Romania mare, nr 1344

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Fraþi

români, Lãsaþi hoþii cu hoþii. Voi sînteþi patrioþi ºi votaþi cu PATRIOÞII! ªtiu, v-aþi pierdut încrederea, dar ,,viaþa nu meritã trãitã, dacã e trãitã în genunchi în faþa altora”.

(Nicolae Bãlcescu) Nu sîntem o colonie ºi nici un apendice pentru U.E. E nevoie sã ne trezim, sã redescoperim cã sîntem români, cã avem o þarã ºi nu un teritoriu, cã sîntem un popor ºi nu o populaþie! Sã facem curãþenie în jurul nostru, sã eliminãm dintre noi pe cei care ne-au dus la sãrãcie ºi umilinþe, pe cei care ne aduc zilnic la starea de suboameni, minþindu-ne ºi manipulîndu-ne în mod grosolan ºi deliberat în mass-media ºi în afara ei. A venit vremea sã ridicãm ochii din pãmînt ºi sã ne redefinim ca naþie!

Românii nu sînt proºti ºi nici sclavi – chiar dacã unii asta ne-o doresc! Românii vor renaºte aºa cum au fãcut-o întotdeauna în momentele grele ale istoriei lor.

Votaþi la 5 iunie cu Patrioþii, votaþi la 5 iunie cu Partidul ROMÂNIA MARE! Arãtaþi-le – prin VOTUL DUMNEAVOASTRÃ – cã, deºi au vrut sã ne desfiinþeze, noi existãm pentru demnitatea ºi identitatea de a fi români!

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Pentru împrospãtarea memoriei

FALªII DIZIDENÞI (3) Aºa se face cã în loc sã joci un rol politic foarte isteþ, cum te iluzionai în îndelungatele tale studii în oglindã, în realitate ai reuºit sã iei bãtãi la modul propriu pe ruta TimiºoaraBucureºti-Timiºoara, de la tot felul de oameni simpli, care te-au mirosit cã ascunzi un mic dictator, cã eºti lichea ºi cã joci dublu tot timpul. Ultima oarã te-a scuipat ºi te-a bãtut în oraºul bãnãþean chiar o femeie, dupã care te-ai urcat la tribunã, ai cerut un scrutin moral (?!) ºi þi-ai depus carnetul de deputat.

Scrutin moral pentru ce? Ce a ajuns oare þara asta, sã se facã referendumuri ºi scrutinuri pentru un fost boxer tembelizat de ciocane pe nicovala capului, care pe urmã a devenit ultracomunist, dupã care s-a transformat în înverºunat anticomunist, probabil cã a dat foc la magazine prin Timiºoara ºi apoi a ajuns lider politic?! Doamne, eu ºtiu o socotealã ºi cred cu sfinþenie în diviziunea muncii: ar fi minunat în þara asta dacã fiecare om ºi-ar exercita meseria pentru care s-a pregãtit. În calitate de tehnician, tu ar tre-

Istoria Parfumului (1) Motto: „Un parfum este cel mai elegant accesoriu“. COCO CHANEL Parfumul este vechi de mii de ani. Termenul a fost preluat din limba latinã, unde „per“ înseamnã „prin“, iar „fumus“ se traduce prin „fum“. Prin urmare, „parfum“ înseamnã „prin fum“, deoarece una dintre cele mai vechi utilizãri ale sale a fost arderea de tãmîie ºi ierburi aromate, care degajau un miros plãcut ºi care erau folosite, în principal, în timpul ritualurilor religioase. Egiptenii au fost primii care

bui, meºtere Iordache, sã te ocupi de planºete, de ºurubele, de piliturã de fier – ce te bagi în politicã, ce pregãtire ai, ce ºtii tu de istoria acestei þãri sau de diplomaþia lumii, cum îþi permiþi sã emiþi judecãþi în Parlament în presã ºi la televiziune, cînd tu nu poþi sã numeri nici pînã la 10, întrucît atunci cînd cãdeai cu gaitoracele în sus pe ring auzeai ca prin vis cum arbitrul îºi oprea numãrãtoarea la 9?! Te-ai obrãznicit rãu, tinere huligan, ºi aºa o sã mãturãm ograda þãrii cu tine ºi cu toate leprele care tulburã poporul ãsta, aºa curãþenie o sã facem în curînd, cu toatã protecþia ta maghiaro-iugoslavã, ºi cu tot feseneul vostru pe care îl folosiþi ca manta de vreme rea! În iluzia lui bolnavã, acest Iordache ºi-a permis sã vorbeascã ºi la Alba Iulia, de 1 Decembrie, dar la ce mod, vã amintiþi? (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text apãrut în revista „România Mare“, nr. din 8 martie 1991)

au inclus parfumul în cultura lor, urmaþi fiind de vechii chinezi ºi apoi de: hinduºi, israeliþi, cartaginezi, arabi, greci ºi romani. Sticla de parfum a fost folositã, pentru prima oarã, tot de cãtre egipteni, informaþii în acest sens datînd din anul 100 î.Chr. Parfumurile au fascinat dintotdeauna, fiind considerate nu doar un lux necesar, ci ºi un simbol al civilizaþiei, o artã ai cãrei maeºtri erau respectaþi ºi aproape temuþi, fiind vãzuþi în Antichitate ca deþinãtori ai tainelor zeilor, iar, mai apoi, în Evul Mediu, devenind nu doar parfumieri, ci ºi alchimiºti ºi magi. Epoca modernã ºi contemporanã îi transformã pe parfumieri în specialiºti foarte

Întoarcerea din larg Eternã e democraþia mãrii mistuitor e dorul la catarg pavilionul inimii se-aprinde pe fiecare vas întors din larg Pãmînturi vechi, cîndva înfometate pustietãþi secate-n rãdãcini regat bolnav de secetã ºi calcar hieroglifa scrisã cu ciulini Exil trãit cu spaimã de Ovidiu de viscole ºi arºiþi troienit þãrînã spulberatã de migraþii ºi de rãzboaie fãrã de sfîrºit Tãrîm muncit cu sînge ºi sudoare de neamul nostru veºnic încercat împodobit cu castre ºi basilici ca un muzeu în ceaþã scufundat Pont Euxin, mult iubitor de oaspeþi plãmîn al þãrii spre întinse mãri unit de toþi pãstorii transhumanþei români sosiþi din cele patru zãri Aici e neschimbatã numai marea cãci numai marea n-are început tãrîmul sfînt al patriei mã cheamã eu pun genunchiul jos ºi îl sãrut...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

cãutaþi ºi „vînaþi“ de marile case producãtoare, un adevãrat profesionist fiind foarte greu de pregãtit ºi de pãstrat într-o lume în care concurenþa este deosebit de puternicã.

Fascinantã istorie a parfumurilor începe, potrivit cercetãtorilor, încã din preistorie. S-au gãsit destule dovezi care susþin aceastã teorie, de la urme de uleiuri aromatice la vase care conþineau esenþe extrase din plante ºi flori, aºa cã se poate spune cã istoria parfumurilor este la fel de veche precum cea a umanitãþii. (continuare în pag. a 12-a) MARINA OROS, STELIAN TÃNASE, ArtLine.ro

NR. 1344 z ANUL XXVII z VINERI 27 MAI 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Mincinosul Adolf Guldenburg Slãninã Pensii C.A.P. de 5 lei pe lunã Aideþi fraþi la comuniºti/ Sã scãpãm de teroriºti/ Pîrvulescu ºi Verdeþ/ Fac reduceri mari de preþ! P.M. Borfaºu la Ambasada Ungariei Scrisoarea lui John Raþiu PARTEA A II-A Instructiv ºi cinstit interviul colectiv realizat de Emanuel Valeriu la televiziune, cu tinerii primari ai Sectoarelor 3 ºi 5 ale Bucureºtilor, Iulian Chirovici ºi Mihai Pintilie. În aceeaºi ordine de idei, a gospodãririi Capitalei noastre dragi, vom consemna ºi demisia primarului general, ªtefan Ciurel. Poate cã noul ºef al municipalitãþii se va gîndi ceva mai serios decît predecesorul sãu la realitatea tristã cã Fundaþia, Editura ºi Revista „România Mare” nu au încã un sediu corespunzãtor, înghesuindu-se în patru birouri mici, într-o clãdire unde nu e cãldurã, nu curge apa, nu se închid ferestrele, nu merge liftul ºi, colac peste pupãzã, stãm ca pãduchele pe tobã, orice nebun ne poate arunca în aer. Pãtruns prin efracþie în Parlamentul României (probabil pe scaunul unde odinioarã stãtea Iorga sau Brãtianu), un bigi bigi cu mac / face bine la stomac, pe nume Valeriu Butuleanu, persevereazã diabolic în a ataca revista noastrã. Prima datã am crezut cã-i beat ºi cã nu ºtie omul ce face. A doua oarã l-am luat ceva mai în serios ºi am aflat cã e deputat F.S.N. de Hunedoara. Pãi bine, tovarãºe Mutuleanu, ne acuzi pe noi de calomnie, dar nu sufli o vorbã despre cei care chiar sub nasul tãu, în Transilvania, îi numesc boi, porci, maimuþe ºi valahi împuþiþi pe milioanele de români, la ei acasã?

Cine calomniazã: „România Mare”, care a devenit un fenomen de massã ºi poartã stindardul naþional, sau Mezalianþa Civicã, „România liberã” ºi „Dimineaþa”, care în ultimul timp au fãcut paradã de atacuri la persoanã, mîrlãnii, ameninþãri grosolane? Ne mai acuzi în Parlament ºi la televizor de trivialitãþi - de ce oare n-ai luat nici o atitudine faþã de incalificabila murdãrie a Televiziunii Maghiare din Bucureºti, care nu mai departe de luni dupã-amiazã a scris pe ecran în limba românã cuvintele (sã mã ierte cititorii noºtri) „Mã cac pe grãdina zoologicã”?! Pot boanghenii ãºtia inconºtienþi sã spurce privirile milioanelor de telespectatori români cu vorbe pentru care în orice þarã s-ar face un proces de ultraj al bunelor moravuri?

Trivialitãþile astea de ce nu le vezi? Deºi eºti cam ciocolatiu, te vom întreba totuºi: cum reprezinþi ºi aperi interesele românilor din jud. Hunedoara, de vreme ce vibrezi numai cu primele trei litere ale acestui cuvînt? În ce limbã te înþelegi în casã- cu soþia, avînd în vedere cã (aºa dupã cum ne-au telefonat unii cetãþeni care te cunosc) ea nu ºtie o boabã româneºte? Propui Parlamentului sã fim amendaþi cu 1 milion de lei, dar toatã lumea se întreabã cu ce „amendã“ þi-au uns balamalele ungurii, ca sã ne ataci violent de douã ori întrun interval atît de scurt? Îl aperi pe Aristide Gunoiu (e firesc, gunoaiele se aseamãnã ºi se adunã), dar cum poþi sã mai reprezinþi F.S.N.-ul cînd ºtii cã marele umflat american l-a numit într-o scrisoare „porc” pe dl. Ion Iliescu? Pe scurt: de ce ne vezi pe noi ºi nu-i vezi pe trãdãtorii de þarã, pe cei care tulburã grav apele în societatea româneascã? Domnule deputat eu mustaþa fercheºã, avem impresia cã ai început sã baþi þambalul în ritm de ceardaº ºi cã aceiaºi oameni care te-au ales

C A R I C A T U R I

în luna mai or sã te cam fugãreascã pînã la Budapesta, de-ai sã baþi recordul lu’ Maricica Puicã... Iatã, în sfîrºit, scrisoarea nupþialã trimisã de marele nostru compatriot John Raþiu pe adresa minunatei lui compatrioate Margaret Thatcher: „Bucureºti. 1 noiembrie 1990, moºia din Frecãþei, Filiala Partidului, My Fair Lady, dragã Reto, a trecut atîta vreme de cînd nu ne-am vãzut niciodatã, dar toatã lumea ºtie peaici cã eºti gagica mea, am rãspîndit poze de-ale noastre ãºtia s-au topit de plãcere ssttt! lasã-i sã fiarbã mergi pe burtã uite de ce îþi scrisãi io cu balcanicii ãºtia n-o mai scot la cap degeaba m-ai trimis cred cã am îmbulinat-o nu m-au vrut nu m-au votat deºi am fãcut tot posibilul mi-am pus gîtlegãul ãla roºu pe urmã pe-ãla mov cu zgîrci dar cîte papilloane nu mi-am pus numai cã nu þine, m-au ginit zice toþi FUGI D-ACIA cã eºti de la CIA ce so mai lungim am auzit cã ºi tu ai caterincã cu unul Lordul Heseltine care vrea sã-þi ia locul dar îþi spun eu ce sã faci te scap imediat de el aºa cã þi-l trimit pe unul Piter Michael Baker (în traducere Petre Mihai Bãcanu) are o tehnicã ceva de speriat þi-l demascã în presã cît ai zice fish adicã peºte pe scurt îi va pune cîteva întrebãri de genul CINE EªTI DUMNEATA, TOVARêE LORD? CE-AI FÃCUT ÎN ULTIMII CINCI ANI? AI CIRIPIT CEVA CÎND DICTATORUL CEAUªESCU SE PLIMBA ÎN CÃRUÞà CU REGINA COANA MARE? ºi multe alte chestii de-astea care îl vor termina unde mai socoteºti cã dacã îºi pune mintea cu el, Bãcanu îi vinde la speculã douã maºini ºi o motoretã Mobra ca sã-ºi facã mîna nu-i nevoie sã-þi mai spun cã-l va lãsa pe lord în pielea goalã aºa cum m-au lãsat minerii pe mine cînd mi-au luat cãmãºile de-am rãmas numai cu indispensabilii antiglonþ Hai sã trec la subiectul care formeazã obiectul scrisorii mele epistolare dragã Reto, Reto ah, ºerpoaico stau ce stau ºi iar m-apucã pandaliile numai cînd mã gîndesc la corpul tãu parcã eºti o sclupturã anticã de pictorul ãla care ºi-a tãiat urechea cu bomfaierul Ivan Goghu de-a scris Paler 20 de ani despre asta Doamna mea de Fier ce magnetism ai mã apucã frisoanele bîþîi din piciorul cu pedalã mai þii minte cînd m-ai salvat de la moarte sigurã prin înec? era prin anii ’50 io sãrac lipit pãmîntului fugisem din România cu o butelie în cîrcã dar n-am reuºit mare lucru aºa cã m-am dus cãtre rîul ãla de-i zice fluviul Tamisa mi-am legat un pietroi de gîtul meu fin obiºnuit numai cu papillonul mi-am fãcut semnul crucii ºi am dat sã mã arunc dar nemernicii ãia de laburiºti au scos apa din Tamisa cã fãceau niºte lucrãri la Canalul Mînecii ºi-i luaserã chepengul nu-i nimic mi-am zis am cãzut ºi eu puþin în cap pe azbociment o puternicã amnezie m-a lovit la memorie am mers în patru labe orbecãiam cã nu era nici o feºtilã pînã am dat de tine tu!!! lumina mea mai þii minte? stãteai lîngã rîu suflecatã pîn’la brîu citeai «Mitrea Cocor» în englezã ºi dãdeai la raþe tactu bãcanul te striga «Margareto, Margareto, come

here fãte-ncoace, aratã-te la minge cã iar a venit mãta abþiguitã!» dar tu nu l-ai ascultat cã mã vãzuseºi pe mine tîrîndu-mã ca un mormoloc pe urmã am dansat rock-and-roll în garajul acela din podul casei lui Mielu Acordeonistul de lîngã Piccadilly Circus ºi uite-aºa s-a dus tinereþea noastrã tu conduci Anglia de 11 ani iar io nu pot sã fac nici o scofalã în România decît dacã - atenþie mãritã ochii cît sarmaua!!! - dacã te vei mãrita cu mine luîndu-mã de bãrbat numai aºa populaþia îndãrãtnicã a acestei þãri îl va pãrãsi pe Iliescu care vrea sã-i ducã la Moscova ºi mã va urma pe mine care îi voi duce la Bellu dar ce zic eu Bellu? întii îi voi duce în Occident sã vadã ºi ei cum au mîncat þiganii lebede pe varzã iatã deci de ce îþi scriu ºi aº dori ca micile mele rînduri sã te gãseascã acasã ia-mã Reto de bãrbat cã altfel nu pune perfidul Albion laba pe România totul e aranjat am gãsit ºi naºii vor fi doi mineri de nãdejde bat ãºtia ceva de speriat la trei coaste vezi sã nu-i superi în rest sînt bãieþi buni numai cã sã nu-þi dai cu cãrbune prea mult pe la ochi cã pe urmã nu te mai înþelegi cu ei te bagã-n ºut masa va fi cu dar organizatã de Vãtãºescu ºi Dijmãrescu o s-o þinem la Bufetul Maxim Gorki din Ferentari îl conduce unul care s-a privatizat a dat bãiatul 10.000 de dolari la un primar ºi totul este O.K. am stabilit ºi meniul aº vrea sã nu mai schimbi nimic cã nu mai e timp deci vom începe cu o þuicã aburitã Ochii lui Dobrin lîngã ea o gustãricã formatã din trei mãsline o pãtlãgicã ºi un caltaboº înfuriat vom continua cu tradiþionala ciorbã de abdomen apoi cîteva sarmale dar nu multe cã eºti la tratament ºi te-mbeþi ºi faci urît cum ai mai fãcut la Discoteca Rainbow cînd te-ai suit pe streaºinã ºi ai cîntat cucurigu-gagu noroc cã ai cãzut pe bicepºii mei Am ales ºi vinul o Bãbeascã tare face piciorul mic ºi-þi abureºte nasul adu tu niºte sifoane cã Iliescu ºi Roman au dat toatã apa mineralã la Armata Americanã sau aºa au crezut ei pentru cã de fapt au deturnat-o ungurii ºi au dat-o la compatrioþii lor maghiari dar tot s-au pãcãlit cã au nimerit niºte sticle cu ulei ºi s-au rãstit la bocanci adicã au vãrsat de zor noroc cã le-a dat Nicu Vlad cîþiva pumni în spate (sub acest nume se ascund Nicu Ceauºescu ºi Iulian Vlad, aºa mi-au spus mie comuniºtii pc care i-am apãrat în Parlament) Am bucuria sã te anunþ cã guvernul ne dã ºi nouã 100.000 de lei ca la toþi tinerii însurãþei chit cã laolaltã avem 152 de ani dar s-au mai vãzut cazuri am auzit de un oltean din Azerbaidjan cã s-a însurat la o vîrstã matusalemicã deºi n-a avut acordul pãrinþilor Nunta e fixatã pe 25 decembrie de Christmas am organizat ºi o demonstraþie la Aeroport nu conteazã cã lucrãtorii vor fi în grevã fac eu cu cearºaful lui Victor Stãnculescu ca sã aterizeze avionul o sã-þi punã scara Nica Leon nu degeaba a încasat el 500.000 de dolari vino Reto nu mã lãsa-n dolor cãci mor Be my wife ºi-aºa eºti pe nãsãlie în Anglia hai sã conducem România te rog sã-mi confirmi de primire mergi pe mîna mea luãm bani frumoºi la nuntã cã vine stabilizarea ºi lumea vrea sã scape de mangoþi am ºi lipit afiºe prin oraºele þãrii pe unele le-au rupt pe altele þi-au desenat mustãþi ca lui D’Artagnan ºi vatã-n urechi iar peste altele au lipit afiºe cu piesa «Proºtii sub clar de lunã» - dar ce conteazã? îl iubeºti tu pe cocoºelul tãu? asta e important poate îi convingi pe bãieþii de la Rolling Stones sã cînte dar dacã nu se poate ne mulþumim ºi cu Ion Dolãnescu Pa Reto, I love you!“.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 23 noiembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Efectele devastatoare ale Eurovisionului Cea mai frumoasã noapte Omul negru a sosit Prima grãdinã zoologicã exclusivistã Ce se dã la DNA Durerile de cot ale Universului Niºte paraziþi Existã sufletul? ªi s-a dus ºi Eurovisionul. Singura noutate e cã locul 20 n-a mai fost ocupat de România. În rest, totul e la fel; un concurs cîntat de geopoliticã. A cîºtigat o petardã din Ucraina, care a lãlãit o piesã despre deportarea tãtarilor de cãtre Stalin. ªi cum coana Europa vroia sã-i dea o clanþã lui Putin, i-a dat-o. Nu ºtim dacã Vladimir Vladimirovici s-a prins ºi dacã a apreciat gestul de sfidare pe note, cert este cã de nimic nu s-a prins prezentatoarea danezã care a transmis punctajul þãrii ei ºi i-a acordat ucrainiencei 12 puncte, deºi nici mãcar nu figura în clasamentul lor! Cicã din cauza asta miºcarea de rotaþie a planetei a fost încetinitã, axa s-a cocoºat sub greutatea importanþei concursului, iar schimbãrile climatice vor fi devastatoare. Adicã iarna va fi frig, iar vara o sã nãduºim din cauza efectului de serã.

Nu mai vorbim de faptul cã Australia s-a rãsturnat peste Europa ºi a înhãþat deja locul doi la celebrul concurs de manele, unde lui Ovidiu Anton i-a fost interzis dreptul sacru, dacic, de a turna beton. FC Sevilla a înhãþat pentru a treia oarã, consecutiv ºi la rînd, UEFA League! Antrenorul Unai Emery a egalat performanþa legendarului italian Giovanni Trapattoni, care cîºtigase tot de trei ori competiþia, însã cu douã echipe diferite (Juventus ºi Inter). ªi iatã cã, pentru a doua oarã consecutiv, ambele trofee europene sînt obþinute de echipe spaniole. Se mai îndoieºte cineva cã acesta e cel mai tare campionat din lume, în care evolueazã cei mai buni fotbaliatori? Poate vreun fraier coclit. În noaptea nunþii, o mireasã din Arabia Sauditã a preferat sã stea cãlare pe telefon decît sã-ºi piardã timpul fãcînd sex. Ceea ce nu l-a satisfãcut deloc, dar absolut deloc, pe proaspãtul soþ care, într-un moment de luciditate, a decis sã divorþeze. Totuºi, omul a fost supercorect ºi a întrebat-o pe cotoarbã dacã-i virginã. Pardon, a întrebat-o dacã prietenii ei sînt mai importanþi. Iar ea, mai corectã decît prevede legea, i-a rãspuns cã da. Chiar dacã soþul dezamãgit n-a insistat cu întrebarea care e cel mai important, mariajul a luat sfîrºit dupã cîteva ore, fiindcã o fi familia celula de bazã a societãþii, dar la baza ei stã jocul de-a mama ºi de-a tata. Chiar ºi în Arabia Sauditã. Întîmplarea mi-aduce aminte de o tipã romanticã din spaþiul carpatodanubiano-erotic care, tot aºa, în noaptea nunþii stãtea cu ochii zgîiþi pe fereastrã, fiindcã auzise de la mãsamare cã asta ar fi cea mai frumoasã noapte. Canadianul Brian Zembic (55 de ani ºi restul zile) ºi-a scos, dupã 20 de ani, silicoanele, implantate în urma unui pariu cu motanul Oanei Zãvoranu, ceea ce l-a fãcut celebru. Din surse bine informate, se pare cã materialul didactic, corespunzãtor cupei C, va ajunge la criticul Alex ªtefãnescu, fidelul lui Nicolae Manolescu, mare specialist în teoria literarã comparatã, (co)fondator al teoriei chibritului. Campania electoralã continuã.

Minciunile gogonate o împing înainte. La capãtul ei leviteazã tristeþea. Cel mai cinstit candidat e un þigan din Botoºani, Florin Zbierea, care, cu lozinca ,,Un om negru pentru o viaþã roz”, sperã sã cîºtige nu sutã la sutã, ci ,,o mie la mie”. În proporþie de ,,patru sferturi, trei sferturi ºi ceva”, e primar. Are ºi studii: opt sau nouã clase. Documentele atestã cã are opt, domnul Zbierea susþine cã a fost la ºcoalã ºi-ntr-a noua. Dar, de fapt, n-are nici o importanþã acest aspect. Cine mai dã astãzi doi bani pe oamenii cu carte?! Nimeni. ªi dacã se alege primar, face cinci-ºase facultãþi într-o varã. Mie la mie. În proporþie de ,,patru sferturi”, omul negru e cu un picior în curtea Academiei ºi cu o mînã în bugetul primãriei. Numai de-ar fi rãmas ceva acolo de pe urma

oamenilor roºii care vãd viaþa în roz. Cã pe unde trec ei, nici iarba nu mai creºte. Alþi oameni, cicã de ºtiinþã, au stabilit cã girafa e singurul animal care îºi poate introduce limba în ureche. Evident, cu excepþia lui Mihai Gîdea. În fiecare an, pe Terra, aproximativ 475.000 de oameni sînt uciºi de semenii lor. În aceastã statisticã nu au fost cuprinºi românii care se mãnîncã între ei. Mult mai puþini humanoizi cad victime celorlalte fiare. Muºcaþi de ºerpi, mor 50.000, de cîini – 25.000, de scorpioni – 5.000, de crocodili - cam 1.500, de hipopotami ºi elefanþi - cîte 500. Paradoxul e cã mor mai mulþi oameni din cauza cerbilor (120) decît din pricina leilor (cam 70). Cele mai multe decese sînt provocate însã de bolile transmise de þînþari ºi de muºte.

Ce s-o mai lungim, moartea pîndeºte din fiecare ungher al planetei. Important este sã nu intri în vorbã cu ea.

Parcul Natural Vãcãreºti, înconjurat de betoanele apocaliptice ale Capitalei, a devenit primul parc urban din Europa Continentalã, cu regim de arie protejatã. În curînd va fi inauguratã ºi prima grãdinã zoologicã pentru politicienii urmãriþi prin jungla economicã a României de DNA. Hoþomanii vor fi înãuntru. Pînã atunci îi puteþi vizita gratuit la Palatul Parlamentului ºi în alte locuri de pierzanie... Economia României are cea mai mare creºtere din UE, pe trimestrul I. Din pãcate, acest avînt se bazeazã pe consum, nu pe producþie (care a scãzut), ceea ce va duce, în final, la supraîncãlzirea economiei ºi la o nouã recesiune. Pentru cã importurile ºi împrumuturile destinate exclusiv consumului sînt frecþii ,,Adriana” la piciorul de lemn al lui Silviu Prigoanã. ,,Demnitatea mea e atît de mare, cã o vreau înapoi”. Adînc grãieºte Heidegger din Ferentari, care este, momental (sic!), fãrã nici o calitate oficialã, victimã nevinovatã a lecturilor din arestul preventiv. La DNA Ploieºti s-a bãgat carne, altfel nu se explicã de ce este tot timpul coadã. Sebi Ghiþã s-a dus ºi el, crezînd cã se va da ceva ,,pe degeaba”, aºa cum îl învãþase un prieten de-al lui, Doctor Honoris Pausa al economiei politice subterane.

Nu, nu se dã nimic pe degeaba, trebuie sã ai un bagaj infracþional solid în spate. Dacã nu-l ai, nu te bagã nimeni în seamã. Stai ca prostu-n tîrg cînd vinde linguri ºi te uiþi la piloºii care intrã prin faþã ºi ies prin spate.

Ne întoarcem în Ferentari, unde primarul imponderabil pune, cu ascuþiºul minþii sale, punctul pe Y: ,,Împreunã învãþãm ºi, pînã la urmã, tot proºti murim”. Problema existenþialã e alta: noi murim, dar prostia e nemuritoare. Vã mai amintiþi unde era sediul din care PRM a fost evacuat de Mafia imobiliarã, dupã un scandal monstruos? Dacã nu vã mai ajutã memoria minþii, vã ajut eu, cã tot n-am nici o treabã. Pe Strada Emile Zola. ªtiþi povestea: Vadim a demonstrat cã aºa-zisul proprietar murise deja de 2 ani ºi cã la mijloc sînt interesele samsarilor de case, sprijiniþi de Mafia politicã. Dupã ce imobilul a lîncezit o vreme fãrã stãpîn, în superba construcþie se pozeazã un anume Claudiu Floricã, artizanul afacerii Microsoft, care i-a bãgat, un pic, la beci pe Cocoº, Pinalty ºi comapania de dihori. Nu i-a bãgat pentru cã era vreun monument de cinste, dimpotrivã, ci pentru cã ºi-a turnat foºtii parteneri de tîlhãrii economice tocmai ca sã-ºi scape pielea de sconcs. Fiindcã aºa prevede Codul Penal. Dacã torni fapte încã nedescoperite de organele în drept, eºti absolvit de vinã. Da, aºa se scrie istoria murdarã a acestei þãri; cel mai patriotic partid a fost scos, cu scandal, din casa lui, deþinutã legal, ca sã-ºi facã hogeac unul dintre gulerele albe, care s-a numãrat

printre artizanii celui mai mare jaf al ultimului deceniu, denumit generic ,,Dosarul Microsoft”. Care dosar nu a fost cercetat pînã la capãt, întrucît sînt implicaþi prea mulþi politicieni cu mare greutate, de la 3 foºti premieri ºi pînã la guºterii care ne fericesc zilnic pe ecran cu chipul lor isteþ de oaie creaþã. Dar presa ce fãcea la ora la care PRM, prin preºedintele sãu, se apãra, cu toatã energia, de Mafie? Ne fãcea nebuni, în timp ce corupþii îºi rînjeau fasolea de satisfacþie. Mãi bãieþi, dacã dreptatea umblã cu capul spart prin Þara Româneascã, aveþi ºi voi un pic de vinã. Andreea Bãlan, cîntãcioasa-dansatoare, cu pãrul mai verde decît susaiul, e mai vizionarã decît Carmen Hara. Zice cã dacã visezi în fiecare zi, cu ochii zgîiþi în tavan, ,,Universul îþi va rãspunde”. Mãi, fato, ascultã acilea la nentu: pe Univers îl doare-n cot de visele tale. Se vede cã te-a lãsat cam de micã tactu, singurã, la mare. Oi fi nimerit ºi tu în vreo spiralã MISA, cu Antoneasca ºi cu alte lactovegetariene, unde-l aºteptaþi nerãbdãtoare pe ,,moºule, ce tînãr eºti”, ca sã vã împlineascã visele de cotoarbe supraelastice. Abia acum am înþeles de ce s-au înmulþit atît de rapid microbii în România. Soluþia electoralã a fost diluatã ºi de 1.000 de ori, iar politicienii, care-i îmbatã cu apã chioarã pe alde gurã-cascã, au devenit ºi mai rezistenþi. Practic, sînt imuni la bunulsimþ. În schimb, la promisiuni fãrã acoperire, la minciuni sfruntate, la gogomãnii, nu-i întrece nimeni. Niºte paraziþi. E absolut necesarã revenirea Ligii I la vechiul format, mult mai interesant ºi mai corect.

Experimentele nu folosesc nimãnui, iar ãsta a fost lamentabil. Lãsaþi orgoliile ºi ipocrizia la o parte ºi reparaþi ceea ce aþi stricat. Paradoxal, dar campionatul a devenit mult mai neatractiv în noul sistem, în care primele 6 echipe au terminat competiþia, iar ultimele 8 încã mai joacã. Nu s-au umplut stadioanele, iar audienþele TV au scãzut ºi ele. Nu mai vorbim cã, în cupele europene, vor juca echipele care s-au luptat pentru salvarea de la retrogradare, ºi mai sînt încã multe alte ciudãþenii ale acestui sistem, care seamãnã c-o tochiturã moldoveneascã nereuºitã. ªtiu cã intenþiile au fost lãudabile, dar pînã ºi drumul spre iad e pavat cu intenþii bune. În România nimeni nu învaþã nimic, niciodatã. Dupã tragedia de la Colectiv, o altã nenorocire era sã se întîmple - într-un Mall din Piatra Neamþ - la spectacolul formaþiei Carla's Dreams. Întrun cadru neadecvat s-au înghesuit circa 3.000 de persoane. Lãutarii tatuaþi au înþeles rapid cã lucrurile nu sînt în regulã ºi au întrerupt balamucul. Nici mãcar n-au apucat sã interpreteze lãlãiala ,,Heroina”, sau cam aºa ceva, cã atmosfera era atît de încinsã, încît nu-i mai ardea nimãnui de tras pe nas. Am primit o notificare pe Goagãl, în care eram întrebat dacã existã sufletul. N-am citit ºi teoriile care o însoþeau, pentru cã oricum eu le ºtiu pe toate. Inclusiv cã toþi aceia care au condus România postdecembristã pe ultimul drum nu posedã aºa ceva.

Guvernul Cioloº îºi dã iar în petec. A însãilat o lege a salarizãrii în care profesorii sînt lãsaþi la coada grilei.

Bãi, Daciane, dacã n-ai înþeles cã la baza oricãrei societãþi normale stã educaþia, înseamnã cã ai trecut degeaba pe la ºcoala de tractoriºti ºi dansuri din buric.

Tot ceea ce vezi în jurul tãu are legãturã cu ºcoala sau, mai ales, cu lipsa ei. Dacã nu ne crezi, sã vii la noi, cã avem planuri mari cu tine: vrem sã-þi acordãm o bursã la ºcoala de corecþie, ca sã-þi completezi studiile.

Mircea Lucescu, cel mai strãlucitor antrenor român, care a schimbat în bine toate echipele pe care le-a antrenat, s-a despãrþit de ªahtior Doneþk dupã 12 sezoane, în care a cîºtigat 22 de trofee. Ultimul a fost Cupa Ucrainei, obþinutã la meciul de adio. La fel ca Napoleon, Il Luce se pregãteºte sã invadeze Rusia cu schemele lui tactice. Nu-i vãd bine pe ruºi. Singura lor ºansã este iarna grea, ca în 1812, dar mi se pare cã nea Mircea nu s-a dus pînã n-a fost asigurat cã toate terenurile sînt încãlzite. Deºi bate la 70 de ani, steaua marelui antrenor nu este la zenit... Un celebru aforism de-al lui Vadim sunã astfel: ,,Românii numesc dictaturã orice regim care nu-i lasã sã fure”. De ce vã spun asta? Ca sã ºtiþi de ce are nevoie România, pentru stîrpirea corupþiei înfiorãtoare.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 4-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

ALBUMUL CU POZE RARE

TABLETÃ DE SCRIITOR

C

Cine am fost ºi nu mai sînt

ine sã mã cunoascã mai bine decît mine? Mã uit în oglindã ºi nu mã recunosc. Ce m-am schimbat!

Nici o urmã din trãsãturile feþei de altãdatã.

Pãrul... Pãrul meu lung pînã peste umeri, strãlucitor, nu mai e. Nu mai e nimic din podoaba mea capilarã, decît un vis alb. ªi nu numai.

Mã cunosc pentru cã nu mã mai recunosc... Timpul... Sa dus vremea speranþelor, a iubirii ºi încrederii cã voi realiza multe din planurile pe care mi le propusesem, încrezãtor în junia ºi avîntul de tînãr vînjos ca lupul, cu ºira spinãrii dreaptã, care ducea fel ºi fel de greutãþi fãrã sã se mlãdie cumva... Acum... Da! Acum e acum... Regret cã tot ceea ce aº fi putut face am amînat pentru altãdatã, neluînd în seamã vorbele celor în vîrstã... Credeam cã eu sînt altfel decît cei din faþa mea, care fãceau parte dintr-o generaþie ieºitã din uz. Niºte maºini uzate care, pentru mine ºi alþi tineri ca mine, erau niºte piese de muzeu, niºte caricaturi ce se luptau pentru a se bucura mãcar de o zi, ori de o noapte de somn în patul lor, conºtienþi fiind cã, mai devreme sau mai tîrziu, vor pleca în cãlãtoria fãrã de întoarcere...

Acum mã gîndesc la ei cu respect, imputîndu-mi faptul cã nu am ºtiut sã mã bucur de frumuseþile vieþii pe mãsura dorinþelor mele, cu toate cã mi-am dorit sã fiu fericit... Sã merg în excursii... Sã chefuiesc ºi sã petrec... Cum, însã, sã fac toate acestea, cînd trebuia sã muncesc, sã am cu ce-mi cumpãra de-ale gurii, sã-mi plãtesc datoriile?... Privind în urmã, mã gîndesc cu uimire la acea lume mirificã... La vîrsta cînd credeam cã timpul stã pe loc doar pentru mine, iar

ei, oamenii aceia cu pãrul alb, nu fãceau parte din lumea mea ºi nu aveau nimic comun cu mine.

O, ce m-am înºelat... Nu mã recunosc... Eu nu mai sînt eu, oricît de mult încerc sã-mi þin cît mai aproape imaginea sufletului de demult, uitînd de cea de acum. Nu vreau sã mã recunosc, pentru cã nu vreau sã ºtiu de cînd sînt, cu bune ºi rele, pe aceastã lume, detestîndu-mi firea certãreaþã cu propriul sine, pentru nerealizãrile ºi nemulþumirile pricinuite numai din cauza mea. Numai din vina mea!

Acum... Da! Încerc sã arunc vina pe altcineva... Pe cine? Pe timpul care m-a mãcinat ca omizile frunzele dintr-un copac...

Eu nu am faþa mea. O mascã ridatã, ca o rochie mîncatã de molii mi-e chipul, ca o fructã stafiditã, trecutã prin tuciul de brumã al toamnei, cu ochii scuturaþi într-ale luminii, ochelari mari ca de cal, cu urechile lor clãpãuge. Dar ce mi se pare de-a dreptul ilar este ghebul din spate, care a rãsãrit din cauza poverii vieþii, spre regretul mîndreþii trupului meu de tînãr chipeº, cu privirea aprigã, ºi þanþoº de parcã nu mai era nimeni ca mine, fãrã sã mã fi gîndit la pecinginele anilor care vãd cã nu m-au ocolit ºi îmi vor sãpa pe chip brazde adînci ºi care vor lãsa urme peste trupul meu. Pe care trebuie sã-l accept ca pe o toamnã cu picioarele paralizate de ploi cu gheaþã ºi tril de pãsãri înfrigurate sub streºinile caselor, oferindu-mi un spectacol pe care, chiar dacã l-am vãzut vreodatã, nu l-am luat în seamã. Acum îmi regret necunoaºterea fiinþei care am fost ºi nu mai sînt.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amug sentimental”

Nicolae Iorga – inedit

Alexandru cel Mare a fost înrudit cu tragicii strãmoºi ai acestui popor. În limba românã trãiesc cele mai vechi caracteristici ale limbii latine din epoca Republicii; la baza vieþii satelor, din care s-a nãscut statul român, se aflã orînduirile romanice originale ale Evului Mediu timpuriu. În numele stãpînitorilor sãi se pãstreazã amintirea imperatorului. Iar simþul politic sãnãtos al masselor populare izvorãºte din seculara experienþã a lungului sãu trecut statal.

Cum înþelege România sã fie cunoscutã

R

omânia este prea des cunoscutã prin bogãþiile solului pe care le-a ignorat sau cel puþin le-a neglijat, prin luxul vechii clase aristocratice a boierilor moldo-valahi deveniþi ridiculi prin cheltuielile prosteºti de bani pe care nu-i cîºtigaserã, prin nesãþiosul avînt spre ºtiinþã al tineretului sãu ºi prin aptitudinile demne de mirare ale rasei sale cînd e vorba de a se transforma dupã modele aparþinînd marilor civilizaþii mondiale. A o cunoaºte astfel e a o jigni. Conºtiinþa ei însãºi cere altceva: respectul faþã de îndelungatul lui sacrificiu în pragul civilizaþiei creºtine, sensul pentru sinteza de instituþii ºi de artã pe care ea a reuºit sã o realizeze ºi recunoaºterea forþelor care se conservã intacte în macroformele naþiunii.

De unde se trage statul român România nu este o þarã nouã, nu este o improvizaþie a Secolului al XIX-lea, nu este rezultatul unor cãutãri entuziaste dupã naþiuni pierdute ºi uitate. Ea nu trebuie sã fie confundatã cu statele balcanice pentru a fundamenta filantropia occidentalã a romantismului ºi nici nu se datoreºte intereselor Rusiei. Din cele mai strãvechi timpuri se trag temeiurile de cãpetenie ale trecutului ei barbar ºi

Eminescu, vizionar O lucrare a lui Mihai Eminescu a ajutat Brazilia sã obþinã, dupã mai bine de un secol, cea mai mare creºtere economicã din lume

O

astfel de ºtire e de naturã sã stîrneascã, în mod cert, nedumerire, iar prima reacþie, în acest caz, poate sã fie cea de neîncredere: ce legãturã sã aibã Mihai Eminescu, cel pe care majoritatea românilor îl cunosc mai cu seamã ca poet, cu avîntul economic al unui stat modern?!

Eminescu a fost ºi jurnalist, ºi sociolog, ba chiar ºi politician. Puþini ºtiu cã printre studiile sale se aflã ºi unul care poartã numele de ,,Teoria Statului Organic”, viziune care, dupã cîte se pare, a stat la baza exploziei economice a Braziliei în perioada 2000-2012, scrie publicaþia ,,Business Magazin”. Confirmarea acestui fapt a venit din partea lui Jeronimo Moscardo, fost

Vechea Romã trãieºte în þãranul român Þarã latinã România este fãrã îndoialã, dar nu în acel sens care i se atribuie dintr-un simplu sentimentalism de rasã, pe de o parte, ºi pe de alta dintr-o cunoaºtere superficialã a originilor sale. Legãturile românilor cu celelate naþiuni care se trag din vechea Romã sînt mai adevãrate ºi mai puternice. În noi trãieºte ºi rasa - nu aceea a legionarilor care sînt de alt neam, deci nu latini - ci în noi aleargã sîngele acelor þãrani modeºti, striviþi de luxul îmbogãþiþilor din Roma, necredincioºi originilor lor ºi veniþi de dincolo de Adriatica pentru a crea pe alte þãrmuri o altã naþiune. În noi trãieºte simþul politic al acestoe strãmoºi cu care ne putem mîndri nu numai pentru victorii ºi cuceriri; în noi se pãstreazã ceva din vechiul Laþiu, din ceea ce a cîntat Virgiliu ºi pe care influenþa elenicã l-a distrus în Capitala lumii antice.

Texte reproduse ºi traduse de FLORIAN AVRAMESCU ambasador al Braziliei la Bucureºti, în 2003, cu prilejul ceremoniei în care Academia Românã i-a decernat titlul de Doctor Honoris Cauza. Atunci, el a fãcut urmãtoarea afirmaþie surprinzãtoare: ,,Mulþumesc României ºi, în special, domnului Eminescu, pentru faptul cã Brazilia a cunoscut cea mai mare creºtere economicã din lume”.

Jurnalistul Miron Manega, care a investigat afirmaþia ambasadorului brazilian, a vorbit despre aceastã descoperire în cadrul emisiunii TV ,,Adevãruri Tulburãtoare”: Mihail Manoilescu, unul dintre cei mai mari economiºti români, fost guvernator al Bãncii Naþionale, a încorporat într-o celebrã lucrarea de-a sa, intitulatã ,,Noua teorie a protecþionismului economic internaþional”, studiul lui Mihai Eminescu, ,,Teoria Statului Organic”. Cartea lui Manoilescu, publicatã în anul 1932, dupã ce a fost tradusã în portughezã, ajunge în Brazilia, unde devine curs universitar, apoi, din anii '70 ajunge program economic al þãrii, iar în perioada 2000-2012 transformã radical Brazilia, generînd o creºtere economicã spectaculoasã…

Twiggy, un supermodel care a revoluþionat lumea modei, la finele anilor '60.

MICROSIOANE Justificare În salteaua pe care dormea s-au gãsit bani.

O mulþime de bancnote.

- Bine, bine, dom' le, i s-a spus, dumneata umpli salteaua cu bani?

- Sã nu credeþi cã n-am cãutat paie!, s-a vãicãrit el.

Dar la noi, aici, paiele, de cum s-au secerat, au fost luate la furaje.

Geometrie Sigur cã nu poþi face mai rotundã sfera, dar poþi s-o rostogoleºti în favoarea ta.

Deosebire Nu-i totuna dacã, rãmînînd chior, ochiul þi-a fost zdrobit de un glonte sau de dopul unei sticle de ºampanie.

VASILE BÃRAN

Împunsãturi, imposturi ºi infamii Creangã ºi însurãtoarea Într-o zi, Creangã îl întîlneºte pe preotul Ivanciu, care-i spune: - Mãi bãiete, nu-i pãcat de tinereþele tale sã umbli aºa, teleleu?... mai bine te-ai însura ºi ai intra în rîndul oamenilor.

Creangã rãspunse cã n-are parale. Atunci, pãrintele Ivanciu, om cu dare de mînã, scoate din pungã un pitac de 10 parale ºi-l pune în mîna lui Creangã. Acesta se uitã la pitac ºi la popa Ivanciu, apoi stupi pitacul. Îl puse în palmã ºi zise: - Noroc sã dea Dumnezeu, pãrinte, de-acu mãnsor.

- Hai cu mine la peþit, zise pãrintele, apucîndul de mînã pe Creangã. ªi, fãrã multã vorbã, pleacã amîndoi, dupã ce mai întîi cinstesc în colþ, la Greci, cîte o carafã, douã de vin! ªi astfel se însurã Creangã cu Ileana, fata popii Ion Grigoriu. ***

Macedonski ºi Alexandu Vlahuþã O epigramã a lui Macedonski: Deºi la faþã e maimuþã, Deºi la nume e Vlahuþã, El dã dovezi cã e biped, Cãci umblã pe velociped.

Culese din cãrþi vechi de AURELIU GOCI

Pag. a 5-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Cuvintele ºi Brâncuºi - fragmente Brâncuºi începe sã fie el însuºi de la „Cuminþenia pãmîntului” ºi „Rugãciunea”, s-a spus. Poate cã el singur va fi stat în cumpãnã asuprã-ºi, în acel ceas cînd se desprindea de pãmîntul sigur al artei altora, cînd fãcea actul nebunesc de a se despãrþi de Rodin ºi cînd îºi declanºa „nebunia” sculptînd o statuie a cuminþeniei.

Este limpede cã din anii „Cuminþeniei”, cel puþin, artistul începe sã fie bîntuit de gînd. De la opera aceasta încep, de altfel, „titlurile” date de el.

Dacã nu ai ºti cã iubea esenþele, aforismul ºi pe Milarepa, atunci din simplele titluri originale - Cuminþenia pãmîntului, Fiul Cîmpului, Pasãrea Mãiastrã, Începutul Lumii, Miracolul, Poarta sãrutului, Masa Tãcerii, Coloana fãrã Sfîrºit - ai putea înþelege cã artistul acesta stãtea sub magia gîndului. (…) Le propunem criticii de artã cu toatã sfiala: operele de artã se interpreteazã cel mult prin gînduri, nu prin cuvinte. Dar e bine de amintit cã adesea cuvintele pot avea un conþinut spiritual mai bogat decît gîndurile, de vreme ce primele sînt ale unei lumi istorice, pe cînd gîndurile pot fi numai ale unui ins. Cît despre excesul pe care l-am sãvîrºi invocînd limba lui Brâncuºi dupã ce s-au invocat atît de stãruitor folclorul românesc, tradiþia artizanalã, spiritualitatea unei culturi þãrãneºti anumite - se poate rãspunde simplu: dacã stîlpii de pridvor din Oltenia i-au rãmas în suflet lui Brâncuºi, de ce nu i-ar fi rãmas ºi cîteva cuvinte? De vreme ce strãinii vin sã-i viziteze þara, meritã sã-i viziteze ºi limba. (…)

Realul pe care vrea sã-l capteze adevãrul artistic e plin de fantezie. Dar ºi realul adevãrului ºtiinþific s-a dovedit aºa. Aproape fiecare element ºi substanþã din real au izotopi. Nu e admirabil? Oxigenul este, în sinea lui, un fel de Domniºoarã Pogany, care se tot reia cu izotopii lui. Sau, dacã se preferã, Brâncuºi a sculptat o fiinþã realã cu izotopii ei cu tot, aºa cum sînt substanþele lumii. Iar feeria aceasta el o gãsea într-un cuvînt românesc. În ultimã instanþã, cuvîntul pe care sculptorul îl luase din þarã cu el, alãturi de fluier ºi alte obiecte româneºti, înseamnã aºadar o esenþã care devine.

Esenþa obiºnuitã e nemiºcatã, sinea nu. Ea devine, nu numai pentru noi, în sensul cã nu o cunoaºtem niciodatã pe deplin, ci în ea însãºi, ca o intimã lege miºcãtoare. În versiunea limbii lui Brâncuºi, esenþele curg ºi ele.

Este greu sã spui despre mica „mongoloidã”, cum a fost privitã de un medic ,,Cuminþenia pãmîntului”, cã reprezintã direct esenþa cuminþeniei, poate chiar a

înþelepciunii pãmîntului. Dar ceva din sinea lor reprezintã. Cu sufletul ei - cãci au ºi pietrele suflet, mai ales cînd sînt calcaruri de lîngã Notre Dame ºi modelate de un artist - statuia exprimã o treaptã a omenescului, o ghemuire a lui, înainte sã izbucneascã la viaþã ca omenesc. Este poate în sinea cuminþeniei sã înceapã de jos de tot, de la inerþie ºi subumanitate. Dar sinea nu sfîrºeºte, ca esenþele, acolo unde începe. Dacã Brâncuºi a pãstrat cuvîntul sinei aºa cum a pãstrat fluierul, atunci, în clipa cînd a sfîrºit statuia Cuminþeniei ºi a trimiso în lume, va fi simþit cã doar a pus o problemã, nicidecum cã a dat un rãspuns, ºi se va fi întrebat: în fond, ce este în sinea ei cuminþenia?

Alãturi de un cuvînt ca sinea, exprimînd esenþele ce devin, limba în care gîndea Brâncuºi are o altã bunã întîlnire cu devenirea, printr-o formã de vorbire denumitã infinitivul lung. Este enunþat ca un al doilea infinitiv ºi el îngãduie atît de bine ca orice verb sã devinã direct substantiv, încît toatã limba noastrã este strãbãtutã de neliniºtea verbului. Dacã un asemenea infinitiv substantivat existã ºi în alte limbi (le devenir, le baiser), folosinþa lui aci nu e doar posibilã, ca în ele, dar e ºi fireascã pentru absolut orice verb, iar ca sens ar corespunde progresivului sau continuului din englezã (the speaking, the making) prin care lucrurile ºi stãrile sînt puse în fluiditate. Pentru ,,Masa tãcerii”, de pildã, ar trebui sã se spunã în francezã: „la table du fait continuel de se taire”. Infinitivele lungi pulseazã peste tot în limba românã, aºa cum ceva de ordinul lor pulseazã în sculpturile lui Brâncuºi. Toate cãutãrile acestuia, în enumerarea lui Jean Gassou: germenul, oul, trunchiul, zborul, sãrutul, somnul ºi numãrul sînt infinitive lungi, pe registrul vorbirii noastre. (…) Cine nu intuieºte o asemenea unitate în opera lui Brâncuºi riscã sã-l scoatã pe artist din magia infinitivelor.

Un mare cunoscãtor american - care poate ºtie prea multe despre sculptor dar nu ºi despre infinitivul lung a încercat sã sugereze cã „Sãrutul” ar putea fi considerat „un eveniment anumit din viaþa sculptorului”, trãdînd, în cazul celor douã fiinþe ce se îmbrãþiºeazã, caracteristicele unor protagoniºti reali: bãrbatul este puþin mai scund, cum era Brâncuºi, are ochi ce par de culoare închisã, ca ai lui, ºi poartã pãrul, tot ca el prin 1904, cãzut pe frunte, dupã moda timpului. O asemenea sugestie de interpretare este pur ºi simplu uluitoare.

I s-ar putea opune orice, pînã ºi faptul cã în gramatica românã infinitivul lung nu exprimã situaþii de moment, ci stãri interminabile, ºi cã statuia, în chip evident, redã nu un sãrut anumit, ci infinitivul lung al sãrutului. De altfel, Brâncuºi a spus singur lui Bohdan Urbanowicz cum cã a sculptat „Sãrutul” în forma literei M, iniþiala cuvîntului „Moarte”, adãugînd: „Am vroit sã pomenesc nu numai amintirea acestui cuplu unic, dar ºi pe aceea a tuturor perechilor care s-au iubit pe acest pãmînt, mai înainte de a-l pãrãsi”.

CIOBURI DE GÎNDURI

Tãria piscurilor ºi dialectica tãcerii...

Frumoase sînt piscurile propriilor noastre idealuri ºi nesfîrºitã tentaþia cuceririi lor. Iatã contextul în care ne confruntãm cu exuberanþa visului ºi determinãrile propriilor noastre tãceri. Mereu ne dorim mai bine ºi mai mult pentru nevoile spiritului nostru, mereu trãim larma incendiarã a asalturilor noastre asupra unor noi redute ºi mereu gãsim ºi motivaþii propriilor noastre tãceri. Poate cã aceste motivaþii ne fac mai umani ºi mai suportabili în Univers. Poate cã tocmai prin tãcerile noastre reuºim sã dãm un contur mai aproape de adevãr fiinþei noastre.

Sîntem fiinþe admirabile, dar... poate prea mult ancorate în propriile noastre limite ºi dimensiuni. Poate cã ar trebui sã ne redefinim printr-o înþelegere superioarã a conexiunilor din care facem parte, lipsiþi de mîndria de a ne crede stãpînii unei lumi, în care nu sîntem decît un element, o simplã verigã, chiar dacã singura posesoare a unei raþiuni incontestabile, generatoare, totuºi, în egalã mãsurã, de drepturi ºi obligaþii, dar mai ales de obligaþii faþã de întregul ecosistem pe care îl patronãm cu mîndrie. În lupta noastrã cu problemele de mediu ºi ale aspiraþiilor noastre, cele mai multe decizii care ne fac cinste

vin din liniºtea contemplãrii propriilor noastre frãmîntãri. Se spune cã noaptea este un sfetnic bun, dar ºi modestia poate fi un sfetnic bun! Dialectica tãcerilor noastre trebuie sã vinã din educaþia noastrã, din determinãrile înaltelor noastre visãri ºi din nevoia de a lãsa copiilor noºtri o lume netulburatã de orice formã de vanitate ºi de egoism. Trãsãturile care trebuie sã ne defineascã în tot ceea ce facem trebuie sã fie responsabilitatea ºi creativitatea. La aceste înalte principii trebuie sã achieseze însã, cu necesitate ºi responsabilitate, nu doar membrii simpli ai societãþii, ci mai ales cei chemaþi sã conducã destinele noastre, ale tuturor celor care meditãm ºi lucrãm pentru mai binele propriei noastre lumi. Timpul iubirii e scurt, iar calea desãvîrºirii îngustã!

ILARION BOCA P.S. Atunci cînd am cerut ceva, am fãcut-o numai în limitele propriilor mele drepturi, ºi numai pentru cã doar aºa puteam sã ofer mai mult. Cine a înþeles îºi meritã înþelegerea ºi îi face cinste! Pentru cine nu a înþeles nimic, prezint scuze în numele tragicei neînþelegeri.

Pace vouã ºi lumii!

ALBUMUL CU POZE RARE

17 octombrie, 1987. La cununia civilã a lui Vadim (ca ºi la cea religioasã, de altfel, oficiatã la Biserica Amzei) a participat ºi generalul Valeriu Buzea.

Perechile omeneºti care se iubesc pãrãsesc pãmîntul, dar infinitivele lungi, cu deschiderea lor cãtre infinit, nu-l pãrãsesc. Ele rãmîn aici, în cimitire, în limbi, în zboruri, în cugetul omului, în stîlpi de pridvor din Oltenia, sau în Coloana fãrã Sfîrºit. Unul din aceste infinitive s-a îngropat în Cuminþenia Pãmîntului. Aºa cum exprimã ea misterul uman ºi trezirea de conºtiinþã - cu vorbele criticului - are în sine, întocmai Coloanei, ceva fãrã de sfîrºit. „Gînditorul” lui Rodin va sfîrºi întro zi prin a rezolva problema care-l frãmîntã (ar fi ºi pãcat ca încordarea muºchilor sãi sã nu ducã la ceva); Cuminþenia Pãmîntului nu o va rezolva niciodatã pe a ei. ªi totuºi, este în ea un infinitiv lung anumit. Faptul cã e pãmînteascã ºi grea nu înseamnã nimic. Fratele ei mai bãtrîn, bulgãrele de uranium, este ºi el greu ºi liniºtit, totuºi poartã în el un infinitiv lung de tot, o sumbrã reacþie în lanþ. La fel ºi Cuminþenia, dar poate cu un dram de luminã. Infinitivul ei lung nu este facerea, nici gîndirea, nici iubirea ºi nici mãcar naºterea. Este, sã spunem, faptul de a deveni om, în-omenirea.

Trebuie sã ai alt înþeles al fiinþei spre a putea admite cã fãptura Cuminþeniei are parte de ea. Limba lui Brâncuºi posedã acest înþeles. În sînul ei, verbul „a fi” face întocmai carbonului în chimia organicã: se combinã cu sine ºi sfîrºeºte prin a da noi forme de fiinþare.

Unele din combinãrile lui a fi împreunã cu sine dau forme întãrite de fiinþã: „a fost sã fie”, de pildã. Cele mai multe însã slãbesc fiinþa ºi rãmîn suspendate între ea ºi nefiinþã, cu o deschidere totuºi cãtre prima: „va fi fiind”, „ar fi sã fie”, „era sã fie”. Orgoliul fiinþei face loc umilitãþii ei. Sîntem între a fi ºi a nu fi, între abstract ºi concret, între real ºi posibil, între firesc ºi nefiresc. Sîntem în acea regiune a fiinþei pe care o explora Brâncuºi. „El vroia sã arate cã... fãptura cea mai umilã este capabilã sã-ºi gãseascã drumul cãtre cer”, a spus un critic, David Lewis. Vorba este admirabilã, cu excepþia lui „el vroia”. ªi autorul a spus-o despre Þestoasa lui Brâncuºi, care parcã zboarã. Dar putea la fel de bine s-o spunã despre Cuminþenia Pãmîntului, care stã cu picioarele bine lipite de pãmînt.

CONSTANTIN NOICA

Cea mai frumoasã floare de pe Marte Eram mai singur decît moartea iar paºii nu mã mai duceau departe cînd s-a deschis în mine cartea cu florile ce-au înflorit pe Marte Mi-am pus toþi caii inimii sã tragã la carul vîntului întors invers de absolut doar visul mã mai leagã ºi merg prin mine ºi mai am de mers ªi poate n-am s-ajung pînã la capãt lovit de spaime rupte din trecut va putrezi cu mine vechiul lacãt sub care amintirea a tãcut ªi cînd mã vor deschide ca pe-o carte se vor mira cum creºte-n urna mea cea mai frumoasã floare de pe Marte ce seamãnã cu tine, trista mea.

ADI SFINTEª 17 mai 2016

Pag. a 6-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (25) Castelul Cantacuzino În Castelul Cantacuzino, locuiam într-un spaþiu alb, despãrþitã de „viaþa normalã“ de „tristã amintire“, în care lumea îºi construia viitorul. Pe plan economic, în „întunericul“ de atunci încep sã furnizeze energie electricã termocentrala de la Paroºeni ºi cele de la Borzeºti ºi Sîngiorgiul de Pãdure, se înfiinþeazã Institutul de Fizicã Atomicã din Bucureºti. Intrã în funcþiune primul post de Televiziune; se înfiinþeazã Filarmonica din Cluj; începe cã producã Fabrica de Penicilinã de la Iaºi. Au apãrut nenumãrate Case de Culturã ºi muzee. Dimensiunea efortului cultural este scoasã în relief de Festivalul „Cîntarea României” - privitã cu dispreþ în democraþie, care preferã manelele. A fost o perioadã de fertile realizãri, asigurîndu-se un echilibru între tradiþie ºi inovaþie.

Marele matematician Octav Onicescu, întemietorul ºcolii româneºti de Teoria Probabilitãþii, publicã lucrarea „Numere ºi sisteme aleatoare“. În plan literar, Marin Sorescu publicã „Singur printre poeþi”; Ana Blandiana „Persoana întîi plural“, Adrian Pãunescu - „Ultrasentimente” etc. De asemenea, se afirmã doi poeþi tineri: Nichita Stãnescu ºi Cezar Baltag.

Dupã 9 luni de tratament, sãnãtatea mea era restabilitã. De la 49 kg. am ajuns la 54. ªederea mea la Castel se apropia de sfîrºit. Prin fereastra permanent deschisã din dreptul patului meu, priveam, din ce în ce mai des, Crucea de pe Caraiman care, în zãrile cardinale îºi întinsese braþele spre Soare ºi, cãutînd ziua de mîine, o gãseam

Polemici

în Rãstignire. În liniºtea albastrã, îngenuncheam la Crucea Sfîntã, implorînd Cerul ºi Pãmîntul ca în tainiþa inimii sã intre pe fereastrã Iubirea - pasãrea mãiastrã. În cele 9 luni cît am stat la Sanatoriu, prietenul meu din Sibiu, transferat la Bucureºti, nu m-a vizitat niciodatã, pentru cã îi spusesem cã vizitele erau interzise.

Cred cã i-am spus acest lucru pentru a nu stîrni milã, sau poate, în sinea mea, am lãsat sã cadã peste mine un fel de zid care a dãrîmat puterea mea de înþelegere, o balanþã între îndoialã ºi speranþã. I-am dat un telefon spunîndu-i cã, peste douã zile, plec la Sibiu. Corespondam, deci era la curent cu evoluþia bolii. Mi-a urat sãnãtate ºi mi-a spus cã regretã, dar nu ne vom putea vedea prea curînd. Am închis telefonul, ferm hotãrîtã sã întrerup orice legãturã cu el, convinsã fiind cã „ochii care nu se vãd se uitã” ºi, poate, îl afecta ºi boala mea, deºi era vindecatã. (Tot restul vieþii nu am mai avut probleme cu plãmînii). Înainte de a închide telefonul, i-am spus cã „cineva“ vrea sã se cãsãtoreascã cu mine. A spus, simplu, „da, bine“...

Pentru mine era clar cã totul s-a terminat. Ursitoarele, însã, erau la „pîndã”... A doua zi, a venit prietenul meu din Ploieºti, pentru cã ºtia cã plec la Sibiu. Mi-a adus un buchet mare de flori ºi, în locul cutiei cu bomboane, o cutiuþã cu douã verighete. Mi-a sãrutat mîna ºi m-a întrebat dacã vreau sã fiu soþia lui. Nu aveam motive sã-l refuz ºi am spus DA. M-a luat de mînã ºi ne-am dus la Starea Civilã, unde ne-am cãsãtorit, apoi am plecat la Sinaia, la un restaurant, unde am „sãrbãtorit“ cu ºampanie. M-a condus apoi la Sanatoriu, ºi a plecat la Ploieºti, eu urmînd a doua zi sã plec la Sibiu ºi sã cer transferul la Bucureºti. În ultima zi de ºedere la Castel, am fost foarte tristã. Aici, cu toatã grija bolii, am fost o „prinþesã“. Nu aveam prob-

LA 16 MAI S-AU ÎMPLINIT 36 DE ANI DE LA MOARTEA AUTORULUI ,,MOROMEÞILOR”

Despãrþirea de Marin Preda (1) Nu era multã lume în capela Institutului medico-legal „Mina Minovici”.

Familia, rudele apropiate, fraþi ºi surori, cîþiva þãrani din satul natal, cîþiva scriitori, veniþi pentru o ceremonie intimã de bun rãmas. Capela rece, cu lumina filtratã prin vitraliile ogivale, lumînãrile pîlpîind la cea mai micã adiere, un plîns înãbuºit, feþele nedumerite ale celor doi copii, semãnînd cu doi îngeri nedormiþi.

Fascinat de pantofii defunctului, un þînc de cîþiva aniºori, strãin de solemnitatea sacrosantã a clipei, se apropiase de catafalc, vrînd sã-i pipãie, într-o neascunsã admiraþie. Imobilitatea cadavrului nu-l speria, nu-i oprea elanul, de altfel, sînt sigur, el credea cã „nenea Marin e viu” ºi cã doarme puþin, vegheat de oameni, aºa cum i se cuvine unui mare scriitor. *** Atunci i-am vãzut faþa surprinzãtor de liniºtitã, cu un zîmbet secret, ca un abur, conturat în jurul buzelor. Pãrea odihnit, obrazul ras proaspãt, de-o eleganþã discretã, îmbrãcat pentru o cãlãtorie iminentã ºi ireversibilã.

Buzele rãsfrînte, într-un desen acoladat înafarã, sugerau trufie ºi putere, dãdeau chipului un aer de siguranþã decisivã ºi, pentru o clipã, am avut certitudinea cã nu noi îl deplîngem pe defunct, ci el pe noi, închis în austeritatea glorioasã ºi singularã a Nemuririi sale. *** În noaptea sãvîrºirii lui, la Arad fiind, împreunã cu Gheorghe Tomozei ºi Nelu Oancea, l-am evocat pînã tîrziu, fãrã un motiv anume, pendulînd între adevãr ºi legendã, cu o precipitare ºi dãrnicie de neexplicat, povestind lucruri pe care vroiam sã le pãstrez pentru mai tîrziu, nemãrturisite încã nimãnui. Apoi l-am visat îmbrãcat soldat, echipat de rãzboi, cu puºcã ºi raniþã în spate, pedalînd pe o bicicletã ciudatã prin mijlocul oraºului, ºi lumea se oprise pe trotuare, recunoscîndu-l, iar eu l-am strigat „moncher”!, „moncher”!, de cîteva ori, vrînd sã-l avertizez fie despre ridicolul situaþiei, fie despre faptul cã se apropia de un zid rãsãrit brusc în faþã-i, pe care, mi-am dat seama dupã miºcãrile lui, nu-l putea evita, fiindcã ghidonul bicicletei era fix.

N-am povestit nimãnui pînã azi acest vis ºi nu-i acord nici un fel de semnificaþie simbolicã sau misticã.

Am pornit dimineaþa spre Bucureºti, am ajuns noaptea tîrziu, de fapt în zori, pe la 3, ºi dupã cîteva ore de somn, soþia mea a deschis uºa ºi, fãrã nici o pregãtire, mi-a ºoptit nãucã: „Scoalã-te, cã a murit Marin Preda”.

N-am înþeles ce spune nici atunci ºi nici astãzi, ºi mi se pare cã aceste cuvinte n-au fost rostite niciodatã, sau

dacã au fost, ele au fost rostite într-o limbã strãinã.

Iatã de ce nu-mi vine sã cred cã Marin Preda a murit cu adevãrat... *** L-am vãzut pentru prima oarã în 1968, primãvara, pe holurile somptuoase ale fostului sediu din ªoseaua Kiseleff. Se pieptãna într-una din multele ºi strãlucitoarele oglinzi, cu grijã, apropiindu-ºi obrazul de cristalul ce-i rãsfrîngea chipul, cu gesturile specifice miopilor; se pieptãna atent, cu un fel de ritual (intrasem fãrã sã mã simtã, sau poate mã simþise, dar nu-i pãsa prea mult), netezîndu-ºi pãrul spre frunte, într-o frizurã care se numeºte în limbaj uzual „Cicero”. Aveam sã aflu mai tîrziu, din stenograma gãsitã într-unul din sertarele dintr-o anumitã încãpere, cã maestrul întîrziase ca de obicei la ºedinþa de birou, ºi confraþii, indignaþi (nu toþi), începuserã ºedinþa, iar cineva propusese sã i se punã în vedere lui Marin Preda cã, dacã mai întârzie sau absenteazã, va suporta consecinþele. Despre ce consecinþe putea fi vorba, n-am izbutit sã-mi dau seama nici eu, nici cel plecat dintre noi, deoarece (am aflat tot din stenogramã), dupã intrarea lui, deci odatã cu prezenþa lui în aceea salã în care biroul se zbuciuma în ºedinþe, nimeni n-a avut curajul sã-l interpeleze. ªi, mã rog, cine ar fi avut ? Asta se întîmpla, dupã cum zic, în 1968... *** Ce fel de om era Marin Preda? Iatã o întrebare pe care ºi-au pus-o mulþi ºi, în special, „intimii” lui, de fapt nu intimii, un asemenea cuvînt este total nepotrivit, mai bine zis cei care se credeau ,,intimi”.

Am stat 10 ani în preajmã-i, aproape zi de zi, nu ºtiu dacã þinea la mine sau îi eram indiferent, nu ºtiu dacã mã citise sau nu vreodatã (mai mult ca sigur cã nu), l-am auzit confesîndu-se cu o parcimonie þãrãneascã, l-am vãzut trãind sau putînd sã trãiascã clipe de mare triumf, l-am vãzut înconjurat de admiratori sinceri sau interesaþi, singur ºi gînditor, cu aceea expresie de „nãucealã”, de absenþã pe care o împrumuta uneori chipul sãu emaciat, l-am vãzut mîncînd, înotînd în lacul, pe atunci, încã limpede, traversînd situaþii pe care nu le voi destãinui vreodatã, l-am vãzut marcat de duioºii rapid reprimate, dar niciodatã n-am înþeles pe deplin ce fel de om era Marin Preda.

Avea ceva enigmatic, un mister blocat cu lacãte intangibile, fiinþa sa se blindase împotriva oricãror agresiuni exterioare, afiºa un citadinism uneori forþat, dar de cele mai multe ori firesc, îi plãcea sã mãnînce singur la

lema zilei de mîine, nu lucram, mã plimbam, visam cu întreaga fãpturã - furtunã, soare, nopþi cu lunã. Privind Crucea de pe Caraiman în inimã am înrãmat credinþa din veac în veac cã, pînã dincolo de fire, Dumnezeu este Iubire, iar iubirea Sa cînd ne atinge, sfîntã minune, renaºtea din genune. ªi eu am renãscut. Eram alta. Nu mã recunoºteam. Într-o mînã strîngeam trecutul, iar în cealaltã - viitorul. Þineam pumnii strînºi de teama de a nu mã risipi în vîltoarea vieþii, înconjuratã de jur împrejur de propriul meu trup, mirîndu-mã cã respir.

Ultima masã la Castel a fost una festivã. Ne-am luat adio. Doctoriþei Frunda i-am dãruit o pãpuºã, pe care a botezat-o cu numele meu. A fost singura cheltuialã pe care am fãcut-o în cele 9 luni. De multe ori, m-am întrebat: cum m-aº fi descurcat dacã s-ar fi întîmplat sã fiu bolnavã în prezent, cînd doar o injecþie te costã cît m-au costat pe mine 9 luni de tratament?

A doua zi am plecat la Sibiu, colegii mei s-au bucurat cã am revenit, dar s-au întristat cînd le-am spus cã-i voi pãrãsi din nou. Am fãcut demersurile necesare pentru transfer ºi pentru schimbul de locuinþã. Totul s-a rezolvat în timp record. Am gãsit o locuinþã lîngã Foiºor, acelaºi spaþiu pe care îl aveam ºi la Sibiu. Soþul meu (doar pe hîrtie) avea pãrinþii în Bucureºti, iar el venea des în Capitalã.

Cînd totul era aranjat, cu o zi înainte de a pleca la Bucureºti, fostul meu prieten din Sibiu mi-a dat telefon.

I-am spus cã m-am mãritat ºi nu ne mai putem întîlni. A insistat sã ne vedem mãcar pentru o orã ºi ne-am întîlnit „în colþ, la Farmacie“, locul obiºnuit. Ne-am dus în Parcul Subarini, la un restaurant. A comandat cîte o fripturã ºi o sticlã de vin din cel mai bun. Nu ºi-a luat ochii de la mine ºi tãcea. Tãceam ºi eu, doar inima „vorbea“ ºi simþeam cã o fãcusem „praf”. (va urma) LILIANA TETELEA Capºa, cu un ritual indescriptibil, avea gusturi fine, cãlãtorise mult, ºi simþul sãu de prozator pãstrase, sau mai bine zis, selectase cu rafinament specialitãþi culinare de la noi sau de aiurea, ºi totuºi, o singurã datã l-am surprins rostind o frazã care m-a convins cã „moncher” rãmãsese þãran-þãran, pur ºi nealterat, un „moromete” complicat, sucit în sine, neerodat, ci doar galvanizat de sofisticãriile civilizaþiei aparente. *** Era într-o searã de iarnã la Mogoºoaia, ninsese proaspãt, un aer de colind ºi de zurgãlãi de sãnii pierdute se insinua de afarã. Decembrie era aproape de sfîrºitul încãrcat de datini.

Comandase cina, ºi i-a fost adusã o mãmãligã aburindã, aºezatã combinat cu straturi de brînzã pe o farfurie latã, rotundã ca un disc de aur, deasupra cãreia sclipea ochiul de rubin pãlit al unui gãlbenuº de ou. A mîncat îndelung, mirosind aburul mãmãligii, înconjurînd discul auriu, împuþinîndu-l încet ºi egal, din toate pãrþile, cîte puþin, ca ºi cum ar fi vrut sã nu se mai termine niciodatã, înaintînd spre gãlbenuºul ce rãmãsese sprijinit, în cele din urmã, pe un soclu tremurãtor. Dupã ce l-a drãmuit cu aceeaºi grijã, s-a ºters cu un ºervet, a ridicat ochii, privind în jur. Atunci ne-a zãrit pentru prima oarã ºi, luînd act de prezenþa noastrã, a exclamat cu sinceritate deplinã ºi extaz nedisimulat: „Ce bine trãim, moncher!”. *** Scria noaptea, greu, chinuit, într-o poziþie ciudatã, cu corpul paralel mesei, picior peste picior. Aceastã poziþie îi permitea, probabil, sã se aplece mult asupra hîrtiei, so aibã aproape, sub ochii slãbiþi, care urmãreau literele mãrunte, incredibil de mãrunte, însãilînd cuvinte care umpleau coala pînã la refuz. Camera lui de la Mogoºoaia, purtînd numãrul 6, mare, spaþioasã, dãdea cu ferestrele spre parc.

Pe un birou simplu de stejar pãstra fotografia tatãlui, semãnîndu-i în unele privinþe ca fizionomie, avînd aceeaºi expresie ºi acelaºi aer nedumerit ºi buimac.

Alãturi, un ceas de aur, obiect frumos ºi liniºtitor ºi, întro cutie nebãnuit de nouã, un stilou suflat în aur.

Ambele obiecte mi le-a arãtat odatã (nici azi nu-mi explic de ce) urmãrindu-mi parcã, pe sub sprîncenele stufoase, reacþia. Am scos o exclamaþie convenþionalã de admiraþie. De fapt, pe mine nu mã impresionaserã obiectele, nici nobila lor strãlucire. Mã gîndeam la cu totul altceva. Multã vreme am înclinat sã cred cã, de fapt, nici stiloul ºi nici ceasul nu-i foloseau, practic, la nimic.

Scriitorul, rãmas þãran nealterat, cum am spus, le achiziþionase ca probe evidente ale muncii ºi talentului sãu literar, erau confirmarea unei prosperitãþi pe drept dobîndite. Nu ºtiu ºi nici n-am îndrãznit sã întreb vreodatã dacã scria, într-adevãr, cu acel stilou, sau dacã acel ceas mãsura timpul cu adevãrat. (va urma) MIRCEA MICU (1981)

Pag. a 7-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Între oameni ºi ºoareci Motto: „Regret cã stãpînirea omului A rupt fraternitatea naturalã, ªi justificã acea pãrere bolnavã Ce te face sã tresari În faþa mea, tovarãºul tãu sãrac, nãscut tot din pãmînt ªi confrate muritor!“ ROBERT BURNS – „Unui ºoarece“ În principiu, oamenii sînt oameni, iar ºoarecii… sînt ceea sînt, creaþie, viaþã dincolo de puterea creatoare a omului oricît de sapienþial. Dar, pentru a simplifica deciziile în calitate de specie dominantã, pentru oameni, ºoarecii, aceste micuþe fiinþe, devin biete accidente ale firii, avînd destinul de a trãi ascunse ºi scopul - de a pune în pericol ºi distruge munca stãpînilor Planetei. În acceptul societãþii (omeneºti), singurele ipostaze pozitive ale ºoarecilor sînt acelea de victimã pentru teste de laborator ºi de hranã vie pentru prãdãtori pe care, în aºa-zisa evoluþie, omul i-a transformat din spaime în „companie“ - ºerpii sau sinistrele tarantulele. Ei bine da, cumpliþii ucigaºi cu sînge rece au avut dintotdeauna un rol de preferaþi pentru companie; mai demult, erau partenerul observaþiei ºi de dialog mut al unor personaje ce au înfiorat lumea veche, azi, însã, îi vedem în locuri comune, uneori în vivarii din dormitorul copiilor mici sau în preajma celor depãºiþi de maturitate. În uzura ei temporalã, societatea se inspirã tot mai mult din angoasa prãdãtorilor, necontenita goanã dupã pradã, depãrtîndune de coeziunea empaticã, de comuniunea sau fraternitatea naturalã pe care o invocã poetul scoþian din „motto“…

Am ales tema eseului, parafrazînd celebrul roman al americanului John Steinbeck, laureat al Premiului Nobel ºi susþinãtor al comunismului – culmea, la fel ca majoritatea marilor scriitori ºi multor altor artiºti din þara tiparniþei dolarului ºi a crizelor economice. La rîndul sãu, Steinbeck, impresionat de drama umanã, a ales alegoria poetului scoþian ca inspiraþie pentru asocierea (din titlul) capodoperei sale. Da, oamenii de rînd, sãracii anilor ’30 ai secolului trecut, personajele lui Steinbeck erau asemãnãtori ºoarecilor pentru sistem – buni de exploatat de prãdãtorii timpului, dar ºi atent suprave-

VECHI POVESTIRI URBANE

În Bucureºti a existat un bordel... Casanova! (1) Crucea de Piatrã, subiect vechi ºi deloc mãgulitor pentru bucureºteni, suscitã ºi acum interesul celor ce vor sã ºtie cît mai multe despre viaþa de odinioarã a capitalei noastre. Cartierul atît de rãu famat, al cãrui nume de Crucea de Piatrã l-a dat strada cu aceeaºi denumire, cuprindea, în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, cele mai multe bordeluri din tot oraºul, unele cu pretenþii de lux, dar cele mai multe destul de mizere ºi rãu întreþinute. Numele strãzii venea de la o cruce de piatrã aºezatã nu se ºtie cînd în capãtul ei; dinspre Dudeºti.

Crucea s-a pãstrat multã vreme pe locul ei: mai putea fi vãzutã încã în primul deceniu de dupã cel de-al II-lea rãzboi mondial.

Cartierul aflat chiar în „inima capitalei”, cum scria un ziar al vremii, reprezenta citadela celei mai vechi meserii din lume. Aceastã întreprindere era lãsatã moºtenire din tatã în fiu de cãtre binecunoscuþii proxeneþi ai locului, principalii profitori ai acestei afaceri. Acolo îºi începeau viaþa sexualã serii de adolescenþi, ºi tot acolo mergeau bãrbaþii maturi: hamali, servitori, ori chiar domni mai spilcuiþi, toþi în cãutare de plãceri de negãsit în altã parte. Prostituatele care populau casele de toleranþã erau adesea fete sãrmane ºi naive, multe dintre ele minore, fugite de acasã pentru un trai mai bun, ori, dupã cum se arãta în presã, „lucrãtoare din ateliere sau fabrici, cãrora un salariu modest nu le poate satisface capriciul unei rochii elegante” ºi care „îºi lasã în aceste bordeluri tinereþea ºi sãnãtatea, pentru a îmbogãþi þaþele ºi a întreþine peºtii ºi, pentru ca, în cele din urmã, sã sfîrºeascã mizerabil în podul Spitalului Colentina, sau pe cimentul Institutului Medico-Legal, cunoscut poporului sub denumirea de Morgã“.

Prostituþia se desfãºura cu precãdere pe Strãzile Crucea de Piatrã ºi Cantemir, ca ºi pe alte douã strãzi mai mãrunte. Curios era faptul cã bordelurile alternau cu case în care locuiau familii obiºnuite,

gheaþi pentru a nu strica ordinea stabilitã ºi impusã de aceiaºi prãdãtori. Cei de rînd, oamenii-ºoareci, au fost hrana însîngeratã a Marelui Rãzboi de reîmpãrþire a zonelor coloniale, s-au descompus în chinuri cumplite în urma experimentãrii pe ei a gazelor de luptã, apoi au devenit cobaii „evoluþiei“ profitului - lucrul la bandã, atît de bine ilustrat de Chaplin în „Timpuri noi“; apoi, oamenii-ºoareci au fost victime ale dezumanizantei crize mondiale, pentru ca sã treacã într-o lume mai bunã ºi pentru oameni, ºi pentru ºoareci, murind în rãzboiul mondial, prilej de testare a noilor arme ºi îmbogãþire a tarantulelor umane ale vremii, aceleaºi creaturi care au lansat ºi realizarea lor supremã, arma nuclearã, amestecînd, într-o ilustrare sinistrã a sorþii comune, cenuºa oamenilor ºi ºoarecilor din Hiroºima ºi Nagasaki.

Steinbeck a fost martor la toate acestea, a scris, a primit Premiul Nobel, apoi a fost ameninþat cã, dacã nu susþine agresiunea prãdãtorilor în Vietnam, fiul sãu, recrutat pe front, ar putea fi în pericol. Steinbeck a decedat la puþin timp… otrava tarantulei ºi-a fãcut efectul.

Avem dreptul la invocarea asocierii alegorice „oameni ºi ºoareci“ azi ºi aici, în contextul definit de cele mai selecte uniuni a statelor „lumii civilizate“? Mi se pare cã fiecare acþiune a celor care se definesc drept „modele“ ne trimite tot mai mult în zona ºoriceascã; în primul rînd, ºoarecii nu au dreptul la apel în faþa societãþii umane – la fel cum nici statele ºi popoarele-ºoricei nu au (dreptul la) replicã în paradigma Uniunii Europene sau NATO. ªoarecii sînt dãunãtori prin definiþie, caz identic cu al celor veniþi din Est, evidenþiaþi prin stricãciunile provocate „lumii civilizate“ – cerºetorie, hoþie ºi tîlhãrie, viol ºi crimã, prostituþie. Iar la nivelul comunitãþii ºoriceºti, ei bine, aceasta este rãspunzãtoare de rãspîndirea molimei corupþiei, lenei, neseriozitãþii… Ce definiþie mai bunã pentru o specie de dãunãtori se poate gãsi? ªi ce se întîmplã în acest caz?

Simplu, aºa se justificã utilizarea pe scarã largã a otrãvurilor ºi a curselor pentru ºoareci! Iar otrava vine… pe toate cãile – pe cale bucalã, odatã cu alimentele contrafãcute, bazate pe organisme modificate genetic, apoi prin medicamentele ºi suplimentele ce dau dependenþã; pe cale audio-vizualã, prin transformarea oamenilor-ºoareci în dependenþi de promiscuitate T.V. modeste, ai cãror copii, pe lîngã jocurile vîrstei lor, începeau sã înþeleagã înainte de vreme ce se întîmpla în vecini. De altfel, nici nu era foarte greu, cãci femeile viciului îºi îmbiau clienþii cu gesturi provocatoare chiar de pe marginea trotuarului. Tocmeala se fãcea la poartã, ºi nimeni ºi nimic nu le stinghereau afacerile, nici mãcar sergentul de post care, dimpotrivã, veghea la buna desfãºurare a operaþiunii, pentru a o feri de neprevãzut.

Astfel, prostituþia gãsea pazã eficientã din partea oficialitãþilor ºi nu se putea aºtepta sã fie stîrpitã prea curînd.

Un caz apãrut în presa vremii l-a constituit cel al minorei Elena Voicicovski, care, alãturi de alte douã copile ieºite împreunã de la Spitalul Colentina, a ajuns fãrã voia ei în casa Elenei Dinescu. Aceasta era o binecunoscutã proxenetã, care avea douã case de toleranþã, ajutatã fiind în afacere de sora ei, Maria Dinescu. Ajunse în proces penal, cele douã proxenete au declarat cã ar fi dat diferite sume de bani comisarului Calinic ºi agentului Buligã, de la Prefectura Poliþiei, pentru fiecare fatã care ieºea din spitalul de boli venerice ºi ajungea la ele.

Cã fetele voiau, sau nu sã se prostitueze, ori cã erau

intregral pe formate occidentale; în fine, pe cale mentalã, prin dezlegarea omului de legãtura „dogmaticã“ cu Dumnezeu, deoarece, vorba lui Laplace: „Nu avem nevoie de aceastã ipotezã“, ci de transformarea mentalitãþii umane într-una de fiinþã dresatã, chiar de mic animãluþ de colivie, asemenea rozãtoarelor ce aleargã pe o roatã, urmãrind zadarnic o alunã… Cetãþeanul consumismului de azi este doar un alergãtor inept, a cãrui singurã calitate este cã nu îºi dã seama de inutilitatea consumului, exact ca veveriþa sau ºoricelul cu care exemplificam…

Aminteam ºi de curse pentru ºoareci – ce altceva este afacerea „Microsoft“, cursã aruncatã de Serviciile Secrete americane, adevãraþii patroni ai giganticului concern, în care au cãzut atîtea capete ale ºoricimii din Est? Sau reþelele de medicamente ºi consumabilele medicale, sau reabilitarea bazelor NATO, terenurile petroliere, resursele de aur sau metale rare, radioactive, autostrãzile, EADS?... Poate cineva sã creadã cã acestea sînt întreprinderi private, care au atins prin iniþiativã liberã nivelul zecilor ºi sutelor de miliarde de euro ºi acum vin sã facã afaceri în România? Uite ce se întîmplã cînd urma ºoarecilor riscã sã atragã atenþia asupra prezenþei prãdãtorilor - ºoarecii dispar! Cazul Condrea, patronul Hexi Pharma, cazul Dumitru Tinu, dispariþia lui Patriciu, moartea lui Horia Tabacu, puºcãria lui Roºca Stãnescu etc. De cele mai multe asemenea curse ºi otrãvuri, ºoarecii nu îºi dau seama… altfel nu ar mai fi ºoareci. ªi mai este ceva; nu am vãzut ºoareci care, în momentele grele, sã se arunce asupra semenilor lor, la fel de slabi, în schimb am vãzut cum oamenii fac asta.

Am vãzut ºoareci care, prinºi în colþul camerei, fãrã scãpare, atacã incredibil de violent, cu suprema vitejie a vieþii sale mici, o poveste eroicã spusã de la nivelul celor cîþiva centimetri înãlþime… Am vãzut încolþiþi oameni mari, puternici, expunînd cele mai jalnice înfãþiºãri ale laºitãþii ºi cãderii… Am vãzut mulþimi de ºoareci surprinºi de inundaþii ce urmau sã-i înece, sau de flãcãri ce urmau sã-i mistuie - ºi am încremenit vãzînd acele piramide ale salvãrii, sacrificiul instinctiv sau, poate, conºtient al speciei ºoriceºti pentru a salva mãcar cîþiva dintre ei… Am vãzut în schimb oameni gata sã-ºi sacrifice semenii, fãrã numãr, fãrã limitã în privinþa rudeniei ori prieteniei, doar pentru a-ºi scãpa viaþa, devenitã mizerabilã, mai micã decît a unui ºoricel. Întrebarea este, acum ºi aici, aceeaºi pe care o lãsase deschisã, acum zeci de ani, Steinbeck: cine poate spune cã, în prezent ºi mai ales în viitor, cetãþeanul va fi îndreptãþit a se numi om - ºi nu ºoarece?

DRAGOª DUMITRIU minore, nu conta deloc, iar dacã erau sãnãtoase, nici atît, cã doar fuseserã la spital. Era o dovadã clarã a complicitãþii poliþiei cu proxeneþii. De altfel, fetelor li se ºi eliberau carnete de sãnãtate de cãtre aceºtia, pe simpla lor declaraþie verbalã, fãrã a prezenta vreun act din care sã reiasã numele ºi vîrsta. Fãrã acte de identificare, ele se puteau numi oricum, iar vîrsta, nici ea nu conta, cãci, în carnete, nici una nu avea sub 20 de ani. Spre nenorocul lui, agentul Buligã a cãzut pradã unei razii efectuate chiar de cãtre ºeful sãu, secretarul general al Prefecturii Poliþiei Capitalei, de care nu ºtia, fiind gãsit cu una din „fetele” Elenei Dinescu, ºi astfel s-a aflat totul.

Acest agent avea însãrcinarea de a controla dacã prostituatele se prezentau regulat la vizã ºi dacã aveau carnetul în regulã. Unele, în loc de acest carnet, aveau agendã provizorie cu ºtampila poliþiei ºi semnãtura comisarului Calinic, care trebuiau preschimbate. Toatã înºelãtoria consta în aceste carnete provizorii, care se completau de cãtre comisarii de poliþie, în complicitate cu proxeneþii. Acestea nu erau trecute în registrele poliþiei ºi erau eliberate în alb proxeneþilor, pentru a le întrebuinþa, la nevoie, în cazul tinerelor „clandestine ºi minore”. Astfel, „fete nevîrstnice sub 21 de ani dispar din casele pãrinteºti, plecate pentru scurtã vreme în oraº, ºi nu se mai întorc”. Poliþia, sesizatã de pãrinþii îngrijoraþi, efectua doar cercetãri sumare, fãrã nici un rezultat, iar atunci cînd victimele reapãreau, ele trecuserã deja printr-o casã de toleranþã.

Urmãtoarea lor destinaþie era uºor de presupus: la spitalul de boli venerice de la Colentina, ºi numai dacã aveau noroc se întorceau acasã, cãci ciclul se putea uºor relua, ajungînd din nou în acelaºi, ori în alt bordel. Iar acest lucru nu se putea întîmpla fãrã complicitatea poliþiei de moravuri, aºa cum se petrecuserã faptele ºi cu Elena Voicicovski, luatã de la poliþie cu acordul comisarului Calinic, care primise pentru aceasta suma de 2.000 de lei. (va urma) LELIA ZAMANI

Pag. a 8-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (21) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – UN MORMÎNT CE SE DESCOPERÃ TUTUROR Comisia Monumentelor Istorice a luat hotãrîrea efectuãrii unor sãpãturi arheologice, sub lespedea de marmurã a mormîntului ctitoricesc din Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, pentru a identifica osemintele din aceastã criptã.

Sãpãturile au fost efectuate sub coordonarea secretarului Comisiei Monumentelor Istorice, Virgiliu N. Drãghiceanu, începînd de vineri, 9 decembrie 1932, ºi s-au încheiat tot într-o zi de vineri, 16 decembrie 1932. Pe parcursul lucrãrilor efectuate, ºantierul arheologic a fost vizitat de cãtre Patriarhul Miron Cristea, de istoricul Nicolae Iorga ºi de specialiºtii antropologi Francisc Rainer ºi Nicolae Minovici, fiind invitaþi ºi unii membri ai familiei Brâncovenilor.

Un moment emoþionant a fost atunci cînd istoricul Nicolae Iorga, cu capul descoperit ºi reverenþios plecat spre mormîntul domnitorului martir, a rostit de faþã cu întreaga asistenþã: „Mã închin în faþa Ta, Mare Domn ºi bun creºtin al neamului românesc!”.

Concluziile medicilor legiºti, formulate în urma efectuãrii unei expertize osteologice, au fost trecute într-un Raport medico-legal, însuºit de cãtre Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Comisia Monumentelor Istorice din România, în ºedinþa din data de 20 decembrie 1932, la care a fost prezent Patriarhul României, Miron Cristea, a aprobat concluziile Raportului prezentat ºi a dat publicitãþii un Comunicat prin care a adeverit autenticitatea mormîntului Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou. În Raportul medico-legal, specialiºtii au concluzionat, în urma efectuãrii expertizei antropologice a rãmãºiþelor pãmînteºti ale Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, printre altele, cã lipsesc o parte din calota cranianã ºi osul occipital, oasele feþei sînt aproape complete, iar despre coloana vertebralã se menþiona faptul cã una dintre

vertebrele cervicale prezintã o tãieturã în bizou (oblicã n.n.). În ziua de 22 decembrie 1932, istoricul Nicolae Iorga a reiterat concluziile Raportului prezentat ºi însuºit de cãtre Comisia Monumentelor Istorice ºi de cãtre Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Istoricul român a susþinut, cu numeroase argumente, într-o conferinþã þinutã la 22 decembrie 1932, cã identificarea osemintelor din mormîntul lui Constantin Vodã Brâncoveanu a fost fãcutã pe baze ºtiinþifice de cãtre Comisia Monumentelor Istorice. Aceste aspecte au fost, de altfel, pe larg prezentate ºi în presa vremii. În acest sens, reproducem douã documente istorice de importanþã deosebitã, în ceea ce priveºte autenticitatea mormîntului ºi a osemintelor muceniceºti ale Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu din biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Mai întîi, redãm cel mai important pasaj din conferinþa susþinutã de cãtre marele savant Nicolae Iorga la Sala Dalles din Bucureºti, în ziua de 22 decembrie 1932. În aceastã conferinþã au fost aduse lãmuriri cu privire la identificarea mormîntului ºi a osemintelor descoperite în biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, ca rezultat al cercetãrilor arheologice din perioada 9-16 decembrie 1932, ºi a expertizei antropologice a osemintelor Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu: „Reparîndu-se biserica Sfîntul Gheorghe Nou, fãrã nici un fel de cheltuialã din partea Comisiunii Monumentelor Istorice, care din nenorocire astãzi are aºa de puþin de cheltuit, reparîndu-se aceastã bisericã, ajunsã într-o foarte rea stare, numai cu cheltuiala enoriaºilor, cari au fãcut un lucru foarte frumos ºi fiindcã au reparat-o cum nu se reparã de obiceiu - la noi reparaþie însemneazã stricarea clãdirii în chip iremediabil - s-a ivit ideea de a se încunjura cu un grilaj locul unde erau îngropaþi cei doi Domni. ªi atunci s-a crezut cã este bine ca în adevãr sã se vadã dacã sînt îngropaþi acolo cei doi Domni sau nu“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

DIN ÎNVÃÞÃTURILE PÃRINTELUI ARSENIE BOCA

Cele ºapte chemãri ale lui Dumnezeu la mîntuire (8) 7. Chemarea Ia Judecata generalã (A doua venire a Mîntuitorului) Luminatã în slavã, mai strãlucitoare ca soarele, Sfînta Cruce, cãreia încã i-au tot stat oamenii împotrivã (Luca 2,34) ºi au înjurat-o, se va arãta, în ciuda tuturor vrãjmaºilor ei, semn slãvit de biruinþã a binelui asupra rãului.

Atunci, în zilele acelea înfricoºate, pe pãmînt ºi în tot trupul, însuºi Dumnezeu-Cuvîntul vine sã cheme pe oameni, pentru cea din urmã oarã, însã nu la pocãinþã ci la judecatã. Atunci nu mai e pe crezute, ci pe vãzute. Iar pe Antichrist, în care lucra toatã puterea satanei, II Tesaloniceni, cap. 2: 8. Domnul îl va ucide cu suflarea gurii Sale, ºi-l va nimici cu strãlucirea venirii Sale.

Daniel 12: 12. Fericit va fi cel ce va aºtepta ºi va ajunge la o mie trei sute treizeci ºi cinci de zile.

E ziua Domnului cea mare ºi înfricoºatã, zi de fericire pentru cei chemaþi, aleºi ºi credincioºi (Apocalipsa 17,14), zi de bucurie negrãitã, ziua întoarcerii Acasã, în þara de obîrºie (Ieremia 22,10) ºi capãtul plîngerii. Zi de fericire, vãzînd izbînda rãbdãrii, vãzînd învierea cea de obºte, vãzînd moºtenirea cea gãtitã de la întemeierea lumii celor ce-L iubesc pe Dumnezeu ºi au rãmas în dragostea Lui pînã în sfîrºit. ªi taine între taine, numai de Dumnezeu ºtiute, atunci se vor vedea. Ceilalþi însã, vor sta sã-ºi dea sufletul de groazã ºi de aºteptarea celor pornite sã vinã peste lume, cãci tãriile cerului vor fi zguduite.

Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au rãstignit, venind pe nori, cu putere ºi cu slavã multã (Luca 21): 26. Murind oamenii de fricã ºi de aºteptarea celor ce vor sã vie în lume, cã puterile cerurilor se vor clãtina.

27. ªi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere ºi cu slavã multã.

28. Deci începînd acestea a se face, cãutaþi în sus ºi ridicaþi capetele voastre; cã se apropie rãscumpãrarea voastrã.

Vor vedea pe cel ce este dragostea noastrã, care nouã ne risipeºte frica, dar groaza groazelor (înþelepciunea lui Solomon 17,6) împrãºtie pentru cei ce au prigonit ºi au rãstignit iubirea Sa de oameni, trebuind sã-ºi capete plata

veºnicã dupã fapte. ªi va fi Judecata, cãci fãrãdelegile au adus potopul ºi fãrãdelegile strigã ºi grãbesc judecata.

Drept aceea, vãzînd astãzi cã s-a luat pacea de pe pãmînt (Apocalipsa 6,4), dar timpul încã nu ni s-a luat (Apocalipsa 10, 6-7), cu glasul lui Dumnezeu (I Petru 4,11) chemãm pe toti oamenii de pretutindeni sã se pocãiascã, pentru cã a hotãrît o zi în care va sã judece lumea (Faptele Apostolilor 17,30-31): 22. ªi stînd Pavel în mijlocul Areopagului, a zis: Bãrbaþi Atenieni, întru toate vã vãd pe voi ca ºi cum aþi fi mai cucernici.

23. Pentru cã, trecînd ºi privind închinãciunile voastre, am aflat ºi un jertfelnic întru care era scris: necunoscutului Dumnezeu. Pe care dar necunoscîndu-L voi îl cinstiþi, pe acesta eu îl vestesc vouã.

24. Dumnezeu care a fãcut lumea ºi toate cele ce sînt într-însa, acesta cerului ºi pãmîntului Domn fiind, nu locuieºte în biserici fãcute de mîini.

25. Nici nu se slujeºte de mîini omeneºti, avînd trebuinþã de ceva, de vreme ce El dã tuturor viaþã ºi suflare ºi toate.

26. ªi a fãcut dintr-un sînge tot neamul omenesc sã locuiascã peste toatã faþa pãmîntului, aºezînd vremile cele mai înainte rînduite ºi hotarele locuinþei lor.

27. Ca sã caute pe Domnul, ca doarã L-ar simþi pe El ºi L-ar afla, mãcar cã nu este departe de fiecare din noi.

28. Cã întru dînsul viem ºi ne miºcãm ºi sîntem, precum ºi oarecari din poeticii voºtri au zis: Cã al lui ºi neam sîntem.

29. Deci, de vreme ce sîntem neamul lui Dumnezeu, nu sîntem datori a socoti cum cã Dumnezeu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, care este ciopliturã a meºteºugului ºi a gîndului omului.

30. Deci anii neºtiinþei acesteia trecîndu-i Dumnezeu cu vederea, acum porunceºte tuturor oamenilor de pretutindenea sã se pocãiascã, 31. Pentru cã a pus ziuã întru care va sã judece lumea întru dreptate, prin Bãrbatul pe care mai înainte L-a rînduit, credinþã dînd tuturor înviind pe Dînsul din morþi.

32. Iar auzind de ei învierea morþilor, unii îºi bãteau

Contemporanii izvoarelor ce seacã În tresãrirea nopþilor de varã prea tîrzii Se scurge lin dar abãtutã Prea efemera trecere a ceasurilor vii Printr-o cascadã neînceputã. ªi vara asta a trecut tãcutã Ca pe un drum de þarã suveran, ªi iar ciocniþi clepsidra cea fãcutã La masa sacrificiului uman. ªi nu lãsaþi sã curgã-n inimi Nici har ºi nici luminã sacrã, Contemporani gheþarilor din lacrimi, Contemporani izvoarelor ce seacã... ªi v-aþi fãcut vrãjmaºi ai existenþei voastre ªi-aþi tras hotar de ne-întîlnire ªi strajã în inimi ca din pietre, Oºteni de neclintit societãþii seculare...

Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Postura corectã Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

O posturã corectã asigurã un confort organismului prin reducerea zonelor de stress ºi a durerilor de la nivelul gîtului, umerilor ºi DR. TAREK NAZER spatelui; împiedicã deformarea coloanei vertebrale ºi apariþia cocoaºei.

Poziþia corectã de stat pe scaun implicã o posturã cît mai dreaptã a coloanei vertebrale: umerii sã fie relaxaþi, coatele sprijinite pe mînerele scaunului, palmele pe birou în aceeaºi linie cu antebraþele, genunchii flexaþi la 90 de grade ºi gleznele la 90 de grade îndreptate înainte. În acelaºi timp, este foarte important sã alegem ºi un scaun potrivit ajustabil ºi confortabil, fixat pe 5 roþi, pentru a nu se clãtina. Spãtarul trebuie sã susþinã forma naturalã a coloanei, iar partea din faþã a suprafeþei de ºezut sã fie rotunjitã ºi capitonatã pentru a preveni reducerea fluxului sangvin în picioare.

O poziþie incorectã pune presiune mare la nivelul coloanei ºi muºchilor spatelui, dar ºi pe discurile intervertebrale, provocînd durere, deformarea oaselor; conduce la apariþia cifozei ºi suprasolicitarea ligamentelor.

De asemenea, poate induce ºi o stare sufleteascã negativã, reduce consumul de oxigen ºi încetineºte digestia.

Sînt o serie de exerciþii pe care le puteþi face pentru vã întãri musculatura spatelui, care ajutã la adoptarea unei posturi corecte ºi reducerea stresului de pe coloanã.

Cîteva exerciþii simple de efectuat ar fi: * Tracþiune prin prizã largã unde folosim mîinile ºi muºchii spatelui pentru a ridica propria greutate; * Abdomenele, care ajutã la întãrirea muºchilor abdominali ºi muºchilor spatelui; * Exerciþii de yoga sau pilates pentru întãrirea musculaturii ºi îmbunãtãþirea mobilitãþii ºi posturii; * Rotirea umerilor în spate, în sus apoi în jos te ajutã sã scapi de tensiunea acumulatã ºi sã îþi îmbunãtãþeºti flexibilitatea, astfel încît umerii sã stea în poziþie corectã. Încercaþi sã adoptaþi o poziþie corectã pentru a vã asigura confort organismului, pentru a reduce zonele de stres ºi durerile de la nivelul gîtului ºi spatelui. www.artroscopiedegenunchi.ro joc (de Favel), iar alþii au zis: Te vom auzi iarãºi pe tine pentru aceasta.

33. ªi aºa Favel a ieºit din mijlocul lor.

Iar ziua aceea poate fi oricînd.

Iatã mai pe înþeles graiul ºi dãtãtoarea de seamã rugãciune a Mîntuitorului, pentru creºtinãtatea de peste veacuri ºi de peste tot pãmîntul, prinsã pe cît s-a putut, în sunetul acestor ºapte surle (ºapte chemãri)... (va urma) Preot ARSENIE BOCA

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Soþul lui George Sand a cerut Legiunea de Onoare, în calitate de... încornorat Nemaipomenita, zbuciumata ºi aventuroasa viaþã pe care a dus-o autoarea „Turnului din Percemont“ s-a datorat, poate, unei cãsãtorii ratate.

La 18 ani, Aurore Dupin, copilã naivã ºi sentimentalã din Berry, cãsãtoritã cu un flãcãu cam necioplit, baronul Casimir Dudevant, îºi gãseºte soþul în „tête à tête“ – dacã putem spune aºa – cu o servitoare.

Tînãra femeie e profund contrariatã: - E ruºinos sã faci asta cu o slujnicã. Nu ºtii nici mãcar sã-þi þii rangul...

Nu era cu adevãrat geloasã spunînd aceste cuvinte, cãci, la epoca aceea, ea considera „relaþiile între soþi“ ca pe ceva dezgustãtor, dureros ºi chiar insolit. Iatã ce scria: „Sîntem crescute ca niºte sfinte, ca apoi sã fim puse la vînzare ca niºte iepe“. Dragostea era atunci, pentru ea, un „ sentiment în care-þi dãruieºti sufletul“. Iatã ce mai scria: „Ce nopþi teribile! Ce dezgustãtor! Nu înþeleg ce gãsesc agreabil bãrbaþii în aceastã gimnasticã animalicã. Abia aºtept ca el sã adoarmã, ca sã pot sã plîng în voie. Aºadar, asta este cãsãtoria“.

Tînãra baroanã, decepþionatã, începu sã-ºi caute un adorator. În cursul unei cãlãtorii pe care o face cu soþul prin Sud, gãsi un tînãr locþiitor de procuror la Tribunalul din Bordeaux, Aurélien de Sèze, cu care putea visa în voie.

Fãceau plimbãri lungi în Pirinei, mînã în mînã, abandonîndu-l cu totul pe Casimir. Într-o zi, fãcurã o descoperire: prenumele lor începea cu aceeaºi literã. ªi cum erau amîndoi firi romantice, izbucnirã în lacrimi. Într-atît erau copleºiþi de emoþie, încît le-au trebuit ajutoare ca sã se întoarcã la hotel. Dupã cum bine se înþelege, Aurélien n-a îndrãznit nici o clipã sã devinã amantul Aurorei. Abia dacã a avut curajul sã o sãrute, într-o searã, pe gît. Ceea ce i-a fãcut pe amîndoi sã leºine. Îmbãtatã de fericire, Aurore se întoarse cu soþul ei la Nohant, unde locuiau, ºi continuã idila cu Aurélien graþie unei corespondenþe înflãcãrate, cu care soþul era la curent. ªi, întradevãr, Aurore era prea exaltatã pentru a-ºi ascunde dragostea – fie chiar ºi soþului... În cele din urmã, aceastã corespondenþã o scoase din toropealã pe tînãra baroanã. Puþin enervatã, puþin aþîþatã, ea descoperi cã un prieten din adolescenþã pãrea sã o trateze cu o oarecare tandreþe. Acesta purta numele de Stéphane Ajasson de Grandsagne. Era un tînãr naturalist, care venise sã-ºi petreacã vara în Berry.

La sfîrºitul lui septembrie, el se întoarse la Paris. Douã zile mai tîrziu, Aurore îºi fãcuse bagajele pentru a-l urma.

- Mã duc sã consult un medic, i-a motivat soþului. Mã supãrã ficatul.

Era, bineînþeles, o metaforã.

A revenit la Nohant încîntatã ºi însãrcinatã. Nouã luni

mai tîrziu, a nãscut o fatã, careia i-a pus numele Solange ºi pe care Casimir - soþul - nu-ºi amintea sã o fi fãcut... În anul urmãtor, Aurore a fãcut cunoºtinþã, la niºte prieteni, cu un tînãr scriitor timid, care se numea Jules Sandeau. O plimbare sub clar de lunã, cîteva cuvinte dulci... în parcul proprietãþii din Nohant exista un mic pavilion, unde ajunserã dupã vreo douã ore de promenadã sentimentalã. Acolo, era un pat pe care soþul îl instalase pentru servitoarele lui. Cîteva luni mai tîrziu, plecau amîndoi la Paris ºi se stabileau pe Rue de Seine.

Ca sã trãiascã, cei doi începurã sã scrie un roman intitulat „Rose et Blanche“, pe care îl semnarã Jules Sand. Apoi scrie singurã o carte, sub pseudonimul George Sand.

Trecurã astfel doi ani ºi, într-o searã, îl gãsi pe timidul Jules în pat cu o spãlãtoreasã... Furioasã, îl pãrãsi imediat, gãsindu-ºi în alte pãrþi satisfacþii amoroase. Deloc exclusivistã în materie de dragoste, ea avu o legãturã cu actriþa Marie Dorval, care era, în acelaºi timp, amanta lui Alfred de Vigny... George Sand se îndrãgosti nebuneºte de Marie ºi toatã lumea le numea Nedespãrþitele. κi scriau epistole înflãcãrate ºi se zbenguiau în vãzul tuturor, fãrã reþinere.

Aceastã prietenie nu a împiedicat-o pe George Sand sã fie, timp de o noapte, iubita lui Mérimée. (...) Apoi, îl întîlni pe Alfred de Musset. Era frumos, cinic, spiritual. κi dãdu seama cã Aurore se îndrãgostise de el. Poet pînã în vîrful unghiilor, într-o searã, îi scrise lui George Sand acest poem: Cînd eu îþi jur, iubito, omagiul meu etern, Ai vreau sã schimbi limbajul pe altul mult mai tern?

Tu, care eºti stãpînã pe mintea mea pribeagã Sã ºtii cã doar cu tine mi-e fericirea întreagã.

Te ador, frumoaso, ºi-n delir te vãd cum Culci pe a mea hîrtie tot pãrul tãu parfum.

Cu grijã-n primele cuvinte, tu ai sã dai de Mine ºi vei gãsi remediul, iubita mea, ci haide! ªi ea îi rãspunse: La ruga-þi arzãtoare eu îþi rãspund acum Noapte onoarei mele, dar inimii – nicicum.

Dragostea lor a fost una dintre cele mai romantice: se plimbau prin cimitire, visau sã se sinucidã împreunã, mîncau fragi cu friºcã dintr-un craniu...

Apoi au plecat la Veneþia, unde Musset, frecventînd într-un ritm mult prea intens casele de toleranþã, cãzu bolnav. ªi cum avea halucinaþii, George Sand profitã de ocazie pentru a-l înºela cu doctorul care-l îngrijea, fãcîndu-ºi socoteala cã, în caz de alertã, i-ar fi putut spune cã a avut orbul gãinilor...

Dar tînãrul Alfred sfîrºi prin a gãsi totuºi anormal ca doctorul Pagello sã se culce cu ei în acelaºi pat. ªi i se destãinui lui George Sand.

Pasiunile politice ale marilor scriitori ºi istorici români (2) Delavrancea a fost primarul Bucureºtilor Eruditul avocat ºi scriitor Delavrancea a fost primarul Capitalei preþ de un mandat. Membru al Partidului Conservator, Barbu ªtefãnescu Delavrancea a fost ales primar al Bucureºtilor în ºedinþa de constituire din 29 iunie 1899, cu 30 de voturi pentru ºi o abþinere. A ocupat fotoliul de edil al Capitalei în perioada iunie 1889-februarie 1901, sub domnia regelui Carol I. Istoricii îl amintesc drept unul dintre cei mai vrednici primari ai Capitalei din secolul trecut. Deºi s-a confruntat cu o perioadã de crizã economicã, a þinut sã-ºi ducã la îndeplinire proiectele cu care a preluat funcþia de primar. Nu de puþine ori a intrat în conflict cu consilierii locali, cãrora Delavrancea obiºnuia sã le spunã: „Dacã vreþi sã iscãlim numai hîrtii, atunci nu meritãm mandatul ce ni s-a dat“. Activitatea politicã a scriitorului a continuat ºi dupã mandatul de la Primãrie. A fost ministru al Lucrãrilor Publice între anii 1910-1912 ºi ministru al Industriei ºi Comerþului din 1917, pînã la finalul vieþii.

Prim-ministrul Octavian Goga Poetul þãrãnimii Octavian Goga a fost ºi el înregimentat politic ºi a deþinut funcþii importante. Pe vremea cînd era cetãþean al Austro-Ungariei, în 1915, Goga a încercat sã candideze în Colegiul electoral II, în judeþul Romanaþi, la Caracal. Candidatura nu s-a finalizat cu un succes, deoarece autoritãþile liberale au cerut anularea candidaturii, invocînd pretextul cetãþeniei. Zece ani mai tîrziu, în 1925, Octavian Goga a cîºtigat un mandat de deputat în Parlamentul României la alegerile parþiale din Reghin, fiind reprezentant al Partidului Poporului. Sloganul sãu a fost „Muncã, Cinste, Legalitate“. Vreme de ani buni, poetul a fost o prezenþã importantã pe scena politicii româneºti, aplaudat de unii, dar contestat de alþii. A fost învestit în funcþia de ministru de Interne, sub conducerea regelui Ferdinand, în perioada 30 martie 1927 ºi 4 iunie 1927. În 1928, a fost ales vicepreºedinte al Partidului Poporului, iar în 1932, i-a luat locul lui Averescu, devenind ºef de partid. A schimbat numele partidului în „Partidul Naþional Agrar“. Ca ºef de partid, Goga a

cîºtigat la alegerile din 1933 opt mandate parlamentare. ªi-a schimbat orientarea politicã dupã 1934, înclinînd cãtre extrema dreaptã. Partidul sãu a fuzionat în 1935 cu Liga Apãrãrii Naþional Creºtine, creînd Partidul Naþional Creºtin. La alegerile din 1937, Goga a devenit prim-ministru. Guvernarea sa a fost una scurtã ºi controversatã. La finalul ei, în 1938, politicanul Goga spunea: „Eu îmi spãl mîinile. Am fãcut faþã tuturor îndatoririlor mele, eram în plinã desfãºurare a muncii mele, ordonate, gata sã arunc în cumpãnã tot restul existenþei mele pentru triumful unei idei“.

Politicianul Iorga Istoric, critic literar, dramaturg ºi memorialist, Nicolae Iorga a fost ºi un politician important. ªi-a început cariera în 1907, cînd, la vîrsta de 36 de ani, a fost ales deputat de Iaºi. A candidat ca independent, fiind singurul politician independent din Parlamentul României. În 1910, a fost co-fondator al Partidului Naþionalist Democrat. Însã acest partid era considerat ca o formaþiune personalã a scriitorului, la care aderaserã discipolii sãi. Întrebat ce reprezintã Partidului Naþionalist Democrat, Iorga spunea: „Paltonul, pãlãria ºi bastonul meu sînt partidul“. A fost membru al Parlamentului pînã în 1938. A fost, pe rînd, preºedinte al Camerei Deputaþilor ºi preºedinte al Senatului. Pentru o scurtã perioadã de timp, a deþinut funcþia de preºedinte al Consiliului de Miniºtri, cea mai importantã funcþie din Guvern. A deþinut ºi funcþia de consilier regal, în perioada 1939-1940.

Mircea Eliade, candidat pe listele partidului „Totul pentru þarã“ Apropierea filosofului Mircea Eliade de miºcarea legionarã este una dintre controversele vieþii sale. Se spune cã, în 1933, prin prisma mentorului sãu Nae Ionescu, Eliade ar fi început sã cocheteze cu miºcarea legionarã. Potrivit unor biografi ai lui Eliade, la alegerile din decembrie 1937, el ar fi candidat pentru Camera Deputaþilor pe listele electorale ale partidului legionar „Totul pentru þarã“. Filosoful ar fi fost ales ca deputat în

- E un obicei al locului, rãspunse ea.

Musset nu crezu o iotã, ºi înþelese cã era înºelat în modul cel mai pitoresc, ceea ce-l fãcu sã se îmbolnãveascã ºi mai tare. Recãdere de care Pagello profitã pentru a o cunoaºte mai profund. Dezgustat, poetul Nopþilor reveni la Paris. Dupã cîteva luni, George Sand se întoarse ºi ea, însoþitã de Pagello, a cãrui ardoare sentimentalã o ameþea.

Dar, la Paris, se plictisi de el ºi se întoarse în patul lui Musset. Reconciliere care durã extrem de puþin, cãci poetul începuse sã o batã, sub pretex cã e ruºinos sã te joci în felul acesta cu dragostea... În sfîrºit, interveni separarea definitivã ºi ea fãcu cunoºtinþã cu un avocat din Berry, Michel de Bourge, deveni amanta lui, apoi îl pãrãsi ºi pe acesta... (...)

Mai tîrziu, Liszt îi fãcu cunoºtinþã cu un tînãr polonez pe nume Chopin, care-i deveni, repede, amant... Legãtura aceasta durã 8 ani. Romanciera avu apoi alþi ºi alþi iubiþi de importanþã secundarã. Ziua scria, noaptea iubea.

Existenþa acetei femei care voia sã fie consideratã un om (adicã bãrbat) de litere (întotdeauna vorbea despre ea la masculin ºi fuma pipã) este admirabil rezumatã în acest dialog relatat de un jurnalist al epocii: - N-am fost încã primit de George Sand, se plîngea un tînãr autor.

- Zãu? Rãspundea cineva din cercul romancierei. Asta pentru cã în cursul zilei El este extrem de ocupat.

- Dar seara?...

- Oh! Seara, e cu totul altceva. Ea e prinsã... În cele din urmã, l-a întîlnit pe Alexandre Manceau, cu care a trãit timp de 13 ani. În faþa unui asemenea temperament de Don Juan, soþul ei sfîrºi prin a dobîndi un renume destul de caraghios. Prin 1869, îi trimise o scrisoare lui Napoleon al III-lea pentru a-i cere Legiunea de Onoare... în calitate de încornorat. Iatã scrisoarea: „La apusul zilelor mele (avea atunci 73 de ani), doresc cu ardoare sã am Crucea Lagiunii de Onoare. Este favoarea supremã pe care o solicit magnificienþei voastre imperiale.

Cerînd aceastã recompensã, am în vedere nu numai serviciile mele puse în slujba þãrii ºi a puterii voastre imperiale, servicii fãrã mare strãlucire, insuficiente poate, dar ºi serviciile eminente aduse de tatãl meu, începînd din 1792, pînã la întoarcea din insula Elba. Mai mult, îndrãznesc sã invoc anumite nenorociri conjugale care aparþin Istoriei. Cãsãtorit cu Aurore Lucie Lupin, cunoscutã în lumea literarã sub numele de George Sand, am fost crunt lovit în sentimentele mele de soþ ºi tatã ºi am credinþa cã merit binevoitorul interes al tuturor acelora care au urmãrit evenimentele lugubre ce au marcat aceastã parte a existenþei mele“. Împãratul, însã, pusese coarne – el însuºi – la prea mulþi bãrbaþi, ca sã se mai intereseze ºi de domnul Dudevant.

GUY BRETON Trducere de SANDA CHIOSE CRIªAN noul Parlament, dar nu ºi-a exercitat funcþia. Pentru convingerile sale politice, Eliade a fost arestat, dupã reþinerea mentorului sãu, Nae Ionescu. Potrivit lui Claudio Mutti, autorul cãrþii „Mircea Eliade ºi Garda de Fier“, filosoful a stat închis ºase sãptãmîni în arestul Siguranþei. Ministrul de Interne de la acea vreme, Armand Cãlinescu, i-a propus sã semneze o declaraþie prin care sã se disocieze de miºcarea legionarã, pentru a-ºi recîºtiga libertatea. Eliade a refuzat. Mutat din închisoare într-un sanatoriu, el a fost eliberat pe 25 noiembrie, cu cîteva zile înainte de asasinarea liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu.

Marin Preda, deputat în Marea Adunare Naþionalã Cel mai iubit dintre pãmînteni ºi unul dintre scriitorii cei mai „vînaþi“ de Securitate în regimul comunist, Marin Preda a deþinut funcþia de deputat. În 1980, anul apariþiei romanului „Cel mai iubit dintre pãmînteni”, acesta a fost ales deputat în Marea Adunare Naþionalã. În martie 1980, era deputat al Circumscripþiei electorale numãrul 5 Dracºani-Teleorman. Se spune cã Preda n-a participat decît la prima sesiune a Marii Adunãri Naþionale. În luna mai a aceluiaºi an, Preda a fost gãsit mort în camera lui de la Palatul Mogoºoaia. La data morþii, el nu era doar cel mai celebru scriitor contemporan, ci ºi deputat în Marea Adunare Naþionalã.

Controversatul Zaharia Stancu Autorul romanului „Desculþ“ a avut o activitate politicã controversatã. A fost ales deputat în Marea Adunare Naþionalã, în perioada 1948-1952. Scriitorul a fost acuzat cã ar fi fost un profitor care a ,,cîntat“ osanale regimului comunist, pentru a-ºi pãstra funcþia de conducere de la ºefia Uniunii Scriitorilor ºi pentru alte beneficii. În 1950, a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, acuzat fiind cã a fost agent al Siguranþei Statului. Zaharia Stancu a petrecut mulþi ani în anticamera Partidului Comunist solicitînd carnetul de partid. A devenit membru de partid abia în anul 1964.

Sfîrºit ELISABETH BOULEANU

Pag. a 10-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Amintiri din vremea dictaturii (1) 1. Popovãþ Tanti Lenuþa, sora mai micã a lui tatamare, era mãritatã cu Anton Popovãþ, un ditamai activistul de partid. Cînd venea pe la noi, prin Chitila, ºi vorbea despre soþul ei, tanti Lenuþa nu-i spunea decît ,,tovarãºul Popovãþ”, cu un respect infinit, dar ºi cu teamã, cãci, odatã, îi apãruse numele în ,,Scînteia”, în coada unei liste în care strãlucea tovarãºa Ana. Soþii Popovãþ aveau o fatã, pe Macrina, elevã de liceu, înaltã, suplã ºi cu un pãr castaniu lãsat liber, bucle-bucle, pe umeri ºi pe spate.

Conºtientã de valoarea ei, vorbea în vîrful buzelor, dãdea ochii peste cap ºi gesticula elocvent. O mînca din ochi ta-su, de dragã ce-i era!

Dar, într-o zi, Macrina a cam exagerat cu simpatia pentru un coleg ºi, în mod firesc, a rãmas borþoasã. Scandal, lacrimi, ,,Promit cã nu mai fac…” etc. Fire practicã, izvorîtã din experienþa cãpãtatã, în tinereþe, cînd ducea munca de lãmurire de la om la om, tovarãºul Popovãþ s-a prezentat la pãrinþii bãiatului, sã rezolve chestiunea. ªi nu exista decît o singurã soluþie: nunta. Numai cã pãrinþii lui Sãndel, bãrbieri la Coperativa ,,Igiena”, din Piaþa Iancului, erau cam strîmtoraþi, aºa cã matrimoniul iminent nu le-a produs nici o emoþie. Plus cã focul nu era pe bordeiul lor. Ce-i drept, bãrbierul ar fi putut pune ceva deoparte, cãci mai fãcea bacºiºuri ºi mai punea apã în spirt ºi în

colónie. Ca sã nu mai vorbim cã, uneori, îºi lua de lucru acasã, în sensul cã era chemat sã ferchezuiascã vreun muribund sau chiar vreun decedat peste noapte. Dar, ce sã-i faci, cã avea darul suptului ºi îl frigea mãrunþiºul în buzunar… În atare situaþie (fata ajunsese în luna a treia ºi nu mai era timp de gîndire), tovarãºul Popovãþ a recurs la unica soluþie posibilã: a fãcut singur nunta, riscînd banii partidului, vreo 5.000 de lei, abia strînºi, în nãdejdea cã îi va pune la loc din darul de nuntã.

Buun! Era pe la sfîrºitul lui decembrie, cu zãpadã multã (semn de belºug, pe la sate, ºi de copii sãnãtoºi), ºi nunta s-a pus în casa socrilor mici din Bariera Vergului, odatã cu Revelionul. Poate de aceea mesenii, încãlziþi de vin, cam amestecau urãrile de ,,Casã de piatrã!” cu acelea de ,,La Mulþi Ani!”. Tot atunci, nenea Gicã ºi-a relevat înclinaþiile histrionice travestindu-se într-o cucoanã sulemenitã violent ºi cu niºte þîþe fãcute din douã mingioare, cã s-a stricat lumea de rîs. Unora chiar lea ieºit sifonul pe nas… Dar, la ziuã, s-a produs catastrofa: cînd s-au numãrat banii, s-a vãzut cã nu se strînseserã decît vreo 3.000 de lei ºi ceva… Lacrimi, blesteme ºi nopþi nedormite… Ce-i drept, pînã la urmã, tovarãºul Popovãþ s-a împrumutat ºi a pus banii la loc, dar tot s-a aflat, sus, la partid, ºi sã te þii delapidare, deturnare de fonduri, ai înºelat încrederea tovarãºilor, misticism… Caz grav! Pe la începutul lui martie, neamurile noastre din Chitila s-au dus cu flori în Bariera Vergului… Era ziua tovarãºului. Dar distracþia a fost o fîsîialã, cãci ancheta se cam prelungea. Prin urmare, nici nenea Gicã n-a mai avut suc-

150 de oameni de ºtiinþã s-au întîlnit, în SECRET, pentru a pregãti o tehnologie revoluþionarã care provoacã panicã La începutul sãptãmînii trecute, aproximativ 150 de oameni de ºtiinþã, avocaþi ºi antreprenori, s-au întîlnit, în secret, pentru a discuta despre posibilitatea creãrii unui genom uman în întregime sintetic. Acest lucru înseamnã cã oamenii de ºtiinþã ar putea recrea chimic materialul genetic care a trecut în mod natural de la pãrinþi la copii. În timp ce noua tehnologie ar putea însemna progrese majore pentru ºtiinþa biologicã ºi sãnãtatea publicã, cîþiva experþi au exprimat îngrijorarea faþã de etica ideii. Unii dintre ei considerã cã ceva atît de important nu ar trebui discutat în spatele uºilor închise. La reuniune, a fost invitat numai reprezentantul Harvard Medical School din Boston, iar participanþilor li s-a cerut sã nu contacteze massmedia sau sã posteze pe Twitter informaþii despre ceea ce s-a discutat. Proiectul Genomului Uman: Testarea în Celule a Genomilor Sintetici de mari dimensiuni îºi propune sã „sintetizeze un genom uman complet într-o linie de celule, într-o perioadã de zece ani“. Printre organizatori se numãrã ºi George Church, profesor de geneticã la Harvard Medical School; Jef Boeke, director al Institutului de sisteme genetice de la NYU Langone Medical Center; Andrew Hessel, o „futuristã“ din grupul de cercetare bio/nano la Autodesk ºi Nancy J . Kelley. Church a explicat cã proiectul, care nu este încã finanþat, are ca obiectiv principal îmbunãtãþirea capacitãþii de sintetizare a firelor lungi de ADN pentru a le utiliza la animale, plante ºi microbi. În prezent, oamenii de ºtiinþã sînt capabili sã manipuleze ADN-ul din celule pentru diverse scopuri, inclusiv producerea insulinei pentru diabetul zaharat.

Sintetizarea întregului genom ar permite mult mai multe schimbãri semnificative. Însã, unele aspecte ale conceptului au fost deja întîmpinate cu critici. Într-un eseu,

Drew Endy - profesor de Bioinginerie de la Universitatea Stanford ºi Laurie Zoloth profesor de eticã medicalã ºi umanism la Universitatea Northwestern (Chicago) explicã faptul cã sinteza genomului uman este un „gest moral enorm“. Dacã ar fi creat genomul sintetic, acesta ar fi testat în laborator, prin implantarea acestuia într-o celulã umanã în locul celei existente. Deºi acest lucru nu înseamnã cã cercetãtorii ar putea sã creeze un om sintetic, cercetãtorii se întreabã ce s-ar putea întîmpla dacã oamenii de ºtiinþã ar fi capabili sã modifice genomul uman. „De exemplu, ar putea, oare, oamenii de ºtiinþã sã sintetizeze un genom uman modificat, care sã fie rezistent la toate virusurile naturale? Ei ar putea face acest lucru, probabil, în scopuri pur benefice, dar dacã alþii ar încerca sã sintetizeze virusuri modificate, care au trecut peste o astfel de rezistenþã? S-ar putea ca asta sã ducã la o cursã de înarmare în ingineria genomului?“, se întreabã cercetãtorii într-un eseu publicat în revista Cosmos.

Deoarece sintetizarea genomului uman ar avea implicaþii uriaºe pentru ºtiinþã, cercetãtorii susþin cã discuþiile cu privire la acest concept ar trebui sã fie „pluraliste, publice ºi deliberative“.

Odatã cu aceasta, oamenii de ºtiinþã afirmã cã ar fi necesar sã fie incluse ideile unui set divers de oameni, de la avocaþi ºi autoritãþi de reglementare pînã la teologi, filozofi ºi specialiºti în eticã. „Crearea unei noi vieþi umane este unul dintre ultimele procese umane asociate, care nu a fost încã pe deplin industrializat.

Rãmîne un act de credinþã, bucurie ºi speranþã. Iar în ceea ce priveºte discuþiile pentru a sintetiza, în premierã, un genom uman nu ar trebui sã aibã loc în încãperi cu uºile închise“, scriu Endy ºi Zoloth.

MARINA MANASTÎRLÎ Sursa: Mail Online

cesul de altãdatã. Cînd sã plece, tata a luat, din greºealã, paltonul aniversatului ºi, ajuns acasã, a dat peste un memoriu în care acesta îºi punea cenuºã în cap pentru rãtãcirea de la nuntã ºi cerea clemenþã. ,,Partidul mi-e ºi mamã, partidul mi-e ºi tatã!…”. Aceste vorbe se repetau, ca un leitmotiv, în compunerea cu pricina, sau, cum circula o expresie la modã în epocã, traversau, ca un fir roºu, cele 5-6 pagini scrise mãrunt.

Atunci s-a prãbuºit un idol în familiile noastre din Chitila ºi s-a spulberat un mit. Tovul Popovãþ, care pe la toate petrecerile noastre ºedea în capul mesei grav ºi cu un deget la tîmplã (precum Lenin întro pozã, pe vremea exilului sãu din Elveþia), nu era decît un conþopist oarecare ºi un pîrlit care ciordise din cotizaþiile oamenilor muncii, sã-i facã nuntã fie-sii. De aceea, cînd, un an mai tîrziu, avea sã moarã de inimã rea, fiindcã fusese dat afarã din partid, partea bãrbãteascã a clanului chitilean (trei Anul 1961. Un duet inedit: Elvis Presley cumnaþi ºi un socru) s-a scuzat cã nu poate participa la funeralii, din ºi Nancy Sinatra, participînd la show-ul cauza sarcinilor de serviciu extrem televizat al lui Frank Sinatra ,,Bine-ai venit de importante. Aºa credeau ei cã i- acasã, Elvis”, organizat în onoarea Regelui o plãtesc defunctului, care, ani la Rock’ n’ Roll-ului. rînd, îi umilise (,,Ce mai învîrþi, bã, acesta?…Gicã parcã te cheamã…”), în pe cele trei neveste-surori, însoþite de timp ce ei nici nu îndrãzneau sã-l mama lor, coana Anicuþa, cu lumînãri în priveascã-n ochi ºi nu-l scoteau din ,,dum- mînã ºi arborînd un doliu de circumstanþã. neata, tovarãºe…”. Dar au revenit la senti(va urma) mente mai bune ºi le-au trimis la parastas PAUL SUDITU

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Cum se îmbrãca Elena Ceauºescu Departe de a fi atras vreodatã atenþia asupra rochiilor pe care le purta, Elena Ceauºescu era consiliatã în materie de modã de un stilist din strãinãtate.

Bijuteriile coanei Leana stîrneau admiraþia soþiilor altor preºedinþi de state.

Pe vremea regimului comunist, cînd nu prea aveai ce obiecte de îmbrãcãminte sã alegi din magazine, apariþiile fermecãtoare ale Angelei Similea, care purta rochii parcã desprinse din poveºti, stîrneau întotdeauna admiraþie. La polul opus, Elena Ceauºescu, deºi ar fi avut ocazia sã poarte tot ceea ce era nou în materie de modã, se îmbrãca cu haine în culori terne, fãrã nici o croialã deosebitã. În volumul „Stãpînul secretelor lui Ceauºescu. I se spunea Machiavelli“, demnitarul comunist ªtefan Andrei dezvãluie faptul cã ea îºi comanda haine peste hotare, din cataloage. „Era o femeie la Paris care se ocupa special de toaleta ei. Cumpãra sau cosea ºi modifica în þarã“, spune ªtefan Andrei. Stilista era o fostã angajatã de la APACA, o fostã fabricã de textile din Bucureºti.

„Nimeni nu are bijuteriile doamnei Ceauºescu“ În privinþa bijuteriilor, casetele tovarãºei erau pline. „Avea destule ºi destul de valoroase. Purta dintre ele, dar nu des. În vizita din Spania, în programul Elenei Ceauºescu a fost ºi o întîlnire cu doamne din înalta lor societate. ªi soþiile unor burghezi spanioli au spus: «Din toate cîte sîntem aici, nimeni nu are bijuteriile doamnei Ceauºescu». Am fost în Africa Centralã, în 1972. În vizita aceea din nouã þãri africane am avut douã sarcini: Una – sã elaborez împreunã cu gazdele comunicatele ºi a doua sã organizez întîlnirile cu partidele lor politice. Am organizat inclusiv prima

întîlnire a lui Ceauºescu cu Arafat. În Africa Centralã a fost un spectacol, dupã care Bokassa (n.r. - Jean-Bédel Bokassa, preºedintele Republicii Centrafricane, care ulterior s-a declarat împãrat) a scos o cutiuþã de argint, iar din ea niºte cercei cu diamante, un lãnþiºor cu diamante ºi o brãþarã cu diamante. ªi i-a spus Elenei Ceauºescu: «Acestea sînt pentru dumneavoastr㻓, îºi aminteºte demnitarul comunist. La rîndul lui, Nicolae Ceauºescu a primit un ceas din aur alb, cu diamante. În schimb, dictatorii le pregãtiserã sã le dãruiascã un radio în cutie ºi o bluzã cu rîuri, lucratã la Tismana, o fotã ºi o nãframã cum se purta în Oltenia.

De la Lenuþa lui Briceag la prima doamnã Elena Ceauºescu s-a nãscut la 7 ianuarie 1919. La ºcoalã n-a fost niciodatã o elevã strãlucitã – nu era nici mãcar absolventã de patru clase. Eºecul de la ºcoalã n-a limitat-o însã: dupã ce a rãmas vreo douã veri la muncile de cîmp, a plecat la Bucureºti sã-ºi gãseascã un rost. Primul sãu loc de muncã a fost într-o fabricã de produse farmaceutice. Provinciala „Lenuþa a lui Briceag“ renunþã însã la o potenþialã carierã în chimie ori farmacie pentru a se angaja drept cusãtoreasã pe la diverse fabrici din Capitalã, printre care „Lantex“, „Texca“, „Minerva“, „Jaquard“ ºi „Bros“, potrivit notelor sale autobiografice. În acest mediu îl cunoaºte pe Marin Ceauºescu, fratele viitorului sãu soþ. În timpul sãu liber, domniºoara Petrescu începe sã frecventeze cercurile tineretului comunist, alãturi de fratele sãu, Gheorghe. Mergea adesea la aºa-numitul Cerc Cultural Muncitoresc. Dupã ce-l cunoaºte pe Nicolae Ceauºescu, în 1939, se apropie mai mult de structurile comuniste din ilegalitate, bãtãtorind ºi ea, ca femeia, drumul bãrbatului.

MARIANA IANCU

Pag. a 11-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Deveselu, ca Deveselu; cum rãmîne cu Bechtelu’?!

Uraaaaa, s-a inauguraaaat!! Ca sã nu mã suspectaþi cã mi-a plecat mintea cu sorcova, drept care bat cîmpii despre vreo nouã ºi etanºã reþea de termoficare a Bucureºtilor (însoþitã de acel sistem de facturare care nuncarcã în neºtire nota de platã); despre vreo uzinã ultimul rãcnet, construitã pe bazã de fonduri europene, absorbite 100 %, oferind mii de locuri de muncã ºi salarii de nivel parlamentar; despre cine ºtie ce spital utilat cu tot ce-i trebuie, neinvadat de stafilococi, cu farmacia doldora de medicamente ºi în care tot mai puþinii medici rãmaºi p’acilea nu primesc 16 ºpãgi/orã nici sã-i tai cu bisturiul...

Deci, nefiind încã vizitat de tanti Roza, nici contaminat de tulpina utopicã a virusului AH1N1, precizez cã-i vorba despre baza anti-rachetã de la Deveselu.

Aºadar, dupã lupte seculare, cîteodatã ºi sexulare (vezi luptele puºcaºilor marini, sau ce-or fi ãia, cu niºte fãtuci din zonã), panglica s-a tãiat! Nu cum mi s-ar fi pãrut normal, chiar obligatoriu, cu preºedintele Klaus Werner Iohannis de faþã. Nici mãcar cu numerele 2 ºi 3 în Stat. În absenþa „podiumului“, festivitatea s-a derulat, sintagmã plagiatã din tenis, cu premierul Cioloº la primire. La primirea onorurilor, sã nu se înþeleagã altceva! Cine anume sa aflat la serviciu, nu cunoaºtem, dar nu-i greu de presupus. O fi, oare, ceva de decodat, de citit printre rînduri, în povestea asta, cam stînd cu mîna la falcã ºi cu spatele la protocol?... În fine, poate cã amãnuntul conteazã mai puþin. Sau chiar deloc. Dar conteazã al naibii cum vor decurge lucrurile de aici înainte, fiindcã, iatã, ruºii mîrîie ºi îºi aratã colþii tot mai ameninþãtor. Chiar vor sãri americanii în foc, la o adicã? Sã dea Dumnezeu, Maica Domnului ºi cine va cîºtiga alegerile la ei (ãi de vor cîºtiga la noi, sigur nu!), însã tare mi-e sã nu ne lase cucurucucu paloma-n baltã. Dacã, în caz de Apãrã Doamne ºi Pãzeºte, vor proceda precum au procedat cu Bechtelu’? Adicã tot cucurucucu paloma-n baltã!

Prin ’66-’67, cînd noi o rupseserãm cu ruºii, iar ruºii se-mpuºcau la graniþã cu chinezii, Ceauºescu l-a trimis pe Ion Gheorghe-Maurer în China, sã sondeze terenul. Sã-i întrebe dacã, la o adicã, ne putem baza pe ei. Omologul lui Maurer, premierul Ciu En Lai, dupã ce s-a scãrpinat în barbã, i-a rãspuns cu un proverb plãmãdit, probabil, odatã cu celebrele ouã rãscoapte, în cuptorul experienþei lor milenare: Focul din casa ta nu-l poþi stinge cu apã adusã de departe!

O fi ºtiind mai multe Traian Bãsescu, din moment ce, dupã plecarea de la Cotroceni, a cerut insistent întãrirea forþelor noastre armate: Sã putem rezista ºi noi, ãhã-ãhã, mãcar douã sãptãmîni, pînã ne vin în ajutor americanii! Lãsînd la o parte logica întrebare de ce n-a întãrit Bãsescu armata în cele 520 de sãptãmîni cît a condus þara (Aud?!), nu-mi pot înãbuºi un suspin: Pãi, în douã sãptãmîni de rachete ruseºti, tare mi-e cã ajungem ºi noi ouã rãscoapte!

Guvernul, ca guvernul; cum rãmîne însã cu ºeful unui asemenea guvern de rîsu-plînsu?! Nu acord eu calificativul, îl acordã faptele: la Palatul Victoria a început cutremurul de 7,2 grade pe scara Cioloº (?), tehnocraþii fiind care demiºi pe bandã rulantã, care luîndu-ºi singuri Bruxelles-ul în cap. Pînã acum, dintre cei la gura cãrora se

amestecau promisiunile fãrã acoperire cu declaraþiile tembele, vreo 4-5 au fost zburãtãciþi. La televizor vãzui/auzii cã urmeazã sã mai fie aruncaþi cîþiva peste bord, în frunte cu persoana de la Finanþe - îmi scapã numele ei. Ministra „de 2 lei“, dacã-mi îngãduiþi ºi mie, nu doar lui Vanghelie, o metaforã. Vremelnicilor ãstora li se pot reproºa multe, nu cã ne-au lãsat ºi ei cucurucucu paloma-n baltã. Fiindcã de la ei nu ne aºteptam la nimic. Problema e însã alta: pe aceºti întîmplãtori, dovediþi, nu-i aºa?, ca incapabili pura lana (dacã era ceva de capul lor, presupun cã nu-i dãdea nimeni afarã), cine oare i-o fi adus? Mai pe întregul ideii, cine ni i-a adus pe cap? Nu cumva însuºi premierul Dacian Cioloº?! Dacã nu i-a pripãºit dumnealui, nu înþeleg ce premier e acela care nu-ºi formeazã singur echipa.

Dar dacã da, n-aveþi impresia cã ar urma, obligatoriu, o altã demis...? Mã rog, sã-i zicem o altã întrebare logicã. La urma-urmelor, primul ministru e un fel de antrenor. Îi garantez cã, dacã antrena Steaua la fel cum a antrenat guvernul, era de mult destituit! ªi nu numai Steaua; Petrolul ce cusur are?

Cutremurul, ca cutremurul (pãi ce, numai politicienii au dreptul la cacofonii?), dacã tot l-am evocat; cum rãmîne însã cu clãdirile nereabilitate?! Plîngem cã ne va pica drobul de sare în scãfîrlie, dar nu facem nimic sã prevenim, pe cît posibil, tragedia. Ba nu, dezinformez ca o gazetã comunistã! Dupã ce timp de 39 de ani ne-a durut în extinctor de clãdirile cu bulinã roºie, brusc, survenind incendiul de la „Colectiv“, am evacuat Teatrul „Nottara“; cum rãmîne însã cu suta de locatari din blocul respectiv?

Dar cu celelalte 162 de clãdiri care prezintã mari riscuri seismice?

Periodic, un anume domn Mãrmureanu (care dã senzaþia cã mai are la un colþ ºi-o porneºte cu cerculeþul pe stradã) apare la TV, prognozîndu-ne un cutremur mai devastator decît cel din 1977. Probabil, zice dumnealui, o zgîlþîialã de 7,3 grade, dacã nu chiar 7,4. Ãsta ne mai lipsea, cã nu sîntem ºi aºa destul de stresaþi! Îl informez pe acest rãspîndac de panicã în rîndul populaþiei cã directorul centrului de profil din Japonia, care (dãruindu-i eu cartea „Secunde tragice, zile eroice“, tratînd exact acea nenorocire naþionalã) mi-a fãcut onoarea sã stãm de vorbã aproape o orã, între multe altele a afirmat fãrã ezitare: Nici cel mai perfecþionat aparat din lume, nici un ºobolan, futu... ããã, fluture sau peºte de acvariu, nu pot prognoza cutremurele!

Românii, ca românii, au talent. Nu toþi, cîþiva.

Procentul talentaþilor pura lana, dintre nenumãraþii urcaþi pe scenã situîndu-se, cred, cam la acelaºi nivel cu cel pe care-l va obþine PMP la alegeri. Nu lipsesc, desigur, nici panaramele, vai de mama lor. Sau, scuzaþi, vai de curul lor, cum era zbanghiul care s-a dezbrãcat în direct ºi la ore de vîrf. Cum rãmîne însã cu juriul ºi prezentatorii?! Mai exact, cu vreo 2-3 membri de pe-acolo. Co-prezentatorul Bartoº urlã ca muºcat de ºarpele din care sînt confecþionaþi pantofii ºi poºetele Lenuþei Udrea. Floooorin Cãlinescuuu o avea ceva-ceva talent actoricesc, chiar dacã pe mine nu m-a convins, în foarte mulþii ani de cînd frecventez sãlile de teatru ºi de cinematograf. Sau, a avut talent la nivel de IOR, echipa din „Promoþie“ (o mai exista

campionatul ãsta?), cel mult Rocar - ca sã înþeleagã ce vreau sã spun. Dincolo de obsesiile lui cu conotaþie sexualã, pãrînd sã indice cã n-a prea avut jucãrii în copilãrie, cu siguranþã n-are talent la Istorie. Dovadã cã, în emisiunea din 13 mai, a confundat grecii cu romanii; ãºtia de la urmã apãreau, vaj(nicule) ilegalist, de ne luau aurul, mierea ºi multe altele! Nici cu limba românã nu se are prea bine, dovadã cele doiºpe corzi, cîte avea chitara pe care susþine cã i-a dãruit-o lui Alifantis. Se zice douãsprezece, cã era vorba de coarde, coardã care eºti! Înþeleg, directorul CNADR, îmi scapã numele, zicea de zor tunele în loc de succesuri, pardon, de tuneluri, însã tipul avea scuza de a fi inginer. Dar de la matale, Cãlinescuuuuleee, aveam pretenþii. În aceeaºi emisiune vãzînd la lucru „Familia 5“, pe Rãduleasca a apucat-o brusc pohta de a mai face mãcar un puradel. Iar cum se ºtie cã nu te poþi pune cu pohtele ’mneaei, ca mîine o vedem cu burta la gurã! Pãi, ce? Adriana Iliescu n-a nãscut la 65 de cotolani? Ca sã nu mai vorbim de celebra italiancã, devenitã mamã la 101 ani! Aºadar, pune-te pe treabã, puºtoaico!

Burleanu, ca Burleanu; cum rãmîne însã cu selecþionerul Anghel Iordãnescu?!... Doctorul Pompiliu Popescu a fost dat afarã de la echipa naþionalã, dupã 20 de ani de activitate „sub tricolor“. La cald, chiar la roºu, de draci ce-avea pe piele, doctorul a aruncat vina pe preºedintele FRF ºi pe, citez, „stilul securist al acestuia“.

Nu-l cunosc pe Burleanu, nici nu mã intereseazã sã-l cunosc, dar aºa, de la distanþã, omuleþul îmi dã senzaþia cã încearcã sã construiascã ceva. Cît va reuºi, nu ºtiu, ºi nici nu-mi propun sã tratez acum subiectul. Dr. P. Popescu poate fi suspectat de multe, nu ºi de naivitate; dacã era vreun naiv, nu punea pe roate o atît de dibace afacere cu medicamente. Bravo lui, avem economie de piaþã, sau ce mama dracului? Totuºi, nu pricep cum de nu pricepe carei subiectul în propoziþie: la echipa naþionalã nu miºcã nimeni ºi nimic fãrã voia lui Iordãnescu! Mircea Sandu, unul care-a dat ceva mai multe goluri în prima divizie decît Iordãnescu, nu crîcnea în faþa lui. ªi-ndrãzneºte Burleanu?! Doctore, mã faci sã rîd mai dihai decît Cãlinescu & Bartoº la un loc! Ai uitat ce-mi spuneai, cu disperare în glas ºi-n priviri, la mondialele din Franþa?

Sau - citîndu-l pe dom’ general - în Lichenºtein, cînd Hagi-Popescu-Petrescu cereau sã fie dat afarã Piþurcã, iar Mircea Sandu plîngea în camerã, neºtiind cum sã aplaneze conflictul... Dar mã opresc aici; n-am dat din casã cînd lucrurile erau proaspete, ºi presa ar fi plusat oricît, numai sã afle asemenea nãsãrîmbe - citînd acum România TVincendiare! Totul, inclusiv acest articol, avînd un final, apropo de Mircea Sandu & Co... Azi, dacã þin bine minte, se dã sentinþa în procesul pe care, ºi lui ºi lui Dumitru Dragomir, li l-a intentat Adrian Mititelu & dezafiliata Universitate Craiova. Tãrãºenia nu se aratã deloc simplã, mãcar ghidîndu-ne dupã faptul cã procurorii au cerut cîte 10 ani de... brutãrie. L-am auzit pe Miticã Dragomir cum þipa la televizor cã de va fi sã ajungã din nou acolo, va fi doar din cauzã cã are gura mare, ºi nu fiindcã aºa ºi pe dincolo. Sã presimtã ceva Oracolul de la Bãlceºti? Posibil.

De unde ºi concluzia: Deveselu, ca Deveselu, Bechtelu’, ca Bechtelu’. Dar nu vã mai jucaþi, cãlineºtilor, cu mititelu’!

SORIN SATMARI

O poveste despre aristocraþia româneascã: Nadejda ªtirbey (2) Barbu ªtirbey a fost pentru regina Maria consilier politic ºi economic, prieten, nu doar iubit. Între 1907 ºi 1927, pînã la moartea lui Ferdinand, lumea politicã româneascã era dominatã de axa Brãtianu (cumnat cu prinþul Barbu) – ªtirbey – Maria – Ferdinand. Barbu ªtirbey era ºi administratorul Domeniilor Coroanei, funcþie prin care administra, practic, averea Casei Regale. Regina se îndrãgostise de domeniul de la Buftea. Îi plãcea în mod special sã se plimbe prin parcul de 30 de hectare, azi monument istoric. Soþia lui Barbu, Nadejda, se fãcea cã nu observã, ba chiar se plimba cu regina pe aleile domeniului.

Fiindcã Maria se considera „Reginã-jucãtoare“, multe dintre deciziile de influenþare ale vieþii politice româneºti interbelice au fost luate dupã ce se sfãtuia cu prinþul Barbu în budoarul de la etajul doi al palatului. Nadeja a fost singura din familie care a rãmas în þarã dupã venirea la putere a comuniºtilor. Ea i-a supravieþuit lui Barbu încã vreo 14 ani, ultimii fiindu-i umbriþi de suferinþa provocatã de paralizia picioarelor. Fetele au plecat toate în strãinãtate; nici una din ele nu mai trãieºte. Palatul din Buftea a fost administrat de Nadeja pînã în 1949, la naþionalizare, dupã care întreaga avere a intrat în proprietatea statului. Înalta societate nu se ascundea publicului obiºnuit. Era vie, dinamicã ºi deloc preþioasã. Exista pur ºi simplu. Pînã la 1945, drumul spre înalta societate era presãrat cu adevãrate iniþieri privind comportamentul, vestimentaþia, mãsura cuvintelor în tonalitãþi rezonabile ºi în gesturi cît mai discrete cu putinþã. Puteai accede cãtre înalta societate prin puterea spiritului ºi cu sprijinul unei persuasiuni abia simþite, deloc agresivã. Înalta societate investea în propria-i spiritualizare, ajutîndu-i, adesea, ºi pe alþii fãrã mijloace, cu unele accesorii, precum contul bancar, vila suplimentarã de la ªosea transformatã, ocazional, în cenaclu literar, club pentru artiºti, societate filantropicã etc. Intrarea în lumea bunã a adoles-

centului se realiza tot cu discreþie la primul bal, cãtre vîrsta de 1516 ani, cînd pãrinþii îl prezentau rudelor mai îndepãrtate, prietenilor de diferite ranguri, apropiaþilor din lumea afacerilor. La rîndul lor, adulþii intrau pe scena publicã prin baluri de binefacere, pentru strîngerea fondurilor necesare stingerii unor suferinþe cotidiene, în faþa cãrora societatea reacþiona cu greutate. Înalta societate a reprezentat întotdeauna o poveste legatã de putere ºi de export al modelelor. Dar, nouã, celor de azi, ne scapã un amãnunt semnificativ. Punctul de plecare. Cum s-a nãscut, de fapt, aceastã poveste? Dintr-o necesitate, ar putea fi rãspunsul. Este vorba mai degrabã de o atitudine „în trend“ cu istoria ºi întotdeauna pregãtitã cu schimbãrile peisajului. Nu este nimic „glossy“ ºi nici vreo urmã de „glamour“. Vechii greci au definit fundamental aceastã atitudine legatã de Istorie. Dacã nu o mai puteau pãstra, atunci nu mai exista „high life“. Iar punctul de plecare al poveºtii noastre se aflã chiar în etimologia celui mai uzitat cuvînt, care defineºte înalta societate: „aristocraþia“, un cuvînt compus din „aristos“ (mai bun, mai înþelept, mai luminat) ºi „cratos“ (putere).

Aºadar, pentru vechii greci ºi întreaga Antichitate, era esenþial ca puterea sã rãmînã în mîinile celor mai buni. Nobleþea care obligã, înseamnã mai multe obligaþii decît drepturi. Cînd aceia care joacã rolul unei demografii superioare considerã cã deþin mai multe privilegii decît obligaþii, înceteazã sã fie ceea ce grecii defineau prin aristocraþie. Privind chipul Nadejdei realizat de pictorul Alfred Schwarz, putem observa discreþia distincþiei ºi modestia eleganþei. Iar în spatele lor, uºor ascunsã de gesturi delicate, se aflã foarte multã putere de luptã ºi perseverenþã. Toate aceste însuºiri dobîndite erau folosite pentru împlinirea unui proiect de viaþã, care nu era diferit de proiectul pe termen lung al României.

Sfîrºit ADRIAN MAJURU

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z

Cravata Articol din galanterie (Ceva ce seamãnã cu faºa); O port - lovit de amnezie – Sã ºtiu pe unde-mi scot cãmaºa.

Dialogul O discuþie în grabã Ce se-ntîmplã mai mereu, Cînd soþia mã întreabã... ªi rãspunde-n locul meu.

Ecranul Plan cu fel de fel de teme, Artã cucerind Olimpul; Dacã-i mare - n-avem vreme, Dacã-i mic - ne pierdem timpul.

Fandosita O fatã finã, mofturoasã, Ce sentimentele-ºi ascunde, Tãcutã, firavã, retrasã, Dar e cu gîndul...ºtim noi unde.

Farmacia Cu preþuri mari ºi raftul plin, E ca ºi orice magazin, La care, dupã ce-am plãtit ...m-am „lecuit“.

NAE BUNDURI

Istoria Parfumului (1)

referinþele la parfumuri, pentru a aminti doar de scena în care Maria, sora lui Lazãr, unge cu mir picioarele Mîntuitorului, sau cea în care trupul Lui Isus Christos este uns, potrivit ritualurilor de îngropãciune ale vremii. O altã scenã este cea în care cei trei Magi de la Rãsãrit îi aduc daruri copilului Isus, printre acestea aflîndu-se: aur, tãmîie ºi smirnã. Mai înainte de aceasta, Moise a primit poruncã de la Domnul: „sã iei cu tine trei mirodenii: stacte (plantã din coajã cãreia curge o rãºinã foarte mirositoare, care se scurge în picãturi), onycha ºi galban (rãºinã exoticã)... ºi sã le amesteci cu tãmîie purã... ºi vei face un parfum“. (Vechiul Testament, Exodul 30:34-36).

realizarea primelor recipiente pen(urmare din pag. 1) Într-o bunã zi, unul dintre acei tru parfumuri. Aceastã modã a fost, oameni primitivi, îmbrãcaþi în piele ulterior, „exportatã“ ºi în Grecia, de animal, care vîna cu topoare ºi unde varietatea recipientelor, din sãgeþi confecþionate din piatrã ºi care teracotã ºi sticlã, a crescut rapid, pe scotea sunete monosilabice pentru a mãsurã ce parfumurile cucereau noi se înþelege cu semenii sãi, a aprins un civilizaþii. În Egiptul Antic, s-a dezfoc pentru a se încãlzi sau pentru a voltat una dintre cele mai impresioalunga animalele sãlbatice care l-ar fi nante industrii cosmetice din acele Grecia putut ataca. vremuri, iar parfumurile jucau un Din purã întîmplare, rãºina unui rol esenþial. Viaþa în Egipt, dincolo Un rol major în istoria parfumurilor l-a avut copac ars a emanat un miros plãcut, de devoþiunea religioasã, era calmã, Grecia, unde idealurile frumuseþii, armoniei, proun parfum necunoscut încã, pe care liniºtitã ºi foarte veselã, în bunã porþiei ºi echilibrului aveau o importanþã fundaomul preistoric nu-l mai simþise nicioparte datoritã regiunii fertile, iar mentalã nu doar în artã, ci ºi în viaþa de zi cu zi. Ca datã. Surprins ºi tulburat, a alergat cosmeticele ºi parfumurile jucau un atare, nu a fost o surprizã cã parfumurile ºi cãtre ceilalþi membri ai tribului sãu, rol important atît în viaþa religioasã, uleiurile au fost preferatele celor care le atribuiau o chemîndu-i sã simtã ºi ei aroma atît de cît ºi în cea origine divinã, acestea scoþînd parfumatã. Poate cã faptul cã acest p r o f a n ã . în evidenþã frumuseþea natuRegina Hatshepsut miros atît de plãcut s-a ridicat direct Maeºtrii acesralã. Potrivit lui Homer, chiar cãtre cer i-a fãcut pe strãmoºii noºtri tor arte erau zeii Olympului i-au învãþat pe sã creadã cã îl pot oferi ca dar de mulþumire preoþii templelor, care îºi oameni secretele fabricãrii ºi divinitãþii sau forþelor supranaturale, care locuiau aveau laboratoarele acolo, de folosirii parfumurilor, iar în deasupra Pãmîntului ºi care le controlau destinele numeroase scene ale Mitounde doritorii puteau fragile. Este o ipotezã plauzibilã, însã numai o logiei greceºti, parfumurile, cumpãra parfumuri, uleiuri ºi ipotezã. Cert este cã vechile civilizaþii au folosit pararomele, esenþele sînt prezenesenþe. Mulþi le aduceau ca fumul obþinut din arderea tãmîiei, smirnei, sau a tate sau create de zeiþe, nimfe ofrandã zeilor, alþii le foloaltor rãºini pentru a-l oferi zeilor lor ºi cã, în ºi alte personaje. Potrivit seau pentru plãcerea lor sau prezent, mai sînt încã multe religii, atît în Est cît ºi acestor legende, înainte ca le dãdeau drept platã ori în Vest, care folosesc în timpul slujbelor mirosul Venus sã se înþepe într-un daruri.

Analizînd hieroglifele penetrant de tãmîie sau cel emanat de micile beþe de spin, sîngele zeiþei dîndu-i de pe mormintele antice lemn de santal ºi alte esenþe de lemn aromatic. culoarea, trandafirul era o egiptene se poate constata cã floare albã ºi fãrã parfum. parfumul a jucat un rol Mesopotamia Cupidon, fascinat de fruimportant în viaþa oamenilor Prin urmare, prima formã de parfum a fost de atunci. Tãmîia, ajunsã în museþea noii flori, a sãrutat-o, tãmîia. Aceasta a fost descoperitã de cãtre dîndu-i parfumul pe care îl Egipt cu mai bine de 3000 de mesopotamieni cu aproximativ 4000 de ani în urmã. are ºi astãzi. Dar, dincolo de În culturile antice au fost arse multe tipuri de rãºini, ani în urmã, a devenit foarte Mitologie, în Grecia s-a dezfrunze ºi lemne, în cadrul ceremoniilor religioase. popularã, mai ales în timpul voltat repede o adevãratã domniei Reginei Hatshepsut.

Deseori, oamenii înmuiau lemnul aromat ºi rãºina industrie, mai ales în Creta ºi Aceasta a condus numeroase în apã cu ulei ºi îºi frecau corpul cu lichidul astfel în colonii, dar ºi în alte oraºe obþinut. De asemenea, parfumurile naturale erau expediþii destinate cãutãrii de mediteraneene, la început Laborator pentru producerea folosite la îmbãlsãmarea trupurilor neînsufleþite. tãmîie ºi de alte produse valoparfumierii venind din întreaÎncã din aceastã perioadã, parfumurile începuserã roase, ale cãror rezultate au parfumurilor din Florenþa ga lume. În scurt timp, au sã fie folosite de cei mai mulþi ca un simbol al fost, mai tîrziu, însemnate pe apãrut ºi primii maeºtri eleni, nobleþii, dar ºi din purã plãcere. În bogata „bib- pereþii templului creat special pentru reginã. În care îºi vindeau marfa pe stradã sau în pieþele liotecã“ lãsatã de sumerieni, cercetãtorii au acest templu exista o grãdinã botanicã, plinã cu publice, ori mergînd de la o casã la alta. Mulþi erau descifrat ºi un numãr impresionant de reþete pentru arbori de tãmîie, aduºi din expediþii. Parfumuri au foarte cunoscuþi ºi apreciaþi, mai ales cei care invenobþinerea uleiurilor ºi a parfumurilor, alte însem- fost descoperite ºi în mormintele faraonilor taserã noi reþete de parfumuri. nãri precizînd care a fost rolul acestora în ceremo- egipteni. Este posibil ca utilizarea parfumurilor aromatice în ritualurile nialuri, dar ºi în viaþa de Roma zi cu zi. Parfumurile mistice sã fi precedat ardeDin Grecia, într-o fireascã evoluþie, parfumurile ajunseserã sã fie folosite rea de tãmîie ºi de ierburi în zilnic, devenind, pentru ceremonialurile religioase. au ajuns ºi la Roma, în perioada Republicii (510 civilizaþiile rivale, un Pînã la începerea Epocii de î.Chr. – 27 î.Chr.). Se spune cã primii bãrbieri ºi simbol al dezvoltãrii ºi Aur egiptene, parfumurile parfumieri au ajuns la Roma venind din sudul evoluþiei Mesopotamiei ºi erau folosite numai în ritu- Italiei. La început, Roma era departe de strãlucirea existau, se pare, adealurile dedicate zeilor ºi pe care a cunoscut-o mai tîrziu, fiind o aºezare sãrãcãcioasã ºi lipsitã de apãrare, locuitã mai mult vãraþi maeºtri, care îºi faraonilor. de pãstori ºi agricultori, care erau nevoiþi sã se vindeau „creaþiile“ plãapere de repetatele atacuri ale triburilor ºi ale Israel cut mirositoare pentru preþuri pe mãsurã. vecinilor lor. Victoriile militare surprinzãtoare ºi Aºa cum se poate vedea mai ales relaþiile cu etruscii ºi grecii vor schimba Descoperirile arheologice Recipiente greceºti pentru parfum (sec. VI î.Chr.) din paginile Vechiului radical viaþa romanilor, care au dat naºtere unuia au arãtat cã, în momenTestament, în Israel parfumurile ºi uleiurile au tul de maximã ascensiune a civilizaþiei mesodintre marile imperii ale lumii, care domina jumãajuns ca importuri din partea egiptenilor, deja potamiene, în aceastã regiune se dezvoltase o adetate din lumea cunoscutã. Roma devenise un oraº vãratã industrie cosmeticã, iar izvoarele scrise sînt devenitã o marfã foarte popularã ºi cãutatã, ºi bine bogat ºi prosper, un simbol absolut al civilizaþiei ºi o sursã de informare de primã mînã. Datoritã cele- plãtitã. Atît de preþioasã era, încît, potrivit Bibliei, al puterii, dar ºi un oraº în care luxul, eleganþa ºi brelor tãbliþe (s-au gãsit aproape 250.000 de tãbliþe Iosif, fiul lui Iacob, a fost vîndut de fraþii sãi unor frumuseþea erau la mare preþ. Iar parfumurile nu din lut ºi piatrã), putem afla, de exemplu, cã Regina negustori care au plecat din Galaad, Palestina, ca puteau lipsi ºi, treptat, aceastã sumerianã Shubab folosea cosmetice ºi parfumuri, sã-ºi vîndã marfa în Egipt: tãmîie, „modã“ s-a extins pînã la graniþele smirnã ºi diverse leacuri.

Parfumurile în mormîntul ei fiind gãsite un mic ibric pentru turImperiului, consumul crescînd nat esenþe ºi un borcan, cu filigran din aur, în care ºi esenþele aromate sînt menþionate foarte mult, în timp ce parfumierii se þinea vopseaua pentru buze. Sã reamintim cã în foarte des în Vechiul Testament, abia mai fãceau faþã cererii. Dacã în cea mai veche scriere literarã a umanitãþii, celebra demonstrînd cît de preþioase erau trecut parfumurile ºi celelalte proacestea pentru evrei.

Potrivit Epopee a lui Ghilgameº, legendarul rege al Cetãþii duse cosmetice erau rezervate doar cercetãrilor, se pare cã israeliþii, deºi Uruk, se fac referiri la parfumuri ºi uleiuri nobililor, ulterior preþul va scãdea erau pãstori ºi cultivatori, au deprins aromate. atît de mult, încît au devenit accesisecretele fabricãrii parfumurilor de la bile practic tuturor. În scurt timp preoþii egipteni. În vremea lui Moise, Egipt însã, parfumurile au început sã fie dupã ce acesta a primit Tablele Legii Ulterior, arta parfumurilor avea sã fie transmisã (douã lespezi de piatrã pe care erau folosite nu doar pentru uz personal, ºi Egiptului, primele mãrturii istorice datînd din înscrise cele 10 Porunci, scrise de dar ºi în cadrul ceremoniilor, pentru jurul anului 100 î. Chr. Esenþele ºi parfumurile erau însuºi Dumnezeu), s-a fãcut un para împrospãta aerul în palate, teatre, folosite preponderent în ritualurile religioase ºi în fum special pentru ceremoniile reliau fost adãugate chiar vinurilor ºi ceremoniile funerare. Mai tîrziu, cînd în Egipt a fost gioase, interzis oricui, în afarã de prechiar pentru parfumarea animalelor. inventatã sticlã, avea sã fie folositã ºi pentru oþi. Nici în Noul Testament nu lipsesc Caterina de Medici În cadrul ceremoniilor religioase,

al XVIII-lea. Acesta a cerut ca reginã a parfumurilor. Grasse are, desigur, mai apartamentul sãu sã fie par- multe de oferit turiºtilor, în afarã de minunatele stifumat în fiecare zi cu un par- cle de parfumuri, frumos ornamentate, însã ceea ce Islam fum diferit. Curtea sa a fost îl diferenþiazã de celelalte zone ale lumii este faptul numitã „le cour parfumee“- cã locul, graþie climei ºi poziþionãrii geografice, este În loc de a folosi pur ºi simplu „Curtea parfumatã“ - datoritã ideal pentru producþia de parfumuri. Figuri celebre miresmele ºi aromele, Islamul a acestor arome, care erau apli- au vizitat mereu acest oraº, printre care sora lui transformat aceastã modã într-o artã cate zilnic nu numai pe piele, Napoleon, prinþesa Pauline de Bonaparte, care a impresionantã ºi, ulterior, într-o dar ºi pe îmbrãcãminte ºi pe petrecut aici iarna dintre anii 1807-1808, pentru industrie, care depãºea tot ce se mai mobilier. Madame de Pompa- a-ºi reface sãnãtatea. Napoleon însuºi a trecut prin fãcuse pînã atunci. Avînd acces mai dour a comandat livrãri gen- Grasse, iar Regina Victoria a poposit la Hotelul uºor ºi mai ieftin la materiile prime eroase de parfumuri. Parfumul Grand sau Rothschild. necesare, inclusiv florile ºi mirodeniile Secolul XIX a fost epoca în care a apãrut parfumul devenise un substituent pentru rare, precum ºi o forþã de muncã speaºa cum îl ºtim noi în ziua de azi, ºi asta, atunci cînd apã ºi sãpun. Ceea ce se ºtie cializatã, cu numeroºi parfumieri care descoperirile în domeniul chimiei au dus la produmai puþin este cã parfumurile au învãþat, repede, tainele acestei arte, cerea parfumului sintetic ºi a utilizãrii unor produse lumea islamicã s-a dovedit un profolosite din abundenþã nu de sintezã care sã înlocuiascã ingredientele naturale ducãtor redutabil. În scurt timp, reuºeau decît sã mascheze greu de gãsit sau foarte scumpe. În paralel, tot lumea nu mai vorbea de aromele ºi superficial cronica lipsã de Madame de Pompadour datoritã avansãrii cunoºtinþelor în domeniul chimiei, miresmele create în Imperiul Roman, igienã a nobililor, într-o vreme a început dezvoltarea industriei imprimãrii proci de parfumurile vrãjite ale arabilor. în care se credea cã bãile dese duselor textile.

Primul designer care a combinat Chiar dacã astãzi din vechile pãduri ºi grãdini au mai aduc ciuma ºi alte boli. „Vîrsta de aur“ a parhainele ºi parfumul a fost Paul Poiret, la începutul rãmas doar deºerturi înfricoºãtoare, atunci miro- fumurilor avea sã se termine odatã Secolului XX. El considera, pe deniile ºi plantele diverse fãceau din þinuturile arabe cu Revoluþia Francezã, cînd bunã dreptate, cã o femeie bine un tãrîm al parfumurilor. De aici, caravanele duceau aceastã importantã piaþã a fost, îmbrãcatã trebuie sã miroasã bine, parfumurile, uleiurile, apa de trandafiri, mirodeniile practic, paralizatã. Considerate un parfumul adãugîndu-i farmec ºi scumpe ºi condimentele pe coastele Mediteranei, ºi moft al nobililor, dintre care mulþi facînd-o mai atrãgãtoare. Astfel, niciodatã nu se întîmpla ca numeroasele cãmile sã ajunseserã sub tãiºul ghilotinei, designerii au început sã dãruiascã rãmînã încãrcate de mãrfuri. Începînd din secolul al parfumurile au fost interzise. A mici sticluþe de parfum clienþilor, VII-lea, arta parfumurilor a cãpãtat pentru apãrut însã un parfum purtînd ºi, mai tîrziu, unii dintre ei au mahomedani ºi o puternicã încãrcãtura religioasã, chiar numele de „Guillotines“, descoperit cã ar putea face bani iar un drept-credincios nu îºi putea imagina viaþa foarte la modã printre revfrumoºi vînzînd anumite mãrci de fãrã parfumuri. Chiar ºi în Coran paradisul promis oluþionari, dar, în scurt timp, parfum în magazinele proprii. În celor credincioºi era o grãdinã parfumatã, cu rîuri, lucrurile aveau sã revinã la normal. zilele noastre, un designer de modã arbori ºi grãdini de vis, scãldate în miresme. Dupã venirea lui Napoleon la putnu este complet dacã nu îºi leagã Parfumierii arabi au ºtiut cum sã punã în valoare ere, care era îndrãgostit de arome, numele de lansarea unui parfum experienþa înaintaºilor ºi au creat numeroase reþete cheltuielile exorbitante pentru parpropriu. ªi nu numai el. A devenit ce au rezistat timp de secole, precum ºi noi tehnici de fumuri au continuat. Doi litri de o obiºnuinþã ºi aproape o obligaþie extragere a preþioaselor arome. Se pare cã au fost ºi colonie violet au fost livrate sãppentru marii actori sã-ºi lanseze primii care au combinat parfumurile vechi ºi noi cu tãmînal acestuia ºi se spune cã erau propria linie de parfumuri… alcool. Tot ei sînt cei care au creat apa de trandafiri folosite 60 de sticle de extract dublu François Coty Iniþial, parfumurile erau ºi parfumul de mosc, deschizînd o nouã erã în istoria de iasomie în fiecare lunã. Josephine apanajul celor înstãriþi, însã parfumului. avea, de asemenea, un puternic François Coty, din Ajaccio (Corsica) a fost cel care apetit pentru parfumuri. Se pare a schimbat aceastã idee, fãcînd ca parfumul sã fie Parfumul, o armã cã era absolut îndrãgostitã de accesibil tuturor, începînd din anul 1890. Coty, pentru Caterina de Medici mosc, pe care l-a folosit atît de descendent al unei mãtuºi a lui Napoleon În perioada renascentistã, mult, încît dupã 60 de ani de la Bonaparte, a studiat, timp de un an, sub tutela parVeneþia ºi Florenþa erau capitalele moartea ei, mirosul încã mai per- fumierilor din Grasse, înainte de a-ºi deschide parfumurilor. Moda parfumusista în budoarul sãu. În acea prima fabricã de parfumuri la marginea Parisului, rilor pãtrunsese puternic în vreme, a început ºi un nou capitol în anul 1905.

Europa ºi parfumierii combiîn istoria parfumierilor francezi.

Dupã anul 1920, multe alte þãri au început sã pronaserã reþete ºi formule adunate În scurt timp, aceºtia aveau sã ducã parfumuri, însã parfumul franþuzesc este condin toatã lumea. Celebra familie evolueze de la statutul de mici siderat încã cel mai bun din lume, de cãtre cunoscãMedici a rãmas în istorie ca fiind manufacturieri la adevãraþi indus- tori. Vîrful parfumeriei franceze este atins, în anii renumitã pentru apetitul faþã de triaºi, punînd bazele unei impre- 1950, cînd designeri precum: Christian Dior, esenþele frumos mirositoare. sionante industrii, care, de-a lun- Jacques Fath, Nina Ricci, Pierre Balmain au început Despre Caterina de Medici se gul timpului, s-a remarcat prin sã creeze propriile lor parfumuri. Parfumurile de spune cã avea o adevaratã obsesie astãzi sînt preparate de specialiºti instruiþi în spiritul dinamica deosebitã. pentru parfum. A avut un parLa fel ca în industrie ºi artã, tradiþiei renascentiste. Aceºti artizani, care petrec fumier personal, Renato din parfumurile au suferit o modifi- mulþi ani în ucenicie, ajung la observaþii extrem de Florenþa, pe care l-a trimis în Christian Dior care profundã în decursul secolu- fine ºi vorbesc despre calitatea notelor de ambrã sau Franþa unde a deschis primul lui al XIX-lea.

Schimbarea gus- despre acordurile florilor albe. magazin de parfumuri din Paris. Legendele spun cã Începînd din anul 2000, parfumierii prezintã celebra Caterina de Medici ar fi folosit parfumurile turilor, precum ºi dezvoltarea chimiei moderne au complexitatea produselor lor, pus bazele parfumeriei aºa cum o în scopuri diabolice, cerîndu-i alchimistului perreferindu-se la afinitãþile legãcunoºteam în prezent.

Alchimia a sonal sã creeze bijuterii în care erau ascunse turilor moleculare ale proteinelor luat locul chimiei ºi au fost create otrãvuri mascate sub arome parfumate. florale receptoare sau despre noi parfumuri. Între 1910 ºi 1920, Anglia agoniºti (o substanþã care iniþiazã parfumurile aveau mireasma un rãspuns fiziologic atunci cînd unei singure flori.

Dar trandafiÎn Anglia, utilizarea parfumului a atins apogeul este combinat cu receptorii de rul, violetele, liliacul ºi crinul s-au în timpul domniei regelui Henric al VIII-lea ºi al mosc). „De ce este parfumul atît de aflat în topul cerinþelor consumareginei Elisabeta I. Pe vremea Elisabetei, toate important încît simþim nevoia sã îl torilor.

Parfumuri care combinau locurile publice erau parfumate, ºtiindu-se cã regicumpãrãm?“. Rãspunsul constã mai multe arome de flori au fost na nu putea tolera mirosurile neplãcute. Se spune cã într-un amestec de reacþie biologintroduse abia spre sfîrºitul agerimea nasului ei putea fi egalatã numai de vicleicã, psihologie ºi mental. Sistemul primei decade, compuºii ajutînd nia limbii sale. Doamnele acelor vremuri aveau limbic este partea cea mai primitivã la consolidarea aromelor.

Mai mîndria de a crea arome încîntãtoare ºi de a-ºi etala a creierului nostru ºi sediul emoþitîrziu, au fost introduse aromele talentul îm arta de a combina mirosurile. ilor imediate. Simþul mirosului este abstracte, care nu aveau nici o cel mai puþin înþeles dintre simþuri legãturã cu o singurã floare sau Franþa ºi, adesea, considerat cel mai puþin cu vreun buchet. Acest lucru a Franþa a fost întotdeauna o autoritate în indus- revoluþionat industria parimportant. Cu toate acestea, stã la tria mondialã a parfumului – prima breaslã de par- fumurilor. Astãzi, ele au devenit Pierre Balmain baza unei industrii de miliarde de fumieri fiind înfiinþatã, în Secolul al XII-lea, de mai complexe, cu numeroase note dolari. Potrivit Eurostaf, produsele cãtre Philippe-Augustine. Parfumul s-a bucurat de ºi accente necunoscute, pînã la descoperirea cosmetice ºi industria parfumurilor (pentru femei ºi un imens succes în timpul Secolului al XVII-lea. aromelor chimice. Datoritã dezvoltãrii comerþului bãrbaþi) genereazã, anual, o cifrã de afaceri estimatã Mãnuºile parfumate au devenit extrem de populare cu iasomie, trandafiri ºi portocali, oraºul Grasse din la 170 miliarde dolari SUA. Pe lîngã aceasta, indusîn Franþa, mai ales în anul 1656, perioadã în care se Provence (Franþa) s-a impus, începînd din anul trii întregi sînt constituite în jurul simþului mirosului: stabiliserã ºi breslele fabricanþilor de mãnuºi ºi de 1724, drept cel mai mare centru de producþie de industria chimicã ºi petrolierã, alimentarã ºi de parfumuri. Punctul maxim de popularitate a acestei materii prime. Oraºul a fost denumit, ulterior, detergenþi, sticlãrie ºi transporturi, tutun, marketing industrii este înregistrat odatã cu urcarea pe tron a „capitala lumii în materie de parfumuri“ ºi, în ciuda ºi publicitate. (va urma) lui Ludovic al XV–lea („Cel Mult Iubit“), în secolul trecerii secolelor, zona îºi pãstreazã încã statutul de numãrul ºi varietatea parfumurilor erau impresionante.

Pag. a 14-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Dumnezeu sã-l ierte!

O! Ce veste - nu minunatã, ci tristã! Preºedintele executiv al PSD, mîna dreaptã a marelui lider, fost ºi actual baron de Teleorman, ar fi fost expulzat din cel mai mare partid, fost FSN, fost PDSR. De cine? Chiar de cãtre colegii sãi, mulþi, subalterni. Pentru care motiv? Cicã ar fi încercat sã dea un mic puci, sã-l înlãture pe Liviu Dragnea, aflat la ananghie, aºa cum ºi acesta din urmã l-a eliminat pe Victor Ponta, aºa cum ºi ex-premierul l-a dat jos pe Mircea Geoanã, cum ºi Mirciulicã l-a sãpat ºi eliminat pe Adrian Nãstase, care ºi el i-a luat locul lui Ion Iliescu, care... Acesta e lanþul sãpãturilor adînci, cum am denumit, puþin metaforic, ºirul de întîmplãri din cea mai solidã formaþiune politicã româneascã de dupã decembrie 1989.

Vestea cutremurãtoare - ca sã folosim un epitet în tonul celor de la RTV, unde orice este uluitor, uimitor, extraordinar ºi, desigur, catastrofal - ne-a cam luat, ºi nu prea, prin surprindere. ªtiam, înþelesesem, cã fostul lãcãtuº în adolescenþa lui nãvalnicã, apoi ,,coleg cu Mihai Viteazul” la maturitate, îl aºtepta pe amicul Dragnea la cotiturã, dar sã rãbufneascã aºa, deodatã, setea sa de mãrire, nu mã aºteptam. Dupã sentinþa de 2 ani, cu suspendare, a teleormãneanului, dom’ Valericã a socotit cã a sosit momentul sã acceadã chiar în suprema funcþie: preºedinte plin al PSD. Numai cã ai sãi colegi n-au fost de acord cu ideea zgonistã cum cã dom’ Liviu trage partidul în jos ºi, într-o unanimã hotãrîre, l-au executat pe sãpãtor.

Sã-ºi bage minþile-n cap, sã-l mãnînce crocodilii. ªi iatã-l pe Vali Zgonea out. De la sublim la ridicol nu e decît un pas, spunea Napoleon. Numai cã lui, fostului ºef de la Camera Deputaþilor, i-a plãcut mai mult ridicolul. Cine sapã groapa altuia... Asta n-a priceput Valeriu Zgonea. ªiaºa pãlãria era prea mare pentru capul lui. Nouã ne pare rãu. Îl apreciam mult. Ne uimea cultura lui vastã, inteligenþa sclipitoare. Surîsul lui dulce, devotamentul lui.

Las’ cã era destul de foarte duplicitar, cum zic unii rãuvoitori. Asta nu mai conta. Destul cã a ocupat, cîþiva ani, al treilea scaun în stat, la Camerã. D’aia poate a avut mîn-

În pragul falimentului total (1) - Cum o mai duci?, îl întrebam, zilele trecute, pe un vechi prieten, nonagenar din generaþia mea, de a cãrui existenþã nu mai ºtiam de luni de zile.

Mi-a rãspuns prompt ºi cu francheþea lui dintotdeauna: - Încã mai respir, încã mai duc bucata de pîine la gurã, iar hainele, tot alea pe care le ºtii. Pînã ºi vecinii sînt cam aceiaºi, cu excepþia administratorului, care a plecat în Spania ca sã-ºi ia masteratul de cãpºunar, fiindcã acolo nu-l acuzã nimeni de plagiat. Dupã cum vezi, toate-s vechi, ºi vechi sînt toate… Dar nu mã plîng nimãnui.

Altele sînt grijile cre mã frãmîntã pe mine.

Ghicindu-mi parcã din priviri nedumerirea, amicul nu mã lasã cu ochii-n soare ºi nici sã rãtãcesc cu mintea printre stele.

- Mã neliniºtesc mult avertismentele unor cercetãtori, cum cã Terra, leagãnul nostru dintîi ºi cel de pe urmã, este pe ducã, ameninþîndu-ne cînd cu inversarea polilor ºi topirea gheþarilor, cu seisme ºi ploi catastrofale, cînd cu lipsa

„Panama Papers“, traficul cu arme româneºti ºi spionarea lui Kövesi (2) Unul încãrcat cu 2.000 de arme automate de rãzboi calibrul 7,62 mm româneºti, altul cu rachete sol-aer portabile A-94 ºi Strella ºi muniþii, de la platforma militarã a aeroportului Otopeni. Avioanele operate pe 28.03.1996 de Acvila Air aveau end-usere (documente ale destinatarului final) false, de Togo ºi Burkina Faso. Presa ºi instituþiile statului din România doar comenteazã, în timp ce în þãri europene au loc demisii la nivel guvernamental, ca urmare a devãluirilor „Panama Papers”, legate de un sistem complex de eludare a taxelor de cãtre cei mai bogaþi ºi influenþi oameni de pe planetã. Presa româneascã încã n-a aflat cã raportul mecanismului Consiliului de securitate ONU, Doc S-1225/2000, menþioneazã cã plata armelor de contrabandã din România s-a fãcut prin firma off-shore Armitech din Panama, înfiinþatã de celebra firmã de avocaturã Mossack Fonseca. Se estimeazã cã prin aceastã fimã, înfiinþatã cel mai probabil de Serviciile de Informaþii, s-ar fi scurs în buzunarele unor „bãieþi deºtepþi” peste un miliard de dolari, contravaloarea armelor traficate. Multe din documentele prezentate de Corneliu Vadim Tudor au fost menþionate în articolele cotidianelor britanice „Daily Mail“ ºi „The Guardian“ sau americane „Washington

,,Reinaugurarea” scutului de la Deveselu, cum cu ironie sublinia Traian Bãsescu la TV, mai zilele trecute, precum ºi tam-tam-ul fãcut pe seama invitaþilor la eveniment au iscat numeroase comentarii, din care preºedintele Klaus Iohannis a ieºit foarte ºifonat. Ca de obicei, aºa cum a fost ºi cazul recent, petrecut la Cotroceni, cînd dumnealui a vorbit despre eroi ºi despre veterani – dar nu a pomenit nimic de 9 Mai, Ziua victoriei asupra fascismului, acesta fiind, de fapt, scopul acelei sãrbãtoriri.

Dar, sã revenim. Modul în care a fost gestionat momentul de inaugurare a scutului de la Deveselu a pro-

dus nemulþumirea unor politicieni, care au considerat prea scurtã lista invitaþilor, cu nume deloc reprezentative în materie de implicare în acest proiect militar. La observaþiile formulate, Cancelaria Prezidenþialã a replicat cã partea americanã s-a ocupat de lista invitaþilor – triaþi de Iohannis, iar ambasadorul SUA a explicat cã au fost locuri prea puþine în spaþiul amenajat pentru festivitate…

Aºadar, ºi cu prilejul evenimentului de la Deveselu am putut constata, pe de o parte, lipsa de coordonare a Cancelariei de la Cotroceni, iar pe de altã parte, observãm cã se continuã aceeaºi atitudine servilã de pe timpul preºedintelui Bãsescu, comportîndu-ne ca o colonie a Unchiului Sam. Pare ciudat cã nu a fost invitat Traian Bãsescu, cel ce s-a implicat de la început, extrem de activ, în demararea ºi derularea lucrãrilor de la Deveselu. Pãi nu? L-au omis tocmai pe el, omul care, în acest mod, a pus România în situaþia de fi consideratã de Rusia principala þintã a trupelor sale, iar nu Polonia, unde existã o a doua bazã de rachete NATO (eu zic SUA) în Europa. Am reþinut ºi afirmaþiile analistului politic Cozmin Guºã, specialist ºi în materie de relaþii româno-ruse, care spunea, la postul Realitatea TV, cu multe detalii, cã România este, într-adevãr o þintã, situaþie ce poate avea consecinþe inclusiv atomice. Iar dacã, la un moment dat, cele douã mari puteri, Rusia-SUA, se împacã, tot cel mic, adicã România, va trage ponoasele.

Poate cã analizînd toate aceste opinii, turistul cheltuitor Klaus Iohannis, guvernator al þãrii, ca ºi trogloditul rãsuflat Bãsescu, sã înþeagã cã nu mai este agreat ºi cã tot mai mulþi români, dezamãgiþi de prestaþia sa, îi cer demisia. Aºa cum i-a cerut-o, cu mult nãduf ºi extrem de vocal, un credincios român, la slujba de Înviere, de la Patriarhie. Apropo, meritã sã reproducem, aici, o glumã publicatã de revista ,,Caþavencii”: ,,Se zice (ºi n-am apucat sã verific din trei surse, ci numai din una, da’ bunã rãu) cã, dupã vizita la Patriarhie, în ziua de Paºte, a preºedintelui Iohannis, cîþiva din consilierii sãi, cînd se încruciºeazã pe coridoare, se salutã în ºoaptã cu «Luther n-a înviat!», «Adevãrat n-a înviat!»”. Mi-a plãcut ironia autorilor, ºi cred cã nu sînt singurul care a apreciat-o, dar nu pot sã nu mã gîndesc cã, legat de acelaºi subiect, marele Corneliu Vadim Tudor ar fi avut prilejul sã creeze un savuros pamflet, pe gustul patrioþilor ºi al naþionaliºtilor români.

ANTON VOICU

de apã potabilã, de aer respirabil ori cu penuria de resurse naturale, pe care altãdatã ni le dãruia cu generozitate… Se va fi sleit sãrmanul nostru Pãmînt ºi de puteri, ºi de bogãþii. Probabil cã nu ne mai suportã. Închipuieºte-þi cã România mai are petrol doar pentru 19 ani, iar gaze, doar pentru 9. Alþi comunitari nu au nici mãcar atît. Anglia, care credea cã Marea Nordului este toatã numai þiþei, mai are petrol doar pentru 5 ani, iar în Franþa ºi Italia, resursele de hidrocarburi ºi de cãrbune se terminã în mai puþin de un an. Prospera Uniune Europeanã stã la mîna tãtucului Putin, care-i asigurã o treime din resursele naturale ºi o largã piaþã de export… De fapt, reia amicul dupã cîteva clipe, ce viitor mai poate sã aibã lumea pãmînteanã, împãrþitã, de milenii, în douã tabere total inegale ºi atît de încleºtate? De o parte, 4-5 miliarde de oameni flãmînzi, zdrenþãroºi, desculþi, roºi de boli ori fãrã adãpost deasupra capului, iar de cealaltã, cîteva mii de magnaþi, care dispun de tot, chiar ºi de Planetã ºi de oamenii ei.

- Pieirea Globului ne înfricoºeazã pe toþi, dar pe mine mã înspãimîntã, mai presus de toate, o eventualã dispariþie a colþului nostru de pãmînt, întrucît, mai aproape de piept îmi

este cãmaºa mea de borangic, decît sumanul terestru, încerc eu sã-l readuc pe prietenul de-o viaþã pe uliþa noastrã.

- Mi se pare cã aceastã cãmãºuþã de care vorbeºti cu patos este, astãzi, o zdreanþã. Au ferfeniþit-o zi ºi noapte braconierii politici. Aºa dupã cum vezi, România este acum o þarã îngenunchiatã politic, economic ºi social, o colonie copleºitã de corupþie, o comunitate învrãjbitã de jos ºi pînã sus, fãrã prieteni ºi fãrã speranþe. Am ajuns o gloatã resemnatã, pe a cãrei existenþã s-a aºternut amprenta grea a falimentului ca stat, ca naþiune liberã ºi independentã.

Rãmas singur cu gîndurile mele, dupã acest schimb de opinii, pe cît de pesimiste, pe atît de reale, îmi tot revine în minte o întrebare, pe care, fãrã îndoialã, ºi-au pus-o mulþi români, în ultimul sfert de veac: cum am ajuns aici? Pilonul în jurul cãruia s-a edificat întreaga noastrã nenorocire îl constituie Marea Revoluþie Antisocialistã din Decembrie 1989, inspiratã ºi regizatã de forþe oculte din afarã ºi înfãptuitã cu sprijinul cozilor de topor din interiorul þãrii. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Post“ ºi „New York Times“, legate de spargerea embargoului cu arme impus Angolei ºi altor state africane. Ca urmare a demersurilor fãcute de Corneliu Vadim Tudor, filiera traficanþilor de arme româno-moldoveanotransnistreanã, susþinutã de Serviciile Secrete, s-a speriat ºi pe 5 mai 2001, Ilie Ilaºcu a fost eliberat din închisoarea de la Tiraspol, dupã mai mult de 9 ani de detenþie. El a fost transportat la Chiºinãu ºi predat Serviciilor Secrete ale Republicii Moldova. Ilie Ilaºcu era, din 4 decembrie 2000, senator al României, ales pe listele PRM. La 10 ani dupã ancheta colonelului Necula, ºeful serviciului poliþiei Transporturi aeriene Otopeni, procurorul-ºef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, a intrat în posesia documentelor de transport ale avionului IL-22, din perioada 26.01.1995 - 29.12.1996. Nastasiu a deschis dosarul penal secret 628/D/P/2005 „Armamentul”, disjuns din „Rãpirea din Irak” (constituit imediat dupã rãpirea jurnaliºtilor români în Bagdad, în martie 2005), în care apãreau probele lui Necula. Dar ºi probe despre alte 80 de transporturi de contrabandã, de pe aeroportul Otopeni, coroborate cu informaþiile din declaraþiile date de Munaf Mohamad ºi Omar Hayssam, completate ulterior de alþi martori ºi de informatori. Nastasiu a reuºit sã probeze cã armele venite din Transnistria, via platforma militarã a aeroportului Otopeni, erau intermediate de Anatolie Josanu, Ivan Grigorevici Busuioc ºi Shimon Naor ºi cã ele erau transportate de avioane aparþinînd companiilor moldoveneºti

Aerocom ºi Jet Line, aflate în proprietatea lui Viktor Bout.

Ca paravan, avioanele au fost reînchiriate de la aceste companii de Acvila Air, aparþinînd Direcþiei Înzestrare a MApN din România. Cel mai probabil, Serviciile Secrete din România, Moldova ºi Transnistria erau la curent cu toate aceste operaþiuni, asigurînd protecþia informativã a transporturilor. Din nefericire, în 2010, dupã demiterea lui Nastasiu de la DIICOT, dosarul 628/D/P/2005Armamentul a fost clasat cu neînceperea urmãririi penale, de procurorul general al României, Laura Codruþa Kövesi.

Totuºi, din cartea „Prãdarea României”, scrisã în 2009 de fostul procuror Ciprian Nastasiu, aflãm cã unul din inculpaþii din dosarul 628/D/P/2005 era Omar Hayssam. Rolul acestuia a fost acela ca, în înþelegere cu conducerea direcþiei Înzestrare a MApN, sã furnizeze certificate false de utilizator final (end user) de Yemen pentru armele de contrabandã, îmbarcate de la platforma militarã a aeroportului Otopeni. Mai mult de 20 de astfel documente în alb, susþine Nastasiu, au fost procurate de Omar Hayssam de la ministrul Apãrãrii din Yemen, Abdul Malik al Seyani, ºi folosite pentru a masca transportarea armelor în þãri supuse embargoului internaþional. Aceste end usere au fost obligatorii din 12 iulie 1996, cînd România a devenit membrã a Aranjamentului de la Wassenaar, o instituþie internaþionalã pentru controlul exporturilor de arme convenþionale.

Sfîrºit

dria (alþii zic prostia) de a se socoti tovar㺠cu Mihai Viteazul. Cert e cã nu i-a þinut figura. Dar n-ar trebui sã ne îngrijorãm prea tare. κi va gãsi dumnealui un loc în alt partid. La prestigiul ºi, mai ales, la valoarea lui, domnul Zgonea se poate afirma la liberali, la ALDE, la PMP-ul lui Bãsescu, nu mai vorbim de alte partide minuscule, care lar primi, în orice moment, cu braþele deschise.

Pentru cã viaþa politicã româneascã fãrã Zgonea ar fi mai cenuºie ºi, oricum, mult mai sãracã. Dar poate o nimeri la alt expulzat, poate mai pitoresc ºi mai deºtept, deºi cam penal: Marean Vanghelie. Cu ãsta ar face un cuplu redutabil. ªi totuºi, nu putem sã ne reprimãm o undã de tristeþe. ªi o întrebare: De ce, stimaþi pesediºti, l-aþi dat afarã, mai bine-zis v-aþi descotorosit, de domnul Zgonea, tocmai în Sãptãmîna Mare, cea a Patimilor? Nu vã e teamã c-aþi sãvîrºit un pãcat? Tocmai atunci? Nu mai puteaþi aºtepta pînã dupã Paºti? Nu v-aþi gîndit deloc la ce-o sã pãtimeascã fostul vostru coleg ºi ºef?

Sã-i urãm, aºadar, domnului Valericã Zgonea sãnãtate ºi luminã în suflet. ªi sã gãseascã repede traseul spre alt partid. Cã fãrã el, democratul, nu se poate, zãu aºa. Fãrã o aºa personalitate.

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã vã ierte ºi pe voi, rãilor!

GEORGE MILITARU

Deveselu, Bãsescu ºi turistul-plimbãreþ Iohannis

Pag. a 15-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Vînãtoarea de inamici „Eu cu cine votez?” Lamentãrile cetãþeanului turmentat ne cotropesc înaintea oricãrui scrutin. Alegerile locale nu fac excepþie. Nu ºtiu un panaceu. Existã însã un test relativ simplu prin care alegãtorul s-ar putea edifica. Îmbãtatul cu apã rece al propagandei goale ºi o prea neplãcutã mahmurealã postelectoralã nu reprezintã o fatalitate. O probã la îndemîna oricui ar ameliora mult, pe viitor, capacitatea de funcþionare a democraþiei româneºti.

Nu e nevoie spre a o trece decît de voinþa de bun-simþ de a nu se mai vota neaveniþi. Dar cum sã-i eviþi? Printr-o operaþiune elementarã. Se eliminã sistematic din opþiunile de vot toþi cei care, în absenþa meritelor ºi în ciuda voracitãþii, ticãloºiei, iresponsabilitãþii sau extremismului lor, încearcã sã se autolegitimeze prin patriotism mimat. Se înlãturã vînãtorii obsesivi de inamici. Precum ºi toþi adepþii lor. Dar cum poate fi detectat falsul patriot spre a fi diferenþiat de cel autentic? Depistarea lor nu ridicã probleme insurmontabile. E suficient sã se ºtie cã patriotul cinstit îºi iubeºte þara prea mult ca sã n-o certe cînd trebuie.

Nu-i dogmatic, nu-i apodictic, nu-i place sã emitã verdicte. Deci nu dã automat vina pe alþii, ºi mai cu seamã pe strãini, dacã observã cã democraþia în România e defectã ºi riscã sã se defecteze încã ºi mai rãu, dacã nu se opintesc sã-i blocheze deteriorarea deopotrivã cetãþenii ºi aliaþii lor externi. Bunãoarã, dacã penala majoritate parlamentarã dã semne sã vrea sã impunã legi ale restauraþiei.

Demagogul nu-ºi poate ascunde la nesfîrºit meteahna.

Ivitã din spuma contraselecþiei practicate de sistemul edificat de comuniºti ºi postcomuniºti, incompetenþa genericã a demagogului e suspendatã doar de ºtiinþa lui de a fi mereu cu populismul la zi. Demagogul ºtie, de pildã, cã oamenii, înnebuniþi de jaful la scarã mare care a distrus, de pildã, sistemul sãnãtãþii, sînt sãtui de politicieni ºi tind, spre paguba naþiunii, sã nu-i mai deosebeascã pe unii de alþii, pe rãi de buni, ori mai puþin rãi. Va încerca, deci, sã-ºi obþinã ori sã-ºi pãstreze rîvnita funcþie politicã repetînd pînã la saþietate formulele la modã. De pildã cele potrivit cãrora politicienii ar fi in corpore o mare pacoste. ªi securiºtii afirmau dupã 1989 cã am fi fost, chipurile „cu toþii vinovaþi”. Cum altfel sã se disculpe torþionarii, asasinii ºi turnãtorii? Vina e mereu a altcuiva. La fel se comportã inºii penali care au încercat sã punã pe butuci statul de drept, precum ºi ciracii ºi adepþii lor. Vina, prin definiþie, e mereu a altcuiva. O atribuim „acoperiþilor”, lui Kövesi, elitei, SRI, DNA, politicianului generic. A fost, vreme îndelungatã, a lu’ „Bãse”, a „binomului”, a ruºilor, a internaþionalismului, a dreptei. Sau, dupã caz, a NATO ºi-a UE. Numai a lui Dragnea, Ponta, Tãriceanu ºi compania nu vrem sã fi fost vreodatã. Nu-i simplu sã-i scornim pe vinovaþi? Ba s-avem pardon. E joacã de copii invenþia de eroi. Antena 3 poate transcende realitatea cît ai zice peºte. Se preface din mediu de linºaj al adversarului politic, devenind, prin magicã metamorfozã, „Europa Liberã”, în gura unei realizatoare TV. Ori, baþi din palme ºi te trezeºti cã, în opinia unei luptãtoare pentru o Românie „cu mîinile curate”, Ponta, plagiatorul pucist

ªmecheri de oraº (2) SANADEL, MILIARDARUL DIN FERENTARI (2) Avansarea spectaculoasã a lui Sanadel a fost stopatã repede. Un colonel de miliþie a fãcut pariu cu un securist cã Sanadel poate cita vreme de trei ore, din memorie, din Capitalul lui Marx. El a ciripit patru ore. „Dar colonelul a bãut singur toþi banii din pariu. Mi-am dat seama cã nu este adevãrat cã se împarte totul, aºa cã l-am trimis pe colonel în paºtele mã-sii cu comunismul lui cu tot, am fugit la Bucureºti ºi m-am fãcut nihilist”.

Din acel moment, Sanadel devine cel mai cunoscut membru al lumii interlope din zona Pieþei Unirii. Se însoarã cu Jeana, „o curvã þigancã care costa 10 lei repriza”. A angajat-o la gunoieri. A început sã fie recunoscut drept Regele ªuþilor. A trecut prin toate aresturile ºi puºcãriile posibile. Cel mai mult i-a plãcut la Jilava. Cel mai greu i s-a pãrut în minã, la Petrila, unde a fost ocnaº. A reuºit sã evadeze de acolo, chiar sub ochii gardienilor. Cum toatã miliþia îl cãuta, se refugiazã la niºte þigani în groapa de gunoi de la Cãþelu. „ªi, într-o bunã zi, am gãsit în gunoi o carte, Istoria doctrinelor economice. Am citit-o pe nerãsuflate. Mi-am dat seama cã socialismul nu este decît un rahat ºi singurul lucru care conteazã pe lume este profitul. Mi-am zis cã doar negustoria te poate face din cerºetor - procuror ºi m-am apucat sã vînd boarfe”.

Au urmat alte ºi alte condamnãri. Cînd era liber, lua cîte un buchet de trandafiri roºii, se ducea la Biblioteca Publicã de lîngã Ciºmigiu ºi citea pe ascuns cãrþile pe care i le gãsea Gina: Cioran, Eugen Ionescu, Schopenhauer.

Miliþienii deja se cam sãturaserã sã-l salte.

Interogatoriile deveniserã, practic, de nesuportat. Nu pentru Sanadel, ci pentru ofiþerii care trebuiau sã asculte

pro-rus, se poate transforma cît ai clipi într-un politician „impecabil”. Unul „cu limbaj pro-occidental”. La polul opus e vinovatul imaginar. Tehnica þapului ispãºitor, de preferinþã strãinul ºi, mai cu seamã, evreul (sau, dacã lipseºte evreul, variante ca masonul, israelianul, Mossadul, Sörös, neamþul ºi occidentalul) nu e o invenþie recentã. Sau modernã. De pildã a lui Shakespeare, în Othello. Ori a maestrului lui Hitler, Schoenerer. Nu e nãscocirea slavofililor inventatori ai Protocoalelor Înþelepþilor Sionului, conspiraþionism aproape la fel de prizat ca Mein Kampf, dupã cum aminteºte Hannah Arendt în „Originile totalitarismului“. Nu e nici a urmaºilor staliniºti ai þarului, ori plãsmuirea stîngii antisioniste, prãºite de KGB. E, de cînd lumea, gelozia ºi invidia. E o tehnicã ºi azi la mare preþ, chiar ºi cînd o aplicã „apãrãtori” autodeclaraþi ai patriei ºi ai democraþiei. Dar pe cine dãm vina dacã teoria cu evreul ni se pare fumatã? Simplu. Pe americani. Þipãm din rãrunchi sã nu cumva sã urle poporul pãgubaº. Vociferãri stridente acompaniazã orice tentativã a reprezentanþilor SUA de a-ºi face datoria ºi de a aminti, fie ºi discret, aliaþilor cãrora le-oferã scutul de securitate propriu, cã se gãsesc la comenzile unei þãri ce ar trebui, cel puþin nominal, sã fie un stat de drept ºi o democraþie liberalã. Cã, deci, oricît tupeu ar avea, politicienii dîmboviþeni nu pot trece peste lege, ori de cîte ori creierii lor aserviþi muºchilor de oligarhi aspirã la totalitarism. Cã nu se face sã schimbi ilegal un ºef de camerã parlamentarã. Nici sã-l transformi în al treilea om în stat pe un politician cu probleme penale, care, cu legitimitatea desfiinþatã de un rãsunãtor eºec electoral, s-a vãzut alungat de la putere ºi de o rãscoalã în toatã regula. Pe unul care, odatã reinstalat la butoane, ar putea asigura succesul unui nou asalt asupra precarei independenþe a justiþiei. Ce i se întîmplã, deci, unui ambasador gen Klemm, care viziteazã un ins cãzut în dizgraþia majoritãþii, precum Zgonea, nu pentru cã americanul ar dispreþui independenþa României, ci dimpotrivã, pentru cã îi ia în serios valorile, care sînt ºi cele întemeietoare ale alianþei occidentale? Va fi el lãudat pentru cã n-a închis ochii la inadecvarea dregãtorilor dîmboviþeni la nevoile unui stat care se vrea de drept? Va fi el salutat cã a sfidat rapacitatea celor ce ar vrea sã dea luminã verde perpetuã marilor corupþi? Pentru c-a îndrãznit sã nu þinã cont de prezumtive „sensibilitãþi” autohtoniste, cum ar fi fost comod, ci s-a hazardat sã avertizeze, spre a da o ºansã torpilãrii unor planuri sinistre de suprimare a egalitãþii tuturor în faþa legii? Aº. O va lua. I se va reproºa „trufie” imperialã. I se va da în cap cu ceauºeasca „imixtiune în treburili interne”. Va fi învinuit de „supraveghere politicã”. I se va aminti sever cã România nu e colonia SUA. Va fi, în cel mai bun caz, acuzat de „paternalism”.

Or, miza ºi suportul ideologic al unor astfel de acuze, tinzînd sã culpabilizeze occidentul cîrcotaº, pentru cã ne-am pierdut zîmbetul iliescian „pentru liniºtea noastrã”, sînt clare. Mai-marii devalizatori ai naþiunii ºi partizanii lor se echivaleazã, invariabil, cu þãriºoara, precum odinioarã regele soare, cu statul. „L’etat c’est moi!”, exclama, inconºtient, Ludovic al XIV-lea, înainte ca Franþa revoluþionarã, sãtulã de gãunoºenia superbiei absolutiste, sã le

ia gîtul urmaºilor sãi ºi sã întemeieze republica. Din identificarea contrafactualã a conducãtorului cu þara ºi naþiunea, un tipic abuz fascist ºi comunist, reiese cã orice criticã sau disidenþã ar fi, pasãmite, un atac nu la adresa tiranului, ori a sistemului defect, ci ar þinti patria. Practic, se justificã ºi se protejeazã astfel nu suveranitatea naþiunii, ci, vãdit, ceea ce Ioan Stanomir numeºte, pe drept, „suveranitatea omnipotenþei” ºi „suveranitatea corupþiei”, în speþã independenþa marilor penali de datoria de a da socotealã. Li se apãrã libertatea de a încãlca legea, dreptul de a-ºi pune cizma pe grumazul poporului. Au cetãþenii vreun antidot? În afarã de revoluþie doar unul.

Dreptul la vot. E bine sã-l aplice judicios.

PETRE M. IANCU

nesfîrºitele pilde ale rãzvrãtitului social, despre „cãlcarea în picioare a demnitãþii umane prin agresivitatea limbajului ideologic”. „Ne întoarcem la Kafka, tovarãºilor miliþieni!”, îºi încheia întotdeauna Sanadel pledoariile. În seara zilei de 10 august 1972, viaþa lui a luat o întorsãturã neaºteptatã.

Eliberat de la „mititica”, se afla pe peronul gãrii din Reºiþa, mort de foame. S-a apropiat de un grãsan care se îmbuiba cu salam dintr-o valizã ºi i-a cerut sã-i dea ºi lui. Omul a început sã þipe, au apãrut miliþienii, dar Sanadel a reuºit sã fugã. Însã a doua zi a fost luat de doi miliþieni din faþã de la Calul Bãlan ºi dus la secþia 7. Sanadel se apãrã. La un moment dat, sare pe geam ºi o rupe la fugã, cu miliþienii dupã el. Pe Cãuzaºi, vede un negustor. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

lor, de vor din nou fotoliul de la primãrie? Au ce mînca, nu mor de foame, este vizibil pentru toatã lumea. Au cu ce, spre deosebire de zecile de mii de sãrmani votanþi pe votul cãrora s-au cãþãrat ºi înavuþit ºi de care ºi-au bãtut joc tot timpul. Am vãzut cum disperarea lui Piedone de a strînge semnãturi ºi a candida, înainte sã fie respins a douã oarã de instanþã, l-a mînat cu sutele de cai putere ale Mercedesului personal în ghetourile sãracilor din sectorul 4 al Capitalei, pe care i-a prostit sã-l susþinã. Amãrîþi din toatã þara pe care încearcã sã-i prosteascã în continuare ºi ceilalþi candidaþi penali, sã le obþinã voturile. Singura explicaþie pe care am gãsit-o, gîndindu-mã la insistenþa penalilor - foºti edili, demnitari - de a ajunge din nou în fruntea comunitãþii din care fac parte, este faptul cã aceºtia sînt împinºi, obligaþi, ºantajaþi sã punã mîna pe ciolan de cãtre grupuri de interese, gãºti mafiote, care i-au susþinut ºi cu care au furat împreunã. Mafii locale cãrora candidaþii penali le sînt datori ºi de care nu mai pot scãpa.

Spectacolul circului electoral ne-a captat multora atenþia în ultimele sãptãmîni, cu toate ingredientele sale, începînd de la stabilirea candidaþilor, strîngerea semnãturilor, numãrul candidaþilor penali mai mare ca oricînd în istoria alegerilor româneºti, deciziile justiþiei în privinþa acceptãri sau respingerii unor candidaþi, constituþionalitatea sau neconstituþionalitatea alegerilor într-un singur tur sau în douã tururi, promisiunile ºi campania electoralã, precum ºi finanþarea candidaþilor. Aceste alegeri locale reglementate într-un singur tur sînt cu atît mai importante cu cît pot stabili un precedent periculos, un atac puternic asupra democraþiei, statului de drept ºi a stabilitãþii în România.

Mai ales în contextul evoluþiei geopolitice ºi a conflictelor din vecinãtatea þãrii noastre, ar putea avea efecte devastatoare asupra securitãþii naþionale.

Sfîrºit PAUL STAN

Lovituri nãucitoare cu ocazia alegerilor locale (2) Dupã ardoarea cu care îºi doresc sã vinã din nou, sau în premierã, în fotoliile de primari, consilieri, preºedinþi de consilii judeþene, evident, mi-am pus întrebarea: ce îi mînã pe aceºti penali în luptã? Probabil cã mulþi români ºi-au pus aceastã întrebare. Sînt ex-primari, ex-demnitari care au acumulat averi imense, s-au realizat pe toate planurile, nu mai au nevoie de acces la ciolan pentru a se îmbogãþi. Dar au mari probleme cu legea. Sînt condamnaþi sau acuzaþi de corupþie ori de alte fapte ilegale.

De ce mai au astfel de personaje nevoie sã ajungã din nou la putere, în loc sã iasã din viaþa publicã, sã-ºi vadã, discreþi, de viaþa lor, sã rãspundã în faþa justiþiei de acuzaþiile care îi incrimineazã? Oare n-au ce mînca, din ce trãi, cu ce sã-ºi hrãneascã familiile candidaþii penali ca Vanghelie, Piedone, Olguþa Vasilescu ºi alþii asemenea

Gabriel Oprea are un parc auto de lux în faþa casei din Cotroceni!

Generalul Gabriel Oprea a avut o slãbiciune pentru obiectele de lux, care l-a dus direct în faþa procurorilor anþicorupþie. Scandalul limuzinei de lux achiziþionate din banii direcþiilor subordonate Ministerului de Interne e un exemplu despre felul în care fostul membru al guvernului înþelege strategia de apãrare naþionalã.

Pe de altã parte, o aplicaþie simplã cum este Google Street View a reuºit sã învingã toate sistemele defensive gîndite de general. Imaginile cu vila spectaculoasã în care locuieºte Oprea, în cartierul Cotroceni, nu sînt nici pe departe la fel de generoase cum este imobilul în realitate, însã lucruri interesante s-au petrecut în ultimii ani ºi în faþa casei. Dacã luãm imaginile cu maºinile parcate în faþa casei lui Oprea ºi le comparãm cu declaraþiile de avere ale fostului ministru, ne cam dã cu virgulã. Astfel, la finalul lui 2008, cînd strada pe care locuieºte Gabriel Oprea încã se asfalta, senatorul de la acea vreme avea parcate în curtea casei douã automobile: un Mercedes cu tracþiune integralã ºi un Peugeot 307 CC (model pe care îl deþinea ºi Elena Bãsescu la acea datã). În declaraþia de avere completatã în anul respectiv apare un Mercedes din 2007 ºi un Volskwagen din 2004. Ce-i drept, nu avem de unde sã ºtim cine mai locuieºte în casa de 467 mp pe care o deþine Gabriel Oprea în Cotroceni ºi nici cît de des îl viziteazã prietenii. Sau poate are vreun vecin care l-a rugat sã-l lase sã-ºi parcheze maºina pe locul lui. Variantele pot fi infinite... Revenind la ale noastre, Peugeot-ul care nu apare în declaraþia din 2008 îºi face apariþia din nou în faþa casei lui Oprea în 2011. De data asta, singur; probabil cã la ora la care a fost realizatã fotografia de cãtre cei de la Google, Oprea era la serviciu. În declaraþia de avere, Mercedesul rãmãsese pe poziþii, însã în locul Volkswagenului din 2004 apãruse unul din 2012. În 2014, în faþa casei, peisajul se schimba pe Street View. Un Audi ºi un Range Rover staþioneazã în parcarea rezervatã proprietarului casei. Aceleaºi maºini sînt ºi azi, dupã cum s-a constatat la faþa locului. Nici unul dintre cele douã automobile nu se regãseºte în declaraþiile de avere.

Pag. a 16-a – 27 mai 2016

Cum asigurã Legea Alegerilor Locale modificatã - 115 / 2015 – cãþãrarea „penalilor“ la conducerea Primãriilor ºi Consiliilor Locale La alegerile locale din 5 iunie 2016, din punctual nostru de vedere, asistãm la un proces foarte periculos pentru democraþie, este un proces de instaurare a dictaturii de partid. Acest proces a început odatã cu modificarea legii electorale de cãtre U.S.L., prin care se permite, într-un mod abuziv, instalarea la conducerile unor localitãþi ºi Consilii Judeþene a unor „penali”.

La prima lecturare a legii electorale, modificatã de „anormala” U.S.L., ne-am bucurat crezînd cã, în sfîrºit, avem o lege care pune pe picior de egalitate toate forþele politice înscrise în campanie, indiferent dacã sînt parlamentare sau nu.

Am salutat ºi am crezut cã plocoanele electorale ºi banii în general nu mai creeazã diferenþe între competitor, acum partidele au criterii stricte privind sumele ce pot fi cheltuite, tipurile de materiale de propagandã ce pot fi folosite, proporþiile pentru fiecare tip de cheltuialã.

Dar ne-am bucurat degeaba, pentru cã atunci cînd am trecut la studierea aprofundatã a Legii alegerilor locale, 115/2015, am constatat cã acele modificãri sînt o mare cacialma.

Domnii de la fostul U.S.L. au avut grijã sã formuleze de aºa manierã modificãrile, încît ºi-au creat din start avantaje, încãlcînd în mod grosolan principiile democratice.

Iatã avantajele ce ºi le-au creat: - Alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin favorizeazã cert partidele mari ºi mai ales partidele aflate la putere localã, judeþeanã ºi naþionalã. Din alt punct de vedere, alegerea unui primar dintr-un singur tur de scrutin este nereprezentativ atît timp cît numãrul de voturi valabile sînt sub 50%, putînd fi chiar 10–15%.

- Birourile electorale de circumscripþie judeþene, municipale, orãºeneºti ºi comunale se completeazã în prima etapã numai cu reprezentanþii partidelor parlamentare, indiferent dacã au sau nu candidaþi (ex. UDMR în Prahova), iar în etapa a doua participã din nou alãturi de partidele neparlamentare, de data aceasta în ordinea descrescãtoare a numãrului de candidaturi, procedurã ce avantajeazã tot partidele parlamentare, partidele aflate la putere.

Aºa s-a ajuns ca, în Prahova, în Biroul Electoral judeþean sã fie cîte 2 reprezentanþi ai partidelor parlamentare, precum P.S.D., P.N.L. ºi altele. Acelaºi lucru se înregistreazã în majoritatea Birourilor electorale de la nivelul municipiilor, oraºelor ºi comunelor din Prahova ºi este foarte probabil cã aºa se va proceda ºi la nivelul Birourilor din Secþiile de votare În aceste condiþii, este uºor de anticipat cã doamna FRAUDÃ va fi la ea acasã, pentru cã nu va mai fi nici o posibilitate de control.

- Un alt aspect se referã la afiºarea materialelor publicitare pe panourile special amenajate de primãrii. În

Candidaþii la Primãria Capitalei au publicat averile.

Cine este cel mai bogat (3) Daniel Bãluþã, candidat al PSD la Sectorul 4

ROMÂNIA MARE“

condiþiile legii modificate, 115/2015, pe un panou este permis un singur afiº al unui partid, deºi alegerile locale se referã la 3 scrutinuri distincte pentru 3 instituþii diferite - primar, consiliu local, consiliu judeþean – cu candidaþi distincþi. În condiþiile legii, vor fi promovaþi în primul rînd candidaþii la funcþia de primar, candidaþii pentru consilii neputînd sã-ºi facã campanie electoralã vizualã.

Tot privitor la campania electoralã, am vizionat pe posturile de televiziune locale dezbaterile ºi proiectele unor candidaþi la primãrii ºi am constatat aceleaºi promisiuni fãrã fundamentare pertinentã, aceleaºi ca în campaniile electorale de la alegerile precedente. Se promite ºi se minte cu aceeaºi nonºalanþã, cã te lasã fãrã grai.

Cei care au condus primãrii ani de zile, care au fraudat bani publici, care au dosare penale sau cu dosare în derulare vin pe post ºi se declarã curaþi ca lacrima!

Unii care nu sînt compromiºi uitã totuºi faptul cã partidele pe care le reprezintã sînt compromise.

Noroc cã mass-media – în special televiziunile de ºtiri - ºi internetul de astãzi sînt o oglindã corectã ºi prezintã toate aspectele privind integritatea candidaþilor.

Dacã aceste alegeri vor fi corecte, în mod cert vor fi surprize interesante, dar mi-e teamã cã vor fi alegerile cele mai uºor de fraudat.

Mãrturisesc cã, atunci cînd trãia preºedintele fondator al PRM, Corneliu Vadim Tudor, în mai multe rînduri nu am fost de acord cu atitudinea sa prea intransigentã, cu atacurile dure la persoanã, cu neacceptarea compromisului, a dialogului, dar, acum, din ce în ce mai mult, constat cã pentru a contracara aceastã avalanºã de hoþii, furturi, trãdãri, vînzãri de þarã, a fost ºi este nevoie de un om ca Vadim Tudor.

Profit de ocazie sã aduc la cunoºtinþa opiniei publice cã Filiala Judeþeanã PRM Prahova este singura filialã din þarã care, în baza neconstituþionalitãþii Ordonanþei 55/2015 (migrarea politicã a primarilor ºi consilierilor), a înfruntat în justiþie o prefecturã - Prefectura Prahova – ºi a cîºtigat procesul privind retragerea susþinerii politice a unui consilier local PRM din comuna Lipãneºti, migrat la PSD. Ec. ALEXANDRU NEACªU Preºedinte Filiala Judeþeanã PRM Prahova

Cum a premeditat Titus Corlãþean haosul de la alegerile din diaspora (1) Organizarea secþiilor de vot exclusiv în clãdiri oficiale a fost una dintre stratagemele folosite de fostul ministru de Externe, Titus Corlãþean, pentru a-i împiedica pe românii din diaspora sã voteze la alegerile prezidenþiale din 2014. Mai mult, Corlãþean a ordonat eliminarea unor secþii unde locuiesc comunitãþi importante de români ºi a dispus înfiinþarea unora în oraºe unde stau cîteva zeci de conaþionali. Fostul ministru de Externe, senatorul PSD Titus Corlãþean, este în centrul celui mai recent dosar de corupþie: „Votul din diaspora”. Surse din Ministerul Afacerilor Externe (MAE) au explicat ce documente au fost predate procurorilor anticorupþie în acest 273.465 de lei. Datoriile lui Sava se ridicã la 190.000 de euro, fiind reprezentate de douã credite, de 40.000 de euro ºi de 150.000 de euro.

Daniel Florea, candidat al PSD la Sectorul 5

Bãluþã are douã apartamente în Capitalã, unul de 291 de metri pãtraþi, iar altul de 63 de metri pãtraþi, dar ºi un teren de 291 de metri pãtraþi. Acesta este ºi posesorul unui autoturism Rover, an de fabricaþie 2012, dar are în posesie ºi bijuterii, ceasuri ºi brãþãri a cãror valoare e estimatã între 10.000 ºi 15.000 euro. La capitolul depozite bancare social-democratul stã bine, avînd un depozit de 20.000 de euro ºi unul de 20.000 de dolari. În plus, acesta a dat împrumuturi de 90.000 de lei.

Veniturile lui Bãluþã din anul 2014 sînt de aproape 45.000 de lei, în timp ce ale soþiei de 140.000 de lei.

În ultima sa declaraþie de avere, din 15 iunie 2015, Daniel Florea declara cã deþine alãturi de soþia sa un teren de 2.500 mp în comuna Cãlimãneºti din judeþul Vîlcea, precum ºi un apartament de 90 mp în Bucureºti. De asemenea, acesta are ºi douã maºini Volswagen, un EOS fabricat în 2007 ºi un Tuareg din 2009. La capitolul privind bunurile preþioase, acesta a declarat cã în ultimii ani (2012-2014) a achiziþionat ceasuri ºi bijuterii în valoare de 50.000 de lei. În conturi acesta mai are în jur de 22.000 de lei ºi 1.500 de euro. Pe lîngã cei 70.000 de lei încasaþi de la Camera Deputaþilor în 2014, Florea a mai încasat din serviciile de avocaturã prestate încã aproape 590.000 de lei.

Rãzvan Sava, candidat al PNL la Sectorul 4

Ovidiu Raeþchi, candidat al PNL pentru Sectorul 5

Rãzvan Sava, primarul interimar al Capitalei ºi candidat al PNL la Primãria Sectorului 4, deþine un apartament de 140 mp, achiziþionat în anul 2010, în Sectorul 1 al Capitalei, dar ºi un teren agricol de 480 mp în Pantelimon. Potrivit aceleiaºi declaraþii de avere depusã în 2015, Rãzvan Sava are pe numele sãu un autoturism Jaguar, fabricat în 2006. Rãzvan Sava a avut venituri de 11.913 lei de la Consiliul General al Municipiului Bucureºti în 2014, iar soþia sa, Claudia Cãtãlina Sava, care este consilier/ºef departament la Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare (CNVM), a avut venituri de

Deputatul Ovidiu Raeþchi, candidatul PNL la Primãria Sectorului 5, e printre pretendenþii la un fotoliu de primar fãrã o avere care sã iasã în evidenþã. Nu are terenuri, clãdiri sau bani în conturi. Raeþchi este proprietarul unei maºini Dacia Solenza, fabricatã în anul 2004.

Acesta detine pãrþi sociale la mai multe firme în valoare de aproximativ 25.000 lei. Raeþchi a declarat venituri de 58.908 lei, acestea reprezentînd indemnizaþia primitã de la Camera Deputaþilor. De asemenea, în declaraþia de avere se poate afla cã deputatul stã într-o garsonierã ANL, închiriatã în baza unui contract semnat în 2006

caz ºi pe ce se bazeazã probatoriul de la DNA. Concret, Titus Corlãþean este acuzat cã ar fi dat mai multe note circulare ºi ordine prin care ar fi limitat numãrul cetãþenilor români care au votat în strãinãtate la alegerile prezidenþiale din 2-16 noiembrie 2014. Motivul: românii din diaspora votau în mod tradiþional împotriva candidatului PSD. În calitate de ministru de Externe, Corlãþean avea experienþa alegerilor pentru cã s-a ocupat de douã ori de organizarea alegerilor din strãinãtate legislative (în octombrie 2012) ºi europarlamentare (mai 2014). La ambele scrutinuri, PSD a obþinut un scor modest în diaspora. Un alt semnal puternic de alarmã pentru PSD a fost scrutinul din 2009 pentru alegerea preºedintelui României, voturile din diaspora fiind decisive pentru eºecul lui Mircea Geoanã în faþa lui Traian Bãsescu.

Circulara diplomaticã În vederea alegerilor prezidenþiale, pe 17 iulie 2014, Ministerul Afacerilor Externe a solicitat printr-o notã circularã misiunilor diplomatice sã facã propunerile necesare pentru secþiile de votare. Prin aceastã notã s-a impus „pentru prima datã în cadrul proceselor electorale organizate de MAE”, condiþia ca secþiile de votare organizate în afara misiunilor diplomatice sã fie organizate în spaþii oficiale, puse la dispoziþie de cãtre autoritãþile locale. Însã pe motiv cã autoritãþile locale nu le-ar fi rãspuns la solicitãri, mai multe ambasade ar fi fost nevoite sã renunþe la unele propuneri de secþii apreciate ca fiind necesare. ªi astfel s-a ajuns în situaþia în care s-a renunþat la organizarea de secþii de vot în oraºe unde existau comunitãþi mari de români. De exemplu, în Franþa nu au fost organizate secþii în Nisa, Lille ºi Nantes. De exemplu, Consulatul general de la Marsilia a arãtat cã la Nisa autoritãþile locale nu au dat curs solicitãrii de a pune la dispoziþie un spaþiu oficial ºi a insistat pe organizarea unei secþii de votare într-un spaþiu privat.

Era vorba de sediul unei agenþii imobiliare, în care se mai organizaserã alegeri fãrã incidente. Oficialii din MAE n-au fost de acord cu propunerea francezilor, deºi Ambasada de la Paris a insistat.

Raportul de la MAE Cazuri similare au fost în Marea Britanie – Newham, suburbie a Londrei, zonã locuitã de mulþi români, sau Canterbury, oraº universitar unde sînt mulþi studenþi români. Alte exemple, în care MAE a insistat cu tãrie ca ambasadele sã respecte circulara lui Corlãþean: Dublin (Irlanda) – pentru o a doua secþie de votare, Goteborg (Suedia) – unde locuiau între 6.000 ºi 9.000 de români, Chicago (SUA) – Consultatul General din acest oraº a renunþat la douã secþii care nu ar fi corespuns condiþiilor MAE ºi Treviso (Italia) – alegerile nu s-au mai organizat la un hotel, ca la scrutinul anterior, ci la Asolo, reºedinþa particularã a consulului onorific. ªi peste toate acestea, pe 8 septembrie 2014, MAE a emis o nouã circularã în care menþiona cã unele spaþii propuse de diplomaþi nu corespund criteriilor de oficialitate ºi solemnitate. Era vorba de secþii de votare care urmau a fi organizate în hoteluri, biserici sau firme de avocaturã. (va urma) IONEL STOICA pînã la achiziþionare, garsoniera avînd o valoare de cumpãrare de 39.000 euro.

Gabriel Mutu, candidat al PSD la Sectorul 6 Gabriel Mutu, senator PSD, e unul din cei mai înstãriþi candidaþi pentru Primãria Sectorului 6. Acesta are un apartament de 107 mp în Capitalã, un spaþiu comercial de 126 de mp ºi bijuterii ceasuri în valoare de 170.000 de euro. Depozitele sale bancare depãºesc suma de 100.000 de euro ºi 180.000 de lei, iar datoriile sînt reprezenate de douã credite, unul de aproape 5.600 lei, iar altul de 4.800 de euro.

Rãzvan Mironescu, candidatul PNL la Sectorul 6 Candidatul PNL la Sectorul 6, Rãzvan Mironescu, nu deþine singur nici un teren sau apartament, însã are cotã parte de 50% din mai multe terenuri din Bucureºti ºi localitatea Tunari, terenuri ce însumeazã aproape 15.300 mp. Mironescu este ºi coproprietar a trei apartamente în Bucureºti ºi a unei case de locuit tot în Capitalã. În ceea ce priveºte activele financiare, Mironescu are 72.000 de lei pe un card, un fond de acumulare de aproape 230.000 lei ºi douã asigurãri private ce însumeazã 450.000 lei. Mironescu are ºi datorii cãtre bãnci, acesta avînd contractate douã credite, unul de 245.000 euro ºi altul de 61.000 euro, a cãror scadenþã e în 2031. Indemnizaþia de la Camera Deputaþilor a fost în 2014 de 59.700 de lei, iar pentru dividentele la douã firme a primit circa 60.000 lei. (va urma) RADU EREMIA

Pag. a 17-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Accident, sinucidere sau crimã?

– Moartea lui Condrea - întrebãri obligatorii care-ºi aºteaptã rãspunsuri clare – Indiferent care va fi rezultatul anchetei despre moartea lui Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, un lucru este clar: mulþi sînt cei care l-ar fi vrut mort, astfel încît toate dedesubturile afacerii cu dezinfectanþi sã fie închise pe vecie printr-o procedurã clasicã: mortul e de vinã pentru toate faptele. În acest moment, la numai cîteva ore dupã producerea accidentului în care Dan Condrea ºi-a pierdut viaþa, orice variantã trebuie sã fie luatã în considerare: accident, defecþiune tehnicã, ºoferul sub influenþa unor substanþe halucinogene, sinucidere sau crimã. Orice omisiune nu va face altceva decît sã adînceascã suspiciunile opiniei publice, care deja manifestã o mare neîncredere în rezultatul final al anchetei, avînd în vedere alte anchete controversate din ultimii ani, cum ar fi cazurile Dumitru Tinu, Mihai Erbaºu, Florian Anghelescu ºi, dacã vreþi, Elodia Ghinescu.

Informaþiile oficiale despre accident sînt cunoscute, fiind difuzate de toate televiziunile de ºtiri. Singurele certitudini sînt cã accidentul a fost anunþat la ora 18,45 ºi cã ºoferul a fost declarat decedat de medicii sosiþi la faþa locului.

Dacã acest accident s-ar fi petrecut acum cîteva luni, înainte de izbucnirea scandalului Hexi Pharma, totul ar fi fost judecat în limitele uneia dintre tragediile de pe ºoselele noastre, în care, anual, cad victime aproape 3.000 de persoane. Aºa, însã, ducîndu-se discuþiile mai mult pe terenul unei sinucideri, apar mult mai multe probleme, unele care pot fi simple speculaþii, iar altele care sînt suspiciuni îndreptãþite.

Noi vom încerca sã punem laolaltã informaþiile care nasc în acest moment marile semne de întrebare ºi care, în interesul tuturor, mai ales al autoritãþilor, trebuie sã-ºi afle un rãspuns cît mai rapid ºi convingãtor: 1. Dan Condrea se ducea sã-ºi ia fiica de la fosta soþie. Fetiþa de 10 ani îºi petrecuse toatã ziua alãturi de mama sa. Dan Condrea a fost cãsãtorit cu Laura, de care a divorþat în anul 2011 dupã un divorþ cu scîntei. În final, judecãtorii au decis ca fetiþa sã rãmînã în grija tatãlui, iar mama sã plãteascã o pensie alimentarã de 3.000 de euro!

Pînã pe 22.05.2016, Dan Condrea era logodit cu Uliana Ochinciuc, o moldoveancã de peste Prut, care este asociat minoritar la Hexi Pharma Co. SRL, cu un procent de 6,25%. ÎNTREBARE: De ce sã se sinucidã Dan Condrea tocmai în drumul cãtre fiica sa, care-l aºtepta s-o ducã acasã?

2. În privinþa femeii care l-a identificat pe Dan Condrea „dupã haine“, în primele ore au fost difuzate informaþii contradictorii. Pe de o parte, s-a spus cã identificarea a fost fãcutã de fosta soþie, aceasta fiind

anunþatã de tragedie – conform declaraþiei publicate de Cãtãlin Tolontan – de ºoferul lui Dan Condrea de la firmã. Pe de altã parte, ziarul „Libertatea“ scrie cã actuala logodnicã ar fi fãcut identificarea, relatînd chiar un episod ºocant, în care agentul de circulaþie prezent la faþa locului a auzit cã telefonul lui Dan Condrea suna ºi a apelat acel ultim numãr! I-ar fi rãspuns Uliana, care ar fi venit apoi la faþa locului pentru identificare. ÎNTREBÃRI: Cine e persoana care a fãcut recunoaºterea? Cine a anunþat-o?

3. În primele momente, mi-am exprimat opinia cã, la fel ca în alte cazuri controversate, vor apãrea persoane care vor declara cã l-au vãzut pe Dan Condrea abãtut ºi cã l-au auzit vorbind despre „dispariþia“ lui, citind mesajul printre cuvinte. Aceste persoane au apãrut! O vecinã spune cã l-ar fi vãzut „abãtut“ ºi chiar cã i-ar fi spus „Mai bine mã omor decît sã fac puºcãrie“! ÎNTREBARE: Cine a reuºit, în primele ore, sã afle aceste lucruri, pentru a le livra opiniei publice; fac parte dintr-un scenariu de dezinformare, sau sînt relatãri reale?

4. Conform declaraþiei purtãtorului de cuvînt al Poliþiei, existã 2 martori: un bicilist ºi un ºofer. Primul a dat o declaraþie scrisã, dar purtãtoarea de cuvînt a spus cã nu poate dezvãlui ce conþine. Al doilea, ºoferul, spune cã s-a intersectat cu maºina lui Condrea cu cîteva sute de metri înainte de locul accidentului ºi cã maºina acestuia ar fi avut 150-160 km/orã. Pe surse, s-a spus iniþial cã acest ºofer ar fi fost depãºit de Dan Condrea, însã la TV ºoferul a declarat cã doar s-au intersectat, ceea ce este cu totul altceva. ÎNTREBÃRI: În privinþa biciclistului, de ce nu s-a comunicat opiniei publice declaraþia acestuia? În privinþa ºoferului, cum de ºi-a dat seama cã maºina care gonea cu 150-160 km/orã era chiar a lui Condrea, cãci, mergînd în sens contrar, ar fi trecut fulgerãtor pe lîngã el, fãrã sã reþinã amãnuntele?

5. Maºina a fost ridicatã imediat de la locul accidentului, apelîndu-se la niºte localnici pentru a aduna resturile acesteia. A fost dusã apoi în curtea Poliþiei, deºi, din imaginile difuzate de televiziuni, afarã era încã luminã ºi se putea continua cercetarea la faþa locului. ÎNTREBARE: De ce a fost atît de mare graba pentru a lua maºina de la locul accidentului?

6. Se ºtie cã, în ciuda scandalului imens în cazul dezinfectanþilor din spitale, Dan Condrea a fost lãsat în libertate, deºi în alte cazuri mult mai mãrunte s-a dispus arestarea suspecþilor mãcar pentru 30 de zile. ÎNTREBARE: Era sau nu filat, în momentul accidentului, de Serviciile Secrete sau de DOS (Direcþia de Operaþiuni Speciale) din cadrul MAI?

Fiu de general STS, contracte uriaºe cu spitale Fiul generalului Alexandru Grumaz, prim adjunct al directorului Serviciului de Telecomunicaþii Speciale (STS) între 2001 ºi 2005, a devenit milionar în urma afacerilor derulate cu spitalele bucureºtene.

Firma lui Alexandru Octavian Grumaz are doar 4 angajaþi, dar raporteazã an de an profituri uriaºe. Printre partenerii sãi de afaceri se aflã fiul altui general, Tudor Tãnase, fostul director STS. Denimed Consulting SRL Bucureºti are ca domeniu de activitate comerþul cu ridicata al produselor farmaceutice ºi a beneficiat de peste 100 de contracte, în special de la spitalele din Capitalã, dar ºi de la unitãþile sanitare din Ilfov ºi Ploieºti, în valoare totalã de circa 75 milioane de lei, fãrã TVA. Mai bine de jumãtate din aceste contracte au fost atribuite fãrã licitaþie, cu invocarea, de fiecare datã, a situaþiilor de extremã urgenþã. Cele mai multe înþelegeri au fost parafate cu Spitalul Universitar de Urgenþã, dar pe lista beneficiarilor se mai aflã Spitalul Sf. Pantelimon (unde a primit un contract de 20 milioane lei în decembrie 2008), Spitalul Marie Curie, Spitalul Clinic de Urgenþã, Spitalul Victor Babeº, Spitalul Bagdasar etc. Denimed Consulting SRL a raportat pentru 2015 o cifrã de afaceri de 11.593.421 lei ºi un profit net de 4.218.925 lei. Unic asociat este Alexandru Octavian Grumaz, care mai deþine ºi Denimed Cleaning SRL, specializatã în spãlarea ºi curãþarea uscatã a articolelor textile.

De asemenea, ºi aceastã firmã este un client fidel al spitalelor bucureºtene. Ea a primit în aprilie, respectiv mai, douã contracte, în valoare totalã de circa 800.000 lei, de la Spitalul Universitar de Urgenþã ºi Spitalul Victor Babeº ºi declara pentru anul 2014 afaceri de 5.788.042, un profit net de 1.031.649 lei fãcut cu 92 de angajaþi.

Urzeala Serviciilor Prezenþa fiului fostului adjunct STS Grumaz în aceste afaceri nu este întîmplãtoare. De fapt, implicarea Serviciilor este deosebit de

7. Dan Condrea o anunþase pe fosta soþie în legãturã cu ora la care va veni s-o ia pe fetiþã, lucru rezultat chiar din declaraþia Laurei, care a spus cã era îngrijoratã cã el întîrzie. Este imposibil ca mãcar telefonul lui Dan Condrea sã nu fi fost ascultat de echipele de supraveghere, fie cele de la SRI (cazul dezinfectanþilor era deja o problemã de siguranþã naþionalã, din moment ce preºedinitele Klaus Iohannis anunþase includerea sa pe ordinea de zi a CSAT), fie cele de la Parchet, fie cele de la MAI. ÎNTREBARE: Dacã se ºtia exact traseul pe care se deplasa Condrea la acea orã, exista sau nu o echipã de filaj care sã-l urmãreascã?

8. Dan Condrea avea o situaþie familialã destul de complicatã, cu un copil din prima cãsãtorie ºi unul din relaþia cu Uliana. ÎNTREBARE: A lãsat undeva Dan Condrea un bilet de adio sau un Testament privind moºtenirea sa uriaºã ce va reveni rudelor apropiate, între care, însã, nu va fi logodnica sa, pentru cã nu erau cãsãtoriþi legal?

9. Procurorii au transmis pe Surse faptul cã azi urma sã fie chemat la audieri în Cazul dezinfectanþilor. Dan Condrea vãzuse cã pînã ºi patronii de la Colectiv au fost reþinuþi o vreme, dupã care au fost eliberaþi, urmînd sã fie anchetaþi în stare de libertate. ÎNTREBARE: De ce sã se teamã Dan Condrea de o anchetã, eventual chiar de o arestare preventivã, ºtiindu-se cã un astfel de proces dureazã ani de zile?

10. ÎNTREBARE: Existã persoane care se temeau de ce ar putea declara Dan Condrea în timpul audierilor? Mai exact, qui prodest moartea lui Dan Condrea?

Acestea sînt primele elemente contradictorii ale acestui accident. În mod cert, în zilele urmãtoare vor apãrea multe alte semne de întrebare. Orice rãspuns ambiguu nu va face altceva decît sã sporeascã suspiciunile opiniei publice în legãturã cu moartea lui Dan Condrea, felul în care s-a fãcut ancheta, persoanele interesate ca Dan Condrea sã nu spunã tot ce ºtie.

Totul depinde acum de profesionalismul celor care vor ancheta aceastã moarte suspectã. Procurorul general al României a anunþat cã dosarul accidentului va fi preluat azi de Parchetul General, ancheta fiind încredinþatã procurorului Romulus Dan Varga, cel care a finalizat Rechizitoriul în cazul Elodiei Ghinescu, în urma cãruia nu s-au stins semnele de întrebare nici mãcar dupã sentinþa finalã. Reamintim cã, în acel caz, Rechizitoriul a fost trimis în judecatã cu acuzarea lui Cristian Cioacã pentru infracþiunea de omor calificat, dar, în cursul procesului, judecãtorii au schimbat încadrarea în lovituri cauzatoare de moarte!

Ancheta nu trebuie sã lase în urmã întrebãri nelãmurite, cãci în Dosarul Dezinfectanþilor este vorba despre un caz cu implicaþii majore ale unor instituþii ale statului, persoane cu funcþii înalte, sume uriaºe de bani transferate în bãnci din strãinãtate.

ION SPÂNU (,,Cotidianul”)

masivã. Practic, devine foarte greu de crezut cã Serviciile de Informaþii nu ºtiau de neregulile din sistemul sanitar de care vorbeºte acum toatã lumea. Doar ºi pentru cã îþi spionezi, la propriu sau la figurat, concurenþa pe o piaþã atît de competitivã, tot aflai despre substanþe neconforme vîndute spitalelor în detrimentul tãu ºi luai, teoretic, mãsuri în acest caz. Dacã nu o faci, ori eºti complice, ori faci la fel, ceea ce duce discuþia spre un punct de gravitate extremã. Pînã în 2012, Alexandru Octavian Grumaz a fost unul din patronii Centrului Medical Polimed, afacere fondatã în anii ’90 de fostul ministru Sebastian Vlãdescu. Grumaz jr. era asociat aici cu Ionel Manole (partenerul lui Vlãdescu ºi Cãlin Popescu Tãriceanu în Leader High Tech SA), Dan Simulescu (ex-manager Medlife, Medist ºi Metrorex) ºi Marcel Viorel State, general MAI în rezervã.

Acelaºi Alexandru Octavian Grumaz apare, printre alþii, ºi în General Trading & Management SRL alãturi de sora sa, Ana Maria Grumaz, dar ºi de Ionuþ Florin Adrian Tãnase. Nimeni altul decît fiul generalului Tudor Tãnase, adicã fostul superior al lui Grumaz la conducerea STS, unde a fost director general între 2001 ºi 2005.

Fiii generalilor Tãnase ºi Grumaz au fost asociaþi ºi în Conect Telecom SRL, redenumitã Carroline Excelent SRL ºi dizolvatã în 2010. Deja nu mai poate mira pe nimeni cã celor doi le-a fost partener în aceastã firmã ºi Ioan Dragoº Amihãesei, fiul lui Ioan Amihãesei, evident, general STS. În fine, Alexandru Octavian Grumaz este asociat ºi în Optoelectronica 2001 SA, producãtor de opticã militarã în care erau acþionari, la un moment dat, senatorul UDMR Verestoy Attila ºi Lanyi Szabolcs ªtefan, fost ministru al Cercetãrii ºi secretar de stat. Optoelectronica 2001 SA este condusã de generalul Teodor Necºoiu, fostul ºef al Institutului de Fizicã Atomicã Mãgurele. Generalul Alexandru Grumaz a fost prim adjunctul directorului STS ºi subsecretar de stat, fost consul general al României la Shanghai, între 2007 ºi 2009. Generalul Tudor Tãnase a fost directorul STS, apoi ºeful compartimentului de Cãutare ºi Salvare din cadrul Romatsa. 24 milioane lei a fost profitul net obþinut de fiul generalului Grumaz din contractele cu spitale în ultimii cinci ani.

Dezinfectanþii diluaþi au ajuns ºi la militarii români trimiºi pe cîmpul de luptã Apar noi detalii privind scandalul Hexi Pharma. De spaima dezinfectanþilor diluaþi nu au scãpat nici militarii români trimiºi pe cîmpul de luptã în Afganistan, Irak ºi Bosnia. Timp de 10 ani, biocidele au fost folosite de cãtre Ministerul Apãrãrii Naþionale. Astfel, la o solicitare a jurnaliºtilor de la Gazeta Sporturilor, care au realizat aceastã anchetã, MApN precizeazã: „Pentru asigurarea asistenþei medicale în teatrele de operaþii, au fost folosite, în ultimii 10 ani, ºi produse biocide fabricate de SC HEXIPHARMA SRL“. În urma dezvãluirilor referitoare la neregulile privind calitatea biocidelor, Armata a renunþat la ele, românii continuînd sã îºi trateze rãnile folosind dezinfectanþi de la americanii aflaþi la baza din Afganistan. „Dupã apariþia informaþiilor referitoare la posibile nereguli ale produselor respectivei companii, a fost decisã utilizarea altor produse biocide atît în þarã, cît ºi în teatrele de operaþii“, potrivit MApN. (R.C.)

Pag. a 18-a – 27 mai 2016

Podul Înalt 1475 – Cea mai mare înfrîngere din istoria Islamului! (3) Vin Turcii! (2) Conform tuturor izvoarelor vremii scrise la Buda, Cracovia, Constantinopol, Veneþia, corpul expediþionar turcesc numãra circa 120.000 de rãzboinici, cãrora li se adãugau alte zeci de mii de auxiliari.

Ameninþarea era deosebit de serioasã, ªtefan cel Mare, propulsat în rol de unic apãrãtor al întregii creºtinãtãþi se vede nevoit sã cearã ajutor militar la Curþile Europei. Primeºte, în schimb,... laude ºi încurajãri! În faþa unui asemenea colos, ªtefan reuºeºte, totuºi, sã strîngã aproape 40.000 de oºteni moldavi, cãrora li se adaugã un contingent de secui de circa 5.000 de oameni. În calea urgiei musulmane, ªtefan cel Mare opune eficienta tacticã a pîrjolirii pãmînturilor, retragerii populaþiei, otrãvirii fîntînilor, astfel ca invadatorii sã simtã colþii demoralizatori ai foamei, setei ºi molimelor. Soliman Paºa vrea sã termine treaba repede. Strateg iscusit, el îºi dã seama cã un rãzboi de uzurã nu i-ar aduce decît probleme.

Dromichete, înþeleptul rege al geþilor (2) Dar nu a fãcut-o, pentru cã geþilor nu le trebuiau teritorii strãine; erau mulþumiþi cu ceea ce aveau, acolo unde trãiau din totdeauna. Putea sã-i vîndã ca sclavi pe prizonieri de rînd ºi sã cearã rãscumpãrare pentru cei mai înstãriþi. Avea motive s-o facã, pentru cã oamenii sãi pierduserã o bunã parte din agonisealã prin distrugere voluntarã sau jaful cotropitorilor. N-o face nici pe aceasta, din cauza omeniei geþilor, care nu doreau ca bunãstarea lor sã se bazeze pe nenorocirea altora, aceptînd pierderile ca o jertfã pe altarul libertãþii. Luptãtorii sãi nu cer nici mãcar distribuirea ca sclavi a prizonierilor, pentru ca sã munceascã în locul lor, iar ei sã se ocupe de exerciþiile militare. Comportamentul lor avea la bazã Legile belagine, transmise din generaþie în generaþie de peste 2 000 de ani, care susþineau cã este imoral sã te îmbogãþeºti pe seama altora, dar ºi sã fi sãrac din lenevie. Totuºi, Adunarea conducãtorilor uniunilor de obºtii sãteºti a avut o doleanþã, pe care

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (106) *** STRAUSS (Johann) Dirijor ºi compozitor austriac Data morþii: 3 iunie 1899 (la 74 de ani) Cauza: dublã pneumonie Locul: Viena (Austria) Înhumat: Cimitirul Doebling, Viena Pe 22 mai, dupã ce dirijase cu mult elan opereta Liliacul, bãtrînul maestru se întorse pe jos acasã, în rãcoarea nopþii de primãvarã. A doua zi, a fãcut o dublã pneumonie. Pe 1 iunie, a început sã delireze, un delir foarte muzical, cãci maestrul, din cînd în cînd, fredona. Ultimele sale cuvinte - cîntate - sînt cele ale unei vechi balade austriece: Drãguþul meu Drãguþul meu, Noi trebuie sã ne despãrþim acum, Cãci soarele, cît de strãlucitor ar fi, Prin a apune va sfîrºi. *** STRAUSS (Richard) Compozitor german Data morþii: 8 septembrie 1949 (la 85 de ani) Cauza: crizã de anginã pectoralã Locul: Garmisch (Germania) Înhumat: incinerat Cu cîteva zile înainte de a se sfîrºi, Strauss a primit vizita regizorului Rudolf Hartmann, devotatul sãu prieten. Cînd acesta ºi-a luat rãmas bun,

ROMÂNIA MARE“

Turcul vrea o singurã luptã în care sã decidã soarta campaniei în favoarea sa. Convins cã armata Semilunii va cãuta orice prilej pentru a da încleºtarea finalã, ªtefan ordonã retragerea spre Vaslui. Acolo, Mãria Sa alege o zonã strategicã bunã, situatã într-un loc unde dealurile care înconjoarã lunca Bîrladului se apropiau între ele. Cum dealurile erau împãdurite, turcii nu puteau sã surprindã oastea Moldovei printr-un atac din flanc.

În zorii zilei de 10 ianuarie, avangarda otomanã zãrea, pentru prima datã, oastea moldoveneascã printre aburii ceþoºi ai luncii Bîrladului. Armata duºmanã era deja slãbitã de marºurile lungi peste care se adãuga lipsa alimentelor ºi a odihnei. Natura parcã-i ura, la rîndul ei, pe turci, deoarece, cu cîteva zile înainte de bãtãlie, vremea s-a încãlzit, în consecinþã zãpezile începuserã sã se topeascã, transformînd lunca într-o mlaºtinã vîscoasã în care se putea împotmoli ºi un ºoarece. Conform cronicarului turc Kemal Paºa Zade, ªtefan a oprit înaintarea turcã trãgînd în aceºtia cu tunuri, bombarde ºi sãgeþi.

Prinºi în valea înconjuratã de pãduri, otomanii nu se pot replia ca sã încercuiascã poziþiile moldoveneºti din cauza copacilor ºi a terenului mlãºtinos. Lupta se transformã într-un conflict de uzurã, din care

moldovenii ies avantajaþi datoritã poziþiilor mai bune deþinute de voievod. Acelaºi Kemal Zade ne spune cã în faþa neputinþei strãpungerii liniilor moldoveneºti, Mihaloglu Ali-Bei, o curajoasã cãpetenie otomanã, a organizat un „buluc“, compus din ieniceri de elitã, „pentru al cãror suflet, bãtãlia era o plãcere“, ºi s-a avîntat în fruntea lor asupra moldovenilor. Manevra albanezului turcit pare sã reuºeascã pe moment, ienicerii pãtrunzînd în rîndurile moldovenilor. Lupta se transformã într-o încleºtare cumplitã. Cum orice bãtãlie are un moment critic, un punct de rãscruce în care totul se poate rãsturna, acesta este momentul maxim al luptei de la Podul Înalt. Conºtient de acest lucru, sesizabil doar de strategii de geniu ai Istoriei, ªtefan cel Mare pregãteºte atacul final, dublat de un ºiretlic eficient. Pentru a-i deruta ºi mai rãu pe turci, Mãria Sa ordonã ca sãtenii, plasaþi pe dealurile din faþã, sã facã un zgomot cît mai mare din trîmbiþe, tobe ºi buciume. Turcii muºcã momeala, crezînd cã vor fi atacaþi din flancul stîng, se regrupeazã ºi se pregãtesc de apãrare. Atunci, ªtefan, cu grosul armatei, cade ca un fulger în spatele turcilor, retezîndu-le orice eventualã retragere. Furia moldovenilor nu cunoaºte margini, masacrarea invadatorilor continuã cu frenezie. (va urma) NICU PÂRLOG

ºi-au manifestat-o zgomotos ºi hotãrît. Aceastã Adunare îi cere lui Dromichete ca regele invadatorilor sã le fie predat, pentru a fi judecat ºi executat.

Aveau motive întemeiate s-o facã, pentru cã macedonienii erau la a cincea agresiune împotriva lor, din ultimii 50 de ani.

Prima a fost a regelui macedonean Filip al II-lea, din anul 339 î.Chr., cînd acesta trimite un corp expediþionar la solicitarea sciþilor care invadaserã Dobrogea ºi intraserã în conflict cu geþii. Între timp, situaþia sciþilor s-a redresat, iar ei trimit înapoi corpul expediþionar macedonean fãrã a-i plãti mãcar cheltuielile de deplasare. Filip al II-lea se înfurie, întrerupe asediul Byzantionului ºi porneºte cu oºtirea împotriva sciþilor. Obþine o victorie zdrobitoare, sciþii care au scãpat, împreunã cu familiile lor, refugiindu-se acolo de unde au venit, adicã în Nordul Mãrii Negre. Deºi sciþii au stãpînit Dobrogea doar cîteva luni, în Antichitate s-a încetãþenit denumirea de Scythia Minor pentru acest þinut. Aºa au ajuns coloniile greceºti de la Marea Neagrã sub controlul macedonienilor, în detrimentul geþilor.

A doua agresiune a fost a regelui Alexandru Macedon, din anul 335 î.Chr., cînd acesta, abia urcat pe tron, dar foarte ambiþios, îºi începe campa-

nia de edificare a unui imperiu prin acþiuni împotriva vecinilor din Nord, ajungînd la Dunãre, unde trãiau geþii. Pe malul stîng al Dunãrii, aºtepta oastea geto-dacilor, formatã din 4.000 de cãlãreþi ºi 10.000 de pedestraºi. În timpul nopþii, Alexandru Macedon reuºeºte sã treacã peste fluviu 1.500 de cãlãreþi ºi 4.000 de pedestraºi, din cei 30.000 de luptãtori cu care pornise la luptã. Geþii au fost surprinºi de îndrãznela lui Alexandru Macedon la forþarea fluviului; au loc lupte, dar ei se retrag iniþial spre o cetate, se pare Zimnicea, pe care apoi o abandoneazã evacuînd populaþia în întregime.

Alexandru Macedon intrã în Cetate, o jefuieºte ºi o distruge, apoi trece în Sudul Dunãrii, renunþînd, din prudenþã, la urmãrirea oºtirii geto-dace ºi la cucerirea restului teritoriului locuit de aceºtia. Din punctul de vedere al lui Alexandru Macedon, campania a fost un succes, reuºind extinderea stãpînirii macedonene asupra tribalilor, tracilor, ilirilor, celþilor ºi a geto-dacilor dintre Munþii Haemus (Balcani) ºi Istru (Dunãre). Peste cîþiva ani, se va dovedi însã cã manevra geþilor de salvare a armatei va fi fatalã pentru macedonienii invadatori. (va urma) IOAN ISPAS

Strauss a murmurat: „Gruss mir die Welt...“ („Salutã lumea din partea mea..“.) ªtia cã aceste cuvinte erau dintr-o operã de Richard Wagner (Tristan ºi Isolda), dar nu-ºi amintea din care. Hartmann i-a spus cã erau cuvintele Isoldei, cãtre Brangäme, înainte de a bea cupa cu otravã. „Salut-o atunci pe Brangäme, ia spus Strauss prietenului sãu, ºi salutã lumea din parte-mi!“ La incinerare, s-a cîntat trioul final din opera Cavalerul rozelor, aºa cum dorise el.

cînd va muri. La treizeci de ani, scria: „Vã rog, cînd voi fi mort acoperiþi-mi faþa. Cînd ceasul purpuriu va sfîrºi în oceanul negurii, nu stãruiþi cu privirea pe chipul unei umbre. Nu lãsaþi sã fie vãzute durerea revoltei ºi ravagiile înfrîngerii în aceastã ultimã luptã. De atîta suferinþã, chipul meu va purta semnul neantului.

Ascundeþi-mi urîþenia toatã“. (Iatã omul). Spre sfîrºitul vieþii, moartea îi stîrnea asemenea oroare, încît evita ºi sã pronunþe cuvîntul. Nu spunea niciodatã: „Cînd voi muri...“, ci „Cînd voi pleca în China...“. În fiecare dimineaþã, se privea îndelung în oglindã ºi o întreba pe Alice Kaupmann, devotata sa secretarã, care îi oferise adãpost la internatul ªcolii Pigier, condusã de ea: „Sînt îndeajuns de urît ca sã mor?“. În noaptea dinaintea „plecãrii în China“, Suarès strigã deodatã: „Nu cred în nimic ºi cred în tot. Nu mã pãrãsi“. Trezitã din somn, Alice chemã doctorul, care îl consultã ºi îl întrebã: - Vã e rãu?

- Nu, rãspunse Suarès.

- Atunci de ce strigaþi?

- Ca sã mã conving cã mai sînt în viaþã.

Ultimã dorinþã a fost sã asculte ceva în greacã. În timp ce prietena sa Cleo Bourdelle îi citea din Iliada, el cugeta cu voce tare: „Ura, josnicia ºi mediocritatea nu pot împiedica dragostea, mãreþia ºi frumuseþea sã se iveascã acolo unde trebuie. Nu existã decît o durere, moartea...“, sau „Oh! Ce necaz pe mine sã mor!“ . În zorii zilei de 7 noiembrie, se sculã în capul oaselor ºi strigã: „Mîntuire, mîntuire, iatã-mã...“ Nici vorbã sã fie depus într-un cimitir de oraº, cãci Suarès lãsase indicaþii în versuri încã din 1928: Departe lãsaþi-mã de oriºice drum Singur, cum am trãit totdeauna, Ascultatã fie doar de cer ºi de vînt Tãcerea mea de mare înfrînt.

Suarès odihneºte în Cimitirul solitar din Baux. (va urma) ISABELLE BRICARD

Apus de... Semilunã (1)

*** STRINDBERG (August) Autor dramatic ºi scriitor suedez Data morþii: 14 mai 1912 (la 63 de ani) Cauza: cancer la stomac Locul: Stockholm (Suedia) Înhumat: Cimitirul Bisericii Noi, Stockholm La capãtul unei vieþi în care a oscilat între ateism ºi misticism, Strindberg a luat Biblia de pe noptierã ºi, strîngînd-o la piept, a spus: „E ispãºit totul!“ *** LA GALOP La Cimitirul Sainte-Croix d’Oloron SainteMarie, pe mormîntul poetului Jules Supervielle (+ 1960) se pot citi aceste douã versuri: Aici trebuie cã e popasul Unde sufletul ia un alt cal. *** SUARÈS (Isaac Felix, zis André) Scriitor francez Data morþii: 7 septembrie 1948 (la 80 de ani) Cauza: crizã de uremie Locul: internatul ªcolii Pigier, Saint-Maur-desFosses (Franþa) Înhumat: Cimitirul din Baux de Provence (Franþa) Pentru Suares, moartea ºi urîþenia fãceau pereche bunã. Cu mult înainte de a i se citi pe chip ravagiile bãtrîneþii, era obsedat de felul în care avea sã arate

ROMÂNIA MARE“

Un corifeu al Baletelor ruse: Serghei Diaghilev (2) Exportarea revoluþiei: Roma, Londra, Buenos Aires, New York Ballets Russes a avut numeroase reprezentaþii în diferite centre culturale ale Europei ºi chiar ºi în cele douã Americi. Pe 15 august 1913, trupa de dans a plecat spre Buenos Aires, pentru primul turneu în America Latinã. Diaghilev a rãmas acasã. Peste Ocean, Nijinski a luat o decizie uimitoare, anume sã se cãsãtoreascã cu aristocrata unguroaicã Romola de Pulszky, fãrã sã anunþe pe nimeni - nici familia, nici pe Diaghilev. La sfîrºitul lunii septembrie, Diaghilev, cu sufletul rãnit, îl dãdea afarã din trupã pe Nijinski, chiar dacã acest lucru încurca planurile organizatorice ale Baletelor. Plecarea lui Nijinski a lãsat trupa fãrã coregraf ºi fãrã un dansator renumit. S-a dorit întoarcerea lui Fokine pentru coregrafie. Rãmînea problema gãsirii unui nou prim balerin talentat. În iarna dintre 1913 ºi 1914, Diaghilev l-a gãsit, în persoana tînãrului balerin Leonid Myasin [Massine]. Un tînãr care era în stare sã-l eclipseze chiar pe Nijinski. În aceeaºi perioadã, Diaghilev începe sã discute despre o colaborare cu Natalia Goncharova ºi Mihail Larionov, doi artiºti ruºi avangardiºti, care vor imprima Baletelor modernismul ºi în materie de costume ºi decoruri, aºa cum Stravinski introdusese modernismul în muzicã. În 1916, în plin rãzboi mondial, trupa Ballets Russes pleca în al doilea turneu peste Ocean. De data aceasta, la New York, unde

A nu se citi noaptea!

Dezvãluiri din lumea supranaturalului (4) Fantome fictive (2) Au glumit, au rîs, au vorbit ºi s-au comportat cît mai normal cu putinþã. Dupã cîteva zile, fantoma fictivã a început sã îºi facã simþitã prezenþa prin ciocãnituri, zgîrieturi, mutarea obiectelor ºi altele.

Cînd membrii grupului au întrebat dacã Philippe

Pag. a 19-a – 27 mai 2016

Diaghilev semnase un contract cu Metropolitan Opera. Americanii ceruserã sã vinã ºi Nijinski, chiar dacã, la acea vreme, balerinul nu mai fãcea parte din trupã. Diaghilev a fost de acord, dar nu a fost uºoarã aducerea sa în America. Rãzboiul l-a prins pe Nijinski în Austria - un rus pe teritoriu inamic - unde a fost arestat la domiciliu. A fost necesarã intervenþia ambasadorului american la Viena ºi a Secretarului de Stat american pentru a i se permite sã plece din þarã. Ballets Russes începuserã deja sezonul.

Americanii s-au dovedit a fi mult mai conservatori decît europenii, au ridicat din sprîncene la vederea „scenelor imorale“ din „ªeherezada“ sau din „Dupã amiaza unui faun“. Au fost mai ales revoltaþi la vederea îmbrãþiºãrilor dintre femeile albe ºi bãrbaþii cu pielea vopsitã cafeniu. Problemele rasiale erau tabu în Lumea Nouã. În Europa, Ballets Russes au încîntat ºi publicul spaniol, ºi italian, ºi englez, ºi monegasc. Artiºtii au fost prezenþi, în 1911, la festivitãþile de încoronare a Regelui George al V-lea. În 1916, cînd rãzboiul vuia pe Frontul de Vest, au dansat ºi pe scena Teatro Real din Madrid, unde au fost admiraþi de însuºi Regele Alfonso. Dupã aceea, Regele a devenit principalul patron al Baletelor pe continentul european. În Italia, au întîmpinat o audienþã arogantã, cînd venea vorba de arta baletului, dar primul care a început sã aplaude un dans solo al lui Nijinski a fost însuºi Regele Victor Emanuel III. Pînã cînd cortina a cãzut ultima oarã, Ballets Russes au cutreierat marile capitale europene, venind cu noi dansuri, muzici ºi idei moderne. Nu au reuºit niciodatã sã ajungã în Rusia, deºi Diaghilev a încercat sã organizeze turnee ºi „acasã“.

Pe 21 august 1929, o ºalupã mortuarã pleca de la Grand Hotel din Lido di Venezia spre insuliþa San

Michele, cimitirul veneþian. Corpul neînsufleþit, care se îndrepta spre secþiunea ortodoxã a cimitirului, era al lui Serghei Pavlovici Diaghilev. Omul care, în decurs de 23 de ani, schimbase pentru totdeauna lumea dansului, a teatrului, a muzicii ºi a artelor vizuale, atît în Europa, cît ºi în America. Impresarul genial care transformase Ballets Russes într-un laborator al avangardei artistice a Secolului XX. Dar Serghei Diaghilev nu era nemuritor. Ba mai mult, întreaga viaþã se temuse de moarte. O teamã morbidã ºi obsesivã. Se ferea de orice boalã contagioasã, se îngrozea de ceea ce considera „semne rele“ ºi purta amulete pentru a alunga spiritele rele. Avea slãbiciunile lui. Dar ºi-a transformat pînã ºi moartea într-un ultim spectacol teatral al vieþii sale. În tinereþe, fusese un mare admirator al lui Wagner, despre care spunea cã a avut o sclipire de geniu atunci cînd a decis sã plece sã moarã în Veneþia. Aºa, nega chiar haosul final al morþii, îºi transforma propria viaþã într-o operã de artã. Le fel îºi dorea ºi Serghei, sã se ducã la Veneþia, transformînd dispariþia într-o manifestare de creativitate. Într-o scrisoare trimisã mamei sale vitrege în 1902, se destãinuia: „Întrebi dacã iubesc Veneþia ºi de ce am venit aici. [...] Am venit pentru cã e atît de bine ºi de calm ºi, în general, viaþa [seamãnã] atît de puþin cu viaþa; în plus, în Veneþia, un om nu poate «trãi», poate doar «exista». [...] Sînt convins cã îmi voi sfîrºi zilele aici, unde nu ai unde sã te grãbeºti, unde nu trebuie sã faci vreun efort sã trãieºti; ºi asta e principala noastrã problemã, noi toþi nu trãim pur ºi simplu; depunem eforturi mari sã trãim, ca ºi cînd fãrã acele eforturi viaþa noastrã s-ar sfîrºi“.

Sfîrºit ALEXANDRA ªERBAN

este cel care face aceste lucruri, s-a auzit o pocniturã, urmatã de vibraþii ale mobilei ºi cãderea tablourilor de pe perete. Dupã acest prim contact, Philippe îºi fãcea simþitã prezenþa de fiecare datã cînd era chemat. El rãspundea prin lovituri în masã ºi îºi însuºise, pînã la cel mai mic detaliu, biografia care îi fusese inventatã. Grupul cercetãtorilor avea în total 8 membri, dar Philippe putea dialoga ºi cînd erau prezenþi doar 4 dintre aceºtia. În funcþie de cei prezenþi, fantoma fictivã mai fabula pe lîngã cele stabilite în biografia iniþialã. Cînd persoane noi se adãugau grupului de cercetãtori, Philippe fabula ºi mai mult.

Deci, similar fenomenului poltergeist, cînd o entitate este generatã de o persoanã tînãrã sau de un adolescent care trece printr-o perioadã de frãmîntãri

emoþionale, o fantomã fictivã poate fi generatã de un grup, în cadrul unui experiment controlat. Trebuie luat în considerare faptul cã, pentru generarea unei astfel de entitãþi, nu este deloc necesar ca o persoanã sã fie bolnavã psihic sau sã provinã dintr-o familie cu probleme. Adolescenþii care genereazã entitãþi de tip poltergeist sînt complet normali psihic, ei trecînd doar printr-o perioadã de tensiune emoþionalã ºi de stress. Cît despre cercetãtorii care au generat fantome fictive în cadrul unor experimente controlate, aceºtia nu aveau probleme legate de stress, anxietate sau tensiune emoþionalã. Totuºi, trebuie luat în considerare, aici, ºi faptul cã, în unele cazuri, comunicarea cu lumea de dincolo poate fi una fictivã.

Sfîrºit YAMI KAMUI-KRUEGER

Scena finalã. Un ultim act artistic

O DRAMATICÃ PROBLEMÃ DE ISTORIE LITERARÃ

CINE ESTE ADEVÃRATUL AUTOR AL PIESELOR LUI SHAKESPEARE? (14) Cea de-a doua precizare care poate fi fãcutã este cã lucrãrile lui Shakespeare par a indica o traiectorie clar evolutivã, care are prea puþinã asemãnare cu faptele cunoscute din viaþa acestuia. Din contrã, ele indicã faptul cã avem de a face cu doi oameni diferiþi, autorul ºi actorul. Autorul l-a ucis pe Falstaff, cel mai popular personaj al sãu, fãrã vreun motiv aparent, în 1598-1599, în loc sã îl exploateze în încã alte 5 piese, în avantajul financiar al trupei Chamberlain’s Company. Ceea ce este ºi mai important, autorul pare sã fi suferit o experienþã traumaticã în 1601, care a condus la o totalã schimbare a contextului lucrãrilor sale: comediile italienizate ºi istorisirile triumfaliste au dispãrut, lãsînd locul marilor tragedii ºi „pieselor problemã“. Autorul se pare cã a fost mulþumit cînd a murit regina Elisabeta, în 1603 („Iar lunii muritoare i s-a-ndurat eclipsa... Se-ncoroneazã îndoielile, de-acuma liniºtite,/ ªi nesfîrºitã pace proclamã ei, mãslinii“, din Sonetul 107, considerat de majoritatea criticilor cã se referã la moartea reginei) ºi a fost unul dintre puþinii poeþi notabili ai epocii care nu a scris nici un cuvînt în memoria reginei. S-a susþinut adeseori cã piesele scrise în anii 1600, fac parte din politica opoziþionistã de dupã rebeliunea lui Essex. Autorul se pare cã a avut un interes special pentru compania London Virginia ºi a avut acces la scrisoarea lui Strachey, un document confidenþial despre naufragiul din Bermude, care a circulat numai între directorii companiei. Autorul a fost, evident, prieten cu lordul Southampton, de vreme ce i-a dedicat douã lungi poeme, iar despre Southampton se crede cã a fost „unicul zãmislitor“ al sonetelor lui Shakespeare.

Prin contrast, actorul nu a fost nimic din toate astea. El nu avea nici un motiv sã-l ucidã pe Falstaff în 1598-1599, un act dezavantajos pentru propriile interese financiare. Nu a suferit nici o traumã în 1601. Cei mai mulþi învãþaþi ortodocºi atribuie marea rupturã din 1601 fie morþii unicului fiu al lui Shakespeare, Hamnet - deºi aceasta se produsese cu cinci ani înainte, iar între timp Shakespeare scrisese Falstaff - fie morþii tatãlui sãu, John, în 1601, deºi el avea 37 de ani la acel moment ºi nu existã nici o dovadã cã era apropiat de acesta. Actorul nu avea absolut nici un motiv sã fie mulþumit atunci cînd a murit regina Elisabeta ºi nici un motiv pentru a se abþine de la a scrie un discurs în memoria acesteia.

Actorul nu a avut nici un profil politic cunoscut, ci, dimpotrivã, se pare cã a evitat orice implicare politicã, probabil cã din cauza pericolului extrem prezentat de politica elisabetanã pentru o persoanã dintr-o profesie marginalã. Actorul nu a avut nici o legãturã imaginabilã cu compania London Virginia; el nu s-a aflat printre cei 570 de oameni care au cheltuit 12 lire sterline pentru a cumpãra o acþiune a companiei. Nu a avut nici un fel de acces la documentele confidenþiale ale companiei, precum scrisoarea Strachey, la momentul naufragiului din Bermude. Nu existã nici un motiv pentru a presupune cã Southampton a dat vreodatã ochii cu Shakespeare (nu existã nici o menþiune referitoare la Shakespeare în documentele care au supravieþuit de pe urma lui Southampton sau vreo menþiune a vreunei legãturi, oricît de vagi, fãcutã de contemporani), decît dacã Southampton l-a vãzut pe Shakespeare jucînd pe scenã.

Pare cît se poate de clar, în mãsura în care este ceva clar în toate acestea, cã - încã o datã - aveam de a face cu doi oameni diferiþi ºi deosebiþi, autorul ºi actorul, ale cãror traiectorii prin viaþã au fost cu totul distincte. În cazul lui Shakespeare actorul, ºtim o mulþime de lucruri despre traiectoria ºi þelurile vieþii sale: în esenþã, sã foloseascã banii pe care îi cîºtiga în Londra pentru a deveni un domn ºi un om cu avere recunoscut în Stratford, ºi de a fonda o dinastie. Nu a avut nici o aspiraþie literarã sau culturalã cunoscutã ºi, în ciuda presupunerii de a fi cel mai mare scriitor din istorie, a avut un interes remarcabil de slab pentru viaþa intelectualã a Londrei, de vreme ce s-a retras - la vreo 47 de ani - la Stratford. Autorul ºi actorul trebuie, pe de altã parte, sã fi fost contemporani sau aproape contemporani.

Dacã nu, ar fi existat o nepotrivire inexplicabilã între viaþa actorului ºi cronologia operelor sale, dupã cum amestecã lucrurile teoria oxfordianã. În august 2001, am scris un articol, în revista lunarã britanicã History Today, „Who Was Shakespeare?“, examinînd chestiunea paternitãþii cu informaþia care îmi era cunoscutã la acel moment.

Am tras concluzia cã nu era absurd sã afirmi cã altcineva a scris lucrãrile lui Shakespeare ºi cã De Vere pãrea a fi cel mai puternic candidat, dar cã argumentele aduse în sprijinul lui nu erau convingãtoare ºi, în absenþa unor noi dovezi sau a unui candidat mai bun, ne putem foarte bine întoarce la pãrerea ortodoxã cã William Shakespeare din Stratford a scris operele cu care este creditat. Nu aveam nici un motiv sã presupun cã aceastã concluzie a mea - perfect rezonabilã pentru un istoric, dacã nu pentru un profesor de literaturã englezã - va fi modificatã vreodatã. Dar a fost. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN

Pag. a 20-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Era doamnei Merkel De la înfiinþare, NATO „îi þine pe ruºi la distanþã, pe americani în Europa ºi pe germani subordonaþi” („to keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down“), aºa cum afirma generalul Ismay, primul secretar al Alianþei Nord-Atlantice. În acest scop, numai SUA au staþionaþi 44.660 de militari în 174 de baze, în Germania.

Marea Britanie are o Armatã pe Rhin. În vremea rãzboiului rece, anglo-americanii i-au atras pe vest-germani la hedonism ºi consumism, i-au fãcut ,,graºi ºi impotenþi” (Churchill). Dupã retragerea Armatei Roºii, capitala revine la Berlin. Cancelara Angela Merkel ºi preºedintele Joachim Gauck sînt educaþi în zona de ocupaþie sovieticã. Dupã Cortina de Fier, reeducarea sovieticã era brutalã, apoi, uºor de depãºit dupã 1991, pe cînd cea made in USA e încã atotprezentã, departe de a fi înþeleasã ºi, cu atît mai puþin, depãºitã de majoritatea încã grasã, impotentã ºi supravegheatã de o armatã omniprezentã de 7 decenii. Celebrul plan criminal Morgenthau n-a fost pus în aplicare, pe cînd cel de reeducare este actual.

Anglo-americanii submineazã autoritatea bãrbaþilor germani, prin faptul cã femeile, persoanele cu dizabilitãþi, refugiaþii º.a. au mai multe drepturi. ªcolile ºi universitãþile sînt mediocre. Armata e una de mercenari.

Nemulþumirea germanilor de rînd, fãrã alternativã – „Alternativlos“ e cuvantul de ordine al doamnei Merkel -, e uºor de înþeles. Dar, de curînd, de cînd aceºtia se confruntã ºi cu afro-asiaticii musulmani, sau idolatrii, în majoritatea lor, bãrbaþi fãrã complexele reeducãrii, situ-

Secretele cu care a fugit Mihai Pacepa în SUA Fuga lui Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, în vara anului 1978, a aruncat în aer spionajul românesc.

Nicolae Ceauºescu a înnebunit. Mîna lui dreapta deþinea cele mai mari secrete ale României ºi s-a temut cã le va spune americanilor.

Serviciul de spionaj românesc a primit în anul 1978 cea mai mare loviturã: Mihai Pacepa, consilierul personal al lui Nicolae Ceauºescu, a fugit în SUA cu cele mai mari secrete ale unei þãri comuniste. Profesorul Cristian Troncotã, cel care a studiat vreme de un deceniu fondul de documente al Securitãþii, a dezvãluit posibila cauzã a fugii celui mai mare demnitar al Securitãþii lui Ceauºescu, dar ºi ce secrete a luat peste Ocean. În iulie 1978, Mihai Pacepa se afla în Germania. Era perioada în care Pacepa negocia cu nemþii, la presiunea lui Ceauºescu, vînzarea unor componente pentru avioanele militare. Acest lucru nu se putea pune în practicã, povesteºte Troncotã, întrucît nemþii nu aveau aprobarea americanilor. „El îi promisese lui Ceauºescu cã va rezolva problema, însã nu reuºise. ªi din cauza acestui eºec, Pacepa s-a gîndit sã evadeze din România. La rîndul sãu, securiºtii din interior aflaserã de planurile lui de a fugi din þarã“. Era momentul oportun pe care Pacepa nu l-a ratat ºi a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea i-a fost aprobatã imediat de preºedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978, generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenþial de lîngã Washington. Se spune cã a fost primit pe covor roºu ºi a fost aºteptat de cãtre adjunctul ºefului CIA ºi de 70 de înalþi oficiali ai SUA. Era cea mai grea loviturã datã Securitãþii. Profesorul universitar Cristian Troncotã dezvãluie faptul cã Pacepa ºtia multe secrete ale României.

Secretul diamantelor Cel mai tare, Ceauºescu se temea ca Pacepa, odatã fugit, sã nu dezvãluie secretele Fabricii de diamante sin-

Acestea sînt cele mai ciudate legi din Europa: citeºti ºi te cruceºti Trãim într-o lume nebunã, iar legile demonstreazã cel mai bine acest lucru. Cînd vine vorba de norme ciudate, America este, în adevãratul sens al cuvîntului, þara tuturor posibilitãþilor. Aici poþi face puºcãrie dacã îmbeþi un peºte sau pui pisica într-un cuptor cu microunde. Ei bine, nici europenii nu rãmîn în urmã cu legile trãsnite, iar noi le-am selectat pe cele mai ciudate dintre ele. Rîdem acum, dar trebuie sã fim cu mare bãgare de seamã, pentru cã s-ar putea sã ne apuce plînsul cînd ajungem în unele þãri de pe Bãtrînul Continent ºi nu cunoaºtem legile, cît de ciudate ar fi ele pentru noi.

Dacã aþi ajuns în Marea Britanie, sã vã fereascã Dumnezeu sã muriþi în clãdirea Parlamentului, pentru cã este interzis prin lege. Nu de alta, dar, dupã toate formalitãþile (cu poliþia ºi legiºtii), riscaþi sã fiþi dus, întins în

aþia politicã a luat o turnurã neaºteptatã.

Germania doamnei Merkel trebuie sã facã faþã invaziei islamice orchestratã de SUA, nemulþumirii din þara sa ºi a statelor UE, pentru a nu ajunge într-o capcanã similarã celei din anii 1914 sau 1939, cînd Perfidul Albion a reuºit sã atragã Reich-ul II ºi III în rãzboaie mondiale sinucigaºe, care sã permitã anglo-saxonilor stapînirea Europei ºi a lumii. SUA are 800 de baze în 80 de þãri, inclusiv în România.

Din nou, ca în vremea lui Wilhelm al II-lea ºi a lui Adolf Hitler, expansiunea economicã trebuie subminatã (,,Germania delenda est” Saturday Review, 11.09.1897), ºi pentru a nu ajunge pe picior de rãzboi ca predecesorii ei naivi, doamna Merkel refuzã sã opunã rezistenþã, ba chiar obligã þãrile UE sã o urmeze, fãrã a le consulta, deschide necondiþionat graniþele, Aprilie 2014. Întîlnire, la Vatican, între Regina acceptã nelimitat refugiaþi (care costã sute de Elisabeta a II-a, ºef suprem al Bisericii Anglicane, ºi miliarde de euro), se ploconeºte la Înalta Poartã.

Papa Francisc, primul Suveran Pontif argentinian, la 32 Cu ce consecinþe?

Criza ºi politica doamnei Merkel au generat o de ani de la rãzboiul din Insulele Falkland (Malvine).

Alternativã pentru Germania, AfD, care propune contrariul: opririrea invaziei, a construcþiei de moschei, a giei NATO. AfD are deja 15-20% din opþiunile gerislamizãrii; reevaluarea reeducãrii anglo-mozaice (fãrã a manilor, mai mult în Est decît în Vest. Fãrã ipocrizia pune la îndoialã Holocaustul), personificatã de generaþia politic corectã, fãrã tabu-uri în politica internã ºi externã, 1968, prima reeducatã cu succes de SUA; revenirea la la alegerile parlamentare de anul viitor, se încheie Era învãþãmîntul performant; desfiinþarea privilegiilor doamnei Merkel, prima femeie cancelar federal, pregatitã minoritãþilor; o presã fãrã control; reactivarea armatei la ºcoala partidului unic marxist-leninist. tradiþionale; retragerea armatelor strãine (britanicii se retrag Prof. univ. VIOREL ROMAN, în 2020); normalizarea relaþiilor cu Rusia; redefinirea strateConsilier academic la Universitatea din Bremen

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

tetice din Bucureºti, construitã în anul 1974, ºi unde lucrau aproximativ 300 de angajaþi ai Securitãþii. Practic, lui Pacepa i s-a datorat construirea ei, care a reuºit, prin spionii sãi, sã facã rost de tehnologiile utilizate pentru producerea diamantelor sintetice. Mai mult decît atît, a reuºit sã aducã în þarã ºi un specialist care sã vegheze la procesul de producþie. Cifra de afaceri a fabricii era în acei ani între 240 ºi 270 de milioane de lei pe an. „Dar Pacepa nu a dezvãluit niciodatã strãinãtãþii acest lucru.

Drept dovadã, cã fabrica a funcþionat pînã în 2006“, spune Troncotã.

dozimetru ºi în momentul în care se apropia de o zonã periculoasã el începea sã piuie. Numai cã uneori apãreau situaþii hilare. La dozimetru trebuia sã se punã o anumitã substanþã, lucru care nu se putea face întotdeaua ºi el începea sã piuie în timpul unei ºedinþe“, ne povesteºte Troncotã. De altfel, Pacepa era foarte apreciat ºi de Elena Ceauºescu, care îl lãuda permanent.

Condamnat la moarte

Fuga lui Pacepa a însemnat o catastofã pentru spionajul românesc, el fiind singurul care cunoºtea identitatea tuturor ofiþerilor sub acoperire din lumea occidentalã. „Speriaþi cã ar putea fi deconspiraþi, ei au fugit în þarã ºi mulþi s-au deconspirat singuri. Vã daþi seama ce probleme au apãrut: unii erau daþi morþi ºi deodatã apãreau vii în þarã“, povesteºte Cristian Troncotã. El spune cã serviciul de spionaj îºi revine cu greu, dupã douã-trei decenii. Un alt secret cunoscut de Pacepa, dezvãluie Troncotã, era faptul cã þara noastrã fãcea trafic de arme la bordul mai multor nave, aproximativ 100, cele mai multe de pescuit oceanic. Pe lîngã peºte, la bordul vaselor se transporta ºi armament produs în þara noastrã, la Mîrºa. Armele ajungeau, chiar pe sub nasul celor din NATO, la grupãri din Salvador, Nicaragua, Angola. „Din acest motiv, dupã Revoluþie, navele au fost vîndute: pentru a se ºterge urmele a ceea ce întîmplase în voiajele lor, dar ºi pentru a nu se mai continua traficul de arme“, spune el. În ciuda temeririlor sale, cã spionul ar putea sã vîndã secretele þãrii noastre americanilor, acest lucru nu s-a întîmplat. Mihai Pacepa reprezenta pentru Nicolae Ceauºescu mai mult decît un înalt general al Securitãþii. El îi adusese dictatorului un dozimetru de controlare a gradului de radioactivitate. „Ceauºescu se temea sã nu aibã soarta lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi sã fie radiat ºi astfel îºi lua mãsuri de siguranþã ºi purta permanent la el acest

La scurtã vreme de la fuga sa, printr-un decret prezidenþial, lui Pacepa i s-au retras toate distincþiile ºi medaliile acordate de-a lungul timpului. Totodatã, a fost condamnat la moarte pentru crimã de înaltã trãdare. Pe urmele sale, Ceauºescu l-a trimis pe teroristul Carlos Ilici Ramirez, zis ªacalul, însã generalul nu a fost de gãsit.

Legenda spune cã fostul spion român ºi-a fãcut trei operaþii estetice pentru a-ºi schimba fizionomia. Surprinzãtor, spune profesorul Cristian Troncotã, printr-un decret, Nicolae Ceauºescu îi comutã dupã 10 ani pedeapsa de condamnare la moarte în închisoare pe viaþã. Profesorul Troncotã spune cã în perioada 1975-1989, Nicolae Ceauºescu a fost trãdat de nu mai puþini de 32 de ofiþeri de Securitate. Nu doar Ceauºescu s-a simþit trãdat de Pacepa. Opinia publicã îl catalogheazã ºi acum, dupã atîþia ani, ca fiind cel mai mare trãdãtor al României.

Cristian Troncotã spune cã Pacepa nu ne-a trãdat, întrucît nu avea cum, el fiind agent sovietic. Cel mai solid argument în susþinerea acestei idei ar fi acela cã Pacepa a fost infiltrat în sistem de Alexander Mihailovici Saharovski, ºeful consilierilor sovietici din România ºi din Securitate, care avea o datorie faþã de tatãl lui. Acesta ascunsese în perioada rãzboiului un spion valoros al NKVD-lui (Direcþia Principalã a Securitãþii Statului), la General Motors, acolo unde lucra. Aºa se explicã de ce Pacepa, care, deºi nu terminase studiile la Facultatea de Chimie Industrialã din Bucureºti, el obþinînd diploma patru ani mai tîrziu, a fost încadrat în Direcþia a II-a de Contrainformaþii Economice. („ADEVÃRUL“)

sicriu, dupã gratii… glumim, evident). În schimb, avem o veste bunã pentru femeile gravide: ele îºi pot face nevoile pe unde vor, inclusiv în cascheta unui poliþist – ºi asta e trecut, negru pe alb, în lege.

Poposim în Franþa. Dacã doriþi cu tot dinadinsul sã cumpãraþi un porc din Paris, nu aveþi decît, dar sã nu îndrãzniþi sã-l numiþi „Napoleon“, cel puþin pînã nu aþi trecut frontiera. Dacã vã aude un om al legii cã aþi numit rîtanul dupã marele împãrat, nu vã salveazã de amendã nici dacã intonaþi toatã „Marsilieza“ sau dacã strigaþi în gura mare: „Vive la France!“ În Islanda, riscul de a rãci e destul de mare, dacã þinem cont de climatul rece. E Ok, puteþi sã strãnutaþi oriunde, dar evitaþi sã o faceþi pe stîlpii de iluminat! Da, aþi citit bine, e interzis prin lege strãnutul pe un pilon de electricitate.

Iar în Elveþia, neutralitatea istoricã nu se aplicã ºi în cazul celor trag apa la toaletã dupã ora 22:00… Dacã aþi ajuns în Þara Cantoanelor ºi v-au apucat nevoile dupã

ora 10 seara, nu vã atingeþi de butonul care declanºeazã jetul de apã. Riscaþi sã va audã un vecin ºi sã vã reclame la poliþie.

Bine aþi venit în Germania, motorul economic al Europei ºi cel mai mare producãtor de maºini de pe Continent. Însã, trebuie sã ºtiþi o regulã importantã.

Indiferent cã aþi pornit de acasã cu maºina personalã sau aþi închiriat una, dacã rãmîneþi fãrã benzinã pe autostradã primiþi, garantat, o amendã.

Apropo, sã nu îndrãzniþi sã vã dezbrãcaþi goi puºcã dacã aþi pãºit pe Acropole, în Atena. Da, interdicþia e întãritã prin lege, de parcã în alte locuri poþi renunþa la lenjerie! ªi tot în Capitala Greciei, poliþia îi poate aresta pe oamenii care nu sînt îmbrãcaþi decent sau sînt murdari.

Iar dacã mergeþi la shopping la Milano, nu uitaþi sã zîmbiþi mereu în locurile publice, pentru cã sînteþi obligaþi prin lege. Bine, excepþie fac înmormîntãrile ºi vizitele la spital.

CRISTI TEODORESCU

Spionii sub acoperire s-au întors acasã

Pag. a 21-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Stimaþi ploieºteni, Este momentul ca politicile naþionale sã ocupe un loc important în concepþia cetãþenilor, dar nu politicile de faþadã din sigla unor partide care ºi-au lichidat capitalul de credibilitate. Este nevoie ºi de forþa voastrã pentru cã altfel România se îndreaptã, împinsã fiind, spre cea mai neagrã perioadã din istoria sa modernã.

Partidul România Mare, cel care-mi susþine candidatura, ºi-a trecut programul prin sita acestor 26 de ani de la miºcarea socialã care a schimbat formula politicã a României. Notele stridente care conduceau spre impresia unui naþionalism - extremist au fost amendate ºi estompate în lupta de principii dusã permanent în slujba românului simplu. Chiar cînd mesajul a fost mai accentuat, rolul sãu era de a forþa percepþia noastrã, a tuturor, asupra realitãþilor dintr-o Românie prãbuºitã de puterea politicã vîndutã altor interese decît cele ale neamului. Excesele politicii au stricat prezentul ºi viitorul românilor de rînd, evidenþiind caractere infecte ºi ambiþii nemãsurabile în etalon comun.

Deocamdatã aceasta-i România curentã, o þarã aflatã în cãutarea poporului pe care l-a avut, dar care i-a fost rãpit la moment de cumpãnã istoricã. Metehne scurse pe sub pulpana corupþiei instituþionalizate continuu, iar mulþi actori perverºi au rãmas la cîrma instituþiilor cu atribuþii punitive ºi þin cu dinþii de prerogative.

Românului i se oferã spectaculosul pentru ca prezentul artificial sã compenseze regrete, fãcînd uitat parcursul mizerabil. Aleºii noºtri pãrãsesc legãtura cu populaþia ºi se înscriu pe un traseu ordo-

nat din culise. Rãul nu este în votul popular, ci în structura indivizilor propuºi/dispuºi sã facã politicã. Este timpul sã schimbãm paradigma, ºi pentru aceasta vã cer sã votaþi cu mintea limpede ºi sã continuaþi, printr-o atitudine participativã, sã vã interesaþi de treburile urbei, sã întrebaþi ºi sã trageþi la rãspundere primarul ºi aleºii locali, fãcîndu-i rãspunzãtori atît pentru promisiunile de campanie, cît ºi pentru neregulile din administrarea municipiului.

Am avut norocul sã cunosc mãruntaiele ascunse ale Primãriei Ploieºti în scurtul interimat al funcþiei de primar. Am vãzut cum toþi cei care s-au perindat prin acel birou s-au preocupat de interesele clanului din care au provenit, în loc de a vã respecta prin acþiune corectã în slujba cetãþeanului. Am gustul amar al celui care nu a putut sã îndrepte nimic, pentru cã în primãrie funcþioneazã calculul politicianist ºi nu administrarea corectã a intereselor municipiului.

Vã sfãtuiesc sã nu uitaþi nimic din ceea ce vi s-a întîmplat. ªi în primul rînd sã nu uitaþi minciunile din multele campanii electorale ºi fariseismul aleºilor rezultaþi din vot pãcãlit. Luptaþi, alãturi de mine, pentru profesionalizarea sistemului administraþiei publice ºi spuneþi nu politizãrii lui excesive. ªi amintiþi-vã cã moºteniþi spiritul Republicii de la Ploieºti, din 1870, condusã de primarii Radu Stanian ºi C.T. Grigorescu, concretizarea de atunci a revoltei dezamãgiþilor faþã de guvernanþi strãini de interesele þãrii ºi ale poporului român. Vã chem sã strîngem rîndurile în cinste ºi respect reciproc, animaþi de un mai vechi slogan pe care îl readuc în actualitate: ,,Unul pentru toþi ºi toþi pentru Ploieºti!”

Pag. a 22-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (27) ºarpe: „Jale! Urgie! Pogrom! Fasciºtilor! ªi am scris piesa. Care a plãcut ºi a fost Ajutor!“. Concluzia e simplã ºi la vedere: înregistratã. În rolul principal, Mircea sute ºi sute de oameni nevinovaþi au murit Albulescu. Alþi interpreþi au fost Aurel ca sã vinã la Putere o echipã stalinistã, care Rogalski, Simona Bondoc º.a. Scenariul a fost duhneºte a usturoi de la o poºtã ºi care n-a difuzat de cel puþin 10 ori în 15 ani, la emisiunea pãrãsit România (ca majoritatea coreliTeatru Radiofonic pentru Copii ºi Tineret, gionarilor sãi), ci a rãmas aici cu o misiune adicã pe acel spaþiu unde erau transmise, în precisã, de coloanã a V-a, poate-poate mai copilãria mea, neuitatele piese „Muzicuþa cu pãcãlesc Þãriºoara asta o datã. Un alt copil schimbãtor” ºi „Nota zero la purtare“ cu Silvia al lui David este Mihai Bujor Sion. Fostul Chicoº. Ce vremuri minunate ºi lipsite de griji! sãu prieten, arh. Vlad Gavrilescu (fiul fosAstãzi, cînd are loc o ofensivã pe toate flancurile tului ambasador al României la Pekin ºi împotriva Direcþiei Naþionale, slabã speranþã sã Washington, Nicolae Gavrilescu), îmi dã azi se mai transmitã piesa mea despre ªtefan cel „fiºa” acestui personaj: a început facultatea Mare, sau aceea despre Tudor Vladimirescu. în Olanda, unde taicã-sãu, bãtrînul ilegalist Mai ales cã sînt scrise de mine, un paria, un proBujor Sion, era ambasador; revenit în scris. Mã pomenesc cã mã viziteazã Soby Cseh, Þarã, a lucrat la Ambasada Thailandei, se care îmi spune cã un þigan biºniþar, pe nume Corneliu Vadim Tudor, împreunã cu iubitele lui fete, pare ca securist, dar în orice caz se ocupa Dide, l-a avertizat: „Eºti pus la index, fiindcã ai fost prieten cu Vadim ºi cu Barbu!”. Soby e puþin Lidia ºi Jeni, participã la deschiderea postului de televiziune cu cea mai sinistrã biºniþã, cumpãrînd pe timorat, fiindcã Dide face parte din Consiliul Cosmos TV. Cu toatã strãdania Tribunului ºi a celor care au lei aparaturã electronicã de la Corpul Diplomatic (sau din circuitul intern al F.S.N. Îmi confirmã ºi el, încã o datã, ceea ce ºtie lucrat acolo, acest post n-a avut viaþã prea lungã. diplomaþilor, care multiplicau între ei, mai toatã lumea artisticã ºi sportivã din Bucureºti: acest Dide e un gunoi social, un infractor întîmplãrile de la minele de uraniu din Munþii periodic, listele cu obiectele ce le prisoseau), pe înrãit, care întorcea portofelul pe la „Athénée Apuseni, unde ruºii, într-adevãr, îi lichidau pe unii care el apoi le vindea cu suprapreþ; în urmã cu un Palace“ ºi pe Str. Covaci, dupã care fugea mîncînd ca sã nu divulge nimic. Miºu Filip îmi spune la tele- an a venit împreunã cu Ion Iliescu pe Intrarea pãmîntul, strigînd tot el: „ªase, Miliþia!” Uite cine a fon o chestie nãucitoare: atunci cînd Iulian Vlad a Nopþii nr. 6, pentru ca directorul Editurii Tehnice strigat la televizor „Nu trageþi în copii, sînt copiii sã se mute acolo, dar schimbul nu s-a realizat; în ajuns sã ne judece pe noi! Pleava societãþii! Începe demolarea lui Mircea Angelescu la noºtri!“ el, de fapt, rostea o parolã pentru conti- vara lui 1989, am vizitat ºi eu cãsuþa cu pricina, dar „Europa liberã”. Pãcat, pentru cã omul a fãcut nuarea mãcelului. Avînd în vedere cã Miºu Filip e cine mi-ar fi repartizat-o mie? lucruri extraordinare pentru fotbalul românesc. ªi vecin de bloc cu noul prim-ministru, Petre Roman, ce dacã a fost secretar al Centrului Universitar dar ºi cã generalul amintit e deja arestat, încep sã Bucureºti al P.C.R.? Cutremurul din 22 decembrie fac niºte legãturi. Sã fi fost capabil omul acela atît 1989 începe sã aibã replici, se aºazã plãcile tectoni- de blajin, oltenaº de-al nostru, de o asemenea ce. Aud cã Doina Cornea a ieºit din Front, ca ºi un ipocrizie diabolicã? Tot de la Miºu-Piºu aflu cã, pe reprezentant al studenþilor, care a declarat la un niºte liste secrete, Iulian Vintilã figureazã ca genemiting cã a fost folosit ca marionetã. Apare vede- ral de Securitate, dar ºi cã - minunea secolului - la tismul politic. Un tînãr din Arad, preºedinte al etajul IV al Hotelului „Athénée Palace” a fost dibuit F.S.N din localitate, iese pe postul de Televiziune ºi un perete dublu, cu un lift mascat, care transporta declarã cu emfazã: „La uzina de vagoane am fost arme, muniþii ºi oameni! Imprimarea telefoanelor PERSONAL ºi am stat de vorbã cu oamenii! din Bucureºti se fãcea în clãdirea de lîngã Biserica Refuzau sã munceascã, dar am stat de vorbã cu ei ºi Kreþulescu, deasupra Anticariatului - zonã pe unde, au înþeles”. Ca sã vezi! Se zvonise prin ziare (vorba pe la 1854, tînãrul ofiþer al armatei þariste, Lev lui Coºbuc, în „Lordul John”), dar ºi pe la colþuri, Tolstoi, rãsfoia cãrþi franþuzeºti ºi mînca îngheþatã.

Dar, sã mai las papagalul zvonurilor sã mai cã s-au descoperit averi fenomenale, la Postelnicu ºi tragã niºte „planete”, în timp ce flaºneta unei ierni Nuþã. Unii zic cã Postelnicu avea 6 case pe numele funerare mã duce cu gîndul la corbii poetului lui, iar Nuþã un perete cu mai multe frigidere, baºca Tradem, cîntaþi de Bacovia. (Statuia lui Traian tablouri de patrimoniu. Colportajul atinge praguDemetrescu se gãseºte, pitulatã printre copaci, în rile de sus ale suprarealismului! Existã indicii cã Parcul Ciºmigiu, aici fiind mutatã, pe la începutul buncãrul de la Casa Republicii a fost construit pe bucãþi, adicã în fiecare zi se aduceau muncitori care veacului, din vechiul amplasament, care era în faþa se schimbau, iar ºefii de lucrãri erau asasinaþi pe Atheneului Român.) Aud cã Elena Ceauºescu a rînd. Asta chiar cã n-o mai cred, prea seamãnã cu avut pe drum un pistol în mînã. Teroriºtii aveau 3 rînduri de haine pe ei: 1) gãrzi patriotice; 2) costume; 3) treninguri. Au murit atîþia oameni nevinovaþi. De ce oare? Cine a tras? Cine a dat ordin? Ceauºescu e mort.

Singura ipostazã în care îl acceptã La Bran, acolo unde Corneliu Vadim Tudor românii astãzi, cu adevãrat. Dar la fel vor crede ei ºi mîine? Nu mã împac în ruptul îºi petrecea concediile de varã ºi de iarnã ºi unde capului cu iuþeala fulgerãtoare în care s- reuºea sã se odihneascã dupã tot tumultul cotidiau regãsit ºi s-au cãþãrat pe palierele an al Capitalei.

Puterii evreii. „Pe ultimul dintre ei l-aº 11 IANUARIE 1990. Constat cu mîhnire cã în conduce cu flori la garã, sã plece în Þarã nu mai funcþioneazã nici o autoritate. Þiganii Israel!“ - aºa îmi spune Barbu de cînd neºi-au pus brasarde Tricolore, s-au dat drept conam împrietenit, din 1976. Acest Petre trolori prin tramvaie, troleibuze ºi autobuze, ºi i-au Roman e cel dintîi premier evreu din buzunãrit pe oameni. Tot þiganii au aºezat mãsuþe Istoria României. A mai fost un domnitor pe la colþuri de stradã ºi prin magazine, cerînd bani evreu, prin Moldova, Leon Vodã, dar cu pentru Contul Libertatea - dar totul nu era decît o un prim-ministru al întregii Românii încã nu ne blagoslovise rasa lui Israel. De farsã. Dacã S.U.A. au un Comitet pentru Silviu Brucan am tot vorbit, îmi e ºi silã, Cercetarea Activitãþilor Antiamericane, de ce nu individul e pe cît de soios ºi analfabet, pe am avea ºi noi unul împotriva diversiunilor atît de însetat de sîngele rãzbunãrii. antiromâneºti? Pe tramvaiele 3 ºi 8 se declanºeazã Pentru actul lui criminal de a desfiinþa tri- Greva Vatmanilor. La televizor se vãd scene de un buna naþionalã a „Sãptãmînii” o sã-l fac umor nebun, ca de pildã agitarea unei pancarte pe sã-ºi muºte mîinile ºi pe lumea asta ºi pe care stã scrisã lozinca „Nu mai vrem sã fim bãtuþi de lumea cealaltã, puºlamaua îmbãtrînitã în cãlãtori”, de parcã asta ar fi fost problema princirele nu mã cunoaºte. Veritabile asalturi palã a I.T.B.-ului, timp de aproape 50 de ani. Dar dã, zi ºi noapte, pe Postul Naþional de nici cãlãtorii nu s-au lãsat mai prejos, pentru cã iatã Televiziune, Alexandru Stark, un fel de ce strigau unii la cap de linie: „Ia sã omorîm noi vreo socru al lui Dide (?!). La Externe, a fost 3-4 vatmani (?!), sã vezi cum or sã vinã tramvaiele!”. (va urma) La Braºov, la bustul lui Yitzak Rabin, s-a adunat o del- reactivat Corneliu Bogdan, tot evreu. La egaþie numeroasã, din care a fãcut parte ºi familia Vadim Radio, Eugen Preda (Ellie Glotter). Nu (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Tudor. Este ºtiut cã acest bust a fost ridicat la iniþiativa sînt mulþi, vreo 50. Dar s-au înfipt în Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) lui Corneliu Vadim Tudor, care prin acest gest a vrut sã funcþiile-cheie, iar dacã îndrãzneºti sã le zici ceva e prãpãd, strigã ca din gurã de Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ demonstreze cã îi stimeazã pe evrei.

Pag. a 23-a – 27 mai 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

FALªII DIZIDENÞI (urmare din pag. 1) El se ºi credea Emineseu la Serbãrile de la Putna, bãlãngãnindu-ºi foarte poetic dovleacul murat de iarnã, umezindu-ºi buzele ca sã rupã gura elevelor de provincie ºi interogînd mieros întreaga þarã, aidoma lui Mihai Viteazul: „Basarabie, mã auzi? Bucovinã, mã vezi? Eu sînt C. Iordache, fiul tãu scopit, de eºti tu aceea nu-þi sînt tatã eu!“ etc.

Cel mai nou abuz al acestui tehnician cu veleitãþi de Vaida-Voievod este amestecul brutal în problemele FSN – Sector 3. Ne-au vizitat la redacþie cîþiva muncitori ºi pensionari care cred cu tãrie în formaþiunea politicã pe care au votat-o.

Oamenii erau revoltaþi din cauza preºedintelui acestui comitet de sector, Mihai Voicu, deputat ºi el, aflat la „pertu“ cu acest Iordache, care se pare cã face niºte afaceri grase ºi dubioase la Galeriile Hanul cu Tei, pe care le-a privatizat. Acest Voicu, îmi zic oamenii, ar fi un actor ratat, care a fãcut IATC-ul la seral (?!), iar concomitent se fãcea cã lucreazã pe la deratizare. Din pãcate pentru þara asta, ºobolanii nu erau cei pe care îi cãuta sanepidul, ci exact viitorii noºtri revoluþionari ºi parlamentari de doi lei, care s-au grãbit sã-ºi atribuie cele mai bune spaþii comerciale, au înjghebat repede cîteva milioane de cãciulã ºi acum se mirã cã-i atacã presa. Bunãoarã, la ultima ºedinþã a Comitetului FSN pe sector 3 s-a afirmat (ceea ce scria ºi într-un ziar) cã o anume salariatã a acestui Voicu a cîºtigat într-o singurã lunã... 60.000 lei! Nu vi se pare cã furaþi cam mult, dragi feseniºti? ªi tocmai cînd sã-l punã oamenii pe Voicu în discuþia Comisiei de Eticã ºi Disciplinã, hop cã aterizeazã Bostangi-baºa, ºeful tulumbagiu Cl. Iordache, care împiedicã orice discuþie, orice dezbatere minþindu-i pe oameni cã Voicu va fi analizat cum se cuvine, în termen de 10 zile etc. Aiurea-n tramvai, termenul a trecut, deputatul Voicu mulge în continuare Galeriile de Artã Hanul cu Tei, ºi bieþii pensionari care l-au votat stau iar pe scãunelele lor de oameni sãraci, la cozi nesfîrºite, cu singura diferenþã cã acum nu mai cumpãrã dintr-o pensie 15 kg de carne pe lunã, ci numai 5 kg, fiindcã s-a triplat costul vieþii. Dar, sã nu ne îndepãrtãm de Farul de la Agigea, de aceastã lucitoare baniþã cu tãrîþe pe care

(3)

o clatinã pe umeri dl. Claudiu Iordache. Nefiind prost de felul lui, ci numai primitiv ºi fãrã ºtiinþã de carte, el poate fi foarte periculos. Periculos în primul rînd pentru preºedintele FSN, dl. Petre Roman, pe care îl compromite iremediabil.

Periculos în al doilea rînd pentru imaginea de ansamblu a acestei formaþiuni politice, pe care o submineazã din interior, programat. Periculos în al treilea rînd pentru þara aceasta, care dacã va încãpea pe mîna leprelor intolerante ºi lacome, va ajunge la sinucidere. Iatã de ce trebuie sã facem front comun împotriva imposturii, a lãturilor pe care Revoluþia le-a rãbufnit din canale în afarã, pe strãzi, iar acum ne infecteazã aerul ºi viaþa! Dacã ar fi izolat, acest golãnaº de garã provincialã, cu gîtul lui þeapãn ºi strîmb datoritã unor filamente rupte, n-ar deranja pe nimeni, ne-am uita la el ca la un figurant ridicol care în absenþa actorilor principali se suie ºi el pe scenã ºi maimuþãreºte un rol prea greu pentru mintea lui – pentru cã, sã nu uitãm, absenþa acestor personalitãþi faciliteazã canaliilor ascensiunea, scriitori importanþi ai acestui neam fiind þinuþi la zid, cu un pumn în piept, de toþi pitecantropii care urlã sã se facã ºi ei auziþi, iar scriitorii de care vorbesc sînt Titus Popovici, Ion Brad, Dinu Sãraru. D.R. Popescu, Marin Sorescu, Vasile Rebreanu, Platon Pardãu, Dan Zamfirescu, Ion Dodu Bãlan, Paul Anghel ºi încã mulþi alþii.

Aºadar, dacã ar fi izolat, acest individ cu alurã de arendaº cehovian ar reuºi sã ne distreze, dar cum nu e singur, ci umblã în haitã, iar haita umblã ºi la pîrghiile puterii, atunci trebuie sã fim prudenþi.

Unui repetent ca ãsta, Marin Preda i-ar fi zis cu expresia sa favoritã: „Mã, belitule!“. Dar, sã nu fim triviali ºi sã vã recomandãm cu cãldurã cîteva dintre poeziile ultra-comuniste pe care în urmã cu cîþiva ani se lupta tembelul sã le publice la o editurã bucureºteanã. Acest fanariot de Iordache Olimpiotul se visa un fel de Maiakovski!

P.S. Constat cu surprindere cã dl. Ion Mituþoiu (pe numele sãu literar Darie Novãceanu) începe sã gãzduiascã tot mai des atacuri iresponsabile împotriva revistei noastre. Asta, deºi noi n-am comis pînã acum nici un gest inamical faþã de ziarul .Adevãrul“. Vrea domnia-sa sã polemizeze cu noi?

Grupul pentru Acþiune Naþionalã În fiecare miercuri, de la ora 17, în sala de conferinþe a Partidului România Mare, de la sediul central din Str. Vasile Lascãr nr. 16, va avea loc reuniunea organizatã de Grupul pentru Acþiune Naþionalã, forum independent care îºi propune sã dezbatã aspecte ale crizei complexe care afecteazã societatea româneascã ºi pune în pericol însãºi existenþa României ca stat suveran.

Prima întîlnire a avut loc miercuri, 18 mai, ºi a abordat o temã actualã – „Cît de normalã este normalitatea ce li se propune românilor?“. Dintre cei invitaþi - col.(r) Vasile Zãrnescu, autorul lucrãrii „Holocaustul: gogoriþa diabolicã“, Dumitru Avram, jurnalist în grupul de presã al lui Nicolae Ceauºescu, profesorul ºi scriitorul Ion Coja, Ciprian Bojan, psiholog NLP programare neuro-lingvisticã, dr. Vlad Sauciuc, cercetãtor al structurilor ezoterice, Cristi Pantelimon, sociolog, realizator al publicaþiei Estica.eu, juristul prof. Cristian Sandu, profesorul ºi scriitorul Florin Iordache. A participat, prin intermediul Skype, ziarista braºoveanã Camelia Cocoon, autor al site-ului de investigaþii Cocoon.ro. Un rol important în furnizarea materialelor ºi promovarea evenimentului l-a avut jurnalistul Marius Albin Marinescu, director al publicaþiei „Justiþiarul“. Chiar de la început au existat multe întrebãri privind structura eclecticã ºi intenþiile acestui Grup pentru Acþiune Naþionalã - ce cautã ezoteristul Sauciuc, masoni la un loc cu persoane considerate antisemite, legionari cu comuniºti, monarhiºti?... E simplu - independenþa României va începe acolo unde, ºi atunci cînd se vor sfîrºi ipocrizia ºi falsul patriotism care îi exclud pe români pe motive precum cele sus-menþionate. Ceauºescu a ridicat România ºi i-a oferit singura perioadã de independenþã din istorie pentru cã a unit românii, nu i-a dezbinat. Asta vrea grupul - acþiunea naþionalã, ca deschidere a minþilor ºi inimilor. În prima ediþie, am discutat mai mult despre holocaust ºi antisemitism, profesorul Ion Coja ºi colonelul V. Zãrnescu ºi-au prezentat noile ºi controversatele lucrãri - trilogia „ªeitanii“, respectiv „Holocaustul, gogoriþa diabolicã“. La a doua întîlnire, aº dori sã-l invit pe colonelul Radu Theodoru, autorul unei lucrãri de referinþã – „România ca o pradã“. Aºtept ºi alte sugestii. Întîlnirea va fi transmisã online, pe YouTube, pe fluxul live Altermedia România - inaugurat odatã cu grupul. Tot acolo veþi gãsi ºi înregistrarea. Întînirile sînt accesibile prin chat ºi Facebook. Deocamdatã, intrarea este liberã, urmînd a vedea cum evolueazã aceastã iniþiativã.

DRAGOª DUMITRIU

N-are decît sã joace cinstit, pe faþã, nu ne e fricã de polemici. De pildã, ce-ar zice sã facem un serial de 100 de episoade pe douã coloane: ce scriau redactorii „Scînteii“ înainte ºi ce scriu acum, ce dedicaþii pure de ambrozie olimpianã îi dãdea Darie Novãceanu lui Dumitru Popescu ºi cum l-a numit Goebbels, dupã Revoluþie, ce minunate conferinþe þinea, în calitate de lector al C.C. al P.C.R., tovarãºul Dumitru Tinu ºi ce revoluþionar e azi, în calitate de redactor-ºef, ce democratice articole scriu azi unii redactori, care pînã ieri ne cenzurau pe noi, cei de la ,,Sãptãmîna“, în calitatea lor de activiºti ai Comitetului Bucureºti al P.C.R., în fine ce moralitate predicã ziarul „Adevãrul“ ºi cum vrea el sã punã mîna pe depozitul de hîrtie al Editurii Presa Liberã, ca sã lase cam 100 de publicaþii pe drumuri! Toatã lumea se mirã cum a acaparat acest traducãtor (inexistent ca scriitor ºi ca ziarist!) cel mai important ºi mai dotat ziar al þãrii, fosta „Scînteia“. Am aflat cã în zilele acelea fierbinþi, din preajma Crãciunului 1989, exista pericolul ca ziarul sã fie fãcut plocon stalinistului Dan Deºliu, aºa cã bieþii redactori, înspãimîntaþi, lau preferat pe acest Mituþoiu, care îºi alesese calofilul nume de Novãceanu. Cine l-a împins de la spate? Tartorii acelor zile: Brucan ºi Militaru (în treacãt fie spus, unii susþin cã Mituþoiu ºi Militaru s-au nãscut dacã nu în acelaºi sat, mãcar prin aceeaºi zonã). ªi uite-aºa s-a produs una dintre cele mai miraculoase vindecãri din istorie: aflat la pensie, de ani ºi ani de zile, pe motiv de nebunealã, acest Mituþoiu s-a însãnãtoºit brusc ºi a preluat comanda celui mai mare cotidian al României.

Culmea este cã el nu-i angajat aici, pentru a-ºi pãstra pensia de la Uniunea Scriitorilor, aºa cã de la „Adevãrul“ primeºte foarte solide onorarii pe statul de colaborãri. În scurtã vreme, hispanistul a devenit un fel de dictator din romanele autorului sãu preferat, Marques - a dat afarã, pe capete, pe cei mai buni oameni ai ziarului, ori i-a silit sã plece.

La o recentã ºedinþã, Viorel Sãlãgean l-a demascat într-un mod implacabil, dînd de înþeles cã se ºtie foarte bine cu ce se ocupa globe-trotter-ul prin America Latinã, în special în Cuba, fiind trimis de securitate. Vrea Novãceanu-Mituþoiu sã cer Direcþiei Paºapoarte evidenþa sutelor sale de cãlãtorii în Occident, pe care le-a fãcut în calitate de mare persecutat de cãtre Dictaturã, desigur?! De ce se leagã la cap domnia-sa dacã nu-l doare?

Sfîrºit

In Memoriam Alexandru Lãpuºan Am aflat cu durere vestea dispariþiei neaºteptate a lui Alexandru Lãpuºan, considerat ca fiind unul dintre cei mai tineri ºi mai valoroºi miniºtri ai primelor guverne de dupã revoluþie, ºi anume al Guvernului Vãcãroiu.

Nãscut în anul 1955, a absolvit Institutul Politehnic din Iaºi, Facultatea de Mecanica Maºinilor Agricole în 1980, ºi a obþinut titlul de Doctor în ªtiinþe, la ASE Bucureºti, în anul 2001. În 1990, a fost preºedintele C.P.U.N. Dej, judeþul Cluj, iar în anul 1991, primar al oraºului Dej. Începînd din anul1993, a fost secretar general al P.D.S.R. ºi apoi vicepreºedinte, pînã în anul 1997.

De asemenea, în perioada 1992-1996, a fost Secretar de Stat, apoi ministru al Agriculturii ºi Industriei Alimentare, precum ºi membru asociat al Academiei de ªtiinþe Agricole ºi Silvilce. În anii 1990-1992, 1996-2000 ºi 2000-2004, Alexandru Lãpuºan a fost deputat în Parlamentul României.

Din 1998, pînã în 2004, cînd a avut funcþia de Chestor al Camerei Deputaþilor, am colaborat adesea în activitatea parlamentarã. De aceea pot vorbi despre colegul Alexandru Lãpuºan, despre probitatea sa, despre înþelegerea pe care o avea atît pentru colegii din partidul din care facea parte, cît ºi faþã de ceilalþi, de care se simþea aproape. Ca „ardelean de adopþie“ colabora cu colegii din Partidul România Mare, cu care avea relaþii normale între reprezentanþii unor partide româneºti pentru care, pe atunci, interesul naþional era la mare preþ.

Activitatea sa politicã s-a estompat în favoarea activitãþii profesionale, deoarece, în 2004, ºi-a dat demisia din PSD, probabil pentru a nu fi obligat sã facã anumite compromisuri. În ultimii ani, a fost numit director al Institutului de Cercetare pentru Economia Agriculturii ºi Dezvoltare Ruralã (I.C.A.D.R.). În aceastã funcþie, se strãduia sã repunã la locul de cinste pe care îl merita aceastã instituþie cu tradiþie, înfiinþatã în anul 1927, dar supusã multor presiuni, ºi cu resurse limitate .

Alexandru Lãpuºan a fost un om blînd ºi drept, un tatã ºi soþ iubitor, un coleg respectat, un politician ºi tehnocrat valoros, un român care a fost decorat pe drept cu Medalia Naþionalã - Serviciul Credincios 2003.

Familiei greu încercate îi transmitem cele mai sincere condoleanþe ºi regretul pentru dispariþia, atît de neaºteptatã, a lui Alexandru Lãpuºan.

Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-l primeascã în rîndul celor drepþi.

Conf. univ. dr. MIHAELA IONESCU, fost deputat P.R.M.

Pag. a 24-a – 27 mai 2016

M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile

ÎNVÃÞÃMINTELE UNUI DECES A murit un fotbalist. Emoþie puternicã în lumea sporturilor. Regrete, cercetãri, anchete, autopsii, acuzaþii grele, cermonii funerare de amploare ºi multe altele, care au ocupat prima paginã a presei ºi televiziunii. Au durat nu numai 3 zile (aºa se spune cã, la noi, efectele unui eveniment dureazã doar 3 zile ºi apoi se uitã), ci o sãptãmînã – douã. Tocmai de aceea am scris aceste rînduri, ca sã nu se uite. Nu numai pentru autoritãþi. Dar ºi pentru omul obiºnuit de pe stradã, care poate, ºi chiar trebuie, sã ia atitudine în mod democratic, sã caute sã îndrepte ce se mai poate îndrepta, precum ºi pentru antrenorii ºi pãrinþii cu copii la diferite sporturi, care au început sã pregãteascã micuþii la vîrste din ce în ce mai precoce.

Medicii legiºti au constatat cã sportivul decedat avea volumul ventricolului stîng al inimii mult mai mare ºi pereþii lui mult mai îngroºaþi, decît este normal la sportivi.

Se cunoaºte cã modificãrile importante de ordin anatomo-fiziologic în corpul omenesc se petrec pînã la vîrsta de 6-7 ani, mai ales în ceea ce priveºte îndemînarea ºi coordonarea miºcãrilor. De aceea, nu este de mirare cã unii sportivi celebri au început sportul respectiv din fragedã pruncie, adicã de la 2-3 ani, aºa cum se întîmplã, uneori, sã întîlnim situaþii asemãnãtoare ºi în artã (muzicã, picturã etc.).

Dar aceasta se întîmplã mai ales în sporturile de îndemînare, în care efortul fizic de rezistenþã este mai puþin dominant. Cînd copiii sînt supuºi la eforturi de rezistenþã durã (anaerobe lactacide), acest lucru poate duce la anomalii anatomo-fiziologice, care pot dãinui toatã viaþa. La copii, rezistenþa fizicã este foarte dezvoltatã. Se nasc cu ea. Dar este vorba de o rezistenþã comodã, aerobã, fãrã eforturi de voinþã. Este foarte interesantã o experienþã fãcutã cu mulþi ani în urmã de un profesor român (Mazilu), care a testat în jur de 40.000 de elevi, de toate vîrstele. El i-a pus pe elevi sã alerge continuu, fãrã oprire, pe terenurile de

Influenþe demonice (8) Potrivit unei teorii, anumite entitãþi aparþinînd lumii nevãzute au influenþat considerabil muzica. O mulþime de interpreþi sau compozitori ar fi încheiat un soi de pact cu Diavolul pentru a obþine recunoaºterea ºi gloria. Cu toate acestea, existã ºi reversul. Numeroase legende relateazã cazuri în care muzica, prin extraordinara fascinaþie pe care o exercitã, poate avea o influenþã majorã asupra oamenilor ºi chiar asupra unor forþe supranaturale. Se spune cã, în unele þãri din America de Sud, ar exista vrãjitori care pot ucide oameni lovind toba într-un ritm anume. Se pare cã ar exista o explicaþie ºtiinþificã pentru acest procedeu prin care poþi omorî pe cineva fãrã sã fi pedepsit. Ritmul interfereazã cu bãtãile inimii ºi poate provoca un stop cardiac.

Procedeul nu este simplu, el presupunînd cunoaºterea ritmului care aduce moartea prin interacþiunea cu bãtãile inimii. În plus, mai este necesarã ºi cunoaºterea secretului prin care toboºarul se poate apãra de moarte. Se spune cã, în Japonia, ar exista un fluier tradiþional care ar avea puterea de a influenþa anumite entitãþi supranaturale. Bineînþeles cã nu oricine ºtie sã foloseascã în mod corect un astfel de fluier, ci doar un vrãjitor care cunoaºte acordurile speciale prin care aceste entitãþi pot fi influenþate. În templele japoneze, preotesele luau parte la ceremonii în cadrul cãrora cîntau ºi dansau kagura, un dans ritualic sacru, pentru a-i cinsti pe zei sau pentru a le calma furia. Scriitorul englez Clive Barker susþine, în lucrãrile sale, cã demonii cenobiþi (fiinþe extradimensionale) sînt invocaþi cu ajutorul unor cutiuþe muzicale. Astfel de cutiuþe

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E sport sau, în lipsa acestora, în jurul ºcolii, cu indicaþia sã alerge cît mai uºor, dar cît poate fiecare de mult. Spre surprinderea generalã, sa constatat cã cei mai mici au alergat pînã la 2 ore - cînd au fost opriþi de cercetãtori - în timp ce la cei mai mari, foarte puþini au ajuns la asemenea performanþe. De altfel, o altã cercetare, fãrã sã ºtie copiii cã sînt urmãriþi, a constatat cã, adunînd orice deplasare în joaca lor, într-o zi de vacanþã, un copil poate alearga în jur de 20 km, fãrã sã aibã repercusiuni.

Atunci, care este explicaþia? Ceea ce afirmam ºi mai sus. Dãunãtor este efortul de rezistenþã dur, cu eforturi de voinþã, care pot duce la modificãri anatomo-fiziologice, în timp ce alergarea uºoarã este ca o gimnasticã a inimii, ceea ce este benefic. Iar copiii pe maidan, cînd obosesc, se opresc, nu-i forþeazã nimeni sã alerge fãrã momente de odihnã.

Am stãruit asupra acestor fenomene pentru a feri copiii de eforturi dure, care provoacã hipertrofii nedorite, cauze care, mai tîrziu, duc la apariþia bolilor de inimã.

Alte învãþãminte, care nu trebuie uitate.

Vizita medicalã pentru acordarea dreptului de participare la activitatea sportivã trebuie fãcutã cu multã exigenþã, iar pentru aceasta cabinetele medicale trebuie sã fie dotate cel puþin cu un minim de aparaturã specializatã. Aceasta nu numai pentru sportivi, ci ºi pentru populaþie, în general. În privinþa salvãrilor, este mult mai necesar sã fie urmãrite ºi executate înstrucþiunile privitoare la dotãrile de pe salvãrile de urgenþã ºi ale personalului care le deservesc. De asemenea, prevederile obligatorii de asistenþã medicalã la diferite competiþii sportive, ºi nu numai, trebuie sã fie urmãrite ºi respectate cu stricteþe, neîndeplinirea lor ducînd pînã la interdicþia desfãºurãrii acestora. ªi, o ultimã observaþie. Chiar dacã legile nu au suflet, ele trebuie sã fie aplicate de oameni care au suflet, care se pare cã a lipsit celor care au dat cu întîrziere viza de intrare în þarã soþiei celui dispãrut.

Dã Doamne sã fie respectate aceste învãþãminte, pentru a nu mai fi martori la asemenea nenorociri!

SILVIU DUMITRESCU au fost create de Philippe Lemarchand, un fabricant francez de jucãrii din Secolul al XVIII-lea.

Acestea nu puteau fi deschise decît dacã se afla rãspunsul la o anumitã ghicitoare. În momentul în care puzzle-ul era rezolvat, din cutiuþã începe sã se audã o melodie. Legenda spune cã aceastã melodie reprezintã o invocare adresatã demonilor cenobiþi. Ei îºi fac astfel apariþia ºi-i aratã celui care i-a chemat realitatea Iadului.

Muzica a fost creatã de oameni pentru încîntarea lor, pentru a-i scoate din plictiseala cotidianã, pentru a le mîngîia sufletele ºi pentru a le da posibilitatea de a realiza o armonie între sunet ºi miºcare, armonie beneficã pentru sãnãtatea ºi echilibrul lor psihic. De aceea, poate, s-au þesut atîtea mituri în jurul muzicii. Este greu de spus care ar putea fi limita între adevãr ºi legendã. Toate aceste poveºti par incredibile, dar nu trebuie sã uitãm cã, vorba oamenilor din popor, nu iese fum fãrã foc. În ceea ce priveºte mult invocatul pact cu Diavolul, semnat de oameni mult prea legaþi de ceea ce le poate oferi existenþa în dimensiunea terestrã, capabili sã sacrifice ºi sã facã orice pentru a obþine bani ºi putere, putem spune cã ar putea reprezenta o realitate, nu neapãrat în sensul cã aceºtia s-ar duce la rãscruce de drumuri pentru a semna un contract cu sînge sau cu cernealã.

Nu este nevoie sã semnezi nimic pentru a trece de partea întunecatã. În momentul în care un om înceteazã sã mai asculte glasul raþiunii ºi se lasã invadat de urã, invidie, duºmãnie, rãutate, lãcomie fãrã margini, este ca ºi cum ar semna un pact cu Necuratul, cãruia îi dãruieºte sufletul în schimbul unor bunuri lumeºti.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

DE ZIUA COPILULUI – POVEªTI DE FRAÞII GRIMM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1

2 3

4 5 6

7 8

9 10 11 12 ORIZONTAL: 1 – 3) Cele mai cunoscute ºi cele mai frumoase poveºti din creaþia fraþilor Grimm; 4) În zare! – Adevãrat – La sfat!

5) Scurte însemnãri – Nestatornic; 6) A se cãi amarnic – Cãmaºã rusticã – „ªoricelul ...“ ºi „ªarpele ...“; 7) Lovitã – Muzician nigerian (Kuti; n. 1962); 8) „Hansel ºi ...“ – „... piticilor“ (neart.); 9) Notã muzicalã – Indicat – Ana Ene; 10) Localitate în jud. Caraº-Severin – Prima femeie – „Fusul, suveica ºi ...“; 11) Locul din pãdure unde a „locuit“ „Hans-cel-de-fier“ – Din Dorohoi! 12) Zeul rãzboiului la romani – „Împãratul ... – de-sturz“.

VERTICAL: 1) Pitit – Jacob ºi Wilhelm, autorii frumoaselor poveºti care îi încîntã nu numai pe copii, ci ºi pe pãrinþi; 2) Lucia Corina Enache – Opãrire; 3) Însuºirea de a fi bun – „Pomul cu ... de aur“ (sing.); 4) Copil ºtrengar, poznaº (fem.) – Sete! 5) Intrarea în Ciºmigiu! – Perioadã din viaþa fraþilor Grimm cînd, în anul 1818, apare lucrarea „Deutsche Sagen“, o colecþie care include 585 de legende germane; 6) Asemenea – Slavoni; 7) Orizont – Ileana Andrei – Maºinã de luptã; 8) Arii de rãspîndire a unei specii, a unei clase – Final la „Albã ca zãpada“! – În baie! 9) Partea de jos a unui veºmînt femeiesc – „... morarului“ ºi „... moºului cea cuminte“; 10) Asociaþia Sportivã Sibiu (abr.) – Boxer american (Max; 1909 – 1959) – Pieptãnãturã femininã; 11) Film fotografic care cuprinde o succesiune de diapozitive pe o temã datã – „Pasãrea de ...“, „Cerbul cu legãtura de ...“, „Regele muntelui de ...“ ºi „Peºtiºorul de ...“; 12) Adrian Eugen – „Regina ...“.

DICÞIONAR: FEMI, IAM, ORO, BAER. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului din nr. trecut „OLTENI ISTEÞI“: 1) CRONCANIRE; 2) IAPA – CANIS; 3) OCA – AR – S – C; 4) R – CA SA FACA; 5) IF – ET – I – AL; 6) ICRE NEGRE; 7) PERORA – OA; 8) URA – NEAGRA; 9) LT – NU – BOUR; 10) SERATA – LIN.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.