Romania mare, nr 1351

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

FEERIE DE VARÃ E-o varã pe pãmînt atît de verde de parcã stãm pe-un fund de lac frumos sticlarii suflã-n þevi mãiestre cerul ca pe-un pahar de dar cu gura-n jos vestind cu buze mari de bucurie ceremonia firii s-a stîrnit prin lujeri lungi de grîu revarsã glia un zãcãmînt de maci fãrã sfirºit E pace, iatã, spicele se-ndoaie sub bobul christoforic plin de dor lumina dupã ploaie-ºi descompune bogatul spectru doar în trei culori iar viersul dulce ºi tocmit al mierlei detunã-n turle de biserici vechi

doar colo-n jos ºi mai din jos, sub ierburi prin rãdãcini oºteni ºi cai, perechi În munþi se-aºazã vîlvele de pazã pe bãi de aur, îngerul cel bun din visele copiilor alungã aspide, vasiliscuri, cãpcãuni iar cînd, tîrziu, vãzduhul ºi pãmîntul au fost închis spre somn toþi ochii lor poetul, lacom, bea din seva zilei cîntînd acest pãmînt nepieritor.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

Nicolae Titulescu, diplomatul român care a uimit o lume întreagã (1) Nãscut în 1882, la Craiova, ca fiu al unui avocat, Nicolae Titulescu ºi-a petrecut copilãria la moºia tatãlui sãu, în satul Tituleºti, Olt. Dupã terminarea Liceului „Carol I“, la Craiova, în anul 1900, pe care l-a absolvit cu premiul de onoare, studiazã dreptul la Paris, obþinînd doctoratul cu teza „Essai sur une théorie des droits éventuels“ („Teoria drepturilor condiþionale“). În 1905, s-a întors în România, ca profesor de Drept la Universitatea din Iaºi, iar în 1907, se mutã în Bucureºti. În urma alegerilor din 1912, devine deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, iar 5 ani mai tîrziu devine membru al Guvernului lui Ion I. C. Brãtianu, ca ministru al Finanþelor. În vara anului 1918, împreunã cu alte personalitãþi române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille), înfiinþeazã, la Paris, Comitetul Naþional Român, cu scopul de a propaga în opinia publicã internaþionalã dreptul poporului român la unitate naþionalã. Acest comitet a fost recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenþiar al naþiunii române. În anii 19281936, Nicolae Titulescu a fost, de mai multe ori, ministru al Afacerilor Strãine. În primul ministeriat la Externe (1927-1928), a avut o contribuþie decisivã la acceptarea internaþionalã a punctului de vedere românesc cu privire la problema „optanþilor“ maghiari, ridicatã de Budapesta, potrivit cãreia România ar fi discriminat, la reforma agrarã din 1921, pe marii proprietari (moºieri) maghiari transilvani. Titulescu a combãtut reproºul guvernului maghiar, demonstrînd clar corectitudinea efectuãrii reformei respective de cãtre Guvernul de la Bucureºti. Începînd din anul 1921, a funcþionat ca delegat permanent al României la Liga Naþiunilor de la Geneva, fiind ales de douã ori (1930 ºi 1931) preºedinte al acestei organizaþii internaþionale. (continuare în pag. a 12-a) ANDREEA LUPªOR, FRANCESCA SAVU, STAN MIRCEA FLAVIUS, DRD. MARIUS HRISCU

NR. 1351

ANUL XXVII

A ÎNVIAT S.S.-UL! (1)

Sincer sã fiu, nu-l înþeleg deloc pe P.M. Bãcanu. Nu are ce mînca? Vrea posturi înalte în ierarhia dregãtoriilor româneºti? Pentru cã orice ar zice el astãzi - cã Securitatea i-a înscenat un proces penal, ca sã mascheze acuzaþiile politice - este o invenþie atît de rãsuflatã, atît de infantilã, încît nu o crede nici propria sa odraslã. Adicã Securitatea a inventat toþi acei oameni care au dat declaraþii împotriva lui, a inventat actele acelea ºtampilate ºi parafate pe la notariate cu vreo 10 ani înainte, a inventat seriile de motoare ale maºinilor, ori poate cã i-a bãtut bine pe numeroºii indivizi, liberi ºi cinstiþi, care apar pe traseul stufosului dosar de escrocherie bãcãnistã, ca sã-i forþeze a spune gogoºi, dupã care le-a dat drumul?! Chiar ne crede Bãcanu proºti? El nu-ºi dã seama cã se face de douã ori de rîsul lumii: o datã ca infractor mãrunt, ca geambaº de maºini, iar a doua oarã ca impostor închipuit, cu aere de lider politic? Oare chiar nu s-o gãsi cineva din preajmã care sã-i spunã sã stea în banca lui?! De furat, a furat, l-a fãcut scãpat Gh. Robu ºi i-a clasat dosarul, dar acum de ce mai þipã el ca broasca sub roþile cãruþei, de ce face atîtea valuri? Crede cã în turbulenþa asta generalã pe care o creeazã va zãpãci pe cineva ºi i se va ºterge urma propriilor infracþiuni, crede cã acuzînd la grãmadã Securitatea ºi Miliþia asta înseamnã automat absolvirea lui de niºte fraude concrete, dovedite, certificate de zeci de oameni obiºnuiþi, nu de-ai lui Postelnicu sau Vlad?! Ori poate crede Bãcanu cã împroºcînd fãrã alegere, pe o razã de 360 de grade, tot ce a însemnat Securitate ºi Miliþie în România, se va ºterge cu buretele colaborarea lui realã, tenace ºi primejdioasã, cu organele de interne, faptul cã el a fost ceea ce se numea un informator de camerã? Una dintre cele mai bune dovezi ale apetitului bãcãnist de a-ºi turna colegii numai ºi numai pentru a-ºi mai îndulci soarta penalã este urmãtoarea: tot timpul cît el a fost arestat, soþia lui a rãmas neclintitã pe postul de contabil principal la Tipografia C.C. al P.C.R., din

VINERI 15 IULIE 2016

Bucureºtii Noi, unde apãreau cuvîntãrile lui Nicolae Ceauºescu ºi documentele de partid, dar unde se tipãreau ºi paºapoartele, precum ºi alte materiale extrem de secrete. Ea intra în contact cu ele, vedea ce emisari importanþi vin pe-acolo, manevra acte oficiale cu ºtampila S.S. (strict secret) pe ele ºi mînuia bani mulþi, sute de milioane de lei. Putea sã facã Securitatea o asemenea gafã, sã lase într-un asemenea loc însemnat pentru partid ºi pentru interne pe nevasta unui deþinut politic, cum pretinde Bãcanu cã a fost? Asta s-o spunã lui Mutu, securiºtii erau bãieþi deºtepþi, cu ºcoalã americanã: ar fi îndepãrtat-o imediat - numai cã Bãcanu colabora cu ei, devenise unul de-ai lor, aºa cã i-au protejat familia.

Iatã numai cîteva dintre explicaþiile comportamentului aberant al acestui om neterminat, bîlbîit ºi de o inculturã fenomenalã, cum nu cred sã mai existe cîþiva în presa românã.

Cineva ºi-a bãtut joc de el ºi, atunci cînd a ieºit din puºcãrie (cîrlionþat, pletos ºi mustãcios ca D’Artagnan!), i-a trîntit pe cap o cãciulã prea mare pentru el. ªi îi cade sistematic pe ochi. ªi omul nu mai vede ºi face greºeli. Adicã loveºte cu urã în toate direcþiile, ca orice personaj încolþit de propriile sale gãinãrii, dã din mîini bezmetic ºi creeazã o atmosferã confuzã într-un domeniu foarte delicat. Iertaþi-mi o comparaþie, dar Bãcanu seamãnã cu un adolescent cam retardat, care de faþã cu niºte musafiri a fost rugat de tãticul lui, cu grad de general, sã desfacã masa mare din sufragerie, de-aia extensibilã, de 12 persoane: bietul copil a fãcut efortul, dar a scãpat un vînt, aºa cã imediat a început sã-ºi creeze justificãri, sã scîrþîie masa ºi scaunele, sã rîcîie covorul, ca nu cumva sã creadã lumea simandicoasã cã tocmai el produsese zgomotul acela nedorit. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Material reprodus din revista „România Mare“, nr. din 17 mai 1991)

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Eveniment istoric: Proclamarea Independenþei Republicii Moldova Au ieºit la rampã lãutarii Englezi indezirabili la Timiºoara ªapte golãnci în fundul gol Vivandierele televiziunii ªi totuºi, ungurii vor Ardealul Ana, Luca ºi cu Dej/ Au bãgat spaima-n burgheji PARTEA I Ne aflãm în Sãptãmîna Crãciunului, cea mai frumoasã perioadã a anului. Acum ne va fi mai uºor sã înþelegem cã drumul nostru spre Europa ºi spre o viaþã civilizatã nu trece nicidecum prin Ungaria, ci prin Biblie. Eveniment cu adînci reverberaþii în istoria neamului: în ziua de 16 decembrie 1990, peste 600.000 de participanþi au proclamat, la Chiºinãu, în numele întregului Popor Român dintre Prut ºi Nistru, Independenþa Republicii Moldova! Încet ºi sigur încep sã aparã cãrþi importante referitoare la Transilvania, care vor astupa gura ca o moarã stricatã a ºovinismului maghiar. Trebuie sã semnalãm mai întîi volumul „Transilvania”, apãrut în limba francezã, la Editura „La pensée universelle“, din Paris. Este vorba despre reeditarea cãrþii cu acelaºi nume, tipãritã la Cluj, în martie 1946, sub îngrijirea academicianului Silviu Dragomir. Deºi incompletã, deºi susceptibilã de a fi îmbogãþitã ºi adusã la zi, lucrarea are o deosebitã importanþã pentru mai buna cunoaºtere de cãtre Occident a realitãþilor istorice ale Ardealului, atît de denaturate, de falsificate de cãtre propaganda barbarã a honvezilor. O altã carte, de mai reduse dimensiuni, este „Primejdia Restauraþiei”, de Mihai Teofil, apãrutã la Editura Concordia. Incisivã, bine argumentatã, broºura aceasta poate smulge ropote de aplauze chiar numai prin titlurile capitolelor sale. De remarcat cã preþul tipãriturii este de numai 5 lei, ceea ce nu s-a mai pomenit de pe timpul lui Pazvante Chiorul, zis Sütö Andras. Urãm ºi noi deplin succes noului procuror-general al României, dl. Mihail Ulpiu Popa.

Acesta a fost unul dintre cei mai buni sportivi ai Clubului Steaua (secþia baschet), dar în vremea din urmã s-a afirmat ca un foarte bun jurist. Cavaler, dl.

Popa a declarat într-un interviu cã dl. Robu a pãrãsit procuratura demn, ca un învingãtor. Aºa este, întradevãr, meciul care s-a desfãºurat timp de 11 luni între dl. Robu ºi România s-a încheiat cu scorul de 11-0 în favoarea celui dintîi, mai aveam puþin ºi ni se arunca prosopul pe ring. Îi dorim fostului mare baschetbalist sã nu arunce la coº dosarele Revoluþiei, aºa cum a fãcut „învingãtorul”... Dl. Andrei Pleºu are o boalã foarte ciudatã: are boalã pe noi, adicã. Face ce face ºi ne pomeneºte mereu în plictisitoarele sale interviuri.

Ultima oarã s-a plîns împotriva unor mari categorii de cetãþeni care îºi bat joc de Mircea Dinescu, dar vãd în Corneliu Vadim Tudor „un înger exterminator”.

Asta-i situaþia... Au ieºit la rampã lãutarii, adevãraþii lãutari, despre care radioul ºi televiziunea au grijã sã ne informeze zilnic: Vijelie, Necunoscutul, Fulgericã ºi alte nume date cu catran, care au ºi ei publicul lor. În ceea ce ne priveºte, avem toatã simpatia pentru lãutarii adevãraþi ai comunitãþii þigãneºti din România ºi vom aduce în sprijinul afirmaþiei un episod prea puþin cunoscut: la sfîrºitul anului 1599, cînd gloriosul voievod Mihai Viteazul intra biruitor în Alba Iulia, în fruntea alaiului pãºea un taraf lãutãresc, care nu întîmplãtor cînta balada ciobãnaºului ce ºi-a pierdut ºi ºi-a regãsit mioarele, aceastã parabolã însemnînd, de fapt, risipirea ºi reunirea þãrilor române. Dorim minoritãþii romilor sã

C A R I C A T U R I

fie paºnicã ºi muncitoare, sã serveascã interesele þãrii care i-a primit cu atîta generozitate, iar celor zurbagii le atragem atenþia cã, dacã nu se cuminþesc ºi nu se pun pe treabã, o sã-l dãm pe Antonescu jos din pod... Se pare cã dl. Radu Câmpeanu a început sã-ºi piardã rãbdarea. Dupã ce cã un foarte obscur exil ingineresc l-a fãcut sã creadã cã este îndreptãþit sã se urce pe tronul lui Alexandru Ioan Cuza (?!), iatã-l acum cîrîind de pe ºanþ pentru un guvern de uniune naþionalã. Pe scurt, omul vrea ºi el un ciolan de ros, îl atrage puterea tot mai insistent. Personal, dacã aº fi în locul domnului Petre Roman, i-aº da acestui Câmpeanu portofoliul Economiei naþionale sau al Externelor, ca sã aibã prilejul sã dovedeascã public ce poate face pentru România ºi sã utilizeze marile sale relaþii din exterior, dupã cum ne dã de înþeles. Mãcar de-ar face treabã bunã, am fi primii care l-ar felicita. Deocamdatã, nouã nu ne iese din cap cã în urmã cu vreo cîþiva ani, în Buletinul B.I.R.E. pe care îl ºapirografia la Paris, domnia-sa interzicea acordarea clauzei naþiunii celei mai favorizate pentru România, ceea ce semãna cu un program de înfometare a acestei þãri... Penibile, revoltãtoare toate luptele pentru putere din sînul Televiziunii! În faimoasa transmisie televizatã a discuþiilor din Parlament, care a izbutit sã înfurie pe toatã lumea, s-au gãsit niºte parlamentari de un foarte mare bun-simþ, care au pus cu botul pe labe isteria hormonalã a unor persoane ce aþîþã vrajba acolo. În ceea ce ne priveºte, i-am da afarã fãrã discuþie pe toþi cei implicaþi în acest ruºinos scandal. Existã atîþi intelectuali ºi tehnicieni cinstiþi care ar vrea sã mãnînce o pîine mai bunã în þara asta. ªerpii au început sã iasã la drumul mare: în noaptea de duminicã spre luni s-a produs un act de vandalism împotriva sediului F.S.N. al Sectorului 2 din Capitalã, care a fost spart. Nu-i e bine vacii mele, cred cã unele partide se îndreaptã vertiginos cãtre autodizolvare... Sã vã mai descreþim frunþile. O tînãrã doamnã cu trei copii îi spune soþului: „Dragul meu, îþi propun sã ne oprim aici. Am citit într-o statisticã un fapt alarmant: fiecare al patrulea copil pe Planetã este chinez!” În excelenta publicaþie „Renaºterea bãnãþeanã”, din Timiºoara, continuã serialul stupefiant „Un membru al Societãþii Timiºoara se destãinuie”. Reproducem un scurt fragment din episodul VIII: „Dar Societatea Timiºoara nu acþioneazã numai în virtutea banilor primiþi. Acum, în aceste ceasuri grele, se face simþit ºi ajutorul uman venit de la «centru». Astfel, dupã «cuvîntãri prietenoase» ºi «sfaturi utile» date unor muncitori de la U.M.T., studenþilor la Buziaº ºi în alte ocazii, domnii Gwyn Barlow Jones ºi Tidey Paul Nicholas - revoluþionari de profesie veniþi de mai multã vreme în ajutorul nostru tocmai din îndepãrtata Anglie, au apãrut într-o salã de prelegeri la medicinã generalã. Cuvîntãrile þinute de cei doi m-au fãcut sã cred cã aceºtia au fost trimiºi mai degrabã de I.R.A. (Armata Republicanã Irlandezã) ca ajutor pentru Societatea Timiºoara, din cauza faptului cã prea erau instruiþi în ale revoltelor. Dacã aº fi fãcut eu acelaºi lucru în Anglia, eram expulzat în 24 de ore, iar «drepturile omului»

le citeam aici, în Timiºoara“. La Sala Polivalentã din Bucureºti a avut loc, sîmbãtã, festivitatea de premiere a celor mai buni 10 sportivi români ai anului 1990. Pãcat cã a lipsit tocmai sportivul nr. 1, halterofilul Nicu Vlad, aflat la un mare concurs în Taiwan. El este aºteptat cu încredere acasã, pentru a ridica o foarte mare greutate: salariile bieþilor români. Revenind la ceremonia desfãºuratã sîmbãtã, vom remarca prezenþa trivialã, demnã de murãturi ºi ouã clocite, a unui aºa-zis grup de dans modern poreclit „Swing“: vreo patru bãieþi cu moacã de frizeri ºi vreo ºapte golãnci în fundul gol, miºcîndu-se dezordonat ºi vulgar, într-o ritmicã obscenã, i-au fãcut pe spectatori sã tragã ºapca pe ochii copiilor. Chiar poate evolua orice jagardea pe cea mai mare scenã a þãrii?! Referitor la manifestarea amintitã, se cuvine sã remarcãm ostilitatea cu care televiziunea a popularizat orice (inclusiv maºiniºtii ºi electricienii de platou!), numai pe sponsorii cu pricina nu i-a amintit. Printre aceºtia erau Ilie Nãstase, Nadia Comãneci, revista „România Mare”, alte personalitãþi ºi instituþii. Poate cã din pricina noastrã au fost pedepsiþi ºi ceilalþi, mai ºtii? ªi dacã tot vorbim despre televiziune, haideþi sã ne mai întoarcem o datã la ridicolele lupte pentru putere care au loc aici. Este scos în faþã sãrmanul Dumitru Iuga, neºtiutor de carte, hoþ de butelii ºi de benzinã de prin autoturisme, care, printre altele, a fost arestat cu o zi înainte de cel de-al XII-lea Congres al P.C.R. pentru cã a spart maºina unui diplomat. Vreþi sã-l scoateþi din starea de prostraþie în care l-a împins aceastã formã de ºantaj primitiv pe care el o denumeºte „greva foamei”? Arãtaþi-i o butelie de aragaz, sã vedeþi cum se învioreazã... În spatele lui se aflã, însã, niºte ºmecheri, care nu se mulþumesc cu cît au încasat pe timpul lui Ceauºescu, nu se mulþumesc cã n-au pãþit nimic ºi cã au agonisit în continuare în anul scurs de la Revoluþie, acum vor mai mult, vor puterea absolutã, vor sã se plimbe ºi ei ca noii demnitari de la „România liberã”, în maºini negre ºi jeep-uri de campanie, gen Fidel Castro. I-am ruga pe cititori sã ne ierte, dar ºtiþi cum se numeºte în interiorul televiziunii toatã debandada asta? Rãzboiul chiloþilor, ºi o sã vã spunem ºi de ce: pentru cã în prima linie se aflã niºte vivandiere rãsuflate ºi obosite de atîtea excese. Una lungã cît un pãlimar, de zici cã-i Palatul Telefoanelor, care vrea sã-l punã preºedinte pe neisprãvitul de bãrbatu-sãu, Radu Budeanu, colonel de Securitate la origine; alta care ilustreazã cîntecul „Rãduleasca neichii dragã,/ De ce eºti neagrã ºi slabã“, cu un aer de coþofanã hoaþã, care trage de zgîrciuri pentru a instala la etajul 11 roºcova chelioasã a vechiului sãu amant Ioan Grigorescu, cel care a ticãloºit cinematografia românã vreme de 712 ani ºi care în cea mai fierbinte noapte a Revoluþiei (vã mai amintiþi?) ne-a intoxicat în direct cu panseurile sale de Frosa zguduitã la lectura acelei tragedii numite „Capra cu trei iezi“, cînd Lupu a cãzut cu scaunul de cearã în foc. Cît despre Carmen Dumitrescu, ce sã mai vorbim?! Faþa ei de morcov putred ar trebui sã ne scuteascã o perioadã, deºi nu este o ziaristã rea, dar ce ne facem, cã ne stricã somnul de parcã l-am vedea pe Silviu Brucan cu perucã blondã ºi în spielhosen?! O cititoare ne împrospãteazã memoria, relatîndu-ne o emisiune a acestei C.D. de acum cîþiva ani: o biatã femeie îºi fãcuse un avort, era pe moarte, ºi coada de mãturã, Carmencita, o rîcîia cu întrebãri, o ºicana, o împungea tot timpul: „Spune cine þi-a fãcut raclajul, zii numele doctorului, cã tot nu mai ai ce pierde?!“. Nu murim de dragul lui Rãzvan Theodorescu, personajul se poartã execrabil cu revista noastrã, dar nici cu ceilalþi nu ne e ruºine ºi, în orice caz, publicul acestei þãri nu plãteºte bani grei pentru a-i auzi pe toþi neisprãviþii ãºtia cum se suduie ca la uºa cortului ºi îºi pun poalele în cap. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 21 decembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

S SÃÃPPTTÃÃMMÎÎNNAA PPEE SSCCUURRTT Regionalizarea României Andreea Marin e mai rea decît cîinele ei Rãsturnarea valorilor tradiþionale: ziua bikinilor precede ziua sãrutului!

Messi la brutãrie! ªtergãtorii de parbrize ai Europei Prinþesele de Vrãjelien sînt iarãºi în cãlduri ªi Vladimir Putin e român! Onania salveazã Primãria Primii dintre (e)gali Prostologia în pericol Urmaºul lui Dromihete, Dacian al lui Cioloº, reafirmã ideea regionalizãrii României din motive economice.

Argumentele ar putea fi corecte, dacã ideea de regionalizare n-ar fi atît de periculoasã, în condiþiile în care libidinoºii abia aºteaptã sã lingã bucãþica de zahãr numitã Transilvania. O reorganizare administrativ-teritorialã este necesarã dacã mai rezistã ºandramaua UE, care scîrþîie din toate încheieturile lipite cu superglue, dar trebuie fãcutã cu cap. Ceea ce nu prea are România de aproape 3 decenii încoace. Chiar dacã voi sînteþi tehnocraþi ce n-a vãzut Parisul, îmi permit sã vã dau un sfat (nu de altceva, dar se vede cu ochiul liber cã nu vã pricepeþi la administraþie): identificaþi-i pe toþi specialiºtii acestei þãri ºi puneþi-i sã lucreze la chestia asta vreo 2 ani, pînã se pun de acord. Dupã care faceþi reorganizarea administrativ-teritorialã. Aºa a fãcut Ceauºescu cu legea din 1968 ºi de aceea a ieºit o treabã bunã, conformã cu realitãþile româneºti de atunci, peste care voi nu puteþi trece, deºi vã chinuiþi de ceva ani.

Nici voi, nici pãpuºarii din spatele vostru, care ar dori, de fapt, o regionalizare, ca sã rupã þara mai uºor. O nouã organizare administrativ-teritorialã, da, este necesarã.

Regionalizare, nu, e prea riscantã! Cît despre argumentele economice, ale atragerii de fonduri europene sau de altã naturã, care sã satisfacã zone mai mari, ce vã împiedicã sã eficientizaþi regiunile de dezvoltare? Lenea, nepriceperea, europenismul vostru de bîlci, sau interesele pãpuºarilor din afara þãrii?! Nu-mi rãspundeþi, ºtiu cã le aveþi pe toate în genã. Cît despre vocaþia noastrã europeanã, n-are rost sã insist, e arhicunoscutã, important este sã nu ne luaþi de proºti. Andreea Marin e mai rea decît cîinele ei, afirmã surprinºi (cum altfel?!) vecinii îndrãcitei vedete. Aºa-zisa zînã a Bãnicilor, a Tunceaylor ºi a altor Feþi Frumoºi cu cutie de viteze hidramatã, a fost agresatã de 3 cîini vagabonzi care i-au zis de la obraz cã nu mai e bunã decît de lãtrat ºi cã nu ºi-ar înfige colþii-n carnea ei decît dacã e fiartã la foc mic. La asemenea afront, dupã propria-i mãrturisire, a încercat sã poarte un dialog civilizat în limba cãþeleascã dar, citez din hãurile minþii, ,,n-am avut cu cine”, fiindcã ,,deveneau tot mai agresivi”. Mai mult ca sigur cîinii proveneau din Vaslui ºi, la ora aia matinalã, la care se dãdea diva cu bicicleta, erau deja în stare de ebrietate. În oraºul Ipswich, din Marea Britanie, meseria de paznic al aricilor se plãteºte cu 2.375 de lire sterline pe lunã, cam cît cîºtigã 12 profesori la noi. Singura condiþie e sã fii prieten cu ei.

Adicã sã socializaþi la o plimbãricã, sã puneþi împreunã la pariuri, sã vã minþiþi reciproc aricioaicele, sã-i laºi sã plîngã pe umãrul tãu cînd se îmbatã (invers e mai greu), sã ieºiþi împreunã din Marea Uniune Europeanã (M.U.E.). Nu-i chiar o treabã pentru fitecine; dacã nu stai bine cu nervii, poþi ajunge ºi tu, ca aricii britanici, atracþie turisticã. O veste formidabilã pentru emisiunile culturale de la miezul nopþii: omul fãrã puþã, Nicolae Guþã, a vorbit cu Nicoleta Luciu ºi a rugat-o sã-i dea reþetele de vinete cu maionezã ºi pe cea de fãcut tripleþi, cã el e pe sistem. Încã. Nu ºtim dacã ungurul Nicoletei e de acord sã vîndã patentul, cert este cã Guþã întinde cam mult coarda, indiferent cum s-ar numi ea.

Vã daþi seama ce ar fi la Talaº TV cînd vor începe tripleþii sã croncãne manele? Oare ar fi posibil ca tatãl proºtilor sã aibã tripleþi? Am aflat secretul comportamentului sadic faþã de Poporul Român al Matrozului Chior: locuieºte într-o piele de drac ºi se simte ca acasã. ªtiaþi cã ziua sãrutului (Kiss Day, se citeºte repede, într-un singur cuvînt) e imediat dupã ziua bikinilor? Eu nu ºtiam, pe vremea mea era invers, dar lucrurile se mai schimbã. Aºadar, la 5 iulie s-a sãrbãtorit ziua bikinilor, invenþia de toatã isprava a designerului francez Louis Réard (în 1946 l-a lovit damblaua economiei de material, bravo lui!). Înainte de marea descoperire, mai importantã decît descoperirea Americii (care a rãmas aºa), româncele nu purtau nimic pe dedesubt, decît adierea vîntului, iar în prezent se îmbracã la fel ca înainte. De la ele s-a inspirat ºi pupãza neagrã, Naomi Campbell. Imediat dupã arãtarea bikinilor pe sîrma de rufe, întreaga omenire umanã, ca sã parafrazãm un celebru filosof de strungã, a sãrbãtorit, la 6 iulie, ziua sãrutului; franþuzesc, bulgãresc (pe ceafã), eschimoºesc (cu nasul), românesc (cu colþii), þigãnesc (cu înjurãturi)... Cei mai pupaþi în sistemul de operare MS Dos au fost Dan Voiculescu (de cãtre Mihai Gâdea, Mircea Badea ºi alþi actuali sau viitori colegi de activitãþi ludice), Traian Bãsescu (de doctorul Victor Ponta), Victor Ponta (de iluzionistul Liviu Dragnea) ºi Liviu Dragnea (de subalterni). La restul românilor evenimentele au decurs normal: soþii ºi-au pupat amantele, iar soþiile, amanþii.

Doctrinele s-au dus demult pe apa sîmbetei. PNL nu mai ºtie de ce e un partid de dreapta, tot aºa cum PSD habar nare de ce e un partid de stînga. Cu toate astea, din cei 3.186 de primari ai României, 1.679 (52,92%) sînt pesediºti, 1.081 (33,92%) sînt peneliºti, iar 426 sînt liber-schimbiºti.

Nasol, chiar n-o sã mai rãmînã nimic de furat în þara asta.

Dupã ce a adunat gunoaiele din Parcul Vãcãreºti, Cioloº a ridicat un colþ ºi a dat cu mãtura pe sub preºul guvernului tocmai cînd ministrul Transporturilor, Dan

Costescu, afirma cã ,,trenul este un lux” pentru români.

Dar guvernul tehnocrat ce e? O pagubã, sau un lux pe care n-ar trebui sã ni-l permitem? Cu miniºtrii trimiºi la plimbare (Costescu, Stoenescu, Bostan ºi Curaj) ne-am lãmurit, ce ne facem cu restul? Messi s-a retras de la naþionalã ca sã intre la puºcãrie, pentru o evaziune fiscalã de 4,1 milioane de euro. Cum ºi judecãtorilor le place ce face pe teren, l-au condamnat cu suspendare (la spanioli, orice pedeapsã sub 24 de luni nu se executã, dacã se respectã anumite condiþii), fiind doar pe jumãtate convinºi cã bãiatul habar nu avea de matrapazlîcurile fãcute de ta-su, care pitea banii prin Belize ºi Uruguay. Deºi se scãldau în mãlai, apropiaþii starului nu s-au lãsat pînã nu l-au fãcut de ocarã. Lãcomia umanã e cea mai cumplitã boalã. Norocul argentinianului este cã n-a fost condamnat de justiþia româneascã fiindcã, vrînd-nevrînd, ar fi devenit scriitor, stabilind noi ºi noi recorduri publicistice.

Tripla campioanã olimpicã, gimnasta Cãtãlina Ponor, va fi portdrapelul României la Olimpiada de la Rio. Absolut corect. Românii au devenit ºtergãtorii de parbrize ai Europei. ªi nu e vorba de parbrizele de la maºini, ci de acelea de la sudul corpului omenesc, pe care europenii îl întorc adeseori cãtre noi. Cîtã democraþie capitalistã, atîta dramã. Nici Mihai Rãzvan Ungureanu nu ºi-a dat demisia de la SIE, nici Valeriu Steriu nu i-a luat locul. Pe Iohannis nu-l ascultã nimeni, doamnã Carmen?

Pãi d-aia nici nu mai deschide gura. S-a convins ºi el cã la Cotroceni e la fel ca acasã. Primarul reþinut al oraºului Baia Mare, Cãtãlin Cherecheº, îºi atenþioneazã subalternii pe Facebook cã e cam mizerie prin oraº, cã marcajele rutiere nu sînt fãcute cu vopsea de calitate, ºi cîte ºi mai cîte aspecte deranjante, pe care le observã din goana dubei de poliþie care-l transportã din celulã la tribunal ºi invers. În schimb, Mircia Gutãu, de la Rîmnicu Vîlcea, e ºi mai ºmecher. A ispãºit niºte condamnãri pentru matrapazlîcuri fãcute în mandatele anterioare ºi acum conduce oraºul, calitate conferitã de votul oamenilor cinstiþi, dar sãraci cu duhul, ºi de o hotãrîre judecãtoreascã. ,,România postrevoluþionarã” ar putea sã fie titlul unei piese de teatru absurd, pentru care am putea sã primim Premiul Nobel pentru Haºmanglealã. Care, evident, ar fi furat a doua zi.

Nigel Farage, liderul UKIP, s-a retras din fruntea partidului dupã ce ºi-a atins scopul politic, scoaterea Marii Britanii din UE. Privindu-l cu atenþie pe acest critic acerb al românilor, constat cã, peste tot în lume, politicienii cu feþe de proºti sînt urmaþi de alegãtori. E adevãrat, România deþine monopolul. Oana Lis se încurajeazã cã, în poziþia ,,pe spate”, n-are burticã deloc. Din pãcate, de cînd a fugit Viorel la nudiºti, la Vama Foarte Veche, n-a mai stat deloc cu faþa la tavan s-o bîzîie bondarul. Ceva îmi spune cã, nici cînd se va întoarce trîntorul la stup, situaþia kilogramelor în plus nu va fi rezolvatã. O fi Oana numai piele ºi os cînd stã pe spate, dar ce se întîmplã cu surplusul de ceafã de porc cînd stã pe burtã? La aceastã întrebare nici mãcar cercetãtorii britanici din Mizil nu i-au gãsit rãspuns.

Klaus Iohannis la Cotroceni, Eduard Helvig la SRI, Cristoph Daum la naþionala de fotbal! Nemþi peste tot.

Armata Roºie a PSD a intrat în sevraj. Stalin de Teleorman e în joc de glezne. Din pãcate, Adrian Mutu n-a fost solicitat de Daum sã facã parte din stafful sãu. O sã se aleagã praful... Încã o dudã în Casa Regalã Imaginarã a României! Dan Duda, fratele Prinþului Miorlau, Radu de Vrãjelien-Lingebliden, se iubeºte la corazonul inimii cu prinþesa Maria, sora Margheritei de la Versoix, moºtenitoarea tronului pe care se aºeazã singurã, cu acceptul unei persoane de sprijin a Securitãþii. Dupã ce a fost mãritatã cu un polonez, care o trecea prin foc ºi sabie cît era ziulica de lungã (ºi la New York sînt ale dracului de lungi atunci cînd mãnînci bãtaie), puºtoaica de 52 de ani (pe 13 iulie) s-a îmbîrligat regeºte cu doctoraºul din celebra familie arboricolã, care la cei 47 de ani ai sãi încã mai cîntã la stetoscop ºi la fluierul piciorului. Cei doi amorezi se joacã de-a cucul ºi pupãza prin Palatul Elisabeta, unde Alteþa Sa ºi-a stabilit cuibuºorul de nebunii cu un an în urmã, palat pe care generoºii bagabonþi care conduc România pe ultimul drum l-au dãruit, pentru 99 de ani, acestor cinstite rapandule. Totuºi, avem noroc cã n-au sosit în notre pays ºi celelalte paracopitate regale, mai ales zburdalnica aia, de organiza lupte între cocoºi, la care ar fi asistat, curioasã ca o vestalã, pînã ºi Elena Udrea, regina piraþilor. Vã daþi seama cã aia l-ar fi pus sã-i jure credinþã veºnicã, pe o þîþã, la alegere, cã are 3, pe însuºi Dorin Cocoº, ºi am fi avut prima nuntã regalã în care înaripatele îºi puteau etala pintenii hoþiei la vedere! Acum eu nu susþin cã republica asta cu tot felul de bolºevici, pãmpãlãi, hoþomani ºi alþi ciudaþi în fruntea ei este vreo mare scofalã, dar Dumnezeu ar fi foarte drãguþ dacã ne-ar apãra de aceste prinþese amatoare de dude.

Cît despre conducãtorii republicani, existã speranþa cã-i putem schimba din cînd în cînd. ªi poate pînã la urmã nimerim vreunul ca lumea. Cã tot veni vorba de Cocoº, puºculiþa cu mulþi bani a Matrozului Chior; numai din contractele cu sistemul de (ne)sãnãtate ar fi încasat 85 de milioane de euro, prin umflarea preþurilor reactivilor ºi al

altor produse ºi materiale sanitare cu 300 la sutã. ªi-n vremea asta, înaripata de nevastã-sa ºi cu iubitul ei preºedinte tãiau pensiile ºi salariile românilor. útia n-ar mai trebui duºi la puºcãrie, ci direct la ºcoala de corecþie.

Eurosport a anunþat în direct cã a murit Ricã Rãducanu, singurul portar din lume surprins în ofsaid! În vremea asta, Ricã bea un ºpriþ rece ºi se pregãtea sã plece la mare, la soare, unde vînzãtoarele de seminþe-l aºteaptã pe jumãtate goale. ªi i-a transmis doamnei îmbrãcate ca arbitrii sã-l caute numai dupã ce va împlini 100 de ani. Iar dacã e plecat la munte, sã-ºi vadã de treaba ei, în careul advers.

Am uitat sã vã spun, dar ºi la Ministerul Needucaþiei a venit un neamþ, Mircea Dumitru. ªtiu cã numele vi se pare neaoº, dar actualul rector al Universitãþii Bucureºti, fost instructor cu pionerii la Buftea pînã în 1989, a tradus din limba lui Goethe douã cãrþi. Performanþa e cu atît mai rarã cu cît domnul ministru nici nu cunoaºte limba respectivã. Ei, acum sã-i vãd eu p-ãia care spuneau cã mai jos decît sub ministeriatul lui Curaj, care a bãgat Educaþia în sevraj, n-avem unde ne duce. Resursele noastre de tehnocraþi sînt infinite. Mã-sa lui Ronaldo a vrut sã-l avorteze. Nu acum, mai demult, cînd locuia în stomacul ei, ca sã citãm o celebrã vedetã de canapea, frumoasã ca o egretã, dar proastã ca o ºosetã. Din cauza sãrãciei în care o afundase beþivul ei soþ, credea cã nu-l va putea creºte ºi pe cel de-al patrulea copil. A bãut bere neagrã fiartã, a bãgat la greu maratoane, dar degeaba: Cristiano a vrut sã dea gol cu orice preþ. La 15 ani i-a fost corectatã o anomalie a inimii, operaþie care i-a plãcut atît de mult încît, ulterior, a fãcut o pasiune din asta, operînd non stop, pe cordul deschis al portarilor, prin marile campionate ale lumii. Ce s-o mai dãm cotitã, ce þi-e scris în frunte þi-e pus. Cu gel. ªi Vladimir Putin ar fi român, scriu internauþii duºi cu pluta pe Siret! Cicã strãstrãbunicul lui, pe care mã-sa-l striga cu nobilul nume de Putinã, l-ar fi urmat pe Dimitrie Cantemir la Moscova, dupã mama de bãtaie încasatã la Stãnileºti (1711), pe Prut, alãturi de Petru cel Mare, de la turci, ºi ar fi rãmas acolo, în preajma puterii. Mai aproape de zilele noastre, bunicul preºedintelui a fost bucãtarul lui Stalin. Aºa o fi, dar ce ne facem cu alþi isterici informaþi, care susþin cã, de fapt, Vladimir Vladimirovici este georgian, iar mã-sa l-ar fi dat spre adopþie pe la 10 ani! Pînã una-alta, Putin e preºedintele Rusiei. Totuºi, s-ar putea sã fie român, cã ne-a cam ameninþat în ultima vreme. ªi se ºtie încã de la formarea acestui nãstruºnic popor cã a ne scoate ochii între noi ºi a-i lipi la loc cu scuipat þine de tradiþia multisecularã.

E un soi de marcã înregistratã. Cristian Boureanu a rãmas singurul român care are emoþii la BAC în fiecare an.

Irinel Columbeanu a trecut la nivelul urmãtor: are emoþii la Evaluarea Naþionalã... Mã întreb dacã alegerile locale le-au asigurat funcþii bine plãtite tuturor analfabeþilor, sau mai sînt dintre aceia care aºteaptã sã candideze la alegerile parlamentare?! În orice caz, la Bihor s-au aranjat. Îi gãsiþi în Consiliul Judeþean, iar pe inteligenþii mai fuduli, ºi pe Facebook. Asta într-o pauzã de discuþii orale. Cã ºi ei e oameni ºi mai fac pauze de furat. O pauzã de pozat, postat ºi masturbat face ºi un oarecare Tudy, finul lui C.P. Tãriceanu, dar mult mai cunoscut ca fost iubit al Oanei Zãvoranu, întrucît a fost ales viceprimar general al Capitalei. Ce, deja v-aþi pierdut cu firea? Acolo se organizeazã un cadru propice creaþiei ºi, în pauzele publicitare, ºi procreaþiei. Sînt convins cã noul viceprimar va lua la mînã problemele stresante ale bucureºtenilor ºi, în final, toatã lumea va fi fericitã. Deºi era la îndemîna tuturor, nimãnui nu i-a trecut prin cap cã onania ar putea fi soluþia miraculoasã pentru a salva primãria de integralele lui Nicuºor Dan. În semifinalele campionatului european de fotbal, Portugalia a obþinut prima victorie (în 90 de minute) ºi s-a calificat în finalã.

Nu e o coincidenþã cã tocmai în acest meci s-a trezit ºi Ronaldo din somnul cel de moarte. În schimb, Franþa a învins cu acelaºi scor Germania, ajutatã subtil ºi de arbitrul italian Rizzoli, dar ºi de tinereþea unor jucãtori nemþi, pe care-o putem trece la capitolul lipsã de experienþã. În plus, le-a lipsit un vîrf de atac autentic, Müller fiind petardã. ªi cînd te gîndeºti cã Franþa de abia a învins România, mai cã-þi pare rãu cã n-am avut ºi noi antrenor la acest turneu final, în urma cãruia rãmîn în memoria colectivã echipele care au jucat fotbal, îndeosebi Islanda ºi Þara Galilor. Dar asta-i soarta noastrã, a românilor, care am apãrat întotdeauna porþile Creºtinãtãþii, în loc sã jucãm cartea atacului, sau mãcar a contraatacului. Noi am fost cu otrãvitul adversarilor, cu pîrjolitul gazonului, cu sãpatul de tranºee în faþa careului de 16 metri, cu moartea eroicã, inutilã, în minutele de prelungiri. Dacã Franþa va redeveni campioana Europei, s-ar impune sã nu i se mai permitã sã organizeze competiþia, pentru cã niciodatã nu scapã prilejul sã punã gheara pe trofeu, conform principiului platinian (de la filosoful miºel, Platini) ,,cine împarte parte-ºi face!”.

Cunoscãtorii filosofiei fotbalului susþin cã, în realitate, acest principiu a fost introdus de Joao Havelange, bunicul Mafiei din acest sport, ºi perfecþionat de Sep Blatter (ce nume predestinat!), tatãl hoþilor. Incalificabil gestul lui Payet din finalã, de a-l scoate din joc pe Ronaldo. Pentru cine a jucat fotbal, e foarte clar cã a faultat cu acest scop.

Un jegos. Spun asta, deºi Payet a fost primul fotbalist pe care l-am remarcat la acest campionat, în meciul cu naþionala noastrã, cînd a demonstrat cã e fotbalist. Mare talent, zero caracter. Campioanã a Europei este Portugalia, care a cîºtigat un singur meci în primele 90 de minute. Dar nici nu i-a bãtut nimeni. Aºadar, portughezii sînt primii dintre (e)gali. Nouã personulitãþi academice renunþã de bunãvoie la titlul de doctori în prostologie. Se duce pe apa sîmbetei ºi aceastã ramurã tradiþionalã a ºtiinþelor politice de pe Cheiul Dîmboviþei...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 15 iulie 2016

Atitudini „PEISAJE DIN CARAª…“ Modestul, dar, în acelaºi timp, Profundul ºi rãscolitorul cãrturar, Literatul cu Vocaþia „patriei ca meditaþie”, Cel care a fost, este ºi va fi mereu Cãlin Chincea Ne-a dãruit un nou opus: - „Peisaje din Caraº...” – Dovedindu-ne cã adevãratul creator Nu a uitat, În pofida urîciunilor vieþii, Sã asculte vibraþiile Pãmîntului natal...

Pentru acest scriitor, Arta apatridã Nu existã! În schimb,

ROMÂNIA MARE“

Polemici Pentru el, „Poezia este, totuºi, O reginã absolut democraticã, Ea se revelã oricui, Indiferent de gradul de culturã, Orientare politicã, Dotare intelectualã.

Este suficient sã o implori ªi sã-i fi credincios, ªi ea coboarã din înãlþimile Parnasului ªi transfigureazã absolut Existenþa, Mai mult sau mai puþin nemernicã, A celor ce o invocã ªi o cultivã.

Este deci o religie, Ce presupune O mucenicie Absolutã”...

DORU POPOVICI

TABLETÃ DE SCRIITOR

Votul nu trebuie dat dupã ureche ot mai des în ultima vreme aud vorbinduse peste tot despre urmãtoarele alegeri, iar certurile se þin lanþ, unii rãþoindu-se la alþii, cãutînd sã-ºi convingã adversarii cã lucrurile stau aºa este cum spun ei. E un travaliu de toatã ruºinea, fiindcã nici un partid nu va reuºi sã facã tot ceea ce promite. În campania electoralã toatã lumea, la nivel de vorbã goalã, creeazã locuri de muncã, iar salariile vor fi de mii de euro, baºca vor exista fîntîni arteziene la toate colþurile, din care vor þîºni miere ºi lapte dulce. În schimb, asupra tuturor forþelor politice planeazã suspiciunea de corupþie. Nu o spun eu, aºa se vorbeºte la televizor în dezbaterile publice, la care participã analiºti, jurnaliºti, oameni politici etc. Tot omul se pricepe sã dea cu gura ºi sã facã politicã dupã cum crede cã e bine pentru el, fãrã sã aducã ºi argumente din care sã rezulte cã se va îmbunãtãþi ºi traiul omului de rînd.

Fiecare îºi susþine partidul. Lupta durã se va duce la sat, pentru cã aici este numãrul mare de alegãtori sãraci cu duhul, ce pot fi momiþi cu nimica toatã. Mulþi sãteni nu au loc de muncã ºi nici pãmînt în proprietate, pe care sã-l lucreze, sã poatã trãi decent împreunã cu familia. ªi, culmea, aceºtia obiºnuiesc sã dea cu vorba de parcã ar meliþa cînepã, farã sã riposteze la vorbele pãguboase ale celor care vin în campanie sã le cearã votul. Nu se gîndesc la viitorul copiilor lor, la faptul cã a trecut mai bine de un sfert de veac de cînd cu democraþia asta de doi bani, timp în care ei s-au ales doar cu datorii ºi o viaþã grea. Sînt localitãþi în România în care oamenii trãiesc ca în comuna primi-

T

tivã, fãrã dispensar ºi medic, fãrã cãmin cultural iar, mai grav, primarii le-au transformat în feudele lor.

Lumea asta este plinã de ºmecheri care ºtiu sã se foloseascã în orice moment de neghiobia celor mulþi, iar el, votantul, nu are altceva de fãcut decît sã aºtepte pînã la viitoarele alegeri, dar nu oricum, ci cu 4 ani mai bãtrîn, cãci timpul nu vrea sã stea locului, iar la bilanþul de mandat se va vedea cã sãracul este tot mai sãrac. De ce? Pentru cã nu a chibzuit în cabina de vot ºi a crezut în promisiunile deºarte ale demagogilor, impostorilor, lichelelor, prãdãtorilor din avuþia publicã. Oare vom ajunge ºi noi vreodatã sã cumpãnim corect cui încredinþãm votul nostru, sã judecãm cu mintea noastrã ºi nu mînaþi de la spate precum turma, pentru o brichetã? Iatã o întrebare la care nu ar fi greu de rãspuns. Rãspunsul îl vedem de la o zi la alta, constatînd cît de plînsã este þara ºi Naþiunea Românã. Votînd dupã ureche, pentru un mic ºi o halbã de bere, nu ne facem datoria civicã, însã facem mult rãu aleºilor, urcîndu-i în scaunele puterii pe mulþi dintre cei ce nu le meritã, ºi care, prin incompetenþa lor nu fac decît sã tragã comunitatea înapoi. Doamne, fã ca, mãcar la alegerile din toamna acestui an, românii sã fie inspiraþi ºi sã aleagã oameni cãrora sã le pese de popor, ºi sã nu se mai lase ispitiþi de cine ºtie ce pungi cu alimente expirate. Toate astea trec prin stomac cît ai clipi, iar cei aleºi sã ne conducã ne vor da imediat uitãrii pe noi, oamenii de rînd, cã aºa sînt ei dupã ce se vãd cu sacii plini în cãruþã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Un Festival ce nu va fi uitat uºor

F

estivalul Internaþional de Folclor ,,Muzici ºi Tradiþii în Ciºmigiu”, desfãºurat în vechiul parc bucureºtean, în perioada 24-26 iunie a.c., s-a bucurat de un mare interes atît din partea locuitorilor Capitalei, cît ºi din partea unui mare numãr de turiºti sosiþi din þarã ºi din strãinãtate. Am constatat cu mare satisfacþie cã, la aceastã ediþie aniversarã (a X-a din istoria festivalului), reprezentanþii noºtri, precum ºi cei ai celorlalte 10 þãri participante ºi-au etalat tot ce au avut mai bun ºi mai valoros în domeniul folclorului. Ar fi nedrept sã fac o departajare, dar pot spune cu certitudine cã atît fãuritorii de valori artistico-tradiþionale, cît ºi interpreþii care au evoluat pe scenã s-au întrecut printr-o prestaþie aleasã ºi o þinutã demnã de þara pe care au reprezentat-o. Manifestarea a debutat cu o paradã a costumelor tradiþionale româneºti ºi internaþionale, la care au participat ansambluri de dansuri, fanfare, reprezentanþi ai unor comunitãþi ºi minoritãþi naþionale. De asemenea, de un real succes s-au bucurat Tîrgul meºteºugarilor, care a pus la dispoziþia vizitatorilor o gamã variatã de obiecte de artizanat (ceramicã, sculpturi în lemn ºi os, þesãturi, covoare, articole din piele, instrumente muzicale, icoane, bluze þãrãneºti, costume, pãpuºi ºi mãºti), precum ºi Zona gastronomicã, cuprinzînd preparate culinare diverse, specifice diverselor regiuni din România ºi din alte pãrþi ale Europei.

Mãrturisesc cã mi-ar fi greu sã decid care dintre toþi interpreþii ºi toate formaþiile muzicale s-au prezentat

cel mai bine, fiindcã pe scenele Ciºmigiului ºi-au demonstrat mãiestria mulþi dintre cîntãreþii noºtri îndrãgiþi, precum Gh. Roºoga, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Gelu Voicu, Viorica ºi Ioniþã din Clejani, dar ºi ansambluri valoroase, cum ar fi ,,Hora“, din Republica Moldova, ,,Zhar”, din Bulgaria, ,,Rozmarija”, din Slovacia, ,,Chigli de 'Mbrolo”, din Italia º.a.

Cele 3 zile de spectacol au creat o veritabilã stare de emulaþie ºi de voie bunã. Nu greºesc dacã spun cã aceste zile, în care am urmãrit Festivalul de folclor din Grãdina Ciºmigiu, mi-au adus aminte de anii tinereþii, în care puteai simþi din plin sentimentul de bucurie, de armonie, de respect între oameni, precum ºi acea atmosferã de pace, dãtãtoare de speranþe.

ANTON VOICU

ALBUMUL CU POZE RARE

Anul 2014. Revedere emoþionantã, dupã 45 de ani, pe scena Sãlii Palatului, unde Margareta Pâslaru i-a înmînat cîntereþei franceze Mireille Mathieu fotografia înrãmatã a laureaþilor Galei MIDEM (Tîrgul internaþional al discului ºi al editurilor muzicale), din ianuarie 1969, de la Cannes.

MICROSIOANE Construcþie Atît de înalt e balconul Julietei, încît numai Shakespeare a ajuns la el.

Scop Toþi credeau cã veveriþa dansa, în vreme ce ea umbla dupã alune, precum fata dupã bîta ciobanului ei drag.

Atlas Dacã, întorcîndu-se în rînduri, rînduri, ar lãsa în urma lor impresii, ce cãrþi extraordinare de cãlãtorie ar scrie cu superbele lor pene cocorii!

Suporter În cel care vrei sã învingã te vezi, bineînþeles, pe tine.

VASILE BÃRAN

Am vrut sã te apãr Am vrut sã te apãr de relele lumii de gloanþele trase de-un demon hain de tot ce-au croit prin spitale nebunii de zbaterea-n sîngele albastru-al lunii de tot ce-o sã vinã din gîndul strãin

Am vrut sã fii TU pe aceastã planetã ce-n sine ne-ndeasã ca pe arborii triºti sã-þi ºterg disperarea din viaþa recentã cu-n laser adus de-o iluzie lentã ca-n noaptea finalã doar tu sã exiºti Am vrut sã înveþi cum se zboarã în zori cînd sufletul înfloreºte în rouã în tine sã te întorci dintre nori sã nu mai rãmînem tristeþii datori sã ne fie luminã ºi nouã Am vrut sã fii eu, cînd mi-era cel mai bine, sã fii tu cînd nu vrei sã fiu eu sã-þi cînte-n surdinã orchestre divine sã m-alungi, cînd þi-e teamã, din tine sã-mi fii, pe pãmînt, Dumnezeu Am vrut sã te apãr de goluri de aer de noaptea în care ca o cremene scapãr de demonul ce se zbate în vaier...

Cu tot infinitul din mine mã-ncaier dar de tine nu pot sã te apãr ADI SFINTEª, 5 iulie 2016

Pag. a 5-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Galerie de portrete în miºcare liberã Parcurgînd monumentala „Istorie a Literaturii Române de la Origini pînã în Prezent”, a lui George Cãlinescu - fie ca un cercetãtor al fenomenului literar românesc în evoluþia sa, fie ca simplu învãþãcel în ale literelor - nu poþi sã nu încerci adevãrate revelaþii estetice în fata binecunoscutelor virtuþi de portretist ale scriitorului-critic.

Spre edificare, reproducem cîteva tuºe de portret, din nenumãratele care dau o viaþã aparte lucrãrii, surprinzãtoare prin fineþea observaþiei ºi neconformismul abordãrii sau, pur ºi simplu, amuzante prin amãnuntul anecdotic, uneori intrat în legendã.

I.L. Caragiale ªt.O. Iosif l-a vãzut la Ateneu, într-o salã goalã, cerînd cu parapon: „Daþi-mi o þigare, frate”, dupã ce constatase maliþios: „Sîntem în familie, carevasãzicã!”. La o altã conferinþã, în care o ceatã pusã de Macedonski începu sã-l fluiere, Caragiale, prevenit se vede, scoase un þignal din buzunar ºi se fluierã pe întrecute cu publicul, pînã îl potoli, apoi ieºi cu o încheiere superbã: „Da, domnilor, sînt satisfãcut.

Conferenþiar fluierat de public s-a mai vãzut, dar public fluierat de conferenþiar, nu cred”.

Circulã o anecdotã, în orice caz plinã de spirit, asupra unei audienþe la rege: „Majestate, o sã vã rog sã mã împrumutaþi cu o mie de lei...”. „Regele nu împrumutã, regele dã...”. „Dar Caragiale nu ia, Caragiale numai împrumutã”.

Al. Macedonski Pe copiii sãi Alexis, Nikita, Pavel, Constantin, Anna (nume în genere de mari duci ruºi) îi strînge în jurul unui pom de Crãciun ºi le împarte jucãrii simbolizînd bunurile lumii: ,,Pentru tine, Alexandre, dragul tatei, fiul meu mai mare, iatã un cal dar ce cal! E roib, cum îþi place þie, ºi nu te uita cã ºeaua lui e de hîrtie, pentru cã eu zic cã e de catifea. ªi nu te uita cã aceastã ºea nu e cusutã cu fireturi, pentru cã eu îþi spun cã sînt fireturi pe dînsa ºi cã e muiatã în aur”.

Este de remarcat cã acest om orgolios peste marginile îngãduite, pînã acolo încît sã parã un cabotin, n-are deloc egoismul indivizilor înrãiþi de insuccese. El este un soþ iubitor ºi un pãrinte sentimental, un bãrbat plin de candoare, dispreþuind desfrîul ºi ruºinîndu-se de indecenþe, care izbuteºte a converti la sublima lui necuminþenie pe toatã familia ºi a-ºi face din odraslele sale discipoli fanatici de cenaclu.

Calistrat Hogaº Hogaº e timid, paralizat de respect pentru clasici, ºi nu îndrãzneºte sã scrie decît la bãtrîneþe, dupã lungi examene de conºtiinþã.

Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuºi. Boema lui se adapteazã mediului în care trãieºte. E maniac la modul sublim. Sub gîtul lui gol, ca al unui condamnat la moarte cãruia i s-a tãiat gulerul, atîrnã o enormã lavalierã neagrã. Se culcã pe la opt seara, se scoalã cãtre miezul nopþii, scrie cîteva ore, la trei se culcã, la cinci jumate, cu gãinile, se scoalã, mãnîncã pantagruelic, apoi

porneºte la ºcoalã. Pe stradã, varã, iarnã, merge numai în surtuc, rar cu o pelerinã pe umeri, vara îºi pune opinci în picioare ºi, cu bocceaua la spinare ºi într-un costum iverosimil, o ia la picior spre munþi.

Dimitrie Anghel El e de o gelozie arabã ºi, la simpla impresie cã o recenzentã n-a cruþat suficient literatura nevestei (Natalia Negru), aruncã furibund ocara, tot din lumea florilor, ,,vîzdoagã”. Lovea femeia cu o floare. Oricîte vini s-ar pune în sarcina femeii, este vãdit cã fanaticul erotic ce furase soþia prietenului fãrã apãrare (ªt.O. Iosif) nu era un om comod. O þinea închisã cu cheia în casã, nu voia sã meargã nicãiri, nici sã primeascã pe nimeni; provoca lumea la duel. În cele din urmã, chinuit de pasiune nesatisfãcutã, se sinucise (1914). La înmormîntare, o doamnã patriotã strigã femeii fatale, poate fãrã vinã: ,,Mizerabilo care omori pe toþi oamenii mari ai þãrii!”.

Mateiu I. Caragiale Se putea vedea acum cîþiva ani, trecînd prin Piaþa Sf. Gheorghe, un bãrbat care, prin înfãþiºarea lui, atrãgea numaidecît atenþia. Era iarnã uscatã, cu zãpadã scîrþîietoare sub picioare.

Bãrbatul, cam între 45 ºi 50 ani, era drept, pãrea solid ºi osos, dar nu gras. Fusese probabil mai slab ºi, acum, prin vîrstã, cãpãtase acea demnitate de volum a oamenilor maturi. Faþa rasã era contractatã, prin lãsarea muºchilor obrajilor în jos, într-o morgã solemnã. Pentru anotimp era invederat insuficient îmbrãcat, deºi se pãrea cã nu lipsa, ci dorinþa menþinerii unei þinute uniforme determina aceastã alegere. Purta pe cap un melon, aºezat rigid ca un semiþilindru, pe trup, un pardesiu sau un demi-palton uºor.

Ghetele subþiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, cãlcau de-a dreptul în zãpadã. Melonul ºi demi-paltonul bãteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deºi þinuta omului era de o corectitudine înþepatã, de mare galã. Contrastul între acest om ciudat ºi restul trecãtorilor era aºa de izbitor, încît te gîndeai pe datã la un boier scãpãtat, inadaptabil, la unul din acei aristocraþi arheologici ºi plini de ceremonii, care înfruntã mucegaiul anilor ºi pe care Cocteau i-a vãzut în jurul împãrãtesei Eugenia de Montijo. Totuºi, ceva nu admitea în totul aceastã ipotezã. Deºi cu privirea cultã, rafinatã, omul era prea rigid în protocolul mersului sãu ca sã fie un aristocrat pur sînge. În lãsarea în jos a fãlcilor sale era o afectare rece. Nu puteai sã nu te gîndeºti atunci la unul din acei servitori bãtrîni de mare aristocraþie, ei înºiºi cu arbore genealogic dovedind puritatea vocaþiei lor ancilare, dintre acei servitori care sînt luaþi de vulg drept stãpîni, în vreme ce stãpînii, prin falsa lor neglijenþã, sînt luaþi drept servitori, ºi care cer informaþii asupra caselor în care urmeazã sã se angajeze, ca nu cumva sã decadã din treapta lor.

Eugen Lovinescu Aºa cum eºti sigur cã intrînd la ora cinci la oficiul poºtal vei gãsi la ghiºeu acelaºi impiegat de serviciu, timp de douãzeci de ani, intrînd la E. Lovinescu la aceeaºi orã puteai fi sigur cã-l gãseºti pe acelaºi scaun la birou. Pentru a pãtrunde, nici o anticamerã: bãteai ºi intrai ca într-un oficiu public. Trebuia totuºi sã motivezi vizita printr-o noutate, printr-o ºtire literarã. E. Lovinescu era lacom da cancanuri, de anecdote, de micile scandaluri ale literaturii. Totul îl interesa în cel

„Bãiete, 5 baterii la ghiaþã!“ – zice marele blond, Fãnuº Neagu. Iar vinul trebuie sã aibã, de asemenea, tot 5 calitãþi: 1) Sã fie alb; 2) Sã fie sec; 3) Sã fie rece; 4) Sã fie mult; 5) Sã fie gratis.

RESTITUIRI

Ciocãnitoare Trebuie cã se întunecã mintea încet, Înecatã în gerul care lungeºte rãbdarea de-acum, Tot ce vãzuseºi fãrã luminã îþi aminteºti ªi viaþa se-ntoarce din drum.

Cu-aceastã uimire pe faþã, Eu nu mai caut rãspuns, Între clipe-s surpate milenii pustii, Pierdut eºti, ºi dintre oglinzi nu vei reveni.

Cuvintele umbre-s, ºi-s turme viclene, Nepriceput sufletul tãu înnebuneascã în pace.

Bat ciocãnitoare-ntr-un fluier Ca într-un arbore viu, ªi cîntecul vierme se face, de milã, Se-aratã ºi tace.

De margine De margine, de sine-s îngînatã, Deasupra trebuie cã sînt copaci.

Te las sã spui cuvinte, ori sã taci, ªi libertatea asta te îmbatã.

De margine, de sine-s îngînatã.

Vecin cu stuful, ram nãºtea din ram. În fîn mirositor mã liniºteam, De parcã-aº mai fi fost aici odatã. ªi-aº vrea sã înþeleg ca altãdatã, Flori înecate, flori care înoatã.

CONSTANÞA BUZEA (1976) mai înalt grad, îi smulgea exclamaþii de mirare prefãcutã, cu ajutorul cãrora scotea un supliment de amãnunte adevãrate sau inventate. ªi cum pe la aceeaºi orã se perindau toþi obiºnuiþii cenaclului, ºtirea se rãspîndea fulgerãtor, trecînd ca o scînteie de la unul la altul prin aceastã formulã: „Ei, maestre (aºa zicea criticul în glumã tuturor), nu ºtii cine a fost adineaori la mine... cutare... nu ºtii ce mi-a spus... etc... etc.”.

(Selecþie întocmitã de ELISA MADOLCIU)

Pag. a 6-a – 15 iulie 2016

Atitudini

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (32) ªi Constantin Noica a continuat: „Aºadar, lumea de astãzi moare pentru a se renaºte, mîine, transfiguratã. ªi profeþii veacului ne prevestesc agonia. Cu noi, se consumau ultimele linii dintr-un gest pe care l-am vroit prea amplu ºi l-am fãptuit suprem. Toatã farsa magiei intelectuale e perimatã ºi începe - trebuie sã înceapã - o viaþã nouã: cea creºtinã. Se spune cã viaþa noastrã adevãratã s-ar numi Împãrãþia lui Dumnezeu pe Pãmînt. Dar cine poate spune cã o viaþã creºtinã pe pãmînt nu este ºi ea, în felul ei o «agonie»? Cãci, pe nici un fiu al lui Christos nu l-a mai cumpãrat cu aurul temporalului. De aceea astãzi, cînd Împãrãþia lui ISUS trebuie sã fie, din nou, proclamatã, e lucru cel mai dureros uitarea unora cã Împãrãþia SA nu e din lumea asta. Dar, la fel de dureros este sã se uite cã noi, oamenii, sîntem din lumea asta. ªi ne apropiem, strãini ºi temãtori, în drumul spre cucerirea grãdinii sfinte”.

Personal. nu sînt îndreptãþitã sã trag o concluzie asupra vieþii. Trãim într-un veac în care istoria înþelege sã fundamenteze ºi raporturile noastre cu Universul ºi raporturile noastre cu noi înºine. Omul contemporan pare a fi cîºtigat o nouã dimensiune de viaþã: Istoria, care e greu de desluºit, aºa cum ºi religiile - diferite - nu le putem înþelege.

Contemporaneitatea tinde cãtre automatizarea omului, privind lumea „prin ochelarii altora”, împiedicîndu-ne, mereu, de noi înºine. Viaþa spiritualã nu e numai în religie sau în moralã. Ea se aflã mai ales în politicã, în carierã, este peste tot: ºcoalã, familie, atunci cînd omul este OM. Dupã Carl Schmitt, diferenþierea specific politicã, prin care pot fi explicate acþiunile ºi cauzalitãþile politice, este diferenþierea între prieten ºi duºman. Distincþia „prietenduºman“ reprezintã, pentru planul politicului, ceea ce înseamnã „frumos“ - „urît“ pentru estetic sau „folositor“ „dãunãtor“ pentru economic. Toata viaþa noastrã este o luptã. Cu puterea binelui, cu puterea rãului, cu puterea luminii, cu puterea întunericului. ªi, în final, poposim în NEANT. Conform teoriei lui Lavoisier, nimic nu se pierde, totul se transformã, noi devenim pãmîntul din care ne alcãtuim - conform perceptelor religioase. Dar sufletul? Oare el

Amintiri din temniþele bolºevice (7) Bainer a aruncat atunci bastonul de cauciuc ºi m-a apucat de pãr, tîrîndu-mã prin încãpere pînã a rãmas cu ºuviþe întregi din pãrul meu în mînã. A luat iar bastonul ºi a continuat sã mã loveascã tot în palma stîngã, umflatã ca o plãcintã, de nu o puteai recunoaºte. Se aºezã la masa lui ºi începu sã scrie declaraþia prin care mã autoacuzam. Toatã noaptea m-a bãtut, încercînd sã mã determine sã semnez.

Mã lovise numai în palma stîngã, ca sã pot semna cu dreapta. N-am mai ajuns la „comun”, cãci Bainer m-a luat ºi m-a dus la închisoare. Aici am aºteptat pînã în luna noiembrie 1950, cînd am avut procesul. Am avut multe probleme în acest timp, dar s-au rezolvat între noi. Meritã sã notez cã într-o searã ne-au fost aduºi în camerã 5 sãtmãreni, care ne-au povestit necazul lor. Dimineaþa au fost duºi de la noi ºi condamnaþi la moarte. Erau în camera vecinã ºi, timp de cîteva zile, am putut auzi cum le zãngãne lanþurile grele cu care erau legaþi de picioare. Au trimis mesaj de mulþumire pãrintelui Lemeni, care îi spovedise în noaptea în care au stat în camerã cu noi.

A început ºi procesul nostru. Mai întîi am fost duºi în sala mare a Tribunalului Militar, unde procurorul ne-a citit rechizitorul. Ni se aduceau acuze grozave, despre cum am încercat noi sã rãsturnãm guvernul. Apoi s-a întrerupt ºedinþa. Pînã la amiazã au fost interogaþi principalii vinovaþi: Ion Mitrea, maiorul Chifor, Criºan ºi Cepoiu, urmînd ca restul sã fim audiaþi dupã-amiazã. La prînz ne-am înghesuit într-o camerã în care nu mai fusesem. În timp ce mîncam fasole, a intrat Bainer ºi m-a chemat afarã. S-a uitat cu urã la mine ºi a rãcnit: „Aici sã mã scuipi, dacã schimbi declaraþia, îþi aduc aici ºi soþia ºi copiii”. Apoi m-a trimis sã termin de mîncat. Dupã masã am ajuns din nou în sala de ºedinþe, unde era plin de lume venitã din oraº, ca sã asiste la proces. Am vãzut în rîndul întîi o domniºoarã care se uita la mine. Mi-au trebuit minute întregi pînã ce am recunoscut-o pe Mica. Am plîns cînd am vãzut ce mult s-a schimbat fetiþa mea într-un an de zile. M-am uitat la ea dupã ce mi-a mai trecut plînsul ºi i-am zîmbit. Mi-a rãspuns la zîmbet, apoi ºi-a plecat capul ºi a plîns ºi ea. Starea mea sufleteascã era cumplitã atunci cînd mi-a venit rîndul sã fiu audiat. Bainer se aºezase la marginea sãlii, în dreptul meu, ºi nu-ºi lua ochii de la mine. Dupã ce mi s-a dat cuvîntul, am mãrturisit cã pînã la arestarea mea fusesem întîiul la toate examenele ºi mi-am exprimat mirarea cã ajunsesem în situaþia de a fi acuzat de activitate politicã ºi, cine ºtie pen-

ROMÂNIA MARE“

P o l e m i c i Focuri pe morminte existã? Pentru a ne liniºti frica de moarte, sperãm sã ajungem în Împãraþia Raiului. Dar asta depinde de faptele noastre. Adevãrul adevãrat îl deþine doar Marele Împãrat care ne-a creat. Se spune cã dacã Dumnezeu îþi închide o uºã, îþi deschide o fereastrã. Dupã decesul soþului meu, care a venit „ca un trãsnet din senin“, pe fereastra pe care a deschis-o Dumnezeu pentru mine, a intrat emisiunea „Du-mã cu tine la capãtul lumii“. Datoritã acestei emisiuni am coborît în adîncul din mine, unde am descoperit un izvor de apã vie curgînd în Aur, Smirnã ºi Tãmîie , care, dupã plecarea celor dragi printre stele, au umplut golul lãsat de ei. ªi, în singurãtatea mea, versurile pe care le-am scris au devenit prieteni adevãraþi. În deºertul din sufletul meu, am sãdit un trandafir. Din parfum respir amintiri, joc de umbre ºi lumini, nestemate la care mã voi închina ºi dincolo de moarte.

Modelez din lut clipele de fericire ºi þes, din flori de cireºi, zãpezi în care am sculptat speranþa, care, din pãcate, s-a topit, tandrã, pe Planeta Albastrã, fiind rãpusã de o neîndurãtoare coasã. Din milioane de perechi, noi ne-am despãrþit pe veci, cînd medicul mi-a spus fãrã menajamente „Va dura puþin, doamnã, nimic nu se mai poate face.

Trebuie sã vã resemnaþi“. Trãiam sfîrºitul lumii, propria mea execuþie. Culoarul spitalului a devenit oglinda reflectatã în Infint. Rãtãcitã în mine însãmi, am acceptat cu demnitate o receptare adecvatã a unei realitãþi mai adînci, reflectatã pe fundalul absolutului, privind cu veneraþie ºi bucurie profundã misterul vieþii - natura - în care noi, oamenii, fãrã sã ne dãm seama, ne încadrãm perfect. Asemãnarea între OM ºi POM, OM ºi FLOARE este izbitoare ºi, în final, timpul aºterne uitarea. Ca sã putem supravieþui. Ultima fiinþã dragã care m-a pãrãsit a fost Elvis, peruºul meu, care pronunþa corect unele cuvinte. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit au fost: „Te iubesc, mãicuþã“. Apoi, capul i-a cãzut într-o parte, ºi-a întins aripile ºi a „zburat“ pe tãrîmul celãlalt. Aºa, întins în colivie, pãrea o jucãrie. Dar nu mai eram copil ºi „jucãria“ era… scrum.

Cu durere în suflet ºi cu lacrimile ºiroind pe obraji, am scris o Rugãcine, care mã va însoþi pînã-n ultima zi.

Rostind-o, nu mã mai simt singurã. (va urma) LILIANA TETELEA tru cîtã vreme, sã fiu scos din rîndul societãþii. Dacã la numai un an dupã arestare nu mi-am recunoscut fetiþa, dupã încã alþi cîþiva ani oare ce se va mai întîmpla? În rãstimp, Bainer îi tot ºoptea ceva preºedintelui, care m-a întrebat dacã-mi susþin declaraþia datã la anchetã. Am rãspuns da, conform promisiunii fãcute lui Bainer.

Preºedintele a spus „sã trecem la alt caz” - ºi aºa s-a ºi întîmplat. A venit rîndul doctorului Crãciun, fost coleg al regelui Mihai. Eu eram învinuit cu acuze mai grave decît el, cãci discuþiile mele cu doctorul Jula se petrecuserã în Odessa, în anul 1943, ºi nu aveau legãturã cu cele ce îl priveau pe Mitrea, în 1949. Lui Mitrea îi convenea, ºi-ºi însuºi mãrturia, dar Bainer i-a sugerat preºedintelui sã treacã peste declaraþia pe care o puteam da, în caz cã aº fi fost întrebat. Dacã asta s-ar fi întîmplat, aº fi fost încadrat la delict de uneltire ºi nu crimã de uneltire, cum s-a reþinut în procesul verbal. A doua zi am fost duºi cu toþii la Tribunalul Militar ºi ni s-a citit, în mod solemn, sentinþa.

Eu am fost condamnat la 3 ani ºi jumãtate de închisoare corecþionalã. Bucuria ni s-a fãcut în ziua de 25 noiembrie 1950, cînd eu împlineam 44 de ani de viaþã ºi, aºa dupã cum am aflat mai tîrziu, în aceeaºi zi murise, la Buciumi, ºi maicã-mea. În general, nu s-au dat pedepse mari. Mitrea, ca ºef, a primit 7 ani, iar ceilalþi, sub el. Ceferiºtii au fost ,,cadorisiþi” cu pedepse egale cu timpul cît au stat pînã la judecarea procesului ºi au fost puºi în libertate.

Dupã citirea sentinþei, am fost despãrþiþi în douã încãperi. Eu am ajuns în camerã cu toþi cei cu pedepse mari: Mitrea, Fiedler, Chifor, Criºan ºi alþii. În cealaltã camerã au fost repartizaþi ceilalþi. În scurt timp a venit Crãciunul, iar Viruca mea ºi Livia lui Mitrea ne-au trimis pachete cu bunãtãþi. Mie mi s-au dat cîteva alimente într-un prosop, iar lui Mitrea nu ºtiu ce i-au dat. Eu am împãrþit cîte o bucãþicã de slãninã ºi de cîrnat fiecãruia dintre camarazi, ºi am mîncat cu toþii, lãudînd-o pe Viruca pentru grija avutã faþã de noi. Dupã vreo 2 ore a venit ofiþerul securist cu alt bagaj cu mîncare.

Cum i s-a deschis uºa, a spus: „Cei cu pachetele sã vinã dupã ele”. Mitrea a ºi sãrit la uºã ºi a luat pachetul. Ofiþerul i-a zis lui Mitrea sã dea la toþi din pachet. Am primit ºi eu o bucatã de cozonac. Am aflat cã ºi Aurel a luat pachet ºi a doua oarã. Deci cei doi fraþi Mitrea se bucuraserã de cele luate de la gura copiilor mei... Am comentat cu Criºan împrejurarea ºi am rãmas cu o amintire dureroasã pentru toatã viaþa despre cei doi fraþi. (va urma) ION ªTIRBU

Tãcerea umblã prin ruini de gheaþã.

O, cîte doruri au murit în mine ªi-au înviat, schimbîndu-se la faþã De dincolo de lumile strãine!

S-au prãbuºit ºi ridicat întruna Catapetesme vii de noi credinþe ªi m-au rãpit din negurã cu Luna Furatã-n cerul marii neputinþe…

Se-aprind ºi azi vii focuri pe morminte ªi viaþa-ºi varsã clipa în cuvinte, Cînd lacrima din nou mã þine minte La inima luminii – tot fierbinte.

GEORGE MILITARU

CIOBURI DE GÎNDURI

Înþelepciunea bijutierului ºi a meºterului obiºnuit Citeam, de curînd, discursul lui Margaret Thatcher, þinut în urmã cu zeci de ani, despre Uniunea Europeanã ºi viitorul ei. În esenþa lui, discursul era o frumoasã pledoarie la dreptate, adevãr ºi necesitate. Mi-a plãcut mult aceastã abordare, care punea pe primul plan în relaþiile internaþionale nu forþa unui stat, ci dreptul sãu de a fi el însuºi în marele concert al popoarelor. A pierde ceva din propria ta identitate nu este doar un rãu care þi se face þie, ca popor, ci un rãu adus lumii, pentru cã este o gravã atingere adusã diversitãþii. Ori lumea este frumoasã prin libertate ºi diversitate. Acum am înþeles mai bine punctul de vedere al britanicilor cu privire la gestul lor recent. Dar ce este oare atît de greu de înþeles din toate conexiunile noastre cu realitatea în care trãim? A face politicã, ar trebui sã fie sinonim cu a face ºtiinþã. Tot ceea ce se gîndeºte cu privire la propria noastrã soartã ar trebui sã poarte pecetea inconfundabilã a efortului de a nu ieºi din limitele ºtiinþei, adevãrului ºi a necesitãþii. Iatã, în efortul sãu de a da lumii cele mai frumoase bijuterii, meºterul îºi alege cu grijã nu doar instrumentele sale de lucru, ci ºi cea mai optimã luminã ºi unghiul cel mai bun faþã de zona asupra cãreia el acþioneazã cu toatã ºtiinþa ºi priceperea sa. La fel face ºi un meºter obiºnuit. În copilãria mea, mergeam deseori la un tîmplar ºi îl admiram cum lucra. Mi-a plãcut mult la el grija cu care îºi alegea materialele. Îmi aduc aminte ºi acum cum îºi mîngîia cu palmele sale aspre bucata de lemn, pe care o întorcea pe toate feþele, pentru a nu strica nimic din ea. Iatã, aceasta este atitudinea care trebuie sã defineascã fiecare spirit în parte. Grija pentru a nu ºtirbi nimic din ceea ce nu ne aparþine nouã, ci lumii. ªi iarãºi mã întorc cu gîndul la vorbele pãrintelui Galeriu, care spunea: „o construcþie teoreticã, oricît de frumoasã ar fi, dacã nu se bazeazã pe adevãr, nimic nu este“. Iar adevãrul care ar pune o dreaptã temelie oricãrei construcþii, mai ales în materie de structuri sociale, este acela cã fiecare stat, în parte, îºi are identitatea sa, pe care trebuie sã o respectãm cu necesitate. A greºi în acest sens, este mai grav decît greºeala bijutierului sau cea a meºterului. Greºelile din acest domeniu se plãtesc cu eºecuri grave, cu neîncredere în oameni ºi structuri, determinînd schimbãri dramatice la nivel continental sau chiar mondial. Pentru ca un sistem sã funcþioneze perfect, trebuie ca toate elementele sale sã fie aºezate acolo unde le este locul, fãrã imixtiuni arbitrare asupra unora dintre ele, din considerente mai mult sau mai puþin întemeiate. Viaþa m-a învãþat cã acolo unde existã respect faþã de adevãr, faþã de identitate ºi faþã de libertatea de conºtiinþã, deja se contureazã un cadru promiþãtor de viaþã. Dar nici acest lucru nu este îndeajuns. Mai trebuie ca sub semnul egalitãþii reale de ºanse sã existe o dreaptã rãsplatã a muncii. Apoi, trebuie sã eliminãm dintre noi toate prejudecãþile acumulate încã din perioade tribale, ºi sã aºezãm ca stindard peste toate necesitatea de a conserva valorile noastre fundamentale, înþelegîndu-ne rosturile sub soare, dintr-o dublã ipostazã: aceea a popoarelor independente ºi suverane, ºi aceea, modernã ºi plinã de promisiuni, a speciei noastre.

ILARION BOCA

Pag. a 7-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Partide ºi probleme Motto: „Aceastã politicã de mîndrie cu cei mari, de dispreþ cu cei mici, de cãutare a sprijinurilor puternice ºi de ignorare a împrejurãrilor prielnice poate avea un singur nume, acelaºi cu al politicei interne care striveºte cu luxul trîndav al celor de sus munca obscurã a celor de joc. E politicã de ciocoi!“.

NICOLE IORGA, din Conferinþa Vecinii noºtri - 1908 Scena politicã româneascã pare a gãzdui un spectacol jucat de artiºti care îºi datoreazã cariera unor favoruri de altã naturã decît cea profesionalã fãcute regizorului. Nu-i recomandã nici talentul, nici vreun sentiment aparte pentru respectiva scenã; iar odatã stinse luminile ºi ridicatã cortina, gafele ºi problemele fiecãrui actor se vãd clar.

Analizele bazate pe dinamica evoluþiei interne ºi pe rezultatele ultimei competiþii electorale indicã o victorie clarã a PSD în alegerile parlamentare. Mai mult, este exclusã apariþia unor surprize care sã punã în pericol poziþia de lider al PSD. Surprize neplãcute pentru PSD pot apãrea însã dupã alegeri – iar asta se datoreazã chiar strategiei lor de perfecþionare a mobilizãrii electoratului captiv la vot în contextul unei prezenþe scãzute generale, de fapt, în contextul interesului spectrului politic clasic pentru o prezenþã necontrolabilã scãzutã. Rezultatul – un partid sau o coaliþie de guvernãmînt (majoritarã) cu o susþinere publicã minoritarã. Situaþia nu ar fi una neobiºnuitã, dar tactica susmenþionatã tinde sã depãºeascã limita minimului critic, dincolo de care reacþia publicã, mãsurabilã în procente reale ºi actuale, poate destabiliza o coaliþie politicã bazatã pe procente (electorale) – devenite dupã alegeri doar simbolice ºi non-actuale pentru populaþie. Atenþie însã, simbolismul procentual de care vorbeam este legat de instituþii a cãror credibilitate (publicã) scade permanent – partide, Parlament, Guvern – deci nu poate fi o piedicã pentru morala publicã de a-l ignora. Concret, istoria dãrîmãrii în stradã a eºafodajului politic are un precedent, cînd a avut ºi susþinerea „partenerilor strategici“ ºi europeni, deci este de luat în calcul o reluare a metodei.

Revenind la PSD, dl. Liviu Dragnea are o coerenþã (în prezenþa publicã), care-l distinge de ceilalþi conducãtori politici, fiind singurul lider major care cîºtigã procente în ultimele sondaje. Schimbarea garniturii în PSD se face cu tactul afiºat de Dragnea, (destul de) discret ºi ferm, oamenii lui Victor Ponta sau structurile mai vechi ale lui Adrian Nãstase fiind înlocuite de noii veniþi, cãrora preºedintele partidului le-a impus un singur criteriu – maximizarea procentelor. În faþa rezultatelor slabe ale ultimelor alegeri, nu au mai contat vechimea sau meritele în partid, Dragnea procedînd, fãrã discuþii justificative, la desfiinþarea organizaþiilor neperformante la vot. În ciuda unui scor important la locale, PNL are toate datele unui partid aflat în dezagregare – primo - atitudinea publicã predominantã este de obedienþã, pe cît de totalã, pe atît de neconstituþionalã, faþã de ºeful statului, personaj cu proprii ºi cronice probleme de adaptare, imagine ºi chiar juridice, precum ºi preluarea ºi deformarea politicianistã a oricãrui semnal venit din zona Justiþiei, mai ales de la procurori; secundo - cele douã aripi ale conglomeratului PNL nu se deosebesc doar istoric, ci ºi ca atitudine, realitate ce s-a manifestat în multe cazuri la actualele alegeri; terzo - lipsa acutã de personalitãþi, ruperea de trecutul istoric liberal – datoratã inclusiv stridentei lipse de culturã (politicã) a liderilor mediatizaþi – plus politicianismul ºicanator la adresa PSD ºi a altor partide, dovadã a lipsei propriilor idei sau strategii coerente; în fine, pericolul reprezentat de partidele ce se hrãnesc din rãnile PNL – noua structurã libertarianã Uniunea Salvaþi România, cea care a lovit mortal la Bucureºti, preia electorat urban, specific PNL, apoi ALDE, care racoleazã membrii ºi personalitãþile vechilor structuri liberale, nemulþumite de asocierea cu fostul PD ºi cu preºedintele Iohannis, în fine micuþul PMP, condus însã de o personalitate, Traian Bãsescu, rãmasã fãrã resurse constructive, dar cu suficiente valenþe distructive în privinþa accentuãrii tensiunilor din PNL, mai ales ale nemulþumirilor foºtilor membri PD. ALDE este un partid hibrid, format din transfugi liberali, conservatori ºi ecologiºti, dar adaptat politicii unui pol istoric european, cu rol constructiv, axat pe principiile creºterii economice ale clasei medii, un grup politic noncorporatist – de aceea cu rol restrîns în actuala structurã europeanã. Imaginea ALDE este bazatã, în mare parte, pe redefinirea spectaculoasã a d-lui Cãlin Popescu-Tãriceanu, personalitate cu atitudine singularã în politica româneascã, mai ales vizavi de acþiunile în forþã ale unor magistraþi care sînt percepuþi de societate ca acuzatori publici. Dl. Tãriceanu este selectiv ºi prestant în apariþiile publice, declaraþiile sînt consistente ºi logice, ilustreazã liberalismul autentic, istoric, brãtienist - ºi, cu toate cã are un par-

tid mic, predispus, deci, la tactici de guerillã, nu este politicianist. Viziunea lui apare amplã, interesele nu au nimic marginal, dar… iatã cã (deciziile din) ultimele zile tind sã dãrîme eºafodajul construcþiei sale. Desemnarea în funcþia de viceprimar al Capitalei a unui personaj remarcat prin ridicol ºi atitudini obsesiv-maladive este o greºealã gravã, care readuce în memoria publicului faptul cã acelaºi personaj are, pe panoplia cu pasiunea promiscuã pentru o starletã, trofeul de fin al domnului Tãriceanu. Apoi, din þarã vin informaþii cã dl. Tãriceanu a semnat, fãrã sã respecte nici statul partidului, nici legea partidelor, diverse demiteri ale unor consilieri aleºi la recentele alegeri locale, fapt care i-ar putea atrage atît plîngeri penale, cît ºi o decredibilizare rapidã a capacitãþii de a-ºi conduce partidul, dar ºi de a nu se lãsa influenþat de jocuri de interese interne. În acest context, s-ar putea reitera calitatea penalã a principalelor figuri ale partidului, aspect pus pînã acum pe seama presiunilor politice, dar, în contextul greºelilor de mai sus, opinia publicã - ºi mai ales greu încercatul electorat liberal - va reconsidera ALDE drept o pistã falsã ºi politicianistã.

Cel mai nou partid cu ºanse de intrare pe prima scenã politicã, conglomeratul libertariano – populist Uniunea Salvaþi România (iniþial, Uniunea Salvaþi Bucureºtiul), se apropie cel mai mult de zona radical-confuzã a electoratului citadin. Prin ce se caracterizeazã acest electorat? În primul rînd, printr-o dinamicã a opþiunii ºi o relativã stabilitate procentualã dupã 2000. Acest segment electoral, care nu depãºea, în 1992 ºi 1996, 5%, a crescut odatã cu dezamãgirea generalã în urma guvernãrii 1996 – 2000; de atunci, procentul nu scade sub 10% - segmentul s-a manifestat susþinînd Partidul România Mare al lui Vadim, partidul justiþiar al anului 2000, a migrat, în 2004, entuziasmat de rãzbunarea promisã de guraliva Alianþã DA ºi de Traian Bãsescu, a avut un moment de cumpãnã în 2008, generat de prestaþia puþin convingãtoare a liderilor grupurilor politice ºi de apariþia înºelãtoare ºi temporarã a PNG-ului lui George Becali, dar a revenit în 2012, susþinînd promisiunile fantastice ale lui Dan Diaconescu - ºi ducîndu-i partidul la un incredibil 15% în Parlament. Caracteristica electorului din acest segment este nevoia de senzaþional, definit de soluþii radicale ºi de accente messianice; refuzul soluþiilor „normale“ are, de altfel, suficientã justificare – marile partide, promotoare ale acelui gen de soluþii, au dezamãgit.

Revenind la USR, aceasta este purtãtoarea singurului mesaj radical actual – „rezolvarea“ practicã (prin ieºirea) în stradã, ºi „soluþia teoreticã“ – desfiinþarea clasei politice.

Mai mult, USR a preluat ºi promoveazã gestionarea þãrii direct, de cei din stradã, de cãtre oameni din rîndul manifestanþilor. Sigur, asta înseamnã populism ºi iluzie, dar mesajul prinde - ba chiar se constatã cã are susþinere din partea „regizorului“ de care vorbeam la început, prin intervenþia unor diplomaþi occidentali, ONG-uri ºi vectori de imagine finanþaþi din aceeaºi zonã de parteneriat „strategic“ care s-au pronunþat deschis în favoarea „strãzii“. Acestora li s-a adãugat ºi preºedintele statului, a cãrui permanentã preocupare este cãutarea unui „partid al lui“, exprimare dincolo de Constituþie, dar apropiatã de o anumitã radicalizare prin refuzul asocierii cu partidele clasice ºi sistemului (de legi) emanat de acestea. Concret, USR poate capta uºor electoratul radical, o bunã parte din revolta internã urbanã, la care se mai pot adãuga cîteva procente din Bucureºtiul care a suferit un duº rece ºi „roºu“ prin victoria generalã a PSD; la aceste grupuri þintã se adaugã noul actor electoral, diaspora, capricioasã ºi manipulabilã de cãtre aceleaºi ten-

tacule ale „regizorului“. USR poate acumula aproape 25% din locurile parlamentare, repetînd isprava PRM din 2000, cu diferenþe semnificative - USR nu intenþioneazã sã facã opoziþie constructivã ºi nu este o grupare naþionalistã, ci o asigurare cã România va avea o alternativã clarã a strãinãtãþii, susþinutã, culmea, de stradã – aspect important care lipseºte marelui PSD, vulnerabil ºi înlocuibil, aºa cum am vãzut, exact la presiunea strãzii încurajate de strãinãtate. ªansele aºa numitului partid „progresist“, UNPR, par sã se fi anulat odatã cu „trecerea în rezervã“ a liderului de drept ºi fondator al acestui partid, generalul Gabriel Oprea.

Acesta, cu toate reproºurile ce i se aduc pe drept sau nu, a fost capabil nu doar sã atragã nume importante, dar ºi sã negocieze procente parlamentare avantajoase pentru partid ºi funcþii cheie în stat. Alte pierderi importante pentru partid – influentul Neculai Onþanu, fost primar al Sectorului 2, ºi cerebralul Eugen Nicolicea, voce mediatizatã ºi importantã a scenei politice, ministru ºi parlamentar, plus mulþi alþi parlamentari – toate acestea conduc la ideea cã alegerile din toamnã vor consemna dispariþia din Parlament a acestui partid. Oricum, UNPR nu reuºise sã se defineascã, sã-ºi creeze un profil uºor identificabil de cãtre electorat, cu excepþia „partidului lui Oprea“ – or, în condiþiile îndepãrtãrii liderului, formaþiunea intrã într-un anonimat perdant.

Se spune cã UDMR este un permanent cîºtigãtor al schemelor politice; nu cred cã se va abate de la aceastã regulã, atîta timp cît se va menþine pe o linie moderatã, fãrã a permite excese previzibile sã izbucneascã în urmãtorii ani în zonele de spiritualitate maghiarã, datã fiind împlinirea secolului de la Trianon. De aceea, este de presupus cã UDMR va ocupa o funcþie chiar mai importantã într-un eventual guvern PSD, cu avantaje materiale ºi poziþionale pentru liderii maghiari.

Rãmîn, în continuare, douã zone politice importante în afara scenei politice majore – naþionalismul ºi comunismul, sub diverse forme. Naþionalismul de dreapta, revendicat din tradiþia interbelicã a naþionalismului-creºtin legionar, a fost blocat de campania internaþionalã de combatere a aºa-zisei recrudescenþe a antisemitismului, dar ºi de refuzul liderilor unor grupãri politice sau civice de a acþiona hotãrît pe scena electoralã. De cealaltã parte, naþionalismul de stînga a decãzut odatã cu parcursul PRM, iar dupã tragica dispariþie a lui Corneliu Vadim Tudor, tendinþa electoralã este aceea de anulare. Apariþia partidelor comuniste a fost ani de zile blocatã de instanþe ºi cîteva ONG-uri „specializate“ în aºa-zisa luptã anticomunistã. În ultimele luni, au fost admise cîteva formaþiuni de gen, dar manifestãrile acestora sînt slabe, fãrã forþa ºi convingerea necesarã apropierii de pragul electoral.

Pãrerea mea este cã blocarea naþionalismului ºi comunismului a avut un scop ascuns – anume blocarea combinaþiei naþionalist-comuniste, adicã a „ceauºismului“, curent politic care ar fi beneficiat atît de puternicul segment de „nostalgici“ ai relativ recentului regim de stabilitate ºi dezvoltare, precum ºi suportul celei mai importante ºi cunoscute personalitãþi contemporane – Nicolae Ceauºescu.

Sumele uriaºe cheltuite pentru diverse institute ºi ONG-uri de cãutare a nodului în papura comunismului, legile date împotriva prezenþei publice a figurii fostului conducãtor, denigrarea realizãrilor economice, culturale ºi sociale ale epocii sale – toate acestea denotã o teamã obsesivã. Este, de altfel, singura teamã manifestatã de „regizorul“ cãruia nu-i iese nici un actor din paradigma indicaþiilor.

Concluzia – ne aºteaptã patru ani de „pace regizoralã“, dacã PSD acceptã ºi învaþã rolul, sau vor urma noi ieºiri „democratice“ .Acestea vor aduce alþi tehnocraþi susþinuþi de o stradã din ce în ce mai manipulatã. Garanþia „regizorului“ cã ecranizarea sa va fi un succes pare mai degrabã un ºantaj: „Jucaþi cum vã spun eu – sau vã dau pe toþi afarã ºi aduc actori din strãinãtate“.

DRAGOª DUMITRIU

ZILE CARE AU SCHIMBAT LUMEA

14 iulie 1789: Cãderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluþiei franceze Motto: ,,- E o revoltã?” ,,– Nu, sire, e o revoluþie.”

(Ludovic XVI ºi La Rochefoucauld-Liancourt) În Parisul dominat deja de o mare agitaþie, alimentatã de creºterea preþului la pîine ºi lipsa locurilor de muncã, la 12 iulie 1789, populaþia aflã de demiterea ministrului Necker, un personaj iubit de popor. În acelaºi timp, începe sã se rãspîndeascã zvonul cã în jurul Parisului au fost masate trupe ale armatei. Se formeazã rapid miliþii populare pentru a rezista unei eventuale lovituri de forþã a Curþii regale. La 14 iulie, este jefuitã clãdirea Invalizilor (les Invalides), locul în care se gãseau arme ºi muniþii. Apoi, o coloanã masivã de manifestanþi se îndreaptã spre Bastilia, a cãrei siluetã masivã ºi anacronicã dominã estul capitalei. Dar fortãreaþa, care nu mai adãpostea decît 7 prizonieri, reprezenta, în ochii mulþimii, un simbol al arbitrariului regal. O simplã scrisoare purtînd sigiliul ºi semnãtura regelui putea, într-

adevãr, sã arunce în temniþã orice persoanã consideratã indezirabilã. Mulþimea dãrîmã gratiile ºi pãtrunde în clãdire. Încep sã se audã focuri de armã. Guvernatorul închisorii, de Launay, declanºeazã negocieri cu asediatorii, dupã care hotãrãºte sã reziste atacului. Încep luptele, iar insurgenþii lanseazã lovituri de tun. Launay capituleazã. Este linºat de mulþime, iar capul sãu este plimbat prin oraº, în vîrful unei suliþe.

Ludovic al XVI-lea îl cheamã înapoi pe Necker.

Intrarea în scenã a poporului, care marcheazã adevãratul început al Revoluþiei, deºi suscitã multã speranþã într-una din tabere, de partea cealaltã, stîrneºte spaima printre înalþii demnitari de la Curte. La 17 iulie, contele d'Artois, fratele regelui, pãrãseºte Versailles-ul ºi dã semnalul plecãrii privilegiaþilor. În 1880, data de 14 iulie este declaratã de guvernul celei de-a III-a Republici Sãrbãtoarea Naþionalã a Franþei.

Pag. a 8-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat c r e s, t i n ã Eu sînt , a Domnul Domnilor Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (28) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – PROCESIUNEA RELIGIOASÃ A REÎNHUMÃRII OSEMINTELOR LUI BRÂNCOVEANU Pãrintele Profesor Niculae ªerbãnescu, martor ocular la aceste evenimente, povesteºte: „În seara zilei de duminicã, 20 mai 1934, sicriul cu osemintele Brâncoveanului a fost luat din Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, adus ºi aºezat în paraclisul patriarhal din Bucureºti. Aici, în aceeaºi searã de ajun a praznicului Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena, dupã ce s-a slujit Vecernia, s-a fãcut Priveghere de toatã noaptea, luîndu-se aminte la evangheliceºtile citiri. A doua zi, luni, 21 mai 1934, dupã Sfînta Liturghie, care s-a slujit mai devreme, la Patriarhie, fiind de faþã capul de atunci al þãrii, Carol al II-lea, cu membri ai familiei sale, Sfatul þãrii, înalþi ierarhi, clerici, monahi ºi foarte mulþi credincioºi, s-a oficiat un parastas pentru Constantin Vodã Brâncoveanu ºi neamul lui cel adormit. La sfîrºit, a vorbit Patriarhul Miron. Dupã cuvîntul sãu, s-a format o impresionantã procesiune, cu nimic mai prejos ca cele din Byzanþul imperial de altãdatã, la care, ca elev în ultima clasã de seminar, am fost de faþa”.

Procesiunea, în mijlocul cãreia era sicriul cu osemintele voievodale, purtat pe umeri de clerici, a strãbãtut, în bunã rînduialã ºi sunet de clopote de biserici, mai multe strãzi din centrul Capitalei ºi a fãcut douã opriri pentru ectenii de pomenire la Aºezãmintele Brâncoveneºti ºi la Universitate, unde pe vremuri a fost Mînãstirea „Sfîntul Sava”, ce adãpostise o înaltã ºcoalã de literaturã ºi de ºtiinþe, susþinutã ºi din daniile lui Constantin Brâncoveanu.

Spre miezul zilei, alaiul a ajuns la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou ºi aici, dupã ultimele rugãciuni de pomenire, sicriul, pe care erau sãpate aceste cuvinte: „Aici odihnesc osemintele martirului Brâncoveanu Constantin Basarab Voievod- 1714-1934”, a fost coborît în acelaºi mormînt de unde fuseserã dezgropate osemintele. S-au aºezat peste el vechea lespede de marmurã, pe care este încrustatã stema Þãrii Româneºti ºi ghirlande de flori, în stil Brâncovenesc.

Aºadar, la aceastã impresionantã procesiune prezentatã mai sus au luat parte reprezentanþii cei mai de seamã ai Bisericii ºi ai Statului Român, în frunte cu Patriarhul ºi Regele de atunci al României. La aceastã manifestare a spiritului românesc, s-au adãugat cele mai mari personalitãþi ale vieþii academice ºi publice româneºti, precum ºi o mare mulþime de credincioºi din Bucureºti ºi din întreaga þarã. Aceasta aratã, încã o datã, cã Biserica ºi Statul, precum ºi poporul român dreptcredincios au recunoscut ºi au cinstit dupã cuviinþã rãmãºiþele pãmînteºti ale Marelui Domnitor ºi Martir

Sfatul medicului

Fractura de stres Fractura de stres constã în mici fisuri în os, ce apar ca urmare a efortului fizic excesiv. Aceasta este des întîlnitã în cazul sportivilor de performanþã care sînt supuºi unor antrenamente de intensitate mare.

Existã douã tipuri de fracturã de stres: fractura de obosealã, care este descrisã mai ales la membrele inferioare DR. TAREK NAZER ºi fractura prin insuficienþã care se observã la nivelul tibiei, metatarsienelor, fibulei ºi al oaselor naviculare.

Simptome: Odatã cu apariþia fracturii de stres apar dureri la nivelul membrului afectat, acestea fiind la început de intensitate micã, urmînd sã crescã în timp. Durerea cedeazã la repaus, însã reapare cînd pacientul îºi reia activitatea. Apar sensibilitatea localã ºi tumefierea.

Cauze: Deºi fracturile de stres au ca principalã cauzã suprasolicitarea, se pare cã tulburãrile menstruale, densitatea

Constantin Brâncoveanu, cît ºi autenticitatea osemintelor muceniceºti ale acestuia, probatã de expertiza ºtiinþificã ºi istoricã fãcutã de cele mai competente personalitãþi abilitate ale vremii.

O mãrturie deosebitã ºi foarte importantã pentru pãstrarea imaginii istorice a procesiunii evocate mai sus o constituie un film cu valoare de document. Acest film istoric a fost obþinut, prin demersurile pe care le-am fãcut la Arhivele Naþionale de film, ºi ilustreazã mãreþia duhovniceascã a procesiunii desfãºuratã în data de 21 mai 1934. Filmul va fi înregisrat pe un DVD special, alcãtuit pentru evocarea Anului comemorativ al Sfinþilor Martiri Brâncoveni (2014) la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou.

MARTIRII BRÂNCOVENI CINSTIÞI CA MUCENICI AI LUI HRISTOS Prezentãm, în continuare, o mãrturie istoricã importantã despre recunoaºterea muceniciei Brâncovenilor. Aceastã mãrturie, ce dateazã de aproape 300 de ani, aparþine Mitropolitului Calinic al Heracleei, care a alcãtuit un Canon în cinstea Martirilor Brâncoveni, la scurt timp dupã martirizarea lor. Din acest Canon s-a pãstrat un fragment, pe care îl redãm mai jos: „Iubitorilor de mucenici ai lui Hristos, sã ne ospãtãm sãltînd întru cîntãri ºi veselindu-ne întru bucurii, cãci luminatã pomenire de mucenici stã astãzi.

S-a aprins astãzi pentru iubitorii de praznice un sfeºnic cu cinci lumînãri, ce-i lumineazã pe credincioºi, ºi sãrbãtoare cu cinci raze de luminã, al lui Brâncoveanu cel vestit împreunã cu fiii lui. Lãudaþi sã fie Dincã (Constantin n.n.) ºi apoi ªtefan ºi pe urmã Matei, împreunã cu Rãducanu (Radu n.n.), cei de bun neam dintre Misieni, jertfã sfîntã ºi evlavioasã din faþa meterezelor acestora. Ca niºte miei au fost junghiaþi de mîna cãlãilor, viteji biruitori ai lui Hristos ºi inimoºi mucenici, împreunã cu însuºi al lor tatã, jertfiþi fiind pentru Hristos ºi pentru a lui Maicã”.

Citind Canonul lui Calinic al Heracleei, gãsim de trei ori cuvîntul „mucenic”. Brâncovenilor li se mai spune „jertfã sfinþitã” ºi „jertfiþi pentru Hristos ºi Maica Domnului”.

Alcãtuirea acestui canon reprezintã, în mod evident, recunoaºterea martiriului Sfinþilor Brâncoveni, jertfa lor pentru credinþa cea mîntuitoare ºi pentru neabãtuta lor statornicie în Biserica Mîntuitorului Isus Christos.

Ca o menþiune în plus, arãtãm cã în anul 1935, Principesa Marta Bibescu a transcris inscripþia de pe candela de argint a Domnitorului Constantin Brâncoveanu pe o placã de marmurã, aºezatã lîngã mormîntul voievodal. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

osoasã scãzutã, restricþiile calorice sau diferenþele de lungime dintre picioare sînt ºi ele cauze ale apariþiei acestei fracturi. Alþi factori de risc mai sînt ºi greutatea corporalã micã, lipsa antrenamentului fizic cu greutãþi, amenoreea, oligomenoreea, aportul scãzut de calciu din organism, cît ºi alimentaþia dezordonatã.

Tratament: Tratamentul fracturii de stres constã în administrarea de antiinflamatoare ºi analgezice prescrise de cãtre medic.

Totodatã, este necesar tratamentul anticoagulant în cazul imobilizãrii în atelã ghipsatã.

Cele mai multe cazuri pot fi tratate prin repaus fizic pentru o perioadã de 4 pînã la 6 sãptãmîni, urmate apoi de recuperare. www.artroscopiedegenunchi.ro

A întrebat cel senin la inimã zicînd: Unde eºti Doamne? ªi a primit rãspunsul… În neumbra umbrelor ªi în pleoapa stelelor, Din scîncetul pruncilor În sprînceana zorilor...

Din plînsetul vãilor Pînã-n vîrful munþilor, În lumina ochilor ªi-n plãmada viselor...

Din mustrarea norilor ªi fulgul zãpezilor În dospirea ploilor, Zorii dimineþilor Pînã-n floarea florilor...

Sus pe fruntea astrelor Lacrima îngerilor, În apusul nopþilor Bucuria sfinþilor, Rodul rugãciunilor...

Inima Cerurilor În mãduva mãrilor... ªi Cine eºti, Tu, Doamne?

A mai întrebat el...

Eu sînt Domnul Domnilor Plinirea veacurilor, Slava bucuriilor, Raiul fericirilor...

Eu sînt Domnul Domnilor, Credinþa credinþelor, Lumina speranþelor, Dragostea dragostelor...

Eu sînt Domnul Domnilor, Creatorul tuturor, Mintea luminaþilor, Flacãra luminilor, Scãpãtatul relelor...

Eu sînt Domnul Domnilor Tãria puterilor, Iubirea Iubirilor Din miezul Cerurilor...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã Atunci cînd nu þi se deschide paraºuta... În aprilie 1987 s-au întîlnit 420 paraºutiºti în Arizona. Urmau sã execute o serie de sãrituri. Cînd patru sportivi au sãrit de la înãlþimea de 2.700 m, Debbi Williams, unul dintre ei, s-a lovit de rucsacul colegului sãu ºi a pornit în jos inconºtient cu paraºuta închisã.

Gregory Robertson, formatorul grupei, plutea la o înãlþime de 12 m peste ceilalþi paraºutiºti. Cu o experienþã de peste 1.700 de sãrituri, a recunoscut rapid situaþia ºi s-a strãduit sã-l ajungã la timp pe Debbi. Avea la dispoziþie doar cîteva secunde. Cu braþele ºi picioarele strînse se aruncã în jos ºi îl ajunse pe Debbi cu o vitezã de 300 km/h la o înãlþime de 1.000 m. Îl întoarse pe Debbi, încît reuºi sã-i deschidã paraºuta acestuia la înãlþimea de 600 m, apoi pe a sa. Alunecã mai departe spre pãmînt. Debbi, încã inconºtient, aterizã pe spate. Deºi nu scãpã fãrã rãni, Gregory i-a salvat totuºi viaþa.

Neputinþa lui Debbi de a se ajuta este o imagine potrivitã pentru incapacitatea omului de a se salva el însuºi. Dar tocmai în aceastã stare de neajutorare s-a arãtat dragostea lui Dumnezeu prin faptul cã L-a dat pe Fiul Sãu pentru noi în moarte, pentru a ne salva.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Iulian Vlad îl caracterizeazã pe Ion Iliescu: Este un om ascuns, ranchiunos, rãzbunãtor (1) Iulian Vlad, ultimul ºef al Securitãþii, s-a hotãrît sã scoatã la suprafaþã noi detalii legate de evenimente mai puþin cunoscute din istoria României dinainte de 1989. O carte semnatã de generalul SRI (r) Aurel I. Rogojan, fost ºef de cabinet al gen. Iulian Vlad înainte de cãderea lui Ceauºescu, conþine la final cîteva fragmente dintr-un interviu. Un interviu în care accentul cade pe Ion Iliescu ºi modul în care acesta s-a comportat cu Nicolae Ceauºescu, dar ºi cu cei care i-au fost colegi, dupã Revoluþia din 1989.

Extrasele fac parte din ultima carte, o apariþie a Editurii Compania, „Factorul intern. România în spirala conspiraþiilor“, de Aurel I. Rogojan (...) Din copilãrie mi-a fost insuflatã dorinþa de învãþãturã. Mama mea nu absolvise decît trei clase primare. Bunica paternã, care nu a fãcut nici o clasã de ºcoalã, a secondat-o foarte mult pe mama în tot ceea ce avea de fãcut în gospodãrie ºi în casã pentru copii. Eram eu ºi sora mea. Am mai avut un frate, dar a murit de mic.

Mama ºi bunica s-au strãduit sã facã tot ceea ce le stãtea în putinþã ca sã mã dea la ºcoalã ºi sã capãt cît mai multã învãþãturã. Le datorez enorm de mult pentru tot ceea ce au fãcut pentru mine ca sã mã dea sã învãþ carte. A fost marea lor dorinþã de a fi învãþãtor.

Ulterior, am fost cooptat pentru activitate politicã în paralel cu activitatea didacticã. Apoi am fost promovat în diverse funcþii, de la prim-secretar de plasã, cum era atunci organizarea administrativ-teritorialã a þãrii, pînã la comitetul judeþean, membru în biroul judeþean. Apoi am fost promovat la Comitetul Central al UTM-ului în primãvara anului 1949, cînd l-am cunoscut ºi pe preºedintele de mai tîrziu al României, Ion Iliescu. Era un an diferenþã de vîrstã dintre noi. El este nãscut în anul 1930, iar eu în anul 1931. Pînã la unificarea organizaþiilor de tineret, fusese preºedintele pe þarã al Uniunii

Asociaþiilor Elevilor din România. De mai mult timp fusese luat în atenþie atît pentru calitãþile sale, cît ºi pentru faptul cã era fiu de ilegalist. La scurtã vreme a fost trimis la studii în URSS, încredinþîndu-i-se ºi funcþia de conducãtor al organizaþiei politice a studenþilor români aflaþi la Moscova. Tatãl sãu era un cunoscut ilegalist. Se pare cã o parte din timpul în care se dedicase partidului l-a petrecut în emigraþie, în URSS. (…) În ceea ce mã priveºte, în toamna anului 1951, am fost trimis la ªcoala militarã de ofiþeri a Ministerului de Interne, dupã a cãrei absolvire, la 1 mai 1952, am slujit neîntrerupt în acest minister pînã în ultima zi a lunii decembrie 1989, cînd am fost arestat. (…)

Aþi amintit în evocarea succintã a biografiei dumneavoastrã ºi de faptul cã l-aþi cunoscut pe Ion Iliescu. ªtiu ºi eu dintr-o istorisire oralã cã în tinereþe l-aþi cunoscut ºi aþi avut activitãþi comune. Am vãzut chiar ºi o pozã de grup într-o tabãrã de tineret, undeva la Timiºul de Sus sau de Jos… La Timiºul de Sus. Ion Iliescu este cel care, dupã un simulacru de judecatã sumarã a ºefului statului din ziua de luni 25 decembrie 1989, i-a succedat practic lui Nicolae Ceauºescu. ªtim, de asemenea, cã el a fost iniþial foarte apropiat cuplului Nicolae ºi Elena Ceauºescu.

Cînd s-au separat apele? Cînd s-au învolburat ºi a început ceea ce mai mult sau mai puþin se ºtie? (…) Aºa cum îl cunosc eu, omul acesta are incontestabil o sumã de calitãþi, dar are ºi unele defecte definitorii. (…) Unul dintre ele, ºi nu unul lipsit de importanþã, a fost dorinþa permanentã ºi nestãpînitã de a ajunge cît mai sus. Cu sau fãrã merit. A avut întotdeauna grijã sãºi mascheze aceastã înclinaþie, astfel încît tîrziu, chiar foarte tîrziu, i-a fost cunoscutã. În acelaºi timp, este un om ascuns, ranchiunos ºi rãzbunãtor. Este absolut fals

Efectul „Werther“ ºi apatia (1) Planificasem o cãlãtorie în Islanda pentru luna august a acestui an. Nu pentru a-i premia pe islandezi pentru cã vor fi bãtut Franþa ºi vor fi ajuns în finala campionatului european (deºi, pentru o asemenea ispravã, ar merita toate premiile din lume), ºi nici pentru cã au preferat sã îºi salveze þara ºi vieþile, lãsînd bãncile sã falimenteze pe merit, ci pentru cã îmi doresc de mult sã ajung acolo. Am renunþat.

Nu mai vreau sã cãlãtoresc în urmãtorii doi-trei ani, cel puþin nu cu avionul. Teama de zbor? Recunosc cã nu mã simt prea confortabil în avion, dar nu ãsta e motivul. În decurs de douã luni, douã aeroporturi de mari capitale europene au fost aruncate în aer: Bruxelles ºi Istanbul. În urmã cu trei luni, Parisul a fost þinta unui atentat terorist multiplu, iar în Orlando, un dezaxat ºi-a descãrcat AKM-ul în mulþimea aflatã într-un club. Nu cred cã seria de atentate la care am asistat anul acesta are în totalitate legãturã cu Daesh sau alte organizaþii teroriste malefice. Respectivele organizaþii teroriste îºi arogã, deseori, „meritul“ acestor atentate, fãrã ca indivizii tulburaþi care le comit sã aibã, neapãrat, o legãturã realã cu ele. În orice caz, ceva planificat s-ar fi descoperit din timp – mãcar asta ar trebui sã fie concluzia faptului cã toate Serviciile Secrete cheltuiesc foarte mulþi bani cu supravegherea noastrã ºi cu prevenþia actelor de terorism. Ca sã nu mai vorbim de faptul cã americanii, europenii, lumea în general, au fost de acord sã se renunþe la multe drepturi sau sã limiteze altele în scopul supravegherii ºi al prevenþiei terorismului. Indivizii care au comis acele acte teribile în care au ucis atît de mulþi nevinovaþi, plus libertatea de a cãlãtori, plus turismul în þãri care, în mare parte, trãiesc din aceastã activitate, erau izolaþi, apartenenþa la organizaþii teroriste nefiind suficientã pentru concluzia cã actele lor teroriste ar fi fost planificate.

Or, Serviciile Secrete, politicienii, mass-media, suporterii sistemului, toþi au susþinut cã ultimele atentate au arãtat un nou tip de terorist, lupul singuratic, imprevizibil ºi intrasabil ºi cã, tocmai din acest motiv, al imprevizibilitãþii ºi singularitãþii, „noul tip de terorist“ este cu mult mai periculos decît toþi teroriºtii înregimentaþi în organizaþii ca Daesh sau al Qaeda. Am gãsit în niºte cãrþi de marketing ºi protecþia consumatorilor douã posibile alte explicaþii care mi se par mult mai plauzibile decît explicaþia obiºnuitã a autoritãþilor.

1. Omul hiper-saturat cu informaþii care decurg la interval de fracþiuni de secundã din tumultul vieþii cotidiene „funcþioneazã“ pe bazã de „scurtãturi“ ( engl., shortcuts) mentale sau emoþionale, care îl ajutã sã ia decizii automate, scutite de efortul de a gîndi sau de a parcurge drumul normal, îndelungat, al deciziei raþionale. De regulã, oamenii se imitã între ei sau, dupã caz, se supun permanent validãrii publice a comportamentelor individuale, tocmai din nevoia de economie de

timp ºi mijloace, pentru a nu fi forþaþi sã gîndeascã ºi sã acþioneze raþional. Fiecare dintre noi, fie cã vrem sã acceptam sau nu asta, ne înscriem în main-stream (trend majoritar) ºi ne lãsãm purtaþi de curent, în acest fel putînd sã facem faþã avalanºei informaþionale continue. În mare mãsurã, ajungem sã acþionãm mecanic ºi sã gîndim la fel. Exact ca în reclamã. Dar, acolo unde toþi oamenii gîndesc la fel, nimeni nu prea mai gîndeºte.

Imitaþia este una dintre aceste scurtãturi. Reacþia faþã de un eveniment la care individul cu mintea tulbure ºi cu sufletul în iad priveºte sau asistã este aproape automatã: trecerea la actul în sine pare a fi ceva teleghidat. Starterul este seria nesfîrºitã de imagini, relatãri ºi comentarii relative la un eveniment cu mare impact emoþional, cum ar fi sinuciderea unei persoane cu care, din diverse perspective, imitatorul se aseamãnã. Incidentul este cu atît mai amplu resimþit de imitator, cu cît persoana sinucigaºului este mai notorie sau incidentul mai mediatizat (un star de cinema, un copil pãrãsit de pãrinþii care au plecat la muncã în strãinãtate, un adolescent care s-a vãzut umilit ºi distrus pe Facebook, atît ca imagine personalã, cît ºi publicã etc.). Oamenii, în special atunci cînd nu sînt siguri pe ei înºiºi, urmeazã modelul altora. O sinucidere foarte mediatizatã provoacã unele persoane, asemãnãtoare cu sinucigaºul, sã comitã sinucideri copiate. Acesta este efectul Werther, de care vorbesc americanii David Philips ºi Robert Cialdini. Din istoria literaturii se ºtie cã, dupã publicarea romanului lui Goethe, „Suferinþele tînãrului Werther“ (Die Leiden des jungen Werthers), în care protagonistul se îndrãgosteºte implacabil ºi fãrã speranþã de o femeie mãritatã ºi, la final, se sinucide, au apãrut în toata lumea o mulþime de sinucideri imitative, nu doar în Germania, ci în toatã Europa, peste tot unde apãruse cartea lui Goethe, motiv pentru care, în cîteva þãri, cartea a fost, o vreme, interzisã. De ce recurgeau acei oameni la sinucideri copiate dupã gestul unui personaj de roman? Pentru cã se gãseau în situaþii asemãnãtoare cu personajul. Nimic ideologic, nici estetic. Doar psihologic ºi teleghidat. Psihologii americani au descoperit o sumbrã relaþie între sinuciderea mediatizatã, creºterea consecvenþialã a numãrului de sinucideri la indigo, accidentele rutiere ºi de avion ºi atentatele teroriste. Studii sociologice ºi psihologice fãcute în SUA în anii ’70 ai secolului trecut (David Philips este unul dintre autori) ºi în prima decadã a acestui secol (Robert Cialdini este cel de al doilea autor) demonstreazã „o tendinþã îngrijorãtoare cãtre sinuciderea motivatã de publicitate fãcutã actului suicidal, a unor persoane asemãnãtoare între ele“; asemãnarea între sinucigaºi determinã ca actul în sine sã parã mai legitim. De aceea, atentatorii de la Paris, Bruxelles, Istanbul sau Orlando, ca sã dau numai exem-

zîmbetul „larg“ ºi binevoitor pe care îl afiºeazã aproape permanent. Este suficient în asemenea momente sã-i priveºti ochii ºi faþa pentru a observa cît de fals este.

Avînd în vedere cele spuse ºi rezumîndu-mã doar la atît, cînd a fost în graþiile cuplului Ceauºescu, el a nutrit speranþa, în intimitatea sa, sã-i ia locul lui Nicolae Ceauºescu, sã ajungã în funcþia supremã în partid ºi în stat.

Da, acum pot fi mai bine înþelese motivele sincopelor ºi declinului carierei sale politice. (…) Revenind la anii lui de început, trebuie spus cã nu ºi-a uitat nici interesul mai apropiat (…), iar interesul apropiat a fost ºi acela de a-ºi continua studiile, ºi nu de a le face oriunde, cã putea sã le facã foarte bine ºi la Bucureºti. El a fost trimis pe cheltuiala statului român în URSS. (…) Este adevãrat cã ºcolile sovietice de la vremea aceea erau ºcoli de renume. (…) Nici acolo, pe timpul studiilor, nu s-a despãrþit de funcþiile politice. A continuat, deci, sã îºi exercite într-un fel sau altul influenþa politicã ºi sã aibã ºi susþinerea necesarã de mai tîrziu.

Dupã încheierea studiilor în URSS, a lucrat un timp la Uniunea Internaþionalã a Studenþilor, care avea sediul la Praga. Apoi a devenit prim-secretar al UTM-ului. Era un salt foarte important, ºi asta mai cu seamã datoritã influenþei exercitate ºi acþiunilor pe care la vremea respectivã Ceauºescu le-a întreprins în favoarea lui, determinîndu-l pe Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi pe ceilalþi din conducerea partidului sã accepte ca Ion Iliescu sã fie cel ales în funcþia de prim-secretar al UTM. Aceasta era procedura. Sigur, formal se fãceau niºte alegeri (…), dar la partid se hotãra, iar funcþia supremã în organizaþia de tineret nu o putea ocupa oricine, Gheorghiu-Dej trebuia sã dea ultima aprobare. Dar cine era cel care trebuia sã facã propunerea? Acesta era Nicolae Ceauºescu, care la vremea respectivã îndeplinea funcþia de secretar cu problemele organizatorice la Comitetul Central al Partidului.

El coordona ºi organizaþiile de masã, printre care ºi Uniunea Tineretului Muncitor. (va urma) DAN DUMITRIU ple din ultimele douã luni, se revendicã ai Daesh. Robert B. Cialdini publicã, în Psihologia manipulãrii, o serie de 3 diagrame care aratã fluctuaþia cotidianã a numãrului de accidente mortale înainte, în timpul ºi dupã publicarea unui reportaj despre o sinucidere. Diagramele aratã un vîrf al acestor accidente la 3 zile dupã mediatizarea sinuciderii, o scãdere bruscã în urmãtoarele 3-4 zile, dupã care urmeazã o nouã creºtere destul de mare la o sãptãmînã distanþã. Nu putem ºti cît de exacte sînt aceste deducþii statistice, dar e cert cã un asemenea incident genereazã gînduri sumbre chiar ºi celor care nu au intenþii suicidale, ceea ce poate înseamnã o slãbire fatalã a concentrãrii în trafic. Iar unii indivizi, spectatori ai mediatizatelor incidente suicidale, pot sã îºi mascheze propriile tendinþe spre suicid sub forma unui accident. Anul trecut, un avion al Air Berlin a fost prãbuºit intenþionat de copilot, care i-a luat în moarte cu el ºi pe cei o sutã ºi ceva de pasageri (inclusiv o întreagã clasã de liceu care se întorcea, cu zîmbete fericite ºi glume, dintr-o vacanþã în Spania). Cialdini adaugã, în comentariul la aceste diagrame, cã „cei care încearcã sã îºi mascheze actul autodistructiv sub forma accidentului aºteaptã timp de cîteva zile înainte de a trece la acþiune - probabil pentru a prinde curaj, a plãnui fapta sau a-ºi pune la punct alte probleme“.

Pentru Cialdini, e cert însã cã siguranþa celor care cãlãtoresc la cîteva zile dupã publicarea unui reportaj despre o sinucidere este serios pusã în pericol: „în consecinþã, am face bine sã fim ceva mai prevãzãtori atunci cînd cãlãtorim în aceste perioade“. Indivizii profund tulburaþi, precum atentatorii sinucigaºi, fac din sinuciderea ambalatã în acte de terorism, în care numãrul ºi identitatea victimelor nu conteazã, o soluþie pentru gravele lor probleme mentale ºi emoþionale. Odatã ce aceºtia vãd la Tv, pe smartphone sau pe net o sinucidere sau un act terorist, în mintea lor profund tulburatã apare ideea de imitaþie.

Teroriºtii sinucigaºi- „lupii singuratici“ din teoriile autoritãþilor ºi ale Serviciilor Ssecrete – se sinucid din imitaþie, luînd cu ei în moarte zeci de oameni nevinovaþi ºi rãnind sute. ªi alþii, la fel ca ei, vor repeta aceste acte teleghidate, atît timp cît în public se vorbeºte ºi se analizeazã, pe toate faþetele, atentatele „înaintaºilor“ lor, asemãnãtori cu ei. De aceea este atît de înspãimîntãtor: pentru cã e atît de simplu! Imitaþia este scurtãtura pe care o utilizãm cu toþii pentru a învãþa sã fim pe picioarele noastre. Doar cã existã unii, puþini ºi ascunºi sub aparenþele unui om normal, care imitã gesturi ºi comportamente malefice, diabolice, într-un adevãrat cult al morþii. Din nenorocire, în aceste sinucideri la indigo, mor oameni nevinovaþi, vise, idealuri ºi culturi. ªi nimeni nu ne apãrã, la modul real, contra acestor sinucigaºi, care se copiazã între ei ºi care îºi alãturã în moartea lor ritualicã persoane fãrã nici o vinã. (va urma) GHEORGHE PIPEREA

Pag. a 10-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Oglinda

(2)

- cu cinism, despre etnogeneza unui popor atipic Motto: ,,Oglinda cînd þi-a arãta/ Întreagã înfãþiºarea ta,/ Atunci ºi tu, ca mine,/ Te-ai închina la tine”. (ALECU VÃCÃRESCU, 1769-1798) * Conflictele de azi, dintre partide, sînt o continuare a conflictelor boiereºti de odinioarã. Jelaniile boierilor, cu jalba în proþap, la Sublima Poartã au fost înlocuite, astãzi, cu vizitele, secrete sau la lumina zilei, pe la ambasadele occidentale din Bucureºti. Cîtã dreptate avea Panait Istrati cînd scria: ,,Buruiana omeneascã, cu cît e mai nefolositoare, cu atît ºtie sã se apere mai bine”. * Zice-se cã la întrebãrile fundamentale ,,De ce?” ºi ,,În ce scop?”, legate de etnogenezã, care ne-au rezervat un loc în Univers, românii au gãsit un singur rãspuns: ,,D-aia!”. Iar cînd a fost vorba de atîþia care au venit cu pretenþii prin aceste locuri, noi ne-am apãrat: ,,Dã-i, bã, în mã-sa!” ºi i-am lãsat sã ne ia pãmîntul, ºi apa, ºi tot. Aºa se explicã de ce am ajuns unde am ajuns. ªi ce dacã? Merge ºi aºa! * ,,Un tîmpit mai mare ca mine nu cred cã existã. Sã faci 13 ani de puºcãrie pentru un popor de idioþi…” (Petre Þuþea, dupã alegerile generale din 30 mai 1990). La o jumãtate de an dupã ce strigaserã în stradã ,,Jos comunismul!”, românii i-au ales tot pe comuniºti, ca sã-i conducã. ªi sã-i fure. * ,,Cultura este puterea popoarelor” (Eminescu). Un veac mai tîrziu, Mircea Eliade îl completeazã: ,,Un popor oprimat nu supravieþuieºte decît prin culturã”. ªi dacã mai scriem, în adaos, cã viaþa fãrã culturã nu e viaþã, credem cã am fost destul de elocvenþi. Cu toate acestea, un grup de aºa-ziºi tehnocraþi, nãimiþi de Söröº, a inventat tot felul de burse de pregãtire pentru niºte agitatori aleºi pe sprînceanã (profesori, scriitori, jurnaliºti, istorici). Pe urmã, le-au ordonat sã iasã în plublic ºi sã cearã scoaterea Limbii Române, a Latinei ºi a Istoriei naþionale

din programa ºcolarã. Bine-bine, ãia sînt niºte ticãloºi de care este plinã istoria noastrã. Dar de ce tac populaþia, Academia Românã, universitãþile, studenþii, elevii ºi presa? Fiindcã sînt români, d-aia! * Iatã încã un paradox. În 1907, þãranii s-au ridicat din mormîntul brazdei ºi ºi-au recãpãtat statura de zei. Însã nu simpli zei muritori, ci zei rãzbunãtori. ,,Hai, române, la omor!” e strigãtul de luptã al þãranilor noºtri, creatori ai eternitãþii româneºti. Dupã un veac, însã, urmaºii acelor zei, în loc sã-ºi apere limba, obiceiurile, tradiþiile ºi religia, nu miºcã un deget sã se opunã globalizãrii (plãnuitã de SUA), care face toate eforturile sã le distrugã. * Românii nu sînt decît o turmã de oi pe care le doare ugerul cînd nu sînt mulse la timp. * România modernã s-a fãurit sub 4 dictaturi: dictatura regalã, dictatura legionarã, dictatura antonescianã ºi dictatura comunistã. În schimb, de 26 de ani, de cînd cu aºa-zisa democraþie, s-a instalat haosul ºi existã pericolul sã dispãrem de pe harta Europei. * Arc peste timp: ,,De la Nistru pîn' la Tisa…” ºi ,,Români, vã ordon treceþi Prutul!”. * Premiul Oscar – 2016. Cinematografia noastrã îºi încearcã norocul cu filmul de lung metraj ,,Jefuirea României”.

Scenariul ºi regia: Traian Bãsescu. Un biºniþar de port. Un criminal de drept comun. Un jeg ºi o drojdie. Un derbedeu… Dar dacã ar mai candida mîine la Preºedinþie, ar mai cîºtiga o datã.

Cine poate pãtrunde acest mister? ªi, totuºi, sîntem poporul care l-a dat pe Eminescu… * ,,Învaþã-te sã trãieºti cu puþin, cãci puþinul nu-þi va lipsi niciodatã” (ursitoarele, la naºterea Poporului Român). * ,,Americanii. În primul ºi în cel de-al II-lea rãzboi mondial, ei au venit la sfîrºit ºi au luat caimacul. Astãzi, americanii nu mor în rãzboi. Sînt superînarmaþi. Dau lovituri zdrobitoare. La ei, cine face economii la muniþie dã socotealã în faþa Senatului” (Petre Þuþea). * România este o þarã cuceritã, pas-cu-pas, de mdediocritãþi ºi de escroci. În timpul acesta, românii ce fac? Dorm pe ei.

Atunci, sã le fie somnul dulce. Sub glie, taicã, ºi sub cruce…

Sfîrºit PAUL SUDITU

În România, drumurile au fost, tot timpul, o problemã... Începuturile existenþei aºezãrilor omeneºti pe locul unde se întinde azi oraºul Bucureºti se pierd în preistorie, dar documente care sã pomeneascã numele acestui oraº existã doar din 1459, pe timpul domniei lui Vlad Þepeº. Istoria dezvoltãrii lui este uºor de parcurs pe baza documentelor bogate care se pãstreazã privind viaþa economicã, politicã ºi culturalã, ca ºi a documentelor privind schimbãrile edilitare sãvîrºite. Înfãþiºarea tîrgului Bucureºti de altãdatã este însã, desigur, mult diferitã de cea a oraºului modern de azi. Sã aruncãm o privire asupra Bucureºtilor de acum 2-3 secole. În anul 1574, cãlãtorul francez Lescalopier, care trecea prin Bucureºti, noteazã cã „pavajul oraºului (Bucureºti) este din trunchiuri de copaci“. Clãdirea cea mai importantã la acest sfîrºit de veac este Curtea domneascã, în jurul cãreia se dezvoltã „tîrgul“ (între curte ºi bisericile Sf. Gheorghe Vechi ºi Sf. Nicolae) ºi cuprinzînd strãzi ce vor cãpãta nume caracteristice, precum: Blãnari, Covaci, ªelari, Bãcani etc., dupã profesiile locuitorilor care le populau. Afirmaþia lui Lescalopier privind pavajul oraºului trebuie interpretatã în sensul cã doar strãzile principale, de altfel în numãr mic, erau acoperite cu poduri de lemn. Casele boiereºti, construite mai departe (spre Calea Victoriei sau spre Piaþa Bãlcescu de azi) erau rãsfirate fãrã nici o regulã în mijlocul unor curþi mari, înconjurate de grãdini ºi vii.

Dupã un secol, cãtre sfîrºitul veacului al XVII-lea, în Bucureºti erau 4 strãzi principale, numite poduri de pãmînt, care uneau centrul cu periferiile: Podul Tîrgului de Afarã (azi Calea Moºilor), Podul Beilicului (azi Calea ªerban Vodã), Podul Mogoºoaiei (azi Calea Victoriei) ºi Podul Calicilor (uliþa oamenilor sãraci, azi Calea Rahovei). Numele de „poduri“, dat acestor

strãzi, se datora faptului cã ele erau din pãmînt ºi înãlþate faþã de proprietãþile înconjurãtoare, întocmai ca un pod. Întreþinerea celor 4 poduri cãdea în sarcina statului, spre deosebire de celelalte strãzi, uliþe, cum se numeau pe atunci, care erau în grija comunei ºi a locuitorilor. La începutul Secolului al XVIII-lea, cele 4 poduri de pãmînt au fost acoperite cu

grinzi de lemn de stejar, dupã modelul folosit la execuþia strãzilor principale ieºene încã din anul 1670. Din „pavajul“ Podului Mogoºoaiei se mai pãstreazã ºi azi, în Muzeul de istorie a oraºului Bucureºti, o grindã înnegritã de pãcurã în care a fost cîndva fiartã, pentru a nu putrezi. Întîietate la podire o aveau strãzile pe care locuiau boierii. Acelaºi criteriu avea sã se aplice, dupã un secol, la pavarea cu piatrã a strãzilor Capitalei, locuite de cei avuþi. „Cea dintîi stradã pavatã cu piatrã cubicã de granit adusã din Belgia – aratã, în amintirile sale, Dr. Severeanu - a fost Strada Pensionatului, pentru cã acolo ºedea Grãdiºteanu, tatãl lui Petrache Grãdiºteanu, cãci fiind membru în consiliul comunal, ba mi se pare cã era chiar primar, ziua ºi noaptea a pavat strada... Mai tîrziu s-a înfiinþat fabrica de bazalt de la

Cotroceni, iar membrii influenþi în consiliul comunal ºi-au pavat trotuarele pînã la poarta lor: Serurie, pînã în Dealul Spirei, Mavrus ºi Gheorghiu, pînã în Strada Bradului...“ Tot în Secolul al XVIII-lea se folosea pe strãzile de importanþã mai redusã un pavaj din grinzi de lemn, executat însã mai simplu, iar pe altele s-au executat ºi împietruiri cu pietriº de rîu ºi nisip. Pietriºul se aducea din Valea Ialomiþei, Sabarului, Dîmboviþei ºi Argeºului, iar nisipul - din gropile din jurul oraºului. Pietriºul ºi nisipul, dupã ce erau întinse pe stradã, erau stropite cu apã, dupã care se bãteau cu maiul.

Pavarea strãzilor cu grinzi sau astuparea porþiunilor mlãºtinoase cu nuiele ºi alte materiale se fãcea prin contribuþia oamenilor simpli, a „mahalagiilor“, ºi mai puþin din veniturile epitropiei. Curãþirea noroaielor ºi sãparea ºanþurilor se executau de „riverani“ ºi de „podari“, veniþi din anumite sate ºi care, pentru aceasta, beneficiau de scutiri de dãri.

Polcovnicul podurilor rãspundea de lucrãri, iar în caz de neexecutare nici pedeapsa... cu bãtaia publicã nu era prea mare. De exemplu, porunca domnului Al. Moruzzi, din 1794, suna astfel: „fiindcã la Podul Tîrgului de Afarã s-ar putea face deocamdatã cîte un meremet de podine, pe unde este lipsã ºi stricãciune, care din nepurtarea de grijã ºi de neurmarea Polcovnicului nu se face, ºi au ajuns în stare de primejdie a vitelor ºi carelor în vremi grele, iatã cã vã poruncim straºnic sã orînduiþi întradins pe Polcovnicul de poduri cu podarii, sã meargã ºi, unde sînt gãuri ºi lipsã de cîte o podinã douã, sã împlineascã cu podine ºi sã astupe gãurile, fãcînd meremetul negreºit unde este rãu stricat, cã de nu va urma de a sãvîrºi dresul acesta cu puþinã vreme, sã ºtie cã acolo, în locul acela, pe pod, îl vom pune Domnia mea de se va pedepsi cu bãtaie“.

Pe la sfîrºitul veacului al XVIII-lea, curãþarea Podului Mogoºoaiei se fãcea cu 19 care trase de boi, care duceau afarã din

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Actriþa Audrey Hepburn, consideratã, ºi azi, un model de frumuseþe ºi eleganþã.

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z Taurul

Animal cu greutate Ce în turmã-i un erou. Însã vacile (prin spate) Spun c-ar fi un mare bou.

Tezaurul Un vagon întreg cu aur Dus în Est (ca gest istoric).

Noi, din tot acest tezaur, Am rãmas cu cel...folcloric.

Þara Privind la noi, pe-acest pãmînt, Am definit-o peste ani: O þarã este locul sfînt, În care nu mai sînt þãrani.

Þiganul Specie de om bronzat Urmãrit de un pogrom, Însã noi l-am acceptat...

Ce sã-i faci, e ºi el (r)OM !

Umbra Ca ºi o noapte fãrã stea, E întunericul în care, În veci, sã scrii nu vei putea...

Dar poþi sã „întocmeºti“ dosare !

Urechea La cap e o proeminenþã Cu un cercel precum o stea, Cu-o singurã deficienþã ...auzi cu ea.

NAE BUNDURI oraº murdãria de pe pod. Dupã modelul podurilor executate în capitala Moldovei, ºi la Bucureºti se trece la un nou sistem de construcþie a cãii, cu înclinãri transversale spre margini - pentru scurgerea apelor de pe drum.

Dupã 1820, se propune folosirea, în capitalã, a pavajelor de piatrã cioplitã extrasã din munþi ºi a celor de piatrã de bolovani de rîu, astfel ca „ele sã fie la fel cu pavajul din cetatea Braºovului“. Pavajele de piatrã - de bolovani de rîu - încep sã se execute în Bucureºti abia din anii 1830-1831, adicã înainte, cu puþin timp, de apariþia Regulamentului Organic.

Ing. ROLLAND EMINET

Pag. a 11-a – 15 iulie 2016

ROMĂ‚NIA MARE“

Programul „RABLA“ Decor: O bancĂŁ, ĂŽntr-un parc, ĂŽntr-un octombrie ĂŽnsorit. ĂŽn plan ĂŽndepĂŁrtat, un copac stufos.

Personaje: DouĂŁ nonagenare, sĂŁ le zicem A Âşi B, stau pe-o bancĂŁ Âşi sporovĂŁiesc de-ale lor.

A: Ce zi superbĂŁ, tu!... N-am mai pomenit asemenea cĂŁldurĂŁ, la sfĂŽrÂşit de noiembrie. B: Ce noiembrie visezi, dragĂŁ?! SĂŽntem abia-n octombrie! A: EÂşti sigurĂŁ? B: BineĂŽnĂželes. ĂŽncĂŁ nu m-a vizitat moº’ Nicolae, deci nu-i noiembrie. A: Pe tine te mai viziteazĂŁ moÂşu’? B: PĂŁi, numai pe Oana Lis s-o viziteze?! A: Noroc porcesc pe fata aia! B: ĂŽĂži dai seama? O viziteazĂŁ moÂşu’ searĂŁ de searĂŁ... A: Octombrie sau noiembrie, n-am avut de mult o asemenea vreme. B: AÂşa e, nu ne-am vĂŁzut de multĂŁ vreme. A: Vorbeam de vremea de afarĂŁ. De soare, de temperaturĂŁ... B: PĂŁi, de-aia nu venii eu azi ĂŽn parc, cĂŁ dimineaÞã avusei temperaturĂŁ. A: Cum nu veniÂşi, soro, din moment ce stĂŁm alĂŁturi pe bancĂŁ Âşi vorbim?! B: Ptiuu! Eram convinsĂŁ cĂŁ vorbim la telefon. Celularu’ ĂŁsta numai figuri ĂŽmi face! A: Ăƒla din mĂŽna ta e celular?... Nu vezi c-ai luat telecomanda?! B: Fii serioasĂŁ, e telefon! Cu el la ureche, te aud perfect. A: Cum naiba sĂŁ nu m-auzi, dacĂŁ stai lĂŽngĂŁ mine? Acu’, dacĂŁ tac, mĂŁ mai auzi?... B: Nu te mai aud. A: PĂŁi, vezi? B: Acu’ te-aud din nou...

Deci, nu insinua cã m-aº fi ramolit! Vezi-Þi de tine! A: Mã rog, dacã zici cã-i telefon, Închide-l. Cã atÎt aºteaptã bandiÞii ãºtia, sã-Þi Încarce factura! B: L-am Închis. A: Nici eu nu prea-s În apele mele, cã nu dormii az’noapte.

B: Nebunatico, nu te mai astÎmperi! A: Nu-i ce crezi. Am fost la un parastas dansant. În memoria lu’ Nela, cã tarei plãcea viaÞa! B: Hi-hi, cunosc, Îi plãcea tare... N-am mai prins un sfÎrºit de octombrie atÎt de cald, to-oocmai din 1945. A: Te-nºeli. A fost ºi mai cald În iulie ’48. B: Bravo, fã! Compari iulie cu octombrie? A: Ai dreptate, toamna nu-i ca vara. B: Ehee, În octombrie-45, exact În parcul ãsta, m-am plimbat cu un ofiÞer sovietic. Walter...

A: ÂŞi Walter Âşi sovietic?! Nu era neamĂž? B: Ce sĂŁ mai caute nemĂžii pe-aici, ĂŽn octombrie 1945? A: Aaa, 1945!...

Credeam cã te referi la 1845. B: Walter era rus pura lana, tu! A intrat În Bucureºti cãlare pe-un tanc sovietic. A: Aha. B: CÎnd i-am vãzut turela... Nu mai vorbesc de Þeavã! A fost, vorba cÎntecului, dragoste la prima vedere. În aceeaºi searã, ne plimbam pe aici, mÎnã-n mÎnã. A: MÎnã-n mÎnã? Aºa un rus cavaler?! B: Era consilier al armatei române, tu... A: Pe tine te-a consiliat ceva? B: ÎntÎi m-a consiliat sã ne aºezãm sub pomu’ de colo. A: ªi?! B: Ne-am aºezat pe tunica lui, dupã care m-a tooooot consiliat, pÎnã spre dimineaÞã. A: Deh, nu mai consiliase de mult, sãracul... B: Mã-nÞepau decoraÞiile lui În fund de vedeam stele verzi! A: Pardon! Dacã vedeai stele, era de la epoleÞi, nu de la decoraÞii! De la decoraÞii, l-ai fi vãzut ori pe Lenin, ori secera ºi ciocanul. B: De secerã nu-mi amintesc... A: Ce grad avea Walter al tãu?

B: CĂŁpitan. A: Grad foaaarte incomod! CĂŽte 4 stele pe fiecare bucĂŁ... MĂŁ rog, pe fiecare umĂŁr. B: La fiecare numĂŁr?! A: UmĂŁr, surdo! B: SurdĂŁ eÂşti tu! A: Taci ÂşiascultĂŁ! Cu-n maior erai mai cĂŽÂştigatĂŁ; ĂŁla are o singurĂŁ stea, plus cĂŁ-i mai mare. Spune mai departe! B: Eh, prin iulie, s-a nĂŁscut PetricĂŁ... A: Ooo, dar viaĂža ta a fost un adevĂŁrat roman! B: Curat roman! A: Am avut Âşi eu romanul meu... Colonel englez, ĂŽn civilie sculptor. B:

Topul perlelor la Bacalaureat 2016 Profesorii care au corectat lucrĂŁrile candidaĂžilor la proba de Limba RomânĂŁ la Bacalaureat 2016 au avut, din nou, de citit bazaconiile scrise de elevii pentru care materia din cei 4 ani de liceu a rĂŁmas o necunoscutĂŁ. ĂŽn opinia profesorilor, majoritatea candidaĂžilor care nu sĂŽnt pregĂŁtiĂži Âşi nu Âştiu aproape nimic ĂŽn legĂŁturĂŁ cu cerinĂžele examenului preferĂŁ sĂŁ scrie orice pe foaia de examen, doar pentru a nu lĂŁsa lucrarea goalĂŁ, pe principiul „mai bine prostii, decĂŽt deloc“. IatĂŁ o serie de perle culese de profesori dupĂŁ prima zi de corectare, cu greÂşelile de exprimare „În original“: â˜ş „Tema iubirii este a frustratului Petru“. â˜ş „Virugula a fĂŁcut o pauzĂŁ dupĂŁ ce a spus cĂŁ-l iubeÂşte de Caterino, Caterino era homo“. â˜ş „Nu prea ai cum sĂŁ caracterizezi pe vreo cineva cĂŁ ei vorbesc despre ceva“. â˜ş „NotaĂžiile autorului nu existĂŁ, este gen dramatic, autorul apare la gen epic, deci este dramaturg“. â˜ş „Lectura are Âşi pĂŁrĂži bune Âşi pĂŁrĂži rele, ce naiba sĂŁ ajute literatura din ÂşcoalĂŁâ€œ. â˜ş „Lectura e deosebit de ÂşucarĂŁ cĂŽnd citeÂşti despre vedete nu despre frustraĂži“.

Nici tu n-ai stat degeaba. A: Da’ cum? M-a invitat la el, sã-mi facã un bronz. B: ªi? A: Mi l-a fãcut; l-a crescut mama. Pe Floricã. B: Da, da, mi-aduc aminte... A: Dacãl vezi, nu-l mai recunoºti! A crescut ceva de speriat! B: CÎÞi ani a-mplinit? A: E mic, tu, abia a-mplinit 70. B: Eee, dupã ce m-a pãrãsit Walter, m-a pus dracu’ sã mã mãrit cu Nae. A: Aºa de rãu Þi-a mers cu ãstãlaltu’? B: Era curvar. Mã-nºela cu cele mai bune prietene! A: Nenorocitul!! B: Da’ pe la 50 de ani l-a bãtut Dumnezeu: pÎnã nu-ºi lua Lecitina, nu-ºi mai amintea unde-a pus Viagra. A: Curios, foarte curios... B: Ce-i curios În chestia asta? A: CÎnd trecea Nãicã al tãu pe la mine, vedeam stele verzi fãrã sã ia Viagra. B: Nenorocito, abia acu-mi spui?! A: Acu’ mi-adusei aminte. B: Ee, s-a prescris. Ale tinereÞii valuri... A: Parcã numai la tinereÞe? B: Inima rãmÎne veºnic tÎnãrã. A: Mie-mi spui? Cum Îl chema pe neamÞul ãla care mi-a luat minÞile acu’ vreo 10 ani? B: Alzheimer. A: Ce memorie ai! B: Nu-i chiar aºa. Cã, uite, nu mai Þin minte cum Îl chema pe suedezul, islandezul, ce naiba era. ªi pe care, cum Îl vedeam, cum mã lua cu tremurici. A: Parkinson? B: Bravo, Parkinson! A: Bãgasem eu de seamã cã-Þi bÎÞÎie paharu-n mÎnã, dar ziceam c-ai rãmas aºa de la cutremuru’ din ’77. B: Prostii! Pãi, dupã cutremuru’ din ’40 am avut ceva? A: ªi atunci, care-i cauza? B: Nu-Þi spusei? De la islandez mi se trage. Cunoºti vreun leac de bÎÞÎialã? A: Ai Încercat cu fixativ? B: N-ajutã. A: Eh, poate-Þi trece la cutremurul urmãtor. B: Precis Îmi trece, cã stau Într-un bloc cu bulinã roºie. A: Cu bulinã roºie?! Ai Îmbulinat-o! Primãria n-a luat mãsuri? B: A luat: a mãsurat lungimea blocului, ÎnãlÞimea, dupã care a evacuat aprozarul de la parter. A: Numai aprozarul? Parcã funcÞiona alãturi ºi o salã de pãcãnele. B: Aia e a primarului, aºa cã ISU nu s-a bãgat.

A: Bravos! A-nchis Arena NaĂžionalĂŁ, dar nu s-a bĂŁgat la o salĂŁ de pĂŁcĂŁnele?! B: PĂŁi, se comparĂŁ una cu alta? A: ParcĂŁ-i vĂŁd, la varĂŁ: dacĂŁ se mai ĂŽneacĂŁ vreunul la CostineÂşti, bĂŁieĂžii-nchid Litoralul! B: Nici chiar aÂşa! A: Nu-i cunoÂşti. ĂƒÂştia-s ĂŽn stare de orice! B: Nu mĂŁ mai speria, cĂŁ mĂŁ ia cu tremurici! A: Cu banii cum o duci? B: Ca pensionarul. Economii la cĂŁldurĂŁ, la mĂŽncare, la... A: ÂŞi eu la fel. Da’n ziua de pensie o fac latĂŁ! B: AdicĂŁ? A: Cum mi-a adus lĂŁptĂŁreasa banii, cum m-am dus la magazin Âşi-am cumpĂŁrat 10 grame de salam! B: Ăžie lĂŁptĂŁreasa ĂŽĂži aduce pensia? A: Numai ea. E de mare ĂŽncredere. B: MĂŁ rog... ÂŞi-ai cumpĂŁrat doar 10 grame de salam?

VÎnzãtorul n-a fãcut urÎt? A: S-a strÎmbat el niÞel, Ce faci mamaie, mã iei la miºto?! Da’ l-am pus la punct: Dacã voiam sã te iau la miºto, ÎÞi ceream sã-l feliezi! B: Peºte mãnÎnci? A: Mi-e fricã sã nu fie vechi. B: Cum sã fie vechi, tu? Magazinele vÎnd ºi peºte viu. A: Chestia asta nu-mi spune mare lucru; ºi eu sÎnt vie... B: Aia nu, ailaltã nu... MãnÎnci doar anafurã? A: În nici un caz, cã mã roade la gingii. B: Azi dimineaÞã, mÎncaºi ceva? A: Bãui o canã cu lapte. B: Proaspãt? A: Foarte proaspãt, ieri era fÎn. Mi-aduce poºtaºul un lapte nemaipomenit. B: Stai niÞel, cã nu mai pricep nimic: poºtaºul Þi-aduce laptele, iar lãptãreasa, pensia? A: ªi?! Dacã un contabil poate sã conducã Ministerul SãnãtãÞii, iar un fost repetent e mare mahãr prin Parlament, mai conteazã cine-mi aduce mie laptele?! B: Ai dreptate... Vorbirãm de anafurã; la bisericã te mai duci? A: Dacã nu plouã. Cã-mi dãuneazã la

â˜ş „Romanul psihologic Moara cu noroc ĂŽl are ca protagonist pe ÂŞtefan Gheorghidiu care o omoarĂŁ pe florica cu o sapĂŁ. Ea studentĂŁ la litere, fiind sensibilĂŁ, moare brusc, fĂŁrĂŁ sĂŁ respire“. â˜ş „Ion este roman psihologic, trateazĂŁ zbuciumul sĂŁu cĂŽnd sĂŁrutĂŁ pĂŁmĂŽntul ca pe o iubitĂŁâ€œ â˜ş „Am ales romanul LuceafĂŁrul, prezintĂŁ psihologia stelei, adicĂŁ a LuceafĂŁrului cĂŽnd scoboarĂŁ din ceruri. LuceafĂŁrul este obsedat de fatĂŁ Âşi scoboarĂŁ la ia cĂŽnd ĂŽl strigĂŁâ€œ. â˜ş „Cratima ajutĂŁ la formarea unui ritm bun ĂŽn poezia lui MuÂşatescu“. â˜ş „Tema este lungĂŁ Âşi profundĂŁâ€œ. â˜ş „Iubirea e ceva care ĂŽĂži trece prin stomac, rĂŽgĂŽi cĂŽnd nu mai ai sentimente“. â˜ş „DouĂŁ scene din MoromeĂžii lui Camil Petrescu este: cĂŽnd ĂŽl bate pe ĂŁla cu ciomagu ca-n Moldova frĂŁĂžioare Âşi cĂŽnd NilĂŁ o ĂŽnjurĂŁ pe soĂžia lui Catrina“ â˜ş „Dispozitivele electronice sĂŽnt cele mai importante, viaĂža mea“. â˜ş „Ela era ĂŽndrĂŁgostitĂŁ de Harap Âşi ĂŽi taie capul sĂŁ se asigure cĂŁ este al ei“. â˜ş „Ion ĂŁla i-o trage ĂŁleia dupĂŁ sobĂŁ, cu ta-su de faÞã. AÂşa fraier era parcĂŁ nu mai era altĂŁ casĂŁâ€œ â˜ş „Aia nu se ĂŽncurcĂŁ cu sentimente, se mirĂŁ ca proasta cĂŽnd zice cĂŁ simplu Âşi ĂŁla nu pricepe“.

SIMONA VOICU

reumatism. B: Te rogi la icoana care plĂŽnge? A: ĂŽn nici un caz! Tot pe bazĂŁ de reumatism... MĂŁ rog la una uscatĂŁ. B: ÂŞi pentru ce te rogi? A: PĂŁi, de sĂŁnĂŁtate, de noroc la 6 din 49... B: Pentru 6 din 49 te rogi degeaba.

PÎnã dupã alegeri nu cκtigã nimeni. A: Cã veni vorba: de votat te duci sã votezi? B: Dacã nu plouã. A: De plouat, plouã sigur, dragã. Plouã cu minciuni electorale. B: Eee, pe lÎngã minciuni, mai picã ºi cÎte-o sticlã de ulei, cÎte-o gãleatã... A: Da’ tu pentru ce te rogi? B: Mã rog sã-mi retrocedeze hectarul de pãmÎnt pe care-l am de la mama.

A: De la Nana? Mai degrabĂŁ cĂŽÂştigi la 6 din 49! B: Nu de la Nana, surdo! De la mama! A: Ee, aÂşa mai merge.

Deºi... B: Mã mai rog sã nu-mi reducã iar pensia cu 25 la sutã. A: Nu-mi aduce aminte de chestia asta, cã mã ia cu bÎÞÎialã! B: Da’ l-am aranjat bine pe ãl de-a avut ideea: lam blestemat sã i se micºoreze ºi lui cu 25 la sutã! A: Hihi, dacã-ncãpea pe mÎna lu’ doctoru’ Ciomu, i-o micºora sutã la sutã! B: Apropo de doctori, ai vreo boalã? A: Am boalã pe doctorii care dosesc medicamentele bãtrânilor.

Lovi-i-ar boala grea, sĂŁ-i loveascĂŁ, Âşi sĂŁ nu le dea nimeni medicamente! B: VorbeÂşti cu pĂŁcat. A: OrbeÂşti tu, nu eu!

B: Am zis vorbeºti, nu orbeºti! N-ai vãzut c-au trimis elicopteru’ tocmai În Republica Moldova, pentru niºte bãtrÎni de peste 70 de ani? A: În Moldova, trimit, cã moldovenii au talent... Ce tip de elicopter au trimis? B: Pãi, n-au În dotare decÎt 2 tipuri - care cad, ºi care nu cad.

A: Apropo: mai ai Dacia aia 1100, cu care cãzuseºi În DÎmboviÞa? B: Cum sã nu? Merge perfect. Vorba vine, merge... De unde bani de benzinã? Da’ de ce mã-ntrebi?

A: VĂŁzui la televizor cĂŁ-ncepe „Programul RABLA“. B: Tabla? Mda, cu tabla sĂŽnt mici probleme... Da’ cum fac rost de bani, dau tabla jos de pe maÂşinĂŁ Âşi-o pun pe acoperiÂş. CĂŁ mĂŁ plouĂŁ-n debara. A: Nu tabla, surdo, rabla! B: Aaa, rabla! ParcĂŁ auzii ceva... CicĂŁ se aruncĂŁ la gunoi toate vechiturile. A: Ee, aici e-aici! CunoÂşti ce vechituri au ĂŁÂştia-n vedere? B: MaÂşinile vechi, ce altceva?! A: Precis doar maÂşinile? B: Precis. A: Nu cumva sor referi la noi, astea, mai?... Mai sĂŁritele. B: SĂŁritĂŁ eÂşti tu! A: Nu-i cunoÂşti! SĂŽnt ĂŽn stare de orice! B: Uite la ceo duce mintea pe dumneaei! Stai liniÂştitĂŁ, cĂŁ nu s-a ajuns chiar pĂŽnĂŁ acolo. A: ÂŞtiu Âşi eu ce sĂŁ mai cred, dupĂŁ cum ne trateazĂŁ ĂŁÂştia? B: Poate vrei sĂŁ spui, dupĂŁ cum nu ne trateazĂŁ... A: Da’ pe ce te bazezi, cĂŽnd zici cĂŁ nu-i vorba de noi? B: PĂŁi, e la mintea cocoÂşului: pentru maÂşinile ajunse rable se dau mormane de bani, cĂŁ, altfel, nu-i aÂşa?, dilerii... A: DilitĂŁ eÂşti tu! B: Taci, fĂŁ, Âşi-ascultĂŁ!

Altfel, vĂŽnzĂŁtorii de maÂşini ar ajunge muritori de foame!

A: ÂŞi ei?!... B: ÂŞi ei! A: Aaa, nu! Ca tehnocraĂži de omenie, nu putem admite una ca asta! Ce-ar zice Ioropa? B: PĂŁi, vezi? Or, dac-ar fi vorba despre noi, astea sĂŁrite de 80... A: SĂŁritĂŁ eÂşti tu! B: Taci, fĂŁ, Âşi-ascultĂŁ! Pe rablele de noi mai dĂŁ cineva vreun sfanĂž?! A: .... B: Nu dĂŁ nimeni, nimic! A: Uff, mi-ai scos un ghimpe din inimĂŁ!

Noroc cã nu mai dã nimeni o para chioarã pe-alde noi, cã altfel precis ne trimiteau la casare! A: Stai, nu-nchide! O sã-Þi povestesc mult mai multe mÎine. Da’ numa-ntre 4 ochi, cã telefoanele sÎnt ascultate vocalã cu vocalã, consoanã cu consoanã! B: Persoanã cu persoanã, zici? A: Consoanã, surdo! B: Surdã eºti tu! A: Ba, tu!... Pardon, am vrut sã zic pa, tu! B: Pa, scumpete! Abia aºtept sã ne ÎntÎlnim personal. Cã, dupã cum ÎÞi zisei, azi fãcui niÞicã temperaturã, ºi-mi fu fricã sã ies din casã.

SORIN SATMARI (Din volumul „Aici sĂŽnt banii dumneavoastrĂŁ!“)

Anecdote cu oameni celebri Mai demult, la Londra, femeile nu aveau acces pe scenĂŁ.

Rolurile femeieÂşti erau interpretate de bĂŁrbaĂži deghizaĂži. ĂŽntr-o zi, regele Carol I, enervĂŽndu-se cĂŁ spectacolul nu mai ĂŽncepea, chemĂŁ ĂŽn loja sa pe directorul teatrului. Acesta se scuzĂŁ: - Maiestate, regina abia se rade!

Frederic cel Mare era foarte glumeĂž. Medicul sĂŁu, mai ales, era obiectul spiritelor sale, uneori supĂŁrĂŁtoare.

- Ia spune, doctore, mulĂži oameni ai omorĂŽt pĂŽnĂŁ acum?

- Sire, cu vreo trei sute de mii mai puĂžin decĂŽt MajestateaVoastrĂŁ.

Cu prilejul unei lupte navale, care are loc ĂŽn largul Insulelor Wright, contele Montrand, secretarul lui Talleyrand, devine prizonier pe un vas de rĂŁzboi englez. CĂŁpitanul ĂŽl invitĂŁ la un pahar de Âşampanie Âşi toasteazĂŁ: - ĂŽn cinstea francezilor, care, toĂži, sĂŽnt niÂşte zdrenĂže. Nu fac nici o aluzie!

Spiritual, Montrand rĂŁspunde: - ĂŽn cinstea englezilor, care sĂŽnt toĂži niÂşte gentlemani. Nu fac nici o aluzie.

Aflat În audienÞã la curtea Împãratului Austriei, Horea este Întrebat de un conte de unde vine: - Vin din Ardeal, domnule!

- Ah, din Ăžara unde oamenii mĂŁnĂŽncĂŁ mĂŁgari!

- Domnul conte a fost vreodatĂŁ acolo?

- Sigur cĂŁ am fost!

- Atunci mĂŁ mir cĂŁ aĂži scĂŁpat nemĂŽncat!

Nicolae Titulescu, diplomatul român care a uimit o lume întreagã (1) (urmare din pag. 1) În aceastã calitate, a militat contra revizionismului din Europa, pentru pãstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bunã vecinãtate între statele mari ºi mici, pentru respectarea suveranitãþii ºi egalitãþii tuturor statelor în relaþiile internaþionale, pentru securitate colectivã ºi prevenirea agresiunii.

Contemporanii i-au reproºat apropierea nepotrivitã de ministrul de Externe al URSS, Maxim Litvinov, ca ºi prea marea încredere arãtatã liderilor bolºevici. Simpatia deschisã pentru acþiunile stîngii politice europene, cu precãdere în Rãzboiul Civil din Spania, a fost, de asemenea, vãzutã negativ de clasa politicã româneascã a vremii.

Titulescu ºi-a bazat întreaga activitate pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. Dupã instaurarea nazismului în Germania, dîndu-ºi seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca ºi pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate în direcþia întãririi colaborãrii internaþionale, în interesul pãcii ºi securitãþii europene. Pe aceastã linie politicã, Titulescu a semnat, la Londra, în 1933, în numele Guvernului României, convenþiile împotriva agresorului. El a depus eforturi remarcabile pentru încheierea, în 1933, a Micii Înþelegeri ºi pentru finalizarea, în 1934, a Înþelegerii Balcanice (pacte regionale pe care le considera o pavãzã împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste). În 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pronaziste) legionare, dar ºi externe, îl îndepãrteazã din toate funcþiile oficiale ºi îl obligã sã plece în exil.

Stabilit, la început, în Elveþia, apoi în Franþa, Nicolae Titulescu a propagat, chiar ºi în exil, prin conferinþe ºi articole în diverse ziare, ideea apãrãrii pãcii, anticipînd pericolul unui nou rãzboi. Nicolae Titulescu moare la Cannes (sau Souvrettes, Elveþia, dupã Petre Pandrea), dupã o lungã suferinþã, la data de 17 martie 1941. În 1992, rãmãºiþele sale au fost aduse în þarã ºi înhumate în curtea Bisericii „Sfîntul Nicolae“, din ªcheii Braºovului.

decisiv în alegerea profesiei trebuie sã fie satisfacþia propriei vocaþii, astfel cã s-a dedicat trup ºi suflet baroului ºi învãþãmîntului. O astfel de declaraþie putea fi trecutã cu vederea, însã, dupã ce a devenit profesor suplinitor la Universitatea din Iaºi, la doar 22 de ani, crezul sãu nu a mai putut fi contestat. Dupã 5 ani, în care a predat la Iaºi, Titulescu devine profesor la Facultatea de Drept din Bucureºti.

Dreptul, doar pentru cei mai buni Ochiul critic al lui Nicolae Titulescu s-a îndreptat ºi spre o altã problemã la fel de importantã, aceea a selecþionãrii ºi verificãrii studenþilor. El considera cã înscrierea la admitere era doar pentru cei care aveau cea mai bunã pregãtire, cã numãrul locurilor trebuia limitat, cã verificarea drasticã a frecventãrii cursurilor era esenþialã ºi cã orice examen presupunea ºi o taxã pentru susþinere; prin urmare, studiul Dreptului înceta sã mai fie gratuit. Deºi noile reforme erau de necontestat, Titulescu a acceptat necesitatea dispensei. El considera cã dintre studenþii înscriºi, cei bogaþi trebuiau sã plãteascã taxele de examen, iar cei sãraci ºi capabili sã fie dispensaþi de orice platã a taxelor. Motivul era unul cît se poate de simplu ºi drept: recrutarea cît mai multor studenþi cu aptitudini ridicate ºi cu potenþial incontestabil, indiferent de clasa socialã. Cu acest prilej, profesorul Titulescu desfiinþeazã concepþia care domina pînã atunci domeniul juridic, ºi anume cã Dreptul era rezervat doar celor bogaþi.

La polul opus, nici partea profesoralã nu a fost uitatã. Titulescu a preconizat nivelul înalt de pregãtire profesoralã dublat de o certã înclinaþie spre activitatea ºtiinþificã ºi didacticã. Potrivit opiniilor lui, profesorul de Drept trebuia sã corespundã celor mai înalte exigenþe profesionale

ºi, de asemenea, trebuia sã adapteze principiile disciplinei pe care o stãpînea ºi pe care o preda la un nivel ce putea fi înþeles de auditoriu. Conform acestor principii, profesorul Titulescu nu cerea niciodatã studenþilor mai puþin decît puteau ei sã dea, pentru cã astfel devenea responsabil de insuficienþa pregãtirii de care dãdeau dovadã aceºtia.

Nicolae Titulescu ºi-a conceput cursul de Drept Civil astfel încît sã poatã transmite auditoriului o sumã de cunoºtinþe pentru însuºirea profesiei, dorind sã aprindã în ei pasiunea de a cãuta fãrã oprire ºi de a explora cele mai ascunse laturi ale domeniului de specializare. Aceste restructurãri au fost susþinute de una dintre ideile importante, dar de suflet ale lui Titulescu, un principiu moral ºi esenþial în formarea studenþilor: relaþia dintre profesor ºi student. El considera cã lipsa unui contact permanent între studenþi ºi corpul profesoral era principala cauzã a nivelului scãzut de performanþã în munca de instruire ºi educare a tineretului universitar. Aceastã concluzie a fost dedusã din propria experienþã din timpul studiilor la Paris, în timpul cãrora, singurul moment în care a intrat în contact cu profesorul a fost examenul. Toate aceste reforme au pus într-o lumina nouã nu doar Facultatea de Drept, ci întreg sistemul universitar al Secolului XX. Dorinþa lui Nicolae Titulescu de a construi un altfel de sistem a însemnat o iniþiativã care a vizat punerea în balanþã a cunoºtinþelor, dar ºi a calitãþilor morale, studentul fiind obligat sã pãrãseascã obscuritatea în care societatea l-a aruncat ºi sã deschidã ochii la ceea ce îl înconjura.

Vizionarismul lui N. Titulescu

Dintre cele 22 de discursuri adunate în volumul Pledoarii pentru Pace, reiese în mod evident orientarea pro-europeanã a lui Titulescu, credinþa sa în rolul pe care Europa îl are - ºi, mai mult decît atît, datoria Europei de a-ºi asuma acest rol – în construirea unei lumi mai bune cãci, spunea el, „milioane de oameni au murit în Marele Rãzboi pentru ca sã se poatã naºte o nouã viaþã internaþionalã“. Totuºi, Titulescu nu a vorbit despre Europa în mod precis decît în cîteva rînduri. În schimb, a enunþat o serie de idei fundamentale cu privire la pãstrarea pãcii ºi la consRenaºterea „Dreptului“ românesc truirea ºi conservarea unui nou sistem intersub Nicolae Titulescu naþional bazat pe legalitate ºi cooperare. Unele dintre ideile enunþate de el s-au dovedit a fi „Eu, d-lor, voi încerca sã vã chem la datorie vizionare: s-a preocupat de problemele legate de numai prin atracþiune. Dacã numai prin atracþiune solidaritatea naþiunilor eurovoi reuºi sã vã fac sã umpleþi sãlile pene, de cooperarea economicã ºi acestei facultãþi, voi fi cu atît mai punerea la comun a capacitãþilor mulþumit; dacã nu, voi face cursul de producþie ale statelor, despre numai cu cei care vor veni aci din libera circulaþie a mãrfurilor ºi a propriul impuls al cunoºtinþei lor, persoanelor. Douã decenii mai rezervîndu-mi judecata asupra tîrziu, aceste idei au pus bazele celorlalþi“.

Comunitãþii Europene. În aproaCu o vastã pregãtire în domepe toate discursurile sale, Tituniul diplomatic, juridic ºi profesolescu apare ca un promotor ºi ral, Nicolae Titulescu a reuºit, susþinãtor fervent al cooperãrii într-o perioadã scurtã de timp, sã europene pe mai multe planuri, reorganizeze ceea ce însemna cooperare pe care o considerã Facultatea de Drept. Din propria esenþialã pentru pãstrarea pãcii. experienþã, a înþeles care erau Pentru el, Europa nu este altceva motivele pentru care stagnarea decît un întreg: „Europa nu mai acaparase ºi sistemul universitar, este o colecþie de state. Este un stat dar ºi de ce tinerii studenþi ºi divizat în pãrþi separate prin absolvenþi ai acestei facultãþi mãsuri administrative, încorpoîntîmpinau mari probleme în rate în frontiere“. Titulescu nu domeniul ce se presupunea cã fãcea diferenþa dintre Vestul ºi putea cultiva instinctul dreptãþii.

Estul Europei ºi condamna tenDupã încheierea studiilor supedinþa statelor occidentale, ºi rioare la Facultatea de Drept din anume Marea Britanie ºi Franþa, 1920. Nicolae Titulescu alãturi de membrii Comisiei de Cooperare Paris, unde a aprofundat înþede a-ºi gîndi strategia de securiIntelectualã Internaþionalã de pe lîngã Societatea Naþiunilor. În primul rînd, legerea ºtiinþelor juridice, Titutate ºi de prevenire a rãzboiului lescu a conºtientizat cã factorul al treilea din stînga, marele savant Einstein.

în aceºti termeni (referindu-se la posibilitatea unor concesii vis-a-vis de frontierele estice ale Germaniei, nu ºi cele vestice). În discursul Progresul ideii de pace, þinut, în 1930, la Universitatea Cambridge, Titulescu abordeazã problema ameninþãrilor la adresa menþinerii pãcii în Europa, oprindu-se, printre altele, asupra a douã chestiuni: lipsa de unitate din punct de vedere al doctrinei sociale ºi criza economicã. În primul caz, se referea, evident, la Uniunea Sovieticã. El afirma cã „de la rãzboi încoace, Europa nu mai prezintã o unitate din punct de vedere a doctrinei sociale. Înainte de rãzboi, erau frontiere, dar toate statele erau bazate pe proprietatea individualã ºi pe respectul contractului“. Însã dupã rãzboi, aceastã deosebire între organizarea socialã a celui mai mare stat european ºi restul þãrilor (la care se adãuga þelul declarat al regimului de la Moscova de a exporta revoluþia) creeazã o tensiune permanentã ce „împiedica pacea sã domneascã în spirite“. Analizînd problema crizei economice ºi a implicaþiilor grave pe care le poate avea aceasta, Titulescu enunþa urmãtoarea idee: „atîta vreme cît aceastã problemã nu este rezolvatã, atîta vreme cît toate statele nu vor pune în comun, dupã un plan raþional, capacitãþile lor de producþie ºi de consumaþie, pacea va fi în constant pericol“.

Ideea o regãsim 20 de ani mai tîrziu, în documentul care a pus bazele Uniunii Europene de azi. În „Declaraþia Schuman“ se vorbeºte de „baze

alizãrii frontierelor“, înþeleasã nu ca renunþare la frontierele naþionale, ci la autarhie, la izolaþionism ºi exclusivism în favoarea cooperãrii dintre state ca între egali, prin prezervarea ºi respectarea drepturilor fiecãruia. Practic, acest scop poate fi atins prin acorduri între state, în special acorduri economice. În schimb, constata el, „la ora actualã, Europa seamãnã cu o tabãrã de citadele fortificate care se ridicã una împotriva celeilalte. Înalte bariere vamale le separã total“. „De altfel, ce este o frontierã, dacã nu o piedicã în trecerea oamenilor ºi a mãrfurilor? Cu cît este mai mult ameninþatã, cu atît va fi mai mult apãratã prin înrãutãþirea piedicilor deja existente. Cu cît eºti mai sigur de pãstrarea frontierei, cu atît vei fi mai dispus sã uºurezi circulaþia economicã“. În aceastã direcþie, a spiritualizãrii frontierelor, spunea Titulescu, s-a înscris ºi proiectul de „Uniune Europeanã“, propus de Aristide Briand.

Considerînd cã ideile acestuia au fost „desfigurate“, „maltratate“, Titulescu a încearcat sã le explice, oprindu-se, cu precãdere, asupra unor puncte sensibile care au fost prost înþelese, precum ideea cã planul lui Briand ar fi presupus subordonarea economicului ºi politicului ºi renunþarea statelor la anumite drepturi. „Nu, spunea el, e vorba de o înþelegere între statele europene dupã modelul înþelgerilor regionale, în care fiecare stat îºi pãstreazã deplina lui suveranitate“. Titulescu definea propunerea lui Aristide Briand ca pe „o iniþiativã generoasã destinatã a apropria popoarele de pe Continentul care, în istorie, a cunoscut cel mai mare numãr de rãzboaie, pentru ca, uºurate, pe cît posibil, de greutãþile pe care le pot rezolva între ele pe cale amiabilã, sã se consacre, cu mai multã tãrie ºi mai multã libertate, împlinirii obligaþiunilor lor de membre ale Societãþii Naþiunilor. Din punctul de vedere al prezentului, Uniunea Europeanã, astfel definitã, este singura soluþie pentru a menþine pacea între popoare. Din punct de vedere al viitorului, ea poate, dacã ne punem cinstit în slujba ei, sã constituie germenul unei vieþi internaþionale noi ºi atît de binefãcãtoare, încît mintea noastrã actualã, produs al luptei ºi al suferinþei, nu o poate cuprinde încã“.

Gentlemen’s agreement între URSS ºi România 10-13 mai 1935. La Bucureºti, au avut loc lucrãrile Înþelegerii Balcanice, sub preºedinþia lui Nicolae Titulescu comune de dezvoltare economicã“, baze ale unificãrii economice. Iatã un citat din Declaraþie: „punerea în comun a producþiilor de cãrbune ºi oþel va asigura, imediat, stabilirea unor baze comune de dezvoltare economicã, un prim pas cãtre realizarea unei federaþii europene“, þãrile membre „angajîndu-se sã le furnizeze tuturor þãrilor membre elementele principale ale producþiei industriale, în condiþii egale. Aceastã producþie va fi oferitã lumii întregi, fãrã diferenþieri sau excepþii, pentru a contribui la creºterea nivelului de trai ºi pentru a promova realizãrile paºnice“.

Titulescu insista, în mai multe rînduri, asupra necesitãþii construirii unei unitãþi economice europene, condiþie sine qua non a pãcii pe Continent. Poziþia sa era categoricã: barierele economice reprezentau un obstacol, o ameninþare la adresa pãcii. În acest sens, era de pãrere cã, în ciuda cîºtigãrii rãzboiului, în 1918, Pacea a fost pierdutã pentru cã „tratatele de pace au omis sã uneascã noile entitãþi politice într-un sistem comun.

Dacã ar fi fãcut acest lucru, ele ar fi creat mari unitãþi economice bazate pe asocierea statelor.

Ocupîndu-se exclusiv de aspectele politice, Tratatele de Pace au provocat o rupturã a unitãþilor economice, au permis dezvoltarea nelimitatã a sistemului pieþelor închise, a autarhiei economice, care este cel mai mare duºman al unei adevãrate vieþi internaþionale“. Aºa cum reiese din discursurile sale, o altã idee esenþialã a gîndirii lui era cea a „spiritu-

În stabilirea relaþiilor dintre România ºi U.R.S.S., nu a existat nici un fel de utilitate politicã, nici juridicã, nici mãcar economicã. Dupã mai bine de un deceniu în care cele douã þãri s-au strãduit (este adevãrat, iniþiativa a aparþinut mai mult ruºilor/sovieticilor) sã gãseascã o variantã prin care sã se ajungã la o înþelegere, anul 1934 a însemnat o reluare a acestora. Dacã poziþia sovieticã nu s-a schimbat deloc în acest timp, cea româneascã a evoluat ºi s-a flexibilizat. În perioada 1918-1934, Rusia/ U.R.S.S. a reuºit, prin manevre abile, sã treacã de la o þarã cu numeroase probleme de ordin intern, dar ºi extern, la un stat care se integrase în politica internaþionalã. „Patriei proletariatului“ i-a fost recunoscut statutul de mare putere ºi i s-a oferit dreptul de a participa la luarea unor decizii importante la nivel politic.

Nicolae Iorga ºi Nicolae Titulescu ul diplomaþilor francezi ºi polonezi, problema pactului de neagresiune a revenit în discuþie.

Acest lucru s-a fãcut prin încercarea de a reînnoda firul convorbirilor ºi de a determina luarea unui poziþii care sã convinã ambelor pãrþi. Douã proiecte de tratat de neagresiune au fost propuse între România ºi U.R.S.S.; primul, sugerat de Nicolae Titulescu, a fost înmînat lui Victor Cãdere, ministrul român la Varºovia. Acesta l-a trimis premierului Alexandru Vaida-Voevod, la 16 august 1932, ºi a fost, ulterior, transmis guvernului sovietic, prin reprezentantul Poloniei la Geneva. Iatã articolul 1, care a produs cele mai multe divergenþe ºi care, în esenþã, elimina existenþa unui litigiu teritorial româno-sovietic: „Fiecare dintre înaltele pãrþi contractante, constatînd cã a renunþat la rãzboi ca instrument de politicã naþionalã în relaþiunile internaþionale, ia angajamentul de a nu întreprinde, atît separat, cît ºi în unire cu alte puteri, nici o agresiune pe uscat, pe mare sau în aer, a nu recurge în nici un caz la rãzboi contra celeilalte pãrþi contractante; va fi socotit ca un act potrivnic angajamentelor prevãzute la aliniatul precedent orice act de violenþã purtînd atingerea integritãþii teritoriale ºi inviolabilitãþii teritoriului sau independenþei politice a celeilalte pãrþi contractante, chiar dacã asemenea acte ar fi fost înfãptuite fãrã declaraþiune de rãzboi ºi înlãturînd toate consecinþele posibile“. Al doilea proiect de tratat a fost propus de ministrul de Externe sovietic Maxim Maximovici Litvinov ºi a fost înmînat, la data de 3 octombrie 1932, lui Victor Cãdere. Se pare cã Litvinov ar fi fost dispus sã semneze acest text, care nu prea se deosebea de cel românesc: „Fiecare dintre înaltele pãrþi contractante, constatînd cã au renunþat la rãzboi ca mijloc de politicã naþionalã în relaþiile internaþionale, se obligã sã nu întreprindã nici un atac, atît separat, cît ºi împreunã cu alte state, pe uscat, pe mare sau în aer ºi sã nu recurgã în nici un caz la rãzboi împotriva celeilalte pãrþi contractante. Se va considera ca act care contravine angajamentelor stabilite cu aliniatul anterior orice act de violenþã îndreptat împotriva integritãþii ºi inviolabilitãþii teritoriale sau independenþei politice a celeilalte pãrþi contractante, chiar dacã asemenea acte vor fi comise fãrã declaraþie de rãzboi ºi fãrã toate celelalte urmãri posibile“. (va urma)

Riga, un eºec peste care s-a trecut Eºecul negocierilor de la Riga, din anul 1932, nu a însemnat ºi renunþarea la un pact de neagre- 21 mai 1935, Viena. În incinta Legaþiei României, într-un scurt siune româno-sovietic. În lunile popas în capitala Austriei. În rîndul întîi, de la stînga la dreapta: iulie ºi august 1932, cu ocazia Cornelia Blaga, Nicolae Titulescu, Catherine Titulescu.

Conferinþei pentru Dezarmare În rîndul al doilea: Lucian Blaga, Caius Brediceanu. de la Geneva sau prin intermedi-

Pag. a 14-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Afacerile negre cu sturioni din Dunãre produc milioane de euro România a interzis pescuitul la sturion cu 10 ani în urmã, iar recent prohibiþia a fost prelungitã cu încã cinci ani. Cu toate acestea, braconajul este în floare, iar Ministerul Mediului se declarã copleºit.

Dacã pînã în Secolul al XX-lea peºtele era considerat mîncarea sãracului în România, în ultimii ani, carnea de peºte a devenit mai scumpã decît cea de porc. Un kilogram de crap de acvaculturã - pentru cã cel sãlbatic este o raritate - costã 15 lei kilogramul. De ce se întîmplã astfel? Pentru cã în acest moment cantitatea de peºte din rîurile interioare, dar ºi din Marea Neagrã a ajuns la nivelul de 10% din ce era pe la mijlocul secolului trecut, conform datelor Facultãþii de Biologie Bucureºti. În ultimii ani, pescarii de pe Dunãre, care trãiesc din aceastã meserie, scot din ce în ce mai des plasele goale.

Specialiºtii implicaþi în monitorizarea populaþiilor de peºti din fluviu ne-au explicat cã sonarele detecteazã din ce în ce mai puþine bancuri de peºti în Dunãre. Pierderea unui procent de aproximativ 83,5% din suprafaþa luncii inundabile a cursului inferior al fluviului, prin îndiguire (ale cãror construcþii au luat amploare dupã 1962), a condus la minimizarea efectivelor populaþionale ale faunei piscicole prin reducerea numãrului de habitate cu potenþial de reproducere, la care s-a adãugat ºi amenajarea de hidrocentrale. Cele din urmã au obturat migraþia naturalã a ihtiofaunei, în special a sturionilor, diminuînd habitatele prin fragmentare.

Un alt motiv al scãderii este chiar pescuitul intensiv ºi iraþional fãcut în anii trecuþi, la care se adaugã ºi cel ilegal.

Braconajul se practicã prin mai multe moduri, însã cel mai periculos ºi cu un impact puternic asupra ihtiofaunei este pescuitul cu aparate electrice artizanale. Prin acestã metodã ilegalã este afectat tot peºtele din aria atinsã de curent ºi chiar dacã nu sînt preluaþi din apã, cei care scapã au afectate ireversibil unele funcþii ale organismului, respectiv nu se mai pot reproduce.

Una din mãsurile luate pentru a opri declinul speciilor de peºti, dupã anul 1990, a fost prohibiþia. Dupã o perioadã de interdicþie de 10 ani pentru pescuitul comercial al sturionilor, recent, Agenþia Naþionalã pentru Pescuit ºi Acvaculturã

În pragul falimentului total (8) Stãm ºi ne întrebãm: de ce credibilitate poate sã se bucure o instanþã care condamnã atîþia oameni în Dosarul ,,Telepatia”, întocmit pe baza anchetei realizatã de un procuror penal (Emilian Eva) ºi soluþionat de o judecãtoare (Camelia Bogdan), acuzatã cã a primit bani de la Ministerul Agriculturii, parte implicatã în acest dosar? Justiþia nu va fi cu adevãrat o putere în stat, nu se va bucura de un real prestigiu, decît atunci cînd nu doar membrii CSM, ci ºi judecãtorii ºi procurorii Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, ai DNA ºi ai celeilalte înalte instanþe vor fi numiþi ºi revocaþi de adunãrile profesionale ale magistraþilor. Dacã vom lãsa totul la mîna unui individ, atunci sã nu ne mirãm cã ,,naºul din suflet” îi va trage de urechi oricînd pe cei pe care el i-a fãcut ,,fini”.

Dacã preºedintele þãrii se schimbã o datã la 5 ani, Parlamentul se reînnoieºte din 4 în 4 ani ºi, în consecinþã, ºi Guvernul, vîrfurile înaltelor instanþe ale Justiþiei (numite ºi nu alese) sînt bãtute în cuie, întocmai ca liderii sindicali ori ca guvernatorul Bãncii Naþionale. De 10 ani, doamna Laura Codruþa Kövesi nu se mai clinteºte din fruntea marilor Parchete. Nu punem la îndoialã profesionalismul domniei sale, recunoscut de diverse foruri ºi pe care ni l-a reamintit în Raportul de activitate al DNA pe 2015, dar ne întrebãm: oare în România nu mai

ªmecheri de oraº (9) REGELE MAFIEI ÞIGÃNEªTI (3) Chiar ieri searã s-au luat doi de Florin, bãiatul meu, ameninþîndu-l cã ei sînt... nepoþii lui Pian. S-a umplut þara de þigani care se dau drept Pian sau drept copiii sau nepoþii mei. Acum, în ziarul „Naþional“, toatã lumea mã poate vedea cum arãt cu adevãrat. ªi ziariºtii de la „România liberã“, „Curierul Naþional“ ºi „Adevãrul“ ºi de la toate ziarele care au scris numai minciuni despre mine ºi pe care îi voi da în judecatã pentru cã mi-au distrus viaþa mea ºi a copiilor mei. Bãieþii mei, Laurenþiu, de 8 ani, Vasile, de 11 ani, Nicuºor, de 13 ani ºi Florin, de 15 ani, nu au mai fost primiþi sã înveþe la ªcoala Generalã nr. 131. Ne-au sunat profesorii ºi ne-au spus cã pãrinþii refuzã sã-ºi lase copiii sã înveþe sub acelaºi acoperiº cu bãieþii Regelui Mafiei. útia mari ai mei nu pot vorbi cu o fatã, din aceleaºi

(ANPA) a prelungit mãsura, la sturionul sãlbatic, cu încã cinci ani.

Totuºi, specialiºtii care se ocupã de prinderea, marcarea sturionilor cu mãrci ultrasonice ºi eliberarea lor înapoi în Dunãre pentru a le urmãri evoluþia afirmã cã a fost blocat inclusiv pescuitul ºtiinþific. Decizia are astfel efecte inverse decît cele dorite, pentru cã duce la anularea posibilitãþii de obþinere a unor date reale care sã reflecte eficienþa interzicerii pescuitului comercial la sturioni în România.

30.000 de euro dintr-un peºte Metoda marcãrii ultrasonice este simplã: se implanteazã în sturioni mãrci ultrasonice ce emit semnale care sînt urmãrite în Dunãre, în diferite puncte fixe, prin staþii ce recepþioneazã semnalul transmis de aceste mãrci. Astfel, se poate cunoaºte traseul de migraþie al peºtelui, dacã acesta este braconat ºi în ce zonã se petrece braconajul. Prin colectarea datelor de cãtre staþiile de monitorizare s-a asigurat obþinerea unui volum informaþional unic pe plan mondial referitor la comportamentul sturionilor ce migreazã pentru reproducere pe cursul inferior al fluviului Dunãrea. De ce se obstrucþioneazã urmãrirea populaþiilor de sturioni din Dunãre? Specialiºtii consultaþi de „România liberã“ afirmã cã motivul este unul singur: banii.

O femelã de sturion sãlbatic de 200 de kilograme scoasã din Dunãre poate avea 40-60 de kilograme de icre. Carnea se vinde cu 50-60 de lei kilogramul pe piaþa neagrã, iar kilogramul de icre negre se dã cu 500 de euro. La un calcul simplu, ajungem la valoarea de 30.000 euro doar pentru icre.

Sumele pentru carne, vreo 2.200 de euro, sînt „bani de buzunar” pentru un astfel de pescar.

tomã, care au fost marcaþi superficial, s-a trecut la numãrarea lor, contra sumei de 500.000 de euro.

Autoritatea Naþionalã pentru Pescuit ºi Acvaculturã (ANPA), care, teoretic, a monitorizat afacerea, ne-a rãspuns cã nu ºtie nimic despre aceasta. Neoficial, cei de la ANPA ne-au sfãtuit sã urmãrim dacã pe contract apare dimensiunea puilor. „În cazul unor asemenea documente trebuie menþionatã dimensiunea puietului, pentru cã preþul unui sturion de cîþiva centimetri diferã de preþul unuia de 75 de centimetri, de exemplu. Documentele care nu conþin dimensiunea peºtelui contractat nu sînt în regulã”, ne-a explicat un reprezentant al ANPA, care a refuzat sã-ºi dezvãluie numele. Or, tocmai în documentele deþinute de noi nu apare nici o dimensiune.

Un pui de sturion costã 11 euro. Dintr-un calcul simplu, afacerea cu peºti-fantomã s-ar ridica la 2,2 milioane de euro, doar din acest contract. Plus cei 500.000 de euro pentru numãratul sub apã.

Specialiºtii în domeniu afirmã cã anual sînt tocate milioane de euro în asemenea afaceri, în timp ce populaþiile de sturion sînt în scãdere. Doar Uniunea Europeanã a alocat 100 de milioane de euro pentru acest proiect! Mai trebuie subliniat cã sturionii trebuie marcaþi cu emiþãtoare speciale, nu cu sîrme CWT, pentru a putea fi monitorizaþi de sondele fixe amplasate pe Dunãre.

Cu alte cuvinte, prohibiþia se face doar de ochii lumii, pentru cã mascheazã, de fapt, un braconaj îndîrjit împotriva peºtilor pe cale de dispariþie, precum ºi cheltuirea aiurea a unor fonduri care ar trebui sã protejeze aceste specii rare!

4 dosare penale în douã zile

Dar mai existã un mecanism prin care aceºti peºti produc bani. Conform documentelor pe care le deþinem, doar pe un contract de repopulare a fluviului, din 2013, apar, iniþial, 207.000 de bucãþi de puiet de sturion pregãtite pentru a repopula Dunãrea. Dar, ulterior, au fost declaraþi ca eliberaþi în apã doar 90.000, conform unui alt document care ne-a fost pus la dispoziþie de una din pãrþile implicate în contract. Apoi, numãrul s-ar fi redus la 8.000 de bucãþi, conform proceselor-verbale care ni s-au pus la dispoziþie. Mai mult, la doi ani dupã popularea Dunãrii cu aceºti peºti-fan-

„Din pãcate, de prea mult timp legea se încalcã repetat ºi cu bunã ºtiinþã în Delta Dunãrii. Obiectivul nostru este sã reducem, pe cît posibil, fenomenul braconajului”, a susþinut ministrul Mediului, Cristina Paºca Palmer. Între 24 ºi 26 mai a avut loc un control în acest sens al comisarilor Gãrzii de Mediu ºi al Inspectoratului de Poliþie Tulcea în zona complexului lagunar Razelm - Sinoe ºi zona litoralã a Mãrii Negre. În urma verificãrii, au fost întocmite patru dosare penale, au fost confiscate douã ambarcaþiuni surprinse în flagrant, au fost aplicate contravenþii de 10.900 lei ºi s-au scos din apele Dunãrii 2,5 kilometri de plase montate ilegal de braconieri pentru recoltarea speciilor protejate. Mai mult, au fost gãsite în plasele braconierilor, printre altele, 24 de exemplare de pãstrugã ºi 4 exemplare de nisetru, deºi pescuirea acestora este interzisã în România de un deceniu.

MANUELA GOLEA

sînt ºi alþi procurori la fel de destoinici? Pînã ºi comuniºtii roteau cadrele, de teama ca unii activiºti de rang înalt sã nu se transforme, cu timpul, în despoþi. În SUA, patria celei mai înalte democraþii, prezenþa demnitarilor în diverse funcþii se rezumã la un singur mandat, de regulã cu durata de 4 ani. Numai noi avem reguli originale, bazate pe miturile nepotismului, cumetriei, cîrdãºiei politice, traficului de influenþã ºi alte principii imorale, iar de la un timp nu ne mai putem bizui nici pe originala ºi palida noastrã democraþie, întrucît desemnarea celor mai înalþi demnitari ne vine în plic de la Bruxelles, aºa cum odinioarã ne era transmisã de la Istanbul sau din Moscova. În numele independenþei sale ºi a necesitãþii luptei permanente împotriva corupþiei, puterea judecãtoreascã tinde sã se impunã în faþa celorlalte puteri – legislativã ºi executivã. Este adevãrat, corupþia a pervertit minþile multor demnitari ºi lideri politici. Dar de ce instanþele judecãtoreºti n-au acþionat cu promptitudine, ca sã taie rãul din rãdãcini ºi sã nu-l lase sã se amplifice?

De ce au aºteptat campania electoralã? Oare justiþia se înfãptuieºte în numele politicii, sau în numele legii? Aºa cum semnalau unele ziare, în legislatura 2012-2016, ofensiva DNA împotriva aleºilor a fãcut nu mai puþin de 220 de victime, între care 63 de senatori ºi deputaþi ºi 131 de primari ºi viceprimari, din tot spectrul politic. Nu existã, însã, o evidenþã a procurorilor ºi judecãtorilor aduºi pe banca acuzãrii, probabil ca sã nu se ºtirbeascã

prestigiul Justiþiei. Cei mai mulþi au fost achitaþi, ori s-au ales cu sancþiuni administrative minore. O asemenea stare de fapt este generatã în bunã mãsurã de lipsa unui control asupra puterii judecãtoreºti. Ori de cîte ori o asemenea problemã este pusã în discuþie în Parlament, ori în cadrul societãþii civile, magistraþii se prevaleazã de prevederile constituþionale, potrivit cãrora judecãtorii sînt independenþi ºi se supun numai legii, cã judecãtorii numiþi de preºedintele României sînt inamovibili, în condiþiile legii. Acest control se impune în mod necesar, altminteri ne putem trezi într-o bunã zi cã Justiþia devine stat în stat. Este, de asemenea, nevoie urgentã de o reechilibrare a puterilor în stat, de existenþa unui control reciproc între ele.

Dupã înlãturarea totalitarismului, mai toþi românii sperau cã vor începe o viaþã nouã. Visau cã vor putea sãºi exprime gîndurile fãrã teamã, nu doar în Parlament, ci ºi în pagina ziarului ºi în piaþa publicã, iar dupã aderarea la Uniunea Europeanã, credeam, ca niºte mari naivi, cã pe pãmînturile noastre, de la Dunãre, Carpaþi ºi Marea Neagrã, va curge lapte ºi miere, ca în Lorena, Burgundia, Saxonia sau Renania. Ne-am iluzionat armarnic. De-a lungul unui sfert de veac de libertate, chinurile ºi suferinþele noastre au sporit vãzînd cu ochii. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

motive. Oameni buni, eu sînt Pian, cel acuzat cã sînt ºeful mafiei þigãneºti! Jur cã nu am nici un amestec cu mafia þigãneascã. Nu aveþi de ce tremura în faþa mea. Nu sînt decît un tatã care suferã cã toatã lumea se poartã cu copiii lui de parcã ar fi ciumaþi. Îi învãþ eu acasã ce ºtiu, dar ei au nevoie de ºcoalã. De aceea, dacã un om mã recunoaºte cum cã eu i-am pus capul sub roþile maºinii, cã i-am rãpit copilul sau cã i-am dat foc la magazin pentru cã nu mi-a plãtit taxa de protecþie la timp, îl rog sã se adreseze poliþiei. Sînt acuzat de toate crimele din lume, dar fãrã sã mi se prezinte nici cea mai micã dovadã. Dacã altcineva a fãcut aºa ceva în numele meu, cu atît mai mult sînt interesat de aflarea adevãrului. Pentru cã nu vreau decît sã fiu lãsat în pace, sã duc o viaþã normalã. ªi, de aceea, fac un apel la cei care mã pot ajuta sã-mi dau copiii înapoi la ºcoalã”. Pentru o secundã, Pian ezitã sã spunã ce înseamnã „adevãrata mafie”, despre care afirmã cã trage toate sforile ºi a înscenat ºi povestea sa. În cele din urmã, se

hotãrãºte sã vorbeascã: „Tot ce voi spune sînt lucruri extrem de grave, dar adevãrate. Le cunosc nu numai eu, dar ºi toþi þiganii ºi chiar mulþi poliþiºti. Adevãraþii mafioþi sînt sprijiniþi de unii poliþiºti, cã altfel nu ar fi reuºit sã se impunã. Dar acum lucrurile s-au mai schimbat ºi în poliþie. De aceea, ar fi bine sã se ancheteze adevãrul unor, hai sã le spunem zvonuri, care bîntuie prin þigãnie. Eu am refuzat sã colaborez cu Garda ºi aproape cã au reuºit sã mã desfiinþeze. Poate nu sînt chiar simple zvonuri”.

Tîrziu, aproape de miezul nopþii, Pian ne-a condus pînã la poartã, îndepãrtînd „body-guarzii”, trei potãi slãbãnoage: „Poate legenda Regelui Mafiei se va spulbera.

Mie nu mi-a fost fricã sã vorbesc ºi, dacã ºi alþi oameni nu se vor mai teme ºi vor spune adevãrul, poate copiii mei se vor putea întoarce la ºcoalã”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Repopulare, doar pe hîrtie

Pag. a 15-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Fiica generalului SRI „Timpanul“, afaceri grele cu instituþiile de forþã (2) La cinci luni de la înfiinþare, intrã în firmã fiica generalului SRI (2) Pînã în martie 2016, societatea în cauzã a funcþionat cu aceºti doi asociaþi. Tot de la Oficiul Naþional al Registrului Comerþului sîntem informaþi de faptul cã, în data de 23 martie 2016, Dragoº Bãsmãluþã ºi asociata sa, Iulia Maria Zamfir, se reunesc într-o adunare a asociaþilor SC Logika IT Solutions SRL, unde decid sã-l coopteze în cadrul companiei pe un anume Ion Mãrgãritescu. În urma acestei hotãrîri, structura acþionariatului firmei se schimbã, în sensul cã Dragoº Bãsmãluþã deþinea, din acel moment, 60 la sutã din participaþii, Iulia Maria Zamfir 6,66 la sutã, iar Ion Mãrgãritescu - 33,34 la sutã din beneficii ºi pierderi. În aceeaºi zi, are loc o altã hotãrîre a asociaþilor companiei în cauzã, unde Dragoº Bãsmãluþã decide sã cesioneze o parte din acþiunile sale cãtre ceilalþi parteneri, astfel încît, în urma acestei decizii a acþionarilor, Bãsmãluþã rãmîne cu 50% din acþiuni, Iulia Maria Zamfir îºi majoreazã participaþia la 10%, iar Ion Mãrgãritescu ajunge sã deþinã 40 de procente. Aceasta este structura acþionariatului SC Logika IT Solutions SRL existentã în momentul în care Agenþia Naþionalã de Integritate a atribuit contractul privind instruirea propriilor angajaþi în domeniul IT.

Cioloº ºi sindromul „Meºterul Manole“ Politicienii României au fost întotdeauna buni la strategia bãtutului apei în piuã. Iar de strategii nu ducem niciodatã lipsã aici, la poalele Carpaþilor. Sîntem fruntaºi la planuri „croite din cuþite ºi paharã”. Numai cã toate s-au surpat, aidoma tronsonului de autostradã cãtre Orãºtie. Niciodatã n-am dus lipsã de strategii. Am avut o strategie pentru infrastructura rutierã ºi nici pînã azi nu avem o autostradã care sã ducã dintr-o parte în alta a þãrii.

Am avut strategie pentru educaþie ºi sîntem pe ultimul loc în Europa la capacitatea elevilor de a citi. Am avut strategii pentru dezvoltare durabilã, pentru inovare, pentru cercetare, pentru tineret, pentru frunzã verde. Acum premierul Cioloº anunþã cã vom avea nu doar o nouã strategie, ci un întreg „Proiect de Þarã”! Deocamdatã doar în douã variante, una economicã ºi una vizînd Uniunea Europeanã. Dincolo de limbajul de lemn care rãsunã din definirea unui „proiect de þarã”, care nu este altceva decît traducerea în metalimbajul birocratic a ideii de proiect naþional, fostul plan cincinal, trebuie sã ne uitãm la statistici ºi la datele factuale pentru a vedea cã adevãratele strategii ale României sînt negative. Ar fi chiar amuzant, dacã nu ar fi trist, sã vedem cum poate un Guvern, care mai are vreo trei luni de lucru, sã realizeze marile proiecte propuse pentru urmãtoarele decenii. Ar trebui mai bine sã ne întrebãm ce a fãcut Guvernul Cioloº în mai bine de jumãtate de an de guvernare ºi dacã existã

Virgil Mãgureanu, fostul director al SRI, audiat la Parchetul General (1) Virgil Mãgureanu, fostul director al Serviciului Român de Informaþii (SRI), s-a prezentat la Parchetul General pentru a fi audiat în dosarul „Mineriadei”. În acest caz, procurorii au început urmãrirea penalã pentru crime împotriva umanitãþii.

Virgil Mãgureanu a fost citat de procurorii Secþiei Parchetelor Militare din Parchetul Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie pentru a da declaraþii în dosarul Mineriadei, au declarat surse judiciare. Virgil Mãgureanu a fost director al Serviciului Român de Informaþii din 26 martie 1990 pînã la 25 aprilie 1997, cînd a demisionat.

Parchetul General anunþase, pe 16 octombrie 2015, cã procurorii militari au dispus schimbarea încadrãrii juridice ºi efectuarea în continuare a urmãririi penale sub aspectul sãvîrºirii de infracþiuni contra umanitãþii, constînd în reprimarea violentã a manifestaþiei din Piaþa Universitãþii, din dimineaþa zilei de 13 iunie 1990, soldatã cu decesul a patru persoane ºi rãnirea prin împuºcare a altor trei, precum ºi vãtãmarea corporalã ºi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane în zilele de 14 ºi 15 iunie 1990, ca urmare a atacului violent declanºat de cãtre muncitori din unele centre industriale ºi bazine carbonifere din þarã. Prin aceeaºi ordonanþã s-a dispus

Tatãl asociatului Logika Telecom, condamnat de ÎCCJ la un an cu suspendare

La fix doi ani de la înfiinþare, SC Logika IT Solutions SRL a demarat în forþã contractele cu statul. Mai exact cu

instituþiile din zona siguranþei naþionale. Astfel, în 9 ianuarie 2014, Ministerul Administraþiei ºi Internelor a încheiat cu societatea în care asociat este fiica generalului SRI Dumitru Zamfir un contract în valoare de 15.850.000 de lei fãrã TVA, finanþat prin Programul Operaþional Dezvoltarea Capacitãþii Administrative, pentru furnizarea de componente hardware ºi software necesare realizãrii sistemului informatic de digitizare a arhivei fizice prin procedeul de scanare a fiºierelor din Evidenþa Centralã a Persoanelor. La data de 15 iulie 2014, aceeaºi societate a fost selectatã de cãtre UM 0296 Bucureºti – Direcþia de Comunicaþii ºi Tehnologia Informaþiei a Serviciului Român de Informaþii, pentru furnizarea de echipamente informatice aferente sistemului naþional de protecþie a informaþiilor IT&C de interes naþional împotriva ameninþãrilor din spaþiul cibernetic. Cu acest prilej, societatea a încasat alte 7.634.940,4 lei cu TVA inclus.

Aceeaºi instituþie din subordinea SRI a atribuit, în 9 decembrie 2015, aceleiaºi companii un alt contract, în valoare de 539.850 de lei fãrã TVA, prin încheierea unui acord-cadru referitor la furnizarea unor echipamente de reþea.

O altã structurã a Serviciului Român de Informaþii, UM 9029 Bucureºti, a atribuit, în data de 30 mai 2015, cel mai gras contract firmei Logika IT Solutions SRL. Este vorba de nu mai puþin de 56.401.967,12 lei cu TVA, pentru furnizarea ºi instalarea unor echipamente ºi sisteme informatice aferente Centrului de Date ºi acces la infrastructura de comunicaþii de mare capacitate pentru implementarea sistemului informatic integrat de interoperatibilitate între bazele de date ale principalelor instituþii ale statului. (va urma) ION ALEXANDRU

potenþialul unor proiecte concrete în urmãtoarea perioadã? În ºapte luni de guvernare nu s-a demarat nici un proiect major de infrastructurã. Proiectele au fost admirabile, dar rezultatele au lipsit cu desãvîrºire.

Vorbim despre „strategii europene”, dar acest guvern de specialiºti a continuat incapacitatea noastrã de a dezvolta proiecte, cuplatã cu incompetenþa în atragerea de fonduri europene. Conform statisticilor Uniunii Europene, în România atragerea de resurse este în continuare sub orice criticã. Meritã sã ne uitãm la Polonia, care a atras, între 2007 ºi 2013 aproape 43 de miliarde de euro, în timp ce în România s-au fãcut plãþi de 7 miliarde. Timp de ºapte luni Guvernul Cioloº a lucrat la ghiduri, ca ºi cînd fondurile s-ar atrage singure. În sistemul de învãþãmînt ºi în cel medical continuã degringolada accentuatã. Pe fondul scãderii demografice ºi a reducerii competenþei angajaþilor, asistãm la scene ridicole, cum a fost aceea a ministrului Bostan, care îºi dãdea cu pãrerea despre gratuitatea învãþãmîntului, în opoziþie flagrantã cu Constituþia.

Este sugestiv faptul cã, în loc sã îºi facã treaba din propriile ministere, „miniºtrii lui Cioloº” au adoptat tehnica bolboroselii în gol, cu aer de mare ºtiinþã. De fapt, cel mai bine se vede incapacitatea acestui guvern de a trece de la vorbe la fapte în cazul reformei din administraþia publicã. Deºi este evident pentru oricine cã instituþiile din România nu funcþioneazã cum trebuie, în locul reformei mult aºteptate Ministerul Dezvoltãrii ºi Administraþiei s-a gîndit sã facã un forum. ªi pentru cã la vorbit ne pricepem, dar la fãcut stãm prost, reprezentanþii tuturor oraºelor ºi satelor din România s-au întîlnit la o confe-

rinþã în urma cãreia s-au mai elaborat seturi de strategii.

Reforma va urma la toamnã, în prag de alegeri! Ce ar trebui sã vadã strategii patriei noastre înfloritoare? Cã România are o populaþie cu o îmbãtrînire acceleratã, pe fondul unei galopante scãderi a natalitãþii ºi cã o mare parte a locuitorilor trãiesc la þarã, în condiþii precare. Cã medicii României pleacã într-un ritm galopant dintr-un sistem ineficient ºi cã, din aceastã corelaþie, reiese faptul cã nu va mai fi cine sã se îngrijeascã de bãtrînii viitorului. Pe noi, cei care astãzi susþinem ineficientul sistem de asigurãri de sãnãtate ºi de pensii, cine ne va susþine, în condiþiile în care, în 2010 doar 64% din populaþia României era activã? Ce facem cu realitatea care aratã cã, deºi avem un ºomaj oficial de 7%, doar 40% din populaþie este ocupatã, iar în 2010 doar 4,4 milioane de români erau salariaþi, la o populaþie de cinci ori mai mare.

De fapt sîntem în continuare prinºi în blestemul Meºterului Manole. Ce ziua construia, noaptea se surpa. La fel va fi ºi cu proiectele Guvernului Cioloº, care este de fapt pe picior de plecare. Ce face azi un ministru, mîine va strica altul. Ce începe o administraþie, va rãsturna alta. Ce concepe un tehnocrat va surpa un politician. Pentru cã, dupã cum aratã predispoziþiile de vot ale concetãþenilor noºtri, se pare cã urmeazã o revenire a PSD-ului la guvernare.

Aºa cã „proiectul de þarã” va rãmîne acelaºi care se deruleazã de milenii – stãm pe bãncuþa scoasã la portiþa Orientului, discutãm despre cum ar trebui sã fie, în timp ce conducãtorii noºtri mint de îngheaþã apele.

DORU POP

extinderea urmãririi penale cu privire la participarea altor persoane la sãvîrºirea faptelor descrise anterior.

precum ºi vãtãmarea corporalã ºi lipsirea de libertate a aproximativ 270 de personae“.

Ordonanþa Parchetului Militar

Întîlnirile de la Scroviºtea ºi Victoria

Potrivit ordonanþei întocmite de Parchetul Militar, iniþial, Ion Iliescu a fost cercetat pentru trei infracþiuni: propagandã pentru rãzboi, genocid (sãvîrºit prin: uciderea membrilor colectivitãþii sau grupului, vãtãmarea gravã a integritãþii fizice sau mintale a colectivitãþii sau grupului, supunerea colectivitãþii sau grupului la condiþii de existenþã sau tratament de naturã sã ducã la distrugerea fizicã) ºi tratamente neomenoase prin dislocare sau lipsirea de libertate fãrã temei legal. Ulterior, procurorii militari au dispus schimbarea încadrãrii în infracþiuni contra umanitãþii constînd în aceea cã „în zilele de 11-12.06.1990, în calitate de preºedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naþionalã (CPUN), împreunã cu Roman Petre, Mãgureanu Virgil, Voiculescu Gelu-Voican, Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chiþac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel ºi alþii, a decis reprimarea violentã a manifestaþiei din Piaþa Universitãþii, în baza acestei hotãrîri fiind declanºat, în dimineaþa zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populaþii civile, la care au participat forþele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apãrãrii Naþionale ºi Serviciului Român de Informaþii, atac soldat cu decesul a patru persoane ºi rãnirea a altor trei prin împuºcare,

Procurorii mai susþin cã Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Mãgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Dumitru, Corneliu Diamandescu, Mihai Chiþac ºi Mugurel Florescu au decis, în cadrul unor întîlniri la Palatele Scroviºtea ºi Victoria, pe data de 13 iunie 1990, organizarea unei deplasãri la Bucureºti a unui numãr de peste 10.000 de mineri din Valea Jiului, care au continuat atacurile din Piaþa Universitãþii asupra populaþiei civile, provocînd vãtãmarea corporalã ºi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 persoane.

Generalul Dumitru Zamfir, tatãl Iuliei Maria Zamfir, partenerã în firma care a cîºtigat contractul pus la dispoziþie de Agenþia Naþionalã de Integritate, este fost ofiþer de informaþii, specializat în domeniul interceptãrilor. Zamfir, cunoscut în sistem ºi sub porecla de „Timpanul”, a condus, în calitate de director adjunct, Serviciul Român de Informaþii în perioada 1997-2008. Numele sãu a apãrut într-un dosar instrumentat de cãtre Direcþia Naþionalã Anticorupþie, fiind trimis în judecatã în anul 2011, alãturi de un alt director adjunct al SRI, Ionel Marin, dar ºi de colonelul SRI Cãtãlin Septimiu Miu. Aceºtia au fost puºi sub acuzare de cãtre procurorii anticorupþie pentru cã au închiriat ºi, ulterior, au cumpãrat, în mod ilegal ºi la preþuri subevaluate, locuinþe aflate în proprietatea Regiei Autonome – Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) ºi în administrarea Serviciului Român de Informaþii. Faptele au fost comise, potrivit rechizitoriului prin care cei trei au fost trimiºi în judecatã, în anii 2001, respectiv 2005. În octombrie 2011, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a decis condamnarea celor trei la cîte un an de închisoare, cu suspendarea executãrii pedepsei.

Cum a încasat Logika IT Solutions contracte de 102 milioane de lei în nici trei ani

Cine sînt principalii acuzaþi 1. Ion Iliescu – preºedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naþionalã (CPUN). 2. Virgil Mãgureanu – director al SRI. 3. General maior (rez.) Corneliu Diamandescu - ºef al Inspectoratului General al Poliþiei ºi prim-adjunct al ministrului de Interne. 4. General (rez.) Petre Peter fost comandant al UM 0575 Mãgurele. 5.General (rez.)

Vasile Dobrinoiu – fost comandant al UM 0828 Bãneasa - ªcoala Militarã Superioarã de Ofiþeri a Ministerului de Interne. 6. Viceamiral (rez.) Emil Dumitrescu – fost ºef al Direcþiei Generale de Culturã, Presã ºi Sport din cadrul Ministerului de Interne. (va urma) MIHAELA COJOCARU

Pag. a 16-a – 15 iulie 2016

Un ministru din Guvernul Cioloº îl acuzã pe Ponta cã i-a fãcut cadou lui Ghiþã marile contracte din IT (3) AÞI NEGLIJAT PREGÃTIREA ABSORBÞIEI (2) Le-aþi neglijat, deºi ºtiaþi cã pînã în decembrie 2016 trebuie îndeplinite toate cele cîteva zeci de condiþionalitãþi, în caz contrar fondurile europene vor fi din nou blocate. Ceea ce s-a ºi întîmplat pe vremea dumneavoastrã. Guvernul condus de dumneavoastrã nu a fost în stare nici sã facã un Plan naþional pentru gestionarea deºeurilor. A decis cã are nevoie de consultanþi. Licitaþia a fost sub semnul întrebãrii ºi s-au pierdut doi ani. Acum lucrãm contra-timp la acest plan, ca sã facem în cîteva luni o muncã de ani.

SIBIU-PITEªTI, CINE ΪI ASUMà ÎNTÎRZIEREA? Domnule Ponta, înainte sã deveniþi ºef al Guvernului, România începuse racordarea la coridorul european de transport din care face parte autostrada Sibiu – Piteºti. În 2012, licitaþia pentru studiul de fezabilitate era lansatã. Aþi anulat licitaþia în noiembrie 2012, doar pentru cã aþi crezut cã puteþi muta un coridor european de transport potrivit fanteziilor dumneavoastrã electorale. Aþi ratat trei ani, aþi relansat aceeaºi licitaþie în 2015, gînditã însã greºit – o demonstreazã acum realitatea din teren. Domnule Ponta, dacã românii nu aveau ghinionul sã vã aibã prim-ministru, autostrada Piteºti Sibiu ar fi fost acum mai bine de jumãtate construitã.

Politicile de infrastructurã se rãzbunã pentru orice întîrziere. Abia în 2014 v-aþi trezit cã nu aþi pregãtit nimic. Pachetele de proiecte ar fi trebuit sã fie concepute cu ani înainte ca Programele Operaþionale sã fie negociate cu UE. Aþi negociat Programele cu conducta de proiecte goalã. Tîrziu, în 2014, dl. Dan ªova a lansat concomitent 10 studii de fezabilitate pentru autostrãzi, dar licitaþiile au fost atît de prost fãcute încît au fost anulate. Tot de cãtre Guvernul Ponta.

Deputatul Sebastian Ghiþã a fost trimis în judecatã pentru dare de mitã, cumpãrare de influenþã, spãlare a banilor ºi ºantaj (2) Scurgeri de informaþii În vara anului 2014, Mihãilã ar fi permis unei alte persoane accesul la informaþii ce nu erau destinate publicitãþii dintr-un dosar penal diferit al Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti, în scopul de a-i fi înmînate unui jurnalist, pentru a le publica. „Informaþiile respective constau într-un contract de vînzare cumpãrare pentru achiziþia unui bun ºi un înscris olograf în care era prezentatã, în rezumat, situaþia de fapt din dosarul menþionat”, susþin procurorii. În vara anului 2014, Mihãilã, în calitate de procuror, ar fi ticluit probe nereale, constînd în plîngerea formulatã în numele unei persoane împotriva unui alt procuror din aceeaºi unitate de parchet, sub aspectul sãvîrºirii unor infracþiuni de fals în declaraþii. „Plîngerea respectivã, nedatatã ºi nesemnatã a fost ulterior înmînatã

Consecvent în corupþie: Fenechiu a continuat sã ia ºpagã ºi dupã prima condamnare în „Transformatorul“ (2) Declaraþia martorului cu identitate protejatã (2) Mai mulþi directori din cadrul Siveco au confirmat aceste detalii la DNA. Pentru început, Siveco a virat în conturile Tehnorom SRL Iaºi suma de 970.663 de lei, în baza a ºase ordine de platã, în perioada noiembrie 2012 - martie 2013 (20 noiemebrie 2012, 20 decembrie 2012, 18 ianuarie 2013, 19 februarie 2013 ºi 18 martie 2013). Ulterior, Siveco a virat în conturile Profile Business Consulting suma de 488.874 de lei, în baza a cinci ordine de platã. Prima platã s-a fãcut pe 20 mai 2013, iar ultima pe 28 august 2013 (20 mai 2013, 20 iunie 2013, 24 iulie 2013, 12 august 2013 ºi 28 august 2013). Astfel, Fenechiu ar fi primit ºpagã ºi dupã condamnarea, din iulie 2013, din dosarul „Transformatorul”. În faþa judecãtorilor, Relu Fenechiu a negat acuzaþiile, ºi a spus cã el nu a fãcut nici o intervenþie pentru efectuarea vreunei plãþi, nu a interacþionat cu angajaþii Siveco ºi nu ar fi

ROMÂNIA MARE“

CULMEA INCOMPETENÞEI Guvernul dumneavoastrã a atins culmea incompetenþei cu celebrul Plan Juncker, o competiþie deschisã între toate Statele Membre care nu primesc alocãri pe þarã, ci în funcþie de maturitatea proiectelor trimise.

Guvernul Ponta a trimis o listã cu nu mai puþin de 200 proiecte în 2014. Dintre acestea, au fost acceptate 0 (zero), cã tot vã place sã promovaþi aceastã cifrã. În schimb, sub mandatul actualului Guvern, în 2016 au fost deja transmise la Comisia Europeanã 5 proiecte din domeniul energiei ºi transporturilor care au trecut de faza de analizã a Comisiei Europene, fiind publicate oficial, ºi care pot atrage finanþare de la bãnci ºi alþi investitori. Urmeazã ºi altele. Spuneþi cã tehnocraþilor nu le pasã de þarã? Aceºti tehnocraþi vor lãsa în urmã proiecte pe care – sperãm, spre binele þãrii – politicieni ca dumneavoastrã nu le mai pot strica.

ªI TOTUªI, UNDE AM GREªIT? Domnule Ponta, cînd eraþi în Opoziþie, în 2011, m-aþi invitat la prînz. Voiaþi sã aflaþi cum vede un lider al societãþii civile reforma statului român. A fost o discuþie agreabilã. V-am lãsat atunci un document scris cu cîteva idei, din care se creionau direcþii de reformã. V-am spus cã doar prin reformã ºi seriozitate puteþi rãmîne în istorie.

M-am înºelat: puteþi rãmîne ºi altfel, dar din cu totul alte motive. Acest Guvern, din care fac parte, a greºit fiind prea elegant pînã acum. Nu am sãrit la atacuri, n-am guvernat la televiziune. Am muncit tãcuþi la repararea politicilor lãsate de politicieni ca dumneavoastrã. A venit vremea sã vorbim. Vom mai vorbi. ªi nu în ºoaptã.

Cristian GHINEA, Ministru al Fondurilor Europene

Ghiþã îi rãspunde lui Ghinea Sebastian Ghiþã îi rãspunde ministrului Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, catalogîndu-l pe acesta „pãcãlici de tehnocrat”. „Cristian Ghinea nu înþelege nimic din ceea ce înseamnã mecanismul absorbþiei fondurilor europene. România a pierdut deja 6 miliarde de euro ºi anul acesta va pierde încã 3 miliarde.

Responsabili sînt pãcãlicii care se pretind tehnocraþi numiþi Rãducu ºi Ghinea”, a spus Ghiþã. Totodatã, aces-

unui ofiþer cu funcþie de conducere în cadrul B.C.C.O. Ploieºti, pentru a fi valorificatã”, mai acuzã procurorii.

Sechestru pe averea lui Ghiþã În cauzã, a fost instituitã mãsura asigurãtorie a sechestrului asupra mai multor bunuri mobile ºi imobile aflate în proprietatea lui Ghiþã. Dosarul a fost trimis spre judecare Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie cu propunerea de a se menþine mãsurile preventive ºi asigurãtorii dispuse în cauzã.

Acuzaþiile oficiale Liviu Tudose: la data faptelor, procuror general al Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti, pentru sãvîrºirea infracþiunilor de: - luare de mitã - folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaþii ce nu sînt destinate publicitãþii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii; Viorel Dosaru: la data faptelor ºef al Inspectoratului de Poliþie Judeþean (I.P.J.) Prahova, pentru sãvîrºirea infracþiunilor de: luare de mitã, - trafic de influenþã, - folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaþii ce nu sînt destinate exercitat acte de ameninþare asupra vreunei persoane. El a cerut, fãrã succes, sã nu i se mai emitã un mandat de arestare, deoarece este deja în penitenciar, unde executã condamnarea de 5 ani.

ªpagã la Ministerul Justiþiei În cazul fostului director de IT din Ministerul Justiþiei, Ion Krech, procurorii spun cã acesta ar fi primit ºpagã 239.000 de euro de la Siveco. Tranzacþia s-ar fi fãcut prin intermediul unui off-shore cipriot. Miza era cîºtigarea unul contract privind platforma de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiþiei ºi sistemul judiciar din România precum ºi în derularea acestuia, în valoare de 13.990.059 de lei (fãrã TVA). Afaceristul care a intermediat relaþia Siveco Ministerul Justiþiei a povestit totul la DNA. Denunþãtorul este unul dintre colaboratorii firmei Siveco. „Înainte cu 2-3 luni de apariþia anunþului în SEAP (3 noiembrie 2012), þin minte cã era varã sau sfîrºitul verii, pentru cã m-am întîlnit cu Ionuþ Krech la o terasã, acesta mi-a spus cã va fi organizatã licitaþia ºi el urma sã fie membru în comisia de selecþie a ofertelor ºi atunci mi-a spus cã aº putea participa ºi eu. În acel moment am aflat pentru prima datã despre aceastã licitaþie ºi am acceptat propunerea acestuia, urmînd sã discutãm detalii legate de sprijinul acestuia dacã luam decizia

ta a mai spus cã îi poate explica lui Ghinea ce înseamnã un Sistem Informatic Integrat, care ar facilita depunerea proiectelor, contractarea ºi controlarea acestora. „Oricînd doreºte domnul Ghinea îi pot explica ce înseamnã un sistem informatic ce poate ajuta absorbþia, unde s-au construit în România astfel de sisteme în ultimii 10 ani ºi cum pot fi integrate acele componente”, a mai spus Ghiþã.

Sfîrºit SEBASTIAN ZACHMAN

Dorin Cocoº ar fi încasat 85 de milioane de euro din contractele în Sãnãtate Firmele lui Dorin Cocoº au încasat 85 milioane euro, în 9 ani, pentru reactivi de teste medicale, vînduþi spitalelor de stat, aratã o investigaþie RISE Project. Potrivit sursei citate, preþurile au fost umflate cu 300%, astfel cã, doar într-o singurã zi, firmele ar fi obþinut contracte în valoare totalã de 18 milioane de euro. Concret, spitalele ar fi cumpãrat în perioada 2007 - 2009 reactivi de laborator de la firmele deþinute de Dorin Cocoº ºi de la partenerii acestuia, precizând cã aceºtia ar fi format un cartel, punînd astfel monopol pe furnizãri ºi dictînd preþurile.

Investigaþia aratã însã cã au fost ºi situaþii în care reactivii au lipsit din laboratoarele de analizã ºi nu au fost de calitate. „În special cei folosiþi la teste scumpe”, aratã RISE Project, care a reuºit sã obþinã inclusiv documente ce atestã circuitele financiare ce au intrat în atenþia Oficiului pentru Combaterea Spãlãrii Banilor. Institutul Matei Balº ºi-ar fi golit bugetul de achiziþii prin doar trei licitaþii de 18 milioane de euro în anul 2012, mai aratã investigaþia.

Atunci, firmele cîºtigãtoare au fost Meditest Global 2002, Imuno Diagnostika ºi Spectrum Magnamed, inspectorii stabilind cã beneficiarul final al celor 18 milioane de euro a fost Dorin Cocoº. Acesta nu a vrut sã comenteze informaþiile obþinute de RISE Project. Omul de afaceri Dorin Cocoº a fost trimis în judecatã în douã dosare de corupþie, fiind deja condamnat pe fond la trei ani de închisoare cu executare în cazul licenþelor Microsoft.

CLAUDIA SPIRIDON

publicitãþii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii, - favorizarea fãptuitorului; Constantin Ispas: ofiþer de poliþie, pentru sãvîrºirea infracþiunilor de: - trafic de influenþã, - folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaþii ce nu sînt destinate publicitãþii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii; Sebastian Ghiþã: deputat în Parlamentul României, pentru sãvîrºirea urmãtoarelor infracþiuni: - 2 infracþiuni de dare de mitã , - cumpãrare de influenþã - spãlare a banilor, - ºantaj, - 2 infracþiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaþii ce nu sînt destinate publicitãþii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii, - conducerea unui vehicul fãrã permis de conducere; Aurelian Mihãilã: la data faptelor procuror general adjunct al Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Ploieºti pentru sãvîrºirea infracþiunilor de: - 2 infracþiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaþii ce nu sînt destinate publicitãþii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaþii, - cercetare abuzivã.

Sfîrºit IONEL STOICA sã particip la licitaþie”, a povestit denunþãtorul. Afaceristul s-a dus la Irina Socol, cãreia i-ar fi spus sã participe la licitaþie.

Întîlniri de tainã Denunþãtorul a povestit cã într-o întîlnire, Krech i-a adus pe un stick chiar ºi caietul de sarcini al licitaþiei ce urma sã fie publicat de Ministerul de Justiþie. Directorul ar fi fãcut toate demersurile pentru a facilita ca Siveco sã cîºtige acest contract. Astfel, el ar fi susþinut ºi fundamentat note interne, a semnat fiºe de acceptanþã, acte adiþionale ºi a ajutat la deblocarea plãþilor, atunci cînd au intervenit astfel de probleme. Krech a negat acuzaþiile DNA. Probele procurorilor DNA i-au convins pe judecãtori cã cei doi reprezintã un pericol social, ºi au emis mandate de arestare. „Infracþiunile pentru care sînt cercetaþi inculpaþii sînt fapte extrem de grave, cu o valoare a obiectului infracþiuniilor reþinute în sarcina lor deosebit de importantã (239.000 euro ºi 620.000 euro) ºi necesitã o reacþie fermã din partea autoritãþilor, lipsa unei astfel de reacþii conducînd inevitabil la o rezonanþã socialã negativã în legãturã cu modalitatea înfãptuirii justiþiei în þara noastrã”, au motivat magistraþii.

Sfîrºit „Adevãrul“

Pag. a 17-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Proprietarii a zeci de magazine de cartier vindeau þigãri de contrabandã din Serbia ºi Ucraina Poliþiºtii de frontierã din Timiºoara, împreunã cu trupele speciale ale Jandarmeriei, au descins în 19 locaþii din judeþul Timiº într-o operaþiune de mare amploare care îi vizeazã pe vînzãtorii de þigãri de contrabandã. Anchetatorii au descins în Dudeºtii Noi, Lugoj ºi Timiºoara. Þigãrile netimbrate erau cumpãrate dintr-un depozit din Arad, care era aprovizionat de contrabandiºti care le aduceau din Serbia sau Ucraina. De-a lungul timpului, poliþiºtii de frontierã au interceptat mai multe transporturi de þigãri de contrabandã, care conduceau spre cei implicaþi în reþea. În cauzã sînt vizaþi un numãr de 16 suspecþi. Ei vor fi duºi pentru audieri la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Timiºoara. Cei mai mulþi dintre ei sînt oameni de afaceri, patroni de firme, mai exact deþinãtorii unor magazine de cartier folosite pentru comercializarea mãrfurilor ilicite.

Patron: „Crezi cã eu nu pot folosi forþa?”

Ciprian Voinescu, patronul SC Cipele SRL, care deþine un magazine în cartierul Plopi, a fãcut scandal cînd s-a trezit cu mascaþii la uºã. El a ameninþat pe unul din mascaþi cu acte de violenþã. „În perioada aprilie-iunie a.c., în urma monitorizãrii activitãþii persoanelor implicate în activitatea infracþionalã, efectuatã împreunã cu ofiþerii din cadrul Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã Timiºoara ºi Serviciului de Operaþiuni Speciale Timiº, poliþiºtii de frontierã au desfãºurat mai multe acþiuni în urma cãrora au confiscat 4.500 de pachete þigarete provenite din contrabandã. Cercetãrile au fost continuate sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lîngã Judecãtoria Timiºoara, astfel fiind emise în total 24 mandate de percheziþii domiciliare, 5 dintre acestea fiind puse în aplicare în data de

Lot de profesori universitari deferit justiþiei de DNA Mai multe cadre universitare de la Universitatea „Petre Andrei” din Iaºi au fost trimise în judecatã de DNA într-un dosar în care sînt acuzaþii de luare de mitã, fals, sau favorizarea fãptuitorului. Anchetatorii au dispus trimiterea în judecatã a avocatului Dan Florin Drugã, prodecan al Facultãþii de Drept de la UPA Iaºi, dar ºi a rectorului Sorin Bocancea ºi a cadrelor universitare Cristian Bocancea ºi Mark Bucuci. Un afacerist din Iaºi, Dan Melinte, proprietarul unei pizzerii, a fost de asemenea deferit justiþiei. Potrivit rechizitoriului, în perioada decembrie 2015 – 3 iunie 2016, Florin Drugã, în calitate de prodecan al Facultãþii de Drept din cadrul Universitãþii „Petre Andrei” din Iaºi ºi titular de curs la disciplinele Teoria Generalã a Dreptului ºi Drept Penal, prin intermediul inculpatului Melinte Dan, a pretins de la un student suma de 18.900 lei în vederea promovãrii în anul al 3-lea de studii, la unitatea de învãþãmînt respectivã. „Promovarea studentului urma sã se realizeze în condiþiile în care acesta din urmã nu a susþinut în fapt examenele aferente anilor anteriori de studii, nu s-a prezentat la cursurile obligatorii ºi nu a achitat taxele de ºcolarizare la termenele prevãzute în Regulamentul Universitãþii „Petre

Omar Hayssam, jignit de acuzaþii ºi uimit de pedeapsa primitã în dosarul „Manhattan“ Sirianul Omar Hayssam a fost audiat la Curtea de Apel Bucureºti în faza de apel a procesului în care este acuzat de infracþiuni economice prin grupul de firme „Manhattan”.

Omar Hayssam a fost condamnat de instanþa de fond la 12 de ani de închisoare în dosarul „Manhattan”, pentru delapidare, în prezent acesta fiind închis dupã condamnarea definitivã la 20 de ani de închisoare pentru terorism în dosarul rãpirii jurnaliºtilor români în Irak. Dupã contopirea celor douã pedepse, sirianul urmeazã sã execute 23 de ani ºi 4 luni de închisoare. „Este inadmisibil cum pedeapsa aplicatã de instanþa de fond sã fie realã”, a spus din boxã Omar Hayssam, flancat de patru mascaþi din Structurile Asociate de Securitate Specialã (SASS).

Sirianul venise pregãtit pentru a fi audiat, iar în momentul în care a fost întrebat de judecãtoarea Irina Raluca Bãdescu dacã doreºte sã dea o declaraþie, a

29 iunie 2016, iar restul de 19 în cursul zilei de astãzi. În cadrul documentãrii activitãþii infracþionale s-a stabilit cã persoanele se aprovizionau cu anumite cantitãþi de þigãri provenite din contrabandã, de la furnizori domiciliaþi pe raza judeþului Arad, pe care ulterior le comercializau pe raza judeþului Timiº, la societãþi comerciale pe care aceºtia le administreazã. Vor fi aduse la audieri 19 persoane suspecte a fi implicate în activitatea infracþionalã, în cauzã fiind efectuate cercetãri cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de colectarea, deþinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea ºi vînzarea bunurilor sau a mãrfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscînd cã acestea provin din contrabandã sau sînt destinate sãvîrºirii acesteia”, transmite Poliþia de Frontierã Timiº.

GEORGETA PETROVICI

Ponta se spalã pe mîini în dosarul Rompetrol Fostul premier Victor Ponta a comentat informaþiile apãrute în presã privind ºtergerea datoriilor Rompetrol, menþionînd cã miza nu este el, ci faptul cã o companie privatã din China a vrut sã cumpere KazMunayGas ºi sã investeascã în România. „M-am tot întrebat azi de ce toatã Propaganda Securitãþii a reîncãlzit brusc ciorba cu mine cercetat pentru ºtergerea datoriilor Rompetrol? Sînt eu atît de important ca sã inventezi lucruri care evident sînt complet idioate - cum ar fi cã noi am ºters vreo datorie, deºi scrie clar ºi în lege ºi în HG cã e vorba de vînzarea de acþiuni ale statului; sau cã eu negociam în Turcia în 2015 dupã operaþie memorandumul semnat în 2013; sau cã Guvernul Ponta a ºters datoriile care nu mai existã din 2010 - motiv pentru care DIICOT a ºi inculpat niºte foºti miniºtri. Cel mai comic e cu «Ranch-ul» lui Erdogan la care am fost eu, de parcã era vorba de George Bush Jr., iar Turcia ºi Texas (sau Andrei” din Iaºi. În acest context, la data de 6 iunie 2016, inculpatul Drugã Dan-Florin a primit cu titlu de mitã, de la studentul respectiv, suma de 19.000 lei din care, pentru „ajutorul” acordat, a remis ulterior inculpatului Melinte Dan 3.500 lei, ocazie cu care procurorii au procedat la constatarea infracþiunii flagrante”, a precizat DNA. Procurorii spun cã, în aceeaºi zi, Sorin Bocancea, în calitate de rector al Universitãþii „Petre Andrei” din Iaºi, în scopul împiedicãrii ºi îngreunãrii cercetãrilor în dosarul respectiv, nu a predat organelor de urmãrire penalã, la solicitarea acestora, cataloagele aferente anului 1 de studii al Facultãþii de Drept din cadrul aceleiaºi universitãþi, anul universitar 2014-2015, cunoscînd faptul cã aceste probe ar fi îngreunat situaþia juridicã a inculpatului Drugã Dan Florin.

Secretara a recunoscut „La data de 7 iunie 2016, în aceeaºi calitate ºi în acelaºi scop, inculpatul i-a determinat pe inculpaþii Bucuci Mark ºi Bocancea Antonie Cristian, cadre didactice în cadrul aceleiaºi instituþii, sã facã menþiuni necorespunzãtoare adevãrului în „Catalogul pentru examene/verificãri/colocvii” pentru Anul 1, prin care se atesta în fals faptul cã studentul respectiv obþinuse note de trecere la ºase materii, în condiþiile în care scos un teanc de hîrtii ºi a început sã citeascã. „Nu citiþi de pe foaie, vorbiþi liber”, l-a întrerupt judecãtoarea.

Sirianul a susþinut cã e nevinovat, cã nu s-a putut apãra la instanþa de fond ºi cã procurorii „au interpretat probele”. „Creditele de la bãncile Þiriac ºi Bancorex au fost fãcute de foºtii acþionari între ’92 ºi ’99, înainte ca fratele meu, Mohammad Omar, sã preia societãþile Bucovina Mineral Water SA ºi Rio Soft Drinks. Din expertizã a rezultat cã au fost folosite mai multe gajuri”, a declarat sirianul, judecãtoarea punîndu-i în vedere sã nu analizeze probele. Întrebat de instanþã ce are de spus în legãturã cu faptele de constituire de grup infracþional organizat, Omar Hayssam s-a arãtat contrariat de acuzaþiile procurorilor. „E ruºinos pentru mine sã se spunã cã am fãcut grup infracþional cu un simplu sudor, Adnan Khatib, fost coleg de ºcoalã cu fratele meu. (...) Despre aºa-zisa fraudare aº vrea sã mai adaug un lucru: mi-ar fi ruºine sã fac fraude cu o linie (n.r. de îmbuteliere) care nu face mai mult de 200.000 de euro, în condiþiile în care în perioada aceea eram în Top 300 cei mai bogaþi români ºi îl însoþeam pe

Ankara ºi Astana) sînt acelaºi lucru)!“, a scris Ponta, pe Facebook.

Potrivit Agerpres, el a subliniat cã „miza“ o reprezintã în acest caz faptul cã CEFC a vrut sã investeascã în România. „Nu - de data asta miza nu sînt eu, ci faptul cã CEFC (cea mai mare companie privatã din China cu investiþii de zeci de miliarde în toatã lumea) a vrut sã cumpere Kazmunaygas (inclusiv Rompetrol) ºi sã investeascã în amãrîta noastrã de Românica peste 2 miliarde, fãcînd aici un hub energetic regional! Iar Securitatea (prin Propaganda lor descoperitã) nu vrea sã se facã în þara noastrã alte investiþii decît cele controlate total de ei! Deci e vorba despre bani ºi politicã! Iar de pierdut o sã piardã iar... România!“, a spus Ponta. Purtãtorul de cuvînt al Executivului, Liviu Iolu, a fost întrebat dacã Guvernul a primit de la DNA o solicitare legatã de informaþii privind Memorandumul cu KazMunayGas semnat de fostul premier Victor Ponta, acesta afirmînd cã Guvernul rãspunde cu promptitudine solicitãrilor venite dinspre Parchete. „Nu putem comenta cazuri punctuale, dar Guvernul, ca practicã generalã, rãspunde solicitãrilor venite de la Parchete cu promptitudine. Nu e o chestiune politicã sã o detaliez aici, e o chestiune tehnicã între instituþii. (...) La orice solicitare, Secretariatul General al Guvernului rãspunde. (...) E o chestiune tehnicã între SGG ºi Parchete“, a afirmat Iolu. Potrivit unui articol EurActiv.ro, fostul premier Victor Ponta „este vizat de o anchetã a DNA în legãturã cu modul în care, printr-o hotãrîre de guvern pe care a semnat-o, compania kazahã KazMunayGas a scãpat de plata a 600 de milioane de dolari, datoria istoricã a Rompetrol“. În articolul respectiv se mai precizeazã cã: „Procurorii DNA au ridicat documentele privind memorandumul de înþelegere cu KazMunayGas, conform unor surse guvernamentale“. Pe acest subiect, DNA a transmis, la solicitarea Agerpres, cã nu confirmã cã existã dosar în lucru.

CARLA POPA acesta nu a susþinut în fapt acele examene”, au mai spus procurorii. Aceºtia au mai arãtat cã, pe 6 iunie 2016, urmare a faptului cã procurorii anticorupþie au solicitat reprezentanþilor Universitãþii Petre Andrei din Iaºi mai multe cataloage, inculpata Zaharia Ana Liliana, în calitate de secretar ºef al Facultãþii de Drept din cadrul Universitãþii Petre Andrei din Iaºi, a introdus fãrã drept date în sistemul informatic al instituþiei respective de învãþãmînt. Concret, aceasta a inserat în situaþia ºcolarã a aceluiaºi student, aflatã în baza de date informatizatã a facultãþii pentru anul I de studii, date necorespunzãtoare adevãrului ºi anume faptul cã acesta a obþinut creditele aferente promovãrii examenelor la mai multe discipline. „În cauzã, procurorii anticorupþie au încheiat cu inculpata Zaharia Ana Liliana un acord de recunoaºtere a vinovãþiei, cu privire la sãvîrºirea infracþiunii de fals informatic. În prezenþa apãrãtorului ales, inculpata a declarat expres cã recunoaºte comiterea faptei reþinute în sarcina sa, cã acceptã încadrarea juridicã pentru care a fost pusã în miºcare acþiunea penalã, cã este de acord cu felul ºi cuantumul pedepsei aplicate precum ºi cu forma de executare a acesteia, respectiv 1 an închisoare cu amînarea aplicãrii pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani”, au încheiat procurorii. („Adevãrul“) preºedinte în delegaþii, încheind afaceri de zeci ºi sute de milioane de euro”, s-a lãudat Hayssam în faþa instanþei.

Profesor în spãlare de bani Întrebat în legãturã cu acuzaþia de spãlare de bani, sirianul a continuat în aceeaºi notã, scoþînd o carte scrisã de el ºi arãtînd judecãtoarei cã e „profesor” pe tema asta. „Termenul de spãlare de bani este foarte, foarte, foarte larg. Eu am scris o carte despre aºa ceva. Eu am adus 1 milion de euro ºi l-am transferat în contul Bucovina Mineral Water Enterprise ºi am anunþat Oficiul pentru Combaterea Spãlãrii Banilor pentru a nu exista nici o problemã. (...) Nu se poate reþine în sarcina mea cã am indus în eroare organele fiscale. Eu nu sînt contabil, sînt un simplu investitor.

Doamnã preºedinte, onoratã instanþã, vã rog sã nu mã judecaþi ca pe un terorist!”, a mai spus sirianul. În acest dosar Omar Hayssam a fost acuzat de înºelãciune ºi delapidare, alãturi de fratele ºi cumnatul sãu, prin intermediul grupului de firme „Manhattan”.

IONUÞ MUREªAN

Pag. a 18-a – 15 iulie 2016

CAZURI CELEBRE DIN ISTORIA CRIMINALISTICII

Un rendez-vous fatal (5) De aceastã datã, ºeriful ºi-a schimbat pãrerea.

Un astfel de monstru putea foarte bine sã punã o altã femeie în locul ei, dupã care ºi-a executat copiii, pentru a face verosimilã propria moarte.

Presa americanã, bineînþeles, a preluat subiectul, ºi o giganticã vînãtoare a femeii-monstru s-a declanºat pe toatã întinderea Statelor Unite. Se ºtie cã Bela trebuia sã se fi refugiat undeva, avînd asupra ei o mare sumã de bani. În total, de la cei 42 de bãrbaþi uciºi, luase echivalentul a 10 milioane de franci (pentru vremea respectivã). În 1907, era o avere considerabilã. Au fost difuzate semnalmentele femeii: blondã, 1,60 m înãlþime, 85 kg, foarte robustã. Dar a rãmas de negãsit.

Procesul fostului sãu argat a început la 2 noiembrie 1908. Printre martori, se aflau 2 bãrbaþi, care scãpaserã ca prin minune de la moarte: primul venise ca rãspuns la anunþul matrimonial al Belei, cînd s-a produs incendiul. Celãlalt venise la ferma din La Porte, dar minþise, în scrisoarea sa, cã dispune de bani; în realitate, el nu avusese asupra sa

Oameni aleºi (5) MARTIN LUTHER (1483 – 1546) (3) E întemeietorul culturii în popor, iar Melanchton, prietenul sãu mai domolit, acela care, la Dieta din Augsburg, e însãrcinat cu redactarea punctelor principale ale religiei protestante, ºi devine unul din cei mai de seamã pedagogi practici ai Germaniei. A îndeplinit pînã la sfîrºit sarcina pe care ºi-o asumase. Curentul nãscut prin activitatea pe care a desfãºurat- o a atins cote uriaºe ºi a ameninþat, pentru un moment, orînduirea socialã a trecutului. Luther nu mai era în stare sã-i stea împotrivã; abia dacã a avut puterea sã-l atenueze.

Cît a trãit, cu autoritatea sa de rege, a mai putut opri vãrsare de sînge între fraþi, fapt ce-i provoca durere, dar nici un fel de ºovãire. Dupã moartea lui, rãzboaiele civile se înteþesc. Reforma se exntinde; cuprinde Danemarca, apoi Peninsula Scandinavã. Mai totdeauna prefacerile sociale se sãvîrºesc cu jertfe de oameni; era greu ca o asemenea schimbare amplã sã cuprindã þãri ºi popoare fãrã nici o reacþie violentã. Liderul spiritual al atîtor prinþi, ori duci nu se abate de la viaþa simplã. Se cãsãtoreºte, în 1525, cu o fostã cãlugãriþã. Astfel, întemeiazã viaþa familialã a preotului în contrast cu celibatul catolic, motivul atîtor conflicte cu credincioºii. κi creºte cei 6 copii cu grija unui bun pãrinte. Moare, însã, în vîrstã de 63 de ani (1546), departe de oraºul în care locuia. Deºi bolnav, cu toate cã e oprit de ai sãi, þine sã-ºi îndeplineascã datoria faþã de credinþa sa, chemat fiind sã o apere contra unui nou atac. Oboseala drumului îi grãbeºte sfîrºitul. În faþa morþii, ridicase mai presus datoria. Fiinþa lui este închinatã ei. Stãpînirea de sine, în drumul pe care ºi-l croise, îl domina. F. Kuhn l-a descris astfel: „Rînd pe rînd, mistic ºi

O incursiune în istoria pirateriei (5) Sfîrºitul celor douã piratese, învãluit în mister (2) Fiind însã amîndouã însãrcinate ºi cum legea englezã interzicea pruncuciderea, sentinþa este temporar suspendatã. Ce se întîmplã apoi cu faimoasele piratese rãmîne sub vãlul misterului. Se spune cã Mary ar fi murit în închisoare, chiar înainte sã nascã.

Alteori, gãsim informaþii cum cã s-ar fi strecurat pe furiº din carcerã. În legãturã cu Anne, nu s-a gãsit vreo dovadã a execuþiei sale. Unii spun cã bogatul sãu tatã i-ar fi plãtit libertatea ºi cã s-ar fi retras pe o micã insulã din Caraibe. Alþii cred cã ºi-a dus mai departe traiul într-o tavernã din sudul Angliei, unde îºi încînta clienþii cu poveºtile ei marinãreºti. ªi, întrun stil ceva mai romanþios, unii spun cã Anne ºi Mary s-ar fi mutat în Louisiana, unde ºi-ar fi crescut împreunã copiii.

ROMÂNIA MARE“

decît cîteva sute de dolari. Bela l-a trimis acasã, cerîndu-i sã revinã cu 4.000 de dolari. El nu a mai revenit însã niciodatã, salvîndu-ºi viaþa odatã cu banii, dacã într-adevãr îi avea!

Cînd a fost chemat la barã fostul argat, acesta sa decis, în fine, sã spunã adevãrul: „Nu am ucis pe nimeni, niciodatã, dar eram la curent cu faptele ei.

Bela angajase la Chicago o servitoare, care îi semãna foarte mult. Ea a fost otrãvitã, decapitatã ºi aºezatã pe somierã. Cu puþin timp înainte de incendiu mã împãcasem cu Bela. Ea ºtia cã fratele lui Andrew urma sã vinã ºi cã vizita acestuia va conduce la descoperirea faptelor sale. Mi-a dat niºte bani ºi am ajutat-o sã se deghizeze în bãrbat.

Am condus-o cu maºina mea pînã la trenul de noapte, care oprea în La Porte. Dupã aceea m-am întors la fermã ºi i-am dat foc, dupã cum îmi spusese Bela. Dar, vã jur, nu am ºtiut unde se aflau cei 3 copii. De altfel, n-aº fi putut crede nici o clipã cã i-a otrãvit“.

Juriul nu s-a îndoit de sinceritatea fostului argat. Condamnat doar pentru incendierea fermei la 21 de ani închisoare, a murit de tuberculozã un an mai tîrziu. ªi Bela, unde se afla ea? A fost semnalatã aproape peste tot, de-a lungul Statelor Unite: în Arkansas, la San Francisco, în Virginia, în Missouri, adeseori, chiar în acelaºi timp, în douã

locuri, aflate la o distanþã de 600 de kilometri. Ea a intrat în folclorul american, fiind subiectul unor balade asemãnãtoare celor care aminteau de Cat Ballou, Jessie James ºi Billy The Kid. La 7 mai 1931, o oarecare Esther Carlson, care a murit în închisoarea din Los Angeles, în vîrstã de 71 de ani, a trezit unele bãnuieli poliþiºtilor.

Rãscolind prin locuinþa acesteia, au fost descoperite fotografiile a 3 copii: erau imaginile aparþinînd Myrtlei, Lucyei ºi micuþului Philip. Au fost aduºi martori din satul La Porte. În ciuda celor 25 de ani care trecuserã de atunci, ei au recunoscuto pe Bela în femeia care murise în închisoare. Ea se afla închisã pentru cã se fãcuse vinovatã de otrãvirea unui tãietor de lemne în vîrstã de 81 de ani, pe care-l ucisese pentru a-i lua economiile. În încercarea de a stabili un bilanþ al crimelor acestei femei, au reieºit urmãtoarele: la început, 2 copii, ai ei, apoi 3, descoperiþi morþi dupã incendiu, plus fetiþa adoptatã, care nu a mai fost regãsitã, deci, în total, 6 copii. Primul soþ, plus cel ucis cu satîrul, plus alþi 42, deci, 44 de bãrbaþi. În total: 50 de asasinate. Acestor victime li se adaugã bãtrînul tãietor de lemne ºi încã cine ºtie cîþi alþi oameni pe care Bela i-ar mai fi omorît în cei 25 de ani, pe vremea cît a fost urmãritã de poliþie...

Sfîrºit PAUL ªTEFÃNESCU

dialectician, scriitor delicat, orator popular, cu graþii de femeie ori de copil, grosolan ca un meºteºugar, vesel pînã la exces, trist pînã la disperare, timid ºi îndrãzneþ, copleºit de îndoieli ºi plin de hotãrîre, supus Bisericii pînã la disciplinã, dar plin de avînt în visurile sale de reformã. Un temperament arzãtor, un trup bolnãvicios, numai nervi ºi sînge, aducîndu-i leºinuri ºi suferinþe înfrînte“ .

mai mult“, afirma Plutarh, „era puterea elocinþei care îmblînzeºte ºi supune totul“. Studiazã la Academia lui Platon ºi ia lecþii de la Euclid din Megara. Pentru a-i da în judecatã pe tutori ca sã-ºi recupereze bunurile, se pregãteºte cu oratorul Isaios, reputat pentru cunoaºterea Dreptului ºi pentru succesele pledoariilor pe care le-a rostit. La 17 ani, devenind major, intenteazã proces tutorilor sãi; pledeazã ºi-l cîºtigã. A fost primul lui mare succes, ceea ce l-a fãcut sã creadã cã este suficient de pregãtit pentru ca sã vorbeascã mulþimii. Pe atunci, în republica greceascã, era obiceiul cã oricine putea sã ia cuvîntul ºi sã vorbeascã despre afacerile publice. Un necunoscut pînã ieri, dintr-odatã Demostene devine idolul mulþimii. Plin de ambiþie, Demostene s-a implicat prea de timpuriu în viaþa politicã. La cel dintîi discurs în faþa publicului, a fost luat în rîs ºi silit, plin de ruºine, sã se dea jos de la tribunã. Avea o voce imaturã, respiraþia scurtã; era încîlcit în stil ºi, pe lîngã toate acestea, la unele cuvinte se bîlbîia. Dacã ar fi fost altcineva în locul lui, s-ar fi lecuit de oratorie. El, însã, voia sã fie orator. Voinþa dã puteri nemãsurate, împlinind multe lipsuri. Ca sã ajungã un bun orator, trebuia sã-ºi îndrepte defectele, sã devnã desãvîrºit în vorbã, în stil, în þinutã. Astfel cã nu a mai apãrut în faþa publicului, decît în momentul în care a crezut cã va învinge. Stãtea închis în casã zile întregi, vreme de mai multe luni ºi acolo recita cu glas tare, expresiv, capitole din Tucidide ori Sofocle, sau îºi pregãtea cu atenþie discursuri pe care le pronunþa iarãºi tare ºi rãspicat. Ca sã-ºi îndrepte defectul de vorbire ºi slãbiciunea glasului, se zice cã se ducea la marginea mãrii, îºi punea pietricele în gurã, vorbind tare, ca sã întreacã zgomotul valurilor. Cînd a apãrut din nou în public, a fost declarat, de la cele dintîi discursuri, drept cel mai renumit orator. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

DEMOSTENE – (384 – 322 î Chr..) (1) „Les discours de Lysias, d’Eschine meme, sont des oeuvres d’art; ceux de Démosthéne sont des actes“. („Discursurile lui Lysias, ºi chiar ale lui d’Eschine, sunt opere de artã; cele ale lui Demostene sînt acte veritabile de limbaj“) NOEL AYMES. Demostene a fost cel mai de seamã orator al Antichitãþii Marele orator nu numai cã fermeca prin darul vorbirii calde, dar convingea prin tãria argumentelor profunde, pe care ºtia sã le îmbrace într-o formã fãrã greº; captiva mulþimea, fãcînd din ea ce dorea, ducînd-o acolo unde voia - spre rãzboi sau spre înãlþimi nevisate. Insufla voinþã auditorului; gîndurile lui, prin vorbele pe care le exprima, îi influenþau, încetul cu încetul, pe cei care-l ascultã.

Viaþa lui Demostene este plinã de învãþãminte, mai ales datoritã voinþei sale puternice care l-ajutat ca sã ajungã unde a ajuns, îndreptîndu-ºi cusururi mari, învingînd însãºi natura.

S-a nãscut la 383 î.Ch.. Tatãl sãu era destul bogat, fiind stãpînul multor sclavi ºi al unui atelier de arme. Dar copilul a rãmas orfan la numai 7 ani.

Lãsat pe mîna tutorilor, care i-au prãdat averea pãrinteascã, nu-i rãmase aproape nimic pentru a-ºi plãti ºcoala. De mic era bolnãvicios, fugea de lume ºi nu era tocmai prietenos. Se zice cã ºi-a ales cariera de orator atunci cînd a asistat, împreunã cu profesorul sãu, la pledoaria lui Calistrat. În acel moment ºi-a dat seama cîtã putere are cuvîntul, vãzînd mulþimea cuprinsã de frenezie. „Dar ceea ce admira

Ching Shih din China: putere colosalã Mai sînt ºi alte nume de femei-pirat menþionate prin cronici, cum ar fi Maria Lindsey, Ingela Gathenhielm, Mary Harvey, Mary Crickett, Flora Burn, Rachel Wall sau Charlotte de Berry, dar nici una nu le întrece în notorietate pe renumitele Anne Bonney ºi Mary Read. În Secolul al XIX-lea, apare pe scenã o femeie care le face concurenþã. Ea vine, de aceastã datã, din China: Ching Shih, fostã prostituatã, este vãduva piratului Ching Yih, care a prãdat nu numai vase imperiale, ci ºi galere englezeºti. Soþia sa se pare cã i-a împãrtãºit dorinþa de putere, talentul în afaceri, precum ºi priceperea în activitãþi ilegale, cîºtigînd astfel un mare respect în breaslã. La apogeul puterii sale, Ching Shih ajunsese sã comande nu mai puþin de 800 de corãbii mari ºi 1000 mici. Echipajul ajunsese la colosala cifrã de 80.000 de marinari. Cînd temuta ei flotã rãvãºea oraºele de pe coastã, piratesa ordona, aproape întotdeauna, arderea lor din temelii ºi înrobirea populaþiei. Regimul ei de teroare va lua sfîrºit din pricina conflictelor interne, în urma cãrora flota se va fragmenta, dupã ce ani de zile Ching a dominat apele Chinei de sud ºi a fost neînvinsã de vreo put-

ere maritimã. În anul 1810, piratesa obþine graþierea ºi îl ia de soþ pe adjunctul sãu. Exemplul lui Ching va fi urmat, în secolul urmãtor, de mai multe femei, la fel de nemiloase ºi de temute, precum Lo Hon-Cho, Lai Choi San, Huang P’ei-Mei sau Cheng Chui Ping, ultima activînd recentã, în anii ’70-’90, cînd a ajutat mii de chinezi sã imigreze ilegal în SUA ºi Europa. Deºi sînt puþine ºi nu la fel de cunoscute ca bãrbaþii, femeile-pirat ne fascineazã tocmai pentru cã sînt cazuri speciale. Unde le gãsim? În texte de tipul enciclopediei lui Charles Johnson, General History of the Robberies and Murders of the Most Notorious Pirates (1724), dar ºi mult mai mult în poveºtile moderne, adesea înºelãtoare. De pildã, femeile sînt adesea reprezentate avînd aceleaºi veºminte ca ºi bãrbaþii, deºi realitatea era mai complexã de-atît. Mai multe mãrturii tind cãtre conturarea unei înfãþiºari unice a femeii pirat, care obiºnuia sã adauge hainelor accesorii fãcute din echipament de pe corabie, cum ar fi plasele de pescuit. ªi astãzi ne-a rãmas de la ele moda dresurilor cu plasã... (va urma) MANUEL STÃNESCU IRINA MANEA

Pag. a 19-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

În tinereþe, William Jefferson (,,Bill”) Clinton a fost un saxofonist talentat, care a cîºtigat concursuri în statul sãu natal, a avut propriile formaþii de jazz ºi a beneficiat de burse muzicale de la mai multe universitãþi.

Din nefericire pentru el ºi pentru noi, mai avea 3 pasiuni: politica, minciuna ºi sexul. Mulþumitã relaþiilor sale cu Hillary, Monica, Gennifer, Paula, Juanita, cu douã cîºtigãtoare Miss Arkansas ºi nenumãrate alte femei, viaþa secretã a lui Bill Clinton a devenit un spectacol public. Tatãl lui Bill Clinton a murit înainte de naºterea lui, iar mama sa, Virginia, s-a cãsãtorit cu un bãrbat care ºi-a petrecut, realmente, tot timpul bînd ºi abuzîndu-ºi soþia, fiul ºi fiul vitreg. Bill s-a ridicat din aceste începuturi umile, devenind un student eminent, care se alãtura tuturor cluburilor existente ºi-ºi fãcea prieteni graþie sinceritãþii ºi empatiei sale remarcabile. Dupã ce a absolvit Universitatea Georgetown, a primit o bursã ºi a studiat la Oxford timp de 2 ani înainte de a se întoarce sã urmeze dreptul la Yale. S-a însurat cu colega sa de la drept, Hillary Rodham, s-a întors în Arkansas, a devenit procurorul general al statului ºi a candidat pentru funcþia de guvernator. Deºi a cîºtigat ºi a devenit cel mai tînãr guvernator din þarã, politica sa de creºtere a taxelor pentru permisele auto în vederea finanþãrii construcþiei de ºosele a dus la înlocuirea lui dupã un singur termen. În loc sã se dea bãtut, Clinton ºi-a cîºtigat porecla de „Comeback Kid”, candidînd din nou ºi cîºtigînd alte 4 mandate.

Sã cîºtige la Casa Albã (1993-2001, douã mandate) a fost mai dificil. Candidatul independent Ross Perot a

reuºit sã obþinã un numãr semnificativ de voturi la alegerile prezidenþiale din 1992, ceea ce a însemnat cã Bill Clinton, deºi învingãtor, nu putea pretinde c-ar fi fost preferatul publicului - primise doar 43,5% din votul popular, doar cu 5% mai mult decît George Bush.

Cu toate acestea, Clinton pãrea sã aibã un mare potenþial; primul preºedinte nãscut dupã al II-lea rãzboi mondial avea o relaþie uimitoare cu oamenii de toate vîrstele ºi transmitea imaginea unui lider tînãr, pãtrunzãtor, inteligent ºi încrezãtor. În acelaºi timp, lãsa impresia unui om a cãrui cãsnicie era cel puþin un pic agitatã. Gennifer Flowers, o reporterã de televiziune devenitã cîntãreaþã într-un club de noapte, a tulburat campania lui Clinton din 1992, susþinînd cã avusese cu el o relaþie de 12 ani. Dupã ce a prezentat casete audio care sugerau cã Bill Clinton îi spusese sã nege totul, candidatul prezidenþial a apãrut la emisiunea 60 Minutes, împreunã cu soþia sa. Deºi a negat acuzaþiile lui Flowers, a recunoscut totuºi cã acestea provocaserã „suferinþã” cãsniciei sale. Trucul a funcþionat - însã trecutul lui Clinton începuse sã îl bîntuie, iar întrebãrile cu privire la buclucurile sale sexuale se aflau acum în atenþia tuturor.

Odatã ce a ajuns preºedinte, agenda lui Clinton a întîmpinat rezistenþã din partea liderilor din Congres, care erau de pãrere cã ideile lui erau fie prea ambiþioase, fie prea complicate, fie ambele. Prima doamnã, Hillary Clinton, a fost numitã la conducerea unei campanii care urmãrea schimbarea sistemului de servicii medicale. Raportul conceput de ea s-a dovedit prea byzantin pentru a fi citit, darãmite pentru a fi votat de vreun politician din Dealul Capitolului.

Chestiunea a fost datã uitãrii. Iar Clinton a trebuit sã dea înapoi în privinþa principalei promisiuni electorale, o mare reducere a taxelor pentru clasa de mijloc. Cu toate acestea, a colaborat cu Congresul pentru a promulga Acordul Liber Comercial Nord American, Legea familiei ºi a concediului medical, legislaþia cu privire la achiziþionarea de arme, precum ºi alte cîteva

realizãri. În plus, taxele mai mari impuse celor bogaþi au ajutat la reducerea deficitului, iar refacerea economiei a început sã prindã avînt. Dupã aceea, alegerile legislative din 1994 au stricat distracþia lui Clinton, ºi asta în stil mare. Republicanii au preluat Congresul, în ceea ce a fost considerat un vot de blam pentru preºedinþie. Însã, atunci cînd liderii republicanilor, conduºi de falsul ºi lacomul Newt Gingrich, au început sã se poarte ca niºte revoluþionari de dreapta care uitaserã cu totul de latura executivã a guvernului, Clinton a avut ocazia sã dea dovadã de cumpãtare. S-a autoreinventat ca un nou democrat - un centrist care apãra ideile democratice tradiþionale (precum educaþia ºi programele sociale). Rezultatul a fost o nouã revenire la putere ºi o victorie împotriva ghinionistului Bob Dole, în 1996.

La momentul în care al doilea mandat al lui Clinton era deja în plinã desfãºurare, deficitul dispãruse ºi economia duduia. Însã politica externã a preºedintelui era o cu totul altã mîncare de peºte. Clinton nu era tocmai un conducãtor marcant. Una dintre numeroasele probleme în privinþa cãrora a fost forþat sã accepte un compromis, chiar la începutul primul sãu mandat, a fost persecuþia homosexualilor în rîndul armatei.

Soluþia - „Nu întreba, nu spune!” - însemna cã homosexualii nu ar trebui sã îºi recunoascã orientarea sexualã ºi cã nimeni nu ar trebui sã îi batã la cap cu asta. Nu a mulþumit pe nimeni, nici mãcar pe el însuºi. Acþiunile sale din afara graniþelor þãrii erau la fel de neclare: de la Haiti pînã la Bosnia, Somalia ºi Irak, administraþia reacþiona la evenimente, în loc sã le influenþeze. A reuºit totuºi sã împiedice epurarea etnicã stîrnitã de liderul sîrb Slobodan Miloºevici, cu ajutorul bombardamentelor NATO din 1999, însã moºtenirea lui Clinton pentru politica externã a continuat sã fie criticatã. (va urma) CORMAC O’BRIEN

Aºa vã place Istoria?

dupã moartea lui, pierea de aceeaºi boalã ºi Orazio, fiul sãu. Casa familiei, pãrãsitã, a cãzut pradã hoþilor.

Fiul sãu, Serghei, i-a auzit ultimele cuvinte: „Adevãrul... Iubesc... mult... toþi“.

*** TOLSTOI (Lev Nikolaevici) Scriitor rus Data morþii: 7 noiembrie 1910 (la 82 de ani) Cauza: pneumonie Locul: Astapovo, Gubernia Riazan (Rusia) Înhumat: Iasnaia Poliana (Rusia) În dorinþa de a scãpa de soþia sa, lîngã care nu mai suporta sã trãiascã, Tolstoi ºi-a pãrãsit, pe ascuns, casa de la Iasnaia Poliana. Pe drum, a rãcit ºi a fost nevoit sã coboare din tren la gara Astapovo. Cum acolo nu exista nici un hotel, a fost gãzduit în camera ºefului de garã. ªase medici s-au perindat la cãpãtîiul lui, ceea ce l-a fãcut sã spunã, contrariat: „Mai sînt ºi alþi bolnavi de îngrijit, nu numai Lev Tolstoi!“. În scurt timp, întreaga lume era cu ochii pe Astapovo ºi ziariºtii dãdurã nãvalã. Imediat, veni ºi familia, dar Tolstoi refuzã sã-ºi vadã soþia, cãreia nu i s-a permis sã vinã la patul lui decît în ultima clipã, cînd nu mai era lucid. ªi-a chemat, în schimb, fiica preferatã, Maºa, care murise în 1906. Delirînd, Tolstoi avea un singur gînd, sã plece din nou, sã fugã, cît mai departe. „S-o iau din loc, trebuie s-o iau din loc!... Sã mã duc oriunde, sã nu mã mai piseze nimeni. Daþi-mi pace!“

*** TORRIGIANI (Pietro) Sculptor florentin Data morþii: 1522 (la 50 de ani) Cauza: inaniþie Locul: Sevilla (Spania) Înhumat: nu se cunoaºte locul Torrigiani primise din partea unui grande de Spania comanda unei statui a copilului Isus. Preþul nu fusese stabilit, dar cumpãrãtorul, foarte bogat, fãgãduise cã va plãti cum se cuvine. Sculptorul realizã o capodoperã, seniorul fu foarte mulþumit, ºi a doua zi îºi trimise servitorii încãrcaþi cu saci doldora.

Vãzîndu-i, Torrigiani se crezu rãsplãtit pe mãsurã, dar, deschizînd sacii, dãdu doar de mãrunþiº de aramã. Furios, apucã ciocanul, fãcu praf statuia ºi luã servitorii la goanã. Purtãrii seniorului i se duse, numaidecît, vestea. Umilit de ruºinea suferitã, acesta îºi puse în gînd sã se rãzbune ºi-l denunþã Tribunalului Inchiziþiei pe sculptorul ce comisese sacrilegiul de a ridica mîna asupra copilului Isus. Arestat, Torrigiani se lãsã sã moarã de foame, pentru a scãpa de rug. (va urma) ISABELLE BRICARD

Neculai, fost comandant de penitenciar, Fizula Refic, ofiþer politic, ºi Sîrbu Teodor, subofiþer de Securitate. Pe 10 februarie 2016, Alexandru Viºinescu a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare pentru infracþiuni contra umanitãþii, iar pe 30 martie 2016, Ioan Ficior a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureºti la 20 de ani de închisoare pentru infracþiuni contra umanitãþii printr-o decizie care nu este însã definitivã. Potrivit cadrului legal de funcþionare, IICCMER este abilitat sã efectueze investigaþii ºtiinþifice cu privire la crimele, abuzurile ºi încãlcãrile drepturilor omului pe întreaga duratã a regimului comunist ºi sã sesizeze organele în drept.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structurã guvernamentalã înfiinþatã în 2005 ºi aflatã în coordonarea primului-ministru. Rolul sãu rezidã, înainte de toate, în gestionarea ºi analizarea din punct de vedere ºtiinþific a perioadei totalitare ºi a consecinþelor sale. În al doilea rînd, IICCMER sprijinã crearea ºi implementarea unor instrumente educaþionale cu finalitate memorialã, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile ºi drepturile fundamentale sã fie receptate de societatea noastrã post-totalitarã. Nu în ultimul rînd, IIC-

CMER are rolul de a aduna, arhiva ºi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (2) W.J. CLINTON (1)

Cum au murit oamenii celebri... (113) *** TlZIANO (Tiziano Vecellio, zis) Pictor veneþian Data morþii: 27 august 1576 (la 103 ani?)

Cauza: ciumã Locul: Veneþia (Italia) Înhumat: Biserica Santa-Maria Gloriosa dei Frari, Veneþia Cînd Tiziano a murit de ciumã, în timpul unei epidemii, Senatul Veneþiei, fãcînd derogare de la o dispoziþie foarte severã, care ordona ca din cadavrele celor contaminaþi sã nu rãmînã nimic, a îngãduit ca pictorul sã fie înmormîntat cu tot fastul în biserica parohiei sale. Vîrsta sa, consemnatã în registrul morþilor, pare greu de crezut: 103 ani! În anul 1571, într-o scrisoare cãtre Filip al Il-lea al Spaniei, Tiziano spunea cã era în vîrstã de 98 de ani. Se pare, însã, cã pictorul fabula ºi cã vîrstei pe care pretindea cã o are îi lipseau vreo douãzeci de ani buni. La cîteva zile

Doi torþionari, demascaþi de IICCMER (2) Investigaþiile IICCMER (1) Pe 16 ianuarie a.c., IICCMER a fãcut public rezultatul investigaþiilor în cazul lt.maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013 ºi suspectat de comiterea unor crime ºi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcþia de locþiitor pentru pazã ºi regim (ianuarie 1954 – decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla (Formaþiunea 0606). Pe 11 februarie 2014, IICCMER a cerut Parchetului începerea urmãririi penale împotriva cpt. (r) Florian Cormoº, fost comandant al coloniei de muncã Cernavodã, pentru infracþiuni contra umanitãþii. Pe 8 iulie 2014, IICCMER a cerut Parchetului începerea urmãririi penale împotriva lui Constantin Istrate, fost locþiitor al comandantului pentru pazã ºi regim la colonia de muncã Oneºti, respectiv locþiitor al comandantului pentru pazã ºi regim / comandant la Penitenciarul Gherla pentru infracþiuni contra umanitãþii. Pe 11 februarie 2015, IICCMER a solicitat începerea urmãririi penale împotriva lui Tilici

Periprava, cimitirul din Deltã La începutul anilor ’50, Periprava a funcþionat ca secþie a Formaþiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciarã de sine stãtãtoare (Formaþiunea 0830). Scopul oficial al înfiinþãrii coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localitãþile Periprava ºi Sfiºtofca pentru a proteja de inundaþii terenurile care urmau sã fie defriºate de stuf ºi desþelenite în vederea utilizãrii lor ca suprafeþe agricole. De asemenea, se avea în vedere ºi înãlþarea ºoselei din comuna Periprava pe o distanþã de mai mulþi kilometri. Astfel, începînd cu 1959, în zonã au fost aduºi inclusiv mii de deþinuþii politici care au devenit majoritari în colonie pînã în 1964, cînd au fost aplicate graþierile colective. Scopul nedeclarat ºi subînþeles al transferurilor de deþinuþi a fost exploatarea brutalã a muncii acestora ºi supunerea lor la un regim cu valenþe de exterminare. Condiþiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcþionat ca formaþiune independentã au dus la decesul a cel puþin 124 de deþinuþi. (va urma) SÎNZIANA IONESCU

Pag. a 20-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC FENOMENE STRANII

Un omuleþ misterios (1) ERA UN OM MIC, PLÃPÎND, CU O GREUTATE DE NUMAI 45 de kilograme.

Venise în Statele Unite în 1912, de undeva, de lîngã Riga, în Letonia, unde se nãscuse la o fermã din districtul Metei. Aproape ca ºi cum s-ar fi îndreptat spre un punct anume de pe hartã, a trecut prin California, Texas ºi Florida.

S-a deplasat apoi cãtre Sud, aproape de vîrful peninsulei Florida, chiar la marginea þinuturilor mlãºtinoase Everglades. S-a stabilit acolo, pe unde trece acum autostrada americanã nr. 1, cam la 40 de kilometri de Miami, ºi a dus o viaþã de pustnic. Se numea Edward Leedskalnin. Pînã a închis ochii, pe 7 decembrie 1951, a trãit singur ºi aproape neºtiut de nimeni; a conceput ºi a dus la bun sfîrºit proiectul unei construcþii colosale, cum lumea nu mai vãzuse niciodatã. A lucrat singur, folosind unelte simple ºi scripeþi.

Oamenii de ºtiinþã de astãzi recunosc cã sînt încã uimiþi; acest om a mutat pietre mari, cioplite din coral, a ridicat blocuri masive de piatrã, a construit edificii fantastice, inclusiv un obelisc cîntãrind mai bine de 28 de tone, ºi a fãcut totul de unul singur, fãrã ajutorul vreunei maºinãrii.

La bãtrîneþe, letonul afirma urmãtoarele: „Am descoperit secretele piramidelor, am aflat cum au reuºit egiptenii ºi constructorii antici din Peru, Yucatan ºi Asia, doar cu unelte primitive, sã ridice ºi sã aºeze la locul lor blocuri de piatrã care cîntãreau cîteva tone“. Carrol A. Lake, un colonel din trupele de geniu ale Statelor Unite, scria despre minunile construite de acesta: „Leedskalnin a demonstrat, pentru ca toatã lumea sã înþeleagã astãzi, cã ºtia secretele de construcþie ale anticilor. El a extras din cariere ºi a ridicat, singur ºi fãrã maºinãrii moderne, pietre care cîntãreau de douã ori mai mult decît cel mai mare bloc de piatrã din Marea Piramidã. În total, a cioplit ºi amplasat (într-o construcþie) peste 1.000 de tone de piatrã de coral, cea mai mare realizare a unui singur om din toatã istoria omenirii. Este una dintre marile minuni ale lumii, alãturi de piramidele din Egipt, monumentul Stonehenge din Anglia, legendarul Templu al lui Jupiter de la Baalbek, lîngã Damasc, Siria, ºi misterioasele statui de piatrã din Insula Paºtelui”. Era normal ca Lake sã asocieze Castelul de Coral, aºa cum este el cunoscut miilor de turiºti care-l viziteazã în fiecare an, cu minunile lumii antice. Existã motive întemeiate sã credem cã Baalbek ºi Gizeh sînt zone de pe aceastã planetã caracterizate de condiþii fizice neobiºnuite. De asemenea, am observat cã existã o conexiune evidentã între aceste locuri ºi reþeaua energeticã ce înconjoarã Pãmîntul; ºi Stonehenge se încadreazã în aceastã reþea.

Nimeni nu l-a vãzut pe Leedskalnin, în anii 1920, cum a ridicat construcþiile sale. El a con-

struit un zid din dale de piatrã, fiecare cîntãrind cîteva tone, zid care se ridica pînã la o înãlþime de 2,5 metri, în jurul unei curþi. În interiorul acestui zid, a ridicat un turn cu douã etaje, la parterul cãruia ºi-a stabilit atelierul. Aici se mai afla ºi un depozit. Etajul l-a folosit pe post de locuinþã. Pe baza uneltelor simple pe care le-a lãsat în urmã, s-au putut face anumite presupuneri legate de metodele sale de lucru. Se pare cã introducea în piatrã un cablu, cu ajutorul unui þãruº de oþel, ataºînd celãlalt capãt al cablului la un aparat pe care-1 miºca înainte ºi înapoi, într-o miºcare ca de fierãstrãu, pînã cînd se fãcea o tãieturã de grosimea cablului introdus în piatrã. Fãcea, apoi, în acelaºi mod o a doua tãieturã, la o distanþã determinatã de dimensiunea dalei de care avea nevoie. În continuare, sãpa între cele douã tãieturi un canal de cîþiva metri adîncime ºi fixa în el un rînd de dãlþi late, bãtînd cu ciocanul în fiecare daltã. Astfel, blocul se desprindea de roca de bazã. Cu ajutorul unui trepied format din buºteni ºi al unui troliu, înfãºura blocul de piatrã într-o frînghie ºi, puþin cîte puþin, folosind pîrghii ºi pene, îl ridica de la pãmînt. Se spune cã, folosind un ansamblu de scripeþi de concepþie proprie, ºi niºte cilindri, reuºea sã amplaseze dala în poziþia finalã. În ceea ce priveºte miºcarea unor blocuri de piatrã, care cîntãreau pînã la 35 de tone, e clar cã aceastã explicaþie nu e satisfãcãtoare. Iatã ce spune un scriitor american, Vincent H. Gaddis: „Ce nu înþeleg inginerii este modul în care reuºeau dispozitive de acest gen ºi cu asemenea dimensiuni sã susþinã greutãþile imense pe care Ed le ridica pe distanþe mari sau pe care le poziþiona vertical. Nu existã nici o îndoialã cã a folosit anumite principii de ridicare a greutãþilor care rãmîn un secret ºi astãzi“.

Leedskalnin a lucrat la proiectul sãu vreme de 25 de ani. Castelul de Coral se întinde pe o suprafaþã de 5 hectare. Turnul conþine 160 de tone de piatrã de coral, fiind alcãtuit din blocuri de piatrã cîntãrind cîte nouã tone. Zidurile masive ale turnului ascund piese de mobilier ºi obiecte mobile de-a dreptul fantastice, inclusiv un pat care poate fi ridicat pînã în tavan. Existã balansoare fãcute din piatrã care cîntãresc mii de kilograme, dar sînt echilibrate cu atîta fineþe, încît se miºcã la cea mai micã atingere.

Semicercuri mari împodobesc zidurile din grãdinã, ziduri care se ridicã la o înãlþime de 6 metri; tot acolo se aflã ºi un obelisc de 28,5 tone, care se înalþã cãtre cer. De asemenea, existã un telescop polar sculptat în piatrã de coral, cu o înãlþime de 8 metri ºi o greutate de aproape 30 de tone. Prin el, aproape de vîrf, a fost perforatã o gaurã prin care trec fire dispuse în unghiuri drepte. La cîþiva zeci de centimetri mai sus, este amplasatã o piatrã mai scundã cu o gaurã similarã ºi cu un „vizor“ asemãnãtor. Aliniind firele din piatra mai joasã cu cele din obelisc, se poate obþine o vedere directã a Stelei Polare. (va urma) BRUCE L. CATHE

Adevãrul despre specia extraterestrã din spatele guvernului mondial (1) Planul pentru Noua Ordine Mondialã nu este originar de pe Pãmînt – este un sistem conceput de extratereºtri.

Conceptul de Nouã Ordine Mondialã se bazeazã pe un vechi sistem al Anunnaki, care a fost folosit în alte galaxii cu mult, mult timp în urmã. Acest sistem este, în prezent, impus pentru implementarea lui de cãtre Anunnaki Rãmaºi pe Pãmînt. Aceºtia sînt cei care au rãmas pe Terra dupã ce Elita Anunnaki a evadat din aceastã lume. Noua Ordine Mondialã se bazeazã pe premisa cã va fi un comandament suprem care va supraveghea toate afacerile lumii. În timpul tranziþiei spre un guvern mondial, naþiuni mai mici ºi mai slabe sînt obligate, sau atrase, prin propria acceptare sub ,,aripa“ unei naþiuni puternice care acþioneazã ca o forþã poliþieneascã (cazul armatei române sub falsa umbrelã NATO). Mai tîrziu, poliþia se va extinde ºi va deveni o forþã de poliþie internaþionalã sub un singur conducãtor. La început, acest lucru va pãrea a fi un plan pentru o co-existenþã paºnicã între naþiuni, de care vor beneficia toate statele. Dar este un plan de eliminare a tuturor statelor naþiune, a libertãþii, a drepturilor civile ºi de a controla oamenii din întreaga lume sub o singurã ideologie, în numele unei comunitãþi globale. Noua Ordine

Roboþii ucigaºi devin realitate Armele complet automatizate, cunoscute drept ,,roboþi ucigaºi“, sînt tot mai aproape de a deveni realitate.

Acest tip de arme ce ar putea opera atît pe pãmînt, în aer, cît ºi în apã, ameninþã sã revoluþioneze conflictele armate într-un mod alarmant.

Specialiºtii afirmã cã roboþii ucigaºi sînt o necesitate, deoarece luptele moderne avanseazã tot mai rapid. Utilizarea roboþilor în luptã ar putea salva vieþile soldaþilor ºi ale poliþiºtilor. Ameninþãrile pe care le aduce umanitãþii , însã, sînt mult mai mari decît beneficiile. Îndepãrtarea oamenilor din procesul de a decide þinta, ar face ca maºinãriile sã determine limita dintre viaþã ºi moarte. Cel mai avantajos mod de a preîntîmpina aceastã ameninþarea ar putea fi interzicerea internaþionalã a armelor care nu necesitã controlul unei persoane. Cel puþin 20 de þãri ºi-au exprimat opinia în cadrul Congresului Naþiunilor Unite, în urma cãruia s-a decis cã oamenii ar trebui sã dicteze þinta ºi momentul de tragere. Un raport prezentat de cãtre Human Rights Watch ºi International Human Rights Clinic a dezvoltat motivele pentru care acest tip de arme ar trebui complet interzis. Restricþionarea controlului oamenilor asupra armelor este un act imoral, deoarece oamenii posedã empatia pentru alte persoane.

Respectul oamenilor faþã de demnitatea altor persoane poate servi ca metodã de decizie în cazul uciderii. Spre deosebire de oameni, roboþilor le lipsesc emoþiile, precum compasiunea. Maºinãriile automatizate nu ar putea determina cu adevãrat valoarea vieþii pe care aceºtia decid sã o ia.

Controlul uman al armelor ar putea asigura respectarea legilor internaþionale, create sã protejeze soldaþii, dar ºi civilii. De exemplu, legile interzic atacurile disproporþionale. Oamenii pot judeca, în urma experienþelor anterioare ºi a consideraþiilor morale, fiecare caz în parte. Ar fi imposibil sã fie transferatã judecata completã în armele automatizate, care nu vor putea decide dacã þinta trebuie sã fie ucisã sau nu. În cadrul legii crimelor internaþionale, criminalul ar putea scãpa, dacã s-ar dovedi cã actul a fost fãcut de cãtre o armã ce opereazã independent. Chiar dacã un criminal ar folosi o armã automatizatã ca sã comitã crima, ar fi nedrept ºi problematic, din punct de vedere legal, sã tragi la rãspundere fãptaºul pentru acþiunile unei maºinãrii. De asemenea, pot fi întîmpinate obstacole în gãsirea programatorilor ºi a fabricanþilor de arme complet automatizate. Statele Unite ale Americii, spre exemplu, au decis ca fabricanþii de arme sã deþinã imunitate. Pentru ca un fabricant de arme sã fie fãcut responsabil de defecþiunea unui produs, ar fi foarte complicat pentru victimele unor þãri strãine. Pentagonul afirmã cã nu ar utiliza roboþi soldaþi care pot ucide fãrã permisiunea unui om. Permiterea unor maºinãrii sã determine cînd poate sã utilizeze forþa, ar suprima demnitatea umanã .Chiar dacã Pentagonul nu are în plan sã construiascã astfel de maºinãrii, care pot ucide fãrã acordul uman, secretarul Apãrãrii, Robert Work, a afirmat, însã, cã decizia se poate schimba, dacã inamicii vor decide sã construiascã astfel de arme. ,,Ne îndreptãm cãtre o competiþie care îºi doreºte mai mult sã delege autoritatea cãtre maºinãrii. Cu cît competiþia avanseazã, cu atît va trebui sã luam decizia cea mai bunã“, a adãugat acesta. Proiectele viitoare includ un avion (F-16) semi-automatizat ºi bombe cu senzori de miºcare, pentru o mai bunã detectare a þintei. În cadrul întîlnirii Organizaþiei Naþiunilor Unite, de la Geneva, din aprilie anul acesta, 94 de þãri au decis ca, începînd cu anul 2017, sã creeze un sistem împotriva armelor letale. Legea armamentului conþine articole care amintesc cã armele necesitã controlul uman. De exemplu, Comunitatea internaþionalã a adoptat legea privind interzicerea completã a armelor biologice ºi chimice, deoarece îngrãdesc abilitatea oamenilor de a controla efectele acestora. Þãrile membre ar trebui sã iniþieze negocierea unui nou acord adresat exclusiv utilizãrii armelor automatizate. În timp ce procesul de creare a unor noi legi internaþionale este greoi, þãrile pot aduce la cunoºtinþã mult mai rapid cît de gravã este ameninþarea armelor complet utomatizate.

Mondialã este O Singurã Ordine Mondialã, cu o agendã ascunsã, care se va menþine prin fricã, control, exploatare ºi intimidare. Elita conducãtoare a lumii, bogatã, puternicã ºi influentã face presiuni pentru implementarea Noii Ordini Mondiale cu un Guvern Mondial, sub pretextul stabilirii pãcii în lume, în timp ce aceasta, de fapt, îºi impune voinþa asupra fiecãrei naþiuni. Ei se numesc „aducãtorii pãcii“, dar, în realitate, sînt o forþã de poliþie internaþionalã care organizeazã tribunale ale „crimelor de rãzboi“, care presupune apariþia unor „criminali politici“(aceºtia fiind, de multe ori, liderii cu adevãrat patrioþi ai unor naþiuni, n.b.) pentru un proces echitabil în loc de a fi persecutaþi.

Marea majoritate a elitei conducãtoare a lumii sînt fie descendenþi ai Anunnaki Rãmaºi, fie susþinãtorii lor. O trãsãturã a Anunnaki este instigarea oamenilor într-o stare perpetuã de conflict. Pacea nu are nici o valoare pentru Anunnaki, care sînt o rasã brutalã, însetatã de sînge, desfrînatã, pervertitã, înºelãtoare, ce incitã permanent la rãzboi ºi care a controlat Pãmîntul pentru o lungã perioadã de timp. În prezent, fragmentarea, conflictul, ura, gelozia, suspiciunea, neîncrederea, intoleranþa, pãrtinirea între naþiuni, culturi ºi diverse religii par a fi obstacole în calea realizãrii Noii Ordini Mondiale. Dar fiecare dintre aceste trãsãturi au fost introduse de cãtre Anunnaki, ca parte a planului lor de segregare ºi divizare. Regula fragmentãrii a

Sursa: Mail Online fost doar o fazã de tranziþie dintr-un plan cu razã lungã de acþiune pentru a aduce la putere un Guvern Mondial, susþinînd cã un astfel de guvern poate aduce pacea mondialã. De fapt, Guvernul Mondial este instrumentul folosit pentru crearea unei dictaturi absolute asupra întregii lumi – o tiranie. Odatã ce planul este în faza finalã, va fi impus tuturor. Oamenii din întreaga lume nu vor mai avea nici o alegere, iar cei care nu vor urma linia dictatã de Ordinea Mondialã se vor confrunta cu consecinþe grave. Pentru Noua Ordine Mondialã, în care diverse naþiuni sînt atrase împreunã sub o presupusã cauzã comunã, umanitatea devine înrobitã sub o unicã Ordine Mondialã. Noua Ordine Mondialã nu se va întîmpla peste noapte. Ideea a fost însãmînþatã cu mult, mult timp în urmã ºi, încet, încet este þesut drumul fãrã sã ºtim, prin intermediul sistemelor monetare, politice, religioase, culturale, educaþionale, ºtiinþifice etc. A început sã cîºtige teren în ultimii 10 ani.

Viteza apariþiei s-a accelerat în ultimii trei ani, cu un eveniment planificat în diferite pãrþi ale lumii, cu scopul de a testa ºi de a exercita puterea Noii Ordini Mondiale, sub conducerea personalului auto-proclamat ca avînd valori morale „înalte“ ºi cu sprijinul unui guvern dictatorial puternic. (va urma)

Sursa http://humansarefree.com

Pag. a 21-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Jean Negulesco

ªtefan Luchian

F

iu al maiorului Dimitrie Luchian ºi al Elenei Chiriacescu, ªtefan Luchian sa nãscut la ªtefãneºti, judeþul Botoºani, la 1 februarie 1868. Avea cinci ani cînd tatãl a fost mutat cu familia în Bucureºti; ºi-au gãsit locuinþã în mahalaua Popa Soare.

Prin mahalalele capitalei, ca în toate oraºele þãrii, era o viaþã patriarhalã. Grãdiniþele oamenilor erau inundate de flori, în multitudinea lor de culori ºi nuanþe vesele; era spaþiul dorit de copilul-artist ªtefan, cãci de mic avea înclinaþii spre observarea miracolelor din naturã. Vedea cã florile mor toamna ºi simþea în el aºa, ca o durere. Mai tîrziu a mãrturisit: „dacã aº fi pictor, aº pãstra macii pe pînzã. ªi nu numai macii, ci ºi celelalte flori, care-ºi pierd culorile, cînd sînt presate în ierbar“. Încã de mic a avut înclinaþie spre desen ºi culoare. Începutul l-a fãcut cu o picturã… muralã: „eram un pici; mã dãduse de curînd la ºcoalã. O mãtuºã, la un Paºti, mi-a adus în dar o stea cu acuarele d-acelea proaste. Mama îºi bea cafeaua afarã, în pridvor. Eu, ca un diavol, m-am strecurat în odaia de musafiri. O uitase descuiatã. M-am aºezat la un perete ºi dã-i, ºi dã-i! Îmi pusesem în gînd s-o fac pe Safta, bucãtãreasa noastrã. Mã, ºi era urîtã!

Biata mama, ce mai întindea de noi“. Întîi a învãþat carte la Liceul Sfîntul Sava din Bucureºti. Nu era un elev prea bun, dar la desen nu-l întrecea nimeni. „Fãceam desenul la toatã clasa, pe treizeci de gologani. Atît era tariful“. În 1900 participã cu douã pasteluri la „Expoziþia universalã“ de la Paris. Dar, din pãcate, tot în acest an apãrurã primele manifestãri ale unei afecþiuni la mãduva spinãrii (sclerozã multiplã), care-l va lãsa infirm pentru restul vieþii. Boala se va agrava mereu, iar lipsurile materiale erau tot mai acute. Cu toate aceste greutãþi, lucra tot mai înverºunat, fiind mereu prezent în expoziþiile personale ºi de grup, ce se organizau în capitalã. Într-un asemenea moment a creat Luchian autoportretul intitulat cu multã modestie „Un zugrav“ (1907); aceastã lucrare a fost realizatã cu multe eforturi fizice ºi intelectuale, într-un moment deosebit al luptei sale cu boala ºi cu nevoile materiale ºi este cel mai reuºit autoportret psihologic din lume (ghidul muzeului Luvru). Din 1909, ªtefan Luchian nu a mai pãrãsit fotoliul. Spre sfîrºitul vieþii, nu mai putea þine penelul între degetele paralizate; punea pe cineva sã i-l lege de încheietura mîinii. ªi ce poate fi mai groaznic atunci cînd neputinþa fizicã se zbate în nimicitoarea febrã a creaþiei? S-a stins din viaþã la 28 iunie 1916, la Bucureºti. ªtefan Luchian rãmîne primul pictor care, „pentru a marca personalitatea distinctã a artei româneºti în ansamblul european s-a inspirat din frescele tradiþionale ale bisericilor medievale ºi din arta popularã, conturînd ºi simplificînd planurile ºi aplatizînd volumele“.

Nicolae Grigorescu

N

icolae Grigorescu s-a nãscut în satul Pitaru, judeþul Dîmboviþa. Dupã moartea tatãlui sãu, s-a mutat în Bucureºti la o mãtuºã, unde a intrat ucenic în atelierul pictorului ceh Anton Chladek. A executat icoane ºi picturi murale pentru biserici, apoi, la intervenþia lui Mihail Kogãlniceanu, a primit o bursã de studiu la Paris. La Paris, a fãcut numeroase copii dupã operele de la Luvru, a frecventat atelierul lui Sebastien Cornu, unde a fost coleg cu Renoir, apoi a fãcut parte din grupul pictorilor de la Barbizon, care îºi realizau operele în plain-air. A expus la Salonul de la Paris, a cãlãtorit la Viena, în Italia, Grecia ºi Constantinopol, a luat parte la Rãzboiul de Independenþã din 18771878 ca pictor de front, a revenit în þarã, unde a deschis mai multe expoziþii la Ateneul Român. În

Sabin Bãlaºa

S

abina Bãlaºa a fost un pictor român, autor ºi regizor de filme de picturã animatã, cît ºi scriitor. Absolvent în 1955 al Institutului de Artã Nicolae Grigorescu Bucureºti.

Obsesia declaratã a vieþii ºi a artei lui Sabin Bãlaºa a fost sã iniþieze o mare renaºtere artisticã ºi culturalã. S-a nãscut în Oltenia, la Dobriceni, la 17 iunie 1932. Tatãl sãu, preot, ºi mama sa, învãþãtoare, îºi transformaserã casa în muzeu arheologic ºi etnografic, cu peste 3.000 de piese. A fost ºcolit la Craiova ºi apoi la Bucureºti. A fost legat spiritual de Italia, pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premii, dar ºi pentru a picta, în special de Florenþa. Aceeaºi legãturã a simþit-o faþã de Iaºi, unde a realizat în intervalul 1968-1978 celebrele murale care înnobileazã Sala Paºilor Pierduþi

Î

n 1900, pe 29 februarie, se nãºtea Jean Negulesco, poreclit „Ianculeþ cu pãrul creþ”, cel de-al cincilea copil al unei familii de negustori înstãriþi din Craiova. Încã din copilãrie, Iancu este considerat de cãtre tatãl sãu ca fiind demn de a-l urma atît în ale afacerii, cît ºi prin localurile din Craiova. Astfel, la cinci-ºase ani, tatãl sãu îl ia cu el la Berãria Bazilescu, unde va avea sã vadã pentru prima oarã fotografii care se miºcã pe perete (imaginile cinematografice ale vremii). Mai apoi, tatãl ºi fiul ajung sã viziteze destul de des grãdina de varã Minerva, unde rulau spectacole cinematografice. Într-una din serile de dupã spectacol, întors în camera sa, tînãrul Ianculeþ va schiþa pe hîrtie cîteva scene din filmul tocmai vãzut. Se dovedeºte a avea un real talent la desen, iar pasiunea sa pentru filme va avea sã-l ducã în anii maturitãþii spre o glorioasã carierã în cinematografie. Pe timpul liceului (Carol I, din Craiova), este un elev model, premiant la toate materiile ºi exceleazã, la vîrsta de 12 ani, în cadrul unui concurs naþional de desen, unde cîºtigã premiul întîi. În primãvara anului 1919, Negulesco primeºte o bursã la Academia de Arte Plastice, din Bucureºti (spre nemulþumirea pãrinþilor sãi care ar fi preferat sã-l vadã studiind dreptul sau economia), la care renunþã dupã o scurtã perioadã pentru a se muta cu iubita sa de la acea vreme. Pentru a-l despãrþi de iubita cu doi ani mai mare ºi consideratã nepotrivitã pentru el, tocmai din acest motiv, tatãl sãu îi oferã „ocazia” de a cãlãtori în Franþa ºi Italia. Astfel, abandonînd dragostea pentru a descoperi noi orizonturi, în ianurie 1921, va pleca în cãlãtoria spre Europa. Dupã douã luni în care a vãzut Atena, Veneþia, Florenþa ºi Roma, ajunge la Paris, unde îi va avea ca prieteni pe Brâncuºi, Picasso, Matisse, Giacometti, Tristan Tzara ºi Jean Cocteau. Astfel, i se vor deschide porþile cãtre înaltele cercuri de personalitãþi ale vremii. Se va instala în Paris, ca urmare a hotãrîrii sale de a studia pictura. În 1922, Iancu se întoarce în þarã pentru a-ºi vedea familia. Cu aceastã ocazie, pe 30 decembrie, deschide prima expoziþie personalã în Bucureºti, la Palatul Ateneului. Însã, criticile nu i-au fost favorabile într-un Bucureºti mult mai conservator decît Parisul. Întors în capitala Franþei, se îmbolnãveºte de tuberculozã ºi se vede obligat sã trimitã un tablou la Salonul de Toamnã. Cu banii primiþi de la cineastul american Rex Ingram pleacã pe Riviera pentru a se însãnãtoºi, unde o va întîlni pe prima sa soþie, americanca Winnifred Ayers. La dorinþa lui Winnifred se cãsãtoresc în Paris, departe de familie, iar aceasta, pentru a-l îmbuna, îi organizeazã o expoziþie la Galeria „Campagne Premiére”. Spre deosebire de criticii români, cei francezi au numai cuvinte de laudã la adresa lui Negulesco, bucurie întunecatã însã de moartea fratelui sãu, George. Soþia sa îl va convinge sã pãrãsescã Parisul ºi sã plece în America, stabilindu-se la New York. Pe atunci avea doar 26 de ani ºi resimte totuºi nostalgia Parisului, unde-ºi avea atelierul ce urma sã fie locuit de sora sa. Avînd neînþelegeri în mariajul cu Winnifred datoritã diferenþei de mentalitãþi, Jean se refugiazã în picturã, fãcînd tot posibilul sã ajungã cît mai sus: face rame pentru tablouri, deschide o ºcoalã de picturã, organizeazã expoziþii cu lucrãrile lui ºi ale celor pe care îi îndruma.

opera lui Grigorescu se simte influenþa pictorilor francezi, dar artistul nu a renunþat niciodatã la subiectele autentice din þara noastrã, pe care le-a zugrãvit într-un mod admirabil, exprimîndu-ºi dragostea sa faþã de þãran ºi de satul românesc. Dar marele aport al lui Grigorescu la pictura româneascã este în domeniul peisajului. Nu numai cã el pune acest gen, desconsiderat în trecut, în centrul activitãþii sale, ci îl ºi concepe altfel decît pînã acum. O radicalã schimbare a atitudinii faþã de naturã are ca urmare transformarea peisajului dintr-un decor convenþional ºi lipsit de viaþã, într-un echivalent poetic al motivului în faþa cãruia artistul vibreaza sincer. O adevãratã monografie a satului românesc, a celui din zona dealurilor, se configureazã din scenele cele mai simple: un car cu boi trece un vad, altul vine agale încãrcat cu fîn, un þãran îºi arã ogorul, douã fete torc la poartã, un convoi de cãruþe vin de la bîlci, un ciobãnaº pãzeºte turma. a Universitãþii Al.I. Cuza, ºi unde s-a simþit permanent acasã, motiv pentru care declara, cu umor, cã este „moldovean de origine oltean“. Celebritatea pe care i-au adus-o muralele de la Iaºi ºi pentru care era considerat clasic înainte de a împlini 40 de ani, a determinat o adevãratã vînãtoare de Sabin Bãlaºa.

S-a stins din viaþã în data de 1 aprilie 2008, la Spitalul Sfînta Maria din Bucureºti în urma unui cancer pulmonar. A fost înmormîntat la Cimitirul Eternitatea din Iaºi în data de 5 aprilie 2008. El este unchiul chitaristului tînãr Andrei Bãlaºa, care momentan conduce trupa de copii Phenomen On.

ªtefan Dimitrescu

P

ictorul s-a nãscut în 1886 la Huºi. La 16 ani, pleca la Iaºi pentru a studia violoncelul la Conservator, dar peste numai un an îºi descoperea adevãrata pasiune pentru picturã ºi se înscria la ªcoala de Arte Frumoase din oraº, unde l-a avut profesor pe Gheorghe Popovici ºi unde l-a descoperit pe Tonitza, cu care a continuat o prietenie strînsã.

Studiile sale artistice au fost completate la Paris, unde a urmat cursuri la Academie de Grande Chaumiere între anii 1911 ºi 1913. La întoarcerea în þarã, a fondat împreunã cu Tonitza, ªirato ºi Han „Grupul celor patru“, bazat în principiu pe strînsa unitate de concepþii dintre membrii sãi ºi pe o dorinþã comunã de a inspira un nou suflu picturii, eliberînd-o de constrîngerea atelierului ºi apropiind-o de naturã ºi de mediul propriu subiectului pictat. La fel ca ºi Tonitza, Dimitrescu s-a aplecat asupra subiectelor sociale, fiind foarte atras de viaþa oamenilor de rînd. Impresionat de tensiunile primului rãzboi mondial, a documentat tragediile provocate de acesta („Morþii de la Caºin“, 1917). Majoritatea portretelor pictate de Dimitrescu ilustreazã figuri de þãrani - „Bucãtãreasa“ (1926), „Femei þesînd la rãzboi“, „Þãrãnci din Sãliºte“, „Þigãnci din Dobrogea“, sau detalii din viaþa muncitorilor de rînd - „Minerii“ (1921). Începînd cu 1927, Dimitrescu a fost profesor la ªcoala de Arte Frumoase din Iaºi, fiind numit directorul acesteia un an mai tîrziu, poziþie pe care a ocupat-o pînã în anul morþii - 1933.

Nicolae Tonitza aprecia „voluptatea lui ªtefan Dimitrescu pentru studiul aprofundat al naturii, varietatea ºi multitudinea de desene, care erau la el splendide preludii muzical-cromatice ºi care i-au adus publicul mare ºi faima unui desenator fãrã pereche la noi“.

Pag. a 22-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (34) astfel de îndeletniciri. Cred cã atunci a început În douã rînduri am fost silit sã-mi vînd, sub sã mã urascã neisprãvitul, fiindcã dacã pînã la preþul real, o parte din colecþia de filme rare, acea datã din „geniu“ nu mã scotea, pe la toate spre marea dezamãgire a prietenului Dan mesele (dupã cum îmi spunea Viorel Chiriþã), Andrieºu: prima datã atunci cînd m-am brusc a început sã mã înjure te miri pe unde. însurat, în octombrie 1987, ºi n-am avut 40.000 Dintre rãsunãtoarele lui beþii îmi vin în minte, de lei pentru nuntã, iar a doua oarã cînd s-a acum, cîteva. În urmã cu vreo 3-4 ani avea o prestins mama, în decembrie 1988, cînd m-a mierã la Teatrul Nottara - cineva a avut neinspiîmprumutat Rodica Gamsievici cu 16.000 de lei raþia, la sfîrºit, sã strige „Autorul!“, aºa cã ºi în cîteva sãptãmîni a trebuit sã-i dau femeii autorul s-a urcat pe scenã, dar era atît de matol, banii înapoi. Cît despre ARO, ce-aº putea sã îi ieºiserã izmenele ºi cãmaºa din pantaloni, iar pe spun? Avea dreptul un ziarist al Agenþiei ofispate era murdar de tencuiala pereþilor pe care îi ciale de ºtiri a României, autor a opt volume sprijinise, încît publicul a trãit momente de publicate ºi patru piese jucate la Radio sã adîncã jenã, mai ales cã stîrpitura s-a dezechilideþinã o maºinã? Avea sau n-avea? Chelnerii, brat în final ºi cît pe-aici a fost sã cadã în cuºca ºoferii de TIR, fotbaliºtii de Divizia B (cu cîte douã-trei aprobãri de maºinã pe an) ºi alþi Radu Ceontea, Corneliu Vadim Tudor, D.D. Rujan, O. sufleurului. În avionul Tokyo-Pekin-Bucureºti, care aducea echipa de fotbal Steaua înapoi în oameni aveau voie, eu n-aveam. Martori îmi ªtireanu au cîntat împreunã, în larmã de lãutari. Þarã, în decembrie 1986, Bãieºu iar s-a îmbãtat sînt toþi cunoscuþii mei cã, atunci cînd am priporceºte, ºi-a pierdut chiar ºi pantofii, încît mit aprobarea de ARO, în 1986, n-aveam o Frumoase ºi demult apuse vremuri... bãieþii ºi-au bãtut joc de el ºi i-au dat încãlþãrile para chioarã, aºa cã m-am împrumutat pe la afarã. Ne uitam toþi la acel pitic isteric ºi nu ne lui Gabi Balint, care veneau pe copitele lui micuþe ca fraþi, surori ºi prieteni, pînã la suma de 116.000 de venea sã credem cît tupeu încape în el. În 1984 i-a niºte bãrci din Ciºmigiu, dupã care a adormit în clolei. Dupã depunerea carnetului de partid, în iunie suspendat pur ºi simplu paºaportul Silviei Dinu, în set ºi nebunul de Bumbescu l-a închis acolo - era sã 1989, Miliþia ºi Securitatea mi-au pus în cîrcã... vîncadrul campaniei sinistre pe care Securitatea o mã iau de piept cu Bumbescu ca sã-i dea drumul zarea maºinii cu 500.000 de lei, ba chiar au venit doi ducea la acea orã împotriva soþului ei, Cornel Dinu. „domnului scriitor“, umilit în halul acesta de propri„hingheri“ prin bloc, sã verifice pe la vecini cui am Îmi telefona femeia, înnebunitã, ºi plîngea în ul sãu viciu. Dar, fireºte, cea mai teribilã aventurã vîndut-o. Nu micã le-a fost dezamãgirea cînd au hohote. De cîte ori se ducea la Paris, el dormea am trãit-o în septembrie 1987, la Nicosia. În primul vãzut maºina în faþa blocului, aºa cum o am ºi acasã la Paul Barbãneagrã - dar cine crede cã îºi rînd, Bãieºu ne-a furat pe toþi de cîteva cartuºe de acum, cînd scriu aceste rînduri. ªi atunci, de ce putea permite o asemenea „libertate“, dacã n-ar fi Kent ºi sticle de whisky - aranjasem cu însãrcinatul atîta minciunã? ªi cine scrie toate acestea? O eroare fost trimis în misiune? Afaceristul Turan, din nostru cu afaceri (n-aveam Ambasadã în Cipru), Ion geneticã, un neruºinat care s-a bãlãcit în secreþiile Turcia, atunci cînd venea la Bucureºti trãgea la Bistreanu, sã cumpere de la Clubul Diplomatic þigãri propriei beþii ºi nimicnicii timp de 30 de ani! Acest Bãieºu, care deþinea un întreg etaj de vilã (ºase ºi bãuturã pentru toatã delegaþia, mai ales cã înceBãieºu a fost toatã viaþa lui un ºmecheraº profitor ºi camere somptuoase) - în treacãt fie spus, apartapuserã facultãþile, iar jucãtorii aveau obligaþii pe la un complexat. Aºa-zisa lui capodoperã, „Tanþa ºi mentul îi aparþinuse publicistului evreu de la profesori, ºtiþi cum e treaba. Am fãcut, aºadar, cheta Costel“ era furatã aproape cuvînt cu cuvînt dupã o „Scînteia“, Horia Liman, care fugise din Þarã, dar de rigoare, Bãieºu a zis cã el nu dã nimic, fiindcã s-a schiþã publicatã de Tudor Muºatescu prin anii '50.

Securitatea ºi Gospodãria C.C. al P.C.R. i l-au Pe sutele de reprezentaþii ale piesei „Preºul“ a atribuit rapid lui Bãieºu, cu mobilã cu tot! încasat nu mai puþin de 600.000 de lei, în anii '70, Fiica lui Bãieºu era fugitã în S.U.A., dar în adicã vreo ºase maºini ARO, nu-i aºa? Pe adevãratvreme ce înalþi demnitari ai Statului au ul sãu nume Ion Mihalache, Guþã s-a gîndit cã, fost trecuþi pe linie moartã pentru asemeodatã intrat în structurile C.C. al U.T.M., nu poate nea situaþii, el, Bãieºu, n-avea nici pe face carierã în umbra liderului þãrãnist, aºa cã la naiba, tipãrea cãrþi, primea tantieme sugestia lui Victor Tulbure ºi-a schimbat numele în solide de la piesele lui ridicole („Iertarea“ Ion Bãieºu. Brusc, s-a lansat cu „capodopera“ versietc.). Dar, sã vedeþi, deºi avea un metru ºificatã „Ileana Tractorista“. De loc, este din zona un pic, se dãdea ºi crai: îmi spunea Victor Buzãului. Amintesc asta nu întîmplãtor, pentru cã Stamate cã prin anii ’70 Nichipercea a aºa se explicã prietenia sa cu Tudor Postelnicu, fost pãcãlit-o pe Delia Balaban (viitoare prim-secretar P.C.R. al judeþului respectiv. Bãieºu Budeanu), a amãgit-o cã o bagã în niºte a fost informator benevol al Securitãþii, ceea ce ºi filme ºi s-a culcat cu ea; vã închipuiþi ce explicã zecile de voiajuri peste hotare ºi tupeul cu amor ghebos, între o buturugã ºi o care ameninþa în stînga ºi în dreapta. (Unii zic cã prãjinã! Starea lui naturalã, de cînd l-am Hotelul Crystal Palace, din Capitalã. Trei vechi prieteni era agent american, recrutat de ambasadorul cunoscut, era ebrietatea. Cineva îmi stau la taclale ºi pun þara la cale: Corneliu Vadim Tudor, Harry Barnes jr., dar mã pufneºte ºi rîsul!). Am fost spunea cã la Hamburg, unde însoþise pe Viorel Pãunescu ºi Dumitru Dragomir. de faþã, prin 1987, cînd Bãieºu l-a ameninþat ºi l-a Dinamo în 1984, a umblat tot timpul beat înjurat în Aeroportul Otopeni pe colonelul de mort ºi n-a scris un rînd despre meci. Bine, bine, lãsat de bãut ºi nu fumeazã - dar cînd a sosit „marfa“ grãniceri Pantea, urlînd cã îl aranjeazã el ºi îl dã nici la revista „Magazin“ nu scria el nimic, „Poºta s-a înfipt, spre jena tuturor celor prezenþi, inclusiv a Rotundã“ fiind redactatã pe baza scrisorilor de diplomatului, a lui Mircea Angelescu, a lui Valentin Gheorghe (Bibi) Constantinescu, dar 2.000 de lei Ceauºescu. În treacãt fie spus, o ruºine ºi mai mare pe lunã, direct în palmã, îi încasa Bãieºu, în vreme produseserã tot atunci „ziariºtii“ George Arion ºi ce leafa mea de tînãr ziarist era de 1.400 de lei. De Constantin (Zoni) Vrînceanu, care fuseserã arestaþi cînd l-am cunoscut pe acest nãpîrstoc, i-am fãcut de Poliþia cipriotã în timp ce încercau sã plaseze numai bine. Din milã, fireºte. O datã, i-am trimis într-o farmacie niºte cantitãþi apreciabile de fiica în excursie cu B.T.T.-ul, la Pîrîul Rece, punînGerovital, faptã penalã, care contravine normelor du-mi obrazul în joc ºi abordîndu-1 pe Hideguti. medicale ale fiecãrei Þãri. Pe janghinoºii ãºtia doi Altã datã, m-am zbãtut sã-i fac rost de medicaabia i-a scos din ghearele organelor de ordine mente nevestei sale, o evreicã cumsecade, care era Cristian Gaþu, a doua zi presa cipriotã era plinã de bolnavã de cancer, dar mãgarul o lãsa singurã în atacuri la adresa delegaþiei române. Dar, sã revin la casã ºi apãrea dupã o sãptãmînã, tãvãlit prin toate Bãieºu. Vãzînd el cã „apa de foc“ poate fi „subtilizanoroaiele oraºului. Þin minte cînd m-am dus la el tã“ la înghesuialã, a uitat cã jurase abstinenþã, aºa cã acasã, ca sã recuperez niºte casete pe care le fãcuse s-a apucat iar de bãut. Asta se petrecea chiar în ziua „uitate“ (deci lui îi împrumutam filme, nicidecum meciului, pe la ora 16, într-un septembrie torid, cînd demnitarilor!), iar nevastã-sa, albã ca varul de eu, Dan Pãtraºcu ºi Petre Cristea faceam baie afarã, atîta cobalto-terapie, plîngea cu sughiþuri, pe în piscina albastrã a hotelului. Pe la ora 18, cînd tremotiv cã n-are nici pîine în casã, nici medicabuia sã plecãm la stadion, „domnul scriitor“ era mentele care îi mai alinau durerile, dar Guþã al ei groggy, habar nu mai avea în ce Þarã se aflã. În tria dispãrut de trei zile. Atunci l-am sunat pe Fãnuº, bunã, ne-am întîlnit cu fratele meu, Marcu, ºi cu i-am relatat întîmplarea ºi l-am rugat sã dea de el, vreo 200 de suporteri steliºti, care sosiserã atunci cu pe unde o fi, ºi sã-l trimitã la femeia bolnavã: „Ce un charter, pe banii lor - era pentru prima datã cînd vrei, mã, sã fac - mi-a rãspuns Fãnuº - e un animal, puteau ieºi la un meci, concomitent, doi fraþi, un nesimþit, o sã-l batã Dumnezeu!“ Pe urmã, Securitatea a avut grijã sã ne separe mereu, ca nu Bãieºu a apãrut, dar nu s-a dus acasã, ci a venit la cumva sã rãmînem în strãinãtate. mine, sã-mi cearã împrumut... 50.000 de lei, fiind(va urma) Palatul Cotroceni, 12 iunie 1995. Corneliu cã a gãsit el dolari de cumpãrat, cu 40 de lei buca(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Vadim Tudor, împreunã cu poetul ºi traducã- ta. Normal cã l-am refuzat, din mai multe motive: Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) 1) n-aveam o asemenea sumã; 2) n-aº mai fi vãzut torul Adam Puslojici, din Iugoslavia, membru de banii înapoi în viaþa mea; 3) nu am avut niciodatã onoare al Academiei Române.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 15 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

A ÎNVIAT S.S.-UL! (1) (urmare din pag. 1) Cam aºa face ºi Bãcanu: a scãpat o gãluºcã o datã, adicã A FURAT, iar acum aruncã cu fumigene în toate direcþiile, dã cu pocnitori, doar-doar la înghesuialã i se va uita furtul, vom vedea ce odioasã a fost Securitatea ºi îl vom crede pe cuvînt cã a fost victima unei înscenãri.

Nu þine, lumea e cu mult mai deºteaptã decît crede el. Infantilismul lui de copil bãtrîn, care a scris toatã viaþa rãvaºe despre guguºtiuci ºi dovleci gemeni, ne insultã bunul-simþ.

Iertatã sã-mi fie aceastã prea lungã introducere. Dar am vrut sã-mi precizez ºi eu punctul de vedere faþã de tentativa asta iresponsabilã a unui mic infractor de a asmuþi populaþia þãrii ºi opinia publicã internaþionalã împotriva organelor de apãrare a României.

Motivaþia lui e meschinã, de vagabond al strãzii prins la furat gutui, dar consecinþele în plan social-politic pot fi dramatice. ªi mãcar de-ar face aºa ceva din convingere, dar existã dovezi cã ia bani cu nemiluita, deºi afiºeazã o mutrã de milog cu pantofii scîlciaþi; un exemplu convingãtor este cã anul trecut, atunci cînd a fost în S.U.A., a luat 400.000 de dolari de la organizaþia „Freedom House”. Tot ceea ce publicã Bãcanu acum în acea revistã ca un pistol cu capse „Strict Secret” este o ruºine naþionalã.

Cine îi dã informaþiile? - se întreabã lumea. Hai sã-i facem un pustiu de bine ºi sã-l descãlþãm public, divulgînd un lucru ieºit din comun, în urmã cu puþin timp. Bãcanu a intrat în relaþie cu vãduva unui general de Securitate care, deºi e cu mult mai în vîrstã decît el (ºi, desigur, mai voluminoasã!) i-a devenit amantã. Da, aþi citit bine, ºoricelul fiert în ulei de frînã e pofticios ºi se aburcã pe vãdane de grenadiri. Iar aceastã muiere i-a pus la dispoziþie mica arhivã a repausatului, constînd în chitanþe, scrisori, un jurnal intim, ceva fotocopii - toate mãrunte ºi toate oprite la anul 1984, cînd generalul a dat ochii peste cap. Numai cã Bãcanu are grijã sã le umfle cu pompa, aºa cum umfla ºi dovlecii pe cîmp, ºi preþurile la maºini. Mai nou, revista asta de un ridicol antologic, care ar vrea sã imite presa de senzaþie occidentalã, se ocupã ºi de viaþa mea particularã. Nu voi avea pretenþia ca Bãcanu sã publice acele fiºe din dosarul meu de unde reiese cît de supravegheat mi-a fost telefonul, cîte scandaluri am avut cu Postelnicu ºi Nuþã, cîtã urã strînseserã cîþiva mahãri împotriva mea, datoritã nonconformismului meu, dar ºi articolelor mele sportive, în care am demascat cît am putut maºinaþiunile poliþieneºti de la echipele „Dinamo” ºi „Victoria”, inclusiv bãtaia începutã de „victorieni” în meciul cu „Steaua”, din toamna lui 1987, incident grav în care chiar „România liberã” luase atunci partea echipei... poliþiei! Nu m-am supãrat pentru asta, dar Postelnicu i-a cerut atunci primarului Capitalei, Constantin Olteanu, topirea întregului tiraj al revistei „Sãptãmîna” ºi interzicerea mea ca ºi cronicar sportiv. Îl rog pe amicul Olimpian Ungherea, colonel activ ºi fost ºef al publicaþiei „Pentru Patrie”, sã spunã în public ce mi-a mãrturisit mie în urmã cu trei ani, anume interdicþia dictatã de un general de Securitate, care l-a chemat la el ºi i-a strigat: „Îþi interzicem categoric sã-l mai publici cu versuri sau articole, în revista Ministerului de Interne, pe cel mai mare duºman al nostru!”. Aºa e, dragã prietene? Aºa cã Bãcanu, care vrea cu orice preþ sã mã tragã ºi pe mine în troaca lui, inventeazã în contul meu, ce credeþi?, de-a dreptul o crimã! Acum, sã mã ierte Dumnezeu, s-au spus foarte multe despre mine: cã sînt antisemit, cã mãnînc cior-

bã de burtã, de ungur, cã sînt securist, cã sînt plagiator, dar criminal nu m-a fãcut încã nimeni. Nu-i nimic, ca în tabelul lui Mendeleev, s-a acoperit ºi pãtrãþica asta. Deci, în „Strict Secret” apare articolul cu titlul incitant „Un scriitor spînzurat ºi Securitatea”, semnat de o anume Dobre Ileana. Se spune acolo cã ei au fost vizitaþi la redacþie de dl. Aurel Lãbescu, vãr al scriitorului Ion Lotreanu. Acest personaj cu nume comic ºi predestinat, Lãbescu (de ce nu Lãbuº?) mã acuzã de urmãtoarele ticãloºii: în toamna lui 1984, eu aº fi publicat o poezie antisemitã, semnatã cu pseudonimul Al. Sima. Cînd a venit momentul anchetei (care anchetã?!)

Eugen Barbu ºi-a fabricat o vizã pe paºaport din care sã reiasã cã el n-ar fi fost în þarã ºi cã nu e implicat. ªi acum urmeazã nebunia aºa cã voi reproduce textual ce se scrie în revista „S.S“: „Vina a cãzut pe Ion Lotreanu, Vadim Tudor refuzînd sã-ºi recunoascã semnãtura. În urma protestului lui Moses Rosen împotriva lui Ion Lotreanu se iau aspre mãsuri: desfacerea contractului de muncã ºi internarea în Spitalul nr. 9, urmatã de cea de la Spitalul Sanatorial Cîmpina. Acuzaþia de nebunie nu reprezintã decît o manevrã binecunoscutã a Securitãþii, avînd în vedere cã lui Ion Lotreanu îi fusese lãsat permisul de conducere (?!). Cum ar putea conduce un om nebun? A urmat o perioadã de izolare a scriitorului de restul lumii, de prietenii adevãraþi, la care a contribuit, se pare, ºi sora vitregã a lui Eugen Barbu, Ioana Nichita, ce se mutase în apartamentul lui ºi nu-l lãsa sã vorbeascã cu nimeni la telefon. La moartea scriitorului, apartamentul acestuia a fost sechestrat de Securitate“ º.a.m.d. Ca sã nu pierd vremea cu toþi proºtii, voi dezumfla, pe puncte, gogoaºa acestei minciuni. Cu specificaþia cã ea seamãnã ca douã picãturi de apã cu genul de minciuni pe care „România liberã”, „Scînteia tineretului liber”, „Baricada”, „Caþavencu”, „ExpresMagazin” ºi alte bãltoace cãscate în drumul þãrii spre democraþie le gãzduiesc cu regularitate, deºi ºtiu bine cã sînt minciuni ºi deºi uneori sînt nevoite sã dea dezminþiri. Revenind la moartea, cu totul regretabilã, a lui Lotreanu, voi spune cã adevãrul a fost acesta: 1) Ion Lãbescu a fost în tinereþe ofiþer de contrainformaþii pe graniþã, dupã care cineva care îi citea notele informative i-a bãgat în cap cã ar avea talent literar; 2) Astfel, Ion Lãbescu ºi-a schimbat la notariat numele, devenind Ion Lotreanu, dupã care a fost angajat la „Viaþa Militarã” cu gradul de cãpitan; 3) Prin anii 1973-1974, Dan Mutaºcu l-a adus la „Sãptãmîna”, unde a fost angajat prin transfer în funcþia importantã de secretar general de redacþie ºi cum ofiþerii de contrainformaþii pãrãseau greu instituþia lor de bazã, a fost nevoie de mai multe intervenþii ale lui Eugen Barbu pe lîngã generalul Ion Coman; 4) În foarte scurt timp, nivelul de viaþã al lui Lotreanu a sporit considerabil, omul ºi-a fãcut un frumos apartament ºi ºi-a cumpãrat un autoturism „Lada” cu o prioritate absolutã, statut special la care a contribuit ºi funcþia sa de secretar de partid al revistei; 5) Ingrat ºi fãrã fricã de Dumnezeu, personajul s-a purtat foarte urît cu binefãcãtorii sãi: pe Mutaºcu a început sã-l cenzureze abuziv ºi apoi sã-l elimine din revistã, iar pe Eugen Barbu a îndrãznit sã-l trateze foarte cazon ºi autoritar. Enervat de aerele de lider politic pe care ºi le dãdea Lotreanu, scriitorul amintit i-a spus în cadrul unei ºedinþe: „Mã, Lotrene, eu ºtiu cã eºti ofiþer de Securitate, dar, dacã te

intereseazã, eu fac politicã personalã la aceastã revistã!” La care secretarul de partid, pãtruns de importanþa lui partinicã, i-a strigat de faþã cu toatã redacþia: „Nu, dumneata trebuie sã faci POLITICA PARTIDULUI!” Era clar cã nu se putea lucra cu un asemenea dogmatic, care nici mãcar scuza talentului sau a culturii nu o avea. Þin minte cã într-o polemicã pc care o avea cu o revistã, el era foarte fericit cã a gãsit ca argument o frazã din... Lenin, ºi anume ce zisese marele dascãl al noroadelor despre dreptul omenirii la vise! Culturã vastã, ce sã mai vorbim!

6) În ceea ce mã priveºte, Lotreanu m-a reclamat tot timpul la partid, iar prin 1978 s-a dus la ºeful meu direct de la Agerpres, bunul ºi regretatul Victor Stamate, cãruia i-a spus confidenþial sã fie foarte atent, întrucît eu critic uneori politica partidului ºi vorbesc despre Ceauºescu unele chestiuni care nu se discutã.

De asemenea, m-a mai reclamat la Nicolae Mihalache, secretarul cu propaganda al Comitetului Municipal de Partid Bucureºti, dar, nefiind membru P.C.R. pe atunci, mare lucru nu mi s-a întîmplat.

7) În repetate rînduri, Eugen Barbu a vrut sã-l scoatã din redacþie, pentru cã întreþinea un climat de suspiciune ºi tensiune, numai cã strînsele legãturi cu Securitatea i-au asigurat lui I.L. o protecþie miraculoasã. ªi nu numai cu Securitatea, ci ºi cu C.C. al P.C.R. ºi Consiliul Culturii, unde turna în modul cel mai ordinar tot ce se întîmplã la revistã. Drept rãsplatã, pe la începutul anilor ’80 a fost trimis cu o bursã în Italia de cãtre Vasile Nicolescu, directorul de resort din C.C.E.S.; ce a scris Lotreanu în revistã, la înapoiere, a fost dovada incontestabilã a lipsei sale totale de talent literar, iar colecþia revistei stã mãrturie; era vorba, þin minte precis, despre modul cum s-a spãlat el pe picioare într-o chiuvetã, la un hotel de categorie inferioarã; acuma, sã mã ierte Dumnezeu, sã te duci în patria unei glorioase Antichitãþi ºi a Renaºterii miraculoase ºi sã relatezi cum îþi speli þurloaiele în apã rece, ridicîndu-le pînã la nivelul chiuvetei, aºa ceva te descalificã pe veci, mai ales cã operaþiunea puteai sã o faci ºi la Bucureºti, într-un cãmin de nefamiliºti, nu era nevoie de o bursã de mii de dolari, pe vremea cînd atîþia oameni bine pregãtiþi nu se puteau duce la specializare.

8) Poezia despre care spune vãrul lui Lotreanu, acest Aurel Lãbescu, nu mi-a aparþinut nici mie, ºi nici secretarului de partid al „Sãptãmînii”. Ea face parte din folclorul evreiesc din România ºi a fost publicatã de criticul Zigu Ornca într-o antologie de profil tipãritã la Editura Minerva. Este vorba despre un fel de epigramã, veche de peste 100 de ani, care sunã cam aºa: „Iþic ªtrulã a murit/ Ah, ce bine s-a gîndit/ De-ar muri ºi Rifca lui/ N-aº fi dator nimãnui”. E o glumã a unui evreu necãjit ºi lutru, gen Cibili Moise, care nu poate deranja pe nimeni, cu atît mai mult cu cît poartã patina autenticitãþii ºi a vechimii. Aceastã epigramã a fost reprodusã la Cronica de librãrie a „Sãptãmînii”, dar nu de cãtre mine (n-am scris în viaþa mea o Cronicã de librãrie!), ci chiar de cãtre Lotreanu, pseudonimul Al. Sima nefiind al meu, ci al lui! De altfel, toþi oamenii de la fosta revistã „Sãptãmîna” ºtiau cã acesta era pseudonimul lui, iar cea mai bunã dovadã e statul de colaborãri interne ºi externe al publicaþiei, pãstrat pesemne în arhivele Editurii Presa Liberã.

9) O altã minciunã gogonatã a lui Aurel Lãbescu, dar ºi a publicaþiei lui Bãcanu, este cã aceastã întîmplare s-a petrecut în toamna lui 1984! Ori, colecþia revistei aratã cã e vorba de toamna lui 1983, în 1984 Lotreanu fiind demult concediat, iar eu însumi interzis de cãtre C.C. al P.C.R. pentru volumul „Saturnalii”, la presiunile formidabile ale rabinului ºi ale Jointului. (va urma)

Pag. a 24-a – 15 iulie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

REZULTATE MODESTE LA EUROPENELE DE ATLETISM Programate doar cu o lunã înaintea Jocurilor Olimpice din Brazilia, din acest an, Campionatele Europene de Atletism nu s-au bucurat de fastul pe care îl au în mod obiºnuit, mai mulþi atleþi de mare valoare renunþînd sã participe, menajîndu-se pentru Olimpiadã. Atleþii noºtri, dimpotrivã, au urmãrit la aceste Campionate o verificare a stadiului de pregãtire, culminînd cu Campionatele Naþionale, care se vor desfãºura la sfîrºitul acestei sãptãmîni, la Cluj. Din pãcate, reprezentanþii noºtri s-au comportat, în general, nesatisfãcãtor, nãscîndu-se, în mod firesc, întrebarea: ce a determinat acest insucces în massã, care s-a concretizat prin faptul cã aproape trei sferturi dintre atleþii noºtri nu au reuºit sã treacã de calificãri, iar cea mai bunã clasare au avut-o Rareº Toader, junior, la aruncarea greutãþii, reuºind un nesperat loc 6 în finala probei, ºi tînãra Mãdãlina Florea, locul 7 la semimaraton. Avem convingerea cã o mare greºealã a fost cã mulþi au fãcut pregãtirea la Snagov, în condiþii de caniculã, pe credinþa total greºitã cã trebuie sã se obiºnuiascã cu condiþii climatice grele pentru a le fi mai uºor la concurs. Astfel au ajuns, în general, demineralizaþi din cauza transpiraþiei abundente de la antrenamente, chiar dacã, în restul timpului, s-au bucurat de aer condiþionat.

Pãcat cã nu s-a þinut seama cã marile performanþe româneºti la atletism, atunci cînd nu s-au obþinut cu o pregãtire în strãinãtate, s-au cîºtigat cînd antrenamentele s-au desfãºurat în Poiana Braºov. Dar aceste probleme sînt ale tehnicienilor. Noi îi vom remarca doar pe puþinii care au trecut de calificãri. În primul rînd, ºtafeta fetelor de 4 x 400 m (Pastor Adelina, Andreea Mikloº, Sanda Belgyan, ºi Anamaria Ioniþã), care a reuºit sã se califice în finalã, fiind între primele 8 þãri din Europa, deºi cea mai bunã din componenþa ºtafetei era Bianca Rãzor, care nu a putut fi disponibilã din motive de sãnãtate, care sperãm cã vor fi rezolvate pînã la Olimpiadã. Aceeaºi speranþã o avem ºi cu sãnãtatea lui Marian Oprea care, de asemenea, nu a fost în plenitudinea calitãþilor sale fiz-

Oglinda magicã (1) Cînd omul primitiv ºi-a privit, pentru prima datã, chipul în luciul unei ape, este posibil sã fi fost atît de încîntat, încît nu este exclus ca acesta sã fi fost motivul pentru care posteritatea a conferit suprafeþelor lucioase, devenite apoi oglinzi, puteri supranaturale. Oglinda a devenit un obiect magic în jurul cãruia s-au þesut numeroase superstiþii, s-au creat poveºti ºi a fost folositã de oameni abili ca instrument prin care s-a încercat aflarea viitorului.

Mai mult, oglinzile au fost ºi încã sînt considerate o poartã spre alte dimensiuni. În lucrarea sa, Supranaturalul dezvãluit, Yami Kamui-Krueger dedicã acestui subiect un întreg capitol. Autorul atrage atenþia asupra faptului cã nu numai oamenii simpli au fost fascinaþi de puterea atribuitã, tot de ei, oglinzilor, ci ºi anumiþi cercetãtori, care erau convinºi cã aceste obiecte ascund anumite mistere pe care au încercat, apoi, sã le explice. În ciuda efortului unor oameni de ºtiinþã, misterul oglinzilor a devenit ºi mai de nepãtruns. Ei au revelat cã atunci cînd un obiect este reflectat în douã oglinzi aºezate faþã în faþã, dupã cîteva zeci de reflexii, încep sã aparã diverse modificãri de luminozitate în imaginea reflectatã. De asemenea, se modificã ºi modul în care lumina cade pe obiectul respectiv. Credinþa în puterea pe care o au suprafeþele lucitoare de a dezvãlui tainele viitorului este foarte veche .

Legendarul vrãjitor Merlin, de la Curtea regelui Arthur, care domnea peste Camelot, avea, se pare, o astfel de oglindã, prin care putea sã descifreze tainele viitorului. Despre regina Caterina de Medici care, prin fiii sãi, a marcat istoria Franþei, se spune cã era foarte interesatã de aflarea viitorului. Era obsedatã de ideea cã Henric de Bourbon - moºteni-

ice. Au mai trecut de calificãri Florina Pierdevarã, la 800 m ºi Adelina Pastor, la 400 m. Puþini, foarte puþini. Cu aceste rezultate, oricît de optimiºti am fi, la Jocurile Olimpice nu vom putea face mare lucru.

Este nevoie sã se acorde mai multã atenþie pentru atleþii noºtri de frunte, mai ales în angrenarea, pentru pregãtirea lor, a unei echipe de biochimiºti, metodiºti, psihologi, medici ºi maseuri, aºa cum beneficiazã toþi atleþii de valoare din celelalte þãri. Este bine, totuºi, cã au fost duºi la aceste Campionate toþi atleþii care ºiau îndeplinit standardul de participare, cu toate cã unii aveau ºanse minime, deoarece astfel ei au cîºtigat experienþã pentru participarea la marile competiþii. Nici strãinii nu au realizat, în general, performanþe deosebite. În schimb, au fost probe de o rarã spectaculozitate ºi situaþii din care s-au putut trage învãþãminte deosebite. Astfel, la proba de 1500 m a bãieþilor, favoriþii probei au pierdut în faþa unui norvegian, Ingebizen, mai puþin cunoscut, care a cîºtigat, iar fratele lui a obþinut bronzul, înaintea favoriþilor cursei care s-au mulþumit sã facã o cursã foarte înceatã, la tempoul fetelor, bazîndu-se pe un finiº doar la ultimul tur, la care au fost mai buni atleþi mai puþin cunoscuþi. Sau cursa de 5000 m a bãieþilor, în care sosirea a fost greu de observat cu ochiul liber. Aici au terminat trei atleþi, la mare luptã, în care primii doi au avut acelaºi timp, iar al treilea doar cu douã sutimi de secundã mai mult.

Situaþie nemaiîntîlnitã în cursele de fond. La 200 m, elveþianul Martina, cîºtigãtor la 100 m, a fost descalificat, pierzînd medalia de aur, fiindcã a cãlcat pe linia culoarului sãu din turnantã doar cu un singur pas. Sau ratarea încredibilã a sãritorului cu prãjina, francezul Renaut Lavillenie, de departe cel mai bun, care nu a reuºit sã sarã prima înãlþime la care fixase sã intre în concurs, atunci cînd adversarii lui terminaserã concursul la o înãlþime mai micã. Ne-a mai plãcut excepþionala atletã olandezã Schippers, care a cîºtigat autoritar cursele de vitezã 100 m ºi 200 m, demonstrînd în alergare o relaxare ieºitã din comun.

Sîntem convinºi cã va avea ºanse bune în faþa atletelor de culoare din celelalte continente, care deþin supremaþia mondialã la aceste probe.

Campionatele Europene au fost un prolog spectaculos la atletismul de la Jocurile Olimpice.

SILVIU DUMITRESCU tor al tronului în cazul în care fiii sãi ar fi murit fãrã a avea urmaºi – ar putea deveni primul rege din ramura Bourbon. κi dorea din tot sufletul ca ramura Valois sã nu ajungã sã fie înlocuitã de cea a Burbonilor. Ajunsese sã apeleze la tot soiul de vrãjitori, pentru a afla dacã vlãstarele ei vor avea urmaºi ºi vor face sã dãinuie ramura Valois. Unul dintre personajele la care a apelat foarte des a fost ºi celebrul astrolog Luca Gauric, despre care se spune cã i-ar fi satisfãcut, printr-o ºedinþã de divinaþie cu ajutorul unei oglinzi, curiozitatea. Rostind incantaþia ce se impunea în astfel de cazuri, acesta a invitat-o pe reginã sã priveascã în oglindã. La început, ea nu a zãrit decît o ceaþã extrem de densã dar, dupã puþin timp, negura a început sã se destrame ºi, în oglindã, a apãrut imaginea unei mese. Curînd, regina a putut vedea chipul primului ei copil, care a înconjurat masa o singurã datã. Era, evident, vorba despre Francisc al II- lea, care a domnit un singur an, întrucît a murit, probabil, din cauza unei tumori la creier. Luca Gauric i-a spus reginei sã fie atentã ºi sã numere de cîte ori înconjoarã masa fiii sãi, pentru cã acestea reprezentau anii de domnie ai fiecãruia. Dupã ce în oglindã au apãrut ºi ceilalþi fii– Carol al IX-lea ºi Henric al IIIlea – din ceaþã a apãrut exact ceea ce regina dorea cel mai puþin sã vadã: chipul duºmanului sãu, viitorul rege al Franþei, Henric al IV-lea, primul rege din ramura Bourbonilor. Alte surse îl dau drept autor al acestei ºedinþe de divinaþie pe doctorul Nostradamus, despre care se spune cã ar fi dobîndit darul profeþiei în urma ºocului pe care l-a suferit dupã moartea soþiei ºi a copiilor sãi, victime ale unei epidemii de holerã. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

JURNAL DE VACANÞÃ 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL (LA MARE): 1) Perla litoralului românesc, staþiune turisticã a cãrei amenajare a început în anul 1906 – Talaz; 2) Exclamaþie canicularã – Sporturi practicate la mare; 3) Fierbinte pe plaja litoralului – În tabãra de la Nãvodari; 4) Trinitrotoluen (abr.) – Graþioasele apariþii pe valurile mãrii; 5) În timp! – La intrarea în Neptun! – Cute! 6) Ambarcaþie – Lumina de la þãrm; 7) Epocã – Corp ceresc; 8) Marin Costin - ... de pisicã, întrebuinþatã în navigaþie; 9) Lunã de vîrf pentru vacanþe estivale – De aceeaºi valoare; 10) Clubul Sportiv Mangalia (abr.) – Ieºite din mare.

VERTICAL (LA MUNTE): 1) Vîrf (1802 m.) ºi cabanã în Munþii Þarcu (2 cuv.); 2) Arbust fructifer de munte – Drum de munte; 3) Aºezare pãstoreascã de varã – Culme!

4) Montani, în partea sudicã! – Munte!... - ... la intrarea în Sinaia! 5) Localitate în Brazilia – Inflorescenþã; 6) Aur (simb.) – Protagonista filmului „Vacanþã tragicã“ (Anda); 7) ... scaun ori ... cabinã, mijloace de deplasare la înãlþime ... Brazi, cunoscutã cabanã în apropiere de Predeal; 8) Loc de cazare la poale de munte (pl.) – Fruct de pãdure; 9) „Frunze“ de brad – Lac de munte – Cal din Carpaþi!

10) Barã metalicã – La poale, la vale!

DICÞIONAR: IAPI, RACEM. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „IULIE“: 1) CEZAR – ROATA; 2) ARAB – CUPTOR; 3) LATINA – TOCA; 4) ET – LI – VIN – B; 5) NAMILA – C- DI; 6) D – ST – UR – HOL; 7) AD – ARGILA – A; 8) REA – BUDISM; 9) STA – SURDUC; 10) GEOMETRIE – A; 11) CUMUL – ICURI.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.