Romania mare, nr 1348

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Reîntregirea familiei M-aº întinde lîngã tine, mamã m-a rãzbit un dor de nu mai pot doar o zi ºi-o noapte de aramã sã nu fii chiar singurã de tot Lasã-mã alãturea de tine ca-n copilãrie sã mã strîng astãzi nu mai ºtiu ce se cuvine prea sînt ostenit ca sã mai plîng Ce cuminte stai sub gheþiºoarã precum o mireasã din Livan de cu toamnã pînã-n primãvarã tu bei doar cenuºã de vulcan A crãpat de-atîta neplouare inima pãmîntului de flori

ABBA - povestea unui vis Cu þinutele lor de scenã exuberante ºi prezenþa lor antrenantã, dar mai ales cu refrenele lor memorabile, care se potriveau oricãrei stãri de spirit, cei patru suedezi au dominat muzica pop timp de un deceniu, ducînd atmosfera nordicã în toate colþurile lumii.

A fost unul dintre cele mai bune produse muzicale de export ale Suediei ºi o formulã magicã ce a dominat clasamentele mondiale între mijlocul anilor ’70 ºi începutul anilor ’80. ªi, mamma mia!, a vîndut peste 370 de milioane de discuri!

Hiturile trupei ABBA fac ºi astãzi senzaþie ºi sînt folosite adesea pentru a crea atmosferã la evenimente mondene, prezentãri de modã, sau chiar ca fundal sonor pentru unele filme documentare. ªi asta pentru cã multe dintre ele sînt purtãtoarele unor mesaje: The Winner Takes It All; Money, Money, Money; I Have A Dream; Dancing Queen; Take a Chance on Me; ori Gimme! Gimme! Gimme! (A Man After Midnight).

Chiar ºi astãzi, la peste 30 de ani de la destrãmarea grupului, fanii încã viseazã sã-i vadã din nou pe aceeaºi scenã, iar speranþele lor s-au reaprins odatã cu reîntîlnirea celor patru membri, în ianuarie anul acesta, la evenimentul intitulat „Mamma Mia! The Party“, organizat la restaurantul „Tyrol“ din Gröna Lund, un parc de distracþii din Stockholm – un proiect al lui Björn, care continuã sã menþinã vie flacãra legendarei trupe care a cîºtigat, în 1974, concursul Eurovision cu piesa Waterloo. Întrebat de reporteri dacã cei care sînt prezenþi la eveniment vor asista la o reuniune oficialã a trupei, Benny Andersson a subliniat cã nu existã nici un plan de a apãrea din nou pe scenã. „Sîntem aici pentru a ne distra“, a adãugat colegul sãu de trupã, Björn Ulvaeus. (continuare în pag. a 12-a) (Sursa: RSS-RO.COM, JUNALUL.RO, ANA ªIMON)

de-aº putea pãtrunde taina mare te-aº întoarce vieþii pînã-n zori Fac cãrãuºie dupã apã sã-þi zidesc umbrare ºi poteci toatã slava mea a fost sã-ncapã între o ciºmea ºi-un loc de veci Tot ce-a fost trufie nu mai este Alfa ºi Omega îmi erai parcã vãd cum s-a zdrobit de creste pasãrea Porfirion din rai Ochii mei ca mînjii se înhamã la un rug de frunze vechi arzînd m-aº întinde lîngã tine, mamã într-o zi, sau poate mai curînd...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Ziariºtii ºi trãdarea de þarã (2) Am refuzat noi sã publicãm vreun drept al opiniei, ori vreo replicã a cuiva, am cenzurat pe cineva, am bãgat pumnul în gura oamenilor din redacþiile noastre ori publiciºtilor de la alte gazete? Niciodatã n-am fãcut aºa ceva, pe cînd acuzatorii noºtri, ehe, cîte n-am avea de povestit!

Zeci de oameni ni s-au plîns, telefonic sau în scris, de modul brutal în care „România liberã” ºi „Expres” au refuzat sã le publice opiniile, atitudinile, tentativele de a spulbera niºte acuzaþii mincinoase. Am încãlcat noi Codul deontologic al ziaristului? Care Cod? Cel care a fost publicat numai cu cîteva zile înainte de Convenþia lor ºi la elaborarea cãruia nu se ºtie cine a lucrat, pentru cã pe noi oricum nu ne-a consultat nimeni? O fi vorba despre acelaºi Cod moral în virtutea cãruia cei de la „România liberã” s-au acoperit unii pe alþii pentru a-ºi împãrþi prada ajutoarelor din strãinãtate, ori au întreþinut ilegal ºi instigator „Golania” din Bucureºti ºi cutremurul artificial din viaþa Timiºoarei, ori au demascat ºi au condamnat oameni nevinovaþi, ori au practicat cea mai murdarã formã de ºantaj ºi de teroare cunoscutã vreodatã în presa românã? Ce Cod moral am încãlcat noi? Poate o fi acelaºi cod care l-a fãcut pe marele acþionar Szekely Emeric, de la „Tineretul liber”, sã contribuie decisiv, exact în preajma Crãciunului lui 1990, la aruncarea pe drumuri a Carolinãi Ilica, ziaristã ºi poetã care nu întîmplãtor e chiar purtãtoarea de cuvînt a Uniunii Naþionale „Vatra Româneascã”? Sau poate, pãcatele noastre, Codul etic murdãrit zilnic de foºtii activiºti ai C.C. al U.T.C., Cristoiu ºi Nistorescu, care publicã acum la mizerabilele lor tarabe cele mai infecte atacuri împotriva Poporului Român ºi a Istoriei naþionale? Fireºte, nu putem face abstracþie de Codul etic al lui P.M. Bãcanu, care din geambaº ºi escroc de maºini a devenit un politician cu state de ilegalist, sau de Codul celor cîtorva „scînteiºti” care ºi-au întors

subit cojoacele pe dos, s-au bãtut bine de tot pe oasele de ros ºi pe patrimoniul fostului organ al C.C. al P.C.R., iar acum cred cã pot pãcãli pe cineva. ªi totuºi, poate e vorba despre Codul care a fãcut ca aceastã S.Z.R. sã vîndã la Consignaþia, anul trecut, 5 maºini splendide, venite din Apus ca ajutoare pentru ÎNTREAGA PRESÃ ROMÂNÃ, nu pentru ei: 1 microbuz Volkswagen, 1 Volvo, 1 Audi ºi 2 Forduri. Am vrea sã ºtim ºi noi cine i-a autorizat sã facã vînzarea, ce preþuri s-au luat ºi unde sînt banii.

Vedeþi unde e trãdarea? Este simptomatic cã nici „România liberã”, nici „Adevãrul” ºi nici „Tineretul liber” - ca sã vorbim numai de cotidiene - n-au luat niciodatã atitudine faþã de grosolanele materiale care apar în „Caþavencu”, în „Baricada”, în „Cuvîntul” sau în atîtea alte publicaþii pe cît de lipsite de har, pe atît de antiromâneºti. În vreme ce înveninatele gazete antiromâneºti „Harghita Nepe” ºi „Timiºoara” (organ al Societãþii Timiºoara!) sînt luate în braþe, ocrotite ºi deplînse de Convenþia Naþionalã a Ziariºtilor din România, iatã cã „România Mare”, „Europa” ºi „Phoenix” sînt anatemizate, urechiate public ºi ameninþate cu comisii de anchetã, ca la un omor! ªi de parcã asta n-ar fi fost de ajuns, revistele noastre sînt aºezate alãturi de... „Tromf”, revista ungureascã ce a publicat cele mai demente blasfemii împotriva neamului românesc, care a fost comparat ba cu un bou, ba cu un porc, ba cu un cãmiloi etc. - gazetã pe care chiar noi am demascat-o primii! Se poate aºa ceva? Uite cã se poate, iar anonimii care se ascund cu laºitate sub gluga de Ku-Klux-Klan a Convenþiei Naþionale a Ziariºtilor au trecut ºi acest prag ruºinos: pragul TRÃDÃRII DE ÞARÃ! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 19 aprilie 1991)

NR. 1348 z ANUL XXVII z VINERI 24 IUNIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Amintirea de coºmar a ateismului Fãt-Frumos Fiul Scroafei Procesul U.D.M.R. – România Mare Doru Braia, Preºedinte al Þãrii? Logodna dintre Doamna de Fier ºi Domnul de Plexiglas PARTEA A II-A Jupîn Titircã Inimã Rea, adicã varianta sa modernã pe nume Dumitru Mazilu, nu pierde nici o ocazie de a se face de baftã. Recent, acest faimos ºef al Cooperativei „Ochiul ºi Timpanul” a primit permisiunea de a pãrãsi clasorul în care îl þine CIA la rubrica „Fluture Cap de Mort”, ºi-a scuturat puþin corpul sãu de Cromagnon ºi a dat un interviu ziarului þãrãnist pe nume „Dreptatea”. Acolo, ce spune nea Miticã? Pur ºi simplu ne acuzã pe noi, cei de la „România Mare”, cã sîntem extrema dreaptã. Rupt complet de realitãþile româneºti, nea Miticã ne confundã, probabil, cu Marius Lãcãtuº, o adevãratã extremã dreaptã. Pentru cã nu credem cã se putea referi la politicã, de vreme ce pãrtaºii lui de suferinþã, de prin alte gazete plãtite de americani ºi unguri, ne fac de extremã stîngã. Hotãrîþi-vã odatã...

Aflãm cã durul durilor, fotbalistul cu o singurã licãrire umanã, ºi aia în ochiul de sticlã, pe nume Adrian Bumbescu, va semna în curînd un contract cu un club strãin, prin punerea deºtului mare. Bãiat delicat, n-a vrut sã ne spunã la televizor în ce þarã va juca. Vom divulga noi acest secret: fiind supranumit Yeti, adicã Omul Zãpezilor, Bumbescu nu poate juca decît în þara numitã Himalaya, care, de fapt, nici nu existã, dar ce mai conteazã pentru marele blond care rupe avioane în dinþi ºi transpirã acid sulfuric? Acum, lãsînd gluma la o parte, sã-i mulþumim pentru tot ce a fãcut bun la Steaua ºi la Naþionalã, sã-l iertãm pentru prestaþiile mai slabe pe care le-a avut ºi sã-i dorim mult succes la noua sa echipã! Urare pe care i-o adresãm ºi lui ªtefan Iovan, cãpitanul de la Sevilla (unde s-a atins cea mai înaltã culme a fotbalului românesc!), marele fundaº care meritã ºi el, acum, cînd se apropie de vîrsta lui Petrache Lupu (doar Moþãþei e la doi paºi de Maglavit) o viaþã ceva mai tihnitã ºi o rãsplatã pe mãsura muncii sale de pînã azi. Drum bun, bãieþi, ºi nu mai faceþi Riesling la genunchi, cã în strãinãtate nu þine. Dupã ce cã e cea mai proastã gazetã din þarã, „Contemporanul” a devenit ºi cea mai ticãloasã - sã nu fi auzit Nicolae Breban de 1 Decembrie, de Transilvania, de România? Nu, n-a auzit, el este european, iar în bula de aer care îi þine loc de cap nu zbîrnîie decît cugetãri înalte. Ne pare rãu pentru pãrul alb al domnului Corneliu Coposu, ca ºi pentru cei aproape 18 ani de temniþã în lagãrele brucaniene ale lui Stalin, dar declaraþiile domniei-sale împotriva „Vetrei Româneºti”, fãcute tocmai la Budapesta, capitala Lacului Balaton, ne-au mîhnit din cale-afarã. Acesta este motivul real al huiduielilor cu care a fost tratat la Alba Iulia, de cãtre zeci de mii de români. S-ar putea sã fie vorba de vîrsta sa înaintatã, care sã-i facã feste. O dovadã în acest sens este dubla sa gafã, comisã la televizor atît vineri, cît ºi sîmbãtã, cu prilejul amintitului discurs: a spus de douã ori, în douã emisiuni diferite, cã Horea a fost tras pe roatã în 1874, încurcînd istoria cu un secol, în realitate fiind vorba de anul 1784, care nici acesta nu e corect, pentru cã supliciul marelui tribun a avut loc în februarie 1785... Mostrã de comentariu haios al crainicului sportiv tv Bogdan

Stãnculescu: „Acest diabolic Ianakis! Ianakis îl angajeazã pe Fasulas care o bagã de sus... Acelaºi Ianakis e cãpãcit de Rojnavski”. º.a.m.d. Aþi priceput cã e vorba de baschet, sportul adevãraþilor fasulaºi care sînt cãpãciþi. Mãreþe fapte revoluþionare aflãm din excelenta revistã „Naþiunea”, a profesorului Iosif Constantin Drãgan. Publicaþia reproduce o serie de informaþii apãrute în „Cuvîntul Românesc”, din Canada. „Dl. Doru Braia dorea sã candideze la postul de Preºedinte al României!” - zice revista canadianã. Iatã ºi comentariul „Naþiunii”: „Scrisã negru pe alb, aceastã propoziþie ne produce ameþeli. Vasãzicã, acest aventurier, care face caz de rudenia lui cu Mia Braia, care îi cînta la ureche lui Gheorghiu-Dej, ºi cu Ioana Radu, «guristã» preferatã a Elenei Ceauºescu - trece azi drept anti-comunist persecutat ºi se gîndeºte la cea mai înaltã dregãtorie a þãrii... Ce vremuri am ajuns sã trãim!“. Deci, pe tronul lui Mihai Viteazul ºi al lui Alexandru Ioan Cuza, fleoarþa asta negriºmanã, cu dinþi de la ferometal, pe nume Doru Braia! Tot vise de mãrire nutreºte ºi tînãrul revoluþionar de profesie fãrã, pe nume Leon Nica. Individul a ºi fãcut lista guvernului pe care îl va prezida el însuºi.

O datã ajunºi aici, va trebui sã-l asigurãm cã o sã conducã, într-adevãr, instituþia respectivã, dar numai atunci cînd România va avea un Guvern de Muppeþi, cu tot felul de iepuraºi ºi brotãcei, pe nivelul înþelegerii sale.

O glumã bunã ardeleneascã. Badea Gheorghe îºi ascute briºca pe tocilã. Vine Loþi Baci, îi dã bineþe ºi-l întreabã: „Ce faci, bade?“ - „Noo, doar n-ai orbul gãinilor?! Îmi ascut briºca“. - „De ce nervos la tine, bade draghe, ce vrei sã faci cu ea?” - „Noo, amu þi so gãtat ursita, îþi iau gîtul cu ea!”. Bietul minoritar se sperie ºi începe sã turuie, în acel accent al lor inimitabil: „Pecatele mele, tulai Doamnie, de ce vrei sã iei gîþi la mine, noi doi prieteni fost, ºtii la mine de la vîrsta de egy, keto, harom ani, bade Ghio, tu ceardaº invaþat, io dat pãlinka la tine...” Ascuþindu-ºi cuþitul mai departe, badea Gheorghe spune satisfãcut: „Noo, nu-i bai, tãt s-o isprãvit între noi, voi mi l-oþi omorît pe Mihai Viteazul!“ - „Ohoo, dar asta o fost de mult, patru sute de ani în urmã, bade Ghio!...“ - „Nooo, nu importã, d-apãi io numa’ ieri am aflat!“ „Revelion/ Fãrã Ion!“ – strigã glumeþii noºtri responsabili cu agitaþia vizualã a strãzilor. Bineînþeles, se referã la Ion Raþiu. Dar cum s-o mai desfãºura idila dintre el ºi Margareta? A acceptat ea sã-l ia de bãrbat?

Dar el, dupã ce coana Reta a fost datã la o parte ca Rãsturnica lui Ion Barbu, va mai dori oare acest bãrbat vînjos, în plinã putere destabilizatoare, sã-ºi lege destinul de o femeie care nu mai e omoloaga lui Petre Roman? Mister. Dacã vã purtaþi frumos ºi n-o sã-l mai regretaþi pe Ceauºescu, sãptãmîna viitoare vom da publicitãþii scrisoarea de rãspuns a fostei Doamne de Fier cãtre viitorul Domn de Plexiglas. Cu mutra lui de ºoarece fiert în ulei de frînã, Petre Mihai Bãcanu a prezidat la Ateneul Român un fel de Sesiune Solemnã prilejuitã de celebrarea Zilei de 1 Decembrie. Stãtea la

mijloc, chiar pe fotoliul de pe care prezida Iorga Liga Culturalã. ªi cînd te gîndeºti cã, numai cu o sãptãmînã în urmã, Bãcanu dãduse raportul la ambasadorul Ungariei... Orice s-ar spune, la solemnitatea depunerii coroanelor de flori la Arcul de Triumf, din Bucureºti, cea mai mare prestanþã a avut-o delegaþia Serviciului Român de Informaþii. În haina sa de piele, dl. Virgil Mãgureanu ne-a fãcut sã ne gîndim la eroii din filmele de rãzboi, alãturi de el fiind generalul Mihai Stan, îmbrãcat în uniformã neagrã cu fireturi, ca ºtim noi cine. Bravo, fraþilor, luaþi-le maul la geanabeþi, noi vã sprijinim pe faþã, din tot sufletul, pentru cã un stat fãrã Servicii Secrete e ales-bules. Dar vã rugãm sã ne faceþi un favor: în caz de lapoviþã ºi ninsoare, nu vã e teamã cã vor rugini microfoanele din jerbe? Se pare cã în urmã cu vreo 25 de ani, tovarãºul Dan Deºliu de la Rusca i-a scris tinerei uteciste Ana Blandiana, într-un album, urmãtorul catren care a marcat un moment hotãrîtor în evoluþia poeziei celor doi, dar ºi a literaturii mondiale: „Ce te þii aºa mãreaþã?/ Parcã nu ºtiu cine eºti/ Mãta vinde flori în piaþã/ Tactu-nchis la Vãcãreºti!“. La festivitãþile de la Alba Iulia, cel mai frumos au vorbit Radu Ceontea ºi Victor Surdu, strãnepotul lui Pîrvu Mutu. Dar mai surd era Beethoven, neicã, de la a cãrui naºtere se vor împlini, la 16 decembrie a.c., nu mai puþin de 220 de ani. Se spune cã marele compozitor german avea o ibovnicã prin pãrþile Timiºoarei noastre dragi. Venea ºi o vizita destul de des, cînd era tînãr ºi parcã-parcã mai auzea ceva cu urechea stîngã, mai ales atunci cînd îºi bãga un cornet acustic sub pernã. În urmã cu cîþiva ani, televiziunea noastrã a intervievat un contemporan al acelei idile, moº Coriolan ªvabu, care a zis cam aºa: „L-am cunoscut bine pe-ãsta, pe Bietuvînã, aºa îi ziceam noi, da’ era bãiat fain, tare cumsecade, venea adeseori pe la muierea aia tînãrã, era voinicã ca un grenadir, cînd îl strîngea o datã în braþele-i de mulgãtoare fruntaºã cãdea bietul neamþ drept în ºanþ, de-i scãpa pianul din mîini, da’ noi i-l gãseam repede, cã nu era prea mare, eheee, copiii moºului, tãt Banatu-i fruncea, ºi cãlãrea ãsta pîn’ la Terezia Mare, ba mai venea ºi cu cabrioleta, se þineau de mînã, mai se hîrjoneau ei puþin, cã el era tare gîdilicios, deºi surd, surd, puneai joagãrul pe el... ªi pe urmã? Ce pe urmã? Pe urmã Bietuvînã ãsta s-a pierdut în lume - ºi nu s-a mai auzit niii-mic de el!”

Dupã ce a îndobitocit milioane de telespectatori cu emisiunile lui zeloase, slugarnice, tembele, despre mãreþe realizãri socialiste ºi furnaliºti care au fãcut o invenþie ºi recupereazã gudronul din care fac magiun, despre magistrale albastre, roºii, cu picãþele, despre superioritatea buteliei comuniste faþã de laserul de la N.A.S.A. etc., primul armean al þãrii, Arac Vartachelian, pozeazã acum în mare regalist ºi scoate o gazetã numitã „Z”.

Licheaua tot lichea, zgîrie ºi ea hîrtie ca cãþeaua lui Voltaire prin praful drumului... Mulþumim tuturor publicaþiilor din þarã, care ne-au omagiat revista cu titluri generoase, precum: „Trãiascã România Mare!”. Pînã acum n-a strigat nimeni „Trãiascã România literarã”, sau „Trãiascã 22”, sau „Trãiascã Europa liberã” - aici e tot ºpilul... Ziua de 1 Decembrie a fost sãrbãtoritã în oraºul lui Eugen Ionescu, Slatina, într-un mod apocaliptic, pe mãsura umorului absurd din teatrul marelui dramaturg franco-oltean. Astfel, mii ºi mii de cetãþeni ieºirã din ºusea ºi strigarã: „Ceauºescu, ieºi din groapã/ De ne-mbracã ºi ne-adapã!“. Nu credem noi cã se poate întîmpla aºa ceva, cel puþin anul acesta...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 7 decembrie 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

Pag. a 3-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT O catastrofã naþionalã ªi proºtii viseazã Cine se ascundea sub fusta reginei Pe cine a hrãnit Mihaela Rãdulescu la sîni Bãsescu a fost condamnat cu executare Ungurii vor ºi Delta Dunãrii Adrian Copilul Minune poate fi acuzat pentru ucidere din culpã Pînã ºi Adam Lambert este român! ,,Am pierdut pentru cã adversarii n-au înþeles valoarea echipei noastre”, filosofa adînc fostul antrenor al Franþei, R.Domenech, justificînd parcursul dezastruos al cocoºilor papagalici de la un turneu final de campionat mondial. Cam asta se întîmplã ºi cu naþionalã României, nimeni nu-i înþelege valoarea. O fi din cauzã cã nu posedã aºa ceva. Totuºi, tîrîº-grãpiº, a scos un egal cu Elveþia. E o performanþã, cîtã vreme România e singura echipã din lume care nici nu ºtie, dar nici nu vrea sã înveþe sã atace. Ca sã fim corecþi pînã la capãt, nici fotbal nu ºtie sã joace. Cei 11 aºa-zis jucãtori sînt trimiºi pe teren de Generalul Iarnã ca sã-ºi criogenizeze adversarii ºi sã loveascã mingea ca la oinã, cît mai sus ºi cît mai departe de locul de þintã al adversarilor. Nu degeaba dacii ºi romanii s-au întrecut la oinã, nu la fotbal (calcio). Despre strategie n-are rost sã vorbim, întrucît este arhicunoscutã încã de pe vremea nãvãlirilor barbare, cînd otrãveam fîntînile cu apã platã (oricum printre localnici nu existau consumatori) ºi pîrjoleam gazonul. În epoca modernã, mai exact, în 1916, a purtat numele de cod ,,Pe aici nu se trece!”. Nici de remarcaþi n-are rost sã vorbim, fiindcã, în cacaimasul tehnico-tactic al lui Iordãnescu, se evidenþiazã - e o modalitate elegantã de exprimare - portarul ºi cei 10 fundaºi, ori de cîte ori se loveºte mingea de ei. Pentru niºte rezultate penibile, strategii naþionalei uitã cã un turneu final înseamnã, în primul rînd, bucurie. Înseamnã sã laºi în mintea iubitorilor de sport o dîrã pe care sã-ºi doreascã sã pãºeascã toþi copiii care încã mai bat mingea pe maidanele patriei. Nu sã-i dezamãgeºti tot timpul cu antijocul tãu, cu tendinþa permanentã de a pãcãli fotbalul. Aºa cum am anticipat, Elveþia s-a dovedit mai bunã decît Franþa.

Diferenþa dintre elveþieni, vorba vine, ºi români a fost ca dintre cocoºii de munte ºi puii de Crevedia. Primii au arãtat cum se practicã fotbalul, iar ai noºtri, cum sã bagatelizezi aceastã religie ºi sã ieºi ºi neînvins din arenã. Doar de acolo, pentru cã, în rest, ochii publicului te privesc ca pe un paria nedemn. Sigur, ar fi ºi ceva scuze, în afara acelui penalty acordat destul de uºor, dar cu acoperire regulamentarã, cum ar fi, de exemplu, faptul de necontestat cã golul elveþienilor n-ar fi trebuit validat, întrucît Mehmedi a tras prea tare, or ai noºtri nu sînt obiºnuiþi cu asemenea brutalitãþi. Ce, i-aþi vãzut vreodatã pe ei rupînd plasa adversarilor?! Poate la pescuit... În mod paradoxal, momentul nostru de glorie de la acest turneu final l-a constituit înfrîngerea cu Franþa, de care toatã lumea ºi-a amintit cu plãcere, vreo douã zile, pînã au început meciurile adevãrate. Sigur, echipa noastrã are ºi un jucãtor care ºtie fotbal, pe bancã, dar Puiu de Bogdaproste a considerat cã nu-i cazul sã strice imaginea de ansamblu a jocului naþionalei. ªi, pînã la urmã, Sînmãrtean e un puºtan care mai are timp sã joace ºi la alte turnee finale, în spatele blocului. Cu toate rãutãcismele puse la bãtaie, trebuie remarcat faptul cã România e singura echipã cu fotbaliºti get-beget. Aºa a scris presa internaþionalã, însã am mari îndoieli cã toþi bãieþii ãia îmbrãcaþi în chiloþi ºi potcoviþi cu 99 de ocale, ca sã le încetineascã alergarea, sînt fotbaliºti. Cît despre Iordãnescu, nu mai e antrenor de mult, însã, în România, pînã ºi antrenorul echipei de fotbal trebuie sã aibã carnet de partid. În concluzie, confuzia cã România a trimis la Paris fotbaliºti s-a ºters dupã meciul cu Elveþia. La pauzã, copiii de mingi au cerut sã joace ei în repriza a doua. Jucãtorii au fost de acord, dar s-a opus Iordãnescu, motivînd cã puºtanii nu ºtiu sã se apere ºi ar fi posibil sã cîºtigãm. Cît despre Albania, tare mi-e teamã cã ne haleºte cu fulgi cu tot. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus. Niºte oameni de ºtiinþã, fãrã nici o altã ocupaþie serioasã, au stabilit, prin tragere la sorþi, cã, în medie, oamenii îºi risipesc 6 ani din viaþa pãmînteanã visînd cu ochii închiºi. Ãia care viseazã cu ochii deschiºi nau fost prinºi în statisticã deoarece, de obicei, nu voteazã, aºa cã n-avea rost sã se mai încurce de ei. ªtiaþi cã impulsul nervos pleacã de la creier cu o vitezã de 274 de kilometri pe orã? Klaus Werner Iohannis habar n-are de treaba asta, deºi este profesor de fizicã. De fapt, la el este o mare problemã, deoarece impulsul nervos n-are de unde sã plece. Preºedintele Camerei Derutaþilor, fostul coleg al lui Mihai Viteazul ºi Victor Ponta, a fost izgonit din funcþie din cauza faptului cã ºeful lui de partid, vel-logofãtul de Teleorman, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare. Doar nu credeaþi cã a fost înlocuit pentru exces de inteligenþã. Mircea Sandu ºi Dumitru Dragomir, alintaþi de cunoscãtori drept Naºul ºi Corleone, au fost condamnaþi, în primã instanþã, la 3 ani de închisoare cu suspendare ºi 90 de zile de muncã în folosul comunitãþii, pentru dezafilierea Universitãþii Craiova, campioana unei mari mîhniri. FRF trebuie sã plãteascã, în solidar cu cei doi bagabonþi, 220 de milioane de euro domnului Adrian Mititelu, un filosof de prin

Craioviþa, ajuns cum-necum patron la stabilimentul amintit. În general, deciziile instanþelor de judecatã privitoare la fenomenul numit fotbal sînt suprarealiste, dar cineva trebuia sã plãteascã pentru batjocura la care a fost supusã Universitatea Craiova, cãreia i-au fost subtilizaþi ºi cei mai buni jucãtori care, în acel moment, aveau o cotã bunã pe piaþa de sclavi, mînuitori de bãºici de porc umplute cu grãunþe. Cît despre munca în folosul comunitãþii la care au fost condamnaþi cei doi capi ai fotbalului, unul pãtrat ºi altul þuguiat, model Oblio, aceastã parte a sentinþei este imposibil de aplicat, întrucît distinsele gulere albe au lucrat întotdeauna în folosul personal. Mizeria din Sãnãtate nu se mai sfîrºeºte. Patru spitale din Bucureºti au fost dibuite cã achiziþionau aparaturã medicalã (inclusiv de la firmele lui Dorin Cocoº) la preþuri supraevaluate. Nici nu le mai dãm numele, pentru cã nu ne-am mai putea opri din enumerare, cîtã vreme toate instituþiile astea grav bolnave au funcþionat pe bazã de haºmanglealã. E nevoie de antibiotice puternice, de ultimã generaþie, pentru a stopa extinderea tumorii corupþiei, chiar dacã întreg sistemul pare în metastazã.

Cristina Neagu a fost desemnatã, pentru a doua oarã în carierã, cea mai bunã handbalistã a lumii. Cred cã e clar cine trebuie sã poarte drapelul la J.O. de la Rio. Simona Halep va înþelege ce vreau sã spun, dacã accidentãrile de la cãlcîiul lui Ahile nu i se vor fi urcat ºi la cutia ucrainianã, locul unde îºi þine fumurile. Dintre bagabonþii cãutaþi de poliþia din întreaga lume, la rugãminþile repetate ale omologilor români, a fost prins, la Londra, sub fusta reginei Elisabeta, Alexander Adamescu, fiul aceluia care a pus pe butuci, printre altele, Astra Asigurãri ºi Oþelul Galaþi, celebrul Dan Adamescu, prietenul lui Bãsescu, dacã Piratul posedã aºa ceva. Unul dintre foºtii soþi ai Mihaelei Rãdulescu, Elan Schwartzenberg, încã n-a fost dibuit. O soluþie ar fi sã-i desfacã sutienul celebrei posesoare de soþi dubioºi.

Denumirea mãrcii - ,,Victoria's Secret” - vorbeºte de la sine. Numai de-ar prinde momentul ãla în care Mihaela e îmbrãcatã, ceea ce nu s-a mai întîmplat de zeci de ani.

Cele mai multe medicamente cumpãrate de pe Internet sînt contrafãcute. Înainte de a vã apãra organele erecte ale statului, apãraþi-vã singuri! Sã ºtiþi cã nici mãcar citatele din Tony Poptãmaº nu mai sînt originale. Cît despre Octavian Paler, n-are rost sã mai deschidem subiectul, cã falimenteazã Facebook-ul. La Galaþi a fost descoperitã o fabricã de þigãri ilegalã. Niºte traficanþi puturoºi, ca sã nu mai treacã apa aia mare cu sacoºa de rafie în spinare, s-au gîndit sã producã papairoase la ei acasã, într-o halã dezafectatã, de la marginea celebrului oraº. Poliþiºtii au constatat cã muncitorii erau închiºi de 3 luni înãuntru, precum sclavii. Mîine, poimîine, o sã descoperim ºi guvernul din umbrã care coordoneazã cu atîta eficienþã economia subteranã. ªi poate-l instalãm la Palatul Victoria. Cã de ãsta de tehnocraþi, care-i þine în lanþurile unor salarii de mizerie pe aproape toþi românii, ne-am lãmurit. Nu mai trebuie sã moarã nimeni ca sã plece. Totuºi, mi se pare mie, sau în România se experimenteazã dadaismul economic? Un diliman din Orlando (SUA) a împuºcat 49 de oameni ºi a rãnit 53, într-un club frecventat de homosexuali ºi lesbiene. Poþi sã nu fii de acord cu orientarea sexualã a cuiva, dar crima nu e o soluþie ºi n-are nici o justificare. Rapid Bucureºti a intrat în faliment la cîteva zile dupã ce Vanghelie a pierdut alegerile pentru Sectorul 5. Stranie coincidenþã. Patronul Moraru liniºteºte spiritele cu optimismu-i caracteristic, chiar dacã mortu-i întins pe nãsãlie. S-au mai vãzut minuni, dacã nu mã credeþi, citiþi Noul Testament, faza cu Lazãr (nu cel de la Dinamo). Mircea Bãsescu, fratele navigatorului în ape (puºchea pe limbã!) tulburi, a fost condamnat la 4 ani de bulãu cu executare. Sperãm cã justiþia va da dovadã de înþelepciune ºi de clemenþã ºi va reîntregi familia de piraþi de uscat. Mi se pare normal ca într-o democraþie de cumetrie, pe caniculã, sã fie protejat ºi fostul preºedinte.

Oamenii de ºtiinþã, finanþaþi de firmele de dulcegãrii, au stabilit, dupã îndelungate cercetãri, care au durat circa 60 de minute, cã efectul ciocolatei asupra trupului uman este identic momentului în care te îndrãgosteºti ºi rîzi ca prostul privind poza trucatã a iubitei, de pe contul de socializare ºi desfrîu. Am verificat teoria ºi am ajuns la aceeaºi concluzie: cînd îmbalotezi ciocolatã, te îndrãgosteºti instantaneu. ªi începi sã abuzezi. Vrei ºi albã, ºi neagrã, ºi aeratã, ºi simplã, de la þarã, ºi umplutã cu tot felul de arome, pînã ajungi supraponderal. Dan Tudorache, învingãtorul de peste noapte al Clotildei Armand, la Sectorul 1, susþine cã funcþia de derutat în Parlamentul României a fost una ,,de avarie” ºi cã de-abia de-acum se-apucã de furat. Cel puþin aºa am înþeles eu. ªi-or sã înþeleagã ºi bucureºtenii, peste cîþiva ani. Preºedintele Ungariei, Janos Ader, a fost la pescuit în Delta Dunãrii ºi în complexul lagunar Razim. Se

spunea cã peºtele cel mare nu-l înghite pe cel mic, dar, se pare, teoria nu se aplicã la caraºii cu barbã. Locul lui Vanghelie în galeria marilor filosofi de almanahe este ameninþat serios de Dragoº Pîslaru, ministrul Nemuncii, care, printre alte bazaconii, a stabilit cã ,,esenþial nu este sã ai o majoritate de profesori care sã fie bine pregãtiþi, ci o minoritate care sã aibã un efect viral”. Probabil d-aia nici nu vrea sã-i plãteascã ºmecheraºul ãsta cu faþã de aragaz. Au trecut 26 de ani de la Golaniada din Piaþa Universitãþii, dar adevãrul nu mai intereseazã pe nimeni.

Presa scrisã, atîta cîtã mai existã, s-a concentrat pe faptul cã eroii populari din iunie 1990, Marian Munteanu ºi Miron Cozma, au fost, cîndva, informatori ai Securitãþii, cu numele conspirative de Ioan ºi Paul. Ambii neagã cu vehemenþã, lumea bîrfeºte, iar adevãraþii vinovaþi îºi rumegã pensiile de sconcºi urduroºi. Cît despre Ion Iliescu, el a rãmas acelaºi om de nãdejde, care n-a permis nimãnui sã întineze nobilele idealuri ale comunismului. Dar asta numai dupã ce l-a împuºcat pe Ceauºescu. Dupã ce au furat-o pe franþuzoaica Clotilde Armand la numãrãtoarea voturilor din secþiile în care USB nu avea reprezentanþi, pesedeii ne-au bãgat în gura francezilor, care, prin Giroud (fault la Tãtãruºanu), ne-au întors serviciul. Dupã aceastã compensare, toatã lumea ºi-a vãzut mai departe de treabã.

Pardon, de furat. La Euro 2016 sînt destui proºti ºi în afara gazonului. Ruºii se bat cu englezii, steliºtii cu dinamoviºtii, iar Iordãnescu alungã duhurile rele din preajma alor noºtri. Pãcat cã nu poate sã scoatã dracii ºi din adversari. Pentru Fuego, televiziunea înseamnã cunoaºtere ºi calitate. Mãi, Paulicã, bãi anagramã, tu pe ce lume trãieºti? Lui Adrian Copilul Minune îi e teamã sã nu fie acuzat de ucidere din culpã, pentru cã duºmanii n-au valoarea lui ºi, mai devreme sau mai tîrziu, vor muri de ciudã. Omul, dacã ne permite sã-i spunem aºa, are dreptate, problema e cã, în general, copiii bãtrîni n-au duºmani. Decît, cel mult, fiscul, dar ãla nu moare nici de-al dracu'. Trimite somaþii ºi te bagã-n vibraþii, de compui numai d-alea de jale, de plînge popa-n bisericã. O proastã, rectific, o proaspãtã animatoare de la emisiunea culturalã Wowbiz a mãrturisit, sub prestare de jurãmînt (sã moarã familia mea, sã-mi pice ochii pe vreun miliardar...), cã s-a pregãtit din greu pentru Bac, ieºind cu prost..., cu prietenele la onomastici, unde au citit în grup operele nemuritoare ale lui Creangã (,,Povestea lui Ionicã” ºi alte capodopere interzise). Ceva emoþii are la oral, cã n-a exersat deloc. ªi dacã are ghinionul ca în comisie sã fie numai profe heterosexuale, ºi-a stricat vacanþa de varã. Dar poate n-o fi atît de ghinionistã, c-ar fi pãcat sã-i fie retezat viitorul cu atîta brutalitate. Chiar meritã apreciat efortul de a se înscrie la Bac, cu sau fãrã experienþã oralã, þinînd cont cã 45.000 de absolvenþi din acest an au refuzat, din start, sã ia clanþã la examenul de imaturitate al sistemului educaþional-concentraþionar din România. Cãci, se disculpã tinerii revoluþionari, Bacul nu te ajutã cu nimic, cu excepþia situaþiei în care locuieºti pe malul Dunãrii. Sau dacã vrei sã fii licenþiat în prostologie. Adicã sã fii prost cu diplomã, ca sã înþeleagã ºi doctorii în drept. André Rieu va concerta din nou la Bucureºti. Instantaneu mi-am adus aminte de seara de 7 mai 2014, cînd, împreunã cu Vadim ºi cîteva cunoºtinþe comune, dupã o zi grea, dar frumoasã, am ascultat, pe CD, celebra-i orchestrã interpretînd nenumãrate bijuterii muzicale. În acea searã, participanþii au învãþat de la Biblioteca Ambulantã care era Vadim cît n-au învãþat în întreaga viaþã pe la toate ºcolile de corecþie pe care le-au absolvit Magma cum Laude. ªi erau la masã generali, colonei, ingineri travestiþi în pãdurari (dupã aprecierea lui Vadim), precum ºi alþi oameni cu ocupaþii neprecizate, dar bãnoase. Timpul a trecut ca un glonþ prin fiecare dintre noi, doar arta rãmîne pe baricade ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Mã bucur cã Rieu se întoarce la locul faptei, dar mã întristeazã cã biletul (195 de euro) costã la Bucureºti mai mult decît dublul preþurilor practicate în Germania, Franþa ori Marea Britanie. Poate Rieu nu ºtie, dar melomanii români autentici sînt sãraci. O fi auzit el cã unii lipesc bani pe fruntea lãutarilor, dar ãia sînt din altã sectã.

Au venit aici odatã cu marea invazie mongolã ºi nu s-au mai dat duºi. Dacã tot a (re)transformat muzica clasicã în muzicã popularã, n-ar fi corect sã mai lase la preþ, sã se bucure ºi profesorii de muzicã, de exemplu, de spectacol?! Sau preferã ca spectatorii lui sã fie snobi care se duc acolo ca sãi vadã vecinii cît de culþi la cap sînt, deºi au maºinile burduºite cu CD-urile lui Ludwig von Beethoven-Vijelie, Johann Sebastian-Salam ºi alþi teroriºti muzicali?

Queen a concertat la Bucureºti. Întrucît Freddy Mercury n-a putut participa la spectacol, din motive cît se poate de obiective, în locul lui a performat Adam Lambert.

Mi se pare corect, cîtã vreme strãbunicul lui din partea mamei, român sadea, fredona ca nimeni altul nemuritorul ºlagãr ,,Bidineaua n-are coadã”. E clar cã de la el a moºtenit talentul vocal. Înainte de a se apuca de coasã, ãl bãtrîn interpreta pînã la epuizare ,,The Show Must Go on”, iar în pauzele publicitare, cînd a bãtrînã îl bãtea numai în gurã, ca pe instrumentul muncii, întreþinea atmosfera cîntînd instrumental la þambalul consoartei sau, în funcþie de gradul de surescitare al acesteia, la fluierul piciorului. Instabilitatea atmosfericã ne dã serioase bãtãi de cap. ªi mai multe suferinþe ne provoacã stabilitatea politicã. Ultima orã: Albania a învins România! Restul e tãcere...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Amintindu-mi de genialul pictor Ion Þuculescu... (1)

ntr-o zi de aprilie, cînd natura ni se înfãþiºeazã într-o Î sete explozivã a înverzirii, a venit

la mine compozitorul, muzicologul ºi profesorul ªtefan Niculescu creator de frunte, în cadrul „generaþiei de aur”, a lui Nichita Stãnescu, aºa cum a numit-o muzicianul neoclasic Mihail Andricu, cel care a iniþiat „Cenaclul de muzicã de avangardã”, în tragicul Secol XX. ªtefan Niculescu - fãpturã nobilã ºi, totodatã, de o seninãtate tulburãtoare, condusã, în toate activitãþile sale, dupã preceptele christice - mi-a spus, cu entuziasmul tinereþii: „Dragã Dorule... Vino cu mine, în apartamentul unde locuieºte genialul pictor Ion Þuculescu”.

Pentru cei ce nu ºtiu, acest sublim exponent al picturii din România, - „o þarã tristã ºi plinã de umor”... - nu a fost primit în Uniunea Artiºtilor Plastici, fiind considerat de tot felul de neica-nimeni... un artist care nu are talent! „O tempora! O mores”...

Totuºi... Conducerea Uniunii Artiºtilor Plastici i-a permis sã deschidã o expoziþie personalã, în locuinþa sa. Atunci l-am cunoscut. ªi pentru asta îi mulþumesc prietenului meu, ªtefan Niculescu, cel care m-a dus în casa pictorului ce va fi aniversat în veºnicie...

Mult regretatul nostru Ion Þuculescu mi-a apãrut o fãpturã cu o înfãþiºare atleticã. Era înalt, cu faþa ovalã, de sfînt byzantin parcã desprins dintr-o icoanã de Rubliov; ochii astrali ca anemonele – aveau o expresie de o tainicã „melanholie”, în timp ce pãrul sãu pãrea sã se identifice cu „o iederã neagrã, rãsucitã-n inele”... Dupã ce i-am admirat suita de tablouri, l-am felicitat, spunîndu-i „Laus tibi, maestre”! ªi a devenit un artist oniric, avînd ceva din limpiditatea „hrisalidei din Calea Lactee”... *** În anul 1967, i-am dedicat compoziþia mea „Omagiu genialului pictor Ion Þuculescu”. Lucrarea se compune din

Polemici

trei pãrþi: prima este o monodie, conceputã pentru clarinet solo ºi poate fi socotitã o tînguire doinitã, încadratã în stilul „parlando rubato”, ducîndu-mã cu gîndul la „cîntecul lung” din „Era lui ªtefan cel Mare”. Partea a doua este un „ricercar, neorenascentist”, de un pronunþat grotesc, în care am dorit sã gãsesc corespondentul sufletesc pentru antiromânii care l-au denigrat! Ultima parte - Elegie - se identificã unui tragism rãscolitor, avînd ca „motto” cuvintele: „Viaþa sublimului pictor Ion Þuculescu a fost ca un drum, mult prea scurt, al vieþii lui, plinã de întunecimi, cãtre moarte”!

Creaþia mea a fost prezentatã, în 1967, la Atheneul Român, de vestita formaþie „Musica Nova”, formatã ºi multilateral îndrumatã de pianista ºi dotata compozitoare Hilda Jerea.

Dupã interpretarea acestei creaþii în capitalã, vibrantul omagiu adus nemuritorului Ion Þuculescu a fost tãlmãcit în toate centrele culturale din Europa ºi din America de Nord - cu un real succes. În programul de salã au fost prezentate portretele artistice ale rãscolitorului pictor, poet expresionist, ºi ale subsemnatului - precizez cã ºi acest opus s-a încadrat în stilul muzical postexpresionist.

Cînd soþia lui Ion Þuculescu a citit programele de salã amintite ºi, mai cu seamã, cronicile elogioase la adresa creaþiei mele, m-a invitat la dînsa, într-un modest apartament, ºi mi-a spus urmãtoarele: „Stimate maestre Doru Popovici, pentru tot ceea ce aþi fãptuit în tarã ºi în strãinãtate pentru omagierea operei soþului meu, vã rog sã vã alegeþi un tablou al mult iubitului nostru artist ºi sã-l pãstraþi în locuinþa dvs. ºi a soþiei dvs. - Alina Muºat Popovici - o distinsã profesoarã de muzicã ºi membrã în secþia de muzicologie a Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România”.

Dupã fericita întîmplare, împreunã cu soþia mea m-am dus la Catedrala Sfîntul Iosif, din Bucureºti, ºi ne-am rugat Celui de Sus. Amîndoi am putut „melodia” pe cuvintele, atît de miºcãtoare: „Niciodatã nu am vãzut pe Dumnezeu mai mare”.

Tot în acea zi de neuitat, am scris în jurnalul meu: ,,Tulburãtorul plastician Ion Þuculescu a înþeles cã «acela care arde ca o flacãrã cãlãuzeºte ºi pe ceilalþi prin întuneric»”. (va urma) DORU POPOVICI

TABLETÃ DE SCRIITOR

Elogiu volumului ,,Plumb“, de George Bacovia, la 100 de ani de la apariþie aglutinate în singurãtatea a împlinirea unui secol de la eului sãu. Ne cutremurã de L apariþia volumului de poezii „Plumb” (iulie 1916), semnat de George Bacovia, scriitorul de la a cãrui moarte au trecut 59 de ani (22 mai 1957), neam gîndit sã întîmpinãm ºi noi importantul eveniment, prin editarea unei culegeri care sã conþinã lucrãri poetice ale cîtorva dintre cenacliºtii noºtri.

Ei s-au alãturat de îndatã acestui proiect, ºi au fãcut-o cu entuziasm. Cum sã nu fii de acord, cînd ai ocazia sã participi la evocarea unui ilustru poet precum George Bacovia, care este atît de profund încît, ca ºi în cazul lui Mihai Eminescu, îþi trebuie mai multe vieþi sã dai de capãt esenþei versurilor lui, universale, precum lumina ºi aerul?

George Bacovia este poetul uriaº, al tuturor generaþiilor de cititori, mai ales ale celor nenãscute, pentru cã versurile lui au esenþa nemuririi timpului brut: ploi, ninsori, ceaþã, vînt etc., iar toate acestea îi dau complexitate creaþiei... I-am citit aproape întreaga poezie, descoperind de fiecare datã un nou Bacovia, dar la fel de mohorît ºi de modern, zgîrcit la cuvinte ºi pierdut între punctele sale de suspensie, în naturaleþea metaforelor, ca nuanþã poeticã ºi sunet de ecou pal, cãci el s-a vrednicit sã scoatã diamante din adîncul ploilor friguroase ºi al tristeþilor sufleteºti

fiecare datã cu starea lui poeticã ºi cu profunzimea versurilor. Este natural ºi depresiv, este amurgul depresiilor nedesluºite încã de vreun critic, în care ploile, nevrozele creeazã o atmosferã delirantã nu doar în sufletul poetului.

Toate elementele compoziþionale ale poeziei sale fac parte din elementul firesc al unui om care a suferit, parcã sfidat de destin, chiar înainte de a se fi nãscut. George Bacovia este poetul naturii bolnave, este un amurg al amurgurilor nedesluºite... Plecînd de la aceste constatãri, am propus celor care au fost interesaþi sã facã parte din sumarul culegerii cu pricina ca fiecare sã povesteascã despre felul cum l-au perceput ei pe Bacovia, dat fiind faptul cã mai toþi se aflã la vîrsta senectuþii, iar anii lungi de viaþã le-au oferit ºansa sã ia cunoºtinþã, atît cît le-a permis gustul pentru lecturã, ºi sã se familiarizeze cu poezia bacovianã. Cei mai mulþi dintre ei, instantaneu, fãrã studii de criticã literarã, au fãcut un portret suav poetului, folosinduse de citate din cele mai interesante lucrãri de criticã ale unor exegeþi ai operei bacoviene. Fiecare poet, în stilul lui, împreunã cu ceilalþi autori, omagiazã, în felul acesta, aniversarea celor 100 de ani de cînd volumul de poezii „Plumb” a

ARHIVA „ROMÂNIA MARE“

Ion Þuculescu: „Autoportret cu frunzã“

MICROSIOANE Argumente Dacã eºti convins cã Pãmîntul e rotund, Uitã-te la stele ºi De la stele în jos.

Convieþuire Fii atent cã, mai ales în rai, Orice casã Are acces ªi spre iad.

Retorica Existã o artã a vorbirii, arta de vorbi logic, argumentat, frumos, convingãtor…

Dar existã ºi o artã a tãcerii.

Istoria ideii vãzut lumina tiparului. Dacã nu sar fi întîmplat acest lucru, am fi fost Pe vremea cînd nu erau avioane, la fel de receptivi sã întîmpinãm unul îi spuse celuilalt: cum se cuvine sãrbãtoarea - Ce-ar fi sã inventãm un avion? „Plumbului” lui Bacovia, mai ales - Ar fi ceva!, zise celãlalt. cã, dupã cîte se pare, potrivit opini- ªi au inventat avionul! ilor unora, acum, în Mileniul III, VASILE BÃRAN tristeþea, alienarea, eºecul au luat amploare nu ca zodie, ci la nivel de exactã a societãþii în care trãiesc, o socimaterie umanã. Cã sîntem bacovieni, nu etate care nu le oferã mai nimic bun, decît ca titlu pe care l-am împrumutat din sãrãcie ºi batjocurã. Ei trag semnal dupã poezia celui pe care-l evocãm, „Verde semnal de alarmã, pentru a trezi crud”, o dovedim prin poezia ce i se conºtiinþa românului, cãutînd sã-i arate cã dedicã ºi care ia naºtere din fermentul ver- drumul lui în viaþã este doar al sclaviei pe surilor bacoviene, ca model poetic, cu ver- faþã. Acest aspect trebuie constatat nu cu suri care transmit o oarecare emoþie din cheia de la casã de gît, ci prin poziþia fiorul tristeþii lui Bacovia, cel ce poate fi fermã a fiecãrui poet, demascînd, în orice socotit contemporanul românilor, pentru moment ºi împrejurare, minciuna ºi, mai cã prin poezia sa ne regãsim parte a sim- ales, tratamentul inuman la care sînt bolismului de certã valoare. Prin entuzias- supuºi semenii noºtri în toate sectoarele mul nostru, am dorit sã fim ºi noi prezenþi de activitate. ªi asta, doar pentru ca o ºi sã-i aducem obolul nostru, atît cît ne anumitã clasã socialã sã adune privilegii pricepem ºi ne þin balamalele inspiraþiei, de pe urma facturilor plãtite, cu vîrf ºi de pe poziþia noastrã, fãrã pretenþii de con- îndesat, de sãrmanii zilelor noastre. Iatã sacraþi într-ale cercetãrii liricii bacoviene. pentru ce este nevoie de poezie angajatã.

Poezia lui George Bacovia ne inspirã Iatã un motiv în plus pentru care am ales, ca, în felul nostru de gîndire, sã fim mai cu toatã rãspunderea artisticã, sã fim aproape de omul care crede în aspiraþiile prezenþi la centenarul apariþiei volumului lui de viaþã, în faptele sale. Însuºi poetul ,,Plumb”, cinstindu-l ca atare. a descris, în stilul sãu, crîmpeie ale sociGîndurile noastre de-acum sînt un sinetãþii burgheze, ceea ce înseamnã cã ar fi cer elogiu pe care George Bacovia îl merîmpãrtãºit din ideile socialiste, în plinã itã pentru poezia pe care a scris-o, ºi preascensiune la vremea respectivã. ªi-a supunem cã, de-acolo de unde este, ne asumat „Serenada muncitorului” ca urmãreºte strãdaniile culturale de pe brazimbold la o viaþã mai bunã, în perioada în da sa de pãmînt pe care oficialitãþile de care burghezimea era la modã. Patronii odinioarã l-au nemurit, ca operã ºi nume, de fabrici, moºierii ar fi trebuit sã fie mai prin ridicarea la nivel de conºtiinþã omenoºi cu aceia care le înfrumuseþau naþionalã a muzeelor ,,Agatha ºi George viaþa ºi le asigurau traiul în lux, trudind Bacovia”, din Bacãu ºi Bucureºti, concu greu în schimbul unor salarii de mize- sacrate celor doi. rie. Poeþii noºtri de-acum, chiar dacã trãiION MACHIDON, esc în vremuri similare, sau ceva mai preºedintele Cenaclului dure, reflectã, în versurile lor, imaginea „Amurg sentimental“

Pag. a 5-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

În capul trebii I Nae Banþa trecea cu garniþa cu apã. ªi-n dreptul ulucii lui Moº Gheorghe punea jos, sã mai odihneascã.

Bãtea cu bastonul în poartã, Avea un baston lung, noduros, de corn. ªi venea Moºul, þeapãn, nu atît din cauza oaselor bãtrîne Cît a pantalonilor groºi, de dimie, ªi-a minteanului, care-l þineau drept, ca-ntr-o armurã.

Aºa scrobit îl þineau, parcã s-ar fi dus imediat pe calea înaltã.

- Mã fine, zicea Nae, cu vocea groasã cã sãreau cîinii, ce se mai aude, mã, fine?

Am auzit eu cã ãla, fir-ar al dracului, Mã, s-a pus în capul trebii!

Sã vezi acum ce ne face. Ni! Marº de-ci! Ho, þin-te! se rãstea la cîine.

- Ei, nu mai spune, se prefãcea Moºul cã se mirã, Începînd sã cure porumbul cu care se nimerise în mînã ªi sã arunce boabele la o cloþã cu puii mãriºori, Sã vadã dacã puii-au început sã mãnînce boabe.

Ce sã aibã ei cu noi, mã naºule?

Pleca fiecare la ale lui, bombãnind.

Ce sã aibã ei cu noi? Ce sã aibã ei cu noi?

II - I-auzi, bã, ce-a mai fãcut Curchil, zicea Banþa, Cînd îºi odihnea, spre searã, o altã garniþã cu apã proaspãtã, Ca ºi cînd politica în comuna Bulzeºti se schimba de dimineaþa pînã seara.

Bã, ãsta e dat dracului - tot ca ãla de vorbirãm noi Zi-i sã-i zic, Clemenceanu ãla, E mare domnule!

E în capul trebii acolo. ªi ãla de care vorbirãm noi ieri, ºtii, bã, ãla e tot În capul trebii. Mare rãu, auzi!

S-au pus pe noi, pe Europa. Striga peste gard: Pe Europa! útia ne vînd ºi ne cumpãrã pînã la toamnã, Dacã n-o fi aºa, io-te sã mã scuipi.

III - Dar cu sãnãtatea cum mai stai, naºule?

- Cum sã stau, mã, fine? Mã, fir-ar ai dracului de sanitari Mã, ãla dinainte era bun, îmi fãcea injecþiile bine, Dar ãsta nou de-a venit, Bã, de la uºã mi-aruncã seringa-n cur. ªi-acum mã trimise muierea la apã.

Cît am fost copil am fost supus la mama ºi la tata.

Chef cu Anton Pann (3) „Aideþi sã vorbim degeaba Cã tot n’avem nici o treabã“.

ANTON PANN

Pinette izbucni într-un rîs atît de nestãpînit, cã toþi mesenii întoarserã privirile spre ea.

Tãlmaciul sas, care îl cunoºtea pe Anton Pann din Braºov, îi povesti lui sir Relington cine era acest bãtrîn bun de glume, cum venise de copil cu ai lui din Bulgaria, cum îºi pierduse fraþii în Basarabia, în armata ruseascã, cum se aºezase în Bucureºti cîntãreþ pe la biserici, umbletul lui prin þarã, pe la diferite ºcoli de muzicã, ºi pe la tipografiile la care-ºi culegea proverbele ºi istorioarele, de supãrãrile avute cu muierea care-l înºela, de împãcarea lor de cãtre mitropolit, de viaþa lui cãrturãreascã...

Bãtrînelul era slãbuþ, dar, din cauza vioiciunii, dobîndise parcã ºi mai mult haz. Dupã ce gustã cu mãsurã din fripturã ºi bãu vreo douã pãhãrele, ascultã un cîntec de dor, oftã, ºi prinzînd dintr-o privire jocul musafirilor strãini, zise, clãtinînd din cap, ca pentru sine: - „Vinul bun ºi femeia frumoasã sînt douã otrãvuri dulci la om... Rãu cu rãu, dar mai rãu fãrã rãu“, tinerelule!, zise ofiþerului care ºoptea, surîzînd, în cîrlionþii Pinettei. Dar una-þi spun: „la cîrciuma unde vei vedea nevastã tînãrã ºi bãrbat bãtrîn sã nu dormi, cã la asemenea loc se adunã oameni de toatã mîna. Mai bine e sã nu te farmeci deloc de frumuseþea femeilor, cã pierzi cãciula-n tîrg!“.

— Ho! ho! ho! ho!, rîse ofiþerul rus, deºteptîndu-se din beþie. Nu-l certa, cuvioase Antonie, cã flãcãiandrul nu se pricepe la dragoste, ºi, de-o vreme, umblã maicãsa ºi bunica sã-l însoare cu zestre!...

ALBUMUL CU POZE RARE

(Parcã-ar fi zis „supus la turci“.)

La urmã, am fost supus la armatã, cînd m-am fãcut mai mare. ªi la urmã la nevastã, adicã la neveste, fir-ar ale diavolului Cã, uite, se fãcurã cinci. (Þinuse cinci neveste, „rãu de fomei“, zicea lumea.)

Dar eu cînd sã mai fiu stãpîn, domnule?

Cã uite se duse viaþa!

IV Sã vezi dumneata, cînd oi cãdea la pat, de n-oi mai putea, Dacã asta de-am luat-o pe urmã, cã s-a nimerit ºi ea mai aºa, Asta o sã mã bage-n pãmînt, ascultã-mã pe mine, da’ cum? (Ofta!)

Dacã n-o sã-mi vîndã ea þoalele ale bune, stai sã cad la pat, Cã-ncepe, ªi-o sã mã-ngroape aºa-n pielea goalã. Sã vezi panoramã.

- Taci, naºule, ce vorbã e asta? De-aia þi-ai luat-o mai Tînãrã, sã aibã putere sã se ocupe de toate.

- Pãi se ocupã, cum sã nu se ocupe? ªtii ce i-a fãcut a lui frate-meu? Cã ºi-ãsta un mototol!

Cît a fost el unde-a fost, l-a fãcut de rîs, auzi?

Da’ ºi el, cînd a venit, cît e de moale, I-a gãsit în ladã scrisorile de la ibovnici, Le-a luat pe toate ºi le-a lipit cu cocã, le-a afiºat pe toate La primãrie.

Sã vadã lumea ce muiere a dracului þine el.

Le citeau toþi ca pe circulare - rîsul lumii, rîsul lumii!

Uite-aºa sînt muierile.

- Ei, lasã, fãcea Moºul, evaziv.

Mai e ºi gura lumii.

Se auzea glasul nevestii din prispã, Printre viþa de vie care-i ascundea faþa, glas ascuþit Ca de coasã: - Banþo (îi zicea pe numele ãl mare), da’ nu mai vii odatã, Ori puseºi de mãmãligã acolo-n drum?

- Ho, fã, cã viu. Viu acuºi. Sã mai aflu ºi eu Încotro se-ndreaptã politica. Finu Gheorghe le ºtie pe toate, Cu el nu mã mai satur de vorbã.

(De unde, cã numai Banþa vorbea, Moºul îi rãspundea cam în doi Peri, cã-l þinea ãla toatã ziua de vorbã.)

V Dãdea sã ia garniþa de toartã ºi iar o punea jos.

- Da’ Curchil ãla, cã de-aci plecarãm, ehe!

O sã sparie lumea, e mare rãu, A ajuns în capul trebii.

Apa se tot clãtina în garniþã, o mai aranja el, Sã nu stea cãldarea pe coastã ºi la urmã o ridica oftînd ºi pleca.

- Bã, cînd n-oi mai putea sã ridic garniþa, Mie n-o sã-mi aducã nimeni apã, O sã mã tîrãsc eu, sã iau cu cana de la fîntînã.

MARIN SORESCU - Minþi!, se-mpotrivi ofiþeraºul.

- Minte acu, dar mîine n-o minþi, puiule!... Oricum, nu lãsa sã te-nsoare alþii, ci te-nsoarã pe placul tãu!... „Cã nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce mi-e frumos mie!“.

- Ça c’est vrai!, chicoti franþuzoaica.

- ªi þine minte sfatul bãtrînesc: cînd vei vrea sã tensori, deschide ochii, sã nu aduci pe dracul cu lãutari în casã. Mai încalte, sã nu iei fatã frumoasã de neam prost, cã te face de ruºine; nevastã lãsatã de bãrbat, cã ºtie el de ce a lãsat-o; nici vãduvã care-ºi plînge bãrbatul cel mort, sã te ducã tot pe la cimitir; ºi nici lua de neam mai mare decît tine, sã-þi spunã: scoalã tu, sã ºez eu! Ci uitã-te la mumã ºi cunoaºte pe fie-sa!

- Ma mere aussi jouait la comediei d’ou est-ce qu’il sait?... se mirã, ºi mai încreþitã, mica franþuzoaicã.

- Ai îmbãtrînit, moº Antoane! Spui mãscãri!... bombãni ofiþerul sprîncenat.

- Mãscãri sînt dupã mintea ãlui de le-nþelege, cã ºi îngerul cînd trece prin noroi, tot negru se face. Am îmbãtrînit, se poate, cã sînt însurat de mult ºi femeia a îmbãtrînit ºi pe dracu, punîndu-l sã-i descreþeascã un fir de la subsuoarã!

- Ça, c'est du Shakespeare! Tu ne trouves pas?, se’ntoarse sir Relington cãtre domniºoara Ponson.

Anton Pann urmã: - ... ªi cînd a vrut dracu sã dea muierii papuci în dar, nu i-a dat cu mîna, ci i-a întins în vîrful prãjinii!....

- O! Il n’aime pas les femmes..., se tîngui Pinette, scobind cu un deget în palma ofiþeraºului.

Un cîntec de cocoº tãie cheful tuturor. Ofiþerul rus cãscã, grohãi adînc ºi-ºi strînse mai bine ipingeaua pe trup. Se rãcorise. Lãutarii începurã iar un cîntec sãltãreþ ºi paharele furã din nou umplute; se ciocnirã în jurul mesei. Sir Relington voia sã plece, copleºit de obosealã, Pinette ar fi dorit sã mai rãmînã, pînã la revãrsatul zorilor. ªi cînd englezul o luã de mînã de lîngã ofiþeraº, ea se burzului ºi bãtu din picior:

Ianuarie 1990. Marin Sorescu, în mansarda lui Emil Cioran, de la Paris.

(Foto: Alexandru Vajaianu)

Catrene vesele ºi triste Din pãcate Nu prea este plãcut, Dar este evident, C-avem mai mult trecut ªi mai puþin prezent.

Rugãciunea escrocilor La Judecata de Apoi, Doamne, nu ne judeca, MITUIEªTE-NE pe noi, Dupã marea mila TA...

Cum se ancheteazã la Poliþie Ducã-se pe pustii, Cã au un obicei: Intri doar cu ce ºtii... ªi ieºi cu ce vor ei.

Renunþînd la celibat Suflet candriu, de papugiu, Sã scape de probleme, S-a însurat într-un tîrziu, …Dar a murit devreme.

Scrisul e sacru Cînd strîngi condeiul în mînã, Se întîmplã o minune, Degetele se-mpreunã, Ca pentru o rugãciune.

PAUL CURIMAN, Braºov - Non e non!, fãcu ea cu vocea îngroºatã.

Anton Pann se pregãti de drum ºi, ieºind din rînd, cu un toiag în mînã sã se apere de cîinii din mahalaua lui, mulþumi de ospãþ ºi zise englezului: - Nu te amãrî de îndãrãtnicia muierii, nu te mira ºi nici nu-ncerca s-o întorci dintr-ale ei. ªtii vorba þãranului cãruia i s-a înecat muierea îndãrãtnicã? N-o ºtii! Sã þio spun eu. ªi fostul cîntãreþ bisericesc, mutînd ciomagul în mîna stîngã, începu sã cînte a litanie, scandînd cu mîna dreaptã, ceva mai departe de masã: „Unui sãtean odatã muierea i s-a înecat Cînd la un rîu împreunã cu altele s-a scãldat El cu prãjina-n mînã în vîrfu-i cu cîrlig pus Se ducea tot cãutînd-o pe cursul apei în sus.

Altul trecînd îl întreabã, ce tot umblã cãutînd?

El spunîdu-i, totodatã îi ceru ºi sfat zicînd: Mi s-a-necat, frãþioare, nevasta colea mai jos, ªi cum sã o gãsesc nu ºtiu, cã eu caut fãrã folos.

- Bine, acela rãspunde, ce cauþi pe rîu în sus?

Cã apa încolo la vale trebuie sã o fi dus.

-Nu cred, frate, el îi zise, sã fi mers pe apã în jos, Cã ea cît trãi în viaþã, toate le fãcea pe dos. ªi socotesc cã ºi moartã d-an dãratelea s-a dus ªi trebuie, prin urmare, s-o caut pe apã în sus“.

Toþi rîserã, deodatã.

Sir Rilington porunci tãlmaciului, întinzînd un deget: - Sã-mi traduci aceastã poemã în versuri, s-o citesc în Parlamentul din Londra. Sã rîdã ºi ei o datã!

Sfîrºit FELIX ADERCA

Pag. a 6-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (29) „NOI VREM PÃMÎNT...“ Poezia lui Coºbuc este doar o amintire.

Interdicþia de a vinde strãinilor pãmîntul Þãrii a fost pãstratã, cu sfinþenie, în toate Constituþiile României, inclusiv în cea din 1991, în care, la articolul 41, se prevedeau urmatoarele: (citez ) „Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. Din unele documente rezultã cã, în anul 2003, „probabil obligaþi de ºefii lor oculþi“, guvernanþii ºi unii lideri din opoziþie au ridicat în faþa naþiunii problema revizuirii Constituþiei. Aparent, motivele acestei revizuiri au fost: garantarea dreptului de proprietate, în locul ocrotirii proprietãþii, prelungirea mandatului preºedintelui României de la 4 la 5 ani, reducerea numãrului parlamentarilor, votul uninominal, desfiinþarea stagiului militar obligatoriu, în fapt, desfiinþarea armatei etc. Motivele reale nu erau cele comentate ºi lipsite de importanþã. Reexaminarea Constituþiei urmãrea, în principal, douã obiective: lichidarea armatei proprii ºi vînzarea pãmîntului românesc. În Constituþia revizuitã, acest articol prevede urmãtoarele: „Proprietatea privatã este garantatã ºi ocrotitã de lege în mod egal, indiferent de titular. Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot dobîndi drepturi de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiþiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã ºi din alte tratate internaþionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiþiile prevãzute de legea organicã, precum ºi prin moºtenire legalã“.

Din lectura acestui articol se desprinde urmãtoarea concluzie: - Proprietatea publicã a statului nu va fi garantatã sau protejatã de noua Constituþie, probabil pentru a fi jefuitã de cãtre „iniþiaþi“.

Existã informaþii cã în Transilvania, Banat, CaraºSeverin ºi în alte zone, strãinii au cumpãrat mari suprafeþe de teren la preþuri derizorii.

Potrivit presei, cele mai importante revendicãri de terenuri din România le-au fãcut evreii. Un singur cetãþean evreu a revendicat jumãtate din suprafaþa oraºului Iaºi. De asemenea, potrivit noii Constituþii, saºii îºi revendicã averile pe care le-au avut în anii comunismului, cînd au renunþat la cetãþenia românã, luînd cetãþenia germanã. Deci lozinca NOI VREM PÃMÎNT, nu mai are nici un rost. ªi, iatã-ne, „sãraci ºi curaþi“, în anul de graþie 20l6.

Uitîndu-ne în zare sã vedem cum apare MAREA PRIVATIZARE, ne-am „curãþat“ de tot ce-am posedat.

Amintiri din temniþele bolºevice (4) Confruntarea cu Mitrea a fost penibilã. El, care declarase cã eu i-am promis ajutor, acum începea sã batã în retragere, susþinînd cã i-a spus doar lui Aurel despre ce era vorba, dar s-a încurcat, uitînd cã nu fusesem martor la discuþia lor. „Asta o sã vã coste pe amîndoi”, ne-a ameninþat securistul, ºi-l expedie pe Mitrea. Rãmaºi în doi, mi-a fãcut o moralã straºnicã, zicînd la despãrþire: „Cînd vei avea ceva de spus, adicã sã-mi spui mie, în legãturã cu Mitrea, cere gardianului sã te aducã sus”.

Apãru iar paznicul, îmi puse din nou ochelarii negri ºi mã duse la carcerã. Eram bucuros cã scãpasem, cînd, din nou, mã ia în primire gardianul ºi îmi dã ordin sã mã dezbrac. „Dar pentru ce?”, întreb eu. „Pentru cã în 5 minute trebuie sã duc hainele la el”. „Care haine?” „Toate”, mã lãmureºte caraliul. „Rãmîi cu cãmaºa, izmenele ºi ghetele, fãrã ciorapi”. Am executat ordinul.

Gardianul le-a legat în pardesiu, aºa cum se leagã la „Nufãrul”. L-am rugat, la plecare, sã-mi spunã dacã urmeazã sã fiu bãtut. Mi-a rãspuns în ungureºte: „En nem tudom semit”. Adicã: „Eu nu ºtiu nimic”.

Toate astea s-au întîmplat în dimineaþa zilei de 27 noiembrie 1949, la împlinirea vîrstei de 43 ani. Am rãmas dezbrãcat, în chiloþi ºi în cãmaºã, iar în pantofi nu aveam ciorapi. Tremuram de frig ºi m-am aºezat pe laviþã, cu pantofii pe ea. Dupã cîteva minute reveni paznicul ºi-mi luã ºi laviþa. Disperarea mea ajunsese la culme. S-a fãcut ºi mai mare, cînd s-a adus dejunul, dar la mine au uitat sã intre, sã mã încãlzesc puþin ºi eu. Carcera era la demisol, ºi foc nu se fãcea nici înãuntrul ei, nici în tot arestul - ºi era un frig cumplit, mai ales pentru mine, care eram dezbrãcat. Am început sã mã rog lui Dumnezeu sã mã scoatã din acest iad.

Cînd am ieºit, seara, la toaletã, l-am întrebat pe gardian pînã cînd voi rãmîne aºa, flãmînd ºi despuiat. Mi-a

Polemici

„Luminiþa de la capãtul tunelului“ s-a stins, în schimb s-a aprins lumînarea de la capul României, bîjbîind atîta prin labirint. Stãpînii lumii vor ca România sã fie distrusã economic, militar, depopulatã, umilitã, îngenunchiatã ºi, în final, lichidatã ca þarã, pentru a organiza în teritoriile dintre Nistru, Tisa, Dunãre, UN NOU STAT EUROPEAN. Obiectivul a fost, total sau parþial, îndeplinit: - industria, consideratã un morman de fiare vechi, a fost distrusã aproape în totalitate, fãrã a se construi nimic în schimb: - restituind, în bãtaie de joc, pãmîntul unor þãrani care nu aveau cu ce sã-l lucreze, blocînd orice încercare de asociere sau mecanizare. Distrugînd ºi sistemul de irigaþii, agricultura e la pãmînt: - majoritatea bãncilor au fost „înhãþate“ de cãmãtari; - mass-media - televiziunea ºi mai ales presa - a fost pusã, în unele cazuri, în slujba antiromânismului, „minþind poporul cu televizorul“; - ºcoala româneascã, pe vremuri una dintre cele mai bune din Europa, a ajuns de izbeliºte. Analfabetismul a luat amploare; - pentru o bucatã de pîine, românul slugãreºte pe meleaguri strãine; - în condiþiile în care sãnãtatea populaþiei este din ce în ce mai ºubredã ca urmare a lipsurilor de tot felul, a spitalelor închise, bolnavii, inclusiv cei care suferã de cancer, nu au medicamente. În spitalele care încã mai existã, aceºtia trebuie sã vinã cu medicamente de acasã.

Partidele politice oferã un spectacol similar celui de la uºa cortului. Ei se bãlãcãresc, duc o campanie agresivã, se acuzã reciproc de corupþie, de privatizãri dubioase, de lichidarea flotei, de acumularea de averi nejustificate, iar cînd ajung la putere, confirmã vechiul proverb: „corb la corb nu-ºi scoate ochii”. În revista „România Mare“, din 25 iunie 2004, Corneliu Vadim Tudor, liderul P.R.M., se plîngea de trãdarea neamului. În 1996, Tribunul scria: „Partidul România Mare a fost cel mai necruþãtor partid de Opoziþie, aºa încît, la 22 aprilie, P.D.S.R-ul, exasperat de criticile noastre, mi-a ridicat imunitatea parlamentarã, inventîndu-mi-se dosare penale, ajungînd sã am 40 de procese“.

Partidul România Mare era singurul partid cinstit, singurul partid care mai constituia o speranþã pentru România ºi pentru români. Acum, cine se mai luptã pentru þarã? Nimeni!

Vînzînd ºi pãmîntul, bucatã cu bucatã, despre România se va spune cã „A FOST ODATÃ...“ (va urma) LILIANA TETELEA rãspuns cã el nu ºtie, dar ordinul ce i s-a dat grãieºte cã, atunci cînd voi cere, sã fiu dus la anchetã, ºi acolo voi afla. Mi s-a tãiat pe loc pofta de-a mai a afla cît timp voi vieþui în condiþiile acelea. Eram obosit ºi nu ºtiam ce-aº putea face sã mã încãlzesc ºi sã mã odihnesc puþin. Am început sã mã plimb, sã mã frec pe tot corpul, sã mã izbesc cu pumnii peste cap, peste corp, peste mîini ºi picioare, pînã n-am mai putut face nimic, ºi atunci m-am dezbrãcat de chiloþi ºi i-am pus lîngã uºa celulei. M-am aºezat în genunchi, m-am rezemat cu capul de uºã ºi am adormit. Nu ºtiu cît a þinut somnul meu, dar la un moment dat m-am pomenit peste cizmele gardianului, care rîdea de mine. M-am ridicat speriat, dar el, fiind om bun, m-a liniºtit, spunînd cã nu-i nici un necaz. Totuºi, m-a îndemnat sã mã prezint la anchetator, cãci în condiþiile date nu puteam rezista prea mult. Apoi a închis uºa, iar eu am început din nou sã mã miºc în celulã...

Acum urmeazã sã scriu cum am petrecut cele 20 de zile. Deºi, peste ani, dupã ce am ajuns acasã, puteam povesti cu lux de amãnunte, acum nu ºtiu cum sã încep relatarea coºmarului pe care l-am trãit din 27 noiembrie ºi pînã în 16 decembrie 1949. În fiecare zi eram scos la programul arestului odatã cu ceilalþi colegi de suferinþã. Dupã vreo 8-9 zile, apãrurã ºi alþi gardieni, sã verifice dacã mai trãiesc. Toþi se minunau cînd vedeau cum mã împleticesc ducîndu-mã sau întorcîndu-mã de la baie. Cam dupã a zecea zi, venind de la program, m-am oprit înainte de a intra în celulã. Uitîndu-mã în sus am vãzut cum o razã de soare, pãtrunsã prin partea de jos a ferestrei, coboarã peste pereþii celulelor ºi le lumineazã. Era o priveliºte foarte plãcutã ºi am început sã zîmbesc, în timp ce gardianul mã privea. „Dar ce vezi acolo?”, m-a întrebat el. I-am rãspuns cã vãd niºte copii care se joacã. M-a lãsat sã privesc ºi sã mã bucur de raza de soare în care eu vedeam niºte copii care se joacã. Paznicul n-avea ce sã vadã, însã mie, imaginea aceea îmi producea o mare bucurie. Abia aºteptam sã vinã dimineaþa urmãtoare, sã mai vãd o datã lumina soarelui, la care vin copiii sã se joace. De cum intram în

CIOBURI DE GÎNDURI

Mintea cea de pe urmã...

Un vechi proverb românesc, spune: Dã-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmã! ªi Dumnezeu se milostiveºte, ºi îi dã românului mintea cea de pe urmã, adicã aceea care îl ajutã sã iasã din impas, mintea dãtãtoare de ultimã ºi fericitã soluþie. Frumos mai gîndeau bãtrînii noºtri, de au ºtiut ei sã aºeze în proverbe, zicãtori ºi ghicitori fel ºi fel de vorbe înþelepte, la care spiritele înaintaºilor noºtri se luminau ca la o ºcoalã fãrã dascãli. Mai mult, bãtrînii noºtri ne-au lãsat ca moºtenire doine ºi balade nemuritoare, aºa încît lumea se minuneazã de frumuseþea spiritului lor. Nu ei ne-au lãsat nouã moºtenire balada Mioriþa, cea mai frumoasã baladã pastoralã din lume? ªi, iatã, tot ei ne-au lãsat ºi un proverb, în aparenþã banal, dar în realitate de o înþelepciune ce ne duce cu gîndul la genialitatea acestui popor: Dã-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmã! ªi Domnul ascultã ruga bietului creºtin. Dar, din pãcate, nu oricui îi mai foloseºte mintea cea de pe urmã.

Iatã, pentru aceasta s-au rugat doi creºtini, oameni cu carte. Se certaserã cînd erau tineri ºi, evident, erau spirite revoluþionare. Domnul le-ascultat ruga ºi, graþie minþii celei de pe urmã, s-au împãcat dupã vreo 50 de ani de vrãjmãºie cruntã, ani în care s-au bãlãcãrit, epuizînd de mai multe ori întregul nostru tezaur lexical.

Cînd oboseau... O, nu, ei nu oboseau... Ei se „mitraliau“, la foc automat, cu cele mai abjecte cuvinte, scoase din subsolurile graiului românesc de altãdatã... Cã astãzi oamenii nu mai vorbesc urît. Astãzi se poartã eleganþa, ºtaiful, stilul... Ei... alte vremuri, altfel stau lucrurile... ªi cum spuneam, ajunºi la vîrsta înþelepciunii, cã doar vîrsta era, cu certitudine, a înþelepciunii, oamenii s-au împãcat. Au mers ºi la un ºpriþ împreunã! Fripturi nu au mîncat, cã nu mai aveau cu ce. ªi ce ar mai fi mîncat ei...

Dar ce sã mai vorbim, sã facem ºi altora poftã ºi nouã... pãcate. Important este cã s-au împãcat. Mai mult, ºi-au propus sã se mai întîlneascã ºi sã-ºi aducã aminte de anii tinereþii, sã povesteascã ce ºi cum fãceau ei cînd zburdau pe ºapte cai... ªi s-au þinut de cuvînt. ªi-au dat întîlnire, evident, la un local. Sã-i zicem... „Drumeþul cu traista-n bãþ“. Au comandat ºi au plãtit nemþeºte.

Oameni cu pãrul alb! Oameni înþelepþi, nu? S-au privit un timp, dupã care unul din ei zise: îþi aminteºti? Dupã care se fãcu mic, iar celãlalt adãugã: Cum sã nu-mi amintesc! Nu tu m-ai turnat la Securitate? Nu tu? Nu tu?... ªi acuzele curgeau în valuri, din ambele sensuri...

Era o imagine de coºmar... Mintea cea de pe urmã îi adunase din nou în matca unei prietenii vechi, dar în afarã de acuze ºi de faptele lor urîte nu aveau nici o amintire frumoasã, care sã le înnobileze prietenia.

Asistînd, din întîmplare, la cearta lor, am întrebat cine sînt acei oameni, ºi rãspunsul m-a siderat. Erau doi fraþi.

Nici mãcar lumina celor ºapte ani de-acasã nu mai era în stare sã le lumineze anii bãtrîneþii. Dupã doi ani s-au stins amîndoi, irosindu-ºi viaþa într-o tragicã singurãtate ºi într-o totalã indiferenþã. Dupã plecarea lor din lume, am meditat îndelung la tragismul proverbului de care am vorbit mai înainte. Iatã cã mintea cea de pe urmã nu foloseºte oricui. Trebuie sã ai, cu adevãrat, înþelepciune, trebuie sã ai, cu necesitate, în tine, un fond bun, sãnãtos ºi nealterat de rãul ºi urîtul lumii, sã poþi îndrepta, cu mintea cea de pe urmã, greºelile de moment, sau pe cele ale tinereþii, cînd poate ai jignit, sau ai adus o atingere oarecare dreptului sau drepturilor celor de lîngã tine.

Iatã de ce este bine sã ne rugãm ca Domnul sã ne dãruiascã nouã doar ceea ce ne este de folos. Dar sã trãieºti o viaþã din care sã nu fii vrednic a împãrtãºi nimic cu ceilalþi, mi se pare o risipire totalã a ºansei care þi s-a dat, la intrarea în lumina acestei lumi. Decît o asemenea risipire, mai bine sã mori la timp, cã nici mintea cea de pe urmã nu-þi mai ajutã la nimic!

ILARION BOCA celulã, mã copleºea necazul ºi-mi venea sã plîng. Îmi era dor grozav de pruncii mei ºi, în gînd, îi îmbrãþiºam ºi lãcrimam. Într-o searã, dupã ce mã culcasem în genunchi, cu capul rezemat de uºa beciului, mi s-a pãrut cã miºcã ceva în încãpere. Am aºteptat sã aflu ce se întîmplã. M-am ridicat apoi ºi am mers spre capãtul celulei, în care era întuneric beznã. Mare mi-a fost mirarea cînd am dat cu ochii de feciorul meu drag, Neluþu. Era îmbrãcat în hainele de ºcoalã, cu ºapca de elev trasã pe faþã. L-am întrebat ce-i pe acasã ºi la ºcoalã. Nu mi-a rãspuns nimic, nici nu ºi-a descoperit faþa. Dacã am vãzut cã nu zice nimic, i-am spus sã meargã acasã, sã asculte de mama ºi sã nu lipseascã de la ºcoalã. M-am dus apoi sã-i ridic ºapca de pe faþã, sã-l vãd. În zadar am încercat, cãci n-am gãsit nimic. Mai tîrziu mi-am dat seama cã, neavînd pe unde intra, era clar cã trãisem un coºmar. (va urma) ION ªTIRBU

Pag. a 7-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

Un proiect sistemic: Doctrina Statului Puternic Motto: „Statul ia naºtere din necesitãþile mediului social, din evoluþia sa fireascã, exprimînd forma desãvîrºitã de uniune a unei colectivitãþi.” – Aristotel.

Prolog: Într-un stat slab, caracterizat prin cãderea eului de rînd sub nivelul conºtiinþei de fiinþã dotatã cu raþiune socialã, aºa-zisele elite sînt, de fapt, reziduuri ale arderii ultimelor resurse ale respectului de naþiune. Într-un stat slab, naþiunea, istoria, simbolurile, figurile iconice sau tradiþiile nu mai existã, în fapt, propriu ºi direct, ci subzistã numai ca avataruri utizate în scopuri externe statului; pe scurt, un stat slab este incompatibil cu existenþa suveranã, este doar o iluzie psihotropã, iar cei care nu conºtientizeazã acest lucru au devenit dependenþi de secvenþele ei.

Aºa cum anunþam în numãrul trecut, prezint acum un proiect doctrinar, o idee sistemicã bazatã pe studii politice, sociologice, culturale, istorice ºi diplomatice; am urmãrit în principal marile momente de manifestare naþionalã – perioada 1821 – 1848, domnia lui Cuza, perioada lui Carol I, Ferdinand ºi Maria, miºcarea naþionalã legionarã, renaºterea din finalul regimului Gheorghiu-Dej, dezvoltarea multilateralã din epoca Nicolae Ceauºescu. Iatã, pe scurt, structura ideaticã a Doctrinei Statului Puternic.

Doctrina Statului Puternic este un concept sistemic pe care l-am conceput luînd în calcul mai multe fundamente (criterii, principii) – primul ºi cel mai important este cel al convergenþei; un stat ºi o naþiune sînt puternice dacã toate componentele lor converg întru îndeplinirea unui scop comun – dezvoltarea spiritualã ºi materialã generalã. În acelaºi timp, un stat ºi o naþiune nu pot fi puternice dacã nu au ca obiectiv dezvoltarea spiritualã ºi materialã a fiecãrui cetãþean.

Al doilea principiu de funcþionare a sistemului în Doctrina Statului Puternic se bazeazã pe teoria conflictului; pe scurt, un conflict nerezolvat nu se stinge de la sine, ci se extinde, luînd proporþii nebãnuite ºi extinzîndu-se în cele mai perverse forme - scopul politicilor trebuie sã se îndrepte spre rezolvarea conflictelor dintr-o societate. Ei bine, în istorie, singurele doctrine axate pe teoria conflictului sînt cele socialist-comuniste, fie cã vorbim de socialismul american, de cel vestic, rusesc sau de comunism; de fapt, oricît s-ar strãdui politologii sã argumenteze, este evident cã singurele doctrine ºtiinþifice, unitare, sînt cele socialiste, restul – liberalism, conservatorism, popularcreºtin etc. – sînt niºte însãilãri fãrã cap ºi coadã, menite sã slujeascã, temporar, unor interese de grup sau de clasã.

Iar efectele dezastruoase ale acestor „însãilãri“ cu mascã doctrinarã nu au fãcut decît sã exacerbeze conflictele, ducînd în istorie ºi în prezent la crize economico-financiare mondiale, rãzboaie regionale ºi mondiale, la acþiuni de forþã imperialiste etc. – toate acestea ducînd umanitatea secolului cãlãtoriilor stelare la perspectiva dezastrului general. Doctrina Statului Puternic este obligatoriu bazatã pe recrearea proprietãþii materiale ºi intelectuale populare, comune, pe convergenþa creatorilor de valoare spre interesul comun ºi nu pe sisteme care încurajeazã dezvoltarea

centrelor de proprietate, interese ºi putere, surse istorice ale conflictelor.

Ca un corolar la criteriul conflictului, Statul Puternic abordeazã orice problemã profilactic, preventiv, acþionînd asupra cauzei, nu a efectului. Este, de altfel, o teorie la care apeleazã numai marxismul, prin concepþia dialectica ºtiinþificã ºi istoricã, nu celelalte sisteme, în care existenþa conflictelor aduce beneficii unuia dintre grupurile de interese, chiar dacã societatea pierde per ansamblu. În al treilea rînd, Doctrina Statului Puternic de bazeazã pe ideea naþionalã; respectînd conceptele omonime ale unor epoci istorice, actualitatea ideii exclude orice segmentare a naþiunii - pe criterii de origine etnicã, apartenenþã confesionalã, ori chestiuni legate de intimitate, cu condiþia ca tocmai acestea sã nu genereze stãri conflictuale. În Doctrina Statului Puternic, se înþelege ca parte din naþiune oricine îºi aduce aportul laborios ºi valoric pentru dezvoltarea spiritualã ºi materialã a naþiunii - ºi se (auto)exclude din naþiune cel ce produce pagubã, creeazã conflicte ºi disensiuni. Poate cel mai delicat punct la aceste capitol este legat de pluripartidism, aºa cum este el consemnat în prezent; Statul Puternic nu poate decît sã susþinã dezbaterea de idei, construirea ºi prezentarea de scheme ºi soluþii politice – ca ºi lupta politicã aferentã – dar nu poate tolera politicianismul, înºelarea poporului (electoratului) ºi mai ales lupta politicã bazatã pe interesul de partid, nu pe cel naþional. Un aºa-zis partid care s-a dovedit înºelãtor în privinþa promisiunilor ºi propunerilor politice, o organizaþie a cãrei activitate s-a bazat pe atacuri (la o parte a naþiunii), ei bine, un asemenea grup, chipurile politic, nu este compatibil nici cu democraþia (puterea popularã) ºi nici cu interesul naþional. În al patrulea rînd, Doctrina Statului Puternic impune prioritatea dezvoltãrii spirituale în raport cu cea materialã.

Statul slab, caracterizat prin infuzia de subculturã comercialã în paralel cu scãderea dramaticã a investiþiilor în învãþãmînt ºi culturã, transformã cetãþeanul într-o victimã a consumismului, pentru el dispãrînd criteriile valorice ºi rãmînînd doar cu dorinþa (viciul) achiziþiei, nejustificatã prin necesitãþi reale, ci doar indusã de societatea de consum. Statul Puternic are ca obiectiv prioritar ridicarea nivelului spiritual, cetãþeanul tinzînd spre cunoaºterea stãrii de bine, la respectul ºi conºtiinþa valorii ºi poziþiei sale în societate. „Cunoaºteþi locul“ are o semnificaþie profundã într-o societate bazatã pe cunoaºtere ºi respect – situaþia fiind cu totul alta în societatea de consum, bazatã exclusiv pe situaþia materialã.

Al cincilea fundament al Doctrinei Statului Puternic provine firesc din prioritatea dezvoltãrii spirituale - ºi se referã la tradiþie ºi valori autohtone ca ferment al naþiunii.

Acestea însã nu trebuie impuse forþat, ci înþelese, acceptate conºtient - numai astfel cetãþenii putînd deveni creatori de valoare în sens naþional. Statul slab utilizeazã avataruri, butaforii sau mãºti ale tradiþiilor, rezultatul fiind… o mascaradã în beneficiul aceluiaºi consumism; pe de altã parte, impunerea forþatã a acestor valori autohtone,

RECURS LA MEMORIE

Corespondenþa lui Vasile Pârvan cu Martha Bibescu (1) Orice fiinþã în stare de unitate (înainte de a fi pluralitate sau totalitate) prezintã o dimensiune care scapã spiritelor frivole: corespondenþa pãrþilor. Trebuie sã fim morali, sã fim cinstiþi, fiindcã adevãrul se aflã în orice caz, ºi e vai de agoniseala vulpãniilor omeneºti.

Ce grãdinã ar fi lumea, dacã Decalogul ar face parte din toate legile internaþionale ºi naþionale!

Corespondenþa lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri cuprinde pagini valabile chiar ºi pentru instanþa istoriei. Paul Louis Courrier, un clasic al literaturii franceze, n-a scris altceva decît epistole ºi petiþii. În Secolul al XVIII-lea, cînd presa era urmãritã ca ultimul infractor, corespondenþa manuscrisã a influenþat evoluþia ideilor, înainte de Revoluþia Francezã, ºi constatãm acest fapt în scrisorile lui Grimm cãtre un rege al Germaniei, ca ºi în cele trimise de Diderot prietenei lui, Sophie Volland.

Chiar ºi în opera - bogatã în date autobiografice - a lui Marcel Proust, corespondenþa sa adaugã un parfum îmbãtãtor, de simþire ºi gîndire.

Corespondenþa dintre Vasile Pârvan ºi Martha Bibescu, în anii 1921-1927, n-a intenþionat sã facã o criticã

a epocii, dar problema exista, pãtrundea ca aerul, pretutindeni, chiar ºi în preocupãrile unui savant arheolog, sau ale unei principese. Vor fi gãsite vreodatã scrisorile de rãspuns ale Marthei Bibescu? Ea este citatã în toatã memorialistica vremii.

Pachetul de scrisori ale lui Pârvan a fost considerat pierdut, pînã prin 1975, cînd un prieten al României, Seymour de Ricci, a descoperit, la Biblioteca Naþionalã din Paris, aceste pagini, salvate de la rãzbunarea rivalitãþilor meschine. Ricci le-a predat arheologului J. Carcopino, fratele scriitorului Francis Carco. Confruntate ºi recunoscute de Martha Bibescu, au fost publicate, în 1966, în Revue Archéologique, revistã aproape ,,confidenþialã”. În româneºte, scrisorile n-au fost traduse niciodatã, însã veneraþia pentru Pârvan a crescut considerabil, în lumina descoperirilor republicane, care au continuat opera începutã de Pârvan ºi (Scarlat) Lambrino, în Dobrogea, la Histria, în Transilvania, la Sarmizegetusa, în cetãþile lui Decebal, la locul de exil al lui Ovidiu, la Tomis, la Adamclisi, iar „Getica” face parte dintre actele de stare civilã ale unei civilizaþii. Partea publicatã a corespodenþei

practicatã în alte epoci, a creat, în cel mai bun caz, scenete ridicole, dar s-au petrecut ºi tragedii.

Al ºaselea principiu este crearea premizelor pentru dezvoltarea ºi bunãstarea materialã a cetãþeanului în armonie cu propriile calitãþi ºi capacitãþi, dar ºi cu naþiunea. Statul Puternic nu se opune opþiunilor de dezvoltare individualã sau de grup atît timp cît aceasta nu creeazã conflicte, ori fragmentãri ºi prejudicii interesului comun.

Dimpotrivã, crearea condiþiilor de dezvoltare economicã individualã în interesul dezvoltãrii generale sau comunitare trebuie garantatã de Statul Puternic.

Al ºaptelea fundament al Doctrinei Statului Puternic este responsabilitatea; spre deosebire de statul slab, Statul Puternic este un stat responsabil de apãrarea cetãþenilor ºi a drepturilor lor, a interesului comun ºi individual. De fapt, lipsa de rãspundere a statului este cauza majorã a conflictelor dintr-o societate, cea care duce la slãbirea instituþiilor ºi la prãbuºirea generalã.

Al optulea fundament, cel al colaborãrii ºi relaþiilor internaþionale, se bazeazã pe principiul fundamental al nonintervenþiei în treburile interne ale altor state ºi are ca linie directoare promovarea cooperãrii internaþionale, în contrapartidã cu constituirea de blocuri politico-militare antagoniste. Dupã experienþa ultimelor decenii, rezultã clar cã soluþiile internaþionale bazate pe forþã ºi pe dezvoltarea reþelelor de baze militare au dus la o situaþie conflictualã fãrã precedent, apãrînd în aceste sens tipuri noi de conflicte în faþa cãrora soluþiile antemenþionate s-au dovedit nu numai ineficiente, dar chiar încurajatoare – terorismul, loviturile de stat fundamentaliste, epidemii cu viruºi necunoscuþi, blocade economice, crize financiare provocate politic etc.

Am lãsat la final ultimul pricipiu fundamental, democraþia, întrucît pentru a fi înþeleasã abordarea acesteia prin ºi în Doctrina Statului Puternic era necesarã cunoaºterea ansamblului – sistemului - de intenþii ºi idei.

Democraþia reprezentativã bazatã pe partide ºi corp legiuitor politic format din reprezentaþi aleºi care genereazã guvernarea ºi-a dovedit de mulþi ani incapacitatea, devenind, de fapt, o cauzã majorã a conflictelor din societate. Neparticiparea la actul electoral, falsul, coruperea ºi mai ales înºelarea electoratului, practicate, la scarã generalã sînt evidente - pe cît de persistente, pe atît de adaptabile. Doctrina Statului Puternic, bazatã pe interesul comun, pe cunoaºterea ºi respectul pentru valoare, propune democraþia directã , prin crearea unei suprastructuri, a unei clase politice aleasã prin vot direct, nu prin intermediul grupurilor de interese (partidelor), aflatã într-o permanentã relaþionare cu opinia cetãþeanului ºi a celor afectaþi de decizia legislativã sau guvernamentalã.

Decizia politicã este responsabilizatã, atît la nivelul alegãtorilor – votul direct - cît ºi al suprastructurii, neprotejatã de apartenenþa politicã, dar confruntatã direct cu cei afectaþi de deciziile lor. În privinþa aparteneþei politice, aceasta va fi expusã, manifestatã, dar poate afecta interesul comun ºi poate propune soluþii diferite, în funcþie de orientãri ideatice, dar tot în interes comun. În numerele viitoare ale revistei „România Mare” voi reveni asupra acestei doctrine, dar ea va fi discutatã ºi în cadrul Grupului pentru Acþiune Naþionalã. Fiind un proiect, Doctrina Statului Puternic este supusã dezbaterii publice – iar cei interesaþi îmi pot trimite idei ºi sugestii.

DRAGOª DUMITRIU vãdeºte lacune, pasagii suprimate, care nu ne pot fi indiferente. Mãrturia lui Pârvan, despre epoca în care a trãit ºi a lucrat, este cu atît mai valoroasã cu cît el n-a fãcut politica nici unui partid ºi rosteºte adevãrul fãrã patimã. Doar cu 2 ani înainte de moartea sa, guvernul l-a trimis ca director al ªcolii de la Roma. La multe congrese de arheologie, s-a interzis de a se duce: Nu ne intereseazã arheologia, nici istoria, nici literatura, nici arta! Noi facem politicã! Noi ºi ai noºtri, cum zicea Tipãtescu în „Scrisoarea pierdutã”. Este edificatoare corespondenþa sa, în privinþa asta.

Dupã cum se ºtie, Pârvan n-a trãit decît 45 de ani: a murit la 26 iunie 1927, în modesta sa locuinþã din Strada Biserica Amzei, Nr. 1. De-abia dupã 5 ani de la deces, i s-a pus o placã de marmurã, sub fereastra casei în care a fost gînditã ºi scrisã „Getica”. Bombardamentele aeriene din timpul rãzboiului au distrus ºi acest semn modest. În anul 1968, Martha Bibescu m-a rugat, printr-o scrisoare de la Paris, sã-i duc lui Pârvan, la Cimitirul Bellu, din partea ei, o floare. Numele lui nu era gravat pe piatra mormîntului; aºa era moda anului 1927: anonimatul.

Corespondenþa lui Pârvan cãtre Martha Bibescu începe în ianuarie 1922 (la Hotel Danieli, din Veneþia) ºi se încheie în 1927. Toate scrisorile lui sînt „confidenþiale”, „ironice” ºi „adesea amare” pînã la disperare, proiectate pe un fundal psihologic de o jalnicã sãrãcie intelectualã. Personal, el e foarte indulgent. Va scrie în franþuzeºte: nici o nãdejde de a i se traduce opera care prezenta un interes naþional. (va urma) ROMULUS DIANU

Pag. a 8-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat cres , a , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (25) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – MAREA PROCESIUNE, ÎN SIMFONIA CLOPOTELOR Pe temeiul celor constatate de cãtre specialiºti, a urmat hotãrîrea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din data de 17 februarie 1933, privind reînhumarea osemintelor muceniceºti, stabilitã în ziua de 21 mai 1933. Acest termen s-a amînat un an, respectiv pentru data de 21 mai 1934, întrucît atunci se împlineau 220 de ani de la decapitarea Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu. În acest scop, s-a întocmit un program al viitoarei ceremonii, comunicat Protoieriilor printr-o circularã ºi s-a lansat Apelul din data de 17 mai 1934 al Patriarhului Miron Cristea cãtre toþi credincioºii, pentru a participa la procesiunea solemnã de reînhumare a osemintelor Voievodului Constantin Brâncoveanu, programatã pentru data de 21 mai 1934.

Astfel, la data fixatã, ceremonia ºi-a gãsit reflectarea în presa vremii, care a redat cuvîntul rostit de I.P.S. Patriarh Miron Cristea ºi în care s-a reamintit istoricul descoperirii mormîntului ºi al cercetãrilor, prin mijloace ºtiinþifice, pentru atestarea autenticitãþii osemintelor defunctului Domnitor. În Circulara cãtre Protoierii se spunea: „Întrucît este vorba de slãvirea memoriei Voievodului, care a suferit martiriul atît personal, împreunã cu fiii sãi, cît ºi ca Domnitor al Þãrii Româneºti, credem cã este o datorie sfîntã pentru Biserica Creºtinã Ortodoxã Românã ºi pentru slujitorii ei sã ia parte cît mai vie la aceastã solemnitate, spre a pune în evidenþã tãria credinþei ºi cãldura patriotismului acestui mare Domnitor, a cãrui viaþã ºi domnie este împletitã cu cele mai frumoase acte de virtute creºtinã, de pietate ºi dãrnicie, nu numai pentru neamul românesc ºi Biserica strãbunã, ci ºi pentru întreaga creºtinãtate de pe vremea lui“.

Lemnul pentru confecþionarea raclei cu osemintele martirice ale Voievodului Constantin Brâncoveanu a fost luat, cu semnificaþie simbolicã, dintr-un bãtrîn stejar aflat în curtea palatului brâncovenesc de la Mogoºoaia. Pãrintele Profesor Niculae ªerbãnescu, întorcîndu-se cu gîndul în timp, spunea: „Timp de aproape un an ºi jumãtate, acest sicriu cu oseminte a fost pãstrat cu grijã în altarul bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, unde, în toamna anului 1933 ºi iarna celui urmãtor, 1934, pe cînd, ca elev la Seminarul Nifon Mitropolitul, cîntam cu colegii în corul bisericii, le-am vãzut îndeaproape, de mai multe ori, parohul de atunci, preotul Constantin Popescu (+ aprilie 1949), atrãgîndu-mi atenþia, în chip deosebit, asupra vertebrei ce purta urma tãieturii de iatagan“. În data de 17 mai 1934, la praznicul înãlþãrii Domnului, Patriarhul Miron Cristea a fãcut un apel cãtre toatã suflarea româneascã: „Comisiunea Monumentelor Istorice, în urmãrirea scopurilor ei, fãcînd exhumãri în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou din Capitalã, a verificat adevãrul afirmat în inscripþia unei candele de Doamna Maria - pioasa soþie a lui Constantin Vodã

Istoria ºi ortodoxia Istoria Poporului Român s-a împletit, de-a lungul veacurilor, cu credinþa creºtin-ortodoxã. Încã de la naºterea sa, Poporul Român a primit sãmînþa evangheliei de la Sf. Apostol Andrei, care a venit pe teritoriul þãrii noastre, unde a semãnat în inimile oamenilor dragostea pentru Domnul Isus Christos. Sf. Andrei a adus doar sãmînþa, roadele venind mai tîrziu prin cei care, datoritã dragostei pentru Dumnezeu, au fost exilaþi din Imperiul Roman ºi aruncaþi la marginea acestuia (foºti soldaþi romani veterani).

Frumuseþea lucrãrii de încreºtinare a Poporului Român a constat în faptul cã, încã din pruncia nostrã, a primit laptele duhovnicesc al evangheliei în formã curatã, în dreapta credinþã. Nu existã o datã la care sã putem spune cã am fost încreºtinaþi (ca în cazul altor popoare vecine) sau sã putem spune cã am fost încreºtinaþi cu forþa, de aceea putem afirma cã în ADNul nostru este fibrã creºtinã.

Chiar dacã au trecut secole de nãvãliri pãgîne peste noi, tot nu au putut smulge din fiinþa noastrã credinþa adevãratã. Se pune o întrebare: cine ne-a pãstrat pe noi creºtini pe perioada primului mileniu (despre care nu ºtim mare lucru), cînd peste noi au trecut atîtea nãvãliri pãgîne, cine a pãzit acest popor fãrã sã fie asimilat în marea de pãgînãtate? Rãspunsul este simplu: nimeni altul decît numai

Brâncoveanu, care a adus din Insula Halki osemintele scumpului ei soþ ºi mucenic al credinþei creºtine ortodoxe ºi le-a aºezat în mormîntul familial ºi ctitoricesc de acolo. Iar Biserica a crezut a fi o creºtineascã datorie sã reaºeze la locul de odihnã scumpele oseminte, în cadrul unei slujbe ºi procesiuni festive, ca toþi credincioºii sã aibã putinþa de a le da cuvenita cinstire. Cetãþenii vor îndeplini o patrioticã ºi creºtineascã datorie, participînd la aceastã slujbã ºi procesiune, în ziua de 21 mai 1934 (praznicul Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena, ora 10 dimineaþa). De sine se înþelege cã toþi cei ce se ºtiu rude cu nemuritorul voievod îºi vor face prin participare ºi o familialã datorie cãtre memoria celui ce a ridicat slava numelui Brâncoveanu pînã la mucenicie“.

CIRCULARA CÃTRE INSTITUÞIILE CULTURALE PENTRU COMEMORAREA LUI CONSTANTIN VODÃ BRÂNCOVEANU „Împlinindu-se 220 de ani de la moartea în chinurile cele mai cumplite a marelui domn român ºi bun creºtin, Constantin Brâncoveanu, Biserica Noastrã a gãsit de bine ca, cu prilejul reînhumãrii osemintelor sale, ce va avea loc în ziua Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena (21 Mai) din anul acesta, pe lîngã procesiunea religioasã impunãtoare ce va fi în Capitalã cu acest prilej sã participe toate instituþiile culturale ale þãrii noastre la aceastã pioasã comemorare.

Cãci veneratul voevod român a fost nu numai ctitor de mãreþe sfinte locaºuri, ce-i proslãvesc memoria în tot cuprinsul þãrii, ci ºi un mare ctitor al culturii româneºti în genere, în duh creºtin, în þarã ºi peste hotare, cum aºa de frumos spunea vestitul predicator ºi Mitropolit Antim Ivireanul: «Creºtineasca-þi mare însufleþire a fost rîul cel cu curgerile de aur, dintre care au curs 4 izvoare: ale Românilor, Elinilor, Arabilor ºi ale Ivirilor tipare».

Domnia sa, în timp de peste un pãtrar de veac, a inaugurat acea epocã, supranumitã Brâncoveneascã, sub toate raporturile de manifestare ale sufletului românesc.

Prin unitatea creºtinã a sufletului românesc, fãrã de desbinãri confesionale ori alte religiuni, marele domn întrevedea fãurirea ºi trãinicia unitãþii noastre naþionale, aºa cum ne-a încredinþat prin vieaþa ºi martiriul sãu ºi al copiilor sãi.

De aceia, cu onoare Vã rugãm sã binevoiþi a lua mãsuri ca ºi elevii ºcoalei condusã de d-voastrã, sã participe cu pregãtirea necesarã la executarea acestei sãrbãtoriri pioase“.

Cu arhiereºti binecuvîntãri, Arhiepiscop ºi Mitropolit MIRON, Patriarh Cons. Referent Pr. M. Bulacu (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU Bunul Dumnezeu. Astãzi încercãm sã descifrãm istoria primului mileniu din cioburi, pietre ºi morminte, care toate ne spun cã noi am fost creºtini ºi nu în formã ereticã, ci pãstrãtori ai adevãrului evanghelic ºi al Sfinþilor Pãrinþi. Începînd cu mileniul doi, toate mãrturiile istorice atestã strînsa noastrã legãturã cu creºtinismul. Cei dintîi cneji ºi voievozi au ctitorit biserici ºi aveau conºtiinþa cã ei pãstoresc poporul prin voia lui Dumnezeu. Limba noastrã s-a format ca într-un creuzet în pridvorul mînãstirilor ºi bisericilor, purtînd parfumul psaltirii lui Dosoftei ºi a cazaniei lui Varlaam.

Conºtiinþa noastrã naþionalã se datoreazã credinþei ortodoxe, care ne-a învãþat dragostea de pãmînt ºi respect pentru înaintaºii noºtri. Ostaºii români plecau la luptã ca sã îºi apere glia, neamul ºi legea strãmoºeascã; dacã nu am fi avut aceste valori de mult am fi vorbit turceºte, ruseºte sau greceºte.

Toþi conducãtorii Poporului Român s-au identificat cu ortodoxia ºi dragostea de þarã, jertfindu-se pentru aceste idealuri. Ortodoxia, pentru noi ca popor, ne-a pãstrat identitatea prin istorie: spui român, spui ortodox (cultele neo-protestante au apãrut abia dupã primul rãzboi mondial cu un mare impact).

Ortodoxia rãmîne pentru noi ca un simbol naþional care ne-a pãstrat identitatea în faþa tuturor nãvãlirilor pãgîne ºi avem marea datorie sã lãsãm celor care vin dupã noi aceleaºi valori neîntinate, devenind ºi noi o verigã de aur în lanþul strãmoºilor noºtri.

România România este þara mea cu dor, Ea îmi este mamã ºi dulce izvor, În ochii ei limpezi - cer în curcubeu, În mîna Cea Sfîntã a lui Dumnezeu...

Românie - leagãn din pãmînt la cer, În brazda ta înfipt-am rãdãcini de fier, Braþele-i vînjoase mã þin ca pe-un prunc, De umerii þãrii mã sprijin cînd plîng...

Ea îmi este ºi þarã ºi sacru odor, E zãlog de iubire al strãmoºilor, Miresme nespuse mã îmbie sã spun, Cã mamã mi-e þara ºi tatã preabun...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã…“)

Sfatul medicului

Luxaþia gleznei Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Luxaþia gleznei reprezintã un traumatism al ligamentelor gleznei.

Ligamentele sînt benzi de þesut elastic rezistent, care unesc oasele între DR. TAREK NAZER ele. Oricare ligament al gleznei poate fi afectat. Luxaþiile se produc de obicei atunci cînd glezna este rotitã cãtre exterior, astfel încît talpa piciorului este orientatã cãtre piciorul din partea opusã.

Care sînt cauzele?

Acest tip de traumatism se produce de obicei atunci cînd o persoanã calcã pe o suprafaþã denivelatã sau care poartã anumite tipuri de încãlþãminte, cum ar fi pantofii cu toc înalt. Alte cauze pot fi o miºcare sau rãsucire forþatã, o cãdere sau o lovitura puternicã ºi cãzãturile cu mare impact.

Care sînt simptomele?

Primele simptome ale luxaþiei sînt prezenþa durerii acute, zgomot de trosniturã, tumefiere accentuatã, deformarea ºi imposibilitatea de a mobiliza glezna. Severitatea luxaþiei depinde de gradul de întindere sau de rupturã a ligamentelor. În cazul luxaþiilor uºoare, ligamentele sînt întinse, însã nu se produce ruptura acestora. În cazul luxaþiilor moderate, se produce ruperea parþialã a unui ligament, iar în situaþii grave, de rupturi totale de ligamente ºi cartilaj cu fracturi deschise ale maleolei.

Cum se pune diagnosticul?

Luxaþiile de gleznã sînt traumatisme foarte periculoase, care trebuie diagnosticate precis, pentru a evita posibilele riscuri ºi complicaþii. Examenul fizic al gleznei poate oferi indicii referitoare la amploarea leziunilor ligamentare. Se efectueazã complementar examene imagistice precum radiografii, pentru a determina dacã s-a produs o leziune, ºi rezonanþa magneticã, pentru a evalua starea ligamentelor.

Care este tratamentul?

Tratamentul depinde de cît de severã este luxaþia.

Luxaþia uºoarã se trateazã de obicei prin repaus, imobilizarea gleznei ºi a piciorului cu un bandaj elastic, aplicarea de comprese reci pe zona dureroasã, ridicarea gleznei ºi administrarea de antiinflamatoare. În cazul luxaþiilor moderate, se poate aplica gips sau ortezã timp de 3 sãptãmîni. În situaþiile în care doctorul constatã cã ligamentele, cartilajele sau oasele prezintã rupturi, fisuri sau fracturi grave ºi cã aceste leziuni pot duce la o recidivã, ori dacã luxaþia este deschisã, atunci acesta va recomanda tratamentul chirurgical. Atunci cînd aveþi o luxaþie de gleznã ºi întîrziaþi vizita la ortoped, riscaþi ca recuperarea sã fie dificilã. Luxaþiile de gleznã netratate sau tratate necorespunzãtor fac ca accidentul sã recidiveze, ligamentele sã devinã laxe, cartilajul sã se deterioreze, oasele sã prezinte necrozã, situaþii ce duc la simptome de instabilitate ºi durere, respectiv la boli artrozice. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cincizecimea – eveniment crucial în Istoria Bisericii Moto: „Christos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentru aceste temple duhovniceºti care sînt oamenii“ (Sfîntul Ioan Gurã de Aur). În Vechiul Testament, cunoscut ºi sub numele de Vechiul Legãmînt, cele mai importante sãrbãtori religioase iudaice erau Paºtele, Rusaliile ºi Sãrbãtoarea Corturilor. Dintre acestea, cea de-a doua a intrat în Creºtinism sub numele de Cincizecime ºi ea semnificã, în Noul Testament, momentul coborîrii Duhului Sfînt peste credincioºii adunaþi din mai multe þinuturi orientale, în ziua de Rusalii, la Ierusalim, dupã cincizeci de zile de la sãrbãtoarea Paºtelui. În tradiþia iudaicã, Rusaliile (Bacurim sau Savuot sau sãrbãtoarea Seceriºului) constituiau o sãrbãtoare sfîntã, care se þinea în data de 7 Sivan (Iunie, cea de a IX-a lunã civilã) la care participa întregul popor. Acesta aducea preotului, o datã pe an, snopi de grîu, douã pîini din primele roade, animale ca jertfã de ispãºire pentru pãcatele comise ºi ca jertfã de mulþumire pentru Dumnezeu (Exod 20:2-17, Levitic 23:15-22 ºi Deuteronom 16:10). Preotul lua aceste daruri, le legãna într-o parte ºi în alta înaintea Divinitãþii. În zilele noastre, evreii mozaici au pãstrat cîteva din aceste obiceiuri, în ajunul acestei sãrbãtori ei intonînd un imn de slavã, iar în ziua de Rusalii citind Cartea Rut din Vechiul Testament. Fragmentul care ilustreazã acest eveniment deosebit de important pentru viaþa de credinþã ºi petrecut acum mai bine de 2.000 de ani este inserat în Cartea Faptele Apostolilor, capitolul 2, ca o împlinire a prorociilor Vechiului Legãmînt. Chiar Domnul Isus Christos promisese ucenicilor cã, dupã Învierea ºi Înãlþarea Sa, El ne va trimite un Mîngîietor Duhul Sfînt - care reprezintã cea de a treia Persoanã din Trinitate (Ioan 14:16-17). Aceasta a constituit cea de a patra Sa prorocie împlinitã, primele trei fiind moartea prin rãstignire, Învierea dupã trei zile ºi Înãlþarea la cer a Salvatorului nostru. Credincioºii aparþinînd bisericilor creºtine din întrega lume cunosc acest moment ca fiind naºterea Bisericii primare. Domnul Isus a afirmat: „…Eu voi zidi Biserica Mea“ (Matei 16:18). În limba greacã, termenul de ekklesia desemneazã o adunare fie de naturã politicã (Fapte 19:39), naþionalã (Fapte 7:38) sau creºtinã (Efeseni 1:22-23) chematã, convocatã. În plan spiritual, Biserica nu este o bazilicã (noþiunea de clãdire fiind desemnatã în mod total eronat), ci o adunare a credincioºilor care slãvesc întreaga Dumnezeire prin cîntãri, rugãciuni ºi ascultare a Cuvîntului divin. Aceasta reprezintã Biserica aºezatã în lume, dar nu din lumea noastrã, ci din cea spiritualã pe care am moºtenit-o de la Domnul Isus. Spre deosebire de lumea materialã în care trãim, Biserica ziditã de El este eternã. Creºtinãtatea este formatã din persoane care se declarã creºtini, dar care, însã, nu-L cunosc pe Christos ca Mîntuitor personal: „Nu oricine-Mi zice «Doamne, Doamne!», va intra în Împãrãþia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui Meu care este în ceruri“ (Matei 7:21). Doar cei nãscuþi din nou, care au recunoscut cã sînt pãcãtoºi, au fost spãlaþi în sîngele Mielului pascal ºi sînt cãlãuziþi de Duhul Sfînt, fac parte din adunarea creatã de El. Biserica are mai multe caracteristici, pe care le gãsim studiind paginile Bibliei. În primul rînd, ea este o tainã descoperitã Apostolului Pavel, cel care prigonise creºtinii la început: „Mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toþi sfinþii, mi-a fost dat harul acesta sã vestesc Neamurilor bogãþiile nepãtrunse ale lui Christos ºi sã pun în luminã înaintea tuturor care este isprãvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a fãcut toate lucrurile“ (Efeseni 3:8-9).

Adunarea credincioºilor reprezintã ºi un trup, aºa cum o gãsim descrisã într-o altã epistolã paulinã: „Noi, în adevãr, am fost botezaþi de un singur Duh, ca sã alcãtuim un singur trup fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; ºi toþi am fost adãpaþi dintr-un singur Duh“ (1 Corinteni

12:13). De asemenea, ea este o clãdire spiritualã: „Cãci prin El, ºi unii ºi alþii avem intrare la Tatãl într-un Duh; aºadar, voi nu mai sînteþi nici strãini, nici oaspeþi ai casei, ci sînteþi împreunã cetãþeni cu sfinþii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiþi pe temelia apostolilor ºi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos“ (Efeseni 2:18-20). Nu în ultimul rînd, Biserica Mîntuitorului nostru este o mireasã, aºa cum afirmã Apostolul naþiunilor, Pavel, în epistola sa adresatã Bisericii din Corint, pe care el a evanghelizat-o: „Cãci sînt gelos pe voi, cu o gelozie dupã voia lui Dumnezeu, pentru cã v-am logodit cu un bãrbat, ca sã vã înfãþiºez înaintea lui Christos ca pe o fecioarã curatã“ (2 Corinteni 11:2). O prorocie asemãnãtoare gãsim ºi în Vechiul Testament scrisã de profetul Osea, în Secolul al VIII-lea î.Chr.: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihãnire, judecatã, mare bunãtate ºi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioºie ºi vei cunoaºte pe Domnul!“ (Osea 2:1920). Aceastã idee se traduce prin faptul cã planul lui Dumnezeu cu fiecare persoanã în parte este de a fi în veºnicie cu El. Aºadar, Mîntuitorul nostru nu S-a jertfit pentru ca Biserica sã devinã o instituþie de stat, ci pentru ca fiecare dintre noi, cei care o alcãtuim, sã fim veritabili copii ascultãtori care o zidesc conºtientizînd cã Domnul Isus reprezintã temelia: „Apropiaþi-vã de El, piatra vie lepãdatã de oameni, dar aleasã ºi scumpã înaintea lui Dumnezeu“ (1 Petru 2:4). În acelaºi timp, El este Capul Bisericii despre care prorocul Isaia a scris în Secolul al VIII-lea î. Chr.: „…aºa vorbeºte Domnul: «Iatã, pun ca temelie, în Sion, o piatrã, o piatrã încercatã, o piatrã de preþ, piatrã din capul unghiului clãdirii, temelie puternicã; cel care o va lua ca sprijin, nu se va grãbi sã fugã“ (Isaia 28:16). Desigur, în fiecare locaº de cult existã o anumitã ierarhie, organizare ºi activitate conformã cu prevederile Sfintelor Scripturi în sensul cã „toþi cei care credeau erau împreunã la un loc ºi aveau toate de obºte“ (Fapte 2:44 ºi Tit 1:5). De asemenea, conform Noului Legãmînt, fiecare cult are la bazã un statut care stipuleazã o anumitã disciplinã în sînul Bisericii, o maturizare în viaþa de credinþã a fiecãrui creºtin în parte: „Mãturaþi aluatul cel vechi, ca sã fiþi o plãmãdealã nouã… Sã prãznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, ci cu azimele curãþiei ºi adevãrului“ (1 Corinteni 5:7).

De pildã, adunarea credincioºilor din localitatea Laodicea – în Turcia de astãzi - ajunsese în apostazie (noþiune inseratã în greacã prin piptô ºi tradusã prin a cãdea, a pãrãsi, a se lepãda). Aceastã bisericã a fost atenþionatã, sfãtuitã ºi încurajatã sã se ridice din acea stare ºi sã se sfinþeascã pînã la revenirea Domnului în baza promisiunii pe care Acesta a fãcut-o: „Celui care va birui, îi voi da sã stea cu Mine pe scaunul de domnie, dupã cum ºi Eu am biruit ºi am stat cu Tatãl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, sã asculte ce zice Bisericilor Duhul“ (Apocalipsa 3:21-22). Din acest fragment reiese puterea Bisericii clãdite de Christos în urma Învierii, a Înãlþãrii Sale la cer ºi a coborîrii Duhului Sfînt. Din perspectivã escatologicã, Biserica va dãinui prin cei care nu vor fi influenþaþi în sens negativ de atmosfera vremurilor post-modernismului ºi nu vor îmbrãþiºa felul lumesc de viaþã ce duce la rãtãcirea omenirii de la credinþã. Creºtinilor li s-a fãgãduit fericirea veºnicã în cer cu Dumnezeu Tatãl: „Fericiþi ºi sfinþi sînt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor, a doua moarte n-are nici o putere, ci vor fi preoþi ai lui Dumnezeu ºi ai lui Christos ºi vor împãrãþi cu El o mie de ani“ (Apocalipsa 20:6). În acest fragment, a doua moarte reprezintã trecerea celor necredincioºi în iad, loc în care nimeni n-ar vrea sã ajungã prin neascultare ºi persistare în fãrãdelege. Iatã de ce aceastã mare sãrbãtoare a Cincizecimii reprezintã ºi astãzi o îmbãrbãtare ºi o încredinþare în lucrurile pe care nu le putem percepe

Bãtãlia uriaºã din interiorul creºtinãtãþii ortodoxe: Sfîntul ºi Marele Sinod panortodox, în pericol! (1) Foarte departe de atenþia dumneavoastrã, în lumea creºtinãtãþii ortodoxe se poartã acum o bãtãlie uriaºã, cu consecinþe posibil devastatoare. Este pusã în pericol desfãºurarea celui mai mare eveniment: reunirea, pe 18-27 iunie, în Creta - în formula Sfîntului ºi Marelui Sinod panortodox - a capilor bisericilor, chiar dacã, de 50 de ani, se tot negociazã textele ce urmau sã fie supuse dezbaterii ºi aprobãrii. Un eveniment cu semnificaþii extrem de importante, încãrcat de o simbolicã uriaºã, fie ºi numai cã cei mai înalþi prelaþi ai creºtinãtãþii ortodoxe nu se mai reuniserã în aceastã formulã de 1.000 de ani! În plus, absolut evident, era ocazia de a se transmite un mesaj care trebuia sã depãºeascã cu mult dimensiunea strictã a spiritualitãþii, fiind aºteptatã o atitudine, un semnal, o luare de poziþie faþã de marile probleme ale societãþii contemporane, o analizã profundã a rolului ºi locului Bisericilor în evoluþiile sociale, în acord cu valorile ºi mutaþiile lumii

în ultimul mileniu.... Dar, spre stupefacþia tuturor, în ultimele zile au început sã curgã mesaje care anunþã cã, cel puþin pînã în acest moment, trei dintre marile biserici autocefale ale creºtinãtãþii ortodoxe, cea bulgarã, cea sîrbã ºi cea a Antiohiei, nu vor participa la eveniment, ceea ce anuleazã, de facto, toate speranþele legate de Sinodul panortodox, transformîndu-l într-o întîlnire la cel mai înalt nivel, dar, evident, fãrã a se lua decizii valabile pentru ansamblul lumii ortodoxe. Pentru a-ºi motiva decizia, Patriarhul bulgar invocã, printre altele, modificãrile ce ar fi trebuit aduse documentului central, „Relaþiile între Biserica ortodoxã ºi restul lumii creºtine“, text care, în opinia sa, „conþine multe lucruri absolut inexacte ºi ne-ortodoxe“. Chiar dacã toate comisiile care au negociat documentul au cãzut de acord asupra formei finale, „aceste comisii nu sînt Sinodul“, aºa cã la ce bun acest text care, conform regulamentului, nu poate fi modificat, ci doar votat? „Nu ne

Alt D on Q uijote mã v a-nn ghiþi f lãmînd...

Mai sînt destule mori de vînt ce macinã cu patimã apusul iar umbra mea-ncuiatã în cuvînt m-a pãrãsit, ºi ea, strigînd: intrusul!

Adio, aºadar, ninsori din vis n-am sã mai ning deloc aceastã erã cetatea nu-i un loc pentru proscris mi-a smuls din suflet ultima himerã Rãzboiul s-a sfîrºit, învingãtorii þes întunecimi pe suflete stricate e timpul din peisajul gri sã ies sã nu rãmînã-n urma mea pãcate Am sã m-ascund în mãrile din mine pe unde trec corãbii de atlas pe-acolo n-au cãlcat priviri strãine ºi nesfîrºirea zace în extaz Sã nu sunaþi cã nu mai am semnal eternitatea e atît de sumbrã ne vom vedea probabil la final cînd s-or întoarce visele din tundrã Era firesc sã se întîmple toate m-am rãstignit prea des pentru fantasme nu mai e loc de „dar” ºi nici de „poate” ºi în zadar au fost acele cazne În care morile de vînt hulpave m-au mãcinat în cerul gurii lor m-am tot zbãtut pentru probleme grave pentru un fals ce-ºi zice azi popor E liniºte aici ºi-aud cum curge vara prin sînge ca un ºarpe de argint dar n-am uitat cã rostul meu e þara chiar de aº vrea, nu pot ca sã mã mint ªi într-o zi cînd soarta va dori-o alt Don Quijote mã va-nghiþi flãmînd la ultima mea luptã voi porni-o ºi voi rãpune morile de vînt ADI SFINTEª, 12 iunie 2016 acum. Duhul lui Christos nu s-a revãrsat pentru a submina meritul Bibliei, deoarece ea însãºi declarã lãmurit cã Logosul lui Dumnezeu (Cuvîntul) este mãsura prin care va fi pusã la probã toatã învãþãtura ºi experienþa. Marea bãtãlie de la Armaghedon dintre bine ºi rãu, profeþitã încã din Secolul al VI-lea î.Chr. de prorocul Zaharia, va creºte în intensitate aproape de sfîrºitul vremurilor atît în rîndul poporului evreu, cît ºi în cel al celorlalte naþiuni (Zaharia 12:10-11). Trebuie luat în calcul cã în toatã perioada de har (2000 de ani de la Christos pînã în prezent), toatã iscusinþa ºi subtilitatea satanei s-a revãrsat, prin felurite tertipuri, asupra Bisericii. Una dintre uneltele satanice cu care ea s-a confruntat de-a lungul veacurilor, ºi în special astãzi, este chiar Islamismul. În aceste vremuri de primejdie, urmaºii lui Isus au misiunea de a avertiza întreaga lume asupra revenirii Sale (de data aceasta, în slavã). Cuvîntul Domnului ne spune clar cã Mireasa Lui trebuie sã fie pregãtitã pentru acest moment crucial ºi prezentatã înaintea Sa „fãrã patã ºi fãrã zbîrciturã“ (2 Petru 3:14).

MARCELINA PÃTRAªCU Jurist ºi doctor în Istoria Bisericii putem duce la un Sinod în momentul în care deciziile sale au fost deja luate, a conchis Patriarhul bulgar.

BOR, motiv de scandal în lumea ortodoxã (1) Mi se pare grav ºi trist faptul cã acþiunile BOR sînt invocate printre motivele enumerate de Irineu, Patriarhul Serbiei, în scrisoarea pe care o adreseazã, pe 6 iunie, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în care, în susþinerea propunerii sale de a se amîna lucrãrile Sinodului „pentru o datã ulterioarã“, invocã: „...agravarea relaþiilor dintre noi ºi Patriarhatul României, dificultãþi care cu greu pot fi acum surmontate, datorate intruziunii anti-canonice a acestui Patriarhat în Serbia orientalã ºi al creãrii de cãtre acesta a unei episcopii paralele, ceea ce va duce la ruptura comuniunii liturgice ºi canonice a celor douã Biserici surori ºi vecine, asta în mãsura în care nu se va pune capãt acestui tip de comportament...“. (va urma) CRISTIAN UNTEANU

Pag. a 10-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O nouã contribuþie la elucidarea misterului morþii (1) Sfîntul Ignatie Briancianinov (pe numele lui de mirean Dimitrie Alexandrovici Briancianinov) a trãit în Rusia între anii 1807 ºi 1867. În 1831 ºi-a pãrãsit familia de þãrani dintro gubernie îndepãrtatã ºi s-a cãlugãrit cu numele de Ignatie.

La început, dovedind talent, a scris literaturã laicã ºi, abia mai tîrziu, literaturã religioasã: rugãciuni, învãþãturi duhovniceºti ºi multe altele. A fost canonizat în anul 1988 ºi se prãznuieºte în calendarul ortodox pe 30 aprilie. Cea mai importantã dintre scrierile Sfîntului Ignatie Briancianinov este ,,Cuvînt despre moarte”, tradusã de Adrian ºi Xenia Tãnãsescu-Vlas dupã originalul rus ,,Slova o smerti”. Cartea s-a tipãrit în anul 2007 la Editura Ortodoxã, cu binecuvîntarea Prea Sfîntului Pãrinte Galaction, Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului. În opinia Sf. Ignatie Briancianinov, întîlnitã ºi la gînditorii antici, moartea este o mare tainã. Este naºterea omului din viaþa pãmînteanã ºi trecerea în veºnicie. Prin sãvîrºirea acestei taine, ne dezbrãcãm de înveliºul grosolan, care este trupul, ºi trecem – ca fiinþe sufleteºti, subþiri, eterice – într-o altã lume, locaºul fiinþelor de acelaºi neam cu sufletul nostru. Aceastã lume nu poate fi perceputã cu organele noastre de simþ. Ieºind din trup, sufletul nu este vãzut cu ochii trupului ºi nu poate fi atins de nimeni, el este aidoma celorlalte lucruri nevãzute. Cît timp locuim în aceastã lume, ne este dat sã vedem doar trupul fizic, care, dupã moarte, devine rece ºi fãrã suflare ºi începe sã se descompunã.

De aceea, ne grãbim sã-l ascundem în pãmînt. Dar ce se întîmplã cu sufletul? Mijloacele noastre de înþelegere sînt puþine ºi nu ne ajutã sã aflãm prea multe. Numai murind, putem dezlega acest mister. Sau, cum zicea un om de spirit, vom muri ºi vom vedea. Mai departe, crede Sf. Ignatie Briancianinov, prin învãþãtura creºtinã, aflãm ce se întîmplã cu sufletul nostru ajuns dincolo de hotarul veºniciei. Numai ridicînd vãlul de pe taina morþii, aflãm ce rãsplatã ºi ce pedeapsã ne aºteaptã pentru binele ºi rãul fãcute, cu voie sau fãrã voie, în aceastã lume.

Omul are un viitor în viaþa pãmînteanã, pe care îl vede ºi îl poate controla. Dar mai are unul, în moarte, pe care ochii trupului nu-l vãd. Taina morþii ne este desluºitã de cuvîntul lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfînt. În continuare, sã rãsfoim cartea Sf. Ignatie Briancianinov ºi sã reþinem cîteva dintre notaþiile sale interesante ºi lãmuritoare. Cunoscîndu-le, poate nu vom mai ajunge în situaþia de a-i da dreptate gînditorului Solon, care spunea cã nimeni nu este fericit înaintea morþii. Motivul ar fi cã nu ºtim nimic despre moarte. * ,,Naºterea, Dragostea ºi Moartea sînt cele mai mari mistere ale lumii. Nici ºtiinþa, nici Biserica ºi nici altcineva n-au reuºit sã le dezlege”.

* ,,Moartea înseamnã naºterea omului din viaþa pãmînteanã, vremelnicã ºi trecerea spre cele veºnice”. * ,,Moartea este despãrþirea sufletului de trup, în urma cãderii noastre. Moartea este o pedeapsã pentru om, care nu a ascultat de Dumnezeu, L-a uitat ºi, astfel, ºi-a pierdut nemurirea”. * ,,Cînd sufletul iese din trup ºi se suie spre cer, mai întîi, este întîmplinat de cetele dracilor, care îi cer socotealã pentru toate pãcatele fãcute în viaþa pãmînteanã: minciuna, zavistia, furturile de tot felul, preacurvia, zgîrcenia, îmbuibarea, vrãjitoriile etc. Îngerii nu pot ajuta, în nici un fel, sufletul. Îl vor ajuta numai pocãinþa, milostenia ºi celelalte fapte bune sãvîrºite pe pãmînt”. (Cuviosul Simion Stîlpnicul) * Dar tot el mai zice: ,,Cînd întîlnesc un suflet fãrã de pãcate, îngerii îl fericesc ºi îl înalþã spre vãmile vãzduhului. Dar cînd, dimpotrivã, sufletul e plin de pãcate, diavolii se ceartã cu îngerii sã li-l dea lor, pentru o judecatã asprã”. * ,,Chiar ºi cînd se topeºte în pãmînt, trupul fiinþeazã, ca sãmînþã, în aºteptarea Învierii de Apoi. Trupurile aleºilor lui Dumnezeu nu putrezesc. În loc de duhoare, ele rãspîndesc mireasmã ºi au puterea sã tãmãduiascã toate neputinþele, revarsã viaþã”. * ,,Despãrþirea sufletului de trup nu este moarte. Este doar urmare a morþii. Aceastã moarte, cea mai groaznicã, este începutul ºi izvorul tuturor suferinþelor omeneºti, ºi fizice, ºi trupeºti. Moartea este ascunsã în inimã”. * ,,Cu moarte veþi muri! Fiindcã a încãlcat porunca ºi a mîncat din Pomul cunoaºterii binelui ºi rãului, omul a fost pedepsit cu moartea. Atunci a murit sufletul lui Adam, cãci sa despãrtat de Dumnezeu prin neascultare. Dar, cu trupul, a mai trãit pînã la vîrsta de 930 de ani”. * ,,Moartea adevãratã, a doua moarte, este despãrþirea sufletului de harul lui Dumnezeu ºi împreunarea lui cu pãcatul. Aceasta este moartea cea înfricoºatã, ºi de ea trebuie sã fugim”. * ,,Cînd va veni vremea, vor învia ºi cei drepþi, ºi cei pãcãtoºi.

Numai cã cei drepþi vor afla fericirea veºnicã, desfãtarea întru împãrãþia pururi fericitã; cînd vor învia pãcãtoºii, ei vor învia doar pentru a muri din nou, cãci îi vor aºtepta munci veºnice, viermii neadormiþi, întunericul de nepãtruns, focul Gheenei.

Aceasta este moartea a doua”. * ,,Moartea nu se împacã niciodatã cu raþiunea omeneascã.

Doar viaþa întru Christos, care continuã ºi pe lumea cealaltã”. * ,,Nimeni nu poate sã opreascã moartea ºi sã-i stea împotrivã; nimeni nu poate sã-i cearã socotealã pentru faptele ei. Moartea este în noi. Ne naºtem cu ea ºi murim cu ea”. (va urma) PAUL SUDITU

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

În Rãzboiul de Independenþã, Carol I era sã moarã înzãpezit... Îndatã dupã cãderea Plevnei, oºtirea în fruntea cãreia s-a gãsit Prinþul Carol s-a destrãmat.

Ruºii au trecut Balcanii. Domnitorul Carol ºi împãratul Rusiei au pornit cãtre casã. Bulgaria cea neprimitoare a voit sã-i mai dovedeascã încã o datã Domnitorului Carol cã are o climã asprã, ºi aceasta chiar înainte de a-i fi trecut hotarul.

Un viscol nãpraznic, aºa cum se pomeneºte prin acele pãrþi de lume, l-a silit sã rãmînã vreme de 3 zile în cãsuþa lui. El avea sã o pãrãseascã la 22 decembrie - ziua în care Þarul Alexandru sosea la Petersburg – ºi, la 22 de grade îngheþ, el a fost silit sã facã un drum cãlare în aºa aspre condiþiuni, un drum pe care nu avea sã-l uite nicicînd.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Prinþul a pornit la drum la ceasurile 8 dimineaþa.

Pentru cã nu s-a putut gãsi cu nici un chip vreo sanie, s-au înhãmat 10 cai la caleaºcã, doar cã zãpada era atît de mare, încît nu s-a putut înainta decît cu mare încetinealã.

Dupã ce Prinþul a ajuns într-un sat tãtãresc, a fost nevoie ca drumul sã fie abandonat de-a dreptul ºi sã se porneascã peste cîmp, prin nãmeþi. În drumul sãu, Prinþul a întîlnit un convoi de prizonieri care înaintau cu mare greutate. Mulþi dintre ei muriserã pe drum, rãpuºi de obosealã. Prinþul a voit sã-ºi continue drumul cãlare, nãdãjduind cã astfel va putea înainta cu mai mare repeziciune ºi cã nu va mai fi nevoit sã vadã la nesfîrºit dureri de tot soiul, pe care nu le putea

alina nicicum. În drumul sãu a dat însã ºi mai departe de morþi ºi de oameni aflaþi în pragul morþii, atît turci, cît ºi români, care escortau prizonierii.

Prieteni ºi duºmani erau uniþi prin moarte! Drumul acela a fost mai cumplit decît chiar cîmpul de luptã!

Calul Prinþului s-a ridicat pe picioarele de dinapoi, cãci nu mai voia sã înainteze prin mulþimea de cadavre.

Prinþul a coborît din ºa ºi a mers pe jos o vreme, vrînd a se încãlzi. La asfinþit, a ajuns pe platoul de la Nicopole, pe care trupurile neînsufleþite zãceau unul lîngã altul... O înspãimîntãtoare priveliºte... ªi intrarea în þarã s-a fãcut cu greutate, din pricinã cã pe Dunãre pluteau sloiuri de gheaþã ºi zãpezile erau mari.

Trecerea uriaºului fluviu de la Nicopole la Turnu Mãgurele a durat mai bine de un ceas; ºalupa pe care i-o pusese la dispoziþie Marele Duce Aleksei s-a gãsit de mai multe ori în marea primejdie de a fi sfãrîmatã de sloiurile de gheaþã. În tot timpul drumului strãbãtut pe apã, Prinþul stãtea gata sã sarã peste bord, dacã ar fi fost nevoie.

De pe malul românesc al Dunãrii, o mulþime de oameni urmãrea cu mare încordare ºi cu spaimã aceastã întoarcere acasã plinã de primejdii a victoriosului erou de rãzboi. Împrejurimile acoperite

Lucian Blaga ºi Caius Brediceanu, omul politic care l-a sprijinit pe scriitor sã intre în diplomaþie.

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z Ograda

Loc fãcut spre a lucra În livadã sau grãdinã; Stai cu trupul într-a ta ªi cu ochii pe vecinã.

Ombilicul Profesorul de medicinã Ne-a spus la curs ce-i ombilicul; De nu ni-l definea-n latinã...

Puteam sã jur cã e buricul.

Oratorul E vorbitorul plin de zel, Ecologist prin caracter: Mai bine îl asculþi pe el, Decît sã iei un somnifer !

Pîrleazul O graniþã în stil anost, Un gard cu scînduri ºi cu pari, Ce nu mai are nici un rost Atunci cînd nu mai poþi sã-l sari.

Piciorul Ce-i un picior, eu nu ascund, Ci spun în cîteva cuvinte: E tot un membru (tras în fund)...

Sã facem pasul înainte.

NAE BUNDURI de zãpadã, podul rupt, în care sloiurile de gheaþã loveau necontenit, alcãtuiau o nemaivãzutã priveliºte.

Pînã ce Prinþul a ajuns la Bucureºti, gerul s-a muiat, ºi intrarea sa în capitalã, cu drumul prin oraº, care s-a sfîrºit, la fel ca în 1866 ºi 1869, la Mitropolie, unde atît oamenii Bisericii, cît ºi poporul l-au întîmpinat cu nespusã bucurie pe învingãtorul cel încãrcat de glorie, a fost un marº triumfal în toatã puterea cuvîntului.

Prinþesa i-a ieºit în întîmpinare cale de cîteva ceasuri. În cele patru luni cît se aflase departe de soþul ei, Prinþesa se jertfise întrutotul, îngrijindu-se de rãniþi, iar acum împãrþea laurii izbînzii cu Prinþul.

MITE KREMNITZ

Pag. a 11-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Blestem, cu B de la Budescu; cã’z doar nu de la Burleanu...

Aºadar, ceea ce era previzibil sã se întîmple, s-a-ntîmplat.

Previzibil, în sensul cã o ceatã de fotbaliºti nu foarte-foarte înzestraþi, poate cea mai „pãsãricã albã-n cioc, subþiricã la mijloc“ din cîte am vãzut vreodatã, ºi condusã de un antrenor expirat din cam toate punctele de vedere, nu prea avea cum sã transpunã în faptã însufleþitorul mesaj al imnului nostru: Acum ori niciodatã, croieºte-þi altã soartã! Fãrã sã dau apã la moara cîrcotaºilor, aº spune cã, mai degrabã, ne-am arãtat a fi demni urmaºi ai lui Traian Demolatorul...

Mã întreb dacã nu cumva noi pierduserãm jocul încã de la intonarea imnurilor; lasã cã albanezii din tribune se auzeau de vreo trei ori mai tare (unde-o fi vãzut comentatorul Costi Mocanu cã „românii s-au dovedit aici cei mai buni suporteri!“, doar el ºtie), ceea ce deja îi aºezase în pole-position, dar finalul lor mã îngîndurase de-a dreptul: Vom fi, vom fi învingãtori! Naiba ne-a pus sã le vindem superba compoziþie a lui Ciprian Porumboiu!... Scuzaþi, a lui Ciprian Porumbescu.

Pe ºleau spus, ne-am fãcut de rahat! ªi ne-am fãcut de rahat nu în cine ºtie ce companie super-selectã, ci, atenþie!, în cel mai de rahat turneu final al vreunui Campionat European, disputat de la înfiinþarea lui ºi pînã în prezent. Mai exact, un turneu în care doar cine n-a vrut nu s-a calificat. ªtiu, îmi puteþi spune cã nu-i chiar aºa, dovadã cã Danemarca ºi Serbia au rãmas acasã dupã disputarea preliminariilor. Dar nu sînt convins cã-i un contra-argument temeinic; mai degrabã, ºi ele, ca ºi noi, au arãtat cã atîta pot în clipa de faþã. Cã, din Schmeichel sau Laudrup, respectiv Šekularac sau Mihailovici, n-au rãmas decît firimiturile. Încît aº îndrãzni sã afirm cã, de fapt ºi de drept, turneul final al europenelor-2016 începe abia acum, dupã ce sita grupelor a cernut plevuºca. Reunind doar 16 participante, da, acesta ar fi un turneu cu pretenþii de fazã finalã, ºi nu o competiþie de massã. În accepþia oricãrui om cu logicã, nu ºi a lui Platini (jucãtor imens la vremea lui, dar, altminteri, un nematurizat), aceastã fazã a competiþiei continentale presupune valoare condensatã, muc ºi sfîrc, nicidecum o adunãturã nãscutã din foarte discutabile criterii comercialo-populistoelectorale. Sigur, o asemenea formulã supradimensionatã poate avea ºi aparente pãrþi bune, cum s-a arãtat pînã acum echipa Islandei. Ei, ºi? Minciunele pudrate cu zahãr vanilat... Va muta Islanda, vreodatã, capitala fotbalului european, de la Madrid sau Barcelona, la Reykjavik? Jamais dã niciodatã!, cum ar zice îndelung comentatul þigan român cu vioarã, instalat de francezi pe afiºul mondialelor -98.

Ne-am fãcut de rahat în condiþiile în care, oricît am fi noi obsedaþi de apãsarea arbitrajelor, acum nu mai putem invoca aºa ceva. Am fost singura echipã beneficiarã în faza grupelor a douã lovituri de la 11 metri, ceea ce, în alte rînduri, n-am avut parte; dimpotrivã, aveau parte adversarii, pînã ºi din faze care nu reclamau deloc decizia, cum au stat lucrurile cu Croaþia, la aceleaºi mondiale-98. Vã amintiþi momentul? Atunci, ºi arbitrului se pare cã i-a fost ruºine de viziunea lui somnambulescã, dictînd reexecutarea penaltyului, deci oferindu-ne o ºansã... Mai exact, oferindu-ºi lui o ºansã de dregere a busuiocului, deºi nici acea decizie, eventual reparatorie, nu avusese vreo justificare.

Ei, bine, chiar ºi în aceste condiþii, cu toate cã ar fi fost suficient sã învingem o formaþie modestã, precum Albania, pentru a mai avansa un pas în competiþie, n-am fost în stare, pierzînd jocul decisiv cu 0-1. Ba, mai mult, dacã Sadiku ºi ai sãi nu s-ar fi avut la cuþite cu tehnica, dacã mingea n-ar fi sãrit din picioarele lor ca din barã, ºi n-ar fi ratat de cîteva ori din poziþii clarissime, puteam sã ajungem ºi pe post de proasta satului, înregistrînd cea mai severã înfrîngere din grupe.

Am vãzut meciul cu Albania pe terasa restaurantului de la Jupiter, aparþinînd prietenului meu Dorel Munteanu (a se nu se confunda cu prietenul meu Dorinel Munteanu),

fost portar în divizia C, la Laromet. Cînd îl vedea pe Tãtãruºanu cum scapã mingile din mînã, aproape la fiecare ieºire din poartã, Dorel al meu îºi trãgea palme: Domnule, ce i-o fi fãcut Þeþe Moraru ãstuia, sau nu i-o fi fãcut, cã n-are prizã la balon nici cît peretele?! Eu, ca sãl necãjesc, îmi dãdeam cu presupusul: Zici cã n-are prizã?

Poate nu i-o fi fãcut împãmîntarea! Dorel, mai negru de supãrare decît Bãnel: Lasã-mã acum, cã nu-mi arde de glume! ªi, adãugînd, dupã o clipã: În orice caz, dacã Tãtãruºanu ar fi comis-o la fel ºi la Laromet, nea Titi Brãileanu îl scotea imediat din poartã!

Ceea ce nu vrea sã însemne cã portarul nostru a fost singurul vinovat. E drept, a comis-o nepermis cu Franþa, e coautor, împreunã cu Chiricheº, la golul albanezilor, dar dacã era ceva de capul nostru, cine ne-a împiedicat sã marcãm ºi noi de douã ori, pentru a merge mai departe?

Am toatã stima pentru Raþ, pentru profesionalismul ºi valoarea lui. Dar, dincolo de accidentãrile din ultima vreme, era limpede cã nu mai e ce-a fost cîndva, cã uzura l-a ajuns din urmã ºi pe el. Pe Chipciu nu-l mai acceptã, de-o bucatã de vreme, nici galeria Stelei, dar a fost gãsit ca ideal pentru echipa naþionalã. Florin Andone, altminteri un bãiat de toatã isprava, are mari dificultãþi în aºi gãsi un loc sub soarele Primerei Division, iar despre Hoban ºtim doar cã a jucat aºa ºi-aºa într-un campionat subþirel, precum cel al Israelului. În schimb, Budescu, deºi a tras dupã el Astra în drumul spre titlu, dupã ce a dat douã goluri ºi într-un meci de calificare a naþionalei, nu ºi-a gãsit loc nici mãcar în lotul lãrgit?! ªi e doar un exemplu. Ce vreau sã spun? Pãi, nu vreau, ci chiar spun cã, dacã am fi avut o selecþie mai înþeleaptã, mai fãrã toane sau marote personale, am fi putut depãºi mãcar faza grupelor. Dupã care, mã rog, n-am fi avut ºanse nici cîte avea Mircea Bãsescu sã i se confiºte banii în procesul cu clanul Bercea (deci tot pe bazã de B...), dar se chema cã n-am fãcut chiar figuraþie.

Desigur, e prematur sã se tragã concluzii ºi, mai ales, sã se stabileascã ce anume trebuie fãcut de aici înainte.

Ceea ce pot pronostica însã este cã, prima ºi cea mai importantã mãsurã, aceea a revitalizãrii activitãþii la copii ºi juniori, a reînfiinþãrii campionatului de tineret-speranþe (îmi spune cineva unde joacã tînãrul de 19 ani, abia ieºit din juniorat, dar încã neavînd valoare de primã Ligã, sau mãcar secundã?) probabil cã nu-ºi va putea afla rezolvarea prea curînd. Cu bani puþini, ºi la fel de puþinã pricepere, nu prea avem de unde sã dãm restart. Pe alt plan, cel al seniorilor, forurile noastre fotbalistice au asistat nepãsãtoare cum echipe de mare tradiþie, unele chiar foste campioane (Poli Timiºoara, „U“ Cluj, F.C.Argeº, Petrolul, Rapid, Galaþi, Urziceni) se sting una dupã alta.

Nemaivorbind de crima împotriva fotbalului, cã altfel n-o pot numi, comisã în cazul Universitãþii Craiova. A cãrei scufundare a fost decisã abuziv, dupã cum definitiv ºi irevocabil a decis Instanþa, de însãºi Comitetul Executiv al FRF!! Unde în lume s-a mai pomenit aºa ceva?!

Dar pînã la a gãsi soluþii cu adevãrat viabile, ºi a le pune în aplicare, mai e cale lungã, drum de fier. Deocamdatã, urgenþa nr. 1 mi se pare aceea a gãsirii unui alt selecþioner.

Domnule Burleanu, s-a scris cã pe Iordãnescu intenþionaþi sã-l numiþi director tehnic al tuturor naþionalelor. Chiar nu vã e clar cã Tata Puiu a ajuns la cap de linie?! O.K., a avut ºi merite incontestabile în trecut, cã’z doar nu degeaba a fost desemnat antrenorul secolului (mã rog, dupã pãrerea mea, cel mai bun antrenor român din toate timpurile a fost Emerich Jenei, singurul care a cucerit un trofeu istoric), dar acum totul pare a arãta cã i s-a rupt arcul! Nu mai funcþioneazã nici întors cu cheia, nici pe bazã de baterii. În „Gazeta Sporturilor“, cu referire la atmosfera din rîndul tricolorilor, Iustin Gafiuc a scris un articol intitulat IRESPIRABIL!, susþinînd cã, în cantonamentul nostru din

Amintiri despre Serghei Esenin ºi Isadora Duncan (3) Era duminicã seara, ºi o elegantã plictisealã miºca pe strãzile oraºului procesiunea aceea de oameni aºezaþi ºi fãrã ocupaþie. Ei defilau purtîndu-ºi cu grijã, ca pe niºte însemne ale prosperitãþii, Sonntagkleid-urile, umbrelele ºi mãnuºile noi, folosite numai la ocazii, bastoanele þepene, trabucurile, servietele, pantofii eleganþi care-i strîngeau ºi gambetele duminicale. Pe vitrinele prãvãliilor erau lãsate obloanele de metal, ceea ce fãcea ca oraºul sã parã mai spaþios ºi mai curat.

Grupul nostru se împãrþi în douã. În timp ce ºoferul ne ducea pe largul Kurfürstendamm, Isadora îºi þinea capul culcat pe umãrul lui Esenin.

- Mais dis-moi cãþea, dis-moi bessstie... gîngurea ea, rãsfãþîndu-se ca un copil ºi þuguind buzele ca sã fie sãrutatã.

- Îi place sã o înjur pe ruseºte, îmi spuse Esenin, ca o explicaþie sau ca o scuzã. Îi place sã o ºi bat. E nãstruºnicã rãu!

- ªi o bateþi?, îl întrebai.

- Ea e cea care sare la harþã, îmi rãspunse el, cu un zîmbet evaziv.

- Cum vã înþelegeþi dacã nu-i cunoaºteþi limba?

- Uitaþi-vã cum: asta-i a mea, asta-i a ta, asta-i a mea, asta-i a ta... ªi gesticula, ca un tãtar la piaþã. Noi ne înþelegem, nu-i aºa, Sidora?

La restaurantul din Luna-Park, Isadora ºedea obositã la masã, în mînã cu un pahar de ºampanie. Privea cu atîta silã ºi suveranã plictisealã peste capetele consumatorilor, cum numai o puma australianã e în stare sã priveascã, din cuºca ei, gloata de vizitatori care cascã gura la ea ºi o sîcîie. În jurul nostru, burtãverzimea nemþeascã îºi bea legiuita bere duminicalã. Melancolia stridentã a unei trompete din orchestra de jazz a localului urca spre cerul înserat. Micile vagonete huruiau pe traversele lor de lemn, azvîrlind cu vacarm ºi rãcnete niºte fiinþe umane în inofensive prãpãstii.

Franþa, din cauza hachiþelor lui Iordãnescu, nu se mai suportã om cu persoanã! Ceea ce, bineînþeles, a stîrnit furia gheneralului, în plinã conferinþã de presã: Dumneata ar fi trebuit sã rãmîi acasã! Aici atmosfera e cum nu se poate mai bunã! N-am de unde sã ºtiu cum a fost atmosfera acum.

Dar, ca unul care am cunoscut pe pielea mea cît de bunã era atmosfera la lot, cu Iordãnescu selecþioner, pot bãnui cine a avut dreptate ºi cine a minþit în acest conflict. Sau, poate cã n-a minþit, ci chiar nu ºi-a dat seama de realitate... În fine, nu stau sã fac psihanalizã, ºi nici nu voi da din casã; n-am dat eu cînd lucrurile erau calde... Ce calde?, cînd ardeau dea binelea, aºa cã n-am sã mã dezmint, vorba lui Monte Cristo, dupã 20 de ani. La ce bun? Întrucît am descris deja episodul în volumul Stand up comedy, mã voi rezuma sã reiau cele petrecute la Mondialele-98. Cînd, probabil speriat ca nu cumva sã repete eºecul din Anglia-96, cu înfrîngeri pe linie, avînd totodatã ºi o ofertã de peste mãri ºi... nisipuri, Iordãnescu anunþase deja cã nu va mai continua la naþionalã dupã acel turneu final.

Succesorul lui fusese desemnat Piþurcã, ºi inclus ca atare în delegaþie. Ei, bine, deºi foºti coechipieri la Steaua, deºi o relaþie de normalitate ar fi presupus un schimb civilizat de ºtafetã, Iordãnescu... nu accepta în ruptul capului sã-l vadã pe Piþurcã la antrenamentele naþionalei! Nici pe mine nu mã acceptase în hotelul naþionalei, convins cã voi dezvãlui presei genialele lui strategii. Sau, cine ºtie, temîndu-se sã nu scriu vreun articol à la Gafiuc... Una sau alta, locuiam în alt hotel, împreunã cu Piþurcã. Motiv pentru care, eu avînd permanent o maºinã la dispoziþie, îl ascundeam pe viitorul selecþioner pe bancheta din spate a maºinii, acoperindu-l cu un balonzaid de-al meu, dupã care, odatã ajunºi la stadion, îl ascundeam într-una din cabinele cu geamuri reflectorizante ale comentatorilor radio-TV. Vi se pare normalã o asemenea „colaborare“ ? Dacã da, mã-nchin! ªi mã apuc ºi eu de pupat iconiþe la foc continuu... Îmi mai amintesc cum, la un moment dat, într-o declaraþie televizatã, supãrat din cine ºtie ce pricini, Gigi Becali a afirmat cã „Iordãnescu e nebun cu acte-n regulã“, sau aºa ceva. Reacþia generalului a venit ºi de acea datã prompt, anunþînd cã-l va da în judecatã pe calomniator.

Cu alte cuvinte, gîlceavã cît casa între ei, drept-credincioºii... Nu mai ºtiu dacã procesul chiar a demarat, ori dacã s-a întrerupt pe parcurs; am mai auzit doar cã Becali fãcuse rost de nu ºtiu ce dovezi în acest sens, parcã de niºte certificate, drept care „meciul“ cu pricina s-a jucat la remizã... Cã nu întîmplãtor declara marele mingicar Marcel Rãducanu într-un interviu: „Ãia de la Steaua m-au acuzat pe mine, la un moment dat, c-aº fi trîntit nu ºtiu ce joc din campionat. Cum sã-l trîntesc? Pãi, ce, eu eram Iordãnescu, sã aranjez meciurile la kilometrul 36 al autostrãzii Bucureºti-Piteºti?!“.

Pentru a nu lungi discuþia, pînã una alta, ca o soluþie profund creºtinã, în numele Tatãlui, al Fiului ºi, poftim, al Sfîntului Duh, cã tot au fost duminicã ºi luni Rusaliile, pe Iordãnescu-tatãl l-aº promova selecþioner la echipa Patriarhiei. Avînd în vedere iconiþele pupate cu sîrg, ca ºi soborul de popi adus în cantonamentul tricolorilor, cred cã acolo ar fi locul lui de azi-nainte. În vreme ce la naþionala laicã, sã-i zic aºa, dacã tot nu l-a acceptat nu ºtiu cine pe Dan Petrescu, n-are decît sã vinã Iordãnescu-fiul. Care, zãu aºa, mi se pare incomparabil mai funcþional în clipa de faþã.

Aºadar, ne place, nu ne place, purceaua fotbalului nostru e moartã-n coteþ. De fapt, nu numai purceaua fotbalului. Industria, Sãnãtatea, Agricultura, Învãþãmîntul sau Justiþia parcã stau mai bine? Pardon, reformulez: personal, credeam cã la capitolul Justiþie stãm foarte bine, dar mau derutat afirmaþiile stimatelor doamne Bica ºi Udrea, cum cã nu ºtiu ce n-ar merge pe-acolo nici cît linia de atac a naþionalei noastre. Drept care, tot eu vin ºi spun cã, stînd strîmb ºi judecînd drept, nu-i fair-play sã ne arãtãm foarte aspri cu Tata Puiu ºi-ai sãi. La urma-urmelor, statisticile europene aratã cã, d.p.d.v. nivel de trai, sîntem pe penultimul loc; pentru ce am duce-o mai bine cu fotbalul?!

SORIN SATMARI Esenin se schimonosea împreunã cu Kusikov în faþa unei oglinzi deformante, unde se vedeau cînd umflaþi ºi sferoidali, cînd etiraþi ca niºte jalnici viermi. Nu departe se auzea huietul faimoasei „mãri de fier”, pe ale cãrei benzi metalice, aflate în urcare ºi coborîre în chip de valuri, se rostogoleau niºte luntri de tablã prevãzute cu roþi. În mod cert, numai fantezia delirantã a vreunui sumbru mizantrop a putut nãscoci acest parc metalic de distracþii, mîndrie a Berlinului! În alt colþ era un panou bãtut cu mici lãmpi multicolore, care se învîrtea nebuneºte, orbind privitorul pînã la durere de cap.

Un ciudat sadism stãtea la baza celor mai multe din atracþiile parcului. Pe Gorki se pare cã nu prea-l încîntaserã.

Fusese recunoscut în mulþime, ºi curioºii se þineau dupã el ca dupã un fenomen. κi luã la revedere ºi plecã spre casã.

Nu ne era dat sã sfîrºim cu bine seara. Animaþia de la masa noastrã se stinsese, restaurantul era gol. Isadora se plictisea suveran. Esenin era beat ºi posomorit, la modul rusesc beat, pus pe filozofare ºi scandal. (va urma) Traducere de IOANICHIE OLTEANU

ABBA - povestea unui vis (urmare din pag. 1) Ei au refuzat sã fie fotografiaþi împreunã pe covorul roºu sau sã interpreteze vreunul dintre hituri, membrii ABBA au acceptat sã se îmbrãþiºeze ºi sã se sãrute prieteneºte pe scena restaurantului, spre încîntarea fanilor.

Cine sînt cei patru ºi cum a început totul?

Björn Ulvaeus, nãscut în Gothenburg, la 25 Aprilie 1945, îºi începe cariera muzicalã la vîrsta de 18 ani, ca solist al grupului „The Hootenanny Singers“, o trupã axatã pe folk. Compune piese în limba englezã, iar apoi are o scurtã carierã solo.

Agnetha Fältskog, nãscutã la 5 Aprilie 1950, are un hit de nr.1 în Suedia, la vîrsta de 17 ani. O cunoaºte pe Anni-Frid Lyngstad în timpul unei emisiuni televizate, iar pe Björn Ulvaeus l-a întîlnit în timpul unui concert.

Anni-Frid Lyngstad, nãscutã la 15 Noiembrie 1945, în Norvegia, cînta încã de la vîrsta de 13 ani în diverse trupe dance sau jazz.

Benny Andersson devine producãtorul acesteia în 1971, iar „Frida”, pentru apropiaþi, îl cunoaºte ºi pe Björn în timpul unui concurs pentru tinerele talente.

Prima tentativa a celor patru de a cînta împreunã are loc în aprilie 1970, în timpul unei vacanþe pe care o petrec împreunã în Cipru. Ceea ce a început ca o distracþie, cîntînd pe plajã, continuã la un alt nivel, cînd ajung sã cînte în faþa trupelor ONU staþionate în insulã. De fapt, Björn Ulvaeus ºi Benny Anderson se întîlniserã la o petrecere, în anul 1968, ºi s-au hotãrît sã cînte împreunã sub numele de „Bjorn&Benny“. Destinul le-a scos în cale pe Aghneta Falkstog ºi Anni-Frid Lyngvstad care, mai tîrziu, aveau sã le devina soþii. Andersson ºi Ulvaeus înregistreazã în aceastã perioadã primul lor album împreunã, iar fetele cîntã backing vocals pe cîteva dintre piese. Le vine o idee. Sã facã un show de cabaret doar al lor. Spectacolul are loc pe 1 noiembrie 1970, în Suedia, iar criticile sînt, în mare parte, pozitive. Hello, Old Man devine prima piesa pe care o cîntã împreunã. Cîntecul devine un hit ºi ajunge pe locul 5 în topul vînzãrilor ºi nr.1 în clasamentele muzicale din Suedia.

Trupa ABBA avea sã facã istorie pe scena concursului european Eurovision, desfãºurat la Brighton, în Marea Britanie, unde melodia Waterloo a ridicat sala în picioare, cîºtigînd detaºat trofeul în faþa unei audienþe estimate la 500 de milioane de telespectatori! Dar consacrarea definitivã aveau sã o cunoascã abia dupã 18 luni, cu melodia S.O.S., în care Björn ºi Benny gãsiserã linia melodicã proprie doar lor. Nu oricum, ci printr-o muncã titanicã: 6-8 ore în studio, cîntînd la pian ºi la chitarã! În anul 1971, cei patru înregistreazã împreunã mai multe piese, consolidînd astfel relaþiile dintre ei. În tot acest timp, fiecare are ºi proiecte personale. La îndemnul managerului Stig Anderson, aceºtia înregistreazã o piesã care ajunge doar pe locul 17 în topuri. În 1973, decid sã mai încerce o

data. Înregistreazã albumul Ring, Ring. piesa care dã titlul discului devenit hit în multe þãri din Europa, dar managerul lor e convins cã succesul adevãrat va veni doar cu o melodie care va deveni hit în Marea Britanie sau Statele Unite. Urmãtorul single ABBA, Honey, Honey, ajunge pe locul 27 în Statele Unite ºi pe locul 2 în Germania. În noiembrie 1974, cei patru pleacã în primul turneu european, cu concerte în Danemarca, Germania ºi Austria. Lucrurile nu merg aºa cum se aºteptau. Multe bilete rãmîn nevîndute. Sînt nevoiþi chiar sã anuleze cîteva spectacole.

Lansarea celui de al treilea album, cunoscut de fani sub numele de The Limo Album ºi a single-ului S.O.S., îi aduce, din nou, în topurile britanice. Piesa ajunge pe locul 6, iar albumul, pe locul 13.

S.O.S. devine al doilea single nr.1 în Germania ºi Australia.

Succesul este consolidat de apariþia hitului Mamma Mia, care ajunge nr.1 în Marea Britanie, Germania ºi Australia, la finele lunii ianuarie 1976. Totuºi, faima grupului peste Ocean rãmîne destul de slabã. Albumul nu reuºeºte sã urce mai sus de locul 165 în topuri. Cei patru sînt convinºi cã asta se întîmpla din cauza promovãrii precare a discului. În Australia, difuzarea videoclipurilor I Do, I Do, I Do ºi Mamma Mia la televiziunea naþionalã, în 1975, dã startul unui interes sporit faþã de trupã, ceea ce face ca cele doua single-uri sã ajungã no. 1 în topuri timp de mai multe luni de zile. În martie 1976, trupa lanseazã prima colecþie Greatest Hits, disc ce urcã, pentru prima data, pe primul loc în Marea Britanie. Pe album este inclus ºi noul single Fernando. Piesa devine nr.1 în 12 þãri, devansînd Hey Jude, de la Beatles, în topul pieselor care au stat cel mai mult pe locul 1.

Fernando este ºi primul nr. 1 american pentru aceºti suedezi care scriu istoria muzicii. Urmãtorul album ABBA, Arrival, un best seller în toatã Europa ºi în Australia, reprezintã un nou nivel, atît din punct de vedere al compoziþiilor, cît ºi din punct de vedere al soundului. Discul este foarte bine primit ºi peste Ocean. Hiturile cuceresc clasamentele unul dupã celalalt.

Money, Money, Money, Knowing

Me, Knowing You ºi Dancing Queen devin, pe rînd, piese de nr. 1. În 1977, albumul Arrival este nominalizat pentru „Cel mai bun album al anului”, la BRIT Awards. ABBA sînt acum foarte populari în Marea Britanie, în întreaga Europa ºi în Australia.

Tot în anul 1977, ABBA îºi fac bagajele ºi pornesc la drum. Statutul grupului s-a schimbat aproape peste noapte, fiind acum adevãrate superstaruri. Turneul îi poarta pe scenele din Oslo, Goteborg, Copenhaga, Berlin, Köln, Amsterdam, Essen, Hanovra, Hamburg, Manchester, Birmingham, Glasgow ºi Londra. Urmeazã un turneu în Australia, cu 11 concerte, la care participã peste 160.000 de oameni. La concertul de la Adelaide, ABBA concerteazã pe un stadion cu 20.000 de oameni, în timp ce alþi 10.000 ascultã din afara stadionului. În decembrie 1977, trupa scoate urmãtorul album, intitulat chiar The Album. Al cincilea disc coincide cu lansarea peliculei ABBA: The Movie.

Chiar dacã recenziile nu sînt foarte spectaculoase, discul lanseazã cîteva super hituri, printre care The Name of the Game, Take a Chance on Me ºi Thank You for the Music. În 1978, super ABBA transformã un teatru nefolosit din Stockholm în propriul studio de înregistrãri, numit „Polar Music Studio“. Aici vor veni sã lucreze artiºti din trupele rock „Genesis“ sau „Led Zeppelin“. La 9 ianuarie 1979, trupa cînta Chiquitita, la un concert caritabil organizat de UNICEF, pentru a celebra „Anul Copilului“.

ABBA doneazã banii obþinuþi din vînzarea singleului în toatã lumea, iar piesa devine nr. 1 în 10 þãri.

ABBA a continuat sã scrie istorie în muzicã cu Super Trouper, The Winner Takes It All ºi One Of Us, care au puternice mesaje despre rãzboi, cenzura politicã, singurãtate ºi divorþ. Voulez-Vous, al ºaselea album, este lansat în aprilie.

Nici o piesa nu ajunge nr.1, însã o serie de piese devin hituri. Printre acestea se numãrã Does Your Mother Know, Angeleyes, VoulezVous ºi I Have a Dream. Canada, Statele Unite ºi întreaga Europã fredonau la unison melodiile de pe acest album. În septembrie 1979, ABBA pleacã în primul ºi singurul lor turneu Nord American. Ultimul concert, cel de la Washington DC, este anulat din cauza stressului emoþional de care suferã Agnetha Fältskog. În martie 1980, ABBA ajung în Japonia. Pe aeroport, sînt aºteptaþi de mii de fani în delir.

Trupa cîntã în 11 spectacole cu casa închisã. Un an mai tîrziu, ABBA scoate albumul The Visitors. Chiar dacã albumul ajunge în topuri în aproape toatã lumea, succesul comercial nu se ridicã la nivelul albumelor precedente.

Începutul sfîrºitului La 19 noiembrie 1982, ABBA apare pentru ultima oarã la televiziunea suedezã, iar trei sãptãmîni mai tîrziu, cîntã pentru ultima datã împreunã, într-un show transmis în Marea Britanie.

Cei patru îºi fac ultima apariþie publicã la începutul anului 1986. Totuºi, ei pãreau mai mult o gaºcã de prieteni, decît celebra trupã ABBA. ABBA nu au anunþat niciodatã, oficial, destrãmarea grupului, însã trupa este consideratã, de ceva vreme, ca fiind istorie. Ei nu au mai cîntat împreunã, ºi nu s-a mai auzit absolut nimic despre vreun nou material ABBA. În Suedia, moºtenirea ABBA este adusã în faþa publicului într-un concert din 1998, cînd mai mulþi artiºti urcã pe scenã sã cînte piesele celebrei trupe. În 2000, ABBA refuzã oferta de 1 miliard de dolari pentru a se reuni ºi a cînta în 100 de concerte, iar în anul 2004, cu ocazia semifinalelor con-

cursului Eurovision din Istanbul, la 14 ani de la succesul trupei în acest concurs, ABBA apar într-o scurtã comedie intitulatã „Our Last Video Ever”.

Filmuleþul este difuzat în pauzele spectacolului. Se pare cã este pentru prima datã cînd cei patru au lucrat împreunã de la destrãmarea grupului. (...)

Trupa începuse sã se transforme într-o ABBAmanie periculoasã cînd, în 1976, la un concert la Londra, au fost 3,5 milioane cereri de bilete pe 11.000 locuri disponibile! Nebunia ABBA a fost suþinutã de piesele care au fãcut înconjurul lumii: I do, I Do, I Do, I Do; S.O.S.; Mamma Mia; Fernando; Knowing Me, Knowing You; Eagle; The Name of the Game ºi Thank You for the Music. În Australia, trupa s-a bucurat de o extremã popularitate. Primul turneu pe acest Continent a scãpat, practic, de sub control: mamele se aruncau cu copiii în braþe în faþa coloanei de maºini pentru a-ºi vedea favoriþii. Tot în Australia, o emisiune cu aceastã formaþie depãºeºte cu mult nivelul de audienþã al celui mai mediatizat eveniment al anului! Încet-încet, ABBA devine un concern. Cei patru componenþi investesc în super marketuri, case de modã ºi multe altele, ºi devin mai profitabili decît celebrul concern suedez „Volvo“, lucru care stîrneºte invidia presei ºi a celorlalte trupe aflate pe piaþã la acea orã. Bono, de la „U2“, spunea cã: „Ne venea sã-i decapitãm, iar mie - sã dau cu securea.

Nu eram conºtienþi cã formau una dintre cele mai bune trupe pop a tuturor timpurilor!“.

Deºi ABBA a devenit, la propriu, o maºinã de fãcut bani, trupa începuse sã aibã succes cam cu un deceniu în urmã, cînd fiecare dintre cei patru componenþi participa, deja, la viaþa muzicalã: la începutul anilor ’60, Björn Ulvaeus cînta cu Hootenanny Singers, Benny era liderul trupei The Hep Stars, Agnetha Fältskog avea deja cîteva hituri, iar Anni-Frid Lyngstad îºi construise o carierã solisticã în jazz, în parte ºi cu ajutorul lui Benny, alãturi de care se afla încã din 1970.

Toate melodiile lor erau „ambalate“ în piese comerciale, în care membrii trupei apãreau în salopete cu ºtrasuri, pantaloni aurii ºi pantofi cu tocuri enorme – costume care, de altfel, erau departe de gusturile lor personale, dar care erau (culmea!) recomandate de contabili, din motive care þineau de scutirea de taxe. Mai precis, potrivit legilor suedeze, valoarea costumelor de scenã – în general, destul de costisitoare - putea fi dedusã din impozit cu condiþia ca acele costume sã nu poatã fi purtate pe stradã sau în viaþa de zi cu zi. O condiþie pe care, în mod clar, þinutele celor de la ABBA o îndeplineau. „Ca sã fiu sincer, cred cã arãtam ca niºte nebuni pe atunci“, spunea Björn Ulvaeus pentru The Guardian. „Nimeni nu era atît de urît îmbrãcat pe scenã ca noi“. ªi, totuºi, mulþi fani leau copiat stilul. Prevederea respectivã se pare cã existã în continuare în Suedia. Potrivit unui comunicat al Fiscului de la Stockholm, citat de site-ul de ºtiri suedez The Local „pentru ca hainele sã fie deductibile din impozit, ele trebuie sã fie fanteziste, numai þinute de scenã, cu numele sau logo-ul formaþiei sau alte elemente care sã le distingã clar de o þinutã de stradã“.

În povestea ABBA, pe lîngã muzicã ºi stil vestimentar, ºi romantismul a avut partea lui comercialã. Cãci managerul formaþiei, Stig Anderson, care a contribuit ºi la scrierea versurilor multora dintre hituri, nu s-a ferit s-o promoveze, folosindu-se de poveºtile de dincolo de scenã dintre AnniFrid ºi Benny, care ºi-au oficializat relaþia în 1978, ºi dintre Agnetha ºi Björn, cãsãtoriþi încã din 1972. Din pãcate, însã, succesul imediat, ritmul alert în care susþineau concerte ºi dorinþa de afirmare solo a fetelor au pus o presiune prea mare pe cele douã cupluri ºi au creat tensiuni ºi în interiorul grupului. Aºa se face cã Agnetha ºi Björn divorþeazã în 1979. Cuplul avea doi copii ºi Agnetha dorea sã fie acasã cu ei, nu prin turnee! Dar Björn îºi savura din plin celebritatea ºi nu observa suferinþa soþiei sale. Se pare cã despãrþirea lor a fost spre binele trupei, pentru cã în cîntecele lui Björn se regãsesc toate suferinþele ºi experienþele trãite. De asemenea, dupã mulþi ani de convieþuire ºi dupã numai trei de mariaj, Anni-Frid ºi Benny pun ºi ei punct relaþiei lor, în februarie 1981. Odatã cu destrãmarea perechilor, care genereazã depresii ºi scandaluri nesfîrºite, ABBA anunþã, la finele anului 1982, cã ia o pauzã, menþionînd cã revenirea ar putea avea loc peste cîþiva ani – ceea ce nu s-a întîmplat.

Cassandra a fost ultimul hit lãsat ca amintire fanilor, înainte ca Agnetha ºi Anni-Frid sã se lanseze în cariere solo, iar Benny ºi Björn sã se retragã ca autori. În 1982, ultimul videoclip la melodia The day before you came o gãsea pe Aghneta pãºind pe un peron plouat. Melodia sunã cumplit de trist (o distanþa ca de la cer la pãmînt faþã de bucuria de a trãi care a fãcut din Dancing Queen unul dintre cele mai bune cîntece pop auzite vreodatã). Cîntecul este bine primit în USA, dar în UK s-a clasat doar pe locul 36 - un dezastru! Cîteva luni mai tîrziu, ABBA nu mai exista!

Dispãruse, pur si simplu, de pe planeta muzicii pop pe care o dominase ani la rînd! ªi nimeni nu pãrea sã le ducã dorul celor patru suedezi... Presa scria cã ABBA ºi-a luat o vacanþã....care, practic, a durat 10 ani, pînã în 1992, cînd formaþia „Erasure“ a preluat cîntecele lor...ºi are un teribil succes în sãli din Marea Britanie, SUA sau Germania! Au fost batjocoriþi ºi divinizaþi, antipatizaþi ºi idolatrizaþi, nici o altã formaþie pop nu a reuºit sã polarizeze lumea aºa cum a fãcut-o cei de la ABBA! În 2004, un întreprinzãtor a oferit douã miliarde de dolari pentru un ultim turneu al trupei, dar, în zadar. Björn Ulvaeus a fost de pãrere cã: „Lumea ar trebui sã ne pãstreze în memorie aºa cum am fost odatã!“ Reþeta magicã a succesului ABBA a fost transpusã în musicalul Mamma Mia!, care s-a dovedit a fi o minã de aur pentru Benny ºi Björn, care ºi-au asumat rolul de producãtori. Iar filmul omonim, produs în 2008, cu Meryl Streep, Amanda Seyfried, Pierce Brosnan ºi Colin Firth în rolurile principale, a fost considerat cel mai rãsunãtor musical ecranizat din istorie, cu încasãri de 550 de milioane de euro. Dar succesul ABBA continuã ºi dupã 30 de ani, vînzarea albumelor trupei depãºind 3,5 milioane de euro din drepturi de autor. Iar averile personale ale celor patru întrec orice închipuire.

Björn Ulvaeus ºi-a sporit profitul obþinut din muzicã investind în restaurante, hoteluri, proprietãþi imobiliare, o echipã de fot-

bal, o marcã de vodkã, parfumuri ºi modã. Averea lui ajunge astãzi la 150 de milioane de euro!

Benny Andersson are, ºi el, în conturi vreo 100 de milioane de euro, în timp ce frumoasa Agnetha, cea mai activã pe plan muzical (a cîntat chiar ºi în duet cu Gary Barlow), a adunat vreo 80 de milioane de euro.

Roºcata trupei, Anni-Frid, care s-a fãcut blondã dupã destrãmarea trupei, a moºtenit un castel ºi un titlu nobiliar de la cel de-al doilea soþ, Heinrich Ruzzo, prinþ de Reuss de Plauen, ºi trãieºte dintr-o rentã considerabilã la Zermatt, Elveþia, cu noul ei logodnic, vicontele de Hambleden. Deºi ºi-a continuat cariera solisticã, îºi dedicã cea mai mare parte din timp acþiunilor de binefacere, mai ales cele legate de mediu ºi de prevenirea dependenþei de droguri.

Ignoraþi de unii muzicieni, mai ales de puritanii din zona rock-ului, dar admiraþi de personalitãþi precum Nelson Mandela sau Kurt Cobain, ABBA sau specializat, încã din anii '70, în piese uºor fredonabile ºi au avut parte de un succes fãrã precedent în lumea întreagã. Unele din piesele lor sînt, pur ºi simplu, adorate de dansatori ºi sînt considerate baza muzicii disco de la finalul anilor ’70. Unii specialiºtii cred cã sînt la fel de valoroºi ca ºi formaþia The Doors, pentru cã fiecare album atrãgea ºi mai mulþi fani, iar piesele lor erau ºi sînt pe buzele tuturor.

ABBA nu este o trupã care are succes de scurtã duratã, ci dimpotrivã. Chiar dacã nu au cîntat foarte mulþi ani împreunã, cei patru culeg ºi astãzi roadele muncii ºi talentului lor. Discurile ABBA se vînd ºi se vor vinde în continuare în milioane ºi milioane de exemplare.

Pag. a 14-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Sã unim dreapta... judecatã, tovarãºi!

Motto: „Predoiu a cîºtigat dezbaterea la Antena 3“ Aºa sunã titlul mincinos al unui ziar care altãdatã se remarca prin profesionalism ºi probitate ºi pe care-l citeam „d’a cappo al fine“. Dar, dupã plecarea echipei mari, condusã de C.T. Popescu, „Adevãrul“ a decãzut vizibil. Se vede de la o poºtã cã este aservit unor interese politice. Am rãmas surprinºi cum poþi sã denaturezi realitatea în halul ãsta. Vizionasem, urmãrind cu mare atenþie, dezbaterea condusã de Mihai Gâdea ºi, cãzîndu-ne, din întîmplare, în mînã cotidianul respectiv, ne-am crucit, pur ºi simplu. Cum poþi sã minþi cã Predoiu a cîºtigat dezbaterea de la „Antena 3“, cînd, dupã umila noastrã opinie, ex-ministrul care ºi-a pus frumoasa semnãturã nedemnã pe cea mai nefericitã ºi mai nedreaptã lege împotriva românilor – tãierea salariilor ºi a pensiilor – a ieºit destul de foarte mototolit din acea discuþie? El a recurs la o stratagemã cretinoidã, invitîndu-i pe Nicuºor Dan ºi pe Daniel Barbu, douã cadre universitare, sã-i dea mãriei-sale voturile, sã se uneascã dreapta, care trebuie „sã cîºtige neapãrat în faþa stîngii“. Bineînþeles cã a fost respins. Ba chiar cel venit din partea societãþii civile ia cam dat o lecþie de înaltã þinutã reprezentantului partidului condus de Vasile Blaga (ce liberal-sadea e ºi buldogul ãsta, ocolit, pe faþã, nu ºtim de ce, de DNA-ul lui Kövesi!) ºi de guraliva Alina Gorghiu, urmaºã de vazã a Brãtienilor(?!). La sfîrºit, dom’ Nicuºor i-a mulþumit lui Cãtãlin Predoiu pentru invitaþia izvorîtã dintr-un gînd bun, de a-i ceda voturile. Nu se poate trece peste figura uluitã a Predoiului, care se crede mare reformator al Justiþiei române. Cicã dumnealui a fãcut lucruri extraordinare cît

În pragul falimentului total (5) Fãrã îndoialã, cel mai neavenit membru al guvernului este Raluca Prunã, fosta salariatã a Comisiei Europene ºi actual ministru al Justiþiei. Formatã ca jurist sub influenþa nefastã a procuroarei staliniste Monica Macovei, cea care de 25 de ani împroaºcã România cu rîuri de lãturi de esenþã bolºevicã, doamna Prunã nu se aseamãnã doar la idei cu jalnica sa îndrumãtoare, ci, pur ºi simplu, este o clonã a ei. Aceeaºi figurã îmbufnatã, cãreia îi tunã ºi fulgerã mereu, aceleaºi vorbe otrãvite aruncate pe lîngã drum. În primul mesaj adresat din fotoliul ministerial, lea cerut românilor sã nu fie ipocriþi. Nu ºtim ce-a vrut sã spunã. Poate ne va explica la plecare, moment pe care toatã lumea îl aºteaptã cu nerãbdare. A venit la Bucureºti cu aere occidentale ºi nu ca sã punã vreo cãrãmidã în zidul ºubred al Justiþiei, fiindcã nu-i deloc meseriaºã în aceastã privinþã. A revenit în patria adoratã, cu misiunea de a-i reconfirma pe actualii ºefi ai instanþelor judiciare, ignorînd orice proceduri, aºa cum singurã mãrturisea. În rest, ne îngroapã în declaraþii aberante ºi agresive. ,,Drepturile omului sînt un lux teoretic”, spune funcþionara Prunã, care ocupã astãzi scaunul de ministru al Justiþiei. O asemenea cugetare macovistã, care nu depãºeºte nivelul gleznei, ar trebui afiºatã, cu litere mari, pe frontispiciul Parlamentului de la Strasbourg, ca sã ºtie întreaga lume cît de departe a ajuns Bãtrînul Continent în materie de democraþie. Cînd o aud pe Raluca Prunã vorbind despre Justiþie, am senzaþia cã ascult o voce de pe altã planetã, acolo unde dreptul este o noþiune necunoscutã. Instinctiv, mã întorc cu vreo ºapte decenii în urmã cînd, ca student, îi ascultam cu sfinþenie, în aula Facultãþii

ªmecheri de oraº (6) UN CAMPION ÎN GARDA LUI FANE SPOITORU (2) Dupã nici un an de zile, „fiara din Dudeºti” ajunge în finala Campionatelor Naþionale de la Ploieºti. „Dupã prima reprizã mi s-a tãiat rãsuflarea. În salã i-am vãzut pe mama ºi pe tata, cu care nu vorbisem de doi ani”.

Adversarul este învins în doar cîteva secunde ºi fiul risipitor se întoarce în sînul familiei. În 1988, Geolgãu boxeazã la Europene în Germania ºi în 1989 la Mondiale, la Moscova. „N-am cîºtigat, dar mi-a priit. Mai un spray, mai un pantof, m-am descurcat ºi eu, ca tot românul.

M-am întors cu cîteva sacoºe de suveniruri, cã doar nu era sã vin chiar cu mîna goalã”. Vine Revoluþia, Geolgãu pierde ultimul sãu meci în semifinalele Centurii de Aur în faþa lui Leonard Doroftei, dupã care îl ia valul... „Am abandonat de tot boxul pentru cã nu cîºtigam deloc ºi, atras de anturaj, am cãzut în mrejele lumii interlope bucureºtene.

M-am apucat de ºmecherii la Cafeneaua Veche, în perioa-

Primãriþa de Bucureºti ºi neobãsismul de pe Dîmboviþa

timp a fost ministru. Haida-de! Cea mai mare realizare rãmîne aceea cu tãierea monstruoasã a salariilor ºi a pensiilor, tataie! Oricum te-ai fofila, nu reuºeºti sã pãcãleºti lumea. Eºti legat ombilical de numele celebre Bãsescu ºi Boc. Atît.

Cît despre minciuna celor de la „Adevãrul“, e atît de gogonatã, cã nu trebuie sã insistãm. În faþa Gabrielei Firea sînteþi o palidã figurã, domnule Predoiu. Praf v-a fãcut. Asta este realitatea pentru orice om/ privitor de bunã credinþã. Chestia asta cu dreapta enerveazã din start. Ce-i tot daþi cu dreapta ºi stînga? Ele nu existã. Ce mi-e una, ce mi-e alta? Aceeaºi mizerie, cum clama sãracul Dan Diaconescu, pe care justiþia voastrã l-a bãgat, cam pe nedrept, la pîrnaie pentru 6 ani, iar mafioþii (îi ºtiþi voi care) zburdã în libertate, vorba regretatului Corneliu Vadim Tudor. ªi iarãºi nu putem sã nu ne întrebãm: cum de s-a stins Tribunul chiar cînd era cea mai mare nevoie de dînsul? Oare n-o fi fost niþel ajutat? Cum se face oare cã lichelele trãiesc în huzur ºi alþii suferã cea mai neagrã sãrãcie? ªi-apoi, dom’ Predoiu, vã dãm noi numele cîtorva oneºti primari ai Capitalei: Crin Halaicu, Viorel Lis, Adriean Videanu (oare ce-o fi mai fãcînd acest rege al marmurei?) ºi, nu în ultimul rînd, edilul-edililor, Traian Bãsescu? Recent s-a stins din viaþã o femeie, o mamã, datã pe nedrept afarã din casã, aruncatã în stradã de marele reformator al justiþiei, odatã cu alte vreo 60 ºi ceva de persoane…

Toþi s-au dat de dreapta, ºi ce „realizãri“ mari au avut?!

Bucureºtenii, aºa cum s-a vãzut, nu sînt atît de naivi sã dea votul unor mincinoºi, numai pentru cã pretind a fi de dreapta. Întotdeauna trebuie votat, în primul rînd, omul. Cã de saltimbanci demagogi, ori de parveniþi fãrã scrupule, românii s-au sãturat.

GEORGE MILITARU

Alegerile din 5 iunie a.c. au dovedit cã, atunci cînd a pus ºtampila pe buletinul de vot, bucureºteanul a gîndit corect ºi, astfel, Capitala ºi cele 6 sectoare ale sale au fost cîºtigate de oamenii preocupaþi cu adevãrat de problemele cetãþenilor. Au suferit un eºec zdrobitor formaþiunile apãrute din neant sau, mai cu seamã, cele care, prin modul cum au tratat, în ultimii ani, problemele gospodãreºti ºi sociale ale oraºului, au demonstrat cã sînt interesate doar de satisfacerea unor interese personale sau de grup, afiºînd un total dispreþ faþã de populaþie.

Mãrturisesc cã, în calitate de cetãþean al urbei, am fost alãturi de aceia care doresc ca Bucureºtii sã devinã o capitalã europeanã, în care sã trãim civilizat ºi sã ne bucurãm de pace socialã. Aºadar, toate bune ºi la locul lor, cum ar zice românul. Numai cã, imediat, au apãrut cîrcotaºii, scepticii, acei troglodiþi ºi neobãsiºti care, de teamã cã-ºi pierd privilegiile, au început cu ameninþãrile, cu reproºurile – cã nu ºtim sã votãm, cã am afost amãgiþi de un program fantezist ºi neviabil º.a.m.d.

Mã întreb: ce se întîmpla dacã ar fi cîºtigat bãsistul Turcescu? Cum rezolva el doleanþele bucureºtenilor?

Probabil tot aºa, ca pe timpul cînd era Traian Bãsescu la Primãrie. Sau poate chiar mai rãu, dacã avem în vedere cît de înverºunaþi ºi de neîncrezãtori sînt faþã de Programul primarului ales. Personal, am încredere în doamna Gabriela Firea. Îmi place cum gîndeºte, consider cã e un om responsabil ºi dedicat cetãþenilor. Sînt convins cã nu ne va înºela aºteptãrile, care, de altfel, se regãsesc în angajamentele din Programul sãu, îndeosebi cele care se referã la Educaþie, Sãnãtate, transport, spaþii verzi ºi, nu în ultimul rînd, la crearea condiþiilor pentru transformarea Bucureºtilor într-o metropolã.

ANTON VOICU

de Drept din Bucureºti, pe strãluciþii magiºtri Istrate Micescu, Vintilã Dongoroz, Traian Ionaºcu ºi pe atîþia alþi corifei, expunerile lor copleºindu-mã sufleteºte, ca niºte veritabile simfonii beethoveniene. O tempora! O mores! Singurul lucru rezonabil pe care mai poate sã-l facã actualul ministru al Justiþiei este sã recurgã la gestul colegei sale de la Ministerul Muncii, adicã sã-ºi prezinte demisia ºi sã se întoarcã la Bruxelles, la slujbuºoara atît de bine remuneratã.

Spre deosebire de alþi colegi de Cabinet, fostul ministru al Sãnãtãþii, Patriciu Achimaº-Cãdariu, pãrea mai degrabã un spectator ºi nicidecum un demnitar angajat într-un domeniu de importanþã capitalã. Ca un spectator s-a comportat în faþa situaþiei alarmante, provocatã de toxinfecþiile alimentare, care au afectat cîteva sute de copii, ca ºi în cazul infecþiilor din spitale. Privind parcã de pe Lunã situaþia groaznicã din domeniul de care se ocupa, Patriciu Achimaº declara candid cã sistemul de sãnãtate de la noi este peste nivelul de aºteptare al cetãþenilor, deºi orice om ºtie cã, dacã intri cu o boalã într-un spital din þara noastrã, ieºi cu alte 3-4. Cu toate acestea, ministrul Cãdariu a þinut cu ghearele ºi cu dinþii de scaun, înaintîndu-ºi demisia cu mare greutate.

De voie, ori sub presiune, unii tehnocraþi au dispãrut din Cabinetul Cioloº. Dar au venit alþii, tot de dupã colþ ºi la fel de docþi, aºa cum ne-am trezit, la Ministerul Culturii, cu madam ªuteu. Cînd, dupã demisia atît de tãrãgãnatã a fostului ministru Vlad Alexandrescu, am auzit rostindu-se numele noului titular de la Culturã, am crezut cã, poate, cineva se þine de glume. Sã nu fi ºtiut preºedintele Iohannis, cînd a primit-o la Cotroceni, pentru depunerea jurãmîntului, cã doamna Corina ªuteu, fostã subalternã a stalinistului H.R. Patapievici, cel care

a jucat cu bocancii boºevismului peste marile valori ale culturii noastre, a promovat zvastica nazistã într-o expoziþie româneascã deschisã în SUA? Am auzit-o, la scurt timp dupã înscãunarea în fruntea Ministerului Culturii, rãspunzînd întrebãrilor unui ziarist, la un post de televiziune. Parcã vorbea din imperiul haosului.

Cuvintele nu se legau, iar logica era în mare suferinþã.

De la acei titani cãrturari ai neamului nostru, precum Dosoftei, Antim Ivireanu, Andrei ªaguna, Dimitrie Cantemir, B.P. Haºdeu, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Mihail Kogãlniceanu, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, George Cãlinescu ºi atîþia alþii, destinul ne-a împins din nou pe toboganul falimentului, încît cultura noastrã se întoarce astãzi, prin noii ei diriguitori, la epoca proletcultismului.

La capãtul a mai bine de 6 luni de bîjbîieli ºi de gafe rãsunãtoare, Cabinetul Cioloº poate raporta stãpînilor de la Bruxelles (faþã de români n-are nici o rãspundere) cã ºi-a îndeplinit cu prisosinþã misiunea încredinþatã. A întîrziat scandalos creºterea salariilor, a adus mari prejudicii pensiilor particulare, a stimulat dezeschilibrarea balanþei comerciale, prin reducerea exporturilor, n-a accesat nici un euro din fondurile europene, a relansat dialogul cu FMI, pentru o nouã înrobire economicã a þãrii, a schimbat prefecþii, a tampornat, printr-o ordonanþã de urgenþã, decizia Curþii Constituþionale, care considerã ilegale interceptãrile SRI - toate aceste ,,performanþe” certificînd, în modul cel mai clar, cã Executivul condus de Dacian Cioloº nu este doar cel mai incompetent guvern post-decembrist, ci ºi cel mai antiromânesc. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

da de glorie a fostului meu idol, Fane Spoitoru. De la 57 de kilograme am ajuns la 93. Eram în cea mai durã trupã de intervenþii, cea a lui Ioan Hingherul. În 1994, eram plin de aur, de parcã eram faraon. Cîºtigam uºor 7-800 de dolari zilnic. ªi, la un moment dat, nici eu nu ºtiu de unde am avut atîta putere, am renunþat la tot. M-am angajat taximetrist ºi am reluat antrenamentele. Peste douã luni, am cîºtigat din nou primul meci. Lumea era din nou a mea, reuºisem sã scap de acel anturaj ºi sã devin din nou rãsfãþatul publicului.” Seara, Geolgãu se retrage împreunã cu vreo cîþiva prieteni pe o terasã în Baba Novac, sã serbeze evenimentul. Un tovar㺠aruncã o petardã, iar aceasta nimereºte sub masa unui alt grup. Cealaltã gaºcã sare la bãtaie ºi Geolgãu îi scapã unuia din adversari o dreaptã în bãrbie. Cel lovit cade ca fulgerat ºi, la doar douã ore dupã ce crezuse cã toatã lumea îi aparþine, Stoica se trezeºte în arestul secþiei 11. Va sta aici peste jumãtate de an, fiind eliberat cu greu dupã ce victima ºi-a retras plîngerea. Ieºit de la „bulãu”, se angajeazã ca mãcelar la un magazin alimentar. Adrian Lãcãtuº, „mai marele” celui mai galonat club privat de box profesionist din România, povesteºte cum l-a fãcut din nou pe Geolgãu campion: „Într-o searã

am mers pe o terasã în Dristor sã beau o bere în familie.

Cum nu am gãsit loc, am vrut sã plecãm. ªi, deodatã, o masã a fost evacuatã. Geolgãu nu mã uitase. Nici eu pe el.

L-am întrebat de ce nu vine la salã. «ªtiþi, eu am fost dupã gratii». L-am convins sã treacã la profesioniºti ºi peste nici opt luni era campion naþional, iar apoi mã chinuiam sã-i gãsesc un adversar, pentru cã toþi se temeau de el. S-a cãsãtorit, Mioara e alãturi de el, are o fetiþã, Monica, a gãsit puterea s-o rupã cu trecutul. Cred cã va ajunge sã boxeze pentru titlul mondial”.

Geolgãu se antreneazã descãrcînd de unul singur camioane de pepeni, pe care îi vinde, împreunã cu cumnaþii sãi, Lucian ºi Frumosu’, þin restaurantul Apropo, aflat chiar în intersecþia Baba Novac, în locul unde mai demult a fost sãltat de poliþie. Aici munceºte cot la cot cu angajaþii pentru a-ºi servi clientela, formatã în special din pugiliºti. Munceºte ºi se antreneazã pentru toate provocãrile sportive care vor urma. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Pag. a 15-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Denunþãtorul Alinei Bica a recunoscut cã a fãcut un pact murdar cu procurorii pentru a scãpa de puºcãrie

scãpa din închisoare, a acceptat sã facã un denunþ mincinos împotriva Alinei Bica. În urma acestui episod, magistraþii au ridicat mãsura controlului judiciar instituit pe numele Alinei Bica, urmînd ca aceasta sã fie judecatã în libertate.

tehnicã”, cei 40 de ofiþeri ºi agenþi urmînd a fi detaºaþi de la Ministerul de Interne. Unde vor fi plasaþi nou-veniþii?

Începutul sfîrºitului pentru „dosarele Bica”?

Fosta ºefã a DIICOT este cercetatã în libertate pentru corupþie dupã ce denunþãtorul din dosar a recunoscut cã a bãtut palma cu procurorii DNA ºi a formulat un denunþ mincinos împotriva Alinei Bica pentru a scãpa din puºcãrie. Citat pentru termenul din data de 13 iunie la Instanþa supremã în procesul în care Alina Bica este este acuzatã cã ar fi luat mitã pe vremea cînd era la ºefia DIICOT, pentru a-l scãpa de un dosar pe omul de afaceri Horia Simu, denunþãtorul Ionuþ Mihãilescu, fost consilier al acesteia, a refuzat, iniþial, sã dea declaraþii ºi sã îºi susþinã denunþul. „Aleg sã nu dau declaraþii în cauzã, întrucît dacã aº face referire la doamna Bica, acest lucru se poate rãsfrînge asupra mea în cadrul celuilalt proces penal în care eu ºi doamna Alina Bica avem calitate de coinculpaþi”, a declarat fostul consilier al Alinei Bica, denunþãtor în cauzã. În acest dosar, fostul consilier al Alinei Bica, Ionuþ Mihãilescu, a denunþat-o cã ar fi primit mitã 17.500 de euro de la omul de afaceri Horia Simu pe vremea cînd era în fruntea DIICOT. Atitudinea denunþãtorului i-a exasperat pe procuror ºi pe Alina Bica, primul arãtînd cã îi va deschide dosar penal pentru mãrturie mincinoasã, iar a doua izbucnind în plîns de nervi la gîndul cã a stat în arest 52 de zile în baza unui denunþ pe care acum Mihãilescu nu ºi-l mai susþine. „Acum vine cu tupeu... Cum e posibil sã nu reacþioneze nimeni?! ªi-a bãtut joc de viaþa mea!”, a spus Alina Bica intrigatã de poziþia procesualã a fostului ei consilier.

Denunþul formulat de fostul consilier al Alinei Bica, Ionuþ Mihãilescu, era considerat o „piesã de rezistenþã” în eºafodajul acuzaþiilor DNA ridicat împotriva fostei ºefe a DIICOT. În afarã de acest dosar, în care alina Bica este acuzatã cã a luat 17.500 de euro pentru a-l scãpa de un dosar penal pe omul de afaceri Horia Simu, fosta ºefã a DNA mai are douã procese: unul în care e judecatã pentru corupþie în legãturã cu despãgubirile supraevaluate acordate lui Gheorghe „Stelu” Stelian pe vremea cînd era în comisia de la ANRP ºi altul în care aceasta a fost acuzatã cã i-ar fi favorizat pe Ovidiu Tender în dosarul „RAFO” ºi pe Adriean Videanu în dosarul „Romgaz-Interagro”. În acest ultim dosar, Ionuþ Mihãilescu a accepat sã formuleze denunþul mincinos împotriva Alinei Bica IONUÞ MUREªAN

Pentru acordarea noii sarcini, care este definitã de legiuitor ca o activitate tehnicã, apar în ordinul ministrului Justiþiei o serie de reorganizãri mai ample decît simpla preluare a celor 40 de poliþiºti. Devine ,,imperios necesarã” reorganizarea Centrului de aplicaþii operaþionale a procurorilor prin înfiinþarea Biroului de analizã, previziuni ºi pregãtire profesionalã ºi a Biroului de tehnologia informaþiei, tehnic ºi criminalistic. ,,Acesta va funcþiona, în principal, pentru realizarea activitãþii de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnicã emise de instanþe, conform CPP”, menþioneazã ordinul. Cu aceasta s-ar fi încheiat acordarea DIICOT cu decizia Curþii Constituþionale. Sarcinile Biroului nou-înfiinþat sînt însã mai largi, el rãspunde de informatizarea direcþiei, avînd patru compartimente specializate pe telecomunicaþii, tehnic, criminalisticã ºi IT. Ordinul ministerial uitã de la ce a plecat - decizia judecãtorilor constituþionali - ºi vizeazã plasarea, sub egida acestora, a unor reorganizãri de activitãþi pentru lupta cu Statul Islamic.

Obligat sã vorbeascã Instanþa i-a pus în vedere lui Ionuþ Mihãilescu faptul cã este denunþãtor, astfel încît nu se poate prevala de dreptul la tãcere. „Strîns cu uºa” , fostul consilier al Alinei Bica a recunoscut în faþa completului de judecatã cã a bãtut palma cu procurorii DNA, cînd, în arest fiind, aceºtia i-au propus sã o denunþe pe fosta ºefã a DIICOT. Mihãilescu, care atunci era dispus sã facã „orice, dar absolut orice” pentru a

Legãturile periculoase ale celor trei foºti baroni PDL din Vest (3) Fostul director al NIS Petrol, „anchetat” în dosarul LPF – RCS-RDS Reamintim cã NIS Petrol, partenerul Geolink SRL, la rîndul ei partener al firmei care a cadastrat cele 12 unitãþi administrativ-teritoriale ale judeþului Timiº ºi ai cãrei patroni au fost parteneri ai grupãrii Popoviciu-Ostaficiuc, avea la momentul derulãrii acestei afaceri un administrator în persoana lui Mihai Corbu. Mai mult, acelaºi Mihai Corbu a deþinut, înainte de a ajunge la NIS Petrol SRL, funcþia de director al Lukoil România, companie implicatã, de asemenea, într-un amplu dosar penal, fiind acuzatã de o evaziune fiscalã care depãºeºte un miliard de euro.

Popoviciu ºi Ostaficiuc, urmãriþi penal pentru abuz în serviciu ªi foºtii „baroni” ai Timiºoarei au dosare penale.

Procurorii DNA susþin cã în 2010 deputatul Alin Popoviciu ºi fostul ºef al CJ Timiº, Constantin Ostaficiuc, au determinat mai mulþi comercianþi sã renunþe la spaþiile comerciale pe care le aveau închiriate în incinta Aeroportului Internaþional Timiºoara. În continuare, cei doi ºi deputatul Sãmartinean Mircea, ajutaþi de funcþionarii din cadrul aeroportului, au trucat licitaþiile pentru închiri-

DIICOT, mai mult decît ascultãri ºi filaj Sub umbrela deciziei Curþii Constituþionale, care a scos SRI din jocul supravegherii cu mijloace tehnice ºi operative a mandatelor, DIICOT se întãreºte cu structuri noi care au în competenþã infracþiunile de terorism ºi cele contra securitãþii naþionale. Ordinul ministrului Justiþiei pentru modificarea Regulamentului de organizare ºi funcþionare a DIICOT este în dezbatere publicã din 13 iunie. Lectura referatului de aprobare ºi a proiectului de ordin ministerial aratã cã ne aflãm în faþa unui mini-PATRIOT ACT. Pentru punerea în aplicare a Deciziei 51/2016 a Curþii Constituþionale, Guvernul a suplimentat prin Ordonanþã de Urgenþã statul de funcþii al DIICOT cu 40 de posturi de ofiþeri ºi agenþi de poliþie judiciarã. Referatul la care ne referim aratã cã ,,astfel, s-a creat cadrul legal pentru ca DIICOT sã aibã o structurã de poliþie judiciarã, pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere erea spaþiilor comerciale. Astfel, firma controlatã de Alin Popoviciu ºi Ostaficiuc a ajuns sã închirieze sapaþiile din aeroport la un preþ foarte mic. Concret, suspecþii Popoviciu Alin Augustin Florin ºi Ostaficiuc Constantin, în scopul obþinerii de beneficii materiale în cuantum de aproximativ 4.000 euro/lunã, l-au determinat pe fostul director al aeroportului sã declanºeze procedura de închiriere a spaþiilor comerciale din incintã.

Consultanþã pentru colegul Falcã, de la PDL, actual PNL Procad SRL, cheia acestei poveºti, deruleazã contracte ºi în fieful lui Gheorghe Falcã, un alt candidat al PNL, fost membru al PDL, pentru Primãria Municipiului Arad. Spre exemplu, în aprilie anul trecut, Primãria Municipiului Arad a organizat o licitaþie, în vederea achiziþiei de servicii de inventariere ºi de evaluare a tramei stradale din oraº.

Contractul a fost atribuit, în 18 aprilie 2015, firmei Procad SRL Timiºoara, pentru 419.120 de lei cu TVA. În 25 mai 2016, Consiliul Judeþean Arad a contractat aceeaºi companie pentru efectuarea de servicii de consultanþã tehnicã, de topografie ºi de cadastru, în vederea identificãrii ºi evaluãrii unor terenuri din Arad, pentru efectuarea unui schimb între judeþ ºi municipalitate. Conform caietului de sarcini, contractul înceteazã de drept în data de 31 noiembrie anul curent, putînd fi prelungit, ca perioadã de execuþie, în urma unor negocieri viitoare, însã neputînd fi sub nici o formã suplimentat din punct de vedere fianciar. Suma pentru care

Prima gogoaºã vîndutã de primarul Firea: transport gratuit pentru toatã lumea (2)

cu propriul vehicul. Un alt raport, din 2012, analiza alte 40 de comunitãþi care au introdus transportul gratuit. Cea mai mare parte au crescut cu procente între 20% ºi 60% numãrul cãlãtorilor, dar succesul acestora a venit doar pentru cã era vorba de localitãþi mici ºi oraºe universitare, însã în staþiunile turistice numãrul creºtea haotic în timpul sezonului.

Eºec în SUA pentru cã ºoferii nu au renunþat la maºini

Totuºi, în 2013, un oraº mare a încercat acelaºi lucru.

Este vorba de Tallin, capitala Estoniei. Trebuie menþionat cã nu este chiar gratis: cei care vor sã beneficieze de facilitate trebuie sã se înregistreze legal ºi sã plãteascã 3 euro pentru a obþine un card de cãlãtorii. Totuºi, numãrul cãlãtorilor a crescut doar cu 1,2%, iar traficul a scãzut cu 14% în intersecþii. Pe de altã parte, de trei ori mai mulþi oameni ºi-au depus cereri pentru a avea acte de reºedinþã în Tallin. Ca ºi în SUA, mãsura i-a atras pe cei care mergeau pe jos la lucru, iar mãsura a costat un gol de venituri de 12 milioane de euro la municipalitate. Spre comparaþie, Tallin are o populaþie de 407.000 de locuitori, în vreme ce Bucureºtiul adunã oficial 1,9 milioane de locuitori, iar neoficial totul se apropie de 2,5 milioane. ªi Ploieºtiul a avut un astfel de sistem pentru

Alte trei astfel de iniþiative au avut loc în SUA – în oraºele Denver, Trenton ºi Austin. Scopul era sã mute navetiºtii din maºinile personale în metrou ºi autobuze. Deºi numãrul de pasageri a crescut, acestea au fost considerate eºecuri, deoarece s-a constatat cã noii pasageri erau îndeobºte cei care mergeau cu bicicleta la muncã. Un raport din 2002 al Centrului Naþional pentru Cercetãri în Transporturi arãta cã iluzia gratuitãþii a atras mulþimea „greºitã“, autoritãþile confruntîndu-se cu acte de vandalism, graffiti ºi alte probleme care au generat costuri mari de mentenanþã. În schimb, mulþimea vizatã – cei cu maºini – nu e aºa sensibilã la preþ, drept pentru care a continuat sã meargã

Tallin, fanionul Europei

Moriºca marii reorganizãri

De la CC la Statul Islam Doamna Prunã pune în pãlãria CC ºi o reorganizare a DIICOT, care decurge din ,,apartenenþa României la sistemul de alianþe politice ºi militare, susþinerea Coaliþiei împotriva grupãrii Statului Islamic, situarea pe principalele rute ale migraþiei spre Occident... care au determinat o relativã creºtere a profilului þãrii noastre ca posibilã þintã a unor atacuri”. Frãgeziþi astfel de motivarea pericolului terorist, ,,este necesarã reînfiinþarea Biroului de investigare a infracþiunilor de terorism ºi a finanþãrii terorismului”.

(Nu sîntem lãmuriþi prin ce act a fost desfiinþat Biroul.) În acord cu Legea 51/1991 privind securitatea naþionalã, reorganizarea aduce ºi modificãri de titulaturã, noul Serviciu se redenumeºte ,,Serviciul de prevenire ºi combatere a infracþiunilor de terorism ºi a celor contra securitãþii naþionale”, respectiv ,,Biroul de combatere a infracþiunilor contra securitãþii naþionale”. Urmeazã dezbateri...

DAN CONSTANTIN Procad SRL va efectua aceste servicii este de 17.000 de lei fãrã TVA. Pare micã, însã schimbul de terenuri care face obiectul acestei lucrãri vizeazã suplimentarea suprafeþelor de teren din patrimoniul Consiliului Judeþean Arad, aflat în administrarea Spitalului Clinic Judeþean de Urgenþã ºi a Garajului Consiliului Judeþean. În prezent, acest teren este utilizat la maximum, nemaiputînd fi construit absolut nimic. Primãria lui Gheorghe Falcã, pe de altã parte, deþine în zonã un teren în suprafaþã totalã de 7.050 metri pãtraþi, vizat de Consiliul Judeþean. De toate documentele se va ocupa, în acest sens, SC Procad SRL Timiºoara. Societatea Procad SRL din Timiºoara, deþinutã de actualul rector al USAMV Banat, Cosmin Alin Popescu, de soþia acestuia, Gabriela, ºi de Ion Miron, controleazã, la rîndul ei, alte douã societãþi comerciale, respectiv SC Banatsem SRL ºi Artim Project SRL, ambele cu sediul în Timiºoara.

La sfîrºitul anului trecut, firma controlatã de actualul rector al Universitãþii de ªtiinþe Agronomice ºi Medicinã Veterinarã Banat a încasat de la Agenþia Naþionalã de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã un contract în valoare de peste 3,4 milioane de euro pentru cadastrarea a 12 localitãþi. Compania partenerã a Procad a lucrat, în 2014, pentru subsidiara Gazprom în România. Este vorba de NIS Petrol, societate care a parafat toate actele de vînzarecumpãrare a staþiilor de combustibil la Biroul Notarial al Ioanei Bãsescu, fiica fostului preºedinte.

Sfîrºit cetãþenii cu venituri sub 3.000 de lei, introdus în 2014, dar plata a fost reintrodusã la finele anului trecut.

În Belgia, soluþia a dus o primãrie aproape de faliment ªi alte oraºe europene au încercat acest lucru: Temtin (Germania), Chîteauroux ºi Aubagne (Franþa). Dar cel mai utilizat exemplu este Hasselt, din Belgia. Dupã ce municipalitatea a fãcut gratuite cãlãtoriile cu autobuzul în 1997, numãrul de cãlãtori a crescut de zece ori. Din aceastã cauzã s-a dovedit nesustenabil, iar ca urmare a problemelor financiare pe care le-a generat, primãria a reintrodus biletul de 0,6 euro.

Singapore oferã gratuitãþi cu alt scop Singapore a încercat altceva: a folosit gratuitatea pentru a gestiona aglomeraþia din metrou. Autoritãþile au observat cã acesta este foarte plin în orele de vîrf, între 8,15 ºi 9,15 dimineaþa. Drept rãspuns, au acordat cãlãtorii gratis celor care intrau în metrou pînã la 7,45 ºi aºa a scãzut aglomeraþia. În fine, alte oraºe mari care au gratuitãþi sînt Adelaide, Brisbane, Perth, Sydney ºi Melbourne, toate din Australia.

Sfîrºit MÃDÃLINA MIHALACHE

Pag. a 16-a – 24 iunie 2016

Iatã cum ne furã Uniunea Europeanã. În þara noastrã se petrec lucruri stranii Dupã ce vreme de 9 ani UE a profitat de noi cît a putut de mult ºi ne-a ajutat sã ne dezvoltãm din pãrþi, ne mai ºi ºantajeazã ºi ne mai ºi jefuieºte ºi de ultimii bani, dupã ce ne-am îndatorat, pînã peste cap, la FMI. În timp ce presa e plinã de scandaluri, propagandã ºi informaþii irelevante, în România se petrec lucruri grave, ºi lumea în care trãim se transformã, pe nesimþite, într-un coºmar pentru poporul român. Intrarea în UE, departe de a fi un lucru benefic pentru noi, a dus, treptat, la transformarea þãrii noastre într-o colonie de la periferia Europei, pe baza cãreia statele vestice dezvoltate îºi sporesc profitul ºi îºi menþin nivelul economic ridicat. Iatã principalele metode prin care companiile ºi bãncile din ,,centrul vesteuropean“ extrag bogãþiile ºi fac profituri imense pe seama României.

1. Prin liberalizãrile impuse forþat de cãtre centrul vesteuropean, preþurile au ajuns la fel de mari, sau mici… La fel, în periferia România, numai salariile au rãmas în urmã, la niveluri de cîteva ori mai mici, acesta fiind mecanismul principal prin care centrul absoarbe seva economicã de la periferie.

2. Liberalizãrile opereazã doar în domeniile în care este interesat centrul, adicã produse, servicii, capitaluri, dar nu ºi în ceea ce priveºte forþa de muncã din România.

3. La noi, pentru a extrage cît mai uºor profitul, hypermarketurile occidentale au obþinut amplasãri înãuntrul oraºelor, ºi nu în afara acestora, precum la ele acasã.

4. Companiile vestice îºi permit la noi în þarã ceea ce nici prin gînd nu le-ar trece sã facã în þãrile de origine.

Companiile strãine, de fapt toate vest-europene, îºi arogã dreptul de a factura românilor produse ºi servicii în moneda centrului, cu toate cã, prin lege, în România, plãþile nu sînt permise decît în lei. Este mijlocul prin care autoritãþile române sînt, de fapt, obligate sã nu utilizeze cursul valutar pentru ajustãri economice, astfel încît respectivele firme strãine sã nu înregistreze decît cîºtiguri.

5. Nici una dintre companiile vest-europene, care au preluat companii de stat româneºti, nu ºi-a respectat obligaþiile de mediu ºi de investiþii asumate la privatizare. ªi, cu toate astea, nici una nu este penalizatã.

6. Bãncile occidentale practicã în România niºte dobînzi astronomice la credite pe care, oficial, le justificã prin aºa-zisul risc de þarã, deºi, dintr-o demagogie nesfîrºitã, sînt înscrise ca persoane juridice române. Este una dintre clasicele extracþii de substanþã economicã de la periferie cãtre centrul colonial.

7. Bãncile occidentale menþin, sistematic, dobînzi jefuitoare la credite, printr-un cartel pe care autoritãþile române, în urma unor presiuni externe, se fac a nu-l vedea.

8. Tot în urma unor presiuni, în þara noastrã este interzisã emiterea de titluri guvernamentale cãtre populaþia autohtonã, pentru ca nu cumva, prin concurenþa fãcutã

Mircea Bãsescu, condamnat DEFINITIV la 4 ani cu executare Mircea Bãsescu, fratele fostului preºedinte Traian Bãsescu, a fost condamnat definitiv la 4 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influenþã, în dosarul privind mita de 600.000 de euro pe care ar fi primit-o de la familia lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Marian Cãpãþînã, complicele lui Bãsescu, a primit o pedeapsã de trei ani de închisoare cu executare, pentru complicitate la trafic de influenþã. În cel mai rãu caz, Mircea Bãsescu va putea cere eliberarea condiþionatã dupã doar un an de închisoare, pentru cã are peste 60 de ani ºi a stat peste un an în arest preventiv ºi arest la domiciliu. El trebuie sã stea totuºi minimum 4 luni în penitenciar, perioadã dupã care, dacã presteazã ºi activitãþi care îi reduc pedeapsa suficient de mult, poate cere eliberarea condiþionatã.

Mircea Bãsescu a pãrãsit reºedinþa din Constanþa, plecînd spre arest.

Instanþa a mai dispus confiscarea sumei de 265.000 de euro de la Marian Cãpãþînã, dar ºi ridicarea sechestrului instituit pe bunurile lui Mircea Bãsescu. Mircea Bãsescu va putea cere eliberarea condiþionatã dupã doar un an petrecut în închisoare, pentru cã are peste 60 de ani, deci se calificã pentru executarea unei jumãtãþi din pedeapsã (adicã 24 de luni), iar din perioada de încarcerare i se mai scade ºi perioada în care a stat în arest preventiv ºi în arest la domiciliu, care este de un an ºi cîteva zile - de la 19 iunie 2014 la 24 iunie 2015. Mircea Bãsescu poate însã presta ºi activitãþi în penitenciar care sã îi scadã ºi mai mult pedeapsa, el putînd astfel cere eliberarea condiþionatã nu mai devreme de 4 luni de închisoare, în funcþie de cîte activitãþi apucã sã presteze.

ROMÂNIA MARE“

bãncilor strãine, acestea din urmã sã piardã posibilitatea de a capta ºi folosi în interes propriu bruma de economii de pe piaþa perifericã numitã România.

9. În plinã crizã, singurei bãnci de stat, CEC-ul, sub pretextul cã ar fi ajutor de stat, Comisia Europeanã de la Bruxelles i-a refuzat majorarea cu doar 200 de milioane de euro a capitalului, pentru a fi în mãsurã sã sprijine IMMurile, în timp ce guvernele occidentale cheltuiau sute de miliarde de euro, pentru a împrumuta sau chiar a naþionaliza bãnci proprii.

10. Structura de destinaþii a fondurilor europene nu are absolut nici o legãturã cu nevoile reale de dezvoltare ale României, ci numai ºi numai cu nevoile firmelor strãine, pentru expansiunea lor în România.

Dacã nu e colonie, atunci ce e ?

DAN TÃNÃSESCU

Victorie în vid

realiza unificarea la spiritul european. Funcþionarii au locul lor în sistem, însã nu de la ei se poate aºtepta ameliorarea situaþiei actuale.

Deficitara noastrã legislaþie, adãugatã unor metodologii stupefiante, totul constituit într-un ambalaj fãrã legãturã cu conþinutul, face loc contradictoriului ºi infracþiunilor de naturã constituþionalã. Avem un stat care nu este cu adevãrat al cetãþenilor ºi o clasã politicã folosind masca interesului public pentru propriile ilegalitãþi. Întreaga noastrã legislaþie trebuie adaptatã constituþional pentru a elimina imensul blocaj care situeazã clasa politicã ºi administrativã întro poziþionare de stat în stat. Puterea localã reprezintã adevãratul punct al sistemului public, în sens constituþional, pentru o eticã funcþionalã. Spiritul alegerilor tocmai încheiate este al unor speranþe imposibil de realizat pe fondul legislativ actual. Legea va trebui sã se apropie în totalitate de cei care decid în numele comunitãþilor, fãrã a le permite sã vorbeascã în absenþa consimþãmîntului acestora.

Sistemul de pînã acum, în nenumãratele sale aberaþii, s-a clãdit pe încãlcarea spiritului Constituþiei, subminînd societatea ºi înþelesul corect al valorilor normalitãþii.

România are un parcurs imposibil de acceptat pentru continuitatea politicã ce se preparã cu atîta ardoare.

Fermentul vieþii publice lucreazã în limitele mult prea relativei lupte anticorupþie, transferate deja ºantajului instituþional ºi politic. Meritele care îi propulseazã pe maimarii zilei sînt partea accentuatã a tabloului decãderii generale. O lunã ºi ceva de dezbateri electorale se ºterg din memoria publicã, de parcã ar fi fost prezenþa unui circ prin localitãþi. Nimeni nu mai pune preþ pe nenumãratele promisiuni, printr-un fel de acceptare a fatalitãþii istorice.

O campanie post-electoralã este mai mult decît necesarã, evitînd reconversia corupþiei. Administraþia româneascã este protejatã de presiunea publicã într-un mod care anuleazã existenþa statului de drept. Elementele republicane ale politicii de stînga sau transparenþa instituþionalã sînt lucruri aproape inexistente la noi, cu toatã trãncãneala angajatã în numele acestora. Puterea iluzionismului propagandistic, pe urmele totalitarismului integrator, este tot mai mare. O realitate publicã construitã din abuzuri înlocuind autoritatea proiectelor nu dã semn de impas pentru a face loc unor reforme. Exagerata speranþã în DNA anuleazã adaptarea unei legislaþii democratice, face loc figuraþiilor politice mai mult decît discutabile. Sita publicã ce ar trebui sã cearnã pleava politicã a fost înlocuitã cu televiziunile la pupitrul cãrora se multiplicã banii, mai rapid decît la tiparniþa Bãncii Naþionale. Demarcaþia între foºtii ºi actualii demnitari locali are aerul unui simplu joc de culise, ceea ce nu-i o aparenþã. A vota sau a nu vota pare aceeaºi ipotezã de lucru într-o lume în care democraþia ºi participarea la vot sînt esenþiale. Avem prea mulþi politicieni scoºi de la ºcolile de varã ale partidelor, exteriori oricãrei probitãþi publice. Pe de altã parte, mulþi dintre cei exersaþi în administraþie se contamineazã de toate tarele sistemului, cãruia nu îi mai vãd deficienþele. O aratã din plin grupul de funcþionari aduºi de la Bruxelles, înscãunaþi la Palatul Victoria drept eminenþe ale europenismului, în parte ajunºi caricaturi. Rezultatele se vãd, România are nevoie de oameni politici reformatori, numai aºa se va

Statul de Drept, reprezentat de preºedintele Klaus Iohannis, a hotãrît cã Livia Stanciu trebuie sã rãmînã în continuare în slujba sa, pentru cã este de neînlocuit. Cum mandatul doamnei Stanciu la conducerea Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie îi expirã ºi pentru cã de altul nu mai poate beneficia conform legilor Statului de Drept, domnul Iohannis a mutat-o pe neînlocuibilã la Curtea Constituþionalã a României.

Preºedintele Klaus Iohannis, cel care cere mereu înnoirea ºi întinerirea clasei politice, ºi-a pus semnãtura pe decretul de numire la CCR a unei viitoare proaspete pensionare.

Purtãtoarea de cuvînt a CSM, Daniela Pantazi, a declarat pentru Agerpres cã Livia Stanciu ºi-a depus dosarul de pensionare începînd cu data de 13 iulie 2016.

Conform declaraþiei de avere, Livia Stanciu, în calitate de preºedinte al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, a avut un venit anual de 247.695 de lei. La pensie, doamna Stanciu va avea un venit sensibil egal cu cel încasat ca ºefã a instanþei supreme. La Curtea Constituþionalã a României, Livia Stanciu va încasa anual minim 200.000 de lei, iar mandatul este de 9 ani. Asta înseamnã cã, întrun an de zile, pensionara ºi judecãtoarea CCR va cîºtiga din partea Statului de Drept aproximativ 450.000 de lei.

Adicã, de 10 ori mai mult decît un primar de la þarã, care înfundã puºcãria pentru cã primit ºpagã un porc, o canistrã cu vin ºi o pãlãrie cu panã de fazan, ca sã-l scuteascã pe patronul bufetului de penalizãri la plata taxelor locale. ªi atunci, cum sã nu iubeascã Livia Stanciu Statul de Drept ºi sã-l apere cu toatã fiinþa sa?

SORIN AVRAM (Cotidianul.ro)

În prezent, efectul legii privind lucrãrile ºtiinþifice scrise în peniteniciar, care duc la scãderea a 30 de zile de pedeapsã pentru fiecare scriere, este suspendat pînã la 1 septembrie 2016.

Fostul preºedinte Traian Bãsescu a reacþionat pe Facebook la vestea condamnãrii fratelui sãu, declarîndu-se mulþumit cã instanþa nu l-a pus ºi sã plãteascã bani pe Mircea Bãsescu: „În privinþa condamnãrii fratelui meu, nu am de fãcut nici un comentariu, fiind o hotãrîre definitivã a instanþei, indiferent ce cred eu. Este o hotãrîre definitivã prin care a fost condamnat la patru ani de închisoare, dar mãcar Curtea de Apel Constanþa nu a mai reþinut obligaþii de platã, din cîte înþeleg”, a scris Traian Bãsescu.

Pe parcursul procesului de la Tribunalul Constanþa, mai mulþi membri ai familiei Anghel, audiaþi ca martori, au spus cã i-au dat lui Mircea Bãsescu suma de 600.000 de euro, pentru ca acesta sã intervinã în favoarea lui Sandu Anghel. Pe de altã parte, instanþa a respins ca nefondatã cererea formulatã de Florin Anghel de restituire a sumei de 600.000 de euro pe care membrii familiei acestuia susþineau cã i-ar fi dat-o drept mitã lui Mircea Bãsescu pentru a interveni pentru obþinerea unei decizii favorabile într-un dosar al lui Bercea Mondial.

Mircea Bãsescu a fost judecat, alãturi de Marian Cãpãþînã, în dosarul privind mita pe care ar fi primit-o de la familia lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Cei doi au fost arestaþi preventiv dupã ce familia lui Bercea Mondial a fãcut publice înregistrãri realizate pe ascuns de fiul acestuia, care ar proba traficul de influenþã de care este acuzat fratele fostului preºedinte al þãrii. Cei doi au fost arestaþi preventiv în 20 iunie 2014, dupã ce familia lui Bercea Mondial a fãcut publice înregistrãri fãcute pe ascuns de fiul acestuia, ce ar proba traficul de influenþã de care este acuzat fratele ºefului statului. Potrivit procurori-

lor, la începutul anului 2011, dupã ce faþã de Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, s-a luat mãsura arestãrii preventive de cãtre Tribunalul Olt, fiul acestuia, Florin Anghel, i-ar fi remis lui Mircea Bãsescu suma de 250.000 de euro, prin intermediul lui Marian Cãpãþînã, în schimbul promisiunii cã fratele preºedintelui va interveni pe lîngã magistraþii învestiþi cu soluþionarea dosarului în care Bercea era judecat pentru tentativã de omor, respectiv cã ºi-a înjunghiat un nepot, dar ºi pentru alte cereri incidente în acea cauzã. Ulterior, pentru cã Bercea Mondial nu a fost pus în libertate, Florin Anghel i-ar fi dat lui Marian Cãpãþînã ºi suma de 350.000 de euro, în acelaºi scop.

Anchetatorii susþin cã din suma totalã de 600.000 de euro pe care Florin Anghel i-ar fi dat-o lui Marian Cãpãþînã, Mircea Bãsescu ar fi primit 250.000 de euro.

Marian Cãpãþînã este acuzat cã ºi-a însuºit suma de 350.000 de euro din totalul de 600.000 de euro primiþi de la Florin Anghel, pentru cã ar fi mijlocit remiterea banilor. În cauzã a fost instituit sechestrul asigurãtor pe bunuri imobile aflate în proprietatea lui Mircea Bãsescu ºi Marian Cãpãþînã.

Pe de altã parte, în urma unei plîngeri fãcute de Mircea Bãsescu, ginerele lui Bercea Mondial, Marius Constantin, a fost trimis în judecatã pentru ºantaj cu circumstanþe agravante, în stare de recidivã, în timp ce fiica interlopului, Izaura Anghel, ºi fratele ei minor, Grinicã Ion Anghel, au fost deferiþi justiþiei pentru ºantaj cu circumstanþe agravante. În acelaºi dosar a fost trimis în judecatã ºi Florin Anghel, fiul cel mare al lui Bercea Mondial, pentru trei infracþiuni concurente de ºantaj, dintre care una în stare de recidivã, în timp ce mama acestuia, Fãnica Anghel, a fost deferitã justiþiei pentru ºantaj.

ANDREI LUCA POPESCU

IOAN VIERU

Cum sã nu iubeascã Statul de Drept?

Pag. a 17-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Percheziþii în dosarul comerþului cu medicamente contrafãcute 7.000 de cutii cu medicamente ºi produse anabolizante contrafãcute, cu o valoare de piaþã estimatã la 250.000 de euro, au fost ridicate de poliþiºtii Direcþiei de Investigare a Criminalitãþii Economice, cu sprijinul Direcþiei Operaþiuni Speciale, în urma a patru percheziþii domiciliare efectuate la persoane bãnuite de comerþ online cu medicamente contrafãcute ºi evaziune fiscalã.

Douã persoane au fost reþinute.

La data de 14 iunie, poliþiºtii Direcþiei de Investigare a Criminalitãþii Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei Române au efectuat patru percheziþii la locuinþele unor persoane bãnuite de evaziune fiscalã, punerea în circulaþie a unui produs purtînd o marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice ori similare, falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse ºi comercializare de produse alterate. În urma percheziþiilor, poliþiºtii au ridicat 7.000 de cutii cu capsule, tablete, fiole ºi soluþii injectabile, reprezentînd medicamente ºi produse anabolizante contrafãcute, cu o valoare de piaþã estimatã la 250.000 de euro. De asemenea, au fost ridicate sume de bani în numerar în lei, euro ºi dolari, în valoare totalã de 300.000 de euro, în echivalent. Poliþiºtii de investigare a criminalitãþii economice au aplicat mãsura sechestrului asigurãtor a 291.000 de euro, aflaþi într-un cont bancar al unuia dintre cei în cauzã. Din cercetãri a reieºit cã, în perioada 2012 – 2016, persoanele bãnuite ar fi înfiinþat 10 site-uri web, prin care ar fi promovat ºi comercializat cãtre clienþi din România ºi din strãinãtate (Spania, Italia, Belgia, Germania ºi Anglia) o gamã largã de medicamente contrafãcute, cum ar fi steroizi anabolizanþi, hormoni ºi altele, care prezintã un risc potenþial pentru sãnãtatea publicului. Produsele originale de acest tip se comercializeazã numai prin unitãþi farmaceutice, nu prin intermediul site-urilor on-line. Din activitatea infracþionalã, persoanele vizate ar fi obþinut venituri de peste 1.000.000 de euro, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de aproximativ 300.000 de euro. În urma administrãrii probatoriului, douã persoane au fost reþinute pentru 24 de ore, urmînd a fi prezentate Parchetului de pe lîngã Tribunalul Bucureºti, în cursul zilei de astãzi, cu propunere de arestare preventivã.

La acþiune au participat ºi specialiºti criminaliºti, precum ºi luptãtori ai Serviciului pentru Intervenþii ºi Acþiuni Speciale. Acþiunea a beneficiat de suportul de specialitate al Direcþiei Operaþiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei Române.

DIANA BIÞÃ

Patronii Sensiblu, suspectaþi cã au pitit sute de milioane de euro Noi dezvãluiri ies la ivealã în scandalul Panama Papers. De data aceasta sînt vizaþi patronii lanþului de farmacii Sensiblu, care au ascuns sute de milioane de euro în paradisuri fiscale.

Cine sînt, însã, aceºtia ºi cum au construit una dintre cele mai profitabile afaceri din România?

O parte din rãspuns se aflã în Panama Papers, baza de date scursã din serverele avocaþilor Mossack Fonseca din Panama. Documentele obþinute de jurnaliºtii de la RISE aratã cum cei patru ºefi de la Sensiblu au folosit paradisurile fiscale ca sã mute sute de milioane de euro în afara þãrii, bani cu un statut fiscal incert. Temelia afacerii a fost pusã în anii ’90, cînd patru cetãþeni strãini au înfiinþat grupul ce avea sã domine în scurt timp piaþa româneascã de produse farmaceutice: * Walid Abboud, 48 de ani, cetãþean libanez ºi britanic. Peste 30 firme în România. Are afaceri ºi în zona imobiliarelor, unde are mai multe firme de construcþii ºi consultanþã, dar este activ ºi în industria alimentarã. * Roger El Akoury, 47 de ani, libanez. Peste 35 firme în România. Pe lîngã afaceri, Roger mai colecþioneazã ºi tablouri, pe care le expune pe la muzee din toatã þara. Tot el este ºi promotorul Muzeului pentru Artã Recentã, instituþie de culturã care îºi propune sã fie concurentul Muzeului Naþional de Artã Contemporanã. * Michel Charles Eid, 46 de ani, libanez. Peste 15 firme în România. A fost cel mai implicat în administrarea Fundaþiei Sensiblu, un ONG care atrage milioane de lei anual pentru acþiuni caritabile. * Ludovic Robert Charles Simon, 45 de ani, francez.

Peste 20 de firme în România.

La începutul lunii aprilie, dezvãluirile Panama Papers au provocat deschiderea a numeroase anchete în diverse locuri ale lumii ºi a dus la demisia premierului islandez ºi a unui ministru spaniol. Cele 11,5 milioane de documente ale cabinetului Mossack Fonseca, dezvãluite de peste o sutã de agenþii mass-media, au scos la luminã utilizarea la scarã largã a societãþilor offshore care permit plasarea de active în teritorii opace ºi cu fiscalitate extrem de redusã.

Dupã publicarea acestor documente, Franþa a înscris din nou Panama pe lista paradisurilor fiscale, în timp ce miniºtrii de finanþe din G20 au lansat un apel pentru a lupta împotriva companiilor off-shore. În opinia cabinetului panamez, mass-media „s-au hrãnit cu informaþii furate din sistemul nostru pentru a difuza ºtiri, scoase din contextul lor, ºi a dãuna reputaþiei noastre ca firmã serioasã“. Autoritãþile din Panama au desfãºurat mai multe percheziþii la birourile Mossack Fonseca pentru a confisca documente, însã pînã în prezent nici unul dintre ºefii sãi nu a fost pus sub acuzare sau închis.

ALEXANDRA CRUCERU

Remus Truicã ºi Prinþul Paul, sub control judiciar Magistraþii Curþii de Apel Braºov au decis, miercuri, înlocuirea arestului la domiciliu cu mãsura controlului judiciar pentru Remus Truicã ºi Prinþul Paul, în dosarul Ferma Bãneasa. Cu toate acestea, ei vor rãmîne în arest la domiciliu pînã în 22 iunie, potrivit unei decizii luate, anterior, de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Hotãrîrea nu este, însã, definitivã, a precizat purtãtorul de cuvînt al Curþii de Apel Braºov, judecãtorul Rãzvan Dicu.

„Gaura neagrã“ RA-APPS a înghiþit 145 milioane lei Regia Autonomã - Administraþia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA- APPS) a bãtut toate recordurile negative în 2015. Deºi are o avere imobiliarã de 2,2 miliarde lei, echivalentul a 500 de milioane de euro, modul în care a administrat-o a generat numai anul trecut pierderi uriaºe, de peste 50 de milioane de lei. Dacã mai adãugãm datoriile de 73,9 de milioane de lei ºi investiþiile de 21,8 milioane de lei, ajungem la un minus al RA-APPS de 145,7 milioane de lei.

RA-APPS se dovedeºte o adevãratã gaurã neagrã pentru bugetul de stat. Aflatã în subordinea Secretariatului General al Guvernului, instituþia care administreazã bunurile ºi serviciile de protocol ale demnitarilor a raportat pentru anul 2015 pierderi de 50.395.586 lei, de aproape patru ori mai mari decît cele din 2014. Cel mai rãu a mers Sucursala pentru Reprezentare ºi Protocol (SRP) Neptun.

Vilele de protocol de la mare, pe care preºedintele, premierul ºi alþi demnitari le ocupã varã de varã, au adus regiei un minus de peste 15 milioane lei, în timp ce filiala bucureºteanã SAIFI a raportat pierderi de 11 milioane lei. Nici mãcar Clubul Floreasca sau Hotelul Triumf, cele mai cunoscute active ale RA-APPS, nu au reuºit sã meargã pe plus, înregistrînd pierderi de trei milioane de lei. ªi un amãnunt relevant pentru a înþelege mai bine „performanþa” managerialã a regiei: Hotelul Triumf, monument istoric de referinþã pentru Bucureºti, a avut un grad de ocupare de sub 20%, din cauza condiþiilor deplorabile de cazare pe care le oferã.

Investiþii mari în vilele de la mare Activitatea de vînzare a imobilelor din proprietatea RA-APPS a mers foarte prost în 2015. Regia a reuºit sã vîndã doar 44 de clãdiri ºi terenuri, pentru care a încasat 9,5 milioane de euro. Spre comparaþie, în 2014 reuºea sã vîndã 125 de imobile. De altfel, aceasta este una din problemele parcã insurmontabile ale RA-APPS, care nu gãseºte cumpãrãtori decît pentru apartamente sau vile din Capitalã, în timp ce restul activelor sale stau de ani de zile la vînzare fãrã a trezi nimãnui interesul, din cauza preþurilor extrem de mari.

Între linii Cea mai interesantã investiþie din Bucureºti a RA-APPS, realizatã din bugetul public, este cea de 1.477.662,2 lei, pentru reparaþiile capitale la vila de pe strada Gogol, care a devenit reºedinþa oficialã a fostului preºedinte Traian Bãsescu. RA-APPS a investit anul trecut nu mai puþin de 21,8 milioane de lei pentru renovarea activelor sale, cu speranþa cã le face mai atractive pentru eventualii cumpãrãtori. Cei mai mulþi bani au fost alocaþi vilelor de protocol de la mare, adicã aceleaºi care au adus ºi cele mai mari pierderi: peste patru milioane lei a investit RA-APPS pentru confortul demnitarilor care se vor relaxa la Neptun. RA-APPS sperã în acest an la venituri de 32 milioane de euro din vînzarea de vile ºi hoteluri. De aceea, regia are un buget de 7 milioane de euro pentru publicitate ºi evaluare. În acest moment, celebrul Hotel Triumf este scos la vînzare cu 15 mili-

Rãspunzînd unei întrebãri referitoare la decizia Curþii de Apel Braºov din 20 mai, cînd a fost schimbatã mãsura arestului la domiciliu cu mãsura controlului judiciar, iar dupã douã zile Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a revenit la mãsura arestului la domiciliu, Remus Truicã a declarat înainte de intrarea în sala de judecatã cã a fost influenþatã de obiectivul procurorilor de inculpare a lui Cãlin Popescu Tãriceanu. „Dacã nu mã înºel, în momentul în care s-a întors soluþia datã la Braºov, în aceeaºi zi, la interval de douã ore a fost pus sub învinuire preºedintele Senatului, domnul Tãriceanu. Bãnuiesc cã nu era foarte bine ca noi sã fim toþi liberi sau în control judiciar, în momentul în care se anunþã o mãsurã atît de importantã pentru democraþia din România, ºi anume inculparea pentru mãrturie mincinoasã a domnului Tãriceanu. Eu nu vreau altceva decît aflarea adevãrului care, sînt sigur, pentru mine nu va avea nici o conotaþie penalã. Sînt nemulþumit cã fãrã nici o probã, totuºi, aceastã mãsurã a arestului la domiciliu existã. În timp probabil cã lucrurile vor fi reglate. Am încredere în justiþie“, a afirmat Truicã. În ceea ce priveºte arestul la domiciliu, Remus Truicã a precizat cã aceastã perioadã a însemnat mai multã introspecþie, mai multã lecturã, „nu a fost neapãrat ceva foarte rãu“. La rîndul lui, avocatul Prinþului Paul, Liviu Turcu, a fost întrebat ce crede cã s-a întîmplat dupã decizia luatã de Curtea de Apel Braºov în luna mai, iar Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a schimbat-o dupã douã zile cu mãsura arestului la domiciliu. „Mie îmi este greu sã mã pun în locul judecãtorului ºi nici nu pot sã fac asta. A fost o decizie a lor, motivaþia este absolut puerilã, considerentele unui judecãtor. Nu a mai apãrut nimic la dosar. ªtiþi ce este ºocant în aceastã chestie? Înalta Curte se contrazice pe ea însãºi. Faptul cã dînsul (n.r. - Prinþul Paul) are dreptul la moºtenire este indubitabil. Nu putem sã spunem cã Prinþul Paul nu are dreptul sã-l moºteneascã pe tatãl sãu ºi, în consecinþã, pe bunicul sãu Regele Carol al II-lea. Este o nebunie. A, cã unchiul nu acceptã e treaba lui. Sã fie sãnãtos“, a explicat avocatul Liviu Turcu. Procesul a început la ora 12,00 ºi a durat o orã, iar pronunþarea instanþei a avut loc douã ore mai tîrziu. Remus Truicã a declarat dupã pronunþarea instanþei cã sperã ca procesul sã înceapã cît mai repede pentru cã aceastã situaþie de a nu putea discuta pe fond dosarul „e foarte proastã“. Avocatul Prinþului Paul a susþinut la rîndul lui cã nu mai sînt motive din punct de vedere procedural pentru menþinerea mãsurii arestului la domiciliu. „Adicã nu existã un motiv real, o probã pentru a-l þine pe clientul meu în arest la domiciliu. Ce a fost de fãcut s-a fãcut, s-au audiat martori, s-a terminat. Probabil cã în toamnã va începe procesul dupã ce se va termina în Camera Preliminarã“, a mai spus avocatul Liviu Turcu. La Curtea de Apel a fost prezent ºi Dan Andronic, aflat sub control judiciar, care nu a dorit sã facã declaraþii. Remus Truicã, Prinþul Paul, Dan Andronic, alãturi de alte persoane au fost trimiºi în judecatã de procurorii DNA, în dosarul Ferma Bãneasa. Remus Truicã este învinuit de constituire de grup infracþional organizat, trafic de influenþã ºi spãlare de bani, ambele în formã continuatã, complicitate la abuz în serviciu ºi dare de mitã, iar Prinþul Paul pentru cumpãrare de influenþã ºi spãlare de bani, ambele în formã continuatã.

ROXANA PETRE

oane de euro. În Cluj-Napoca, regia cere pentru hotelul Victoria 7 milioane de euro.

RA-APPS are peste 2.000 de angajaþi Comoara imobiliarã de jumãtate de miliard de euro a RA-APPS este administratã de nu mai puþin de 2.136 de angajaþi, rãspîndiþi în cele 9 filiale ale sale din Bucureºti, Ilfov, Prahova, Constanþa, Suceava ºi Cluj-Napoca. Din totalul cheltuielilor de 350 milioane de lei realizate de regie în 2015, numai pentru salarii au fost alocate 53,6 milioane de lei, din care 12,4 milioane de lei doar pentru prime ºi sporuri. Cu atîþia angajaþi, regia nu mai face faþã ºi obligaþiilor de platã. Aºa se face cã RA-APPS a înregistrat în 2015 datorii totale de 73,9 milioane de lei.

Interesant este cã o mare parte din acestea sînt la bugetul de stat, din care ia banii pentru asigurarea confortului deplin demnitarilor noºtri. Potrivit propriilor raportãri, regia are restanþe la bugetul public de 22 milioane de lei, reprezentînd impozite ºi taxe. Acestora li se adaugã 28 milioane de lei datorii cãtre furnizori, 6,9 milioane de lei pentru drepturi de personal etc. RA-APPS este condusã de directorul general Marius Grãjdaru ºi un Consiliu de Administraþie din care fac parte Niculae Teodorescu, Dragoº Condrea, Marin Popescu, Dumitru Constantin ºi Laura Raluca Alina Dragotã.

Chiar dacã RA-APPS a raportat numai pentru anul trecut pierderi ºi datorii uriaºe, de peste 145 milioane lei, s-au gãsit resurse pentru majorarea cu aproape 30% a salariilor. Astfel, directorul instituþiei va avea o leafã de 16.000 lei. RA-APPS a alocat pentru 2016 un buget de salarii de 64,47 milioane de lei, semnificativ mai mare decît cel de anul trecut.

CRISTIAN ANTON

Pag. a 18-a – 24 iunie 2016

CAZURI CELEBRE DIN ISTORIA CRIMINALISTICII

Un rendez-vous fatal (2) Ridicat în pat pe jumãtate, se simþea scãldat de o sudoare rece: privea fix la uºã, temîndu-se în fiecare clipã sã nu vadã apãrînd acea Venus herculeanã, cu un topor în mînã... Dar nu s-a întîmplat nimic ºi, în zori, bãrbatul a rãsuflat uºurat.

A doua zi de dimineaþã, Bela era glacialã, ca ºi cum regreta cã îl vedea viu ºi nevãtãmat. Fermierul ºi-a luat repede rãmas bun, a mulþumit pentru gãzduire ºi a luat-o la picior, nefiind sigur pe el decît dupã ce a lãsat în urmã cîþiva kilometri buni.

Ruºinat de purtarea sa, dar mai ales de gîndurile sale, bãrbatul nu a spus nimãnui nimic. De altfel, ce putea spune: cã îi fusese fricã de o femeie singurã? ªi-ar fi bãtut toþi joc de el, se ºtie doar cum sînt oamenii de la þarã. Dar ºi-a propus sã n-o scape din ochi pe Bela. De la distanþã o supraveghea cu atenþie, plin de ciudã. Mai ales, se întreba: ce putea face, lucrîndu-ºi cu atîta îndîrjire pãmîntul ºi rãscolinduºi o datã pe lunã grãdina? În anul 1907, spre surprinderea generalã, Bela a angajat ca argat la fermã un vînturã-lume cu numele de Ray. Acesta a rãmas timp de un an în serviciul Belei. Dupã o discuþie violentã, femeia l-a concediat ºi l-a înlocuit cu un alt muncitor, mult mai ursuz, Joseph. Spre deosebire de Ray, care dormea în podul hambarului, Joseph se culca la etajul doi, într-un fel de anexã, lipitã de zidul principal al casei, pe care Bela o construise singurã.

Oameni aleºi (2) FRANCISC DIN ASSISI (1182-1226) (2) Fiul bogatului negustor din Assisi nu putea face excepþie. Înclinãrile care se asemãnau obiceiurilor vremii se bazau pe un fond de dreptate ºi bunãtate înnãscutã, fiind înconjurat de pietate creºtineascã.

Astfel se explicã minunea. Prea era izbitor contrastul dintre puþinii oameni care petreceau, cîntau, zãngãneau din zale, ºi mizeria celor reduºi aproape la sclavie. Iar unii treceau pe drumul vieþii cu ochii închiºi, ori ridicaþi spre lumea vremelnicei strãluciri.

Tînãrul Francisc îºi aplecã privirea spre cei pentru care numai lumea cealaltã dãdea nãdejdea în fericire. Aceºtia îi fãcurã sufletul sã rezoneze. Gloria prin arme l-a dus pe calea mîntuirii. Înarmat, pregãtit pentru isprãvi ostãºeºti, pãrãsi casa pãrinteascã, îndreptîndu-se spre teatrele de luptã. Pe drum, glasul Domnului, care se auzea atît de des pe timpurile credinþei adînci, îl întrebã: ,,De ce pãrãseºti pe stãpîn, ca sã serveºti sluga? De ce preferi vasalul, înaintea suzeranului?“. Liniºtea din suflet i se tulburã. Iubirea de Dumnezeu învinse - prinþul biruie împotriva vasalului.

Tabloul pãstrat în Bazilica Santa-Croce din Florenþa, datorat lui Giotto, pictorul atîtor scene din viaþa Sfîntului Francisc, e vestit prin simplitatea ºi veridicitatea lui.

SURORILE SCOBIE (2) Dimineaþa urmãtoare, Rufus nu mai era acolo.

Surorile l-au cãutat peste tot, dar el dispãruse. Nu lau mai gãsit niciodatã. Beth s-a întors spre sorã-sa ºi i-a spus: - E din vina ta. N-am sã-þi mai vorbesc niciodatã.

Va trebui ca, mai întîi, sã-mi ceri iertare în genunchi.

- Nici eu n-am sã mai vorbesc cu tine niciodatã, îi rãspunse Anabel. Tu eºti cea care trebuie sã-mi ceri iertare în genunchi.

Era un lucru ciudat. Dar surorile Scobie au fãcut exact ceea ce-ºi promiseserã. Nu ºi-au mai spus un cuvînt una celeilalte timp de 15 ani.

Doctorul Finlay ºtia povestea celor douã surori.

Tocmai la aceastã poveste se gîndea cînd sunã la uºa de la intrare, care îi fu deschisã chiar de Beth Scobie.

- Pe aici, doctore, vã rog, spuse Beth ºi îl conduse pe Finlay în salonaº, o camerã foarte rece, unde nu ardea focul. Finlay aruncã o privire prin încãpere.

Un ceas voluminos era deasupra cãminului.

-Am sã mã uit dacã sora mea e gata sã vã primeascã, mai spuse ea, ºi ieºi din camerã.

Finlay se uitã la ceasul masiv ºi la cãminul de culoare maro. Apoi, observã cîteva bucãþele de hîrtie.

ROMÂNIA MARE“

Ray, supãrat ºi rãmas pe drumuri, rãtãcea prin împrejurimile satului La Porte. El repeta oricui era dispus sã-l asculte aceeaºi placã uzatã: ,,Ea nu trebuia sã mã dea afarã. Dacã aº spune ce ºtiu...”.

Ajungîndu-i la urechi vorbele vagabondului, Bela a reacþionat prompt. S-a dus imediat la postul de poliþie al satului ºi a declarat, sub prestare de jurãmînt, cã Ray este un nebun primejdios, care trebuie închis cît mai repede cu putinþã. ªeriful, dîndui crezare, a convocat 3 medici, care l-au examinat cu atenþie pe Ray, declarîndu-l în final perfect sãnãtos din punct de vedere mintal. Din acel moment, muncitorul concediat s-a arãtat din ce în ce mai îndîrjit ºi ameninþãtor. „Dacã v-aº spune ceea ce ºtiu, Bela ºi-ar muºca degetele…”. În douã reprize, Ray a încercat sã escaladeze gardul de sîrmã ghimpatã ce mãrginea pãmîntul fermei, dar de fiecare datã Bela, cu puºca în mînã, l-a condus la ºerif, care i-a aplicat o amendã usturãtoare. „Chit cã mã va costa oricît, urla Ray celor ce-l ascultau, dar voi vorbi, o sã vedeþi!“.

Bela se decisese sã nu þinã seama de ameninþãrile vagabondului. Totuºi, s-a dus la un avocat din regiune. „Ray devine pe zi ce trece tot mai primejdios, i-a spus ea. Mi-e fricã totuºi cã, profitînd de faptul cã sînt singurã, într-o bunã zi mã va omorî sau îmi va da foc la casã. Întrucît bruta aceasta nu este închisã într-un azil de nebuni, e mai bine sã fiu prevãzãtoare. Aº dori sã-mi fac testamentul”.

Avocatul a invitat 2 martori ºi a întocmit testamentul. Bela a lãsat tot ceea ce poseda celor 3 copii legitimi, excluzînd-o pe Jennie Olsen, fetiþa adoptivã, despre care nimeni nu mai auzise nimic. Bunurile sale trebuiau sã fie administrate de avocat pînã la majoratul copiilor. Dacã ºi copiii mureau, ferma ºi

dependinþele urmau sã aparþinã unui cãmin pentru copii norvegieni, aparþinînd comunitãþii din Chicago.

Ieºind din cabinetul avocatului, Bela s-a dus mai întîi la cîteva magazine din La Porte, unde acumulase diverse datorii, ce totalizau 1.200 dolari, ºi le-a achitat. Dupã aceea, a cumpãrat dulciuri pentru copii ºi un bidon mare cu benzinã.

Cîteva ore mai tîrziu, în timpul nopþii, Joseph, argatul fermei, succesorul lui Ray, s-a deºteptat sufocat de un acces de tuse. Un fum negru ºi gros îi invadase camera. Împins mai mult de instinct, a sãrit pe fereastra ale cãrei geamuri au zburat imediat în mii de cioburi ºi, dupã un plonjon de la etajul doi, sa pomenit, nevãtãmat, pe o grãmadã de bãlegar.

Nãucit ºi neºtiind ce se întîmplã, privea cum arde ferma. Flãcãrile invadaserã deja clãdirea principalã.

Geamurile ferestrelor de la etaj, lipsite de obloane, sãreau în þãndãri, unul dupã altul. Flãcãrile atinseserã acoperiºul, care împrãºtia un fum negru ºi dens. Deodatã, toatã partea superioarã s-a aprins, luminînd cerul împrejur, pe o distanþã de cîþiva kilometri. În interiorul zidurilor, etajul superior s-a prãbuºit cu un zgomot asurzitor. Joseph ºi-a dat seama cã parterul era încã neatins. A alergat la uºa principalã, la ferestre, la uºa din spate.

- Doamnã Sorensen!... Lucy!… Myirtle!... Philip!

Nu se auzea decît trosnetul sinistru al focului ce mistuia clãdirea. Înnebunit, a încercat sã spargã uºile ºi obloanele de la ferestre. Dar fãrã succes. A alergat spre hambar, a luat o scarã, a sprijinit-o de zidul ce ardea, exact în dreptul ferestrei de la camera unde Bela dormea de obicei cu copiii. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

Tatãl sãu îl urmãreºte peste tot, aºa cã Francisc îi dã înapoi tot ce luase din casa pãrinteascã. Rãmînînd gol, episcopul din Assisi, care se afla lîngã dînsul, îl învãluie în mantia sa: «De-a cum înainte, nu voi mai spune: „Tatãl meu Pietro di Bernardone, ci Tatãl nostru Carele eºti în ceruri».

Chemarea lui Francisc este hotãrîtã. Devine un apostol neîntrecut, care, servindu-l pe Dumnezeu, aratã omenirii calea îndreptãrii ºi a bunãtãþii. Nu predicã postul ºi rugãciunea, lepãdarea de bunurile deºarte ale lumii acestea, pentru credinþa în sine ºi ispãºirea pãcatelor. El îi îndrumã pe oameni cãtre uitata lege, cea adevãratã, a lui Christos: „Iubeºte pe aproapele tãu ca pe tine însuþi“. Nu cautã sã înalþe numai locaºuri mîndre de rugãciune, ci este ºi cel care dã glas unor reforme sociale, începînd cu crearea ordinelor religioase, al cãror scop, deocamdatã, este îmbrãþiºarea ºi ajutorarea celor urgisiþi de soartã.

Apostolatul sãu este propovãduirea împãcãrii cu propria conºtiinþa, mereu examinatã, pentru a obþine liniºtea sufleteascã, învingînd înclinãrile spre rãul care ucide binele, ascuns în fiecare om. În slujba învãþãmintelor lui Christos, el urmeazã pilda Mîntuitorului. Predicile lui sînt pãtrunse de blîndeþe ºi de chemarea cãtre bunãtate. Pe prinþ, ori pe cerºetor, el îl întîmpinã, deopotrivã, cu vorbele: Pace þie!

Nu doboarã sufletele prin cuvintele ce zugrãvesc grozãvenia, ci îi convinge pe oameni prin vorbe blajine ºi chiar vesele. „Cînd sufletul este trist ºi plin de griji, atunci se întoarce mai uºor cãtre mîngîerile din afarã ºi plãcerile deºarte ale lumii“, spune el.

Bunãtatea lui nu este îndreptatã numai cãtre oameni. Nu sãrutã numai degetele leprosului; cuprinde lumea întreagã, fiinþe ºi lucruri, cãci „cine nu iubeºte iarba pe care o calcã, nu poate sã iubeascã pe aproapele, nici pe Dumnezeu“, dupã cum a zis un propovãduitor al bunãtãþii omeneºti din vremurile noastre. „Laudã þie, Doamne, cã ne-ai dat focul, prin care luminezi noaptea ºi care e frumos ºi vesel, puternic ºi nãprasnic. Laudã þie, Doamne, împreunã cu creaturile Tale, ºi în special fratele nostru soarele, care ne dã ziua ºi prin care ne luminezi; care e frumos ºi strãlucitor ºi prin splendoarea cãruia ne chemi spre slãvirea Ta, Prea înãlþate!“.

Cam acestea îi sînt rugãciunile.

Nici în durerea ºi completa obosealã a sfîrºitului (1226), nu era deznãdãjduit. Viaþa lui e traiectoria luminoasã a stelei ce cãlãuzeºte craii spre ieslea în care s-a nãscut Mîntuitorul. Prin faptele ºi vorbele sale, urmate de mulþi adepþi, deschidea zarea iubirii de oameni; îi cheamã spre pace ºi, mai ales, abãtîndu-i de la nesocotirea suferinþelor celor azvîrliþi pe calea durerilor ºi a nevoilor de tot soiul, îi îndeamnã la ajutorarea ºi mîngîerea lor.

E apostolul tuturor vremurilor, iar glasul lui îndepãrtat, rostind ,,Pacea fie cu voi toþi”, ar trebui auzit astãzi mai mult decît oricînd. Aºa se lãmuresc ºi marile serbãri ce au avut loc la împlinirea celor 700 de ani de la stingerea lui din viaþã. (va urma) Prof. I SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

Se aflau lîngã ceas ºi semãnau cu biletul pe care i-l trimisese Beth Scobie. Cineva rupsese hîrtia dintr-un carnet. Alãturi de foile de hîrtie era ºi un creion.

Finlay îºi coborî privirea spre cãminul gol. Erau ºi acolo douã bucãþele de hîrtie. Erau niºte bilete pe care cineva le aruncase. Le ridicã ºi le citi. Pe una scria: „Nu mã simt bine. Te rog sã chemi doctorul“.

Pe celãlalt: „Nu fi proastã. Nu eºti bolnavã. N-ai nimic“. Finlay, mirat, aruncã bucãþelele de hîrtie. Înþelese numaidecît. „Acesta este micul lor joc“, gîndi el. Beth reveni.

- Sora mea vã aºteaptã, spuse ea.

Finlay, reflectînd la bucãþica de hîrtie din mîna lui, urcã singur scãrile. Beth nu l-a urmat. Intrã întrunul din cele douã dormitoare spaþioase. Anabel zãcea într-un pat splendid, cu aºternuturi fine. Pãrea foarte bolnavã. Finlay observã pe datã cã avea gripã.

Capul îi ardea ºi ochii îi erau umezi.

- Sînt bolnavã, doctore, nu-i aºa? întrebã ea.

- Ei, în cîteva zile o sã vã refaceþi, rãspunse Finlay.

- Sigur cã da, spuse Anabel, moale.

- O sã vã aduc o asistentã medicalã, mai adãugã Finlay.

- O sorã medicalã?! Niciodatã! N-am nevoie de nici o sorã medicalã! protestã Anabel.

- Dar vã trebuie o asistentã, ca sã vã îngrijeascã, spuse Finlay.

- Nu. Sora mea va avea grijã de mine. ªtiu cã nu prea are stofã de infirmierã. Da, e o persoanã incomodã, doctore, dar trebuie s-o suport. Am suportato cînd am fost sãnãtoasã, voi încerca sã o suport ºi cînd sînt bolnavã.

Anabel închise ochii. Doctorul Finlay îºi închise servieta ºi coborî. În salonaºul cu ceasul voluminos, vorbi cu Beth.

- Sora dvs. , Anabel, are gripã! zise el.

- Numai gripã? Doar atît? ªi era atît de întristatã din pricina asta! spuse Beth.

- Nu înþelegeþi? spuse Finlay, pe un ton nervos.

Sora dvs. este foarte grav bolnavã! ªi gripa poate sã fie gravã! Ea nu mai e tînãrã ºi are nevoie de îngrijire!

- Bine, o sã am eu grijã de ea, spuse Beth. O sã fie incomodã. E o femeie incomodã, doctore, dar trebuie sã o suport. Am suportat-o cînd era sãnãtoasã, o sã încerc sã o suport ºi cînd e bolnavã.

Finlay o privi fix ºi foarte mirat. În cele din urmã ,spuse: - Vãd cã dvs. ºi sora dvs. nu vã vorbiþi una alteia.

Nu veþi putea avea grijã de ea în felul acesta.

- Ne vom descurca. Ne-am descurcat aºa timp de 15 ani. (va urma) A.J. CRONIN

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 19-a – 24 iunie 2016

Bucureºtii în Memoriile Reginei Maria (2) În ziua de 10 octombrie 1914, principesa moºtenitoare Maria devine Regina României, prin moartea regelui Carol I. „Am fost adesea întrebatã despre ceea ce simþisem cînd a avut loc acest eveniment ºi, întotdeauna am rãspuns cu adîncã sinceritate, cã a fost una din emoþiile cele mai zguduitoare ºi covîrºitoare din viaþa mea. Întotdeauna m-am gîndit la faptul cã, mai curînd sau mai tîrziu, avea sã se întîmple aºa ceva; mã pregãtisem dinainte pentru aceastã ceremonie, dar, cînd s-a înfãptuit cu adevãrat, am fost înspãimîntatã. Îmi dãdeam seama de nemãrginita rãspundere ce m-aºtepta, mai ales din pricina vremurilor în care trãiam ºi a faptului cã situaþia Europei, ºi mai ales a României, era în grea cumpãnã. Eram în pragul unei noi ere politice ºi orice miºcare, orice hotãrîre avea sã fie de o însemnãtate covîrºitoare.

Clipa era solemnã, dar nu simþeam nici o teamã deºi mi se pãrea cã, asupra vieþii, ni se deschisese o uºã tainicã. Ne aflam pe pragul ei; ce aveam sã gãsim de partea cealaltã? Eram aceeaºi femeie ca ºi ieri, însã mîine era despãrþit de ieri ca de tãiºul unei sãbii; înapoi nu mai puteam merge, adãpost nu puteam gãsi,

O incursiune în istoria pirateriei (4) Adevãrul istoric: piraþii gãseau rareori cufere pline cu monezi (2) Coloniºtii nu aveau decît foarte rar monedã asupra lor, iar o monetãrie în colonii nu a existat decît dupã Rãzboiul de Independenþã (1775-1783).

Schimburile economice între piraþi ºi coloniºti mai rotunjeau veniturile primilor ºi cu ceva monedã. Se gãsea în circulaþie o diversitate de monede, aparþinînd multor naþiuni; drept urmare, fiecare pirat era ºi agent de schimb. Deºi un caracter fictiv, un pirat din celebrul roman Comoara din insulã, de Robert Louis Stevenson, deþinea un carneþel cu un tabel de conversie al monedelor franceze, spaniole ºi engleze, problema fiind una realã. Majoritatea celor jefuiþi de piraþi nu deþineau însã monede.

Navele comerciale din zonã transportau zahãr sau rom din Jamaica, tutun din Caroline, lemn din America Centralã sau bunuri manufacturiere din Europa. Alte încãrcãturi des întîlnite erau bumbacul sau sclavii. Transporturile de monede sau aur brut erau extrem de bine protejate ºi n-ar fi putut fi atacate de piraþi. Cercetãri recente sugereazã cã cel mai profitabil era comerþul cu sclavi. De aceea, e greu de crezut cã piraþii au îngropat numeroase comori, în condiþiile în care moneda era foarte rarã, iar celelalte mãrfuri perisabile.

pãºeam înainte, în lumina orbitoare. Murise ceva, însã prin aceastã moarte se nãscuse altceva: nemãrginite rãspunderi, dar, totodatã, ºi nemãrginite nãdejdi de înfãptuire, dacã ne dovedeam destoinici pentru munca noastrã, dacã aveam puterea sã cuprindem în mîini ziua ce urma sã vinã. Pe o cupã de aur, pe care am dãruit-o atunci soþului meu, pusesem sã se graveze urmãtoarele cuvinte: „Ziua de mîine poate va fi a ta, dacã îþi va fi mîna destul de puternicã pentru a o cuprinde“. Da, astfel simþeam în acea clipã, iar cînd am îngenunchiat lîngã patul de moarte al bãtrînului Rege ºi am privit pentru ultima oarã faþa lui puþin mai palidã de cum fusese în ultimele sãptãmîni, atît de neschimbatã ºi totuºi atît de liniºtitã, atît de nobilã ºi desprinsã de toate, în noua lui odihnã bine meritatã, am simþit cã trebuie, cu buze mute, sã mã leg prin jurãmînt în faþa marii lui tãceri .„ Nu te teme, unchiule, îþi vom duce, vitejeºte, opera mai departe. Mîna ta a fost grea, adesea mi-a apãsat tinereþea, însã erai drept ºi nepãrtinitor cînd te lumina gîndul. Nu voi uita învãþãturile tale, deºi cu greu le-am ascultat ºi cu greu le-am urmat; ºi acum, îngenunchiatã lîngã tine, deºi eºti astãzi mut ºi nu mai poþi sã-mi porunceºti, simt cã, bici din partea fiecãrui membru al echipajului.

Exista ºi pedeapsa „trecerii pe sub chilã”. Victima era legatã de mîini ºi atîrnatã de un capãt al vergii centrale, picioarele fiind legate cu o altã frînghie.

Aceasta era trecutã pe sub chilã ºi scoasã în partea cealaltã a navei. În timpul acestei manevre, spinarea pedepsitului era rãzuitã de cochiliile ascuþile ale scoicilor lipite de chila navei. Procesul se relua de trei ori. Aceastã metodã de pedepsire de o cruzime extremã era însã întîlnitã mai degrabã pe navele militare.

Cartea Robinson Crusoe, inspiratã dintr-o poveste realã

(...) O pedeapsã foarte des utilizatã pentru infracþiuni minore era primirea unei lovituri de

Pãrãsirea pe o coastã sau pe o insulã pustie reprezenta o altã pedeapsã foarte asprã. Foarte puþini erau cei care supravieþuiau unei asemenea încercãri. Cea mai exactã relatare a unui pirat pãrãsit pe o insulã pustie a fãcut-o Daniel Defoe în celebrul roman Robinson Crusoe. Ficþiunea a fost inspiratã din aventurile unui marinar pe nume Alexander Selkirk (1676-1721), membru în echipajul bucaniérului englez William Dampier (16511715), un individ care, dupã ce a pus mîna pe o încãrcãturã de tinere sclave de culoare, a schimbat denumirea navei în Bachelor’s Delight (Deliciul Burlacilor). Dampier a fost, poate, singurul pirat care a efectuat o cãlãtorie în jurul lumii, timp în care a þinut ºi un jurnal. Selkirk, ofiþer cu navigaþia pe una dintre navele lui Dampier, a fost abandonat pe o insulã pustie avînd la dispoziþie doar „hainele ºi aºternutul de pat, o puºcã, ceva praf de puºcã, gloanþe, tutun, o toporiºcã, un cuþit, un ceainic, o Biblie, cîteva scule, instrumentele ºi cãrþile sale de matematicã“. Era în 1704. În februarie 1709, a fost recuperat tot de Dampier, care, pe atunci, se alãturase unei expediþii piratereºti condusã de cãpitanul Woodes Rogers (1679-1731). Povestea lui Selkirk

Aºa vã place Istoria?

moºtenitorii mei direcþi sau urmaºii lor sã-i ofere tot ce le va sta în putinþã ca sã-l ajute“.

„Trecerea pe sub chilã“ – pedeapsã de o cruzime extremã

Cum au murit oamenii celebri... (110) *** Sã-i dãm Cezarului...

Cu doi ani înaintea morþii, la 1 octombrie 1836, Talleyrand, scrisese - sub denumirea de Manifest un fel de testament moral, în care se pot citi aceste rînduri: „Pus de Bonaparte însuºi sã optez între Franþa ºi el, am fãcut alegerea pe care mi-o impuneau cele mai imperioase îndatoriri ale mele, regretînd însã cã nu mai puteam, ca în trecut, sã nu fac, în adîncul sufletului meu, deosebirea între interesele þãrii mele ºi interesele lui. Aceasta nu înseamnã cã nu-mi voi aminti pînã în ultimul meu ceas cã el a fost binefãcãtorul meu; cãci averea pe care o las nepoþilor mei i-o datorez, în mare parte, lui. Nepoþii mei nu numai cã nu trebuie sã-l uite niciodatã, dar trebuie sã-i facã ºi pe copiii lor sã ºtie [...], pentru ca, dacã vreodatã un om cu numele de Bonaparte va fi sã aibã nevoie de ajutor ori sprijin,

*** TALMA (François-Joseph) Actor francez Data morþii: 19 octombrie 1826 (la 63 de ani) Cauza: cancer la intestin Locul: Strada Tour-des-Dames, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris Nevrînd sã „renege arta cãreia îºi datora renumele“, Talma a refuzat asistenþa religioasã ºi a murit murmurînd: „Voltaire... Ca Voltaire!“ Debutase, în urmã cu treizeci ºi nouã de ani, într-o piesã de Voltaire - Mahomet - la Comedia Francezã, unde se pãstreazã ºi astãzi, conservatã în alcool, o pãrticicã din inima sa. *** TEMISTOCLE Om de stat atenian Data morþii: anul 460 î. Chr. (la 35 de ani) Cauza: sinucidere Locul: Magnezia (Turcia) Înhumat: Magnezia Ostracizat, învingãtorul de la Salamina cãutã refugiu la regele Persiei, duºman al Atenei. Declarat de atenieni trãdãtor, Temistocle s-a sinucis - dacã

totuºi, ai o solie pentru mine, nepoata ta, care, odinioarã, te-a tulburat atît. Da, unchiule, voi încerca sã fiu cum ai fost tu, credincioasã pînã la moarte, sã-þi iubesc þara cum ai iubit-o tu aþîþia ani îndelungaþi; cu voia Domnului, îþi vom duce înainte opera fãrã a ne teme.

Amin“. Mãtuºa, aºezatã pe un scaun lîngã soþul ei, învãluitã în negru, ºi înconjuratã de multe doamne îmbrãcate tot în negru, povestea cum murise unchiul, pe neaºteptate, în braþele ei, în timp ce ea bîjbîia cu mîna prin întuneric, cãutînd comutatorul, ca sã aprindã lumina... pentru el, o moarte minunat de linã, dar pentru ea, o îngrozitoare zguduire. Copiii mei erau adunaþi în jurul ei, iar Nando o þinea de mînã; dar unchiul era cufundat în tãcere ºi ziua lui se sfîrºise.

Toate amãnuntele despre acea vreme, deºi adînc întipãrite în mintea mea, sînt prea neînsemnate ca sã le povestesc pe larg; gãsesc mai nimerit sã citez cîteva rînduri din cartea mea, în care totul e zugrãvit pe scurt, într-un singur tablou ºi starea mea sufleteascã din acea zi este cuprinsã în cuvinte: „Întorcînd ultimele file ale acestei cãrþi, închid în ele zilele tinereþii mele. Zile de luptã, zile de iluzii, zile de dezamãgiri, zile de prefacere în bine, zile de îndoialã, zile de noi începuturi, zile de dragoste, zile de rãzvrãtire, zilele tinereþii...“. (va urma) REGINA MARIA (Fragmente din cartea „POVESTEA VIEÞII MELE“ – vol. II) a fost publicatã în 1712, într-o carte apãrutã la Londra; în 1719, apãrea Robinson Crusoe. (...)

Pirateria, nu doar pentru bãrbaþi Povestea femeilor care au cucerit mãrile Bogata ºi spectaculoasa istorie a pirateriei, activitate rezervatã aproape exclusiv bãrbaþilor, devine ºi mai interesantã dacã ne îndreptãm privirea spre cîteva personaje feminine care au sfidat normele sociale ºi au ales drumul mãrilor. (...) Istoricul grec Polybius (c.200- c.118 î.Chr.) ne povesteºte, de pildã, despre Teuta, regina Illyriei, care, în Secolul al III-lea î.Chr., îºi întãreºte atît de mult autoritatea dupã moartea soþului încît îndrãzneºte sã declare rãzboi tuturor puterilor maritime ale vremii. Un rãzboi pirateresc, în care micile sale corãbii atacau ºi jefuiau aºezãri de pe coasta Adriaticii. Doar puterea Romei îi împiedicã reginei expediþiile de jaf.

Mai multe rãzboinice vikinge ºi o reginã irlandezã (1) Tradiþia vikingã pãstreazã amintirea, greu de spus dacã este realã sau miticã, a mai multor rãzboinice talentate. Una dintre ele se numeºte Alfhild, fiica unui rege suedez care ar fi trãit prin secolul al IX-lea, dupã o legendã pãstratã de cronicarul danez Saxo Grammaticus (c. 1150- c.1220) în Faptele danezilor. Povestea spune cã prinþesa, în loc sã accepte mãritiºul cu prinþul danez Alf, alege, pentru o vreme, împreunã cu un grup de prietene, calea pirateriei, îmbrãcîndu-se în armurã de bãrbat, rãmînînd fecioarã ºi terorizînd apele Mãrii Baltice. (va urma) MANUEL STÃNESCU IRINA MANEA dãm crezare istoricilor Antichitãþii - bînd o cupã plinã cu sînge de taur, care, coagulîndu-se în vene, ia provocat moartea fulgerãtor. Mai tîrziu, mulþi istorici au pus sub semnul întrebãrii aceastã sinucidere, pãrîndu-li-se imposibilã otrãvirea cu sînge de taur. Astãzi însã, dacã se au în vedere unele date noi privind ptomainele - alcaloizi proveniþi din descompunerea substanþelor organice - felul în care s-a sinucis Temistocle devine plauzibil. *** TENCIN (Claudine Alexandrine Guérin, marchizã de) Literatã francezã Data morþii: decembrie 1749 (la 67 de ani) Cauza: boalã neprecizatã Locul: Paris (Franþa) Înhumatã: Biserica Saint-Eustache, Paris Doamna de Tencin, care avusese cîþiva amanþi ºi un copil natural, pe enciclopedistul D’Alembert - pe care, însã, nu l-a recunoscut niciodatã - i-a spus preotului care venise s-o spovedeascã: „Am fost tînãrã, am fost frumoasã; aºa mi s-a spus ºi eu am crezut; restul, judecaþi-1 dumneavoastrã!“. A murit aºa cum a trãit, ca o femeie de spirit. (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

N.C. Paulescu ºi Charles Darwin, sau argumentele ºtiinþifice contra unei teorii pseudoºtiinþifice (1) Charles Darwin (1809-1882), este o personalitate cunoscutã în întreaga lume, în special prin ipoteza cã omul se trage din maimuþã, lansatã în cartea sa „Descendenþa omului“, apãrutã în anul 1871. Despre dr.

N.C.Paulescu (1869-1931), se ºtie cã, în 1921, anunþa descoperirea insulinei în revista ºtiinþificã belgianã de circulaþie internaþionalã „Archives Internationales de Physiologie“, în limba francezã, cu un an înaintea celor doi medici canadieni, Frederick G. Banting ºi John Macleod, cãrora li s-a acordat Premiul Nobel.

Mai puþin cunoscutã este contribuþia lui Paulescu la denunþarea caracterului antiºtiinþific al darwinismului, încã din anul 1902. Astfel, în cartea sa „Noþiunile SUFLET ºi DUMNEZEU în Fiziologie “, profesorul Paulescu analizeazã darwinismul prin prisma experimentului ºtiinþific. Dupã cum se ºtie, Darwin a emis ipoteza cã, în decursul timpului, sub influenþa selecþiei naturale, speciile s-au transformat unele în altele, acest lucru explicînd diversitatea speciilor ºi apariþia lor succesivã pe Pãmînt. „Cînd Darwin a emis ipoteza transformãrii speciilor, ar fi trebuit sã aducã ºi probe, prezentînd fapte bine stabilite. Ori, Darwin nu aduce nici un fapt care sã demonstreze, în mod incontestabil, transformarea unei specii actuale într-o altã specie actualã “.( pag. 233). Au trecut peste o sutã de ani de cînd Paulescu fãcea aceastã observaþie fãrã ca, între timp, sã se poatã constata vreo transformare a unei specii în alta. Ingineria geneticã de astãzi a reuºit sã cloneze o oaie, dar nu a reuºit sã transforme o specie, cît de simplã, în alta. O altã observaþie pe care o fãcea acesta, valabilã ºi astãzi, era cã nu a apãrut nici mãcar o singurã specie intermediarã, prin unirea sexualã a doi indivizi din specii diferite. Obiecþia ridicatã de darwiniºti cã pentru aceste transformãri este necesar un timp foarte lung pentru speciile superioare, a fost anulatã de profesorul

Paulescu, apelînd la fiinþele inferioare, unicelulare, cu reproducere asexuatã. Prodigioasa rapiditate a înmulþirii fiinþelor unicelulare, sensibilitatea extremã a acestora la condiþiile mediului exterior, care au un efect imediat ºi direct, determinã modificãri considerabile ale caracterelor lor morfologice ºi fiziologice. Cu toate eforturile depuse, nu s-a reuºit nici la aceste fiinþe unicelulare transformarea unei specii în alta sau crearea unei specii noi. Însã Darwin, neputînd proba realitatea transformãrii speciilor, încearcã sã demonstreze posibilitatea acestei transformãri prin mecanismul selecþiei natu?rale, ºi anume prin trei factori principali: a) variabilitatea; b) transmiterea ereditarã definitivã a modificãrilor dobîndite prin variabilitate ºi c) lupta pentru existenþã.

Profesorul Paulescu analizeazã fiecare factor în parte ºi demonstreazã, cu exemple, cã totul se petrece în cadrul speciei, concluzionînd: „Astfel, selecþia sexualã, ca ºi selecþia naturalã, are ca scop ºi ca efect conservarea puritãþii tipului specific ºi nu - cum pretinde Darwin – transformarea speciilor“. Darwiniºtii au prezentat ºi alte argumente, apelînd la paleontologie, anatomia comparatã ºi embriologie. Paulescu analizeazã ºi aceste argumente ºi le demonteazã. Iatã concluziile sale: a) „…observaþiile paleontologice nu pot demonstra decît succesiunea în timp ºi spaþiu, iar nu derivaþia“; b) iar faptul cã diferite specii de vieþuitoare prezintã organe omoloage nu implicã, aºa cum susþin darwiniºtii, cã derivã unele din altele. Referitor la embriologia care demonstreazã cã evoluþia unui animal începe întotdeauna printr-o singurã celulã ºi cã formele succesive pe care le ia acest animal, în cursul dezvoltãrii sale, prezintã o oarecare analogie cu organele altor animale, darwiniºtii au emis ipoteza cã „aceste forme succesive pe care le ia o fiinþã în cursul dezvoltãrii sale (ontogenie ) constituie o recapitulare a formelor succesive prezentate de seria strãmoºilor com-

Focul de la 1847 (1) În ziua aceea din anul 1847, dupã ce sãrbãtorisem Sfînta Înviere, începu o furtunã teribilã în partea dinspre Craiova. Un copil ce ºedea în apropierea Bisericii Sfîntul Dumitru, din Str. Carol I, luînd un pistol încãrcat al tatãlui sãu, s-a dus în ºopronul unde se þinea trãsura - ca sã nu-i vadã nimeni isprava - ºi l-a descãrcat în tavanul ºopronului. Podul fiind plin de paie, grajdul ºi ºopronul au luat foc îndatã. Uraganul ce bãtea dinspre apus, fiind foarte puternic, focul s-a întins imediat peste Biserica Sfîntul Dumitru ºi peste casa d-lui Niculcea. Astfel, toatã partea dreaptã a uliþei Germane, astãzi Strada Smîrdan, a luat foc; de aici, incendiul s-a extins în partea dreaptã a Lipscanilor, pe la Curtea Veche, pe la Bãrãþia, unde erau atîtea prãvãlii, prin Covaci, care era plin de hanuri, pe la Sf. Gheorghe ºi tot centrul, prin Strada Rahtivan, peste Sf. Vineri, peste tot cuprinsul Lucacilor, ºi peste toate strãzile din spatele Lucacilor, pînã a ieºit pe Bariera Vergului ºi a Iancului ºi a distrus ºi cîteva crame de prin viile de afarã.

Alt curent al pîrjolului, care a luat direcþia Sf. Vineri, trecînd peste bisericã, a mers drept pe Calea Cãlãraºilor, pînã a ieºit la Bariera Iancu. Acestea douã furã direcþiile torentului de foc, care au mistuit totul în drumul lor ºi care a fost imposibil de a fi potolit de mînã omeneascã. Au ars biserici: Bãrãþia, Sf. Gheorge, Lucaci ºi Stelea. ªindrila de pe casele cele mari ale lui Bãltãreþu, din mahalaua Negustorilor, a dus flãcãrile, dupã cum bãtea vîntul, pînã la barierã. Nori groºi de fum se ridicau în înaltul cerului, iar vîntul a dus o mulþime de lucruri departe, peste viile Mãrcuþei ºi ale Pantelimonului. A doua zi, locuitorii de lîngã pãdurea cea mare a Pantelimonului ºi a Cernicãi au gãsit încurcate prin crãcile copacilor, panglici, petice de mãtãsãrii ºi stãmburi, foi de hîrtie ºi altele. În ziua aceea eram de rond, ºi la ora 12 eram ºi eu în salonul de primire al lui Vodã Bibescu, unde era adunatã toatã boierimea þãrii, fiind ziua Învierii Domnului. Venind Mãria Sa în salon ca sã salute boierii cu urarea „Christos a Înviat“, ne pomenirãm cu Iancu Mînu, care era agã. El a raportat, abia suflînd, cã ard Bucureºtii. Atunci sã fi vãzut trista priveliºte, toþii boierii coborînd scãrile în fugã, iar trãsurile înghesuindu-se. Voiau toþi sã se afle cît mai curînd pe la casele lor. Vodã strigã ca vizitii sã punã ºeile pe toþi caii de cãlãrit din grajd. Trimesei ºi eu atunci sã-mi punã ºeaua pe unul din telegarii mei, ºi sã mi-l aducã, sã mã þin de suita lui Vodã. Se aflau acolo urmãtorii aghiotanþi ºi ºefi aflaþi în garnizoanã: colonelul Odobescu, colonelul Engel, colonelul Gramont, colonelul Blaremberg,

colonelul Herescu, colonelul Banov ºi aghiotanþii beizadea Scarlat, cãpitanul A. Cãlinescu, maiorul I. Florescu, maiorul N. Bibescu. Plecarãm ºi ieºirãm cu toþii prin Podul Beilicului în piaþa micã, unde era puºcãria, peste care cãdeau tãciuni aprinºi de pe la casele din strada Carol I ºi Curtea Veche.

Negustorii de prin prãvãliile de la piaþa micã (Sf. Anton), pînã la Bãrãþie, de prin amîndouã pãrþile Podului Tîrgului D'afarã, toptangiii, pînzarii, braºovenii, cofetarii, rachierii ºi bãcanii îºi azvîrliserã toate mãrfurile în mijlocul strãzii, de nu mai era loc sã circule nici tulumbele pompierilor, nici sacalele, în acea strîmtã rãspîntie, de unde începea uliþa lui Rahtivan.

Sosi ºi întregul regiment de infanterie, dar fãrã arme: soldaþii aveau numai cãngile ºi topoarele care s-au gãsit în magazia pompierilor. Sosi, pe jos, ºi cavaleria, de la Malmezon ºi începurã toþi sã dãrîme, sã taie ºi sã dea ajutor nenorociþilor incendiaþi. Eu, fiind cãlare, primii ordin, chiar de la ºef, sã mã reped la Palat ºi sã iau jumãtate din soldaþii gãrzii palatului, lãsînd numai santinelele ºi o jumãtate de pluton pentru straja stindardului. Întorcîndu-mã în piaþa micã, unde era ºi puºcãria cu mai mult de 150 arestaþi, am luat ºtreanguri de prin legãturile braºovenilor, trîntite în drum, ºi am legat pe arestaþi cot la cot, înºirîndu-i cîte 3-4 perechi la alt ºtreang lung.

I-am trecut Dîmboviþa prin spatele Hanului lui Manuc, care nu ardea, ºi i-am trimis, sub îngrijirea ofiþerilor noºtri ºi sub conducerea maiorului Cristache Tel, în niºte odãi goale, din curtea unde astãzi este arestul pieþii (Dealul Spirii) pe arestaþii bolnavi (cãci în temniþã erau ºi paturi cu vreo 20 de bolnavi) care nu puteau umbla pe picioare. Soldaþii îi duserã pe paturi fãcute din cîte 2 puºti, þinute de 4 oameni; pe fiecare pat erau aºezaþi doi bolnavi, care se þineau cu mîinile de curelele patrontaºelor soldaþilor. Astfel, cu acest transport de 8-9 perechi de bolnavi, am mers pe podul cel strîmt al Dîmboviþei, de la gura pieþii (atunci poarta puºcãriei) pînã la poarta spitalului Brâncovenesc, care era aproape.

Am însãrcinat doi ofiþeri cu predarea bolnavilor ºefului spitalului, care mi-a dat chitanþã cã i-a primit. Bolnavii arestaþi au fost aºezaþi toþi într-un salon sub paza unei santinele, compusã dintr-un cãprar ºi trei soldaþi. În vreme ce scoteam hoþii din puºcãrie, care începuse sã ardã, tãciunii cãdeau peste noi ºi hoþi. Abia sfîrºisem scoaterea lor ºi întreaga puºcãrie fu în flãcãri. Tocmai atunci cãdeau ºi clopotele din clopotniþa Bãrãþiei, care

plet dezvoltaþi (filogenie ) ºi, în consecinþã, o probã cã diferitele specii derivã unele din altele“. Aceasta este consideratã o probã, dar fãrã sã fie probatã. Nu s-a putut demonstrata atunci, ºi nici astãzi cînd, cu toate progresele ingineriei genetice, nu s-a reuºit ca o formã embrionarã intermediarã, sã zicem a unei maimuþe, sã fie opritã din transformare la nivelul, de exemplu, de peºte, care sã ajungã la maturitate ºi sã fie fecund...

Ardoarea cu care darwiniºti au încercat sã aducã dovezi în sprijinul doctrinei lor a mers pînã la falsuri ºtiinþifice, cele mai uºor de realizat fiind în domeniul paleontologiei. Cel mai celebru fals ºtiinþific este cel al craniului din Piltdown, Anglia. În anul 1912, un om de ºtiinþã, Charles Dawson, descoperã în oraºul Piltdown un craniu ciudat, prezentat ca fiind al unui pithencatrop, dar cu capacitate cranianã mare. Un biolog evoluþionist, Arthur Keith, examineazã fosila ºi confirmã rezultatele, amîndoi insistînd asupra capacitãþii craniene similare cu a omului modern, maxilarul avînd caracterele de maimuþã, deci o verigã în lanþul evoluþionist. Falsul a durat 40 de ani, pînã în anul 1953, cînd omul de ºtiinþã Kennetth Oakley a cercetat în detaliu fosila ºi a dezvãluit faptul cã aceasta reprezenta cel mai mare fals al secolului. Fosila a fost falsificatã prin ataºarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman. De-a lungul timpului, evoluþioniºtii au prezentat fosile de cimpanzei, urangutani ºi porci drept strãmoºi ai omului, apoi au fost nevoiþi sã renege aceste fosile, pe care le numiserã Sinanthropus, Ramapitthecus ºi Hesperopithecus.

Rãspîndirea ºi celebritatea darwinismului au fost explicate de profesorul Paulescu în felul urmãtor: „Dacã aceastã ipotezã, lipsitã de orice bazã serioasã, a pasionat atît de mult lumea e pentru cã ea a fost acaparatã de retori materialiºti, care au smuls-o de pe terenul calm al ºtiinþei, pentru a o azvîrli pe terenul agitat al luptelor filosofico-religioase; pentru cã s-a crezut cã ea ar fi capabilã sa dea acestei admirabile armonii, pe care o constatãm în lumea organicã, o explicaþie pur mecanicã, din care se va fi exclus intervenþia cauzelor finale“. (va urma) IOAN ISPAS ardea îngrozitor, fãcînd un zgomot teribil în mijlocul þipetelor ºi urletelor nenorociþilor negustori, ce aveau prãvãliile încãrcate cu mãrfuri. Dãdui pinteni calului ºi mã luai dupã suita lui Vodã, care sosea pe rãspîntiile de sus ale uliþei Rahtivan, la brutãria zisã „La Ochi Albi“.

Vodã fu înconjurat de toþi negustorii ale cãror prãvãlii ardeau. El purta pe cap o ºapcã albã, era în surtuc, nu în mondir ºi nu avea epoleþi. Negustorii, îmbrãþiºau picioarele de dinainte ale calului sãu ºi strigau: - Ne-am prãpãdit, Mãria Ta, prãvãliile ºi casele noastre.

- Nu te bãga în foc Mãria Ta, ce cauþi aici, unde e jãratecul mai mare?

- Ce ne facem, sãracii de noi, dacã te vom pierde ºi pe Mãria Ta? Am vãzut toate aceste scene miºcãtoare.

Iar bunul ºi înþeleptul domn, cu lacrimile pe obraz, le rãspunse: - N-am nici o putere, fraþilor, împotriva voinþei lui Dumnezeu. Nenorocirea a cãzut peste toþi. Daþi-mi ºi mie douã doniþe sã vã aduc apã de la gîrlã, cã nici sacalele nu prididesc, ºi ar fi bine sã deschidem cu toþii lanþ de doniþe pînã în Dîmboviþã, ca sã aducem gîrla cu sudorile noastre de sînge.

Deodatã, Vodã strigã suitei sale: - Înainte dupã mine, cã arde mahalaua Sf. Vineri.

Colonelii Engel, Odobescu, Blaremberg ºi Gramont îi ziserã în franþuzeºte: - Îndãrãt stãpîne, cã ne înconjoarã torentul focului ºi nu putem ieºi din el nici înainte, nici îndãrãt.

Atunci, Vodã dãdu pinteni calului ºi, ieºind în rãspîntia Sf. Vineri, trecu în galop peste tãciunii din Podul Tîrgului D’ afarã; o luã pe strada strîmtã de peste drum de Hotelul Londra de astãzi ºi, apucînd pe lîngã Colþea, strãbãtu uliþa de lîngã Bancã, astãzi Strada Doamnei, ºi a ieºit la poarta Hanului ªerban-Vodã, unde este astãzi Banca Naþionalã. Acolo, a fost întîmpinat de elita bancherilor ºi a lipscanilor.

Hillel Manuach, marele bancher, împreunã cu Zerlendi, s-au apropiat de el cu capetele goale, strigînd în disperare: - Apãrã, Mãria Ta, Hanul ªerban-Vodã, ale cãrui magazii sînt încãrcate cu o mulþime de mãrfuri, cu case de bani, ºi cu 30 de butoaie de iarbã de puºcã.

Atunci, Vodã, încruntîndu-se, rãspunse rãstit: - Iarbã de puºcã, pusã la un loc cu mãrfurile voastre?

Faceþi-ne loc sã plecãm de aici, lasã cã þi-oi arãta eu þie.

- Îmi cunosc vina, Mãria Ta, rãspunse Hillel, strigînd în gura mare, ºtiu cã ocna mã aºteaptã, dar scapã hanul ºi spînzurã-mã la poarta lui. (va urma)

Pag. a 21-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Ana Aslan

Constantin Ion Parhon

C

onstantin Ion Parhon s-a nãscut la data de 15 octombrie 1874 în oraºul Cîmpulung Muscel (judeþul Muscel, înglobat ulterior în judeþul Argeº).

Tatãl sãu era originar din Þinutul Secuiesc. A efectuat studiile secundare la Focºani, Buzãu ºi Ploieºti, obþinînd bacalaureatul în anul 1892. A studiat apoi la Facultatea de Medicinã din Bucureºti (1893-1900), obþinînd titlul ºtiinþific de docor în medicinã cu teza „Contribuþiuni la studiul tulburãrilor vazomotorii în hemiplegie“, în anul 1900. În perioada studiilor a lucrat ca extern ºi intern al spitalelor din Bucureºti. Dupã absolvirea studiilor ºi obþinerea doctoratului, profeseazã ca medic la Spitalul Rural „Rallet“ din judeþul Dîmboviþa (1901-1902) ºi apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În aceastã perioadã, devine docent al Clinicii de boli nervoase din Bucureºti (1903). În anul 1928, este ales ca membru corespondent al Academiei Române, apoi în anul 1939 devine membru titular ºi preºedinte de onoare al acestui prestigios for ºtiinþific. În 1946, Regele Mihai fondeazã Institutul de Endocrinologie, sub numele de „C.I. Parhon“. Primul sediu al acestui Institut a fost la Spitalul „Colentina“. Ulterior, în urma naþionalizãrii spitalelor din 1948, sediul Sanatoriului de maici Saint Vincent du Paul, din Parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. Este fondatorul Revistei Societãþii Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (Revista re-funcþioneazã din 2005 sub egida Academiei Române). A fost membru în colegiul de redacþie al revistelor „Folia neurobiologicã“ ºi „Revue française d’endocrinologie“.

Eugeniu Gh. Proca

E

ugeniu Gh. Proca (nãscut la 12 ianuarie 1927, Godeni, judeþul Argeº – decedat la 7 martie 2004), medic, membru de onoare al Academiei Române, fondator al Societãþii Române de Urologie. A efectuat primele transplanturi renale din România.

Eugeniu Proca a absolvit Liceul Dinicu Golescu din Cîmpulung-Muscel (1945). A urmat cursurile Facultãþii de Medicinã militarã din Bucureºti (1945-1949). Dupã excluderea din Institutul militar, continuã studiile la Facultatea de Medicinã din Bucureºti (1951-1953). Deºi ºef de promoþie, funcþioneazã ca medic într-o minã de cãrbuni de pe Valea Trotuºului. În 1953 intrã, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957, ºi-a susþinut teza de doctorat Insuficienþa renalã acutã, iar în 1969 a obþinut titlul de doctor docent. Pînã în 1965, cînd devine ºeful Clinicii de urologie de la Fundeni, parcurge toate etapele didactice numai prin concurs 1963-1964: stagiu la Institutul de urologie din Londra; 1967: cinci luni stagiu la Boston, la Harvard. În 1989, a reînfiinþat Societatea Romanã de Urologie (anulatã în 1945), al cãrui preºedinte a fost pînã în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaº al profesorilor Herescu ºi Hortolomei; de asemenea, a reînfiinþat Revista românã de urologie.

A fost profesor de clinicã chirurgicalã urologicã la Institutul de Medicinã ºi Farmacie din Bucureºti (din 1973); rector al Institutului de Medicinã din Bucureºti (1976-1978), ministru al sãnãtãþii (1978-1985). A fost elev al profesorului Th. Burghele, transferat la Fundeni dupã decesul profesorului Olãnescu. A condus clinica Fundeni timp de 25 de ani, a avut o bogatã activitate operatorie cunoscut ca un chirurg temerar, care a introdus în activitatea clinicã tehnici noi.

A înfiinþat primul centru de dializã. Preocupãrile sale ºtiinþifice au fost orientate spre cercetarea funcþionalitãþii normale ºi patologice a vezicii urinare, studierii fluxului plasmatic renal, hipertensiunii nefrogene, patologiei glandelor suprarenale. De numele sãu se leagã iniþierea ºi elaborarea protocoalelor de diagnostic ºi tratament în tuberculoza aparatului urinar, infecþiile urinare ºi oncologie urinarã, adoptate în întreaga þarã.

A

na Aslan (nãscutã la 1 ianuarie 1897, la Brãila – decedata la 20 mai 1988, la Bucureºti) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Naþional de Geriatrie ºi Gerontologie (1958-1988).

A evidenþiat importanþa procainei în ameliorarea tulburãrilor distrofice legate de vîrstã, aplicînd-o pe scarã largã în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital.

Numeroase personalitãþi internaþionale au urmat tratament cu Gerovital. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrãgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat ºi introdus în producþie industrialã în 1980. Ana Aslan s-a nãscut la 1 ianuarie 1897, la Brãila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei ºi ai lui Mãrgãrit Aslan, o familie de intelectuali. Urmeazã cursurile colegiului Romaºcanu din Brãila. La 13 ani îºi pierde tatãl. Familia Aslan pãrãseºte oraºul natal ºi se mutã la Bucureºti. În 1915, Ana absolvã ªcoala Centralã din Bucureºti. La 16 ani, viseazã sã ajungã pilot ºi chiar zboarã cu un mic aparat, tip Bristol - Coandã. În cele din urmã, se decide sã devinã medic. Declarã greva foamei pentru a înfrînge împotrivirea mamei ºi se înscrie la Facultatea de Medicinã. În timpul primului rãzboi mondial, îngrijeºte soldaþii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaºi. Dupã întoarcerea la Bucureºti, în anul 1919, lucreazã alãturi de marele neurology Gheorghe Marinescu. Trei ani mai tîrziu, absolvã Facultatea de Medicinã. Este numitã preparator la clinica II din Bucureºti, condusã de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumã ºi în alcãtuirea tezei de doctorat. Urmeazã o activitate didacticã ºi spitaliceascã la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultãþii de Medicinã din Bucureºti, Clinica Medicalã din Timiºoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine ºeful Secþiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureºti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimenteazã procaine în afecþiunile reumatice, în cazul unui student þintuit la pat din cauza unei crize de artrozã.

Continuã cercetãrile într-un azil de bãtrîni ºi evidenþiazã importanþa procainei în ameliorarea tulburãrilor distrofice legate de vîrstã. Obþine rezultate remarcabile, care sînt comunicate Academiei Române.

Carol Davila

C

arol Davila (Charles Davilla) (nãscut în anul 1828 la Parma – decedat la 24 august 1884 la Bucureºti) a fost medic ºi farmacist român de origine italianã, nãscut în Parma, cu studii în Germania ºi Franþa.

Urmeazã Facultatea de Medicinã din Paris, pe care o absolvã în februarie 1853. Soseºte în România la 13 martie 1853, la nici 25 de ani, dupã ce ºi-a dat doctoratul la Paris ºi dupã ce a ajutat la stingerea epidemiei de holerã din 1849, în Champigne ºi Cherre. Ar fi trebuit sã stea în Valahia doar 3 ani, dar stã pînã la sfîrºitul vieþii. A venit încã din 1853 în Bucureºti, invitat de domnul Barbu ªtirbei, pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învãþãmîntului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din Bucureºti. În 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanþe, care s-a distins apoi în timpul Rãzboiului de Independenþã. Modeleazã viaþa medicalã sub patru domni, dintre care trei îi devin prieteni. În Bucureºti, la sosire, impresioneazã pe Vodã Barbu ªtirbei, cînd se prezintã dupã trei zile cu rezultatele unei prime inspecþii sanitare ºi cu proiecte de reformã. Al doilea domn pe care îl cîºtigã Davila de partea lui este Alexandru Ioan Cuza. Azilului sãu de orfane, întemeiat la Bucureºti, îi dã numele Elena Doamna, dupã soþia lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape ºi Regina Elisabeta. Al treilea domn este Carol, sub a cãrui protecþie îºi desãvîrºeºte, în cea mai mare mãsurã, opera.

Ioan Pop de Popa

I

oan Pop de Popa (nãscut la 6 octombrie 1927, Oradea) este profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vascularã. A efectuat prima operaþie pe cord deschis la 5 aprilie 1973, la Tîrgu Mureº. În perioada 2000-2004 a fost senator.

S-a nãscut în Oradea, din pãrinþii: Ioan (profesor de ºtiinþe agricole), mama: Lucreþia, casnicã. La Oradea, în perioada 1934-1938 a urmat ºcoala primarã, dupã care Liceul Emanuel Gojdu (clasele I-II). Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuº, unde a urmat clasele III-VII la liceul „Samuil Vulcan”. În anul 1944 participã voluntar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. Dupã eliberarea Ardealului, îºi continuã studiile (clasa VIII) la liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, dupã care la Facultatea de Medicinã Generalã din Cluj, pe care o absolvã cu diplomã de merit Magna cum laudae ºi este declarat doctor-medic. Între anii 1949-1954 este numit preparator la Institutul de Anatomie umanã ºi chirurgie operatorie a IMF Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generalã nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana. În perioada 1953-1954 a realizat prima inimã ºi primul plãmîn artificial din România, atunci printre primele patru din lume.

Efectueazã primele circulaþii extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluþii în CEC. În 1958 realizeazã experimental primele transplante cord-plãmîn. În 1957 obþine prin examen titlul de medic specialist chirurg în cirurgia generalã. În 1960 se specializeazã în chirurgia cardiovascularã la Spitalul Fundeni, Bucureºti, sub conducerea profesorului doctor Voinea Marinescu.

La data de 23 august 2004, colonelul în retragere Ioan Pop de Popa din Ministerul Apãrãrii Naþionale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) în retragere.

Pag. a 22-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (31) Ce-aº mai putea sã spun? Am slujit revista Gospodãriei de Partid, secretarul C.C. al aceea, fãrã sã fi fost angajat vreodatã la ea, din P.C.R. Ion Coman, ce sã mai zic: de cîte ori 1976, aproape 15 ani. Am fost plãtit simbolic, ca l-am cãutat, nu putea fi gãsit, nici la sã nu zic în batjocurã, cu sume între 40 ºi 210 lei scrisori sau memorii nu mi-a rãspuns vreode poezie sau de articol. Erau oameni care o datã, aºa cã mã gîndeam cu ciudã cum a cumpãrau numai pentru articolele Patronului ºi reuºit el sã-i dãruiascã lui Nicuºor o puºcã ale mele. Noi am suplinit chiar rolul Statului în de vînãtoare cu patul de aur (marca ultimii patru ani, realizînd Almanahurile acelea Holland and Holland), pe care o primise de mare succes, de pe urma cãrora au fost plãtite cadou de la un omolog al sãu dintr-o lefurile artiºtilor de la Teatrul Naþional, Teatrul armatã vesticã, armã cu care nãrodul copil Giuleºti, Operã, Operetã etc. ªi vine Mircea al lui Ceauºescu a împuºcat muflonii de la Micu, în chip de revoluþionar, sã se „desoliSnagov, ocrotiþi prin lege. (Îþi aminteºti, darizeze cu vehemenþã“ de noi. Ce poate face Viorel Sãlãgean, cum prin 1982, într-o bãutura din om! Tot el publicã în pagina 1 o dimineaþã, îþi relatam intrigat episodul pleaºcã interminabilã, intitulatã „Adio ºi n-am acesta, pe cînd treceam noi rebegiþi, spre cuvinte“. Ba ai cuvinte: busuioacã, crîmpoºie, redacþie, pe lîngã statuia mongolului din jidvei, vodcã, secãricã º.a.m.d. Cel mai afectat e Piaþa Scînteii?) Singurul care s-a zbãtut Iunie 2004.

Pe stadionul din comuna Mogoºoaia, preºedintele Barbu, sãracul. Înþeleg sã-l fi înlocuit vreun pentru mine a fost Silvestru Vîrtosu, secrePRM îl prezintã publicului pe fostul ºi actualul primar, dr.

Dan Sadoveanu, sau Arghezi - dar Micu ºi madam tarul Consiliului Popular, dar el n-avea Claudiu Tãnãsescu. În acest tablou de familie se disting ºi alþi frunBrînzã (fostã Colomieþ, viitoare Lucaciu)?! Ce nici o putere în faþa universului închis al taºi ai partidului: deputaþii Corneliu Ciontu, Lucian Bolcaº, Daniela vremuri de ocarã! Aºadar, din Eugen Barbu „nu Gospodãriei de Partid. Aºa cã sã nu ne Buruianã-Aprodu, Vlad Hogea, Gelil Eserghep, Ion Dolãnescu ºi va rãmîne nimic în literaturã“. Bravo, Micule, mirãm prea tare cã s-a ales praful de las’ cã rãmîne din tine „Singur în Mongolia“, senatorii Mihai Ungheanu, George Pruteanu, Dorel Onaca. ºandramaua fostului regim. Prea se unde umblai zi ºi noapte atît de abþiguit, încît românaºi disperaþi fac greva foamei.

Mã bucur cã încuscreau toþi numai între ei, ca în Almanahul credeai cã te afli în Mangalia, cã tot nu diferã decît lumea începe sã înþeleagã (cam greu, ce-i drept!) un nobiliar Gotha.

Prea trãseserã obloanele. ªi astfel vreo cîteva litere. Cît despre Ileana Lucaciu, îmi vine adevãr elementar: democraþia cu burta goalã e zero se face cã a cãzut ºi regimul ºi eu n-am mai putut sã vãrs: Barbu a fãcut-o om, i-a schimbat repartiþia barat. ªi mai e un adevãr de priceput: pot oare sã sã mã mut lîngã tata - singurul care a mai rãmas de la facultate ºi a adus-o la revistã, a schimbat ºi primeze drepturile omului în faþa drepturilor þãrii? în viaþã dintre pãrinþi.

Acum, casa a fost înºfãcatã repartiþia primului ei bãrbat, actorul Ion Colomieþ, Un subiect de reflecþie.

Dar, iatã ce zicea Schiller de þãrãniºti.

Mai au vreo zece clãdiri în Bucureºti. pe care l-a adus în Bucureºti, pe urmã bãiatul a fugit de acasã, exasperat de urîþenia ºi rãutatea acestui într-un „Lied“ al sãu: „E primejdios sã bãrbãþoi (femeia fãrã þîþe, uscatã ºi extraplatã ca un trezeºti leul, e nimicitor dintele tigrului, ceas japonez, ori ca ºipca de cãlcat rufe), s-a dus dar cel mai groaznic din tot ce-i groaznic acest Colomieþ la prima lui dragoste, pe Gabroveni, este omul în nebunia lui“.

16 IANUARIE 1990. În cursul la fiica Margaretei Pogonat, ºi-a lins rãnile acolo cîtedimineþii, îmi iau inima în dinþi ºi fac o va luni, apoi s-a speriat de reclamaþiile cotoroanþei, vizitã la sediul central al þãrãniºtilor. Nu aºa cã s-a întors acasã, dar pe urmã tot a scãpat de sã mã înscriu la ei, Doamne fereºte, ci sã ea, fugind în S.U.A.! Pe muierea asta acrã ca o încerc sã-i înduplec sã renunþe la cãsuþa aguridã, animal ciudat, care nu ºi-a cunoscut decît din Str. Dr. Staicovici nr. 25, pe care au interesul personal, toatã viaþa (ºefã de pionieri, secrepus mîna ºi vor s-o transforme în sediul tarã U.T.C., secretarã P.C.R., delegatã la Plenare ºi Filialei sectorului 5. Încã de pe cînd trãia Congrese, maºinã Lada, apartament proprietate, mama am vrut sã mã mut aici, ca sã-i pot turnee peste hotare cu tot felul de teatre etc.), interes ajuta pe ai mei casa lor e la zece metri realizat în mare parte pe spinarea lui Eugen Barbu ºi cu deschiderea fãcutã de legitimaþia de la distanþã. Acolo locuia un doctor pe nume „Sãptãmîna“ - ei, bine, pe muierea asta daþi-mi voie Degeratu, care în vara lui 1989 a plecat Iunie 1978. În faþa bisericii unde s-a oficiat slujba religioasã s-o avertizez cã atunci cînd va suferi o nenorocire în Germania, avea actele depuse mai cumplitã, de la ticãloºia asta i s-a tras, adicã a bãtut-o demult. Cu cîteva zile înainte de plecarea la cãpãtîiul marelui compozitor Ludwig van Beethoven, din Dumnezeu! Dacã, fireºte, Dumnezeu mai poate sã lui, i-am fãcut o vizitã. Avea un cîine lup Viena (martie, 1827) s-au fotografiat doi fraþi: Pavel ºi batã pe cineva care aratã în halul ãsta, cu o dentiþie enorm. Întrebîndu-l cui va lãsa cîinele, Corneliu Vadim Tudor. Fotografia a fost realizatã de dirijorul de cal mort într-o rîpã, cu un rudiment de creier care am primit un rãspuns care m-a bucurat: Dumitru Goia, din Basarabia. o face sã ducã la gurã tot ce-atinge. „Cui sã-l las? ÎI iau cu mine, i-am fãcut o Dar, sã revin la aceastã zi însoritã. Încep sã plece cuºcã din aluminiu ºi îl îmbarc în avion!”. Bravo, útia nu glumesc, recupereazã repede timpul pierromânii din þarã, pe capete. Mai mult ca sigur cã doctore, aºa aº fi fãcut ºi eu. Cea mai cumplitã dut. La sediul þãrãniºtilor mã izbesc nas în nas cu datoritã evenimentelor din 12 ianuarie. În faþa tragedie pentru un cîine este sã-l abandoneze bãtrînul Traian Mureºan - fost ºef la Gospodãria Ambasadei S.U.A. demonstreazã sute de oameni, cu stãpînul. Pentru cã omul este pentru animal ceea ce de Partid, fost ºef de unitate la restaurantul pancarte, pe care stã scris „Vize pentru U.S.A.“. La este Dumnezeu pentru om - adicã Demiurgul, „Mãrul de Aur” ºi tatã al preºedintelui clubului micã distanþã, lîngã Hotelul Intercontinental, cîþiva Stãpînul Suprem. Dar, n-am putut obþine locuinþa.

Progresul. Pînã acum, era respectuos, nu ºtia cum Exista o prevedere stranie, con- sã ne serveascã, pe mine ºi pe Barbu, se dãdea form cãreia casele eliberate peste cap sã ne facã rost iarna de pepene murat, ba prin plecarea definitivã din chiar ºi de brazi de Crãciun, ce-i drept, ºi noi l-am þarã intrau în patrimoniul ajutat de cîte ori a avut nevoie. Astãzi, însã, Nea Gospodãriei de Partid. Ori, eu Mureºan e marþial, a intrat într-un rol nou, mã nu aveam pe nimeni acolo. priveºte de sus, are aerul cã se ruºineazã cu mine.

Tovarãºul Velea de la „Ce faci, Nea Traiane, te înscrii la þãrãniºti?“ îmi Gospodãrie mi-a spus-o pe rãspunde cu superioritate: „De cînd mã ºtiu am ºleau, telefonic: „Nu v-o putem fost þãrãnist!”. Bravo, domnule, deci ºi cînd erai da, nu sînteþi activist de partid!”. colonel de Securitate tot cu Maniu-Mihalache I-am replicat: „Bine, domnule, trãgeai, te-ai dedublat bine, nu ne-am prins. Ce-i dar pentru voi conteazã mai mult drept, la luxosul sediu al P.N.Þ., îmbrãcat în un ginericã sau un nepot decît oglinzi ºi marmurã, am fost primit frumos de cãtre un scriitor care vrea sã-ºi ajute mai vechile mele cunoºtinþe Pop Iftene ºi Liviu pãrinþii bolnavi?”. Am încercat Petrina. Am ocazia sã îl cunosc ºi pe Coposu. Îmi sã vorbesc cu ªtefan Andrei. spune textual: Domnule Vadim, eu te-am citit Mi-a promis ºi el o datã, de întotdeauna, pînã ºi articolele de sport þi le savudouã ori. A treia oarã cînd l-am ram Am vrut o datã sã-þi trimit o scrisoare. Am sunat ºi mi-a rãspuns Violeta, înþeles cã ai scris despre Ceauºescu, pentru cã ºi eu mi s-a spus sã aºtept pe fir, am l-am apreciat - a fost un patriot. De ce trebuia sã Decembrie 1983. La Librãria „Mihail Sadoveanu“, din Capitalã, are stat preþ de vreo trei minute, scrii însã despre nevastã-sa, la valoarea dumitale? loc lansarea volumelor „Saturnalii“ ºi „Istorie ºi Civilizaþie“, de dupã care o mînã dibace a (va urma) Corneliu Vadim Tudor. Cu acest prilej, realizatorul de Televiziune închis telefonul pe ºest. Atunci (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Aristide Buhoiu îi ia un interviu autorului, pentru emisiunea „Album am scris un aforism care sunã Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) duminical“, înregistrînd inclusiv un poem din „Saturnalii“ (carte care, aºa: „Ce cîºtigã Puterea prin în aprilie 1984, la presiunile unor evrei abuzivi, a fost retrasã din librãrii grandoare, pierde prin mojicie“.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ Cît despre ºeful suprem al ºi biblioteci ºi datã la topit).

Pag. a 23-a – 24 iunie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Ziariºtii ºi trãdarea de þarã (2) (urmare din pag. 1) Da, pentru cã trãdãtori de þarã se numesc toþi ºmecherii ãºtia avizi de cãpãtuialã, care cred cã dintr-o infantilã mînuire a plaivazului, din douã vorbe ºi trei virgule puse anapoda pot face presã în România, pot hotãrî destine de oameni, pot sã aibã un cuvînt decisiv de spus privind soarta acestei þãri. Vechea tendinþã hegemonistã a „Scînteii” se pare cã n-are lecuire, iar prin mijlocirea acestei nulitãþi desãvîrºite care e Andon Sergiu vrea sã capete ºi o legitimitate aºazis democraticã. Este cu totul regretabil cã aceste ºulfe bãtîne ca Andon, Bãcanu, Cristoiu, Nistorescu ºi alþi psihopaþi ai puterii nu pricep un lucru elementar: va veni foarte curînd o zi a judecãþii tuturor acelora care au batjocorit þara asta, cu documente ºi probe expuse la vedere, iar atunci nu-i va mai scãpa nimeni de furia Poporului Român! Ne judecaþi voi pe noi? Cine sînteþi voi? Cine v-a dat dreptul acesta? Nu vã daþi seama cã totul se vede, cã românii nu sînt nici orbi, nici proºti ºi va suna odatã ceasul socotelilor adevãrate, naþionale, ºi o sã pãþiþi, în linii mari, cam ce au pãþit ursarii criminali din Bolintin? Oricum, pînã atunci puteþi fi siguri de un lucru: publicul din Transilvania l-aþi pierdut definitiv! Pentru cã sînteþi necinstiþi, pentru cã vã înfrãþiþi cu duºmanii de moarte ai românismului, pentru cã aþi prins din zbor trei cliºee democratice ºi cinci nume de diplomaþi ºi agenþi

strãini, crezînd cã aºa veþi impresiona ori veþi speria pe cineva, cînd, în realitate, sînteþi niºte iude ale neamului românesc. În încheiere, ne exprimãm un singur regret: pentru colectivul de la „Adevãrul”, pentru oamenii buni ºi cinstiþi pe care îi cunoaºtem de ani de zile, alãturi de care am mîncat aceeaºi pîine în presã. Iatã cã datoritã a doi carieriºti nefericiþi - întîi Novãceanu, iar apoi Andon - fostul ziar „Scînteia” a ajuns un fel de sperietoare a lumii, un cazan sub presiune, o arenã a luptelor sîngeroase de cocoºi. ªtiþi unde e diversiunea? În vreme ce Novãceanu joacã pe cartea guvernului, Andon ºi ceata lui de înfometaþi vor sã privatizeze ei ziarul, aºa cã automat s-au îndepãrtat de guvern ºi s-au apropiat de presa opoziþiei. Dacã guvernul va decide cã Novãceanu nu putea fi demis din postul de director ºi va facilita revenirea lui, „greviºtii japonezi” de la „Adevãrul” vor striga ca din gurã de ºarpe cã ei sînt persecutaþi pentru cã s-au luat de guvern! În trocul ãsta ca la oborul de porci a intrat ºi preþul judecãrii draconice a revistelor noastre. A avut nevoie procurorul Andon de o masã de manevrã, de un spate care sã-i asigure miºculaþiile ºi sã þinã guvernul la respect? Nimic mai simplu, a fost ajutat imediat, pactul cu Bãcanu ºi ungurimea s-a semnat ca într-un garaj al Mafiei, dar cu o condiþie: condamnarea publicã a revistelor aºa-zis naþionaliste! Nu-i nimic, noi n-avem

Bollywoodizarea României România e demnã de Cartea Recordurilor, încã o datã am intrat în cãrþile de istorie. Sîntem, poate, singura þarã democraticã în care un cetãþean aflat în arest este reales de cãtre concetãþenii sãi cu o majoritate zdrobitoare. În acelaºi timp, aceiaºi cetãþeni îºi declarã adeziunea faþã de lupta anticorupþie. Tot aici, ministrul de Interne, care se ocupã de corectitudinea alegerilor, este acuzat de plagiat ºi furt intelectual.

De-a lungul istoriei noastre milenare am dat diverse nume acestui fenomen, care permite coexistenþa unor idei contradictorii ºi acceptarea, simultan, a unor atitudini incompatibile. I s-a spus „paradoxul român” sau filozofia lui „întru”. Pentru aceastã combinaþie de înãlþãtor ºi dezgustãtor unii au inventat expresia: „Afarã e vopsit gardul, înãuntru leopardul!”. Am fãcut mereu dea lungul istoriei acþiuni similare cu cele care au dus la crearea celebrelor sate ale lui Potemkin din Secolul XVIII. Erijîndu-se în apãrãtori ai creºtinãtãþii, voievozii þãrilor româneºti s-au turcit fãrã probleme. Mai recent, am construit veseli comunismul în România fãrã sã avem vreo aderenþã la idealurile marxismului ºi am mimat fanteziste recolte la hectar. Iar acum, în epoca multimedia ºi a comunicãrii prin reþele de socializare, aceastã abilitate milenarã poate fi descrisã ca o formã de bollywoodizare. Bollywoodizarea contemporanã are aceeaºi finalitate ca ºi în trecut, singura diferenþã este aceea cã are loc cu alte mijloace de transmitere. De fapt, ce este bollywoodizarea spaþiului public autohton? Ea presupune coexistenþa paradoxalã a un soi de divertisment sordid, a amuzamentului gratuit, ºi a grãmezilor de mizerie ºi sãrãcie. Bollywoodizarea înseamnã ascunderea dizgraþioasã a unor cumplite realitãþi economice, sociale ºi morale sub o pojghiþã subþire de aparenþe spectaculoase. Bollywoodizarea nu are legãturã cu relaþia amoroasã dintre o prezentatoare TV de la noi ºi o vedetã de cinema din India, ci cu dihotomia indecentã între spectacolul media ºi vieþile semenilor noºtri. Iar bollywoodizarea acceleratã a României este vizibilã mai ales la nivelul evoluþiilor macroeconomice, care indicã o pauperizare acceleratã a majoritãþii, însoþitã de o îmbogãþire deºãnþatã a unei mici pãturi sociale. De fapt, începînd cu 2013, România a înregistrat constant o creºtere a Produsului Intern Brut, între 3,4% (în 2013) ºi 2,9 (estimare pentru 2016). În acest sens, aparent, sîntem un fenomen european, un fel de „tigru al Balcanilor”, care înregistreazã un spectaculos succes al economiei de piaþã. Aici intervine bollywoodizarea economicã. Pentru cã, aidoma filmelor fãcute la Mumbai, în timp ce bogaþii se bucurã de o incredibilã dezvoltare ºi o prosperitate fãrã precedent, sãracii nu pot decît sã priveascã nãuciþi,

sã se uite ca proºtii la spectacolul greþos al unei existenþe deºãnþate. Vieþile spectaculoase ale bogãtanilor României sînt cu atît mai ofensatoare cu cît inegalitatea socialã este mai mare. O vedem zilnic pe strãzile din România, unde circulã bolizi care costã cît veniturile pe o viaþã ale unei familii modeste. Ca la Bollywood, rîdem, plîngem, cîntãm ºi dansãm în mijlocul unui dezastru demografic, cultural ºi politic. O altã trãsãturã a bollywoodizãrii este scenarita de proastã calitate, cuplatã cu conspiraþionita cronicã. Acceptãm cele mai mari aberaþii ca ºi cînd ar fi niºte adevãruri imuabile. Cel mai recent este scandalul Hexi Pharma. Un individ trãia ca un nabab din Punjab fãcînd averi pe mizeria din spitalele româneºti. În timp ce el cînta ºi dansa prin diverse locaþii exotice, împreunã cu tot felul de alþi „bãieþi deºtepþi”, mii de oameni mureau de boli contactate în spitale delabrate. Scenarita e praful lucios cu care este acoperitã mizeria cotidianã, aidoma sclipiciului din filmele indiene. Recent un fost ofiþer SRI ºi senator în Parlamentul României a declarat cã accidentul cetãþeanului Condrea a fost o înscenare ºi cã mortul nu a murit. Spionita a þinut, zile la rînd, capul de afiº în presa de la noi. De altfel, cu puþin timp înainte de acest episod ce pare scos din filmele de categorie B, emailurile ºefei procurorilor DNA au fost piratate de doi agenþi israelieni. Aceºti spioni dandana, dupã ce au fost arestaþi, au fost vizitaþi de mãmicile lor înlãcrimate. Spectacolul lamentabil. Ce e cu toate aceste spectacole de prost gust? Ele nu fac decît sã ascundã o realitate tristã: România este cea mai sãracã þarã a Uniunii Europene. În fond, care este realitatea româneascã cruntã, dincolo de artificii, conspiraþii ºi intrigi de culise? Privitã din afarã ºi cu obiectivitate, România oferã un spectacol dezolant. Majoritatea indicatorilor noºtri sociali ºi economici ne poziþioneazã pe ultimul loc în Uniunea Europeanã. Conform raportului de þarã al Comisiei Europene, cea mai mare parte a populaþiei þãrii noastre este în continuare la limita sãrãciei. Conform datelor CE, 40% dintre concetãþenii noºtri trãiesc în pragul sãrãciei ºi al excluderii sociale, iar 28% dintre aceºtia sînt expuºi unor lipsuri materiale severe.

România are cea mai mare populaþie ruralã din Uniunea Europeanã, care trãieºte în condiþii de sub-dezvoltare, în timp ce cîteva mii de bogãtani ai patriei deþin mai bine de un sfert din avuþia naþionalã. Informaþiile furnizate de cãtre Eurostat cu privire la indexul inegalitãþii demonstreazã cã mecanismul bollywoodizãrii este o realitate socialã cotidianã. La distribuþia veniturilor sîntem chiar sub Bulgaria, iar sãracii din România au cea mai micã putere de cumpãrare de la nivel european. Vedem efectul bollywoodizãrii în sistemul românesc de sãnãtate ºi

de pierdut decît lanþurile. La acuzaþia acestei gãºti de anonimi cum cã noi am fi încãlcat democraþia, noi rãspundem sec: voi aþi trãdat România! Ceea ce ne amuzã copios este spaima pe care a tras-o acest Andon cînd a auzit cã, departe de a ne fi teamã de comunicatele lor janghinoase, ne pregãtim sã dãm un rãspuns: nea cãutat la telefon de mai multe ori ºi s-a mirat cã numele lui nu spunea nimãnui nimic, n-avea nici o autoritate. Aidoma lui Claudiu Iordache ºi altor maimuþoi care ºi-au fãcut vise de mãrire pe spinarea unor tineri morþi în Revoluþie, acest Andon loveºte apoi fuge, se sperie ºi el de posibilele consecinþe dupã care revine, se gudurã ºi ne cautã pentru a ne îmbuna. Ba chiar i-a explicat unui amic comun cã aici a fost vorba de niºte culise, de un joc inteligent politic ºi de alte inepþii de-astea. ªi ne mai amuzã ceva: ni-l imaginãm pe dl. Petre Roman þinînd alviþa „Adevãrului” legatã cu o sfoarã, iar dedesubt, din groapa cu furnici, doi maidanezi flãmînzi - Novãceanu ºi Andon - sar cu rîndul sã o apuce. Ce-i drept, am auzit cã primul îºi va face un ziar particular, pe care i-am sugera sã-l intituleze „Mituþoiul liber”. În concluzie, se poate remarca un adevãr de sintezã: comunicatul poliþienesc cu titlul „Presa românã în primãvara anului 1991” a fost scris de presa maghiarã. Aºteptãm comunicate similare ºi pentru celelalte anotimpuri: presa românã în vara, toamna ºi iarna anului 1991, dar ºi 1992, avînd în vedere particularitatea acestui anotimp de a cãlãri în ºeile a doi ani. Dar, pînã atunci, duºmanii noºtri ºi ai þãrii vor fi pulbere ºi scrum...

Sfîrºit în educaþie. Dacã ne uitãm la spitalele în care oamenii mor pe capete, deºi peste jumãtate din decese puteau fi evitate, vedem cum sume colosale - peste 30 de miliarde de lei (din care 8 miliarde de lei bugetul Ministerului Sãnãtãþii, restul ai Casei de Asigurãri) – sînt direcþionate cãtre îmbogãþirea unor firme private. Bogãtanii ºi politicienii din România se trateazã în strãinãtate, în timp ce oamenii de rînd trebuie sã îºi aducã medicamente de acasã pentru a fi trataþi. Despre sistemul de învãþãmînt ce sã mai vorbim, avem în continuare cel mai scãzut nivel al finanþãrii învãþãmîntului din Uniunea Europeanã (raportat la PIB). Conform informaþiilor oferite de statisticile europene sîntem þara cu cele mai reduse investiþii în cercetare ºi dezvoltare ºi avem printre cele mai scãzute nivele de inovare din Uniunea Europeanã.

Aceasta duce la bollywoodizarea educaþiei, respectiv constituirea unui sistem bazat pe discrepanþe enorme, exprimate prin coexistenþa spectacolului iluzoriu al tinerilor care ajung la mari universitãþi europene, dar care obtureazã realitatea copiilor din zonele rurale, fãrã acces la condiþii minimale de educaþie. Contradicþia este flagrantã dacã vedem din rapoartele europene cum aratã imaginea realã a þãrii în care trãim. Deºi în zona ruralã trãiesc 45% dintre copiii þãrii, acolo existã doar 1% din creºele patriei noastre ocrotitoare. Abandonul ºcolar este de peste 17%, iar situaþia este ºi mai gravã cînd vine vorba despre perspectivele de viitor ale copiiilor din aceastã þarã – pentru cei de pînã la 17 ani gradul de sãrãcie atinge cote alarmante, riscul de sãrãcie ºi excludere socialã este în acest grup demografic de 48,5%! Un alt lucru pe care îl ºtim, dar pe care trebuie sã îl vedem din perspectiva bollywoodizãrii, este dezastrul infrastructurii. Bollywoodizarea se vede din faptul cã, deºi în mod real infrastructura naþionalã – rutierã ºi feroviarã – este subdezvoltatã, oficialii din þara noastrã continuã sã facã spectacole de prost gust, cu tãieri de panglici ºi anunþuri halucinante despre proiecte de viitor. Chiar ºi celebra noastrã vitezã de Internet este o poveste de la Bollywood. Pentru cã, dacã ne uitãm la datele reale, deºi marile oraºe au broadband de mare vitezã, doar 58% din locuinþele din România sînt conectate la Internet. Încã o datã, în spatele poveºtilor de succes se ascunde o realitate catastrofalã. Uitaþi-vã la discursul Gabrielei Firea.

Deºi a cîºtigat primãria Bucureºtilor cu voturile unei minoritãþi a concitadinilor sãi, se prezintã ca o reginã a democraþiei. Deºi oraºul are mari probleme de infrastructurã ºi în pofida unei realitãþi urbane îngrozitoare, Firea cîntã ºi danseazã pe la televiziuni de parcã administraþia localã ar fi o melodramã indianã. Iar Dragnea ºi ceilalþi primari PSD-iºti o acompaniazã mustãcind fericiþi, de parcã România ar fi un loc idilic dintr-o ilustratã de vacanþã. Yaadoooon Ki Baaaraat!

DORU POP

Pag. a 24-a – 24 iunie 2016

M M II C CÃ Ã Cãlcîiul lui Ahile

ESTE NEVOIE DE O REVOLUÞIE! Despre Campionatul European de Fotbal vuieºte acum toatã mass-media. Toþi sînt mari specialiºti, dupã cum este ºi vorba cã românul se naºte poet sau fotbalist. Din pãcate, nu sînt specialist ºi de aceea, cînd am o pãrere legatã de unele probleme ale fotbalului, o verific la portarul generaþiei de aur, charismaticul Bogdan Stelea, care ne-a rãmas prieten apropiat dupã întîmplarea petrecutã cu mulþi ani în urmã, cînd s-a vindecat de o întindere muscularã, la sfaturile subsemnatului, în mai puþin de zece zile, fapt nemaiîntîlnit în tratamentul clasic cu doctorii ºi fizioterapie pentru întinderile musculare. Astfel, îndrãznim sã avem pãreri, bazaþi pe experienþa noastrã personalã, ºi pe noþiuni elementare de fiziologie a efortului, sau de psihologie. Iatã cîteva cauze ale eºecului suferit de echipa noastrã.

Schimbarea cãpitanului echipei sau a medicului în ajunul întrecerilor a fost o mare greºealã.

Fostul cãpitan Raþ era agreat de întreaga echipã.

Se bucura, datoritã seriozitãþii ºi experienþei lui, de preþuirea întregii echipe ºi nici un motiv nu justifica înlocuirea lui. Ca sã nu mai vorbim de mãsura luatã de Federaþie de a renunþa la serviciile medicului Pompiliu Popescu, specializat, o viaþã întreagã, în îngrijirea fotbaliºtilor ºi mai ales a celor de la echipa naþionalã, pentru un medic nou, cu mai puþinã experienþã. Sîntem convinºi cã Pompiliu Popescu ar fi putut atenua cãderea fizicã deplorabilã pe care a avut-o echipa noastrã în repriza a doua în meciul cu echipa Elveþiei. Mai ales cã doctorul Pompiliu putea sã atragã atenþia selecþionerului cã oamenii sînt obosiþi, chiar în cantonamentul de pregãtire. Îmi amintesc cum, la început, cînd l-am cunoscut pe Bogdan, acesta era în Poiana Braºov în pregãtirea pentru o mare competiþie condusã tot de Anghel Iordãnescu. Seara, Bogdan îmi dãdea telefon sã-mi spunã cum, dintre toþi ceilalþi jucã-

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E tori, el sãrise la proba de lungime de pe loc cel mai mult ºi cum la alergãrile pe munte sosea primul, întrecîndu-i pe toþi jucãtorii de cîmp. I-am atras atenþia atunci sã nu se mai întreacã cu ceilalþi, ci, dimpotrivã, sã rãmînã în coada grupului, deoarece nu va cîºtiga în detentã sau în reacþii executînd la maximum atîtea eforturi de rezistenþã. M-a ascultat, povestindu-mi cum Generalul îi supunea zilnic la eforturi de rezistenþã maximã. Rezultatul a fost aºa cum am prevãzut. Echipa a mers bine la primul meci, datoritã cîtorva zilei lãsate mai uºor, iar în celelalte meciuri a cãzut complet, astfel încît, la ultimul meci în care am fost eliminaþi, Stelea a fost cel mai bun de pe teren !

Stricteþea în programul de pregãtire, „militãria“, a fost, de asemenea, exageratã ºi mai ales lipsitã de tact, deºi, pentru jucãtorii noºtri, a fost necesarã. Antrenamentele grele nu au ajutat. Era nevoie de un program de relaxare, deoarece jucãtorii veneau dupã un sezon greu, în care acumulaserã multã obosealã. Trebuiau, cum se spune, încãrcate bateriile ºi, în mod special, acomodarea jucãtorului cu partenerii lui de joc, repetarea diferitelor scheme de joc la care se pare cã Iordãnescu se pricepe bine. Departe de noi gîndul cã Iordãnescu a fãcut totul greºit, dar aceste observaþii pot fi utile în viitor. Cît despre determinarea jucãtorilor, aceºtia au fost motivaþi, dar aceasta nu a fost suficientã, dacã au fost vlãguiþi de puteri. În sfîrºit, nu trebuie uitat cã în orice partidã de fotbal, dar ºi în alte sporturi, norocul, ºansa, pot avea un rol decisiv. Nu vom uita uºor cît de lipsit de ºansã a fost Ronaldo, socotit cel mai bun jucãtor din lume în acest an, în meciul Portugaliei cu Austria, cînd mingile lui au refuzat sã intre în poarta adversarului. Noi nu putem spune cã am fost buni, dar cã nu am avut noroc.

Dar nici invers. În orice caz, în fotbalul nostru este nevoie de o revoluþie care sã înceapã de sus, de la Federaþia de specialitate .

SILVIU DUMITRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

EURO - 2016

HAI ROMÂNIA! 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9

Exorcism (3) Ritualul de exorcizare din cadrul Bisericii romano-catolice nu poate fi practicat de orice preot, ci numai de cei specializaþi. Mai mult, preotului abilitat nu i se permite sã-þi exercite acest drept la simpla cerere a familiei celui considerat a fi posedat. Exorciºtii au nevoie de o aprobare specialã de la superiorii lor. Înainte de a da o astfel de aprobare, se procedeazã la o verificare serioasã, pentru a fi siguri cã cel despre care familia crede cã este posedat nu este, cumva, doar un om cu minþile rãtãcite. Cu ani în urmã, revista Paris Match a publicat un articol, în care se evoca o colaborare strînsã între medici psihiatri ºi preoþi specializaþi în practicarea exorcizãrii. Dupã verificãrile de rigoare, ei îi trimiteau pe cei afectaþi de grave tulburãri de la unul la altul, pentru a evita ca un posedat sã fie tratat de un medic ºi invers. Yami Kamui-Krueger, în lucrarea sa „Supranaturalul dezvãluit“, dedicã exorcismului un capitol întreg, pe care-l numeºte Rãzboiul spiritelor rãtãcitoare.

Acesta porneºte de la ideea cã, indiferent de faptul cã posedarea are sau nu o existenþã obiectivã, fenomenul nu poate fi ignorat, ceea ce a fãcut ca toate religiile lumii sã încerce sã gãseascã diferite modalitãþi prin care un om chinuit sã poatã fi eliberat de rãul care-l macinã. Ritualul ortodox este mult diferit de cel practicat de Biserica catolicã.

Mai întîi, este eliminatã rigoarea impusã de catolici. Nu existã preoþi specializaþi care sã ofere ajutor celor presupuºi a fi posedaþi ºi nici verificãri foarte atente, cu scopul de a fi siguri cã boala psihicã nu poate fi luatã în considerare. Orice preot poate citi la cãpãtîiul celui care se presupune cã este posedat Moliftele Sfîntului Vasile. Cîteva posturi de televiziune au prezentat exorcisme practicate la mînã-

stiri, care nu pãreau deloc convingãtoare. Femeile care urlau ºi se contorsionau în toate felurile pãreau mai degrabã atinse de isterie, posibilitatea ca ele sã simuleze posedarea nefiind exclusã. Din pãcate, a fost prezentat ºi un caz de-a dreptul hilar, cînd un preot îl aºezase în patru labe pe cel considerat de familie cã este posedat ºi-l cãlãrea ca la un rodeo. Aceste imagini ar trebui sã fie suficiente pentru ca Patriarhul sã ia niºte mãsuri care sã restrîngã dreptul de practicare a exorcismului.

Oricît de ataºaþi am fi cultului nostru strãmoºesc, nu putem nega necesitatea introducerii unei rigori, dupã exemplul Bisericii catolice. În lucrarea mai sus citatã, se susþine cã ºi obiectele pot fi posedate. Acest lucru a dus la elaborarea unor teorii privitoare la bîntuiri. Se pot vedea pe micul ecran documentare care prezintã cazuri de case bîntuite, în care diverse obiecte danseazã prin aer, spre groaza membrilor familiei. Desigur, scepticii vor face haz ºi vor susþine cã existã explicaþii logice ale acestor fenomene. În unele cazuri, chiar existã explicaþii pentru unele întîmplãri ciudate, care par sã aparþinã domeniului paranormal, dar asta nu ne dã dreptul sã considerãm cã, în toate aceste situaþii, oamenii au halucinaþii sau cã unele defecþiuni ale sistemului de instalaþie sînt responsabile pentru rãul resimþit de locatarii unor case. A fost elaboratã ºi o teorie prin care se susþine cã în locurile unde existã reprezentãri ale unor persoane din viaþa realã, cum ar fi muzeele figurilor de cearã, se creeazã o realitatea paralelã, propice sã „primeascã“ anumite spirite. Se spun multe despre cimitire, care sînt considerate ca fiind locuri bîntuite, pentru cã se crede cã sufletele rãmîn mult timp ataºate de trupul pe care l-au pãrãsit. (va urma) MARGARETA CHETREANU

10 ORIZONTAL: 1) Cel mai bun jucãtor al meciului România – Elveþia (Ciprian); 2) Gazda acestui turneu final ºi adversara noastrã în meciul de deschidere a competiþiei; 3) Fundaº al echipei franceze (Adil; Sevilla) – Gignac André (atacant francez) – Puiu Iordãnescu; 4) Perioada lui Andone!

– Valorosul atacant al Naþionalei României (Nicuºor); 5) În cont! – Fost fotbalist ºi actual antrenor moldovean (Iurie; n.

1964); 6) Mijlocaº lateral/ extremã la clubul Steaua ºi la Naþionalã (Alexandru) – Tamas Priskin (atacant ungur); 7) Evaluarea unui sportiv – Anglia la final! 8) Cu vederi înguste (fig. pl.) – Jucãtor brazilian la Southampton (do Prado); 9) Începe atacul! – Animal marin cu aspect de floare; 10) Stanciu între coechipieri – Deziluzionat.

VERTICAL: 1) ... Galilor, componentã a grupei B, alãturi de Anglia, Rusia ºi Slovacia – Fundaº belgian (Laurent; n.

1985); 2) Fotbalist ivorian în campionatul francez (F. C. Pau) care a evoluat ºi la Dinamo Bucureºti în perioada 2007 – 2009 (Attoukora) – Primele din Italia! 3) Thomas François Meunier (fundaº belgian; n. 1991) – Jucãtor elveþian în Bundesliga (Elvedi; n. 1996); 4) Echipã de fotbal din Grecia (Salonic F. C.) – Jucãtor în echipa noastrã Naþionalã (Adi); 5) Extreme din România! – Totalitatea mijloacelor ºi procedeelor necesare impuse de antrenorul Anghel Iordãnescu pentru atingerea unui scop; 6) Componentã a grupei F la EURO 2016, alãturi de Portugalia, Islanda ºi Austria – Teme! 7) Alt valoros atacant român (Bogdan; n. 1987) – Debutul lui Gianluigi Buffon!

8) Abis! – 15 din Cehia! – Portarul de rezervã al României (Silviu jr.); 9) Mijlocaº al echipei noastre Naþionale (Mihai); 10) Pasãre de pradã – A înscris golul victoriei Franþei în partida de deschidere cu echipa României (Dimitri).

DICÞIONAR: GULY, ANOH. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „MILITARÓ: 1) CAMARAD – TOC; 2) OLARI – IZOLA; 3) LIRA – ASI – EP; 4) OASTE – CAP – R; 5) NT – ARA – RIMA; 6) E – A – ETA – AER; 7) LOCOTENENT; 8) MARINAR – EA; 9) DOR – CANOTOR; 10) ERETI – ARO – M; 11) SITA – ASISTA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.