Romania mare, nr 1346

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

PASTEL Iatã ºi regatul verii, plin de zeitãþi pãgîne lancea macului se-agitã peste oºtile de grîne Timp de heliogravurã, cer ca bolþile sixtine în capela lui albastrã jur sã mã cunun cu tine Mierla cîntã de pomanã, panteismul n-are bani nu i-a mai plãtit simbria de vreo zece mii de ani Zuruie cymbal de greieri, trec procesiuni de dropii îþi deschid cu dinþii bluza, de comoara ei m-apropii Spectrul vipiei se-aratã, calcã totul sub ºenile retopind în bronz statuia fiecãrei nopþi ºi zile E o pace funerarã, firea cade în pãcat peºti de clor îngraºã muºchiul pe un fund de puþ secat Iarba e un incunabul rãsfoit de guºteri calzi fiecare clipã nouã trîmbiþatã-i de heralzi ªi te port pe braþe, stoic, te aºez pe-un pat de fîn

ºi din viaþa mea întreagã numai cu atît rãmîn Transparent veºmînt de aburi, prea nãvalnicã ispitã ca o pojghiþã muralã de cireaºã pîrguitã Rîu captiv îþi este trupul, ºerpuind în cîmpul verii fînul umezindu-1 tainic cu licorile durerii Lobul fraged al urechii prinde vorbe care mint trei intrãri cu rouã dulce, trei potyre cu absint Tu îndrepþi spre mine ochii rugãtori, de vietate îmi implori un armistiþiu, ºi te miri cã nu se poate Fierb în pivniþele verii vinuri dyonisiace cade lin securea nopþii pe un eºafod de pace Trec copii cu lãmpi scobite ºi cu lumînãri în pepeni pîntecul îþi încolþeºte, paºii-n urma mea þi-i depeni Fluturi înmuiaþi în fosfor vin în raiduri nupþiale lãudatã fie vara ºi comploturile sale!

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

Pentru împrospãtarea memoriei

ªARPELE MINCIUNII Metoda e asta: de pildã, e adevãrat cã Eugen Barbu are o casã la Poiana Þapului, care, în realitate, e o cabanã din bîrne, cumpãratã în urmã cu un sfert de veac cu suma de... 40.000 de lei; de aici, însã, începe demenþa, cabana devine o vilã giganticã, cea mai mare din munþii patriei, iar pe lîngã vilã, normal, se întind ºi cîteva sute de hectare de pãºuni mãnoase, pe care pasc turme de mioare ce vor fi duse curînd de satrap la sacrificare! Priviþi ºi o altã mostrã: de cîteva luni, presa joasã, de beci, a pus mîna pe o telegramã de-a mea din primele zile ale lui decembrie 1989 ºi aleargã cu ea triumfãtoare, ca o raþã cu cotorul de mãr în cioc. În realitate, acea telegramã - pe care am trimis-o în 10 exemplare, la 10 lideri politici, pe faþã, în vãzul lumii - era cea mai mare demascare a cenzurii, a cãlãului culturii bucureºtene, Tudor Gheorghe, care îmi masacra o comedie pusã în scenã la Teatrul Tãnase. „Nu - zic bandiþii de azi - eºti delator!” Cînd voi avea mai mult spaþiu, am sã public acea telegramã, care îi va umili pe mulþi „dizidenþi” prin formidabilul ei curaj! Interesele falºilor ziariºti sînt douã: de a compromite un om prin orice mijloc ºi de a-ºi face atractivã publicaþia, de a-ºi vinde ºi ei marfa prin diferite subiecte de scandal. Din pãcate pentru ei, marfa nu se prea vinde, lumea s-a cam lãmurit. ªi atunci intervine miracolul: cîteva echipe de piraþi strecoarã maculatura asta soioasã în baloþii cu „România Mare”, practicã un comerþ condiþionat, vînzînd revista noastrã numai dacã sînt cumpãrate ºi „Expres”, „Dreptatea”, Baricada”, „Caþavencu” etc.

Dar patria, patria unde e? Scrie oare cineva frumos ºi despre þara asta? O apãrã oare cineva? Nici pomenealã, doar n-o sã cereþi gangsterilor sentimente naþionale! În aceeaºi transã de minciuni se înscrie ºi un recent interviu pe care C. Nistorescu ºi G. Pruteanu (personal, n-am auzit decît de primul) l-au dat la „Europa liberã“. Concluzia lor era una singurã ºi, fireºte, coincidea cu a ungurilor: desfiinþarea „României Mari”! Nu ne mirã, întrucît în „Expres” ºi nu în altã parte a apãrut în februarie 1990 un articol demenþial, în care Poporul Român a fost jignit cum nu ºi-au îngãduit nici mãcar horthyºtii: se scria acolo cã noi ne-am nãscut din droj-

(2)

dia ºi din hoþii armatei romane, cã am trãit sute de ani de subistorie ºi cã, desigur, sîntem cel mai laº popor din lume! ªi tot în „Expres” ºi nu în altã parte a apãrut o imensã ofensã adusã generaluluicolonel Paul Cheler, pe care un sãrman retardat ca acest Nistorescu îl numea Moº Teacã al oºtirii...

Niciodatã n-a apãrut vreo ºtire, în aceastã revistã, despre încercãrile sistematice ale ungurilor de a introduce arme în Transilvania, incidente popularizate ºi comentate în schimb pe larg de alte publicaþii, pe baza concluziilor elaborate de organele de poliþie. Cum o sã fim naivi sã cerem sã aparã aºa ceva, cînd „Expres” se pare cã e finanþatã cu bani sosiþi de la Londra, unde, dupã cum se ºtie, ungurimea a pãtruns bine de tot sub plapuma nobilimii?! Bine cã se publicã în schimb cele mai iresponsabile atacuri împotriva instituþiei prezidenþiale, a armatei, a poliþiei, a minerilor, practicîndu-se un dispreþ grosolan faþã de istoria neamului românesc!

Dar sã trecem mai departe ºi sã vedem ce veºminte mai poate îmbrãca minciuna. Pomenisem la începutul articolului de stimabilii noºtri conaþionali evrei. Timp de mai bine de 10 ani, cineva tot a avut interesul sã ne picteze în culori de mari antisemiþi, deºi n-am fost niciodatã aºa ceva ºi nici nu vom fi. Zadarnic am încercat sã explic cã, în ceea ce mã priveºte, eu am avut o ceartã personalã cu rabinul Moses Rosen, care îl jignise grav pe Eminescu, numindu-l, în 1980, dar ºi în 1990, fascist, rasist, huligan etc. Înainte vreme nu mã asculta nimeni, am fost de vreo 3 ori interzis în presã din pricina indestructibilei prietenii a rabinului cu Ceauºescu; acum însã, dacã tot e libertate, pot sã mã apãr, în sfîrºit, ºi sã arãt cum au stat lucrurile. Din pãcate pentru ideea de adevãr, minciunile care se spuneau atunci de cãtre rabin, preluate imediat de „Europa liberã” ºi o parte a presei israeliene ºi mondiale, se repetã ºi azi. De pildã, se spunea cã într-o poezie de-a mea am folosit expresia „jivinele mozaviriei pier” ºi cã termenul mozavirie se referã la religia mozaicã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 15 martie 1991)

Nave fantomã – legenda Olandezului zburãtor (1) Numeroase relatãri vorbesc despre existenþa unor nave fantomã care bîntuie apele Terrei. Aceste istorisiri vechi de secole au fost surse de inspiraþie pentru numeroase scrieri literare. Cît de mult din aceste povestiri sînt de domeniul ficþiunii ºi cît din zona realitãþii?

Putem, oare, sã dãm crezare mãrturiilor marinarilor, sau aceºtia aveau niºte fantasme din cauza condiþiilor aspre de navigaþie? Scena în care apar aºa-numitele nave fantomã, corãbiinãlucã sau alte asemenea denumiri derivate pe aceeaºi temã – consemnate în relatãri de epocã transmise pînã în timpurile noastre – îºi schimbã de-a lungul vremii nu numai spaþiul marin în care sînt localizate, ci ºi dimensiunile, care se amplificã treptat, pe mãsurã ce se extind rutele de navigaþie ºi creºte intensitatea transporturilor pe mãrile lumii. Faptele povestite de marinari aveau darul de a stîrni uimire ºi temeri. Ce întîmplãri ieºite din comun se petreceau în acele ape?!…

Olandezi, nave fantomã, Insulele-de-scorþiºoarã ºi fabulosul Continent austral Legenda spune cã în „vremurile de aur“ ale navigaþiei olandeze – Secolele XVII – XVIII – pavilionul statului nordic flutura nu numai în Atlantic, ci ºi pe þãrmurile insulelor ºi coastelor Oceanului Indian ºi ale Pacificului. Se simþea un vînt prielnic în velele corãbierilor aflaþi în solda Statelor Generale ale Olandei. Sloopurile (veliere de mici dimensiuni), plecate din Amsterdam ºi Den Hoorn, se avîntau pe Mãrile Sudului, descoperind, în numai cîteva decenii, o seamã de pãmînturi neºtiute de europeni. (continuare în pag. a 12-a)

CLUBENIGMA

NR. 1346 z ANUL XXVII z VINERI 10 IUNIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Sfîntul Andrei ne-a creºtinat Ion Iliescu n-a strigat niciodatã: „Jos Caramitru!” Acte fasciste la Timiºoara Ceauºescu sã ne ierþi/ În decembrie-am fost beþi! Tovarãºi, presimt cã o mînã duºmanã o sã ne dea un picior în fund! Dii, boalã! Bucureºti, Bucureºti/ Punga scutureºti…

PARTEA A II-A Un bãrzãune cu barbã, pe nume Radu Nicolau, încalcã brutal normele meseriei de reporter: emisiunea sa televizatã, îndreptatã cu vehemenþã împotriva constituirii Partidului Socialist al Muncii, a scandalizat foarte multã lume, care ne-a telefonat sau ne-a scris la redacþie. Motivele sînt mai multe: întrebãrile au fost tendenþioase ºi inchizitoriale, fiind cu mult mai lungi decît rãspunsurile (care erau cenzurate), apoi nu s-a înþeles de unde atîta obrãznicie la acest moftangiu anonim faþã de întreaga noastrã miºcare socialistã, care are reale tradiþii. Încolþit ca niciodatã în viaþa lui, Ilie Verdeþ pãrea cã spune timorat: „Tovarãºi, presimt cã o mînã duºmanã o sã ne dea un picior în fund!”.

Nu luãm apãrarea comuniºtilor, sã fim bine înþeleºi - dar este regretabil cã democraþia a luat sfîrºit brusc, ºi cã nu au voie sã se organizeze pe baze noi, sã dovedeascã þãrii cã idealurile lor adevãrate au fost trãdate sau nu. Noi aici pledãm pentru stînga muncitoreascã, nu pentru bolºevicii gen Brucan, care au nenorocit România. ªi apoi, existã, oare, vreun dizident în România care sã fi fãcut un gest de mai mare curaj decît acest bãtrîn pe nune Pîrvulescu, care, în 1979, i s-a opus lui Ceauºescu pe faþã, în plenul unui Congres? Are ºi el dreptul sã aibã un partid al lui? Numai Lica Neon sã aibã, care a organizat recent la Brãila un mare miting, unde au participat exact 10 persoane?! Probabil erau cei 10 negri mititei... În aceeaºi ordine de idei, a fierberii incredibile a opoziþiei de spaima noului partid, se înscrie ºi opinia televizatã a d-lui Radu Cîmpeanu. Preºedintele P.N.L. Aripa a Bãtrînã, a stupefiat prin necunoaºterea flagrantã a realitãþilor istorice româneºti: „Nu existã în România tradiþii muncitoreºti! Aºa cã sã nu vorbim de ridicolele tradiþii socialiste în România!”.

Lovi-te-ar cataroiul, domnule inginer, dar vorbeºti mai rãu ca un tinichigiu! Cu suficienþa dumitale cunoscutã, cu acea voce baritonalã, de curcan cherchelit, care a ciugulit cuburi de ghiaþã ºi a rãcit la mãrul lui Adam, îndrãzneºti sã negi tradiþia muncitoreascã a anului 1848, cînd pe strãzile Bucureºtilor au murit tãbãcari, sã conteºti nobleþea idealistã a anilor de la sfîrºitul secolului trecut, sã desfiinþezi tezaurul de viaþã ºi muncã al breslelor!

Hai sã-þi dãm un singur exemplu, dacã nume ca Dobrogeanu-Gherea, Traian Demetrescu, PãunPincio, C. Mille nu-þi spun nimic, deºi eraþi de-un leat: nu mai puþin de jumãtate din Consiliul Naþional Român care a pregãtit Unirea de la Alba

Iulia o alcãtuiau socialiºtii, în numãr de ºase, patriotismul lor fiind mai presus de orice dubiu ºi de orice nazuri ale emigraþiei, atunci ºi acum. Aºa cã ridicole nu sînt tradiþiile socialiste ºi muncitoreºti (cît de frumos ºi de curat serbau înaintaºii noºtri ziua de 1 Mai!), ridicole sînt pretenþiile dumitale, Radu mamii, Radule, de a falsifica istoria acestei þãri, ca sã apãreþi voi (în faþa unor boºorogi americani instigatori la rãzboiul rece, de prin anii 1950) în chip de mari eliberatori ai Poporului Român.

Voi nu sînteþi nimic, sã vã fie clar, pe urna voastrã istoria va scrie ce se putea citi pe urnele sinucigaºilor din Toledo: „Aici se aflã pulbere, cenuºã ºi... nimic!”. Din ce în ce mai reacþionarã, mai trivialã, emisiunea „Gaudeamus”, a unor aºa-ziºi studenþi pripãºiþi pe la televiziune.

Realizatorii ultimei ediþii sînt niºte baºbujuci pe nume Jo Hurdubae ºi Andraº Bitayi, îmbrãcaþi ca niºte zlãtari, cu tot felul de cîrpe colorate ºi ºalvari fistichii, ba chiar ºi cu belciuge-n nas ºi ulei de nucã-n pãrul lãþos. ªi se mai mirã cã i-a luat lumea la goanã cînd au vrut sã filmeze la mitingul F.S.N., strigîndu-le urãri strãmoºeºti ºi vorbe ºuguitoare precum: „Huo! La muncã, golanilor! Diii, boalã!”. Urãri la care, dupã tradiþionala omenie româneascã, adãugãm ºi noi un sfat: mãi, hurdubaii tatii, mai spãlaþi-vã ºi voi oleacã sau, dacã vã spãlaþi, schimbaþi mãcar apa, cã ne-aþi înfundat tubul catodic! În vremea asta, emisiunea celor mai curaþi ºi mai devotaþi fii ai patriei, soldaþii, este programatã în derîdere, sîmbãtã dimineaþa, cînd nu se uitã nici mãcar Felicia Antip, care doarme cu nasu-n televizor de pe vremea Paliei de la Orãºtie ºi a marilor democraþi ruºi Dobroliubov, Hertzen ºi Popov, ãla de-a descoperit radioul lui Marconi.

Echipe de asasini plãtiþi au început sã dea tîrcoale Bucureºtilor, incendiind grajduri ºi carbonizînd animale, cu intenþia clarã de a înfometa populaþia primului oraº al þãrii, de a spori nemulþumirile oamenilor ºi de a-i scoate în stradã acum, înainte de 22 decembrie 1990. Dacã vor fi prinºi, ei vor trebui sã fie executaþi în piaþa publicã! Roiul de muºte-n lapte de la G.D.S. îºi dã cu supoziþia în toate problemele societãþii româneºti: se sparge un bec deasupra cheliei lui Iosif Sava, în studio, ei fac tot felul de supoziþii privind atentatele secolului, trag fotbaliºtii români lu’ Cicciolina în poartã, pac! vin ºi ei cu supoziþiile, apoi fac niºte copii mici pipi-n pat, vin ghedesiºtii cu supoziþiile, numindu-i pur ºi simplu miciuriniºti, de la marele savant Miciurin, care a împerechiat o caprã cu un corco-

duº, pe urmã, se întîmplã cã s-au încãierat douã babe la coadã la peºte, în faþa unui sediu al þãrãniºtilor, hop ºi ghedeseul cu supoziþia, cum cã partidul lui Maniu e persecutat, ºi babele nu erau alþii decît directorul S.R.I., pe nume Schitu Mãgureanu, precum ºi Gheorghe GheorghiuDej, ambii travestiþi º.a.m.d. Pe scurt, acest G.D.S. este cel mai mare Supozitor din istoria României.

Niciodatã n-a fost mai actualã aceastã jelanie folcloricã, veche de peste 200 de ani: „Bucureºti, Bucureºti / Punga scutureºti!“. Ehe, dacã þiganii ar pune umãrul la treabã, ºtiþi cum s-ar numi sudoarea muncii lor? Esenþã de rom... Avem tot mai mult impresia cã, datoritã unor veleitari agresivi, care vor sã facã valuri cu orice preþ ºi se dau mari pe la casele lor, Parlamentul tinde sã devinã un fel de jandarm al României. ªi mãcar de ºi-ar exercita aceastã meserie în probleme cu adevãrat importante: terorismul extremiºtilor unguri, creºterea îngrijorãtoare a criminalitãþii, sabotajele economice etc. Nu, nici vorbã de aºa ceva, unii parlamentari se ocupã de alte chestiuni, bagã pumnul în gurã presei, agitã vînturi ºi ifose dictatoriale, de care nici mãcar secretarii fostului CC al PCR nu puteau fi suspectaþi. În mod concret, avem ºi noi un client la Parlament: acest Valeriu Butuleanu, care se chinuie în vãzul þãrii sã ne înveþe cã pe el îl cheamã Butulescu, dar asta ne amuzã cel mai tare, fiindcã numele lui este pentru noi egal cu zero. De nenumãrate ori, acest deputat F.S.N. de Hunedoara a abuzat de calitatea dc parlamentar democrat ºi ne-a spurcat cu toate lãturile calomniei, dovedind douã lucruri: 1) cã e împins de cineva de la spate; 2) cu cîtã minte avem noi ºi cu cîtã minte îi lipseºte lui, am fi geniali. În ultima sa intervenþie la Parlament, televizatã integral (vai, ce inegalã luptã!), Bubulina asta cu umerii polenizaþi de mãtreaþã a atins pragul de sus al ridicolului, începînd cu dezvinovãþirea istoricã „Nu sînt bigibigi cu mac” ºi terminînd cu denaturarea totalã a notei noastre din numãrul trecut. Practic, el a ocolit cu bunã ºtiinþã esenþa replicii noastre, pe care o reproducem integral: „Pãi bine, tovarãºe Mutuleanu, ne acuzi pe noi de calomnie, dar nu spui o vorbã despre cei care, chiar sub nasul tãu, în Transilvania, îi numesc boi, porci, maimuþe ºi valahi împuþiþi pe milioanele de români, la ei acasã?”. Asta întrebasem noi pe Bubulina cu mustaþã fercheºã. Ce interese aperi d-ta în Parlament, ce politicã faci, de ce te agãþi de noi ca scaieþii de coada oii? ªi mai e ceva: noi nu te-am fãcut þigan, ci ciocolatiu, ceea ce e cu totul altceva, adicã poþi sã fii ºi deal lui Mobutu Sese Seko Kuku Ciuciu - de ce oare þi-ai pus singur mîna în cap? Calmeazã-te, Bubulina, ºterge-þi spumele cu ciucurii de la fekete-pekete, nu te mai lua de oameni pe stradã, cã uite: tu nu vezi în ce hal ai ajuns, rîde lumea de tine mai rãu ca Zorba Grecul! Cu asemenea personaje, cu apelative ca „tovarãºe” ºi alte comicãrii, care distreazã populaþia, noi îl propunem ca ºef al Parlamentului pe Iosefini.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 30 noiembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Cea mai periculoasã boalã din spitalele româneºti Sã-þi fie ruºine, Maria Olaru! Eºuarea României Iar e românii talentaþi Fraudarea alegerilor prin lege O beþie cu Gorbaciov Prima Doamnã a fugit de acasã Proºtii fac progrese ,,În România, ºi dacã tuºeºti þi se dã arest”.

Aºa este, în schimb, dacã furi, n-are nimeni nici o treabã cu tine. Cel mult poþi deveni demnitar. E inutil sã mai amintim cui aparþine citatul care este mai sus. Te îngrozeºti de ceea ce se întîmplã în spitalele româneºti, de dispreþul fãþiº faþã de pacienþi, afiºat de unii medici. Directoarea Spitalului Sf. Pantelimon, din Bucureºti, stabilea criteriile dupã care se repartizau medicamentele bolnavilor. Ea hotãra cine trãieºte ºi cine moare, sub pretextul absurd cã nu vor ajunge banii pînã la sfîrºitul lunii. Doamne, pe mîinile cui a încãput România? Cum de ne-am dezumanizat aºa?

Directoarea trebuia sã-ºi respecte profesia ºi sã-i trateze în mod egal pe bolnavi. Dacã n-ar fi ajuns medicamentele, trebuia s-o spunã public, ºi în mod sigur s-ar fi gãsit soluþii. Dar, din pãcate, în spatele acestei selecþii de tip nazist a directoarei se ascund afaceri murdare. Corupþia a devenit cea mai periculoasã boalã din sistemul românesc de sãnãtate.

Se fac cercetãri pentru descoperirea unui leac, dar antibioticul DNA nu-i destul de puternic. Corupþia manageriatã de tot felul de otrepe umane îmbrãcate în halate albe, care manifestã un dispreþ absolut faþã de pacienþi, a omorît mai mulþi oameni nevinovaþi decît criminalii de rînd. Locul unor asemenea gunoaie nu e în fruntea spitalelor, ci la casa de nebuni periculoºi. Iar dacã acolo nu mai sînt locuri, la puºcãrie. ªi dacã ºi aceste stabilimente sînt supraaglomerate, ar fi indicat ca selecþia s-o facã, prin încredinþare directã, plutonul de execuþie.

Familia Bodnariu îºi primeºte copiii înapoi. Pe toþi cinci. Poate, de data asta, pãrinþii conºtientizeazã cã trãiesc în Norvegia, nu în România. Acolo bãtaia nu-i ruptã din rai. În rai ar fi fost posibil sã ajungã Cassius Clay, celebrul boxer, dacã nu trecea la islamism, luîndu-ºi numele de Muhammad Ali. Cã tocmai a sãrit pîrleazul în celãlalt ring, de peste Styx. Unii, mai pricepuþi la cotonogealã, susþin, cu argumente irefutabile, cã ar fi fost cel mai mare sportiv din aria lui curricularã. Bine, dacã bãtaia poate fi consideratã sport. Eu am o altã pãrere. Cã la cîtã caftealã am luat cînd eram mic, eram cel mai mare sportiv al tuturor timpurilor De dragul unui succes editorial îndoielnic, fosta gimnastã Maria Olaru, dirijatã din umbrã de indivizi dubioºi, pentru care manipularea e a doua naturã, loveºte fãrã milã ºi fãrã urmã de bun-simþ tocmai în aceia care au fãcut dintr-o copilã, cu o mamã beþivã, fãrã nici o ºansã de a deveni altceva decît proiecþia propriei familii, ceea ce este astãzi: o vedetã naþionalã (ºi nu numai). Resentimentarã, fãrã nici un regret, neþinînd cont de munca titanicã a antrenorilor Bellu ºi Bitang, care au transformat un cãrbune într-o piatrã preþioasã, dîndu-i un rost bine definit în lumea asta, îi împroaºcã sistematic cu noroi. Marea ei problemã este cã, uneori, o mai altoia Octavian Bellu, iar Mariana Bitang le mai jignea pe fete la antrenamente, cînd greºeau execuþiile. Probabil, dacã n-ar fi fost acele afronturi, Maria Olaru n-ar fi scris niciodatã o carte cu titlul ,,Preþul aurului”, ci ar fi cules cãpºuni prin Spania, sau prin alte pãrþi ale planetei, pe unde astãzi este privitã ca un star. Ca sãi întãreascã spusele, mai sare, ca proasta din baia comunalã, o altã vagaboandã, de care n-au auzit nici vecinii, iar fãcãtorii de imagine, care se aflã în spatele dezvãluirilor senzaþionale, provoacã societatea la discuþii publice despre moralitatea metodelor folosite de marii antrenori. De fapt, ca sã nu existe nici un dubiu, ei sînt cei mai medaliaþi creatori de legende din istoria gimnasticii. Chiar dacã este adevãrat ce afirmã Maria, preþul aurului care i-a atîrnat de gît e mic în raport cu ceea ce a devenit ea dupã ce l-a dobîndit. Nimic nu se face fãrã sacrificiu. Absolut nimic. ªi dacã nu ar fi existat aceºti oameni de excepþie, care ºi-au petrecut viaþa prin camere de internat, ca niºte pustnici, devotaþi gloriei sportului românesc, deºi ar fi putut sã aibã mapamondul la picioare, probabil cã multe dintre vedetele de astãzi n-ar fi trecut de stadiul de comediante la bîlci. Dar, la români, recunoºtinþa e floare rarã. Nu înþeleg ce a împiedicat-o pe Maria

Olaru sã pãrãseascã sala de gimnasticã atunci cînd a fost jignitã! Sã fie faptul cã, fãrã antrenorii ei, n-ar mai fi reprezentat nimic? Cã s-ar fi întors la o familie care nu-i oferea decît perspectiva alcoolului?

Dacã ar fi sincerã, ar recunoaºte cã viaþa ei este frumoasã numai pentru cã destinul i s-a intersectat cu antrenorii pe care astãzi îi ponegreºte cu atîta dispreþ. Nu, dragii mei, metodele marilor antrenori n-au fost greºite, greºitã este atitudinea de astãzi a acestei fete, care, de dragul unui presupus succes editorial, s-a lãsat manipulatã de niºte ºmecheri fãrã scrupule, ce pozeazã în monumente de moralitate, dar care îºi altoiesc, în aceeaºi mãsurã, ºi copiii, ºi amantele. Sacrificiile fãcute de toþi marii sportivi ai lumii sînt mici în raport cu rãsplata finalã, cu bucuria adusã unei întregi naþiuni. Nimeni nu e perfect. Nici legendele gimnasticii româneºti nu fac excepþie. Dar a pune în balanþã unele scãpãri, absolut omeneºti, care n-au însemnat nici 1% din timpul petrecut împreunã, ca într-o familie, cu bune ºi rele, cu comportamentul pãrintesc din restul timpului, denotã o mare lipsã de caracter. Ceea ce Maria Olaru dovedeºte cã posedã ºi nu are cu ce suplini. În schimb, are rentã viagerã, are un nume pentru cã, din dorinþa de a face din ea o mare campioanã, creatorii de staruri ºi-au ieºit cîteodatã din fire. Vorba unui preºedinte român, la fel de lipsit de caracter: sã-þi fie ruºine, Maria Olaru! Cît despre aceia care sapã temeinic la groapa gimnasticii româneºti, n-are rost sã vorbim. Sînt niºte jeguri absolute care, atunci cînd România era regina gimnasticii mondiale, se umflau în pene ºi dãdeau titluri de o ºchioapã prin gazetele hrãnite (ºi) cu bani murdari, ridicîndu-i la cer exact pe aceia pe care astãzi îi muºcã de sistemul de operare. Aþi devenit cu toþii mari moraliºti, dar nu sînteþi decît niºte bieþi onaniºti, exmatriculaþi de la ºcoala de corecþie a vieþii, pentru cã vã pupaþi în MS DOS ca maimuþa.

Asta numai dupã ce marele cimpanzeu a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare. ªtiþi care este esenþa problemei? Octavian Bellu a transformat nimicul în aur, iar Maria Olaru se strãduieºte sã redevinã nimic. James D. Watson, un fraier care a luat Premiul Nobel în 1962, alãturi de alþi doi ochelariºti, Francis Crick ºi Maurice Wilkins, pentru descoperirea ADN-ului, ne-a zis-o de la obraz: ,,România va eºua dacã nu-ºi va cãuta oamenii inteligenþi ºi nu-i va educa”. Cam tîrziu vii de acasã, moºule, România a eºuat deja. Cît despre oamenii inteligenþi, ei sînt alungaþi cu pietre din spaþiul public. E vremea cocalarilor, a curvelor expirate ºi a ciocoilor. Norocul matale e cã ai studiat, ai cercetat ºi ai descoperit ADN-ul în SUA. Cã dacã te nãºteai la noi, descopereai briceagul. Sau, ca sã ne exprimãm civilizat, cã, vorba aia, sîntem intelectuali, descopereai ce-a îngropat pisica. ªi nu din cauza matale, cã pari destul de obsedat de ºtiinþã, ci pentru cã noi sîntem un popor vegetal, vorba Anei Blandiana, ºi ne-am cam amestecat ADN-ul cu bãlegarul de grajd. ,,Românii e talentaþi!” a fost cîºtigat de-o puºtoaiacã de 13 ani, Laura Bretan, care cîntã mai bine decît Andra ºi e mai frumoasã decît Mihaela Rãdulescu. Bine, sã fii mai frumoasã decît andiva respectivã nu-i cine ºtie ce performanþã.

De fapt, vroiam sã spun cã e mult mai deºteaptã decît Andi Moisescu ºi are mai mult ºarm decît Florin Cãlinescu. Dar nu e cazul, pentru cã nici Andi Moisescu nu e vreun laureat al Premiului Nobel pentru Linguºitorie, decernat, an de an, de un colectiv de oameni ai nemuncii la Hîrºova, nici Florin Cãlinescu n-a ciugulit Oscarul pentru Pornografie ºi glume stupide, de la Fãurei.

Oricum, se strãduiesc. Iatã cã s-au dus pe apa sîmbetei ºi aceste alegeri locale. Fraudate, ca de obicei. Ca sã nu se mai oboseascã pe teren, sforarii din Parlamentul Ruºinii Naþionale le-au aranjat prin lege. Cã nu existã hoþie mai mare decît sã alegi primari dintr-un singur tur. Pentru cã majoritatea dintre ei nu meritau mai mult decît un ºut în tur. Dar acum sînt tot în fruntea treburilor, tot cu mîna în buzunarul cetãþeanului. ªi-n vremea asta, þara se risipeºte. La Bucureºti, dupã 97 de primari de

sex masculin, a venit la putere o femeie. Totuºi, nu vã pierdeþi cu firea. Mai rãu n-are cum sã fie.

Teoretic. Surprinzãtor cît de mulþi formatori de opinie cu cacao s-au solidarizat cu bulangiii! Cum, nu ºtiþi ce sînt bulangiii?! Hai, cã nu vã cred. Sînt viitorul de aur al omenirii. Realitatea e cã nici noi nu prea ºtim ce sînt, dar ne informãm la derutatul Cernea ºi vã spunem ºi vouã. Putin s-a cam supãrat pe România de cînd cu scutul antirachetã.

Ne-ar invada, dar îi e teamã cã-ºi distruge tancurile ultimul rãcnet pe ºoselele noastre. ªi atunci ar fi mai mare daraua decît ocaua. Aºa cã se mulþumeºte sã ne ameninþe cu jumãtate de gurã. Ion Iliescu, terminatorul României (independente), se laudã cã în viaþa lui de vagabond bolºevic n-a tras la mãsea decît o singurã datã, în studenþia moscovitã. A bãgat pe ºoseaua gîtului trei pahare de vodcã ºi unul de lichior de trandafiri. Auzi la el, politrucul, de trandafiri! Ce, dacã sorbea ca un ºarpe roºu lichior de nuci fãcea tîngîtitã? Vã daþi seama cum i-a tremurat muºchiul þigãnesc dupã combinaþia aia fatalã! E ca ºi cum ai face un carcalete din PSD ºi PNL. Vomiþi instantaneu. Totuºi, s-a îmbãtat atît de tare de putere, cã nu i-a trecut pînã astãzi. Problema e cã s-a matrafoxat Iliescu, ºi umblã mahmuri peste 30% dintre români. Tot de la lichiorul de trandafiri li se trage. Buzdugan ºi Morar, aceºti Lolek ºi Bolek de pe prundul Dîmboviþei, au dat pe burlanul gurii cã Iordãnescu se închinã la Dumnezeu (dar numai cu aprobarea lui Gabriel Oprea), antrenorul congolez, la cimpanzeu, iar ei, maimuþoii, la Dan Voiculescu. Mi se pare cã p-asta de la urmã au uitat s-o formuleze, dar se subînþelege. Deh, fiecare cu zeul lui. Prima Doamnã a fugit de acasã. La un semimaraton, la Sibiu. Preºedintele urmãreºte situaþia cu mare atenþie ºi neprefãcutã îngrijorare. Oamenii de ºtiinþã care n-au altceva mai bun de fãcut au stabilit cã aerele pe care ºi le dau vacile la pãºune, sau la emisiunile culturale de la miezul nopþii, ar fi printre cauzele încãlzirii globale. Dacã mai iau ºi antibiotice, efectul de serã este garantat. Fereascã Dumnezeu sã le explodeze ugerele siliconate ºi sã nu fie pregãtit SMURD-ul pentru intervenþie. Adicã sã le lipseascã din trusa de scule letconul ºi petecele de bicicletã.

Afaceristul Dan Adamescu a primit 4 ani ºi 4 luni de închisoare pentru cã a mituit niºte judecãtori. Cît or fi primit judecãtorii care au dat sentinþa? Ho, nu vã revoltaþi aºa, întrebam ºi eu, nu dau cu parul.

Naþionala de fotbal a României a jucat trei meciuri amicale înainte de a se deplasa la Paris unde, se ºtie, orice cîine cît de mic poartã-n coadã un covrig. A luat-o uºor, cu nepoþii lui Mobutu Sese Seko etc., dictatorul Zairului (actualmente R.D. Congo), fãcînd un egal (1 la 1). ªi-a calat motorul cu Ucraina (3 la 4), nedîndu-ne nici o speranþã cã vom recupera Nordul Bucovinei, Þinutul Herþa ºi Sudul Basarabiei. Pînã la urmã am învins Georgia (5 la 1), dar dacã vedea Stalin cum au tratat ai lui meciul, erau execuþii pe stadion încã din minutul trei. Totuºi, sã ne bucurãm de aceastã victorie ºi, în special, de golurile marcate, cã nu sînt speranþe sã mai vedem curînd altele. Cu excepþia celor din poarta noastrã. În sfîrºit, am dibuit un politician cît se poate de onest: Robert Negoiþã. Are datorii de milioane de euro la stat ºi un doctorat plagiat muncitoreºte de la un capãt la altul. Nu-i de colea, nu rîdeþi, cã (încã) junele politician ºi-a luat Bacalaureatul, dupã multe opinteli, abia pe la 31 de ani. Îl uitase cineva pe o bancã. Saga primarului de sector ne obligã sã accelerãm reforma educaþiei. Ar fi mult mai corect ca politicienii sã-ºi dea mai întîi doctoratul ºi abia dupã asta sã se înscrie la facultate. Iar liceul ar trebui sã devinã facultativ, cã-i destul de greu ºi-i încurcã serios în cariera universitarã. Alin Goga, consilier juridic la CNADR, afirmã cã, în medie, în aceastã companie a statului român se furã 10. 000 de euro pe orã. Poate-ai vrut sã zici pe secundã, maestre. Mai documenteazã-te! Niºte cercetãtori în ape tulburi susþin cã România este atacatã de Rusia cu arme climatice, aceasta fiind cauza fenomenelor meteo nefireºti care s-au înmulþit în ultima perioadã. Aºa este, numai cã rãzboiul a început în 1990, cînd au fost introduse în þarã celebrele drujbe ruseºti. Restul l-am fãcut noi. Prin pasivitatea cu care i-am privit pe toþi aceia care au ras pãdurile de pe obrazul þãrii.

Bãrbaþii care îºi bat soþiile riscã 7 ani de închisoare. Cu executare, nu la locul de muncã, aºa cum s-a întîmplat pînã la momentul comiterii infracþiunii. În schimb, femeile care îºi bat bãrbaþii sînt considerate fie în legitimã apãrare, fie egale în drepturi. Aceste alegeri au confirmat un adevãr absolut, sintetizat de Vadim: pe zi ce trece proºtii fac progrese; devin ºi mai proºti...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Nu teoretizãm

V

iaþa trebuie privitã ca viaþã, ºi este nevoie sã i se acorde atenþia cuvenitã. Dar cînd vine vorba de poezie, de artã, în general, lucrurile trebuie privite doar prin prisma existenþei comune - ºi nu de acum, ci din toate timpurile, mai ales în acest mileniu, în care ºtiinþa a acaparat toate sferele de activitate, pînã la saturaþie. Din pãcate ºi spre nefericirea multor scriitori care doresc cu tot dinadinsul sã se afiºeze cu producþiile lor literare, observãm cã sînt dominaþi de lucruri comune, iar acestea nu lipsesc în creaþiile lor. ªi este trist cã se întîmplã aºa, pentru cã nimeni nu ia în serios structura fiecãrei cãrþi, prin recurgerea la o analizã corectã, dovedindu-se cã nici una dintre asemenea metode de lucru nu mai este suficientã pentru depistarea unui talent real ºi nici nu dã randamentul scontat. Pentru cã, în ultima vreme, kitsch-ul a devenit modã ºi model literar. ªi lucrul acesta se petrece pentru cã la nivel naþional este susþinutã o astfel de chimie a creaþiei, cu mult fast.

Reviste de tradiþie, uniuni de creaþie, primãrii, toate oferã premii, diplome, bani... De ce s-a ajuns la aceastã situaþie? De ce s-a ajuns la aceastã confuzie generalã? Nu democraþia este de vinã, nu libertatea de expresie; noi,

Polemici

oamenii, nu ne cunoaºtem lungul nasului ºi vrem sã arãtãm cã ºtim sã facem de toate ºi cã ne pricepem la orice. De aceea insistãm pe teoria literaturii fapticã ºi nu de ocazie. Din pãcate, asistãm la o avalanºã de scriitori care bagatelizeazã literatura, dupã cum le bate vîntul în ceafã, ºi au chef de fraze deºarte... Din nefericire, versificatorii din zilele de acum nu fac altceva decît sã sfideze întreaga literaturã, fie cã vorbim de creaþie clasicã, fie de creaþie modernã. ªi nu e vreo noutate ce spunem noi în aceste rînduri; cine are urechi sã audã, sã ia aminte, cine nu, sã dea cu plaivazul înainte, cã ºi aºa nu mai are ce pierde, scormonind în ape tulburi dupã talentul pe care nu-l va gãsi niciodatã. Fãrã sã teoretizãm prea mult pe tema non-valorilor cu pretenþie de scriitori, ne oprim aici, spunînd doar atît: unde este prea multã libertate, este ºi multã prostie, toatã lumea face de toate, precum mulþi dintre scriitori noºtri, care adunã ºi vînd iluzii, iar în loc de literaturã de substanþã seamãnã vorbe ieftine, din care rãsare scai, pentru cã nu vor sã se conformeze exigenþei maxime. Dacã merge ºi aºa, sã meargã ºi aºa, cã doar ce numãr are la pantofi scriitorul în cauzã - nu cred cã intereseazã pe cititorul cu hainele roase la coate prin biblioteci, care ºtie cel mai bine ce are de fãcut ºi care îi este gustul la lecturã. Zãu, are de unde sã aleagã din zecile de titluri ce apar zilnic din teascurile tipografiei!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Chef cu Anton Pann „Aideþi sã vorbim degeaba Cã tot n’avem nici o treabã“.

ANTON PANN

H

urducat din zori de zi pe drumul ce duce de la Ploieºti la Bucureºti, sir Relington, care avea înfãþiºarea unui Stendhal bãtrîn, cu barba din guºã rãvãºitã ºi cu buzele mofluze, scoase capul din caleaºcã ºi întrebã pe tãlmaciul care stãtea lîngã vizitiu dacã mai era mult pînã-n Capitala Munteniei. Tãlmaciul, un sas roºcovan din Braºov, care ºtia toate limbile mari ale Europei – turceºte, ruseºte, franþuzeºte ºi englezeºte, în afarã de cele împrejmuitoare Braºovului, ungureºte, nemþeºte ºi româneºte – îl întrebã ºi el pe vizitiu, care îi arãtã cu biciuºca turlele numeroase de biserici îngrãmãdite într-un smîrc plin de paie ºi de copaci: - Nu vezi?..., rãspunse vizitiul. Am ajuns!...

- Am ajuns! rãcni tãlmaciul pe englezeºte, întors spre deschizãtura caleºtii, deoarece drumul se bolovãnise ºi fiarele de pe roþi fãceau acum o zarvã de lãcãtuºerie îndrãcitã.

- Je crois que nous y sommes! ºopti sir Relington cu gungurit de porumbiel îndrãgostit, domniºoarei Ponson (în intimitate, Pinette), care cucãia învãluitã în mantila de catifea cu broderii orientale, luatã de la Viena, de unde începea Orientul.

- Ou ça...., scînci mica franþuzoaicã zbîrlitã. A Constantinople?

- Nu, nu! Pînã la Constantinopol, mai e!... rîse englezul, rostogolindu-ºi încoace ºi încolo trupul uriaº, cînd trãsura ajunse în ºanþ.

O haitã de cîini furioºi, sãrind din prima locuinþã omeneascã ºi înconjurînd trãsura nobilului englez, îi fãcurã un alai cu lãtrãturi, cum nu mai pomenise niciodatã.

-Întîii soli ai Domnitorului! rîse el cãtre Pinette, care ºtia cã bogatul ei amant se ducea în misiune diplomaticã secretã la Constantinopol ºi, neavînd voie sã se arate nicãieri, o luase sã-i þinã de urît. Sîntem la Bucureºti, draga mea, zise el.

Pinette se uita în oglinjoara de Veneþia în care îºi potrivi repede cîrlionþii blonzi ºi îºi pudrã ºi roºi obrajii de puf, holbînd ochii mari albaºtri, spre a destinde toatã pielea.

- ªi cînd ajungem la Constantinopol?, întrebã ea, nerãbdãtoare. Mîine?...

- O! Mîine, nu, Pinette. Peste trei sãptãmîni. Dar pentru cã e cam mult pînã atunci, vom trage astã-searã la un han de lux, unde vom întîlni toate mãrimile de la Constantinopol, venite cu treburi, în numele sultanului, la Bucureºti. În afarã de Bosfor, care, la Bucureºti, e reprezentat prin gîrla Dîmboviþei, ºi o baltã a unuia

(1)

Ciºmigiu, vînzãtor de apã de ciºmea, Capitala Munteniei nu se deosebeºte deloc de Istambul. Acelaºi port, aceleaºi moravuri, acelaºi miros de grãsime grea de oaie, aceiaºi cîini ºi acelaºi praf...

Pinette privi casele scunde de pe cele douã margini ale „podului“ care alcãtuia strada principalã. Deºi abia se întunecase, prin fundul curþilor înnegurate de pomi sclipeau lumini de lumînãri prin cuhnii ºi, cu toatã larma copitelor pe drumul de lemn, se auzeau chiote, rîsete ºi chiar sunete de coarde ciupite. Tînãra franþuzoaicã fremãtã din nãri ºi adulmecã repede de cîteva ori, apoi surîse : - Miroase frumos... A tei. Bucureºtii e într-o pãdure de tei?

- Nu!... rîse sir Relington, dar, în iunie, aici înfloresc teii ºi în toate curþile sînt cîþiva tei înfloriþi.

Bucureºtencele nu renunþã nici iarna la parfumul lui. I-au pãstrat florile uscate, le fierb ºi le beau drept ceai.

De-aceea ºi glasul bucureºtencelor, care sînt oacheºe, e oarecum tot oacheº; vine cu rãsunet puternic din adîncul pieptului, ca sufletul.

Sir Relington mai fusese în Bucureºti, de mult, cu vreo treizeci de ani în urmã, pe la 1821, cînd se întîmplase o rãzmeriþã grozavã a unui pandur gorjean, anume Tudor, duºman al Angliei - duºman - fãrã ºtirea lui, deoarece fusese ofiþer în armata ruseascã. Rãscoala gorjeanului se încheiase repede, spre uimirea tuturor, cãci, dupã ce ocupase tabãra Cotrocenilor ºi ajunsese la înþelegere cu unii boieri turci din Bucureºti, s-a îndreptat spre miazã-noapte, unde l-au prins niºte oameni ai lui Ipsilante, alt rãzvrãtit, care i-au tãiat capul la o margine de apã. Ce s-a mai petrecut dupã aceea în Muntenia, sir Relington nu ºtia prea bine, cãci s-a întors în Anglia, unde un frate de-al lui întemeiase niºte þesãtorii cu fire de bumbac... ªi iatã cã, tocmai acum, dupã treizeci de ani, guvernul englez, vrînd sã ºtie care sînt adevãratele intenþii ale Rusiei ºi Turciei, cînd au hotãrît ca Principatele Române sã se administreze singure dupã un regulament ºi sub privegherea unui general rus, ºi-a adus aminte de sir Relington ºi l-a trimis la Constantinopol.

Actualul fabricant de þesãturi nu mai avea rîvna diplomaticã din tinereþe; de cînd a intrat în industrie, politica militarilor i se pare o barbarie nefolositoare, costisitoare, ºi a primit însãrcinarea guvernului englez mai mult cu gîndul de a gãsi pieþe noi pentru mãrfurile de la Manchester, decît sã împiedice ocuparea þãrilor dunãrene de cãtre ruºi. Luã atît de puþin în serios sarcina lui secretã, care era mai mult un fel de spionaj delicat, încît, de la Londra, porni întîi spre Paris, unde rãmase trei sãptãmîni ºi unde cunoscu, în culisele teatrului „Varieté“, pe domniºoara Ponson. Dupã ce dobîndi îngãduirea, la început destul de costisitoare, de a-i spune pe numele intim Pinette, se hotãrî s-o ia în Orient.

ALBUMUL CU POZE RARE

Un mare actor – Ernest Maftei

MICROSIOANE Indiscreþie Urechea, asemãnîndu-se cu o pîlnie, a transmis prin gura lui, printr-un megafon, tot ce i-ai spus tu la ureche.

Extemporal Nu poþi sã spui cã ai studiat toatã ziua, dacã toatã ziua n-ai fãcut altceva decît sã spui cã ai studiat toatã ziua.

Justificare Un simplu stînga-mprejur, ºi aº fi fost primul.

Politeþe - Ce te costã dacã vorbeºti frumos?

- Mã costã. Mã costã chiar foarte mult.

S-ar putea sã-mi distrug sistemul nervos: fiindcã trebuie sã stau tot timpul atent ºi încordat.

Îndemînare Pînã ºi prãjit, peºtele i-a scãpat din mînã.

VASILE BÃRAN Fãcurã un popas la Veneþia, unde sir Relington primi înºtiinþarea cã, înainte de a merge la Constantinopol, era mai bine sã treacã prin Bucureºti, unde se afla, de fapt, conflictul ruso-turc, mascat de „independenþa“ Principatelor Române.

- La Hanul Ghermani! strigã sir Relington, scoþînd iar capul pe uºa caleºtii.

Dar vizitiul nu mai era la locul lui. Mîna tãlmaciul sas, în vreme ce caii pleoscãiau din copite într-un smîrc care le ajungea pînã aproape de genunchi. Înaintea lor, gîfîind din greu, vizitiul purta o faclã de rãºinã, din vîrful cãreia se torcea un fuior de fum negru în dulcea ºi miresmata cãldurã a nopþii de iunie.

- La Hanul Ghermani!... rãspunse vizitiul, spre a arãta cã auzise, fãrã a întoarce capul, bãgînd de seamã cu grijã sã nu dea în gropi ºi ridicînd sus, deasupra creºtetului, flacãra de rãºinã.

Caleaºca diplomatului se încruciºã cu numeroase alte fãclii, care ardeau la capetele caprei multor trãsuri. Sir Relington crezu cã întîmpinaserã vreun alai de nuntã boiereascã. Se dumiri îndatã, cãci, trecînd prin faþa Teatrului, vãzu sumedenie de trãsuri, din care scoborau cuconi, cuconaºi, cucoane ºi cuconiþe cu briliante la urechi, ciripind franþuzeºte ºi româneºte. Cînta o trupã italianã de operã, poftitã de la Viena de ,,Societatea filarmonicã“ a fraþilor Cîmpineanu.

Sir Relington privi uimit: Nu mai recunoscu deloc Bucureºtii de la începutul veacului!... Guvernul de la Londra avusese dreptate!... Dar ceea ce nu bãnuise nici guvernul, nici sir Relington, schimbarea se fãcea nu înspre Petersburg ºi nici înspre Istambul - ci era o schimbare din adîncul acestui oraº, care, devenea cu bãrbaþii, cu limba, cu femeile, cu mireasma lui, românesc!...

Categoric, românesc!

Domniºoara Ponson, care se bucurase ºi fusese invidiatã de atîtea amice cã va vedea cavaleri cu iatagane ºi cadîne cu feregea, fu dezamãgitã cã la Bucureºti oamenii se purtau ca la Paris, ºi aveau aproape aceleaºi gusturi. (va urma) FELIX ADERCA

Pag. a 5-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

INIMA ROMÂNIEI

Iubiþi cetãþeni, se apropie anul de cînd, brusc, fãrã pregãtire, tragic, România a fost pusã în faþa clipei care trebuia sã decidã de toate strãduinþele trecutului ei întunecat ºi vitreg ºi de toate fãgãduielile viitorului ei luminos ºi falnic: clipã supremã, pe care am întrezãrit-o cu toþii în visurile noastre de mãrire, clipã pe care nu îndrãznea sã spere a o vedea sosind generaþiunea chematã s-o trãiascã!

Ce s-a întîmplat atunci, cum a fost împiedicatã fãptuirea pãcatului monstruos ºi inept de a ne vãrsa sîngele pentru apãrarea graniþelor vrãjmaºilor noºtri, a acelor graniþe, care de veacuri ne sufocau, a acelor graniþe, care sînt ca niºte tãieturi adînci ºi dureroase în corpul viu al naþiunii, a acelor graniþe, care dacã nu vom reuºi sã le spulberãm, ne vor încãtuºa ca zidurile unei temniþe, la umbra cãrora viaþa se ofileºte ºi se stinge, ce s-a întîmplat atunci o ºtim cu toþii! Cum am fost feriþi atunci sã nu ajungem nenorociþi ºi mici, nedreptãþiþi ºi nedemni, asupriþi ºi totuºi dispreþuiþi, aceasta va fi o veºnicã glorie pentru acei care au avut menirea sã o îndeplineascã!

Instinctul neamului, prin aleºii lui, a vorbit la timp!

Instinctul nu se poate însã opri aici, instinctul nu poate sã adoarmã, atunci cînd a trezit sufletul! ªi sufletul românesc, rãscolit de amintirile istorice, rãscolit de destinul lui mãreþ, pe care de-a pururea l-a întrevãzut în zare rãscolit de puterea momentului prin care trece, sufletul românesc, mai treaz ºi mai sus azi ca oricînd, ordonã ca acþiunea sã nu întîrzie!

Problemul care se pune azi României e înfricoºãtor, dar simplu: sau România pricepe datoria pe care i-au creat-o evenimentele în curs, ºi atunci istoria ei abia începe, iar viitorul ei va fi o rãzbunare prelungitã ºi mãreaþã a umilinþelor ei seculare; sau România, mioapa la tot ce e „mîine“, cu ochii mari deschiºi la tot ce e „azi“, nu pricepe ºi, înlemnitã, stã pe loc, ºi atunci istoria ei va înfãþiºa pentru vecie exemplul, unic ºi mizerabil, al unei sinucideri vieþuite! Din împrejurãrile de azi, România trebuie sã iasã întreagã ºi mare! România nu poate fi întreagã fãrã Ardeal; România nu poate fi mare fãrã jertfã!

Ardealul e leagãnul care i-a ocrotit copilãria, e ºcoala care i-a fãurit neamul, e farmecul care i-a susþinut viaþa.

Ardealul e scînteia care aprinde energia, e mutilarea care striga rãzbunare, e fãþãrnicia care cheamã pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e românismul în restriºte, e întãrirea care depãrteazã vrãjmaºul, e viaþa care cheamã viaþa! Ne trebuie Ardealul! Nu putem fãrã el! Vom ºti sã-l luãm ºi, mai ales, sã-l meritãm!

Pentru Ardeal nu-i viaþã care sã nu se stingã cu plãcere; pentru Ardeal nu-i sforþare care sã nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimbã, totul se înfrumuseþeazã, pînã ºi moartea se schimbã: înceteazã de a fi hidoasã, devine atrãgãtoare!

Ardealul nu e numai inima României politice; priviþi harta: Ardealul e inima României geografice! Din cul-

mile lui, izvorãsc apele care au scãldat românismul în istorie: la miazã-noapte, Someºul; la apus, Mureºul; la miazã-zi, Oltul! De-a lungul Carpaþilor, România de azi se întinde ca o simplã zonã militarã a unei fortãreþe naturale, încãputã în mîini strãine! Acela care nu se simte tãiat la brîu cînd priveºte Ardealul, acela nu-i român, acela-i sãmînþã strãinã pripãºitã în România, pe vremea cînd o bãteau vînturile din toate pãrþile!

Ne trebuie Ardealul, dar ne trebuie cu jertfã! Nu se lipeºte carne de carne, fãrã sã curgã sînge! Nu se ia Ardealul cu neutralitatea! Neutralitatea ºi-a avut rostul, dar ºi-a trãit traiul. ªi-a avut rostul, pentru cã neutralitatea noastrã n-a fost nici calcul, n-a fost nici teamã!

Neutralitatea noastrã a fost la început zidul definitiv ridicat contra acelora care voiau sã ne împingã la o nelegiuire de neam, ºi de care s-a sfãrîmat viziunea lor heraldicã: vulturul român, purtînd în cioc Coroana Sfîntului ªtefan; ea s-a transformat apoi în adãpostul din dosul cãruia ne puteam pregãti ºi puteam aºtepta ziua cea mare; neutralitatea a devenit azi pînza de paianjen, pe care cel mai inocent zefir o poate rupe în bucãþi! România nu-ºi poate prelungi neutralitatea peste limitele trebuinþelor sale ºi mai ales peste limitele demnitãþii sale.

Un stat nu poate sã rãmînã neutru decît atunci cînd n-are de cerut; un stat nu poate rãmîne neutru atunci cînd are revendicãri de impus, atunci, mai ales, cînd le-a ºi formulat! Aceasta ar însemna sau cã nu e în stare sã cucereascã ceea ce pretinde cã e al sãu, ceea ce e umilitor pînã la durere, sau cã a renunþat de bunã voie la idealul lui, ceea ce e absurd pînã la nebunie! Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea româneasca, ceea ce a simþit inima româneascã, sã nu poatã înfãptui energia româneascã. Dar nimic nu slãbeºte mai mult energia ca aºteptarea, nimic n-o uzeazã mai sigur ca neîntrebuinþarea, nimic, în schimb, n-o aprinde pînã la paroxism ca conºtiinþa ei cã-i tare ºi consideratã!

Or, de aceastã consideraþiune, românismul are azi nevoie mai mult ca oricînd. Ce zic? Mai presus de orice!

Azi, cînd cele mai civilizate state au acceptat acest mãcel îngrozitor, aceastã pustiire fãrã exemplu, nu pentru a desfiinþa o naþiune, ci pentru a distruge o concepþiune, nu pentru a întrona o dominaþiune, dar pentru a inaugura o politicã, apare clar cã nimeni nu se va bucura de roadele noii stãri de lucruri, dacã nu s-a arãtat demn din vreme, nu numai cu vitejia, dar mai ales cu sufletul!

Fãrã jertfã sîngeroasã ºi bogatã, fãrã frãþie de arme ºi de durere, nici o piatrã de graniþã nu se va muta din locul ei! Fãrã încrederea acelora care ne-au precedat în luptã, fãrã convingerea lor cã avem o profundã idee de drept ºi de datorie, fãrã iubirea sincerã a libertãþii, nu numai a noastrã, dar a tuturor, fãrã o înãlþare sufleteascã susþinutã, jertfa noastrã, oricît de mare ar fi, nu poate sã-ºi dea roadele, pentru cã îi lipseºte tocmai aceea ce-i dã fiinþã: valoarea ei moralã!

De aceea, eu cred cã acei ce ne conduc nu vor uita o clipã cã ei reprezintã azi mai mult decît dibãcia româneascã, cã ei întrupeazã azi înalta concepþiune moralã a românismului, ca forþã civilizatoare! ªi poate cã aceasta s-ar impune mai lesne printr-o atitudine, decît

Ce a fãcut Jules Verne în Dobrogea acum 135 de ani (1) Þinut pitoresc ºi exotic, Dobrogea a fost strãbãtutã de-a lungul secolelor de cãlãtori, aventurieri ºi exploratori strãini. Francezii au fost atraºi de acest pãmînt ce aprindea imaginaþia restului lumii. Ei aveau sã-l numeascã, la un moment dat, California României. Cãlãtorii francezi au apãrut în Dobrogea încã de la anul 1200. Istoricii au descoperit în arhivele documentare însemnãri care atestã impresiile strãinilor care s-au perindat pe aceste meleaguri. O mãrturie notabilã a apãrut în anul 1253, cînd cãlugãrul franciscan misionar Wilhelm de Rubruquis, conte de Flandra, este trimis de regele Ludovic al XI-lea la hanul tãtar din Crimeea. Solul strãbate Dobrogea ºi consemneazã o formaþiune politicã numitã Vlahia, al cãrei lider era Asan, ce se întindea de la Constantinopol pînã la Gurile Dunãrii. În anul 1445, cruciaþii cavalerului burgund Wallerand de Wavrin, împreunã cu Vlad Dracul ºi Iancu de Hunedoara, asediazã cetãþile de la Dunãre - Silistra,

Giurgiu, Turtucaia, Turnu. În drum cãtre Gurile Dunãrii, Wallerand de Wavrin se opreºte la Mangalia, apoi urcã spre Delta Dunãrii pe þãrmul Pontului Euxin ºi merge spre Chilia.

Istoricul Tãnase Bujduveanu, cel care a strîns aceste note de cãlãtorie în volumul „Cãlãtori francezi în Dobrogea“, apãrut la Editura Ex Ponto în 2015, aminteºte despre episodul din anul 1585, cînd baronul Francois de Pavie de Forquevaux, fiul unui curtean al regelui Carol al IX-lea, soseºte la Pontul Euxin. Strãbate Delta Dunãrii, unde remarcã hergheliile de cai îngrijiþi de localnici. Baronul scrie despre comerþul cu icre de morun, despre Insula ªerpilor din Marea Neagrã, unde este înspãimîntat de colonia de ºerpi care dãduse numele acelui loc izolat. În 1648, cartograful Guillaume Levasseur de Beauplan ajunge în Chilia Nouã, din nordul Dobrogei, unde otomanii ridicaserã fortãreþe pentru apãrarea zonei.

ALBUMUL CU POZE RARE

Marele pianist Dinu Lipatti ºi soþia sa, Madeleine

Voiam s ã-þþ i s pun cã n u t e m ai a ºtept Vroiam sã-þi spun cã nu te mai aºtept salcîmii mov s-au rãspîndit prin aer ºi nu mai locuieºti la mine în piept mã-nghit înfometate nopþi de vaier În ochi nu mai sînt pãsãri de cenuºã orchestra nu îndeamnã la balans ºi-a-nchis vãzduhul singura sa uºã ºi mã invitã umbrele la dans E-o apãsare cvasi-generalã prins în vîrtejul viselor de fum pe scena inimii-i o masã goalã ºi n-are rost sã te rechem postum Mai bine viscolul sã mã îngheþe îndatã sã mã fixeze într-un timp nedrept sã nu-mi asculþi tãcerea niciodatã ºi sã-înþelegi cã nu te mai aºtept ADI SFINTEª, 31 mai 2016 printr-un argument, mai lesne printr-un act de eroism, decît printr-o negociere prelungitã. Sau românismul se va dovedi a fi o forþã civilizatoare de prim ordin, ºi atunci va triumfa, sau românismul se va dovedi a fi fost numai marca unui egoism laº ºi hrãpãreþ, ºi atunci el va pieri, cum va pieri, pe urma acestui rãzboi, tot ce n-are reazem în drept ºi jertfã!

Dar ce zic? Românismul sã piarã? Nu e oare în fiecare din noi dorinþã de jertfã? Nu e în fiecare din noi revoltã pentru nedreptate, dezgust pentru asuprire? Nu dorm în sîngele nostru strãmoºii care aºteaptã ceasul de a fi deºteptaþi în mãrire?

Nu, nu va pieri românismul pe urma acestui rãzboi; vor pieri numai aceia care nu s-au arãtat vrednici de dînsul!

NICOLAE TITULESCU (discurs rostit la 3 mai 1915, la o mare întrunire popularã, din Ploieºti) În 1714, Aubry de la Motraye viziteazã Constanþa (Kustendje), aºezare modestã, cu case mici înºirate de-a lungul þãrmului presãrat de ruine ºi vestigii antice.

Francezii observã comerþul intens de cereale cãtre Constantinopol, care se fãcea pe Marea Neagrã.

De la 1800, afluxul de cãlãtori francezi creºte datoritã interesului politic ºi teritorial în regiunea pe care se încleºtau periodic imperiile rus ºi otoman. La 1828, Hector de Bearn, ofiþer ataºat la curtea þarului Nicolae, cãlãtoreºte prin Dobrogea ºi realizeazã o stampã care aratã Constanþa ca o cetate cu trei bastioane legate prin curtine ºi un pod mobil, ce era intrarea principalã în oraº.

Rãzboaiele ruso-turce afecteazã aºezãrile din Dobrogea, devastatã de confruntãrile armate. În îndepãrtata Deltã a Dunãrii, frumuseþea locurilor rãmîne ca o pecete de neºters. La Sulina, francezii sînt cuceriþi de aerul misterios al capãtului de lume, cu farul sãu, casele din lemn, mori de vînt ºi animalele sãlbãticite.

Corespondenþii de presã scriu despre canalul din Antichitate care ar fi unit Cernavodã ºi Constanþa, care lega Dunãrea de Marea Neagrã, trecînd prin Valea Carasu. Tot în Dobrogea, francezii aflã cu uimire despre existenþa cãmilelor la malul Mãrii Negre. (va urma) SÎNZIANA IONESCU

Pag. a 6-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (27) Înainte de 1989, viaþa se desfãºura în mod firesc, fiecare fiind preocupat de problemele personale. Deoarece nimeni nu dorea sã se înavuþeascã, nu exista nici HOÞIE, nici lupta pentru putere. Nici mahalagisme la cel mai înalt nivel, nici droguri, nici.... toate cîte sînt acum. În concedii, mergeam la munte ºi la mare. Nefiind preocupaþi de a strînge avere, încercam sã înfrumuseþãm CLIPA. Alegeam cel mai bun hotel ºi un restaurant „ca lumea“. Într-o varã, am primit aprobarea sã plecãm în concediu în Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Am plecat împreunã cu doi prieteni, care aveau un Mercedes alb, foarte elegant. Am dormit în cort ºi am gãtit pe lampa de gaz. Cam incomod, însã „eram în strãinãtate“. Magazinele din Sofia erau cu un pas înaintea celor din Bucureºti.

Aveau scãri rulante ºi produse care nu se gãseau la noi, aduse din Occident. Ne-am cumpãrat un mic casetofon Philips, o mare noutate pe atunci, ºi cîteva casete imprimate cu Paul Anka, Rita Pavone, Cliff Richard, Rafael ºi alþii. Ne-a costat „o avere“. Cãsnicia noastrã a fost una de excepþie. Aº fi putut fi invidiatã chiar de prinþesa Diana. ªi totuºi, una din Ursitoare s-a gîndit sã arunce o pietricicã în liniºtea noastrã, ca sã o tulbure puþin. Într-o zi, cînd am ajuns acasã ºi m-am aºezat pe scaun, am simþit o durere cumplitã în abdomen. Nu m-am mai putut ridica de pe scaun. Soþul meu a chemat medicul.

Spre norocul meu, acesta a pus un diagnostic corect.

Aveam o sarcinã extrauterinã cu hemoragie internã puternicã. Viaþa mea atîrna nu de ore, ci de clipe. Am fost operatã urgent. Dupã un an, am trecut din nou prin acest coºmar. Datoritã transfuziilor de sînge , „m-am pricopsit“ ºi cu o hepatitã de tip B, ºi nu mai era posibil sã avem copii. Cînd soþul meu a trebuit sã plece pentru 6 luni la Paris pentru specializare, tocmai cînd, dupã atîtea întîmplãri, prinsesem, în sfîrºit, o oazã de liniºte, gîndurile mele s-au rãvãºit, gata, gata sã-mi pîrjoleascã sufletul. Nici soþul meu nu era încîntat de plecare. Mi-a spus cã, imediat dupã plecarea lui, sã cer aprobare ca sã plec ºi eu la Paris, pentru trei luni, în vederea „unirii“ familiei. Nesperat, am primit aprobarea ºi, dupã o escalã de o noapte în Zürich, provocatã de ceaþa de pe aeroportul din Paris, am plecat abia a doua zi spre Paris. Pe cheltuiala TAROM-ului, toþi pasagerii au servit o cinã, pe care nu o voi uita niciodatã. Supã de broascã þestoasã, salatã din toate fructele pãmîntului ( la noi, atunci, nu se gãseau nici mãcar portocale).

Amintiri din temniþele bolºevice (2) Dimineaþa am plecat la ºcoalã. Fiind dirigintele clasei a Vl-a, trebuia sã aranjez sala în vederea sãrbãtoririi Zilei de 7 Noiembrie 1917. Aici, la puþin timp dupã sosirea mea, a venit Puiu Herþea, cu un meºter, pentru a repara zidul vopsit cu ulei.

Meºterul a fãcut ceea ce trebuia, iar eu cu Puiu am aranjat tablourile ºi am fãcut curãþenie generalã. La ora 12 eram gata ºi ne pregãteam sã mergem acasã. Cînd coboram de la etaj ne-am întîlnit cu Ileana, care aducea un bilet de la inspectorul Bendorfeanu. Se anunþase cã vine sã vadã cum sînt pregãtite clasele ºi ºcoala, în general. Ne-am întors ca sã-l aºteptãm pe Bendorfeanu, cu toate cã mã grãbeam, cãci îl aveam de musafir pe Bulzan, ºi el, inspector. Pe la ora 13 veni Bendorfeanu, care s-a ºi declarat mulþumit cu clasa mea, zicîndu-i lui Butuc cã nu gãsise o alta aºa de bine pusã la punct. Dupã inspecþie am plecat zorit. La intrarea sub poartã, acasã, am fost oprit de trei oameni pe care nu-i cunoºteam ºi care m-au întrebat dacã eu sînt tovarãºul ªtirbu. Le-am rãspuns cã eu sînt ºi dacã au ceva de discutat sã pofteascã sus, la mine, cãci am un musafir la masã. În acel moment, doi s-au repezit la mine, m-au înhãþat din douã pãrþi, al treilea fiind în spate, cu mîna dreaptã în buzunarul pantalonilor, cu pumnul strîns. Am protestat contra felului în care sînt tratat cînd vin de la datorie. Atunci, cel din spate îmi zice: „Nu te supãra, trebuie sã dai o declaraþie urgentã ºi apoi te poþi întoarce la musafiri ºi la familie”. „Plecãm!”, adãugã el. Astfel am fost scos cu forþa de la locuinþa mea, din Strada Cuza Vodã nr. 16, în ziua de 6 noiembrie 1949.

M-am întors acasã în ziua de 22 august 1953!...

Pe drum mi-au interzis sã mã uit la trecãtori sau sã salut pe cineva. La intrarea în curtea Securitãþii, l-am vãzut pe soþul profesoarei de lucru de mînã, care încerca sã-mi spunã ceva.

Tovarãºul din spate mi-a ºoptit sã mã uit în jos, ºi aºa am fãcut, apoi am intrat în sediul din Strada Republicii. De serviciu era ªtefan, care îi fãcea curte Anuþei, servitoarea noastrã. I-am spus cã am fost adus ca sã dau o declaraþie. ªtefan a schiþat un zîmbet ºi mi-a ºoptit: „Nu vã supãraþi pentru ce vã spun, dar cine ajunge la noi nu pleacã de aici aºa de uºor”. Apoi m-a condus într-o încãpere de 1 metru pãtrat ºi mi-a dat un scaun pe care sã

Polemici

În Oraºul Luminilor, fiecare vrea sã fie „cineva“, pe strãzile pline de vise. Aici, Viaþa, Speranþa, Frumuseþea, Iluziile, Deziluziile, Bogãþia, Sãrãcia, Noaptea, Ziua, sînt mereu într-o luptã acerbã cu Eternitatea. Negrul, supãrat, pregãteºte Moartea. Albul îl întrece însã în strãlucire ºi, din amestecul lor, ia naºtere NEÎNÞELESUL, dorinþa perfecþiunii, mîngîind cu privirea zîmbetul enigmaticei GIOCONDE. Cît am stat la Paris, în cele trei luni m-am întîlnit cu GIOCONDA cam de 10 ori, de asemenea cu VENUS din MILO ºi cu toate minunile lumii - o lume a luminii întruchiparea perfecþiunii. În cãutarea celor 3 Muºchetari, am strãbãtut Parisul, legãnatã de SENA care, de veacuri, îºi continuã nestingheritã drumul pe sub podurile monumentale. Am coborît în Istorie la Fontainebleau ºi Versailles; am atins Tronul lui Napoleon care, dupã ce a cunoscut sublimul, a sfîrºit în neant. Aveam un sentiment profund de neliniºte cînd treceam prin somptuoasele palate, încercînd sã „pipãi“ trecutul, imposibil de adaptat prezentului, pentru a gãsi o cît de micã asemãnare între Leonardo da Vinci ºi Picasso. Oare cum l-am privi acum pe Napoleon , dacã ar reveni? Nu iar fi teamã de tehnica modernã, pe care nici nu ºi-ar puteao imagina? El a domnit aici, a fost împãrat; s-a luptat, a visat, a sperat. Noi nu facem decît sã „adulmecãm“ paºii lui. Alergam de la o lume la alta ºi nu gãseam clipa ce naºte izvoare de apã vie, la care se adapã trecutul ºi prezentul în setea cãutãrii. Gãseam un rãspuns în chemarea clopotelor Catedralei Notre -Dame, a Bazilicii Sacré-Coeur, a Bisericii Sainte-Trinité, în Rugãciune, meditaþie în Casa Domnului. Aici liniºtea era deplinã.

Celebrii: REMBRANDT, VAN GOGH, LEONARDO DA VINCI, RAFAEL l-au imitat pe Creator în operele lor, însã fãrã Lumina ºi Cuvîntul Lui. „EU SÎNT” UNICUL ARTIST. Voi doar copiaþi“.

Nu voi uita niciodatã slujba la care am participat la Catedrala Notre Dame în noaptea de Crãciun. Uitînd sã mai plec de acolo, cu greu am reuºit sã ajung la hotel. Mã rãtãcisem la metrou, mergînd în sens invers... N-am neglijat nici marile magazine, adevãrate sanctuare ale frumuseþii, unde am avut plãcerea sã-i întîlnesc pe Magda Ianculescu ºi Octav Enigãrescu, soliºti ai Operei Române din Bucureºti. Eram cu o altã prietenã româncã ºi cînd neau auzit vorbind româneºte, au venit la noi ºi, ne-am împrietenit. Ne întîlneam aproape zilnic. (va urma) LILIANA TETELEA mã aºez ºi sã aºtept pînã ce voi fi chemat. Dupã ce am rãmas singur, într-un întuneric de iad, am început sã mã rog lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi.

Aºteptarea n-a fost de lungã duratã: ªtefan a venit dupã mine ºi m-a condus într-o încãpere normalã, unde mã aºtepta ºeful arestului. Acesta m-a trecut într-o condicã, dupã care l-a pus pe ªtefan sã-mi ia ºireturile ºi sã mã „despotcoveascã”. Miau fost luate ºireturile ºi, cu niºte scule, mi-au fost scoase blacheurile de la vîrful ºi cãlcîiul ghetelor. Apoi ªtefan mã conduse la celula din fundul coridorului. Celula avea o lungime de 2 metri ºi lãþimea de 1 metru. Spre peretele din stînga era un fel de laviþã, cît lungimea celulei ºi latã de 40 de centimetri. „Mai multe nu vã pot oferi, zice ªtefan, dar o porþie de arpacaº vã pot aduce”. În cîteva minute mi-a adus arpacaºul. L-am mîncat în prezenþa lui. Dupã aceea m-am culcat pe laviþã ºi am adormit.

La cîteva minute m-am trezit într-un murmur lent de ºoapte.

Erau, cum aveam sã aflu mai tîrziu, ceferiºtii din lotul în care eram ºi eu încadrat. N-am aflat nici o noutate, nici atunci ºi nici în zilele urmãtoare. Ceea ce auzeam eu acum erau voci care fãceau lecþii de francezã. Profesor era un nepot de-al lui Lucian Blaga, pe numele sãu Liciniu Blaga, iar elevul era Þifra, de la C.F.R., care voia sã se întoarcã francez, cînd va ieºi din închisoare. Se auzeau însã murmure din toate pãrþile.

Dupã ce am primit cina, am fost lãsaþi, cîte unul, la baie ºi apoi s-a anunþat stingerea. Era prima noapte de reþinere la Securitate, plinã de fricã ºi de necaz. Mã gîndeam la cei deacasã, la Viruca ºi la copii, blestemîndu-i pe cei ce mã arestaserã ºi nu-mi dãduserã voie mãcar sã vorbesc cu familia înainte de a mã aduce în acest iad. Neavînd ce face, m-am apucat iar sã mã rog lui Dumnezeu ºi, la sfîrºitul fiecãrei serii de rugãciuni, mã mãcinau grija pentru copii, întrebãrile în legãturã cu viitorul ce-i aºteaptã. Între timp auzeam alte gemete ºi oftaturi, blesteme ºi înjurãturi din partea zecilor de oameni zãvorîþi la blestemata Securitate.

Dupã fiecare noapte veneau alte ºi alte zile, la fel de triste.

Mai auzeam ºi ºoaptele lui Blaga, care îºi luase rolul în serios, sã-l fericeascã pe Þifra. Omul, însã, nu prea fãcea progrese. Se auzeau ºi vaietele celor anchetaþi. În fiecare zi apãreau astfel de nenorociþi ºi, deºi era ordin sã vorbim numai în ºoaptã, se mai auzea cîte un strigãt cã, de aici, nu vom scãpa în veci. (va urma) ION ªTIRBU

Schimb de îngeraºi În grãdinã, printre flori, un bãiat mare de-o ºchioapã se plimba adeseori cu o micã fatã... Într-o zi, pe dupã crini, buzele-ºi apropiarã... cînd vrãjmaºul din vecini, nãvãli peste fãptaºi!

– „da’ ce faceþi voi aicea?“ – „noi, noi aicea vrem, vrem sã facem schimb de îngeraºi!“ ROMAN FORAI

CIOBURI DE GÎNDURI

PRIETEN DRAG În urmã cu cîteva zile, am primit în dar volumul de poezii „Ecuaþii albastre“, al poetului Viorel Dinescu, chiar din mîna autorului acestui volum. Poetul Viorel Dinescu este o personalitate în poezie, o voce cu totul aparte, un mag ce îºi culege poezia din spaþiile pure ale geometriei. Faptul cã a fost prieten cu Eugen Barbu, cu Nichita Stãnescu ºi cu alte mari personalitãþi ale scrisului românesc spune destul de mult despre poetul Viorel Dinescu. Dar, vreau sã mã întorc la spaþiile pure ale universului acestui mare poet. Iniþial, m-am temut cã voi întîlni la el o poezie ermeticã, o poezie lipsitã de respiraþia caldã a luminii pe altarele cãreia noi, poeþii, þinem liturghiile iubirii. Odatã intrat în universul poetic al lui Viorel Dinescu, am avut senzaþia cã am intrat în catedrala sacrã a unui crin cosmic, în care poetul se împãrþea lumii, aºa cum se împarte Isus lumii prin Sfînta euharistie. O pace profundã mi-a cuprins întreaga fiinþã, iar spaþiile geometrice extrapolate de mine, în compania poetului, emanau cea mai purã ºi cea mai caldã poezie. Aºadar, poezia lui Viorel Dinescu este o poezie ce vine dintr-un spaþiu umanizat de un spirit nobil ºi generos. Am fost fericit cã am întîlnit un spirit atît de frumos! Suspectat pe nedrept pentru înclinaþia sa cãtre critica literarã, Viorel Dinescu rãmîne un magic fãuritor de poezie ºi un spirit cerebral, capabil de o înþelegere superioarã a fenomenului poetic, dar ºi al comensurãrii din perspectiva criticii literare a acestuia. Personalitate literarã complexã, Viorel Dinescu rãmîne poetul pe care îl vei gãsi în cele mai pure spaþii ale aventurii noastre existenþiale, în cãutarea unui rãspuns la întrebãrile fundamentale ale acestei lumi.

Aºa, întreaga sa muncã se transformã într-o poezie pe care însãºi Academia Românã a rãsplãtit-o cu premiul Mihai Eminescu.

Minunatã ºi definitorie pentru structura spiritualã a poetului, mi s-a pãrut poezia „Proporþia de aur“, evident... lîngã alte multe poezii. Dar sã ne împãrtãºim din lumina frumoasã a acestei poezii:

PROPORÞIA DE AUR Înaintam spre veacul urmãtor Pierzînd în urmã sunete de goarne Într-un torent etern, amãgitor Ce încerca-n zadar sã mã rãstoarne Pe malul plin de fum cãdeau în zbor Mari pãsãri cu aripe ruginite ªi trestiile se-ndoiau uºor În rîul vechi cu clipe rãzvrãtite Înaintam spre veacul urmãtor Neînþeles ºi ne-ntinat centaur În cerul fulgerat de viitor Cãtînd în vid proporþia de aur. În drumul meu la cote ideale Doar o elipsã-mi poate sta în cale. Înaintam spre veacul urmãtor Neînþeles ºi ne-ntinat centaur...

VIOREL DINESCU ªi nu este lucru de mirare, cãci tocmai cei mai mari, mai puri ºi rafinaþi poeþi au trãit, ºi nu fãrã acoperire, în trãirile lor, drama singurãtãþii ºi neînþelegerii spaþiilor.. Plecãciune, iubite maestre! Eu înþeleg, eu ºtiu... eu simt toatã aceastã frumoasã povarã! Respect!

Pag. a 7-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Episod istoric: fanarioþii lui Sörös nu au fost numiþi, ci aleºi Motto: „Cã aºa se procopseºte, Cine turcilor slujeºte“.

Cronica Hotinului, 1774 Recent încheiatele alegeri au creat impresia unui gen de revoluþie. Un fel de dublã revoluþie - PSD, prin victoriile majore obþinute în pofida presiunilor din justiþie, iar cvasi-necunoscutul acronim USB, asociabil mai curînd cu o mufã decît cu o formaþiune politicã, a cîºtigat partida aºa-zisei drepte româneºti. Dar, trebuie sã fii complet dominat de absurditãþile mass-mediei ca sã crezi cã PSD sau creaturile lui Sörös reprezintã vreo revoluþie; de fapt, amîndouã sînt ilustrate de grup în poziþie de drepþi în faþa Înaltei Porþi de peste Ocean, alese pentru a reprezenta segmente ale celor cu vocaþia cozii de topor – adicã celor gata sã acceadã în politica de colonie.

PSD acoperã un spaþiu vast, bazat pe cei îmbãtrîniþi în binefacerile lucrului cu statul, dar ºi pe majoritatea celor care au participat la ruinarea naþionalã, în timp ce söröºiºtii au de partea lor tembelismul tînãr ºi frumos, grãitor de romglezã ºi consumator de mec, mol, feisbuc - ºi care vor libertãþile fundamentale ale secolului - insulta on line, binging nelimitat, unul sau mai mulþi dumnezei cool ºi fãrã dogmã, ºcoalã fãrã ore ºi profesori, muzicã idioatã… Pe scurt, PSD se bazeazã pe cei care au distrus þara, USB – pe cei care o vor distruge definitiv.

Am realizat, recent, o emisiune despre o perioadã dramaticã din istoria devenirii naþiunii – finalul epocii fanariote; departe de aspectele puþin cunoscute ale perioadei istorice despre care am discutat, m-au cutremurat asocierile propuse de invitatul meu, excelentul scriitor ºi istoric Cristian Tiberiu Popescu. Titlul episodului „Cronicii spiritului“ (emisiune difuzatã pe postul „6TV“) a fost „Premise ignorate ale renaºterii naþionale“, materialul dezbaterii fiind cartea sa, cu titlu aparent distant de frãmîntãrile mele – „Poemul politic românesc în Secolul XVIII“. În realitate, este o poveste a decãderii românilor în epoca fanariotã, concentratã în jurul unei teorii a crizei umane în care s-au aflat înaintaºii noºtri – iar „cutremurarea“ de care scriam provine,

previzibil, din asemãnarea cu starea de spirit actualã, dar ºi cu asocierea cauzelor, a efectelor - a stãrii de fapt de acum, cu cea de atunci. Iatã cîteva pasaje: „Apogeul fanariotismului este apogeul unei crize generale, o crizã a tuturor domeniilor de manifestare româneascã. E o crizã politicã þinutã la cote mari (…), o crizã a statului, condus de strãini, un stat conceput pe cea mai mare ºi inventivã exploatare a puternicilor dinãuntru ºi conceput de puternicii dinafarã (…) a fi spaþiu de jaf oricînd deschis pentru cetele de prãdãtori. (…) E o crizã umanã, identificînd un individ redus la a trãi doar ca sã supravieþuiascã, promovînd omul defetist, însingurat, trebuind sã se descurce singur… sau sã piarã – omul care nu mai e apãrat de solidaritatea celor din jur, pentru cã fiecare îºi trãieºte propria dramã. Totodatã, omul, care nu mai e apãrat de instituþii, pentru cã, pur ºi simplu, ele s-au desfiinþat, atestã cã existã, de asemenea, o crizã a instituþiilor. (…) Existã ºi o crizã socialã, care evidenþiazã raporturi umane individualiste, omul gãsind foarte puþine motive de solidaritate umanã generalã. Se evidenþiazã o tot mai adîncã crizã economicã datoratã monopolului strãin (turcesc) asupra comerþului românesc, precum ºi datoratã producþiei dirijate. ªi, în sfîrºit, este criza financiarã“. Nota bene:cartea a fost scrisã acum cîþiva ani, iar autorul, neimplicat politic, nu a avut decît intenþia analizei motivaþiei demersului literar ºi a sursei de inspiraþie. Similitudinea este, însã, clarã – atît la nivelul situaþiei naþionale, cît ºi la nivelul crizei umane, individuale. Clarã ºi înfricoºãtoare…

Revenind la alegerile locale 2016, ele reprezintã un punct de cotiturã în politica României comunitare, statisticile relevînd cîteva aspecte în acest sens. În primul rînd, prezenþa slabã la vot în mediul urban, componenta dinamicã a societãþii, demonstreazã neîncrederea crescîndã în partide ºi lideri; generaþia veche nu se regãseºte în noua conducere a PSD ºi PNL, în timp ce noua generaþie de alegãtori nu are un concept politic cristalizat – ci manifestînd un amestec ideatic anarho-libertarian - ºi refuzînd ideile politice clasice. În al doilea rînd, rezultatul „pe partide“, este marcat de victoria previzibilã a PSD ºi de scorul

Amintiri despre Serghei Esenin ºi Isadora Duncan (1) Autoarea acestor evocãri este soþia scriitorului rus Alexei Tolstoi (1883-1945). Natalia Krandievskaia Tolstaia îl cunoºtea pe Esenin din 1917, dar va avea posibilitatea unui contact mai apropiat cu el abia dupã cîþiva ani, la Berlin, primã escalã a turneului euro-american întreprins de poet împreunã cu celebra dansatoare Isadora Duncan. Deºi textul e scris la mai bine de trei decenii dupã întîlnirile cu poetul, faptele relatate sînt greu de pus la îndoialã, cel puþin în materialitatea lor. De altfel, una din scene e povestitã ºi de Gorki în cîteva pagini cunoscute, datînd din 1927. Se pot remarca, în acest text, anumite note subiective care se fac simþite pe alocuri, precum ºi aerele aristocratice ale acestei cucoane rãsfãþate, ce priveºte - chiar dupã atîtea decenii - de la oarecare înãlþime trecerea prin lume a zgomotosului ºi genialului plebeu. Mai presus de toate, însã, e sentimentul de tristã vanitate pe care îl inspirã orice întreprindere memorialisticã: oricît ar fi de „adevãrate”, de „obiective”, de „bogate” în relatãrile referitoare la creator, memoriile nu pot explica niciodatã nimic din misterul creaþiei. E o condiþie de care amintirile Nataliei Tolstaia nu sînt scutite. *** - Avem musafiri, îmi spuse Tolstoi, crãpînd uºa odãii mele. E Kliuev; a venit cu Esenin. Hai sã þi-l prezint, e un tip nostim.

Am intrat în sufragerie. Cei doi poeþi beau ceai. Îmbrãcat în podiofcã, cu linia umerilor efeminatã ºi cu cãrarea pe mijlocul creºtetului, plin de onctuoasã blajinãtate, Kliuev semãna cu un epitrop de bisericã. În timp ce-i turnam ceai, pomeni ceva de Postul mare. Împinse la o parte ºunca ºi untul. Ceaiul îl bea „popeºte”, tãind în el felii mãrunte de mãr. Terminînd, întoarse ceaºca ºi inspectã aferat marca porþelanului, dupã care se închinã în faþa unui studiu de Sarian aflat în colþ ºi începu sã recite cîntat niºte versuri. Erau foarte bune. Reclama circumspecþie cel mult cîte un neaoºism excesiv. Pe mine mã punea pe gînduri ºi unghia lungã ºi bine lustruitã a degetului sãu mic.

Cel de-al doilea vizitator avea o înfãþiºare de bãieþandru ºi tuºea discret în rãstimpuri. Era frumuºel în cazaca lui bleu, cu pãrul de culoarea inului, lãsat pe frunte, dupã

moda „fluturaº”. La prima vedere pãrea un tînãr muncitor sau un meseriaº. Acesta era Esenin.

Pe masã aveam crengi de rãchitã. Esenin scoase din vazã o rãmurea de culoare roºie închisã.

- Parcã-s niºte motãnaºi pe o crenguþã, zise la un moment dat ºi zîmbi. Îmi plãcea cum pronunþase aceste cuvinte, ca ºi scãpãrarea de spirit din privirea lui ºtrengãreascã ºi am simþit brusc cã totul îmi place la el. Era clar cã, dincolo de exteriorul cam simpluþ, se ascunde ceva care nu e deloc simplu, ºi nici de toatã ziua.

Rãsucind între degete mica nuieluºã de rãchitã, spuse o poezie, apoi a doua ºi a treia. Recitã mult în seara aceea. Eram impresionaþi de versurile ascultate ºi nu ºtiu cum s-a întîmplat, dar, la plecare, într-un elan de gratitudine, îl sãrutai pe frunte, drept pe meºa aceea de culoarea inului, care-mi deveni dintr-odatã la fel de scumpã ca totul în înfãþiºarea vizitatorului. În vestibul, în timp ce-mi scutura încã odatã mîna în felul lui bãieþesc, mã asigurã: - O sã mai vin la dvs. De acord?

- Poftiþi, i-am rãspuns.

Dar n-a mai venit.

Acestea se întîmplau la Moscova, în primãvara lui 1917, ºi l-am revãzut abia dupã 5 ani, la Berlin, pe Kurfürstendamm.

remarcabil al USB, o creaþie de ultimã orã, apropiatã, ca formã de exprimare, de cerinþele diasporei ºi ale manifestanþilor de pe strãzile Capitalei. Apare întrebarea - cum de liderii PNL ºi susþinãtorii lor de la Cotroceni, din Guvern ºi din alte centre de influenþã, nu au fost în stare sã modifice sistemul de vot într-un singur tur, foarte avantajos pentru PSD? Este, oare, o probã a incompetenþei dirijorilor din umbrã – sau o manevrã de înlocuire a ultimului partid „istoric“ cu o creaþie a strãinãtãþii, acest USB, grupare finanþatã (direct sau prin reprezentanþi) de fundaþiile lui George Sörös, avînd chiar ºi candidaþi strãini? La aceastã manevrã s-ar putea alãtura posibile disidenþe din PNL, din zona fostului PDL, victorioase în zone importante din þarã ºi nemulþumite de incompetenþa conducerii liberale. În plus, dominaþia PSD ar putea fi folositã ca un semnal de alarmã cãtre noua generaþie, cãtre „strada“ care a mai dat jos un guvern PSD, cu un efect puternic în toamnã, la alegerile parlamentare. În plus, mulþi primari PSD au probleme în Justiþie, ºi, în perioada urmãtoare, este posibil sã-ºi piardã funcþia, prilej pentru noua creaþie politicã USB – transformat în Uniunea Salvaþi România – sã preia alte centre urbane. În fine, ar mai fi de remarcat cãderea partidelor naþionaliste în zona erorilor de sondaj, în ciuda multor declaraþii privind starea de colonie a României comunitare ºi membrã NATO. Se obiecteazã de cãtre unii analiºti cã USB, mai ales dl. Nicuºor Dan, nu are idei, discurs concludent, imagine de lider; da, e adevãrat, dar el rezoneazã perfect cu mediocritatea „strãzii“. De fapt, punctele de inflexiune ale noii generaþii se dovedesc, pe zi ce trece, a fi domnia nulitãþilor - hrãnitã de orientarea exclusivã cãtre nonvaloare în toate domeniile - lipsa de ideal naþional ºi personal real, stabilirea orizontului de dezvoltare la nivelul aspiraþional al unei emisiuni frivole, în fine – achiesarea la cel mai mare fals manipulator, ideea cã ai toate drepturile, libertãþile ºi poþi face orice! USB ºi Nicuºor Dan îi reprezintã perfect, la fel cum fanarioþii de pe vremuri, nuli din punct de vedere al spiritualitãþii ºi idealurilor autohtone, erau perfecþi pentru stãpînii din afarã, pentru Înalta Poartã; fanarioþii au terminat repede cu mentalitatea veche, a românilor voievodali, ºi au creat generaþiile noi, ale românilor interesaþi de frivolitate ºi rãspunzînd doar la factori externi.

Acum, cînd închei acest articol, crainicele TV anunþã la unison – „Degringoladã în PNL“ ºi „Cine este noul star, USB?“. În acelaºi timp, PSD se înfoaie în pene, creînd mediul perfect pentru o revoltã manipulatã a Capitalei. În plus, sã nu uite nimeni cã principala preocupare a românilor este cãutarea vinovatului.

Construcþia? Sã i-o lãsãm lui Sörös, cã atîta aºteaptã.

DRAGOª DUMITRIU Esenin era în smoking, purta o gambetã datã pe ceafã ºi avea o crizantemã la butonierã. Ireproºabile toate trei în felul lor, lui îi dãdeau nu ºtiu ce aer carnavalesc.

Alãturi de el pãºea multa ºi magnifica Isadora Duncan, machiatã ca la spectacol ºi tîrîndu-ºi pe asfaltul trotuarului trena de brocart a rochiei.

Vîntul îi umfla pãrul bãtînd într-un roºu violaceu.

Trecãtorii se fereau într-o parte. L-am strigat: - Esenin!

El nu mã recunoscu imediat. Dupã o clipã însã, se precipitã spre mine ºi-mi strînse mîna, exclamînd: - Ia te uitã!... Pe cine-mi vãd ochii! Sidora, uite cine...

- Qui est-ce?, întrebã Isadora. Ochii ei liliachii se îndreptarã spre mine o clipã, apoi se oprirã asupra lui Nichita, pe care-1 duceam de mînã.

Privea fix la copilul meu de 5 ani, terorizatã parcã, ºi ochii mãriþi de atropinã deveneau ºi mai mari în timp ce se umpleau de lacrimi.

- Sidora!, o chema într-una Esenin, Sidora, ce ai?

- Oh!, gemu ea în cele din urmã, fãrã sã-ºi desprindã ochii de pe Nichita.

- Oh, oh!... ªi se prãbuºi în genunchi în faþa copilului, acolo, pe trotuar.

Nichita o privea speriat, ca un pui de lup. Eu o înþelegeam. Am încercat sã o ridic, aºa mare cum era ºi împovãratã de jale. Esenin îmi sãri în ajutor. În jurul nostru se strîngea gloata curioºilor. Isadora se ridicã ºi, dîndu-mã la o parte de lîngã Esenin, porni aiurea pe strãzi, fãrã sã se mai întoarcã îndãrãt, ºi nevãzînd pe nimeni în faþa ei, ca un personaj din tragediile lui Sofocle. Esenin se repezi buimãcit dupã ea, cu stupidul lui melon pe creºtet.

- Sidora, striga, stai puþin! Sidora, ce s-a întîmplat?

Lipit de genunchii mei, Nichita plîngea amarnic. Îmi era cunoscutã tragedia Isadorei Duncan. κi pierduse amîndoi copiii, un bãiat ºi o fetiþã, cu mulþi ani în urmã, la Paris, într-un accident de automobil. Era o zi ploioasã, ieºiserã cu guvernanta ºi traversau Sena în maºinã. La o frînã a ºoferului, maºina derapã pe pavelele alunecoase de lemn ale podului ºi, trecînd prin balustradã, se prãbuºi în apã. Nimeni n-a scãpat. (va urma) Traducere de IOANICHIE OLTEANU

Pag. a 8-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (23) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – UN MORMÎNT CE SE DESCOPERÃ TUTUROR „Din izvoarele care vor trece înaintea dvs. veþi vedea cã execuþiunea lui Brâncoveanu s-a fãcut grabnic ºi sãlbatec. A fost un lucru neobiºnuit la Constantinopol: aºa ceva nu se întîmplase de foarte multã vreme. Veþi vedea ºi motivele pentru care s-a ajuns la aceastã sãlbãticie, înaintea cãreia ºi foarte mulþi din turcii din Constantinopol au trebuit sã se încrîncene.

Deci, dacã se þine samã de faptul acesta, cã execuþia a fost fãcutã grãbit, dacã se þine samã ºi de o mãrturie contemporanã cã s-au dat mai multe lovituri de sabie ºi cã nu s-a putut sã se despice capul de trup, atunci se înþelege foarte bine cã una din loviturile acestea a putut sã atingã vertebra din spinare.

Tãietura este în afarã de orice discuþie: acum douã zile am examinat amãnunþit oasele, ºi la nici un mort, care ºi-ar fi isprãvit viaþa în împrejurãri obiºnuite, nu se poate observa un asemenea semn ca acest, atît de elocvent...”.

Spre finalul aceleiaºi conferinþe, istoricul Nicolae lorga adãuga: „[...] Brâncoveanu este aruncat în groapa de la ªapte Turnuri, ºi sfîrºitul a fost scena aceia groaznicã din ziua de Sfîntã Mãria Mare a anului 1714.

Iatã o povestire olandezã, care mi se pare cea mai completã, a acestei întîmplãri: «La 26 August» - diferenþa între un calendar ºi celalt era numai de unsprezece zile «Într-o Duminecã, ca la un ceas înainte de amiazi, din porunca Sultanului, Brâncoveanu a fost luat pe neaºteptate din închisoarea lui de la ªapte Turnuri ºi a fost dus ca un fãcãtor de rele, numai în cãmaºã, cu patru fii ºi un ginere, boier din Principat, cari mergeau toþi înaintea lui, prin oraº, pe jos. În calea lor au trecut ºi prin partea din Constantinopol unde locuiesc fruntaºii grecilor, compatrioþii sãi - adecã de aceiaºi religie, - precum ºi pe dinaintea caselor solilor muscali. ªi aºa au fost aduºi lîngã Marele Seraiu, înaintea chioºcului împãrãtesc, pe malul apei. Acolo stãtea Sultanul cu Marele Vizir, care ieºise tocmai din Divanul cel mare. Atunci, fãrã nici o formã de dreptate, de faþã cu Sultanul, s-a dat poruncã gealatului ca întîiu sã taie pe fiul cel mai mic al Domnului, un tînãr care nu avea mai mult de ºaptesprezece ani.

Aceeaºi osîndã s-a executat îndatã ºi faþã de ceilalþi fii, ºi de cumnat, dupã vîrstã, în fiinþa pãrintelui, care a trebuit sã vadã ticãloasa priveliºte, cu o neomenie deosebitã. Apoi l-au tãiat ºi pe Domn, chinuindu-l mult.

Capul rãmase atîrnat de trup, ºi aºa a murit. Cele ºase trupuri chinuite au fost duse pe stradã. Ele au fost apoi þintuite de poarta cea mare a Seraiului, pentru a sta acolo, ca trupurile unor fãcãtori de rele. Iar seara au fost aruncate în Mare. ªi aºa a fost sfîrºitul unui principe, care avea aproape ºaizeci de ani, dupã ce stãpînise peste douãzeci ºi ºase de ani în ºir Þara Româneascã, în numele mai multor Sultani cu faimã mare»“.

Confirmarea concluziilor formulate de cãtre savantul Nicolae Iorga se regãseºte ºi în urmãtorul document:

Extras din raportul asupra sãpãturilor fãcute la biserica Sfîntul Gheorghe - Nou de domnul V. Drãghiceanu, secretarul Comisiunii Monumentelor Istorice: „În zilele de 9-16 Decemvrie 1932, potrivit delegaþiunii avute, am sãpat sub actualele pietre de morminte ale lui Mavrocordat Vodã ºi ale lui Constantin Brâncoveanu, în vederea precizãrii locului lor de înmormîntare.

Sub aceste pietre am gãsit un strat de surpãturi de ziduri, gros de 63 centimetri, provenit din zidurile vechii biserici arse ºi reparate la 1848, cum ºi zidurile naosului bisericii, tãiate la aceastã adîncime, prin desfiinþarea zidului separator dintre Pronaos ºi Naos, ºi a zidului de Sud în dreptul ferestrei actuale, a cãrei deschidere, dupã maniera clãdirilor occidentale, s-a efectuat deabia în 1848. Sub acest strat de dãrîmãturi, unde se afla ºi vechea pardosealã a bisericii, am gãsit un strat de pãmînt, gros de 20 cm, sub care am dat de bolþile mormintelor zidite.

Mormintele se aflã în colþul Naosului vechei biserici, în imediata apropiere a zidurilor ei, despre care am vorbit mai sus, ºi în locul cel mai de onoare dintr-o bisericã. Sub piatra de mormînt a lui Ion Mavrocordat Vodã s-au gãsit îngropate în pãmînt osemintele acestui Domn, mort de grea boalã, în 1719. Osemintele s-au gãsit rãvãºite, oasele iliace ºi craniul aflîndu-se sub temelia unei coloane, ziditã în dreptul mormîntului, în timpul restaurãrii bisericii. Din îmbrãcãmintea sa, s-a gãsit numai un bumb de caftan, fãcut din mãtase rãsucitã ºi împletitã în þesãturã de fir de argint. În acelaºi mormînt s-au mai gãsit slabe resturi de schelet ale unui copil ºi ale unui om în creºtere, probabil provenite dintr-un mormînt anterior.

Sub piatra de mormînt a lui Constantin Brâncoveanu s-a gãsit un mormînt zidit ºi boltit, avînd dimensiunile de 85 cm la cap, 48 cm la picioare ºi 80 cm înãlþime.

Bolta mormîntului era spartã la cap ºi prin ea trecea rãmãºiþele unei grinzi groase, ce servise la schelele restaurãrii bisericii, ºi pe o lãþime de 20 centimetri, jumãtate din boltã, pe stînga, era spartã, iar mormîntul umplut cu pãmînt ºi dãrîmãturi. Curãþind mormîntul, s-au gãsit toate osemintele strînse spre capãtul mormîntului, peste care se afla un craniu rãsturnat, cu dinþii în sus. Pe lîngã aceste oseminte, s-a descoperit urmele unui coºciug de stejar, îmbrãcat cu velurã de purpurã viºinie, þintuitã cu þinte de argint, în formã de stea, ºi un giulgiu de fire de argint, avînd o bordurã imprimatã în aur; nici o urmã de îmbrãcãminte. Din examinarea osemintelor, rezultã ca ele aparþin la douã schelete: unul pãstrat aproape întreg, iar altul fragmentar. O vertebrã cervicalã prezintã urmele unei tãieturi, care nu se poate bine lãmuri din pricina eroziunii oaselor; o vertebrã, însã; care a fost gãsitã de Ion Olteanu - Aiud, judeþul Alba, în pãmîntul mormîntului, prezintã evidenta urmã a unei tãieturi cu un corp tãios“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

CUM Sà NE ÎMPÃRTêIM CU CHRISTOS (2) Cine are viaþã curatã, neprihãnitã; cine are ºtiinþa gîndului sãu curatã; cine nu are impedimente canonice ºi este dezlegat de duhovnic poate sã se împãrtãºeascã. (Ne vorbeºte Pãrintele Cleopa, vol.2, p.23) Dacã nu-i vrednic cineva, nici o datã pe an sã nu se împãrtãºeascã (Sfîntul Ioan Gurã de Aur, Cuvîntul 53) ºi voi, preoþilor, care daþi Preacuratele Taine, nu micã muncã zace asupra voastrã dacã ºtiþi pe cineva nevrednic, de-l veþi împãrtãºi... ªi dacã pãcãtosul s-a curãþit ºi dacã s-a pregãtit dupã rînduiala canonicã a Bisericii lui Christos prin mãrturisire ºi a fãcut canonul cuvenit, sã se apropie cu fricã ºi cu cutremur.

Cãlugãrii, dacã le dã voie duhovnicul, se pot împãrtãºi cel mai rar la 40 de zile, cel mai potrivit o datã pe lunã. Dar avem vreun temei la Sfinþii Pãrinþi pentru împãrtãºirea la 40 de zile? Sfîntul Simion al Tesalonicului zice cã o datã la 40 de zile fiecare sã se

pregãteascã ºi sã se împãrtãºeascã, dacã nu are vreo oprire canonicã. (Ne vorbeºte Pãrintele Cleopa, voi. 2, p.25) În post, înainte de împãrtãºire, cel puþin 3 zile sã nu bei vin ºi sã nu mãnînci cu untdelemn, în afara postului fãrã o sãptãmînã de post sau mãcar 3 zile nu te poþi împãrtãºi ºi fãrã mîncare cu ulei ºi vin. (Ne vorbeºte Pãrintele Cleopa, vol.2, p.24) Sfîntul Ioan Gurã de Aur le recomandã credincioºilor cã se pot împãrtãºi cel mai des de douãsprezece ori pe an, la cele douãsprezece Praznice împãrãteºti, însã cu fricã ºi cu cutremur, ca sã nu luãm osîndã în loc de hranã ºi moarte în loc de viaþã. (Împãrþire de grîu, Cuvîntul 53 ºi 54) „Astfel, oricine va mînca pîinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faþã de trupul ºi sîngele Domnului.” (I Corinteni 11, 27) Sfîrºit

Urare Sã-þi fie viaþa ca soarele dimineaþa, În luna caldã a lui cuptor Cînd munþii falnici gem de dor, ªi marea verde-i un covor.

Sã-þi fie mintea ca ziua fãrã nori, În nopþi senine de Gerar, Cu stele albe de cleºtar, Cînd noaptea neagrã dã pe jar...

Sã-þi fie inima ca roua lui Florar Pe cîmpul galben de muºtar Din frunþile drepte de deal Ce nu au margini ºi nici mal...

Sã-þi fie crezul cu vîrful cãtre cer, ªi mintea clarã ca un clopoþel Privirea înainte doar cu þel, Iar paºii în elan plini de zel.

Dar-ai în mintea bobocilor de primãvarã, Sã rîzi ca un potir de mac din varã, Sã cînþi romanþa cocorilor din toamnã, Iar flori de zurgãlãi sã te tot ningã-n iarnã...

Sã ai mereu privirea întoarsã cãtre Cer, ªi soarele sã te îmbrace-n flori de meri, Iar stelele sã-þi cînte ler din ler, Sã nu ai drumul vieþii cu poveri... ªi sã-þi colind mereu din loc în loc, Pe la portiþã, flori de busuioc, Iar drumul vieþii sã-þi fie doar cu rod, Sã n-ai pe la rãspîntii nici un nod...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Ruptura de ligament încruciºat anterior Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

DR. TAREK NAZER

Ligamentul încruciºat anterior este situat în mijlocul articulaþiei genunchiului, într-o cavitate dintre condilii femurali. Ligamentul încruciºat posterior este situat înapoia lui. Ligamentul încruciºat anterior este o bandã de þesut conjunctiv care uneºte porþiunea posterioarã a genunchiului cu partea anterioarã a tibiei, iar împreunã cu ligamentul încruciºat posterior furnizeazã stabilitate miºcãrilor de rotaþie a tibiei, împiedicã hiperextensia genunchiului ºi se opune la translaþia anterioarã a tibiei faþã de femur. Ruptura de ligament încruciºat anterior este consecinþa unei torsiuni violente a genunchiului, survenitã, cel mai adesea, în timpul unui accident sportiv.

Anumite sporturi, cum ar fi schiul, fotbalul, rugby-ul sau baschetul sînt la originea a numeroase rupturi de ligamente. Alþi factori care au rol în ruptura ligamentului: greutatea corporalã crescutã, hiperlaxitatea articularã, activitãþi sportive fãrã încãlzire adecvatã premergãtoare ºi leziuni de menisc luxate intraarticular. Se resimte o durere violentã la nivelul genunchiului ºi un cracment (zgomot) datorat ruperii ligamentului, apoi poate fi însoþit de o senzaþie de instabilitate la încercarea de a relua activitatea sau la urcatul ºi coborîtul scãrilor. Mai poate apãrea blocajul articular. Diagnosticul este confirmat pe baza examenului clinic local cu teste speciale (Lachman ºi al sertarului), aflarea mecanismului de producere ºi al examenelor complementare de tipul rezonanþei magnetice pentru a confirma diagnosticul. Tratamentul recomandat este cel de reconstrucþie folosind alt ligament, cea mai des folositã tehnicã în zilele de azi fiind cea cu grefã ligamentarã de la acelaºi pacient. Operatia de reconstrucþie a ligamentului încruciºat anterior se realizeazã prin recoltearea unei grefe de ligament, apoi se efectueazã un tunel în os prin care se introduce noul ligament pentru a restabili genunchiul.

Aceastã intervenþie necesitã postoperator purtarea unei orteze mobile. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Tratatul de la Trianon, 96 de ani: Bãtãlia pentru Transilvania Înainte ca Marele Forum al Pãcii, care ºi-a deschis lucrãrile în Capitala Franþei, la 18 ianuarie 1919, sã recunoascã unirea Transilvaniei cu România, a existat o altã recunoaºtere internaþionalã a justeþei cauzei româneºti, cel puþin la fel de importantã ca ºi cea a guvernelor þãrilor lumii. Este vorba de recunoaºterea opiniei publice internaþionale.

Un fapt recunoscut La începutul Secolului al XX-lea, caracterul românesc al Transilvaniei încetase sã mai fie apanajul unui grup restrîns de cunoscãtori, cum fusese în Evul Mediu, ºi devenise, treptat, un fapt comun, cunoscut ºi recunoscut de cercuri tot mai largi ale opiniei publice internaþionale. Contribuiserã la aceasta românii ardeleni înºiºi, prin revolta lui Horea, Cloºca ºi Criºan, prin unirea unei pãrþi a românilor ardeleni cu Biserica Catolicã ºi activitatea „ªcolii ardelene“, prin Revoluþia de la 1848 ºi miºcarea „memorandistã“ etc. Iar, la 1 Decembrie 1918, cînd, la Alba Iulia, peste 100.000 de români prezenþi la Marea Adunare Naþionalã au votat unirea teritoriilor româneºti din partea ungarã a fostei monarhii habsburgice cu Þara, opinia publicã internaþionalã, în imensa ei majoritate, a salutat evenimentul ca un fapt de justiþie ºi normalitate, a cãrui împlinire era doar o chestiune de timp. Iar timpul, în sfîrºit, venise!

Specialiºtii sînt chemaþi sã-ºi spunã cuvîntul Conferinþa de Pace de la Paris, din anii 1919-1920, sa impus în istoria relaþiilor internaþionale, fãrã îndoialã, în primul rînd prin importanþa hotãrîrilor sale, care au schimbat nu numai harta Europei, dar ºi soarta unor naþiuni, inclusiv a Naþiunii Române. Ea se remarcã însã ºi prin rolul important pe care l-au jucat experþii ºi oamenii de ºtiinþã în impunerea unor decizii ale „Consiliului celor Patru Mari“ (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franþa ºi Italia). Practic, nu a existat pînã atunci ºi nici dupã aceea o conferinþa de Pace în care rolul specialiºtilor ºi al oamenilor de ºtiinþã sã fie atît de mare în determinarea hotarîrilor luate de oamenii politici ai lumii.

Comisia americanã vine cu o propunere realistã În SUA, încã din 1917, a fost creatã o Comisie de investigare (Inquiry Commission), avînd drept coordonator pe colonelul House, un apropiat al preºedintelui Woodrow Wilson. Din comisie mai fãceau parte, printre alþii, profesorul Clive Day, ºeful Departamentului de ªtiinþe Politice al Universitãþii Yale, Charles Seymour, profesor de istorie la aceeaºi universitate, Will S. Monroe, pofesor de istorie la ªcoala Normalã din Montclaire, Douglas Johnson, profesor de geografie la Columbia University etc. Comisia a redactat peste 20 de studii în care recunoºtea dreptul poporului român la unitate naþional-statalã. „Românii - se aratã într-un referat întocmit de John F. Carter Jr. - trãiesc astãzi pe locurile unde au trãit cu cincisprezece secole în urmã strãmoºii lor daci ºi romani”. În ianuarie 1919, în recomandarea pe care Comisia o fãcea preºedintelui Wilson, se susþinea ideea de a se acorda României întreaga Transilvanie, zonele locuite de români din Ungaria ºi douã treimi din Banat. Frontiera propusã era foarte apropiatã de cea pe care, în final, Conferinþa o va stabili între România ºi Ungaria.

Comisia britanicã susþine Unirea pe principiul naþionalitãþilor În Marea Britanie, echivalentul britanic al Inquiry Commission a fost Departamentul de Informare Politicã (Political Intelligence Department - P.I.D.), din cadrul Foreign Office-ului, condus de Sir William George Tyrell, colaborator apropiat al ministrului Afacerilor Externe, Sir Edward Grey. Din P.I.D. fãceau parte eminenþi cunoscãtori ai situaþiei din Europa Centralã ºi de Sud-Est, precum Harold Nicolson ºi Allen Leeper, dar Departamentul se baza ºi pe prestigioºi colaboratori precum Robert Seton-Watson ºi alþii. Acest grup, încã din 1916, cînd guvernul britanic nu luase încã în considerare dezmembrarea Imperiului habsburgic, cu o extraordinarã capacitate de anticipare a evoluþiilor politice din regiune, avansa ideea dispariþiei Imperiului, a cãrui existenþã era în contradicþie cu aspiraþiile de libertate ºi unitate naþionalã ale popoarelor pe care le subjuga. Întro altã lucrare - Peace Handbooks -, George Walter Prethero, coordonatorul activitãþii P.I.D., susþinea unirea Transilvaniei ºi Banatului cu România, pe baza principiului naþionalitãþilor.

Experþii francezi vin cu o soluþie favorabilã ªi guvernul francez a trecut, în ianuarie 1917, la formarea unui Comité d'Études, care sã facã propuneri pentru reglementarea problemelor postbelice din Europa Centralã. Doi membri ai Comitetului - André Tardieu si geograful Emmanuel de Martonne -, în proiectele privind frontiera de vest a României, au dat soluþia cea mai favorabilã României.

Datoritã situaþiei în care s-a aflat în anii 1916-1918, România nu a putut crea un colectiv de experþi în vederea pregãtirii documentaþiei ºi lucrãrilor necesare pentru aparãrarea drepturilor þãrii la Conferinþa Pãcii. Dar cînd s-a negociat ,,pacea” cu Puterile Centrale, semnatã la 7 mai 1918, la Bucureºti, guvernul Marghiloman a reuºit sã prezinte un excelent studiu în care se demonstra caracterul românesc al Dobrogei. Din pãcate, factorul politic antiromânesc a primat, însã, atunci, ºi nu argumentele ºi dreptatea.

Profesionalismul specialiºtilor români Delegaþia românã la Conferinþa de la Paris, condusã de primul-ministru I.I.C. Brãtianu, a avut însã în componenþa sa valoroºi experþi în domenii variate: juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic ºi financiar (G. Caracostea, dr. Creanga, C. Criºan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologie (Ludovic Mrazec), geografie ºi etnografie (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militare (col. Toma Dumitrescu) etc. Notele, memorandumurile, aide-mémoire-urile etc. înaintate reprezentanþilor marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru, care au avut în mîinile lor puterea deciziei, se caracterizeazã prin înalt profesionalism, argumentaþie modernã, sobrã ºi, lucru demn de remarcat, prin respectul datorat popoarelor vecine.

Dar nu numai învingatorii - ,,mari” sau ,,mici” - au apelat la oamenii de ºtiinþã în vederea pregãtirii participãrii lor la Conferinþa de Pace, ci ºi þãrile aflate în rîndul celor învinºi. Pentru cã - într-un anumit sens Conferinþa de la Paris era ,,un altfel de rãzboi”, pe care cei învinºi pe cîmpul de luptã au sperat ºi au cãutat sã nu-l piardã ºi la masa verde.

Documentarul fãrã pereche al Ungariei Ungaria este un exemplu. Cînd, în ianuarie 1920, delegaþia maghiarã, condusã de contele A. Apponyi, soseºte la Paris, la invitaþia Conferinþei de Pace, ea este însoþitã de 38 de experþi aleºi dintre personalitãþile ºtiinþifice cele mai stralucite ale inteligenþei ungare, mulþi dintre ei, specialiºti în problemele româneºti ºi, în mod special, în problemele Transilvaniei. Delegaþia aducea cu sine un material documentar ºi de propagandã imens, despre care Nicolae Titulescu, semnatar, împreunã cu Ioan Cantacuzino, al Tratatului de la Trianon, declara cîþiva ani mai tîrziu: ,,Afirm cã Ungaria s-a prezentat la Conferinþa Pãcii cu un material documentar fãrã pereche ºi de aºa naturã, încît cercetarea lui nu poate provoca decît admiraþia pentru patriotismul celor ce l-au adunat. Afirm, fãrã teama de a putea fi dezminþit, cã nu este un singur argument, cã nu este un singur considerent întrebuinþat de propaganda actualã care sã nu fie cuprins în materialul prezentat Conferinþei Pãcii”. ªi delegaþia ungarã se mîndrea, pe bunã dreptate, cu materialul prezentat în faþa Conferinþei de la Paris: ,,Aceastã lucrare este un tezaur unic al ºtiinþei ungare.

Niciodatã n-a apãrut o lucrare similarã. Ar fi imposibil sã se facã una la fel în viitor. Este o lucrare standard, izvor constant pentru istoricii viitorului”. Într-adevãr, ºi astãzi unii istorici, nostalgici ai Coroanei Sfîntului ªtefan, întrebuinþeazã acelaºi ,,tezaur” de argumente în pledoarii revizioniste. Dar faptul cã acest ,,tezaur” nu se mai ,,îmbogãþeºte” dovedeºte o epuizare, care anunþã un apropiat sfîrºit.

Dupã ce, la 31 ianuarie 1919, Ion I.C. Brãtianu a expus în faþa Consiliului Suprem punctul de vedere românesc, în problema Banatului, iar la 1 februarie a prezentat revendicãrile teritoriale complete ale statului român, la 3 februarie, Consiliul Suprem a format Comisia pentru Studiul Chestiunilor Teritoriale ce interesau România.

Este vorba de opt excelenþi experþi, cîte doi din partea fiecãrei mari puteri: Clive Day ºi Charles Seymour (SUA), Sir Eyre Crowe ºi Allen W.A. Leeper (Anglia), André Tardieu ºi Jules Laroche (Franþa) ºi Giacomo de Martino ºi contele Vannutelli-Rey (Italia).

Se traseazã frontiera de vest a României La începutul lunii aprilie, raportul Comisiei era gata.

Au fost luate în considerare, în trasarea frontierei de vest a României faþã de Ungaria ºi Serbia, elemente de ordin

etnic, istoric, economic, cultural ºi de ordin strategicmilitar. ªi chiar dacã au fost exprimate puncte de vedere uºor diferite, ele s-au apropiat destul de repede. În linii generale, frontiera trasatã avea în vedere revendicãrile româneºti, dar era la Rãsãrit de linia acceptatã prin Tratatul din august 1916. La 12 mai 1919, Consiliul celor Patru a aprobat traseul frontierei între România ºi Ungaria, care a rãmas neschimbat ºi dupã ce, la începutul anului 1920, delegaþia ungarã a luat cunoºtinþã de el ºi ºia exprimat punctul de vedere.

Fixarea liniei de frontierã nu a însemnat însã ºi sfîrºitul greutãþilor pe care România le avea de înfruntat pentru a vedea realizatã ºi în fapt unirea Transilvaniei ºi a tuturor teritoriilor locuite de români din fosta dublã monarhie cu Þara.

Confruntãri pe zona neutrã În aprilie 1919, cînd trupele române se aflau pe o linie la vest de Munþii Apuseni, ele au trebuit sã ducã o acþiune ofensivã împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, instauratã la 21 martie 1919, pentru împingerea trupelor ungare dincolo de zona neutrã stabilitã de Consiliul Suprem la 26 februarie 1919. Scopul creãrii acestei zone era acela de a împiedica producerea unor ciocniri între trupele române ºi cele ungare. La încheierea operaþiunii, trupele române s-au oprit pe linia Tisei, unde au aºteptat în zadar realizarea dezarmãrii armatei ungare, în conformitate cu prevederile armistiþiului din 13 noiembrie 1918 de la Belgrad, pentru a fi ferite de un atac din partea acesteia.

Prevedere care s-a dovedit a fi absolut necesarã: întrucît dezarmarea nu s-a produs, la 20 iulie a avut loc un atac ungar. Reacþia armatei române a fost promptã: contraofensiva victorioasã a dus armata românã la trecerea Tisei, urmatã de prãbuºirea guvernului bolºevic de la Budapesta ºi ocuparea capitalei ungare.

Românii n-au dorit aceste noi confruntãri ºi jertfe. ,,Nu plãtisem, se vede, destul acest scump Ardeal, pentru dreapta stãpînire a cãruia sute de mii dintre ai noºtri au închis ochii luptînd în oroarea spitalelor” - scria atunci Nicolae Iorga. ªi marele istoric continua: ,,Mai trebuia, în momentul cînd oastea, ca ºi poporul, puteau crede cã dajdea de sînge s-a împlinit cu vîrf ºi îndesat, aceste cumplite lupte din cîmpia Tisei, cu trei pînã la ºase sute de rãniþi în fiecare zi ºi cu colonei cãzînd în fruntea regimentelor pe care eroic le duc la asaltul liniilor duºmane”.

O bucurie demnã Cînd, la 4 iunie 1920, la Trianon a fost semnat Tratatul de Pace cu Ungaria, la Bucureºti nu au fost manifestaþii exuberante de satisfacþie. Bucuria a fost prezentã, o bucurie ,,liniºtitã”, profundã, calmã. Era reacþia faptului cã se cunoºteau de mai înainte prevederile acesteia ºi recunoaºterea Unirii Transilvaniei cu România? Desigur.

Dar nu numai aceasta. Reacþia calmã, demnã avea explicaþii multiple, complexe. Românii considerau recunoaºterea Unirii un fapt de normalitate, care trebuia sã se întîmple, mai devreme sau mai tîrziu, pentru cã ideea de unitate româneascã era sãpatã adînc în conºtiinþa lor, de o istorie lungã de secole. Pe bunã dreptate, Nicolae Titulescu declara: ,,Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, ºi îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfinþire a unei ordini de drept mult mai redusã decît aceea pe care veacuri de convieþuire ºi suferinþe comune au sãpat-o în conºtiinþa istoricã a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastrã publicã, Tratatul de la Trianon evocã mai curînd ideea unei completãri decît ideea unei amputãri”.

...fãrã a ofensa suferinþa ªi mai era ceva, care poate surprinde în atmosfera de urã acumulatã în anii rãzboiului, prelungitã ºi în anii postbelici: respectarea durerii celor învinºi. Acestui sentiment îi dãdea glas Nicolae Iorga: ,,Ca unii care avem în inimile noastre cultul omeniei, înþelegem ºi prin experienþa proprie, care e lungã de atîtea veacuri, durerile morale cele mari ale altora, pe care-i atinge suprema nenorocire a înfrîngerii. (...) Din suflet compãtimim pe unguri, ale cãror calitãþi de rasã sîntem în stare a le preþui, pentru cumplita nenorocire la care i-au adus defecte tot atît de însemnate ºi neputinþa de a se conduce în momente de crizã. ªi, oricît ar fi fost de firesc ca la Bucureºti sã se facã demonstraþie pentru triumful final al unei oºtiri aºa de încercate, care e cea mai mare iubire ºi mîndrie a noastrã, n-a stat în intenþia noastrã sã ofensãm suferinþa. (...) ªi am dori ca prin aceasta sã fim ºi provocatorii acelui reviriment în spirite, care ar reda operei comune a civilizaþiei moderne pe un popor maghiar raþionabil, fãrã nimic din acel imperialism copleºitor pentru alþii, care exclude pînã acum pe unguri de la orice colaboraþie folositoare”. Înþelegerea româneascã pentru durerile altora ar trebui sã implice, obligatoriu, ºi respectul altora pentru drepturile româneºti.

Prof. univ. dr. ION CALAFETEANU

Pag. a 10-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Eminescu a fost un poet cu dragoste de Dumnezeu (1) ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“ Toatã lumea ºtie cã vestitul ziarist Cristian Tudor Popescu este un Uomo universale ºi un renascentist întîrziat. Ba chiar ºi un enciclopedist format la ºcoala Iluminismului european. ªi în aceastã triplã calitate, e la curent cu tot ce miºcã în jurul sãu, nu ca Socrate, care ºtia cã nu ºtie nimic, ºi nici mãcar asta nu ºtia prea bine, vai de capul lui! De aceea, omul nostru, risipind, în egalã mãsurã, ºi elocvenþã, ºi dicþie, adesea, comenteazã la televizor meciuri de tenis sau ne dezvãluie tenebrele politikiei dîmboviþene. ªi o face atît de bine, cã pînã ºi rivalul sãu, vestitul maestru Ion Cristoiu, pãleºte de invidie. Dar, cel mai mult lui C.T. Popescu îi place sã-ºi dea cu pãrerea asupra unor filme aparþinînd fondului de aur al cinematografiei mondiale. Aproximativ cam cum proceda, odinioarã, profesorul Ovidiu Drâmba, care apãrea la ,,Cinemateca” difuzatã joia, la ora 20, pe programul 1, ºi prefaþa, dacã-mi aduc bine aminte, capodopere inspirate din mitologie. Cu aceastã ocazie, ºi numai din respect pentru cinefili, pedantul nostru comentator se pregãteºte cu mare grijã acasã: cicã, dupã ce se bãrbiereºte la sînge ºi îºi potoleºte cu odicolon arsura briciului, înghite douã ouã crude ºi perie cu multã atenþie o pãlãrie neagrã. Ion Cristoiu zice cã e o pãlãrie de manelist, dar el susþine cã, dimpotrivã, pãlãria este chiar panamaua lui Balzac, dintro gravurã comentatã, nu cu multã vreme în urmã, de celebra Mariana Zaharescu, la ,,Teleenciclopedia”.

Aºa stînd lucrurile, nimeni nu s-a mirat cînd, astãiarnã, într-un interviu postat ºi pe Youtube, C.T. Popescu ºi-a exprimat pãrerea doctã în legãturã cu un aspect esenþial din viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu. Era de-un 15 ianuarie, ºi toatã suflarea elitismului românesc îºi dãduse întîlnire la radio, la televizor ºi în cîteva publicaþii, sã-l mai demitizeze o datã pe Marele Poet Naþional ºi sãl arunce, iar ºi iar, în debaraua cu vechituri a istoriei. Chiar de ziua lui. De data aceasta, C.T.P. s-a adaptat momenului solemn ºi n-a mai apãrut, ca de obicei, singur în cadru, cu pãlãria pe-o sprînceanã ºi picior peste picior, ca la fotograf. Nu, uitîndu-se fix la interlocutoare, el a grãit, cu o siguranþã de sine cum numai ignoranþii o mai etaleazã, cum cã Eminescu ar fi fost… ateu. (Bine cã n-a spus cã a fost evreu.) ªi ca sã nu parã nebun de legat, a adus ca argument poezia ,,Împãrat ºi proletar”, în care poetul ar ,,demasca” (sic!) rolul… malefic al religiei în istoria omenirii, opiul popoarelor, cum i-a spus atoateºtiutorul Marx. Iatã versurile incriminate, care l-au lãsat buºbé pe Chelioja ºi l-au împins la un raþionament tipic epocii proletcultismului din anii '50-'60: ,,Religia – o frazã de dînºii inventatã/ Ca cu-a ei putere sã vã aplece-n jug./ Cãci dear lipsi din inimi speranþa de rãsplatã/ Dupã ce-amar muncirãþi mizeri viaþa toatã/ Aþi mai purta osînda ca vita de la plug?// Cu umbre, care nu sînt, v-a-ntunecat vederea/ ªi v-a fãcut sã credeþi cã veþi fi rãsplãtiþi…/ Nu! Moartea cu viaþa a stins toatã plãcerea -/ Cel ce-n astã lume a dus numai durerea/ Nimic n-are dincolo, cãci morþi sînt cei muriþi…”.

N-ar fi prima oarã cînd detractorii lui Eminescu apar în public ºi, recurgînd la tot felul de tertipuri, demonstreazã cã, de fapt, nu l-au înþeles sau, ºi mai rãu, nici mãcar nu i-au citit opera. Pentru lãmurirea lor, mãcar sumarã, îi informãm cã ,,Împãrat ºi proletar” a fost tipãritã în 1874, dar conceputã în perioada studiilor sale vieneze.

Poezia preia tendinþele ideologice ale vremii, în care ideile socialismului utopic, de sorginte iluministã, cunoscute din lecturile sale în economicã politicã ºi în ºtiinþe sociale, îl transformã pe poet într-un militant social încã nefixat în cîmpul existenþialist. Poemul nu are nimic din sensul revoltei sociale pe care socialiºtii (încã din timpul vieþii poetului) l-au exaltat; dimpotrivã, este o demonstraþie a ineficienþei acestei lupte, a zãdãrniciei zbaterii colective, nicidecum vreo trimitere la un ateism real sau imaginar.

Prin urmare, dacã afirmaþia lui C.T.P. este neserioasã, normal ar fi sã ne dovedim noi serioºi ºi sã-i demonstrãm cã, dimpotrivã, Eminescu a avut chemare cãtre religie, ºi întreaga sa operã poeticã ºi ziaristicã îi contureazã peremptoriu profilul de strãlucit artist creºtin. ªi de aceea, vã invit sã apelãm la luminile dr. Elis Râpeanu care, în lucrarea sa, ,,Vrednicul Pãrinte Galeriu”, apãrutã în anul 2015, la Editura ,,Semne”, a inclus capitolul ,,Eminescu ºi credinþa” (pp.185-214). Pe bunã dreptate, autoarea cãrþii considerã cã e de datoria noastrã ca, în contextul de astãzi, al negãrii valorilor culturale româneºti – cînd ni se oferã, în schimb, modele strãine cel puþin îndoielnice, impuse de globalizare (cum ar fi sexualitatea, violenþele de tot felul ºi drogurile) – sã apãrãm aceste valori, care ne asigurã specificul naþional în timp. Una dintre aceste valori este EMINESCU – simbolul neamului ºi bolta spiritualitãþii româneºti.

,,ªi întrucît este imposibil sã demolezi o operã genialã – îºi începe doamna Elis Râpeanu demonstraþia – detractorii poetului ºi-au concentrat atenþia asupra biografiei sale, unde, chipurile, ar fi descoperit douã aspecte nevralgice. Unul ar fi stigmatul de «mare întunecime», de «luetic nebun», mit datorat, în primul rînd, «divinului» G. Cãlinescu. Iar celãlalt este aºa-zisa lui necredinþã, vizibilã mai ales în opera poeticã lipsitã de spiritualitatea neamului nostru”. Ar fi de-a dreptul fantezist sã afirmãm cã Eminescu a fost un poet religios, aidoma urmaºilor sãi, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr ºi Ioan Alexandru. Dar nici ateu, aºa cum susþin, cu nonºalanþã, C.T.P. ºi alþii ca el, ejusdem farinae. Poate cã legãtura lui Eminescu cu credinþa ºi ataºamentul sãu la Biserica strãmoºeascã au fost insuficient cercetate de critica literarã.

De aceea, dr. Elis Râpeanu, în cartea sa, încearcã o clarificare a problemei, propunîndu-ne articolul ,,Chipul Mîntuitorului Isus Christos în gîndirea lui Mihai Eminescu”, publicat de pãrintele Constantin Galeriu în ,,Studii Teologice, Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Românã”, seria a II-a, pp.45-54 (1991).

Demonstrînd mari resurse de erudiþie ºi de gîndire, pãrintele Galeriu descoperã sensuri noi în viaþa ºi în opera lui Eminescu (,,Un «autor profan», capabil sã exprime sentimentul religios al unei naþiuni”, dupã cum afirmã N. Steinhardt), relevîndu-l ca pe un slujitor al bisericii ºi un specialist în teologie. ,,Din vistieria pe care a agonisit-o în anii de studenþie ºi în toþi anii vieþii sale – scrie pãrintele – Mihai Eminescu s-a dãruit, cu har ºi prinos, îndemnînd «Ce e rãu ºi ce e bine/ Te întreabã ºi socoate», pãstrînd ce e bun”. ªi marea profesoarã Rosa del Conte a remarcat caracterul religios al multor poezii eminesciene, consacrîndu-i un cuprinzãtor studiu.

Latura religioasã a lui Eminescu trebuie urmãritã pe mai multe planuri. Cercetîndu-i biografia, observãm cã poetul provine dintr-o familie cu aplecare cãtre cele sfinte. În 1855, cînd cumpãrã moºia de la Ipoteºti, cãminarul Gheorghe Eminovici mai cumpãrã, cu 250 de galbeni, ºi o bisericuþã din lemn (existentã ºi astãzi), care aparþinuse unui boier, Ilie Murguleþ. Situatã în apropierea casei, acolo se ruga, nederanjatã de nimeni, Raluca Eminovici. În curtea bisericuþei sînt 4 morminte: al lui Gheorghieº ºi al Ralucãi, precum ºi ale celor 2 fii ai lor: Iorgu ºi Neculai. Într-o parte e mormîntul Casandrei Alupului, ,,Floarea albastrã”, iubita de la 14 ani a lui Eminescu. Raluca (Rareºa) Eminovici provenea ºi ea dintr-o familie evlavioasã: trei surori (Olimpiada, Fevronia ºi Safta), o nepoatã (Xenia) ºi doi fraþi (Iachint ºi Calinic) îmbrãcaserã rasa cãlugãreascã. Sã nu uitãm nici cã frãþînii Eminovici ºi-au petrecut copilãria, în post ºi rugãciuni, la Mînãstirea Agafton, unde mãtuºa lor, Fevronia, era stareþã. Ajunsã la maturitate, o sorã, Harieta, atinsã de paralizie infantilã, ºedea, zi ºi noapte, în mînãstire, rugînduse fierbinte pentru vindecare… În ceea ce-l priveºte pe cãminar, el cumpãra icoane, sfeºnice ºi alte odoare, pentru înzestrarea bisericuþei consoartei sale. De asemenea, în biblioteca sa de la Ipoteºti se gãseau mai multe cãrþi bisericeºti de mare valoare. Pe una dintre ele avea sã noteze: ,,Astãzi, 15 ghenarie 1850, s-a nãscut fiul nostru, Mihai…”.

La acestea, mai putem adãuga cã, într-un interviu acordat Revistei ,,Formula AS”, din 2003, acad. Zoe Dumitrescu-Buºulenga ne informeazã cã poetul, care o însoþea frecvent pe Veronica Micle în vizitã la Mînãstirea Vãratic, se spovedise ºi se împãrtãºise la preotul de acolo.

Ion Creangã, care îl însoþea, îl îndemnase sã facã aceasta.

Referirile de faþã, privitoare la biografia poetului, sînt tot atîtea dovezi cã educaþia sa religioasã, primitã în copilãrie, i-a rãmas imprimatã în conºtiinþã pînã la sfîrºitul vieþii.

O altã bornã în conºtiinþa lui Eminescu, de pãstrãtor al credinþei strãmoºti, este participarea sa la serbãrile prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la ctitorirea Mînãstirii Putna. La Eminescu, iubirea de patrie ºi de Christos sînt de nedespãrþit. Citãm din articolul pãrintelui Galeriu: ,,Încã de la vîrsta tinereþii, la 20 de ani, Eminescu chema pe cei de o generaþie la marele praznic al Mînãstirii Putna, în ziua de 15 august. Cum se ºtie, Maica Domnului era protectoarea mînãstirii ctitoritã de ªtefan cel Mare. În aceastã zi, poetul s-a adresat mulþimii: «Românii, în genere, serbeazã ziua Sfintei Marii verginã, castã ºi totuºi mama care din sînul ei a nãscut pe reprezentantul libertãþii, pe martirul omenirii înlãnþuite, pe Christ.

Sãrbãtoarea trebuie sã fie religioasã ºi naþionalã, pentru cã, observã el, trecutul nostru nu este decît înfricoºatul coif de aramã al creºtinãtãþii, al civilizaþiunii»”. (va urma) PAUL SUDITU

Doi seniori ai culturii române, Alexandru Philippide ºi Geo Bogza, au venit sã-i aducã un omagiu Poetului Naþional, la statuia acestuia din faþa Atheneului Român.

Parcul National Vãcãreºti – oaza de naturã din inima Capitalei În zona istoricã a Vãcãreºtilor, unde exista o cumplitã închisoare, veritabil loc de torturã a adversarilor vechiului regim – aºa cum erau consideraþi îndeobºte legionarii ºi comuniºtii -, fostul preºedinte Nicolae Ceauºescu, care a condus România mai bine de 25 de ani, timp în care s-a strãduit sã aducã þara noastrã la nivelul unui stat demn ºi respectat în lume, a dorit sã realizeze acolo un mare Centru Olimpic ºi de agrement pentru locuitorii Capitalei. Pe fondul transformãrilor care au avut loc în aceastã parte a lumii, cu sprijinul binevoitor ºi cu iz de rãzbunare la adresa lui Ceauºescu, oferit de liderul rus M. Gorbaciov – un naiv condus de preºedintele-actor al SUA, R. Reagan, ºi de duºmanii de moarte ai Poporului Român, mersul istoric al þãrii noastre a fost schimbat, iar acel mare proiect, atît de necesar Capitalei, nu s-a mai putut realiza. Dupã aºa-zisa revoluþie din 1989, lucrãrile au stagnat ºi, în zona Vãcãreºtilor, natura s-a dezvoltat liber, dînd naºtere unei delte bogate în vegetaþie ºi în faunã, apreciatã, în prezent, a doua, ca valoare, dupã Delta Dunãrii. Acum, Delta Vãcãreºtilor a cãpãtat statutul de Parc Naþional ºi arie naturalã protejatã.

Disputa – care, dupã afirmã unele voci, dureazã de mai bine de 25 de ani - între dezvoltatorii imobiliari ºi peisajul ce pare a fi desprins, cu adevãrat, dintr-o deltã, ar fi nedreaptã ºi, ca urmare a presiunilor bucureºtenilor, guvernul a aprobat ca aceastã avuþie naþionalã, întinsã pe 183 ha, sã intre în posesia poporului. În Groapa Vãcãreºti, aºa cum o numeau localnicii, sa format un ecosistem, o zonã mlãºtinoasã, în care trãiesc vidre, ºerpi, vulpi ºi o largã varietate de peºti, dar ºi peste 90 de specii de pãsãri, potrivit specialiºtilor în domeniu. Fostul Lac Vãcãreºti se aflã în Sectorul 4 al Capitalei, între ªoseaua Olteniþei, Calea Vãcãreºti, ªoseaua Vitan-Bîrzeºti ºi Splaiul Independenþei (de pe malurile Rîului Dîmboviþa).

De ce este aît de importantã aceastã zonã? Rãspunsul vine ºi de la geologul Cristian Lascu, care a declarat, de curînd, pentru republica.ro: ,,Zoologii specializaþi pe nevertebrate au constatat cã sînt mai multe nevertebrate aici decît în Parcul Naþional Comana, care e mult mai întins. Flora este ºi ea bogatã, existînd chiar ºi unele plante rare. Ornitologii au inventariat 96 de specii de pãsãri. Dintre mamifere, în afarã de specii ocrotite de lilieci, trãiesc dihori, arici, bizami, vulpi”.

Trebuie subliniat cã opinia publicã, prin societatea civilã, în ultimii 4-5 ani, a insistat ºi a cerut Ministerului Mediului sã iniþieze o lege, pe care Guvernul Ponta a agreat-o ºi, acum, iatã, ea a devenit realitate. Astfel, în 3-4 ani, locuitorii Capitalei ºi turiºtii care ne vor vizita se vor putea bucura pe deplin de o zonã de agrement mirificã. Aceastã zestre naturalã, lãsatã de Dumnezeu românilor, va deveni o pãrticicã din ,,Grãdina Maicii Domnului”, cum frumos a spus Papa Ioan Paul al II-lea, în 1999, la Bucureºti, vorbind despre România.

ANTON VOICU

Pag. a 11-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Tri na nula, za Liverpula Draghi zritelii ºi stimaþi telespectatori, îmi cer din plecare scuze pentru imperfecþiunile de limbã bulgarã pe care le voi comite, oferindu-vã prilejul sã mã suprindeþi în zasada, deci în ofsaid, vizavi de niscai (dez)acorduri în gen, numãr ºi caz penal...

Carevasãzicã, ultima perioadã din istoria sportivã a scumpei noastre Patrii ne-a pricopsit cu 2 naruºenii, adicã un fel de ruºinici, mari cît Casa Parlamentului, dacã nu cumva mai dihai de-atît! Deºi, mai mari decît impunãtorul edificiu vizibil tocmai de pe Lunã, nu-mi imaginez ce altceva ar putea exista... Poate doar datoria României la FMI, vizibilã, probabil, de pe Mercur, planeta care poartã numele zeului Comerþului. Care n-a avut de lucru ºi ne-a învãþat cã pe Planeta Pãmînt totul e de vînzare-parandãrãtare; inclusiv Petromidia, inclusiv combinatele metalurgice, inclusiv pãdurile, lacurile sau resursele naturale, finalmente inclusiv omenia. Era sã uit: inclusiv dezinfectanþii diluaþi de 2-3-4000 de ori. Diluþie care, dacã, Doamne fereºte!, se extinde ºi la lichidul de frînã al maºinii, poate deveni mortalã. În caz cã nu mã credeþi, n-aveþi decît sã-l întrebaþi pe fostul patron al lui Hexi Pharma.

Dacã tot veni vorba: ca tot omul, comentez ºi eu ce mai vãd ºi mai aud pe la tembelizor. Bunãoarã, comentez cu soþia mea, care-i medic pediatru, cum o veni chestia asta cu hexavaccinarea copiilor?! Adicã introduci, dintr-odatã, 6 (ºase) agenþi patogeni, fie ei ºi atenuaþi, într-un organism atît de fragil precum este cel al copilului de 1 (un) an?! Cã noi, adulþii, sîntem bombardaþi zilnic, cu fel de fel de patogeni neatenuaþi, treacã-meargã; dar cu calul ce-aþi avut?...

Revenind: nu-i exclus ca datoria noastrã la FMI sã fie vizibilã chiar ºi de pe mai îndepãrtata Uranus, cum se numea strada pe care se înalþã astãzi Casa cu 700 de parlamentari, în loc de 300, cum degeaba a decis Referendumul. Ceea ce, d.p.d.v. democratic ar constitui (cuvînt utilizat fãrã nici o aluzie la ideea de Constituþie) a 3-a naruºenie. Dupã multe pãreri, mai mare decît celelalte 2 la un loc, dar sã nu ne abatem de la subiect. Aþi înþeles, cred, la ce intenþionez sã mã refer: la necalificarea echipei feminine de gimnasticã pentru J.O. de la Rio ºi la netransmiterea de cãtre Televiziunea Naþionalã a turneului final al Campionatelor Europene de fotbal. Sã le luãm pe rînd: Gimnastele, cu antrenori cu tot, dãdeau mai de multicel semne cã încep sã cam aducã piciorul.

Medaliile de aur coborau, încet-încet, spre argint, bronz, apoi spre locurile 4-5, chiar 10. Nu 10-le Nadiei, de la Montreal, ci 10-le din clasamentele internaþionale. Nemaiapãrînd prea multe talente din urmã, erau scoase dintre ghipsuri ºi cataplasme ba Cãtãlina Ponor, ba Sandra Izbaºa, ba... Ceea ce, las’cã aducea cu mult-trîmbiþata revenire a lui Adrian Mutu la naþionala de fotbal, dar nu prea oferea perspectiva.

Aºa stînd lucrurile, mã-ntreb cum de nu s-a apelat ºi la Nadia Comãneci?!

Bineînþeles, primii care au priceput cã valoarea actualei generaþii nu mai e la bîrnã, sãrituri sau sol, ci la subsol, au fost cei 2 B, Bellu-Bitang. Cã hîr, cã mîr, c-o fi, c-o plezni, cã de-aici vom putea face mai multe pentru miºcarea sportivã, emeriþii s-au reprofilat pe post de consilieri la Cotroceni. Mai precis, la Cotroceniul bãsescian. Dupã care, dîndu-ºi seama cã

acolo lucrurile erau mai degrabã portocalii decît roz, au fãcut stînga-mprejur cãtre sala de sport. Supã reîncãlzitã... Ceea ce nu înseamnã cã e vina lor. Sau, cel mult, este ºi a lor, dar în primul rînd a sistemului.

Care sistem, pornind de la bazã, e praf ºi pulbere.

Pe bulgãreºte, catastrofãtã! Unul din cei mai buni teoreticieni ai sportului nostru, profesorul Petricã Dragomir, îmi mãrturisea cã a trãit de curînd o imensã bucurie profesionalã; credeþi cumva cã fusese declarat doctor honoris causa la cine ºtie ce Universitate de renume mondial? Aºº! Reuºise, dragul de el, sã reintroducã la clasele a 8-a... 2 (douã) ore de educaþie fizicã pe sãptãmînã! Uraaa, victoria de la Mãrãºeºti, în variantã contemporanã!! Bine cã sînt spitalele pline de copii cu fel de fel de afecþiuni, iar atunci cînd vine vorba despre acest izvor de sãnãtate numit educaþie fizicã, Parlamentul ºi Ministerul Învãþãmîntului stau cu mîna la falcã mai ceva decît doamna... Mã rog, doamna aceea pe care o critica o altã mare doamnã - Þaþoiu, sau aºa ceva. Odatã obþinute, se naºte altã problemã, cã aºa-i la noi, dãm dintr-una într-alta: unde vor fi efectuate acele 2 ore obþinute cu chiu cu vai? Dumnezeu cu mare mila lui...

Tot la tembelizor am vãzut elevii unei ºcoli generale din Bucureºti (deci, atenþie!, Capitala Þãrii, nu comuna Malu Surpat), manifestînd în stradã, alãturi de pãrinþii lor, în încercarea de a obþine construirea unei sãli de sport. Bravos, Naþiune, halal sã-þi fie!

Urcînd spre vîrful piramidei sportive, constatãm cum cluburi de mare tradiþie dispar, ori se scufundã încet, dar sigur. Startul prãbuºirii a fost dat încã din 1990, cînd Petre Roman & gaºca faulirã nu doar CAP-urile ºi industria („un morman de fiare vechi!“, se rîdea dumnealui), ci ºi miºcarea sportivã; cereau desfiinþarea cluburilor militare Steaua ºi Dinamo, garantînd cã se vor gãsi alte forme de organizare. Cîtã putere de anticipaþie pe acei bãieþi dãºtepþi! Dupã 25 de ani, într-adevãr, constatãm cã s-au gãsit alte forme; alte forme de mormane, nimerite prin poala... Mã rog, prin poala popii. Cã nu întîmplãtor s-au desfiinþat 500 de baze sportive, dar s-au construit 2000 de biserici. ªi, atenþie neamule, cã þi se pregãteºte Catedrala Neamului!

Mai urcãm un pas? Urcãm, coborînd de fapt: Comitetul Olimpic ºi Sportiv Român avea, înainte de revoluþie, doar 3 salariaþi. Care, ºi aceia, erau salariaþi ai CNEFS, forul conducãtor al miºcãrii sportive. Dar la Jocurile Olimpice s-au obþinut, vorba aceea, 100 de medalii de aur. Pe cînd acum? Acum COSR are 100 de salariaþi, ºi dacã vor obþine la Rio 3 medalii va fi parfum de tei! Se mai petrece un fenomen ciudat: ne-am umplut de doctori ºi în sport (cine zicea cã navem doctori în România?!), dar, dacã-i luãm la bani mãrunþi pe doctoraºii ãºtia, nu ºtiu cîþi din ei au pus umãrul la formarea vreunui campion mondial. Cu adevãrat doctori în sportul de performanþã nu sînt aceºti teoreticieni pe stil nou, ci vechii practicienii de elitã Ion Corneanu, Constantin Nour, Bella Karolly, Nae Mãrãºescu, Nae Nasvasart, Victor Mociani, Lazãr Baroga, Oprea Vlase, Nicolae Nedeff, Ella ZellerConstantinescu, Ana Ene-Pascu, Laura Sachelarie, atîþia alþii aidoma lor, care au creat campioni de anvergurã. Staþi cuminþei, actualilor domni „doctori în

Oraºul ce va fi construit cu 1 miliard de dolari, dar în care nu va locui nimeni Undeva, în deºertul american, între New Mexico ºi graniþa dintre SUA ºi Mexic, se va ridica un nou oraº. Oraºul este planificat pentru o populaþie de 35.000 de oameni ºi va avea un centru de business modern, case în suburbii, ºosele, parcuri ºi mall-uri, ºi o bisericã. Însã nu va fi locuit de nimeni. Proiectul se numeºte CITE (Center for Innovation, Testing and Evaluation) ºi se doreºte sã fie un model al unui oraº american obiºnuit. Acesta va fi o zonã de test pentru noile tehnologii ºi inovaþii. Proiectul, în valoare de 1 miliard de doari, finanþat de cãtre Pegasus Global Holdings, va avea o zonã de 24 de km2 pentru experimente ambiþioase în domenii diverse, precum: construcþii, securitate, comunicare sau transport. Proiectul va include zone specializate pentru dezvoltarea unor noi forme de agriculturã, energie, ºi de tratare a apei. O reþea subteranã de colectare a datelor va oferi un feedback detaliat,

în timp real. „Noile servicii ºi tehnologii pot fi testate fãrã a perturba viaþa de zi cu zi“, a afirmat Robert Brumley, director al firmei Pegasus Global Holdings. Astfel, într-un oraº fãrã populaþie se vor putea testa vehiculele autonome monitorizate din aer de cãtre drone. Casele ar putea fi construite în aºa fel încît sã reziste catastrofelor naturale, ºi vor dispune de echipamente robotizate. Se vor putea utiliza surse de energie alternative, cum ar fi toriul. Acesta poate fi folosit drept combustibil în multe tipuri de reactoare, precum cel pe bazã de fluorid de toriu lichid (dizolvat în sare). „Am putea testa anumite lucruri mult mai agresiv, nu vor exista riscuri de pierdere de vieþi omeneºti. Acest loc ar trebui sã devinã un magnet pentru oamenii cu idei“, a continuat Brumbley. El a mai spus cã acest proiect ar putea fi un pas intermediar între testarea din laborator ºi public.

FLORIN CASOTA

sport“; dacã ne uitãm la performanþele ultimilor ani, rezultã cã nu sînteþi buni nici de felceri!

Tot în ultimii ani, ne-am pricopsit ºi cu o liotã de doctori în televiziune. Ce Tudor Vornicu?! Ce Valeriu Lazarov, Marin Traian sau Marioara Morãrescu?

Avem noi, ãºtia noi (aºa-i vorba românului, cu 2-3-4 înþelesuri) specialiºtii noºtri! Þãrãniºtii, dacã þin bine minte, aveau 15.000 de specialiºti! Care, toþi la un loc, de specialiºti ce erau, n-au reuºit altceva decît sã dea startul prãbuºirii; ºi prãbuºire economicã, ºi prãbuºirea partidului lor istoric! Pardon, iar mint ca o gazetã comunistã: au reuºit sã schimbe denumirea bulevardului 1 Mai în bulevardul Ion Mihalache! Dupã care, pricepînd cã 1 Mai nu era o „sãrbãtoare comunistã“, cum crezuserã cîteva panarame de pe acolo, ci una eminamente sindicalã, „Ziua Muncii“, sãrbãtoritã în premierã la Chicago, apoi la ºantierele navale din Liverpool... Ce ziceam? Aaa, da! Dupã care, pricepînd pînã ºi panaramele cã loviserã cu bîta-n baltã, au botezat la iuþealã cu numele de 1 Mai o stradã de prin Drumul Taberii. Cît o fi costat manevra asta, puþin zis, tembelã? Cîte mii de oameni au fost puºi pe drumuri ºi au scos bani din buzunar pentru a-ºi preschimba cãrþile de identitate? Naruºenie, bãi, catastrofãtã!

De doctori în televiziune ce erau, rînd pe rînd, preºedinþii instalaþi în Pangratti pe criterii politice au pus umãrul lor ºleampãt la aºezarea pe butuci a Televiziunii Naþionale! Culmea culmilor o constituie faptul cã, deºi TVR este singura dintre zecile de televiziuni pentru care noi, privitorii (privitorii la alte canale, cã la cel naþional de multã vreme nu prea mai aveam ce urmãri; iar acum, dacã pleacã ºi Dragoº Pietraru, chiar o sã pun plasture pe butonul lor!) plãtim taxe obligatorii, tocmai ea a venit cu nasu-n þãrînã.

Fapt care explicã ce jaf altoit cu prostie s-a petrecut în ograda respectivã. Culmea nr. 2 constînd în aceea cã, periodic, toþi aceºti foºti preºedinþi - care mai graseiaþi, care mai peltici, care mai piþigãiaþi-, în loc sã dea niþicã socotealã la DNA, ne predau lecþii pe alte canale TV, cã la TVR n-au ce sã mai caute.

Naruºenie, bãi, panaramãtã!

Domnule Victor Ciorbea, fost lider sindicalist, fost lider al celor 15.000 de specialiºti þãrãniºti, în prezent Avocat al Poporului, deºi n-aþi rãspuns la precedenta mea sesizare, cea privind inechitatea din cazul pensiei suplimentare pentru ziariºti-actori-arhitecþi, poate daþi mãcar acum un semn de viaþã. ªtiu ºi eu?, miºcaþi un picioruº, sprînceana stîngã, aburiþi oleacã oglinda: cereþi, vã rog, anularea acestei taxe-TVR, complet abuzivã pentru multe milioane de telespectatori.

TVR, în halul în care a ajuns - netransmiþînd nici turneul final al Europenelor de fotbal- ne întoarce la anii în care deveniserãm o naþie de alpiniºti. Sau de Tevi Lãptarul. Cu toþii eram cocoþaþi pe acoperiº, montînd antene capabile sã recepþioneze fie bulgarii, fie sîrbii, fie ungurii, apoi rãcnind strãmoºeºte în direcþia nevestelor: Fã, n-auzi?! Acum, cã am sucito niþel spre dreapta, tot cu purici se vede? Dupã care, odatã potrivit cerculeþul de fier, remarcam la Levski-Spartak Sofia un „optar“ de mare clasã, Stoicikov pe numele sãu. Avea el, dupã niºte ani, sã ne zicã mãmãlicki, dar n-aveam decît sã-i zicem ºi noi zarzavatãtã, ºi ieºea meci nul. Cu noi, nu ºi cu englezii; unde, vorba crainicului bulgar, scorul fusese tri na nula za Liverpula!

SORIN SATMARI

E P I G R A M E Definiþii epigramatice de la A la Z Geriatrul

Iarna

Ca cel mai bun dintre umani, E medicul ce te ajutã, Sã fii la ºaptezeci de ani, Mai viguros ca la o sutã.

Cu flori de gheaþã puse-n geam, E-un anotimp supus stihiei Pe care, sincer, îl iubeam În vremile copilãriei.

Greierele

Icoana

Un cîntãreþ în frac funebru, Cu papion ºi cu joben, Ce l-a fãcut poet celebru Pe-un oarecare...La Fontaine.

Picturã c-un pios însemn, Pe sticlã, pe carton sau lemn; Eu mã închin la ea, umil, Cînd e pe sticla de un chil.

Haina Haina e - vã dau de ºtire La femei, cu tot prinosul, Singura descoperire, Ce acoperã frumosul

Javra Potaia slabã, arþãgoasã Ce-adesea latrã triumfal; Jigodia cea credincioasã...

Sau subalternul ideal.

NAE BUNDURI

Nave fantomã – legenda Olandezului zburãtor (1) nesemnificative, asemenea relatãri (urmare din pag. 1) Olandezii organizeazã cîteva – toate referindu-se la întîmplãri comptoáre în Sumatra ºi Java, care similare petrecute în preajma devin baze ale ofensivei lor comerCapului Bunei Speranþe – au circuciale, dar mai ales coloniale; solida lat, în acelaºi timp, prin tavernele corporaþie „Compania Indiilor de tuturor porturilor. Navigatorii din Est“ îºi extinde mereu raza de acþiAtlantic ºi Oceanul Indian devenisune în regiunile Asiei meridionale ºi erã obsedaþi de navele fantomã. rãsãritene, îºi asigurã importante Desluºirea cauzelor ce au provocat pieþe în Arhipelagul japonez ºi fenomenele observate – cu nimic China. În anul 1602, olandezii întedatorate vreunei halucinaþii – s-a meiazã o bazã cheie la Capul Bunei produs mult mai tîrziu, cînd, prin Speranþe – Kaapstad - Cape Townofensiva ºtiinþei Secolului al XIXul de mai tîrziu. O expediþie a lea, au putut fi studiate ºi analizate neguþãtorilor din oraºul Hoorn, condiþiile meteorologice specifice George al V-lea condusã de Willem Corneliszoon zonelor oceanice respective, unde, Schouten ºi Jakob Le Maire, va în anumite condiþii atmosferice, descoperi, la capãtul austral al Americii, o datã curenþii aerieni se „calmeazã“ pentru o perioadã cu þãrmul ce poartã numele oraºului olandez care mai scurtã sau mai lungã. În aceste împrejurãri, a armat corãbiile, o nouã cale – prin strîmtoarea însã, rãmîn deschise unele „culoare“ parcurse de Magellan – spre mult rîvnitele „insule-de-piper- curenþii aerieni prin care, „prinzînd vîntul în ºi-scorþiºoarã“ (insulele mirodeniilor – astãzi vele“, unii navigatori mai norocoºi ºi cu expeArhipelagul indonezian al Molucelor). Începînd rienþa locurilor izbutesc sã iasã din capcana calde atunci, olandezii vor explora unele zone ale mului atmosferic. Ideea unor „nave fantomã“ a Oceanului Indian ºi, pentru prima oarã, vor continuat sã se rãspîndeascã cu atît mai mult cu culege ºi transmite importante informaþii despre cît era susþinutã de noi ºi nu mai puþin bizare „Golfstreamul Pacificului“, marele curent cald Kuro Sivo. Europa medievalã aflã de mirabilele þinuturi ale Orientului Îndepãrtat din cãrþi cu titluri ademenitoare, precum „Descrierea unei uimitoare cãlãtorii“, încredinþatã tiparului chiar de unul dintre conducãtorii expediþiei, Willem Corneliszoon Schouten. În cãutarea insulelor cu mirodenii ºi a „Insulelor-de-aur-ºi-argint“, precum ºi a fantasticelor þãri Jesso ºi Jaoa da Gama, în acele secole îºi îndreaptã corãbiile navigatori încercaþi ca Mattis Quest ºi Abel Janszoon Tasman, Martin Gertizoon de Vries, Hendrik Cornelisszoon Schaep, Van Diemen ºi cîþi alþii care îºi vor cîºtiga renumele descoperind numeroase insule ºi arhipelaguri la apele tropicale ale Pacificului. Europa aflã de existenþa unor mari pãmînturi necunoscute. Pe hãrþile Secolului al XVII-lea se înscriu, în spaþiile rãmase albe pînã atunci, contururile, mai mult sau mai puþin exacte, dar demonstrînd o certã realitate, ale Olandezul zburãtor unor pãmînturi: „Þara Eendracht“, „Þara de Witte“, „Þara Edel“, „Þara Leeuvin“, „Þara întîmplãri petrecute în largul altor regiuni ale Nuyts“, „Þara Arnhem“, toate, de fapt, zone Oceanului planetar. În Secolul al XVII-lea, ca ºi costiere ale Continentului austral, cãutat cu mai tîrziu de altfel, vasul-fantomã cutreiera înfrigurare de atîþia navigatori de seamã, ce va fi Atlanticul de Sud, în jurul primejdiosului Cap identificat de navigatorul ºi comerciantul olandez Hoorn, zona cu ape mereu învolburate de apriga Abel Tasman (1603-1659). Tot din acele timpuri, înfruntare a vînturilor antarctice cu cele iscate insule ale multor arhipelaguri din Polinezia – din Atlantic. Dispar numeroase cutere ºi puterFiji, Tonga – vor purta, o vreme, nume olandeze: nice veliere, cu trei ºi patru catarge. Legendei îi Amsterdam (Tongatapu), Middeburg (Eua), cresc aripi... întunecate. Numai într-un singur an, Rotterdam (Nomuka)… Însuºi Continentul aus1899, în aceste spaþii marine, bîntuite de tral este înscris pe hãrþile vremii drept înfricoºãtoare uragane, pier, fãrã urmã, 39 de Noua Olandã. corabii. Nu puþini dintre mateloþii scãpaþi cu viaþã din înfruntarea cu valurile uriaºe, cu Nave fantomã în zona Hoorn – ceþurile întunecate ºi vîntul aspru au declarat cã, „Capul Furtunilor“ înainte de naufragiu, au zãrit rãsãrind din apã o Iniþial, navele fantomã sînt semnalate în regiu- corabie cu pînze negre, care, dupã nile apropiate de Capul Bunei Speranþe. Iatã puþine clipe, a dispãrut, topindu-se, mãrturia unui navigator, Cunnar Erikszoon: parcã, în spuma talazurilor. O nãlu„Goeleta noastrã se afla ancoratã de 7 zile cire provocatã de tensiunea momenîncheiate numai la cîteva mile de Cap. ªapte zile tului? În parte. Mai degrabã, o falsã de cînd încetase sã mai batã vîntul. Pînzele interpretare a unei realitãþi ºocante. zãceau moi, vlãguite, ca ºi aerul din jur, care Pe coasta sudicã a Þãrii de Foc, nu pãrea încremenit pentru totdeauna. Se înserase. departe de Capul Hoorn, se înalþã o Mã aflam la prova, privind spre uscat. stîncã lunguiaþã, roasã de vînturi.

Adulmecam aerul ca un ogar, sperînd sã simt o Vãzutã de departe, cînd se cît de slabã adiere. Nimic! Deodatã – nu-mi venea înnopteazã, pare o navã cu pupa pe sã-mi cred ochilor! – apare un bric cu toate jumãtate înecatã, gata sã se scupînzele întinse. Un bric negru, aºa mi s-a pãrut, funde. Cînd e vreme rea ºi ceþurile negru ca smoala, înainta cu iuþealã, împins de o împînzesc þãrmul, aceastã iluzie este forþã nevãzutã. Suflul Necuratului, fiindcã ce mai puternicã. De-a lungul timpului, altceva putea fi, atîta vreme cît noi rãmîneam multe corãbii, încercînd sã salveze nemiºcaþi cu velele pleoºtite?“ Faptele semnalate „corabia neagrã“, aflatã, chipurile, s-au produs în vara anului 1639. Cu variaþii în primejdie, au naufragiat,

zdrobindu-se de stîncã. Aºa s-a întîmplat ºi cu vasul norvegian Servia, cu corabia olandezã Batavia ºi, în 1936, cu nava italianã Corona d’Italia. Stînca, din cauza cãreia au pierit nenumãrate nave, purtînd pavilioanele a zeci de þãri europene ºi îndeosebi americane, a fost consideratã de cei mai mulþi dintre supravieþuitori drept „corabia diavoleascã“ a mateloþilor olandezi conduºi de Van Falkenburg „care s-a vîndut Necuratului“. Au trecut multe decenii pînã cînd locul blestemat din dreptul Þãrii de Foc a fost însemnat pe hãrþile maritime cu inscripþia de alertã: „stîncã avînd înfãþiºarea înºelãtoare a unei nave pe cale sã se scufunde“. Tot pe seama „Olandezului“ a fost pus ºi lungul ºir de naufragii petrecute în preajma insulelor mediteraneene Corfu ºi Malta, ori în apropiere de portul spaniol Cádiz, unde, de asemenea, existã stînci cu profiluri amãgitoare, datorate eroziunii eoliene ºi forþei de impact a valurilor.

„Olandezul zburãtor” are un nume Personaj blestemat al povestirilor marinãreºti, „Olandezul zburãtor sau rãtãcitor“ , cum i se mai spune, potrivit unor izvoare olandeze, are o identitate: e cãpitanul Barrent (Bernard) Fokke, aprig lup de mare care-ºi cîºtigase faima în prima jumãtate a Secolului al XVIII-lea prin faptul cã izbutea sã parcurgã ruta Amsterdam – Batavia (Jakarta), ocolind Capul Bunei Speranþe în numai douã luni, performanþã extraordinarã în epocã. O asemenea realizare, repetatã de douã ori pe an, a uimit într-atît pe contemporani, încît s-a acreditat pãrerea cã numai un pact cu Necuratul o poate explica. Iar cînd, dupã un timp, iscusitul corãbier nu s-a mai întors în port, s-a spus cã, în sfîrºit, Diavolul ºi-a luat rãsplata, însuºindu-ºi sufletul cãpitanului Fokke ºi pe cele ale corãbierilor sãi. Supliciul lui, se spunea, consta în a rãtãci mereu pe mare, hãituit de vîntoasele tuturor zãrilor. O relatare mai apropiatã a unei alte variante din multele care au circulat în Secolul al XIX-lea o constituie peripeþiile cãpitanului Vander Decken. Revenind din mãrile Asiei Orientale, echipajul navei pe care o comanda este mãcinat de o molimã neºtiutã. De teamã cã rãul necunoscut s-ar putea rãspîndi, autoritãþile porturilor de care se apropia corabia le interzice debarcarea. Vander Decken ºi oamenii sãi peregrineazã pe mãri ºi oceane fãrã speranþa cã vor mai putea pune vreodatã piciorul pe uscat…

Numele eroului blestemat se schimbã cu vremea: el e cînd Van Falkenburg, cînd Van Steaten, rostit fiind în fel ºi chip. Dar elementul comun, motivul permanent este necruþãtorul destin care îl condamnã pe corabier la veºnica rãtãcire ºi înstrãinare. Prin „Memoriile domnului Schnabelewopski“, Heinrich Heine va introduce acest tragic erou în literaturã, cadru din care Richard Wagner va culege subiectul celebrei sale opere „Olandezul zburãtor“, a cãrei premierã încununatã de succes a avut loc la Dresda, în

1843. De ce „Olandezul zburãtor“? Ideea s-a impus de la sine: adesea, nava-nãlucã era semnalatã, cam în acelaºi timp, în zone aflate la o departare de sute sau chiar mii de mile una de alta. Marinarii puneau aceastã „fulgerãtoare“ deplasare în spaþiu ºi timp pe seama drãceºtilor puteri cu care Diavolul îl investise pe cãpitanul Vander Decken, blestematul corãbier ce încheiase faustianul pact. Pe de altã parte – aºa cum rezultã dintr-o lungã serie de relatãri – nu de puþine ori, apariþia corabiei rãtãcitoare era înfricoºãtoare: nava se proiecta suspendatã pe cer, între linia norilor ºi faþa oceanului. Un miraj tipic, de bunã seamã, dar au trebuit sã treacã multe decenii pînã cînd fizicienii au putut sã înþeleagã exact mecanismele care produc mirajele. ªi s-a scurs ceva timp pînã cînd adevãrurile formulate de oamenii de ºtiinþã au fost împãrtãºite de marele public.

Un miraj fãrã seamãn Iatã relatarea impresionantã a cãpitanului de cursã lungã Owen, martor al unui miraj de mari proporþii ºi de o intensitate fãrã egal în istoria fenomenelor de nave fantomã: „Corabia, o navã cu douã catarge, s-a ivit pe neaºteptate la mai puþin de un sfert de milã de noi. Apariþia ei a stîrnit o adîncã uimire, întrucît oamenii de veghe nui semnalaserã apropierea. Era senin. Nici urmã de ceaþã. Nu ne putem explica în nici un fel cum se apropiase vasul într-atît de noi fãrã sã-l fi observat cineva. Gabierul se jura pe toþi sfinþii cã se ivise ca printr-o vrãjitorie, într-un loc unde pînã atunci nu se zbãtuserã decît valurile.

Corabia se apropia de noi cu toate velele înãlþate.

Pe puntea ei se aflau numeroºi marinari care-ºi vedeau în tihnã de treburi; cîþiva se pregãteau sã lanseze o barcã la apã. M-am gîndit cã vor sã ne facã o vizitã. Eram gata sã dau ordin ca sã fie primiþi cum se cuvine, cînd, deodatã, vasul parcã se topi în aerul limpede. Dispãru într-o clipã. Ca o lumînare ce se stinge în bãtaia unui vînt puternic. Apariþia ºi dispariþia fulgerãtoare a navei necunoscute a vîrît spaima în oamenii mei, care socoteau cã întîlnirea cu nãluca prevestea mari nenorociri. Mai mult ca sigur, spuneau ei, ne-am încruciºat drumul cu vasul piazã-rea al Olandezului rãtãcitor…“. Cãpitanul Owen a încercat sã alunge temerile marinarilor, spunîndu-le cã, în puþinul timp cît i-a fost dat sã cerceteze corabia, o recunoscuse. Era fregata Barracouta, pe care o întîlnise de mai multe ori pe mare. Îl cunoºtea bine ºi pe cãpitan… Pe marinari nu i-a liniºtit aceastã informaþie, întrucît Owen nu putea sã le explice în nici un fel cum ºi de ce nava a dispãrut brusc. Raportul cãpitanului a stîrnit un viu interes. S-au fãcut cercetãri. Iatã ce s-a stabilit. Cã la data cînd Barracouta fusese vãzutã în preajma Capului Hoorn, fregata amintitã se afla la o depãrtare de aproximativ 550 kilometri… Se pare – dupã cum afirmã specialiºtii care au analizat aceastã relatare, studiind, printre alte elemente, ºi condiþiile meteo locale din perioada semnalatã – cã în aceastã zonã a Oceanului s-a produs un miraj, un fel de „fata morgana“, care nu are egal în toatã bogata istorie a acestor fenomene optice. Ce ample dimensiuni poate avea o nãlucire provocatã de înºelarea simþurilor, ne sugereazã ºi urmãtoarea întîm-

plare, care s-a produs în 1904, an în care se afla în toi rãzboiul ruso-japonez. Flota amiralului Rodjestvenski, care avea drept misiune sã ajungã în mãrile din Extremul Orient, naviga în largul Mãrii Baltice.

Cãzuse noaptea. Neguri dense pluteau peste ape. Ofiþerul de cart de pe vasul-cercetaº aude – sau i se pare cã aude – un zgomot neobiºnuit. Priveºte cu încordare în noapte ºi vede profilîndu-se siluetele întunecate ale unor nave ce se apropiau de vasele de luptã ruseºti. Ecouri despre isprãvile submarinelor japoneze rãzbãtuserã pînã la popote. Socotind cã submersibilele duºmane izbutiserã sã pãtrundã în apele Nordului, ofiþerul dã alarma: „submarine inamice la babord!“ Bateriile flotei ruse dezlanþuie o ploaie de obuze. Þintesc spre nedefinitele siluete estompate în neguri. Cînd „bãtãlia de la Dogger Bank“ a încetat ºi au fost salvaþi din apele îngheþate puþinii supravieþuitori, amiralul Rodjestvenski ºi-a dat seama de enorma sa eroare. Focul intens al artileriei nu distrusese nave japoneze, ci o flotilã de modeste ambarcaþii ale unor pescari norvegieni. În fierbinþeala momentului, înºelaþi de ceaþã, dar ºi mai mult de o neobiºnuitã imaginaþie, marinarii, ca ºi ofiþerii lor, de altfel, au crezut, tot timpul, cã au în faþã submarine inamice. O închipuire care a cuprins sute de oameni, mulþi dintre ei cu o mare experienþã în navigaþie. Acesta ar fi un exemplu clar ce dovedeºte natura submisivã a percepþiei ºi a modului în care realitatea devine o halucinaþie colectivã..

Mary Celeste

Odiseea unei nave: Wyer Sargent Întîlniri cu nave fantomã se mai petrec ºi în vremea noastrã. O astfel de întîmplare s-a produs în largul coastelor Terrei Nova, în primãvara anului 1933. Încã din dimineaþa zilei de 26 martie se lãsase o pîclã. Spre searã, a izbucnit furtuna.

Apele oceanului cãpãtaserã culoarea plumbului topit. Cerul era de culoarea smoalei. De la o vreme, începuse sã ningã cu fulgi mari. Cargoul britanic Sickby înainta prudent, cu toate luminile de poziþie aprinse. Ca o mãsurã suplimentarã de precauþie, cãpitanul ordonase sã se lanseze, la intervale scurte, semnale sonore de alertã. În pofida acestor mãsuri de siguranþã, Sickby s-a aflat la un pas de a fi acroºat de o navã ce s-a desprins, parcã, din faldurile orbitoare ale furtunii de zãpadã. O manevrã dibace, fãcutã de timonierul cargoului, a evitat ciocnirea. În scurtul rãstimp cît nava imprudentã a mai rãmas vizibilã, ofiþerul mecanic de pe Sickby a avut rãgazul sã o identifice. Era Wyer Sargent, un vapor din Liverpool care, datoritã unui incendiu în sala maºinilor, fusese pãrãsit de cãtre echipaj în urmã cu aproape 4 ani, prin 1928. Parcã nui venea sã creadã. ªi, totuºi, Wyer Sargent s-a mistuit, dupã cîteva clipe, în vîrtejul de zãpadã.

Tulburaþi, marinarii de pe Sickby au rãmas mult timp de veghe, fiindu-le teamã cã ar putea fi loviþi în derivã. Cãlãtoria a continuat însã, fãrã vreun alt incident. Furtuna, ºiau spus mateloþii de pe Sickby, va scufunda nava rãtãcitoare. Au tre-

cut 15 luni. Întîmplarea fusese uitatã. Într-un amurg liniºtit, pe cînd Sickby naviga, de aceastã datã, în apropierea Golfului Chesapeake, a apãrut în zare o navã fãrã pavilion. Echipajul cargoului a recunoscut-o: era Wyer Sargent. Se împliniserã 5 ani de cînd vasul-fantomã fusese pãrãsit de cãtre echipaj. Cinci ani de peregrinari, cinci ani în care epava a supravieþuit loviturilor de berbece ale valurilor uriaºe care se produc în aceastã regiune, impactului cu numeroase uragane ce au bîntuit Atlanticul în tot acel rãstimp.

Cu puþin timp în urmã, Lloyd’s – cea mai mare ºi mai veche piaþã de asigurãri la nivel mondial publicase o statisticã a vaselor dispãrute în cursul anului precedent. Numai în nordul Oceanului Atlantic naufragiaserã, fãrã urmã, 83 de vapoare ºi veliere. Aceasta a fost ultima apariþie a vasului Wyer Sargent. Cãpitanul cargoului Sickby a ordonat ca nava-fantomã sã fie distrusã, întrucît constituia o permanentã primejdie pentru vasele care navigau în regiune.

Iatã o altã relatare aparþinînd lui Oswald Britt, ofiþer de punte pe vasul britanic Bacchante: „Era trecut bine de miezul nopþii. Mã aflam pe punte, la babord. Deodatã, pe cer apãru o luminã sîngerie. Cît a durat, nu pot spune: puþin, foarte puþin, oricum. Lumina, puternicã, mi-a deschis în faþa ochilor o priveliºte uimitoare: la cîteva sute de metri de noi luneca pe apã un bric cu carena întunecatã. La bord, nici o luminã. N-am zãrit pe nimeni pe punte, nici la timonã. Misteriosul vas fusese zãrit ºi de gabier.

L-am auzit strigînd. Un strigãt scurt, gîtuit. În clipa urmãtoare, omul de veghe cãzu din înaltul catargului ºi, lovind-se de copastie, îºi zdrobi fruntea. Înainte de a mai apuca sã fac un pas spre el, lumina roºiaticã s-a stins tot atît de brusc cum se ivise, ºi întunericul ne-a învãluit din toate pãrþile“. Interesant este faptul cã la bordul navei Bacchante se afla, ca midship, (elev aspirant al Academiei Navale britanice) prinþul moºtenitor al Coroanei britanice, cel care va deveni, mai tîrziu, regele Angliei, George al V-lea. Acesta a confirmat evenimentul. Ziarele vremii – întîmplarea s-a petrecut în 1884 – au relatat, pe larg, întîlnirea cu „Olandezul zburãtor“, prilej cu care specialiºtii ºi-au „dat cu opinionul“.

Explicaþiile prezentate par plauzibile. Lumina roºiaticã, strãlucitoare, care a jucat rolul unui flash, dezvãluind întîlnirea cu bricul-nãlucã – o epavã, probabil – a fost provocatã, pare-se, de cãderea unui meteorit, iar nefericitul accident – moartea omului de veghe – a fost doar efectul spaimei ce l-a cuprins pe gabier, spirit superstiþios, cum era o mare parte dintre marinarii vremii. Întîlniri cu „nave fantomã“ flotante au fost consemnate în multe ziare ºi documente ale vremii. Reþinem drept semnificative relatãrile fãcute de membrii echipajului vasului Federico Catalin. Navigau în largul Atlanticului, avînd ca þintã marele port american Montevideo. Într-o noapte cu lunã plinã, navei îi apare în cale un cuter cu catargele frînte ºi velele sfîºiate.

Felinarele de poziþie nu erau aprinse. Se dã alarma. Comandantul navei, cãpitanul Lujak, dã ordin sã se lase o ºalupã în apã ºi ºase oameni sã se urce la bordul cuterului neidentificat, pentru a cerceta ce se întîmplã cu membrii echipajului. ªalupa nu apucã însã sã atingã apa pentru cã vasul misterios dispare, scufundîndu-se în mare.

Federico Catalin îºi reia cursul navigaþiei. (va urma)

Pag. a 14-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Spre folosul naþiei Klaus Iohannis: „O decizie judecãtoreascã trebuie aplicatã. Nu existã nici o discuþie aici“.

Sînt cuvintele domnului preºedinte, rostite dupã ce, mai înainte, afirmase cã hotãrîrea de expulzare a „Antenelor“ din casa lor este cam „heirupistã“. Domnul de la Cotroceni s-a sucit vãzînd reacþia mulþimii, cã aºa e dumnealui, inconsecvent, cînd este vorba de problemele altora, inclusiv ale þãrii. Ne-a mirat cã ºefii de la grupul „Intact“ au acceptat sã înghitã gãluºca ºi nu prea l-au acuzat pe domnul Klaus Iohannis de vreo rea-voinþã.

Deh, majoritatea sînt iohanniºti, dupã cum a slobozit, pe gaura guriþei sale, grandele analist B. Chirieac, care apare des în dezbateri la „Antena 3“, dar mai face naveta ºi la „RTV“, de pildã. Cã doar pãrerile dumnealui trebuie sã fie auzite, nu? Inclusiv aceea cã actualul ºef de stat (de stat degeaba?!) „va recîºtiga casa în instanþã“, cum a conchis la o emisiune a doamnei Andreea Creþulescu, din 13 aprilie a.c., zi cu „ghinion“. Se ºtie cã acest numãr are, pentru mulþi, un iz fatidic. Marele analist, crede el, domnule, cã preºedintele lui va rãmîne cu

În pragul falimentului total (3) Cine este Klaus Iohannis? Nimeni altul decît fostul Bürgermeister al Sibiului. Cu un an înaintea scrutinului prezidenþial din 2014, puþini români auziserã de un asemenea politician, cu excepþia sibienilor ºi a udemeriºtilor. Nimeni nu ºtie cum a intrat în PNL ºi cum a ajuns, ca fulgerul, în vîrful istoricului partid. Rãmîn ºi astãzi învãluite în miser modalitãþile prin care Iohannis ia fãcut vînt lui Crin Antonescu din fruntea PNL. Ca sã acopere aceastã enigmã, fostul lider liberal, probabil cu vreo muscã pe cãciulã, bate ºi azi monedã falsã pe lipsa de sprijin a PSD în alegerile prezidenþiale, deºi mai toatã lumea îl vedea cu mandatul de Cotroceni în buzunar, cu excepþia mai marilor de la Bruxelles. Dar, de o mie de ori mai bine cã n-a ajuns la Cotroceni un asemenea politician limbut, care ºi-a vîndut partidul în schimbul unui post de vicepreºedinte în PPE pentru soþia sa.

Candidat ºters, aºa cum este ºi ca preºedinte, Iohannis la învins surprinzãtor pe Ponta, venind din postura omului fãrã o platformã politicã de anvergurã, în timp ce adversarul sãu, care îl depãºise în primul tur cu un milion de voturi, era ºeful celui mai mare partid ºi prim-ministru al unui guvern apreciat, ºi astãzi, pentru prestaþia sa. Se pare cã scrutinul cîºtigat de Iohannis poartã acelaºi gir cu referendumul pentru demiterea lui Bãsescu. Surprinzãtor, întocmai ca Bãsescu, Iohannis îºi revarsã la tot pasul ura fãrã margini împotriva lui Ponta. A doua zi dupã ce contracandidatul sãu l-a felicitat pentru cîºtigarea alegerilor, preºedintele Iohannis s-a nãpustit fãrã nici o noimã politicã ori democraticã asupra acestuia, cerîndu-i demisia din funcþia de premier. În mai toate apariþiile publice de dupã alegeri, preºedintele Iohannis clama cã vrea guvernul sãu, deºi Executivul este al þãrii, fiind desemnat de majoritatea parlamentarã, rezultatã în urma alegerilor. Întocmai ca Bãsescu, Iohannis îi interzicea lui Ponta sã meargã la Bruxelles, la reuniuni ale premierilor. În lipsa oricãror argumente reale, preºedintele cerea insistent demisia lui Ponta, afirmînd cã un premier penal nu poate sta în fruntea guvernului (deºi se bucurã de prezumþia de nevinovãþie), ocolind în mod ipocrit

ªmecheri de oraº (4) SCANDAL ÎN LUMEA INTERLOPÃ (1) Pe 28 octombrie 1997, la ora 12,00, în faþa barului din centrul oraºului Buftea s-au strîns cîteva zeci de þigani înarmaþi cu bîte, cocteiluri Molotov, cuþite ºi sãbii. Majoritatea, cunoscuþi în lumea interlopã, erau hotãrîþi sã ia cu asalt sediul poliþiei locale, s-o incendieze ºi sã-l elibereze cu forþa pe Marian Constantinescu, zis Percilã, ridicat de la domiciliu cu forþa de poliþie cu cîteva zile înainte.

Faimoºii fraþi gemeni Marian ºi Petre, împreunã cu Viorel Gongoi, au reuºit cu greu sã-ºi þinã oamenii în frîu. Ei acuzau faptul cã poliþiºtii din Buftea au descins la domiciliul lui Percilã, au folosit armamentul din dotare, au bãtut-o cu bestialitate pe bãtrîna aflatã în casã ºi l-au arestat pe Marian Constantinescu fãrã a deþine nici un fel de mandat. Totul pornise de la un scandal între doi tineri care avusese loc la discoteca din Buciumeni.

Trei fraþi de etnie românã din acea localitate s-au luat la ceartã cu Marian Constantinescu pentru cã acesta îndrãznise sã o invite la dans pe prietena unuia dintre

casa dobînditã prin falº, vorba lui Ceauºescu, fapt dovedit de Judecãtoria Braºov. Pe ce se bazeazã? L-am întreba, dacã n-am ºti, ori n-am bãnui cã în România justiþia este strîmbã pentru proºti ºi dreaptã pentru deºtepþi. „Aceastã soluþie, dupã pãrerea mea, nu e bunã. Mã nemulþumeºte“, a declarat Klaus Iohannis.

Dar de ce vã nemulþumeºte, dom’ prezident? Aþi uitat cã (vã citãm) o decizie judecãtoreascã trebuie aplicatã?

Vasãzicã, în România dumitale, justiþia este pentru unii mumã ºi pentru alþii ciumã, n’aºa? ªi dom’ profesor Pieleanu a fost de aceeaºi pãrere, ºi anume cã frumosul din fruntea þãrii va rãmîne cu vila, ajunge cã a mai pierdut una. Preºedintele nostru, a spus el, adicã al marelui dascãl universitar, sociolog, responsabil cu sondajele, nu meritã o nouã nedreptate. Îi plac atît de mult casele!

Apropo de sondaje. Se face mare caz cã, în ultima vreme, domnul care face naveta, sãptãmînal - cînd nu e plecat în voiaje prin alte þãri - la Sibiul natal, împreunã cu consoarta, într-un alai prezidenþial grandios, ar fi scãzut la 51%, de la 120% (pardon, nu ºtim cifra precisã). Noi credem cã, sã ne fie cu iertare, n-are acum nici 25%. Numai dacã poporului ãstuia nu i-o fi luat Dumnezeu minþile de tot. Cã, aºa cum merg lucrurile, adicã nimic nu merge, ba din contrã, nu se poate ca românii sã-ºi pãstreze o aºa încredere.

Mai toatã lumea aruncã vina pe tehnocraþi. Pe Cioloº, iar nu pe cel ce-a scos asul cîºtigãtor din mîneca largii lui haine, dãrîmînd un guvern bun, performant ºi înlocuindu-l cu un cabinet în care impostura, incompetenþa ºi reaua-voinþã fac casã bunã. Ce sã ne aºteptãm, fraþilor, de la niºte inºi precum Borc, Irimescu, Prunã?

Pãi cine i-a adus pe tehnocraþi? ªi de ce? Ca sã strice tot ce-au realizat mult hulitul Ponta ºi-ai lui? ªi sã arunce iar, pe spinarea acestui popor umilit, sãrãcit, batjocorit, o nouã austeritate? Sã refuze acea lege a salarizãrii, mai aproape de adevãrul economic, pentru a o înlocui cu o ordonanþã heirupistã (uite cã-l citãm pe dom’ preºedinte) prin care lefurile românilor, în loc sã creascã, scad?

Adicã sã încurce lucrurile. De ce la noi sã fie ceva mai bine, dacã poate sã fie rãu? Nouã ne e simpatic domnul Radu Cristescu, vajnic bãsist de la PMP, care, printre altele, a spus rãspicat, cum îi e felul: „Cer ºi demisia unui preºedinte total inexistent, compromis...“.

Demisia, fiþi siguri, domnul din capul statului nu ºi-o va da. Aici este consecvent. Are ºi sprijin politic. E ºi iubit de elite, de oameni subþiri, de cei ce-l dirijeazã din umbrã. ªi-apoi, de ce demisie vorbiþi, stimate domn Cristescu? Pãi n-a spus Klaus Iohannis cã vrea sã ne conducã (spre dezastru!) cel puþin 10 ani? Ca predecesorul Traian Bãsescu. Are tot sprijinul ºi toatã încrederea. Cei mai trebuie? Va mai cãlãtori încã mult prin astã lume, împreunã cu ,,doamna mea”. Spre folosul naþiei, n’aºa?

GEORGE MILITARU

faptul cã domnia-sa se aflã la Cotroceni, adicã în fruntea þãrii, în pofida unei sentinþe judecãtoreºti rãmasã definitivã, prin care i se retrage dreptul de proprietate asupra unui imobil dobîndit pe cãi ilegale.

Cu puþin înainte de tragicul accident de la Clubul Colectiv, Klaus Iohannis declara cã va schimba modalitãþile de luptã împotriva lui Ponta. Sã fi avut preºedintele vreo premoniþie în legãturã cu drama care avea sã urmeze? În tot cazul, nenorocirea i-a cãzut ca o pleaºcã. ,,A trebuit sã moarã atîþia oameni în tragicul accident, pentru ca Ponta sã-ºi dea demisia”, spunea Iohannis cu vãditã perfidie. La rîndul lor, românii ar putea sã se întrebe ºi ei: cîþi oameni trebuie sã mai moarã de foame, din cauza pensiilor ºi salariilor de mizerie, cîþi trebuie sãºi mai piardã viaþa pe drumurile presãrate cu gropi, ori prin spitalele devenite depozite de microbi, pentru ca preºedintele Iohannis sã demisioneze? De ce era mai vinovat premierul pentru nenorocirea de la Clubul Colectiv, decît preºedintele, care patroneazã întreaga politicã a þãrii? În urma acestei tragedii, în Piaþa Universitãþii au apãrut, ca la comandã, mii de protestatari care, hodoronctronc, în loc sã deplîngã dispariþia atîtor tineri, cereau demisia Cabinetului Ponta, adicã a singurului guvern care fãcuse ceva benefic pentru oameni. Ne surprinde cã printre protestari nu s-au aflat Bãsescu, Blaga, Gorghiu ºi chiar Iohannis, de vreme ce strada susþinea cu ardoare mesajul sãu. Probabil cã Piaþa Universitãþii era una din noile modalitãþi de luptã ale preºedintelui împotriva premierului. De ce nu ies ºi astãzi în stradã mãcar vreo 4050 de protestatari, care sã cearã demisia guvernului de tehnocraþi, incompetenþi ºi impertinenþi, condus de Dacian Cioloº, un premier mai slab decît Boc ºi Ungureanu? Mulþi oameni sînt convinºi cã strategia strãzii l-a înlãturat pe Ponta de la Palatul Victoria, mai ales cã, recent, însuºi fostul premier confirma o asemenea falsã concluzie. Cabinetul Ponta n-ar fi demisionat niciodatã în faþa mîrîielilor ºi ameninþãrilor proferate de securiºtii din rîndul protestatarilor. Cu majoritatea parlamentarã de care dispunea, ar fi putut sã ignore totul, pînã

la alegerile din toamna acestui an. Fostul premier s-a retras din cauza unor confruntãri în propriul partid, încãput pe mîna bãsistului Liviu Dragnea. Pe de altã parte, Ponta a înþeles cã nu se mai poate bizui nici pe sprijinul social-democraþilor europeni, care cocheteazã deschis cu PPE. Dar mult mai puternicã a fost presiunea liderilor europeni care, suspinînd dupã o ºandrama comunistã ca Traian Bãsescu, se strãduiau din rãsputeri sã-l înlãture pe Victor Ponta din fruntea guvernului. În acest sens, este suficient sã ne amintim de dialogul dintre Manuel Barroso ºi Ponta, în cadrul cãruia premierului român i se poruncea, în scris, ca unui sclav, cum sã guverneze România. Mã întreb ºi astãzi: ce s-ar fi întîmplat, dacã acea ,,convorbire” ar fi avut loc între Vadim ºi Barroso? Cu siguranþã cã hîrtiile liderului european ar fi zburat ferfeniþite prin aer, aºa cum s-a întîmplat cu dubiosul ordin de evacuare a PRM din imobilul situat în Strada Emil Zola, imobil care, la scurt timp, a intrat în proprietatea lui Claudiu Floricã, nimeni altul decît capul Mafiei din Afacerea Microsoft. Nu ºtim de ce liderii comunitari l-au dezavuat pe Victor Ponta în campania electoralã ºi de ce l-au sprijinit, în mod unanim, pe Klaus Iohannis. Poate pentru faptul cã Iohannis era singurul candidat capabil sã continue politica lui Bãsescu, atît de dezastruoasã pentru þarã, dar atît de beneficã pentru Bruxelles ori pentru ,,spiritul sãu european”, cu mult mai pronunþat decît cel românesc. În aceastã privinþã, existã unele indicii. Nu de mult, preºedintele Iohannis a refuzat sã semneze Decretul prin care Avram Iancu era declarat Erou Naþional. Sã se fi gîndit Klaus Iohannis cã Avram Iancu nu meritã o asemenea înaltã cinstire, întrucît, în 1848, a luptat cu oºtile lui de moþi împotriva guvernului maghiar, care refuza sã acorde românilor libertãþi naþionale ºi sociale ºi proclama unirea Transilvaniei cu Ungaria? De asemenea, preºedintele Iohannis n-a reacþionat împotriva adunãrii de la ClujNapoca, organizatã acum cîteva luni de iredentiºtii din Ungaria ºi Transilvania, pentru comemorarea criminalului Horthy, slugã prea plecatã a lui Hitler. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

fraþi. În urma încãierãrii, Percilã a rãmas fãrã lanþul de aur de la gît ºi s-a ales ºi cu o amendã. Peste douã zile, în timpul amiezii, Percilã s-a dus la cei trei fraþi pentru a le cere lãnþiºorul înapoi. Prietenii acestuia spun cã, deºi Percilã era singur ºi neînarmat, fraþii l-au atacat cu topoarele ºi el de-abia a scãpat cu fuga. Seara, a izbucnit tot scandalul. Mama lui Percilã, cãreia i se spune tuºa Nastasia, o femeie de aproximativ 60 de ani, spunea: „Pe la 10,00 seara am auzit bãtãi în uºã. Am deschis ºi am vãzut doi bãieþi pe care îi ºtiam din vedere cã sînt din Buciumeni, un poliþist în civil ºi un jandarm cu un pistol mitralierã. Poliþiºtii mi-au pus armele în piept ºi au început sã mã înjure spunîndu-mi sã-l scot pe fiul meu.

Le-am cerut sã-mi arate un mandat ºi unul din ei m-a lovit. Marian nu a ieºit din bucãtãrie ºi a sunat imediat la poliþia din Buftea. Auzind asta, au intrat peste noi în casã, cãlcîndu-mã, pur ºi simplu, în picioare. Unul dintre ei a tras cu pistolul, iar celãlalt a spart cu mitraliera geamurile ºi uºa. Mi-au spus cã urmãtorul glonþ va fi pentru Percilã. Noroc cã a venit echipajul chemat de Marian, cã altfel ne omorau ca pe niºte cîini”. Vecinii familiei Constantinescu au confirmat cele relatate privitor la

descinderea poliþiºtilor, declarînd cã nu l-au vãzut pe Percilã ieºind pe hol sau ameninþîndu-i pe poliþiºti, ci doar un civil trãgînd cu pistolul.

Peste 50 de þigani s-au strîns în centrul oraºului Buftea.

Cu toþii erau porniþi împotriva poliþiºtilor locali, care, spuneau ei, „umblã beþi morþi ºi nu ºtiu altceva decît sã tragã cu pistolul. Tot ei l-au împuºcat mortal pe bãiatul lui Caraliu, cel mai talentat junior de la Rapid”. Oamenii erau înarmaþi ca pentru rãzboi. Gemenii ºi Viorel Gongoi i-au convins cu greu sã nu foloseascã armele pe care ºi le aduseserã. „Comandantul Poliþiei Buftea, locotenent colonelul Vlad Barbu, a refuzat sã ne primeascã în audienþã.

Domnul colonel Sporeanu ne-a promis cã vine în Buftea ºi ne-a rugat sã nu dãm foc la nici o casã, sã nu tãiem pe nimeni, sã þinem oamenii în frîu. Noi ne-am þinut de cuvînt ºi am aºteptat atîtea zile. Dar dacã nici acum nu se gãseºte cineva sã vorbeascã ºi cu noi, nu mai rãspundem de ceea ce se va întîmpla”. ªi, din pãcate, nu s-a gãsit nimeni sã vorbeascã cu zecile de oameni strînºi în faþa sediului poliþiei. Fapt cu atît mai grav cu cît mulþi dintre ei sînt cunoscuþi ca avînd antecedente penale. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Pag. a 15-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Delia Podea este acuzatã cã a fãcut studii clinice pe pacienþi fãrã consimþãmîntul acestora Scandalul pacienþilor-cobai ia amploare. Noi informaþii din dosarul medicilor care au fãcut studii clinice pe pacienþi fãrã acordul acestora aratã cã cel puþin 3.000 de români au fost cobai fãrã sã ºtie. ªefa Secþiei de Psihiatrie a Spitalului Arad, Delia Podea, acuzatã cã fãcea teste ilegale, a investit în artã banii astfel obþinuþi, avînd o colecþie impresionantã de tablouri.

Psihiatrul acuzat cã ºi-a transformat pacienþii în cobai se relaxa prin artã. ªefa Secþiei de Psihiatrie a Spitalului Clinic Judeþean de Urgenþã Arad, Delia Marina Podea (63 de ani), avea o colecþie impresionantã de tablouri. Dupã ce venea de la spital, psihiatrul se relaxa uitîndu-se pe operele unor pictori celebri. Informaþiile apar în ancheta în care mai mulþi bolnavi care sufereau de probleme psihiatrice au fost, fãrã sã ºtie, cobai în cadrul unor experimente medicale. Testele clinice la care aceºtia erau supuºi fãrã voie erau folosite pentru introducerea pe piaþã a unor noi medicamente. Atunci cînd procurorii din Parchetul General au percheziþionat vila Deliei Podea, din Arad, au descoperit cã pereþii imobilului erau încãrcaþi de picturi, în general peisaje. Procurorii au pus sechestru pe 23 de tablouri, care au fost depuse, în custodie, la un muzeu din Arad. „Au fost alese cele mai valoroase opere de artã, în funcþie de cota de piaþã, cel mai scump a fost evaluat, la prima vedere, la 80.000 de euro. Este vorba de o picturã care ar fi fost realizatã de Ion Þuculescu (1910-1962). În perioada urmãtoare, operele vor fi expertizate“, au declarat, pentru surse judiciare, procurorii. Acasã la psihiatru, procurorii au mai gãsit aproximativ 4.000 de euro ºi 20.000 de lei. Podea a fost reþinuþã marþi seara de procurori, iar miercuri era în faþa unui judecãtor de la Tribunalul Bucureºti, care urma sã decidã dacã emite un mandat de arestare preventivã pentru 30 de zile.

Procurori: Ignorare crasã a deontologiei profesionale În dosarul instrumentat de procurorii Secþiei de Urmãrire penalã ºi criminalisticã din Parchetul General, 50 de medici psihiatri sînt acuzaþi cã au testat medicamente în mod ilegal. Ancheta a vizat-o, iniþial, doar pe Delia Podea. Cele mai grave acuzaþii planeazã asupra acesteia. Femeia, care e ºi profesor universitar, s-ar fi folosit de rezidenþi ca sã falsifice semnãturile unor pacienþi. Ar fi obþinut astfel nenumãrate documente false, care arãtau cã bolnavii sînt de acord sã participe la testare. Anchetatorii au arãtat de ce o vor dupã gratii pe

psihiatrã. „Pe baza evaluãrii gravitãþii faptei, a modului ºi a circumstanþelor de comitere a acesteia - în mod premeditat, organizat, precaut, în scop pecuniar, cu ignorarea crasã a deontologiei profesionale, vizînd persoane care în schimbul unor sume de bani doresc sã obþinã documente medicale necesare obþinerii deciziilor medicale privind atestarea oficialã a gradului de invaliditate/ handicap ºi a drepturilor de asigurãri sociale ce decurg din aceastã încadrare, activitãþi specifice atribuþiilor de serviciu, se constatã cã privarea de libertate este necesarã pentru înlãturarea unei stãri de pericol pentru ordinea publicã“, au arãtat procurorii. Aceºtia subliniazã ºi „abilitãþile“ medicului de a pune beþe-n roate anchetei. „Trebuie avut în vedere ºi modul de operare al inculpatei care denotã specializare ºi o abilitate sporitã de a folosi metode care sã îngreuneze identificarea ºi tragerea la rãspundere penalã“, au mai precizat sursele judiciare.

Ce fãcea Delia Podea pentru ca studiile sã iasã bine În aceste cazuri, prejudiciaþi au fost atît pacienþiicobai, cît ºi companiile care au comandat studiile.

Procurorii au identificat pacienþi sau aparþinãtori ai acestora cãrora li s-a solicitat semnãtura pe consimþãmînt fãrã sã citeascã actul pe care îl semneazã, lãsîndu-i sã înþeleagã cã semnãtura reprezintã acordul pentru un EKG sau analize uzuale de laborator. ªi mai grav, în alte cazuri semnãturile de pe consimþãmintele informate aparþin membrilor din echipa de studii, acestea fiind falsificate la îndrumarea Deliei Podea. Medicul nu avea nici un scrupul pentru a-ºi atinge scopul. Procurorii spun cã au fost cazuri în care starea pacienþilor s-a degradat în timpul studiilor clinice. Pentru ca testele sã iasã bine, pacienþilor li s-au administrat în paralel alte tratamente, interzise însã prin protocol. Anchetatorii dau exemplul unei paciente, cãreia Delia Podea i-a falsificat, în iunie 2013 ºi mai 2015, diagnosticul de „tulburare psihoticã predominant delirantã“, schimbîndu-l în „schizofrenie paranoidã“, pentru ca pacienta sã îndeplineascã criteriul 5 din protocolul de studiu (F17464 GE 201) care spune cã „diagnosticul (de schizofrenie paranoidã) trebuie sã fie bine documentat, cu prima spitalizare pentru exacerbare acutã a schizofreniei în urmã cu minim un an ºi maxim 5 ani“. În cazul altor „cobai“, în care protocolul prevede ca pacienþii incluºi sã aibã diagnostic de schizofrenie paranoidã cu simptome negative predominante, în foile lor de observaþie din perioada includerii în studiu li s-a consemnat în mod fals simptomatologia negativã. Ca urmare a administrãrii medicamentului experimental, starea pacienþilor respectivi s-a agravat, motiv pentru care Delia Podea a recurs iar la tratamente în paralel.

Flori Dinu, directorul general al Hexi Pharma, acuzatã de complicitate la evaziune fiscalã Flori Dinu, directorul general al companiei farmaceutice Hexi Pharma, a fost la Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA), unde a fost înºtiinþatã cã este acuzatã de complicitate la evaziune fiscalã. De asemenea, Uliana Ochinciuc, partenera de viaþã a lui Dan Condrea, fostul director al Hexi Pharma, care a murit pe 22 mai în urma unui accident rutier, este acuzatã de spãlare de bani.

Potrivit unor surse judiciare, Flori Dinu a fost citatã de procurorii DNA într-un dosar în care se fac cercetãri pentru fapte de corupþie legate de contractele pentru dezinfectanþi încheiate de Hexi Pharma cu mai multe spitale. Flori Dinu a fost arestatã preventiv pe 28 mai, procurorii Parchetului General acuzînd-o de 128 de infracþiuni de înºelãciune, majoritatea în formã continuatã, dar ºi de participare improprie la zãdãrnicirea combaterii bolilor. „Inculpata Dinu Flori, în calitate de director general al Hexi Pharma, avînd atribuþii în special pe partea de vînzãri desfãºuratã de societate, la instigarea numitului Dan Alexandru Condrea ºi cunoscînd cã produsele comercializate nu respectã specificaþiile din etichete, a coordonat întreg personalul care a promovat produsele ºi a intermediat activitatea de negociere ºi încheiere de contracte de furnizare, inducînd în eroare reprezentanþii unitãþilor medicale care au achiziþionat produsele”, arãtau procurorii într-un comunicat de presã. Procurorii au calculat ºi prejudiciul pe care îl pun în sarcina directorului general de la Hexi Pharma, Flori Dinu. Ei spun cã în patrimoniul persoanelor vãtãmate a fost produsã o daunã în valoarea de peste 28 de milioane de lei, fiind aferent produselor constatate ca fiind neconforme, furnizate conform contractelor încheiate în intervalul iunie 2012 - aprilie 2016 între persoana juridicã suspectã ºi numeroase unitãþi sanitare. Reprezentanþii Hexi Pharma au precizat într-un comunicat cã directorul general al companiei nu a dat

nici o declaraþie în faþa procurorilor. „Avem informaþii sigure de la avocaþi cã nu a dat nici un fel de declaraþii pînã în acest moment ºi informaþii de la angajaþii companiei cã, în cursul zilei de ieri (27 mai - n.r.), în urma unei anchete interne, ar fi aflat de la directorul de producþie cã existau, într-adevãr, reþete schimbate pentru o parte dintre produse, dar cã diluþia era conform normelor europene de biocizi, astfel încît produsele sã fie eficiente. Din informaþiile de la avocat nu a declarat acest lucru pînã în acest moment întrucît nu a avut ocazia“, se menþioneazã în comunicat.

Hexi Pharma a încheiat în 2015 peste 1.300 de contracte cu spitalele din þarã De altfel, Ministerul Sãnãtãþii a publicat toate contractele de achiziþii de biocide raportate în Sistemul Public de Achiziþii în anul 2015. Din cele peste 1.300 de contracte, 607 au fost obþinute de Hexi Pharma, cele mai multe prin cumpãrare directã. Concret, Ministerul Sãnãtãþii arãta cã Hexi Pharma a obþinut în anul 2015 nouã contracte prin cumpãrare directã offline, în valoare de 32.270 de lei. Prin cumpãrare directã online au fost obþinute 589 de contracte, în valoare de 1.569.744 de lei, în timp ce un contract de 144.000 de lei a fost obþinut prin invitaþie de participare. Opt contracte au fost obþinute în 2015 de Hexi Pharma prin licitaþie deschisã, valoarea acestor contracte fiind de 6.181.524 de lei. În total, în 2015, compania Hexi Pharma a obþinut 607 contracte, cu o valoare de 7.928.378 lei. Pe locul doi în topul companiilor care au obþinut un numãr mare de contracte se aflã compania Intercoop SRL, cu 477 de contracte cu o valoare de un milion de lei. „Ministerul Sãnãtãþii face, astãzi, primul pas în asumarea mandatului de transparenþã în sistemul sanitar”, se aratã într-un comunicat al instituþiei. Printre spitalele cu care compania Hexi

Nou scandal în Sãnãtate Un nou scandal zguduie sistemul de sãnãtate. Un medic de la Secþia de Terapie Intensivã (ATI) de la Spitalul Pantelimon din Bucureºti ºi-a înregistrat ºefa în timp ce îi spunea cã i se pare corect sã primeascã tratament doar pacienþii care „meritã” pentru cã nu ar fi suficiente medicamente. În urma acestor informaþii, ºefa ATI, Laura Constantinescu, a fost suspendatã, iar la nivelul spitalului a fost declanºatã o anchetã. ªefa Secþiei ATI a Spitalului „Sf. Pantelimon“, Laura Constantinescu, ºi asistenta ºefã, Laura Manea, au fost suspendate de conducerea unitãþii medicale pînã la finalizarea unei anchete interne, anunþã Agerpres citîndu-l pe purtãtorul de cuvînt Fiorela Miþoiu. „Au fost suspendate din funcþie pe toatã durata anchetei. Sînt suspendate începînd de astãzi. S-a decis constituirea unei comisii care sã ancheteze întreaga situaþie. În funcþie de rezultatele anchetei vom vedea ce mãsuri se vor lua ulterior. În funcþie de ceea ce va gãsi comisia se vor lua mãsurile legale“, a precizat medicul. „Medicaþia pe care o putem lua pentru AP-ATI, în primul rînd nu ar ajunge pentru cei 24 de pacienþi. Cã ar fi foarte simplu sã îi bãgãm pe toþi pe AP-ATI ºi sã le dãm la toþi. Din pãcate, nu ajunge pentru toatã lumea, trebuie sã facem o oarecare diferenþiere. Eu am propus o chestie care mi s-a pãrut de bun-simþ: hai sã dãm, totuºi, la ãia tineri ºi la ãia cu ºanse. Dacã vreþi, nu am nici o problemã, îi bãgãm pe toþi, care cum intrã, la începutul lunii. Dacã pe 20 ale lunii nu mai avem medicaþie pentru ãia care meritã, nu ne mai intereseazã, cã atîta este bugetul”, se aratã în înregistrarea publicatã de tolo.ro. Medicul care a fãcut înregistrarea însã a precizat cã în urma unui control a fost gãsit un surplus de medicamente. „Înseamnã cã existã obiceiul ca unele asistente, la indicaþia conducerii ATI de la noi, sã bifeze cã au administrat Colistin, de exemplu. Dar medicamentul nu e, de fapt, administrat. Colegii au gãsit în dulap de douã ori mai multe flacoane de Colistin, un antibiotic foarte puternic, decît figurau în evidenþa din calculator. Altfel spus, s-a folosit mai puþin decît s-a declarat. Rãmîne un stoc consumat fictiv, care nu ºtim unde merge”, a precizat medicul. În urma informaþiilor apãrute în presã, la nivelul Spitalului Pantelimon a fost constituitã o comisie de control. „În momentul de faþã, comitetul director s-a autosesizat, s-a dispus crearea unei comisii de anchete care va analiza întreaga situaþie creatã. Pe parcursul anchetei, mediculºef al ATI ºi asistenta ºefã au fost suspendate din funcþie”, a declarat purtãtorul de cuvînt al Spitalului Pantelimon, Fiorela Mitoriu.

MIHAELA COJOCARIU Pharma a avut contracte pentru furnizarea de dezinfectanþi se numãrã: Spitalul Colentina, Spitalul de Boli Infecþioase Cluj, Spitalul de Copii Victor Gomoiu, Spitalul de Neuropsihiatrie Craiova, spitalele judeþene din Bacãu, Cãlãraºi, Miercurea Ciuc, Ploieºti, Tîrgoviºte, Tulcea, Vîlcea, Suceava, Sãlaj, Tîrgu Jiu, Drobeta Turnu-Severin. De asemenea, Hexi Pharma a livrat dezinfectanþi pentru Spitalul de Ginecologie Elena Doamna din Iaºi, Spitalul Cãi Ferate din Constanþa, Spitalul Filantropia din Craiova sau spitalele municipale din Filiaºi, Horezu, ªimleu Silvaniei, Sinaia, Cluj, Vatra Dornei, Gura Humorului, Pucioasa, Fãlticeni, Lupeni, Turda, Urziceni, Fãgãraº. Tot de la Hexi Pharma s-au aprovizionat cu produse biocide ºi Spitalul de pediatrie Sibiu, spitalele de pneumoftiziologie din Craiova ºi Iaºi, Spitalul penitenciar Rahova sau serviciile judeþene de Ambulanþã din Covasna, Cãlãraºi, Galaþi ºi Ialomiþa.

Al-Carina, pe primul loc în topul furnizorilor de biocide Potrivit documentelor, pe primul loc în topul firmelor care au furnizat biocide spitalelor se aflã compania Al-Carina, cu trei contracte în valoare totalã de 10.036.644 lei. Cele trei contracte au fost încheiate, prin licitaþie deschisã, cu Spitalul Clinic Judeþean de Urgenþã Tîrgu Mureº (10.012.068 lei) în 2 decembrie 2015, cu Spitalul Clinic de Urgenþã pentru Copii Grigore Alexandrescu (11.712 lei) în 28 iulie 2015, prin anunþ de atribuire la cerere de ofertã, ºi cu Spitalul General CF 2 Bucureºti (576 lei) în 7 ianuarie 2015, prin cumpãrare directã online. Topul primelor 10 firme care au furnizat dezinfectanþi spitalelor în 2015 este completat, în ordine, de: Remix Com SRL, cu contracte în valoare de 4.159.520 lei, GB Indco SRL (1.223.488 lei), General Medicals Active (1.058.400 lei), Euromedica Inc Group SRL (1.017.228 lei), Intercoop SRL (1.002.119 lei), Tehno Electro Medical Company SRL (654.370 lei), B Braun Medical SRL (148.931 lei) ºi SC Black Haw Eyes SRL (143.270 lei).

Pag. a 16-a – 10 iunie 2016

Cum reuºesc marile companii farmaceutice sã impunã pe piaþã medicamentele scumpe (1)

ROMÂNIA MARE“

Ca urmare, medicii recomandã medicamente inovative, fiind influenþaþi de companiile producãtoare de medicamente prin activitãþi de marketing, promovare ºi publicitate: congrese ºtiinþifice, întîlniri promoþionale, materiale ºi obiecte publicitare, sponsorizãri. În ceea ce priveºte specialitãþile medicale, cei mai vizaþi sînt medicii de familie/medicinã generalã, urmaþi de medicii cardiologi ºi interniºti.

Consiliul Concurenþei considerã cã medicii ar putea fi încurajaþi sã prescrie medicamente generice prin oferirea de stimulente financiare în cazul în care se încadreazã într-un buget lunar stabilit, iar economiile realizate faþã de bugetul respectiv ar putea fi utilizate de medici pentru alte scopuri precum stagii de instruire. În cazul medicamentelor unde existã referenþiere, pacientul plãteºte diferenþa dintre preþul de referinþã (de obicei al celui mai ieftin generic) ºi preþul medicamentului care este eliberat efectiv, în funcþie de gradul de compensare. În urma analizei realizate, a reieºit cã, în cele mai multe cazuri, cel mai ieftin medicament generic lipseºte de pe piaþã sau este comercializat în cantitãþi mici. În acest context, Consiliul Concurenþei propune eliminarea din listele de compensare a medicamentelor care sînt puse pe piaþã în cantitãþi insuficiente, fiind menþinute doar pentru a da preþul de referinþã. De asemenea, Consiliul Concurenþei susþine limitarea cheltuielilor de marketing pentru anumite categorii de activitãþi, respectiv o mai bunã definire a cheltuielilor care pot fi înregistrate pentru fiecare tip de activitate de marketing sau promovare. Autoritatea de concurenþã mai recomandã realizarea unei analize cu privire la posibilitatea reglementãrii unei sume maxime care poate fi alocatã unui medic prescriptor, în decursul unui an. În acelaºi timp, din analiza realizatã la nivel de farmacii a reieºit cã pacienþii sînt direcþionaþi cãtre anumite farmacii pentru achiziþia unor medicamente.

Ca urmare, un numãr foarte mic de farmacii concentreazã o mare parte din sumele decontate la nivel de judeþ. De exemplu, în judeþul Iaºi, în septembrie 2014, dintr-un total de 386 de farmacii care au eliberat medicamente incluse în programele naþionale de sãnãtate, o farmacie a decontat 69% din totalul medicamentelor eliberate pentru Programul Naþional de Oncologie, iar în ceea ce priveºte Programul Naþional de Transplant, prima farmacie a decontat 43% din totalul medicamentelor.

Astfel, Consiliul Concurenþei recomandã eliminarea avantajelor ce pot fi oferite medicilor de reprezentaþii farmaciilor sau ai distribuitorilor pentru ca aceºtia, la rîndul lor, sã distribuie cãtre pacienþi cupoane promoþionale valabile doar în anumite farmacii. În acest fel, va exista o concurenþã realã între farmacii, bazatã pe preþuri competitive ºi servicii de calitate. În ceea ce priveºte motivarea distribuitorilor ºi a farmaciilor de a elibera medicamente ieftine, o soluþie ar fi ca aceastã activitate sã devinã rentabilã prin aplicarea unei sume fixe pe serviciu de distribuþie, respectiv farmacie.

De asemenea, pentru ca distribuitorii, respectiv farmaciile, sã nu mai comercializeze sau promoveze un anumit medicament în detrimentul altuia, o posibilã soluþie ar fi limitarea discounturilor ce pot fi oferite. O altã practicã semnalatã este cã majoritatea distribuitorilor condiþioneazã livrarea medicamentelor foarte solicitate ºi care se vînd bine de achiziþionarea, de cãtre farmacie, a altor medicamente pe care nu le doreºte ºi nu le-ar comanda dacã nu ar fi nevoitã. Aceastã vînzare legatã afecteazã cash-flow-ul farmaciilor ºi abilitatea acestora de a se concura efectiv pe piaþã. Consiliul Concurenþei recomandã Ministerului Sãnãtãþii introducerea în Legea sãnãtãþii a unei prevederi ce interzice vînzarea legatã (sub formã de pachete) în cazul activitãþilor de distribuþie de medicamente. (va urma) COSMIN PAM MATEI

Legãturile periculoase ale celor trei foºti baroni PDL din Vest (1)

peste 580 de kilometri pãtraþi, în vederea identificãrii rezervelor de gaze pe raza judeþului Timiº.

Consiliul Judeþean Arad a contractat, zilele trecute, o firmã din Timiºoara, deþinutã de rectorul USAMV Banat, Alin Cosmin Popescu, pentru a evalua un schimb de terenuri pe care urmeazã sã-l realizeze cu Primãria Aradului, condusã de candidatul PNL pentru un nou mandat de edil al localitãþii, Gheorghe Falcã.

Firma în cauzã deruleazã, încã din octombrie 2015, un contract în valoare de peste 3,45 milioane de euro, cu Agenþia Naþionalã de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã pentru cadastrarea a 12 localitãþi din judeþele Timiº, Arad ºi Caraº-Severin. Parteneri în aceastã operaþiune sînt compania UTI Grup, a lui Tiberiu Urdãreanu, ºi o societate a unor afaceriºti locali ce au deþinut, împreunã cu deputatul Alin Popoviciu, colegul de partid al lui Gheorghe Falcã, dar ºi cu fiica fostului preºedinte al Consiliului Judeþean Timiº, pãrþi sociale în firma care distribuie în România produse sportive Fischer. Aceºti parteneri au lucrat, în parteneriat, cu subsidiara Gazprom în România, NIS Petrol, pentru prospectarea a

În 30 octombrie 2015, Agenþia de Cadastru a organizat o licitaþie pentru încheierea a zece acorduri-cadru, în vederea achiziþionãrii de servicii de înregistrare sistematicã a imobilelor în Sistemul Integrat de Cadastru ºi Carte Funciarã. Obiectivul acestei operaþiuni era, potrivit caietului de sarcini, înregistrarea în acest sistem a imobilelor de pe raza tuturor unitãþilor administrativ-teritoriale (aºa-numitele sectoare cadastrale) din România, urmînd ca la finalizarea acestui obiectiv sã se întocmeascã documentele tehnice ale cadastrului, respectiv registrul cadastral al imobilelor, opisul alfabetic al titularilor drepturilor reale de proprietate sau al persoanelor ºi al altor deþinãtori, precum ºi întocmirea planului cadastral. În acest sens, ANCPI a anunþat cã doreºte sã încheie acorduri-cadru cu cîte un agent economic, însã care poate depune oferta doar pentru un singur lot. Loturile au fost împãrþite pe grupuri de unitãþi administrativ-teritoriale, reprezentînd minimum trei

judeþe. Astfel, primul lot viza 12 unitãþi administrativteritoriale din judeþele Arad, Timiº ºi Caraº-Severin.

Celelalte loturi se referã la un numãr cuprins între 10 ºi 20 de unitãþi administrativ-teritoriale, care cuprind restul judeþelor din România. Suma totalã pe care Agenþia Naþionalã de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã a pus-o la bãtaie pentru acest proiect s-a ridicat la 58.751.482,5 lei cu TVA inclus, adicã 13.055.885 de euro.

Din nou despre Laura Codruþa Kövesi. Nu de idoli ciopliþi avem nevoie, ci de lideri oneºti ºi dedicaþi! (1)

de descendenþã, stau mãrturie. Pe lîngã aceºti aleºi însã, dãruiþi cu har justiþiarist, dar prea puþini, din pãcate, pentru mulþimea de nedreptãþi ale lumii, societatea s-a vãzut nevoitã sã-ºi creeze propriul corp tehnic de intervenþie întru împãrþirea dreptãþii pãmînteºti. Astfel au apãrut meseriaºii în ale legii, formaþi pe bandã, precum inginerii ori profesorii ori contabilii, fãrã vreo selecþie de aptitudini ca la sportivi sau militari sau artiºti. Niºte oameni ca toþi oamenii, cu bune ºi cu rele, ce ºi-au îndreptat paºii spre facultãþile de Drept nu din impulsuri vocaþionale, ci din calcule, ori inerþii. Fãrã vreo glandã a adevãrului ºi corectitudinii care nu-i lãsa sã doarmã de strîmbele alcãtuiri din jur ºi fãrã vreo lepãdare realã de tentaþia pãcatului la rostirea jurãmintelor profesionale.

Doamna Kövesi ne este prezentatã ca un dar al providenþei, ca un bun de patrimoniu, ca o salvare mai mult decît naþionalã, globalã. Ce Cloºca cu Puii de Aur, ce Cuminþenia Pãmîntului? Aþi auzit sã fi sãrit vreo putere strãinã în preamãrirea ori apãrarea lor? Pentru doamna Kövesi a sãrit. Ambasada SUA la Bucureºti doar cã nu i-a turnat statuie. Doar cã nu ºi-a pus-o cariatidã la noul sediu din Bãneasa.

De atîtea osanale, s-a rãsturnat ºi ordinea în demnitãþi. Preºedintele Johannis stã preaplecat ºi o cãdelniþeazã, de dimineaþa pînã seara, cu laude lãbãrþate, pe cînd mult tãmîiata doamnã îl struneºte, de sus în jos, cu dosare piºcãtoare, ca pe armãsar vizitiul de pe caprã, cu biciul ºi zãbala.

Puterile statului, egale prin definiþie, ºi-au gãsit la noi un staroste paraconstituþional: DNA. Care a decimat legislativul, a paralizat executivul ºi, mai nou, se vrea canonizat, cu dispensã, încã din timpul vieþii.

Medicamentele generice, deºi cu cel puþin 35% mai ieftine decît variantele lor inovative, nu reuºesc sã acapareze o cotã de piaþã semnificativã, chiar ºi dupã mai mulþi ani de la intrarea pe piaþã este una dintre concluziile studiului derulat de Consiliul Concurenþei pe piaþa farmaceuticã. În acelaºi timp, autoritatea de concurenþã a constatat cã existã pieþe în care, odatã cu apariþia variantelor generice ale unui medicament inovativ, creºte cota de piaþã a altor medicamente inovative, pentru care nu existã încã echivalent generic.

Concluziile sînt similare cu cele din investigaþia sectorialã precedentã, finalizatã de Consiliul Concurenþei în 2011, din care a rezultat faptul cã existã un grad ridicat de concentrare a anumitor pieþe, din cauza comercializãrii cu precãdere a unor medicamente inovative.

Totodatã, în urma analizei autoritãþii de concurenþã a rezultat cã 57% dintre pacienþi solicitã o anumitã denumire comercialã ca urmare a recomandãrii medicului, deºi, în România, prescrierea medicamentelor se realizeazã pe substanþã activã ºi, doar în situaþii excepþionale, justificate, pe denumire comercialã.

Consiliul Concurenþei a identificat ca posibilã cauzã a acestor comportamente promovarea intensã realizatã de producãtorii de medicamente inovative. Astfel, în medie, o companie producãtoare de medicamente inovative alocã aproximativ 9% din cifra de afaceri pentru activitãþi de promovare, iar o companie producãtoare de medicamente generice alocã aproximativ 5%. În anul 2014, cheltuielile cu promovarea ºi publicitatea, înregistrate de producãtorii de medicamente din România, s-au ridicat la aproximativ 362 milioane lei.

Deosebirea dintre erou ºi idol e din categoria contrastelor esenþiale. Este deosebirea între credinþã ºi imposturã, între sacrificiu generos ºi înãlþare egoistã. În lumea modernã, idoli ciopliþi sînt, printre alþii, cei unºi de semenii lor cu mirul contrafãcut al cultului personalitãþii. Laura Codruþa Kövesi face parte dintre aceºtia ºi de-aia nu îi pot da încrederea ºi susþinerea mea. Ba, mai mult, urmînd îndemnul apostolului Ioan, încerc sã mã pãzesc de dînsa ºi sã avertizez ºi pe alþii despre falsele domniei sale virtuþi.

Sentimentul dreptãþii este ca o secreþie endocrinã pe care nu o poþi controla. Îl primeºti în sînge doar în doza cu care ai fost proiectat. Cei mai mulþi îl gustã homeopatic, în beneficiu strict privat, ºi sînt influenþaþi de el dupã cum le fluctueazã instinctul de conservare ºi glanda interesului personal. Justiþia, pentru aceºtia, este un fel de bodyguard de uz propriu care, ca sã le asigure binele lor ºi unui cerc de apropiaþi, e dezlegat, în rest, la toate relele din lume.

Existã însã ºi excepþii. Lãsate speciei cu acest „hormon“ în exces. Pentru care dreptatea ºi nediscriminarea semenilor înseamnã cauze de apãrat mai importante decît propriile interese, chiar decît propria viaþã. Martin Luther King, Nelson Mandela, Maica Tereza, ca sã nu mai vorbesc de Isus Christos, dat lumii printr-un alt fel

Cadastreazã trei judeþe

Partenerii deputatului Alin Popoviciu (1) Licitaþia a decurs exact aºa cum au fost cerinþele, în sensul cã fiecare ofertant a participat pentru cîte un lot.

Pentru primul lot, care viza cele 12 unitãþi administrativteritoriale de pe raza judeþelor Arad, Timiº ºi CaraºSeverin, a fost depusã o singurã ofertã. Anume cea a SC Procad SRL Timiºoara, ai cãrei asociaþi sînt fostul decan al Facultãþii de Agronomie, actualul rector al USAMV Banat, Cosmin Alin Popescu, ºi un anume Ion Miron.

Procad a fost lider al unei asocieri, din care mai fãceau parte companiile SC Geolink SRL Timiºoara ºi SC UTI Grup SRL, firma lui Tiberiu Urdãreanu. (va urma) Nu vedem la doamna Kövesi nici vocaþie pentru adevãr, nici har de a-mpãrþi dreptatea, nici echilibru de a sta, imparþialã, între împricinaþi. Ba, mai rãu, le-a întors pe toate acestea de-a-ndoaselea. În loc sã fie echilibratã ºi calmã, este pãtimaºã ºi ameninþãtoare (vezi cum a sãrit sã-l demaºte pe Daniel Morar pentru cã a þinut la sertar dosarele ANRP, sau cum s-a stropºit la MRU cã-i apãrã pe corupþii internaþionali. Dupã ce tãcuse complice atîþia ani, brusc, s-a inflamat atunci cînd a avut ceva de împãrþit cu ei, cînd aceºtia au cãlcat-o, într-un fel sau altul, pe interese). În loc sã fie corectã ºi cu atitudine deontologicã, este dictatorialã ºi rãzbunãtoare (vezi cum i-a eliminat din sistem pe procurorii Iacobescu ºi Ciurea pentru cã au îndrãznit sã încerce sã-ºi facã meseria ca la carte, ºi cum a blocat dosarele la care aceºtia lucrau - Mircea Bãsescu - Bercea ºi ALRO- de îndatã ce urmele duceau cãtre clanul Bãsescu, aflat sub protecþia ei extraordinarã).

Exemple ar fi multe de abuzuri ºi chiar de orori comise de Laura Kövesi ºi instituþia pe care o conduce în numele luptei anticorupþie. Cine a vrut cu adevãrat sã afle adevãrul ºi sã descifreze personajul nu mai are nevoie de demonstraþii suplimentare. Demonstraþia supremã ne rãneºte vederea ºi auzul în fiecare zi: în lumea „dreaptã“ pe care doamna Kövesi o pãstoreºte, Traian Bãsescu zburdã liber ºi ne dã lecþii de moralitate, în vreme ce profesorul Mencinicopschi putrezeºte în puºcãrie într-o formã de exterminare politicã, comparabilã ca ticãloºie a pretextului cu uciderea de cãtre securitatea comunistã a lui Gheorghe Ursu. (va urma) CONTELE DE SAINT GERMAIN

Pag. a 17-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Curtea de Conturi demascã modul cum s-au cheltuit banii la Ministerul Dezvoltãrii condus de Dragnea (1) Ministerul Dezvoltãrii a fost condus de Dragnea în anii 2013-2014 ºi a alocat fonduri în cadrul Programului Naþional de Dezvoltare Localã (PNDL) prin ordine de ministru, nepublicabile în Monitorul Oficial, în baza unei ordonanþe de urgenþã aprobatã la vremea respectivã de Guvernul Ponta. Un raport al Curþii de Conturi aratã cum au fost cheltuiþi peste 2,3 miliarde de lei pentru respectivul program de cãtre Liviu Dragnea, ºeful Ministerului Dezvoltãrii.

Inspectorii au descoperit probleme în evaluarea capacitãþii instituþionale ºi organizatorice a ministerului în derularea PNDL, cã nu s-au elaborate planuri pentru limitarea consecinþelor apariþiei riscurilor, cã nu au existat date din teren astfel încît nu s-a putut evalua gradul de realizare a obiectivelor, cã s-au gestionat cele 2,3 miliarde de lei în niºte tabele Excel, cã s-au semnat finanþãri care urmau sã se deruleze în doar cîteva zile pentru cã se termina anul, cã s-au suplimentat fonduri fãrã nici o verficare sau evaluare etc. Într-una din concluzii, Curtea de Conturi susþine cã MDRAP, condus de Liviu Dragnea, a deþinut unele analize, însã acestea s-au limitat la urmãrirea numãrului de obiective de investiþii finalizate raportat la numãrul celor finanþate. Conform raportului Curþii, PNDL a fost conceput pe trei paliere: modernizarea satului românesc, regenerarea urbanã ºi infrastructura la nivel judeþean. În 2013, au fost alocate 581 milioane de lei, iar în 2014, 2,4 miliarde de lei. Au fost cheltuite 2,3 miliarde de lei, iar datoriile ministerului au crescut în 2014 de la 2,4 miliarde de lei la 7 miliarde de lei. Raportul aratã cã sistemul de control implementat la nivelul Ministerului a fost parþial, deoarece conducerea ºi personalul cunosc importanþa controlului intern, dar cadrul de reglementare a fost implementat parþial; au fost identificate o parte a riscurilor majore; procedurile nu au acoperit suficient prevenirea tuturor riscurilor; problemele apãrute au fost înlãturate parþial; procesul de management al riscului a fost parþial funcþional; în derularea PNDL, conducerea Direcþiei Generale de Dezvoltare Regionalã ºi Infrastructurã (DGDRI) nu a reacþionat în mod corespunzãtor prin implementarea unor controale asupra riscurilor semnificative ºi, de asemenea, riscurile nu au fost suficient identificate; nu au putut fi identificate ºi diminuate riscurile de fraudã cu ajutorul activitãþilor de control proiectate ºi implementate. Inspectorii Curþii susþin cã s-au identificat o serie de deficienþe printre care: la nivelul entitãþii nu existã un cod de conduitã eticã ºi profesionalã, care sã conþinã aspecte referitoare la: respectarea principiilor ºi valorilor etice în cadrul instituþiei, încurajarea personalului de a comunica preocupãrile în materie de eticã, contribuþia personalului de conducere la crearea unui mediu adecvat acestei comunicãri; deºi existã o

Dezastru ecologic: pãdurarii au pus la pãmînt ºi pãdurea Snagov (2) De pazã la jaf (1) „Am fãcut imediat o plîngere la Inspectoratul Judeþean de Poliþie, semnalînd cã acolo se furã. Nu mai ºtim cum sã spargem cercul ãsta infracþional care distruge acea pãdure”, spune revoltat Dan Trifu. În urma sesizãrii, poliþia a trimis o echipã de ofiþeri în zonã care, spre mirarea tuturor, a constatat ceea ce constataserã ºi alþii înainte: „Nu au fost descoperite indicii privind efectuarea de tãieri ilegale de arbori”. Totuºi chiar poliþia recunoaºte cã pe drumul din vecinãtate se transportau ilegal copaci furaþi: „Urmare a controalelor în trafic efectuate de cãtre organele de poliþie, în zona fondului forestier a fost identificat un numãr de trei transporturi de masã lemnoasã pentru care nu au fost emise avize primare ori secundare de însoþire, fiind dispusã împotriva celor trei transportatori sancþiune contravenþionalã (...) ºi mãsura confiscãrii lemnului transportat ilegal. Cuantumul total al sancþiunilor aplicate este de 6.000 lei, iar volumul de lemn confiscat este de 8 metri cubi”. Totuºi ce au gãsit poliþiºtii avea sã se demonstreze cã era doar o picãturã într-un ocean. În curînd avea sã se descopere cã de luni de zile hoþii tãiau concertat pãdurea, fãrã sã îi deranjeze nimeni.

Cum s-a descoperit mãcelul Martie 2016. O echipã de inspectori de la Garda Forestierã Bucureºti intrã, în cele din urmã, în pãdurea

informare transmisã DGDRI cu privire la respectarea Normelor de conduitã a funcþionarilor publici ºi implementarea procedurilor disciplinare, elaboratã de Direcþia Resurse umane, în data de 26.03.2015, aceasta nu reprezintã o reglementare în domeniul eticii, ci recomandã consultarea de cãtre funcþionari a unor acte normative ºi comunicã atribuþiile consilierului de eticã desemnat în cadrul entitãþii; la nivelul ministerului nu existã un cadru formalizat în vederea raportãrii/gestionãrii eventualelor nereguli, astfel încît sã fie diminuate riscurile de fraudã în cadrul derulãrii PNDL; nu sînt instituite proceduri pentru gestionarea în mod corespunzãtor a situaþiilor de conflict de interese, pentru personalul implicat în implementarea PNDL. Raportul Curþii aratã cã evidenþa electronicã pentru gestionarea datelor ºi informaþiilor din cadrul PNDL comportã riscuri din punct de vedere al securitãþii ºi al validãrii datelor cu caracter financiar pentru cã practic finanþãrile de 2,3 miliarde de lei au fost realizate cu ajutorul unor tabele Excel stocate pe Google Drive. „Aceastã evidenþã electronicã nu poate fi însã încadratã în caracteristicile specifice unui sistem informatic. Datele aferente derulãrii programului sînt procesate ºi întreþinute printr-un mecanism bazat pe fiºiere de tip MS Excel, plasate pe Google Drive, deschise accesului comun pentru personalul de specialitate cu atribuþii legate de derularea programului, realizîndu-se în practicã o separaþie a atribuþiilor, fãrã însã ca aceste elemente sã fie transpuse într-un cadru procedural corespunzãtor”, se spune în documentul Curþii.

Lipsa condiþiilor optime din spaþiul de stocare a informaþiilor, administrarea acestuia prin intermediul unor terþi externi (din þarã ºi din afara þãrii), imposibilitatea exercitãrii controlului direct asupra acestor acþiuni, cît, mai ales, dependenþa de disponibilitatea serviciilor de comunicaþii internet se constituie într-o categorie de riscuri importante, greu de controlat.

Existã, totodatã, riscul ca, în lipsa instituirii unui mecanism fiabil de salvare/ restaurare a fiºierelor, informaþiile conþinute de acestea sã fie alterate sau chiar pierdute ºi, astfel, sã fie diminuat semnificativ gradul de realizare a activitãþii de monitorizare a obiectivelor de investiþii incluse în program.

Instrumentul informatic utilizat în cadrul DGDRI pentru gestionarea datelor ºi informaþiilor din cadrul PNDL a fost mult deficitar din punct de vedere al securitãþii informaþiilor stocate/gestionate, al accesului securizat pe bazã de parole pentru înregistrarea/verificarea datelor. Acest fapt poate influenþa caracterul veridic ºi/sau acurateþea datelor ºi informaþiilor la un anumit moment, în derularea programului sau pentru un interval de timp ºi poate genera la raportãri eronate cu privire la realizarea obiectivelor PNDL. Imposibilitatea validãrii datelor ºi/sau informaþiilor gestionate prin instrumentul informatic utilizat în cadrul DGDRI, în special a celor financiare, de cãtre personalul direcþiei financiar-contabile (valoarea contractelor de finanþare, a actelor adiþionale încheiate, alocãrile pentru fiecare an pe obiective de investiþii/ judeþe, suplimentãri de sume/redistribuiri, valoarea

restului cheltuielilor necesare finalizãrii obiectivului de investiþii, valoarea solicitatã la platã, valoare facturi, sume decontate, sume justificate etc.), prin neacordarea accesului pentru vizualizare/înregistrare date în evidenþa electronicã a DGDRI. Nu existã o procedurã de verificare/confruntare a datelor/informaþiilor gestionate de cãtre DGDRI cu cele din evidenþa financiar-contabilã, în baza cãrora se întocmesc situaþiile financiare ale MDRAP, iar în practicã nu s-a putut face dovada realizãrii unui punctaj efectiv între evidenþele gestionate în cadrul celor douã structuri din cadrul MDRAP. În perioada 2013-2014, MDRAP nu a efectuat verificãri privind exactitatea ºi realitatea datelor transmise de cãtre beneficiarii PNDL. Pentru îndeplinirea acestor atribuþii de verificare, MDRAP a intrat în colaborare cu Inspectoratul de Stat în Construcþii. Acesta a solicitat MDRAP stabilirea unor criterii de prioritizare în verificarea obiectivelor de investiþii, iar ministerul a transmis propunerea de verificare într-o primã etapã a obiectivelor de investiþii cãrora le-au fost decontate fonduri, în anul 2014, de peste 500.000 lei, iar în a doua etapã cele care se încadreazã sub acest prag.

Curtea de Conturi a atras atenþia cã ministrul de atunci, Liviu Dragnea, a semnat ordine care urmau sã fie realizate în doar cîteva zile. „Au fost emise ordine de ministru pentru aprobarea la finanþare ºi, respectiv, au fost încheiate contracte de finanþare pentru obiective de investiþii noi, în luna decembrie, valabilitatea contractului de finanþare fiind astfel de doar cîteva zile (pînã la finele anului); acest fapt nu reprezintã un mod economicos, eficient ºi eficace de alocare a fondurilor, în condiþiile în care nu existã timpul fizic necesar de derulare a contractelor ºi de utilizare a sumelor”, se spune în document. În plus, au fost date contracte fãrã nici un fel de criteriu de evaluare. „Atît în anul 2013, cît ºi în anul 2014, din totalul sumelor alocate prin ordine de ministru în baza cãrora s-au încheiat ulterior contracte de finanþare cu beneficiarii, numai o parte din sume, respectiv cele ce corespund bugetului iniþial, au la bazã o notã de fundamentare care face trimitere la criteriile de prioritizare”, conform raportului Curþii.

Cu ocazia redistribuirii sau suplimentãrii resurselor financiare faþã de valoarea iniþialã alocatã, MDRAP nu a efectuat analizele corespunzãtoare în baza criteriilor de prioritizare, în scopul fundamentãrii sumelor aprobate la finanþare. Atît în anul 2013, cît ºi în anul 2014, din totalul sumelor alocate prin ordine de ministru în baza cãrora s-au încheiat ulterior contracte de finanþare cu beneficiarii, numai o parte din sume, respectiv cele ce corespund bugetului iniþial, au la bazã o notã de fundamentare care face trimitere la criteriile de prioritizare. Restul sumelor, reprezentînd suplimentãri bugetare, au fost alocate la cererea beneficiarilor, fãrã o analizã corespunzãtoare ºi fãrã a se relua procedura de alocare reglementatã de OUG nr.

28/2013 pentru alocarea bugetului iniþial. (va urma) CRISTIAN CREÞU

Sangov, hotãrîtã sã gãseascã totuºi locurile de unde anume se tot taie copaci. La prima vedere, pãdurea pare în regulã pentru ochiul unui neavizat. Din loc în loc apar goluri în pãdure, dar acolo apar vlãstari de copaci, ca ºi cum codrul s-ar fi regenerat de la sine. Unul din inspectori pune mîna pe o cazma ºi sapã sub unul din vlãstare. ªi, surprizã: la o distanþã de 40 de centimetri gãseºte o cioatã groasã a unui copac de o sutã de ani, tãiat de curînd. Prin urmare, cineva sãpase în jurul unui arbore secular, tãiase cu drujba copacul aproape de rãdãcinã, sub nivelul solului, a pus apoi pãmîntul înapoi ºi a plantat un puiet ca sã nu batã la ochi. Iar procedura aceasta mafiotã se tot repetã din loc în loc de zeci ºi sute de ori. În total, s-au gãsit peste 1.500 de arbori culcaþi la pãmînt, 80% dintre ei stejari de o sutã de ani, extrem de valoroºi pe piaþa neagrã. „Aici s-a furat cu acordul celor din sistemul silvic. Aici toatã lumea a ºtiut: ºi pãdurari, ºi ºefi de district, ºi ºefi de ocol”, acuzã un angajat din interior. Poliþia Ilfov ne confirmã cã jaful acesta a ajuns, în cele din urmã, ºi în ateþia lor: „Urmare a controlului efectuat de Garda Forestierã Bucureºti la nivelul Ocolului Silvic Snagov a rezultat cã exploatãrile forestiere efectuate în unitãþile menþionate nu concordã cu prevederile legale ºi normele tehnice în vigoare, existînd deficienþe la marcarea ºi extragerea arborilor”, se aratã într-o informare a IPJ.

ilegale sînt presiunea foarte mare a populaþiei asupra pãdurii din zonã precum ºi nerespectarea de cãtre pãdurarii titulari ai cantoanelor silvice ºi a ºefului de district a atribuþiilor de serviciu pe linie de pazã a fondului forestier, precum ºi slaba implicare a personalului tehnicoingineresc din cadrul Ocolului Silvic Snagov în acþiunea de prevenire ºi combatere a sustragerilor de material lemnos”, spune directorul general Romsilva, Cãlin Laurenþiu Bibarþ. Drept consecinþã, pentru cã s-au gãsit furturi în toate cantoanele Trupului de Pãdure Snagov, care totalizeazã 1.207 metri cubi de material lemn, au fost demiºi toþi pãdurarii ºi ºeful lor de district, iar unii dintre ei au deja dosar penal pentru furt din codrii statului.

Din informaþiile noastre, la faþa locului este acum o desfãºurare impresionantã de forþe. Nu mai puþin de 40 de inspectori silvici aduºi din toatã þara iau la rost toatã activitatea Direcþiei Silvice Ilfov. Se bãnuieºte cã dimensiunile jafului sînt mult, mult mai mari.

Dupã o perioadã de cîþiva ani de relativã acalmie, cînd pãrea cã hoþii de lemn au pierdut drumul cãtre Plãmînul Verde al Capitalei, tãierile masive au reînceput ºi în Pãdurea Bãneasa. Aerul a douã milioane de locuitori depinde de o pãdure de 1.200 de hectare de la marginea Capitalei, hãcuitã de infractori. Reteþa este aceeaºi: ajutorul vine din interior, iar autoritãþile fie se fac cã nu vãd, fie nu reuºesc sã-i gãseascã pe vinovaþi. Metoda de operare, similarã: o buturugã incendiatã ca sã nu se vadã cã a fost tãiatã, un ciot camuflat sau un copac tãiat exact la nivelul solului, alþi copaci abandonaþi.

Sfîrºit ALEX NEDEA

Ajutorul a venit chiar din interior Chestionaþi de reporterii „Jurnalului Naþional“, reprezentanþii Romsilva recunosc cã jaful a fost concertat chiar de proprii angajaþi: „Cauzele principale ale tãierilor

Pag. a 18-a – 10 iunie 2016

Se dã startul apelului în dosarul Microsoft Magistraþii Curþii Supreme sînt aºteptaþi sã judece primul termen în apelul declarat în dosarul Microsoft, în care oamenii de afaceri Nicolae Dumitru ºi Dorin Cocoº, fostul ministru Gabriel Sandu ºi fostul primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan, au fost condamnaþi în martie.

Procurorii au fãcut apel în acest dosar considerînd cã pedepsele date de prima instanþã sînt prea mici. Nicolae Dumitru a fost condamnat la 1 an ºi 6 luni închisoare cu suspendare. Gabriel Sandu ºi Dorin Cocoº au primit 2 ani cu executare, iar Gheorghe ªtefan - 3 ani cu executare. În plus, magistraþii au dispus confiscarea urmãtoarelor sume: 1 milion de euro de la Dumitru Nicolae, 2.196.035 euro de la Gabriel Sandu, 3.700.000 euro de la Dorin

ROMÂNIA MARE“

Cocoº, 3.996.360 euro de la Gheorghe ªtefan. În cazul omului de afaceri Nicolae Dumitru, instanta a mai dispus un termen de supraveghere de 3 ani, acesta fiind obligat sã presteze muncã neremuneratã în folosul comunitãþii pe o duratã de 90 de zile în cadrul Administraþiei Domeniului Public sector 2. Magistraþii au mai decis ca din pedepsele primite de Dorin Cocoº, Gabriel Sandu ºi Gheorghe ªtefan sã fie scãzute perioadele în care aceºtia au stat în arest preventiv ºi arest la domiciliu (aproximativ 8 luni pentru fiecare), fiindu-le interzisã exercitarea unor drepturi civile pe o perioadã de 2 ani, dupã executarea închisorii.

De ce aceste pedepse În motivarea acestei decizii, judecãtorii au explicat cã Dorin Cocoº, Nicolae Dumitru ºi Gabriel Sandu au beneficiat de pedepse mici, deoarece au fãcut denunþuri în cur-

Istoria cusutã cu aþã albã a terenului subevaluat de 56 de ori, pe care urma sã se ridice hotelul secret al lui Gabriel Oprea (1)

luare de mitã. Cei doi sînt arestaþi din 24 martie 2016. În acest dosar este cercetatã inclusiv nepoata generalului Gabriel Oprea, Loredana Radu. Aceasta se aflã în arest la domiciliu pentru complicitate la luare de mitã ºi spãlare de bani.

Gabriel Oprea se aflã din nou în vizorul DNA. Hotelul pe care voia sã-l construiascã pe malul lacului Floreasca, pe un teren primit ºpagã de subalternul sãu politic, primarul suspendat al sectorului 2, Neculai Onþanu, este luat la puricat de anchetatori. DNA are indicii cã tranzacþia prin care terenul a ajuns la Oprea ar fi fictivã. Ancheta în cazul primarului suspendat al sectorului 2, Neculai Onþanu, acuzat cã a luat ºpagã pentru a facilita retrocedarea unor terenuri, a ajuns, inevitabil, ºi la ºeful sãu pe linie politicã, Gabriel Oprea (UNPR). Unul dintre terenurile cu care ar fi fost mituit edilul de cãtre afaceriºtii Cristi Borcea ºi Dragoº Dobrescu ar fi ajuns la Gabriel Oprea, care ar fi construit pe el un hotel. Nepoata senatorului, avocat de profesie, ar fi fost doar un paravan, pentru a se da o provenienþã legalã terenului. Tranzacþia prin care avocata Loredana Radu ar fi vîndut cu 400.000 de euro unchiului sãu, Gabriel Oprea, 1.000 de metri pãtraþi de teren, pe strada Barbu Vãcãrescu, este verificatã acum de procurorii DNA. Anchetatorii au indicii cã aceastã tranzacþie ar fi fost fictivã. Detaliile apar în motivarea judecãtorilor care au prelungit arestarea preventivã a lui Onþanu ºi a secretarului Primãriei sectorului 2, Toma ªutru, cercetaþi pentru

Denunþãtorii ºi martorii din dosar au declarat la DNA cã, pe 13 noiembrie 2007, Loredana Radu nu ar fi plãtit nici un leu pentru terenul de 1.000 de metri pãtraþi. Potrivit DNA, totul ar fi fost un aranjament între Onþanu ºi afaceriºtii Borcea ºi Dobrescu, iar avocata ar fi jucat rolul de intermediar. Edilul ar fi primit mitã douã terenuri, unul de 1.000 de metri pãtraþi, prin intermediul avocatei, ºi unul de 500 de metri pãtraþi, prin intermediul unei alte persoane, Aurel Radu. În schimb, Onþanu ar fi facilitat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri ce totalizau 83.500 de metri pãtraþi pe raza Sectorului 2. Avocata spune cã ar fi plãtit cash un avans de 5.000 de euro, la o datã neprecizatã, ºi alþi 45.000 de euro în ziua încheierii contractului. Însã, procurorii atrag atenþia ºi asupra discrepanþei preþurilor înaintate de Radu, care practic afirmã cã ar fi plãtit 50 de euro/mp, în total 50.000 de euro, în condiþiile în care piaþa imobiliarã explodase în 2007, iar un metru pãtrat de teren în acea zonã se vindea cu 2.800 de euro. Astfel, terenul ar fi valorat 2.800.000 de euro. Chiar Ghidul cu preþuri orientative ale imobilelor realizat de Uniunea Naþionalã a Notarilor Publici evalua acel teren la minimum 500.000 de euro. Mai mult, un an

Caracatiþa corupþiei din vama Moraviþa a renãscut mai puternicã ºi mai periculoasã (1)

doar de la contrabandiºti, ci erau deschiºi cãtre „orice activitãþi apte sã genereze venituri ilicite – sprijinirea traficului de migranþi; favorizarea unor infractori daþi în urmãrire generalã, prin permiterea accesului acestora nestingherit peste frontiera de stat; omiterea constatãrii, contra unor sume de bani, a oricãror abateri de naturã contravenþionalã înregistrate la momentul trecerii frontierei“. Mai mult decît atît, atunci cînd nu puteau constata vreo neregulã, poliºtii tot cereau ºpagã, în virtutea unei aºa-zise „tradiþii“ cãreia cãlãtorii trebuiau sã i se supunã. „Pentru ca lipsa de scrupule a funcþionarilor sã fie totalã, se impune remarcat faptul cã, pînã ºi în acele situaþii cînd nu aveau nici un element pentru care sã solicite remiterea unor sume de bani, poliþiºtii de frontierã solicitau expres acest lucru, fãrã nici cea mai micã jenã, apelînd la diferite formule, consacrate deja în limbajul acestora: «kafa ima?» (n.r - în limba sîrbã: ai o cafea?), «tradiþia», «dai ºi tu ceva?», «hai, sã fie bine!», «trebuie fãcut ceva» etc.“, au arãtat anchetatorii.

La cinci ani distanþã de la momentul în care toþi angajaþii vãmii Moraviþa au ajuns dupã gratii pentru corupþie, procurorii au lãsat din nou punctul de frontierã fãrã pazã. Motivul: corupþia a revenit mai energicã ºi mai periculoasã. Poliþiºtii vizaþi de noua anchetã sînt acuzaþi inclusiv de faptul cã-i ajutau pe infractorii urmãriþi general sã fugã din þarã. În urmã cu 5 ani, autoritãþile judiciare demarau cea mai amplã operaþiune anticorupþie de pînã atunci. Procurorii DNA, însoþiþi de o armatã de poliþiºti ºi jandarmi, au descins în vãmile Moraviþa ºi Naid㺠de unde au ridicat peste o sutã de vameºi ºi poliþiºti acuzaþi cã au trecut de cealaltã parte a legii. La 5 ani distanþã, Vama Moraviþa, care între timp ºi-a refãcut efectivele decimate de anchetã, se aflã în centrul unui scandal similar. Ancheta de atunci a DNA nu numai cã nu a stîrpit corupþia la PTF StamoraMoraviþa, dar a determinat chiar o rafinare a metodelor folosite de funcþionarii vãmii de a lua ºpagã, pentru a nu mai fi prinºi atît de uºor. De doi ani au avut nevoie procurorii DIICOT ca sã probeze din nou corupþia de aici, iar în anchetã a fost nevoie inclusiv de investigatori sub acoperire. Marþi au acþionat. Zeci de procurori, ofiþeri DGA ºi mascaþi au blocat complet Vama Moraviþa, atît pe sensul de intre în þarã, cît ºi pe cel de ieºire spre Serbia, fiind vizaþi nu mai puþin de 80 de suspecþi – poliþiºti de frontier, dar ºi traficanþi de þigãri.

Simultan cu acþiunea din vamã, anchetatorii au fãcut alte 40 de descinderi la locuinþe ale contrabandiºtilor ºi funcþionarilor vamali.

ªpaga „tradiþionalã“ Potrivit unor surse judiciare, creierul grupãrii era ºeful PTF Stamora-Moraviþa, Gabriel Ionuþ Furcea, care îi coordona pe ºefii de turã. Banii strînºi de la contrabandiºti erau împãrþiþi apoi între poliþiºtii de frontierã.

Acelaºi ofiþer, Gabriel Furcea, mai fusese cercetat ºi acum doi ani, în urma unui incident provocat în vamã de mai mulþi contrabandiºti de þigãri. Ancheta procurorilor DIICOT a scos la ivealã cã funcþionarii nu luau ºpagã

DNA: Terenul a fost subevaluat

Palierele contrabandandei Ancheta a relevat douã paliere importante ale contrabandei din PTF Moraviþa, protejatã de funcþionarii corupþi. Astfel, într-o primã categorie se încadreazã diferitele grupãri constituite pe plan local. Fiecare astfel de grupare era alcãtuitã din mai multe persoane cu roluri clar definite - unii transportau þigãrile, alþii le depozitau, iar alþii le vindeau pe piaþa neagrã. Aceste grupãri acþioneazã cu preponderenþã în zona pieþelor agro-alimentare, unde îºi împart zona de comercializare ºi aprovizioneazã ºi micii distribuitori din localitãþile limitrofe, magazinele de cartier etc. A doua categorie, cea mai importantã, era formatã de contrabandiºtii „de anvergurã“. Aceºtia sînt contrabandiºti cu „state vechi“, care au ajuns, cu timpul, la un nivel ce le permitea sã nu se mai implice direct în relaþia cu distribuitorii þigãrilor.

De aceea, investigaþiile au fost complicate. „În aceste condiþii, cercetãrile penale ajung cu dificultate la aceastã categorie de contrabandiºti, context în care aceºtia ºi-au consolidat în timp poziþia pe piaþã, îºi permit avansarea unor sume importante de bani ºi, poate cel mai important, ºi-au dezvoltat un sistem propriu de conexiuni, atît în rîndul surselor de aprovizionare din spaþiul fost iugoslav, cît ºi în cadrul instituþiilor din sistemul judiciar, în special al poliþiei de frontierã, ai cãror membri,

sul urmãririi penale ºi ºi-au recunoscut vinovãþia în faþa instanþei. Cît îl priveºte pe fostul primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan, acestuia i s-a aplicat principiul „proporþionalitãþii“ în raport cu ceilalþi inculpaþi, chiar dacã el nu ºi-a recunoscut faptele în timpul procesului. Un alt motiv invocat de magistraþi pentru aplicarea unor pedepse reduse în acest dosar este cã beneficiarii reali ai unor sume exorbitante din contractele cu licenþe Microsoft au fost Floricã Claudiu ºi Dinu Pescariu, cei care au avut doar calitatea de martori denunþãtori la DNA. Potrivit DNA, contractul-cadru de închiriere de licenþe Microsoft din 15 aprilie 2004 ar fi fost încheiat în condiþii oneroase pentru bugetul de stat, asigurînd posibilitatea deturnãrii unui discount de circa 47% acordat de firmã în considerarea Guvernului României ºi, implicit, permiþînd plata unor comisioane cãtre persoanele implicate. („Adevãrul“) mai tîrziu, pe 17 decembrie 2008, Loredana Radu ar fi vîndut terenul cãtre unchiul sãu, Gabriel Oprea, cu suma de 400.000 de euro. Dupã tranzacþie, avocata a cerut de la Primãria sectorului 2 o autorizaþie de construire pentru un hotel cu 10 niveluri (3S+P+6E), care a fost ulterior edificat. În final, Oprea a donat terenul fiicei sale, împreunã cu hotelul aflat ºi astãzi în construcþie.

Indiciile anchetatorilor Iniþial, avocata Loredana Radu a acceptat sã colaboreze cu procurorii, dar numai pentru scurt timp. „Unchiul meu mi-a oferit 400.000 euro pe acel teren ºi recunosc cã eu am vrut sã-l vînd unui alt potenþial client cu o sumã, probabil, mai mare, dat fiind potenþialul zonei ºi faptul cã avea o poziþionare pe care eu o consider foarte frumoasã. Unchiul meu mi-a achitat integral banii ºi consider cã ºi aºa am ieºit în cîºtig“, a declarat, la DNA, Loredana Radu. Pe lîngã explicaþiile necredibile date de nepoata generalului Oprea, procurorilor le-a mai atras atenþia faptul cã dupã începerea anchetei, avocata ºi-a adus aminte sã depunã cei 400.000 de euro pe care i-ar fi primit de la Oprea într-un cont bancar. Ea a declarat cã în aceastã perioadã (2008-2016) ar fi þinut bani în biroul sãu. Atunci cînd procurorii au pus întrebãri suplimentare despre tranzacþie, Loredana Radu a refuzat sã mai rãspundã. (va urma) („Adevãrul“) prin corupere ºi cointeresare, le asigurã palierul de protecþie a activitãþilor infracþionale“, au arãtat anchetatorii.

Anchetele DNA au schimbat „modus operandi“ Surse judiciare au explicat cã, dupã acþiunile din 2010-2011, coordonate de DNA, la punctele de trecere a frontierei de la graniþele de vest ºi de est, s-a constatat treptat o schimbare esenþialã în modul de operare al contrabandiºtilor ºi poliþiºtilor de frontierã. Astfel, anterior acþiunilor DNA, modul de operare era oarecum „la vedere“, adicã ºpãgile erau date chiar în vamã, în funcþie de fiecare transport de þigãri. Traficantul era întrebat ce cantitate transportã, pentru a se stabili ºpaga – „vama“ era de 50 euro pentru fiecare bax de þigãri (50 de cartuºe) sau un euro pentru fiecare cartuº de þigãri (10 pachete de þigãri). Pentru a nu risca sã mai fie prinºi, traficanþii, dar ºi poliþiºtii, ºi-au schimbat modul de lucru: transporturi de þigãri mai rare, dar mai mari, precum ºi remiterea mitei în afara vãmii. Astfel, contrabandiºtii „de anvergurã“ foloseau la un transport fie mai multe autoturisme, fie maºini mai mari, precum camioane sau chiar TIR-uri.

Transporturile erau anunþate din vreme ºi se fãceau pe turele indicate dinainte. Ulterior, contrabandiºtii se întîlneau cu funcþionarii corupþi pentru remiterea ºpãgilor.

Pentru a elimina riscul unui flagrant, plata mitei se fãcea, de obicei, pe teritoriul Serbiei. Pe de altã parte, mici traficanþi de pe plan local treceau vama pe jos de mai multe ori pe zi, avînd asupra lor, la un transport, doar cîteva cartuºe de þigãri. În acest fel, contrabandiþiºtii evitau controalele amãnunþite aºa cum se fãceau în cazul autoturismelor ºi nici nu erau înregistraþi în vamã, trecînd cu buletinul. Astfel, aceste persoane erau de fiecare datã lãsate sã treacã fãrã nici o formalitate. Mai mult, poliþiºtii de frontierã aveau grijã ca respectivii contrabandiºti sã nu fie depistaþi la eventuale acþiuni de control. Un investigator sub acoperire a arãtat cum erau avertizaþi contrabandiºtii. Pe 29 octombrie 2015, ºeful de turã i-a spus unuia dintre traficanþi sã aºtepte, pentru cã în zonã erau ofiþeri de la compartimentul de combatere a infracþionalitãþii transfrontaliere (CIT). Poliþistul a mers pe sector pentru a monitoriza miºcãrile celor care fãceau controlul, dupã care i-a dat „verde“ contrabandistului pentru a trece vama în deplinã siguranþã. (va urma) („Adevãrul“)

ROMÂNIA MARE“

Dromichete, înþeleptul rege al geþilor (4) Dromichete mai este important ºi pentru faptul cã el ne-a lãsat cea mai veche confirmare documentarã a culorilor naþionale roºu, galben ºi albastru. În pictura care împodobeºte camera mortuarã a mormîntului sãu, descoperit în anul 1982 de bulgari la Sudul Dunãrii, este reprezentat ºi scutul regal cu patru petale aºezate în cruce - douã albastre ºi douã roºii pe fond auriu. Motivul se repetã alternativ cu un alt simbol, probabil tot de protecþie Acelaºi scut regal, cu cele 4 petale în cruce, de data aceasta aflat în mîna lui Decebal, este reprezentat pe Columna lui Traian, dar nu se ºtia ce culoare avea.

Astãzi existã confirmarea cã petalele erau albastre ºi roºii pe fond auriu. Sculptorul care a executat aceastã scenã de pe Columna lui Traian a vrut sã scoatã în evidenþã importanþa scutului regal, acesta fiind, practic, centrul imaginii, acoperind alte patru scuturi diferite. Înþelepciunea cu care Dromichete a rezolvat conflictul cu Lysimah a avut un mare rãsunet în lumea anticã. Numeroºi istorici greci au consemnat-o. La aceasta a contribuit ºi numãrul mare de martori oculari, cei 100.000 de soldaþi macedonieni ºi traci eliberaþi. A fost ºi a rãmas un caz unic în istoria universalã.

Pentru români, comportamentul lui Dromichete ºi al geþilor sãi este un motiv de mîndrie. Istoricii noºtrii nu

O incursiune în istoria pirateriei (2) Provizii putrezite ºi mereu insuficiente Mîncarea de la bordul corãbiilor era groaznicã.

Peºtele ºi carnea erau putrezite, apa stãtutã ºi biscuiþii plini de larve ºi gãrgãriþe. Mulþi dintre marinari nu reuºeau sã mãnînce decît pe întuneric. Aºa cum erau, proviziile se dovedeau insuficiente pentru cîþi oameni erau înghesuiþi la bord. Piraþii erau mereu înfometaþi ºi însetaþi, acest lucru reprezentînd un stimulent pentru atacurile care se dãdeau, uneori, la limita nebuniei.

Rareori erau capturate adevãrate delicatese, cum ar fi smochinele, stafidele, mirodeniile, marmelada sau carnea uscatã. Bolile venerice erau atît de rãspîndite, încît atunci cînd piraþii atacau o navã se nãpusteau mai întîi asupra lãdiþei cu medicamente, unde sperau sã gãseascã soluþiile cu mercur folosite atunci la tratarea sifilisului; abia apoi treceau la jefuirea corabiei.

Majoritatea piraþilor, marinari la bazã La bordul navelor, existau foarte puþine mijloace prin care piraþii puteau sã-ºi omoare timpul. Printre acestea se numãrau jocul de cãrþi, zarurile sau trasul la þintã, în cazurile în care existau suficiente rezerve de muniþie. Bãutura, în special romul sau punch-ul din rom, reprezenta, de asemenea, un mod de a combate plictiseala. Existau ºi excepþii: unii dintre piraþi îºi

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (108) *** IRONIA SORÞII În toiul execuþiei, în marea piaþã din Bordeaux, ghilotina, care trebuia sã taie capul deputatului girondin Jean-Baptiste Salles (+1794), înþepeninduse, cuþitul nu mai cãdea. Cum cãlãul nu izbutea sã rezolve „pana“, Salles, cu capul deja pus în luneta ghilotinei, îi spuse unde sã umble. Instrucþiunile îi furã urmate întocmai ºi, douã minute mai tîrziu, capul îi cãdea în coº. *** SYLLA (Lucius Cornelius Sulla Felix) General ºi om politic roman Data morþii: 78 î.Chr. (la 60 de ani) Cauza: pitiriazis Locul: Pozzuoli, lîngã Cumae (Italia) Înhumat: cenuºa i-a fost înhumatã pe Cîmpul lui Marte (pe locul actualului Palazzo della Cancelleria), Roma.

Pag. a 19-a – 10 iunie 2016

au valorificat acest moment excepþional ºi unic. Unii dintre istorici recunosc, în treacãt, cã Dromichete a fost un rege la fel de important ca Burebista sau Decebal, fãrã a insista pe realizãrile sale excepþionale.

Alþii abia recunosc statul sãu de rege, doar pentru cã l-a învins pe Lysimah, rege peste douã regate, fãrã a menþiona nimic despre modul în care a obþinut victoria. Comportamentul excepþional al lui Dromichete faþã de prizonierii macedonieni ºi lecþia servitã la banchet sînt prezentate ca aspect anecdotic.

Mi-am aruncat privirea pe manualul de Istorie pentru clasa a IV-a (prima clasã în care se predã istorie), unde sînt menþionaþi Burebista ºi Decebal, dar nu se spune nimic despre Dromichete. Concluzia mea: istoria este prezentatã informativ, fãrã nici un pic de educaþie. În SUA, istoria se predã din grãdiniþa, totul avînd un scop educativ- pentru a-i face pe copii mîndri cã sînt american, prin mici povestioare despre momentele istorice importante ale naþiunii.

Revenind la manualul nepotului meu, el primeºte informaþii despre, de exemplu, Alexandru cel Mare (Macedon) ºi Napoleon, fãrã nici o corelaþie cu strãmoºii noºtrii, prin care sã se imprime copiilor mîndria cã sînt români. Nu este amintitã confruntarea lui Alexandru Macedon cu geþii ºi eºecul campaniei acestuia de cucerire a teritoriului de la Nord de Dunãre.

Referitor la Napoleon, nu se aminteºte faptul cã acesta n-a putut cuceri podul peste rîul Arcole, apãrat de regimentul român din armata austriacã, salvînd, practic, Austria de la înfrîngere. Un alt nepot al meu, elev în clasa a II-a, este mîndru cã este american, pen-

tru cã aceastã educaþie patrioticã se face zi de zi. Nu poþi sã ai cetãþeni loiali patriei, dacã educaþia patrioticã nu se face de la o vîrstã fragedã. Iar aceasta se face în primul rînd prin predarea istoriei. Degeaba se întituleazã Ministerul Educaþiei Naþionale, dacã în ºcoalã nu se face nici educaþie patrioticã, nici educaþie civicã, ci doar instruire. Din aceºti copii lipsiþi de educaþie patrioticã vor fi selectaþi viitori lideri, pentru care servirea patriei este doar o vorbã goalã, ºi emigranþi, care vor sã uite, cît mai repede, cã sînt români.

Revenind la Dromichete, m-am întrebat de ce aceste momente excepþionale ale istoriei noastre sînt trecute cu vederea sau aduse în zona derizoriului ºi a anecdotei. Concluzia este cã pentru clasa conducãtoare de pretutindeni acest exemplu este prost ºi ar fi fost mai bine sã nu se fi întîmplat. Pentru cã poate fi dat ca exemplu un conducãtor care avea posibilitatea sã cucereascã alte popoare ºi teritorii ºi sã se umple de glorie ºi nu o face, sau un popor care avea posibilitatea sã se îmbogãþeascã pe seama altora ºi nu o face, preferînd pacea ºi o libertate curatã care nu implicã oprimarea altora, cînd istoria este plinã de exemple contrare?

Românii, care se simt mîndri de comportamentul lui Dromichete, nu-l onoreazã nici cu statui nici cu denumiri de strãzi ºi nu-l introduc nici în manualele de istorie. Cînd vom avea la conducerea României lideri care sã cultive mîndria de a fi români?

Sfîrºit IOAN ISPAS

gãseau alinarea în rugãciuni ºi în studiul Bibliei. În 1727, cînd Bartholomew Roberts a capturat fregata Onslow, echipajul a încercat sã-l convingã pe capelanul acelei nave sã devinã preotul lor. Îndatoririle lui ar fi fost „pregãtirea punch-ului ºi rostirea rugãciunilor“. Capelanul a refuzat însã propunerea – ºi o parte din pradã – ºi piraþii l-au lãsat sã plece. „Oricît de brutali ar fi fost în alte privinþe, aceºti oameni manifestau un asemenea respect încît s-au hotãrît sã nu-i nesocoteascã decizia“, scria un martor ocular. (...) E interesantã compoziþia etnicã a echipajelor de piraþi din perioada la care ne referim. Un studiu fãcut de istoricul David Cordingly, referitor la piraþii cunoscuþi din regiunea Caraibe între 1715 ºi 1725, a evidenþiat faptul cã 35% erau englezi, 25% proveneau din coloniile americane, 20% din Antile (îndeosebi din Jamaica ºi Barbados), 10% erau scoþieni ºi 8% galezi.

Cele 2% rãmase se împãrþeau între francezi, olandezi, spanioli sau chiar suedezi. Aproape trei sferturi fuseserã marinari înainte de a se ocupa de piraterie, majoritatea avînd între 20 ºi 30 de ani (media de vîrstã fiind de 27). Existau ºi mulþi oameni de culoare în echipajele piratereºti. Atunci cînd a fost capturat, echipajul lui Bartholomew Roberts cuprindea 187 albi ºi 75 oameni de culoare, majoritatea foºti sclavi evadaþi de pe plantaþiile Indiilor de Vest. Avînd în vedere cã aceºtia nu erau în nici un caz oameni ai mãrii, se pare cã erau folosiþi pe post de servitori; sînt însã dovezi cã, odatã cu trecerea timpului, au existat ºi încercãri de a-i integra. Pe de altã parte, ei arãtau o cruzime excesivã, de vreme ce, odatã capturaþi, nu puteau avea altã soartã decît ºtreangul sau sclavia.

Aceeaºi diversitate se regãsea ºi în felul în care se îmbrãcau aceºti „tîlhari ai mãrii“. Dacã, iniþial, piraþii

purtau o îmbrãcãminte specificã marinarilor, pe mãsurã ce timpul trecea ºi garderoba se îmbunãtãþea prin capturi, imaginea acestora trebuie sã fi devenit peste mãsurã de pestriþã. Existã, de altfel, mãrturii despre piraþi conduºi spre eºafod într-o vestimentaþie de-a dreptul luxoasã. La moartea sa, survenitã pe puntea propriei corãbii, se spune cã Bartholomew Roberts purta pantaloni ºi vestã dintr-o stofã splendidã de Damasc, o panã roºie înfiptã în bonetã, în jurul gîtului, un lanþ de aur cu o mare cruce cu diamante care atîrna de el, o sabie ºi douã pistoale prinse de capãtul unei eºarfe de mãtase aruncate peste umãr.

Dacã este precum spune Aurelius Victor, dictatorul roman ar fi murit, asemeni unui alt tiran, Irod, de o boalã cauzatã de înmulþirea unor paraziþi care devoreazã carnea, pitirizsis. „Desfrîul îi stricase pînãntr-atît sîngele - scrie istoricul - încît i-a apãrut pe piele o verminã ce se înmulþea fãrã contenire, în ciuda tuturor îngrijirilor posibile ºi a bãilor pe care le fãcea întruna“. În ajunul morþii, aflînd cã un magistrat din Pozzuoli, pe nume Granius, care-i datora bani, trãgea de timp, în speranþa cã el nu mai avea mult de trãit, puse sã fie adus ºi strangulat în faþa lui. Scena acestei pedepse, adãugatã bolii, îi grãbi sfîrºitul: în ziua urmãtoare, Sylla muri.

mormîntul meu, mormîntul lui ªaliapin. El a plecat pentru a le lãsa altora locul. A trãit, a suferit, a iubit, a murit. Acum, ºi-a gãsit, în sfîrºit, odihna ºi zace aici, nemiºcat, sub o lespede grea. ªi a amuþit pentru totdeauna. Plîns de soþie ºi de copiii sãi, celebru ºi stimat de mulþi, acum este uitat de toþi. Asta e soarta cîntãreþilor. Fost cîntãreþ al poporului Uniunii Sovietice, cine va aprinde candela de ziua morþilor, dupã ce soþia ºi copiii mei mã vor urma? Cine îºi va mai aminti de ªaliapin, cîntãreþul? Trecãtorule, opreºte-te ºi spune: «Pace rãmãºiþelor tale pãmînteºti, Fiodor!»“ Dar pe mormînt nu a fost loc pentru toatã aceastã tiradã.

*** ªALIAPIN (Fiodor Ivanovici) Data morþii: 12 aprilie 1938 (la 65 de ani) Cauza: afecþiune cardiacã Locul: Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Batignolles, Paris ºi apoi Moscova (Federaþia Rusã) Ajuns la ultima suflare, celebrul bas, care pe scenã nu rãmãsese niciodatã fãrã suflu, se întrebã în ruseºte: „De ce trebuie sã mor?“, apoi, în francezã: „Sînt pe scenã... dar cum sã-mi recapãt suflul?“ ªaliapin îºi pregãtise un epitaf dupã chipul ºi asemãnarea lui, adicã exagerat, flecar, autoritar, lãudãros ºi teatral: „Trecãtorule, te-opreºte! Aici este

Cum se luau deciziile în grupurile de piraþi Uneori, pentru a se amuza, piraþii organizau aºazise procese în care ridiculizau ceea ce urma sã se întîmple cu ei în situaþia în care ar fi fost capturaþi ºi duºi în faþa unui tribunal al Amiralitãþii. În cartea O istorie generalã a piraþilor, apãrutã în 1724 ºi care îl are drept autor pe un oarecare cãpitan Charles Johnson (un pseudonim, se pare, pentru Daniel Defoe), e descrisã o astfel de pseudojudecatã, desfãºuratã pe o insulã pustie, nu departe de Cuba.

Uneori însã, falsele procese aveau un efect mult prea puternic asupra unora dintre ei, probabil aflaþi sub influenþa alcoolului. Este consemnat un caz din 1717, cînd acuzatul a fost atît de impresionat de ºaradã, încît a ajuns sã creadã cã urmeazã cu adevãrat sã fie spînzurat. Aºa cã a aruncat o grenadã în „judecãtor“, apoi ºi-a scos sabia de abordaj ºi a retezat braþul celui care juca rolul procurorului. (va urma) MANUEL STÃNESCU IRINA MANEA

*** THALES Matematician, astronom ºi filosof grec presocratic; considerat pãrintele ºtiinþelor Data morþii: anul 548 î. Chr.(cam la 92 de ani) Cauza: accident Locul: Milet (Turcia) Înhumat: Milet Thales a fost primul învãþat care a afirmat cã Luna primeºte lumina de la Soare. Legenda spune cã a murit din întîmplare, cãzînd într-un puþ, pe cînd fãcea una dintre obiºnuitele lui plimbãri nocturne, împreunã cu slujnica sa, pentru a privi stelele. (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Otavian Goga - de la Rãºinari la Ciucea (2) Divorþul de Hortensia (Tani) a avut loc în 1920 ºi Ceea ce impunea, însã, era peisajul rustic, vast ºi odihnicãsãtoria cu Veturia, în acelaºi an. Ambele evenimente au tor al „castelului” ºi anexelor lui, bunul gust al inteavut un mare rãsunet, fiind primite cu vãditã dezaprobare rioarelor, biblioteca de mii de volume ºi tablouri de valde opinia publicã a micii burghezii ardeleneºti, plinã de oare, atmosfera prietenoasã ºi caldã, caracteristicã famiprejudecãþi salutare pentru o societate în apãrare naþionalã liei Goga, totdeauna bucuroasã de oaspeþi. Oricine era ºi ostilã frivolitãþii aparente a gestului. Goga, preþuit ºi primit cu bunãvoinþã ºi plãcere, de la oameni politici ºi iubit de contemporani, a pierdut scriitori notorii în epocã, la grupurile mult în simpatia acestora, care erau de studenþi de la Cluj ºi simpatizanþi solidari cu Hortensia. Pierderea din toatã þara, pînã la numeroºi aceasta se adãuga la cea provocatã oameni necãjiþi, veniþi pentru interde pãrãsirea de cãtre Goga a venþii sau alte ajutoare.

Partidului Naþional cu puþin înainte, Nu i se poate nega Veturiei Goga fiind acuzat, în mod neîntemeiat, cã meritul organizãrii acestui nou cadru a „spart solidaritatea Ardealului”, social pentru soþul ei, în al cãrui desaliindu-se politiceºte cu generalul tin mãreþ credea, ci, dimpotrivã, treAverescu. buie sã i se recunoascã iniþiativa, Veturia Goga, dupã ce fusese îndrãzneala ºi ingeniozitatea soluþimai înainte apreciatã ca „privilor în problemele complexe pe care ighetoarea Ardealului”, pentru talenle-a reclamat o aºezare ºi o contul cu care interpreta cîntecele popustrucþie de aºa mari proporþii. Timp lare - simbol al solidaritãþii prin arta de 15 ani, ea a fost sufletul acestei naþionalã - a început sã fie acuzatã în aºezãri, vestitã nu numai prin numele epocã de ambiþie, insinuare vicleanã, soþului, dar ºi prin aranjarea ei atracarivism, egoism ºi altele, din care tivã. viitorul va reþine prea puþin. Chiar Nu este o curiozitate omeneascã familia Goga de la Rãºinari a primitoarecare, ci un caz de psihologie o pe Veturia cu rãcealã, acceptînd-o aparte sã ne oprim o clipã asupra desca pe o situaþie de fapt. Simpatia tinului Hortensiei Goga, dupã rãmãsese întreagã pentru Tani, unandespãrþirea de Goga. Ea a continuat im preþuitã. sã trãiascã la Bucureºti, în apropierea Aceastã situaþie, dar mai ales lui, sperînd, cu o candoare ºi lipsã de Veturia ºi Octavian Goga poziþia proeminentã politicã a lui realism, specific firii ei excepþional de Octavian Goga au dus la cãutarea unui alt loc de refugiu delicate, cã Goga va reveni la ea, regretîndu-ºi greºeala. ºi odihnã, mai confortabil decît casa bãtrîneascã de la Avea încredere cã dragostea ei purã de la început ºi de totRãºinari. N-a fost nevoie de prea multã cãutare, cãci deauna îl va readuce la ea, cã tot ce s-a întîmplat a fost întîmplarea de multe ori dezleagã de la sine greutãþi în doar o parantezã nedoritã ºi urîtã, care va fi în curînd datã aparenþã de neînvins. uitãrii. Contrar obiceiului în asemenea situaþii, nu l-a vorLa sfîrºitul rãzboiului, vãduva poetului maghiar Ady bit de rãu, niciodatã, nimãnui, nu i-a reproºat nimic, deºi Endre (mort în 1919) - prieten bun cu Goga -, vrînd sã se vorbea numai de el numeroºilor vizitatori care o cãutau. retragã la Budapesta, s-a adresat lui Goga, oferindu-i spre Pe Veturia a refuzat sã o mai vadã vreodatã. cumpãrare casa de la Ciucea, din judeþul Cluj. Era o casã A aºteptat astfel 18 ani zadarnic, pînã în 1938, cînd veche, vizibil neglijatã ºi cam dãrãpãnatã. Goga s-a împruGoga a murit pe neaºteptate. A depus pe catafalcul lui de mutat la Banca Agrarã din Cluj cu suma necesarã ºi a la Ateneul Român, unde fusese expus, un buchet de 14 cumpãrat casa oferitã. S-a fãcut multã vreme caz de trandafiri, simbolizînd cei 14 ani de cãsnicie fericitã cu el. cumpãrarea acestui „castel”, mai ales din partea adversarPe panglica buchetului era scris: ,,Noapte bunã, Tavi”. ilor politici ai lui Goga. Dar suma nu era mare, chiar pentru valuta de atunci. Ceea ce a costat mult a fost transfor- Dupã aceea, în 1942, s-a retras la Sibiu împreunã cu sora marea unor ziduri ruinate în „castelul” de mai tîrziu. ei, cîntãreaþa ºi profesoara Lucia Cosma, la casa lor pãrinMunca aceasta de restaurare ºi construcþie modernã a fost teascã. Aici a trãit pînã în 1965, continuînd sã-l considere a Veturiei Goga, fiinþã dotatã cu energie, simþ practic ºi pe Tavi viu ºi aºteptîndu-l sã se reîntoarcã. A murit la 85 perseverenþã. Cãci Veturia Goga n-a ocupat în viaþa soþu- de ani, sãracã ºi uitatã, afarã de cei cîþiva supravieþuitori lui ei locul sentimental al primei soþii, ci a fost punctul de ai anilor ei tineri. Unul dintre ei, profesorul Onisifor sprijin trainic în planul afirmãrii lui sociale, în noua poz- Ghibu, cel mai vechi ºi mai bun prieten al familiei Goga, iþie pe care acesta ºi-o cîºtigase dupã rãzboi. Construirea în amintirile lui, o prezintã astfel spre sfîrºitul vieþii ei: „Biaþa fiinþã, care deºi de peste patru decenii nu mai era castelului de la Ciucea a fost un exemplu elocvent.

Dupã cîþiva ani nu s-a mai vorbit de „poetul de la legal soþia lui O.G., dar care îi pãstrase tot timpul, cu un Rãºinari“, ci, în mod peiorativ, de „castelanul de la suflet curat, toatã stima ºi dragostea ei, a intrat în faza Ciucea”, mai ales de cãtre ziariºti ºi adversari politici. De finalã a fiicei de împãrat din balada lui Coºbuc. Ea fapt, „castelul” era mai modest decît sugera cuvîntul. depãºise faza vieþii naturale obiºnuite ºi trãia numai în

O nouã teorie rãstoarnã identitatea lui Shakespeare Anul acesta, s-au împlinit 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, dar zvonurile despre identitatea misterioasã a poetului continuã sã circule, ba chiar sînt mai frecvente ca niciodatã.

Un specialist în operele ºi personalitatea lui Shakespeare pretinde cã dramaturgul englez a fost, de fapt, o femeie evreicã cu pãrul negru, care locuia la Londra. Cartea lui John Hudson, intitulatã „Femeia brunã a lui Shakespeare“, exploreazã teoria cã adevãrata identitate a scriitorului este aceea a unei femei, pe nume Amelia Bassano Lanier. Conform pãrerii acestuia, Amelia s-a nãscut, în 1569, într-o familie de evrei veneþieni, care erau muzicienii de curte ai Reginei Elisabeta I. Adolescenta a devenit amanta lordului Chamberlain, a lui Henry Carey ºi a primului baron Hunsdon, patronul companiei teatrale care a pus în scenã piesele lui Shakespeare. Amelia a fost, prin urmare, foarte bine ancoratã în realitatea de atunci ºi deþinea toate cunoºtinþele ºi contactele necesare pentru a produce conþinutul operelor atribuite lui Shakespeare.

Hudson, care conduce compania teatralã „The Dark Lady Players“, cu sediul la New York, crede, de asemenea, cã Amelia a avut o aventurã cu dramaturgul Christopher Marlowe, autorul cãrþii „Doctor Faustus“, ºi a rãmas însãrcinatã înainte de a muri în sãrãcie, în 1645.

Unul dintre principalele motive pentru care se

bãnuieºte cã Amelia a scris piesele lui Shakespeare este faptul cã multe dintre acestea se bazeazã pe scenarii care se petreceau în afara Angliei, în timp ce se afirmã cã Shakespeare nu ºi-a pãrãsit niciodatã þara. Cîteva dintre piesele lui, sau ale ei, dezvãluie o cunoaºtere bunã a Italiei, de unde ar fi venit familia Ameliei. Concluzia lui Hudson este urmãtoarea: „Deoarece lumea noastrã devine, încet, mai puþin rasistã, mai puþin sexistã ºi mai puþin dogmaticã din punct de vedere religios, probabil, cã a venit timpul ca, în cele din urmã, sã fie auzitã povestea ei“. Cu toate cã teoria lui Hudson nu este acceptatã de cãtre cadrele universitare, existã numeroase teorii ale conspiraþiei, care circulã pe Internet, despre identitatea lui Shakespeare.

Mulþi au ajuns la concluzia cã este mai mult decît o coincidenþã între faptul cã existã o Emilia, în Othello, ºi a unui Bassan(i)o, în Neguþãtorul din Veneþia (The Merchant of Venice).

Recent, experþii au concluzionat cã este posibil ca, în urmã cu peste 200 de ani, craniul poetului sã fi fost furat de cãtre vînãtorii de trofee. Drept confirmare, arheologii care utilizeazã radarul de penetrare a solului (GPR) au fãcut cercetãri sub placa mormîntului considerat a fi a scriitorului.

Kevin Colls, care a condus studiul de la situl din Biserica Sfînta Treime din Stratford-uponAvon, a declarat cã ceea ce au descoperit se referã la o „istorie“ conform cãreia craniul a fost furat în anul 1794.

MailOnline

visurile cele mai frumoase, la capãtul cãrora îl vedea pe Fãt-Frumosul de odinioarã întorcîndu-se adînc pocãit la ea, pentru a relua firul minunatei poveºti de altãdatã. De cîte ori o vizitam, îmi vorbea, ca despre o realitate concretã, despre frumuseþea vieþii de acum, cu iubitul ei, pe care fermecãtoarea i-l înstrãinase un timp oarecare”. *** Octavian Goga n-a adus nici Veturiei satisfacþiile pe care le aºtepta ºi le merita, cãci ea nu s-a putut bucura multã vreme de viaþa pe care ºi-o construise alãturi de el.

La 7 mai 1938, Goga a murit prematur, lãsînd-o singurã, în castelul care de atunci înainte mai simboliza doar o amintire de mãreþie ºi suferinþã. A trãit, ca ºi Hortensia, în cultul fostului ei soþ, cu demnitate ºi mîndrie, în evocarea lui permanentã. I-a zidit pe un deal din faþa castelului un mausoleu simplu ºi impunãtor, iar mozaicul cupolei a fost lucrat cu migalã, cu mîinile ei, timp de 20 de ani, cu o dãruire de legendã. A fost expresia vie ºi activã a veneraþiei fãrã margini pentru soþul ei, în al cãrui destin mãreþ a crezut ºi pe care, în parte, l-a ajutat sã-l realizeze. Ceea ce s-a vorbit despre ambiþiile deºarte ºi de vanitatea Veturiei Goga a fost dezminþit de cultul absolut pe care aceasta l-a avut pentru Octavian Goga, în viaþã ºi dupã moarte. Cu numeroºii vizitatori care veneau la Ciucea era mereu prezentã ºi ospitalierã, evocîndu-l pe Goga simplu ºi miºcãtor, fãrã ostentaþie, fiindcã îl simþea mereu viu alãturi de ea. Se complãcea natural, în destinul absurd ºi dureros pe care-l trãia, amestec de luciditate prezentã ºi de ecouri din altã viaþã.

A murit în iunie 1979, la vîrsta de 97 de ani, purtînduºi cu stoicism ºi cu un dinamism excepþional povara anilor. O mãrturie a stãrii din ultimii ei ani o gãsim în culegerea lui Vasile Rebreanu ºi Mircea Scorobete Cu microfonul dincolo ºi dincoace de Styx (Dacia, 1979). A fost înmormîntatã în mausoleul de la Ciucea, alãturi de ilustrul ei soþ.

Castelul de la Ciucea a rãmas Casa memorialã oficialã a lui Octavian Goga. Dar ºi la Rãºinari existã o Casã memorialã neoficialã, care atrage mii de vizitatori din toatã þara, fiindcã a fost locul naºterii ºi copilãriei poetului, pe care el, în adîncul sufletului, nu l-a uitat niciodatã.

S-a vorbit chiar de dorinþa lui finalã de a fi înmormîntat la Rãºinari, dar dovezi n-au putut fi aduse.

Casa de la Rãºinari, întreþinutã pe cheltuialã proprie de urmaºii Claudiei Bucºan, sora poetului, face sã dãinuie prezenþa mereu vie a lui Goga în sat, unde niciodatã n-a fost uitat. Rãºinãrenii se mîndresc cu numele lui, cãci, deºi plecat din sat, el a devenit de prestigiu naþional, alãturi de ªaguna, Barcianu ºi multe alte nume reprezentative pentru cultura noastrã. ªcoala generalã din sat îi poartã numele, dar o iniþiativã rãu inspiratã a fãcut sã i se ridice în sat un bust, un ultragiu al genului. Nu numai hîrtia e atotrãbdãtoare, ci ºi gipsul sculptorilor. Gestul s-a repetat ºi la Sibiu, unde în parcul Astra un alt „bust” s-a strãduit ºi a reuºit sã-l ajungã în neverosimil pe cel de la Rãºinari. Numai la Sibiu, la liceul care poartã numele poetului, existã un bust demn de memoria acestuia. Este opera lui Cornel Medrea. Dar este aºezat în holul ºcolii, ferit de privirile mulþimii.

Sfîrºit BUCUR ÞINCU

Un poem vechi de 2.500 de ani Profesori de la Universitatea din Texas au folosit detalii dintr-o poezie anticã ºi un program de computer sofisticat pentru a stabili data aproximativã la care aceasta a fost scrisã. În anul 570 î.Chr., legendara poetã greacã Sappho a descris cerul din insula sa natalã, Lesbos, în „Poemul de la miezul nopþii“. Tradusã în Secolul XIX de Henry Thornton Wharton, poezia este un portret al solitudinii în compania aºtrilor care traverseazã cerul nopþii: „Luna a apus/ La fel ºi Pleiadele;/ E miez de noapte,/ Timpul se scurge,/ ªi singurã dorm.

Autorii studiului au scris, în „Journal of Astronomical History and Heritage“, cã meditaþia poetei Sappho „reprezintã un prim exemplu al întrepãtrunderii astronomiei cu poezia“ ºi considerã cã textul a oferit posibilitatea stabilirii unei date, cel puþin sezoniere, prin intermediul poziþiei aºtrilor. Apa, focul, fluviile, soarele, stelele sînt mereu evocate în versurile lui Sappho ºi însoþesc suferinþele sau bucuriile inimii ei prin corespondenþe subtile ºi secrete. Oamenii de ºtiinþã s-au folosit de mai multe traduceri ale „Poemului de la miezul nopþii“, iar reperul principal au fost Pleiadele, cunoscute ºi sub numele de „Cele ºapte surori“, o constelaþie de mare importanþã mitologicã, culturalã ºi astronomicã. S-a pornit de la urmãtorul indiciu: Pleiadele deja dispãruserã de pe cer la miezul nopþii. Apoi, au fost introduse în programul astronomic de calculator, numit Starry Night, date privind anul morþii poetei (570 î.Chr.), o hartã a coordonatelor geografice ale Insulei Lesbos ºi modul în care grecii antici mãsurau zilele ºi orele la vremea respectivã. Ulterior, astronomii au folosit planetariul universitãþii pentru a recrea configuraþia cerului aºa cum se crede cã l-a vãzut Sappho în acea noapte. Analiza tuturor datelor disponibile a dus la concluzia cã poezia a fost scrisã între 25 ianuarie ºi 31 martie 570 î.Chr. Autorii studiului mai spun cã aceasta a contribuit, fãrã vreo intenþie, la astronomia Greciei Antice.

Traducerea ºi adaptarea: BIANCA IONIÞÃ

Pag. a 21-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Ion Luca Caragiale

I

on Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, judeþul Prahova, astãzi I.L. Caragiale, judeþul Dîmboviþa, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic ºi ziarist român, de origine greacã. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român ºi unul dintre cei mai importanþi scriitori români. Atras de teatru, Luca s-a cãsãtorit în 1839 cu actriþa ºi cîntãreaþa Caloropulos, de care s-a despãrþit, fãrã a divorþa vreodatã, întemeindu-ºi o familie statornicã cu braºoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas. Primele studii le-a fãcut între anii 1859 ºi 1860 cu pãrintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploieºti, iar pînã în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la ªcoala Domneascã din Ploieºti. În 1870 a fost nevoit sã abandoneze proiectul actoriei ºi s-a mutat cu familia la Bucureºti, luîndu-ºi cu seriozitate în primire obligaþiile unui bun ºef de familie.

L-a cunoscut pe Eminescu cînd tînãrul poet, debutant la „Familia“, era sufleur ºi copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur ºi copist la Teatrul Naþional din Bucureºti, dupã propunerea lui Mihail Pascaly. I.L. Caragiale a fost, printre altele, ºi director al Teatrului Naþional din Bucureºti. În ianuarie 1893, retras din ziaristicã de la sfîrºitul anului 1889, Caragiale a înfiinþat revista umoristicã „Moftul român“. Începînd cu numãrul 11, revista a devenit ilustratã, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schiþe caragialiene s-a dovedit ºi un organ literar.

Caragiale s-a bucurat de recunoaºterea operei sale pe perioada vieþii sale, însã a fost ºi criticat ºi desconsiderat.

Dupã moartea sa, a început sã fie recunoscut pentru importanþa sa în dramaturgia româneascã. Deºi Caragiale a scris doar nouã piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul cã a reflectat cel mai bine realitãþile, limbajul ºi comportamentul românilor. Opera sa a influenþat ºi pe alþi dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco. În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuinþa sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterosclerozã. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

Mihai Eminescu

M

ihai Eminescu (nãscut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoºani – d. 15 iunie 1889, Bucureºti) a fost un poet, prozator ºi jurnalist român, socotit de cititorii români ºi de critica literarã postumã drept cea mai importantã voce poeticã din literatura românã. Rãdãcina ideologicã principalã a gîndirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la „Timpul“ a reuºit sã-i deranjeze pe cîþiva lideri importanþi din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocã, „Ia mai opriþi-l pe Eminescu ãsta!”. Publicistica eminescianã oferã cititorilor o radiografie a vieþii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocã; în plus, ziaristul era la nevoie ºi cronicar literar sau teatral, scria despre viaþa mondenã sau despre evenimente de mai micã importanþã, fiind un veritabil cronicar al momentului.

A publicat primul sãu poem la vîrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sã studieze la Viena.

Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la Spitalul Mãrcuþa din Bucureºti ºi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaþa, poetul a murit în sanatoriul doctorului ªuþu. În 17 iunie, Eminescu a fost înmormîntat la umbra unui tei din Cimitirul Bellu, din Bucureºti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Ion Creangã

D

ata naºterii lui Creangã este incertã. El însuºi afirmã în Fragment de biografie cã s-ar fi nãscut la 1 martie 1837. O altã variantã o reprezintã data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-nãscuþi din Humuleºti, publicatã de Gh. Ungureanu. Creangã a mai avut încã ºapte fraþi ºi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile ºi Petre. Ultimii trei au murit în copilãrie, iar Zahei, Maria ºi Ileana în 1919. Tinereþea lui Creangã este bine cunoscutã publicului larg prin prisma operei sale capitale „Amintiri din copilãrie“. În 1847 începe ºcoala de pe lîngã biserica din satul natal. Fiu de þãran, este pregãtit mai întîi de dascãlul din sat, dupã care mama sa îl încredinþeazã bunicului matern („tatãl mamei, bunicu-meu David Creangã din Pipirig“), David Creangã, care-l duce pe valea Bistriþei, la Broºteni, unde continuã ºcoala. În 1853 este înscris la ªcoala Domneascã de la Tîrgu Neamþ sub numele ªtefãnescu Ion, unde îl are ca profesor pe pãrintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Dupã dorinþa mamei, care voia sã-l facã preot, este înscris la ªcoala catiheticã din Fãlticeni („fabrica de popi“). Aici apare sub numele de Ion Creangã, nume pe care l-a pãstrat tot restul vieþii. Din 1855 pînã în 1859 urmeazã cursurile seminarului, iar apoi, luîndu-ºi atestatul, revine în satul natal. Se însoarã mai tîrziu la Iaºi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfiniþi din Iaºi, devenind diacon al acesteia. În 1875, îl cunoaºte pe Mihai Eminescu, atunci revizor ºcolar la Iaºi ºi Vaslui, cu care se împrieteneºte. Între 1875 ºi 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. A suferit foarte mult la aflarea decesului lui Eminescu, ºi al Veronicãi Micle. Ion Creangã moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul ªicãu. Este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la Cimitirul Eternitatea din Iaºi.

Mircea Eliade

Tudor Arghezi

T

udor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, Bucureºti – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuþia sa la dezvoltarea liricii româneºti sub influenþa baudelairianismului. Opera sa poeticã, de o originalitate exemplarã, reprezintã o altã vîrstã marcantã a literaturii române. A scris, între altele, teatru, prozã (notabile fiind romanele „Cimitirul Buna Vestire“ ºi „Ochii Maicii Domnului“), pamflete, precum ºi literaturã pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestaþi din întreaga literaturã românã. Pseudonimul Arghezi provine, explicã însuºi scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeºului. În 1943, sub genericul „Bilete de papagal“ (ziarul „Informaþia zilei“) publicã îndeosebi pamflete usturãtoare, pentru care e cercetat de poliþie. La 30 septembrie, apare pamfletul „Baroane“, în care îl atacã pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucureºti ºi în lagãrul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai tîrziu. În perioada 1952-1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tudor Arghezi este distins cu premii ºi titluri, ales membru al Academiei Române, sãrbãtorit ca poet naþional la 80 ºi 85 de ani. În 1967, poetul moare, fiind înmormîntat, alãturi de Paraschiva, soþia sa, în grãdina casei din Str. Mãrþiºor, cu funeralii naþionale.

M

ircea Eliade (n. 13 martie 1907, Bucureºti – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficþiune, filozof ºi profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof ºi istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetãþean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ºtiinþifice, opere literare ºi eseuri filozofice traduse în 18 limbi ºi a circa 1.200 de articole ºi recenzii cu o tematicã extrem de variatã, foarte bine documentate. Opera completã a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fãrã a lua în calcul jurnalele sale intime ºi manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Dupã moartea lui Eliade, acesta a fost atacat de Adiana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hîrtiilor din biblioteca lui Eliade, incendiatã pe 18 decembrie 1985) cu acuzaþii de antisemitism, fãrã a aduce dovezi, prefigurînd linia atacurilor repetate care au urmat. În România de dupã 1990, s-a început publicarea doar a unei pãrþi din cele 40 de volume de operã ºtiinþificã ºi literarã, preferîndu-se reeditãrile, astfel cã în douãzeci de ani nu s-a reuºit publicarea integralã a operei sale.

Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat sã anime proiecte culturale ºi dupã 1990, moment în care a (re)dobîndit un statut de autor mitic, în sensul discuþiei în jurul unei opere neintegral publicatã în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probatã de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolã, italianã, portughezã etc.). În rîndul tinerilor redescoperind libertatea religioasã, literatura fantasticã ºi fronda specificã tînãrului Eliade s-a redeºteptat interesul pentru opera ºi viaþa autorului.

Pag. a 22-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (29) Ca sã vezi în ce fazã primitivã a luptei pentru Firan, mai mult îi face un deserviciu celui pe Putere se aflã unii... Figura nu þine. Unii îl care vrea sã-l apere. Pur ºi simplu, Ion aplaudã, ce-i drept, pe noul „preºedinte”, dar cei Iliescu e prezentat ca Isus Christos. Cel mai mulþi îl fluierã copios. Unde e mulþimea perpuþin aºa am eu impresia. Exaltata respecfect solidarã? Doar în antipatia faþã de „Oracolul tivã zice: „Dl. Iliescu era o mare personalitate de la Dãmãroaia”. Iarãºi se scandeazã „Jos în exil!“ - ceea ce e de tot hazul, o fi vrut sã Brucan!” Vezi, bãtrîne jidov rãtãcitor, cã nu-i spunã în opoziþie, sau în dizidenþã. Azi mi-a cunoºti pe români? Vezi ce pãþeºti pentru bardevenit limpede cã lumea nu va dori baria de a desfiinþa „Sãptãmîna”? ªi asta încã înlocuirea unui comunist cu un alt comunist, nu-i nimic! Mã frec la ochi ºi nu-mi vine sã cred ba chiar fiu de ilegalist. Cel puþin, aºa gîndecã e adevãrat ce vãd la televizor. Exact acum o sc eu acum. Dar, vorba eroinei din „Gone lunã, se juca reprezentaþia cea mai bunã a piesei with the wind“ („Pe aripile vîntului“): „La mele la Teatrul Tãnase, într-un Bucureºti zgribuasta am sã mã gîndesc mîine!“. Pînã mîine, lit ºi cenuºiu, aflat parcã sub un clopot de fontã. însã, trebuie sã-i mai suport pe cei 4 ªi astãzi, uite ce se poate petrece, parcã trãim un reprezentanþi ai Partidului Naþional film de groazã, dar (sã fiu cinstit) ºi de libertate.

Democrat, care fac pe nebunii la televizor.

Sînt eu pregãtit pentru aºa ceva? Nu sînt, asta e ªcoala de Misionare „Regina Maria“, de la Vãlenii de Munte. Sînt bãrboºi, rãi, hotãrîþi sã ia ei Puterea. clar. Dar o bucurie scurtã îmi inundã inima, Dacã nu mã înºealã memoria, titulatura asta gîndindu-mã cã, pe mãsurã ce se încaierã ãºtia Pentru prima datã în aceastã formulã, stau la acelaºi prezidiu: a avut-o partidul lui Nicolae Iorga. „Istoria, mai sãlbatic, oamenii vor înþelege cã ºi eu, ºi Corneliu Vadim Tudor, Nicolae Breban, Nicolae Lupan, Mihai cînd se repetã, devine ironicã“ - zicea Marx.

Barbu, ºi alþii ca noi am fost niºte români ade- Ungheanu ºi gazda manifestãrii, dr. Constantin Gãucan.

Filozof care nu trebuie bãlãcãrit acum, vãraþi. De aºa ceva ne era groazã cînd ne gînmãcar pentru faptul cã recita ore în ºir din deam ce va fi dupã. Noi, cîþiva, ne-am gîndit ºi am ai italienilor (românii)”. Ziarul „La République clasicii Antichitãþii greco-romane, în original, ºi cã a invitat la prudenþã. Cei mai mulþi nu s-au gîndit ºi s-a Française” scria, cam tot în perioada Procesului fost toatã viaþa sãrac lipit pãmîntului - Roger ajuns aici. Spre searã, conducerea Frontului se Memorandiºtilor, de „greutatea rãzbunãrii ºi furiei Garaudy povesteºte cã Marx a fost nevoit sã vîndã retrage în Palatul Victoriei. Dupã o orã de deliberãri, maghiare”. Iar Lordul Fitzmaurice nota într-un ziar leagãnul unui copilaº al sãu pentru a-i cumpãra liderii ies în balcon ºi citesc mulþimii cele 3 Decrete- britanic: „Ungurii urmãresc o politicã violentã ºi sicriu...

Tot la TV, Emil Bobu, generalul Marin Lege privind: 1) Scoaterea în afara legii a P.C.R.; 2) oarbã faþã de naþionalitãþile supuse coroanei ungare Neagoe, Dumitru Popescu, Valentin Ceauºescu. ºi, în special, contra românilor. În Transilvania, atiOrganizarea unui referendum popular pentru reintroducerea pedepsei cu moartea; 3) Înfiinþarea unei tudinea provocatoare a minoritãþii maghiare contra Acesta din urmã poartã barbã ºi fes, parcã-i un turComisii Naþionale pentru rezolvarea doleanþelor românilor poate provoca dintr-o zi în alta tulburãri caleþ, ºi zîmbeºte batjocoritor. Îmi pare rãu pentru cetãþenilor. Textele respective sînt citite, în parte, de sîngeroase, cu urmãri incalculabile”. Sã mai pome- el. Dar se întinsese coarda prea tare. A pleznit. În Mazilu, dar lumea tot îl huiduie. La sfîrºit, din sute nesc de crimele odioase din 1914-1919, ori de acelea ultimii ani am avut relaþii extrem de proaste cu cei de piepturi rãsunã: „Dacã ne minþiþi, vom veni din la fel de inimaginabile din 1940-1944? Ce bestii! Ce mai mulþi dintre aceºtia. În vara lui 1989, unul dinnou!“. Petre Roman, inabil ºi infantil, le rãspunde asasini! Încerc, cu mare greutate, sã adorm. Mã gîn- tre ei l-a înspãimîntat atît de tare pe generalul scandînd ºi el, ca la meci: „Noi vã aºteptãm! Noi vã desc la aceastã zi de groazã. De parcã toate acestea Nicolae Stan (primul general aghiotant al lui aºteptãm!“. Lumea îl fluierã, fiindcã a înþeles din n-ar fi de ajuns, în cursul serii s-a transmis la TV ºi Ceauºescu), încît acesta a venit la mine acasã, farã asta cã „politicienii” nu vor rezolva nimic. Totuºi, de o slujbã de la Timiºoara, în care rabinul Moses un telefon prealabil, a sunat la uºã, m-a chemat pe unde atîta sete de moarte la semenii noºtri? Pentru Rosen a acuzat Dictatura cã „a încurajat cã minute în ºir se scandeazã „Moarte prinþiºoru- ºi asmuþit poeþii împotriva evreilor”. La lui!” (adicã lui Nicu Ceauºescu) ºi „Unde este mine fãcea aluzie coiotul ãsta bãtrîn, nu Valentin?”. Cineva propune un moment de l-ar mai rãbda Dumnezeu! Ce le-am reculegere, dar niºte bestii urlã iarãºi: „Moarte! fãcut eu evreilor? Cu ce i-am jignit? Sau Moarte!” Mã ia cu frig pe ºira spinãrii. Ce zi infer- poate cã el se pretinde exponentul întrenalã! O singurã undã de umor: un anume Ion Papuc, gului popor evreu, ceea ce, la analfacare zice cã e ziarist la „Munca”, se urcã sus, pe tanc, betismul ºi fudulia lui, e posibil. Spre ºi vrea sã-i ia în direct un interviu prolix lui Ion ziuã, sînt trezit din somn de un telefon Iliescu. Personajul e o copie perfectã a lui Agamiþã anonim; mi se pune la aparat înregisDandanache, avînd aceleaºi mijloace modeste, de trarea unei emisiuni a „Europei libere”, lumpen, dar ºi aceeaºi viclenie de a „pîndi la gaurã” în care sînt tocmai bun de împuºcat. intrarea în Istorie. Neîndoielnic, e primul papuc din Cineva se joacã cu nervii mei. ªi nu pot sã fac nimic. N-am cum sã mã apãr. Dacã lume care s-a cãþãrat pe un tanc!

Noaptea, tîrziu, aflu cã în Ardeal ungurii au tãiat vreun om are impresia cã influenþeazã capul (?!) fostului ºef al Securitãþii din Odorhei, iar evenimentele, se înºealã. Pe o mare în furla Sfîntul Gheorghe au scos ochii cu furculiþa (?!) tunã nu poþi face nimic, decît sã aºtepþi unui ºef de la Miliþie, în faþa familiei îngrozite a aces- sã se liniºteascã! ªi sã supravieþuieºti. Da, Dacã Poiana Braºov e „piciorul de plai“ al României, atunci tuia. Canibalii Asiei au reapãrut! Întîmplarea face ca asta am sã fac: voi supravieþui.

Coliba Haiducilor e, cu siguranþã, „gura de rai“. Tribunul, alãAu trecut 3 sãp13 IANUARIE 1990. în aceeaºi agendã unde þin prezentul Jurnal sã figureze multe citate culese de mine, în special din tãmîni de la Revoluþie. Abia îmi revin turi de inimosul ºi marele om de turism Viorel Nica. colecþiile ºi cãrþile vechi ale Bibliotecii Academiei. dupã coºmarul de asearã. Am visat Iatã, de pildã, o poziþie mai puþin cunoscutã, expri- numai „Moarte pentru Moarte!“. Îmi telefoneazã hol ºi mi-a spus în ºoaptã: „Nu ne mai putem vedea o matã la sfîrºitul secolului trecut de fiul marelui Adrian Riza, de la Centrul de Presã. îmi spune cã perioadã. Am primit chiar acum un telefon pe scurt, Garibaldi, pe nume Menotti Garibaldi, care s-a ridi- americanii au declarat, textual, cã „aºa nu mai de la un mare ºef, care mi-a spus: «Dumneata te zbaþi cat în Parlamentul Italiei ºi a spus rãspicat: „Ungurii merge!“ E clar cã am intrat într-o nouã fazã a luptei sã-l ajuþi pe Vadim, sã-ºi gãseascã o locuinþã? Nu ºtii asupresc în modul cel mai barbar 3 milioane de fraþi pentru Putere. Prin oraº circulã zvonul cã la cã ãsta e cel mai mare duºman al nostru?»“. Bietul Pavilionul Expoziþional de lîngã general Stan! Mi-a lãsat în fugã cele 4-5 videocasete Piaþa Scînteii (EREN) se furã ca-n pe care i le împrumutasem, parcã filmul despre codru pachetele cu ajutoare strãine. Mussolini ºi un serial despre al II-lea rãzboi mondiVorbesc la telefon cu Marga Barbu. al, ºi a zburat pe scãri, uitînd sã-ºi ia volumele dacOmoarã molii. E o zi cu soare, altã- tilografiate, cuprinzînd „Memoriile“ lui Grigore datã, pe vremea asta, ieºeam la plim- Gafencu (exemplar secret), pe care mi le împrumubare cu Patronul, la ªosea. Apoi, tase. Ulterior, am aflat cine era misteriosul personaj dacã avea chef, poposeam pe terasã care vîrîse panica în acel om de ispravã, care nu era la „Pescãruº“ ºi bãteam politichia. chiar fitecine, ci secretar de Stat: telefonul îl dãduse Acum, aºa ceva n-ar fi posibil. Tudor Postelnicu. Sînt curios dacã Nicolae Stan a Spiritele sînt încã inflamate, ca niºte rupt atît de intempestiv relaþiile ºi cu fostul lui coleg ciorchini de ganglioni dureroºi. La de Securitate, Octavian Paler, cel care îi patronase televizor, apar aºa, din senin, 4 spiritual, în septembrie 1979, susþinerea oficialã a oameni de la Editura Tehnicã. Adicã tezei de doctorat în filozofie (într-un amfiteatru al nu chiar din senin, avem de-a face cu Facultãþii de Filologie din Capitalã), tezã prezentatã o replicã la ceea ce s-a petrecut de general ºi urmatã de o masã copioasã. (va urma) asearã, cînd Iliescu a fost somat, acolo sus, pe tanc, sã spunã ce-a (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Corneliu Vadim Tudor primeºte felicitãri pentru discurs din fãcut în ultimii cinci ani. Din pãcate, Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) partea lui Colin Cameron, secretarul general al Uniunii Europei grupul acesta, condus de o nãroadã care zice cã se cheamã Carmen Occidentale, ºi Jean-Guy Branger, senator francez.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 10 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

ªARPELE MINCIUNII (2) (urmare din pag. 1) Inepþia asta o spunea mai ales un fost dogmatic stalinist, Iosif Fetran, ajuns acum ºeful publicaþiei „Revista Mea” din Tel Aviv. Lupta era inegalã, pentru cã eu nu mã puteam apãra în nici un fel, încasam loviturã dupã loviturã care, în mod regretabil, nu pe mine mã ºubrezeau, ci inima sãrmanei mele mame, care se frãmînta pentru orice, pînã a intrat în pãmînt.

Astãzi, pot în sfîrºit sã îl culturalizez pe acest Petran, ca ºi pe alþi calibani, trimiþîndu-l la cronicile vechi ale þãrii: acolo va vedea cã mozavirie înseamnã cu totul altceva, e vorba de termenul arhaic pentru vrajbã, neînþelegere. Ce mi s-a mai pus în cîrcã, în acelaºi diapazon al minciunii? Cã eu am publicat o poezie în care îi ameninþam pe evrei cã îi voi spînzura în cîrligele abatoarelor! Cumplitã chestiune, cum sã nu, þi se încrînceneazã carnea pe tine numai cînd auzi! Dar ce ne facem cã nu eu am publicat o asemenea monstruozitate, ci... Ion Cristoiu, în Suplimentul LiterarArtistic al „Scînteii Tineretului”, unde era redactorºef?! Aº putea pretinde acum ceva scuze? Eu zic cã da, dacã nu chiar daune morale! Dar, iatã o altã minciunã, poate mai mare ºi mai dramaticã decît toate. O anume Elena ªtefoi (care spãla cratiþele regretatului poet Nichita Stãnescu, doar-doar va cãpãta un certificat de talent din partea generosului spirit!) mã acuzã în mizera publicaþie „Contrapunct” de niºte fapte abominabile, cu multe rãdãcini ºi ramificaþii. Întrucît n-am avut acces la acea revistã, care pesemne cã se trage numai în cîteva exemplare, voi reproduce ecoul pe care atacul l-a avut în „Dreptatea” þãrãniºtilor, din ziua de 2 martie 1991: „Din articolul «Campanii ºi întrebãri» de poeta (?!) Elena ªtefoi luãm cunoºtinþã de epigrama semnatã Sima (dar nu ºi Horia!) apãrutã în anii epocii de aur în publicaþia «Sãptãmîna» a d-lor Barbu - Tudor la moartea lui Valter Roman. Suna aºa: «Moisã ªmilã a murit/ Tare bine s-a gîndit/ De murea ºi Ruhla lui/ Nu mai eram datori nimãnui»“.

Aici, Elena ªtefoi ºi Petre Stoica (care se zice cã a scris nota din „Dreptatea”) vor sã dea douã lovituri: 1) sã arate lumii cît de antisemiþi sîntem noi; 2) sã ne punã rãu cu Petre Roman, pentru cã, vezi Doamne, atacul nostru antisemit era prilejuit de moartea tatãlui sãu.

Adevãrul este însã cu totul ºi cu totul altul. Acea epigramã nu are absolut nimic comun cu noi: 1) ea a fost publicatã în 1983, la Editura Minerva, chiar de cãtre un istoric literar evreu, într-o amplã culegere de folclor; 2) în revista „Sãptãmîna” ea a fost reprodusã la Cronica de librãrie (în contextul semnalãrii elogioase a cãrþii!) de cãtre fostul secretar-general de redacþie, Ion Lotreanu, care semna acea rubricã cu pseudonimul Al. Sima, dacã nu mã înºealã memoria; 3) avînd în vedere faptul cã imediat Moses Rosen a sãrit ca ars, fãcîndu-se a uita cã epigrama a apãrut chiar într-o carte publicatã de amicul ºi coreligionarul sãu Zigu Ornea, Eugen Barbu a apreciat cã totul a fost o lucrãturã, un pretext pentru a obþine desfiinþarea revistei, aºa cã i-a desfãcut contractul de muncã lui Ion Lotreanu; la asta a contribuit ºi comportamentul cel puþin ciudat al lui Lotreanu, care strecurase reproducerea epigramei dupã ce Secþia de Presã a C.C. al PCR ºi Comitetul de Partid al Capitalei dãduserã viza (cenzura) pe ºpaltul revistei; 4) partea dramaticã abia acum începe, fiindcã, înºelat în aºteptãrile sale, dînduºi seama cã promisiunile lui Zigu Ornea ºi Nicolae Manolescu de a-l face „mare” erau niºte baliverne, neputîndu-se apoi obiºnui cu aceastã situaþie, Ion Lotreanu a înnebunit ºi s-a spînzurat dupã un an; ºi martor ne este Dan Mutaºcu cã aºa s-au petrecut lucrurile; 5) în fine, epigrama aceea (care nu ne aparþine nouã ºi pe care nici n-am vãzut-o decît publicatã fraudulos) n-avea nici o legãturã cu moartea lui Valter Roman, care nu s-a produs în 1983, ci în 1985.

Deci, ce mai rãmîne din acuzaþia de antisemitism, atît de minuþios plãsmuitã? Pulbere ºi fum. La fel cum nu s-a ales nimic dintr-o altã acuzaþie, tot atît de mincinoasã, dar ceva mai veselã în substratul ei, pe care am lãsat-o intenþionat la urmã. Veþi vedea de ce sînt în stare unii, care aveau (ºi mai au!) interes sã inventeze cu orice preþ antisemitism în România. În noiembrie 1987 mã aflam la Viena, cu prilejul meciului de fotbal Austria-România. Era noaptea tîrziu, pe stadionul din Prater, fulguia ºi bãtea un vînt de gheaþã, iarna se apropia cu paºi repezi, mai ales cã în mijlocul continentului cade oricum mai devreme decît la noi. Ce legãturã au toate astea cu problema naþionalitãþilor, sau cu politica? O sã vedeþi cã au. Amãrîþi ºi zgribu-

liþi, aºa cum au fost mai pretutindeni peste hotare, ziariºtii noºtri îºi aveau dormitorul în... Biserica ortodoxã românã din Lowentrasse nr. 8, mai exact la subsolul ei, unde se aflã un fel de bibliotecã a Coloniei române. Înspãimîntaþi de frigul de afarã ºi cu bagajele aºezate destul de incomod în acel spaþiu atît de strîmt, unde nici apã nu aveam, ne-am îmbrãcat cu ce-am gãsit la îndemînã, numai cald sã ne fie. În ceea ce mã priveºte, am luat la repezealã un pulovãr gros de pãdurar, verde-închis, cumpãrat dintr-un magazin bucureºtean. Fatalã eroare, impardonabilã lipsã de diplomaþie! Dupã numai o lunã, m-am pomenit încondeiat în aceeaºi publicaþie necinstitã ºi antiromâneascã, din Tel Aviv, pe nume „Revista Mea”: în articolul „La meci”, un caºalot fãrã culturã ºi fãrã ruºine, pe nume Sorin Cunea, se vaitã în faþa umanitãþii întregi cã l-a vãzut la Viena pe marele legionar de la Bucureºti, în carne ºi oase, ºi cã aveam cãmaºã verde, ca orice fascist, desigur. Acum, ce era sã creadã lumea care nu mã cunoaºte? Cã sînt iremediabil pierdut, cã am fascismul în sînge ºi nu mã pot abþine nici mãcar prin Europa, defilînd cu cãmaºã verde prin patria lui Hitler, sub privirile îngrozite ale unor sãrmani evrei! Apocaliptice acuzaþii, fãrã doar ºi poate.

Numai cã totul e o bãºicã de peºte ieftin, din alea pe care le spãrgeam cu piciorul în copilãrie. Dacã ar fi sã îi judecãm dupã haine pe toþi care mai au culoarea verde (forestierii, unii militari, suporterii echipelor irlandeze º.a.) sau pe toþi cei care în drapelul naþional au aceastã pãcãtoasã culoare (italienii, libienii º.a.) ar însemna sã avem cîteva sute de milioane de fasciºti în omenire. Ceea ce nu e cazul. Am încercat apoi la Atena, tot cu prilejul unui meci de fotbal al naþionalei, sã-i explic la masa presei lui Nicu Munteanu de la „Europa liberã” cã acest Cunea e un mincinos sinistru ºi cã i-a pãcãlit cu bunã ºtiinþã pe toþi, pentru a stoarce bani ºi a poza în Simon Wiesenthal, dar degeaba, impresia era creatã! Sã mai amintim de modul necivilizat în care rabinul Rosen maculeazã orice demers al nostru pentru o bunã convieþuire cu evreii? Recent, în „Curierul Naþional”, dumnealui ne batjocoreºte pentru formularea „nobila comunitate evreiascã din România”, care apãruse în revista noastrã. Ce nu-þi place la cuvintele astea, domnule Rosen? De ce scuipi mîinile care se întind evreilor? Aºa te învaþã religia pe care o predici?

Dar, ºarpele minciunii se unduieºte amãgitor, ca ºi ºarpele monetar, ºi prin oraºul greviºtilor-teroriºti, Iaºul nostru drag, Mafia care ºtranguleazã din ce în ce mai mult spiritul românesc a pus stãpînire ºi pe revista „Cronica” - exact în acelaºi oraº unde în urmã cu 1 an Al. Dobrescu îl punea la punct pe abuzivul rabin Moses Rosen, care se pare cã n-are loc sub soare din pricina crucii de la Bellu a lui Eminescu. Acum, „Cronica” a cãpãtat o foarte... cronicã boalã antiromâneascã, aºa cã un anonim Dorin Popa îi ia un interviu doamnei Tamar Samash, consilier la Ambasada Israelului în România. Priviþi cum sunã unele dintre reflecþiile reporterului, grãbit ºi el sã apuce de picioruº o bursã datã de Joint: „În unele publicaþii de la noi cum este «România Mare» care nu a fost primitã în AZR, iar directorul ei, Eugen Barbu, a fost chiar exclus din Uniunea Scriitorilor din România, apar din considerente îngust naþionaliste articole denigratoare la adresa celorlalte naþionalitãþi, în special la adresa ungurilor ºi a evreilor. Dvs. cum priviþi asemenea acte? (...) Aceastã atitudine a lor blocheazã Occidentul în tentativa de a se apropia de þara noastrã?” Nu se înþelege prea bine dacã prin „þara noastrã” acest lingãu înþelege România sau Israelul, dar, mã rog, sã trecem mai departe. Iatã ce rãspunde d-na Samash, care, dacã ar fi avut bun-simþ, nu s-ar fi amestecat în problemele interne ale României, aºa cum nici noi nu ne bãgãm în chestiunile care, din pãcate, se mai petrec în teritoriile arabe ocupate, deºi elementele nu suportã comparaþie.

Rãspunsul ei doct, ca de Ana Pauker, sunã astfel: „Neîndoielnic, aºa este! Cred cã articolele din «România Mare» sînt foarte rãu vãzute în Occident. ªi este pãcat pentru þara dumneavoastrã. E pãcat, pentru cã oamenii din Occident voiau sã vadã o altã Românie, una nouã. ªi cred cã nu-ºi au locul în noua Românie demersuri precum sînt cele din «România Mare», manifestãri ºoviniste ºi rasiste“. Haideþi sã o luãm copãcel: 1) Deci acest nenãscut pe nume Popa Dorinel ne toarnã în public la diplomaþia israelianã, fãrã pic de ruºine - pentru reciprocitate, închipuiþi-vã

un ziarist israelian care la Tel Aviv se plînge unui diplomat român de rasismul unei reviste evreieºti!; 2) Aflãm de la nefericitul ãsta cã „România Mare” n-a fost primitã în AZR – asta probabil cã înseamnã Aprozare, Zarzavaturi, Rãdãcinoase, sau alte parascovenii, pentru cã nu ne putem închipui cã iniþialele sînt de la Asociaþia Ziariºtilor Români, întrucît noi n-am cerut niciodatã sã facem parte din aºa ceva, nici nu ne intereseazã ºi, ca sã fim modeºti pînã la capãt, o singurã paginã din revista noastrã valoreazã cît toate asociaþiile ºi societãþile în care au pãtruns turme întregi de anonimi; 3) ne mai spune dulãul Papadopolinei, în stil caragialesc, cã noi blocãm Occidentul în tentativa de a se apropia de þara noastrã - parcã ºi vãd acest Occident, ca o locomotivã, încercînd în disperare sã se apropie de hotare, pufãind cu nerãbdare, doldora de bunãtãþi, dar noi, bicisnici ºi nemernici ce sîntem, am blocat ºina cu bidoane ºi buºteni, ca nu care cumva sã se apropie ãsta, cum îi zice, Nenea Occidentul; 4) în sfîrºit, noi îi „denigrãm“ de mama focului pe evrei ºi pe unguri, dupã ce, fireºte, ungurii îi denigraserã ei pe evrei, prin 1940 - 1944, ducîndu-i ca pe vite spre cuptoarele lui Hitler - dar asta uitã Dorinel sã ne spunã, sau poate cã nu ºtie. Trecînd la rãspunsurile abuzivului consilier israelian, madam Samash, o rugãm sã producã dovezi din care sã reiasã cã „România Mare” e ºovinã ºi rasistã. Poate cã ºovini ºi rasiºti sînt ºi cei cca. 50.000 de semnatari ai adeziunilor la Comitetul Naþional pentru Apãrarea Revistei? Ar fi recomandabil ca ministerul nostru de Externe sã o întrebe în ce þarã crede cã se aflã: în Uganda? În Patagonia? Ce fel de diplomat este ea? Ce limbaj foloseºte? Chiar vreþi sã tragã þara asta obloanele ºi sã nu vã mai primeascã pe nici unul pe aici? Ehei, nu-i bine deloc, dragi prieteni unguri ºi evrei, se pare cã vã cam daþi mîna pentru nimicirea acestei þãri ºi mie, unul, nu-mi place asta. ªi cum ai vrea dumneata, doamnã Tamara, sã fie România, ca sã o placã Occidentul, adicãtelea ºi Israelul, care e inima Occidentului, deºi se aflã taman la polul opus, în Orient? Poate cã ar trebui sã îi lãsãm pe coreligionarii matale sã conducã nu 100 de posturicheie, ci 10.000, atunci ne-ar place Occidentul, fireºte.

Poate cã ar trebui sã-i lãsãm pe unguraºi sã mãture toatã Transilvania de „valahii împuþiþi”, atunci am fi cu adevãrat o Românie nouã, cum sã nu, ce ne-ar mai pupa pe gurã, ruseºte, de trei ori, Occidentul vostru.

Pe ungurii care ne umilesc bestial, la noi acasã, nu-i vede „Cronica” din Iaºi, pe rabinul Rosen care tipãreºte o carte de „Memorii“ mincinoasã de la un capãt la altul, nu-l vede femeia-comisar, bine cã sîntem vãzuþi noi, care cerem cel mai simplu lucru din lume: sã ni se respecte demnitatea naþionalã, la noi acasã! Toate articolele, serialele ºi poemele pe care le-am tot publicat noi de-a lungul anilor, ºi le publicãm ºi azi în „România Mare”, împotriva fascismului, a legionarilor - uite cã nu sînt luate în seamã, pentru cã aºa e ordinul, sã fim ºtampilaþi ca naziºti! Culmea este cã funcþionarii acestei respectabile ambasade nu le vãd deloc pe odraslele marilor legionari, care practicã pe faþã o politicã de extremã dreaptã, trec sub tãcere ieºirile psihopate ale tuturor acelora care îl acuzã în presa de opoziþie pe dl. Petre Roman cã ar fi evreu (inclusiv atacurile lui Mircea Dinescu), nici nu se sinchisesc de alianþele stranii între sionista ºi legionarii de la „Europa liberã”, sau de pe la unele publicaþii din România! Nu, pur ºi simplu se doreºte suprimarea revistei noastre, pentru cã noi nu sîntem înregimentaþi nicãieri, nu ascultãm de biciuºca vreunui stãpîn, nici mãcar francmasoni sau homosexuali n-am devenit ºi, colac peste pupãzã, avem o audienþã fenomenalã la Poporul Român! Nu ºtiu cum sã-i facem mai bine sã înþeleagã pe toþi agenþii strãini care colcãie ca puii de viperã prin România - în frunte cu cei de la Mossad, ce se zice cã dominã piaþa noastrã - cã împotriva voinþei acestui popor nu pot face nimic, sînt neputincioºi!

Ar mai fi multe de spus. ªi toate se subordoneazã acestui cumplit pluton de execuþie care este Minciuna.

Minciuna care îi face pe evreii de la „Europa liberã” sã se pupe frãþeºte cu foºtii legionari sau cu odraslele de legionari, minciuna care îi face pe ungurii din România ºi de aiurea sã mitralieze þara asta pînã o va podidi sîngele pe nas ºi pe gurã, minciuna care a inundat ca o igrasie pestilenþialã o bunã parte a presei noastre, vîndutã strãinãtãþii, doar-doar va aduce Poporul Român la disperare, doar-doar li se va dubla solda în dolari ºi forinþi, doar-doar vor mai rãmîne din România numai vreo 5 judeþe, în jurul Bucureºtilor.

Ei, bine, cu acest gigantic Leviathan al minciunii, noi o sã ne batem pe viaþã ºi pe moarte ºi în fiecare zi veþi avea un Mãrãºeºti!

Sfîrºit

Pag. a 24-a – 10 iunie 2016

M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile

NU MAI PÃLMUIÞI STATUILE! Mãrturisesc cã am avut intenþia sã scriu un material care sã trateze cu totul alt subiect. Dar o revoltã nestãpînitã în faþa unor fapte strigãtoare la cer mã face sã strig: Nu mai pãlmuiþi statuile!

Iatã despre ce este vorba. De cîteva zile, sa pornit o campanie concertatã, provocatã de apariþia unei cãrþi a unei foste campioane olimpice la gimnasticã, împotriva soþilor Mariana Bitang ºi Octavian Bellu, menþionaþi ºi în Cartea Recordurilor ca primii antrenori din lume care au obþinut, cu elevii lor, cele mai multe medalii olimpice. Nu-i dãm numele gimnastei, fiindcã vrem sã rãmînã în lumea sportului cu renumele unei mari sportive. Mai ales cã unele afirmaþii din cartea ei au fost exagerate ºi amplificate în goana dupã senzaþional a mass-media.

Spunea cineva cã noi, românii, nu ºtim sã ne apreciem valorile. Aºa o fi. Dar ca sã le ºi ponegrim, este prea mult. Ca sã fim mai scurþi, gimnasta povesteºte cum, la antrenamente, cînd greºeau, erau admonestate de Mariana Bitang cu cuvinte urîte (vite, imbecile, proaste, cretine etc.). Dar tot ea, în altã parte, scrie cã, uneori, antrenoarea le spunea „frumoaselor“, „prinþeselor“, „deºteptele mele dragi“ sau „lalelele mele dragi“. Sau cã Bellu i-a dat o palmã, fiindcã plîngea de mila unei colege care fusese bãtutã cu sãlbaticie de tatãl ei. Iar alþi antrenori, care îi ajutau pe Bellu ºi pe Bitang, foloseau palma foarte des...

Toate acestea sînt speculþii în goana dupã senzaþional. Cîþi pot spune cã nu au luat o palmã de la pãrinþi, cînd erau copii ? Mai ales cînd, în trecut, o palmã fãcea parte dintre mijloacele de educaþie. Atunci nu se punea accent atît de mult, ca astãzi, pe capacitatea de discernãmînt a copilului. ªi care se pare cã nu dã rezultatele aºteptate.

Nu am întîlnit, astãzi, profesor sau învãþãtor

Exorcism (1) De cînd e lumea ºi pãmîntul, binele ºi rãul au coexistat. Chiar dacã se vorbeºte despre o zonã în care binele ºi rãul sînt considerate drept impostori, fiindu-le negatã existenþa, aici, pe Pãmînt, sîntem nevoiþi sã operãm cu aceste concepte. Sociologul Ilie Bãdescu susþine, în lucrarea sa „Teoria latenþelor“, cã binele este o cantitate constantã, în timp ce rãul reprezintã o cantitate variabilã. Sînt perioade, susþine autorul, cînd rãul este atît de rãspîndit în lume, încît lasã impresia cã binele a dispãrut cu totul. Realitatea este, însã, alta. Binele nu dispare, nu este posibil sã piarã cu totul, ci rãmîne ascuns, aºteptînd momentul prielnic sã se poatã manifesta din nou. O problemã esenþialã, care încã nu ºi-a gãsit un rãspuns satisfãcãtor, este modul în care am putea detecta sursa rãului.

Este,acesta, inerent naturii umane sau provine de undeva, dintr-o zonã situatã dincolo de lumea noastrã? Cert este cã existã oameni deosebit de rãi, care au o satisfacþie în a face rãu altora, sau chiar în a ucide, supunînd, uneori, victima unor torturi înfiorãtoare. Natura omului este dualã. Omul se naºte purtînd în el atît germenii binelui, cît ºi ai rãului. Ceea ce-i separã este doar proporþia în care se gãsesc aceste valori. Nu existã oameni care sã nu aibã o pornire negativã, sã nu fie dominaþi, în anumite momente ale vieþii lor, de sentimente care nu le fac

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E care sã nu se plîngã cã nu mai reuºeºte sã menþinã disciplina în clasã, fiindcã nu mai are la îndemînã mijloace coercitive. Le este teamã sã se ºi rãsteascã la elev, ca sã nu vinã a doua zi cu pãrinþii la ºcoalã ca sã se plîngã. ªi, þineþi seama cã aceste pãreri le are autorul care, deºi a fost 50 de ani antrenor, nu a dat o palmã elevilor lui!

Nu vrem sã intrãm în aceste teorii de ordin pedagogico-psihologic. Este treaba oamenilor de ºtiinþã. Dar, pentru a înþelege mai bine situaþia, vã oferim spicuiri din e-mail-ul pe care aceeaºi gimnastã, astãzi autoare de cãrþi, l-a trimis doi ani mai tîrziu, dupã ce s-a lãsat de gimnasticã, antrenorilor care au pregãtit-o sã iasã campioanã olimpicã. ...„Cine v-a vãzut lacrimile de supãrare sau de bucurie ? Cine v-a cunoscut mai bine caracterul ºi sufletul decît noi, cele pe care leaþi format nu doar ca cele mai mari gimnaste ale lumii, ci ºi ca oameni minunaþi ai ei ?“ ...„Eu v-am privit (cu sufletul meu de copil de atunci) ca pe niºte adevãraþi pãrinþi“... ...„Îmi voi aduce aminte întodeauna cu emoþie, plãcere ºi chiar nostalgie“... ...„Multe dintre aceste calitãþi poate cã ºi noi le-am moºtenit de la dvs.“. ...„Sub îndrumarea dvs. am crescut ºi mam maturizat, am reuºit datoritã dvs., antrenorii mei, ºi pot sã spun cã sînteþi cei care mi-au oferit posibilitatea succesului nu doar în gimnasticã, ci ºi în viaþã. Tot voi aþi dat sens vieþii mele, nu doar ca sportivã, ci ºi ca om, fapt pentru care vã mulþumesc ºi vã sînt recunoscãtoare cît voi trãi“.

Cuvinte scrise de aceeaºi gimnastã, pe care nu putem crede cã le-a uitat.

Salutãm intervenþia Elisabetei Lipã, nu a ministrului, ci a multiplei campioane olimpice, în favoarea celebrilor antrenori, precum ºi a multor sportivi de valoare care nu aprobã atitudinea gimnastei care nu ºtie cã statuile nu pot fi pãlmuite!

SILVIU DUMITRESCU

deloc cinste. Sfinþii nu s-au nãscut puri, ei au devenit puri, chiar dacã nu în totalitate, pentru cã au avut capacitatea ºi voinþa de a lupta cu rãul din ei. Este greu de spus în ce mãsurã rãul este doar nãscut în om sau este influenþat de entitãþi nefaste, care nu aparþin lumii noastre. Existã, din pãcate, oameni a cãror minte nu funcþioneazã normal, cu alte cuvinte, oameni bolnavi psihic. Probabil cã nici cei mai mari specialiºti în fiziologia creierului nu ne-ar putea rãspunde dacã eventuale entitãþi malefice - umane sau nonumane - ar putea avea vreo influenþã asupra lor. Cert este cã, indiferent de opiniile scepticilor care susþin cã manifestãrile aberante ale unor oameni sînt provocate în exclusivitate de boli psihice, realitatea ne obligã sã acceptãm cã, în unele cazuri - din fericire, extrem de rare - cã ceva cu totul aparte se întîmplã ºi cã acele persoane sînt realmente posedate de anumite entitãþi. Încã din preistorie, oamenii au crezut în existenþa unei puteri malefice supreme care-i ataca pe unii dintre semenii lor. I-au dat anumite denumiri ºi au cãutat sã afle cum sã o alunge din omul suspectat de a fi chinuit ºi terorizat de aceastã forþã.

Creºtinii l-au numit Diavol sau Satana, iar þãranii români i-au dat felurite nume, care mai de care mai pitoreºti: Necuratul, Dracul, Ucigã-l Toaca. Din dorinþa de a-i elibera pe oamenii atacaþi de aceste entitãþi malefice, s-a nãscut practica exorcismului. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Luni de varã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Precum anotimpul verii – Autorul versurilor: „Priveam fãrã de þintã-n sus/ Într-o sãlbaticã splendoare/ Vedeam Ceahlãul la apus/ Departe-n zãri albastre dus/ Un uriaº cu fruntea-n soare/ De pazã þãrii noastre pus“ (George); 2) Confundare – Zeul Soare în Egipt; 3) Prezent la cununie – Doctor pe parafã – Sutime de euro; 4) Prima lunã de varã, numitã în popor „cireºar“ – A doua lunã de varã cu denumirea de „cuptor“; 5) Emile Zola – Ifose; 6) Miez de nucã! – Acum, prin Maramureº! – A se arãta; 7) Storcãtor de struguri – Pusã în cui; 8) A intra într-un risc – Inimã de mamã! 9) Popa din cãrþi – Pãsãri vînate; 10) Anexat – Þine de moralã.

VERTICAL: 1) Vreme de varã; 2) Localitate în judeþul Bacãu – Nu este în armatã; 3) Uºor, simplu – Pete pe piele; 4) Drum pe margini! – Sorã cu Mara – Deliciu porcin; 5) Intrate la apã – Abdicarea regelui; 6) Mãmãligã nefiartã – Ultima lunã de varã numitã în popor ºi „gustar“; 7) Prinse în horã! – Bluziþa leliþei – Mãsuri pe cîmp; 8) Sentiment de siguranþã; 9) ªcolãriþã – Acute la o fatã! – 10) A miºca cu greu – Albii þãrãneºti; 11) Pui canin – Te ajutã la greu.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „COPIL NEASTÎMPÃRAT“: 1) ATERIZA – ACE; 2) RATATE – OBOL; 3) IT – SATEJOCI; 4) PAS – NATAL – M; 5) A – ES – RA – IVI; 6) TREN – PUTIN; 7) PI – CAPAT – TA; 8) INS – VA – AGAT; 9) LUTIERI – ALO; 10) OTET – AVATAR; 11) T – PEAFARA – I; 12) APA – NARATIE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.