Romania mare, nr 1341

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Pentru împrospãtarea memoriei

28 februarie 1785 – 28 februarie 1991

RÃSTIGNIREA LUI HOREA (1)

Pavanã pentru copilul care am fost

Eu m-am nãscut spre iarnã, sub semnul de centaur tãind în douã veacul ca burþile la peºti o exilatã greacã, cu fibule de aur m-a botezat în ape ºi datini creºtineºti N-am sã evoc, fireºte, povestea mea întreagã doar zeii primei vîrste aº vrea sã îi dezgrop aveam o stea firavã ºi-atîta de pribeagã încît nu e trecutã în nici un horoscop În mare, însã, viaþa era atît de plinã avea un gust aparte, de fragi alcoolizaþi în mahalaua aia de sticlã levantinã pod de calici, ºi cîrciumi, ºi armãsari furaþi Îmi amintesc ciºmeaua din colþ, o brutãrie apoi un templu verde, împovãrat de nuci întîiul loc de joacã s-a nimerit sã-mi fie un cimitir cu guºteri ºi melci prelinºi pe cruci Acolo eu vãzut-am misterele primare pe care universul ni le aduce-n dar zãpada carnivorã, exploziile-n soare ºi ochii exoftalmici ai ploii pe trotuar Întîii ani de viaþã au fost o dulce boalã pulsa o frenezie în toþi, dupã rãzboi þineam Crãciun ºi Paºte, o stea patriarhalã încã lucea pe boltã, printre creneluri noi Aºa treceai de falnic, oh, început de viaþã leviathan domestic, cu trupul meu în ºa în ce muzeu te afli, în ce halou de ceaþã de ce te-ascunzi de mine, copilãria mea?

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Am comemorat la 28 februarie 1985 douã veacuri de la martiriul lui Horea. Este un jubileu tragic, care ne face sã ne gîndim la destinul acestui popor ce a plãtit cu sînge toate visãrile sale.

De-a lungul timpului au apãrut numeroase lucrãri despre miºcarea româneascã din 1784 ºi despre conducãtorul ei, atît în þarã, cît ºi în strãinãtate. Alãturi de ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul, eroul din Albac este, poate, cel mai cunoscut personaj al Evului Mediu românesc, încã din timpul vieþii numele sãu fiind de notorietate în cancelariile Europei ºi chiar în America de Nord, în presa ºi conºtiinþa lumii. Din multitudinea de lucrãri consacrate acestei legendare figuri, ca ºi miºcãrii pe care a condus-o, o aleg pe aceea pe care, personal, o consider cea mai împlinitã: „Revoluþiunea lui Horea în Transilvania ºi Ungaria 1784-1785” scrisã pe baza documentelor oficiale de Nic. Densuºianu. Apãrutã la tipografia bucureºteanã „Românul” a lui Carol Göbl, în anul 1884, lucrarea a fost unul dintre cele mai vibrante omagii pe care generaþia sfîrºitului de Secol XIX le-a adus la centenarul rãscoalei. Era vremea în care George Bariþiu mobiliza conºtiinþele epocii, în „Observatoriul” din Sibiu, astfel: „Noi, românii, sã nu uitãm cã

avem sã sãrbãtorim primul centenar al lui Horea ºi un alt prim centenar nu-l vom avea nicicînd, iar pînã la alt veac vor trece de-a rîndul douã, poate ºi trei generaþii. ªi ce vor zice acele generaþii la cazul cînd noi nu vom serba centenarul? Alta nimic, decît cã n-am existat, n-am ºtiut sã trãim prin necazurile noastre ca un popor demn...”. Imbold care a prins de minune ºi în celelalte provincii istorice româneºti, centenarul Horea prilejuind numeroase afirmãri ale voinþei de unitate naþionalã, de sfãrîmare a acelor hotare ale ruºinii care izolau Transilvania de matca sa organicã. Încercãri de sintezã a evenimentelor s-au mai fãcut ºi pînã atunci, ºi nu numai de o strãinãtate care privea rãscoala românã uneori ca pe o curiozitate sau subiect de senzaþie, ci ºi de cãtre tînãra ºtiinþã istoricã autohtonã. Cea mai interesantã aparþinea mitropolitului Alexandru Sterca-ªuluþiu ºi purta titlul „Istoria Horii”; din pãcate, timp de decenii, ea a rãmas numai în manuscris. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 1 martie 1991; articolul a fost publicat în volumul „Mîndria de a fi român”, apãrut în 1986)

A nu se citi noaptea!

Dezvãluiri din lumea supranaturalului (1) Voodoo ºi morþii vii Zombie se numãrã printre cei mai cunoscuþi ºi cei mai exploataþi monºtri de film de la Hollywood. În filme, ei se hrãnesc cu carne ºi creiere umane, sub pretextul cã acesta este singurul lucru care le diminueazã durerea de a fi mort, iar toþi cei care au fost muºcaþi sau zgîriaþi de un zombie ajung sã se transforme, la rîndul lor, întrun zombie. În Haiti, zombie reprezintã o realitate cotidianã, dar aceºti zombie reali diferã foarte mult de reprezentarea lor cinematograficã.

Haiti a fost prima republicã a negrilor ºi este cunoscutã prin sãrãcie, voodoo ºi zombie. Aflatã în Caraibe ºi avînd capitala la Port-au-Prince, Haiti rãmîne o zonã împînzitã de gãºti ºi corupþie, unde nopþile sînt adesea tulburate de furtuni cu fulgere ºi focuri de armã. Din cauza condiþiilor dure de trai, speranþa medie de viaþã în acest loc este de doar 43 de ani. Viaþa merge

ANUNÞ IMPORTANT Mulþumim tuturor celor care au rãspuns chemãrii noastre de a salva cãþeluºii din padocul situat în Pantelimon.

Cu toate acestea, mai avem încã 17 suflete

mai departe ºi afacerile nu se opresc, dar, în fiecare dimineaþã, drumurile trebuie curãþate dupã înfruntãrile petrecute pe durata nopþii. În anul 1492, spaniolii au venit în Haiti, unde au gãsit populaþia bãºtinaºã, pe care au exterminat-o într-un interval de mai puþin de 10 ani. Þinînd cont cã revoluþia industrialã încã nu avusese loc, în acea perioadã sclavii erau foarte importanþi pentru economia mondialã. Astfel, în jurul anului 1503, Bartholomeo de Las Casas, un preot catolic, a venit cu ideea de a aduce sclavi din Africa, justificînd cã aceºtia trãiau în condiþii similare ºi erau bine construiþi fizic. Apoi, francezii au urmat modelul spaniolilor ºi au adus ºi ei sclavi africani în Haiti, pentru a fi puºi la muncã.

Prin anul 1801 au început revolte, ºi Jean Jacques Dessalines a condus armata populaþiei indigene în lupta pentru obþinerea independenþei. (continuare în pag. a 12-a) YAMI KAMUI-KRUEGER

nevinovate care vã aºteaptã sã le adoptaþi.

Timpul pe care îl mai avem la dispoziþie se apropie de sfîrºit, de aceea vã rugãm, încã o datã, sã ne ajutaþi. Numãrul de telefon la care puteþi sã ne contactaþi este 0723.368.957, dl. Daniel Mardan.

NR. 1341 z ANUL XXVII z VINERI 6 MAI 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Din nou despre gãgãuþul Rebengiuc Delia Budeanu sau Budai Deleanu Sã nu fim mojici Carmencita lipicioasa John Raþiu se însoarã!

PARTEA I Aflãm din ziarul „România liberã” cã toþi hoþomanii care agitã þara româneascã (G.D.S., Societatea Timiºoara, Grupul Independent pentru Democraþie, Asociaþia Cocoºaþilor care au stat drepþi în faþa dictaturii, Uniunea Bursucilor cãrora tira nia era cît pe-aci sã le dea foc la blãniþã, precum ºi alte foru muri extrem de democratice) - s-au constituit în ALIANÞA CINICÃ.

Dupã cum este ºtiut, cinicii au fost niºte filosofi antici care erau plãtiþi ºi de americani, ºi de unguri. Triste, emoþionante, emisiunile realizate la televiziune de Carmen Dumitrescu. Multã lume necãjitã în þara asta...

Aflãm de la unii miniºtri cã întreprinderile româneºti au realizat în primele zece luni ale acestui an beneficii în valoare de minus 35 miliarde lei! Desigur, tot Ceauºescu este de vinã... Noi elemente în cazul actorului-histrion Victor Rebengiuc. Astfel, am aflat cã în urmã cu ceva ani Comitetul Municipal de Partid Bucureºti l-a ajutat pe gãgãuþã sã se mute din Blocul Perla într-un somptuos apartament dintr-un bloc i vechi; ; toatã problema i-a rezolvat-o un coleg actor, director de teatru cãruia, ulterior, V. R. i-a trîntit pe pupitrul televiziunii hîrtia igienicã, nu-i aºa, pentru a se ºterge la gurã. Bietul Rebegilã a urmat cursurile Liceului Militar (?!) din Predeal, pe care nu le-a terminat, cã era circar, ºi în armatã intri la malmaison (la bulãu) pentru chestii de-astea, aºa cã a dat buzna la I.A.T.C., dar nici pe acesta nu l-a terminat, dupã care, drept recompensã, dupã cum se ºtie, a ajuns rector. În fine, acest actor (care scuipã cînd vorbeºte, încît spectatorii din primele rînduri au nevoie de fulgarine ºi umbrele) are un pãrinte care a fost un pic legionar, adicã ceva mai mult, de fapt, o mare cãpetenie. Aºa cã devine tot mai clar cã dreapta politicã de azi este animatã de odraslele dreptei politice de ieri: Florica Ichim, P. M. Borfaºu, Ana Blandiana, S.R. Stãnescu, Horia Bernea, Nicolae Manolescu ºi mulþi, mulþi alþii Ne-a vizitat la redacþie o drãgãlaºã doamnã cu pãlãrioarã roºie.

Dumneaei ne-a spus cã s-a întîmplat sã treacã pe lîngã televiziune chiar în ziua de 8 noiembrie, cînd avea loc un mare miting, la care participau masse uriaºe de oameni, compuse din vreo 20 de þigani, un cîine ºchiop ºi o babã rãguºitã, care era cît pe-aici sã înghitã muºtiucul de la un megafon, tãrãboi mare, i s-au dat pumni în spate pînã a cãzut latã peste gardul viu care strãjuieºte natura moartã din zonã. Au vrut s-o stropeascã, dar de unde atîta apã?

Dar, sã revenim la doamna ºi la istorisirea ei: „Cînd treceam eu pe-acolo, însoþitã de o prietenã, tocmai vorbea poporului Delia Budeanu. Noi atîta am apucat sã zicem: «Ce mai vrea ºi cucoana asta, cã s-a mutat acum într-o vilã, prin zona rezidenþialã?!». Au sãrit imediat þiganii cu gura ºi ne-au porcãit: «Securistelor, ceauºistelor!». De-abia am scãpat”. S-ar putea sã fie adevãrat, dar nu credem noi cã Delia Budeanu are o astfel de massã de manevrã! Poate cã o fi vorba de anagrama numelui ei, Budai Deleanu, cel care a scris „Þiganiada”. Aþi vãzut o tîrlã de cîini care se sfîºie între domniile-lor? Ei, bine, cam la aºa ceva ne-am gîndit vãzînd pamfletul vitriolant pe care vechiul spãlãtor de vase american Dorin Tudoran i l-a consacrat în „România literarã” ºi mai vechiului spãlãtor de maºini Nicolae Breban. Nu vã ajunge ciolanul, dragii noºtri?

Hai la tata moºu sã vã dea grisine pe cartelã, cã în ultimii

C A R I C A T U R I

5 ani tot prin Occident aþi tras clopotele ºi nu ºtiþi cum a trãit poporul ãsta. Remarcabilã este restituirea de istorie literarã pe care „Timpul” o publicã pe prima paginã.

Este vorba despre o bijuterie semnatã de Nicolae Iorga, sub titlul „Sã nu fim mojici”. Dar poþi sã spui boanghenului sã nu fie mojic? Nu poþi, cã bagã cuþitul în tine ºi pe urmã tot el te reclamã la ONU cã i-ai furat obiectul muncii ºi faci urã de rasã. Mai mulþi binevoitori din Carei ne-au telefonat în legãturã cu un incident provocat de doctorul Laszlo, în ziua de 23 octombrie a.c.

Acesta a bãtut-o pe asistenta-ºefã a spitalului orãºenesc, o româncã, pentru cã femeia dorise sã se ducã la festivitãþile depunerii de coroane de la Monumentul Eroilor Patriei, prilejuite de Eliberarea ultimei brazde de pãmînt românesc ºi de Ziua Armatei Române. Biata femeie a fãcut un hematom la cap ºi a fost nevoitã sã ia 7 zile concediu medical. Ne dãm seama ce le-o face domnul doctor la pacienþii români, dacã el bagã în spital chiar personalul medical. Dincolo de aspectul etnic al problemei, remarcãm bãdãrãnia ieºitã din comun a nepotului tovarãºului Attila de a bãtea o femeie! ªi cînd te gîndeºti cã ducele d’Orleans îi rãspundea de la înãlþimea spiritului cavaleresc al Secolului al XVII-lea unui comesean care o criticase pe Fecioara Maria: „Vã provoc la duel nu pentru cã aceasta a fost o sfîntã ºi mama lui Isus, ci pentru cã a fost femeie!“ Ne vedem nevoiþi sã ne cãlcãm promisiunea de a nu mai scrie nici un rînd despre cel mai prost ziar din þarã, „Dimineaþa” (în parantezã fie spus, e atît de prost ºi de pãgubos, încît numai reproducerea numelui sãu mi-a stricat maºina de scris!). ªi asta pentru cã am aflat lucruri foarte picante. Se pare cã acolo capul rãutãþilor nu este Al. Piru; desigur, asta nu înseamnã cã el nu va rãmîne ºi pe mai departe un gibon bãtrîn, cãruia la eforturi intelectuale prea mari îi curge zegrasul din cap. Acolo campioana intrigilor ºi murdãriilor este duduia Carmen Firan, ea e tata lor, cum se spune în limbajul argotic, adicã în jambon. Cariera acestei fiice din popor a fost fulgerãtoare. Ta-su nu este altul decît Florea Firan, fost preºedinte al Comitetului Judeþean de Culturã Dolj, tartor ºi cenzor suprem al spiritualitãþii locale. În aceastã calitate, mai cu o damigeanã, mai cu o oalã cu sarmale, ca oltenii noºtri dragi - strãmoºul lui Sucã a reuºit sã publice chiar douã cãrþi, la „Scrisul Românesc“, dar numai cercetãtorii Bibliotecii Judeþene ºtiu cine s-a trudit cu ele în realitate. Odatã ajuns Piru la „Dimineaþa”, a tras-o dupã el ºi pe copiliþa lui neica Floricã, care, la rîndul ei, l-a tras dupã ea ºi pe un imbecil numit Grigore Traian Pop, tot din Craiova, ce lucrase ani de zile pe la Animafilm, adicã fãcea desene animale, zmîngãlea nasul lui Buratino ºi o dubla la voce pe rãþuºca cea nasoalã.

Aceastã Carmencita, ajunsã redactor-ºef la cotidianul FSN, are o dedublare a personalitãþii: mai semneazã ºi cu adevãratul ei nume Larisa Hotãranu (iniþialele L.H.), dupã numele de familie al mamelucului ei soþ. Ca sã-ºi poatã face fata mendrele, soþiorul a fost trimis de FSN, prin februarie, taman la Agenþia Comercialã din Pekin.

Dupã luni de zile de dureroasã despãrþire, femeia cu maieu de tablã s-a gîndit sã se repeadã ºi ea pînã la Pekin, ce Doamne iartã-mã, doar e la o aruncãturã de bãþ, ºi are þara bani. ªi cum credeþi cã s-a dus? Pur ºi simplu s-a lipit de... Teatrul Þãndãricã. Pe ce post s-o fi aranjat în trupa

de marionete fãtuca asta cu 518 mãsele tari, pusã pe carierã? Sã fi fost ea Capra cu Trei Iezi, adicã ºtiþi textul, lapte-n þîþe, brînzã-n mîþe, mãlãieþi în cãlcîieþi? Sau poate a fost Miss Piggy, purceluºa din Muppeþi? Nu se ºtie, mister. Cert este cã a stat vreo lunã pe-acolo, s-a dat cea mai mare din parcare, a trãncãnit vrute ºi nevrute, cum cã este o intimã a domnului Ion Iliescu, cu care ar fi lucrat foarte bine la Editura Tehnicã ºi alte bazaconii de-astea.

Din fericire pentru toatã lumea, ºi pentru onoarea de familist a domnului preºedinte, cacialmaua micuþei mincinoase s-a spulberat repede, în ziua cînd s-a înapoiat pe pãmîntul patriei. De ce n-o fi rãmas Larisa lîngã bãrbat, sã-i prepare orez cu vegeta ºi sã strîngã bani la ciorap? Na rãmas, l-a pãrãsit ca o crudelã, bãtîndu-ºi joc de corpul ei. Cine credeþi cã o aºtepta la Aeroportul Otopeni, la ora 5 dimineaþa, pe un ger de crãpau pietrele? Nimeni altul decît badibuzatul nostru senator de Buzãu, domnul Gelu ºi încã douã-trei nume, cel care declarase prin þãri strãine cã existenþa lui se desfãºoarã între metafizicã ºi clitoris. De altfel, Geluþu e toatã ziulica în redacþie la „Dimineaþa”, bulbucîndu-ºi felinarele ezoterice dupã toate dactilografele ºi documentaristele. Batã-vã sã vã batã norocul de revoluþionari, dar simpatici mai sînteþi ºi ne tachinaþi al naibii! Dar sã vedeþi cã aceastã Larisa Carmen Firan Hotãranu nu se lasã, tot vrea sã creeze impresia cã-i prima doamnã a þãrii: cînd domnul Iliescu a plecat spre Tokyo, Carmeluþa s-a ºi înfiinþat la aeroport, deºi nu era pe lista protocolului, dar trebuia sã fie fata vãzutã, sã crape alte creaturi de ciudã, sã mai beleascã ºi ea vreo cîteva gazete cã, deh, trece drept omul-cheie al Preºedinþiei. Scena a fost penibilã, garda s-a uitat speriatã, cîþiva soldaþi, cînd au vãzut ce orãtanie se înfoaie pe-acolo, au crezut cã le-a venit porþia de bromurã, în chip de Nina Cassian tînãrã. Vã daþi seama ce economii poate realiza armata? În realitate, fata nu e nimic, dar chiar nimic: nu e frumoasã, dar e antipaticã, aplaudã în pauzele de la concerte (asta în cazul în care nu doarme) ºi are o cîinoºenie de coana Vidra, personajul lui Haºdeu. Al treilea personaj penibil, acolo, este fostul activist CC al UTC Mihai Milca, al cãrui tatã a lucrat vreo 30 de ani în CC al PCR, ca mare mahãr. Tînãrul M.M. a fost înainte redactor-ºef adjunct la „Scînteia Tineretului”, iar acum e redactor-ºef adjunct la „Dimineaþa”; nimic mai simplu, pleacã ai noºtri vin ai noºtri, dar în realitate lucrurile sînt foarte grave, ºi acesta este unul dintre motivele pentru care mai ales tineretul acuzã FSN de neocomunism. Prea i-a recuperat pe toþi geanabeþii puºi pe capãtuialã. Ceea ce este mai interesant: acest Milca a fost în lunile premergãtoare Revoluþiei directorul Bibliotecii Române din Roma, post pe care funcþionase înainte ºi Florea Firan, tatãl Carmencitei, ºi în care ambii au ajuns pilotaþi ºi ajutaþi masiv de Securitate. Vedeþi cum se leagã lucrurile? Haideþi sã încheiem, dîndu-i o ultimã bezea janghinosului Al. Piru, care funcþioneazã ca senator de luni de zile, dar nimeni nu i-a auzit glasul, doarme-n cizme, sforãie la ºedinþe ca Uraganul Fifi, de mutã lustra din tavan, apoi înþepeneºte fãrã glas, rigid, încît lumea i-a pus de cîteva ori oglinda la gurã sã vadã: se abureºte ea, sau nu, adicã mai e gibonul în viaþã au ba?! Sã mai notãm cã distinsul plagiator ceangãu cîºtigã peste 20.000 de lei pe lunã, din care îºi cumpãrã banane, ca orice australopitec care se respectã. Defalcat, ia 10.000 de lei ca senator, 5.500 pensie de la facultate ºi 5.000 de la ziarul soporific pe care îºi imagineazã cã-l conduce. În realitate, este condus de zgubilitica fîºneaþã cãreia o sã-i punem o datã fãcãleþul în mînã, ºi cratiþa, ºi o sã-i arãtãm drumul spre bucãtãrie. Sã fie aceasta un fel de Elena Lupescu, ediþie revãzutã ºi oltenizatã? S-ar putea sã fim nevoiþi sã cerem o Comisie Parlamentarã de anchetare a rolului acestei piþipoance în tentativa de compromitere a unor personalitãþi politice. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 16 noiembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Dans la cour de la maison O lume nebunã, nebunã, nebunã De ce e (ºi) englejii þigani? Bombonica de pe coliva PSD-ului Oare s-a apucat Sebastian Ghiþã de furat?! Disidenþi de closet Operaþii prezidenþiale Lucrurile merg atît de prost în þara asta, încît ar trebui inventatã maºina de dat palme cu piciorul.

Ultima ruºine internaþionalã e cea legatã de eliminarea României de la Eurovision pentru neplata unei datorii de 10 milioane de euro. Pãi bine, mãi, fraþilor, unde va mai turna beton bietul Anton? Dans la cour de la maison?! Pãi se poate un asemenea afront? Acum, despre Neurovision se pot spune o mulþime de minciuni, care mai de care mai adevãrate, însã, un lucru e cert: e bine sã fii, totuºi, acolo. Mai aflã lumea de tine, mai ciuguleºti cîte-o mãslinã, mai ciordeºti o scobitoare, îþi mai clãteºti privirile ochilor flãmînzi. Cã e marfã de marfã. Cu muzica stã lumea mai prost, dar nimeni nu se duce acolo ca sã asculte niºte lãlãieli cît se poate de ciudate. Toþi merg ca sã fie vãzuþi ºi, mai ales, sã aibã de unde se întoarce. Cã dacã te duci lãutar, n-ai cum sã te întorci cîntãreþ de operã.

Invers, e posibil. Chiar aº putea sã vã dau cîteva exemple, dar s-ar supãra pe mine Cezar Ouatu, ºi parcã n-aº vrea. De-a lungul ultimilor ani, Neurovisionul s-a întrecut în ciudãþenii, ceea ce mi-a creat o mîncãrime de pix de nu vã pot povesti.

Cel mult pot sã mã reproduc, pardon, rectific, sã vã reproduc cîte ceva, scormonind prin tranºeele minþii cu tîrnãcopul. Deunãzi, festivalul de la Tataia a fost cîºtigat de o chestie cãreia bãrbaþii îi zic femeie, iar femeile nu-i zic nimic. Dupã care, anul urmãtor, la Viena, ca-ntr-un coºmar ce nu se mai sfîrºeºte, am revãzut-o pe femeia cu barbã din postura ingratã de prezentator ºi mi-am reamintit cã madmoazel Cîrnat e laureata concursului de dansuri din buric ºi bune maniere numit, într-o crizã majorã de inspiraþie, Eurovision, ºi cã-i ofeream, cu generozitatea caracteristicã, bucuria de a o nemuri într-o odã nepieritoare, intitulatã, cum altfel?, ,,O lume nebunã, nebunã, nebunã...”. Iatã începutul, pentru cã nimic nu-i nou sub soare într-o Europã în care anormalitatea e consideratã mare artã, iar toþi evadaþii de la ospiciu ne sînt prezentaþi pe post de mucenici:,,Acum, cã femeia cu barbã ºi push-up a cîºtigat lãlãiala de la Copenhaga, nu mai rãmîne nimic de spus despre moralitate, fiindcã orice aº spune ar fi prea puþin. Mizeria lumii contemporane se revarsã din vidanja cu ecran plat, sub forma unui bãrbat care se crede femeie, dar care a uitat sã nãpîrleascã, ºi a unor votanþi-melomani care se cred deschiºi la minte în spiritul aºa zisei politici corecte, ºi care ne prezintã anormalitatea ca pe un lucru absolut firesc, un mod de viaþã numai bun de urmat.

Potrivit acestei teorii, nu-i nimic mai normal pe lumea asta decît ca bãrbaþii sã-ºi taie mandravelele, sã se îmbrace în rochii-curcubeu ºi sã miaune, precum cotoii castraþi, «Corul vînãtorilor» fãrã puºcã. Iar frumoasele femei ar trebui sã-ºi repunã bãrbile pe care ºi le-au dat jos cînd au coborît din copaci ºi, dupã ce i-au dat fraierului de Adam mãrul de rigoare, au intrat la hair-stilistul Dîrþã, comandînd cu voce guturalã: «ras, tuns, frezat ºi epilat inghinal».

Dupã care sã-ºi comande niºte vibratoare din acacia ºi sã înþepe în stînga ºi-n dreapta, la întîmplare, în cãutarea timpului pierdut. Vi se pare cã vorbesc prostii ? Aºa este, dar parcã prea s-a întors lumea cu fundul, pardon, rectific, cu roatele în sus”. N-am ce face, trebuie sã citez din autorul meu preferat ºi sã merg mai departe, cu bocancii prin deºertul vieþii noastre... Ce dovadã mai grãitoare poate sã existe pentru degradarea moralã a societãþii bizare în care trãim decît cã, în magica Vienã, oraºul valsului ºi al lebedelor, pe post de primadonã ne este prezentatã Conchita Wurst, o sfidare a ideii de frumuseþe ºi de bun simþ! Pentru cã numele de scenã ºi atitudinea ei frizeazã paranormalul. Ar fi cîºtigat vreodatã Eurovisionul dacã nu se arãta ca o poznã a firii ?

Nem tudom, vorba englezilor din judeþul Covasna.

În raporturile cu vienezii parcã au fost mai cinstiþi þiganii, care au halit în doi timpi ºi trei miºcãri lebedele fiindcã, oricum, semãnau cu niºte gîºte dependente de droguri. Mãcar le era foame ºi, pînã la urmã, pe asta se bazeazã cultura lor: sã bage la jgheab tot ce este apetisant, are gîtul lung ºi nu cîrîie, ca sã nu fie acuzaþi de canibalism. ªi dacã acel ceva nici nu le aparþine, cu atît mai bine, înseamnã cã-ºi respectã tradiþia. Aºa cã sã nu vã miraþi dacã pe strãzile Vienei veþi întîlni, pe lîngã femei cu barbã ºi cu voce de scapete, ºi cîte un þigan cu gurã de lup în buzunar ºi cioc de lebãdã în loc de trompã. Dar nu vã zic cã m-au supãrat ºi englejii! La început am crezut cã doar francezii au orbul gãinilor ºi cã, deºi au ditamai bîrna în ochi, nu vãd decît paiul dintr-al nostru. ªtiþi povestea ºi, dacã n-o ºtiþi, cãscaþi felinarele cã vã fuck rezumatul. La meciurile Naþionalei din Franþa, pe afiºul României era un þigan cu vioara. Probabil lau vãzut pe Medelin Voicu pe la Metrou, cîntînd ,,Inel, inel de aur...” ºi, oportunist ca toþi hartiºtii, l-au zburãtãcit pe afiº. Eroare majorã, artist a fost tatãl vicontelui de Ferentari, el fiind doar fiul mamei sale, o franþuzoaicã cãreia (sic!) atît i-a plãcut ºlagãrul ,,M-am nãscut într-un salcîm...” încît s-a mutat ºi ea în cuib. Acesta n-a fost singurul afront adus românilor de urmaºii lui d'Artagnan, sînt celebre emisiunile de umor cãznit, în care ne catalogau drept naþie de cerºetori. E adevãrat, pe la Paris întîlneºti nenumãraþi cetãþeni însetaþi de cultura banului, care fac o muncã cinstitã, tradiþionalã la þigani: cerºesc. În prima fazã se þin de treabã fãrã ca mãcar sã-þi dea în cap. Nu mi se pare corect sã se lege de beemviºtii corturari, nomazi din tatã-n fiu, ba ar trebui sã se bucure cã le deschid noi orizonturi culturale, tot se dau ei în bãrci cã sînt centrul universului... Dacã nu le place diversitatea, sã sarã gîrla în Marea Britanie, cã ãia se topesc dupã lucruri noi, pe care le cerceteazã specialiºtii lor pînã le dã sîngele pe nas. Sincer sã fiu, aveam o pãrere bunicicã despre englezi, dar, vorba aia, în ciuda aparenþelor, nici eu nu sînt perfect. Admiram umorul lor ºi-i respectam cã au inventat fotbalul, chiar dacã acum nu prea se mai pricep sã-l practice, de s-au dus pînã în Brazilia doar ca sã aibã de unde se întoarce. Mi-a plãcut de Shakespeare, despre care unii mai neduºi la biserica anglicanã zic, cu jumãtate de gurã, cã a fost cel mai mare copist al lumii, foarte apreciat de Francis Bacon. Dar, în ultimul timp, s-au fãcut ai dracu' ºi li s-a pus pata pe români. Adicã nu prea ne-ar dori prezenþa în insulã, asta dupã ce i-au exploatat la sînge pe alde Rãducioiu, Viorel Moldovan, Ilie Dumitrescu ºi Gicã Popescu. Cu tot c.v.-ul lor onorabil, nu prea le-au intrat la inimã, singurul care le bîntuie nopþile este Dan Petrescu, cãruia i-au dedicat hit-ul ,,Super Dan”, în traducerea genialului oralagiu Nicolae Guþã, ,,Sînt barosan”. Bine, Chiricheº, Tamaº ºi Pantilimon par niºte gãinari, nu fotbaliºti, dar ãsta nu-i un motiv sã se poarte cu noi mai rãu decît o face clanul Bercea Mondial cu clanul Bãseºtilor. Zilele trecute, urmaºii lui Wiliam Falsificatorul, l-au inclus pe Gicã Hagi într-o echipã celebrã de þigani europeni, adicã regele ar fi un demn reprezentant al acestor culegãtori de portofele, inele, brãþãrele ºi orice altceva nu le aparþine, dar care, într-un viitor apropiat, bazîndu-se pe îndemînarea proprie ºi nebãgarea de seamã a celorlalþi, ar putea fi al lor.

Bãi, englezilor, Hagi e filozof practician, Kant a fost mic copil pe lîngã el. E lingvist - se citeºte cum se scrie -, Dumitru Graur îl ascultã ºi acum cu gura cãscatã. E antrenor, e patron, e Maradona din Carpaþi, dacã înþelegeþi ce vreau sã zic, e orice vreþi voi sã fie, numai þigan nu e. E aromân, adicã românul absolut, cum zicea Petre Þuþea, un mijlocaº de creaþie, care a jucat 13 ani cu tricoul în dungi, pentru un popor de proºti. Aºa a zis el,

probabil au fost probleme cu contractul, ori cantonamentele au fost cam dure pentru un degustãtor de Heidegger. Norocul vostru e cã numi pun mintea cu voi, cã aþi rãmas marcaþi de contactul cu rafinatul iubitor de artã modernã ºi sãmînþã de dovleac Ilie Dumitrescu, care v-a luat pirandele la ºtangã ºi v-a fãcut sã credeþi cã ne tragem cu toþii din voievodul þiganilor. Sã ºtiþi cãmi eraþi simpatici cu hoaºca aia a voastrã cãreia-i ziceþi reginã, cu Charlicã ãla cu urechile model farfurie zburãtoare, care bîntuie prin Transilvania doar-doar o ajunge ºi el bulibaºã pe undeva. ªi, recunosc, am un feeling pentru Kate Middleton, cã seamãnã la nume cu Roxana, Prinþesa Ardealului.

Ca sã nu mai vorbesc de cumnatul ei, dracul ãla roºcat, care n-are toatã þigla pe casã ºi dacã ar ajunge rege, ar fi multã veselie în Perfidul Albion, iar pe Tamisa ar curge whisky scoþian. Cît despre beþivanul Nigel Farage, doar douã vorbe vreau sãi spun: fuck you. Nu vã revoltaþi degeaba, le meritã, e genul de individ care cînd vede un român necãjit pe strãzile Londrei îi dã una în cap ca sã nu se mai chinuie. ªi totuºi - vorba inegalabilei gînditoare de bucãtãrie Adriana Bahmuþeanu – „dacã nu vrea o bordurã între dinþi, sã-ºi þinã clanþa”. Adicã, pe englezeºte, mucles, nu vã puneþi cu ai noºtri, cã e periculoºi... ( Traducerea a fost asiguratã de Irina Margareta Nistor) Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare. Din fericire, pentru el, cu suspendare. Morþii din Teleorman se simt tot în nesiguranþã. Mai ales cã urmeazã douã rînduri de alegeri: iar scularea la ora 666 dimineaþa, iar încolonarea în autobuze, iar parastase. Dupã care, tãcere mormîntalã. Va mai ieºi Livicã din groapa istoriei, pe care o sãpase cu atîta patimã pentru un alt personaj odios al (pseudo)istoriei contemporane? Oare cum va accepta acest partid cinstit cu ºoricioaicã sã aibã în fruntea sa un cetãþean dovedit de lege cã a încercat sã fie mai ºmecher decît codul penal? În orice caz, aceastã sentinþã tîrzie e bombonica de pe coliva PSD-ului. Hans Klum, ambasadorul SUA la Bucureºti (asta e de fapt gluma principalã, el fiind, de fapt, guvernatorul României), a zis cã Dragnea ar trebui sã cam stea pe acasã, din cauza relaþiilor neprincipiale pe care le are cu justiþia. Ideea e bunã, însã nu înþelegem de ce ambasadorul unei þãri strãine se amestecã în treburile interne ale altei þãri.

Dacã tot sînt ei aºa de scrofuloºi la datorie, poate ne dau înapoi banii haºmangliþi de ºmecherii de la Bechtel sau, mãcar, sã-l pedepseascã pe derbedeul care l-a ucis, conducînd ca un bezmetic, pe Teo Peter. Despre faptul cã au sprijinit, sau, mai corect, au impus, conducãtori de proastã calitate în fruntea României nu-i mai întrebãm, fiindcã, oricum, nu sar obosi sã ne dea vreun rãspuns. Sebastian Ghiþã, patronul lui Victor Ponta ºi al celui mai mincinos post de televiziune, a reuºit sã depunã cauþiunea de 13 milioane de euro! Sãracu' de el, cum o fi fãcut rost de atîþia mangoþi? Sper cã nu sa apucat de furat, deºi, e lucru dovedit, te mai stricã ºi anturajul. Într-un interviu pentru ,,Adevãrul de weekend”, marele handbalist român de etnie maghiarã ªtefan Birtalan povesteºte cum, în 1968, la Praga, îl îmbrãþiºa lumea pe stradã pentru gestul eroic al lui Ceauºescu, de a se opune ºi de a condamna invazia Cehoslovaciei de cãtre URSS ºi trupele Tratatului de la Varºovia. Am avut ºi noi momentele noastre de glorie, pe fondul unor acte de curaj ºi de demnitate memorabile. Pãcat cã l-au împuºcat ca pe un cîine pe marele patriot care a fost Nicolae Ceauºescu! Ar fi meritat un proces corect.

Dar ce mai e corect în þara asta? Cã tot veni vorba, la aºa zisa revoluþie, Constantin Dãscãlescu, ultimul (?) premier comunist s-a ascuns în veceu, ca sã nu se urce în elicopter. Cel puþin aºa declara el, la cîþiva ani dupã evenimente, încercînd sã parã altfel decît era. Adicã pe ultima sutã de metri a fost un fel de disident. Apãi, de disidenþi d-ãºtia de closet, care au fost deversaþi pe ecranul TVR-ului din decembrie 1989 încoace, sîntem scîrbiþi. KWI a fost operta la umãr. Pentru durerea în cot, doctorii n-au gãsit nici o soluþie.

Dar, cicã, se mai fac cercetãri. Cred cã v-aþi dat seama cã întrebarea din subtitlu (Oare s-a apucat Sebastian Ghiþã de furat?!) e o glumã. Ca sã se apuce de nobila îndeletnicire a politicianului român, ar trebui, mai întîi, sã ia o pauzã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini N-am întîlnit bãrbat care sã nu fi iubit Ardent o femeie, N-am cunoscut nici o femeie care sã nu se fi dãruit Cu inimã curatã Unui bãrbat Cu însuºiri alese, În a cãrui ambianþã sufleteascã Sã simtã ,,cã-nfloresc veºnicii“...

Dar cînd profundele iubiri, Învãluite-n eufonia altruismului, Se desfãºoarã în climatul incandescent Al creatorului de artã, Ele relevã ,,acel ceva“ Din freamãtul cosmic Al mãrilor ºi al oceanelor, Dizolvînd vremelnicia ªi omagiind eternitatea binelui,

Meditaþie seninã A frumosului ªi adevãrului.

Aºa ne apar, nouã, Celor din Secolul douãzeci, Iubirea platonicã dintre Beatrice ºi Dante, Dragostea purificatã dintre Laura ºi Petrarca, Pasiunea dureroasã dintre Feciorelnicul Chopin ªi generatoarea de „amor valpurg“, George Sand, Întristãtoarea adoraþie, Cu ecouri tristaneºti, Dintre Mathilde Wesendonck ªi Pann-ul de la Bayreuth, Straniul magician al artei sunetelor - Richard Wagner -

TABLETÃ DE SCRIITOR

Trãdãtori penali ai Neamului Românesc

D

e multe ori ne-am întrebat: de ce românii trebuie sã trãiascã în sãrãcie ºi foamete pe propriile lor brazde de pãmînt, deºi, de cînd ne ºtim, am auzit mai mereu vorbindu-se cã sîntem o þarã frumoasã ºi cu o agriculturã puternicã, încît putem hrãni jumãtate din Europa?! Ce se întîmplã de stau românii, acum, cu spaima în suflet cã nu au ce sã punã pe masã de la o zi la alta? Cum de am ajuns, ultimii, în coada Europei, ca popor îmbãtrînit ºi analfabet? Oare sã ne fi schimbat, peste noapte, ca pãmînt ºi ca naþie? Oare sã nu mai fim tot noi, românii aceia frumoºi ºi harnici, din neamul lui ªtefan cel Mare ºi Cuza-Vodã? De ce se întîmplã toate acestea, de o bunã bucatã de vreme, cu þara noastrã?

Este lesne de înþeles cã situaþia la care s-a ajuns are, drept principalã cauzã, nepãsãrea oamenilor politici faþã de grijile societãþii, iar lãcomia lor ºi meteahna de a-ºi face averi fabuloase din banul public i-au determinat sã se îndepãrteze de problemele cetãþenilor... ªi nu s-au îndepãrtat oricum, sã aibã cu ei, în geanta diplomat, eventual niºte haine de schimb - precum inginerii noºtri de odinioarã, care, fãcînd naveta, lucrau zi ºi noapte în ºantier, la reconstrucþia, din temelii, a României -, precum ºi vreo pungã, acolo, cu seminþe de floarea-soarelui, pe care sã le ronþãie în avion ca sã uite de plictisealã, cînd merg în excursii prin toatã lumea, sau niscai praz oltenesc, cum avea nea Marin… Ei bine, nu, aleºii noºtri de azi au pachete de verziºori ºi bijuterii din aur cu multe carate, pe care nici în vis nu le va avea omul de rînd.

2016 – Anul Constantin Brâncuºi

,,Sculptorul-þãran“, în comentariul lui Mircea Eliade

Î

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

n Fragmentele sale de jurnal, apãrute în 1973 (Fragments d’un journal, Gallimard, 1973, 574 p.)

Mircea Eliade consacrã cîteva secvenþe lui Constantin Brâncuºi, a cãrui operã o comenteazã în cadrul unei filozofii posibile a vechiului folclor românesc sau, mai exact, a mentalitãþilor arhaice ale artei noastre populare.

Astfel, în 10 iulie 1962, se gîndeºte la Brâncuºi, pe care nu l-a cunoscut personal, deºi sculptorul l-a invitat cu insistenþã odatã la atelier, prin C. Vorgel-Gheorghiu: „Aº fi vrut sã-l aud vorbindu-mi despre viaþa sa. Un om jumãtate instruit, aproape un spirit elementar, care a revoluþionat arta modernã. Lucrul pare de necrezut. ªi dacã se acceptã punctul meu de vedere, Brâncuºi era un þãran care a reuºit sã uite tot ce a învãþat la ºcoalã; regãsind, însã, universul spiritual al Neoliticului, aceastã creativitate excepþionalã îºi gãseºte astfel o explicaþie. (...) Trebuie sã

Sau rãscolitorul poem al amorului fremãtãtor Cu rezonanþe pînã departe, foarte departe, La lumea Luceafãrului, Dintre Veronica Micle, Femeia cu ochii atît de limpezi De parcã ne-ar privi din alte constelaþii, ªi cel nemuritor de popor: Astralul Eminescu. ªi cît de plin de semnificaþii, Trecînd dincolo de spaþiu ºi timp, Ni se înfãþiºeazã Sensul tulburãtor Al metaforei cãlinescene: - „Fiecare creator A încercat sã citeascã, În ochii femeii adorate, Judecata posteritãþii“...

DORU POPOVICI

Toate acestea au dus la decimarea fibrei naþionale.

Celor mai mulþi români le-a dispãrut zîmbetul, regretînd parcã lovitura de stat din decembrie 1989. Nu o spunem pentru cã am vrea sã ponegrim capitalismul acesta de carton, în care toatã lumea aleargã sã trãiascã ºi sã facã bani... Bani, într-adevãr, fac cei care au puterea în mîinile lor, cei care trãiesc din afaceri murdare, fraudînd banul public, aºa cum sînt cei pe care îi vedem azi cã fug de zãngãnitul cãtuºelor ºi care, pînã mai ieri, au fost niºte indivizi oarecare. Sînt oameni de care nu sar fi ºtiut vreodatã, dacã nu se bãgau în politicã. Faþa nu le-ar fi fost cunoscutã, dacã DNA-ul nu ar fi fost cu ochii pe ei. Ar fi rãmas, ca imagine publicã, imaculaþi.

Cã fug - e treaba lor, dar ce ne facem noi, care am fost minþiþi de la o campanie electoralã la alta?... Pentru cã nu avem nici mãtuºi, nici pãrinþi care sã ne fi lãsat vreo moºtenire care sã ne permitã nu sã ne cumpãrãm, ºi noi, yahturi, vile în toatã lumea, terenuri în inima Bucureºtilor ºi în alte colþuri ale þãrii, ci mãcar sã ne ducem traiul de pe o zi pe alta... De la aceºti trãdãtori penali ai neamului nostru ni se trag toate relele în România postdecembristã, vîndutã ºi coruptã, pentru cã noi, în omenia noastrã, i-am crezut ºi le-am încredinþat votul. Uite, deci, unde am ajuns de cînd am plecat pe drumul acestei democraþii: cu o sãrãcie lucie, pe meleagurile patriei strãbune! Iar de aici, dezamãgirea noastrã sporeºte ºi mai mult, fiind vorba de un an electoral, în care asistãm cum fel ºi fel de puºcãriabili ne dau lecþii de democraþie, baºca, vor sã prindã, din nou, vreun ciolan, de parcã nu mai sînt alþi români cãrora sã le pese de gestionarea corectã a þãrii.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” scriu într-o zi un articol despre «Coloana Cerului» în folclorul român ºi concepþiile megalitice cu care e solidarã ºi «Coloana infinitã» a lui Brâncuºi, cea de la Târgu-Jiu, înaltã de 30 de metri. Ea susþine cerul, zicea Brâncuºi. E deci un Axis Mundi, un pilon cosmic. Ce vreau sã spun? Cã e momentul sã redescoperim aceastã concepþie megaliticã, care a dispãrut în Balcani dupã mai bine de douã mii de ani ºi nu supravieþuieºte decît în folclorul religios”.

Comentariul este reluat ºi detaliat, într-o paginã nedatatã, în 1966. De aceastã datã, textul nu mai are stilul unui fragment de jurnal, de fiºã sau de crochiu, ci este direct un articol sau un eseu dedicat lui Brâncuºi, reluînd ideea anterioarã: „Problemele care mã obsedeazã în raport cu Brâncuºi sînt de alt ordin. Mai întîi, pasiunea sa pentru piatrã, materia durã, impenetrabilã. (Metalele aparþin altei clase; acelea pe care noi le cunoaºtem ºi le utilizãm; metalele nu se aflã în naturã, ci sînt produsele omului). Orice sculptor adorã acest material, în primul rînd în ipostaza marmorei. Dar Brâncuºi are, în aceastã posesiune, ceva în plus: el abordeazã piatra cu sensibilitatea ºi, poate, cu veneraþia unui om din preistorie. Liniºtea, atenþia, voluptatea cu care-ºi cizeleazã operele pînã cînd devin oglinzi ondulate, timpul pe care-l risipeºte pentru finisarea nenumãratelor replici ale atîtora din operele sale, rãmîn pentru mine inexplicabile, dacã n-aº înþelege, în acest lung travaliu monoton, plãcerea pe care i-o procurã intimitatea prelungitã la infinit a contactului cu materia cristalinã. Voinþa sa de a transforma piatra, de a-i aboli modul de existenþã ºi totodatã de a o presa pentru a ne-o arãta cum se miºcã ºi zboarã (ca-n Mãiastra), nu pare nimic altceva decît o formã arhaicã a religiozitãþii naturiste, de multã vreme inaccesibilã pentru continentul nostru.

Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu fetiþele sale, Lidia ºi Eugenia, la o nuntã. Printre invitaþii de onoare s-au numãrat ºi îndrãgiþii cîntãreþi Sanda Ladoºi ºi Marcel Pavel.

MICROSIOANE Justificare Cãzînd de pe cal, cãlãreþul celebru, jocheu de primã clasã, se scuzã: - Nu eu sînt de vinã, ci animalul ãsta, care, spre deosebire de mine, are patru picioare.

Ar fi putut sã se þinã mai bine pe ele.

Deprindere Încã de tînãr avea acest obicei. ªi i-a rãmas ºi la bãtrîneþe.

- Dar ce fãcea?

- Era tînãr.

Determinãri Un raft a adus cartea, ºi cartea – cititorul.

Florile au adus albinele, ºi stupul – mierea.

Nãscîndu-se, omul a inventat sãgeata ºi praful de puºcã.

VASILE BÃRAN Dar problema cea mai dramaticã o pune Coloana infinitã. Eu ºtiu foarte bine cã la debut opera era conceputã ca o coloanã de oþel. ªi, de asemenea, cã modelul se aflã în arta popularã românã, mai precis, în structura stîlpilor de lemn care susþin ºi decoreazã casele þãrãneºti.

Ceea ce mã intereseazã în primul rînd este semnificaþia pe care Brâncuºi însuºi i-a dat-o Coloanei; el a comparat-o cu Coloana Cerului, cu pilonul cosmic care susþine cerul ºi face posibilã comunicarea între cer ºi pãmînt. Brâncuºi a considerat-o ca un Axis Mundi. Ideea este foarte veche, ºi rãspînditã în toatã lumea. Acest tip specific de Axis Mundi, sub forma unei coloane de piatrã, ar putea fi creaþia culturilor megalitice - dar acest lucru nu are nici o importanþã. Ce are importanþã, din punctul meu de vedere, e cã Brâncuºi a conceput Coloana infinitã ca un Axis Mundi, pe care se poate ajunge în cer, ºi cã, dupã ce a terminat aceastã capodoperã, n-a mai creat nimic care sã fie demn de geniul sãu. Dupã aceastã datã mai trãieºte doar 20 de ani, mulþumindu-se sã cizeleze (nici nu ºtiu în cîte replici) operele care-l fãcuserã celebru. Eu nu pot sã cred cã la 60 de ani seva creatoare a lui Brâncuºi era definitiv epuizatã...”.

Mircea Eliade crede cã ultima operã mare a lui Brâncuºi, Coloana infinitã, are ºi o semnificaþie a existenþei sale de þãran care trãia în complexul mental al Coloanei Cerului, din folclorul românesc arhaic.

Explicarea sensurilor operei capitale a marelui sculptor, oferitã de Mircea Eliade, depãºeºte obiºnuitele comentarii de esteticã, trecînd în filozofia miturilor ºi a artei populare româneºti arhaice.

EMIL MANU

Pag. a 5-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i C o n t r o v e r s e ALBUMUL CU POZE RARE RESTITUIRI

Eugen Barbu: „Merg ºi acuma la mare, dar primãvara, prin mai...“ - Mi-aþi spus, mult-stimate Eugen Barbu, cã evitaþi un ton de ,,literaturã” în interviurile pe care le acordaþi diverselor reviste, la radio ºi televiziune. Conºtiincioasã, îmi notasem, pentru marea lor frumuseþe, cîteva citate din cãrþile dvs. de cãlãtorie ºi mãrturisesc cã renunþ cu regret sã fac apel la ele. Remarc însã, rãsfoind bloc-notesul meu, cã cele mai multe dintre ele erau ,,ieºite” din mare. Sã înþeleg cã, din întreg peisajul românesc, marea vã încîntã cel mai mult?

- Da. Acuma însã am mai trãdat-o din cauza mulþimilor. Eu am stat la „2 Mai”, într-o vreme cînd acolo venea lume puþinã. Merg ºi acuma la mare, dar merg primãvara prin mai ºi toamna prin octombrie.

- ªi nu vedeþi marea toatã vara?

- De la un timp stau toatã vara la munte. De vreo 7 ani. Am la Zamora o cabanã ºi stau acolo. Îmi face bine izolarea.

- Mã întreb cînd aþi mai bãtut locurile ºi oraºele despre care aþi scris. V-au luat mult timp?

- Foarte mult. Eu nu scriu despre un oraº decît dacã-l vãd de mai multe ori.

Despre partea istoricã a lui e uºor de scris, fiindcã existã documente, despre ceea ce este de vãzut e iarãºi uºor, dar, important e cã fiecare oraº are un spirit al lui. Acesta e lucrul cel mai anevoios de prins. Clujul, de pildã, e un oraº de nord, mai aspru, mai precis, puþin rigid, în contrast cu Constanþa, care are un spirit mai libertin. Dacã ar fi sã aleg, aº alege Constanþa.

Pentru arhitecturã, luminã ºi oameni. Un oraº interesant e ºi Sibiul. Are o tainã. ªi Braºovul e frumos. Puþin auster, dupã gustul meu. De fapt, partea cea mai interesantã a oraºelor noastre, ºi e regretabil cã în mare mãsurã s-a pierdut, e partea istoricã. Mã tem cã partea arheologicã ºi vetustã a Litoralului se pierde printre blocuri.

- Sînt ºi oraºe care - dupã pãrerea dvs. - au ºtiut ºi au reuºit sã pãstreze partea lor istoricã de care vorbiþi?

- Cred cã Sibiul pãstreazã pecetea foarte bine. ªi chiar ºi Braºovul.

- Cu prilejul unei discuþii între arhitecþi, la care asistam anii trecuþi, am auzit pentru prima oarã ce rãspundere implicã faptul de a decide ce anume se construieºte în locurile din vatra unui oraº ca Bucureºtiul. Exemplul îl constituia, în acea discuþie, Dealul Spirii, care e pãstrat de zeci de ani pentru o construcþie a cãrei ,,siluetã” nu se aratã încã.

- Da, e frumos ce spuneau arhitecþii aceia ºi, cred, esenþial pentru arhitectura oraºelor.

- Îmi cer scuze cã trec, poate, puþin brusc de la un aspect al lucrurilor la altul. Pot sã vã întreb dacã în filmele care se fac dupã scenariile dvs. alegeþi singur locurile de filmare? Sînt foarte frumoase.

- Nu le aleg eu. Nu mã amestec în treburile regizorilor. Ei se amestecã în ale mele. În general, în filmele cu haiduci, locurile au fost bine alese.

- Unde s-a filmat?

- În special în jurul Rucãrului ºi în jurul oraºului Tîrgu-Jiu. Dar dacã vorbim de locuri frumoase, ºi Delta e un spaþiu nemaipomenit, ºi Valea Oltului, ºi Valea Jiului.

- Eu cred cã preferinþa omului pentru anume peisaje e ºi în funcþie de structura lui temperamentalã...

- Trebuie sã ºi vezi toate locurile, ca sã ºtii ce-þi place. Pe la 33 de ani am umblat foarte mult. Îmi luam prietenii ºi plecam.

Sînt un foarte bun cunoscãtor al Munþilor Fãgãraº. Îmi plac. Dar stau vizavi de Babele ºi n-am urcat niciodatã. Este un munte prea domestic.

- Am întrezãrit în ,,Foamea de spaþiu” regretul autorului cã vedea Parisul prea tîrziu. Vorbeaþi cumva de o vîrstã a cãlãtoriilor?

- Nu. Cu Parisul e o întreagã poveste.

E un oraº de boemi ºi de academicieni.

Voiam sã-l fi vãzut la 20 de ani, cînd probabil m-aº fi apucat de picturã. E un oraº pentru adolescenþi. Vorbesc de anumite cartiere, cã altfel e foarte scorþos, nobiliar.

- Odatã intrat într-un oraº, cãutaþi cu tot dinadinsul sã-l observaþi. Aºa pare. Din scrieri.

- Nu. Nu caut sã fiu atent E un ochi special. De pildã, la expoziþiile de picturã merg la sigur la cele douã-trei tablouri foarte bune dintr-o sutã. Am un oarecare exerciþiu. Al doilea - nu sînt snob ºi nu mã entuziasmez pentru lucrurile deja cunoscute. Vreau sã-mi dau seama singur. Pe urmã e vorba ºi de ºansã. Eu am vãzut Parisul de cîteva ori. Prima oarã, ca turist, deci pe dinafarã. Apoi, fãcîndu-mi prieteni, l-am vãzut în inima lui. Pe straturi.

Cu oraºele trebuie sã ai rãbdare, ca ºi cu oamenii.

Trebuie sã ai ºi niºte ghizi care sã te piloteze.

- Ghizi profesioniºti?

- Nu. Ghizi prieteni.

- Cred cã unul din aspectele-spectacol ale oraºelor sînt pieþele.

- Da, lumea pieþelor. Pieþele tuturor oraºelor au ceva comun în opulenþã, dar se ºi deosebesc dupã produse, dupã culori. O piaþã spune foarte mult despre o lume.

CIOBURI DE GÎNDURI

Nu orice opaiþ este candelã ºi nici orice suflet o luminã...

Cu mulþi ani în urmã, exersînd, dupã modelul pãrinþilor ºi bunicilor mei, milostenia ºi facerea de bine, eram rugat, de niºte amici, sã fac pomelnice pentru a fi date în biserici ºi mînãstiri, unde, cãlugãri bãtrîni ºi înþelepþi sã se roage pentru sufletele incluse în acel pomelnic. Pentru cã eram un om dispus sã ajut, aduceam ºi eu o micã jertfã pe altarul binelui, ºi în sacoºele... amicilor mei, care urmau sã se ducã în biserici ºi mînãstiri ºi sã se roage pentru sufletele noastre... cu adevãrat pãcãtoase. Toate bune ºi frumoase pînã cînd amicii au intrat într-un conflict prelungit ºi au început sã spunã drept. Pomelnicele noastre... nu vedeau niciodatã lumina lumînãrii ºi nici mãcar turlele bisericii sau mînãstirilor. Amicii mei nu au mai intrat în bisericã de la propriul lor botez, sau poate de la cel al copiilor lor. ªi eu, care îmi pusesem mîntuirea în mîinile amicilor mei. Glumesc, desigur. Dar existã aici un mare adevãr. ªi anume acela cã de multe ori ne încredem prea mult în cine nu trebuie, cãci nu orice opaiþ este candelã, ºi nici orice suflet o binecuvîntatã luminã. Eu nu mi-am lãsat niciodatã sufletul în palmele oricãrui binevoitor, dar am crezut de multe ori, nepermis de mult, în cuvîntul cui nu trebuie. Mîntuirea este o chestiune strict personalã, aºa cum ºi jertfa celor maturi trebuie sã fie personalã. Doar copiii beneficiazã de excepþia de la aceastã regulã. Aºadar, dupã ce am aflat cã pomelnicele mele rãmîneau în cãmara amicilor mei, am desprins ºi concluzia cã numai ceea ce faci tu, numai ce simþi, numai ce arzi din tine pe altarele sacrului, numai aceea are valoare. Dincolo de jertfa proprie, niciodatã nu vom gãsi nimic. Cine se închinã la firimituri, niciodatã nu va avea drum spre cele sfinte.

ILARION BOCA

Secvenþã din filmul „Haiducii“. În imagine, doi mari actori, Florin Piersic ºi Marga Barbu.

- Prin muzee mergeþi?

- Da. Merg. Muzeele sînt mijlocul cel mai accesibil pentru a-þi da seama de cultura unui popor. E drept, sînt cam aglomerate de lucrãri de tot felul, dar cu rãbdare le descoperi pe cele mai preþioase.

- Muzeul de artã din Bucureºti cum vã place?

- Înainte era cam static. Aud cã acuma se mai schimbã saloanele. S-au mai organizat - pe pictori, pe curente.

Expoziþia Petraºcu a fost foarte interesantã.

- Mi se pare cã nu numai arta cultã vã atrage, ci ºi cea popularã. Eram o datã în atelierul lui Stelian Ogrezeanu, de la Hurezu, ºi îmi spunea cã treceþi des pe la el ºi, în general, prin zona aceea.

- Da, e vorba de o artã foarte interesantã în spaþiul acela geografic, ºi mã refer la ceramicã în special, ºi la covoare. De altfel, trebuie sã vã spun cã în afarã de icoane pe sticlã am ºi o colecþie de ceramicã-Ogrezeanu.

El e un tip foarte bizar ºi mi-a spus cã nu lucreazã oricum, ci la lumina nopþii. Are un fel de misticã a lutului. Zice cã altfel nu i se coc oalele. Mi-nchipui cã e ºi foarte greu de realizat ceea ce face el. Nuanþele sînt foarte multe, ºi fiecare în parte e influenþatã în felul ei de foc.

- Mi s-a pãrut cã se desparte cu pãrere de rãu de lucrãrile pe care le dã...

- Da, pe unele nu le dã, cã nu-i plac, pe altele nu le dã, cã-i plac lui prea mult ºi vrea sã le pãstreze...

Nenorocirea e cã Fondul plastic ia aceste modele de la artizani ºi încearcã sã facã acelaºi lucru, le stricã ºi le dã la strãini cu numele de artã popularã româneascã.

Greºeala lor e cã nu au naivitatea celor autentice, ºi tocmai asta e frumuseþea artei noastre populare, naivitatea.

DONA ROªU („România Pitoreascã“, Mai 1974)

Cum s-a pierdut sicriul lui Ion Luca Caragiale Marele dramaturg român Ion Luca Caragiale a murit la data de 9 iunie 1912 la Berlin, unde s-a mutat împreunã cu familia sa din cauza acuzaþiilor de plagiat care i-au fost aduse cu privire la piesa „Nãpasta”. Vagonul cu trupul sãu a rãtãcit timp de douã sãptãmîni de zile pe liniile germane ºi austriece, dupã ce foaia de expediþie s-a pierdut.

Ion Luca Caragiale (1852 – 1912), nãscut în localitatea Haimanale, din judeþul Prahova, a devenit cel mai mare dramaturg român ºi unul dintre cei mai importanþi scriitori ai României. În anul 1901, dramaturgul a fost acuzat cã a plagiat piesa de teatru „Nãpasta“, dupã „Nenorocul“ scrisã de maghiarul Istvan Kemeny. Acuzaþia de plagiat a apãrut în douã articole din „Revista Literalã“ semnate de Constantin Alexandru Ionescu – Caion.

Caragiale l-a dat în judecatã pe Caion, însã judecãtorii l-au achitat pe acesta, catalogînd scandalul drept „o impertinenþã de copil”. Nemulþumit de soluþia oferitã de magistraþi ºi de apariþia a tot mai multor voce care îl criticau, Caragiale a plecat din România ºi s-a mutat împreunã cu familia sa la Berlin. În dimineaþa zilei de 9 iunie 1912, marele dramaturg a murit în casa sa din Berlin, fiind bolnav de arterosclerozã. Trupul sãu neînsufleþit a fost depus la capela cimitirului Erster Schoneberger Friedhof, în cavoul familiei. Dupã cinci luni de zile, la data de 18 noiembrie 1912, sicriul cu rãmãºiþele scriitorului au fost aduse la Bucureºti, acesta fiind înmormîntat patru zile mai tîrziu la Cimitirul ªerban

Vodã - Bellu. Mii de oameni au format un cortegiu funerar, printre aceºtia aflîndu-se mai-marii scriitori ai timpului: Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuþã, Emil Gârleanu, Ovid Densuºianu, Sandu Aldea ºi alþii. Nu foarte multã lume ºtie însã cã aducerea sicriului marelui dramaturg pare a fi o scenã desprinsã din comediile sale. Rãmãºiþele lui Caragiale au fost aproape de a fi pierdute într-un tren ce venea de la Berlin, dupã ce foaia de expediþie a dispãrut de pe sicriu. „Rãmãºiþele pãmînteºti ale marelui scriitor Caragiale au sosit ieri (17 noiembrie stil vechi), pe neaºteptate, într-un vagon special, în gara de Nord. Nimeni n-a venit întru întîmpinarea corpului ilustrului scriitor, nici chiar familia, deoarece nimeni nu fusese anunþat. (...) La orele 11 jumãtate, ºeful Gãrii de Nord a fost intrigat de un vagon de marfã, sigilat, pe care se afla numele oraºului Breslau din Germania. Vagonul nu avea nici un fract ºi nici nu putea cineva sã-ºi închipuie cã e un vagon mortuar, deoarece nu avea nici o cruce pe el, cum se obicinuieºte. ªeful trenului, întrebat ce e cu vagonul, a spus cã l-a luat de la Predeal ºi cã nu ºtie nimic mai mult. Telefonîndu-se la Predeal, deabia atunci s-a aflat totul. S-a rãspuns de la Predeal cã vagonul conþine corpul lui Caragiale ºi cã fractul (n.r. - foaia de expediþie) s-a pierdut. Cercetîndu-se, s-a aflat cã vagonul rãtãceºte de douã sãptãmîni pe liniile germane ºi austriece. S-au anunþat rudele lui Caragiale ºi a sosit la garã domnul Zlatro, o rudã apropiatã”, aºa au explicat jurnaliºtii de la ziarul „Universul”, în ediþia din 19 noiembrie 1912, aducerea sicriului lui Caragiale în þarã.

DÃNUÞ ZUZEAC

Pag. a 6-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (22) Castelul Cantacuzino Am ocupat patul de la geam care, permanent, varã, iarnã, cald sau frig, trebuia sã stea deschis. Priveliºtea din faþa geamului era mãreaþã: Muntele Caraiman, cu Crucea care, cu braþele întinse lateral, unea Cerul ºi Pãmîntul, OM ºi DUMNEZEU, într-un singur EU, care-ºi duce crucea, de la Rãsãrit la Asfinþit, prin destinul ce taie, de milenii, bucãþi de luminã din roºul de rubin. Milenii s-au scurs în Rugãciunea lui ISUS, care cerea iertare de la Dumnezeu pentru noi. Am fost pusã în temã cu programul obligatoriu al tratamentului: Scularea, la ora 7 dimineaþa. Micul dejun, la ora 8, apoi plimbarea pe aleea Castelului, pînã la ora 10, cînd începea tratamentul la pat.

Culcat pe spate, cu braþele întinse pe lîngã corp, fãrã pernã sub cap, nu aveai voie sã te miºti. Înainte de începerea tratamentului, sora Tincuþa ne fãcea o injecþie cu streptomicinã, zilnic, timp de 3 luni. Între mese, trebuia sã beau o canã de lapte cald de la cele douã vaci pe care le avea Sanatoriul. La ora 13, se termina tratamentul ºi mergeam la masã. Sala de mese era foarte curatã, cu feþe de masã fãrã nici o patã. Pe pereþi se aflau tablouri cu Cantacuzinii, parte din ele acoperite cu un strat uºor de var de cãtre tovarãºii care urau domnitorii. S-a încercat recuperarea lor, însã fãrã rezultat. (...) De la orele 14 - 16 plimbarea obligatorie pe aleea Castelului, apoi de la 17 - 19 tratament la pat. La 19,30 cina, foarte consistentã. Apoi, iar mã plimbam pe alee, pînã la orele 22, cînd era stingerea. Nu mai puteam sã aprindem lumina. Asta nu însemna cã dormeam. Povesteam. Într-o searã, Jeni, colega de salon, a venit în pat la mine ºi, în timp ce povestea fel de fel, mã mîngîia cu degetele pe faþã.

Dimineaþa, cînd a venit sora Tincuþa s-a speriat. Faþa mea era toatã roºie, iar ea a crezut cã sînt intoxicatã. M-am înfricoºat, dar cînd m-am privit în oglindã mi-am dat seama cã „intoxicaþia“ nu era altceva decît urmele de ruj de pe degetele lui Jeni cînd mã mîngîia. Majoritatea bolnavilor erau tineri, optimiºti ºi se þineau de „pozne“, pentru a trece timpul mai

Polemici

Magicã trãire

uºor sau, poate, pentru a uita de boalã. Nu aveam voie sã pãrãsim Sanatoriul fãrã aprobarea medicilor. Asta nu înseamnã cã nu plecam pe ascuns sau o mituiam pe Tincuþa.

Castelul avea salã de sport, bibliotecã ºi salã de cinema.

Duminica, vizionam un film, era o zi mai relaxatã, medicii fiind liberi. O datã pe lunã aveam voie sã mergem în oraº timp de 3 ore. Sinaia fiind aproape mergeam acolo, la Casa de Culturã, unde dansam, uitînd de interdicþie. Poate pentru a simþi cã „sîntem în rînd cu lumea“. Într-o duminicã, la Sinaia, trecînd pe lîngã o grãdinãrestaurant, Jeni mi-a propus sã intrãm ca sã bem o cafea.

I-am spus cã am bani puþini la mine. Ea mi-a spus cã nu era o problemã, pentru cã avea ºi ea bani pentru o cafea ºi un suc. Am intrat. Ne-am aºezat la o masã. I-am atras atenþia sã nu priveascã la masa vecinilor, unde erau doi tineri care „ne-au luat în vizor“, ca nu cumva sã ne considere neserioase. În sfîrºit, a venit ospãtarul ºi ne-a întrebat ce servim, oferindu-ne o listã. Jeni a luat-o, a consultat-o, apoi a comandat: fripturã la grãtar, douã sticle de bere ºi douã mascote de ciocolatã. Mascota de azi nu mai seamãnã deloc cu cea de atunci. Pe sub masã, îi fãceam semne sã se opreascã sã mai comande, ºtiind cã nu aveam cu ce sã plãtim. Ospãtarul a luat comanda ºi a plecat. Disperarea se citea pe chipul meu ºi am întrebat-o ce ne facem, cã ne vor duce la Miliþie ca pe niºte hoaþe. Mi-a rãspuns cã vom spune cã ne-am uitat portmoneul acasã, vom da o chitanþã ºi vom achita a doua zi.

A venit comanda. Fiecare îmbucãturã îmi stãtea în gît, pînã cînd Jeni m-a îndemnat sã mãnînc cu poftã cã, oricum, am încurcat-o. M-am conformat. A venit ospãtarul, a calculat cît avem de platã ºi ne-a dat bonul.

Simþeam cã-mi „arde“ faþa. Jeni a luat bonul, s-a uitat, a deschis geanta ºi a scos portmoneul care era ticsit cu bani.

A plãtit, iar eu am încremenit. Nu-mi venea sã cred cum „m-a pãcãlit“. Cei doi vecini de la masã au venit la noi, ºi-au cerut iertare cã „ne abordeazã“, s-au prezentat ºi au cerut permisiunea sã ne conducã, noi fiind pe „picior“ de plecare. DESTINUL ºi-a intrat în rol. Ne-au întrebat dacã sîntem turiste. Ca sã scãpãm de ei, dar ºi pentru cã pe mine

Din Memoriile lui Laurence Olivier:

Ai luat asupra ta Pãcatul Lumii Cu voia Tatãlui avut-a rost La Getsimani ruga Ta a fost Preludiu pentru facerea minunii.

A fost sãrutul semnul de trãdare Iar prinderea un fel de uverturã Sã se-mplineascã prin prooroci Scriptura Iar Golgota sã-þi fie Înãlþare...

Atunci Pãmîntul s-a cutremurat Catapeteasma-n douã s-a sfîrºit Pînã ºi pietrele s-au despicat Iar trãitorii toþi s-au îngrozit...

Era de-acuma cea de-a treia zi Din morþi te-ai ridicat ca o vestire „Vreau sã vã bucuraþi, iubiþi copii E învierea magicã trãire!” ªi-n noaptea îmbrãcatã-n sãrbãtoare Tu ai sã vii, Lumina Lumii, vie „Christos a Înviat! În bob de soare, De Adevãr, de Cer, Pãmînt, sã fie Aura primãverii-germinare...

LIVIU ZANFIRESCU sinceritatea mã caracterizeazã, le-am spus cã sîntem tuberculoase ºi internate la Sanatoriul din Buºteni. Eram curioasã sã vãd cum „o iau la sãnãtoasa“. Dar n-a fost aºa.

Avînd motociclete, ne-au condus pînã la Sanatoriu. Am acceptat. Tînãrul care m-a condus pe mine era inginer ºi lucra la o sondã de petrol din Ploieºti. Mi-a dat întîlnire pentru duminica viitoare. Am fost de acord, convinsã fiind cã nu va veni. A venit, cu o cutie de bomboane ºi cu flori.

La terminarea tratamentului, a venit ºi cu o verighetã. (va urma) LILIANA TETELEA

TREI ROMANE PENTRU O SINGURÃ IUBIRE

„Totdeauna am simþit nevoia s-o fac pe grozavul!“ (3) Lydia - Dania - Leda (3)

Dacã minunata mea mamã ar fi trãit destul ca sã mã poatã vedea muncind, uneori bucurîndu-mã ºi de strãlucirea unui succes mult mai mare decît aº fi îndrãznit vreodatã sã-mi imaginez, mã întreb, uneori, dacã n-ar fi ajuns cumva la concluzia cã anii aceia de obiºnuinþã a minciunii se datorau, poate, unui instinct pentru un fel de ucenicie iniþialã în domeniul care avea sã devinã meseria mea. N-aº vrea ca, prin aceasta, cititorii sã creadã cã încerc sã-mi gãsesc scuze de vreun fel sau altul pentru nãravurile rele din prima parte a vieþii, dar, aºa cum se zice de partea cealaltã a Atlanticului, „poate cã se potriveºte“.

Aveam 5 ani ºi tocmai intram în faza mincinoasã a vieþii mele, cînd am tras în camera copiilor de la ultimul etaj al imobilului situat la nr. 22 pe Str. Lupus, din cartierul londonez Pimlico, un cufãr de lemn de proporþii uriaºe (cel puþin pentru mine). De fapt, nu cred sã fi avut mai mult de un metru douãzeci, sau un metru treizeci. L-am aºezat într-un loc convenabil, la una din ferestre, ale cãrei perdele puteau fi aranjate tocmai cum îmi trebuia, în jurul ºi în faþa lui. Dumnezeu ºtie în ce constau spectacolele mele. Nu-mi aduc aminte dacã scriam sau dacã memoram ceva; reprezentaþiile pe care le dãdeam erau, probabil, imitaþii ale unor piese pe care le vãzusem la ºcoala de coriºti a fratelui meu: sceneta pentru copii Box ºi Cox, în care mi se alãtura ºi fratele meu - ºi, încã ºi mai importantã, scena dintre Hubert ºi Arthur, din Regele Ioan (de Shakespeare). Publicul era mama, cãreia i se adãuga, uneori, sorã-mea, sau vreo mãtuºã ori o prietenã sositã în vizitã. Drept lumini, îmi aranjam, ca la rampã, pe vremuri, lumînãri înfipte în cutii de tinichea în care fuseserã þigãri, ºi pe care mi le tãia frumos tata - întotdeauna gata sã facã orice treabã ce-i punea în valoare mîinile minunat de abile. Mi-aduc aminte cã, odatã, ºi-a vîrît o clipã nasul sã vadã un astfel de spectacol, pus de mine în scenã, dar atîta vreme cît era mama acasã, ea era cea care reprezenta, fãrã doar ºi poate, publicul meu.

Astãzi oamenii o întreabã adeseori pe soþia mea, Joan (Plowright): „De unde ºtii tu cînd Larry joacã teatru ºi cînd nu?“. Iar nevastã-mea rãspunde invariabil: „Cine, Larry? Pãi el joacã teatru tot timpul!”. În adîncul inimii mele, atîta ºtiu: cã niciodatã nu sînt absolut sigur cînd joc teatru ºi cînd nu; sau - ca sã fiu încã ºi mai sincer - cînd mint ºi cînd nu mint. Cãci, la

urma urmei, ce altceva este actoria, dacã nu minciunã?

Dar ce anume înalþã aceastã condiþie a vieþii cãtre asumarea unei vocaþii? Mã tem cã nu putem sã ne apropiem de un rãspuns mai mult decît printr-una dintre cele mai copilãreºti distracþii - jocul de-a „ziceam cã tu erai tata ºi eu eram mama“.

Cei mai inteligenþi dintre tinerii mei colegi de meserie, în interviuri ºi declaraþii care cautã în mod patetic o raþiune a vieþilor noastre, spun cu toþii cã ºi-au ales aceastã meserie pentru a-ºi satisface o nevoie imperioasã de „a se exprima pe ei înºiºi“. Cînd îmi vine mie rîndul, nu sînt în stare sã mã laud cu un grad atît de înalt de intelectualitate; ca sã fiu cinstit, trebuie sã recunosc - destul de jenat - cã n-am fost niciodatã conºtient de vreo altã nevoie decît de aceea de a o face pe grozavul.

De ce am fost trimis la atîtea ºcoli pregãtitoare, nam descoperit încã; ºtiam doar cã multitudinea lor le dãdea apã la moarã învãþãtorilor ºi profesorilor care, cãutîndu-mi pricinã, puteau întotdeauna sã adauge acest amãnunt biografic la sumedenia de defecte pe care mi le descopereau: - Prin cîte ºcoli zici cã ai trecut pînã ai ajuns aici?

Mi-era groazã sã rãspund, din pricina poverii suplimentare care se adãuga, inevitabil, reproºului urmãtor: - Cu toate ºcolile astea, n-ai habar nici mãcar cã...?

Realitatea este cã, în tainã, mama a avut ambiþia sã calc pe urmele fratelui meu ºi sã intru, cu tot atît de mult succes, în corul Bisericii londoneze All Saints, din Margaret Street, lîngã Oxford Circus. Aceastã bisericã anglicanã, tradiþional sacerdotalã, avea un cor celebru ºi de foarte bunã calitate, dupã cîte cred, cel mai bun din Londra. Era un ansamblu mic - alcãtuit din numai 14 soprani, 2 altiºti, 2 tenori ºi 2 baºi -, dar realiza un echilibru perfect. Tocmai faptul cã, în repetate rînduri, n-am izbutit sã-mi cîºtig un loc în aceastã minunatã maºinã de cîntat, m-a trimis iarãºi, ºi iarãºi la încã o altã ºcoalã pregãtitoare, pe care, plinã de rãbdare, biata maicã-mea o socotea doar ca pe o mãsurã provizorie, pînã la sosirea momentului glorios, cînd rãbdarea ei avea sã fie rãsplãtitã, ºi cînd eu voi fi acceptat în cor. Între timp, mã pregãtea cu multã seriozitate, acompaniindu-mã la pian cînd fãceam repetiþii.

Sfîrºit Traducere de ANDREI BANTAª

La rîndul ei, Felicia-Mady-Judith este o micã perversã, aflatã în foarte proaste relaþii cu sora ei. De altfel, ªuluþiu observase cã sentimentele dintre surori nu erau atît de idilice cum ºi le imagina Holban. Oricum, însã, ºi el, ºi Holban i se confesau Feliciei, care îi consola, asigurîndu-ºi afecþiunea ºi stima celor doi rivali. Imaginea este rãsturnatã de Zaharia Stancu, care scrie un roman de familie, critic, aºa cum o fãcuse Hortensia PapadatBengescu, dar fãrã detaºarea ºi fineþea autoarei ciclului Hallipilor, ci în încrîncenarea vindicativã a unui temperament violent. Este perioada trecerii sale de la lirism la prozã (Oameni cu joben — 1941 este al doilea roman al autorului, dupã Taifun, 1937), o epocã în care scriitorul încearcã o urbanizare a spiritului, care nu-i reuºeºte încã, înainte de a-ºi gãsi tematica ºi registrul adecvat. Se observã aici influenþa subliteraturii erotice, care se scria în epocã ºi, prea puþin transpusã literar, viaþa redacþiilor în care se comenta cazul Holban-ªuluþiu. În romanul lui Stancu, Anton Holban este Traian Balea, iar lui ªuluþiu i se atribuie iniþialele lui Holban, el numindu-se aici Anton Hîlmu. Conflictul este rezumat fãrã bunã-voinþã: „Hîlmu înþelese cã Balea i-a furat inima Ledei, inimã pe care el socotise cã o cucerise mai înainte ºi asupra cãreia credea cã are drepturile primului ocupant. Avusese o lungã ºi violentã explicaþie cu Balea ºi se despãrþiserã duºmani. Se înjurau unul pe altul prin redacþii ºi Hîlmu mersese ºi mai departe: publicase într-o foaie sãptãmînalã un mic studiu: Licheaua sentimentalã. Balea se recunoscuse, dar tãcuse, el nu contesta cã n-are nervul polemic al lui Hîlmu, dar credea cã nu e de demnitatea lui sã rãspundã”. Articolul Licheaua sentimentalã era proiectat la 24 iulie 1935 ºi a apãrut mai tîrziu. În ianuarie 1940, ªuluþiu va regreta episodul. Obiectul conflictului fiind îndepãrtat prin cãsãtoria Lydiei Manolovici ºi prin dispariþia lui Holban, imaginile tulburate de resentimente se reaºazã: „Aº vrea sã plîng ºi eu, dar nu pot. Anton mi-a fost prieten ºi i-am fost prieten; de ce l-am lovit? De ce n-am putut veni la capãtul patului de moarte sã mã-mpac cu el ºi sã recunoaºtem amîndoi, ce tîrziu! – cã sînt femei pentru care nu meritã sã te cerþi ºi sã sacrifici nimic, mai ales o prietenie”. Urmeazã un elogiu tardiv al spiritului, sensibilitãþii ºi caracterului lui Holban, al sinceritãþii sale. Este un epilog care încheie romanesc o istorie stranie, un joc al vieþii reflectat simultan, prin care se inverseazã rolul povestitorului cu al personajului, într-un ciudat amestec de ficþiune, de realitate, de iluzie ºi de adevãr.

Sfîrºit SULTANA CRAIA

Pag. a 7-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Normalitatea, piesã neterminatã pentru un rol stupid Motto: „La urma urmei, ce frumoasã-i lupta chiar dacã-i strîmbã uneori, ºi grea, chiar dacã mori cu dreptul tãu în braþe chiar dacã ei ºi-atunci te-or profana“ Corneliu Vadim Tudor, 1982 – „Eminescu, la 33 de ani“ Dacã vorbeºti despre zona somitalã a spiritualitãþii româneºti, îi ai în vedere pe Eminescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Anton Dumitriu, Emil Cioran ºi alþii din galeria lor; cînd spui „vîrfurile politicii româneºti actuale“, te referi la Zgonea, la Dragnea, la Alina G. ºi Vasile B., Klaus Iohannis ºi la alþii de teapa lor. Dacã vrei sã faci o apropiere între cele zone înalte, vei vedea cã respectã principiul geologic – vîrfurile nu se ating! Ba chiar nu au nimic în comun - chestiune de timp, la propriu ºi la figurat; adicã despre cei dintîi se vede dupã faptele ºi creaþia lor cã nu au avut parte de nici o clipã comunã cu ceilalþi, iar despre cei din urmã… se vede pe faþa, mintea ºi vorba lor cã n-au alocat nici mãcar o secundã comuniunii cu cei dintîi.

Mai tragic este cã prezentul aºazã normalitatea în dreptul sus-numiþilor contemporani, iar orice tentaþie de a nu participa la competiþia de „nataþie“ în bãltoaca mizerã a vremurilor curente este acordatã cu predicatul bãtãi de cîmpi. Sigur, epitetele peiorative curg cînd vine vorba despre aceiaºi sus-numiþi – dar cît de ipocrit!

Realitatea opþiunilor electorale este penibilã – a devenit un fel de boalã incurabilã, iar continuarea are toate ºansele sã atingã starea finalã a micimii, dispariþia.

Inexistenþa ca naþiune este o fazã viitoare fireascã fazei prezentului - uitarea principiilor evoluþiei spirituale. Nu înþeleg cum oare cei mulþi nu iau în seamã exemplele simple, comparaþiile vizibile – chiar ºi pentru cei mai orbi de minte: de la Ion Iliescu, s-a ajuns la Victor Viorel ºi Dragnea, de la Radu Câmpeanu - la Alinuþa ºi Buldogul, de la Vadim Tudor la… nimic, de la Emil Constantinescu, Adrian Nãstase, Nicolae Manolescu, Ion Raþiu ºi alþi intelectuali care îºi disputau scena politicã a anilor ’90, s-a involuat la… personajele pe care le-am numit cu scîrba de mai sus. Fapt recent - liderul poate celei mai importante manifestãri de stradã studenþeºti din Istoria României, Marian Munteanu, a fost

alungat din fruntea unui partid (numit liberal, „naþional“ ºi „istoric“!) de organizaþii finanþate de un terorist financiar internaþional, grupãri al cãror scop principal s-a dovedit (a fi) denigrarea þãrii, ca istorie ºi neam. Aici a dus calea – „normalitatea“ votatã - aleasã de cetãþeni!

Straniu… Oare domnul Liiceanu îºi dã seama cît de prolixã ºi contrafãcutã îi este scriitura, oare Patapievici simte golul din mijlocul expunerii sale literare balonate ºi ostentativ pigmentate, oare Cãrtãrescu recunoaºte, mãcar dimineaþa, în faþa oglinzii, cã lipsa de talent nu i-a cauzat cearcãnele, ci romanele? Oare… nu recunosc cele de mai sus în publicul cãruia atît de bine i-au format gusturile ºi l-au educat în sensul „noii arte“ - încît a cumpãrat „opera“ poliþistului din sens opus într-un tiraj mai mare decît al tuturor „operelor“ lor?! Da, normalitate…

Este trecut de ora 12, mã pregãtesc sã închei articolul ºi sã mã uit la primul episod al noii serii din „Urzeala tronurilor“; dilema rãmasã din seria veche se referã la moartea sau supravieþuirea unui erou, un bastard pãrãsit de ai lui ºi strãpuns de nenumãrate sãbii ale duºmanilor ºi trãdãtorilor…

Printr-o amarã curiozitate, mi se pare cã incertitudinea sorþii lui Jon Snow seamãnã cu a României – în trecutul ceas al doisprezecelea, pãrãsitã pentru strãini ºi obiceiurile lor, strãpunsã de rapierele distrugerii economice, furtului organizat ºi ale ticãloºiei, aceastã bastardã geto-latinã a Estului slav se încãpãþîneazã sã supravieþuiascã, chiar în pofida urzelilor atîtor tronuri europene. De fapt, ce desparte filmul, povestea, de realul de nepovestit? Un singur ºi vital aspect – în poveºti existã eroi, în vremea noastrã - nu. Se spune cã nimic nu se întîmplã fãrã voia unor centre de putere ale lumii, ale unor „tronuri“, cã tot ceeea ce se întîmplã e un mare scenariu. Dacã aºa este, nu pot sã constat decît cã un scenariu fãrã eroi e scris de un autor fãrã talent, infatuat, prizonier al unei gîndiri complicate, prolixe… de fapt, specifice unei stãri descrise anterior. Este starea în care autorul se teme de erou; eroii sînt chiar opusul lui, vestesc finele lumii pe care o doreºte ºi o construieºte, colapsul normalitãþii… „Ioane, tu eºti uriaºul ce poþi osîndi la pierzare oraºul

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (8) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Dar sã ne aplecãm privirea ºi asupra subtitlului, ºi-i vom descoperi înþelesurile profund ostile: ,,Reportaj: Corneliu Vadim Tudor a fost înmormîntat, ieri, la Cimitirul Ghencea Civil. A avut parte de o ceremonie lungã ºi agitatã, cu babe cocoþate pe cavouri ºi cu ostaºi din Garda Naþionalã, prezentînd onorul.

Acelaºi amestec de solemnitate oficialã ºi delir popular, care i-a ghidat întreaga viaþã”.

Din felul în care este formulat întregul text al subtitlului, cititorul observã cã ºi în conþinutul aºa-zisului reportaj se va menþine tonul batjocoritor, cãci ne este atins auzul cu sintagme precum: ,,babe cocoþate pe cavouri”, ,,amestec de solemnitate oficialã ºi delir popular”, delir ,,care i-a ghidat întreaga viaþã”. Dacã reflectãm puþin mai atent la ceea ce au scris cei 3 ziariºti de la ,,Adevãrul” în aceste 4, numite de ei reportaje, se poate spune cã s-au autocaracterizat, cã au arãtat lumii care le este firea; conþinutul materialelor le dezvãluie nivelul de culturã ºi sentimentele pe care le au faþã de þarã (România micã), faþã de Poporul Român (babe cocoþate, delir popular etc.), luînd în derîdere noþiunea de patriotism º.a. Dintr-o asemenea gîndire ºi o asemenea stare emoþionalã, cititorul poate aprecia ce fel români existã, scriu ºi ,,informeazã” opinia publicã, într-o însemnatã parte din presa româneascã. Nu întîmplãtor, Vadim afirma cã, în anumite organe de presã, existã elemente care se manifesã împotriva propriului popor.

Mihai Voinea ºi Cristian Delcea vor sã demonstreze cã, pînã ºi în momentul pregãtirii Tribunului de a fi condus pe ultimul drum, apar momente care, potrivit atitudinii lor, pot deveni subiecte demne de ironizat. Dorinþa ºi strãduinþa senatoarei Florina Jipa ca totul sã se desfãºoare conform normelor fireºti în asemenea situaþii, înseamnã, pentru aceºti ziariºti, un aspect ce se înscrie în

domeniul grotescului, cînd femeia, în mod justificat, se manifestã nervos, în graba ei de a îndeplini, la timp, ceea ce se angajase sã facã pentru fostul ei coleg de la Senat.

Cetãþenii care soseau continuu, în liniºte, grupurigrupuri, la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, sînt prezentaþi cu acelaºi ton ironic: ,,Era puþin peste ora nouã ºi gloata sporea din minut în minut”. Nu altfel sînt vãzuþi ºi cetãþenii care elogiazã omul ºi opera marelui dispãrut, oameni care se exprimã, potrivit bagajului lor de cunoºtinþe ºi culturã, cu respect pentru un adevãrat Tribun al Poporului Român. Dintr-un grup, un bãrbat strigã: ,,Vadim n-a murit! Vadim trãieºte între noi!” Un alt cetãþean declarã: ,,Ca el nu se mai naºte nici într-o mie de ani. Aþi vãzut ce capacitate avea, ce culturã?”

Pentru cã aceste cuvinte conþin un adevãr de necontestat, un jurnalist, care se respecã pe el ºi îºi stimeazã cititorii, reformuleazã cele declarate fãrã sã afecteze conþinutul textelor notate ºi fãrã sã ºtirbeascã ideea din interviurile pe care le ia la anumite evenimente.

Pe traseul care ducea spre cimitir, avînd în vedere ºi distanþa mare pînã la Cimitirul Ghencea-Civil, în mod normal, oamenii mai discutã ºi de-ale lor, fiindcã mulþi se cunosc între ei ºi-ºi mai spun ºi pãsurile. Autorii aºazisului reportaj fac eforturi sã surprindã, în special asemenea discuþii, din care cititorul sã priceapã cã adevãrata durere, a celor din întristatele grupuri, nu e pierderea marelui scriitor enciclopedist, Corneliu Vadim Tudor, ci propriile lor necazuri. Aceºti ziariºti, plini de rãutate, vor sã arate cã nici pentru ei tristul eveniment nu reprezitã ceva deosebit, fapt pentru care, în însemnãrile lor, se opresc la aspecte care nu au nici o legãturã cu subiectul pe care ºi l-au propus sã-l înfãþiºeze. (...) Tot intenþionat, amestecã imaginile, le suprapun inestetic. În Cotroceni, în drumul sãu spre cimitirul cunoscut, cortegiul funerar se opreºte în dreptul casei, în care a locuit Vadim, pentru ca preoþii, 16 la numãr, sã oficieze o scurtã slujbã. Melosul litaniei se produce în lãtratul cîinilor fostului lor stãpîn, lãtrat ce pare tînguitor participanþilor la procesiune, fapt ce-i determinã pe ziariºti sã

de trîntori semeþi si miºei, – numai sã vrei...“ Dar Aron Cotruº a fost legionar… adicã mai jos decît se poate admite (în normalitate)!

Istoria nu e scrisã nici de învinºi, dar nici de învingãtori… ci de cine are posibilitatea sã o scrie. Cei care se luptã, învingãtori sau învinºi, sînt eroi - iar în vremurile stãrii descrise, cei care scriu Istoria au tendinþa de a o „normaliza“, prin deformarea oamenilor ºi a faptelor dupã propria viziune, pentru ca, în final, sã elimine, prin conceptualizare ºi generalizare nefireascã, personalitãþi ºi aventuri unice – eroice, în atîtea sensuri!

Prin urmare, pentru „normalitate“, eroii bãtãliei numitã naþiune, marii creatori ai limbii ºi gîndirii române au fost fie antisemiþi, de la Eminescu ºi Iorga la Cioran ºi Eliade, fie comuniºti, de la Sadoveanu ºi Preda la Barbu, Vadim ºi Pãunescu! Ceilalþi eroi ai aceleiaºi bãtãlii pentru fiinþa naþionalã meritã dispreþul - Biserica Ortodoxã e dogmaticã, retrogradã ºi a înrobit þiganii, preoþii au fost securiºti ºi turnãtori, Avram Iancu a fost un ucigaº, ªtefan ºi Þepeº - asasini sadici, ba chiar ºi singurul domnitor ales de popor, Alexandru Ioan Cuza, a fost un asasin, un priapic obsedat ºi un dictator uzurpator, iar Mihai Viteazul ar trebui sã fie considerat o bestie sangvinarã care a furat banii bãncilor pentru a-ºi face de cap cu oastea prin Ardeal ºi Moldova!... Ca sã nu mai vorbim de Ceauºescu, un fel de monstru care a ucis femei cu forcepsul, a distrus economia, cultura, bisericile, a comis genocid (primul genocid fãrã victime!) etc., etc. devenind mai odios, prin atari descrieri, decît Stalin ºi Hitler la un loc! ºi, ca o încununare sã menþionãm ºi ceea ce nu trebuie sã comentãm, ci doar sã citãm: „Poporul român a ucis, a ucis, a ucis!“, Elie Wiesel dixit, decretînd sute de mii de morþi, victime ale normalitãþii criminale a Poporului Român!

Concluzia: toþi acei creatori ai trecutului trebuie uitaþi, acei eroi ai bãtãliei naþiunii nu fac parte „din normalitate“; o normalitate a românului hoþ, violator, corupt, ucigaº, analfabet, manelist, gangster, drogat – românul noii generaþii de scriitori sau cineaºti premiaþi pe la festivaluri internaþionale - cu alte cuvinte, al celor care scriu istoria normalitãþii noastre.

Oh, s-a fãcut tîrziu, nu am apucat sã vãd ce se întîmplã cu Jon Snow… Sau poate ºansa noastrã nu este scrisã în „Urzeala tronurilor“, ci în Cantemir, Bolintineanu, Odobescu, Alecu Russo, Bolliac, Stere, Alecsandri ºi Alexandrescu, Radu Gyr, Zaharia Stancu ºi Nichita, în Bãlcescu ºi în creaþiile celorlalþi proscriºi ai normalitãþii - aceastã dramã searbãdã în care acceptãm nepotrivitul rol al unui poporului stupid…

DRAGOª DUMITRIU noteze constatarea de o realã emoþie a tuturor celor din cortegiu, fãrã întorsãturi ironice. Citez: ,,Întreaga asistenþã constatã cã animalele ºi-au simþit stãpînul ºi latrã a jale”, iar cineva atrage atenþia: ,,Vezi ce înseamnã animalul, simte?”.

Aceiaºi ziariºti, însã, trec repede peste momentele emoþionante petrecute de-a lungul traseului ºi revin la acel ton ironic, persiflant, apãrînd ei înºiºi, prin stilul abordat, într-o posturã care nu le face deloc cinste. La capela din cimitir, dupã încheierea slujbei þinute de preoþi, cu intervenþiile impresionante ale unui cor bisericesc, cu interpreþi toþi îmbrãcaþi în alb, persoane apropiate Tribunului au dorit, în scurte cuvîntãri, sã-l omagieze pe Vadim ºi opera sa. Nici acest lucru nu s-a bucurat de un cît de cît respect din partea ziariºtilor Mihai Voinea ºi Cristian Delcea. Pentru ei, cei care vorbesc la cãpãtîiul scriitorului ºi publicistului Corneliu Vadim Tudor nu fac decît, dupã propria pãrere, sã ,,înalþe osanale” Tribunului, iar colonelul Mircea Dogaru, þinîndu-ºi discursul, ,,urlã cît îl þin puterile”. Aºa încît cititorii, dupã o astfel de apreciere a unuia dintre cei care au vorbit, trebuie sã înþeleagã cã pasaje din discurs, precum acesta: ,,Corneliu Vadim Tudor a fost mezinul unei generaþii de titani. El a pus þara mai presus de orice…”, înseamnã, pentru autorii materialului, doar niºte vorbe goale, iar întreg textul cuvîntãrii constituie ceva ce trebuie ironizat. Pentru aceastã categorie de ziariºti, ,,creatori” ºi susþinãtori zeloºi ai presei ticãloºite, noþiunile de Þarã, de Patrie ºi chiar de Stat nu mai sînt cuvinte cãrora sã li se dea o atenþie deosebitã. Nu i-a impresionat nici mulþimea românilor veniþi sã-l conducã pe Vadim pe ultimul sãu drum. Pentru ei, oamenii au însemnat, în acele triste momente, o simplã gloatã, o adunãturã strînsã, care n-ar fi ºtiut în ce scop se aflã în locul în care a ajuns, iar despre omul condus pe ultimul drum, cititorul trebuie sã creadã cã ºi acela este un ins oarecare. Ce atîta vîlvã? Aceasta este imaginea pe care niºte aºa-ziºi jurnaliºti vor s-o inoculeze în mintea românilor, a acelora care au venit sã omagieze pe omul al cãrui crez l-au preþuit ºi, de aici, de lîngã sicriul sãu, doresc sã-i ducã mai departe idealurile. (va urma) RADU PÃDURARIU

Pag. a 8-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , t i n ã Contemplare ºi visare Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (18) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE-NOU, GROPNIÞÃ DOMNEASCÃ Este important de consemnat faptul cã, în luna decembrie a anului 1729, Doamna Maria Brâncoveanu a fost înmormîntatã alãturi de soþul ei martir, tot în Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, dorinþã exprimatã mai înainte, prin epitaful scris pe candela de la mormîntul voievodal.

Lîngã cripta Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu se aflã mormîntul Voievodului Ioan Mavrocordat, Domnitorul Þãrii Româneºti (1716 Nov. 21-1719 Febr. 23, n. 1684,1 1719 Feb. 23). În urma cercetãrilor efectuate, s-a constatat faptul cã în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou mai sînt înmormîntaþi: Domniþa Ilinca (n. 1682 + 1712), Domniþa Smaranda (Zmaragda - soþia Caimacamului Craiovei, din 1745, Constantin Gr. Bãleanu, n. 1690, +1746), douã dintre cele ºapte fiice ale domnitorului Constantin Brâncoveanu; marele ban Manolache Lambrino (+ 1745 Iunie 16) soþul Domniþei Bãlaºa Brâncoveanu; ªerban Constantin Duca (1696/97, + cca.1746) fiul domnitorului Moldovei Constantin-Vodã Duca (Duculeþ) ºi al Mãriei Brâncoveanu (+ 1697), a doua fiicã a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu; biv-vel logofãtul Constantin Brâncoveanu (n. 1707-+1762), unicul nepot de fiu al domnitorului Constantin Brâncoveanu (singurul fiu al lui Constantin, cel întîi nãscut al Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu); fiul marelui Logofãt Constantin, Marele Ban Manolache (Emanoil) Brâncoveanu (n. 1748-+ 1811 Aprilie 25), ºi fiul acestuia, marele ban Grigore Brâncoveanu (n. cca. 1770 -+1832, Aprilie 27), ultimul descendent de parte bãrbãteascã al familiei Brâncovenilor.

Se pare cã într-una din criptele bisericii este înmormîntat ºi domnitorul Antonie Vodã din Popeºti (+1672, dupã 20 martie, la Constantinopol), bunicul Doamnei Maria Brâncoveanu, precum ºi soþia marelui logofãt Constantin Brâncoveanu, Maria Coslegianu (fiica lui Toma Iuliano

zis Paleologu Coslegianu ºi a Saftei, fiica marelui spãtar Mihail Cantacuzino - unchiul domnitorului Constantin Brâncoveanu), poate ºi Maria (Mãriuþa) Alexeanu (11733), fiica Sfîntului ªtefan Brâncoveanu.

O atestare istoricã foarte importantã privitoare la mormintele din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou este o candelã din argint, datatã 1736-1737, cu urmãtorul text: „Aceastã candelã eta candelã s-au dat la Sfeti Gheorghie la mãnãstire unde odihneºte robul lui Dumnezãu, ªtefan beizadea Bosorobo Brâncovean; leat 7245“. Aceastã mãrturie valoroasã, adusã la luminã de cãtre profesorul Alexandru Elian, împreunã cu echipa sa de cercetãtori epigrafiºti, ne aratã cã ºi osemintele muceniceºti ale Sfîntului ªtefan Brâncoveanu, cel de-al doilea fiu al Domnitorului Martir ºi Sfînt Constantin Brâncoveanu, au fost reînhumate tot în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Strãmutarea acestor oseminte muceniceºti a fost fãcutã, foarte probabil, de cãtre Domniþa Bãlaºa, sora Sfîntului ªtefan Brâncoveanu. Spre deosebire de mormîntul tatãlui sãu, Sfîntul Voievod Constantin Brâncoveanu, identificat în 1914, cripta unde au fost depuse osemintele Sfîntului Martir ªtefan Brâncoveanu nu a fost identificatã pînã în prezent.

Aºadar, la 22 de ani de la aºezarea osemintelor martirice ale Domnitorului Constantin Brâncoveanu în cripta Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou, la data de 20 iulie 1742, nepotul sãu „Constantin Basarab Brâncoveanul, Biv Vel Stolnic” închina Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou o moºie, care îi rãmãsese „de la fericitul întru pomenire moºul mieu Constantin Vodã Brâncoveanu”, arãtînd, de asemenea, cã bunicul sãu la acest „sfînt lãcaº nu numai ctitor desãvîrºit iaste”, ci aici „ºi oasele fericiþilor întru pomenire moºilor ºi a tot neamul nostru sînt astrucate”. Aceastã mãrturie întãreºte ceea ce Doamna Maria consemnase deja pe candela de deasupra mormîntului domnesc. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (5) 4. Chemarea prin necazurile morþii Mulþime de oameni însã nici grjã n-au de cuvintele chemãrii acesteia, oricît le-ar vedea cu ochii ºi ar trece prin ele. Dacã nici dupã asprimea unor atare chemãri - care usturã pielea vieþii - oamenii totuºi nu se întorc spre Dumnezeu, viaþa începe sã fie în primejdie: încep necazurile morþii, surlele chemãrii a patra.

Viaþa o avem de la Dumnezeu; prin El trãim, ne miºcãm ºi sîntem. Adicã Dumnezeu este izvorul, susþinãtorul ºi rostul sau destinul vieþii noastre. Dacã mergem aºa, potrivit acestora, avem viaþa asiguratã de Dumnezeu, temelia ei; dacã nu urmãm aºa, ci încîlcim viaþa noastrã în toate fãrãdelegile ºi spurcãciunile, care îndrãcesc ºi sufletul ºi trupul, ºi o ducem aºa vreme îndelungatã, atunci Dumnezeu se desface din viaþa noastrã. Totuºi nu se desface îndatã dupã greºeala noastrã, ci, rãbdînd o vreme rãtãcirea omului, a fiului Sãu mai mic, ºi în tot chipul chemîndu-l, pînã în sfîrºit nu deznãdãjduieºte de mîntuirea noastrã. Iar moartea o avem de la ucigaºul. Deci cînd oamenii se leagã cu totul în voile dracilor, viaþa le este în primejdie ºi-i primejduiesc ºi pe alþii. Deci, de se leagã ca robii de lumea aceasta ºi de voile trupului cele împotriva firii, atunci mintea li se strîmbã, Dumnezeu se întunecã din mintea, din inima ºi din viaþa lor. Atunci nu mai vor sã ºtie de Dumnezeu, ºi aºa vine osînda la moarte, aºa vine prãpãdul în vremea fiecãrui rînd de oameni.

La început oamenii trãiau mai mult. „Toate zilele lui Matusalem au fost 969 de ani, apoi a murit“ (Facere 5,27).

Cu trecerea de vreme, înmulþindu-se oamenii pe pãmînt, s-a înmulþit ºi stricãciunea desfrînãrii. ªi a zis Dumnezeu: „Nu va rãmîne Duhul Meu pururea în oamenii aceºtia, pentru cã sînt numai trup: deci zilele lor (pe pãmînt) sã mai fie 120 de ani“ (Facere 6,3). Iar dupã trecere de vreme ºi înmulþirea fãrãdelegii între oameni, David zicea: „Toate zilele vieþii noastre sînt 70 de ani, iar pentru cei mai în putere 80 de ani; iar ce este mai mult decît aceºtia nu-i decît ostenealã ºi durere“ (Psalmul 89,10).

Aºa era în vremurile de demult; astãzi, mulþimea bolilor ºi desimea rãzboaielor mult a mai scurtat viaþa oamenilor.

Acestea, însã, împlinesc din îngãduinþa lui Dumnezeu pedeapsa cea asupra pãcatelor.

Nu mai sîntem sub împãrãþia Legii vechi, ci în împãrãþia Harului, cîºtigat nouã de Mîntuitorul Christos, ca sã ne mîntuim; dar dacã nepriceputul de om se þine împotriva lui Christos, de dragul fãrãdelegilor, cade din Har sub Lege, ºi aºa atîrnã asupra lui pedeapsa cu moarte nãprasnicã, ce se împlineºte prin rãzboaie ºi nenorociri, întocmai cum scrie la Lege: Ieºire, cap. 21,15. Cel ce bate pe tatã sau pe mamã sã fie omorît.

17. Cel ce va grãi de rãu pe tatãl sãu sau pe mama sa, acela sã fie omorît.

Deut. cap. 17,12: Cel ce nu ascultã de preoþi unul ca acela sã moarã.

Ieºire, cap. 31,14: Cel ce va întina ziua de odihnã va fi omorît, Ieºire, cap. 22: 18. Pe vrãjitori sã nu-i lãsaþi sã trãiascã.

19. Tot cel ce se împreunã cu dobitoacele sã fie omorît.

Ieºire, cap. 22-24. La nici o vãduvã ºi la nici un orfan sã nu le faceþi rãu! iar de le veþi face ºi vor striga cãtre Mine, voi auzi plîngerea lor ºi se va aprinde mînia Mea ºi vã voi ucide cu sabia, ºi vor fi femeile voastre vãduve ºi copiii voºtri orfani.

Ieºire, cap.31,16: Tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorît, Înþelepciunea lui Isus Sirah, cap. 39: 36. Sabia s-a fãcut ca sã piardã pe cei necredincioºi.

Matei, cap. 26,32. Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri. (Dar peste ucigaºii pruncilor, ce atîrnã?)

Cor. 11,30: Cei ce se împãrtãºesc cu nevrednicie, furînd Sfînta Împãrtãºanie; încã se fac vinovaþi de moarte.

Despre ei zice Sfîntul Pavel: „Mulþi dintre voi sînt slabi ºi bolnavi ºi o bunã parte mor“.

Primul care a furat Sfînta Împãrtãºanie a fost Iuda, fiul pierzãrii, care s-a spînzurat, a cãzut din spînzurãtoare de

Odihneºte-þi privirea pe curcubeul ca o sprînceanã de cer pe un giuvaer, Liniºteºte-þi sufletul în cãuºul palmelor mele fãcute din stele, Sãrutã izvorul ce duce-n pridvorul de unde curge acum dorul...

Vorbeºte cu marea ce-ascunde visarea înaltã cît zarea...

Aºeazã-þi tîmplele ostenite pe tîmpla munþilor, la strunga zorilor; Mîngîie ziua cu inimã bunã, cu stele, cu lunã ªi-n fiecare dimineaþã sã-þi spui în gînd ºi-n vis cã soarele s-a trezit în paradis...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Sindrom de tunel carpian Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Sindromul de tunel carpian este o afecþiune ce se caracterizeazã prin compresia nervului median la nivelul încheieturii mîinii pe partea DR. TAREK NAZER palmarã, unde existã o structurã anatomicã osteofibroasã, numitã tunel carpian.

Se manifestã cu durere pe primele trei degete ºi jumãtate din degetul inelar, senzaþie de furnicãturã, parestezie, diminuarea forþei musculare ºi chiar atrofierea muºchilor de la acest nivel. Gradul durerii diferã în funcþie de gradul compresiei, uneori durerea fiind foarte puternicã.

Factorii care ajutã la apariþia sindromului de tunel carpian pot fi medicali, cum ar fi inflamaþia tendoanelor, diabetul zaharat, obezitatea ºi hipotiroidismul, sau mecanici, în urma suprasolicitãrii, precum munca în care se produc vibraþii puternice ale pumnului sau ale unor traumatisme repetate în zona pumnului. Foarte rar aceste simptome pot fi legate de prezenþa unui ganglion ce comprimã nervul ºi cauzeazã durerea.

Diagnosticul se pune în urma examenului clinic ce include teste speciale (tinel, durkan ºi phalen), a unui examen de electromiogramã (EMG), combinat cu testul vitezei de conducere nervoasã indicînd gradul afecþiunii nervului, ºi a unui examen ecografic, la nevoie.

Tratamentul nechirurgical este foarte eficient în stadiile incipiente, avînd rezultate foarte bune. Acesta constã în: * Reducerea suprasolicitãrii mecanice. * Orteze de pumn purtate în timpul nopþii. * Injectarea de corticosteroizi pentru a reduce inflamaþia, efectul fiind de scurtã duratã. * Kinetoterapie, prin exerciþii de stretching.

Tratamentul chirurgical de decompresie a nervului median se poate efectua folosind anestezie localã ºi o metodã minim invazivã, printr-o incizie micã de 3-4 cm lungime, prin care se elibereazã nervul de sub presiune din tunelul carpian.

Post operator, pacientul trebuie sã evite folosirea excesivã a mîinii timp de 2 sãptãmîni pînã la scoaterea firelor.

Rezultatul operaþiei apare imediat prin dispariþia durerii locale, însã pentru recuperarea simþurilor în cazurile în care a apãrut parastezia va dura între 3 ºi 6 luni, timp necesar pentru vindecarea nervului.

Dacã vã prezentaþi la medic din stadiile incipiente, rezultatul tratamentului va fi mult mai rapid ºi eficient. www.artroscopiedegenunchi.ro ºi-a spart capul, i-a crãpat burta în douã ºi i s-au vãrsat toate mãruntaiele, luînd astfel plata fãrãdelegii sale (F. Ap. 1;18).

Iatã ce fel de lucruri trebuie sã scoatem din noi ºi dintre noi, cã acestea aduc ceasul primejdiei de moarte ºi sabia atîrnã nevãzut asupra vieþii. Iar dacã în loc de îndreptare, pentru care ne dã Dumnezeu oarecare vreme de rãgaz, noi totuºi ne îndãrãtnicim cu mintea împotriva voinþei lui Dumnezeu, se întîmplã cã, plinind mãsura fãrãdelegilor, cade sabia ºi se împlîntã în capul care nu mai are minte. (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

REMEMORÃRI

Mexico '86 – Minutul 91 Declaraþii imaginare Am fãcut imprudenþa de a publica douã materiale satirice pe teme de fotbal: o paginã consacratã cîºtigãrii de cãtre naþionala noastrã a Cupei Mondiale, în finala istoricã cu Miribamba (în numãrul de Anul Nou al revistei „Sãptãmîna”) ºi o suitã de interviuri imaginare, care anticipau marea întrecere din Mexic (în Almanahul aceleiaºi reviste, pe 1986). Nu ºtiu cît umor am avut eu, dar am aflat cã mulþi dintre cei vizaþi n-au prea avut.

Unul, de pildã, s-a jurat pe nevastã ºi copii cã nu-mi va mai rãspunde la salut, dar avînd în vedere cã nu-l prea salutam eu nici înainte, nu e nici o pagubã. Din fericire, existã oameni ca Eugen Barbu ºi Sabin Bãlaºa care nu numai cã nu s-au supãrat, dar au ºi plusat: primul a trecut cu mîna lui, în ºpalt, cuvintele „eu sînt gropar de meserie“, iar cel de-al doilea mi-a mulþumit cã l-am aºezat lîngã Romica Puceanu, cãreia s-a angajat cã îi va face portretul. Acest portret o va reprezenta pe renumita cîntãreaþã lîngã orgã, citind din George Sand ºi Charlotte Brontë. Efectul va fi zguduitor. Precizînd încã o datã cã tot ce scriu pe aceastã temã este un simplu amuzament, care n-are o legãturã directã cu persoanele fizice invocate, vã mai propun o suitã de declaraþii imaginare înregistrate in minutul 91 al finalei Argentina – R.F. Germania. Ele au fost luate prin diverse mijloace: prin telefon, prin satelit, prin efracþie, prin bunãvoinþã ºi prin telepatie. Avem exclusivitate mondialã. ªERBAN CIOCULESCU: Am urmãrit desfãºurarea meciurilor cu ajutorul cronicilor semnate de Ioan Chirilã ºi Gheorghe Nicolaescu. În aceste cronici s-au strecurat unele greºeli de gramaticã ºi erori de informaþie, dar nu voi insista acum asupra lor. Îmi pare nespus de rãu cã sora noastrã Franþa a fost învinsã de þara în care ºi-a dat obºtescul sfîrºit Caragiale. Din fericire pentru mine, acel trist moment a fost compensat de un eveniment excepþional: am gãsit, în sfîrºit, cel de-al ºaptelea nasture de la jiletca galbenã a lui nenea Iancu. L-am cãutat timp de 50 de ani ºi unde credeþi cã era? Neºtiutoare ca orice muiere, Zoe Dumitrescu-Buºulenga l-a cusut la un jupon al Anei Blandiana. Acest nasture, dupã cum probabil vã amintiþi, a fost pierdut de cãtre dramaturg la o petrecere cu lãutari, dar nu la Berãria Cooperatistã, ci la Gambrinus, ceea ce schimbã situaþia.

Revenind la fotbal, aº vrea sã se ºtie cã am de gînd sã pregãtesc o echipã a Academiei, cu care cred cã vom da lovitura în Campionatul Onoare. Ea va avea urmãtoarea componenþã: Alexandru Dobre (în poartã), Cristofor Simionescu, Ion Coteanu, Mihnea Gheorghiu, ªtefan Pascu (linia de fund), Al. Rosetti, Ana Aslan (linia de

mijloc), Alexandru Balaci, Alexandru Graur (aripi), Mihai Beniuc ºi Eugen Barbu (vîrfuri de atac). Rezervã va fi Geo Bogza. Media de vîrstã va fi, ce-i drept, de 77 de ani, dar viteza de joc nu va avea de suferit, ba dimpotrivã. Pînã îi pun pe picioare m-am gîndit cã n-ar fi rãu sã dau la tipar un studiu, intitulat „De la plastronul lui Duiliu Zamfirescu la jambierele lui Nicolae Dobrin“.

MARIUS POPESCU: Dupã cum se ºtie, datoritã cîtorva goluri marcate în minus, dacii noºtri dragi nu sau calificat în Mexic. S-au calificat ei galii, celþii, goþii, aztecii, romanii, valonii, slavii ºi alte seminþii ale pãmîntului, numai ai noºtri nu. Nu ºi nu. Tocmai ei, despre care un cronicar sportiv de demult scria cã sînt cei mai destoinici dintre ceilalþi. Tovarãºul Cornel Popescu a scris, recent, un studiu fundamental consacrat acestei ratãri, dar cei de la „Sportul“ au refuzat sã i-l publice.

Dacã nu va apãrea nici în Revista de Arheologie, i-l publicãm noi, la „Munca“.

OCTAVIAN PALER: Mexic. Sau exilul ºi împãrãþia fotbalului, cum ar fi spus Camus. Aici, fiecare piatrã poartã amprenta de neºters a ºarpelui cu pene, Quatzelcoatl. Din înãlþimi, Papocatepetl acoperã cu grandoarea lui þipãtul enigmatic scos într-o frizerie de o femeie. Femeia asta þipã de cîþiva ani buni, dar mã mir cã nimeni n-o observã. Mangustele mãnîncã cobre, cobrele mãnîncã þînþari, þînþarii mã mãnîncã pe mine ºi eu mãnînc seminþe, a un leu bascula. Acesta e ciclul vieþii.

Cînd am fost eu în Mexic nu se desfãºura nici un campionat mondial, iar cînd s-a desfãºurat aºa ceva, n-am fost eu în Mexic. E foarte simplu. N-a fost nici mãcar Ion Bocioacã, de la ziarul cu pricina, bun vorbitor al limbii mexicane. Ce-aº mai putea spune acum, în minutul 91?

Argentina, cîºtigãtoare fãrã glorie, a învins o Germanie Federalã în care Briegel se agita ca Domul din Köln la cutremur, iar Rummenigge ºi Honess erau pleºuvi ca Lucas Cranach cel Bãtrîn. Pregãtesc, de altfel, un volum de „Polemici cordiale“ referitoare la fotbal, care va avea douã capitole: „Viaþa pe un gazon“ ºi „Un fotbalist norocos“. Prefaþa va fi semnatã de G. Dimisianu. În rest, cum or vrea zeii.

ION DOLÃNESCU: În seara finalei dintre nemþii vest-germani ºi argentinieni, mã aflam, ca tot omul, la o nuntã în comuna Potigrafu. Sus pe casã. Interpretam, dupã cum lesne bãnuiþi, lucrãri vocal simfonice de Bach, Schubert ºi Wagner, ceea ce l-a determinat pe mire (care era cam latino-american la culoare) sã creadã cã þin cu nemþii. În confuzia creatã, era cît pe-aci sã se spargã nunta, noroc cu socrul mic ºi cu naºu’, care au cerut „Cielito Lindo“ ºi „La Cucaracha“. N-am prea înþeles mare lucru de meci, pentru cã eram cu un ochi la folcloristul Al. Amzulescu ºi cu altul la cei 17 fraþi ai mei.

Oricum, am înþeles cã toatã lumea dorea prelungiri, aºa încît la golul egalizator al lui Voeller s-a produs o emoþie foarte mare. Atît de mare, încît o caprã zãpãcitã a izbit cu copita în staþia de amplificare, aceasta a cãzut peste ciorba de potroace ºi s-a fãcut scurt-circuit, moment în care

microfonul m-a curentat, bîþîindu-mã în aºa fel încît am cãzut cu streaºinã cu tot peste Tiberiu Ceia, care tocmai juca bîza cu Ionela Prodan. Nuntaºii n-au prea observat, întrucît cîntau de mama focului douã ºlagãre de mare succes: „Maradona, de ce minþi/Cã arbitrul n-are dinþi“ ºi „Platini, bãiatul mîinii/Te mãnîncã vest-germanii!“. Cu greu m-am tîrît pînã la locuinþa unui radioamator, acesta a chemat Staþia Meteorologicã de pe Vîrful Omul, care mi-a trimis un delta-plan. Acum sînt în spital, la Maternitatea Polizu. Noroc cã sora-ºefã are mîine nuntã cu un brancardier care s-a purtat cu bravurã în Rãzboiul de Independenþã, aºa cã voi mai încasa o primã de joc.

DAN ZAMFIRESCU: Avem tradiþii de-a dreptul extraordinare. Recent, am descifrat un text mai puþin cunoscut din „Învãþãturile lui Neagoe Basarab”, din care reiese cã fiul sãu, Teodosie, bãtea bãºica în spatele Mînãstirii Curtea de Argeº. Existã chiar indicii ale primului meci internaþional jucat în compania unor ieniceri veniþi dupã haraci. Arbitrul nu se zbenguia ca acum, pe tot terenul, ci stãtea în clopotniþã ºi bãtea toaca la fiecare infracþiune. La banchetul de sfîrºit de meci, Teodosie se pare cã a bãut rece, a fãcut pneumonie ºi a dat ortul popii. Iatã cã, deºi avem asemena înaintemergãtori, n-am participat în Mexic! Rãspunderea o poartã, fireºte, Mircea Lucescu. Pentru viitoarele preliminarii, îi propun ca antrenori pe alþii.

GHEORGHE NICOLAESCU: Dupã cum probabil v-aþi dat seama din cronicile publicate de ziarul „Sportul“, eu am fost unul din cei doi ziariºti români acreditaþi în Mexic. Numele celuilalt cronicar îmi scapã, pentru moment. Începutul marii finale m-a surprins aranjîndu-mi freza în alama strãlucitoare a unui trombon. Rar veþi gãsi o frezã mai rejbelã. Sfîrºitul meciului nu l-am apucat, pentru cã m-a chemat la telefon Eftimie Ionescu, pentru a mã informa cã Þicleanu vede acum cu ambii ochi, dar a damblagit de urechea stîngã. Aºa cã nu ºtiu rezultatul nici mãcar acum, dar unui cronicar sportiv nu i se poate cere chiar totul. Ceea ce m-a impresionat la argentinieni a fost uluitoarea asemãnare a lui Maradona cu Oblemenco: ºuteazã din alergare, dar ºi de pe loc, sare la cap atît cît poate, dã goluri ºi cu mîna.

TITUS POPOVICI: În calitatea mea de redactor-ºef al revistei „Vînãtorul ºi pescarul“ am înaintat, mai demult, o propunere la Federaþia Românã de Fotbal privind alcãtuirea naþionalei. Aceasta i-ar fi reunit, printre alþii, pe Glonþ, Vînãtoru, Pistol, Prepeliþã, ªoarece, Dulãu, ªoiman, Pescaru, Pitulice, Lupu, Ursu ºi Cangurul-Gabor. Vã daþi seama ce echipã ieºea? Dar federaþia a respins propunerea ºi mi-a trimis un rãspuns incalificabil: „Lãsaþi fotbalul, are destule Lumini ºi Umbre ºi fãrã dvs., mai bine v-aþi ocupa de revistã!“.

Oricum, îmi pare bine cã Maradona va juca din sezonul viitor la Victoria Bucureºti, în tandem cu Tirchinici.

Poate îl bag ºi într-un film, mai ºtii?

CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din „Almanah Luceafãrul“ 1987)

Primul eºec dupã mai bine de 40 de ani

Informaþii inedite din Istoria literaturii

Echipa naþionalã de gimnasticã a României, cea care vreme de aproape 5 decenii a condus în acest sport, disputîndu-ºi întîietatea cu echipele din Rusia, SUA ºi China, la turneul preolimpic de la Rio s-a clasat a 7-a, din cele 8 participante. Pentru prima oarã, din 1968, echipa noastrã nu va fi prezentã în competiþia olimpicã, în condiþiile în care doar primele 4 clasate merg la Jocurile Olimpice.

Fetele noastre au fost întrecute de gimnastele din Brazilia, Germania, Belgia, Franþa, Australia ºi Elveþia. Cu supãrare în suflet, Octavian Bellu, fostul antrenor al echipei de gimnasticã, explica pentru Mediafax: ,,Aceste fetiþe care trebuiau sãºi depãºeascã limitele au mers accidentate, cu infiltraþii, accidentãri mai vechi, iar altele reveneau dupã pauze mai vechi”. El ºi-a exprimat regretul pentru acest eºec, iar dezamãgirea sa, care este ºi a noastrã, trebuie explicatã ºi prin faptul cã Ministerul Tineretului ºi Sportului nu a fost receptiv la repetatele doleanþe ale conducerii acestui sport, aducãtor de bucurii, de medalii de aur ºi ale cãrui performanþe au fãcut sã urce Tricolorul României pe catargul cel mai înalt la Campionatele olimpice, mondiale ºi europene.

Pierderea calificãrii de la Rio a produs numeroase reacþii. Pe reþelele de socializare, oameni din toate colþurile lumii îºi exprimau uimirea. Nimeni nu-ºi putea închipui cã apreciata ºi îndrãgita echipã a României nu se va califica la Olimpiadã. Ziarul ,,Sydney Morning Herald” scria, cu vãditã surprindere: ,,Visul e mort pentru echipa femininã a României, cea mai lungã serie de medalii a suferit un final zdrobitor”. Simona Amânar, fosta campionã, de pe poziþia de sportivã ºi de bunã româncã, deplîngea astfel situaþia în care s-a ajuns: ,,Noi nu ºtim sã ne apreciem nici antrenorii de la cluburi. Ne mirãm cã toþi pleacã în strãinãtate. Cînd vom ºti sã-i remunerãm ºi sã-i respectãm aºa cum trebuie, atunci vom avea din nou rezultate”. Iar legendarul antrenor Bela Karoly, cel ce a construit ,,fabrica de medalii” a gimnasticii româneºti, a declarat: ,,Sînt ºocat! E un dezastru”.

Desigur, este trist, dar sînt convins cã ne vom reveni, cã vom gãsi forþa necesarã, iar visul dorit se va realiza cît mai curînd. Sã sperãm cã am învãþat ceva din aceastã experienþã ºi cã Elisabeta Lipã, din fruntea Ministerului de resort, rezonînd - ca o sportivã care a adus glorie þãrii - cu nevoile gimnasticii româneºti, va declanºa mãsurile cele mai energice, în stare sã readucã acest sport pe culmile gloriei mondiale. Faima cîºtigatã pînã acum de gimnastele noastre ne obligã sã sperãm cã aºa se va întîmpla.

ANTON VOICU

Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentru cã nu-i ajungeau banii.

Bogdan Petriceicu Haºdeu ºi-a început cariera literarã scriind în limba rusã.

Casanova a scris 42 de cãrþi. Printre acestea, se numãrã o traducere a Iliadei în limba italianã, cîteva cãrþi de istorie, una de science-fiction, în care anticipeazã avionul, televizorul ºi automobilul, ºi12 volume de memorii.

Cel mai bãtrîn laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã a fost scriitoarea britanicã Doris Lessing, la 88 de ani.

Cel mai tînar laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã este poetul ºi prozatorul englez Rudyard Kipling, la 42 de ani.

Cu excepþia lui William, toþi membrii familiei Shakespeare au fost analfabeþi.

Cum pe vremea aceea nu existau nici maºini de scris ºi nici calculatoare, soþia lui Lev Tolstoi a trebuit sã copieze de mîna tot romanul „Rãzboi ºi Pace“. De 7 ori!

Doar trei laureaþi ai Premiului Nobel pentru Literatura au refuzat sã-l ridice: Boris Pasternak, Jean Paul Sarte ºi Lev Tolstoi. Primul, sub presiunea autoritãþilor sovietice, cel de al doilea, pentru cã nu dorea sã-i fie asociat numele cu o instituþie. Interesant este ºi faptul cã premiul respectiv consta în cîteva sute de mii de dolari. „Don Quijote“ este cel mai bine vîndut roman din lume. Pînã în prezent, au fost comercializate peste 500 de milioane de exemplare. Al doilea pe listã ar fi „Povestea a douã oraºe”, de Charles Dickens.

Honoré de Balzac adora cafeaua. În decursul unei zile, el consuma circa 50 de ceºti de cafea tare, turceascã. Dacã nu avea posibilitatea sã-ºi facã o cafea, el sfãrîma cîteva boabe ºi le mesteca.

Scriitorul ºi jurnalistul Ian Fleming, pasionat de ornitologie, ºi-a numit personajul James Bond, dupã ornitologul american cu acelaºi nume.

Prozatorul ºi poetul irlandez James Joyce a suferit de cinofobie, keraunofobie ºi hidrofobie, adicã îi era fricã de cîini, fulgere ºi apã.

Manuscrisul original al romanulu scriitorului american John Steinbeck „Despre ºoareci ºi oameni” a fost mîncat de un cîine.

Primul dicþionar în limba englezã a fost scris de lexicograful american Noah Webster. I-au trebuit 36 de ani ca sã-l termine.

BEATRICE VAISMAN

Pag. a 10-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

România este þara cuceritã pas-cu-pas de mediocritãþi ºi escroci (2) ,,General cu patru stele (r), viceprimministru ºi ministru de Interne, prof. univ.dr. ºi coordonator de doctorate…”

Prin intermediul personajului Ioanide (asta, ca sã plecãm de undeva), G. Cãlinescu a definit perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale ca o prelungire a epocii fanariote. Fiindcã nu mai existau rangurile boiereºti ºi alte dregãtorii aducãtoare de averi ºi de notorietate, intelectualii interbelici, în fond niºte aventurieri, dacã nu puteau fi miniºtri, alergau dupã titlurile veacului: profesori universitari, medici, arhitecþi. Alþii, poate cu un grad mai scãzut de arivism, se muþumeau cu sinecuri mai modeste, care, dacã nu îi impuneau în centrul atenþiei publice, le asigurau un confort linºtit: directori de publicaþii ºi de muzee, ataºaþi de presã pe lîngã vreo ambasadã, membri în vreun consiliu de administraþie etc. ,,Voluptãþilor intelectuale – revine Ioanide – li s-au substituit altele: plãcerea de a citi, cãlãtoriile. Strãmoºul lui Hagienuº vorbea poate turceºte ºi mînca frigãnele cu migdale ºi scorþiºoarã. Acum, Hagienuº devoreazã muºchi la frigare ºi se ocupã de misterele Cabire…”.

Venind spre zilele noastre, în primii ani de sub comuniºti, aspiraþiile academice ale intelectualilor noºtri, privite mai mult ca o reminiscenþã burghezã, s-au redus mai mult la studiile în URSS ale unor privilegiaþi. Sub GheorghiuDej, în absenþa intelectualilor autentici, aruncaþi în închisoare, sau de-a dreptul exterminaþi, pe motiv cã refuzaserã colaborarea cu noul regim, partidul ºcolariza ºi promova ingineri, profesori sau magistraþi cu doar 7 clase la bazã. Se cunosc atîtea cazuri de colonei ºi de directori de fabrici, care, dupã ce absolviserã un fel de universitãþi populare cu termen redus, urmau liceul la seral. (De acelaºi calibru era ºi ªcoala de Literaturã ,,Mihai Eminescu”, unde, de-a lungul a 2 ani de studii, s-au format scriitorii de mai tîrziu, toboºarii vremurilor noi, înarmaþi mai mult cu lecturi din marxism decît cu lecþii de stilisticã ºi de gramaticã româneascã. Tinerii aceia, mulþi recrutaþi de prin fabrici ºi de pe ogoare ºi blagosloviþi de însuºi Sadoveanu, se ºi vedeau bãtîndu-se pe burtã cu marii scriitori ai neamului. Ceea ce s-a ºi întîmplat, altfel n-ar fi apãrut generaþia de culturnici a Obsedantului Deceniu.)

Dar, sub Ceauºescu, operaþiunea de obþinere a titlului de doctor în vreo artã sau ºtiinþã fãcea paºi energici, fiindcã ºi politica partidului unic era alta. Industrializarea României reclama cadre cu o pregãtire solidã în toate domeniile, nicidecum carieriºti atraºi de ispite demonice. În consecinþã, vechii ilegaliºti erau înlocuiþi cu tineri absolvenþi universitari. (Fãcuse vîlvã la televizor cazul a doi tineri profesori de la Politehnica bucureºteanã, soþ ºi soþie, care îºi luaserã doctoratul în energie nuclearã în aceeaºi zi. ªi, întrebaþi dacã, acasã, s-ar încumeta sã schimbe o siguranþã la tabloul electric, ei au rãspuns gravi cã, pentru o chestiune atît de complicatã, preferã sã cheme un special-

Scriitori celebri ºi pisicile lor (1) Hemingway a ajuns sã deþinã 23 de pisici în acelaºi timp, Raymond Chandler inventa scrisori în numele pisicii sale, Taki, scriitoarea Joyce Carol Oates spune despre pisici cã au un efect mult mai calmant asupra ei decît chiar soþul sãu, pentru Mark Twain era de ajuns sã fii iubitor de pisici ca sã devii prietenul lui, în timp ce pentru Bukowski, cu cît ai mai mai multe pisici în preajma ta, cu atît eºti mai fericit. Pisicile au fost adevãrate surse de inspiraþie ºi pentru Jack Kerouac, Edgar Allan Poe, Julio Cortazar,Truman Capote.

Mark Twain În 1898 un reporter scria despre el: „Twain îºi cheamã pisicile sã urce pe fotoliu ºi toate sar numaidecît acolo. Le spune sã meargã la culcare ºi, instantaneu, toate pisicile adorm. Pînã cînd, mai apoi, le dã trezirea ºi, ca la un semn, toate încep sã dea din urechi ºi sã deschidã ochii larg”. Scriitorul îºi recunoaºte slãbiciunea pentru pisici ºi pentru cei care le îndrãgesc: „Cînd cineva iubeºte pisicile îi devin prieten ºi tovar㺠fãrã sã fie nevoie de altã prezentare. Pur ºi simplu, nu pot rezista unei pisici, mai ales atunci cînd toarce. Sînt cele mai curate, mai inteligente fiinþe pe care le cunosc, bineînþeles, în afarã de fata pe care o iubesc!”, spunea Mark Twain.

Ernest Hemingway Prima sa pisicã, Snowboll, avea ºase degete ºi, în scurt timp, a umplut vecinãtatea de pisici cu ºase degete.

ist.) Pe baza principiului ,,Exemplia docet”, performanþele ºtiinþifice ale tovarãºei academician doctor inginer trebuiau sã stea, ca un far cãlãuzitor, în faþa tinerelor generaþii lansate în aventura pe drumul cunoaºterii.

Dar asta a fost odatã. Astãzi, cînd democraþia a învins definitiv, la oraºe ºi sate, cã n-a mai rãmas nimic întreg, obþinerea unui doctorat în ceva nu mai este un privilegiu pentru elite. Cãci plagiatul rezolvã totul. Pe la începutul anilor '90, cînd se creaserã noi facultãþi în învãþãmîntul de stat, iar învãþãmîntul particular îºi întindea tentaculele pînã ºi în cele mai obscure aºezãri din provincie, nevoia de cadre universitare, în primul rînd, a dus la înfiriparea unei adevãrate industrii pentru confecþionarea unui doctorat. Populaþia deja se împãrþise în douã tabere: unii alergau sã se privatizeze, iar alþii sã-ºi ia doctoratul, sã fie acolo, cãci nu se ºtie ce vremuri vin.

Se cunosc doar cîteva cazuri de indivizi care s-au abstras acestor tendinþe ºi au preferat sã stea la umbra pãdurii. Se ajunsese în situaþia cã se putea lua doctoratul doar cu buletinul sau cu paºaportul în mînã. Forþînd un arc peste timp, de ordin comparativ, e bine de ºtiut cã Titu Maiorescu îºi luase un doctorat în Filozofie la Giessen; Eugen Lovinescu, în Litere, la Sorbona, ºi Dan Barbilian, în Matematicã, la Tübingen. Dar ºi în România era o cinste sã obþii un asemenea succes, aºa cum a fost cazul cu G. Cãlinescu, autorul unei teze strãlucite, la Iaºi, despre un manuscris necunoscut al lui Eminescu, sau cu ªtefan Cazimir, doctor în Caragiale, la Bucureºti. Sã-þi dai doctoratul în Eminescu sau în Caragiale este un pod prea îndepãrtat, o himerã, care nu se comparã cu doctoratul în Drept, la Pojorîta, al nu ºtiu cãrui politician, prilej de bãºcãlie - ,,Dottore, ce tare sunã!” – pentru Bãsescu. Apropo de Bãsescu, omul unei singure cãrþi: acum vreo 10 ani se apucase sã citeascã ,,Levantul” lui Mircea Cãrtãrescu. L-o fi terminat?

Pãºim voiniceºte în Mileniul III ºi, ca o dovadã imbatabilã cã învãþãmîntului nostru i se acordã sume tot mai mari din PIB, aspiraþia la un doctorat a ajuns floare la ureche pentru cei mai dotaþi dintre semenii noºtri. În sfîrºit, ca o observaþie directã, omul de astãzi, ajuns mare demnitar, se plaseazã în situaþii edificatoare, care îi permit dezlãnþuirea surîzãtoare a caracterului sãu de bronz. ªi pe mãsurã ce se degradeazã clasa politicã, la concurenþã cu aºa-ziºii oameni de afaceri (cãci una e sã faci locomotive, ºi alta sã furi bani publici), creºte ºi cererea de doctorate. Ce monstru zace în adîncul fiinþei lor ºi îi împinge spre asemenea aspiraþii demenþiale?

Pentru aceºti nefericiþi, care vor sã-ºi acopere originile modeste cu cãrþi de vizitã tot mai pompoase ºi lipite pe uºa casei sau pe parbrizul limuzinei, chiar nu mai existã cale de întoarcere la normal decît anii grei de puºcãrie?

Dacã-i aºa, fie la ei, acolo!

Sfîrºit PAUL SUDITU Unii chiar se referã la pisicile polidactile (cu ºase degete) ca fiind pisicile Hemingway. Pînã în anii '40, scriitorul a ajuns sã deþinã 23 de pisici în acelaºi timp ºi era cunoscut prin faptul cã se referea la ele ca la niºte „bureþi de iubire”, sau ,,fabrici de tors.”

Jean Paul Sartre Chiar dacã nu existã informaþii despre relaþia lui Sartre cu pisicile, cel puþin una dintre fotografiile sale este mai mult decît grãitoare: scriitorul þine în braþe, cu tandreþe, o felinã foarte arãtoasã, în timp ce scrie.

Armonia perfectã!

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

George Enescu alãturi de discipolul sãu, legendarul violonist Yehudi Menuhin.

Cele douã vieþi Trãiesc o viaþã pe-aici pe pãmînt printre oameni cu feþe posomorîte, îmi fac temele în fiecare zi ºi mã strãbat trasee mohorîte

Mã ciocnesc de civilizaþie ca de-un zid omizi scabroase îmi intrã în sînge, ºi-mi zîmbeºte perfid un copac ce-n braþe mã strînge Devin o frunzã fãrã clorofilã, ruptã din sine de vînt, cîteodatã de mine mi-e milã ºi mã-nchid în cuvînt ªi-adorm rãstignit de iluzii ca pãianjenul evadat din paiaþã, legat de un zeu la perfuzii mã-ntorc în serafica viaþã E viaþa din vis. Acolo-s cu tine ºi plutesc prin mine uºor, te-am inventat ca pe-un viscol de care ºi iernii i-e dor Mã rãtãcesc între lumi paralele pradã drumului stins, uneori am coºmaruri cînd dispari din vis, dinadins Aprinde o candelã de zãpadã, pune-o în vîntul timpului meu, sufletul meu o s-o vadã ªi roagã-l pe Dumnezeu Sã mã lase doar o secundã, cea mai firavã dintre ele, sã te privesc, sã te ating, sã ne amestecãm prin praful de stele Sã desenez o inimã pe cer, inima ta de ciocolatã, sã nu-mi mai fie niciodatã ger ºi sã nu mã trezesc niciodatã ADI SFINTEª 24 aprilie 2016

Pag. a 11-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Je suis Popo;viciu Dupã cum constataþi din fotografia alãturatã, titlul reia (scuze pentru infima neconcordanþã) inscripþia de pe tricoul înmînat primarului timiºorean Robu ºi nu mai ºtiu cum, de cãtre unul din adversarii sãi politici...

One moment, please: adversar sau partener?! Greu de precizat. Politicienii-jucãtori fac atît de des schimb de tricouri, încît dracu’ mai pricepe care-s pro, ºi care-s contra! Nici ei-înde-ei nu se mai deosebesc, cu atîtea treceri de la un partid la altul. Probabil în virtutea zicalei Azi aici, mîine-n Focºani, sã ne umplem toþi de bani! ªi, care-i problema?! Enache n-a jucat în turul campionatului la Astra, iar în retur contra Astrei?

Care Astra, era ieri în Ploieºti, azi în Giurgiu, iar mîine dracu’ mai ºtie unde! Ce-i drept, de-o vremencoace nici DNA nu se lasã mai prejos, ºuierînd viperin la urechile politicienilor: ªi-n Focºani, ºi-n Baia Mare, tot vã umplem de dosare! Care ºuierãturã, dacã am înþeles bine, a trecut, razant, ºi pe la urechile domnilor Robu ºi Popoviciu.

Recunosc cã nu înþeleg unde þinteºte mesajul de pe tricou. Vrea, cumva, sã insinueze cã numiþii Robu ºi Popoviciu ar fi atît de organic ataºaþi, încît formeazã un trup ºi-un suflet? Dacã da, au plagiat sloganul catindatului Nazare ºi nu mai ºtiu cum: TU cu mine sîntem 1!

Iar ambele mesaje, fãrã sã citeze sursa, par a se fi inspirat din ºlagãrul Sîntem doi, dar parc-am fi doar unul, cîntat, odinioarã, de Dorina Drãghici & Nicu Stoenescu. Ca atare, nu-mi dau seama unde ar trebui încadrat Je suis-ul ãsta, la artã pentru artã sau la artã cu tendinþã? Citînd din Andreea Esca, o fi fost un spirit de glumã, sau, citîndu-l pe Gicã Hagi, un rãutãcism?

Cu trimitere - ca sã reiau ºi niºte rãutãcisme de pe Internet - la coafura, cam de mam’zelle Nitouche, a primarelui. Iar, ca sã fie tacîmul complet, tricoul acordat primarului-jucãtor avea pe spate numãrul 2; adicã, vezi Doamne, e... fundaº. Una sau alta, mesajul, chiar plagiind ºi tragicul Je suis Charlie, nu numai cã n-a stîrnit iritarea adrisantului, dimpotrivã, a fost savurat cu gura pînã la plete. Domnul Robu dovedind cã, într-adevãr, deþine o podoabã capilarã amintind de Crinantonescul de pe timpuri, dar ºi mult umor la purtãtor.

Alteori, duelul politic îmbracã forme colþuroase.

Vezi declaraþia, tare ca piatra-iute ca sãgeata, liberalului Cezar Preda, dupã condamnarea fostului sãu aliat din USL, Liviu Dragnea: „Trebuie sã-ºi dea demisia din fruntea PSD!“ ªi eu, care credeam cã mustãcioºi la mustãcioºi nu-ºi toarnã dulceaþã-n galoºi... Deºi fãrã mustaþã, preºedintele Iohannis se raliazã prompt, cum altfel?, celor emanate de „partidul meu“, cerînd, insistent, demisia lui Dragnea. Foarte corect. Dar, dupã pãrerea mea de simplu alegãtor, ºi dl. Iohannis ar trebui sã-ºi dea demisia, din moment ce s-a dovedit cã a recurs la oarece fals în acte. Dacã þin bine minte, preºedintele Germaniei, Christian Wulff, a demisionat doar fiindcã un milionar îi acordase un împrumut, ca de la amic la amic. Nu tu afaceri cu terenuri ºi privatizãri dezastruoase, nu tu morþi în Revoluþie, nu tu insulã cedatã prosteºte, sã nu zic ºerpeºte. În des-invocatul model al lucrului bine fãcut, Germania, din nimic, fãrã 6 case, fãrã voiaje la amicul din Miami, s-a produs un veritabil tsunami! Pe cînd la noi? La noi, sînt codri verzi de brad... Mã rog, erau!

Problema de fond mi se pare, însã, cu totul alta. Am mai scris-o, o repet acum: dacã Liviu Dragnea a fost condamnat fiindcã, mai pe faþã, mai pe ºestache, ar fi îndemnat oamenii sã se prezinte la vot, cum de Traian Bãsescu, cel care, în direct ºi la ore de vîrf, a cerut populaþiei sã nu se prezinte la referendum, n-are nici cea mai micã turbulenþã atmosfericã pe tema asta?! ...Nimic nou sub soare, neamule! Deloc întîmplãtor, nu doar Caragiale, ci ºi alte mari condeie ale literaturii noastre au pus reflectoarele pe acest moment de vîrf al nimicniciei, care erau alegerile. Atunci (nu ºi acum, ferit-a Sfîntul!), mai mult ca oricînd, intrau în erecþie maximã demagogia-fãþãrnicia-lichelismul ºi tot ce zace mai urît în ascunziºurile omeneºti. Bunãoarã, haideþi sã revedem cum descria Petru Dumitriu, în capodopera Cronicã de familie, politica ºi alegerile de pe la 1880. ...................................................................................

«De la Bucureºti la N... încã nu se fãcuse drum de fier. Bonifaciu sosi cu trãsura trasã de caii poºtei, pe drumul cel mare al diligenþei... A doua zi, se întîlni cu ºefii partidului conservator din judeþ...

- Nu putem face alegerile fãrã Ienache, oftã, pesimist ºi inert, Manolicã Horoveanu...

- Ei, asta-i bunã!... Vã gãsesc neputincioºi, disperaþi de faptul cã domnul Ienache s-a îmbolnãvit!

- E cel mai bun elector din tot judeþul. Pe toþi îi învîrte pe degete... A îmbãtrînit fãrã sã facã mãcar patru clase de liceu; nu ºtie nimic, n-a citit nimic, dar

cunoaºte toate ºuruburile ºi sforile judeþului. ...................................................................................

Trãsura lui Bonifaciu înainta prin ploaie, clãtinîndu-se pe caldarîmul plin de gropi. „Poftim!... Sînt dependent de guturaiurile ºi de digestia domnului Ienache“. Se dãdu jos în faþa casei mari, fãrã formã... Cîinele sãri urlînd turbat, alunecînd cu lanþul pe-o sîrmã. O femeie strigã de la uºã, peste curte: - Cine e?

- Îl caut pe domnul Ienache! strigã Bonifaciu, simþind cã i se udã hainele în ploaie ºi auzind ploaia cum bate darabana pe fundul jobenului sãu... Femeia ieºi cu o broboadã pe cap ºi-i deschise. Îl pofti în casã.

- Bunã seara, nene Ienache, zise Bonifaciu, foarte amabil ºi degajat.

- Bunã seara, coane; nu te supãra cã nu mã sculai sã te primesc, dar dè...

- Ei, cum merge cu sãnãtatea?

- Prost. Prost de tot, oftã Ienache ºi mai amãrît, privindu-l pe furiº pe ciocoiaºul care venise de la centru sã se aleagã în judeþ...

- Bine, nene, cum ne lãsaºi aºa, taman acum? Se poate?...

- Boala, coane... Ce, parcã ºtie omul cînd îl blagosloveºte Dumnezeu cu o boalã?...

- Nu sînt eu doctor sã te fac bine. Nu ºtiu ce þi-aº face; te-aº polei în aur, numai sã te vãz sãnãtos...

- Ei, aºa zice lumea ºi p-ormã mã lasã sã bat din buze... Altfel era pe vremuri, cînd trãia sãracul conu ªerban Vogoride! oftã, melancolic, Ienache. Îi spuneam: „Coane ªerbane, uite, îi am pe ãºtia sã le faci un bine, unul o slujbã, altul o pensie, altul un proces, altul alta“. El nici nu vorbea. Întindea mîna, eu îi dãdeam petiþiile, el le iscãlea, ºi gata!...

Bonifaciu îl lãsã sã vorbeascã, pe urmã sã tacã.

Deodatã zise: - Unde sînt petiþiile dumitale? Dã-le încoace. Într-o lunã, dupã formarea guvernului, le ai îndãrãt, aprobate.

Cellalt îl cerceta mereu, atent ºi trist ca un broscoi mare.

- Mai am ºi niºte nepoþi de bãgat prin ºcoli...

- Dã-mi tot pe hîrtie! zise Bonifaciu.

- Da, dar sînt ºi niºte veri de-ai mei, au un proces cu Primãria...

- Domnule, înþelege ºi dã-mi tot în scris! Fã-mi o listã cu tot ce vrei!

Domnul Ienache se ridicã greoi, vîrî o mînã groasã ºi pãroasã sub perne ºi scoase o coalã de hîrtie împãturitã în patru: - Iatã lista, coane... Vino mîine dimineaþã pe la mine... Mergem pe la cãºile oamenilor... Vã fac eu alegerile... N-aibi grijã. ...................................................................................

Alegerile erau încã în curs în judeþ, cînd, într-o dimineaþã, prefectul îºi adunase funcþionarii în Palatul administrativ, la etaj, în cabinetul sãu. Stãtea în picioare, cu spatele la ferestrele înalte prin care se vedeau copacii negri de peste drum, din grãdina caselor Horovenilor, ºi vãzduhul cenuºiu... Deodatã, se rãsucirã toþi spre uºã, care se deschisese brusc, trîntitã de perete, lãsînd sã pãtrundã o izbucnire de glasuri înfuriate.

- Ce lucreazã? ªtiu eu ce lucreazã! La o parte! Marº de-aici! strigã un glas sec, rãstit, dur. Se ivi în uºã, urmat de un vardist speriat, de un aprod, de o femeie de serviciu cu o mãturã, un domn tînãr, care abia începea sã încãrunþeascã la tîmple, scund, subþire, în redingotã neagrã ºi cu jobenul în mînã... Ochii cenuºii, palizi, îl fulgerau pe prefect. Acesta, tulburat, îl recunoscu ºi protestã: - Ce înseamnã, domnule...

- Ce înseamnã, domnule, strigã cellalt, ingerinþa vardiºtilor ºi poliþailor dumitale la secþia de votare din Buzeºtii-de-Zlatiºte? Ce înseamnã? rãcni el ºi mai tare.

- Ce ingerinþã? Nu ºtiu nimic! bîigui prefectul, descumpãnit de tonul obraznic, ºfichiuitor, al celuilalt.

- Ce fel de prefect eºti, dacã nu ºtii? Dã-þi demisia! strigã noul venit ºi mai aprins.

- Domnule Cozianu, nu-þi permit...! strigã prefectul cu glas gîtuit.

- Dar ingerinþe ilegale permiþi? rãcni batjocoritor Bonifaciu din uºã.

- Nu existã ingerinþe în judeþul meu! þipã prefectul.

- Ba da!

- Ba nu!

- Adicã, eu mint? Dacã unui þopîrlan ca dumneata îi e totuna sã-i zici cã minte, eu sînt boier ºi nu-þi rabd, ºi te bag în p... mã-ti! rãcni Bonifaciu, care se fãcu roºu la faþã.

- Domnule Cozianu, ai sã plãteºti dumneata! zbierã prefectul, înnebunit de furie ºi umilinþã.

- Dac-ai fi boier, þi-aº sta la dispoziþie, cu sabia sau pistolul... Dar nu te þin curelele!...

- Sergent! vociferã prefectul. Vardistul intrã, holbat ºi înþepeni în poziþie de „drepþi“. Prefectul se uitã la funcþionarii împietriþi ºi urlã de i se sparse glasul: - Plecaþi! Afarã! Afarã!

Fugirã, grãmadã. Vardistul rãmase îngheþat.

Prefectul se repezi la el: - Afarã! Afarã! ªi-i arse douã palme...

Prefectul nu îndrãzni nici sã se batã în duel, nici sã-l dea în judecatã pe viitorul deputat. Iar Bonifaciu Cozianu fu ales deputat ºi intrã în Parlament pentru mulþi ani de zile». ................................................................................... Întrucît, vorba lui Dragnea, mulþumitã aportului adus de politicienii contemporani, cam tot pe ceea ce stã scris ROMÂNIA (Poºtã, Cãi Ferate, TVR, gimnastica femininã) a ajuns la „Terapie intensivã“, mã mai duc sã votez doar dacã actualii catindaþi vor purta tricouri cu inscripþia Je suis Cozianu. Nu ºi numitul Turcescu, cu el e altceva... Dar, dacã tot l-am evocat, o întrebare: ce te faci, acoperit descoperitule, cãci - lãsînd alegerile, uitã de ele! - nici mãcar la Eurovision nu mai ai ºanse?

Aºadar, în cazul în care bibicii vor consimþi la onoarea mea de alegãtor, voi vota rîzînd mai abitir decît primarul Robu ºi inculpatul Bãsescu la un loc. Pãi, n-aþi vãzut?, bugetul e pe nãsãlie, iar EI ºi-ai LOR se rîd ºi se tachineazã! Dar, de nu se vor conforma modestei mele pretenþii, anunþ cã-mi dau demisia din funcþia de simplu votant! Nu-mi mai aduc aportul la sufragiul naþional! Je suis om de cuvînt; uit ºi de alegeri ºi de maximele lui Caragiale ºi de minimele lui Dragnea!

Fãrã pic de întristare ºi suspin subscriu la vorba incineratului - doar mort mai ajung în urnã! Aoleu, rectific: la urnã! ...Aaa! Felicitãri moderatoarei care, serile trecute, i-a trîntit microfonu-n nas tupeistului Traian Bãsescu: Je suis Simona Gheorghe ºi, dacã alþii îþi iau interviuri în genunchi, eu nu accept aºa ceva!

SORIN SATMARI

EPIGRAME Votînd P.M.P. cu sigla „mãrul“ Votînd Partidul cu mîndria ªi crezul într-un biblic „mãr“, Uºoarã-i viaþa-n România (Atîrnã de un fir de pãr !)

Vis absurd Luînd politica-n rãspãr, Eu am visat ceva stupid: Crescut-au mere într-un pãr ªi adevãrul... în Partid!

La ºedinþele P.M.P. Eu ºtiu prea bine adevãrul La PMP-iºti ºi-mi dau pãreri: Partidul are sigla „mãrul“ Dar ei discutã... în doi peri.

Rãzvan Theodorescu - PSD vs. PMP „Muºcînd“ din mãrul cu savoare, Rosti Rãzvan, în mod succint: - Avem Partidul cel mai tare...

Sã-mi cadã pãrul dacã mint!

Soarta poporului român S-a confruntat acest popor, Cu neamuri dure cum e dalta Dar soarta noastrã, a tuturor, A fost pe muchie… de Yalta!

NAE BUNDURI

A nu se citi noaptea!

Dezvãluiri din lumea supranaturalului (1) (urmare din pag. 1) Astfel, el a devenit pãrintele naþiunii, ºi Haiti a devenit prima þarã creatã ca urmare a unei revolte a sclavilor. Deºi ºi-a obþinut independenþa în anul 1804, dupã 300 de ani de sclavie, Haiti rãmîne o þarã periculoasã. În 1982, un individ a fost arestat pentru cã omora oameni ºi apoi aproviziona majoritatea hotelurilor din Petion Ville cu carne umanã. Cîteva zile mai tîrziu, acesta a reuºit sã evadeze din închisoare ºi nu a mai fost prins.

oþii le-au luat în stãpînire ºi le folosesc, determinîndu-le sã facã întocmai ce vor ei. Cu ajutorul acestor spirite, preoþii pot ajuta oamenii sã aibã cîºtiguri financiare mai mari, sau pot face rãu oamenilor, lansînd blesteme. Zombie, sub forma de morþi vii, se prezintã ca niºte indivizi care sînt în viaþã din punct de vedere fizic, dar ochii acestora reflectã faptul cã nu mai existã viaþã în acel corp. În Haiti nu se vorbeºte prea

Sãrbãtori, preoþi ºi voodoo Voodoo este o religie în care existã un singur Dumnezeu (divinitate principalã) ºi o multitudine de Loa, adicã spirite ca forme de energie, ce ajutã indivizii sã comunice cu Acesta. Unul dintre lucrurile dezirabile pentru adepþii Voodoo este posedarea cauzatã de spirite, în care individul îºi pierde sinele ºi este consumat de o putere superioarã. Spiritelor le sînt oferite jertfe. Se spune cã, atunci cînd animalul moare, acesta elibereazã o energie, din care cei prezenþi se pot hrãni la nivel spiritual. Astfel, scopul sacrificiilor constã în ceea ce adepþii primesc de pe urma acestuia. În Haiti au loc numeroase sãrbãtori anuale Voodoo ºi, orice s-ar întîmpla, nimic nu opreºte celebrarea acestora. O astfel de sãrbãtoare este festivalul dedicat lui Gede, spiritul sexului ºi al morþii, sãrbãtoarea fiind, astfel, un fel de variantã haitianã a Zilei Morþilor (Dia de los Muertos). Cu ocazia acestei sãrbãtori, oamenii danseazã în cimitire ºi poartã ochelari de soare dubli, care reprezintã cele douã aspecte: viaþa ºi moartea.

Preoþii Voodoo sînt numiþi „houngan”. Aceºtia îºi desfãºoarã activitatea în temple numite „peristyle”, unde oamenii sînt primiþi ºi bineveniþi dupã ce îndeplinea ritualul turnãrii apei pe podea.

Totuºi, fiecare lucru are o parte pozitivã ºi una negativã, modul de folosire fãcînd distincþia între bine ºi rãu. În Occident existã diviziunea dintre bine ºi rãu, dar Voodoo nu face aceastã distincþie.

Voodoo foloseºte ambele pãrþi. Un houngan va folosi astfel spiritele, ca sã îi ajute pe oameni, dar un bokor, un preot care foloseºte magia neagrã, se va ocupa ºi de blesteme. În Voodoo, se spune cã un bokor îºi foloseºte ambele mîini în a sluji spiritele, deci se va ocupa ºi de partea pozitivã, dar ºi de cea negativã.

Zombie ºi zombificarea În primul rînd, în Voodoo existã zombie astrali. Aceºtia sînt, de fapt, spirite pe care pre-

Altar woodoo

Ceremonie woodoo în Haiti

mult despre zombie, tocmai din cauzã cã zombificarea, procesul prin care un individ este transformat în zombie, este ilegalã. Existã numeroase societãþi secrete care menþin lucrurile pe linia de plutire la nivel local. Uneori, acestea funcþioneazã ca un sistem de justiþie, verdictul lor fiind foarte puternic ºi irevocabil. Unele societãþi secrete haitiene practicã „makanda”, magia neagrã, cea mai violentã formã de Voodoo. Aceasta a fost inventatã în timpul rãzboiului de independenþã de cãtre acei luptãtori care otrãveau ºi ucideau toþi albii pe care îi întîlneau. În unele cazuri, cînd vor sã pedepseascã pe cineva, în loc sã omoare respectiva persoanã, aceste societãþi secrete îl transformã în sclav pe cel pe care îl doresc pedepsit ºi îl pun la muncã forþatã. Prin zombificare, unei persoane i se ia individualitatea ºi viaþa, fiind transformatã în sclav la un stãpîn. Acesta va trata zombie-ul ca pe o fiinþã sub-umanã. Preþul cerut de mafia haitianã pentru transformarea cuiva în zombie se învîrte în jurul sumei de 2.000 de dolari, însoþit de garanþia protecþiei faþã de poliþie ºi administraþie.

Existã numeroase cazuri de zombificare în Haiti. Procesul zombificãrii urmeazã 4 etape majore. Prima etapã implicã judecata. Cineva îi poate face un mare rãu sau îi poate aduce o mare ofensã unei persoane dintr-o anumitã comunitate. Persoana care a fost jignitã ºi care vrea sã i se facã dreptate va merge la un bokor ºi va cere sã fie rãzbunatã. Respectivul bokor trebuie apoi sã se întîlneascã cu ceilalþi bokori, mai avansaþi în vîrstã sau grad. Cu toþii vor judeca situaþia ºi vor lua decizia finalã. Dacã se hotãrãºte sã fie acceptatã cererea persoanei ºi sã fie aplicat procedeul zombificãrii, atunci adunarea de bokori va pregãti otrava specificã.

Otrava este una foarte puternicã ºi efectele ei pot fi contractate prin atingere, inhalare sau înghiþire.

Reþeta dupã care se face aceastã otravã reprezintã marele secret al procesului de zombificare.

Printre ingredientele cunoscute se numãrã diferite plante uscate ºi substanþe, broaºte uscate, iederã otrãvitoare, oase umane mãrunþite pînã devin pudrã ºi, probabil ingredientul-cheie, peºtele cu þepi numit „puffer fish”. În Japonia, acesta este considerat o delicatesã, dar trebuie consumat doar în cantitãþi foarte mici, deoarece poate cauza moartea. Anual, circa 3-4 persoane mor în urma consumului acestui peºte, în timp ce alþii suferã consecinþe mult mai grave. Se ajunge, astfel, la cea de a doua etapã a procesului de zombificare, ºi anume otrãvirea.

Otrãvirea induce crize însoþite de crampe stomacale ºi convulsii. Apoi, neuro-toxina, extrem de puternicã, din peºte încetineºte metabolismul uman pînã la un nivel la care persoana pare sã fi murit; în afarã de doctorii cu o foarte bunã pregãtire ºi cu experienþã, nimeni nu îºi poate da seama cã persoana otrãvitã se aflã încã în viaþã ºi, de aici, au apãrut ºi numeroasele poveºti despre oameni îngropaþi de vii. Cum în Haiti sistemul medical nu se numãrã printre cele mai dezvoltate, persoana otrãvitã va fi declaratã decedatã ºi va fi dusã la morgã. Deºi pare moartã pentru cei care privesc din exterior, persoana este perfect conºtientã de tot ce se întîmplã în jurul ei, realizeazã cã este trecutã prin procesul prin care este trecut un mort, îi aude pe cei dragi plîngînd, aude capacul sicriului închizîndu-se ºi cum pãmîntul este aruncat deasupra lui, dar nu se poate miºca ºi nu poate scoate nici un sunet. Astfel, individul este îngropat de viu, ºi singurul motiv pentru care nu se sufocã în sicriu îl constituie faptul cã metabolismul este atît de lent, încît creierul nu are nevoie de prea mult oxigen.

Cea de a treia etapã este trezirea mortului, prin care bokor-ul sau oamenii acestuia dezgroapã trupul individului. Deshumarea poate avea loc dupã cîteva zile sau chiar dupã o sãptãmînã; în acest interval de timp, dublatã de ºocul emoþional, otrava a avut suficient timp sã acþioneze ºi sã producã leziuni cerebrale grave. În urma acestui efect, individul nu mai are voinþã ºi nici personalitate - deci bokor-ul îl poate folosi pe post de sclav. Din punct de vedere medical, existã o boalã, numitã schizofrenie catatonicã. Cei suferinzi de aceastã boalã se comportã ca niºte zombie, dar, în afarã de aceste cazuri, un zombie nu poate fi tratat ºi nu se poate vindeca din cauza leziunilor cerebrale majore suferite.

Aºa începe ultima etapã a procesului de zombificare: sclavia permanentã. Individul ºi-a pierdut definitiv viaþa de dinainte, rãmînîndu-i doar cea de zombie. Pentru a menþine un zombie în viaþã, bokor-ul trebuie sã îi administreze, cu regularitate, ceva care sã îi menþinã tensiunea scãzutã, sarea fiind evitatã complet. Un zombie nu poate scãpa din aceastã sclavie permanentã, decît dacã se revoltã sau dacã bokor-ul moare.

Cazurile în care asemenea zombie s-au revoltat sînt foarte rare, aºa cã acesta nu-ºi aflã eliberarea decît în moarte.

Fantomele lumii invizibile Totuºi, Voodoo este cunoscut nu doar pentru zombie. Voodoo, sau „Vaudou” este una dintre cele mai vechi religii din lume, avînd peste 7.000 de ani. Autoritãþile tolereazã activitatea numeroºilor houngani ºi bokori, pe care, uneori, îi ºi viziteazã. Vracii sînt mai cãutaþi decît medicii, în special dacã se þine cont de sondajele care aratã cã 97% din populaþia haitianã crede în Voodoo, iar albii privesc cu teamã tot ceea ce este legat de magia neagrã makumba. În 1959, etno-

graful Alfred Metraux scria: Dupã un an de la deces, familia „Groaza pe care am întîlnit-o la decedatului trebuie sã îndeplinalbii din Haiti se poate explica eascã ritualul scoaterii de pe funprintr-un fel de rãzbunare a dul apei, prin care Ti-bon-ange foºtilor sclavi. Asupriþi timp de este recuperat ºi închis într-un generaþii, aceºtia ºi-au folosit putvas special, numit „govi”. Acest erile oculte pentru a-i înfricoºa pe vas înlocuieºte trupul ºi, astfel, foºtii lor tirani. Teama care domcel decedat poate deveni un spirnea pe toate plantaþiile din Haiti it protector al familiei. Dacã era adînc întipãritã în suflete: era vasul este furat de un bokor, groaza în faþa puterii magice a acesta îl poate chinui pe cel deceAfricii, care tulburã somnul dat pe lumea cealaltã, sau îl stãpînilor de sclavi”. poate folosi în scopuri malefice.

Jurnalistul Juan Jose Revenga Voodoo are o multitudine de a cãlãtorit în Haiti ºi în þãrile Loa, precum Erzulie (Fecioara africane, în încercarea de a afla Neagrã), Damballah (patronul cît mai multe detalii despre apelor curgãtoare), Legba (proVoodoo. În satul Jebe, acesta a tectorul vrãjitorilor) sau asistat la o ceremonie pe care nu Baronul Samedi (spiritul morþii). avea sã o uite cu uºurinþã. El Pentru a acþiona la distanþã descrie: ,,Am vãzut cã multe din asupra unui individ, bokor-ul va Zeiþa egipteanã Hathor uºile pe care era agãþat vreun fetiº intra în transã spre a fi posedat de erau deschise. Cineva mi-a povestit cã acele un anumit Loa pe care îl invocã. Astfel, Loa pãpuºi din lut, avînd o înãlþime cam de jumãtate intrã în trupul bokor-ului, iar sufletul acestuia de metru, erau spiritele care urmau sã-i facã sã iese temporar din corp ºi poate cãlãtori liber, danseze pe engun-gu, intrînd sub ei ºi sãltîndu-i în provocînd orice ranã, sau chiar moartea. vãzduh cu toatã puterea. Muzica a început într-un O altã metodã este reproducerea imaginii vicritm frenetic. Toþi beau ºi dansau, pregãtindu-se timei sub forma unei pãpuºi care are ºi un obiect pentru cele ce aveau sã urmeze. În acel moment aparþinînd acesteia. Dupã invocarea Baronului au apãrut engun-gu, dansînd în cerc ºi încon- Samedi, bokor-ul va executa acþiuni malefice jurînd tot publicul adunat acolo. Erau asemenea asupra pãpuºii, iar acestea se vor repercuta în unor conuri uriaºe, acoperite pînã în pãmînt de mod direct asupra victimei. fibre naturale colorate ºi avînd în frunte coarne de În prezent, Voodoo este încã departe de a fi pe caprã. Mi s-a explicat cã ei reprezentau fantomele cale de dispariþie ºi, cu aºa o mitologie bogatã ºi, trecutului, venite în lumea celor vii. [...] Dupã totodatã, fascinantã în spate, nu este de mirare cã acele demonstraþii, preoþii s-au ridicat, mergînd pe „Child’s Play”, povestea pãpuºii ucigaºe Chucky, rînd la engun-gu. Aceºtia îi aºteptau stînd liniºtiþi a avut un aºa de mare succes la box office. în piaþã, dupã care au scuipat diferite licori peste Oglinzile - reflexii inversate, sau ei ºi le-au vorbit în vechi limbi africane. Cînd au porþi spre o altã dimensiune terminat cu ultimul dintre ei, au început din nou, cu toþii, sã danseze în cerc, pînã cînd s-au oprit Oglinzile au avut dintotdeauna o mitologie probrusc, iar ajutoarele lor au ridicat de la sol prie.

Ele au fost mereu înconjurate de superstiþii ºi conurile de paie, sub care mã aºteptam sã credinþe strãvechi, care îi înfricoºau pe unii ºi îi descopãr un om care miºca pãpuºa. Dar sub el nu fascinau pe alþii. Cercetãtorii au încercat sã eluera decît un fetiº cu chip de demon. În ceremonicideze misterele oglinzilor, prin numeroase studii. ile autentice, pãpuºa este mereu animatã doar de Totuºi, aceste studii nu au fãcut decît sã sporeascã un fetiº. Oricît de atent am fost, n-am reuºit sã vãd misterul ºi fascinaþia din jurul oglinzilor, relevînd ieºind pe nimeni de sub engun-gu. De cum l-au faptul cã, în cazul unui obiect reflectat în douã pus iar în picioare peste fetiº, acesta a început din oglinzi puse faþã în faþã, dupã aproximativ 70 de nou sã danseze. Pur ºi simplu, sub engun-gu se reflexii, încep sã aparã diferite modificãri în imaggãsea pãpuºa cu coarne care se miºca, iar, cînd o inea reflectatã, în primul rînd de luminozitate, ºi vedeau, sãtenii începeau sã strige de spaimã”. în modul în care lumina cade pe respectivul Se spune cã dacã engun-gu se ating de cineva, obiect. acela va fi luat cu ei în lumea întunericului. În trecut, se considera cã existã douã reflexii ale sufletului. Prima era umbra. La unele triburi Pãpuºi, spiritele din pãpuºi africane existã credinþa cã o suliþã aruncatã în ºi trimiterea morþii umbra unei persoane avea puterea de a-i cauza Conform credinþelor Voodoo, sufletul uman moartea. Cea de a doua era reflexia din oglindã. este dublu, fiind format din Gros-bon-ange Despre aceastã reflexie existã numeroase (îngerul mare ºi bun) ºi Ti-bon-ange (îngerul mic teorii. Unele considerã cã ea este o reflectare ºi bun). Primul este un spirit protector, care exactã a sufletului privitorului pe suprafaþa pãrãseºte trupul în momentul morþii. Cel de al oglinzii. Alte teorii propun o cu totul altã vizdoilea este suma faptelor individului care, dupã iune. Conform acestora, imaginea reflectatã ar moarte, se retrage pe fundul apelor curgãtoare. face legãtura cu o altã dimensiune, în care nu doar trãsãturile fizice sînt inversate, stînga devenind dreapta, ºi invers, dar unde ºi trãsãturile psihice ºi morale ale privitorului sînt inversate. Astfel, o persoanã care este bunã de aceastã parte a oglinzii – este rea de cealaltã parte, iar un psihopat este un inocent în lumea din oglindã. În Egiptul antic erau practicate de cãtre preoþi numeroase forme de purificare spiritualã folosind oglinzile. Pornind de la credinþa cã oglinda reflectã sufletul unei persoane, aceºtia învãþau niºte tehnici prin Diego Velazquez, „Venus în oglindã“ care, privind în oglindã, îºi

puteau vedea gradul de evoluþie spiritualã personalã. Astfel, un pãcãtos avea sã vadã o imagine foarte distorsionatã în oglindã. Dupã aceastã fazã, urma o etapã de curãþire spiritualã, pînã în momentul în care iniþiatul putea privi în oglindã ºi sã se vadã doar pe sine, exact aºa cum este.

Superstiþii ºi mituri Vrãjitoarele foloseau oglinzile pentru diverse ritualuri ºi vrãji. Cu ajutorul oglinzilor, acestea puteau urmãri sau vedea pe cineva de la distanþã ºi, uneori, îºi puteau chiar exercita influenþa asupra oamenilor. Unele vrãji de rãzbunare implicã scufundarea într-un pahar cu apã a unui obiect personal al persoanei care se doreºte a fi influenþatã, în timp ce se oficiazã un anume ritual. Apoi, se zice cã, întrucît apa este o suprafaþã care poate reflecta exact ca oglinda, imaginea persoanei respective va apãrea la suprafaþa apei. În acel moment, persoana care vrea sã se rãzbune pe cel reflectat în apã este rugatã sã înþepe reflexia apãrutã, pentru ca rãzbunarea sã fie completã.

Despre oglinzi se spune cã nu pot minþi ºi, din acest motiv, este considerat ca fiind un semn foarte rãu dacã într-o oglindã apare ceva care, în

Bernardo Strozzi, „Bãtrînã în oglindã“ (1615)

realitate, nu se aflã acolo. Un nou nãscut nu trebuie sã îºi vadã propria reflexie într-o oglindã pînã la vîrsta de 1 an, deoarece, în aceastã perioadã, sufletul copilului este în dezvoltare.

Dacã un copil îºi vede reflexia pînã la aceastã vîrstã, atunci acesta va muri.

O altã superstiþie foarte rãspînditã este cea conform cãreia spargerea unei oglinzi va provoca 7 ani de ghinion. Aceastã superstiþie îºi are originea tot în credinþa cã oglinzile reflectã sufletul unei persoane. Prin faptul cã este reflectat, o parte din suflet rãmîne captivã pe suprafaþa oglinzii. Astfel, spargerea oglinzii implicã un dezechilibru la nivelul spiritului.

Tot superstiþiile oferã soluþii la aceastã problemã. Se spune cã sufletul se regenereazã o datã la fiecare 7 ani. Pe lîngã aceasta, ghinionul mai poate fi înlãturat ºi prin alte metode. Cea mai sigurã este consideratã mãrunþirea respectivei oglinzi pînã la transformarea ei într-un praf cît mai fin. Alte metode includ îngroparea bucãþilor din oglinda spartã, sau lovirea unui ciob din oglinda spartã, de 7 ori, de o piatrã de mormînt.

Dacã o persoanã aplicã ºi metoda lovirii ciobului de piatra de mormînt, ºi îngroparea resturilor oglinzii sparte, atunci se spune cã ghinionul va persista, ºi singura metodã de a-l înlãtura ar rãmîne dezgroparea cioburilor ºi mãrunþirea lorp. (va urma)

Pag. a 14-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Un edil cu doctorat Motto: Finul Falcã, doctor în naºul Bãsescu (generic Antena 3) S-a vorbit atîta despre corupþie, se vorbeºte în continuare, se va mai vorbi mult ºi de aici încolo, ºi tot nu putem scãpa de corupþi ºi de coruptibili. Sîntem blestemaþi, oare, sã trãim veºnic în apa asta tulbure a imposturii, într-o perioadã cînd, aºa cum am mai amintit, valorile au devenit nonvalori, ºi viceversa, vorba marelui I.L. Caragiale?

Cîþi indivizi cu averi dobîndite pe cãi ilicite ºi politicieni agramaþi au ajuns sã facã facultãþi pe bani grei ºi pe pile, iar mulþi dintre ei sã-ºi susþinã – auzi, soro! - doctorate? Ba alþii sã fie chiar conducãtori/ºefi de doctorate!

Spre exemplu, Gabriel Oprea, uriaº om de ºtiinþã, o somitate care a ajutat destui aspiranþi la înaltul titlu de „dottore“, cum se exprima domnul Traian Bãsescu. Ne întrebãm cum de fostul preºedinte nu s-a înscris, ºi dînsul, la examen. La cunoºtinþele dumnealui, era o nimica toatã, mai ales dacã socotim ºi relaþiile sale de tot felul. Dar nu-

i timpul trecut, mai ales cã este pensionar ºi se poate ocupa serios de lucrare, cu toate cã politica îi rãpeºte din preþiosul timp de studiu. L-a suplinit, însã, un apropiat al sãu, pe care l-a ºi cununat, cã tare i-a fost drag.

Aºa se face cã domnul primar de Arad a izbutit, în vreo 7 ani, dupã cum am înþeles de la o emisiune tv moderatã de Dana Grecu (9 februarie a.c.), sã urmeze o facultate de Comunicaþii, la fãrã frecvenþã ºi, în acelaºi timp, sau dupã, nu ºtim precis, sã-ºi pregãteascã ºi teza de doctorat, susþinutã cu brio magna. ori suma cum laudae fiind calificativul. Unde? Mai mult ca sigur în oraºul de pe Mureº, cã era, fraþilor mai aproape ºi mai la îndemînã.

Bucureºtii erau mai departe ºi dumnealui avea treburi de fãcut în Arad. Dar credem cã ºi în Capitalã mergea treaba. Subiectul tezei n-are prea mare importanþã – ceva cu religia, cã dom’ Falcã este bisericos tare. Mai puþin pios, zic unii, cînd lucreazã pentru binele obºtii - ºi cu mult mai pios, atunci cînd lucreazã pentru binele sãu.

Toate bune ºi frumoase, numai cã finul Falcã s-a gîndit ’mnealui cã n-ar strica sã bage un capitol întreg despre naºul Bãsescu. Pãcat, însã, cã n-am reþinut mai amãnunþit frazele date ca exemplu de ºtiinþã ºi de artã în elaborarea unei lucrãri de doctorat. Din ironiile analiºtilor din platou

Fostul ministru al Energiei Constantin Niþã este acuzat de trafic de influenþã A primit 30.000 de euro ºpagã într-un restaurant libanez Fostul ministru al Economiei, Constantin Niþã, a fost pus sub acuzare pentru cã ar fi primit ºpagã de la un om de afaceri, în schimbul exercitãrii influenþei asupra unui primar de municipiu. Cea mai mare parte din banii primiþi, este vorba despre 30.000 de euro, ar fi ajuns la PSD Braºov. Niþã le-a cerut procurorilor DNA un termen ca sã studieze dosarul. El a fost pus sub control judiciar pe cauþiune.

Potrivit unui comunicat al DNA, Constantin Niþã este cercetat pentru trafic de influenþã sub control judiciar pe cauþiune. Niþã trebuie sã depunã o cauþiune în valoare de 150.000 lei. „Trebuie sã-i comunice procurorului în termen de 6 zile lucrãtoare de la data prezentei ordonanþe dacã este de acord sã depunã valoarea stabilitã, aceasta urmînd a fi consemnatã pe numele inculpatului la dispoziþia Direcþiei Naþionale Anticorupþie – Secþia de Combatere a Corupþiei la o unitate bancarã”, aratã anchetatorii.

Comision de 5% Potrivit procurorilor, în cursul anului 2013, Niþã, deputat în Parlamentul României ºi, la data faptei, ministru al Energiei, i-ar fi solicitat unui om de afaceri (denunþãtor) un comision de 5% din valoarea unui contract încheiat de societatea comercialã a acestuia cu primãria unui municipiu. „Comisionul a fost pretins de Niþã Constantin în schimbul exercitãrii influenþei sale asupra primarului de municipiu ºi a promisiunii cã va interveni pe lîngã acesta pentru a-l determina sã agreeze semnarea ºi buna derulare a contractului cu firma omului de afaceri”, aratã procurorii DNA. Procentul de 5% din valoarea contractului (aproximativ 3,4 milioane lei) urma sã îi fie remis lui

Academicianul Leon Dãnãilã, despre sistemul de sãnãtate: „Politica îºi spune cuvîntul peste tot ºi nu e bine“ Celebrul medic neurochirurg Leon Dãnãilã se declarã dezamãgit de ce se întîmplã în sistemul de sãnãtate ºi deplînge obiceiul de a pune în funcþii oameni politici care nu au habar sã coordoneze ºi care, odatã ajunºi sus, fac ce vor. Obiceiul de a pune în funcþii guvernamentale oameni politici care au susþinere politicã, dar nu ºi competenþele profesionale cerute de job ne-a dus de rîpã, iar lucrurile nu se vor schimba atîta vreme cît vom continua sã facem acest lucru, spune academicianul Leon Dãnãilã. „În facultate se fac cursuri de organizare sanitarã, de statisticã medicalã. Aceia care fac asemenea cursuri ar trebui cooptaþi la conducerea Ministerului Sãnãtãþii. ªi nu oameni politici care nu au habar“, e de pãrere celebrul medic neurochirurg. Acesta respinge principiul intervenþiei politicului în Sãnãtate, dar ºi în celelalte domenii: „Dar politica îºi spune cuvîntul peste tot ºi nu e bine“. Deºi admite cã, în Sãnãtate, mare lucru nu se poate face pentru cã þara e sãracã ºi nu sînt bani, academicianul adaugã cã, totuºi, banii, atîþia cît sînt, pot fi mai bine folosiþi. „Orice ar face, ministrul Sãnãtãþii nu va veni niciodatã ºi cu sacul cu bani. El vine sã coordoneze. Dar, poate distribui banii într-

Niþã în douã forme: parþial cash ºi parþial printr-un contract de consultanþã fictiv, ce urma a fi încheiat cu o persoanã de încredere din anturajul fostului ministru. „În consecinþã, la data de 21.07.2013, Niþã Constantin a primit 30.000 euro de la omul de afaceri, în incinta unui restaurant libanez, dintr-un hotel din Bucureºti”, aratã DNA.

Banii ar fi ajuns la PSD Braºov De asemenea, mai aratã DNA, la solicitarea lui Niþã, ar fi fost contactatã persoana de încredere a acestuia, care a propus încheierea unui contract de consultanþã cu o anumitã firmã, la preþul de 5.000 euro + TVA/lunã, care a ºi fost semnat la data de 2 mai 2013. „În baza acestui contract fictiv (serviciile facturate nefiind, în fapt, prestate de firmã), reprezentanþii omului de afaceri au remis firmei indicate de Niþã Constantin, prin intermediul acestui mecanism, suma totalã de 303.118 lei, în tranºe lunare, în perioada mai 2013-iunie 2014”, susþin procurorii. Suma solicitatã nu ar fi fost, aºadar, achitatã integral, ci în douã tranºe, de 30.000 euro, respectiv 303.118 lei. „Sumele au fost folosite, în mare parte, pentru diverse cheltuieli ale organizaþiei judeþene de partid, la solicitarea lui Niþã Constantin”, mai aratã DNA.

Niþã a condus organizaþia PSD Braºov.

Ce obligaþii trebuie sã respecte fostul ministru sub control judiciar Pe timpul cît se aflã sub control judiciar, Constantin Niþã trebuie sã respecte urmãtoarele obligaþii: a) sã se prezinte la Direcþia Naþionalã Anticorupþie – Secþia de combatere a corupþiei ºi la instanþa de judecatã ori de cîte ori este chemat; b) sã informeze de îndatã Direcþia Naþionalã Anticorupþie – Secþia de combatere a corupþiei sau instanþa de judecatã cu privire la schimbarea un mod mai echitabil. Totodatã, ministrul ar trebui sã fie mai cooperant cu lumea medicalã, sã întrebe. Pe mine nu m-a întrebat niciodatã nimeni din Sãnãtate ce pãrere am despre un lucru sau altul. Cã nu sîntem chiar tîmpiþi, noi, medicii din Academie“. Academicienii sînt oameni cu foarte multã experienþã, mai spune Dãnãilã, ºi ar putea da o mînã de ajutor, astfel încît lucrurile sã meargã mai bine. „Am putea veni cu niºte idei, dar nu intereseazã pe nimeni“. Dãnãilã s-a arãtat deranjat nu doar de lipsa banilor din sistemul de Sãnãtate, dar ºi de lipsa celor necesari pentru cercetarea medicalã. „De aceea, nici o universitate de Medicinã din România nu este în Top 500 ºi nici nu va fi“.

DANIELA ªERB

Punctul pe Ei. Pleava politicã face concurenþã gãºtilor de cartier Marian Munteanu a consimþit ºi a pãrãsit cotiga penelistã care-i promisese cale bãtutã spre primãria Bucureºtilor. Ziua tristei despãrþiri nu a fost însã una caracterizatã de intemperii lacrimogene. Nu! Nici vorbã despre aºa ceva. Dimpotrivã, doamna co-Blaga ºi stînga sa cea fãlcoasã au perorat dezinvolt despre faptul cã tocmai acest nou eºec a determinat conducerea fuzionistã a partidului sã decidã decisiv. Abia acum, în sfîrºit, au fost descoperite la domnul Cãtãlin Predoiu calitãþile forþosului care, în drumul spre fotoliul de primar al Capitalei, va dis-

am reþinut farmecul ,,omagiilor” pe care, într-o limbã catifelatã, de fin intelectual, Gheorghe Falcã i le-ar fi adus Bãsescului.

Plin de haz ºi de tîlc a fost un scurt dialog între jurista Adina Angelescu, o doamnã respectabilã, ºi Dan Constantin, redactor-ºef la „Jurnalul Naþional“, ºi el un apreciat analist.

Adina Angelescu: „ – Caracterul ºtiinþific al lucrãrii lui Falcã cine l-a verificat?“ Dan Constantin: „ - Igaº“.

Recunoaºteþi gustul dulce-acru-amãrui al acestei discuþii... Cel vizat era ex-ministrul, tot bãsist, omul cu „branconajul“.

Altele n-ar mai fi de comentat. Sîntem siguri, dar siguri de tot, cã edilul Gheorghe Falcã a creat o operã cu adevãrat ºtiinþificã. Cît despre vreo urmã de plagiat (sic!), nici nu se poate pune problema.

Am rãmas, totuºi, cu o micã nedumerire: domnul cu branconajul ºi-o fi dat, ºi el, vreun doctorat? Dacã nu, mai are timp. Mai bine mai tîrziu decît niciodatã. Ceva/ cineva, însã, ne ºopteºte cã bravul domn Traian Igaº e ºi el dottore. Doar a fãcut parte din teribilul Cabinet Boc, cu miniºtri tot unul ºi unul: care mai de care mai onest ºi mai deºtept. Baºca au lucrat din greu la tãierea nemiloasã a salariilor ºi a pensiilor.

Aferim. Labor improbus omnia vincit (Munca stãruitoare învinge orice).

GEORGE MILITARU locuinþei; c) sã se prezinte la Secþia 1 Poliþie Braºov, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliþie sau ori de cîte ori este chemat; c1) sã nu ia legãtura direct sau indirect, în nici un mod, cu anumite persoane menþionate în ordonanþã; d) sã nu depãºeascã teritoriul României, decît cu încuviinþarea prealabilã a procurorului competent; e) sã comunice periodic, conform programului de supraveghere, informaþii relevante despre mijloacele sale de existenþã; f) sã nu deþinã, sã nu foloseascã ºi sã nu poarte arme.

Audierea de la DNA Constantin Niþã a stat aproape o orã la DNA. La ieºire a declarat cã a cerut un termen pentru studierea dosarului, ºi cã nu vrea sã facã alte declaraþii. Fostul ministru a spus doar cã a cerut procurorului o datã la care sã poatã reveni la DNA pentru a vedea dosarul.

Dosarul „Mitã la Hidroelectrica“ Fost ministru al energiei, Constantin Niþã, a fost audiat ca martor, în 2013, în dosarul „Mitã pentru Hidroelectrica”, privind negocierea unui contract pentru vînzare de energie ieftinã în valoare de peste 260 de milioane de euro. La acea vreme, spunea cã respinge orice acuzaþie privind implicarea sa în acest scandal. Fostul ministru al Economiei, Constantin Niþã, a anunþat la sfîrºitul lunii martie cã demisioneazã de la ºefia PSD Braºov, fãrã a-ºi motiva decizia, Comitetul Executiv al PSD Braºov urmînd sã se întruneascã pentru a desemna un preºedinte interimar. Niþã anunþase deja încã de anul trecut cã nu va mai candida pentru un mandat în Parlament, ºi nici pentru conducerea filialei PSD Braºov.

Constantin Niþã nu ºi-a motivat în vreun fel decizia, demisia sa devenind executivã din 4 aprilie. Constantin Niþã a condus filiala PSD Braºov începînd cu anul 1997 ºi pînã în prezent. În prezent, el este deputat de Braºov tot din partea PSD. Niþã a fost ministru al IMM-urilor ºi ministru al Economiei.

(„Adevãrul“) truge definitiv concurenþa. Practicînd îngãduinþa de rigoare ºi încã ceva peste am putea acorda un oarece credit vigorii electorale promise de fruntaºii PNL. Dar ascultîndu-l ºi pe debarcatul cel civic, debarcat lãudat în continuare de aceiaºi fruntaºi peneliºti, disponibilitatea de a fi îngãduitori dispare. Marian Munteanu a declarat rãspicat cã a acceptat propunerea de a candida penelist la primãria Capitalei doar pentru A AJUTA partidul.

Aceastã declaraþie, corect tradusã, ar însemna cã PNL nu putea traversa strada fãrã ajutor extern. Iar cînd aceastã declaraþie fãcutã în prezenþa ºefilor de partid nu este în nici un fel contrazisã, înseamnã cã ºubrezenia PNL devine realitate incontestabilã ºi intrã în contradicþie cu declaraþiile sforãitoare despre care vorbeam mai sus.

Degringolada de la PNL este mai mult comentatã, deoarece aceasta a produs spectacole la vedere. Dar n-am sã cred nicidecum cã ceilalþi pacienþi ai scenei politice sînt mai uºor tratabili. Deruta este generalã ºi posibilitatea de a alege chiar ºi rãul cel mai mic este extrem de dificilã. Iar haosul din drumul cãtre os va aduce în prim-plan multe alte construcþii ale netrebniciei. Nesimþirea îi înarmeazã pe oportuniºti cu un tupeu fãrã limite. Mã îngrozeºte lejeritatea cu care sînt aglomerate lozincile mincinoase în partitura electoralã a celor care vor sã punã mîna pe putere doar pentru a pune mîna. Iar ºi mai tare mã sperie faptul cã prestaþia ieftinã a candidaþilor îndepãrteazã electoratul de urne. Situaþie în care pleava politicã îºi va face de cap mai ceva decît gãºtile de cartier.

DAN DUMITRESCU

Pag. a 15-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Bogaþii care vor sã ajungã primari (2) La capitolul datorii, Drãgulin are o întreagã colecþie: 57.046 de euro, împrumutaþi în 2011 de la BT, 24.013 lei de la BRD Finance IFN SA, douã carduri de credit fãcute în 2009 ºi 2010 de 11.600, respectiv 18.134 lei ºi un alt credit de 36.218 lei, scadent în 2017 la Banca Transilvania.

Cel mai avut candidat la funcþia de primar al Clujului este Octavian Buzoianu, om de afaceri ºi unul dintre milionarii oraºului. Are 61 de ani, este cãsãtorit cu Anca Dana Buzoianu, decanul Facultãþii de Medicinã din cadrul UMF Cluj. A fost vicepreºedinte la Ursus, fost consilier local (1998-2002), project manager la Opera Plaza (primul hotel de 5 stele al oraºului; 2007-2012), iar din 2012 ºi în prezent e project manager la Cluj Business Center. Candideazã ca independent, dar au anunþat oficial cã-l susþin filialele clujene ale PSD, ALDE ªI UNPR. Claudiu Palaz (PMP), fost prefect, a cerut descretizarea declaraþiilor de avere ale candidaþilor la alegerile locale, depunînd în acest sens, pe site-ul sãu, documente din anii în care era secretar general al prefecturii sau chiar prefect (din anii `90 pînã în 2012). Acestea aratã, prin decizii de instanþã ºi prin parafa ANI din 2015, cã averea sa (jumãtate de clãdire la Tîrgoviºte, douã maºini de teren, acþiuni la SIF-uri, credite la bãnci) este justificatã ºi este obþinutã prin salarizarea de funcþionar public.

Dupã ce a condus timp de trei mandate primãria, Marin Dragnea e gata sã lase destinele administraþiei locale pe mîinile fiului sãu, Gabriel Cezar Dragnea. Fiul va candida din partea PNL. Averea familiei este una impresionantã. Potrivit ultimei declaraþii de avere care existã pe Internet, Marin Dragnea deþine 3 case (în Luciana, Butimanu ºi Buftea), un apartament, douã spaþii de producþie ºi mai multe terenuri, un Aro, un Mercedes ºi un VW Passat, o combinã, tractoare, pluguri ºi conturi de 600.000 euro ºi 600.000 lei, precum ºi bijuterii în valoare de 15.000 de euro. „Baronul” Eugen Durbacã (ALDE, dar fost în PDSR, PSD, PD, APR, PAR, PUR, PC) este cel mai bogat dintre cei 13 candidaþi anunþaþi la Primãria Galaþi, deºi, paradoxal, pare destul de sãrac pentru neavizaþii care-i

Denunþ penal la DNA împotriva candidaþilor din Bucureºti: Predoiu, Turcescu, Firea ºi Piedone Demersul penal la DNA a fost fãcut de asociaþia Iniþiativa România, o platformã civicã, pe motiv cã existã „suspiciuni rezonabile“ cã parte din semnãturile strînse sînt false. „Strîngerea de semnãturi pentru candidaþii PSD, inclusiv pentru doamna Gabriela Firea, s-a realizat fãrã expunere publicã, fãrã puncte de colectare sau strîngere, anunþate ºi promovate public. Nu au existat foarte multe informaþii publice cu privire la acest proces de strîngere de semnãturi, deºi la nivelul Municipiului Bucureºti sînt necesare circa 80.000 de semnãturi pentru un partid care îºi depune liste complete de candidaþi la primãrii ºi consilii locale“, afirmã asociaþia.

Iniþiativa România acuzã PSD cã are acces ºi foloseºte în folos propriu datele personale ale cetãþenilor cu drept de vot. „Acest fapt este confirmat de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie prin sentinþa nr. 341 în dosarul 4862/1/2013 (ºi, ulterior, prin decizie definitivã)“, scrie IR, referindu-se la decizia de condamnare definitivã a liderului PSD Liviu Dragnea. Conform calculelor ºi informaþiilor asociaþiei, pentru candidatul Cãtãlin Predoiu, PNL a adunat aproape 1.000 de semnã-

Mafia romena (19) Stripperi, „trãgãtori” în Japonia Fãrã doar ºi poate, striptease-ul este una dintre meseriile care, dupã 1990, a devenit din ce în ce mai rîvnitã de nenumãrate fete dornice s-o practice. Chiar dacã deja se ºtie cã între prostituþie ºi striptease este, de cele mai multe ori, o strînsã legãturã, multe dintre femeile care se dezbracã prin cluburi preferã sã se prezinte drept dansatoare. Numai cã, în ultimul timp, pe lîngã animatoare, România „exportã” din ce în ce mai mulþi stripperi. Destinaþia favoritã: Japonia. Pentru cã acolo tinerii dansatori cîºtigã bani frumoºi, în Þara Soarelui Rãsare prostituþia masculinã cãpãtînd o amploare pe care greu o mai întîlneºti prin alte pãrþi. Iar mulþi dintre aceºti liber profesioniºti sînt controlaþi de veterani ai Mafiei romena, care i-au învãþat sã facã bani sustrãgînd cardurile clientelei. Primii stripperi români au plecat în Japonia în urmã cu aproximativ 10 ani. Au fost

citesc declaraþia de avere. Secretul stã în faptul cã actualul senator în vîrstã de 73 de ani a ales sã nu-ºi þinã averea (evaluatã la peste 6,5 milioane de euro) pe persoanã fizicã, ci are proprietãþile pe numele soþiei ºi copiilor, precum ºi în patrimoniul a trei firme unde este acþionar majoritar: Deltarom SA, Delta COM 93 SRL ºi Agro Decvrm SRL. Cristian Resmeriþã are 36 de ani, e deputat PSD din 2008 ºi candideazã la Primãria Lupeni pe locul care va fi lãsat liber de tatãl sãu, Cornel Resmeriþã, omul care a condus administraþia localã din anul 2004. Dacã în declaraþia sa de avere din anul 2008, Cristian Resmeriþã trecea doar un apartament ºi o Dacia Logan, în cea mai recentã declaraþie de avere a parlamentarului, din ianuarie 2016, sînt înregistrate: un teren intravilan de 432 mp în Lupeni, cumpãrat, un apartament în Lupeni, cumpãrat, un apartament în Vulcan, primit cadou de la pãrinþi, o vilã de 243 de metri pãtraþi construitã în Lupeni, trei maºini (Skoda, Peugeot ºi Mazda), un Atv, depozite bancare de peste 300.000 de lei, un cadou de botez de 6.200 de euro. În top, detaºat, se situeazã deputatul independent Viorel Blãjuþ, cel care a intrat în Parlament în 2012, din partea PP-DD. Blãjuþ deþine una dintre cele mai importante firme de prevenire ºi securitatea a incendiilor, Iaºisting, una dintre cele mai vechi societãþi cu acest profil din Iaºi. Potrivit declaraþiei de avere depuse în 2015, deputatul deþine 5,7 hectare de teren agricol ºi 19 hectare de pãdure la Miroslava. Mai deþine un apartament, o casã ºi o casã de vacanþã, douã maºini - o Dacia Duster ºi un Bentley Continental. Viorel Blãjuþ are datorii la bãnci de aproximativ 400.000 de lei ºi 50.000 de euro ºi a cîºtigat, potrivit declaraþiei din 2015, aproape 60.000 de lei din salariul de parlamentar.

Potrivit declaraþiei de avere publicatã pe site-ul primãriei, Cãtãlin Cherecheº deþine trei terenuri intravilan, în suprafaþã de 367, 2.000 ºi respectiv 74 metri pãtraþi. Potrivit documentului, pe primele douã le deþine împreunã cu mama sa, Viorica Cherecheº. Mai are în proprietate trei clãdiri în Baia Mare, în suprafaþã de 373,5; 281,1 ºi 16,57 mp. Primele douã sînt proprietate comunã cu mama sa, ca ºi terenurile, dobîndite în 2002, iar cel de-al treilea, ca ºi terenul, este dobîndit în 2016,

prin „distribuire active din lichidare societate“ ºi este vorba despre parcare subteranã. Mai are un autoturism marca Porche Cayene.

Gabriela Dobrotã a condus ºi coordonat activitatea unor coloºi ai industriei grele din România, printre care „Laminorul” Focºani, „Sometra” Copºa Micã sau „Cuprom” Bucureºti, iar acum este unul din puþinii manageri de crizã din România. A absolvit Facultatea de Prelucrãri Metalurgice din Galaþi la începutul anilor ’80 ºi se pare cã acest domeniu profesional i s-a potrivit ca o mãnuºã. A reuºit într-un domeniu în care cei mai mulþi dintre angajaþi sînt bãrbaþi. „Eu am un simþ tehnic foarte bun, am inima deschisã ºi sînt curajoasã. Sînt foarte puþini oameni în branºa asta, de aceea nu am avut mai puþin de douã proiecte o datã. Cred cã sîntem vreo ºase astfel de manageri“, spune Gabriela Dobrotã.

Deputatul de Neamþ Liviu Harbuz (53 de ani) este candidatul susþinut de PSD la alegerile locale din iunie pentru funcþia de primar la Piatra Neamþ. Liviu Harbuz este proprietarul unei case în Bucureºti (360 mp), cumpãratã în 1996, iar în 2012 a achiziþionat un teren de 373 mp ºi trei apartamente în Mallnitz, o staþiune din Austria cãutatã de turiºti pentru domeniul schiabil de pe muntele Ankogel (12,5 km de pîrtii). Harbuz deþine o maºinã Volvo, a moºtenit bijuterii de 6.000 de euro ºi are douã ceasuri care valoreazã 7.000 de euro. În conturi bancare a economisit 257.906 lei ºi 56.619 euro, bani care provin din veniturile aduse de diferitele calitãþi deþinute.

Ion Dinoiu, 65 de ani, în prezent directorul Institutului Naþional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale ºi Resurse Radioactive din Mãgurele, este, oficial, cel mai înstãrit candidat înscris în competiþia electoralã din iunie, din judeþul Olt. Vrea postul de primar al Caracalului, candidînd din partea UNPR. Numai din salariu a cîºtigat anul trecut peste 125.000 lei. Soþia sa este director general al fabricii de confecþii Romaniþa Caracal (firma familiei soþiei), funcþie din care, spre exemplu în 2010 (conform declaraþiei din 2011 a lui Ion Dinoiu, pe atunci consilier judeþean din partea PDL), a încasat peste 300.000 lei. (va urma) („Adevãrul“)

turi pe orã în zile de week-end ºi circa 16 semnãturi pe minut, „folosind prezumþia generoasã cã echipele de campanie ar fi muncit 8 ore pe zi în continuu“. Predoiu ºi Pocora au fost validaþi în cursa electoralã pe 21-22 aprilie de cãtre organizaþie, iar pe 26 aprilie se vor înscrie oficial. „Pentru ca domnul Cãtãlin Predoiu ºi doamna Cristina Pocora sã poate candida, PNL a trebuit sã strîngã un minim de 22.000 de semnãturi (18.000, respectiv 4.000 de semnãturi). Cu alte cuvinte, Partidul Naþional Liberal a strîns cel puþin 7.334 de semnãturi pe zi“, se susþine în denunþ.

Asociaþia îl acuzã pe Cristian Popescu Piedone cã a folosit date personale ºi semnãturi ale unor minori pentru completarea listelor de susþinãtori ai candidaturii sale. „Dupã decizia TMB de respingere a candidaturii sale, Cristian Popescu Piedone a depus un set de alte 5.600 de semnãturi. PPU-SL a strîns, deci, 1.867 de semnãturi pe zi. Folosind prezumþia generoasã cã echipele de campanie ar fi muncit 8 ore pe zi în continuu, fãrã pauzã, PPU-SL a adunat aproape 234 de semnãturi pe orã, în condiþiile în care PPU-SL este un partid foarte mic, fãrã resurse umane semnificative“, spune ONG-ul.

Potrivit calculelor IR, de la momentul anunþului public ºi pînã la cel al depunerii candidaturii, recordul semnãturilor pare sã-l deþinã Robert Turcescu, cu 1.125 de semnãturi pe orã în zile de week-end, ºi circa 19 sem-

nãturi pe minut. Turcescu a anunþat pe 22 aprilie cã va candida ºi urmînd ca pe 25 aprilie sã-ºi depunã candidatura. „Pentru ca domnul Robert Turcescu sã poatã candida, PMP trebuie sã strîngã un minim de 18.000 de semnãturi. Cu alte cuvinte, PMP a strîns cel puþin 9.000 de semnãturi pe zi. Folosind prezumþia generoasã cã echipele de campanie ar fi muncit 8 ore pe zi în continuu, fãrã pauzã, ajungem la concluzia cã PMP a adunat aproape 1.125 de semnãturi pe orã în zile de weekend ºi circa 19 semnãturi pe minut“, spune asociaþia.

Iniþiativa România a ales sã meargã la DNA pentru denunþ penal pentru cã, „în realitate, membrii Biroului Electoral nu verificã veridicitatea semnãturilor în condiþiile prezentate, fãcînd doar o verificare a formei ºi nu a fondului listelor de susþinãtori“. „Neîndeplinirea atribuþiilor legale atrage bineînþeles rãspunderea autoritãþilor competente. Pe de altã parte, este adevãrat cã Biroul Electoral nu are acces ºi nu poate cãuta numele sau restul datelor personale ale susþinãtorilor din liste în bazele de date de la evidenþa populaþiei“, spune asociaþia în motivarea demersului.

Asociaþia a depus ºi la Biroul Electoral Central, Biroul Electoral Municipal ºi birourile electorale de sector o cerere pentru verificarea autenticitãþii semnãturilor de pe listele de susþinãtori pentru candidaþii ºi partidele care intenþioneazã sã candideze la alegerile locale din 5 iunie 2016.

la început puþini. Lucrurile s-au schimbat însã radical din momentul în care cei care plecaserã s-au întors cu mulþi bani, povestind cît de uºor se cîºtigã acolo, mai ales atuci cînd lucrezi pentru „trãgãtorii”din Mafia romena. Este ºi cazul unui oltean care ºi-a luat nume de scenã Carlos Daniel ºi care a plecat în Japonia împreunã cu alþi prieteni. Acum s-a întors pentru a-ºi vedea rudele din þarã, dar ºi pentru a gãsi alþi tineri pe care sã-i ia cu el, în schimbul unui comision consistent, bineînþeles: „Eu am plecat pentru cã pe aici pierdeam timpul degeaba. Acum plec deja pentru a treia oarã. Mi-am luat apartament, mi-am cumpãrat ce maºinã am vrut eu, de haine ce sã mai zic... Acolo m-am adaptat repede. În barul unde aveam contractul, aproape cã nu apucam sã duc pînã la capãt nici un dans. Mã dezbrãcãm, punea vreo clientã ochii pe mine, îmi fãcea semn, plecam cu ea pentru o orã, ºi uite aºa le înºiram toatã noaptea, fãcînd naveta între bar ºi hoteluri”. Practicarea prostituþiei masculine în Japonia, fie ea ºi sub acoperirea dansului în cluburile de noapte, se dovedeºte a fi extrem de profitabilã. În primul rînd, pentru cã tariful pentru o orã în care trebuie

sã satisfaci capriciile sexuale ale clientelor variazã între 200 ºi 500 de euro, calculat în moneda europeanã. De ceva timp, pe filierã au intrat ºi cîþiva lideri ai lumii interlope, care au preluat fãrã prea multe scrupule coordonarea reþelelor de stripperi, învãþîndu-i pe aceºtia cum sã se foloseascã de naivitatea clientelor, suplimentîndu-ºi substanþial veniturile. „Într-o noapte m-au contactat niºte tipi. Se vedea cã sînt puºi pe fapte mari. Mi-au propus «combinaþia» asta. Am acceptat-o pentru cã, oricum, nu prea aveam de ales. Dar uite cã mi-a prins bine. De atunci, cîºtig cu cîrdurile mai mult, decît cu stripteas-ul. ªi nici nu am mare lucru de fãcut. Cînd plec cu femeia de la bar la hotel, fac pe fraierul ºi îi spun cã vreau sã-i iau un cadou, dar cã nu ºtiu sã-mi folosesc cardul pe care de-abia l-am primit. O rog sã-mi arate cum se face pe cardul ei. Ameþite de bãuturã ºi dornice sã ajungã cît mai repede la pat, multe acceptã cu nepãsare. Atunci memorez codul, ºi, dupã aceea, îmi vãd de trabã“. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Pag. a 16-a – 6 mai 2016

Truicã, prinþul Paul ºi Roºu rãmîn în arest la domiciliu Magistraþii Curþii de Apel au decis prelungirea mãsurii de arest la domiciliu în cazul omului de afaceri Remus Truicã, al prinþului Paul de România ºi al avocatului Robert Roºu. DNA precizeazã cã, începînd cu noiembrie 2006, Remus Truicã, Robert Roºu ºi alte persoane au constituit un grup infracþional care a avut ca scop dobîndirea întregii averi revendicate nelegal de o persoanã interesatã, prin oferire de bani/ bunuri persoanelor din cadrul autoritãþilor/ instituþiilor deþinãtoare a acestor proprietãþi, instigarea ºi complicitatea la sãvîrºirea, de cãtre acestea, a infracþiunii de abuz în serviciu, prin punerea la dispoziþie ºi semnarea înscrisurilor necesare, traficarea influenþei reale asupra funcþionarilor publici. Dan Andronic, Marius Marcovici ºi Lucian Mateescu au aderat, conform DNA, la grupul infracþional: primii doi în 2007, ultimul în 2011. „De la data constituirii, membrii grupului au fost permanent implicaþi în activitatea infracþionalã ºi s-au informat reciproc, direct sau indirect, asupra evoluþiei ºi realizãrii interesului urmãrit prin faptele comise, stabilind de comun acord strategia de urmat ºi gãsind împreunã soluþiile cele mai economice pentru grup. De asemenea, membrii grupului au pãstrat în permanenþã contactul cu persoana cumpãrãtoare de influenþã, dîndu-i de fiecare datã asigurãri asupra succesului demersului infracþional”, se aratã în comunicat. Anchetatorii au constatat cã rolul lui Truicã în cadrul grupului a fost esenþial, în sensul cã persoana, reputaþia ºi susþinerile acestuia au fost determinante în convingerea persoanei interesate pentru cumpãrarea

România este o piaþã de mîna a zecea în care se aduc produse din strãinãtate cu termene expirate (2) Cunoaºte ministrul cazuri de importuri neadecvate?

Achim Irimescu: „Cînd vameºii au oprit un camion la frontierã cu carne de porc din Polonia, ºoferul a luato la fugã, nici mãcar actele nu le avea la el, pentru cã mulþi importatori nu sînt polonezi, ci români «descurcãreþi». În Marea Nordului este un vierme care stã în stomacul peºtelui. Pentru pieþele din Europa acesta se eviscereazã ºi se scoate. În România, care e piaþã de mîna a zecea, nu se eviscereazã, pentru cã asta ar însemna mînã de lucru. Aºadar pentru România se lasã aºa, se congeleazã în principiu, doar cã, pînã ajunge sã se congeleze, viermii pot sã migreze în muºchi ºi ãsta e un peºte contaminat. Pînã la aderare, irlandezii aduceau un astfel de peºte în România la un preþ foarte scãzut ºi am reuºit sã-i blochez atunci. Acum douã luni discutam cu importator ºi mi-a zis: «Dacã asta se cere, asta aduc; cînd mi-l gãseºte cineva îl ducem ºi facem fãinã de peºte. Nimeni nu-i controleazã (pe importatori – n. red.). A fost carne de vitã congelatã de 40 de ani care a ajuns în România“.

Statul cumpãrã pãmînt pentru fermierii tineri Agricultura româneascã este slabã pentru cã trecutul ei este unul confuz. Comunismul a distrus proprietatea ºi spiritul de iniþiativã. Iar nedeprins, dupã cãderea comunismului spiritul de iniþiativã s-a refãcut greu. Au existat nenumãrate planuri de refacere a agriculturii, dar rezultatele se lasã aºteptate. ªi guvernul actual are un plan pentru o agriculturã ce înseamnã a ºaptea piaþã din UE. Achim Irimescu spune fãrã sã clipeascã: Da, cred cã mediul rural poate fi salvat. Cum? Prin sprijinirea clasei de mijloc de la sate! Ministrul spune cã guvernul intenþioneazã sã acorde gratuit cîte cinci hectare de teren tinerilor care vor sã lucreze în agriculturã, program care ar permite românilor de pînã în 40 de ani sã îºi înfiinþeze un start-up în agrobusiness. Aceastã „donaþie“ ar urma sã fie realizatã prin intermediul Agenþiei Domeniile Statului (ADS), care are în portofoliu achiziþia de terenuri agricole, suprafeþe pe care statul le deþine predominant în estul þãrii. „Sînt convins cã mediul rural mai poate fi salvat, în acest sens avem în plan sã aducem tinerii românii din strãinãtate, care au pînã în jur de 40 de ani, oferindu-le niºte pachete clare de mãsuri. Ei, dacã au cinci hectare, fie ºi le cumparã, fie le arendeazã, pot sã ia 40.000 de euro fonduri europene pentru «Instalarea tinerilor în agriculturã». Statul prin ADS poate sã achiziþioneze terenuri, iar ulterior dã cu titlu gratuit cinci hectare de teren tinerilor care se stabilesc în agriculturã ºi care dovedesc cã au studii de specialitate“, spune

ROMÂNIA MARE“

influenþei. Pe de altã parte, Truicã ar fi prezentat „afacerea” celorlalþi membri ai grupului, hotãrînd împreunã cu aceºtia sã se implice în realizarea demersului infracþional, singura cale în obþinerea bunurilor pe care persoana interesatã le revendica în mod nelegal.

Procurorii susþin cã el a acþionat ca mandatar al unei societãþi în actele întocmite cu cumpãrãtorul de influenþã, s-a întîlnit în mod repetat cu acesta pentru a discuta stadiul demersurilor întreprinse, a negociat cu aceºtia în interesul grupului, a discutat cu avocatul Roºu pentru întocmirea documentelor necesare creãrii aparenþei de legalitate. Totodatã, el s-ar fi prezentat în faþa autoritãþilor în numele cumpãrãtorului de influenþã, ar fi discutat cu notari ºi avocaþi pentru întocmirea de înscrisuri necesare revendicãrilor, ºi-a traficat influenþa în mod real ºi a corupt funcþionari pentru atingerea scopului urmãrit. „În realizarea scopului grupului, Truicã împreunã cu ceilalþi membri ai grupului ºi cu cumpãrãtorul de influenþã au ascuns apoi natura ilicitã a înþelegerii prin încheierea, la 1 noiembrie 2006, a unui contract de cesiune, cu privire la bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietãþii. Contractul a fost încheiat între cumpãrãtorul de influenþã ºi o societate reprezentatã de Truicã. În concret, acest contract redactat de Robert Roºu prevede cã persoana cumpãrãtoare de influenþã, în calitate de cedent, transmite/ cesioneazã fãrã nici o rezervã, cu titlu oneros, toate drepturile sale prezente ºi viitoare asupra unor bunuri imobile, enumerate ºi identificate în contract (între care ºi ferma Bãneasa, teren în suprafaþã de 28,63 ha). Societatea reprezentatã de Truicã se obligã sã plãteascã, în anumite condiþii, o sumã de bani ºi sã asigure sprijin ºi asistenþã în legãturã cu bunurile aflate în

proceduri administrative sau judiciare de restituire.

Ulterior, ca urmare a acestui act, Truicã a semnat alte înscrisuri/ contracte prin care s-a urmãrit ascunderea provenienþei bunurilor retrocedate”, au reþinut procurorii. Printre bunurile pretinse de cumpãrãtorul de influenþã s-a numãrat ºi ferma Bãneasa pentru care, menþioneazã DNA, a depus o notificare în 2002, fãrã ca pînã la preluarea „afacerii” de cãtre acest grup infracþional sã se primeascã vreun rãspuns. „În cursul anului 2008, ca urmare a notificãrii menþionate avînd ca obiect ferma regalã Bãneasa, transmisã spre soluþionare Institutului pentru Cercetare-Dezvoltare pentru Protecþia Plantelor Bucureºti, Truicã a acþionat în aºa fel încît, prin intermediul unor persoane, sã îi determine pe membrii consiliului de administraþie al institutului sã aprobe, în mod vãdit nelegal, solicitarea cumpãrãtorului de influenþã. Ulterior, prin decizia nr. 30 din 26.09.2008 s-a dispus, cu încãlcarea dispoziþiilor din Legea 10/ 2001, restituirea în naturã a fermei regale Bãneasa, în aceeaºi zi, 26.09.2008, fiind încheiat un protocol de predare-preluare. Decizia de restituire este abuzivã, cererea nefiind însoþitã de documente justificative din care sã rezulte calitatea de moºtenitor îndreptãþit sau incidenþa Legii 10/ 2001 raportat la situarea terenului, iar acesta nu a fost identificat potrivit legii”, mai precizeazã DNA. Sursa citatã subliniazã cã, pentru a obþine acest bun imobil, Remus Truicã l-a convins pe directorul institutului sã sprijine aceastã solicitare, deºi documentaþia depusã era incompletã, expertiza era efectuatã formal, oferindu-i în schimb foloase necuvenite constînd în plata unei excursii în strãinãtate pentru patru persoane.

SEBASTIAN DAN

ministrul. El crede cã poate sã acorde aceste hectare ºi din cele 500.000 de hectare degradate cîte existã în România, terenuri care nu au o calitate bunã a solului care sã permitã un randamant bun al producþiei, dar pentru care fermierii pot încasa în jur de 170 euro pe hectar, sub formã de subvenþie.

Programul „Clasa de mijloc la sate“ mai are în vedere acordarea de consultanþã privatã privind accesarea fondurilor europene, înfiinþarea unui fond de creditare de 92 milioane de euro prin PNDR, care sã asigure împrumuturi avantajoase fermierilor, precum ºi un fond mutual cu cotizaþie obligatorie.

Ministrul mai spune cã guvernul va modifica legislaþia astfel încît sã existe un singur fond mutual cu cotizaþie obligatorie - 3-5 euro pe hectar. „Fermierul are un fond pe care îl constituie, iar în caz de despãgubire 65% din sumã îl pun la dispoziþie UE ºi bugetul naþional, 35% îl pune la dispoziþie fondul mutual din contribuþie sau ia un credit.“

Scandalul Brãdet: Fabrica nu trebuie sã aibã mari probleme

Subvenþiile se egaleazã în 2016 La aderarea la UE, þãrile nou-intrate în Uniune au primit doar o parte a subvenþiei directe acordate agriculturii vest-europene - începînd cu o cotã de 25%. (În 2016 se va ajunge la 100%.) Aºa au fost vremurile.

Actualul ministru, expert la acea vreme, aminteºte cã a fost în prima linie a negocierii cotelor. Sînt de atunci vreo 12 ani, în care acuzaþiile au tot curs ºi care susþineau cã România nu ar fi negociat la sînge. Nici vorbã sã avem cele mai mici subvenþii din UE, susþine acum ministrul, care, din spatele biroului spaþios, face pe o foaie A4 calculul potrivit cãruia România a primit cotele de subvenþii. „Nu avem cele mai mici subvenþii din UE, sînt subvenþiile care au ieºit dintr-un calcul foarte simplu. Sa stabilit pe perioada 1998 - 2002 producþia medie rezultatã la hectar la grîu ºi noi am avut 2,67 tone pe hectar, care se înmulþeºte cu 63 euro pe tonã ºi rezultã subvenþia 100 ºi ceva de euro. Nemþii avînd în medie cinci tone la hectar au subvenþia peste 300 de euro. Olandezii avînd 7 tone la hectar au peste 400 de euro“. Pe de altã parte, aratã el, dacã România a primit mai puþine subvenþii directe, a primit mai mulþi bani pentru dezvoltare ruralã ºi, una peste alta, lucrurile s-au compensat.

Ministrul adaugã cã acum doreºte sã introducã decuplarea subvenþiei de producþie pentru ca sectoarele defavorizate, cum ar fi zonele montane, sã nu disparã ºi cã are în plan sã mãreascã subvenþia pe cap de vacã: „Noi am apreciat cã sînt 300.000 de bovine ºi am stabilit o sumã din bani europeni alocaþi României ºi din Ajutoarele Naþionale Tranzitorii (ANT) care sînt din bani naþionali. Întrucît fermierii noºtrii nu au fost în stare sã înregistreze la timp animalele pentru cã noi am impus termene limitã, nu o sã avem 300.000, ci maximum 150.000, aºa cã am de ales: fie sã le dau plata dublã ca sumã, fie dau banii înapoi la UE. Nu o sã fiu tîmpit sã dau banii înapoi la UE, ºi atunci o sã acopãr aproape toate fermele comerciale din România“, a spus ministrul.

În ceea ce priveºte scandalul de la fabrica de produse lactate Brãdet, ministrul spune cã fabrica nu va avea mari probleme – ºi, de altfel, o fabricã într-o astfel de situaþie nu are mari probleme -, pentru cã aceasta are nevoie doar de o igienizare completã. În schimb, cei afectaþi vor fi furnizorii la lapte pe care îi considerã nevinovaþi. Achim Irimescu susþine cã primul-ministru Dacian Cioloº, care a spus cã ministrul sãu s-a grãbit cînd a numit fabrica la care a fost descoperitã bacteria, a greºit cînd a fãcut o astfel de afirmaþie: „Trebuia sã mã întrebe!“. „Cea mai mare problema nu e pentru ei (compania Brãdet – n.red.), ci pentru cele douã ferme mari care au fost corecte, cinstite ºi care îi dãdeau lui lapte, una din Dolj ºi una din Neamþ, ºi care au ajuns la mine plîngînd pentru cã ele nu au nici o vinã pentru ca ele au dat laptele la procesare“.

Despre corupþia rea ºi corupþia umanã Dupã terminarea mandatului, Achim Irimescu spune cã va reveni în Bruxelles, unde a ocupat din 1998 pînã în 2012 mai multe funcþii (consilier, ºef secþie Agriculturã) ca reprezentant al României în Comitetul Special pentru Agriculturã din Consiliul European. „De ce m-am întors? Eu sînt convins cã existã ºi oameni care meritã apãraþi în România. Asta ºi sã se facã lucrurile corect! Eu sînt omul care nu ia ciubuc, ºi nu dã ciubuc, iar asta deranjeazã!“. Întrebat de ce aminteºte de „ciubuc“ ºi dacã ºtie cã cei dinaintea lui luau „ciubuc“, ministrul a rãspuns: „Ei la partid au nevoie de bani.

Diferenþa între corupþia de la noi ºi corupþia din vest, asta îmi explicau mie cei din vest, cã acolo corupþia este umanã. Toate hoþiile mari se fac cu statul, din bani de la buget, asta este peste tot. Strãinii cînd fac o afacere cu statul pentru un milion de euro, banii aceia nu îi duc în altã þarã sã-ºi facã o casã sau sã-i pãstreze în cont, ci fac o fabricã ºi dau ºi la amãrît sã mãnînce o pîine. Or, românii scot banii din þarã. S-au scos în ultimii cinci ani, de pe vremea lui Bãsescu, 35 miliarde de euro din România, cu camionul, în Elveþia - îmi supuneau mie bãieþii, confidenþial. Cu banii ãia produceau pentru noi, nu pentru Elveþia“. Înainte sã ocupe funcþia de ministru al agriculturii în guvernul lui Cioloº, Achim Irimescu a deþinut funcþia de ministru plenipotenþiar (diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului învestit cu puterea de a încheia acorduri internaþionale) în reprezentanþa permanentã a României la UE, Bruxelles, precum ºi funcþia de ºef al secþiei de agriculturã ºi reprezentant al României la Comitetul special pentru agriculturã. În perioada 20122014, Achim Irimescu a fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale (MADR), dupã ce anterior a lucrat timp de 4 ani tot în Belgia, ca ministru-consilier în reprezentanþa permanentã a României la UE, Bruxelles, perioadã în care a deþinut funcþia de ºef al secþiei agriculturã. Cea mai lungã perioadã din cariera sa a petrecut-o la MADR, unde a deþinut, timp de 8 ani, funcþia de consilier superior.

Sfîrºit IULIAN ANGHEL

Pag. a 17-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

„Biserica Ortodoxã e Mama Neamului Românesc“! (2) Catedrala Mîntuirii Neamului, nobilul deziderat al lui Mihai Eminescu Aþi aplicat o reprobabilã loviturã sub centurã fiinþei naþionale ºi spiritualitãþii româneºti!

Dreptul la exprimare liberã v-a transformat în mãscãrici, dar prea puþini sînt rãtãciþii care vã acceptã manifestul. Cum ºi-au permis cei 33 de cîntãtori sã vorbeascã în numele românilor ortodocºi? Oare ºtiþi voi, aceºti 33, fiecare dupã numele vostru, cã poetul nepereche Eminescu a propus ºi susþinut „construirea în Bucureºti a unei biserici monumentale, închinatã eroilor români din toate locurile ºi timpurile, jertfiþi pentru libertatea ºi demnitatea naþionalã“? Se pare cã sînteþi asociaþii anti-românului care l-a numit pe „Luceafãr" „cadavrul din debara“.

Citez mai departe din „Doxologia": „într-unul din articolele publicate în ziarul «Timpul», Mihai Eminescu sugera modalitãþi pertinente de finanþare a catedralei dorite: «din fiecare bilet vîndut de Loteria Naþionalã, sã se aloce un procent în direcþia menþionat㻓. Aºadar, ridicarea Catedralei Mîntuirii Neamului reprezintã, pe lîngã realizarea nobilului deziderat al marelui poet universal, consolidarea trãsãturii spirituale a Poporului Român, continuitatea de credinþã ºi statornicia noastrã ca neam, izvorîtã din credinþa în Dumnezeu.

Rãzvrãtiþii aceºtia nu mai au loc de Biserica Neamului Românesc Haideþi, care trupã lanseazã o piesã împotriva construirii mega-moscheii lui Erdogan în inima unei þãri creºtine sau împotriva construirii Templului Masonic în Bucureºti? N-aveþi curaj?

Aþi epuizat toate pietrele aruncînd în Biserica noastrã milenarã? Ce pãcat! Fãþarnicilor! Sau în prea vasta voastrã îngustime de vederi n-a pãtruns informaþia potrivit cãreia sediul Marii Loji Naþionale a României a primit, în 2015, undã verde de la Consiliul general al Municipiului Bucureºti pe Bulevardul Expoziþiei nr. 24 F? ªtiþi voi, rãzvrãtiþii aceºtia culþi, care nu mai aveþi loc de Biserica Neamului Românesc, care sînt sursele de finanþare ale Marii Loji, Naþionale, ce fel de politicã face, cui se subordoneazã! Ei bine, nu veþi rãmîne în istorie cu manifestul vostru, domnilor 33, care aþi urcat din prostie, din interes, exhibiþie sau pentru

publicitate, în taxiul ocultei strãine! Cîtã otravã faþã de Poporul Român creºtin în aºa-zisa muzicã a voastrã! Sã nu ºtiþi voi cã Biserica este singura instituþie din România care se mai bucurã astãzi de încredere totalã, pentru cã, cealaltã, Armata Românã, nu prea mai existã? Au avut grijã alþii s-o anihileze! Cum sã nu se dea cu pietre la comandã în Biserica Ortodoxã, dacã se implicã temeinic în campania de respectare ºi pãstrare a familiei tradiþionale, conservarea valorilor naþionale, în educarea creºtinã a tinerei generaþii ºi se opune sodomiei promovate de Bruxelles? Aºtept, cu mult interes, ca un cîntãreþ din lista celor 33 sã realizeze o melodie care sã vorbeascã despre cele peste 800 de instituþii de ajutor social ale Bisericii Ortodoxe Române din teritoriu, care oferã sprijin românilor nevoiaºi ºi despre spitalul cu o mare capacitate care se construieºte în ansamblul Catedralei Mîntuirii Neamului.

Mai avem încã voinþã sã ne protejãm credinþa, fiinþa naþionalã, tradiþia ºi normalitatea!

Aºtept un manifest care sã punã pe note corupþia, criminalitatea politicã ºi economicã, retrocedãrile frauduloase, vînzarea cãtre strãini a terenurilor agricole ºi pãdurilor, sãrãcirea deliberatã a majoritãþii românilor, salariile ºi pensiile de mizerie, taxele ºi impozitele ridicate la cote astronomice, pensiile speciale ale aleºilor, distrugerea sistemului de învãþãmînt ºi de sãnãtate, pierderea suveranitãþii þãrii, colonizarea ºi trecerea în sclavie a Poporului Român ºi obedienþa preºedintelui ºi premierului în faþa miliþiei planetare. Fãrã precepte religioase ºi morale, societatea ar fi un haos, un kitsch, o operã a saltimbancilor globaliºti, care doresc devierea de la tot ce este valoros ºi statornic în cultura ºi tradiþia românilor. Sã nu vã închipuiþi cã veþi izbuti în lucrarea voastrã diavoleascã de implementare a normelor dãunãtoare societãþii! În România, cei cu credinþã în Dumnezeu sînt majoritari! Mai avem încã ruºine, mai avem încã voinþã sã ne protejãm credinþa, tradiþia ºi normalitatea, pe care doresc sã ni le confiºte creatorii haosului, secondaþi, slugarnic, de jurnaliºtii asmuþiþi sã loveascã în Bisericã! În mod inevitabil, va veni o zi cînd aceºti jurnaliºti vînduþi vor fugi, precum potîrnichile, care încotro.

Sfîrºit MARIA DIANA POPESCU

H.C. Andersen – o poveste valahã (2) Am fost asiguraþi cã þara era, pe aceastã porþiune, întru totul liniºtitã, ºi cã, în drumul nostru prin stepã, nu vom întîlni decît transhumanþi valahi.

O negurã groasã ºi umedã veni, din nou, dinspre mare, rãspîndindu-se peste toatã cîmpia: carele încãrcate, care plecau, au dispãrut ca într-un nor, la numai cîþiva paºi de noi. Era frig, cum fusese în mijlocul mãrii. Hangiul ne povestise despre aceste puternice schimbãri de atmosferã, despre furtunile teribile din ultima iarnã ºi despre frig; gheaþa se întinsese pe mare cale de multe mile, încît se putuse merge pe ea de la Constanþa pînã la Varna. Ne-a povestit despre viscolele care goneau cirezile cu pãstori peste stepã, despre cîinii fãrã stãpîn, dintre care am vãzut cîþiva.

Aceste haite urlãtoare bîntuiau, mai cu seamã iarna, în Bulgaria ºi Rumelia. Se întîlnesc, adesea, cu lupii ºi atacul e la fel de vehement de ambele pãrþi; o lupoaicã singuraticã ce se rãtãceºte printre cîini e, adesea, cruþatã, iar puii pe care-i zãmisleºte apoi nu pot fi deosebiþi de cei din propriul neam; îi alãpteazã cît mai bine, dar dacã împlinesc cîteva zile, îi carã la

Marele strateg Basarab I ºi Bãtãlia de la Posada (4) Deºi Ungaria ºi Transilvania au rãmas fãrã apãrare, Basarab I nu s-a lãcomit sã punã mîna pe ele, n-a vrut sã le cucereascã, nici mãcar sã le jefuiascã. Nu era în spiritul strãmoºilor noºtri sã rîvneascã la bunurile altora. Le-a dat doar o lecþie, ca sã fie lãsat în pace. La fel cum cu o mie cinci sute de ani înainte le dãduse o lecþie regele geþilor, Dromichete, macedonenilor. Într-adevãr, pofta de expansiune a regatului maghiar a fost stopatã pentru mai bine de 100 de ani. Abia în 1462 regele Matei Corvin încearcã, fãrã succes, sã cucereascã Valahia.

Papa de la Roma l-a consolat pe regele Carol Robert de Anjou pentru înfrîngerea suferitã, acordînd iertare de pãcate celor care au luptat „împotriva schismaticilor, ereticilor ºi pãgînilor, dacã se cãiesc”.

Remarcãm cã schismaticii (adicã ortodocºi, n.a ) sînt pe primul loc din listã, înaintea pãgînilor.

Basarab I a reuºit sã gãseascã, în cîteva zile, cel mai potrivit loc pentru o confruntare care sã-i aducã o victorie totalã cu pierderi minime.

Ne putem imagina cã el a cerut cercetaºilor sãi sã gãseascã un loc care sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: a) Sã fie la nord de Curtea de Argeº (în zona drumurilor spre Transilvania). b) Sã fie o vale suficient de lungã încît sã intre toatã armata maghiarã. c) Intrarea ºi ieºirea sã fie înguste pentru a putea fi blocate ºi apãrate uºor. d) Marginile vãii sã fie suficient de abrupte ºi înalte încît sã nu poatã fi escaladate din interior. e) Lãþimea vãii sã permitã arcaºilor de pe laturi sã loveascã eficient orice loc din interior (adicã sã nu depãºeascã lãþimea de 100 de metri, avînd în vedere cã o sãgeatã loveºte puternic pînã la 50 de metri). ªi l-au gãsit! Noi, urmaºii lui, nu am reuºit nici dupã aproape ºapte secole sã-l identificãm ºi sã-l facem loc de pelerinaj didactic pentru elevi ºi nu numai.

Am rãsfoit manualele de istorie ale nepoþilor mei din clasele a IV-a ºi a VI-a ca sã vãd cum este tratat acest mare strãmoº al nostru. În manualul de clasa a IV-a, domnitorul Basarab I nu este amintit, se trece direct la Mircea cel Bãtrîn. În manualul de clasa a VI-a este prezentatã o pozã cu Lupta de la Posada, dar nu se trateazã subiectul. Un moment excepþional al istoriei noastre este trecut cu vederea. Alte momente de excepþie sînt tratate chiar mai rãu. De exemplu, despre Constantin Brâncoveanu, în manualele menþionate se spune doar cã a fost „fost omorît de turci“, fãrã sã se spunã nimic despre martirajul sãu, sau cã „a fost omorît pentru cã n-a spus unde ºi-a ascuns averea“. Încã o datã constat cu amãrãciune cã-n ºcolile româneºti nu se face educaþie patrioticã. O laturã importantã a instruirii ºcolare este lãsatã pe mîna unor alogeni care fac tot ce pot pentru a înãbuºi patriotismul ºi a pregãti sclavul global, fãrã istorie, fãrã rãdãcini, bun consumator ºi producãtor oriunde în lume.

Trecînd prin Parcul Central din Timiºoara, am constatat cã a apãrut pe aleea personalitãþilor ºi bustul lui Carol Robert de Anjou.

Domnitorul Basarab I nu este onorat nici mãcar prin acordarea numelui sãu unei strãzi.

Sfîrºit IOAN ISPAS

apã ºi, dacã lincãie precum cîinii, îi omoarã; instinctul îi spune cã sînt cei mai mari duºmani ai neamului ei. Spre searã, vremea s-a îndreptat; m-am plimbat cu Ainsworth de-a lungul plajei, pentru a culege pietre ºi scoici; am trecut pe lîngã barza moartã; aproape de ea zãcea un alt leº de biet animal, pe care-l vãzusem ºi data trecutã, dar nu-i dãdusem atenþie, cu toate cã era, poate, mai interesant decît barza. Era un pudel mare, cu siguranþã aruncat de pe un vapor ºi adus de ape la þãrm; s-ar fi putut scrie despre cei doi un roman al mãrilor ºi altul al vãzduhului – din aceastã ultimã specie nu avem nici unul, dar vor apãrea ele, desigur, odatã cu baloanele.

Pe drumul spre casã, am vizitat una dintre acele neîngrijite colibe tãtãreºti, cu streaºina pînã la pãmînt; de fapt, am intrat de-a buºilea în odaia care pãrea în întregime un mare horn; pereþii luceau de funingine, totul în jur se pierdea în fum. O fatã de tãtar fãrã vãl stãtea lîngã foc ºi frigea carne într-o þepuºã. Nu era tocmai frumoasã; trãsãturile îi erau grosolane, ochii spãlãciþi, însã figura ºi atitudinea ei erau remarcabile: un pictor ar fi putut s-o ia drept model pentru un tablou straniu, cu o luminã dublã, focul înãuntru în colibã ºi soarele de-amurg care strãlucea, roºu ca sîngele, prin uºa joasã. Cînd am ieºit, luna plutea rotundã, imensã, deasupra mãrii; pe masa de la han aburea un bol de punch; am petrecut înãuntru o searã plãcutã ºi veselã, serviciul german, limba germanã ºi confortul german ne fãceau sã credem cã ne mutaserãm, brusc, din Orient în mijlocul Germaniei. De-a lungul pereþilor, sub ferestre, în jurul camerei, se întindeau divane late, acoperite cu niºte rogojini de papurã; acesta ne era aºternutul. Nu puteam sã dorm; valurile care loveau þãrmul rãsunau precum tunetele; prin fereastrã

vedeam întinsa mare luminatã de luna rotundã ºi clarã. Plecarea fusese stabilitã pentru a doua zi în zori. Venirã niºte þãrani cu cai valahi plini de vioiciune, care jucau în faþa porþii noastre; doi se smulserã, sãrirã peste gardul de piatrã, zburînd, dintr-un salt, dincolo; se stîrnirã strigãte ºi chiuituri. Între timp, m-am mai dus o datã pînã jos, la mare, sã-mi iau rãmas bun. Marea largã ºi sãratã, pe care o îndrãgesc atît, n-aveam s-o mai revãd de-acum pînã s-ajung la þãrmurile daneze. În fine, convoiul se strînse în ordine. Hangiul nostru, în vechea lui uniformã austriacã, o porni înainte cãlare, iar noi, ceilalþi, îl urmam în grabã prin oraº, în afarã, spre nesfîrºita stepã deschisã. La stînga, pe tot lungul drumului nostru deo zi, se întindea lacul Kara-Su, despre care se spune cã ar fi rãmãºiþa canalului prin care Traian legase Dunãrea de Marea Neagrã; ar putea fi foarte uºor repus în folosinþã; dar mai puþin costisitor ar fi dacã s-ar construi o cale feratã pe acea întindere dreaptã; singura dificultate pentru aducerea la îndeplinire a unui astfel de proiect ar fi venit de la partea turcã. Se pare cã a fost deja destul de dificil pentru Compania Danubianã a Vaselor cu Aburi sã obþinã permisiunea de a construi aici un han ºi birouri, pentru ca pasagerii lor sã treacã pe acest drum mai scurt prin þarã. Licenþa a fost restrînsã la Comitetul Austriac al Vapoarelor cu Aburi de pe Dunãre, la familia ºi prietenii lor. Am trecut pe lîngã ziduri de apãrare din perioada ultimului rãzboi rus; erau în întregime subminate de cîinii sãlbatici. Aceºtia gãseau în aceste vizuini rãcoare vara, cînd soarele arde deasupra stepei lipsite de umbrã, sau adãpost ºi cãldurã iarna, cu viscolul ºi zãpada biciuind peste capete. (va urma) LELIA MUNTEANU

Pag. a 18-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Mormîntul fãrã nume El însuºi a ales poarta neagrã prin care trupul lui osos de mujic ascetic avea sã se strecoare în eternitate. Cel mai simplu mormînt al celui mai strãlucit scriitor al Rusiei ºi, poate al lumii: Lev Tolstoi. Într-un luminiº, printre carpeni ºi mesteceni se odihneºte neodihnita minte a celui mai mujic dintre aristocraþi, sub o brazdã înaltã din pãmîntul pe care l-a iubit ºi pe care cei ce vin sã se reculeagã jertfesc liliac în aceastã primãvarã udã. Fãrã cruce, fãrã nume, fãrã piatra funerarã: aºa zace marele „soldat necunoscut” al literaturii mondiale. Biserica ortodoxã rusã l-a excomunicat, neputînd accepta doi dumnezei, aristocraþia rusã l-a excomunicat, nesuferind pilda lui de simplitate ºi curãþenie þãrãneascã; la adoptat însã poporul lui de umiliþi ºi obidiþi, neamurile felurite ale planetei. El însuºi, aºa cum ºi-a croit viaþa, ºi-a croit ºi moartea, tot printr-o revoltã. El însuºi a hotãrît sã plece de acasã, bãtrîn ºi însingurat, sã moarã pe drumurile Rusiei pe care a iubit-o ca nimeni altul, sã fie îngropat aci, la „Iasnaia Poliana”, în simplitate ºi anonimat, în aceastã „poianã luminoasã” în care s-a nãscut într-o zi de varã, la 28 august 1828, pe canapeaua pe care aveau sã se nascã apoi ºi toþi cei 13 copii ai sãi. Deasupra crengilor de liliac, cu ciorchinii lor de zãpadã înmiresmatã, cad picãturi de ploaie din ochii verzi ai frunzelor.

E parcã altarul unui zeu al zeilor pãgîni, al unui duh misterios, stãpîn al unei lumi inaccesibile, fãcãtorul pãdurilor, al luminii ºi al ierbii, al imaculatelor zãpezi ºi al vîntului neodihnit, al liniºtii ºi statorniciei lucrurilor care trec, spre a se întoarce. Parcã nu cred sã stea aci, în adînc, risipite sub brazda înaltã, degetele care au fãcut sã alerge tocul cu peniþã în ritmice ºi sacadate miºcãri de pe neantul alb al hîrtiei, în negura cernelii ºi înapoi, ca sã facã, din duhul pieritor al vorbelor, „Rãzboi ºi Pace” ori „Ana Karenina”. Parcã nu cred sã zacã albe, ca niºte tulpini de mesteceni seceraþi, oasele braþelor lui, care au miºcat coasa, lopata sau fierãstrãul, cu gesturile milenare ale þãranilor din împrejurimi, pe care-i ajuta cu vorba ºi fapta. Trãind ca ei, în simplitate, muncea la rînd cu ei sã smulgã roadele pãmîntului, gospodar al moºiei pe care avea s-o împartã þãranilor. Cine ºtia mai bine ca el psalmii trecerii noastre, cum lepãdãm pe rînd tot ce am dobîndit, ca sã reintrãm în marea curgere a naturii, goi precum am venit?

Dintre numeroasele tablouri ºi fotografii care-1 înfãþiºeazã în casa-muzeu, cel realizat de Repin în 1891 mi se pare a fi cel mai complet pertru personalitatea lui L.N. Tolstoi. În camera de la mansardã, cu un picior îndoit sub el, aºezat pe o bancã latã ºi joasã de lemn, la o masã simplã, pe jumãtate întors cu spatele cãtre lume,

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (103) *** SOCRATE Filosof grec Data morþii: 399 î.Chr. (la 69 de ani) Cauza: sinucidere impusã Locul: Atena (Grecia) Înhumat: Atena Platon, discipol al lui Socrate, relateazã, în Phaidon, cum a murit maestrul sãu, condamnat sã bea cucutã pentru impietate ºi coruperea tineretului...

Mai întîi, Socrate ºi-a îndepãrtat soþia, pe arþãgoasa Xantipa, pe care nu mai suporta s-o vadã cum îºi etala durerea. Apoi, a discutat cu discipolii sãi despre nemurirea sufletului, dupã care s-a îmbãiat.

Odatã toaleta terminatã, a chemat executorul, care ia dat cucuta. „A bãut otrava cu un calm ºi o împãcare de admirat.[...] apoi, s-a plimbat, nerãbdãtor, încoace ºi încolo. La un moment dat, ne-a spus cã simte o greutate în picioare ºi s-a întins în pat, pe spate, cum îl sfãtuise cel care îi dãduse otrava.

Atunci, acesta s-a apropiat de el ºi, dupã ce i-a examinat, la anumite intervale, picioarele, i-a strîns cu putere degetele de la un picior, întrebîndu-l dacã simte. Socrate a rãspuns cã nu simte nimic. Dupã aceea, l-a strîns ceva mai sus, de pulpe, ºi apoi tot mai sus, arãtîndu-ne astfel cum Socrate devenea din ce în ce mai rece ºi cum înþepenea. L-a atins din nou ºi ne-

în adîncã singurãtate, îmbrãcat în cãmaºa lui de in, ce avea apoi sã-i poarte numele, Lev scrie. Rezematã de peretele din fund, în plinã luminã, stã coasa, ºi, atîrnat în cui, fierãstrãul. Din profil, capul lui de apostol stã aplecat peste evangheliile profane pe care le-a scris, ignorînd cu totul pe Repin, prietenul, care-ºi vedea de pensulele

lui, aºezat, undeva, în alt colþ al camerei. Aci au fost scrise: „Ce este arta?”, „Cadavrul viu”, „Învierea”, „Sonata Kreutzer”, „Hagi Murat” º.a.

Pãºesc prin camerele unde a respirat ºi a visat nerepetabilul geniu al literaturii, tãlpile mele urcã pe treptele scãrilor de lemn pe care au rãsunat tãlpile cizmelor lui, ochii mei privesc pe ferestrele pe care ochii lui se odihneau în frunzele copacilor ºi pe mãtasea ierbii din Iasnaia Poliana, fãrã de care, dupã cum el însuºi spunea, n-ar fi putut înþelege Rusia. Într-o raclã de sticlã stã dubla lui cãlimarã, din care au izvorît milioane de litere, mii ºi mii de pagini, zeci de volume. Acum e secatã ca un izvor, din care mulþimile însetate au sorbit ºi ultima picãturã. Un alt birou de lucru, cu mãruntele unelte de scris, douã sfeºnice ºi o carte. Un scaun pitic, parcã de copil, se aflã în faþã.

Uimirii mele, bibliotecara muzeului îi rãspunde, cu dulcele accent al Iaºilor unde ea se nãscuse, cã marele L.N. Tolstoi, miop în ultima parte a vieþii, retezase picioarele scaunului, pentru ca, aºezat sub nivelul normal, ochii sãi sã fie mai aproape de hîrtie.

Circa 50 de ani a trãit aci titanul de la Iasnaia Poliana, înconjurat de copii, de þãrani, de prieteni, de admiratori ºi adepþi veniþi sã-l vadã din toatã Rusia ºi din toatã lumea. Aci, unde poienile misterioase aºteaptã parcã zînele-copii sã se joace, împletindu-ºi coroniþe a spus cã atunci cînd îi va fi cuprinsã ºi inima, Socrate ne va pãrãsi.

La un moment dat, Socrate ºi-a scos mantia ºi a rostit: - Criton - ºi acestea au fost ultimele sale cuvinte –, îi datoram lui Asclepios un cocoº, sã nu uiþi sã-i dai datoria.

- Aºa vom face, dar gîndeºte-te dacã nu mai ai ceva sã ne spui...

Socrate n-a mai rãspuns ºi, o clipã dupã aceea, la cuprins un fior. Atunci, Criton i-a scos mantia de tot, ºi a observat cã privirea lui Socrate era fixã“.

Socrate îi promisese un cocoº lui Asclepios, zeul Medicinei, dacã îl va tãmãdui de o boalã; moartea la eliberat de toate bolile. *** SOFOCLE Poet tragic grec Data morþii: 406 î.Chr. Cauza: bucurie Locul: Atena (Grecia) Înhumat: Atena Într-o zi, Sofocle, autor a peste o sutã de piese - din care se cunosc doar ºapte - a prezentat o tragedie la un concurs de versuri. Anunþarea rezultatului concursului întîrziind, Sofocle a aºteptat cu nerãbdare. Cînd, în sfîrºit, rezultatele au fost fãcute cunoscute ºi Sofocle a aflat cã piesa lui întrunise toate sufragiile, emoþia i-a fost atît de puternicã, încît i-a pricinuit moartea. *** SOUFFLOT (Jacques Germain) Arhitect francez Data morþii: 29 august 1780 (la 67 de ani) Cauza: depresie Locul: Paris (Franþa)

de flori; aci, unde tulpinile mestecenilor par niºte fiinþe de fum, unde micile ochiuri de apã ºi Rîul Voronka se adapã din înaltul cerului cu nori ireali, unde colinele domoale palpitã în zare ca niºte fiinþe adormite, unde toamnele sînt de o nespusã melancolie esenianã, iernile, de o mãreþie polarã, verile, domoale ºi blînde, iar primãverile, zvãpãiate, ca niºte fecioare presimþindu-ºi marea iubire.

Aci propovãduia marele Tolstoi religia lui profanã, un nou creºtinism primitiv, nonviolenþa, simplitatea, bunãtatea, responsabilitatea fiecãruia în faþa propriei vieþi - fiecare dintre noi avem ºi cheile Raiului, ºi cheile iadului; de noi depinde ce poartã deschidem - scria el undeva, punînd în pãmîntul rodnic al gîndirii sãmînþa existenþialismului. Dar concepþiile lui filosofice, care i-au atras adepþi fanatici ºi celebri din întreaga lume, nu erau împãrtãºite tocmai de credincioasa lui soþie, ca sã nu mai vorbim de oficialitãþi. ªi copiii lui s-au împãrþit în douã tabere, unii care îl urmau întrutotul, iar alþii, partizani ai soþiei. Consacratã gospodãriei, cu griji multe, ocupîndu-se de numeroºii lor copii, de oaspeþi ºi prieteni, transcriind de repetate ori lucrãri ale soþului ei genial, Sofia Andreevna nu se împãca deloc cu ideile democratice ºi revoluþionare ale lui L.N. Tolstoi.

Crescutã în vechea societate înaltã a Rusiei, nu putea accepta ca soþul ei sã împartã averea þãranilor ºi sã-ºi trimitã copiii sã munceascã la fel ca oricare alþii, ºi nici ca el sã renunþe la drepturile de autor, nici sã ducã o viaþã de þãran.

Pentru ea, Lev Tolstoi era ceea ce se nãscuse: graf. Aºa cã nu o datã intrau în conflicte de concepþii, care luau uneori forme grave. Revoltatul Tolstoi a plecat, deci, de douã ori de acasã, dar Sofia l-a adus înapoi, aruncînd în luptã ultimele resurse feminine: copiii. Credincios lui însuºi, spre sfîrºitul vieþii, scriitorul ºi-a redactat testamentul în tainã, dar cum soþia îi bãnuia conþinutul, de fapt, doar hîrtia trebuia pãstratã în secret. Ceea ce bãtrînul „Leu” a fãcut. Se spune cã, într-o noapte, soþia a început sã caute testamentul prin sertarele biroului, dar Tolstoi, care nu dormea, a auzit-o. Ce s-a petrecut atunci nu poate ºti nimeni cu siguranþã ºi nici ce s-a discutat, sau, mai degrabã, cum; cert este cã bãtrînul geniu a scris cîteva rînduri, în care-ºi anunþa familia cã pleacã fãrã adresã ºi sã nu fie cãutat. A plecat însoþit de doctorul familiei, dar s-a îmbolnãvit grav în tren, aºa cã a fost nevoit sã rãmînã în mica Garã Astapova, unde a ºi murit, la scurtã vreme dupã popas, în toamna anului 1910. Nu ºtie nimeni unde vroia sã se ducã, încotro sãºi îndrepte nesigurii paºi, ce drumuri ale marii Rusii avea de gînd sã strãbatã, unde nãzuia sã se odihneascã.

Poate numai el singur ºtia: se ducea pe drumul nemuririi, care n-are puncte cardinale ºi nici nume, aºa cum nu are nici mormîntul celui care va sã fie întotdeauna nemuritorul de la Iasnaia Poliana.

DUMITRU TRANCÃ Înhumat: Panteon, Paris Arhitectul Bisericii Sainte-Geneviève, devenitã Panteon, a murit - se spune - de supãrare, din cauza criticilor aduse lucrãrii sale. Pentru a-i da eleganþã ºi luminozitate, el renunþase la tamburul cupolei, care se sprijinea pe patru grupuri de coloane. S-a considerat însã cã aceste patru reazeme nu erau suficiente pentru o asemenea greutate, ºi construcþia a fost criticatã.

Soufflot a fãcut o depresie, care i-a adus sfîrºitul înainte de a fi terminat monumentul. Atunci cînd în paramentul stîlpilor au început sã aparã, într-adevãr, fisuri, el nu mai era... Locul de veci a lui Soufflot se aflã în monumentul de la care i s-a tras moartea. *** SOUTINE (Chaim) Pictor francez Data morþii: 9 august 1943 (la 50 de ani) Cauza: ulcer perforat Locul: Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montparnasse, Paris Dupã ce scãpase, ca prin urechile acului, de a fi arestat de Gestapo, Soutine a pãrãsit Parisul ºi s-a ascuns, timp de doi ani, în Touraine, la Champignysur-Vende, împreunã cu patenera sa, Marie-Berthe Aurenche. Acolo, ulcerul i s-a agravat, devenind absolut necesarã o intervenþie chirurgicalã într-un spital din Paris. Ca sã poatã sã treacã de controale, Soutine a fãcut drumul de la Chinon la Paris ascuns într-un furgon militar. A fost operat de ulcer perforat, dar era prea tîrziu. Înaintea ultimei clipe a strigat: „Vreau sã fiu bãrbierit. Nu vreau sã-mi fac intrarea pe lumea cealaltã cu o barbã neîngrijitã“. Doar cinci persoane, printre care Jean Cocteau ºi Pablo Picasso, au fost la înmormîntarea pictorului, în Cimitirul Montparnasse. (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 19-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Români de geniu

Emil Cioran – viaþa nevãzutã a filozofului îndrãgostit de România (3) Sorana Þopa, iubita celor doi prieteni: Cioran ºi Eliade 30 noiembrie 1932. Noapte de tumult verbal ºi de caraghioasã încruciºare de sãbii între Emil Cioran ºi Mircea Eliade, dupã cum povesteºte Arºavir Acterian, prieten cu amîndoi. „Se face procesul femeii Sorana Þopa, pe care Mircea o denumeºte «admirabilã mlaºtinã» ºi despre care Cioran spune cã «nu trebuie sã se amestece în cele ale spiritului»“, noteazã Acterian în „Jurnal“. Sorana Þopa (18981986), actriþã celebrã în perioada interbelicã ºi autoare dramaticã, dar mai bine cunoscutã ºi ca un „vulcan gata sã erupã“, de o „genialitate senzualã“ ºi cu un „temperament clocotitor“, aºa cum o descriau vocile epocii, a fost iubitã de public ºi adoratã, în privat, de cei doi prieteni: Mircea Eliade ºi Emil Cioran. „Dna Sorana Þopa de la Teatrul Naþional“ era chiar mai mult de atît! Pentru Nae Ionescu, femeia tunsã bob, cu un contur perfect al buzelor, era, dupã Mihai

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (6) 12 septembrie 1952 – Insula Spitzbergen, Norvegia (2) Aceasta este, se pare, prima apariþie a poveºtii despre prãbuºirea unui OZN la Spitzbergen.

Aspectul cel mai important este cã ei - jurnaliºtii sau martorii - nu vorbeau despre o navã interplanetarã sau interstelarã, ci despre ceva creat de sovietici, folosind tehnologie furatã de la nemþi dupã al II-lea rãzboi mondial. Seamãnã, mai degrabã, cu o navã experimentalã decît cu un obiect din spaþiul cosmic.

Ofiþeri din cadrul Forþelor Aeriene - ceea ce bãnuiesc cã, în acest caz, înseamnã ataºatul militar de pe lîngã Ambasada Statelor Unite - au trimis un mesaj pe teleimprimator, relatînd conþinutul articolului din ziar ºi cerînd informaþii suplimentare. Însã nimic nu apare în dosarele din Blue Book, iar ei clasificã acest caz drept farsã. Conform altor surse, se pare, totuºi, cã Forþele Aeriene norvegiene au spus ataºatului cã povestea era falsã.

Femei celebre pe divan (6) Începutul unei vieþi îndurerate: Hyde Park, numãrul 22 (2) Leslie Stephen se dovedeºte morocãnos din fire, mereu încuiat în birou, lucrînd, pînã la epuizare, la Dicþionarul biografic naþional, o întreprindere imensã, care nu-i va lãsa timp niciodatã sã aibã grijã de familie, ori s-o asculte. Dacã ar fi s-o credem pe Virginia, nu-i sigur cã el ºtia ce-i de fãcut în viaþã, în afara unei opere pe care trebuia sã o realizeze.

Atmosfera blîndã din casã i se datoreazã pe de-antregul Juliei, care îºi împarte vremea între educaþia copiilor, gospodãrie ºi organizarea numeroaselor cine, la care se perindã gînditorii ºi artiºtii conservatori cunoscuþi în epocã, printre care Henry James.

Acesta din urmã va rãmîne aproape de Virginia ºi va urmãri, cu un ochi sever, influenþa intelectualilor boemi din Bloomsbury.

Aventura intelectualã a familiei Stephen se împacã bine cu tradi- þionalismul care încãtuºeazã trupurile ºi minþile copiilor în convenþii, în special ale fetelor, obiºnuite, mai degrabã, sã se prefacã decît sã trãiascã, lãsate fãrã ºcoalã ºi deloc instruite. Singurul loc al libertãþii relative e la Saint Ives, în casa de weekend ºi de vacanþã, construitã pe malul mãrii, în Cornwall. Virginia aratã foarte bine, în Jurnalul ºi în romanele presãrate de imnuri dedicate naturii, rolul liniºtitor pe care l-a jucat în viaþa ei satul ºi, într-o mãsurã ºi mai importantã, marea (Spre far, 1927;

Eminescu „cel mai mare dar pe care Iaºiul l-a fãcut culturii române“.

Or, în faþa acestei femei cu nouã ani mai mare decît el, Mircea Eliade se pierde în toamna anului 1932. Nu peste mult timp, iubita sa va da viaþã personajului Cãtãlina din romanul „Noaptea de Sînziene“, pe care o descria drept „o femeie care ºi-ar jertfi nu numai cariera, ci ºi sãnãtatea, tinereþea, liniºtea, ca sã poatã iubi aºa cum viseazã ea, «arzînd la alb»“. Numai cã dragostea pentru ea îl exaspereazã ºi, în timp ce e înnebunit dupã Sorana, Eliade se îndrãgosteºte de Nina, prietena sa, cea care îi va deveni soþie. Relaþia lui Eliade cu actriþa ia sfîrºit la începutul verii anului 1933, într-o zi cînd Sorana se duce sã-l viziteze pe Emil Cioran, la Sibiu. El îi mãrturiseºte atunci cã prietenul sãu, Eliade, cautã, de luni de zile, un pretext ca sã se poatã despãrþi de ea. Începe telenovela. Cioran e atît de impresionat de suferinþele Soranei ºi indignat de cruzimea ºi inconºtienþa prietenului sãu, încît, de data asta, el este cel care se pierde în faþa acestei „femei de o adîncime sufleteascã remarcabilã“. Eliade îºi aminteºte mai tîrziu despre Cioran ºi despre „a lor“ Sorana: „Nu putea înþelege cum un om inteligent, care avusese norocul sã fie iubit de o asemenea femeie, poate dori ºi provoca despãrþirea. Singura explicaþie plauzibilã era inerþia mea spiritualã, incapacitatea mea de a accepta riscul unei pasiuni, la capãtul cãreia m-ar fi aºteptat, poate, nebunia sau moartea; într-un cuvînt, mediocritatea ºi fãþãrnicia mea“. Atunci, la Sibiu, se naºte idila dintre Emil ºi Sorana.

Tot atunci, o prietenie începe sã scîrþîie. Cioran îi ia partea Soranei ºi începe sã-l atace pe Eliade în lucrãrile sale. Scrie articolul „Omul fãrã destin“, pe care Sorana, satisfãcutã, îl recitã teatral ºi concluzioneazã retoric: „Poate exista o partenerã mai bunã pentru un scriitor?“. Eliade rãspunde ºi el, într-un articol numit „Invitaþie la bãrbãþie“ ºi îi face o descriere durã în „Noaptea de Sînziene“. În acelaºi an, Emil Cioran pleacã, pentru doi ani, la Berlin, cu o bursã a Fundaþiei „Alexander von Humboldt“.

Relaþia cu Sorana se rupe treptat. De teama Securitãþii, Sorana arde cele 40 de scrisori pe care Cioran i le-a scris. Iar de la femeia fatalã, cu 13 ani mai mare decît el, Sorana apare mai tîrziu în „Caietele“ lui drept „þãranca asta care perora despre Neant (aºa cum a numit-o Petre Þuþea). Mi-a inspirat întotdeauna o indispoziþie atenuatã de un fleac de admiraþie“. Regretã însã aceste jigniri. Dar nu vrea, în continuare, sã o vadã, chiar ºi peste 30 de ani, cînd ea se aflã într-o vizitã la Paris. „Mînie, furie, exasperare. Simt cã n-am nimic sã-i spun, cã problemele ei nu mã intereseazã deloc, cã e ridicol sã reluãm divagaþiile de-acum 35 de ani ºi asta la Paris ºi în romîneºte. Nu, nu ºi nu!“, nota, cu furie, Cioran în „Caiete“. În tot acest timp, cei doi prieteni, Mircea Eliade ºi Emil Cioran, se împãcaserã ºi erau mai prieteni ca niciodatã. (va urma)

Dupã mulþi ani, un ofiþer al Forþelor Aeriene care lucra la unul din centrele de telecomunicaþii, le-a declarat cercetãtorilor cã a vãzut, la Centru, un raport secret despre Insula Spitzbergen. Acest fapt a fost folosit ca dovadã cã guvernul ascunde ceva despre OZN-uri, în general, ºi despre cele prãbuºite, în particular. Problema este cã dosarele Blue Book au fost fãcute publice ºi avem copii ale acelor rapoarte. Ofiþerul avea dreptate. Au existat mesaje strict secrete, dar alte informaþii suplimentare sugerau cã acest caz era o farsã, o parte din informaþii apãrînd la scurt timp dupã ce ofiþerul din Forþele Aeriene a trimis raportul iniþial.

Cam doi ani mai tîrziu, dupã ce acest caz a fost mentionat în douã cãrþi, farã a se trage însã vreo concluzie, povestea a apãrut, la 26 iulie 1954, într-un alt ziar german, Hessische Nachrichten. De aceastã datã, a fost implicat ºi Statul Major General al Norvegiei, care pregãtea un raport în urma examinãrii farfuriei zburãtoare prãbuºite. ªeful comisiei a fost identificat drept „Colonelul Gernod Darnhyl”. Iatã un citat din spusele lui Darnhyl: „S-a perpetuat o neînþelegere, cu cîtva timp în urmã, cînd s-a afirmat cã discul zburãtor era probabil de origine sovieticã. El nu a fost - ºi trebuie sã subliniem acest fapt - construit în nici o þarã de pe Pãmînt. Materialele sînt complet necunoscute tutur-

or experþilor ºi fie nu se gãsesc pe Terra, fie sînt prelucrate prin procedee fizice sau chimice necunoscute nouã”.

Darnhyl a menþionat cã ei nu vor face public raportul, pînã nu vor discuta despre cele descoperite cu experþi din SUA ºi Marea Britanie. El a adãugat: „Trebuie sã spunem oamenilor ce ºtim despre obiectele zburãtoare necunoscute. O prea mare secretizare poate conduce, într-o zi, la panicã!”.

Darnhyl a mai dezvãluit ºi alte lucruri. El a promis cã va oferi noi informaþii, exprimîndu-ºi încrederea cã „în urmãtoarele 12 luni, se va gãsi o soluþie pentru aceste probleme tehnice, sau, cel puþin, ºtiinþa va fi pe calea cea bunã pentru a rezolva problema OZN-urilor... Rezultatele ºtiinþifice vor fi fãcute publice dupã ce se va þine o conferinþã despre OZNuri la Londra, sau la Washington”. În lipsã de altceva, cel puþin am aflat cîteva nume, inclusiv pe cel al autorului articolului, Swen Thygesen, precum ºi un termen limitã, cînd urmau sã fie fãcute publice informaþiile. ªtim, bineînþeles, nu numai cã nu a fost furnizatã nici o informaþie, dar nici conferinþa nu a mai avut loc. ªi au trecut mai bine de 50 de ani. Lucrul cel mai trist este cã Braenne a spus cã nu a reuºit sã dea de urma autorului. (va urma) KEVIN D. RANDLE

Valurile, 1931), imagine de o vioiciune mereu înnoitã, adevãratã pavãzã împotriva neliniºtii. Ea descoperã un orizont binefãcãtor, participînd la un fel de existenþã cotidianã domesticã, o cronicã a fraþilor ºi surorilor, supravegheaþi de pãrinþii care îºi descreþesc, uneor,i frunþile cu lectura vreunei foi umoristice.

Ulterior, Virginia îºi va îndrepta o privire neliniºtitã ºi cercetãtoare asupra publicului ºi a criticii, pînã la punctul de a cãdea în depresie, la orice nouã apariþie a vreunui roman. Se construieºte aºa cum poate, fãrã o privire pãrinteascã într-adevãr iubitoare, cãci mama ei, persoana cea mai afectuoasã, se stinge din viaþã pe cînd avea 13 ani. Moartea Juliei, din cauza unei gripe, în 1895, sub ochii unui soþ depãºit de situaþie ºi infantil, o aruncã pe tînãra fatã într-o disperare cu atît mai îngrozitoare, cu cît Leslie Stephen se închide, mai mult ca niciodatã, între cei 378 de termeni ai dicþionarului sãu. Nu va fi niciodatã rãsplãtit cu o recunoºtinþã la înãlþimea muncii sale ºi s-a putut afirma cã Virginia se va strãdui sã corecteze aceastã nedreptate prin propriile ei încercãri. Va rãmîne adînc marcatã de acest cuplu patologic.

Virginia îl va acuza toatã viaþa pe Leslie cã ºi-a omorît soþia, prin tirania amestecatã cu indiferenþã, dupã cum va fi supãratã pe Julia cã a fost atît de docilã. Atacurile împotriva societãþii victoriene (mai ales în Anii, 1937) sunã ca un reproº la adresa axesteia, fiindcã a pãrãsit-o, ºi a lui Leslie, fiindcã i-a întristat pe toþi.

Multã vreme, Virginia pare sã ascundã amintirea mamei, dar pãstreazã încã vie în minte marmura rece a morþii, cãci tatãl a obligat-o sã sãrute cadavrul. În perioada de doliu, cade victimã primelor crize de halucinaþie auditivã: în timpul nopþii, îºi

aude mama vorbindu-i. În timp ce Virginia afirmã cã n-a pãstrat decît amintiri vagi despre defunctã, Vanessa, sora mult îndrãgitã, va rãmîne uluitã în faþa portretului precis pe care i-1 va compune în Schiþã a trecutului (1939): „Ai readus-o la viaþã!“ Încã ºi mai tulburãtor, printre femeile de care Virginia se va îndrãgosti nebuneºte dupã aceea, adeseori mai în vîrstã decît ea, Vita Sackville -West avea un chip extraordinar de asemãnãtor cu acela al mamei sale.

Dupã dispariþia mamei, Stella, sora mai mare, care încearcã sã aline criza afectivã prin care trec surorile mai mici, se confruntã, la rîndul e,i cu autoritarismul patern. Doi ani mai tîrziu, se mãritã, dar se întoarce în grabã din cãlãtoria de nuntã în Italia, unde s-a îmbolnãvit: moare din cauza unei peritonite. Virginia, la 15 ani, rãmîne atît de ºocatã, încît Vanessa, noua stãpînã a casei, se teme pentru sãnãtatea ei mintalã. Virginia va simþi pentru aceastã sorã a ei, care i-a þinut loc de mamã ºi i-a fost tutore mintal, o iubire care a putut fi consideratã incestuoasã. Îi va încredinþa mai tîrziu ilustrarea cãrþilor din cadrul editurii Hogarth Press. Însã Violet Dickinson, literatã ºi bunã prietenã de familie, cu trup monumental ºi reconfortant, e cea care înþelege cã echilibrul Virginiei se poate realiza prin intermediul cititului ºi al scrisului. Adolescenta, lipsitã de învãþãturã în numele principiilor educative, precum ºi din motive financiare, profitã de lecþiile lui Thoby, fratele adorat, student la Cambridge, unul dintre spiritele cele mai strãlucite ºi mai liberale. (va urma) CATHERINE SIGURET, traducere de LASZLO ALEXANDRU

„Invitaþie la bãrbãþie“

RAMONA GÃINÃ

Pag. a 20-a – 6 mai 2016

Edgar Cayce, minunatul visãtor (5) Interpretãrile sale sînt impregnate de o puternicã prezenþã spiritualã, care fusese infuzatã de cãtre cele mai elevate forþe spirituale. Existã un numãr impresionant de oameni care au primit interpretãri, printre care s-au aflat ºi Irving Berlin, George Gershwin, Harry Houdini, Thomas Edison, Nicholas Tesla, Woodrow Wilson (preºedinte al SUA între 19131921). Din pãcate, nu s-au pãstrat interpretãrile pe care i le-a fãcut lui Woodrow Wilson, dar se ºtie, cu siguranþã, cã a existat una. A fost o perioadã dificilã, dupã cãlãtoria frustrantã (cu trenul) a lui Woodrow prin Statele Unite, cu scopul de a ratifica, de a trezi interesul, de a obþine susþinerea poporului pentru Ligi a Naþiunilor. Dupã acel eºec, Woodrow Wilson a avut un colaps fizic ºi emoþional ºi a avut un atac de cord.

Probabil cã în acest moment a apelat la Cayce. ªeful pazei de la Serviciile Secrete era colonelul Starling, un prieten apropiat al lui Edgar. Vãrul lui Woodrow era partener de afaceri cu Edgar Cayce. Erau oameni din anturajul acestuia care voiau, uneori, sã realizeze

ROMÂNIA MARE“

ºedinþe pe alte teme decît cele medicale, sau de vieþi anterioare, pentru care el era renumit. Prin Edgar, aveau la dispoziþie întreaga înþelepciune din lume care putea fi accesatã pentru ca sã poatã afla ceea ce îi interesa. Unele dintre cele mai entuziasmante descoperiri au fost ºedinþele de transã fãcute acestor grupuri cu privire la Liga Naþiunilor. Se pare cã „sursa“ era vizibil supãratã cã Liga Naþiunilor nu fusese încã ratificatã de cãtre americani. „Sursa“ a afirmat cã însuºi Prinþul Pãcii a fost prezent la masa de discuþii de la Versailles. ªi a fost alãturi de Woodrow Wilson, încercînd sã reglementeze situaþia referitoare la Liga Naþiunilor, arîtînd cã neratificarea Ligii urma sã aibã drept consecinþã un alt rãzboi mondial.

Puþinele preziceri pe care Edgar le-a fãcut în legãturã cu viitorul au fost de-a dreptul ºocante. Astfel, Cayce a prezis ascensiunea lui Hitler, începerea celui de al doilea rãzboi mondial, independenþa Indiei, apariþia statului Israel pe harta lumii, asasinarea preºedintelui J.F.Kennedy, cãderea comunismului, toate aceste evenimente fiindconfirmate de trecerea timpului. Iatã o interpretare datã unui grup care era „în cãutarea lui Dumnezeu“. Cayce spunea, citez: „Care este Dumnezeul tãu? Cînd aspiraþiile tale sînt orientate doar cãtre tine, care ai atît de puþinã credinþã, care ai atît de puþinã speranþã, cãci laºi asemenea gînduri mãrunte ºi fãrã însemnãtate sã devinã mult prea

Ecaterina cea Mare – împãrãteasa germanã care a adus mãreþie Rusiei (3) Liniile generale ale politicilor sale erau centrate în jurul ideii cã Rusia avea nevoie de o perioadã extinsã de pace în timpul cãreia sã întãreascã statul ºi sã continue reformele începute de Petru cel Mare. În acest scop, împãrãteasa l-a numit pe abilul conte Nikita Panin (1718-1783) în funcþia de ministru de Externe. În anul 1764, împãrãteasa ºi-a dat seama cã, pe plan extern, Rusia se afla într-o perioadã de liniºte, ºi astfel putea sã înceapã sã punã în practicã reformele sale. Atitudinea pe care a arãtat-o faþã de reforme a plasat-o în rîndul celebrilor „despoþi luminaþi”, o serie de lideri de stat din Secolul XVIII, influenþaþi de ideile Iluminismului ºi care credeau cã printr-o conducere înþeleaptã ºi raþionalã puteau asigura prosperitatea propriilor supuºi. Guvernarea Ecaterinei a fost dublatã de o politicã prin care viza creºterea încrederii oamenilor de rînd în stat, precum ºi propulsarea Rusiei ca putere cu drepturi egale în Europa. întãrit puterile Senatului ºi a cucerit ºi încorporat Ucraina în Imperiul Rus, abolind drepturile comunitãþilor de cazaci din sudul Ucrainei ºi de-al lungul Niprului, care aveau, de secole, propriul centru administrativ, se autoguvernau, aveau propria politicã ºi erau conduºi de hatmani aleºi în mod tradiþional-democratic. Ecaterina cea Mare a reformat legislaþia Rusiei, aducînd-o la nivelul legilor care guvernau celelalte mari puteri europene.

Situaþia externã a determinat-o pe împãrãteasã sã amplifice puterea Rusiei, profitînd de decãderea politicã de moment a vecinilor sãi - regatul Poloniei ºi Imperiul Otoman. Ea a trimis trupe în sprijinul regelui polonez, Stanislav Poniatovski, fostul ei amant, care încerca sã înãbuºe o revoltã contra amestecului Rusiei în treburile interne ale Poloniei.

Rãzboiul Ruso-Turc, dintre anii1768-1774, s-a soldat cu victoria Rusiei, care, atunci, a cucerit sudul Ucrainei, Crimeea ºi nordul Caucazului. Însã chiar înainte de încheierea rãzboiului, Ecaterina a trebuit sã înfrîngã rãscoala condusã de cazacul Emilian Pugaciov (1742-1775), care s-a dovedit a fi cea mai mare problemã internã de care sa lovit în timpul domniei sale. Cazacul a înfrînt mai multe expediþii militare, fiind, însã, în cele din urmã capturat ºi executat. Rebeliunea a speriat-o pe împãrãteasã care, alãturi de aristocraþii sãi, a hotãrît cã cea mai bunã metodã pentru evitarea unor revolte similare ar fi întãrirea puterii autoritãþilor locale ºi a nobilimii, în loc de îmbunãtãþirea condiþiilor de trai ale celor din clasele inferioare.

Ecaterina a acordat o mare atenþie ºi alfabetizãrii ºi educaþiei tinerilor. Nu a reuºit decît înfinþarea cîtorva ºcoli elementare, dar reformele ei au fost continuare de cãtre succesorii sãi la tron. Cum una dintre preocupãrile sale cele mai importante era întãrirea economiei Rusiei, împãrãteasa a încurajat

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (11) În ciuda multelor nepotriviri legate de dezbaterea referitoare la faptul cã William Shakespeare, din Stratford, a scris, într-adevãr, lucrãrile care îi sînt atribuite, s-ar putea sã ajungem la concluzia cã, în lipsa unui alt candidat plauzibil pentru care sã existe dovezi reale, trebuie sã îi dãm credit lui Shakespeare pentru propria operã. Existã, în mod clar, rezultate puternice ºi convingãtoare pentru a ajunge la aceastã concluzie. Numele lui Shakespeare este pe pagina de titlu a lucrãrilor sale, inclusiv postuma First Folio. Se pare cã nimeni în timpul vieþii sale sau timp de multe decenii dupã aceea nu a pus sub semnul întrebãrii faptul cã el ºi-a scris operele, iar unii contemporani chiar i-au recunoscut paternitatea. Biografia lui Shakespeare este în total acord cu cronologia acceptatã privind lucrãrilor sale. Oricine ar fi scris piesele lui Shakespeare trebuie sã fi ºtiut foarte multe despre teatru, iar acesta a fost, cu siguranþã, un om de teatru. Toate anomaliile carierei sale, de la presupusa cunoaºtere a Italiei la aparenta lipsã de cãrþi, pot fi explicate cumva, oricît de nesatisfãcãtoare ºi de firavã ar putea pãrea biografia rezultantã.

Acestea sînt argumente puternice, care vor fi convingãtoare pentru mulþi, probabil cã pentru cei

mai mulþi. Cu toate acestea, ra?ionamentele sînt mult mai problematice decît par la o primã vedere. Chiar ºi în timpul vieþii, unii oameni i-au contestat identitatea. În 1610-1611, John Davies din Hereford (cca.

1565-1618), care îl cunoºtea pe Sir Francis Bacon ºi era membru al clubului literar Mitre, a publicat o carte de epigrame ºi poeme, The Scourge of Folly.

Unul dintre poeme era intitulat „Cãtre Terentius englez al nostru, dl. Will: Shakespeare“ ºi sunã astfel: „Unii (bunule Will) spun ceea ce eu, unul, în bãºcãlie, cînt/ Nu ai jucat tu roluri regeºti în glumã?,/ Companion ai fost tu unui rege;/ ªi rege-ai fost printre cei mai mãrunþi./ Alþii înjurã, dar se înalþã cum cred ei mai potrivit,/ Tu nu înjuri, dar isteþimea þi-e regeascã:/ ªi-n mod cinstit, ce ei au semãnat culeg;/ Astfel sporind avutul pe care-l stãpînesc“.

Descris, pe bunã dreptate, de E. K. Chambers drept „criptic“ ºi „obscur“, poemul nu poate fi aplicat lui Shakespeare, cel din Stratford. Acesta nu a „jucat roluri regeºti în glumã“, ci profesionist, ca actor.

Shakespeare nu a fost „companion [,..]unui rege“ (care „rege“?). El nu a fost „rege [...] printre cei mai mãrunþi“. Aceasta, se presupune, ar fi putut fi atitudinea „grobienilor“, care ocupau locurile mai ieftine

importante în propria ta conºtiinþã, nu ºtii tu, oare, cã eºti copilul Lui? Pentru cã eºti fãcutdupã Chipul ºi asemãnarea Sa! Voia Sa nu este ca tu sã pieri, ci þi-a lãsat þie voinþa de a descoperi, sau nu, relaþia pe care o ai cu El“. Iatã ºi o altã interpretare, care a fost fãcutã, un an mai tîrziu, ºi care aratã foarte bine felul de a fi al lui Cayce: „Astfel, în rãspunsuri, am descoperit cã pot fi multe lumi, multe universuri, chiar Sisteme Solare multe mai mari decît cel de care ne bucurãm în prezent. Aceastã experienþã a vieþii pe Pãmînt, este doar un fir de praf în comparaþie chiar ºi cu Sistemul nostru Solar. Totuºi, sufletul uman cuprinde în el toate aceste lumi ºi universuri ºi… altele. Cãci sîntem uniþi în permanenþã cu acea Forþã Universalã pe care o numim Dumnezeu. dacã dorim sã facem mereu Voinþa Sa“.

Existã multe explicaþii interesante oferite în timpul unor interpretãri medicale „stranii“. O tînãrã soþie era foarte supãratã pentru cã avea o boalã venericã. În interpretarea pe care a fãcut-o Edgar, era un aspect foarte intim ºi, în esenþã, el a spus cã: „Adevãratul motiv pentru care ai acum o boalã venericã este cã, într-o viaþã anterioarã, ai fost prostituatã în Oklahoma ºi ai luat o boalã venericã pe care ai dat-o mai departe multor sute ºi mii de bãrbaþi. (va urma) ANGELINSPIR comerþul reducînd taxele ºi a invitat atît investitori ruºi, cît ºi strãini sã se stabileascã în zonele defavorizate. Sub conducerea sa, Sankt Petersburg-ul a fost parþial restaurat ºi a devenit unul dintre cele mai somptuoase oraºe ale vremii. De asemenea, sub patronajul þarinei, Academia de ªtiinþe s-a dezvoltat fãrã precedent.

Tot ea este aceea care a fondat, într -o clãdire anexã a Palatului de Iarnã, Muzeul Ermitaj. Þarina a reuºit sã adauge Imperiului Rus 11 noi provincii, iar populaþia s-a dublat.

Ecaterina cea Mare a înfiinþat 144 de noi oraºe. A întãrit armata ºi flota rusã care au reputat un numãr de 78 de victorii în timpul domniei sale, propulsînd Rusia la rangul de mare putere mondialã. Fire modestã, împãrãteasa obiºnuia sã spunã cã tot ce a fãcut ea pentru Rusia era echivalentul unei picãturi de apã într-un ocean. Ecaterina a murit în urma unui infarct, pe data de 6 noiembrie 1796.

Epitaful de pe mormîntul sãu este revelator: „Aici odihneºte Ecaterina a II-a. Ea a venit în Rusia în anul 1744, pentru a se cãsãtori cu Peter al III-lea. La vîrsta de 14 ani, Ecaterina a luat trei decizii grele: aceea de a-l mulþumi pe soþul sãu, pe împãrãteasa Elisabeta ºi poporul rus. 18 ani de singurãtate ºi plictisealã au determinat-o sã citeascã multe cãrþi. Dupã ce a urcat pe tronul Rusiei, a fãcut totul pentru le oferi supuºilor sãi fericire, libertate ºi prosperitate. Ecaterina cea Mare ierta cu uºurinþã ºi nu ura pe nimeni. A fost o persoanã miloasã ºi a iubit viaþa. În politicile sale, a fost o republicanã adevãratã. A avut mulþi prieteni. A iubit munca ºi a iubit, deopotrivã, oamenii ºi artele”. (va urma) Descopera.ro la Teatrul „Globe“, dar Shakespeare ar fi trebuit sã placã nu celor lipsiþi de educaþie, ci „celor ceva mai rãsãriþi“, dupã cum a spus Gabriel Harvey la începutul Secolului al XVII-lea. Referirea din titlu la Terentius pare destul de curioasã. Terentius a fost un renumit autor roman de comedii (nu de tragedii sau piese istorice), dar, în acelaºi timp, ºi un autor despre ale cãrui lucrãri se credea cã fuseserã scrise de Scipio ºi Laelius. Reputaþia lui Terentius era bine cunoscutã la momentul cînd a scris Davies. Acest pasaj, pur ºi simplu nu este cea ce s-ar fi aºteptat într-un omagiu adresat lui Shakespeare din Stratford, aºa cum îl cunoaºtem noi. În First Folio ºi în alte locuri, cu siguranþã cã Ben Jonson a pãrut sã-l preþuiascã pe Shakespeare din Stratford, deºi în continuare vor fi examinate motivele care ne fac sã fim profund suspicioºi faþã de aceste lucruri. Pentru a reitera un argument prezentat deja, nu existã nici o afirmaþie lipsitã de ambiguitate în timpul vieþii lui Shakespeare care sã îl identifice, clar ºi simplu, pe el, omul care s-a nãscut în Stratford în 1564 ºi a murit în 1616, ca autor al presupuselor sale lucrãri. Dacã vreun contemporan ar fi notat mãcar în jurnalul lui „l-am vãzut pe maestrul Wm. Shaksper venind de la teatru cu un mss. al unei noi piese, Macbeth, în mînã“, sau ceva asemãnãtor, chestiunea paternitãþii ar fi fost rezolvatã odatã pentru totdeauna, dar nici o asemenea afirmaþie nu existã. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 21-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Lia Manoliu

U

n adevãr trist despre Lia Manoliu este cã mult mai multe persoane cunosc acest nume ca stadion din Capitala þãrii decît drept numele marii sportive de performanþã în cinstea cãreia acesta a fost ridicat. Lia Manoliu, nãscuta pe 25 aprilie 1932 în Chiºinãu, este sportiva laureatã la jocurile olimpice din Mexic, Roma ºi Tokyo în perioada anilor ’60. Ca ºi Duckadam, Lia Manoliu apare în Cartea Recordurilor, în cazul sãu pentru longevitate, fiind de 12 ori campioanã naþionalã ºi de 7 ori campioanã balcanicã. Lia Manoliu a fost decoratã cu Ordinul Olimpic, Trofeul Femeia în Sport, Trofeul Centenarului ºi Trofeul Fair Play decernat de UNESCO. Deºi a fost nãscutã la Chiºinãu, sportiva ºi-a petrecut o mare parte din viaþã în Bucureºti, unde a ºi fost înmormîntatã în 1998, dupã ce a deþinut timp de 8 ani funcþia de preºedinte al Comitetului Olimpic Român ºi timp de doi ani funcþia de senator al Municipiului Bucureºti.

Stadionul Naþional din Capitalã a fost numit în cinstea sa.

Leonard Doroftei

U

nul dintre cei mai celebri sportivi români este pugilistul Leonard Doroftei. El s-a nãscut la Ploieºti, pe 10 aprilie 1970. Cariera în box ºi-a început-o la vîrsta de 14 ani, cînd a debutat la clubul Prahova Ploieºti. În doar doi ani, în perioada 1986-1988, a reuºit sã se facã remarcat graþie faptului cã a cîºtigat toate competiþiile naþionale la care a participat. Între anii 1992 ºi 1997 a reuºit sã cîºtige cinci titluri la categoria seniori. Nici adversarii din cadrul Jocurilor Olimpice nu i-au stat în cale lui Doroftei, el reuºind sã cîºtige medalii de bronz la Barcelona, în 1992 ºi la Atlanta, în 1996. Cîtã vreme a luptat ca amator, a reuºit sã cîºtige 239 de meciuri. În 1997 el a devenit boxer profesionist, în urma semnãrii unui contract cu un club din Canada, Interbox. În 2002 a reuºit sã cîºtige ºi titlul de campion mondial profesionist la categoria semi-uºoarã, pe care însã l-a pierdut un an mai tîrziu, în urma anulãrii unui meci din cauza faptului cã pugilistul român nu se încadra în categoria de greutate. În 2004 s-a retras din activitatea competiþionalã, pentru ca mai apoi sã îºi îndrepte atenþia cãtre cea de antrenorat. În 2012 a fost numit preºedinte al Federaþiei Române de Box, dîndui-se astfel ocazia sã priveascã sportul de dincolo de ring.

Helmuth Duckadam

Ivan Patzaichin

N

ãscut la Tulcea, Ivan Patzaichin a avut întotdeauna o relaþie aparte cu apa, care la împins sã ia calea Institutului de Educaþie Fizicã ºi Sport ºi sã devinã mai tîrziu membru al Clubului Sportiv Dinamo din Bucureºti. Lipoveanul, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 1968, 1972, 1980 ºi 1984 a fãcut mare cinste României cu performanþa sa.

Dupã retragerea din sport Ivan Patzaichin a lucrat în cadrul Ministerului Administraþiei ºi Internelor de unde a fost trecut în rezervã cu gradul de general de brigadã. În prezent, sportivul este antrenor al lotului naþional de caiac-canoe. Ivan Patzaichin este decorat cu Ordinul Meritul Sportiv ºi decoraþia Regalã Nihil Sine Deo. În cinstea ºi la iniþiativa marelui olimpic a fost înfiinþatã asociaþia „Ivan Patzaichin – Mila 23” care are ca scop dezvoltarea durabilã a z.onei, conservarea mediului ºi protejarea biodiversitãþii. Ivan Patzaichin, cetãþean de onoare al oraºului este puternic implicat în promovarea oraºului Tulcea ºi a Deltei Dunãrii.

Gheorghe Hagi

U

nul dintre sportivii români celebri peste hotare este Gheorghe Hagi. Acesta s-a nãscut pe 5 februarie 1965, în localitatea Sãcele, din judeþul Constanþa, ºi a început sã joace fotbal la vîrsta de 10 ani. Echipa la care a debutat a fost Farul Constanþa. De-a lungul anilor, Gheorghe Hagi a avut ocazia de a face parte din mai multe echipe de fotbal: Sportul Studenþesc, Steaua Bucureºti, alãturi de care s-a fãcut cunoscut la nivel internaþional ºi a reusit sã cîºtige, în perioada 1987-1990, trei titluri de campion al României, douã Cupe ºi Supercupa Europei. Alte echipe demne de menþionat sînt Real Madrid, Brescia, Barcelona, Galatasaray. De asemenea, trebuie amintit cã atunci cînd a jucat la echipa naþionalã, el a reuºit sã înscrie 35 de goluri. Talentul sãu ºi corectitudinea jocului l-au propulsat pe Hagi pe culmile succesului, el trecînd în 2001 de la statutul de jucãtor la cel de antrenor al echipei naþionale.

Apoi, în 2003, a ales sã fie antrenor în Turcia, unde a ºi reuºit sã cîºtige o Cupã. Cînd s-a întors în România, a preluat conducerea echipei FCU Timiºoara, dupã care a fost antrenor la FC Steaua Bucureºti, din iunie 2007 pînã în luna septembrie a aceluiaºi an.

Pentru cã rezultatele nu au fost notabile, Gheorghe Hagi a decis sã demisioneze, iar în 2010 a decis sã se întoarcã în Turcia, pentru a conduce din nou echipa Galatasaray. La finalul anului 2014 însã, celebrul fotbalist a revenit pe meleagurile natale, ca antrenor al Viitorului Constanþa. Celebritatea nu l-a orbit pe Hagi ºi dincolo de cariera sa sportivã a decis sã foloseascã averea acumulatã în scopul descoperirii unor noi talente ºi al promovãrii acestora. Aºadar, în 2009 a înfiinþat Academia de fotbal Gheorghe Hagi, în localitatea Ovidiu din judetul Constanþa.

Succesul de care a avut parte a fãcut ca Hagi sã fie supranumit Regele fotbalului românesc ºi Maradona din Carpaþi.

U

n alt nume sonor al fotbalului românesc – Helmuth Duckadam, cunoscut drept Eroul de la Sevilla, s-a nãscut în Semlac, judeþul Arad. El pãstreazã pînã în momentul actual recordul pentru 4 penalty-uri apãrate consecutiv în finala Cupei Campionilor jucatã între Steaua Bucureºti ºi FC Barcelona.

Performanþa portarului Stelei este înscrisã în Cartea Recordurilor. Duckadam este unul dintre puþinii mari fotbaliºti români care nu ºi-au folosit numele cîºtigat în sport pentru a intra în afaceri. Dupã retragere Duckadam a decis sã lucreze la poliþia de frontierã în localitatea natala Semlac, din judeþul Arad, loc în care a ocupat funcþia de maior. Duckadam s-a reîntors în lumea sportului începînd cu anul 2008, dupã ce a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv“, pentru ca în 2010 sã preia funcþia de preºedinte al FC Steaua Bucureºti. Duckadam locuieºte ºi în prezent în Semlac împreunã cu familia.

Gabriela Szabo

O

sportivã de renume este ºi Gabriela Szabo, care s-a nãscut pe 17 noiembrie 1975 la Bistriþa. Cariera sa în domeniul atletismului a debutat pe vremea cînd avea 12 ani, atunci cînd talentul i-a fost descoperit cu ocazia unui cros organizat la ºcoalã. De-a lungul anilor, atleta s-a fãcut cunoscutã la nivel internaþional ºi a reuºit sã adauge la palmaresul ei nu mai puþin de 12 medalii de aur într-o perioadã de timp de patru ani: 1996-2000. Unul dintre cele mai rãsunãtoare succese a fost cel de la Sydney, unde a cîºtigat Olimpiada. Recunoaºterea meritelor Gabrielei Szabo a fost fãcutã prin intermediul distincþiilor primite: Cea mai bunã sportivã a Europei (1999), Ordinul Naþional Serviciul Credincios în grad de Comandor (2001) ºi Colanul de Aur (2008). În anul 2004 s-a retras din activitatea sportivã, însã nu ºi din viaþa publicã. A continuat sã participe la diverse acþiuni de promovare a sportului ºi a beneficiilor acestuia pentru sãnãtate atît în þarã, cît ºi peste hotare. În plus, responsabilitãþile ei se extind ºi la nivelul Federaþiei Române de Atletism, în cadrul cãreia deþine funcþia de vicepreºedinte. În ciuda succesului pe plan profesional, Gabriela Szabo a declarat în numeroase rînduri faptul cã imposibilitatea de a avea copii o întristeazã, mai ales cã are o cãsnicie fericitã cu cel care i-a fost ºi antrenor, Zsolt Gyongyossy.

Doina Badea

D

oina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova - d. 4 martie 1977, Bucureºti), a fost o cîntãreaþã de muzicã uºoarã.

A absolvit ªcoala Popularã de Artã din Craiova ºi imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat „Oltenia“, cu care a avut mai multe turnee ºi spectacole.

A colaborat cu teatre muzicale ºi de revistã din þarã. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva ºi s-a remarcat prin vocea ei deosebitã, gravã, puternicã ºi cu un ambitus puternic. În 1963 a fost angajatã la Teatrul

„Constantin Tãnase“ din Bucureºti. A avut foarte multe apariþii la radio ºi TV ºi a fãcut înregistrãri pentru firma „Electrecord“. A participat la turnee peste hotare, iar apariþia sa la „Olympia“ din Paris a fost unul din succesele sale de notorietate. A susþinut recitaluri la Festivalul internaþional „Cerbul de Aur“ din 1968 ºi 1971.

Obþine premiul la Festivalul Naþional Mamaia 1963 pentru interpretarea melodiei „Spre soare zburãm“ de George Grigoriu ºi un an mai tîrziu, la acelaºi festival, este premiatã pentru interpretarea pieselor „Tu“ de Vasile Veselovschi ºi „Nimeni“ de Henri Mãlineanu. Dispare tragic la cutremurul din 4 martie 1977.

Pag. a 22-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (24) na de la 4 m, unde era un prag de ciment, în Pentru cã vedeþi dvs., stimaþi clevetitori de adîncuri, extrem de periculos, muriserã cîþiprofesie, mult mai folositori þãrii au fost reforva oameni aici, lovindu-se cu capul. Dar nici matorii din interiorul partidului, decît aºa-ziºii eu n-am fost ferit de primejdii – într-o bunã dizidenþi care scriau o poezioarã, sau lansau la zi, sãrind ca de obicei gardul pe stadion, am apã cîte o sticluþã cu vreo scrisoricã de protest. bãtut eu mingea ce am bãtut-o pe terenul Pe aceºtia din urmã ruºii nici nu-i luau în acela de zgurã roºie, crãpat de soarele torid, seamã, ca dovadã cã nu evreul Iurii Daniel a dupã care m-am dus alãturi, pe un teren de dinamitat sistemul, ci primul-secretar al handbal, unde am intrat repede în jocul a P.C.U.S., Mihail Gorbaciov. Tot astfel, în douã echipe cu copii ceva mai rãsãriþi, dar Cehoslovacia, tot un prim-secretar a creat cea cum stãteam eu în poartã, neastîmpãrat mai largã breºã, Alexander Dubcek. La noi, un cum eram (e bine de aflat cã toatã viaþa am capitol aparte l-a scris Emil Bodnãraº, cunoscut fost un „element“, în clasele I-IV aveam sub numele de ing. Ceauºu, pe vremea cînd bancã separatã de restul copiilor), m-am Mihai de Hohenzollern i l-a predat pe Mareºalul zbenguit ce m-am zbenguit, agãþîndu-mã cu Antonescu arestat, dar în realitate se numea mîinile de bara transversalã a porþii de Bodnarenko... Nu ºtiu ce pãcate a avut acest handbal, care, nenorocire, a cãzut în faþã agent sovietic, probabil cã multe ºi apãsãtoare, Ajunul Crãciunului, 1980. La sediul revistei „Sãptãmîna“ cu zgomot, eu am cãzut o datã cu ea, dar dar ºtiu cã a venit un moment crucial, cînd el a are loc festivitatea decernãrii premiilor anuale. În prim-plan: fost patriot român ºi a fãcut acestei þãri un ser- Liliana Moldovan (de la TVR), Corneliu Vadim Tudor, din fericire bara s-a prãbuºit la vreo 20 cm viciu uriaº: în 1958, cînd s-a pus problema Cristina Angelescu (cronicar plastic al revistei) ºi pictorul de capul meu, mi-a prins numai douã retragerii definitive a trupelor sovietice din Mihai Bardoc. În fundal, stînga, trãgînd din þigarã, secretara degete. Atunci cred cã s-a petrecut unul din cele 4-5 momente ale vieþii mele cînd am România, ruºii n-au acceptat sã trateze cu PCR a publicaþiei, Ileana Lucaciu. vãzut moartea cu ochii, dar îngerul pãzitor nimeni decît cu agentul lor verificat, care era m-a ferit. Pentru cã avem fiecare cîte un Bodnãraº, ceea ce pentru noi a fost un mare cã e ºi o dozã de fabulaþie aici, dar un sîmbure de înger pãzitor, asta e sigur, fãpturã de origine divnoroc, fiindcã omul îmbãtrînea frumos ºi dorea sã adevãr existã: s-a despãrþit cu fruntea sus de o nevlase o amintire luminoasã. ªi astfel se face cã, dupã astã care credea cã poate aduce în acea lume inã care îl face pe om sã supravieþuiascã unei ce am umplut piepturile ruºilor cu cîteva tone de austerã ºi super-verificatã spiritul boem al lumii ei cãderi de la 6.000 de metri, cu paraºuta blocatã, sau sã moarã din înghiþirea defectuoasã a unei decoraþii emailate, de toate culorile („paparoanþe“, artistice. Profetul Mahomed a rostit cel mai fantasaspirine, care îi astupã epiglota ºi îl ucide prin cum le zicea poetul Ion Bãnuþã), dupã ce 1-am tic aforism despre gelozie: „O femeie care stã sinasfixiere. Asphyx, spiritul morþii, la greci. Absolut îmbãtat bine pe Hruºciov cu vinul negru de gurã cu un bãrbat, cît timp ai fierbe un ou, e deja toþi oamenii trec pe lîngã moarte de cîteva ori în Sîmbureºti, ºi i-am mai trimis ºi la Kremlin cîteva adulterã“. Astfel începe ispita, de la fierberea acesviaþã, pînã într-o zi amarã a existenþei lor, cînd, pe cisterne, fiindcã tare mult îi mai plãcuse isteþului tor pîrdalnice de ouã... Acum, dupã o recluziune de negîndite, trece moartea pe lîngã ei...Dar, de unde mujic – în clipa cînd i-am vãzut pe ruºi pãrãsind vreo 15 ani, timp în care nimeni n-a mai auzit plecasem ºi unde am ajuns? teritoriul naþional, haþ, am ºi oprit conductele de nimic de el, Alexandru Bîrlãdeanu îºi gaze ºi petrol! Scena asta îi place nespus de mult lui face o reintrare spectaculoasã.

Eugen Barbu, de sute de ori mi-a povestit-o, pînã Reþin cîteva dintre adevãrurile roscînd într-o zi i-am spus: „Patroane, ai verificat tite de el la TV: „Economia socialistã se bine? Avînd în vedere cã e atît de frig în case, am satisface pe sine însãºi, fãrã finalitate impresia cã noi am închis robinetele, haþ, în partea umanã. Noi am ajustat piaþa dupã plan, astãlaltã, cãtre þarã!“. nu planul dupã piaþã“. S-ar putea ca A doua „amintire“ cu Alexandru Bîrlãdeanu o ºtiinþa de carte a unui om ca am tot din folclorul orãºenesc. Însurat fiind cu o Bîrlãdeanu, care a þinut piept ruºilor cunoscutã actriþã, înaltul demnitar a aflat cã într-un moment de maximã aroganþã ºi femeia lucra ºi pe cont propriu, extraconjugal, expansiune a acestora, sã ne fie de un drept pentru care i-a presãrat niºte securiºti pe real ajutor. „coadã“. Întîmplarea a fãcut ca omul sã lipseascã o Tot la televizor apare ºi Dumitru vreme mai îndelungatã din þarã, s-a dus într-o del- Graur, care deplînge situaþia egaþie oficialã. Cînd s-a întors, i s-a ºi dat raportul, Stadionului Progresul, dar e bine de pe aeroport – femeia se destrãbãlase nãucitor, fãrã ºtiut cã Victoria Bucureºti a furat baza nici o ruºine, ceea ce, la mîndria lui Saºa, nu putea asta, piesã cu piesã. Am amintiri de fi tolerat. Aºa cã în clipa în care ea însãºi a venit sã- neuitat de la Progresul, cu platanii, l sãrute, cu flori în mîini, el a îndepãrtat-o ºi i-a plopii ºi fagii lui multiseculari, rãmaºi 15 august 2004. La Mînãstirea Sîmbãta de Sus (jud. Sibiu) spus: „Începînd de azi, nu mai eºti soþia din Codrii Vlãsiei, pîlcuri care se mai mea. Poftim cheile unui apartament, sã nu te mai pãstreazã ºi în curtea Palatului se prãznuieºte Sfînta Maria Mare. La terminarea liturghiei, vãd, nu eºti o persoanã demnã“. Mai mult ca sigur Cotroceni. Aici sãream gardul, cînd senatorul Vadim s-a fotografiat în mijlocul soborului de preeram mic, de la ªtrandul oþi, condus de episcopul Visarion Rãºinãreanu.

Izvor, fost Bragadiru – dupã numele unui boier Cantacuzino, care era E luni. Îmi duc ºi eu zilele cum pot. Nu mai am general de brigadã în armata þaristã unde sã public.Sînt la cea de-a 4-a interdicþie. (brigadir, bragadir) în timpul rãzboiului Prima a fost în 1979, dupã o poezie împotriva ruso-turc de la 1806-1812. Îmi dãdea „Europei libere“. A doua în 1980, dupã articolul mama un pacheþel cu pîine, brînzã ºi „Idealuri“, unde propusesem tipãrirea cuvîntãrilor roºii, 1,50 lei pentru biletul de intrare ºi, politice ale lui Iuliu Maniu, Ion ºi Ionel I. C. dacã aveam noroc, mai cãpãtam ºi 1 leu Brãtianu, Al.Vaida-Voevod, N. Iorga, Take pentru suc ori pentru limonada aia gal- Ionescu, Vasile Goldiº, Aurel C. Popovici. A treia în benã, rece ºi atît de bunã la gust, cu capac 1984, dupã „Saturnalii“, cea mai lungã, de 8 luni. de ceramicã albã înºurubat cu sîrmã, Acum sînt redus total la tãcere. Dacã pînã mai ieri licoare a zeilor care îþi exploda ca un bul- mi se punea mereu cîte o bancã separatã de restul gãre de zãpadã acidulatã, rãbufnindu-ºi clasei, ori eram aºezat la colþ, de data asta parcã aromele pînã îþi ieºeau pe nas ºi pe urechi. sînt dat afarã ºi din clasã, ºi din ºcoalã, ºi din întregCe fericit eram! Îmi aºterneam un ul învãþãmînt. Noroc cã mai existã oameni cu capul cearceaf pe iarbã sau pe nisip, îmi pe umeri, care nu pleacã urechea la porcãriile August 1991. La Mînãstirea Dealu se oficiazã slujba de puneam pantalonii scurþi ºi teniºii sub rãspîndite de banda de rãufãcãtori de la „Europa pomenire a lui Mihai Viteazul, prilejuitã de împlinirea a 390 cap ºi citeam pe rupte: „Informaþia liberã“. Sunã cineva la uºã. E vecinul de la etajul de ani de la moartea sa. În pridvorul bisericii (unde se aflã Bucureºtiului“, „Adolescenþii“, de Ioana VI, ing. Mihai Puicea, ºeful de lucrãri de la Casa capul marelui unificator de þarã) se reculeg ºi ascultã cîn- Postelnicu, „Spartacus“, „Mînãstirea din Republicii. Mi se plînge cã au fost lãsaþi pe drumuri tãrile cu reflexele byzantine, ale Bisericii Orientului, cîþiva Parma“, „Sportul popular“, „Bãrãgan“, mii de muncitori ºi cã obiectele preþioase din incindintre cei mai înflãcãraþi luptãtori pentru triumful Ideii de V. Em. Galan, „Proza“ lui Eminescu, ta edificiului se conservã ele ce se conservã, dar tare Naþionale: Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Romulus cîte un roman de Petru Vintilã, „Sfîrºit îi e teamã cã or sã disparã. Încã acum 2 zile, sîmVulpescu, cãlugãrul-senator Simion Tãutu, generalul Ioan de veac în Bucureºti“, de Ion Marin bãtã, 6 ianuarie, de aici s-a mai tras. (va urma) Alexandru Munteanu. Ca o ciudatã lucrare a sorþii, la masa Sadoveanu, mai dezlegam ºi cuvinte încruciºate.

Apoi, cînd mã încingeau bine (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la de post care s-a servit atunci, maica stareþã le-a vestit Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) de tot razele soarelui, mã azvîrleam în oaspeþilor cã, în acea dupã-amiazã, s-a stins din viaþã, la apa albãstrie de atîta clor, sub trambuliBucureºti, pianista Cella Delavrancea...

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 6 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei 28 februarie 1785 – 28 februarie 1991

RÃSTIGNIREA LUI HOREA (1) (urmare din pag. 1) În aceste condiþii, opera lui Nicolae Densuºianu venea ca o îndreptãþitã translare dinspre o oralitate cu amintiri încã vii spre o rigoare ºtiinþificã necesarã. Cine era acest interesant autor ºi cum a izbutit, la o vîrstã tînãrã, sã alcãtuiascã un asemenea tratat care, iatã, lumineazã încã peste un veac? Nãscut la 1846 în Ardeal, nu departe de epicentrul rãscoalei, avea sã studieze la gimnaziul din Blaj, ca elev al umanistului Timotei Cipariu, ºi, mai apoi, la Academia de drept din Sibiu. În vara lui 1866 îi va vedea aici pe Eminescu, mai tînãr cu patru ani decît el, care venea de la întrunirea „Asociaþiunii” din Alba Iulia. Tînãrul student va fi peste mãsurã de întristat de starea jalnicã a vestimentaþiei peregrinului, despre care scria mai tîrziu: „abia se mai vedea pe la gît un mic rest de cãmaºe neagrã, iar pieptul de sus pînã jos era gol, ºi cu mare necaz cerca bietul om sã-ºi acopere pielea cu o jachetã ruptã în toate pãrþile, sdrenþuitã de la mîneci pînã la coate, cu niºte simpli pantaloni sdrenþuiþi din sus ºi sdrenþuiþi din jos”. Acest portret al mizeriei este reprodus de G. Cãlinescu în monumentala sa „Istorie a literaturii române de la origini pînã în prezent”, criticul adãugînd cã „Densuºianu îl îmbrãcã ºi îl trimise cu o scrisoare la popa Bratu din Rãºinari, bunicul dinspre mamã al lui Octavian Goga”.

Din aceastã sumarã fiºã personalã a viitorului savant n-ar putea totuºi lipsi editarea (împreunã cu Fr. Damé) a studiului „Les Roumains de Sud“, apãrut chiar în anul stabilirii sale la Bucureºti, care era ºi anul proclamãrii Independenþei de stat a României. A fost una dintre primele analize ºtiinþifice asupra istoriei ºi continuitãþii marilor enclave de aromâni care trãiau de un mileniu, în demnitatea ºi frumuseþea tradiþiilor pãrinteºti, în Macedonia, Thessalia, Epir, Albania ºi în alte zone ale sudestului european unde i-a aruncat destinul. Este ales, la numai 34 de ani, membru corespondent al Academiei Române. Era un om de o solidã formaþie culturalã, afirmaþie pentru care pledeazã ºi cunoaºterea perfectã a ºase limbi: greaca veche, latina, germana, franceza, italiana ºi maghiara. A lucrat o perioadã în postul de bibliotecar-arhivar al Bibliotecii Academiei pentru ca apoi, din 1884, sã funcþioneze ca translator ºi custode al Bibliotecii Marelui Stat Major al Armatei. Din prodigioasa lui activitate mai amintesc lansarea, în 1893, a unui Cestionariu despre tradiþiunile istorice ºi anticitãþile Þãrilor locuite dc români“ (rãspunsurile primite, care provin din 1.000 de localitãþi, alcãtuind o excepþionalã hartã folcloricã a etniei române), precum ºi acea stranie, eruditã ºi atît de controversatã „Dacie preistoricã”, apãrutã la doi ani dupã moartea autorului, la 1913. Personal, sînt un adept convins al acestei ultime opere, deºi cu anumite rezerve fireºti, ºi bine ar fi dacã tinerei noastre generaþii i-ar fi pusã la îndemînã, ca un posibil proiect de mitologie naþionalã.

Lucrarea sa de cãpãtîi rãmîne aceea privitoare la martirul Ardealului, Horea. Distinsã cu premiul Academiei Române, ea a constituit pentru cîteva generaþii de specialiºti ºi de simpli cititori cel mai bun îndreptar asupra evenimentelor respective, fiind apreciatã de N. Iorga drept „o monografie extraordinar de bine informatã, care va rãmînea ºi ar merita sã fie retipãritã”.

Impunãtoare ca dimensiuni (520 pagini format mare, cuprinzînd 42 de capitole), cartea dovedeºte o bunã cunoaºtere a întregii istorii a Transilvaniei, a articulaþiilor celor mai adînci ale miºcãrii de la 1784. Perspectiva istoricã este largã ºi acþiunea lui Horea avea rãdãcini seculare, în toate acele rafale de „tumultos rusticorum” care au zguduit Ardealul dupã 1437 — anul nedemnei „unio trium nationum”. Uneori într-o lucrare de acest gen tocmai erudiþia poate

fi o primejdie, existînd riscul ca autorul sã nu o mai poatã stãpîni, sã piardã controlul faptelor ºi sã se îndepãrteze de la fãgaºul naraþiunii. Nu e cazul lui Densuºianu, el învrednicindu-se sã aleagã din documente tocmai acele indicii care au condus la starea incredibil de rea a þãranilor români din ultimul pãtrar al veacului al XVIIIlea. Epica e alertã, fluxul evenimentelor se însufleþeºte de la o perioadã la alta ºi din larma luptelor, din rãbdarea mucenicilor ºi setea lor de izbãvire se încheagã portretul marelui sacrificat: Ardealul. Existã în acest volum pagini de un tragism extraordinar, care fac din Nicolac Densuºianu, întîi de toate, un prim „poet al pãtimirii noastre”. Printre rînduri, ici ºi colo, se strecoarã ironia amarã a fostului pledant la barã, care scoate efecte usturãtoare din elemente aparent disparate. De pildã, în urma primei cãlãtorii în Transilvania, efectuatã de Iosif al II-lea, nobilimea n-a pregetat ca la întoarcerea împãratului în Viena sã batã douã medalii, dintre care una înfãþiºeazã o alegorie a Transilvaniei îngenuncheatã de bunã voie dinaintea Cezarului austriac. ªi avea sã fie îngenuncheatã, într-adevãr, dupã numai un deceniu, ºi nu de bunã voie, ci în urma reprimãrii bestiale a rãscoalei. Nu trebuie sã uitãm cã deviza acestui principe, reprodusã de autor la începutul cãrþii, era „Nu poporul este pentru monarh, ci monarhul pentru popor”. Numai cã la sfîrºit, Densuºianu mai reproduce un adagiu, care, aidoma unor paragrafe de lege ce le anuleazã pe altele, nu lãsa nici o speranþã de liberalizare: „Nobilitas est cor Regum” (Nobilimea e inima regilor). Între aceste douã devize, împãratul n-a stat nici o clipã pe gînduri. El n-a avut tãria de a-ºi cãlca pe inimã, adicã de a sacrifica sau limita interesele nobilimii, iar promisiunile sale au fost de scurtã duratã ºi amãgitoare. Casa de Austria a trãdat mereu. Îmi vine în minte o altã pildã ilustrã, cea a lui Mihai Viteazul, care a fost înºelat de un înaintaº al lui Iosif, anume Sturion al II-lea. În „Istoria lui Mihai Viteazul”, Iorga reproduce cuvintele voievodului care spunea solilor, cu multã amãrãciune în suflet, cã împãratul „e un trãdãtor“ ce „vrea sã-l goneascã din Ardeal”. Iar în încheiere: „Mi s-a spus mie sã nu mã încred în nemþi, cãci voi avea proastã rãsplatã a slujbei mele credincioase, cum a ºi urmat!”. Am fãcut aceastã parantezã pentru a vedea cã trãdãrile habsburgice nu erau ceva nou, n-au început cu Horea ºi n-aveau sã se termine cu el. La 1849, strãnepotul celor doi împãraþi, tînãrul Franz Joseph, avea sã se poarte la fel cu Avram Iancu, Axente Sever ºi ceilalþi corifei ai îndreptãþirilor româneºti. Care era, totuºi, explicaþia încrederii românilor în „drãguþul de împãrat”? Iatã una posibilã, aflãtoare într-o carte de o foarte restrînsã circulaþie astãzi: „Pourquoi la Roumanie a fait la guerre”, de Ion Ursu, profesor la Universitatea din Iaºi ºi membru al Consiliului Naþional al Unitãþii Române, carte apãrutã la Paris chiar în anul sãvîrºirii unitãþii naþionale, 1918. Acolo se scrie: „Pentru moºtenitorii colonilor romani, care au conservat în limbajul lor cuvîntul împãrat ca pe cea mai scumpã comoarã moºtenitã de la înaintaºi, acest împãrat era vãzut prin prisma iluziilor inimilor lor sincere ºi simple, a credinþei, a candorii lor morale incapabile de ostilitate. (...)

Acest cuvînt exercita faþã de ei o veritabilã magie. (...) Dar ºi de data aceasta, uzurpatorii ºiau dat arama pe faþã. Ei au izbutit prin manevrele lor sã-l convingã pe împãrat sã înãbuºe revoluþia. Ca un bun Habsburg, Iosif n-avea scrupule. La ordinele sale, trupele imperiale au atacat ºi înãbuºit revoluþia”. În acea audienþã din 1 aprilie 1784 se pare cã Horea, dupã unele surse, ar fi primit un salvconduct de la autocrat, care i-ar fi asigurat un fel de imunitate faþã de oºtile imperiale. N. Densuºianu reproduce mãrturia cãpitanului Sodler din regi-

mentul de infanterie „Carol de Toscana”. Acesta i-a relatat unui nobil maghiar din Zarand urmãtoarea scenã la care ar fi fost martor: „În audienþa ce a avut-o Horea la Împãrat în primãvara anului 1784, dînsul, dupã ce expuse plîngerile muntenilor în contra arendaºilor armeni, se rugã în fine de Împãrat ca sã libereze pe români de iobãgia ungurilor ºi, totodatã, adause cã dacã Împãratul nu va face aceasta atunci se poate întîmpla ca românii sã se rãscoale ºi singuri cu pericolul lor ºi sã cerce a-ºi cîºtiga libertatea. La cuvintele acestea Împãratul ar fi zis cãtre Horea: «Faceþi-o! (Thut ihr das!)», iar Horea, în semn de gratitudine, cãzu la picioarele Împãratului”. În cãlãtoriile sale documentare prin satele Apusenilor, Densuºianu avea sã afle de la þãranul Dumitru Manoviciu din Cãrpiniº o variantã asemãnãtoare a scenei, pãstratã în tradiþii orale: „Horea cînd a fost la Viena s-a plîns la împãrat pentru multele greutãþi ce erau asupra poporului ºi a întrebat pe Împãrat ce sã facã? Împãratul i-a rãspuns: «Faceþi ce ºtiþi!», fãcînd totodatã un semn cu mîna ca ºi cînd ar fi voit sã zicã: «Tocaþi-i în cap!» ºi Horea a priceput”. Ceea ce a urmat este cunoscut, dar ezitãrile ºi laºitatea Împãratului sînt de neiertat.

O parantezã poate cã n-ar fi lipsitã de atractivitate. Mulþi se întreabã cum de a putut Horea, un simplu þãran dintr-o naþiune oprimatã ºi nerecunoscutã – sã fie primit de un împãrat, nu o datã, ci de trei ori la rînd. Fãrã a mã ralia opiniilor urmãtoare, voi reproduce un pasaj dintr-un studiu publicat la anul 1906 de Mihail Stãncescu: „Se ºtie rolul însemnat al diferitelor societãþi liberale în luptele social-politice din Secolul al XVIII-lea contra despotismului politic ºi religios. Dogma ºi ritualul acestui fel de societãþi bazate pe misterele Antichitãþii pot sã parã populaþiei ca un lucru fantastic, dar scopul cel înalt ce se urmãrea: «a uni toate naþiunile prin dragostea adevãrului ºi deliciile artelor» (dupã cum îi scria Ramsay Cardinalului de Fleury n.a.), ne face sã le respectãm, cãci ele au statornicit libertatea individualã, dragostea de aproapele, toleranþa ºi clemenþa pentru nãpãstuiþi. La asemenea societãþi erau afiliate persoanele cele mai distinse ºi chiar capetele încoronate...

Iar despre poziþia Iui Iosif al II-lea, Mihail Stãncescu emite remarci care, în parte, explicã modificarea de opticã ºi atmosfera acelui final de deceniu: „În spiritul lui Iosif al II-lea se fãcuse o schimbare: Din cauza copãrtãºiei lui în societãþile liberale, Papa îl ameninþa, iar evenimentele din Franþa - proclamarea republicii - ºi cele ce se plãmãdeau în conjuraþia lui Martinovici îl fãceau sã se îngrijeascã de existenþa liberalismului în statele sale. Astfel, el cãuta sã se lepede de «frãþia» liberalã, ce îi stînjenea prerogativele seculare ale dreptului inviolabil. Ceva mai tîrziu, cam pe timpul rãzbelului din Olanda, se lepãdã cu totul de aceastã «frãþie» ºi se întoarse, cu duºmãnie, contra societãþilor respective“.

A cunoscut Horea aceste „loji” care, orice s-ar zice, pe atunci aveau o cu totul altã menire decît cele de mai tîrziu? Chiar dacã ar fi aºa, situaþia nu s-ar schimba cu nimic, ºi dacã ne gîndim cã puþin mai tîrziu însuºi Tudor Vladimirescu colaborase cu Eteria - care era o societate secretã - vom vedea mai clar cã era vorba despre fenomene adiacente, nicidecum decisive. Mai presus de toate rãmîne îndreptãþirea naþionalã a acestor mari ridicãri româneºti faþã de care celelalte întîmplãri au fost (dupã cum grãia Bãlcescu referitor la raportul miºcãrilor europene cu revoluþia românã din 1848) ocazia, iar nu cauza.

Oricum, trãdarea habsburgicã rãmîne un fapt istoric impardonabil. Acea „revocatio ordinatiorum”, specificã tuturor autocraþilor, s-a produs ºi în cazul de faþã, mai cu seamã dupã moartea lui Horea, cînd a fost abolitã iobãgia ºi introdusã din nou, la protestele nobilimii, dupã numai cîþiva ani. Descrierea rãscoalei propriu-zise face din plin dovada calitãþilor narative ale lui Densuºianu, care, sã nu uitãm, debutase ca poet în „Familia” lui Iosif Vulcan. (va urma)

Pag. a 24-a – 6 mai 2016

M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile

ÎN PARCARE În parcarea de la noi se strîng, deseori, în spatele unui Logan cu capacul de la portbagaj ridicat, ca sã nu-i vadã toþi cei care trec pe acolo, cîþiva locatari care pun þara la cale. Iar noi, avînd geamul de la sufragerie exact în dreptul Loganului, vrînd - nevrînd, auzim toate discuþiile lor, care, trebuie sã mãrturisesc, sînt, de cele mai multe ori, interesante. Uneori, sînt mai mulþi, dar nelipsiþi sînt doar Gigi Vasiliu, propietarul Loganului, om cu trei facultãþi...neterminate ( a absolvit doar una), care, din discuþii, pare ºi mai ponderat, „Nea Costicã“, deseori împotriva a tot ceea ce se discutã ºi „Marin Colonelu“, un aprig simpatizant al Clubului Steaua, despre care, de abia dupã cîþiva ani de locuit în bloc, am aflat cã, în armatã, a fost doar sergent major.

Discuþiile lor sînt de tot felul, din toate domeniile de activitate, dar cele mai frecvente sînt din viaþa sportivã sau din viaþa politicã. Într-o zi, am auzit o discuþie despre performanþele slabe ale Simonei Halep. ªi „Nea Costicã“ ºi „ Nea Marin Colonelu“ gãseau tot felul de motive. Ba prea multe reclame în care s-a bãgat, ba durere la gleznã sau moral slab. În final, Gigi Vasiliu, care tãcuse, declarã sentenþios: „Este normal sã fie aºa, dacã îºi schimbã antrenorii doar dupã cîteva luni de activitate“. Am închis geamul, aveam multã treabã, dar eram mulþumit cã am auzit o pãrere pe care o împãrtãºim ºi noi. Într-o zi, nu de mult, mi-a fost dat sã asist la o discuþie pe care am ascultat-o pînã la sfîrºit. I-am surprins cã discutau despre Laurenþiu Reghecampf. „Este un îngîmfat, un farseur, s-a lãudat, cînd a revenit la Steaua, cã va cîºtiga totul: Campionatul, Cupa Ligii ºi Cupa României, iar acum tremurã sã nu piardã locul doi în clasament“, spunea „Nea

Influenþe demonice (5) La el veneau sã înveþe studenþi din întreaga lume ºi începuse sã fie numit „maestrul naþiunilor“. Giuseppe Tartini nu este unicul caz de interpret uluitor, capabil de a lua minþile auditorilor pe care-i transporta într-o altã lume. Mult mai cunoscut masselor largi este Niccolo Paganini, violonistul fãrã de pereche. Se poate vorbi în Europa de o adevãratã invazie de lucrãri dedicate Diavolului ºi pactului cu forþe ale întunericului. Se descriu în amãnunt diversele modalitãþi prin care se încheie acest pact, megînd pînã la a menþiona chiar ºi culoarea cernelii folosite. Un lucru este, însã, comun în toate aceste lucrãri de demonologie. Cei care semneazã contractul obþin, pe o anumitã perioadã de timp, tot ceea ce îºi doresc, preþul fiind unul singur: sufletul lor. Ei urmeazã sã aibã totul, dar îºi pierd liniºtea pentru restul vieþii. Mãiestria ieºitã din comun cu care Niccolo Paganini mînuia arcuºul i-a vrãjit într-o asemenea mãsurã pe toþi contemporanii sãi iubitori de muzicã, încît s-a vorbit, ºi se mai vorbeºte ºi astãzi, despre o posibilã posedare demonicã.

Bineînþeles cã nimeni nu a putut dovedi cã mãiestria sa ar fi putut avea vreo

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E Costicã“, cu dispreþ. „Nea Marin Colonelu“ sare repede în apãrare: „Nu este chiar aºa! Era normal sã creadã cã va reuºi, fiindcã a mai avut aceste victorii la prima lui angajare, cînd a cîºtigat totul, ºi cînd Steaua era superioarã tuturor“. „Da, dar atunci au fost alte împrejurãri“, intervine, din nou, „Nea Costicã“. „Steaua venise cu un preparator fizic de excepþie, care pregãtise foarte bine echipa ºi care a contribuit mult la succesele acesteia. Dar, de atunci, ºi ceilalþi antrenori au dat mai multã atenþie pregãtirii fizice ºi au gãsit metode de pregãtire poate mai bune decît ale celui de la Steaua, care, acum, este în dificultate din cauzã cã are prea mulþi jucãtori accidentaþi pentru care este, ºi el, rãspunzãtor. Celelalte echipe au gãsit ºi soluþii pentru jocul Stelei, care nu s-a schimbat deloc de cîþiva ani“. Dupã cîteva clipe de tãcere, intervine, sentenþios, Gigi Vasiliu: „Ai dreptate, a avut mari succese Reghecampf prima oarã cînd a antrenat Steaua!“ Dar, de atunci, ce s-a mai întîmplat ? Îmbãtat de succese, a plecat de la Steaua, dupã bani mai mulþi, la arabi, unde a fost cu totul altceva. A pierdut finala Champions League Asia în faþa unei echipe australiene care fusese înfiinþatã doar de vreo doi ani. Iar cei de la Al Hilal l-au demis anul trecut, în februarie, dupã ce echipa lor cãzuse pe locul 3. ªi nici la echipa bulgarã Litex Lovec, unde s-a angajat, nu a fãcut nimic deosebit, pînã cînd ºia reziliat contractul, pentru a reveni la Steaua. Aici, prin stilul lui plin de aroganþã ºi îngîmfare, ºi-a atras antipatia celorlalþi antrenori, ba chiar ºi a selecþionerului Echipei Naþionale, Anghel Iordãnescu, cînd a refuzat sã-i lase jucãtorii de la Steaua. Mai ales cã a fãcut achiziþii de transfer de zece ori mai valoroase decît a fãcut Astra sau Dinamo ºi, totuºi, nu a reuºit sã le învingã. Discuþia a fost încheiatã brusc de „Nea Marin Colonelu“. „Nu mai discut nimic cu voi. Sînteþi împotriva Stelei. Am terminat !“ SILVIU DUMITRESCU altã explicaþie decît formidabilul sãu talent. S-a vorbit doar despre sfîrºitul sãu tragic, dar acest aspect nu poate fi luat în consideraþie, întrucît foarte mulþi compozitori ºi interpreþi de mare talent s-au stins în sãrãcie, notabil fiind cazul lui Wolfgang Amadeus Mozart. Dar, sã vedem cum a sfîrºit Paganini. În anul1836, el înfiinþeazã un cazinou la Paris. Contrar calculelor care fuseserã fãcute, afacerea eºueazã, lãsîndu-l sãrac lipit pãmîntului. Pentru a putea supravieþui, este nevoit sã-ºi vîndã lucrurile personale, inclusiv instrumentele muzicale. Pleacã apoi la Marsilia, dar starea sãnãtãþii începe sã se deterioreze. Situaþia devine atît de gravã, încît se trimite dupã un preot pentru a-l asista în ultimele clipe ºi înainte de a-i oficia spovedania. Paganini refuzã sã accepte cã s-ar afla în pragul morþii ºi nu vrea sã se spovedeascã. Moare, însã, peste o sãptãmînã, înainte ca un preot sã fi putut ajunge la el. Clericii vremii au vãzut în asta o dovadã limpede a faptului cã Paganini încheiase un pact cu Necuratul. Prin urmare, îi este refuzatã oficierea slujbei de înmormîntare. Dupã patru ani, se aprobã aducerea trupului sãu neînsufleþit la Genova. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Instrumente muzicale 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Apãsatã la pian – Aºezare primitivã; 2) Instrument muzical de suflat; 3) Instrument muzical cu coarde – Registrul cel mai jos al vocii bãrbãteºti; 4) Salutul lui Cezar – Bluziþã – Instrument muzical cu clape; 5) Tînguire – Sunet muzical; 6) Persoana de colo – Ajunsã, sositã; 7) 101 la romani – Unit în luptã – Mic, dar înþeapã; 8) Salut militar – Insul din Roma! – Roma pe maºini; 9) Scarã muzicalã – Instrument muzical cu percuþie; 11) Alt instrument muzical cu coarde – Oþetiri.

VERTICAL: 1) Ajuns în faþã! – Grup muzical; 2) Instrument muzical asemãnãtor cu pianul – Notã muzicalã; 3) Florile lui Luigi Ionescu – Cîine slab; 4) A tãia þelina – Una comicã; 5) Sunet subþire ºi ascuþit – Început de martie; 6) Înainte de – Instrument muzical cu coarde; 7) Doamna de la ceas – Echipa englezã – Tesla ºi Coulomb; 8) Teºite! – Aluzie rãutãcioasã – Sportul puºtilor; 9) Conducãtori religioºi ai unor comunitãþi mozaice – Trandafiri; 10) Ana Aslan – Instrument muzical de percuþie; 11) Unul din Sarajevo – Treptele vîrstei.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „CHRISTOS A ÎNVIAT!“ 1) PASTI – RUSALII; 2) ICOANA – ROSIE; 3) LA – BARABA – OUA; 4) ATEI – ADERAT – G; 5) TINTA – E – TRATA; 6) DS – A INVIAT – OR; 7) ITA – SOAN – ARAB; 8) N – TATARAS – UCI; 9) POI – APAR – SIAC; 10) OPTA – TT – MUN – E; 11) NA – PRE – FIRAVA; 12) TROIA – CRESTIN; 13) INCONDEIA – NU.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.