Romania mare, nr 1352

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Visul unei nopþi de varã Se mai sfîrºea o zi, tãrîmul fiinþei ivea frenetic vietãþi mai noi nici nu-ºi dãdea un om sfirºitul bine cã se-mbulzeau pe poarta vieþii doi

În ea, cãlare, se zãrea un înger trei sfeºnice de aur cã-mi þinea pãºind pe-un strat de purpurã ºi smirnã ieºi, apoi, strãlucitor din stea

Din guºa mierlei izvora chiar Pacea lumini de sulf clipeau în jurul ei de-atîta tainã, luna se-arcuise ca ºoldul unei tinere femei

Sub pasul lui pãmîntul, iarba, stînca luau chip de pietre scumpe scînteind: de ametist, topaz, berii ºi sardiu de halchedon, sardonix ºi iachint

Creºtea o larmã surdã din adîncuri – de alãutã, poate, ºi chimval – ecou de tãlpi strãvechi strivea prin peºteri rubine vii de struguri minerali Eu tocmai mã-ndreptam cãtre iubire cãdelniþînd cu inima prin flori eram nebun ca focul, ca sãmînþa ce fierbe într-un cerb nerãbdãtor Purtam veºmînt curat de in subþire în mîini un ram de finic mi-a-nflorit neîntinat de patimi, aveam trupul mai pur ca rîul de botez sfinþit

Niccolò Paganini – virtuozul care ºi-a vîndut sufletul diavolului „Toatã lumea aleargã sã vadã ºi sã-l asculte pe acest mag. Paganini este, fãrã îndoialã, cel dintîi ºi cel mai mare violonist din lume“.

(Allgemeine Musikalische Zeitung, 1814) A fost o minune a timpului sãu ºi n-a putut fi egalat pînã acum. A scos din vioarã tot ce exista mai suav.

Pentru arcuºul sãu vrãjit, era acelaºi lucru dacã vioara are patru coarde sau doar una. Cu siguranþã, datoritã viorii Guarneri, datatã din 1730 ºi lãsatã, prin testament, autoritãþilor din Genova a rãmas un geniu al muzicii.

Vioara fermecatã În Genova, pe o stradã micã, îngustã ºi întunecatã, într-o casã cu un îngeraº ºi un altar între ferestre, locuia familia Paganini. În 28 octombrie 1782, preotul parohiei înregistreazã naºterea celui care va deveni gloria oraºului, a Italiei, geniul omenirii. Familia lui trãia din veniturile nesigure ale tatãlui, Antonio, care lucra în port. Atunci cînd Teresa, mama lui Niccolò, a visat un înger spunîndu-i cã fiul ei va fi cel mai bun violonist din lume, Antonio a transformat profeþia in realitate. La îndemnul visului soþiei, pe care-l considerau o premoniþie, el l-a obligat pe tînãrul Niccolò la un program strict de studiu. Copilul stãtea mereu în umbra camerei, cu ochii fixaþi în caietul de note, cu fruntea încreþitã ºi cu trupul chircit pe vioarã. Pieptul îi rãmîne strîmb, umãrul stîng mai sus, dînd impresia cã mîna dreaptã e mai lungã decît cealaltã. Pînã la vîrsta de ºapte ani, Paganini învãþase la perfecþie tainele mandolinei ºi ale vioarei, primele instrumente la care a cîntat.

La 10 ani, bãiatul devine elevul violonistului Giacomo Costa, la Catedrala San Lorenzo din localitate. Talentul ieºit din comun al lui Paganini s-a manifestat de timpuriu. La 11 ani era deja un virtuoz recunoscut. (continuare în pag. a 12-a) MIHAI POPESCU, IOAN IANEGIC

Deodatã, vai, cu o luminã mare s-a prãvãlit o steauã fumegînd eu nici nu ºtiu cum mi-am ferit privirea ºi am cãzut netrebnic la pãmînt

Apoi, cu glas de revãrsãri de ape de zimbri peste dealuri galopînd frumosul prinþ ceresc mi-a spus: „Ia seama, e mult prea multã vrajbã pe pãmînt!“ ªi dus a fost! în urma lui, pãmîntul brãzdat de roþi de foc, mai sîngera eram buimac de parcã macii lumii tot opiul ºi-l musteau în tîmpla mea Din cer mã picura un vin mai dulce decît cãderea în pãcat, simþii cum se topea divinitatea-n lucruri ºi-un Aleluia clocotea-n tãrii.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Carte Româneascã de Învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

A ÎNVIAT S.S.-UL! (2)

10) Ce a fost în mintea lui Lotreanu cînd a reprodus epigrama? Noi nu ºtim exact, dar toate deducþiile noastre au mers cãtre urmãtoarea convergenþã: el a vrut sã arunce revista în aer, sã ducã la desfiinþarea ei! Pentru cã una era ca Zigu Ornea sã publice într-o antologie de cîteva mii de exemplare o asemenea epigramã, ºi alta era ca „Sãptãmîna” sã o reproducã, în condiþiile în care „Europa liberã” ne þinea sub un permanent tir de acuzaþii, cum cã am fi fasciºti, criminali de rãzboi etc. Este aceeaºi placã evreiascã pe care o ºtim cam de prin 1878, dupã Rãzboiul de Independenþã, ºi pe care vãd cã ºi ungurimea a copiat-o rapid: cum nu te laºi dominat, cum îþi afirmi naþionalitatea ºi mîndria de român, eºti taxat de ºovin, fascist, cãlãu al umanitãþii!

Ei, uite cã nu-i chiar aºa, de data asta nu ne mai lãsãm intimidaþi ºi stropºiþi! Prin acelaºi procedeu mincinos, cam în aceeaºi perioadã s-a încercat punerea tot în cîrca noastrã a unei poezioare apãrute în SLAST, sub semnãtura Petre Ivancu ºi sub girul fruntaºului utecist Ion Cristoiu - deºi evidenþele erau clare, ani de zile s-a tot susþinut cã Barbu ºi Vadim sînt autorii versurilor! ªi dacã-i dai în judecatã pe mincinoºi, pierzi, pentru cã ei asta aºteaptã, sã-þi mai toarne ºi alte gãleþi cu lãturi în cap!

11) Culmea este cã Eugen Barbu nu l-a dat afarã pe Ion Lotreanu pentru epigrama

respectivã, iar tovarãºii de la partid s-au lãmurit cã nici nu putea fi vorba de un atac antisemit, de vreme ce exista antologia pe piaþã, patronatã chiar de un istoric literar evreu! Concedierea lui Lotreanu s-a produs la începutul lunii decembrie 1983 în urmãtoarele împrejurãri. La 1 decembrie se aniversa jubileul a 65 de ani de la Unirea cea Mare ºi Veºnicã. A avut loc un mare spectacol la Sala Polivalentã, în regia lui Gheorghe Vitanidis ºi pe scenariul subsemnatului. E inutil sã mai precizez cã nu a fost un spectacol pentru Ceauºescu, deºi era ºi el în salã, ci pentru Istoria Naþionalã: ca dovadã cã datoritã insistenþelor mele ºi a curajului lui Ion Traian ªtefãnescu, atunci s-au cîntat pentru prima oarã în public marile imnuri „Treceþi batalioane române Carpaþii!” ºi „Presãraþi pe-a lor morminte”. Nu vã mai spun ce emoþie a fost în salã ºi cum au plîns veteranii de rãzboi, mai ales la cel de-al doilea cîntec, care era susþinut ºi de participarea copiilor, ce urcau pe scenã cu braþele pline de flori, iar pe ecranul din fundal erau proiectate imagini ale Mausoleului de la Mãrãºeºti. Acela a fost un mare triumf de simþire româneascã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Material reprodus din revista „România Mare“, nr. din 17 mai 1991)

NR. 1352 z ANUL XXVII z VINERI 22 IULIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Eveniment istoric: Proclamarea Independenþei Republicii Moldova Au ieºit la rampã lãutarii Englezi indezirabili la Timiºoara ªapte golãnci în fundul gol Vivandierele televiziunii ªi totuºi, ungurii vor Ardealul Ana, Luca ºi cu Dej/ Au bãgat spaima-n burgheji PARTEA A II-A Tot vorbim de televiziune: luaþi probabil cu atîtea probleme de gaºcã, realizatorii au uitat sã se mai ocupe ºi de ºpicheriþa cu imposibilul nume Iuliana MarciucTudorancea. Fata e sãracã rãu cu duhul, pronunþã numele de localitãþi franþuzeºti ca pe cele vietnameze (de pildã Aix-en-Provence, cred cã vã amintiþi), dar pe deasupra nu se pricepe nici sã citeascã un text de prezentare. Ultima boacãnã a acestei persoane agnostice, s-a produs înaintea filmului de duminicã seara, cînd a anunþat de trei ori la rînd cã urmeazã pelicula „A 25-a oarã“. Mai lãsaþi, fetelor, oglinda, ºi mai puneþi mîna pe carte, numai cu gene date peste cap ºi mandibule în formã de inimioarã nu impresionaþi pe nimeni. Se pare cã I.M.T. a absolvit fizica, dar e o gafeuzã atît de mare, încît al doilea Cernobîl bate la uºã...

Doamne, cred cã trebuie sã luãm glutacid ºi unturã de peºte congelat: uite cã au trecut 10 minute, ºi i-am uitat pe clienþii noºtri – ungurii care ne iubesc ca sarea în ochi. Tuturor acelor trãdãtori de neam ºi þarã care încearcã sã amorþeascã vigilenþa românilor, minþind în mod deliberat cã ungurii nu vor Ardealul ºi cã ce minunat este sã ne împãcãm cu ei, cu orice preþ, le vom mai da numai douã exemple, dintr-o multitudine de acte ostile României. Întîiul provine din publicaþia bucureºteanã „Naþiunea” ºi se bazeazã pe sursele cele mai autorizate: „În cadrul unei conferinþe þinute cu cîtva timp în urmã la Universitatea din Budapesta, Arady Lajos, cercetãtor la «Institutul de studii pentru centrul ºi estul Europei» - filiala Gyula, s-a exprimat pentru înfiinþarea unei federaþii maghiare autonome în judeþele româneºti Covasna ºi Harghita, caz în care ar trebui alungate toate persoanele de naþionalitate românã, începînd cu profesorii lor de la toate ºcolile din zonã, pe motiv cã «civilizaþia ºi cultura maghiarã sînt net superioare celor de tip balcanic». În cadrul aceleiaºi conferinþe, s-a mai lansat «ideea» cã minoritatea maghiarã din România este «o conaþiune ardeleanã, parte intrinsecã a naþiunii maghiare unite».

Aplicarea unor asemenea «idei» ar constitui «paºaportul de intrare a României în Europa»“. Cel de-al doilea exemplu ni-l oferã revista „Erdely Magyarsag“ („Ungurimea transilvanã”), care a apãrut nu de mult la Budapesta. Priviþi numai cîteva dintre enormitãþile debitate de aceºti vechi purtãtori de sifilis politic, care au mîinile pãtate de sînge românesc: „Ungurimea, în calitate de creatoare de stat, stã de-o parte cu mãrturiile sale milenare de istorie clarã, aduse în slujba libertãþii ºi a umanitãþii. De partea cealaltã stã valahimea cu pretenþiile sale «romane», necertificate nici etnologic, nici antropologic. (...) Ca Transilvania sã rãmînã în cuprinsul României este ceva inacceptabil! (...) Viitorul Transilvaniei este de nedespãrþit de viitorul ungurimii ºi de-al Europei Centrale!“. Texte de genul acesta apar cu sutele nu în America, nu în Canada, ci în þara vecinã ºi tot mai duºmanã, care atîta ne tot iritã ºi se tot încurcã în picioarele noastre pînã o s-o mai ia o datã dupã ceafã. Îi reamintim pe cîþiva dintre ºmecherii care

C A R I C A T U R I

mor de dragul ungurilor ºi ne acuzã pe noi de diversiune ºi ºovinism: Mircea Dinescu, S.R. Stãnescu, Nicolae Manolescu-Apolzan, Smaranda Enache, Radu Enescu, Laurenþiu Ulici, George Achim, Gh. Grigurcu, Dan Deºliu, Cornel Nistorescu, Felicia Antip, Ana Blandiana, Doina Cornea-Juhasz, George ªerban, Vasile Popovici, Aristide Buhoiu ºi alte cozi de topor. În caz de forþã majorã, îi sfãtuim de pe acum, amical, sã se ascundã de furia Poporului Român.

Cu o generozitate suspectã, televiziunea a transmis, duminicã, ore în ºir de la Mitingul organizat în Piaþa Operei, din Timiºoara. La acea tribunã s-au perindat tot felul de ambuscaþi, care n-au reuºit sã sperie þara, ci numai s-o amuze. Complet înãlþat la cer ºi cu mintea plecatã rãu cu sorcova s-a dovedit a fi poetul þãrãnist Ioan Alexandru. Mîþa blîndã fãtatã de-un popã legionar, Ana Blandiana (pe numele adevãrat Otilia Valeria Rusan, nãscutã Coman), a reuºit performanþa abjectã de a mulþumi muncitorilor Timiºoarei cã au intrat în grevã, ceea ce aratã cîte pungi cu venin are domnia-sa la pipotã. S-au mai plimbat pe acolo ºi sperietoarea de ciori îmbãlsãmatã cu briantinã, pe nume Doru Braia, fostul poet comunist Ioan Iuga, care era beat criþã, pe urmã un isteric irecuperabil cunoscut sub numele Ticu Dumitrescu, care are numai hemoroizi în cap, mai adãugãm ºi un popã homosexual, în fine, pîrîtul Cezar Stan, regalist înfocat, care s-a învrednicit sã treacã în rîndul monarhiilor ºi... Finlanda! Avînd în vedere cã þara cu pricina este republicã toatã ziua, propunem acestor seraliºti sã cheme pe tronul României fie pe regele S.U.A., fie pe împãratul Antarcticii. Cît despre fostul rege al României, nu putem spune decît atît: are cinci iepe de fete, pe care nu numai cã nu le-a învãþat româneºte, dar pe unele le-a mãritat cu niºte nemþãlãi-hãndrãlãi, fabricanþi de chibrite ºi alte chestii de-astea, care dacã vor apuca sã vinã în þãriºoarã vor ilustra faimoasa scenã cu invazia lãcustelor din opera cronicarilor, adicã or sã radã tot!

Una dintre cele mai importante ºi mai îndrãgite mucenice din calendarul vieþii creºtine este Sf. Eugenia, celebratã în fiecare an de 24 decembrie.

La Mulþi Ani tuturor sãrbãtoriþilor de ziua lor onomasticã!

Ne pare rãu de dl. Alexandru Mirodan, patron de gazetã peste mãri ºi þãri, dar domnia-sa ne confundã ºi ne tot confundã, ne ciupeºte, ºi ne tot înjurã, dupã care ne pune la stîlpul infamiei, desi i-am transmis prin intermediari sã-ºi vadã de bîlbîiala lui ºi sã nu mai inventeze antisemitism acolo unde nu existã. Întrucît nu ne-a ascultat ºi ºi-a cãutat-o cu lumînarea, o sã-l dãm puþin jos de pe soclul unde s-a instalat în chip de Judecãtor absolut ºi suveran al literaturii române, reamintindu-i ce scria cu sîrg ºi pe bani grei în publicaþia bucureºteanã „Studentul român”. Este vorba despre articolul „Scurte însemnãri despre omul din brigãzi”, apãrut în 2 decembrie 1947, pe vremea cînd floarea culturii ºi politicii româneºti începuse sã putrezeascã prin temniþele eroilor sãi preferaþi Stalin, Pauker, Dej: „Stalin, în «Despre bazele leninismului», propune comuniºtilor un subiect de meditaþie: mitul lui Anteu. Anteu era un om puternic (aiurea,

era Gigant - n.n.) care nu putea fi învins pentru simplul motiv cã avea ambele picioare solid înfipte-n pãmînt. O datã, doar o datã Hercule l-a ridicat în aer: atunci l-a ucis. Trebuie sã fii imbecil ca sã nuþi dai seama cã fabula e mai mult decît o lecþie politicã ºi cã pãmînt poate fi tradus prin massã, deci ºi prin tot ceea ce este real, iar aer, prin izolarea de massã, deci prin deslipirea de tot ceea ce este real (...) Omul din brigãzi nu vorbeºte ca-n ziare. El nu spune «tovarãºul Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al P.C.R.», ci «Dej», sau «Ana» sau «Luca» sau «Teohari». Omul din brigãzi realizeazã noþiunile, nu le spune mecanic, el vede îndãrãtul abstractului o realitate vie: «Ana» înseamnã o luptãtoare comunistã cum nu mai e alta la noi, înseamnã închisori, procese, discursuri, acþiuni conspirative, torturi îndelungate, epuraþia de la externe.

Asta înseamnã «Ana», nu noþiune seacã, ci un cuvînt care condenseazã o mulþime de viaþã”. Toate bune ºi frumoase, numai cã torturile, închisorile, procesele le fãcea chiar amica ziaristului, adicã Ana Pauker, împotriva întregului neam românesc. Aºa cã, stimate domnule Mirodan, lasã-ne în durerea noastrã, nu ne mai ºantaja atîta cu antisemitismul, pentru cã noi îi preþuim pe toþi evreii cinstiþi ai acestei þãri. În revista „Expres”, acelaºi vechi client al Caselor de glumeþi, pe nume Cornel Nistorescu, îl batjocoreºte pe generalul-colonel Paul Cheler, comandant al Armatei din Transilvania, numindu-l Moº Teacã. În locul bravului oºtean, noi i-am trînti oligofrenului o concentrare, ca sã înveþe sã respecte Armata ºi pe slujitorii ei...

Aºa dupã cum comunicã Agenþia Naþionalã de ºtiri „Rompres”, mitingul de la Timiºoara s-a deschis cu o ceremonie deosebit de democratã ºi umanistã: incinerarea în piaþa publicã a Revistei „România Mare”. Sã fie acest autodafe o nouã ºi strãlucitã ilustrare a spiritului banatic de care vorbea un ideolog local? În acest caz, ne vedem nevoiþi sã precizãm cã banatic rimeazã în limba românã cu fanatic, thanatic, zãnatic, antipatic, sãlbatic etc.

Ziarul „Tineretul liber“ a început s-o cîrmeascã în direcþia Budapesta. Mai nou, publicaþia a devenit Societate pe Acþiuni, aceasta fiind condusã - de cine credeþi? - de singurul ungur din redacþie, Emeric Szekeli. Nu e de mirare cã redacþia a refuzat sã publice reportajul realizat la Alba Iulia de poeta Carolina Ilica (pe care l-am gãzduit noi), ºi nu e de mirare cã acesteia i se pregãteºte acum, dupã cîte am auzit, desfacerea contractului de muncã. Vom reveni cu amãnunte. Un pozar cu patru clase, care a trãit din bacºiºuri, fãcînd fotografii pe la nunþi, botezuri ºi spãlãri de morþi, iar în orele libere se îndeletnicea cu biºniþa cea mai ordinarã prin Bulgaria, pe nume Paul Agarici, se dã de ceasul morþii sã-l bage ºi pe el cineva în seamã. Acum face pe anticomunistul, dar în urmã cu un an ilustra zeci de pagini în „Flacãra” cu genericul „Epoca de Aur“. Urît ca un cearcãn negru, cu un creieraº de coacãzã uscatã, voalat de prea brusca luminã a libertãþii presei, pozarul spîrcîie pe toatã lumea, pe Adrian Pãunescu, pe Corneliu Vadim Tudor, pe Octavian ªtireanu, pe propriul sãu tatã numit Arici Pogonici, ce s-o mai lungim, îþi vine sã-i dai un pol numai sã nu-i mai vezi faþa scofîlcitã de atîta fiere. Agarici, fãceare-ai plici, nu te putem bãga în seamã, pentru cã te facem om ºi, de emoþie, poþi sã cazi cu trepiedul în tortul miresei... Ilustraþiile paginilor 1 ºi 8 ale actualului numãr al revistei noastre aparþin graficianului Lucian Popa. Îi informãm pe cititorii noºtri cã ultimul numãr al revistei „România Mare“ pe anul 1990 va apãrea în ziua de 28 decembrie, va avea 16 pagini color ºi va costa 10 lei. Aveþi ce citi, vã promitem...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 21 decembrie 1990)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

O neruºinatã: Simona Halep Pegra þigãneascã Homo sovieticus Puºcãriada Evra ºi cei 24 de fraþi Larry, mai tare ca Mata Hari Sfatul medicului Cristian Boureanu a luat-o iar în mufã Predica de pe muntele de brînzã Rahat turcesc Aºa cum era de aºteptat, Simona Halep a anunþat cã nu va participa la Olimpiadã, de teama virusului Zika. În realitate, pe domniºoarã o doare-n paiºpe de România. Nu e decît o neruºinatã avidã dupã bani. Nu vã întristaþi, fiindcã, la halul în care joacã, nar fi avut nici o ºansã la vreo medalie. Cel mai tare deranjeazã ipocrizia duduii, care a devenit un antimodel pentru generaþia ei.

Sã sperãm cã individualismul acestei bidinele cu rachetã de tenis în loc de coadã nu va converti pe nimeni, deºi existã o fascinaþie a rãului... Pãi poate fi comparatã distinsa mulgãtoare de CAP, cu atitudine de tractoristã fruntaºã, cu magica Nadia Comãneci, care acum 40 de ani (la 18 iulie 1976) lua primul 10 din istoria gimnasticii? Iorga spunea cã boala societãþii româneºti este lipsa caracterelor. De unde o fi cunoscut-o marele savant pe Simona Halep, singura aromâncã din ultimii o sutã de ani care, în loc de inimã, are un portofel?!

Pegra þigãneascã continuã sã pãteze obrazul þãrii prin Europa. Marea majoritate a acestor migratori multiseculari se ocupã cu cerºitul, furatul, prostituþia ºi datul în cap (nu în sensul bagatelizat de Tudy, viceprimarul-fantomã). Peste tot pretind cã sînt români, mai puþin în România, unde rangul de þigan îþi conferã mai multe drepturi, iar obligaþiile lipsesc aproape cu desãvîrºire. Unii dintre ei sînt oameni cinstiþi, au ocupaþii onorabile, dar ce ne facem cu borfaºii? Ce ne facem cu odioºii stãpîni de sclavi de la Berevoieºti, care îi þineau pe niºte copii, þigani ºi ei, în lanþuri, îi bãteau ca pe coasã, numai în gurã, iar cînd aveau chef de activitãþi ludice, le smulgeau pãrul din cap cu patentul?!!! Existã vreo pedeapsã îndeajuns de drasticã pentru bestiile care au comis asemenea atrocitãþi? Mereu mã întreb - ºi nu-mi rãspunde nimeni: cine are interesul sã þinã în întuneric etnia þigãneascã, etnie care, educatã, ne-ar face sã ne simþim mai liniºtiþi? Ce-au fãcut liderii lor cu fondurile europene fãrã numãr, cu destinaþie specialã, de nu se schimbã nimic în comportamentul acestor barbari? Le-au furat (întrebam ºi eu aºa, ca sã mã aflu în treabã)? De ce nu apreciazã þiganii ºcoala, unde merg numai ca sãºi batã colegii sau, dacã sînt mai figuranþi, profesorii? De ce terminã gimnaziul ºi, mai ales, liceul atît de puþini þigani? Poate aici, în lipsa de apetenþã pentru educaþie, poate fi gãsit ºi rãspunsul la închistarea în obiceiuri barbare a celei mai mari pãrþi dintre ei.

Cum poate fi stãvilitã aceastã maree neagrã, vorba unui clasic al pamfletului românesc, care a oripilat Europa, asumîndu-ºi calitatea de români atunci cînd sãvîrºesc fapte reprobabile ºi pe cea de þigan cînd ies în evidenþã? Pot fi opriþi aceºti indivizi care, de cele mai multe ori, provoacã teamã, suferinþã ºi dezgust? Se poate, dar nu în aceastã societate bolnavã, care tolereazã abuzul, hoþia ºi prostia. Singura soluþie este recursul la educaþie. La educaþie cu orice preþ, pentru cã preþul ignoranþei este imens. Toleranþa excesivã s-a dovedit o cale falimentarã în evoluþia acestei etnii. Se înregistreazã un regres surprinzãtor. E absolut necesarã luminarea acestor oameni, care se raporteazã la un cod de valori eronat.

Departe de mine ideea de a globaliza, de a-i pune pe toþi în aceeaºi oalã de noapte, de a fi intolerant, dar nu ne putem preface cã e în regulã ceea ce se întîmplã, iar cazul Berevoieºti nu e decît picãtura care a umplut paharul cu cucutã. Existã þigani cu un comportament ireproºabil, mult mai demni de respect decît unii dintre români. (E vorba despre acei români care se ocupã cu ,,nobila” meserie de borfaº, de la politicienii-scursuri ºi pînã la vagabonzii de la colþul strãzii). Lãutarii-artiºti, marii sportivi, oamenii de ºtiinþã, meºterii din cele mai diverse domenii de activitate ºi mulþi, mulþi alþii, sînt dovada concludentã cã la aceastã etnie nu e vorba neapãrat de o genã a rãului, ci de lipsa educaþiei. Din pãcate, raportul între cei needucaþi, pentru care încãlcarea normelor e înscrisã în legea firii, ºi cei care le fac cinste e catastrofal. Cei buni sînt mai degrabã excepþia. Baºca faptul cã mai sînt unii, ca Ion Iliescu, pe care nu ºtii în care categorie sã-i incluzi... Cã tot veni vorba de celebrul bolºevic... Ion Iliescu, groparul României, s-a nãscut la 3 martie 1930, fiind o combinaþie mortalã de mamã cu origini þigãneºti ºi tatã comunist. A fost crescut o vreme de bunicii din Olteniþa, în cartierul lãutarilor, unde a învãþat, dupã urechea aia bleagã, cum se abureºte alde gurã-cascã, cum poþi sã-i operezi la portofel cu zîmbetul pe buze. A doua mamã, Marioara, a dispãrut ºi ea vreo 2 ani din peisaj, în timp ce ta-su, Alexandru Iliescu, era la studii aprofundate, prin diferite instituþii educative, cãrora li se spunea popular puºcãrii, unde era coleg de seminarii ºi cu Nicolae Ceauºescu. Ionel îl vizita pe ãl bãtrîn prin bunãvoinþa Elenei Ceauºescu ºi a surorii acesteia, care-l culcau în aceeaºi camerã cu ele. Nu ºtim dacã îl legãnau sau dacã-i dãdeau þîþã, dar îi cumpãrau dulciuri ºi îl lãsau sã le vadã furoul. Cînd aveau. Cînd n-aveau, micuþul îºi imagina cum ar fi fost sã aibã, ceea ce n-o deranja deloc pe Lenuþa Petrescu, care îl îndrãgise pe micuþul prostãnac. De fapt, Elena era foarte apropiatã familiei, întrucît mãcelarul Eftimie Iliescu, fratele tatãlui puradelului, o ajutase sã ajungã regina unui bal muncitoresc, în anul 1939, prin cumpãrarea de cãrþi poºtale. Aceste amãnunte nu l-au împiedicat pe viitorul revoluþionar s-o ciuruiascã, în 1989, deºi se jucaserã de-a mama ºi fiul, ca Irina Loghin cu Fuego, ba dormiserã ºi în acelaºi pat. Dupã ce s-a îmbîrligat cu Nina Bercovici, o polonezã cu origini evreieºti, ca ºi bunicul patern, a studiat la Moscova, unde a fost coleg ºi cu Ling (ce nume predestinat!) Peng, viitorul premier al Chinei din perioada 1988-1998. Modelul homosovieticus a fost fundamental în formarea acestui borfaº cu faþa umanã, lucru asumat în celebrul articol ,,Fericirea de a studia în Uniunea Sovieticã”, publicat în ,,Scînteia” ºi-n care se lupta din greu inclusiv cu celebri canibali americani, mari amatori de muºchi þigãnesc. Dupã ce se întoarce în þarã, devine ºef pentru toatã viaþa. Iliescu n-a dat cu sapa mãcar o singurã zi de cînd umbreºte pãmîntul degeaba. Era omul cu mapa. Lucrãtor cu gura, a nenorocit pentru 50 de ani o naþiune, a întors cu susul în jos tabla de valori a acestui popor. ªi toate astea, pentru cã vroia sã fie ºef.

N-a ºtiut niciodatã sã fie altceva. Nu s-a dat la o parte de la nici o faptã odioasã pentru a-ºi atinge scopul. A manipulat, a ucis (la revoluþie ºi mineriade) ºi nu are nici cea mai micã mustrare de conºtiinþã. Asasinul perfect. Iliescu a fost un Stalin deghizat în om de bine, iar rãul pe care l-a fãcut unei Românii aflate în sevraj, e ireparabil. Clasa de tîlhari, care jefuieºte ºi umileºte astãzi þara, a ieºit din jobenul acestui rînjit. Homo sovieticus este, de fapt, nu un om, ci o bestie cu chip de om. A dispreþuit dintotdeauna

valorile naþionale. În 1959 a aprobat exmatricularea unui student transilvãnean care sãrbãtorise Unirea! Deºi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl detesta, pentru cã ta-su îl sprijinise (fãrã succes) pe Lucreþiu Pãtrãºcanu sã ajungã liderul comuniºtilor din lagãrul de la Tg. Jiu, Ceauºescu l-a protejat ºi l-a promovat permanent. Ba, ca o ironie istoricã, l-a desemnat sã compunã ºi sã trieze mesajele de condoleanþe cu ocazia morþii lui Dej! Iliescu este primul comunist promovat de Ceauºescu, la 1 aprilie 1965, ca ºef al Secþiei Propagandã ºi Agitaþie a CC al PCR, înlocuindu-l pe Leonte Rãutu, ajuns secretar al aceluiaºi organism! Aºa-i cã viaþa e o mare curvã? Dar nu atît de mare ca Iliescu. Dej îl avertizase pe Ceauºescu cã ,,este lipsit de caracter, ca taicã-su”, dar dictatorul a avut încredere în Elena, care-l considera aproape fiul ei, încã din tinereþea-i revoluþionarã.

Singurul lucru bun cu acest individ dubios al istoriei contemporane este cã nu s-a reprodus direct. Marea nenorocire este cã s-a reprodus prin clonare. Dincolo de zîmbetul lui de motan sovietic prins la oala cu smîntînã, Iliescu rãmîne cel mai odios personaj al vremurilor noastre, care nu s-a abãtut de la nici o fãrãdelege pentru a-ºi atinge scopurile meschine. Nu e decît un gunoi pe care pînã ºi mãturii istoriei îi e silã sã-l arunce la canal, în mausoleul ºobolanilor roºii.

Specialiºtii în bãlãrii susþin cã duºmanul numãrul 1 al acestora ar fi cînepa. Ierbicidul e apã de ploaie. (O fi existînd ºi o Hexipharma a ierbicidelor?) Nu ºtiu cum face, le intrã pe narã sau în vene, dar n-au nici o ºansã de supravieþuire. Unul dintre cei mai mari duºmani ai buruienilor este fostul ministru al Agriculturii ºi, totodatã, mult mai important, socrul Simonei Amânar, Valeriu Tabãrã, care dãdãceºte cînepa de cînd iese din sãmînþã ºi pînã cînd este trasã în fire. Resturile sînt transformate într-o pulbere finã ce înlocuieºte prin liceele patriei programul umanitar-golãnesc ,,Unicornul ºi laptele”.

Noua catastrofã de la Educaþie susþine cã nici cei care au tradus din chinezã ºi din sanscritã nu cunoºteau limbile respective, dar au fãcut treabã bunã. Aºa este, numai cã traducerile nu semãnau deloc cu originalele. D-aia chinezii folosesc beþiºoarele, iar dl. Dumitru se zgîrie cu furculisionul. Ce mãnîncã e treaba lui, în orice caz, nu îmbaloteazã orez, pentru cã politrucii au alte gusturi. Afinate, rafinate, dublu-rafinate...

Telefoanele inteligente au ajuns sã ne fure viaþa, am început sã semãnãm cu cîinele din reflexul Pavlov, au concluzionat specialiºtii care n-aveau nici o treabã ºi se chiombau pe tabletã.

Teoria este falsã, pentru cã nici un obiect, oricît ar pãrea de deºtept, nu poate subjuga omul, dacã acesta nu vrea. Bine, nu toþi indivizii care rîgîie, se scãlãmbãie sau îºi bagã degetele în nas sînt oameni, chiar dacã posedã obiecte cu IQ ridicat. În schimb, telefonul meu are un ghinion teribil: sînt mult mai inteligent decît el, în ciuda faptului cã are disc ºi e mai trecut prin viaþã decît Neagu Djuvara. De ce îºi vinde România resursele ºi se duce, cu viteza sunetului, pe toboganul istoriei? Pentru cã a fost condusã de trãdãtori. Ar cam fi timpul sã îndreptãm lucrurile. Ce pãrere ai, Popor Român, te deranjeazã subiectul? Un matador spaniol a fost ucis de un taur însîngerat. De ce-or fi spaniolii atît de cruzi încît ucid pentru distracþie? Dacã le era foame îi înþelegeam, dar aºa n-au nici o justificare. Nu le ajunge cît se distreazã pe seama românilor, pe care-i muncesc ca la ei, dar îi plãtesc un pic mai bine ca la noi? Primarii condamnaþi îºi pierd mandatele, dar parlamentarii aflaþi în aceeaºi situaþiune comit legi în continuare. ªi vã mai întrebaþi de ce ne ducem de rîpã, de ce sînt legile strîmbe! D-aia sînt, pentru cã dormiþi în bocanci, nu ieºiþi în stradã sã-i întrebaþi de (ne)sãnãtate pe aceºti impostori.

Populaþia României scade zilnic cu 247 de persoane. În mod paradoxal, putregaiurile politice se înmulþesc.

Evra, fundaºul stînga al Franþei, provine dintr-o familie cu 25 de copii, dintre care 23 sînt în viaþã. Tatãl sãu, originar din Guineea, s-a strãduit, nu glumã, beneficiind de larga deschidere a celor trei soþii. Nãscut în Senegal, a preferat sã joace pentru Franþa, ceea ce i-a atras simpatia poporului african, care i-a adresat nenumãrate urãri cãlduroase. Dar nu i-a pãsat prea tare ºi, la 35 de ani, este încã titular la naþionala cocoºului portugalic, care a dat jucãtorul turneului, pe Griezmann, fotbalistul madrilen alungat din Franþa, unde n-a jucat nici un minut la vreo echipã de club, nefiind considerat suficient de talentat. Ciudatã mai e lumea fotbalului! De exemplu, la naþionala României vin periodic niºte bãieþi care nu joacã ceea ce se numeºte fotbal, dar pe care nu-i alungã nimeni. Adicã ne trag în piept. Acum, cã a sosit neamþul Daum, renumit pentru metodele lui revoluþionare, ne vor trage ºi pe nas. Întîlnirea NATO (la care þara noastrã a semnat Tratatul de aderare în 2004, pe finalul celui de-al treilea mandat al lui Iliescu) a consfinþit un adevãr de necontestat: România nu conteazã în jocurile strategice, dacã deranjeazã interesele Rusiei.

Fiindcã s-a supãrat Putin pentru instalarea scutului antilubeniþe de la Deveselu, au lãsat-o ºi aliaþii mai moale cu flancul ãsta. Bai trimit ºi pe americani acasã, fiind înlocuiþi cu români ºi bulgari de-ai noºtri, din popor, obiºnuiþi sã vîndã orice nu le aparþine, inclusiv componente din scutul antiprostie. Cît despre pornirile rãzboinice ale lui Iohannis, care se visa cãpitanul piraþilor din Marea Neagrã, le-au retezat din faºã. Aºa cã preºedintele s-a dus la Tratatul de la Varºovia (mã rog, Summitul NATO) Klaus ºi s-a întors Werner. Cît despre aplaudacii care apreciazã cã degustarea de gogoºi geostrategice a fost un succes, vorbesc ca sã nu tacã. Mãi bãieþi, spãlaþi-vã jumãrile de sub ochi, scoateþi degetele din organul gîndirii ºi apucaþi-vã de o meserie cinstitã.

Bateþi þãruºi cu creierul mare, cã mapamondul lumii nu se învîrte dupã cum vreþi voi, ci dupã interesele Marelui Licurici. Pe carel doare la bascã de toatã lumea, dacã are petrol suficient. ªi ca sã ºtiþi ºi voi, cã vãd cã nu prea vã duce capul, singura datã cînd România a contat în politica externã a fost pe vremea lui Ceauºescu. Nu mai insist, subiectul vã depãºeºte. În timp ce preºedintele fãcea politicã planetarã, funcþionarii din primãrii au intrat în grevã generalã (la 12 iulie)... Înalþii ierarhi bisericeºti Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, ºi Teodosie Snagoveanu, arhiepiscopul Tomisului, au luat-o la picior spre DNA pentru o exorcizare. Nu se ºtie cine a scos dracii din cine, cert este cã au fost chemaþi pe acolo împinºi de unele pãcate ale ilustrului scriitor de bastonaºe, Gheorghe Becali (fost Gigi). E

de-a dreptul revoltãtor cum procurorii amuºineazã urmele acestui titan al literaturii orale, pe care-l paºte zilnic Premiul Nobel pentru Imposturã. Mai este cineva în þãriºoara asta care se îndoieºte cã Becali n-ar ºti sã scrie? Aceastã prigoanã împotriva scriitorilor de capodopere ar trebui sã înceteze. Niciodatã nu s-a mai întîmplat aºa ceva! Ce, îl urmãrea caraula pe Sadoveanu sã vadã ce legãturã are el cu neamul ªoimãreºtilor (de altfel, fie vorba între noi, destul de recalcitrant ºi gagicar), sau cu mult mai celebri fraþi din clanul Jderilor, locotenenþi de-ai lui Fane Barosanu? Nici vorbã, realitatea cruntã e cã marii noºtri scriitori de penitenciar traverseazã o perioadã nefastã, mai cumplitã decît zodia cancerului. Mai bine s-ar lãsa de nobila meserie a caligrafiei ºi s-ar apuca de o meserie cinstitã, cum ar fi, de exemplu, schimbul de terenuri cu M.Ap.N. Tudy ºi-a dat demisia din funcþia de viceprimar general, la numai douã zile dupã ce a fost ales ca sã avem de cine rîde. Cine va mai lua la mînã problemele bucureºtenilor? A fost un act politic atît de scurt cã n-a avut timp nici mãcar sã se gîndeascã la Oana Zãvoranu. Virusul Zika a ajuns ºi la noi. A venit cu avionul, normal, cã doar nu era sã meargã pe jos, ca toþi þãranii. S-a ascuns sub sutienul unei tipe de 27 de ani, care venea din Martinica, ºi a întrebat la vamã de Simonica. Sã te þii de acum interviuri, cã-i place publicitatea ceva de speriat. Virusului, nu domniºoarei Halep. Nu intraþi în panicã ºi ascultaþi sfatul medicului: daþi-i cu þuicã! O sã intre în comã alcoolicã ºi o sã moarã într-o salvare, trimis de la un spital de nebuni la altul. Vai de capul lui, nu ºtie unde a ajuns. De aici fug încotro vãd cu ochii ºi oamenii, mãi, dragã virusule, cã tovarãºii tãi din politicã, stafilococii, sînt mai periculoºi decît tine. Tu nu te uiþi la ºtiri? În România a fost legalizatã cãsãtoria între persoane de acelaºi sex, aºa cã PMP ºi UNPR ºi-au oficializat relaþia imoralã. Sã nu fim rãi ºi sã le urãm casã de piatrã, fiindcã, ºtiþi cum se spune, pînã la urmã tot curvele au noroc. Chiar dacã aici e vorba de o formã rarã de dragoste canibalicã: PMP a înghiþit un rahat. David Cameron a fredonat un cîntecel vesel (,,Prinþiºorul meu”) ºi i-a lãsat locul în fruntea guvernului britanic Theresei May, care, spre deosebire de G.V. Firea, nu procreeazã. Fie nu-i place procesul tehnologic, care, între noi fie vorba, e destul de plãcut, fie îi lipseºte vreun ºurubel. Ca sã nu se plictiseascã, David i l-a lãsat ºi pe motanul Larry, care are un ,,instinct de prãdãtor” ceva de speriat, lucru dovedit în cei 5 ani de cînd s-a instalat în Downing Street 10. La cîte i-au auzit urechile, nici nu cred cã ar risca cineva sã-l lase de capul lui, pe mîna tabloidelor. E posibil ca Larry, care e mai tare decît Mata Hari, sã fie adevãratul artizan al ieºirii Regatului Unit în decorul istoriei. ªtiþi cum se spune: toarce, toarce ºi le face. Asta înseamnã cã nu e Brexit pentru toatã lumea. Nici mãcar pentru nenea Eddie Hall, care a intrat pe brînci în Cartea Recordurilor, ridicînd 500 de kg., cu 30 mai puþine decît dacã ar fi trecut-o pragul dintre aroganþã ºi prostie pe Alina Mungiu-Pippidi.

Deþinuþii din saloanele de relaxare de la Arad, Galaþi ºi Iaºi au protestat împotriva condiþiilor de detenþie inumane. Ei susþin cã mîncarea e naºpa, cãpuºele ºi pãduchii se simt ca acasã, iar asistenþa medicalã e praf. Dacã ar mai fi puºi sã plãteascã ºi facturi, ar trãi aproape la fel de rãu ca oamenii liberi. Pentru supraaglomerarea infractorilor ar fi disponibilã soluþia transferãrii lor în Suedia, unde penitenciarele se închid din lipsã de muºterii. Acolo ar putea sã fure, sã violeze, sã ucidã, fãrã teama cã n-au condiþii civilizate de detenþie. Încã o performanþã macabrã a sistemului de (ne)sãnãtate: o pacientã a murit la 7 zile dupã ce i s-a fãcut o transfuzie cu o altã grupã de sînge. În acelaºi spital de arºi pe creier, un bolnav agoniza în timp ce viermii îi curãþau rãnile.

Larvele de muºte, nu viermii care-ºi zic medici. În sfîrºit, România a ajuns pe locul I în Europa. La salarii mici. Peste 65% din cei 4,7 milioane angajaþi au salarii sub 2.000 de lei net pe lunã, adicã sub salariul mediu, care este de 2.063 de lei. 27% depãºesc acest prag ºi doar 7% cîºtigã peste 4.000 de lei. Prãpastia sãrãciei se adînceºte, guvernul tehnocrat îºi face datoria.

Dupã 14 zile de muncã asiduã, Gabriela, fina lui G. Becali, a intrat în concediu. Dacã rãmîne însãrcinatã (se mai întîmplã în concediu, depinde cu cine-l faci), ne-am scos cel puþin 24 de luni. Gabrielo, nu te lãsa manipulatã de efemerul viceprimar Tudy, dã-i bice, situaþia demograficã e naºpa! Au luat Bacul 66,7% dintre cãlãtorii prin liceu. Restul au luat trenul vieþii, în care se suiserã deja aceia care nu s-au mai obosit sã se prezinte la examenul de (i)maturitate.

57% dintre români dau colþul din cauza bolilor cardiovasculare.

Restul, tot de scîrba politicienilor. De altminteri, în România nu se trãieºte, ci se moare lent.

Aºa cã e de înþeles mãrturisirea vicepremierului Costin P(b)orc: ,,La Palatul Victoria am intrat cu jumãtate de inimã”. Aia lipsã. Dar nici Liviu Dragnea nu se lasã: ,,Þinta mea este Poporul Român”. Pînã la pomenirea de 7 ani, ca sã respectãm adevãrul ºi Codul Penal. În aceste condiþii, e imposibil sã-i dãm like României, dupã cum ne-a îndemnat deºteptul solemn Vasile Dâncu. Într-o predicã creºtineascã, omul de largã respiraþie internaþionalã, stîlp al culturii româneºti contemporane, geniul tutelar al biºniþei cu terenuri, arhanghelul luminii în luptã cu balaurul întunericlui din cutia ucrainianã proprietate personalã, indefinibilul Gheorghe Becali, fost Gigi, continuã lupta fãrã prihanã cu demonii pe care i-ar scuipa non-stop, cu condiþia sã-i întoarcã ºi celãlalt obraz.

Ultimul demon cãzut în bãtaia jintiþei sale e unul Remus Cernea, care, spre ruºinea lui, nici mãcar nu-i homosexual, deºi o arde aiurea prin Parlament, luîndu-le apãrarea. O, dacã ar ºti rãzboinicul luminii de la capãtul strungii cã acel derbedeu nu-i nici mãcar delfin, dar se dã în bãrci cu ei, cred cã ar mai scrie o carte monumentalã. Cu minima condiþie ca DNA-ul sã-i întoarcã foaia. Oricum, sã-i dãm Cezarului ce-i al Cezarului; dacã nu ar fi reapãrut Tudy, domnul Cernea ar fi încasat cea mai rãsunãtoare labã din spaþiul carpato-danubiano-erotic.

Recunosc, nu sînt în temã; laba pe care a luat-o C. Boureanu peste bot, de la un chelner, la mare, e tot aia de anul trecut, sau e una nouã? ªi dacã e nouã, e acelaºi chelner, sau fac prin rotaþie? Totuºi, o întrebare pentru distinºii chelneri: de ce i-o trag numai în mufã? E obligaþie profesionalã, sau sînt obsedaþi sexual?

Un dezaxat islamist a intrat cu un camion în mulþimea care sãrbãtorea ziua Franþei ºi a ucis 84 de oameni. Mulþi erau copii. Cît va mai tolera lumea civilizatã aceste nesfîrºite acte de barbarie? Încotro ne îndreptãm, Doamne?

La 16 iulie 1054 a avut loc Marea Schismã. Mai intereseazã pe cineva subiectul? Papa Francisc, acest Messi al papilor, ce pãrere are? Ne mai unim, sau o ardem în continuare ca bãieþii? În Turcia, militarii au încercat sã dea o loviturã de stat în noaptea de 15 spre 16 iulie. Rahat turcesc. Pe Aeroportul din Istanbul a fost reperat ºi deputatul liberal Cezar Preda. Mai mult ca sigur e mîna lui. Uitaþi-vã ce cãutãturã fioroasã are!

Alina Gorghiu-Dej zice cã nu ºtie de unde sã-l apuce pe Victor Ponta. Perversã mai eºti, fato! Ia-l de doctorat!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Polemici Enescu ºi Honegger Enescu ne-a dãruit Al sãu rãscolitor „Oedip”, În care punctul culminant Al tragediei Coincide cu sensul christic Al cuvintelor: „Fericit cel curat la suflet, Cu el este pacea”...

Honegger ne-a lãsat moºtenire Sublimul oratoriu „Ioana pe rug”, Punînd într-un „extaz de limpezimi” Sensul cuvintelor: „Nu existã artist apatrid!

Marile opere s-au nãscut Atunci cînd creatorul A simþit pulsaþiile Pãmîntului natal...

ALBUMUL CU POZE RARE

ªi a compus avînd Revelaþia etnicitãþii”...

Ascultînd ºi reascultînd Tragediile „Ioana pe rug” ªi „Oedip“ enescianul, Voi spune, ca ºi un scriitor parnasian, Impresionat de creaþiile strãbãtute De teme majore: „Drama s-a nãscut Dintr-un cîntec al jertfei, Din cîntecul responsorial Al corurilor antice Care, Pe drumurile diafane Ale muzicii, κi întîlnirã Zeul”...

DORU POPOVICI

TABLETÃ DE SCRIITOR

Vrem ce vrem, dar nu ºtim ce vrem

D

e fiecare datã, înainte de a mã aºeza la masa de lucru, mã întreb dacã sînt pregãtit sã duc pînã la capãt ceea ce mi-am propus sã scriu, dacã sînt pregãtit pentru asta ºi dacã posed destulã energie încît sã mã ridic de pe scaun dupã ore de chin ºi sã mã bucur cã am lãsat pe foaia de hîrtie scrieri care sã foloseascã vreunui cititor. Cred cã libertatea de rostire tocmai în acest lucru constã, nu în obrãznicie, infatuare, demagogie, iar comoditatea nu duce la nimic bun... Abuzul de imaginaþie fãrã argumente este cu mult mai grav decît o beþie zdravãnã. Folosirea de expresii necunoscute, la fel, mai cu seamã în poezie; poeþii actuali, majoritatea, se cred moderni, dar ei sînt tradiþionali din creºtet pînã în cãlcîie, cu mici excepþii.

Nu-i nici o nenorocire, dar trebuie sã fie corecþi pînã la capãt cu ei înºiºi, însã mai ales cu cititorii lor, recunoscîndu-ºi defectele atunci cînd li se atrage atenþia. Totuºi, nu pot sã nu remarc faptul cã din prea mult zel pentru faimã, de multe ori nemeritatã, poeþii îºi saboteazã singuri versurile, precum un cîrciumar lacom care, dornic de a se îmbogãþi, subþiazã vinul cu apã, luîndu-i ºpriþului din parfum. În cazul creatorilor de versuri, mai cu seamã la cei de dupã 1990 se observã acest lucru, ca sã nu mai vorbim de faptul cã unii dintre ei dau dovadã de o inadmisibilã lipsã de culturã. Nu sînt consecvenþi cu ei ºi cu propria creaþie, motiv pentru care îºi pierd credibilitatea în faþa celor care ºtiu ce este o poezie de calitate.

Un alt aspect ar fi cã tot mai mulþi creatori din perioada amintitã, în graba lor de a se ,,nemuri” cu orice prilej ºi în orice moment, fãrã o gestionare prealabilã a textelor, nu fac decît sã compromitã spiritul poetic. Prin toleranþa rudelor, a prietenilor, a societãþii noastre, care este una de consum, aproape fãrã de producþie proprie, aceºtia au ajuns sã domine piaþa literarã, sfidînd noþi-

unea de poezie, pentru cã nu îºi însuºesc vreun model, modelul fiind propria persoanã ºi creaþia lor.

Nu vreau sã fac teoria curentului sau a curentelor literare postdecembriste, care nici nu existã, spun doar cã astfel de creatori merg pe aceleaºi cãrãri ale poeziei de odinioarã, chiar dacã astãzi trãim în era Internetului ºi a zborului în cosmos, spre alte planete. Cu alte cuvinte, se spune cã sîntem evoluaþi, dar vedem contrariul. O involuþie în arta poeticã cel puþin este vizibilã. Cît despre alte domenii de activitate, nu ne pronunþãm. Dar, dupã cum decurg lucrurile cam peste tot, se observã o stare de dezordine generalã, bolnavã de nesimþire, dacã avem în vedere numãrul prea mare de biserici care s-au construit în ultimul sfert de veac ºi care încã se construiesc. Nu vedem, însã, pentru cine, fiindcã se va ajunge într-o vreme în care sfinþii de pe zidurile bisericilor se vor uita unii la alþii, plîngîndu-ºi de milã ca dupã mort, de se vor scurge vopselele din care au fost fãcuþi. Nu va mai avea cine sã se închine la ei, deoarece starea demograficã a þãrii este în mare pericol. Poate doar populaþia rromã, cã aceasta se înmulþeºte în mod vertiginos. Ei vor tot lua fie vreo cãrãmidã din ziduri, fie vreun lemn de la acoperiº, pentru foc, fiindcã de cerut de pomanã nu vor mai avea de la cine. Românii se tot împuþineazã, ca frunza, toamna, din copaci, iar tinerii îºi fac rostul lor departe de þarã, de unde nu vor mai veni vreodatã înpoi. ªi atunci despre ce vorbim, despre poeþi sau poezie, despre oameni luaþi de griji, sau despre altceva? Da. E vremea sã vorbim de toate, dar nu înainte de a cîntãri de zece ori ºi a tãia o singurã datã, ºi aºa, cine ºtie, poate va rãmîne ceva folositor ºi în urma noastrã, ca generaþie care vrem ce vrem dar nu ºtim ce vrem.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Amintiri despre Camil Petrescu

L

a începutul anului 1956 îl revãzusem în Bucureºti, cînd locuia într-un bloc de pe Strada Brezoianu, sau Cîmpineanu (nu-mi amintesc exact), aproape de vechiul Teatru Naþional, înainte de a se muta pe aleeaintrare care azi îi poartã numele ºi dã în Calea Dorobanþilor. S-a bucurat sincer, copilãreºte, cã revede un vechi ºi consecvent preþuitor al credinþelor lui literare, cãci nu-l mai întîlnisem de multã vreme.

Era cu figura puþin obositã, mai pierduse din vioiciunea temperamentalã cu care mã obiºnuise, numai ochii îi rãmãseserã vii ºi tot aºa de albaºtri, ascunzînd parcã o tainã biologicã ºi spiritualã care mã uimea.

Trãia ultima febrã de creaþie a volumului al III-lea din ,,Un om între oameni”, la care lucra stãpînit de o grabã lucidã, conºtientã, parcã prevestitoare de destine care-ºi aºteaptã încheierea. Avea în glas ºi în priviri o neliniºte persistentã: - Scadenþele nu mã iartã, dragul meu. Trebuie sã sfîrºesc ceea ce am început…

Ca o relaxare agreabilã, l-am invitat la o întîlnire cu cititorii lui din ,,orãºelul” petroliºtilor din Valea Caselor (Colonia Valea Mare), aºezat între ºuviþa argintie a pîrîului

Potop ºi dealurile împãdurite cu stejeriº ce duc spre Hulubeºti ºi Ludeºti. De aici îºi procurase Tudor Arghezi lemnãria pentru casa de la Mãrþiºor, locuri care - îmi mãrturisea în 1931 temutul pamfletar ºi suavul poet – i se pãruserã nespus de frumoase. Socoteam cã-i vor prilejui ºi lui Camil Petrescu o întîlnire calmã, de 2-3 zile, cu aerul curat, cu liniºtea ºi tihna stenicã a naturii, în mijlocul pãdurilor de stejar, prin care haiducise Radu lu' Anghel, din paginile propriului roman.

- Aº vrea, dragã, sã mai evadez niþel din sfera obligaþiilor intelectuale ºi profesionale prea intense, care mã þin în strînsoarea lor de fier. Aº respira în libertate, cîteva zile, aerul curat din mijlocul pãdurilor, aº mai uita un pic, poate, de oboseala creierului care nu mã slãbeºte, simt nevoia asta, dar nu ºtiu cum aº face… Uite, sînt robul propriei mele voinþe; trebuie sã termin volumul al III-lea din ,,Un om între oameni”, mai am ºi alte obligaþii care nu mã iartã. Sînt scadenþe care mã neliniºtesc, mã obsedeazã, dar mã ºi pasioneazã în acelaºi timp. Revino peste o lunã, ca sã mai stãm de vorbã, cã aº vrea sã viu neapãrat…

Pregãtisem ºi ,,lucrasem” atmosfera centrului muncitoresc petrolier unde, eu însumi bolnav, fãceam pe instructorul artistic la sindicatul Oficiului ,,Bunuri comune” din Colonia petrolierã Valea Mare, din fostul

Marga Barbu ºi Florin Piersic în filmul „Colierul de turcoaze“ (1986), în regia lui Gheorghe Vitanidis, dupã un scenariu de Eugen Barbu

MICROSIOANE Anchetã Pãdurarul a fost ucis de cîrciumar, golindu-i taºca de bani ºi aruncîndu-l într-o prãpastie. ªi n-a ºtiut nimeni de aceastã crimã, decît un cîine ºi preotul satului, la care cîrciumarul s-a dus sã se spovedeascã.

Dar nici cîinele, nici preotul, opriþi, fiecare, de legile lui, n-au putut vorbi.

Aglomeraþie N-a avut ce face: s-a aºezat, prin beznã, în spatele lui, chiar dacã era înalt ºi lat, dar tot nu s-a stãpînit sã nu-l înghionteascã: - ,,Dã-te, domnule, mai într-o parte”.

Iar celãlalt a mormãit: - ,,Dã-te dumneata, dacã nu poþi sã vezi filmul din cauza mea”. ªi cînd s-a aprins lumina, au vãzut cã în salã nu erau decît ei doi.

VASILE BÃRAN raion Gãeºti. Mai multe emisiuni la staþia de radioficare ºi recenzii la biblioteca clubului popularizau ultimul lui roman, pe care urma sã dea autografe. Prin luma aprilie sau mai 1956, l-am vizitat din nou în Bucureºti, ca sã mã întîmpine cu scuza sincer dezolatã: - Ce pot sã fac?! Trebuie sã plec la Viena. N-am încotro…

Asta mi-a spus. Mi se pare, chiar mi-a explicat cã se ducea pentru un consul medical, sau aºa ceva, din cauza vechii maladii care îl chinuia, surzenia progresivã, peste care venise surmenajul din care nu putea sã se smulgã, ca dintr-o ,,strînsoare de fier”.

Vãzîndu-mã contrariat ºi iremediabil trist – cãci, mãrturisesc, îl iubeam cum mã iubea, ºi aº fi dorit sincer sã-i prilejuiesc cîteva zile de liniºtitã evadare fizicã ºi intelectualã, printre pãdurile mele de stejari ºi printre petroliºtii prietenoºi din Valea Caselor – s-a precipitat în felul lui, aºa de cunoscut mie, sã mã consoleze: - Nu face nimic, dragul meu. Lãsãm totul pentru anul viitor. În mai 1957, voi veni neapãrat, la scadenþã…

Era convins de asta, cãci el era învãþat sã se þinã totdeauna de cuvînt.

La 14 mai 1957, însã, Camil Petrescu murea în Bucureºti, lîngã bãieþii lui, spre imensa ºi iremediabila consternare a prietenului care aºtepta zadarnic printre stejarii dealurilor o scadenþã rãmasã de-acum, pentru totdeauna, imposibilã… Cãci, din pãcate, ceasul neobosit al inimii nu aºteaptã niciodatã scadenþele.

MIHAIL ILOVICI

Pag. a 5-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Titu Maiorescu – un mare gînditor al timpului sãu „Au prezentul nu ni-i mare?”, se întreba poetul Mihai Eminescu în urmã cu 125 de ani (,,Scrisoarea III”, 1881), cãtînd cu nostalgie cãtre prãfuitele cronici ºi cãtre glorioasele figuri de cãrturari care lãsat-au urmaºilor semn de trecere. Dezgustat de politicianismul timpului sãu, poetul trecea cu vederea faptul cã momentul izvodirii sale în istoria neamului a coincis în mod fericit cu apariþia unei personalitãþi providenþiale: Titu Maiorescu. Iatã cã în istoria acestui popor care se vaitã de nefericitul destin hãrãzit de zei, a existat acest om cu o structurã lãuntricã anume construitã pentru a contribui la edificarea imperativelor timpului sãu.

Momentul 1848 realizase primele mari reforme sociale, aducînd ºi unirea Moldovei cu Muntenia (1859). Zãgazurile s-au ridicat, ºi o nouã etapã a inundat timpul istoric. Se cerea imperios o mînã forte care sã dirijeze despãrþirea apelor care, în stare de liniºte, sã înceapã a se limpezi. ªi aceastã mînã s-a dovedit a fi personalitatea lui Titu Maiorescu, mai ales, pe tãrîmul culturii. Fãrã el, peisajul cultural românesc s-ar fi dezvoltat haotic, lipsit de arhitectura proiectatã ºi susþinutã în toate direcþiile de cãtre Titu Maiorescu. A fost Marele Arhitect al timpului sãu.

Faptul cã nu ºi-a cheltuit timpul pentru a se dedica cu trup ºi suflet construcþiei unui sistem filozofic, aºa cum s-ar fi cuvenit, sau cã n-a fost preocupat de scrierea unei opere literare, a devenit un cîºtig pentru cultura românã, pe care a ordonat-o conform rigorii nemþeºti caracteristice personalitãþii sale ºi, în final, i-a dat o înfãþiºare demnã sã stea alãturi de suratele ei europene.

Pentru literatura românã n-a fost o pierdere, deoarece stilul sãu n-avea nimic impresionant încît sã aibã impact imediat asupra cititorului. Un stil riguros, sobru, precum al înaintaºilor sãi greci ºi latini, care n-ar fi putut atrage decît cititorul iniþiat. În conferinþa sa „Despre natura Omului de Litere”, filozoful J.G. Fichte avanseazã ideea cã toate lucrurile pe care le vedem sînt doar un veºmînt, noi înºine ºi toþi cei din jurul nostru sîntem un fel de veºmînt, o aparenþã senzitivã. Sub toate aceste aparenþe se ascunde, ca esenþã a lor, „Ideea divinã a lumii”. Aceasta este realitatea care se aflã la baza oricãrei aparenþe. Omul de Litere a fost trimis pentru a discerne – pentru sine ºi pentru ceilalþi – ºi a ne înfãþiºa Ideea divinã. În fiecare generaþie nouã, ea se manifestã într-un limbaj nou, iar el, Omul de Litere, se aflã acolo s-o facã cunoscutã. În adevãratul Om de Litere se aflã ceva sfînt, chiar dacã lumea nu recunoaºte în el Lumina, stîlpul de foc care-i cãlãuzeºte pe ceilalþi prin pustietãþile timpului. Un astfel de far cãlãuzitor a fost Titu Maiorescu – omul cel mai instruit al timpului sãu, cu o inteligenþã impecabilã ºi sigurã, aplecatã cãtre silogisticã, bine structuratã. Aptitudinile cu care natura l-a înzestrat au fost dublate de instituþiile ºcolare prin care a umblat, de la Theresianum pînã la cele trei Universitãþi din Viena, Berlin ºi Paris, cu un doctorat la Giessen în 26 iunie 1859. N-a fost un savant precum Iorga ºi Haºdeu, însã cultura lui era mult mai completã ºi mai bine organizatã. În afarã de asta, avea veritabile aptitudini de lider, fiind un om pragmatic, cu simþul imediatului, al concretului. Poate de aceea a stat ºi atîþia ani în fruntea Junimii. În concluzie, Titu Maiorescu a fost un clasic în accepþiunea greco-latinã a cuvîntului, care a avut drept unic scop modelarea peisajului cultural românesc.

Abia întors de la studii, în 1861, cînd nu avea decît 21 de ani, se alãturã marilor învãþaþi ai neamului care începuserã sã se ocupe de limbã, inducîndu-i ordinea logosului ºi aceea a bunului-simþ. O altã direcþie în care a avut un cuvînt greu de spus a fost în critica literarã. În orice culturã, prezenþa actului critic este imperios necesarã tocmai pentru a sta la baza evoluþiei sale atît pentru selectarea valorilor, cît ºi pentru orientarea ºi formarea gustului publicului cititor. Aflatã la începuturi, literatura românã avea nevoie de o direcþie, ºi critica normativã era imperios necesarã. A treia direcþie în care influenþa lui Maiorescu a fost covîrºitoare trebuie consideratã cea a vieþii sociale, în mare parte tot un aspect al culturii, în care a dus o campanie tenace împotriva formelor fãrã fond.

Urmaº al marilor învãþaþi ardeleni care au avut ca unic þel înãlþarea naþiunii române prin culturã, atîta vreme cît nu exista posibilitatea emancipãrii prin legi, Titu Maiorescu a fost un mare patriot. Orice întreprindere a sa era raportatã la interesele superioare ale naþiunii. Adoptînd modelul pedagogiei negative în înþelesul pe care i l-a acordat Jean Jacques Rousseau („a

educa e a nu educa”), el a lãsat sã se dezvolte cultura românã, ridicîndu-i din cale mistica patriotardã amplificatã dupã paºoptiºti. A crezut fãrã nici un fel de reticenþã în forþa creatoare a poporului român, aºa cum un bun agricultor crede în plantaþia sa, cu condiþia s-o cureþe de buruieni. Aºa cum planta avea nevoie de apã, soare ºi hranã, tot aºa ºi cultura românã avea nevoie de modele culturale înalte. Marea sa artã pedagogicã constã în transformarea pedagogiei negative într-o pedagogie pozitivã, prin introducerea principiului „artã pentru artã”.

Prin acest concept, promova arta purã, cultul pentru adevãr în artã, cãci o naþiune care nu respectã ºi nu creeazã artã adevãratã, o naþiune care nu are cultul adevãrului este condamnatã la degradare. Maiorescu era un fin cunoscãtor al psihologiei poporului român ºi a ºtiut în adîncul conºtiinþei sale cã, fãrã impunerea exigenþelor artei adevãrate ºi fãrã respectul pentru adevãr, nu poate pune în prim plan demnitatea creatorului. Sã se þinã cont cã era un început de drum, ºi auspiciile sub care era pus acest început vor deveni covîrºitoare în timp.

El a avut geniul începutului ºi de aceea, cu toate cã a avut tentaþii ca orice mare om de culturã, ºi le-a reprimat tocmai pentru a pune o temelie solidã culturii române. Astfel a gãsit el de cuviinþã sã-ºi cheltuiascã energia în a pune la punct scrierea ºi în a compune o gramaticã, nu în a scrie tomuri de filozofie. Asta nu înseamnã cã Titu Maiorescu n-a fost ºi un veritabil filozof de atitudine. ªi cele mai ilustre exemple de spirite cu atitudine filozoficã au fost Socrate ºi Pascal. Nici ei nu au fost creatori de sisteme, însã, în centrul filozofiei lor au pus natura umanã ca mijloc de cunoaºtere a realitãþii, ºi gîndirea lor a influenþat pentru totdeauna mersul filozofiei, în modul cel mai pozitiv. Ca ºi antecesorul sãu Socrate, Maiorescu avea toate calitãþile gînditorului de atitudine filozoficã – idei în toate domeniile realului, cu legãturã logicã ºi armonioasã între ele ºi puternicã aplecare cãtre punerea lor în practicã.

Avînd o atitudine filozoficã, Titu Maiorescu a fost ºi un critic original, fiind singurul critic filozof. Criticele sale n-au fost limitate doar la un scop literar, avînd un fundament ideatic european. Modelul de critic promovat de Maiorescu este cel al unui filozof cu gustul frumosului ºi cu conºtiinþa activã, rãspunzãtor de modul în care se dezvoltã artele literare în patria sa. Personalitatea lui Titu Maiorescu a fost una contradictorie – un om care a cãutat sã se modeleze ºi a fost acuzat de narcisism, în acelaºi timp renunþînd la sine pentru a se dizolva în destinul naþiei sale. Ion Petrovici, strãlucitul sãu discipol, afirma despre opera maestrului sãu cã „este mai subteranã, mai invizibilã, e revãrsatã pretutindeni, circulã în vinele organismului întregii culturi româneºti”.

Deasupra uºii de la intrarea în biroul sãu, întemeietorul Junimii a pus sã fie gravate cuvintele cronicarului: ,,Biruit-au gîndul”. Într-adevãr, gîndul sãu modelator, puternic, uneori limitat dar întotdeauna arhitectonic a biruit în pofida piedicilor puse de alþii ºi chiar a propriilor limite „mergînd pînã la o notã de tragic discret disimulat, pentru a putea modela pe alþii”. Îi îndemn pe cei tineri sã caute modele printre cei care au pus cîte o piatrã la temelia culturii naþionale ºi sã nu se lase uºor manipulaþi de avortonii culturii române, ce n-au învãþat decît exerciþiul aruncãrii cu piatra.

MARIA SAVA

Brâncuºi ºi cîinii sãi, Polar ºi puiul

RESTITUIRI

Fãrã titlu ªi dacã ºampania nopþii Mã va face sã cred cã toate statuile din grãdina Borghese Vor fugi peste acoperiºurile incendiate, Papi, Împãraþi, atleþi ºi concubine regale Conduse de Paoline, acea fragedã invenþie a materiei, Curva de rang înviatã de marmurã sub palmieri…

Dar, în noaptea asta, nu prizonierã, Ci Eliberare a Timpului plin de strigãte ªi de idei, cînd Roma geme în piatrã Împotriva ruinei, Vechi înfrîngeri ºi plînsete ale artei Din care inimi încã mai cad din trupuri trufaºe, În aceastã nebunã noapte, cînd oraºul Nu-i decît un supus regret La porþile amintirii…

Eu parcã nu mai sînt…

Avril Ros de nevroze Alerg prin oraº…

Avril cu nervi!

Umblã nebunul ªi salutã fetele: ,,Omagiile mele”.

Ele, lunare, Lasã harfe blonde În vãzduhul pur.

Pe un aeroport londonez Au fost furate briliante.

S-au mai ciocnit pe undeva trenuri,

Un uragan vine din Bangladesh.

Lovituri de stat, Morþi ºi rãniþi pe ºosele, O bãtrînã vorbeºte singurã ªi strînge la piept o pîine.

Ambuscadã la stop, Elevele, rãu ªi-au mai scurtat fustele. Într-un demodat Rolls Trece ambasadorul englez…

EUGEN BARBU Roma, aprilie '72

,,Hanul Ancuþei“ – Societate bahico-literarã În 1935, într-o odãiþã de la numãrul 112 al Strãzii Izvor, în apropierea fabricilor de bere Bragadiru, se punea piatra de temelie a ,,Hanului Ancuþei”, societate academicã – în felul ei – dar nu academie, avînd menirea sã contribuie la ridicarea prestigiului oamenilor de litere ºi al artiºtilor, ,,aflat sub nivelul mãrii”.

Nãscutã la o agapã colegialã, dintr-o glumã, aºa cum Al.O. Teodoreanu, iniþiatorul ei, mãrturisea într-un interviu pe acest subiect ziarului ieºean ,,Lumea” ºi, mai tîrziu, generalului N.N. Condiescu într-o scrisoare, asociaþia, ,,un Cartier General al sensibilitãþii româneºti”, animat de ,,iubirea de þarã, de limbã ºi de tradiþiile neamului”, era alcãtuitã din ,,Divanul meºterilor ºi cãrturarilor” ºi din ,,Soborul jupîniþelor – secþie femininã, compusã exclusiv din intelectuale fãrã feminism ºi eufemism” – ºi distribuia, de douã ori pe an, mai tinerilor confraþi, premii stimulative. Societarii –

M. Sadoveanu (preºedinte), George Enescu (vicepreºedinte), T. Arghezi, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, I. Pillat, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Cella Delavrancea, Miliþa Petraºcu, O. Han, N. Tonitza -, ca ºi invitaþii lor, Gala Galaction, Teodoreanu (tatãl Teodorenilor, magistrat), Radu Cioculescu, Al. Rosetti ºi alþii, constituiþi în conclav dupã statute anume alcãtuite tot de Pãstorel, ,,secretar perpetuu”, se supuneau ,,pruncii marelui vornic”, oficiau dupã cum glãsuia ,,hrisovul vel-logofãtului”, se mustrau ,,dupã pravilã” ºi respectau nesmintit orînduiala înscrisã în ,,Izvodul de mîncãri ºi beuturi, dupã dreaptã vorba paharnicului”.

Premiaþii s-au dovedit ºi ei meritorii, pe mãsura originalului lor botez artistic, toþi, fãrã excepþie, devenind apoi nume de prestigiu: Lucia Demetrius, Emil Botta, I. Murnu, Ion Irimescu, Cicerone Theodorescu, C. Silvestri.

RODICA ABRUDAN-PANDELE

Pag. a 6-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

P o l e m i c i Ecoul fugise

Soþul meu a fost sãnãtos toatã viaþa, nu l-am vãzut bolnav niciodatã. Moartea lui a venit „ca un trãznet din neant“. Un suspin ºi, într-o secundã, am rãmas singurã. Nu bãnuiam cã Eternitatea este atît de aproape, dupã 35 de ani de cãsnicie de excepþie. Pierdusem, iremediabil, TOTUL. Devenisem ca o plantã dintr-o serã care fusese scoasã pe cîmp în bãtaia vîntului, în arºiþã, în ploaie, ºi în cumplita ninsoare. Viaþa celorlalþi mergea înainte, „pictatã“, parcã, într-un tablou din care eu eram exclusã.

Mã simþeam ca într-o noapte de insomnie, cum erau, de fapt, toate nopþile mele - de doi ani, nu mai „trãiam“... În sfîrºit, am deschis aparatul de radio. Era miezul nopþii ºi am auzit o voce fermecãtoare: „Cînd Luna sunã din cornul de aur miezul nopþii, cînd tãcerea se aºeazã peste oameni ºi lucruri, «Du-mã cu tine, la capãtul lumii...»“. Muzicalã ºi mai ales sentimentalã, cãlãtoria începea. „Ne însoþiþi?“. Era Ana Maria Zaharescu, de la Radio România Actualitaþi, care a fost o STEA pe Pãmînt, iar astãzi este o STEA în CER. Pentru inimile ascultãtorilor, ea va fi nemuritoare.

Sã-l amintesc ºi pe Mihai Cosmin Popescu, care a prezentat tema acelei emisiuni: „Ce se ascunde în Ochiul Mãrii?“, ºi a anunþat numãrul de telefon la care se pot transmite rãspunsurile. Aveam un pix ºi o foaie de hîrtie. Nu ºtiu de ce le þineam în mînã ºi nu ºtiu nici de ce am notat telefonul ºi tema emisiunii. Repetam, ca un laitmotiv, aceleaºi cuvinte „Ce se ascunde în Ochiul Mãrii“. Nu-mi puteam imagina nimic, dar ºtiam cã trebuie sã fie ceva din afara Mãrii, dar ce? ªi am început sã scriu: „În Ochiul Mãrii se ascunde, printre unde, albastrul Cerului senin. Albastrul se scufundã-n Mare, apoi, pe un val, cãlãtoreºte pînã la mal.

Valul sãrutã malul ºi se întoarce, fericit, de unde a venit“.

Erau primele „versuri“ scrise în viaþa mea. ªi în fiinþa mea (ca în Ochiul Mãrii) se ascundea un „har“, de care n-aveam habar. Mi-am fãcut curaj, am sunat la numãrul respectiv ºi... am dat rãspunsul. Tremuram de emoþie, de jenã, ca un copil prins în miezul nopþii la borcanul cu dulceaþã din cãmarã. Mã simþeam ridicolã din cauza rãspunsului dat ºi îmi „ardeau“ urechile. Mã consolam cã sînt anonimã. Dupã un sfert de orã, l-am auzit pe Mihai Cosmin: „iatã ºi rãspunsul doamnei Liliana din Bucureºti“. ªi a citit rãspunsul meu. Mare mi-a fost surpriza ºi inima mea a început sã batã cu putere. REVENEAM la viaþã ºi, dupã doi ani de „absenþã“, am fost fericitã cã sînt luatã în seamã. La uºa

mea rar mai bãtea cineva, telefonul nu prea mai suna, lumea pãrea cã nu mã cunoaºte. Sînt recunoscãtoare lui Mihai Cosmin Popescu cã, prin transmiterea acelui rãspuns, gîndurile mele au devenit un CER de stele pe care pot sã le ating cînd încep sã scriu.

Am participat la fiecare emisiune care se transmitea din douã în douã sãptãmîni, toate rãspunsurile mele fiind prezentate pe post. Mi-am adus o modestã contribuþie la cartea „Du-mã cu tine, la capãtul lumii...“, scrisã de Ana Maria Zaharescu ºi Mihai Cosmin Popescu. Încurajatã de cei doi, am început sã scriu versuri ºi ele au devenit „modul meu de viaþã“. Prima carte de poezii publicatã, „AUR, SMIRNÃ ªI TÃMÎIE“, este o fereastrã deschisã în sufletul meu prin care se vãd imagini ºi clipe trãite. M-au inspirat, în special, poemele lui Lucian Blaga, Nichita Stãnescu, Ion Bujor Pãdureanu ºi predicile de la Sfintele Liturghii, pe care le-am reprodus în versuri. O parte au fost publicate în Revista Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“. Mulþumesc lui Dumnezeu pentru imensul SÃU tablou - UNIVERSUL - în care m-a încadrat ºi mi-a dat, în dar, numele LUI, fie binecuvîntat.

La lansarea cãrþii Du-mã cu tine, la capãtul lumii, la Sala Radio, i-am cunoscut pe toþi participanþii la emisiune ºi s-au legat unele prietenii. Din pãcate, drumul Anei Maria a trecut nu printr-o pãdure cu copaci verzi, ci de stele, iar ea s-a contopit cu ele. Pare hilar sã ajungi pe întuneric LA CAPÃTUL LUMII. La sicriul ei, am citit un Omagiu pe care, pentru tot aurul din lume, nu aº fi dorit sã-l scriu. Cerul pãrea îndoliat, dar dintr-un nor a apãrut soarele - zîmbetul Anei Maria - au fost de pãrere unii dintre cei care se aflau la cãpãtîiul ei. ªi, în dangãtul clopotului sfînt, „Clopoþelul de argint“ (cum i se spunea Anei Maria) suna spre Infinit. Pe culoare de stele, poezia, ce fusese cîndva Ana Maria, o însoþea cu ochii închiºi, pentru a nu-ºi aminti pe unde trecea acel drum ºi unde-i era capãtul, ºi poate pentru a nu pleca de pe Pãmînt ca sã urce, zi de zi, o nouã treaptã spre Luminã.

A fascina a fost verbul acelei emisiuni în „jocul“ de-a cãlãtori spre „capãt de lume...“ . Mihai Cosmin ºi Ana Maria au reuºit sã creeze o comunitate de valori, prin ei, simþindu-mã mai bogatã cu o metaforã.

Pãstrez cu sfinþenie o carte de poezii pe care mi-a dãruit-o Ana Maria ºi inegalabila sa VOCE imprimatã pe o casetã cu mai multe poezii.

Recunoºtinþã Societãþii Române de Radiodifuziune pentru emisiunea „Du-mã cu tine, la capãtul lumii...“, fãrã de care nu aº fi reuºit SÃ MÃ CUNOSC. (va urma) LILIANA TETELEA

Amintiri din temniþele bolºevice (8)

noroc cu un ºef de garã originar din Slatina. M-a ocrotit tot drumul, care a durat 3 zile ºi 3 nopþi.

PÃLÃRII CU PENE DE COCOª (33) „DU-MÃ CU TINE, LA CAPÃTUL LUMII“

*** În zilele urmãtoare se zvoni cã urma sã ne ducã la Canal, cu un stagiu la Aiud. Ne bucuram cã scãpãm de Cluj, cãci trecuse un an de cînd dormeam pe jos, pe podeaua goalã, neacoperitã cu nimic. Eu am avut noroc cã Viruca mi-a adus un þol vechi de lînã, de care nu m-am despãrþit tot timpul cît am fost dupã gratii. Într-o dimineaþã, ne-am pomenit cu ordin cã plecãm la garã pe jos. Ne-am luat tot bagajul ºi, dupã ce am fost verificaþi din nou ºi înconjuraþi de toþi caraliii închisorii, am plecat spre garã. Nu cunoºteam traseul, dar cînd am intrat pe Strada Cuza Vodã am avut o mare bucurie, cãci ºtiam cã voi vedea casa mea, unde stau scumpii mei copii ºi scumpa mea soþie. Nu ºtiu cum au aflat dragii de ei, dar cînd m-am apropiat de casã am vãzut cã la toate ferestrele era plin de lume. Fiind întuneric, nu puteam distinge figurile, dar am strigat tare: „Dumnezeu sã vã ocroteascã ºi sã vã aibã în sfînta Lui pazã!”. Nu ºtiu ce mi s-a rãspuns ºi de cãtre cine, cã m-am ºi pomenit peste podeþul dinspre Piaþa Mihai Viteazul, plîngînd, ºi Criºan Vasile, hohotind ºi el, mîngîindu-mã pe mine. La garã ne aºtepta duba, în care am fost înghesuiþi ca niºte animale. În Aiud am avut condiþii mai bune, dar tot fãrã paturi, pe podeaua goalã, am dormit. Mîncarea a fost ºi ea mai bunã, iar la plimbare eram duºi mai mulþi în acelaºi timp.

Aici, într-una din zile, s-au deschis toate celulele, cu indicaþia sã coborîm toþi în T-ul închisorii. Ne-am vãzut: mii de oameni necunoscuþi. L-am vãzut pe poetul Radu Gyr conversînd cu Petraºcu, tatãl lui Mihai, ºi pe Chioreanu, cu care, necunoscîndu-i, nu am intrat în vorbã. Peste tot, oamenii îºi povesteau necazurile ºi ºtiau cã unii pleacã la Canal, iar cei cu pedepse mari regretau cã vor fi duºi din nou la „zarcã”, unde condiþiile erau mult mai grele ca în T. Dupã vreo 3 sãptãmîni am fost duºi la garã ºi urcaþi în dube. Am primit mîncare rece pentru 3 zile: slãninã ºi pîine. Aproape toþi ne-am îmbolnãvit, iar WC-ul, fiind în mijlocul dubei, era ocupat tot timpul ºi era o putoare în vagon de nu ºtiu cum o suportam. Aveam locuri de ºezut doar jumãtate din noi, ceilalþi fiind nevoiþi sã stea în picioare. Pe parcurs mai schimbam locurile. Eu am avut

*** Am sosit la Poarta Albã seara ºi imediat ne-au condus la baraca 10. Aici erau priciuri cu saltele umplute cu paie.

Baraca era complet ocupatã ºi numai la etaj te puteai instala. Am stat în loc ºi m-am uitat în toate pãrþile. Vãzînd un bãtrîn care se uita la mine, m-am dus spre el ºi l-am salutat, iar el mã pofti sã-mi fac culcuº deasupra lui. Am primit cu drag oferta. Mi-am pus bagajul în patul meu ºi m-am aºezat lîngã el, pe priciul lui, povestind multã vreme, cãci în seara aceea n-am primit mîncare. Noul meu coleg de suferinþã era generalul Caramitru.

Am dormit bine, iar dimineaþa, dupã dejun, am fost duºi la infirmerie, spre a fi verificaþi dacã sîntem buni de muncã, pentru a fi, sau nu reþinuþi la Canal. Medicul examinator era Iánossi, de la Carei. La început n-a observat cã sînt eu ºi m-a ciocãnit îndelung, vãzînd cã am numai 42 de kg. La un moment dat, cînd caraliul nu era atent, zice: „Igazán, te vagy?”. M-a mai învîrtit puþin, apoi mi-a spus sã-l caut mai tîrziu la infirmerie. Mai spre searã mi-a adus prãjituri ºi un ou roºu, cãci fusese soþia lui la el. Dupã aceea l-am vizitat de multe ori, ºi totdeauna era înþelegãtor cu mine. Înjura grãnicerii care-l prinseserã ºi-i confiscaserã zece mii de dolari, pe care-i primise pentru un petec de moºie de la Carei. Îl trimiseserã aici, în iad, în loc sã fie mulþumiþi cu banii confiscaþi, blestema el. Dupã 3 zile, nemaiavînd febrã, am fost scos la descãrcat vagoane de pãmînt. Fiind aºa de slab, m-au repartizat sã lucrez în cinci, în loc de patru, la vagon. Dupã un timp, datoritã nepotului lui Barbu, Mircea ªtefãnescu ma transferat de la descãrcat pãmîntul ºi m-a dat la o unitate care lucra la grãdinã. Acolo el avea un brigadier care îi era prieten. Pentru mine, a fost mai uºor, cãci recoltam roºii ºi struguri. Dupã ce a dat frigul, s-a desfiinþat brigada ºi, fiind consideraþi refãcuþi, am fost repartizaþi la echipe care lucrau noaptea. Nu mã supãra lucrul ãsta, cãci ne-am adunat mai mulþi prieteni. ªi apoi, fenomenele cereºti - ivirea Lunii, seara, ºi rãsãritul soarelui, dimineaþa - erau plãcut de urmãrit. (va urma) ION ªTIRBU

Am sãrit de la fereastra inimii în gol La început mi-a fost fricã mi se pãrea prea aproape pãmîntul dar am avut sentimentul cã zbor ºi cã pietrele sînt fluturi prin care se strecoarã vîntul Nu mai aveam mîini, aveam aripi ce-mi creºteau nesfîrºite din suflet Mîngîiam aerul ce luase conturul unei fiinþe nemaivãzute care-mi curgea prin amintirile viitoare din vieþile trecute Ne-am ciocnit ºi a scãpãrat soarele se-ntindeau lascive-ntre noi curcubeie eu eram la un capãt, zbor nesfîrºit tu, la celãlalt mirare, iluzie, minunatã femeie Aºa o fi fericirea? m-am întrebat speriat surprinzîndu-mi uimirea Mi-a rãspuns dinspre tine ecoul strecurîndu-se printre vise de piatrã ...aºa e iubirea M-am urcat din nou pe pervazul inimii de pe atoll ºi mi-am aruncat sufletul înspre tine în gol Nu-mi mai era fricã Strecurîndu-mã ca o luminã prin vînt ºtiam cã o sã mã prefaci în pãmînt ºi-ai sã-þi înfigi rãdãcinile suspendate în trupul meu agãþat între viaþã ºi moarte

Ãsta-i sfîrºitul? m-am întrebat ca Ulise Dar ecoul fugise...

ADI SFINTEª, 8 iulie 2016

CIOBURI DE GÎNDURI

Te salut, generaþie de aur! „Mult se leagãnã cel vînt Cînd ostaºii cîntã, ªi cînd pãru-þi fluturînd Îl revãd în gînd.

Refren: Hei, draga mea, Frumoasã ca-ntr-un vis, Asearã iar þi-am scris, Hei, draga mea, De tine-mi este dor La tine-aº vrea sã zbor“.

Da, cît de mult aº vrea sã zbor cãtre acea generaþie de militari t.r., care s-a calificat în finala pe þarã la Cîntarea României, interpretînd, pe patru voci, cîntece ostãºeºti, dar ºi din repertoriul exigent al marilor coruri de la noi din þarã. Era generaþia lui Mihui, Ardelean, Bocoº, Almãºan ºi Josan. Erau voci de excepþie ºi caractere de excepþie, aºa cum de excepþie era ºi vocea tenorului nostru Pohodnicaru Cornel. Ce repede trec anii! Deºi mai ºtiu încã o mare parte din „Luceafãrul“, am uitat cîntecul de mai sus. Era unul din cîntecele pentru care eram oprit pe stradã ºi felicitat pentru modul în care cîntau ostaºii din unitatea în care lucram. Am uitat ºi multe din numele celor care compuneau corul.

Uneori, îmi mai aduc aminte cîte un nume ºi mã bucur sincer de lumina pe care mi-o aduce. Au fost ani frumoºi de mare ºi profundã ardere de sine pentru mai bine ºi mai frumos. Au fost ani în care mi-am dãruit total cea mai frumoasã luminã din viaþa mea. Acum, privind cu nostalgie în urmã, pentru cã nu mi-am mai întîlnit niciodatã prietenii care au fãcut posibilã acea performanþã, îi salut de departe ºi de peste timp, mulþumind Domnului cã, cel puþin pentru cîteva luni, am reuºit sã zburãm împreunã atît de frumos. Aºadar, te salut, generaþie de aur! Încã mai aud în mintea mea cele 80 de voci care se despãrþeau atît de minunat, în interpretare, dupã cum era necesar, pentru a face diferenþa dintre un cîntec obiºnuit ºi artã. Mult se leagãnã cel vînt/ Cînd ostaºii cîntã.../ Hei, draga mea,/ Frumoasã ca-ntr-un vis/ Asearã iar þi-am scris... ªi þi-am scris cu lacrima luminii în care ni s-au întîmplat atîtea minuni... Hei, draga mea,/ De tine-mi este dor/ La tine-aº vrea sã zbor. A fost odatã, ca niciodatã...

ILARION BOCA

Pag. a 7-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ori, nu au altã ºansã la viaþã decît sã sãvîrºeascã o ilegalitate.

Parantezã - de fapt, ce sã mai vorbim de ei, dacã un om de afaceri corect nu poate avea azi profit decît dacã face o „combinaþie“ financiarã! Ei bine, cei din penitenciar nu sînt decît exponenþi ai sãrãcimii capitalismului, iar orice revoltã a lor este simþitã ca un imbold de cei din „favelas“ autohtone.

Curajul lumii infracþionale s-ar putea manifesta în stradã, cu ocazia unor violenþe, iar abulicii care ascultã Mozart ºi strigã tembelisme gen „puie monta“, nu vor fi decît paravanul dupã care un segment mult mai decis poate opera cu maximã violenþã ºi eficienþã. Aºa cum se obiºnuieºte la scarã largã în NATO. Faceþi o legãturã cu articolul meu de sãptãmîna trecutã ºi veþi înþelege. Acum, cred cã ar trebui sã ne aplecãm asupra evenimentelor extreme din Turcia, fiindcã existã cîteva elemente de mare coincidenþã. Precizez cã analiza de mai jos a fost preluatã, în mare pare, de agenþia rusã „Sputnik“ – filiala din Moldova.

Reuºita loviturilor de stat militare a marcat istoria contemporanã a Turciei; se pune deci întrebarea dacã puciul din zilele trecute a avut ceva în comun cu cele anterioare.

Rãspunsul include mai mult diferenþe. Prima, ºi cea mai importantã, este aceea cã preºedintele Erdogan a adus Turciei prosperitate economicã, un loc important pe plan internaþional ºi o poziþie dominantã de netãgãduit în ierarhia puterilor militare musulmane. Din aceasta rezultã a doua diferenþã – Erdogan beneficiazã de susþinerea popularã. În al treilea rînd, Turcia lui Erdogan este cea mai importantã þarã în încercarea internaþionalã de a controla valurile de migraþie, precum ºi penetrarea Europei ºi Africii de Nord de cãtre elemente teroriste, fie de sorginte fundamentalistã, fie dintre cei angrenaþi în jocurile Serviciilor Secrete americane – sau create ºi scãpate de sub control de acestea; într-un cuvînt, Turcia lui Erdogan se aflã nu doar în rãzboi, dar este chiar componenta principalã a strategiei de apãrare – fapt care deosebeºte fundamental acest puci de celelalte – ºi, deci, se poate spune cã aceastã tentativã, spre deosebire de cele anterioare, este mai mult decît o dezertare, este o trãdare incalificabilã. În acest context, apare afirmaþia preºedintelui Erdogan cã SUA, adicã „NATO-fãrãglumã“, aºa cum am supranumit componenta dominantã a blocului politic-militar, îl gãzduiesc pe instigatorul puciului (cel puþin moral) ºi îi permit o vastã activitate de tip islamist (fundamentalist). Acuzaþia lui Erdogan pare veridicã ºi prin faptul cã SUA susþin armat ºi antreneazã oficial aºa-zise grupãri „islamiste moderate“ din Levant, la care se adaugã episoadele legate de înfiinþarea Al Qaida sau a statului musulman bosniac ºi a enclavei kosovare.

Revin, însã, la aspectele militare, citîndu-l pe cunoscutul realizator Tv Mircea Badea: „Asistãm la o loviturã de stat datã de o armatã NATO“ - ºi principala întrebare logicã este – au procedat acei militari la tentativa de puci cu acordul unor structuri de putere din NATO sau SUA? Primo – lovi-

tura de stat nu e niciodatã opera unor soldaþi neinstruiþi, ci a unor ofiþeri cu cunoºtinþe importante de strategie; secundo – pe teritoriul Turciei se aflã importanta bazã de la Incirlik, folositã în egalã mãsurã de turci ºi de SUA, iar mai nou ºi de saudiþi ºi britanici; terzo – o asemenea operaþiune nu se poate conspira decît sub acoperirea unui sistem informativ. Sã mai adaug ºi cã, în mare mãsurã, ofiþerii noii armate turce au pregãtire americanã. În consecinþã, este exclusã varianta ca niºte militari sã gîndeascã o strategie a acaparãrii puterii în Turcia fãrã a se asigura de acordul sau susþinerea structurilor de putere din SUA. Cel mai probabil este cã, în momentul declanºãrii operaþiunilor, puciºtii au avut un acord, dar care a fost fie anulat de o supralicitare din partea lui Erdogan, fie acordul era doar o strategie pentru alte interese ale acelor structuri de putere – iar militarii rebeli au fost victime ºi massã de manevrã.

Interesante sînt ºi douã coincidenþe – la scurt timp dupã extinderea discuþiilor ruso-turce privind marea investiþie Turkish Stream, militarii turci (aviatorii) doboarã un avion rusesc, iar discuþiile sînt suspendate ºi Rusia trece la represalii împotriva Turciei; sãptãmîna trecutã, în urma scuzelor prezentate de ºeful statului turc, preºedinþii Erdogan ºi Putin au reluat discuþiile, inclusiv despre marea conductã de gaz, turiºtii ruºi au revenit în Turcia; poziþia Turciei faþã de Assad s-a nuanþat, în contextul unei poziþii dure a lui Erdogan în negocierea cu UE a crizei imigranþilor, ºi cu SUA, în problema kurdã, cînd… militarii turci, conduºi tot de un aviator, declanºeazã operaþiunea în discuþie, avînd toate datele unui act de întoarcere a armelor împotriva propriului conducãtor pe timp de rãzboi – deci, trãdare naþionalã. De menþionat cã toþi aviatorii turci au pregãtire NATO – SUA. Specialistul militar al „Vocii Rusiei“ România, Valentin Vasilescu, îmi expunea alte cîteva aspecte nefireºti pentru o loviturã de stat – neimplicarea trupelor speciale de intervenþie turce, „Beretele maro“, ca ºi a puternicei Armate I, cea care apãrã strîmtorile, ocuparea teatralã a televiziunii fãrã, însã, a lansa un mesaj clar, survolarea, fãrã sens, a marilor oraºe, lovituri aeriene fãrã logicã, lãsarea liberã a cîtorva sute de puncte strategice, obligatorii pentru controlul statului, neglijarea mobilizãrii civile prin partidul lui Erdogan, declararea legii marþiale, fãrã o structurã de putere definitã etc. Toate acestea îl conduc pe analistul militar la imaginea unui diletantism exagerat, iar pentru mine sînt argumente în favoarea unei strategii ascunse.

A fost, oare, vorba de un avertisment pentru preºedintele Erdogan? S-au desfãºurat la adãpostul puciului operaþiuni (misiuni) speciale? Cert este cã puternicul preºedinte se aflã într-o situaþie dificilã, Turcia aºteaptã mãsuri dure, dar, totodatã, liniºtitoare, ceea ce face, prin comparaþie, ca împãcarea caprei cu varza sã parã o sarcinã uºoarã. Tot preºedintele turc trebuie sã fi remarcat întîrzierea cu care capitalele euroatlantice au condamnat puciul, asta în timp ce canalele principale de ºtiri din aceeaºi zonã „partenerã“ îºi începeau comentariile cu expunerea profilului sãu „islamist“ ºi „antidemocratic“ O teoretizare a loviturii de stat din Turcia, dar ºi a situaþiei spaþiului „nord-atlantic“ ar putea fi aceea cã ecuaþia NATO include constanta „instabilitate“, în timp ce necunoscutele rãmîn aceleaºi – pe cine, ce, unde ºi cînd apãrã NATO – la care se adaugã doar noi ºi noi victime ºi distrugeri…

DRAGOª DUMITRIU

început sã curgã în sens invers, iar ceea ce vedem este o copie rusticã, neaºteptat de reuºitã, a unei capodopere urbane, citadine, profesioniste... Aºa cum azi întîlnim la tot pasul, în satele româneºti, pe la mînãstiri mai noi, moteluri etc., motivul brâncuºian al coloanei, vestitul modul trapezoidal... Cum a ajuns aceastã operã de artã modernã în acel loc, ca troiþã, e de a se mira tot omul. Apoi te împaci cu situaþia, nu ai încotro ºi accepþi cã obiectul din fotografie este chiar o troiþã þãrãneascã, oricît ar pãrea ea de modernistã, de „futuristã” chiar... De neasemuitoare cu alte troiþe. Cu troiþa „clasicã”, mai ales. Mi-aduce aminte mai apoi de o colecþie de fuse vãzutã la un muzeu etnografic. Fuse de tors lîna, dupã ce lîna se face fir din caierul de pe furca de tors. La capãtul de jos al fusului erau cioplite cruci, mai multe, într-o „concatenare” sfericã de cruci, veritabil ciorchine de muchii drepte, pãtrãþoase, care, privite atent, se vãdeau a fi un arabesc de cruci, alcãtuit numai din linii drepte, cioplite cu mare meºteºug, dar ºi cu o viziune a întregului rezultat, purtînd acelaºi contur obsesiv al crucii! Adevãratã bijuterie în lemn lucratã. Privesc mai atent fotografia ºi descopãr, iatã, detaliul esenþial, care, se pare, explicã totul: troiþa este cioplitã dintr-un singur lemn, dintr-un singur trunchi de copac, nu este înãditã! E dintr-un singur „dulap” de lemn! Dintr-un singur buºtean! În ea nu s-a bãut nici un cui, nu e strîns nici un ºurub... Dacã meditezi puþin aupra acestui detaliu ºi te transpui în locul meºterului lemnar, îþi dai repede seama cã dintr-un singur lemn nu se poate face o cruce de mari dimensiuni, o troiþã.

Braþele crucii ar cãdea dupã o vreme... Dacã faci crucea „dintr-un lemn”, musai sã-i faci niºte suporþi pentru cele douã braþe. Sã propteºti braþele în vreun fel sau sã umpli,

bunãoarã, cele douã goluri de jos ale crucii, din stînga ºi din dreapta, ca sã susþinã braþele. De la aceastã necesitate porneºte concepþia întregului, care trebuia sã se subordoneze limitelor materialului folosit: lemnul. Autorul a avut un gust estetic perfect, al proporþiilor, al întregului rezultat ca întreg, ca entitate, ca Unu. A fãcut din cruce un mare paralelipiped – cred cã am nimerit termenul geometric, în care se decupeazã conturul ferm al crucii centrale, înconjuratã de un joc de volume dreptunghiulare care sugereazã alte cruci, iar în frontispiciul lucrãrii, vizibile ºi certe, trei cruci îngemãnate, troiþa care încununeazã crucea mare: Tatãl, în centru, Fiul ºi Sfîntul Duh de-a stînga ºi de-a dreapta. Este destul de probabil ca asemenea troiþe sã fi fost în numãr mai mare, sã fi existat cu ani în urmã o tradiþie la care cioplitorul se supunea, fiind deci vorba de un gust artistic comunitar, deopotrivã al cioplitorilor, dar ºi al „clientului” analfabet, dar cu ochi ager, care comandase troiþa. Eu unul acum vãd prima oarã o asemenea troiþã ºi sînt foarte bucuros sã-i descopãr, privind-o, o mulþime de virtuþi estetice, dar ºi... teologice. Repet: virtuþi teologice! Troiþa fãcutã „dintr-un lemn” ne aduce aminte de vestitele bisericuþe „dintr-un lemn”. Una dintre ele mai este în picioare în Vîlcea, dacã nu mã înºel. Odinioarã erau mai multe, le era la îndemîna oricui sã le ridice: se dobora un copac falnic, rãmuros, din care se fãceau scînduri, grinzi ºi ce mai trebuia pentru a ridica o clãdire. Dimensiunile clãdirii, ale bisericii, erau determinate de volumul materialului obþinut astfel, cãci se aplica regula, aparent bizarã, de a nu folosi mai mult lemn decît cel rezultat din „prelucrarea” unui singur copac. În limba veche româneascã, cuvîntul lemn avea ºi sensul „copac”... Biserica „dintr-un lemn”, adicã biserica fãcutã „dintr-un copac”. În felul acesta biserica pãstra organicitatea copacului, care se regãsea integral în clãdirea închinatã Domnului. (va urma) ION COJA

Violenþa extremã, terorismul ºi puciul – hotarele între care se aflã þara noastrã Motto: „Spaþiul (nord)atlantic devine pe zi ce trece mai mare, dar nu ºi mai pacific” Am început cu un calambur, dar dincolo de umorul înþelesurilor, mãreþul spaþiu NATO, fie cel ocupat prin bombardamente, revolte ºi alte masacre „democratizatoare”, fie cel al statelor membre sau chiar al patriei de peste Ocean, ei bine, totul este acoperit ca de o pecingine otrãvitoare, de violenþã.

Franþa nu-ºi revine din atentate, iar simbolul Libertãþii ºi Egalitãþii, ziua Cãderii Bastiliei, a fost aruncatã în noroiul însîngerat din Capitala luxului european. Belgia, Germania, Anglia, Spania, dar ºi alte state, simt rãsuflarea violenþei pe strãzi unde, pînã acum vreo douãzeci de ani, simþeai parfum de civilizaþie, culturã ºi tradiþie. Ce s-a întîmplat acum 20 de ani? Pe scurt - un grup de gînditori cu bani mulþi, acoperire politico-informativã ºi tupeu de borfaº mondial a decis sã treacã la faza decisivã a unipolaritãþii planetare – mai precis la cea de impunere a polului atoate determinant. S-au finanþat grupuri care au dat lovituri sîngeroase în Africa, s-au creat astfel nuclee asociate cu falsa idee de fundamentalism religios, apoi s-a trecut la Orientul Miijlociu – iar apoi s-a lansat „aplicaþia“ care a îngrozit lumea – 11 septembrie. Degeaba au demonstrat falsul mulþi oameni lucizi - ca marele cineast Michael Moore, de exemplu - scenariul avea etape spaþio-temporale bine susþinute. Astfel, tãvãlugul SUA – NATO s-a manifestat în mare parte din lume, prinzînd în jocul violenþei noi ºi noi state – utilizînd pentru asta un întreg arsenal bazat pe spionaj, forþã ºi, mai ales, pe o totalã lipsã de scrupule. Doar aveau de-a face cu „terorismul“, deci orice e permis – de la închisori secrete în care se practicã tortura, la atacarea unor state, pe motive care au fost recunoscute, ulterior, ca false.

Ce rol i-a fost destinat României în combinaþia asta ºi cum se manifestã violenþa aici? În primul rînd, e de remarcat cã România, þara cu cele mai mici venituri pe cap de locuitor în NATO, a participat la toate intervenþiile (agresiunile) SUA sau NATO de dupã 2000; apoi, România a avut parte de manifestãri stradale, pe cît de nespecifice, pe atît de abulice; în fine, o asemenea manifestare, ajunsã în pragul violenþei – evitat doar prin reacþia rapidã a premierului Ponta – a dus la cãderea unui Guvern, asta într-un moment absolut nepotrivit, pe un trend crescãtor economic. Acum, aveam dea face cu o revoltã prelungitã a lumii infracþionale. Se pune întrebarea - cine ºi de ce dã curaj lumii infracþionale?

Desigur, toatã lumea a auzit de condiþiile cumplite, inumane din acest sistem destinat pedepsirii, dar ºi recuperãrii individului de cãtre societatea faþã de care a greºit, chestiune care nu a fost inclusã niciodatã printre prioritãþile guvernãrilor capitaliste. Lumea infracþionalã nu reprezintã doar gulerele albe, ci ºi cartierele mizere, din ce în ce mai mari ºi mai multe, adevãrate „favelas“, cum se numesc ele în contrastantul Rio de Janeiro, compuse din cei care, de multe

Troiþa româneascã (1) Aceastã fotografie a apãrut într-o „serie fascinantã de fotografii cu România începutului de secol XX (port popular, portrete de þãrani, localitãþi din toate judeþele þãrii, monumente etc.) redactatã dupã o carte album apãrutã în 1933 la Leipzig, cu o prefaþã de Octavian Goga. Fotografiile sînt fãcute în majoritate de etnograful Romulus Vuia”, serie primitã pe Internet de la doamna Miranda Cavil. Aºa cum o aratã ºi numele, doamna Miranda este o persoanã capabilã sã se minuneze de ceea ce meritã sã fie admirat. Seria respectivã a apãrut apoi pe www.ioncoja.ro, stîrnind comentarii entuziaste. Prezenþa acestei fotografii printre celelalte fotografii, atît de folclorice, de etnografice, este însã literalmente ºocantã. Cel puþin pentru mine. M-a surprins prin caracterul abstract (sic!) al troiþei fotografiate, ºi prin impresia de modernitate, de modernism a „obiectului”, a artefactului.

Dacã vedeam aceastã Troiþã într-o galerie de artã contemporanã, dacã mi se spunea cã este conceputã cu doi-trei ani în urmã, de un sculptor tînãr, care „promite”, nu m-aº fi mirat nicicum...

Dar aºa, sã vãd acest „obiect” plantat pe marginea unui drumeag de þarã, pe unde trec numai cãruþe ºi cotigi, este o mare surprizã. Este ca ºi cînd aº vedea o lucrare sau o copie reuºitã a unei lucrãri de Henri Moore, implantatã la zeci de kilometri de cel mai apropiat post telefonic... Nepotrivirea este totalã, cel puþin la prima vedere!... Priveºti, afli cã este fotografia de acum o sutã ºi ceva de ani a unei troiþe þãrãneºti, ºi te încearcã mai întîi impresia cã timpul a

Pag. a 8-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat c r e s, t i n ã Schimbarea la faþã , a Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (29) Se Schimbã la Faþã Fiul luminii El, Domnul strãluce în haina iubirii, Taborul se naºte cu slavã în dar, Pe piscuri de maluri-limane de har...

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – PROCESIUNEA RELIGIOASÃ A REÎNHUMÃRII OSEMINTELOR LUI BRÂNCOVEANU 1985, ANUL RESTAURÃRII MORMÎNTULUI BRÂNCOVENESC În continuare, redãm un text mai puþin cunoscut, dar foarte important, prin faptul cã surprinde un eveniment notabil din trecutul Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou ºi a mormîntului Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. Este un document extras din Carnetul de ºantier al Profesorului Panait I. Panait, care a participat, ca expert arheolog, la ultima deshumare fãcutã la mormîntul Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, petrecutã în anul 1985: „Astãzi, 7 octombrie 1985 - precizeazã documentul - a fost deshumat mormîntul Domnitorului Constantin Brâncoveanu din Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Aceastã intervenþie a fost fãcutã cu aprobarea Consiliului Culturii ºi a Patriarhiei Române, avînd ca scop coborîrea plãcilor funerare din bisericã, precum ºi consolidarea criptei voievodale. Cu aceastã ocazie, la ora 12,45 a sosit la bisericã Prea Fericitul Iustin Moisescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoþit de Prea Sfinþitul Roman Ialomiþeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, Consilierii: preot Ioan Neamu, preot Constantin Popescu, precum ºi alte feþe bisericeºti. Mai erau prezenþi Arhitectul ªtefan Balº, coordonatorul proiectului de restaurare, Arhitect Henriette Delavrancea, Arhitect Nicolae Stoian. Asistau la acest eveniment Constantin Bãlãceanu-Stolnici ºi domnul Sturdza, epitropi la Biserica Domniþa Bãlaºa. Am mai remarcat printre cei de faþã, pe Prof. Univ. Radu Vergatti ºi Aristide ªtefãnescu. Dupã ce a fost identificat sicriul cu osemintele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, Patriarhul Iustin a îndrumat pe cei doi preoþi slujitori ai Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, Pãrintele Gheorghe Didicescu ºi Pãrintele Traian Ghica, sã aºeze sicriul cu osemintele muceniceºti ale Voievodului Constantin Brâncoveanu, precum ºi celelalte sicrie identificate încã din anul 1932, într-un loc protejat din interiorul criptei, astfel încît sã nu fie modificatã buna aºezare a osemintelor de la locul lor. Scopul deshumãrii a fost, aºa cum am precizat, întãrirea structurii de rezistenþã a criptei, ºi nu scoaterea din mormînt a sfintelor oseminte.

Dupã aceasta, au fost finalizate lucrãrile prevãzute, aºezîndu-se plãcile funerare la noua cotã stabilitã în proiect“.

Astfel, ultima intervenþie la mormîntului voievodal din biserica Sfîntul Gheorghe-Nou a avut loc în anul 1985.

EXTRAS DIN ACTUL DE CANONIZARE AL SFINÞILOR MARTIRI BRÂNCOVENI În perioada interbelicã, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de cãtre Patriarhul Miron Cristea, consemna, în data de 30 noiembrie 1934, evlavia românilor pentru Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu, lansînd, încã de pe atunci, ideea canonizãrii acestuia. Dumnezeu a rînduit ca acest act de canonizare al Sfinþilor Martiri Brâncoveni sã se împlineascã, cu voia Sa, prin hotãrîrea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 20 iunie 1992:

Pildã creºtinã

Marele Zid Chinezesc Zidul chinezesc este ºi astãzi o construcþie impunãtoare, vizitatã zilnic de mulþi turiºti. Ridicarea zidului a început în anul 700 înainte de Christos. Lungimea sa totalã este apreciatã la circa 2.400 km, cu ramificaþii de circa 600 km. Înãlþimea zidului este de 16 m, cu o lãþime de circa 7 m. La distanþe regulate au fost zidite turnuri ºi porþi. Ele au slujit, de-a lungul secolelor, la protejarea împãrãþiei chineze în faþa atacurilor mongolilor. Dacã ne punem încrederea în Dumnezeu, El va fi

„TEOCTIST, DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL BUCUREªTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ªI DOBROGEI ªI PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, Prea iubitului Cler ºi dreptcredincioºilor creºtini din cuprinsul Patriarhiei Române, har, milã ºi pace de la Dumnezeu, Pãrintele luminilor, iar de la noi patriarhiceºti binecuvîntãri. Bineplãcut lui Dumnezeu ºi de mare folos duhovnicesc pentru credincioºi este a cinsti cu laude pe cei care, pentru nevoinþele ºi vredniciile lor în viaþa pãmînteascã, dupã trecerea la cele veºnice, s-au numãrat în rîndul sfinþilor. Pomenind aceste alese vase ale Duhului Sfînt, dreptcredincioºii Sfintei noastre Biserici preamãresc pe Dumnezeu, de la Care vine tot ajutorul ºi fãrã de Care nimeni nu se poate împãrtãºi de darurile cele multe ºi felurite ale virtuþilor. Drept aceea, luînd aminte la faptele virtuoase ale binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, cel care a cîrmuit cu creºtineascã înþelepciune vreme de 25 de ani Þara Româneascã, întemeietor de artã ºi culturã româneascã, ridicînd, înnoind sau înzestrînd multe biserici, mãnãstiri ºi alte aºezãminte, miluind pe cei sãraci, ajutînd cu prisosinþã Sfintele Biserici Ortodoxe surori de aproape sau de mai departe ºi mai presus de toate acestea învrednicindu-se a primi moarte muceniceascã pentru dreapta credinþã, împreunã cu cei patru fii ai sãi: Constantin, ªtefan, Radu, Matei ºi cu sfetnicul sãu, Ianache.

Smerenia noastrã, împreunã cu toþi membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, purtînd grijã de folosul duhovnicesc al credincioºilor încredinþaþi nouã spre arhipãstorire ºi pe de altã parte þinînd seama de cele arãtate de cãtre Sfînta Arhiepiscopie a Bucureºtilor; drept aceea, urmînd rînduiala canonicã ºi sinodalã ºi chemînd în ajutorul nostru puterea celui Preaînalt, Hotãrîm: Ca de acum înainte ºi pînã la sfîrºitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, împreunã cu fiii Constantin, ªtefan, Radu, Matei ºi cu sfetnicul Ianache sã fie cinstiþi cu sfinþii în ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe ºi cîntãri de laudã în ziua de 16 august, fiind înscriºi în sinaxar, în cãrþile de cult, precum ºi în calendarul Bisericii noastre. Mai rînduim sã se tipãreascã viaþa, slujba ºi icoana acestor sfinþi martiri, care sã fie primite cu evlavie de cãtre dreptmãritorii creºtini, iar chipurile acestora sã fie zugrãvite ºi aºezate la loc cunoscut, alãturi de cele ale altor sfinþi de neam român, în bisericile ce se vor construi sau reînnoi de acum înainte. Spre deplina statornicire a celor pe care le-am rînduit în chip canonic, întãrim cu semnãturile noastre actul de faþã, ca tomos patriarhal ºi sinodal de canonizare, adicã de aºezare în rîndul Sfinþilor Martiri, a celor acum pomeniþi, spre a-l aduce la cunoºtinþa evlaviosului cler ºi a dreptcredincioºilor creºtini din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.

Dat în Bucureºti, în anul mîntuirii 1992, luna iunie, ziua a douãzecea.

Membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române“. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU pentru noi un zid de protecþie contra atacurilor diavolului.

Zidurile ºi turnurile sînt o imagine pentru protecþia lui Dumnezeu, care poate fi aflatã mereu. Acest lucru este însã valabil numai pentru cel care crede. În Biblie ni se relateazã istoria lui Elisei ºi a slujitorului sãu Ghehazi. Într-o zi, armata strãinã a pãtruns în þarã ºi a înconjurat cetatea în care se gãseau Elisei ºi slujitorul sãu. Pentru slujitor, situaþia pãrea fãrã ieºire, avînd în vedere superioritatea duºmanului. Elisei însã L-a rugat pe Dumnezeu sã-i deschidã slujitorului sãu ochii pentru a vedea armata lui Dumnezeu, care era mult mai puternicã decît duºmanii. Sã permitem ca Domnul Dumnezeu sã fie deasupra noastrã! Atunci ne putem simþi ºi astãzi protejaþi, fiind ocrotiþi de atacurile de afarã ºi dinãuntru.

Triada de-apostoli priveºte-n azur Cum Cerul pogoarã atîta de pur Lumini ce provin din lumina de Sus, Pe Faþa cea Sfîntã ºi fãr' de apus...

Ilie ºi Moise proclamã vestind Pe Domnul Iisus Pãstorul cel blînd, Lumina-i Luminã din Cerul Preasfînt, Cu razele pure neatinse de gînd...

Petru ºi Iacov ºi Ioan cel frumos Ucenicii de tainã ai lui Hristos, Privesc cu uimire pe Domnul cel Sfînt Cãci Chipu-i luminã pe-ntregul pãmînt! ªi Faþa Lui sfîntã ne lumineazã, Toatã zidirea o binecuvînteazã, De-a pururi pe Domnu-l ador Luminã nestinsã-sus pe Tabor!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

De ce apar bãtãturile Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Bãtãturile apar din cauza interacþiunii me- DR. TAREK NAZER canice între picior ºi încãlþãminte, atunci cînd porþiunea cornoasã a pielii se dezvoltã ºi apare o suprafaþã uºor denivelatã, scuamoasã, de culoare brun-gãlbui, care se localizeazã în punctele de presiune a încãlþãmintei.

Principalele cauze • interacþiunea mecanicã dintre picior ºi sol/încãlþãminte, din cauza unei proeminenþe osoase; • încãlþãminte necorespunzãtoare (în general, prea strîmtã); • infecþii de tip stafilococ/streptococ repetate într-o anumitã zonã; • afecþiuni tiroidiene: hipotiroidiene (situaþii în care se usucã pielea ºi se favorizeazã dezvoltarea stratului cornos la nivelul pielii).

Prevenþie • încãlþãminte adecvatã; • tratamentul bolii de bazã; • menþinerea greutãþii adecvate; • îndepãrtarea stratului cornos prin metode blînde (NU radere, tãiere, înþepare); • folosirea cremelor emoliente.

Dieta, ca prevenþie • consum de legume ºi fructe proaspete, care sã echilibreze pH-ul organismului; • menþinerea greutãþii adecvate; • persoanele cu diabet vor respecta cu stricteþe dieta, pentru cã sînt predispuse la apariþia bãtãturilor.

Remedii clasice • emoliente (produse care înmoaie pielea); • anticlavulinice (produse care acþioneazã împotriva stratului cornos). În unele cazuri trebuie tratã cauza declanºatoare (deformarea piciorului, monturile, degete în ciocan sau platfusul). www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Iulian Vlad îl caracterizeazã pe Ion Iliescu: Este un om ascuns, ranchiunos, rãzbunãtor (2) Din cele ce ne-a povestit Paul Niculescu-Mizil la Jilava, Gheorghiu-Dej l-ar fi atenþionat pe Ceauºescu sã nu îl tot împingã în faþã pe Iliescu, pentru cã „ce iese din pisicã tot ºoareci mãnîncã“. Se spunea cã Gheorghiu-Dej ar fi avut niºte conflicte, direct sau indirect, cu tatãl lui Ion Iliescu, ºi care, în plus, nu ºtiu ce greºeli politice mai fãcuse ºi din care motive fusese marginalizat. Probabil cã el era în tabãra opusã lui Gheorghiu-Dej. Fusese între emigranþii de la Moscova, or Gheorghiu-Dej era reprezentantul comuniºtilor din þarã ºi din închisori, de aici tot timpul între ei exista o separaþie, sã zic aºa, o despãrþire.

Unii erau la Hotelul Lux din Moscova, ceilalþi – în barãcile concentraþionarului de la Tîrgu Jiu… Foarte plastic ce ai spus. Cît a þinut sau nu a þinut Ceauºescu cont de sfatul lui Dej este altceva. Cert este cã, dupã modele pe care le ºtim ºi pe care cu siguranþã Ceauºescu ºi le-a însuºit la perfecþie, el a încercat sã promoveze niºte oameni care ulterior sã îl susþinã, mai ales dupã moartea lui Dej. Prin astfel de oameni ºi prin alþii care i s-au alãturat deschis, Ceauºescu a început o campanie de minimalizare a perioadei lui Dej. A început apoi reabilitarea celor persecutaþi de Dej, printre ei fiind ºi tatãl lui Iliescu. O dovadã a acestei acþiuni politice a fost promovarea în ierarhii tot mai înalte a lui Ion Iliescu: aducerea lui la Comitetul Central în

funcþia de adjunct al ºefului Secþiei Propagandã, apoi de ºef al Secþiei ºi secretar al Comitetului Central, iar în final de membru al Comitetului Politic Executiv. Nu mult dupã aceea a urmat traseul invers, al retrogradãrii, trimiterea în funcþia de prim-secretar la Iaºi ºi apoi, din nou, o retrogradare la Timiºoara ºi, în sfîrºit, la Comitetul de Stat al Apelor, ca sã încheie la Editura Tehnicã. ªi aº completa ºi cu nedezminþita sete ºi luptã pentru putere, dupã reþetele clasice ale sistemului.

Dar în legãturã cu relaþiile de muncã avute cu Ion Iliescu în perioada în care amîndoi eraþi activiºti în miºcarea de tineret ºi ulterior, cum au fost aceste raporturi?

De cînd l-am cunoscut – din primãvara anului 1949 ºi pînã în decembrie 1989 – eu am avut cu el raporturi normale. La Comitetul Central al UTM-ului lucram în secþii diferite, nu lucram în aceeaºi secþie, dar ne-am cunoscut. Fiind trimis la studii în URSS, el era disponibil mai ales în timpul vacanþelor mari. Atunci venea aproape zi de zi la Comitetul Central. ªi ulterior relaþiile noastre, deºi sporadice, s-au menþinut normale. Pe cînd era ministru al Apelor ºi mai ales prim-secretar la Iaºi, am avut cîteva întîlniri pe probleme de muncã.

Esenþial este cã ne cunoºteam, fiecare ºtiam ce loc am avut la un anumit moment ºi ce poziþie am ocupat.

Efectul „Werther“ ºi apatia (2) 2. O altã scurtãturã mentalã ºi emoþionalã este principiul validãrii publice, care afirmã cã ne folosim de informaþiile cu privire la comportamentul altora pentru a determina propriul nostru comportament. Existã un mecanism semi-inconºtient prin care determinãm corectitudinea unei acþiuni proprii prin intermediul pãrerii altora. Considerãm corect acel comportament care prevaleazã la ceilalþi, o acþiune personalã care este în linie cu ceea ce fac, îndeobºte, ºi ceilalþi, fiind normalã.

Acest principiu ne ajutã sã trãim în tumultul lumii moderne, fiind o scurtãturã mentalã ºi emoþionalã care ajutã la „economisirea“ timpului alocat deliberãrii ºi deciziilor importante, esenþiale, presante sau care, pur ºi simplu, meritã mai mult atenþia ºi concentrarea noastrã (de ex., hobby-urile). Dar tocmai aceastã caracteristicã poate fi periculoasã, pentru cã ne poate face sã acþionãm fãrã sã gîndim; ºi ceea ce este ºi mai grav, ne poate face vulnerabili faþã de profitorii care cunosc acest mecanism ºi ne manipuleazã. Principiul validãrii publice poate fi folosit împotriva noastrã, nu numai de cãtre alþii, de profitori sau de manipulatori, ci chiar de cãtre noi înºine, de noi, cei din semi-inconºtientul nostru, de eul nostru freudian: pentru a obþine validarea publicã, ajungem sã considerãm cã ceea ce preferãm noi ca adevãr este chiar adevãrul. Cu cît este mai mare numãrul celor care considerã corectã o idee, cu atît mai mult va fi ea perceputã ca fiind corectã de cãtre individ. Dacã realitatea concretã nu poate fi schimbatã, în schimb percepþia ei publicã ºi socialã poate fi. Convinge ºi vei fi convins. Pe de altã parte, atunci cînd nu sîntem siguri de noi înºine, atunci cînd situaþia este ambiguã ºi neclarã, atunci cînd domneºte incertitudinea, sîntem cel mai dispuºi sã considerãm cã ceea ce fac alþii este corect. Pentru teologi, psihologi ºi istorici, aceasta este o provocare, dar pentru cei care fac ºi deruleazã politici publice, mai ales pe banii noºtri, pentru proprietarii de suporþi media, pentru editori ºi producãtori de filme ºi de programe de televiziune, este o obligaþie de a acþiona ºi de a nu mai permite crima ºi sinuciderile la indigo. Într-o situaþie ambiguã, tulbure, tendinþa fiecãruia cãtre validare publicã este sã aºtepte reacþiile celorlalþi. Ne uitãm, fix sau cu vederea perifericã, ori pe furiº, daca cineva observã, sau nu, cã un om e prãbuºit pe caldarîm ºi nu ºtim dacã a cãzut pentru cã e beat criþã, ori pentru cã are un atac de cord. Dacã nimeni nu se „prinde“ cã omul are un atac de cord, sînt foarte mari ºanse sã trecem pe lîngã acea fiinþã, acceptînd mental cã, de fapt, e beat sau se preface – iar convingerea e datã de faptul cã toþi trec pe lîngã el pãrînd sã nu îl ia în seamã. Aceasta este ceea ce psihologii americani denumesc „ignoranþã colectivã“.

Pentru a ilustra acest efect, Cialdini relateazã cel mai mediatizat caz: Catherine (Kitty)Genovese. (…). În cartierul newyorkez Queens, o crimã s-a petrecut sub ochii a nu mai puþin de 38 de persoane, care au tãcut ºi au rãmas inactive, apatice faþã de incident, deºi victima a þipat ºi a cerut ajutor, deºi crima s-a petrecut în doi timpi – într-o primã fazã, femeia a scãpat cu greu ºi cu

zgomot mare din ghearele criminalului, dar a fost prinsã din nou, la interval de cîteva zeci de minute, cînd, deºi s-a zbãtut, a ripostat, a chemat dupã ajutor, nu a mai scãpat. În tot acest rãstimp (mai mult de 35 de minute), cei 38 de inºi care au vãzut ºi auzit incidentul nu numai cã nu au intervenit pentru a scãpa victima de la moarte, dar nici mãcar nu au sunat la Urgenþe, deºi apelul nu le-ar fi luat mai mult de douã minute ºi, în plus, le-ar fi asigurat anonimatul, adicã protecþia faþã de o eventualã rãzbunare ulterioarã a agresorului. De fapt, nu exista nici un motiv aparent pentru a nu face acest gest minimal de ajutorare a unei persoane aflate în evident pericol. Culmea este cã incidentul avea toate „ºansele“ sã rãmînã anonim – în definitiv, New York e unul dintre cele mai violente oraºe din lume, unele dintre cartierele sale, cum sînt Queens sau Harlem, fiind chiar în capul listei în aceastã privinþã; ce mai înseamnã o crimã în plus? Doar cã un ziarist de la New York Times, A. M. Rosenthal, a aflat de incident din întîmplare, în timpul unei confesiuni a comisarului ºef. ªocant a fost „amãnuntul“ referitor la cei 38 de martori care au asistat la crimã, fãrã a face nimic pentru a ajuta victima. Dupã relatarea incidentului, acesta s-a transformat într-un subiect foarte grav ºi intens dezbãtut în presã, dar cel mai important lucru a fost, ºi este, cã oamenii au ajuns sã se întrebe dacã în oraºele mari, americane, lumea mai este normalã ºi mai are sufletul. S-a spus cã oraºele mari dezumanizeazã, cã societatea de consum produce roboþi fericiþi, dar insensibili la suferinþele semenilor, cã marile aglomeraþii alieneazã ºi cã, în fine, societatea americanã (ºi cele care o copiazã sau o imitã) este o „societate rece“, indiferentã la nevoile cetãþenilor. De la acest caz, s-a declanºat un adevãrat fluviu de relatãri de incidente asemãnãtoare, de unde se putea lesne trage concluzia cã societatea de consum este o societate apaticã, depersonalizatã. Megalopolisul a fost pus în opoziþie cu comunitãþile mici: s-a observat cã în acestea nu s-ar fi putut întîmpla astfel de incidente în care un numãr atît de mare de oameni sã nu intervinã cu un minim efort, pentru a da o mînã de ajutor. Cialdini relateazã cã, în 1968, doi psihologi (Bibb Latane ºi John Darley, care au ºi scris o carte cu acest subiect) au arãtat cã motivul pentru care nimeni dintre cei 38 de oameni care au asistat la incident nu a intervenit, a fost tocmai acela cã au fost atît de mulþi observatori. Personal, am în minte cîteva tablouri cu Isus pe drumul Calvarului ºi cu El în curs de a fi rãstignit pe cruce ºi oamenii simpli pictaþi de artist, oameni care nu par deloc diabolici, dar care stau apatici ºi se uitã nãuci la ceea ce se întîmpla, aºteptînd, parcã, un gest al cuiva care sã îl ajute cumva pe Dumnezeu.

Dar nimeni nu face gestul, probabil pentru cã toþi se aºteaptã ca altcineva sã îl facã. ªi sînt atît de mulþi observatori! Dacã de faþã ar fi fost ºi alte persoane, un martor întîmplãtor la o astfel de scenã nu ar fi reacþionat, cel mai probabil. ªi asta tocmai pentru cã, fiind de faþã atîþia oameni, responsabilitatea individualã se dilueazã în massa mare de observatori pasivi. Cialdini

Tocmai din pricina asta am rãmas surprins cã, în interviurile acordate lui Vladimir Tismãneanu ºi consemnate într-o carte, întrebat fiind „Cînd l-aþi cunoscut pe generalul Vlad?“, a rãspuns cã în decembrie 1989. Eu, care personal am putut sã constat cã, cel puþin în septembrie 1977, cînd era prim-secretar la Iaºi, aþi avut cîteva discuþii, iar eu eram undeva în spate, am observat cã vã cunoºteaþi destul de bine. De aceea m-am mirat cînd i-a spus lui Tismãneanu cã nu v-a cunoscut decît în decembrie 1989.

Da, (…) este o altã laturã a caracterului acestui om.

Vrînd, probabil, sã se detaºeze cu totul de cei care, prin poziþiile pe care le-au ocupat în timpul regimului Ceauºescu ºi ca sã demonstreze cã nu a avut nici un fel de legãturã cu ei, a dat acel rãspuns, care, literalmente, pe mine m-a indignat. ªi aceasta nu pentru nu ºtiu care motive, ci pentru lipsa lui de corectitudine. Adicã sînt atîþia oameni care ºtiu foarte bine care au fost relaþiile noastre în decursul timpului ºi sã vii acum sã spui, aºa, foarte degajat, „în decembrie 1989“! În decembrie 1989, prin tot ceea ce am fãcut, eu am venit, implicit ºi explicit, în sprijinul lui. Atunci nu era altã soluþie. Dacã premeditam ceva sau dacã urmãream atingerea unui anumit scop, consecinþele ar fi fost absolut imprevizibile. Or, aºa ceva, niciodatã, în nici o împrejurare, nu aº fi putut face. ªi drept recunoaºtere sau mulþumire…

Trei condamnãri care, cumulate, au însumat aproape 25 de ani de închisoare…

Sfîrºit DAN DUMITRIU remarcã faptul, uluitor (ºi adevãrat), cã, întrucît gîndim mecanic, pe scurtãtura mentalã ºi emoþionalã, credem cã altcineva a ajutat deja sau cã va ajuta victima, ºi cã, cel mai probabil, noi înºine nu vom face nimic. Aºa cã nimeni nu îºi mai oferã ajutorul, iar victima este pierdutã, cu toate aparentele ºanse de a fi salvatã, mai mari în cazul în care privesc 38 de oameni, decît în cazul în care ar fi privit 2-3 persoane înfricoºate de agresor. În cazuri care nu par urgenþe, dar pot fi, aruncãm, rapid, priviri în jur ºi, dacã vedem efectiv sau întrevedem cu vederea perifericã figuri calme, neagitate, ajungem rapid la concluzia cã nimic nu este în neregulã. Sînt absolut convins cã acesta este motivul pentru care nici atentatorii din Bruxelles, nici cei din Istanbul nu au fost observaþi la timp ºi neutralizaþi înainte de a-ºi realiza scenariul malefic. Este imposibil ca indivizii respectivi sã nu lase pe feþele lor sau în gesturi sã transparã tensiunea de a fi „echipaþi“ cu veste explozibile ºi pregãtiþi de a se arunca în aer cu tot cu zecile de victime nevinovate din aeroport. Doar cã aceste aspecte trec uºor neobservate, de vreme ce, pe feþele tuturor, toþi cei prezenþi vãd fie calm, fie preocuparea pentru altceva, ºi nu modificãrile de comportament ale individului ciudat ºi agitat care tocmai a trecut pe lîngã ei. (Vizionaþi înregistrãrile de la Tv sau de pe YouTube: veþi vedea cã, pînã la momentul exploziei, victimele par sã fie sau chiar sînt oameni calmi, ne-presimþitori ai dezastrului). Culmea ironiei este cã, întrucît preferãm sã afiºãm în public o atitudine sobrã ºi o þinutã demnã, toatã lumea va pãrea sobrã ºi reþinutã, deºi, din priviri, cautã indicii dacã ºi ceilalþi vãd ceva ciudat la cel care se va dovedi a fi un atentator sinucigaº. Evenimentul la care toatã acea lume în miniaturã este martorã va fi interpretat ca o situaþie neurgentã, întrucît nimeni nu va vedea nici un indiciu care sã o facã sã intre în panicã. ªi, de altfel, nici nu putem sã ne manifestãm prea panicaþi în aeroport, unde ºtim cã sîntem permanent monitorizaþi – riscãm sã avem probleme cu securitatea aeroportului. Latane ºi Darley, citaþi de Cialdini, susþin cã aceasta este starea de „ignoranþã colectivã“, acea stare ,aparent benignã, în care fiecare persoanã decide cã „dacã nimeni nu se aratã preocupat, totul este în regulã“; între timp, pericolul poate escalada pînã la punctul în care un singur individ, neinfluenþat de calmul celorlalþi, va reacþiona. Exact asta a fãcut Simon din Cirene, singurul om din asistenþa Calvarului, care a luat crucea pe umerii proprii, temporar. Islanda, în ce mã priveºte, poate sã mai aºtepte turiºti. La fel ºi Turcia, Egipt ºi oraºul Dubai. Pînã cînd main stream-ul va înþelege cã, deºi pe termen scurt, ºtirile bombã vor face audienþe ºi bani din reclame, pe termen mediu ºi lung ne vor distruge felul de a fi, turismul e, în mare parte, un sport extrem.

Sfîrºit GHEORGHE PIPEREA Nota redacþiei: Joi, 14 iulie a.c., a avut loc un sîngeros atentat terorist, în care ºi-au pierdut viaþa 84 de oameni. Sã fie vorba, ºi în acest caz, de apatia autoritãþilor?

Pag. a 10-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Explicarea rugãciunii ,,Tatãl nostru“ (1) Rugãciunea este înãlþarea sufletului cãtre Dumnezeu, pentru a-I aduce laude, a-I cere ceva sau a-I mulþumi pentru binefacerile pe care ni le-a dat. În atare situaþie, rugãciunea este de 3 feluri: de laude, de cerere ºi de mulþumire. Trebuie ºtiut cã, prin rugãciune, ne apropiem de Dumnezeu ºi ne facem mai evlavioºi ºi mai hotãrîþi în lupta împotriva rãului ºi pentru sãvîrºirea binelui. Mîntuitorul ne îndrumã sã ne rugãm fãrã încetare: dimineaþa ºi seara, la aºezarea ºi la scularea de la masã, la începutul ºi la sfîrºitul lucrului ºi în orice împrejurare fericitã ºi nefericitã. Dar, mai ales, trebuie sã ne rugãm duminica ºi de sãrbãtori, cãci acestea sînt zilele de întãrire sufleteascã. Duminica ºi la marile sãrbãtori trebuie sã ne rugãm în bisericã, împreunã cu ceilalþi credincioºi. Dar ºi acasã, în sigurãtatea camerei noastre, putem sã cãdem în genunchi la icoane ºi sã ne rugãm.

Cea mai potrivitã ºi mai cunoscutã rugãciune este ,,Tatãl nostru”, sau ,,Rugãciunea domneascã”, numitã astfel pentru cã ne-a fost datã de Însuºi Mîntuitorul Christos. Ea sunã aºa: ,,Tatãl nostru, care ne eºti în ceruri, sfinþeascã-se numele Tãu, vie împãrãþia Ta, facã-se voia Ta, precum în cer aºa ºi pe pãmînt. Pîinea noastrã, cea spre fiinþã, dã-ne-o nouã astãzi ºi ne iartã nouã greºealile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu.

Cãci a Ta este împãrãþia, ºi puterea, ºi slava, a Tatãlui ºi a Fiului, ºi a Sfîntului Duh, acum ºi pururea, ºi în vecii vecilor.

Amin”. (Aici ºi nu în altã parte este locul sã reproducem un fragment din poezia ,,Pater noster”, de Jacques Prévert: ,,Notre Père qui êtes aux Cieux/ Resez y/ Et nous resterons sur la terre/ Qui est quelquefois si jolie…”. Adicã: ,,Tatãl nostru, care eºti în ceruri/ Rãmîi acolo (Cît eºti de sfînt)/ ªi noi sã rãmînem pe acest pãmînt/ Care e, cîteodatã, atît de frumos”.

Aceastã rugãciune are 3 pãrþi: chemarea, cererile ºi încheierea. Toate au cîte o semnificaþie. Chemarea este: ,,Tatãl nostru” ºi nu ,,Tatãl meu”, pentru cã Dumnezeu ne-a fãcut pe toþi, El cîrmuieºte Lumea ºi are grijã de toþi. Mai departe, zicem ,,Care eºti în ceruri”, pentru cã nu trebuie sã-L confundãm cu pãrinþii noºtri de pe pãmînt, ºi al doilea cã, atunci cînd ne rugãm, sã nu ne gîndim la cele pãmînteºti, efemere ºi pline de pãcate, ci numai la cele sfinte, cereºti.

Cererea I: ,,Sfinþeascã-se numele Tãu”.

Prin aceastã cerere, Îl rugãm pe Dumnezeu sã ne dea harul Sãu, ca sã facem numai fapte bune ºi, prin ele, sã preamãrim numele sfînt al Domnului.

Cererea a II-a: ,,Vie împãrãþia Ta”. În aceastã cerere, ne rugãm pentru 3 lucruri: - ca Biserica, sau împãrãþia vãzutã a lui Dumnezeu sã se întindã peste tot pãmîntul ºi sã cuprindã la sînul sãu toatã omenirea; - ca împãrãþia nevãzutã a harului dumnezeiesc sã stãpîneascã în inimile noastre, adicã sã trãim dupã poruncile Domnului; - ca sã fim fiii ºi fiicele împãrãþiei viitoare a lui Dumnezeu, adicã sã fim pãrtaºi ai fericirii de veci.

Cererea a III-a: ,,Facã-se voia Ta, precum în cer aºa ºi pe pãmînt”.

Acum ne rugãm lui Dumnezeu sã ne ajute, cu harul Sãu, ca sã-I împlinim pe pãmînt voia, aºa cum I-o împlinesc, în cer, îngerii. Cartea Sfîntã ne învaþã cã împlinim voia lui Dumnezeu numai dacã Îi împlinim poruncile, Îi ascultãm sfaturile ºi pri-

mim, fãrã murmur, toate încercãrile la care El ne supune, cum ar fi pedeapsa pentru pãcatele noastre, sau încurajarea pe calea binelui. Tot ce primim de la Dumnezeu, bine sau rãu, trebuie primit cu inima deschisã, cãci este un dar al Sãu.

Cererea a IV-a: ,,Pîinea noastrã, cea spre fiinþã, dã-ne-o nouã astãzi”. Îl rugãm pe Dumnezeu sã ne dea tot ce ne trebuie pentru hrana trupului ºi a sufletului. Adicã luminarea ºi îmbogãþirea minþii, pîinea zilnicã, straie, locuinþã ºi toate cele necesare vieþii pe aceastã lume. Cerem doar pîine, cãci este hrana cea mai sãþioasã, cu bani puþini. Sã nu rîvnim la lux ºi bogãþie, cãci totul e deºertãciune, ºi nu luãm nimic pe lumea de dincolo. Aceasta nu înseamnã cã bogãþia este un rãu pedepsit de Domnul, ci sã cãutãm, mai întîi, împãrãþia ºi dreptatea cereascã, unde se ajunge prin simplitate, cumpãtare ºi rugãciuni neîntrerupte. ªi cuvîntul ,,astãzi” are tîlcul sãu: ne cere sã ne rugãm lui Dumnezeu ºi sã-I cerem, în fiecare zi, cãci ne va da.

Cererea a V-a: ,,ªi ne iartã nouã greºealele noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri”.

Mîntuitorul spune cã dacã nu iertãm greºelile semenilor noºtri, nici Dumnezeu nu le va ierta pe ale noastre. Mai mult chiar: Dumnezeu nu ne primeºte darurile cãtre El dacã sîntem supãraþi pe aproapele nostru. Cînd zicem ,,precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri”, nu ne luãm doar îndatorirea de a-i ierta, pe viitor, pe cei care ne-au greºit cu ceva, ci mãrturisim cã am iertat deja ºi sîntem gata sã iertãm pe cei care ne greºesc.

Dacã oamenii nu ºi-ar ierta, unii altora, greºelile, am sta veºnic în ceartã, ºi traiul laolaltã ar fi cu neputinþã. Ca sã nu mai vorbim cã am lua cu noi acest pãcat pe lumea cealaltã. De aceea, cînd un om stã sã-ºi dea duhul, cere iertare de la cei din jurul sãu. Despre iertare ºi uitare, N. Steinhardt spune: ,,O vorbã des întîlnitã sunã cam aºa: Te iert, dar nu te uit… Dacã ierþi, trebuie sã uiþi, altfel nu þi se iartã pãcatele”.

Cererea a VI-a: ,,ªi nu ne duce pe noi în ispitã”.

Aici Îl rugãm pe Dumnezeu sã ne fereascã de ispitele care duc la pieirea noastrã ºi sã ne dea harul Sãu de a ieºi biruitori din ele. Cînd au înþelesul de încercare, pentru întãrirea credinþei (aºa cum a fost pus la încercare Iov), ispitele vin de la Dumnezeu. Cînd au înþelesul de amãgire, de cursã întinsã omului, pentru a-l pierde sufleteºte, ele vin din propriile noastre slãbiciuni, dorinþe ºi pofte dezordonate, de la alþi oameni ºi de la diavol. Acestea sînt ispitele rele, ºi Îl rugãm pe Dumnezeu sã ne ierte. Ispita în sine nu este un pãcat, ci numai o împingere spre pãcat, pentru cei slabi, ºi prilej de înãlþare ºi biruinþã pentru cei tari în credinþã. Aºa cum ne învaþã Mîntuitorul, de ispitã scãpãm prin rugãciuni ºi priveghere.

Cererea a VII-a: ,,Ci ne izbãveºte de cel rãu (viclean)”.

Ce e rãu pentru sufletul ºi trupul omenesc? Bolile, foametea, rãzboaiele, pãcatul, diavolul, muncile iadului. Încheierea este: ,,Cãci a Ta este împãrãþia ºi puterea ºi slava Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfîntului Duh, acum ºi pururi ºi în vecii vecilor. Amin”. Prin aceste cuvinte ne exprimãm încrederea cã Dumnezeu ne va da tot ce I-am cerut în rugãciunea domneascã, pentru cã El este stãpînul Lumii ºi Tatãl nostru, Care poate tot ce doreºte. (va urma) PAUL SUDITU

Adevãrata faþã a lui Winston Churchill (1) Pentru români, numele lui Churchill este asociat cu Ialta ºi cu cele 90 de procente, fãcute cadou lui Stalin.

Pentru englezi, el este cel mai mare om politic britanic al secolului trecut. În afarã de Ialta, Sir Winston Leonard Spencer Churchill, (1874 – 1965), a mai avut douã iniþiative cu efecte catastrofale asupra României, ºi nu numai. Despre adevãrata sa faþã, ce rezultat a avut cariera sa politicã asupra Imperiului Britanic, care au fost consecinþele iniþiativelor sale din ultimul rãzboi mondial ºi ce risc prezintã preluarea modelului sãu pentru oamenii politici americani de astãzi, ne dezvãluie Patrick J. Buchanan în cartea „Churchill, Hitler and Unnecessary War. How Britain Lost its Empire and the West Lost the World“ (Editura The Rivers Press, N.Y., 2008). În 1895, Winston Churchill a fost corespondent de rãzboi, trimis de Daily Graphic, pentru a observa luptele spaniolilor

împotriva gherilelor cubaneze. A fost combatant în India, ºi a participat la Rãzboiul Burilor, în care a fost luat prizonier. Despre toate acestea, Churchill a scris o carte de succes The Story of the Malakand Field Force. A devenit membru al Parlamentului la doar 26 de ani. Conversaþia ºi discursurile sale erau scînteietoare.

Dar avea douã probleme, pe care Patrick J. Buchanan le numeºte, la pag.352, reckless and dismal judgement (gîndire nesãbuitã ºi sumbrã). Ambele îi vor marca lunga carierã politicã. Prima manifestare a acestor probleme apare pe vremea cînd era corespondent la Morning Star, în Rãzboiul Burilor. Dorind sã „vadã“ bãtãliile mai îndeaproape, îl convinge pe un cãpitan, prieten cu el, ca, împreunã cu 150 de soldaþi îmbarcaþi în 3 vagoane ataºate unei locomotive, sã o ia din Nord spre Sud pe teritoriul burilor.

Trenul blindat, dar neînsoþit de vînãtori de

munte, era o parodie de rãzboi modern.

Burii cãlãri l-au vãzut, l-au lãsat sã treacã, apoi au pus pietre pe ºine. Dupã un timp, au început sã tragã asupra trenului, acesta a dat înapoi ºi, din cauza pietrelor, a deraiat. Înconjurat de buri, dupã o luptã în care au cãzut 100 de militari britanici, Churchill, împreunã cu 50 de soldaþi, cei mai mulþi rãniþi, s-au predat. Burii au avut doar 4 rãniþi. A fost cea mai umilitoare înfrîngere suferitã de armata britanicã.

Vinovat a fost Churchill, pentru cã în momentul în care au observat primele semne ale capcanei, l-a convins pe prietenul sãu, capitanul Holdane. Norocul lui a fost, afirmã Buchanan, cã a dat peste burii creºtini, care l-au închis într-o închisoare de maximã securitate din Pretoria, de unde a reuºit sã evadeze. Alta ar fi fost soarta lui dacã nimerea peste triburile de sioux sau afgani. În perioada cabinetului Baldwin nr.2, Churchill a fost, între anii 1924 – 1929, Chancellor of Exchequer (ministru de Finanþe), dar nu a mai fost invitat sã facã parte din cel de al treilea cabinet Baldwin. De ce? Pentru cã, deºi poseda niºte calitãþi excelente, era privit ca un om cu „erratio judgement“.

Este datã drept exemplu decizia sa de a se

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Actorul Paul Newman, portret realizat de celebrul artistfotograf Terry o’Neil.

EPIGRAME Definiþii epigramatice de la A la Z Uºa

Uºa, decoratã ºic, E supapa… la intrare, Ce are-nscris un numãr mic ªi o funcþie mai mare .

Valsul Cînd doamnele-ºi ridicã trena ªi ritmul calm devine viu, E „virusul“ de la Viena, Transmis, cîndva, din tatã-n fiu.

Viitorul Viitorul nedecis, Construit pe îndelete, Este casa cea de vis...

Mobilatã cu regrete.

Zebra Un patruped, un cal vãrgat, O creaturã cam nãroadã, Pe care-un timp (de mult uitat), Puteam sã traversãm o stradã.

Zorile Ca ºi viaþa la-nceput, Zorile sînt relansarea, Care n-ar fi apãrut, Dacã nu era-nserarea.

Zero Zero absolut, fireºte, Este-n noua Românie, Cifra care oglindeºte Creºterea-n economie.

NAE BUNDURI reveni la aur ca monedã de schimb, ceea ce a provocat un dezastru în Marea Britanie.

Churchill era un tip rãzbunãtor. Astfel, cînd a fost rugat sã þinã un discurs, în 1947, cînd Baldwin a împlinit 80 de ani, el a spus „Era mai bine pentru patria noastrã, dacã nu s-ar fi nãscut“. Din august 1914 ºi pînã la 25 mai 1915, cînd Churchill a fost schimbat de Arthur Balfour din poziþia de Prim Lord al Amiralitãþii, a fãcut douã mari greºeli.

Prima, cînd a trimis, pentru a încerca sã apere oraºul Anvers, o brigadã navalã netestatã ºi fãrã experienþã. Brigada a fost pusã sub comanda Rezistenþei, fiind decimatã ºi capturatã în cîteva saptãmîni. (va urma) IOAN ISPAS

Pag. a 11-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Premierul Dacian Cioloº a remaniat, dîrz ºi hotãrît, Guvernul meu, punînd pe fãraº, la pachet, nu mai puþin de 4 (patru) miniºtri. Avînd în vedere ºi concedierile ori demisiile anterioare, s-a ajuns, aºadar, la Guvernul meuIII, dacã nu cumva chiar la Guvernul meu-IV. Mai avem la un colþ, ºi va fi egalat trist-amuzantul record al guvernului Boc-V. Cu menþiunea cã, în materie de nume însoþite de numerale ordinale (obicei al fotbaliºtilor, care îl preluaserã de la regi - vezi Carol al II-lea, Nunweiller III ºi IV), cota cea mai ridicatã o atinsese, la un moment dat, unul dintre fraþii Sepi, mai exact Sepi VI. Cãruia, din conexiuni fonetice lesne de-nþeles, presa prefera sã-i spunã Vasile Sepi... În locul celor 4 miniºtri merituoºi, dar lenþi, ca sã-l citãm pe premier, au fost numiþi, bineînþeles, alþi 4. Deºi, bineînþeles nu-i cuvîntul cel mai potrivit, fiindcã puteam sã ne trezim cu 6-7 noi miniºtri pe cap, în locul celor 4!

Pãi, aºa cum sporesc ca ciupercile fel de fel de Agenþii bugetofage, înþesate de rubedeniile lor, ce mare greutate era sã se scoatã din pãlãrie încã 2-3 ministere?! Vorba aia, sã manîncã ceva ºî gura pretenarilor, nepoþilor ori amantelor rãmase pã lista d-aºteptare...

Am fost asiguraþi de simpaticul domn Cioloº cã cei 4 (patru) nou-numiþi sînt la fel de merituoºi ca ºi predecesorii (?!?), dar incomparabil mai... rapizi. Pãi, lãsînd la o parte charisma personajului, dacã viteza reprezintã principalul criteriu de selecþie, omul cel mai potrivit ar fi fost, de departe, Usain Bolt! Dupã cum, prelungind ideea, ceilalþi 3 desemnaþi ar fi trebuit sã fie Nesta Carter, Michael Frater ºi Yohan Blake, colegii lui Bolt din cea mai rapidã ºtafetã de 4 x 100 a lumii. N-ar fi dat rãu nici Mark Cavendish, ajuns, iatã, la cea de-a 29-a victorie la sprint, în Turul Franþei. În fond, de ce n-am avea ºi miniºtri strãini? Dacã la naþionalele de handbal lucreazã antrenori strãini, dacã ºi la cea de fotbal ne-am pricopsit cu un selecþioner strãin, dacã importãm ardei graºi, gogonele ºi ºef al arbitrilor din Grecia, iar federaþia românã e condusã (susþine Prunea) de un preºedinte strãin de fotbal, pen’ce n-am avea ºi miniºtri „dã dincolo“?! Nene Cioloº, trãi-þi-ar franþuzoaica ºi bretonelul, spune ºi matale dacã o asemenea rocadã n-ar fi simpa? Ar fi simpa rãu! În schimb, fostul premier Victor Viorel Ponta n-a fost deloc simpa atunci cînd... Ce spuneþi?!... Nuuu, nu cînd sa plimbat cu ditamai bãrcoiul, împins de jandarmi, în apa abia ajungîndu-le la bocanci; atunci s-a dovedit niþel nematurizat, atîta tot, dar nu mi-a displãcut. Dimpotrivã, m-am dicstrat mai ceva decît la Teatrul de Estradã, unde nu mã mai distrez deloc. Cã’z doar nu-ntîmplãtor coana Stela vrea sã-ºi deschidã un teatru al ei; dacã-o mai putea, cã-n ultima vreme cam aduce ºi ea picioru’. Cum?!...

Nuuu, nici cînd a-ntrebat-o pe o colegã, Ce-ai, fã, Doino, þi s-a fãcut de-o inundaþie? Aici, vinovatã ar putea fi ªcoala de Dans ºi Bune Maniere ot Tîrgu Jiu. Pardon?!... Nuuu, nici cînd a plagiat lucrarea de doctorat; el fãcea parte dintr-un luuung, foarte lung, cîrd de plagiatori, dar, fiind vorba de „trofeul Ponta“, ministrul recent destituit, deci bãiatul cel lent de felul lui, a iuþit fuleul cercetãrilor de nu-l mai ajungea din urmã nici ºtafeta de 4 x 100 a Jamaicãi!

Ca sã nu vã pun rãbdarea la-ncercare: domnul Ponta n-a mai fost deloc simpa cînd a lãsat-o pe gracila Ioana Petrescu, efemer ministru al Finanþelor, pradã mîrlãniei ºtiute, ºi previzibile, a preºedintelui Traian Bãsescu. În acea memorabilã întîlnire de la Cotroceni, micimanul o jignea non stop pe fãtucã, iar pisoiaºul tãcea mîlc! Ee, atunci, Victor Viorel s-a arãtat de-a dreptul antipa!

Dacã ar fi îngropat totul ca pisoiaºul, ar mai fi fost cum ar fi fost. Numai cã, într-o recentã emisiune TV, aceeaºi imaturitate l-a împins sã reconstituie secvenþa!

Rîzînd în suc propriu, îi repeta, obsesiv, moderatorului cîtã instrucþie a fãcut el cu fãtuca înaintea confruntãrii, cît „învãþãmînt politic“ a investit în ea (Fii foarte atentã, te vei afla faþã în faþã cu cel mai mare bandit din þara asta!!

Nu scoþi nici o vorbã, ai înþeles?), ºi cu toate acestea, fãtuca neascultãtoare a cãzut în capcana animalului politic!

Pãi, matale, nea Genunchi-Operat-la-Istanbul, cã la Bucureºti ocupai singur un etaj al spitalului!, ai dus-o la Cotroceni ca sã tacã penibil, ori sã-ºi susþinã demn ideile?! În scena cu pricina, au fost la fel de dezagreabile ºi tupeul fostului preºedinte (adicã tu, un licean de nota 6, dupã propriile mãrturisiri, te pricepeai mai bine la Finanþe decît o laureatã la Harward?! A constatat pe pielea lui tot poporul cît de bine de pricepi, dacã, dupã 10 ani de domnie, ai lãsat þara pe penultimul loc european ca nivel de trai!), ºi laºitatea fostului premier. Altfel spus, fãtuca a avut ghinionul sã nimereascã între un antipa ºi un...

Antipa! Victor Viorel trebuia sã arate cã, înainte de a fi prim-ministru, este bãrbat! Ioana Petrescu venise la Cotroceni însoþitã de el, nu de altcineva. Ca unul care cred c-am însoþit la viaþa mea ceva mai multe fete decît nea Genunchi, afirm cã, în momentul în care din Bãsescu a erupt mîrlãnia, din Ponta era obligatoriu sã erupã cavalerismul! Dacã la mine, în Piaþa Chibrit, se-ntîmpla una ca asta, sau, aoleu!, dacã-n locul lui Ponta era Boureanu, se lãsa cu ochi învineþiþi ºi cu cãpãþîni (nu doar una bucatã Marian Cãpãþînã!) în gurã. Nu zic cã la fel ar fi trebuit sã se petreacã ºi în salonul Cotroceniului, dar nici ca Ponta sã tacã mîlc. Dupã care, sã dea vina pã madmoazelã! Încep sã înþeleg pen’ce Liviu Dragnea, zîmbind teleormãneºte pe sub mustaþã, îi face toate îmbîrligãturile posibile ºi imposibile.

De-o vreme, ne-am pomenit pe micul ecran cu un personaj, care, recunosc, mie mi-e simpatic rãu. Mã dicstreazã de n’ºpe ori mai tare decît emisiunile de divertisment-TVR, vãzute de 99 de ori ºi cu sergentul 100.

Altora, însã, tipul li se pare greu spre imposibil de suportat. De pildã, Cocuþa, cãþeluºa mea, de cîte ori îl aude, face ca toþi dracii! Chestie de gust. Sau de dezgust. Îmi scapã numele tipului. E cel cu voce balansînd între broscoiul Kermit ºi rãþoiul Donald, ºi cu diametrul fãlcilor mai mare decît cel al calotei craniene. Alte semnalmente: e posibil sã stea rãu cu nervii, sigur însã cu educaþia; cînd apare în vreo emisiune, mereu rîzînd fãrã motiv, mereu întrerupîndu-i pe toþi, nu prea rãmîne loc ca alt invitat sã deschidã gura. Presupun cã, pe lîngã tupeu, creatura are ºi ceva tencuri-teancuri în portofel, cã altfel nu-l lipeau ãia cu gura la canalul lor (care, altminteri, pe bune, mi se pare în continuã creºtere). Ei, ºi?! Bercea Mondial n-are lovele? Dar alde Guþã?! Probabil cã au atîtea mormane, încît ar putea sã se 3,14... Mã rog, aici ar fi pe bazã de Sepi VI... Au lovele fãrã numãr-fãrã numãr, cã altfel nu-i lipeau nici pe ei cu gura la Kanal D. Revenind la nea Orãcãialã: tupeul fãrã frontiere i-a mers o datã, i-a mers de n’ºpe ori, pînã ce, mai serile trecute, s-a-ntîmplat sã fie prezentã în studio ºi simpatica doamnã Alina Petre, fostã Mãgureanu. Ghinion!... Aoleu, am zis Mãgureanu?! Pauzã publicitarã, rãmîneþi alãturi de noi!

Aºadar, (re)numitul Virgil Mãgureanu... Pe cînd el se afla la începuturile ascensiunii, iar eu aveam rubrici prin vreo 3-4 ziare importante - vorbesc de anii ’90 -, omuleþul mã saluta de departe, ridicîndu-ºi pãlãriuþa cît putea de sus, la cei aproximativ 1,60 m. ai sãi, deci la concurenþã cu Irinel Columbeanu. Mai apoi, cînd amîndoi ne þineam cãþeluºele cu pui la onorabilul domn Molie, la Sãftica, încingeam lungi ºuete pe teme sportive, ºi nu numai.

Acum, însã, cînd eu am rãmas un biet pensionar, dacã ne întîlnim cîteodatã prin Piaþa 1 Mai, unde facem tîrguielile, pare a nu mã mai cunoaºte. Nu exclud, s-ar putea chiar sã nu mã mai recunoascã; pe lîngã faptul cã am mai albit, cã m-oi fi împuþinat la trup ºi la pix, a acumulat ºi dumnealui ani, bani, dar ºi un morman de griji. Cã, uite, lãsînd dezvãluirile fostei nurori, bat la uºã dosarele Mineriadei!!

De asemenea, existã boli parºive, care atacã nu doar la nivelul epidermei, ci ºi niþel mai adînc... Dar, dacã nu-i vorba de aºa ceva, ci, dupã cum scria Vadim, de „fostul

cãruþaº Asztaloº“, deci dacã la fel s-o fi purtat ºi cu fosta lui norã, mai cã o-nþelegem pe biata femeie; atîta parapon pe el & familionul lui nu vine din senin!

Aºadar, madam Alina Petre... Femeie arãtoasã, cu multã personalitate ºi isteaþã brici. Chiar dacã - zic eu - na avut de lucru, bãgîndu-se într-un bucluc mai mare decît blocul construit de fostul ei soþ. Bloc în care - zice doamna Petre - a cumpãrat un apartament „la preþ de cantinã“ ºi fostul preºedinte interimar Crin Antonescu. Sã deducem din spusele doamnei, ºi mai ales din carneþelul prezentat procurorilor, cã în tãrãºenia respectivã s-ar fi comis o micã-mare evaziune fiscalã?... Probabil cã vom afla adevãrul în momentul în care bolovanul va ajunge mai la poalele dealului, fiindcã, deocamdatã, abia anceput sã se rostogoleascã. ªi, dacã tot veni vorba despre albul simbol al puritãþii, ne-ntrebãm ºi noi, ca ardeleanu-n garã: cum rãmîne cu cedarea ilegalã (zice decizia tribunalului!) a bazei nautice din Herãstrãu, pe vremea cînd crinuleþul era ministru al Sportului, bazã aparþinînd, de fapt ºi de drept, clubului Sportul Studenþesc? Rãmîne tot ca-n garã?!

Am deviat însã de la subiect... În clipa în care individul cu diametrul fãlcilor mai mare decît cel al calotei craniene a devenit ºi el mîrlan în dialogul cu o doamnã, a fost fãcut imediat KO. Simpatica, eleganta, dar puternica Alina Petre, care nu-i gracila Ioana Petrescu, i-a tras, vorba boxerilor, dreapta la bãrbie-stînga la ficat: Alo, domnu’, cum te cheamã, cã-mi scapã numele!... Dupã cum te comporþi, locul dumitale este în emisiunea lui Capatos, nu aici! Mie, una, îmi inspiri repulsie!

Repulsie?!... Dacã la mine, în Piaþa Chibrit, o femeie i-ar fi zis aºa ceva unui bãrbat, ãla se ducea ºi orãcãiamãcãia la altã masã. Cã, de n-avea aceastã minimã demnitate, rãmînea dã rîsu’ mahalalii!

Epuizatã de abia-ncheiata campanie electoralã, primãriþa Firea s-a uºchit în concediu. Apãsat de trecutul sãu, postat pe net, adjunctul Tudy, sau Tedy, cum naibaºi zice finul lui Tãriceanu, ºi-a dat demisia (ãsta ºi-a fãcut-o, ºi la propriu ºi la figurat, cu mîna lui!). Cum rãmîne, însã, cu Primãria Bucureºtilor, într-un moment în care, bunãoarã, ar trebui înlocuitã termoficarea rãmasã de pe timpul lui Caragea Vodã, baºca atîtea alte probleme pe cap de bucureºtean?! Rãmîne tot ca-n garã?

Ricã Rãducanu fiind „omorît“ în direct ºi la ore de vîrf de un smintit cu diagonalã roºie-n buletin, nu doar Manolo Terzian s-a îngrijorat, ci ºi subsemnatul, drept care l-am sunat pe eroul cãrþii mele Prea mare, pentru un careu atît de mic. Eu: Eºti viu, Ricanule! E bine-bine, e foarte bine... El: Normal, tãticu’, cã-s din neam de viaþã lungã! Mama a trãit un secol, însã io vreau s-o depãºesc.

Am metoda mea, da’ n-o vinde mai departe: la suta lu’ mama, adaug... TVA-ul, aºa cã o sã vã mai plictisesc 7-8 cincinale. ªi, atenþie, cincinale ca lumea, nu d-alea, sanchi, în 4 ani jumate!

Deºi, la moralul lui „beton 300“, nu cred c-avea nevoie de psiholog, l-am consolat, povestindu-i cã ºi pe mine m-a „omorît“ unul, acum cîþiva ani... Mã sunase un fost coleg de la LPF, Adrian Ionescu, bucurîndu-se (?) cã mã aude: Sorine, eºti bine, sãnãtos? Eu: Mulþumesc de întrebare. Dar cu ce ocazie? El: Pãi, mi-e ºi jenã sã-þi spun... Ciubotã, avocatul Ligii, a umplut oraºul cu vestea cã ai fi murit! Eu: ªi de ce te miri? Nu ºtiai cã numitul Ciubotã e complet idiot? I-am spus exact cuvintele astea, cunoscînd cã mã pot baza pe discreþia Ionescului... Ca dovadã, dupã cîteva minute m-a sunat Ciubotã: Idiotul vã deranjeazã. Ei, nu, cã ºi ãsta era simpatic rãu!... Zîmbesc negru: Înþeleg cã vrei sã afli cînd e-nmormîntarea.

Explicã: Am fost la sala de forþã, iar acolo un tip spunea în gura mare cã a murit Satmari. Eu: Dacã mergeai la sala de creier, evitai gafa; îmi dãdeai un simplu telefon, ºi aflai cã (încã- n.a.) n-am murit eu, ci Alexandru Satmari, colegul ºi prietenul meu din TVR. El: Ce pot sã mai fac acum, decît sã vã cer scuze? Eu: Bine, mãi, copilul lui Dostoievski, þi-am primit scuzele. Rîde cu poftã. Semn cã, totuºi, nu era chiar atît de idiot, pe cît îl bãnuisem.

SORIN SATMARI

Evenimente din istorie desprinse dintr-o altã lume

reculege la mormîntul fiului sãu. Mai multe zile la rînd, ea cautã locul unde ar fi putut fi înmormîntat fiul sãu. Într-un tîrziu, împãrãteasa simte un miros puternic de violete ºi se îndreaptã spre locul de unde venea mirosul. În mijlocul vegetaþiei, a descoperit un mormînt pe care era scris numele fiului sãu. Împãrãteasa a povestit cã fiul sãu avea ca flori preferate violetele, indiciu care a condus-o la mormînt.

Urmãtoarea întîmplare s-a produs în anul 1986, în oraºul Saint Quentin, Franþa. Un cuplu tînãr se mutã întro casã din cartierul Canonniers.

Calvarul acestei familii a început în momentul în care zgomote ciudate se auzeau din subsolul clãdirii. Au verificat locul, dar nimic nu pãrea în regulã.

Totul a culminat cu apariþia unor pete roºii pe pereþii din interiorul bucãtãriei. S-a crezut cã sînt probleme legate de structura pereþilor ºi locatarii au hotãrît sã renoveze bucãtãria. Dar, la puþin timp, petele au reapãrut. La faþa locului s-au prezentat cîþiva poliþiºti, care au constatat

cã petele sînt de sînge. A fost demaratã o anchetã în care s-a ajuns la concluzia cã nu putea fi vorba despre o crimã.

S-a hotãrît ca pereþii sã fie zugrãviþi din nou, iar familia sã se mute, timp de o sãptãmînã, în altã casa. Dupã o sãptãmînã, în momentul în care au revenit, pereþii prezentau alte pete de sînge. Casa a fost demolatã ºi, în subsolul ei, a fost gãsite cinci cadavre ale unor soldaþi germani.

Aceastã întîmplare nu ºi-a gãsit o explicaþie realistã.

Christian Barnard este medicul care a fãcut primul transplant de inimã din lume. Într-un interviu televizat, el a declarat cã, într- una din zile, se afla, ca de obiciei, în biroul sãu. O femeie îmbrãcatã în alb a apãrut din senin în birou ºi, levitînd, s-a îndreptat cãtre fereastrã, dupã care a dispãrut. La scurt timp, o infirmierã l-a anunþat cã o pacientã a decedat. Medicul s-a îndreptat cãtre rezerva acesteia, unde a constatat cã era vorba despre femeia care-l vizitase cu cîteva momente înainte.

EFEMERIDE

Firea-þi ai naibii de simpatici!

Împãrãteasa Eugenia a fost soþia lui Napoleon al IIIlea. În anul 1876, în timpul unei recepþii, împãrãteasa se duce în budoar pentru a-ºi aranja þinuta. În timp ce se privea într-o oglindã, ea asistã la o scenã de coºmar. În oglindã, ea îþi vede fiul, care era plecat în Africa de Sud, unde lupta alãturi de englezi. Gãrzile de corp îl pãrãsesc ºi împãrãteasa asistã la moartea fiului sãu, victima unei ambuscade. Împãrãteasa se reîntoarce în sala de recepþii ºi povesteºte prietenilor ceea ce i s-a întîmplat.

A fost asiguratã cã, din cauza oboselii, a avut halucinaþii.

Cîteva zile mai tîrziu, împãrãteasã aflã cã fiul sãu a murit în Africa de Sud, în condiþii asemãnãtoare celor vãzute de ea în oglindã. Însoþitã de mai multe persoane, împãrãteasa hotãrãºte sã plece în Africa pentru a se

Niccolò Paganini – virtuozul care ºi-a vîndut sufletul diavolului (urmare din pag. 1) Compune prima sonatã pentru vioarã ºi susþine primul concert la bisericã.

Cronicile elogioase îl numesc „Napoleon al viorii“. Ca sã obþinã sunete noi, tonuri duioase, micul virtuoz lungeºte arcuºul, întrebuinþeazã corzi groase. Concertele, pe care le dãdea la vîrsta de 13 ani, suscitau un interes nemaicunoscut pînã atunci. La 15 ani , era deja o personalitate în lumea muzicii, ceea ce îi dãdea posibilitatea sã aparã în mari sãli de concerte. La aceastã vîrstã, Paganini pãrãseºte oraºul natal, Genova, ºi începe un ºir neîntrerupt de turnee, care îl vor duce în aproape toate marile oraºe ale Europei. Pînã la 19 ani, începuse sã îºi compunã singur muzica, iar la 23 de ani crea deja opere de o valoare uriaºã. La 27 de ani, avea deja un public imens ºi un succes nebun… iar zvonurile despre pactul secret cu diavolul, care sã îi asigure o asemenea faimã, circulau deja pe buzele tuturor. Curios este faptul cã, atunci cînd a fost întrebat pentru prima datã, dacã este adevãrat un asemenea zvon, Paganini a rãspuns nonºalant: „Cum altfel credeþi cã aº putea cînta în felul în care o fac?“ Aceste poveºti i-au întãrit reputaþia ºi, deºi refuza sã le clarifice, nici nu încerca sã demoleze impresia diabolicã creatã în jurul lui: publicitatea era mult prea bunã pentru a renunþa la ea. Mai presus de toate, Paganini era un mare artist al spectacolului ºi a contribuit imens la virtuozitatea muzicalã, în ansamblu ºi la evoluþia interpretãrii la vioarã, în particular. Indiferent unde concerta, Paganini provoca senzaþie. Geniul sãu muzical, precum ºi viaþa sa aventuroasã au inspirat multe legende care au fãcut sã creascã faima acestui neîntrecut violonist. Se spune cã, aflîndu-se la Livorno în preziua unui concert în jurul cãruia se fãcuse multã publicitate, Paganini are neºansa sã piardã la cãrþi toþi banii pe care îi avea asupra lui. Jucãtor înrãit, el pune în joc ºi vioara cu care urma sã concerteze. O pierde ºi pe aceasta. Un negustor, mare iubitor de muzicã, îi împrumutã un Guarnieri autentic, o piesã rarã, fabricatã în 1730. Recitalul este un adevãrat

triumf, violonistul întrecîndu-se pe sine. Ovaþiile au fãrîmiþat, pe alocuri, tencuiala sãlii. Bisurile s-au repetat, la nesfîrºit. Cînd, epuizat, Paganini s-a putut descleºta din strînsoarea publicului fascinat de sunetele sublime ale viorii ºi a vrut sã înapoieze instrumentul proprietarului sãu, acesta nu a acceptat sã o mai primeascã. „Pãstreaz-o, îi spuse, vioara asta îþi aparþine. Mi-e ruºine s-o mai ating… N-aº fi crezut niciodatã cã þin în casã o vioarã fermecatã!“ Artistul nu s-a mai despãrþit niciodatã de acest instrument, care a vrãjit ani de zile pe iubitorii de muzicã ºi cãruia i-au fost atribuite puteri supranaturale.

Între viaþa de la Curte ºi prinþesele care-l adorã

În 1805, sora lui Napoleon, Elise, cãsãtoritã rapid de împãrat, devine prinþesã de Lecca, oraºul renumit datoritã petrecerilor populare. Prinþesa nu era frumoasã, ducea o viaþã imoralã ºi era înconjuratã de artiºti. Dar dã strãlucire Curþii ei prin întemeierea unui teatru ºi angajarea unei orchestre.

Niccolò îºi ia vioara, ajunge la Lecca, se înscrie la concursul pentru postul de dirijor, de la Curtea Elisei. Prinþesa se îndrãgosteºte de violonist, iar o vreme, dragostea lor urcã la cote sufleteºti incendiare.Violonistul se plictiseºte repede de dragostea prinþesei, de viaþa de la Curte ºi de salon ºi profitã de împrejurare, cerînd un concediu pentru a întreprinde turnee. La Livorno, gãseºte o lume fãrã etichetã... Într-o zi, cînd intrã în scenã, calcã într-un cui, iar atunci cînd vrea sã-ºi potriveascã vioara, lumînãrile cad de pe pupitru ºi publicul rîde zgomotos. La primele mãsuri, i se rupe coarda „mi“, iar Paganini cîntã pe trei coarde „Sonata Napoleon“. Aplauze furtunoase, la final... Paolina, sora mai micã a lui Napoleon, de o frumuseþe rarã, pe care împãratul o izolase la Torino, îºi petrece timpul în serbãri fastuoase. Ca sã atragã lumea, îl aduce pe Paganini la Curtea sa. Dragostea lor se petrece în mare tainã ºi mister. Dar împãratul Bonaparte îºi mutã sora la Florenþa, ca ducesã de Toscana. Oraºul era guvernat cînd de comisari francezi, cînd de agenþi austrieci. Viaþa era searbãdã, numai zidurile palatului arãtau puterea politicã. În 1808, Niccolò Paganini se întoarce la Florenþa la Curtea Elisei, care-l avanseazã cãpitan de gardã, îl copleºeºte cu decoraþii ºi daruri. Acesta apare în salonul Elisei în uniformã militarã. Prinþesa îl trimite sã îmbrace haina neagrã impusã de funcþia de dirijor de cor, dar el o înfruntã în public refuzînd, apoi converseazã cu doamnele din salon, ºi, tîrziu în noapte, fuge din Florenþa. În 1813, ajunge în Milano, oraºul cu strãzi largi, clãdiri monumentale, dotat cu cele mai frumoase teatre din lume, ºi dã concerte la Teatrul „Scala“, care era de mult celebru ºi avea 3.500 de locuri. Aici, Niccolò Paganini cîntã „Le Streghe“ („Dansul vrãjitoarelor“). Dupã ce a interpretat aceastã piesã muzicalã, spectaPaganini, Rossini (la pian) ºi primadona Pasta - circa 1832.

torii care l-au ascultat cîntînd au pretins cã l-au vãzut pe diavol ajutîndu-l pe Paganini sã interpreteze piesa. Un martor a spus cã din Paganini se distingeau douã coarne ºi coada între picioare. Aºa a ajuns sa fie poreclit „Scripcarul Diavolului“.

Legenda vorbeºte despre „scripca diavolului“, respectiv vioara lui Paganini, cu ale cãrei capacitãþi extraordinare a atins culmi nenaturale, obiect nãzdrãvan pentru care muzicianul a ucis un rival, fiind condamnat la închisoare. Dar oare maestrul chiar ºi-a vîndut sufletul diavolului pentru a atinge aceste sunete atît de minunate? Aceasta legendã pãstreazã o paralelã temporarã cu Mephisto, unul dintre personajele din Faust, creaþie de mare amploare a lui Goethe. Un admirator din Viena a declarat cã, întro searã, dupã ce a pãrãsit sala de concert, l-a vãzut pe diavol lipit de spatele lui Paganini. (...) Maestrul ºtia sã pãtrundã în sufletul publicului. Într-o searã, pe cînd se afla într-un teatru, Paganini a fost rugat sã-l înlocuiascã un coleg dansator ce se îmbolnãvise.

Publicul, la apariþia lui pe scenã, a început sã-l fluiere ºi sã-l huiduie, cerînd sã vinã dansatorul.

Muzicianul a început sã plîngã, ºi, cu ochii înotînd în lacrimi, a spus: - Veþi vedea! Iatã aceste …!, a spus el emoþionat, arãtîndu-le vioara.

Paganini a avansat la rampã ºi a continuat: - Înainte de concert, am sã vã demonstrez cã vioara aceasta poate sã imite cîntecele ºi mugetele

Mîna dreaptã a lui Paganini. Mulaj din ipsos. unor animale. Va voi arãta ce se poate face cu acest instrument.

Zis ºi fãcut. El a imitat cîntecul unor pãsãri, mieunatul a unei pisici, urletul unui lup. Demonstraþia a fost rãsplãtitã cu îndelungi aplauze. ªi, în cele din urmã, a întrebat: - Vreþi, doamnelor ºi domnilor, sã ghiciþi al cãrui animal aparþine acest sunet? ªi a imitat mugetul unui mãgar. Publicul a rîs, aplaudînd. La final, Paganini a zis: - Ei bine, acest muget seamãnã cu ce s-a auzit cînd aþi fluierat pentru venirea pe scenã a dansatorului. Dupã care, sigur pe el, Paganini a plecat, fãrã sã termine concertul.

Bogaþii ºi nobilii l-au invitat, de multe ori, la cinã în speranþa de-a-l auzi cîntînd, dar muzicianul nu a venit niciodatã cu vioara sa. Odatã, a primit invitaþia unui nobil italian, care scria: „Vã rog sã nu uitaþi de vioarã!“. Paganini a mers la cinã, dar fãrã vioarã. Gazda l-a întrebat: - Unde este vioara ?

Rãspunsul lui Paganini a fost unul dur: - Vioara mea nu ia masa la domiciliu.

„Am avut grijã sã nu fac rãu nimãnui“ Vremea trece, iar violonistul este ispitit sã se însoare. La Torino, în casa unui baron, i se prezintã o tînãrã cu o „figurã îngereascã ºi inimã infernalã“. La Bologna, o cunoaºte pe Marietta Banti, dar tatãl fetei se opune cãsãtoriei. „Multe femei ºiau propus sã ajungã la inima ºi finanþele mele“, îi scrie prietenului sãu, Luigi. Tinerele erau fascinate de muzica ºi de farmecul personalitãþii violonistului. Fiica unui consilier al regelui Bavariei, femeie

mãritatã, s-a îndrãgostit de el dupã ce l-a auzit cîntînd, încît ajunsese sã-ºi doreascã sã-ºi uneascã destinul cu violonistul. Paganini îi scria lui Donizetti: „…era fiica unui om prea ilustru din Germania.

Aceste frumuseþi au un sentiment romanþios. Este adevãrat, atunci cînd aud vibraþiile sunetelor viorii, toate plîng; dar eu nu mai sînt nici tînãr, nici frumos; am devenit chiar urît. Dentistul, vrînd sã-mi extragã o mãsea cariatã, mi-a scos toþi dinþii maxilarului. Aºa cum sînt, toatã viaþa am avut grijã sã nu fac rãu nimãnui“. La Veneþia, o întîlneºte pe Antonia Bianchi, o femeie frivolã, rea, vulgarã, cu o înfãþiºare antipaticã. Tinerii fac vizite, se duc la petreceri, sînt trataþi ca soþ ºi soþie. În 1825, se naºte unicul fiu al lui Paganini, Achille. Antonia nu era femeia potrivitã, se despart, urmeazã o moarte dubioasã, de care va fi suspectat Niccolò.

Schottky adunã material biografic ºi începe sã scrie o carte despre viaþa acestuia.

Calomniatorii îl urmãresc, îl defãimeazã. În 1828, doctorul Benneti, un tînãr medic care l-a îngrijit la Viena, scoate un studiu despre fiziologia organismului lui Paganini: „dupã ce executa o piesã, pãrea un om cuprins de un acces de epilepsie; avea pielea rece ºi acoperitã de transpiraþie abundentã, ceea ce fãcea necesar sã i se punã o blãniþã; pulsul nu i se simþea ºi dacã era întrebat ceva, ori nu rãspundea, ori rãspunsul sãu era scurt ºi adesea fãrã legãturã cu întrebarea. În noaptea urmãtoare concertelor, nu putea sã se odihneascã, rãmînea într-o stare de agitaþie continuã. Oricît ar fi fost de obositoare, concertele erau modul lui de a exista“.

Devine omul legendei sale…

„Un diavol ºi un înger al viorii“

Cînd soseºte la Paris, Hector Berlioz era în mare Paganini îºi subjuga pur ºi simplu auditoriul. Cu vogã.

Franz Liszt trãia, de cîþiva ani, acolo, iar o tehnicã desãvîrºitã, cu un simþ muzical ieºit din Frédéric Chopin intra în lumea Parisului abia în comun, el scotea din vioarã sunete nemaiauzite.

1831. În arta viorii, Paganini întrunea în persoana Dupã un concert care a avut loc la începutul anului 1838, mai mulþi spectatori au afirmat cã din vioara sa interpretul, virtuozul ºi compozitorul. Era „un maestrului ieºeau, pur ºi simplu, aburi roºii; cã ar fi diavol ºi un înger al viorii, acuzat cã închisese suflesimþit un anume fior; cã un duh necurat ar fi pus tul amantei în sicriul sonor al instrumentului sãu. stãpînire pe întreaga salã ºi cã arcuºul era cãlãuzit Era un inimitabil ºi fantastic virtuoz, care fãcea sã chiar de diavolul în persoanã. În Italia, i se urzise se creadã în puterea vrãjilor“ (Theophile Gautier). chiar legenda cã, aidoma lui Faust, ºi-a vîndut sufle- „Am plîns doar de trei ori în viaþã“, spunea marele tul diavolului, spre a dobîndi o grãmadã de aur ºi Gioachino Rossini, „atunci cînd prima operã pe care am scris-o s-a dovedit a fi un glorie eternã. Asemenea legrateu, atunci cînd l-am auzit ende, desigur, îi mãreau prima oarã pe Paganini cîntînd la faima, iar Paganini nu încervioarã ºi atunci cînd, la un picnic ca sã dezmintã astfel de teripe vapor, un curcan umplut cu bile închipuiri, mai ales cã trufe a cãzut peste bord!” epoca era traversatã de Muzicienii epocii au cãutat sã romantism ºi imaginea artistului damnat era foarte la explice arta lui, i-au cercetat commodã. Semnele unei boli poziþiile, gîndind cã ar fi trebuit sã (tuberculozã), consideratã ºi descopere un secret în care stãtea ea destul de ciudatã, sînt din vraja care topea inimile ce în ce mai apãsate, astfel cã cucoanelor ºi hipnotiza bãrbaþii. marele violonist cautã tot Cu faima a douã imoralitãþi: mai mult soarele Italiei. Nu ucigaº al soþiei ºi vîndut Satanei, poate, însã, sã nu rãspundã ajunge în Anglia. Îi scria unui priinvitaþiilor de a concerta în eten: „Tot teatrul – parter, loji, mari oraºe de pe Continent, galerie – pãrea o furtunã, vacarastfel cã acceptã sã dea un mul vocilor, ondularea batistelor, recital la Opera din Paris pãlãrii agitate în aer… Acest triunde, printre spectatori se umf este mãgulitor… Am cîntat, ºi aflau nu mai puþin celebrii toate calomniile s-au transformat Gioachino Rossini ºi Giaîn laude, imposibil de povestit. como Meyerbeer. Aceºtia, Întreg auditoriul, dintr-o pornire amintindu-ºi de concertul voluntarã, s-a urcat pe bãnci, pe din seara de 6 martie 1831, Vioara lui Paganini aflatã la Muzeul scaunele parterului, pe loji, ai fi au scris cã a fost de-a dreptul Municipal din Genova crezut cã vor sã se arunce. Tu uluitor ºi cã arta lui întrece poate crezi jumãtate din ceea ce-þi orice imaginaþie. Paganini ºi-a uimit într-adevãr spun, iar eu nu-þi spun decît jumãtate din ceea ce a contemporanii. Superlativele au fost singura posifost“. bilitate de a schiþa portretul neîntrecutului violonist. Desigur, cum nu existau mijloace tehnice de Pãrãsind arta, pãrãsind viaþa înregistrare, nu rãmîn, pentru a-i fi evaluatã mãiesNu-i era fricã de moarte. Deºi era bolnav, dorea tria, decît mãrturia contemporanilor, precum ºi paginile sale componistice atît de elaborate, care sã vinã în ajutorul umanitãþii suferinde ºi dãdea pun în continuare mari probleme virtuozilor concerte în scopuri caritabile, mai ales pentru arcuºului. Faima geniului creºte, duºmanii se sãraci. Sunetele viorii ºi aplauzele mulþimii alungau înmulþesc. Numai dragostea prietenilor adevãraþi îi orice suferinþã din trupul sãu. ªtia cã, pãrãsind dã senzaþia caldã a vieþii. Poeþii îi consacrã poezii, arta, pãrãseºte viaþa. Proiecteazã o Academie de curioºii se adunã în jurul lui pe stradã, se þin dupã Muzicã la Parma. κi redacteazã testamentul. el, îi pun întrebãri, îl ciupesc, îl pipãie, sã se Durerile sînt mari, îl chinuie febra, tusea, îºi pierde convingã cã nu este Satana. Pieptul bombat, vocea. Medicii nu-l ajutã. Colecþioneazã instruprivirea în faþã, piciorul stîng scos înainte ºi arcuºul mente din familia viorii: Guarnieri, Stradivarius, adus peste braþ, ca o sabie, obrazul slab, cu arcadele Amati. O frumoasã prietenie se naºte pe viaþã între proeminente ºi o cutã adîncã în partea stînga – aºa Paganini ºi avocatul Luigi Guglielmo, care îl va îl deseneazã pictorul Ingres. Niccolò Paganini dorea ajuta în toate procesele sale. E nevinovat în multe sã adune bani pentru a concerta prin Europa. În dintre ele, dar iese umilit, pierzînd bani. Primeºte cursul unui turneu în Sicilia, medicii îi recomandã sentinþa Curþii de Apel din Franþa prin care este multã odihnã ºi tratament naturist. Tuºeºte, face o curã de lapte de mãgãriþã. E slab, se miºcã straniu, obligat sã plãteascã daune Statului Francez, are tenul palid, nasul de vultur ºi degetele osoase. deoarece plecase cu bani din Franþa, în urma conDevine omul legendei sale. Puþini ºtiu cã nu-ºi vîn- certelor pe care le avusese acolo. Un executor duse sufletul, ci avea tuberculozã. Purta un parde- judecãtoresc francez îi pune sechestru pe instrusiu lung ºi gri, ca sã parã înalt. Cãlãtorea cu trãsura mentele muzicale. Expectoreazã sînge, trãieºte în prin oraºele imperiilor europene, înfãºurat în blanã chinuri de nedescris, nu se poate hrãni. Preotul ºi înfundat în adîncul trãsurii, cu vioara ºi cu fiul parohiei îi propune sã se spovedeascã ºi sã se sãu, Achille. O caricaturã vienezã îl prezintã cu împãrtãºeascã. Paganini îi spune cã va scrie pãrul vîlvoi ºi cu ochii ieºiþi din orbite. În spatele spovedania pe o tãbliþã de ardezie. Era 27 mai, sãu joacã, în horã, schelete, se mai vãd capete de 1840. În timp ce mînca, se îneacã, iar un atac violent pisici ºi o femeie asasinatã. Asemenea poveºti vin- de tuse porneºte o hemoragie. Cînd ºi-a dat sufletul, deau bine ziarele timpului. Profesorul Julius se afla în casa Contelui de Cessole din Nisa.

Paganini ºi-a vindut sufletul diavolului

Înhumat ºi deshumat, timp de jumãtate de secol Pentru cã Paganini fusese declarat eretic, episcopul Galvano refuzã înhumarea în Cimitirul de la Nisa. Sicriul este depus în pivniþa casei unde a locuit. Superstiþioºii inventeazã scene nocturne despre un vînt sinistru ºi gemete care se aud. Din pivniþã, coºciugul este îngropat lîngã zidul unei rafinãrii de ulei. Pe motiv cã l-ar fi distrus reziduurile uleioase, l-au dezgropat ºi l-au transportat clandestin pe Coasta de Azur, unde n-a stat prea mult. Îmbãlsãmat ºi pus într-o cutie albã, apoi întruna din lemn de nuc, apoi într-o cutie de zinc sigilatã, este îmbarcat, în secret, pe vaporul ce pleca la Genova, în 1844. Cutia de zinc este depusã în vila Paganini, la Polcevera, apoi este îngropat, tot în mare secret. Fiul sãu, Achille, obþine, cu greu, în 1845, aprobarea unei slujbe religioase în biserica din Parma, apoi reînhumarea lui Paganini în grãdina Vilei Gajona, lîngã niºte chiparoºi, proprietatea familiei. Mulþi violoniºti au trãit sub vraja lui Niccolò Paganini, atunci cînd era viu, dar František Ondricek a vrut sã-l vadã mort. La insistenþa violonistului ceh, Achille a deschis sicriul tatãlui sãu.

Chipul defunctului era conservat impecabil, dar nu ºi trupul. Hainele erau putrezite. Rãmãºiþele pãmînteºti ale muzicianului de geniu se odihnesc în grãdinã timp de 20 de ani. În 1876, nepotul violonistului, Attila Paganini, obþine de la Vatican anularea hotãrîrii prin care era considerat eretic. În sfîrºit, Niccolò Paganini a putut sã fie înmormîntat într-un cimitir catolic, la Parma. Dupã o viaþã furtunoasã, o moarte grea, ºi curioºi doritori sã-i vadã cadavrul, oasele nu-ºi gãsesc încã odihna în þãrînã. În 1896, Primãria oraºului Parma hotãrãºte mutarea cimitirului. Sicriul este pus într-o altã groapã. Trecuse mai bine de jumãtate de secol de cînd decedase…

Paganini sãrutînd mîna lui Berlioz dupã ce a ascultat simfonia „Harold în Italia“, compusã pentru el.

Pag. a 14-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Cel mai bun la moralã Motto: „Sau poate vor ºi ei sã aibe cel mai bun primministru pe care l-am avut vreodatã“. (Traian Bãsescu) Aºa grãit-a cel ce se laudã – ºi pe drept, la cît a prostit „boborul“ acesta – cã a avut douã mandate de parlamentar, douã de primar al Capitalei ºi douã de preºedinte.

Cum a înºelat el acest neam este, ori nu este greu de înþeles. Privind lucrurile cu luciditate ºi disecîndu-le, avem argumente pro ºi contra.

Credem cã Traian Bãsescu este produsul împrejurãrilor, al vremurilor care, la un moment dat, traversînd o crizã, într-o þarã cu oameni uºor influenþabili, scot la ivealã astfel de indivizi, dar nu dintre cei mai buni, ci dintre cei rãi, cu apucãturi nefaste. Ce-l recomanda pe fostul marinar sã fie propulsat, mai întîi, ministru în Guvernul Petre Roman? Cine l-a adus, catapultîndu-l de la malul mãrii, ca sã conducã transporturile? Asta nu neo spune matrozul. De ce nu aminteºti, domnule expreºedinte, c-ai avut cinstea/ necinstea de a fi ºef peste un departament esenþial, pare-se de mai multe ori, ºi c-ai avut „meritul“ de a mãrita ditamai Flota României? Care a dispãrut, n’aºa? - vorba ,,democratului” Brucan - cantr-un veritabil Triunghi al Bermudelor. De ce nu glãsuieºti cã, pe cînd te avîntai împins de la spate de niscaiva forþe oculte (despre care numai dumneata ne poþi lãmuri, da’ ce, eºti prost sã le divulgi?) erai destul de penal? Oricum, dacã eram o þarã zdravãnã la cap, n-aveai cum sã accezi (sic!) la o aºa înaltã funcþie în stat. De ce nu spui cît de mult ai minþit Þara ºi Poporul ãsta? ªi cine te-a sprijinit, dinãuntru ºi din afarã? De ce nu recunoºti cã ai fost suspendat de 2 ori, iar, a treia oarã, demis prin

B1 TV, o tribunã a vocilor care nu doresc pace în þarã ºi în lume Am fost consternat sã constat prezenþa în studioul amintitei televiziuni, în ziua de 3 iulie a.c., la o orã de vîrf, a individului Traian Bãsescu, în postura de denigrator al actualei conduceri a statului ºi de aþîþãtor în planul relaþiilor României cu Federaþia Rusã (în zona Mãrii Negre ºi nu numai). Acest om, cît a fost preºedinte, a condus þara ca un guvernator al Unchiului Sam vreme de 10 ani, luptînd pe viaþã ºi pe moarte pentru instalarea Bazei de la Deveselu. Din cauza acestei politici, România a ajuns, aºa dupã cum a declarat recent, în Grecia, liderul rus Vladimir Putin, ,,þintã a trupelor ruseºti”. Mã întreb: de ce noi ºi nu Bulgaria, Polonia sau Ungaria? De ce aceastã ameninþare gravã

În pragul falimentului total (9) Astãzi, tot mai puþini români se mai gîndesc la renaºterea þãrii. Unii ºi-au pierdut forþele, iar cei mai mulþi, speranþele. Pînã ºi optimiºtii cred cã nu mai este nimic de fãcut, întrucît România a intrat într-un faliment general. Recent, a pãºit pe acest drum Complexul Energetic Hunedoara, avînd o datorie de 1,5 miliarde de lei, ca urmare a unui management necorespunzãtor ºi a hoþiei. De fapt, întregul sistem energetic, siderurgia ºi alte ramuri ale industriei traverseazã una din cele mai grave crize. Privatizatã în cel mai scandalos mod ºi vîndutã la preþ de fier vechi de cãtre niºte mafioþi cu glazurã politicã, industria noastrã - care, în urmã cu 30 de ani, obþinea venituri importante din exportul de nave fluviale ºi oceanice, platforme petroliere maritime, produse ale metalurgiei feroase ºi ale industriei aluminiului, motoare electrice, rulmenþi, mobilã, îmbrãcãminte, încãlþãminte ºi produse agro-alimentare în mai toate þãrile europene, tractoare ºi maºini agricole în unele state arabe ºi în America Latinã, ori instalaþii de foraj în SUA – se aflã, astãzi, într-un faliment aproape total. Ca urmare a incompetenþei ºi corupþiei autohtone, dar mai ales a presiunilor exercitate de unii competitori externi, deloc dispuºi sã mai suporte concurenþa noastrã ºi care nu doriserã niciodatã o Românie socialistã industrializatã ºi, cu atît mai puþin, o Românie capitalistã, performantã din punct de vedere economic, de ale cãrei produse sã se loveascã pe multe pieþe externe, þara noastrã a redevenit astãzi o largã piaþã de export pentru Occident ºi, probabil, aºa va rãmîne în cursul acestui veac. În prezent, a vorbi despre o reindustrializare a României este ca ºi cum ai striga dupã apã în pustiu.

Nici agricultura nu stã pe roze. Conform statisticilor internaþionale, România deþine 10% din suprafaþa arabilã a UE, ocupînd locul 6 pe continent. Din punct de vedere al producþiei, însã, ne situãm în coada þãrilor comunitare,

referendum (voinþa naþiei, nu?) ºi cã alþii, din afarã, mari democraþi, au dictat cã trebuie sã rãmîi, sã ne nenoroceºti de tot?

De ce nu spui adevãrul – mãcar o datã, adevãr pe care noi, românii autentici, l-am simþit pe pielea noastrã? De ce repeþi ºi-acum, cu o inconºtienþã (oare?) sfidãtoare, cã tãierea salariilor ºi a pensiilor a fost necesarã? Ai tot bãlmãjit cã ne-ai vrut binele (,,Sã trãiþi bine!”), cã urmãreai modernizarea ºi reformarea Statului de drept!

Ce ipocrizie! Ai reformat totul: economia, cultura, arta, justiþia. Unde ai pus oameni potriviþi, care sã te slujeascã: Daniel Morar, Stanciu, Codruþa. Apoi, la Servicii l-ai adus pe grandele Coldea. Ultimii doi sînt binomul care taie acum ºi spînzurã. Care aresteazã cu probe ºi fãrã probe, mai ales pe denunþuri. Culmea, pîre ale unor turnãtori, ei înºiºi mari penali, pe care acum, chipurile, dumneata îi acuzi, arãtîndu-i cu degetul (Pescariu, Floricã, Stelu). De ce, domnule Bãsescu, protestaþi pentru lucruri la care aþi contribuit din plin ºi împotriva unor oameni pe care i-aþi scos, ca pe niºte aºi din mînecã, salvatori ai dreptãþii în România? De ce-i criticaþi acum ºi nu pãþiþi nimic? Cum vã permiteþi s-o acuzaþi pe ilustra doamnã Kövesi, ºefa DNA, unsã de domnia-voastrã, susþinînd cã dumneaei, mînã în mînã cu domnul de la SRI, aresteazã, pe capete, parlamentari, ca sã compromitã cea mai înaltã instituþie a statului? Aþi uitat cînd ºi cum îi ponegreaþi pe deputaþi ºi senatori cã – auzi dom’le! – aveau tupeul sã vã cearã socotealã pentru deciziile dezastruoase ºi sã vã suspende. Acum, ete-te!, vorba lui Marin Preda, vã gãsi mila de parlamentari!

V-am auzit la o emisiune RTV, invitat al doamnei Cristina ªincai, cum, cameleonic, deplîngeaþi actele injuste ale celor pe care chiar dvs. i-aþi pus în scaune. Ne amintim cît v-aþi bãtut cu V. Ponta ºi nu v-aþi lãsat, ca

preºedinte, pînã ce n-aþi numit-o pe doamna înaltã, în înalta funcþie. ªi-acum nu mai e bunã?! Atunci era?

Ziceþi cã-ºi cam face de cap. Aº! Pãi e foarte bunã, s-a grãbit sã-i dea un nou mandat ºi demnul dvs. urmaº de la Cotroceni, vorbãreþul Klaus Iohannis. Acum nu mai e bunã! Cum puteþi spune asta, cînd v-a lãsat sã fiþi mai liber ca pasãrea cerului ºi sã daþi pe gaura gurii tot ce vã trece prin capul ãla luminat ca o blîndã Lunã, în nopþile senine de varã? Cum se împacã mila asta suspectã faþã de parlamentari, de acum, cu imensa scîrbã de pînã mai ieri? Dumneata, domnule Traian, chiar ne crezi încã, pe toþi, proºti? Chiar pe toþi? „Tu te lauzi cã Apusul înainte þi s-a pus?/ Ce-i mîna pe ei în luptã, ce-au voit acel Apus?/ Laurii voiau sã-i smulgã de pe fruntea ta de fier,/ A credinþei biruinþã cãta orice cavaler...“. Ne-am amintit genialele versuri ale lui Eminescu. Ne întrebãm: ce-ar fi zis el, dac-ar fi tãit în România de acum? În þara modernizatã ºi reformatã de domnia-ta. ªi iatã cum, domnule Bãsescu, cu un tupeu ºi mai mare, formulaþi critici în dreapta ºi-n stînga, acuzîndu-i pe toþi, numai pe domnia-voastrã nu. Vreþi sã fiþi ºi primministru? Pãi n-aþi fost, stimate domnule ex-prezident?

Ori doriþi sã ziceþi cã Emil Boc chiar a fost premier?

Haida-de! Dar, vã înþelegem. Vreþi sã fiþi ales, cãci vã lipseºte oficial aceastã funcþie. Asta este altceva. Sunã ironic ºi cam sinistru, ca rînjetul dvs., motivul pe care în invocaþi: „sã aibe ºi ei un prim-ministru cum n-au avut vreodatã“. Trecem peste forma tembelã a conjunctivului, de care, sincer, ne-am sãturat. În rest, am înþeles.

Dvs. aþi fost mereu cel mai bun. Democratul.

Reformatorul. Justiþiarul. Vizionarul. Aþi fost ãl mai tare ºi la ºcoalã. ªi la moralã. N-aþi rãmas „repetinche“, cum era sã rãmînã un cunoscut personaj al lui Caragiale.

Sînteþi, sã recunoaºtem, cel mai bun la moralã.

Cameleon grandios. Curat murdar. ªi pînã cînd?

O, Doamne! Dac-ar mai fi trãit Caragiale!

GEORGE MILITARU

apare abia acum ºi nu înainte, adicã pînã la instalarea Bazei de rachete a SUA (alþii zic a NATO)? De fapt, ea ar fi trebuit sã fie a noastrã, dacã avem în vedere cã atît zgomotosul pescuitor în ape tulburi, Traian Bãsescu, cît ºi, mai recent, actualul preºedinte-turist, Klaus Iohannis, se lãudau cã au suplimentat bugetul militar al þãrii, în condiþiile în care Educaþia, Sãnãtatea ºi marea massã a pensionarilor se confruntã cu multe lipsuri.

Acest post de televiziune, prin ,,formatorii de opinie”, prin moderatorii ºi realizatorii de emisiuni, a devenit un focar de vrajbã, minciunã ºi instigare, mai abitir decît pe vremea în care colonelul Turcescu tãia ºi spînzura, sau cînd faliþii politici gen Udrea, Bãsescu, Fluture, fosta procuroare care bãtea hoþii ºi cerºetorii din Gara de Nord ºi încã mulþi alþii care doreau, cu orice chip, sã menþinã o stare de tensiune ºi de suspiciune în societate, îºi gãseau, aici, o generoasã tribunã de exprimare.

Acelaºi Traian Bãsescu, maestru al intrigii, a vorbit, în respectiva emisiune, circa 30 de minute, despre fostul ºi despre noul ambasador al Rusiei la Bucureºti, declarînd cã primul a fost un diplomat de calitate, un moderat în abordarea relaþiilor bilaterale, dar cã… ,,din cauza împrejurãrilor (Crimeea)”, el, ca preºedinte, nu a putut face mai mult. Ce fariseu! Pe noul ambasador, îl defineºte ca ,,un duºman al românilor” dar, cu toate acestea, sugereazã cã e posibil sã se rezolve cu acest diplomat înverºunat ceea ce nu s-a reuºit cu celãlalt.

Oare ce încearcã Traian Bãsescu sã sugereze cu asemenea afirmaþii? Crede cã se va þine cont de spusele lui?

Domnule fost preºedinte, nu înþelegi cã eºti o unealtã folositã de cei care nu vor pace în þarã ºi în lume? Te crezi atoateºtiitor ºi trãncãni vrute ºi nevrute. În realitate, ai fost ºi încã eºti un nimic.

ANTON VOICU

întrucît cea mai mare parte a celor 3,3 milioane de exploataþii agricole nu dispune de mijloace mecanice pentru cultivarea pãmîntului, de instalaþii de irigare, ori de aportul cercetãrii ºtiinþifice. Sute de mii de hectare rãmîn nearate ºi neînsãmînþate în fiecare an, fiindcã forþa de muncã din satele noastre a plecat sã lucreze în diverse þãri occidentale. Din ,,grînarul Europei”, cum era consideratã în perioada interbelicã, România a ajuns sã importe astãzi 70% din necesarul de produse agro-alimentare. Deºi marea majoritate a aºezãrilor rurale beneficiazã de energie electricã, de radio ºi televizor, satele noastre, pãrãginite ºi depopulate, multe locuite doar de bãtrîni betegi, aratã mai rãu decît cele de pe vremea bunicilor. La sate, sãrãcia este de 3 ori mai mare ca la oraº. În mediul rural, un copil din opt se culcã flãmînd.

Peste 70% din drumurile comunale sînt din pãmînt sau pietruite, douã treimi din locuinþe au toaleta în curte, aproape un sfert din populaþia sãteascã nu beneficiazã de asistenþã medicalã ºi doar o treime din ºcoli are autorizaþie de funcþionare. Fãrã sã-l contrazicem pe marele filozof ºi poet Lucian Blaga, care spunea, la vremea sa, cã ,,veºnicia s-a nãscut la sat”, constatãm cu adîncã dezolare cã, astãzi, falimentul pune capãt, în mod brutal, vieþii la þarã.

De la o vreme, acelaºi fenomen a început sã pãtrundã ºi pe porþile ºcolilor noastre. Elevii, mulþi subnutriþi, aºteptînd cu înfrigurare, dar ºi cu riscuri, cornul ºi laptele, învaþã cu bodiguarzi la poarta ºcolii, unii devin dependenþi de Internet, alþii de alcool ºi de droguri. Unul din trei ºcolari pãrãseºte învãþãmîntul înainte de clasa a IX-a. Aproape în fiecare an, procentul celor care trec examenul de Bacalaureat graviteazã în jurul a 50% din numãrul absolvenþilor. Mai alarmant este, însã, numãrul analfabeþilor, estimat la 300.000. Un fapt deosebit de grav îl constituie relaþiile dintre profesori, elevi ºi pãrinþi. Mulþi dascãli sînt sfidaþi ºi jigniþi de odraselele de bani gata, iar, în multe cazuri, ºi de pãrinþii acestora.

Ca atare, numeroase cadre didactice s-au retras din

învãþãmînt. Este adevãrat cã nu toþi cei ce ajung sã predea la catedrã au vocaþia ºi pregãtirea necesare pentru o asemenea grea, dar nobilã profesiune.

Despre falimentul în domeniul sãnãtãþii se vorbeºte de multã vreme dar, astãzi, o asemenea situaþie a atins apogeul. În ultimii 25 de ani nu s-au mai construit spitale, în schimb, regimul mafiot Bãsescu-Boc a închis circa 70 de unitãþi medicale. Dotarea precarã a spitalelor, personalul medical extrem de redus (circa 20.000 de medici români lucreazã peste hotare), medicamentele falsificate, ineficiente ºi foarte scumpe au determinat o alarmantã creºtere a ratei mortalitãþii, România avînd cea mai redusã duratã de viaþã din Uniunea Europeanã.

Dar sã nu credeþi cã în politicã, acolo unde se înghesuie sute de mii de indivizi, cei mai mulþi din interese personale, situaþia stã altfel. În locul partidului unic de altãdatã, acel detaºament politic ºi ideologic care gîndea, vorbea ºi hotãra, prin ºeful sãu, în numele întregului popor, avem astãzi zeci de formaþiuni, care convieþuiesc în cel mai tipic pluripartidism de mahala. Am putea spune, fãrã teama de a greºi, cã ºi viaþa noastrã politicã stã, în totalitate, sub semnul falimentului.

Se spune cã politica externã a unui stat este o continuare, în planul relaþiilor internaþionale, a politicii interne. În ceea ce o priveºte, România confirmã cu vîrf ºi îndesat acest dicton. Dezastru în politica internã, catastrofã în relaþiile externe. Ne-am fi aºteptat ca mãcar aici, unde treburile sînt gestionate în mod exclusiv de capul statului, sã avem o altã faþã, un lucru bine fãcut. Speram ca România sã redevinã acea placã turnantã a politicii mondiale, de vreme ce avem iarãºi un preºedinte peregrin pe meridianele lumii, care mãsoarã cu pas de un stînjen treptele Palatului Cotroceni, la concurenþã cu scara avionului. Din pãcate, aºa cum s-a întîmplat în ultimul sfert de veac, România este ºi astãzi total absentã din politica externã a lumii. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Pag. a 15-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Fiica generalului SRI „Timpanul“, afaceri grele cu instituþiile de forþã (3) Nici compania Transelectrica SA nu a sãrit firma Logika IT Solutions SRL de pe lista clienþilor cãrora lea atribuit contracte. În 11 august 2015, instituþia în cauzã a achiziþionat de la firma respectivã servicii de upgradare a soluþiei antimalware existentã (ºi servicii suport), în valoare de 314.377 lei fãrã TVA. În total, SC Logika IT Solutions SRL a primit, în nici trei ani, contracte în valoare totalã de 102.524.852,35 lei cu tot cu TVA, adicã 23.163.273,7 euro, incluzînd aici ºi contractul atribuit, în 17 iunie anul curent, de cãtre Agenþia Naþionalã de Integritate.

Bãsmãluþã, partener cu prietenii fostului ºef SPP, Gabriel Naghi Un alt amãnunt interesant al acestei reþele care activeazã în domeniul serviciilor informatice este faptul cã principalul acþionar al SC Logika IT Solutions SRL, Dragoº Bãsmãluþã, este directorul general al unei alte

Virgil Mãgureanu, fostul director al SRI, audiat la Parchetul General (2) Ce a fãcut Iliescu între 13 ºi 15 iunie 1990 În faþa acuzaþiilor care i s-au adus pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu a pus mereu accent pe ziua de 13, aruncînd vina pe „bandele de huligani” care au terorizat Bucureºtiul ºi care au provocat toate escaladãrile ulterioare, inclusiv venirea minerilor. „Lumea, domnule, era speriatã ºi îngrozitã. Din oraº se ridicau coloane de fum. Poliþia n-avea autoritate, era timoratã. Armata a ezitat ºi a intervenit tîrziu de tot.

Abia dupã ora 10 noaptea a depresurat Ministerul de Interne. Deci se crease un vid de putere. Nu existau forþe de ordine care sã mai þinã în frîu dezlãnþuirea asta de urã. ªi dacã n-ai forþã organizatã, ãºtia, huliganii, îºi fac de cap. Adicã... nu vi se pare grav ceea ce s-a întîmplat în 13 iunie? Voi cãutaþi motivaþii de partea Puterii ºi pentru 13 iunie ºi pe urmã puneþi accentul pe Mineriadã. E o ticãloºie“, declara Iliescu într-un interviu pentru „Adevãrul“.

De ce a ieºit Armata?

Violenþele din acele zile au început din dimineaþa de 13 iunie, cînd forþele de ordine au descins în Piaþa Universitãþii ºi i-au arestat pe greviºtii foamei care se aflau în corturile din faþa Teatrului Naþional. Spre prînz, în zonã s-a închegat o miºcare de protest care cerea eliberarea arestaþilor. Forþele de ordine au intervenit din nou ºi lucrurile au degenerat. S-a aruncat cu sticle incendiare în Ministerul de Interne ºi cîteva autobuze au fost cuprinse de flãcãri chiar în centrul Capitalei. Ulterior, regizorul Stere Gulea a prezentat o înregistrare audio

ªmecheri de oraº (10) POVEªTILE DEÞINUÞILOR DE LA RAHOVA (1) Închisoare. Puºcãrie. Pîrnaie. Academie. Pension.

Mititica. Bulãu. La turtoi. La rãcoare. Aº putea scrie un studiu doar înºirînd ºi comentînd pe cîteva pagini nenumãratele denumiri pe care românul, nãscut poet, le-a nãscocit pentru penitenciar. Închisoarea Bucureºti, adicã „pîrnaia aia de la kilometrul ºapte”, adãposteºte o puzderie de V.I.P.-uri, media acestora pe metru pãtrat neavînd rival în nici o petrecere mondenã sau recepþie unde ºampaniile ºi purceluºii cu mãr în gurã sînt la discreþie ºi, mai ales, pe gratis. De la Nea Truþi la Fane Cãpãþînã ºi de la preotul anglican pedofil pînã la asasinii Triadei chinezeºti, celebrii experþi în geamantane, alãturi de alte nume „mari” care au þinut pagina întîi a ziarelor în ultimii ani, pe toþi îi poþi gãsi în acest veritabil Turn Babel unde se aflã infractori din 37 de þãri, de la ruºi care au luptat în Afghanistan la palestinieni care au participat la Jihad Rãzboiul Sfînt. Toþi însã se gîndesc la un singur lucru: ziua eliberãrii. Toþi o aºteaptã, toþi o viseazã. M-am întîlnit cu grupul de deþinuþi format din cei care au acceptat sã stea la taclale - „de ce nu, nenicule, cã pînã-n 2017, cînd intru la comisie, am timp berechet” - în micuþa capelã amenajatã în interiorul secþiei 1 a penitenciarului. Am avut bafta sã nimeresc un grup atît de eterogen, încît nici mãcar un psiholog care ºi-ar fi propus sã-i aleagã astfel n-ar fi reuºit mai bine.

Intrã în capelã înghesuiþi unul în altul ca niºte copii

faimoase companii de profil, respectiv SC MIRA Telecom SA. El deþine chiar ºi calitatea de acþionar în aceastã societate. Potrivit Oficiului Naþional al Registrului Comerþului, în aprilie 2016, acþionarul majoritar era Ilie Stelian, un vechi client al contractelor Serviciului de Protecþie ºi Pazã, pe vremea lui Gabriel Naghi. Ceilalþi acþionari minoritari sînt Dragoº Bãsmãluþã, Dãnilã Florin Moldovan ºi Rãzvan Nicolae Preda.

MIRA Telecom a intrat în atenþia opiniei publice în anul 2008, cînd Aeroportul Mihail Kogãlniceanu a achiziþionat de la aceastã companie un detector de urme de explozibili, în valoare de 420.000 de lei fãrã TVA. Compania în cauzã este una extrem de apropiatã fostei conduceri a Serviciului de Protecþie ºi Pazã, în special a fostului director Gabriel Naghi, societatea derulînd cu SPP foarte multe contracte. Ea a livrat ºi celebrul echipament de detectare a substanþelor explozive pentru Palatul Cotroceni, instalaþie care nu a funcþionat niciocare dovedea cã incendierea autobuzelor a fost parte a unei înscenãri puse la cale chiar de cãtre cei aflaþi la putere. Generalul Gheorghe Diamandescu, ºeful Inspectoratului General de Poliþie, îi raporta lui Mihai Chiþac, ministrul de Interne: „Vã rog sã-l informaþi pe domnul preºedinte: ne dãm foc la toate autobuzele. Asta a fost înþelegerea, vã rog sã informaþi”. Sub pretextul cã Bucureºtiul este în pragul anarhiei, puterea FSN-istã a scos armata din cazãrmi. Jurnalul acþiunilor de luptã al garnizoanei Bucureºti, extras din arhive în 1997, arãta cã Ion Iliescu a cerut personal ca armata sã intervinã.

Militarii au deschis focul în zona Ministerului de Interne ºi patru persoane au fost ucise. Lor li se adaugã un tînãr înjunghiat în zona Televiziunii ºi un bãrbat care a fãcut infarct în Piaþa Universitãþii. Aceºtia sînt morþii recunoscuþi oficial din 13-15 iunie, autoritãþile susþinînd cã venirea minerilor nu s-a soldat decît cu rãniþi.

„Au rãspuns solidar în apãrarea cetãþenilor”

datã. O altã instituþie cu care MIRA Telecom se aflã în relaþii strînse este Serviciul de Telecomunicaþii Speciale (STS), graþie relaþiei pe care patronul Ilie Stelian ar avea-o cu directorul Marcel Opriº.

Culmea este cã, la licitaþia organizatã de SRI în 2014, cînd Logika IT Solutions SRL a primit un lot în valoare de 7.634.940,4 lei, MIRA Telecom a fost selectatã pentru douã loturi, prilej cu care a încasat 766.022,4 lei cu TVA, respectiv 1.257.360 lei cu TVA. Instrucþia pe care firma fiicei generalului Zamfir o presteazã salariaþilor Agenþiei Naþionale de Integritate va permite, ulterior, ca aceºtia sã-ºi poatã susþine, dacã doresc, un examen de certificare în domeniul informatic.

Cele patru milioane de euro sînt suportate de la bugetul instituþiei. În nici trei ani, firma Logika IT Solutions SRL a încheiat contracte cu instituþiile de forþã ale statului (Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaþii sau Agenþia Naþionalã de Integritate), în valoare de peste 23 de milioane de euro.

Sfîrºit ION ALEXANDRU FSN“. A doua zi, pe 14 iunie, au ajuns în Bucureºti ºi minerii din Valea Jiului. Ion Iliescu i-a întîmpinat în Piaþa Victoriei ºi le-a transmis sã se îndrepte spre Universitate ºi sã o ocupe. Întrebat de ce nu le-a transmis ortacilor cã lucrurile se liniºtiserã ºi cã se pot întoarce acasã, Iliescu ne-a declarat: „Ei, cum? Ar fi fost nefiresc! Ce ar fi zis oamenii ãia: «Pãi abia am venit sã apãrãm oraºul ºi voi...»?“. Minerii au ocupat Piaþa Universitãþii ºi au bãtut cu bîtele sute de oameni nevinovaþi, dintre care mulþi au rãmas schilodiþi pe viaþã. „Violenþele genereazã la rîndul lor violenþe. Nu pot fi aprobate nici un fel de violenþe, indiferent din partea cui ar fi. Eu nu am aprobat violenþele minerilor. Dar violenþele minerilor nu erau cauza, ci erau efectul. Deci cauza declanºãrii violenþei a fost generatã de cei care au provocat evenimentele din 13 iunie“, mai declara Iliescu. Pe 15 iunie, minerii au fost adunaþi la Romexpo ºi Ion Iliescu le-a þinut un discurs de mulþumire. În interviul acordat reporterilor „Adevãrul“, fostul preºedinte afirma cã ortacii meritau sã li se arate recunoºtinþã: „Da, au meritat. Ei au rãspuns solidar în apãrarea cetãþenilor Capitalei... Era un act de solidaritate civicã. Nu întîmplãtor bucureºtenii i-au aplaudat“.

În aceeaºi searã de 13 iunie, Ion Iliescu a avut ºi o intervenþie la Televiziune, afirmînd cã Bucureºtiul este ocupat de bande legionare ºi solicitînd populaþiei sã apere democraþia. „Sunau cetãþenii la Televiziune: «Ce faceþi, domnule? Ce se întîmplã? Am ales. Cine sînt ãºtia? Cum de nu existã forþã care sã-i opreascã?». ªi atunci am fãcut apel la populaþie, spunînd cã ne aflãm într-o situaþie excepþionalã ºi populaþia trebuie sã sprijine factorii de ordine“, se explica Ion Iliescu în acelaºi interviu acordat pentru „Adevãrul“. Cei care au ascultat îndemnul preºedintelui ºi s-au grãbit sã ajungã în zona Televiziunii au fost întîmpinaþi de cordoane de militari, luaþi la bãtaie, filmaþi ºi prezentaþi ca huligani care vor sã atace Televiziunea. Pe imaginile video rãmase de atunci, unul dintre cei bãtuþi ºi închiºi în subsolul Televiziunii afirmã cît se poate de rãspicat: „Eu am venit organizat, domnule. Ne-au adus de la Ploieºti, de la

Acuzat la rîndul sãu de crime împotriva umanitãþii în Dosarul Mineriadei, Virgil Mãgureanu, fostul ºef al SRI, a recunoscut, într-un interviu acordat ziarului „Adevãrul“, cã ofiþerii de informaþii s-au implicat în evenimentele din 13-15 iunie 1990. „S-a dovedit cã au fost niºte ofiþeri de informaþii, care aparþineau din pãcate SRI-ului ºi care s-au implicat în aducerea minerilor. S-au implicat ºi au favorizat, dar au fost duºi în faþa justiþiei ºi pedepsiþi. Aici este, într-adevãr, ºi rãspunderea SRI-ului.

N-am declarat vreodatã public cã n-am avut nici un amestec, pentru cã nu se putea“, a afirmat Mãgureanu.

Sfîrºit MIHAELA COJOCARU

de grãdiniþã. Toþi cu privirile în pãmînt. Unii îºi fac cruce, alþii chicotesc înfundat ºi, cu gesturi devenite reflexe, se aºazã ca la comandã în rînd, unul lîngã altul. Îi strîng fiecãruia în parte mîna ºi mã prezint, aºa cum este politicos. Încerc sã uit cã mîinile lor au ucis. „Asta a fost în trecut”, îmi tot repet, încercînd sã-i tratez simplu, ca pe niºte noi cunoºtinþe. Doi dintre ei mã recunosc ºi atmosfera se destinde repede, glumele curgînd una dupã alta: „Ãsta nici nu ºtie sã numere cîte lovituri de ciocan i-a dat în cap”; „Lasã, bã, povesteºte tu cum i-ai luat jugulara la al tãu”; „Cum, bre, asta - cã nu ne întrebi cum am ucis, ce ºi cum, sã vrei sã ºtii doar cum e cu prima zi de liberare - e la caterincã?! Nu? Vedeþi, bã, inculþilor, v-am zis eu cãi o bomboanã de bãiat!”

Marin Sandu are 34 de ani ºi a mai suferit patru condamnãri, prima în 1980, cea mai mare dintre toate fiind de ºase ani. Acum stã de doi ani la închisoare ºi mai are zece luni pînã intrã la comisie, unde se va hotãrî dacã va fi eliberat: „Ce-o sã fac în prima zi, dupã eliberare? Am cinci copii mici acasã, ce credeþi cã o sã fac?! Cum scap, fug acasã la Domneºti, sã-i vãd, sã-i strîng în braþe, sã mã joc cu ei. Cu ce cîºtig muncind aici, la puºcãrie, o sã le iau pe drum niºte maºinuþe, ceva. Sper sã-mi ajungã banii, cã nici nu mai ºtiu cum e cu preþurile astea. Sîntem oameni amãrîþi, au murit ºi pãrinþii mei, ºi ai soþiei. O sã încerc sã-mi caut un loc de muncã, dar sã fim sinceri: mai repede gãsesc o sutã de dolari pe jos decît sã mã angajeze cineva. Cui îi trebuie unul ca mine - ºi þigan, ºi recidivist? O sã încerc sã plec din þarã, nu ºtiu...

Prima oarã m-am eliberat de la Centrul de Minori

Tichileºti, din Brãila. Aveam 17 ani ºi ieºeam dupã doi ani ºi opt luni. Au venit pãrinþii de m-au luat. Tot drumul pînã acasã mi-era aºa o ruºine, mi se pãrea cã pe tren toþi se uitã la mine, cã toþi ºtiu cã sînt puºcãriaº. M-am rugat la Dumnezeu sã mã ierte ºi m-am jurat cã mai bine mor decît sã ajung la pîrnaie.

Eram atît de sigur cã nu se va mai întîmpla! Dar, asta-i viaþa... Pentru cei amãrîþi e de-ajuns sã calce o singurã datã strîmb...”. Constantin Florinei Cernea, de 27 de ani, este „bobocul” grupului, nefiind recidivist. Stã la rãcoare de ºapte ani ºi douã luni ºi sperã cã peste zece luni comisia va hotãrî eliberarea lui condiþionatã. „Cum sã nu aºtept eliberarea?! M-au învãþat ºi pe mine veteranii cã nu e bine sã-þi faci «A.M.R.»-ul (cîte zile au mai rãmas) decît în ultimul an, cã altfel înnebuneºti.

Dar eu sînt pãþit cu blestematul ãsta de «A.M.R.», cã de la el mi s-a tras... Eram soldat ºi nu mai aveam nici o lunã pînã la liberare. Într-o sîmbãtã noaptea, cineva a bãgat bãuturã în unitate. Eu nu prea le aveam cu alcoolul, dar camarazii nu m-au lãsat pînã n-am bãut ºi eu. Ziceau cã ãsta e ultimul chef. Aºa a ºi fost... M-am ameþit ºi nu mai ºtiu ce s-a întîmplat. M-am trezit la arest, cicã m-am luat la harþã cu un prieten, cã ne contraziceam cîte zile mai avem pînã la liberare ºi l-am împuºcat în cap. Ce ziceþi de asta, mai ceva ca-n telenovele, nu? Dacã nu mã va lovi iar blestemul «A.M.R.»-ului, îþi spun cum va fi prima zi dupã eliberare: fete, fete ºi iar fete. Doar am de recuperat zece ani, adicã toatã tinereþea mea”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Ofiþeri SRI – implicaþi în venirea minerilor

Pag. a 16-a – 22 iulie 2016

ªpãgi în rate pentru pensionãri fictive Intermediarele care au ajutat zeci de persoane sã se penzioneze ilegal pe caz de boalã au strîns din ºpãgi peste 100.000 de lei. Victoriþa Daniela Pavel ºi Vasila Laþiu, trimise în judecatã pentru trafic de influenþã, acceptau plata în rate, dar ºi în produse „de þarã“. Atunci cînd nu reuºeau sã rezolve dosarele de pensionare, femeile erau paroliste ºi returnau ºpaga primitã.

Victoriþa Daniela Pavel ºi Vasila Laþiu aveau o reputaþie solidã printre pensionaþii pe caz de boalã, bucurîndu-se chiar de notorietate. Contactele lor telefonice erau mai cunoscute decît numãrul 112 pentru cei care aºteptau pe la uºile medicilor ca sã le fie aprobate hîrtiile de pensionare. Ancheta a pornit în 2014, în urma unei sesizãri a ofiþerilor Direcþiei Generale Anticorupþie (DGA), care au stabilit cã persoane care nu au cãlcat niciodatã în spital s-au pensionat pe caz de boalã dupã ce au fost internate fictiv la „Dimitrie Gerota“. Victoriþa Daniela Pavel ºi Vasila Laþiu au recunoscut tot ºi au dat declaraþii complete. Pentru a-ºi folosi relaþiile de la diverse comisii medicale, cele douã femei le indicau „clienþilor“ – cum erau numiþi cei care apelau la serviciile lor – sã-ºi facã mutaþie în cãrþile de identitate în anumite sectoare.

Astfel, Pavel ºi Laþiu avea „intrare“ mai ales la medici din comisiile de expertizã din sectoarele 1, 2 ºi 3. Pavel dãdea dovadã de o mare flexibilitate în raport cu clienþii, care, de obicei, nu erau cu dare de mînã. Dacã unii nu aveau bani sã-i plãteascã toatã ºpaga o datã, aceasta acepta ºi o eºalonare, în „rate“. De aceeaºi flexibilitate dãdea dovadã ºi colega sa, Vasila Laþiu, femeia acceptînd ºi plata în produse: gãini, ouã, bulion, vin, miere de albine sau ce mai aveau oamenii acasã.

Trimise în judecatã Victoriþa Daniela Pavel ºi Vasila Laþiu au fost trimise în judecatã pentru trafic de influenþã, fapte pentru care riscã pînã la 7 ani de închisoare. Despre calitãþile care le-au impus pe intermediare vorbesc procurorii DNA care le-au anchetat. „Victoriþa Daniela Pavel ºi Vasila Laþiu, fãrã a avea o calitate anume, dar bazîndu-se pe un sistem relaþional preexistent, i-au asigurat pe martorii denunþãtori cã, prin relaþiile pe care le au la cadrele medicale cu funcþii de decizie în comisia de expertizã medicalã ºi recuperarea capacitãþii de muncã, precum ºi la cadrele medicale emitente ale documentelor medicale necesare revizuirilor anuale a deciziilor medicale, sã le asigure pensionarea medicalã ºi, dupã caz, sã le procure aceste documente în schimbul unor sume de bani ºi bunuri“, au arãtat anchetatorii. În total, cele douã femei au adunat din ºpãgi peste 100.000 de lei.

Test eºuat pe un pod din Arad care blocheazã un proiect european de 280 de milioane de euro Camioanele, TIR-urile ºi utilajele agricole au creat blocaje în trafic pe un pod nou din oraºul Curtici, judeþul Arad, în cadrul unui test prin care CFR a vrut sã convingã autoritãþile locale cã podul, care este finalizat din toamna anului 2015, poate fi folosit. Pasajul a fost construit în toamna anului 2015 peste liniile de cale feratã de la graniþa cu Ungaria, aflate pe coridorul Pan European IV, în cadrul proiectului de modernizare a cãii ferate Curtici-Arad-Simeria, la intrarea în þarã dinspre vestul Europei. Modernizarea cãii ferate Curtici-Simeria duce, printre altele, la desfiinþarea barierei de la intrarea în oraºul Curtici. În locul trecerii la nivel cu calea feratã s-a construit podul, care nu poate fi folosit în acest moment, fiind închis pentru cã s-a constatat cã maºinile mari ºi utilajele agricole nu pot urca deoarece nu existã loc de viraj.

Primarul oraºului Curtici, Bogdan Ban, care a fost ºi viceprimar ºi primar interimar înainte de alegerile din iunie, a cerut CFR un audit realizat de cãtre Autoritatea Rutierã Românã, care sã certifice faptul cã pasajul prezintã siguranþã în circulaþie. CFR a fãcut, însã, un test prin care a încercat sã demonstreze cã, dupã o uºoarã lãrgire a drumului de la un capãt al podului, realizatã în acest an, circulaþia se poate desfãºura fãrã probleme. În cadrul testului, circulaþia tuturor maºinilor pe la vechea trecerea de nivel cu calea feratã a fost deviatã peste noul pod, timp de douã ore. Dacã maºinile mici au trecut uºor, camioanele ºi TIR-urile au creat blocaje în trafic, în condiþiile în care în oraºul Curtici existã multe fabrici în Zona Liberã Curtici-Arad ºi numeroºi agricultori, printre care cel mai mare combinat agroindustrial din vestul þãrii. „SNCFR a cerut Primãriei Oraºului Curtici o probã ca sã vedem dacã se poate circula în condiþii optime pe

ROMÂNIA MARE“

Client moºtenit Victoriþa Daniela Pavel a preluat de la mama sa activitatea de intermediere. Doina Mihaela Tudor, asistentã medicalã, decedase în 2008. Cu puþin timp înainte sã moarã, aceasta îºi informase pacienþii cã vor fi preluaþi de fiica sa pentru a le rezolva problemele cu dosarele medicale. Este cazul lui Iordan Ilie, care îi dãduse Doinei Tudor 800 de lei pentru a obþine pensionarea pe caz de boalã. „Înainte de a deceda, bolnavã fiind, Doina Mihaela Tudor i-a transmis martorului denunþãtor Iordan Ilie cã urmeazã sã fie preluat de fiica ei, inculpata Victoriþa Daniela Pavel, în sensul cã aceasta se va ocupa, contra cost, de facilitarea obþinerii deciziilor medicale de pãstrare a gradului de invaliditate ºi implicit de menþinerea pensiei medicale“, au arãtat procurorii în documentele de anchetã.

Rate pentru clienþii mai nevoiaºi Martorul denunþãtor Georgeta Fuierea a început demersurile pentru a se pensiona medical în anul 2013 cînd a aflat numãrul de telefon al Victoriþei Pavel ºi faptul cã aceasta poate sã faciliteze pensionarea medicalã.

Cu ocazia primei întîlniri, Pavel s-a oferit ca în schimbul sumei de 2.000 lei, prin relaþiile pe care le are, sã-i procure acesteia documentele necesare pensionãrii medicale. Martora a fost de acord, însã a rugat-o sã accepte sã primeascã banii în douã tranºe. Cele douã denunþãtoare au stabilit ca prima tranºã în sumã de 1.000 de lei sã fie achitatã la momentul cînd dosarul medical este pregãtit, iar diferenþa în anul urmãtor, cu ocazia revizuirii.

Produse de þarã Lixandra Vargheº a lucrat 32 de ani în meseria de confecþioner încãlþãminte ºi s-a pensionat medical în anul 2006. În anul 2008, printr-o cunoºtinþã, a întîlnit-o pe Victoriþa Daniela Pavel, care s-a oferit sã o ajute în schimbul unor produse alimentare „de þarã” fãrã a fi nevoie de prezenþa sa la analize, investigaþii sau internãri. În baza acestei înþelegeri, în perioada 20082014, Lixandra Vargheº i-a dat intermediarei pãsãri de þarã, ouã, bulion ºi brînzã, în schimbul documentelor medicale. O altã clientã a femeii care a plãtit în produse a fost Emilia Marin. La începutul anului 2013, în timp ce aºtepta la rînd pe holul Policlinicii Colentina la cabinetul de cardiologie, femeia a fost abordatã de Victoriþa Pavel, care i-a propus sã o ajute. Emilia Marin i-a spus cã nu are bani, intermediara acceptînd vin de þarã ºi miere de albine.

Un medic „cinstit“ Emilia Marin a declarat anchetatorilor cã, în fiecare an, cu ocazia prezentãrii la comisia de expertizã medipasaj. Primãria oraºului Curtici, încã de acum douã luni, de cînd eram viceprimar cu atribuþii de primar, a propus realizarea unui audit pentru siguranþa circulaþiei. Nu pot sã preiau un pasaj ºi sã îmi asum accidente sau pierderi de vieþi omeneºti. Acest audit are o bazã legalã, din 2015 este ºi obligatoriu, din cîte am înþeles. (...) Nu am primit nici mãcar un rãspus. Eu cred cã nu am procedat greºit cerînd acest audit. Aþi vãzut acum ce se întîmplã cînd douã TIR-uri se intersecteazã la coborîrea de pe pasaj cu drumul judeþean. (...) Avem firme care susþin bugetul oraºului Curtici. Primãria Curtici nu se opune unui asemenea proiect, sîntem conºtienþi cît a costat acest proiect, dar eu, ca primar, nu pot sã-mi asum ceea ce sa fãcut aici“, a declarat primarul oraºului Curtici, Bogdan Ban. În aceste condiþii se cautã soluþii pentru fluidizarea circulaþiei. Podul blocheazã finalizarea unui proiect de 280 de milioane de euro, în cea mai mare parte bani europeni. „Problema se va rezolva doar cu bandã de accelerare ºi deaccelerare, pentru a se putea încadra corect. ªtiu cã în condiþiile în care se desfãºoarã traficul toatã lumea e nemulþumitã, dar acest proiect de reabilitare a tronsonului de cale feratã IV Pan European, care a fost în valoare de 280 de milioane de euro, închiderea acestui proiect stã în acest pasaj. Trebuie sã facem tot posibilul pentru a gãsi soluþii pentru a fluidiza circulaþia ºi sã finalizãm acest proiect deoarece existã riscul sã pierdem banii care s-au alocat acestuia“, a declarat deputatul PNL Eusebiu Pistru, care era secretar de stat în Ministerul Transporturilor în momentul începerii proiectului general de modernizare a cãii ferate. Autoritãþile locale sînt nemulþumite de faptul cã proiectantul a insistat ca podul sã fie construit în apropierea gãrii, iar agricultorii sînt supãraþi pentru cã modul în care a fost construit podul nu le permite, în acest moment, sã treacã peste pasaj cu utilajele ºi riscã sã nu poatã lucra terenurile agricole aflate în cealaltã parte a oraºului. „Lucrarea a fost fãcutã probabil, cã nu am documente, nu am date, nu am vãzut, probabil ca sã se ia un

calã din cadrul Casei judeþene de pensii Brãila în vederea revizuirii, i-a dat medicului expert Ana Boalã suma de 200 lei pentru cã „aºa proceda toatã lumea”, aceasta fiind o practicã a persoanelor examinate de medicul respectiv ºi implicit a acestuia. Femeia a precizat cã întrun an, la revizuire, a pus în dosar 300 lei faþã de 200 lei cît era obiceiul, însã doctoriþa a oprit 200 lei ºi i-a returnat 100 lei, spunîndu-i cã este suficient.

„Este bolnavã ºi nu are de unde sã dea“ Intermediara lucra ºi „pro bono“. Elena Dumitru s-a pensionat medical în 2008, obþinînd decizie revizuibilã anual la comisia de expertizã a sectorului 2. Pentru revizuirea din anul 2011, femeia a înþeles din discuþiile cu alþi pensionari cã pentru menþinerea pensiei medicale este nevoie sã prezinte la revizuire ºi dovada unei internãri medicale. Întrucît nu fusese internatã, a început sã caute ajutor în acest sens. Aºa a ajuns sã apeleze la Victoriþa Pavel, care însã i-a spus cã o costã 100 de lei ca sã-i rezolve problema. Elena Dumitru i-a zis cã nu are aceºti bani, asistenta acceptînd sã-i facã rost de scrisoarea medicalã de internare pentru un pachet de cafea. Cu scrisoarea medicalã ºi cu celelalte acte medicale pe care le deþinea, Elena Dumitru s-a prezentat la comisia de expertizã a sectorului 2 ºi a obþinut decizia medicalã nr.1824/11.05.2011. Tot pe o cafea a fost rezolvatã ºi pensionarea Elenei Ivan. Pentru cã era consãteancã cu femeia, Victoriþa Pavel s-a mulþumit cu o simplã „atenþie”: o pungã de cafea de 10 lei ºi un ness Amigo de 10 lei. În anii urmãtori, Pavel a refuzat sã mai primeascã ceva, pe motiv cã înþelege cã Elena Ivan este bolnavã ºi nu are de unde sã dea.

ªpaga, împãrþitã între medici ºi asistente Din banii primiþi de la „clienþi“, Vasila Laþiu „ungea“ tot circuitul prin care se realiza efectiv pensionarea medicalã a unei persoane. Femeia a explicat procurorilor cum împãrþea banii. „Pentru o internare la Spitalul Dimitrie Gerota, am achitat urmãtoarele sume: 300 de lei pentru internare lui Nicu, infirmier la Camera de Gardã a Spitalului Obregia, 50 de lei medicului psiholog, femeie, al cãrei nume nu mi-l amintesc, ºi 50 de lei medicului internist Stoia, 50 de lei pentru referatul de la ancheta socialã asistentului social pe nume Daniela, toþi de la Spitalul Obregia, iar pentru referatul medical de la cardiologie suma de 350 de lei asistentei Gina de la Camera de Gardã - Spitalul Bagdasar Arseni. Din cîte cunosc, infirmierul Nicu dãdea mai departe 250 de lei din cei 300 primiþi de la mine unui cadru medical care aranja internarea“, a declarat Vasila Laþiu.

SORIN GHICA comision frumos. Este o nereuºitã sigurã. Am înþeles cã cei de la CFR, care deþin podul, au spus ca noi, care lucrãm în agriculturã, sã facem un ocol de vreo 20 de kilometri. Dacã ei lucreazã la stat, noi nu ne putem permite. Nu putem sã mergem pe pod cu utilajele. (...)

Existã o singurã soluþie... ori lasã bariera, ori se mutã bariera în altã parte, ori cel mai simplu, era sã se facã un subpasaj de cîte 2 benzi de cîte 10 metri fiecare“, a afirmat directorul Combinatului AgroIndustrial Curtici, Dimitrie Muscã.

Prin oraºul Curtici se poate ajunge la DN79, AradOradea, circulaþia maºinilor prin zonã fiind intensã.

(Mediafax)

Probleme grave descoperite întrunul din cele mai mari parcuri bucureºtene Pãrinþii ºi-au pus copiii în pericol. Verificãrile fãcute ca la carte de poliþiºtii locali, cei de la departamentul special ºi inspectorii din cadrul Primãriei Sectorului 4 au descoperit nereguli în Parcul Orãºelul Copiilor. Au fost descoperite deficienþe incompatibile cu funcþionarea în condiþii de securitate ºi siguranþã a respectivelor instalaþii de agrement, în mãsura în care nu erau respectate cerinþe esenþiale impuse prin omologarea ISCIR, precum analiza de risc pentru exploatare ºi existenþa unui document care sã permitã amplasarea în legalitate a acestora pe domeniul public. „Siguranþa cetãþenilor este prioritarã. Fac un apel la agenþii economici sã intre cît mai repede în legalitate, altfel voi fi nevoit sã dispun sistarea permanentã a desfãºurãrii activitãþii. Îi rog pe pãrinþi sã aibã grijã de copiii lor“, a declarat Daniel Bãluþã, primarul Sectorului 4. Mulþi dintre comercianþi nu erau branºaþi legal la contoarele de curent. Dacã unul avea contractul, era legal, alþii se legau direct la el ºi plãteau la comun.

MIHAI OPREA

Pag. a 17-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Secretele grefierei care cîºtiga într-un an mai mult decît un judecãtor Una dintre cele mai controversate grefiere din sistemul judiciar românesc a ajuns în vizorul inspectorilor de la Agenþia Naþionalã de Integritate (ANI), dupã ce aceºtia au descoperit cã a strîns o avere pe care nu o poate justifica. Avuþia ex-grefierei Violeta Osoianu, suspendatã în trecut din cauza scandalurilor penale în care a fost implicatã, va fi analizatã de judecãtori. Este vorba de peste jumãtate de milion de lei, bani despre care inspectorii de la ANI spun cã Violeta Osoianu nu ar putea sã îi justifice prin veniturile oficiale pe care le-a obþinut în trecut.

Reprezentanþii ANI precizeazã cã, în perioada 24 octombrie 2004 – 31 decembrie 2010, Violeta Elena Osoianu ar fi strîns cu 531.954 de lei mai mult decît poate justifica, raportat la cîºtigurile sale oficiale. Pentru a se stabilit dacã poate fi vorba de o provenienþã ilicitã a acelei sume de bani, ANI a sesizat Comisia de cercetare a averi-

Situaþie explozivã în Penitenciarele din România Revolta Penitenciarului din Iaºi a provocat reacþii ºi în alte centre de detenþie din þarã. Mai bine de 200 de deþinuþi din Penitenciarul Botoºani au protestat în camerele de detenþie, în semn de solidaritate pentru ceilalþi colegi aflaþi în alte centre de detenþie din þarã. La Miercurea Ciuc, un deþinut susþine cã a fost bãtut de gardieni.

Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor a reacþionat. Pe fondul protestelor din mai multe închisori, Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor (ANP) a transmis un comunicat de presã în care se precizeazã cã, pe parcursul ultimelor zile, din cele 45 de unitãþi de detenþie ºi-au exprimat nemulþumirile deþinuþi din 8 penitenciare. Mai mulþi deþinuþi de la penitenciarul Miercurea Ciuc s-au solidarizat cu protestul celorlalþi încarceraþi din închisorile aflate în restul þãrii ºi au fãcut scandal. Totodatã, unii dintre ei au refuzat masa.

Potrivit Agerpres, 132 dintre deþinuþi, din totalul de 360, au refuzat masa de prînz, iar în cursul serii, numãrul a scãzut la 93. Încarceraþii de la Miercurea Ciuc solicitã îmbunãtãþirea condiþiilor de detenþie ºi prelungirea programului TV dupã ora 23. În altã ordine de idei, mama unui deþinut închis la Penitenciarul din Miercurea Ciuc susþine cã fiul ei a fost bãtut de gardieni. Protestele au început dupã ce mai mulþi deþinuþi din Iaºi au protestat din cauza condiþiilor nefavorabile din centrele de detenþie. Potrivit directorului penitenciarului, deþinuþii au incendiat mai multe materiale textile pe care le aveau în celule. „Protestele nu vizeazã conducerea unitãþii de detenþie. E mai mult un gest de solidaritate cu colegii din þarã, care au organizat proteste similare. Nemulþumirile lor sînt generale”, a declarat directorul executiv al Penitenciarului, Dan Brehuiescu.

Potrivit publicaþiei locale ebotosani.net, angajaþii penitenciarului au adoptat mãsuri de supraveghere specialã, efectuîndu-se patrule continue în perimetrul secþiei în care au loc proteste. Ce pãrea un mic scandal, s-a transformat într-un protest pe termen lung. Prizonierii acuzã cã, dupã gratii, legea se face cu bastonul. Condamnaþii din Penitenciarul de Maximã Siguranþã din Iaºi au protestat

Rãzboiul tehnocraþilor sörösiºti în lumea politicã dîmboviþeanã Oricît de tehnocraþi ar fi, dar parcã nu s-ar da nici ei duºi de la mãcelãrie! Pãi, unde mai prind, ei, fleici aºa de savuroase?! Cã, la Bruxelles, ori la Strasbourg, se cam dã pe raþie Uniunea Europeanã. ªi funcþiile, ºi lefurile. Pe cînd, aici, abia ºi-au mãrit „alocaþiile“ din huzurul statului în fund. În plus, treburile pentru care s-au trezit puºi acolo nu au fost încã rezolvate. Mai sînt multe de desfãcut ºi re-împachetat pe directivele primite. Cã nu se pierde nimic, nu se risipeºte nici mãcar un vîrf de ac. Totul se pune în ordinea unor interese, de care þara va afla cînd nu va mai conta. Sigur, vor trebui sã-ºi nãpîrleascã ambalajul ãsta strîmt ºi deja ºtirb de „tehnocraþie“ pentru a-ºi pune straie „noi“. Politice. De fapt, doar sã le dea la ivealã, cã le au deja acolo, pe sub maieurile de maneliºti ai guvernãrii. Pentru cã asta sînt, de fapt, aceºti tehnocraþi. Niºte maneliºti, care nu cîntã nici tehnocratic, nici politic, ci dupã anumite bileþele de guvernare.

Guvernare întru dezagregare… Pentru cã trebuie sã rãmînã la guvernare. Docili ºi executanþi. Aºa cum ºi-ar dori ãia care i-au pus acolo sã fie multe alte „executive“ din restul ãsta de UE. Doar cã un al doilea mandat ca

lor din cadrul Curþii de Apel Iaºi, care urmeazã sã demareze o investigaþie în acest sens. „Persoana evaluatã a fost informatã despre declanºarea procedurii de evaluare, drepturile de care beneficiazã (de a fi asistat sau reprezentat de un avocat ºi de a prezenta date sau informaþii pe care le considerã necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris), precum ºi despre existenþa diferenþelor semnificative. Osoianu Violeta Elena a depus la dosarul de evaluare un punct de vedere”, au precizat inspectorii ANI.

Secretele grefierei Presa ieºeanã a relatat în ultimii ani cã Violeta Osoianu face parte dintr-o familie cu puternice rãdãcini în breasla magistraþilor din oraº. Ex-grefiera este cãsãtoritã cu Emanuel Osoianu, un bãrbat vizat de-a lungul timpului în mai multe dosare, ale DNA sau DIICOT, ce aveau ca obiect înºelãciuni cu terenuri. Emanuel Osoianu este bun prieten cu fostul preºedinte al Tribunalului Iaºi, Radu Tãrniceriu, împreunã cu care a ºi fost condamnat, recent, de Curtea de Apel Suceava, la trei ani de închisoare cu

suspendare pentru trafic de influenþã. Alãturi de judecãtor, soþul grefierei i-ar fi promis unui primar din judeþul Iaºi, Ioan Leonte – fost ºef al Protecþiei Consumatorului din oraº, cã va obþine o sentinþã judecãtoreascã prin care Leonte sã obþinã intabularea a 282 de hectare de teren.

Osoianu a fost ºi reþinut, în trecut, în alte dosar cu acuzaþii similare. La rîndul ei, Violeta Osoianu a fost audiatã de DNA, în toamna anului 2012, într-un dosar în care mai multe persoane erau acuzate de fraude imobiliare. În respectivul dosar fusese pusã sub învinuire ºi fosta preºedintã a Curþii de Apel Iaºi, Cristina Vãleanu, transferatã între timp la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a României. Vãleanu a fost scoasã, în cele din urmã, de sub urmãrire penalã. De asemenea, fiul fostei ºefe a Inspecþiei Judiciare, Rica Cravelos, a fost ºi el chemat la DNA la momentul respectiv în acest dosar, care nu a mai ajuns în cele din urmã în instanþã. Violeta Osoianu locuieºte cu soþul ei într-o vilã dintr-un cartier exclusivist din Iaºi, cei doi fiind vecini cu acelaºi Radu Tãrniceriu. Ea nu a putut fi contactatã pentru a-ºi expune punctul de vedere cu privire la acuzaþiile aduse de ANI. IONUÞ BENEA

Potrivit unor surse judiciare, procurorii DNA au ridicat la percheziþiile din decembrie 2015 mai multe

telefoane ºi laptopuri, iar volumul de date informatice este unul extrem de mare, aproximativ 15 terabiþi. De exemplu, doar în cazul lui Andronic a fost vorba de o analizã care a implicat cel puþin 23.000 de mailuri.

Surse judiciare au explicat cã una din problemele care au îngreunat percheziþia infomaticã a fost faptul cã Remus Truicã folosea un program informatic cu ajutorul cãruia cripta toate datele. Andronic ºi Silberstein au oferit consultanþã politicã lui Adrian Nãstase ºi PSD, Cãlin Popescu Tãriceanu ºi PNL, lui Traian Bãsescu ºi PDL. Într-un nou dosar separat din acest caz, procurorii DNA i-au trimis în judecatã pe preºedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, ºi pe Dorin Marian, fost ºef al Administraþiei Prezidenþiale a României. Tãriceanu este acuzat de mãrturie mincinoasã ºi favorizarea fãptuitorului, în legãturã cu declaraþiile date ca martor în dosarul Truicã-Andronic, iar Marian de mãrturie mincinoasã. Preºedintele Senatului ar fi fãcut „afirmaþii necorespunzãtoare adevãrului cu privire la aspecte esenþiale ale cauzei”, atunci cînd a fost audiat ca martor. Tãriceanu a declarat la DNA, pe 28 aprilie 2016, cã nu ºtia de retrocedãrile pe care gruparea condusã de Silberstein, Steinmetz ºi Truicã voiau sã le facã în România. El a negat cã l-a prezentat pe Tal Silberstein altor politicieni din România ºi cã nu ºtie cum Marcovici a fost angajat în funcþia de consilier personal. Procurorii DNA susþin cã angajarea acestuia s-ar fi fãcut în urma unei înþelegeri cu Silberstein. De altfel, în 2008, Silberstein a fost vãzut în repetate rînduri la Guvernul României, vizitîndu-l pe Tãriceanu, vizite care ar fi fost nejustificate prin prisma activitãþii premierului. „Precizãm cã la momentul respectiv Tal Silberstein ºi asociaþii sãi din grupul infracþional fãceau demersuri asidue pentru a obþine, prin corupþie, bunuri revendicate de Paul Philippe, iar în aceastã activitate, pentru a-l convinge pe acesta din urmã cã grupul are influenþã realã, dar ºi pentru a determina funcþionari sã încalce legea la soluþionarea cererilor de retrocedare, s-a prevalat de legãtura cu primul-ministru, afirmatã prin prisma faptului cã atît Silberstein, cît ºi Marcovici lucreazã ca ºi consilieri ai acestuia”, susþine DNA. IONEL STOICA

„tehnocraþi“ nu se va justifica dupã alegerile parlamentare. Dar nici o transformare fãþiº politicã nu va izbuti, nu din cauza þãrii, ci din cauza lupilor care au stat pe margine, aºteptînd ca tehnocraþii sã le lustruiascã fotoliile ºi sã le lase pe mese lucrurile gata aranjate. ªi cum sã împaci varza bruxellezã cu mãmãliga interesului politic autohton? Simplu! O formulezi ca etapã sub forma unui guvern de „uniune naþionalã“. Unul în care laºi ºi partidelor mai colþuroase în aºteptarea cîtorva zgîrciuri, eventual în eºalonul doi, prin ministere, ori agenþii, pãstrînd, pe masa guvernãrii, un numãr suficient de ecusoane sörösiºt-bruxelleze. ªi chiar va fi de rîs sã vezi alde PSD ori PNL bãtîndu-se pe funcþiile secundare alocate, pînã mai ieri, soluþiilor imorale ºi umorale. Dar asta ne aºteaptã într-o Românie tot mai înstrãinatã de noi, acolo unde pînã ºi lupii ori ºacalii politici de mai ieri or sã ajungã sã se batã pe resturile azvîrlite de la masa unei guvernãri lipsitã de autoritate. Iar ordinea de aºezare la masa noii guvernãri va trebui respectatã.

Altminteri, organismul principal de epurare a politicii noastre mioritice, departamentul naþional pro-bruxellez, va sãvîrºi arestãrile ºi miºcãrile necesare ordonãrii ultimei turme de mioare necuminþite. Cele politice.

Pentru cã aici s-au înºelat mulþi fãcãtori ºi desfãcãtori de influenþe - ordinele de execuþie nu mai veneau, de multã

vreme, din culisele jocului politic autohton, ci din afara lui, (transfrontalier!), totul pentru a asigura culoarele de infiltrare necesare noii ordini europene. O nouã ordine europeanã, care a început ca experiment tehnocratic la Bucureºti… De aici, probabil, ºi reacþia de cal transformat în mîrþoagã a principalului partid din România. Care s-a trezit dat la o parte din toate proiectele antamate, fiind trimis sã batã þurca dincolo de marginea expiratã a tehnocraþiei. Adevãratul plan al Proiectului de þarã, de toamnã!, a fost dat la ivealã de unul dintre vicepremieri.

Nu de Vasile Dîncu, politicianul cu guler tehnocrat, ci de Costin Borc, intrat în guvern, dupã propriile spuse, cu jumãtate de inimã. ªi care, pesemne, pentru a se dãrui þãrii cu întregul cord, ne anunþã viziunea tehnocratã a manipulãrii masselor dupã alegerile parlamentare.

Aºadar, experimentul noii ordini europene continuã printr-un plan de executiv post-tehnocratic sub formula unui guvern de „uniune naþionalã“! Un cabinet UN pentru UE, în fruntea cãruia se vede chiar portavocea de la Bucureºti a noii ordini europene, tehnocratul juma-deinimã, pentru cã Dacian Cioloº prea s-a jurat cã nu-ºi politizeazã mandatul, iar eºecul anunþat al recuperãrii moºtenirii brâncuºiene îl va cuminþi oricum ca prestanþã publicã. Sau poate cã nu?!

CEZAR ADONIS MIHALACHE

peste patru ore. Bãrbaþii sînt nemulþumiþi de condiþiile din celule, de mîncarea proastã ºi nu mai suportã bãtãile primite de la gardieni.

MELANIA STOICA

Stenogramele-surprizã din dosarul Truicã-Andronic-Tãriceanu Mai multe discuþii în care apar politicieni importanþi din România sînt în acest moment în posesia procurorilor anticorupþie, care ancheteazã dosarele de retrocedare ale averii Casei Regale revendicate de „prinþul” Paul al României. Mai multe e-mailuri ºi discuþii pe aplicaþia WhatsApp, descoperite la percheziþiile infomatice ale telefoanelor mobile, tabletelor, cardurilor de memorie ºi ale calculatoarelor au dezvãluit procurorilor DNA care sînt relaþiile pe care VIP-urile implicate în dosarul „Ferma Regalã Bãneasa” le au la vîrful politicii din România. Este vorba de cazul în care sînt trimise în judecatã mai multe persoane, printre care Remus Truicã – fostul ºef de cabinet al lui Adrian Nãstase, Marius Marcovici - fostul consilier al premierului Cãlin Popescu Tãriceanu, Dan Andronic - patronul ziarului „Evenimentul Zilei”, consultantul israelian Tal Silberstein sau miliardarul Benjamin Steinmetz. Procurorii anticorupþie aratã cã cei implicaþi în aceastã afacere þineau legãtura între ei ºi se informau reciproc privind stadiul retrocedãrilor, stadiul proceselor în instanþã, actelor ºi contractelor încheiate ca urmare a unei înþelegeri din aprilie 2011, dar ºi despre articolele apãrute în presã referitoare la relaþia lui Paul de România cu firma Reciplia, sau cu alþi membri ai grupãrii. „De asemenea, din mailurile transmise/primite, precum ºi din comunicãrile efectuate prin serviciul WhatsApp, rezultã relaþia avutã de membrii grupului cu oameni politici influenþi, miniºtri, parlamentari, lideri de partid, dovedindu-se astfel influenþa realã pe care grupul o putea exercita pentru atingerea scopului urmãrit”, aratã DNA.

Remus Truicã ºi-a criptat datele

Pag. a 18-a – 22 iulie 2016

Nicolae Titulescu, diplomatul român care a uimit o lume întreagã (2) Românii ºi sovieticii revin la masa negocierilor Un eveniment important s-a petrecut la Londra, în vara anului 1933, cînd Maxim Litvinov i-a propus lui Nicolae Titulescu un tratat pentru definirea neagresiunii, pe care cel din urmã l-a acceptat. În urma discuþiilor dintre cei doi diplomaþi, s-a realizat un acord verbal, aºa-zis „gentlemen’s agreement“, în care ambii îºi luau angajamentul sã supravegheze cu atenþie ca „în comportarea ºi manifestãrile lor publice sã nu ridice, sub nici o formã, chestiunea diferendului teritorial dintre cele douã þãri“. Prin acestea, U.R.S.S. recunoºtea, cel puþin formal, suveranitatea României, implicit apartenenþa Basarabiei la aceasta.

Evenimentul petrecut la Londra a însemnat o apropiere între cele douã þãri în vederea reluãrii relaþiilor diplomatice. La data de 9 iunie 1934, a avut loc recunoaºterea reciprocã, de jure ºi de facto, a celor doi actori politici; în consecinþã, au fost trimiºi, atît la

Oameni aleºi (6) DEMOSTENE – (384 – 322 î Chr..) (2) „Les discours de Lysias, d’Eschine meme, sont des oeuvres d’art; ceux de Démosthéne sont des actes“. („Discursurile lui Lysias, ºi chiar ale lui d’Eschine, sînt opere de artã; cele ale lui Demostene sînt acte veritabile de limbaj“) NOEL AYMES. Nu vorbea niciodatã nepregãtit; improvizaþiile nul atrãgeau, cãci, scriindu-ºi discursurile, studia vorbã cu vorbã, alegîndu-le pe cele mai potrivite ºi mai expresive. De aceea, dupã unii, discursurile lui au mai mult efect dacã sînt citite. Începe sã þinã cuvîntãri în timpul rãzboiului sfînt, Bãtãlia de Termopile. Atinge desãvîrºirea în vestitele discursuri împotriva lui Filip, regele macedonenilor, care dorea sã-ºi întindã stãpînirea asupra grecilor. Demostene le deschide acestora ochii, dezvãluind planurile regelui. Astfel îºi capãtã prestigiul nu numai de neîntrecut orator, dar ºi de mare patriot. Sub îndemnul cuvintelor sale, atenienii se înarmeazã; ºi ei, ca ºi tebanii, sînt fermecaþi de vorbele convingãtoare ale lui Demostene. Totuºi, rezultatul bãtãliei a fost de-a dreptul dezastruos pentru greci. Duºmanii lui Demostene încearcã sã-l atace, sã-i surpe autoritatea. In acest timp, Filip este omorît de nobilul macedonean Pausanias. Demostene apare

ÎNTÎMPLÃRI ADEVÃRATE DIN VIAÞA PICTORILOR (1) Simþim mai întotdeauna nevoia, dupã ce contemplãm o operã de artã care ne place, sã ºtim cîte ceva despre artistul creator. Cãrþile de Istoria artei ne prezintã ºtiri seci ºi, arareori, avem prilejul sã-l cunoaºtem pe autor dintr-o biografie mai detaliatã, fie ea ºi romanþatã. Dacã în cazul scriitorilor ºi poeþilor s-au publicat ceva mai multe lucruri despre viaþa lor intimã, în ceea ce îi priveºte pc pictori ºi sculptori, aproape cã nu s-a scris nimic. Încercãm sã suplinim acest gol, prezentînd cîteva întîmplãri hazlii din viaþa unor artiºti plastici.

Expusã în 1885, marea compoziþie Atacul de la Smîrdan, de Nicolae Grigorescu, o comandã a Primãriei Capitalei, a dat loc la numeroase comentarii din partea vizitatorilor. Într-o zi, un general ia obiectat pictorului cã, în tablou, nu a redat întocmai realitatea, pentru cã a prezentat numai soldaþi, omiþînd, pe nedrept, ofiþerii care i-au condus pe cîmpul de luptã. Artistul, fire sfielnicã dealtfel, i-a rãspuns iritat, cu multã promptitudine: „În elanul lor patriotic, ofiþerii erau atît de mult înaintea ostaºilor, încît au ieºit din cadrul tabloului meu...“ Un posesor al unui presupus tablou de Petraºcu s-a adresat artistului cerîndu-i, dat fiind cã unii se îndoiau de paternitatea tabloului, sã-i spunã adevãrul ºi, în caz cã este autentic, sã-l iscãleascã.

Petraºcu a rãspuns cã iscãliturile se plãtesc în plus

ROMÂNIA MARE“

Bucureºti, cît ºi la Moscova, miniºtrii plenipotenþiari.

Din partea U.R.S.S., primul ministru plenipotenþiar la Bucureºti a fost Mihail Ostrovski, alãturi de principalul sãu colaborator Boris Vinogradov. De partea cealaltã, România l-a trimis la Moscova pe fostul ambasador Edmond Ciuntu. Sovieticii nu au cedat aproape nimic în negocierile cu România.

Recunoscuþi pentru grija pentru detalii, aceºtia s-au asigurat de neutralitatea României. Trebuie menþionat faptul cã þara noastrã a avut mereu un handicap în negocierile cu vecinul de la Rãsãrit, prin simplu fapt cã cel din urmã era mult mai mare din punct de vedere teritorial ºi demografic. Aºadar, U.R.S.S. a avut o caracteristicã aparte, respectarea anumitor tratate sau reguli internaþionale nu reprezenta o regulã ce nu putea fi încãlcatã.

„Remanierea“ lui Titulescu La 29 august 1936, se consuma un act de „injustiþie moralã“. Era înlãturat, din funcþia de ministru de Externe al României, Nicolae Titulescu, cel care a fost considerat „unul dintre cei mai inteligenþi ºi mai talentaþi diplomaþi ai Europei contemporane“. În ciuda prestigioasei activitãþi diplomatice întreprinsã de acesta s-a hotãrît demiterea sa, sub pretextul unei aºa-zise „remanieri guvernamentale“. Titulescu, intuind ceea ce avea sã se petreacã, ºi-a prezentat demisia la 11 iulie 1936. Însã aceasta nu a fost acceptatã ºi, la 15 iulie 1936, în haine de sãrbãtoare în faþa mulþimii, deºi abia de 7 zile o înmormîntase pe fiica sa. Astfel a þinut treazã ura atenienilor; sub îndemnul lui, tebanii atacã armatele lui Alexandru cel Mare, devenit rege, dar sînt învinºi, ceea ce-i fãcu pe atenieni sã stea în rezervã. Duºmanii lui Demostene trec la atac. Fusese acuzat cã a primit mitã. Se pare cã era ceva adevãrat, pentru cã îi cam plãceau banii. A fost condamnat, dar a fugit în exil. Dupã moartea lui Alexandru cel Mare, prin puterea discursului sãu, Demostene i-a ridicat din nou pe atenieni împotriva macedonenilor. Însã, ºi de aceastã data soarta s-a arãtat nefavorabilã grecilor. Demostene fuge ºi se ascunde într-un templu.

Capul lui este pus la mare preþ de cãtre macedoneni.

Urmãrit, ºtiind ce-1 aºteaptã, se otrãveºte ºi moare la picioarele zeului Neptun, în vîrstã de numai 62 de ani.

La cîtva timp dupã moarte, Atena îi rîdicã o statuie de bronz, ca amintire pentru oratorul ei favorit, dar ºi pentru marele patriot. Inscripþia de pe statuie începe cu urmãtoarele versuri: „De ce puterea ºi curajul tãu, o Demostene, Nu au fost deopotrivã cu elocinþa ta?“.

Consiliul de Miniºtri a dat o Rezoluþie prin care confirma sprijinul pentru politica externã promovatã de acesta. Momentul 15 iulie 1936 poate fi explicat printr-o analizã atentã a raporturilor dintre regele Carol al II-lea ºi Nicolae Titulescu. Suveranul, nedorind sã aibã în calea sa „obstacole“ de importanþa lui Titulescu, a fost autorul unei tentative, eºuatã însã, de a-l înlãtura din Guvern. Pe de altã parte, aceastã încercare de demitere poate fi interpretatã ºi în alt mod: încercarea de a „testa“ reacþia opiniei publice interne ºi, în special, a celei internaþionale. Regele ar fi fãcut o mare greºealã acceptînd demisia înaintatã de Titulescu, deoarece acest lucru ar fi declanºat reacþii negative pe plan intern ºi internaþional. Demiterea lui Titulescu, la 29 august 1936, era ºi o consecinþã directã a evenimentelor internaþionale ale acelui an: ocuparea zonei renane de cãtre Germania hitleristã ºi atacarea Abisiniei de cãtre Italia. Titulescu a susþinut necesitatea aplicãrii de sancþiuni statelor agresoare. Politica de securitate colectivã, promovatã de Titulescu, nu mai era consideratã „de actualitate“ ºi se dorea revizuirea politicii externe româneºti, datoritã creºterii influenþei germane în Europa.

Politica titulescianã devenise un adevãrat „baraj“ în calea revizionismului vremii. (va urma) ANDREEA LUPªOR, FRANCESCA SAVU, STAN MIRCEA FLAVIUS, DRD. MARIUS HRISCU

Nu poþi pomeni de Demostene fãrã sã nu-þi vinã în minte ºi numele lui Cicero. Amîndoi sînt reprezen-

tanþii cei mai iluºtri ai oratoriei antice; amîndoi au ajuns în poziþii politice înalte prin meºteºugul vorbirii convingãtoare, pusã în serviciul patriei.

Amîndoi au aproape aceeaºi soartã, deºi trãiesc la distanþe de mai bine de douã veacuri.

Unul luptã contra dorinþei de cotropire a unui puternic rege; celãlalt a împiedicat conjuraþia lui Catilina ºi se opune dorinþei de stãpînire a lui Antonius. Amîndoi au sfîrºit tragic, urmãriþi de duºmanii personali. Sînt victimele convingerilor ºi ale cuvîntãrilor lor politice. Unul soarbe otrava încã în puterea vieþii; celãlalt întinde gîtul, de la sine, urmãritorilor. Amîndoi au cite un mare cusur, deºi nu acelaºi. Demostene era avar de bani, primea daruri de la regi, de la oricine, dînd banii cu dobîndã.

Era un om de afaceri. Cicero, dimpotrivã, refuza orice dar. Sicilienii au vrut sã-i dea bani; regii din Asia Micã au vrut sã-l recompenseze pentru serviciile aduse. Cicero nu a primit nimic. Demostene cînd era nevoie de vreun efect, se lãuda pe sine; altfel, era modest. Cicero nu se dã în lãturi sã vorbeascã mereu de sine; îi plãcea sã-l laude alþii ºi nu se sãtura; oricînd putea sã ironizeze pe toatã lumea, ceea ce i-a pricinuit multe neajunsuri.

Cicero se trage din pãrinþi onorabili; s-a nãscut în anul 106 î. Chr. De mic copil, arãta însuºiri alese, fiind dat de toþi pãrinþii drept exemplu copiilor lor. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

în cazul tablourilor lui. Cum respectivul dorea, din amor propriu, cu orice preþ iscãlitura, a plãtit îndoit preþul de cumpãrare a tabloului, iar Petraºcu, deºi ºtia cã nu-i aparþine lucrarea, a semnat, încasînduºi banii.

Certîndu-se într-o zi cu o florãreasã, pictorul Lucian Grigorescu a ajuns la Poliþie, unde, pentru a impresiona, s-a recomandat ofiþerului de serviciu drept „academicianul Grigorescu, pictor“. În timpul interogatoriului, pentru cã florãreasa fãcuse niºte afirmaþii neadevãrate, Grigorescu, indignat, a intervenit. Poliþistul, dojenitor, îi spune cu condescendenþã: „Maestre, dumneavoastrã cu boii dumneavoastrã, iar eu cu interogatoriul“. În faþa confuziei, Lucian Grigorescu a amuþit, ceea ce a permis poliþistului sã se lãmureascã nu numai asupra cazului anchetat, dar, pînã la urmã, sã-ºi dea seama ºi de gafã.

Un vechi amic al lui Corneliu Baba îi solicitã o întîlnire. Maestrul, fiind ocupat, îl amînã de mai multe ori, ca, pînã la urmã, sã accepte o întîlnire la Athénée Palace. Stînd la masã, interlocutorul îi tãmîiazã succesele ºi îi spune pãsul, fãrã însã a primi rãspunsul ºi sprijinul scontat.

A urmat o pauzã lungã, dupã care comeseanul îl întrebã pe Baba, vãzînd cã ospãtarul se îndreaptã cãtre ei: „Mai luãm un rînd?“ — „Fie“, a rãspuns Baba. „Maestre, se adreseazã, cu nãduf, cãtre ospãtar. Adu-i maestrului încã o bere, iar mie încã o þuicã...“ Octavian Moºescu, în cartea sa Din jurnalul unui colecþionar, ne redã o întîmplare cu Lucian

Grigorescu, petrecutã în 1931, cînd el era primarul Balcicului. «Obþinusem din partea guvernului votarea legii pentru împroprietãrirea artiºtilor, cînd Lucian Grigorescu, pocãit, veni la Primãrie: „Aº vrea sã pun capãt vagabondajului, mã încredinþã el. Sã mã aºez undeva, sã-mi fac un atelier ºi sã trãiesc în liniºte de acum. Unde aº putea mai bine, decît în acest paradis al naturii ?“ Am înþeles dorinþa prietenului meu ºi i-am dat, în schimbul unui tablou pentru Muzeul oraºului, cel mai frumos loc, deasupra plajei, cu tufiºuri de smochini ºi umbrã de migdali. Nu trecurã cîteva luni ºi Lucicã veni, de data asta trist, chinuit de gînduri, sã se plîngã: „Sînt un nenorocit. Port cu mine un blestem.

Vagabondul din mine nu-mi dã rãgaz. Mi-i teamã sã nu evadez... Sã plec în lume!“. „Dar cu locul, ce faci ?“ – l-am întrebat, impresionat de aceastã mãrturisire. „Tu ce mã sfãtuieºti?“ – mã rugã, aºteptînd rãspunsul ca o salvare. „Sã-l vinzi“, i-am rãspuns. „N-ai sã te superi. Tu ºtii cã sînt lãstunul pe care tu îl îngrijeºti. N-am avut încotro. L-am ºi vîndut cu 60 000 lei“. A doua zi, a plecat la Cassis».

Ion Minulescu a povestit urmãtoarele despre Camil Ressu, cînd cutreierau împreunã cafenelele din Paris: Camil Ressu, avea o inimã foarte solicitatã. La un moment dat, devenise misterios ºi privea îngrijorat în jur. Cecilia Cuþescu Storck îl ceruse insistent în cãsãtorie. De atunci, Camil îºi schimbase ruta, circula mai mult pe cheiul Senei, ca, la apariþia artistei, sã se arunce în valuri. (va urma) PETRU OPREA

CICERO (106-43 î. Chr.) (1) „Ce n’est pas le nom d’un orateur; c’est le nom de l’éloquence“ – Lamartine („Nu este numele un orator; este numele elocinþei“ – Lamartine).

Pag. a 19-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (3) W.J. CLINTON (2) Dar cine îºi mai aminteºte de toate astea? Sau de economia înfloritoare pe care a prezidat-o? Sau de discursurile sale elocvente ºi convingãtoare? Dintre toate evenimentele politice din cei 8 ani (1993-2001) petrecuþi de Clinton în biroul de preºedinte, cei mai mulþi îºi amintesc doar douã cuvinte: Monica Lewinsky. Dupã cum ºtim cu toþii, ea a fost interna de la Casa Albã cu care Clinton a fãcut tot felul de lucruri destrãbãlate, cu excepþia contactului sexual, ceea ce, credea el, îi dãdea dreptul sã nege cã ar fi avut „relaþii sexuale” cu ea. Desigur, Monica Lewinsky a fost întrebatã despre relaþia ei cu preºedintele doar pentru cã anchetatorul Kenneth Starr era interesat sã construiascã acuzarea împotriva lui Clinton în cazul Paula Jones. Dacã stãm bine sã ne gîndim, ancheta iniþialã a lui Starr era despre Whitewater, o afacere imobiliarã eºuatã din Arkansas, care indica oarece afaceri financiare ilegale ale familiei Clinton. ªi am spus cumva ºi de Travelgate? Sau de Filegate? Sau de... mã rog, aþi înþeles ideea.

Scandal dupã scandal, „Alunecosul Willie” a reuºit sã se fereascã de gloanþele trase asupra lui de ceea ce soþia lui a numit „o uriaºã conspiraþie politicã”. De fapt, popularitatea sa a rãmas destul de crescutã pe parcursul preºedinþiei, în ciuda ororii, larg rãspîndite, faþã de conduita personalã. Însã dovada aventurii sale cu Monica Lewinsky a fost una de netãgãduit, ceea ce ne-a fãcut pe toþi sã conºtientizãm cã era nu doar inteligent ºi fermecãtor, ci ºi dezgustãtor ºi mincinos. Poate cã, pînã la urmã, ar fi trebuit sã se rezume la muzicã.

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (114) *** TOULOUSE-LAUTREC (Henri Marie de) Pictor francez Data morþii: 9 septembrie 1901 (la 37 de ani) Cauza: congestie cerebralã Locul: Malromé (Franþa) Înhumat: Vardelais (Franþa) Distrus de alcool –„picãturile din mustaþã n-apucau sã i se usuce“- ºi de sifilisul contractat la 24 de ani, Toulouse-Lautrec începu sã aibã, în 1899, crize

Doi torþionari, demascaþi de IICCMER (3) Groapa comunã În octombrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a fãcut public raportul arheologic privind investigaþiile de teren de la fosta colonie de muncã de la Periprava. Diagnosticul arheologic confirma existenþa unei gropi comune cu rãmãºiþe umane aparþinînd unor victime de la colonia de muncã. În urma investigaþiilor întreprinse în septembrie 2013, IICCMER a identificat un loc de înhumare a deþinuþilor decedaþi în perioada 1958-1963 în colonia de muncã Periprava. Locul de înhumare se aflã în perimetrul actualului cimitir al localitãþii, într-o zonã lipsitã de morminte ale comunitãþii locale de ruºi lipoveni. Sãpãturile arheologice au acoperit un areal de circa 700 de metri pãtraþi, fiind identificate rãmãºiþe umane aparþinînd unor defuncþi depuºi în modalitãþi diferite, înhumaþi în mai multe perioade.

Raportul privind diagnosticul arheologic efectuat în cimitirul de la Periprava (comuna C.A. Rosetti, jud.

Tulcea) conþine detalii cu privire la stabilirea locului de înhumare a deþinuþilor din colonia de muncã ºi la modalitatea în care s-au practicat aceste înhumãri.

Potrivit raportului, practica de înhumare iese din tiparele tradiþionale ºi aratã cruzimile la care au fost supuºi deþinuþii înainte de a muri. De exemplu, unul dintre schelete avea picioarele încruciºate ºi legate

Recrutare? În mai 1969, în timpul rãzboiului din Vietnam, Bill Clinton ºi-a primit ordinul de recrutare ºi s-a alãturat unitãþii ROTC, din cadrul Universitãþii Arkansas.

Dar în loc sã se prezinte în toamnã la unitatea lui, s-a dus înapoi la Oxford, unde învãþase înainte. Fusese o miºcare pentru care, pretinde el, primise permisiunea unitãþii ROTC (Corpul de Recrutare al Ofiþerilor în Rezervã). Cu toate acestea, niciodatã nu s-a gãsit o scrisoare care sã probeze acest lucru. În octombrie, a spus centrului de recrutare sã încheie amînarea - însã la vremea aceea, administraþia Nixon stabilise deja cã aveau sã fie recrutaþi mult mai puþini bãrbaþi, ºi pãrea cã ºansele lui Clinton de a fi recrutat erau aproape inexistente. ªi ca ºi cum toate acestea nu ar fi fost destul de dubioase, Clinton i-a adresat o scrisoare colonelului sãu, exprimîndu-ºi interesul pentru o nouã recrutare - conform scrisorii, a fãcut acest lucru „dintr-un singur motiv: pentru a-mi pãstra viabilitatea politicã în cadrul sistemului”.

Alunecosul Willie Bill Clinton ºi-a exprimat adesea admiraþia pentru Jack Kennedy. Într-adevãr, Bill a fost la Washington în 1963, în calitate de membru al grupului de tineret Boy’s Nation, unde l-a întîlnit pe JFK ºi a dat mîna cu el. Însã politica nu era singurul lucru pe care cei doi îl aveau în comun. Ca ºi Kennedy, Clinton pãrea un dependent de sex nechibzuit, de genul „sã sperãm-cãnu-mã-prinde-nevasta“.

Potrivit lui Cristopher Andersen, autorul cãrþii „Bill ºi Hillary: cãsnicia“, se zvoneºte cã la recepþia propriei sale nunþi, Clinton a mîngîiat o femeie în toaletã; apoi, douã foste cîºtigãtoare ale concursului Miss Arkansas au susþinut cã fãcuserã sex cu el, iar soþul unei femei pe nume Juanita Broaddrick a pretins cã aceasta fusese violatã de Clinton în 1978.

(Soþul femeii a fãcut o veritabilã scenã la o petrecere de partid din 1980, ameninþînd cã îl omoarã pe Clinton dacã se mai apropie de Juanita.) Se presupune, de asemenea, cã a avut o relaþie de 25 de ani cu avocata Dolly Kyle ºi o alta de 15 ani cu Susan

McDougal (care avea sã fie închisã pentru sfidarea curþii, în timpul investigaþiilor cu privire la Whitewater). Soldatul din Arkansas pe nume Larry Douglas Brown, care era logodit cu dãdaca lui Chelsea, fiica lui Clinton, a declarat sub jurãmînt cã era personal însãrcinat cu contactarea a sute de femei care urmau sã facã sex cu guvernatorul Clinton.

Brown a susþinut ºi cã acesta demonstra o pasiune pentru a face sex în locuri în care putea fi uºor descoperit. Se pare cã un astfel de comportament periculos fãcea parte din plãcere.

Cu Jones ªi-am ajuns la Paula Jones. Aceasta pretinde cã, în 1991, Clinton a invitat-o în camera unui hotel din Little Rock, unde i s-a înfãþiºat gol. În timp ce investiga aceastã acuzaþie, procurorul Kenneth Starr - care cãuta sã demonstreze cã Bill Clinton era predispus cãtre relaþii extraconjugale - l-a intervievat pe preºedinte cu privire la Monica Lewinsky, despre care se zvonea cã avusese o relaþie cu acesta. Clinton a negat. Însã cînd prietena lui Lewinsky, Linda Tripp, a adus înregistrarea unei conversaþii în care Lewinsky recunoºtea cã avusese o aventurã cu Clinton, Starr a obþinut dovada de care avea nevoie. Clinton a fost nevoit sã îºi retragã dezminþirea ºi, în 1998, Starr avea dovezi cã preºedintele minþise în declaraþia din procesul Paulei Jones. Clinton a fost acuzat ºi cã ºi-ar fi instruit secretara sã inducã în eroare procurorii ºi cã s-ar fi folosit de influenþa sa politicã pentru a-i face rost lui Lewinsky de un serviciu în New York, pentru a o îndepãrta de la Washington. A devenit primul preºedinte, de la Andrew Johnson încoace, care sã fie pus sub acuzare de Camera Reprezentanþilor. Cu toate acestea, Senatul nu a reuºit sã strîngã majoritatea de douã treimi, necesarã pentru a-l da afarã din funcþie. ªi pentru ce a suferit Bill Clinton toatã aceastã atenþie înjositoare? Ce se întîmplase între el ºi Lewinsky? Felaþie. Sex la telefon. Mîngîieri. Sã fi fost de ajuns pentru a risca preºedinþia? (va urma) CORMAC O’BRIEN

de delirium tremens. Familia fu nevoitã sã-l interneze într-o casã de sãnãtate la Neuilly, pentru o curã de dezintoxicare, dar, de cum ieºi de acolo, în mai 1899, se puse din nou pe bãut. Sfîrºitul i-a fost, de fapt, o lungã sinucidere, o autodistrugere lentã cu scurte pauze. În vara lui 1901, aflîndu-se lîngã Arcachon, fãcu o paralizie. Vederea tatãlui, venit la patul lui, îl fãcu sã spunã: „Ah! tatã, ºtiam eu cã n-o sã-þi scape sunetul cornului!“ Un tatã bizar de-a binelea, care avea fobia podurilor, preferînd sã treacã apele prin vaduri sau înot ºi care, stînd de veghe lîngã fiul muribund, vîna cu un elastic muºtele de pe aºternut „Idiot bãtrîn!“, a fost comentariul fiului. Mama sa l-a îngrijit cu devotament, prelungindu-i, probabil, calvarul. Pe ea a chemat-o în ultima clipã; ea care, ignorînd realitatea, spunea: „Cînd ºade, e înalt!“, ea, cãreia i-a ºoptit: „Mamã, tu, numai tu...“ Înmormîntarea se transformã în tragicomedie, cãci

domnul de Toulouse-Lautrec tatãl, dorind sã conducã el însuºi dricul, mînã caii la galop ºi sili cortegiul s-o þinã într-o fugã pînã la cimitir.

(probabil cu o sîrmã), iar poziþia nefireascã a capului, aplecat într-o parte, împreunã cu vertebrele cervicale (dislocate), denotã o introducere forþatã a cadavrului. În alte cazuri, morþii erau depuºi în lãzi din lemn sau înfãºuraþi în rogojini din material organic. O particularitate anatomicã interesantã a fost constatatã la un alt defunct: mîna dreaptã era îndoitã, cu palma adusã sub bãrbie, iar laba piciorului drept lipsea. „Probele materiale analizate de arheologi aratã cã rãmãºiþele umane aparþin unor foºti deþinuþi de la colonia de muncã de la Periprava. Datele din raportul arheologic susþin ipotezele noastre ºi aratã brutalitatea ºi primitivismul administraþiei coloniei. În perioada urmãtoare, vom analiza toate probele ºi vom extinde investigaþiile. E important ca în acest caz sã avem inclusiv analize antropologice ºi ADN pentru a stabili identitatea celor îngropaþi la Periprava. IICCMER va transmite Parchetului General toate aceste noi informaþii”, au declarat cercetãtorii IICCMER.

din Cluj-Napoca a continuat investigaþiile pentru cãutarea, descoperirea ºi deshumarea cadavrelor.

Sãpãturile care s-au întins pe o suprafaþã de 700 de metri pãtraþi au avut loc în mai 2015. „Am fãcut arheologie sub apã. Locul unde au fost înmormîntaþi deþinuþii din lagãr, de la marginea cimitirului lipovenesc, este sub cota de 90 de centimetri. Am lucrat cu pompa lîngã noi“, spune arheologul Gheorghe Petrov, de 52 de ani, din Cluj. Munca lor a fost cu atît mai grea cu cît solul din deltã este nisipos. Arheologii au mai descoperit încã ºase morminte în aceeaºi zonã indicatã de localnici, de foºti gardieni ai lagãrului de la Periprava. „De data aceasta, cercetarea s-a fãcut în prezenþa unui medic legist ºi a unui procuror. Scheletele vor fi duse la Institutul de Medicinã Legalã Mina Minovici din Bucureºti pentru a fi identificate. Ulterior, vor fi anunþaþi urmaºii lor pentru o probã de ADN“, spune arheologul. Mãrturiile spun cã unii deþinuþi morþi erau înveliþi în trestie de zahãr ºi legaþi cu sfoarã ºi aruncaþi peste gardul lagãrului. Apoi, cadavrele erau înmormîntate într-un colþ al cimitirului, fãrã nici o cruce. Este posibil, spune arheologul, ca multe trupuri sã fi fost înmormîntate în Pãdurea Letea ºi pe marginea Dunãrii.

Lagãrul este situat la o distanþã de aproximativ trei kilometri de sat, unde mai sînt aproximativ 150 de gospodãrii. Din fostul lagãr au mai rãmas doar cîteva ziduri. Digul construit cu atîtea sacrificii de deþinuþi, de 16 kilometri, mai poate fi vãzut ºi el. Clãdirea fostului comandament al lagãrului s-a transformat într-un hotel de patru stele – „Ultima frontierã“. (va urma) SÎNZIANA IONESCU

Mormintele de sub apã Într-un colþ al cimitirului din Periprava s-au descoperit 11 morminte ale foºtilor deþinuþi politici care au murit în lagãrul de muncã din localitate. Primele 5 morminte au fost descoperite în 2013, de cãtre arheologi din Constanþa. Patru dintre defuncþi au fost înmormîntaþi în sicrie din lemn, iar unul direct în pãmînt. Zona a fost conservatã ºi în momentul în care s-au alocat fonduri de la bugetul de stat pentru continuarea campaniei, o echipã de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc ºi Muzeul Naþional de Istorie a Transilvaniei

O confesiune mai aparte Cînd abatele Terrasson (+ 1750), scriitor erudit, traducãtor din autorii antici ºi om de duh, se trezi cu duhovnicul venit pentru ultima împãrtãºanie, îi grãi acestuia astfel: „Domnule, aceasta este menajera mea, doamna Luquet, care trãieºte cu mine de 20 de ani. Eu n-am sã pot vorbi, pentru cã mi-am pierdut memoria, sînt epuizat. Dar spovediþi-o pe doamna Luquet, va rãspunde ea pentru stãpînul ei“. Preotul nu se lãsã, dar nu primi alt rãspuns la întrebãri decît: „Întrebaþi-o pe doamna Luquet“, iar Terrasson muri aºa cum a trãit, plin de insolenþã. (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 22 iulie 2016

MOZAIC FENOMENE STRANII

Un omuleþ misterios (2) Interesul letonului pentru astronomie reiese ºi din reprezentãrile lunii ºi ale planetelor înºirate de-a lungul zidului din spatele curþii - ca ºi dintr-un cadran solar cu totul special, care indicã ora pe tot parcursul anului, cu o eroare de doar douã minute.

La intrarea în Castelul de Coral, vizitatorii trec printr-o poartã pivotantã - un bloc de piatrã triunghiular care cîntãreºte 3 tone. În mijlocul zidului din spatele curþii se aflã o poartã de piatrã de 9 tone, care pivoteazã atît de perfect, încît ºi un copil ar putea s-o facã sã se învîrtã. Secretele lui Leedskalnin nu au fost aflate niciodatã. Cînd vizitatorii îl întrebau cum reuºise sã creeze toate minunile de acolo, rãspunsul lui era cã ºtia secretele vechilor egipteni care au construit piramidele. Un om remarcabil din toate punctele de vedere ºi foarte puþin cunoscut în afara Floridei, Leedskalnin a efectuat studii ºi experimente ºi în domeniul curentului magnetic, o preocupare care ne aminteºte de Nikola Tesla, celãlalt geniu neînþeles, care a emigrat din Europa în America.

Leedskalnin a conceput o serie de teorii în domeniul magnetismului, susþinînd cã acestea erau mult mai exacte decît oricare alte ipoteze emise anterior pe acest subiect; a publicat, pe propria lui cheltuialã, broºuri care includeau studiile sale. Teoria lui despre forþa cosmicã are aceleaºi coordonate cu teoria cîmpului unificat, emisã de Einstein. Într-un articol publicat în 1946, el spunea: „Polul Nord ºi Polul Sud reprezintã forþa cosmicã. Ei þin laolaltã Pãmîntul ºi tot ce se aflã pe el, învîrtind Planeta în jurul propriei sale axe“. Iar într-un interviu dat unui ziar, declara: „Orice formã de existenþã, fie piatrã, plantã sau animal, are un început ºi un sfîrºit; dar cele 3 lucruri din care este alcãtuitã materia nu au nici început, nici sfîrºit. Aceste 3 lucruri sînt magneþii individuali ai Polului Nord, cei ai Polului Sud ºi particulele neutre ale materiei - pietrele de temelie pentru absolut orice“. Nu a fost o surprizã pentru mine sã constat cã poziþia Castelului de Coral este asociatã matematic cu reþeaua energeticã a Pãmîntului, aºa cum sînt ºi celelalte structuri remarcabile, doar cã acelea dateazã din timpuri strãvechi.

Dupã o serie de calcule, am ajuns la concluzia cã Ed Leedskalnin nu se mutase în Florida din purã întîmplare.

Din calculul iniþial pe care l-am fãcut pentru a obþine poziþia Castelului de Coral, calcul publicat în lucrãrile mele anterioare, au rezultat valorile de 25°28’ latitudine nordicã ºi 80°27’ longitudine vesticã - cît de aproape am

Adevãrul despre specia extraterestrã din spatele guvernului mondial (2) În prezent, în timp ce se insistã pentru o Nouã Ordine Mondialã care pare sã fie sub controlul unui grup de elitã al Anunnaki Rãmaºi , pe care îl numesc „Vulturieni“, controlul real este al grupului mai „viclean“, format din „Reptilieni“. Aceste douã grupuri sînt în conflict perpetuu. Cu toate acestea, pentru moment, Reptilienii reprezintã un suport pentru a-i pãcãli pe Vulturieni sã facã treaba murdarã de înfiinþare a Noii Ordini Mondiale, pentru ca, la momentul potrivit, sã ºi-o asume. Cele mai multe dintre conºtiinþele reptiliene Anunnaki Rãmaºi, care au avut reºedinþa anterioarã predominant în Statele Unite ºi în unele pãrþi ale Europei, ºi-au schimbat, acum, locaþiile ºi pot fi gãsiþi în China. Conºtiinþele Vulturienilor Anunnaki au preluat cea mai mare parte dintre corpurile ocupate anterior de cãtre Reptilienii Anunnaki. Procesul cãtre o Unicã Ordine Mondialã a fost pus în aplicare cu mult timp în urmã pe Pãmînt. Aspecte recente ale miºcãrii sînt observate prin evoluþia sistemelor de carduri de credit, de identificare, de carduri inteligente, de securitate socialã, de impozitare, a cardurilor de sãnãtate etc. – acestea sînt doar cîteva dintre cele mai recente sisteme introduse pentru a controla condiþia, profilul, datele personale ºi activitãþile oamenilor. Aceste sisteme par a fi semne de avansare tehnologicã ºi de prosperitate, astfel încît oamenii nu sînt conºtienþi de agenda ascunsã din spatele acestor scheme. Deja, în secret, oamenilor le sînt implantate microcipuri pentru uºurinþa identificãrii ºi localizãrii lor – în timp ce mintea le este supravegheatã de cãtre cei care lucreazã în colaborare sau subordonare cu Anunnaki Rãmaºi, ce au controlul asupra tuturor aspectelor sistemelor din aceastã lume, fie ele politice, culturale, educaþionale, comerciale, farmaceutice, monetare, militare sau de altã naturã. În fiecare zi, atunci cînd programele populare sînt difuzate la radio ºi mai ales la

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC putut eu sã localizez poziþia pe hãrþile mele. Aceastã poziþie geometricã era extrem de aproape de locul care ar fi fost ideal pentru a stabili armonice (vibraþii care însoþesc vibraþia fundamentalã de acelaºi tip ºi care se produc cu o frecvenþã egalã cu un multiplu întreg al frecvenþei vibraþiei fundamentale), care sã aibã legãturã cu armonicele gravitaþiei ºi ale luminii. Informaþiile recente afirmã cã poziþia ar fi de 25°29’09” nord ºi 80°26’08” vest. În cartea mea, afirmam cã valoarea de latitudine a locului stabilea o armonicã gravitaþionalã, însã rezultatele cercetãrilor ulterioare mi-au arãtat cã era necesar sã modific acest punct de vedere.

Cînd tiparul geometric este proiectat pe un plan plat, coordonatele proiectate de la Castelul de Coral pînã la meridianele de 0 ºi de 90 de grade, unde ele se intersecteazã cu Ecuatorul, produc armonice asociate cu lumina ºi gravitaþia. (…). Ultimele mele cercetãri relevã cã aceastã armonicã este direct asociatã ºi cu gravitaþia.

Tiparul sugereazã existenþa unei relaþii dimensionale între geometria sfericã ºi cea planã. Faptul cã Leedskalnin avea acces la cunoºtinþe secrete este ºi mai evident în relaþia pe care Castelul de Coral o are cu reþeaua energeticã a Pãmîntului. (…) Astãzi, dispun de o aparaturã mai modernã cu care lucrez, iar un calcul computerizat a indicat cã distanþa ortodromicã directã dintre Castelul de Coral ºi polul B al reþelei, situat la nord, este de 3246,4847 minute de arc. Cred cã este suficient pentru a arãta cã Leedskalnin ºtia ce face atunci cînd a ales aceastã regiune pentru a construi din piatrã o Grãdinã a Raiului. ªtia secrete pentru care savanþii noºtri ºi-ar da mîna dreaptã, numai sã le cunoascã. În anumite puncte de pe glob, existã localitãþi unde forþele gravitaþionale pot fi manipulate prin aplicarea unor anumite armonice geometrice.

Castelul de Coral, cred eu, ocupã una dintre aceste poziþii. ªtim deja cîte ceva despre alte zone cu anomalii gravitaþionale. Multe dintre ele se aflã în adîncul oceanelor; hãrþile de navigaþie moderne indicã zone ale oceanului unde apa este deasupra nivelului mãrii, cu 75 de metri sau chiar mai mult deasupra nivelului normal al mãrii.

Astronauþii de pe Apollo 10 au gãsit pe lunã condiþii de anomalii gravitaþionale care au fãcut ca nava lor sã se rãsuceascã ºi sã se rãstoarne într-un mod absolut imprevizibil. Acolo unde aceste condiþii geometrice existã, este posibil ca oamenii care au cunoºtinþe legate de folosirea forþelor gravitaþionale sã construiascã clãdiri de mari dimensiuni din materiale masive. Stonehenge, piramidele antice, templul de la Baalbek ºi, poate, piramidele din America Centralã ºi de Sud au fost rezultatul unei combinaþii de cunoºtinþe ºi anomalii gravitaþionale.

Sfîrºit BRUCE L. CATHE televiziune, oamenii sînt expuºi riscului de a fi programaþi subliminal prin impulsurile de luminã, anumite unghiuri folosite de cãtre camerele de luat vederi, cuvinte rostite, acompaniament muzical etc. pentru „a crede“ ceea ce Anunnaki Rãmaºi vor ca noi sã „gîndim“. Cu toate acestea, existã o minoritate în rîndul populaþiei, în special a celor cu legãturi extraterestre, care au ,,liberul arbitru“ mai puternic decît ceilalalþi ºi rezistã unor astfel de programe, cu condiþia ca ei sã nu cedeze în faþa ameninþãrilor sau mitei elitei conducãtoare. Minþile oamenilor sînt în curs de modificare. Minoritatea populaþiei de pe Pãmînt, care se opune „controlorilor“, este, în prezent, sub supraveghere. Acest grup minoritar îi include pe cei care rezistã în mod deschis sau în liniºte aºa-numitelor credinþe convenþionale ºi populare (tradiþii pervertite, n.b.). Ei nu sînt lipsiþi de ajutorul unor Forþe care luptã cu Întunericul „controlorilor“. Dar nu oricine rezistã „controlorilor“ se aflã în Luminã. Sunete auzibile ºi inauzibile au fost, de asemenea, lansate de-a lungul anilor pentru a slãbi corpul uman ºi mintea, pentru a controla ºi otrãvi organismele ºi acþiunile lor. Aceste sunete sînt, de asemenea, folosite pentru a reglementa diverse funcþii ale organelor umane individuale ºi colective. În cele din urmã, scopul elitei conducãtoare este de a extermina marea majoritate a rasei umane, înainte ca planeta sã devinã nelocuibilã ºi controlul lumii sã se facã ,,la vedere“, aºa cum o fac acum în secret. Cei care au conºtientizat cît de vastã este aceastã conspiraþie a Noii Ordini Mondiale, au încercat sã o respingã, afirmînd cã, cu siguranþã, cineva implicat într-un astfel de proiect masiv ar rupe rîndurile ºi ar dezvãlui conspiraþia. Acest lucru ar fi un argument valid, CU EXCEPÞIA celor care fac parte din cel mai înalt eºalon, cei care cunosc agenda. Cu toate acestea, nici unul din eºalonul superior nu are imaginea de ansamblu – aceºtia cunosc doar fragmente ale planului. (va urma)

Sursa http://humansarefree.com

MOZAIC Copaci celebri ºi legendele lor * În 1298, veneþianul Marco Polo a scris o carte despre interesanta sa cãlãtorie în Orient, în þãrile Asiei.

Oricît de extraordinare li s-or fi pãrut contemporanilor sãi povestirile lui Marco Polo, generaþiile urmãtoare au putut sã se convingã odatã mai mult de faptul cã ele erau corespunzãtoare realitãþii. Dar opera celebrului veneþian cuprinde rînduri care, pînã azi, au provocat discuþii între savanþi. E vorba de Capitolul 40 din cartea sa, în care Marco Polo descrie un arbore uimitor, pe care-l vãzuse la frontiera de nord a Persiei. Însã dupã descrierile fãcute de el, specialiºtii nu puteau determina planta pe care o vãzuse. Mulþi dintre ei erau înclinaþi sã creadã cã acest arbore era doar produsul imaginaþiei lui Marco Polo. În cele din urmã, enigma arborelui lui Marco Polo a fost descifratã, confirmîndu-se veridicitatea povestirilor celebrului veneþian. Acest arbore existã! Acum mai bine de 800 de ani, el a fost transplantat din China în Iran ºi cultivat în regiunea muntoasã Kainat. Numele sãu este „torenia“. Are un trunchi voluminos, lemnul sãu este galben, frunzele lui sînt albe dedesubt ºi verzi închis deasupra. Toreia dã niºte fructe comestibile, care amintesc de gustul castanelor. * Pentru cei care se ocupã îndeaproape cu studiul creaþiei celui mai mare poet al Germaniei, Goethe, casa în care acesta a trãit o jumãtate de secol prezintã, în zilele noastre, un interes deosebit. Aici au fost Wilhelm ºi Alexander Humboldt, Schiller ºi Jukovski, prinþi ºi miniºtri, mulþi oameni de seamã. Din cabinetul sãu de lucru, transformat într-un adevãrat laborator, Goethe a trimis peniþa sa de aur lui Puºkin. De aici a fost chemat poetul, ºi-n acelaºi timp omul de stat, sã se întîlneascã cu... Napoleon. În aceastã casã, printre mulþimea de lucruri minunate pãstrate acolo, se aflã ºi aºa-numitul „copac al lui Goethe“. De-o formã distinsã, acest copac deosebit de frumos are frunzele de un verde închis, lanceolate, suculente. Marginile frunzelor sînt crestate ºi acoperite de o dantelã elegantã. Pe aceste margini apar continuu noi muguri (acea dantelã verde care le împodobeºte atît de frumos). Se ºtie cã în cadrul preocupãrilor ºtiinþifice ale lui Goethe, un loc important a ocupat botanica. El a nãzuit, ca naturalist, sã reducã toatã diversitatea de plante la metamorfoza unuia ºi aceluiaºi organ al lor - frunza. Pentru confirmarea teoriei sale, Goethe a studiat diferite plante, de la cele mai simple ºi rãspîndite, pînã la cele mai rare ºi exotice. Dar preferata poetului era planta tropicalã Bryophyllum calycinum, din familia Crassulaceae, plantã pe care el a studiat-o pînã la sfîrºitul vieþii sale ºi în frunza cãreia el vedea principalul reprezentant al metamorfozei. Aceastã plantã, care se distinge printr-o uimitoare viabilitate, este însuºi „copacul lui Goethe“, despre care am pomenit ºi pe care poetul îl numea „simbolul vieþii“. * În departamentul Bouches-du-Rhône din sudul Franþei, între localitãþile Puylombier ºi Aix-enProvence se aflã un brad care a fost declarat „monument istoric“ ºi dat în grija organelor care se ocupã de ocrotirea naturii. Celebritatea bradului constã în faptul cã a fost pictat în mai multe rînduri de Cézanne. * În împrejurimile comunei Seini - situatã la porþile Someºului (în judeþul Satu Mare) - se aflã un interesant ºi unic monument viu. Pentru a cinsti memoria marelui poet Mihai Eminescu, fost oaspete al acestor meleaguri, în anul 1939, la împlinirea a 50 de ani de la moartea acestuia, soldaþii Armatei Române au plantat pe Dealul Comja zece mii de puieþi de pin, molid ºi brad, alcãtuind numele poetului pe o arie de peste 4.000 m.p. * La Þebea, în judeþul Hunedoara, foºneºte încã ºi azi secularul gorun al lui Horea, veteran al legendelor din Þara Zarandului. Sub coroana lui umbroasã, neînfricatul erou al poporului nostru le vorbea moþilor despre dreptatea lor, cãlcatã în picioare de grofi, sãdindu-le în inimi dor de luptã ºi dreptate ºi îndemnîndu-i la rãscoalã împotriva asupritorilor. Sub crengile bãtrînului gorun se aflã - strãjuit de strãvechi tunuri mormîntul lui Avram Iancu. * Din noianul de arbori de pe Dealul Hurezanilor (satul Vladimir, judeþul Gorj) s-a ales în istorie un arbore cunoscut, încã din vremuri vechi, sub numele de „ulmul lui Tudor“. Spun bãtrînii, care au auzit ºi ei de la alþi bãtrîni, fii sau nepoþi de panduri vladimireni, cã aici ºi-ar fi adunat Tudor Vladimirescu prima ceatã din „oastea izbãvirii“.

Pag. a 21-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Octavian Goga

Vasile Alecsandri

V

asile Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în þinutul Bacãului, Moldova – d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mirceºti, judeþul Roman) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc ºi al literaturii dramatice în România, personalitate marcantã a Moldovei ºi apoi a României de-a lungul întregului Secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri ºi al Elenei Cozoni. Dupã unii cercetãtori, anul naºterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Locul naºterii sale este incert, deoarece s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munþi din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se considerã cã s-a nãscut undeva pe raza judeþului Bacãu. ªi-a petrecut copilãria la Iaºi ºi la Mirceºti, unde tatãl sãu avea o moºie ºi unde a revenit pe întreaga duratã a vieþii sale sã-ºi gãseascã liniºtea. A început învãþãtura cu un dascãl grec, apoi cu dascãlul maramureºean Gherman Vida.

Debutul sãu stã sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric („Buchetiera de la Florenþa“, „Doine ºi lãcrimioare“), dar ºi al unei necruþãtoare critici a ridicolului social în piesa „Iorgu de la Sadagura“ sau în ciclul „Chiriþelor“. Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada paºoptistã, are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltã mãsurã în „Balta albã“ ºi în „Deºteptarea Românie“ ºi, de cele mai multe ori, se prelungeºte prin unele texte pînã dupã Unire. O a doua etapã, aºa-zisã de limpezire, de obiectivare a viziunii ºi a mijloacelor artistice, se poate observa începînd cu prozele cãlãtoriei în Africa ºi terminînd cu expresia artisticã maturã din pasteluri ºi din unele legende. Cea de-a treia etapã îl face sã revinã spre teatru, cu o viziune în general romanticã, viziune filtratã însã printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninãtate a înþelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trãieºte Alecsandri este fundamental romanticã, dar fãrã îndoialã cã a vorbi despre clasicism ºi romantism la modul concret (implicînd aºadar o conºtiinþã ºi practicã concretã), e o aventurã la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literaturã cu altã evoluþie culturalã ºi istoricã decît cele din vestul Europei.

O

ctavian Goga s-a nãscut la 1 aprilie 1881 în satul Rãºinari, de pe versantul nordic al Carpaþilor, în casa de pe Uliþa Popilor nr. 778, fiul preotului ortodox Iosif Goga ºi al Aureliei, învãþãtoare (ºi colaboratoare în tinereþe la ziarul „Telegraful Român“ ºi la revista „Familia“). Între anii 1886-1890 Goga a urmat ºcoala primarã din satul natal, avîndu-l învãþãtor pe Moise Frãþilã, intelectual patriot, personajul posibil din poezia „Dascãlul“, aºa cum sora sa, Victoria, stinsã din viaþã de timpuriu, a fost personajul din „Dãscãliþa“. Cea mai mare parte a vacanþelor, aºa cum povesteºte autorul în diverse texte autobiografice, le-a petrecut în satul natal al tatãlui sãu, Crãciunelu de Sus, jud. Alba. În 1890 poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astãzi Liceul Gheorghe Lazãr), ale cãrui cursuri le-a urmat pînã în 1899, cînd s-a transferat la liceul românesc din Braºov. La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Budapesta, continuîndu-ºi apoi studiile la Berlin ºi încheindu-le în 1904. În numãrul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul „Tribuna“ (Sibiu) i-a publicat prima poezie, „Atunci ºi acum“, semnatã „Tavi”. La 1 iulie 1902 a apãrut la Budapesta revista „Luceafãrul“, publicaþie pentru cultura naþionalã ºi unitatea politicã a românilor din Transilvania, unde Goga ºi-a publicat majoritatea poeziilor. Majoritatea creaþiilor incluse de Goga în volumul „Poezii“ (1905) au apãrut în revista „Luceafãrul“, în paginile cãreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic. Retras singur la Castelul de la Ciucea Goga a suferit la 5 mai 1938, în parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie ºi a intrat în comã. A decedat dupã douã zile, pe 7 mai 1938, la vîrsta de 57 de ani. Marþi, 10 mai, trenul mortuar a pornit spre Bucureºti.

Sicriul a fost aºezat în rotonda Ateneului, unde a stat pînã sîmbãtã, 14 mai, cînd s-au desfãºurat funeraliile naþionale. Goga a fost înmormîntat la Bucureºti, la Cimitirul Bellu. Ulterior trupul poetului a fost reînhumat la conacul sãu de la Ciucea, conform dorinþei acestuia.

Tudor Vianu Marin Preda

T

udor Vianu (n. 27 decembrie 1897, Giurgiu - d. 21 mai 1964, Bucureºti) a fost un estetician, critic ºi istoric literar, poet, eseist, filozof ºi traducãtor român. În anul 1915 devine student la Facultatea de Filozofie ºi Drept din Bucureºti. Obþine titlul de doctor în filozofie al Universitãþii din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondenþã susþinutã, punctatã de întîlniri amicale, cu prietenul sãu din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Este fondatorul ºcolii de stilisticã a Facultãþii de Litere din Bucureºti ºi iniþiator al catedrei de literaturã universalã, cãreia i-a fost multã vreme ºef. Tudor Vianu a fost profesor titular de esteticã, director al Teatrului Naþional (1945). Dupã 1955 este reintegrat în mediul academic universitar ºi se dedicã redactãrii unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul „Studii de literaturã universalã ºi comparatã“. Studiile de stilisticã sînt reunite în alte douã antologii „Probleme de stil ºi artã literarã“ ºi) Problemele metaforei ºi alte studii de stilisticã“. În anii 1961 ºi respective 1963 apar „Jurnalul“, un pseudo jurnal de fapt conþinînd texte cu caracter publicistic, ºi „Idei trãite“, volume în care Tudor Vianu îºi creioneazã personalitatea de umanist ºi filolog complet, de om al Renaºterii. În 1964 moare la Bucureºti pe data de 21 mai, din cauza unui infarct miocardic, exact în ziua cînd intra la tipar volumul „Arghezi, poet al omului“.

Ion Barbu

I

on Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Cîmpulung Muscel, d. 11 august 1961, Bucureºti) a fost un poet ºi matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanþi poeþi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecãtorului Constantin Barbilian (care ºi-a latinizat numele iniþial „Barbu”) ºi al Smarandei, nãscutã ªoiculescu. Talentul sãu matematic se manifestã încã din timpul liceului, elevul Barbilian publicînd remarcabile contribuþii în revista Gazeta matematicã. În tot acest timp, Barbilian îºi dezvoltã ºi pasiunea pentru poezie. Între anii 19141921 studiazã matematica la Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti, studiile fiindu-i întrerupte de perioada în care îºi satisface serviciul militar în timpul primului rãzboi mondial. Cariera matematicã continuã cu susþinerea tezei de doctorat în 1929. Mai tîrziu participã la diferite conferinþe internaþionale de matematicã, cum ar fi Congresele Internaþionale de Matematicã la Hamburg (1936), Göttingen ºi Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934). În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literarã „Sburãtorul“, adoptînd la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului, ca pseudonim numele bunicului sãu, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaºte pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi ºi mai frumoase prietenii literare.

M

arin Preda (n. 5 august 1922, Siliºtea-Gumeºti, judeþul Teleorman – d. 16 mai 1980, Mogoºoaia) a fost un scriitor român postbelic ºi directorul editurii „Cartea Româneascã“. Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmînd cã scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceauºescu „Dacã vreþi sã introduceþi realismul socialist, eu, Marin Preda, mã sinucid” în anii '70. Ultimul sãu roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pãmînteni”, este considerat o criticã violentã a comunismului. Dupã cîteva sãptãmîni pe piaþã, romanul a fost retras din toate bibliotecile ºi librãriile publice ºi universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost gãsit mort în camera sa din vila de creaþie a scriitorilor din Palatul Mogoºoaia.

Familia sa este convinsã cã moartea sa fulgerãtoare are o legãturã cu publicarea romanului „Cel mai iubit dintre pãmînteni“ ºi a survenit în condiþii oculte. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentã ºi s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiþiile unei come etilice”. Marin Preda este înmormîntat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. În ultimii cinci ani de viaþã a fost mentor ºi prieten literar al lui Cezar Ivãnescu.

Ionel Teodoreanu

I

onel Teodoreanu s-a nãscut în Iaºi la 6 ianuarie 1897, în casa pãrinþilor sãi de pe strada ªtefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu ºi al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoarã de pian la conservator. Ionel Teodoreanu a debutat în revista „Însemnãri literare“ în 1919 cu „Jucãrii pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Uliþa copilãriei” (1923). Este legat, ca ºi fratele sãu, Pãstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul „Viaþa Româneascã“, tutelat de Garabet Ibrãileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieºean aparþine lui Demostene Botez. La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generaþiei interbelice, un scriitor consacrat, avînd deja în palmaresul sãu literar trei volume de largã circulaþie, ce-l impun atît în faþa publicului, cît ºi a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmã. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobiºnuite succese, atît de public, cît ºi de librãrie, din cîte a cunoscut vreodatã un scriitor român. Apariþia acestui roman este momentul cel mai de seamã din ansamblul biografiei scriitoriceºti a lui Ionel Teodoreanu, el intrînd sub tutela tiranicã a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat aceastã povarã a gloriei timpurii, aºteptãrile criticii ºi ale publicului fiind mult mai mari.

La 3 februarie 1954, la Bucureºti, Ionel Teodoreanu suferã un infarct ºi trece în veºnicie. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu.

Pag. a 22-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (35) Uite cã n-am rãmas. Masa presei se afla comisar decît la secþia paginaþie: „Nu mai într-un fel de cabinã cu pereþi de sticlã, unde tipãriþi revista «Luceafãrul» scoasã de încãpeau vreo 20 de ziariºti români. Dînd el Ungheanu! Vom stabili noi o conducere peste bãuturã gratis ºi la stadion, Bãieºu atît nouã!”. ªi tatãl ãsteia - ca ºi tatãl lui a îngurgitat, încît s-a fãcut pulbere. Fluierul Manolescu - a fost legionar. Mai exact, de debut al partidei s-a produs la conpopã legionar. Vedeþi cum vine de se curenþã cu sforãiturile lui. A dormit ºi a leagã? Ceea ce n-au putut sã facã legionarii mormãit în somn, în legea lui de nelegiuit, în ianuarie 1941, fac acum, prin odraslele întreaga primã reprizã. Eu nu eram la masa lor. Ce zãcea ºi în miorlãita asta! O ºtiu de presei, am preferat sã stau afarã, printre prin 1966, cînd mã hotãrîsem sã nu mai suporteri, alãturi de Marcu. La pauzã, scriu versuri, îmi arsesem în curte toate ziariºtii l-au rugat pe Petre Cristea, de la caietele cu poezii, dar într-o searã am „Steagul Roºu“, care era prieten cu Bãieºu, vãzut-o la televizor pe Blandiana citindu-ºi încã de prin anii '50, sã-l ducã la autocar. De niºte versuri, în maniera ei lamentabilã ce? Aveam sã mã conving cu ochii ºi, mai (ochi daþi peste cap, gene palpitînd ca ales, cu nãrile mele: fãcuse pe el, pezearipile rîndunelelor, înecate într-o cãli15 mai 1983. La Muzeul Satului, un grup mare de þãrani marã de rimel, voce falsã, tremuratã, de venghiul, ca la grãdiniþã, ºi treabã micã, ºi treabã mare. Cu destulã greutate l-am îmbrãcaþi în costume naþionale au dorit sã se fotografieze împre- pensionarã de la Crucea de Piatrã) - ºi transportat, eu ºi Petre Cristea, pînã la unã cu Corneliu Vadim Tudor. De atunci se întrevedea ce viitor atunci am fost atît de revoltat, încît m-am maºinã, care era parcatã la intrarea în sta- strãlucit va avea. Oamenii doreau sã-i fie alãturi, sã devinã parte reapucat de scris. „Nu pot lãsa poezia pe dion. Dar, ghinion: ºoferul cipriot era ºi el din viaþa lui. mîna impostorilor!” - mi-am spus, scîrbit în tribunã, voia omul sã vadã meciul, aºa cã de mascarada asta. Pe urmã, am vãzut-o închisese uºile. În vreme ce eu m-am dus ºi fiind enervat cã nu i se dã sã-l bea ºi pe ãsta, în carne ºi oase pe „mîþa blîndã” la Cenaclul dupã el (zadarnic), Petre Cristea a avut inspiraþia Bãieºu ne înjura pe toþi, de mama focului, Junimea, desfãºurat într-un amfiteatru de la sã-l lase pe marele clasic rezemat de roata din faþã ameninþîndu-ne cã va avea el grijã sã nu mai ieºim Filologie. ªedinþa era condusã de ªerban a maºinii, profitînd de o uºoarã trezire a lui ºi niciodatã din Þarã. Cu mare greutate a fost urcat Cioculescu. M-a impresionat atunci Emil Botta, cu rugîndu-l sã aºtepte acolo pînã vine driverul. Ne-am în avion. Dar, un alt ghinion pe capul nostru: la gulerul lui alb ºi rãsfrînt, de castelan decãzut - a luat apoi cu repriza a doua ºi am uitat de el. Steaua Bucureºti era ceaþã, aºa cã am aterizat la citit niºte versuri proprii, pe care le-a psalmodiat jucase formidabil, bãtuse ºi în deplasare pe Constanþa. Pe Aeroportul Kogãlniceanu, în sala de tînguitor, electrizînd asistenþa. Pe moment, poezia Omonia Nicosia, dupã un joc senzaþional al lui aºteptare, ghimizdrocul a început sã le înjure în cititã de Blandiana mi-a plãcut, ca dovadã cã am Lãcãtuº. La ieºirea din stadion, nu micã a fost sur- chip ordinar pe soþiile jucãtorilor, propunîndu-le reþinut-o ºi o ºtiu ºi acum: „Pe frunte, pãrul îmi prinderea delegaþiei române sã vadã puhoi de lume sã se culce cu el, soþii lor fiind acolo, de faþã! Atît tremurã uºor / În vîntul stîrnit / De trecerea timpustrînsã în jurul autocarului nostru. Ce se întîm- nevestei antrenorului Puiu Iordãnescu (o plase? Bãieºu cãzuse sub roþi ºi, cum din corpul lui femeie profund religioasã), cît ºi altor se tot prelingeau lichide care în întunericul nopþii femei, el le striga: „Fã, tu eºti o curvã ordiaduceau a sînge, ciprioþii au crezut cã l-a cãlcat narã, te ºtiu eu, hai cu mine sã te f...“ Cu o autobuzul. Dar, cu un urlet de luptã, piticul sovie- infinitã greutate am reuºit ºi eu, ºi alþi tic s-a ridicat într-o rînã ºi a strigat la curioºi: „Vã ziariºti, sã-i oprim pe cîþiva jucãtori, care, f... muma-n c... la toþi, ce vã holbaþi aºa?!“. Cu greu fireºte, doreau sã apere obrazul nevestelor l-am urcat în maºinã. La Aeroportul din Nicosia, se ºi sã-l scarmene puþin pe mitocan. Odatã milogea de jucãtori sã-i dea bere, sã se dreagã. ajunºi la Bucureºti, Petre Cristea l-a conMijlocaºul Bãlan a venit la mine sã-mi cearã voie: dus pe Ion Bãieºu pînã acasã. A doua zi, Lucicã, dacã tu mai vrei sã joci fotbal în paºnicul Petricã mi-a telefonat, blestemînd România - i-am spus - n-ai decît sã-i dai sã bea. Voi ca scos din minþi: vreþi chiar sã intre în comã alcoolicã, sã moarã pe Auzi, mã, ce-a nãscocit dobitocul ãsta aici? Nu ºtiþi cã are ciroza? Vã puneþi la mintea de Gutã, cã în timp ce l-am dus pînã acasã, i-am furat din bagaje! lui?

Poate cã niciodatã nu s-a adeverit mai Dar, nu ºtiu cum s-a învîrtit piticania pe cãlcîie, nu ºtiu pe cine a pãcãlit, cã iar a bãut. Dupã o bine zicala: „Te bagi în troacã, te mãnîncã jumãtate de orã, pe cînd faceam formalitãþile de porcii!“. Aºa cu Bãieºu. Aº putea scrie o La finalul unei conferinþe de presã, Constantin Bebe ieºire din Cipru, Balint ºi Belodedici m-au abordat, carte întreagã. Acum mã face „ºobolan“ ºi „gorilã“. Bravo, Guþã, dã-i înainte! Caut Ivanovici a þinut neapãrat sã o felicite pe Mitzura vizibil agitaþi: Domn’ Vadim, veniþi repede, domn’ Bãieºu a în rafturile bibliotecii. Gãsesc cartea „În Arghezi. Alãturi de ei, preºedintele Partidului România cãutarea sensului pierdut“, pe care autorul Mare, Corneliu Vadim Tudor. cãzut jos în WC, s-a lovit la cap, e plin de sînge.

L-am luat pe Petricã Cristea ºi ne-am dus acolo. mi-a dat o dedicaþie, în 1987: „Lui Din pãcate, nu funcþiona neonul, era destul de Corneliu Vadim Tudor, o prietenie definitivã. Ion lui”. Dupã cîþiva ani, aveam sã regãsesc aceastã întuneric. Cineva ne-a spus cã unii turiºti ºi fot- Bãieºu“. În scurt timp, am aflat ºi care a fost superbã metaforã la... Rainer Maria Rilke! baliºti n-au vãzut mogîldeaþa aia care se zvîrcolea trocul: gaºca de „elitiºti“ care a pus gheara pe cul- Pioniera din Carpaþi o ºterpelise fãrã scrupule. Aºa sub piºoar, aºa cã au cam urinat în capul ei. Bãieºu, tura românã i-a înarmat mîna nãtãrãului, cã îmi pare rãu, dar singurele ei versuri valabile ºi în cãdere, se lovise la cap, îi ºiroia sîngele. L-am promiþîndu-i cã, dacã ne distruge pe noi, o sã devi- neperisabile sînt acelea închinate lui Lenin. Astãzi, chemat pe doctorul lotului, colonelul Valentin nã directorul revistei „Teatrul“. Numai cã triumvi- femeia asta, care joacã un teatru atît de grosier, Stãnescu. În timp ce acesta îi curãþa cu spirt rana ratul de lepre (Paler-Manolescu-Pleºu), care l-a face victime. Lasã lumea pe drumuri. Cu ce drept ºi îl pansa - adulmecînd probabil mirosul de alcool asmuþit sã scrie „ªobolanii“ i-a promis funcþia asta moral? Are, desigur, un atu imbatabil: în timp ce altcuiva, ºi anume unui evreu de-al lor ea scria de Motanul Arpagic, Mihai Ungheanu (mãcar ãsta are talent!), Dumitru publica studii despre Transilvania, Basarabia, Solomon. De ce oare n-o sufla o vorbuliþã Ion Bãieºu împotriva lui Vasile Ionel, Bucovina, aromânii din Balcani º.a.m.d. Acum, vecinul lui de imobil, sau a lui Tudor primesc telefon chiar de la „victima” femeii în Postelnicu? Pentru cã, dacã oamenii hainã de piele. Situaþia, în ansamblu, îi apare încã aceºtia s-ar apuca sã scrie tot ce ºtiu foarte neclarã.

- F.S.N.-ul încearcã sã-i confiºte pe scriitorii despre el, l-ar linºa lumea pe stradã... Nu basarabeni, dar aceºtia încep sã-ºi dea seama. Am mai pomenesc de aberaþiile pe care le senzaþia cã sîntem pe fundul prãpastiei. Nu ºtiu cît de conþine denunþul public „ªobolanii“ lungã va trebui sã fie frînghia care sã ne scoatã ºi împotriva celorlalþi doi oameni care, la rîndul lor, i-au fãcut ºi ei numai bine lui - cine o va face. E evident cã noi înºine nu putem. În vorbesc de Barbu ºi Sãraru. Aºa ceva se orice caz, tendinþele sînt de înregimentare, pentru cã viitorul va fi al grupãrilor, nu al individualitãþilor. numeºte tentativã de asasinat.

Ce cumplitã stare, sã fii interzis! Nici nu mai þin Între timp, amãrîtul de Bãieºu a fost minte de cîte ori am fost interzis. În 1974, datoritã crunt bãtut de Dumnezeu, murind amputat ºi mãcelãrit de niºte medici, prin unui aºa-zis plagiat dupã un articol de ºtiinþã, cînd Securitatea asmuþitã de Iulian Vintilã m-a ºi conS.U.A. Sincer, îmi pare rãu.

19 IANUARIE 1990. ªi Mihai cediat de la „Magazin”. În 1979, dupã o poezie Ungheanu a rãmas ºomer. Asta, dupã ce reclamatã de Moses Rosen. (va urma) s-a trezit lumea cu Ana Blandiana pe culoarele Casei Scînteii, mãrºãluind cu Întîlnire la Cotroceni. Printre invitaþii lui Ion Iliescu (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la s-au aflat Corneliu Vadim Tudor ºi Romulus Vulpescu, dîrzenie de matroz sovietic, într-o hainã Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) care era ºi colaborator permanent la revista „România de piele, însoþitã fiind de cîþiva haidamaci, ºi nu s-a mai oprit femeiaPaginã realizatã de CARMEN IONICà Mare“, alãturi de soþia lui, Ileana Vulpescu.

Pag. a 23-a – 22 iulie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

A ÎNVIAT S.S.-UL! (2) (urmare din pag. 1) Întorcîndu-mã, deci, la acea searã de 1 decembrie 1983, voi spune cum s-au petrecut lucrurile: pe la 12 noaptea, cînd am ajuns cu Eugen Barbu la redacþie, pentru a închega pagina I referitoare la ziua de 1 Decembrie, toatã lumea era la treabã, numai Ion Lotreanu lipsea! A fost chemat telefonic ºi a venit beat mort, nici nu se putea þine pe picioare. Toþi au fost revoltaþi, pentru cã datoria lui de ºef cu peste 6.000 de lei pe lunã era sã fie la muncã, mai ales într-o zi istoricã, pe care „Sãptãmîna” a cinstit-o întotdeauna ca pe o adevãratã Sãrbãtoare Naþionalã a României!

Dupã cîteva zile, secretarul C.C. al P.C.R., Petru Enache, l-a demis pe Lotreanu din funcþie; fiind vorba de un secretar general de redacþie, numai un secretar al C.C. al P.C.R. putea face operaþiunea asta, nicide-

cum Eugen Barbu ºi cu atît mai puþin eu, care n-am avut niciodatã vreo putere administrativã la revistã, fiind timp de 15 ani redactor la AGERPRES. 12) Cît despre paºaportul ºi viza lui E.B. din care reieºea cã ar fi fost plecat din þarã, adevãrul este acesta: scriitorul a fost, într-adevãr, în Italia, cînd a apãrut epigrama, dar nu în 1984, ci în 1983, iar asta se poate verifica la Direcþia Paºapoarte.

13) Treaba cu sora vitregã a lui E.B., care se mutase ca o gestapovistã la I.L. acasã ºi îl împiedica sã vorbeascã la telefon, este un ridicol greu de egalat.

14) Pentru a se face luminã deplinã asupra morþii lui I.L., trebuie luate la mînã fiºele sale medicale, cu vreo 15 ani în urmã, pe la foarte multe policlinici, spitale ºi sanatorii. Nu Securitatea l-a bãgat acolo în 1984, ci ereditatea sa, patima biblicului Onan, alcoolul ºi dezechilibrul psihic pe care îl avea, care i s-a accentuat în clipa în care a vãzut cã bunii sãi amici Zigu Ornea ºi N. Manolescu (care l-au incitat sã ne scufunde corabia) nu îl pot recupera, nu îl mai pot face ºef, cum probabil cã îi promiseserã.

Acesta e filmul nefericitei spînzurãri a ºi mai nefericitului Lotreanu. Ne-a pãrut rãu, din suflet, cã

Eveniment editorial

CLIPELE ÎNSÎNGERATE ALE ROMÂNIEI (1)

Cunoscutã pentru profesionalismul ºi calitatea execuþiei produselor editoriale, editura MAGIC PRINT din Oneºti a editat o nouã carte, „Clipele însîngerate ale României”. Autorii „Broºurii-manifest” atenþioneazã cititorii despre ofensiva „asasinilor economici ºi culturali” care, în complicitate cu oficialii ºi structurile de tip mafiot din România, au acaparat, prin numeroase ilegalitãþi, întreprinderile profitabile, pãmînturile ºi resursele. „Broºura-manifest” prezintã prefaþele pe care le-au fãcut reputaþi scriitori (Olimpian Ungherea, Florian Gîrz, Gheorghe Vãduva ºi Eugen Delcea) cãrþilor pe care Gabriel I. NÃSTASE ºi Bogdan A. PÃPÃDIE le-au scris împreunã, oferind de fiecare datã cititorilor elemente care sã le arate acestora direcþia periculoasã în care merge România.

Cãrþile Rãzboiul spionilor (editura PHOBOS, Bucureºti, 2005), Armagedon România, vol. I (editura OBIECTIV, Craiova, 2012), Armagedon România, vol. II (editura OBIECTIV, Craiova, 2013), Frãþia spionilor (editura PACO, Bucureºti, 2014) ºi Spionii ºi Loviluþia (editura OBIECTIV, Craiova, 2014) au abordat subiecte de larg interes despre starea actualã a lumii, în general, ºi a României, în special, în condiþiile globalizãrii ºi ale integrãrii României în structurile euro-atlantice.

Tematica pe care au analizat-o cei doi autori a vizat spionajul, contraspionajul, securitatea ºi apãrarea integritãþii naþionale în contextul unei aparente protecþii a României sub forma unor aºa-zise parteneriate. Citind prefaþele cãrþilor menþionate ºi, de ce nu, cãrþile acestor doi autori, mesajul transmis este unul foarte clar: de luptã împotriva eliberãrii României ºi recîºtigãrii libertãþii ºi demnitãþii naþionale. În continuare vom prezenta din „Broºura-manifest” – „Clipele însîngerate ale României”, „prefaþa” scrisã de Gl. (r) dr. Gheorghe VÃDUVA ºi „cuvîntul autorilor”, pentru a evidenþia importanþa mesajului pe care cei doi autori l-au transmis cititorilor.

* * * Niciodatã, în istoria sa extrem de zbuciumatã, România nu a cunoscut, credem noi, o asemenea desfãºurare dramaticã. E drept, de la daci încoace – ºi, poate, cu mult înaintea lor – acest spaþiu dumnezeiesc, atît de bogat în resurse ºi în dumnezeiasca lui cãldurã, a suportat presiuni de tot felul, rãzboaie ºi tot felul de tragedii. Dar poporul care-l locuieºte (acelaºi de mii de ani) s-a bãtut totdeauna pentru locul lui sub cer, pentru pãmînt, pãmînt care înseamnã, de fapt, viaþa lui. Duºmanii Poporului Român – ºi sînt destui, mai ales din seminþiile migratoare – n-au pregetat nici o clipã în a-l ataca prin toate mijloacele posibile, de la hãrþuire ºi învrãjbire la conspiraþii oribile ºi rãzboaie sîngeroase ºi stratageme de tot felul. Desigur, pentru a-i lua pãmîntul ºi a-l alunga sau în a-l înrobi. Istoria lumii este ca istora lumii, mai exact, ca un buldozer care niveleazã totul pentru a face drum neted puterii discreþionare. De aceea, ea este sau pare a fi indiferentã la acest spaþiu dumnezeiesc din realitatea românilor, fie îl trateazã cu aroganþa puterii supreme – ieri, ca ºi azi –, fie nu vede. Iar puterea puterii – oricît ar fi fost ºi ar fi ea de vremelnicã ºi de fluidã sau de aºezatã în temeliile ei geopolitice, n-a avut niciodatã în vedere adevãrul ºi dreptatea dreptãþii românilor. Chiar dacã, dupã primul rãzboi mondial, românii, cei care, în istoria lor milenarã, fuseserã loviþi crunt de Imperiul Roman ºi de toate imperiile ºi marile puteri care au urmat acestuia, ei au reuºit

totuºi, printr-o uriaºã jertfã de sînge ºi cu ajutorul unor mari omeni – români ºi strãini – care au preþuit adevãrul, sã-ºi recupereze o parte din vatra strãmoºeascã în jurul Carpaþilor, în spaþiul vechii Dacii. Dar vremurile care au urmat au luat-o, de fapt, de la început. Clasa politicã româneascã, ea însãºi o adunãturã de oportuniºti ºi de avizi de putere, s-a dezbinat din nou, vecinii agresivi au cerut iarãºi pãmînt din pãmîntul românesc – ºi li s-a dat, prin dictatul de la Viena, tot de la Viena – apoi, dupã un alt rãzboi extrem de crunt ºi de sîngeros, iarãºi s-au mai luat niºte hãlci din pãmîntul nostru sfînt… ªi tot aºa.

Dupã 1989, agresiunea puterii discreþionare împotriva Poporului Român – devenitã, între timp, ºi mai perversã ºi extrem de ticãloasã – a cãpãtat noi forme ºi un conþinut alambicat, greu de depistat ºi de contracarat. Noul cal troian avea denumiri pentru care unii dintre marii oameni ai lumii ºi milioane de alþi slujbaºi ai valorilor, adevãrului ºi dreptãþii ºi-au dat viaþa: democraþie, demnitate, libertate… (fãrã fraternitate), sau… economie de piaþã, acces la valorile occidentale, integrare în Uniunea Europeanã, integrare în NATO (dintr-un puþ în alt puþ), globalizare, euroregionalizare etc., etc. Concepte care par în acord cu miezul vremii, cu deplasarea spre universal, cu trecerea peste frontiere ºi peste limite, cu intrarea în Absolut, cu ieºirea din chingi ºi prejudecãþi, cu adevãrata libertate, neîngrãditã de nimeni ºi de nimic…

Bazaconii! Lichelele Poporului Român – pentru cã ºi poporul acesta are destule lichele ºi destui oameni de nimic – au ieºit la suprafaþã ca gunoaiele în timpul inundaþiilor ºi revãrsãrilor, au devalizat – sub îndrumarea ºi la îndemnul ºi încurajarea generoasã a duºmanilor Poporului Român – totul, totul… Întreaga muncã a Poporului Român de un secol a fost distrusã doar în cîþiva ani. Finanþele, industria, agricultura, sistemul educaþional… În cîþiva ani, românii au devenit, din oameni demni, educaþi, foarte buni specialiºti, niºte nimeni… Chiar în primii ani, prin maºinaþiuni extrem de simple, sistemul financiar al României a fost complet distrus ºi acaparat de strãinãtate, iar o mare parte din banii României au intrat în buzunarele unor ticãloºi din þarã ºi din afara ei. Dacã vrei sã distrugi doar în cîteva luni sau în cîteva sãptãmîni o þarã, acapareazã-i sau distruge-i, sub masca modernizãrii ºi integrãrii, sistemul financiar! Fã-o sã fie dependentã de tine. Ia-i banii ºi resursele ºi, dupã aceea, va juca exact aºa cum vrei tu!

Dezastrul a fost uriaº. Prin maºinaþiuni financiare, datoriile marilor întreprinderi româneºti, ale tuturor întreprinderilor româneºti, culmea!, la statul român au devenit uriaºe! Minele au fost închise, industria siderurgicã a fost acaparatã de strãinãtate, România, dintr-o mare putere în industria petrolierã (locul 2-3 în lume) a devenit dependentã de alþii inclusiv la capitolul energie (ea fiind producãtoare de energie). Patruzeci la sutã din pãmîntul þãrii a fost cedat strãinilor, grofilor maghiari ºi acoliþilor lor, dar ºi altora veniþi din cele patru vînturi ale lumii, ºmecheri de tot felul, finanþaþi de fel de fel de ONG-uri. În Ardeal, austriecii au tãiat ºi exploatat crunt majoritatea pãdurilor României, minele de aur au fost închise pentru a fi vîndute strãinãtãþii, flota comercialã spulberatã încã din primii ani de dupã cotitura din 1989, industria de apãrare distrusã, iar sistemul educaþional pur ºi simplu îndobitocit. Poporul Român a fost adus complet în sapã de lemn ºi alungat samavolnic ºi dispreþuitor din România. Creierele din România au fost ºi sînt atrase de magneþii occidentali, limba românã începe sã fie dispreþuitã, inclusiv în instituþi-

a ajuns la sinucidere, dar respingem cu indignare orice acuzaþie dementã cum cã din pricina noastrã ºi a Securitãþii s-ar fi spînzurat cu cureaua de clanþa uºii, într-o poziþie stranie. Care Securitate l-a spînzurat pe el, cînd el însuºi a fost ofiþer activ de Securitate ºi ani de zile la „Sãptãmîna” numai cu meseria asta s-a ocupat? Ar fi prea mult sã-i cerem obsedatului de dosare ºi de fiºe pe nume Petre Mihai Bãcanu sã mai chibzuiascã înainte de a publica vreo „bombã” în gazetuþa lui intitulatã „S.S.”. Personajul e tot atît de dezaxat ca ºi bietul Lotreanu ºi s-ar putea sã ajungã la acelaºi deznodãmînt. Desigur, tot noi vom fi de vinã. Dincolo de toate acestea, rãmîne aspectul moral al problemei: o mînã de necrofori dezgroapã acum morþii, le agitã scheletele deasupra capului, precum Samson falca de mãgar, ºi încearcã sã loveascã în noi. ªi asta e trist. E dureros. E strigãtor la cer.

Lãsaþi morþii în pace, ticãloºilor, ºi voi, familii abuzive! Nu vã e ruºine obrazului? În rest, despre morþi numai bine, cît despre sãrmanul Lotreanu nu putem spune decît atît: sã-i ierte Dumnezeu pãcatele, cã noi i le-am iertat demult, ºi sã-i fie þãrîna uºoarã...

Sfîrºit ile sistemului educaþional din România, istoria românilor pusã la colþ ºi scoasã din ºcoli, între altele ºi în folosul istoriei holocaustului etc., etc. Cetãþenii români, de ordinul milioanelor, lipsiþi de locuri de muncã în þarã, au luat drumul strãinãtãþii, în calitate de slugi, avem însã 588 de parlamentari ºi o mulþime de trepãduºi politici prin guverne ºi prin tot felul de alte instituþii – toate instituþiile statului român fiind grobian politizate, golãnia ºi mitocãnia fiind, azi, la rang de demnitate politicã de top în þara modestiei ºi a bunului-simþ de altãdatã –, iar guvernele care au urmat dupã 1989 s-au ocupat de orice, mai puþin de marile probleme economice, sociale, culturale ºi educaþionale ale României. Nici una dintre instituþiile actualului stat român nu au identificat, nu au formulat ºi, cu atît mai puþin, nu au slujit interesul naþional vital al României, acela de a supravieþui în jungla europeanã, în condiþiile celui mai cumplit rãzboi care e existat vreodatã pe planeta Pãmînt, rãzboiul Puterii împotriva statelor de drept.

Nu încape nici o îndoialã cã spionii de pretutindeni au împînzit România, iar reþelele lor în þara noastrã au cuprins, probabil, chiar ºi gîndurile noastre cele mai intime. Ei ºtiu totul despre fiecare, tot ce ne-a mai rãmas din ce a mai rãmas se aflã în vãzul lor ºi în nevãzul nostru, în timp ce noi suportãm toate agresiunile posibile, de la cele ale dispreþului la cele ale rãzboiului cognitiv. De la cele ale strãinãtãþii la cele ale celor dintre noi, ajunºi la putere în aceastã þarã, care servesc interesele altora ºi nu ale Poporului Român.

Fiecare cetãþean român este pur ºi simplu agresat, în primul rînd de statul român, de guvernul român – terorismul de stat fiind, la noi, politicã guvernamentalã prioritarã ºi omniprezentã –, telefoanele sînt ascultate mai mult decît în vremea comunismului, Washingtonul, Berlinul, Bruxellesul ºi ONG-urile cu impact strategic conduc, dupã bunul lor plac, Bucureºtiul, dar, dincolo de toate acestea, economia româneascã este pur ºi simplu sfîºiatã, ONGenizatã, SOROSenizatã.

Ei, bine, aceºti doi autori, oameni care poartã cu respect în suflet valorile neamului nostru, ale României ºi ale românismului luminat, au scris detaliat ºi foarte bine documentat despre toate acestea.

Autorii lucrãrii la care ne referim – Bogdan A. PÃPÃDIE ºi Gabriel I. NÃSTASE – nu sînt la prima lor carte. Cei doi autori sînt deja cunoscuþi publicului cititor din România ºi din strãinãtate pentru publicaþiile lor, inclusiv cele pe care le-au scris în colaborare. Cãrþile publicate de cei doi autori au abordat subiecte de larg interes despre starea actualã a lumii în general ºi a României în special, în condiþiile globalizãrii ºi ale integrãrii României în structurile Euro-Atlantice. Tematica pe care au analizat-o cei doi autori este una foarte acutã ºi de foarte mare importanþã pentru înþelegerea acestor vremuri ºi a ameninþãrilor care li se asociazã. Ea a vizat spionajul, contraspionajul, securitatea ºi apãrarea integritãþii naþionale în contextul unei aparente protecþii a României sub forma „Parteneriatelor” (de tot felul!), dar, în realitate, sub presiunea unei ofensive perfide ºi periculoase, fãrã precedent asupra României.

Pentru cititori, mesajul cãrþilor scrise de aceºti autori este unul foarte clar: deschideþi ochii, fraþilor, ºi daþi-vã mîna, faceþi zid din viaþa ºi inima voastrã, din gîndul ºi sufletul vostru, pentru a opri agresiunea împotriva României, prãbuºirea României ºi a visului ei milenar de unitate, libertate, prosperitate ºi justiþie, aºa cum aþi fãcut-o mereu, de patru milenii încoace. Nu mai credeþi în minuni.

Singura minune care mai existã pentru Poporul Român este încã existenþa miraculoasã a spaþiului românesc ºi a Poporului Român. În cele ce urmeazã sînt prezentate cuvîntul ºi recenziile cãrþilor scrise ºi publicate de aceºti doi autori cu totul ºi cu totul deosebiþi. Pentru a cunoaºte, trebuie sã afli, pentru a înþelege, trebuie sã ºtii, pentru a acþiona, trebuie sã fii nu doar conºtient, ci ºi responsabil. (va urma) General de brigadã (r) dr. GHEORGHE VÃDUVA

Pag. a 24-a – 22 iulie 2016

M M II C CÃ Ã

ROMÂNIA MARE“

E EN NC C II C CL LO OP PE ED D II E E

Cãlcîiul lui Ahile

ATLETISM ªI FOTBAL PE PLOAIE PORTOCALIE La sfîrºitul sãptãmînii trecute, au avut loc douã evenimente sportive importante: Campionatele de Atletism ale seniorilor ºi Supercupa României la fotbal, disputatã de echipele Astra Giurgiu ºi C.F.R. Cluj. Ambele competiþii s-au desfãºurat pe o ploaie torenþialã, anunþatã, în prealabil, de un cod portocaliu.

Pentru atleþi, ploaia a fost o continuare a perioadei de umbrã prin care trece, în ultimul timp, atletismul nostru. Campionatele Balcanice desfãºurate la Piteºti, la sfîrºitul lunii trecute, cînd se aºteptau rezultate deosebite de la atleþii noºtri - acestea au întîrziat sã aparã, mai ales din cauza caniculei prezente la concurs. Ca ºi canicula de la Snagov, unde s-au pregãtit atleþii noºtri pentru Campionatele Europene, a fost, credem noi, cauza principalã pentru care aceºtia au mers, în mare majoritate, slab ºi la aceste Campionate. Aºa cã singura speranþã care rãmãsese atleþilor noºtri pentru a obþine performanþe mai bune o reprezentau aceste Campionate Naþionale. Performanþele sau izbit însã de acest cod portocaliu de vînt ºi ploi torenþiale. Campionatele s-au þinut la Cluj, deoarece acolo este singurul stadion din þarã care poate gãzdui un concurs atletic în bune condiþii, dupã cum Bucureºtiul a rãmas singura Capitalã europeanã care nu are un stadion pe care sã se poatã organiza un concurs atletic. De aceea, în cursul sãptãmînii trecute, s-au organizat aici ºi Campionatele cadeþilor ºi Juniorilor III. Dar sã revenim la Campionate. Ne-a plãcut cursa de 1500 m, în care Florina Pierdevarã a condus, pe ploaie ºi vînt, toatã cursa. În spatele ei s-a lipit, tot timpul, Mihaela Nunu, sperînd la un final avantajos, dar a sosit cu o secundã întîrziere faþã de învingãtoare.

Mihaela este o atletã pentru care dragostea este mai presus decît raþiunea. Cu vreo doi ani în urmã, s-a îndrãgostit de maseurul care lucra la lotul naþional de atletism ºi, la îndemnul acestuia, a plecat de la antrenoarea Margareta Ghile Barbu, unde era în progres, trecînd la antrenorul Micu Nourescu, cel care a pregãtit o atletã din Tunis ca sã cîºtige, la 3000 m obstacole, medalii de aur la Campionatele Mondiale ºi la ultimele Jocuri Olimpice de la Londra. Dupã nici un an, a plecat ºi

Oglinda magicã (2) Oglinda fermecatã, care poate arãta viitorul celui care ºtie sã o mînuiascã, apare, des, în basmele tuturor popoarelor. O astfel de oglindã o gãsim ºi într-o piesã scrisã de Pierre Corneille, celebrul autor al tragediei Cidul. Iatã, pe scurt, subiectul: un tînãr provincial decide sã-ºi caute norocul în lumea largã. În ciuda sfaturilor date de tatãl sãu, pãrãseºte casa pãrinteascã ºi, o lungã perioadã de timp, familia nu primeºte nici o veste de la el. Tatãl decide sã mai aºtepte, zilele trec, dar fiul nu dã nici un semn de viaþã. Disperat, el se adreseazã unui magician, care recurge la oglinda sa fermecatã. Cei doi privesc imaginile derulate în luciul oglinzii ºi se îngrozesc de ceea ce vãd. Fiul sãu era atacat ºi ucis de o bandã de tîlhari. Pãrintele îºi jeleºte fiul pe care-l vãzuse mort cu ochii sãi, dar, curînd, confuzia se risipeºte. Vrãjitorul, care continuase sã priveascã în oglindã, îi spune tatãlui cã fiul sãu este în viaþã. Ceea ce vãzuserã ei era doar o scenã din piesa în care juca tînãrul, care se angajase într-o trupã de actori ambulanþi. Deºi nu era prea fericit de alegerea fãcutã de acesta, tatãl pleacã, totuºi, fericit de la magician: avea confirmarea cã fiul sãu era viu ºi sãnãtos… În trecut, se credea cã sufletul omului se poate reflecta în douã moduri. Prima este umbra; de aceea, la populaþiile din Africa se

de la Micu, anunþînd Federaþia cã ea îl iubeºte pe maseur ºi cã renunþã la condiþiile oferite de Federaþie, dîndu-ºi demisia ºi de la Clubul Steaua, unde de abia fusese angajatã. Momentan, se pare cã s-au aciuat pe la Craiova, dar romanul lor de dragoste este în plinã desfãºurare. În ziua a doua a Campionatelor, cînd ploaia sa mai potolit, ne-am bucurat de noul record naþional valoros de la aruncarea greutãþii, de 21,06 m, realizat de Andrei Gag, performanþã cu care atletul nostru se poate evidenþia la apropiatele Jocuri Olimpice. Am mai remarcat, credem noi, o nouã speranþã, la proba de 800 m. Se numeºte Cãtãlin Voicu ºi, de la început, a trecut în fruntea plutonului de alergãtori ºi a condus, pînã la sfîrºit, în stil de mare campion, cu tot vîntul potrivnic, învingînd pe toþi consacraþii probei.

El este antrenat tot de antrenoarea Margareta Ghile Barbu, de care am pomenit mai sus. În rest, foarte puþine bucurii.

La fotbal, Supercupa României a fost cîºtigatã de echipa Astra Giurgiu în ultimile douã minute ale întîlnirii. Jucãtorii - se pare cã au fost mai buni...înotãtori. La un moment dat, din cauza apei de pe teren, mingea, de cele mai multe ori, refuza sã mai sarã, plonjînd în apã. Iar portarul Grigoraº, cel care l-a înlocuit pe reprezentatul celei de a treia generaþii de portari, Silviu Lung, accidentat în timpul meciului, îºi storcea de apã mãnuºile de portar. Dar sã-i fi vãzut pe oficialii Federaþiei la sfîrºitul meciului, obligaþi sã facã premierea. Îmbrãcaþi toþi „la þol festiv“, au terminat mai uzi decît oricine ar fi stat 20 de minute sub un duº abundent. Parcã ar fi fost rãzbunarea celor mulþi, nemulþumiþi de cum este condus astãzi fotbalul românesc. De remarcat drenajul excelent al stadionului. Sîntem siguri cã orice stadion din þarã ar fi fost complet acoperit de apa acestor ploi, în timp ce, la Cluj, s-au putut desfãºura, este drept, cu mare dificultate, atît atletismul pe pistã cît ºi fotbalul. ªi o ultimã nãzdrãvãnie, care numai în sportul nostru se poate întîmpla: COSR a hotãrît ca, la atletism, participanþii la J.O. sã facã pregãtirea la Baza Sportivã de la Snagov, pe caniculã, cu toate cã, pentru unii atleþi, nu este deloc propice, pentru ca valoroºii croitori sã nu se deranjeze sã meargã la mai multe baze sportive pentru a face proba pentru costumele pe care le vor purta sportivii la Olimpiadã. De necrezut, dar adevãrat!

SILVIU DUMITRESCU

înrãdãcinase credinþa cã poþi omorî un om aruncînd suliþa în umbra lui. Tema umbrei, ca reflexie a sufletului, apare deseori ºi în literaturã.

Cea de-a doua este reflexia în oglindã. În jurul acestei idei s-au þesut numeroase teorii. Cea mai rãspînditã este aceea cã reflexia reprezintã sufletul celui care se uitã în oglindã. Au fost emise însã ºi teorii contrare, care propun o abordare cu totul diferitã. Se avanseazã ideea cã imaginea reflectatã poate sã facã legãtura cu o altã dimensiune. Tema a fost mult exploatatã, mulþi ocultiºti fiind convinºi cã orice suprafaþã lucie poate deveni un portal spre o altã dimensiune, în care nu numai trãsãturile fizice sînt inversate, aºa cum bine ºtim cu toþii: stînga devenind dreapta ºi invers. Trãsãturile moral-psihice sînt, ºi ele, inversate: un om bun devine rãu, un om rãu devine bun. Preoþii Egiptului antic imaginaserã diverse tehnici de purificare spiritualã folosind oglinzi. Ei îi învãþau pe oameni cum sã procedeze pentru a-ºi putea vedea în oglindã gradul de evoluþie spiritualã. Cînd un om pãcãtos se privea în oglindã ºi realiza gradul scãzut de evoluþie spiritualã, el traversa o etapã de purificare. Aceastã etapã nu se încheia decît în momentul în care, privindu-se din nou în oglindã, observa o evoluþie a spiritului sãu.. (va urma) MARGARETA CHETREANU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Crizã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 La Radio Erevan, un ascultãtor amãrît din România întreabã: - De ce trebuie sã strîngem cureaua în perioada de crizã?

- Radio Erevan rãspunde: (Rãspunsul se poate gãsi pe linia 5, dupã dezlegarea careului) ORIZONTAL: 1) Perioadã caracterizatã prin lipsuri economice; - Dreapta boilor (interj.); 2) Unitate militarã în lume! – Votul favorabil – A se mîndri; 3) Prefix pentru patru – Obrãznicie:; 4) Serialul de luni – Ruda lui Piersic! 5) ...; 6) Podiº muntos în Asia Centralã – Cupa Olandei! 7) Prietenul din Paris – Certat cu bunul simþ; 8) Plecat afarã – Uniunea Europeanã – Ieºire din fire!

9) E o solitarã – Metalul, simbol al bogãþiei – Sfori; 10) Prefixul vechimii – Membrana urechii.

VERTICAL: 1) Se face cu zecile – Tulpinã de grîu (dim.); 2) Modificare a unui proiect, a unei lucrãri; 3) Dus cu vorba; 4) Îmverºunaþi; 5) Limbã de cioarã – A cãlca pe nervi; 6) Pion central! – Constantin Tãnase – Cãzut pe spate! 7) Prezente într-o expoziþie de picturã; 8) Mãnunchi de fire de cînepã (pl.); 9) Capac la sticla de bere – Þinute în mapã! 10) Colectiv de femei – Mîndra de la þarã; 11) Fãrã þintã – Cerbul tundrei.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „JURNAL DE VACANÞÓ: 1) MAMAIA – VAL; 2) UF – NAUTICE; 3) NISIP – ELEV; 4) TNT – IOLE – I; 5) E – IM – NE – TE; 6) LUNTRE – FAR; 7) ERA – ASTRU; 8) MC – SCARA – A; 9) IULIE – EGAL; 10) CSM – MUIATE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.