Romania mare, nr 1342

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Stimaþi compatrioþi, deviza Partidului România Mare în tot acest an electoral este urmãtoarea:

„Aþi votat destul cu hoþii – Votaþi ºi cu patrioþii!“ ªi mai avem un slogan: „Noi n-am fost la guvernare – Votaþi România Mare!“

Pentru împrospãtarea memoriei

28 februarie 1785 – 28 februarie 1991

RÃSTIGNIREA LUI HOREA (2) O înlãnþuire captivantã a episoadelor, tablouri ale incendiilor ºi rãfuielilor tipice oricãrei ridicãri þãrãneºti din lume, redate în culori vii, presãrate pe alocuri cu o anecdoticã tristã, rãzbate apoi o uºoarã undã de compasiune a savantului, care ºtie dinainte deznodãmîntul, faþã de aceºti dezmoºteniþi sublimi în naivitatea cu care se credeau apãraþi de imperiali. În credinþa lui nestrãmutatã faþã de frumuseþea naraþiunii istorice (în care aveau sã exceleze ulterior un Iorga, un Pârvan), cronicarul reproduce jurãmîntul prestat de românii rãsculaþi la 1765 ºi, deºi el nu are o legãturã directã cu evenimentele propriu-zise din 1784, consider cã este grãitor pentru starea de spirit din Ardealul acelui veac ºi, cu siguranþã, a fost cunoscut ºi de Horea. Textul, tradus din latina oficialã (manuscrisul se aflã la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia) este de o frumuseþe remarcabilã, înmãnunchind parcã ceva din credinþele primitive în apocalipsã, într-un limbaj arhaic, care te duce cu gîndul la manuscrisele mãhãcene sau la Palia de la

Orãºtie: „Noi, sub cerul senin, unde ca în tot locul domneºte puterea lui Dumnezeu, în tunete, în fulgere, în ploaie, în nea ºi în grindinã, jurãm pe Dumnezeu cel în trei feþe, prea sfînt, prea drept ºi atotputernic, pe Tatãl, Fiul ºi pe Spiritul sfînt, pe Sfînta Treime, una ºi nedespãrþitã, pe Maica lui Isus Christos, pe toþi sfinþii ºi pe toatã ceata sfîntã cereascã, jurãm cã pînã va mai fi în noi o picãturã de sînge, noi nu ne vom abate prin nici o rugãciune, prin nici un sfat sau ameninþare de la cele ce am hotãrît, nici nu vom trãda pe vreunul din rãsculaþi ºi nici nu vom suferi sã se facã cea mai micã vãtãmare vreunuia dintre noi, ci vom privi cu ochi nepãsãtori ºi mai bine vom muri ºi pieri cu toþii împreunã ca adevãraþi cruciaþi“. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 1 martie 1991; articolul a fost publicat în volumul „Mîndria de a fi român”, apãrut în 1986)

„Pe aripile vîntului“ – povestea unui film legendar

mai mare înscenare cinematograficã vãzutã pînã azi ºi cel mai ambiþios film de acþiune din istoria spectaculoasa a Hollywoodului“. A primit zece premii Oscar, un record deþinut timp de douazeci de ani, Ben-Hur doborîndu-l în 1960. În lista Institutului American de Film (AFI) „100 de ani...

100 de filme“ (1998), „Pe aripile vîntului“ a ocupat locul 4 cu toate cã în aceastã listã aniversarã, a coborît douã locuri. În iunie 2008, AFI a publicat lista „10 top 10“ - o lista a celor mai bune zece filme din diverse genuri. „Pe aripile vîntului“ a fost clasat al patrulea în categoria Epopei. Dacã inflaþia ar fi ajustatã, acesta este filmul cu cele mai mari încasãri ale tuturor timpurilor, suma ajungînd la 1.430.476.000 dolari. Fãrã ajustarea inflaþiei, „Pe aripile vîntului“ este al 103-lea cel mai de succes film, cu încasãri de 198.676.459 dolari. (continuare în pag. a 12-a) CARLA GÎLCÃ, ART AND CULTURE, FILM REPORTER.RO

„Pe aripile vîntului“ (Gone With the Wind) este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, decenii la rînd bucurînd milioane de cinefili. Este, de asemenea, producþia de film care, zeci de ani, a deþinut supremaþia reþetei de casã, realizînd cele mai mari încasãri.

Filmul, ecranizare a romanului omonim scris de Margaret Mitchell, prin tehnica cinematografica folositã devine primul film color de asemenea proporþii, realizat prin folosirea procedeului Technicolor. Filmãrile au durat 140 de zile.

Premiera a avut loc la 15 decembrie 1939. „New York Herald Tribune“ scria, la vremea apariþiei filmului, cã este „un spectacol cinematografic monumental“, iar „New York Times“ cã este „cea

Laudã vouã, zori de zi bogate Laudã vouã, zori de zi bogate e luna mai ºi raiul s-a deschis risipã verde, opium ºi granate pirogravuri de fosfor în cais E Anul Nou acum la pubertate îl prãznuieºte firea-n legea ei orgiile-s în toi, iar peste toate ard sfeºnicele mov de stînjenei Iar primãvara-n lume se aude lingîndu-ºi puii ca o vulpe-n fîn cu bale de argint ºi ierburi crude ªi-n starea asta de extaz pãgîn þîºnesc fecunde ploi din paparude iar eu îngenunchez, ºi-aºa rãmîn.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 poezii • 101 bijuterii“)

ANUNÞ IMPORTANT Mulþumim tuturor celor care au rãspuns chemãrii noastre de a salva cãþeluºii din padocul situat în Pantelimon.

Cu toate acestea, mai avem încã 17 suflete nevinovate care vã aºteaptã sã le adoptaþi.

Timpul pe care îl mai avem la dispoziþie se apropie de sfîrºit, de aceea vã rugãm, încã o datã, sã ne ajutaþi. Numãrul de telefon la care puteþi sã ne contactaþi este 0723.368.957, dl. Daniel Mardan.

NR. 1342 z ANUL XXVII z VINERI 13 MAI 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Din nou despre gãgãuþul Rebengiuc Delia Budeanu sau Sã nu fim mojici Carmencita lipicioasa Budai Deleanu John Raþiu se însoarã!

PARTEA A II-A Noi apariþii în peisajul publicisticii româneºti: „Tricolorul” (directori Mihai Ungheanu ºi Tudor Stoica), „Timpul” (directori Raoul ªorban ºi Adrian Riza), „Noi” (director Dinu Sãraru), „Sport-Star” (director Horia Alexandrescu). Pãzea, copii, cã vine artileria grea, nu ca diletanþii voºtri care-mpuºcã raþele ºi mãnîncã maþele.

Aflãm dintr-un Comunicat al Poliþiei din Oradea cã unul dintre cei mai turbulenþi „ziariºti”, care murdãresc hîrtia dupã Revoluþie, redactor la gazeta celor doi pintenogi Modorcea ºi Cucui, e vorba de „Baricada”, a fost bãtut mãr de cetãþeni, într-adevãr, dar nu din motive politice, ci din motive binecuvîntate. Pentru cã nãrodul acesta, unul Vãlenaº, s-a repezit la Monumentul Eroilor ºi a aruncat jerbele de flori cu panglicã Tricolorã care au fost depuse în 25 Octombrie. El pretindea cã nu pot fi omagiaþi ºi soldaþii sovietici, pentru cã au fost ocupanþi, nu eliberatori. Mintea de peºterã a parlagiului nu poate raþiona mai mult, asta a auzit el pe la cîrciumã, asta face. Cum ai putea sã-l faci sã priceapã cã, totuºi, dupã 23 August 1944 Armata Românã a avut un tratat ferm cu Armata Roºie, ºi numai împreunã cu aceasta am putut sã curãþãm Ardealul de trupele lui Horthy ºi Hitler?! Are vreun rost acum sã profanãm mormintele soldaþilor sovietici sau monumentele lor?

Pentru ce? Pentru cã aºa vor cîþiva alcoolici care cred cã astfel vor intra în istoria neamului? Doamne, o sã vinã ea, odatã, deratizarea!

Auzim cã acest Victor Ernest Edgar Edmond Epaminonda Gouguy (pe româneºte Cucui) de la „Baricada” ne-a dat în judecatã. El are impresia cã un zero absolut poate deþine afiºul, judecîndu-se cu niºte personalitãþi publice. El, care, cînd a deschis prima ºi ultima carte, s-a izbit cu coperta în frunte ºi a fãcut buba mînzului, el, care crede cã deviaþia de sept duce la septicemie. În orice profesie din lume îþi trebuie un atestat: doctorii ºi inginerii au diplome, ºoferii au carnet de conducere etc. Numai Gouguy ãsta a devenit ºef de revistã fãrã nici o adeverinþã legalã. În realitate, acest nãtãfleþ, care ºi-a tot publicat niºte poezii (?!) cenzurate chipurile de regretata dictaturã, are o imaginaþie atît de bolnavã încît crede cã el existã cu adevãrat. Vã daþi seama cã în paragina din capul lui e totul vraiºte ºi ruleazã continuu filmul „La rãscruce de vînturi”?! Închipuiþi-vã titluri de-o ºchioapã prin presa mondialã: „Cucui în luptã cu Ceauºescu!” sau, mai nou, „România Mare zdrobitã de Cucui!”. Bãi Cucui, nefericitã umflãturã pe fruntea presei, tu nu-þi dai seama cã, dacã îþi punem o compresã cu apã rece, ai dispãrut pe loc?

Facem precizarea cã între dl. Ilie Olteanu (care a semnat un articol în nr. trecut al revistei noastre) ºi dl. Ilie Olteanu (care n-a semnat un articol în nr. trecut al revistei noastre, fiindcã lucreazã la publicaþia „Lumea azi”) este o simplã potrivire de nume. ANUNÞ IMPORTANT: În zona ziarului „Dreptatea” s-a pierdut copila Lucia Kanner. Vorbeºte mult ºi greu, dar numai onomatopeic (zît, ptruþ, cîh etc.). Are mania persecuþiei ºi scrie pe

C A R I C A T U R I

garduri tot felul de porcãrele împotriva românilor. Îi rugãm pe aceia care o vor gãsi sã o predea la prima circã de poliþie.

O ºtire care a tulburat profund conºtiinþele cîtorva miliarde de cetãþeni români (dupã cum socotesc statisticile referitoare la cei care cãlãtoresc anual cu metroul): ei, bine, guvernul a anunþat la televizor cã va acorda ajutoare de 100.000 de lei fiecãrei familii de tineri cãsãtoriþi! Este o sumã ameþitoare, trebuie sã stãm puþin jos sã ne revenim. În condiþiile noilor preþuri, familiile proaspete îºi vor putea îmbogãþi zestrea gospodãreascã cu urmãtoarele bunuri: un sifon automat care, de ruginit ce e, are avantajul cã parcã scoate pepsi; patru conserve Socra; douã pachete de margarinã (care nu îngheaþã în frigider, dar asta nu pentru cã ar fi bune, ci pentru cã îi stricã rezistenþele); o zgardã antipurici; iar de restul pînã la 100.000 se poate merge cu un taxi particular exact 100 de metri, ca sã-þi facã damblaua. În realitate, 100.000 de lei înseamnã 10.000 de lei. Oricum, intenþia conteazã, ºi vorba acelui dramatic pasaj din „Recviem”-ul compozitorului Wolfgang Amadeus Volskwagen: „Banii n-aduce fericirea/ Mult mai de preþ e scumpirea!”.

Dar toate astea n-avea de unde sã le ºtie eternul îndrãgostit John Raþiu! El rîde mereu, e voios ca un cintezoi de Ziua Recoltei. Îi spui de situaþia grea a României, el bagã capul în televizor ºi rîde, promiþîndu-ne cã, dacã îl vom vota pe el, va fi minunat, fiecare casã va avea în curte un derdeluº de mezeluri ºi altul de brînzeturi, copiii îºi vor face porþi de fotbal din roþile de caºcaval, iar pe robinetele de la bucãtãrie va curge în loc de apã (pe care a înghiþit-o toatã stãvilarul ªtefan Ciurel) bere Tuborg sau whisky. El rîde mereu ca un bebeluº, cu faþa lui rumenã de mãr ionathan, cu ochii luminoºi, în schimb, vioi, scoate mereu capul prin micul ecran ºi ne dã sfaturi, îi spui de boicotul practicat de Anglia, el rîde ºi îi dã zor cu Tudor Vladimirescu ºi cu familia lui care de la paºopt în Camerã, vorba aia, pe urmã îi zici de 13 iunie, el rîde ca un clopoþel (la început), pe urmã ca Clopotul-Þar, de la Biserica Vasilii Blajenîi, atunci cînd s-a prãbuºit cu larmã mare, de-a fost cutremur în toate Rusiile pravoslavnice, îi mai zici domnului Raþiu de violenþa inumanã a ziarului „Dreptatea“, el rîde din nou, de te face ºi pe tine sã rîzi fãrã sã ºtii motivul, apoi îþi spune iarãºi din cumsecãdenia inimii sale cã, dacã îl alegem pe el, alta va fi situaþia º.a.m.d. Este momentul sã-i spunem, totuºi, cã alegerile s-au isprãvit, altminteri va avea bietul bãtrînel un ºoc, ca soldatul japonez din jungla filipinezã, care nici acum nu ºtie cã s-a încheiat cel de-al II-lea rãzboi mondial, pãzeºte un munte de conserve goale ºi aºteaptã sã vinã un samurai cãlare pe o torpilã ca sã-l ducã înapoi la Pearl Harbour. Dar ce-i pasã lui John Raþiu de toate astea? El rîde pe mai departe, molipsitor. A venit timpul sã precizãm cã domnia-sa a cerut în Parlament demisia guvernului doar aºa, de sanchi, pentru cã, în realitate, a fost cel dintîi care s-a bucurat de trusoul de 100.000 de lei. Ei, bine, aici am vrut sã ajungem. Mulþumitã odioaselor

manevre ale Securitãþii (aia care trãieºte dizolvatã ºi, deºi moartã în coteþ, înfloreºte pe zi ce trece), am reuºit sã punem mîna pe încã o scrisoare a marelui þãran româno-englez cãtre Margaret Thacher. Deºi vestitul lord britanic Nelu a scris rîzînd aceastã epistolã, pe noi ne-au podidit lacrimile, dar ºi alte sentimente umane cum ar fi: invidia cã n-am scris noi o aºa capodoperã, prostia cã nu l-am votat, mîndria patrioticã pentru faptul cã dintr-o minte balcano-britanicã a putut ieºi un asemesnea monument de elocinþã, în fine, durerea, bucuria, neocomunismul, liber-schimbismul, xenofobia, transpiraþia, privatizarea ºi alte sentimente adînc înrãdãcinate în sufletul neamului românesc, care vorba aia, priveºte idila dintre Moº Nelu ºi Coana Beta cu adîncã îngrijorare, ca sã nu se rupã ceva în organismul lor pãtimaº. În numãrul viitor, vom publica aceastã admirabilã epistolã de amor, de fapt, o veritabilã cerere în cãsãtorie. În ziarul „Tineretul liber“ de sîmbãta trecutã, am citit cu consternare o scrisoare pe care se pare cã Aristide Gunoiu i-a adresat-o lui Emanuel Valeriu. Iatã textul: „Los Angeles 25 Oct. 1990.

Tovarãºe Emanuel Valeriu, Am plecat din Bucureºti complect desgustat de felul tãu de a mã primi ºi-mi satisface dorinþele profesionale în limitele posibilitãþilor. Nu mã mirã deloc poziþia ta de lingãu comunist. Ai fost sluga credincioasã a banditului de Ceauºescu, acuma îl slugãreºti pe porcul de Iliescu ºi aºa mai departe. Ruºine sã-þi fie de bestie bolºevicã. Aflã dacã nu ai ºtiut pînã acuma, cã individul care l-a înjunghiat pe Nicu Ceauºescu, era omul meu, plãtit cu dolari grei, dar fâstâcindu-se de a nu fi prins, nu a înfipt cum trebuia lama în pântecele diavolului. O va înfige bine de data asta, sau poate chiar eu personal, cu ocazia viitoarei Judecãþi a întregei naþiuni româneºti împotriva actualului regim criminal terorist, la fel ca ºi a lui Ceauºescu.

Ruºine sã-þi fie animal inconºtient cu chip de «om», A. Buhoiu”. Noi înclinãm sã credem cã aceastã demenþialã misivã este autenticã, din urmãtoarele motive: 1) recunoaºtem stilul agramatului; 2) scrisorile pe care ni le trimitea ºi nouã, în urmã cu vreo 6 ani, erau semnate tot A. Buhoiu (atît de maºinã, cît ºi de mînã); 3) micuþul Gunoiu a plecat spumegînd de furie, înapoi, în America, pentru cã E. Valeriu nu l-a lãsat sã-ºi facã mendrele; 4) el l-a urît de moarte pe Nicu Ceauºescu, datoritã faptului cã acesta l-a tratat cu dispreþ în 1982, cînd Gunoiu îi fãcea o curte sufocantã, pentru a-l ajuta sã fie uns director la circ, îl pîndea în faþa locuinþei ºi la ieºirea din bar, o copleºea cu drãgãlãºenii pe Janina Matei º.a.; 5) eram siguri cã imediat va protesta împotriva publicãrii scrisorii; modul în care a fãcut-o e tot de om nebun, el afirmînd cã ºi „România Mare” a publicat „falsuri grosolane” în legãturã cu el; numai cã tot ce am publicat noi, toate facsimilele cu autografele lui, sînt ADEVÃRATE, iar noi ºtim asta, dupã cum ºi Buhoiu ºtie. Este clar cã avem de-a face cu un bolnav mintal, care a trimis o scrisoare de ameninþare, întocmitã într-o crizã de paranoia, apoi s-a speriat ºi a retractat. Atenþie la Buhoiu, face crime! În aceste condiþii, dacã se va dovedi autenticitatea epistolei, este limpede cã o asemenea vacã nu mai are ce cãuta în România. Am îndrãzni sã sfãtuim, totodatã, autoritãþile americane sã închidã animalul acesta periculos la o casã de sãnãtate.

Bomba zilei: se pare cã Editura Humanitas, condusã de Gabriel Liiceanu ºi Europa Liberã, a dat faliment! Felicitãri!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 16 noiembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT PSD loveºte la rotula de jos Camera Derutaþilor ªcoala de corecþie a vieþii Cum se distreazã fiii maneliºtilor Oamenii e muritori Alte tradiþii din noaptea de Paºte Fata babei ºi fata moºului Moartea citeºte ziarul de sport PSD, aºa cum era de aºteptat, îºi calcã în picioare propriile reguli ºi nu renunþã la proaspãt condamnatul Liviu Dragnea, magicianul din Teleorman care, periodic, a înviat morþii ºi i-a dus la vot, iar pe vii i-a îngropat chiar în urnã, ca sã nu greºeascã partidul. Ba, culmea lipsei de respect faþã de personalitãþile istoriei contemporane, l-a mazilit pe vel-logofãtul Zgonea ºi l-a dat pe mîna cãlãului, deºi distinsul lãcãtuº-mecanic a fost coleg de bancã, la ºcoala de meserii ºi servicii ciudate, cu mai puþin cunoscutul Mihai Viteazul. E corect? Depinde cum priveºti problema. Dacã îþi place cum se mãcelãresc ºobolanii roºii între ei, e cît se poate de corect. Dacã te gîndeºti cã cel mai mare ºi mai hoþ partid din România e condus de indivizi fãrã nici un scrupul, dispuºi sã încalce orice norme ale bunului-simþ numai ca sã-ºi satisfacã propriile interese, e cît se poate de naºpa. ªi se mai mirã corbii ãºtia însetaþi de sînge cã-i numeºte lumea ciuma roºie ºi cã ar vota ca preºedinte al þãrii pe oricine altcineva decît pe vreun reprezentant al acestui circ ambulant care-ºi buzunãreºte proprii spectatori. ªi, cînd le vine bine, le-o dã ºi la rotula de jos, ca sã-l citãm pe nemuritorul Octavian Paler de Ferentari, care are asigurat un loc de veci pe Facebook. Dar nu e totul pierdut. Salvarea (112) vine tot de la personajul isteric Valeriu Zgonea, care asigurã mapamondul lumii pesediste cã: ,,funcþia aceasta, pe care mi-au dat-o colegii mei într-un congres (desfãºurat, cu siguranþã, prin mlaºtinile Neajlovului), mã obligã sã blochez moartea partidului sub povara problemelor unor lideri”. Adînc. Mi-au dat lacrimile de crocodil. În aceastã stare de necesitate, singura soluþie este invadarea Teleormanului, hãituirea crocodilului Dragnea prin bãlþile Dunãrii de cãtre niºte hãitaºi profesioniºti, înarmaþi cu Codul Penal, prinderea ºi descãpãþînarea lui (în sensul cã e prea încãpãþînat ºi ºia lipit cu super-glue organul prin care sînt filtrate strategiile PSD-ului de scaunul de mare ºef de bandã) ºi aducerea corpului delict, într-o traistã de rafie, la noul domn Zgonea. Cã Mihai Viteazul, pretenarul lui de la ºcoala ajutãtoare, aºa a procedat cu unul Andrei Bathory, care vroia, indirect, sã-l facã la portofelul burþii. Mã gîndesc cã, totuºi, stînd atîta amar de vreme alãturi de Miºu Caftangiul, e imposibil sã nu se fi lipit nimic de Zgonea. Deºi, sincer sã fiu, e foarte probabil ca Valericã, în loc sã studieze cu atenþie meandrele concretului din PSD, era mai preocupat de înºurubãri legislative, piuliþe rotative, consumabile cu douã picioare ºi alte activitãþi de loisir, absolut obligatorii în nobila meserie de preºedinte decorativ al Camerei Derutaþilor. Cum, asta nu-i o meserie? Atunci, ce-i?

E o funcþie politicã, rezultat al negocierilor dintre mafioþi? N-am ºtiut, omul, cît trãieºte, învaþã. Totuºi, aºa se explicã de ce o ocupã numai necalificaþi. Dar, oare, nu mai e valabilã teoria aia potrivit cãreia funcþia doboarã gradul?

Sã rãmînem în acelaºi registru, al marilor personalitãþi care conduc România pe ultimul drum. Adrian Copilul Minune, preºedinte al Camerei Manelelor, l-a bãtut la cur pe Sigmund Freud, între douã nunþi de politicieni ºi o tãiere de moþ, cu sabia, prilejuitã de înmormîntarea, pe acorduri de Schubert de la Vaslui, a unor sponsori care s-au rãcit din cauzã de deces mortal. ,,Mie îmi place sã mai rãmîn singur cu mine ºi sã încerc sã mã descopãr, sã gîndesc altfel decît gîndesc în fiecare zi, pentru cã am învãþat la ºcoalã sã mã autodepãºesc, sã fac altceva... Cînd sînt singur în casã fac niºte chestii de-ale mele, pe care le am eu separat. Azi a fost ultima datã cînd am fost singur cu mine”. Uite de ce nu-i bunã ºcoala de corecþie a vieþii: te face sã te gîndeºti la nemurirea sufletului. Pãi, ce avem noi aici? Filosofie purã. Se tãvãleºtee Kant de invidie, în þãrînã, iar Tony Poptãmaº a fost exclus de pe Facebook, cu ºuturi în sistemul de operare. În schimb, Valericã Zgonea s-a luminat, dacã ar fi posibilã o asemenea minune. În loc sã-i ia locul lui Liviu Puºcãrie în fruntea Batalioanelor Foamei, e mai sãnãtos sã stea singur cu el ºi sã facã niºte chestii separate, d-ale lui. ªi poate aºa îºi va (auto)satisface setea de putere. Dacã nu, sã înºurubeze ceva, orice, cã, pînã la urmã, meseria-i brãþarã de aur. Concluzia se impune de la sine: nu faceþi ca Adrian Copilul Bãtrîn, dar nici ka Kant de la Camera Derutaþilor.

Din aceeaºi lume bunã aflãm cã fiul lui Nicolae Guþã, Ministrul Familiilor Destrãmate, s-a dat la o gagicã, iar asta s-a opus, deºi bãiatul, pe nume Nicu, a încercat toate tehnicile de convingere, specifice unui preludiu þigãnesc: i-a arãtat portofelul, i-a spus cine-i ta-su, a înjurat-o de mã-sa, a tras-o de pãr... Ba a încercat ºi tehnica mortalã a lovirii cu sticla în cap, dar fãrã nici un rezultat. Golanul mai are multe de învãþat de la derbedeul ãl bãtrîn, care a umplut þara de puradei liniºtiþi, pentru cã el i-a caftit preventiv, încã din burta mamelor. Ce þi-e ºi cu fetele din ziua de azi! Nu mai cedeazã avansurilor maneliºtilor dupã primul croncãnit, chiar dacã ei umblã cu caºcavalul în plisc.

Ajung bieþii hartiºti, obligaþi de situaþie, sã le batã bine, ca sã poatã, ulterior, sã le violeze ºi sã le facã un copil-doi, pe care sã-i abandoneze pe la emisiunile culturale de la miezul nopþii. Sperãm ca instituþiile statului sã-ºi facã datoria ºi sã le convingã pe tinerele amazoane sã cedeze într-un fel sau altul, sã nu mai existe atîtea cazuri nerezolvate. Sau sã-ºi retragã plîngerile, cã e ºi interlopii oameni. Ca în cazul lui Palesicã, care, culmea coincidenþei, s-a petrecut exact în acelaºi stabiliment din Straja unde, dacã nu baþi bine o femeie frumoasã, nu eºti privit cu ochi buni. ªi, oricum, nu mai eºti primit a doua oarã, decît dacã ai plãtit o taxã de protecþie pentru comportament civilizat, de nesuportat în acea zonã crepuscularã.

Dar concurenþa nu doarme. Fulgericã, sau cam aºa ceva, un fel de Mozart hrãnit direct din teica McDonald's de niºte lãlãitori de la Clejani, a prins prime-time-ul ºtirilor de Paºte, surclasîndu-l pe Isus cu banala Lui Înviere, fiindcã s-a deplasat prin Bucureºti cu 175 de km pe orã. Nu pe jos, cã nu strigase nimeni ,,6, poliþia!”, ci cu bolidul din dotare.

Nu se ºtie dacã, în timp ce apãsa pedala de acceleraþie pînã la orgasm, trãgea vreo demoazelã de podoaba capilarã, sau ºi-o imagina pe trecerea de pietoni.

Oricum, cercetãrile continuã.

Hai sã mai vorbim ºi despre oameni normali! Carmen Hara...Nu, cã am luat-o ºi eu pe arãturã. Deci, Carmen Mureºan, celebra prezicãtoare postcoitum, a zguduit lumea cu ultima viziune (9,5 grade pe scara Richter); cicã oamenii e muritori, ºi dacã e muritori, vor muri! Iatã cã la numai 48 de ore dupã ce lãutarul Prince a dat colþul spre Michael Jackson, fosta componentã a formaþiei ,,Trio Expres”, a prezis, în direct la TV, cã hartistul va muri ºi va fi incinerat. Ba, mai mult, cu o precizie uluitoare a anunþat întreg mapamondul cã în urma lui Prince nu va rãmîne multã cenuºã... Mare lucru nu va rãmîne nici de pe urma lui Dacian Cioloº ºi guvernul lui de comici vestiþi ai ecranului, care par adunaþi cu furca. Aºa cã sãlãjanul nu va fi ºeful PNLului mai spre toamnã, întrucît rezultatele guvernãrii tind spre zero. D-aia a ºi zis: ,,Nu am sã fiu kamikaze doar de dragul de a mã arunca în aer ca sã se vadã bucãþile de pe pereþi”. Bãi, Cioloºe, tu eºti bãiat simpatic, dar dacã nu eºti kamikaze, atunci ce eºti? Ai avut o ºansã uriaºã sã însemni ceva, sã pui cu botul pe labe clasa politicã, dar n-ai înþeles deloc ce-a vrut lumea de la tine, dupã tragedia de la ,,Colectiv”. Ba, dimpotrivã, te-ai fãcut frate cu dracul ca sã treci puntea. Care punte, prietene? Tu trebuia sã-þi impui voinþa ºi sã conduci alãturi de popor, nu sã fii sluga prea-plecatã a odioasei oligarhii politice transpartinice. Acum deja e prea tîrziu ºi, ºtii cum se spune în fotbal, ocaziile se rãzbunã. Ai vãzut o chestie? Lui Piedone nu i-au dat voie urmaºii victimelor de la Colectiv sã candideze, dar pe tine te-au lãsat sã guvernezi. Din pãcate, ai fãcut-o prost. Nu pentru cã eºti bãiat rãu, cã nu eºti, ci pentru cã nu te-ai priceput. Îþi lipseºte viziunea de ansamblu. N-ai depãºit, din pãcate, complexul de ministru al Agriculturii.

Cînd sã zicã ºi Patriarhul hop, c-a sãrit groapa cu banii din noaptea de Paºte, ºi cînta cu foc ,,Veniþi de luaþi benzinã!”(sau cam aºa ceva, cã n-am cine ºtie ce ureche muzicalã), de-i luceau ochii lui Iohannis ca la dracii de consilieri prezidenþiali, din galerie s-a auzit un strigãt de bun simþ: ,,Demisia!”. Nasol moment, miºto colivã electoralã! Pentru cã nu s-a ºtiut exact la demisia cui se referã (Patriarh, preºedinte, sobor de preoþi, popor, alþi gurã cascã), Tarzanul valah a fost amendat cu 2.000 de lei. Nici Vali Vijelie nu primeºte atît pentru un singur rãget. Dar astea-s tarifele

practicate în zonã. Totuºi, poate asta ar fi soluþia ieºirii României din sãrãcie: amendarea, cu cîte 2.000 de lei, a tuturor acelora care strigã demisia. Vã daþi seama în ce hal de bunãstare am putea ajunge? Ar fi bani pentru alocaþii, pentru pensii, pentru profesori, pentru doctori (alþii decît Victor Ponta) ºi pentru alte categorii sociale defavorizate. Iar clasa politicã ar avea de unde sã fure ºi mai abitir. Ar fi un fel de perpetuum mobile alimentîndu-se însuºi cu parale, ca sã-l parafrazãm pe Petrache Poenaru (cine era Petrache Poenaru nu vã mai spun, cã sînt obosit ºi-mi plînge stiloul în mînã).

La turneul de tenis de la Madrid (cu t, nu cu p, în sensul cã e vorba despre confruntarea femininã), patronat de mistreþul cu mustãþi de argint, s-au calificat în sferturi, pentru prima datã în istorie, 4 românce: Simona Halep, Irina Begu, Patricia Þig ºi Cãtãlina Cîrstea! În semifinale a ajuns doar Simona Halep, care a eliminat-o pe Irina Begu. Din pãcate, Simona ºi-a pus poalele în cap. Nu e pentru prima datã cînd o ia gura pe dinainte, crezîndu-se mai importantã decît este în realitate. Mai multã modestie nu stricã nimãnui, chiar dacã te-ai ridicat prin efort propriu dintre meduze ºi cochilii de scoici. A-i respecta pe alþii înseamnã a te respecta pe tine însuþi, mai ales cînd eºti un mare campion. A recunoaºte calitãþile adversarului - te ridicã, nu te coboarã. Remarca ta cã al doilea set i l-ai fãcut cadou Irinei (0 la 6), nu cã ea a jucat mai bine, e cel puþin deplasatã. Irina n-a comentat, întorcîndu-þi ºi celãlalt obraz. Adicã exact acea parte a corpului care þie-þi lipseºte. Calitãþile sportive, însã, nu i le ia nimeni Simonei Halep, chiar dacã, uneori, infatuarea îi joacã feste. Aºa cã o felicitãm pentru cîºtigarea turneului, pe care l-a dominat destul de clar ªtiþi ce face lumea de Paºte? Plãteºte birul la popã, ascultã ceva muzicã byzantinã ºi bagã la jgheab ouã, pascã, miel, cãþel sau orice altã vietate comestibilã cu douã sau cu patru picioare, care a avut neinspiraþia sã treacã alandala prin raza de acþiune a bunului creºtin.

Toate stropite la greu cu vin, þuicã, bere ºi alte anestezice. Dupã care vreun apropiat mai puþin lacom sunã la 112, pentru tradiþionala plimbare cu ambulanþa. Existã ºi excepþii. De exemplu, o tipã, Flore Salalidis, un fel de Moni a lui Iri, de rit nou, zice cã ea are altã tradiþie: pentru a se spãla (de pãcate, sper), se aruncã goalã puºcã în mare, eventual împreunã cu alte petarde. Melcul rãmîne pe mal admirînd peisajul, ca orice bun creºtin de 120 de centimetri, plus sau minus 2 milimetri, înãlþime.

Fata babei, Iulia Albu, cãreia gãina vorbitoare îi ouã, în cuibarul de deasupra cutiei cu maimuþe, numitã, fãrã nici o dovadã ºtiinþificã, cap (sic!), doar o mãrgicã, ºi fata moºului, Oana Lis, se alintã cît e ziulica de lungã. Prima zice cã Oana Roman ar fi un fel de Scufiþa Roºie hrãnitã cu hamburgheri, puþin cam paraºutã, dupã vestimentaþia neconformã cu standardele dilimancei, iar nevasta lui Tutankamon e sigurã cã Viorel Lis s-ar sinucide dacã faraoanca lui ar pãþi ceva, eventual vreun deces mortal. Oano, nu-l crede pe cuvînt, Viorel e curvã bãtrînã! Vrea sã scape de tine, ca sã se arunce în mare, gol puºcã, cu blonda lui Iri. ªi dacã nu-i halesc peºtii puþulica, o sã-i facã ºi un copil, ca sã aibã ºi Iri un tovar㺠de joacã.

Jucãtorul echipei Dinamo, Patrick Ekeng (26 de ani), a murit în urma unui stop cardiac, în timpul meciului cu Viitorul Constanþa, la cîteva minute dupã ce a intrat pe teren din postura de rezervã. Nu e primul caz (vã mai amintiþi de rapidistul Vrãbioru, sau de mult mai celebrul Hîldan?), ºi, din pãcate, nici ultimul. Cauza e, fãrã îndoialã, medicaþia excesivã (probabil pe fondul unor probleme preexistente), care ,,susþine” sportul de performanþã. Peste 70% dintre românii care au de lucru cîºtigã sub 400 de euro pe lunã, adicã mai puþin de jumãtate din cît iau unii ºomeri din Vest. De asemenea, România este pe primul loc în UE la nivelul de sãrãcie al celor care lucreazã! Nu mai vorbim de aceia care n-au nici un loc de muncã. Dar credeþi cã-i pasã cuiva? Da de unde!

Altminteri cum se explicã votul masiv acordat, de 26 de ani încoace, tocmai acelora care i-au adus în aceastã situaþie? Atracþia victimei faþã de cãlãu e fatalã la valahi. Încã doi militari au murit în Afganistan.

Mãi, nenorociþilor, de ce trebuie sã moarã tinerii români pentru cauze care nu sînt ale lor, la mii de kilometri de patrie? Sã nu-mi spuneþi cã au plecat acolo de bunãvoie. Nu, mã, nemernicilor, au plecat acolo împinºi de sãrãcie, pentru cã în slujba patriei lor sînt plãtiþi cu salarii de mizerie. Cei doi tineri buzoieni, Adrian Vizireanu (care era ºi arbitru de fotbal) ºi Iulian Dumitrescu, au fost seceraþi de gloanþele talibanilor travestiþi în poliþiºti afgani. Vor fi avansaþi post-mortem la gradul de sublocotenent, dar cui mai foloseºte? Lor, în niciun caz.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini „Prea tîrziu...“ Imperialiºti gîngavi ºi capitaliºti obezi Miliarde de dolari au dãruit Tuturor acelora care l-au înscãunat Pe iresponsabilul zugrav: Adolf Hitler!

Dupã ce un nou Caligula Al dramaticului nostru secol Europa a scãldat-o Într-o baie de sînge, Numai la Auschwitz ºi-n Alte lagãre ale morþii ªase milioane de evrei ucigînd, Roosevelt ºi Stalin, În fruntea unei coaliþii s-au pus ªi l-au rãsturnat, Potop de oameni sacrificînd...

Apoi, dupã ce planeta Între ei au împãrþit-o, Roosevelt i-a spus gruzinului: - „Fiecare va face de-acum Ce crede cã drept este...

Avem menirea de a ferici popoarele”... ªi Stalin le-a „fericit” în numele Odiosului „stalinism”, Patruzeci de milioane de suflete pure, Ca ºi ninsorile Alpilor, Chinuindu-le ºi-apoi „Uºurîndu-le”drumul, Din „mica noastrã trecere” Spre cea „mare” ºi definitivã!

Charles de Gaulle - Francezul anacronic, Care nu-ºi dãdea seama, Ca ºi Winston Churchill, Cã þãrile lor, mari puteri nu mai sînt – Înainte de moarte, Îngrozit de sinistrul mãcel stalinist S-a destãinuit preotului ce-l cumineca, În sonoritãþi abia ºoptite: - „Hitler...

Un mic ºef de bandã În era lui Stalin”... ªi-ºi dãdu duhul, Învãluit în remuºcãri, Într-o sumbrã simfonie a anxietãþii, Pãrãsind aceastã lume.

Gorbaciov Lumii a recunoscut cã: - „Imperialismul stalinist A fost cea mai cumplitã Dintre vremurile de bejenie Ale istoriei”! Viclean ºi fãþarnic Încearcã sã cîºtige timp, Pentru a-ºi consolida puterea, ªtiind cã pentru bogaþi Deviza-i: oligarhia, Iar pentru sãraci: Demagogia! ªi-n toate þãrile se vorbeºte ºi se scrie Despre ororile „obsedantului secol douãzeci”, Se varsã lacrimi sãrate ºi amare, Aºa cum a vãrsat ºi Iuda Iscarioteanul,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Lichele deghizate în patrioþi

S

P o l e m i c i ALBUMUL CU POZE RARE

-a întîmplat deunãzi, într-o ºedinþã obiºnuitã de lucru a cenaclului nostru, despre care nu am fi vorbit vreodatã, dacã doamna Mia Badralexi nu avea sã treacã în revistã un poem scãpãrãtor de frumos, purtînd titlul cu iz de scrisoare poeticã „Dragi români”. Un poem care, prin structura clasicã a versurilor, este dedicat României, oferind ca subiect de analizã patriotismul la români. Este o poezie scrisã de pe poziþia unui român adevãrat: Mihai Istudor, profesor de istorie, din ªtefeºtii-Prahovei. ªi cenaclista noastrã a citit-o cu viu grai, trezind ropote prelungi de aplauze.

Ascultînd cu mare atenþie versurile, simþeam în adîncul meu o durere nemãrgintã, gîndidu-mã la strãbunii mei despre care am aflat din cãrþi ºi din povestirile bunicilor cît de mult au suferit pentru aceastã þarã ºi ce de vieþi au pierit pentru apãrarea brazdelor ei... Oamenii aceia erau patrioþi, nu la nivel de vorbã, faptele lor vorbesc, fiindcã ei chiar au crezut în idealul românilor de-a fi liberi, dornici de a avea þara lor... Pornind de la poezia auzitã ºi de la faptele de vitejie ale înaintaºilor, descrise în versurile poeþilor ºi în cîntecele populare, constat cã poporul acesta chiar a fost demn de Tricolor ºi de jertfa strãbunilor, ceea ce l-a fãcut sã fie independent... Dupã unele discuþii cu oameni de toate vîrstele, aveam sã înþeleg cã a fi patriot în zilele de azi aratã a fi o ruºine, iar patriotismul nu mai e la modã ºi nu mai reprezintã nimic, aºadar nici nu ar mai trebui pus în discuþie. Rãmîne de domeniul trecutului ºi este cultivat doar de o anumitã categorie de oameni, nostalgici dupã pîinea ºi datinele noastre, susþinãtorii acestei idei motivînd cã, dacã nu eºti conectat la modernismul actual, înseamnã cã nu exiºti, iar ca sã exiºti, þi se impune sã renunþi la fibra ta naþionalã ºi la toate cele care þin de obiceiurile tale... Vedem cum tot mai mulþi români pleacã din þarã în toatã lumea, nu pentru cã vor ei, ci pentru cã aºa este construitã politica mondialã: sã destrame state ºi orînduiri, transformîndu-le în populaþii, cum vedem cã se întîmplã ºi cu þara noastrã. Omul simplu trebuie sã se supunã, dacã aºa sînt date ordinele, mai cu seamã de cãtre politicienii noºtri, cei care, în lichelismul lor, s-au deghizat în patrioþi. Ei zic cã muncesc pentru binele þãrii. Cum ºi în ce fel, se vede dupã jalea în care a ajuns acest popor... Apreciez gestul doamnei Mia Badralexi tocmai pentru faptul cã, acordînd atenþie poemului lui Mihai Istudor, a arãtat cititorilor cã mai sînt printre noi poeþi care, în vãpãia cuvintelor, îºi exprimã dragostea pentru þarã, mãrturisindu-ne

Dupã ce, cu treizeci de arginþi, Pe Învãþãtorul nostru, al tuturora, L-a vîndut fariseilor, Ca-n cele din urmã sã-ºi punã Capãt zilelor, Zilele trãdãrii lui mîrºave, Spînzurîndu-se de creanga unui copac, Din care „arhiereii meºteri” Sculptat-au crucea lui Isus Nazarineanul...

Prea tîrziu...

Toate aceste meditaþii si consemnãri Ambianþa urîciunilor generînd...

Prea tîrziu...

Morþii nu învie niciodatã...

Prea tîrziu...

Un numãr imens de oameni Aºteaptã sã li se dea hranã ºi case Iar nu vorbele deºarte care li se oferã.

Toate acestea, eu, Doru Popovici, Imnograf byzantin, Pe aceastã hîrtie le-am aºternut, În timp ce-am ascultat „Oda bucuriei”, Din Simfonia titanului de la Bonn, De arhanghelul muzicii - Herbert von Karajan – Tãlmãcitã, Luminã sãdind în sufletele Oamenilor cu cerul moral identificat Eufoniei bunei speranþe ªi am simþit, Ca un blînd poet al zilelor noastre, Cã se-ntîmpinã „Patria cu pîine”...

DORU POPOVICI

cã patriotismul nu va dispãrea vreodatã din sufletul românului. Important mi se pare apelul poetului cãtre români, ºi sînt destui în þara asta, cum zicea Eminescu: „cîtã frunzã, cîtã iarbã”. Sînt tineri care nu doar fac literaturã, dar chiar se strãduiesc sã ducã mai departe datinile noastre, refuzînd sã se cãciuleascã strãinilor pentru un blid de mîncare. Ce pãcat însã cã, pentru politicienii noºtri, noi, ca naþiune, nu însemnãm nimic, iar patriotismul, pentru ei, înseamnã scoaterea la vînzare, cît mai repede, a tot ceea ce mai existã pe-aici, chiar ºi cimitirele în care ne dorm strãbunii... Þara e cifrã de afacere pentru propriile buzunare, pe cînd, pentru cei care au murit în tranºee, ea a însemnat totul: aerul pe care l-au respirat, cerul cu puhoiul sãu de stele, pãdurile cu arbori seculari, ogoarele cu grîne aurii... Aºa patrioþi, mai zicem ºi noi!

Iatã cã, ne convine sau nu, realitatea aceasta este: sãrãcia zburdã în voie prin gospodãriile românilor, care, zi ºi noapte, cu foamea în gît ºi lacrimi în ochi, se jelesc unii altora, dar voteazã de fiecare datã pe cine nu trebuie.

Culmea ar fi ca, la alegerile din anul acesta, sã vedem cã oamenii votaþi sînt livraþi la pachet din rîndul celor care au carnet de puºcãriaº sau sînt pe cale de a fi încarceraþi pentru cã au dat iama în banul public. Poezia lui Mihai Istudor este un îndemn la patriotism în orice moment din viaþã, altminteri, spune poetul, identitatea copiilor ºi nepoþilor noºtri se va pierde. Împãrtãºind sentimentul patriotic, Dumnezeu va fi cu noi întru credinþa noastrã ºi a Bisericii de care ne este legatã fiinþa þãrii, fãrã sã ne dezicem vreodatã. Altfel, vom pieri odatã cu lãsarea negurilor vremii.

Poemul lui Mihai Istudor este un semnal de alarmã, dar ºi o lecþie de românism adevãrat. Pentru cã lucrurile stau întocmai, citãm un fragment din amplul poem: „Dragi români, vã rog sã luaþi aminte/ La acest modest ºi trist poem,/ Iar la ale mele mici cuvinte/ Înþelesuri sã le daþi vã chem.// N-aºteptaþi metafore subtile/ ªi nici alte noi figuri de stil/ Noi sîntem cãclîiul lui Ahile/ Fãrã „Eneida” de Vergil.// Noi, românii, sîntem, de departe,/ Un popor urît, de mîna a doua,/ Fãrã rost, necetitor de carte,/ Iarba care otrãveºte roua.// Noi nu stãm aicea de milenii,/ Ci abia sîntem de ieri, de azi,/ Un popor iubit de soarta vremii,/ Fãrã suferinþe ºi necaz”.

O felicitãm pe Mia Badralexi pentru inspirata alegere de a ne fi prezentat un poem de asemenea anvergurã, oferindu-ne astfel nu doar o surprizã plãcutã, la o modestã ºedinþã de cenaclu, dar ºi dovada unui model de atitudine civicã, atunci cînd vine vorba de defãimarea românilor.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Soprana Virginia Zeani, în cabina personalã de la Opera din Roma, se pregãteºte pentru interpretarea rolului Tatianei, din „Evgheni Oneghin“, de Ceaikovski (1965).

MICROSIOANE Înserare Cobora în amurg, hop, hop, mînîndu-ºi caprele sure – pãsãri ciudate cu aripi tãiate – aproape cocoºat de povara de pe umãr.

- Ce ai în sac, moºule?, l-am întrebat, ºi el mi-a rãspuns, fãrã sã se opreascã: - Noaptea care vine.

Pasiune - Vai, îºi spuse þigara, înfioratã de plãcerea cu care o sãruta fumãtorul. Nu bãnuiam cã mã iubeºte cu atîta foc!

Dar, numai peste o clipã, se pomeni strivitã de marginea scrumierei.

Diferenþã Cum sã ne fi cãsãtorit mai devreme, dacã atunci cînd eu abia mã nãscusem, el deja împlinise 30 de ani?

Pe urmã, cînd am împlinit eu vîrsta asta, el începuse sã se poarte ca un copil.

VASILE BÃRAN

Secretul zîmbetului enigmatic din tablourile lui Leonardo da Vinci

U

n studiu efectuat recent de cercetãtorii britanici de la Universitãþile Sheffield Hallam ºi Sanderland dezvãluie misterul ,,zîmbetului ce nu poate fi descifrat” al personajelor feminine din picturile celebrului artist renascentist. Aceºtia susþin cã au descoperit în ,,La Bella Principessa”, pictatã de Leonardo da Vinci înainte ca acesta sã finalizeze ,,Mona Lisa” la sfîrºitul Secolului al XV-lea, un truc inteligent folosit de maestrul italian. Astfel, printr-o modalitate specificã de combinare a culorilor, realizatã pentru a înºela vederea perifericã a privitorului, forma gurii femeii din tablou pare sã se modifice în funcþie de unghiul din care este observatã. Atunci cînd este privitã direct, linia gurii personajului din picturã este orientatã în jos. Dar, întrucît ochii privitorului se îndreaptã apoi imediat în alte direcþii, colþurile gurii acesteia par cã urmeazã o linie ascendentã, creînd astfel un zîmbet ce poate fi observat doar indirect, din lateral. Tehnica se numeºte ,,sfumato” ºi poate fi observatã atît în portretul ,,Mona Lisa", cît ºi în ,,La Bella Principessa", o asemenea metodã fiind utilizatã ºi de alþi artiºti ai vremii, însã nici unul nu a atins nivelul de mãiestrie al lui Leonardo da Vinci.

Pag. a 5-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i C o n t r o v e r s e ALBUMUL CU POZE RARE RESTITUIRI

Sfînta ºi neruºinata mediocritate ...Mediocritatea nu e o însuºire a unor oameni, o scãdere rea ºi de nedepãºit, e o stare nãclãibilã, ca ºi îmburghezirea, ca ºi umflarea aluatului propriu în cel ce începe sã se creadã buricul pãmîntului, numai ºi numai pentru cã ocupã un anumit loc în societate, are o anumitã funcþie ºi primeºte o anumitã lefºoaie, drept rãsplatã valoricã. Mediocritatea, cum voi încerca sã arãt mai departe, se bucurã de cea mai mare longevitate, e fãrã moarte. Ea se muleazã dupã toate împrejurãrile, ia, la nevoie, forma combativitãþii revoluþionare, se drapeazã în toga roºie a intransigenþei, devine vehementã ºi aproape cã nu se mai ºtie opri, cînd se dezlãnþuie, cînd alunecã pe povîrniºul acesta, cînd suie, de fapt, fiindcã metamorfozarea ºi draparea au un scop, nu sînt fãcute de dragul fãcutului.

Alteori, tot în funcþie de împrejurãri ºi de scopuri, mediocritatea devine blajinã, se confundã cu disciplina, dã din cap, zice de zece ori „da“ ºi o singurã datã „nu“, avînd grijã, ºi atunci, sã-ºi argumenteze opoziþia, adãugind cîte un „îîîî...dar...noi... totuºi...îîî...“. Dupã asemenea înºiruiri, vor urma întotdeauna, în mod necesar ºi obligatoriu, izbucnirile obiºnuite, de combativitate ºi de gravitate, care vor scãpãra fulgere ºi vor azvîrli tunete, în jos însã, spre cei mici, spre cei pe care îi are în subordine - vai de ei ºi de destinul lor, care nu poarte fi decît greu ºi nãclãit.

Dintre toate formele pe care le ia - individualã sau colectivo-democraticã, mînioasã sau tristã -, forma cea mai caracteristicã rãmîne forma agresivã ºi intempestivã, dezlãnþuitã, trãind din agresivitate ºi din insistenþã, impresionînd, dînd la o parte valori, ocupînd patru scaune cîteodatã, rãsturnîndu-le la nevoie, sãrind peste mese, domolindu-se apoi, întorcîndu-se la modestie, luîndu-ºi mãsuri de precauþie, ºtiind prea bine cã protestul ei, dacã e ºi ponderat, va fi socotit drept ºi întemeiat, va cãpãta un rãspuns favorabil, va triumfa.

Existã, bineînþeles, ºi alte forme, capacitatea acestei stãri de a se nuanþa ºi de a se rupe în bucãþi fiind infinitã, greu de sintetizat. De fapt, mai mult decît o sintetizare ºi o caracterizare globalã, general valabilã, intereseazã stãruinþa ºi persistenþa acestei maladii - „în condiþiile orînduirii noastre”. ªtiu, sînt sigur cã îmi vei spune cã „la noi, mai ales în ultimii ani, valoarea a triumfat ºi a fost pusã în drepturile ei, în toate domeniile, ºi cã impostura, lipsa de har ºi de cinste au fost puse la colþ, pentru totdeauna...”. Cunosc, pot sã anticipez, adicã, fãrã a ºarja, ºi prefacerile ºi mutaþiile cu care îmi vei ieºi în întîmpinare - „Chiar dacã se mai întîmplã unele încãlcãri, dar pînã la urmã, munca ºi cinstea...“ -, ºi nu te voi contrazice, voi

recunoaºte ºi eu ce-i de recunoscut, adãugînd o anumitã precizare: aºa e, teoretic, ºi practic e aºa, uneori. Alteori, ºi eu nu zic cel mai adesea, se întîmplã încãlcãri ºi împingeri, aluatul dospit ºi nãsãdit al mediocritãþii - ºi cînd nu-i dospit ºi nãsãdit acest aluat?! - se umflã ºi se lãþeºte, se întinde ºi împinge, sã cucereascã noi ºi noi poziþii, sã mai înainteze un pas, sã mai suie o treaptã în ierarhia nouã a noii societãþi, drept pentru care uzeazã de metode noi, adecvate împrejurãrilor de azi.

Patru mari iubitori ai Neamului Românesc: poetul Îl vezi pe cîte unul - cîþi n-am vãzut eu din ãºtia?! - gemînd prin toate adunãrile, Gheorghe Pituþ, prozatorul Ion Lãncrãnjan (,,Bãdia”), fãcîndu-ºi loc în faþã, dînd din coate cu filozoful Petre Þuþea (un ,,român anapoda”) ºi graficianul stãruinþã ºi cu îndîrjire, luptîndu-se sã Florin Pucã (un boem autentic). schimbe înfãþiºarea treburilor, suferind cumplit dacã e dat cumva înapoi, dinadins combatant lîngã combatant. Pe urmã, odatã constituitã sau din greºealã. Îl cunoºteai bine pe individ, ºtiai cã are gruparea, n-o mai desface nimeni, nici dacã dã cu tunul creierul cam rotungior ºi cam neted, îl ºtiai cã e cam în ea, atît e de sudatã ºi de unitarã. Mi-a fost dat nu de greoi ºi cam opintit la minte, îþi spuneai însã cã meritã ºi mult sã cunosc o asemenea grupare de ºoc, alcãtuitã, el sã trãiascã, ba îl mai ºi ajutai - oameni sîntem, nu-i cum se întîmplã mai întotdeauna, din cele mai eteroaºa? - apoi, cînd îl vedeai pe nãsãdit dezlãnþuindu-se, te gene elemente: foºti negustori de mãrunþiºuri, foºti cuprindea uimirea ºi mila, erai pierdut pe jumãtate, fiind- patroni ºi foºti geambaºi, funcþionari de lux, fiindcã cã, pentru un asemenea tip de impostor, înfiorarea ºi erau ºi din ãºtia printre ei, oameni care avuseserã anumila, oricît ar fi ele de puternice, nu au nici o valoare, mite munci, într-o anumitã vreme, ºi care, nemaiavînsînt mofturi, sînt fandoseli, esenþial fiind pentru dum- du-le, deveniserã îndîrjiþi ºi porniþi pe îndreptãri. nealui numai urcuºul - ascensiunea, suirea.

Instituþia, în care se polarizase gruparea aceasta, îºi Se întîmplã ºi cãderi, pe drum, au loc capotãri, tempo- schimba mereu conducerea, la doi, trei ani, cu frãmînrare sãu definitive, se nasc din cauza asta drame mari ºi tãri, cu analize multe ºi complicate, precedate mai toate puternice, fiindcã un asemenea individ, plafonat ºi obtuz, de sesizãri ºi de notiþe. Iar gruparea, care stãpînea totul nu poate concepe cã nu i se cuvine un anumit lucru, cã tre- acolo, rãmînea intactã, stînd liniºtitã cîte o jumãtate de buie sã plece dintr-un loc unde s-a infiltrat ºi s-a cãþãrat. an, începînd apoi sã protesteze ºi sã sesizeze, îndatã ce Înclinaþia aceasta e omeneascã, desigur, fiecãruia i se pare se simþea ameninþatã. Cîþiva combatanþi, mãcar, stau aºa, cã i se cuvine ceea ce i se dã, ceea ce a luat. Un om lipiþi de instituþia respectivã, cum stã muºchiul pe piade bun-simþ, însã, nu de înaltã þinutã eticã, ci numai de trã, ºi nu se mai dau duºi de-acolo. Se vãicãresc, cînd bun-simþ, se va replia, se va întoarce la muncã, dacã s-a nu pot ataca, nãscocesc persecuþii, apeleazã ºi la delaþirãtãcit cumva pe asemenea fãgaºuri, în vreme ce un îndîr- uni, la nevoie, nu se dau la o parte de la nimic. Acum, jit, cum ar fi cel ce þi l-am schiþat, se va ambala ºi mai put- de o vreme, se luptã toþi, cu un nou director, pe care îl ernic în ambiþionãri ºi în crispãri, va apela la noi metode, acuzã, aºa cum i-au acuzat ºi pe alþii, mai înainte, cã nu va cãuta noi aliaþi, sã nu fie dat înapoi, sã nu regreseze. lucreazã în colectiv, cã nu þine seama de grupa sindiApucãtura aceasta din urmã e specificã, de altfel, medioc- calã ºi de organizaþia de partid, cã dispreþuieºte omul ºi ritãþii combatante. ªtiindu-se limitatã ºi fãrã prestigiu, ea omenia etc. etc. etc. Nu m-aº mira, drept sã spun, dacã îºi adaugã cîte un om sau cîte doi, de prestigiu ºi de val- ar izbîndi din nou, fiindcã mediocritatea e tenace prin oare, pe care îi transformã apoi în port-drapel. De fapt, stãruinþã ºi prin numãr, e nocivã pentru cã se agaþã de mediocritatea nu poate exista decît în grup, prin asociere, niºte principii cu care nu are nimic de-a face, ea e, de constituind ºi reconstituind bisericuþe ºi gãºti. fapt, moara care ne macinã multe eforturi, încãlecînd Îi vezi numai pe cîte unii, pe cei ce se aseamãnã la de prea multe ori valoarea ºi cinstea. gînd ºi la scopuri, cum se adunã laolaltã, om lîngã om, ION LÃNCRÃNJAN (1976)

CIOBURI DE GÎNDURI

Aºa cum ziua îºi are sfîrºitul ei, la fel ºi oamenii îºi au sfîrºitul...

Astãzi, în a doua zi a sãrbãtorii Paºtelui, l-am condus pe ultimul sãu drum pe Ioan C. Bucã, fratele cel mai mic al tatãlui meu, cel care, în urmã cu ºaizeci ºi ceva de ani, mã þinea pe braþele sale în faþa Sfîntului altar, pentru a primi taina botezului. El s-a obligat, în numele meu, sã-mi fie naº la botez ºi pãrinte spiritual, sã mã îndrume ºi sã rosteascã legãmîntul de credinþã în faþa Domnului, pentru ca ºi eu sã pot face parte din lumea celor care trãiesc în lege, luminã ºi adevãr. A fost un OM drept ºi cinstit!

M-a iubit ºi m-a îndrumat întotdeauna numai spre cele drepte ºi bune, arãtîndu-mi mereu pãmîntul ºi cerul, în semn cã jos avem rãdãcinile ºi la cer împãrãþia fãrã de sfîrºit. Dar aºa cum ziua îºi are sfîrºitul ei, ºi oamenii îºi au sfîrºitul lor. Povestea lui, aici pe Pãmînt, s-a încheiat la 90 de ani. ªia dorit sã ajungã la vîrsta aceasta ºi Dumnezeu i-a ajutat. A fost un om animat de o vie ºi frumoasã credinþã în cuvîntul lui Dumnezeu, dar ºi un patriot deosebit. A cerut sã aibã drapelul tricolor în sicriu la coborîrea în mormînt, ºi l-a avut. A iubit þara ºi a închis ochii îngrijorat cã el nu o va mai putea apãra. A fãcut parte ºi el din acele generaþii cãrora noi, cei de astãzi, ar trebui

sã le dãm onorul zilnic. La rîndul lor, ei înºiºi au fost produsul unei educaþii admirabile primite în vechile familii de þãrani români, dar ºi în ºcoli pãstorite de dascãli din acelaºi aluat cu Domnul Trandafir. Aº fi vrut sã mai trãiascã sã-mi vadã ºi ultima carte, despre care eu îi vorbisem de mai multe ori. N-a fost sã fie...

Dar el, asemenea tatãlui meu, îmi spunea: „Mãi copile, mare cinste ne-ai mai fãcut tu nouã!“. Pentru el, chiar ºi la vîrsta de acum, eram tot „mãi copile“... Astãzi, alãturi de el, în faþa Sfîntului altar, am avut sentimentul unei recunoºtinþe infinite pentru tot ce a fãcut pentru mine. ªtiam cã pe braþele lui am primit taina botezului ºi prima mea împãrtãºanie spre sfinþirea întregii mele fiinþe. Astãzi el a plecat la cer, dar lumina iubirii sale va rãmîne mereu în sufletul meu, iar cînd voi citi sau reciti un pasaj din cãrþile mele, nu voi uita sã-i mulþumesc pentru cã acolo va fi ceva ºi din frumoasa lui luminã, dãruitã mie prin taina botezului ºi harul sãu.

Mergi în pace pãrinte spiritual! Nu te voi uita niciodatã ºi mereu voi aprinde pentru tine o candelã de aur în sufletul meu!

Domnul sã te ocroteascã în veci.

ILARION BOCA

Scrisoarea sãptãmînii Dragi români, facem apel la dvs. pentru a lupta cu toatã priceperea la salvarea acestei þãri frumoase ºi bogate pentru a nu ajunge colonie la strãini. Sã lãsãm orgoliile la o parte ºi sã ne unim pentru a pune umãrul la aceastã cãruþã care este împotmolitã pînã la butuci în noroi. Aceastã cãruþã se numeºte România ºi este a noastrã, a tuturor, indiferent de culoarea politicã, sau de funcþiile pe care le avem. Sã luãm exemplul înaintaºilor noºtri, care au luptat pentru neatîrnare, pentru un trai mai bun, apãrînd cu preþul vieþii pãmîntul strãbun, care acum se vinde la bucatã strãinilor. Sã cinstim memoria acelor revoluþionari care în 1989 s-au sacrificat pentru libertatea noastrã. Dragi tineri, citiþi acest mesaj, scris cu suflet de români adevãraþi. Atunci cînd veþi merge la vot, sã vã amintiþi cã sînteþi români ºi sã puneþi ºtampila pe România Mare. Numai împreunã putem fi puternici împotriva duºmanilor, numai împreunã putem face România Mare.

Cu deosebitã stimã ºi respect, SIMPATIZANÞII PARTIDULUI ROMÂNIA MARE DIN ARAD

Ca s-o o luãm de la început

Trebuie sã ne naºtem mereu ca s-o luãm de la început sã ne reparãm greºelile neºtiute sã punem înapoi în inimã niºte copaci cu o mie de ramuri nevãzute

Sã cînte pe fiecare frunzã cîte-o pasãre ºi atunci cînd luna ne latrã sã înnebunim ºi s-o lovim în inimã cu o piatrã S-o plîngem mai tîrziu martori propriei crime sã ne acuzãm reciproc deºi sîntem vinovaþi, eu ºi cu tine Dar lãsãm sã ne scape esenþialul desenat pe un cer nevãzut ca sã reparãm lumina trebuie sã ne creascã o inimã de la început ADI SFINTEª 2 mai 2016

Pag. a 6-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (23) Castelul Cantacuzino În perioada respectivã, în þarã se „picta“ un tablou din care eu, deocamdatã, eram exclusã. În 1978, a intrat în funcþiune Uzina de Anvelope „DANUBIANA“, o perlã a economiei româneºti, care, acum, este o ruinã. Localitatea a rãmas pustie, oamenii au plecat pe meleaguri strãine. Doar ciorile mai dau tîrcoale pe acolo, sperînd sã gãseascã ceva de ciugulit. Dar nu gãsesc. La fel s-a întîmplat ºi cu fabrica ARO, care producea automobile, din Arad. Un dezastru pentru care nimeni nu este tras la rãspundere. De asemenea, între 1960 ºi 1962, a intrat în funcþiune Hidrocentrala de la Bicaz. În februarie 1962, se înfiinþeazã Combinatul avicol de la Crevedia. În aceeaºi perioadã, încep sã producã energie electricã Hidrocentralele Roznov I ºi II, Centrala de la Luduº ºi Centrala de Termoficare „23 August“, din Bucureºti.

Dar sã revin la „destinul“ meu.

Era duminicã, leneveam în pat citind o carte, cînd a apãrut Jeni ºi mi-a spus cã la poarta sanatoriului mã aºtepta „tipul“. Care „tip“, o întreb? Inginerul din Ploieºti. Uitasem cu desãvîrºire de întîlnire, deoarece nu credeam cã o sã aparã. Alene, m-am îmbrãcat ºi m-am dus la poartã. Mi-am dat tot interesul ca sã par elegantã.

Aveam niºte pantaloni pescãreºti - cum era moda mulaþi pe corp, o bluzã albã din dantelã, care îmi scotea în evidenþã tenul bronzat, ochii pãrînd mai albaºtri decît în realitate. Pantofii erau de culoarea pantalonilor, cu o cataramã de argint, iar în pãr îmi pusesem nelipsita fundã albastrã. Aveam deja 3 luni de tratament ºi luasem în greutate. Inginerul era la poartã ºi mã privea cum coboram pe alee. Cînd am ajuns, mi-a dat o cutie de bomboane ºi flori. Ne-am aºezat pe o bancã ºi, zîmbind, ca

Polemici

sã-mi ridice moralul, a început sã flirteze: „Parcã ai fi o descendentã a lui ªerban Cantacuzino“. Iar eu am continuat: „Dar negocierea cu imperialii, pentru încheierea unui Tratat de Alianþã ca sã fie recunoscutã independenþa þãrii - o domnie ereditarã, ºi autoritatea absolutã în interior - a eºuat. Pãcat cã semnarea Tratatului a fost împiedicatã de moartea lui ªerban Cantacuzino, la 28 octombrie 1688“.

Pentru cã nu prea ºtiam ce sã ne spunem, am fãcut o incursiune în istorie. Ca sã mã dau mare, i-am spus cã, începînd de la Decebal, toþi marii noºtri conducãtori ar putea sã fie numiþi „Coloane ale Infinitului”, pe care Brâncuºi le-a imortalizat în sculptura sa. M-a privit uimit ºi m-a întrebat ce anume îmi place din istoria Poporului Român. I-am spus cã îmi place toatã istoria, ºi de aceea am studiat-o cu atenþie, dar cã prefer Evul Mediu. „Ce anume din Evul Mediu, «Prinþeso»?“ „Fiind ardeleancã, m-aº opri la cãlugãrii de la Mînãstirea Igriº, care au întemeiat Mînãstirea de la Cîrþa, din judeþul Sibiu. Aceasta a fost înzestratã cu 10 aºezãri, printre care satul Cisnãdioara, ºi cu þinutul luat de la valahi (1223). Reconstruitã dupã 1242, a prilejuit o puternicã pãtrundere a formelor goticului timpuriu în Transilvania. Aº aminti ºi de cãlugãrii de la Mînãstirea burgundã din Pontigny, care au întemeiat la Igriº (judeþul Timiº) o abaþie-filialã. Se pare cã aici s-a aflat nucleul primei biblioteci de pe teritoriul patriei noastre. Pe lîngã documentele necesare cultului, cãlugãrii deþineau lucrãri de teologie dogmaticã ºi de filosofie scolasticã. În anul 1211, a început colonizarea cavalerilor teutoni în Þara Bîrsei, în scopul apãrãrii graniþei de sud-est a Transilvaniei. Cavalerii teutoni au primit importante privilegii, cum ar fi: scutirea de vãmi, dreptul de a apela la judecata regalã, fiind scoºi de sub jurisdicþia voievodatului Transilvaniei, dreptul de a þine tîrguri, de a construi cetãþi din lemn etc. În Þara Bîrsei, au ridicat cetãþi la Feldioara, Codlea, ºi pe cea denumitã «a crucii»“.

Polemica Ion Barbu – Tudor Arghezi Apariþia, în 1927, a ,,Cuvintelor potrivite”, de Tudor Arghezi, a provocat nu numai exaltãri admirative, ci ºi vehemente atitudini de contestare. Una dintre cele mai violente reacþii îi aparþine lui Ion Barbu, care, în celebra ,,Poeticã a Domnului Arghezi”, cu verva ºi sarcasmu-i cunoscute, îl denunþã pe autor ca fiind un ins facil, respins de Idee, simplu meºteºugar ce potriveºte cuvintele „cu inocenta aplicaþiune spre migalã, a unui ceasornicar”. Volumul, mai spune el, îºi meritã cu prisosinþã titlul, fiindcã nimic altceva decît „lexicul prestigios” nu-l separã de un Alecsandri sau de un Bolintineanu.

Adept al conceptului de poezie mallarmanã, Ion Barbu era firesc sã reacþioneze la formula de tip hugolian, confesivã ºi, pe alocuri, anecdoticã, pe care o cultiva Tudor Arghezi. Dar violenþa atacului nu se justificã doar prin imposibilitatea concilierii pãrerilor estetice, ci mai degrabã se datoreazã unei iritãri momentane, unei înfruntãri temperamentale. Aºa îºi explicã Arghezi, spre exemplu, rechizitoriul lui I. Barbu împotriva sa - altfel, ce putea provoca o asemenea dezlãnþuire? În aparenþã, totul a pornit de la un fapt mãrunt: la apariþia ,,Cuvintelor potrivite”, Ion Barbu, îndemnat de Camil Baltazar, se prezintã la autor pentru a intra în posesia exemplarului rezervat. ªocat de pretenþie, Arghezi îl trateazã în aºa fel, încît îl obligã sã se retragã într-un mod penibil. Dar, mai bine sã vedem relatarea incidentului de cãtre cei doi poeþi.

Varianta Arghezi: ,,Ei bine, poetul a venit odatã, demult, poate cã acum vreo 6-7 ani, la mine acasã.

Apucasem sã scot ºi eu un prim volum de versuri ºi mã gãseam în bluzã ºi pantaloni de lucrãtor, fluierînd contemplativ, cu mîinile în buzunare, dinaintea unui pãrete cu cãrþi aºezate în rafturi dupã cotoare. Ivirea neaºteptatã a poetului în coridorul meu ºi în dreptul uºii nu m-a emoþionat pe cît trebuia de violent, însã m-a amuzat figura lui de ofiþer de stare civilã ºi m-a dispus tonul lui de circumstanþã, terminologic. Prestigiul ceremoniei se ciocnea cu ilaritatea pe care lucrurile care nu rîd, totuºi, o au, de þinuta mea cu totul neglijatã, lipsitã nu numai de cravatã, dar ºi de bretele. Încãlþãmintea demnã a poetului expecta, bot în bot, papucii mei lãbãrþaþi.

Poetul voia sã-mi cearã un exemplar din volum. Ce putea sã fie mai simplu decît dã-mi te rog volumul dumitale ºi decît poftim volumul meu: Poetului Ion Barbu, omagii. Þigãri erau, cafea se fãcea, ºi confraþii puteau sã

treacã la un lung taifas, cu atît mai savuros cu cît poetul are un savuros raþionament cerebral chinezesc. Însã poetul începea tocmai un discurs, intrînd în stilul indirect - ºi cum sta în picioare cu solemnitate ºi nu pusese piciorul pe pragul odãii, cu mare greutate am obþinut sã nu-1 demontez cu o pufnire de rîs. Poetul zise butonat: «Am venit sã-mi iau exemplarul pe care mi laþi rezervat». Dacã lucrul ia atare formã, stai niþel, mi-am zis: «Nu þi-am rezervat, dragã domnule, nici un exemplar». S-a ivit o grimasã. Am mai apãsat puþin: «Nu numai cã nu þi-am rezervat, dar o sã mã ierþi cã nici nu m-am gîndit». Logodnicul trecu în contrastul lui, al înmormîntãrii. Cu tonul cel mai ales al muzicalitãþii, el, care ar fi putut sã tacã, zise: «Atunci numi rãmîne decît sã mã retrag». Acest retrag îmi aduse încã o datã hohotul de rîs pînã la buze. Mã gîndii o secundã ce sã rãspund ºi ce sã fac... ªi rãspunsei: «Retragerea pe la stînga, uºa din fund».

La cîtva timp dupã acest neînsemnat eveniment, poetul Barbu a publicat un studiu cu mult prea lung asupra poeziilor lui Tudor Arghezi, judecat sub toate aspectele, plus altele cîteva, ca sã demonstreze nulitatea complicatã a unui autor care fãcea tot ce putea ca sã nu iasã lucrul mîinilor lui prea prost, dar care cînd ieºea prost nu se spînzura de disperare, ci lua de la cap, dintr-o altã parte”.

(Adevãrul literar ºi artistic, 7 iulie 1935).

Varianta Barbu. În ,,Facla”, din 13 iulie 1935, Ion Barbu, deºi ºocat de povestire, îi rãspunde lui Arghezi calm ºi concesiv: „Nene Arghezi, Volumul dumitale Cuvinte potrivite rãmîne o bãlþatã eroare. Ce are a face? Eºti astãzi minunatul glas nediferenþiat ºi ghicitoresc din Florile de Mucigai (care apãruserã între timp, în 1931 - n.n.) Explici cu luxuri de precauþie un lucru ce-þi ºade bine: harþa Dumitale de dulãu somnoros. Dacã odatã m-ai primit neomeneºte, trebuie sã vezi aici ocazia ºi nu cauza articolului pe care l-am scris atunci despre Dumneata. Lucrurile s-au petrecut, totuºi, altfel de cum le povesteºti. Bucuria fabulaþiei nu te lasã sã spui nici faptele cele mai mici fãrã nade ºi flori, fãrã amestecul artei Dumitale poetice.

Mi-ar pãrea rãu sã mã cert cu Dumneata, fiindcã þii, oarecum, la cîini. Dar vãd cã ai dificultãþi cu ofiþerul stãrii civile. Nu e drept însã sã mã ponegreºti fiindcã i-aº semãna din întîmplare.

I-am mai amintit de domnia lui Basarab I, care a unificat voivodatele ºi cnezatele din dreapta ºi din stînga Oltului, întemeind statul feudal Þara Româneascã (13101352). Nu l-am uitat nici pe Mircea cel Bãtrîn, dar nici pe pictorul Toma, din Cluj, care a realizat altarul Rãstignirii, operã de vîrf a artei medievale transilvãnene. I-am amintit de Rãscoala de la Bobîlna, care a izbucnit din cauza înãspririi jugului feudal. Nu i-am uitat pe Iancu de Hunedoara, care a luptat împotriva Imperiului Otoman, pe Vlad Þepeº, fiul lui Vlad Dracul, adept al unei domnii autoritare ºi care refuza plata tributului cãtre Poartã.

Revenind la zilele noastre, se poate pune întrebarea: UNDE EªTI TU, ÞEPEª DOAMNE? Nu ne-am dat seama cum a trecut timpul ºi, la despãrþire, mi-a spus: «Prinþeso», nu degeaba locuieºti în Castel. Fã abstracþie de boalã, te vei vindeca. Îmi pare bine cã te-am cunoscut“. Mi-a sãrutat mîna ºi a plecat.

Nu mi-a spus dacã va reveni. Dar, de atunci, a revenit mereu. Urcînd aleea în pantã ºi admirînd florile, nu ºtiu de ce am început sã spun în ºoaptã Rugãciunea Florilor, a lui Alfred Moºoiu: „Plãpînd ghiocelul ieºit din zãpadã Strigã: „TATÃL NOSTRU“ Ca lumea sã-l vadã „CARE EªTI ÎN CERURI“ ªopti floarea-soare, ªi-un vînt de luminã Cãzu pe rãzoare Smerit, busuiocul Cînd vîntul îl mînã ªi-i scuturã roua, „SFINÞEASCÃ-SE“ -ngînã.

Cînd „NUMELE-ÞI“ spune Trist ochiul-de-bou Nu ºtiu de-a fost ºoaptã, Sau numai ecou...

Albastrã ca cerul O nu-mã-uita Spune: „ÎMPÃRÃÞIA SÃ FIE A TA“. (va urma) LILIANA TETELEA Spune-mi, care þi-e pãsul, ºi mergem amîndoi în Str. Generalului Florescu, sã aºezãm treaba cum se cuvine.

Ion Barbu”.

Dar, pentru cã N. Carandino, redactorul ,,Faclei”, îl invocã pe Camil Baltazar ca martor ce ar putea da unele amãnunte, Ion Barbu revine în numãrul urmãtor: „Dragã Domnule Carandino, în comentariul cu care însoþeºti scrisoarea mea de ieri, apelezi la mãrturia artistului Baltazar, pentru reconstituirea incidentului meu, de acum opt ani, cu dl. Tudor Arghezi. Recuz un asemenea martor. Domnul Camil Baltazar, din tic profesional, ar aranja buclat întîmplarea, dacã n-ar urîþi-o cumva înadins cu scãri, tremurînd deasupra-i maºina nr. 3.

Sã povestesc eu aceastã nemaiauzitã istorie cu ceva mai multã supunere la obiect. Eram, deci, la cafenea (ca pretutindeni ºi totdeauna). Artistul Baltazar, petulant, muzical, vine ºi mã vesteºte cã Tudor Arghezi mã cautã sã-mi dea volumul apãrut de curînd. «Trebuie sã te duci sã-l iei. Nu poti sã-l laºi sã aºtepte».

Biet barbar, a cãrui întîie tinereþe s-a trecut toatã acasã, pe o rînã, între Geometrii, declar cã nu am nici o cunoºtinþã de lume. De aceea cer sfatul altora de cîte ori e vorba s-o înfrunt. Artistul Baltazar e însã, cum se ºtie, salonard. Protocolul lui fu repede adoptat ºi de mine.

Mai sînt ºi un romantic. Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, iatã ºi acum eroii mei. Urãsc, cu ei, hainul ºi vînzãtorul grec, chiar cînd îi rabd tovãrãºia. Înþelegi acum cã rãspopitul, haiducescul Arghezi era pentru mine figura ajutãtoare cu care fixam nãluca dragã a cãlcãtorilor de Greci, de pe Olt: «Tot de cei cu puºca lungã/ Care dau chiorîº la pungã/ Feciori de lele nebunã/ Care noaptea-n frunze sunã».

Mã voi fi bîlbîit în faþa acestui Arghezi, pe de-a întregul construit. Cum poþi vorbi legat desgropaþilor, sufletelor? Alãturi, Baltazar afîrîia artistic, din limbã.

Amfitrionul nostru ºi-a luat imediat grijea, cu brutalitate dublã de Sas ºi burtã-verde, sã surpe un farmec de baladã cu care-l investisem, din versuri cam pe deasupra citite. Am fost exoflisiþi cu o boantã neînþelegere a momentului. Nu cruzime de pandur, care spînzurã scurt, ci sadism de popã de slujbã neagrã, care spurcã ºi strîmbã.

Afarã, culme! Caritabilul artist Baltazar îmi aplica lipitorile-i umede, sarbedele-i consolaþii, ca sã mã uºureze.

Misantropia mea se autorizã de la aceastã silnicã ºi stupidã zi. Ce sã mai adaug? «Nu-mi rãmîne decît sã mã retrag» parcã ar intra mai degrabã în sistemul de locuþii al unui chimist de la Chitila (aluzie la profesia pe care Arghezi a exercitat-o un timp - n.n.) decît al unui student în matematice!

Al Dumitale foarte misantrop Ion Barbu”.

DORINA GRÃSOIU

Pag. a 7-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Teama de Mai Motto: „În vaiete se prãbuºeºte-o lume/ Clãditã pe minciuni“. ALEXANDRU VLAHUÞÃ - „1907“ A trecut aproape neobservat un alt 8 Mai. Pe vremuri, se serba, cu fastul de rigoare, ziua de naºtere a Partidului Comunist Român. Pe scurt, acum 95 de ani, un grup de cetãþeni ai tinerei ºi marii Românii se raliau novatorului curent politic revoluþionar mondial comunist, amplificat de victoria, încã dubitabilã, a marii þãri a sovietelor. Sigur, se pot face mai multe afirmaþii – cã mulþi dintre liderii comuniºti erau de alte etnii, în special evrei, cã beneficiau de susþinerea Moscovei ºi cã, în schimb, susþineau interesele acesteia, cã reprezentau un pericol pentru stabilitatea încã fragilã a României întregite, ºi încã multe altele.

Aceste motivaþii fiind însuºite fãrã prea multã analizã ºi probatoriu, democraþia interbelicã ºi monarhistã s-a nãpustit asupra grupului de iniþiativã cu o furie ce a pus pe jar opinia publicã ºi mai ales vîrfurile sale de lance – scriitorii ºi gazetarii vremii. Cert este cã, dupã o perioadã de detenþie durã, specificã timpurilor, capii comuniºti se refugiazã în URSS, unde urmeazã o pregãtire intensivã (tipicã pentru expeditivul Stalin) ºi vor reveni extrem de hotãrîþi (în toate sensurile ºi direcþiile), doar în timpul ºi mai ales dupã al II-lea rãzboi mondial. În mare, acesta este rezumatul extrem al lui 8 Mai 1921. Desigur, reducþionismul are rostul lui, dar nu înseamnã cã e purtãtor de adevãr.

Dimpotrivã. A spune cã PCR era partidul Moscovei fãrã a menþiona cã partidele mari ale vremii, pe atunci liberal ºi conservator, erau, în fapt, agenturi ale intereselor strãine, este o greºealã; liberalii susþineau de zeci de ani interesele franceze, Franþa fiind nu doar un susþinãtor al unirii Principatelor, dar ºi un factor imperialist dinamic, agresiv pe plan diplomatic, militar ºi financiar, iar conservatorii susþineau interesele germane, fapt care a ºi dus la dispariþia lor (cu excepþia aripii takiste, o încercare de oportunism pro-francez). De menþionat cã partidele, ca ºi monarhul trimis de aceleaºi puteri, Carol I (impus de Imperiul francez ºi apoi preluat ºi controlat de cel german), ei bine, partidele ºi regele ºi-au fãcut destoinic treaba, þara ajungînd pe mîna strãinilor – economic, politic, diplomatic, ba chiar ºi ca proprietãþi sau ca uzufruct pe termen îndelungat. Autorii timpului evidenþiazã asta, iar miºcãrile populaþiei nemulþumite, uneori chiar înrobite, se constituie probe pe cît de însîngerate, pe atît de acuzatoare. Închegarea României mari nu s-a fãcut brusc, ci a impus rezolvarea multor probleme – sau eludarea lor, un fenomen specific politicii, mai ales a celei practicate în þãri-colonii. Urmãrile au fost fireºti – dezechilibre sociale ºi regionale, represalii, trãdãri, decizii extreme etc. În acest context, a apãrut partidul proletarilor, de inspiraþie „bolºevicã“, adicã „majoritarã“, cu alte cuvinte o intenþie politicã destinatã interesului celor mulþi, nu grupurilor - adicã partidelor. Se impun douã întrebãri fun-

damentale: prima – era PCR un partid care ar fi dat þara pe mîna sovieticilor? Nu se ºtie, fiindcã nu a apucat sã existe; dar dãduserã PNL ºi PC þara pe mîna strãinilor? Da, fãrã îndoialã! A doua întrebare – era PCR un pericol pentru stabilitatea României? Acelaºi rãspuns - nu se ºtie, fiindcã nu a apucat sã existe. În replicã - puneau celelalte partide în pericol România?- da, au dovedit-o prin colapsul economic din 1929-1933, prin pierderea, pe cale amiabilã (!), a unei pãrþi a Ardealului, ºi pe cale de forþã necontestatã, a Basarabiei ºi celorlalte teritorii, prin asocierea cu agresorii mondiali din „Axã“, prin incapacitatea asumãrii (rãspunderii) politice în momentul colapsului militar ºi la cererea Mareºalului… ºi aici merge chiar un consistent etc.

Poate cã dacã atunci, în 1921, victoria revoluþiei sovietice nu s-ar fi profilat la orizont, PCR nu ar fi fost desfiinþat. Dar, atenþie – în 1921 nu era vorba de o victorie în sens militar; forþele „alb-gardiste“ erau puternice, „Armata roºie“ nu era o forþã, abia dupã patru ani marele Mihail Frunze (conaþionalul nostru, pe jumãtate) avea sã transforme armatele revoluþionare într-o forþã armatã biruitoare ºi sã creeze principiile strategiei militare sovietice, multe dintre ele în vigoare ºi azi. Nu, în 1921, victoria o reprezenta revoluþia celor mulþi prin chiar sinea evenimentului, desfiinþarea inegalitãþilor sociale, a grupurilor de interese, preluarea de cãtre popor, prin intermediul statului comunist, a bunurilor care-i aparþineau de drept – bogãþii naturale, pãmînt, economie ºi mai ales dreptul de a-ºi decide singur soarta – alta decît aceea de a fi la cheremul unor clase privilegiate prin ranguri desuete sau bogãþii acumulate pe cãile cele mai arbitrare. „Statul celor ce muncesc“ îºi alesese ca simboluri secera ºi ciocanul, ridicînd, aparent, la rang suprem munca brutã, dar, în esenþã, prioritãþile sale au fost educaþia - eradicînd analfabetismul cronic al timpurilor, o ruºine pentru întrega Europã „civilizatã“- ºi dezvoltarea tehnologicã ºi ºtiinþificã, progresul, apoi polenizarea culturalã în cele mai îndepãrtate colþuri ale þãrii. Statul „bolºevicilor“ a fost susþinut de o mare parte a intelectualitãþii europene (mai ales de cea francezã) ºi americane, ca o victorie a umanitãþii, a omului, împotriva blestemului asupririi omului de cãtre om, de care lumea era sãtulã – iatã adevãratul pericol care a dus la campania imensã împotriva comunismului. De fapt, nu sînt singurul care crede cã infamul, criminalul rãzboi mondial a fost perdeaua de foc lansatã pentru a opri extinderea comunismului pe cale democraticã, politicã. Puterile banului au mizat pe o victorie a scumpei lor maºinãrii de rãzboi contra omului sãrac, dar eroismul soldatului sovietic, al partizanului comunist sîrb, francez sau grec, dorinþa de a trãi a americanului simplu sau rezistenþa britanicului au decis atunci soarta lumii (ziua acestei victorii, 9 Mai 1945, este o altã datã care se doreºte a fi ºtearsã din memoria contemporaneitãþii capitalist-nord-atlantice). Cît de nedorit a fost apoi comunismul în Estul Europei, e o chestiune discutabilã - impunerea de cãtre sovietici e un fapt cert, dar ºi susþinerea popularã a existat. În zonele sãrace ale þãrii

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (9) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Prin articolul lor, numiþii ziariºti cautã tot timpul momente ºi imagini care sã ducã în derizoriu tristul eveniment. Din ,,reportajul“ lor, atrage atenþia ºi sintagma ,,La pielea goalã”, imagine potrivitã aici precum nuca-n perete ºi redatã în scriitura lor fiindcã un muncitor lucra dezbrãcat pînã la brîu. Ei surprind rar momente din evenimentul pentru care românii sînt prezenþi în cimitir. Unul dintre ele este acela în care militarii din garda de onoare trag focuri de armã, la coborîrea în mormînt a scriitorului ºi politicianului, fost senator, dr. Corneliu Vadim Tudor. Aceºti ziariºti, în rãutatea lor, nu se abþin ºi reproduc replica nepotrivitã a unei femei: ,,Nu, sã nu mai tragã. El a fost un pacifist“. La fel de deplasat fac o altã comparaþie: ,,Cimitirul e mai animat decît Piaþa Obor”.

Cînd vãd atîtea aspecte, cu totul nepotrivite la o înmormîntare, cititorii care au fost tot timpul în preajma marelui dispãrut se pot întreba: de ce n-or fi scris ºi despre momentul ducerii sicriului, de la capelã spre mormînt, cînd românii, de pe margini, bãrbaþi ºi femei, aruncau flori peste sicriul învãluit în Tricolor? Urcat în picioare pe o bancã, nu puteam sã disting locul unde se termina mulþimea. Ostaºii, componenþi a gãrzii de onoare n-au mai putut mãrºãlui în coloanã spre locul unde urma sã dea onorul Tribunului, prin focuri de armã.

S-au aºezat unul dupã altul pentru a ajunge la locul fixat, pentru a cinsti memoria marelui dispãrut. Într-un allt material, ºi ultimul, pentru care dorim sã ne spunem pãrerea, publicat de ziariºtii Mihai Voinea ºi Cristian Delcea, text apãrut în ,,Adevãrul“ din 16-IX2015, în pag. 3, unii cititori ar putea sã creadã cã autorii încearcã sã dreagã busuiocul, domolindu-ºi stilul ºi tonul caustic la adresa scriitorului ºi omului poltic dr. Corneliu Vadim Tudor. Este doar o impresie, care se poate desprinde din titlul articolului: ,,Testamentul lui Vadim: «Românii îºi vor aminti de porecla mea, Tribunul»”. Subtitlul pare mai mult o scurtã notã cu caracter informativ, dar aici se evidenþiazã caracterul dramatic al momentului, prin cuvîntul sfîrºit. Iatã cum sunã acest subtitlu: ,,Sfîrºit: În ultimul interviu pentru «Adevãrul», Vadim a vorbit despre cei 25 de ani petrecuþi în politica româneascã ºi despre postumitatea sa“. Autorii afirmã cã se referã la un amplu interviu acordat ziarului de cãtre Vadim. Însã, în preambulul ce precede aºa-numitul Testament al poetului ºi publicistului Corneliu Vadim Tudor, redat fragmentar ºi dupã placul celor doi autori, conþinutul rãmîne la fel de satiric, satirã îndreptatã împotriva Tribunului, absolut nedreaptã ºi nepotrivitã momentului, precum în toate celelalte materiale publicate în ,,Adevãrul” ºi analizate ºi comentate critic de noi, în precedentele 8 episoade apãrute în revista ,,România Mare“. Din rîndurile introductive ale preambulului, aflãm cã scriitorul Corneliu Vadim Tudor, în calitate de candidat la preºedinþia României, prin urmare cu un an înainte, a acordat ziarului ,,Adevãrul”, ultimul sãu inter-

noastre, mizere, analfabete, ne-electrificate, fãrã drumuri ºi spitale, comunismul a adus luminã - la propriu ºi la figurat. Iar zonele acestea erau (nespus de) multe! Concret spus - comunismul a desfiinþat grupurile de interese (partidele) ºi a unit tot poporul într-un singur efort ºi scop dezvoltarea þãrii pe toate planurile.

Se spune cã oamenii de culturã au achiesat, din teamã sau servilism, la politica partidului; nu neg nebunia anilor ’50, ai „obsedantului“ deceniu, ci localizarea ei la România sau URSS; nebunia a fost una generalã, mondialã, cu puºcãrii ºi masacre politico-revanºarde în majoritatea þãrilor. România anilor urmãtori a fost însã martora unei perioade a creaþiilor excepþionale – sau a redescoperirii ºi reiterãrii marilor valori ale culturii naþionale, fapt fãrã antecedente în ziua de azi, cînd nu trãim repuneri în drepturi, ci tot mai multe anatemizãri, pe motiv de „comunism“ sau „legionarism“ – ba chiar ºi de „naþionalism“!

Da, în primã fazã, comunismul era dictat de la Kremlin, din „biroul veºnic luminat“ al lui Stalin, dar ulterior, mai ales dupã 1960, Moscova nu a mai impus nimic în privinþa dezvoltãrii ºi evoluþiei statului român ºi nici chiar paradigma relaþiilor diplomatice nu era fixatã din afara þãrii… aºa cum este azi, sau era în perioada inter ori antebelicã. Dupã 1960, relaþia militarã cu sovieticii nu includea soldaþii români morþi prin Afganistan, ori pe alte teatre de rãzboi, duºi de partenerul „strategic“ de atunci; pe plan ideologic, Moscova nu finanþa partide sau ONGuri care manipulau opinia publicã ºi scena politicã; pe plan juridic, Kremlinul nu intervenea cînd se dãdea vreo decizie în tribunalele româneºti sau nu susþinea sau premia vreun procuror sau ºef de Servicii român; Moscova nu a susþinut niciodatã ca România sã închidã fabrici ºi sã-ºi vîndã pãmîntul; spre deosebire de comisarii UE, cei sovietici nu aveau jurisdicþie în România; în fine, URSS nu avea trupe sau armament greu în România. ªi pot continua comparaþiile…

Ciudat e cã, deºi au trecut 95 de ani de la prima înfiinþare, dar mai ales de la prima desfiinþare a PCR, societatea de acum se opune, la fel de abitir, existenþei sale!

Magistraþii invocã motive absurde contra înregistrãrii partidelor comuniste, Legea Siguranþei Naþionale avertizeazã asupra pericolului comunist, iar alte acte normative oferã perspective penale celor care promoveazã comunismul sau evocã figuri gen Nicolae Ceauºescu. Desigur, la fel ca în perioda interbelicã, toate restricþiile normative sînt ambigue, dar „statul democratic“ e ferm – nu se poate comunism! Bun, presupunînd cã minþile normale trec peste ambuscada argumentelor „pericol“, „criminal“, „dictaturã“, ajungem la întrebarea fundamentalã – ce sperie într-atît gloriosul regim democratic ºi capitalist?

Oare cele cîteva sute de oameni care pun o floare la mormîntul lui Nicolae Ceauºescu? Sau milioanele de oameni care suferã, care se simt umiliþi ºi pierduþi în marasmul de minciuni actual, care înþeleg cã îºi pierd nu doar speranþa ºi þara lor… ci ºi pe a nepoþilor lor? La fel ca acum un veac, partidele capitalului ºi nedreptãþii fac tot ce pot ca lumea sã doarmã, pentru a nu se trezi sã vadã cã, la noi, Aurora are mereu culoarea roºie.

DRAGOª DUMITRIU

viu. Tot în aceastã parte introductivã, autorii îºi informeazã cititorii cã fragmentele în discuþie, din acest interviu, ar fi trebuit sã facã parte dintr-un film documentar intitulat ,,Alegerile noastre“, care s-ar fi difuzat pe Prima TV. Planul, însã, a cãzut, fiindcã Vadim ºi-a anunþat candidatura la preºedinþia României, iar legile CNA-ului interziceau difuzarea documentarului, pentru cã ar fi însemnat sã fie popularizat candidatul Vadim în defavoarea celorlalþi pretendenþi la funcþia de ºef al Statului Român. Ziariºtii ,,Adevãrului“ îºi motiveazã titlul dat materialului în discuþie, afirmînd cã fragmente din interviu au valoare testamentarã, ,,dar sînt ºi multe afirmaþii delirante“( adicã – vezi Doamne – Tribunul vorbea fãrã control, delira, aiura - n.m.). Parcã dîndu-ºi seama de insulta adusã, nejustificat, maestrului Vadim, autorii se contrazic, continuînd: ,,Este, cu siguranþã, ultimul interviu serios pe care l-a acordat Corneliu Vadim Tudor (ca, imediat, aceiaºi ziariºti s-o întoarcã cu 180 de grade - n. m.), un om, care, în ultimii ani, a naufragiat în morcila emisiunilor de scandal“.

Citind atent, cititorii pot observa cum aceºti ziariºti, servi zeloºi ai presei ticãloºite, oscileazã între subiectiv ºi obiectiv, între adevãr ºi minciunã. Naufragiazã Tribunul – spuneþi voi - în ultimii ani ai vieþii sale, ,,în morcila emisiunilor de scandal“ ? Sînt îndreptãþit sã întreb, adresîndu-mã acestei tagme de ziariºti: Dar voi în ce mocirlã realã vã aflaþi cînd, despre o mare personalitate marcantã, cea a scriitorului, doctor în istorie, Corneliu Vadim Tudor, înºiraþi, chiar la cãpãtîiul celui decedat, insulte din cele mai grave, insulte pe care le îndreptaþi ºi împotriva poporului, care l-a venerat ºi carei pronunþa mereu numele simplu ºi direct: Vadim!? (va urma) RADU PÃDURARIU

Pag. a 8-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (19) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE-NOU, GROPNIÞà DOMNEASCà Domniþa Bãlaºa (+1754), dupã înmormîntarea soþului ei, marele ban Manolache Lambrino (16 iun. 1745), la 15 septembrie acelaºi an, aºeazã la mormîntul soþului ei din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou la fel ca mama sa, Doamna Maria Brâncoveanu, o candelã de argint pe care încrusteazã cuvintele: „Aceastã candelã, ce s-au dat la Sfeti Ghiorghe-cel-Nou, lumineazã unde odihnesc oasele robului (lui) Dumnezeu Manolache Lambrino ce au fost mare banu, ºi iaste fãcutã de soþia dumisale, Mãria Sa Domniþa Bãlaºa Brâncoveanca, care ºi Mãria Sa nãdãjduiaºte în Domnul, iarãºi aicea sã i se odihneascã oasele. Septembrie 15, leat 7254 (1745)”.

O altã mãrturie importantã referitoare la mormîntul Brâncovenilor din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou o aduce ºi misionarul Blasius Kleiner, care scria, înainte de anul 1761, despre importanþa Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, dar mai ales despre faptul cã în interiorul sfîntului locaº existau „mormintele domnitorilor ºi chipurile lor”. Aºadar, dupã cum se subînþelege din jurnalul sãu de cãlãtorie, el confirmã existenþa mormîntului voievodal al lui Constantin Vodã Brâncoveanu, dar ºi al lui Ioan Vodã Mavrocordat. În acelaºi timp, menþioneazã ºi faptul cã în sfîntul lãcaº existau „chipurile” acestora, reprezentate, desigur, în fresca bisericii, pictatã de cãtre Pîrvu Mutu, între anii 17051706. Este posibil, aºadar, precum am arãtat mai sus, ca în sfîntul lãcaº sã se afle ºi mormîntul domnitorului Antonie Vodã din Popeºti.

PANEGIRICUL EPISCOPULUI ILARION AL ARGEªULUI În ziua de 30 aprilie 1832, Episcopul Ilarion al Argeºului, în cuvîntul þinut la înmormîntarea Banului Grigore Brâncoveanu, în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, glãsuia: „Pline sînt istoriile ºi leatopiseþele Þãrii Româneºti de isprãvile cele mari ale domnilor Basarabi.

Viteji în rãzboaie, pãrinþi iubitori de norod, straºnici în

guvern ºi în paza dreptãþii, înþãlepþi în purtãrile lor, tari în credinþã, rîvnitori în relighie, ne-au lãsat alþii alte monumenturi, iar Neagoe Voevod ºi Mateiu Voevod, Basarabii, cel dintîiu Episcopia Argeºului, ºi cel de-al doilea mai multe mãnãstiri în Episcopia Buzãului, iar Constandin Voievod Brâncoveanul ºi alte sfinte lãcaºuri ºi pre acesta, în care ºi oasele sale ºi ale familiii sale odihnindu-sã de atîþea ani, astãzi au ieºit din mormînt ca sã priimeascã în braþe pe cel de pe urmã moºtean al lor, ºi sã-l ia înpreunã cu dînºii lãcuitoriu în lãcaºul lor. Nici ceasul, nici jalea mã iartã, nici trebuinþa cere ca în epitafion al rãposatului nostru sã fac paneghiricon al strãluciþilor strãmoºi ai sãi.

Dar putem sã-i trecem cu vederea, cînd moaºtele lor stau în faþã ºi cer de la noi, de nu altceva, mãcar o mîngîere pãrþii cei mai slabe a rãposatului Basarab Brâncoveanu rãmasã în viaþã? Ertaþi-mã, dar, cã lãsînd celelalte fapte vrednice de laudã ale lor, una mãcar sã povestesc, a ctitoriþei sfîntului lãcaºului acestuia, Doamnei Marica, soþiei fericitului ctitor Costandin Voievod Brâncoveanu, spre pilda ºi mîngîerea jalnicilor rudenii ale mortului.

Mai sus pomenita doamnã, dupã ce cu bãrbãteascã mãrime de suflet ºi cu rãbdare muceniceascã au suferit sã-ºi vazã pre iubiþii sãi fii ºi pre soþul ºi domnul sãu seceraþi în Þarigrad de sabia muncitorului celui de atuncea, apoi adãugînd bãrbãþie peste bãrbãþie, au aºteptat acolo, pînã cînd, dupã ce s'au îngropat ºi au putrezit trupurile iubiþilor sãi, apoi dupã aceia (ºi aceasta fãmeiascã desgropîndu-le, AU VENIT CU ACESTE OASE ALE LOR, AICI, ªI LE-AU ÎNGROPAT ÎN MORMÎNTUL CTITORICESC, peste care murind ºi ia, mai la urmã s'au adaos [familiei sale]. Una din faptele strãmoºilor rãposatului Basarab Brâncoveanu!) iaste destul sã arate din ce viþã slãvitã pentru nume, mai slãvitã pentru fapte sã trage. Iar celelalte isprãvi ale lor, roduri de suflete pline de curaj patrioticesc, ºi de pravoslavie, le mãrturisesc istoricii, ºi le vor mãrturisi ºi alte sfinte locaºuri zidite, înzestrate ºi înpodobite de dînºii, ºi mai vîrtos aceastã sfîntã casã, una din cele multe. (...) (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (6) 5. Chemarea prin necazurile mai presus de fire Dacã oamenii totuºi nu se întorc de la rele nici dupã asprimea necazurilor, atunci vin peste întunecata lume necazuri mai presus de fire: „Tãriile cerului vor fi zguduite; nu voi cutremura numai pãmîntul, ci ºi cerul, zice Domnul!“ (II Petru 3,10). Cãci: „Moartea ºi sîngele, învrãjbirea ºi sabia, zdrobirea ºi bãtaia, asupra celor nelegiuiþi s-au zidit toate acestea ºi pentru ei s-a fãcut potopul“ (Sirah 40, 10-12).

Sus în Cer, la cîrma nevãzutã a lumii, se rînduieºte ce sã fie jos pe pãmînt, cu toþi ºi cu fiecare în parte. Dar cele ce vin sã se întîmple pe pãmînt, tot de aici - de pe pãmînt - îºi iau plecarea, aºa cã, în toate, oricînd, ºi de noi atîrnã, ce sã ne vie de la dreapta judecatã a lui Dumnezeu. Cã aºa se þine cumpãna între sus ºi jos.

Iar precum cã de pe pãmînt se suie pricina - pãcatele strigãtoare la cer - ºi cã din cer coboarã rãspunsul, avem mãrturia îngerilor trimiºi la Lot în Sodoma, în chipul a doi oameni, cãci sodomia locuitorilor striga la Cer ºi chinuia sufletul dreptului: Facere, cap. 19: 13. Strigarea lor s-a suit înaintea Domnului ºi Domnul ne-a trimis sã-i pierdem.

14. Atunci a ieºit Lot ºi a grãit cu ginerii sãi ºi le-a zis: „Sculaþi-vã ºi ieºiþi din locul acesta, cã va sã piardã Domnul cetatea“. Ginerilor, însã, li s-a pãrut cã Lot glumeºte.

Faptele lor nu-i lãsau sã creadã, ci îi fãceau sã li se parã glumã, ºi aºa au pierit fãcîndu-se nevrednici de cuvîntul lui Dumnezeu. Dar avem însãºi mãrturia lui Dumnezeu, cea datã lui Noe, înainte de potop.

Facere, cap. 6: 13. Sosit-a înaintea feþei Mele sfîrºitul a tot omul cã s-a umplut pãmîntul de nedreptãþile lor, ºi iatã, Eu îi vor pierde de pe pãmînt.

ªi s-au deschis stãvilarele Cerului ºi a fost potopul.

Iar pentru vremuri viitoare avem alte rãspunsuri ale cerului, atîrnînd peste faptele pãmîntului.

Apocalipsa, cap. 14: 12. Aici este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus.

13. ªi am auzit un glas din cer, zicînd: „Fericiþi cei morþi, cei ce de-acum mor pentru Domnul! Da! grãieºte Duhul, odihneascã-se de ostenelile lor, cãci faptele lor vin cu ei.“ 14. ªi am privit, ºi iatã un nor alb ºi cel ce ºedea pe nor era asemenea Fiului Omului, avînd pe capul lui cununã de aur ºi în mîna lui secerã ascuþitã.

15. ªi alt înger a ieºit din Templu ºi a strigat cu glas mare celui ce ºedea pe nor: pune secera ºi secerã, cãci a venit ceasul de secerat, fiindcã s-a copt seceriºul pãmîntului.

16. Atunci cel ce ºedea pe nori a aruncat pe pãmînt secera lui ºi pãmîntul fu secerat.

17. Apoi alt înger a ieºit din Altar, avînd putere asupra focului, ºi a strigat cu glas mare celui ce avea cosorul ascuþit, ºi a grãit: „Pune cosorul tãu cel ascuþit ºi culege strugurii viei pãmîntului, cãci boabele ei s-au copt“.

19. Atunci Îngerul aruncã pe pãmînt cosorul lui ºi culese via pãmîntului ºi ciorchinii îi aruncã în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu.

20. ªi teascul fu cãlcat afarã din cetate ºi a ieºit sînge din teasc pînã la zãbalele cailor pe o depãrtare de o mie ºase sute de stadii.

E un lucru sigur, despre care nu mai încape nici o îndoialã, cã fãrãdelegile duc omenirea într-o istorie cu necazuri din ce în ce mai apocaliptice. (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Flori de Sînziene Flori de sînziene pe trupuri de zãpadã Rîndunele zvelte se aºeazã-n nori, Plîng pe drum copacii cu ochii în ranã, Lacrimi zãvorîte se usucã-n zãri...

Flori de sînziene pe rîuri de searã, Lebede albastre înfloresc în noapte, Se topesc copiii pe doruri de mamã, Trupuri de zãpadã se ascund în moarte...

Flori de sînziene pe maluri rãnite Se hrãnesc cocorii cu manã cereascã, Mînjii albi se înalþã spre ceruri mãiestre Ochi de zîne triste stau sã înfloreascã...

Flori de sînziene pe strune de soare, Foi de azur din mare se întorc în cer, Ploi de fum amare se preling cu jale, Flori de sînziene pline de mister...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Ce sînt monturile?

Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Monturile reprezintã o deformitate a degetului mare al piciorului numit haulce prin devierea articulaþiei metatarso-falangiene DR. TAREK NAZER în exterior, ajungînd sã fie proeminent, conferind un aspect inestetic ºi dureros. O datã apãrute aceste deformãri, continuã sã se agraveze, iar consecinþa evoluþiei progresive a monturilor este apariþia deformãrilor articulaþiilor ºi arhitecturii piciorului, precum deget în ciocan, unghii încarnate, hiperkeratozã etc.

Care sînt simptomele?

Provoacã dureri, dificultãþi la mers, inflamare ºi rãni la baza degetului ºi, de asemenea, mai pot provoca deformarea celorlalte degete ºi apariþia artritei la degetul mare.

Care sînt cauzele favorizante apariþiei monturilor?

Factorii favorizanþi sînt reprezentaþi de istoricul familial de monturi, asocierea unor afecþiuni (artrita reumatoidã), tipul constituþional al piciorului (picior plat, haluce foarte lung), sexul feminin, obezitatea, traumatisme ale piciorului ºi purtarea de încãlþãminte prea strîmtã care duce la modificarea arhitecturii picioarelor.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul monturilor se face prin examen clinic în timpul consultaþiei prin inspecþie ºi palpare, completat de examen radiologic care evidenþiazã starea articulaþiilor piciorului.

Cum se trateazã? În funcþie de stadiul în care se aflã se decide o metodã optimã de tratament. Iniþial, se începe cu tratament conservator reprezentat de schimbarea încãlþãmintei, medicaþie antiinflamatoare, purtarea de orteze ºi evitarea ortostatismului prelungit. Trebuie, de asemenea, avut în vedere o normalizare a greutãþii ºi gestionarea bolii de bazã care a dus la apariþia monturilor. Tratamentul chirurgical este indicat din momentul apariþiei durerilor ºi a disconfortului, nu din cauze estetice. Existã mai mult de 10 tehnici chirurgicale pentru a scãpa de monturi; medicul decide ce tehnicã foloseºte în funcþie de gradul de deviere ºi de unghiurile intermetatarsiene ºi metatarsofalangiene.

Operaþia constã în readucerea capului metatarsianului I în poziþie normalã.

Cît dureazã recuperarea?

Perioada de recuperare este rapidã, nedureroasã ºi cu rezultate foarte bune. Aceastã perioadã variazã între 2-6 sãptãmîni în funcþie de tehnica folositã. Pacientul poate sã calce din prima zi post operator folosind orteza specialã. Tratamentul chirugical nu trebuie evitat sau întîrziat pînã se ajunge la stadii avansate ºi apare deformarea celorlalte degete. Tratamentul în stadiile moderate are rezultate mult mai bune. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Tradiþia creºtin-ortodoxã spune cã prima duminicã dupã Sãrbãtoarea Învierii Domnului poartã numele de duminica apostolului Toma. Acest ucenic este cunoscut din toate cele patru Evanghelii nou-testamentale ºi din Cartea Faptele Apostolilor, sub numele de Geamãnul (Didymus în limba greacã), precum: Matei 10:3, Marcu 3:18, Luca 6:15, Ioan capitolele 11, 14, 20, 21, precum ºi Fapte 1:13. Totuºi, de-a lungul secolelor, creºtinii au preferat sã-l numeascã „Necredinciosul“. El a fost unul dintre cei 12 discipoli deveniþi apostoli ai Domnului; chiar noþiunea de apostol provine din greacã, apostello traducîndu-se prin trimis de Dumnezeu Tatãl. În Evanghelia sa, ucenicul Ioan ne oferã cele mai multe detalii referitoare la Toma privind atitudinea sa negativistã, ignoranþa, dar deschiderea faþã de adevãr, devotamentul ºi onestitatea lui la întrebãrile pline de sinceritate adresate Domnului cu diverse prilejuri. În mersul sãu pe calea credinþei, el a avut îndoieli, iar cînd i s-a oferit un motiv pertinent, nu a ezitat sã-ºi manifeste credinþa.

Asemenea nouã, celor de astãzi, care, uneori, trãim un puternic zbucium lãuntric, Toma a cerut mai multe dovezi decît avea nevoie, iar Domnul Isus i le-a oferit prin probe peste aºteptãri, tocmai pentru a evidenþia faptul cã dorinþa lui de a crede va fi întotdeauna confirmatã mai rapid decît necredinþa lui. Apostolul despre care vorbim ne dovedeºte cã îndoiala este o atitudine fireascã, omeneascã atîta timp cît nu este de lungã duratã în inimile noastre. În Evanghelia dupã Ioan îl vedem cã el s-a îndoit de Învierea Domnului Isus, deºi Acesta vestise ucenicilor Învierea Sa: „Dacã nu voi vedea în mîinile Lui semnul cuielor ºi dacã nu voi pune degetul meu în semnul cuielor ºi dacã nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede“ (Ioan 20:25). Ulterior, punîndu-ºi mîinile pe rãnile ºi pe coasta unde Isus fusese strãpuns pe crucea Golgotei, Toma a crezut ºi a exclamat: „Domnul Meu ºi Dumnezeul Meu“ (Ioan 20:28), aceasta reprezen-

tînd proverbiala sa mãrturisire de credinþã. Cu acest prilej, Domnul Isus a rostit binecunoscutele cuvinte ce se aseamãnã cu o sentinþã privitoare la oamenii care au crezut, în acea zi, în Învierea Sa: „ferice de cei ce n-au vãzut ºi au crezut“ (Ioan 20:29).

Despre apostolul necredincios care a devenit, ulterior, credinciosul Toma, tradiþia creºtinã ºi istoricii vremii ne spun cã el a pãrãsit Iudea efectuînd cãlãtorii misionare ºi predicînd Evanghelia mîntuirii în teritoriile orientale, precum localitatea Khorâsân din Parþia (þinut existent încã din secolul al 3-lea î.Chr., între Eufrat ºi Ind), actualmente Iran ºi Calamidia, din India. El a convertit la creºtinism ºi a botezat, în Numele Domnului Isus, personalitãþi de rang înalt de la Curþile împãraþilor Gundafor ºi Muzdie, unde se pare cã a lucrat ca zidar ºi tîmplar.

Toma nu este cunoscut ca autor al vreunei scrieri, dar tradiþia spune cã el a convertit mulþi credincioºi la creºtinism. Faptul cã a predicat o nouã doctrinã în care nu se practica idolatria ºi se prevedea egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi, a atras, totuºi, asupra sa, ura împãratului Muzdie; din ordinul acestuia, Toma a fost torturat ºi apoi, ucis cu 5 suliþe deodatã. Tradiþia ne spune cã a murit ca martir pe muntele care-i poartã numele (sfîntul Toma), în apropierea localitãþii Madras, situatã în Sud-Estul Indiei. Tot tradiþia precizeazã faptul cã, dupã uciderea sa, unul dintre fiii împãratului Muzdie s-a îmbolnãvit. Duhul Sfînt a mustrat conºtiinþa acestui pãrinte îndurerat, vinovat de uciderea apostolului; în urma rugãciunilor pline de pocãinþã adresate Domnului Isus, fiul sãu s-a vindecat. În aceeaºi perioadã a Bisericii primare din secolul I d.Chr., semnalãm ºi existenþa unui curent filosofic.

Cartea Apocalipsa precizeazã faptul cã, din rîndul credincioºilor unei biserici din Asia Micã, s-au desprins nicolaiþii - aparþinãtorii sectei gnosticilor - care propagau ideea conform cãreia Isus ar fi avut trup fantomatic,

ireal, spiritual, trecãtor. De asemenea, adepþii acestei teorii considerau cã faptele trupului nu ar influenþa spiritul, creºtinii fiind, astfel, absolviþi de legile morale. Se pare cã aceste idei atît de dãunãtoare care, duceau poporul în rãtãcire, constituiau o imixtiune a politicului în viaþa Bisericii primare (Apocalipsa 2:14-15). Dar, de departe, Cartea Sfîntã ne asigurã, prin relatãrile apostolilor sãi, cã Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu ºi cã El a existat în trup de om pe acest pãmînt, împlinind Legile divine ºi fiind un exemplu de desãvîrºire în acest sens. Însemnãtatea Învierii Salvatorului omenirii este esenþa implacabilã a creºtinismului. Punctul cel mai important îl reprezintã credinþa pe care o are în inima sa un adevãrat urmaº al Mîntuitorului nostru. Definiþia ei de bazã se aflã în Cartea Epistola cãtre Evrei, consideratã o epistolã cristocentricã, fiind cunoscutã ºi sub numele de Templul Gloriei lui Dumnezeu; în ea gãsim o galerie întreagã a credincioºilor, începînd cu Abel ºi continuînd cu martirii creºtinismului, despre care cunoaºtem multe elemente concrete ce fac parte din Istoria Bisericii: „ªi credinþa este o încredere neclintitã în lucrurile nãdãjduite, o puternicã încredinþare despre lucrurile care nu se vãd“ (Evrei 11:1). De aceea, sîntem îndemnaþi sã cercetãm Scripturile, sã credem din toatã inima în Cuvîntul lui Dumnezeu ºi sã nu ne îndoim de existenþa ºi Învierea Fiului Sãu. În acelaºi timp, inserãm ºi ideea care reprezintã tema principalã a Epistolei lui Iacov, mai precis îndemnul creºtinilor de a-ºi trãi credinþa dovedinduºi dragostea faþã de Învãþãtor prin fapte bune: „Tot aºa ºi credinþa, dacã n-are fapte, este moartã în ea însãºi“ (Iacov 2:17). În concluzie, un adevãrat discipol al Domnului Isus nu se teme de rãutatea lumii, nu se îngrijoreazã pentru lucrurile materiale cotidiene, nu se fereºte sã-L mãrturiseascã ºi sã trãiascã dupã preceptele Sale.

Chiar dacã, uneori, am fost ca Toma, totuºi, dupã studierea Sfintelor Scripturi, am devenit credincioºi în Învierea Domnului Isus Christos, Mîntuitorul lumii.

MARCELINA PÃTRAªCU Jurist ºi doctor în Istoria Bisericii

JURNALUL DE CÃLÃTORIE AL UNEI POETE

vremea. Cu anotimpurile. Cu schimbãrile repezi ºi eternitatea. Este verbul vechimii, filozofãrii - moºtenitori sãraci ai unei lumi prea bogate, uneori inconºtient de bogate.

Cum am putea sã comunicãm, Marie France?

Aceastã obsesie a comunicãrii, a incomunicabilului, pe care o tîrãsc dupã mine, oriunde cãlãtoresc... Verbul flaner se potriveºte palatelor, cheiurilor, podurilor, spaþiilor monumentale; acestui comunicabil incomunicabil.

Flaner. E Mai, Parisul trãieºte înflorirea castanilor, a manifestaþiilor de protest, de solidarizare, totul este „en principe” - festivaluri organizate pretutindeni, crepuscul prelung - acest fel distins al zilei de a-ºi supravieþui, cînd ultimul roºu al soarelui poate fi dat drept stindard al unei revoluþii posibile, eminamente franceze, dar poate fi ºi cel mai decorativ, cel mai sfînt nimb al vagabondãrii, vagabondei pariziene.

II. Alt azi! Montmartre. O duminicã aiuritã, comedie cu feþe rotitoare, culori rupte, învîrtejite, pînã la explozia albului. Mã învîrtesc pe niºte strãduþe în pantã, printr-o cochilie transparentã albastrã, puritatea aerului deasupra Parisului, o boltã de sidef reverberînd...

Rue Chevalier de la Barre, Rue Lépine, între Place du Tertre, Sacré Coeur, Moulin Rouge. Legende. Marii pictori, ale cãror urme le mai gãseºti înscrise pe plãcuþele prinse în chip de reclamã, pe zidurile unor cafenele: Utrillo, Suzane Valadon, Picasso care se întîlneau aici cu... urmeazã alte cîteva nume, intrate, de asemenea, în legenda mont-martrezã; legenda lor a fost frumoasã, cît au trãit-o. Aceea care le supravieþuieºte, aici, devine reclamã comercialã.

E soare, Place du Tertre este plinã acum de alþi aspiranþi la legenda celebritãþii. Uneori descoperi pînze frumoase, interesante, figurativul alãturi de ultraabstract, bucolicul lîngã ºocant, pictura gen ilustratã-suvenir, alãturi de viziunile cu totul personale ale unor, poate, celebritãþi, mîine. Cum, cînd ºi prin ce minune se va face alegerea, cernerea valorilor?

Totul se înfiripã sub privirile noastre, ale atîtor sute, mii de gurã cascã; ºi asta, duminicã de duminicã, ºi zile la rînd, tot sezonul turistic - dar cînd nu este, oare, sezon turistic la Paris?

Te loveºti de ºevalete, de mutre pitoreºti, de teatrul noii boeme. Se bea, se mãnîncã, se priveºte din mers, vezi cum bãlteºte mulþimea în jurul pictorilor care fac portrete pe loc ºi în jurul celor care afiºeazã o picturã epatantã, de obicei, fãrã valoare deosebitã. Comerþul cu arta se face fãrã reclame strigate - uneori strigã culorile, asemãnãtorul, copia docilã; arta bunã nu strigã, nu-þi sare în ochi, nu te trage de mînecã. Mã învîrt mai departe, pe spirala consacratã, spre Sacré Coeur - cate-

drala greoaie, trufaºã, lipsitã de armonia proporþiilor.

Dacã nu ar fi înãlþimea care o danseazã, masa aceasta de cupole ºi turnul campanilei ar turti-o. ªi totuºi, numai de aici, ai parte de priveliºtea acestui Paris înceþat de luminã, panorama colosalã, în faþa cãreia rãmîi sufocat de melancolie - întotdeauna vederea departe, perspectiva, îþi dau acest sentiment al distanþãrii, al nici unei întoarceri. ªi poate numai clipa trecînd conferã sublim acestor confruntãri, privilegiul de a trãi totul înzecit.

Cît timp am privit pe acest fundal al Parisului iluminat ºi stins - cupole ºi turnuri, muchii ºi vîrfuri în miºcarea norilor, a soarelui - acest fundal pe care îl sublima, îl fãcea distinct femeia - japonezã sau indonezianã -, femeia subþire, cu graþia ei perfectã pînã la artificial, cum sta ghemuitã ºi confecþiona flori de mãr, de piersic, de cireº, din mãtãsuri asiatice; flori pe care le aºeza apoi, înaintea ei, pe o pînzã albã - o tarabã sau o þarã -, tabu a raiului artificial… Cîtã graþie aveau mîinile ei, în miºcarea aceea de fluture care creeazã grãdina, aºezîndu-se într-un gol, într-un plin al luminii...

Prea mult soare, culorile îmi zãpãcesc ochii, rotirile în spiralã, spre centrul cochiliei, aceeaºi Place du Tertre, mi-au dat senzaþia bîlciului, un bru-hu-hu de voci, pînze, soare, porumbei, graiuri, miresme, vacanþã copilãrind lumea...

Cobor devreme, iau funicularul spre Pigalle - acolo sus, bîlciul continuã, ºi cel mai frumos va fi noaptea, cînd becurile multicolore se aprind pe Rue St. Rustique, Rue Narvine, cînd ºansonetiºtii vor învia vremea, vremurile, între Moulin de la Galette ºi Moulin Rouge.

III. Vizitã în Cartierul Beaubourg – fostele Hale – uriaº ºantier de construcþii; o groapã spre care duc strãzile ºi stradelele pãstrînd încã, atît de distinct, atmosfera celuilalt Paris. Macaralele uriaºe marcheazã locul pentru viitor. Zãrisem, de departe, în cîteva rînduri, muchiile, culorile, platformele, fierãriile unei construcþii industriale, parcã. Centrul Georges Pompidou! Surpriza este totalã. La început, totul îþi pare greoi, enorm; un fel de replicã, pe lat, a Turnului Eiffel. Scãri rulante exterioare, trecînd prin coridoare de sticlã, suspendate cu îndrãznealã, în þesãtura unor tije metalice, aparent fragile. Dinãuntru, totul respirã forþã, echilibru. Tot ce pãruse arhitecturã aberantã devine soluþie îndrãzneaþã, perfectul funcþional.

Muzeul de Artã Modernã - din 1905 pînã în zilele noastre: toþi monºtrii sacri sînt prezenþi aici, în labirintul construcþiei, al epocii noastre bogate, contradictorii, vii, extraordinare. Vizita la Centrul Cultural Pompidou înseamnã nu numai a trece prin faþa unor exponate, ci a fi implicat într-o confruntare, într-un spectacol incitant. (va urma) FLORENÞA ALBU (1980)

Apostolul Toma ºi lecþia de credinþã pentru sceptici

Duminici pariziene (1) I. Flaner, un verb parizian, potrivit luminii difuze, mulþimii, singurãtãþii. Pitoresc învãluit, iluminãri scurte de-a lungul cheiurilor, piatrã, flori, fleºe, reverberaþiile apei. Verbul flaner, verbul lenei ºi al filozofãrii, potrivit acestui climat, acestui temperament, acestei lumini... ªi buchiniºtii! Dupã ploaie, mai rari. Cei care au rãmas fac concesii modei: totdeauna sînt etalate, mai la vedere, cãrþi ºtiinþifico-fantastice, cãrþi de astrologie, misterele Atlantidei, misterele piramidelor, mumiilor, misterele Misterului... ªi pe lîngã acestea, printre cãrþile ieftine, ilustraþii cu cai liberi, cai sãlbatici, animale în miºcãrile fugii libere; cîini mari, adevãraþi... Sînt nostalgiile, sînt obsesiile Parisului, ale parizienilor, nu sînt doar simple fotografii. Aceste animale, acele cîmpuri verzi, pãduri, spaþii neatinse de civilizaþie, imagini rãmase în minusculele expoziþii sentimentale ºi, aproape de Pont Notre Dame, sub copacii bolnavi de boala parizianã a copacilor, care-i usucã, sînt înºiruite ghivecele cu flori - crãiþele, muºcatele, muscãloaicele noastre, devenite un lux greu de plãtit, trandafiri ºi liliac, ºi brazi, ºi pini înghesuiþi în ghivece, într-un pãmînt de flori cumpãrat ca delicatesele, drãmuit în ambalaje elegante Doamne, cît dor de nu ºtiu ce, liber ºi sãlbatic, ºi cal fugind peste un pãmînt amintit! ªi mai departe sînt cuºtile ºi coliviile pãsãrilor, penajelor, cîntecului! Privighetori ºi cocoºi, canari ºi mierle, papagali ºi nu ºtiu ce alte înaripate exotice...

Flaner. Un verb pentru cheiuri. Pentru ceea ce vezi de pe cheiuri. Turnuri ºi turle, ºi pieþe de pãsãri, de flori, de cãrþi, ilustraþiile aceluiaºi Gavroche vagabondînd între Notre Dame ºi Tour Eiffel. ªi, sã nu uit afiºele.

Aceste afiºe obositoare - multe, mari, stridente, comerciale, super-comerciale. Staþiile de metrou sînt ticsite uneori - reclame pentru costume de baie, pentru nu ºtiu ce bere alsacianã, pentru filmele care ruleazã - afiºe mari, împãind personaje, detaºînd ochi, costume, detalii, violenþe, lascivitãþi, indiferenþã... Nu lipsesc inscripþiile porno - peste afiºe. Nu lipsesc lozincile de solidarizare, de desolidarizare („Non, non au terorisme!”). Opiniile unui oraº amestecat, din care - cum oare? - se extrage opinia-sintezã.

Flaner. Lumea grãbeºte pe cheiuri, pe strãzi, spre sfîrºitul mileniului... Nu, verbul flaner nu se potriveºte decît singuraticilor. Celor sãraci, celor îndrãgostiþi, consecvenþii meditaþiei, boemei. Vagabondarea aproape de ape înseamnã acordul paºilor cu apele curgãtoare. Cu

Pag. a 10-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ªi pe la noi se distreazã lumea (1) 1. Starea naþiei. Preliminarii Pe vremea lui Nenea Iancu, tãndãlea undeva, prin Moldova, un tînãr, Edgar Bostandaki, expert în showbiz. ªi, conform moravurilor vremii, bãieþelul trimitea cronici mondene la un ziar din capitala judeþului, sub titlul ,,Cum se pitrece pi la noi”. Pînã la urmã, i-a cam ieºit pe nas acest nevinovat hobby, cãci, fãcînd o pasiune secretã pentru o damã din lumea bunã, sãracul, ºi-a luat scatoalce de la soþul legiuit, gelos nevoie-mare. ªi totul a pornit de la o îngrozitoare greºealã de tipar. Dar ºi de la un alt soþ, un maiorache grobian, care, deºi asigurase muzica militarã la un bal de binefacere, nu ºi-a vãzut ºi el consoarta pomenitã nici mãcar la ,,ºi alþii” în respectiva cronicuþã…

Dar asta a fost odatã. Astãzi, tabloidele din Capitalã ºi din provincie duc o bãtãlie crîncenã cu televiziunile comerciale, angajate, pe viaþã ºi pe moarte, în lupta pentru creºterea ratingului, degrabã aducãtoriu de mangoþi duium. ªi armele folosite sînt cam aceleaºi: curvele, þiganii, crimele, violurile, poponarii… Nu conteazã cã politica aceasta a publicitãþii – de exemplu, la medicamentele ºi la alimentele falsificate, la berea trezitã sau la izmenele gata murdare – a devenit tot mai agresivã ºi mai odioasã. Important este cã patentul american, bazat pe arta persuasiunii, funcþioneazã, dovadã cã, vorba lui Marx, cînd unul vinde ºi altul cumpãrã, neapãrat, primul îl înºalã pe celãlalt. Asta este economia de piaþã. La fel stau lucrurile ºi cu Buletinele Meteo. Înainte vreme, se treceau sub tãcere temperaturile extreme, maxime ºi minime, nu cumva sã se sperie populaþia ºi sã nu mai iasã la muncã. Astãzi, economia concurenþialã s-a extins ºi la Starea vremii, ºi toate televiziunile procedeazã exact invers, adoptînd un ton ºi un limbaj cît mai dramatice, menite sã þinã populaþia în casã, nu cumva sã iasã cineva în stradã ºi sã cearã vreo mãrire de salariu.

Dar culmea imbecilitãþii se atinge duminicã-seara, cînd un cutremurolog cu pretenþii de savant ne tot anunþã cã, pînã la ziuã, am încurcat-o, vine Gradul 9 peste noi ºi nu mai scapã nimeni!… Deºi, pînã acum, nici mãcar japonezii, doctori în domeniu, n-au putut sã prevadã cînd vine un cutremur.

2. Bãsescu – generalissim de Secu?

Toatã lumea ºtie cã Ioan Ghiºe a fost securist (a spuso chiar el). ªi, în consecinþã, a fost ales, pe rînd, primar, deputat ºi senator de Braºov. Prim urmare, ºtia ce ºtia cînd, mai deunãzi, a declarat la televizor cã Bãsescu,

Scriitori celebri ºi pisicile lor (2) Stephen King Deºi cunoscutul autor de romane horror scria într-o povestire cã „e posibil ca lumea sã fie împãrþitã nu între bãrbaþi ºi femei, ci între oameni care preferã pisicile ºi oameni care preferã cãþeii”, se pare cã familia King a crescut de-a lungul vieþii atît cãþei, cît ºi pisici.

Edgar Allan Poe „Mi-aº dori ca în scrierile mele sã fiu la fel de misterios ca o pisicã”, spunea deseori Edgar Allan Poe, care era un foarte mare iubitor de pisici. Una dintre scrierile sale are drept personaj central o felinã care, dupã ce este aproape ucisã de stãpînul ei, cu o cruzime inimaginabilã, ajunge în cele din urmã sã se rãzbune pe acesta, punînd la cale, într-un mod cît se poate de uman, sfîrºitul lui. Deci, pentru Edgar Allan Poe, pisicile nu au fost doar animale de companie, ci ºi surse de inspiraþie.

Raymond Chandler La rîndul lui, Raymond Chandler, cunoscutul autor de romane poliþiste, era un mare iubitor de pisici, care nu numai cã scria deseori despre exemplarele sale, dar care ºi inventa scrisori în numele lor. Iatã ºi un citat dintr-o scrisoare, în care pisica Taki îi scrie unei prietene feline: „Treci pe la noi cînd ai faþa curatã ºi o sã discutãm

doar un biet maiorache în decembrie '89, la ora actualã, este ditamai generalul de Secure, cu o raniþã de stele pe umeri, pe chipiu ºi pe guler, dupã moda americanã. În atare situaþie de invidiat, el ar avea în buzunarul de la ceas cele mai fioroase institituþii de la noi, Justiþia ºi Serviciile Secrete. ªi dacã le are pe astea, Preºedinþia, Parlamentul, Guvernul, televiziunile, internetul ºi toate ziarele îi cam ciugulesc din palmã ºi îi spun: ,,Sãr'na, nene!”. Numai aºa se explicã muþenia respectivelor instituþii cînd e vorba sã-i cearã socotealã pentru toate bucuriile fãcute Poporului Român. El e jupînul cel mare!

Tiranul, Eminenþa cenuºie… În cele douã mandate prezidenþiale a strîns date despre toþi aceia care s-au strecurat la Putere. Cît au furat, cum au furat ºi unde ºi-au dosit banii. Iar acum îi ºantajeazã. Cine nu face ca el, se pomeneºte cu procurorii DNA la uºã. Nici Codruþa ºi nici Coldea nu mai au somn… ªi dacã nu e de ajuns, la declaraþia lui Ghiºe o putem adãuga ºi pe aceea a lui Gigi Becali: ,,De Bãsescu nu se atinge nimeni, cã e omul americanilor, le-a pus þara în palmã!”. ªi Gurãspartã ãsta pare credibil, cã n-o fi fãcut puºcãrie politicã de florilemãrului. Alþii, însã, au plãtit cu viaþa pentru tupeul de a se fi legat de yankei… Cîtã vreme Încruciºatul e pe felie, lui alde Udrea, Cocoº sau Ioan Oltean li se cam rupe de caricatura numitã justiþia românã…

3. Dizertaþie despre dosare Urmînd directivele sovietice, pe vremea lui Gheorghiu-Dej apãruse moda dosarelor personale. Nu pupai vreo avansare sau vreo locuinþã mai acãtãrii, dacã nu aveau un dosar-beton. Care sã facã dovada cã provii din rîndurile clasei muncitoare sau ale þãrãnimii exploatate. Aceste dosare þineau loc ºi de diplomã de studii. Nu pot sã-l uit pe vecinul nostru Guþã, ajutor de potcovar într-o mahala din Chitilia. Bãiat orfan, el a slugãrit, de copil, la unul ºi la altul, pînã cînd, într-o zi, l-am vãzut în uniformã de ofiþer.

- Ce-ai pãþit, Guþã?, l-au întrebat vecinii speriaþi.

Omorîºi pe cineva?

- Ba nu, m-au fãcut lo-lo-locotinent, a rãspuns el, cam bîlbîit, probabil, de emoþie. ªi toatã ziua a bãtut pas de filiare prin mahala, sã-l vadã lumea. Pe urmã, i-au mai dat o steluþã. Dar cînd, spre primãvarã, ne-am pomenit cu el cãpitan, am înþeles cã nu-i de glumã cu tovarãºul Guþã. ªi aºa a fost, cãci, pe cînd o dãdea pe-a IX-a la seral, dumnealui era ditamai colonelul… Mai vreþi un alt exemplu? Îl gãsiþi în literaturã, în persoana unui modest tipograf. Imediat dupã despre starea lumii, prostia oamenilor, abundenþa de carne de cal, chiar dacã noi preferãm altã carne, despre dificultatea noastrã comunã de a reuºi sã deschidem uºile atunci cînd ne dorim, despre mesele care am vrea sã ne fie servite cît mai des”. Pisica Taki adaugã cu umor: „Eu primesc mîncarea de pînã la cinci ori pe zi, dar întotdeauna e loc de mai bine”.

Julio Cortazar Romancierul argentinian a avut o pisicã numitã Theodor W. Adorno, despre care a scris pe larg în cartea sa „Around the Day in Eighty Worlds”. Iatã cum explicã autorul dragostea lui pentru pisici ºi pentru cãrþi: „Întotdeauna am tînjit dupã cineva sau ceva care, la fel ca ºi mine, sã nu se fi adaptat niciodatã perfect vîrstei sale, iar o astfel de persoanã a fost greu de gãsit. Dar în scurt timp aveam sã descopãr pisicile, în care am gãsit o stare similarã cu a mea, ºi la fel s-a întîmplat ºi în privinþa cãrþilor, în care am gãsit chiar des ceea ce cãutam”.

Charles Bukowski Charles Bukowski spunea cã este bine sã ai multe pisici pe lîngã tine. Dacã nu te simþi bine, nu trebuie decît sã te uiþi la pisici ºi imediat realizezi cã lucrurile sînt exact aºa cum trebuie sã fie. Ele îþi dau imediat din calmul ºi siguranþa lor. Bukowski era convins cã pisicile îþi prelungesc viaþa: ,,Cu cît ai mai multe pisici, cu atît trãieºti mai mult. Dacã ai 100 de pisici, vei trãi de 10 ori mai mult decît dacã ai avea 10 pisici. Într-o zi se va descoperi asta, ºi oamenii vor avea cîte 1.000 de pisici ºi vor trãi la nesfîrºit”. Romancierul american se declara foarte uimit de faptul cã omenirea nu a înþeles încã acest lucru.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Doi poeþi patrioþi, unul de la Bucureºti ºi altul de la Chiºinãu: Corneliu Vadim Tudor ºi Nicolae Dabija.

Naþionalizarea din 1948, partidul l-a lumit directorul tipografiei. Plin de bun-simþ, omul a refuzat. I se pãrea cã de la cele 4 clase ale sale ºi pînã la fotoliul de director era cam mult. Dar secretarul de partid i-a bãtut cu pumnul în masã: - Dacã partidul te-a numit director, înseamnã cã partidul ºtie ce face!… În zilele noastre a apãrut un alt tip de dosare. Cele penale. Vrei sã candidezi pentru un loc în Parlament sau la Primãrie? Visezi la vreo funcþie bãnoasã în vreun minister? Nimic mai simplu: dacã ai o condamnare la activ sau mãcar un dosar în curs de cercetare la DNA, intri în discuþie. Dacã nu, marº acasã! Se aude cã niºte avocaþi ºmecheri s-au gîndit sã vinã în întîmpinarea amatorilor ºi s-au apucat sã ticluieascã dosare penale cam la botul calului. Dupã gusturi ºi aptitudini: deturnãri de fonduri… delapidãri… evaziuni fiscale… mitã ºi multe altele, întrucît corupþia de la noi oferã o gamã variatã de posibilitãþi menite sã te facã om. Amatorii gãsesc toate detaliile pe internet. ªi provincia poate sã intre pe fir. (va urma) PAUL SUDITU

Lincoln ºi Kennedy – coincidenþe stranii 1. Abraham Lincoln a fost ales preºedinte în anul 1861, J.F. Kennedy, în 1961.

2. Amîndoi au fost uciºi într-o vineri.

3. Ambii au fost omorîþi în prezenþa soþiilor lor.

4. Amîndoi au fost doborîþi de un glonþ în cap, tras din spate.

5. Succesorii lor se numeau Johnson.

6. Fiecare din aceºti succesori era originar din sud.

7. Ambii succesori fuseserã membri ai Senatului.

8. Andrew Johnson (succesorul lui Lincoln) s-a nãscut în 1808. Lyndon Johnson (succesorul lui Kennedy) s-a nãscut în 1908.

9. John Wilkes Booth (asasinul lui Lincoln) s-a nãscut în 1839. Lee Harvey Oswald s-a nãscut în 1939.

10. ªi Booth, ºi Boswald au fost asasinaþi înainte de a putea fi judecaþi.

11. Soþiile celor doi preºedinþi au pierdut cîte un copil în timp ce locuiau la Casa Albã.

12. Secretarul lui Lincoln, care se numea Kennedy, la sfãtuit sã nu meargã la teatrul unde avea sã fie asasinat.

Secretarul preºedintelui Kennedy, care se numea Lincoln, l-a sfãtuit sã nu se ducã la Dallas.

13. John Wilkes Booth l-a împuºcat pe preºedintele Lincoln într-o salã de spectacol ºi a fugit într-un antrepozit.

Lee Harwey Oswald a tras asupra preºedintelui Kennedy dintr-un antrepozit ºi a fugit într-o salã de spectacol.

14. Numele lui Lincoln ºi Kennedy au cîte 7 litere.

15. Numele lui Andrew Johnson ºi Lyndon Johnson se compun, fiecare, din 12 litere.

16. Numele lui John Wilkes Booth ºi Lee Harwey Oswald conþin cîte 15 litere.

Pag. a 11-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Fantoma de la Operã Gata, fraþilor, m-am lãmurit definitiv ºi irevocabil: problema nr. 1 a României contemporane n-o reprezintã ºomajul în continuã creºtere, demografia în continuã scãdere, bugetul ori ºoselele în continuã degradare, ci gîlceava de 3 parale de la Operã! În comparaþie cu ce se întîmplã acum pe scena (de fapt, în culisele) unde cîntau cîndva Nicolae Herlea, Dan Iordãchescu sau Marina Krilovici, ºi dansau Irinel Liciu ori Magdalena Popa, gîlceava Ponta-Bãsescu a rãmas un mizilic.

Nemaivorbind de „rãzbelul rozelor“, cel dintre PSD ºi colegu’ lu’ Mihai Viteazu’, un anume Zgonea ºi nu mai ºtiu cum.

Am pierdut 500 de milioane de dolari fiindcã n-am fost în stare sã construim o bucãþicã de autostradã, necesarã unei investiþii strãine care ar fi adus 2000 de locuri de muncã, baºca cine ºtie cîte beneficii ulterioare? Ei, ºi?! Banii ãºtia nu ne ajungeau nici sã plantãm celebrele panseluþe, necum sã amenajãm încã un teren de fotbal în pantã, un patinoar în care plouã sau un parc în mijlocul Bãrãganului. Dã-l încolo (adicã mai înspre Polonia) de juma’ de miliard, cã nu banii ne-au fãcut pe noi, ci noi îi facem pe ei; îi facem pierduþi prin Panama, Seychelles, coteþul cîinelui ºi alte tainiþe...

A fost destituit careva pe chestia asta? I s-a imputat vreun firfiric? Aºº! Cã noi nu ne pierdem vremea cu fleacuri sub 1 miliard! În schimb, cînd ministrul Culturii n-a fost în stare sã dea cu biciul în fantoma ce agitã spiritele la Operã, s-a vãzut tras pe dreapta, vorba lu’ Chiriluþã, cît ai zice ªuteu! Dincolo de ceea ce i-a transmis public preºedintele Iohannis, nu-i exclus ca premierul Cioloº sã fi avut ºi alte motive sã dea cu cuþîtu’n’chiatra debarcatului Alexandrescu. Totuºi, ca nepriceput în ale politichiei, mã întreb de ce nu l-o fi destituit ºi pe domnul Dîncu, din moment ce - dupã cum vãzui la tembelizor - dumnealui fusese primul sol de pace trimis (degeaba) acolo, c-o nãframã-n vîrf de bãþ?! Dupã cum, mai mult decît reperul Dîncu, mã surprinde cum de Ambasada SUA la Bucureºti n-a avut nimic de zis (ºi) pe tema asta?! Nici Uniunea Europeanã! Probabil cã or fi fost în vacanþã de Paºte...

M-am mai întrebat dacã nu cumva recenta rocadã ministerialã s-o înscrie în categoria Þara arde ºi baba se piaptãnã? Ne-ne-ne, nici pomenealã! Dimpotrivã, face parte dintr-o strategie foarte dibace. Ce-aþi spus?...

S-avem pardon, nu vã grãbiþi sã o numiþi diversiune de 2 lei, cã s-ar putea sã greºiþi... Mie, unul, mi-a devenit limpede cã Bãrbierul din Sevilla, dacã ºi-ar ascuþi bine briciul, ar fi singurul capabil sã radã bãrbile pe care ni le pun politicienii (mai ales cînd se apropie alegerile) cu referire la salarii, pensii ºi toate celelalte; cã Dama cu camelii ne abate, cît de cît, atenþia de la dama cu poºete, care, pînã nu demult, avea pe mînã valuta þãrii; cã ginericã Figaro a depãºit, la capitolul „dar de nuntã“, pînã ºi mormanele declarate de cîteva somnitãþi ale prezentului; cã Lacul lebedelor, dupã cum a aflat tot mapamondul, asigurã resursele de proteinã fãrã colesterol, necesare unui anumit segment al diasporei noastre; în fine, cã Traviata reprezintã un real suport pentru „moralul trupelor“. Murind, sãrmana, de tuberculozã, la nici 23 de ani, ne-a fãcut sã privim cu alþi ochi grav-bolnavul nostru sistem de Sãnãtate: iatã, fraþilor cã se poate ºi mai rãu de-atît!

Cu speranþa cã Avocatul Poporului trãieºte, cã e bine sãnãtos ºi în plinã formã, cã n-a ajuns ºi dumnealui vreo fantomã (cum cîrtesc cîþiva neavizaþi pe la televizor), gîndindu-mã, de asemenea, cã aceastã problemã s-ar putea sã-i figureze printre atribuþii, îi supun atenþiei urmãtoarele: Parlamentul a definitivat, cicã, o lege privind pensiile speciale pentru ziariºti, actori ºi nu mai ºtiu cine. Sã fie primit!, ar fi spus Tudor Vornicu. Sã fie primit, bineînþeles - citîndu-l acum cu subiect ºi predicat pe Ciutacu - „de cei care au atins în viaþã vîrsta pensiei“, nu ºi de fantomele celor ce-au fost cîndva... Numai cã legea asta se aratã a fi ea însãºi un fel de fantomã. În sensul cã, dacã am înþeles bine, nu toþi ziariºtii-ziariºti ºi actorii-actori vor beneficia de ea, ci doar ãi de-au fost ºi membri ai Uniunilor de Creaþie, cu cotizaþia plãtitã la zi! Ceea ce, fãcînd puþin haz de necaz, îmi aduce aminte de bancul în care Ivan o fugãrea pe Nataºa prin pãdurice, cu intenþia credea/spera ea - sã o violeze. Pentru ca, în momentul în care o ajunge, Ivan sã recunoascã, gîfîind, scopul urmãririi: Davai cotizaþia!

Aºadar, staþi puþin, fraþilor, cã ceva nu-i în regulã: legea e gînditã, ºi redactatã, pentru ziariºti ºi actori, ori pentru... cotizanþi?! Cu alte cuvinte, un actor de linia-ntîi, care a interpretat la viaþa lui roluri magnifice ºi a jucat în zeci de filme, dacã n-a cotizat la Uniunea de care aparþine breasla, va rãmîne cu nemernica pensie de 1600 lei, precum Vladimir Gãitan?! În schimb,

orice figurant, orice „duce tava“, dacã a fost pe fazã, cum se zice, ºi s-a vîrît în Uniune, îºi va rotunji pensioara! Sînt convins, domnule Avocat al Poporului, cã mulþi artiºti cu A mare au fost prea boemi, prea pluteau în sferele lor înalte, ca sã se aplece spre asemenea minore aspecte pãmînteºti. Cã de-aia erau mari...

Bunãoarã, mã întreb dacã un titan precum Gheorghe Dinicã a avut inspiraþia sã cotizeze la Uniunea Artiºtilor, sau cum i-o zice chestiei ãleia? Tare mi-e cã nu; el era prea ocupat cu filmãrile, cu „Take, Ianke ºi Cadîr“, desigur, ºi cu cotizarea la „ªarpele roºu“, ca sã mai aibã timp de fleacuri.

Dupã cum, referindu-ne la ziariºti... Dar, poftim, iau cazul meu, cu precizarea cã vorbesc în numele atîtor altora: dacã am fost zeci de ani angajat al unei redacþii (cu carte de muncã, cum se spunea), dacã am scris mii de articole ºi am fãcut zeci de reportaje televizate, alegîndu-mã de pe urma lor ºi cu vreo 14 premii, dar ºi cu tot atîtea procese de presã (toate cîºtigate), însã n-am devenit ºi membru al unei Uniuni de creaþie (mulþi ani ºi ea fantomaticã), nu mã încadrez în prevederile legii? Nemaivorbind de faptul cã, ani ºi ani, am cotizat conºtiincios la Sindicatul Ziariºtilor!

Pãi, mai Uniune decît acel Sindicat, ce altceva putea fi?

Bravos, naþiune, halal sã-þi fie! Bine cã se vor încadra în litera ºi spiritul legii respective o sumedenie de colaboratori, care publicau, din cînd în cînd, cîte o ºtiruliþã! ªi aia rescrisã de... necotizanþi ca mine, cã altfel nu putea vedea lumina tiparului.

Vã asigur, domnule Avocat al Poporului, cã sînt foarte mulþi confraþi de valoare, nedreptãþiþi de aceastã lege. O sumedenie de gazetari de clasã n-au avut timp, probabil nici nu i-a interesat, sã se înscrie prin Uniuni de creaþie, care, teoretic, nu le ofereau nici un fel de perspectivã. Erau prea aplecaþi asupra maºinii de scris, ca sã mai aibã timp ºi chef de altceva. Motiv pentru care mã întreb, ºi vã întreb: cîþi gazetari adevãraþi au participat, sau mãcar au fost chestionaþi, la elaborarea în Parlament a legii cu pricina? Îmi amintesc cum, acum cîþiva ani, iniþiind eu niscai obligatorii modificãri ale Legii Antiviolenþã în Sport, am participat la cîteva ºedinþe ale Comisiei ArtãCulturã-Sport, sau cum se numeºte ea. Figurau acolo, între alþii, doamna Ecaterina Andronescu, primarul Timiºoarei, un alt membru, nu-i mai þin minte numele, care confunda Cabulul cu Cahulul, Cristian Þopescu, care nu prea venea la ºedinþe... În fine, mai mult de jumãtate dintre membrii comisiei au recunoscut cã nu mai fuseserã pe un stadion de fotbal de nu mai þineau minte cînd, dar, iatã, ei aprobau, sau nu, textul Legii Antiviolenþã! Aveau pãreri... Daþi-mi voie sã-mi imaginez cã la fel au stat lucrurile ºi în cazul de faþã.

Aºa stînd lucrurile, dacã dumneavoastrã, stimate domnule Avocat al Poporului, nu aveþi atribuþii pe direcþia celor relatate mai sus, sau nu aveþi chef sã vã bãgaþi în asemenea mizilicuri, îngãduiþi-mi sã adresez sesizarea ºi domnului preºedinte Klaus Werner Iohannis; cu rugãmintea sã reflecteze niþel la cele scrise aici, acum, de mine, înainte de a promulga legea cu pricina.

Doamnelor, domniºoarelor ºi domnilor, vorba prietenului Tavi Vintilã, sã fiu bine înþeles: nu cer, Doamne fereºte, sã nu beneficieze de lege cotizanþii, chiar dacã, unii dintre ei, n-au fost nici pe sfert artiºti, sau ziariºti, pe cît necotizanþii. Cer doar ca ziariºtilorziariºti, ºi actorilor-actori, care ºi-au mîncat vieþile ºi sãnãtatea pe scenã, ori deasupra maºinilor de scris, sã li se dea ce li se cuvine. Dacã nu ºi nu, atunci am respectuoasa rugãminte sã reformulaþi denumirea legii, conform cu situaþia de fapt ºi de drept: sã-i ziceþi, de-un parexamplu, Legea Specialã pentru Cotizanþi.

Domnule Avocat al Poporului, dar poate cã aveþi atribuþii în legãturã cu tragi-comedia, ca sã nu-i spun ºuºanea ordinarã, pe care v-o relatez mai jos: Am primit de la Biroul Executorilor Judecãtoreºti Asociaþi Leanca ºi Mãgureanu o somaþie, prin care mi se aduce la cunoºtiinþã cã „Cererea de executare silitã formulatã de CNADR, fiindcã aþi circulat fãrã rovignetã în ziua de..., pe drumul cutare..., a fost aprobatã de Judecãtoria Sector 3 Bucureºti, drept care a început urmãrirea silitã împotriva dumneavoastrã“, bla-bla-bla ºi tra-la-la. Bine, dar achitasem demult amenda cu pricina! O achitasem eu, ce-i drept, numai cã, vedeþi dumneavoastrã, nu-i dupã cum vrea legea, nici logica normalã, ci dupã cum vrea muºchii nu ºtiu cãrui legiuitor de 2 lei, cu facultatea absolvitã pe bazã de ºtiþi dumneavoastrã ce: Judecãtoria decisese cã sînt urmãrit pentru neplata unei... a doua amenzi, de 28 de Euro, ca taxã de despãgubire!

Întrebarea nr. 1: Douã amenzi pentru aceeaºi culpã?! Întrebarea nr. 2: Instanþa condusã de preºedintele Mincã Diana Eliza a putut decide fãrã sã mã citeze ºi pe mine?! Atunci, cum rãmîne cu principiul fundamental al lui audiatur et altera pars?! Întrebarea nr. 3: Pentru ce anume CNADR, ca instituþie de Stat, s-a adresat, spre urmãrire fiscalã, cãtre Leancã-Fleancã, sau cum le zice, deci unei societãþi particulare, ºi nu ANAF?!

De fapt, la întrebarea nr. 3 pot rãspunde eu: s-au adresat pe bazã de bara-bara, de foame-n gît ºi de dã-l în mã-sa de român! Pã bazã dã sa manîncã ºî gura lor, da ºî gura lu’ vãru’ Ganciu, o bucà de jîmblã! Fiindcã ANAF, oricît de hãmesit ºi el, n-ar fi putut sã încarce chiar cu atîta neruºinare nota de platã: 20 de lei taxã timbru executare, 100 de lei cheltuieli necesare executãrii silite, 5 lei înregistrare dosar în format electronic, 9,80 lei cheltuieli transmitere cu poºta acte de procedurã, 10 lei formare dosar, 15 lei onorariu executor judecãtoresc. ªi staþi cã nu s-a terminat, abia acum urmînd bomba: 200 de lei consultanþã întocmire dosar executare silitã! Consultanþã cu cine? Probabil cu alþi foame-n gît! Sa manîncã ºî a treia gurîþã o bucaþîcã...

Cum ar veni, alde Lenacã-Fleancã sau cum naiba le zice, contra 200 (douã sute) de lei ciordiþi din pensia lu’ bãiatu’, recunosc cã nu erau în stare sã întocmeascã dosarul de executare silitã! ªi staþi cã nu s-a terminat: Leancã-Fleancã, sau cum naiba le zice, mã mai someazã ca în termen de 1 (una) zi de la primirea somaþiei sã achit datoria, cã altfel unde-mi stã capul îmi vor sta ºi picioarele! Sau invers, nu mai reþin. Doar 1 (una) zi? Pãi, puteam sã fiu în concediu, sau, Doamne fereºte, în spital. Drept care, întrebarea nr. 4: În ce þarã trãim, domnule Avocat al Poporului?!

Optimist iremedibil cum sînt, nu m-ar mira sã-mi rãspundeþi.

Dar am deviat de la subiect... Va reuºi doamna ªuteu sã alunge fantoma ce bîntuie, de ceva vreme, Opera? - that’s the no. 5 question! În caz cã nu, va fi destituitã ºi dînsa?... Aþi înþeles, mã refer la doamna ministru, nu la fantomã. Pãi, cine-a mai pomenit fantomã destituitã?! Deºi, dacã mã gîndesc niþel, la noi e posibil orice. Sã trecem peste: iatã întrebãrile fundamentale, pe lîngã care, bineînþeles, cele referitoare la ºomaj, sãnãtate, învãþãmînt, sport etc., etc., aproape cã nu mai conteazã.

SORIN SATMARI

EPIGRAME DEFINIÞII EPIGRAMATICE DE LA A LA Z

Abatorul Un loc amenajat în care, Cu mult sadism ºi lãcomie, Mortalitatea este mare (Aproape ca la Chirurgie).

Abecedarul Tratatul despre alfabet, Parcurs la vîrstã infantilã, E-o carte care-ncet, încet, Devine tot mai inutilã.

Aluzia E-o formulare cam hai-hui Cînd uneia, frumoasã-n draci, Nici tu nu ºtii ce vrei sã-i spui...

Dar ºtii precis ce-ai vrea sã-i faci.

Ambulanþa Microbuz cu girofar ªi pe uºã cu o cruce; La bolnav apare, dar, Nu se ºtie unde-l duce!

Anticamera Un fel de salã de-aºteptare În drum spre ºefu’ cel dibaci, Sau un canton restrîns în care Te antrenezi cu sîrg...sã taci.

Apa Chiar ºi-n ropotul furtunii, Apa-n viziunea mea, E-un lichid pe care unii...

Nu au dupã ce sã-l bea.

NAE BUNDURI

„Pe aripile vîntului “ povestea unui film legendar (urmare din pag. 1)

Margaret Mitchell ºi tragica ei poveste În copilãrie, Margaret a beneficiat de o educaþie foarte bunã, primitã de la o familie ce ocupa funcþii înalte. Tatãl, Eugene M. Mitchell, a fost un reputat avocat, fost preºedinte al Asociaþiei Baroului din Atlanta ºi al Societãþii de Istorie. El s-a cãsãtorit cu Mary Isabel Stephens, cunoscutã drept „Maybelle“.

De asemenea, fratele mai mare al lui Margaret, Stephens Mitchell, a cãlcat pe urmele tatãlui sãu, reuºind sã ocupe ºi el funcþii importante. La 14 ani, mezina familiei Mitchell studia la un pension pentru fete, iar la 18 a urmat cursul superior de medicinã de la Smith College, din Northampton, pînã cînd activitatea ºcolarã i-a fost întreruptã de un eveniment trist: moartea mamei sale. În 1922, s-a cãsãtorit cu Berrien Kinnard Upshaw, însã relaþia n-a fost de duratã, iar patru ani mai tîrziu a început un nou mariaj, alãturi de John R. Marsh, un agent publicitar cãruia i-a dedicat romanul. Pe prima pagina sînt scrise iniþialele sale: „J.R.M“.

murit din cauza unor fracturi craniene ºi de pelvis.

La scurt timp dupã ce s-a stins, ºoferul care a lovit-o, în vîrstã de 29 de ani, s-a predat poliþiei. A fost arestat sub acuzaþiile de conducere sub influenþa alcoolului, depãºirea limitei legale de vitezã ºi conducere pe sens opus. Apoi, a fost condamnat la 18

Ecranizarea romanului „mission impossible“

Momentul în care Scarlett O'Hara ºi Rhett Butler au prins viaþã Procesul creeãrii romanului „Pe aripile vîntului“ a durat zece ani ºi a pornit de la o gleznã luxatã.În urma unei accidentãri care a împiedicat-o sã meargã, Mitchell a fost încurajatã de soþul ei sã înceapã sã scrie. În 1935, Margaret a arãtat o valizã plinã cu manuscrise unui cãutãtor de talente de la Compania Macmillan. Publicarea celor 1037 de pagini ale romanului a avut loc un an mai tîrziu, pe 30 iunie, iar faima dobînditã i-a adus un milion de dolari, în mai puþin de patru ani. Însã viaþa ei nu a mai fost niciodatã la fel. „Timpul nu este al meu. Nu am mai avut propriul meu timp de cînd a fost publicat romanul... Sã fii autorul cãrþii «Pe aripile vîntului» este o slujbã cu normã întreagã“, a mãrturisit scriitoarea. La începutul anului 1949, a fost anunþatã cã 8 milioane de exemplare ale cãrþii au fost vîndute în 30 de limbi, din 40 de þãri, iar ecranizarea care îi are ca protagoniºti pe actorii Vivien Leigh ºi Clark Gable, a devenit cea mai popularã peliculã din America.

Oare ce vînt a adus-o pe Strada Peachtree?

Dar viaþa bate filmul întotdeauna, iar o simplã ieºire la film cu soþul a costat-o viaþa pe Margaret Mitchell. În ziua fatidicã de 16 august 1949, un ºofer beat a izbit-o cu maºina. Tragedia s-a petrecut pe Strada Peachtree, din Atlanta, iar dupã accident a fost transportatã la spital, dar nu ºi-a mai recãpãtat complet conºtiinþa. La intervale rare de timp, murmura cuvinte vagi ºi incoerente. În cele din urmã, a

Olivia de Havilland ºi Lesie Howard

evoluþia lui Scarlett, ci îi oferã cititorului o întreagã frescã a Sudului din perioada Rãzboiului Civil. Ea descrie în detaliu viaþa de zi cu zi a Atlantei din anul 1861 pînã la terminarea rãzboiului ºi începerea reconstrucþiei, dezvãluindu-i cititorului toate faþetele societãþii din acel moment critic al istoriei, ajutîndul astfel sã se transpunã mai bine în pielea personajelor. Ca un martor neutru, autoarea foloseºte orice eveniment drept pretext pentru a analiza comportamentul celor implicaþi în rãzboi, cu precãdere cel al familiilor O’Hara, Wilkes ºi Butler.

Romanul îmbinã mai multe genuri (romanul psihologic, buildungsroman, romanul de dragoste sau cel istoric) ºi reuºeºte sã creeze o poveste de neuitat, poate cea mai iubitã poveste despre Statele Confederate ale Americii. Margaret Mitchell este cazul tipic de narator omniscient, care se foloseºte de personajul principal pentru a-ºi expune ideile ºi pãrerile legate de rãzboi (uneori, viziunea narativã se schimbã, deoarece povestitorul ºi personajul par sã se confunde unul cu celãlalt). Maniera în care autoarea redã povestea lui Scarlett cucereºte încã de la primele fraze, datoritã atenþiei extraordinare pe care Margaret o acordã detaliilor ºi a felului graþios în care se joacã cu frazele ºi cuvintele. Iar descrierile personajelor sînt atît de amãnunþite, încît Rhett Butler, Scarlett O’Hara sau Melanie Wilkes par rupþi din viaþa realã ºi „cusuþi“ pe paginile cãrþii.

Clark Gable ºi Vivien Leigh luni de închisoare, însã a executat doar 11. O pedeapsã mult prea micã pentru un fapt care a dus la dispariþia prematurã a uneia dintre cele mai valoroase scriitoare din toate timpurile...

Dupã 80 de ani Acum 80 de ani, Margaret Mitchell publica o impresionantã ºi tulburãtoare saga, cea mai frumoasã poveste de dragoste de la Romeo ºi Julieta încoace, care a captat publicul încã din prima zi dupã apariþie, la mijlocul anului 1936, cînd au fost vîndute cincizeci de mii exemplare, iar pînã la sfîrºitul anului 1937, timp în care s-a aflat în fruntea listei best-seller-urilor, tirajul a atins, numai în Statele Unite, cifra de douã milioane. Romanului lui Mitchell i s-a decernat premiul Pulitzer, cea mai importantã distincþie literarã americanã; Asociaþia naþionalã a librarilor a declarat-o „cea mai bunã carte a anului”, iar Asociaþia culturalã din New York i-a acordat medalia de aur, pe care o refuzase pînã atunci unor scriitori, fãrã îndoialã mai celebri decît Margaret Mitchell. Vorbind despre succesul cãrþii, Harrison Smith a afirmat cã: „pentru generaþia noastrã (ºi, poate, ºi pentru cea viitoare) întîia ºi singura carte scrisã de o femeie de care, pînã atunci, nu auzise mai nimeni, va rãmîne cea mai popularã carte din lume“. „Pe aripile vîntului“ avea sã bulverseze audienþa de la acea vreme, continuînd sã fascineze cititorii zeci de ani la rînd, atît prin frumuseþea poveºtii ºi migãloasa manierã în care autoarea a dat viaþã unor personaje, cît ºi prin construcþia perfectã a subiectului ºi complexitatea firului narativ. De ce un roman care se îndreaptã spre împlinirea centenarului rãmîne la fel de popular ºi atrage, în continuare, milioane de cititori? Dezbaterea acestei chestiuni ar dura destul de mult, dar un lucru este sigur: ceea ce captiveazã atunci cînd cuvintele încep sã alunece sub privirile cititorilor sînt temele ºi motivele pe care Margaret Mitchell le exploateazã cu rafinament, reuºind sã confere unei cãrþi despre Rãzboiul Civil un aer proaspãt ºi modern. Tema supravieþuirii ºi motivul curajului ce rãzbate din aceastã carte, puterea de a nu renunþa niciodatã ºi pasiunea nestãvilitã a unui suflet tînãr, dragostea pentru bani ºi dictonul ‚‚Tomorrow is another day“ (Mîine este o altã zi), împreunã cu capacitatea de a ne identifica, într-o anumitã mãsurã, cu personajele romanului, fac din „Pe aripile vîntului / Gone with the Wind“ o operã modernã, deºi cadrul istoric aparþine unei anumite epoci din trecutul Statelor Unite ale Americii.

Personajul în jurul cãruia graviteazã întreaga acþiune este Scarlett O’Hara, o tînãrã care încearcã sã treacã peste toate dramele provocate de Rãzboiul Civil, înarmatã doar cu dragoste oarbã ºi curaj. Dar Margaret Mitchell nu expune doar povestea ºi

Din fericire pentru cei care devoreazã cãrþile bune ºi apoi se rãsfaþã cu ecranizãri, „Pe aripile vîntului“ beneficiazã de o ecranizare intratã în istorie. Distins cu 10 premii Oscar, dintre care unul a fost cîºtigat pentru prima oarã de o actriþã de culoare, filmul este unul dintre cele mai iubite pelicule de acest gen, actorii Vivien Leigh ºi Clark Gable devenind imaginile nemuritoare a douã personaje extrem de populare. Nu ne-am putea imagina o altã ecranizare, nici alþi actori care sã le dea viaþã lui Scarlett ºi Rhett, ºi nici nu dorim acest lucru. E perfectã aºa cum e. Deºi nu respectã complet povestea – ar fi ceva de genul mission impossible, sînt, totuºi, 1500 de pagini – iar unele personaje extrem de interesante sînt excluse – Will Benteen sau Archie – filmul meritã toþi banii.

Deoarece romanul a avut un succes enorm, asupra ecranizãrii lui s-a pus o presiune extraordinarã la vremea aceea. Celebrul producãtor David O. Selznik s-a confruntat cu o multitudine de probleme pentru a pune în scenã renumita poveste a lui Scarlett O’Hara.

Nu a fost complicat doar din punct de vedere regizoral– se pare cã 3 regizori au lucrat la aceastã producþie: George Cukor, Sam Wood ºi Victor Fleming, primii doi necreditaþi – ci ºi în ce priveºte casting-ul pentru rolul feminin principal. 1400 de actriþe au fost invitate la acest casting, inclusiv nume extrem de populare la acel moment – Claudette Colbert, Paulette Goddard, Katharine Hepburn sau Olivia de Havilland (care a primit rolul lui Melanie).

Istoria este ambiguã în ceea ce priveºte momentul ºi modul în care a fost aleasã Vivien Leigh pentru rol.

Unii spun cã ea semnase deja un contract încã de la începutul lui 1938, iar casting-ul a fost doar o faþadã pentru a menþine publicul cu sufletul la gurã. Alþii susþin cã fratele producãtorului i-ar fi prezentat-o pe actriþã ºi i-ar fi spus: ‚‚David, iat-o pe Scarlett O’Hara“. Cert este cã Vivien Leigh a fãcut „a hell of a job“ (o treabã a dracului de bunã) portretizînd-o pe Scarlett O’Hara, fata de fier care se transformã, încet-încet, dintr-o tînãrã nepãsãtoare ºi alintatã, într-o femeie puternicã, gata sã facã orice pentru ca ea ºi familia ei sã nu mai sufere niciodatã. Actriþa reuºeºte sã îmbine perfect fineþea ºi delicateþea unei domniºoare cu încrîncenarea ºi încãpãþînarea care o caracterizeazã pe Scarlett. Egoistã, materialistã ºi oportunistã, Scarlett îi frapeazã pe cei din jur prin comportamentul ei „neadecvat“. Pregãtitã sã munceascã cot la cot cu sclavii de pe plantaþie atunci cînd rãzboiul îi lasã pe O’Hara sãraci lipiþi, capabilã sã-ºi administreze propria fabricã de cherestea, ca un adevãrat bãrbat, Scarlett nesocoteºte regulile nescrise ale societãþii în care trãieºte ºi-ºi pierde reputaþia în favoarea bunãstãrii ei ºi a familiei sale, dar mai ales a plantaþiei Tara. Alintatã ºi obiºnuitã sã primeascã totul de-a gata, Scarlett se îndrãgosteºte, la 16 ani, de singurul bãrbat pe care nu-l poate avea, deoarece e deja logodit. Dar Rhett Butler, portretizat memorabil de Clark Gable, echivalentul masculin al oportunistei Scarlett, este singurul care-o poate salva de obsesia ei bolnãvicioasã; deºi asemãnãtori în

multe privinþe, Rhett se deosebeºte de sufletul lui pereche prin capacitatea de a iubi pe altcineva mai mult decît pe sine. Singurul lui punct slab îl reprezintã dragostea pentru Scarlett ºi tot ceea ce decurge din acestã ghinionistã legãturã.

Este interesant cã, iniþial, rolul îi era destinat lui Gary Cooper, care l-a refuzat, declarînd: «„Pe aripile vîntului“ va fi cel mai mare fiasco din istoria Hollywood-ului ºi mã bucur cã va fi Clark Gable cel care va eºua lamentabil, nu eu». Deºi a fost cît pe ce sã renunþe la rol în momentul în care a aflat cã va trebui sã plîngã într-o anumitã scenã, Clark Gable a continuat totuºi, cîºtigînd astfel nu doar un cec în valoare de 120.000 de dolari, ci ºi admiraþia a milioane de fani. Nici Leslie Howard nu se lasã mai prejos, reuºind sã dea viaþã unui personaj aparte, aparent neadaptat într-o lume în care rãzboiul pare sã ocupe gîndurile tuturor. Surprinzãtor, nici Clark Gable, nici Leslie Howard nu au þinut morþis sã facã parte din distribuþia acestui film, ba, mai mult, Leslie Howard nici mãcar nu s-a deranjat sã citeascã opera originalã din care a fost inspirat scenariul.

Dragoste oarbã ºi curaj Un alt personaj extrem de important în ceea ce priveºte evoluþia lui Scarlett este Melanie Wilkes, imaginea întruchipatã a unui înger, capabilã sã reacþioneze ca o adevaratã lady indiferent de circumstanþele istorice, prietena care stã alãturi de Scarlett la bine ºi la rãu. Curios este cã Scarlett o dispreþuieºte ºi o considerã inferioarã, deºi în adîncul sufletului ºtie prea bine cã tãria ei de caracter nu ar exista fãrã curajul ºi loialitatea lui Melanie. Olivia de Havilland face un rol memorabil, Melanie dominînd ecranul în cîteva dintre scenele cu Scarlett. Nu a trecut neobservatã nici prestaþia actorilor de culoare, ca dovadã Oscar-ul obþinut de Hattie McDaniel, care joacã rolul lui Mammy, dãdaca lui Scarlett sau „vocea conºtiinþei“ frumoasei brunete cu ochi verzi.

Singurul reproº major care ar putea fi adus filmului este cã nu reuºeºte sã redea toate scenele cu adevãrat emoþionante din carte. Scenariul exclude, de pildã, anumite personaje foarte interesante, cum ar fi Will Benteen. El este unul dintre puþinii bãrbaþi pe care rebela Scarlett îi priveºte cu respect, iar scena în care Ashley se întoarce din rãzboi, la Tara, iar Melanie aproape îi zboarã în braþe, este modificatã în aºa fel încît Mammy sã preia din atribuþiile lui Will. Dar scena din carte este mult mai emoþionantã ºi mai frumos construitã tocmai pentru cã un bãrbat apãrut de nicãieri reuºeºte sã citeascã în sufletul lui Scarlett ca într-o carte deschisã.

Ecranizarea pãstreazã, totuºi, în mãsurã de 90%, atmosfera ºi firul narativ iniþial, este una dintre cele mai fidele ecranizãri vãzute vreodatã. Dar personaje ca Will Benteen sau Archie, birjarul lui Scarlett întro perioadã în care nici un bãrbat nu vrea sã lucreze în subordinea ei, ar fi trebuit pãstrate mãcar pentru cîteva scene. Atmosfera din carte, cînd plinã de viaþã, cînd bîntuitã de fantasmele morþii, este excelent reprodusã în film. De obicei, cartea e cea care te face sã te scufunzi în poveste ca într-un ocean cald ºi primitor, dar e uimitor cum filmul îþi dã aceeaºi senzaþie.

De cel puþin trei ori în poveste, atît în carte, cît ºi în film, se poate vorbi despre dragoste oarbã, fie cã cel care iubeºte este Scarlett, Ashley, Melanie sau Rhett, iar obiectul iubirii e un om, o plantaþie sau un mod de viaþã. De departe, cea mai intrigantã ºi savuroasã

Vivien Leigh ºi Hattie McDaniel

poveste de dragoste este cea dintre Scarlett ºi Rhett, de o mie de ori mai frumoasã decît arhicunoscuta romanþã dintre Romeo ºi Julieta. Iar chimia dintre Vivien Leigh ºi Clark Gable este atît de puternicã, încît povestea lor trece dincolo de ecran, lucru care nu a cucerit doar audienþa, ci ºi pe unii critici.

Un alt punct forte al filmului îl reprezintã costumele, susþinute de cheltuielile exorbitante ale producþiei. Pentru cã veni vorba de frumuseþe – cadrele superbe din Twelve Oaks sau apusurile de la Tara au fost, nu veþi ghici niciodatã, pictate de mînã! Efectele sînt uimitoare pentru un film atît de vechi, deoarece sînt simple, dar minunate. Iar muzica, ei bine, „Tara’s Theme“ este una dintre cele mai cunoscute din istoria cinematografiei, realizatã de Max Steiner, dirijorul care a condus The Warner Brothers Studios Orchestra, cea care a interpretat coloana sonorã din pelicula „Casablanca“.

Trebuie menþionat ºi Oscar-ul luat pentru cea mai bunã imagine, deoarece „Pe aripile vîntului“ aratã superb chiar ºi acum, dupã 77 ani, datoritã eforturilor echipei de restaurare digitalã de la Warner Bros. ºi a noilor tehnologii. ªi iatã ºi cîteva detalii „necunoscute“. O rochie purtatã de actriþa Vivien Leigh în acest celebru film a fost vîndutã pentru 137.000 de dolari la o licitaþie care a avut loc în aprilie 2015, în cartierul Beverly Hills din oraºul american Los Angeles. Rochia, în nuanþe de gri ºi negru, a fãcut parte din cele peste 150 de obiecte din scenografia filmului scoase la licitaþie de casa Heritage Auctions, cu sediul în Dallas.

Colecþia de obiecte i-a aparþinut lui James Tumblin, fost coordonator al departamentului de machiaj ºi coafurã al Universal Studios. Tumblin a început sã colecþioneze costume ºi obiecte de recuzitã de pe platou ºi din culisele filmului în anii 1960 ºi a reuºit sã creeze o colecþie de peste 300.000 de piese, potrivit reprezentanþilor Heritage Auctions. În timpul unei vizite la Western Costume Company, el a remarcat rochia purtatã de personajul lui Vivien Leigh, Scarlett O'Hara. A aflat cã rochia urma sã fie aruncatã ºi a negociat pentru cumpãrarea ei contra sumei de 20.000 de dolari. Printre celelalte obiecte vîndute la licitaþie, s-au numãrat o pãlãrie de paie purtatã de Leigh (52.500 de dolari), o pereche de pantaloni ºi o jachetã purtate de Rhett Butler, personajul întruchipat de Clark Gable, (55.000 de dolari), ºi o bonetã purtatã atît de Leigh, cît ºi de Olivia De Havilland, interpreta personajului Melanie Wilkes, adjudecatã pentru 30.000 de dolari. În ceea ce-i priveºte pe cei doi protagoniºti, Clark Gable a întîlnit-o pentru prima oarã pe Vivien Leigh la o petrecere în casa producãtorului David O. Selznick, în decembrie 1938. Pe atunci, Clark nu credea cã Vivien ar fi avut calitãþile necesare pentru a o interpreta pe eroina din filmul „Pe aripile vîntului“. Însã, timpul a demonstrat cã Gable s-a înºelat în privinþa sobrietãþii lui Vivien. Ea a jucat la perfecþiune inconfundabilul rol al energicei Scarlett O’Hara.

Amîndoi aveau o chimie magicã. Ori de cîte ori apãreau pe ecran, se putea simþi atracþia irezistibilã dintre ei. Jocul lor sentimental fãcea ca ecranul sã ardã de o pasiune debordantã sau sã se scufunde în oceanul de lacrimi. Au existat zvonuri cã memorabila scenã în care Rhett o ia în braþe pe Scarlett ºi o iubeºte împotriva voinþei ei l-a înfierbîntat atît de tare pe Clark Gable (care a trebuit sã o ducã pe Vivien de 14 ori în braþe pe scãrile parcã nesfîrºite), încît acesta ar fi încercat sã o violeze, în culise, pe atrãgãtoarea sa partenerã. Întregul incident ar fi fost povestit peste ani chiar de Vivien Leigh unor prieteni, ºi este amintit în cartea „Frankly, My Dear…“, scrisã de Molly Haskell.

Alte zvonuri dãdeau de înþeles cã relaþia dintre cei doi actori nu ar fi fost deloc amiabilã, întrucît regizorul preferat al lui Vivien, George Cukor, fusese concediat la insistenþele lui Clark, ºi înlocuit cu un prieten de-al lui, regizorul „Vrãjitorului din Oz“, Victor Fleming. Gable a infirmat zvonurile, aducîndu-i un omagiu lui Vivien Leigh într-un interviu din 1940. El chiar povestea despre o întîmplare amuzantã, dar ºi jenantã. În luna martie a anului 1939, Clark se cãsãtorise cu actriþa Carole Lombard, luînd o scurtã pauzã de la filmãri. Cînd s-a întors, Victor Fleming a aranjat sã nu se mai filmeze renumita scenã în care Scarlett îl viziteazã pe Rhett la închisoare în rochia fãcutã din perdele, ci chiar scena cãsãtoriei lui Scarlett cu Rhett (scenã inexistentã în varianta actualã a peliculei). Nu micã a fost surprinderea lui Clark în momentul în care a vãzut-o pe Vivien Leigh îmbrãcatã în rochie de mireasã, gata sã îi fie soþie în film! În timp ce Vivien chicotea, Clark

Vivien Leigh ºi Leslie Howard rãmãsese fãrã cuvinte în faþa acestei farse de care toatã lumea s-a amuzat. Mai mult decît atît, în culise Vivien ºi Clark obiºnuiau sã rîdã ºi sã joace diverse jocuri. Însã, pe scenã, cei doi protagoniºti au fãcut senzaþie, sãruturile lor stîrnind fiori, iar scenele lor de dragoste au fãcut istorie pe ecran. Dupã încheierea titanicelor filmãri, în urma cãrora a luat naºtere filmul, Vivien, Clark, actriþa Olivia de Havilland ºi producãtorul David O. Selznick s-au dus, în decembrie 1939, la Atlanta, pentru premiera filmului. De altfel, cele cinci personalitãþi apar întrun preþios set de fotografii, ce au fãcut înconjurul lumii. De asemenea, Vivien, Clark ºi Olivia au mers la muzeul Rãzboiului Civil din Atlanta, prilej pentru a fi din nou pozaþi de ziariºti.

Pe lîngã premiera filmului, trebuie menþionatã noaptea Oscarurilor, decernate în februarie 1940.

Dupã cum era de aºteptat, Vivien Leigh a primit Oscarul pentru cea mai bunã actriþã. Însã, spre dezamãgirea tuturor, marele perdant al serii a fost Clark Gable, care a trebuit sã se consoleze doar cu nominalizarea, pentru cã premiul a fost cîºtigat de Robert Donat, protagonist în „Adio, domnule Chips!“.

Vivien Leigh ºi Clark Gable s-au reîntîlnit pe platourile de la Hollywood în timp ce actriþa filma la urmãtoarea ei peliculã de mare succes, „Podul Waterloo“. Apoi, au mai trecut 10 ani pînã ce s-au revãzut, la o petrecere. Din pãcate, Vivien ºi-a amintit cu drag de Clark abia dupã moartea actorului, în 1960. Ea a trimis o scrisoare de condoleanþe soþiei acestuia, care, dupã cîteva luni, l-a nãscut pe fiul legitim al actorului (care mai avea o fiicã, nelegitimã, cu actriþa Loretta Young). Un an mai tîrziu, în 1961, s-a desfãºurat, la Atlanta, sãrbãtorirea oficialã a centenarului Razboiului Civil, prilej cu care filmul a fost din nou puternic mediatizat. Revãzînd pelicula pe marele ecran, alãturi de Selznick ºi de Olivia de Havilland (pentru ultima oarã în aceastã formulã completã), Vivien s-a emoþionat pentru cã trecuserã 22 de ani de la premiera filmului, iar Clark arãta în film mai chipeº ca niciodatã.

Din nefericire, 6 ani mai tîrziu, pe 8 iulie 1967, ziarele aveau sã scrie „A murit Scarlett O’Hara!“.

Vivien a pãrãsit aceastã lume la doar 53 de ani, dupã o îndelungatã suferinþã cauzatã de o boalã necruþãtoare, tuberculoza. Din pãcate, cei doi mari actori nu au mai avut proiecte comune, deºi se discuta despre producerea unui nou film, în 1961. Prea tîrziu, însã.

Clark murise pe 16 noiembrie 1960…Dar Vivien Leigh ºi Clark Gable rãmîn în continuare idolii unor generaþii întregi de cinefili, captivaþi de excelenta combinaþie dintre cele douã suflete-pereche ale marelui ecran, ce strãlucesc în cel mai iubit film al tuturor timpurilor, PE ARIPILE VÎNTULUI. Într-o discuþie cu editorul ei, Margaret Mitchell a fost întrebatã despre ce este vorba în roman.

Rãspunsul ei a cuprins, în cîteva fraze, esenþa a 1.500 de pagini: ,,Dacã romanul are o temã, e cea a supravieþuirii. Ce-i face pe unii sã þinã piept catastrofelor, ºi pe alþii, în aparenþã la fel de capabili, puternici ºi bravi, sã disparã? Se întîmplã în fiecare revoluþie. Unii supravieþuiesc, alþii nu. Ce calitate existã în cei care-ºi croiesc drum, triumfãtori, dar lipseºte în cei care eºueazã? ªtiu doar cã supravieþuitorii o numeau «curaj». Aºa cã am scris despre oameni care au avut ºi oameni care nu au avut curaj”.

Pag. a 14-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei ,,Analistul“ de la B1, Radu Banciu, se dã iar în stambã Constatãm, pe zi ce trece, cã acest neica-nimeni, care îºi închipuie cã dacã ºi-a intitulat emisiunea ,,Lumea lui Banciu” el chiar are o lume a sa, se tot bagã în seamã ºi se strãduieºte din rãsputeri sã ne oboseascã cu nefericitele lui comentarii despre toate ºi despre nimic. Nãduful meu a explodat în seara de 26 spre 27 aprilie, cînd vorbãreþul Banciu - care a început sã-l copieze pe Bãsescu, în sensul cã le ºtie, el, pe toate ºi cã nimeni, în afarã de el, nu a fãcut ceva bun în þara asta - ne-a expus, timp de mai bine de o orã, opiniile sale, de genul: cele 10 propuneri fãcute de candidata Gabriela Vrânceanu Firea pentru buna funcþionare a Capitalei n-au nici o valoare, iar programul acesteia este unul de stînga. Da, domnule Banciu, asta este ºi ceea ce doreºte o mare parte dintre votanþi. S-ar cuveni sã ºtii cã un om de presã trebuie sã fie imparþial, sau atunci cînd se referã la candidaþii pentru primãrii nu e cazul sã îi punã pe toþi în categoria de penali, ori de viitori puºcãriaºi. Modul acesta de gîndire, în care totul este vãzut în negru, lasã de înþeles cã autorul unor astfel de afirmaþii este gãunos pe dinãuntru ºi menit sã nu vadã nimic bun în jurul sãu. Comentînd, apoi, cum stau lucrurile în conducerea PSD, negurosul Banciu ne trimite – nu scapã nici o ocazie – la fostul preºedinte Ion Iliescu, care ar susþine un puºcãriaº în fruntea partidului. Sigur, ,,analistul” nu spune nimic despre faptul cã dosarul Dragnea este unul politic, nu penal.

Deocamdatã, ne oprim aici, dar nu ne putem înfrîna un gînd. Dacã ar mai fi putut asculta elucubraþiile lui Radu Banciu, Tribunul ar fi avut destulã ,,materie primã” pentru un bogat ºi savuros pamflet politic. Ce pãcat cã el nu mai este. Ne lipseºte mult. Da, foarte mult…

ANTON VOICU

E greu de desluºit ce-a vrut sã spunã domnul Iohannis Într-o searã de Fãurar, cam întunecatã pe la noi, cu nori negri ºi grei, anunþînd o ploaie grozavã, am pornit televizorul ºi am urmãrit, la RTV, o emisiune interesantã a moderatoarei Lili Rusu. Se discuta despre protestul mut al basarabenilor în faþa Palatului Cotroceni, unde se odihneºte, ori se presupune cã

Achiziþii inexplicabile la TAROM. Compania aerianã cheltuieºte o sumã colosalã pe… pãturi În timp ce ºefii Ministerului Transporturilor cautã management privat pentru TAROM, ºeful interimar al companiei aeriene, Gabriel Stoe, cheltuieºte sute de mii de euro pentru achiziþia a zeci de mii de pãturi.

Noul manager interimar al companiei TAROM, Gabriel Stoe, îºi umple magazia de pãturi. Potrivit unui anunþ de licitaþie deschisã publicat la sfîrºitul lunii martie, oficialii companiei TAROM s-au hotãrît sã-ºi cumpere 44.000 de pãturi comsumabile din surse pro-

Dosarul „Limuzina“ DNA a pus sechestru pe o parte din averea lui Gabriel Oprea Gabriel Oprea, fost vicepremier ºi fost ministru de Interne, a fost miercuri la Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA) pentru a i se comunica punerea sub sechestru a mai multor bunuri deþinute de acesta.

Mãsura a fost dispusã în dosarul „Limuzina”.

Procurorii anticorupþie au pus sechestru pe mai multe clãdiri ºi terenuri situate în Municipiul Bucureºti ºi în judeþele Ilfov ºi Giurgiu deþinute de Gabriel Oprea, Gheorghe Nicolae ºi Gabriel - Nicolae Pavel, foºti ºefi ai Direcþiei de Informaþii ºi Protecþie Internã (DIPI), pînã la concurenþa sumei de 410.000 de lei. „Aceastã mãsurã asigurãtorie a fost dispusã de procurorii anticorupþie în vederea recuperãrii pagubei produse prin sãvîrºirea de cãtre inculpaþi a infracþiunii de abuz în serviciu, dacã funcþionarul a obþinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, reþinutã în sarcina lor”, potrivit unui comunicat emis de DNA. Sursele

lucreazã domnul preºedinte. Era vorba despre tratarea cu nepãsare a fraþilor noºtri din Basarabia. În platou, oamenii îºi dãdeau cu pãrerea despre subiect: Ce a spus domnul Klaus Iohannis? De ce-l doare-n spate pe preºedinte de sãracii moldoveni ºi, de altfel, de toþi românii? Ca ºi de România, bineînþeles. Asta dezbãteau oameni deºtepþi ca S. Andon, profesorul D. Barba (ALDE), Radu Cristescu (PMP), M. Bodea (PNL) ºi, atenþie, amica noastrã A. Birchall. Ce a spus domnul Klaus Iohannis? Nu prea ºtim nici noi.

E greu sã desluºeºti sensurile adînci ale gîndirii preºedintelui. Dumnealui mai mult tace, sau vorbeºte sibilinic. Cu cuvinte scurte, bisilabice ori trisilabice.

Ca de pildã: Ghi-ni-on! Dar el ºi face, iar atunci, Doamne, chiar le face. Gafe peste gafe. De altfel, cum sã-i pese domniei-sale de basarabenii noºtri?

Dînsul e cam sas, ºi cam retras, de felul lui. Îi pasã mai mult de propria familie, mai precis, de ,,doamna mea”. Dar ºi de respectarea legii. Dom’ prezident are, însã, în aceastã privinþã, o atitudine cam duplicitarã, dupã cum li se pare unor observatori atenþi. De pildã, faþã de cazul Antena 3, respectiv trustul „Intact“, cînd i-a apãrat pe Gâdea ºi ai lui, stîrnind satisfacþie printre oamenii lui Voiculescu, care ºi-au spus: „Ecce hommo!“. Ãsta e omul adevãrului ºi-al dreptãþii.

Numai cã, a doua zi, preºedintele a sucit-o ca la noi, la Ploieºti, ºi a declarat cã trebuie neapãrat respectatã legea. Pãi, ce sã mai înþelegem noi de aici? Cum am spus: e greu sã pãtrunzi în meandrele gîndirii celui care tace prea mult, ºi atunci cînd vorbeºte nu spune mai nimic. Acum, ºi-a reconsiderat ºi zicerea cu ,,guvernul meu”. Preluînd din zbor ceea ce i-a spus Ponta, a adus-o din condei, declarînd - dupã ce a vãzut prestaþia dezastruoasã a Cabinetului de tehnocraþi, instalat de domnia-sa - cã acesta este ,,Guvernul României”, nu al sãu. Dupã aºa o piruetã, e clar cã domnului Iohannis a început sã-i placã baletul. Ar fi, însã, o problemã: cu poantele nu prea se descurcã.

GEORGE MILITARU

Cu lideri grei de nesimþire, politica-i batjocorire!

Cum sã se îndrepte starea de lucruri din România, cînd politruci erijaþi în cîrmuitori o batjocoresc necontenit ºi-i sfideazã în vãzul lumii pe alegãtori? Au trecut, iatã, 26 de ani de la Decembriadã ºi grosul românilor aduºi la sapã de lemn încã mai sperã cã. poate-poate. prii. Dacã o pãturã costã aproximativ 10 euro, un calcul simplu aratã cã se cheltuiesc aproximativ 440.000 de euro din bugetul TAROM pentru aceste produse. Pe siteul companiei TAROM, anunþul preciza cã durata contractului de achiziþie este de 12 luni, cu posibilitatea de prelungire, iar data-limitã pentru depunerea ofertelor de achiziþie este 11 aprilie. Principalul criteriu de atribuire a contractului era preþul cel mai scãzut. „Pentru zborurile de peste 3 ore, efectuate dupã ora 23,00, TAROM oferã perne ºi pãturi. Se cumpãrã pãturi pentru aceste zboruri sau se pregãteºte o destinaþie lung curier”, ne-au explicat surse din domeniul aerian.

Dacã tot îºi face stoc de 44.000 de pãturi consumabile, conducerea TAROM cumpãrã prin achiziþie directã 6.000 de pãturi consumabile tip fleece/polar. Conform anunþului TAROM, pãturile trebuie sã aibã dimensiuni 100 cm x citate au precizat cã s-a pus sechestru inclusiv pe o vilã din Sectorul 5 al Capitalei pe care o deþine fostul ministru de Interne. Oprea a ajuns la sediul DNA la ora 10,30, însã a plecat dupã aproximativ 20 de minute. Acesta a refuzat sã dea declaraþii în faþa presei atît la intrarea, cît ºi la ieºirea din sediul instituþiei.

Gabriel Oprea a mai fost la DNA pe 11 martie, cînd a fost citat pentru a da o declaraþie în dosarul „Limuzina”, însã acesta s-a prevalat de dreptul la tãcere. „Am avut tot ceea au avut toþi miniºtri de Interne. Au fost achiziþionate peste cinci mii de maºini. Rãspund tot timpul procurorilor. Nu existã cabinã de jacuzzi ºi canapele“, a declarat fostul ministru al Afacerilor Interne la ieºirea din sediul DNA.

Acuzaþiile procurorilor DNA Gabriel Oprea a fost pus oficial pe 3 martie 2016 sub urmãrire penalã pentru abuz în serviciu, în dosarul în care sînt cercetaþi ºi foºti ºefi ai Direcþiei de Informaþii ºi Protecþie Internã (DIPI). DNA a precizat cã, pe 13 iulie 2015, Gabriel Oprea, în calitate de ministru de Interne ºi ordonator de credite, cu ajutorul lui Nicolae Gheorghe, secretar de stat în cadrul Departamentului de Informaþii

binele în faºã va poposi ºi pe aceste meleaguri dupã viitoarele alegeri, deºi – cu excepþia membrilor unor partide, mai mult sau mai puþin, nocive – cam tot omul se simte îndemnat de drãcuºorul derutei sã-ºi punã tot mai des faimoasa întrebarea caragialescã: „Bine, bine, da’ eu acuma cu cine votez?”… Mã rog, cîte bordeie, atîtea obiceiuri ale minciunii, ipocriziei ºi demagogiei, toate vizînd acelaºi scop antiromânesc: cîºtigarea, cu orice preþ, a puterii prin dezastruoasa componentã cantitativã a votului, dupã care- þine-te trai pe vãtrai. Cîþi dintre politrucii zilelor noastre „’Nalþi în stat ºi mici la sfat“ au habar de spusa lui Alexandru Vaida Voevod: „Am intrat bogat în politicã ºi am ieºit sãrac“? Adicã politica sã nu mai fie o vacã de muls pentru toþi neisprãviþii, ci o activitate pusã în slujba þãrii în care te-ai nãscut ºi a concetãþenilor care te fac responsabil de votul acordat, o activitate neaducãtoare de deºertãciuni materiale atunci cînd mulþumirea ta sufleteascã rezultã la scarã istoricã din sporul de mulþumire fizicã ºi moralspiritualã a celor pe care înþelegi sã-i slujeºti cu un devotament gata, în orice clipã, de sacrificiu. Cînd astfel vor gîndi ºi-n acest spirit vor acþiona mãcar o mînã dintre aleºii din aceastã þarã, de-abia atunci se va putea spune cã s-a instaurat normalitatea ºi cã democraþia a coborît din dicþionare pe pãmîntul românesc: cu primari care, la sfîrºitul mandatului, sã-ºi cearã scuze de la membrii comunitãþilor pentru nereuºite ºi neîmpliniri (la noi, este considerat primar bun acela care, pe lîngã furtiºaguri, mai face cîte ceva din cele multe promise în campania electoralã); cu consilieri care, donîndu-ºi indemnizaþiile unui azil sau spital, sã facã dovada concretã cã nu avantajele materiale directe ºi indirecte i-au îndemnat sã candideze (cîþi dintre ei au tragere de inimã pentru aºa ceva, cînd este arhiºtiutã consistenta ºpagã perceputã de la viitorii catindaþi?!), ci sincera dorinþã cetãþeneascã de a contribui cu o cîtime financiarã ºi o apreciabilã pildã la ridicarea localitãþii; cu miniºtri ºi parlamentari într-atît de omenoºi, modeºti ºi bine intenþionaþi, încît prioritatea mandatului lor sã fie cu adevãrat binele general, lucru realizabil inclusiv prin exemplul oferit: economii pretutindeni, mai ales în instituþiile centrale ale Statului, ºi mãsuri la vedere pentru reducerea progresivã a catastrofalului decalaj (de peste 20 la unu) dintre veniturile nesimþite ºi cele supraoropsite, nicidecum prin sfidãtoare manevre derulate de aleºi în sens invers, spre folosul lor ºi al ciracilor; cu lideri de partid de teapa lui Liviu Dragnea, care sã devinã amintiri de mare ruºine pentru întreaga clasã politicã. În sfîrºit, dar nu în ultimul rînd, cu preºedinþi de þarã care sã se ridice deasupra foºtilor preºedinþi de ceapeuri ºi prin prestaþie, nu numai prin ifose ºi cheltuieli.

GEORGE PETROVAI 150 cm, „material moale tip fleece/polar din fibre sintetice ignifugate, cu proprietãþi antistatice care nu lasã scame, culoare albastru închis, margini surfilate, greutate material - 180 gr/mp ºi sã fie împachetate individual”.

Oficialii TAROM nu rãspund de douã sãptãmîni Chiar dacã data-limitã pentru transmiterea ofertelor era perioada martie-aprilie, biroul de presã al TAROM, de aproape 2 sãptãmîni nu ne-a spus de ce sînt cumpãrate 44.000 de pãturi ºi din ce material sînt confecþionate.

Mai mult, conducerea TAROM nu ne-a precizat care este bugetul alocat pentru achiziþionarea celor 44.000 de pãturi consumabile. ªTEFAN ETVEª ºi Protecþie Internã, ºi Gabriel-Nicolae Pavel, ºef al Serviciului juridic, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 lei a fondurilor pentru cheltuieli operative ale acestei structuri de poliþie ºi a aprobat achiziþia unui autoturism Audi A8 în scopul declarat al asigurãrii protecþiei demnitarilor. Este a doua anchetã care îl vizeazã pe liderul UNPR. Gabriel Oprea mai este urmãrit penal în dosarul în care e acuzat cã a folosit ilegal coloanã oficialã cînd era ministru de Interne.

Cît costã limuzina lui Oprea Autoturismul Audi A8 cu care se deplasa ministrul Gabriel Oprea ºi cumpãrat la ordinul sãu nu este o maºinã oarecare. Este una dintre cele mai exclusiviste limuzine de lux, dotatã cu absolut tot ce ºi-ar dori un ºofer. Preþul sãu pleacã de la 75.000 de euro, dar poate ajunge pînã la 135.000 de euro, în funcþie de dotãrile suplimentare comandate. Maºina la care a poftit Gabriel Oprea a costat circa 91.000 de euro, ceea ce înseamnã cã fostul ministrul a comandat în plus accesorii de 16.000 de euro. Adicã preþul unui autoturism compact nou- nouþ.

MIHAELA COJOCARIU

Pag. a 15-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Bogaþii care vor sã ajungã primari (3) Adrian Bãlãnescu, actualul primar, din 2012, al comunei prahovene Plopu, ºi candidat, din partea PNL, la un nou mandat, are atît de multe proprietãþi încît rubricile standard din declaraþia de avere nu sînt suficiente pentru a trece toate proprietãþile. Bãlãnescu are 11 terenuri, în intravilan ºi extravilan, dobîndite în perioada 2006-2013, trei garsoniere în Ploieºti, trei case de locuit, în Plopu ºi Bucov, o comunã învecinatã, ºi trei spaþii comerciale în Ploieºti. Edilul are ºi un garaj impresionat, un BMW cu an de fabricaþie 2004, un SEAT din 2006, un Audi din 2010 ºi o remorcã din 2007, toate cumpãrate. Gheorghe Stanciu, un om de afaceri sãlãjean ce ºi-a depus deja candidatura pentru funcþia de primar al Municipiului Zalãu, este, la o primã analizã, cel mai înstãrit dintre candidaþii înscriºi în cursa electoralã. El a obþinut anul trecut, numai din dividende, aproximativ 350.000 de lei. Potrivit propriilor declaraþii, Gheorghe Stanciu deþine cîteva terenuri, o casã de locuit în Zalãu, în suprafaþã de 224 de metri pãtraþi, bijuterii în valoare de 5.000 de euro ºi conduce un Volkswagen fabricat în 2008.

Spectaculoase sînt veniturile omului de afaceri. „În 2015, spre exemplu, din dividende am obþinut 340.000 - 350.000 de lei“, ne-a declarat candidatul.

Cel mai înstãrit competitor anunþat pînã acum în cursa electoralã de la Sibiu este fostul prefect al oraºului, Ovidiu Sitterli, care candideazã din partea PSD. Fostul prefect al Sibiului, Ovidiu Sitterli, candidat PSD la Primãria Sibiu deþine, potrivit ultimei declaraþii de avere, un apartament, cotã parte dintr-un altul dobîndit prin moºtenire ºi un autoturism Ford Focus fabricat în 2007. În anul 2014 a cîºtigat 75.720 de lei din salariul de prefect ºi 7.302 lei din închirierea unui imobil. Deputatul Alexandru Bãiºanu, candidatul ALDE la Primãria Suceava deþine o avere impresionantã.

Conform ultimei sale declaraþii de avere, Bãiºanu are 1,6

Gafele familiei Iohannis, în Afganistan Chiar nu ºtiu cine se ocupã de imaginea preºedintelui Klaus Iohannis, însã cu siguranþã ar trebui demis pe loc, sau mãcar trimis la un curs în strãinãtate, mai ales dupã vizita pe care ºeful statului a fãcut-o în Afganistan, acolo unde a þinut sã petreacã Paºtele ortodox alãturi de militarii români. Fireºte cã e lãudabilã vizita preºedintelui României într-un asemenea moment. Fireºte cã e de apreciat efortul Serviciilor Secrete, al SPP-ului ºi al celor care au coordonat vizita, însã aceasta NU trebuia sã se desfãºoare astfel! În primul rînd, nefiind o vizitã de stat, prima doamnã nu prea avea ce sã caute în mijlocul militarilor. Poate doar dacã se implica activ în diverse campanii care sã aibã vreo legãturã cu aceºtia (sã sprijine famiile celor rãniþi sau uciºi în teatrele de operaþii, sã participe la evenimentele organizate de MApN º.a.m.d.).

Altfel, vizita primei doamne nu este justificatã nici mãcar pentru faptul cã Paºtele se serbeazã de obicei în familie. ªi nu neapãrat pentru cã familia prezidenþialã nu este de rit ortodox. Am aruncat o privire asupra vizitelor pe care alþi ºefi de stat ºi de guvern le-au fãcut în Afganistan ºi am remarcat þinuta lor lejerã, conformã cu o cãlãtorie în zonele de conflict: atît Barak Obama, cît ºi britanicul David Cameron sau canadianul Stephen Harper au fost în vizitã la militarii lor din Afganistan, de fiecare datã fãrã consoarte, fireºte. În afara bazelor militare cu toþii au purtat echipamente de protecþie, aºa cum prevede regulamentul în zonã. În rest, s-au adaptat climei ºi zonei în care au ajuns, dar ºi oamenilor pe care i-au întîlnit, nu neapãrat în calitate de politicieni. Mai precaut (sau poate mai speriat) pe vremea cînd era premier, Victor Ponta era nedespãrþit de vesta antiglonþ ºi casca de protecþie, în ciuda faptului cã baza KAF din Kandahar este una dintre cele mai sigure în ultima vreme, iar în cazul vizitelor oficialilor se iau mãsuri sporite de securitate, atît în zona în care aceºtia aterizeazã, cît ºi pe parcursul ºederii. Cine ºtie, probabil voia sã scape de imaginea de tocilar puber, pe care în ciuda vîrstei o avea... În privinþa primei doamne, Carmen, aceasta ar putea sã se bucure de imaginea pe care Michelle Obama o are în Statele Unite, unde

Mafia romena (20) Cursuri de hackeri În lumea interlopã, cea mai importantã „calitate” pentru o „carierã” infracþionalã de succes este sã ai ºcoala vieþii. De aceea, mulþi membri ai clanurilor mafiote sînt total dezinteresaþi de situaþia ºcolarã a copiilor lor. Cãci, pentru ei, esenþial este doar ca odraslele sã ºtie sã facã bani, nu sã vinã cu note bune acasã. Totuºi, în ultimul timp, lucrurile par sã se fi schimbat. Astfel, mai mulþi mafioþi români stabiliþi în Madrid au luat o hotãrîre ineditã, ºi anume aceea de a-

hectare de teren în comuna Suceviþa, 0,5 hectare în comuna Horodnic de Sus ºi 664 de metri pãtraþi de teren intravilan în Municipiul Suceava. Mai deþine o casã de vacanþã de 400 mp la Suceviþa, o casã de locuit de 460 mp la Suceava ºi spaþii comerciale de 327 mp tot în Suceava. Pe numele sãu sînt douã maºini, un BMW ºi un Audi, bijuterii în valoare de 50.000 de euro, precum ºi obiecte de artã tot în valoare de 50.000 de euro. Nicolae Robu (PNL), Floricã Bârsãºteanu (PSD), Adrian Orza (independent), Marius Dugulescu (PMP), Adrian Borugã (M10) ºi Petricã Folicã (PND) se bat la alegerile locale din acest an pentru funcþia de primar al Timiºoarei. Actualul primar al Timiºoarei, Nicolae Robu, înscris în cursã pentru un nou mandat, a declarat în repetate rînduri cã salariul de primar este prea mic raportat la responsabilitãþile pe care le are. Robu face un titlu de glorie din faptul cã, dupã o carierã universitarã în care a fost ºi rector, încã locuieºte la bloc ºi deþine o maºinã Renault Laguna din anul 2001. Principalul contracandidat al primarului, Florin Titiriºcã (PNL), vine din mediul privat.

Manager de firmã privatã, Titiriºcã deþine în Alexandria trei apartamente, toate dobîndite prin vînzare-cumpãrare în perioada 1997-2005. Pe numele sãu, în prezent consilier local, nu apare în declaraþia de avere nici o maºinã. Titiriºcã are bijuterii ºi colecþii de artã în valoare de 20.000 de euro, peste 73.000 de lei în conturi. Omul de afaceri are un împrumut la bancã, contractat în 2008, în valoare de 113.300 euro.

Din funcþia de general manager al firmei sale, SC Cronos Distribuþie SRL, Florin Titiriºcã a cîºtigat 21.467 lei, iar din indemnizaþia de consilier local 7.096 lei.

Considerat ca fiind unul dintre cei mai titraþi chirurgi din judeþul Vaslui, Nelu Tãtaru este, aparent, un bugetar sãraclipit. În realitate, e unul dintre cei mai înstãriþi candidaþi bugetari pentru funcþia de primar. Potrivit declaraþiei de avere, Nelu Tãtaru nu deþine casã, nu deþine maºini sau alte bunuri de valoare. Nu are depozite în bãnci, dar nici datorii.

Nelu Tãtaru a intrat în Parlamentul României, fiind chiriaº într-un apartament ANL, la care însã a renunþat dupã ce presa localã a scris cã, în realitate, medicul locuieºte într-o vilã impozantã, cu piscinã interioarã, la intrarea în Municipiul Huºi, evaluatã la peste 500.000 de euro.

Mircia Gutãu a fost ºi rãmîne unul dintre cei mai bogaþi rîmniceni, deºi, de cînd ºi-a anunþat candidatura pentru al treilea mandat de primar în Rîmnicu Vîlcea susþine cã a sãrãcit brusc ºi singura care aduce bani în casã ar fi soþia, notar de profesie. Potrivit declaraþiei de avere, în 2008, familia Gutãu deþinea bijuterii în valoare de 30.000 de euro ºi realiza un venit anual de peste 900.000 de lei, din care 856.000 de lei venituri realizate de soþia acestuia, al cãrui cabinet notarial a „înflorit“ din anul în care Mircia Gutãu a intrat în administraþia publicã localã. În 2010, Mircia Gutãu a fost condamnat la închisoare cu executare pentru fapte de corupþie, fiind eliberat condiþionat doi ani mai tîrziu.

Candidatul PNL la Primãria Focºani este puþin cunoscut în mediul politic, dar respectat în zona afacerilor. Ion ªtefan (47 de ani) este patronul grupului de firme Balcanic Prod, cea mai mare societate din România cu profil de producþie ºi export de mase plastice. De profesie inginer electromecanic, n-a lucrat niciodatã la stat ºi, potrivit spuselor sale, n-a avut prin firmele sale nici contracte cu statul. Cele patru firme Balcanic, pe care le conduce împreunã cu fratele sãu, au avut în 2015 o cifrã de afaceri de 30 de milioane de euro ºi un profit de 3 milioane de euro, bani pe care Ion ªtefan spune cã-i reinvesteºte în firma în care lucreazã 135 de angajaþi. „Nu am conturi în strãinãtate, conturi secrete, nu am firme off-shore ºi sînt asociat în patru firme ale Balcanic.

Firma a fost declaratã în 2014 campioanã în business în zona Moldovei. În 2015 am plãtit la bugetul statului 18 milioane de lei“, a declarat Ion ªtefan.

Sfîrºit („Adevãrul“)

am observat cã este simpatizatã de publicul larg, dar înþeleg cã preferã discreþia pe care au avut-o Maria Bãsescu sau Nina Iliescu. Mai puþin þinutele adecvate unei vizite în care oricum nu prea trebuia sã se afle. Rochia albã, imaculatã, ca o þinutã de spital (sau de zînã) a picat ca nuca-n perete în mijlocul militarilor români. Însã mãcar încãlþãrile au fost adaptate oarecum locului, respectiv au fost fãrã tocuri. În pietriºul bazei din Kandahar, pe care am vizitat-o de ºase ori pînã în prezent, de fiecare datã cu bocanci sau cel mai lejer cu adidaºi, cel mai probabil cã încãlþãrile pe care prima doamnã le poartã de obicei i-ar fi adus entorse serioase. Dar sã zicem cã doamna lui Klaus Iohannis a vrut sã se asorteze þinutei scorþoase a soþului.

Care, repet, nu prea se potriveºte cu o vizitã informalã, de ciocnit ouã ºi de încurajat militari. Cum ar fi fost ca soþia preºedintelui sã poarte niºte pantaloni de jocheu, pãlãrie rotundã de safari, o cãmaºã cu mînecile ridicate ºi o eºarfã în jurul gîtului? Probabil cã foarte bine, dar nu lîngã costumul din care consortul pare sã nu mai iasã ºi pe care parcã îl poartã ºi noaptea, pe post de pijama.

FLORIN GHIOCA

perioadele în care judecãtorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fãrã ca ponderea acestora sã poatã fi mai mare de 10 ani“. Alineatul 1 al aceluiaºi articol prevede cã „judecãtorii ºi procurorii cu o vechime de cel puþin 25 de ani în magistraturã beneficiazã, la împlinirea vîrstei prevãzute de lege, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionãrii“. Potrivit legii, din Curtea Constituþionalã pot face parte ºi persoane care nu au neapãrat o pregãtire juridicã, deci care nu sînt neapãrat magistraþi. În aceste condiþii, cei nouã ani de mandat la Curtea Constituþionalã nu se calculeazã ca vechime în activitatea de magistrat. Preºedintele Curþii Constituþionale, Augustin Zegrean, declara înaintea ºedinþei CCR cã pînã la urmã este o chestie de corelare legislativã ºi cã este normal ca acest mandat la CCR sã fie cuantificat la vechimea în munca de magistrat, pentru cã judecãtorii CCR sînt asimilaþi magistraþilor atît la nivel salarial, cît ºi la nivelul competenþelor ºi ar trebui ca ºi la pensie sã se întîmple acelaºi lucru.

Judecãtorii de la Curtea Constituþionalã ºi-au tras pensii de magistraþi

A vrut sã se pensioneze mai devreme

Curtea Constituþionalã a admis excepþia de neconstituþionalitate ridicatã de judecãtorul constituþional Mona Pivniceru, care dorea ca mandatul de la CCR sã fie considerat vechime pentru pensia de serviciu a magistraþilor. În prezent, legea nu adaugã ºi mandatul de la Curtea Constituþionalã la vechimea în profesia de magistrat. Aºa cã judecãtoarea CCR Mona Pivniceru a ajuns sã conteste actul normativ chiar la Curte. În aceeaºi situaþie se aflã ºi un alt judecãtor constituþional, Tudorel Toader, care îºi terminã mandatul în doar douã luni ºi vrea pensie specialã. Potrivit articolului 82, alineatul 2 din Legea 303/2004, „judecãtorii ºi procurorii sînt pensionaþi la cerere înainte de împlinirea vîrstei prevãzute de lege ºi beneficiazã de pensia prevãzutã la alin. (1), dacã au o vechime de cel puþin 25 de ani numai în aceste funcþii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare ºi

Mona Pivniceru, care are 57 de ani, a mai încercat sã se pensioneze, dar nu a reuºit. Iniþial, i s-a admis cererea, dar apoi s-a constatat cã nu avea vechimea obligatorie în magistraturã de 25 de ani, mai avînd nevoie de 2 ani pentru a îndeplini aceastã condiþie. Dacã i s-ar aduna anii de la CCR, Pivniceru îºi poate face dosarul de pensionare. În 2012, Mona Pivniceru a depus la CSM o cerere prin care solicita pensie de serviciu, la care nu mai avea însã dreptul, deoarece îºi dãduse demisia din magistraturã în august 2012, atunci cînd a fost numitã în funcþia de ministru al Justiþiei. Lui Pivniceru i s-au comunicat deciziile prin care i s-au stabilit drepturile salariale din perioada în care aceasta era membru ales al CSM, calitate pierdutã prin intrarea în politicã. La rîndul sãu, profesorul Tudorel Toader, rector suspendat al Universitãþii „Al.I. Cuza” ºi judecãtor la Curtea Constituþionalã a României, nu are încã vîrsta de pensionare. Dosarul i-a fost respins de Casa de Pensii Iaºi, Toader contestînd decizia la Tribunal. El are 25 de ani vechime în muncã, dar nu a lucrat numai ca magistrat în aceastã perioadã.

SORIN GHICA

ºi înscrie copiii la niºte cursuri serioase de informaticã, în speranþa cã aceºtia vor ajunge hackeri ºi, astfel, vor cîºtiga mai mulþi bani, printr-o metodã infinit mai uºoarã. Respectivii pãrinþi atît de grijulii cu viitorul copiilor fac parte dintr-o grupare de ºpringari care, pe vremuri, fãcea ravagii prin blocurile bucureºtene. Fiind plecaþi de mult timp din þarã, ei s-au „reprofilat”. ªi le merge mult mai bine, unii devenind chiar posesori de proprietãþi luxoase în capitala Spaniei. Unul dintre ei se declarã, însã, profund nemulþumit de perspectivele sale „profesionale”. „Meseria mea de bazã e ºpringãritul ºi normal cã mã doare sufletul cã nu o mai pot face ca în tinereþe. Dar nu mai merge, asta e viaþa. ªi atunci, deºi visam ca ºi copiii mei sã se facã ºpringari, ne-am hotãrît

ºi eu ºi cumetrii mei cã nu mai are rost sã ne riscãm aiurea”. Drept urmare, ei au decis sã le deschidã copiilor o altã cale spre un viitor luminos: „Copiii noºtri au mintea brici, sînt isteþi foc, fac parte din altã generaþie, aºa cã ne-am zis sã-i facem hackeri. Fac cursuri de calculatoare ºi noi plãtim oricît, numai sã înveþe «meserie». ªi cînd o sã vinã vremea, o sã-i ducem la ãia care se ocupã cu licitaþiile pe Internet, care ºtiu cum se fac tot felul de tranzacþii din care scot bani grãmadã.

Dacã se poate face asta, atunci o sã înveþe ºi copiii noºtri, cã doar n-or fi mai prejos”. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

Pag. a 16-a – 13 mai 2016

Record naþional: cum primea un medic 9 ºpãgi în douã minute Interceptãrile ambientale fãcute de procurorii Secþiei de Urmãrire Penalã ºi Criminalisticã (SUPC) din Parchetul General dezvãluie cã medicul Sebastian Telbiº, medic-ºef al Serviciului de Evaluãri Medicale din cadrul Casei de Pensii Caraº-Severin, primea ºpãgi la foc automat. Doctorul a fost condamnat la trei ani cu executare pentru 291 de infracþiuni de luare de mitã.

Din datele strînse de anchetatori reiese cã doctorul Sebastian Telbiº, medic-ºef al Serviciului de Evaluãri Medicale din cadrul Casei de Pensii Caraº-Severin, primea „în zilele bune” ºi 1.000 de euro ºpagã pe zi. El a fost condamnat pe 24 martie 2015 de magistraþii Curþii de Apel Timiºoara la trei ani de închisoare cu executare.

Doctorul a ajuns „celebru“ dupã ce procurorii au descoperit la percheziþiile efectuate la domiciliul sãu 108.465 de euro în numerar, 480 de lire sterline, 4.120 de dolari, 51.400 de lei ºi douã carnete CEC cu un sold de 178.220 de euro, emise de o bancã din Austria.

Magistraþii au decis confiscarea sumelor ºi bunurilor provenite din ºpagã, dar ºi mai multe maºini ºi un apartament care erau pe numele fiicei medicului, Laura Andreea Telbiº. Procurorii au explicat cã acestea au fost cumpãrate din banii primiþi ca mitã.

O zi la birou din viaþa doctorului Sebastian Telbiº Totul a început în martie 2014, atunci cînd procurorii SUPC l-au reþinut pe medic pentru cã a luat mitã de la zeci de persoane sãnãtoase, care, contra unor ºpãgi, au

Scandalul dezinfectanþilor.

Primele rezultate: 5% din teste au fost neconforme (1) Scandalul dezinfectanþilor din spitale continuã.

Ministrul Sãnãtãþii, Patriciu Achimaº-Cadariu, a anunþat primele rezultate în urma testelor de autocontrol ºi de sanitaþie fãcute în peste 200 de spitale care folosesc produsele Hexi Pharma. Concluzia: 5% din teste sînt neconforme. Un dosar penal in rem a fost deschis în acest caz.

Problemele au fost depistate în mai multe spitale din þarã. În total, au existat 3.526 de teste, a declarat ministrul Sãnãtãþii, Patriciu Achimaº-Cadariu. „Totalul de teste 3.526, unele erau încã în curs de efectuare ºi în unele locuri s-au verificat ºi substanþe de la alte firme. Dintre acestea, sub 5% din probe sînt neconforme. Testarea s-a fãcut în laboratoarele spitalelor private, ale DSP-urilor”, a declarat ministrul Sãnãtãþii. El a precizat cã 150 dintre teste au fost neconforme, adãugînd cã pacienþii sînt în siguranþã. „În cazul celor 150 de teste s-au luat mãsurile standard: retestare, retragere, carantinã”. Potrivit ministrului Sãnãtãþii, testarea a fost fãcutã în laboratoarele spitalelor, în cele ale direcþiilor de sãnãtate publicã precum ºi în laboratoare private. „În cadrul testelor de sanitaþie se iau culturi de pe suprafeþe, de pe mîini, de pe obiecte, pentru a vedea modul în care se realizeazã procesul de curãþenie”, a precizat Patriciu Achimaº-Cadariu.

La rîndul sãu, Simona Pîrvu, ºefa Inspecþiei Sanitare de Stat, a declarat cã testele se fac în funcþie de ceea ce produsul biocid ar trebui sã distrugã. În plus, oficialul a mai spus ºi cã testele neconforme se regãsesc în toatã þara. „Nu vom da sancþiuni spitalelor”, a completat Cadariu.

Totodatã, compania Hexi Pharma ar fi cumpãrat dezinfectanþi din Germania, printr-un off-shore al patronului, ºi le-ar fi revîndut în România de 10 ori mai scump.

Candidaþii la Primãria Capitalei au publicat averile.

Cine este cel mai bogat (1) Candidaþii pentru Primãria Capitalei au publicat declaraþiile de avere, aºa cum cere Legea privind integritatea în exercitarea funcþiilor ºi demnitãþilor publice. Cel mai înstãrit este candidatul PMP Robert Turcescu, în timp ce candidatul cu cea mai micã avere este Nicuºor Dan, liderul USB. Gabriela Firea, candidata PSD pentru Capitalã, deþine terenuri, care cumulate au suprafaþã de 2.304 de mp. Nu are pe numele sãu clãdiri, case sau apartamente, dar are o maºinã Mercedez Benz, fabricatã în anul 2010. Firea a declarat cã deþine „bijuterii de platinã, aur alb ºi galben, de 14 ºi de 18 karate, simple sau cu metale preþioase sau semipreþioase“, dar ºi un „ceas din perioada interbelicã, inele, lãnþisoare, brãþãri, pandante, coliere, cercei“ în valoare de 100.000 de euro, toate dobîndite înainte de cãsãtoria

ROMÂNIA MARE“

fost pensionate din motive medicale în baza actelor semnate de doctorul Telbiº. Înainte de a începe ziua „de muncã“, Telbiº îi spunea asistentei cît dureazã sã rezolve dosarele din acea zi: „15 minute la ãºtia“. Oamenii intrau în cabinet, preþ de cîteva secunde, lãsau banii pe masã, sume între 100 de lei ºi 150 de euro, luau hîrtiile ºi plecau. În medie, în douã minute intrau cîte nouã persoane.

Eliberarea unei decizii dura, în unele cazuri, doar 10 secunde. Plicurile pline cu bani erau aruncate, neglijent, într-un sertar din birou. Potrivit înregistrãrilor video, Sebastian Telbiº aranjeazã plicurile ºi bancnotele primite de la pacienþi. El aliniazã bancnotele la birou. Toþi banii îi bagã în borseta sa. Vorbeºte cu asistenta ºi apoi citeºte dintr-o carte. Pe uºã intrã o femeie, care discutã cu Telbiº despre o nepoatã care trebuie operatã. Ultima vizitã este de la o colegã din sistemul sanitar, care voia sã se pensioneze medical.

„Se aduce atingere bugetului asigurãrilor sociale de stat” Atunci cînd a cerut arestarea lui Sebastian Telbiº, procuroarea Denisa Cristodor (SUPC) arãta: „Acordarea unor astfel de decizii medicale unor persoane care nu ar îndeplini din punct de vedere medical condiþiile necesare produce prejudicii bugetului de stat, astfel încît considerãm ºi din acest punct de vedere cã este necesarã luarea mãsurii arestãrii preventive faþã de toþi inculpaþii. Prin acordarea acestor decizii ºi, implicit, a unor drepturi de asigurãri sociale, unor persoane care în lipsa unor dosare medicale întocmite pe baza unor evaluãri medicale corecte, nu ar fi beneficiat de aceastã încadrare în grad de invaliditate, se aduce atinConcret, sursa citatã menþioneazã cã un litru de dezinfectant spitalicesc costã 7,9 euro în Germania. Investigaþia aratã cã acelaºi litru de dezinfectant se scumpeºte de peste 10 ori pe hîrtie atunci cînd Condrea vinde tot cãtre Condrea, noteazã sursa citatã. „La final, aproximativ atît încaseazã SRL-ul lui Condrea de la spitalele româneºti pentru acelaºi litru de dezinfectant, bani publici”.

Procurorii de la Parchetul General au deschis un dosar penal în cazul scandalului dezinfectanþilor. Dosarul penal este deschis in rem, pentru douã infracþiuni: falsificarea ºi substituirea de alimente sau alte produse ºi zãdãrnicirea actului medical. Potrivit anchetatorilor, au fost delegaþi ºi poliþiºti, care sã participe la ridicarea probelor din spitale, pe care le ia Corpul de Control al Ministerului Sãnãtãþii. În funcþie de rezultate, procurorii vor decide dacã vor inculpa sau nu persoane sau societãþi comerciale. Potrivit site-ului tolo.ro, patronul Hexi Pharma a fost în vizorul procurorilor anticorupþie dupã ce împotriva lui a fost depusã o plîngere prin care era denunþatã trucarea a patru licitaþii pentru achiziþia de dezinfectanþi pentru spitale. Sesizarea a fost depusã la DNA în 2012, dar a fost redirecþionatã cãtre Parchetul de pe Judecãtoria Sector 2. Procurorii de acolo au deschis urmãrirea penalã, dar în 2014 cauza a fost clasatã.

Rezultatele controalelor, fãcute publice miercuri Ministerul Sãnãtãþii a anunþat cã în primele patru luni ale anului a dublat numãrul de controale efectuate de cãtre inspectorii sanitari în spitale faþã de perioada similarã a anilor 2014 ºi 2015. Între timp, Corpul de Control al ministrului Patriciu Achimaº Cadariu a demarat o anchetã la Institutul Oncologic Bucureºti, unde a verificat contractele de achiziþie încheiate de institut cu firma Hexi Pharma, acuzatã cã a comercializat dezinfectanþi diluaþi de zece ori în spitalele publice ºi private din România. cu Florin Costel Pandele (perioada 1990-2010). Firea mai menþioneazã cã, dupã cãsãtoria cu Pandele, la bijuteriile de 100.000 de euro s-au mai adãugat ºi altele în valoare de 30.000 de euro. Gabriela Firea mai are ºi tablouri „uleiuri, acuarele ºi gravuri” în valoare de 80.000 de euro, înainte de cãsãtoria cu Pandele, în urma cãsãtoriei adãugîndu-se la averea lor alte obiecte de artã în valoare de 30.000 de euro.

Senatoarea PSD a cîºtigat 385.000 de euro în urma vînzãrii unei case. Firea nu e feritã de datorii, aceasta avînd 76.500 de euro de dat ºi un credit din care mai are de achitat 48.109 de euro pînã în 2025. Socialdemocrata a acordat împrumuturi în nume personal de 104.752 de euro, iar în conturi are 3608 de lei, 5023 de dolari ºi 10.069 de euro.

Turcescu, cel mai înstãrit candidat Candidatul PMP la Primãria Capitalei, Robert Turcescu, deþine terenuri intravilane ºi agricole care însumate au o suprafaþã de peste 11.000 mp, terenuri aflate în ªtefãneºti, Mogoºoia, Sulina, Goleºti, ºi sec-

gere bugetului asigurãrilor sociale de stat, cu consecinþele ce decurg din acest fapt“, arãta procuroarea.

Ce spun judecãtorii Atunci cînd Sebastian Telbiº a fost condamnat la trei ani cu executare, magistraþii de la Tribunalul Arad au decis confiscarea extinsã a mai multor bunuri, inclusiv a celor cumpãrate pe numele Laurei Andreea. ,,În speþã sînt îndeplinite condiþiile legale pentru luarea acestei mãsuri de siguranþã, valoarea bunurilor dobîndite de cãtre inculpat, împreunã cu membrii de familie, soþia ºi fiica Telbiº Andreea Laura, studentã care nu realizeazã venituri, depãºind în mod vãdit veniturile dobîndite în mod licit, în ultimii 5 ani, înainte de comiterea infracþiunii, de cãtre inculpat ºi soþia sa, magistrat judecãtor, veniturile salariale anuale ale acestora, cumulate, fiind de circa 35.000 de euro, mult sub valoarea bunurilor ºi a sumelor de bani dobîndite în ultimii 5 ani: 108.115 euro, apartament, autoturisme etc.”, motivau magistraþii.

Sebastian Telbiº a fost trimis în iulie 2015 în judecatã tot de procurorii Secþiei de Urmãrire Penalã ºi Criminalisticã (SUPC) din Parchetul General, fiind acuzat ºi de spãlare de bani.

Însurat cu o judecãtoare Soþia medicului este Luminiþa Telbiº, fostã judecãtoare la Tribunalul Caraº-Severin. În februarie 2015, Agenþia Naþionalã de Integritate a constatat existenþa unei diferenþe nejustificate, în cuantum de 1.201.624 lei (aprox. 275.924,85 euro), între averea dobînditã ºi veniturile realizate împreunã cu soþul sãu de cãtre Luminiþa Telbiº, judecãtor în cadrul Tribunalului Caraº Severin.

IONEL STOICA Licitaþie „cu dedicaþie” la IOB Concret, o altã firmã din grupul Hexi, controlatã de Dan Condrea, este pe cale sã producã un nou scandal. Medical Cleaning este pe cale sã obþinã un contract de curãþenie pe trei ani la Institutul Oncologic Bucureºti (IOB), caietul de sarcini al achiziþiei fiindu-i favorabil, scrie Euractiv. Medical Cleaning face curat de mai bine de o lunã în IOB, în urma unei negocieri fãrã anunþ public de participare, care a fost deja anulatã de Consiliul Naþional de Soluþionare a Contestaþiilor (CNSC). Pe 17 februarie 2016, Institutul Oncologic a scos la licitaþie curãþenia din spital pe urmãtorii trei ani. Costul acestor operaþiuni a fost estimat la peste ºapte milioane de lei cu TVA. În oferta Medical Cleaning sînt incluse produsele firmei Hexi Pharma, însoþite de o documentaþie prevãzutã în caietul de sarcini pe care firmele concurente nu o pot deþine.

Ce spun oficialii IOB (1) Directorul departamentului achiziþii al IOB, Eugen Bãltãreþu, a declarat, într-o conferinþã de presã, cã nu a cerut reþeta produsului folosit la curãþenie, ci rapoarte de încercãri ºi avize de la Ministerul Sãnãtãþii, pentru veridicitatea ofertei tehnice, astfel încît ulterior firma sã poatã dovedi cã spalã pe jos cu aceeaºi substanþã cu care a venit la licitaþie, aceasta fiind singura modalitate de constrîngere. „Nu am cerut reþeta, nu am cerut aºa ceva. Am cerut niºte rapoarte de încercãri ºi avizele Ministerului Sãnãtãþii. Eu asta le cer, pentru veridicitatea ofertei tehnice. Pentru cã poate sã vinã sã îmi arate cã am un produs frumos colorat ºi apoi, de mîine, cînd i-am atribuit contractul, sã îmi vinã cu alte produse. De ceva timp s-a scos acea autorizaþie care se cerea de la producãtor sau importator în licitaþie”, a spus Eugen Bãltãreþu. (va urma) CLAUDIA SPIRIDON torul 6 dobîndite prin contracte de vînzare-cumpãrare.

Turcescu are o casã în Sectorul 2, de 168 de mp, pentru care a fãcut un credit ipotecar, patru apartamente în Bucureºti ºi unul în Piteºti. Fostul jurnalist a deschis pe numele sãu 18 conturi bancare, cel mai vechi fiind deschis în anul 2001. În cele 18 conturi bancare, Turcescu are aproximativ 1.300.000 lei, 173.279 euro ºi 12.170 de dolari. Acesta are acþiuni la OMV Petrol, Romgaz, Oil Terminal, Albalact, SNTGN Trannsgaz ºi la alte aproximativ zece compani. Robert Turcescu a declarat venituri de 2.811 de lei, provenite din salariul de administrator la SC Camera 1 SRL, 370 de lei, din drepturi de proprietate intelectualã, 11.400 de lei din chirii, dividente din acþiunile de la Fondul Proprietatea de 6.680 de lei, dobînzi de 13.253 de lei ºi tranzacþii bursiere de 236.858 de lei. Cadidatul PMP la Primãria Capitalei nu are maºinã pe numele sãu, dupã ce anul trecut a vîndut un autoturism Volkswagen Tiguan, în valoare de 15.000 de euro. (va urma) RADU EREMIA

ROMÂNIA MARE“

Podul Înalt 1475 – Cea mai mare înfrîngere din istoria Islamului! (1) Români! Ridicaþi capetele plecate! Îndreptaþi spinãrile încovoiate! Alungaþi tristeþea ºi lipsa de speranþe din aste zile. Nu mai staþi timoraþi ºi complexaþi în fata unei Europe care ne datoreazã însãºi existenþa.

Amintiþi-vã, din nou, de Marele nostru ªtefan. De toþi moºii ºi strãmoºii care nu au lãsat neamul sã piarã. Cu sute de ani înainte de Americi, teroriºti, CIA-uri, AlQaede ºi atentate regizate, ªtefan cel Mare ºi Sfînt administra Islamului cea mai mare înfrîngere suferitã vreodatã de vreo armie musulmanã din partea unui lider creºtin. Nici mãcar victoriile lui Carol cel Mare, Cid-ul, Skanderbeg sau oricare rigã europeanã din Istorie nu se pot compara ca importanþã politicã ºi dramatism cu baia de sînge ºi noroi în care s-a cufundat cea mai puternica armatã a vremii. Nimeni altul decît cel mai bun corp expediþionar al teribilului Mahomed al doilea, avea sã sfîrºeascã drept îngrãºãmînt pentru ogoarele Vasluiului…

Europa valahilor (1) Oricît de hazardat le-ar putea pãrea unora, Europa Secolelor XIV ºi XV a aparþinut, din punct de vedere militar, micilor formaþiuni statale româneºti, care s-au opus, cu succes, celei mai mari forþe a vremii, temutul Imperiu Otoman. Fãrã nici un fel de exagerare, putem spune cã dacã vrem sã pãstrãm proporþiile cu ceea ce eram acum 500-600 ani,

H.C. Andersen – o poveste valahã (3) În sfîrºit, am ajuns într-un sat; fiecare casã arãta ca un morman pe un tumul. La dreapta se înãlþau, pline de mîndrie, cîteva coloane de piatrã de la o mînãstire distrusã. Am trecut mai departe ºi numai stepa verde, pustie, se întindea înainte ºi împrejur. Trei turci în haine pestriþe, cu turban ºi caftan fluturînd, venirã cãlãri în goanã sãlbaticã drept spre noi; tot tabloul era ca din Horace Vernet. Allahu akbar! Fu salutul lor. În mijlocul stepei tãcute se afla un cimitir turcesc pãrãsit, cu pietre de mormînt albe, sparte. Numai pe unele dintre ele se mai vedea turbanul; nici un chiparos, nici un tufiº nu îi umbrea pe morþi: satul care se aflase aici fusese ºters de pe faþa pãmîntului. Pe orice suprafaþã uniformã, orice obiect, cît de neînsemnat, care iese în evidenþã, trezeºte atenþia. Un vultur mare se aºezase în

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (104) *** SPARTACUS Conducãtor al revoltei sclavilor Data morþii: 71 î. Chr. Cauza: mort în luptã Locul: Silarius, Lucania (Italia) Înhumat: nu se cunoaºte locul În anul 73 î. Chr., evadînd dintr-o ºcoalã de gladiatori din Capua, împreunã cu ºaptezeci de oameni, fostul pãstor trac ºi-a chemat fraþii de sclavie sã ia armele în mînã: în scurt timp, armata sa numãra zeci de mii de oameni, care au þinut piept armatelor romane pînã la Bãtãlia finalã de la Silarius, în valea Hirpins. În momentul în care a dat semnalul luptei, Spartacus ºi-a omorît cu o loviturã de spadã calul: „Dacã înving, gãsesc cîþi poftesc la romani; dacã voi fi învins, nu vreau sã fug“. Rãnit la ºold, cãzut la pãmînt, a continuat sã lupte în genunchi, pînã ce morþii ºi rãniþii l-au acoperit. Trupul nu i-a mai fost gãsit. *** STAËL (Germaine Necker, baroana de) Scriitoare elveþianã de limbã francezã Data morþii: 16 iulie 1817 (la 51 de ani)

Pag. a 17-a – 13 mai 2016

România de azi ar trebui sã înfrîngã în luptã armata Statelor Unite, Rusiei sau Chinei... Nu-i aºa cã vã pufneºte rîsul? Trecînd peste neîncrederea ºi dezamãgirea provocate de situaþia României din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie sã ne amintim mãcar cã eram într-atît de neclintiþi pe vremuri, încît administram înfrîngeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sînt convinºi, încã, de forþa ºi spiritul rãzboinic al strãmoºilor noºtri, le prezint o scurtã comparaþie între proporþia de forþe întîlnitã între „marile“ bãtãlii ale Europei Apusene ºi confruntãrile militare ale voievodatelor româneºti.

Faimosul Razboi de o Suta de Ani, bãtãliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sînt confruntãri între oºti care numãrau maximum 10.000-20.000 de soldaþi, ultimele chiar mai puþin de 5.000... În renumita bãtãlie de la Tannenberg, cînd este opritã înaintarea Cavalerilor Teutoni spre Rãsãrit, sau confruntat corpuri de armatã de 10.000, respectiv 16.000 soldaþi. Vreþi mai mult? Ei bine, în perioada Rãzboiului celor Douã Roze, efectivele sînt de-a dreptul derizorii, de obicei sub 5.000 de actori angrenaþi în spectacolul sîngeros al Zeului Marte. În celebra bãtãlie de la Rimini, din 1469, cînd Federico da Urbino înfrînge armata papalã, au murit...100 de oameni ºi au fost rãniþi circa 3.000. ªi, nu uitaþi, cronicile contemporane o numesc „bãtãlie cumplitã“ (Atrox Dimicato)!

Cele mai mari încleºtãri din aceste secole par a fi luptele între principii elveþieni ºi regele Carol cel Curajos. Trupele de soldaþi implicate în luptele de la Granson ºi Morat se ridicau la un maximum de 20.000 de indivizi. Arta ºi gîndirea militarã în Europa apuseanã de atunci erau eminamente rudimentare. Se

poate vorbi chiar de o decãdere, comparativ cu geniul militar-tactic al armatelor Romei, care au precedat regatele din regiune. Progresele în domeniu ale Europei de Vest se înregistreazã mult mai tîrziu, impulsionate fiind de folosirea tot mai frecventã a armelor de foc ºi a prafului de puºcã în rãzboaie. În Rãsãritul Europei, lucrurile stãteau cu totul altfel. Þaratele ºi cnezatele ruseºti nu reprezentau (încã) o forþã militarã, regatul polon era tributar manevrelor ºi conceptelor militare de-a dreptul falimentare de import apusean (meritã dat de exemplu, impasul polon de la Marienburg ºi apariþia providenþialã a trupelor moldoveneºti care au întors rezultatul luptei). La fel, nici ungurii nu au strãlucit prea mult pe cîmpul de luptã. Bulgarii, sîrbii ºi byzantinii au cãzut, dupã o dîrzã, dar tristã rezistenþã, în faþa forþei Semilunei.

Românul Iancu de Hunedoara luptã ca un leu contra turcilor, între anii 1444-1447, dar, spre final, este înfrînt de aceºtia. Într-un episod puþin cunoscut al istoriei naþionale, bravul rãzboinic transilvan organizeazã, în anul 1448, o ultimã mare campanie care viza cucerirea Salonicului. În acest proiect ambiþios, îl avea partener pe însuºi leul albanezilor, prinþul Skanderbeg. Din motive încã neºtiute, acþiunile celor doi conducãtori creºtini nu sînt bine sincronizate. Rezultatul este dureros. În lupta de la acelaºi trist Kossovopolje, Iancu de Hunedoara este înfrînt dupã o încleºtare catastrofalã care durase trei zile ºi trei nopti... Singurii care s-au pliat ºi au pus la punct tactici revoluþionare alãturi de manevre eficiente au fost voievodatele româneºti ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti. (va urma) NICU PÂRLOG

iarbã, nepãrãsindu-ºi locul pînã ajunserãm la vreo cincizeci de paºi de el. Vedeam turme de vite, care, de la distanþã, pãreau armate în front de luptã. Pãstorii valahi semãnau cu niºte sãlbatici, purtau ºube lungi, miþoase, de oaie, pãlãrii uriaºe sau cãciuli înguste de blanã, plete negre ºi aspre le atîrnau pe umeri, toþi duceau grele baltage. Soarele ardea cum niciodatã nu mai simþisem. Arºiþa nãvãlea peste noi, aproape cã ne stingeam de sete; cei mai mulþi îºi muiau nãframele în niºte bãltoace în care miºunau mormoloci ºi apoi le storceau, sugînd apa; eu n-am fost în stare decît sã-mi umezesc buzele; ºi-n mijlocul acelei cãlduri, în mijlocul arºiþei mistuitoare, pãstorii valahi stãteau în hainele lor grele de blanã, sprijinindu-se în baltage – bieþi transhumanþi! Auzeam cîntecele lor- melodia îmi rãsunã ºi acum în urechi - trebuie sã compun un text pentru ea (...) Bieþi transhumanþi! Trecurãm în grabã pe lîngã ei. Un mic refugiu clãdit pentru noi ne-mbia; cafeaua fu fiartã, mîncarãm merindele-aduse; noi eram oaspeþii, tot noi, hangiii. Nimeni nu locuia aici; dupã ce ne odihnirãm, încuiarãm la loc uºi ºi ferestre ºi-o pornirãm în grabã în aceeaºi direcþie; cîmpia începuse acum sã se-nalþe ºi în zare se ivi ierboasa

Valahie, ca o mare verde! Treceam pe lîngã dealuri acoperite de scunde foioase – fagi ºi mesteceni; totul avea un aer danez, blînd, zîmbitor. Ajunseserãm la Cernavodã, o mîndreþe de oraº în ruinã; fiecare casã pãrea s-o întreacã pe cealaltã prin frumuseþe pitoreascã. Acoperiºul uneia – doar cîteva ºipci sub snopii de papurã; alta, în schimb, era numai acoperiº, lãsat pînã la pãmînt. O puzderie de copii se iþea prin fiecare uºã sau, mai degrabã, prin bortã; cei mici erau goipuºcã; unul avea, e drept, o cãciulã de miel, dar astai era toatã gãteala; un bãiat purta caftanul larg al tãtîne-sãu, dar caftanul era deschis ºi se vedea cã altceva nu mai avea.

Dunãrea se revãrsase pînã departe, peste cîmpie, apa pleoscãia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi „Argos“. Cei de pe vas ne fãceau semne de parcã ajunseserãm acasã; înãuntru era un salon cu oglinzi, cãrþi, hãrþi ºi divanuri elastice, masa era acoperitã cu mîncãruri aburinde, fructe ºi vin, totul la bord era bun ºi în ordine”.

Sfîrºit LELIA MUNTEANU

Cauza: stop cardiac Locul: Strada Royale nr.6, Paris (Franþa) Înhumatã: Coppet (Elveþia) Pe 21 februarie, în timp ce urca pe scara palatulului ducelui Decazes, doamna de Staël a suferit un atac de cord. Regimul prescris de medici - care, în mod ciudat, diagnosticaserã o boalã de ficat – consta, mai cu seamã, din pastã de cîrcîiaci (mic animal miriapod care trãieºte în locuri umede ºi întunecoase)... Baroana ºi-a recãpãtat cunoºtinþa ºi graiul, dar a rãmas paralizatã. Pe 13 iulie, a început sã se simtã rãu. Seara, doamna de Staël, care nu mai putea dormi, a stãruit sã i se dea opiu. Fanny Randall, prietena sa dintotdeauna, i-a dat, în cele din urmã, o dozã apreciabilã.

- Ai sã dormi, acum?, a întrebat-o Fanny.

- Greu ºi adînc, ca o þãrancã zdravãnã, a rãspuns Germaine.

Au adormit amîndouã, Fanny pe un scaun, þinînd mîna prietenei sale. Cînd s-a trezit a doua zi dimineaþa, puþin dupã ora 5, mîna doamnei de Staël era rece ca gheaþa. Pe 28 iulie, a fost dãrîmatã uºa ziditã a Mausoleului de la Coppet. Dupã ce sicriul baroanei Germaine de Staël a fost aºezat la baza mormîmtului pãrinþilor sãi, intrarea în mausoleu a fost ziditã la loc, ºi aºa a rãmas pînã astãzi.

În ziua de 5 februarie, regele Stanislaw s-a trezit din somn, ca de obicei, la ora 6 dimineaþa. Valetul ia pus halatul primit în dar de la fiica lui iubitã, Marie Leszczyñska regina Franþei, dupã care s-a retras, lãsîndu-l pe rege în jilþul sãu, în faþa ºemineului.

Puþin mai tîrziu, regele s-a ridicat ca sã aþîþe focul.

Pentru cã nu vedea prea bine, s-a apropiat prea mult de cãmin ºi nu ºi-a dat seama cã poalele halatului au luat foc. Cãptuºeala a început sã ardã; regele, speriat, ºi-a pierdut echilibrul ºi a cãzut peste ºemineu, rãnindu-se într-un suport pentru buºteni. Bãtrînul rege, în vîrstã de 88 de ani, greoi ºi fãrã vlagã, nu a mai avut putere nici sã se ridice, nici sã strige, pierzîndu-ºi cunoºtinþa. Garda, aflatã în anticamerã, a simþit miros de carne arsã, dar cum eticheta nu-i permitea sã intre în camera regelui, a aºteptat ca valetul sã se reîntoarcã. Valetul l-a gãsit pe bãtrînul rege ars de la obraji pînã la genunchi, ºi cu degetele de la mîna stîngã calcinate. În primele zile, s-a mai sperat într-o vindecare. În ciuda suferinþelor, regele mai gãsea putere sã glumeascã: „Ah! Doamnã, mãcar sã fi ars amîndoi de la acelaºi foc!”, i-a spus unei tinere ºi frumoase doamne de la Curte, care tocmai se arsese ºi ea la o mînã. Fiicei sale iubite îi scrise cîteva cuvinte pline de umor: „M-ai sfãtuit sã mã feresc de frig. Ai fi fãcut mai bine sã mã sfãtuieºti sã mã feresc de cald!”, ºi se felicitã pentru faptul cã a ars „pentru scumpa sa Marie“. Însã, în curînd, toatã lumea ºi-a dat seama cã nu mai era nici o speranþã.

Stanislaw se stinse, dupã o chinuitoare agonie, care nu l-a împiedicat sã-i ajute pe sãrmani, sã înfiinþeze aºezãminte de binefacere ºi sã se asigure cã va fi înmormîntat fãrã nici un fel de fast. (va urma) ISABELLE BRICARD

*** STANISLAW LESZCZYÑSKI Rege al Poloniei Data morþii: 23 februarie 1766 (la 88 de ani) Cauza: arsuri Locul: Lunéville (Franþa) Înhumat: Biserica Notre-Dame de Bon-Secours, Nancy; inima i-a fost înhumatã la Biserica SaintJacques din Lunéville

Pag. a 18-a – 13 mai 2016

Români de geniu

Emil Cioran – viaþa nevãzutã a filozofului îndrãgostit de România (4) Sfîrºitul unui mit. Ultimii ani din viaþã La Emil Cioran a venit, mai întîi, sfîrºitul literar. „Cincisprezece cãrþi, cincisprezece cadavre – cred cã ajunge. În sfîrºit, înþelepciunea. Nu-mi mai fac nici un plan, nu mai scriu un rînd“, îi declara, în august 1987, într-o scrisoare, amantei sale de la maturitate, Friedgard Thoma. ªi nu o spunea doar ca sã fie convins de tînãra Friedgard sã-ºi pãstreze obiceiul de a scrie. Dorinþa de a încheia parcursul literar o confirmã în corespondenþa sa cu Dan C. Mihãilescu, la un an dupã aceastã scrisoare. „Avea sã-mi scrie pe versiunea francezã din Lacrimi ºi sfinþi: «Pentru Dan C. Mihãilescu, felicitãrile mele pentru cartea dumneavoastrã (n. r. – Perspective eminesciene)... O veste care vã va interesa: nu mai am chef sã scriu».“

Ipohondria lui Cioran Cioran se teme aproape toatã viaþa de „ereditatea bolnavã“, de „arterioscleroza noastrã de familie“.

Suferã de ulcer duodenal, de infecþii respiratorii

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (7) 12 septembrie 1952 – Insula Spitzbergen, Norvegia (3) Apoi povestea s-a deplasat în America de Sud, adicã ziarele sud-americane au început sã tipãreascã articole despre acest subiect ºi au mutat accidentul în Helgoland. Conform unui articol din „Verdens Gang“, din 19 decembrie 1954, într-un material apãrut în ziarul uruguayan „El National“, se afirma cã renumitul (acesta este comentariul meu - renumele lui limitîndu-se la aceste poveºti) Hans Larsen Loberg, care, se spunea, cîºtigase un premiu pentru fizicã în Ungaria, era ºi el, acum, implicat. Loberg afirma cã era vorba despre aceeaºi farfurie zburãtoare despre care se spunea cã se prãbuºise în Spitzbergen, dar cã ea a cãzut, însã, pe o micã insulã care era, de fapt, o bazã a submarinelor germane în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial.

Cele mai groaznice masacre din trecutul românilor (1) Rãscoala condusã de Gheorghe Doja, revoltele moþilor din Transilvania, conduºi de Horea, Revoluþia de la 1848 – 1849, în care s-a remarcat, ca lider al românilor, Avram Iancu se numãrã printre cele mai sîngeroase miºcãri de protest din istoria românilor. Revoltele au dus însã la atrocitãþi cumplite, potrivit relatãrilor vremii. Circa 40.000 de oameni au participat la rãzboiul din Transilvania anului 1514, izbucnit pe fondul tulburãrilor create de chemarea Papei Leon al X-lea la cruciada antiotomanã. Cetele þãrãneºti conduse de Gheorghe Doja au folosit acest prilej pentru a-ºi cere drepturile oprite de nobilime. Rãscoala din Transilvania ºi Ungaria a fost cumplitã. Trupele de iobagi au cucerit cetãþile Cenad, Nãdlac, Zãdãreni, Arad ºi ªiria, au ocupat apoi Lipova, însã în final au fost înfrînte la Timiºoara, de armata nobilimii.

Gheorghe Doja ºi fratele sãu au sfîrºit într-un supliciu inimaginabil. Capturat de nobili, în timpul execuþiei sale din 20 iulie 1514, Doja a fost legat cu lanþuri înroºite în foc, a fost aºezat pe un tron de fier încins. În mînã, cãlãii i-au pus un sceptru înroºit în foc, iar pe cap o cununã aprinsã, fãuritã din fier de plug. Bucãþi din trupul sãu au fost smulse cu cleºtele ºi date de cãlãi sã fie mîncate de fratele sãu ºi de ceilalþi condamnaþi pentru rãscoalã. Trupul sfîrtecat al lui Doja a fost tãiat în patru bucãþi care au fost

ROMÂNIA MARE“

frecvente, de o boalã reumatismalã, de hipertensiune, de insomnie, de hiperexcitabilitate nervoasã, depresii ciclice, de obosealã cronicã. În volumul sãu, Despre bolile filosofilor, Marta Petreu concluzioneazã: „Cioran este un suferind etern ºi etern exasperat cãºi simte fãrã încetare trupul“. Îngrijorarea exageratã la cele mai mici semne de boalã, drumurile frecvente la medici ºi neîncrederea în ei, îl calificã în categoria ipohondrilor. Dar, uneori, considera cã bolile lui erau o salvare. De exemplu, în interviul pe care i-l acordã lui Gabriel Liiceanu, în 1990, Cioran face o mãrturisire: „Pãi, mã îmbãtam foarte des! În tinereþe, credeam chiar cã o sã devin beþiv, pentru cã îmi plãceau starea de inconºtienþã ºi orgoliul dement al beþivului.

Dacã n-am devenit un beþivan, asta se datoreazã afecþiunilor mele stomacale“.

Ultimii ani din viaþã ºi-i petrece, însã, în uitare. Se îmbolnãveºte de demenþã Alzheimer ºi este internat într-un spital din Paris. „La un moment dat, ne spunea cã îºi pierde memoria ºi cã nu-ºi mai aduce aminte o mulþime de lucruri. A fost debutul bolii “, îºi aminteºte Eleonora Cioran. La Spitalul Broca, un centru renumit din Paris, ajunge datoritã preºedintelui de atunci al Franþei, François Mitterrand. „Mitterrand îl cunoºtea îndeaproape pe Emil, pentru cã fãceau plimbãri nocturne împreunã – Mitterrand, venind de la diferite spectacole ºi petreceri, iar Emil, meditînd noaptea. El suferea de insomnii încã de tînãr. Nu ºi le putea stãpîni, nu le putea trata deloc “, spunea cumnata scriitorului.

„Sînt 2 ani de cînd nu mai fumez ºi 6 luni de cînd n-am mai pus gura pe cafea. Frunze de coacãze, de rozmarin, de cimbru, cum sã-þi mai funcþioneze creierul cu aceste produse soporifice? Ce scump mã costã sãnãtatea!“ Emil Cioran, în „Caiete I“.

Simone Boué îl viziteazã zilnic, îl îngrijeºte ºi îi este alãturi pînã în ultima clipã. Ea îi povesteºte, întro scrisoare trimisã lui Friedgard Thoma, în august 1993, cum, în grãdina cãminului-spital Broca, Emil Cioran parcã mãrºãluieºte, calcã temeinic ºi repede. Încearcã sã vorbeascã fãrã sã-ºi poatã gãsi cuvintele.

Apoi, subit, devine furios. „Mi-a spus de curînd: «cu tine orice dialog e imposibil!». Sau îºi lasã capul întro parte, pradã unei tristeþi care-mi sfîºie inima.

Alteori, reuºeºte sã formuleze ceva foarte profund ºi cu totul neaºteptat, aproape în maniera lui Cioran, cel de altãdatã“, noteazã Simone Boué. Sau, într-o altã scrisoare, cãtre Wolfgang Kraus, editorul austriac al lui Cioran, din 2 martie 1994, cu un an ºi trei luni înainte de moartea scriitorului: „E sfîºietor sã-l vãd cum se duce la porþile exterioare, cum le zgîlþîie, încercînd disperat sã le deschidã. Se poartã ca ºi cum n-ar ºti unde se aflã – dar eu simt cã înlãuntrul lui existã voinþa de a-ºi ºterge, de a-ºi anihila starea prezentã ºi lucrurile care-l înconjoarã. Din cînd în cînd, în strãfulgerãri extraordinare, redevine el însuºi – o izbucnire a vechii ironii devastatoare supravieþuind într-un sine devastat“. Emil Cioran moare pe 20 iunie 1995, la 84 de ani, ºi este înmormîntat în Cimitirul Montparnasse din Paris. (va urma) RAMONA GÃINÃ

Loberg spunea cã nu exista nici un simbol rusesc pe navã, ºi cã aceasta avea diametrul de 28 de metri ºi grosimea de 21 de metri la mijloc. Ajunºi înãuntru, au gãsit alimente sub formã de pastile ºi apã grea, aºa cum s-a mai menþionat ºi în cazul altor OZN-uri prãbuºite, mai multe cãrþi, care au fost considerate instrucþiuni de navigaþie, ºi cîteva trupuri ale echipajului, atît de arse, încît nu mai puteau fi recunoscute.

Corpurile erau, dupã pãrerea lui Loberg, ale unor fiinþe de 25-30 de ani, care nãsurau puþin mai mult de un metru ºi jumãtate înãlþime, ºi aveau dinþi perfecþi.

Nu s-a explicat cum de s-a putut determina vîrsta, avînd în vedere cã trupurile erau atît de arse, încît erau de nerecunoscut. Voi face observaþia cã foarte multe detalii din aceastã descriere seamãnã izbitor cu cele din cazul de la Aztec. În cartea sa „Flying Saucers - Serious Business“ (Farfuriile zburãtoare - o problemã serioasã), Frank Edwards vorbeºte despre acest caz ºi spune cã povestea provenea din ziarul „Stuttgarter Tageblatt“.

Edwards comenta: „Povestea a dispãrut din ziare ca ºi cum ar fi fost trimisã în spaþiu... pînã cînd, în cele din urmã, un purtãtor de cuvînt al Guvernului Norvegiei a rupt tãcerea… Povestirea pe care o citez este tipicã pentru nenumãratele articole în care s-a

vorbit despre caz: «Oslo, Norvegia, 4 septembrie 1955; - Abia acum o comisie de anchetã din Statul Major General al Norvegiei pregãteºte spre publicare un raport, în urma examinãrii rãmãºiþelor unui OZN prãbuºit lîngã Spitzbergen, posibil, prin 1952.

Preºedintele comisiei, colonelul Gernod Darnbyl a spus, în timpul unei instrucþii a ofiþerilor din Forþele Aeriene: Prãbuºirea discului de la Spitzbergen a avut o mare însemnãtate. Deºi cunoºtinþele noastre ºtiinþifice actuale nu ne permit sã dezlegãm toate enigmele, sînt sigur cã aceste resturi de la Spitzbergen vor avea o mare valoare. Cu cîtva timp în urmã, s-a creat o neînþelegere, spunîndu-se cã discul era probabil de origine sovieticã. El nu a fost construit - ºi vreau sã subliniez acest fapt - în nici o þarã de pe pãmînt.

Materialele folosite la construcþia sa sînt complet necunoscute tuturor experþilor care au participat la cercetãri»”.

Sînt cuvinte din acelaºi articol care a circulat mai înainte, deºi nimeni nu avea vreo confirmare despre el. Mã întreb dacã Frank Edwards s-a gîndit la faptul cã reproducerea unui articol putea lãsa impresia cã el l-a verificat, pentru a-i proba autenticitatea. (va urma) KEVIN D. RANDLE

expuse la porþile oraºelor Buda, Pesta, Alba Iulia ºi Oradea, în timp ce capul a fost trimis la Seghedin. O soartã asemãnãtoare au avut-o ºi alþi participanþi la rãscoalã, care au fost decapitaþi, jupuiþi de vii sau sfîrtecaþi. „O teroare necruþãtoare s-a dezlãnþuit în toatã þara. Oricine era bãnuit de participare la rãscoalã era ucis fãrã milã. Zeci de mii de þãrani au cãzut victime furiei nobiliare. Mii de cadavre zãceau pe toate drumurile. În unele regiuni - ca, de pildã, în Bihor ºi Cenad - populaþia s-a rãrit mult în urma acestor masacre, precum ºi a fugii de frica rãzbunãrii nobilimii. Acestei terori nobiliare i-au cãzut victime nu numai þãrãnimea, ci ºi aliaþii ei, orãºenimea sãracã ºi chiar unii nobili mici, participanþi la rãscoalã”, aratã autorii Istoriei României, Volumul II, editura Academiei RPR.

Francisc Asztalos (probabil tîmplar), unii prinzîndu-l de mîini ºi de picioare l-au aruncat din podul casei, iar cei de jos l-au luat în primire în furci de fier ºi în lãnci. Francisc Balogh, comisarul Zarandului, afirmã cã tot aºa ºi pe mama sa au omorît-o aruncînd-o din pod ºi primind-o de jos în furci de fier, iar pe tatãl sãu l-au ucis cu securile. Pe soþia lui ªtefan Ribitzei ºi pe sora ei le-au scos din niºte foi de porumb, de unde Iosif Topor, în bãtãi cumplite, le-au tîrît în curtea lor, le-au omorît în faþa uºii ºi acolo le-au îngropat. Pe cea din urmã ar fi îngropat-o pe jumãtate încã vie, au cãlcat cu picioarele pãmîntul sub care mai miºca încã”, scrie David Prodan, citînd mãrturiile vremii. Acuzaþi de instigarea rãsculaþilor ºi cã au ordonat masacrarea nobililor ºi pustiirea moºiilor lor, din porunca împãratului, Horea ºi Cloºca au fost condamnaþi la moarte prin tragerea pe roatã. „Pe Horea ºi Cloºca i-au frînt cu roata de vii luni ºi apoi i-au tãiat în patru ºi i-au trimis în toate pãrþile. Capul lui Cloºca l-au adus aici în piaþã, tocmai cînd treceam, îl þineau înfipt într-o þeapã aproape de carul meu. ªi eu m-am uitat bine la el, dar n-am vãzut nicicînd ºi nici nu miam închipuit sã pot vedea aºa ceva fãrã oroare. Dar mãrturisesc, l-am privit tocmai cu sînge rece, ca ºi cînd n-ar fi fost cap de om”, scria contele Samuil Teleki, într-o scrisoare adresatã soþiei sale, în martie 1785, citatã de istoricul David Prodan, în volumul „Rãscoala lui Horea“. Alþi zeci de rãsculaþi au fost condamnaþi la moarte prin tãierea capului, care era apoi înfipt în þeapã ºi tragerea trupului pe roatã. (va urma) DANIEL GUÞÃ

„Pradã unei tristeþi care-mi sfîºie inima“

Rãscoala lui Horea Sfîrºitul Secolului al XVIII-lea este marcat de marea rãscoalã a iobagilor conduºi de Horea.

Numeroase atrocitãþi au fost comise în timpul revoltelor din toamna tîrzie a anului 1784, potrivit documentelor citate de istorici. Rãscoala izbucnitã cu furie a fost într-un mod la fel de barbar.

Masacrele comise de rãsculaþi sînt relatate de istoricul David Prodan, în volumul „Rãscoala lui Horea”. Sînt citate mãrturii provenite din scriptele nobiliare, în care uneori faptele relatate înfruntã adevãrul. „Soþiei lui Krâjnik pe cale sã nascã i-ar fi tãiat copilul din pîntece. Scos viu, unul l-ar fi luat în furcã de fier, altul i-ar fi tãiat capul ºi apoi ceilalþi l-ar fi tãiat în bucãþi. Pe doi copii i-ar fi îngropat de vii, mai respirînd încã”, relata David Prodan. „Pe

ROMÂNIA MARE“

Edgar Cayce, minunatul visãtor (6) ªi chiar ai fãcut-o în cunoºtinþã de cauzã! Acelaºi lanþ de circumstanþe a circulat în jurul Pãmîntului ºi te-a reinfectat în aceastã încarnare“. Prin urmare, pentru ca ea sã se poatã vindeca cu adevãrat, a trebuit sã fie pusã faþã în faþã cu karma pe care ºi-o crease în altã viaþã. În existenþa lui Cayce erau o mulþime de oameni cãrora le-a explicat cã fuseserã personalitãþi importante în Istorie, atît în timpurile biblice, cît ºi în istoria Anticã ºi recentã. Toate acele persoane care fuseserã renumite erau, acum, foarte umane (cu greºelile ºi slãbiciunile lor). Chiar ºi tînãra cãreia i se spusese cã fusese Ioana D’Arc trebuia sã facã, în aceastã viaþã, eforturi pentru trezirea sa sufleteascã.

Mai erau ºi Ann Boylen, Regina Elisabeta. Acestea erau persoane care, în prezent, aveau o viaþã obiºnuitã. O femeie l-a întrebat, la o ºedinþã în stare de transã: „Unde o sã merg dupã ce o sã mor?“ Iar

A nu se citi noaptea!

Dezvãluiri din lumea supranaturalului (2) Oglinzile - reflexii inversate, sau porþi spre o altã dimensiune Spiritele ºi Bloody Mary În perioadele de priveghi ºi doliu, oglinzile sînt acoperite, de obicei, cu pînze negre. Explicaþia pentru acest lucru este cã spiritele celor decedaþi percep realitatea într-un mod diferit de cei vii. Astfel, unei fantome, o oglindã îi va crea imaginea de vortex, de fals portal prin care ar putea trece în lumea de dincolo.

Dacã, din confuzie, spiritul celui decedat ar intra în acest portal, el ar rãmîne blocat în respectiva oglindã pe vecie, sau pînã cînd aceasta se va sparge.

Oglinzile bîntuite cad, în mod aparent inexplicabil, de pe pereþi, crapã din senin sau reflectã imagini de chipuri care nu se aflã în faþa oglinzii. Din acest motiv, budhiºtii plaseazã mici oglinzi în faþa intrãrilor în casã. Aceste oglinzi au rol protector, captînd toate spiritele rele care încearcã sã intre în locuinþã. O altã superstiþie susþine cã, pe durata priveghiului, oglinzile trebuie acoperite deoarece, dacã spiritul celui decedat stã în faþa unei oglinzi, aceasta va reflecta chipul diavolului. Despre vampiri

Pag. a 19-a – 13 mai 2016

Cayce a rãspuns: „Vei merge exact în locul pe care þi-l creezi ºi îl contruieºti acum, în timpul vieþii“. El nu i-a spus, în mod precis, cã o sã meargã într-un loc sau altul. A întors complet situaþia ºi i-a rãspuns cã aceasta urma sã ajungã în locul pe care ºi-l construia în prezent. Depinde de fiecare dintre noi, noi decidem dacã ne croim o existenþã divinã sau una infernalã, dupã moarte. ªi totul se bazeazã pe capacitatea noastrã de a învãþa sã iubim, sã iertãm, de a face lucrurile din inimã. ªi cu cît cãutãm mai sincer ºi ne dedicãm viaþa spiritualitãþii, cu atît mai mult existenþa actualã ne pregãteºte pentru cea de dincolo. Cayce a spus-o într-un mod foarte poetic: „Paradisul nu este un loc în care te duci, ci un loc pe care îl dezvolþi în tine din inima celor pe care i-ai ajutat“. În 1945, în Virginia Beach, un om foarte special a pãrãsit planul fizic. Era un om simplu, familist ºi profund religios. Din multe puncte de vedere, acest moment a constituit adevãrata naºtere a muncii sale, naºterea moºtenirii lãsate de el. ªi asta, pentru cã abia dupã moartea lui ceea ce a realizat este cunoscut în toatã lumea. În biblioteca din Complexul Virginia Beach sînt multe cãrþi, de la podea pînã la tavan, care conþin toate ºedinþele sale. Oricine poate veni acolo sã

le consulte. Existã ºi un catalog care poate fi consultat pentru a gãsi un anumit subiect de interes.

Ulterior, ºedinþele în stare de transã au fost puse pe microfilm ºi pe CD. Aceasta a constituit împlinirea unui vis de-al lui Edgar: înregistrãrile ºedinþelor sã fie accesibile oricui. Spitalul a fost cumpãrat de cãtre A.R.E (Association for Research and Enlightenment), în anul 1956. În prezent, aici sînt efectuate ºedinþe de masaj, tratamente speciale de relaxare. Exiatã ºi o ªcoalã de masaj ºi terapii Cayce/Reilly.

Din nefericire, Edgar Cayce a fost evitat de comunitatea medicalã din cauza tratamentelor neconvenþionale, a mesajelor privind vieþile anterioare ºi karma ºi a credinþei cã viaþa omului pe Pãmînt a început înaintea vremilor atestate, pe Continentul pierdut al Atlantidei. Însã, ce este chiar ºi mai uimitor, toate acestea le-a realizat fiind în stare de somn profund. Deºi a învãþat doar opt clase, el a diagnosticat cu succes, a prescris tratamente ºi a vindecat aproape 9000 de cazuri dovedite cu documente.

Edgar Cayce ºi-a dedicat viaþa vindecãrii ºi binelui celorlalþi. (va urma) ANGELINSPIR

se spune cã nu se reflectã în oglinzi tocmai pentru cã, în urma transformãrii lor, îºi pierd sufletul.

Conform unei superstiþii din folclor, dacã o tînãrã urcã treptele unei scãri cu spatele, pe întuneric, þinînd o lumînare ºi o oglindã, cînd ajunge sus, aceasta îºi va putea vedea viitorul soþ. În schimb, dacã vede în oglindã chipul scheletic al Morþii, atunci tînãra va muri înainte de a se cãsãtori. În aceastã tradiþie folcloricã îºi are originea jocul cu Bloody Mary, Mary cea însîngeratã. Existã multe variante ale acestui joc. Ideea principalã implicã rostirea numelui ei, de 3 ori, în faþa unei oglinzi, într-o camerã întunecatã. Cînd se aprinde lumina, lîngã persoanã va apãrea Bloody Mary. Ea nu trebuie privitã în mod direct, ci doar prin oglindã. Aceasta poate fi întrebatã lucruri despre viitor, cãsãtorie sau copii, ºi ea va trebui sã rãspundã. Totuºi, dacã persoana încearcã sã o priveascã în mod direct, Bloody Mary va cãuta sã îi facã rãu, sau chiar sã o omoare.

despre alte spirite elementale, se spune cã acestora le place sã îºi priveascã reflexiile în picãturile de rouã de pe frunze. Grecii priveau în cazane mari cu apã pentru a intra într-o stare de transã în care puteau vedea apariþii ºi viziuni. Pentru azteci, oglinzile aveau o însemnãtate aparte. Acestea erau folosite foarte des ca ornamente, sau erau purtate ca amulete atîrnate la gît, una în faþã ºi una în spate. Purtãtorul era, astfel, protejat de toate energiile negative, acestea fiind respinse, sau absorbite de oglinzi. Pentru azteci, oglinzile mai aveau o semnificaþie: dualitatea lor le sugera asocierea dintre apã ºi foc, care simboliza rãzboiul. În Mexic existã numeroase superstiþii privind oglinzile. Ele sînt considerate portaluri de origine supranaturalã, asociate, în principal, cu Soarele ºi Luna. Se considerã cã focul a apãrut pentru prima datã sub forma unei oglinzi. De aceea, în Mexic, oglinzile circulare sînt folosite în cadrul ºedinþelor de divinaþie.

Meditaþie ºi divinaþie

Cioburi de istorie ºi artã

Cabina apariþiilor, numitã „psihomanteum”, este o camerã ai cãrei pereþi sînt acoperiþi cu oglinzi ºi care a fost folositã încã din cele mai vechi timpuri pentru exerciþii de meditaþie ce aveau ca scop contactarea lumii de dincolo. ªi alte lucruri care puteau reflecta imagini, în special apa ºi sîngele, erau considerate conectori ºi conductori ai legãturii dintre lumea oamenilor ºi lumea de dincolo. În mod similar, legendele care vorbesc despre oglinzile elfilor le descriu ca fiind niºte tãvi de argint, pe fundul cãrora era turnat un strat mic de apã.

Sirenele se aºezau pe stînci ºi îºi pieptãnau pãrul, privindu-ºi imaginea reflectatã pe suprafaþa apei. Cît

Oglinzile reprezintã exemplul perfect de obiect folosit în viaþa de zi cu zi, în jurul cãruia s-a þesut o întreagã reþea de superstiþii. Înainte de apariþia oglinzilor, toate suprafeþele care aveau proprietatea de a reflecta lumea din jur erau considerate magice, fiind utilizate în numeroase ritualuri de aflare a viitorului. Oglinzile pot fascina ºi înºela, motiv pentru care se spune cã, în cazul în care o persoanã se priveºte foarte mult în oglindã, aceasta îºi va pierde o parte din suflet, energiile ei spirituale fiind absorbite în interiorul oglinzii. (va urma) YAMI KAMUI-KRUEGER

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (12) William Shakespeare, omul din Stratford, a fost, adeseori, identificat în timpul vieþii ca „interpret“, dar niciodatã ca autor, iar secolele de cercetare intensã nu au reuºit sã identifice nimic de acest gen, indiferent decît de atent cãutãm.

Deºi în mod clar continuã sã existe o puternicã argumentaþie prima facie cum cã William Shakespeare a scris lucrãrile care i-au fost atribuite, rãmîn, totuºi, motive remarcabil de puternice pentru a pune sub semnul întrebãrii faptul cã actorul din Stratford a scris acele presupuse lucrãri. Mai sus, în acest capitol, a fost prezentatã o listã lungã cu asemenea argumente, dar ar fi bine sã prezentãm aici ºi alte considerente importante. Primul este acela cã pare de neconceput ca Shakespeare actorul sã fi avut timpul, energia sau resursele pentru a scrie piese, ca sã nu vorbim ºi de numãrul extraordinar în care le-a produs, pentru cã Shakespeare a fost, o mare parte a carierei sale, actor cu normã întreagã ºi manager de teatru. Situaþia a fost, probabil, cel mai bine rezumatã de profesorul James Shapiro, strict convins de punctul de vedere ortodox, autorul lucrãrii 1599: A Year in the Life of William Shakespeare: „Shakespeare ºi colegii sãi acþionari [ai trupei] îºi petreceau dimineþile repetînd, iar

dupã-amiezele interpretînd alãturi de bãrbaþi ºi bãieþi angajaþi, de care era nevoie pentru a completa distribuþia de aproximativ 15 persoane. Cu excepþia unei vacanþe în timpul Paºtelui ºi a întîmplãtoarelor închideri a teatrului, datoritã scandalurilor sau ciumei, se juca, fãrã întrerupere, tot anul. Deoarece audienþa elisabetanã se aºtepta la o altã piesã în fiecare zi, actorii trebuiau sã stãpîneascã o multitudine de noi roluri în fiecare an – ºi, de asemenea, sã-ºi aminteascã vechile piese favorite, de care era nevoie pentru a umple repertoriul“. Shapiro neglijeazã sã adauge cã Chamberlain’s/ King’s Men, compania de teatru a lui Shakespeare, mergea ºi în turnee lungi, epuizante, prin provincie. El nu ne spune nici cã Shakespeare avea douã locuinþe, una semipermanentã, în Londra ºi una permanentã, în Stratford, la depãrtare de trei zile de drum, unde îºi avea familia ºi interese de afaceri tot mai importante, ºi unde trebuie sã fi mers de cîteva ori pe an. Shapiro noteazã, însã, cã „noi piese erau achiziþionate de la o multitudine de dramaturgi independenþi, care erau plãtiþi, în medie, cu 6 lire sterline pe piesã (într-o vreme cînd un director de ºcoalã putea cîºtiga 20 de lire sterline pe an)“. În ciuda tuturor acestor activitãþi,

Shapiro nu vede nici o nepotrivire în adoptarea pretenþiei ortodoxe cã „puþinul timp liber pe care Shakespeare îl avea la începutul zilei sale de lucru trebuie sã fi fost devotat cititului ºi scrisului ... [ºi] asigurãrii companiei sale cu, în medie, douã noi piese pe an“.

Cã Shakespeare chiar a fost în stare sã facã aºa ceva - nu mai e nevoie sã spunem - întrece orice închipuire. Este mai presus de capacitatea oricãrei fiinþe umane sã se angajeze în epuizanta trudã zilnicã de actor plãtit la reprezentaþie pe scena elisabetanã ºi sã mai scrie cel puþin 37 de piese, a cãror majoritate a fost, cu certitudine, bazatã pe o cercetare atentã într-o gamã largã de surse. Cine ar face asta, dacã ar putea obþine un venit rezonabil numai din scris? A pretinde cã Shakespeare chiar putut sã facã acest lucru, seamãnã mai degrabã cu a crede cã un fost muncitor manual din hala Fabricii Ford Motors, promovat, pe la 35 de ani, pe un post de manager, ar fi insistat, totuºi, sã continue sã munceascã în schimburile de noapte la linia de asamblare a fabricii de 3 sau 4 ori pe sãptãmînã. Este imposibil! (ªi totuºi, potrivit lui Shapiro, „ºtim cã Shakespeare a continuat sã joace alãturi de colegii sãi de trupã ºi coacþionari pînã în 1603 ... ºi existã puþine dovezi cã ºia luat concediu ca sã scrie“!) Se pare cã nimeni, în afarã de Shakespeare, fie atunci, fie în timpuri mai recente, nu a trãit în acest fel. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 20-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

Moschee la Bucureºti Libertatea religioasã e un drept fundamental la creºtini. La musulmanii fideli, sau forþaþi sã trãiascã dupã valorile ºi normele Coranului, ale Shariei, drepturile omului formulate de creºtini sînt cãlcate în picioare, în vãzul lumii. Vezi crucificarea, uciderea creºtinilor ºi distrugerea bisericilor, a mînãstirilor din Orientul Apropiat ºi din Africa musulmanã. În era globalizãrii, toleranþa europeanã fãrã graniþe face astfel încît batjocorirea creºtinismului sã fie toleratã, pe cînd cea a musulmanilor ºi a mozaicilor sã fie sancþiontã de legile aceleiaºi þãri. Un fenomen social-politic sado-masochist, greu de înþeles sau de justificat. Michel Houellebecq a încercat s-o facã, în romanul ,,Supunere” (Bucuresti, 2015). Discrepanþa dintre felul în care sînt privilegiaþi arabii, evreii, ºi cel în care sînt înjosiþi creºtinii genereazã un sentiment de dispreþ ºi superioritate faþã de o majoritate parcã paralizatã.

Pe de altã parte, creºtinii, europenii, în general, legitimeazã ºi se supun astfel, indirect, unui mod de viaþã strãin lor. Aroganþa din trecutul imperialist al rasei albe faþã de aºa-zisele rase inferioare asiatice ºi africane s-a metamorfozat, oare, în zilele noastre, într-o pseudo-superioritate umanitarã, dar avînd aceeaºi sursã? Teroriºtii islamici se aruncã în aer la Bruxelles, Paris, Madrid, Londra, New York etc. pentru a protesta împotriva noii superioritãþi arogante?

Din 1415, de la ocuparea Þãrii Româneºti, o moschee la Bucureºti n-a fost impusã de nici un Sultan. În atmosfera tulbure de azi, o elitã politicã, de o legitimitate ºi motivaþie îndoielnice, vrea construirea unei moschei.

Moldo-valahii ortodocºi sînt de un mileniu în lanþurile grele ale duhovniciei ºi soborniciei moscovite ºi constantinopolitane, de aceea, sã vedem mai jos - sine ira et studio - ºi viziunea celei de a treia Rome, Moscova.

Vladimir Putin, preºedintele Federaþiei Ruse, urmaºul împãraþilor Romei creºtine ºi protectorul tuturor ortodocºilor, s-a adresat, la 4 august 2013, Parlamentului, cu urmãtorul discurs: ,,În Rusia se trãieºte ca ruºii! Orice minoritate, de oriunde ar fi ea, care vrea sã trãiascã în

Rusia, sã lucreze ºi sã mãnînce în Rusia, trebuie sã vorbeascã rusa ºi trebuie sã respecte legile ruseºti. Dacã ei preferã Legea Sharia ºi sã trãiascã viaþa musulmanilor, îi sfãtuim sã plece în acele locuri unde aceasta sã fie Legea Statului. (…) Rusia nu are nevoie de minoritãþile musulmane, aceste minoritãþi au nevoie de Rusia, ºi noi nu le garantãm privilegii speciale, nici nu încercãm sã schimbãm legile noastre, adaptîndu-le cerinþelor lor. Nu conteazã cît de tare strigã «discriminare»; nu tolerãm lipsa de respect faþã de cultura noastrã rusã. Trebuie sã învãþãm mult din sinuciderea Americii, Angliei, Olandei, Franþei etc., dacã vrem sã supravieþuim ca naþiune. Musulmanii au învins în aceste þãri, dar nu vor reuºi ºi în Rusia. Tradiþiile ºi obiceiurile ruseºti nu sînt compatibile cu lipsa de culturã ºi formele primitive ale Legii Sharia ºi ale musulmanilor. Cînd acest onorabil corp legislativ gîndeºte sã creeze legi noi, va trebui sã aibã în minte, în primul rînd, interesul naþional rus, observînd cã minoritãþile musulmane nu sînt ruse”. (Parlamentarii, ridicaþi în picioare, l-au ovaþionat pe Putin timp de 5 minute.)

Anul 2007, Kremlin. Angela Merkel se Nici nu a ajuns bine invazia arabã în UE, cã d-na întîlneºte cu Vladimir Putin în prezenþa cîinelui Angela Merkel este ºantajatã de preºedintele turc Recep Tayyip Erdogan. El îi cere sancþionarea exem- preferat al preºedintelui rus, Koni. plarã, pentru jignirea care i-a fost adusã, ca ºef de stat, de cãtre un comediant care a recitat la TV o satirã la Urmaºul califului, preºedintele turc, încã nu ºi-a conadresa sa. În secole trecute, pentru crima de lezmajestate, struit o mega-moscheie, o ,,cazarmã”, ale cãrei cei prea slobozi la gurã intrau la puºcãrie, bufonul, însã, minarete/baionete sã concureze, la Bucureºti, cu înãlþiminu. Nebunul regelui avea dreptul sã spunã tot ceea ce un le Casei Scînteii lui Stalin. Satira lui Jan Böhmermann se om de rînd nu-i putea spune suveranului fãrã a suporta va analiza cît se poate de serios, la tribunal. consecinþe grave. La aceea vreme, însã, nu erau musulÎn schimb, existã deja un consens: preºedintele turc nu mani în Europa. Nu-i lipsit de ironie faptul cã primarul poate decide ce-i umor, sau satirã la germanii ºi europenii general al Istanbulului din 1989, Erdogan, a fãcut el însuºi zilelor noastre, chiar dacã d-na Merkel depinde de el în 10 luni de închisoare, pentru o poezie cu mesaj prea slo- cazul invaziei arabe ºi se lasã ºantajatã, cu consecinþe bod, prea fãrã perdea: „Moscheile sînt cazarmele noastre, imprevizibile, ca în bazarele orientale. minaretele sînt baionetele noastre …“.

Cert e cã Turcia lui Erdogan e incompatibilã cu Astãzi, preºedintele Erdogan e în proces cu 1.800 de Europa. În ce mãsurã acest lucru va influenþa ºi marele persoane care l-au jignit, printre acestea numãrîndu-se ºi proiect, desant islamic, de la Bucureºti, nu se ºtie încã. elevi sau studenþi, în þara sa, ºi cu un autor de satirã, în Duplicitatea ºi corupþia de pe malurile Dîmboviþei sînt, ca Germania. Acesta ºi-a pierdut, deja, oarecum libertatea, întotdeauna, imprevizibile.

Prof. dr. VIOREL ROMAN, pentru cã se aflã sub protecþia Poliþiei. Fidelii lui Erdogan consilier academic al Universitãþii din Bremen nu ºtiu de glumã.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

O revistã britanicã organizeazã un concurs de insulte la adresa preºedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, în semn de protest faþã de urmãrirea penalã a comediantului german Jan Böhmermann, aprobatã de Germania la solicitarea Turciei, dupã ce a citit un poem satiric la adresa liderului turc, potrivit unui anunþ al BBC, preluat de Mediafax.

Publicaþia sãptãmînalã conservatoare ,,The Spectator” oferã un premiu în valoare de 1.000 de lire sterline (sumã donatã de un abonat) persoanei care trimite cel mai insultãtor poem la adresa lui Erdogan, ca reacþie faþã de cazul lui Böhmermann, a cãrui solicitare de anchetare penalã lansatã de Turcia a fost aprobatã recent de Germania.

Böhmermann, un actor german de comedie premiat ºi gazdã a talk-showului ,,Neo Magazin Royale”, difuzat de televiziunea ZDF, a creat tensiuni diplomatice între Turcia ºi Germania, dupã ce, în cadrul emisiunii sale din 31 martie, l-a insultat pe preºedintele Erdogan, prin recitarea unui poem satiric la adresa acestuia. Actorul, cu steagul Turciei în spate ºi cu o imagine a lui Erdogan, l-a acuzat pe liderul turc, printre altele, cã îi face plãcere sã ,,exercite represalii asupra minoritãþilor, sã batã kurzii ºi creºtinii, în timp ce urmãreºte pornografie infantilã”.

Ambasada Turciei de la Berlin a trimis în urmã cu aproape o lunã o solicitare Ministerului german de Externe pentru a începe urmãrirea penalã a comediantului. Potrivit unei secþiuni din codul penal al

Germaniei, este interzisã insultarea ºefilor de stat strãini, dar urmãrirea penalã a persoanelor acuzate de astfel de practici necesitã autorizaþie din partea guvernului înainte de a fi demarate procedurile respective. Merkel a anunþat deja, odatã cu acceptarea solicitãrii Turciei de a începe urmãrirea penalã a lui Böhmermann, cã

guvernul va înainta o propunere pentru a modifica legea respectivã. Cancelarul german a subliniat cã ultimul cuvînt în acest caz va aparþine Curþii germane ºi cã procurorii germani vor decide dacã vor depune acuzaþii în cazul actorului de comedie. În textul pentru anunþarea competiþiei, comentatorul englez Douglas Murray a scris: ,,Faptul cã a fost aprobat un astfel de proces demonstreazã cã Germania devine din ce în ce mai mult o provincie a lui Erdogan. Sînt un britanic nãscut cu libertatea de exprimare. (...) În onoarea acestui fapt, mi-am petrecut weekendul scriind poezioare dure despre Erdogan, ºi aº dori sã invit toþi cititorii sã mi se alãture în aceastã mare competiþie de poezioare absurde, la adresa acestuia”. În raportul organizaþiei Freedom House, prezentat în ianuarie, Turcia este clasatã pe locul 149 din 180, în ceea ce priveºte gradul de libertate al presei în anul 2015, la nivel global. Procurorii turci au deschis peste 1.800 de dosare penale împotriva mai multor persoane acuzate cã l-au insultat pe preºedintele turc, de la începutul mandatului sãu, din urmã cu 18 luni.

Aprobarea demarãrii anchetei penale în cazul lui Böhmermann vine pe fondul încheierii unui acord între Turcia ºi UE privind reducerea numãrului de imigranþi din Europa, prin reþinerea lor pe teritoriul turc, Germania fiind þara cea mai afectatã de criza migraþiei, unde s-au înregistrat peste un milion de solicitãri de azil anul trecut.

Cum negocia România cu Banca Mondialã?

direct al cererilor României, care dorea o finanþare sporitã de la Banca Mondialã pentru perioada urmatorilor cinci ani. Ceauºescu ºtia exact avantajul creditãrii de la BIRD care avea dobînzi de 7-8,5 procente faþã de 16-21 la sutã de pe piaþa financiarã din Statele Unite. În 1979, erau angajate credite BIRD de 1,177 miliarde dolari, din care folosite 496 milioane dolari. O sintezã pregãtitã de Paul Niculescu-Mizil, ministrul Finanþelor, pentru discuþia lui Ceauºescu de la Neptun cu McNamara aratã ºi întîrzierile în investiþiile de la Hidrocentrala Rîul Mare-Retezat, Fire sintetice Cîmpulung Muscel, Anvelope Zalãu ºi Turnu Severin, sistemele de irigaþii Ialomiþa-Cãlmãþui, RasovaVederoasa. Pentru 1979-1984 erau depuse cereri de finanþare la BIRD de 2,4 miliarde dolari, partea românã sperînd sã obþinã credite de circa 1-1,2 miliarde dolari.

Prioritare erau finanþãrile pentru Canalul Dunãre-Marea Neagrã (250 milioane), irigaþii în Cîmpia Covurlui, programele pentru pomiculturã ºi zootehnie. Specialiºtii BIRD aveau reþineri asupra planurilor de creºtere a producþiei de metal ºi de dezvoltare a industriei de prelucrare a þiþeiului din import. O listã a obiectivelor finanþate acum 30 de ani din credite BIRD rambursate integral devine ilustrativã pentru geniul demolator de care a dat dovadã România. Combinatul îngrãºãminte Bacãu, Rulmentul Braºov, Combinatul fibre sintetice Cîmpulung Muscel, Fabrica fire ºi fibre de sticlã Bucureºti, Combinatul chimic Craiova, Sisteme de irigaþii Mostiºtea-Cãlmãþui, Viiºoara-Teleorman, Giurgiu-Rãzmireºti, Rasova-Vederoasa, Dezvoltarea agricolã Sadova-Corabia.

DAN CONSTANTIN

Concurs de insulte la adresa lui Erdogan al unei reviste britanice, drept reacþie la cazul Böhmermann

Relaþia României cu finanþatorii internaþionali s-a schimbat radical în ultimii 35 de ani. În perioada 19751980, creditele de la Banca Mondialã erau utilizate pentru dezvoltarea proiectelor industriale, acum împrumuturile externe au destinaþii pentru echilibrarea sistemului financiar-bancar. Ca atare, conþinutul negocierilor diferã, pretenþiile reciproce schimbîndu-se. Documente recent desecretizate dau informaþii reale despre negocierile purtate cu Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare-BIRD. Stenograma discuþiei din 20 iulie 1979 dintre Nicolae Ceauºescu ºi Robert McNamara, preºedintele BIRD, dezvãluie felul

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 13 mai 2016

UN MESAJ LA FEL DE ACTUAL:

„PRM – CEL MAI ROMÂNESC PARTID!“

Pag. a 22-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (25) Palace“, care ºtia de la niºte martori din Dintre toþi cei care populeazã prima scenã anii 1945-1946. publicã a þãrii, figura cea mai jalnicã o fac E ziua telefoanelor literare! Acum mã cameleonii. Aud de la o actriþã cã un hoþ de actosunã Mihai Ungheanu. Are ºi el mari proraº care se luptase sã scoatã piesa mea de teatru bleme. Îmi spune cã se luptã din rãsputeri de pe afiº ºi sã rupã ºi afiºul, sã se distrugã ºi sã aparã în continuare revista „Luceafãdecorurile („Tot, tot, tot!“), se bate cu pumnul rul“. Deocamdatã, ea a fost opritã în mod în piept ºi strigã la toþi cei ce sînt dispuºi sã-l brutal, de cine credeþi? De mîþa aia blîndã asculte: „Io dã cînd mã ºtiu am fost revºi smiorcãitã, Ana Blandiana, care ºi-a adus oluþionar!“. Îl cred ºi eu, cu vilã, cu maºinã cu brusc aminte cã ta-su a fost popã legionar, numãr scurt, mai era ºi secretar P.C.R., aºa un aºa cã ºi-a tras ºi ea o hainã neagã de piele revoluþionar sã tot fii, trai, nineacã, pe banii (o fi piele de om?) pe trupul ãla atît de partidului! muncit de patimi grele ºi a mãrºãluit prin 9 IANUARIE 1990. Dorind ei sã-i arate Tipografia Casei Scînteii, în chip de Sfîntului Grigore din Nazianz cã Mîntuitorul Femeia-Komisar din piesa „Tragedia optiaparþine mai mult Bisericii Ortodoxe decît mistã“. Uite ce zãcea ºi-n curviºtina asta, Bisericii Catolice, niºte arhierei greci i-au spus cu emfazã: „Isus S-a nãscut în Orient!“.

Anul 1991. Academia de Poliþie „Alexandru Ioan Cuza“ are tãvãlitã prima oarã, la Cluj, pe o pufoaicã Rãspunsul sfîntului a cãzut ca un trãznet: „Da, oaspeþi de seamã: scriitorii Eugen Barbu ºi Corneliu Vadim de tractorist, de cãtre prozatorul Nicolae dar tot în Orient a fost ºi rãstignit!“.

Tudor. În imagine mai apar: Petre Popa (fost ziarist la Þic, pe cînd era elevã, pe urmã a sãrit ca o Trãim aici, la porþile Orientului, unde nimic „Scînteia“), Pavel Abraham, Vasile Dobrinoiu, Vasile Buhã, gãrgãriþã beatã din patul lui Dan Deºliu în patul lui George Ivaºcu, din patul lui nu pare prea grav – adicã totul e luat cam în Marcu Tudor º.a. Ce vremuri...

George Ivaºcu în patul lui Zaharia Stancu bãºcãlie –, dupã cum zicea avocatul Poincaré, (înfuriind-o pe Maria Banuº, care îl iubea viitorul preºedinte al Franþei, pe la începutul diocru, care mã înjura în „Scînteia tineretului“ cum Secolului XX. Aºa sã fie oare? Sã luãm noi, oare, cã i-aº fi fãcut pulbere un „roman“ pe motiv cã el pe frumosul þãran cu ochi albaºtri ºi un picior mai totul „á la légére“? Dimpotrivã, cred cã adevãratele era nepotul lui Marin Preda ºi cã, astfel, Eugen scurt), apoi din patul lui Zaharia Stancu în patul profunzimi ale spiritului uman s-au nãscut aici, în Barbu lovea prin mine, indirect, în memoria lui Andrei ªerban, iar de aici, þuºti, în patul lui Orient. Ca ºi cele 3 religii monoteiste: creºtinã, moza- autorului „Moromeþilor“. Ce om de nimic! Ce Gogu Rãdulescu ºi, desigur, în multe alte icã, musulmanã. Occidentul n-a fost decît o anti- redus mintal! Realitatea era, ca de obicei, exact pe hamacuri, nici ea nu le mai þine socoteala. Normal camerã a Americii ºi amîndouã la un loc reprezintã dos: cartea n-avea nici o valoare literarã, era o fãcã- cã nici soþul ei – poreclit Anus Blandianus – nu era flori pe tulpina viguroasã ºi veche a Orientului. Nu turã teribilistã ºi ridicolã, care fusese tipãritã toc- aºa de pãmpãlãu pe cît credea ea, fapt certificat ºi altceva aratã mersul soarelui pe cer. ªi nu ºtiu dacã mai pentru cã individul îºi fãcuse loc cu coatele ºi cu de prezenþa lui în odaia unei alte femei, în timp ce romanitatea ar fi fost posibilã fãrã elenism, iar dinþii, cã el e nepotul lui Marin Preda. Dar asta Ana Lugojana asta se afla în spital, zice-se pentru elenismul fãrã civilizaþia egipteanã. ªi în nici un caz aveam sã o aflu dupã ce publicasem cronica în un chiuretaj – scena poate cã n-ar fi fost cunosRenaºterea europeanã n-ar fi existat fãrã învãþaþii, „Sãptãmîna“, habar n-aveam cîþi babuini se ba- cutã, dacã ea n-ar fi avut loc în ziua de pominã 4 artiºtii ºi sacerdoþii byzantini, care au fost nevoiþi sã lansau pe crengile arborelui genealogic al marelui martie 1977, cînd cutremurul l-a prins pe Romulus Rusan pe la etajul 7 al Blocului pãrãseascã cetatea cetãþilor, Constantinopole, la prozator.

1453, de spaima barbarilor otomani. În mod uluitor de rapid, presa ºi Televiziunea au Dar, ce mai conteazã toate astea dinaintea valudevenit niºte agenþii de denunþuri publice. Orice lui de lavã ºi zgurã încinsã care mãturã totul în cale neisprãvit, plin de pãcate ºi ros de invidii, ºi-a tras în aceste zile? La ce-mi mai sînt azi de folos zecile de o cãrare prin mijlocul limbii, precum actorii filmumii de pagini pe care le-am citit sau le-am scris, lui mut prin mijlocul capului ºi, cu limba astfel într-o tinereþe de-a dreptul nãvalnicã, a elanurilor bifurcatã, ca la ºarpe, lanseazã atacuri mortale. curate, a cultului pentru Eminescu ºi Beethoven, pentru Napoleon ºi Goethe, pentru Tudor Primesc iar un telefon de la Fãnuº Neagu, care nici Vladimirescu ºi Nicolae Iorga? „Eu nu mai sînt, e- el n-are stare. Îmi spune cã foarte curînd se vor lua un monstru tot ce sînt“; scria Nicolae Labiº. Îl nemernicii ºi de el, nu-ºi face iluzii. Tot de la el aflu parafrazez azi cu durere: „Eu nu mai sînt, e-un cã Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca au fost fãcuþi membri de onoare (?!) ai Uniunii Scriitorilor. Poate monstru tot ce sînt“.

Am început sã fiu pictat în presã în culori infer- vom afla ºi noi, în sfîrºit, care sînt operele lor literanale. Acum mi se plãtesc toate poliþele, în special de re. Cumva tabletele alea soporifice, mormãite ºi cãtre aceia care scriseserã cãrþi sau texte de muzicã rîrîite la radio, clocotind de fiertura unui venin uºoarã extrem de proaste ºi pe care îi încondeiasem tare, cînd unii credeam cã se aude prost din cauza cu verbul meu, recunosc, necruþãtor. Am mai paraziþilor bãgaþi de Securitate, dar de fapt singurii pomenit de un anume Sorin Preda, autor subme- paraziþi erau pãduchii care þîºneau din cele douã guri de canal?

Ce vremuri de ruºine am ajuns sã trãim! O balabustã bãtrînã, care i-a înjurat timp de 25 de ani pe George Cãlinescu, Tudor Arghezi ºi Mihail Sadoveanu, precum ºi bãrbãtuºul ei legionar, care îl micºora pe George Enescu pentru a-l glorifica pe Bela Bartok – au ajuns sã reprezinte Decembrie, 1993. La Casa Lido are loc festivibarometrul culturii române. Vai de capul nostru, tatea decernãrii Premiilor Naþionale ale Fundaþiei cã ne meritãm soarta. Cine-o mai fi ºi scorpia asta „România Mare“. Printre laureaþi, celebra actriþã cu blana scãmoºatã într-un gard de sîrmã ghimDina Cocea, fiica ilustrului publicist N.D. Cocea. patã, cu sentinþele ºi ameninþãrile ei de gauleiter în fustã creaþã, rostite cu voce tabagicã, de Yull Colonadelor (deasupra Barului Continental), el s-a Brynner cavernos? O fi ea vreo Iulia Haºdeu, vreo trîntit instinctiv în pat, patul a luat-o la vale cu Elena Vãcãrescu, vreo Martha Bibescu? Sau molozul ºi dãrîmãturile, ca un veritabil lift înclinat, poate cã e Agatha Christie sau surorile Brontë? pînã cînd aventurierul s-a pomenit gol puºcã în Aiurea, ea e o analfabetã cu ifose. ªi mãcar de-ar stradã ºi a rupt-o la sãnãtoasa. Exact în acele fi fata lui Eugen Lovinescu, dar, aºa dupã cum îmi secunde, marele actor Toma Caragiu ºi Al. Bocãneþ, spunea prof. Gabriel ªtrempel, în biroul lui de aflaþi în acelaºi blestemat imobil, au dat buzna pe director al Bibliotecii Academiei Române, Monica scãri în jos de la etajul I spre ieºire, dar au murit e un bastard, rodul unui adulter al mamei sale cu sub dãrîmãturi, în vreme ce apartamentul actorului Paul Lahovary. Pur ºi simplu, mintea mea refuzã a rãmas aproape întreg, iar paharele de bãuturi de sã priceapã cum de este posibil ca întreaga obºte pe masã n-au pierdut nici un strop, aveau sã fie sorscriitoriceascã, reprezentatã de acest sindicat de bite, cu niºte guri arse de sete, de cãtre bieþii militari tip stalinist care e Uniunea Scriitorilor, sã asculte sosiþi la locul sinistrului. Carevasãzicã, un bãrbat orbeºte de biciuºca unei muieri neruºinate, care care-ºi înºealã nevasta scapã cu viaþã, iar altul care e n-are nici o operã ºi nici o valoare decît aceea, înºelat de nevastã ºi o aºteaptã cuminte acasã, moare. fireºte, de fostã amantã a lui Camil Petrescu ºi de Iatã o temã de meditaþie. (va urma) vivandierã nesãtulã pe rata Bucureºti-Braºov(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Bucureºti, unde tãvãlea saltelele de vinilin ale C.F.R.-ului cam cu 7-8 bãrbaþi pe zi – dupã cum Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu François mi-a spus Iulian Vintilã, directorul de la „Athénée Dubout, consilier regional al Pas de Calais.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 13 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei 28 februarie 1785 – 28 februarie 1991

RÃSTIGNIREA LUI HOREA (2) (urmare din pag. 1) „Dacã vreunul din noi va cãlca jurãmîntul acesta, sã fie lipsit pentru totdeauna de scumpul sînge al fiului lui Dumnezeu, ca ºi cum pentru el Christos niciodatã nu ar fi suferit, iar lepra, ameþeala, abcesele, piatra ºi toate durerile închipuite ale boalelor sã-l cuprindã deodatã, copiii ºi nepoþii sã-l blesteme totdeauna, munþii ºi rîpele sã-l acopere, amintirea lui sã piarã ºi sã fie blãstãmat, el sã fie lipsit de toate bunãtãþile de veci ºi niciodatã sã nu vadã raiul ceresc, sufletul lui sã fie chinuit de toatã Gheena ºi puterea ceriului ºi a pãmîntului sã-l stingã ºi nimiceascã“.

Cîtã durere de veacuri s-a strîns în inimile acestor nefericiþi, încît au avut o atît de crîncenã rãbufnire! Întregul spirit rechizitor ºi vaticinar „Îndrãgi-i-ar ciorile/ ºi spînzurãtorile!” nu este decît un ecou întîrziat al unor suferinþe cu strigãri nelãmurite în sîngele tuturor românilor.

De asemenea, Goga ºi Arghezi pot fi regãsiþi în acest text, ce poate fi socotit un psalm-blestem, curat ca un lacrimarium. Dar Densuºianu nu este numai un martor obiectiv al viforoaselor întîmplãri, el lasã uneori condeiul istoric deoparte ºi prinde în mîini cavalul înlãcrimat al pãstorului care ºi-a vãzut stîna prãdatã de lupi ºi nãruitã în cenuºã de lotrii munþilor.

Iar atunci, efectele sînt pe mãsura tragismului, profilîndu-se în nemiloase judecãþi ale tentativelor de exterminare ºi deznaþionalizare: „Þãranul român asuprit, despuiat ºi torturat sute de ani, el, care vãzuse distrusã întreaga lui individualitate politicã, libertatea lui nimicitã, proprietatea lui luatã, religiunea lui declaratã idolatrã, numele lui de român egal cu numele de sclav, el, care nu mai avea nici un tribunal la care sã se poatã plînge, se constitui acum singur în tribunal ºi singur îºi fãcea dreptate.

Pedepsele de moarte, care loviserã aºa de mult ºi aºa de greu pe þãranul român, se întorceau la anul 1784 asupra nobilimii ungureºti. Era o tragicã rãzbunare a trecutului.

Violenþa cu care se executa aceastã revoluþiune este numai o probã despre nedreptatea, mai mult, despre batjocura ce se fãcuse cu poporul român seculi întregi“.

Represiunea miºcãrii a întrecut însã cu mult aºa-zisele pãcate ale þãranilor, ea fiind de o cruzime inimaginabilã. De la zecile de prizonieri omorîþi cu paloºul la Deva din ordinul vicecomitelui Ion Zejk (care, dupã patru zile de teroare, a murit el însuºi, poate de fierea rea care îi fierbea în suflet) ºi pînã la martirajul lui Horea, întreg Ardealul a fost o baie de sînge, cum probabil nu se vãzuse nici pe vremea marii invaziuni tãtare. Cu un pãtrunzãtor simþ al raporturilor de drept ºi de forþã, Densuºianu incrimineazã acea bandã de venetici care ajunseserã dupã cîteva veacuri de jaf ºi crimã unii dintre cei mai bogaþi potentaþi ai Europei, cu iluzii ridicole de nobilitate: „ªi cine era nobilimea aceasta? Un popor? O naþiune? Nu. O mînã micã de oameni, 46 mii de indivizi, care nu formau nici chiar populaþiunea unui district, oameni rãzleþiþi prin toatã þara, fãrã teritoriu etnic, fãrã limbã vie în comitate, o clasã care sub titlul fictiv de naþiune domni seculi întregi asupra acestei nefericite þãri ºi care acum cu þeapã ºi cu roata voia sã prelungeascã ºi mai departe exploatarea materialã ºi domnia politicã asupra unui popor întreg. Nobilimea transilvanã nu cugeta cã þeapa ºi roata nu pot niciodatã sã omoare o naþiune, cã un popor care a trecut prin atîtea calamitãþi, cum a trecut poporul român, nu poate sã moarã decît prin el însuºi“. Profeticã viziune, care anticipeazã în mod uluitor însãºi concepþia noastrã de astãzi.

Aceasta este, în linii mari, „Revoluþiunea lui Horea în Transilvania ºi Ungaria” de Nicolae Densuºianu. Actualitatea cãrþii este nestinsã,

dupã un veac de la apariþia ei, ºi reclamã o retipãrire integralã ºi cît mai grabnicã. Ar fi un act de culturã, dar ºi de veneraþie pe care generaþia noastrã o datoreazã acestui deschizãtor de drumuri. ªi nu mã îndoiesc cã în climatul actual acest act va fi posibil. Pentru cã Horea al sãu este cel mai veridic ºi cel mai frumos din cîþi au fost plãsmuiþi în cultura noastrã. ªi multã dreptate avea Iorga atunci cînd, la 3 aprilie 1911, în seria sa de „Oameni cari au fost“, depunea o garoafã de recunoºtinþã pe mormîntul proaspãt al cãrturarului: „Trãia în acest bãtrîn coborîtor de nemeºi din jurul ruinelor Ulpiei-Traiana nu mîndria Romanã, cum i-ar fi plãcut lui, ci o neînvinsã încãpãþînare Dacã. ªi mai trãia ceva: conºtiinþa tuturor suferinþilor îndurate de ai noºtri acolo, de la cel dintîi apãrãtor al þãrînii ardelene cãzut înaintea cãlãreþilor maghiari ai nãvãlirii, pînã la moartea silnicã a tatãlui sãu, în zilele cumplite ale revoluþiei de la 1848. Acest om pãrea, cu statura lui înaltã, cu aspra lui privire, cu bãtrîneþea lui dîrzã, cu vorba-i puternicã ºi sila de lume, icoana însãºi a nenorocului nostru care nu se dã, a înfrîngerii noastre care în tãcere gãteºte dupã cea din urmã luptã pierdutã, clipa celei mai apropiate rãzbunãri“. Am sã mã refer acum direct la martiriul lui Horea. Dupã cum se ºtie, în ziua de 1 ianuarie 1785, Horea ºi Cloºca au fost trimiºi la Alba Iulia pentru aºa-ziºul lor proces, fiind escortaþi de 70 de grãniceri.

Umilinþele îndurate de ei au fost mari ºi acoperã de ruºine atît curtea imperialã de la Viena, cît ºi întreaga nobilime transilvanã, condusã de guvernatorul provinciei, baronul Samuel Bruckenthal.

Pe drum, aºa dupã cum scria un ziar al epocii, soldaþii au pus pe capul lui Horea, în batjocurã, o coroanã de nuiele în forma unei roate, strigînd: „Aºa-i trebuie regelui!“. La Alba Iulia cei doi martiri au fost þinuþi sub pazã severã tot timpul procesului, care a durat aproape patru sãptãmîni. Ulterior, în aceeaºi închisoare a cetãþii, într-o încãpere separatã, a fost adus ºi Criºan, prins mai tîrziu. Horea a fost audiat de 6 ori, nobilii punîndu-i nu mai puþin de 118 întrebãri.

Atît Horea, cît ºi Cloºca n-au recunoscut nici una dintre acuzaþiile care li se aduceau. Încã de atunci, legendele poporului erau în floare, doi þãrani din satele Mihalþ ºi Þãrmure relatînd tuturor cã l-au vãzut pe Horea în închisoare ºi cã acesta le-ar fi spus: „Nu vã temeþi, copiii mei, eu am sã fiu încã Domnul vostru. Craiul vostru încã trãieºte!“. Începînd cu ziua de 5 februarie, Horea ºi Cloºca, însoþiþi de o escortã, au fost scoºi din Cetate, din ordinul împãratului Iosif al II-lea, ºi duºi, spre înfricoºarea mulþimilor, prin aºezãrile Vinþul de Jos, ªibotu, Binþinþ, Orãºtie, Deva, ªoimuº, Bobîlna, Geoagiu, Inuri ºi Vurpãr. La 26 februarie s-a dat sentinþa, care constituie peste veacuri un zguduitor act de acuzare a Casei habsburgice, a tuturor cãlãilor ce ºi-au pãtat mîinile cu sîngele nevinovat al eroilor români.

Hotãrîrea, survenitã în urma unui simulacru de proces, cu acordul lui Iosif al II-lea, suna astfel: „Sã li se frîngã cu roata toate membrele corpului, începînd de jos, în sus, anume mai întîi lui Ion Cloºca, apoi lui Horea, numit almintrelea ºi Ursu Nicola, ºi în modul acesta sã fie trecuþi de la viaþã la moarte, iar corpurile lor sã se despice ºi taie în 4 bucãþi, capul ºi pãrþile corpului sã se punã pe roate pe lîngã diferite drumuri, ºi anume în comunele revoltate, iar mãruntaiele ºi inimile lor sã se îngroape aici, la locul supliciului”. Cu puþin timp în urmã fusese datã ºi sentinþa de profanare a trupului neînsufleþit al lui Criºan, care s-a sinucis în închisoare, ºi pe care, dupã cum se vede, autoritãþile criminale nu-l iertau nici mort. Citind astãzi despre toate aceste cruzimi, omul modern se întreabã pe bunã dreptate: cum de a fost posibil? Sã nu uitãm cã ordinele veneau din Viena, unde în acea vreme

strãluceau steaua lui Haydn ºi aceea a lui Mozart; era Viena operei ºi a pinacotecilor de valoare, era oraºul în care apunea geniul bãtrînului Gluck ºi rãsãrea soarele tînãrului Beethoven... ªi cu toate acestea, acolo, sus, în zonele ameþitoare ale puterii absolute ºi jafului imperial, sub masca despotismului luminat, se ascundeau cele mai bestiale forme de exterminare în masã a românilor obidiþi, de suprimare a tribunilor celei mai numeroase, mai vechi ºi mai îndreptãþite naþiuni din Transilvania.

Locul osîndei a fost hotãrît în afara cetãþii, pe Dealul numit „La furci”, întrucît aici se ridicau de veacuri furcile ºi spînzurãtorile þãranilor. A fost înjghebatã de cãtre autoritãþi o estradã de lemn, de fapt un eºafod în toatã legea, spre care au fost mînaþi Horea ºi Cloºca, legaþi în lanþuri, în zorii zilei de 28 februarie. Ceea ce în ochii imperialilor ºi ai grofilor trebuia sã fie „o sãrbãtoare princiarã”, dupã o expresie de tristã celebritate, a devenit în realitate un spectacol înfiorãtor, care ne revoltã ºi astãzi prin cruzimea sa. Peste 6.000 de oameni au fost adunaþi, prin ordine ºi strigãri la rãspîntii, pentru a asista la supliciu. Din aceºtia 2.500 de þãrani, proveniþi din 419 comune, au fost aduºi la Alba Iulia sub pretextul mincinos cã li se va comunica o patentã imperialã privitoare la iobãgie. Cãlãul se numea Grancsa Rakoczy. Întîi a fost sacrificat Cloºca, primind, timp de o orã, vreo 20 de lovituri cu roata. Apoi a venit rîndul lui Horea, despre eroismul ºi curajul cãruia legendele Ardealului vorbesc cu veneraþie. Pînã astãzi mai circulã astfel de legende, adevãrate în fond, culese recent de cãtre Florian Dudaº ºi reunite în lucrarea sa „Rãscoala lui Horea în tradiþia poporului”. Reproduc o astfel de credinþã, transmisã pe cale oralã, din generaþie în generaþie: „Pe Horea la Cetatea Albei l-or tras pe roatã ºi au spus nemeºii: «Te doare?» L-au frînt ºi i-au rupt degetele de la o mînã ºi-i ziceau: «Te doare?» El rãspundea: «Nu mã doare, cã-i pentru dreptate!» Îl întrebau: «Nu þi-i fricã de moarte, Horea? Spune adevãrul, nu te îndîrji aºa!» «Mi-þi frînge, rãspundea Horea, ce-i un om în faþa voastrã! Dar nu uitaþi cã nu mi-i fricã, eu îs român ºi am vrut dreptate ºi libertate pentru popor în þara româneascã!» Chiar într-un ziar nobiliar, în „Magyar Hirmondo”, se scria pe atunci, cu onestitate, cã „Horea merse fãrã nici o schimbare, cu inima îndrãzneaþã, la locul destinat pentru ora cea amarã a vieþii sale”. ªi tot Nicolae Densuºianu rezumã în chip magistral acea nefastã zi de 28 februarie, care a pecetluit chipul lui Horea în eternitatea fiinþei româneºti: „Asupra lui erau þintiþi la 1784 ochii tuturor þãranilor. Cãzut în planurile sale, pãrãsit de împãratul Iosif, stima lui publicã nu încetã. În lanþuri, în nefericire, el a fost iubit de popor. Cu o fermitate anticã, el nu ceru graþia împãratului, nu tremurã dinaintea ororilor supliciului, din contrã, cu acelaºi nobil devotament precum luptase în viaþã, cu aceeaºi convingere puternicã de sfinþenia cauzei, el merse pe Golgota despotismului ºi a fãcut ca ºi în ultimele sale momente sã fie admirat de adversari”.

Amintirea lui Horea ºi a fraþilor lui de luptã ºi suferinþã este sfîntã. Fãptuirea sa de epopee, bravura extraordinarã ºi stoicismul înþelept cu care a dat piept cu destinul, pilda maiestuoasã a nestrãmutatei sale credinþe în triumful dreptãþilor româneºti - toate acestea au fost luceferi cãlãuzitori pentru generaþiile care au urmat - la 1821, 1848, 1877 ºi 1918. Pentru mulþi locuitori ai satelor din Ardeal el este o poveste vie, cu rãdãcini seculare precum gorunul sãu, iar pe locul martirajului, dupã cum spune tradiþia, „nu se ridicã acolo sãlaº ºi nu se seamãnã sãmãnãturã, cã-i sînge vãrsat de Horea”. Sau, cum frumos zic cîntecele populare pãstrate ca o luminã în inimile românilor: „Horea stã pe vîrf de deal/ Domnii fug toþi din Ardeal/ Horea stã pe vîrf de munþi/ Domnii fug cum pot desculþi/ Horea luptã voiniceºte/ Tirania greu plãteºte/ Horea pe popor îl strînge/ Nobilimea amar plînge/ Cã el este crai stãpîn/ ªi e general român/ Sub stejar, la rãdãcinã/ Pusu-ne-a Horea luminã!“.

Sfîrºit

Pag. a 24-a – 13 mai 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

BINGING Incontestabil cã un mijloc de a înþelege mai bine vremurile în care trãim astãzi este televizorul. El ne þine la curent cu evenimentele importante, cu oamenii zilei, cu ideile ºi preocupãrile celor din jur. ªi, de ce nu am recunoaºte, uneori contribuie ºi la starea de spirit a celor care privesc anumite programe. De aceea, se cuvine sã-i dãm importanþa pe care o meritã. De pildã, nu ne este indiferent dacã auzim, din ce în ce mai des, greºeli repetate de dezacorduri gramaticale sau idei care contravin flagrant cu morala, cu bunul simþ. Dar cel mai îngrijorãtor este cînd avem de-a face cu oameni care nu mai au nici cel mai elementar simþ de dragoste, de preþuire, pentru neamul în care s-au nãscut. Mã gîndesc la cei care nu îºi dau seama de valoarea limbii noastre, care este, din ce în ce mai mult, agresatã de cuvinte strãine – barbarisme – folosite cu inconºtienþã, de cele mai multe ori, de cei care vor sã arate cã ºtiu limbi strãine.Trebuie sã ne pãstrãm ºi sã apãrãm limba românã. Ea este chezãºia existenþei noastre. Dispare limba noastrã, dispãrem ºi noi ca naþiune. Ca sã nu mai amintesc de ultimile documente descoperite în arhiva secretã a Vaticanului, din care reiese cã însãºi limba latinã ar proveni din limba traco-dacicã.

Este treaba istoricilor sã lãmureascã aceastã idee fantasticã a Istoriei. Dar, spuneþi ºi dumneavoastrã: cui îi place sã audã, cînd se comenteazã meciuri de fotbal, cã se foloseºte cuvîntul „goal-keeper“, în loc de „portar“, ca sã nu mai vorbim de treansmisiile de atletism sau alte sporturi pline de

cuvinte strãine? ªi, fiindcã veni vorba de fotbal, cui îi mai place sã audã un comentator care anunþã un gol cu un „o“ prelungit secunde întregi, de îþi vine sã închizi televizorul?

Revenind la nãvala cuvintelor strãine în limba noastrã, ne-a amuzat o secvenþã care apare în momentele de publicitate la televizor. Am vãzut acolo ce a primit un bãiat de la o fatã, cînd acesta i-a propus „sã facem binging la noapte“, fata neînþelegînd ce înseamnã acest cuvînt. Cu toate cã în ultimile apariþii ale reclamei secvenþa cu palma primitã de bãiat a fost tãiatã, nouã ne-a plãcut sã vedem ce a pãþit cel care a uitat sã vorbeascã româneºte.

Nici denaturarea înþelesului unor cuvinte nu serveºte nimãnui. Cum se întîmplã, de cîþiva ani, cu cuvîntul „expertizã“, pe care l-a folosit o datã, greºit, un ºef ºi care a devenit motiv de a fi utilizat în loc de cuvîntul „experienþã“. Auzi, uneori, pe cîte cineva cã spune cã X are multã „expertizã“ ºi nimeni nu-l trage de mînecã sã-i spunã cã foloseºte eronat acest cuvînt. Sau, anul acesta, am avut surpriza sã auzim în clasicul cînt bisericesc „Christos a înviat“ cã pluralul cuvîntului „mormînt“ este „mormînturi“, în loc de „morminte“ Ca ºi cum ar trebui sã spunem „jurãmînturi“, în loc de „jurãminte“ sau „veºmînturi“, în loc de „veºminte” Dar aceasta este treaba oamenilor de ºtiinþã, care trebuie sã þinã seama cînd iau hotãrîri mai ales în ceea ce priveºte limba pe care o vorbim curent. În final, facem o precizare importantã. Cele de mai sus nu au caracter ºtiinþific, ci reprezintã doar pãrerea omului de pe stradã, care nu a uitat cã este român.

SILVIU DUMITRESCU

din eroinele finalei cu Gyor, golghetera competiþiei, cu 107 goluri, din care 14 marcate în finalã – Rãspuns afirmativ; 10) Grubisic Jelena, cea mai bunã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 portãriþã a sezonului – Extrema stîngã a CSM-ului (Maria; jucãtoare danezã); 11) Joacã pentru clubul românesc CSM ºi 1 pentru echipa naþionalã a Spaniei 2 (Carmen Dolores) – Apã curgãtoare.

VERTICAL: 1) Membrã a clubului 3 CSM ºi componentã (în 2014) a echipei de junioare a României, care a cîºtigat C.M. 4 din Macedonia (Bianca) – Iulia Curea 5 (sportivã legitimatã la CSM); 2) Altã jucãtoare din Brazilia la CSM (Ana 6 Paula); 3) Ana Line (inter dreapta, componentã a echipei CSM ºi a Naþionalei 7 Danemarcei) – Grãsime animalã – 8 Lipsitã de limpezime; 4) Îndemn cabalin – Pivot al echipei campioane (Cristina) – 9 Agenþie de Turism; 5) Oana Manea (componentã de bazã la CSM ºi la Naþionalã) 10 – Vase; 6) Înverºunate, necruþãtoare – 11 Fiinþã imaginatã ca un pitic (pl.); 7) Unul dintre cei mai titraþi antrenori de handORIZONTAL: 1) Campioana europeanã de bal din lume (Nicolae; n. 1928) – Arbust decorala CSM care, în semifinala cu Vardar a înscris tiv cu flori albe; 8) Portar (înv.) – Abis! – Elena trei goluri într-un minut (Aurelia) – Torstenson Stan; 9) Sclipire – Kim Rasmussen (antrenorul Linnea (handbalistã suedezã care joacã pentru danez al echipei CSM); 10) Localitate praCSM); 2) A se vãita – Mayssa..., portãriþa brazil- hoveanã – Gînduri; 11) Laura Andreea Ene – ianã care a apãrat douã lovituri de la 7 m ºi a Jucãtoare de handbal la CSM Bucureºti ºi cãpiadus, practic, trofeul Ligii Campionilor, pentru tan al echipei Naþionale (Cristina).

DICÞIONAR: LIEN, BJR, ELFI. prima datã, în România; 3) Zoe Dinu – Altã PAUL BÃGNEANU portãriþã de valoare la CSM (Alina); 4) Fentat (fig.) – Pasãre cîntãtoare de pãdure; 5) Splinã Dezlegarea careului (anat.) – Gina Fieraru – Învechit (presc.); „INSTRUMENTE MUZICALE“: 6) ªopîrle tropicale – Agenþia de Plãþi ºi 1) CLAPA – TRIB; 2) CLARINETA – O; Intervenþie pentru Agriculturã: 7) Unu ºi unu! – 3) ALAUTA – BAS; 4) AVE – IE – PIAN; Nea! – Luna florilor; 8) Ecaterina Vetkova 5) JELIT – TON – I; 6) CEL – VENITA; 7) CI – (jucãtoare rusoaicã la CSM) – Virginia ALIAT – AC; 8) ONOR – OM – RM; 9) R – Education Association (abr.) – Poartã acelaºi GAMA – TOBA; 10) ASA – ARTIZAN; nume; 9) Handbalistã suedezã (... Gullden), una 11) LIRA – ACRELI.

C.S.M. BUCUREªTI – REGINA HANDBALULUI EUROPEAN

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Influenþe demonice (6) Înmormîntarea se va face abia în anul 1893, iar înhumarea sa definitivã va avea loc abia în anul 1896, într-un cimitir din Parma. Numeroase poveºti privind încheierea unui contract cu Prinþul Întunericului s-au þesut în jurul unor cîntãreþi de blues. Cel mai vizat a fost Robert Johson. El visa de mic copil sã devinã un mare cîntãreþ de blues. Legenda spune cã ºi-a luat chitara ºi s-a dus la o rãscruce de drumuri, unde s-a întîlnit cu Diavolul, care ia luat chitara, a acordat-o ºi a cîntat la ea cîteva melodii, ceea ce ar fi avut efectul unui pact. Se spune cã, de-atunci, Robert ar fi dobîndit o extraordinarã capacitate de a compune muzicã blues de calitate, preþul fiind, desigur, sufletul sãu. Este foarte posibil ca izvorul legendei sã fi fost textul unora dintre cîntecele sale, în care era evocat pactul cu Diavolul, încheiat la o rãscruce de drumuri.

Este elocvent un pasaj al cîntecului Me and the Devil: «Devreme, în aceastã dimineaþã, cînd ai bãtut la uºa mea / ªi eu am spus Bunã Satan, cred cã e timpul sã mergem /... / îmi puteþi îngropa trupul pe la marginea ºoselei / Ca bãtrînul meu spirit rãu sã poatã lua un autobuz Greyhound ºi sã cãlãtoreascã». Acestor versuri li s-a dat o dublã interpretare, în sensul cã ele ar fi putut fi o aluzie la semnarea unui eventual pact cu Diavolul sau ca fiind referiri la papa Legba, o entitate veneratã de cãtre adepþi ai religiei haitiene woodoo. Papa Legba era considerat ca un fel de intermediar între spiritele Loa ºi oameni. Robert Johnson nu este singurul cîntãreþ care aproape cã recunoaºte semnarea unui pact cu o entitate a lumii nevãzute. Tommy Johnson nu se sfia nici el sã afirme cã ar fi semnat un astfel de pact la o rãscruce de drumuri.

Cel ce semneazã Yami Kamui-Krueger susþine cã, în urma unor cercetãri recente, s-ar fi descoperit cã membrii celebrei formaþii Beatles - care-i scosese din minþi pe adolescenþii ºi tinerii secolului trecut ºi care continuã ºi astãzi sã fascineze o largã categorie de iubitori de muzicã – ar fi fost implicaþi în activitãþi oculte. Prin anii 60, John Lennon îi mãrturisea prietenului sãu Tony Sheridan: „Mi-am vândut sufletul Diavolului“. Neîndoielnic este doar faptul cã John Lennon era mãcinat de o ambiþie ieºitã din comun. El dorea sã devinã mai celebru decît Elvis. Cert este cã, înainte de concertul de la Town Hall Ball Room din Litherland, The Beatles fusese doar o formaþie mediocrã, care nu înregistrase nici un succes de amploare. Este, într-adevãr, ciudat cã, în timpul acelui concert, brusc, spectatorii s-au inflamat ca niciodatã ºi trupa, pînã atunci mediocrã, a devenit celebrã, declanºînd o nebunie cum nu se mai vãzuse.

Existã, însã, ºi o altã interpretare a acestei bruºte celebritãþi. Se spune cã anumite cercuri interesate în a obþine o cît mai mare rãspîndire a consumului de droguri, s-ar fi implicat, cu marea lor forþã financiarã, în a le face reclamã. În afarã de asta, se pare cã ei ar fi folosit texte ale unui poet satanist ºi cã, prin cîntecele lor, erau transmise mesaje subliminale care îndemnau tinerii spre consumul de droguri. (va urma) MARGARETA CHETREANU

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.