Romania mare, nr 1343

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Stimaþi compatrioþi, deviza Partidului România Mare în tot acest an electoral este urmãtoarea:

„Aþi votat destul cu hoþii – Votaþi ºi cu patrioþii!“ ªi mai avem un slogan: „Noi n-am fost la guvernare – Votaþi România Mare!“ Pentru împrospãtarea memoriei

FALªII DIZIDENÞI (1) În vacanþele copilãriei, pe care le-am petrecut mai mult pe malul stîng al Oltului, prin zãvoaie cu ouã pestriþe de pasãre ºi pe lunci înghiþite astãzi cu lãcomie de argintul barajului de la Moºneni, bietul tata m-a învãþat un lucru de minune. Anume cum sã ghicesc lubeniþele dintr-o ochire, cum sã le bat cu degetul mare de cîteva ori pînã cînd vibraþia îmi dãdea de înþeles: pepenele e bun sau nu e bun, e dulce sau trezit. Miracol mare acordul ãsta dintre degetul unui copil ºi mierea pãmîntului! Oricum, era ºi este un simþ care nu-mi dã greº, un instinct þãrãnesc mai presus de orice tratat de specialitate mã face sã despart rodul bun de poama nãruitã ºi putredã, pe care numai la porci o mai poþi arunca.

Ei, bine, un astfel de dovleac rãscopt ºi sec mi-a fost dat sã vãd pe ecranele televizoarelor noastre la scurtã vreme dupã decembrie 1989. Pepenoaica asta goalã pe dinãuntru ºi goalã pe dinafarã, lustruitã cu

frenezie de slujnica rea care este calviþia, aparþine de drept ºi de fapt d-lui Claudiu Iordache. Întîmplarea face cã este vorba chiar de capul domniei-sale, bãrbierit de natura-mamã într-un moment de mare mizantropie. Cine este de fapt acest Hamlet de provincie, cu o pozã studiatã de mii de ori în oglindã, îmbrãcat auster ca tînãrul Vladimir Ulianov (Lenin), închis în gît aidoma revoluþionarilor intransigenþi fãtaþi de umbra lui Robespierre sub ghilotinã, cine este acest personaj care ne sperie uneori rudele mai slabe de înger cu þeasta sa lucioasã, de Yorrick, gãsitã într-o necropolã din Urziceni peste care a dat un tractorist beat?! Ipochimenul e un obscur tehnician proiectant, provenit pare-se din mica urbe dunãreanã pomenitã mai sus. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text apãrut în revista „România Mare“, nr. din 8 martie 1991)

Un corifeu al Baletelor ruse: Serghei Diaghilev (1) A fost cel mai mare impresar al Secolului XX. Un rus excentric cu porniri dictatoriale, genial, conflictual ºi abil, care a îndrãznit sã conteste regulile baletului clasic, conservator, ce pusese stãpînire pe Europa sfîrºitului de Secol XIX ºi a începutului de Secol XX. ªi-a trãit întreaga viaþã ca ºi cînd ar fi fost un vast spectacol. A vrut bani ºi faimã, dar s-a ales numai cu cea din urmã. Crizele financiare au fost laitmotivul vieþii sale. A crezut în semnele sorþii ºi s-a temut de moarte, dar ºi-a transformat ieºirea din scenã într-un ultim act creator.

Serghei Diaghilev ºi trupa sa itinerantã Ballets

NR. 1343

Russes au condus avangarda artisticã a Secolului XX timp de 20 de ani, cu reprezentaþii în cele mai cunoscute locuri din lume, dar niciodatã în Rusia.

O miºcare curajoasã, coloratã, cu viaþã proprie, în jurul cãreia au gravitat nume uriaºe din lumea artisticã a timpului.

Serghei Diaghilev, fiul colonelului de cavalerie Pavel Pavlovici ºi al Evgheniei, s-a nãscut pe 19 martie 1872, în satul Seliºchi din provincia Novgorod, Rusia. Mama sa a murit la naºtere, iar tatãl, rãmas vãduv la numai 25 de ani, s-a recãsãtorit cu Elena Valerianovna Panaeva, cu care fiul

ANUL XXVII

FRUMOS E APUSUL, BOGAT ÎN ODOARE Sonet inspirat de bunul prieten care a fost Victor Stamate Frumos e Apusul, bogat în odoare bãtut în vitralii ºi pietre de preþ din marmura-i albã ºi verde, spre soare fîntîni de-ametist þes un veºnic dezgheþ Sînt pajiºti de rai ºi statui vorbitoare mari orgi adumbrite de care te-mbeþi – dar sîngele meu nu se-nºalã, el are ecou ºi-n aceste adînci frumuseþi El simte în fastul de-aici Bucovina, Ardealul cu munþii în pîntece grei ºi zei lucrãtori mai curaþi ca albina Iar, într-un tîrziu, pe statui ºi alei eu scriu gînditor, sfredelind cu retina: „Aici e ºi vlaga românilor mei!”

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“) sãu vitreg a avut o relaþie foarte strînsã. Un început de istorie cuminte. Dar Serghei a fost un personaj croit dupã alte tipare decît cele ale omului de rînd.

Biografia sa nu putea sã înceapã într-un mod atît de obiºnuit. Aºa cã ºi-a creat propriul mit al genezei ºi a rãspîndit zvonul cã mama lui ar fi murit la naºtere, din cauza capului supradimensionat al bebeluºului. Apoi, el, Serghei, ar fi fost chinuit întreaga viaþã de sentimentul de vinovãþie pentru moartea ei prematurã. În realitate, capul nu-i era deloc ieºit din comun, iar Evghenia a murit din cauza febrei puerperale, la cîteva luni dupã naºtere. (continuare în pag. 12) ALEXANDRA ªERBAN

VINERI 20 MAI 2016

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Mincinosul Adolf Guldenburg Slãninã Pensii C.A.P. de 5 lei pe lunã Aideþi fraþi la comuniºti/ Sã scãpãm de teroriºti/ Pîrvulescu ºi Verdeþ/ Fac reduceri mari de preþ! P.M. Borfaºu la Ambasada Ungariei Scrisoarea lui John Raþiu PARTEA I Propunem Parlamentului ºi Primãriei Capitalei (în nici un caz Ministerului Culturii, cã fuge cu banii) ca, în Piaþa Scînteii, pe locul unde a tronat mai bine de trei decenii V. I. Lenin, sã fie ridicatã statuia marelui dascãl naþional Nicolae Iorga. Ani de zile, ºefii revistei noastre îºi exprimau public o convingere de nezdruncinat: „România va fi cu adevãrat o þarã liberã atunci cînd, în locul mongolului, vom avea statuia lui Iorga!”. Iatã cã aceastã vreme a venit, ºi nimeni nu ne mai poate opri.

Am citit prin presã cã unii au propus ca acolo sã se înalþe statuia lui Eminescu - nu ar fi cea mai bunã soluþie, pentru cã Poetul Naþional are o splendidã reprezentare sculpturalã chiar în inima oraºului, dinaintea Ateneului Român, mai putem admira ºi bustul sãu de la Rotonda Scriitorilor din Ciºmigiu, ca ºi alte statui - pe cînd Iorga nu are aºa ceva, existã un singur bust modest, în curtea fostei sale locuinþe, de la ªosea, unde se aflã acum Institutul de Istorie care îi poartã numele. Ei, bine, ani de zile au protestat ruºii faþã de existenþa acelui bust...

Popor nefiresc de cuminte ºi de blînd, românii nu i-au pedepsit pe ucigaºii marelui savant. La alte popoare, la evrei, ruºi, greci sau arabi, bunãoarã - aºa ceva nu rãmînea nepedepsit, mîna lungã a dreptãþii îi ajungea pe asasini ºi în gaurã de ºarpe. Astãzi, dupã 50 de ani de la acele evenimente, copiii de legionari vor sã împlineascã ceea ce n-au reuºit pãrinþii lor: aservirea þãrii unor puteri strãine (atunci Germania, acum puterea transnaþionalã care uneºte Franþa, Anglia ºi S.U.A.), rãzbunãri sîgeroase, înnebunirea societãþii româneºti pînã la aducerea ei în pragul rãzboiului civil. Speculînd criza realã care existã, ca ºi o serie de greºeli comise de guvern (excelent în teorie, ceva mai deficitar în practicã) - urmaºii legionarilor de acum 60 de ani formeazã nucleul Alianþei Civice. Din pãcate, au fost induºi în eroare numeroºi oameni de bunã credinþã. „Vom impune“, „Vom face Tribunale Morale” ºi alte ameninþãri din astea, care, cel puþin pe noi, cei de la „România Mare”, nu ne sperie cîtuºi de puþin. Cine sînteþi voi, mã, nenorociþilor, sã impuneþi ceva în þara asta, sã judecaþi, sã faceþi liste negre cu oameni pentru spînzurãtoare? Numeroase telefoane ºi scrisori primite la redacþie, din toatã þara, ne-au informat despre ºantajul ºi presiunile prin care au fost cooptaþi oamenii la mitinguri, mai ales studenþii din Bucureºti ºi Timiºoara, care au fost speriaþi cã vor fi daþi afarã din cãmine. La mitingul de la Bucureºti, documentul principal a fost citit de un actor de mîna a doua, care se pare cã e homosexual, fiind ºi el fiu de legionar: ªtefan Radoff! La mitingul de la Braºov, un infractor de drept comun, care a bãtut un poliþist ºi pe urmã a fost transformat în martir al neamului (?!), a citit poezia imbecilã cu „Zece negri mititei“ care, vorba aia, „Nu plecãm acasã” - e vorba de fostul primar de la Sãpînþa, Toader Steþca, tot odraslã de legionar. La o recapitulare sumarã se constatã: Ana Blandiana fiicã de legionar, P. M. Bãcanu bãiat de legionar, Nicolae Manolescu-Apolzan bãiat de legionar, Florica Ichim fiicã de legionar, Sorin Roºca-Stãnescu bãiat de legionar, actorul Dragoº Pîslaru bãiat de legionar, pictorul Horia Bernea bãiat de legionar (ba chiar taicã-sãu, Ernest Bernea, a fost unul dintre ideologii principali ai

C A R I C A T U R I

Miºcãrii!), ziaristul Georg Carpat-Vocke, de la „Vocea Germaniei”, bãiat de legionar (al faimosului Dumitrescu-Zãpadã, aghiotant al lui Codreanu!), Virgil Ierunca el însuºi legionar º.a.m.d. Noi credem cã nu mai e nevoie de alte comentarii. Toþi aceºti agitatori, crescuþi din copilãrie în spiritul fascismului, cred cã acum e momentul sã aplice tot ceea ce nu s-a reuºit în 1940. Întreaga lor ideologie este de esenþã fascistã, mai puþin antisemitismul, pe care nu-s fraieri sã-l manifeste, pentru cã ºiar tãia craca în Vest. În faþa acestei primejdioase Alianþe Civice, singura soluþie este, normal, Alianþa Militarã.

Vreþi sã ºtiþi cu adevãrat ce se ascunde în spatele acestei Alianþe Civice? Poftim ºi judecaþi ºi singuri, dupã scena pe care o sã v-o relatãm. Imediat dupã miting, la orele 22,05, Petre Mihai Borfaºu s-a deplasat într-o maºinã Lada, cu nr. 16-B- ºi încã vreo patru cifre - unde credeþi? - la Ambasada Ungariei. Cam în acelaºi timp, venea acolo ºi unul dintre liderii G.D.S., Alin Teodorescu, în Dacia 2-B160. Dãdeau bãieþii raportul... Imediat au fost primiþi de cãtre ambasadorul Rudaº. Întrevederea (de fapt vînzarea de þarã) a durat pînã la ora 1,30 noaptea. Sã mai adãugãm la toate astea ºi faptul cã Piaþa unde s-a desfãºurat mitingul era plinã de unguri!

Presa noastrã vîndutã masoneriei internaþionale publicã minciuna gogonatã a unui sas din Braºov, care declarã cã, dupã noiembrie 1987, a fost bãtut la tãlpi cu scîndura de nimeni altul decît de Iulian Vlad!

Iatã cã, dupã ce s-a încercat prin Silviu Brucan rejudecarea lui Vlad, dupã ce o Comisie pentru Drepturile Omului din Hel-sanchi a ºantajat justiþia românã cã, dacã nu-l condamnã ºi nu-i face ºi drege, o sã vedem noi toþi ce-o sã pãþim (o sã ne ia boii de la bicicletã!) -, vine acum un mitoman ºi declarã o enormitate pe care nici o minte omeneascã n-ar fi putut s-o gîndeascã: un general-colonel român, ºef suprem al unui puternic ºi rafinat aparat, punea mîna pe par ºi-l bãtea la tãlpi pe Hans Guldenburg Baalbeck Slãninã Adolf, de faþã cu martori, ca, pe urmã, ãla sã-l recunoascã ºi sã-l demaºte. Pe cine credeþi voi atît de proºti, dragi prieteni ºi tovarãºi? ªi-l poate închipui cineva pe Andropov (omologul lui Vlad) cã bãtea mujicul la þurloaie cu vergeaua?! Mai mîncaþi, mãi bãieþi, ceva peºte oceanic, cã are fosfor, mai deºteptaþi-vã ºi voi, cã la miºto nu vã-ntrece nimeni, mai citiþi o poezie de Beethoven, mai ascultaþi un concert de Sadoveanu, ce Dumnezeu?! Emisiunea culturalã pe care televiziunea o realizeazã dupã instructajul Europei Libere, pe nume „Simpozion“, ne-a intoxicat cîteva sãptãmîni cu prezenþa la Paris a vreo 30 de scriitori români din Ceata lui Mafoamea, dintre care unii s-au îmbãtat pe-acolo ca niºte coºoni ºi ne-au fãcut de rîs. Ce poezii credeþi cã au citit dumnealor în sãliþa aia ca o marchizã, unde a tunat ºi i-a adunat? Pãi, uite-l pe unul, Iaru Florin, strãvechi înapoiat mintal, care dã buzna ºi el prin poezie ca vaca în Lucerna (oraº în Elveþia): „Mi-e fricã, urlã o murãturã/ Oberchelnerii varsã, frapierele s-au întors pe dos de silã/ Suflã nasul în poalã/ Ptiuuu, ispitã! Aura epilepticã, îngeraºi de cauciuc/ În care curcubeul îºi vîrã nasul!“. Deci, asta a citit acest Iaru la Paris, asta a citit ºi la televizor, sub privirile înmãrmurite ale milioanelor de români, care nu înþelegeau cum de ºi-a pierdut Televiziunea busola bunului-simþ ºi cine i-a trimis la

Paris pe toþi aceºti repetenþi ºi escroci, pe banii cui?! ªi cînd te gîndeºti cã, tot datoritã televiziunii, am aflat cã existã bãtrîni în România care primesc de la C.A.P. pensii de cîte 5, 7 ºi 13 lei pe lunã!!! Asta e cea mai mare ruºine a societãþii româneºti.

Iar dacã e sã vorbim de valoarea propriu-zisã, vã propunem o experienþã: puneþi într-un talger toatã pãduchelniþa de poeþi dizidenþi-repetenþi-impotenþi a Huniunii Turnãtorilor, iar în celãlalt talger pe mult hulitul Adrian Pãunescu: balanþa se va înclina cãtre acesta din urmã, pentru cã, în pofida tuturor pãcatelor sale, el a fost ºi va rãmîne un Poet Adevãrat.

Deosebit de grãitoare este dezvãluirea din ziarul „Tineretul Liber“, de sîmbãtã, 17 noiembrie a.c. Existã în România o filialã a Partidului Radical Transnaþional, al cãrui centru de coordonare pentru Europa de Est se aflã, nici nu se putea în altã parte, la Budapesta!

Redactorul-ºef al publicaþiei acestui partid masonic (mai feroce decît vechile Internaþionale comuniste) este un francez pe nume Olivier Dupuis, care a fãcut greva foamei pentru analfabetul nostru Dora Braia. În nr. 8 al revistei lor, „Radical Letter”, el publicã articolul „Federalism, federalism, federalism”, în care vorbeºte de-a dreptul despre Republica Federalã a României!!! În mod concret, zice aºa: organizarea teritoriului României în 7 regiuni federale - patru majoritar româneºti, douã cu populaþie amestecatã (Transilvania ºi Banatul), apoi Þara Secuilor (?!), la care se va adãuga districtul Bucureºtilor. Fiecare dintre aceste zone ar urma sã fie delimitatã teritorial ºi sã aibã guvern propriu! Încã o datã, ºi încã o datã: treziþi-vã, români, þara e în primejdie mare!

Eveniment de senzaþie: s-a reorganizat pe baze noi Partidul Comunist Român! În haosul actual, regruparea forþelor de stîngã este binevenitã ºi cît se poate de democraticã - mai puþin, fireºte, scoaterea de la naftalinã a nonagenarilor staliniºti. Între douã rele, orice om cu scaun la cap îl va alege pe cel mai puþin rãu, între teroristul Doru Braia ºi Ilie Verdeþ îl vom alege pe cel de-al doilea, între golanul ãsta închipuit de Munteanu Marian ºi Cornel Burticã, toatã România va vota cu cel de-al doilea, sã fie clar! Aºadar, cui îi e fricã de comuniºti? Legiunii… ªi mai e ceva: orice religie se naºte din interdicþie, deci orice contestare brutalã a comuniºtilor le va face mari servicii, conform tentaþiei fructului oprit. ªi apoi, e bine de precizat cã la noi, mai ales în ultimii 25 de ani, nu a existat un comunism real. Au fãcut comuniºtii victime în decembrie 1989?

Noi ºtim cã alþii... Cel mai jalnic lucru este cã acum protesteazã faþã de reorganizarea comuniºtilor tocmai aceia care exact acum un an, în noiembrie 1989, fremãtau în sala Congresului al XlV-lea, ori trimiteau telegrame de adeziune. Ruºine!

Aflãm de prin ziare cã publicista Florica Ichim, de la „România liberã”, a cîºtigat un mare Premiu internaþional pentru curaj, întrucît ar scrie articole antiguvernamentale, pitulatã într-o ascunzãtoare! Biata mamiferã, parcã o ºi vedem furiºîndu-se pe brînci spre vizuina ei, ca soldatul sovietic care a traversat flãmînd Peninsula Kamciatka, dar n-a dat în canibalism ºi a rezistat tentaþiei de a-ºi mînca o bucã, apoi i-a dat cerul cea mai bunã soluþie ºi ºi-a fiert cureaua ºi obielele, pe care le-a savurat tacticos... Cam tot aºa ne imaginãm cã baºoldina asta de 114 kile se sacrificã pentru democraþie - cînd colo, ce sã vezi, ea stã bine merci în aceeaºi vilã în care a stat ºi pe timpul regretatei dictaturi, voiajeazã prin America ºi vine încãrcatã de cadouri, ca Bricul Mircea, organizeazã la domiciliu ºi niºte petreceri opulente, unde îngurgiteazã nouãºpe chiftele, cã, deh, aºa e la rivoluþie, te sacrifici, dupã care scrie de zor cu creionul de tîmplãrie un fel de Jurnal al Annei Franck. Nu te lãsa, Florica tatii, tîrãºtete în tranºee ca Ecaterina Teodoroiu, la cîte baliverne se spun acum despre România, ce mai conteazã una în plus? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 23 noiembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Sãnãtatea e bolnavã Bîlciul deºertãciunilor Binging toatã noaptea Cei mai deºtepþi oameni de pe mapamondul lumii Scutul antiprostie ªtiinþa hoþiei ªi fãrã case, ºi cu banii luaþi E femeile gospodine?

Ne-a bucurat enorm cîºtigarea Ligii Campionilor la handbal feminin de cãtre CSM Bucureºti, la prima ei participare în aceastã competiþie faimoasã, învingîndu-le pe propriul teren, la lovituri de la 7 metri, pe unguroaicele de la Eto Gyor. Ce poate fi mai frumos, mai ales cã totul s-a întîmplat la 30 de ani ºi o zi de cînd Steaua Bucureºti a cucerit Cupa Campionilor la fotbal, în urma loviturilor de la 11 metri! ªi tot în deplasare! Cînd am spus unguroaice, am exagerat un pic, întrucît majoritatea jucãtoarelor sînt strãine, la fel ca ºi la echipa bucureºteanã. A fost un meci superb, în care jucãtoarele au dat maximum, sacrificîndu-se chiar, pentru a readuce în România, dupã 52 de ani, preþiosul trofeu. Suedezele, braziliencele, spanioloaicele, rusoaicele, olandezele, prenandezele, româncele, unguroaicele ºi toate celelalte naþionalitãþi aflate pe teren au dovedit cã, cel puþin în sport, unitatea în diversitate nu este doar o lozincã de laborator.

Corupþia din sistemul sanitar românesc e înfiorãtoare. Ultimul scandal, legat de diluarea dezinfectanþilor, e doar o paginã din marea carte a fãrãdelegii. În spitalele româneºti au murit copii arºi în incubatoare, tineri cu afecþiuni banale, pe care dacã le tratau cu leacuri bãbeºti trãiau ºi astãzi, bãtrîni plimbaþi între instituþii de profil pentru cã nu aveau bani sã dea la doctori, mame aflate în travaliu ºi cîte ºi mai cîte nenorociri. Nu mai vorbim de banalele operaþii la piciorul stîng cînd, de fapt, pacientul avea probleme la cel drept, ori de retezarea penisului de cãtre vreun doctor frustrat, care se credea pe maidanul cu dragoste, la cules de ciuperci. Una dintre cele mai organizate mafii e cea a medicamentelor, care a fãcut ravagii nu numai prin buzunarele românilor, ci ºi prin vieþile lor, fiindcã, din nenorocire, cele mai multe dintre aceste produse sînt contrafãcute. În România se face comerþ cu viaþa oamenilor. Sistemul sanitar românesc suferã de o boalã grea: boala corupþiei. Din pãcate, vindecarea ar trebui sã vinã dinspre clasa politicã, însã aceasta e infestatã cu microbi rezistenþi la orice tratament. Inclusiv la tratamentul ambulatoriu al DNA. Fiindcã, dupã o scurtã perioadã în care se pãrea cã s-a descoperit leacul anticorupþiei, viruºii sau adaptat ºi au dezvoltat rezistenþã sporitã. ªi atunci, ce soluþie nediluatã ar mai rãmîne? Aia clasicã, de la þarã, cãreia cunoscãtorii îi zic cu nostalgie ,,tata glonþu'”.

A început campania electoralã. Acelaºi bîlci al deºertãciunilor, aceleaºi ,,proiecte rãsuflate”, aceleaºi strategii meschine de campanie, aceeaºi manipulare de doi bani. Se minte ca-n tîrgul lui Cremene. Iar proºtii stau cu mîna în nas ºi-i ascultã pe aceºti ambuscaþi profesioniºti care i-au condus pe fundul prãpastiei, în loc sã-i ia la scãrmãnat. Ajunge cu atîta minciunã, deºteptarea, România! Mai ai o singurã soluþie: PRM. Altminteri se alege praful.

Potrivit ,,Institutului American pentru Biografii”, cei mai deºtepþi oameni din lume ar fi fost: Goethe (IQ=230), Newton (IQ=220) ºi Einstein (IQ=215). Potrivit Institutului Naþional pentru Biografii de la Fãurei, cei mai deºtepþi oameni din România ºi de pe întreg mapamondul globului pãmîntesc sînt Marean Vanghelie, Cristian Popescu Piedone ºi Gheorghe Becali. N-au ãia deºtepþi atîta IQ

C A R I C A T U R I

cîte dosare penale au descurcãreþii ãºtia. Mã întreb ce s-ar întîmpla dacã între cele douã tabere s-ar face binging toatã noaptea? Oare ar trece IQ-ul alor noºtri de nivelul mãrii? ªi s-a inaugurat scutul antirachetã de la Deveselu. Muicã, sã fi vãzut acolo distracþie! A crescut consumul de zaibãr pe cap de locuitor ceva de speriat. Cicã acum, cã au venit americanii, li s-au luat oltenilor toate grijile: s-au mãrit pensiile, au crescut brusc salariile, bãtrînii au întinerit, tinerii au încãrunþit, deºtepþii s-au mai deºteptat un pic, iar proºtii au rãmas cum au fost. Minune mare, toatã populaþia umanã e fericitã. Mai puþin unul, Putin, care a zis cã scutul ãsta e o formã de agresiune împotriva Rusiei ºi cã va lua mãsuri de apãrare. Adicã ãºtia, de peste gîrla aia numitã Atlantic, ies la interval cu scutul, iar ruºii se apãrã cu platoºa ,,Sankt Petersburg”. Locul întîlnirii: România. Viitorul nu sunã prea bine. Mãi, ne lãsaþi cu trucurile voastre?

Aici sînt jocuri de strategie geopoliticã, scutul în sine nu reprezintã mare lucru. În schimb, prezenþa americanilor ar trebui sã constituie un imbold pentru investitorii care, teoretic, se pregãtesc sã nãvãleascã în România, care a devenit o þarã mai sigurã. Se te þii bunãstare pe banii Unchiului Sam! Dar am îndoieli serioase cã se va întîmpla aºa, întrucît România e aproape stoarsã de resursele vizibile. Cît despre alea invizibile, la care se benocleazã ei din satelit cît e ziulica de lungã, sînt þinute la pãstrare. Iar domnul Putin n-are de ce sã se supere, fiindcã urmaºii lui Nea Mãrin, fost miliardar, nu-l vor ataca decît cu silicoanele oltencelor fierbinþi. Dar numai dupã ce-i vor pune cu botul pe labele de la picioare pe americani. Cã noi sîntem învãþaþi sã întoarcem armele cînd þi-e lumea mai dragã. La sfîrºitul lunii martie, datoria externã a României era de peste 89 de miliarde de euro. Se rãsuceºte Ceauºescu în groapa istoriei. D-aia l-aþi împuºcat, mã, cã nu vã lãsa sã deveniþi milogii lumii? Cã nu vã lãsa sã amanetaþi cãmãtarilor planetari viitorul copiilor voºtri?

Proºtilor!

Liviu Dragnea a zis cã principalul obiectiv, pe lîngã învierea morþilor din Teleorman în anul electoral 2016, este modernizarea partidului.

Adicã naºii, finii ºi cumetrii actualilor lideri vor fi înlocuiþi cu naºii, finii ºi cumetrii viitorilor lideri.

Care, la rîndul lor, sînt naºii, finii ºi cumetrii foºtilor lideri.

La þuhaus, Relu Fenechiu a inventat un dispozitiv de la care poþi sã furi fãrã sã fii prins. Ba, mai mult, dacã i-ai ºterpelit transformatorul de energie electricã, poþi sã i-l vinzi înapoi la preþuri de trei-patru ori mai mari decît unele noi. E incredibil pînã unde a ajuns ºtiinþa hoþiei! În judeþul Vaslui a fost descoperit un cetãþean tupilat într-o clucã de pãpuºoi, care nu crede cã politica e o curvã. Beþivã ºtia cã e, dar ºi curvã, i se pare prea mult! Oricum, o va lua de nevastã ºi o va bate pînã-i va dispãrea nãravul, deºi o vecinã care-ºi înfipsese gîtul de plãcere între ºipcile gardului i-a zis sã aibã mare grijã, sã nu-l îmbrobodeascã. Altminteri, cicã o sã ajungã sã dea bunã ziua la gîºte, obicei des întîlnit la bãrbaþii înhãitaþi cu politica. Ceea ce face ºi Crin Antonescu dupã ce l-a chemat DNA-ul, cam de dimineaþã, e drept, sã-l întrebe cum ºi-a cumpãrat apartamentul ãla

de 250.000 de euro, la roºu, de la familia Mãgureanu, deºi el e un om cinstit...

Revenim la Relu Fenechiu, pentru cã, între timp, a mai patentat douã invenþii ºi a scris ºi douã cãrþi cu caracter ºtiinþific. A inventat privitul în spatele oglinzii ºi aparatul de scãrpinat pielea chiar ºi atunci cînd cel mai mare organ al corpului nu te mãnîncã. Nu-i puþin!

Cît despre cãrþi... sînt adevãrate capodopere, cu douã clase peste cele ale marilor scriitori de penitenciar.

Sînt cel puþin de clasa a treia. ªi cu toate astea, justiþia nedreaptã din România, care i-a frînt cariera glorioasã de infractor tocmai cînd trecuse la urmãtorul nivel, cel al gulerelor albe, nu se îndurã sã-i dea drumul. Probabil cîntãreºte greu argumentul ºtiinþific: pãi, ce, dacã-l elibereazã mai scrie ceva? Ne-am lins pe bot. Apreciem aceastã tendinþã a justiþiei de a încuraja ºtiinþa.

Pînã la urmã, alegerile locale se vor desfãºura într-un singur tur. Deci, vor fi fraudate prin lege, prin avantajarea actualilor deþinãtori ai portofoliilor hoþiei. Asta-i dispreþocraþia de care vã povesteam ºi altãdatã. Neºansa fotbalistului Ekeng este cã a suferit infarctul în România, la doi paºi de spital. Dacã i se întîmpla asta la el acasã, în Africa, probabil ar fi murit de bãtrîneþe.

Legea dãrii în platã este un succes, în sensul cã foarte mulþi români renunþã la propriile case, pentru care au plãtit biruri înrobitoare ani de zile. ªi tot bãncile fãceau pe nisnaiul, deºi i-au lãsat pe oameni ºi fãrã case, ºi cu banii luaþi. Mãi, Isãrescule, chiar nu-þi e ruºine? Îþi rãspundem tot noi, ca sã nu oboseºti: cine a vãzut mason cãruia sã-i roºeascã pingeaua obrazului?

Peste patru milioane de români sînt robi la strãini. ªi-n vremea asta, þara piere cotropitã de hoardele de politicieni veroºi. Fraþilor, veniþi acasã sã facem ordine! Singuri, e greu.

Laura Codruþa are ,,relaþii personale” de iubire fierbinte cu un oarecare Florin Nemeº, care joacã roluri de mafiot în reclamele RCS/RDS, firmã unde acesta îºi desfãºoarã activitatea obºteascã. Bravo ei, deºteaptã fatã, întrebarea e dacã, din cînd în cînd, îl încãtuºeazã pe bietul bãiat, ca sã nu-ºi iasã din mînã. Pãi dacã nici în reclame nu-l lasã sã joace roluri de om liber, mã gîndesc cã-l cam paºte mandatul de arestare cu lãutari ºi doi martori, la oficiul stãrii civile.

Marean Vanghelie mãrturiseºte, cu mîna pe portofelul Sectorului 5, cã respectã femeile. Ba, mai mult, le respectã ºi pe gospodine. Chiar ºi pe cele care se trag din Mizil. Întrebare: e femeile gospodine, sau sînt douã categorii filosofice diferite? Rãspunde, Mareane, n-o face pe misteriosul!

Dragnea a declarat cã vrea sã-l planteze pe Victor Ponta în fruntea Camerei Deputaþilor, fiindcã este multilateral pregãtit, citez, ,,pentru toate funcþiile”. Ce înseamnã sã ai doctoratul!

Am ºi eu o întrebare întrebãtoare: dacã Parlamentul aratã în halul ãsta, ce fel de legi ies pe poarta acestei fabrici de biografii false? Nu-mi rãspundeþi, întrebam ºi eu ca sã mã aflu în treabã. Adriana Bahmuþeanu ne aminteºte cã a fost, cîndva, mireasã. Cum cîndva? Cã noi numai mireasã te ºtim? E adevãrat cã nu te-a furat nimeni în noaptea nunþii, dar ai furat-o tu destul de la omul cu pliciul, cînta-i-ar un greiere în piciorul de frasin!

Traian Bãsescu a fost pus sub acuzare pentru spãlare de bani. D-aia a numit-o el pe fata aia cãreia ia luat telefonul ,,þigancã împuþitã”; lui îi plãcea curãþenia.

Leicester a cîºtigat campionatul Angliei, iar Astra pe-al României. Ia spuneþi bãieþi: o mai are micã ªumudicã? Dar Ranieri? Cioloº a cerut, în plenul Camerei Derutaþilor, sã fie ajutat sã eradicheze plagiatul. Are tupeu sã solicite aºa ceva pe domeniul lui Ponta. ªi sã zicã mersi cã nu l-a auzit Tobã, ministrul tehnocrat de la Interne!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

C A R I C A T U R I

Pag. a 4-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

ALBUMUL CU POZE RARE

TABLETÃ DE SCRIITOR

Corneliu Vadim Tudor nu mai este, sã facã opoziþie ca la carte!

D

acã ar fi sã aducem laude în aceastã democraþie cuiva, singurul pe care-l vom alege va fi omul politic, scriitorul, gazetarul, pamfletarul, marele român ºi patriot Corneliu Vadim Tudor, cel care, folosindu-ºi experienþa de viaþã ºi vasta culturã, a luptat pentru triumful idealurilor libertãþii ºi democraþiei în þara noastrã. Cu vocea-i de Tribun, cu sentimentul patriotic adînc înrãdãcinat în fiinþa sa, a fãcut tot ce i-a stat în putere sã apere trupul þãrii de ghiara nimicitoare a hoþilor.

Ca orice om de bunã credinþã, a luptat, de pe poziþia funcþiilor pe care le-a deþinut, atît în Parlamentul þãrii, cît ºi în Parlamentul European. ªi, pentru cã prea leo zicea de la obraz acelora care sãvîrºeau abuzuri, sa gãsit metoda rãzbunãrii împotriva lui. Cum, în ce fel? Scãderea pragului electoral, astfel încît a fost lãsat pe dinafarã... ªi se ºtie de cãtre cine... L-au furat pe rupte bandele poziþionate împotriva sa în secþiile de votare... Asta-i ,,democraþia” noastrã ºi oamenii politici care sînt gata oricînd sã-ºi dea mîna, ca sã se rãzbune. Înlãturarea lui Vadim Tudor, într-un mod samavolnic, astfel încît sã nu mai poatã fi ales, a însemnat cea mai grea loviturã datã democraþiei ºi cel mai mare prejudiciu adus patriotismului la români.

Urmãrindu-i, de-a lungul anilor, activitatea scriitoriceascã, dar ºi pe cea politicã, aveam sã constatãm cã mai tot ceea ce a spus la un moment dat, din sursele sale de informare, astãzi vedem cã se adevereºte.

Aº aminti cã, spre exemplu, cele mãrturisite la postul naþional de radio, în direct, la emisiunea „Sfertul academic“, a regretatului Paul Grigoriu, în 1996, cum cã în þara noastrã se atrenau forþe Hamas, mai ieri au fost susþinute ºi de alte voci publice... Pentru curajul sãu, de a avea un invitat precum Tribunul, o personalitate de temut, pentru lumea politicã, ºi de tot respectul ºi preþuirea, pentru majoritate a românilor, Paul Grigoriu a fost sancþionat ºi scos de pe post pentru o

perioadã de timp. O sancþiune destul de grea pentru vremea aceea, cînd tot mai multe voci importante din toate domeniile - politic, cultural, social - manifestau pentru instalarea libertãþii de expresie, în timp ce, pe de altã parte, unii oameni politici se strãduiau sã facã în aºa fel încît instituþiile statului sã funcþioneze la comandã, doar pentru ei. În cei 26 de ani de democraþie (?!), politicienii noºtri au reuºit sã punã ghiarele pe Televiziunea Naþionalã, astãzi falimentarã, pentru a fi aservitã propriilor lor interese. Corneliu Vadim Tudor, prin afirmaþiile sale de la postul naþional de radio, nu a fãcut nimic altceva decît sã aducã o ºtire pe care românii trebuiau s-o cunoascã. ªi nu era vorba de vreo faptã care sã punã în pericol securitatea þãrii ºi integrarea accsteia în sistemul european, pentru a porni spre lumea civilizatã, alãturi de þãri precum Germania, Franþa, Italia, Marea Britanie ºi altele, cum i s-a reproºat la vremea respectivã. Nu se poate spune nici cã lucrurile ar fi stat altcumva de cum le-a spus el.

Dar, prin astfel de atacuri, s-a vrut ºicanarea Tribunului. Acum? Iatã: politicienii au salarii pe mãsura dorinþelor lor, ba, ºi pensii de merit pentru tot restul vieþii, dar ºi multe alte privilegii, sfidîndu-i astfel pe oamenii care i-au votat: românii nevoiaºi, ce abia îºi duc traiul de azi pe mîine.

Corneliu Vadim Tudor a avut dreptate în ceea ce spunea, numai cã, de unul singur, nu a avut cum sã þinã piept rãufãcãtorilor þãrii, cei care, în duºmãnia lor, s-au strãduit din rãsputeri sã-i ºtirbeascã popularitatea politicã, ºi chiar sã-i grãbeascã sfîrºitul, încheind astfel, pentru totdeauna, bãtãlia cu el pe aceastã lume. ªi-n cazul acesta, cum sã nu-þi pese de memoria unui astfel de OM? Români, treziti-vã, cã vin alegerile, nu vã mai lãsaþi pãcãliþi. Corneliu Vadim Tudor nu mai este, sã facã opoziþie ca la carte!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Triptic sentimental Anton Pann

D

e la Sfînta Vineri, pe Nãsturel Herescu, intri într-un Bucureºti întors parcã din pîlpîirile unui amurg mateian, sfîrºit în povestea rãtãcitorilor Crai. ªtiu cã nu mã aflu în tãrîmul lor dinspre Curtea Veche, ºi nici neamurile Arnotenilor nu-mi ademenesc închipuirea, în aceastã lume dintre Cãlãraºi ºi Dudeºti, dusã pînã la vremea lui Vodã Caragea. Calc, într-o duminicã îngãduitã visãrii ºi hãlãduielilor, prin mahalaua Udricani, cu Ion Ghica din amintiri, ºi ajung în mahalaua Lucaci, la casa ºi la mormîntul ciudatului dascãl de muzichie, care a fost Anton Pann.

Pe strada numelui sãu, douã fuioare de fum aratã cã dumnealui ar mai fi acasã, întors de la Rîmnicu Vîlcii ºi de la Braºov, amãrît într-ale chivernisirii ºi-ntr-ale dragostei, singuratic între proverbe ºi întîmplãrile veacului. Un duh lãutãresc bîntuie, ºi o sfîntã priceasnã, ofuri de inimã ruptã sînt prinse în bãtaie de clopot, gîndul trece de miezul veacului, din tiparniþi ºi mînãstiri, pe drumurile Þãrilor celor trei, în Rãsunetul de imn al tuturor: ,,Deºteaptã-te, Române!”. Cît suflet a pus dascãlul din Schei, Anton Pann, la ceasul acela, în versurile de urnire ale Mureºanului! Ce îmbrãþiºare de frate!

Atîta sã fi fost, numai ceasul sfînt al acelui Rãsunet, ºi ajungea în veºnicia pãtimirilor noastre. Dar cîtã înþelepciune ºi cîtã cîntare, ce învãþãturã scumpã,

Anul 2003. La Palatul Mogoºoaia este sãrbãtoritã Jeni Vadim Tudor. La petrecere, oaspeþi de seamã, dar ºi foarte mulþi copii. I-a încîntat, cu cîntecele ei, Alina Sorescu. Printre invitaþi ºi Dan Diaconescu.

Cîteva curiozitãþi despre Pablo Picasso ☺ Numele complet al celebrului pictor era: Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso. ☺ La naºtere, toatã lumea l-a crezut mort; l-a salvat, însã, o idee a unchiului sãu, care a reuºit sã-l aducã la viaþã cu ajutorul fumului de trabuc. ☺ A învãþat sa deseneze înainte sã înveþe sã meargã, iar primul cuvînt pe care l-a rostit nu a fost ,,mama”, sau ,,tata”, ci ,,lápiz” (,,creion”, în limba spaniolã). ☺ A realizat multe dintre capodoperele sale purtînd nimic altceva decît un ºort ºi sandalele preferate. ☺ În perioada tinereþii sale, cînd artistul avea o situaþie financiarã extrem de complicatã, obiºnuia sã-ºi ardã picturile pentru a-ºi încãlzi încãperea. ☺ Este artistul cu cele mai multe tablouri furate (poate chiar arse), iar 550 din lucrãrile sale sînt catalogate ca dispãrute. ☺ Nu a fost doar pictor, ci ºi poet (a scris vreo 300 de poezii), dar ºi dramaturg (2 piese de teatru).

adunatã de la lume ºi întoarsã lumii, îndeamnã la cãutarea lui, acolo unde sfîrºi, trecînd, într-un amurg mateian, din stranã, sub chipul de bronz din ograda Bisericii Lucaci!

Stãteau lîngã nopþile lor þãranii, aceia care îi întorceau în basme ºi în poezii, pentru care îºi dezlegau comorile sufletului ºi drãcoveniile minþii ºi îºi scriau cãrþile de necontenitã uimire.

Ion Creangã

ªtefan Luchian

cum o sutã patruzeci de ani, la 1 martie, s-a nãscut, în Humuleºtii Neamþului, acela care avea sã intre în literatura românã cu aºa comoarã de suflet ºi de grai, cum numai Dãnilã Prepeleac a mai intrat în ogradã, cãlare pe burduful cu bani. Bãiatul lui ªtefan sin (fiul lui) Petrea Ciubotarul ºi al Smarandei a învãþat ºi el cum a dat Dumnezeu, printre nãzdrãvãniile copilãriei, mai cu bãdiþa Vasile, dascãlul bisericii, ori la Broºteni, în munþi, mai la „fabrica de popi din Folticeni“, ori la Socola Ieºilor, pînã a ajuns diacon, ºi apoi la ªcoala de la Trei Ierarhi, de s-a fãcut învãþãtor.

Nu s-a împãcat cu cele sfinte. A mers la teatru ºi a tras cu puºca dupã ciori, ºi-a tãiat pletele, ºi-a lepãdat hainele popeºti. La mîncare era neîntrecut; la inimã, fãrã astîmpãr. Pãþaniile, începute la apa Ozanei, cu pupãza din tei ºi în cînepa mãtuºii Mãrioara, se þineau lanþ, lãsîndu-i o singurã, aleasã dãruire: cãrþile de citire. La vîrsta cînd marii lui contemporani realizau sintezele filozofiei ºi ale istoriei, dascãlul Creangã fãcea abecedare, descoperindu-ºi patima ascunsã pentru inima ºi limba poporului sãu.

Erau timpuri de mari agitaþii politice. Vremea Unirii ducea Iaºul spre alte zodii. Ajuns în bojdeuca din mahalaua Þicãului, trãia în felul lui încercãrile veacului. Pînã într-o zi, cînd l-a cunoscut pe tînãrul confrate întru cele dãscãleºti, revizorul ºcolar Mihai Eminescu. S-a legat o prietenie ca în poveste ºi s-a dezlãnþuit atunci potopul de înþelepciune ºi de amintiri, cum nu se mai pomenise în spusa ºi în scrisul românesc.

a 1 februarie 1868 se naºte, în comuna ªtefãneºti din þinutul Botoºanilor, aproape de lunca Prutului, ªtefan Luchian. Sã nu trecem nepãsãtori prin aceastã zi, repetatã numai de patruzeci ºi opt de ori în ceea ce iubirea, neliniºtea, munca chinuitoare ºi suferinþa au fost viaþa lui. Sub cerul de smalþ, rãsare dintre anemone ºi trandafiri, tufãnele ºi crizanteme, faþa Zugravului, ochii deschiºi în rugãciune, sufletul de amurg incendiat pe obrazul ca o toamnã tîrzie, ºi mîna de sfînt byzantin, cu unealta fericirii ºi a rãstignirii sale.

Cu autoritatea geniului, în imperiul culorii, Luchian s-a însoþit cu oameni de rînd, a suferit cu þãranii în rãscoalã, a zãbovit la margini de crîng ºi în mahalalele Bucureºtilor, a iubit femeile, copiii ºi florile, a cãutat poezia luminii în înserare, a strîns podoabele pãmîntului ºi ale vãzduhului, le-a pus frumos în ulcele ºi le-a privit o viaþã întreagã, pînã ce i-a rãmas sufletul în fãpturile lor.

Cînd Eminescu sfîrºi, Luchian, de departe, imagineazã ºi trimite în þarã chipul poetului. Într-un tîrziu al durerilor, Enescu vine la patul lui ºi-i cîntã, la vioarã, cine mai ºtie, în ceasul acela, ce melodie cereascã...

O, da, în lumea lor erau tineri ºi fãrã timp, din aceeaºi parte de þarã, parcã din aceeaºi ogradã, treziþi în miracolul pãmîntului ºi al anotimpurilor, ca sã descalece în sufletul neamului, în treimea de cîntec, de grai ºi de culoare.

ION HOREA (1977)

A

L

Pag. a 5-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

RESTITUIRI

Popas la Viena Dupã treizeci ºi cinci de ani de cînd am pãrãsit-o, mam gãsit acum cîteva sãptãmîni, din nou, în capitala Austriei. ªi mai înainte de a cerceta centrul atît de însufleþit al oraºului, înainte de a-i revedea muzeele, de a-i rãscoli librãriile, de-a mã aºeza în preajma caselor de bilete pentru a obþine un loc la Operã sau la Burg, am alergat pe locurile unde am fost student odatã, grãbit sã surprind nãluca trecutului. Ce putere are trecutul, în ce prestigii se învãluieºte, pentru ca amintirea lui legatã de lucrurile cele mai umile sã-þi facã inima sã batã mai puternic? Oare revenirea în locurile tinereþii te miºcã pentru cã îþi face sensibil timpul ireductibil, pentru cã te constrînge la grava examinare a fãgãduielilor ºi a împlinirilor tale? Am gonit îndatã cãtre Albertplatz, unde, din numeroasele case datînd din secolele anterioare, n-a mai rãmas decît una singurã. Pe locurile devenite libere prin distrugerile rãzboiului, acolo unde n-a rãmas un maidan pentru parcelarea automobilelor, s-au înãlþat construcþii noi, fãrã pecete stilisticã ºi fãrã expresie, mari maºini de locuit. Am coborît pe Alserstrasse, cu inima vibrîndã, închipuindu-mã alãturi de Alfred Swoboda, de Virgil Zaborovski, de Lucian Blaga. M-am oprit în faþa cafenelei Alserhof, unde am gãsit de atîtea ori o salã de lecturã, am trecut de-a lungul marilor ziduri ale clinicilor, universitare. În faþa Catedralei Votivkirche, am lãsat sa treacã peste mine, ca un plug care arã adînc, acordurile orgii uriaºe. Am ajuns la Universitate ºi-am urcat panta intrãrii, peste care castanii începuserã sã-ºi scuture frunzele. Am înconjurat curtea interioarã, sub arcade, oprindu-mã în faþa busturilor vechilor profesori.

Escaladez scara uriaºã ºi mã gãsesc în faþa auditorului, unde am ascultat, altãdatã, pe Wilhelm Jerusalem, pe Stohr, pe Hofler, pe Reininger, pe Reich, pe Strygowski. În jurul meu roiesc figuri tinere, multe chipuri din þãrile sudului, într-o foºnire ca a mãrii. Încep sã murmur împreunã cu vechiul poet goliardic, exagerînd desigur: Dives eram et dilectus/ Inter pares preelectus:/ Modo curvat me senectus/ Et etate sum confectus.

Mã trezesc din nou afarã ºi cuceresc pas cu pas oraºul. Viena a rãmas, în liniile ei mari, aºa cum am lãsat-o. Este un mare oraº baroc, cel mai de seamã al zonei lui stilistice, cu cupolele lui verzi vestindu-se din depãrtare, cu portaluri uriaºe, cu atlaºi ºi cariatide susþinînd balcoanele, pãzind intrãrile cu grilajuri aurite, capodopere ale feroneriei, cu mãreþe monumente ecvestre, cu fîntîni printre ale cãror ape þîºnitoare apar statui gigantice, michelangeleºti, herculi ucigînd hidre sau doborînd leul din Nemeea. Alunec de-a lungul unor perspective întinse, cum existã puþine în alte capitale ale lumii, trec pe sub bolþi, cobor în subterane, unde timpul stã încremenit în preajma sarcofagelor. Întîrzii prin grãdini, de-a lungul zidurilor de verdeaþã, rãtãcesc pe aleile labirintelor vegetale. Regãsesc vechile colecþii de artã, pe maeºtrii austrieci ai Veacului al XV-lea, la Belvedere, pe Velâsquez ºi pe Brueghel, la Muzeul de istoria artei.

Muzeul de etnografie este o colecþie reorganizatã, una din cele mai bogate ale specialitãþii ei, cu admirabila-i succesiune a tuturor civilizaþiilor pãmîntului. Teatrul ºi Opera sînt perfecte. Vedem la Burg pastorala lui Shakespeare, Cum vã place, unde regãsesc pe unul din

CIOBURI DE GÎNDURI

Caricatura caricaturii...

Auzim deseori spunîndu-se: încurcate ºi încîlcite mai sînt cãile Domnului! Analizînd în mod superficial zisa aceasta, chiar începi sã ai îndoieli cu privire la temeliile acestei lumi. Dar, cu un pic de înþelepciune, începi uºor, uºor sã te luminezi ºi chiar sã înþelegi cã lucrurile nu stau tocmai aºa cum sunã vorba. Ba, mai mult, îþi dai seama cã, în înþelepciunea sa, poporului nu i-a scãpat din vedere nici aceastã problemã, pe care el a ridiculizat-o subtil în aceste vechi ºi frumoase cuvinte din bãtrîni.

Cãile încurcate sînt cãile lumii ºi aºa cum lumea ºi le-a încîlcit, aºa le are. Cãile Domnului sînt clare ºi pãzite de legi tari! Dar nimeni nu este obligat sã meargã pe ele.

Chemarea s-a fãcut pentru toatã lumea, dar la chemare

ALBUMUL CU POZE RARE

reprezentanþii vechii dinastii actoriceºti a Thimigilor. La Operã ascultãm Othello ºi Tristan ºi Isolda, pe aceasta din urmã, cu intervenþii inexplicabile în constituirea finalului. Dar ce voci, ce ansamblu! Programul aratã numeroase nume strãine, fiindcã Viena cheamã pe scenele ei lirice soliºtii cei mai buni ai lumii. La Volksoper se mai cîntã Walzertraum, într-o regie care pune la contribuþie cinematograful, dar ne mirãm, urmãrind spectacolul, cum publicul se mai amuzã de vechile intrigi ale curþilor. Nunta lui Figaro se joacã întruna din sãlile de bal ale fostului palat imperial, pe fundalul amãnuntelor arhitectonice ºi decorative ale acestei sãli strãlucite. La Musikverein ascultãm concertele lui Herbert von Karajan, care apare ca un tinerel zvelt, cu toate bogatele lui state de serviciu, atît de impetuos, încît într-un rînd frînge cu mîna-i nervoasã bagheta lui de dirijor. Cercetãm pe anticari, librãriile, expoziþiile, cheiurile.

Ne odihnim în umbra Catedralei Sfîntului ªtefan, care îºi înalþã tocmai atunci clopotul cel mare în turnul reclãdit de curînd.

Ne ducem sã întîmpinãm toamna în pãdurea vienezã, care continuã aºa de firesc oraºul; îl cuprindem pe acesta, ca pe un ocean de piatrã, de pe Kahlenberg; ne oprim pe ulicioarele Grinzingului ºi pãtrundem în curatele taverne, unde oameni numeroºi, bucuroºi de a fi laolaltã, ascultã pe þiteriºti ºi beau vinul uºurel, de un an, stors din podgoriile dealurilor din preajmã.

Deºi gãsim atîtea aspecte cunoscute ale Vienei, nu putem trece cu vederea pe cele noi. Oraºul are o circulaþie mai mare decît cea cunoscutã. Noaptea, automobilele sînt lãsate pe strãzi. Materialele plastice noi dau un lustru proaspãt faþadelor, vitrinelor, firmelor. Strãzile scînteiazã în feeria becurilor de neon. Turismul este înfloritor, ºi animaþia strãzilor era, în vremea vizitei noastre, sporitã de desfãºurarea conferinþei atomice, care urma sã lase la Viena o instituþie permanentã. Distrugeri de-ale rãzboiului se mai vãd pe alocuri. S-a reconstruit mult, totuºi nu cu preocuparea de a menþine vechiul caracter al oraºului. Stilul funcþional a înlocuit pe cel baroc. În faþa Catedralei Sfîntului ªtefan s-a ridicat o clãdire imensã, dar fãrã nici o fantezie arhitecturalã, un furnicar cu o mie de ochi. Uneori întîmpini cîte o încercare de zgîrie-nori. Americanismul vrea sã se infiltreze în moravuri; se bea coca-cola, ºi tineretul, din nu ºtiu ce categorie, afiºeazã o þinutã extravagantã, cu surtucuri largi ºi pantaloni strînºi pe gleznã, cu pãrul ca o perucã de teatru.

Am vorbit cu mulþi vienezi, oameni care muncesc ºi îºi iubesc oraºul, ºi mi s-a pãrut cã nimeni dintre ei nu preþuieºte noutatea agresivã, cã vechea conºtiinþã de culturã a capitalei este treazã ºi cã toatã lumea doreºte pãstrarea neutralitãþii ºi pacea. Regãsesc vechea lume politicoasã ºi amicalã. Fetele din magazine intoneazã o micã frazã muzicalã cînd te salutã. Chelnerii ºi agenþii de circulaþie sînt cetãþeni respectabili, gravi sau plini de umor, care te iau sub protecþia lor.

Am venit la Viena pentru a instala o placã a amintirii pe casa unde a locuit George Enescu ca student al Conservatorului de muzicã. S-au þinut discursuri.

Muzicieni eminenþi au cîntat Octuorul lui Enescu. La Musikverein s-au executat bucãþi simfonice de Enescu ºi lieduri ale acestuia ºi ale lui Jora. Ziarele vieneze au înregistrat cu simpatie manifestãrile artistice româneºti.

Conducãtorii mai mulor instituþii ne-au primit cu prietenie ºi, ascultîndu-i, am avut impresia posibilitãþii reluãrii unor legãturi culturale, atît de active ºi fecunde altãdatã:

în a doua jumãtate a Secolului al XVIII-lea, cînd au studiat, în capitala Austriei, Micu ºi ªincai, acum o sutã ºi cincizeci de ani, cînd zãbovea pe acolo cu interese ºtiinþifice ºi artistice Asachi, acum aproape 100 de ani, cînd Eminescu ºi Slavici deveneau studenþii Universitãþii - ºi de atunci nenumãraþi alþi tineri din toate pãrþile locuite de români. Viena a fost mereu o staþie a drumurilor noastre, ºi ne-a plãcut sã poposim ºi de data aceasta între zidurile ei, pentru a regãsi sentimentul participãrii la o înaltã ºi umanã culturã, cãreia tinereþea noastrã i-a rãmas îndatoratã cu atîtea preþioase cîºtiguri ºi amintiri.

TUDOR VIANU (1957)

au rãspuns puþini. Iatã cum vedem pe aceste cãrãri alergînd tot soiul de oameni, care mai de care mai grãbiþi ºi mai ocupaþi cu propriile lor proiecte. În acest context, am întîlnit ºi caricatura caricaturii, care, dupã ce a obosit sãrutînd icoanele prin mînãstiri, s-a întors sã se relaxeze pe aceste cãrãri încurcate ºi încîlcite la fel de viclean ca mintea sa. Caricaturii i s-au aprins cãlcîiele dupã o domniþã aflatã în pragul iernii. ªi dacã... sînt cãrãrile lumii atît de încurcate, ce ºi-au zis, de ce sã nu se încurce ºi ei un pic?! ªi s-au încurcat... cã nici PRO TV-ul lui Mãruþã nu i-a mai putut descurca. ªi încã nu ar fi mare lucru, dar caricatura caricaturii s-a încurcat pe aceste cãrãri încurcate, încã înainte de a-ºi conduce soþia pe ultimul sãu drum. Biata femeie ºtia apucãturile spurcate ale bestiei cu chip uman, dar ºi-a dus crucea în cea mai grea ºi decentã tãcere. Dupã moartea ei, caricatura s-a lansat fãrã control în tot felul de aventuri amoroase, unele terminate cu bãtãlii ca la Smîrdan ºi cu

muºcãturi ca în savana africanã. Ce urît! Ce ruºine! ªi ce lipsã de educaþie! La sãrbãtoarea Sfîntã a Paºtelui, mormîntul nefericitei care i-a fost soþie acestei bestii cu chip uman arãta impecabil, dar prin grija fraþilor ei. O lumînare ardea cuminte lîngã cruce, iar roua de pe florile ce-i vegheau mormîntul pãrea a fi lacrima stelelor de peste noapte. Cu siguranþã, ºi-ar fi dorit sã audã din gura fostului sãu soþ: Christos a înviat! Dar el era plecat departe, pe cãrãrile încîlcite ale vieþii, încîlcit ºi el într-o nouã poveste de dragoste cu nãbãdãi ºi muºcãturi feroce, cu cine ºtie ce rãtãcitã aflatã în pragul iernii. Un asemenea om, dacã i se poate spune aºa, cu paºii sãi spurcã ºi cele mai încurcate ºi încîlcite cãrãri din lumea aceasta, dar noi, noi cei care iubim ºi oamenii, ºi cãile Domnului, în vecii vecilor nu dorim sã-l mai vedem pe drumurile noastre! Du-te unde vezi cu ochii, om rãu ºi cu suflet murdar!

ILARION BOCA

Herbert von Karajan (1908 –1989), unul dintre cei mai mari dirijori ai Secolului XX. Se spune cã provenea dintr-o familie cu ascendenþi greci sau, dupã unele surse, cu origini aromâne (în acest caz, a avut un strãmoº pe nume Gheorghe Ion Caraion).

MICROSIOANE Atavism Mai dihai, pãrul ºi umghiile cresc dupã ce omul a murit. ªi cît de mult îºi dorise chelul Pãrul mortului.

Argument Era atît de credincios, de parcã ar fi fost cîine.

Soluþie Sãtul de singurãtate, s-a hotãrît sã divorþeze.

Suporter În cel care vrea sã învingã te vezi, bineînþeles, pe tine.

VASILE BÃRAN

Pag. a 6-a – 20 mai 2016

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (24) Castelul Cantacuzino Am fãcut plimbarea de searã, am luat cina, am urcat apoi în salon, sunase stingerea. Jeni nu avea chef de vorbã, aºa cã tãcerea ºi-a desfãºurat aripile, cu ele fîlfîind ºi amintirile mele care stãteau de veghe, înºirînd mãtãnii din spuma de luminã a licuricilor verzi din livada noastrã, încinsã în somn. ªi asta pînã cînd, peste cele douã case ale noastre, zorile s-au revãrsat roºii, ca un coº de cireºe.

Acum, din zbor, amintirile mele s-au oprit în preajma anului 1955, pe ºira spinãrii munþilor Carpaþi, unde brazii duc în Cer visele oierilor. Casele noastre semãnau cu o cetate medievalã. Casa din dreapta era unitã cu casa din stînga de o poartã foarte înaltã, masivã, care avea o uºã prin care intram ºi ieºeam ºi care se încuia (rareori) cu o cheie foarte mare ºi grea. Dar nu era necesar ca poarta sã fie încuiatã, pe uºã se punea doar o crenguþã, semn cã nu e nimeni acasã. Hoþi nu erau. O singurã datã a apãrut un cleptoman, iar oamenii din sat, neºtiind nimic despre aceastã boalã, l-au alungat ºi nu i-au mai permis sã se întoarcã. Ce bine ar fi dacã hoþii din zilele noastre ar fi alungaþi din þarã, fãrã banii furaþi!

Curtea era despãrþitã de grãdinã printr-un zid de piatra foarte solid ºi înalt, intrarea în grãdinã fãcîndu-se pe o uºiþã închisã cu zãvor. Peste zidul de piatrã se revãrsa o tufã mare de crini sãlbatici, care erau plantaþi ºi pe marginea strãzii ca un gard viu, rãspîndind parfum. Acolo se afla cupeul (despãrþitura) cu vatrã, de unde mama scotea pîinea caldã ºi plãcintele cu ceapã, prunce, carne, dupã sezon. ªi ce aromã avea pîinea, care nici dupã o lunã nu se sfãrîma, ca cea de azi, care, a doua zi, se face pesmet.

Din strãbuni, satul avea regulile lui nescrise. Oamenii se sculau „cu noaptea -n cap“, se aºezau la masã, nu înainte de a zice „Tatãl Nostru“, plecau la muncã ºi se întorceau spre asfinþit. Miresele nu îmbrãcau rochia albã imaculatã dacã nu erau „fecioare”, ºi nunþile se þineau

ROMÂNIA MARE“

Polemici lanþ, de la Crãciun pînã-n primãvarã. Mi-am fãcut sfînta cruce cînd, pentru prima datã, la oraº, am vãzut mirese, îmbrãcate în rochia de mireasã, þinîndu-ºi copiii de mînã.

Dupã opinia ardeleanului, acesta este un mare pãcat.

Duminica, cu mic, cu mare se îndreptau spre Casa Domnului, îmbrãcaþi de sãrbãtoare. Nu cu blugi, ca acum. Bãtrînii erau „în fruntea mesei“, iar tinerii îºi scoteau pãlãriile în faþa lor. Astãzi, ei sînt supãraþi cã bãtrînii mai au tupeul sã trãiascã.

Una din camere, care era preferata mea, avea douã paturi cu strãjac de fîn (saltea), acoperitã cu covoare þesute în casã, frumos colorate ºi perne de mãtase. Peste preºurile care acopereau podelele galben ºofran, „hiberna“o blanã de urs care, la stînã, a lãsat cîteva oi fãrã lînã.

Dupã gardul grãdinii, poalele muntelui îºi etala frumuseþea brazilor, stejarilor ºi fagilor, între trunchiurile unde, dupã ploaie, „pãlãriile într-un picior“ erau pe domeniul lor. Bureþi, ciuciuleþi, vinecioare etc., iar afinele ºi smeura coapte ne umpleau coºurile cu generozitate.

Prin absurd, dacã aº putea sã mã întorc în timp ºi cineva m-ar întreba unde aº prefera sã petrec o varã: la Paris (unde am stat trei luni) sau în Muntele Frumoasa, la stînã, nici o clipã nu aº sta pe gînduri, aº alege stîna, cu aerul ozonat, cãpiþa cu fîn uscat, balmoºul ciobãnesc, apa de izvor, bãutã din ulcior, liniºtea verde, talãngile oilor ºi lãtratul de cîine de la stînele vecine. Sînt recunoscãtoare Ursitoarelor, care mi-au hãrãzit, în destinul meu cam încîlcit, zilele în care urcam muntele pe cãrare, pentru calul Bãlan povara fiind mai uºoarã. În cãpiþa cu fîn, somnul era atît de bun. În liniºtea verde, pacea e „la ea acasã“. Urma o Rugãciune, de a merge spre Rãsãrit, nu spre Soare-apune. Cu greu, am deschis fereastra sufletului meu, prin care au intrat imagini ºi amintiri de neuitat, pe care le-am redat, în parte, din trecutul de departe. (va urma) LILIANA TETELEA

„Electoralele“ lui Constantin Tãnase ºi ale lui Caþavencu de Sibiu „În þara asta, þara pîinii/ Sã aibã pîine chiar ºi cîinii/ Guvernul nostru ne obligã/ Savem o zi de mãmãligã/ Lor ce le pasã cum e traiul/ Scumpirã trenul ºi tramvaiul/ Scumpirã tot, la cataramã/ Pînã ºi pîinea ºi tutunul/ ªi cînd înjuri pe ºleau de mamã/ Ei, cicã, eu fac pe nebunul“. (Constantin Tãnase).

Uitaþi-vã bine la candidaþi, altfel riscaþi sã vã mai pricopsiþi cu unul ca mine!

Circul electoral din acest an a luat startul oficial! Votul mai întîi, apoi pomenile pentru simpatizanþii cu ºtampila atît de rîvnitã de „catindaþi"! Altfel, Autoritatea Electoralã Permanentã va da amenzi de pînã la 50.000 de lei. Candidaþilor li s-au interzis numele pe toate gardurile, corturile de strîns semnãturi, bannerele de pe domeniul public, de pe autoturisme sau împãrþirea de steaguri, baloane, brichete, gãleþi, fulare, umbrele, ºepci ºi alte obicte cu numele aspirnatului la fotoiu.

Caþavencii, trahanachii ºi dandanachii, lãtrãii, toboºarii ºi zurbagii, au început sã se dea în stambã ºi sã scoatã panglici pe nas. Încã nelãmurit cãre-i gãºti îi aparþine, primul navetist al þãrii s-a bãgat iar ca musca... unde nui fierbe oala, cã, de, e convins cã le ºtie pe toate. Pentru ca cetãþenii României cu drept de vot (Autoritatea Electoralã Permanentã este discretã, nu ne spune numãrul lor real) sã nu repete greºeala „diasporei“ de la prezidenþiale, adicã sã voteze pe cine nu trebuie, Caþavencu de Sibiu s-a gîndit (dacã are sau nu cu ce, nici asta nu se ºtie) sã dea sfaturi electorale. Cîteva fragmente din „învãþãturile Marelui Mut cãtre alegãtori“: „Începe campania electoralã pentru alegerile locale. Pe data de 5 iunie, alegem primarul localitãþii în care trãim, alegem Consiliul Local ºi Consiliul Judeþean. Aceste alegeri sînt foarte importante. Oamenii pe care îi alegem vor fi responsabili de destinul localitãþii în care trãim.

Uitaþi-vã bine la candidaþi! Uitaþi-vã la candidaþi ºi gîndiþi-vã dacã candidatul dumneavoastrã preferat este un om integru, sã nu fie certat cu legea (ca mine, cu casele cumpãrate din meditaþii - n.a.). Uitaþi-vã bine dacã este un bun gospodar, fiindcã el va trebui sã rãspundã de gospodãrirea localitãþii în care trãiþi (aºa cum fac eu cu instalaþia de irigaþii de la Cotroceni ºi locuinþa de la « Lac 3 » - n.a.). Uitaþi-vã la echipa pe care o are în spate, uitaþi-vã la echipa de consilieri (ca

ai mei - n.a.) cu care vine, uitaþi-vã dacã sînt oameni serioºi, uitaþi-vã la candidaþi ºi întrebaþi-i dacã cunosc problemele localitãþii dvs., dacã vin cu soluþii. [...]

Este important ºi partidul din care provine candidatul. Uitaþi-vã bine! [...] În concluzie, dragii mei, urmãriþi campania electoralã, mergeþi la adunãrile electorale, întrebaþi candidatul dvs. cum vede dezvoltarea localitãþii, puneþi întrebãri incomode, evaluaþi-l, iar la sfîrºit, vã rog sã mergeþi la vot. Din 4 în 4 ani, destinul localitãþii dvs. este în votul dvs..

Exercitaþi-vã acest drept!“. Pe scurt, mesajul lu' domn Caþavencu de Sibiu poate fi tradus astfel: uitaþi-vã bine la candidaþi, altfel riscaþi sã vã mai pricopsiþi cu cîte unul ca mine!

Vreme trece, vreme vine... vom vota iar ca proºtii? În acest context, asemãnare dintre cele rostite pe scenã, cu peste 70 de ani în urmã, de regretatul ºi mereu actualul artist român Constantin Tãnase, ºi „spectacolul“ vremurilor pe care le trãim, noi, românii, în þara lu' Vodã-Pas-cu-pas ºi a lui Julien (teh)nocratu', nu-i deloc întîmplãtoare. Asemenea tuturor guvernãrilor postdecembriste, în regimul celor doi ºi al „Guvernului meu“, Glossa lui Eminescu ne reaminteºte cã „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi ºi nouã toate!“, iar românilor li se mai oferã o ºansã de a nu rãmîne iarãºi cum a spus marele actor... Anii au trecut, dar obiceiurile politicienilor nu s-au primenit. Nici metodele de prostire ºi mituire a electoratului nu diferã prea mult. Ne-a demonstrat, dupã cum aþi putut constata, însuºi marele Caþavencu de Sibiu. Doar personajele se schimbã periodic: „Pleac-ai noºtri, vin ai noºtri,/ noi rãmînem tot ca proºtii./ Ne-am trezit din hibernare/ ªi-am strigat cît am putut:/ Sus Cutare! Jos Cutare!/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Am dorit, cu mic, cu mare,/ ªi-am luptat, cum am ºtiut,/ S-avem nouã guvernare,/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Ca mai bine sã ne fie,/ Ne-a crescut salariul brut,/ Dar trãim în sãrãcie,/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Ia corupþia amploare,/ Cum nicicînd nu s-a vãzut,/ Scoatem totul la vînzare,/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Pentru-a cîºtiga o pîine,/ Mulþi o iau de la-nceput,/ Rãtãcesc prin þãri strãine,/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Traversãm ani grei cu crize,/ Leul iar a decãzut,/ Cresc întruna taxe-accize,/ ªi

Am visat cã îmi pierdusem sticku’...

Am visat cã îmi pierdusem sticku’ ªi-n coºmar am dat de... Nea Nicu...

Cu paltonul plin de sînge...

Un ochi rîde, altul plînge... „Pe ãia ce trãdarã cauza I-a lovit pe merit andropauza ªi-i blestemã azi poporul!

La putere nu mai este muncitorul, Ci o clicã de bandiþi ºi hoþi…

Descurcã-te cu hoþul dacã poþi! În lume dominã azi Capitalul, ªi s-a-nteþit mai rãu scandalul!

Aþi schimbat ocîrmuirea, Spre dezastru merge omenirea!

Nu v-a plãcut în comunism?...

Aveþi parte azi de terorism!

La fiecare colþ de stradã Pîndeºte teroristul c-o petardã, Care poate fi atomicã, Centura islamicã!

Bancherii v-au bãgat în prizã Ca sã ºtiþi ce-i aia crizã… ªi pe bãnci de trei lulele Scrieþi versuri din acele Ce nu-s bune la nimic, Poate doar la un buric Vesel la televizor… În locul meu e un actor, Care plînge la comandã Hãhãind pe-ai lui din bandã, Cu gagii ºi gagicuþe ªi diplome de aghiuþe ªi cu minþi de aºchiuþe…

Cã de mine-aþi zis cã-s prost Cã nu v-am fãcut un rost De cerºit în Occident… ªi m-aþi împuºcat urgent Chiar în ziua de Crãciun…

La comandã de nebun!... ………………………

Ar fi multe sã mai zic, Dar mã duc sã mor un pic…”

FLORIN IORDACHE

cu asta ce-am fãcut?// Totul este ca-nainte,/ De belele nam trecut,/ Se trag sforile, se minte,/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Se urzesc pe-ascuns vendete,/ Cum nicicînd nu s-a vãzut,/ Þara-i plinã de vedete,/ ªi cu asta ce-am fãcut?// Pleacã-ai noºtri, vin ai noºtri!/ E sloganul cunoscut;/ Iarãºi vom vota ca proºtii?/ [...] Pãi, cu asta ce-am fãcut? [adaptare - I.M.]“. (Constantin Tãnase).

Marele ºi talentatul artist român Constantin Tãnase sa nãscut la 5 iulie 1880 ºi s-a stins la Bucureºti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încãpãþînarea de a spune lucrurilor pe nume. Dupã un an de la invazia ruºilor, Constantin Tãnase încã mai juca în Bucureºti. Pentru cã jefuiau oamenii în plinã stradã, ziua în amiaza mare, somînd victimele: „Davai Ceas!“ (dã-mi ceasul), întrunul din spectacolele sale, a satirizat fãrãdelegile hoardelor nãvãlitoare ºi obsesia lor pentru ceasuri de orice fel.

Artistul a rãmas în memoria românilor ºi prin celebrul ºi sugestivul sãu monolog: „Rãu era cu « der, die, das »/ Da-i mai rãu cu « davai ceas » !/ De la Nistru pîn' la Don,/ Davai ceas, davai palton!/ Davai ceas, davai moºie!/ Haraºo tovãrãºie!“. Parafrazînd cupletul, nu vom greºi spunînd: rãu a fost cu „bunicuþa“, rãu cu prostovanul ce se credea un nou Cuza, rãu cu timonierul parºiv, dar parcã mai de „cacao“ ne facem cu Marele Mut care trãieºte într-o dimensiune paralelã! Intreb retoric: iarãºi vom vota ca proºtii?

ION MÃLDÃRESCU P.S. Dacã tot a venit vorba de alegeri, adicã de consultarea cetãþenilor cu drept de vot ºi, pe cale de consecinþã, alegerea unor oportunitãþi, Ungaria dã o lecþie de realã democraþie statelor membre ale U.E.: „[...] Curtea Supremã de Justiþie din Ungaria a aprobat [...] iniþiativa Guvernului Viktor Orban de a organiza un referendum naþional pe tema cotelor obligatorii de distribuire a refugiaþilor stabilite de Uniunea Europeanã. Întrebarea care va fi adresatã cetãþenilor ungari este: «Veþi permite Uniunii Europene sã aducã cetãþeni strãini în Ungaria fãrã aprobarea Parlamentului?»“. Marele Mut face dupã cum îl taie capul ºi dupã cum sunã Befehl-ul. Pe cetãþenii României nu-i întreabã nimeni!

Pag. a 7-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Darul de a avea duºmani Motto: „Paradisul existã, chiar dacã noi vom merge în Infern“. JORGE LUIS BORGES Umberto Eco publica, în 2011, un studiu ºi cîteva articole articulate în volumul „Cum ne construim duºmanul“. Ca ºi în cazul celorlalte lucrãri ale filosofului scriitor, mã înclin în faþa unei cercetãri minuþioase, a unei abordãri complexe, în care apreciatul autor nu pronunþã soluþiile (problemelor), ci obligã cititorul sã participe la identificarea cauzelor problemelor. Marele semiotician nu apropie semnele ºi simbolurile vremurilor de vreun hermetism absurd sau de conspiraþionismul obsesiv, ci foloseºte aceste semne ºi simboluri ca repere pentru a cerceta ºi a cunoaºte o epocã, o societate, pentru ca, în final, sã o descrie - cît mai aproape de a o defini. ªi, din pãcate, minuþiozitatea studiului scoate în evidenþã, în întreaga istorie verificabilã, semnul ºi simbolul slãbiciunii - duºmanul. Sau, cu alte cuvinte, în toate epocile, societãþile au renunþat (laº) la cea mai dificilã dintre înfruntãri, a propriilor defecþiuni, greºeli, probleme – pentru a se lupta cu ceva care era sigur cã va învinge: un inamic inventat. Socoteala însã a fost greºitã - pentru cã falsitatea confruntãrii ºi a adversarului a creat alte probleme, care au condus, ulterior, cãtre denaturãri generalizate, un proces la fel de firesc, precum paradoxul ce însoþeºte istoria omenirii - „adevãr clãdit pe minciunã“.

Duºmanul primelor secole creºtine nu era reprezentat de filosofia ºi ºtiinþele Antichitãþii, precum nici cãrþile bibliotecii din Alexandria nu erau duºmanii lui Mahomed; ºi într-un caz, ºi în celãlalt, „oamenii Cãrþii“ au devenit oamenii cãrþilor arse, iar dumnezeul pe care-l reprezentau era departe de Cel care li se revelase.

Musulmanii din Ierusalim, care respectau celelalte culte ºi locurile lor sacre, nu erau duºmani care trebuiau trecuþi prin sabie, pînã la cel din urmã, de cei ce veniserã peste mãri pentru a-l „apãra“ pe Dumnezeul iubirii; peste secole, milioane de evrei, consîngeni cu Întruparea aceluiaºi Dumnezeu, aveau sã fie marcaþi ºi exterminaþi - ca duºmani ai unei alte invenþii, „rasa superioarã“, o minciunã scornitã de o societate slabã, care a preferat sã se lase condusã de un nebun ºi de ideile sale demente, în loc sã-ºi înfrunte proprii demoni. Ar fi simplu sã gãsesc exemple de episoade normale, nu nebuneºti! Iar totul se repetã, într-o spiralã a minciunii.

Zilele trecute, am asistat la un nou episod din serialul ultimilor ani, al cãrui nume subînþeles sau mesaj subliminal ar putea fi „Rusia - duºmanul meu, ruºii - duºmanii noºtri“. Nu comentez acum istoria ºi relaþiile noastre cu superputerea „aproximativ“ vecinã; constat doar cã schimbarea de dupã 1989 a reintrodus cuvîntul „duºman“ - o noþiune larg folositã în anii ’50, dar eliminatã din vocabularul oficial dupã 1965, cînd celebra ºi temuta sintagmã stalinisto-macchartystã „duºmanii poporului“ devenise un fel de subiect de banc. Epoca Nicolae Ceauºescu avea ca motto internaþional „Dezarmare – Pace“, iar referirea la orice naþiune era „poporul prieten ºi frãþesc“, în cazul statelor socialiste,

sau „poporul prieten“, în cazul capitaliºtilor. Teoretic ºi chiar practic, noi, românii lui „Nea Nicu“, eram fraþi ºi prieteni cu apoape 200 de state, de la cele mai bogate, pînã la popoarele cele mai recent coborîte din copacii evoluþiei, de la cele mai religioase þãri, pînã la comuniºtii radicali; România era campionul pãcii, iar Ceauºescu nu se sfia sã-i tragã de urechile dezarmãrii ºi pe americani, ºi pe sovietici, chiar la Casa Albã sau în Piaþa Roºie, sau sã le batã obrazul sãrãciei ºi subdezvoltãrii „lumii a treia“ celor care-l ascultau la ONU, Davos, Downing Street, Riyadh sau Tel Aviv. Dar, desigur, orientarea strategicã spune cã Ceauºescu a fost un criminal ºi tot ce gîndea era greºit, aºa cã, dupã 1989, ne-am trezit cu nevoia de „aliaþi“ împotriva unor… „duºmani“! ªi cu cît societatea noastrã devenea mai slabã - mai sãracã, mai coruptã - cu atît apãreau mai mulþi duºmani! Evident, aceste alianþe costã, dar þara este mai sigurã, nu-i aºa?... Însã, dacã lãsãm gluma la o parte ºi, în cel mai condamnabil stil ceauºist, începem sã analizãm dialectic, istoric ºi ºtiinþific, „descoperim“ cîteva situaþii paradoxale.

Sîntem parteneri strategici (adicã mai mult decît aliaþi!) cu SUA, iar americanii au instalat pe teritoriul nostru un sistem de apãrare, chipurile, împotriva unor duºmani… pe care nu-i nominalizeazã în clar. Se bãlmãjeºte ceva despre Iran, în ideea cã aceea ar fi o þarã fundamentalistã, un punct pe „Axa rãului“; dar tot americanii, aceiaºi parteneri ai noºtri strategici, finanþeazã, oficial, grupãri fundamentaliste care au pus, sau vor sã punã mîna pe state laice din aceiaºi zonã „duºmãnoasã“ a Orientului Apropiat. Mai mult, americanii, interesaþi de jocurile de pe bursa petrolului, nu se opun dezvoltãrii capacitãþilor nucleare ale Iranului – în chiar ciuda opoziþiei Israelului! Apoi, americanii propagã, de 20 de ani, unda seismicã a democraþiei în lumea islamicã, încît, iatã, cresc cheltuielile pentru apãrare ale României împotriva „duºmanilor“ de acolo, ba chiar aceºti duºmani au ºi început sã ucidã români. Deci, iatã o altã schimbare - dacã înainte gãseam ridicolã expresia oficialã „prietenia tradiþionalã între popoare“, cînd ne separau mii de kilometri, acum nu avem nici o reacþie cînd ni se spune cã avem duºmani… popoare de la mii de kilometri! În parantezã fie spus, sînt convins cã respectivii nici nu (mai) ºtiu unde se aflã România pe hartã! ªi, tot la acest capitol, poate cel mai important ºi ruºinos capitol este transformarea religiei islamice în „duºman“...

Un alt duºman, care nu îndrãznea sã se manifeste înainte de 1989, este „iredenta“ maghiarã. Acum, Ungaria este aliatul nostru în NATO, facem ºedinþe de guvern comune, sîntem asociaþi în UE – dar ungurii gãzduiesc partide, organizaþii, publicaþii sau personaje care fac politicã revizionistã ºi antiromâneascã la scenã deschisã! ªi, din nou, culmea ciudãþeniei - finanþarea ºi susþinerea politicã a acestora, inclusiv a ramificaþiilor sau a partenerilor lor din România, vin exact din inima alianþei noastre politico-militare: SUA ºi Marea Britanie, uneori din Austria ºi din Germania.

Un titan denigrat, post mortem, de niºte pigmei (10) Motto: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteþi neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe urechi vã curge friºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade / Sã daþi în Alcibiade”.

CORNELIU VADIM TUDOR, „Presa ticãloºitã” Acestui bãrbat adevãrat, Corneliu Vadim Tudor, îi ardea sufletul, precum o flacãrã vie, pentru Þara sa, pentru Poporul Român. Pentru asta a fost în stare, a avut puterea sã se batã cu toatã lumea. El ºi-a þinut mereu coloana vertebralã dreaptã în faþa tuturor celor care ar fi încercat sã-i atenueze idealurile. A fost un cãrturar enciclopedist cum puþini întîlnim în zilele noastre, pe continentul european, iar pigmeii vorbesc de ,,odioasele pamflete“ ºi vin cu o altã deformare a adevãrului privind crezul ºi politica idealurilor naþionale propagate de Vadim. Iatã la ce-i duce mintea sã scrie: ,,Am vorbit cu Vadim despre România din capul sãu, o Românie mare pe care o elogia în discursuri xenofobe ºi o Românie micã pe care o vedea, în ultimii ani, ca pe o jucãrie a americanilor“. Din acest citat, se poate constata cã aceastã categorie de ziariºti se preface a nu vedea cã Tribunul avea dreptate în tot ceea ce spunea opiniei publice, precum adevãrul cã þara noastrã a devenit o colonie, fiind la cheremul unei mari Puteri.

Pe cititorul român îl poate surprinde ºi atitudinea ziariºtilor faþã de maestrul Corneliu Vadim Tudor, în timpul desfãºurãrii interviului luat fie de autorii materialului la care ne referim, fie de cãtre alþi colegi din redacþie. Întrebãrile puse par sã semene cu cele adresate de cãtre procurori unui înfractor oarecare: ,,Aþi fost securist?, Mason aþi fost?, Aþi candidat de 4 ori la Preºedinþie. De ce n-aþi cîºtigat?, Aþi spus cã veþi guverna România cu mitraliera?“ etc. La aceste întrebãri, excesiv de rãutãcioase, scriitorul ºi publicistul Corneliu Vadim Tudor a rãspuns, de-a lungul celor 25 de ani, lãmurind lucrurile, cu documente doveditoare, de mai multe ori, lãmuriri date la cîteva posturi de televiziune sau în presa scrisã. ªi, bineînþeles cã ziariºtii Mihai Voinea ºi Cristian Delcea cunoºteau acest lucru. Dar cum se ºtie deja, Tribunul, în toatã perioada postdecembristã, a trebuit sã facã faþã multor ºicane, de ce n-ar fi hãrþuit în continuare, chiar pînã în ultima clipã a vieþii sale? Cunoscîndu-i firea vulcanicã, poetul-Tribun, simþindu-se ºi de aceastã datã sîcîit, ar fi putut izbucni, trimiþîndu-i la plimbare pe autorii interviului. N-a fãcut-o, pentru cã autocontrolul funcþiona perfect. În încheierea acestui serial se poate afirma, fãrã a greºi, cã atitudinea celor trei ziariºti de la ziarul ,,Adevãrul”, Cristian Delcea, Mihai Voinea ºi Roxana

Desigur, cea mai importantã piesã a partidei pare a fi Rusia, alias „mai mult ca duºmanul“! Ultimii ani conduc cãtre un nou concept, acela de duºman genetic al românului. Alimentatã de vectori de influenþã, presã sau politicieni, rusofobia prinde contur, indiferent de inepþiile pe care se bazeazã alegaþiile; istoria relaþiilor bilaterale este mistificatã, interferenþele culturale sînt mutilate, relatãrile din prezent sînt aberante, ba chiar sînt folosite competiþii sportive, filme, muzicã, mã rog, orice prilej pentru a se crea o genã purtãtoare a informaþiei „Rusia este duºmanul“! Teama de Rusia este inclusã în sondaje pe cît de absurde, pe atît de manipulatoare, iar simpla asociere cu cuvîntul „rus“ în sine provoacã o stare de neliniºte.

Starea propice pentru a impune orice unei þãri stãpînite de o asemenea fobie! Exemplul concret: amplasarea pe teritoriul þãrii a trupelor strãine ºi a bazelor militare în care România nu deþine controlul - ºi asta fãrã a se organiza un referendum! Practic, Rusia, înþeleasã ca „duºmanul“ natural ºi ireductibil, oferã americanilor România pe tavã, fãrã investiþii, fãrã lege, fãrã limite!

Dar „duºmanul“ nu este identificat doar în afara þãrii – ci ºi înãuntru, în spaþiu, dar ºi în timp! Desigur, cel mai mare duºman rãmîne Nicolae Ceauºescu, iar apusa economie, demnitate naþionalã, diplomaþie, siguranþã personalã, culturã etc. sînt tot atîþia duºmani, combãtuþi zilnic de personaje instruite ºi finanþate… aþi ghicit, în hardcore-ul alianþei! Tot partenerii noºtri strategici nu pierd nici un prilej pentru a ne da ºuturi în corupþie, avertizîndu-ne cã (acest duºman) poate duce la destabilizarea þãrii; în acelaºi timp, observãm cum au înfiinþat, pe calea intervenþiilor militare, douã zone nu doar musulmane, ci ºi complet scãpate de sub control, adevãrate focare de criminalitate organizatã ºi destabilizare, terorism real: Bosnia ºi Kosovo. În România, obscura, ocultata afacere „Microsoft“ þine strîns beregata liderilor întregii clase politice, în timp ce actorul principal, mafiotul Alexandru Bittner, a fost scos din þarã pe cãi necunoscute ºi se bucurã de libertate ºi bogãþie la ferma lui din Texas… urmare a colaborãrii lui cu oficialitãþile americane!

Urmãriþi orice discurs politic - în centru se aflã un atac, o decupare a unui duºman sau o relevare a unui act duºmãnos; întreaga clasã politicã, administraþie de stat ºi localã, bugetarii, oamenii de afaceri ºi multe alte categorii sînt duºmanii omului de rînd, sînt înjuraþi în faþã sau imediat ce s-au întors cu spatele. Biserica este atacatã la scenã deschisã, fiind, ºi ea, un fel de duºman pentru o parte a societãþii. Doctorii, profesorii, la fel!

Oamenii de rînd se uitã cu coada ochiului unul la celãlalt, cu un soi de duºmãnie, fie pentru cã celãlalt „are“, fie pentru cã „n-are“. Pãrerile despre popor, în general, sunã oribil – românii sînt leneºi, hoþi, corupþi etc. opinii care se potrivesc mai degrabã unui duºman…

De fapt, marea realizare a campaniei de identificare a duºmanului are un obiect final teribil: marele duºman al poporului român este chiar poporul român! Atunci cînd fiecare român va fi cu adevãrat convins de pericolul reprezentat de fiecare alt român din preajma sa, cînd fiecare dintre noi îl va privi pe celãlalt cu teama potenþialului de crimã, viol, tîlhãrie, înºelãciune sau cel puþin o turnãtorie, atunci cînd vom accepta folosirea armelor de nimicire în massã preventive ºi vom purta arme - gata sã ucidem pentru a ne „apãra proprietatea“, atunci poate cã ni se va spune cã facem parte din lumea civilizatã, aºa cum se pare cã o vãd partenerii noºtri, cei care ne-au redat cuvîntul duºman.

DRAGOª DUMITRIU Garaiman, nu poate fi acceptatã. Facem acest reproº ferm faþã de atitudinea celor trei ziariºti, servi ai presei ticãloºite, nu pentru cã au trecut cu vederea dictonul ,,despre morþi numai de bine“, ci pentru cã pe un bãrbat de o cinste ireproºabilã, pe un mare patriot, om de întinsã culturã, scriitor, care, prin fapte ºi opera sa, a dovedit neþãrmuritã dragoste pentru Poporul ºi Þara sa, neglijindu-se pe sine ºi chiar propria-i familie. Pe acest distins bãrbat, ce-a pãrãsit prea repede lumea aceasta, l-aþi ,,miluit“ cu cele mai grele ºi nedrepte insulte. Mai mult decît atît, aceleaºi vorbe urîte le-aþi aruncat ºi asupra massei de români ce i-au fost tot timpul alãturi. Nu aþi fost în stare sã vorbiþi despre un fapt real din personalitatea scriitorului Corneliu Vadim Tudor , adicã tot ceea ce a realizat prin munca sa. Dacã Tribunul Corneliu Vadim Tudor, în timpul vieþii sale, ar fi înfãptuit numai ceea ce este revista ,,România Mare”, ar fi fost destul ca sã fie considerat un ziarist genial. ,,Politica“ ºi ,,Tricolorul“ reprezintã tot creaþia sa, ºi numai a sa, cu nimic mai prejos. Am scris în revista ,,România Mare” cã publicaþiile patronate de Tribun au fost ºi rãmîn portdrapelul adevãratei prese româneºti. Mereu, la orice orã, din zi ºi din noapte, Vadim avea ºi-a avut ce sã spunã. A fost, de-a dreptul, debordant. De aceea afirm, adresîndumã celor trei ziariºti de la cotidianul ,,Adevãrul“: dacã tãceaþi, dupã moartea Tribunului, filosofi aþi fi rãmas.

Sfîrºit RADU PÃDURARIU

Pag. a 8-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , t i n ã Marea, sublimã baladã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (20) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – PANEGIRICUL EPISCOPULUI ILARION AL ARGEªULUI Cuvintele episcopului de Argeº au fost confirmate ºi de Catagrafia (inventar) întocmitã în 1838, în care se menþioneazã: „(…) o poalã mare, roºie, de mãtase în bisericã pe mormîntul Brâncoveanului“.

Mai tîrziu, în raportul întocmit în anul 1881 de cãtre Pantazi-Ghica, se confirma, încã o datã, cã în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou se aflã „mormintele lui Constantin Brâncoveanu ºi cel al lui Grigorie Brâncoveanu, cu familiile lor“.

Preotul Marin Dumitrescu de la Biserica „Sfîntul Ioan“ (Moºi) din Capitalã, în anul 1899 spunea despre aceastã ctitorie Brâncoveneascã: „în interiorul acestei sfinte biserici, sã aflã mormintele lui Constantin Brâncoveanul cu familiile lor“.

Putem spune, pe baza argumentelor prezentate mai sus, cã, înainte de anul 1914, în conºtiinþa Bisericii ºi a credincioºilor ei era statornicit adevãrul cã sfintele oseminte ale Voievodului martir ºi ale unor membri ai familiei sale se aflã în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou.

CANDELA SFÎNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, FLACÃRA NESTINSà A NEAMULUI ROMÂNESC În anul 1914, cînd se împlineau 200 de ani de la martiriu, marele istoric Nicolae Iorga a cerut Parlamentului României, în data de 19 aprilie, ca ziua de 15 august 1914 sã fie comemoratã, dupã cuviinþã, în amintirea Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu. Sfînta Mînãstire Hurezi, importantã ctitorie a domnitorului, a fost aleasã ca loc de desfãºurare a ceremoniilor legate de aceastã comemorare. Pentru aceastã sãrbãtoare au fost aduse mai multe obiecte de artã Brâncoveneascã, în vederea înfiinþãrii unei expoziþii. În aceastã conjuncturã, în anul 1914, în ziua de 9 iulie, a fost scoasã la luminã inscripþia de pe candela aºezatã de cãtre Maria Doamna, în urmã cu aproape 200

de ani, la mormîntul soþului ei, Constantin Brâncoveanu, din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Tot în luna iulie a aceluiaºi an, istoricul Virgiliu Drãghiceanu publica un articol privitor la candela mormîntului Brâncovenesc ºi inscripþia ei, prin care arãta cã osemintele Voievodului martir se aflã în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. La data descoperirii ei, candela cu epitaful care aducea lãmuriri asupra identificãrii mormîntului cu osemintele martirice ale Voievodului Constantin Brâncoveanu a fost identificatã în mijlocul bisericii, lîngã policandrul cel mare.

Identificarea ei a fost îngreunatã de faptul cã, de-a lungul anilor, biserica a trecut prin numeroase încercãri, pricinuite de incendii ºi seisme, ce au determinat restaurãri importante ale sfîntului lãcaº ºi mutãri ale unor obiecte de cult, cum, desigur, s-a întîmplat ºi cu aceastã candelã. Din acest motiv, candela nu se afla deasupra mormîntului, unde îi era în mod firesc locul. Dar ea pãstra epitaful care, din motive lesne de înþeles, nu a putut fi scris pe piatra funerarã, „fãrã inscripþie“, ºi care avea sculptate pe ea stema Þãrii Româneºti, sceptrul domnesc ºi sabia de învestiturã, însemne ale puterii, înconjuratã de motive ornamentale Brâncoveneºti.

Este evident cã aceastã descoperire a epitafului înscris pe candela de la mormîntul lui Constantin Brâncoveanu este lucrarea lui Dumnezeu, nu întîmplãtor petrecutã chiar în anul cînd se împlineau 200 de ani de la moartea muceniceascã a Brâncovenilor.

Pronia divinã a rînduit ca poporul cel binecredincios sã cunoascã, de data aceasta pe baza unei atestãri istorice concrete, locul în care devotata ºi greu încercata Maria Doamna a depus osemintele martirului ei soþ, în ctitoria acestuia de la Sfîntul Gheorghe - Nou. Datoritã acestei descoperiri a inscripþiei de pe candelã, ceremonia la împlinirea a douã veacuri de la martiriu (15 august 1914) s-a desfãºurat în preajma mormîntului ctitoricesc din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou slujba de parastas fiind sãvîrºitã de cãtre însuºi Mitropolitul Primat al României, Conon Arãmescu-Donici (1912-1919). (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (7) 6. Chemarea prin chinuri de la antichrist El e „acela” care va veni în numele sãu - nu al lui Dumnezeu - evreu de neam, care va tiraniza sub ascultarea sa tot pãmîntul. Cãci „acela” va primi sã fie împãrat peste strãlucirea tuturor împãraþilor pãmîntului (Matei 4, 8-9).

Creºtinii - cu numele - din pricina înmulþirii fãrãdelegilor care sting Duhul, aºa vor slãbi la minte, încît de fricã (Apocalipsa 21,8) mulþi se vor lepãda de Christos (II Tesaloniceni 2,3) ºi vor primi toatã voia rea ºi vor gusta toatã rãutatea rãului, „cãci credinþa nu este a tuturor” (II Tesaloniceni 3,2). Viaþa lor, slãbãnogitã de pãcat, va da îndrãznealã satanei, care va lucra în „acela” tot felul de puteri ºi de semne, de minuni mincinoase ºi de amãgiri nelegiuite, pentru fiii pierzãrii, fiindcã n-au primit iubirea adevãrului, ca sã se mîntuiascã. De aceea, pentru cã iubesc pãcatul mai mult decît pe Dumnezeu, Dumnezeu le trimite amãgiri puternice, ca sã dea crezãmînt minciunii, ºi sã cadã sub osîndã toþi cei ce n-au crezut adevãrul, ci au îndrãgit nedreptatea (II Tesaloniceni 2, 9-12).

Jidovii de odinioarã, împinºi dinlãuntru de „acela”, au rãstignit pe Domnul, înþepîndu-I cãlcîiul (Facerea 3,15) ºi nu I-au putut face nimic mai mult, dimpotrivã Domnul, pogorîndu-Se prin Cruce la cei din închisoare, a spart veºnicele încuietori, ºi mare pradã a fãcut nesãþiosului iad. De atunci, umblã acela ca un leu turbat, întãrîtîndu-ºi uneltele, ca mãcar faptele ºi învãþãtura Mîntuitorului sã le întunece în necredinþã. Neputînd nici aceasta, îºi aprinde ciracii ºi pe „acela” al lor, care se repetã în fiecare veac de oameni, din zilele Sfinþilor Apostoli (I Ioan 2,18), pînã în zilele celui mai desãvîrºit Antichrist, din vremea de apoi, cînd va propovãdui Ilie

(Maleahi 3,23), cã doarã-doarã va putea mãcar sã stingã pe ucenicii lui Isus de pe faþa pãmîntului, prigonindu-i, spînzurîndu-i, ucigîndu-i, arzîndu-i, rãstignindu-i, ponegrindu-i ºi în tot felul omorîndu-i.

Mai mult, cum zice un pãrinte, acest Antichrist - care nu se mulþumeºte numai cu necredinþa sa, ci vrea necredinþa tuturora - nu va avea astîmpãr, decît în ziua cînd ar izbuti sã ucidã pe Dumnezeu ºi sã-L zvîrle din mintea ºi inima celui din urmã credincios rãmas pe pãmînt. ªi nu rîvneºte nebunul la o mîndrie mai mare decît aceea de a termina odatã cu Dumnezeu, iar în locul Lui sã-ºi împlînte în sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul sãu de fiarã. „Acela” nu se mulþumeºte numai sã-i înºele pe oameni cu amînarea pocãinþei pe mîine, pe poimîine, la bãtrîneþe, ci luptã nebun (prin mulþi din oamenii acestui veac, masonerie în special) cerînd: * moarte lui Dumnezeu; * moarte învãþãturii Sale; * moarte creºtinilor, ucenicilor Sãi; * pustiirea Bisericii Sale ºi oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfînta Liturghie.

Chinurile cele de pe urmã, cele de la Antichrist, în care va lucra toatã puterea satanei, vor întrece toate prigoanele, cîte s-au înteþit asupra creºtinilor, de la început pînã în zilele acelea.

Deci, cînd fãrãdelegile vor încleºta mintea ºi inima oamenilor ºi-i vor sãlbãtici aºa de tare, încît vor zice cã nu le mai trebuie Dumnezeu ºi Bisericã ºi Preoþi, încît va fi sãlbãticirea ºi nebunia urii (Luca 6,1 i) peste tot pãmîntul, atunci vine sfîrºitul lumii. (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Marea - orizont de smarald, Te aºteaptã tandrã val dupã val Pe strune de soare întinse pe mal, Marea se uitã cu ochi de cristal Val dupã val...

Marea - un foºnet de ºoapte dulci, Marea - sublimã baladã Te-ntîmpinã blîndã pe frunze de nuci Marea... ce serenadã!

Marea - eternã verginã albastrã Te sãrutã cu buzele moi de mãtase, Te îmbrãþiºeazã pasãre mãiastrã, Marea - ropot de cascade line E marea strãbunã cu flori pe cununã, Te ºtie ea, marea, mai vrea sã te vadã, Candidã prinþesã cu pãr de baladã...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Coxartroza Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Coxartroza este o afecþiune cronicã ce se manifestã prin degenerarea articulaþiei ºoldului ºi este des întîlnitã; afecteazã mili- DR. TAREK NAZER oane de oameni din întreaga lume.

Artroza ºoldului apare atunci cînd cartilajul se uzeazã ºi se distruge progresiv. Este frecvent întîlnitã la persoanele de peste 50 de ani, în special la femei; rareori apare la tineri sub formã de coxartrozã secundarã a altor boli.

Cauze ºi factori de risc Înaintarea în vîrstã este factorul principal de risc, deoarece creºte predispoziþia la deteriorarea articulaþiilor. Alþi factori de risc sînt: obezitatea, istoricul de diabet zaharat ºi boli hormonale, traumatismele sau fracturile la nivelul ºoldului ºi malformaþiile congenitale sau inegalitatea membrelor.

Care sînt simptomele?

Coxartroza are un debut lent progresiv. Iniþial se instaleazã o durere dimineaþa la efectuarea primelor miºcãri, apoi devenind din ce în ce mai accentuatã cu avansarea artrozei. Este urmatã de redoare articularã, cracmente osoase, sensibilitate la frig ºi la umezealã ºi instabilitate în ortostatism. Pe mãsurã ce boala evolueazã apar dureri la efort fizic ºi apoi la mers.

Cum se pune diagnosticul de coxartrozã?

Diagnosticul se pune în urma anamnezei ºi a unui examen clinic local prin care se vor examina mersul, amplitudinea miºcãrilor, egalitatea sau inegalitatea membrelor, intensitatea ºi localizarea durerii, acesta fiind însoþit de un examen radiologic prin care se poate observa prezenþa de osteofitozã, îngustarea spaþiului articular ºi a depozitelor de calciu în interiorul articulaþiei. Uneori este necesarã o investigaþie suplimentarã, precum rezonanþa magneticã.

Tratamentul conservator - Kinetoterapia ºi fizioterapia trebuie adaptate la stadiul bolii ºi de obicei sînt utile în stadiile incipiente; ajuta la reducerea durerii, menþinerea forþei ºi rezistenþei musculare ºi la creºterea mobilitãþii articulare.

- Tratamentul cu infiltraþii locale sub control radiologic oferã o ameliorare bunã a durerii ºi întîrzie evoluþia artrozei.

- Tratamentul farmacologic cu antiinflamatoare ºi antialgice este recomandat pentru a reduce durerea.

Tratamentul chirurgical - Tratamentul chirurgical prin artroplastie totalã de ºold prin care se înlocuieºte articulaþia cu una metalicã ºi are rezultate foarte bune. Postoperator pacientul are nevoie de aproape ºase sãptãmîni pentru recuperarea completã dupã operaþie; el va putea merge încã din a doua zi postoperator cu ajutorul unui cadru. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

JURNALUL DE CÃLÃTORIE AL UNEI POETE

Duminici pariziene (2) Aºadar, Muzeul de Artã, cu Picasso - al tuturor perioadelor sale -, el însuºi fenomenul Secolului XX, condensînd, inovînd, jucîndu-se, negînd, consecvent cu el însuºi, cu veacul, în inconsecvenþe; cu Matisse, Braque, Léger, Brâncuºi, Chagall, Kandinsky, Rauschenberg, Paul Klee, Max Ernst, Robert ºi Sonia Dellaunay... ªi de la aceºtia, deveniþi ei înºiºi clasici, la ultimele cãutãri, ultimele revoluþii artistice, ultimele - ºi poate nu ultimele „isme”; trecînd prin faþa camerei prãfuite, cu toate bibelourile ºi danteluþele ei roz, cu toatã încãrcãtura sentimentalã - chiar ºi muzica adecvatã Secolului XIX - totul încremenit într-un timp blînd, sufocant; trecînd pe lîngã balotul de fierãrii - foste maºini, obiecte metalice, construcþii savante, spaþiale, aglomerãri de obiecte, mulaje, cîrpe; acest sentiment al perisabilului, al unei arte supusã ea însãºi, „ºocului viitorului” devenit prezent, trecut; cît de adevãratã impresia dominantã, proprie lumii contemporane, de vreme ce confruntarea intereseazã, captiveazã, iritã, dar nu te poate lãsa indiferent!

Acelaºi sentiment pe care þi-l dã un spectacol inspirat de opera lui Samuel Beckett, „Histoires”, vãzut la Théâtre d’Orsay, în cadrul unei seri Beckett; prin uºile ºi uºiþele care alcãtuiesc fundalul scenei, se revarsã, din cînd în cînd, rufe, draperii, albituri, obsedant acest nesfîrºit, aceastã nesfîrºitã revãrsare. ªi, în timp ce actorii (de fapt, este un spectacol de pantomimã, fãrã text) se zbat, se contorsioneazã, scuturaþi de ºocul unui zgomot teribil care trece prin mãruntaiele pãmîntului, ºi în timp ce rufele acelea se revarsã prin uºi ºi uºiþe, inundînd scena, o femeie aproape normalã, într-o luminã aproape normalã, calcã rufe, cu cel mai anormal firesc, faþã de zbaterea celorlalte personaje ca sã exprime, sã se exprime; în timp ce femeia din faþa scenei binecuvînteazã sala, bezna, emiþînd un sunet, un fel de lamento, o nearticulare dinainte sau de dupã toatã istoria... Spectacolul dupã Beckett pare în spiritul acestor ultime expresii ale artei contemporane. Reacþia publicului era ea însãºi un spectacol demn de luat în seamã, un teatru în teatru; se fluiera, se auzeau bisuri ironice, aplauze ºi false admonestãri... Acelaºi public tînãr, cultivat, discutînd, negînd, ironizînd; acelaºi public discuta, se amuza sau întîrzia tãcut, în aceastã cea mai contemporanã parte a muzeului de artã.

Muzeul de la Beaubourg va pãstra oare, ºi cît încã, toate aceste opere, aceste cãutãri ºi bîjbîieli? Sau timpul va opera eliminãrile, judecãþile de valoare de dupã întîia selecþie? Îmi închipui cã un muzeu de artã contemporanã, chiar un

Pasiunile politice ale marilor scriitori ºi istorici români (1) Scriitori români importanþi au cochetat cu politica de-a lungul vieþii. Unii n-au avut succes, alþii au deþinut funcþii importante în Guvern sau Parlament. În vreme ce idealiºtii au ales calea politicii cu convingerea cã vor reuºi sã schimbe ceva, alþii au vrut doar sã profite de uºile deschise prin prisma funcþiilor politice.

Ion Luca Caragiale, Octavian Goga, Zaharia Stancu sau Marin Preda sînt, astãzi, pentru români, mari scriitori ai neamului care au lãsat moºtenire opere de cãpãtîi în literatura românã. În epocile lor, au fost nu doar scriitori, ci ºi oameni politici, care s-au lãsat atraºi de mirajul puterii. Unii au rãmas la stadiul de candidaþi, alþii au avut succes ºi au ocupat funcþii înalte în Parlament sau Guvern. Dacã pentru unii politica a fost perceputã ca o datorie care venea din dragostea de patrie, pentru alþii lumea politicã a fost doar un mijloc de a accede cãtre funcþii sau de a scãpa de represiunile regimului.

Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, celebru pentru ascuþita sa ironie la adresa politicienilor, s-a aflat el însuºi în postura de candidat. Caragiale ºi-a petrecut ultimii ani din viaþã la Berlin, în exil, plecînd din România, dezgustat ºi scîrbit. Nenea Iancu a pãrãsit þara dupã ce a fost tîrît într-un proces de plagiat de cãtre un obscur publicist invidios pe nume Constantin Al. Ionescu-Caion. În 1904, Caragiale se declara dezgustat de tot ce se întîmpla în România ºi lua calea exilului: „Nu mai pot trãi aici! E prea grea duhoarea“. Patru ani mai tîrziu, dupã ce îºi epuizase resursele financiare la Berlin, a început sã caute surse de venit. Revenit în þarã, într-o vizitã, dramaturgul a fost atras de Take Ionescu în lumea politicii. „Caragiale, participînd cu însufleþire la întrunirile politice, dupã ce ani de zile se þinuse departe de astfel de frãmîntãri, intenþiona sã se aleagã deputat. Strîmtorat de nevoi, îi cere lui Take Ionescu sã îi fixeze candidatura. Binenþeles, ºeful nu îl refuzã, ba chiar e încînat“, noteazã biografii B Jordan ºi Lucian Predescu în cartea „Tragicul destin al unui mare scriitor“.

muzeu, trebuie sã rãmînã deschis verdictelor viitoare...

Ora închiderii. Vizitatorii muzeului mai întîrzie pe platformele exterioare; de la ultimul etaj, panorama Parisului.

Totul într-o luminã friabilã, într-o înceþoºare uºoarã, ca împãienjenirea ochilor, obosiþi de prea mult.

De sus se vede încã, în imediata vecinãtate: un circ aºezat aproape, cu tot felul de corturi, cupole, tonete, reclame; ºi celãlalt circ, al lumii: mimi, cîntãreþi, ºansonetiºti, iluzioniºti, fachiri care înghit foc; trubadurii, rãtãcitorii, orchestrele cu cele mai neobiºnuite instrumente, de la ghitare la cimpoaie, de la castaniete la nu ºtiu ce þimbale avînd sub coardã ºiruri de tiugi care dãdeau o rezonanþã necunoscutã acelor sunete insulare. Spectacolul îmblînzitorilor de ºerpi ºi al clovnilor, împleticindu-se în nãdragii prea mari, costume, culori, talmeº-balmeº duminical.

Ciudatã aceastã simbiozã, incredibilã - clãdirea ultra modernã, anticipînd secolul urmãtor, ºi aceastã lume a saltimbancilor, truverilor, cerºetorilor, jongleurilor, iluzioniºtilor, bufonilor, venind din toate vîrstele lumii pînã aici, pentru a-ºi aºeza - suprem omagiu sau constantã ironie - la picioarele noului, arta ambulantã, orgoliul sãrãciei ºi al nesiguranþei, „numãrul” fiecãruia dintre aceºti artiºti, adevãraþi sau ºnapani, consumîndu-se o clipã doar, cît focul unor artificii, sub cerul generos, încãpãtor al Parisului.

IV. Dupã 6 seara, plimbare pe Boulevard Saint Michel - „Boul’Mich”, cum îl numesc, familiar, studenþii. Trec printr-un Paris-bazar, circ, bîlci duminical; seara, vîntul poartã hîrtiile, ambalajele multicolore devin gunoi mizerabil, negustorii de suveniruri îºi strîng tarabele, totul e, deodatã, obosit, bãtrîn sub farduri, mulþimea care a cãscat gura pe strãzi în Montmartre, care a întîrziat, în preajma Complexului Cultural Beaubourg, la toþi circarii, îmblînzitorii, iluzioniºtii, cîntãreþii ambulanþi, lumea care s-a lãsat urcatã, coborîtã, ispititã, golitã de ea însãºi, se împrãºtie acum, cu ambalajele mãrfurilor de consum. Chiar ºi catedralele, concertele, teatrele, chetele, arta, toate lasã uneori acelaºi gust amar al ºarlataniei somptuoase, al punerii în scenã. ªi nu voi vedea niciodatã aceste locuri decît în orele cînd sînt deschise publicului, în orele cînd se joacã piesa.

Totul, foarte frumos ºi sfîºietor de fãrã sens; aºa îmi apar duminica, duminicile pariziene... Întîrzii, cu ultimii gurãcascã, în preajma vînzãtorului de nu ºtiu ce decolorant miraculos - vînzãtorul, un prestidigitator de fapt, îºi împroaºcã halatul cu cele mai violente vopsele ºi, sub ochii ºi gurile cãscate ale asistenþei, reuºeºte sã ºteargã totul, cu soluþia sau praful acela; gãselniþa. Lumea stãruie aici, dintrun fel de lene sã plece, dintr-un fel de melancolie, sãrbãtoarea s-a sfîrºit, fiecare se duce undeva - foarte departe, de unde poate nu va mai putea veni niciodatã; se pleacã definitiv; dintr-o zi, dintr-o iluzie - imposibil sã decolorezi culoarea dominantã a acestei zile, sã ºtergi stridenþele, fas-

tul spectacolului, diversitatea, prea-plinul. Pleci, ieºi din Sena de oameni, regãseºti cheiurile, crepusculul lung, podurile, turnurile, fleºele.

Flaner, verb parizian, prin excelenþã, verbul monumentalitãþii, anonimatului, al mulþimilor strãine ºi al singurãtãþii.

Sfîrºit FLORENÞA ALBU (1980)

Caragiale în campanie electoralã pentru un post de deputat

Alecsandri, deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei

Aºa a ajuns Ion Luca Caragiale candidat pe listele Partidului Conservator, condus de Take Ionescu. Nenea Iancu ºi-a fãcut ºi campanie electoralã, alãturi de mai marii partidului. Cu prilejul unei întruniri electorale, la Piteºti, Caragiale declama de la tribunã: „Carevasãzicã, d-voastrã, domnilor conservatori veniþi aici, dacã m'aº adresa ºi v'aº spune: «tîlharilor! ºnapanilor! hoþilor! chilipirgiilor! oameni cari nu aveþi altã socotealã decît numai sã furaþi din banul public ºi sã vã chivernisiþi pentru interesele voastre particulare!». Ce aþi zice? Aþi zice: «omul, din cauza cãldurii acesteia, a înnebunit!». Cãci, în adevãr, cã nu e glumã...

Ei bine, domnilor, de douã luni ºi jumãtate au început sã ne numeascã aºa pe noi toþi, pe Partidul Conservator, pe partidul lui Lascãr Catargiu. De vreo douã luni, au început, încet-încet, sã ne numeascã ºarlatani, coþcari, pînã cînd, dupã împrejurarea nenorocitã de la Craiova, acum sîntem în adevãr briganzi, bandiþi, încît þara este puºcãria ºi oamenii cinstiþi au rãmas la clubul lui Vanicu! La clubul lui Vanicu e moralitate, la clubul lui Vanicu e patriotism, naþionalism ºi toate ismurile..., iar noi sîntem niºte ticãloºi, încît, în adevãr, M.S. Regele trebue sã fie disperat, trebue sã-ºi zicã: nu mai merge cu þara aºa; pot eu sã fac douã ministere din colivia lui Vanicu, dar n'o sã mai am þarã! (...) Eu rog pe Dumnezeu, ca instinctul meu nu de a prevede, dar de a presimþi, sã nu se desmintã prin împrejurãri de ordine brutalã; sã dea Dumnezeu sã trãiascã Take Ionescu; acest om va fi un al doilea Ion Brãtianu, în sensul modern al cuvîntului“.

Candidatura lui Caragiale nu a fost una cu succes. Ia fost respinsã într-un final, în prag de alegeri, chiar de Comitetul de Partid din care fãcea parte, pe motiv cã dramaturgul „nu inspirã încredere ºi nu este destul de serios“.

Vasile Alecsandri, autorul „Pastelurilor“ ºi unul dintre cei mai reprezentativi poeþi ai liricii româneºti, s-a implicat intens în viaþa politicã. Idealist, Alecsandri a vãzut în politicã o cale pentru a-ºi realiza visele pornite din iubirea sa de þarã. A fost un excelent diplomat, pledînd în strãinãtate pentru înfãptuirea Unirii, unul dintre cele mai mari vise ale sale. A fãcut parte din Comitetul central al Unirii ºi a fost autorul imnului „Hora Unirii“. A fost ales deputat de Bacãu în Divanul ad-hoc al Moldovei, dar nu ºi-a putut exercita funcþia din cauza unor probleme de sãnãtate. Ulterior, în 1858, poetul a fost desemnat secretar de stat provizoriu la Postelnicie. Despre Alecsandri se spune chiar cã a fost la un pas sã fie domn în locul lui Cuza. În timpul domniei acestuia, a fost ministru al Afacerilor Strãine în Moldova. În guvernul lui Ion Ghica, a deþinut ºi funcþia de ministru de Externe al Munteniei. În 1863, a ales sã se retragã la Mirceºti. A revenit pe scena politicã spre finalul vieþii. În 1884, a fost ales senator, iar în 1885, a devenit ministru plenipotenþiar la Paris.

D o a m n e , d ã -m mi în inimã o g a u r ã c u -n n dorn Doamne, dã-mi în inimã o gaurã cu-n dorn, sã se scurgã din mine toatã otrava ºi-n sfîrºit în braþele nopþii s-adorm, marea sã-mi îngroape în adîncuri epava S-atîtea furtuni priponite de vînt, se îneacã sufletu-n lacrimi amare, de cînd îmi caut ca un rob, pe pãmînt, umbra mea de mirare ºi sare Uneori mi se pare cã mi-am regãsit perechea pierdutã-n uitãri de smarald, dar mã izbesc tãceri de granit ºi-n neantul din jur ca o lacrimã ard Coincidenþe stranii mã poartã înapoi în lumea care n-a fost ºi nici nu existã, sînt singurul ceas ce se-mparte la doi strivindu-ºi secunda sublimã ºi tristã Nu mai pot întoarce de nicãieri ceea ce poate n-a fost niciodatã, ziua de mîine-i mai tristã ca ieri, am visat ºi am fost iubit cîteodatã Dar urmele paºilor ei prin sufletul meu nu se vãd, i-a ºters la plecare, m-a luat de mînã într-o zi, Dumnezeu ºi mi-a dat voie sã mã înec în uitare Iar marea mi-a bãut ca pe-o vodcã otrava de zborul meu se-agaþã un suflet olog, þãrmul refuzã sã-mi striveascã epava dusã în cîrcã de bietul meu inorog ADI SFINTEª 28 aprilie 2016

Agârbiceanu a fost ales senator Creatorul personajului „Fefeleaga“, scriitor ºi preot, a fãcut politicã în vremuri grele pentru România. A activat pe front în primul rãzboi mondial ºi mai apoi a fost director de ziar în Cluj. A deþinut mai multe funcþii în primul Parlament al României Mari.

A fost ales parlamentar pentru prima datã în 1919, apoi a mai obþinut un mandat în perioada 1922-1926. Ulterior, a fost ales senator ºi chiar a deþinut funcþia de vicepreºedinte al Senatului României. (va urma) ELISABETH BOULEANU

Pag. a 10-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ªi pe la noi se distreazã lumea (2) 4. Ce ar trebui sã ºtie politicienii noºtri Potrivit dicþionarelor, cuvîntul ,,ministru” vine din latinescu ,,ministerium” ºi înseamnã ,,serviciu”. Prin urmare, un ministru ar trebui sã serveascã Statul, nu sã-l fure, cãci primeºte un salariu consisitent, plus alte avantaje pentru munca sa. Dacã nu se pricepe la treaba asta, sã facã bine sã plece, pînã nu apucã alþii sã-l bage în puºcãrie. În cazul cã nu a înþeles prea bine menirea sa, un ministru ar trebui sã ia aminte ºi la vorbele împãratului Frederic cel Mare, care credea cã datoria monarhului este sã-ºi apere supuºii ºi sã le ofere o viaþã cît mai bunã, nu sã-i jefuiascã. Acest sfat este valabil ºi pentru parlamentari, ºi pentru primarii de tot felul.

5. Un ziarist roºu, cu viloacã ºmecheritã ºi merþan la scarã Cicã rîrîitul Bogdan Chirieac este un jurnalist de stînga, aidoma lui Alexandru Sahia, N.D. Cocea sau Petre Pandrea din alte vremuri, care au fãcut ºi puºcãrie pentru convingerile lor politice. Dar acum e altfel. Anul trecut, cînd o arestarã pe Udroaia ºi era pericolul sã iasã la ivealã afacerile lor comune, marele analist politic o cam îmbulinase. Noroc, însã, cã Minunea blondã a avut grijã sã se scarpine degrabã la nas ºi astfel marxistul nostru sa mai liniºtit. În rest, el circulã într-o limuzinã de 'jdemii de euroi, are ditamai viloaca în Primãverii, plus conturi prin cele off-shoruri neºtiute. Sau poate merge pe urmele lui Caragiale, care afirma cã un om cu principii este anarhist la tinereþe, burghez la maturitate ºi, spre bãtrîneþe, aderã la miºcarea de stînga. Aºa o fi la alþii, dar, acum vreo 20 de ani, Bodgan Chirieac era tot de stînga? Sperãm cã n-aþi uitat interviul cu limbile calde ºi mãtãtsoase pe care i le tot trãgea lui Bombonel în vila sa de la Predeal, chiar în ziua de Crãciun. Sau, mai înainte, cînd îl tãmîia pe Emil Constantinescu la Scroviºtea. Noi credem cã la mijloc e altceva. Într-o recentã emisiune televizatã, un ziarist fãrã fricã de Dumnezeu l-a atins: - Stimabile, te-am descoperit în arhivele CNSAS. Ce pãrere ai?

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

- Eu, securist? Doamne fereºte!

Dar cum explicã situaþia cã, dupã ce se desparte de Ponta, se duce la televizor ºi îi tot face reclamã lui Bãsescu, pe care îl dã sigur învingãtor la Primãria Capitalei? Sau gradul de colonel (ce-i drept, în rezervã) cu care se tot împãuneazã? Atîþia alþii au fãcut armata (6 luni, T.R.) ºi s-au lãsat la vatrã cu gradul de sublocotenent, dar nimeni nu s-a mai gîndit sã-i atingã mãcar cu o steluþã.

6. Riscul transmisiilor în direct Haideþi sã ne mai amintim o datã de scena cu Ziua Unirii, de la Iaºi, cînd preºedintele Klaus Iohannis a fost luat în tãrbacã de un moldovean tare-n gurã, care i-a reproºat cã ar fi ajuns sluga americanilor. Iar dumnealui a scãpat o tîmpenie: ,,Decît a ruºilor, tot e mai bine aºa!”. Faptul fiind consumat, nu mai insistãm asupra incidentului. Dar ne mãnîncã limba, ºi o întrebare nu ne dã pace: n-ar fi fost mai bine sã spunã cã el se aflã în slujba românilor care l-au ales? Ar fi fost, dar ce pretenþii sã ai de la cineva care vorbeºte într-un fel ºi gîndeºte în alt fel? (citat aproximativ din Crin Antonescu). În materie de relaþii cu alegãtorii incomozi, ori ai replicã rapidã ºi inteligentã, ori eºti un om mort.

Dacã tot am ajuns în acest punct, sã mai scoatem din cãciulã încã o întîmplare cu Marele Tãcut. Era la o zi, douã dupã tragedia de la ,,Colectiv”, cînd omul nostru tocmai fãcea o baie de mulþime (ºi tu, Brutus?), în Piaþa Universitãþii. Atunci o ziaristã firoscoasã i-a cerut sã schimbe Constituþia, care este croitã împotriva Poporului Român. Dar, nici pînã astãzi, preºedintele n-a dat vreun rãspuns. În schimb, secvenþa aceea, de cîteva secunde, a dispãrut din filmuleþul care se tot dã la televizor. Ce sã-i faci, aºa este Alinuþa noastrã: dacã o scoþi din ritmul ei ºi din ambianþa creatã de bãieþii aceia cu privirile fixe, mititica se blocheazã, ºi nu mai scoþi nimic de la ea.

Aceste douã scene, care au scãpat cenzurii (deh, riscul transmisiilor în direct), seamãnã cu pãþania lui Bãsescu, pare-mi-se, de la Rîmnicu Vîlcea, cu ani în urmã. Era, tot aºa, campanie de alegeri, ºi Încruciºatul se

Lucruri incredibile pe care cîinii le simt cînd e vorba despre stãpînii lor De secole, oamenii apeleazã la cîini atunci cînd simt nevoie de afecþiune ºi companie. Iar motivul acestui comportament este simplu: cîinii sînt creaturi inteligente ºi perceptive. Poate cã nu înþeleg fiecare nuanþã din viaþa de zi cu zi, însã au abilitatea incredibilã de a înþelege stãrile emoþionale ale stãpînilor. Nu degeaba cîinele este numit cel mai bun prieten al omului.

ªtiu cînd vã este teamã Aþi auzit un zgomot în mijlocul noptii ºi v-a „sãrit inima din piept“? Cîinele vã poate simþi frica ºi, de obicei, vã imitã comportamentul. Dacã vreþi sã alungaþi teama cîinelui, trebuie ca mai întîi sã o alungaþi pe a dvs.. Fac excepþie de la aceastã regulã rasele care au fost crescute pentru pazã ºi protecþie.

Herman Hesse Scriitorul german, deþinãtor al Premiului Nobel pentru Literaturã (1946), iubea pisicile ºi, în opera lui, iubirea, în general, a jucat mereu un rol major: „There is a single magic, a single power, a single salvation, and a single happiness, and that is called loving”. („Existã pe lume o singurã magie, o singurã putere, o singurã salvare, o singurã fericire, ºi aceea se numeºte a iubi”).

Joyce Carol Oates

Cîinii îºi pot da seama dacã aveþi un alt animal de companie favorit.

Sã spunem cã aveþi doi cîini ºi ambii au fost rãsplãtiþi pentru cã s-au comportat bine. Dar dacã îl recompensaþi doar pe unul dintre ei, celãlalt va crede cã a fãcut ceva rãu. S-ar putea ca el sã nu mai coopereze ºi sã aparã rivalitatea între ei. ªi oamenii au de învãþat din aceasta.

Autoarea americanã are ºi o explicaþie pentru faptul cã romanele ei se întind, de cele mai multe ori, pe sute de pagini. „Scriu atît de mult, pentru cã, în general, pisica stã la mine în poalã atunci cînd lucrez. Toarce aºa frumos, cã nu-mi vine so deranjez. Are un efect mult mai liniºtitor asupra

Cercetãrile ºtiinþifice au demonstrat cã un cîine ºtie cã se aflã printre oameni ºi se va comporta corespunzãtor. Chiar ºi cel mai bine antrenat cîine din lume poate ceda unei tentaþii atunci cînd lîngã el nu se aflã nici un om.

ªtiu cînd sînteþi bolnavi Cîinii au fost întotdeauna recompensaþi pentru simþul lor olfactiv, care este de mii de ori mai bun decît al oamenilor. Existã cîini antrenaþi sã detecteze drogurile, dar ºi cîini dresaþi sã detecteze mirosurile subtile ale unor forme de cancer sau cîini care au fost pregãtiþi pentru a-ºi alerta stãpînii chiar ºi cu cîteva ore înainte de a avea un atac de cord.

ªtiu cînd sînteþi triºti Nu-i aºa cã aþi observat cã animalul dvs. de companie ºtie ce sã facã atunci cînd sînteþi triºti? Studiile au demonstrat cã aceste animale ºtiu cînd stãpînii lor sînt la pãmînt din punct de vedere emoþional ºi ºtiu cum sã se apropie de ei. În acelaºi timp însã, oamenii de ºtiinþã încã nu au aflat cu siguranþã daca aceste patrupede chiar înþeleg empatia.

SFATUL PÃRINÞILOR

afla în plinã vîjîialã electoralã… Muzici ºi baloane colorate… grãtare cu mititei greþoºi ºi bere trezitã… gurãcascã ºi trepãduºi politici… Poate n-aþi uitat de tradiþiile strãmoºeºti. Atunci s-a produs catastrofa. De nicãieri a apãrut un oltenaº îndrãzneþ. Camera n-a apucat sã-l prindã. L-a prins, însã, microfonul: - Aoleu, Bãsescule, ce-þi mai baþi tu joc de proºtii ãºtia!…

Iar Bãsescu s-a ridicat la înãlþimea momentului ºi a rostit ceva nemuritor, adînc, mai adînc, ioi, Piºta!: - Hã! Hã! Hã!…

Unde o fi anonimul acela, sã înceapã cu el toate emisiunile TVR de dimineaþã, imediat dupã ce se cîntã Imnul?..

Sfîrºit PAUL SUDITU

Scriitori celebri ºi pisicile lor (3)

Observã inegalitatea

ªtiu dacã sînteþi atenþi

Iunie 1995. Jubileul a 5 ani de la apariþia revistei „România Mare“. Prilej cu care s-au întîlnit ºi au conversat cine nici nu gîndiþi: fostul ministru de Externe ªtefan Andrei, purtãtorul unui nume ilustru, Ion I. Brãtianu, cîntãreþul Gh. Turda.

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z Berea - declaratã aliment Deºi am fost un dependent, Beþiilor le-am dat uitare: De cînd e berea aliment, Mi-e gîndul numai la...„mîncare“.

Bomba Un tub imens cu praf de puºcã Ce-l tragi cînd va veni rãzboiul Sau locu-n care trag o duºcã ...

Atunci cînd fug sã duc gunoiul.

Capul I-am gãsit ºi un defect Însã nu fac tevaturã: Capul, cred c-ar fi perfect...

Dacã n-ar avea ºi gurã!

Circul de Stat Circul - studiind momentul, E-un spectacol vasãzicã, Pentru care Parlamentul E-o clãdire foarte micã. mea decît soþul meu”, spune scriitoarea.

Truman Capote Chiar dacã nu se ºtiu foarte multe lucruri despre iubirea sa faþã de pisici, ne putem face o pãrere fie ºi numai din faptul cã o pisicã fãrã nume apare, în celebra lui carte „Mic dejun la Tiffany”, cu un rol major.

Celibatarul Bãiat finuþ cu „gene“ moi, Clapon ce nu prea e în stare, Sau - fie vorba între noi ...

Cam tot un fel de fatã mare.

Chirurgul Domnul doctor, din rutinã, Respectînd perfect tipicul, Are-o mînã foarte finã...

Nici nu simþi cînd „saltã“ plicul.

NAE BUNDURI

Pag. a 11-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Ochii ºi urechile Împãratului Profesorul Turbatu era obsedat de o întrebare, cãreia, deºi o sucise pe toate pãrþile, nu-i aflase rãspuns cu nici un chip. De fapt, pã persoanã fizicã, vorba unui clasic în viaþã, gãsise de mult explicaþia - cum dracu sã n-o gãseascã? Problema începea cînd comuta pã persoanã psihicã, subconºtientul lui refuzînd sã accepte cã, pe stil nou, pînã ºi aºa ceva devenise posibil: Dupã foarte ciudata îmbîrligãturã a rãpirii ziariºtilor, urmatã de fuga din þarã a „grav bolnavului” Omar Haissam, Serviciile Secrete cum de scãpaserã, domnule, arãboiul din ochi?!...

Iar, dupã niºte ani, deºi situaþia pãrea a fi una copy paste (cu inculpatul tot grav bolnav, tot dus de braþe de douã matahale, cã singur nu putea merge, tot cu un morman de dosare penale), cînd Instanþa îl lãsase pe Dan Adamescu sã plece liniºtit în strãinãtate, Serviciile tot nu avuseserã nimic de obiectat? Dar dacã ºi individul acesta ar fi dispãrut, precum Codruþ Marta, în „triunghiul Bermudelor“?! Sau, asemenea lui Cocoº, ar fi trebuit cãutat cu lampa lui Aladin prin Dubai?

O fi ºtiind ceva Codruþa Kövesi-Cattani, dacã ºi-a permis sã mîrîie public înspre SIE...

Mai avea profesorul o nedumerire, auzind cã, din cîte se spunea, la noi ar funcþiona cele mai multe Servicii Secrete din lume. Cicã vreo 7 la numãr! ªi cei mai mulþi agenþi pe cap de locuitor...

Ce-or face cu atîþia „acoperiþi“, pe metru pãtrat de þãriºoarã?! Nu s-or cãlca pe picioare?

Deºi contrazis de pîrdalnicul subconºtient, profesorul întrezãrea ºi aici un posibil adevãr: Se spioneazã unii pe alþii, cã altceva nu prea vãd, domnule! Pãi, noi, ãºtiãlalþii, mai avem vreun secret?!

Ne punem poalele-n cap, ºi ne pîrîm strãinãtãþii, peste tot pe unde ne ducem!

Ce va fi pînã la urmã cu Adamescu, odrasla unei familii de evrei pricopsiþi din Râmnicu Vâlcea, bãiat descurcãreþ, care, la nici 30 de ani, aproviziona cu alimente cantina ICECHIM a coanei Leana, rãmîne de vãzut.

Profesorul nu excludea ca, finalmente, tipul ori sã fie achitat pe motive medicale, ori sã primeascã o pedeapsã simbolicã. Ispãºitã, foarte probabil, în arest la domiciliu.

La banii lui, ar fi vreo problemã sã-l scoatã basma curatã? Poate chiar iresponsabil! Sorin Oprescu, Albã ca Zãpada de pînã deunãzi, nu se îmbolnãvise, fãrã speranþã, fix a doua zi dupã arestare? ªi nu redevenise funcþional, ba ºi eligibil, fix a doua zi dupã „lãsarea la vatrã“?!

Cum s-a încheiat afacerea Haissam, se ºtie. Pe partea ziariºtilor, se lãsase cu happy-end, în sensul cã oamenii fuseserã salvaþi. Dacã salvaþi o fi cuvîntul potrivit... Cît priveºte tãrãºenia în sine, se pusese batista pe þambal, culisele ei fiind secretizate pentru o jumãtate de secol!!

La mînãreala de tip Haissam ºi la asasinarea lui J.F.Kennedy ce s-a mai procedat astfel! Deºi acum, din fericire, nici nu murise nimeni, nici nu fusese la mijloc vreo problemã de Stat. Pãi, dacã aºa stau lucrurile, ce anume ar putea justifica, domnule, aceastã nemaintîlnitã punere sub obroc?! ªi iarãºi subconºtientul, batã-l vina!, refuza sã accepte rãspunsul... Spray-ul paralizant al unor postaci, nu din cale afarã de abili, pulveriza ideea cã, pe de o parte, anumite relaþii inter-statale nu ar trebui afectate.

Iar pe de alta, cã numele ofiþerilor sub acoperire implicaþi în dandanaua asta urît mirositoare nu pot fi deconspirate în ruptul capului.

Zãu, domnule? Atît de mare era secretul, încît tot tîrgul vorbea cã domnul Coldea de la SRI plecase în Irak maior, ºi se întorsese general-maior! Mã rog, putea fi doar gura lumii slobodã...

Ohanesian, unul dintre ziariºtii rãpiþi, era însã de pãrere cã lucrurile sînt îmbîrligate pe o altã direcþie. ªi cã Haissam, ajuns la capãtul rãbdãrii în puºcãrie, ar fi dispus sã dea totul pe goarnã! La fel ºi procurorul Nastasiu, „promovat“ pe post de Stan Pãþitul. ªi atunci, noul preºedinte, domnul K.W.Iohannis, n-ar putea decide, simplu ca oul lui Columb, anularea ciudatei secretizãri?!

Nu vrea el, nu-l lasã legea sã o facã, ori îi dã peste mînã Marele Licurici?...

O rezolvare a enigmei ar fi putut veni ºi dinspre Vadim, care depusese o plîngere penalã împotriva lui Traian Bãsescu. Din pãcate, Tribunul murind subit (Ciudatã coincidenþã, domnule - taman cînd sã demareze procesul!), plîngerea avea toate ºansele sã zacã mult ºi bine prin cine ºtie ce sertar, cum zãcuserã atîtea ºi atîtea alte dosare. Ori chiar sã-ºi doarmã somnul de veci, lîngã cel ce o formulase. Iatã însã cã, surpriza etapei!, împricinatul Bãsescu afirma textual la televizor: În intervalul 1997-2001, Victor Viorel Ponta a fost ofiþer sub acoperire!

Ce faceeee?!... Staþi o clipã, stimabililor, cã acum nu mai e o simplã bîrfã la colþul strãzii, ci un anunþ oficial!

Acoperirile astea sînt atît de importante, încît trebuie secretizate 50 de ani, sau pot fi dezvãluite oricînd, de oricine, dupã cîteva pahare în plus, ori din cine ºtie ce alte cauze?!

Aaa, dacã acoperitul s-ar fi descoperit singur, de bunã voie ºi nesilit de nimeni, cum a fãcut-o, în direct ºi la ore de vîrf, lent-colonelul Robert Turcescu, ar fi fost cu totul altceva! Dar nu, nici aºa lucrurile n-ar fi fost deloc în ordine... Da’ deloc-deloc-deloc! Bunãoarã, agentul acela american, ºi el sub acoperire, Eduard Snowden, care, de asemenea, se autodeconspirase într-o escalã la Moscova... Pricepînd dupã aia cã, de tîmpit ce era, se bãgase într-un rahat mare cît Kremlinul ºi Capitoliul la un loc, ceruse azil politic prin Bolivia sau Venezuela! Iar, pînã una-alta, se dãdea pierdut prin Rusia. Dacã o mai fi fost pe-acolo ºi pã persoanã fizicã, nu doar declarativ. Cu siguranþã nu ajunsese înapoi în SUA, cã-l fãceau Serviciile Secrete hot-dog cît ai zice shit! Peste tot în lume, ºi de cînd lumea, regulamentele acestor unitãþi de elitã sînt drastice, iar trãdarea nu-ºi aflã iertare! Pe cînd la noi, auto-denunþatul trecuse liniºtit de la B1, la nu se mai ºtie ce altã televiziune. Îl înjura Radu Banciu mai rãu decît pe Adrian Nãstase? Ei, ºi?! ªtergea cu el pe jos, aproape searã de searã, ºi Mircea Badea? Ei, ºi?! Tipul n-avea treabã cu Bolivia-Venezuela, nici cu Badea-Banciu, predînd cursuri de varã-toamnã-iarnãprimãvarã pe blogul personal. Sau acordîndu-i note Codruþei Kövesi, dupã ce (întîmplãtor, desigur) se întîlnise pe stradã cu un reporter TV. Aºa stînd lucrurile, Turcescu chiar fusese ofiþer sub acoperire, domnule? Sau se dãduse ºi el mare-n parcare, sperînd sã nu rãmînã în memoria colectivã doar „un ãla care aude voci“?...

O poveste despre aristocraþia româneascã: Nadejda ªtirbey (1) Într-una dintre reºedinþele aristocratice din Saxa, în Loschwitz, într-o lume liniºtitã ºi aºezatã, s-a nãscut, în anul 1876, prinþesa Nadejda, pãrinþii ei fiind principele George G. Bibescu ºi prinþesa Marie-Henriette-Valentine de Riquet de Caraman-Chimay. Aristocraþia europeanã îºi trãia ultimele decenii de strãlucire ºi, ceea ce este foarte important, aristocraþia româneascã era de peste douã sute de ani aspiratã în familiile din înalta societate europeanã. În consecinþã, Nadejda ªtirbey (1876-1955) a copilãrit în Imperiul German, pentru a cunoaºte în tinereþe România, þara tatãlui, dar ºi a soþului sãu, iar la maturitate sã iubeascã foarte mult Franþa ºi Parisul. În anul 1895, s-a cãsãtorit cu vãrul ei de gradul al II-lea, principele Barbu A. ªtirbey (1872-1946). În Bucureºti, Nadejda a locuit fie la reºedinþa familiei ªtirbey de pe Calea Victoriei, fie la reºedinþa din Buftea, pe care o prefera celei din Bucureºti. Nadejda nu a trãit departe de problemele þãrii adoptive, aflîndu-se la Bucureºti în timpul primului rãzboi mondial ºi retrãgîndu-se apoi la Iaºi, în Moldova, între anii 1916 ºi 1918, odatã cu adminis-

traþia româneascã. A participat ca voluntarã în corpul surorilor medicale pentru îngrijirea rãniþior de rãzboi ºi a refugiaþilor. Nu a pãrãsit România, toate întîmplãrile fiind trecute într-un jurnal pe care l-a þinut în toþi aceºti ani. Fiind de culturã germanã, Nadejda obiºnuia sã scrie în aceastã limbã. Tot ea descrie ºi revenirea la Bucureºti, în toamna anului 1918: „Cãlãtoria, pe o ploaie torenþialã, care nu a împiedicat primirile minunate în toate gãrile ºi, în fine, sosirea la Bucureºti. Întîi, la garã, chipul mare ºi bun al lui Berthelot, pe care se prelingeau lacrimi de bucurie, toate acele feþe strãlucitoare, începînd cu cea a Reginei noastre în costumul de colonel de roºiori.

Niciodatã nu voi uita frenezia, entuziasmul spontan, nebun, al poporului, ªoseaua strãjuitã de trupele engleze, franceze ºi române, bucuria de a le vedea defilînd împreunã. ...Acestea sînt momente care se întipãresc adînc în inimã ºi pe care nimic nu poate sã le ºteargã. Întoarcerea în vechea noastrã casã de la Bucureºti, oamenii plîngînd de bucurie cã ne vãd, în sfîrºit, în aceastã reºedinþã strãveche, prima noastrã cinã cu ºampanie, bunãtãþi,

Dacã bãtuse cîmpii, problema trecea în competenþa Ministerului Sãnãtãþii. Vorba vine, competenþã... Dar dacã individului nu-i vorbise gura fãrã el, ci chiar fusese ofiþer acoperit, daravela se complica: Serviciile Secrete române o lãsaserã mai moale decît restul lumii? Pînã ºi aceºti aºi anonimi ajunseserã o societate cu rãspundere limitatã?!... Nu tu regulamente riguroase, nu tu controale psihiatrice, care sã punã la colþ fie încãlcarea confidenþialitãþii, fie „zurgãlãii la scufiþã“?

Cum, însã, pe stil nou, nici marii delapidatori nu mai ºtiau ce-i aia o puºcãrie severã, de care sã le fie groazã, ce sã mai vorbim discuþii, domnule? Înseamnã cã s-a dat liber la orice!

Ce-i drept, rãmînînd în „branºã“, lucrurile puteau fi privite ºi din alt unghi: dacã ditamai inodor-incolorul boss al unui Serviciu Secret a putut fi numit la ceas de searã, pe colþul biroului, doar pe bazã de sufleþel... Poate ºi de niþel trupuleþ, cã, vorba aia, bãrbaþi sîntem, pulãrii pãrtãm... Amãnunt deconspirat, hãhãind cu gura pînã la ochiul stîng, de însuºi ºeful de atunci al Statului!!

Deci, dacã ºi la nivel de ºef mergea pe „stilul Dorel“, ce mai conta un agenþel oarecare? ...Invitaþii unei emisiuni TV dezbãteau cîteva stenograme bombã, ajunse (tot întîmplãtor, desigur) în posesia unor jurnaliºti de investigaþii. De pildã, cu referire la ALRO, se vorbea despre foarte multe milioane de dolari, învelite în foarte multe folii de aluminiu. Doi dintre ruºii implicaþi în tãrãºenie, tot pomeneau în convorbirile lor telefonice de un anume Profesor. Cã, dacã nu aprobã el, nu se poate face nimic, cã numai Profesorul taie ºi spînzurã. Pe de altã parte, ºi Omar Haissam, în discuþiile lui cu Yassim, sau cum naiba-l chema pe doctorul acela, care cicã-i umflase averea, tot de un anume profesor pomenea; numai Profesorul face, numai Profesorul drege...

Pe sãrmanul profesor Turbatu îl nãpãdirã, dintrodatã, palpitaþii ºi valuri de sudoare rece: La cum interpreteazã ãºtia stenogramele, sã nu mã trezesc dracului chemat ºi eu pe la DNA! Cã, dinspre Big Brother, era posibil orice! Englezii întocmiserã deja un dicþionar al celor 50.000 de cuvinte care te puteau umple de bube dulci. În sensul cã Serviciile Secrete le-ar fi putut suspecta a fi coduri teroriste. Tu, bietul de tine, spuneai gogonele, iar bãieþii decodau cã ai fi vorbit despre grenade, pe care intenþionai sã le arunci sãptãmîna viitoare, în mijlocul maratonului de la... Mã rog, în mijlocul unui maraton. Drept care, a doua zi, în zori, te ºi trezeai cu mascaþii la uºã; dacã mai aveai uºã, în cazul în care nu rãspundeai la somaþii timp de 5 secunde!

Nimic nou sub soare, domnule. Geniul lui Mihai Eminescu anticipase chestia asta, cu un secol ºi jumãtate înainte, mai ceva decît Jules Verne! Dovadã poezia SCAPÃ CINE POATE: De la oricare-un snop de fraze seceri, apoi le rãsfoieºti, filã cu filã. ...Pe ecran apãrea acum Alina Gorghiu, vociferînd graseiat-piþigãiat fiindcã se alocaserã doisprezece milioane de euro, pe nu se înþelegea ce anume. Era prea mult - too much, ar zice engleziþii lui elevi pe stil nou- pentru nervii ºi timpanele unui profesor de Limbã Românã!

Pufni iritat: Cucoanã, dacã-i vorba de milioane, nu se zice... marinel. Se zice douãsprezece!

SORIN SATMARI (Din volumul S.C.ARAOÞCHI S.R.L.) bucuria de a ne vedea îmbrãcaþi de galã în jurul unei mese, stînd de vorbã voioºi ºi cu ofiþerii francezi... Mi se pãrea cã visez punînd fiecare obiect la locul lui, apoi, cînd totul a fost instalat, mi s-a pãrut cã nu pãrãsisem niciodatã locurile acestea”. Primele douã decenii din viaþa cuplului s-au derulat în spaþiul vastei moºii de la Buftea, palatul bucureºtean din Calea Victoriei nefiind locuit decît cu ocazia unor invitaþii în oraº sau a unor evenimente de familie (baluri, nunþi). Aºa cum reiese din corespondenþa purtatã cu membrii familiei, Buftea a reprezentat cãminul, Nadeja criticînd atît clima, cît ºi societatea bucureºteanã, ea preferînd un mod de viaþã retras. Apreciatã de familie ºi prieteni ca o soþie ºi mamã devotatã creºterii celor patru fiice, Nadeja s-a dedicat total unor activitãþi creative în spaþiul cãminului ei: picteazã, brodeazã, croieºte, ascultã muzicã simfonicã, cîntã la pian ºi vioarã, scrie poezii, poveºti ºi piese de teatru, comandã ºi cultivã diferite plante în grãdina sa, cãlãreºte, se ocupã de întregul complex de la Buftea. Personalitatea lui Barbu ªtirbey, un om extrem de rafinat, cult, manierat, bãrbat frumos, cu pãrul bogat ºi negru, de o þinutã tipic englezeascã, i-a adus supranumele de „Prinþul alb“. Fiicele lui îl divinizau, spunîndu-se cã, întrebate fiind cu cine vor sã semene viitorii lor soþi, ele ar fi rãspuns în cor: „Cu tata!“, ceea ce nu s-a întîmplat, desigur. (va urma) ADRIAN MAJURU

Cucerirea lumii de pe o scenã

Un corifeu al Baletelor ruse: Serghei Diaghilev (1) (urmare din pag. 1)

Serghei Diaghilev, copilul teribil al Sankt Petersburgului În 1891, cu banii lãsaþi moºtenire de mama sa naturalã, Diaghilev a plecat la Sankt Petersburg pentru a studia dreptul. A urmat, însã, ºi cursurile Conservatorului, pe care l-a absolvit în 1892. A renunþat la visul de a compune muzicã, dupã ce profesorul sãu, Rimski-Korsakov, i-a spus cã nu are talent. În Capitala imperiului, la început, ºi-a petrecut timpul cu vãrul sãu, Dmitri „Dima“ Filosofov, care a fost ºi prima iubire.

Serghei era homosexual ºi a înþeles acest lucru de tînãr. Aºa cum se va întîmpla pe parcursul întregii vieþi, cariera îi va fi influenþatã de iubiþii care i-au Serghei Diaghilev ºi Igor Stravinski fost alãturi - ºi de despãrþirile de ei, deopotrivã.

Dima l-a introdus în lumea bunã a artei ºi i-a fãcut artei baletului. Din pãcate, aici a avut o experienþã cunoºtinþã cu un grup de prieteni care se autointi- scurtã - a demisionat în 1901 - dar utilã, cãci ºi-a tulau „societatea pentru studiu individual“. fãcut numeroase cunoºtinþe în sfera artisticã. În Printre aceºtia se numãrau scenograful Alexandre 1904, revista a încetat sã mai fie publicatã, aºa cã Benois, scriitorul Walter Nouvel ºi pictorul Léon Diaghilev s-a preocupat de organizarea unor Bakst, persoane care vor rãmîne mult timp în expoziþii de artã ruseascã atît acasã, cît ºi în jurul lui Diaghilev. Studenþia i-a fost presãratã cu strãinãtate - mai precis, la Paris. evenimente dintre cele mai diverse. De pildã, la un Preludiul: Þarul Boris moment dat, Serghei ºi Dima au decis sã îi facã o ºi Þarul Serghei vizitã lui Lev Tolstoi, omul despre care se spunea cã e mai puternic chiar decît Þarul. Zis ºi fãcut. Au În timpul cãlãtoriilor sale în afara graniþelor plecat la Moscova, au obþinut audienþa ºi au stat de imperiale, s-a înfiripat o nouã dorinþã: organivorbã cu scriitorul. Într-o scrisoare din 18 febru- zarea de concerte ruseºti la Grand Opéra, din arie 1892, trimisã mamei sale vitrege, Serghei Paris. Pregãtirile au început în 1907, cînd a pus povestea cã, dupã întîlnire, „cînd am ajuns afarã, bazele unui grup care sã-i punã planul în în stradã, primele noastre cuvinte au fost excla- miºcare. Tot în 1907, se petrece un eveniment maþii: «Dar e un înger, chiar e un înger!» Am fost care îi va marca profund atît cariera, cît ºi viaþa atît de emoþionaþi, cã aproape am plîns“. Dupã intimã. Îl întîlneºte pe Vaslav Nijinski, care, la aceastã vizitã, Diaghilev i-a mai scris, în trei rîn- numai 17 ani, era deja o micã stea a baletului duri, lui Tolstoi, iar în ultima sa scrisoare, din 19 dar va avea sã ajungã o „supernovã“. Timid, martie 1893, îi spunea acestuia: „Visul ºi scopul între cei doi s-a construit o relaþie mai mult decît vieþii mele este sã lucrez creativ în domeniul profesionalã - Nijinski nu a fost deloc deranjat de artelor“. Implicarea realã, profundã a lui diferenþa de vîrstã de 18 ani, deºi Serghei nu l-a Diaghilev în viaþa artisticã a Petersburgului a gãsit tocmai atrãgãtor ºi nici suficient de bine început din martie 1898, cînd a primit o spon- ºlefuit pentru a ieºi în lume. În toamna lui 1908, a sorizare de la doi patroni ai artelor - prinþesa început o poveste de dragoste pasionalã, care Teniºeva ºi magnatul Savva Mamontov - pentru a avea sã dureze cinci ani, influenþînd, mai mult pune bazele unei reviste de artã. Fiecare a donat decît vieþile celor doi, chiar istoria Ballets Russes.

15.000 de ruble, cît sã þinã revista pe piaþã timp de La începutul lui 1908, la Paris, s-a semnat un conun an. Se dorea ca „Mir Iskusstva“ (Lumea Artei) tract pentru „Boris Godunov”, o adaptare dupã sã „producã o revoluþie în lumea artei, precum ºi romanul lui Aleksandr Puºkin, pe muzica lui în rîndul publicului, care, pînã acum, s-a hrãnit Modest Mussorgski. Era prevãzutã organizarea din resturile miºcãrilor care deja au început sã îºi unei serii de spectacole în luna mai – 19, 21, 24, 26 piardã farmecul în Europa“, ºi 31. Au fost angajaþi sã dupã cum declara chiar cînte Feodor ªaliapin ºi Diaghilev pentru „PeterburgSmirnov, precum ºi corul skaya gazeta”. La elaborarea Teatrului Bolºoi. Konstantin Korovin, Ivan Bilibin, revistei i-a angrenat pe Aleksandr Golovin ºi Benois aproape toþi prietenii sãi, dar au fost desemnaþi sã realizeze revista nu a fost atît de prodecorurile ºi costumele - elegresistã pe cît s-ar fi crezut. mente care vor distinge Aceasta va rãmîne poziþia lui aceastã operã de punerile în Diaghilev pe tot parcursul scenã anterioare. Bilibin a carierei sale: deºi conºtient cã plecat la Arhanghelsk ºi ruperea de trecut este obligaVologodskaya sã cumpere torie pentru un artist care tunici, acoperitori de cap ºi doreºte sã inoveze, Serghei broderii, care au fost aderãmîne ataºat de vechea vãrate opere de artã în sine.

Europã. Din acest paradox se „Boris Godunov“ a fost un vor naºte producþiile sale fabsucces rãsunãtor, a vrãjit uloase, din aceastã pendulare complet publicul parizian. între vechi ºi nou va izvorî Veºtile au ajuns pînã în dinamica spectacolelor sale Rusia, astfel cã Marele Duce viitoare. În 1899, în acelaºi an Vladimir - unchiul Þarului în care a lansat revista Nicolae al II-lea ºi un apropi„Lumea Artei“, a fost numit at al lui Diaghilev - a venit consilier artistic la Teatrul personal la Paris pentru a-l Mariinski din Sankt Petersfelicita.

Tamara Karsavina burg, epicentrul mondial al

Succesul operei „Boris Godunov“ l-a determinat pe Diaghilev sã plece la Sankt Petersburg, sã organizeze un nou turneu, în care sã includã ºi balet... Întrucît Opera din Paris nu era disponibilã, locul stabilit a fost Théâtre du Châtelet.

Programul conþinea, pe lîngã baletul coregrafului Michel Fokine, „Le Pavillon d’Armide“, piesa „Giselle“, pentru a pune în valoare talentul Annei Pavlova; o suitã coregraficã a lui Fokine pe care a numit-o „Les Sylphides“ sau „Chopiniana“ (care a intrat în istorie drept primul balet abstract); „Cleopatra“, o adaptare dupã un balet al lui Fokine, din 1908, „Nopþi egiptene“; „Le Festin“, une salade russe care combina mai multe stiluri muzicale, al cãrei singur scop era de a-l pune în valoare pe Nijinski. În ceea ce priveºte opera, s-a hotãrît sã se punã în scenã „Fecioara din Pskov“, de Rimski-Korsakov, cîteva acte din „Prinþul Igor“, de Alexander Borodin ºi „Ruslan ºi Liudmila“, de Mihail Glinka. Aºadar, o întreprindere uriaºã. Opt premiere pe o scenã din afara þãrii ºi numai cîteva luni de pregãtire. Totul trebuia pus la punct de îndatã, aºa cã Diaghilev a apelat la Marele Duce Vladimir, care a prezentat proiectul Þarului. În ianuarie 1909, însuºi Nicolae al II-lea se preocupa „de propagarea artei ruseºti în Occident“ ºi îi dona lui Diaghilev 25.000 de ruble ºi un spaþiu pentru repetiþii. Dar lucrurile nu au mers atît de lin. Sankt Petersburgul avea douã mari balerine: Anna Pavlova ºi Matilda Kºesinskaia. Cea din urmã, trecutã de prima tinereþe, la 36 de ani, fusese amanta Þarului cînd acesta era þarevici ºi încã se bucura de protecþia Curþii. Fokine s-a opus ca ea sã aparã în „Giselle“ sau în „Les Sylphides“ ºi, cu greu, s-a lãsat convins sã îi acorde un rol în „Le Pavillon“.

Neînduplecatã, Kºesinskaia a declarat rãzboi.

Diaghilev nu era prea preocupat de acest lucru, cãci încã se bucura de protecþia Marelui Duce Vladimir. Dar soarta a fãcut ca Ducele sã moarã pe 4 februarie 1909. Deºi evenimentul neplãcut nu a pãrut sã schimbe ceva în atitudinea Þarului faþã de Diaghilev, pe 17 martie, din senin, impresarul primeºte o telegramã prin care este somat sã pãrãseascã imediat sala de repetiþii ºi sã înapoieze costumele ºi decorurile. Era semnatã „Nikolai“.

Rãmîne neclar cine l-a fãcut pe þar sã se rãzgîndeascã, dar, probabil, cã a fost Kºesinskaia.

Rãmãseserã doar douã luni pînã la premiera din Paris. Dupã o lunã de repetiþii, pe 2 mai, cei 250 de dansatori, cîntãreþi ºi tehnicieni, alãturi de o orchestrã de 80 de oameni, au plecat spre Paris.

La spectacol fuseserã invitaþi tineri actori ºi personaje mondene ale Parisului. Impresarul Gabriel Astruc, care era omul de legãturã al lui Diaghilev la Teatrul din Paris, se ocupase de aranjamente pînã la ultimul detaliu: „Am avut mare grijã sã alternez blondele cu brunetele [în primul rînd de la balcon]“. Aºa credea el de cuviinþã cã trebuie sã procedeze pentru a cuceri avangarda artisticã, sau mes chers snobs (dragii mei snobi) cum îi numea. S-a renunþat la „Giselle“, deci ºi la apariþia Annei Pavlova, în deschidere. Absenþa celei mai cunoscute balerine din Rusia a sporit admiraþia pentru Vaslav Nijinski ºi pentru prima balerinã Tamara Karsavina. Premiera de pe 19 mai, care a cuprins în program „Le Pavillon d’Armide“, „Prinþul Igor“ ºi „Le Festin“, a devenit legendarã în istoria teatrului Secolului XX. Toþi criticii ºi iubitorii de artã nu conteneau sã vorbeascã în hiperbole despre experienþa nouã ºi ºocantã la care participaserã.

Avangardã ºi burlesc Începînd cu 1909, viaþa lui Diaghilev avea sã fie conectatã pentru totdeauna de Ballets Russes, de turnee, spectacole noi ºi finanþarea acestora.

Nu a beneficiat niciodatã de o sponsorizare constantã, a avut mereu datorii ºi, uneori, chiar a fugit de la locul faptei fãrã sã plãteascã. Nu a avut

un sediu al trupei ºi nici În 1915, Diaghilev a „adoptat“ un alt tînãr comDiaghilev îndeplinirea visului: mãcar o casã. A trãit mereu Ballets Russes aparþinea avan- pozitor, pe Serghei Prokofiev. Debutul sãu, „Suita pe picior de plecare în cele gardei, atît în muzicã, cît ºi în scitã“, nu i-a impresionat pe apropiaþii lui Diaghilev; mai scumpe hoteluri din dans. Chiar ºi Debussy a fost Nouvel îi scria impresarului: „Prokofiev a scos niºte Europa, alãturi de Vasili, impresionat: „[...] Dansatorii chestii ciudate, pe un subiect ciudat“. Dar Diaghilev servitorul sãu. Debutul, cu francezi nu ar fi acceptat era hotãrît sã îl aducã în echipa sa, cãci, dupã cum surle ºi trîmbiþe, al Baletelor niciodatã sã danseze pe o ast- spunea el, „dupã Stravinski, a mai rãmas doar un ruse l-a determinat pe fel de muzicã... Ergo Dia- singur compozitor în Rusia“, Prokofiev. I-a comanDiaghilev sã ia douã decizii: ghilev este un om mare, iar dat alte trei balete: „Bufonul“ (cu premiera abia în prima, sã punã în scenã, Nijinski este profetul sãu“. În 1921), „Pasul de oþel“ (1926) ºi „Fiul risipitor“ anual, cîte o operã în preceea ce priveºte „ªehereza- (1929). Toate au fost foarte bine primite atît de pubmierã, sã nu facã din trupa sa da“, parizienii au hotãrît cã licul amator, cît ºi de cel profesionist. Despre o companie cu un repertoriu adevãratul cîºtigãtor era „Bufonul“, Stravinski spunea cã e „singura lucrare fix; apoi, sã angajeze ºi artiºti Bakst, cu decorurile ºi cos- muzicalã modernã pe care o pot asculta cu plãcere“, ºi compozitori care nu erau tumele sale exotice, pline de iar Ravel o numea „o lucrare de geniu“. ruºi. Primii contactaþi au fost culoare ºi de o senzualitate Henri Matisse: Maurice Ravel ºi Claude aproape barbarã. „Diaghilev este Ludovic al XIV-lea“ Debussy - la acea vreme, cei S-a înconjurat mai în vogã compozitori Dar Diaghilev nu a vizat numai compozitorii, ci de nume mari francezi. Lui Ravel i s-a ºi artiºtii care puteau realiza costume ºi decoruri comandat sã compunã baletul A revenit în peisaj ºi care ieºeau din norme. Pe 30 mai 1916, participa „Daphnis ºi Chloé“, pe baza Debussy, care a scris partitu- la o seratã muzicalã organizatã, printre alþii, de Anna Pavlova unei idei pe care Fokine o ra pentru „Preludiu la dupã- Matisse ºi de Pablo Picasso. O sãptãmînã mai tîrzavusese încã din 1904. Colaborarea dintre cei doi amiaza unui faun“, dupã o poezie a lui Stéphane iu, Serghei îi fãcea o vizitã acestuia din urmã în a fost dificilã, cãci „Fokine nu ºtie un cuvînt în Mallarmé. Baletul a stîrnit rumoare în Paris, studioul sãu. În august, Picasso fãcea deja parte francezã, iar eu nu ºtiu decît sã înjur în rusã“, dupã ce faunul în cauzã era surprins autosatis- din echipã ºi lucra, alãturi de Cocteau ºi Satie, la dupã cum povestea chiar Ravel. Piesa va fi gata ºi fãcîndu-se. Tot Debussy a compus un nou balet, un nou balet, „Parada“. va avea premiera abia în 1912, pe 8 iunie. Între „Joc“, a cãrui coregrafie a Premiera a avut loc pe 18 timp, Diaghilev a renunþat la serviciile lui intrat pe mîinile lui mai 1917, iar istoria a înregDebussy pentru a lucra la o piesã nouã -„Pasãrea Nijinski, întrucît Fokine a istrat acest eveniment drept de foc“. Libretul se baza pe cîteva mituri popu- pãrãsit trupa în 1912. momentul cînd avangarda lare ruseºti; coregrafia i-a fost încredinþatã lui Aceasta a fost ultima operã ºi-a croit drum pînã în sînul Fokine, iar muzica lui Anatoli Liadov, care s-a pentru orchestrã scrisã de culturii de massã europene. dovedit a fi un compozitor meticulos, dar încet. Claude Debussy, despre Cîþiva ani mai tîrziu, în Prin urmare, Diaghilev l-a concediat ºi a trimis o care Stravinski spunea cã 1919-20, Picasso lucra la telegramã la Ustilug, un sãtuc din Ucraina, unde este „cea mai proaspãtã ºi decorurile pentru baletul trãia un discipol al lui Rimski-Korsakov. Numele cea mai tinereascã operã a „Pulcinella“ (pe muzica lui acestuia era Igor Stravinski. Diaghilev l-a însãrci- lui“. A reprezentat, fãrã Stravinski ºi coregrafia lui introducerea nat cu compunerea partiturilor pentru o îndoialã, Leonid Massine). Fantezia readaptare a baletului „Les Sylphides“ ºi pentru modernismului la Ballets lui Diaghilev pentru aceastã „Pasãrea de foc“. În aceeaºi perioadã, Diaghilev a Russes ºi o rupturã cu tot piesã era o versiune abstraclucrat la un nou balet, alãturi de Bakst ºi Nijinski ceea ce însemnase estetica tã a commedia dell'arte. Dar - „ªeherezada“, inspirat din cartea 1001 de nopþi, sfîrºitului de secol – dar primele costume create de pe muzica lui Rimski-Korsakov. În aceastã mai ales cu imaginea Picasso nu erau cele dorite perioadã, Diaghilev a organizat ºi primul turneu în impusã de Bakst. Dupã ce a de impresar. Înainte de a afara Franþei. Avea sã aibã loc la Theater des asistat la douã reprezentrînti uºa nervos, Diaghilev Westens, în Berlin. Urmau sã pregãteascã taþii în 1910, Marcel Proust i-a aruncat schiþele pe jos, a „Pasãrea de foc“, „ªeherezada“ ºi „Carnaval“, un descria stagiunea Baletelor cãlcat pe ele ºi i-a cerut sã reia munca. A doua zi, a fost balet creat de Fokine, pe muzica lui Robert drept o „invazie încîntãnevoie sã îl linguºeascã pe Schumann, cu recuzita realizatã de Bakst. La toare, împotriva cãreia au Picasso pentru ca acesta insistenþele lui Benois, a intrat în program ºi protestat numai criticii care erau lipsiþi de gust, ºi sã continue colaborarea. „Giselle“. Dar munca lor s-a concentrat pe Vaslav Nijnski, în baletul „Giselle“ care a stîrnit în Paris... o Rezultatul a fost cum nu se „Pasãrea de foc“, unde rolul principal l-a primit febrã a curiozitãþii care e mai puþin amarã, mai poate mai spectaculos: „un studiu cubist în negru, Karsavina, iar cel al Prinþului Ivan i-a revenit lui mult pur esteticã, dar poate cã la fel de intensã gri albãstrui ºi alb, redînd admirabil, cu o remarFokine. Karsavina ºi Nijinski dansau în „Giselle“, Ida Rubinstein juca rolul Zobeidei din „ªehereza- precum Afacerea Dreyfus“. Dar Diaghilev era cabilã economie de mijloace, o stradã luminatã de da“, în care Nijinski era „sclavul de aur“. Walter încã la început de drum ºi abia îºi consolida poz- lunã cu vedere spre golful Napoli“ (Cyril iþia în Paris. Impresarul s-a înconjurat, în scurtã Beaumont, critic de balet). În septembrie 1919, Nouvel îi spunea, maliþios, lui vreme, de numeroase personaje Diaghilev ºi Stravinski intrau, neanunþaþi, în casa Diaghilev cît de ciudat e cã ale culturii, precum pianista lui Henri Matisse din Issy-les-Moulineaux. „Nijinski este mereu sclavul în Misia Sert, scriitorii Jean Vînãtoarea de talente continua. Diaghilev încerbaletele tale – în «Pavillon Cocteau, André Gide sau com- case ºi în trecut sã îl coopteze pe Matisse, dar în d’Armide», în «Cleopatra» ºi, pozitorul ºi pianistul Erik Satie. zadar. De data aceasta, spera cã prezenþa celui mai acum, în «ªeherezada». Sper, În 1913, Stravinski revine cu o modern compozitor al Europei sã schimbe sentiSerioja, cã, într-o zi, îl vei elibnouã piesã care va influenþa mentele artistului. Voia sã îl implice în pregãtirile era!“. În mai 1910, la Berlin, lumea artei, un „coºmar pentru „Cîntecul privighetorii“ (bazat pe o poveste nu au avut loc decît douã preminunat“, cum o caracteriza de Hans Christian Andersen). Matisse a fost retimiere: „Carnaval“ ºi „CleoDebussy – „Ritualul primã- cent la început, dar în discuþiile cu Diaghilev au patra“. Cea din urmã a extaziverii“. Aceasta a fost opera cea rãsãrit tot felul de idei noi: vedea opera ca un mit at publicul, inclusiv pe mai discutatã ºi aclamatã a al reîncarnãrii, „foarte proaspãt ºi tineresc, [...] în Kaiserul Wilhelm, care, dupã Secolului trecut. Totuºi, pre- forme simple, luminã clarã ºi culori pure“. Nu s-a spectacol, i-a chemat pe memmiera a fost marcatã de cîteva bãtut palma imediat, dar Matisse a declarat cã brii societãþii egiptologilor, al incidente, demonstraþii, oameni „am fost bîntuit în urmãtoarele cîteva sãptãmîni cãrui preºedinte era, pentru a ieºind nervoºi din sala de teatru. de viziunea sa“, aºa cã, pînã la urmã, a cedat. A discuta despre importanþa culStravinski povestea cã, „dupã trecut Canalul Mînecii la 12 octombrie 1919, cãci turalã a baletului ºi pentru a le «spectacol», eram tulburaþi, aveau sã lucreze în Londra. De aici, îi scria despre cere sã studieze punerea în nervoºi, dezgustaþi ºi... fericiþi. experienþa sa soþiei: „Diaghilev este Ludovic al scenã a lui Diaghilev. Abia la Am mers cu Diaghilev ºi XIV-lea. Nu ai idee cum e omul ãsta. E fermecãtor Paris, în varã, a avut loc preNijinski la un restaurant... ºi exasperant în acelaºi timp - e un ºarpe - îþi miera baletului lui Stravinski, Singurul comentariu al lui alunecã printre degete - în final, singurul lucru „Pasãrea de foc“. Entuziasmul Diaghilev a fost: «Exact ce am care conteazã e el ºi treburile sale“.

Matilda Kºesinskaia, în baletul publicului i-a confirmat lui vrut»“. „Cocoºatul de la Notre-Dame“ (va urma)

Pag. a 14-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Unele dorinþe ale alegãtorului bucureºtean Acum este momentul ca aceia care doresc sã se ocupe de administraþia publicã în sectoarele Capitalei sã poarte un dialog direct cu alegãtorii, pentru ca, pornind de la doleanþele acestora, fiecare dintre candidaþi sã aibã în vedere eliminarea unor carenþe ºi elaborarea unui plan de mãsuri viabile, în concordanþã cu aºteptãrile populaþiei. Conºtient de importanþa votului, mãrturisesc cã m-am prezentat la toate alegerile organizate din 1950 încoace ºi, în calitate de cetãþean, vin cu unele propuneri simple, de interes pentru locuitorii Bucureºtilor, dupã ce unii primari, precum Lis, Halaicu ºi Bãsescu, fie le-au ignorat, fie au complicat lucrurile, prin deciziile pe care le-au luat.

Iatã ceea ce propun: - Legat de circulaþia mijloacelor de transport în comun, staþiile sã fie amplasate înainte, nu dupã semafor, evitîndu-se, astfel, 2 opriri, în loc de una.

Menþionez cã Traian Bãsescu ºi specialiºtii lui, în cei 4 ani ai mandului la Primãria Capitalei, au mutat peste 1.000 de staþii. Numai în zona Obor-Iancului au fost efectuate mai mult de 100 de mutãri de acest gen, fãrã nici un fel de consultare cu locuitorii din zonã.

- În vederea fluidizãrii traficului pietonal, sã fie luate mãsuri severe pentru respectarea termenului de finalizare a lucrãrilor la unele ºantiere, unde existã garduri de protecþie pe trotuar ºi pe strãzi. Spre exemplu, de zeci de ani sînt astfel de probleme cu gardul de protecþie de lîngã Biserica Armeneascã. Amintesc de cazul similar, de pe Str. Cristian Tell, unde gardul respectiv, instalat în 1990, a împiedicat circulaþia (timp de 25 de ani), pînã în toamna anului trecut.

- Pentru a avea o capitalã cu adevãrat europeanã, este necesarã elaborarea unor legi severe pentru cei care vandalizeazã, murdãresc sau produc deteriorarea zidurilor unor clãdiri, prin desene ºi înscrisuri aplicate cu diverse substanþe, dificil de înlãturat. Cine cunoaºte ,,Pasajului Latin”, de la capãtul tramvaiului 25 (staþia Sf. Gheorghe), ºtie cã, înainte de reamenajarea acestuia, de cãtre primarul Sorin Oprescu, într-un loc plãcut pentru trecãtori, era denumit, dupã revoluþie, ,,pasajul groazei”, de îþi era fricã sã-l strãbaþi, chiar ºi în plinã zi.

- Ar fi de dorit constituirea, la nivel de capitalã, a unui ,,sfat al cetãþenilor”, oameni selectaþi din rîndul

„Panama Papers“, traficul cu arme româneºti ºi spionarea lui Kövesi (1) La data de 1 iunie 1998, printr-o adresã oficialã, ºeful serviciului poliþiei Transporturi aeriene Otopeni solicita directorului aeroportului Internaþional Bucureºti-Otopeni (AIBO) copii ale fiºelor de taxare privind operarea tuturor zborurilor companiei Acvila Air, efectuate de o aeronava IL-18/22, înmatriculatã în Republica Moldova (ER-75929), de la platforma militarã a aeroportului Otopeni. Colonelul Necula Ion, ºeful serviciului poliþiei Transporturi aeriene Otopeni, descoperise cã MApN, prin direcþia Înzestrare (devenitã azi direcþia Armamente) a înfiinþat în 1995 o firmã (cel mai probabil acoperitã), avînd în conducerea sa ºi ofiþeri activi MApN, deºi statutul cadrelor militare interzicea acest lucru. Aceastã firmã, fãrã avioane, care opera doar curse de marfã, se numea Acvila Air ºi probele strînse de Necula evidenþiau faptul cã marfa transportatã era una specialã, adicã arme.

Arme livrate de Romtehnica, Ratmil, Arsenalul Armatei ºi de alte entitãþi, intermediate de locotenent colonelul (r) israelian Shimon Naor. Pentru a derula fãrã probleme astfel de afaceri, lui Naor, care deþinea deja un paºaport cu nr. 9003738, eliberat de statul evreu, autoritãþile române i-au eliberat, la data de 28.02.1994 ºi un paºaport românesc seria D. nr.

0398132, pe numele de Herscovici Simen, nãscut la Galaþi, la data de 22.10.1949. Anterior, ca ofiþer al armatei israeliene, Naor a fost implicat în scandalul Iran-Contras, în care locotenentul colonel Oliver North, consilier al preºedintelui Ronald Reagan, ajutat de CIA, a creat o reþea de trafic de arme ºi droguri, transportate pe calea aerului, cu aceleaºi avioane ºi avînd aceeaºi bazã de operare ca ºi Viktor Bout (aeroportul Ostend din Belgia). De exemplu, Boeingul 707 al companiei Santa Lucia Airways, înmatriculat J6-

unor specialiºti, avînd rolul de a urmãri în ce mãsurã sînt respectate legile de cãtre Comisia de urbanism. În acest sens, ar fi extrem de utile organizarea de expoziþii ºi editarea de pliante, astfel încît cetãþenii sã fie mai bine informaþi cu privire la aceste aspecte ºi, pe baza lor, sã poatã formula unele propuneri. Un exemplu de decizie extrem de neinspiratã a celor de la Urbanism îl constituie, dupã pãrerea multor bucureºteni, cel al ,,Aripilor”- monstru, din faþa Casei presei. Îmi amintesc cã, dupã 1990, au existat propuneri ca acolo sã fie ridicatã statuia lui Mihai Eminescu, sau, aºa cum ºi-ar fi dorit regretatul nostru Tribun, Corneliu Vadim Tudor, statuia marelui dascãl naþional Nicolae Iorga. Din pãcate, alþii, mai puþin ataºaþi de valorile naþionale, au avut, dupã cîte se vede, cîºtig de cauzã…

Viaþa a demonstrat cã atunci cînd un primar, sau un consilier local este receptiv la doleanþele cetãþeanului, merge în teren ºi se prezintã la faþa locului, sînt toate ºansele ca el sã rezolve problemele, fãrã sã mai aparã carenþe în buna funcþionare a mecanismelor economice, sociale ºi culturale.

ANTON VOICU

Despre falcã ºi somn

abil este, de departe, fostul sfetnic al domnului Iohannis, în prezent ambasador, pentru merite deosebite, Dan Mihalache. Am vãzut cum, pe vremea cînd încã era ºef al Cancelariei, dumnealui cãdea rãpus în braþele lui Morfeu. În ceea ce-l priveºte pe Klaus Iohannis, nu cã doarme, stimatã doamnã Monicuþa, el trage la aghioase, de se zguduie pereþii. Sforãie. de pe toþi îi sperie. Dom’ preºedinte doarme aºa, pe dumnealui, pe la diverse întruniri, ºedinþe etc., adicã mai mult tace. ªi aprobã tot ce zice doamna Merkel ori ce alþii glãsuiesc. ªi, doamna Tatoiu, nu vã supãraþi, dar cînd aþi spus cã nu e frumos ca o distinsã doamnã sã ducã mîna la falcã, sincer, ne-am cam speriat puþin. Noi chiar am crezut cã e vorba de edilul Aradului, pe numele sãu Gheorghe Falcã, un om fin, ºi fin al lui Traian Bãsescu.

Dar noi credem cã ar fi indicat sã arataþi cu mîna ºi spre alte personaje, din rîndul numeroºilor ciraci ai expreºedintelui care a luptat din rãsputeri cu corupþii.

Adicã cu alþii (sic!), nu cu ai domniei-sale. Nu-i mai amintim, de teamã sã nu ne rãcim gura de pomanã. ªi totuºi, dacã se supãrã doamna Laura Codruþa?

GEORGE MILITARU

Adrian Nãstase, la DIICOT: Fostul premier, audiat într-un megadosar

Acesta este sfatul unei cunoscute doamne, femeie de afaceri ºi fostã profesoarã, cãtre o altã doamnã, ceva mai tînãrã ºi mai importantã, cel puþin ca funcþie, Laura Codruþa Kövesi, care, la o ºedinþã importantã, aflatã între domnii Iohannis ºi Cioloº, i-a ºoptit premierului ceva amuzant, de rîdea ºeful tehnocraþilor, cu gura pînã la urechi.

Aceeaºi distinsã analistã a fãcut referire ºi la faptul cã, în cadrul întîlnirii cu pricina, ,,domnul preºedinte chicotea, dormea…”. Poate cã domnul Klaus Iohannis era preocupat de spusele ºefei de la DNA cu privire la ceea ce vor pãþi toþi corupþii, ºi anume cã nu vor scãpa de ghiarele Justiþiei. Se gîndea, probabil, cã are ºi dînsul niºte probleme cu o casã pe care ar cam trebui s-o restituie, dacã tot este doamna fostã baschetbalistã atît de aprigã ºi de necruþãtoare, De aþipit/ dormit nu credem cã poate fi vorba; cu problema asta, a somnului, respons-

Adrian Nãstase a ajuns din nou în faþa oamenilor legii. Fostul premier trebuie sã dea explicaþii în faþa procurorilor în dosarul privatizãrii Petromidia. Adrian Nãstase a fost chemat de procurori în calitate de martor pentru a fi audiat în dosarul privatizãrii Petromidia. De asemenea, Rodica Stãnoiu, fost ministru de Justiþie în guvernarea Nãstase, a fost chematã tot în calitate de martor pentru a da detalii despre privatizarea Petromidia, considerat cel mai mare dosar de devalizare a þãrii. Un fost ofiþer SIE a declarat în faþa anchetatorilor cã foºtii miniºtri Mihai Tãnãsescu ºi Dan Ioan Popescu au fost principalii susþinãtori ai ideii ca guvernul sã adopte o ordonanþã de urgenþã prin care obligaþiile bugetare ale Rompetrol Rafinare – societatea care deþine Petromidia, sã fie transformate în obligaþiuni. Procurorii DIICOT continuã audierile în dosarul Rompetrol, în care a fost pus sechestru pe rafinãria Petromidia. Primul care a ajuns la sediul DIICOT este omul de afaceri Sorin Marin, fost partener de afaceri cu Dinu Patriciu ºi acþionar în compania Rompetrol.

SLF, a fost operat de Naor ºi North în 1986, în operaþiunea Iran-Contras. Ulterior, acelaºi avion a ajuns în posesia companiei Sky Air, fiind reînmatriculat în Liberia, ca EL-JNS pentru a se alãtura flotei lui Viktor Bout. În evidenþele aeroportului Bucureºti-Otopeni, apare acest avion ca efectuînd cursa MRV 601/2.

Avionul fiind parcat la platforma militarã pe 01.03.1998, transportul de arme fiind intermediat de Shimon Naor. În afara armelor româneºti, filiera a traficat ºi arme ºi muniþii transnistrene, din depozitele de la Kolbasna-Transnistria, precum ºi arme noi, produse de Uzina mecanicã din Dubãsari. Aceste transferuri au fost intermediate de Naor împreunã cu colonelul (r) KGB Ivan Grigorevici Busuioc (cetãþean moldovean, rus ºi transnistrean), stabilit ºi el în România. Majoritatea avioanelor închiriate de Acvila Air pentru a transporta arme s-a dovedit cã aparþineau flotei traficantului de arme Viktor Bout, printre acestea fiind ºi cele deþinute de Aerocom ºi Jet Line, companii aeriene înregistrate de Bout la Chiºinãu, avînd ca bazã de operare ºi aeroportul Tiraspol. Conform Decretului-lege nr. 688/ 28.12.1973 privind reglementarea activitãþii de zbor în spaþiul aerian al României (Regimul de zbor în spaþiul aerian al României), în vigoare ºi în prezent, survolul spaþiului aerian, precum ºi aterizarea sau decolarea de pe aeroporturi româneºti a unor avioane strãine, încãrcate cu arme, era aprobat doar de preºedintele României. Aºa se face cã în perioada 26.01.1995 - 29.12.1996, cînd preºedinte al României era Ion Iliescu, Acvila Air a închiriat avionul IL-22 îmatriculat în Republica Moldova (ER-75929 ), cu care a executat 73 de zboruri, de la platforma militarã a aeroportului Internaþional Bucureºti-Otopeni, în þãri africane supuse embargoului internaþional, dar ºi în Kosovo sau alte regiuni ale fostei Iugoslavii, aflate în rãzboi civil. Rezultatul investigaþiei a fost acela cã din ordin de la cel mai înalt nivel, ºeful Poliþiei Transporturi de pe aeroportul Otopeni, colonelul Necula Ion, a devenit indezirabil, fiind pensionat, iar ancheta

referitoare la cele 73 de zboruri cu arme ale avionului IL-22 a fost clasatã. În acea perioadã, doar sãptãmînalul „România Mare“ a tratat acest subiect, restul jurnaliºtilor din România avînd ordin sã punã batista pe þambal. Compania Acvila Air a revenit în atenþia anchetatorilor în vara lui 1999, odatã cu izbucnirea scandalului „Filiera arme”, o contrabandã cu arme în Etiopia ºi Nigeria, derulatã în perioada noiembrie 1998 - august 1999. Protagoniºti au fost acelaºi Shimon Naor, comandorul (r) Ion Menciu, director general al companiei aeriene Acvila Air Romanian Carrier ºi preºedinte a filialei PNR (condus de Virgil Mãgureanu ) ºi Jeni Mãntescu, fosta secretarã a directorului SRI, Virgil Mãgureanu. Comandorul (r) Ion Menciu a fost pînã în 1998 locþiitorul comandantului bazei 90 Transport Otopeni, de la platforma cãreia se efectuau transporturile cu arme. Începînd din anul 1992, Corneliu Vadim Tudor a fãcut nenumãrate cereri la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei pentru eliberarea patriotului român Ilie Ilaºcu, din închisoarea de la Tiraspol. În campania prezidenþialã din toamna anului 2000, candidatul PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, a prezentat în nenumãrate rînduri, pe toate canalele mass-media, probe ale traficului cu arme derulat de filiera românomoldoveano-tiraspoleanã protejatã de regimurile Ion Iliescu ºi Emil Constantinescu. Din pãcate, electoratul român l-a preferat din nou pe Ion Iliescu ºi nu pe Corneliu Vadim Tudor, ca preºedinte al României.

Una dintre aceste probe ale lui Corneliu Vadim Tudor a fost raportul mecanismului Consiliului de securitate ONU (Doc S-1225/2000), de monitorizare a aplicãrii embargoului cu arme Angolei, care menþiona România printre principalele furnizoare de arme cãtre miºcarea teroristã UNITA. Embargoul a fost impus Angolei în septembrie 1993, prin rezoluþia ONU nr.

864 ºi a fost ridicat în decembrie 2002. Raportul a evidenþiat printre altele ºi documentele a douã avioane cargo din flota lui Viktor Bout. (va urma)

Motto: „Niciodatã o femeie nu duce mîna la falcã“.

(Monica Tatoiu)

Pag. a 15-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

DNA intrã tare în PNL: Trei lideri au fost reþinuþi pentru luare de mitã DNA intrã tare în PNL, dupã ce trei lideri au fost reþinuþi pentru luare de mitã! Procurorii din cadrul Direcþiei Naþionale Anticorupþie – Serviciul Teritorial Timiºoara au dispus reþinerea pentru 24 de ore, începînd cu data de 11.05.2016, a suspecþilor: RÃDIÞA AUREL-MIRCEA, primar ºi ordonator de credite al comunei Þicula, judeþul Arad, BALINT TRAIAN-GHEORGHE, primar ºi ordonator de credite al comunei Covãsînþ, judeþul Arad, AVRAM TEODOR, primar ºi ordonator de credite al comunei Almaº, judeþul Arad, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de luare de mitã. În ordonanþa procurorilor se aratã cã, în cauzã, existã date ºi probe care contureazã urmãtoarea stare de fapt: La data de 5 decembrie 2014, între primãria comunei ªicula, judeþul Arad, în calitate de achizitor, ºi o societate comercialã, în calitate de executant, a fost încheiat un contract de lucrãri în valoare de 5.186.855 lei inclusiv TVA, avînd ca obiect „asfaltare strãzi în comuna ªicula, judeþul Arad”. În acelaºi context, în cursul anului 2015, pentru „buna derulare” a contractului ºi pentru obþinerea finanþãrilor necesare plãþilor pentru lucrãrile executate de societate în cadrul contractului menþionat, suspectul Rãdiþa AurelMircea, în calitate de primar ºi ordonator de credite, a pretins ºi primit de la administratorul firmei respective (denunþãtor în cauzã) suma de 2.500 lei. Într-un context asemãnãtor, urmare a încheierii unui contract de execuþie lucrãri cu aceeaºi societate comercialã în valoare de 468.341 lei inclusiv TVA, la data de 12 iunie 2015, suspectul Balint Traian-Gheorghe, primar ºi ordonator de credite al comunei Covãsînþ, judeþul Arad, a pretins de la omul de afaceri suma de 18.000 lei, reprezentînd 10% din valoarea a douã facturi emise în cadrul contractului (fãrã TVA-ul aferent ºi fãrã cota de impozit ce trebuia plãtitã bugetului de stat), din care a primit efectiv la aceeaºi datã suma de 3.000 lei. În aceeaºi manierã a procedat ºi suspectul Avram Teodor care, în cursul anului 2015, în calitate de primar ºi ordonator de credite al comunei Almaº, judeþul Arad, a pretins cu titlu de mitã de la acelaºi om de afaceri suma de 31.000 lei, reprezentînd 10% din valoarea contractului de lucrãri (312.686,5 lei fãrã TVA), din care efectiv a primit 7.000 lei.

Sumele de bani menþionate mai sus au fost primite de cei doi edili pentru acelaºi motiv, de „bunã derulare” a contractului ºi pentru obþinerea finanþãrilor necesare efectuãrii plãþilor.

Suspecþilor li s-au adus la cunoºtinþã calitatea procesualã ºi acuzaþiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedurã penalã.

ªmecheri de oraº (1) SANADEL, MILIARDARUL DIN FERENTARI (1) Pe 6 decembrie 1934, pe un viscol cumplit, pe scãrile Leagãnului de Copii „Sfînta Ecaterina” din Bucureºti, lîngã Arcul de Triumf, a fost lãsat, învelit într-o pãturã, un nounãscut. În scutece avea un carton pe care scria: „Sanavert Leonard, nãscut la 5 decembrie 1934, din pãrinþi naturali, tatã necunoscut ºi mamã Regina, abandonat pe Strada Caragea Vodã nr. 41. Dumnezeu sã îl ajute”.

Nu ºtim dacã Dumnezeu l-a ajutat în viaþã pe Sanavert Leonard, însã Sanadel, cum îi spune lumea, fiul Reginei, a fost de douã ori rege. Pînã în 1972, cînd ºi-a tãiat singur degetele de la mîna stîngã cu toporul, a fost Regele ªuþilor.

Acum este, neîndoielnic, Regele Fiarelor. Vecinii ºi poliþiºtii spun cã este miliardar. Deºi trãieºte într-o mizerie crîncenã, printre fiare ºi ºobolani, îºi petrece nopþile declamînd la Lunã citate din Cioran, din Platon ºi zeci de poezii proprii.

Sanadel a fost un rãsfãþat al orfelinatului. Reuºise sã cîºtige atît de mult încrederea personalului, încît era singurul dintre cei internaþi cãruia i se permitea sã iasã în oraº.

Seara, copilul se întorcea întotdeauna.

Aceastã perioadã a durat pînã cînd, în timpul bombardamentelor, a fost trimis în plasament familial la o anume Anica Dobrãu, în comuna Diþeºti. Aici a stat cîþiva ani ºi a urmat ºcoala din comunã, obþinînd mereu premiul I. La un moment dat, fuge de aici ºi ajunge în Filipeºtii de Pãdure, unde se angajeazã ca factor poºtal. Dar, în urma unei beþii fãcute cu niºte tovarãºi ocazionali în Bucureºti, într-o cîrciumã din Piaþa Matache, este luat de o patrulã de miliþie ºi condamnat pentru vagabondaj ºi huliganism. Cum tînãrul nu avea nici un act de identitate ºi nici nu ºtia cînd s-a nãscut, a fost dus la Institutul de Medicinã Legalã ºi supus unei expertize. S-a stabilit cã avea aproximativ 15 ani ºi a fost trimis la Timiºoara, la ºcoala de corecþie de pe strada Coroane de Oþel. Peste douã sãptãmîni, în urma cercetãrilor, i-au fost gãsite datele de la orfelinat. Din acel

La data de 12 mai 2016, Rãdiþa Aurel-Mircea, Balint Traian-Gheorghe ºi Avram Teodor au fost prezentaþi Tribunalului Timiº, cu propunere de arestare preventivã pentru 30 de zile. În cauzã, procurorii beneficiazã de sprijin de specialitate din partea Grupãrii de Jandarmi Mobilã „GLAD VOIEVOD“ Timiºoara.

CRISTI ªELARU

Guvernul Cioloº ºi „Cooperativa munca în zadar“ Au trecut ºase luni de la instalarea guvernului Cioloº.

Adicã tot atîtea cîte i-au mai rãmas acestei guvernãri pînã la depunerea mandatului. Care sînt realizãrile „cremei-cremelor” specialiºtilor din Republica Absurdã România? Aceleaºi ca ºi cele ale predecesorilor: incoerenþã, scandaluri, bîlbîieli, rãzgîndeli, inconsecvenþã. ªi mai ales lipsã de viziune. Am senzaþia cã mersul în gol este trãsãtura caracteristicã a tuturor Guvernelor României post-decembriste. Dar actualul Guvern, ca sã rãmînem în zona comportamentelor specifice oamenilor „de business”, care compun majoritar administraþia guvernamentalã de acum, este descris de o activitate specificã: mersul pe bicicleta de fitness. Guvernul prezent pare cã, de ºase luni, face exerciþii fizice pe o bicicletã staþionarã. Toþi miniºtrii pedaleazã de zor, se agitã, dau din picioare, transpirã ºi se eforteazã, dar rezultatul este tot nemiºcarea. În ºase luni, Guvernul a pierdut patru miniºtri, fiecare plecînd pe fondul unei crize nerezolvate, în domenii considerate fundamentale.

Nu s-a schimbat nimic în sãnãtate, învãþãmîntul este tot cum a fost, administraþia publicã e la fel de birocratizatã, iar atragerea fondurilor europene este catastrofalã. „Cooperativa munca în zadar” este numele care descrie o asociaþie de indivizi care se prefac toatã ziua cã sînt ocupaþi, dar care, la final, se dovedeºte cã n-au fãcut nimic. Sã nu uitãm cã instalarea acestui premier ºi a echipei sale de „magnifici” s-a produs pe fondul tragediei de la Colectiv, respectiv pe baza unei nemulþumiri populare faþã de modul cum este administratã România. Dupã jumãtate de an, reformarea administraþiei publice este cvasi-inexistentã. Mai mult, dacã ne uitãm la modul cum funcþioneazã instituþiile subordonate direct Guvernului (cazul Opera, cazul spitalelor care colcãie de bacterii) constatãm cã, din punct de vedere administrativ, ne aflãm în acelaºi loc de unde am plecat. Nu avem o administraþie mai bunã decît în urmã cu ºase luni, dimpotrivã. Cutremuraþi de criza incompetenþei de la sfîrºitul anului 2015, cetãþenii României au ieºit pe strãzi pentru a cere o schimbare de paradigmã.

Guvernul Cioloº a venit cu o serie de promisiuni, dintre care cea mai importantã (programatic) era aceea „de a lãsa la finalul mandatului o serie de soluþii alternative

moment, uluiþi de memoria ºi darul oratoric ale lui Sanadel, cîþiva activiºti ºi-au pus în cap sã facã din micul vagabond o adevãratã vedetã a ºedinþelor comuniste de propagandã. „În fiecare zi mã luau la prelucrat tovarãºele Lupu ºi Ceaslovski, de la Comitetul Municipal de Partid Timiºoara. Peste doar o lunã eram numit secretar general al Uniunii Tineretului Muncitoresc pe toate ºcolile de corecþie din þarã. Dãdusem în dizenterie verbalã. La ºedinþe îmi aduceau toþi vagabonzii din Timiºoara.

«Vagabonzi» le spuneau ei, eu aflasem cã auditoriul meu era format din copii de foºti prefecþi, generali ºi ºefi ai Siguranþei. Îi luam cam aºa: «Bã, putori împuþite, ºtiþi voi, pui de lele, ce-nseamnã comunismul pentru omenire?

Cine nu crede în comunism sã-mi spunã acum, sã-i trag un glonþ în cap, cã, dacã-l descopãr eu, îl împuºc sub burtã, þãrãniºti ºi liberali nenorociþi ce sînteþi!» Odatã, ºeful miliþiei m-a întrebat ce-aº face dacã mi-ar da un pistol pe mînã. «I-aº împuºca pe toþi duºmanii de clasã din oraº».

S-a cam speriat miliþianul ºi a doua zi m-au trimis la ªcoala de Corecþie din Corabia. Dar ºi aici le-am pãrut prea înfierbîntat ºi m-au trimis la Iaºi”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Lovituri nãucitoare cu ocazia alegerilor locale (1) În loc sã se lucreze pentru consolidarea democraþiei ºi a statului de drept, în România se acþioneazã invers, prin atacarea, slãbirea, relativizarea, limitarea dreptului la alegeri semnificative, reprezentative, atacarea democraþiei ºi a statului de drept prin promovarea unor legislaþii care permit persoanelor condamnate ºi a cercetaþilor penali sã candideze. Decizia Curþii Constituþionale a României, la contestaþia jurnalistului Liviu Avram, privind constatarea neconstituþionalitãþii alegerilor locale într-un singur tur, poate avea efecte adverse, negative,

viabile pentru buna funcþionare a administraþiei”.

Aceastã promisiune majorã de la instalarea guvernului presupunea schimbarea mentalitãþii, respectiv oferirea unor noi modele de miniºtri, de funcþionari publici, de politici guvernamentale. Epoca figuranþilor, care ne-au condus pînã la venirea guvernãrii tehnocrate, pãrea sã se fi încheiat. Urma sã vinã o nouã generaþie de miniºtri, unii mai competenþi, mai profesioniºti, mai specialiºti, mai ceva decît altceva-ul. Din pãcate, în ultima jumãtate de an am asistat la spectacolul pedalatului în gol. O dovadã este faptul cã scandalul plagiatelor, care a mãcinat guvernul Ponta, nu s-a rezolvat nici pînã acum. Pisica moartã a tezelor copiate a fost pasatã de la o instituþie la alta, în cel mai bun stil mioritic, numai pentru a se întoarce de unde a plecat. Adicã la o nouã comisie, un nou comitet, un alt subterfugiu. Mai mult, dupã cum a reieºit din declaraþiile ministrului demisionar Vlad Alexandrescu, practicile din trecut par sã fi continuat ºi în timpul acestei guvernãri. Unul dintre puþinii miniºtri implicaþi în problemele grave ale domeniului sãu, Alexandrescu, a transmis înainte de plecarea din funcþie un comunicat în care arãta cã a fost „intimidat direct” de cãtre un coleg de Guvern ºi cã diverse grupuri de presiune au acþionat împotriva lui. Rezultatul, forþarea plecãrii unuia dintre cei mai „reformiºti” miniºtri ai „cooperativei Cioloº”. Bicicleta lui Alexandrescu o luase din loc ºi asta îi nemulþumea pe toþi cei care pedalau în gol în jurul lui. Exemplarã, în sens negativ, este ºi situaþia de la Ministerul Fondurilor Europene. Avînd în frunte un profesionist, un manager de multiple proiecte europene, atragerea resurselor financiare disponibile din bugetul Uniunii trebuia sã ia avînt. Sã accesãm fonduri într-un an cît n-am accesat într-un deceniu. În schimb, totul a stagnat. ªi dacã nici acesta nu ar fi trebuit sã fie un domeniu în care un guvern compus din profesioniºti cu experienþã UE, cu o prestigioasã carierã europeanã, sã exceleze, atunci care ar mai putea fi? Din pãcate, o caracteristicã a guvernãrii Cioloº rãmîne pompierismul. În loc sã ofere o viziune pentru fiecare domeniu în parte, acest Guvern pare condamnat sã reacþioneze la situaþii ºi contexte individuale, fãrã prea mare efect de ansamblu. Iar, aidoma unui ºef de tulumbã, Cioloº însuºi a devenit un factotum al propriei guvernãri. Acum ºi titular la sãnãtate, premierul repetã un scenariu vechi la români, acela al ºefului care rezolvã toate problemele nerezolvate ale subordonaþilor sãi. De fapt, aceastã abilitate a oficialilor români de a face eforturi extraordinare numai pentru a ne aduce de unde am pornit este expresia modului abracadabrant în care e administrat statul în care trãim. A trãi în România e ca ºi cînd ai face o excursie printr-o pãdure fãrã busolã. Te învîrþi, te agiþi, te zbaþi ºi la final nu ºtii unde eºti. Iar la depunerea mandatului, premierul Cioloº va putea sã spunã triumfãtor: în timpul mandatului meu s-au petrecut multe, dar nu s-a întîmplat nimic deosebit.

DORU POP

neaºteptate asupra democraþiei româneºti. Tînãra ºi fragila democraþie româneascã se dovedeºte extrem de vulnerabilã prin faptul cã s-a bãtut în cuie organizarea alegerilor locale într-un singur tur de scrutin.

Reglementarea legislativã în aceastã privinþã a fost votatã cu mai mult timp în urmã de Parlament. Ulterior, odatã cu apropierea alegerilor locale, unii dintre parlamentarii ºi partidele care au votat pentru aceastã reglementare s-au dezis de ea ºi au declarat ºi cerut alegeri în douã tururi de scrutin. Nu ºtiu dacã cerinþele acestora au fost de faþadã sau din principiu. O parte a societãþii civile, a presei ºi extrem de mulþi cetãþeni cu drept de vot ai acestei þãri s-au pronunþat pentru organizarea alegerilor în douã tururi de scrutin, atacînd alegerile cu majoritatea relativã de votanþi. În opinia mea, alegerile într-un singur tur constituie un pericol grav la adresa vulnerabilei democraþii din România, ducînd în derizoriu dreptul cetãþenilor de aºi vota aleºii, dar slãbind ºi expunînd în acelaºi timp instituþiile statului pentru care se fac aceste alegeri.

Dezbaterile pe aceastã temã de o importanþã covîrºitoare pentru viitorul þãrii au fost încinse pînã acum ºi vor fi ºi mai încinse de acum înainte. Combatanþii vor fi tot mai radicalizaþi, iar lupta pro ºi contra alegerilor într-un singur tur sau douã de scrutin va fi tot mai aprigã. Dacã, pe viitor, legea care prevede doar desfãºurarea unui singur tur se va extinde ºi la alegerile parlamentare ºi prezidenþiale, înseamnã cã România va avea o mare problemã în alegerea liberã, democraticã, reprezentativã. Unde va duce acest lucru? Cui foloseºte slãbirea democraþiei ºi a statului de drept? Insistenþa candidaþilor penali, condamnaþi în primã instanþã sau cercetaþi în justiþie, acuzaþi de corupþie sau alte fapte ilegale, de a cîºtiga alegerile locale, dusã pînã dincolo de limitele bunului-simþ ºi ale respectãrii cetãþenilor, legilor ºi instituþiilor statului este o realitate mai vizibilã ca oricînd. (va urma) PAUL STAN

Pag. a 16-a – 20 mai 2016

Scandalul dezinfectanþilor.

Primele rezultate: 5% din teste au fost neconforme (2) Ce spun oficialii IOB (2) Oficialul a precizat cã dezinfecþia în Institutul Oncologic Bucureºti nu este în totalitate fãcutã cu materiale de la Hexi Pharma. La rîndul sãu, managerul IOB, Dan Straja, a explicat cã ancheta Corpului de control al ministrului Sãnãtãþii în legãturã cu dezinfectanþii folosiþi în unitatea medicalã este binevenitã, întrucît poate sã lãmureascã anumite „aspecte controversate”. „Eu consider cã este binevenit pentru cã în acest fel putem sã lãmurim anumite aspecte, sã îi spunem aºa, elegant, controversate care au apãrut în presã. Bãnuiesc cã vine de mîine, o sã vinã de mîine probabil ºi o sã controleze toate aceste aspect”, a declarant Straja.

Hexi Pharma, tranzacþii printr-un off-shore din Cipru Hexi Pharma, compania aflatã în centrul scandalului dezinfectanþilor diluaþi de zece ori care ajung în spitalele din România, ar fi cumpãrat materia primã pentru substanþele dezinfectante cu un preþ de pînã la ºapte ori mai mare decît cel de piaþã. Tranzacþiile ar fi fost fãcute printr-o firmã off-shore, din Cipru, înfiinþatã tot de patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, în 2008.

Dezvãlurile au fost fãcute de jurnaliºtii de la „Gazeta Sporturilor“ (GSP). Dan Condrea ar fi cumpãrat substanþele din China cu 11 euro kilogramul ºi le-ar fi revîndut apoi cãtre Hexi Pharma cu 73 de euro kilogramul.

Banii rãmîneau în Cipru, în off-shore-ul C.P.S. Chemical & Pharmaceutical Solution Ltd, care fãcea importurile din China. „CPS este unul din vehiculele folosite de cãtre Dan Condrea. Patronul nostru deþine mai multe companii off-shore“, a declarat, pentru GSP, unul dintre cei mai vechi oameni din Hexi Pharma.

Potrivit sursei, la un moment dat, Condrea o însãrcinase sã rãspundã de off-shore pe Flori Dinu, chimist, director general ºi semnatara reþetelor prin care se fabricau dezinfectanþi suspecþi cã ar fi fost diluaþi de zece ori.

Spãlare de bani Jurnaliºtii de la GSP mai spun cã din mecanismul off-shore al Hexi Pharma fac parte douã companii de spãlat bani care apar ºi în dosarul Petrom Service, iar

Candidaþii la Primãria Capitalei au publicat averile.

Cine este cel mai bogat (2) Predoiu, doar cu maºinã ºi obiecte de artã Cãtãlin Predoiu, candidatul PNL la Primãria Capitalei, nu deþine nici terenuri ºi nici clãdiri pe numele sãu. Cele trei apartamente din Bucureºti ºi casa de vacanþã din Prahova sînt deþinute de soþia sa, toate dobîndite prin moºtenire în anul 2013. Liberalul are o maºinã Honda Civic, fabricatã în 2015. El a declarat bijuterii de 20 de mii de euro, ceasuri de aceeaºi valoare, icoane de douã mii de euro, obiecte de artã, tablouri ºi cãrþi în valoare de 45 de mii de euro. Predoiu nu are datorii.

Nicuºor Dan, fãrã casã Candidatul USB la Primãria Capitalei, Nicuºor Dan, deþine un teren în Predeal, achitat parþial printr-un credit ipotecar. El nu are pe numele sãu apartamente, case de locuit sau de vacanþã ºi nici bijuterii sau obiecte de artã.

Nicuºor Dan are în conturi 45 de mii de lei ºi deþine de asemenea o maºinã Citroën BX, din anul 1986. Nicuºor Dan este dator 103.890 de euro la bãnci. Acesta are un credit luat în anul 2007, care trebuie plãtit pînã în anul 2032, ºi o datorie de 27.000 de euro, luatã în anul 2012, care trebuie plãtitã pînã în anul 2018.

Barbu, pasionat de obiectele de artã Candidatul ALDE la Primãria Capitalei, Daniel Barbu, deþine jumãtate dintr-un apartament de 123 mp ºi trei sferturi dintr-un apartament de 73 mp, ambele în Bucureºti. De asemenea, acesta deþine spaþii comerciale moºtenite în anul 2000, cu o suprafaþã de 30 mp, care i-au adus un venit anual de 12.000 lei. Daniel Barbu mai are o maºinã Toyota, fabricatã în 2007. Nu are terenuri, însã a declarat obiecte de artã decorativã ºi orientalã, în valoare de aproximativ zece mii de euro, mobilã europeanã din Secolele XVII – XIX, de aproape 40 de mii de euro ºi picturã europeanã din Secolele XVI-XIX tot în valoare de circa 40 de mii.

ROMÂNIA MARE“

traseul banilor este documentat cu acte interne ale companiei, inclusiv plãþi de la Bank of Cyprus cãtre megacorporaþia BASF. Jurnaliºtii de la „Gazeta Sporturilor“ au publicat douã anchete care aratã cã Hexi Pharma, firma care furnizeazã dezinfectanþi în peste 300 de spitale, nu respectã concentraþiile soluþiilor. Hexi Pharma a anunþat cã a demarat o anchetã internã „pentru a stabili care sînt factorii responsabili pentru apariþia acestei situaþii“, iar pînã la elucidarea ºi rezolvarea tuturor problemelor semnalate de autoritãþi ºi de cãtre mass-media sa oprit producþia în fabricã, precum ºi orice distribuþie.

Sfîrºit CLAUDIA SPIRIDON

HexiPharma: escrocherie ºi isterie Escrocheria de sub pulpana sistemului care se întrevede în scandalul dezinfectanþilor diluaþi HexiPharma a cãpãtat accente dramatic-absurde. Lãcomia unor profitori tinde sã fie acreditatã ca responsabilã de slãbiciunile întregului sistem sanitar. Îmi pare rãu, dar nu e decît un grãunte de nisip, iar exagerãrile sînt de naturã sã escamoteze realitãþile în spatele unei furtuni mediatice.

Sã recapitulãm ce ºtim clar: HexiPharma vinde dezinfectanþi cãtre sute de spitale româneºti; O parte dintre dezinfectanþi s-au dovedit a fi diluaþi; Dezinfectanþii sînt folosiþi la curãþarea podelelor; Preþul acestor dezinfectanþi, diluaþi sau nu, este crescut artificial de aproape 10 ori (metoda e simplã – substanþa e cumpãratã de o firmã înregistratã în Cipru a aceloraºi patroni, care o revinde firmei din România la un preþ înmulþit cu cît voia muºchiul lor. În acest caz, cu 10). Sã le luãm pe rînd. „HexiPharma vinde dezinfectanþi cãtre sute de spitale româneºti”. Anchetele jurnalistice au scos la ivealã cã vorbim despre 9.223 de contracte numai în ultimii 3 ani. Etichetaþi-mã naiv, dar nu cred cã-i posibil dacã nu erau protejaþi ºi promovaþi din interiorul sistemului.

Cum? De ce? Aici e treaba procurorilor sã stabileascã, dacã gãsesc dovezi, ce ºpãgi s-au dat ºi cine-s ºpãgarii care au protejat aceastã afacere. „O parte dintre dezinfectanþi s-au dovedit a fi diluaþi”. Aici intervine, cred, meganesimþirea. Adicã nu era de ajuns cã revindeau dezinfectantul cu de 10 ori preþul, l-au mai ºi diluat.

Aritmetic vorbind, dacã-l îndoiau, de exemplu, înseamnã de 20 de ori preþul! Partea bunã e cã diluarea este demonstrabilã ºtiinþific, ceea ce înseamnã cã poate fi probatã fãrã probleme de procurori ºi se poate solda cu pedepse pentru autorii escrocheriei. „Dezinfectanþii sînt

Averile candidaþilor pentru primãriile de sectoare: Dan Tudorache, candidat al PSD la Sectorul 1 Potrivit declaraþiei de interese, candidatul PSD pentru Sectorul 1 are trei maºini Toyota, anii de fabricaþie al acestora fiind 2001, 2002 ºi 2003. Acesta nu are vreun teren sau vreo casã pe numele sãu, iar în anul 2015 a avut venituri de 60.126 de lei.

Alexandru Nazare, candidat al PNL la Sectorul 1 Candidatul PNL la Primãria Sectorului 1, deputatul Alexandu Nazare, deþine terenuri de peste 63.000 mp, primiþi mostenire, o casã în Focºani ºi are în conturi aproximativ 3.956 de lei si 5.000 de euro, potrivit declaratiei de avere depusã vara trecutã la Camera Deputaþilor. De asemenea, Nazare mai are ºi o maºinã Dacia, fabricatã în anul 2005. Deputatul a încasat în 2014 o indemnizaþie de 58.908. Nazare a acordat un împrumut în valoare de 44.000 de lei cãtre Arcade Network ºi un împrumut asociat de 34.000 de lei ºi 50.000 de euro.

Mihai Toader, candidat al PSD la Sectorul 2 Mihai Toader, candidatul PSD pentru Primãria Sectorului 2, are un apartament de 65 de mp ºi deþine, de asemenea, 25% dintr-o casã de vacanþã de 160 mp situatã în judeþul Argeº. Toader mai deþine în judeþul Argeº 8 hectare de teren extravilan ºi 1,4 hectare intravilan.

Singurul autoturism al social-democratului e o Dacie din 1998, însã acesta are tablouri ºi bijuterii estimate la peste 10.000 de euro. Toader are ºi un împrumut de 30.000 de euro, veniturile sale din 2014 fiind de 46.000 de lei.

Dan Cristian Popescu, candidat al PNL la Sectorul 2 Dan Cristian Popescu, candidatul PNL la Primãria Sectorului 2, are terenuri de peste 28.000 mp, trei apartamente în Bucureºti ºi o casã de vacanþã în Florida, cu o suprafaþã de 140 mp. Deputatul PNL mai deþine o cotã parte de 50% dintr-o altã casã de vacanþã din Florida, cu o

folosiþi la curãþarea podelelor”. Aici intervine puþin ºi factorul isteric al reacþiei societãþii civile. Infecþiile nosocomiale din spitale nu pot fi puse integral pe seama unei dezinfectãri neconforme a podelei. Sigur cã e un risc. Sigur cã se poate sã se fi întîmplat în vreun caz. E posibil ca vreun pacient sã fi contactat o infecþie oarecare adusã pe tãlpi de pe un coridor insuficient dezinfectat. Dar nu poþi transforma o escrocherie ticãloasã în originea sumei de rele care paraziteazã sistemul de sãnãtate. Instrumentarul nu se sterilizeazã cu dezinfectanþi.

Rãnile nu se curãþã cu HexiPharma. Cearºeafurile nu se spalã cu respectivii dezinfectanþi. ªi nici pereþii de la infecþioase, infestaþi cu bacterii, nu se spalã cu acest dezinfectant. Etc. „Preþul acestor dezinfectanþi, diluaþi sau nu, este crescut artificial de aproape 10 ori”. Aspectul cel mai strigãtor la cer din aceastã afacere, dacã nu luãm în calcul riscul medical indus de diluarea dezinfectanþilor. Un preþ nu poate fi umflat de 10 ori fãrã complicitatea cumpãrãtorului, mai ales cã discutãm despre o piaþã de niºã, cu oameni de specialitate, nu de vreun milionar plictisit care se dã pe eBay. Cum dovedeºti aceastã complicitate e, însã, o altã poveste. De competenþa aceloraºi procurori. Guvernul, sistemul administrativ în general, pe de altã parte, poate fi fãcut responsabil, de aici înainte, în cazul în care continuã sã „spargã” banii adunaþi din taxele noastre. Cel puþin pe chestia asta, punctualã, a unor substanþe de dezinfectat, pe care plãtim de 10 ori (iertaþi-mi repetiþia, dar mi se pare fabulos acest de 10 ori). Evident, cînd vezi aºa ceva nu poþi sã nu-þi pui întrebãri faþã de corectitudinea întregului sistem de achiziþii, dar sã nu facem acum procese de intenþie. Avizatã fiind de actualul scandal, administraþia are datoria sã facã verificãri extinse asupra acestui sistem, nu sã rãmînã stupefiatã peste cîþiva ani de vreo altã anchetã jurnalisticã. Presiunea societãþii civile asupra autoritãþilor e binevenitã. Ca sã fie utilã ºi eficientã, însã, trebuie sã abordeze situaþia obiectiv. Altminteri, riscãm iar ca persoane de bunã credinþã sã se trezeascã cã au ieºit în stradã ca sã susþinã, fãrã voie, meschinele jocuri politice sau economice ale eternilor noºtri sforari.

Pentru cã, în fond, situaþia nu a fost provocatã, politic vorbind, de tehnocraþii care le stau în gît partidelor politice. Iar economic vorbind, societatea civilã nu e interesatã ca HexiPharma sã fie înlocuitã de firma altor escroci lacomi. Interesant ar fi sã plãtim preþul corect, incluzînd aici ºi adaosul decent al furnizorului.

CÃLIN NICOLESCU („Adevãrul“) suprafaþã de 170 mp, douã apartamente în Bucureºti ºi unul în ªtefãneºti. Popescu deþine ºi obiecte de artã ºi ceasuri în valoare de aproximativ 100.000 – 200.000 de euro. În conturile sale, Dan Cristian Popescu are aproximativ 124.200 de lei, 463.800 de euro, 30.700 de dolari. Deputatul PNL a acordat ºi împrumuturi în valoare de peste 1.550.000 de euro la diverse conoºtinþe. Veniturile lui Popescu au fost în 2014 de aproape 104.500 de lei, în jur de 70.000 de lei fiind indemnizaþia de parlamentar, iar aproape 13.300 de lei din cedarea folosirii unor bunuri (imobil), dobînzi de 6.262 de lei ºi 1.200 de lei din arendare terenului pe care îl deþine în Frumuºani. Reprezentantul PNL a mai avut ºi douã burse obþinute de la Academia de Studii Economice, cele douã însumînd 14.000 lei.

Robert Negoiþã, candidat al PSD la Sectorul 3 Negoiþã e candidatul cu cea mai impresionantã avere.

Are patru case de locuit, 83 de apartamente, un spaþiu de producþie, 42 de locuri de parcare, 17 terenuri arabile, 14 terenuri intravilane în mai multe localitãþi ºi aproape 18.000 de metri pãtraþi pentru parcãri. Multe dintre proprietãþi sînt însã executate silit de Fisc în contul datoriei cãtre stat care anul trecut era de aproape 240 milioane lei. Creditele bancare ale lui Negoiþã se ridicau la 17 milioane de euro.

Cristina Pocora, candidat al PNL la Sectorul 3 Deputatul Cristina Pocora, candidatul PNL la Primãria Sectorului 3, deþine pe numele sãu terenuri de 70 mp ºi un apartament de 120 mp. Pocora nu are vreo maºinã pe numele sãu, însã soþul acesteia are un BMW (2011), Duster (2014) ºi o Dacie 1310 (1998). Candidatul liberal are bijuterii de aproximativ 5.000 de euro, iar în conturi 1.963 de lei. Pocora a deschis pe numele fiicei sale un cont de 6.293 lei ºi unul de 918 euro, potrivit declaratiei de avere.

Deputatul a obþinut în 2014 venituri de 59.843 de lei de la Camera Deputaþilor. Aceasta are de plãtit un credit de consum de 12.900 euro ºi un credit ipotecar de 34.572 de euro, în timp ce soþul are un credit de 60.000 de euro. (va urma) RADU EREMIA

Pag. a 17-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Patriciu a beneficiat de sprijinul total al clasei politice la privatizarea Petromidia Gruparea infracþionalã condusã de Dinu Patriciu a beneficiat, în cadrul procesului de privatizare a rafinãriilor Vega ºi Petromidia, de „sprijinul total al clasei politice la putere în perioada respectivã“, prin prisma conexiunilor politice sau de afaceri pe care omul de afaceri le avea în PSD ºi PNL, se aratã în documentele procurorilor aflate la dosarul Rompetrol II. De asemenea, procurorii susþin cã reprezentanþii Ministerului Economiei, Ministerului Finanþelor Publice, Fondului Proprietãþii de Stat, APAPS ºi OPS au dat dovadã de o pasivitate „greu de înþeles“.

Procurorii susþin cã, în anul 1998, Dinu Patriciu ºi Sorin Marin, împreunã cu cetãþenii americani Stephenson George Philip ºi Hart Colin Richard, au constituit un grup infracþional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfãºurarea unor ample activitãþi în vederea inducerii în eroare a autoritãþilor române cu ocazia încheierii ºi derulãrii unor contracte de privatizare. La acest grup au aderat ulterior Florin Eric Chiº (cu dublã cetãþenie românã ºi israelianã), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum ºi persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietãþii de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credinþã sau defectuoasã a atribuþiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup.

Gruparea urmãrea sã obþinã dispariþia creanþelor statului din evidenþa contabilitãþii publice (creanþa Libia ºi Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activitãþilor de prelucrare, respectiv vînzare a produselor finite ºi a produselor derivate purtãtoare de accizã; neplata obligaþiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor cãtre bugetul de stat sub diferite forme; însuºirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani. Aceastã activitate a culminat cu iniþierea, promovarea ºi adoptarea de cãtre Guvernul Adrian Nãstase a OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare a fost „iertat“ de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligaþii bugetare restante, sumã pe care însã membrii grupului au folosit-o în interesele proprii sau în interesele societãþilor din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanþiale ºi care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformatã în obligaþiuni de stat, cu posibilitatea rãscumpãrãrii în ºapte ani. Astfel, pe 9 decembrie 1998, Dinu Patriciu ºi Sorin Marin au înfiinþat un holding elveþian denumit Rompetrol Holding, cu sediul în Fribourg, care deþinea 18% din Rompetrol SA Bucureºti, iar pe data de 3 decembrie 1999, au înfiinþat off-shore-ul Rompetrol International Ltd. cu sediul în Tortola, Insulele Britanice. „Ulterior, membrii grupului s-au asociat avînd diferite calitãþi, de asociat sau administrator în mai multe entitãþi economice, înfiinþînd firme cu sediul în România sau în strãinãtate, cu scopul participãrii la privatizarea unor obiective strategice de interes naþional printre care rafinãriile Vega ºi Petromidia, fãrã a îndeplini condiþiile legale de investitori strategici ºi fãrã a face dovada cã dispun de lichiditãþile necesare pentru a susþine financiar investiþiile angajate prin contractele de privatizare semnate cu Fondul Proprietãþii de Stat, beneficiind în activitatea infracþionalã fie de sprijinul total al clasei politice la putere în perioada respectivã, prin prisma conexiunilor politice sau de afaceri pe care Patriciu Dan Costache le avea atît cu Partidul Social Democrat, cît ºi cu Partidul

Violenþa în ºcoli creºte, iar unele unitãþi de învãþãmînt nu au nici mãcar un consilier ºcolar Specialiºtii atrag atenþia cã violenþa în ºcoli este în creºtere, dar în unele unitãþi de învãþãmînt nu existã nici mãcar un consilier ºcolar, pentru cã Ministerul Educaþiei nu bugeteazã posturi. Ba, mai mult, acolo unde existã un consilier, acesta trebuie sã lucreze ºi pentru 2.500 de elevi. În plus, psihologii ºcolari trebuie sã ºi predea.

Pe plan naþional, într-un singur semestru, au fost raportate Ministerului Educaþiei Naþionale ºi Cercetãrii ªtiinþifice (MENCª) 10.592 de acte de violenþã. Un studiu al organizaþiei „Salvaþi Copiii” aratã cã 3 din 10 copii sînt ameninþaþi cu bãtaia sau lovirea de cãtre colegi.

16% dintre copii recunosc cã au bãtut un alt copil, iar 30% spun cã au lovit uºor un coleg sau o altã persoanã de vîrstã similarã. La nivelul Bucureºtiului, Direcþia Generalã de Poliþie a Capitalei raporteazã cã, în anul ºcolar 2014 – 2015, în incinta ºi zona adiacentã a unitãþilor de învãþãmînt au fost înregistrate 176 de infracþiuni de lovirea sau alte violenþe ºi o vãtãmare corporalã.

Liberal al cãrui membru a fost, fie de pasivitatea greu de înþeles a reprezentanþilor Ministerului Economiei, Ministerului Finanþelor Publice ºi/sau a reprezentanþilor Fondului Proprietãþii de Stat, APAPS ºi OPS“, declarã procurorii. Scopul iniþial pentru care a fost constituit acest grup infracþional a fost acela ca, pe de o parte, sã se intre în posesia sumelor de bani gestionate de SC Rompetrol SA, destinaþi bugetului de stat ºi proveniþi din contracte de cooperare economicã internaþionalã încheiate înainte de 31 decembrie 1989, iar pe de altã parte, de a avea la dispoziþie societãþi comerciale care prin natura obiectului lor de activitate permiteau rulajul unor mari sume de bani (cash-flow), prin contracte economice interne ºi externe, dar care, în acelaºi timp, sã se afle ºi în sfera de interes a statului român, în aºa fel încît sã nu se permitã în nici un moment constatarea stãrii lor de falimentare. Anchetatorii afirmã cã membrii grupãrii conduse de Dinu Patriciu ºi-au diversificat activitatea infracþionalã, în scopul cumpãrãrii de la FPS a acþiunilor pe care acesta le deþinea la rafinãriile Vega ºi Petromidia, la preþuri subevaluate, cu complicitatea directã a funcþionarilor FPS implicaþi în aceste procese de privatizare, iar ulterior, dupã obþinerea controlului absolut asupra acestor douã societãþi, sã delapideze în interesul membrilor grupului atît sumele de bani care trebuiau investite în cele douã societãþi, cît ºi sumele pe care societãþile privatizate trebuiau sã le vireze la bugetul de stat. În aceste împrejurãri, în perioada 1998 - 2007, gruparea ºi-a însuºit atît creanþa statului român rezultatã din Acordul de cooperare economicã internaþionalã cu statul libian, dar a ºi obþinut pachetele majoritare de acþiuni gestionate de FPS la rafinãriile Vega ºi Petromidia, la valori mult subevaluate faþã de cele reale. Dupã privatizare, cele douã rafinãrii au fost decapitalizate, prin mai multe operaþiuni financiare, precum însuºirea ºi folosirea în propriul interes a sumelor de bani colectate ºi destinate bugetului de stat; majorãri artificiale sau nelegale de capital social; crearea unor circuite financiare ºi comerciale fictive prin care sã se creeze aparenþa respectãrii obligaþiilor asumate prin contractele de privatizare; transferarea de sume de bani cãtre societãþile membre ale grupului înfiinþate în paradisuri fiscale; crearea, în mod artificial, de lichiditãþi prin listarea la bursã a rafinãriei Petromidia, sumele de bani astfel rezultate fiind, de asemenea, însuºite de membrii grupului. La data de 24 august, Dinu Patriciu ºi Philip Stephenson au încheiat un contract cu KazMunayGas, prin care Rompetrol Holding SA Elveþia a vîndut 75% din acþiunile companiei olandeze The Rompetrol Group NV, a cãrei valoare de piaþã a fost evaluatã prin contract la 3,61 miliarde de dolari, urmînd ca Patriciu ºi Stephenson, prin Rompetrol Holding, sã deþinã în continuare celelalte 25% din acþiunile The Rompetrol Group NV. Prin contract s-a mai stabilit cã The Rompetrol Group NV va fi condusã împreunã de cãtre cei doi acþionari, KazMunayGas ºi Rompetrol Holding, acþionarul majoritar numind membrii Consiliului Director al The Rompetrol Group NV, iar Patriciu a fost numit preºedinte ºi director general. „Practic, prin aceastã tranzacþie, Patriciu Dan Costache ºi George Philip Stephenson ºi-au asigurat un folos patrimonial de 2.712 milioane de dolari, creºterea valorii de piaþã a The Rompetrol Group datorîndu-se în primul rînd activitãþii infracþionale derulate de membrii grupului infracþional începînd cu anul 1999, prin care au fost delapidate sume importante care se cuveneau fie bugetului de stat, fiind doar în administrarea firmelor din grupul Rompetrol, fie trebuiau folosite în conformitate cu clauzele contractelor de privatizare încheiate în anii 1999 ºi 2000, cu complicitatea directã a miniºtrilor Finanþelor Publice ºi cel al Economiei ºi Comerþului din Guvernul Adrian Nãstase, care la solicitarea inculpatului Patriciu Dan Costache au

Aproape 10% din ºcolile din Bucureºti nu au consilier ºcolar Directorul general al Centrului Municipiului Bucureºti de Resurse ºi Asistenþã Educaþionalã (CMBRAE), Aura Stãnculescu, spune cã în Bucureºti sînt 421 de ºcoli, ºi numai 91% dintre ele au ºi cabinet de consiliere ºcolarã. ªi toate astea pentru cã nu existã bani pentru a angaja psihologi în toate unitãþile. „Avem cerere. ªcolile ne solicitã consilieri, la fel cum sînt oameni care vor un post de consilier ºcolar. Facem în fiecare an solicitãri ºi fundamentãri atît cãtre Inspectoratul ªcolar, cît ºi cãtre Ministerul Educaþiei, dar degeaba. Nu ni se suplimenteazã posturile, pentru cã nu existã buget. Dacã noi cerem suplimentarea posturilor, înseamnã cã cerem lefuri mai multe, aºa cã stãm cu ºcolile descoperite”, a explicat directorul CMBRAE, Aura Stãnculescu.

Un consilier ar trebui sã se ocupe ºi de 2.500 de elevi Norma unui consilier ºcolar este de minimum 800 de elevi, dar, potrivit directorului CMBRAE, un psiholog

iniþiat ºi promovat OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare SA a fost «iertat» de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, care a fost convertitã în obligaþiuni cu scadenþa la 7 ani“, mai spun procurorii. DIICOT mai susþine cã, ulterior acestei „operaþiuni legislative“ iniþiate ºi coordonate în interesul exclusiv al SC Rompetrol Rafinare SA ºi implicit al acþionarului majoritar The Rompetrol Group ºi al membrilor grupului, Ministerul Finanþelor, prin miniºtrii Sebastian Vlãdescu, Varujan Vosganian ºi Gheorghe Pogea, deºi avea obligaþia potrivit art. 8 alin. 2 din OUG 118/2003, aºa cum a fost modificat prin Legea 89/2005 sã creeze cadrul legislativ necesar tranzacþionãrii pe Bursa de Valori Bucureºti a obligaþiunilor subscrise la data de 26 ianuarie 2004 de Ministerul Finanþelor Publice, nu a respectat dispoziþiile legii astfel încît aceste obligaþiuni sã fie tranzacþionate pe o piaþã de capital reglementatã, iar statul român sã recupereze creanþele bugetare pe care SC Rompetrol Rafinare SA le avea la data de 30 septembrie 2003. În iunie 2009, Rompetrol Holding a vîndut ºi restul de 25% din acþiunile pe care le deþinea la The Rompetrol Group, astfel încît KazMunayGas a devenit unicul acþionar al holdingului ºi, prin aceastã operaþiune, acþionarul majoritar al tuturor societãþilor din grupul Rompetrol. Urmare acestor tranzacþii, la data de 8 septembrie 2009, Rompetrol Holding ºi-a schimbat denumirea în Dinu Patriciu Holding, încercîndu-se astfel disocierea totalã a acestuia de grupul Rompetrol. De asemenea, pe 6 martie 2014, The Rompetrol Group ºi-a schimbat denumirea în KazMunayGas International NV, iar la data de 16 iunie 2015, SC Rompetrol SA ºi-a schimbat denumirea în SC Oilfield Exploration Business Solutions SA. AGERPRES

300 de persoane cer despãgubiri în dosarul Mineriadei din 1990 Aproape 300 de persoane, ce au calitatea de pãrþi vãtãmate în dosarul Mineriadei 13-15 iunie 1990, au depus, în timpul audierilor de la Parchet, cereri de constituire pãrþi civile ºi solicitã despãgubiri.

Reprezentanþii Parchetului General susþin cã de la momentul în care au început audierile (n.r. - octombrie 2015) în dosarul redeschis pentru Mineriada din 13-15 iunie 1990 ºi pînã în prezent în anchetã au dat declaraþii „aproximativ 350 de persoane, din care un numãr de 315 în calitate de pãrþi vãtãmate”. Dintre cele 315 persoane chemate ºi audiate ca pãrþi vãtãmate pentru întîmplãrile din timpul Mineriadei, aproape 300 au anunþat procurorii cã vor despãgubiri materiale. Acestea s-au constituit pãrþi civile ºi au solicitat diverse sume. Acesta este dosarul pe care procurorii militari l-au redeschis în primãvara anului trecut, decizia fiind confirmatã, pe 9 martie 2015, de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Hotãrîrea a venit dupã ce Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a obligat statul român sã identifice vinovaþii. Oficial, în urma evenimentelor sîngeroase din 13-15 iunie 1990, cel puþin patru persoane ºi-au pierdut viaþa, iar alte peste o mie au fost rãnite. În opinia procurorilor militari, care se ocupã de dosarul redeschis, rãspunzãtori pentru ce s-a întîmplat la Mineriadã sînt Ion Iliescu, împreunã cu Miron Cozma, Petre Roman, Virgil Mãgureanu, Gelu-Voican Voiculescu, Victor Atanasie Stãnculescu ºi alþi foºti lideri de la acea vreme. Aceºtia sînt acuzaþi cã ar fi încercat reprimarea violentã a manifestaþiilor din 13-15 iunie 1990. Reprezentanþii Parchetului General anunþã cã audierile de martori continuã ºi în prezent, fiind chemate la sediul instituþiei, în medie, zece persoane pe zi.

GABRIELA HITCUÞÃ

lucreazã cu mult mai mulþi copii. „Pentru ca un consilier sã fie eficient ºi sã aibã timp sã monitorizeze, sã îl cunoascã pe elev, iar ca elevul sã aibã timp sã prindã încredere în consilier, este nevoie cam de un cosilier la 400 de elevi. Acum un consilier are ºi 2.500 de elevi. La atîþia elevi, abia dacã ai timp sã îl vezi la faþã pe elev, darãmite sã îl consiliezi ºi sã rezolvi problema. La momentul actual, pentru mulþi dintre copii, consilierul e pur ºi simplu un alt om care bîntuie prin ºcoalã”, a mai spus Aura Stãnculescu.

Psiholog ºcolar sau profesor Ce pare mai absurd este cã dupã ce cã sînt ºi aºa puþini consilieri în raport cu numãrul de elevi, psihologii mai sînt obligaþi ºi sã predea, astfel reducîndu-se timpul pentru consiliere ºi mai mult. „Consililierii au o normã de 18 ore pe sãptãmînã, numai cã patru dintre acestea trebuie sã fie de predare a materiilor socio-umane. Or, eu dacã îi pun 4, sã spunem unui elev, pentru cã nu ºi-a învãþat lecþia, cum mai vine el la mine la consiliere? Este o contradicþie, l-am pierdut de client, nu mai are încredere. Cum sã îºi dezvãluie copilul sufletul?”, spune psihologul Mihai Copãceanu.

NICOLETA ONOFREI

Pag. a 18-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Memoria lui Cioran, la Rãºinari

Români de geniu

Astãzi, casa filosofului din comuna natalã este proprietate privatã, are o inscripþie care aminteºte cã aici a locuit marele scriitor, dar ºi un bust al acestuia în partea din faþã. În fiecare an, la Rãºinari se organizeazã colocviile „Emil Cioran“, iar oamenii din sat îi ºtiu bine viaþa ºi pãstreazã despre el cele mai frumoase amintiri. „Este o mîndrie pentru noi, are casa aici, la Rãºinari, e nãscut în 1911, a plecat la Paris, copilãria ºi-a petrecut-o în Rãºinari. Vorbea despre Coasta Boacii, îi plãcea foarte mult sã meargã în cimitir. I-a pãrut foarte rãu dupã copilãria la Rãºinari, de multe ori amintea despre satul lui natal“, spune Mãrioara Dancãºiu (52 de ani). Ana Denoi (66 de ani) locuieºte chiar în vecinãtatea casei natale a scriitorului. „Foarte mîndru a fost, foarte frumos, un om vãzut în comuna noastrã, ºi ne-am bucurat foarte mult de dînsul ºi de casa memorialã care e lîngã noi, a fãcut Rãºinariul cunoscut în toatã lumea domnul Cioran“, spune femeia. Iar Maria Bãdilã (92 de ani) pãstreazã din copilãrie în minte o poveste extrem de frumoasã, cu scriitorul cîntînd la vioarã pe Coasta Boacii. „Eu am auzit de Cioran cã se suia pe Coasta Boacii ºi avea o vioarã ºi cînta la ea. Eram copil, atîta ºtiu, nu ºtiu mai multe cã nu l-am vãzut“, povesteºte bãtrîna.

Emil Cioran – viaþa nevãzutã a filozofului îndrãgostit de România (5)

Despre singura „boacãnã“ a lui Cioran „Nu cred sã fi primit nici o scrisoare de la un necunoscut normal. (...) Nu mi-au cerut niciodatã nimic, fiindcã ºtiau cã nu le pot oferi nimic. Voiau doar sã-mi spunã cã m-au înþeles...“, scrie Cioran în „Caiete II“ (1966-1968).

De la adolescenþi în cãutarea sinelui, la „epave, decãzuþi, nefericiþi, cãzuþi la toate examenele din aceastã lume“, sînt nenumãraþi cei care s-au regãsit în strigãtele disperate de urã faþã de lumea aceasta din lucrãrile lui Emil Cioran. Totuºi, cît de profunde erau „scîrba de lume“, dorinþa de a pune capãt vieþii la Cioran?

Edwards a fãcut apoi aluzie la faptul cã lipsa unor informaþii suplimentare s-ar fi putut datora Statelor Unite. El scria: „De aceea, în 1955, Norvegia discuta cu doi dintre reprezentanþii de frunte ai înºelãtoriei legate de OZN-uri, despre propunerea dezvãluirii acestor informaþii, care ar fi scos la ivealã falsitatea poziþiei oficiale atît a Statelor Unite, cît ºi cea a Marii Britanii!...

Nu este greu sã ne dãm seama cã norvegienii nu au mai dat niciodatã publicitãþii raportul complet, din cauza sugestiilor primite de la doi dintre cei mai de seamã parteneri economici ai Norvegiei”.

Cu alte cuvinte, atît Statele Unite, cît ºi Regatul Unit au fãcut presiuni asupra norvegienilor, sub ameninþarea sancþiunilor economice, sã þinã secret raportul complet.

Se pare cã Edwards nu a luat niciodatã în considerare eventualitatea ca povestea sã nu fie adevãratã. La urma urmei, avea fragmentul din ziar. Oare?

Sã ne întoarcem la Braenne, care scria în articolul din IUR: „Mai mulþi autori au folosit ziarul Stuttgarter Tageblatt ca sursã pentru povestea de la Spitzbergen.

Dar acest ziar, de fapt, nu existã. [Nici un cercetãtor] nu a dat vreodatã de urma acestui ziar sau a unui astfel de articol publicat în jurul datei respective...”.

Atunci de unde a apãrut acest articol? Braenne are un rãspuns la aceastã întrebare. El a scris în articolul sãu din International UFO Reporter cã a aflat despre o revistã germanã, UFO Gids, care ar fi publicat, cu mici modificãri, articolul apãrut în Hessische Nachrichten.

UFO Gids citeazã ca sursã ziarul Stuttgarts Dagblad, din 5 septembrie 1955. Dupã pãrerea lui Braenne, „evident, cineva a încercat sã germanizeze Sttutgarts Dagblad ºi nu s-a obosit sã-ºi verifice sursa”. Se pare cã

Masacrele Revoluþiei din Transilvania Revoluþia din Transilvania anilor 1848 – 1849 îl are în prim-plan pe Avram Iancu ºi este marcatã de numeroase evenimente cumplite. Cele mai mari atrocitãþi s-au petrecut în timpul asediilor oraºului Abrud ºi a satelor din împrejurimile sale, din primãvara anului 1849.

Mii de oameni au murit, în confruntãrile dintre oºtile lui Avram Iancu ºi armatele maghiarilor. Conflictul din Abrud a pornit în mai 1849, la scurt timp dupã sosirea trupelor de insurgenþi maghiari conduse de maiorul Hatvani, în oraº. Acesta a decis ruperea armistiþiului ºi a ucis un localnic. În 8 mai 1849, trupele lui Avram Iancu sprijinite de localnici au înconjurat Abrudul ºi Roºia Montanã. În Roºia, 300 de militari maghiari au fost uciºi, iar satul a fost incendiat, în timp ce pierderile suferite de oºtile lui Iancu au fost mici, scria liderul moþilor, într-un raport publicat în toamna anului 1849. Cea mai mare parte a trupelor maghiare a rãmas în Abrud. „Aici se apãrarã cu ultimele forþe în biserici, case ºi beciuri, pînã cînd au fost biruiþi complet de focul de tun ºi cel de puºcã

„Rîvneºte dupã plãceri mãrunte“ 21 noiembrie 1932. Cioran ºi prietenul lui bun Arºavir Acterian (scriitor armean cu care Cioran are o corespondenþã bogatã) se plimbã pe strãzile Sibiului.

Cioran filosofeazã ºi se lamenteazã. „Cu ce ne ocupãm noi viaþa? Cu Cioran despre literaturã. (...) Scîrbã de viaþã, de mizeriile bãtãtoare la ochi, întîlnite la fiecare colþ de stradã. (...) Neagã cu entuziasm febril orice. (...)

Nu gustã viaþa. A îndurat prea multe. A fost prea îndelung nenorocit. Rîvneºte dupã plãceri mãrunte. Este pentru trãirea superficialã“, noteazã Acterian în „Jurnal“ (Humanitas, 2008). La un moment dat, prin faþa lor trec cupluri de tineri care se întorc de la patinoar, iar Cioran îi priveºte îndelung, admirativ chiar. „Toate scrisorile din România mã îmbolnãvesc de-a dreptul. Prieteni sau necunoscuþi care se bizuie pe mine, care vin la Paris pentru mine! – Cînd mã gîndesc în ce mãsurã sînt o povarã pentru mine însumi, ideea de a fi un reazem pentru altcineva îmi provoacã deopotrivã ameþeala ºi scîrba“. Emil Cioran în „Caiete II“ (1966-1968). „Zãrim oameni bine înþoliþi, cu fete frumoase la braþ. C. aproape cã-i urãºte, dar nu mai puþin îi admirã. Ar vrea sã fie ºi el ca ei“, îºi aminteºte Arºavir Acterian.

„Îmi place lumea asta oribilã“ Cioran face teoria sinuciderii atît de credibilã ºi în operele sale, ºi în episoadele de pesimism exuberant

Fenomene stranii

OZN-urile vin din alte civilizaþii, sau dintr-o lume paralelã? (8) Edwards a folosit o traducere dintr-una din sursele mai vechi, farã sã verifice. Edwards sugereazã, în cartea sa, cã a încercat sã afle mai mult: „În 1964, cînd i-am scris unui membru al Comisiei Norvegiene de Anchetã, care investiga cazul Spitzbergen, am primit, dupã 4 luni, un rãspuns criptic: Regret, dar îmi este imposibil sã vã rãspund acum la întrebãri”.

Cuprins de valul de paranoia care bîntuie printre ufologi, Edwards crede cã acest rãspuns este încã o dovadã a tãinuirii informaþiilor. Se prea poate sã nu fi existat alt rãspuns, dacã povestea nu este realã. Dar Edwards nu a dezvãluit sursa acestui rãspuns, aºa cã rãmînem cu îndoieli privind legitimitatea ipotezei sale.

Dacã nu a existat nici un OZN prãbuºit la Spitzbergen, atunci nu ar fi existat nici o Comisie de Anchetã ºi nici un membru cãruia Edwards sã-i punã întrebãri.

Ryan Woods scria în Magic Eyes Only: „În 1985, cercetãtorul britanic Philip Mantie a examinat cazul ºi a fost informat de guvernul norvegian cã nu s-a petrecut nimic care sã semene mãcar pe departe cu prãbuºirea OZN-ului de la Spitzbergen. Întreaga poveste este complet nefondatã, i-a spus lui Mantie - Arild Isseg, ºeful Serviciului de Informaþii din Ministerul Norvegian al

Cele mai groaznice masacre din trecutul românilor (2) al românilor. Cînd au vãzut cadavrele fruntaºilor ºi a altor fraþi întinse pe piaþa oraºului, furia lor ajunse la culme.

Toþi maghiarii care n-au putut sã se salveze au fost mãcelãriþi. Mulþi au fost ascunºi de românii din Abrud în casele lor ºi astfel au fost salvaþi. Oraºul luase foc din cauza împuºcãturilor. Acum însã glotaºii înfuriaþi dãdurã foc celor mai multe case ungureºti. Din toate pãrþile se cerea trãdãtorul Dragoº – astfel îi zice poporul. El fu gãsit într-un beciu, tîrît afarã ºi rupt în bucãþi. Astfel se terminã prima luptã cu Hatvani. Numãrul insurgenþilor morþi, inclusiv unguri abrudeni, se poate evalua fãrã exagerare la 2.000. Pierderile poporului românesc au fost foarte mici”, scria Avram Iancu, în raportul sãu. O sãptãmînã mai tîrziu, maiorul Imre Hatvani ºi Avram Iancu au fost

exprimat în cercurile de prieteni, încît mulþi s-ar fi aºteptat mãcar la o tentativã de suicid din partea scriitorului.

Prietenul sãu Acterian mãrturiseºte, în „Jurnal“, cã ºi el era, uneori, înclinat sã-i reproºeze asta, adicã faptul cã „afiºeazã scîrba de lume ºi preconizeazã sinuciderea ca o soluþie radicalã de detaºare. ªi... nu se sinucide“. Faptul cã nu ºi-a pus capãt zilelor este, spun unii comentatori, singura inconsecvenþã, singura „boacãnã“ a lui Cioran.

Pianistul Andrei Vieru (56 de ani), care l-a cunoscut în 1989 pe scriitor, ne spune însã cã „«neajunsul de a te fi nãscut» mi se pare expresia unei exuberante joie de vivre, confirmatã ulterior ºi de o frazã gãsitã în «Caietele» sale: «Nu sînt un pesimist, îmi place lumea asta oribil㻓. De altfel, cînd prietenii i se plîngeau în scrisorile pe care i le trimiteau la Paris ºi îi mãrturiseau cã vor sã se sinucidã, Cioran nu le rãspundea decît atît: „Oltul nu curge spre izvor“.

Îl mîngîia ºi îl încuraja pe Eugen Ionescu În ciuda depresiei afiºate, Emil Cioran era un sprijin pentru apropiaþi ºi un pol al veseliei ºi al opoziþiei faþã de tentativele de suicid. Filosoful Wolfgang Kraus, cu care acesta corespondeazã asiduu între 1971 ºi 1990, povesteºte în „Jurnalul“ sãu (citat de Dan C. Mihãilescu în volumul „Despre Cioran ºi fascinaþia nebuniei“) cã scriitorul pesimist putea fi o oazã de energie pozitivã pentru prietenii sãi cãzuþi în depresie. „Ionesco (n. r. – Eugen Ionescu) vorbea la telefon chiar ºi de 12 ori pe zi cu Cioran, pentru ca, în starea lui depresivã, sã capete mîngîiere ºi încurajare. De la Cioran! Trebuie sã fi fost un scheci apocrif al lui Ionesco“, se mirã Kraus. Poate cea mai bunã descriere a spiritului lui Cioran o oferã, însã, prietenul apropiat Arºavir Acterian: „Cioran e vesel, de un pesimism exuberant, gãlãgios, de o explozivã sinceritate, de o delicioasã lipsã de prejudecãþi, de o simpaticã vivacitate“.

Sfîrºit RAMONA GÃINÃ

Apãrãrii. În 1986, subiectul a apãrut din nou în cartea ,,UFO Crash at Aztec”, a lui William Steinman, dar el a încurcat accidentele de la Spitzbergen ºi Helgoland. ªi a adãugat cã pilotul care a vãzut cel dintîi accidentul nu s-a mai întors din acea misiune.

William Moore, unul din autorii cãrþii ,,The Roswell Incident”, scria într-un numãr al buletinului sãu informativ Focus, din 31 decembrie 1990, cã a gãsit o traducere a unui articol francez din 1954. Acesta avea la bazã un raport elveþian, care sugera cã nava prãbuºitã era un rezultat al experimentelor naziºtilor privind farfuriile zburãtoare ºi cã fusese recuperatã de un comando canadian. Moore s-a gîndit cã era cea mai veridicã prezentare a evenimentului ºi cea mai bunã explicaþie pe care a auzit-o în legãturã cu povestea de la Spitzbergen.

Se pare, deci, cã nu existã nici o dovadã cã evenimentul a avut într-adevãr loc, iar originea poveºtii pare a fi un ziar care a inventat detaliile. Nu ºtiu dacã editorii ziarului au avut încredere cã reporterii au verificat povestea, sau poate chiar acei editori au inventat-o pentru a umple ziarul ºi au nãscocit un nume, sau au adãugat cîteva iniþiale pentru a-i da o notã de autenticitate.

Ne confruntãm aici cu aceeaºi problemã care a apãrut de la început în cercetarea OZN-urilor: de fiecare datã cînd se dovedeºte cã un caz este o farsã, mai apare cineva cu noi dovezi, despre care pretinde cã-i va demonstra autenticitatea. De fapt, nu este prezentatã nici o dovadã, însã persoana respectivã jurã cã informaþiile sînt adevãrate, pentru ca, dupã 5 ani, sã mai aparã altcineva, care va susþine cã povestea este autenticã.

Sfîrºit KEVIN D. RANDLE protagoniºtii unei noi confruntãri, în Abrud, soldatã cu moartea a peste 2.500 de oameni, cei mai mulþi din trupele de insurgenþi maghiari. Un episod la fel de înfiorãtor din zilele rãzboiului civil a fost relatat de istoricul Gheorghe Bariþ ºi arãta uciderea, în toamna anului 1848, a peste 140 de maghiari din Sîngatin. „O catastrofã din cele mai crunte a fost mãcelul de la Sîngatin (Kis Enyed), unde maghiarii din localitate ºi împrejurimi se strînseserã într-o curte boiereascã bine întãritã pentru a se apãra în contra încercãrilor de dezarmare ale românilor. Aceºtia, dupã o parlamentare mai îndelungatã, dar fãrã nici un rezultat, lipsiþi de un comandant mai priceput, nãvãlirã asupra curþii. Ungurii însã traserã cu puºtile în ei omorînd patru þãrani. Ceilalþi, înfuriaþi peste mãsurã de moartea fraþilor lor, dãdurã foc dependenþilor curþii boiereºti ºi mãcelãrirã pe toþi ungurii pe care au putut sã punã mînã.

Numai cîþiva au scãpat prin fugã în întunericul nopþii, 141 de cadavre zãceau neînsufleþite în curte ºi în casa prefãcutã în ruine”, relata Gheoghe Bariþ.

Sfîrºit DANIEL GUÞÃ

ROMÂNIA MARE“

Edgar Cayce, minunatul visãtor (7) Lista celor mai înspãimîntãtoare profeþii ale lui Edgar Cayce.

Iatã ceea ce va urma!

De-a lungul timpului, Cayce a fãcut mai multe previziuni despre viitorul apropiat sau îndepãrtat al lumii. Unele dintre acestea sînt de-a dreptul ºocante, altele, mai puþin. Pentru cã profeþiile sale sînt atît de fascinante, am alcãtuit o listã cu cele mai importante evenimente pe care le-a prezis Edgar Cayce pentru lumea întreagã: · Temperaturile vor creºte constant în Antarctica ºi Arctica, din care cauzã se vor trezi numeroºi vulcani de pe glob. Vor urma erupþii uriaºe, aºa cum nu s-a mai vãzut niciodatã. · Cea mai mare parte a Europei se va schimba într-o singurã clipã. · Sudul Canadei nu va fi influenþat de schimbãrile prin care va trece Terra.

A nu se citi noaptea!

Dezvãluiri din lumea supranaturalului (3) În istorie, oglinzile au fost folosite pentru a primi mesaje de la zei, iar John Dee, magicianul de la curtea reginei Elisabeta I a Marii Britanii, a prezis complotul împotriva regelui James. Teama de oglinzi îºi are originea în teama faþã de dublura personalã (spirit cu chip identic al fiinþei vii). Numeroase culturi de pe glob susþin cã, atunci cînd o persoanã îºi întîlneºte sau îºi vede propria dublurã, aceasta va muri în curînd. O astfel de credinþã este foarte rãspînditã în Germania, aceastã dublurã al unei persoane fiind numitã „Doppelgänger”. În Egiptul antic, dublura unei persoane nu avea aceastã conotaþie negativã. Din contrã, prin dedublare, spiritul unei persoane îºi putea pãrãsi temporar corpul material, fiind liber sã viziteze orice loc de pe Pãmînt sau chiar din alte dimensiuni. Zeiþa egipteanã Hathor poartã o coroanã reprezentatã sub forma unor coarne de vacã, susþinînd între ele un disc solar. Aceasta putea vedea prin ochiul lui Ra, ceea ce îi oferea cunoaºtere asupra tuturor lucrurilor petrecute pe pãmînt, în apã, în ceruri ºi în sufletul uman. Simbolul acestei zeiþe este scutul care reflectã totul în forma sa adevãratã.

Bîntuirile cauzate de elementali În toate mitologiile de pe glob, se regãsesc, într-o formã sau alta, spiritele elementale. Aceste spirite sînt asociate cu elementele apã, aer, foc ºi pãmînt. În

Pag. a 19-a – 20 mai 2016

· Japonia se va scufunda. Cea mai mare parte din zona de coastã a SUA se va regãsi pe fundul oceanului. Lumea întreagã va avea de suferit. · Porþiunea superioarã a Europei se va rupe de restul Continentului ºi va migra spre SUA. · Se vor naºte mulþi profeþi falºi care vor provoca panicã în lume cu profeþiile lor eronate. Aceºtia se aflã în slujba Întunericului ºi, prin faptele lor, nu fac altceva decît sã pregãteascã lupta finalã, adicã Armaghedonul. · Soarele îºi va pierde din strãlucire ºi atunci oamenii îºi vor pierde drumul spre spiritualitate. O singurã stea de pe cer va indica drumul spre Luminã. · Cele mai multe dintre modificãrile de pe Terra vor fi influenþate de ciclurile prin care va trece Soarele. · Un cutremur masiv va lovi California ºi abia apoi fiul tînãrului rege va domni. · Mesagerul din ceruri va apãrea ºi atunci oamenii trebuie sã decidã pe ce drum vor apuca. · Drumul cãtre Atlantida începe din Binimi.

Atunci cînd va fi descoperit, se vor afla numeroase dintre secretele atlanþilor. · Egiptul este centrul spiritual al lumii. În jurul acestei forþe s-a clãdit întreaga civilizaþie umanã. · Un preot din Arabia sau Tibet va veni pentru ai învãþa pe oameni misterul stelelor ºi va însãmînþa o nouã viziune asupra spiritualitãþii.

· Schimbarea polilor va influenþa decisiv viaþa pe Terra. Cele mai multe dintre animale vor dispãrea, iar viaþa omului se va schimba dramatic. · Doar celor iniþiaþi li se vor deschide porþile oraºului misterios, care va apãrea de nicãieri. Ceilalþi - nici nu îl vor putea vedea mãcar. · Dacã omenirea vrea sã evite distrugerea, trebuie sã se întoarcã la modul natural de viaþã. Aceasta este singura opþiune pentru evitarea dezastrului total. · Atunci cînd va începe era celui de-al cincilea Soare (dupã ziua de 12 decembrie 2012) va începe o nouã epocã marcatã de cele mai multe schimbãri.

Doar cei care vor þine pasul ºi vor înþelege cã schimbarea face parte din viaþã, vor ajunge sã experimenteze cele mai deosebite sentimente ºi trãiri, adicã viaþa în esenþa sa. · Oamenii vor putea sã trãiascã mai mult decît în prezent. Aceastã descoperire va arunca omenirea într-un alt proces al evoluþiei.

Aceste sînt cele mai importante preziceri ale lui Cayce despre viitorul omenirii. Dacã se vor îndeplini sau nu, doar viitorul ne poate spune. Pînã atunci, nu putem decît sã visãm la lucruri cu adevãrat importante, pentru cã „visurile sînt rãspunsurile de azi, la întrebãrile de mîine“. Cel puþin aºa îi plãcea sã creadã marelui profet american.

Sfîrºit ANGELINSPIR

tradiþiile asiatice, ele pot fi asociate ºi cu fierul ºi lemnul, iar altã viziune îi prezintã pe elementali ca fiinþe eterice. Astfel, gnomii ºi trolii sînt asociaþi cu pãmîntul, elfii cu aerul, sirenele ºi ondinele cu apa, salamandrele cu focul, driadele cu lemnul (în special cu lemnul copacilor ºi plantelor vii), iar tradiþiile asiatice împart toate fiinþele mitologice pe elemente, întrun mod ciclic.

Ca spirite, elementalii pot cauza bîntuiri. Este ºtiut, ºi existã nenumãrate legende în acest sens, cã elementalii sînt jucãuºi ºi cã le place sã îºi batã joc de oameni, uneori chiar în moduri duse la extrem, înfricoºîndu-i. Iar asta se datoreazã faptului cã elementalii nu pot fi clasificaþi ca fiind buni sau rãi, ei neavînd nici un fel de conºtiinþã moralã. Elementalii mutã locul obiectelor, în special al obiectelor mici, amuzîndu-se sã vadã expresiile mirate sau speriate ale oamenilor atunci cînd îºi cautã lucrurile sau cînd le gãsesc în altã parte decît în locul unde le-au lãsat.

Se spune cã elementalilor le plac locurile vechi, puþin prãfuite, motiv pentru care, în majoritatea cazurilor, renovarea casei soluþioneazã bîntuirile cauzate de aceste spirite.

Cazul extrem îl reprezintã aici locuinþele construite în linie dreaptã cu zonele locuite de cãtre elementali. În Marea Britanie ºi Irlanda, se evitã construirea în linie dreaptã cu aceste locuri. Dacã o casã ar fi construitã într-o astfel de zonã, se spune cã aceasta ar echivala cu o invitaþie pentru elementali sã ocupe un nou loc, ºi casa ar deveni bîntuitã imediat. În cazurile în care existã case locuite, ce au fost construite în astfel de zone, locatarii lasã în permanenþã uºile ºi geamurile deschise, pentru ca elementalii sã poatã trece pe acolo, dar sã nu fie tentaþi sã rãmînã. Totuºi, mai toate casele construite pe terenurile aflate în linie directã cu locuinþele elementalilor au fost demolate sau abandonate, tocmai din cauza intensitãþii cu care se manifestau spiritele în acele locuri.

Fantome fictive (1)

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (13) Alþi foºti actori - Ben Jonson este cel mai cunoscut - din perioada elisabetanã au devenit autori dramatici dupã pãrãsirea scenei, deºi majoritatea dramaturgilor renumiþi contemporani cu Shakespeare - Marlowe, Kyd, Beaumont, Fletcher º.a. - nu au fost niciodatã actor, în nici un moment al carierei lor, dupã cîte ºtim. Poate cã meritã sã analizãm, în mai mare detaliu, carierele contemporanilor lui Shakespeare. Ediþia online a recentului Oxford Dictionary of National Biography conþine articole pentru 77 de persoane decedate între 1590 ºi 1640 contemporanii lui Shakespeare - care sînt incluse în categoria „teatru ºi arte interpretative“. ªase dintre acestea sînt descrise ca „dramaturgi ºi actori“.

Robert Armin (1563-1615), clovnul trupei King’s Men, a scris o piesã, Two Maids of Moreclack.

Thomas Drewe (cca. 1586-1627) a scris în total douã piese, la fel cum a fãcut ºi Nathan Field (1587-1620).

Samuel Rowley (m. 1624) a fost actor din 1597 pînã în 1613. A scris numai o piesã în aceastã perioadã ºi probabil cã încã trei la mult timp dupã ce s-a retras

de pe scenã. William Rowley (m. 1624) se pare cã a colaborat la cel mult 16 piese, dar numai douã sau trei au fost lucrãrile sale. Robert Wilson (m. 1600) a scris pînã la 20 de piese, dar numai douã în perioada (1572-1588) cît a fost actor. Alþi dramaturgi, precum Ben Jonson, au fost actori pentru scurt timp, la începutul carierelor, dar au pãrãsit, cu certitudine, scena înainte de momentul în care au scris cea mai mare parte a operei lor.

De aici se poate concluziona cã dacã Shakespeare a fost în acelaºi timp ºi actor cu normã întreagã ºi a scris ºi 37 de piese - dintre care 27 au fost, probabil, scrise în anii de pînã în 1603, cînd se pare cã încã mai era actor - trebuie sã fi fost nu numai unic printre dramaturgii din epoca lui, un om cu o energie supraomeneascã, dar ºi un geniu suprauman.

Anomalia acestei pretenþii, cît ºi totala ei imposibilitate, mi se pare a fi o dovadã prima facie cã avem de a face cu doi oameni distincþi, autorul ºi actorul. În timpurile moderne, este dificil sã ne gîndim la un singur dramaturg de prim rang din Anglia sau din ori-

Urmînd modelul bîntuirilor de tip poltergeist, cercetãtorii au demonstrat cã pot fi generate entitãþi care sã bîntuie folosind doar puterea minþii umane.

Acestea sînt aºa-numitele „fantome fictive”.

Un grup de parapsihologi din Toronto a încercat sã probeze aceastã teorie. Ei au inventat un personaj ºi au stabilit de comun acord toate detaliile vieþii acestuia. Au hotãrît sã fie vorba despre un bãrbat care a trãit în timpul Evului Mediu ºi l-au numit Philippe. Au stabilit cã respectivul ar fi trãit în Anglia, cã a iubit o femeie care a murit apoi arsã pe rug, sub acuzaþia de vrãjitorie, ºi cã, dupã aceea, în urma remuºcãrilor cã nu a putut sã o salveze, individul imaginar a plecat la luptã, unde a ºi murit.

Unul dintre parapsihologi se informeazã despre perioada Evului Mediu, în timp ce un alt membru al grupului, mai talentat la desen, creeazã un portret al lui Philippe. Grupul de parapsihologi se adunã des pentru a discuta despre personajul imaginat de ei, cu speranþa sã îl facã sã aparã sub forma unei halucinaþii colective. Problema este cã fantoma fictivã nu apãrea ºi nu se manifesta în nici un fel. Între timp, cercetãtorii aflã, în 1973, cã un alt grup de parapsihologi a încercat acelaºi experiment ºi a reuºit. Astfel, de la experimentul reuºit, grupul de parapsihologi aflã soluþia problemei. Ei nu trebuiau sã forþeze lucrurile vorbind insistent despre personajul inventat, ci doar sã creadã în el, sã se comporte cît mai normal, într-o atmosferã cît mai destinsã ºi mai veselã, pentru ca fantoma fictivã sã îºi facã apariþia.

Astfel, cercetãtorii au lãsat luminile aprinse, nu au mai creat o atmosferã similarã cu aceea a unor mediumi ºi nu au mai încercat, cu insistenþã ºi disperare, sã obþinã rãspunsuri de la Philippe. (va urma) YAMI KAMUI-KRUEGER care altã þarã - Ibsen, Strindberg, Cehov, Shaw, O’Neil, Arthur Miller, Edward Albee, Harold Pinter - care au combinat actoria cu scrisul pentru o micã perioadã a carierei lor, dacã au fãcut-o. Mai mult, a existat un interval în viaþa lui Shakespeare cînd ºtim cã teatrele din Londra au fost închise, între iunie 1592 ºi iunie 1594 (cu foarte scurte interludii), din cauza neînþelegerilor cu autoritãþile civice, urmat de o epidemie gravã de ciumã. Se pare cã Shakespeare nu a folosit acest neaºteptat timp liber forþat scriind o lungã secvenþã de piese, ci a produs cele douã lungi poeme, Venus and Adonis ºi The Rape of Lucrece.

Puþin autori preocupaþi de viaþa lui Shakespeare, fie stratfordieni, fie antistratfordieni, au luat în serios implicaþiile acestor extrem de importante constrîngeri temporale asupra chestiunii paternitãþii.

Pare, cu siguranþã, cu totul improbabil ca Shakespeare sã fi putut combina meseria de actor cu normã întreagã cu cea a unui excepþional de prolific dramaturg. La fel, aceastã situaþie pare a priori sã sugereze cã autorul real a fost altcineva, un om cu timp la dispoziþie, fãrã o altã ocupaþie ºi cu acces rapid la numeroasele surse pe care piesele lui Shakespeare se ºtie cã sînt bazate. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 20-a – 20 mai 2016

Podul Înalt 1475 – Cea mai mare înfrîngere din istoria Islamului! (2) Europa valahilor (2) Conduse de voievozi realiºti ºi inspiraþi, precum Mircea cel Bãtrîn, Vlad Þepeº ºi marele ªtefan, valahii au fost singurii europeni care au þinut la respect hidra otomanã. Turcii erau la apogeu.

Conduºi de cumplitul Mahomed al doilea, supranumit Fatih (Cuceritorul), otomanii cuceriserã Byzanþul, una dintre cele douã cetãþi ale creºtinãtãþii, precum ºi o bunã parte a Europei de Rãsãrit. Cum turcii nu deþineau o flotã militarã care sã le permitã invazia Apusului prin Marea Mediteranã, în drumul oºtilor spre Roma nu mai stãteau decît voievodatele româneºti...

Moldova dacilor liberi În aceeaºi perioadã, asupra Moldovei pîndeau nu numai otomanii, ci ºi ochii lacomi ai tãtarilor din Hoarda de Aur. În anul 1469, o hoardã a tãtarilor de pe Volga, condusã de Eminec, nepotul Hanului cel mare, porneºte o expediþie de jaf în Moldova, atras de prosperitatea economicã datoratã mãsurilor luate de ªtefan cel Mare. Cruzimea ºi tupeul nomazilor meritau pedepsite.... ªtefan strînge, în grabã, o oaste de curteni ºi rãzeºi din Þara de Sus (actuala Bucovinã) ºi porneºte dupã tãtari. Aceºtia au parte de ghinionul vieþii lor, cînd sînt prinºi, în ziua de 20

Dromichete, înþeleptul rege al geþilor (1) L-am descoperit destul de tîrziu pe Dromichete.

La ºcoalã, am învãþat despre Decebal ºi Burebista, Dromichete fiind trecut cu vederea, deºi ce a înfãptuit el nu a reuºit sã facã nici una dintre marile personalitãþi ale istoriei universale din toate timpurile. În anul 292 î.Chr., Lysimah, regele Macedoniei ºi Traciei, în fruntea unei armate de 100.000 de oameni (dupã istoricul Polyainos), trece Dunãrea cu intenþia de a cuceri teritoriul geþilor. Pretextul era pedepsirea acestora pentru faptul cã au sprijinit revolta grecilor din oraºele colonii de la Marea Neagrã împotriva macedonenilor. Dromichete, rege al poporului get, care trãia pe un teritoriu mãrginit la Nord ºi Vest de Carpaþii Meridionali, la Sud, de Munþii Haemus (Balcani), iar la Est, de Marea Neagrã, cheamã la oaste pe bãrbaþii apþi de luptã ºi

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (105) ***

Legãturi mult prea fragile „Vreau - scria ducele de Saint-Simon (1675-1755) în testamentul sãu - ca, oriunde va fi sã mor, trupul meu sã fie adus ºi înhumat în cavoul Bisericii parohiale din Ferté (Vidame), alãturi de cel al preaiubitei mele soþii, iar sicriele noastre sã fie atît de strîns lipite unul de altul cu inele, cîrlige ºi lanþuri de fier, încît sã nu poatã fi despãrþite fãrã a le distruge pe amîndouã“.

Dar, cu toate inelele, cîrligele ºi lanþurile, ambele sicrie au fost profanate în timpul Revoluþiei, iar rãmãºiþele pãmînteºti ale memorialistului ºi ale soþiei sale au fost aruncate la groapa comunã. *** STENDHAL (Henry Beyle, zis) Scriitor francez Data morþii: 23 martie 1842 (la 59 de ani) Cauza: apoplexie Locul: Strada Neuve-des-Petits-Champs nr.78 (azi, str. Danielle Casanova nr.22, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montmartre, Paris Cu cîteva luni înainte de a muri, Stendhal scria unui prieten: „Nu mi se pare ridicol sã mori pe stradã,

ROMÂNIA MARE“

august, lîngã Lipinti. Mãcelul este înfiorãtor. Hoarda tãtãrascã este masacratã, avînd mari pierderi în oameni, Eminec însuºi este fãcut prizonier de ªtefan.

Hanul cel bãtrîn de pe Volga tot nu înþelege cu cine are de a face, astfel încît îºi permite sã-i trimitã lui ªtefan o solie mînioasã de 100 de oameni (exact cîþi au murit la bãtãlia din Rimini!). Solie care are tupeul sã-i cearã lui ªtefan nu doar eliberarea prizonierilor tãtari, ci ºi ...despãgubiri pentru pierderile suferite!

Inconºtienþa ºi nesimþirea cererii sînt pedepsite pe loc. ªtefan cel Mare ordonã tragerea în þeapã a tuturor prizonierilor, alãturi de 99 de tãtari din solie. Fiul Hanului este tãiat, pe loc, în bucãþi.

Supravieþuitorului i se taie nasul ºi urechile ºi este trimis cãlare înapoi la Hoarda de Aur sã povesteascã Hanului ultimele noutãþi...Turcii se dovedesc, la rîndul lor, la fel de grei de cap... Cuceritorul Byzanþului vedea în Moldova principalul obstacol în invadarea Europei. În plus, ocuparea Moldovei permitea turcilor supunerea definitivã a Hoardei de Aur, alãturi de consolidarea unei viitoare alianþe cu tãtarii, care iar fi ajutat pe otomani pe baza religiei comune. Nu în ultimul rînd, sultanul vedea în bogatul voievodat românesc o bazã de operaþiuni militare, un izvor de resurse economice ºi de luptãtori valoroºi care puteau fi angajaþi ca mercenari de partea Semilunei.

Precedente mai fuseserã (sultanul avea exemplul contingentelor sîrbeºti ºi bulgãreºti care erau forþate sã lupte de partea turcilor dupã cãderea þãrilor respective)... Un alt aspect politico-strategic care îl deranja la culme pe Mahomed, era încercarea continuã a lui ªtefan cel Mare de a sustrage Þara Româneascã de sub autoritatea Porþii. Cu peste 150 ani înaintea Unirii Viteazului Mihai, geniul militar al

lui ªtefan încerca, de fapt, o unitate a þãrilor române.

Unitate, a cãrei valoare ºi importanþã regionalã, fusese subliniatã chiar de sultanul Murad al doilea. Toþi aceºti factori, la care se adaugã refuzul marelui domnitor de a închina þara turcilor sau de a le plãti tribut, alimenteazã furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului, nu putea fi refuzat de conducãtorul unei þãri mici, situatã la marginea Imperiului clãdit prin jaf ºi sînge de generaþii de sultani turci.

pune femeile, copii ºi bãtrînii care se aflau în calea invaziei la adãpost în pãduri ºi munþi. Evacueazã animalele ºi o parte din bunuri, restul, le distruge pentru a nu cãdea în mîna duºmanului. Apoi, evitã o confruntare directã în cîmp deschis ºi se retrage spre munþi, pentru a ataca la timpul ºi locul convenabil lui. Este o strategie pe care o vom întîlni de foarte multe ori de-a lungul istoriei noastre.

Dromichete aduce, însã, o îmbunãtãþire acestei strategii. Pentru a fi sigur cã duºmanul se va deplasa pe un anumit traseu, el plaseazã un cal troian în tabãra macedoneanã: pe generalul sãu, Seleuthes, care se dã drept dezertor. Lysimah înghite momeala.

Pînã atunci, campania decurgea bine, din punctul lui de vedere. Trecuse Dunãrea fãrã dificultãþi, geþii fugiserã din calea lui ºi, iatã, apare acest dezertor de rang înalt din anturajul regelui care dovedeºte cã existau fisuri în tabãra adversã. În plus, Seleuthes ºtia unde se ascunde Dromichete. O coadã de topor e binevenitã pentru conducerea viitoarei provincii.

Traseul ales de Dromichete era unul lipsit de resurse de apã ºi hranã. În scurt timp, oastea macedoneanã

începe sã sufere de foame ºi sete. Cînd macedonienii, vlãguiþi de lipsuri, erau, practic, incapabili de luptã, geþii îi înconjoarã, probabil la semnalul transmis de Seleuthes. Lysimah se predã, fãrã sã opunã rezistenþã, împreunã cu întreaga armatã. Macedonienii sînt dezarmaþi, apoi li se oferã apã ºi hranã, fiind dirijaþi spre Capitala regatului, Cetatea Helis.

Istoricul grec Plutharch (în opera sa Basileon apofthegmata kai strategon Lysimachos, pag.80, citat preluat din Armata geto-dacã, de Gheorghe Tudor, Ed.Militarã, 1986), pune în gura lui Lisimah, cînd a primit apã de la geþi, urmãtoarea cugetare „O zeilor, pentru cît de micã desfãtare m-am fãcut rob, din rege ce eram“. Aceasta este prima realizare excepþionalã a lui Dromichete - o victorie totalã fãrã nici o picãturã de sînge din partea luptãtorilor sãi, într-un rãzboi de apãrare. În continuare, Dromichete avea la dispoziþie mai multe opþiuni. Putea sã-i execute pe prizonieri, apoi sã invadeze Tracia ºi Macedonia, lipsite de apãrare, sã le cucereascã ºi sã-ºi mãrescã regatul. (va urma) IOAN ISPAS

cînd n-o faci dinadins...“ ªi iatã cã pe 22 martie, spre ora 7 seara, mergînd pe Strada Neuve-des-Capucines, Stendhal a cãzut lovit de un atac de apoplexie, la doi paºi de poarta Ministerului Afacerilor Externe. (Se presupune cã se ducea în vizitã la pictoriþa Virginie Ancelot, pe strada Joubert.) Transportat acasã, în strada Neuve-des-Petits-Champs, a murit a doua zi, fãrã sã-ºi mai fi venit în fire.

Dupã cum scrie Sainte-Beuve, Stendhal „era de pãrere cã moartea ar trebui ascunsã privirilor, aºa cum ai ascunde o ultimã funcþie lipsitã de cuviinþã a vieþii“. Acesta sã fi fost motivul pentru care a fost chematã atît de puþinã lume la înmormîntarea sa?

Prosper Mérimée spune cã doar 3 prieteni ai lui Stendhal, printre care ºi el, au fost de faþã. Stendhal îºi pregãtise epitaful ºi ceruse sã fie gravat pe o plãcuþã de marmurã. „Dacã tot am spus din ce sã fie plãcuþa - se poate citi în „Amintiri egotiste“ - mai rog ca aceasta sã fie pusã în Cimitirul din Andilly, lîngã Montmorency, cu faþa spre rãsãrit. Dar, mai cu seamã, doresc sã nu am nici un monument, nimic parizian, nimic vodevilesc, am oroare de aºa ceva“. Dacã nu se putea la Andilly, acolo unde îºi petrecuse copilãria, Stendhal dorea ca ultimul lãcaº sã fie în Cimitirul din Montmartre, într-o zonã înaltã, „cu vedere frumoasã, lîngã monumentul familiei Houdetot“. Cu toate acestea, vãrul sãu, Colomb, din raþiuni de economie, a luat concesiunea unui loc în partea cea mai joasã, acolo unde cimitirul era mai povîrnit. Nici convingerile scriitorului, care dorise sã fie dus direct la cimitir, n-au fost respectate de vãrul sãu, aºa încît Stendhal a avut parte de o înmormîntare de categoria a cincea la Biserica Assomption (Adormirea Maicii Domnului).

Plãcuþa de marmurã i-a fost, totuºi, pusã pe mormînt.

Pe ea se poate citi, în italianã:

Arrigo BEYLE Milanese scrisse amo visse ANN. LIX. M.I Mori il XXIII marzo M.D.CCC.XLII (Henri Beyle, milanez, a scris, a iubit, a trãit 59 de ani ºi douã luni. A murit la 23 martie 1842.)

Vin Turcii! (1) „În zilele albe ale miezului iernii înaintau mulþimile negre, zecile de mii de duºmani, ieniceri, spahii ºi gloata, ca lupii flamînzi“ - Nicolae Iorga Într-un acces de furie, sultanul decide ca insolenþa lui ªtefan sã fie pedepsitã cît mai repede posibil, iar Moldova cea rebelã sã ajungã paºalîc unde sã domneascã legea Profetului ºi bunul plac al turcilor. În acest scop, Mahomed trimite împotriva moldovenilor cele mai bune oºti ale Imperiului. Temutele ºi încercatele trupe otomane, cãlite în luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg ºi comandate de eunucul Soliman Paºa, primesc ordinul sã abandoneze, pe moment, asediul Krujei pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova). Nucleului oastei care lupta cu albanezii i se alãturã oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elitã al sultanului, la care se adaugã un eºantion de 12.000 de valahi din Þara Româneascã trimis de turci sã lupte, împotriva voinþei lor, cu fraþii moldoveni. Vedem, aºadar, cã Mahomed al doilea nu a precupeþit nici un efort pentru a-l înfrînge pe ªtefan. (va urma) NICU PÂRLOG

„Purtãm moartea în noi precum fructul, sîmburele“ – Rainer Maria Rilke (1875-1926). *** STRAUSS (Johann) Dirijor ºi compozitor austriac Data morþii: 25 septembrie 1849 (la 45 de ani) Cauza: scarlatinã Locul:Kumpfgasse, Viena (Austria) Înhumat: Cimitirul din Doebling,Viena Strauss a avut parte de un sfîrºit sordid: a murit de scarlatina pe care o contractase de la una din fiicele sale naturale, ºi a fost gãsit fãrã viaþã în apartamentul devastat al amantei sale, Emilie.

Bãiatul de prãvãlie al bãcanului din vecini a dat peste cadavru, gol, cãzut pe podea din patul rãvãºit. ªifonierele ºi sertarele erau goale: Emilie luase cu ea tot ce putuse, pînã ºi cãmaºa de noapte ºi aºternutul în care îºi gãsise sfîrºitul Strauss. „Strauss a murit ca un cîine, dar a fost înmormîntat ca un rege“, a spus scriitorul Hans Weigel. Într-adevãr, o sutã de mii de persoane, adicã o cincime din populaþia Vienei, i-au urmat sicriul, purtat de muzicienii din orchestra lui. Pe capacul sicriului, pe o pernã neagrã, era vioara maestrului, cu coardele rupte. Cîþiva ani mai tîrziu, Emilie a fost surprinsã încercînd sã fure un felinar de bronz de pe mormîntul fostului ei amant. (va urma) ISABELLE BRICARD

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 20 mai 2016

F raþi români, Lãsaþi hoþii cu hoþii. Voi sînteþi patrioþi ºi votaþi cu PATRIOÞII! ªtiu, v-aþi pierdut încrederea, dar ,,viaþa nu meritã trãitã, dacã e trãitã în genunchi în faþa altora”. (Nicolae Bãlcescu) Nu sîntem o colonie ºi nici un apendice pentru U.E. E nevoie sã ne trezim, sã redescoperim cã sîntem români, cã avem o þarã ºi nu un teritoriu, cã sîntem un popor ºi nu o populaþie!

Sã facem curãþenie în jurul nostru, sã eliminãm dintre noi pe cei care ne-au dus la sãrãcie ºi umilinþe, pe cei care ne aduc zilnic la starea de suboameni, minþindu-ne ºi manipulîndu-ne în mod grosolan ºi deliberat în mass-media ºi în afara ei.

A venit vremea sã ridicãm ochii din pãmînt ºi sã ne redefinim ca naþie!

Românii nu sînt proºti ºi nici sclavi – chiar dacã unii asta ne-o doresc!

Românii vor renaºte aºa cum au fãcut-o întotdeauna în momentele grele ale istoriei lor.

Votaþi la 5 iunie cu Patrioþii, votaþi la 5 iunie cu Partidul ROMÂNIA MARE! Arãtaþi-le – prin VOTUL DUMNEAVOASTRÃ – cã, deºi au vrut sã ne desfiinþeze, noi existãm pentru demnitatea ºi identitatea de a fi români!

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Pag. a 22-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (26) ordonat ºi lucrez în asalt, nicidecum ticãit, Revenind la convorbirea cu Ungheanu, pe meticulos ºi dupã program. Cel mai bine care tot timpul l-am preþuit pentru incandescenscriu sub presiune, cînd „arde“ ceva. Am ta sa iubire de þarã, ar mai fi o problemã: Cezar mai avut astãzi, marþi, ºi un ceas rãu.

Ivãnescu a fãcut greva foamei pentru apariþia Dimineaþa m-a repezit telefonic o nefericitã revistei „Luceafãrul“, deci împotriva bandei. pe nume Auerbach, o evreicã slabã de minte Ungheanu e tare mîhnit. Are ºi de ce. El fãcuse ºi fãrã caracter, care lucreazã la Difuzarea din „Luceafãrul“ ºi, mai ales, din Almanahurile Cãrþii. Cu numai cîteva sãptãmîni înainte, publicaþiei, niºte instituþii redutabile, autentice ea se ocupa de sondarea librãriilor pentru tribune ale Neamului Românesc. Iar acum se stabilirea tirajului la volumul meu de vervede pedepsit ºi nu înþelege de ce. „Tocmai desuri, destul de mãcelãrit de cenzurã, aia, Mihai – îi spun – pentru Direcþia Naþionalã“. „Recviem pentru mama“. Telefonîndu-i Printre altele, e supãrat de necinstea astãzi sã aflu ce se mai întîmplã cu volumul Televiziunii, care a prezentat o emisiune despre meu, janghinoasa asta cu nume de pivniþã opera integralã a lui Eminescu, dar nu plinã cu bere ºi cîrnaþi (pivniþa lui Auerbach, pomeneºte nimic despre modul în care volumul din „Faust“) are o ieºire istericã: „Am vãzut X ajunsese la Chiºinãu. El, Ungheanu, îl dusese, ce scrie în presã despre dvs., vã rog sã nu mã cu mari riscuri. Simte prioritatea urgentã de a Doi vechi prieteni, la care numele pandurului Tudor se mai sunaþi!“. I-am explicat cã eu n-am vorbi cu corespondenþii strãini de presã, pentru gãseºte în dublã ipostazã – la unul e de familie, la altul e de mînuit un pistol, ci un pix. Zadarnic. ªi sã a-i lãmuri ce fãrãdelegi se comit acum în cultura românã. Fiincã este inadmisibil ca odraslele de botez. I-aþi recunoscut pe Corneliu Vadim Tudor ºi Tudor nu devii antisemit? O nãroadã cam de acelaºi fel am întîlnit la Viena, în 1978 – o legionari ºi odraslele de kominterniºti sã-ºi dea Gheorghe, fotografiaþi la Craiova. chema Oana, era tot evreicã, fugise din mîinile pentru sufocarea spiritului curat româreportaj realizat de Ruxandra Garofeanu la vila România, dar refuza cu încãpãþînare sã mai vornesc, pãcãlind Occidentul. Îmi iau la revedere ºi de la Zoiei Ceauºescu. Inchizitoare ºi ea, apãsînd pedala beascã limba românã, spre uimirea mea ºi a stuUngheanu. În mod paradoxal, dar gaºca reacþionarã de ambreiaj a unui exces de zel incalificabil, menit denþilor strãini, care ºtiau cã româna e limba ei a fost favorizatã cel mai mult de regimul lui Nicolae sã-i spele mai iute pãcatele emisiunilor închinate maternã. Cam la fel a procedat ºi filologul Moses Ceauºescu. În mîna lor era totul: majoritatea revisCongreselor P.C.R., secretarului general, tovarãºei Gaster, auto-exilat la Londra, care a boicotat limba telor, bursele ºi deplasãrile în strãinãtate, alcãtuirea Elena ºi „Cîntãrii României“, Ruxandra Garofeanu românã. Asemenea personaje radicale, înrãite, manualelor de ºcoalã (falsificate), fondurile bãneºti se agaþã cu disperare de orice, pentru a arde etapele necinstite, genereazã antisemitismul în lume. Noroc ale Uniunii Scriitorilor, casele de „creaþie“ (de fapt, ºi a dovedi omenirii cã ea e curatã ca lacrima, alþii cã mai existã Pildele ºi Cîntarea Cîntãrilor, de de beþivealã) de la munte ºi mare etc. Apropo de au fost bandiþii. Deci, cu privirea ei slãnino-fãi- Regele Solomon, ºi Psalmii lui David, ºi Marºul ºcoalã – cred cã cea mai incredibilã tulburare se noasã, de Kemal Attatürk feminin (reformatorul Nupþial compus de Felix Mendelssohn-Bartholdy, petrece acum în capul copiilor. Pe 22 decembrie li s-a Turciei arunca un ochi), descoperã în biblioteca care mã ajutã sã nu cad în capcana antisemitismului spus elevilor, care învãþau dimineaþa, cã Nicolae Zoiei cãrþi cu dedicaþii de la Mitropolitul Olteniei ºi ºi sã pãstrez o cumpãnã dreaptã a judecãþii...

Ceauºescu e cel mai iubit fiu al Poporului ºi pãrintele Mitropolitul Ardealului, iar cu gura ei lãbãrþatã ºi 10 IANUARIE 1990. Se mai gîndeºte cineva la lor, iar dupã numai cîteva ore, în aceeaºi zi, li s-a spus cu un rictus de muºchi rupþi, ca o pipoaºcã de col- Istoria Naþionalã? Ce zi e astãzi? E ziua marii copiilor, care învãþau dupã-amiaza, cã acelaºi Nicolae hoznicã dupã ce-a nãscut 3 celoveci printre dovleci, bãtãlii de la Podul înalt (Vaslui), unde tînãrul Ceauºescu e cel mai mare duºman al Poporului, un pe cîmp, ºi apoi s-a urcat pe bicicletã ca sã ªtefan cel Mare zdrobea oastea turceascã la anul bau-bau care ucidea copii cu sînge rece. raporteze la Comitetul Raional – ea acuzã de 1475. Ar trebui, aºadar, sã celebrãm un jubileu, Am intrat în a doua sãptãmînã de tãcere. De ce corupþie (?!) clerul înalt al tac? ªi în faþa cui ar trebui sã-mi probez cinstea ºi României! patriotismul? În faþa unor impostori? E ca ºi cum Calendarul zilei mai consemar trebui sã explic dacã ºi de ce am iubit-o pe mama. neazã ºi greva puºcãriaºilor de la Dar e absurd! Eu am fãcut o politicã naþionalã de Jilava. Aceºtia vor sã fie eliberaþi anvergurã, iar asta se poate constata cu uºurinþã, ºi cei cu pedepse peste 3 ani, penlecturînd studiile pe care le-am publicat despre tru cã Ceauºescu le dãdea druIstoria Naþionalã, despre Bisericã ºi Armatã, despre mul. Tulburarea de-abia a fost Transilvania, Basarabia ºi Bucovina, despre marii potolitã, dupã ce gardienii au fost tribuni ai Neamului, unele medalioane (Eminescu, nevoiþi sã tragã în aer. Ofensiva Haºdeu, Iorga, Pârvan, Cãlinescu, Arghezi) fiind în iudaicã se desfãºoarã rapid, pe serial. Apar tot mai insistent prin presa ticãloºitã toate planurile. Director general acuzaþiile cum cã aº fi fost Poetul Curþii. Care la Radio a fost numit Eugen curte? Curtea cu Juri? Curtea de Argeº? Curtea Preda, scos de la pensie ºi exhibat Veche? Da, l-am preþuit extrem de mult pe fostul ºef pe la rãscruci ca un mare demoal statului, dar a meritat, fiindcã a desfãºurat o crat, care a suferit (?!) ºi el pe politicã antisovieticã de un curaj nebun. ªi pentru timpul lui Ceauºescu. Aceiaºi cã a ºi construit ceva durabil în România. Eu nu oameni care ne-au fericit cu sînt vinovat cã în ultimii 5-6 ani a luat-o razna ºi comunismul, în frunte cu hiena parcã s-a înãlþat la cer, nimeni nu mai avea voie asta bãtrînã de Silviu Brucan Sala Palatului a rãmas, de 35 de ani, loc de întîlnire al politisã-i aducã vreo veste proastã, sau sã-i dea o suges- (Saul Bruckner), astãzi ne cienilor, artiºtilor ºi marelui public. În imagine, Irina Loghin ºi tie. Eu nici atît, pentru simplul motiv cã nu l-am fericesc cu capitalismul. ªi astfel Corneliu Vadim Tudor. cunoscut personal, repet, nici n-am dat mîna cu el, se face cã Frontul Salvãrii aºa cum au fãcut-o, în tot felul de delegaþii oficiale, Naþionale a devenit un Front al Salvãrii sînt 515 ani de atunci, dar cine mai are vreme de „dizidenþii“ de azi, Octavian Paler, Mircea Dinescu, Individuale, de la caz la caz, ba chiar un Afront „atletul creºtinãtãþii“? Ce mai conteazã ªtefan cel Daniela Crãsnaru, Ana Blandiana, Dan Deºliu, pentru Poporul Român. Primesc un telefon de la Mare în faþa lui Silviu Brucan? Prin 1976, nora lui Domokos Geza º.a. La televizor s-a transmis un New York. Nimic special. Telefonul cu adevãrat Saºa Panã, pe nume Virginia Panã, mi-a cerut sã interesant a picat azi-noapte, ºi a durat o orã, de scriu un scenariu radiofonic pentru copii ºi tineret, la 11 la 12 noaptea. A fost Aurelia Albeºteanu, consacrat gloriosului voievod. Am acceptat cu fostã colegã la Sociologie. Românii din S.U.A. au plãcere. Documentaþia o aveam fãcutã, de ani de început sã înþeleagã legãtura dintre acþiunea zile, încã de pe cînd, elev de clasa a VI-a fiind, mã americanã în Panama ºi acþiunea ruseascã, îndrãgostisem de efigia în aur a voievodului, aproape concomitentã, în România. Româncã datoritã manierei fermecãtoare în care profesorul pasionalã ºi iubitoare de þarã, Aurelia vrea sã nostru de Istorie, Adrian Beldeanu, ne predase finanþeze un partid. Îi spun cã mai important e epoca lui. Am mai zãbovit, ce-i drept, în vara acelui un ziar, deocamdatã. „Dacã þi s-ar fi întîmplat an 1976, prin sãlile de lecturã ale Bibliotecii ceva, continuã ea cu uºorul accent americãnesc Academiei, pentru a descifra corespondenþa în latipe care îl au toþi românii de peste Ocean, care nã dintre ªtefan cel Mare ºi Papa Sixtus, precum ºi «cîntã» silabele finale – fãceam un scandal extra- unele hrisoave domneºti, ca ºi reflectarea în croniordinar!“ Îmi spune de scena cu Adrian cile polone (Dlugosz) ºi turceºti a formidabilei Pãunescu (scuipat în ochi de o liotã dezlãnþuitã, bãtãlii pe care Nicolae Iorga o numea, atît de lîngã gardul Ambasadei S.U.A.), scenã trans- pitoresc, „seceriºul de iarnã“.

Decembrie 1993. La Casa Lido din Bucureºti se misã de mai multe canale de Televiziune. Îi este (va urma) desfãºoarã ceremonia decernãrii Premiilor Naþionale milã de Ceauºescu: „S-a fãcut o crimã cu acest (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la „România Mare“. Preºedintele juriului, secondat de om!“. Închid ºi coperþile acestei zile. La ce bun Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) prof. dr. Mircea Muºat, îi felicitã pe doi dintre lau- sã þin, oare, un Jurnal? Este ocupaþia care nu reaþi: actorii Carmen Stãnescu ºi Damian Crâºmaru. mi-a plãcut niciodatã, fiindcã nu sînt un spirit Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 20 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

FALªII DIZIDENÞI (urmare din pag. 1) Ajuns la Timiºoara în urmã cu cîþiva ani, a vrut sã facã ºi el o facultate, dar a izbutit sã fie exmatriculat definitiv din toate institutele superioare de învãþãmînt. Motivul? Fiind boxer de meserie, i se punea pata uneori pe creierul mare, care brusc se fãcea mic ºi animalul devenea de nerecunoscut, sutele de mii de ghioage pe care le încasase pe ring de-a lungul anilor îi zornãiau în urechi clopoþei de argint ºi gonguri de bronz, vedea negru înaintea ochilor ºi se lua la bãtaie cu toatã lumea. De altfel, aºa dupã cum ne-au scris unii cititori care l-au cunoscut, acest Iordache a fost cãutat adeseori la cutiuþa de viteze, de unii psihiatri. Acum, sã mã ierte Dumnezeu, ca boxer nu mai putea face faþã, întrucît cãdea grãmadã de la primul pumn ºi-l culegeau cu fãraºul femeile de serviciu. Aºa s-a întîmplat acum un deceniu ºi ceva, întîmplare tragicã pe care o sã vi-o povestim acum. Plecase toatã lumea din salã, dupã meci, l-au abandonat pe ring, iar douã babe milostive care cãutau bani pe jos ca sã-ºi cumpere ºi ele faringosept, l-au gãsit acolo, au crezut cã-i mort ºi ce credeþi cã au fãcut? L-au chemat pe Popa Þuicã sã-i facã maslul, i-au pus vatã-n nas ºi cînd sã-l tragã de picioare ca sã-l ducã la spãlãtor (acolo unde fac morþii baie, sãracii, pentru înviorare) au constatat cã mai bîþîia din fluierul piciorului ºi le-a fãcut chiar cu ochiul. Sãrmanul om – veþi spune dacã sînteþi creºtini; nenorocitele femei – veþi spune însã dacã sînteþi musulmani, pentru cã ele s-au speriat atît de tare încît în loc s-o ia la sãnãtoasa, reacþia lor a fost mãreaþã, pe mãsura femeilor eroine pe care le-a dat acest popor: una i-a tras un upercut ºi alta i-a scris cu tibiºir pe chelie: C.C., care nu însemna Comitetul Central, nici Contra-Informaþii ºi nici Casius Clay, ci Claudiu Cheliosul. Noroc cã Popa Þuicã a dat lin damf de fragi alcoolizaþi, aºa cã Iordache s-a trezit, s-a ruºinat oarecum, apoi a pornit-o zgribulit pe ºoselele viitorului oraº martir Timiºoara, numai în chiloþi ºi într-un singur baschet, ºontîc-ºontîc, îl privea lumea cu multã admiraþie, spuneau viitorii revoluþionari – „Uite, ãsta-i Iordache, viitorul senator ºi prim-vicepreºedinte al FSN, nefericitul, ce rãu îl mai chinuie dictatura!“. Aºa vorbeau oamenii, iar în pieptul lui clocotea o urã neîmpãcatã faþã de comunism, ºi tot mergea el aºa, l-au stropit ºi niºte securiºti cu o cisternã de-aia de uda oraºul exact cînd ningea mai tare, dar el înainta prin nãmeþii oraºului dinspre Calea Girocului, pînã aproape de Catedralã ºi unde credeþi cã se ducea? Vorba cîntecului: Un’te duci tu, mielule?! Exact la Cenaclul Flacãra, care se afla atunci în cetatea de sub Bega. Apariþia acestui sportiv, în toatã grandoarea ºi decãderea lui, a produs oarecare senzaþie: la Cenaclul Flacãra nu puteai sã intri fãrã cravatã, aºa cã un pompier ºi-a smuls cravata de la gît ºi i-a dat-o acestui Iordache care, deºi numai în chiloþi, a fãcut faþã cu o oarecare demnitate momentului istoric pe care îl trãia. În marea lui generozitate cu toþi ambuscaþii soartei, Adrian Pãunescu l-a suit pe scenã ºi, cu o voce tunãtoare, dar plinã de duioase ºoapte, a rostit în faþa sutelor de mii de oameni care, nemaigãsind bilete, nu puteau fi în salã decît prin reprezentanþii lor, miliþenii: „Oameni buni; fraþilor, priviþi acest om! Parcã a coborît de pe Columna lui Traian ºi Decebal, a strãbãtut douã mii de ani de istorie pentru a ajunge la aceastã întîmplare literar-artisticã. Poate vrei sã ne cînþi ceva, frate, din muzica tînãrã?“. Bietul Iordache s-a apropiat de microfon, numai cã pungaºul ãla de Vasile ªeicaru îi legase trei cîrlige de chiloþi, aºa cã se þinea cu ambele mîini ca sã nu rãmînã în fundul gol. Cu un suprem efort de voinþã el a încercat sã cînte, ce ºtia mai bine: „Frunzã verde foi de salcã/ Cine m-a pocnit în falcã, of, of!“ Normat cã poetul l-a oprit cu un gest de dispreþ, invitîndu-l sã gîngureascã altceva. ªi atunci s-a produs revelaþia cea mare: întrucît acea ºedinþã de cena-

(1)

clu cãdea chiar în ziua de 30 decembrie, Iordache a recitat poezia sa antimonarhistã intitulatã „Republica nu-i o plãcintã“, în ciuda unor bagabonþi locali, care au strigat „Ba-i o plãcintã, bivole!“, efectul general a fost magnific ºi toþi regaliºtii care au greºit de-a lungul istoriei, considerînd cã Republica poate fi o plãcintã, ba chiar o gogoaºã, s-au ruºinat foarte mult. (Întîmplarea face cã un cititor mi-a dãruit exemplarul din revista „Flacãra“, din 17 noiembrie 1973, unde gulia de Iordache a publicat o paginã de inepþii de-ale lui, inclusiv treaba cu Republica.) Ani de zile a trãit Iordache din acest debut la cenaclu, devenise un fel de celebritate a oraºului, cînd dictatura stingea buleftrica îl chemau oamenii pe strãzile mãrginaºe ca sã lumineze puþin cu chelia lui fosforescentã, nimeni nu-ºi mai permitea sã-l azvîrle pe ring ca pe un gladiator condamnat dinainte, o corepetitoare de la Corul „Ion Vidu“ i-a cedat chiar locul în tramvai, spunîndu-i cu admiraþie: „Maicã, eu l-am apucat pe rege, l-ai ghicit bine. Republica nu-i o brînzoaicã, cum credea el, dar ce ne facem cã nici brînzoaica nu-i o Republicã!“ º.a.m.d. Încurajat în eforturile sale poetice, Iordache a tipãrit chiar o carte de versuri propagandistice, în care spunea printre altele cã comunismul trebuie însãmînþat ºi în sîngele copiilor nenãscuþi. ªi a venit Revoluþia, fraþilor! Fostul boxer a strigat ca o fiarã „Eliberaþi ringul, urmeazã ultima reprizã, a tot fãcut pe nebunul pe-acolo, ba pe la poarta consulatului iugoslav (care intenþiona sã-l treacã peste graniþã în caz de nereuºitã, împreunã cu George ªerban ºi Vasile Popovici), ba pe la anumite case conspirative unde se vedea cu alþi agenþi. La minut a devenit cel mai anticomunist cetãþean al acestei þãri. Ba chiar a uitat cã unchiul lui a fost primul primar comunist al Urzicenilor, a uitat chiar ºi cã un alt unchi era colonel de Securitate, a uitat în final ºi cît de mult l-au ajutat oamenii ãºtia, devenind cel dintîi care a strigat pînã la ruperea coardelor vocale: „Jos Comunismul! Moarte securiºtilor!“. Astfel, printr-o teroare greu de imaginat, a izbutit sã se facã ascultat ºi sã devinã primul preºedinte al celei mai mari ruºini naþionale: Societatea Timiºoara. Rãfuielile pe care le-a declanºat atunci în cultura judeþului Timiº sînt greu de imaginat. Toþi cei care îl mai þinuserã pe la uºi pe acest caftitor analfabet, cu creieraºul atins de spiroclicta palida, au fost daþi la o parte cu brutalitate, concediaþi, umiliþi! El ºi ceilalþi doi-trei huligani notorii ai oraºului au dat afarã conducerile publicaþiilor, teatrelor, celorlalte instituþii de culturã, instalîndu-ºi ciracii lor. Imediat, Editura Facla i-a publicat un nou volum de versuri, rãscroit probabil din cel vechi, în care comunismul a devenit anticomunism – la operaþiunea de „coafare“ a contribuit noul director al editurii, acel Vasile Popovici instalat de gaºca de la Timiºoara cu

O razã de speranþã pentru cãþeluºii din Pantelimon Duminicã, 15 mai 2016, la padocul din Pantelimon a mai avut loc un eveniment fericit: încã un cãþeluº a fost adoptat. Alãturi de Lidia Vadim Tudor a fost prezent ºi dl. Marius Marinescu, domnia-sa susþinînd în continuare campania pentru aceste suflete nevinovate.

Din pãcate, au mai rãmas 15 cãþei, care în curînd nu se ºtie unde vor ajunge dacã nu vor fi adoptaþi. Revenim cu mesajul nostru ºi vã rugãm, în cazul în care doriþi sã ne ajutaþi, sunaþi la numãrul 0723.368.957, dl. Daniel Mardan.

acordul gãºtii de la Bucureºti a lui Pleºu. În treacãt fie spus, dacã pînã în decembrie 1989 editura avea un excedent bugetar de 4,5 milioane lei, fomiºtii proveniþi direct din canalele oraºului au tocat totul, acum s-a ajuns la fundul sacului! În acea teroare thermidorianã, Cl. Iordache a urlat sã-i fie instalatã nevastã-sa, Antoaneta C. Iordache, ca redactor-ºef al revistei „Orizont“. N-a prea reuºit, aºa cã a dus-o în echipa lui Pleºu ºi Babeþi, la Ministerul Culturii, unde încurcã locul ºi ia banii de pomanã. O datã cu nevastã-sa, bostanul gol s-a mutat ºi el în Capitalã – primise ordin de infiltrare în organele puterii centrale. Tot ce-a fãcut neisprãvitul ãsta într-un an de zile a fost pentru compromiterea FSN ºi atacarea acelora ce au îndrãznit sã critice Societatea Timiºoara. În plinã campanie a „României libere“ împotriva FSN-ului, acest Iordache (pe care nu ºtim ce puteri oculte i l-au impus domnului Iliescu ca... prim-vicepreºedinte!); a acordat un interviu tocmai „României libere“, dar nu ca sã apere poziþiile formaþiunii politice care l-a fãcut deputat, ci ca sã înjure revista noastrã, cu formularea provocatoare „impostorii de la România Mare“.

Pe urmã s-a speriat, în laºitatea lui de om cu creierul tumefiat de pumni, ºi l-a trimis pe un alt deputat FSN dupã mine, prin tipografie, ca sã mã înduplece sã nu reacþionez cu nimic, cã totul a fost o neînþelegere, cã el nu-ºi aduce aminte sã fi declarat aºa ceva „României libere“. I-am dat o ºansã, normal, invitîndu-l prin acelaºi intermediar sã publice o dezminþire, în mãsura în care ziarul bãcanului i-a deformat afirmaþiile. Nu, n-a vrut, el avea sarcinã de la Timiºoara sã ne ardã pe noi ºi, dacã se poate, sã scape ºi cu blana nesmotocitã. Pe urmã iar ne-a atacat, tot din senin, ºi iar s-a speriat, ceea ce aratã cã avem dea face cu un paranoic care distruge ceva cu furie, dupã care cade în transa vinovãþiei ºi e maniac depresiv: de data asta a insistat pe lîngã dl. Ion Iliescu, pe care l-a convins sã-ºi trimitã un consilier la un colaborator al meu ca sã mã înduplece sã nu reacþionez º.a.m.d. Individul ãsta crede cã face jocuri politiceºti deºtepte nevoie mare. Acum, dupã cel de-al treilea grav atac pe care l-a declanºat împotriva noastrã în ziarul „Adevãrul“, mã vãd nevoit sã-i spun deschis; mãi, Iordache, indivizi de teapa ta n-or sã însemne nimic în România, niciodatã, pentru cã voi sînteþi niºte derbedei fãrã ruºine ºi fãrã ºtiinþã de carte, niºte flãmînzi care i-aþi dat cu brutalitate la o parte pe adevãraþii oameni de valoare ai þãrii ºi trageþi cu ghearele ºi dinþii de niºte fotolii de stãpîni, cînd în realitate voi v-aþi nãscut slugi mincinoase ºi hoaþe; tu zici cã eºti omul zilei ºi cã vei cãdea în picioare din orice variantã politicã – se prãbuºeºte FSN-ul, te recupereazã agentura-mamã, Societatea Timiºoara etc. Ei, bine, nu-i chiar aºa, uite cã oamenii te-au ghicit foarte iute, aºa cum mã lãudam eu cã ghicesc pepenoaicele putrede, în realitate tu eºti un uriaº intestin gros care mãnîncã, bea ºi îºi face necesitãþile; fãrã nici un pic de judecatã ºi de simþire umanã ºi nici mãcar animalicã, pentru cã ºi sãlbãticiunea linge mîna care-i dã de mîncare, numai tu o muºti ºi sapi împreunã cu banda ta de calici temeliile statului român. (va urma)

Pag. a 24-a – 20 mai 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

ÎN JURUL UNEI MORÞI SUBITE Din momentul cînd ne naºtem, ne place sau nu, ºtim cã vom ºi muri. Problema cruntã este cã nu ºtim cînd vom trece acest prag spre lumea de apoi. ªi poate cã este mai bine aºa. Iar cînd acest soroc vine pe neaºteptate, dispariþia este ºi mai cruntã. Îmi amintesc, cîteodatã, de versurile marelui Eminescu, scrise în momentul de durere mutã, de deznãdejde, în faþa morþii: „A fi? Nebunie ºi tristã ºi goalã; Urechea te minte ºi ochiul te-nºealã; Ce-un secol ne zice, ceilalþi o dezic.

Decît un vis sarbãd, mai bine nimic!“ Lãsînd poezia la o parte, realitatea prezentã este aceea cã un jucãtor bun de fotbal, camerunez, de la Dinamo, a cãzut pe iarba gazonului, fãrã sã fie angrenat într-o fazã a jocului, ºi nu s-a mai ridicat.

Tragedie care s-a mai întîmplat pe terenurile de sport, din pãcate destul de des în ultimul timp, în lumea largã. Durerea celor rãmaºi, ºi a noastrã, în aceste situaþii, cere cu insistenþã sã aflãm cauzele ºi mai ales dacã acest accident putea fi prevenit.

Ceea ce vom încerca ºi noi, prezentîndu-vã datele nenorocirii. De la început, trebuie precizat cã, în medicinã, se considerã „moartea subitã“ un caz patologic pe care ºtiinþa modernã nu are încã mijloacele necesare pentru a-l identifica în totalitate, cu toate eforturile care se fac în aceastã direcþie. Oare, în cazul lui Patrick, ne aflãm în faþa acestei situaþii, sau dispariþia lui putea fi evitatã? Noi vã vom prezenta cîteva date, iar dvs. singuri veþi putea rãspunde la aceastã întrebare chinuitoare.

S-au oferit primele date ale INML, parþiale, din care reiese cã avea inima prea mare, chiar ºi pentru un sportiv. Aceasta poate duce la tulburãri de ritm ºi chiar la stop cardiac. La controalele medicale pentru obþinerea permisiunii de a face efort, obligatorii la orice sportiv, s-a constatat la Patrick acest lucru, ºi de aceea a fost trimis ºi la specialiºti în acest domeniu în Germania, care, pînã la urmã, i-au dat avizul cã este apt pentru joc.

Influenþe demonice (7) În cazul în care, într-adevãr, s-ar putea constata o suprapunere în timp a creºterii substanþiale a consumului de droguri ºi a perioadei de debut a celebritãþii trupei Beatles, aceastã ultimã teorie ar putea fi luatã în considerare. Existã, totuºi, destule argumente în sprijinul teoriei pactului cu Diavolul.

Dupã acel celebru concert care i-a consacrat, comportamentul lui John Lennon a cunoscut o bruscã schimbare.

El a început sã-ºi exprime public, fãrã rezerve, opinii anticreºtine. Tragicul eveniment care a avut loc la New York, în data de 9 decembrie 1980, cînd un individ l-a doborît trãgînd în el 5 gloanþe, a alimentat ºi mai mult teoria pactului. Trecuserã 20 de ani de la data cînd el ºi-ar fi vîndut sufletul.

Asasinarea lui a fost, pare-se, semnul cã

Îmi amintesc cã acum vreo 7 decenii, cînd am început sã fac sport ºi cînd nu erau mulþi medici cardiologi specializaþi în sport, m-am lovit de aceleaºi opreliºti. A trebuit sã ajung la medicii cardiologi de la Spitalul Brâncovenesc pentru a-mi obþine viza controlului medical. ªi vã rog sã-mi permiteþi ºi o parantezã care mai mîhneºte mulþi români. Spitalul Brâncovenesc era, în acele vremuri, cea mai mare ºi cea mai bine dotatã unitate medicalã din þarã, iar construcþiile lui erau declarate patrimoniu istoric, ºi totuºi spitalul a fost desfiinþat, iar clãdirile au fost demolate, pentru a se construi ansamblul Casei Poporului, astãzi clãdirea Parlamentului.

Se mai spune cã Institutul de Medicinã care face controlul medical al sportivilor de performanþã nu are un ecocardio, aparat pe care îl au toate cabinetele de cardiologie (ºi noi avem unul la Policlinica din Drumul Taberei), cã maºina Salvãrii nu avea aparatura necesarã pentru asemenea situaþii, sau cã avea, dar nu a fost folositã, ºi alte informaþii contradictorii, ca, de pildã, cã medicul de pe ambulanþã a ajuns cu întîrziere la jucãtor ºi cã, în acel moment, inima acestuia încã mai bãtea. Cã nu i s-a aplicat un defibrilator. Cã în ambulanþã nu i s-a aplicat tratamentul cel mai potrivit, ºi multe alte informaþii, care vor fi lãmurite în ancheta care este încã în curs de desfãºurare. ªi un fapt pozitiv. Pentru prima oarã, ºefii galeriei de la Dinamo, ostilã în orice împrejurare echipei Steaua, au declarat cã, în semn de respect pentru decesul lui Patrick Ekeng, nu vor mai striga la primul eveniment sportiv sloganuri defãimãtoare împotriva Stelei. Decizie de salutat. Poate astfel nu vor mai dovedi o mare lipsã de patriotism atunci cînd strigã împotriva Stelei ºi atunci cînd aceasta are întîlniri cu echipe din strãinãtate.

Iar pentru Patrick, Dumnezeu sã-l ierte!

SILVIU DUMITRESCU

sinistrul contract ajunsese la limitã.

Mark Chapman, asasinul lui John Lennon, a susþinut cã a comis acest act pentru cã nu a putut sã lupte cu vocea interioarã care nu înceta sã-i ordone: „Fã-o, fã-o“. El ºi-a ispãºit pedeapsa în închisoarea de stat Attica. Dupã 5 ani, a cerut un preot pentru a-l exorciza. Se spune cã exorcistul ar fi scos din el 5 demoni. Unele din compoziþiile lui Lennon aratã cã ºi-ar fi presimþit sfîrºitul. Într-unul dintre ultimele sale cîntece, intitulate „Ajutã-mã sã mã ajut singur“, spunea: „Ei bine, am încercat din nou sã rãmîn în viaþã/ dar îngerul distrugerii continuã sã mã urmãreascã peste tot/ dar ºtiu în inima mea cã niciodatã nu ne-am despãrþit într-adevãr“. Se pare cã ar fi avut mai mult decît o presimþire, pentru cã, spre sfîrºitul cîntecului, adaugã: „Vãd, Vãd. Aºa vei face“. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Olteni isteþi 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 - De ce au „încruciºat“ oltenii crapul cu corbul?

- Simplu, ...! (continuarea se poate gãsi pe liniile 4) ºi 6) ale careului) ORIZONTAL: 1) Limbã de corb; 2) Pereche de cai – Rasã de cîini; 3) Mãsurã la local - ... ºi una de la þarã; 4) ...; 5) Doi halogeni – ªi, pe la Paris! – Micul Alexandru; 6)...; 7) A vorbi cu emfazã – Scîncet de bebe; 8) A colinda – Ca o cioarã, ca un corb la penaj; 9) Legat pe margini! – Negaþie scurtã – Pe stema Moldovei; 10) Petrecere cu dans – Un peºte domol.

VERTICAL: 1) Pãsãrile negre ca un corb – Bãtãi ritmice; 2) E un retrograd – Opãrite; 3) Copac fãrã vîrf! – Vorba corbului; 4) Coadã de mreanã! – Prefixul atmosferei – Comunã!; 5) Acoperã patul; 6) Una rea de gurã – Nicolae alintat; 7) Sfîrºit de iarnã! – Aºa sã rãmînã! – Primele în alfabet!; 8) Faþã de masã – Scriitor clasic rus, a scris „Suflete moarte“; 9) Ridicat din faþã! – Potecuþe; 10) Opriri ale navelor – Acid organic (siglã).

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului din nr. trecut „C.S.M. BUCUREªTI – REGINA HANDBALULUI EUROPEAN“: 1) BRADEANU – TL; 2) AOLI – PESSOA; 3) ZD – IORDACHE; 4) ARS – MIERLA; 5) LIEN – GF – INV; 6) IGUANE – APIA; 7) UU – NA – MAI – R; 8) EV – VEA – TIZ; 9) ISABELLE – DA; 10) C – GJ – FISKER; 11) MARTIN – RIU.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.