarea fãcutã de DNA. Nu aceasta este atitudinea mea faþã de oameni. Mãrturie stau cei 20 de ani în serviciul public. Militanþii, nu numai din PSD, ci ai tuturor partidelor îndeamnã lumea la vot pentru cã este sensul unei campanii electorale. La referendum a fost o confruntare durã între Poporul Român ºi Bãsescu. Nici un partid nu putea obþine foloase necuvenite. Cred cu tãrie în nevinovãþia mea ºi solicit achitarea“, a spus Liviu Dragnea, pe 8 aprilie, în faþa completului de judecatã. Martor: „Ne-am organizat cum ne-a învãþat domnul Dragnea“. Cu toate acestea, Venig Roland Marius, primarul oraºului Sîngeorz Bãi, a arãtat în declaraþia de martor, datã pe 31 martie la Curtea Supremã, cã la DNA a ascultat o convorbire telefonicã pe care a purtat-o cu o persoanã care s-a dat coleg de partid de la PSD - sediul central. „Ne-am organizat cum ne-a învãþat domnul Dragnea“, spunea acesta în convorbirea interceptatã. „Este adevãrat cã în acea convorbire, fiind întrebat cum ne-am pregãtit pentru Referendum, am spus: «Ne-am organizat cum ne-a învãþat domnul Dragnea». Expresia o explic în sensul cã Liviu Dragnea, care era secretar al PSD-ului, cu ocazia ºi a altor campanii electorale, ne-a instruit cã trebuie sã ne organizãm. Mai exact, Dragnea ne-a indicat ca exemplu un alt primar care a arãtat cã
Dorin Lazãr Maior, extrãdat din Dubai pentru executarea pedepsei de ºapte ani de închisoare Dorin Lazãr Maior, fostul preºedinte al Blocului Naþional al Revoluþionarilor, a fost extrãdat joi din Dubai pentru executarea pedepsei de ºapte ani de închisoare pe care o are de ispãºit în dosarul „Romexterra”. În anul 2013, fostul preºedinte al Blocului Naþional al Revoluþionarilor ºi fost deputat PSD, Dorin Lazãr Maior, a fost dat în urmãrire internaþionalã dupã ce a fost condamnat definitiv, de Curtea de Apel Mureº, la ºapte ani de închisoare cu executare,
pentru ºantaj, în dosarul „Romexterra“. Dorin Lazãr Maior, Ovidiu Tition, Florina Aprofira au fost trimiºi în judecatã în 2006 de procurorii DNA Braºov, fiind acuzaþi cã ar fi ºantajat doi oameni de afaceri braºoveni, printre care ºi pe fostul director adjunct de la Romexterra Bank Braºov, Mihai Maþepiuc, pentru modul ilegal în care se acordau credite la banca respectivã. Maior i-ar fi ameninþat pe cei doi oameni de afaceri cã îi va denunþa dacã nu primeºte de la fiecare cîte un milion de lei.
lei). ªi atîtea diplome oare cum s-au luat? Nu pe lucrãri bazate pe plagiat? Ori, poate, prin vînzare/ cumpãrare, cã tot sîntem în societatea capitalistã multilateral dezvoltatã sãlbatic. Aveþi ce-aveþi cu Ponta. Vreþi acum sã-i negaþi ºi unele merite, incontestabile, din timpul guvernãrii lui, cînd a mai rãsuflat niþel ºi acest popor de care voi, tehnocraþi-aristocraþi, vã cam bateþi joc. Ce competenþi sînteþi voi! N-ar fi mai bine sã demisionaþi ºi sã ne lãsaþi, domnule Cioloº? Sau aþi venit mai mult sã stricaþi ce s-a fãcut bun? Vedeþi cã pînã ºi tinerii frumoºi ºi liberi au început sã priceapã cã nu sînteþi în stare decît sã executaþi. Ce? Niºte ordine din afarã, ca sã prãbuºiþi, iremediabil, aceastã þarã. ªi ce-i tot daþi într-una cu plagiatul lui Ponta? A vrut ºi dumnealui sã fie dottore. Ce, dom’ preºedinte, dacã doreºte, nu o sã-ºi dea, ºi el, vreun doctorat? ªi poate ajunge imediat profesor universitar. Ca sã fie, dom’le, lucrul bine fãcut. Fiindcã bine furat este deja. Oho, încã de mult. GEORGE MILITARU pe el în reprezintã realizãrile obþinute, ºi cã lumea îl va vota chiar dacã nu-ºi face campanie. Exemplul l-a dat Dragnea în noiembrie-decembrie 2011“, a spus Venig.
„Nu am votat” Dumitru Croitoru Nelu a fost audiat ca martor ºi a explicat cã nu a fost sã voteze la Referendum. El a spus cã dupã alegeri a fost invitat la poliþie, unde a vãzut numele lui, iar în dreptul numelui ce viza semnãturã existã o semnãturã care nu-i aparþinea. „Nu am dat buletinul meu altei persoane pentru ca aceasta sã exercite dreptul de vot în numele meu”. Martorul Viºan Ion a povestit cã nu ºi-a exercitat dreptul la vot. El a spus cã a aflat cînd a fost la poliþie cã altcineva a votat în locul lui, dar cã nu ºtie cine a fãcut asta. Dan Nicuºor a explicat în declaraþia de martor cã nu a votat la Referendum. La poliþia din Bragadiru i s-a adus la cunoºtinþã cã cineva a votat în numele sãu. „Eu nu am votat”, a spus Dan. Pentru a fi convingãtor el a arãtat cartea de identitate pe care nu era nici o ºtampilã. Dorel Boboc a spus Curþii în declaraþia de martor cã nu a votat, ºi cã a aflat cã numele sãu apare pe listele de vot mai tîrziu, de la poliþia din Bragadiru. Un alt martor, Daniela Matei, a spus cã nu a votat la Referendum, deºi cineva apãrea cã ar fi votat în locul ei. Acest lucru l-a aflat mai tîrziu, atunci cînd a fost chematã la poliþia din Bragadiru. Constantin Almãjanu, martor în dosar a spus cã nu ºi-a exercitat dreptul la vot. „La postul de poliþie din Rovinari mi s-a prezentat o lista de vot, cu numele meu, dar nu eu am fost cel care a votat. Semnãturã nu este a mea“, a explicat Almãjanu.
Condamnat la închisoare cu suspendare În acest dosar, Liviu Dragnea a fost condamnat în primã instanþã la un an de închisoare cu suspendare. Decizia însã a fost contestatã atît de preºedintele interimar al PSD, cît ºi de Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA). Procurorii au arãtat în motivele de apel depuse la ÎCCJ cã pedeapsa de un an de închisoare cu suspendare aplicatã de instanþa de fond lui Liviu Dragnea în dosarul „Referendumul” are un cuantum simbolic în raport cu gravitatea infracþiunii sãvîrºite, iar pedeapsa a fost greºit individualizatã. „Demersurile inculpatului Liviu Dragnea demonstreazã cã vocaþia ºi pasiunea sa, ca persoanã cu poziþie de autoritate ºi influenþã, a fost de a impune alegãtorilor sã voteze. Libertatea de alegere pe care o au cetãþenii ºi dreptul de a vota sau nu au fost tratate de inculpatul Liviu Dragnea ca un moft al acestora ºi nu ca un imn al demnitãþii umane ºi libertãþii de opþiune. Deºi, libertatea votului este un drept care trebuie apãrat cu orice preþ, fiind dovada palpabilã a libertãþii individului, inculpatul Dragnea a acþionat ºi s-a manifestat ca ºi cum alegãtorii sînt simple obiecte ce pot fi extrase din casã prin oferirea de spectacole cu clovni, baloane ºi zîne sau chiar cu forþa, conform voinþei ºi interesului inculpatului. „Din probele administrate a rezultat cã inculpatul Maior Lazãr Dorin ºi inculpatul Tition Ovidiu au exercitat în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2006 mai multe acþiuni de intimidare fizicã ºi psihicã, inclusiv ameninþãri cu darea în vileag a unor fapte reale, asupra a doi administratori de societãþi comerciale ºi a unui director de bancã, sprijiniþi fiind de învinuita Aprofirei Florina, în scopul obþinerii unui fals material injust“, se preciza într-un comunicat al DNA Braºov. În acest dosar, Tition ºi Maior au fost reþinuþi ºi ulterior arestaþi sub acuzaþia de ºantaj la finele lunii decembrie 2006 ºi pînã în mai 2007. GABRIELA GHITCUÞA
Pag. a 15-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Bogaþii care vor sã ajungã primari (1) Mulþi dintre oamenii politici care ºi-au anunþat candidatura pentru alegerile locale din 5 iunie 2016 au averi însemnate. Principalul contracandidat al actualului primar de Alba, deputatul Cãlin Potor, a anunþat cã se înscrie în competiþia pentru primãrie din partea PSD. Potor deþine împreunã cu familia douã terenuri intravilane ºi unul agricol în suprafaþã de 7,5 hectare, primit moºtenire. Deputatul are douã case, dintre care una primitã moºtenire, un apartament ºi un spaþiu comercial, precum ºi patru maºini: un Mercedes, un Peugeot, un VW ºi o motocicletã. Potor nu a declarat conturi bancare, dar are douã credite: unul de 100.000 de franci ºi unul de 87.000 de lei. Familia Potor a avut un venit anual de circa 100.000 de lei. Ionel Ciupe este candidatul ALDE la Primãria Arad. Acesta este consilier municipal ºi om de afaceri. Deþine împreunã cu soþia un teren intravilan ºi unul agricol în judeþul Arad ºi douã case de locuit cu suprafaþã totalã de peste 1.000 de metri pãtraþi. Tablourile ºi bijuteriile familiei Ciupe ajung la 32.000 de euro. Veniturile anuale sînt compuse din indemnizaþia de consilier local - 5.900 de lei, cea de membru în AGA CET Hidrocarburi – 13.800 de lei, din activitãþi agricole 8.000 de lei, din afacerea personalã, aproximativ 25.000 de lei ºi salariul soþiei sale - 49.000 de lei. Actualul primar de la Topoloveni, Gheorghiþã Boþârcã (PSD), este cel mai bogat dintre toþi candidaþii pentru alegerile locale din 5 iunie, în judeþul Argeº. El e ºi cel mai longeviv primar de oraº din judeþ. Dupã cum precizeazã în declaraþia de avere din iunie 2015, pri-
Din greºealã în greºealã spre victoria finalã România a cumpãrat, cu 628 de milioane de euro, 12 avioane multirol F-16A/B (Block-15), la mîna a doua din Portugalia, pe care, la rîndul ei, le-a primit gratis din SUA. Avioanele, fiind fabricate în urmã cu 33 de ani, au fost achiziþionate de România fãrã licitaþie, fãrã transparenþã ºi fãrã sã includã offset, o procedurã urmatã de majoritatea statelor membre NATO, precum Ungaria sau Cehia. Offsetul este un program de investiþii al statului care vinde echipamentul militar în þara care cumparã respectivul echipament. Aºadar, prin procedura offset, vînzãtorul ar fi trebuit sã se angajeze sã investeascã în industria româneascã o mare parte din preþul avioanelor (100%, în cazul Ungariei, care a cumpãrat avioane Gripen noi). Banii plãtiþi pe F-16 se puteau întoarce în România sub forma unor investiþii, dar nu s-au întors, ca urmare a posibilei lipse de respect a membrilor guvernului României, care au semnat acest contract la adresa banului public. Cum avioanele au fost date, de cãtre SUA, în leasing Portugaliei, din suma de 628 de milioane de euro, americanilor le-au revenit 457 milioane de dolari (37-38 milioane de dolari/avion), fãrã sã facã absolut nimic pen-
Mafia romena (18) Lupte ilegale în Corsica În Mafia romena existã o importantã componentã de care am mai vorbit: brigãzile de foºti sportivi de performanþã ajunºi infractori temuþi ºi respectaþi deopotrivã în lumea interlopã. Între aceste brigãzi ºi aºa-zisa mafie þigãneascã existã o rivalitate fãþiºã, nu puþine fiind confruntãrile purtate, nu atît pentru supremaþie, ci ca rezultat al diverselor orgolii ºi al urii neîmpãcate pe care ºi-o poartã reciproc. „Sportivii“ se considerã a forma adevãrata Mafie romena, recunoscutã de toate celelalte grupãri, în timp ce restul clanurilor nu ar face decît sã le pãteze numele. Iar ca un argument al acestei opinii, ei aduc ºi prezenþa a nu mai puþin de ºapte români în legendarele gale ilegale de luptã organizate de Mafia corsicanã, consideratã drept cea mai durã ºi care a împiedicat restul clanurilor româneºti sã pãtrundã pe teritoriile controlate de ea în sudul Franþei. Sînt gale care nu au nimic de-a face cu mult mediatizatele lupte de Local Kombat de la noi, show-uri care fac audienþã ºi impun tot felul de vedete. Luptele din K1 nu reprezintã totuºi vîrful luptelor extreme. Acolo avem de-a face mai mult cu show-biz-ul decît cu confruntarea pe viaþã ºi pe moarte. Galele organizate de corsicani sînt acele lupte în cuºti unde, mai nou, dupã ani petrecuþi în sînul Mafiei romena, unii membri au fost acceptaþi
marul Boþârcã a înstrãinat un teren comercial pentru care a primit 162.015 lei ºi un spaþiu comercial pentru care a încasat 67.000 lei. Valoarea conturilor în bãnci se ridica, anul trecut, la 276.516 lei. Boþârcã ºi-a împrumutat cei doi fii cu suma totalã de 475.000 lei. Din indemnizaþia de primar a obþinut 77.190 lei, din chirii - 20.681 lei, din pensii - 7.615 lei, iar din exploataþii agricole - 81.880 lei. Nouã candidaþi au anunþat cã intrã în cursa pentru Primãria Bistriþa. Aºa se face cã în Bistriþa nu existã partid fãrã vreun candidat. Printre cei care deja fac admini straþie, consilieri locali, actualul edil, un parlamentar, un fost preºedinte de Consiliu Judeþean s-au strecurat ºi doi afaceriºti. Unul dintre ei, Petru Sigartãu, pare sã fie cel mai bogat dintre candidaþii la Primãria Bistriþa. Compania pe care o conduce, Comsig, va face anul acesta 24 de ani de funcþionare ºi are o cifrã de afaceri de 5,5 milioane de euro. Rivalul actualului primar este un fost primar, Cãtãlin Flutur. În prezent este director la societatea subordonatã Consiliului Local, Locativa S.A. Deþine, oficial, un apartament de 78 de metri pãtraþi în municipiul Botoºani, cumpãrat din 1996. În acte, Flutur nu are terenuri în proprietate. În schimb, are bijuterii în valoare de 10.000 de euro, pãrþi sociale, la diferite firme, în special din industria farmaceuticã ºi hotelierã. Flutur încaseazã anual un salariu de peste 57.000 de lei, la care se adaugã cel al soþiei de aproape 80.000 de lei. Topul celor mai bogaþi candidaþi la Primãria Braºov este deschis de candidatul independent Cornel George Comºa, actual deputat de Alba. Acesta deþine un teren de 515 mp, intravilan, la Sulina (Tulcea), dar soþia sa a cumpãrat 4 ha teren intravilan ºi 5,75 ha de pãdure la Poiana Mãrului (Braºov), 1.400 mp la Maliuc (Tulcea), 9.600 mp la Vulcan (Braºov) ºi a moºtenit 400 mp la
Moieciu ºi 500 mp la Braºov. Comºa are o casã de 200 mp la Alba Iulia, un apartament de 118 mp la Braºov ºi jumãtate dintr-unul de 84 mp la Bucureºti. Marian Dragomir are trei terenuri extravilane, unul de 0,5 hectare în comuna Chiscani, de unde provin rudele sale, unul de 4,12 ha pe raza comunei Tichileºti ºi unul în judeþul Galaþi. Mai are în proprietate, cu soþia sa, un teren intravilan în comuna Chiscani, cu o suprafaþã de 2.082 metri pãtraþi. Tot la Chiscani, Dragomir deþine o casã formatã din parter ºi etaj, în suprafaþã totalã de 260 mp, iar în Municipiul Brãila, acesta locuieºte cu soþia ºi cei doi copii într-un apartament de 56 mp. Conform declaraþiei de avere, Dragomir conduce un Peugeot 206 fabricat în 2008 ºi are un credit de 128.831,7 lei. Constantin Toma a declarat cã opþiunea de a candida reprezintã doar o provocare personalã. „Nu am nevoie de salariul de primar, e doar o provocare personalã de a moderniza acest oraº ºi sînt încrezãtor cã voi reuºi“, a declarat omul de afaceri. Toma nu cocheteazã pentru prima datã cu politica, el fiind senator în legislatura 2000 - 2004 în judeþul Buzãu, tot pe listele PSD. E de meserie inginer ºi a intrat în afaceri în primii ani de dupã Revoluþie. Vindea cãruþe, iar mai tîrziu s-a apucat ºi de afaceri cu tractoare, în colaborare cu firma italianã Landini. Edilul de pe malul Borcei are 2 case, 3 maºini, dar ºi 5 credite la bãnci. Deþine un apartament ºi o casã la þarã, ambele pe numele soþiei, dobîndite în 1997 ºi 2008. Parcul auto din proprietatea primarului se compune din 3 maºini: Suzuky SX4, un Mercedes Benz E 200 CDI ºi un Ford Focus, ambele fabricate în 2008. (va urma) („Adevãrul“)
tru aceºti bani. Alte sume ajung la firma portughezã OGMA, care nu schimbã nici un motor, nici o instalaþie, ci doar verificã, nedistructiv, cele 12 F-16 Block15 ºi le convertesc în F-16 MLU, prin montarea pachetului de avionicã achiziþionat de Portugalia, în 2009, de la firma Lockheed, sub forma unor module (kit-uri). Amintesc cã România dispune de douã fabrici de avioane (la Bacãu ºi la Craiova), dar, cu toate acestea, plãteºte Portugaliei o sumã exorbitantã (108,2 milioane de euro) pentru o aºazisã conversie a avioanelor F-16. Tot Portugaliei i se plãteºte ºi pentru pregãtirea personalul navigant ºi tehnic român, care face trecerea pe avioanele F-16 (9 piloþi ºi 75 de tehnicieni). Ca termen de comparaþie, Venezuela a încheiat un contract cu Rusia pentru 12 avioane noi Su30MK2, plãtind suma de 480 milioane de dolari. Radarul APG-66, de pe avioanele F-16 Block15 româneºti, nu va fi modernizat ºi va avea aceeaºi distanþã maximã de descoperire ca ºi în anii 1983-1984 (110 km), inferioarã radarului EL/M-2032, existent pe MiG-ul LanceR (distanþã maximã de descoperire 140 km). Deºi alþi beneficiari din Asia, care nu sînt membri NATO, au condiþionat achiziþia, de montarea pe F-16 A/B second hand, a unui nou radar de tip APG-68(V)9, cu distanþa de descoperire de 150-170 km. Ca o comparaþie, avioanele ruseºti Su-30 (dislocate în Crimeea) sînt echipate cu radarul Irbis-E, avînd raza de descoperire 150 km ºi cu
senzor infraroºu IRST (raza de descoperire 90 km), care nu existã pe avioanele F-16 Block15 româneºti. Spre deosebire de variantele mai noi, avioanele F-16 Block15 (MLU) nu au încorporate în fuselaj echipamente de iluminare a þintei cu fascicol laser, necesare dirijãrii bombelor ghidate GBU-12 (livrate de portughezi odatã cu avioanele). De aceea, România este obligatã sã monteze pe avioanele F-16 Block15 vechile containerele de iluminare laser Rafael-Litening LDP de pe avioanele MiG-21 LanceR. În schimb, portughezii bagã pe gît României 3 containere de contramãsuri radioelectronice AN/ALQ-13, livrate în 1981 de SUA, odatã cu vechile avioane A-7 Corsair II, containere care se potrivesc ºi pe F-16 Block15. Acest container fiind similar ca performanþã ºi concepþie containerului SPS-141 (sovietic), care a înzestrat unele avioane MiG-21 româneºti în perioada 1986-1999 ºi care a fost dat la fier vechi pentru ca România sã fie primitã în NATO. Abia instalat în funcþia de ministru al Apãrãrii, Mihnea Motoc a declarat la Interviurile Europa FM cã, în acest an, Ministerul Apãrãrii va demara procedurile pentru achiziþia a încã 12 avioane de luptã F-16, tot la mîna a doua. Probabil, în aceleaºi condiþii ca ºi primele 12. Deocamdatã a fost lansatã o cerere de informaþii cãtre toate þãrile aliate care au în dotare asemenea aparate, inclusiv SUA ºi 5 þãri europene.
sã-ºi încerce norocul ºi bãrbãþia. Sînt, evident, meciuri ilegale. Confruntãri în care marele premiu este de 50.000 de euro. Despre Corsica, unii români nu ºtiu prea multe în afarã de faptul cã aici s-a nãscut Napoleon. ªi, cel mult, au mai auzit pe la buletinele de ºtiri cã autoritãþile franceze nu fac nici un progres în a prelua controlul asupra situaþiei din aceastã provincie ai cãrei puþini locuitori militeazã pentru independenþã. Existã ºi conaþionali de-ai noºtri care ºtiu mai multe. Pentru cã ei locuiesc chiar acolo. Este vorba despre cîþiva membri ai Mafiei romena, unii foºti luptãtori ºi foºti mercenari în Legiune. Corsicanii sînt cei care i-au tras de partea lor. Ei îºi cîºtigã în prezent existenþa participînd la luptele care se desfãºoarã aici ºi care sînt celebre peste tot în lume. Cãci, dupã cum declarã unul dintre luptãtorii români, „dacã nu te-ai bãtut în Corsica, atunci nu ai dreptul sã spui cã practici un sport sîngeros. Eu am fãcut ani de zile judo, am fost gardã de corp, nu «pîndari» cum sînt cei din þarã, am dus la capãt un contract în Legiunea Strãinã. Dar aici, în Corsica, este cu totul altceva. Este locul unde vin din toatã lumea cei care au ceva de demonstrat. Este o cu totul altã lume, unde te supui doar legii strãzii. În Corsica, poliþiºtii stau baricadaþi prin comisariate. Au sporuri de risc de trei ori mai mari decît în alte zone ºi nu sînt detaºaþi în Corsica decît cel mult cîte ºase luni“. În ciuda experienþei sale de bãtãuº, fostul judoka nu a reuºit sã se impunã în circuitul luptelor de stradã
din Corsica: „Sîntem ºapte români care luptãm acolo, toþi formãm o brigadã, dar nici unul dintre noi nu a reuºit sã ia marele premiu. Performanþa mea e cã am reuºit sã cîºtig douã bãtãi, deci am luat 10.000 de euro. Aºa este regulamentul. Mafioþii locali care aranjeazã luptele te sunã de obicei doar cu cîteva ore înainte, deci trebuie sã fii tot timpul în formã. Bãtãile au loc fie în aer liber pe vreun maidan, fie în vreo halã. Adversarii se aleg prin tragere la sorþi, asta dacã nu se provoacã direct unul pe altul. Se luptã cu mîinile goale ºi fãrã nici un fel de regulã, fiecare dã cum ºtie ºi unde apucã. De-abia cînd unul cade ºi celãlalt îl calcã în picioare, se bagã ºi organizatorii. Dacã pierzi ºi mai eºti în viaþã, primeºti o mie de euro. Dacã ieºi cîºtigãtor, îþi dau 5.000 ºi mai lupþi o datã, cu un altul, care a cîºtigat ºi el. Poþi sã lupþi de cel mult cinci ori pe noapte. Dacã ai cîºtigat toate confruntãrile, ai 50.000 de euro. Este greu, dar meritã. Nu neapãrat doar pentru banii pe care îi iei acolo, ci ºi pentru cã aºa eºti vãzut ºi te poþi alege cu un contract bun ca gardã de corp. Pentru noi e bine cã sîntem mai mulþi români. Ne-am format brigada noastrã. Ne ºtiu oamenii ºi ne angajeazã pentru cîte o «afacere» în Franþa, în Italia sau în alte þãri. ªi faptul cã luptãm în gale ne asigurã un cu totul alt onorariu, cu mult mai mare decît în mod obiºnuit“. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)
Pag. a 16-a – 29 aprilie 2016
România este o piaþã de mîna a zecea în care se aduc produse din strãinãtate cu termene expirate (1) „România este o piaþã de mîna a zecea în care se aduc produse din strãinãtate cu termene expirate“, afirmã tranºant ministrul agriculturii, Achim Irimescu. „Aici este o piaþã în care importatorii se orienteazã ºi aduc produse la sfîrºit de termen de valabilitate sau chiar depãºit. În România sînt cazuri în care salamul se spalã cu oþet; se schimbã saramura la brînzã, iar brînza se bagã din nou la vînzare. Statul nu-ºi face datoria, ANPC-ul nu ºi-o face. Alþii controleazã ce intrã din România, noi de ce sã nu controlãm ce primim de la alþii?“, spune ministrul Irimescu. Ajuns ministru în urma protestelor de stradã, odatã cu instaurarea guvernului tehnocrat, Irimescu nu este strãin de ce se întîmplã în România. La Bruxelles, de unde vine, ocupa funcþia de ºef al secþiei de agriculturã, la Reprezentanþa Permanentã a României la UE. A fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii (2012 – 2014), consilier al ministrului agriculturii între 1990 ºi 1998. Un om care ºtie deci ce spune atunci cînd afirmã cã importurile sînt de slabã calitate pentru cã România este consideratã „o piaþã de mîna a zecea“. În ultimele luni industria alimentarã localã a fost atinsã de mai multe scandaluri legate de calitatea produselor ce se vînd în magazinele din România. Fie cã s-a numit „Brãdet“ în care a fost implicatã o companie localã în produsele cãreia a fost descoperitã bacteria E-coli, fie cã vorbim despre un alt caz în analizã legat de calitatea apei îmbuteliate, sau de recentul scandal în care ºeful suspendat al unui magazin Profi din Arad acuzã conducerea magazinelor cã l-ar fi obligat sã vîndã carne expiratã pe care sã o spele cu detergent ºi oþet, toate aceste dosare au o victimã sigurã: cel care consumã. Care plãteºte, dar care nu este apãrat. Cine trebuie sã-l apere? „Statul nu-ºi face datoria, ANPC (Agenþia Naþinalã pentru Protecþia Consumatorului – n.red.) nu-ºi face datoria“, spune ministrul. Profi respinge acuzaþiile cã ar fi vîndut carne expiratã, cum a susþinut un fost angajat. „Ce lanþ serios de retail credeþi cã s-ar preta la o înºelãtorie care îi poate pune clienþii în pericol?“
Traian Bãsescu, urmãrit penal în al ºaselea dosar redeschis de procurori de la încheierea mandatului Procurorii Parchetului General au redeschis urmãrirea penalã împotriva fostului preºedinte, pentru ºantaj, deºi un alt magistrat al aceleiaºi instituþii soluþionase cauza cu NUP în 2012. Oficiali ai Parchetului General au confirmat începerea urmãririi penale în acest dosar ºi au declarat cã Traian Bãsescu va fi chemat la audieri. Fostul preºedinte a reacþionat pe Facebook, arãtînd cã dosarul a fost închis prin neînceperea urmãririi penale (n.r. - NUP) în 2012, de Parchetul General, ºi redeschis la solicitarea aceleiaºi instituþii, trei ani mai tîrziu. Tot pe Facebook a venit ºi replica Elenei Udrea: „Cum mai sînt doar cîteva zile în care se poate depune candidatura pentru Primãrie, hopa ºi dosarul penal pe numele lui Traian Bãsescu!”.
Acuzaþiile Ancheta procurorilor a pornit de la un denunþ formulat de Grupul de Investigaþii Politice (GIP) în data de 15 februarie 2012, care s-a încheiat cu rezoluþia de NUP, patru luni mai tîrziu. În denunþ, GIP îl acuza pe Traian Bãsescu cã, pe 9 august 2000, datã la care era primar al Capitalei, a cumpãrat un teren de 3.700 mp în Aleea Privighetorilor 86 din cartierul Bãneasa, pentru suma de 1,4 miliarde lei vechi. Tot pe 9 august 2000, omul de afaceri Costel Cãºuneanu ar fi cumpãrat un teren învecinat, cu o suprafaþã similarã, însã la un preþ de trei ori mai mare decît cel plãtit de Bãsescu. Ulterior, în octombrie 2002, Traian Bãsescu a vîndut terenul din Aleea Privighetorilor cãtre Gabriela Blaj, cumnata lui Costel Cãºuneanu, în schimbul sumei de 12 miliarde lei vechi (aproximativ 300.000 de dolari). Cu aceºti bani, Traian Bãsescu a cumpãrat o vilã situatã pe ªoseaua Bucureºti - Ploieºti cu suma de 280.000 dolari, vilã donatã apoi fiicei sale Ioana Bãsescu. Carmen Damian, procurorul cãruia i s-a repartizat cauza, a reþinut în rezoluþia NUP din 25 iunie 2012 cã nu existã probe care sã vinã în sprijinul acuzaþiei de spãlare de bani. „Singurul demers ce rezultã din denunþ a fost
ROMÂNIA MARE“
„La PROFI nu se fac astfel de presiuni. Dacã oricine ar face un astfel de pas, acea persoanã înceteazã sã mai lucreze la noi chiar din ziua cînd se dovedeºte cã a fãcut o astfel de tentativã. Ce lanþ serios de retail credeþi ca sar preta la o înºelãtorie care îi poate pune clienþii în pericol? Este pãcat cã afirmaþii nefondate, ca aceasta, afecteazã activitatea ºi chiar locurile de muncã ale cîtorva mii de angajaþi!“, a comentat Gabriel Pîslaru, reprezentant relaþii publice la Profi România, acuzaþiile potrivit cãrora un magazin al lanþului din Arad ºi-ar fi obligat angajaþii sã vîndã carne exiratã. Un fost ºef de magazin Profi din Arad, Gabor Ciprian, a lansat o serie de acuzaþii grave la adresa lanþului de magazine Profi, potrivit cãrora managementul companiei a pus presiune asupra angajaþilor sãi sã vîndã carne expiratã, atît sub formã de carne proaspãtã, cît ºi sub formã de carne preparatã (prãjitã). „ªeful meu direct mi-a spus sub formã obligatorie sã pun la vînzare carne ºi mezeluri expirate ºi i-am spus cã îl scot afarã cu poliþia dacã mai vine cu astfel de lucruri la mine. Dupã ce eu am refuzat, a doua zi, a cerut angajatului de la vitrina asistatã sã nu mai þinã cont de indicaþiile mele ºi sã vîndã produse expirate în locul celor proaspete. Le-a pus sã punã carne expiratã în tãvi ºi carne proaspãtã în frigider ca sã fie cît mai puþine pierderi în magazin. Angajatele au refuzat ºi au venit ºi mi-au spus mie ceea ce le-a propus directorul zonal, sã spele carnea cu detergent ºi oþet“, a declarat Gabor Ciprian, fost ºef de magazin Profi, care acum este suspendat din funcþie, dupã ce alãturi de alþi 11 angajaþi a fãcut o plîngere cãtre toate autoritãþile de control din municipiu, inclusiv la poliþie. Profi este controlatã de fondul de investiþii Entreprise Investors ºi are o reþea de peste 370 de magazine. În 2015 a avut o cifrã de afaceri de 500 milioane euro, fiind unul din retailerii strãini cu cea mai mare expansiune. Recent compania a luat un împrumut de 40 milioane euro de la BERD ºi Raiffeisen Bank pentru a deschide în urmãtorii trei ani încã cel puþin 100 de magazine anual. Fostul angajat a declarat cã nu se teme de ameninþãrile Profi de a-l da în judecatã ºi sperã cã autoritãþile îºi vor face corect datoria. Printre produsele expirate scoase la vînzare, fostul anagajat al Profi aminteºte de aripi picante ºi scãriþã de porc marca Smithfield, care deºi era un produs ce trebuia
comercializat la vrac, proaspãt, era vîndut gãtit: „Sînt foarte mulþi angajaþi Profi cãrora le este fricã sã vorbeascã public de ceea ce se întîmplã“, a spus Gabor Ciprian. Reprezentanþii Profi neagã acuzaþiile lansate de fostul ºef de magazin din Arad ºi afirmã cã în urma controalelor interne au constatat cã Gabor Ciprian ar fi solicitat gratuitãþi furnizorilor pentru a plasa comenzi la ei sau cã ar fi „falsificat inventarul“, precum ºi alte nereguli. În urma controalelor efectuate în magazinul de pe Strada Lucian Blaga din Arad, directorul Direcþiei Sanitar-Veterinare ºi pentru Siguranþa Alimentelor Arad declarã cã deocamdatã nu au gãsit nimic, iar controalele continuã în toate cele 6 magazine Profi din judeþ. Despre România s-a spus în nemumãrate rînduri cã este o þarã capabilã sã hrãneascã 80 de milioane de locuitori. Totuºi, România este un importator net de produse alimentare. În 1990, în România erau 5,3 milioane de bovine ºi 13 milioane de porci, faþã de 2,8 milioane de bovine ºi 5 milioane de porci acum. Producþia mergea la export, e adevãrat. Acum România nu mai suferã de foame, dar în ultima vreme, piaþa localã a fost invadatã de produsele lactate din Polonia sau Ungaria sau de carne, în special de porc, din alte þãri ale UE. De pildã, din totalul produselor lactate importate de România, în valoare de 260 de milioane de euro, anual, o treime vine din Polonia ºi Ungaria. România exportã lapte ºi produse lactate de doar 90 de milioane de euro. De ce? În primul rînd pentru cã agricultura este încã slabã ºi în al doilea rînd pentru cã produsele de import sînt ieftine; dar sînt ieftine pentru cã unele sînt aproape de termenul de expirare, dacã nu expirate. „Pe perioada iernii doar 30% din mîncarea este produsã în România, ceea ce e foarte grav. Nu pot sã fiu de acord cã România nu poate sã-ºi asigure hrana. Dar cînd a ieºit Irimescu (ministrul vorbeºte despre el la persoana a treia – n.red.) ºi a spus cã trebuie sã facem controale la frontierã ca sã ne apãrãm producãtorii români, cîþi dintre producãtori au sãrit atunci?“. „Uniunea Europeanã este o chestie strict economicã, e o piaþã unicã unde cel mai bun rezistã. Eu nu pot sã-i blochez (pe importatori - n.red.), dar pot sã-i verific, chiar dacã e piaþã europeanã“, mai spune ministrul. (va urma) IULIAN ANGHEL
cãutarea pe Internet a articolelor de presã pe acest subiect ºi transpunerea în acuzaþii, lipsite de valoare juridicã ºi caracterizate doar de lipsa probelor”, scria procurorul Carmen Damian în rezoluþie.
În România au afaceri alte cîteva companii offshore înregistrate la aceeaºi adresã din Turks&Caicos pe care a furnizat-o ministrul Energiei în declaraþia de avere (Gretton House, Duke Street): Alameda Investments Ltd, On The Go Investments Ltd (fostã Loyalia Ltd), Smartree Limited Ltd, Michlen Property Investments (M.P.I.) Ltd, Sybil Capital Investments Ltd, Double Limited, Avesta Limited, Gilley Investments Limited. Toate companiile off-shore menþionate au fost sau încã sînt acþionare la SRL-uri din România. Unele din acestea se ocupã de afaceri imobiliare, altele de software, existã ºi o categorie de firme care fac afaceri în resurse umane sau echipamente pentru benzinãrii. Cîteva dintre companiile offshore au fost reprezentate în România, pînã de curînd, de cãtre Eric Florin Chiº, un om de afaceri român care a locuit în Israel ºi care acum locuieºte în Statele Unite. Trebuie menþionat însã cã simpla coincidenþã de adresã nu înseamnã neapãrat ceva în lumea companiilor offshore. De obicei, la aceeaºi adresã (care este ºi adresa casei de avocaturã care înregistreazã companiile din jurisdicþii off-shore), se pot afla ºi mii de companii, iar între acestea sã nu existe nici cea mai micã legãturã. Aºadar, nu spunem nici o clipã cã ar exista o legãturã între Impact Sales Co., off-shore-ul care îl plãteºte pe ministrul Grigorescu, ºi celelalte companii off-shore, de la aceeaºi adresã, care fac afaceri în România, ci doar arãtãm cã, probabil, de toate aceste companii offshore s-a ocupat aceeaºi casã de avocaturã.
Dosarele lui Bãsescu În noiembrie 2015, Judecãtoria Sectorului 5 a confirmat redeschiderea anchetei în dosarul „Demisia în 5 minute” (fals în declaraþii) ºi dosarul „Jurnaliºtilor” (abuz în serviciu, acuzaþii aduse de Corneliu Vadim Tudor). În primãvara aceluiaºi an, Judecãtoria Sectorului 1 confirma redeschiderea dosarelor „Casa din Mihãileanu” ºi „Þiganca împuþitã”, iar în martie 2015 fostul preºedinte a fost pus sub acuzare în dosarul Gabrielei Firea. IONUÞ MUREªAN
Romanian Papers: ministrul Energiei, 10.000 euro pe lunã de la un off-shore (2) Impact Sales Co., companie „consignee“ fãrã urme Care sînt proprietarii ºi/sau administratorii companiei off-shore Impact Sales Co.? Dupã cum se ºtie, scopul companiilor off-shore nu este doar sã optimizeze fiscal venituri (sau sã facã evaziune fiscalã, conform altor interpretãri), ci ºi sã ascundã identitatea celui sau celor care controleazã compania. În cazul de faþã, lipsa de transparenþã este totalã. Cercetãrile noastre nu au dus la nici un rezultat concret. Singurele informaþii despre Impact Sales Co. au fost obþinute de pe cîteva site-uri care furnizeazã date pentru oameni de afaceri. Astfel, portalul panjiva.com menþioneazã Impact Sales Co. ca fiind „consignee“ (responsabil financiar de primirea mãrfii) în tranzacþii cu propilenã (ºi derivaþi) între o companie mexicanã (Indelpro) ºi o alta, necunoscutã, din Turcia. Un alt portal de afaceri (52wmb.com) precizeazã acelaºi tip de date în legãturã cu Impact Sales Co. În fine, portalul turkeyopportunity.com, care se ocupã de intermediat tranzacþii comerciale, aratã cã Impact Sales Co. este printre parteneri, fãrã a oferi alte detalii.
Ministrul refuzã sã rãspundã la întrebãri I-am trimis ministrului Victor Vlad Grigorescu încã de pe 8 martie o solicitare de informaþii referitoare la Impact Sales Co., la bunul mobil a cãrui folosinþã a cedat-o companiei off-shore, la modalitatea în care a fost contactat de cãtre companie etc. A trecut mai mult de o lunã ºi Grigorescu nu a rãspuns acestei cereri. Este de menþionat, totuºi, cã Grigorescu nu a notat nici un bun mobil în declaraþia sa de avere. Este, deci, cu atît mai relevant rãspunsul ministrului în legãturã cu acest bun mobil. Sfîrºit CÃTÃLIN PRISÃCARIU
Pag. a 17-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Misteriosul oraº subteran din România:
„E o poartã cãtre lumea de dincolo de moarte“ La numai cîþiva kilometri de Mangalia, existã o peºterã misterioasã din care cei mai mulþi care au pãºit acolo, nu s-au mai întors. Ascunsã în pîntecele unui deal, o lume strãveche ºi plinã de mister, încã nu se aratã la faþã pentru a fi înþeleasã: Peºtera de la Limanu. Din cauza labirintului întortocheat de peºteri, în care mulþi dintre cei care s-au aventurat mai mult decît trebuia s-au pierdut ºi nu au mai gãsit drumul la întoarcere, locul de sub dealul de la marginea comunei Limanu nu a putut fi niciodatã explorat în întregime. Legendele localnicilor spun cã peºtera aceasta ciudatã este o poartã cãtre lumea de dincolo de moarte.
O lume plinã de istorie ºi mister Puþini dintre turiºtii care vin vara pe plajele însorite ale Mãrii Negre de la Mangalia ºi Vama Veche, ºtiu cã ceva mai încolo de asfaltul ºoselei pe care pãºesc, drumul duce cãtre o lume plinã de istorie ºi abundã de mister încã nedesluºit de minþile înþelepte. Intrarea în peºterã se face printr-o poartã metalicã de la poalele dealului, mai jos de o pãdurice de pini ºi este strãjuitã de cîteva pietre mari. Chipurile din piatrã care se pot vedea la intrare au fãcut ca peºtera sã primeascã ºi denumirea de „La Icoane“, figuri care se presupune cã ar fi fost scrijelite pentru locul prin care se intrã în pãmînt. «În limba veche, Icoanã înseamnã „chip“, „imagine“. Nu e vorba de icoane în sensul creºtin. Bolovanii de la intrare au fost sculptaþi; cînd am fãcut eu cercetãri se vedeau clar trãsãturile umane, ochii, nasul, gura. Acum sînt rãsturnaþi, nu cred cã se mai vede ceva. Erau niºte capete de piatrã care vegheau la intrarea în peºterã. De aceea sãtenii au numit peºtera „La Icoane“. Figurile astea au fost fãcute, probabil, demult, în vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaºtere pentru locul prin care se intra sub pãmînt, ori cine ºtie din ce alte motive», povesteºte
H.C. Andersen – o poveste valahã (1) M-am trezit dimineaþã cu gîndul cã trebuie sã vã destãinui ceva foarte important: Hans Christian Andersen a trecut ºi prin pãrþile noastre. Se întîmpla în 1840. Domnitor al Valahiei era Alexandru D. Ghica (înainte de cãimãcãnie), aºezat în scaun printr-o înþelegere ruso-turcã. Andersen venea cu un vapor de la Constantinopol – povestea întregului sãu periplu o gãsiþi în „Memoriile de cãlãtorie în Grecia, Orient ºi Þãrile dunãrene“(…) Am transcris întregul pasaj, precum copiºtii din Evul Mediu, ca sã vã dãruiesc ºi eu ceva - un motiv de reflecþie. „Constanþa îmbie cu un þãrm jos, ale cãrui coaste sînt pline de cochilii. Nu se vedea nici copac, nici tufiº. Doar cîteva colibe fãrã ferestre, cu streºini plecate cãtre pãmînt, încercuite de un gard de piatrã. Un steag flutura în vînt, un grup de femei acoperite de vãluri se holba la sosirea noastrã. Trecînd printr-un foarte puternic curent marin, barca trase la þãrm, unde ne întîmpinarã cîþiva tãtari gãlãgioºi. Cheiul era alcãtuit dintr-o grãmadã de bolovani, printre care lumea aruncase pãmînt amestecat cu iarbã, pentru a netezi locul. Casele de lemn pãreau ridicate în cea mai mare grabã. Întregul þãrm pãrea prevestirea unui deºert în care abia ieri, sau azi, apãruserã locuinþe. Lucrurile noastre furã aruncate în niºte cãruþe cu boi ºi o pornirãm cãtre un han, destul de arãtos, dacã þinem seama de împrejurimi; atrãgea în special prin curãþenie. Un cerdac acoperit ducea spre cea mai bunã odaie, datã pasagerilor de la clasa întîi. În timp ce era pregãtitã masa, am fãcut o plimbare prin oraº. În 1809, Constanþa fusese distrusã în întregime de ruºi – totul arãta încã de parcã aceastã distrugere
profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peºterilor. Acesta vorbeºte cu tristeþe despre inscripþiile pe care le-a descoperit acum treizeci de ani ºi care acum nu mai existã, fiind acoperite de mîzgîlituri moderne. Întreaga peºterã este vandalizatã, acoperitã de sute de graffiti ale vizitatorilor inconºtienþi. Totuºi, la aproape 200 de metri de intrarea în Peºtera de la Limanu, se mai pot vedea ºi astãzi altare ale preoþilor daci ºi un cap de om sculptat în calcar. Dupã ce se înainteazã tot mai mult în adîncuri, drumurile se întretaie de mai multe ori. Uneori, pãmîntul se surpã, astupînd intrarea deja folositã ºi deschide o alta, de a cãrei existenþã nu se ºtia. Peºtera are o lungime de aproape 4 kilometri ºi sute de galerii care ºerpuiesc pe sub sat. Se spune cã în aceastã peºterã s-au adãpostit dacii împreunã cu toate bunurile lor mai de preþ, pentru cã erau prigoniþi de cãtre romani. Tot aici s-au adãpostit, mai apoi, primii creºtini, în cãutarea însingurãrii ºi a unui loc de rugãciune, departe de zgomotul lumii de afarã.
De Peºtera de la Limanu se leagã ºi o serie de descoperiri ºtiinþifice, printre care cea mai amãnunþitã a fost fãcutã de profesorul Vasile Boroneant (cel care a scris lucrarea „Labirintul subteran de la Limanu”). Deºi descurajat de cei care auziserã cã vrea sã facã cercetãri la Limanu, profesorul Boroneant a pornit, în anii ’70, în marea aventurã. El a gãsit aici ceramicã, atît romanã, cît ºi greceascã, însã majoritatea era specific dacicã, ºi, totodatã, a mai descoperit desene rupestre, figuri de oameni ºi de animale. Dintre ele se distinge, prin factura sa aparte, o figurã umanã, probabil un bãrbat stînd în picioare. Capul este un pãtrat umplut cu puncte, trunchiul - un oval umplut tot cu puncte. Mîna dreaptã se sfîrºeºte ca o patã neagrã în formã circularã neregulatã; în mîna stîngã, personajul pare sã þinã un scut pãtrat. Demn de reþinut este faptul cã ºi la celelalte figuri umane, mîinile se terminã cu cîte o patã de culoare neagrã, lãsînd impresia unor obiecte þinute în palmã. La aproximativ 35 m de la intrare, se aflã ºi un bloc de piatrã pe care sînt gravate trei figuri umane. Din pãcate, reprezentarea a fost distrusã parþial. Un interes deosebit prezintã figurile de cãlãreþi; caii, vãzuþi din profil, sînt redaþi în galop, iar cãlãreþii au chipurile privite din faþã. Ca
siluete ºi mod de prezentare seamãnã, în mod izbitor, cu cãlãreþii daci de pe ceramica descoperitã în multe aºezãri de pe aria locuitã de traco-daci. Celelalte desene – simbolurile religioase creºtine, literele sau cuvintele în caractere chirilice – aparþin perioadei romano-bizantine ºi celei ulterioare, fiind o dovadã cã peºtera de la Limanu a constituit un adãpost pentru populaþia localã pînã tîrziu cãtre Sec. X-XI e.n. Cele mai vechi desene aparþin, foarte probabil, perioadei de maximã înflorire a culturii geto-dacice (Sec. I i.e.n.) de cînd dateazã, conform arheologilor, amenajarea peºterii. În jurul acestui loc de mister s-au þesut, aºa cum era de aºteptat, cîteva legende ale locului. Astfel, se spune cã peºtera este strãjuitã de însuºi Zamolxis, care pãzeºte intrarea în tãrîmul sacru pînã cînd strãmoºii daci se vor întoarce. Localnicii povestesc cã bãtrînii satului spuneau cã înlãnþuirea de peºteri ar trece pe sub Dunãre, pînã în apropiere de oraºul bulgãresc Varna. O altã legendã spune cã aici se aud, cîteodatã, niºte vaiete stranii ºi înspãimîntãtoare care vin din strãfundurile pãmîntului, iar cei care le aud sînt de-a dreptul hipnotizaþi de ele ºi pornesc în cãutarea glasului. Se afirmã cã acest glas ar fi al paznicului porþii metalice de la intrare, care vrea sã îi ademeneascã pe cei neiniþiaþi ºi care, din curiozitate, pãºesc cu blasfemie pe pãmîntul sacru al lui Zamolxis. Explicaþia ºtiinþificã a acestor sunete ciudate, datã de speologi, este cã vaietele sinistre sînt fãcute de vîntul care strãbate numeroasele galerii ale peºterilor subterane de la Limanu, zgomot care, se pare, influenþeazã psihicul omului. Aici, în peºtera de sub deal, datoritã lipsei curenþilor de aer, s-a dezvoltat o faunã bogatã, care a fãcut ca galeriile din sectorul doi al peºterii sã fie populate de lilieci. Atît cît a fost exploratã de speologi, peºtera dã impresia unui oraº imens, organizat pe trei cartiere, în care galeriile seamãnã cu niºte strãduþe care comunicã între ele sau, din contrã, se înfundã brusc. Peºtera de la Limanu seamãnã cu Peºtera Mamut (cel mai lung sistem natural de asemenea tuneluri din lume, cu o reþea ce însumeazã 587 de kilometri de galerii subterane) din Statele Unite, care este cea mai lungã peºterã din lume. Unele formaþiuni geologice gãsite la Limanu sînt unice ºi tipice, acesta fiind, de fapt, cel mai mare labirint subteran din România. Vocea Transilvaniei
s-ar fi petrecut cu cîteva sãptãmîni în urmã. Case pricãjite, pe jumãtate pãrãginite, alcãtuiau strada centralã, destul de largã; ici-colo, stîlpi de marmurã ºi piatrã, pãrînd sã aparþinã unor vremuri de altãdatã. Mai multe case aveau acoperiºul ºi veranda susþinute de cîte un stîlp de lemn aºezat pe un antic capitel de marmurã. Minaretul singurei moschei, pe jumãtate dãrîmatã, era din scînduri vãruite. Fireºte cã nu lipsea cafeneaua, însã aspectul ei era, ca ºi al muºteriilor, foarte neîngrijit; aici, pe veranda de lemn, se întinseserã cîþiva turci care-ºi fumau pipa, îºi beau cafeaua ºi nu pãreau deloc sã ne ia în seamã pe noi, strãinii. Cîþiva bãrbaþi zdrenþãroºi, cu barbã lungã, turban, caftan ºi papuci de saftian umblau pe stradã, culegînd bãlegar pentru foc; lemn de foc nu se gãseºte pe-aici pe o distanþã de mai multe mile. În apropierea oraºului, se aflau niºte rãmãºiþe cîtuºi de puþin neînsemnate din Valul lui Traian, despre care se spune cã se întindea de la Marea Neagrã la Dunãre; cît vedeam cu ochii, doar mare sau stepã imensã, nici casã, nici fum de la foc de pãstor, nici turme de vite, nici un punct viu; doar un cîmp verde, nesfîrºit. Lîngã oraº, pe cîteva petece de pãmînt neîngrãdit, creºtea grîu – nu mai înalt decît iarba ºi de aceeaºi culoare cu ea. M-am îndreptat cãtre mare; aproape de ea, chiar la poalele þãrmului, o barzã moartã – primul lucru pe care-mi cãzuserã ochii. Zãcea cu o aripã întinsã, cu gîtul îndoit; m-am întristat profund, zãrind-o! – barza a fost întotdeauna pentru mine cea mai interesantã zburãtoare. M-a preocupat de cînd eram copil ºi, de altfel, bîntuie prin romanele ºi poveºtile mele, iar acum era primul lucru pe care îl vedeam, cînd mã îndreptam, peste Mare, spre casã; abia ajunsã pe aceste locuri, murise. Mã
cuprinse o superstiþioasã teamã, nimeni nu poate spune cã n-a avut asemenea gînduri, mãcar vreodatã în viaþã: poate ºi eu, de-abia ajuns de cealaltã parte a mãrii, la fel voi sfîrºi. Pe cînd contemplam pasãrea, negura s-a întins, din nou, peste mare ºi þãrm, atît de compactã ºi densã, încît m-am temut cã nu voi mai gãsi drumul înapoi cãtre han. Nu vedeam nici la patru paºi, aºa încît am pornit drept înainte, m-am cãþãrat pe-un gard de piatrã ºi, astfel, am ajuns, pe o scurtãturã, la han, unde aºtepta o excelentã masã, atît de minunat pregãtitã, încît chiar dacã toþi cititorii vor spune «nu ne foloseºte la nimic sã auzim acum de mîncare», tot vor trebui sã audã despre ea: mîncarea. Totul era grozav ºi, dupã cum aveam sã aflãm a doua zi, incredibil de ieftin. Nici unul dintre noi nu mai întîlnise aºa ceva; ne-am notat, de altfel, numele hangiului ºi al hangiþei ºi am promis sã-i lãudãm ºi sã împrãºtiem vorba despre ei. Vreau sã contribui ºi eu la aceasta, deci povestesc: e un austriac, Thomas Tadicsevici, ºi locuieºte colþ cu Marea Neagrã. Dupã prînz, hainele furã încãrcate în mari cãruþe, meºterite cu totul din lemn, care trebuiau s-o porneascã pe Dunãre chiar atunci ºi care, fiind trase de boi, aveau nevoie de toatã dupã-amiaza, noaptea ºi ziua urmãtoare, pentru a ajunge la Cernavodã. Noi, în schimb, aveam de mas în Constanþa peste noapte ºi, pornind grabnic în zori, urma sã ajungem acolo în acelaºi timp cu bagajele. Þãrani valahi, înfãºuraþi în ºube de oaie, cu pãlãrii negre de pîslã, ale cãror umbre atîrnau pur ºi simplu ca o umbrelã peste spinare ºi umeri, însoþeau cãruþele. (va urma) LELIA MUNTEANU
Pãmîntul sacru al lui Zamolxis
Pag. a 18-a – 29 aprilie 2016
Aºa vã place Istoria?
Cum au murit oamenii celebri... (102) *** SHELLEY (Percy Bysshe) Poet englez Data morþii: 8 iulie 1822 (la 30 de ani) Cauza: înecat Locul: Golful La Spezzia (Italia) Înhumat: Cimitirul protestant din Roma (Italia) Fãrã îndoialã cã Shelley ar fi murit de tuberculozã, dacã în ziua de 8 iulie nu s-ar fi îmbarcat la Livorno, cu destinaþia Lerici, împreunã cu prietenul sau Edward Williams ºi cu tînãrul mus Charles Vivian. Acesta din urmã, pe lîngã faptul cã era lipsit de experienþã ca marinar, nu cunoºtea încã prea bine mica ambarcaþiune, pe care Shelley o cumpãrase de curînd ºi pe care o rebotezase Ariel, ca în Furtuna lui Shakespeare... Abia ieºit din port, vasul a fost surprins de furtunã. Prudent ar fi fost sã se întoarcã la Livorno, dar poetul subestimã pericolul. Vãzîndu-i în dificultate, un vapor îi acostã ºi cãpitanul se oferi sã-i ia la bord. Un glas strident - fãrã îndoialã, al lui Shelley - le strigã autoritar: „Nu!“ „Dacã nu veniþi pe vasul nostru, pentru numele lui Dumnezeu, mãcar coborîþi pînzele, altfel sînteþi pierduþi!“, li se strigã cu o portavoce. S-a putut vedea cum Williams se cãznea sã coboare pînzele, dar Shelley îl apucã de braþ, cuprins parcã de furie. Nu mult dupã aceea, un vas de pescuit a observat cum Ariel se scufunda, la ora 4 p.m., cam la zece mile vest de Viareggio. La zece zile dupã furtunã, cele trei cadavre, desfigurate de
Pagini uitate
Povestiri cu haiduci (7) Perechile se înlãnþuirã, ca niºte flori în buchete, femeile se adunau ºi se desprindeau iarãºi, înºiruindu-se ca o ghirlandã, ºi cavaler mai zvelt ºi mai mlãdios în miºcãri ca strãinul cu haina lui, plinã de brandenburguri, nu mai era altul. Contradansul isprãvit, ultima înclinare fãcutã, elegant ºi curtenitor, strãinul îºi duse perechea la loc ºi, aºezîndu-se pe un scãunel lîngã picioarele ei, aduce vorba, aºa, din senin, despre ultima hoþie a lui Tunsu. Or, se întîmplase ca frumoasa grecoaicã, trecînd tocmai cu o searã mai înainte prin Pãdurea Pantelimonului, fusese prãdatã cu brutalitate ºi cu un curaj uimitor. Natural cã toatã aceastã ispravã ea o dãdea pe socoteala faimosului Tunsu, zugrãvindu-l în culorile cele mai negre ºi mai
ROMÂNIA MARE“
peºti, eºuau pe plaja de la Viareggio. Mary Shelley ar fi dorit ca soþul ei sã fie înmormîntat la Roma, lîngã fiul lor, dar reglementãrile sanitare interziceau transportarea unui cadavru adus de apele mãrii. Atunci, s-a hotãrît ca trupul lui Shelley, care fusese îngropat, deocamdatã, în nisip, sã fie incinerat pe plajã. Autoritãþile toscane au trimis în grabã o trupã de soldaþi, care au dezgropat cadavrul atît de descompus, încît membrele i s-au desprins. L-au pus pe un rug de pini, pe care Byron a aruncat, ca în Antichitate, tãmîie, sare ºi vin. Dupã trei ore, se mistuise totul, mai puþin inima, „de o mãrime neobiºnuitã“. Aventurierul ºi scriitorul Edward John Trelawny a scos cu mîna lui din jar aceastã relicvã ºi a conservat-o în spirt. Iar craniul poetului, despicat de tîrnãcopul unui soldat, se deschise „ºi creierul fierse încã mult timp în el, ca într-un ceaun“... Cenuºa, pusã într-o urnã din lemn de stejar, a fost înhumatã la Cimitirul protestant din Roma. *** SHERIDAN (Richard Brinsley Butler) Autor dramatic englez Data morþii: 7 iulie 1816 (la 65 de ani) Cauza: congestie cerebralã Locul: Londra (Marea Britanie) Înhumat: Abaþia Westminster, Londra Sheridan era atît de necumpãtat la rom, rachiu ºi absint, încît, într-o zi, Byron i-a spus, în glumã: „Sheridan! Dacã o s-o þii tot aºa cu alcoolul, o sã-þi ardã ºi flanela pe tine!“ Lipsa de mãsurã a pricinuit, întradevãr, moartea acestuia, care secãtuia, deopotrivã, clondire ºi buzunare. Amicii sãi, care, cu o searã mai devreme, nu i-ar fi dat împrumut nici zece guinee, i-au fãcut funeralii regeºti, la care a asistat toatã lumea bunã a Londrei. Cînd sã se punã coºciugul în dric, povesteºte Alexandre Dumas, „un domn îmbrãcat în negru a venit în faþã, ºi a cerut sã i se facã favoarea deosebitã de a i se îngãdui sã mai vadã o datã chipul nefericitului sãu pripuþin simpatice. Curtenitor, banditul stãtea la pîndã la picioarele damei ºi, fãrã ca un muºchi sã tresarã pe frumoasa lui figurã, o asculta cãutînd sã se reabiliteze. Grecoaica însã, neºtiind pe cine are la picioarele ei, aºa de supus ºi de blajin, urma sã istoriseascã mai departe, plîngînd pierderea giuvaierului scump, pe care mîna nelegiuitului i-l smulsese de la gît, susþinînd cã mîna aceea brutalã nu putea sã fie decît a lui Tunsu, pe care dacã l-ar vedea, l-ar recunoaºte dintr-o mie. ªi atunci, ca un alt Fra Diavolo, elegantul cavaler, surîzînd, scoase, cu un nobil gest, de sub straiul lui plin de brandenburguri, o cutioarã în care se afla giuvaierul furat, mai frumos împodobit decît înainte. I-l întinse tinerei împreunã cu tabletele lui de bal, pe care însemnã în grabã cîteva cuvinte ºi, înclinîndu-se, se fãcu nevãzut, ca prin minune. Uimitã, frumoasa grecoaicã privi o clipã în urma cavalerului dispãrut ºi, apoi, deschizînd tabletele, scoase un þipãt ºi leºinã. Vãzuse scris pe tablete cã bãrbatul care, cu un minut înainte, îi stãtuse la picioare aºa de supus ºi care o privise cu atîta dragoste în ochi era însuºi fiorosul Tunsu, dupã care
O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ
CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (10) Activitãþile individuale sînt de o importanþã esenþialã, un exemplu fiind profesorul Daniel Wright, de la Concordia University, din Portland, Oregon, care a gãzduit 10 conferinþe anuale pe tema paternitãþii - aproape invariabil prezentînd punctul de vedere oxfordian - în timp ce Mark Rylance, renumitul actor ºi recentul ºef al Teatrului Globe, din Londra, a permis teatrului sãu, într-un mod remarcabil, sã gãzduiascã mai multe conferinþe pe tema problemei paternitãþii. (Rylance a susþinut ideea cã Bacon ar fi scris piesele lui Shakespeare, dar este neutru în privinþa pretenþiilor rivale privind paternitatea). Shakespeare Oxford Society, din Statele Unite, a gãzduit, ºi ea, 30 de conferinþe anuale la care au participat o mulþime de susþinãtori; site-ul web menþinut de Shakespeare Fellowship, care include un for al participanþilor, este unul dintre cele cîteva site-uri de pe Internet care susþin ideea antistratfordianã. Conferinþa anualã a Universitãþii Concordia are loc pe parcursul a 3 sau 4 zile ºi
include mulþi vorbitori universitari, deºi arareori, sau niciodatã, din departamentele de literaturã englezã. Aº spune cã nivelul prezentãrilor este la fel de ridicat ca al oricãror altor conferinþe academice la care am participat. Dar este inevitabil ca unele lucrãri ale unor bine intenþionaþi cercetãtori independenþi sã parã oarecum lipsite de complexitate. Cele douã conferinþe de la Universitatea Concordia la care am participat (în 2003 ºi 2006), au avut, fiecare, peste o sutã de participanþi înregistraþi, mulþi dintre ei fiind persoane foarte inteligente dintr-o paletã de activitãþi profesionale care se situeazã în afara sferei universitare. Era clar, totuºi, cã în marea lor majoritate erau oxfordieni convinºi, care nu erau mulþumiþi de teoriile antistratfordiene rivale, deºi, în oarecare mãsurã, le considerau binevenite ca aliate. Oxfordianismul a proliferat în asemenea mãsurã în ultimii ani, încît alte ramuri ale teoriei antistratfordiene au fost reduse la activiºti individuali ºi articole de infimã circulaþie, precum
eten. Mai întîi n-a fost luat în seamã, dar insistenþa rugãminþilor lui, emoþia din glas, hohotele de plîns, au sfîrºit prin a îndupleca. Capacul a fost scos, ºi cînd trupul lui Sheridan a apãrut la vedere, lucrurile au luat o întorsãturã neaºteptatã: solicitantul scosese din buzunar un mandat de arestare ºi a înhãþat cadavrul. „Datoria - care se ridica la 12. 500 de franci - a fost achitatã pe loc de lorzii Canning ºi Sydmouth, care asistau la ceremonie, iar cadavrul a fost «eliberat»“. *** SIEYES (Emannuel Joseph, zis abatele) Om politic francez Data morþii: 20 iunie 1836 (la 88 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: Strada Faubourg Saint-Honore, nr.119, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris În ultimii ani ai îndelungatei sale existenþe, Sieyes dãduse în mintea copiilor ºi, nu de puþine ori,bãtea cîmpii. Cum a fost, de pildã, cînd i-a dat dispoziþie valetului sãu: „Dacã vine domnul Robespierre, spune-i cã nu sînt aici“. Oare tot la Robespierre se gîndea cînd a poruncit, cu cîteva minute înainte de a se sfîrºi: „Luaþi-1 din preajma mea pe acest infam?!”. Ziarul La Quotidienne i-a consacrat un necrolog în care se putea citi: „Ideile lui Sieyes erau deja în coºciug cînd abatele li s-a alãturat” . *** Cînd e vorba de un muritor, trebuie aºteptat pînã în ultima lui zi pentru a spune cã a fost fericit – Sofocle (495-405 î. Chr.) (va urma) ISABELLE BRICARD umblau toate poterile lui Kiseleff, cãutîndu-l pe la toate rãscrucile. Bellenger mai adaugã cã tabletele de bal ºi giuvaeirul lãsate cu atîta dãrnicie fãceau mai bine de zece mii de galbeni. Zinca însã, aceastã ciudatã ºi modernã Dalilã, care-l fãcuse sã-ºi arunce mucãrile ºi sã ia drumul codrului oricît era el de Tunsu, a gãsit totuºi mijlocul sã-l piardã. Prea ajunsese sclivisit pãlimarul nostru ºi prea îºi aducea rar aminte, acum, de graþiile ei. ªi aºa, ca mulþi eroi, a murit ºi acesta, pentru cã n-a ºtiut sã înlãture din viaþa lui pasiunile ºi sã nu stîrneascã gelozia celei pentru care, pe vremuri, îºi purtase tigva tunsã chilug ºi coada frumos împletitã ºi petrecutã prin fes, aºa cum îi plãcea ei. Astfel apare în cartea cãlãtorului strãin figura strãvechiului pãlimar, cãruia i-au fãcut o aºa de proastã reputaþie autorii noºtri autohtoni. Eu, unul, cred cã e timpul sã-l reabilitez. Sfîrºit (Textele reproduse aparþin lui RADU ROSETTI ºi D. ANGHEL) promotorul veteran pro-baconian Francis Carr, din Brighton, Anglia, ºi autorul pro- Marlowe ºi administratorul de site web, dr. John Baker, de la Washington State University. Dominaþia, aproape totalã, a oxfordianismului este, în multe privinþe, o binecuvîntare, deiaerece a generat o enormã publicitate pentru cauza gîndirii antistratfordiene, mai ales pentru pledoaria care trebuie construitã împotriva lui Shakespeare ca autor. Dar aceasta a produs un singur pretendent rival, Edward De Vere, al cãrui caz este plin de deficienþe ºi lipsit de dovezi. Mai presus de orice, nu existã nici o modalitate adevãratã de exprimare pentru rezolvarea problemei paternitãþii ºi nu existã nimic de genul unui forum unde pro- ºi contra-stratfordienii sã poatã schimba punctele lor de vedere - în principal, dacã nu în întregime, din cauza tabuului impus de profesorii universitari de literaturã englezã ortodocºi. Dupã cum pretind unii antistratifordieni, este posibil ca opinia ortodoxã referitoare la viaþa lui Shakespeare sã fie o paradigmã pe cale sã se schimbe dramatic, dar numai dovezi noi, sau un mult mai plauzibil candidat alternativ ar putea sã determine o asemenea schimbare. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN
Pag. a 19-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Români de geniu
Emil Cioran – viaþa nevãzutã a filozofului îndrãgostit de România (2) Bãrbatul la 70 de ani: amantul adolescentin Fragmente din scrisorile lui Cioran cãtre Friedgard Thoma, extrase din volumul publicat de adresantã, în 2005, la EST – Samuel Tastet Éditeur: „Pentru nimic în lume – O iubire a lui Cioran“. Corespondenþa cea mai intensã dintre cei doi are loc în 1981 ºi 1982. În total, Cioran îi scrie aproape 60 de epistole. „La ora unu acasã, am dormit cîteva ceasuri, mam trezit devreme ºi atunci a început chinul. M-am gîndit la Dvs. ºi la tot ce ar fi putut sã se întîmple în noaptea de joi... dacã nu v-aþi fi împotrivit. V-am auzit suspinînd ºi plîngînd. Mai bine de o orã, în mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime, cu o asemenea precizie, încît a trebuit sã mã scol ca sã numi pierd minþile. Am discutat prea mult ºi am înþeles dependenþa mea senzualã de Dvs. în toatã claritatea ei, abia dupã ce v-am mãrturisit la telefon cã aº vrea sã-mi îngrop capul, pentru totdeauna, sub fusta Dvs..
Fenomene stranii
OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (5) Sfîrºitul verii, 1952 – Nordul oraºului Columbus, Ohio Vivian Walton, care lucra pentru Departamentul de Telecomunicaþii al Armatei (Army’s Signal Corps), a decodificat un mesaj secret, în care se menþiona prãbuºirea unui OZN lîngã Columbus. Ulterior, un coleg i-a arãtat lui Walton fotografii cu o farfurie zburãtoare, pe care ea a descris-o ca avînd cam 10 m în diametru ºi aproape nici o avarie. Echipa de recuperare a întîmpinat dificultãþi la pãtrunderea în navã, în care nu se afla nimeni. Obiectul zburãtor a fost dus la baza Forþelor Aeriene de la Wright-Patterson.
12 septembrie 1952 – Insula Spitzbergen, Norvegia (1) Povestea cã un OZN s-a prãbuºit pe Insula Spitzbergen, în nordul Norvegiei, între Marea Norvegiei ºi Marea Barents, circulã din 1952, ºi este
Femei celebre pe divan (5) Obligat sã poarte steaua galbenã, se refugiazã la prietenii din Saint-Tropez, chiar dacã vila Treille Muscate a fost vîndutã în perioada dezechilibrului financiar. Colette rãmîne la Paris ºi cei doi îºi scriu în fiecare zi, se întîlnesc pe ascuns de Crãciun, mai îndrãgostiþi ca niciodatã. Într-o Franþã eliberatã ºi euforicã, în care amîndoi culeg onorurile publice, Colette e fericitã. Ca mamã, fiindcã fata ei a devenit deja primarul satului Curemonte, în departamentul Correze, unde trãieºte în mijlocul unei mulþimi de animale, precum ºi ca scriitoare, cãci e aleasã în unanimitate la Academia Goncourt, în 1945, ºi devine vedetã naþionalã. În 1948, cînd împlineºte 75 de ani, presa o acoperã de elogii, în timp ce Truman Capote declarã cã a avut multe vicii de învãþat de la aceastã bãtrînã doamnã afurisitã, în cadrul uneia dintre întîlnirile lor! Colette are nas bun la descoperit talente, de pildã, al lui Jean Marais, care triumfã în Cheri, sau al lui Audrey Hepburn, pe care o alege pentru adaptarea americanã a lui Gigi (apãrut în 1944). Îngrijitã cu tandreþe de Maurice ºi de guvernanta sa fidelã, Pauline, nu se plînge de artritã decît în ultimul an de viaþã, cînd boala îi învinge mîinile, constatînd: „Sînt un scriitor care nu mai poate scrie“. Pentru premiera adaptãrii cinematografice a Grîului necopt, de Claude AutantLara, Colette se deplaseazã personal, dar Maurice i-a înregistrat discursul, pentru cã nu mai are puterea sã vorbeascã în public. Din iunie 1954, Colette nu se mai
Ce mortale pot fi anumite lucruri. Totul a început, de fapt, cu fotografia, vreau sã spun cu ochii Dvs.. Aþi fost, oarecum, speriatã cînd v-am vorbit de o înclinaþie «perversã» pe care mi-o stîrneºte trupul Dvs. Perversã nu a fost cuvîntul potrivit. Am vrut sã spunarzãtoare. Doar sînt normal; stãri interzise cer expresii ne-naturale. Cred (poate mã înºel) cã în dimineaþa asta aº fi mai puþin obsedat dacã aþi fi fost mai binevoitoare cu mine. În definitiv, ne cunoaºtem de la prima Dvs. scrisoare.“ „Vã mai amintiþi de plimbarea atît de apropiatã pe marginea lacului? Din cauza frigului, azidimineaþã nu era aproape nimeni acolo. Doar eu, cu lacrimile mele. Niciodatã în viaþã nu am vãrsat atît de multe, fãrã cea mai micã posibilitate de a rîde. Nu înþeleg ce caut pe lumea asta, în care fericirea mã face ºi mai nefericit decît nefericirea. Pentru mine, aþi devenit atît de importantã, încît mã întreb cum va sfîrºi întîlnirea noastrã. Aº vrea sã evadez cu Dvs. într-o insulã pãrãsitã ºi sã plîng toatã ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru cã îl cunoaºteþi ºi îl îndrãgiþi. (...) Tot ceea ce mã þine departe de Dvs. e exil. Trebuie sã ajung, într-un fel, din nou «voios» sau sã mã prãbuºesc. ªi totuºi, declinul meu datoritã Dvs. îmi este necesar ºi nesperat.“ „A sunat telefonul. Vreau sã sper cã aþi sunat Dvs. Venea de undeva dintr-o lume atît de îndepãrtatã ºi atît de apropiatã ca -pentru mine cel puþin – dintr-o fericire fãrã fund. Cînd am plecat de la telefonul cu vedere spre grãdinã, m-am gîndit la cît de mult mi-aº dori sã mor împreunã cu Dvs., cu o singurã condiþie:
sã fim puºi în acelaºi sicriu. Fireºte, trebuie sã fiþi ºi Dvs. de acord ºi sã renunþaþi pe veci la liniºte... Aº avea atîtea sã vã spun, atîtea lucruri nespuse...“ „Dvs. chiar sînteþi pentru mine un «suflet înfrãþit», dar trebuie sã adaug imediat: o sorã pentru care simt o înclinaþie incestuoasã... Dacã v-aº fi fost tatã, nu aº fi îngãduit în ruptul capului sã-i aparþineþi altcuiva. Ca frate, trebuie sã mã supun inevitabilului ºi sã suport compromisuri. ªi sã-mi înãbuº cîteva lacrimi. Dar nu sînt chiar de compãtimit. Ziua a fost generoasã: cu Schubert ºi cu vocea Dvs. în urechi, nu am fost, oare, mai mult decît rãsplãtit?“.
Friedgard Thoma, îi rãspunde pãtimaºului Cioran, la 14 mai 1981: „... cele douã zile intense cu Dvs. mi-au fost prea aproape, sau Dvs. mi-aþi venit prea aproape. Sentimentul de a fi o pãpuºã nu-l puteam da jos de pe mine decît noaptea. Peste zi, eram aproape speriatã de felul Dvs. neobiºnuit pentru mine, de exaltarea cu care m-aþi mînuit (...). Aºadar, dragule: M-aþi aruncat în imediateþea univocã a unei relaþii fizice, cînd eu voiam duplicitatea eroticã a legãturii «spirituale».“ Mai tîrziu, cînd pasiunea s-a mai estompat, Cioran îi scrie: „Totul ar fi perfect, din pãcate am fãcut o descoperire: am 77 de ani. Asta e, într-adevãr, prea mult. Sînt un ins terminat“. (va urma)
RAMONA GÃINÃ
chiar responsabilã pentru un raport foarte credibil fãcut pentru organizaþia CSETI (Centrul pentru Studiul Civilizaþiilor Extraterestre), a doctorului Steven Greer. Forþele Aeriene au primit mai multe informaþii secrete despre accident, iar ele pot fi gãsite în dosarele proiectului Blue Book. Un ofiþer care ºi-a amintit cã a vãzut acele dosare i-a împãrtãºit lui Greer ceea ce-ºi amintea, dar acesta nu ºi-a dat seama cã era vorba despre OZN-ul de la Spitzbergen. Povestea iniþialã, aºa cum a apãrut în dosarele proiectului Blue Book, relata cã, în 9 iulie 1952, un ziar din Berlin, Saarbrücker Zeitung, scria cã Forþele Aeriene ale Norvegiei au recuperat o farfurie zburãtoare de pe Insula Spitzbergen. Conform articolului, care se gãseºte tradus în dosarele Forþelor Aeriene, cãpitanul norvegian Olaf Larsen, din Forþele Aeriene, a privit întîmplãtor în jos, a fãcut un picaj ºi a vãzut cã „pe zãpada albã, a cãrei suprafaþã avea scînteieri de gheaþã, se afla un disc circular, metalic, cu diametrul între 40 ºi 50 de metri, care era chiar mai strãlucitor decît zãpada îngheþatã... Dupã ce l-au înconjurat timp de 60 de minute, piloþii avionului nau putut detecta nici un semn de viaþã ºi nu au reuºit sã stabileascã originea sau tipul vehiculului”. Alþii au aterizat în 5 „bãrci zburãtoare”, lîngã „discul albastru de oþel”. Conform articolului, era „cu siguranþã, una din scandaloasele farfurii zburãtoare, spunea Dr. Norsel, un specialist norvegian în rachete...”.
În raport se menþiona cã obiectul, care era fabricat dintr-un aliaj metalic necunoscut, avea un diametru de 48,88 metri, era oblic în pãrþile laterale ºi nu avea oameni la bord. „Dupã aprindere, au pornit 46 de motoare cu reacþie, plasate la distanþã egalã pe cercul exterior, rotindu-se în jurul unei mingi centrale de plexiglas, care conþinea dispozitive de mãsurare ºi de control la distanþã”. Problema, aici, este cã articolul preciza urmãtoarele: „instrumentele de mãsurat au simboluri ruseºti... (ºi) este suficient spaþiu pentru bombe brizante ºi, posibil, bombe nucleare”. În final, pentru a-i face fericiþi pe cei care cred cã naziºtii deþineau o farfurie zburãtoare la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial, articolul spune: „Dupã ce a auzit cum aratã discul, proiectantul german de rachete balistice Riedel a afirmat: Este o V-7 tipicã, la a cãrei producþie în serie am lucrat ºi eu”. Materialul respectiv a fost semnat numai cu iniþialele J.M.M. Ole Jonny Braenne, un cercetãtor scandinav, a încercat sã-l gãseascã pe autor, dar nu a reuºit. Într-o notã publicat în The International UFO Reporter, Braenne scria: „Autorul acelui articol... s-a dovedit de negãsit. Arhivele ziarului nu au informaþii satisfãcãtoare despre subiect”. (va urma) KEVIN D. RANDLE
dã jos din pat, chiar dacã, bucurîndu-se de viaþã pînã în ultima clipã, i se mai întîmplã sã bea ºampanie. În seara zilei de 3 august, adoarme pentru a nu se mai trezi niciodatã. Toatã Franþa va fi în doliu, dar nu va avea parte decît de funeralii civile (cãci a divorþat de douã ori). Nu conteazã, Colette a preferat o viaþã fericitã, în locul unei înmormîntãri convenabile.
cerneala pe hîrtie, a dat fuga sã se arunce în rîu ºi sã moarã în culmea gloriei, la doar 59 de ani? Virginia n-a vrut niciodatã sã recurgã la ajutorul psihanalizei, cu toate cã editura Hogarth Press a lansat o colecþie numitã „Biblioteca de psihanalizã“. În Jurnalul ei, scriitoarea mãrturisea cã se teme ca o terapie sã nu-i distrugã inspiraþia ºi accepta ceea ce i se pãrea ca fiind preþul talentului, o formã de nebunie. Scãpase de cea mai groaznicã obsesie - sã nu devinã „îngerul casei“, femeia supusã: „A fost o situaþie de legitimã apãrare: lupta era între ea ºi mine — sau scriitorul din mine“. În locul îngerului, a preferat demonii. Ei au înghiþit-o.
Virginia Woolf (1882-1941): Fericirea supãratã Imaginea tristeþii e asociatã, de obicei, cu Virginia Woolf, înþepenitã în ipostaze melancolice, în fotografii aproape mai cunoscute marelui public decît opera, ºi, cu siguranþã, mai bine ºtiute decît existenþa ei. Dar Virginia Woolf iubea fericirea, viaþa, mondenitãþile ºi frivolitatea. Îndrãgostitã de libertate, a luptat pentru a se elibera de constrîngerile care înlãnþuiau femeia în era victorianã. În loc sã devinã o soþie devotatã cãminului, ºi-a pus ochii pe un intelectual care va înþelege sacerdoþiul ei, scrisul. Cuplul n-a avut copii, dar Virginia s-a dãruit, trup ºi suflet, celor unsprezece romane, un eseu, o piesã de teatru ºi cîteva sute de articole. Viaþa comunitarã precoce, în cadrul grupului din Bloomsbury, o gaºcã de intelectuali iconoclaºti, o ajuta, uneori, sã scape de demonii ei (halucinaþii, coºmaruri, insomnii, anorexie) dar la 28 martie 1941, îi spunea lui Leonard, soþul ei, în scrisoarea de adio: „Mi-ai dãruit cea mai mare fericire cu putinþã. Ai fost, din toate punctele de vedere, cel mai grozav bãrbat (...). Nu cred cã doi oameni ar fi putut sã fie mai fericiþi decît am fost noi“. ªi atunci din ce cauzã, îndatã ce s-a uscat
Începutul unei vieþi îndurerate: Hyde Park, numãrul 22 (1) Virginia Woolf se naºte la Londra, într-o frumoasã casã, destul de întunecatã, guvernatã de regulile marii societãþi, în Hyde Park, la numãrul 22, în cartierul rezidenþial Kensington. Mama sa, Julia, e o femeie cultã, vãduvã ºi încã tînãrã, atunci cînd se îndrãgosteºte de viitorul tatã al Virginiei, Leslie Stephen, vecinul ei, un scriitor mult mai în vîrstã. Deja mamã a trei copii, Stella, George ºi Gerald, mai mari ca Virginia cu vreo zece ani, Julia se mãritã cu Leslie, tatãl unei alte fete (trimisã la internat) ºi puþin dispus sã suporte rãtãcirile de mai tîrziu ale Virginiei. Din aceastã a doua cãsãtorie, se vor naºte patru copii: Vanessa, în 1879; Thoby, în 1880; Virginia, în 1882; apoi Adrian, în 1884, cu care Virginia nu prea se împãca. (va urma) CATHERINE SIGURET, traducere de LASZLO ALEXANDRU
Pag. a 20-a – 29 aprilie 2016
Edgar Cayce, minunatul visãtor (4) Noile descoperiri demonstreazã cã, în Pensylvania, oamenii existau de acum 17.500 de ani, în California - de 20.000 de ani, în America de Sud de 35.000 de ani. Astfel cã afirmaþiile lui legate de locul ºi data existenþei omului pe Pãmînt sînt adevãrate. Aºadar, o mare parte dintre interpretãri devin, mai degrabã, plauzibile, decît imposibile. Datoritã faptului cã noile descoperiri geologice fac interpretãrile tot mai credibile, putem anticipa cã, într-o bunã zi, vom vedea cã Atlantida nu e o supoziþie, ci o realitate. Edgar cerceta dacã Atlantida era menþionatã în vreun fel, iar, ulterior, referinþele lui au fost înregistrate. Pe baza acestora, Edgar Cayce a scris o primã carte despre Atlantida. Atlantida era o insulã mare sau un continent situat în mijlocul Atlanticului. Este menþionatã, în primul rînd, de Platon. Cayce afirmã cã au existat trei etape de distrugere. Prima - cam cu 50.000 în urmã; cea de a doua - cu 22.000; ºi ultima - cu 10.000 de ani în urmã. Populaþia s-a disipat, unii au plecat în Egipt, alþii, în Yucatan sau în Americi. La început, a fost un continent mare. Din spusele sale, prima distrugere, de acum 50.000 de ani, a fost naturalã. Astfel, s-a dislocat în mai multe insule mici. Cu 22.000 de ani în urmã, exista o intensã activitate „politicã“, responsabilã de acea distrugere. Ultima, de acum 10.000 de
ROMÂNIA MARE“
ani, a fost rezultatul direct al utilizãrii greºite a unui fel de „laser“, de fapt, a unui cristal uriaº. Cayce a adãugat cã laserul era un „maser“ (amplificator cuantic), care va fi descoperit în cîþiva ani, ºi aºa s-a ºi întîmplat. Acest „laser“ special (sau cristal) pe care îl descrie, exista deja în acele vremuri îndepãrtate. Dupã spusele lui, „laserul“ putea realiza tot felul de acþiuni: sã activeze avioane ºi bãrci, chiar sã facã sã leviteze unele obiecte. El spunea cã fusese acordat la frecvenþe prea înalte. Edgar afima cã numele artizanului marilor piramide din Egipt se numea Ra, ºi cã pe lîngã uriaºele construcþii din Platoul Gizeh, acesta ridicase ºi Sfinxul, cu rolul de a proteja o încãpere subteranã, numitã ºi Camera Arhivelor, în care ultimii atlanþi depozitaserã înscrisuri referitoare la tehnologia de care dispuneau. Mai mult decît atît, Cayce prezicea cã la finele anilor 1960 ºi începutul lui 1970, ruinele Atlantidei aveau sã fie descoperite în apropiere de Bahamas. În 1968, scafandrii americani identificau, la o distanþã de cîþiva kilometri de þãrmul insulelor din arhipelagul Bahamas, formaþiuni de roci, asemãnãtoare unor ziduri rectangulare, create, în mod sigur, de o civilizaþie dispãrutã. Construcþiile subacvatice au fost denumite Drumul Bimini, dupã numele insulei lîngã care au fost descoperite, ºi se întind pe mai bine de 3 kilometri. Existã multe exemple interesante de clarviziune conºtientã în viaþa lui Edgar Cayce. Faptul cã putea vedea în plan subtil cu ochii deschiºi. Faptul cã vedea, efectiv, aura oamenilor. Faptul cã, uneori, apãreau manifestãri fizice neobiºnuite în prezenþa sa. Unele povestiri de acest gen sînt însoþite, drept dovadã, de fotografii. Cînd se înfuria, hîrtiile zburau
Ecaterina cea Mare – împãrãteasa germanã care a adus mãreþie Rusiei (2) Curînd, þarul a început sã o înºele pe Ecaterina cu orice femeie care îi apãrea prin peajmã. În loc sã facã scene de gelozie sau sã se declare scandalizatã de aceastã realitate, Ecaterina s-a decis sã-i rãspundã cu aceeaºi monedã, ajungînd ca, pe parcursul întregii sale vieþi, sã aibã zeci de amanþi. Istoricii ºi biografii ruºi nu ºtiu nici astãzi cu siguranþã dacã þarul Peter era într-adevãr tatãl biologic al prinþilor Paul ºi Anna, cu atît mai mult cu cît în primii 5 ani de mariaj Ecaterina nu rãmãsese însãrcinatã, iar gurile rele spuneau cã þarul era steril.
Ambiþie, libertinaj ºi patriotism Unul dintre bãrbaþii pentru care þarina a fãcut o pasiune arzãtoare a fost Serghei Saltikov (1726–1765), nimeni altul decît ºambelanul propriului ei fiu. Acesta era deja celebru ca un crai rîvnit de multe femei de la Curte, cucerind, în cele din urmã, ºi dragostea Ecaterinei. Conform unor istorici, împãrãteasa fusese sfãtuitã de consilierii sãi de tainã sã facã un copil cu Saltikov, iar prinþul Paul, cel care, dupã moartea Ecaterinei, a devenit împãratul Paul I, ar fi fost copilul ºambelanului. Cronicarii ruºi afirmã cã alþi doi amanþi ai Ecaterinei, Grigori Orlov (17341783) ºi Stanislaw August Poniatowski (1732 -1798) iau mai fãcut acesteia doi copii, un bãiat ºi o fatã, fapt
Unde a dispãrut Isus 18 ani? (4) La ºcoala lui Zamolxe Perioada în care se presupune cã Mîntuitorul a fost în India ar fi, potrivit manuscrisului, la 500 de ani dupã moartea lui Buddha, exact perioada care lipseºte din Biblie despre viaþa lui Isus. Însã, aceastã coincidenþã nu e suficientã. Mai util ar fi ca vechiul manuscris sã fie fãcut public, lucru care, în mod inexplicabil, nu s-a întîmplat încã. Nu lipsesc nici ipotezele care afirmã cã Isus ar fi ajuns prin pãrþile Daciei, desãvîrºindu-ºi învãþãtura cu însuºi marele Zamolxe. Octavian Sãrbãtoare, profesor de filosofie de origine braºoveanã stabilit în Australia, a prezentat, la Congresul de Dacologie din anul 2011, lucrarea „Evanghelia dacilor“, o portretizare a lui Isus, marele iniþiat din Dacia. Autorul porneºte de la premisa cã religia creºtinã este tributarã celei
niciodatã recunoscut public de þarinã. Între toþi aceºti amanþi din familii nobiliare ºi cu cariere politice deosebite (Poniatowski a devenit rege al Poloniei în anul 1764), nici unul nu s-a folosit de relaþiile intime cu împãrãteasa pentru a se implica în politica statului. Cu o singurã excepþie: amiralul Grigori Potemkin (1739-1791), marea iubire a Ecaterinei, cel care, conform unor istorici, în cele din urmã s-a cãsãtorit, în secret, cu þarina. Ultimul amant al acestei nonconformiste ºi ambiþioase împãrãtese a fost tînãrul ºi excentricul Platon Zubov (1767-1822). Fire generoasã ºi romanticã, Ecaterina cea Mare a avut grijã de toþi amanþii sãi, dãruindu-le atît proprietãþi ºi pãmînturi, cît ºi titluri nobiliare... Cu toate cã apetitul sexual a fost un aspect definitoriu al personalitãþii sale, Ecaterina nu a permis ca viaþa amoroasã sã-i domine ascensiunea politicã ºi setea de putere. Cititoare împãtimitã, împãrãteasa parcurgea, încã din copilãrie, orice carte-i cãdea în mînã. Curînd, a început sã fie interesatã de filozofie, politicã ºi istorie, autorii sãi preferaþi fiind Denis Diderot ºi Voltaire (François-Marie Arouet). Ecaterina cea Mare vorbea fluent germana, franceza ºi rusa. A fost atrasã de cultura ºi civilizaþia rusã, pe care a îndrãgit-o mult. Cel mai literat ºi cult dintre zamolxiene. Scrisã în formatul evangheliilor creºtine, cartea, o îmbinare între speculaþie ºi ficþiune, aratã asemãnãrile între biografiile ºi doctrinele lui Zamolxe ºi Isus. Alþi interpreþi au ajuns la concluzia cã Isus a trãit pe teritoriul vechii Dacii, luînd în calcul trãsãturile fizice ºi rasiale ºi, mai ales, învãþãtura cristicã, atît de asemãnãtoare cu cea a lui Zamolxe. Savanþii creºtini, însã, resping toate aventurile exotice ale tînãrului Isus. În lipsa dovezilor, nu rãmîne decît sã credem cã, în acei 18 ani, Isus a crescut, s-a maturizat ºi a învãþat de la pãrinþii lui. Doar printro existenþã de simplu om ar fi reuºit sã-i iubeascã pe oameni atît de mult încît, mai tîrziu, sã-ºi jertfeascã viaþa pentru ei.
Patru întrebãri despre viaþa lui Isus 1. Cînd s-a nãscut Isus? Chiar dacã data naºterii Mîntuitorului este 25 decembrie, conform calculelor corelate cu evenimentele astronomice, Isus s-a nãscut în 17 iunie. Chiar ºi anul naºterii, de obicei situat între 2 î.Chr. ºi 7 î.Chr., rãmîne un subiect de discuþie. Alþii spun cã s-a nãscut primãvara, deoarece, iarna, pãstorii nu merg cu turmele.
de pe birou. Majoritatea ºedinþelor în stare de transã pãreau sã aibã o singura sursã, care vorbea prin Edgar. Aceasta pãrea sã aibã personalitate. Avea simþul umorului. Era nostimã, iar, uneori, era foarte moralizatoare. Cîte o datã, veneau ºi alte entitãþi care vorbeau prin Edgar. Unele erau remarcabile, cum ar fi Arhanghelul Mihail. Ocazional, persoane decedate, care aveau de transmis un mesaj pentru cei dragi, veneau ºi vorbeau prin intermediul lui Edgar. Existã interpretãri legate de sãnãtate, de vieþile anterioare, interpretãri ale viselor, pentru afaceri.. Erau multe, multe subiecte din domeniul spiritual ºi mental. Aceste ºedinþe nu aveau o sursã unicã. Fiecare domeniu accesat de Cayce, fiecare sursã a cunoaºterii, indiferent cã e vorba de sãnãtate, de înþelepciunea antichitãþii, piramide, fiecare subiect, indiferent cã era legat de vise sau de sãnãtate, avea un limbaj uºor diferit. ªedinþele legate de vieþile anterioare aveau un limbaj complet diferit. Cayce extrãgea informaþii din subconºtientul altor oameni, atunci cînd i se cerea ajutorul în probleme de sãnãtate. La interpretãrile legate de vieþile anterioare, el accesa înregistrãrile akasha-ice (memoria cosmicã). Fiecare idee, fiecare faptã, fiecare activitate pe care omul a experimentat-o pe Pãmînt în toate timpurile, toate rãmîn înscrise pentru eternitate pe „pelicula“ spaþiului ºi a timpului. Este o înregistare de naturã energeticã, vibratilã. Cayce putea sã „atingã“ acele înregistrãri subtile ºi sã citeascã efectiv din trecut pentru cei care cereau ajutorul. Alteori, pãrea sã acceseze minþile altor suflete, care trecuserã în lumea de dincolo. În aspectele spirituale, se contopea cu acele aºa-numite Forþe Superioare. (va urma) ANGELINSPIR suveranii Rusiei, Ecaterina a patronat ºi sponsorizat, cu generozitate, artele frumoase ºi viaþa culturalã din imperiul sãu. O adevãratã Mecena cu rochie ºi sceptru, Ecaterina a stipendiat ºi apariþia primelor jurnale de satirã ºi umor, precum ºi teatrele de comedie. Pasionatã de cãlãtorii, împãrãteasa nu s-a sfiit sã exploreze cele mai îndepãrtate þinuturi ale întinsului sãu imperiu. Cu toate cã era de neam german ºi primise în copilãrie o rigidã educaþie luteranã, împãrãteasa s-a dovedit a fi o ferventã adeptã a religiei Ortodoxe, precum ºi o apãrãtoare a instituþiilor statului rus. Nãscutã cu un pronunþat simþ politic ºi diplomatic, împãrãteasa s-a strãduit toatã viaþa sã promoveze prietenia ºi buna înþelegere între familiile rivale de la Curte.
Împãrãteasa care se trezea în fiecare zi la ora 5 dimineaþa (1) Ecaterina s-a implicat simultan în diverse direcþii de acþiune. Fire extrem de muncitoare ºi conºtiincioasã, se trezea în fiecare zi la ora 5 dimineaþa ºi lucra la rezolvarea diverselor probleme administrative. În primii ani de domnie, împãrãteasa avea planuri mari în ceea ce privea politica internã ºi externã a Rusiei, dar a preferat ca, în primul rînd, sã-ºi întãreascã poziþia. Cum existau destui oameni influenþi care nu vedeau cu ochi buni ascensiunea ei ºi a fiului sãu, Paul, împãrãteasa a înþeles rapid cã fãrã sprijinul total al clasei nobiliare ºi al armatei, putea fi detronatã în cîþiva ani. (va urma) Descopera.ro 2. A fost Isus cãsãtorit? Subiectul romanului lui Dan Brown este ºi o întrebare serioasã, dar fãrã rãspuns clar. Romanul susþine cã Isus a fost cãsãtorit cu Maria Magdalena, Biblia nu conþine nici cea mai vagã referinþã la acest subiect. Un papirus, descoperit recent, conþine urmãtoarea precizare: „Isus le-a spus: «Soþia mea»“. 3. Unde a dispãrut Isus? În afara celor 18 ani lipsã din biografia sa, se mai menþioneazã cã Isus a dispãrut ºi la vîrsta de 12 ani. Fiind împreunã cu pãrinþii sãi, Iosif ºi Maria, la Ierusalim, de praznicul Paºtilor, copilul a dispãrut pur ºi simplu. Dupã trei zile de absenþã, l-au descoperit la templu. Era în mijlocul unor creºtini ºi povestea despre naºterea puterii divine. 4. Cînd a murit Isus? Astronomii au fãcut legãtura între momentul morþii lui Isus pe cruce ºi o eclipsã totalã de soare de aproape douã minute, care a avut loc în anul 29 d.Chr., iar alþii spun cã o a doua eclipsã a obstrucþionat lumina soarelui timp de mai mult de patru minute, în anul 33 d.Chr. Sfîrºit OMAE BAZOOKA
Pag. a 21-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Mîndri cã sîntem români! Tora Vasilescu
F
osta actriþã a Teatrului Nottara din Bucureºti, azi pensionarã, s-a nãscut în 22 martie 1951 în Tulcea, ºi încã de la 5 ani bunica a dus-o pe o scenã dintr-o ºcoalã din Tulcea sã spunã o poezie. Intuitiv, a trãit povestea din acea poezie ºi s-a confundat cu personajul. Era vorba de o fetiþã care nu avea un pãrinte, iar ea nuºi cunoscuse tatãl biologic. Numele îl are de la al doilea soþ al mamei sale, pe care îl chema Vasilescu ºi a fost în lagãr la ruºi. A absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale“ din Bucureºti în 1976, clasa prof. Eugenia Popovici. În 1975, interpreteazã rolul Maria din filmul „Cursa“, care îi aduce notorietate internã. Este recunoscutã ca fiind o actriþã deosebit de frumoasã, naturalã ºi cu un talent desãvîrºit. Devine soþia marelui regizor Mircea Daneliuc, care îi mai încredinþeazã cîteva roluri de exceptie: „De ce trag clopotele, Miticã?“, „Croaziera“, „Glissando“ etc., care îi aduc succese internaþionale, numeroase distincþii ºi premii. Deºi a renunþat la teatru, actriþa este interpreta multor seriale TV, unde joacã alãturi de tineri interpreþi, care, în opinia ei, au un realism care o încîntã. Îi plac copiii ºi, din fericire, încã are energia lor. În prezent, locuieºte cu cel de-al doilea soþ, un cetãþean strãin, întro casã ecologicã în Buftea. Îi place sã cultive ºi sã îngrijeascã plante, adorã florile ºi animalele (are trei lupi alsacieni) ºi este plinã de energie ºi optimism.
Colea Rãutu
P
e numele sãu real Nikolai Rutkovski, regretatul actor s-a nãscut pe 28 noiembrie 1912 în Limbenii Noi, judeþul Bãlþi (azi în Republica Moldova). A fost cel mai mare copil al familiei (tata polonez, mama moldoveancã) ºi a avut trei fraþi: Larisa, Natalia ºi Valentin. A urmat cursurile Colegiului „Regele Ferdinand” din Chiºinãu, apoi liceul militar la Bãlþi, cu rezultate mai mult sau mai puþin bune, plãcîndu-i mai mult sã joace fotbal, chiar fãcînd parte mult mai tîrziu, în adolescenþã din echipa Uzinelor „Mociorniþa”. Avînd o voce ºi un timbru deosebit s-a angajat în corul Operei din Cluj ºi dupã terminarea studiilor liceale s-a înscris la Conservatorul de Artã Dramaticã din Bucureºti. În 1929, intrã în teatru ca figurant la un festival al
Ion Dichiseanu
I
ndrãgitul actor de teatru ºi film, s-a nãscut la Adjud pe 20 octombrie 1933 ºi în 1959 este absolvent al IATC. Dupã o îndelungatã activitate teatralã la Teatrul Nottara ºi cinematograficã, cu zeci de filme la activ ºi deþinãtorul premiului ACIN 1979 pentru interpretarea din filmul „Clipa“, el rãmîne în memoria cinefililor cu multe roluri interpretate, dintre care reamintim: Petrescu („Tunelul“), Furius („Kampf um Rom I“), Cpt. Mãrgãrit („Trandafirul galben“), dar mai ales cu rolul Pierre Vaillant din serialul de un succes incontestabil „Toate pînzele sus“, regizat de Mircea Mureºan în 1976. Actorul Ion Dichiseanu ºi-a construit o reputaþie de Don Juan. ºi asta, în mare parte, datoritã relaþiilor cu frumuseþi celebre, printre care actriþe în mare vogã din cei ani, o suedezã celebrã, dar mai ales cu diva spaniolã Sarita Montiel. El chiar a reuºit sã o cucereascã pe
Tamara Buciuceanu-Botez
N
ãscutã în 1929 la Tighina (Republica Moldova), Tamara Buciuceanu-Botez a absolvit cursurile Institutului de Artã Teatralã ºi Cinematograficã din Bucureºti la clasa profesorului Ion Bãltãþeanu în 1952, dupã ce îºi începuse studiile de actorie în 1948 la Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iaºi. Tamara Buciuceanu-Botez reprezintã o imagine plinã de viaþã pentru fiecare generaþie de spectatori, fiind unul dintre acei actori fermecaþi a cãror apariþie nu poate trece neobservatã, fie cã e vorba de scenele marilor teatre din România sau de marele ºi micul ecran. Între 1948-1951 frecventeazã Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iaºi, însã în anul IV de studii se transferã la Bucureºti, la Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã la clasa profesorului Ion Bãlþãþeanu (asistentã Sorana Coroamã). Absolvã în 1952. Este una din reprezentantele generaþiei de aur a teatrului românesc. Este supranumitã „Doamna comediei româneºti“, fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie. A jucat în peste 25 de filme, personajul sãu emblematic fiind profesoara Isoscel din seria „Liceenii“. În anul 2009 a împlinit venerabila vîrstã de 80 de ani ºi 56 de ani de carierã impresionantã în teatru ºi film. A jucat pe scenele marilor teatre ale Capitalei precum: Giuleºti, Bulandra, Naþional, Teatrul de comedie etc. A interpretat-o pe Coana Chiriþa pe scena Teatrului Naþional din Iaºi. A avut roluri importante în teatru în piese precum „Coana Chiriþa“, „Romeo ºi Julieta la început de noiembrie“, „Cumetrele“. Cartea de vizitã a carierei sale rãmîne fãrã îndoialã personajul Vicãi Delcã din piesa „Dimineaþã pierdutã“ dupã Gabriela Adameºteanu. De asemenea, Tamara Buciuceanu a fãcut o cariera impresionantã ºi în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion.
unei mari actriþe din acea vreme, Nelli Nicolau, iar în 1934 debuteazã pe scena Teatrului de Revistã „Cãrãbuº”, condus de Constantin Tãnase, interpretînd cuplete satirice, momente vesele ºi melodii de muzicã uºoarã, dintre care cea mai celebrã, piesa „Þi-a ieºit coºaru-n drum”, compusã de Gherase Dendrino pe versurile lui Puiu Maximilian, a rãmas, cel puþin pînã acum, cu amprenta interpretãrii sale. Dupã mulþi ani de figuraþie la Teatrul de Operetã, devine actor pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti, apoi este angajatul Teatrului Giuleºti, timp de peste 15 ani (1952 - 1968) ºi implicit unul dintre marii suporteri ai echipei de fotbal Rapid (situat în imediata vecinãtate a teatrului). A debutat în film în 1954, interpretînd
renumita actriþã a anilor ‘50-’60, frumoasa spanioloaicã Sarita Montiel, care, venitã la Bucureºti, în anul 1967, s-a îndrãgostit de Ion Dichiseanu, iar idila lor a fost de notorietate, mai ales cã Sarita nu-ºi ascundea sentimentele pentru actorul român. În destinul sãu amoros a mai contat apoi o suedezã, dar împlinirea sa realã s-a produs în anul 1987, odatã cu naºterea fiicei sale, Ioana Georgiana (astãzi studentã la Regie ºi cãsãtoritã cu Luis Ilias, un grec mai în vîrstã cu zece ani decît ea.), ºi a iubirii pentru tînãra care i-a dãruit unicul sãu copil, solista de muzicã uºoarã Simona Florescu, care l-a cucerit pe „celibatarul convins“ Ion Dichiseanu. În 2008, alãturi de Mihaela ªerban, actorul a fost gazda evenimentului „Gala femeilor de succes 2008”. Foarte elegant ºi cu o energie debordantã, actorul nu a contenit cu complimentele la adresa doamnelor care au urcat pe scenã pentru a-ºi ridica premiul. Cetãþean de Onoare al Adjudului, este la fel de activ, de ºarmant, seducãtor ca odinioarã.
rolul protagonistului din „Desfãºurarea”, regia Paul Cãlinescu, prima ecranizare dupã Marin Preda. A jucat în peste 70 de filme româneºti, coproducþii ºi strãine, lãsînd în cinematografia româneascã roluri memorabile în filme ca „Moara cu noroc“, „Mihai Viteazul“, „Fraþii Jderi“, dar ºi în serialul de televiziune „Toate pînzele sus!“. Actorul a primit premiul ACIN în 1988 pentru întreaga activitate, ºi s-a numãrat printre laureaþii Galei „Vîrsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naþionale în Domeniul Teatrului ºi Galei Premiilor în Cinematografie. A murit în mai 2008, la 96 de ani, în Spitalul Universitar de Urgenþã, ºi a fost înmormîntat la Cimitirul Bellu, din Bucureºti, pe Aleea Actorilor, cu onoruri militare.
Margareta Pîslaru
I
n 1958, Margareta Pîslaru, o elevã în vîrstã de 15 ani ºi jumãtate, debuta în muzica uºoarã, la Casa de Culturã „Griviþa Roºie” din Bucureºti, acompaniatã de Paul Ghenter. Acolo este descoperitã de Ileana Pop. Doamna Pop realizeazã transmisii TV de la Casa de Culturã, în care apare ºi Margareta. Urmeazã Premiul I pe Capitalã la Festivalul artiºtilor amatori. George Grigoriu o aude ºi compune special pentru Margareta „Chemarea Mãrii“ (cunoscut ºi sub numele „ªi-n apa mãrii“), care devine primul ei mare slagãr românesc. Este prima înregistrare la Radio Bucureºti. Tot „Chemarea mãrii“ marcheazã ºi debutul discografic al Margaretei, bãtînd toate recordurile de vînzare ale anilor ’60. Margareta lanseazã ºlagãr dupã ºlagãr: „Mandolina mea“, „Polca dragostei“ - G. Grigoriu; „Douã rîndunici“ etc. Valeriu Lazarov o invitã pe Margareta în trei scurtmetraje muzicale pentru televiziune (export) ºi este premiat la Montreaux ºi Monaco pentru ele. Stela Popescu, ªtefan Bãnicã, Vasilica Tastaman, Alexandru Arºinel, Horia Moculescu ºi regizorul Biþu Fãlticineanu o invitã pe Margareta în fiecare varã la spectacolele de la grãdina Boema, bucurîndu-se cu toþii de un deosebit succes. La numai 25 de ani, Margareta îºi serbeazã printr-un recital „One Woman Show“ primii zece ani de carierã artisticã. Între timp, fetiºcana cu ochi albaºtri ºi voce groasã a urcat pe toate treptele vieþii, dar ºi pe acelea ale profesiei de artist, adãugîndu-ºi pe panoplia succeselor sale încã o performanþã: facerile de bine, pe care le împlineºte, cum altfel, decît la cel mai înalt nivel.
Pag. a 22-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (23) Pentru faptele tale bune, acelaºi Dumnezeu Astãzi e luni. Începe o nouã sãptãmînã de te va rãsplãti în ceruri ºi, cine ºtie, poate cã-þi va coºmar. Atmosfera în România devine insurecupera sufletul. Oricum, moartea asta violenportabilã. Mã uit cum un Popor întreg se tã în Sfînta Zi de Crãciun, alãturi de bãrbatul acuzã pe sine, dar nu global, ci în componentãu, þi-a spãlat multe pãcate. Dar, despre toate tele sale dezarticulate, de la om la om, fiecare astea poate cã vom mai vorbi. Acum, sã revenim cu fiecare. A ieºit la suprafaþã aburul unei la oile noastre. E vremea nãpîrlirilor, a rãutãþi toxice, niciodatã n-aº fi putut sã-mi pielicelelor întoarse pe dos. Tot apare la televiimaginez cã în adîncurile societãþii româneºti zor P.M. Bãcanu, plimbat ca ursul pe la toate dospeºte drojdia unei duºmãnii atît de mari. sindrofiile, ca un martir. În realitate, el a fost ºi Oameni care pînã mai ieri se sãrutau, ei bine, a rãmas un biºniþar, care ºi-a construit întreaga cu aceeaºi gurã acum se scuipã. Toatã starea viaþã pe mici gãinãrii ºi aranjamente cu Miliþia, asta proastã de azi mi-o alimenteazã fostul sector de care rãspundea la „România liberã“. meu coleg, Iosif Socaciu, care îmi telefoneazã Avea o rubricã, „Zig-Zag“, prin care distrugea ºi-mi spune cã la Agerpres a început o vînsau remaia (contra-cost) destine. În 1974 era pe zolealã mare, un fel de febrã de cãutare a punctul de a face o altã victimã – publicase o dosarelor, a fotografiilor compromiþãtoare. notã despre o balerinã, Zîna Arºic, care ar fi Aici e proba de foc a caracterelor, în asemevîndut bilete cu suprapreþ în faþã la Cinema Unul dintre valoroºii noºtri fotbaliºti, Gicã Popescu, a nea împrejurãri, de viaþã ºi de moarte. A fost „Patria“, o luase Miliþia ºi o amendase. Întîm- primit, ca atîþia alþii, Premiul Fundaþiei România Mare, semn indusã cu abilitate o atît de crîncenã psihozã plarea face cã am auzit ce se petrecuse chiar din al recunoºtinþei Tribunului pentru meritele sale deosebite. a vinovãþiei (copii uciºi, trupuri strivite de gura femeii, nici vorbã de suprapreþ, fiindcã tancuri, mizeria Poporului, crimele stalinnumai un idiot ca Bãcanu poate sã creadã cã o mitenþe, cam 2 ore. Mai toþi vorbitorii au acuzat iste, nou-nãscuþi bolnavi de SIDA – toate fiind impubalerinã frumoasã, fosta mare dragoste a lui F.S.N.-ul cã a instalat la pupitrul de comandã tate lui Ceauºescu), încît orice ziarist, sau scriitor, Mircea Criºan, are nevoie de 2 lei în plus la un bilet oameni debarcaþi de Ceauºescu, care au dus de rîpã sau cineast, sau artist plastic, sau muzician, sau ºef de de film, totul nu fusese decît o glumã a acesteia, care Armata. Oamenii i-au strigat lui Iliescu cã nu vor unitate economicã, sau profesor care s-a întîlnit se fandosea în faþa unor amici, fluturînd biletul unei ca el sã fie un nou Ceauºescu. În faþa unor noi serii mãcar o singurã datã pe traseul vieþii cu omul din de ameninþãri formulate de inabilul Militaru, cor- Scorniceºti, e fãcut rãspunzãtor de toate aceste cunoºtinþe care nu mai venise. Televiziunea a devenit ºi un izvor de aberaþii pul ofiþeresc a strigat: „Ia nu ne mai bãgaþi pumnul nenorociri. Raþionamentul lor ar fi de handicapaþi, lingvistice: de la adolescenþi la colonei bãtrîni, de la în gurã, domnule ministru!“. Atunci, se zice cã dacã n-aº ºti cã sînt profesioniºti ai diversiunii. elitiºtii gen Pleºu ºi Babeþi pînã la agrozootehniºtii Iliescu a explicat de ce nu l-a fãcut ministru pe Vin vremuri grele pentru Poporul Român. de la „Viaþa satului“, toatã lumea foloseºte „bulver- Guºã: „A avut o atitudine ºovãitoare. De asemenea, Revoluþia? O avalanºã inversã: începe cu dezastrul sare“, „achiesez“, „exorcizare“, „purgare“, a avut relaþii cu Iulian Vlad. Eu am avut o legãturã ºi se terminã cu liniºtea. Mã surprind scriind în „anvizajare“. Dar, ce pretenþii sã mai avem, cînd un permanentã cu Militaru, mai de mult...“. Aceia care Jurnalul meu cu coperþi galbene aceastã tentativã lingvist pe nume Cezar Tabarcea se face de rîs în mã informeazã telefonic îmi spun cã cei 18 generali de aforism. Dar oare chiar aºa o fi? Mai degrabã se mod copios? El pledeazã pentru scoaterea din reactivaþi au fãcut studiile la ruºi, fãrã excepþie. E o aplicã evenimentelor recent încheiate un vers al lui dicþionar a cuvîntului „propãºire“, care „duce la fierbere mare în toatã þara. Tot azi, vreo 300 de Horaþiu, care în „Satire“ (2, 7, 5) îi spune sclavului tulburarea minþilor“, ºi a cuvîntului „minunat“, oameni cu tabloul lui Iuliu Maniu au demonstrat în sãu, Darius: „Age, Libertate Decembri... Utere“ care e „total compromis politic“. Urmãresc un Piaþa Romanã. A mai avut loc ºi un miting stu- (Hai, profitã de libertatea din decembrie!) - cu reportaj realizat printre minerii din Valea Jiului, denþesc, transmis fragmentar la TV: nu vor decît trimitere discretã la sãrbãtoarea Saturnaliilor, cînd autori Oana Ionescu ºi Benone Neagoe. Minerii drepturi, dar nici o datorie, o sã-ºi punã ei note sin- pleava societãþii, sau tagma robilor, punea stãpînire pomenesc de Constantin Bãbãlãu, care era mi- guri, se vor repartiza tot singuri, unde vor ei, n-or pe cetate. Numai cã, la romani, anomalia asta dura nistrul Minelor în 1977, cînd s-au rãzvrãtit ºi i-au sã mai aibã nevoie de profesori. Hop ºi fosta secre- doar cîteva zile ºi se afla sub control, pe cînd la sechestrat ºi pe el, ºi pe primul-ministru, Ilie tarã de partid de la „Scînteia tineretului“, Lucia români e o diferenþã de o literã, de la a la î, adicã de Verdeþ. Tot îl vãd pe colonelul Baciu, cel care l-a Hossu Longin, care filmeazã vila somptuoasã din la civilizaþie la pagubã. arestat pe amãrîtul meu vecin, Tudorancea, din Str. Herãstrãu, aparþinînd agentului multiordinul lui Postelnicu. Începe sã-mi fie groazã de naþional Silviu Brucan: „O casã pentru reporterii TV, care au ajuns un fel de „comisari Istorie!“, gîfîie ea, doar-doar îi va azvîrli politici“, pun lumea la zid. Primesc telefoane de la komisarul evreu niscaiva indulgenþe, penniºte prieteni aflaþi sub arme. Astãzi a avut loc o tru iertarea pãcatelor. Dar cameleoni se Adunare la Armatã. Se aude cã ciudatul fost mi- întîlnesc la tot pasul, am o senzaþie de vomã. nistru, Nicolae Militaru, a dezarmat Marele Stat Au început sã ridice capul, timid, ºi Major cu o trupã de paraºutiºti. A fost chemat de monarhiºtii. La televizor, apare un general urgenþã Ion Iliescu, la sala de Festivitãþi a în retragere, Anton Marin, care zice cã are Academiei Militare. Ofiþerii prezenþi au spus cã nu 80 de ani (sã fie sãnãtos) ºi citeºte Platformasînt mulþumiþi cu rãspunsurile primite ºi au cerut Program a Partidului Liberal, care demisia tuturor bãtrînilor care au deja 18 ani de militeazã pentru transformarea României pensie ºi nimeni nu pricepe cum de au fost reacti- într-o „monarhie constituþionalã“. N-aº vaþi. Generalul Militaru a fost huiduit, cu inter- putea sã nu prind în paginile acestui Jurnal fugitiv ºi informaþia cã în România sînt, la ora de faþã, 200.000 de copii handicapaþi. Aº zice chiar 200.001, dacã ne gîndim ºi la Octavian Paler, acest pitic necãjit, cu figura George Sbârcea, cel care a compus binecunoscuta lui de Louis de Funes tragic. Mai consem- melodie „Ionel, Ionelule“, ºi care a fost un colaborator fidel nez redifuzarea – la interval de numai 5 zile al revistei „România Mare“, stã de vorbã cu Corneliu – a unui scheci despre niºte copii, scris de Vadim Tudor. Alãturi de ei, nelipsita Mitzura Arghezi. Tudor Popescu, îmi pare rãu de autor, dar lucrarea e penibilã. Urmãresc la televizor un interviu cu Alexandru A trecut ºi duminica asta. A fost Sfîntul Ion, sãr- Bîrlãdeanu. Recunoaºte cã în timpul rãzboiului a bãtoare mare la români. Candelele morþilor tineri petrecut cîþiva ani în U.R.S.S. Din 1953 pînã în 1965 aruncã pe zãpadã reflexe albãstrii. Sã mã încumet a îndeplinit funcþia de vicepreºedinte al Consiliului sã dau o definiþie a Revoluþiei, din toate timpurile: de Miniºtri. În 1955 a fost ales membru al „Pe mormintele martirilor pasc mãgarii dema- Academiei Române, direct din asistent universitar. gogiei!“. ªi încã o maximã, scrisã pe cînd n-aveam Nu l-am cunoscut niciodatã pe acest om, dar îmi vin ce face: „De cînd lumea ºi pãmîntul, democraþiile în minte douã dintre zvonurile care circulau în urmã cu vreo 25 de ani. Primul se referã la poziþia consumã ce-au produs dictaturile“. 8 IANUARIE 1990. Adevãrata, marea culturã sa foarte fermã (alãturi de Paul Niculescu-Mizil) au fãcut-o, în aceºti ultimi 25 de ani, tot oamenii faþã de pretenþiile exagerate ale ruºilor, pe care atinºi de „fenomenul Nicolae Ceauºescu“. Pentru între 1961 ºi 1967 conducerea de la Bucureºti le-a simplul motiv cã mai uºor îndrepþi niºte lucruri din sfidat cu un curaj nebun, neavut de nimeni altcineinteriorul unui fenomen, decît stînd pe margine, va din aºa-zisul lagãr socialist. cîrtind sau dînd cu pietre. Îmi vin acum în minte (va urma) Trei, Doamne, ºi toþi trei, buni prieteni: numai cîteva exemple: Marin Preda a fost deputat (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Corneliu Vadim Tudor, Iosif Constantin Drãgan în Marea Adunare Naþionalã pînã la moartea sa, Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) ºi Mihai Ungheanu. Din pãcate, ei ne privesc survenitã în mai 1980, Zaharia Stancu a avut acum din ceruri. numeroase demnitãþi oficiale º.a. Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 23-a – 29 aprilie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei 23 IANUARIE 1821 – PROCLAMAÞIA DE LA PADEª
POPORUL ROMÂN SÃRBÃTOREªTE 170 DE ANI DE LA REVOLUÞIA CONDUSÃ DE TUDOR VLADIMIRESCU (2) MOªTENIREA LUI TUDOR VLADIMIRESCU ESTE PENTRU NOI, ROMÂNII, SFÎNTÃ Cel care la vîrsta de 41 de ani intra triumfãtor în Bucureºti cu o pîine aurie în mînã, în semn de belºug, ºi care peste scurt timp dãdea proclamaþii incendiare ºi alcãtuia arzuri de o frumuseþe lingvisticã nestematã, cel care a plãtit cu viaþa cutezanþa lui vultureascã de a visa la fericirea Poporului Român ºi a fost pomenit cu cinste de marile spirite ale veacului sãu ºi ale celui în care trãim, a intrat în Pantheonul naþiei ca un Erou legendar. Noi, toþi cei care simþim ºi nãzuim româneºte, îl venerãm pe marele bãrbat pentru fiecare cuvînt ºi acþiune a sa, pentru tãria de a fi îmbrãcat, conºtient, „cãmaºa morþii”, pentru tot ceea ce a însemnat el în redeºteptarea demnitãþii naþionale. Lacrima de sub ochiul stîng al lui Tudor, suspendatã ºi þinutã în frîu de bãrbãþia lui demnã, n-a mai cãzut. A cãzut, însã, ca un blestem reformator, profeþia pe care o fãcea el, în dimineaþa trãdãrii sale, din cerdacul Goleºtilor, tuturor acelor putregaiuri care l-au vîndut: „Sîngele meu pe capul copiilor voºtri!“. Justiþiarã; istoria i-a fãcut dreptate lui Tudor.
Baladã pentru erou La Tismana-n monastire doarme Tudor somn supþire ºi nu mult deasupra lui trei cuþite zac în cui unul rîde, unul plînge altul zice c-ar bea sînge slugere, nu mai dormi cã-n þarã-s mozavirii bagã plumbii în miºei cã prea fac strîmbãtate, neicã. Atunci, iatã, se trezeºte învîrte flinta pe deºte vede steaua cã-i strãluce a zaverã ºi se duce pînã la patriarhie vegheat de panduri vreo mie intrã oastea-n Bucureºti fãr’ de falã ºi cãleºti doar cu durde ºi topoare sticlind ca vipere-n soare. Domnul Tudor la mijloc e stîlpºor de busuioc cu surguci ºi diadime cum le place la mulþime în dulamã de ivoriu pare sfînt ºi ziditoriu
Un conte rus, primul „domn“ comun al Principatelor: Pavel Kiseleff Hotãrîrea românilor de a aduce în Principate un prinþ occidental a venit din experienþa domniilor pãmîntene de dupã revolta din 1821 a lui Tudor Vladimirescu. S-a vãzut clar cã un domn român, oricît de bine intenþionat, este repede copleºit de conflictele politice ºi presiunile externe. Pe de altã parte, desele ocupaþii ruseºti ºi austriece ale Principatelor le-au arãtat românilor cã nu pot progresa decît dacã se sprijinã cînd pe o mare putere, cînd pe alta. Uneori, marile cancelarii imperiale de la Sankt Petersburg sau Viena fãceau românilor cîte un cadou. Cel mai important dintre ele a venit graþie contelui rus, Pavel Kiseleff, primul om care a condus în acelaºi timp ºi Moldova, ºi Þara Româneascã. ªi care a redactat prima versiune a Constituþiei.
În noiembrie 1829, dupã un rãzboi ruso-turc, guvernatorul militar Pavel Kiseleff s-a instalat la putere în Principatele Române ocupate La precedenta incursiune ruseascã, în 1812, prinþul Mihail Kutuzov, gãzduit la Hanul lui Manuc, semnase cu turcii Pacea de la Bucureºti. Prin acest act, Moldova a pierdut Basarabia. Tot în 1812, contele Kiseleff a luptat sub comanda lui Kutuzov la Borodino, în celebra încleºtare care a decis sorþii campaniei lui Napoleon în Rusia. Ideile politice ale contelui Kiseleff erau, însã, mai mult franþuzeºti decît ruseºti. Cea mai neînsemnatã dintre dovezi este aceea cã ºi-a schimbat numele: rusescul Kiseliov, a devenit franþuzescul Kiseleff. Contele moscovit a sosit în Principate la puþinã vreme dupã plecarea fanarioþilor. Dupã ce Grecia îºi obþinuse independenþa, în 1821, Moldova ºi Valahia îºi recîºtigaserã de la otomani dreptul de a-ºi alege domni pãmînteni. Înþelegerea arunca însã în aer Protectoratul Rusesc din Principate. Pentru cã de la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, Rusia devenise a doua putere suzeranã a Principatelor, în paralel cu Imperiul Otoman. Dar acum, Imperiul Þarist îºi vedea blocat drumul spre Balcani. Inevitabil, a izbucnit rãzboiul. „La începutul secolului, în timpul rãzboiului ruso-turc din 1806-1812, Rusia încercase - la fel ºi dupã rãzboiul care s-a încheiat în 1829 - sã anexeze Principatele sau sã pregãteascã anexarea lor”, afirmã profesorul universitar Dorin Dobrincu. Rãzboiul ruso-turc era încã în desfãºurare, atunci cînd Principatele au fost invadate de funcþionãrimea þaristã. Rechiziþionau, dãdeau ordine, intrau în vistierii, pe scurt, cãlcau în picioare ºi interesele boierilor, ºi trebuinþele oamenilor simpli. Dupã Pacea de la Adrianopol, din septembrie 1829, care a parafat victoria Rusiei, þarul l-a numit reprezentan-
tul sãu în ambele Principate, de fapt domn, pe contele Pavel Kiseleff. Manierele lui aristocratice, combinate cu ideile de progres ºi de libertate individualã, vor duce la o amalgam mult mai favorabil românilor decît ºi-ar fi dorit, poate, Kiseleff însuºi. „Kiseleff nu a fãcut altceva decît sã punã, fãrã ezitare, în aplicare politica Rusiei în aceastã zonã, chiar dacã a fãcut-o cu o anumitã delicateþe. El a impus cu o mînã fermã, într-o mãnuºã de catifea, interesele Rusiei. A patronat, aºa cum o fãcuserã ºi ceilalþi guvernatori înaintea lui, o oarecare modernizare din punct de vedere al infrastructurii Principatelor. Pînã la urmã, Rusia avea nevoie de niºte spaþii funcþionale, avea nevoie, în Moldova ºi în Muntenia, de niºte spaþii care sã asigure, în mod eficient, traseul armatelor þariste“, explicã istoricul Alin Ciupalã.
Primele Constituþii româneºti, un cadou aristocratic rusesc Pavel Kiseleff a ajuns la Bucureºti în prag de iarnã. În Principate bîntuia ciuma venitã dinspre otomani. Zeci de mii de oameni riscau sã moarã de foame din cauza rechiziþiilor de alimente. Kiseleff a instituit carantina la Dunãre ºi a adus grîne de la Odessa. Dar, ca sã existe drumuri bune, suficientã hranã ºi un sistem sanitar viabil, era nevoie permanent de o organizare politicã eficientã. Aºa au apãrut Regulamentele Organice, primele Constituþii ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti. Aproape identice. „Regulamentele Organice sînt redactate într-un spirit modern, fie ºi numai dacã ne gîndim cã, de exemplu, era prevãzut principiul separãrii puterilor în stat. Adicã, o putere legislativã reprezentatã de domn ºi de Adunarea Obºteascã, o putere executivã reprezentatã de domn ºi de diversele divanuri, care trebuiau sã gestioneze treburile curente ale Principatelor - se contureazã ceea ce am putea numi o putere judecãtoreascã“, explicã Alin Ciupalã. Consiliat de Mihai Sturdza, Barbu ªtirbei, Gheorghe Bibescu, toþi viitori domni, Pavel Kiseleff a înþeles bine situaþia românilor.
Contele Kiseleff ºi marea iubire de la Bucureºti Probabil cã l-a ajutat sã îi înþeleagã pe români ºi imensa dragoste care l-a legat de Alexandra Bagration, soþia banului Manolache Bãleanu. Fiicã a unui prinþ rus ºi a boieroaicei Zoe Vãcãrescu, Alexandra a divorþat ºi i-a dãruit lui Kiseleff 6 copii, dar numai 4 au trecut de prima copilãrie. Guvernatorul Principatelor era deja cãsãtorit cu nobila Sofia Potocka, dar trãiau separaþi, din cauza pasiunii ei pentru jocul de cãrþi ºi a unei boli psihice a contesei. Þarul a invocat aceastã boalã atunci cînd i-a
glasul lui, frumos hanger sapã o fîntînã-n cer iar zugravii de biserici moi ca umbra ºi eterici tot privindu-l izvodesc meºteºug zograficesc el nu-ºi mai trãieºte lui fãr’ de numai neamului. Apoi, mãrii, s-a-ntîmplat vînzarea cã prins l-a dat doi vicleni, cranghini uscate, din seminþe lepãdate mi-l duc în obezi, miºei pe drumul Tîrgoviºtei unde-i moartea-n legea ei Tudore, frumos fecior cum þi-a fost soarta sã mori? întunerece de ulii te tot rup ºi milã nu li-i ºi n-ai niscaiva crãiþari sã dai la vameºi tîlhari n-ai nici candelã, nici glas, nici veºminte de-altembas ºi te ninge, ºi te plouã ºi te-nþepeneºti în rouã ca o pildã frîntã-n douã ....................................... Într-un puþ cu ape seci doarme Tudor somn de veci ºi-n adînc de ochi senini a prins þara rãdãcini. Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 18 ianuarie 1991; versurile au apãrut în volumul „Poezii”, 1977; articolul a mai fost publicat ºi în revista „Sãptãmîna”, 1980, ºi în volumul „Idealuri”, 1983) respins lui Kiseleff divorþul. Alexandra Bagration l-a urmat la Sankt-Petersburg, cînd a pãrãsit Principatele, ºi apoi la Paris, unde Pavel Kiseleff a fost ambasador în timpul Pãcii de dupã Rãzboiul Crimeei. În 1834, cînd mandatul lui Kiseleff s-a încheiat, conjuctura externã l-a fãcut pe þar sã refuze propunerea acestuia ca Rusia sã anexeze Principatele. Starea Principatelor Române se îmbunãþãþise considerabil. Sistemul de impozitare se extinsese. Hotãrîrile judecãtoreºti ale Înaltului Divan deveniserã definitive, deci proprietãþile ºi contractele cãpãtau stabilitate. În Regulamentele Organice apãrea chiar ºi ideea creeãrii unei Bãnci Naþionale. Dar moneda proprie avea nevoie de independenþã. Românii au reuºit sã se apropie de acest deziderat în mai puþin de o generaþie, datoritã unui providenþial pasaj din Tratatul de la Adrianopol, din 1829. Articolul 5 elimina monopolul turcesc ºi dãdea libertate comerþului. În Principate, se vindeau ºi pînã atunci bunuri din Occident. De la Adrianopol înainte, vorbim însã de MÃRFURI ºi de tendinþa proprietarilor de moºii de a intra pe PIAÞÃ pentru PROFIT. Cînd banii au fost suficienþi, fiii lor au plecat în Occident. Se vor întoarce dornici sã integreze România în Europa. „Regulamentele Organice stau la baza a ceea ce în literatura de specialitate apare sub numele de Partida Naþionalã, adicã ºi în Moldova, ºi în Muntenia o parte a boierimii româneºti începea sã se gîndeascã tot mai mult sã scoatã Principatele din aceastã lume de tip oriental ºi sã le aducã alãturi de Europa Occidentalã. În condiþiile în care Rusia constatã foarte clar cã se loveºte de unele efecte secundare pe care nu le dorea, modernizarea va fi blocatã, iar Regulamentele Organice vor fi suspendate în aplicarea lor practicã de Rusia, prin urmare chiar de puterea care le introdusese. Era însã prea tîrziu. Prin lobby-ul fãcut de exilaþii paºoptiºti la Paris, revendicãrile Principatelor deveniserã probleme europene. La prima înfrîngere a Rusiei în faþa Puterilor Occidentale, românii au reuºit sã obþinã Unirea. Iar la urmãtoarea înfrîngere a Turciei, Independenþa.
Un bulevard, în loc de statuie Cît despre Pavel Kiseleff, la plecarea din Principate, mai-marii þãrii au vrut sã îi ridice o statuie. Dar acesta i-a rugat sã construiascã, mai degrabã, ceva util. Rezultatul a fost tãierea unei artere spre Nord, pentru extinderea oraºului. Treptat, Bucureºtiul a încetat sã se mai întindã spre Sud, pe drumul Stambulului, ºi s-a îndreptat, din contrã, spre Braºov, drumul Vienei ºi al Occidentului. ªoseaua Kiseleff, loc de promenadã în Bucureºtiul regal, este una dintre puþinele artere urbane care ºi-a pãstrat numele, indiferent de culoarea armatelor care au ocupat, temporar, Bucureºtiul. Ignoranþa tranziþiei l-a lipsit, însã, pe contele rus de o statuie. Licitaþia pentru alegerea ei ar trebui sã fie corectã, pentru cã Pavel Kiseleff ura corupþia.
Digi24
Pag. a 24-a – 29 aprilie 2016
M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile DOPINGUL – AGONIE ªI EXTAZ Dopingul în sport, mereu subiect viu, este acum în plinã efervescenþã cu prilejul trecerii unei substanþe noi – Meldonium – pe lista substanþelor interzise. În strãinãtate, primul sportiv mai cunoscut care a cãzut „în pãcat“ a fost jucãtoarea de tenis Maria ªarapova, dar ºi o mulþime de alþi sportivi. De la noi, atleta Mirela Lavric, ani de zile campioanã mondialã sau europeanã de juniori sau tineret ºi actualã componentã a echipei de ºtafetã 4 x 400 m, medaliatã, recent, la Campionatele Mondiale de Salã, ºtafetã, a fost descalificatã din aceastã cauzã, fiind astfel deposedate de medalii ºi celelalte trei componente ale echipei. De asemenea, „a cãzut” ºi campioana noastrã la biatlon, Eva Tofalvi, se pare, total nevinovatã. Este drept cã cei care se ocupã pe plan internaþional de mãsurile anti-doping au fost ºi ei surprinºi de avalanºa de rezultate pozitive, ºi încã fac cercetãri asupra efectelor acestei substanþe ºi, mai ales, la control, asupra duratei de apariþie în urinã. Aceasta a determinat ca suspendarea sportivilor sã fie aplicatã doar pînã la toamnã, cînd se vor lua hotãrîri definitive. În sport, este o adevãratã luptã între „triºori“ ºi cei care cautã sã-i descopere, ca în „hoþii ºi vardiºtii“ (vã amintiþi de jocul din copilãrie ?). Din pãcate, la noi a rãmas, la majoritatea sportivilor, intenþia de a cãuta substanþe care sã-i ajute în pregãtire ºi competiþii, ignorînd caracterul nociv al multora sau aspectul moral: cã triºeazã faþã de adversarii lor. Este adevãrat cã, uneori, sportivii sînt vãduviþi de posibilitatea de a fi corect trataþi, cum sînt
ROMÂNIA MARE“
E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E cei care au suferit o operaþie sau o boalã care i-a slãbit mult ºi nu pot fi recuperaþi rapid, deoarece nu pot folosi anabolizante, acestea fiind interzise. Problemele substanþelor dopante, care, deseori, pot duce de la extaz la agonie, sau invers, sînt multe ºi meritã atenþie. Dar acum vã vom povesti o istorioarã adevãratã din istoria nescrisã a stadioanelor, de unde se poate vedea cã, uneori, efectele placebo ale unor substanþe pot fi adevãrate dopinguri. Faptele s-au petrecut la Timiºoara, cu vreo cinci decenii în urmã, la ºcoala de antrenori de atletism, condusã de o somitate din lumea atletismului de atunci, dar care, antrenor fiind, punea accent ºi pe performanþele învãþãceilor lui. ªi cum se apropia examenul de absolvire, vrînd sã demonstreze care sînt progresele elevilor sãi, profesorul-antrenor a programat un concurs de absolvire, cerînd unuia dintre ei, un bun mãrºãluitor, sã batã recordul regional de marº pe 10 kilometri. Planificase cursa tur cu tur ºi îl urmãrea cu cronometrul în mînã. Dupã cîteva ture parcurse în planul stabilit, elevul a început sã piardã, la fiecare tur, secunde preþioase, pînã cînd directorul, enervat, îl opreºte din cursã: „- Nemernicule, mã faci de rîs! Fã ce-oi ºti ºi mîine încercãm din nou! Dacã nu baþi recordul, nu treci examenul!“. Ajuns în pragul disperãrii, învãþãcelul a implorat un bun amic sã-i dea „ceva“ ca sã meargã bine a doua zi. Prietenul, înduioºat, a cedat dupã lungi rugãminþi ºi i-a adus, a doua zi, o sticluþã cu apã în care dizolvase cîteva vitamine. Epilog : Recordul a fost spulberat, dar nici astãzi elevul, devenit un cunoscut ºi bun antrenor, nu crede cã nu a fost un doping adevãrat. ªi, pentru corectitudine, aflaþi cã prietenul furnizor de „doping” a fost chiar... subsemnatul ! SILVIU DUMITRESCU
CHRISTOS A ÎNVIAT! 1 1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 11 12 13
2
3
4
5
6
7
8
9 10 11 12 13
ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE
Influenþe demonice (4) Totul pare o fantezie, dar iatã cum relateazã episodul Tartini însuºi, în lucrarea „Cãlãtoria unui francez în Italia“: «Într-o noapte, în anul 1713, am visat cã am fãcut pact cu Diavolul, cu sufletul meu ca mizã. Totul a decurs cum am dorit: noul meu servitor îmi anticipa fiecare dorinþã. Printre alte lucruri, i-am dat vioara mea sã vãd dacã poate cînta. Cît de mare mi-a fost mirarea cînd am auzit o sonatã atît de minunatã ºi de frumoasã, cîntatã cu atît de multã artã ºi inteligenþã, aºa cum nu am conceput nici în cele mai îndrãzneþe momente de fantezie. M-am simþit fermecat, transportat, încîntat: rãsuflarea mi s-a tãiat, ºi... m-am trezit. Mi-am înºfãcat imediat vioara pentru a reþine, parþial mãcar, impresia din visul meu. În van! Muzica pe care am compus-o în acel moment este, într-adevãr, cea mai bunã pe care am scris-o vreodatã, ºi încã o numesc Trilul Diavolului, dar diferenþa dintre aceasta ºi ceea ce m-a miºcat într-atît este atît de mare, încît mi-aº fi distrus instrumentul ºi aº fi spus adio muzicii pentru totdeauna, dacã mi-ar fi fost posibil sã trãiesc fãrã bucuria pe care mi-o aduce». Trilul Diavolului este o bucatã muzicalã realã, una dintre cele mai melodioase ºi mai încîntãtoare, dar, pentru a o interpreta se cer o experienþã ºi o tehnicã la cel mai înalt nivel. Se impune ca acela care se aventureazã sã o interpreteze sã fie un profesionist desãvîrºit. Se spune cã, dupã acel vis, faima lui Giuseppe Tartini a crescut enorm, nu numai ca interpret ºi compozitor, dar ºi ca mare maestru. (va urma) MARGARETA CHETREANU
ORIZONTAL: 1) Marea sãrbãtoare creºtinã, celebratã (la 1 mai) în amintirea Învierii Domnului Isus Christos – Sãrbãtoarea religioasã creºtinã a pogorîrii Sfîntului Duh, care cade la 50 de zile dupã Paºti; 2) Imagine creºtinã sacrã – Culoarea tradiþionalelor ouã de Paºti; 3) „... Paºti“, poezie de George Coºbuc – Cãpetenia de rãzvrãtiþi ºi ucigaºi, eliberat cu ocazia sãrbãtorilor de Paºti, cînd poporul, pus sã aleagã între el ºi Christos, a preferat ucigaºul nevinovatului – Se ciocnesc în ziua de Paºti; 4) N-au nici un Dumnezeu – Devenit adeptul unei anumite miºcãri; 5) Cui scurt de metal – A vindeca; 6) Des! - ... – În port!; 7) Fir – Muzician francez (n. 1981) – Persoanã din Orientul Apropiat; 8) Micul tãtar – Sucit la mijloc!; 9) Apoi (var.) – Sacagiu – Þesãturã asprã din lînã; 10) A face o alegere – Teºite! – Municipiu (presc.); 11) Nea! – „Christos a înviat din morþi/ Cu cetele sfinte,/ Cu moartea ... moarte cãlcînd-o,/ Lumina aducînd-o,/ Celor din morminte!“ – Plãpîndã; 12) Oraºul unde a avut loc un legendar rãzboi – Persoanã care a primit botezul ºi crede în Isus Christos; 13) A împodobi ouãle de Paºti cu diferite desene – Negaþie. VERTICAL: 1) În timpul guvernãrii sale (sub domnia împãratului Tiberius) a avut loc procesul ºi condamnarea lui Isus Christos (3 cuv.); 2) Imn ºi slujbã bisericeascã ortodoxã în cinstea Fecioarei Maria sau a unor Sfinþi – A fierbe; 3) Rãsãrit de soare! – Într-un sens! – Nici mai mult, nici mai puþin – În cont!; 4) Ucenicã legendarã, binefãcãtoare a sãrmanilor – Localitate în Irak; 5) Într-un final! – Acesta (reg.) – Editurã fondatã în 1993; 6) A lucra pãmîntul – „Cît de înaltã-i bolta în ... de Prier/ opreºte clipa, Doamne, numai atît Îþi cer“ („Stampã de primãvarã“; Corneliu Vadim Tudor); 7) ... – Cristian Dinu; 8) Oraº – Cultivator de in – Florica Raluca Ene; 9) Destin – Sînt sacrificaþi pentru masa de Paºti; 10) Acuº, la Paºti! – Mãiestrie – Izvor (fig.); 11) Mulþime de oameni – Sãrãcit; 12) Ion Emil Ursu – Anunþã începerea Slujbei Pascale – Bãutura tradiþionalã de Paºti; 13) Autorul povestirii „De Paºti“ (Ion; 1882-1963). DICÞIONAR: SOAN, POL, SIAC, APIC. PAUL BÃGNEANU Dezlegare careu „POVESTIRI“: 1) SABA – ABRUD; 2) OGASANU – CO; 3) VIS – MINERI; 4) ARSA – TISA; 5) BALZAC – IB; 6) ZINCA – URNA; 7) OCI – ACTUAL; 8) RE – ENEAS – O; 9) IASI – D – ASA; 10) NARARE – ON; 11) MUC – NUVELE.
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.