Romania mare, nr 1357

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Eu am visat o stampã nelumeascã

Eu am visat o stampã nelumeascã pe care-aº vrea ºi nu pot s-o dezmint ºi se fãcea cã-n faþa mea se cascã o urnã cu cenuºã, de argint Era gravatã magic, cu volute din alte ere, de pe altã stea civilizaþii încã nenãscute îºi încrustau mesajele în ea

Pentru împrospãtarea memoriei

MAFIA CASELOR BLESTEMUL TEZAURULUI „CLOªCA CU PUII DE AUR“ (1) Ca o amintire „În luna lui martiu (sic!) sau aprilie a anului 1837, cîtva timp înainte de Paºti, doi locuitori din satul Pietroasa, Ion Lemnaru ºi Stan Avram, socrul lui, lucrînd a scoate din muntele Istriþa piatrã pentru clãdirea seminarului Episcopiei din Buzãu, deterã, fãrã veste, peste o bogatã colecþiune de vase ºi podoabe de aur. Atit prin greutatea lor, cît ºi prin valoarea lor artisticã, aceste obiecte formau un adevãrat tezaur“. Concizia ºi naturaleþea limbajului ne-ar face sã ne gîndim mai degrabã la o informaþie de presã elaboratã dupã toate canoanele genului ºi nu la un studiu pe care îl realiza un mare artist: Alexandru Odobescu. Aºa ºi începea, de fapt, savantul, ºi nu scriitorul - monumentala sa operã „Le Trésor de Pétrossa“. Cu o informaþie de presã. Dar cuprinzînd aproape toate coordonatele - loc, timp, subiect, scop ºi acþiune - prin care cunoºti ºi comunici un adevãr. Demersul creator nu este mai puþin strãin de toate acestea. ªi adevãrul e cã, cel puþin pentru o bunã perioadã, între viaþa scriitorului ºi întîmplãrile – sã le spunem, istoria de la suprafaþã a Tezaurului – se stabileºte o indisolubilã legãturã. În luna lui martie sau aprilie a anului 1837, aºadar, Tezaurul ieºea la luminã. Urma sã strãbatã un lung periplu pentru identificarea sa istoricã sau, mai bine-zis, pentru o cît mai deplinã datare a lui.

Proces greu, anevoios, marcat de peripeþii (în contemporaneitatea imediatã descoperirii), plin de enigme ºi fisurat (la propriu) împãrþit ºi disputat, refãcut ºi întors pe calea judecãþii ºtiinþifice, dar ºi a aceleia pe care o impun legendele ºi miturile, ca ºi supoziþiile care, orice am face, dau, uneori, chiar ºi adevãrului, o aurã de mister. (continuare în pag a 12-a) A. I. ZÃINESCU

Ca ºi marile personalitãþi, ºi marile înfãptuiri stîrnesc deopotrivã pasiuni fanatice, dar ºi duºmãnii ieºite din comun. Ele se bat cap în cap ºi exprimã dualitatea de netãgãduit a naturii umane. În cazul nostru, exact motivele care îi determinã pe unii (cei mai mulþi, de altfel) sã ne iubeascã necondiþionat, iatã cã îi determinã ºi pe ceilalþi sã ne urascã, sã ne pîndeascã, sã priveascã cu ochi înveninaþi biruinþele noastre ºi, în unele cazuri, sã ne facã viaþa grea. Iar motivele ambelor categorii le veþi gãsi în paginile revistei noastre: biciuim obrãznicia fãrã limite a iredentismului unguresc, vrem sã trezim opinia publicã asupra pericolului mortal pe care l-ar reprezenta reinstaurarea unei monarhii flãmînde ºi strãine (în ultimii 60 de ani) de interesele neamului, veºtejim ,,toatã floarea cea vestitã a întregului apus” care prea se amestecã brutal în viaþa României, îi luãm de guler, cu degetele ironiei, pe toþi ipocriþii care ar fi vrut sã punã milioane de oameni la zid pe motiv cã n-ar fi fost „dizidenþi” ca ei, cînd de fapt tot ei au profitat ccl mai mult de pe urma vechiului regim º.a.m.d.

Dar, destul cu teoriile! Sã trecem puþin ºi la fapte ºi sã-i vedem mai de aproape pe cei care ne urãsc. Aceºtia ne onoreazã din belºug cu: ºicane, obstacole, vorbe grele, ameninþãri ºi o imagine nu tocmai idilicã asupra viitorului revistei în momentul în care inamicii noºtri ar cãpãta mai multã putere politicã. Ne-ar spînzura de limbã, asta e, ce sã ne mai ascundem dupã deget - ºi aºa ceva s-ar întîmpla, desigur, pentru cã ei sînt foarte democraþi, toleranþi, dornici de reconciliere naþionalã ºi, nu în ultimul rînd, creºtini. Nu-i nimic, nu le vom face plãcerea asta, n-au nici o ºansã. În rîndurile care urmeazã vã vom prezenta cîteva dintre piedicile majore, grave, pe care ni le pun inamicii noºtri. Voi începe prin relatarea unei incredibile scene petrecute zilele trecute la Camera de Comerþ din Capitalã. Prezentînduse acolo pentru a obþine acordul de înscriere a Societãþii Comerciale „România Mare”, aºa cum prevede ºi încurajeazã însãºi legea, unul dintre oamenii noºtri a fost izbit de înjurãturile unui distins domn jurist, care nu e altul decît fratele mai mic al unui ºi mai distins ºef de „partid istoric“. Nu vroia omul în ruptul capului sã ne dea aprobare, pe motive cã „acest

ªi-o viperã avea în loc de toartã nu mã puteam apropia deloc un lacrimarium sta sã ne despartã

ªi în aceastã urnã ce-o evoc întreagã tinereþea mea, deºartã intra, purificîndu-se prin foc.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Carte Româneascã de învãþãturã“) Corneliu Vadim Tudor are cazierul încãrcat ºi nu prezintã onorabilitate”. Mulþumesc, domnule Cutare, dar cazierul meu e curat ca lacrima, spre deosebire de cel al favoriþilor dumitale Gelu Voican, P.M. Bãcanu ºi al altor infractori care fac aerul de nerespirat în România. În marea lor majoritate, procesele pe care le-am dus în spate - ori s-au stins, ori le-am cîºtigat, aºa cã au mai rãmas numai douã: acelea cu soþii Robu, dar ele sînt încã pe rol ºi pînã la pronunþare va mai curge mult whisky dinspre valizele partenerilor strãini spre plasele de plastic poliizoprenic ale funcþionarilor Camerei de Comerþ. Cît despre „onorabilitatea” mea, nu instituþia dvs. comercialã are cãderea sã se preocupe, ci cel mult familia mea ori viitorul electorat. Dvs. trebuia sã vã pronunþaþi în privinþa eficienþei economice ori a contului nostru bancar. Mã rog, dupã îndelungi tergiversãri, am aflat ºi motivele acestei ºicane: dl. jurist are generoase opþiuni monarhiste (sã-i trãiascã!), iar ºeful sãu, dl. vicepreºedinte al Camerei, are ºi mai generoase porniri sioniste, ceea ce nu înseamnã cã ar fi evreu, nici pomenealã, numai mama ºi tatãl sãu au fost, dar el e un mare român, ceea ce ne face sã-i dorim numai bine.

Pînã la urmã s-a rezolvat, dat fiind faptul cã dl.

Dan Mirescu ºi alþi oameni cu capul pe umeri au explicat acestor admirabili domni cã n-are rost sã încalce legea atît de ostentativ ºi sã se expunã public numai ºi numai de dragul de a ne pune beþe în roate. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 28 iunie 1991)

Dragi prieteni Pe data de 14 septembrie, se împlineºte un an de cînd Corneliu Vadim Tudor a plecat dintre noi.

Dorim, împreunã cu dumneavoastrã, sã-i aducem un pios omagiu, trimiþînd pe pagina de facebook, care este încã activã (fb.com/corneliu.vadim.tudor) ºi pe mail (prm2002ro@yahoo.com), gîndurile, amintirile pe care le aveþi legate de personalitatea acestui mare om ºi caracter. În limita spaþiului pe care îl avem, acestea vor fi publicate ºi în numãrul omagial al revistei „România Mare“. Vã mulþumim.

NR. 1357 z ANUL XXVII z VINERI 26 AUGUST 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Televiziunea maghiarizatã sau duelul Paul Cheler – Rãzvan Chelu Teroare la Gugeºti, rîsete la Bucureºti Piotr Hoþoman Hoþomanovici Storcãtorul de lacrimi Cascadorii plînsului: Pleºu ºi Liiceanu Cineva ne ameninþã din Budapesta Scîrbavnicul mãdular Toþi catolicii sînt musulmani! Piþigaia Publicaþii în pragul falimentului A luat sfîrºit greva Taromilor PARTEA I Unii binevoitori ne reproºeazã cã n-am scris sãptãmîna trecutã nimic despre Eminescu. Persoanele respective fac parte dintre cei care îºi aduc aminte numai la 15 ianuarie ºi 15 iunie cã a existat un mare poet ºi gazetar cu acest nume. Nu vrem sã arãtãm ce ºi cît am fãcut noi pentru opera ºi memoria lui Eminescu. Vom da numai douã exemple: datoritã nouã a fost salvatã casa din Str. Buzeºti nr. 5, în care poetul a scris „Luceafãrul”. Apoi, noi ºi nu alþii am luat atitudine hotãrîtã faþã de sacrilegiul lui Moses Rosen, care l-a incriminat pe Poetul Naþional al românilor în 1980, numindu-l fascist, huligan, pornograf ºi rasist, cerînd Academiei Române retragerea din circulaþie a volumului IX din Integrala Operei acuzaþii pe care, în linii mari, acelaºi individ le-a adus ºi în ianuarie 1990, în revista „Tribuna”. Unde erau „apãrãtorii” lui Eminescu, toate babele plîngãcioase ºi veleitarii agramaþi care dau ochii peste cap pe la icoane ºi statui, iluzionîndu-se cã îi va trage marele spirit de moþ, lîngã el, în eternitate? ªi ca sã încheiem acest capitol: toatã lumea l-a vãzut consternatã la televizor pe Andrei Pleºu cum þinea o cuvîntare, la statuia poetului din Chiºinãu, cu mîinile în buzunar ºi cu o gentuþã pe umãr, ca poºtãriþa Cristinel. În aceastã þinutã el a depus ºi douã tufãnele. Decît sã facã asemenea chestii, urmaºul Suzanei Gâdea ar pune mai bine mîna sã repare casa din Str. Buzeºti, care din cauza lui ºi a echipei lui de fripturiºti a ajuns în ruine. Cît despre mîinile pe care aceastã damã bine le þinea în buzunare, nu putem decît sã ne mirãm: cum sã-i fie frig, de vreme ce la Castelul Peleº alerga în pielea goalã, ca o silfidã?! Am primit la redacþie ecouri din Chiºinãu: supãraþi nevoie mare de prezenþa cam golãneascã a acestui Pleºu, ca ºi de tupeul lui incredibil de a vorbi la statuia Poetului Naþional despre... oamenii cavernelor, precum ºi de tandemul pe care îl fãcea cu picantul sãu amic Liiceanu, prezent ºi el acolo, moldovenii ºi transilvãnenii au cîntat la agapa care a avut loc într-o salã a Teatrului local: „Bãrbatul care-i urît/ Leagã-i funia de gît/ ªi te du cu el la tîrg/ ªi strigã în gura mare:/ Hai la Pleºu de vînzare!/ De þiar da pe el un zlot/ Dã-l cu Liicean cu tot!”. Cei doi cavaleri de Kurlanda au roºit (ei fiind cam tuciurii, s-au fãcut grena) ºi au înghiþit gãluºca. Ah, dacã nu v-am cunoaºte, nebunaticilor! Marele oºtean care este general-colonel Paul Cheler ne-a dat dreptate, indirect, într-un interviu acordat televiziunii (reluat de ziarul „Libertatea”): da, în timpul manevrelor desfãºurate de armata românã în inima Ardealului au fost gãbjiþi diverºi tineri maghiari care se instruiau în formaþiuni paramilitare. Ce zici, tovarãºe Domokoº Geza, care foloseºti Parlamentul ºi Televiziunea ca rampã de lansare a rachetelor udemeriste - eºti mulþumit de rãspuns? Înainte de a cere socotealã Armatei, revistei ,,România Mare” ºi organelor puterii, n-ar fi mai bine sã-þi iei echipa de agitatori din fruntea acestei organizaþii teroriste, ca sã discuþi cu conaþionalii proprii ºi sã-i potoleºti? Chiar vi s-a fãcut de cucuie? Ceea ce ne îngrijoreazã este largheþea iresponsabilã cu care televiziunea privatizatã

C A R I C A T U R I

acordã orele de vîrf tuturor trãdãtorilor de þarã (udemeriºtii, alienaþii civici, ªora, Manolescu, Ticu Dumitrescu, repetentul Marian Munteanu º.a.) - în schimb Vatra Româneascã nu se poate pronunþa, glorioasa noastrã Armatã e cantonatã pe micul ecran sîmbãtã dimineaþa, cînd nu se uitã decît domniºoarele care au ieºit din schimbul trei al Întreprinderii de Fãcut Trotuarul iar ,,România Mare” e atacatã sistematic, dar nu i se dã dreptul la replicã. Ce-ar fi, domnule Paul Cheler, sã-i trînteºti o încorporare lui Rãzvan Chelu?

Ne-a vizitat la redacþie, þîfnoasã ºi plinã de bîzdîci, fiica lui Rudolf Pufulete, directorul maghiar al Liceului românesc nr. 33. Juna Rodicã ne-a somat sã-i lãsãm familia în pace. Noi i-am replicat cã ne vom conforma, în clipa în care neonorabilul ei tãtic îi va lãsa ºi el în pace pe copiii români de la liceul cu pricina. Clar? ªtiþi ce-i aceea o Piþigaie? Este o pasãre demnã de Fiziolog-ul care circula pe la noi în Evul Mediu, dar ºi de galeria de combinaþii poeticeºti, de la struþo-camila lui Cantemir pînã la brosco-porcul unui autor ceva mai în viaþã. Aºadar, Piþigaia este o lighioanã rezultatã din împerecherea unui piþigoi cu gaia. Popor inventiv, românii i-au dat numele Doina Cornea, pentru cã voce ca a ei nu mai are nimenea: parcã un zgîrciuleþ din papillonul lui John Raþiu i-a sãrit femeii pe corzile vocale ºi i-a blocat epiglota. La bãrbaþi, aºa ceva e efectul castrãrii ºi dã naºtere la mari tenori. Dar la femei? Orice ar spune epigramiºtii noºtri, umor mai de calitate decît acela involuntar nu existã sã existe. Este cazul serialului televizat „Teroare la Gugeºti” care, în loc sã ne provoace revoltã ºi spaimã, ne gîdilã costiþa afumatã ºi rîdem cu lacrimi. Cîteva dintre perlele celor intervievaþi: „Am auzit întîi pac! un bolovan în curte. Am auzit apoi pac! pac! doi bolovani în curte. Pe urmã pac! pac! pac! pac! patru bolovani în curte”. Deci, bolovanii fac „pac” ºi bietul gospodar învaþã sã numere la televizor în vãzul naþiunii. Ce ne facem însã dacã zicea la infinit „pac!”, ca o placã stricatã, pentru cã tot de la el aflarãm cã în ogradã aveau sã cadã 153 de bolovani? Aceastã Intifadã gugestianã este relatatã ºi de o femeie: „Dacã nu eram atenþi, ne spãrgeau capul la televizor (!) cu un bolovan. Fata mea mai micã s-a bãgat în sub (?!) pat de fricã”.

Distracþia cea mare ne-o serveºte însã un sãrman rãnit, cu capul bandajat ca soldatul sovietic: „Diniþã a zis cã are procuratura în buzunarul stîng, miliþia în buzunarul drept ºi comuna Gugeºti la fund (...) A zis cã o sã urmãm ºi noi aceeaºi problemã ca mortul Bombonel“.

Nu încape îndoialã, Diniþã e diminutivul de la Dinescu, cîrciumarul abuziv fiind un mic copil faþã de preºedintele U.S.: primul terorizeazã o comuna, al doilea - o þarã. Cît despre mortul Bombonel, sã-i fie coliva uºoarã! Sã revenim la Eminescu ºi la înfocaþii lui „apãrãtori” de azi. În urmã cu 4 ani se stingea din viaþã ultimul nepot al marelui poet, colonelul ºi istoricul Gh. Eminescu, în vîrstã de 93 de ani. Pãrãsit ºi uitat de multã lume (generaþia lui trecuse!), pînã chiar ºi de unii membri ai familiei, fiul cãpitanului Matei Eminescu - fratele mai mic al poetului - nu avea nici mãcar loc de îngropãciune: i se repar-

tizase o groapã pe undeva, pe la Pãtrunjelu, la periferia Bucureºtilor. Numai în urma demersurilor noastre hotãrîte ºi ultimative ºi-a putut afla odihna de veci acolo unde îi era locul: lîngã ilustrul sãu înaintaº. Ce-i drept, am beneficiat de înþelegerea deplinã a primarului de atunci al Capitalei, inimosul militar Constantin Radu, astãzi închis pe nedrept... A venit la redacþie domniºoara Violeta Tãnase, care s-a simþit lezatã de nota noastrã privind inflaþia concursurilor de Miss. S-ar putea ca noi sã fi exagerat într-o oarecare mãsurã, mai ales cã aceastã persoanã este printre cele mai distinse participante ºi are ºi o meserie de manechin la Casa de Modã Venus. Problema însã rãmîne deschisã ºi se pare cã în spatele acestor concursuri se ascund unele lucruri nu tocmai curate. Numeroase sondaje de opinie efectuate în rîndul populaþiei au scos „România Mare” pe locul I al publicaþiilor din þarã. Ne angajãm ca anul acesta sã facem totul, vorba iubitului dictator, pentru a ocupa un loc ºi mai fruntaº. Armata a protestat faþã de infamiile publicate în „România liberã“ de o altã ºoricioaicã pe douã picioare, Petru Clej. Domnul Piotr Hoþoman Hoþomanovici a minþit cã ziariºtii agresaþi în Piaþa Universitãþii ar fi fost victimele Poliþiei Militare. În realitate, aceste formaþiuni nici nu ieºiserã din cazarmã.

Doamne, Doamne, ceresc tatã, dar ºi dacã vor ieºi!...

Noi ºi valoroase apariþii editoriale: „Omul de sub munte”, nuvele de Ion Lãncrãnjan (Editura 1 Decembrie); „Agonia României, 1944-1948”, de Nicolae Baciu (Editura Dacia); „Gog”, faimosul roman al lui Giovanni Papini (Editura Univers). Cu tunsoarea mãturicã ºi figura colþuros-asimetricã à la Kirk Douglas, realizatoarea tv Aurelia Tescaru ne dovedeºte cu încãpãþînare ce a însemnat în realitate Academia de bãgat parizer ºi de scos activiºti, pe nume „ªtefan Gheorghiu“. Fãtuca n-are pic de vocaþie ziaristicã ºi emanã o inculturã incredibilã. Emisiunea ei „Televiziunea vã ascultã cu urechea” are darul de a ne plictisi de moarte. Vorba aia: þara arde ºi baba se piaptãnã, vorbim discuþii interminabile despre singurãtate, dãm sfaturi de uncheºi pe ºanþ, adicã împãcaþi-vã, fraþilor, nu te mai sinucide, þaþo, cã omenirea e alãturea de tine, ºi tu, copil de radio-amatori, nu mai bãga deºtele-n prizã cã te-ai îmbîrzoiat la faþã º.a.m.d. Apogeul acestui storcãtor de lacrimi l-a constituit afirmaþia unei biete femei: ,,Dupã ce mi-au amputat piciorul de la genunchi, am cãpãtat o luxaþie congenitalã la ambele ºolduri“. Pãi dacã e congenitalã, adicã din naºtere, cum a mai cãpãtat-o? Ziarul „Dreptatea“ (serie nouã) continuã practicile nepermise care l-au fãcut sã fie, decenii de-a rîndul, cel mai otrãvit ºi mai instigator ziar din þarã. Minunaþi-vã, fraþi cãuzaºi, de ameninþarea grosolanã pe care i-o trimite din Ungaria un puþã-verde preºedintelui ales al României: „Am vorbit aici cu doi prieteni, unul român ºi altul maghiar.

Românul ºi-a pierdut unicul copil în acel Decembrie sîngeros, iar maghiarul a fost rãnit de un glonte.

Amîndoi au venit în Ungaria sã-ºi vindece rãnile.

Timpul i-a ajutat. Sînt acum în putere. Vom reveni în þarã spre a continua lupta. Da, Domnule Iliescu, vom reveni“. Semneazã Bogdan Adam, Budapesta, 13 ianuarie 1991. Este încã o dovadã cã Budapesta a devenit un fel de cuib al teroriºtilor. Ce luptã veþi continua voi, prãpãdiþilor? Împotriva cui? Vreþi sã curgã iar sînge în România? Rugãm ziarul anti-românesc „Dreptatea” sã comunice trãdãtorilor români ºi fasciºtilor unguri cã îi aºteptãm sã revinã în România cînd vor pofti: vor primi numai mãciuci! Iatã cã dupã Popa Þeavã, de la Biserica Colþea, încã un slujitor al bisericii strãbune face o politicã dubioasã: stareþul de la Mînãstirea Cheia, pe nume Justin. Aceiaºi þãrãniºti i-au plãtit o deplasare costisitoare în Belgia, unde el pretinde cã se duce cu treburi ecumenice, dar în realitate are alte misiuni. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 25 ianuarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Respect, Cãtãlina Ponor! O farsã istoricã Elixirul tinereþii, descoperit de americani Reghecampf ºi umilinþele istorice Orgii bugetare Neagu Djuvara, contemporanul lui Basarab I Teatrul pe butoaie Noi aventuri în spaþiul carpatodanubiano-erotic Ia nucleara, neamule! Litoralul pentru hoþi O dilimancã din Cluj ne ia la miºto: ,,Sã fiþi mîndri, românilor, cã vi se spune þigani prin Europa!”, a slobozit, prin damful de spirt medicinal ºi ceapã, unguroaica, posesoare a unei piste de hidroavioane între paranteze. Bine a zis Einstein: curva, tot curvã!

Cãtãlina Ponor ºi Marian Drãgulescu au ratat medaliile olimpice. Marian a executat ezitant sãritura care-i poartã numele, iar Cãtãlina n-a rezistat presiunii sufocante a adversarilor interni ai gimnasticii româneºti. N-a urcat pe bîrnã ca sã se bucure de ceea ce face, ci sã le dovedeascã tuturor cã ea este o triplã campioanã olimpicã. Din pãcate, a clacat. ªi aºa se face cã, pentru prima datã dupã 1972, România nu obþine nici o medalie olimpicã la gimnasticã. Vinovaþi pentru dezastrul acestui sport sînt alþii, în nici un caz Cãtãlina Ponor ºi Marian Drãgulescu. Ei sînt doi sportivi de excepþie, care au încercat sã-ºi ajute þara. Atît au mai putut, însã meritã tot respectul nostru. Dacã toþi românii ar fi precum Cãtãlina Ponor, am fi o naþie de oameni frumoºi. Incalificabil gestul Larisei Iordache, rezerva Cãtãlinei Ponor, de a posta pe o reþea de socializare cã abia aºteaptã ca Simone Biles sã cîºtige bîrna! Larisa, care s-a nãscut talent ºi va muri speranþã, vede bîrna din ochiul altuia, nu gunoaiele din ochiul ei.

Or, cu ea pe post de mare vedetã, dar fãrã Cãtãlina Ponor, s-a ratat clasarea în primele opt la Mondiale ºi, implicit, calificarea la Olimpiadã. N-o sã polemizez cu un copil fãrã minte, talentat, dar care, în momentele esenþiale ale marilor competiþii, dezamãgeºte. Iar cei care au încurajat-o ºi i-au susþinut demersurile prosteºti sînt niºte onaniºti. Dezastrul gimnasticii româneºti a început odatã cu dezicerea de metodele celui mai titrat antrenor din lume, Octavian Bellu, pe care niºte golani de teapa lui Cãtãlin Tolontan l-au scos în afara jocului. E mai bine acum, mãi, nenorociþilor, cînd de munca acestui om s-a ales praful? Aþi vrut sã coborîþi un zeu de pe soclu, sã-l aduceþi la nivelul vostru de erbivore care rîgîie, behãie ºi se scobesc cu copita în nas, ºi aþi reuºit. Invazia jegurilor din societatea româneascã nu se mai sfîrºeºte. La Olimpiada de la Los Angeles (1984), România a ocupat locul doi pe naþiuni, cu 53 de medalii (20 de aur, 16 de argint ºi 17 de bronz). România era condusã de Nicolae Ceauºescu. Un cizmar, cum ar spune proºtii de care þara noastrã nu duce lipsã. Pe reþelele de socializare, manipulare ºi desfrîu, tot felul de partizani ai consumului de spirtoase îi citeazã pe specialiºtii americani, care s-au lãmurit pînã la urmã cã slãnina, sexul liber, þuica ºi manelele, nu neapãrat în aceastã ordine, fac bine la organismul fizicului. Ce zic eu, bine?! Fac minuni. Aceste ingrediente, cã nici nu ºtiu cum sã le zic, îi fac pe orbi sã audã, pe surzi sã vadã ºi pe proºti sã se deºtepte. Wonderful!, cum spun oamenii de la þarã. Deci, sã nu mai pierdem vremea timpului, sã ne punem pe îmbalotat slãninã, dar numai dupã ce am transferat pe ºoseaua gîtului þuicã de 40 de grade la umbrã, pe un fond muzical adecvat, asigurat de boxele maºinilor unor cocalari aflaþi la trecerea de pietoni a sufletului. Dupã care merge ºi un pic de sex. Specialiºtii de la NASA au rãmas surprinºi de cît de multe variante are procesul respectiv în spaþiul carpato-danubianoerotic. Mai multe decît Muioriþa. ªi, se pare, încã n-avem toate datele, cã pînã ºi celebra bandã desenatã Kama Sutra ar fi plagiatã dupã o lucrare mult mai amplã descoperitã la Vaslui, într-un beci de budiºti ºi lesbiene, care fãceau respiraþie buºon la buºon unor damigene aflate în moarte clinicã. La Rio, o braziliancã din echipa de sãrituri în apã ºi-a dat colega afarã din camerã ca sã se antreneze cu iubitul ei. Nu se cunosc restul detaliilor, cã vi le spuneam, dar se bãnuieºte cã arzoaica, obiºnuitã sã sarã de pe platforma de la 10 metri cu capul înainte, a folosit lustra pe post de trambulinã pînã i s-au ars siguranþele. Oricum, se ºtia cã braziliencele nu se iubesc, aºa, de amorul artei, ele fac scurtcircuit. Steaua a fost umilitã de Manchester City ºi de galeria lui Dinamo, care a organizat o coregrafie 3 D! Concomitent ºi în acelaºi timp! Tot mapamondul lumii a putut citi înscrisul din tribune ,,Doar Dinamo Bucureºti”, în timp ce pe teren ,,cetãþenii” se jucau ,,de-a ºoarecele ºi pisica”, dupã cum, inspirat ca întotdeauna, a sintetizat scriitorul Gheorghe Becali dezastrul în urma cãruia Steaua ºi-a ºifonat serios blazonul. Nu cele 5 goluri primite, baºca 4 bare ºi 2 penalty-uri ratate, vor rãmîne în memoria minþii fanilor, ci maniera lãutãreascã în care a jucat

Steaua. Reghecampf nu ºtie sã abordeze meciurile cu marile echipe, dincolo de diferenþele de buget ºi alte scuze mai mult sau mai puþin penibile. El, sãracu', a încercat sã-i determine pe alde Toºca ºi Enache sã fie la nivelul adversarilor, ceea ce este imposibil. Un antrenor mare i-ar fi coborît pe adversari la nivelul steliºtilor (destul de jos, e drept), nelãsîndu-i sã joace, pîrjolind gazonul, otrãvind fîntînile cu apã mineralã, atrãgîndu-i în mlaºtinile propriului teren, pentru a putea da niºte atacuri de cavalerie uºoarã. Antrenorul de pluton care este Reghe mai are mult de studiat. Sã sperãm cã a lãsat aroganþa deoparte ºi a învãþat ce înseamnã umilinþa. Sã nu uite cã de numele lui sînt legate cele mai ruºinoase înfrîngeri europene, acasã, din istoria Stelei. Fii mai modest, mãi bãiete, ºi învaþã mai mult de la Mircea Lucescu decît de la Ana Maria!

Chiar dacã tu eºti convins cã soþia ta se pricepe la fotbal mai bine decît Guardiola, e posibil sã nu ai dreptate.

Un violator din Iaºi a fost arestat a treia oarã, pentru cã a folosit ca material didactic aceeaºi persoanã, trecutã de multiºor de prima tinereþe. Mã rog, gusturile nu se discutã, totuºi, nu poþi sã nu te întrebi cum oare casa de toleranþã, care-ºi zice impropriu Justiþie, l-a eliberat de douã ori înainte de termen! S-or fi gîndit la el, sau au considerat cã ar fi cazul ca victima sã-ºi mai aminteascã de tinereþe? În vremea asta, în Vaslui, un alt pasionat de Kama Sutra cu strigãturi, o sechestra ºi, evident, o viola pe viitoarea cumnatã... ªi ca tacîmul sã fie complet, preþul RCA a luat-o razna. Preºedintele CIO european a fost arestat, la Rio, pentru cã era capul unei reþele de biºniþari de bilete. În schimb, ºeful CIORomânia, Alin Petrache, ºi-a anunþat demisia fiindcã echipamentul delegaþiei þãrii noastre de la Olimpiadã a fost contrafãcut de firma la care acþionar principal era Octavian Morariu, fostul ºef al forului românesc.

Despre rezultatele catastrofale n-a spus nimic. Aline, Aline, nu te vedem bine, mai ales cã pe lîngã sportivi te-ai învîrtit precum un COI (Comitetul Olimpic Internaþional) într-o cãldare. Cãpuºele agãþate de Buget sînt rãspîndite uniform în toatã þara. Iatã cîteva exemple minore: Victorel Lupu, fost vicepreºedinte al CJ Iaºi, ºi-a plãtit o amendã de 5.000 de lei din bugetul instituþiei pe care o conducea îmbrãcat în tradiþionala piele de oaie. Fostul primar din Tecuci a cumpãrat haine de firmã din bani publici. Angajaþii Direcþiei Economice din Primãria Buzãu au fost trimiºi în judecatã pentru cã, la sugestia ºefilor politici, îi scuteau de datorii la buget (amenzi, taxe etc.) pe apropiaþii lor.

V-aþi întrebat vreodatã cîþi nemernici din ãºtia se destrãbãleazã zilnic pe bani publici? Pe mîinile lor fumegã sîngele Poporului Român. CJ Galaþi a fost dizolvat pentru cã troglodiþii de acolo n-au validat mandatul lui Marius Stan. Pãi ãia nu ºtiau cã ãsta dizolvã ºi oþelul?! E mai periculos decît acidul sulfuric.

Neagu Djuvara a împlinit 55 de ani (afarã)+45 (în þarã). Bravo lui, deºi, dupã cum mãrturisea cînd a împlinit 99 de ani, nu-ºi mai aminteºte pentru ce trãieºte. Dintre români, 99% habar n-au care este rolul lor pe pãmînt ºi nu-ºi mai fac atîtea probleme. Mi-a spus Basarab I sã-þi transmit toate cele bune din partea lui, deºi e cam supãrat pe matale de la faza aia nasoalã, cînd v-aþi certat pe o gagicã ºi l-ai fãcut cuman. Dar bãrbosul, bãiat de caracter, nu-þi poartã picã ºi te invitã la o reconstituire, la ,,Posada SRL” (,,Mici, bere, striptis, pariuri sportive”). Americanii transferã armamentul nuclear de la Incirlik la Deveselu. Bine, nimeni nu recunoaºte chestiunea, dar ce, cînd a fost vorba de închisorile CIA, a recunoscut cineva? O sã-i dea, însã, de gol afaceriºtii din talciocurile Olteniei unde, cît de curînd, veþi fi ofertaþi cu ,,Ia nucleara, neamule!. E d-alea bune, mînca-þi-aº, americãneºti, nu e chinezãrii... DNA o vrea pe L.O. Vasilescu.

Ea se opune cu înverºunare, fiindcã nu-i plac jocurile murdare. Deocamdatã, oltencei fierbinþi i s-a tãiat limba, cã o avea cam ascuþitã. Totuºi, unele dosare instrumentate de DNA par mai degrabã farse sinistre.

Ar fi dezamãgitor ca Trupa pe Butoaie, condusã de L.C. Kövesi, sã fie doar instrument politic. Prea mulþi mafioþi intrã la mititica doar la televizor. O fi vreo legãturã între lipsa de imunitate a societãþii româneºti ºi faptul cã principalele instituþii ale statului sînt conduse de strãini cu buletin românesc? Nu-i mai nominalizez, îi ºtiþi ºi voi pe aceia care se bat cu cãrãmida-n coºul pieptului cã sînt mai români decît Papa. Iohannis a plecat în Germania, într-o cãlãtorie privatã. Cînd se va

întoarce, îºi va lua tradiþionalã vacanþã dinaintea concediului de odihnã. Oricum, ºi cu el, ºi fãrã el...

Raluca Bãdulescu, ,,vedetã” de Kanal, a slãbit 70 de kilometri! Sau kilograme, n-am înþeles exact.

Probabil i-au tãiat vreun picior, sau pur ºi simplu s-a reîncarnat într-o altã caroserie. Un român munceºte 3 zile ca sã-ºi facã un plin de benzinã. Dacã are de lucru. În Venezuela, pentru acelaºi lucru munceºti 20 de minute. Cu siguranþã, dacã petrolul ar fi gratis, în România preþul benzinei ar scãdea cu cel mult un leu.

Cum treci podul peste Dunãre (dacã reuºeºti sã le convingi cu ceva biºtari pe amazoanele cu priviri de priveghi, aºezate strategic, pentru colectarea taxei de pod, în calea nãvãlitorilor maneliºti cu douã picioare, patru roþi ºi nici un creier, cu burþile revãrsate pînã dinjos de capul Horn, peste care troneazã niºte lanþuri aurii de cãruþã) pe la Giurgeni-Vadu Oii, dai de-un þinut cãruia i se spune popular Dobrogea, dupã numele unui ºmecher de-al locului. Acest þinut, amestec foarte reuºit de praf ºi pulbere finã, mai ales în zona crepuscularã a cluburilor de cocalari, a fost - ºi este terenul de joacã al tuturor dirimbliilor, din timpuri imemoriale. Pe aici grecii ºi-au fãcut cetãþi, ca sã aibã unde-ºi petrece weekend-urile Burebista, pe aici umblã clandestin sau cu voie de la stãpînire tot felul de negustori, care mai de care mai ºugubeþ ºi mai brunet, dintre care îi amintim, cu inima cît un purice, pe fioroºii traficanþi de porumb fiert ori pe foarte periculoºii vînzãtori de seminþe de bostan ºi floarea-soarelui.

Urmaºii legitimi ai lui Dapyx, Gebeleizis ºi Parpanghel îºi trimit nimfele travestite, cu evidente origini braziliene, sã-i îndoape pe musafirii (ne)poftiþi cu gogoºi calde, ca sã le meargã direct la linguricã ºi sã nu uite niciodatã proverbiala ospitalitate dobrogeanã. La marginea mãrii, printre nãvãlitorii toropiþi de soare ºi bere la halbã, armele de apãrare ºi contraatac predilecte ale localnicilor, aprozii strigã cît îi þin bojocii: ,,Porumbelul de la mare este fiert între picioare”; ,,Porumbelul cu sãricã este bun la pãsãricã”; ,,Luaþi, mîncaþi, ca s-aveþi parte de cea mai frumoasã moarte” ºi alte porunci inventate de corporatiºti, pentru care marketingul audio-vizual, pas cu pas, dacã se poate direct pe burta trudiºtilor, este un mod de viaþã din cele mai vechi timpuri ºi pînã în zilele noastre. Ca ºi consumul de hamsie prãjitã, ºaorma cu de toate, inclusiv nisip, ineluºe (5 plus 1 gratis), ciorbã de burtã, baclavale, kebab, pizza, mici ºi topless pe burta goalã. ªi nici n-avea cum sã fie altfel, cã-n Dobrogea s-a inventat toleranþa, altminteri cum se explicã puzderia de homleºi care bîntuie prin hoteluri insalubre ºi prin restaurante unde helicobacter piloris te aºteaptã tupilat dupã tejghea sã te facã la bardahan, iar munþii de gunoaie sînt escaladaþi zilnic de halpiniºtii ocazionali, cu plãcere ºi indiferenþã, pînã ºi pe malul mãrii, unde rãsãritul se vede mai cool dintr-o depresiune de peturi!

Chestia asta cu toleranþa a început demult, încã înainte de 1417, cã pînã atunci ºi-au fãcut de cap pe aici romanii, tãtarii, genovezii, byzantinii ºi turcii, ca sã nu-i mai punem la socotealã pe-ãia mai vechi. Au luat-o la ºtangã, ca sã fiu cît mai fidel adevãrului istoric, ca la Vaslui, adicã fie pe cont propriu, fie în grupuri interetnice, ceea ce pînã la urmã e cam tot aia. Ba aº zice cã a fost mult mai uºor decît unde zisei mai sus, fiindcã, în Dobrogea, textilele nu aveau cine ºtie ce cãutare. Cicã nici nu existau vînzãtori ambulanþi de chiloþi, din cauza lipsei totale a cumpãrãtorilor.

Minciuna aia pe care negustorii au numit-o, la miºto, ,,costum de baie” nu fusese încã inventatã, aºa cã lumea se simþea bine în pielea ei, de la Chilia ºi pînã la Vama Veche. ªi ca sã respectãm adevãrul istoric, ºi mai la sud. Centura de castitate fusese desfiinþatã în urma unui referendum local, provocat de rapida îmbogãþire a posesorilor de polizoare electrice cu discuri vidia, iar armura medievalã înfiorãtoare a bãrbaþilor era din bronz natural, care nu se lua nici cu raºpila. (...) Dar la plajã au continuat sã vinã puhoaie de turiºti, inclusiv români împrãºtiaþi prin toatã Peninsula Balcanicã, în adevãrate insuliþe de latinitate, scãldate de-o mare slavã destul de turbulentã.

Tot anul se ocupau cu pãstoritul, cu transhumanþa, aºa cã binemeritau ºi ei douã-trei sãptãmîni de toxiinfecþie alimentarã luatã, pe bani grei, direct de pe buza mãrii, de la dughenele care se topesc de cãldurã odatã cu turiºtii. Cînd îi vedeau cum vin ca mieii la tãiere, ºmecherii de litoral, cu ºepci de marinari scãpaþi din naufragii îngrozitoare, în bermude fosforescente ºi cu definitorii papuci de plastic, aduºi de negustorii pechinezi, îºi dãdeau coate: ,,Au venit ciobanii! Hai sã-i mulgem!”. ªi cît ai zice peºte se apucau de treabã, cã, dacã furi pe litoral, indiferent prin ce metodã, devii cetãþean de onoare al oraºului de baºtinã, þi se face statuie, întrucît duci mai departe tradiþia multisecularã.

Dacã te pune naiba ºi nu ºterpeleºti nimic, eºti exclus din comunitate, ca sã nu pui în pericol principalul mod de existenþã al devoratorilor de turiºti. ªi asta în fericitul ºi puþin probabilul caz cã n-ai fost ars pe rug, dupã ce mai întîi ai fost jupuit de viu ºi tras temeinic în þeapã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Vorbind dupã ureche – înseamnã cã eºti împotriva lui Dumnezeu Am crezut în destin tot timpul ºi nu ºtiu dacã ºi el a crezut în mine. Important este cã amîndoi ne-am sprijinit necondiþionat unul pe celãlalt, fãrã sã am habar dacã ne-am ºi completat cu ceva. Pentru acest lucru nu am cui mulþumi decît mamei, Bunului Dumnezeu ºi-apoi mie, fiindcã nu m-am abãtut în nici un fel de la gîndul cã trebuie sã înving viaþa ºi sã nu cad pradã neputinþei în drumul pe care l-am avut de parcurs... ªi e firesc sã se întîmple aºa... Eu mai mult m-am luptat cu viaþa decît sã trãiesc, mai mult am murit decît sã mã vindec.

Cu toate acestea, am scris ºi am publicat în reviste atît cît am fost acceptat... Lumea mea literarã nu a fost una a rãsfãþului, a prieteniilor, dimpotrivã, invidia, ura, bîrfa mi-au stat ca niºte ghimpi în coastã... Am scris, cu gîndul sã devin scriitor. Cu acest gînd am luat condeiul în mînã ºi am aºternut pe hîrtie, în tãcerea mea, cele dintîi versuri. Apoi altele ºi altele... Îmi doream ca afirmarea literarã sã se întîmple cît mai repede, iar cînd, în 1974, la rubrica ,,Poºta paginii”, din revista ,,Ateneu”, pe care o realiza poetul Ovidiu Genaru, îmi apãruse numele sub poeziile „Noapte de toamnã” ºi „La poarta vecinului bat”, atît de mult m-am bucurat, încît am crezut cã am aripi, cum au pãsãrile, ºi chiar cã zburam sub bolta cerului cu parfum de nea friguroasã. N-am ºtiut cã, din clipa aceea, pretenþiile vor creºte. ªi aveam sã mã conving de asta, odatã cu trecerea anilor. Eram un tînãr ambiþios ºi doream sã fiu rãsfãþat, lucru ce n-a fost posibil, din cauza stãrii mele de sãnãtate ºi a situaþiei materiale precare, de tînãr venit de la þarã, din UrecheºtiiBacãului, în lumea agitatã a Bucureºtilor, fãrã sã fi avut rude, prieteni, casã, familie, buletin de capitalã. Regimul comunist nu avea ochi sã mã vadã. Vorba vine. Lucram într-o unitate care nu primea locuinþe din fondul locativ pentru salariaþii sãi.

Eram mulþumit cã aveam bucata de pîine asiguratã, printr-un contract de muncã pe perioadã nedeterminatã. Aºa cã, vreme de ani buni, mi-am gãsit adãpost la fel ºi fel de gazde, unele, ceva mai omenoase decît altele, dar erau ºi din acelea care-ºi mîncau de sub papuci, lacome dupã bani, cãci nici nu trecea luna, ºi mai adãugau la chirie un pol, doi... Eram mulþumit cã aveam unde locui, chiar dacã nu erau cine ºtie ce condiþii. În jurnalul meu din acea perioadã, nepublicat, povestesc cîte ceva despre gazdele la care am stat. Aºa au fost vremurile.

Nici o orînduire nu a adus poporului acesta numai lapte ºi miere. Cine spune cã nu este aºa, înseamnã cã ori are vreun interes, ori nu ºtie ce spune. Eu nu am fost fericit. Nu am avut o casã a mea, nici buletin de Bucureºti, decît destul de tîrziu, prin cãsãtorie. Ne-am cumpãrat o garsonierã în Str. Cosaci, Bl 3 TB, azi Str. Arh. Petre Antonescu, cu rate lunare din 1986, urmînd sã achitãm contractul în februarie 2010. De privilegii nici vorbã... Cine sã-mi ofere mie privilegii? De ce-ar fi fãcuto? Oamenii sînt cum sînt, iar eu de fiecare datã mã bucuram cînd îmi descopeream numele sub vreo poezioarã, în cîte o revistã sau într-un colþ de ziar. Nu însemna cã aveam avantaje materiale... Lupta literarã era grea, fiecare dorea în felul sãu sã se afirme... ªi erau, slavã Domnului, destui creatori... Puþini rezistau. Selecþia era destul de durã. Talentul îºi spunea cuvîntul... Aºa cã, dacã mai sînt printre noi din aceia care vorbesc doar ca sã se afle în treabã, pretinzînd cã am trãit bine pe vremea regimului trecut, pe care noi nu-l ponegrim, e bine ca, înainte sã lanseze anomalii gratuite, sã se informeze, nu de alta, dar se fac de rîs. Documentele vorbesc despre activitatea

Polemici

mea ºi despre cît de mult am suferit. Pentru mine, fericire a însemnat muncã ºi trudã, pentru a-mi duce existenþa de azi pe mîine. Scrisul, în schimb, m-a cãlit, mi-a adus nu stare materialã, ci bucurii sufleteºti, satisfacþie, încredere în mine, ca sã pot merge mai departe. Am scris mai mult din voluntariat, iar creaþiile de pînã în decembrie 1989 reprezintã o primã etapã scriitoriceascã din viaþa mea. O viaþã deosebitã faþã de cea a colegilor mei de generaþie, începãtori ca ºi mine... Scriind, am crezut într-un viitor mai bun ºi un trai mai uºor, dar nu a fost aºa. Pentru cã mie mi-a fost scris sã muncesc, sã trãiesc mai mult în lipsuri ºi sã mã zbat continuu, precum codrul în faþa furtunii... Iar destinul nu mi l-am putut schimba, aºa mi l-a dat Dumnezeu... Eu am scris cã aºa se cerea ºi aºa a fost lumea regimului comunist, fãrã sã fi fãcut din asta un capãt de þarã ºi fãrã sã fi beneficiat de vreun avantaj, precum alþii, care s-au ales cu funcþii, locuinþe, excursii la munte ºi la mare, pe banii uniunilor de creaþie. Dovadã cã, în cei 15 ani de la debut, nu reuºisem sã public, deºi-mi doream, mãcar o plachetã cu cîteva poezii. Pe mine m-a ocolit norocul ãsta, doar cã am lucrat în acelaºi loc de muncã, pînã nu de mult, cînd am ieºit la pensie. ªi ce pensie... Aºa comunist ca mine, mai rar, dupã cum vorbesc unii la adresa mea, din duºmãnie, fãrã sã ºtie cã nici mãcar nu am fost membru de partid, deºi îmi doream. Însã mereu am fost refuzat de organizaþia de partid a unitãþii în care lucram, sub pretextul cã publicam poezii... Totuºi, mã simt obligat sã spun cã în acel regim am învãþat la un liceu de specialitate, în condiþii deosebite, de internat, unde nu mi-a lipsit nimic, iar în toþi acei ani, nimeni din familia noastrã nu a plãtit nici mãcar un bãnuþ pentru asta. ªi-apoi, angajarea mea în Bucureºti, fãrã sã fi dat cuiva mãcar un pahar de limonadã. Precizez, însã, cã n-am ºtiut nimic despre ceea ce se întîmplã dincolo de uºile groase, capitonate ale culturncilor acelor vremuri, unde se punea þara la cale... Nu am ºtiut cã paginile în care apãreau versuri din creaþiile mele ºi ale altor poeþi - festiviste, de altfel - aveau un rol esenþial în apariþia publicaþiilor respective, deoarece activul de partid nu le mai dãdea bani pentru editare ºi exista riscul ca acestea sã-ºi înceteze apariþia. Am aflat acest lucru destul de tîrziu... Nu mã dezic de ceea ce am scris pînã în 1989, dimpotrivã, ºi nici nu am ce-mi reproºa; eram un tînãr dornic de afirmare ºi nu mai vroiam sã fiu etichetat ca poet amator. Prin urmare, ofeream ceea ce mi se cerea: poezii de moment. Numai cã, în sertarele mele, adunam alt fel de creaþii, iar dovada o reprezintã cãrþile pe care le-am publicat pînã la data la care scriu aceste rînduri... Peste douãzeci de titluri. ªi n-am ºtiut cã oamenii sînt duplicitari: una îþi spun în faþã ºi alta în spate... Nu e o noutate ceea ce zic eu acum, ci realitatea care þine de caracterul poporului nostru. Asta nu o spun eu, ci istoria lui. Nu am ºtiut cã va veni ziua cînd sã-mi strîng creaþia din perioada predecembristã ºi astfel sã am posibilitatea sã o fac cunoscutã cititorilor, pentru a arãta cît de „bine” am trãit în regimul comunist.

Asta nu înseamnã cã blamez trecutul, care, cu bunele ºi relele sale, le-a oferit românilor atît cît a putut pentru bunãstarea lor ºi, în primul rînd, modernizarea þãrii. Regret însã cã nu am avut norocul sã fac carierã literarã la dogoarea stemei României, cu munþi ºi brazi, cu sonde ºi cîmpii aurii… Sã fi vãzut atunci trai neneacã ºi pe mine... Dar, ce mi-a fost scris, în frunte mi-a fost pus: sã fac parte dintre muritorii de rînd, fãrã pensie de merit sau bursã în strãinãtate, fãrã loc de veci, maºinã, vilã, conturi în bãnci sau portofel în buzunar, fãrã duhovnic, doar cu un nume simplu, de þãran bîntuit de griji, rostit de unii ºi de alþii mai mult în batjocurã decît cu un minim respect pentru faptul cã am fãcut ºi eu ceva pe lumea asta.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Cãruþa cu paiaþe ºi statuile care rîd de noi Prin alegerea unei femei-primar, bucureºtenii ºi-au exprimat, implicit, dorinþa de a face, din nou, din oraºul lor, ,,Micul Paris” de odinioarã, mizînd pe spiritul gospodãresc ºi un mai pronunþat simþ estetic al noului edil-ºef al Capitalei. Avem mari aºteptãri, în sensul aplicãrii unor mãsuri de curãþare a zonelor culturale ºi de agrement din Bucureºti de reziduuri ºi de tot felul de inepþii ,,artistice”. ªi asta, în condiþiile în care, dupã anii '90, ne-am procopsit cu tot felul de aºa-zise statui ºi ansambluri monumentale, precum ,,Cãruþa cu Paiaþe”, din faþa Teatrului Naþional, Statuia Eroilor, din Piaþa Revoluþiei, o hidoasã compoziþie, pe care bucureºtenii o numesc ,,Cartoful tras în þeapã” ºi, mai recent, monstruoasele ,,Aripi”, din Piaþa Presei, monument dedicat victimelor represiunii comuniste ºi inaugurat cu fast chiar de preºedintele Klaus Iohannis. Cele 100 de tone de inox (care au costat peste 3 milioane de euro), turnate pe spaþiul fostei statui, pe drept blamate, a lui Lenin, seamãnã cu un soi de sarcofag imens, lipsit de orice valoare artisticã. Este nevoie, în mod clar, sã se renunþe la amplasarea unor astfel de ,,opere” pe teritoriul Capitalei fãrã acordul unui organism de specialitate.

Nu mai pot fi admise capriciile unor sculptori frustraþi sau goana dupã cîºtiguri facile a oportuniºtilor ºi pretinºilor artiºti plastici.

Capitolul ,,statui” trebuie tratat cu mare atenþie ºi vãzut prin prisma duratei lor în timp, a simbolisticii, în care sã primeze rolul estetic al acestor creaþii, ce nu pot fi plasate în afara contextului de dezvoltare a unei capitale europene. Amintesc, în acest sens, ceea ce au realizat înaintaºii noºtri, prin rotonda de busturi din Parcul Ciºmigiu (poeþi, oameni de ºtiinþã ºi de culturã), din parcurile Tei ºi I.O.R., din Sectorul 3, sau ansamblul de statui din Piaþa Universitãþii, creaþii care, ºi ele, au dat faimã acestui oraº, cunoscut, în perioada interbelicã, sub numele de ,,Micul Paris”.

ANTON VOICU

ALBUMUL CU POZE RARE

Sofia Vicoveanca, frumoasa bucovineancã, subþire ca trestia, o slujitoare devotatã a cîntecului popular românesc.

MICROSIOANE

Rîul ºi jgheabul Abia dupã ce rîul s-a vãrsat în mare, trecînd pînã la ultima picãturã, morarul ºi-a dat seama cã nu mai putea mãcina cu apa care a trecut.

O, ºi cum mai curgea, în jgheab, fãina!

Eternitate O singurã planetã-i Terra, al cãrei final este linia de orizont unde, ajungînd, omul a mers, mai departe, înapoi. ªi s-a întors, din nou, tot aºa, de cînd s-a nãscut, începîndu-ºi veºnicul drum, mereu de la capãt, fãrã ca, vreodatã, sã disparã, pe aceastã cale, cum spun Cãrþile Sfinte, fãrã de sfîrºit.

VASILE BÃRAN

A murit actorul Marin Moraru În urma unei boli necruþãtoare, Marin Moraru, unul din „monºtri sacri“ ai scenei ºi ecranului românesc, a pierdut lupta cu viaþa. Actorul avea 79 de ani.

Nãscut la 31 ianuarie 1937, în Bucureºti, a absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale“, în 1961, la clasa profesoarei Dina Cocea. A jucat la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“(1968-1971) ºi la Teatrul Naþional „Ion Luca Caragiale“ (1971-1974). A predat, o perioadã, fiind conferenþiar universitar la I.A.T.C. Bucureºti (1974-1980), apoi s-a reîntors, în 1980, la Teatrul Naþional „I.L. Caragiale“. Pe parcursul carierei sale în filmul artistic, a jucat în circa 25 de lungmetraje. În teatru, a lucrat cu regizori din mai multe generaþii: David Esrig, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Moni Ghelerter, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Grigore Gonþa, Radu Beligan, Ion Cojar º.a. În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitãþii de Artã Teatralã ºi Cinematograficã ºi în acelaºi an a fost decorat cu Ordinul Naþional Serviciu Credincios în Grad de Mare Cruce. Pentru întreaga sa carierã, Marin Moraru a primit Premiul „Gopo“, al Asociaþiei pentru promovarea Filmului Românesc, ediþia a 3-a, 2009.

Dumnezeu sã-l ierte.

Pag. a 5-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Vizita lui Panait Istrati la Maxim Gorki, relatatã de Nikos Kazantzakis Întîlnirea n-a durat mai mult de un sfert de orã... Din fericire, Kazantzakis era de faþã. El reproduce întîmplãrile survenite dupã ieºirea din restaurant. ,,De fapt, va spune mai tîrziu Kazantzakis, a fost o adevãratã simpatie la prima vedere naºterea acestei prietenii. (Prietenia cu Panait Istrati). Am apreciat întotdeauna la el cãldura sufleteascã ºi entuziasmul faþã de viaþã. Vorbeam în limba francezã, din pãcate; fiu de contrabandist grec, el uitase aproape complet limba paternã, cu excepþia cîtorva înjurãturi ºi a cîtorva cuvinte piperate, pe care ni le servea cu multã vigoare”. Împreunã încep la jumãtatea lui noiembrie primul periplu oficial în Rusia de Sud, tumultuos în Grecia, apoi, în patru, în anul 1928, în Ucraina, întovãrãºiþi, în Extremul Nord glacial... În sfîrºit, într-o zi, mai precis pe 28 mai, Nikos îºi previne prietenul: - Trebuie sã plec. Mi-e teamã cã te obosesc.

- Nu pleci nicãieri! Rãmîi, mîncãm împreunã ºi, dupã masã, vom merge împreunã undeva.

- Unde?

- Sã-l vedem pe Gorki. Mi-a scris cã mã aºteaptã. Îl voi vedea astãzi pentru prima datã pe acest celebru „ISTRATI din Europa”, spuse el, ºi glasul sãu plin de picã trãda o invidie infantilã faþã de marele sãu model. Dintr-o datã, a sãrit din pat, s-a îmbrãcat ºi am ieºit. Mã strîngea tare de braþ: - O sã ne împrietenim, vom deveni prieteni, pentru cã deja simt nevoia sã-þi ard un pumn în obraz. Trebuie sã ºtii un lucru: nu pot sã resimt prietenie fãrã sã ard un pumn.

Trebuie sã ne certãm din cînd în cînd, sã ne batem, înþelegi? Asta e dragostea.

Am intrat într-un restaurant ºi ne-am aºezat. El a scos din sîn, unde era atîrnatã, ca o amuletã, de o sfoarã, o sticluþã de ulei ºi a turnat din ea în farfurie; apoi a scos din buzunarul de la jiletcã o cutie cu piper ºi a aruncat o dozã serioasã în supa groasã de carne pe care ne-o serviserã.

- Ulei ºi piper, zise el, lingîndu-se pe buze. Ca la Brãila!

- Pentru întîlnirea noastrã!, am spus eu, ridicînd paharul plin. Pentru întîlnirea noastrã!, cum se spune în Creta.

Am dejunat binedispuºi. Încet, încet, Istrati îºi amintea limba greacã ºi, de cîte ori un cuvînt renãºtea în el, bãtea din palme ca un copil.

- Bine ai venit!, striga el la fiecare cuvînt. Bun venit þie!

La început au fost înjurãturi, blesteme ºi cuvinte grosolane. El citea dezaprobarea de pe faþa mea ºi izbucnea în rîs. Dar nu-ºi pierdea firea pentru atîta lucru, uitîndu-se tot timpul la ceas. Deodatã a sãrit în sus: - E timpul, zise el, sã mergem!

A chemat chelnerul, a luat patru sticle de vin bun armenesc, ºi-a umplut buzunarele de pachete cu gustãri, cu zacuscã, ºi-a umplut tabachera cu þigãri ºi am pornit la drum. Istrati era emoþionat: pentru prima datã urma sã-l întîlneascã pe Gorki! Se aºtepta la îmbrãþiºãri, masã pusã, lacrimi ºi rîsete, „fraþii-care-se-recunosc” - ºi toatã atmosfera romanticã, în fum, strigãte ºi saluturi, care-i plãcea atît de mult.

- Unde te aºteaptã ?

- La Gojisdat (Casa scritorilor).

- Panait, i-am spus, eºti emoþionat.

N-a rãspuns; a grãbit pasul, enervat.

Era lume multã în vastele sãli ale Gojisdat-ului, feþe din toate rasele Uniunii Sovietice. Directorul era un tãtar tînãr ºi voinic, congestionat, cu barbã neagrã ºi ochi galeºi - ca unii lei antropomorfi, de pe covoarele occidentale. Am urcat scãrile; îl priveam pe noul meu prieten cu coada ochiului ºi mã bucuram uitîndu-mã la carcasa lui solidã, la mîinile sale cãznite, de muncitor, la ochii nesãþioºi.

- Panait, repetam eu cu încãpãþînare indiscretã, eºti emoþionat.

- Da, mi-a rãspuns, uºor jenat. Ce sã fac?

- Cînd îl vezi pe Gorki, te poþi reþine de la îmbrãþiºãri ºi strigãte?

- Nu, a rãspuns el stîrnit. Nu! Eu nu sînt un bloc de gheaþã de englez. Sînt grec, cefalonian, de cîte ori sã-þi spun? Eu strig, îmbrãþiºez, mã dãruiesc. Tu fã pe englezul, dacã vrei... ªi vrei sã-þi spun ceva?, adãugã dupã o clipã.

Aº prefera sã fiu singur. Compania ta mã calcã pe nervi.

- ªtiu, am zis eu rîzînd. Dar uite, nu vreau sã pierd spectacolul. „Cum ISTRATI cel universal îl întîlneºte pe GORKI din Balcani”. Încã mai vorbeam, cînd Gorki a apãrut în capãtul scãrii, cu þigara în gurã. Foarte înalt, cu figura osoasã, obrajii supþi, pomeþii proeminenþi ºi cu niºte ochi mici albaºtri, triºti ºi neliniºtiþi, iar pe buze cu o amãrãciune de nespus. În viaþa mea n-am vãzut atîta amãrãciune pe buzele unui om. Cum l-a zãrit, Istrati s-a repezit spre el, a urcat scãrile cîte patru ºi i-a strîns mîna.

- Panait Istrati, strigã el, gata sã cadã pe umerii laþi ai lui Gorki. Rusul a întins mîna ºi l-a privit pe Istrati cu atenþie. Faþa sa n-a trãdat nici fericire, nici curiozitate. Îl privea pe Istrati cu atenþie, fãrã un cuvînt.

Dupã o clipã: - Sã intrãm, zise el.

A intrat primul, cu paºi mari ºi calmi. Istrati îl urma nervos, iar din buzunarele hainei ieºeau gîturile celor patru sticle ºi pachetele cu gustãri.

Ne-am aºezat într-un mic birou plin de lume. Gorki nu vorbea decît limba rusã. Conversaþia a început cu greu.

Stînjenit ºi foarte emoþionat, Istrati a început sã vorbeascã.

Nu-mi amintesc ce i-a spus, dar asta nu are nici o importanþã; ceea ce conta era înflãcãrarea vorbelor sale, tonul glasului sãu, gesturile ºi privirea lui arzãtoare.

Gorki rãspundea calm, sobru, cu glas blînd ºi cumpãnit, aprinzînd þigarã de la þigarã. A vorbit despre copilãria sa, cînd era muncitor la brutãria din NijniNovgorod, spunînd cu ce dorinþã înflãcãratã citea la lumina lãmpii cu petrol sau la lumina Lunii de varã.

Amãrãciunea zîmbetului sãu dãdea conversaþiei senine o adîncime tragicã. Simþeai omul care suferise, care încã suferea, care vãzuse spectacole atît de înspãimîntãtoare încît nimic - nici sãrbãtorile sovietice ºi ovaþiile lor, nici onorurile, nici gloria - nu puteau sã le ºteargã. Prin ochii sãi de azur se strecura o tristeþe neaºteptatã.

- Cel mai mare dascãl al meu, spunea el, a fost Balzac!

Cînd îi citeam romanele, îmi amintesc cã þineam pagina spre luminã ca s-o cercetez ºi mã-ntrebam uluit: „De unde viaþa ºi forþa acestei pagini? Unde se ascunde taina cea mare?”

- ªi Dostoievski, ºi Gogol?, l-am întrebat.

- Nu! Nu! Dintre ruºi, unul singur, Leskov. Nimeni altul.

A tãcut o clipã.

- Dar mai presus de toate, viaþa. Am pãtimit mult, am iubit foarte mult omul care suferã. În afarã de asta, nimic. ªi, cu ochii întredeschiºi, contempla fumul albãstrui al þigãrii.

Panait a scos sticlele ºi le-a pus pe masã. A scos chiar ºi gustãrile, pacheþelele ºi pachetele. Dar nu îndrãznea sã le deschidã. Înþelesese cã nu se cuvenea; atmosfera pe care o dorea nu se înfiripa, el se aºtepta la o altfel de întîlnire, frãþeascã: cei doi luptãtori, dupã încleºtare, ciocnind ºi strigînd, îmbãtîndu-se cu fraze pompoase, vãrsînd lacrimi de bucurie ºi jucînd, pentru a sãrbãtori sîngeroasa izbîndã finalã.

Gorki, el, era cufundat încã în zbuciumul disperat. În jurul lui vedea miracolul sovietic, dar nu se amãgea cu iluzii. Privirea-i rãmînea limpede, ascuþitã, lucidã. S-a ridicat în picioare. Cîþiva oameni îl chemaserã, ºi s-a închis cu ei în biroul învecinat, pentru a discuta un nou program de propagandã - discursuri, turnee, o revistã nouã...

Am rãmas singuri, Istrati ºi cu mine.

- Panait, i-am spus, cum îl gãseºti pe maestru?

Cu un gest sacadat, a deschis sticla.

- N-avem pahare, spuse. Poþi sã bei din sticlã?

- Pot. Am luat sticla.

- În sãnãtatea ta, Panait. Omul este o fiarã singuraticã. În jurul fiecãruia - abisul, fãrã nici o punte. Sã nu fii trist, Panait bãiete. Nu ºtiai?

- Dã paharul pe gît, spuse, enervat, sã beau ºi eu. Mi-e sete.

Am bãut acel naparauli din Armenia, uºor ºi parfumat.

Atunci, ºtergîndu-ºi buzele: - ªtiam eu, rãspunse, dar tot uit.

- De asta eºti preþios, Panait! Dacã n-ai ºti, ai fi tîmpit, Doamne fereºte. Dacã ai ºti ºi n-ai putea sã uiþi, ai fi rece ºi insensibil. Pe cînd acum, eºti un adevãrat bãrbat - cald, plin de contradicþii ºi încã de noi speranþe, ºi aºa pînã la moarte. Raþiunea nu-þi va ucide sufletul niciodatã.

- Hai sã mergem, acum! L-am vãzut pe Gorki. S-a terminat ºi asta. ªi-a pus din nou sticlele în buzunar, a adunat pacheþelele, ºi am plecat.

Pe stradã mi-a spus: - Mi s-a pãrut foarte rece. Þie nu?

- Mie, foarte trist. Inconsolabil. N-am vãzut niciodatã asemenea zîmbet. Mai amar decît un þipãt, decît un hohot de plîns, decît moartea însãºi. A trãit, a scris cãrþi superbe; s-a îmbogãþit, a cunoscut gloria, a luat o femeie frumoasã, o prinþesã, cred, ºi a avut copii ºi nepoþi; ºi mai ales - principalul - a vãzut cu ochii visul vieþii sale: eliberarea Rusiei.

Dar nimic din toate acestea nu i-a putut uºura sufletul.

(Fragment din „Cahiers des amis de Panait Istrati”, Décembre 1982) Traducere de SANDA UNGUREANU

Panait Istrati (dreapta) ºi bunul sãu prieten, Nikos Kazantzakis, autorul celebrului roman ,,Zorba Grecul” (1947). Puþini ºtiu, însã, cã publicul din Europa a luat cunoºtinþã despre scriitorul grec în anul 1928, dupã publicarea, în presa francezã, a unui portret literar, semnat de Panait Istrati.

RESTITUIRI Femeia în faþa oglinzii (fragment) Cu privire la muzicã, ºtii ce-mi vine în minte?

Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aºa, de pildã, unii au o vioarã... alþii un pian discordat... alþii o mandolinã... unii castaniete... celãlalt un cimpoi, un trombon, o chitarã... Alþii, gramofoane, adicã sînt veseli, triºti sau sensibili, numai pe plãcile altora; mai sînt ºi fluiere, piculine, sînt ºi þiuitori de moºi... Închipuieºte-þi un suflet care ar suna ca toba mare! Sînt ºi harfe minunate ca sufletul tãu, Alina...! Al meu are douã instrumente, fireºte douã. Am statornicit cã trãiesc dublu: un fluier duios, care cîntã în mijlocul naturii, cîntã o doinã simplã, molcomã, armonitoare... ºi cînd sînt între oameni, o orchestrã complicatã, dureroasã, tumultoasã. Sã porþi mereu, sau aproape mereu o orchestrã în tine, e obositor, nu e aºa, amica mea? Sînt ºi zile cînd cîntã divina armonie a vreunui solo minunat... sînt ºi astfel de zile - puþine, rare. Mi-aduc aminte de unele... Ce proastã sînt azi... îmi vine sã plîng fãrã pricinã... Am aºa zile fluide. Dar tu? Ce întrebare! Tu nu, tu eºti cuminte.

Da... sînt ºi ceasuri bune. Sã le lãsãm sã doarmã... sã nu le deºteptãm. Sã nu ne turburãm singuri sufletul. Sã nu ne întoarcem lîngã gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiº parfumul, sã nu ne rãtãcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... sã nu cercetãm colþurile de vãi ºi coastele de dealuri pe unde am lãsat vreun suspin sã cadã... sã nu alergãm înfriguraþi pe cãrãrile unde am auzit vreun cîntec cum n-a mai fost altul... Sã nu rãscolim, cu mîini ce profaneazã, pãmîntul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnicã. Nu mai gãsim - nu se mai întoarce - acelaºi palpit, aceeaºi izbiturã de sînge în piept ºi obraz, aºa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie sã þi-o spui cu putere, numai þie singur, ca sã nu te trezeºti nebun, cãutînd, pe cîmpiile pustii, florile odinioarã cãzute din mila drumului.

Sã porþi în tine o orchestrã! Valuri de armonie sã se înalþe ºi sã coboare ca jocurile mãrii! Ce obositor cîntec!

Adesea mã doare trupul de truda lui...

Prin ce greºealã s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzicã niciodatã, care se zbat ca un ºipot prins între stînci fãrã sã se poatã scurge? Ce e omul de vinã, de el singur? Din picãtura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea, de lanþul nesfîrºit al ereditãþilor?

De ce poartã el pedeapsa atîtor dorinþi de care nu are vinã?

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

Pag. a 6-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Începutul „istoriei“ anului 2010 oglinditã pe micul ecran (4) DIALOG CU GÎNDUL MEU (4) În þara lui „A FI“ sau „A NU FI“, priveºti cu mirare pe micile ecrane: este vorba despre o aniversare, în care, însuºi domnul preºedinte, cu-n zîmbet cuceritor, i-a dãruit doamnei ministru un buchet de flori, zîmbetul pãrînd a spune: „þi-aº da toate florile din lume“.

Imposibil, însã, aºa cã i-a dãruit un buget anual… de 4 miliarde de dolari. În diverse emisiuni TV, invidioºii nu se sfiesc sã rîdã: „Puicuþa scurmã-n visteria þãrii, mai abitir ca toþi cocoºii“.

Doamna nu e vinovatã, cã-i „frumoasã ºi deºteaptã“ (replica îi aparþine). Dar, e adevãrat. *** Pe o manea, PRIMUL domn dansa, cu foc, la aceeaºi aniversare.

Zîmbetul lui împietrit parcã spunea: „Priveºte-mã bine: EU sînt ziua ta de mîine“. *** În ultima noapte din an pe micul ecran, Copilul Minune, Adrian, în Romeo ºi Julieta, are rolul principal. Shakespeare se întoarce în mormînt, fiindcã Dan Negru l-a ponegrit. *** Prigoanã - junior, tînãrul cu studii înalte în strãinãtate, vrea sã scoatã din þarã „criza mondialã“. Sesam se va deschide ºi pentru tine...! *** Într-o casã, sãrãcãcioasã, 6 copii stau la o masã plinã cu bunãtãþi de Crãciun primite din mila unor români. Cînd reporterul l-a întrebat pe unul dintre ei de cînd n-a mai mîncat cozonac, copilului i-a rãmas cozonacu-n gît. I-a fost jenã sã rãspundã: NICIODATÃ! ªi mai e atîta timp pînã la viitorul

CIOBURI DE GÎNDURI

„Drum bun, ºi nu uita cã te iubesc!“ Aºa s-a încheiat, la Galaþi, întînirea promoþiei 1971 - 1976, a absolvenþilor ªcolii Militare de Muzicã Iacob Mureºianu din Bucureºti. A fost o întîlnire frumoasã, în care spiritul de prietenie a pecetluit, cu frumuseþea sa, toate clipele petrecute împreunã de vechii colegi ºi prieteni. Soþiile noastre ne-au fost aproape ºi s-au identificat cu evenimentul. De mulþi ani, aceastã întîlnire este ºi a lor. M-am bucurat de revederea atîtor chipuri dragi ºi m-am bucurat, în egalã mãsurã, de lumina Cinei noastre. Mulþi dintre prietenii mei au apreciat voinþa noastrã ºi sacrificiile fãcute pentru a ne reîntîlni, periodic, noi, cei care am fost o frumoasã familie timp de cinci ani. Unii îmi spuneau, cu o vãditã pãrere de rãu, cã ei nu au reuºit niciodatã sã se organizeze ºi sã se reîntîlneascã peste ani. Le citeam cu uºurinþã tristeþea din ochi. Din pãcate, sînt multe piedici în calea oamenilor, dar mai ales este nevoie de persoane de mare curaj, care sã îºi asume responsabilitatea organizãrii unor asemenea întîlniri. Promoþia noastrã tre-

Polemici

Crãciun! Copilul se credea vinovat cã este sãrac. Nu ºtia cã adevãraþii vinovaþi se lãfãiesc în Palat. *** Imagini de pe stradã: - Zãpada murdarã, adunatã grãmadã. Drum poleit cu gheaþã, nu cu argint.

- Cîini vagabonzi, cu botul pe labe, viseazã, dormind în stradã, un os.

- Rufe, ce par mai degrabã zdrenþe, puse la uscat.

Balcoanelor, urîtelor, nu vã latrã cîinii?

- Pe stradã, zeci de cratere, nesemnalizate.

Maºinile cad cu botu-n jos, cu spatele-n sus. Bieþii ºoferi, ce-or fi de vinã ei? *** - La capãtul unui bulevard, care aratã vai ºi amar, îþi „sare-n ochi“ o casã sãrãcãcioasã, un fel de bordei, acoperitã cu stuf. Pe acoperiºul ei fluturã, de zor, un tricolor care pare sã strige „eu vã reprezint în lume.

Deºi sãrac, mi-am cumpãrat un steag“. *** O farsã: Sunã un telefon. Alo, aici Romtelecom. Aþi cîºtigat o excursie în ABSURDISTAN. Plecarea peste douã zile cu limbricul Mircea. Se aude un chiot de bucurie.

Domniºoara care a rãspuns la telefon are 18 ani.

Cere amãnunte privind excursia. E atît de incultã, cã nu-ºi dã seama de farsã!

Ce-o fi învãþat la ºcoalã? *** Încã un telefon: - Alo, doamna directoare de la grãdiniþa X? - Da. - Sîntem Teatrul Masca lui Zero. Vrem sã venim la dvs. cu spectacolul ªatra cu trei iezi.

- Vã mulþumesc, cînd veniþi?

- Cînd ªatra va deveni CAPRÃ, iar Teatrul MASCA nu va avea nici un zero. (va urma) LILIANA TETELEA buie sã aducã cele mai sincere mulþumiri colegilor noºtri Brat Teodor, care a fãcut acest minunat gest pentru a doua oarã, Gologan Florin, Vartolomei Viorel ºi dirijorului Marin Boroghinã, acesta din urmã fiind implicat ºi în organizarea Festivalului Fanfarelor Militare de la Galaþi. Timpul a fost scurt! Prea scurt, pentru cîte am fi vrut sã ne spunem. ªi totuºi, dacã ar fi sã sintetizez toate acestea în cîteva cuvinte, ar trebui sã spun cã deºi au trecut 40 de ani de la absolvirea ºcolii, toþi aveam în ochi aceeaºi frumoasã ºi vie luminã, ca în vremea adolescenþei. Nimeni nu era blazat sau obosit, deºi au trecut atîþia ani ºi peste noi.

Toþi fremãtam de bucuria revederii, toþi ne cãutam din ochi, încercînd sã mai recuperãm cîte ceva din ceea ce timpul ºi distanþele ne-au rãpit. Dar... viaþa îºi are legile ei. Aºa cum ne-am despãrþit în 1976, fiecare mergînd pe un drum al sãu, la fel ºi acum, a trebuit sã ne luãm rãmas bun unii de la alþii, întorcîndu-ne la casele ºi familiile noastre, cu lumina sfîntã a chipurilor dragi pe care tocmai le-am revãzut, în ultimele mîngîieri pe care Dunãrea ni le trimetea prin briza sa.

Mi-am privit foºtii colegi depãrtîndu-se, ºi am ºoptit tremurat în urma lor: „Drum bun, ºi nu uita cã te iubesc!“. Îi adunasem pe toþi în aceeaºi lacrimã ºi în aceeaºi luminã!

ILARION BOCA

Regele Mihai a ABDICAT de bunã voie, în 1947 Un document care prezintã discuþiile dintre regele Mihai ºi premierul comunist Petru Groza ar putea schimba cãrþile de istorie. Pînã acum, se ºtia cã liderii comuniºti au fost cei care l-au forþat pe regele Mihai sã abdice de la tron, în anul 1947.

Din transcrierea discuþiei dintre Petru Groza ºi regele Mihai reiese faptul cã acesta din urmã nu dorea sã se opunã abdicãrii ºi cã scopul sãu principal în acel moment era acela de a se cãsãtori cu principesa Anne de Bourbon-Parma, cu care se întîlnise la Londra.

Citatul cel mai elocvent din acest document îi aparþine regelui Mihai, care îi spunea lui Petru Groza: „Nu înþeleg sã mã opun lucrurilor la care nu te poþi opune. Vãd ce e în jurul meu. Vreau ca om [sã trãiesc]. N-am avut copilãrie, tinereþe, ºi mama va trebui sã înþeleagã. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu mã voi conforma sfat[urilor]

d-tale. Dar între noi“. Documentul la care facem referire se aflã acum la Arhivele Naþionale, S.A.N.I.C.- Colecþia Consiliul de Miniºtri, dos.

174/1947 (Anterior, înscrisul figura în Arh. N. I. C., fond C.C. al PCR, colecþia 103, dos. 486/1947). Este vorba de 10 notiþe scrise de mînã de la întîlnirea dintre Petru Groza ºi regele Mihai, din data de 22 decembrie 1947, ºi de 3 file dactilografiate, ce reprezintã transcrierea dupã notiþe. (...)

Ulterior, în dosar apar amãnunte despre un anume Auriol, nimeni altul decît francezul Vincent Auriol, primul preºedinte al celei de-a patra Republici de la Paris. De asemenea, se fac aprecieri ºi în legãturã cu activitatea demnitarilor comuniºti Ana Pauker, Emil Bodnãraº sau Gheorghe Gheorghiu-Dej, despre care regele Mihai ar fi avut o pãrere pozitivã.

LUCIAN NEGREA

Hainele mã cãutau disperate Hainele au ieºit din scrinul vechi miroseau a iarbã demultã, a fîn S-au scuturat de vieþile ce se agãþaserã de ele ºi au început sã mã caute prin sîn Au rãscolit întregul univers Eu stãteam gol, pe un colþ din mine ºi mã priveam invers Obosit fãrã motiv priveam orizontul cu milã Viaþa se obiºnuise sã mã calce ca o ºenilã Fãceam greºeli nefireºti, nesfîrºite spãrgeam oglinzile în care priveam chipuri inventate, iluzii iubite din sîngele meu dãltuite pe colþuri strivite de geam Hainele acelea mi-ar fi venit bine dacã m-ar fi gãsit în ceasul din perete pe mine Ar fi magic sã ne reluãm inima din pieptul cui o lãsasem Hainele mã cãutau disperate prin acel cosmos dar eu din mine plecasem.

ADI SFINTEª, 3 august 2016

PAGINI MEMORABILE

Întîlnirea mea cu Charlie Chaplin (2) Cum eu îi priveam foarte intens, întîlnirea privirii sale a fost ca o trapã trasã brusc de sub corp. Mã prãbuºii în golul privirii sale, m-am amestecat cu el, precis aºa a fost, mi-amintesc asta ameþitor de precis.

Totul a fost fulgerãtor, el a continuat apoi drumul sãu, încheind jumãtatea de cerc, acolo, în spatele camerei.

Toatã lumea aºtepta comanda „motor” - cînd el, nemulþumit de ceva, se apropie din nou de Marlon Brando ºi, din nou în ºoaptã, începu sã-i dea indicaþii, poate nu chiar atît de în ºoaptã ca prima oarã. Apoi, în loc sã se retragã direct în spatele camerei, refãcu acelaºi traseu pe care urma inevitabil sã se întîlneascã cu privirea mea. Acum, însã, eram avertizat, ca un boxer care cunoaºte lovitura adversarului, mã fixasem bine pe picioare, îmi echilibrasem corpul puþin înainte, aºteptam sã-i primesc privirea. Ajunse lîngã mine, mã privi, mã cercetã, continuã drumul pînã la locul de comandã. În sfîrºit, toatã lumea aºtepta liniºtitã cuvîntul „motor”.

Ridicã chiar braþul s-o dea, dar spre perplexitatea tuturor renunþã la comandã, se apropie din nou de Marlon Brando, dîndu-i din nou indicaþii din ce în ce mai abundente, mai multe nuanþe, explicaþii, gesturi; totul devenea un mic spectacol. Se îndepãrtã, reluã traseul de cerc, din nou ne întîlnirãm în priviri - îmi dãdui limpede seama cã mã controleazã, cã mã cerceteazã ca ºi cum ar pipãi parcã o confirmare pe faþa mea. Scena însã se repetã amplificîndu-se, cãpãtînd o nuanþã vicioasã, ireversibilã; traseul de cerc era acum un automatism, privirea noastrã, comandatã, reîntoarcerea ºi comanda de „motor” anulatã, previzibile. ªi deodatã, brusc, am realizat cã marele artist avea pur ºi simplu trac, cã, de fapt, pe faþa mea el controla - din ce în ce mai descoperit ºi copilãros - reacþia pe care o provocau indicaþiile date lui Marlon Brando, cã el cãuta instinctiv confirmarea geniului sãu, cã dãdea, la 80 de ani, la capãtul unei opere care nu poate fi privitã decît îngenunchiat, un examen în faþa mea, umil necunoscut, cã eu trebuia sã-i confirm geniul, ca ºi cum i-aº fi confirmat rezultatul unei analize bioptice.

Am ieºit afarã din studio imediat ºi am început sã plîng aºa cum se plînge cinstit - cu umerii scuturaþi, cu capul înfundat în perete.

Numele artistului cãruia i-am denunþat sublimul, îngerescul orgoliu este CHARL1E CHAPLIN. Sfîrºit LUCIAN PINTILIE (Martie, 1972)

Pag. a 7-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

O cãlãtorie prin poveºtile presei anilor ’90 (II) Douã vedete – „România Mare“ ºi „Europa“ Mã gîndeam sã intitulez acest al doilea episod al poveºtii presei anilor ’90 pe baza extremelor – ceva de genul Revista „România Mare“, de la „Mirescu – procurorul“ la „Foto Vladimir“. Dar au existat ºi „Europa“, ºi „Politica“, ºi „Tinerama“, ºi „Caþavencu“… ºi multe altele.

Revista „România Mare“ a fost un ºoc pentru opinia publicã. Vadim a avut îndrãzneala de a tipãri contra curentului unanim al presei, o presã radical anticomunistã, lansatoare de zilnice „dezvãluiri“ despre Nicolae Ceauºescu, securiºti, liste de informatori, atacuri la adresa foºtilor demnitari comuniºti - ºi, în schimb, o tribunã a laudelor pentru tot soiul de aºa-ziºi disidenþi, luptãtori anticomuniºti sau martiri ai vechiului regim. În plus, era o presã în care vechile glorii ale scrisului – în frunte cu Eugen Barbu, Adrian Pãunescu, Dinu Sãraru, Vadim, Nicolae Dragoº ºi mulþi alþii – erau ostracizate. Vadim rãstoarnã totul – stilul lui radical, agresiv de multe ori, se pune de-a curmeziºul orientãrii presei vremii; Vadim dã cuvîntul vechilor conducãtori care fac dezvãluiri cutremurãtoare despre ceea ce s-a întîmplat la aºa-zisa revoluþie ºi cum este distrusã ºi furatã þara; efectul este extraordinar – pe de-o parte, toatã presa sare pe Vadim ºi „România Mare“, fãcîndu-i, însã, un serviciu uriaº, o promovare fantasticã – tirajul revistei creºte exponenþial, de la numãr la numãr. Alt efect a fost curajul pe care Vadim l-a dat unor ofiþeri, în rezervã sau chiar activi, de a deconspira nemerniciile pe care ei le vedeau ºi le sesizau, dar politicienii le ascundeau. Vadim a început sã deconspire ºi impostura disidenþilor ºi liderilor politici, a multora care erau priviþi drept „sfinþi“ ºi „martiri“ ai comunismului, dar erau, de fapt, fie ºarlatani, fie turnãtori ai Securitãþii.

Alãturi de Vadim au început sã vinã nume grele, de la scriitorii ºi ziariºtii susmenþionaþi, la investigatori de profesie – cel mai important fiind Dan Ioan Mirescu, cel care primise titlul de cel mai bun procuror român între 1987 ºi 1989. Minte strãlucitã ºi panã tãioasã, „Procurorul“ a rãscolit, prin anchetele sale, multe dintre afacerile vremii. Om cu multã personalitate, fire de multe ori dificilã, D.I. Mirescu avea sã intre în conflict

Amintiri din temniþele bolºevice (13) Dupã accident n-am mai lucrat deloc ºi stãteam în pat, în baracã. Am fost vizitat de toþi doctorii din colonie.

Fiecare mã încuraja, asigurîndu-mã cã nu vor rãmîne urme, întrucît arsura a fost numai la suprafaþã. Dar n-a fost chiar aºa... În încheiere, sã notez cîteva nume din acea perioadã, de care-mi aduc aminte cu drag. În primul rînd îi voi pomeni pe Romi ºi Coroiu. Ei, ca sã poatã veni la mine, se angajaserã sã taie lemne la bucãtãrie. Dupã ce le retezau cu fierãstrãul, le mãrunþeau ºi le stivuiau dupã cum era dispoziþia bucãtarilor. Apoi veneau la mine ºi stãteam la poveºti ceasuri în ºir. Corvin cunoºtea multe întîmplãri din viaþa Clujului, pe care le istorisea frumos ºi interesant. De asemenea, ºi Romi cunoºtea tot felul de anecdote de la Academia comercialã ºi de la bancã. În fiecare searã eram numãraþi, ºi cînd nu ieºea numãrãtoarea era mare necaz pe caralii. La apelul cu pricina ne întîlneam însã toþi cunoscuþii ºi ne bucuram cã mai puteam schimba o vorbã. Cîteodatã ne întîlneam cu Popa Cori, fost catihet la ªcoala normalã din Carei, ºi cu Tofoleanu, care ne istorisea ce se mai întîmplase dupã plecarea noastrã din Carei. Altãdatã îi vedeam pe Gurzãu, fostul prefect de Sãlaj, pe avocatul Pop Simion, din Zalãu, ºi pe Viorel Balotã, inginer silvic. O mare bucurie am avut cînd, la o numãrãtoare ce nu ieºea, am fost strigaþi pe nume, dupã alfabet. Dupã ce mi s-a strigat numele, am auzit apelul lui Vintilescu ªtefan, cu care fusesem coleg în Zalãu. Imediat dupã ce a rãspuns prezent, a venit la mine. Trecuserã 30 de ani de cînd nu ne mai vãzuserãm. ªi-a amintit de Viþa Bejan, pe care o iubise ºi care-l iubise la rîndul ei. Era, bietul Vintilescu, convins cã ar fi fost mai fericit cu ea decît cu soþia lui. *** La cîteva zile dupã pomenitul apel general, la 18 august 1953 s-a dat ordin sã fie eliberatã o nouã serie de deþinuþi. Printre ei mã numãram ºi eu. Trebuia sã stau la

cu Vadim, urmînd o despãrþire cu scîntei ºi multe contre de la distanþã, prin articole publicate în ziare importante ale vremii. „Procurorul“ îºi va relua cariera de investigator de presã la „Atac la persoanã“. O altã personalitate care a dat culoare „României Mari“ a fost generalul Radu Theodoru, aviator veteran al rãzboiului mondial, dar ºi scriitor de succes al anilor ´70 - ´80.

Theodoru, de asemenea o minte strãlucitã ºi un foarte bun organizator, a fost unul dintre cei care au pus bazele Partidului România Mare, alãturi de Vadim, Eugen Barbu, istoricii Mircea Muºat ºi Ion Ardeleanu, de tînãrul inginer Nicu Vasilescu... ªi în cazul sãu, ca ºi al lui Mircea Hamza, jurnalist de marcã, problemele de personalitate au dus la o rupturã de Vadim ºi „România Mare“, generalul continuînd activitatea publicisticã la revista-sorã a „României Mari“, „Europa“. Fondatã de publicistul ºi omul de partid (PCR) vîlcean Ilie Neacºu, „Europa“ a fost al doilea vector de opoziþie la curentul de opinie al vremii. Stilul lui Neacºu nu atingea valoarea literarã a lui Vadim, dar abordarea tãioasã, atingerea unor subiecte „tabu“, mai ales din zona sionistã, a fãcut ca revista sã se bucure de un mare succes – vînzîndu-se în sute de mii de exemplare sãptãmînal. ªi alãturi de Ilie Neacºu au venit oameni de mare valoare, dar inteligentul director a mizat ºi pe nume mai puþin cunoscute sau chiar noi – dornice de a-ºi crea notorietate. Cea mai cunoscutã semnãturã din „Europa“ a fost a Angelei Bãcescu, realizatoarea unor interviuri de rãsunet cu demnitarii fostei epoci, interviuri luate în închisorile unde aceºtia erau deþinuþi. ªi Angela ºi-a continuat activitatea la „Atac la persoanã“, dar perioada ei de glorie se confundã cu cea a „Europei“. Un alt nume care s-a „nãscut“ la „Europa“ este Floriana Jucan, pe vremea aceea o foarte tînãrã ºi periculos de seducãtoare jurnalistã care se „infiltra“ în… gîndurile unor persoane importante din Servicii, politicã sau diplomaþie. La „Europa“ regãseai ºi prestigioasa semnãturã a lui Mircea Dumitrescu, ultimul supravieþuitor al redacþiei „Curentul“, al lui Pamfil ªeicaru. Pe plan redacþional, revista era condusã de seriosul jurnalist Florentin Oancea, cel care avea sã devinã, ulterior, primar al oraºului Vãlenii de Munte, ajutat de Valentin Sahaidac.

Tot aici a început gazetãria Cristian Sandu, unul dintre baracã, pentru a fi la dispoziþia administraþiei. Mai întîi am fost dus la contabilitate, unde am primit douã carnete CEC, în valoare de peste o mie lei, atît pentru Poarta Albã, cît ºi pentru Galeº. Apoi am fost dus din nou în colonie ºi pus sã aºtept la camera de gardã. Caraliul a raportat ºi apoi m-a dus într-o camerã obscurã, unde am auzit un glas care mi-a cerut datele personale. N-am vãzut pe nimeni, numai am auzit. Vocea spunea: „Acum pleci în libertate, dar dacã vei spune cuiva unde ai fost ºi cu cine, precum ºi ce þi s-a întîmplat, vei ajunge din nou aici”. Dupã care n-a mai rostit nici un cuvînt. S-a deschis uºa, ºi eu m-am dus la baracã. Am primit pîine ºi marmeladã, spunîndu-ni-se cã vom pleca la garã numai la lãsarea serii. Mi-am luat bagajul ºi am ieºit spre poartã, cãci se-nsera. Ultimul om pe care l-am vãzut a fost Gurzãu, care-mi facea cu mîna ºi plîngea. Am ieºit pe poartã fãrã nici o altã formalitate ºi m-am îndreptat spre garã. Pînã la plecarea trenului spre Bucureºti mai era un ceas. Am mîncat ºi apoi mi-am cumpãrat bilet de tren pînã în capitalã. Am sosit dimineaþa ºi mi-am lãsat bagajele la loc sigur, în garã, apoi am plecat în oraº. Lîngã garã era un CEC. Am intrat ºi am ridicat banii, peste o mie de lei. Aici am stat de vorbã cu Miron Ghiuriþan ºi iam spus de unde vin, dupã care m-am dus în oraº. Am cãutat peste tot mîncare, dar n-am gãsit, cãci era Festivalul internaþional al studenþilor. În schimb, am gãsit limonadã la gheaþã ºi am bãut douã pahare, dupã care am rãguºit aºa de tare, cã o sãptãmînã am vorbit ºoptit. Cu primul tren am plecat spre Cluj. În tren, o fatã a Lenuþei, sora lui Silviu, m-a servit cu bunãtãþi de-ale gurii, pe care nu le uitasem de 37 de ani ºi nu le voi uita niciodatã, cãci eram tare flãmînd. Am sosit seara la Cluj. M-am oprit la unchiul Simionaº, sã-mi iau cheia. Viruca îmi scrisese ºi mã instruise cum sã dau de cheia casei noastre. Unchiul era ºi el deþinut politic. Mãtuºa m-a oprit sã dorm la ea întrucît la noi nu era nimeni, Viruca fiind plecatã cu Mica la Medieºul Aurit, iar Nelu fusese concentrat. Se întorcea acasã numai la sfîrºitul lunii. N-am mers acasã nici a doua zi. A treia zi m-am dus totuºi, fiindcã era 23 August.

Dupã ce m-am spãlat, m-am uitat spre stradã ºi am vãzut

cei mai valoroºi colaboratori ai mei la toate publicaþiile, jurist de talent ºi profesor din vocaþie, devenit în ultimii ani… creator de curente monarhiste! Apropo de „deveniri“ – Ilie Neacºu a avut o carierã parlamentarã, apoi s-a dedicat afacerilor, devenind, pentru un timp, patronul palatului „Universul“!

Revin la „România Mare“… Alãturi de numele despre care am vorbit, revista a beneficiat de colaboratori de primã mãrime – familia de genii Ileana ºi Romulus Vulpescu, marele critic Mihai Ungheanu, muzicologul Doru Popovici, literaþii Margareta Chetreanu ºi Florin Iordache… ºi nenumãrate, nenumãrate „peniþe“ de mare talent. În plus, colaboratorii, fidelizaþi ºi de proiectul politic nãscut de revistã – Partidul România Mare. Figuri de o calitate ºi un farmec aparte, oameni cu care era o plãcere sã stai la o cafea, la una din multele cafenele sau berãrii ieftine – dar bune – aºa cum se gãseau prin anii '90 în centrul Capitalei. Profesorul Iordache, prieten vechi cu Vadim, era mereu însoþit de „nenea“ Olteanu, un tip simpatic ºi mucalit, gras – faþã de Iordache care era slãbãnog, de ziceai cã sînt Pat ºi Patachon moderni, doi amici ai spiritului ºi berii. Prin centru era mai mereu prezent „nea Popa“, Dan Popa – colaborator permanent al „României Mari“, un domn distins, cu stil de discuþie desprins parcã din Tudor Muºatescu. Cele mai interesante dezbateri aveau loc la cafeneaua din blocul de pe Calea Victoriei, unde îºi aveau sediul „România Mare“, „Azi“. „Tinerama“ ºi „Europa“. Acolo îi gãseai, pe lîngã suspomeniþii, pe Corina Creþu, comisarul european de azi, pe atunci tînãrã ziaristã la „Azi“, colegul ei Dan Mihalache, pe atunci poreclit „Mahalache“, azi ambasador la Londra, mai rar venea ºi actuala primãriþã Gabi Firea, tot ziaristã la „Azi“ pe atunci, iar de la un moment dat, s-a aciuit un personaj care avea sã facã istorie la „România Mare“, Vladimir Lungu – fotoreporter.

Copil de suflet al Tribunului, Vladimir era în permanentã cãutare de subiecte foto ºi… de bere. Cum poþi sã-l uiþi pe „Foto Vladimir“, aºa cum se semna, þipînd la premierul României „Dã-te, domnu´ Ciorbea, la o parte cã nu pot s-o pozez pe doamna Hillary“? Era în timpul vizitei familiei prezidenþiale americane în România, iar Vladimir, încurajat cu ceva beri, dãdea din coate printre gãrzile lui Bill Clinton… Vladimir avea sã lucreze ºi la „Ora“, apoi la „Atac la persoanã“, altfel unul dintre cei mai buni ºi simpatizaþi fotoreporteri ai perioadei.

Timpul ºi spaþiul mã preseazã, deºi ar mai fi multe de scris… Sãptãmîna viitoare voi scrie de Max Bãnuº, un mare om ºi enorm ziarist, de a sa „Tinerama“, de „Caþavencu“… o tempora o mores, oh, ce oameni… ºi ce pãcat cã atît de puþinã lume îºi mai aduce aminte de ei!

DRAGOª DUMITRIU lume încolonatã pentru serbarea naþionalã, cum era peatunci. Din mulþime m-a observat cineva ºi, dupã cîteva minute, au sunat la uºã Aurel Mitrea ºi ªimi Haþieganu, care m-au pus la curent cu noutãþile din Cluj. Mai tîrziu au sosit Mica ºi Viruca. Ne-am bucurat din suflet. Dupã alte cîteva zile a sunat Nelu la uºã. I-am deschis eu, ºi fericirea revederii, cu surpriza neaºteptatã pentru Nelu, ne-au fãcut sã vãrsãm lacrimi de bucurie.

Cea de-a doua arestare 26 septembrie 1959 (1) Auzind cã mulþi dintre colegii noºtri sînt arestaþi, am plecat la niºte neamuri, la Ocna Mureº, pentru a-i feri pe copii de întîlnirea cu oamenii Securitãþii, ºtiind sigur cã aceºtia vor veni ºi la mine.

Cînd am fost luat din Ocna Mureº de cãtre ofiþeri în civil, eram în þinutã de varã, la talie ºi farã pãlãrie, iar cînd am fost pus în libertate, la 15 ianuarie 1963, era un frig de -20 de grade. Dupã ce am ieºit pe poarta închisorii, am fugit fãrã întrerupere pînã la garã. Þopãind în sala de aºteptare ca sã nu mã îmbolnãvesc, am vãzut cã sînt urmãrit de un necunoscut. Care m-a ºi oprit sã mã întrebe dacã nu-s eu ªtirbu, din Sãlaj. Abia atunci mi-am dat seama, cînd l-am auzit vorbind, cã este Moº Gheorghe, nepotul lui Oºian Nicolae. Ne-am bucurat de revedere, ºi el, avînd douã paltoane, mi-a oferit mie unul.

L-am îmbrãcat imediat ºi m-am încãlzit pînã a sosit trenul în garã, un Personal foarte aglomerat. În tot timpul cãlãtoriei am stat de vorbã cu Moº Gheorghe, povestindu-ne despre toate cele ºi fãcînd planuri de viitor, mai bine zis despre ce servicii am mai putea noi obþine.

Drumul n-a fost prea lung, ºi în Cluj am coborît amîndoi. L-aº fi invitat la noi, dar nu ºtiam dacã am unde sã-l primesc. Dupã ce i-am restituit paltonul, ne-am despãrþit, ºi eu am luat-o din nou la fugã, spre casã.

Avînd bagaj puþin, nu mi-a venit greu sã alerg, dar eram îngrijorat, fiindcã nu ºtiam ce voi face dacã ai mei nu mai locuiau acolo unde i-am lãsat. (va urma) ION ªTIRBU

Pag. a 8-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (33)

Apusuri de nopþi Vãd pîlcuri de stele înalte cît munþii, Prin vãi se coboarã capcanele minþii Soarele picurã cristale pe cer, Zãresc noi lumini mutate-n mister.

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Sfinþirea raclei cu moaºtele Sfîntului Constantin Brâncoveanu Dupã sãvîrºirea Sfintei Liturghii în altarul de varã al Catedralei Patriarhale, a urmat procesiunea solemnã, asemenea celei din 1934, desfãºuratã pe urmãtorul traseu, (începînd cu ora 15.00): Catedrala Patriarhalã, Biserica Domniþa Bãlaºa, Piaþa Universitãþii ºi Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, unde moaºtele Sfîntului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, rãmîn pentru totdeauna”.

Racla cu moaºtele Sfîntului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a fost sfinþitã în ziua de 20 mai, de cãtre Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe din Reºedinþa patriarhalã, la ceremonie participînd ierarhi ai Sinodului Mitropolitan al Munteniei ºi Dobrogei, preoþi ºi diaconi de la Reºedinþa patriarhalã, Administraþia patriarhalã ºi cea eparhialã ºi din soborul de slujitori ai Catedralei Patriarhale. Din soborul ierarhilor au fãcut parte IPS Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, IPS Pãrinte Casian, Arhiepiscopul Dunãrii de Jos, PS Pãrinte Visarion, Episcopul Þuicii, PS Pãrinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, PS Pãrinte Varlaam Ploieºteanul, Episcop-Vicar patriarhal ºi PS Pãrinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a binecuvîntat cu apã sfinþitã racla cu moaºtele Sfîntului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, ce va fi aºezatã în urmãtoarea zi, 21 mai 2014, în Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou din Bucureºti. Racla cu moaºtele Domnitorului Martir este lucratã din argint aurit ºi împodobitã cu motive florale ºi arhitecturale brâncoveneºti. „Aceastã raclã a Sfîntului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu este o raclã prin care noi oferim darul artei româneºti din darurile lui. Întoarcem Sfîntului Constantin Brâncoveanu frumuseþea stilului brâncovenesc prin care el a onorat poporul român ºi acum noi, din darurile sale, am pregãtit acest dar de recunoºtinþã, de evlavie, de cinstire, învãþînd prin aceasta cã recunoºtinþa este virtutea cea mai mare a creºtinilor ºi activitatea cea mai mare, aºa cum ne aratã Sfînta Recunoºtinþã numitã Sfînta Euharistie. Moºtenirea brâncoveneascã înseamnã

Sfatul medicului

Infiltraþiile cu celule STEM Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Infiltraþiile cu celule STEM sînt considerate cea mai revoluþionarã metodã de tratament.

Celulele stem sînt celule cu DR. TAREK NAZER capacitatea de a se transforma în mare diversitate de celule diferenþiate. Aceste infiltraþii se bazeazã pe medicina regenerativã pentru tratarea urmãtoarelor afecþiuni: * Leziune de cartilaj sau artrozã în stadii incipiente ºi moderate, foarte rar în stadiile avansate; * Tendinite/ tendinoze (rotulianã, patelarã, achilianã ºi alte tendinite); * Leziune de labrum, ligamente, coafã rotatorie; * Bursite. În momentul leziunii, de fapt apare o sîngerare în þesutul afectat. Aceastã sîngerare sau hematom este prima etapã a vindecãrii ºi cea mai importantã, prin

credinþã puternicã, jertfelnicã ºi o artã de sintezã între valorile spirituale rãsãritene ºi cele din Biserica Apuseanã”, a spus Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel.

PROCESIUNE ISTORICÃ, LA 300 DE ANI DE LA MARTIRIZAREA SFINÞILOR BRÂNCOVENI În dimineaþa zilei de 21 mai 2014, grupuri de credincioºi se îndreptau spre Catedrala Patriarhalã pentru a participa la Sfînta Liturghie ºi pentru a cinsti moaºtele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu, alãturi de moaºtele Sfîntului Dimitrie cel Nou din Basarabi ºi ale Sfinþilor împãraþi Constantin ºi Elena. În jurul orei 15, cînd era programatã procesiunea, Dealul Patriarhiei era înþesat de o mare mulþime de credincioºi.

Racla cu sfintele moaºte, realizatã din argint aurit ºi împodobitã cu emailuri ºi motive florale brâncoveneºti, a fost aºezatã sub baldachinul de pe esplanada Catedralei Patriarhale. Întîistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, în fruntea a 20 de ierarhi, a dat binecuvîntarea începerii pelerinajului istoric cu moaºtele Sfîntului Constantin Brâncoveanu. Racla a fost ridicatã pe umerii a patru preoþi, înaintea ei fiind purtatã icoana Sfinþilor Martiri Brâncoveni, pictatã special pentru acest eveniment de cãtre pictorul Ioan Moldoveanu.

S-a format o coloanã impresionantã, alcãtuitã din aproximativ 1.000 de preoþi, îmbrãcaþi în veºminte aurii, de sãrbãtoare, grupaþi în ordine, pe protoierii. În fruntea procesiunii se aflau protosingheli ºi arhimandriþi, care purtau crucea ºi ripidele. Au urmat seminariºtii cu steagurile bisericeºti, diaconii purtãtori de cãdelniþe, stareþii, stareþele, monahii ºi monahiile din mãnãstirile Arhiepiscopiei Bucureºtilor. Coloana de preoþi pãrea nesfîrºitã ºi se deplasa încet, cu solemnitate, pe fondul sonor al clopotului mare de la Catedrala Patriarhalã. Înaintea raclei cu moaºtele Sfîntului Voievod pãºea Preafericitul Pãrinte Daniel. Preoþii ºi seminariºtii intonau imnuri bisericeºti. Pe tot parcursul procesiunii, ºase monahii cãdeau racla cu sfintele moaºte. În timpul desfãºurãrii procesiunii, coloana preoþilor semãna cu un fluviu uman aurit, armonizat de prezenþa numeroºilor monahi ºi monahii, însoþiþi de glasurile tinere ale elevilor de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Bucureºti, care intonau cîntãri din slujba Sfinþilor Martiri Brâncoveni care celulele regenerative acþioneazã la nivelul leziunii pentru a grãbi vindecarea. Exista mai multe tipuri de celule STEM, iar cele care stimuleazã cel mai bine vindecarea leziunilor musculo-scheletale (tendoane, muºchi, cartilaj, oase) sînt localizate în mãduva osoasã. Aceste celule STEM mezenchimale (MSCs) sînt esenþiale în vindecarea acestor leziuni. Existã diferite tehnici ºi metode pentru a recolta celule stem din organism, cele mai folosite metode fiind recoltarea din þesut subcutan sau din mãduva osoasã, cu ajutorul unei seringi speciale. Sîngele recoltat este pus la centrifugat, fiind înlãturate plasma ºi celulele roºii, iar ulterior se obþine o soluþie concentratã din celule STEM mezenchimale ºi factori de creºtere. Soluþia se injecteazã în zona afectatã, pentru a ajuta la grãbirea vindecãrii.

Care sînt avantajele infiltraþiei cu celule stem?

Cele mai mari avantaje se regãsesc prin faptul cã este o metodã minim invazivã care trateazã diferite probleme ale oaselor, muºchilor ºi tendoanelor; aceastã metodã de tratament este foarte simplã, implicã o anestezie de scurtã duratã ºi internare 12 ore post infiltraþie; este o metodã minim invazivã prin care organismul beneficiazã de un proces de vindecare din celulele proprii. Recuperarea este completã postinfiltraþie ºi reduce ºansele de recidivã. www.artroscopiedegenunchi.ro

E noapte acum, dar luna e-n soare, ªi vara topitã se scurge-n grandoare, Spre culmi înãlþate de zmeie în vînt Pe margini albastre uitate de gînd.

Vãd zorii cuprinºi de priviri nelumeºti, Ei mã þin în candori din lumi de poveºti, Apusuri de nopþi cu serafice porþi, Spre cruguri înalte - magnifice bolþi.

Peste noaptea cea albã dimineþi înfloresc, Peste cîmpuri de-amurguri lumini strãlucesc, În zorii de viaþã nestinºi de apus, Dimineþile urcã de Sus tot mai Sus...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU ºi Troparul învierii. Dupã ce a trecut pe lîngã clopotniþa Catedralei Patriarhale, monument ctitorit în anul 1698 de Voievodul Martir, alaiul s-a îndreptat spre al doilea monument, Crucea brâncoveneascã de la poalele Dealului Patriarhiei, unde s-a fãcut prima oprire, marcatã cu o ectenie ºi condacul întîi al Acatistului Sfinþilor Martiri Brâncoveni. De aici, procesiunea a parcurs strada Bibescu Vodã, traversînd Bulevardul Unirii, pînã la Splaiul Independenþei, unde a intrat pe strada Sfinþii Apostoli, la Biserica brâncoveneascã Domniþa Bãlaºa (paraclis patriarhal), unde s-a fãcut a doua oprire. Aici, pãrintele paroh ªtefan Ababei, împreunã cu slujitorii sfîntului lãcaº, a întîmpinat pelerinii purtînd Sfînta Evanghelie. Pe timpul acestei opriri, s-a rostit ectenia rînduitã ºi condacul al ºaselea din Acatistul Sfinþilor Martiri Brâncoveni. Însemnãtatea acestei opriri constã ºi în faptul cã Domniþa Bãlaºa, ctitora acestui lãcaº, este cea de-a ºasea fiicã a Sfîntului Martir ºi Voievod Constantin Brâncoveanu. De aici coloana ºi-a urmat mersul prin spatele Palatului de Justiþie, umplînd strãzile cu miile de participanþi, acestea deveniserã parcã prea înguste, neîncãpãtoare pentru mulþimea prezentã la acest pelerinaj istoric. Astfel, numeroºi credincioºi au fost nevoiþi sã treacã ºi prin curþile caselor întîlnite în cale. Pe tot traseul, numeroºi locatari ai caselor particulare sau funcþionari ai unor instituþii au ieºit în balcoane, la ferestre sau chiar pe acoperiºuri, pentru a aduce cu pietate un omagiu Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. Astfel, procesiunea a cãpãtat înfãþiºarea unei emoþionante manifestãri duhovniceºti ce se materializa printr-o vizibilã ºi binemeritatã revãrsare de dragoste ºi respect faþã de jertfa unicã ºi muceniceascã a Sfîntului Constantin Vodã Brâncoveanu. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã Bucuria mîntuirii Cu mulþi ani în urmã, în oraºul Cezareea locuia un ofiþer roman pe nume Corneliu. El era cucernic ºi temãtor de Dumnezeu. În vremea aceea se gãseau printre pãgîni multe suflete dezgustate de slujirea la idoli ºi pe care Dumnezeu le pregãtea pentru lucruri mai bune. Evlavia lui Corneliu se vedea în viaþa sa. Întreaga lui casã se temea de Dumnezeu ca ºi el; ba chiar în ceata de ostaºi avea soldaþi cucernici: dovada influenþei pe care o avea asupra celor din jur. El fãcea multe milostenii poporului ºi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Corneliu era deci un om cu inima îndreptatã spre Dumnezeu; dar nu în aceasta stã mîntuirea. Corneliu nu era mîntuit prin evlavia, milosteniile ºi rugãciunile sale. Unicul Mîntuitor era ºi este Domnul Isus. Pentru auzirea Evangheliei, Dumnezeu s-a folosit de apostolul Petru, pe care l-a trimis la Corneliu. Aceasta a fost o întîlnire binecuvîntatã, cãci Duhul Sfînt a lucrat cu putere prin cuvîntarea apostolului. Petru a vestit Evanghelia, vestea bunã cu privire la Domnul Isus. Le-a spus cum Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sãu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Acest mesaj primit în inimã cu sinceritate de cãtre Corneliu ºi cei din casa lui a adus acolo bucuria mîntuirii prin credinþa în Mîntuitorul. ªi acelaºi lucru se poate petrece ºi cu cititorul nostru.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 26 august 2016

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Care sunt cele mai nesigure zone din Capitalã în caz de cutremur

Rudolf Fenz Senior, bãrbatul care a trãit 74 de ani într-o altã dimensiune

75% din populaþia României ar avea de suferit în cazul producerii unui cutremur de magnitudine mare, însã cel mai puternic afectat ar fi Bucureºtiul, aratã un raport recent fãcut de Inspectoratul pentru Situaþii de Urgenþã. Cartierele Bãneasa, Pantelimon ºi oraºul Otopeni ar fi cele mai expuse riscului, noteazã documentul. Un risc intermediar a fost calculat pentru zonele 1 Mai, Titulescu, Floreasca ºi Tei, în timp ce cartierele Berceni, IMGB, Vitan ºi Republica figureazã ca fiind cele mai sigure zone. „Este una dintre capitalele europene care este evaluatã ca fiind foarte grav afectatã în cazul unui seism major. Este dispusã într-o zonã cu risc ridicat seismic. Comportamentul solului situeazã Capitala noastrã la un nivel ridicat de risc. Zona Centrului Istoric va fi grav afectatã în cazul unui cutremur major”, a declarat locotenentul-colonel Radu Cristian, ºeful centrului operaþional IGSU. Spitalele nu sînt deloc sigure. La rîndul sãu, secretarul de stat Raed Arafat a explicat cã nici mãcar spitalele nu sînt deloc sigure pentru a putea prelua rãniþii în caz de catastrofã. „Cu siguranþã cei care sînt expuºi riscului duc la vulnerabilitate în instituþie ºi în capacitatea de intervenþie. Mai ales dacã acolo vorbim de garaje, de maºini de intervenþie. Dacã se prãbuºeºte în cutremur înseamnã cã ai pierdut ºi capacitatea de intervenþie”, a declarat medicul. Pe listele primãriei Capitalei, 766 de clãdiri sînt încadrate în diferite clase de risc seismic. Oficialii spun cã ºi 97 de ºcoli din Bucureºti sînt în pericol în cazul unui cutremur de peste 7 grade. În cît timp s-ar mobiliza forþele de intervenþie. Douã ore. Atît le-ar lua forþelor de intervenþie din afara Bucureºtiului pentru a se mobiliza în cazul în care Capitala ar fi lovitã de un cutremur de mare magnitudine. „Este un timp bun, însã lucrãm pentru a creºte capacitatea de intervenþie”, a explicat, pentru „Adevãrul”, doctorul Raed Arafat. „Ceea ce trebuie sã înþeleagã cetãþenii este cã niciodatã Bucureºtiul nu va confrunta consecinþele unui cutremur de unul singur, ci vom mobiliza resurse din întreaga þarã. Dacã într-un cutremur major structura spitaliceascã va fi afectatã, automat cã anumite cazuri vor fi redistribuite cãtre Braºov, Timiºoara sau Cluj sau cãtre spitale regionale din afara zonei de pericol, în baza unor planuri care au fost elaborate de Inspectoratul pentru Situaþii de Urgenþã. Cert e cã ºansa ca un cutremur sã aparã existã, iar istoria ne învaþã cã cel din 1977 a fost unul serios”, a completat oficialul.

CLAUDIA SPIRIDON

Unul dintre cele mai misterioase cazuri de dispariþii din analele poliþiei, este cel care l-a avut protagonist pe Rudolf Fenz Senior. Bãrbatul a dispãrut pentru 74 de ani ºi s-a materializat, brusc, în mijlocul unei ºosele circulate din New York, unde a fost lovit de o maºinã ºi a murit pe loc. De-a lungul timpului, au existat numeroºi oameni de ºtiinþã care au încercat sã gãseascã o modalitate pentru a cãlãtori în timp. Aceºtia nu au reuºit, în ciuda tuturor eforturilor intelectuale sau materiale depuse. Cu toate acestea, au existat numeroase cazuri în care diverºi oameni au dispãrut din lumea noastrã ºi s-au trezit fie într-o altã dimensiune, sau chiar au cãlãtorit în timp.

Unul dintre aceste cazuri este cel al lui Rudolf Fenz Senior. Bãrbatul a dispãrut în 1876, la vîrsta de 31 de ani. A plecat în obiºnuita plimbare de searã prin cartier ºi nu s-a mai întors acasã niciodatã. Familia l-a aºteptat ani la rînd, bãnuind cã l-a furat spiritul de aventurã. Poliþia a declanºat o amplã acþiune de cãutare a dispãrutului, dar bãrbatul nu a fost gãsit niciodatã. A fost declarat mort ºi povestea pãrea cã s-a încheiat.

Cine a fost MARELE ANONIM, omul considerat CEL MAI MARE SPION ROMÂN din toate timpurile? (2) Încercarea de racolare a ruºilor „În anul 1915 se întîmplã un lucru foarte interesant: Mihail Moruzov a primit propunerea de a trece în slujba spionajului rus.

Oferta a fost fãcutã prin soþia consulului Rusiei la Galaþi, doamna Kartemiºev, ºi apoi prin Mantziner, ºeful Serviciului de Informaþii de pe lîngã Armata a VI-a rusã. Cu doamna Kartemiºev, Mihail ajunsese, cu ºtirea Siguranþei române, la relaþii foarte intime. Aºa cã prin aceastã doamnã, al cãrei soþ era ºi delegatul Rusiei în Comisia Europeanã a Dunãrii, Mihail Moruzov a aflat cã ruºii doreau sã alipeascã Moldova ºi Delta Dunãrii în timpul rãzboiului mondial care se desfãºura, informaþii pe care le-a raportat Siguranþei ºi Armatei române. Tot cu ajutorul doamnei Kartemiºev, Mihail a reuºit sã îndeplineascã mai multe misiuni încredinþate de Siguranþa Generalã ºi de Marele Stat Major în spatele armatelor þariste.

Mihail Moruzov este trimis la Reni pentru a urmãri acþiunile desfãºurate împotriva României de viceamiralul Visolkin (Visiolchin). A adunat dovezi care vor permite organelor române sã destructureze mai multe organizaþii ruse de spionaj ce acþionau în þara noastrã, în special în Dobrogea, exemplu fiind cazurile: Emilianov M., sublocotenentului Sîrdici, din Regimentul 10 Cãlãraºi ºi sublocotenentului Mihãescu, Regimentul 33 Infanterie, pentru care Moruzov a fãcut comunicãri DPSG ºi Marelui Stat Major al Armatei. Totuºi, dacã nu a reuºit „racolarea”, spionajul rus a pus pe urmele lui Mihail Moruzov cîþiva agenþi care sã raporteze orice miºcare a acestuia. Unul dintre ei a fost C. Rãdulescu, fostul ºef al Siguranþei române din Tulcea, care se afla acum în slujba ruºilor, ºi care a mãrturisit organelor române de anchetã cã a fost însãrcinat de Vatulef (ajutorul lui Escholtz) sã-i supravegheze pe Mihail Moruzov ºi Fomino (curierul lui Mihail Moruzov)”.

Super-acþiune de spionaj, marca Moruzov „La 16 august 1916, Mihail Moruzov îºi uimeºte superiorii cu o altã faptã demnã de romanele de spionaj. Prin combinaþii informative bine puse la punct, acesta îl devalizeazã pe ambasadorul german, baronul von dem Busche, de servieta care conþinea cele mai secrete documente, tot din automobil, în momentul cînd acesta se pregãtea sã pãrãseascã Bucureºtiul. Printre acestea se afla lista cu agentura Serviciilor Secrete germane, cu persoanele corupte din statul român ºi sumele de bani cheltuite de germani pentru remunerarea lor. Aºadar, o carte de vizitã impresionantã, de care conducerea statului a trebuit sã þinã cont în momentul cînd l-a numit pe Mihail Moruzov la conducerea Echipei Speciale de Siguranþã din Delta Dunãrii, în martie 1917. Personajul nu mai era demult un novice, aºa cum lasã sã se înþeleagã unii din criticii sãi, ci un profesionist cu sînge rece ºi tãrie de caracter care îºi clãdise reputaþia pe fapte. (…) Vorbind despre rezultatele concrete ale Echipei de Siguranþã din Delta Dunãrii, Moruzov declara: „Au fost arestaþi 156 de spioni, din 178 cîþi au fost trimiºi de Serviciul de informaþii german în aceastã zonã; inamicul nu a reuºit sã distrugã nici un depozit de muniþii, de aprovizionare, nici vase, cum s-au petrecut lucrurile în zona celorlalte fronturi. (…) S-au putut dejuca toate operaþiunile armatei bolºevice ºi acapara toate depozitele ruseºti, subsemnatul reuºind, din ordinul Marelui Cartier General, ca prin diferite maºinaþiuni sã devin comandant al trupelor roºii, care apoi au fost dizolvate”. Printre faptele cu care se poate mîndri acest Serviciu tehnic, continua Moruzov: „Dau ca exemplu ºi incursiunea pentru capturarea colonelului german Friederich von Mayer, care conducea aparatul informativ german pe frontul dobrogean ºi þãrmul Mãrii Negre, la km 78, înapoia frontului. Acþiunea a reuºit ºi acest ofiþer a fost adus în zona noastrã de operaþiuni”. (va urma) DANIEL TEODOREANU

Materializarea cãlãtorului în timp Peste 74 de ani, un eveniment straniu s-a petrecut chiar în mijlocul celebrei strãzi Fifth Avenue (din centrul Manhattanului). Un bãrbat, îmbrãcat ciudat, s-a materializat, pur ºi simplu, în faþa unei maºini. ªoferul nu a mai avut timp sã frîneze ºi l-a cãlcat.

Poliþiºtii ajunºi la locul accidentului au constatat decesul, dar ºi cîteva lucruri neobiºnuite. Faptul cã victima purta o hainã neagrã, o pãlãrie cu boruri largi, pantaloni ºi pantofi prinºi cu catarame arhaice, în stilul Secolului XIX, ºi cã omul era în vîrstã de 30 de ani. Practic, obiectele ºi hainele erau nedeteriorate, pãrînd a fi noi, neprezentînd urme ale trecerii timpului, deºi þineau de o modã veche de un secol. De asemenea, victima mai avea asupra sa cîteva lucruri stranii pentru acea vreme: o scrisoare primitã de la o adresã din Philadephia, datatã 1876, cãrþi de vizitã cu numele sãu (din care reieºea o adresã de pe Fifth Avenue), suma de 70 de dolari în bancnote vechi, o monedã specialã, veche, cu care putea fi cumpãratã o bere care valora 5 cenþi (aceastã monedã purtînd numele unui local din zonã, local care nu mai exista în anii ’50), precum ºi o chitanþã de îngrijire a unui cal ºi de spãlare a unei cãruþe. Adresa din chitanþã fãcea referire la un local situat pe Lexington Avenue, locul exact al acestei clãdiri neputînd fi descoperit. Cazul pãrea un mister total, iar poliþia a închis dosarul, pentru cã nu putea sã-l identifice nicicum pe Rudolf Fenz.

Descoperiri ºocante Fiindcã nu se putea descoperi ce este cu acest Rudolph Fenz, deoarece nu exista nici o rudã care putea fi contactatã, poliþia a predat cazul unui personaj specializat în cercetarea persoanelor dispãrute, Hubert Rihn. Cu ajutorul Biroului de Persoane Dispãrute al statului New York, Rihn ºi-a contactat omologii din þãrile europene, inclusiv Austria ºi Germania, în încercarea de a gãsi posibilele rude ale victimei.

Rihn a gãsit, într-un anuar telefonic din 1939, un indiciu important: un anume Rudolf Fentz Jr., cît ºi adresa lui. Mergînd la aceastã adresã, a aflat cã, în perioada în care a locuit acolo, omul pe care îl cãuta avea 60 de ani ºi lucra la o bancã din apropiere. În 1940, a ieºit la pensie ºi s-a mutat. La bancã, i s-a spus cã Fentz Junior a murit 5 ani mai tîrziu, în 1945, dar cã soþia sa încã trãia în Florida. Astfel cã Rihn a vizitat-o pe vãduva lui Rudolf Fenz Junior. Aceasta, ar fi fost, practic, nora lui Rudolf Fenz Senior. În timpul unui interviu, doamna Rudolph Fentz Jr. a declarat anchetatorilor cã socrul sãu, Rudolf Fenz Senior, a dispãrut misterios în timpul plimbãrii sale de zi cu zi, în primãvara anului 1876.

Rihn a verificat informaþiile, consultînd arhivele din Secolul XIX, de la Biroul de Persoane Dispãrute din New York. Acolo, spre uimirea lui, a descoperit un dosar al unui caz nerezolvat, pe numele Rudolf Fenz Senior, care a fost dat dispãrut de familia sa, cãci nu s-a mai întors din plimbarea sa zilnicã. Dosarul era însoþit de o fotografie de-a lui Rudolf Fenz. Fotografia se asemãna perfect cu omul accidentat în New York, în 1950.

EFEMERIDE

Dedicaþii adresate lui Dimitrie Gusti Recunoaºterea nenumãratelor merite ale savantului Dimitrie Gusti, manifestatã în multe feluri de-a lungul timpului, este atestatã, pe lîngã o foarte importantã corespondenþã, nu îndeajuns valorificatã, de numeroasele dedicaþii figurînd pe cãrþile din biblioteca marelui umanist. Foarte multe dintre dedicaþiile de pe volumele oferite profesorului au fost aºezate, emblematic, ,,în semnul tovãrãºiei de nãzuinþe”, cum atît de înãlþãtor creºte gîndul lui V. Pârvan pe una dintre cãrþile sale. Din rîndul acestora fac parte colegi de universitate sau de academie, personalitãþi ºtiinþifice de prim rang, cum sînt: C.I. Parhon, Tr. Sãvulescu, Gr. Antipa, Gh. Marinescu, C. Rãdulescu-Motru, P.P. Negulescu, Tudor Vianu, I. Petrovici, Andrei Rãdulescu, I. Simionescu, Mircea Djuvara º.a., pentru a ne referi doar la o parte dintre ei. Alþii i-au transmis, deodatã cu cãrþile, gîndul lor de bine, recunoºtinþã, devotament ºi statornicie, dintr-o încredinþare în virtutea tonifiantã a omagiului meritat.

Tudor Arghezi (pe volumul de poeme în prozã ,,Ce-ai cu mine, vîntule?, povestirile boabei ºi ale fãrîmei”, Fundaþia pentru literaturã ºi artã ,,Regele Carol II”, Bucureºti, 1937): ,,Domnului Profesor Dimitrie Gusti, pentru o binevoitoare rãsfoire. T. Arghezi. Mai 1937”.

Miron Radu Paraschivescu (pe volumul ,,Pîine, Pãmînt ºi Þãrani”, Fundaþia culturalã regalã ,,Regele Mihai I”, Cooperativa de carte ºi editurã ,,Vatra”, Craiova, f.a.): ,,Domnului Dimitrie Gusti, profesorul ºi îndrumãtorul tinereþii noastre, care a ºtiut sã rãspundã cu iubire ºi cu înþelegere chemãrilor de totdeauna ale poporului ºi ale tinerilor, aceastã carte care este a Domniei Sale ºi a lor: modest omagiu, Miron R. Paraschivescu. 1943, Sept. 14”.

Camil Petrescu (pe volumul ,,Bãlcescu”, Bucureºti, Editura de Stat, 1949): ,,Scumpe domnule profesor, cu mare bucurie, fostul dvs. elev care vã oferã aceastã modestã lucrare a lui Camil Petrescu”.

Mihail Sadoveanu (pe romanul ,,Soarele în baltã sau aventurile ºahului”): ,,Domnului Dim. Gusti, ministru al ºcolilor, membru al Academiei Române, în semn de deosebitã prietenie ºi stimã. Mihail Sadoveanu. 2.XI. 1933” ºi (pe romanul ,,Valea frumoasei”): ,,Colegului Dim. Gusti, cu prietenie ºi deosebitã stimã. Mihail Sadoveanu. 31 Mai 1938. Bucureºti”.

Al.O. Teodoreanu (pe volumul ,,Bercu Leibovici”, Bucureºti, Ed. ,,Cultura naþionalã”, f.a.): ,,Domnului Profesor D. Gusti, strãlucit gonfalonier al culturii naþionale, cordial omagiu. Al.O. Teodoreanu. 19 Aprilie 1935”.

Ilarie Voronca (pe volumul de poezii ,,Le marchand de quatre saisons”, Paris, 1938, col. ,,Les Cahiers du Journal de Poètes”): ,,Excelenþelor Lor Doamnei ºi Domnului D. Gusti, în semn de nemãrginitã recunoºtinþã ºi de respectuoasã afecþie. Ilarie Voronca”.

Pag. a 10-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

De ,,Ziua Regalitãþii“ (2) ,,În 1883, de frica ruºilor ºi a turcilor, Carol I a încheiat un acord secret cu Germania lui Bismarck (prin care se angaja sã sprijine statul german în orice situaþie) ºi cu Austro-Ungaria («Niciodatã nu vom cere Transilvania înapoi»). Dar în 1914, silit de Ionel I.C. Brãtianu, care dorea o alianþã militarã cu Franþa, Anglia ºi Rusia, Carol I a fost pus în situaþia de a nu respecta acest acord ºi a murit de inimã sau poate s-a sinucis” (ibid.). Eminescu nu ºtia de acest acord ºi tot publica articole în ziarul ,,Timpul”, prin care cerea revenirea Transilvaniei la sînul patriei-mamã, îngreunînd, astfel, încheierea acordului.

(De aceea, aflat la Viena, pentru negocieri, ministrul de Externe P.P. Carp telegrafia în þarã: ,,ªi mai potoliþi-l odatã pe Eminescu!” – n.m.) ,,Sã nu ne fie fricã de adevãr. Uite-o, de exemplu, pe inteligenta, frumoasa ºi voluptoasa Maria AlexandrovnaVictoria, prinþesa de Marea Britanie ºi de Irlanda, fiica prinþului de Edinburgh ºi mare duce de Gotha-Coburg (tatãl sãu era german) ºi al doilea fiu al reginei Victoria a Angliei. Mama ei era fiica þarului Alexandru al II-lea al Rusiei, cel care, în urma Pãcii de la Berlin, din 1878, ca un gest de gratitudine cã îi salvaserãm din rãzboiul ruso-turc, ne rãpise 3 judeþe din sudul Basarabiei – Cahul, Bolgrad ºi Ismail. Era pentru prima oarã cînd o þarã (Rusia) rãpea de la o altã þarã, cu care fusese aliatã în rãzboi, un teritoriu. În 1893, prinþul Ferdinand, viitorul moºtenitor al Tronului României, se cãsãtoreºte cu aceastã frumuseþe, fãcînd-o Regina Maria, atît de iubitã de popor. Deºi înalt ºi subþirel, prinþul era un bãrbat urît, cu o faþã osoasã, nasul acvilin ºi urechile clãpãuge, motiv pentru care se fotografia numai din profil. În plus, la fel ca toþi cei din Casa Hohenzollern, era ºi un mare curvar. «Sîntem foarte diferiþi – se plîngea frumoasa lui soþie, într-o scrisoare cãtre mama sa.

Seara, el se grãbeºte în pat pentru alte amuzamente, ce nu sînt ºi ale mele, iar dimineaþa el rãmîne în pat, pînã tîrziu. Nando al meu e un flãcãu tare leneº…»” (ibid.). În atare situaþie, cum îi stã bine oricãrei rusoaice, în scurt timp, frivola Maria îºi cautã fericirea în afara cãsniciei. Primul ei amant a fost Zizi Cantacuzino, un ofiþer chipeº de 27 de ani (ea avea 22). A urmat o altã aventurã cu militarul englez Waldorf Astor, ºi legãtura lor a durat cîþiva ani. Cînd englezul s-a întors acasã ºi s-a însurat, Maria s-a aruncat în braþele prinþului Barbu ªtirbey, cumnatul Marthei Bibescu. O vreme, ºi actorul George Vraca i-a trecut prin pat. Nu putem încheia lista amanþilor regali fãrã sã amintim ºi de Joseph Boyle, un ofiþer canadian, de profesie agent secret englezo-rus. Ea a condus delegaþia românã la Conferinþa de Pace de la Paris, din iunie 1919, în locul fostului premier Ionel I.C. Brãtianu, care tocmai demisionase, nefiind în stare sã þinã piept presiunilor venite din partea ,,aliaþilor” anglo-americano-francezi, care s-au opus sã ni se acorde despãgubiri de rãzboi. Regina a fost

Un taragot cu cîntec Plecînd din marea Capitalã înspre tradiþionala capitalã transilvanã - via Braºov - Sibiu - Alba Iulia - Teiuº Rãzboieni -, Dumitru Fãrcaº, însoþit de nelipsitul sãu taragot, uriaº cît toate buciumele Apusenilor la un loc, a fãcut o escalã în oraºul de la poalele Tîmpei. Cum e de înþeles, n-a fost singura lui oprire, pe acest traseu anevoios sud-nord, în neîntrerupt urcuº.

Era în memorabila zi de 23 martie 1983, cînd a ajuns la Teiuº - nod de cale feratã, devenit ad-hoc nod gordian.

Fiind amurg ºi ceas de dor, ºi-a adus aminte de bunul sãu tovar㺠de drumuri ºi succese - taragotul. „Dragul meu a început sã glãsuiascã, în timp ce se îndrepta cu privirea spre bancheta din spate a autoturismului sãu proprietate personalã -, te-am neglijat în ultimele zile. Hai la nenea, sã-i ardem o doinã ca la noi, la Cluj. Sã ºtie tot natul cã Dumitru Fãrcaº se aflã în inima Transilvaniei!“. Dar, ia taragotul de unde nu-i! A rãscolit totul, ridicînd la pãtrat dezordinea înfloritoare din maºinã - nici un rezultat.

Adicã nu. A mai descoperit oarece lipsuri la inventar: costumul sãu popular ºi portofelul (cu conþinut cu tot).

Nãucit foarte, se pipãi cu toate simþurile în oglinda retrovizoare, sã se convingã dacã el era totuºi, acolo, viu ºi nevãtãmat (dar departe de marile lui iubiri: cîntul, portul ºi cîºtigul). Era. Dar parcã nu era. Un rege fãrã veºminte, fãrã microfon, fãrã trezorerie. Dar (încã) cu coroana pe cap. Acesta din urmã (adicã acea parte a corpului care rãspunde la acest nume) i-a adus ideea salvatoare.

- Direcþia Cluj! ªi fãrã alte opriri... Cã opririle astea mi-au adus numai ghinion.

Ajuns la Cluj, a oprit la primul telefon public. „Musai sã gãsesc urjãnt un gazetar. Cã ãºtia multe leagã ºi dezleagã, ºi-a zis cîntãreþul nostru popular. Gãsesc eu pe unul care mai stã ºi pe acasã, nu numai...”. Dar îºi muºcã mintenaº limba, sã nu-i jigneascã pe gazetari taman

extraordinarã la acele dezbateri. Inteligentã ºi frumoasã, ea l-a pus la punct pe Woodrow Wilson, preºedintele american: ,,Evreii din România ne dau aceleaºi probleme nouã, ca ºi acelea pe care vi le dau dvs. negrii ºi japonezii, în America.

Veniþi în România, sã vã convingeþi…”. Prin eforturile ei ne-am recãpãtat Transilvania. Pentru contribuþia adusã de Regina Maria la reîntregirea graniþelor României, Poporul Român i-a iertat greºelile din tinereþe, cauzate mai mult de fierbinþeala sîngelui, ºi a adorat-o pînã astãzi. Desigur, Regele Ferdinand era la curent cu isprãvile nãbãdãioasei sale soþii, dar n-a trecut la mãsuri radicale, fiindcã, în aceastã privinþã, nu era nici el mai breaz. Printre amantele sale s-au numãrat Martha Bibescu, Mãriuca Cantacuzino (viitoarea doamnã George Enescu), Ioana Lahovary – tustrele doamne de onoare ale reginei – sau chiar actriþa Elvira Popescu. De frica scandalului, regele a expediat-o la Paris, unde i-a cumpãrat un teatru. Cel puþin 3 dintre cei 6 copii ai perechii regale nu erau ai tatãlui legiuit.

Chiar atît de mare om politic sã fi fost Carol al II-lea, încît, în anul 2003, Adrian Nãstase, prim-ministru la data aceea, sã aducã în þarã osemintele acestuia ºi ale Elenei Lupescu ºi sã le înhumeze în cavoul familiei de la Curtea de Argeº? E adevãrat, Carol al II-lea a fãcut ºi multe lucruri lãudabile pentru cultura românã, îndeosebi prin Fundaþia care i-a purtat numele. Dar sã nu se uite crimele puse la cale, cum ar fi episodul Griviþa 1933 sau lichidarea, fãrã milã, a rivalilor sãi politici. Însã, deasupra tuturor, cel mai dureros moment pentru þarã, mai ales, a fost anul 1940. La 1 Decembrie 1918, prin jertfa a peste un milion de români, se fãurise România Mare. Nu prin maºinaþiunile politicienilor liberali ºi conservatori precum Ionel Brãtianu, B. Delavrancea, Al. Marghiloman, P.P. Carp, T. Maiorescu sau B. ªtirbey – care n-au ºtiut decît sã fure din banii pentru echiparea ostaºilor pe care i-au trimis în luptã mai mult flãmînzi ºi desculþi. (Aceleaºi partide procedaserã la fel ºi în Rãzboiul pentru Independenþã din 1877-1878). ªi ce-a fãcut Carol al II-lea în anul de graþie 1940? Mai întîi, într-un dispreþ total faþã de Poporul Român, pe 26 iunie, el a cedat Basarabia, Bucovina de Nord ºi Þinutul Herþei ruºilor. Apoi, la 30 august a cedat Transilvania de Nord ungurilor ºi Cadrilaterul, bulgarilor. Fãrã ca Armata Românã sã tragã mãcar un cartuº. În felul acesta, România a pierdut bogãþii naturale ºi edificii socialeconomice, în valoare de cîteva miliarde, ºi a lãsat în mîinile inamicilor peste 6 milioane de români fãrã nici o apãrare.

Carol al II-lea a fãcut þãndãri România Mare. Aceste acte de înaltã trãdare l-au silit pe nedemnul rege sã abdice în toamna anului 1941 ºi sã plece în exil, într-un tren cu 9 vagoane încãrcate cu mobilã, covoare, tablouri ºi bijuterii scumpe, blãnuri ºi argintãrie de lux, precum ºi sume mari de bani cu care a trãit boiereºte în Portugalia. Hai sã nu mai binecuvîntãm monarhia ºi crimele lui Carolicã!

Sfîrºit PAUL SUDITU

acum, cînd are mai mare nevoie de ei. Din jocul capricios al numerelor mici, s-a iscat un þîrîit strident ca o alarmã.

- Halo! Aici îi Mitru. Cum care? Mitru Fãrcaº. Da’ acolo?

- Sãrvus, dragule! Acilea-i Cornel! Cum care?!

Cornel Udrea, umoristul...

- Scuzã-mã de deranj...

- No, nu face nimic, cã tot m-o deranjat de la scris telefonul ãsta afurisit. Da’ care-i baiu’?

- Bai mare, Cornele! Iar mi-au rãpit tîlharii taragotul...

- Care?! Ãla primaº, ãla de aur?! Taci, cã nu te cred.

- ... ºi hainele, ºi banii. M-au lãsat gol puºcã!

- Vin urgent sã te recuperez. Îþi aduc un costum din vasta mea garderobã. Suflã în tara... A, nu-l mai ai... În pumni, sã nu rãceºti.

- Ei, ºi tu! Tîlharii n-au reuºit sã smulgã ºi þoalele de pe mine. Vorba-i cum recuperez taragotul. Cã mã aºteaptã strãinãtãþurile cu urechile lungite. ªi taragotul fãrã mine, ºi eu fãrã el, nu facem douã parale. Mai bine gîndeºte-te la o soluþie, pînã ajung eu la tine. Cã te ºtiu cu cap de ghinãral...

S-au întîlnit curînd.

- Am o soluþie cel puþin de valoarea taragotului, zise Cornel, entuziasmat peste culme.

- Miliþia?

- Vax miliþia. Pot ei cãuta acul în carul cu fîn?! Am eu o metodã ultramodernã, pe care n-o pun la bãtaie pentru oricine. Scriu un articol rãscolitor. Ceva sã-i meargã la inimã ºi hoþului.

- Nu pricep o iotã din ce tot îndrugi...

- Mã, Mitre, asta-i o artã, gazetãria. Trebuie sã scrii cînd duios, cînd patetic, cînd pamfletar. Îl joci în foi de viþã pe fãptaº. Mai mizezi ºi pe efectul hipnozei telepatice, încît, citindu-te, hoþul se prezintã de bunã voie la pãgubaº, cu mii de scuze.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Marele artist Dumitru Fãrcaº, un magician al taragotului românesc

EPIGRAME Record în construcþii Primarul nostru-i bun zidar, ªi-a demonstrat, în patru ani, Cã-ºi poate face vilã doar Cu patru cãrãmizi …de bani.

Idealism democratic Ca problemele morale Sã dureze-o veºnicie, Fac zidarii ºcoli, spitale Iar miniºtrii... puºcãrie.

Doamnei ministru… dupã „carnaval“ - Masca jos, începe hazul! ªi s-a conformat „dulceaþa“ Dar cînd i-am vãzut „obrazul“, Cît p’aici… sã-mi cadã faþa.

NAE BUNDURI

- Cornele, pentru asta primeºti brevet de inventator în paragazetãrie. Da’ unde publici chestia asta pateticopamfletãreascã?

- În revista cu cea mai puternicã penetraþie la public. O revistã cititã de la pruncul de 5 ani pînã la nonagenar. O revistã care te face din ministru portar; ºi invers. Ei, ghici?

- Una e taman aºa, e revista „Flacãra“! *** De acuma, nu-i mai rãmînea lui Dumitru Fãrcaº decît sã aºtepte miracolul. ªi miracolul s-a produs. În mai puþine zile cîte i-au trebuit Creatorului sã edifice lumea, „taragotiºtii“ Didel Rîpã ºi Mircea Andrenic, ambii din Botoºani (vechea pasiune pentru artã!), au fost prinºi la Braºov. Probabil erau sub covîrºitoarea influenþã telepaticã a pamfletului, încã în manuscris, al lui Cornel Udrea, încît s-au lãsat capturaþi de miliþia braºoveanã. ªi - tot probabil - dilema celor douã adrese (a poetului Adrian Pãunescu ºi a lui Cornel Udrea), unde erau aºteptaþi hoþii, convertiþi la generozitate, i-a determinat pe fãptaºi (lipsiþi de curaj, bãrbãþie si demnitate, sã mã ierte Cornel U. cã-l contrazic flagrant!) sã prefere calea de mijloc, Braºovul.

La data de 9 aprilie (numãrul de 1 aprilie nu a putut fi prins din crizã de timp), cînd aºteptam cu sufletul la gurã „Flacãra“ încã umedã, Dumitru Fãrcaº exersa la taragotul sãu de aur. Iar hoþii, aflaþi la Judecãtoria Braºov, implorau instanþa intransigentã sã le satisfacã o ultimã dorinþã dincoace de gratii: sã li se citeascã articolul din „Flacãra“, pe care ei l-au visat într-o noapte, cînd încã nici autorul sãu nu îl visa publicat. ªi, miracol, pe cei doi hoþi i-au podidit lacrimile.

Iar noi, cititorii ahtiaþi ai pomenitului hebdomadar, recitam un catren ºod, venit de-aiurea: „În zori de zi, cînd am deschis revista/ Am ºi cetit în ea un nou pamflet/ Dar ce pãcat, cã mort e Garabet/ ªi-a decedat demult Buerebista“.

AL. BARBU

Pag. a 11-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Coincidenþa naibii, concomitent s-a anunþat ºi trimiterea în judecatã a lui Ioan Oltean, zis Miss Bistriþa, ºi reþinerea, pentru om vedea cîte zile, a lui Bogdan Olteanu, zis Milion. N-ar fi exclus ca, în cazul nepoþelului nomenclaturist, investigaþiile organelor de resort sã facã din milion-milioane, ori, dimpotrivã, sã reducã acuzaþia la „doar“ 600.000, cît apare în dosarul lui Ioan Gurã Bogatã. Pãi, nu þineþi minte cîtamai decibelii þîºneau de sub mustaþa ãstuia, cînd era sã tãmîieze vreun sus-pus, la care avea el interes? Iar alde Cheliuþã ce de muºchiuleþi îºi încorda, cînd anunþa ritos „Îl voi repune, eu, personal, pe Blaga, la conducerea Ministerului de Interne“? Ca sã vezi, neamule, unde se afla Greuceanul capabil sã readucã pe cerul lui Roºu Împãrat soarele furat de-o zdreanþã de zmeu!

Sã n-am parte de-oale sparte dacã nu-mi pare rãu de amîndoi. Nu de alta, dar sînt convins cã, precum în cazul lui Nero, odatã cu ei se pierd doi artiºti geniali; Ghizelicã ãl mic ºi important precis ar fi luat Oscarul în rolul marelui maestru al combinaþiilor secrete, Ostap Bender, în timp ce Ioan Oltean... Nici cã s-ar putea gãsi un interpret mai bun decît el pentru rolul frizerului Nae Girimea, din D’ale Carnavalului! Cu Crinuþa pe post de Miþa Baston, parol, ar fi rupt sala-n douã! Întocmai cum s-a rupt, la adio tu, fostul PD, PL, PDL, nici nu mai ºtiu care, cã m-au zãpãcit cu iniþialele lor.

Dupã cum era previzibil, ambii Olteni þipã cã nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le pute. De ce era previzibil? Pen’cã exact asta e diferenþa dintre un politician (admiþînd cã vreunul dintre ei era politician) ºi un diplomat; politicianul strigã, diplomatul tace. Rãmîne sã vedem dacã nerecunoaºterea vinovãþiei va atîrna greu în cîntarul Instanþei, aºa cum se susþine în teorie. Practic, însã, tare mi-e cã, în curînd, îi vom vedea pe amîndoi fãcînd footing, adicã alergare uºoarã, de menþinere, pe plaja de la Mamaia. Pãi, ce, numai Lenuþa Udrea sã facã footing, sub ochii camerelor-TV, aflate, întîmplãtor, taman atunci, la faþa locului?

Se aude cã septembrie va mai trimite ºi alþi olteni dupã poarta aceea metalicã, dincolo de care se confiscã sutiene ºi miºunã ºobolani. Ceea ce demonstreazã cã, respectînd directivele europene, facem tot posibilul sã apropiem condiþiile detenþiei de cele ale libertãþii. De fapt, invers.

Cãci, iatã, ºobolanii au început sã facã ºi ei footing, nu doar la Tîrgºor sau Jilava, ci ºi în plin Bucureºti.

Ce mai avem noi aici? Avem una din cele mai recente concluzii ale sociologilor, aceastã specie pe cale de înmulþire mai rapidã decît farmaciile, bãncile ori atelierele „Optica“ (la mine în cartier, pe o razã de nici 500 de metri, am numãrat 11 farmacii, 8 bãnci, 9 unitãþi furnizoare de ochelari - semn sigur cã românul nu mai vede cu ochi buni situaþia), ºi care, dupã modelul marochinerilor, confecþioneazã nu poºete, ci sondaje cu pielea(nu) clientului. Întrucît, vorba strãmoºilor, prietenul la nevoie te cunoaº... pardon, se cunoaºte, cum dã cîte un potentat de belele, cum, coincidenþa naibii!, intrã în acþiune sociologia! Prin ce metodã? Nimic mai simplu: scoþînd din pãlãrie sondajul care-l prezintã pe împricinat ca avînd medalii de bronz, argint, poate chiar de aur, în prefe-

rinþele boborului. Veþi crede, probabil, cã, odatã demarate cercetãrile, asta nu mai ajutã la nimic. Cã e o frecþie cu zeamã de Washington la genunchiul lui Ponta...

Sau al lui Tãriceanu... Fiindcã ºi baschetbalistul ºi motociclistul, coincidenþa naibii!, au avut probleme în zona respectivã, singur Crin Antonescu pãtimind, deocamdatã, în zona cotului... Apropo: n-aþi vãzut cã, de cum a apãrut dandanaua cu apartamentul cumpãrat de fostul repetent la preþ de cantinã (susþine fosta madam Mãgureanu), brusc ºi dintr-odatã, 74 la sutã dintre liberali îl vor din nou preºedinte?! Drept care aºteptãm sondajul potrivit cãruia tandemul Gorghiu-Blaga e preferat de 75 la sutã dintre aceeaºi. Vorba lui Gigi Becali, „Ambiþia mea, he-he-he, a fost sã am cu o oaie mai mult decît vecinul!“ Aºadar, nu rãmîneþi indiferenþi vizavi de sondajele sociologilor. Întrucît mulþi vede-puþini cunoaºte, sondajul dã bine ºi la opinia publicã, deci la bobor, dar poate avea ecou ºi la procurori, de ce nu ºi la Instanþe? Cãci, vorba Mirabelei, Roata morii se-nvîrteºte, þac-þac-þac, ºi nu se ºtie cum revine preopinentul pe cai albi. Pãi, nu vedeþi?

Dupã 3 la sutã în (unele) sondaje anterioare, dupã ce 7,4 milioane de votanþi n-au vrut sã mai audã de el, Trãienicã fãrã Fricã se viseazã acum nici el nu mai ºtie ce: ba preºedinte al Moldovei, ba secretar general NATO, ba prim-ministru al României, ba ºef al Comisiei de Control SRI, ba toate deodatã! Deformaþie profesionalã ºi nu numai; cu un ochi la slãninã, cu altul la fãinã ºi cel mai atent la „mãlai“, a fost încã din vremea în care ne povestea cum nu se avea prea bine cu catalogul, dar întreþinea relaþii cordiale cu blugii, cafeaua, kentanele, etc.

Totuºi, sã nu divagãm prea mult, cã pierdem ºirul...

Ei, bine, dupã studii aprofundate, care au durat cîteva ore, mai exact pînã a venit chelnerul cu nota de platã, sociologii au constatat cã un idiot bogat va fi considerat întotdeauna de contemporani drept un om bogat, pe lîngã portofelul cãruia e rentabil sã te guduri. În vreme ce un idiot la fel de idiot ca acela bogat, deci cu IQ la fel de pricãjit, cu gîndire ºi vorbire la fel de tembele, dar sãrac lipit pãmîntului, va fi etichetat drept un simplu idiot.

Cã tot vorbeam despre sondaje de opinie fãcute între douã damigene ºi douã vizite la manichiuristã: a rãmas de pominã o investigaþie, clocitã prin 1964, de celebrul, pe atunci, Paul Popescu-Neveanu (Popescu de la taicãsãu, Neveanu de la Neva, cãci, ca tot românul kagebist, îºi fãcuse studiile la Leningrad). Dornic sã atragã mai mulþi spectatori, directorul Teatrului de Estradã îi solicitase ãstuia o sondare a preferinþelor publicului. Dupã puþin timp ºi mulþi bani, cãci time is money în toatã lumea, Popescu-Neveanu a decretat: „Scurtaþi cu un centimetru chiloþeii dansatoarelor! Sã vedeþi atunci abundenþã de public!“. Dupã care, cu biºtarii ad labbam, le-a destãinuit ciracilor, la un pahar de vorbã: „Mãi, copii, puteam sã le spun sã taie dintr-odatã 5 centimetri, dar am pãstrat o rezervã ºi pentru viitorul apropiat“. Eee, cam asta ar fi cu sondajele.

Ca nu cumva sã creadã cititorul cã am dat în boala parlamentarilor, trecînd ºi eu pe dezacorduri, cacofonii ºi alte cele, mã întorc la formula mulþi vede-puþini cunoaºte, utilizatã mai sus. Pînã nu de mult, mã crispam

în momentul în care Gelu Viºan scotea pe tarabã sintagma are decît. Mi se fãcea pielea de gãinã, vorba Andrei, ºi cînd îl auzeam pe Liviu Dragnea spunînd cã nu se meritã (în ultimul timp, a început sã se autocorecteze, probabil l-o fi tras cineva de mînecã). Dupã o vreme, însã, mã tãbãcisem, nemaicrescîndu-mi pulsul cînd doamna Rovana Plumb scotea pe gaura gurii munca care. Îmi ziceam sã nu te poþi pune în calea ºuvoiului, chiar mã-ntrebam la ce-o mai trebui Bacalaureatul?! Dar la aniversarea celor 100 de ani ai amuzantului vînturã-lume Neagu Djuvara, cînd Gabriel Liiceanu, scriitorul, filosoful, eseisitul, editorul, omul de afaceri - nici el nu mai ºtie ce este - afirma cã Nu s-a nãscut încã o clasã politicã care sã slujeascã þara, m-am lãmurit cã þînþarul Caka e mai periculos decît þînþarul Zika! Mãi, nea Caisã, de la alde matale aveam pretenþii!... Dar, dacã d-ãºtia-mi eºti, ºi dacã tot declarai într-un interviu cã o mare dilemã te chinuie dimineaþa, în baie, cînd nu te decizi cu ce cremã anume sã-þi masezi trupuleþul, de ce nu-þi procuri o cremã anti-cacofonicã? Ia legãtura cu Hexi-Pharma, cã precis au ºi aºa ceva pe stoc! Dacã nu, o inventeazã cît ai zice „Apel cãtre lichele“. Cã industria medicamentelor e mai profitabilã chiar ºi decît cea a echipamentelor contrafãcute! Nemaivorbind despre cea a sondajelor de opinie...

Dupã cum avertizam acum cîteva sãptãmîni, cu J.O.iana noastrã n-a fost deloc a bunã la Rio, unde ne-am fãcut de rîsul curcilor. Locul 50 în clasamentul general al Olimpiadei Braziliene, deci „la fotografie“ cu Insula Pago-Pago, îndurereazã. Credeam, speram, cã mãcar în sport mai pîlpîim, mai aburim niþel oglinda. Aºº, mortua est! Fãclie de veghe pe umezi morminte... Cu ceva mai mult bun simþ decît atîþia alþii, Alin Petrache, nimeritul din fruntea COSR, anunþã cã-ºi va da demisia. Ceea ce, de se va-ntîmpla, n-ar rezolva decît o micã parte a tragediei. O altã micã parte, ar fi ºi demisiile Elisabetei Lipã, ministrul Sportului, dar mai ales a lui Ioan Dobrescu, cel care, de mulþi ani fiind la COSR, poartã principala vinã. De asemenea, sã nu uitãm de madam Bâþâialã, Vâjâialã, îmi scapã acum numele, cu Agenþia ei Anti-doping, funcþionînd pe bazã de analize efectuate în strãinãtate.

Problema-problemelor o reprezintã, însã, banii alocaþi pentru sport, din ce în ce mai puþini. Or, þinînd cont de buzunarele tot mai goale ale bugetului nostru, rezultã speranþe slabe, spre deloc!

Cît despre fotbal, putem pune grîul la fiert! Dupã apropiatele preliminarii ale mondialelor mai rãmîne sã gãsim scorþiºoarã ºi bomboane fondante. Nu-i neapãrat vina nimeritului Burleanu & Company, el preluînd ceea ce au lãsat în urmã Mircea Sandu & Company. Firavele zbateri ale actualei conduceri FRF - vezi obligatoriul jucãtor de sub 21 de ani, ori selecþiile în eprubetã fãcute de Vlãdoiu & Belodedici în satele în care s-au nãscut ei - sînt alte „echipamente contrafãcute“. Leacul pe termen lung nu l-ar putea reprezenta decît o temeinicã educare fizicã în grãdiniþe-ºcoli-universitãþi, resuscitarea cluburilor sportive ºcolare, obligarea cluburilor de primã Ligã sã aibã echipe pe tot eºalonul performanþei (copii, juniori mici, juniori mari, tineret), crearea cadrului legal prin care Primãriile sã susþinã (mãcar) infrastructura sportivã din localitate. Dar cum ºi aici ne lovim de buzunare din ce în ce mai goale, baºca indiferenþã & incompetenþã, vorba altui parlamentar ilustru, devine inutil sã vorbim de pomanã.

SORIN SATMARI

PORTRETE DE ACTORI CELEBRI DE LA HOLLYWOOD

uneori, sã triºeze, folosind farmecul privirii ºi al surîsului.

Nu împlinise, încã, 20 de ani... În 1947, o colegã de ºcoalã a Daniellei Darrieux a povestit revistei „Film Pour Vous“, cîteva întîmplãri din adolescenþa actriþei.

S-a nãscut la Bordeaux, la 1 mai 1917. Tatãl sãu fusese medic. Mama rãmãsese singurã cu 3 copii, Danielle, Claudette ºi Olivier. Familia era foarte unitã. Iar între copii nu existau mari diferenþe de vîrstã.

Spre a-ºi putea întreþine odraslele, mama a fost nevoitã sã dea lecþii de canto. Era o bunã muzicianã ºi avea o voce minunatã. La început, se gîndise s-o determine ºi pe Danielle sã devinã cîntãreaþã. Dar aceasta considera vocalizele drept niºte exerciþii prea plictisitoare ºi-ºi descurajase mama care, în lipsã de ceva mai bun, se consolase, acceptînd ca fiica ei sã cînte la violoncel. Pe Danielle o pasiona acest instrument poate ºi pentru cã existau foarte puþine violonceliste ºi ei îi plãcea sã nu fie ca toatã lumea. Prietena ei mai spunea cã lumea vorbea întotdeauna despre „micuþa Danielle, care este extrem de înzestratã“. Era, adesea, prima din clasã. Ceea ce le cam supãra pe celelalte colege, deoarece nu putea fi socotitã studioasã ºi era foarte dezordonatã. Avea degete de zînã.

Rochiile pe care le confecþiona pentru pãpuºile ei erau minunate, ca ºi puloverele tricotate, cu desene drãguþe ºi fanteziste. Faptul cã era destul de bunã la învãþãturã, calitãþile de muzicianã, ca ºi cele de croitoreasã, i-au adus stima mamelor. Era foarte des datã de exemplu. Nu se putea numi, totuºi, un copil cuminte, blînd; avea un caracter mai degrabã turbulent. „Ce prostie, spunea Danielle prietenei ei, sã fii fatã. Tare mi-ar fi plãcut sã fiu bãiat.

M-aº fi fãcut marinar sau explorator, sau orice, numai sã mã miºc, sã nu stau tot timpul locului“.

Prietena îºi mai amintea ºi de o altã confidenþã. „Devenisem foarte bune prietene. Într-o bunã zi, mi s-a destãinuit: «ªtii, sînt îndrãgostitã. E formidabil!»“.

Era primul ei flirt. Nu împlinise încã 15 ani. El îi împlinise de mult. Era înalt ºi sportiv. Se duceau cu barca pe lacul din Bois de Boulogne. Dar nu ca sã se plimbe, aºa cum fac îndrãgostiþii. Ci ca sã se întreacã în concursuri de vîslit. Prin mijlocirea fratelui ei, Olivier, acesta îi trimitea versuri, la care ea îi rãspundea în timpul orelor de matematicã. Prietena avea sarcina s-o previnã, dacã risca sã fie surprinsã.

Un dialog interesant a avut loc, la un moment dat, între ele: - Simt cã nu-1 voi putea iubi decît pe el toatã viaþa, a spus Danielle.

- Dar mama ta, ce crezi c-ar spune dacã ar ºti?

- Mama nu ºtie nimic. Am sã-i fac surpriza în ajunul cãsãtoriei. Deocamdatã, pe mama n-o preocupã, în legãturã cu mine, decît sã fac o carierã în muzicã, sã devin violoncelistã. Ar vrea sã intru la Conservator.

- Þi-ar plãcea?

- Da, destul de mult. Dar e greu; trebuie sã munceºti mult.

- Eu, dacã ar fi sã aleg o carierã artisticã, aº prefera cinematograful, i-a spus prietena.

Danielle a izbucnit în rîs.

- Cinematograful! Ah! Nu, asta niciodatã.

- De ce?

Se strîmbã.

- Nu ºtiu. Nu-mi spune nimic. Nu-mi place cinematograful. Mã duc rareori la filme ºi atunci mã plictisesc. (va urma) LAZÃR CASSVAN

Se deschise sezonu’ la Olteni, sondaje, cacofonii, demisii...

Danielle Darrieux (1) Danielle Darrieux a rãmas un copil rãsfãþat al amintirilor noastre. Filmele ei au fost puncte de atracþie, deoarece erau ceea ce în literaturã sînt, astãzi, „best sellers“.

Mayerling, filmul lui Litvak, în care apãrea alãturi de Charles Boyer; Bãieþoasa ºi Prima iubire, ambele turnate în regia soþului ei, Henri Decoin; Taras Bulba, în care rolul titular era deþinut de Harry Baur, au însemnat etape importante în evoluþia vedetei.

Epoca postbelicã a înfãþiºat publicului o Danielle Darrieux victorioasã asupra timpului, cãreia anii nu izbutiserã sã-i micºoreze farmecul, oferindu-i, dimpotrivã, o maturitate artisticã incontestabilã.

Dovada cea mai evidentã a fost rolul din Roºu ºi Negru, transpunerea romanului lui Stendhal, în care Gerard Philippe, în ciuda strãlucirii ºi a tinereþii sale, a trebuit sã admitã cã s-a aflat într-un con de umbrã ºi sã spunã: „dupã dumneavoastrã, doamnã“.

Iar filmul Domniºoarele din Rochefort i-a fãcut pe cinefili sã-ºi reaminteascã cele mai bune momente din cariera vedetei care, pe vremea aceea, îºi putea permite,

BLESTEMUL TEZAURULUI „CLOªCA CU PUII DE AUR“ (1) (urmare din pag. 1) În jurul Tezaurului s-a strîns o imensã bibliografie de referinþã, procesul clarificãrii provenienþei lui este încheiat sau aproape încheiat. Punctul de pornire rãmîne Odobescu, el a strãbãtut, cel dintîi, cu mintea ºi pasul acele locuri atît de aride vãzute de departe, dar atît de pline de suflet ºi de mister, cînd te apropii ºi le respiri aerul, contopindu-te cu tot ce auzi ºi vezi.

Priceperea nu-mi îngãduie nici o apreciere cu privire la Tezaur, coroborarea datelor sau deducþiile nu fac altceva decît sã mã întoarcã într-un timp pe care îl simt ca pe o casã undeva, într-un ºir de legende ºi atunci realitatea pe care o simt ºi o vãd mã umple de o atît de nostalgicã bucurie, încît aproape totul e o amintire, coexistã aici ºi trecut ºi prezent ºi viitor. Umbra Tezaurului scos din pãmînt pluteºte peste zare. Este o acumulare de enigme care, date la o parte, lasã sã se vadã o altã faþã a lucrurilor, legendele ºi întîmplãrile care i-au fost martore, sau i-au urmat, într-o istorie paralelã formînd, într-un fel, o altã memorie a sa. Sîntem astfel într-un punct indecis, realitatea precede enigmele sau acestea îi dau un contur ºi mai exact? Ori coexistã ºi numai împrejurãrile le despart?

drept altcineva decît el. În obiceiuri, în tradiþii ºi-a renovat însãºi viaþa, dar în temeiurile ºi îndatoririle ei mai noi el a deplasat ºi ceva din statornicia ºi proprietatea de început a lucrurilor, astfel încît îºi trãieºte, uneori cu detaºare, destinul ºi asistã la propria sa genezã.

În linie dreaptã Cum spuneam, nimic nu-l supãrã mai mult pe podgorean decît sã fie luat drept altcineva decît e.

Focuri pe gheaþã Nimic nu-l supãrã mai mult pe podgorean decît sã fie luat drept altcineva decît este. Un simþ al proprietãþii muncii stãpîneºte ºi pãmînt ºi luminã ºi tot ea, proprietatea, ideea de proprietate ca atare intrã mai degrabã în sfera unei cerebralitãþi de extracþie aproape geologicã, laicã pînã în cel din urmã amãnunt. Pãmîntul s-a rupt, a alunecat mereu, aºa cã statornic n-a fost decît sentimentul acesta continuu al muncii, el a rãmas ºi a fãcut faþã multor împrejurãri. Forþa braþelor ºi puterea vie, iscoditoare, a minþii l-au ridicat pe podgorean peste toate rupturile din adînc, geologice, ca un vulcan care se revãrsa ºi ardea doar în el. A suit pînã ºi bisericile din sat, ºi cimitirele, pentru ca nimic sã nu-i aducã aminte de moarte ºi nimic sã nu-l împiedice sã se loveascã de viaþã. Le-a urcat tocmai pe dealuri, sus, departe de inima satului, fãrã nici o aºezare ºi nici o întîmplare în jur, decît munca la viþa de vie, ºi timpul în accepþia ºi desfãºurarea lui naturalã, ca drum din toate pãrþile intersectat. Stau singuratice ºi interogative ca niºte stranii unelte pãrãsite acolo ºi drumul cãtre ele este un continuu urcuº. Sau un continuu popas.

Terasele de viþã de vie ºi zidurile care le întãresc ºi care urcã închinindu-se spre înãlþime, îl apropie de cer. Nu cu ochii, sau nu numai cu ochii, ci cu pasul, cu mîna care se atinge de cer.

Stelele au mîini în cîntecele strãvechi ale locului sau steaua este în formã de mînã, ea are 5 degete, cerul þine în milioane ºi milioane de mîini niºte lumini care izvorãsc de aici, de pe pãmint. ªi niciodatã parcã nu mi-a fost mai apropiatã ºi mai clarã aceastã imagine ca acum, într-o searã, cînd lumina de zi nu se sfîrºise încã ºi se suprapunea cu lumina de gresie a unei luni rotunde ºi pline, care abia rãsãrise ºi era deja invadatã, cuceritã, parcã, de greieri. Coboram de pe dealuri, de la treburile celor bãtrîni, cele ale culesului, ºi prin vãi vedeam ochiuri de apã arzînd. Þîºneau, pur ºi simplu, largi pale de foc, falii albe de piatrã prin aer despicate ºi iarãºi sudate de magma lor, într-un tremur de uriaºi fluturi albi cãtre lunã ºi de ierburi care se împleteau. În noaptea aceea, în podgorie nu se doarme, oamenii sînt pe la vii. Se spune cã atunci se aud strugurii cum se coc - vînãtorii nu vîneazã, stau sub interdicþia luminii de lunã - privesc vietãþile pãdurii cum fac dragoste prin poiene, ori acestea se uitã, hipnotizate, în ochiurile de apã vii care ard. Echinocþiul a rãmas ºi rãmîne o lege a podgoriei ºi prin aceasta, sau cel puþin prin aceasta, podgoreanul nu poate fi luat

Acceptã cã viaþa lui s-a modificat ºi cã sufletul sãu este o adevãratã geografie a acelor locuri, niºte punþi, de altfel, peste care, acum, în lumina curatã de toamnã, stelele nu mai apun ºi le apucã ziua ca pe niºte minuscule focuri de gheaþã. Venite din care amintire, sau din care rãstimp al memoriei, din care ceas, devreme ce îndãrãtul lor se miºcã aceleaºi dealuri ºi aceleaºi inimi, aceleaºi vieþi care, prin dunga de clopote, au trecut, poate, în seama, ori spre speranþa sau deznãdejdea altcuiva?

Nu, nimic din tot ce-i trecãtor nu întrece pãmîntul aici. (…) Încolo, totul e deal. ªi pãdure, ºi rîu, om ºi casã ºi tot. Ceva mitic, bolovãnos, aproape de crepuscul ºi totuºi în stare de reverie a unui continuu ºi obsedant rãsãrit. Am observat cã, dimineaþa, paradoxal, Estul se mutã în Nord, soarele rãsare ca într-un strãfund de vale ºi, de acolo, razele sale þîºnesc în sus, tunzînd dealurile ºi se aºtern, pentru o clipã, pe culmi.

Instinctiv, oamenii se întorc cu faþa spre Nord ºi, de acolo urmãresc firul razei pînã ce, în sfîrºit, se aratã ºi astrul, aºadar o miºcare nu de la cauzã, ci de la efect. Niºte pragmatici, într-adevãr, podgorenii ºi-au fãcut din aceasta un fel de ceasornic al muncii ºi al vieþii lor. O filosofie a toleranþei ºi, de fapt, a fermitãþii, a anulãrii, prin raþionament ºi observaþie, a oricãrei erori. Într-o parte a satului de azi, pe Dealul Gruiului, au vieþuit dacii, iar în cealaltã, la Sud, romanii. În linie dreaptã, între cele douã civilizaþii, nu era cale decît preþ de o jumãtate de ceas. În linie dreaptã, în Istorie, între ele au vieþuit neamurile goþilor ºi s-au auzit tropotele de cai ale hunilor. Deseori, cînd se sapã, azi, pentru o temelie de casã, se gãseºte o altã temelie, numai din dale ºi cuburi de piatrã, scoase din dealul de sub cetãþuie. Cotloanele sãpate ºuierã la adierea vîntului ca niºte tuburi de orgã în care vieþuieºte un sunet ciudat. De aceea, fascinaþia Istoriei, care n-a încetat nici o clipã, ar putea fi numitã, aici, mai degrabã fascinaþia vieþii ºi a miracolului unei dãinuiri fãrã întrerupere.

Peste acest deal se aºtern razele soarelui dimineaþa, mai înainte ca el sã se arate ºi totul e parcã în sarcina unui

ritual evident al naturii, dar ºi al Istoriei care, aºa cum spuneam, a cunoscut aici vecinãtatea, ºi, pînã la urmã, contopirea a douã dintre cele mai vechi ºi mai rotunde civilizaþii. Tot între ele, în linie dreaptã, s-a gãsit, mai tîrziu, ºi imensul Tezaur Cloºca cu puii de aur.

Strigãtul pãmîntului (…) Niºte cîrtiþe de suprafaþã - asta sînt ºi erau podgorenii, asta fãcea din ei munca la viþa de vie, o strivire ºi un fel de ridicare, o întoarcere a lui pe toate pãrþile, ca ºi cum ar avea suflet sau ar vorbi. ªi, dacã-ar vorbi, ce-ar putea sã spunã?

- Aur! Aurul era un cuvînt care se rostea ºi fãcea sã crape buzele mai abitir decît pietrele prinse de cîte un fir de pãmînt sau uscate de cum le atingea ºi le rodea, pe la colþuri, vîntul; aurul era o razã pe care o puteai auzi ºi, uneori, cu puþin noroc, puteai sã dai de ea ºi sã o prinzi în mîini. Aurul care, de cînd se descoperise Tezaurul ºi de cînd se dovedise cã era din aur, ºi nu o aramã þigãneascã de fãcut oale, cum se crezuse, nu numai cã îi chema, înfierbînta minþi ºi punea cruci sub conºtiinþe, dar ºi tãia în sudori acele umbre ghemuite pe dealuri, încît credeai cã, din sate ºi din case, nu oameni sau arãtãri de oameni au ieºit, ci niºte cîrtiþe cu chip de om. Aurul, ideea de aur, îi dezbrãca ºi-i îmbrãca la loc, trufaºã ºi ameninþãtoare. Toþi voiau sã punã viþã de vie, sã desfunde pãmîntul pînã la un metru ºi ceva adîncime ºi sã-l întoarcã, bulgãr cu bulgãr, la suprafaþã, ajutîndu-se, care cu ce avea, de un tîrnãcop ºi o cazma. Unii le scoteau pe cele vechi - viile - le reîmprospãtau cu altoi nou, alþii puneau prima oarã butuci noi ºi de rasã, iar alþii, care nu aveau pãmînt, munceau la ceilalþi, cu ziua, nimeni nu mai rãmînea în sat decît noaptea sau cînd ploua, dar ºi atunci ei se visau ºi umblau tot într-un gînd ºi tot într-o febrã pe dealuri, ºi se întîlneau, acolo, toþi, ca într-un cerc ºi promis ºi proscris, totodatã ºi zidit, un destin fãrã ieºire ºi o iluzie care, în cele din urmã, se transformã în blestem. Cãci, ne dãm seama, pentru ei, podgoreni din moºi-strãmoºi, viþa de vie acum nu mai era decît un pretext. Sau un privilegiu, oricum, o ºansã de-a se ascunde ºi-a înºela autoritãþile. Cãci se dãduse ordin ca arheologia sã fie practicatã numai sub autorizaþie ºi, aceasta, dupã cum vorbesc documentele vremii, doar sub o asistenþã care, chiar dacã n-ar fi fost de specialitate, trebuia neapãrat sã þinã de înalta Curte domneascã ºi, ca atare, ºi de Bisericã.

Cu, sau fãrã autorizaþie, podgorenii din Pietroasele s-au apucat sã schimbe viþa de vie ºi sã facã arheologie în felul lor. ªi umblau toatã ziua peste dealuri ºi nimeni nu-i mai putea dezlipi de un sunet pe care îl cãutau ºi-l vedeau parcã ieºind ca un horn din pãmînt, cînd, de fapt, dedesubt dãdeau numai de pietre ºi var, uneori, iar alteori doar de oase ºi de cîte un mormînt.

Umbrele toamnei Aºadar, iatã Tezaurul: tava, colanul cu inscripþie, colanul simplu, colanul cu balama, cana-oenochae (ibric), patera, fibula mare, douã fibule mijlocii, fibula micã, douã coºuleþe (dodecagonal ºi octogonal). În total, 12 piese din aur 18,7975 kg. Dar, în 1837, din mãrturiile celor care l-au descoperit, acesta arãta altfel, adicã ºi mai bogat în piese.

Se cunoaºte drama lui: desfigurat, vîndut, recuperat, furat, iarãºi refãcut, expus la Bucureºti, Paris ºi Londra, a urmat calea unei adevãrate migraþii de data aceasta, de ordin culturalºtiinþific, ºi nu întotdeauna astfel! Cum tot pe calea migraþiei fusese adunat ºi constrîns, poate, la o îngropare ritualã, la Pietroasele. A nãscut legende, iar legendele au forat în destine, fãcînd sã se nascã iluzii ºi poveºti adevãrate.

La scurt timp dupã ce mocanii Sibiului trecuserã cu turmele lor prin vii ºi au coborît, încet, cãtre bãlþi tocmai pe culmea dealurilor, sus, putea fi vãzut un om cãlare pe doi cai. Aºa se

arãta el în amurg, privit de jos, de pe uliþele satului, ºi aproape cã era chiar aºa. Un om cãlare pe doi cai, asta nu se mai auzise ºi nu se mai vãzuse niciodatã. Pe mãsurã ce soarele se lãsa ºi cãlãreþul lua, cu prudenþã, drumul la vale, aproape pipãindu-l cu picioarele cailor ºi ocolind spãrturile pietrelor, lumea putea vedea, însã, cã el nu cãlãrea decît un cal, iar celãlalt mergea atît de strîns ºi lipit alãturi, încît, uneori, pãrea ca sudat. ªi, pe mãsurã ce tot cobora ºi se apropia de sat, lumea mai putea sã vadã cã, între cai, mai era ºi o oiºte groasã de lemn, bine legatã ºi petrecutã printre inelele hamurilor, de parcã animalele ar fi tras în urma lor de o cãruþã uriaºã ºi nevãzutã. Sau, cine ºtie, în opintirea lor peste creste, s-au smuls, cu oiºte cu tot, ºi cãruþa s-a rostogolit cît colo, în vãi. Poate cã s-a mal salvat doar el, cãlãreþul, ºi uite-l cã acum chiar se apropie ºi intrã în sat, fãrã sã se uite decît înainte, peste urechile cailor ºi doar peste gîtul lor încordat, cu un calm sau o tristeþe care îi fãcea ºi pe copii sã se dea la o parte, iar cîinii, prin bãtãturi, doar sã mirîie-n lanþ, ca izbiþi de-o arãtare ºi un miros necunoscut. Nu se grãbea deloc, ba, dimpotrivã, privindu-l cît de încet îºi mîna caii, ai fi zis cã mai repede stã decît merge ºi ar putea chiar încremeni deodatã sau, sfîrºit de obosealã, ar putea adormi cu animale cu tot. Nici nu i se vedeau ochii de sub o cãciulã rotundã ºl brumãrie, turtitã pe cap. Niºte sprîncene mari ºi stufoase i-o sãltau, uneori, cînd copitele cailor se izbeau de cîte o piatrã ºi mersul lor lent încetinea. O mustaþã grea îl acoperea nu numai gura, ci ºi adînciturile feþei osoase, pînã aproape sub urechi, unde se pierdea sub un desiº de plete lucioase. Avea haine þigãneºti pe el, înflorate, dar omul se vedea cît de colo cã e altceva. Putea fi un mocan dintre aceia care abia trecuserã spre bãlþi; se mai întîmpla, deseori, ca vreunul dintre ei, rãtãcit, sã le ia urma sau sã porneascã dinadins mai tîrziu, ca sã la þinã socotelile la tot ce au fãcut ºi-au risipit prin podgorie. Fiindcã se ºtia, mocanii nu mai ieºeau cîteva zile din cîrciumã ºi oile umblau, de nebune, singure prin vie, pãzite doar de cîini ºi de cîte un bãiat care îºi arvunea cîte un miel pe o ploscã de vin. Aºa cã, foarte lesne, omul acela putea fi o rudã de-a lor, dacã nu chiar un ºef. A trecut podul de lemn, tot cãlare, ºi s-a uitat crunt în dreapta, la o casã mai înaltã ºi ziditã în formã de vagon, cu o scarã care cobora de-a dreptul în drum. Sub un tei, erau întinse mese de lemn ºi canapele cu þãruºi tari bãtuþi în pãmînt. A cîrmit caii într-acolo ºi, dupã ce s-a asigurat cã dinãuntru se aud voci, a descãlecat tot aºa de încet ºi parcã ºi mai migãlos ºi mai trist la intrare, dupã care, cu un lanþ ce-l avea înfãºurat în capãtul oiºtii, ºi-a legat caii la scarã ºi a urcat sãrind cîte douã-trei trepte deodatã, fãcîndu-le sã scîrþîie sub el, gata sã se rupã. De data aceasta, era foarte grãbit.

Uºa de deasupra scãrii s-a deschis aproape singurã, niºte clopoþei au zvîcnit ºi s-au prelins cu sunetele lor pe pereþii afumaþi ºi scorojiþi ai unui uriaº salon. În mijloc era o masã grea de biliard, douã bile pe ea, una roºie ºi alta albã. Popicele împrãºtiate, iar tacurile rezemate de pereþi. ªi niºte bãrbaþi ghemuiþi pe margini, cu cîte-o sticlã lîngã ei, aproape adormiþi.

Nu l-au bãgat în seamã. Pe o uºã din fund a apãrut stãpînul, un bãtrîn cu un ºorþ alb de piele ºi o bundã cam veche, care nu se mai putea încheia. Ducea în mîini o lampã, cãci tocmai se însera.

- Merg afacerile, jupîne?, l-a întrebat cãlãreþul ºi, în clipa aceea, s-a fãcut brusc întuneric, bãtrînul a scãpat lampa din mîini, a mirosit a gaz ºi a sticlã afumatã prin aer, iar pe podea o dîrã subþire de flacãrã a ºerpuit dureros ºi s-a stins apoi lîngã picioarele mesei de biliard. Oamenii de lîngã pereþi au rupt-o la fugã ºi abia afarã, pe scãri, vocea unuia s-a auzit speriatã: „Doamne, Doamne fereºte“, zicea.

Caii se odihneau nemiºcaþi în picioare ºi rezemaþi amîndoi de oiºtea care nu trãgea nici o cãruþã. Dar se vedea cã este atît de grea, cã le aplecase grumazul ºi-i fãcuse pieziºi, gata sã-i rãstoarne. Cine era acel om ºi ce voia el, vom vedea, umbra Tezaurului scotea ºi morþii din morminte, cîteodatã, ºi-i fãcea pe cei vii sã-ºi aducã aminte de ei, chiar mai repede ºi mai mult decît se putea.

Întîlnirea Cine era cãlãreþul, ce cãuta el în sat ºi, mai ales, de ce se oprise, de ce alesese el casa aceea înaltã ºi lunguiaþã, construitã în formã de vagon ºi avînd scãri în faþã, aºezatã parcã pe niºte roþi, gata sã porneascã ori sã-i fie puºi chiar doi cai înainte ºi sã tragã de ea, s-o mute în alt loc? Cãlãreþul, în deprinderea ºi oboseala sa, încãlecase o margine a mesei de biliard din salonul cel mare ºi se uita cum bãtrînul aduna de pe jos cioburile lãmpii sparte ºi îºi ºtergea mîinile pãtate de gaz. Între timp, afarã începuse sã dea spic de zãpadã, iar dinspre pãduri sãreau aºchii de nori. Bãtrînul a aprins un felinar ºi l-a agãþat în mijlocul tavanului. De un cîrlig mai atîrnau franjuri lungi de hîrtie subþire ºi coloratã, niºte benzi cleioase de prins muºte, niºte ghirlande, în felul lor, care au ºi început sã foºneascã atinse de cei dintîi aburi ai luminii.

Bãtrînul ºi-a tras un scaun lîngã cãlãreþ ºi s-a aºezat greu, cu prudenþã sau cu sfialã, ca ºi cum n-ar fi vrut sã alunece ºi sã cadã la podea. ªi-a pus o palmã pe genunchi, iar cu cealaltã ºi-a dat parcã aerul din faþa ochilor mai la o parte, a privit adînc, fãrã sã clipeascã, l-a mãsurat din cap pînã-n picioare pe ciudatul cãlãreþ - da, e mai bãtrîn decît mine, nenorocitul, cîte-o fi pãtimit, ºi-a zis, parcã a ieºit din mormînt - ºi, cînd gura i se uscase, aproape cã a poruncit: - Ia spune, fiule, aºa-i cã tu eºti?! M-au sãrãcit hoþii ºi mama s-a dus dintre noi fãrã sã te mai vadã, cicã te visa numai printre þigani, aºa e?

- Eu am fost, tatã, de 3 ori ºi tot de atîtea ori era sã mã nimereºti cu glonþul, o datã era cît pe ce sã mã omori. Mã þinteai numai pe mine, dar, altã datã, altcineva mi-a luat locul ºi l-am cãrat în spinare pînã la cãruþe; ºatra, ºtii, dupã aceea, era sã-þi dea foc.

Fusese unul dintre cei mai mari cîrciumari din podgorie acest bãtrîn, cunoºtea ºi nu amesteca vinurile ºi nu le vindea decît dupã ce erau puse la învechit. Avea via lui, un deal întreg, ºi mai avea ºi-o prãvãlie cu mãrunþiºuri, iar în spatele acesteia ridicase un salon pentru hore ºi nunþi. Cumpãrase ºi o masã de biliard, asta nu se mai pomenise în podgorie, zicea lumea cã fãcuse salã de joc ca la Buzãu. Iarna, þãranii jucau biliard ºi lingã biliard beau vin, unii îºi mai aduceau de-acasã, dar nu prea erau lãsaþi ºi nici aceia care veneau gata bãuþi nu aveau voie sã intre.

Nu se admitea decît consumul casei; bãtrînul spunea cã de-aia a fãcut scãrile înalte, ca sã aibã de pe ce sã arunce pe cîte unul.

Fiul sãu era un fel de paznic ºi, la o ceartã dintrasta, a înfipt cuþitul în cineva, l-a lãsat mort, aruncat în zãpadã. De frica furiei satului ºi a legii, a dispãrut, s-a pripãºit într-o ºatrã de zlãtari ºi dus a fost timp de 15 ani. Poate c-a ºi murit pe-acolo, se mai spunea, altfel nu se poate; între oamenii aceia pletoºi ºi tuciurii, cuþitele scînteiazã repede ºi se fãcea moarte de om cît ai clipi. Chiar bãtrînul sãu tatã l-a dat mort ºi i-a fãcut parastas de pomenire într-o vineri. ªtia el ce ºtia.

Iar acum, ºedea în faþa lui nãucit ºi tot nu-i venea sã-ºi creadã ochilor, tot mai dãdea aerul din faþa lui la o parte ºi ceea ce vedea îl silea ºi mai tare, se înecã, parcã, ºi întrebã: - Ia spune, fiule, aºa-i cã tu eºti, nu e aºa?

Aproape în ºoaptã, aproape delirînd, se auzea numai el, sau poate cã nici atît.

Reîntîlnirea Uneori, bietele vremi, cãci timpul nu se mai aºeazã, parcã, ºi stã aºa, suspendat, ca un clopot prin aer, pe undeva pe aproape de unde cere ºi gurã, ºi suflet de om. Mai ales cã, în situaþia aceea în care se afla, nici bãtrinul nu trãgea prea mult spre sãnãtate, chit cã arãta o faþã mereu proaspãtã ºi roºie, cã, dacã-l înþepai - se spunea prin sat - avea sã curgã nu sînge, ci vin. Ceea ce nu era deloc adevãrat, fiindcã el, de fapt, nu bea. Altceva era cu fiul sãu, cel care fugise, ºi care, dupã toate semnele, îi dãduse ºi prima

loviturã. Acesta da, el bea. Însã fusese dat mort, se probase asta ºi de cãtre o comisie militarã, pentru cã se decretase mobilizare generalã, primul contingent din podgorie pornise deja spre front; iar la scara prãvãliei bãtrînul îi pusese ºi o cruce ºi, cu asta, aproape cã ºi certificase totul, dar mai rezolvase ºi altceva: beþivii, cînd ieºeau noaptea sã se uºureze, n-o mai fãceau chiar aºa, fãrã jenã, ºi se duceau ceva mai departe, peste drum. Fusese prãdat, i se luase tot aurul ºi el se þinea acum numai din vînzare de vin ºi din negustorie de mãrunþiºuri. În cîþiva ani, îºi reveni, dar ideea cã fiul sãu, totuºi, poate trãieºte ºi cã el e cel care îl prãdase, îl nãpãdea ca o buruianã ºi-n somn. κi fãcea tot felul de socoteli, ºi, de multe ori, îl lua chiar apãrarea. Se gîndea: dacã m-a furat, înseamnã cã nu-i mort. ªi dacã nu-i mort, eu am pãcãtuit, cã i-am fãcut cruce ºi l-am ºi înmormîntat. Îi pãrea rãu, alteori, cã în umbra aceea pe care a vãzut-o sãrind gardul n-a putut sã ocheascã ºi sã tragã mai bine ºi s-o lase latã la pãmînt, chiar dacã ar fi fost el, barem aºa s-ar fi convins.

Aproape cã mai aºtepta un semn. ªi nici a doua oarã, cînd i s-au adunat toate lucrurile din casã ºi i s-au luat chiar ºi plapuma de pe el, ºi papucii de sub pat, ºi puºca pe care o þinea rezematã la cap - lumea zicea cã fusese descîntat ca sã nu se trezeascã - nici a doua oarã, deci, nu a fost mai descumpãnit sau mai împãcat cu ideea fixã cã soarta îl pune, totuºi, faþã în faþã nu cu altcineva, ci chiar cu fiul sãu. ªi popicele din salonul cel mare semãnau, cîteodatã, cu cel care fugise; dintr-o izbiturã, cîte unul sãrea proiectat direct în tavan ºi de acolo, pocnind, se pierdea, te miri cum, în duºumea, în cîte o crãpãturã pe care nici n-o vãzuseºi pînã atunci. Se întîmplase tot aºa ºi în noaptea aceea, vãzuse o umbrã prin salon ºi umbra aceea iarãºi se împãrþise aºa, în douã, una o luase spre pivniþã, iar alta spre camera în care dormea el.

Parcã a auzit ºi clanþa de la uºã, dar i s-a pãrut c-a visat. A alunecat ºi plapuma, îi era frig, dar tot aºa, poate cã vîntul se înteþise afarã ºi teiul, la geam, scîrþîia.

- N-am avut încotro, tatã, eu am fost ºi prima ºi a doua oarã, eu am fost ºi a treia oarã, trebuia sã dau niºte probe, altfel mã tãiau.

Fuma pipã ºi ºedea cãlare pe marginea mesei de biliard, dar se vedea cã nu-ºi prea gãseºte locul, îºi trãgea sub el cînd un picior, cînd o mînã, pînã cînd s-a aºezat cel mai bine, turceºte; pãrea un popic mare ºi negru în mijlocul suprafeþei de joc, gata sã fie nimerit ºi aruncat în tavan. Se covîrºise tot, peste lulea. ªi în jurul lui parcã se auzeau tresãrind ºi nãduºind vetre sure de focuri, niºte tuciuri adînci agãþate deasupra ºi apoi niºte aburi gãlbui ºi fierbinþi de mãmãligã rãsturnatã pe cîte-un capãt de scîndurã ºi o liotã, un foºnet întreg de guri care se repezeau ºi le mestecau încã din aer ºi le dumicau, rînd pe rînd.

Dupã 15 ani, fiul îºi privea, în sfîrsit, tatãl ºi, vã mai aduceþi aminte cum sosise, cum intrase el în sat, cum se arãtase pe deal: cãlare pe doi cai. Tîrau o oiºte grea între ei, o oiºte între doi cai ºi fãrã cãruþã, ca ºi cum cineva le-ar fi smuls-o sau ar fi prãpãdit-o chiar ei, cine ºtie, în ce opintire prin vãi. Între timp, se înnoptase de-a binelea, caii legaþi in faþa prãvãliei au nechezat scurt ºi-au bãtut scînteind din copite, frecîndu-ºi greabãnul de crucea aceea de piatrã care nu mai avea nici un rost acum ºi care, aºa cum era cu braþele cuprinse între ei, pãrea un om care lucreazã, meºtereºte ceva la hãþuri ºi-i înhamã pe cai sau îi þine, îi liniºteºte sã nu sarã speriaþi de ceva.

- Mi-ai adus cai? - l-a întrebat bãtrînul, ºi fiul a dat din cap cã da. ªi-a scuturat luleaua în palmã, a coborît de pe masa de biliard ºi, cu lampa în mînã, i-a fãcut semn sã-l urmeze. A desfãcut oiºtea, a apucat-o de-un capãt ºi-a împins-o încet, greu de tot ºi asudînd, mai mult tîrînd-o aproape ºi ferind-o sã nu se izbeascã de scãri, pînã cînd a izbutit s-o aºeze în mijlocul prãvãliei, pe podea. Era toatã cãptuºitã pe dinãuntru cu aur. A dus caii în grajd, i-a bãtut pãrinteºte ºi complice cu palma pe spinare, iar lui taicã-sãu, care se uita la el ca la un strigoi, i-a zis sã le dea ceva de mîncare, niºte grãunþe, pentru cã o sã-i spunã, o sã-i povesteascã el pe unde ºi cît drum lung au fãcut. (va urma)

Pag. a 14-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Isãrescu trebuie judecat!

Arestarea lui Bogdan Olteanu a deschis uºa unor previzibile ºi obligatorii demersuri prin care se impunea ca inexpugnabilul glob de cristal al BNR sã fie curãþat de praful corupþiei de pe axele sale. Guvernatorul Isãrescu, care a stat la cîrmã mai mulþi ani decît a condus Nicolae Ceauºescu România, trebuia sã dea seamã pentru lipsa de transparenþã cu care a cheltuit banii poporului în 26 de ani! În declaraþia de avere a lui Mugur Isãrescu, la capitolul venituri, în fiecare an, scrie negru pe alb: „conform fiºei fiscale“, adicã, secret de stat. Sigur, are ce ascunde, are ºi de ce sã se teamã! Salariile cosmice ale matusalemicului bancher-ºef ºi ale celor din conducerea B.N.R. sînt doar niºte tablete pentru vitaminizare, pentru cã ei luptã din greu ºi au grijã ca celor peste 40 de bãnci cu capital strãin de pe teritoriul þãrii sã nu li se restrîngã dreptul de a jecmãni, prin clauze abuzive ºi comisioane ilegale, românii îngropaþi în credite. Isãrescu a înºelat, a manipulat, a fost complice, a îndatorat Þara în numele cetãþenilor. Ca urmare, Bãsescu ºi Boc au tãiat pensiile, salariile, laptele sugarilor, îndemnizaþia mamelor, în timp ce miliarde de euro erau date clientelei politice corupte, din retrocedãri uriaºe, de multe ori cu acte false, cum e ºi cazul preºedintelui Iohannis. Parlamentul ce-a fãcut? A suplimentat prerogativele ºi puterea lui Isãrescu ºi i-a acordat încã un mandat, deºi era pensionar ºi era indicat sã se odihneascã la umbra podgoriilor sale.

Isãrescu trebuie judecat pentru falimentarea ºi desfiinþarea unor bãnci româneºti, pentru devalorizarea leului ºi îmbogãþirea prin aceasta a clasei politice, pentru girul dat jocurilor piramidale, pentru complicitate la dobînzile frauduloase, de cartea recordurilor, practicate de bãnci, sub protecþia sa, pentru clauzele ºi comisioanele abuzive ºi ilegale din contractele de credit, pentru forþarea populaþiei de a se împrumuta în alte valute, deºi, conform Constituþiei, singura monedã de circulaþie în România este Leul. Isãrescu trebuie judecat pentru modul abuziv în care a reglementat piaþa financiarã, total, în detrimentul României ºi al cetãþenilor ei, fãcînd-o profitabilã pentru bancherii din zona euro, F.M.I., B.M. ºi, în mod special, pentru mafia politico-financiarã din þarã.

Mafia din Apele Române jongleazã cu ocuparea posturilor de conducere Prin decizia 248/25.11.2009, Popescu Alexandru este desemnat sã exercite temporar atribuþiile specifice calitãþii de director la Sistemul de Gospodãrire a Apelor Bucureºti-Ilfov, din 25 noiembrie 2009 ºi „pînã la ocuparea prin concurs a postului”, Popescu fiind angajat în instituþie chiar în ziua respectivã. În anii ce au urmat acestei numiri temporare în anul 2009, pentru toate posturile de ºef serviciu/birou din instituþie nu s-au mai organizat concursuri, funcþiile fiind ocupate prin numiri temporare „pe pile” de cãtre „temporarul” Alexandru Popescu. ªapte ani nu s-a organizat concurs pentru postul de director DGA Ilfov-Bucureºti. Adicã temporar, cã orice e relativ pe lumea asta, în funcþie de sistemul de referinþã ales: pentru o libelulã, temporar înseamnã cîteva secunde, pentru un elefant cîteva zeci de ani, pentru Apele Române, cca. ºapte ani. O sã vã întrebaþi de ce totuºi nu s-a organizat un concurs cînd e atît de uºor sã cîºtige cine trebuie postul, aºa cum s-a vãzut în ultimii 25 de ani în România.

Rãspuns: contractul colectiv de muncã aplicabil prevede la punctul 4* ca o condiþie minimã necesarã, „experienþã de 8 ani în domeniul gospodãririi apelor” pe care domn director nu o îndeplinea. În acest timp, angajaþi cu expe-

ªmecheri de oraº (15) MERCENAR ÎN LEGIUNEA STRÃINà (2) Nicolae îºi saluta în cîteva rînduri colegii de club.

Aceºtia, strînºi în jurul scrisorii, comenteazã aprins. Cel mai vorbãreþ este Petricã Paraschiv: „V-am zis eu cã ãsta nu glumeºte, cã i s-a pus pata sã ajungã în Legiune ºi aºa o sã fie. Doamne, ia uite ce armã are...”.

La 16 kilometri de Marsilia, în orãºelul Aubagne, se aflã comandamentul Legiunii Strãine. Zilnic, sute de musculoºi de pe toate continentele se prezintã aici pentru înrolare. Nu eºti obligat sã-þi declini adevãrata identitate sau naþionalitate. Poþi avea un trecut cît se poate de pãtat, sã fi fãcut orice crimã, oriunde ºi oricînd. Atîta timp cît eºti în Legiune ºi respecþi codul onoarei, nimeni nu-þi poate face nimic. Probele de admitere sînt draconi-

A considerat B.N.R. podgorie proprie, nu o instituþie a statului în slujba cetãþeanului Isãrescu a luat de la români ºi a dat miliardarilor lumii. Valutele au crescut constant în urma manevrelor ºi speculaþiilor sale! Care lege a salarizãrii din România îi dã dreptul acestui vînzãtor de bani virtuali la asemenea venituri salariale? Ce ziceþi tovarãºi procurori?, dar dumneata, domn'e ministru al Finanþelor! Cine vã þine sub papuc? Isãrescu trebuie judecat pentru susþinerea intereselor strãine, pentru împrumutarea sumei de 20 miliarde de euro de la FMI împreunã cu fratele de arme, Bãsescu, bani despre care poporul nu ºtie ce drumuri au luat. Trebuie judecat pentru falimentarea minelor de aur, rezultatã în urma refuzului BNR de a cumpãra aur din extracþiile româneºti, trebuie judecat pentru cã a considerat BNR o podgorie proprie ºi nu o instituþie a statului în slujba cetãþeanului. Trebuie judecat pentru cã ºi-a atribuit puteri nelimitate, blocînd guvernul cînd acesta acþiona altfel decît în condiþiile impuse din afarã, care serveau intereselor rechinilor financiari mondiali. Sã nu-i daþi prea mare importanþã nici tovarãºului Lucian Isar. Practicã, ºi el, tot un gen de manipulare dictatã.

Alina Gorghiu, neastîmpãrata lui Olteanu, s-a ales cu un partid în braþe ºi cu un manipulator în aºternut. Doamne, ce cîºtig, ce misiune spectaculoasã!

miile de filiale au urmat conduita impusã de B.N.R. Fãrã semnãtura lui Isãrescu, România nu era îngropatã în datorii. B.N.R. avea obligaþia sã vegheze ca bãncile sã respecte legea, iar clienþii sã nu fie fraudaþi. S-a întîmplat invers. Clienþii au fost ºi sînt trataþi ca niºte oi din a cãror lînã de aur tunde fiecare bancher cît vrea. Pe lîngã ei, au prosperat recuperatorii-cãmãtari, pe aceeaºi mînã cu bãncile, pe care nu-i controleazã nimeni. Cînd va pune Justiþia sub control fraudele bãncilor, cînd vor fi cercetaþi recuperatorii de credite, cînd vor fi sancþionaþi, iar clienþii, despãgubiþi?

Justiþia a devenit paravanul Mafiei Mafia numeºte factorii de conducere în Justiþie

Isãrescu a recunoscut în presã cã în sistemul financiarbancar din Þarã se practicã manipularea clientului. Cu toate astea, a fãcut tot timpul lobby în favoarea bãncilor, încurajînd fraudele. ªtiþi cã Isãrescu n-a putut mînca din farfurii asemãnãtoare celor ale sãracilor þãrii ºi a aruncat aproximativ 158.000 de euro pe veselã, marca Rosenthal - ceºti, farfurioare, pahare, recipiente alimentare ºi farfurii, pentru chermezele din Palatul Vechi al B.N.R? De parcã n-ar fi de ajuns, BNR va cumpãra în leasing 5 autoturisme superdotate, în valoare de 772.800 euro, fãrã TVA. Nu uitaþi cã acest guvernator a încurajat creditul cu buletinul, dînd startul jefuirii cetãþeanului împrumutat la bãnci. Cele peste 40 de bãnci cãmãtãreºti din þarã ºi

Cum bãncile nu vor lucra cinstit niciodatã, românii au cam renunþat la sistemul bancar, iar creditele au scãzut considerabil. De ce nu procedãm ca islandezii, care au arestat bancherii corupþi ºi i-au dat afarã din Islanda? Reiterez mai vechea mea invitaþie: afarã cu bãncile strãine din þarã, pentru cã bancherii ºi recuperatorii sfideazã naþiunea, bancherii ºi recuperatorii au abuzat milioane de români! Mafioþii din politicã ºi finanþe au creat un sistem legislativ care permite furtul perfect pentru bancheri, unde adevãraþii infractori îi considerã infractori pe românii care nu-ºi mai pot achita ratele mereu crescînde. Justiþia a devenit paravanul Mafiei - Mafia numeºte factorii de conducere în Justiþie, ca parte integrantã a regimului politico-mafiot. Profitul din furturi e tot mai mare pentru clasa politicã, iar cetãþeanul de rînd se zbate în sãrãcie. O mare parte din bãnci cîstigã cu asupra de mãsurã din afacerile cu statul, împrumutînd Guvernul pe bandã rulantã. Profit garantat, fãrã riscuri, plãtit de cetãþeni. Bãncile trãiesc bine ºi din dobînzile uriaºe percepute statului ºi clienþilor care s-au împrumutat în anii de expansiune a creditelor.

Isãrescu, ca doctor în Finanþe, ar trebuie sã mãrturiseascã adevãrul despre bãnci, bancheri ºi recuperatori, pentru cã oricum va da socotealã în faþa poporului român care, de la sine, este doctor în patriotism, demnitate ºi adevãr. Dacã membrii Guvernului ºi ai Parlamentului, dacã eminentele capete politice, n-ar avea interese legate de bãnci ºi furnizorii de utilitãþi (asigurãri, gaze, luminã, apã) ar lua mãsuri de protejare a cetãþenilor faþã de abuzurile acestora.

MARIA DIANA POPESCU

rienþã din „Apele Române” au depus memorii ºi petiþii la diverse instituþii: la prefecturã, la Inspecþia Muncii, la Ministerul Mediului, la Ministerul Muncii, la Preºedinþie, la Parlament, dar toþi ºi-au declinat responsabilitatea ani la rînd, direcþionînd petiþiile cãtre Ministerul Mediului.

Dupã ºase ani de la numirea temporarã a lui Popescu, Ministerul Mediului a întocmit un raport de control cu numãrul 1429/GLG/01.10.2015 care dispunea „remedierea deficienþelor constatate, efectuarea de cercetãri administrative în cazul persoanelor responsabile ºi organizarea de concursuri pentru ocuparea funcþiilor de conducere la SGA ILfov-Bucureºti ºi la nivelul întregii structuri ANAR”. Cu tot controlul ministrului Gavrilescu, cu toatã tehnocraþia ministrului Palmer, mafia din Apele Române a refuzat sã punã în practicã mãsurile obligatorii dispuse prin raportul de control 1429. Nimeni n-a pãþit nimic, desigur. Mafia a aºteptat, fãrã vreo consecinþã, pînã cînd Contractul colectiv de muncã a încetat sã mai producã efecte la nivelul Administraþiei „Apele Române” ºi rapid, pînã sã se semneze un nou CCM, în luna iunie anul acesta s-a anunþat scoaterea la concurs a postului de director SGA Ilfov-Bucureºti, desigur fãrã ca restrictiva condiþie sã mai trebuiascã îndeplinitã. Ce convenabil pentru Alexandru Popescu, ce nu avea decît ºase ani ºi jumãtate de experienþã. Dar cum mafioþii nu au fost niciodatã renumiþi pentru rafinament, au publicat textul anunþului 11759/AM/24.06.2016 complet neaplicabil lui Popescu:

astfel concursul era organizat „pentru ocuparea pe duratã nedeterminatã prin promovare internã a unui post contractual vacant de director-SGA Ilfov Bucuresti”. Douã probleme apar aici: postul nu era vacant, fiind ocupat de Alexandru Popescu-director aºa cum semna acesta toate documentele emanînd de la instituþie, iar directorul nu putea promova intern de pe postul de director pe postul de director, evident. Dar pentru ºefii Apele Române, Nicolae Bãrbieru, director general, ºi Relu Adam, director Resurse Umane, acestea au fost niºte amãnunte nesemnificative, iar concursul a mers mai departe. În timpul concursului desfãºurat în 21 iulie, unul dintre candidaþi a observat cã un concurent a primit foaia cu subiecte tip grilã însemnatã cu pixul albastru în dreptul rãspunsurilor. Acesta a semnalat comisiei situaþia cerînd anularea examenului. Comisia a analizat foaia de examen, a observat semnele, dar prin vocea lui Adam a glãsuit: „nu se anuleazã nici un concurs, cine nu vrea sã continue, poate sã pãrãseascã sala”. Contestaþiile depuse regulamentar au fost respinse cu motivarea: postul este „temporar vacant”, fiind doar temporar ocupat „iar semnele invocate de pe test, nu au influenþat în nici un fel rezultatul concursului” (n.r. - virgula între subiect ºi predicat aparþine Comisiei de soluþionare a contestaþiilor). Avem ºi un mesaj pentru mafia din Apele Române: urmeazã ºi alte dezvãluiri, oamenii nu mai vor sã tacã.

DORINA LASCÃR

ce, doar unul dintr-o mie de aspiranþi reuºind sã fie repartizat la tabãra de pregãtire din cadrul Regimentului 4 Strãini de la Castelnandary. Indieni, japonezi, australieni, ruºi, bosniaci sînt preluaþi aici fiecare de cîte un legionar - „fratele mai mare” - care îl învaþã prima lecþie: „Mai întîi, un legionar trebuie sã ºtie sã ia bãtaie ºi de-abia pe urmã sã batã”.

Pregãtirea aspiranþilor legionari de la Castelnandary depãºeºte uneori în duritate pînã ºi tratamentul aplicat prizonierilor în lagãrele naziste: „Serveºte Franþa cu onoare ºi fidelitate! Fiecare legionar este fratele tãu!

Ataºamentul faþã de ºefi, camaraderia ºi disciplina sînt forþa ta! Comportã-te întotdeauna cu demnitate! Ai grijã de arma ta ca de ochii din cap! Misiunea este sacrã, execut-o pînã la capãt, cu preþul vieþii! Nu abandona niciodatã morþii, rãniþii ºi armele!” Acestea sînt cele ºapte

porunci ale legionarului, care þin loc ºi de religie, ºi de lege, ºi de familie.

Dupã un stadiu de pregãtire de patru-ºase luni, în care legionarii n-au dreptul la nici cel mai mic contact cu lumea de-afarã, cei mai puternici dintre ei sînt trimiºi pentru un nou stadiu de douã luni în „iadul” corsican de la Caheei, la Regimentul 2 Paraºutiºti. Dacã scapã ºi de aici, li se propune un contract pe cinci ani în Legiune, iar „fericiþii” care acceptã sînt trimiºi imediat în Djibouti, la Regimentul 31 Mercenari. Timp de cinci ani, legionarii n-au dreptul la nici o zi de permisie, nici mãcar în cazul decesului unui membru al familiei.

Asta este Legiunea Strãinã, cea mai durã ºi mai fascinantã armatã de mercenari din lume, acolo unde luptã pentru crezul legionar ºi un român: Nicolae Hoiþ. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Fãrã semnãtura lui Isãrescu, România nu era îngropatã în datorii

Pag. a 15-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Onorariul Olguþei Vasilescu pentru Goran Bregovic, cercetat de procurorii DNA (1) Organizatorul concertului artistului sîrb Goran Bregovic a povestit într-o declaraþie de martor datã la DNA cum ar fi primit 50.000 de euro de la primarul Craiovei, Olguþa Vasilescu. Procurorii spun cã o parte din aceºti bani ar fi ºpagã primitã de la un afacerist craiovean.

Olguþa Vasilescu susþine cã este nevinovatã. Primãriþa Craiovei, Olguþa Vasilescu (PSD), acuzatã de luare de mitã, spãlare de bani ºi folosirea autoritãþii sau influenþei în scopul obþinerii de foloase necuvenite, continuã lupta împotriva denunþãtorului sãu, Petre Becheru. Olguþa Vasilescu a declarat cã acesta s-ar fi „transformat într-un hãrþuitor” ºi cã vrea sã îl dea în judecatã, iar în instanþã o sã cearã sã fie supus unei expertize psihiatrice. De profesie matematician, Becheru este preºedintele asociaþiei de proprietari a blocului „Romarta”, ºi este unul dintre denunþãtorii din acest caz. De cazul acestuia se leagã solicitarea procurorilor DNA, prin care au cerut instanþei sã o punã pe Olguþa Vasilescu sub control judiciar.

Anchetatorii cereau ca primarul sã nu se poatã apropia de unii martori ºi sã nu comunice direct sau indirect cu aceºtia. Totul a început dupã ce Olguþa Vasilescu a postat pe pagina sa de Facebook mai multe documente din dosarul în care a fost trimisã în judecatã pentru corupþie.

Asmuþiþi de „dezvãluiri“, fanii Olguþei l-au luat la þintã pe cel care a denunþat-o la DNA pentru neregulile la lucrãrile de reabilitare a blocurilor din oraº. Acela a fost momentul în care DNA a cerut prima oarã control judiciar pentru primãriþã. Curtea de Apel Bucureºti a respins definitiv marþi cererea DNA. Judecãtorii au arãtat cã din actele

Klaus Iohannis riscã sã fie cercetat pentru mitã Acest titlul nu este nici pe departe unul metaforic, ci cît se poate de concret. Faptul cã la Tîrgul de carte de la Beijing va fi prezentatã traducerea în limba chinezã a cãrþii „Pas cu pas“, semnatã de Klaus Iohannis, trebuie pus în contextul construirii reactoarelor 3 ºi 4 de la Centrala Cernavodã de cãtre chinezi, pentru a vedea dacã nu cumva sîntem în faþa comiterii unei grave infracþiuni de corupþie la nivel înalt!

Klaus Iohannis, 27 mai 2016, dupã ºedinþa CSAT: „În cadrul ºedinþei Consiliului, am analizat ºi aprobat raportul ministrului Energiei privind stadiul ºi evoluþia proiectului unitãþilor 3 ºi 4 de la Centrala Cernavodã, stabilind cã acesta reprezintã un proiect prioritar de investiþii pentru România“.

Daniela Lulache, CEO Nuclearelectrica, la Conferinþa Energy-Center: „Guvernul a aprobat, la începutul acestui an, o scrisoare-suport în care se precizeazã cã proiectul reactoarelor 3 ºi 4 de la Cernavodã este unul strategic prioritar pentru România ºi care poate fi implementat doar cu sprijinul statului. Avem o procedurã de negociere în plinã desfãºurare cu partenerul chinez. Pot sã vã jur cã sînt în plinã desfãºurar!

Aºadar, sîntem în faþa a douã evenimente, unul economic, altul cultural, în centrul cãrora se aflã, în mod neaºteptat, însuºi preºedintele României, Klaus Iohannis: 1. Aprobarea în CSAT a construirii reactoarelor 3 ºi 4 de la Cernavodã, operaþiune care se va face de cãtre chinezi.

2. Traducerea, inexplicabilã, în limba chinezã a cãrþii „Pas cu pas“, a lui Klaus Iohannis!

Orice legãturã între aceste evenimente duce direct la infracþiunea de MITÃ sau, în cel mai bun caz, de

Vacanþele politicienilor din an electoral Liderii politici ºi-au petrecut vacanþa de varã în þarã la mare sau la munte – calculînd cã destinaþiile exotice iar putea trage în jos la alegerile parlamentare din toamnã. Oamenii politici au dat strãinãtatea pe destinaþiile de vacanþã din România, în condiþiile în care peste numai douã luni începe campania electoralã, iar plecarea în locuri exotice ar putea fi taxatã de alegãtori. Spre exemplu, preºedintele Klaus Iohannis, politician care în ultimii ani ºi-a petrecut vacanþa pe plajele din Miami sau Madeira, a ales în acest an sã meargã la munte în România, la Bîlea Lac. Unul dintre politicienii care s-au distrat cel mai bine în aceastã varã e deputatul Elena Udrea. Fostul lider PMP aproape a fãcut naveta între Mamaia ºi Bucureºti, în condiþiile în care sãptãmînal trebuie sã se prezinte la Poliþie, întrucît se aflã sub control

dosarului rezultã cã, din contrã, Olguþa Vasilescu a intervenit ºi a cerut decenþã cînd a sesizat cã limbajul folosit de alte persoane, posibil simpatizanþi ai acesteia, nu era tocmai cel potrivit. „Afirmaþia cã inculpata este cea care i-a incitat pe cei care comentau nu este susþinutã, fiind o simplã apreciere a procurorului”, au motivat magistraþii. „În ceea ce priveºte posibilele ameninþãri ale martorului denunþãtor nu se observã vreo legãturã între inculpatã ºi acestea, fiind posibil ca inculpata sã nu aibã cunoºtinþã despre asemenea aspecte”, au mai arãtat judecãtorii.

Martorii cu identitate protejatã

probe. Astfel, au descoperit firma care a tipãrit ºi confecþionat materialele publicitare, dar ºi societatea care le-a achitat. Este vorba despre pixuri, brichete, odorizante, cãni ºi pungi de plastic. Acestea aveau imaginea Olguþãi Vasilescu ºi sloganuri de campanie electoralã, precum: „Primar pentru Craiova” , „Primar Lia Olguþa Vasilescu” ºi „Craiova, meriþi mai mult”. Reprezentenþii ºi angajaþii firmelor implicate au povestit la DNA cum a decurs totul ºi cine a fãcut plãþile. Totul s-ar fi fãcut prin ocolirea Legii finanþãrii partidelor politice, aceºti bani ºi materialele publicitare nefiind declarate oficial.

Bregovic, onorariu dublu la concerte electorale

Procesul în care Olguþa Vasilescu (42 de ani) va fi judecatã pentru corupþie nu a început încã. Rechizitoriul se aflã la judecãtorul de camerã preliminarã care urmeazã sã stabilescã dacã poate fi trimis instanþei. Detalii inedite privind modul în care ºi-a finanþat campania electoralã din 2012, atunci cînd Vasilescu a candidat pe listele USL, apar în dosar. Practic, toatã ancheta a pornit de la trei martori cu identitatea protejatã, care au primit numele de cod „Mihail Radu”, „Marian Popa” ºi „Marius Vasile”, ºi care au denunþat cum s-au strîns fondurile electorale. Ei au povestit la DNA cum Olguþa Vasilescu, care avea funcþia de vicepreºedinte al PSD Dolj, sau oamenii acesteia ar fi contactat mai mulþi afaceriºti locali ºi le-au cerut sã efectueze diverse sponsorizãri. Martorii cu identitate protejatã au arãtat cã afaceriºtii au dat bani cash staff-ului Olguþei Vasilescu, ºi au achitat mai multe produse de publicitate electoralã. De exemplu, unul dintre afaceriºti ar fi cotizat suma de 300.000 de lei, altul ar fi achitat materialele publicitare de 250.000 de lei, iar un alt om de afaceri ar fi plãtit o parte din onorariul artistului Goran Bregovic - suma de 25.000 de euro. Plecînd de la cele trei denunþuri, procurorii DNA au încercat sã gãseascã ºi alte

Una din mãrturiile-cheie din dosar este cea datã de persoana care a organizat concertul lui Goran Bregovic, din data de 14 mai 2012. Acesta a dat o declaraþie de martor la DNA ºi a spus cã a tratat direct cu Olguþa Vasilescu, care, iniþial, l-a întrebat despre onorariile pe care le cer trupele din România. Cu acea ocazie, primarul l-ar fi întrebat dacã poate sã-l aducã pe Gora Bregovic, sã-i cînte în campania electoralã. Organizatorul a luat legãtura cu impresarii lui Bregovic, care au comunicat cã artistul are un onorariu de 25.000 de euro. S-a bãtut palma, iar Bregovic a fost „închiriat” de Olguþa. În contract exista însã o clauzã potrivit cãreia Bregovic nu îºi asociazã imaginea cu candidaþi sau partide, iar impresarul artistului ar fi comunicat cã acesta are alte onorarii atunci cînd sînt evenimente speciale, iar pentru concerte electorale preþul se dubleazã, 50.000 de euro plus transport ºi cheltuieli adiacente. „Nici o problemã”, a comunicat staff-ul candidatei la Primãria Craiova. (va urma) IONEL STOICA

OBÞINERE DE FOLOASE NECUVENITE! Construirea reactoarelor 3 ºi 4 va costa aproximativ 4 miliarde de euro, fiind o afacere uriaºã. Pentru traducerea în limba chinezã, editura de stat Zhong Yi va suporta cheltuielile pentru traducãtorul Dong XiXiao, cheltuielile de tipãrire, precum ºi DREPTURILE DE AUTOR pentru autorul Klaus Iohannis ºi pentru Editura „Curtea Veche“!

Toate aceste informaþii au fost furnizate chiar de un Comunicat al ICR: „În cadrul Tîrgului Internaþional de Carte de la Beijing, va fi lansatã ediþia în limba chinezã a cãrþii «Pas cu pas», de Klaus Iohannis, apãrutã la editura Zhong Yi, Beijing, în traducerea prof. Dong XiXiao.

Institutul Cultural Român nu a avut nici o contribuþie financiarã sau de alt tip la acest proiect; iniþiativa traducerii ºi a lansãrii în cadrul tîrgului de carte aparþin editorului chinez. Drepturile de autor au fost obþinute de la Editura «Curtea Veche». Evenimentul aparþine Editurii Zhong Yi ºi nu are loc la standul României, ci la una din scenele tîrgului de carte, «Authors' events corner», la 25 august“. Întrucît ne este greu sã credem cã editura de stat din China ar fi atît de naivã încît sã creadã cã volumul „Pas cu pas“ va fi cumpãrat într-un tiraj uriaº de cãtre chinezi, ne întrebãm: ce reprezintã, în realitate, aceastã traducere bizarã? Nu credem, în ruptul capului, cã o editurã de stat din China ar cheltui o sumã uriaºã pentru ca poporul chinez sã afle cum se plimba Iohannis cu bicicleta, cum juca el tenis cu finul Vecerdea sau cum se plimba prin Dumbrava din Sibiu cu soþia lui, Carmen!

Atunci, ce este, în realitate, acest volum? Îi atragem atenþia preºedintelui Klaus Iohannis cã drepturile de autor primite de la editura chinezeascã trebuie sã fie menþionate în Declaraþia de avere, iar acestea vor putea fi interpretate de cãtre oricine ca fiind mitã pentru construirea de cãtre China a reactoarelor 3 ºi 4 de la Cernavodã! Mai ales dupã ce Compania chinezã de stat China General Nuclear Power Corporation,

aceeaºi care a semnat memorandumul cu societatea Nuclearelectrica pentru construcþia reactoarelor 3 ºi 4 de la centrala tomoelectricã de la Cernavodã, a fost acuzatã de Guvernul Statelor Unite de spionaj nuclear, conform Departamentului de Justiþie al SUA, citat de The Guardian!

Cu aceastã traducere, care stã, din capul locului, sub semnul multor întrebãri, în mod sigur lui Iohannis nu-i va merge aºa cum i-a mers cu cele 6 case luate din meditaþii! Sã nu aibã cumva ghinion ºi sã se trezeascã, la un moment dat, în faþa procurorilor! Dupã casele obþinute cu documente false ºi chiriile însuºite din închirierea bunurilor care nu-i aparþineau, Klaus Iohannis întinde prea mult coarda cu aceastã traducere în limba chinezã a cãrþii sale electorale!

Pentru o mai bunã înþelegere a avertismentului nostru, îi oferim spre meditaþie domnului preºedinte acest vechi proverb chinezesc: „Bogãþia nu dã naºtere la defecte, ci le face cunoscute; bogãþia nu schimbã obiceiurile, ci le descoperã“!

P.S. 1. La Tîrgul de carte de la Beijing, ºi ICR comite un atac grosolan la adresa culturii române, prin finanþarea unor traduceri în chinezã! În primul rînd, este vorba despre romanul „Cartograful puterii“, de Gabriel Chifu (cel care a primit Premiul Naþional de poezie Mihai Eminescu, generînd un imens scandal în rîndul scriitorilor, care au ºi semnat un Protest faþã de premierea acestui scriitor mediocru, doar pentru cã este vicepreºedintele USR)!

2. Altã glumã nesãratã este traducerea a douã cãrþi de aforisme: una a lui Lucian Blaga ºi cealaltã a lui...

Valeriu Butulescu, fondatorul publicaþiei „Papagalul“, din Valea Jiului! Sã-l pui pe Blaga alãturi de Butulescu este o porcãrie pentru care cineva trebuie sã dea socotealã. Vom reveni cu acest subiect.

ION SPÂNU

judiciar. Vasile Blaga, unul dintre cei doi copreºedinþi ai PNL, ºi-a fãcut vacanþa la Mamaia, unde a mers sã se bronzeze ºi sã se distreze. Politicianul, care pe 26 iulie a împlinit 60 de ani, ºi-a serbat ºi ziua de naºtere la mare, înconjurat de vechi prieteni din PDL. Printre participanþi au fost ºi Cãtãlin Predoiu, dar ºi Adriean Videanu. Nota de platã venitã la finalul petrecerii a fost, potrivit cancan.ro, de aproximativ 500.000 de lei. Pe de altã parte, celãlalt copreºedinte al liberalilor, Alina Gorghiu, ºi-a petrecut vara în preajma bãieþelului sãu de aproximativ trei luni. În sînul familiei a stat ºi Cãtãlin Predoiu, politician care a plecat în vacanþã în judeþul Argeº, în apropierea muntelui.

Udrea a postat ºi pe Facebook poze romantice, la apus.

Vasile Blaga a pozat, ziua, în bunic protector, iar noaptea, în restaurantele de pe litoral, s-a transformat în copreºedinte dansator. Deputatul Cristian Rizea, care în primãvarã le-a cerut colegilor din Parlament sã nu-i

ridice imunitatea pentru a nu-ºi lãsa fiul fãrã tatã, a uitat de problemele cu DNA ºi s-a distrat alãturi de familie tot pe litoralul românesc.

Preºedintele Klaus Iohannis a mers la Bîlea Lac, drumeþiile montane fiind una dintre pasiunile sale declarate. „Avem probabil cele mai spectaculoase peisaje din Europa“, a fost concluzia lui Iohannis.

Cãtãlin Predoiu a încercat sã uite înfrîngerea de la alegerile locale la munte, unde a cules afine.

Ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, ºi-a luat o singurã zi de vacanþã ºi a plecat cu bicicleta pe drumuri de munte.

De loc din Rãdãuþi, deputatul PNL Steliana Miron l-a însoþit pe omul de afaceri Gigi Becali într-o vizitã la Mînãstirea Putna.

Adrian Videanu, fostul ministru al Economiei, a dat plaja de fiþe de la Monaco pentru frumuseþile autohtone.

Pentru Alina Gorghiu a fost prima vacanþã ca mamã.

RADU EREMIA

Pag. a 16-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Cum îºi bate joc România de o rezervaþie naturalã unicã în Europa (2) Din pãcate, zona n-a fost niciodatã suficient studiatã Deºi are poposul titlu de rezervaþia naturalã, Locul fosilifer Rateº (ca de altfel din toatã zona Tecuciului) n-a fãcut niciodatã obiectul unei cercetãri arheologice sistematice, majoritatea descoperirilor fiind întîmplãtoare ºi accidentale, sau rezultate în urma lucrãrilor edilitare desfãºurate în localitate. Referinþele de specialitate sînt, ca urmare, reduse. Leonida Apostol si Dumitru Vicoveanu în „Studiul elefantidelor, rinocerilor ºi bovidelor din depozitele cuaternale ale Bîrladului inferior existente în Muzeul Tecuci, jud. Galaþi” ne relevã faptul cã în Tecuci era foarte rãspîndit „Mammuthus primigenius” dintre elefanþi ºi „Bison priscus” dintre bovide. Este interesant de ºtiut cã astfel de descoperiri s-au fãcut în zona Tecuciului încã din prima jumãtate a Secolului al XIX-lea. Printr-o scrisoare din septembrie

Ingineriile financiare ale universitãþilor România are o Strategie Naþionalã de Dezvoltare, care, printre altele, identificã anumite domenii strategice în care statul ar trebui sã investeascã. Aceastã investiþie se referã inclusiv la bugetarea studiilor universitare, însã legislaþia este atît de proastã, încît strategia nu poate fi aplicatã în nici un fel, din cauza autonomiei universitãþilor. Curtea de Conturi a dat publicitãþii un raport din care reiese cã unele instituþii de învãþãmînt superior sînt adevãrate fabrici de ºomeri, dar cifrele analizate contabil nu au legãturã cu realitatea din spatele acestei probleme.

Universitãþile primesc bani în funcþie de numãrul de studenþi pe care reuºesc sã-i adune în fiecare an, pentru cã finanþarea se face per capita. Finanþarea este acum de 2.400 de lei pe an pentru un student care primeºte un coeficient de finanþare 1, în domeniile socio-umane. „În inginerie, coeficientul de finanþare este 1,75, ceea ce înseamnã cã, dacã ne raportãm la 2.400 de lei pentru un student la Filologie, în acelaºi an, pentru un student de la inginerie finanþarea va fi de 2.400 x 1,75. Se merge pe ideea cã în inginerie este nevoie de laboratoare, de consumabile, de substanþe, care necesitã costuri suplimentare”, spune Sorin Cîmpeanu, fostul ministru al Educaþiei.

Dupã bunul plac Cele 62.000 de locuri bugetate anul acesta se distribuie universitãþilor pauºal. Astfel, o universitate care are toate domeniile de studiu preferã, dacã primeºte 1.000 de locuri, sã le distribuie pe cele mai multe cãtre cele mai scumpe specializãri, ca sã încaseze mai mulþi bani, pentru cã se confruntã cu dificultãþi financiare.

Inamicul tãcut: toxinele rãmase în urma marilor uzine ºi mine (2) Interes uriaº pentru cupru (2) „Firma a intrat în insolvenþã, cu proprietar statul român, dupã care revine statului. Intrînd în insolvenþã, obligaþiile de mediu îi revin lichidatorului. Statul român nu îºi poate recupera bunul. Statul român nu poate sã intervinã ºi sã ecologizeze“, au declarat surse din cadrul autoritãþilor de Mediu. În ciuda poluãrii de la Moldova Nouã, interesul în zonã este uriaº. Nu pentru preluarea haldelor de steril ºi rezolvarea poluãrii, ci pentru zãcãmintele de cupru, a cãror valoare este estimatã la peste un miliard de euro. Fostul vicepreºedinte al Curþii de Apel Timiºoara, judecãtorul Cãtãlin ªerban, a fost condamnat la închisoare, eliberîndu-se între timp, pentru cã a luat mitã în schimbul unor sentinþe care ar fi contribuit la privatizarea Moldomin de cãtre o firmã elveþianã, cu acþionariat dubios. De altfel, autoritãþile române l-au prins în urmã cu trei ani ºi jumãtate, pe aeroportul Henri Coandã din Bucureºti, pe un spion rus care încerca sã iasã din þarã „avînd asupra sa documente ºi hãrþi geologice emise de autoritãþi ale statului român, conþinînd informaþii ºi date clasificate privitoare la zãcãmintele de cupru ºi metale rare aferente exploatãrii Moldova Nouã ºi SUVOROV“.

Groapa de gunoi a Buzãului, o bombã ecologicã Sute de mii de tone de gunoi intrat în descompunere, depozitat sub un maldãr de pãmînt, de la marginea

1840, logofãtul Costache Conache îl înºtiinþa pe Veniamin, Mitropolitul Moldovei, cã, fãcînd sãpãturi ,,într-un pustiu sec ºi lipsit cu totul de apã’’, a descoperit ,,împetrite aceste fãlci cu ginginele, cu dinþi mãsele, ºi cu rãdãcinele lor, ºi cu osul fãlcii împietrite, precum le veþi videa”, ºi îl roagã pe mitropolit sã cerceteze oasele pentru a afla ,,din ce dobitoc au putut fi”, ºi sã fie depuse la cabinetul raritãþilor. În scrisoare nu se spune locul descoperiri, se ºtie doar cã ea a fost trimisã de la Tecuci, prin paharnicul Vîrlãnescu, dar bãnuiesc cã aceste resturi osteologice au fost descoperite pe moºia de la Þigãneºti, a logofãtului C. Conache. Trebuie menþionatã ºi descoperirea resturilor de „Dinotherium gigantum” ºi de„Dinotherium gigantissimum”, la Gãiceana, în anul 1884. În acea vreme localitatea fãcea parte din þinutul Tecuci, ºi acolo îºi avea moºia D.A. Sturdza, care va prezenta la Academia Românã, în 16 noiembrie 1884, comunicarea „Oase petrificate gãsite la Gãiceana”. Întîmplãtor, se suprapune oferta cu cererea, în multe dintre cazuri. Dar, dacã Guvernul suplimenteazã cifra de locuri bugetate, cum s-a întîmplat în 2015, Ministerul Educaþiei nu le poate impune universitãþilor sã distribuie acele locuri pentru domeniile strategice de dezvoltare a României, deºi existã o Strategie Naþionalã de Dezvoltare. Legea prevede autonomia universitãþilor, iar rectorii fac, practic, ce vor, nu ce spune Strategia Naþionalã de Dezvoltare. „Am încercat, cînd am fost ministru, sã-i conving pe rectori sã distribuie locurile suplimentare pentru Informaticã, dar nu am putut decît sã le transmit colegilor rectori cã îmi exprim încrederea cã vor lua în considerare domeniile de interes definite în Strategia Naþionalã, care defineºte domeniile prioritare.

Cîþiva colegi au acceptat, alþii nu au sesizat diferenþa între un ordin de ministru imperativ ºi o adresã, dar au fãcut ceea ce le-am indicat. În schimb, au fost alþii care au distribuit în continuare acolo unde au crezut de cuviinþã”, mai spune fostul ministru.

De la trecutul curios la prezentul pãgubos Fãrã îndoialã, prezenþa unui astfel de sit ar fi o adevãratã manã cereascã în localitãþile din Europa de Vest.

Dincolo de aspectul ºtiinþific (care poate aduce notorietate oricãrei aºezãri) este de discutat ºi aspectul turistic, complet neglijat de autoritãþile române. Cum spuneam, nu existã nici un fel de amenajare sau mãcar un banal indicator cãtre aria protejatã, chiar dacã, aºa cum arãtam mai înainte, locul a stîrnit la maximum curiozitatea generaþiile trecute. De fapt, singura formã de „protecþie” de acolo pare sã fie, acum, doar pãstrarea sitului departe de ochii publicului. Din pãcate, strategia a dat „roade”.

Dupã cum consemneazã profesorul Ovidiu Vrabie, „De acolo s-a curãþat tot (n.r.: în sensul cã s-a distrus ceea ce era de distrus)... Dacã de aceastã rezervaþie nu am ºtiut sã o protejãm ºi sã avem grijã de ea, mãcar pe viitor sã avem grijã de bunurile de patrimoniu care au mai rãmas acestui oraº”.

Sfîrºit COSTEL CRÎNGAN

Dacã în domeniile socio-umane, finanþate cu valoarea minimã (coeficient 1, egal cu 2.400 de lei/an/student), cerera este foarte mare, rectorul poate fi tentat sã dea doar 10-20% dintre locuri cu finanþare de la buget, ºi nu 80%, procent care i-ar putea ajuta pe cei care vor sã facã studii. Principiul este simplu: dacã universitatea ºtie cã oricum existã interes pentru aceste domenii, înseamnã cã oricum vor veni studenþi, iar cei care nu vor intra pe locurile bugetate vor fi dispuºi sã plãteascã ºi astfel cîºtigã mai mult universitatea. Celelalte locuri se direcþioneazã cãtre programele de studii care nu au cãutare. La aceste facultãþi nu se dã examen de admitere, iar astfel sînt încurajaþi sã se înscrie exact cei care nu au ºanse la alte instituþii de învãþãmînt superior, iar astfel

universitatea din nou iese în cîºtig, pentru cã încaseazã banii de la buget pentru respectivele locuri. Aºa se explicã ºi cum s-a ajuns la sute de locuri bugetate care nu au fost ocupate, în ultimii trei ani, la mai multe universitãþi din þarã. În aceastã privinþã, Curtea de Conturi a sesizat corect o problemã a universitãþilor ºi a recomandat, în raportul dat publicitãþii sãptãmîna trecutã, sã fie reintroduse examenele de admitere, pentru a diminua numãrul absolvenþilor care nu au ºanse la angajare dupã absolvire, numai cã abordarea specialiºtilor Curþii este greºitã din punct de vedere al principiilor pe care s-a bazat cercetarea, între anii 2011-2015. Ideea finanþãrii pe granturi nu este greºitã, ci chiar binevenitã, însã evaluarea pe care specialiºtii au fãcut-o strict din punct de vedere al cifrelor este eronatã, pentru cã s-a luat în considerare doar numãrul absolvenþilor care se angajeazã pe domeniile pentru care s-au pregãtit.

Un raport internaþional (OECD) aratã o corelaþie între creºterea PIB ºi numãrul de absolvenþi de studii superioare, iar la nivelul Uniunii Europene existã un studiu recent care aratã cã un absolvent de studii superioare cîºtigã, în medie, cu 50% mai mult decît un angajat fãrã studii universitare, indiferent de domeniul în care s-a pregãtit. Asta înseamnã cã angajaþii plãtesc taxe mai mari, de unde rezultã creºterea economicã, în nici un caz ineficienþa facultãþilor din România. În medicinã, finanþarea este de 2,25 de puncte, dar sînt mai puþine locuri finanþate pentru fiecare universitate. Cel mai mare coeficient este în Cinematografie, aproape 7, dar numãrul de locuri bugetate este mult mai mic”, explicã Sorin Cîmpeanu, fost ministru al Educaþiei. ARACIS recomandã o cifrã maximã de ºcolarizare, în funcþie de resursa umanã disponibilã ºi infrastructura, apoi, Guvernul României decide cifra de ºcolarizare DIANA SCARLAT

Buzãului, riscã sã se transforme în timp într-o bombã ecologicã. Bîlbîiala autoritãþilor locale ºi lipsa banilor au fãcut ca vechea rampã de deºeuri menajere a Buzãului, care a funcþionat peste trei decenii, sã fie conservatã într-un mod rudimentar, tot aºa cum a ºi fost amenajatã de comuniºti, în 1970. Vechea groapã de gunoi a Buzãului se aflã în partea de nord-est a oraºului ºi este încadratã de albia rîului Buzãu, la nord, ºi terenuri agricole, în sud, cele mai multe loturi aparþinînd Staþiunii de Cercetare Legumicolã Buzãu. Depozitarea resturilor menajere a fost sistatã în urmã cu peste 13 ani, cînd a fost amenajat în comuna Gãlbinaºi, de lîngã Buzãu, un depozit care respectã toate normele europene de mediu în vigoare.

Timp de 33 de ani, întreprinderea de gospodãrire a oraºului a descãrcat aici containerele cu deºeuri strînse din apartamente, curþi sau fabricile din platformele industriale. Erau aproape inexistente mãsurile de selectare a deºeurilor ce trebuiau duse în rampa de gunoi, existînd posibilitatea strecurãrii de substanþe chimice, nedegradabile, chiar toxice, pe lîngã resturile organice, precum leºuri de animale ori deºeuri vegetale.

Potrivit unor calcule realizate de o firmã de consultanþã angajatã de Consiliul Judeþean Buzãu, în vederea implementãrii unui masterplan de gestionare a deºeurilor, în vechea groapã de gunoi s-au depus pînã la închiderea ei formalã 430.000 metri cubi, adicã 308.000 tone de gunoi, acumularea ocupînd ºase hectare de teren. „A fost total neînþelept sã pui aceastã groapã de gunoi aºa de aproape de oraº. Trebuia ca acea zonã în regim de urgenþã sã fie stabilizatã prin împãdurire, fiind creatã totodatã ºi o perdea de protecþie pentru oraº. Cea mai bunã soluþie ar fi fost de ecologizare prin împãdurire, pentru orice substanþã care ar fi depozitatã acolo în inte-

rior. Acum zic cã greul problemei a trecut, iar faptul cã a fost capsatã cu moloz a fost bun. Greºeala a fost fãcutã înainte, cînd a fost pusã lîngã surse de apã. Din fericire, nu au fost probleme pentru loturile noastre de teren“, ne-a declarat Costel Vînãtoru, specialist în cadrul Staþiunii de Cercetare Legumicole, care deþine terenuri agricole în vecinãtatea rampei. Autoritãþile buzoiene au sistat depunerile în vechiul depozit de gunoi urban, însã nimeni nu poate garanta eliminarea completã a impactului pe care îl poate avea în continuare acumularea de resturi, realizatã într-o perioadã în care nu existau rigorile de acum privind protecþia mediului. De aceea, autoritãþile de mediu au impus edililor sã ia cît mai urgent mãsura închiderii ecologice a vechii gropi de gunoi, prin metode care sã respecte legislaþia europeanã în vigoare. Sînt deja ºase ani de cînd Primãria Buzãu se chinuie, zadarnic din pãcate, sã facã rost de bani pentru a închide groapa aºa cum recomandã Comisia Europeanã. Este nevoie de un buget de milioane de euro, imposibil de acoperit din surse locale, suma putînd fi atrasã numai din fonduri externe. „Fiind o groapã cu sute de mii de tone de deºeuri depuse în timp, impactul în primul rînd este asupra solului. Acolo, apele pluviale se infiltreazã în subteran, apoi e ºi albia rîului Buzãu în apropiere ºi de aceea este necesarã o reconstrucþie ecologicã. Cînd plouã, spalã tot ce este în interior ºi se infiltreazã în sol. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Deja au trecut 13 ani ºi nu cred cã mai sînt substanþe organice care sã producã miros prin descompunere însã apa pluvialã ºi impactul asupra solului, aici ar fi problema“, a declarat Ionuþ Apostu, director APM Buzãu. (va urma) („Adevarul“)

Cum ajung fabrici de ºomeri

Pag. a 17-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

DIICOT se joacã de-a presa ºi vardiºtii O aºa-zisã anchetã de presã a postului TV britanic Sky News a scos Direcþia de Investigare a Infracþiunilor de Criminalitate Organizatã ºi Terorism (DIICOT) din amorþire. Astfel, procurorii anti-mafia s-au transformat în critici de presã ºi s-au arãtat mai preocupaþi de cum se reflectã materialul Sky News în societate decît de descoperirea a zeci de arme dispãrute din depozite ale armatei sau de adevãratele reþele de traficanþi de arme de rãzboi. Postul de televiziune britanic Sky News a difuzat un reportaj prin care a încercat sã demonstreze cã din România se pot cumpãra ilegal arme letale. Poliþiºtii români, însã, sub coordonarea DIICOT, vor sã probeze cã personajele care pozau în traficanþi de arme au fost de fapt antamaþi pentru a regiza o scenetã desprinsã din filme de serie B. Actorii de ocazie din „investigaþia“ Sky News (Attila Csaba Pantics ºi Levente Pantics) au fost reþinuþi de procurori ºi acuzaþi de constituirea unui grup infracþional organizat, nerespectarea regimului armelor ºi muniþiilor ºi comunicare de informaþii false. Cel de-al treilea personaj implicat în poveste este Aurelian Mihai Szanto, un român stabilit în oraºul Birmingham, din Marea Britanie. Acesta lucra în Marea Britanie ca spãlãtor de geamuri ºi, printr-o conjuncturã favorabilã, a intrat în graþiile unor jurnaliºti englezi. Pentru cã era un bun cunoscãtor al comunitãþii româneºti din Marea Britanie, reporterii au început sã-l foloseascã drept „fixer“ ºi translator pentru diverse materiale de presã despre românii din Londra. Aºa a ajuns Aurelian Mihai Szanto sã lucreze pentru echipa Sky News, care a realizat controversatul reportaj. Anchetatorii considerã cã materialul jurnalistic difuzat de postul de televiziune britanic a fost preluat în mass-media din România ºi din alte state membre UE, iar din trecerea în revistã a ºtirilor difuzate pe aceastã temã, cît ºi a comentariilor difuzate în spaþiul public, ar fi rezultat cã faptele prezentate au generat pe de-o parte sentimente reprobatoare la adresa statului român, iar pe de altã parte un sentiment de insecuritate în rîndul cetãþenilor din România, avînd în vedere prezentarea unor posibile ameninþãri la adresa securitãþii naþionale a þãrii. „S-a reþinut cã faptele prezentate în cadrul investigaþiei jurnalistice realizate de cãtre postul de televiziune britanic, dar ºi rãspunsurile pe care presupuºii traficanþi de arme le-au dat la întrebãrile jurnaliºtilor au fost de naturã a crea o puternicã stare de temere în rîndul populaþiei civile, dar ºi un sentiment de insecuritate“, susþin anchetatorii.

Expert în arme: „Nu sînt arme de rãzboi“ Pentru a stabili concret ce arme au prezentat cei trei „traficanþi“ jurnaliºtilor englezi, „România liberã“ a apelat la mai mulþi specialist. Nici unul nu a confirmat

ªefii de la Permise se auto-ancheteazã (1) Ancheta internã demaratã de ºefii Direcþiei Regim Permise de Conducere dupã ce activitatea instituþiei a fost blocatã pentru ca ºeful Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, sã-ºi poatã reînnoi permisul nu poate fi obiectivã, susþin analiºtii. Asta pentru cã ºefii Direcþiei, acuzaþi cã l-au bãgat pe Tãriceanu pe uºa din spate, nu s-ar putea incrimina singuri. Preºedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, a dat, marþi searã, pentru prima datã explicaþii, la cinci zile dupã ce a fost filmat cînd intra prin spatele clãdirii DRPCIV ocolind coada de aproximativ 1.000 de persoane. „Existã, în orice stat, cîteva funcþii importante unde oamenii au fost aleºi ca sã reprezinte, într-un fel, statul ºi sã se dedice, în principal, problemelor comunitãþii. Da? Asta ar trebui sã fie preocuparea lor principalã. Nu statul la coadã. Sigur cã existã ºi posibilitate sã stãm la coadã la permise, la cumpãrat flori, la alte acþiuni. Din acest motiv, în toate þãrile, cei care ocupã anumite poziþii înalte gãsesc, din punct de vedere legal, anumite modalitãþi, anumite pîrghii prin care li se permite sã-ºi dedice majoritatea timpului în interesul þãrii ºi al societãþii ºi nu sã stea.

Sigur, pînã la urmã nu e nimic înjositor. Dar e o problemã de gestiune a timpului”, a explicat Cãlin Popescu Tãriceanu la emisiunea Subiectiv de la Antena 3, preluat de News.ro „Am vorbit sã merg înainte de începerea programului, sigur ca sã nu fac un gest ostentativ de a trece prin faþã. Lucrurile astea, întotdeauna încerc sã le gestionez cît mai discret posibil”, a mai zis preºedintele Senatului. Cãlin Popescu Tãriceanu a spus cã nu face abuz de funcþia sa ºi cã, de cînd ocupã funcþii publice, nu

cã sînt arme de rãzboi. Astfel, Eugen Dima, instructor de tir, a arãtat cã, deºi nu a analizat fizic arsenalul apãrut în reportaj, poate spune totuºi cã este vorba despre un pistol neletal, o armã fabricatã la UM SADU sau UM Cugir: „Este clar un model românesc semiautomat, model civil fãcut pentru vînãtoare, iar ulterior a fost trecut ca armã de colecþie. Am mai vãzut o armã cu lunetã Zeiss ºi mai erau douã arme Boch. Dacã nu mã înºel, mai era un semiautomat Baikal, calibru 12 mm. Acestea sînt arme care în mod normal sînt deþinute legal în România. Nu sînt arme de rãzboi“, a precizat Eugen Dima.

Tentativã de asasinat în Bucureºti cu AK 47 ºi Makarov Chiar dacã reportajul difuzat de Sky News reprezintã o poveste romanþatã despre traficanþii de arme din România, asta nu înseamnã cã fenomenul nu existã. Zeci de români ºi strãini au fost uciºi cu sînge rece de criminali sau bande criminale în posesia cãrora se aflau arme automate. În ianuarie 2012, pe o stradã din cartierul bucureºtean Vitan, asasinul profesionist Vitalie Proca l-a împuºcat în cap ºi piept pe Rãzvan Isãilã, pe atunci un tînãr de 26 de ani, cu o puºcã de rãzboi, model AK 47.

Isãilã fusese confundat cu un interlop care trebuia ucis de Vitalie Proca la comandã. Tînãrul împuºcat a supravieþuit, dar ºi asasinul a scãpat. Ulterior, s-a stabilit cã Vitalie Proca a fost angajat de clanul Mãraru pentru a-l ucide pe Ioan Dumitru Mironescu. „În seara de 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 18.10, rulînd cu vitezã redusã cu autoturismul marca Audi A6 (pus la dispoziþie de cãtre inculpaþii instigatori), cu numãr de înmatriculare CC 2756 PB, a executat mai multe focuri folosind o armã militarã - un pistolmitralierã calibrul 5,45x39 mm, tip AK74 - asupra pãrþii vãtãmate I.M.N.R. - care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E în parcarea de reºedinþã. În continuare, observînd cã aceasta nu a decedat, inculpatul Proca Vitalie a coborît din autoturism ºi, folosind pistolul Makarov, calibrul 9 mm, pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat cãtre partea vãtãmatã ºi a executat mai multe focuri de armã asupra sa prin geamul portierei dreapta ºi parbriz, cauzîndu-i multiple leziuni traumatice prin împuºcare“, au scris procurorii Parchetului Tribunalului Bucureºti în rechizitoriul trimis instanþei.

Proca a fost prins în 6 februarie 2013 la Moscova, în baza unui mandat emis în 18 ianuarie 2013 de Tribunalul Bucureºti. Acesta era cãutat ºi de Scotland Yard, pentru o tentativã de omor asupra bancherului rus German Gorbunþov, pe care l-a împuºcat, de ºase ori, la Londra, cu o armã semiautomatã.

Totodatã, s-a descoperit cã Vitalie Proca a fost implicat ºi în asasinarea magnatului rus Gherman Gorbunþov, împuºcat în plinã stradã în Canary Wharf, unul din centrele financiare ale Londrei. ªi în acest caz victima a scãpat cu viaþã, iar atentatorul nu a fost prins. îºi aminteºte sã fi folosit antemergãtor, deºi are dreptul legal. De asemenea, el a spus cã îºi face cumpãrãturile singur pentru gospodãrie, dar, cînd este vorba despre deplasãri, se ocupã cabinetul sãu ºi angajaþii SPP de rezervarea cazãrii, a biletelor.

Ancheta ºefilor ªefii Direcþiei Regim Permise de Conducere se ancheteazã pe ei înºiºi, dupã ce au fost acuzaþi cã au blocat activitatea întregii instituþii pentru ca preºedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, sã-ºi poatã reînnnoi permisul de conducere, în timp ce peste 1.000 de oameni au fost nevoiþi sã aºtepte afarã. Cel puþin aºa a anunþat marþi prefectul Capitalei, Paul Nicolae Petrovan, care însã iniþial susþinuse cã instituþia pe care o conduce va face verificãri în acest caz. „Toate demersurile au fost preluate de Direcþia Permise, aflatã în directa subordonare a Ministerului de Interne. Prefectura Bucureºti nu mai face nici o anchetã”, a declarat pentru „Adevãrul” Cristina Glomnicu, purtãtorul de cuvînt al Prefecturii Bucureºti. Asta deºi surse din cadrul Direcþiei Permise susþin cã directorul adjunct al Serviciului Regim Permise de Conducere ºi Înmatriculare a Vehiculelor, comisarul-ºef Cristian Nechifor, este cel care ar fi avut cunoºtinþã de modul în care Tãriceanu ºi-a rezolvat problema reînnoirii permisului ºi ar fi permis blocarea instituþiei.

Imaginea ºifonatã a lui Tãriceanu Pe scurt, ancheta internã iniþiatã de Direcþia Permise ar putea fi moartã din faºã, în condiþiile în care chiar ºefii instituþiei sînt susceptibili de încãlcarea legii, susþin analiºtii. „Sînt semne de întrebare legate de aceastã anchetã internã, mai ales într-o þarã ca România, unde

26 de arme de rãzboi româneºti, dispãrute În urmã cu aproximativ ºapte ani, au fost furate 62 de puºti mitraliere ºi pistoale din depozitul armatei de la Ciorogîrla. Anchetatorii au stabilit cã jaful a fost pus la cale de gruparea interlopului Eugen Preda. În urma investigaþiilor, procurorii au stabilit cã Eugen Preda, Marius Costea, Doru Tãbîrcã, Marian Scarlat, Sandu George Chiriþã ºi Nicolae Alexandru Iordan sînt autorii furtului celor 62 de arme de foc cu glonþ - o mitralierã de companie, pistoale mitralierã, pistoale model TT, pistoale model Cugir, pistoale model Carpaþi - ºi alte materiale militare sustrase în luna ianuarie 2009 din depozitul unitãþii militare 01916 din Ciorogîrla.

Anchetatorii, însã, au reuºit sã recupereze doar 36 de arme, restul fiind date în urmãrire naþionalã ºi internaþionalã. De atunci nimeni nu ºtie ce s-a întîmplat cu cele 26 de arme ale Armatei Române.

Traficant real de arme din România: Viktor Bout Viktor Bout a fost, timp de 15 ani, principalul furnizor de arme pentru grupãrile armate din întreaga lume.

El a aprovizionat cu arme grupãrile rebele africane, militanþii islamiºti, gherile sud-americane, dar ºi pe lorzii drogurilor din diferite zone ale globului. Fost ofiþer din forþele aeriene sovietice, el a fost arestat în martie 2008 într-un hotel din Bangkok, dupã ce s-a întîlnit cu agenþi americani care s-au dat drept membri FARC care încercau sã cumpere rachete ºi lansatoare de rachete. De atunci, a fost deþinut în Thailanda, care timp de doi ani nu a acceptat cererea de extrãdare a Statelor Unite. Într-un final, a fost extrãdat, însã doar dupã ce justiþia thailandezã ºi-a aruncat un ochi pe acuzaþiile de spãlare de bani ºi fraudã. Mai mult, presa internaþionalã dezvãluia faptul cã o parte din armele transportate de traficantul rus Viktor Bout în diferite zone de conflict proveneau din România ºi Bulgaria. Potrivit Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaþii, Viktor Bout ºi-a bãgat coada ºi în România. El a fost implicat în afacerile cu diamante prin intermediul altor personaje. Activitatea acestora a fost strîns legatã de þara noastrã. Practic, fraþii ceceni Mutaliev, traficanþi de armament cu afaceri în România ºi Republica Moldova, au pierdut, în decembrie 1997, un avion în Angola. Aeronava cargo, un AN 72, care aparþinea companiei Renan din Moldova, dar efectua zboruri pentru compania congolezã Air Pelikan, a fost forþatã sã aterizeze, iar echipajul a fost întemniþat de armata angolezã. Avionul avusese o serie de escale ciudate în Africa de Sud, Coasta de Fildeº (Abidjan) ºi Angola (Andula), dupã care ar fi trebuit sã se întoarcã în Moldova. Conform martorilor care au supravieþuit, avionul transportase arme în zonã ºi plecase cu 5 pasageri libieni ºi un transport important de diamante, motiv pentru care a ºi fost arestat. Informaþiile neoficiale indicau cã diamantele trebuiau transportate în România.

PETRU ZOLTAN vedem o grãmadã de probleme în instituþiile statului. E greu de crezut cã o instituþie care greºeºte ar putea sã facã o anchetã obiectivã. Asta þine subiectul pe agenda publicã. Ministerul de Interne nu a avut pînã acum nici o poziþie în acest caz. Domnul Tobã are alte probleme, nu e prea prezent în ultimul timp. Dar ministerul n-ar trebui sã stea în domnul Tobã...”, explicã analistul Adi Zãbavã. Potrivit acestuia, în acest scandal cel mai mult are de pierdut chiar Cãlin Popescu Tãriceanu, în perspectiva alegerilor din toamnã. „Nu ºtiu dacã, din punct de vedere legal, Cãlin Popescu Tãriceanu ar putea fi incriminat. Însã din punct de vedere politic, ar putea fi consecinþe. Imaginea i-a fost afectatã. Va fi o imagine adusã în spaþiul public cu recurenþã, pînã la alegeri”, a mai spus analistul.

Prodlex: Nici un ºef nu este sancþionat (1) Nici mãcar sindicaliºtii din Poliþie nu cred în obiectivitatea unei anchete interne, în care, practic, ºefii unei instituþii sînt puºi sã verifice dacã ei înºiºi au încãlcat legea.

Vasile Lincu, preºedintele Sindicatului Poliþiºtilor ºi Vameºilor Prolex, afirmã cã un ºef din Poliþie poate fi tras la rãspundere într-un astfel de caz doar dacã un alt ºef îi vrea capul. „Comisia de disciplinã poate analiza ºi face propuneri. Dacã sînt suspiciuni de încãlcare a legii penale de exemplu, abuz în serviciu, atunci Comisia de Disciplinã trebuie sã-ºi decline competenþa în favoarea Parchetului.

Din pãcate, practica a arãtat cã nici un ºef într-o astfel de situaþie nu este sancþionat decît dacã un alt ºef îi vrea capul.

Au fost fapte mult mai grave pentru care ºefi din poliþie nu au fost traºi la rãspundere. Dacã ar fi sã anticipãm rezultatul anchetei, nu va fi nimeni tras la rãspundere. (va urma) SORIN GHICA

Pag. a 18-a – 26 august 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (119) *** VAN GOGH (Vincent Willem) Pictor olandez Data morþii: 29 iulie 1890 (la 37 de ani) Cauza: sinucidere Locul: Auvers-sur-Oise (Franþa) Înhumat: Auvers-sur-Oise În ziua de 27 iulie 1890, pradã unei subite stãri de agitaþie, a plecat de casã, luînd cu el ºi un revolver. A luat-o peste cîmp, prin lanurile de grîu pe care le pictase cu douã zile înainte ºi, brusc, ºi-a descãrcat arma în piept. Glonþul nu îi atinsese inima. S-a întors la Cafeneaua Ravoux, unde locuia, cu vesta încheiatã pînã sus, sã nu i se vadã cãmaºa pãtatã cu sînge, ºi a urcat la el în camerã. La ora cinei, vãzînd cã nu apare, patronul a urcat la el ºi l-a gãsit întins în pat, cu faþa la perete: „ªtii - îi spuse pictorul - am vrut sã mã omor ºi am ratat“. A fost chemat doctorul Gachet, care a examinat rana ºi, împreunã cu doctorul din Auvers, a ajuns la concluzia cã glonþul nu putea fi extras. În mod ciudat, doctorii s-au pro-

Oameni aleºi (11) BENVENUTO CELLINI (1500 – 1571) (2) Nu era omul care sã se mulþumeascã cu orice; ajutoarele care-i veneau din afarã, dimpotrivã, îl îndemnau sã sãvîrºeascã opere mai de seamã – Goethe. „M-au ferecat ca pe un tîlhar într-o celulã umedã, plinã de jivine otrãvitoare. Mi-au aruncat o saltea de paie, ºi, în seara aceea, nu mi-au dat nimic sã mãnînc“. Era atît de disperat, încît voia sã se sinucidã. În sfîrºit, Cardinalul de Ferrara a reuºit sã-l elibereze ºi au plecat împreunã la Paris. Aici este primit cu multã cãldurã de regele Francisc I (14941547). Nu stã mult nici la Paris, cãci Doamna d’Estampes, amanta regelui, îl ura.

Se întoarce la Florenþa, unde sculpteazã, în bronz, o statuie a lui Perseu tãind capul Medusei. Dupã o muncã titanicã, statuia a fost, în fine, gata, fiind consideratã o capodoperã a sculpturii manieriste italiene ºi una dintre cele mai renumite opere de artã din Piazza della Signoria din Florenþa.

La vîrsta de 60 de ani, Cellini se retrage la mînãstire, dar firea lui nu-i îngãduie sã stea liniºtit nici la bãtrîneþe. Pleacã în lume ºi mai pribegeºte vreo 10 ani. Moare în anul 1571.

Benvenuto Cellini este cel mai tipic reprezentant al Renaºterii italiene. S-a nãscut într-o perioadã de strãlucire, cînd activitatea lui Michelangelo,

Cezar - omul poporului (1) La 10 ani de la înãbuºirea rãscoalei sclavilor conduºi de Spartacus, Imperiul Roman încã era cuprins de probleme interne. Cu cît se extindea mai mult, cu atît senatorii ºi patricienii se îmbogãþeau mai mult, iar plebea sãrãcea tot mai mult, problemele acesteia fiind scoase la ivealã mult prea tîrziu. În anul 65 î.Chr., Republica Romanã fusese zguduitã de conspiraþia lui Catilina, care a complotat, împreunã cu cîþiva aristocraþi, pentru a-i înlãtura pe consulii Hybrida ºi Cicero. Cicero a salvat Republica, divulgînd conspiraþia în faþa Senatului. Chiar dacã acel complot a fost oprit, regimul politic republican era pe sfîrºite, iar oamenii aveau nevoie de un salvator providenþial, care sã apere Imperiul. Trei personaje au apãrut pe scenã pentru a dobîndi supremaþia asupra Imperiului, dar numai unul avea sã cîºtige.

Pompeius Magnus, Licinius Crassus ºi Iulius Cezar Primul dintre aceºtia era Iulius Gaius Cezar, nãscut în anul 100 î.Chr., într-o familie de patricieni ce aparþinea gintei Iulia (descendentã a zeiþei Venus ºi a eroului Eneea), însã una sãrmanã, care trãia în Suburba.

Norocul i-a surîs lui Cezar cînd mãtuºa lui s-a cãsãtorit cu Gaius Marius, geniul militar care a creat prima

ROMÂNIA MARE“

nunþat pentru „temporizare, în absenþa unui simptom grav“. „A, bine...“, a spus Van Gogh, apoi a cerut pipa ºi ºi-a petrecut noaptea fumînd în tãcere, vegheat de fiul lui Gachet ºi de domnul Ravoux.

Jandarmii, care l-au interogat a doua zi, nu au izbutit sã afle nimic. Van Gogh nu spunea decît: „nu priveºte pe nimeni“. Cînd a venit fratele sãu, Theo, ia spus: „Nu plînge, am fãcut-o pentru binele tuturor“. Au vorbit amîndoi îndelung în olandezã. La sfîrºit, Vincent ºi-a întrebat fratele ce ºanse îi dãdeau doctorii; Theo l-a încredinþat cã sperau sã-l salveze. „La ce bun... Tristeþea va dura toatã viaþa“. A intrat într-o agonie foarte liniºtitã. Moartea, mai binevoitoare decît viaþa, l-a luat fãrã suferinþã, noaptea, la ora 1.30.

Sicriul a fost coborît în salonul cafenelei ºi pus pe niºte capre, lîngã paleta ºi ºevaletul sãu. Abatele Teissier, parohul din Auvers, aflînd cã „strãinul“ se sinucisese, nu a îngãduit sã i se dea dricul parohiei.

Municipalitatea, mai puþin bigotã, a oraºului vecin, Mery, a trimis un dric. În 1891, ºi Theo va fi înmormîntat alãturi de fratele sãu. O iederã leagã cele douã morminte identice.

Moarte ºi profitabilitate Nu doar de ieri-alaltãieri, moartea unui pictor face sã urce cota tablourilor sale: lui Rembrandt, mort în mizerie în 1669, ºi lui Teniers (+ 1690), li s-a adus chiar acuzaþia de a fi rãspîndit zvonul cã au murit, pentru a-ºi vinde mai bine pînzele.

Leonardo da Vinci, Tiziano, Correggio, Raffaello, anunþau lumii, prin operele lor inspirate din clasicism, o epocã nouã. Puþinele lucrãri de argintãrie ale lui Cellini, pãstrate pînã azi, sînt de o frumuseþe ºi o acurateþe artisticã nemaiîntîlnitã. Lucreazã în marmurã, în bronz; pentru regele Franþei sculpteazã un Jupiter în argint; deseneazã, scrie versuri ºi muzicã; dar, la nevoie, mînuieºte ºi sabia. Autobiografia lui a fost tradusã de marele Goethe. Tratatele sale despre sculpturã ºi arta argintãriei sînt, ºi astãzi, folosite.

Era concretizarea omului care trãia într-o vreme de prefacere, care muncea foarte mult, spre a contribui, ºi el, la descoperirea neîntîrziatã a adevãratei cunoaºteri.

LEONARDO DA VINCI (1452—1519) (1) Cel ce vrea binele, trebuie sã fie el însuºi bun – Goethe.

Perioada Renaºterii se caracterizeazã printr-o pleiadã de oameni iluºtri, în toate domeniile. Mulþi sînt niºte giganþi, nu numai prin adîncimea gîndirii, ci ºi prin munca desfãºuratã, intensã, neînchipuitã pentru generaþiile viitoare. Cînd ne gîndim la nenumãratele tablouri lãsate de Paolo Veronese ori Tiziano Vecelli, unele avînd lãþimea de zece metri pãtraþi, ne întrebãm cum a putut ajunge o viaþã de om pentru realizarea lor?

Printre artiºtii ce formeazã pleiada de oameni aleºi, asemenea celor mai strãlucitoare stele din noianul constelaþiilor de pe cer, doi ne atrag, în special, atenþia: Michelangelo Buonarotti ºi Leonardo da Vinci. armatã de profesioniºti. În anii 80’ î.Chr., viaþa lui Iulius Cezar s-a derulat într-o atmosferã plinã de tensiuni, rãzboaie civile între optimates („oamenii buni“) ºi populares („cei care favorizau poporul“) ºi dictatura sîngeroasã a lui Sulla. La vîrsta de 15 ani, dupã moartea tatãlui sãu, Cezar a moºtenit proprietãþile familiei ºi s-a cãsãtorit cu Cornelia. La un moment dat, a fost obligat de Sulla sã divorþeze de ea, însã Cezar a refuzat ºi a fugit din Roma. A fãcut serviciul militar în Asia Micã, iar în anul 78 î.Chr.., dupã moartea lui Sulla, a debutat ca avocat în Forul roman, manifestîndu-ºi talentul de orator. În drum spre insula Rhodos, pentru a studia filosofia ºi oratoria, Cezar a fost rãpit de piraþii cicilieni. Aceºtia au pus pe capul lui o rãscumpãrare de 20 de talanþi. Cezar i-a ironizat ºi a cerut creºterea preþului de rãscumpãrare, demonstrînd cã nu se temea. A fost eliberat dupã o lunã, ºi s-a întors cu o mare forþã navalã pentru a-i captura ºi a-i crucifica pe piraþi. În anul 73 î. Chr., a devenit membru al Colegiului Pontifilor, iar din anul 72 î.Chr., a servit ca tribun militar în armata lui Marcus Licinius Crassus, cînd întreprindea operaþiunea de reprimare a rãscoalei lui Spartacus. În anul 69 î.Chr., dupã ce a rãmas vãduv, Cezar a obþinut funcþia de chestor în Hispania, unde ºi-a demonstrat calitãþile militare în luptele cu galicienii ºi lusitanii. Fiind un admirator al lui Alexandru cel Mare, la vederea unei statui a plîns, pentru cã la vîrsta lui nu a avut realizãri memorabile. Era un om foarte ambiþios. Dupã un timp, s-a cãsãtorit cu Pompeia, o nepoatã a lui Sulla, pentru a

*** VARLIN (Eugène) Muncitor legãtor francez. Comunard Data morþii: 28 mai 1871 (la 32 de ani) Cauza: împuºcat Locul: Strada Rosiers, Paris (Franþa) Înhumat: Paris Pe 28 mai, dupã ce luptase cîteva zile în ºir, Varlin s-a prãbuºit pe o bancã în scuarul Montholon.

Recunoscut ºi denunþat, a fost arestat ºi tîrît la postul cel mai apropiat, în urletele mulþimii: „În Montmartre! În Montmartre, nelegiuitul ãsta trebuie împuºcat pe strada Rosiers!“. Acolo fuseserã împuºcaþi, pe 18 martie, generalii Claude Martin Lecomte ºi Clemént Thomas. Jurnalistul Lissagaray povesteºte: „Pe strãzile abrupte din Montmartre, Varlin, care îºi riscase viaþa ca sã-i salveze pe ostaticii din strada Haxo, a fost tîrît, timp de o orã, sub o ploaie de lovituri. Capul lui, în care nu erau decît gînduri de fraternitate, era carne vie, cu un ochi atîrnînd din orbitã. Cînd ajunsese în strada Rosiers, la statul major, nu mai mergea, ci era purtat; a trebuit sã fie aºezat pentru a fi împuºcat. A mai avut puterea sã strige: «Trãiascã Republica! Trãiascã Comuna!»

Soldaþii i-au zdrobit cadavrul, lovindu-l cu patul puºtii“, continuã Lissagaray. (va urma) ISABELLE BRICARD Multilateralitatea aptitudinilor observatã la unii dintre contemporanii ori predecesorii lor, este superioarã în cazul celor doi. Pictori, sculptori, arhitecþi, oameni de ºtiinþã ºi scriitori, au lãsat în toate domeniile, capodopere uimitoare, admirate chiar ºi dupã aproape jumãtate de mileniu.

Dintre aceºti doi titani, Michelangelo era ca rîul de munte ce spumegã din piatrã în piatrã, fãrã sã-ºi gãseascã liniºtea. Impetuos, nu isprãvea aproape niciodatã ce începea; mereu alte gînduri îl asaltau, veºnic fiind nemulþumit de sine, deºi, dacã ar fi sã spunem adevãrul, doar una dintre capodoperele sale l-ar fi fãcut nemuritor pe un artist: Capela Sixtinã, David, Biserica Sf. Petru din Roma.

Leonardo da Vinci dimpotrivã, era genunea cu faþa liniºtitã, dar adîncã, fãrã fund. ªtia sã-ºi stãpîneascã emoþiile ºi gîndurile; privirea lui era întotdeauna seninã, blîndã, pãrea cã alunecã peste lucrurile pãmînteºti. Biograful sãu, Giorgio Vasari, aproape cã îl diviniza. Rar pot sã fie adunate atîtea calitãþi alese, la un singur om. „Frumuseþe, graþie, talent, sînt întrunite în aºa mãsurã, încît, lãsînd la o parte pe toþi ceilalþi oameni, face sã iasã în evidenþã faptul cã totul a fost dãruit de Dumnezeu“. „Cu adevãrat minunat ºi ceresc a fost Leonardo, fiul lui Don Pietro“, nãscut, în 1452, la Vinci, între Florenþa ºi Pisa. Tatãl sãu se trãgea dintr-o familie de notari; mama era o þãrancã, fiica sãnãtoasã a munþilor Albani. Pãrãsitã dupã naºterea copilului, sa cãsãtorit cu un om de prin partea locului, ducînduºi viaþã trudnicã cu munca ogorului. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942) da aparenþa cã se alãturã optimaþilor, însã, în realitate, rãmînea un om al poporului. Totodatã, se împrietenise cu Crassus , cel mai bogat roman, care îl tot împrumutã pentru a-ºi plãti datoriile, ºi cu Pompei, care era cel mai mãreþ general din acea vreme. Cezar a avut-o pe Servilia ca amantã, al cãrui fiu era Marcus Junius Brutus, descendent al marii ginte Junia, o mare familie romanã, consideratã fondatoarea republicii. Ca edil, s-a împrumutat de la Crassus pentru a organiza jocuri ºi curse de cai în Circus Maximus. Cezar era un om abil, un bun strateg, carismatic, un geniu tactic ºi un bun orator, dar ºi obsedat de putere, crud, narcisist cu un ego puternic ºi prãdãtor sexual. Avea calitãþi, dar ºi slãbiciuni, cãci suferea de epilepsie. Dar oare era în mãsurã sã-ºi combatã rivalii politici, pe care îi considera „prieteni“, din cauza interesului de a urca în ierarhie?

Crassus-magnatul Nãscut în anul 115 î.Chr., dintr-o familie de senatori, a acumulat o mare avere - 200 milioane de sesterþi (echivalentul a 20 de miliarde de dolari în ziua de azi), obþinutã prin traficul cu sclavi, profitul acumulat din producþia din minele de argint, achiziþii imobiliare speculative ºi prin cumpãrarea bunurilor confiscate în timpul dictaturii lui Sulla. ªi-a început ascensiunea politicã dupã reprimarea rãscoalei lui Spartacus. (va urma) STAN ALEXANDRU BOGDAN

Pag. a 19-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (2) JACK LINGLE ªI CATARAMA DE DIAMANTE „Ce idee sã pãrãseºti amuzantul Paris ºi sã vii sã te ocupi de bandiþii din Chicago! ªtii, doar, cã acestora nu le place sã te amesteci în treburile lor. Ai vãzut cu ochii dumitale cum s-au debarasat de senatorul Joyce, care s-a fãcut vinovat de intenþia de a denunþa imixtiunea gangsterilor în lupta electoralã. Trebuia sã ºtii cã ziariºtii, ca ºi parlamentarii, nu reprezintã un tabu. La 9 iunie 1930, Jack Lingle, reporter la Chicago Tribune, a fost omorît în plinã zi ºi în plin centru al oraºului. În subteranele din Randolph Street, care duc la o staþie de tren, acesta a fost ucis cu un glonte. Asasinul nu fost gãsit niciodatã.

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (8) GEORGE W. BUSH (5) Dã-le afacerea George W. Bush este primul preºedinte cu Master în Administrarea Afacerilor, însã, cu toate cã este un om bogat, reuºitele sale în afaceri nu sînt impresionante, ci chiar îndoielnice. În 1977, Dubya a înfiinþat ,,Arbusto”, firma sa texanã de explorare petrolierã ºi a gazelor. Banii de pornire au venit de la niºte tipi foarte bogaþi care, aparent, vroiau sã strîngã legãturile cu tatãl lui Dubya, celãlalt George Bush, care, pe atunci, era mare ºi tare la Washington. Însã, în ciuda unor infuzii serioase de capital, ,,Arbusto” a ajuns în scurt timp pe butuci, iar Dubya a fost forþat sã vîndã firma (numitã acum ,,Bush Exploration”) unei companii numite ,,Spectrum 7” - care, la rîndul ei, a fost achiziþionatã de Harken Energy. În toate aceste tranzacþii, George W. Bush a dat dovadã de lipsa celui mai elementar simþ al afacerii ºi a oricãror abilitãþi manage-

Libido-gate Arta ºantajului sexual (3) Arta ºantajului sexual (2) Ipoteza lui Hougan este urmãtoarea: fetele din Columbia Plaza serveau o clientelã politicã foarte interesantã, compusã, în principal, din democraþi care-ºi comandau dame de companie de la un telefon aflat în interiorul cartierului general al Comitetului Naþional Democrat. Descoperind profitabila schemã de „livrãri la domiciliu“, acoliþii lui Nixon ar fi decis sã-i urmãreascã pe democraþii doritori de sex, însã, în demersul lor temerar, ei s-ar cam fi „cãlcat pe picioare“ cu agenþii CIA însãrcinaþi, cu ascultarea liniilor telefonice.

Conform acestei teorii, spionii infiltraþi de CIA la Casa Albã s-ar fi vãzut, astfel, obligaþi sã-i saboteze pe „instalatorii“ mult prea zeloºi ai lui Nixon, pentru a proteja afacerile extrem de ilegale ale CIA.

COMORI ASCUNSE (3) Dupã o muncã uriaºã, William Le Queux a izbutit sã gãseascã, în sfîrºit, preþioasele vestigii ale templului, cu cele mai interesante mozaicuri din istoria artelor. Dar, cu surprindere, a descoperit aici ºi o comoarã, a cãrei existenþã nici n-o bãnuia: nenumãrate vase de lut, pline cu monezi de aur ºi argint, de pe vremea lui Nero, Vespasian ºi Adrian.

Statul ºi autoritãþile bisericeºti au luat o bunã parte din artefacte, rãmînîndu-i, însã, ºi lui destul. De atunci, nici un castel de pe întinsul Marii Britanii n-a fost cruþat de furia sãpãturilor, care pusese stãpînire pe locuitori. Sã-l amintim aici ºi pe Howard Carter, care a (re)descoperit, în 1922, mormîntul lui Tutankamon, în Valea Regilor. Arheologul a fost uimit de

Julius Rosenhaim, care aducea adesea informaþii cu privire la gangsteri celor de la Chicago Daily News, a împãrtãºit aceiaºi soartã. În fine, acum cîteva zile, Leland Reese, reporter la acelaºi Chicago Daily News, n-a scãpat de la moarte decît printr-un miracol. Un automobil, condus de bandiþi, s-a nãpusit asupra lui. Atentat, evident, premeditat.

Mafioþii îi adresaserã în repetate rînduri ameninþãri lui Reese. Acesta nu ieºea niciodatã singur; era mereu însoþit de douã gorile. Cei trei bãrbaþi au fost rãniþi în cursul accidentului. Reese s-a ales cu contuzii la cap, la braþul stîng ºi la spate, iar cele douã gorile au fost ºi ele rãnite“.

Sumbru tablou, dar nu mã impresioneazã prea mult. Dintre cei trei ziariºti, despre ale cãror întîmplãri tragice fusesem tocmai informat, Leland Reese era singurul care merita acest nume. Julius Rosenheim trãia în lumea bandiþilor, pe care-i trãda.

Cît priveºte pe Jack Lingle, astãzi se ºtie cã era un agent de legãturã între interlopii cei mai abjecþi ºi elementele descompuse din Poliþie. Lucru pe care i l-am comunicat interlocutorului meu.

Am uitat sã vã spun cã aceastã conversaþie se derula la Morgã. Nu la morga domnului Schulte, ci la morga oficialã din Cook County.

Eram aici cu cîþiva confraþi, dintre care doi m-au ajutat în mod special în timpul anchetei mele: John Drury (vãrul poliþistului de care am amintit la început) ºi John Boettinger. Era chiar a doua zi dupã moartea parlamentarului Joyce. O altã dramã ne acaparase, de astã datã. Într-un bar clandestin, unde se vînd pe sub mînã bere ºi alcool despre care e mai bine sã nu te întrebi cum se produc, un om l-a omorît pe un altul cu focuri de revolver.

Existã cîteva mii de asemenea baruri la Chicago, ca peste tot în Statele Unite, dar aplicarea legii prohibiþiei rãmîne literã moartã. Barurile clandestine se numesc „speak-easy“, pentru cã, pentru a pãtrunde într-un loc unde nu eºti cunoscut, trebuie sã angajezi cu proprietarul, prin uºa întredeschisã, o discuþie cu voce joasã (speak-easy – a vorbi încet). (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU

riale. A reuºit, totuºi, sã profite de pe urma numelui Bush, care reuºea întotdeauna sã convingã companii precum Spectrum 7 ºi Harken Energy sã îl pãstreze. ªi cînd eºti fiul vicepreºedintelui care a devenit preºedinte, nu trebuie sã iei decizii – trebuie doar sã impresionezi investitorii, ceea ce Dubya a fãcut întotdeauna. Legãturile sale fãceau banii.

Totuºi, se pare cã nu suficienþi. Creditorii firmei Harken au ameninþat cã prescriu ipoteca, iar Bush care era director al firmei - a vîndut, în iunie 1990, douã treimi din acþiunile sale la Harken, obþinînd un profit uriaº înainte ca firma sã se ducã la fund. ªtia cã Harken are probleme? A profitat de dezastru?

Probabil cã nu vom ºti niciodatã, însã Bush nu ºi-a anunþat vînzarea de acþiuni atunci cînd a avut loc, aºteptînd 8 luni dupã termenul legal pentru a o declara.

lui”; „Trebuia sã fac plãcinta mai înaltã”; „ªtiu cît de greu vã este sã puneþi alimente în familiile voastre”; „Sã pãstrãm relaþii bune cu grecezii”; „Existã nebuni în lume, ºi sînt ºi teroare”; „Mesajul meu educativ va rezolva în rîndul pãrinþilor”. „Existã o vorbã veche în Tennessee - ºtiu cã e în Texas, probabil în Tennessee care zice pãcãleºte-mã o datã, ruºine - sã-þi fie ruºine.

Pãcãleºte-mã - nu poþi sã fii pãcãlit din nou”; „Sînt cît se poate de hotãrît sã permitem celor mai rãi lideri ai lumii sã þinã America ostaticã, sã ne ameninþe pacea, sã ne ameninþe prietenii ºi aliaþii cu cele mai periculoase arme din lume”; ,,Promit cã voi fi atent la ce s-a spus aici, deºi nu am fost aici”; „Aveþi ºi negri?” (preºedintelui Braziliei).

Exprimare bizarã. Dubla 2 Ca ºi tatãl sãu, George W. Bush a rostit tot felul de trãznãi intelectuale, cu adevãrat uimitoare. Iatã cîteva exemple: „Înþeleg creºterea afacerilor mici. Am fost ºi eu una”; „Dacã sînteþi plictisiþi de politicã, de cinismul alegerilor ºi de principii, veniþi sã vã alãturaþi acestei campanii”; „Cititul este baza întregii învãþãri”; „Guvernatorul Bush nu va tolera subsidarea eºecu-

Complotul se serveºte „rece“

Covrigei În ziua de 13 ianuarie 2002, George W. Bush privea un meci de fotbal american. Brusc, s-a prãbuºit de pe canapea, izbindu-se cu capul de podea ºi zdrelindu-se pe faþã. Un covrigel îi rãmãsese în gît, sufocîndu-l ºi cauzîndu-i o scurtã perioadã de inconºtienþã.

Vremurile sînt cu adevãrat grele, de vreme ce Serviciile Secrete trebuie sã înceapã sã fie foarte atente la gustãrile de la Casa Albã. (va urma) CORMAC O’BRIEN

Cei 2 autori ai cãrþii intitulate „Cele mai mari 80 de conspiraþii din toate timpurile“ îl citeazã pe Peter Dale Scott, un specialist în astfel de teorii, conform cãreia, ºantajul sexual ar putea sã aibã un loc mult mai important în politicã, decît ar putea pãrea la prima vedere. De altfel, numeroºi investigatori ai viciilor de la Washington au ajuns la concluzia cã prostituate controlate de Mafie, agenþi secreþi ºi chiar businessmeni care se ocupau cu activitãþi de lobby desfãºurau, de multã vreme, acþiuni secrete vizînd compromiterea sexualã a membrilor Congresului ºi ai Administraþiei. Acelaºi Peter Dale Scott caracteriza fenomenul ca fiind „o operaþiune permanentã, foarte bine organizatã ºi protejatã“. Scott, fost diplomat canadian ºi profesor de limba englezã la Universitatea Berkeley din California, a mers pînã la a sugera cã sindicatul sexului de la Washington, ºantajat de agenþii Serviciilor Secrete ºi de mafioþi, ar fi provocat cele mai importante scandaluri din Congres, cel puþin de la începutul rãzboiului rece ºi pînã astãzi. Sã fi fost, oare, o acþiune ilegalã de spionaj sexual cea care a provocat, fãrã intenþie, cãderea lui Richard Nixon?! Dale pune

pariu cã aºa a fost. Mai mult, el avanseazã ºi scenariul unei istorii ºi mai îndelungate a „industriei spionajului sexual“. Motivul? Matroana prostituatelor de la Watergate, Heidi Rikan, nu era o prostituatã oarecare, ci prietena mafiotului Joseph „Possum“ Nesline, ale cãrui presupuse legãturi cu scandalurile homosexualilor din Congresul SUA vor provoca, un deceniu mai tîrziu, suspiciunile detectivilor de la Washington. Diferiþi prieteni ºi foºti soþi ai lui Rikan ºi ai colegei acesteia de camera, Mo Biner (de altfel, soþia unui personaj cheie de la Watergate, John Dean), au avut legãturã cu Quorum, „un club al persoanelor necãsãtorite“, din anii ’60, condus de Bobby Baker, un fost colaborator al lui Lyndon Johnson (vicepreºedinte în perioada lui John Fitzgerald Kennedy, ºi apoi preºedinte al SUA). Scott pleacã de la premisa cã toate drumurile duc la Quorum, clubul lui Baker, acesta funcþionînd, multã vreme ca un fel de capcanã sexualã întinsã, în anii ’70, politicienilor, de cãtre mafioþi ºi de cãtre Serviciile de Spionaj.

Sfîrºit CECILIA STROE

splendoarea artefactelor care l-au însoþit pe tînãrul faraon pe lumea cealaltã. Lîngã camera mortuarã s-a gãsit o comoara atît de mare, încît lui Carter i-au trebuit 10 ani ca sã o termine de catalogat. Totuºi, atunci cînd ºi alte camere mortuare ale unor faraoni mai importanþi au fost descoperite, în Secolul al XIXlea, tainiþele cu comori erau aproape goale. Toatã lumea ºtie cã hoþii de morminte au avut timp, în atîtea secole, sã fure comorile, dar acele furturi par mai presus de infractorii mãrunþi. Atunci, unde sînt vastele comori ale faraonilor îngropaþi în Valea Regilor? Unii cercetãtori cred cã un anume Herihor ar putea face luminã în cazul acestui mister. Herihor a fost un înalt oficial în timpul domniei lui Ramses XI. La moartea faraonului, Herihor i-a uzurpat tronul, împãrþindu-ºi regatul cu ginerele sãu, Piankh.

Herihor s-a autointitulat responsabil cu procedurile de „reînmormîntare“ în Valea Regilor, avînd astfel posibilitatea sã prãduiascã majoritatea mormintelor

regale. Mormîntul lui Herihor nu a fost identificat niciodatã, dar specialiºtii în domeniu sînt de pãrere cã atunci cînd acest eveniment se va întîmpla, multe dintre comorile pierdute ale Egiptului (sau mãcar indicii despre ceea ce s-a întîmplat cu ele) vor vedea lumina zilei.

Cele mai însemnate descoperiri de comori ascunse s-au fãcut numai datoritã întîmplãrii. De exemplu, cei care au cercetat coasta rãsãriteanã a Americii în cãutarea comorii vestitului pirat Captain Kidd, nu au avut deloc succes, ca ºi Mussolini, care a secat lacul Nemi, pentru a scoate la lumina zilei preþioasa corabie a lui Nero. Dupã cum se ºtie, nava a fost gãsitã, fãrã sã cuprindã însã nimic însemnat din punct de vedere istoric-cultural, sau material, care sã poatã acoperi cel puþin enormele cheltuieli fãcute.

Sfîrºit Dr. E.A.B.

Pag. a 20-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII SRI primeºte fonduri într-un proiect de supraveghere a cetãþenilor Proiectul reuneºte baze de date de la majoritatea instituþiilor publice româneºti ºi permite cãutarea avansatã în ele a oricãror informaþii despre toþi cetãþenii.

De exemplu, prin capitolul de „analizã comportamentalã“, orice cetãþean ar putea avea o fiºã „de bunã purtare“, inclusiv viitorii parlamentari, judecãtori, procurori sau antreprenori, fiºe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. APADOR-CH, împreunã cu alte trei organizaþii neguvernamentale, a trimis aceastã scrisoare deschisã mai multor instituþii naþionale ºi europene (Comisia Europeanã, Ministerul Fondurilor Europene, primul-ministru, MCSI, Comisia de control a SRI, CSAT), exprimîndu-ºi îngrijorarea cu privire la un proiect de supraveghere în masã implementat de Serviciul Român de Informaþii, cu o finanþare europeanã. SRI a cîºtigat un proiect pe fonduri europene (axa 2 – OS 2.3. Creºterea utilizãrii sistemelor de eguvernare) prin care intenþioneazã sã achiziþioneze software ºi hardware de 25 de milioane de euro pentru „consolidare ºi asigurarea interoperabilitãþii sistemelor informatice”. Proiectul, numit „SII Analytics”, are un potenþial de supraveghere generalizatã a întregii populaþii a României – un adevãrat sistem informatic Big Brother – fãrã a avea prevãzutã vreo mãsurã de garantare a drepturilor cetãþeneºti sau de limitare a accesului SRI sau al altor instituþii publice la datele personale colectate ºi integrate în acest sistem, scãpare ce încalcã serios drepturile fundamentale. Principalele probleme ale proiectului: 1. Supraveghere generalizatã prin combinarea bazelor de date. Proiectul îºi propune sã aducã împreunã baze de date de la majoritatea instituþiilor publice româneºti ºi sã permitã cãutarea avansatã în acestea a oricãror informaþii despre toþi cetãþenii. De exemplu, prin capitolul de „analizã comportamentalã”, orice cetãþean ar putea avea o fiºã „de bunã purtare” (constituitã din informaþii adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecãtori, procurori sau antreprenori, fiºe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informaþii publice (de ex. Informaþiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale. 2. Lipsa oricãror garanþii ºi potenþialul de

CELEBRITATEA POSTBELICÃ A LACULUI TOPLITZ (5) IV. TRIUNGHIUL SALZBURG, LINZ, STYRIA (2) 2. Din nou, þãranul Hermann Steinegger, din Gössl 26 februarie 1945.

Comorile „Operaþiunii Bernhard“ pãrãsesc Berlinul. Se aflau în 12 vagoane încãrcate cu maºinile care au tipãrit banii, un vagon plin cu bancnote false, precum ºi douã vagoane sigilate, în care erau înghesuiþi 140 de deþinuþi ºi 16 soldaþi de pazã. Nimeni nu ºtia unde se aflã, încotro se îndreaptã ºi cît va dura drumul. Cînd ºi-au dat seama, erau la un pas de moarte: Lagãrul de Concentrare de la Mathausen.

La 1 mai 1945, membrii „Operaþiunii Bernhard“ trebuiau sã fabrice, din nou, bani falºi, de data aceasta în comuna Redl-Zipf, în þinutul Salzburg, la numai 57 km de Bad Aussee. Dupã un timp, s-a rãspîndit vestea cã Hitler a fugit. SS-iºtii erau îngroziþi ºi i-au transportat pe cei care luaserã parte la „Operaþiunea Bernhard“ în Lagãrul de Concentrare Ebensee, pentru a fi lichidaþi.

Mulþi dintre deþinuþi, folosindu-se de teroarea care-i cuprinsese pe soldaþii germani, au evadat miraculos.

Dar ce se întîmplase cu vagonul încãrcat cu bancnote false? Deþinuþii l-au vãzut, pentru ultima datã, la Redl Zipf, în ziua de 29 aprilie. Aici, sturmbannfûhrerul SS a ordonat ca cele 60 de lãzi, cîte se aflau în vagon, sã fie încãrcate în douã camioane, iar acestea sã disparã în munþi. ªi… mai departe?

Mai departe, ar trebui sã ne întoarcem la scena în care þãranul Hermann Steingger, din Gössl, a fost trezit în puterea nopþii ºi pus sã înjuge boii pentru ca sã facã acele 7 drumuri pînã la lacul Toplitz.

3. Adevãrata identitate a domnului inginer Pischler Printre criminalii cãutaþi dupã terminarea rãzboiului se afla ºi Ernst Kaltenbrunner, ºeful RSHA, care ascunsese, în apropiere de Bad Aussee, bogãþii inestimabile.

Patrioþii din miºcarea austriacã de Rezistenþã au reuºit sã afle locul în care acesta se ascundea. În noaptea de 12

abuz prin agregarea bazelor de date, SRI va avea acces necontrolat la orice informaþie despre toþi cetãþenii, o chestiune nereglementatã în acest moment în legislaþia românã. Legea de funcþionare a SRI dateazã din 1991 ºi ea nu prevede mecanisme eficiente de control prin care sã se garanteze cã riscul abuzurilor de orice fel este redus ºi cã atunci cînd se produc abuzuri ele vor putea fi sancþionate, iar victimele despãgubite. Acest proiect, de exemplu prevede cã informaþiile despre cetãþeni pot fi accesate de pe un numãr uriaº de terminale (peste 750), deci practic orice persoanã din cele peste 1.000 ce vor avea acces la sistem va avea posibilitatea sã îl foloseascã ºi în orice scop personal, fãrã a putea fi controlate efectiv sau fãrã sã ºtie cetãþeanul. 3. Bani europeni pentru încãlcarea drepturilor europene.

Proiectul a fost depus pe 9.06.2016, la o zi dupã ce apelul pentru fondurile europene structurale (axa 2 – OS 2.3) a fost lansat public, ºi a fost aprobat foarte repede, în ciuda faptului cã acesta încalcã în mod flagrant documentele constitutive ale Uniunii Europene, în speþã dreptul la viaþa privatã ºi la protecþia datelor cu caracter personal (Art 7 ºi 8) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest moment, SRI deruleazã deja o licitaþie pentru achiziþia echipamentelor necesare ºi a softurilor. 4. Rolul SRI în eGuvernare ºi scopul ascuns al proiectului. Conform legii, SRI nu are nici o competenþã pe domeniul eGuvernãrii sau pe „dezvoltarea funcþiei de prevenþie, detectare ºi luare de mãsuri pentru reducerea redundanþei plãþilor în zona publicã”, aºa cum sînt scopurile declarate ale proiectului. Mai mult, anumite pãrþi din proiect (vezi capitolele de „Recunoaºtere facialã” sau „Interceptarea comunicaþiilor” din documentul explicativ) ne indicã faptul cã proiectul are de fapt ºi un scop nedeclarat – acela de supraveghere generalizatã a întregii populaþii. De exemplu, baza de date de recunoaºtere facialã cu aproximativ 50-60 de milioane de imagini frontale (gen carte de identitate sau paºapoarte), la care SRI are acces nelimitat ºi nesupravegheat, nu are nici o utilitate/justificare în „prevenirea fraudei”, aºa cum pretinde SRI în descrierea proiectului, fiind de fapt o formã de spionare a vieþii private a tuturor cetãþenilor. O analizã de interpretare a caietului de sarcini care ne ridicã aceste suspiciuni majore o regãsiþi în acest document explicativ.

Semnatarii acestei scrisori publice, care a fost adresatã atît autoritãþilor române, cît ºi celor europene, solicitã de urgenþã: anularea licitaþiei ºi a proiectului care încalcã drepturile fundamentale; includerea în condiþiile de mai, Willi Bucker, Karl Moser ºi Josef Wimmer, toþi din Rezistenþã, porniserã spre munþi pentru a-l aresta.

Acestora li s-a adãugat ºi Robert Mattson, din Serviciul Secret american. Comanda a preluat-o americanul.

Dimineaþa, grupul a încercuit casa în care se afla Kaltenbrunner. Mattson a bãtut la uºã.

- Ce doriþi? s-a auzit o voce prin fereastra deschisã.

- Îl caut pe domnul Kaltenbrunner, am pentru el o scrisoare din partea contesei W., a rãspuns Mattson.

Contesa era iubita lui Kaltenbrunner.

Insul a dispãrut de la fereastrã. A revenit, þinînd în mînã un pistol. Vãzîndu-i însã ºi pe ceilalþi 3, ºi-a dat seama cã a pierdut partida. A ieºit din casã de bunãvoie, însoþit de soldaþii de gardã, îmbrãcaþi în uniforma Wermachtului.

Scena se petrecea la Wildenseehütte, exact în locul unde, în primãvara anului 1948, au fost gãsite corpurile neînsufleþite ale inginerilor Mayr ºi Pischler care întîmplarea trebuie exclusã categoric! - locuiau, ca ºi Kaltenbrunner, în Linz! ªi… mai este ceva. În ultima perioadã a rãzboiului, Kaltenbrunner fãcea destul de des drumul de la Berlin la Bad Aussee, folosind, de regulã, un avion de tipul Fieseler Storch.

Dupã rãzboi, dar ºi dupã moartea lui Pischler, oamenii din Bad Aussee au declarat cã inginerul fusese - cine credeþi? - nici mai mult nici mai puþin decît... pilotul lui Kaltenbrunner!

Comoara din þinutul Salzburg a provocat multora nopþi albe. Unul dintre aceºtia a fost Mattson, cel care îl arestase pe Kaltenbrunner. În anii 1959-1960, acesta fãcea parte din conducerea C.I.A., iar mai tîrziu a lucrat ca specialist C.I.A. în Vietnam. În anul 1975, a vizitat Salzburgul. Însã, ce s-a întîmplat cu comorile? Unde se aflã munþii de bani ºi aur aduºi aici în timpul cînd ºefii „imperiului veºnic“ al lui Hitler îºi cãutau refugiu în „fortãreþele din Alpi“?

De pildã, unde se aflã conþinutul celor 22 lãzi, cîn-

ALBUMUL CU POZE RARE

Fidel Castro, fostul lider cubanez, supranumit ,,El Lider Maximo”, a împlinit, la 13 august, 90 de ani de viaþã. De la revoluþia sa din 1959 ºi chiar ºi dupã ce a renunþat la preºedinþia þãrii, în 2008, el a fost ,,oaia neagrã” a Americii, transformînd Cuba în primul stat comunist din emisfera vesticã. accesare a fondurilor europene, explicit, a interdicþiei folosirii acestora pentru încãlcarea sau limitarea drepturilor cetãþenilor. dezbaterea publicã a rolului exact al SRI în societatea româneascã, inclusiv a legislaþiei conexe, ca ºi a garanþiilor eficiente pentru stoparea abuzurilor de acest tip ºi transparenþei instituþionale pentru orice proiect care depãºeºte cadrul original de securitate naþionalã.

APADOR-CH tãrind, fiecare, 46 kg ºi conþinînd cîte 20 de lingouri de aur, aparþinînd nazistului Otto Skorzeny? ªi cum se face cã acesta a trãit ani mulþi în chip de milionar, în Spania?

De asemenea, cum se explicã faptul cã Schwend, Kruger ºi Hottl aveau, în total, în numerar, 30 milioane lire sterline autentice? (va urma) H. BORLES

Turcia ar susþine grupuri islamiste din Orientul Mijlociu Administraþia Recep Tayyip Erdogan oferã susþinere organizaþiilor islamiste din Orientul Mijlociu, inclusiv din Siria, se aratã într-un document guvernamental german, citat de postul ARD. Informaþiile secrete reprezinta un rãspuns al Guvernului de la Berlin la o întrebare oficialã a grupului parlamentar Die Linke despre eventuala susþinere oferitã de Administraþia de la Ankara grupurilor islamiste. „În principal, începînd din anul 2011, în contextul islamizãrii doctrinei politice a Ankarei, Turcia a devenit principala platformã de susþinere a grupurilor islamiste din Orientul Mijlociu“.

Documentul evocã „afinitatea ideologicã“ a regimului Recep Tayyip Erdogan ºi a formaþiunii de guvernãmînt de la Ankara, Partidul pentru Dreptate ºi Dezvoltare (AKP), cu miºcarea egipteanã Fraþii Musulmani, cu organizaþia islamistã Hamas, care deþine controlul asupra teritoriului palestinian Fîºia Gaza, ºi cu grupuri islamiste ale opoziþiei din Siria.

Dezvãluirile riscã sã amplifice tensiunile dintre Administraþia de la Ankara ºi Uniunea Europeanã, care considerã cã filiala militarã a Hamas, Brigãzile Ezzedin al-Qassam, este o organizaþie teroristã.

Vocea Brãilei

Pag. a 21-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

George Constantin

N

ãscut pe 3 mai 1933 în Bucureºti ºi decedat pe 30 aprilie 1994, celebrul actor George Constantin a fost cãsãtorit cu mezzo-soprana Iulia Buciuceanu, sora celebrei actriþe Tamara Buciuceanu Botez, cu care a avut un bãiat, azi actor celebru ca ºi tatãl sãu la Teatrul Nottara din Bucureºti: Mihai Constantin, cunoscut din filmul „Liceenii“. George Constantin a jucat într-o perioadã în care supravegherea strictã a actorilor a fost unul dintre ordinele foarte clare pe care partidul comunist le-a dat poliþiei politice încã de la înfiinþarea acesteia. Au fost perioade în care ofiþerii Securitãþii deveniserã chiar „critici teatrali“, iar rapoartele lor au stat la baza cenzurãrii multor replici din piesele de teatru. Asta în cazul în care nu era interzis tot spectacolul. În atîþia ani nu au lipsit nici situaþiile ilare. Securiºtii se descopereau în personajele unor piese, iar scandalul care urma era de pominã. Securitatea nu era atentã doar la replicile „destabilizatoare“ ale actorilor, ci era pusã de partid sã gestioneze ºi crizele economice care interveneau în teatre. (Emil Berdeli) La „Nottara“, de pildã, dupã o ºedinþã furtunoasã despre subvenþii ºi cifre de plan, actori precum George Constantin, Alexandru Repan, Horaþiu Mãlãele au spus cã teatrul românesc nu mai poate supravieþui în socialism, „cînd sarcinile impuse de autogestiune sînt foarte mari“. La vremea respectivã, sã afirmi cã teatrul controlat de partid nu mai poate supravieþui în România era aproape o crimã. Actorul Dorin Varga chiar a mers mai departe, spunînd cã rentabilizarea este o perdea de fum care trebuie sã ascundã faptul cã actorii sînt concediaþi în urma unor „dispoziþiuni din raþiuni mult superioare“. Revolta unor actori cu greutate scãpatã de sub control se putea solda cu destituiri în lanþ. A fost una dintre cele mai negre perioade ale teatrului românesc, mai ales cã partidul nu avea de gînd sã facã nici o concesie. George Constantin era un actor perfect, un monstru sacru al teatrului ºi filmului românesc, care nu lãsa spaþii moarte. Jocul lui avea o muzicalitate extraordinarã.

A fost un Mozart al actoriei, dar era în acelaºi timp foarte precis. În memoria sa azi avem azi Festivalului Internaþional de Teatru pentru elevi „George Constantin” ºi o Salã Studio – „George Constantin” - un spaþiu elegant ºi funcþional cu maximum 99 de locuri la Teatrul Nottara, un imens regret ºi o mare uitare (din nefericire).

Ion Caramitru

I

on Caramitru (n. 9 martie 1942, Bucureºti) este un actor de teatru ºi film, dar ºi regizor român de origine aromânã. Este preºedinte al UNITER din 1990, iar în prezent, din 2005, este directorul Teatrului Naþional din Bucureºti. Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artã teatralã ºi Cinematograficã I.L. Caragiale, clasa professor Beate Fredanov, în 1964, cînd a ºi debutat pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti, în „Eminescu”, de Mircea ªtefãnescu. A fost actor ºi regizor la Teatrul Bulandra, al cãrui directorat l-a ºi deþinut în perioada 1990 - 1993. A fost ministrul Culturi între anii 1996 - 2000. Este cãsãtorit cu actriþa Micaela Caracaº ºi are trei fii: ªtefan, Andrei ºi Matei Caramitru. A participat la revoluþia românã din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Românã în 22 decembrie 1989. Alãturi de Mircea Dinescu a anunþat la televiziune cãderea regimului Ceauºescu. A fost membru în Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale (figurînd pe lista membrilor iniþiali anunþaþi la TVR de Ion Iliescu), apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Naþionalã, unde a ocupat funcþia de vicepreºedinte. S-a plasat, în cele din urmã, în opoziþie cu fostul preºedinte Ion Iliescu. Membru PNÞCD, ministru al Culturii (12 decembrie 1996 - 28 decembrie 2000) în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isãrescu. Este vicepreºedinte al Asociaþiei revoluþionarilor fãrã privilegii.

Dina Cocea

M

aria Constantina (Dina) Cocea (n.

27 noiembrie 1912, Bucureºti – d. 28 octombrie 2008, Bucureºti) a fost o actriþã românã. A desfãºurat o prestigioasã activitate teatralã la Teatrul Naþional Bucureºti ºi Teatrul Naþional Radiofonic, avînd apariþii rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran. Fiicã a scriitorului N.D. Cocea ºi a Floricãi Mille (fiica lui Constantin Mille), Dina Cocea s-a nãscut la Bucureºti, la data de 27 noiembrie 1912.

Sora ei a fost viitoarea actriþã Tanþi Cocea (1909-1990). Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România ºi l-a fãcut la Teatrul „Comedia” din Bucureºti, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevãratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alãturi de George Timicã.

Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în „O noapte de pominã“, dupã care au urmat apariþii în filmele „Neamul ªoimãreºtilor“, „ªtefan cel Mare“, „Cantemir“ sau „Iancu Jianu“. De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lungmetraj, a avut peste o sutã de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic ºi teatru pentru televiziune. Între anii 2001 ºi 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Naþional din Bucureºti. A încetat din viaþã cu o lunã înainte de a împlini vîrsta de 96 de ani.

Gina Patrichi

G

ina Patrichi (n. 8 martie 1936, Bucureºti – d. 18 martie 1994, Bucureºti) a fost o actriþã de teatru, film, radio ºi televiziune din România. A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale“ din Bucureºti, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începînd din 1952, fiind admisã cu toate cã nu îºi încheiase încã studiile liceale, dar ºi exmatriculatã înainte de absolvire, din motive disciplinare. În ciuda exmatriculãrii din Institutul de Teatru, a fost angajatã la nou-înfiinþatul teatru din Galaþi, unde a debutat în spectacolul „Nota zero la purtare“ de Octavian Sava ºi Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956.

Experienþa dureroasã a alungãrii din ºcoalã s-a dovedit în timp beneficã, determinînd o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecþionistã de mai tîrziu ºi contribuind, aºadar, la formarea conºtiinþei unei adevãrate profesioniste. Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galaþi pînã în anul 1964, cînd a fost invitatã sã se alãture colectivului Teatrului Bulandra din Bucureºti, condus de regizorul, actorul ºi scenograful Liviu Ciulei. Aici ºi-a fãcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa „Jocul de-a vacanþa“ de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiaºi Valeriu Moisescu. În film, actriþa ºi-a fãcut debutul, remarcabil, alãturi de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei dupã cunoscutul român „Pãdurea spînzuraþilor“ de Liviu rebreanu (1964). A creat, de asemenea, nenumãrate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucînd în peste 150 de piese transmise pe calea undelor hertziene.

Gina Patrichi a fost cãsãtoritã cu avocatul Victor Anagnoste (1928 2011), din 1959 pînã la dispariþia prematurã a actriþei (la doar 58 de ani). În 1966 s-a nãscut fiica celor doi, Oana.

Olga Delia Mateescu

O

lga Delia Mateescu (n. 6 noiembrie 1949, Bistriþa Nãsãud) este o actriþã ºi scriitoare românã, societarã de onoare a Teatrului Naþional I.L. Caragiale, membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi UNITER, distinsã cu numeroase premii ºi distincþii pentru activitatea sa artisticã. Actriþa ºi scriitoarea Olga Delia Mateescu s-a nãscut la 6 noiembrie 1949, în Livezile, judeþul Bistriþa-Nãsãud.

Este fiica unui medic ºi a unei actriþe care s-au despãrþit dupã 3 ani de la naºterea actriþei, fiind crescutã la Bucureºti, de bunici. Între 1968-1969 este studentã la Facultatea de Filologie (Secþia Limbi romanice ºi clasice). În aceeaºi perioadã, începe activitatea la teatrul studenþesc „Podul“, apoi vor urma studiile teatrale la IATC (1969-1973). Activitatea teatralã a desfãºurat-o pe scena Teatrului Naþional Bucureºti, unde a jucat în piese precum: „Audiþie pentru Medeea“ a cãrei autoare este, regia Silviu Jicman (premiera 23 mai 2001); „Aºteptînd la Arlechin“ de Noel Coward, regia Ion Cojar (2002); „Maºinãria Cehov“ de Matei Viºniec (2003); „Dragoste în hala de peºte“ de Israel Horovitz (1998). Dupã Revoluþia din 1989, decide sã îºi continue studiile ºi obþine doctoratul în Istoria Teatrului (1999), sub conducerea prof. univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC.

Aimée Iacobescu

A

imée Iacobescu (n. 1 iulie 1946, Unguriu, Buzãu) este o actriþã românã. Aimée Iacobescu a declarat într-un interviu cã s-a nãscut, de fapt, în noaptea de 23 iunie, lucru cunoscut doar de familie ºi apropiaþi. A absolvit Secþia de Actorie a Institutului de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „Ion Luca Caragiale“ din Bucureºti, în 1968, la clasa profesoarei Beate Fredanov, asistenþi Octavian Cotescu ºi Laurenþiu Azimioarã.

Fiicã a unui farmacist, colonel de armatã, a intrat la Actorie din primul „foc“, împreunã cu fratele ei geamãn, Dorel Iacobescu, deºi locurile erau extrem de puþine, mai ales pentru „fete“. Ea ºi fratele ei au trebuit sã fie primiþi de prima scenã a þãrii, Teatrul Naþional, unde Aimée a jucat 40 de ani, din 1968 pînã în 2008. Fratele ei, Dorel, a pãrãsit însã þara, dupã cîþiva ani, ºi s-a stabilit la Paris, unde predã limbi strãine.

Aimée Iacobescu a fost protejata scriitorului Eugen Barbu, a filmat cu regizorul Dinu Cocea ºi a devenit apoi preferata inginerului-regizor Sergiu Nicolaescu.

A rãmas în amintirea publicului cu rolul Domniþei Ralu.

Preºedintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Aimée Iacobescu, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului“, „în semn de apreciere a întregii activitãþi ºi pentru dãruirea ºi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice ºi a spectacolului”.

A jucat în filmele „Rãpirea fecioarelor“ (1968), regia Dinu Cocea, „Cu mîinile curate“ (1972), regia Sergiu Nicolaescu, „Osînda“ (1976), regia Sergiu Nicolaescu, „Dumbrava minunatã“ (1980), regia Gheorghe Naghi etc.

Pag. a 22-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (40) A încãtuºa un mort - iatã o barbarie care nu se - eu, de altfel, nu beau acasã mai nimic - rareori, poate asemui decît cu gestul scelerat al seara, la masã, un pahar de vin cu apã mineralã, monarhiºtilor britanici, care, la 2 ani de la moartea dar în timpul zilei doar borviz sau lapte (dulce sau lui Cromwell, l-au deshumat ºi, cu mare pompã, bãtut), uneori borº, care îmi aduce aminte de l-au spînzurat. în „Istoria Angliei“, Andre Maurois copilãrie, cînd mã trimitea mama sã umplu douã descrie macabra întîmplare astfel: „ Trupurile lui sticle, dar una o beam pe drumul de întoarcere.

Cromwell ºi încã ale cîtorva furã dezgropate, spînzuPoate cã de-aia am plãmîni atît de puternici. Mã rate, apoi îngropate la piciorul spînzurãtorii“. Pãcat gîndesc iar la morþii din decembrie. Nu-mi vine sã cã nu se inventase cinematografia, asta era o scenã cred cã omul ãsta, Ceauºescu, care toatã viaþa s-a de vãzut! Aceastã sãptãmînã politicã începe bine: pãzit sã n-aibã mîinile pãtate de sînge, a putut sã în faþa Ambasadei S.U.A. din Bucureºti, niºte dea ordine de lichidare a unor oameni. ªi nici nu românaºi disperaþi fac greva foamei. Interesante cred. Pentru cã e o minciunã. Ca în cele mai sînt pancartele: „Iliescu e un nou Ceauºescu“; proaste filme poliþiste, lucrãtura e de aºa manierã „Vrem sã ºtim numãrul victimelor“, „Aþi înlocuit o încît mortul sã fie de vinã. Chiar ºi pentru cei care teroare cu alta!“. Se pare cã Gelu Voican a au murit dupã ce el era cu sfoarã la mîini, în comã supravegheat asasinarea lui Nicolae Ceauºescu.

Doi buni prieteni, memorabile voci ale culturii, dar ºi diabeticã, moale ca o legumã. Unul dintre preoþii Veºti alarmante vin din Ardeal. Ungurii îi înlocu- ale politicii din România: Corneliu Vadim Tudor ºi în mov, care au oficiat la Sfîntul Iosif, a rostit un iesc pe toþi directorii români. La emisiunea TV în Adrian Pãunescu. aforism biblic: „Poate am crezut vreodatã cã nevilimba maghiarã aud rostindu-se numele lui Ion novãþia e slãbiciune, dar am vãzut cã e putere“.

Lãncrãnjan. Îi dau telefon Bãdiei, sã-l fac fericit.

Tinerii n-au avut experienþã de viaþã, ce-i drept, 22 decembrie au fãcut parte din reþeta de pregãtire îmi spune ceva incredibil: cã e terorizat de unguri, a plãcintei? dar au avut experienþã de moarte. Seara, la televiîn micul sãu apartament din Drumul Taberei: Þiganii îºi fac de cap. O sã avem de tras cu ei. zor, se difuzeazã un interviu cu Constantin - Domn' Vadim, închipuieºte-þi cã au venit pînã Aud cã se vînd pistoale cu 5.000 de lei ºi arme auto- Pîrvulescu. Prin urmare nu l-a omorît Ceauºescu, acum 3-4 echipe de la Televiziunea din Budapesta, mate cu 15.000 de lei. Au ajuns în mîna lor pe douã dupã incidentul din 1979, de la Congresul al Xll-lea sã-mi ia, chipurile, un interviu despre cartea con- cãi: 1) au fost furate din unitãþi militare; 2) au - cel puþin, aºa se zvonise. E teafar bãtrînul, dar sacratã de mine Ungariei. Eu n-am scris nici o carte pãtruns în Þarã prin contrabandã. Înainte de cul- puþin cam „gaga“. S-a nãscut în 1895, deci a fost de-o pe tema asta, bãnuiesc cã e vorba despre „Cuvînt care, citesc Evanghelia dupã Ioan. Zãbovesc mult la seamã cu Blaga ºi cu Esenin. Zice cã a fost premiant despre Transilvania. Îþi dai seama cã am refuzat. versetul care îi plãcea atît de mult mamei ºi care o în clasele primare: „Mi-a plãcut cartea!“. Se laudã Atunci, m-am pomenit cu ei în bloc, au forþat uºile facea sã lãcrimeze, prin frumuseþea lui neasemuitã: cã în 1918, la Atelierele Nicolina din Iaºi, a fãcut 3 zile la rînd. Zgîlþîiau clanþa, dãdeau cu picioarele, „Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a grevã cîteva luni, încurajat de socialiºti ºi de soldaþii iar plecau, iar se-ntorceau, au fãcut o anchetã printre dat pe singurul Sãu Fiu, pentru ca oricine crede în El ruºi, generalul Averescu i-a ameninþat, dar ei au vecini. M-am plîns Miliþiei, dar de pomanã. Ce mã sã nu moarã, ci sã aibã viaþã veºnicã“. sfãtuieºti sã fac?

23 IANUARIE 1990. Transmisie direcÎl asigur cã nu se va întîmpla nimic. Sã stea tã, la televizor, de la Catedrala Sf. Iosif. liniºtit, voi acþiona eu, atîta brumã de autoritate tot Slujbã ºi Recviemul lui Mozart. Unul dintre mai am. Telefonez la noul ºef al Poliþiei Capitalei, preoþi citeºte un fragment din Scrisoarea generalul Dumitru Bîtlan. Îl ºtiu de mult, de prin Apostolului Pavel cãtre Corinteni. Mã uit 1973, cînd am fãcut niºte anchete de presã cu cu plãcere la tot ce vãd. N-am prejudecãþi Miliþia, prin Bucureºti, Ploieºti ºi Braºov. Discuþia e religioase. Fãrã sã vreau, vãzînd veºmintele foarte violentã, dar nu din partea generalului, care albe ºi brîiele stacojii ale papistaºilor (aºa le e calm, ci din partea mea: ziceau ardelenii supuºilor Papei), mã gîn– Bine, domnule, au ajuns bestiile astea sã-i tor- desc la serialul „Pasãrea Înspinatã“ vãzut tureze pe patrioþii români la ei acasã, sã le spargã pe videocasetã, cu înãlþãtoarea muzicã a lui uºile, sã le explodeze inimile?! ªi voi? Voi ce pãziþi? Henry Mancini. Cînd eram elev, în drum N-a venit nici un echipaj al Poliþiei, sã-i bage în spre Sfîntul Sava, mã opream la Catedrala dubã pe huliganii ãºtia? Domnule Bîtlan, ascultã la Sfîntul Iosif, cîteodatã, ºi mã rugam la mine ce-þi spun: ieºiþi din starea asta de paralizie, Dumnezeu: sã mã ajute sã iau note bune, sã puneþi mîna pe armã ºi faceþi curãþenie, fiindcã alt- nu fiu iarãºi victima dementului profesor minteri se alege praful de Þara asta! de fizicã Traian Geangu (din pricina O imagine care nu mai are nevoie de cuvinte: Corneliu Am obþinut pînã la urmã de la Nea Miticã cãruia, în 1965, s-a spînzurat colegul meu Vadim Tudor ºi iubita lui mamã. promisiunea cã îi va asigura protecþie lui de bancã, delicatul bãiat Marian Pîrlitu), Lãncrãnjan. Îi relatez lui Barbu toatã tãrãºenia. E în fine, sã trãim ºi noi ceva mai omeneºte în familie. continuat cu vitejie. „Acela a fost botezul meu de scandalizat. „Cine crezi cã m-a sunat azi, Vadime?“ – O datã am venit cu Soby Cseh aici, în noaptea de revoluþionar, prima grevã din timpul rãzboiului!“' „Ana Pauker“, îi rãspund eu, în zeflemeaua Paºte, el fiind catolic. Ce minunat e sã laºi omul sã braveazã moºul. ªi ce mai zice? „Sencovici a fãcut ºi obiºnuitã. „Mai rãu: curva aia de Cloanþa! se roage în limba lui, în credinþa lui, la Dumnezeul el ºcoalã pe la Moscova, ca ºi mine, a fost foarte curaÎnchipuie-þi cã mi s-a plîns cã e terorizatã la revistã, lui - care e acelaºi pentru toþi! Ce reconfortant e sã jos“ Apoi se laudã cã l-a turnat pe Marin Preda la cã ea nu mai poate continua aºa etc.“. Bag samã cã ºtii cã milioane de oameni pot primi, prin mijlocirea Ceauºescu, fiindcã a încercat sã-l reabiliteze pe i-a venit ºi ei rîndul. Credea cã dacã se „desoli- radioului ºi televizorului, Cuvîntul Domnului, în Antonescu. Emanuel Valeriu, care realizeazã interdarizeazã cu vehemenþã“ de noi, o sã fie iertatã. casa fiecãruia! Asta a fost una dintre greºelile capiviul, adaugã cum cã e vorba de romanul „Cel mai La televizor, e difuzatã o întîlnire a lui Ion tale ale comunismului, de neiertat. În vreme ce iubit dintre pãmînteni“ - grea cultura asta, mai bine Iliescu cu niºte tineri. Aceºtia îl întreabã dacã va evreii îºi cultivau credinþa religioasã (afirmînd cã e tãcea din gurã, fiindcã romanul cu pricina este participa la alegeri. Rãspunsul e pe cît de plastic, pe vorba de Istorie ºi tradiþii) - ne-au impus nouã, „Delirul“. „Ascult radio sovietic!“ - ne mai fericeºte atît de mortal: „Dar ce credeþi dvs., cã noi am creºtinilor, ateismul ºtiinþific, crucificîndu-L pe matusalemicul personaj, ceea ce îl va face, cu sigupregãtit plãcinta pentru alþii?“ Cam în acelaºi limbaj Isus încã o datã, ºi încã o datã. „Iubeºte-L pe gastronomic a vorbit el ºi la o întîlnire cu þãrãniºtii. Dumnezeu ºi, în rest, fã ce-þi place!“ - zicea Sf. ranþã, foarte „simpatic“ la Poporul Român, care se Care plãcintã, omule? Deci asasinarea lui Augustin. Asta ar rezolva multe. Dar poþi justifica, topeºte de dragul ruºilor. Bomboana pe colivã ºi-o pune singur, ca un supozitor: „Dupã ce l-am atacat Ceauºescu ºi baia de sînge care a urmat zilei de astfel, ºi o viaþã desfrînatã?

Am trimis pe cineva sã-mi cumpere douã pe Ceauºescu în 1979, delegatul sovietic la Congres a exemplare ale volumului X din Integrala venit la mine ºi mi-a strîns mîna“. Acum se risipeºte Eminescianã. Încep sã citesc, cu pixul în mînã, ca ºi ultima urmã de interes faþã de acel eveniment, iar de obicei. Între timp, m-a furat somnul. ªi-n amintirea lui Ceauºescu creºte enorm. În contitoropeala asta am vãzut o luminã mare, ca de nuare, C.P. îl acuzã pe I.Gh. Maurer cum cã a rai, un sentiment de pace a pus stãpînire pe minþit cînd a afirmat cã nu l-ar fi cunoscut: „Am mine, tãmãduind cu fuioare de armonie toate fost la vînãtoare împreunã“. Fraza-cheie e însã alta: rãnile sufletului. Dacã moartea ar fi aºa, cu gust „Eu am organizat Insurecþia (23 August 1944) ºi de vanilie rece ºi ultraviolete pe digul de sare al n-am organizat-o rãu!“. Asta îmi aduce aminte de o Mãrii, atunci aº fi gata oricînd sã mor. Mã fanfaronadã a lui Nicu Ceauºescu, care într-o trezeºte din reverie soneria de la uºã. Au sosit noapte de noiembrie a anului 1984 spunea mai mullucrãtorii ICRAL-ului, pe care i-am chemat sã tor scriitori, strîngînd pumnul ca un revoluþionar astupe gãurile de ºobolani de la baie. Unul dintre „cheguevarist“: „Eu þin strîns partidul în pumnul ei, un þigan unguresc, mã impresioneazã: mi se ãsta, dacã n-aº fi eu, s-ar alege praful!“. (va urma) plînge cã nevastã-sa e la „beci“, fiindcã a dat foc (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la La o masã festivã au avut ocazia sã se întîlneascã Pop la casã, pentru a cãpãta ºi ei o locuinþã. Cum aº Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Ioan Todiuþ, Corneliu Vadim Tudor ºi Marius Lãcãtuº. putea s-o ajut? Zidarii ºi instalatorii pleacã. Am mai gãsit ceva bãuturã prin frigider, sã-i servesc Alãturi, la masã, o prinþesã micã, Jeni Vadim Tudor.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 26 august 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

MAFIA CASELOR

(urmare din pag. 1) Cît despre înjurãtura grosierã prin care dl. jurist ne-a trimis pe toþi cei de la „România Mare” la origine, îl anunþãm cã de-abia chestiunea asta þine de cazier ºi de onorabilitate. Aºa cã firma lor „Camera de Comerþ” ar trebui înlocuitã grabnic cu una pe care sã scrie „Camera de înjurãturi”.

Dar, sã trecem la o chestiune cu adevãrat problematicã ºi din ce în ce mai dificilã. Aici, cei care ne iubesc ca pe sarea în ochi s-au întrecut în machiaverlîcuri ºi ne þin într-un permanent ºah. Este vorba de sediul nostru, în marea sa dãrnicie cu casele fostei nomenclaturi. Guvernul a risipit cu lopata cele mai bune clãdiri din Capitalã. Prin mai 1990, pe cînd încã nu apãruse pe piaþã revista noastrã, am avut unele promisiuni vagi cã vom putea sã cãpãtãm clãdirea din Bd. Primãverii nr. 4. Ne-am dus sã o vedem, cum era ºi normal, dar bucuria ne-a fost de scurtã duratã: a doua zi a fost atribuitã actorului Horaþiu Mãlãele. Avem toatã stima faþã de simpaticul slujitor al Thaliei, dar parcã ceva nu e în regulã: deci lãsãm pe drumuri o redacþie întreagã, cu 20 de angajaþi ºi vreo 40 de colaboratori (la ora aceea) pentru o familie cu 3-4 membri. Asta-i situaþia, ne-am zis, nu ne putem lupta noi cu un actor atît de popular, eram, totuºi, prea mãrunþi. La cîteva zile, ni s-a promis adresa din str. D. Severeanu nr. 36, unde am înþeles cã ar fi trebuit sã se mute Valentin Ceauºescu dacã familia sa ar mai fi fost la putere. Ne-am fãcut iluzii ºi cu sediul acesta, l-am vizitat, era în grija armatei ºi avea o gardã ca la Buekingham Palace dar scurtã ne-a fost bucuria, pentru cã am intrat imediat în malaxorul pãcãlelilor ºi birocraþiei. Dl. Ciurel (care era pe atunci director general adjunct pe la Gospodãria de Partid) ne trimitea la conducerea armatei, aceasta ne trimitea înapoi, cu diplomaþia sa recunoscutã, pe urmã Guvernul ne mai trimitea ºi el pe undeva, nici nu mai þinem minte pe unde, cã era vînzolealã mare, atunci a fost bãtaia peºtelui pentru vile ºi case încãpãtoare, pentru privatizaþi ºi arabi, bãtãlie condusã de romul cel mic (de 50 de grame) care conducea Primãria Capitalei, celebrul ºmecher Dan Predescu. Pe scurt, nu ne-a fost atribuit nici acel sediu, aºa cum nu ne-a fost atribuit nici unul din cîte ni s-au promis. Într-un tîrziu, ne-am mulþumit cu cele 4 birouri mici din Calea Victoriei nr. 39-A, unde stãm ºi acum. Cu singura diferenþã cã atunci, la începuturi, aveam vreo 60 de oameni, iar acum avem peste 300, dacã punem la socotealã ºi reþeaua noastrã proprie de difuzare, precum ºi noile instituþii pe care le-am creat: Editura, Casa de Filme, Societatea Comercialã. Adãugãm la toate acestea porþia noastrã de cca. 200 de vizitatori pe zi (în momentele de vîrf) care vin din toatã þara, ba chiar ºi de peste hotare. ªi, încoronarea operei, vom adãuga Partidul România Mare, cu un însemnat numãr de oaspeþi, doritori, adepþi ºi curioºi, cu înscrieri pe tabele etc. E suficient? Avem uneori momente infernale, cînd n-ai loc sã arunci un ac, se calcã lumea pe picioare. Constat cã s-a dus buhul pînã peste ocean cu privire la acest flux extraordinar, astfel încît într-o recentã epistolã,

dr. Corneliu Florea din Winnipeg (Canada) ne scrie cã la „România Mare” sînt mase de oameni ca La Maglavit! ªi toate astea se petrec în 4 cãmãruþe.

N-avem loc nici mãcar pentru corectura revistei, cele 7-8 fete care rãspund de acest important sector lucrînd prin strãini, printr-un fel de birou-depozitdocumentare al revistei „Satul Românesc” - cãreia îi mulþumim ºi pe aceastã cale pentru bunãvoinþã. Ei, bine, în tot acest timp existã publicaþii în Bucureºti care tipãresc vreo 6.000 de exemplare, nu le citesc nici membrii familiei, dar se lãfãie în cele mai somptuoase sedii, gata mobilate, cu grãdini ºi chiar fîntîni arteziene. Mulþumim din inimã partidului (de guvernãmînt)! Prin ce minune au ajuns G.D.S.-ul ºi Fundaþia antiromâneascã Sörös în Palatul Cuza din Calea Victoriei? Oare ce activitãþi depune Ion Caramitru cu UNITER-ul sãu, în fosta casã a lui Nicu Ceauºescu? Cine a îngãduit acestui Andrei Pleºu sã punã stãpînire, atît în Capitalã, cît ºi în þarã, pe un numãr impresionant de vile ºi castele? Ehe, ar fi multe întrebãri de pus. Deci ungurii ºi agenþii C.I.A. vin la Bucureºti pentru a infuza veninul lor strãvechi ºi autoritãþile noastre mor de plãcere, le deschid cãmãrile împãrãteºti. Iar în vremea asta, cei mai curaþi slujitori ai þãrii sînt þinuþi pe la uºi, umiliþi, împiedicaþi sã-ºi urmeze destinul ºi sã scoatã þara asta din impas. Întregim acest tablou în aqua-forte cu cele cîteva demersuri pe care le-am fãcut pe lîngã primarulgeneral al Capitalei. Încã din toamna trecutã, am înaintat o cerere legalã cãtre dl. N.V. Oproiu, ba chiar, printr-un concurs de împrejurãri, ne-am prezentat la domnia-sa pentru a o susþine ºi verbal.

Deºi ni s-a spus cã putem veni ºi cã sîntem aºteptaþi, nu micã ne-a fost mirarea sã constatãm cã dl. Oproiu plecase între timp din sediu, aºa cã ne-am trezit într-un uriaº birou gol. „O fi omul foarte ocupat ne-am zis - uite cîte gropi sînt prin Bucureºti, ne-au nãpãdit ºobolanii, din ºantierele de construcþii se furã ºi ce s-a clãdit pînã acum, vai de capul lui cîte mai are de rezolvat!”. Aºa ne-am spus ºi ne-am prezentat altã datã, tot anunþaþi, tot aºteptaþi. Am avut ceva mai mult noroc, în sensul cã între doi ºobolani, exterminaþi, trei gropi umplute, patru bãlþi asanate ºi cinci clãdiri salvate - dl. Oproiu ºi-a fãcut timp ºi pentru noi ºi ne-a primit. Asta nu înseamnã cã ne-a ºi rezolvat ceva, nu, Doamne fereºte, unde ne trezim aici ºi cum putem fi atît de absurzi?! Pãi dupã ce ne primeºte omul de la înãlþimea uriaºei rãspunderi, mai putem emite ºi pretenþii?! Aºa cã aºteptãm de vreo 7 luni „un semn de mila Mãriei Sale”. Ca sã fim drepþi, ne-a dat un semn, ba chiar o confuzã promisiune de sediu, prin niºte intermediari: undeva prin Vatra Luminoasã. Minunate intenþii, desigur, dar ni s-a pãrut prea central pentru nevoile noastre, aºa cã l-am rugat (tot prin intermediari, bineînþeles, cã doar nu puteam avea norocul sã mai vedem luminãþia feþei sale!) sã se ducã el acolo. Pînã una-alta, ne mulþumim sã constatãm încãpãþînarea dramaticã cu care domnia-sa nu ne dã un sediu. El aplicã legea, ni s-a spus. El e incoruptibil, ni s-a ºoptit. El e omul de fier,

Eveniment editorial

CLIPELE ÎNSÎNGERATE ALE ROMÂNIEI (6) CUVÎNTUL AUTORILOR De la cel mai simplu cetãþean la ºeful statului trebuie cunoscut adevãrul ce dãinuie de secole ºi milenii, potrivit cãruia controlul asupra Serviciilor Secrete este un atribut sacru exclusiv al statului, condiþie esenþialã a supravieþuirii acestuia, ºi nu se împarte absolut cu nimeni. Serviciile de spionaj ale unui stat independent ºi suveran pot avea contacte ºi schimburi de informaþii cu serviciile similare ale altor state chiar ºi atunci cînd este vorba de un stat cu care se aflã în stare de rãzboi. În materie de spionaj ºi contraspionaj nu existã „standarde NATO”, iar Serviciile Secrete membre nu se subordoneazã nici unei structuri ale NATO. În noile condiþii din Europa ºi din lume, numai serviciile de informaþii ale statului sînt total insuficiente pentru satisfacerea enormelor nevoi de informaþii ale societãþii româneºti, aflate la periferia civilizaþiei Europei. Vor trebui create structuri de informaþii private, începînd chiar cu întreprinderile mici ºi mijlocii, pînã la ceea ce a mai rãmas din „giganþii industriali”. Dacã nu se va proceda aºa, în contextul acerbei concurenþe generate de procesul de „globalizare”, toate companiile româneºti care vor încerca sã se manifeste pe piaþa Uniunii Europene ºi pe cea mondi-

alã vor fi zdrobite. Un alt adevãr universal pe care ar trebui sã-l cunoascã toþi românii este acela cã serviciile de spionaj ºi contraspionaj din toate statele lumii se aflã într-o continuã confruntare unele cu altele, indiferent dacã este vorba de þãri aliate sau adversare. Învinuirea adusã serviciilor de informaþii ale României socialiste cã „au spionat împotriva NATO” este nu numai ridicolã, ci de-a dreptul hilarã. Toate serviciile din lume erau focalizate pe spaþiul NATO ºi pe cel al fostei URSS. România nu putea face excepþie de la aceastã situaþie, mai ales cã, în spionaj, nu existã nici aliaþi ºi nici duºmani. Toþi sînt trataþi la fel, ºtiindu-se din lecþiile istoriei cã „aliaþii de astãzi ar putea ajunge inamicii de mîine”, aºa cum s-a întîmplat dupã 1989. În acest Secol XXI, ca toate celelalte state ale lumii, România va trebui sã punã accentul principal pe culegerea de informaþii economice, care, în proporþie de 95% pot fi obþinute din surse deschise, legale. Chiar dacã reprezintã numai 5%, obþinerea unor informaþii secrete este de importanþã vitalã.

Spionajul începe din momentul în care pentru intrarea în posesia unei informaþii de mare valoare este nevoie sã se încalce legea. Serviciile de informaþii ale României nu vor putea renunþa la acest lucru dacã dorim sã supravieþuim ca entitate statalã. În legãturã cu aceastã dimensiune a acti-

ni s-a sugerat prin tãcere. Poate cã din aceste motive binecuvîntate l-a þinut nu demult în picioare, cam o jumãtate de orã, pe dl. Ion Þiriac, fãcîndu-i cunoscut, pe un ton de o aroganþã mai puþin întîlnitã în România, cã legea îi permite sã capete numai 10 metri pãtraþi de persoanã! Aud cã dl. Þiriac s-a uitat în stînga, s-a uitat în dreapta, ba chiar ºi îndãrãt, sã vadã dacã acest Robespierre în chiloþi vorbeºte, cumva, cu el, ori poate o mai fi vreun personaj în birou, cu cãciula în mînã, ca-n ,,Arendaºul român”.

Nu, nici pomenealã, erau numai ei doi ºi, probabil, microfoanele fostei Securitãþi - de notat cã acestea, neputînd fi scoase din pereþi, au trebuit sã fie înfundate ºi mai tare, ºtiþi cum, dupã principiul dopului la sticlã. Tot atît de frumos s-a purtat întîiul gospodar al Cetãþii noastre ºi cu niºte oaspeþi francezi, aºa dupã cum reiese dintr-un articol publicat de Sorin Postolache în „Totuºi iubirea” -, i-a umilit prin sictirul sãu suveran, ca sã-ºi bage minþile în cap. Ce, ei nu ºtiu cã dl. Oproiu e ziarist ºi fondator al revistei „Bucureºti”?! Aºadar, dl. Oproiu nu vrea nici mort sã ne dea un sediu. Are plãcerea sadicã de a auzi cã sute de oameni stau înghesuiþi zilnic, ca sardelele, în patru odãi mai mici chiar decît Oficiul femeilor care îi fac lui cafele, mai întunecoase decît cele patru despãrþituri ale Stomacului vacii. Dar, de ce þi-e fricã, nu scapi.

Partidul România Mare tot s-a nãscut, cu sau fãrã voia domniei-sale, cu sau fãrã voia tuturor acelora care au preferat sã dea sedii udemeriºtilor ºi agenþilor C.I.A., decît unor luptãtori pentru demnitatea românilor la ei acasã. Ar fi chiar posibil ca la anul, pe vremea asta, partidul ºi trustul nostru de presã sã aibã dupã alegeri niºte sedii pe mãsura muncii pe care o desfãºoarã pentru þarã, pe mãsura voinþei milioanelor de simpatizanþi. S-ar putea chiar ca aceste sedii sã fie mult mai mari decît îºi imagineazã domnii Oproiu, Pleºu, Sörös ºi chiar cîþiva dintre actualii noºtri guvernanþi. Atunci însã ei vor fi cu mult mai mici decît acum. ªi nu pentru cã ar intra la apã, ci pentru cã vor reveni la dimensiunile iniþiale. ªi s-ar mai putea ca niºte oameni cu adevãrat incoruptibili sã-i întrebe pe unii funcþionari publici ºi lideri ce-au fãcut cu casele alea boiereºti ale þãrii, cui le-au dat, în ce condiþii, de ce au tolerat ca anumite partide sã vîndã peºte ºi bere ori sã deschidã birturi în clãdirile destinate politicii ºi, implicit, bunului mers al obºtei noastre. În ceea ce ne priveºte, noi nu vom mai cere nimic.

Puterea nu ne iubeºte. ªi asta în timp ce tot felul de gazete obscure ne acuzã cã facem jocul puterii.

Auzim chiar ultima aberaþie, întreþinutã de revista „Aici Radio Europa Liberã” - anume cã Partidul nostru ar fi un... paravan al F.S.N.-ului! Acesta însuºi fiind pînã acum un paravan al P.C.R.-ului etc.

Eroare, noi nu facem jocul nimãnui. Am cercetat cu atenþie istoria acestei þãri ºi am vãzut cã nu se poate face nimic în rãspãrul voinþei populare, împotriva direcþiilor de foc ale evoluþiei noastre milenare.

Aceasta e mica noastrã tainã ºi marea noastrã forþã. ªi chiar dacã ar fi sã mai întîmpinãm noi ºi diabolice ºicane, chiar dacã ar fi sã fim scoºi ºi din cele patru încãperi în care ne desfãºurãm munca ºi viaþa, înghesuiþi ca vai de capul nostru - tot nu vom dezarma.

Pentru cã poporul ne vrea. ªi pentru cã nu putem lãsa þara, la nesfîrºit, pe mîna ageamiilor, a infractorilor ºi a trãdãtorilor de neam. Aºa cã ne rugãm sã ne trãiascã duºmanii. Nu de alta, dar judecata de apoi n-ar avea nici un haz fãrã ei... vitãþii serviciilor de informaþii, adicã de spionaj, nu se pun întrebãri ºi nu se dau rãspunsuri. Serviciile de spionaj ale unui stat care se respectã nu semneazã absolut cu nimeni nici un acord ºi nici o înþelegere de naturã sã le limiteze libertatea absolutã de acþiune. Existã informaþii cã, pe timpul directoratului lui Ioan Talpeº, Serviciul de Informaþii Externe a fost constrîns sã semneze o astfel de înþelegere.

Din motive evidente, spionajul economic al României nu se poate orienta decît tot pe spaþiul euro-atlantic. Israelul, Japonia, Franþa, Germania, China ºi Rusia spioneazã, mai ales din punct de vedere economic, în spaþiul SUA, ceea ce este cel mai firesc lucru din lume. Din SUA, ºi în general din spaþiul ultradezvoltat euro-atlantic ai ºi ce culege.

Dacã tot am adus anterior în discuþie Pactul NordAltantic, subliniem cã, cu sau fãrã voia Washingtonului, în legãturã cu viitorul NATO existã semne certe cã aceastã organizaþie nu va mai supravieþui ca „principalã structurã militarã de securitate” în Europa. Se pare cã dupã evoluþia relaþiilor interatlantice din ultimii 26 ani, aceastã ipotezã cîºtigã teren. Dat fiind faptul cã, încã de la constituirea NATO, acesta a reprezentat cel mai strãlucitor giuvaier din coroana politicii externe a Statelor Unite ale Americii, a faptului cã aceastã alianþã militarã a garantat hegemonia SUA asupra Europei Occidentale, conform unei concepþii a guvernanþilor de la Washington, potrivit cãreia „cine stãpîneºte Europa stãpîneºte lumea”, interesul pentru menþinerea ºi lãrgirea acestei alianþe este absolut de înþeles. (va urma) General de brigadã (r) dr. GHEORGHE VÃDUVA

Pag. a 24-a – 26 august 2016

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

Cãlcîiul lui Ahile

JOCURILE OLIMPICE S-AU TERMINAT Printre eroii de la Rio Jocurile s-au terminat, au rãmas doar eroii Olimpiadei. Ei vor dãinui de-a lungul istoriei Olimpiadelor moderne alãturi de nemuritorii cîºtigãtori ai Olimpiadelor antice, cu aproape trei milenii în urmã. Este greu, ºi nici nu trebuie, sã faci o ierarhie a lor, astfel cã vom începe cu jamaicanul Usain Bold, pentru simplul motiv cã atletismul este mai aproape de inima noastrã ºi, fãrã îndoialã, pentru cã atletismul este ºi regele Olimpiadelor. Bold a participat la a treia Olimpiadã consecutiv, cîºtigînd, la fiecare dintre ele, 3 medalii de aur la probele la care a concurat: 100 m plat, 200 m plat ºi ºtafeta 4 x 100 m, pe care a cîºtigat-o alãturi de ceilalþi 3 coechipieri jamaicani. În acest interval, a participat ºi la Campionatele mondiale, nefiind niciodatã învins.

Este o ispravã deosebitã, mai ales dacã þinem seama cã victoriile lui au fost categorice ºi, de cele mai multe ori, s-au terminat cu noi recorduri mondiale sau olimpice. A împlinit 30 de ani în ziua în care cîºtiga ultima medalie de aur la Rio ºi a declarat cã se va retrage dupã Mondialele de anul viitor, de la Londra. ªi înotãtorul american Michael Phelps are o carte de vizitã impresionantã: a participat la 4 ediþii ale Jocurilor Olimpice: Atena (2004), Beijing (2008), Londra (2012) ºi Rio de Janeiro ( 2016 ) ºi a luat 23 de medalii de aur, 3 de argint ºi douã de bronz. Pentru el, la 31 de ani, a fost ultimul concurs înaintea retragerii din sport.

Eroinã a Olimpiadei a fost ºi gimnasta americanã de 19 ani, Simone Biles, care a cîºtigat 4 medalii de aur ºi una de argint. Rezultat care egaleazã recordul româncei Ecaterina Szabo, care cucerise 4 medalii de aur la Ediþia Jocurilor Olimpice din 1984.

Un alt erou, dar de astã datã negativ, este irlandezul Patrick Hickey preºedintele Comitetului Olimpic Irlandez. Dar nu este numai atît. Mai este ºi membru al Comitetului Internaþional Olimpic, despre care C.I.O. a declarat cã e „demisionar temporar“ (!) dar ºi vicepreºedinte al Asociaþiei Comitetelor Olimpice ºi preºedinte al Asociaþiilor Europene pentru vînzarea biletelor la Olimpiadã.

El a fost descoperit cã ar face parte din Mafia care se ocupã de vînzarea biletelor la Olimpiadã ºi care învîrte afaceri în valoare de 2,8 milioane de euro.

De asemenea, planeazã dubii ºi asupra sudafricanului de 24 de ani, Wayde van Niekerk, atletul care, în mod surprinzãtor, a întrecut recordul mondial la proba de 400 m plat al lui Michael Johnson, stabilit în 1999, de 43,18, alergînd aceastã distanþã în 43,03 secunde cu multã uºurinþã. Dacã performanþa este „curatã“, el este primul atlet cu ºanse sã-l întreacã pe Bold, la 200 m.

Eºec desãvîrºit!

Niciodatã nu s-a mai întîmplat ca atleþii noºtri sã participe la Campionate Europene, Mondiale sau la Olimpiade ºi sã nu treacã nici unul de bariera calificãrilor, sau acolo unde acestea nu au existat, sã nu se claseze nici unul cel puþin în primele 12 locuri. Eºec desãvîrºit! Mai ales cã au fost atleþi care dacã nu au reuºit sã ia o medalie, mãcar sã se fi clasat în urmãtoarele locuri din finalã. Poate o excepþie a fost Andrei Gag, care nu s-a calificat pentru finalã datoritã unui singur centimetru care i-a lipsit la aruncarea greutãþii. Sau cum a fost cazul cunoscutului atlet la triplusalt Marian Oprea, care a depãºit pragul la calificãri de 3 ori la rînd. Sã ne fie cu iertare dacã greºim, dar nouã nu ni se pare normal ca un atlet cu experienþa lui Marian sã facã o asemenea greºealã decît dacã vreun alt motiv, pe care nu-l cunoaºtem, sã-l fi determinat la aceasta. Dar, despre situaþia atletismului nostru de la ora actualã vom reveni într-un alt material, cînd se vor mai limpezi apele.

SILVIU DUMITRESCU

„Olimpiada“ de la Woldenberg, dovada supremã a faptului cã spiritul sportiv nu va muri niciodatã „Olimpiada“ s-a desfãºurat pe parcursul a trei sãptãmîni.

Spiritul olimpic s-a manifestat chiar ºi în cele mai dificile perioade prin care a trecut omenirea. Astfel, faptul cã Jocurile Olimpice de Varã au fost anulate în anul 1944, nu i-a împiedicat pe ofiþerii polonezi sã îºi organizeze propria competiþie într-un loc construit chiar de ei: lagãrul de concentrare de la Woldenberg, din Germania. Sistemul de construcþii ,,Woldenberg Oflag II-C POW“ a fost realizat între anii 1939 ºi 1942, de cãtre cei 500 de ofiþeri polonezi capturaþi de armata germanã la doar cîteva sãptãmîni dupã izbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial. Lagãrul era însã diferit faþã de celelalte construite de naziºti, deoarece aici prizonierii aveau mai multã libertate, beneficiind de toate condiþiile necesare pentru a-ºi dezvolta atît condiþia fizicã, cît ºi cunoºtinþele în diverse domenii. Din moment ce atît Jocurile Olimpice de Varã de la Tokyo, din 1940, cît ºi cele care trebuiau sã se desfãºoare la Londra, în 1944, au fost anulate, prizonierii care doreau sã concureze s-au gîndit cã pot, totuºi, sã facã acest lucru, organizînd anumite competiþii. Spre surprinderea lor, ofiþerii polonezi au primit aprobarea comandanþilor lagãrului de a-ºi pune în aplicare ideea, însã cu condiþia de a nu organiza jocuri de scrimã, tir cu arcul, aruncarea suliþei ºi sãrituri cu prãjina. La 23 iulie 1944, circa 6.000 de prizonieri aflaþi la Woldenberg participau la ceremonia de deschidere a jocurilor. ,,Emoþia era incredibilã. Eram aproape 6.000 de bãrbaþi. A fost un moment deosebit, dupã

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

care steagul olimpic, singurul din lume, a fost arborat exact în acest loc“, declara, în anul 2004, pentru NBC, unul dintre foºtii prizonieri, Arkady Verjinsky. Timp de 21 de zile, 369 de ofiþeri au concurat în 464 de competiþii, printre care: baschet, volei, atletism, handbal ºi alte sporturi. La sfîrºitul fiecãrui concurs, cîºtigãtorii primeau diplome ºi medalii realizate din hîrtie. ,,Jocurile olimpice“ de la Woldenberg nu au fost singurele competiþii de acest tip organizate pînã în prezent. În 1940, soldaþii prizonieri în lagãrul Stalag XIII-A, din apropiere de Nürnberg, ºi-au organizat propriile concursuri sportive, însã, de data aceasta, sub o supraveghere mult mai strictã faþã de cea de care au avut parte ofiþerii polonezi, în 1944. Întrecerile sportive au fost denumite atunci ,,Jocurile Olimpice Internaþionale ale Prizonierului de Rãzboi“. Bucuria concurenþilor de la Woldenberg, dar ºi a apropiaþilor lor, a luat sfîrºit în ianuarie 1945, cînd naziºtii au hotãrît sã trimitã prizonierii de aici într-un alt lagãr de concentrare. Cei mai mulþi au murit, însã, din cauza iernii grele, astfel cã, în aprilie 1945, cînd armata americanã i-a eliberat, numãrul lor era de doar 300.

Atît steagul purtat în timpul jocurilor de la Woldenberg Oflag II-C, cît ºi cel de la Stalag XIIIA s-au pãstrat pînã astãzi. Ele sînt expuse la Muzeul Sporturilor ºi Turismului din Polonia, continuînd sã rãmînã dovezi ale faptului cã spiritul olimpic nu a putut fi înfrînt nici chiar într-una dintre cele mai negre perioade din istoria omenirii.

Sursa: history.com

ORAªE-GAZDÃ ALE JOCURILOR OLIMPICE DE VARÃ (2) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1

2 3

4 5 6

7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) 1956; 2) Stockholm (1912), Helsinki (1952), Roma (1960), München (1972), Montreal (1976), Beijing (2008) (pl.) – Rasã de cai (pur sînge); 3) Societatea Ornitologicã Românã (abr.) – 1908, 1948, 2012; 4) Tenis de…, sport în care Tecãu ºi Mergea au obþinut medaliile de argint la J.O. de la Rio – Radu Ion – În mare! 5) 1920; 6) Victor Udrea – Sfîrºit de maree! - … Pîrghie, component al echipajului României în barca de 4 rame fãrã cîrmaci la J.O. de la Rio; 7) Lansatoarele de sãgeþi la proba olimpicã de tir în care sportivii coreeni au cucerit, în aceste zile, medaliile de aur Olimpia Nicoleta Luca; 8) Primele locuri, la Londra!

– 1968; 9) Sportiv român medaliat cu argint la J.O. – 2016 – Într-un sens! 10) Ionela Apostol – 1996.

VERTICAL: 1) 1980 – Tei! 2) Învingãtori olimpici – Vîrf ºi lac în Fãgãraº; 3) Gãlãgie – Pieptãnãturã femininã; 4) Bianca ªerban – Fixat la roata unui automobil – Asia! 5) Olimpic Express Lines – Bãuturã din vin ºi plante aromatice; 6) Ceasuri – Cãmaºã înfloratã; 7) Lezãri – Hoang… Vinh, primul sportiv vietnamez care cîºtigã o medalie olimpicã (tir-pistol aer comprimat); 8) Natural Resource Damages – Bloc de gheaþã plutitor; 9) European Asbestos Risks Association – Domol; 10) 1992.

DICÞIONAR: XUA. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „Estivalã“: 1) MARE – NISIP; 2) ACI – SERIAL; 3) MATELOT – CE; 4) AS – O – MIT – C; 5) IARNA – SAPA; 6) A – I – MA – BAT; 7) INS – VIATA; 8) RADULESCU; 9) ORASE – TARA; 10) SAS – UMERAR.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.