Romania mare, nr 1358

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Fã o minune, Doamne, dã-ne pace Fã o minune, Doamne, dã-ne pace prea mult ne-am lãcomit, ºi ne urîm fii bun ºi mutã raiul mai încoace revarsã-þi slava pe acest tãrîm Eu ºtiu cã meritãm aceastã soarte în lupta asta greu e sã reziºti ecuatorul foametei ne-mparte în buni ºi rãi, umani ºi egoiºti

În fiece rãsad din omenire sãmînþã de furtunã au sãdit îndoliate parce ºi moire

Ne sfîºiem, ºi ce e mai cumplit e cã-n acest amurg fãrã ieºire sînt semne cã tu însuþi ai murit.

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Carte Româneascã de învãþãturã“)

Pentru împrospãtarea memoriei

DREPTATEA UMBLÃ CU CAPUL SPART (1)

ALEXANDRU CEL MARE

Alexandru cel Mare este numele cu care trebuie sã înceapã orice dicþionar destinat sã arate ce datoreazã Europa Peninsulei Balcanice ºi tracilor. De obicei, Alexandru cel Mare este considerat grec ºi Grecia s-a mîndrit cu faptele lui. Primul mare împãrat cunoscut de lumea europeanã era însã un macedonean ºcolit în limba greacã ºi adãpat la izvoarele culturii elene, pe care le-a înþeles ºi le-a adaptat firii sale, foarte deosebitã de cea grecilor, pe care i-a supus ºi i-a condus, ori de cîte ori a fost nevoie.

S-a nãscut la anul 356 î.Chr., pentru ca, în 336 î.Chr., sã preia tronul tatãlui sãu, regele Filip al Macedoniei, ucis de Pausanias, unul dintre amanþii sãi. Bãnuiala a plutit ºi asupra lui Alexandru, dar acest lucru nu i-a împiedicat ascensiunea. În scurtã vreme, Alexandru i-a învins pe duºmanii de la Nord ai statului macedonean, dupã care a redus la tãcere cetãþile greceºti, care credeau cã gãsiserã momentul emancipãrii de sub dominaþia nordicã. Stãpîn în Europa, Alexandru va trece, în anul 334 î.Chr., în Asia. Aici îl înfrînge pe regele persan Darius al IIIlea, distruge oraºul Tyr, care i se opusese, ºi intrã fãrã lupte în Egipt, unde aduce ofrande zeului soarelui, Amon, ºi devine fiu al zeului, deci stãpîn legitim al Egiptului. Încercarea împãratului Darius de a-ºi recîºtiga împãrãþia, deºi se bizuia, dupã unele opinii, pe aproape un milion de ostaºi, este spulberatã de geniul ºi norocul militar al macedoneanului. Uriaºa visterie a fostului împãrat intrã în mîinile lui Alexandru. Putea sã înainteze spre Est, prin Porþile Caspicii, ºi astfel cucereºte, una dupã alta, Parþia, Bactria, Sogdiana, unde a avut îndelungate lupte cu masageþii. Între timp, Alexandru se „orientalizeazã“, adicã adnotã ceremoniile, titlurile statelor pe care le cucereºte. ªi, mai mult decît atît, introduce în aparatul de stat ºi cel militar, odatã cu eticheta orientalã, aristocraþi a locului. (continuare în pag. a 12-a)

Mare pãcat cã unii oameni nu ºtiu sã piardã! Neîndoielnic, existã unele forþe care îl împing de la spate pe dl. Gh. Robu, folosindul ca pe o simplã marionetã. Întreaga sa existenþã a fost direcþionatã spre carierã: practic, aproape tot ceea ce a fãcut de la absolvirea facultãþii de drept n-a avut alt scop decît cariera, parvenitismul, ieºirea în relief prin funcþii politice ºi prin relaþii, de la intrarea prin tot felul de comitete de P.C.R. ºi pînã la cultivarea cu asiduitate a unor relaþii sus-puse.

Nenorocirea vieþii lui a fost, însã, politica de cadre din ce în ce mai severã a defunctului P.C.R.; erau tot mai incompatibile sforþãrile lui de parvenire cu viciile evidente care îl mãcinau, de la beþie pînã la obsesii sexuale.

Iatã, însã, cã, dupã revoluþie, a venit timpul unor oameni ca Gh. Robu: „Am suferit cel mai mult, nu vedeþi cã n-am avut nici o funcþie mai acãtãrii, comuniºtii m-au persecutat, uitaþi-vã la mine!” – cam aºa a spus ºi Gh. Robu, alãturi de alþi protestatari ejusdem farinae, ca Gelu Voican, P.M. Bãcanu, Claudiu Iordache º.a. Nu mai vreau sã repet ceea ce am scris în mai multe rînduri. Aventura judiciarã a d-lui Robu se cunoaºte. S-ar putea ca o mare parte dintre erorile sale sã se datoreze ºi celei de-a 4-a soþii cu care l-a nãpãstuit soarta, madam Constanþa, care îl trage în jos cu o vocaþie destructivã mai rar vãzutã în aceastã þarã, aflatã într-un real patriarhat, unde muierile au cam stat în banca lor. Iatã cã se face anul de cînd am publicat acel prim ºi exploziv articol intitulat „Jos roba, domnule Robu!” (nr. 8, din 27 iulie 1990). ªtiu din surse sigure cã, la numai douã zile, dl. Robu s-a prezentat la dl. preºedinte Iliescu ºi, roºu de furie, a protestat violent faþã de apariþia articolului, arãtînd cã totul este o minciunã, de la un cap la altul. Numai cã dl. Iliescu, prea versat în chestiuni politice (dar ºi gazetãreºti!), i-ar fi replicat cam aºa, conform unor martori: „Domnule, e puþin probabil ca un ziarist ca Vadim Tudor sã nãscoceascã totul. Ce-ar avea el cu dumneata? Dacã este adevãrat numai 10 la sutã din ce s-a scris acolo, eu te sfãtuiesc sã îþi dai demisia!”. Dar dl. Robu nu ºi-a dat-o, doar nu era prost, vreme de cca. 6 luni, încã, a tãiat ºi a spînzurat în Procuratura Generalã. În aceastã calitate, a folosit un organism cu un

nume cumplit, gestapovist, pentru a-mi instrumenta un dosar penal: Serviciul Special de Anchetã. Deci o primã ilegalitate! Pe urmã, a utilizat toate prerogativele sale de procuror general, ca ºi o serie de înalþi funcþionari din subordine, pentru a organiza conferinþe de presã ºi a formula replici abuzive prin anumite publicaþii - cum a fost, de pildã, un stupid material tipãrit de purtãtorul de cuvînt al Procuraturii Generale, Ionel Olteanu, în „România liberã” (pãi, unde în altã parte?), sub un titlu injurios, ceva despre o fantomã ceauºistã într-un cearºaf al calomniei sau cam aºa ceva. Deci, o a doua ilegalitate! În fine, în ziua de 4 decembrie 1990, dl. Gh. Robu (dupã cum zic unii apropiaþi de-ai sãi) întocmeºte el însuºi Rechizitoriul împotriva mea, dar, pentru cã în calitate de parte vãtãmatã nu avea acest drept, îl pune sã semneze pe un subaltern, Cristescu Ioan Doru, de la acelaºi S.S. de tip Inchizitorial. Afirmaþia cã el însuºi a întocmit rechizitoriul e susþinutã de ºabloanele lexicale ale documentului, care îi aparþin în totalitate lui Robu: deceleazã, oprobiu (sic!), idoneicã º.a.m.d. Deci, a treia ilegalitate, ºi cea mai mare! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 iulie 1991)

Dragi prieteni Pe data de 14 septembrie, se împlineºte un an de cînd Corneliu Vadim Tudor a plecat dintre noi.

Dorim, împreunã cu dumneavoastrã, sã-i aducem un pios omagiu, trimiþînd pe pagina de facebook, care este încã activã (fb.com/corneliu.vadim.tudor) ºi pe mail (prm2002ro@yahoo.com), gîndurile, amintirile pe care le aveþi legate de personalitatea acestui mare om ºi caracter. În limita spaþiului pe care îl avem, acestea vor fi publicate ºi în numãrul omagial al revistei „România Mare“. Vã mulþumim.

NR. 1358 z ANUL XXVII z VINERI 2 SEPTEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Televiziunea maghiarizatã sau duelul Paul Cheler – Rãzvan Chelu Teroare la Gugeºti, rîsete la Bucureºti Piotr Hoþoman Hoþomanovici Storcãtorul de lacrimi Cascadorii plînsului: Pleºu ºi Liiceanu Cineva ne ameninþã din Budapesta Scîrbavnicul mãdular Toþi catolicii sînt musulmani! Piþigaia Publicaþii în pragul falimentului A luat sfîrºit greva Taromilor PARTEA A II-A Televiziunea noastrã slobodã la gurã iar ne ofileºte urechile: într-un spot publicitar referitor la spectacolul „Ubu Rex”, prezentat de Teatrul Naþional din Craiova, un actor urît ca dracul zice „Madam Cãcat”.

Expresia se aude foarte clar, practic, searã de searã.

Domnilor de la Televiziune, dacã sînteþi scatofagi ºi vã place sã faceþi chestia asta, de ce nu vã adunaþi voi întrun closet public, sau printre scafandrii de la ICAB, de ce trebuie sã suporte þara asta blîndã ºi cu bun-simþ NESIMÞIREA voastrã strigãtoare la cer?

Un alt Mucea Flaimucea la orizontul presei române, alãturi de pozarul analfabet Paul Agarici. El se numeºte Dan Mucenic, ºi ar trebui sã mai tacã vreo 20 de ani, sã se ungã bine cu creolinã, ca sã i se scorojeascã toate bubele pe care le are în cap. Dar el nu tace, face garagaþã, se ia de oameni din senin, vrea cu orice preþ sã-ºi vîndã foaia de ceapã numitã „Independent“. De cîteva sãptãmîni, el îl calomniazã cu un picior în codul penal pe fostul secretar al Comitetului Municipal Bucureºti al P.C.R., Nicolae Croitoru, cu niºte fraze de om nebun. În realitate, dacã atmosfera culturalã ºi gazetãreascã a Capitalei a fost cît de cît respirabilã, asta s-a datorat aproape exclusiv lui Croitoru, om foarte echilibrat ºi integru, care pe deasupra a ajutat numeroºi creatori în probleme locative sau de altã naturã. Ba chiar ºi pe alcoolicul de Mucenic l-a ajutat, facilitîndu-i transferul de la o ºcoala din Giurgiu (unde era îndrumãtor UTC ºi de unde, cum s-a aflat mai tîrziu, furase banii organizaþiei respective!), direct la organul CC al UTC, „Scînteia Tineretului“. De unde ºi proverbul cu facerea de bine... Pirateria nu poate face casã bunã cu presa ºi, dacã el insistã, o sã-i dãm toatã fiºa, ca sã îl treacã autorii de calendare ortodoxe în chenar: „Sfîntul Mucenic Dãnuþ, scîrbavnic mãdular ºi bãutoriu Facem precizarea cã nu ne asumãm peste fire“... rãspunderea pentru opiniile pe care le exprimã marele public la rubrica „Au cuvîntul cititorii“. Noi ne facem numai datoria de gazdã a cititorilor, care prea mult au tãcut pînã acum în România ºi prea sînt batjocoriþi ºi astãzi de anumite publicaþii - a venit vremea sã aibã ºi ei dreptul la cuvînt. Bunãoarã, referitor la scrisoarea semnatã numãrul trecut de nefericiþii pãrinþi ai tinerei Beatrice Pop, decedatã în condiþii suspecte acum un an, am aflat urmãtoarele: asistentul univ. dr. Traian (Tibi) Trandafir, invocat ocazional în epistolã, nu are nimic comun cu regretabilul eveniment, el fiind solicitat întîmplãtor pentru a constata decesul; de altfel, cele peste 20 de generaþii de studenþi de la IMF care au trecut prin mîna lui pot depune mãrturie cã este un om de o cinste ireproºabilã ºi un dascãl eminent. Se pare cã sãrmana fatã ar fi bãut, în trenul care o aducea de la Suceava la Bucureºti, o sticlã de suc în care se aflau reziduurile unei otrãvi puternice. Oricum, aºteptãm un Sã ne mai rãspuns calificat din partea Poliþiei. ocupãm puþin de unguri, cã ne ieºim din mînã ºi ne curge sînge din nas. Primim din Cluj-Napoca un exemplar al ziarului „Adevãrul în libertate”. Iatã ce se scrie

C A R I C A T U R I

acolo: „La cererea unor cititori, reproducem un articol apãrut în ziarul «Szabadzag» nr. 205. vineri, 23 septembrie 1990”. E vorba despre articolul ,,Situaþia politicã a României ºi viitorul þãrii în Consiliul Europei - Poziþia UDMR”, din care spicuim cîteva dintre pretenþiile de-a dreptul bolnave ale liderilor udemeriºti: libertate naþionalã pentru toate popoarele care trãiesc împreunã pe teritoriul României; înfiinþarea Ministerului Minoritãþilor, fãrã avizul cãruia organele puterii nu pot lua nici o decizie cu privire la minoritãþi.

Aºadar, România ar fi un stat multinaþional. În care trãiesc mai multe popoare (?!). Cît despre Ministerul Minoritãþilor, noi propunem în paralel ºi un Minister al Majoritãþii, dacã tot vor ungurii sã-ºi batã joc de þara asta ºi sã vãmuiascã, cu drept de veto, deciziile Statului Român, tot mai puþin suveran. Punctul 7 al acestei obrãznicii de cai troieni are darul sã ne înfurie de-a binelea: „ªi noua Constituþie sã prevadã (aceastã prevedere nu a fost respectatã nici în trecut) folosirea liberã a limbii materne pe teritoriile locuite de minoritãþi, înþelegînd aici administraþia, justiþia, denumirile ºi scrierea în limba minoritãþilor a localitãþilor, strãzilor ºi instituþiilor (în limba maghiarã). În aceste teritorii sã fie numiþi astfel de funcþionari care sînt originari din rîndul minoritãþilor”. E limpede, nu? ªogorii vor sã facã o micã Ungarie in inima României! Boala asta se numeºte jigodie ºi se În poate trata prin vaccin ºi alte ºocuri electrice. revista „Lumea Azi“ a apãrut un scandalos articol, semnat de un oarecare ªtefan Nicolae: „Timiºoara.

Trezeºte, Doamne, Þara!” Acolo se afirmã cã, în afarã de timiºoreni, restul Poporului Român e compus din laºi ºi capete þuguiate, ca-n Oblio. Colegii de la „Rompres“ ne semnaleazã, revoltaþi, cã autorul a fost ani de zile un foarte scrupulos secretar de partid al redacþiei ºtiri externe ºi cã a voiajat de zeci de ori în strãinãtate, de unde trimitea corespondenþe ºi pentru o altã instituþie, hai sã-i zicem Dinamo. Parcã-i mai bine Cu sã ai capul þuguiat decît obrazul ca pingeaua... prilejul zilei de 24 ianuarie, Direcþia Generalã a Arhivelor Statului a deschis la Casa de Culturã a Ministerului de Interne o foarte interesantã ºi documentatã expoziþie cu tema: „Unirea Principatelor”. Se simte cã la cîrma acestei instituþii vitale se aflã un istoric patriot: general-maior Ion Alexandru Munteanu. Þine-o aºa, nea Sandule, nu te lãsa, Armata e nãdeHotãrît lucru, poetul Ioan Alexandru vrea sã jdea! ne bine-dispunã, cam în aceeaºi manierã în care îºi distra generaþia ºi Heliade Rãdulescu, care îi declama unei circãrese de prin Englitera, ce poposise ºi pe malurile Dîmboviþei: „Eºti bellã, Serafito, belissimã-ntre toate“. Aºa ºi cu bardul þãrãnist care a stabilit cã Christos a înviat, în realitate, de Crãciun ºi cã armata trebuie condusã de bisericã. Dar sã vedeþi cã zilele trecute ne-a mai dat o porþie de rîs - prezent peste tot unde e o pomanã, o sfeºtanie, o tãiere de moþ sau un miting cretin ºi demodat, oratorul s-a aflat ºi la Festivalul Tineretului Catolic, þinînd un discurs televizat în sala

de festivitãþi a Liceului Sf. Sava, din Bucureºti.

Porumbelul care i-a ieºit din gurã este acesta: „Toþi creºtinii sînt catolici!”. Bravo, Gogule, am trãit s-o aud ºi pe-asta! Probabil în goana lui de a se pune bine cu toatã lumea, subalternul domnilor Raþiu ºi Coposu se va duce în curînd ºi la o moschee, unde va rosti cu aceeaºi seninãtate: „Toþi catolicii sînt musulmani”.

Din cauza proastei funcþionãri a Direcþiei de Expediere a presei, dar ºi a calitãþii gazetãreºti tot mai precare, o serie de publicaþii se aflã, din nenorocire, în pragul falimentului. Este situaþia publicaþiilor ungureºti „Falvak” (tiraj 2.000 exemplare) ºi „A Het” (3.000 exemplare), a ziarului de limbã germanã „Neuer Weg” (7.000 exemplare), dar ºi a cotidianelor româneºti „Realitatea” (21.000 exemplare) ºi „Dimineaþa” (33.000 exemplare). Nici revistele elitei noastre intelectuale nu stau mai bine: „Luceafãrul” ºi „Contemporanul” (cîte 7.000 exemplare) ºi - atenþie mãritã „România literarã”, a domnului Nicolae Manolescu, care, de la 40.000 exemplare, a coborît vertiginos la numai 11.000 exemplare. Oare de ce nu o cere marele public aceastã tribunã de luptã a Europei libere ºi a Greva Ungariei revanºarde? Ghici ciupercã ce-i...

Taromilor a luat sfîrºit! Dupã cum a stabilit Comisia Guvernului, capul rãutãþilor a fost un pilot automat, Dupã faimosul L.D.S. a manipulat de o paraºutã. apãrut un alt stupefiant care face ravagii: N.S.D. (adicã N.S. Dumitru, al cãrui raport leninist despre Tg. Mureº a stupefiat o þarã întreagã). În urmã cu vreo 25 de ani, în „Luceafãrul”, condus de Eugen Barbu, fãcea senzaþie apariþia unor fragmente ale tripticului dramatic „Din viaþa lui Isus”, de Leonida Teodorescu. Zilele trecute, la radio a fost transmisã integral aceastã operã, Penibilã ºi fãrã ºira de o desãvîrºitã poezie tragicã. spinãrii (dupã expresiile sale favorite) a fost parada de savantlîcuri televizate a unui biet moºneag de la aripa scheleticã a liberalilor, pe nume Lãzãrescu. Personajul îºi asumã o importanþã cu mult mai mare decît are, dã sentinþe irevocabile ºi rezolvã destinul unor personalitãþi sau complexitatea gravã a unor epoci întregi - în cîteva cuvinte scremute. Prelegerea lui despre rebeliunea legionarã a ºocat pe toatã lumea: în varianta sa, N.D. Cocea a fost o ruºine ºi un rãufãcãtor penibil, pe cînd A.C. Cuza e apreciat drept cel mai mare luptãtor pe care l-a avut Parlamentul României; pe urmã, pe acelaºi ton arhisuficient, aflãm cã Al. Marghiloman a salvat Statul Român, fiind cu mult mai mare politician ºi patriot decît Titu Maiorescu ºi Take Ionescu, dar ºi cã Nae Ionescu a fost un fals filosof ºi nu trebuia readus acum la suprafaþã. Infatuarea acestui steril clevetitor de politicã (ce are impresia cã, dacã i-au dat cîndva mîna niºte personalitãþi sau a asistat la bîrfele altora, a ºi devenit el însuºi fãcãtor de istorie naþionalã, cunoaºteþi specia...) a atins pragul de jos atunci cînd a afirmat: „Istoriografia româneascã din ultimii 50 de ani e pervertitã, e cea din urmã din Europa, e chiar sub nivelul Albaniei!”. Hai, coane Lãzãrescule, cã te faci de rîs, ºi acum îþi punem o feºtilã în mînã ºi-o scufiþã de coprol; ai produs, vericule, ceva în viaþã, ca sã negi cu o singurã propoziþie munca unor mari istorici ºi arheologi, ca David Prodan, Constantin C. Giurescu, Vasile Netea, Dumitru Tudor, George Potra? Totuºi, se pare cã avem de-a face cu o expresie a ramolismentului: bãtrînul acesta verde ca bradul scos în curte dupã sãrbãtori, care þipã la microfonul Parlamentului de parcã acum ar hotãrî trecerea Dunãrii la 1877, a afirmat cã regele Carol I a sprijinit la început miºcarea legionarã (e clar cã era vorba de Carol al II-lea) ºi cã primul-ministru al Angliei era William Churchill - o fi vrut poate sã spunã William Shakespeare, pentru cã pe buldogul vînzãtor de neamuri îl chema Winston...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 25 ianuarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Partidul curvelor Zika, dupã Simonica Jocurile Bogdan + Alina = Olimpice au fost inventate de daci Sonata Lunii De ce a luat-o Tãriceanu prin Love spate Poetul-porno Cel mai bun premier cu naturelul simþitor Armata moldoveanã se pregãteºte de rãzboi Noua jumãtate a Mihaelei Rãdulescu ªi în aceastã toamnã electoralã pãsãrile cãlãtoare fac ce au învãþat în nenumãratele mandate de zburãtoare nestatornice: trec dintr-o þarã în alta. Din þara bizarã în þara ilarã. Unde sperã sã gãseascã un cuibuºor cãlduþ în care sã cloceascã încã 4 ani ouãle limpezi ale deºertãciunii, din care or sã iasã niºte minunaþi puiºori de bogdaproste. Asemeni oilor bolnave, animalele politice sînt nevoite sã plece în transhumanþã, nemaifiind agreate în cuibuºorul lor de nebunii. Aºa ajung politicienii de margarinã sã se strecoare în alte partide, mai fudule, dar mai încete la minte, unde acapareazã locul cuvenit bandiþilor autohtoni. Manevra le reuºeºte, fiindcã posedã o îndelungatã experienþã în ºmecherii, au bani cu nemiluita, ca sã-ºi plãteascã locul în Parlamentul Desfrîului Naþional, sau, pur ºi simplu, sînt deþinãtorii vreunei scrisori pierdute. Cã, la noi, ºefii partidelor sînt iubãreþi de nu se poate, majoritatea fãcînd, la viaþa lor, sex în grup cu Bancorex-ul, SAFI, Caritas, FNI, PETROM, Hidroelectrica ºi alte fete de bani gata, pînã le-au epuizat. În anul ãsta electoral, boala vacilor nebune face ravagii printre potenþialii parlamentari, care ºi-au înmulþit averile din retrocedãri scandaloase, trafic de influenþã, defriºãri ilegale, jefuirea patrimoniului naþional ºi multe, multe altele, bîntuind din partid în partid cu furia unui Bivolaru care nu se mai saturã, împungînd Justiþia cu minunatele-i corniþe ce i-au crescut în grajdurile democraþiei, unde se integra, pînã la fund, în absolut. Cum, în general, damele astea de consumaþie limitatã sau bãieþii de bãieþi nu prea mai au faþã de Bucureºti, unde listele trebuie sã fie protejate cu Always de boºii imaculaþi precum coºarul lui Gicã Petrescu, sînt aruncaþi capi de liste pe la judeþe.

Degeaba protesteazã pãlmaºii, membrii simpli de tot de partid, ordinul e ordin, misia e misie, cui nu-i convine sã plece din casa de toleranþã respectivã, însã numai dupã ce-ºi plãteºte cotizaþia. Cã domnii e de la Bucureºti ºi e vestiþi, toþi procurorii îi cunoaºte!

Culmea e cã aceºti cioflingari ocupã ºi vor mai ocupa multe scaune capitonate în Parlamentul Pãsãrilor Cãlãtoare, vor fi factori de decizie, vor fi artizanii legilor nesimþirii. Poate n-ar avea, nimeni, nimic de obiectat - pînã la urmã, sîntem într-o dispreþocraþie în care e firesc ca gunoaiele sã iasã la suprafaþã -, dacã toate aceste depravate epave politice ºi-ar constitui propria formaþiune, capabilã sã sarã pîrleazul electoral.

Cã la halul de prostituþie moralã în care se complace societatea noastrã, Partidul Curvelor ar ajunge din cîteva figuri la guvernare ºi s-ar simþi, în noua poziþie, ca acasã, pe centurã. ªi ar fi mai eficient decît pînã acum, fiindcã ar acþiona în grupuri organizate, regulate dupã principii bine definite. Adicã nu ar mai fura în grupuri de interese mãrunte, ca pînã acum, ºi n-ar mai avea bãtaie de cap nici cu alþi peºti politici.

Specialiºtii au stabilit-o ºi pe-asta: 80% din discuþiile oamenilor sînt despre nemulþumiri. Restul sînt despre neînþelegeri. Wesley Lopez, fotbalistul strãin cu cele mai multe goluri marcate în campionatul românesc (65, în cele 113 meciuri jucate la Vaslui ºi Iaºi), a decedat la un antrenament al echipei sale de club din Brazilia.

N-avea decît 35 de ani. ªi va mai face cel puþin pe atît, întrucît ºtirea a apãrut în presa arabã. Care minte aproape la fel de mult ca asta de la noi.

Prin Bucureºti au apãrut lozurile în plic false, la care nu cîºtigi nimic. De parcã la alea adevãrate cîºtigi ceva.

Luptãtorul cecen Albert Saritov e primul sportiv strãin naturalizat care a adus României o medalie olimpicã (de bronz). Cu cele cinci medalii (una de aur, una de argint ºi trei de bronz), România a obþinut aproape cel mai slab rezultat din istoria participãrilor.

Mai rãu a fost la Helsinki, în 1952, cînd am obþinut cu o medalie de bronz mai puþin, ºi la cele patru participãri din perioada interbelicã, atunci cînd am ciugulit cîte o medalie (de douã ori), sau nici una (la celelalte douã).

Sportul a fost, este ºi va rãmîne oglinda societãþii. Cu cît miºcarea sportivã este mai suferindã, cu atît este mai bolnavã societatea.

Declaraþie oficialã: ,,La Rio na fost confirmat nici un caz de Zika”. Vedeþi, dacã a lipsit Simona Halep!

Sîntem curioºi dacã se va retrage de la U.S. Open, fiindcã þînþarul buclucaº ºi-a anunþat prezenþa încã din primul tur. ªi se pare cã e mai hotãrît ca oricînd s-o înþepe la pitpalacul inimii ºi sã-i

punã pirostriile. Ce þi-e scris în frunte þi-e pus, oricît ai fugi de destinul sorþii pe mapamondul lumii.

La Olimpiadã au participat 206 þãri, plus o echipã aflatã sub egida olimpicã, dintre care numai 78 au luat medalii. Pe aur au pus laba doar 59 de naþiuni.

România s-a clasat pe locul 42. Naºpa, mai ales cã Jocurile Olimpice au fost inventate de daci, nicidecum de greci, aºa cum au tot falsificat unii istoria.

Descoperirea, de datã recentã, a fost opera unor cheflii care se dregeau cu niºte zeamã de murãturi din vase de Cucuteni, cumpãrate de la niºte chinezi din Piaþa Crîngaºi. ªi se pare cã nici chinezii nu e chinezi, dupã cum pretind. De fapt sînt niºte rude îndepãrtate ale unor pechinezi mioritici care au migrat înspre Asia ca sã împrãºtie civilizaþia, revoluþia culturalã ºi reforma reformelor reformate.

Cum s-o fi simþind Alina Gorghiu-Dej cînd Olteanul fierbinte de la BNR se rãcoreºte la bulãu? Rãzbunatã? Îngrijoratã?

Satisfãcutã? Cã infidelul i-a fost aproape de corazonul inimii. Dar, într-o zi, în timp ce desfãcea patul, dinspre Alinuþa a bãtut Vîntu, ºi i-a adus, în plic deschis, mandatul.

Aþi observat cã hoþii ºi curvele sînt cei mai credincioºi oameni, dacã le putem spune astfel. ªi nu sînt credincioºi doar talentului lor. Merg la bisericã, se dau cu capul de podele, plãtesc diferite danganale, fiind convinºi cã se pun bine cu Dumnezeu, dupã care îºi urmeazã vocaþia ca ºi cum nimic nu s-a întîmplat.

Mãi, aceºtia, am o veste proastã pentru voi: Dumnezeu nu ia mitã.

Delia se laudã cã o arde mai miºto cu vocea de cînd fumeazã la greu. ,,Pot sã cînt orice!”, se împãuneazã pupãza din tei. Chiar ºi ,,Sonata Lunii”, reorchestratã de un cvartet de coarde?

Zãvorancaºi revine: ,,Sînt o mixturã frumoasã de gene diferite”.

Pe înþelesul comesenilor, e rezultatul amorului cocoºat dintre o roabã ºi un tîrnãcop.

Nu-l mai slãbesc ãºtia pe Tãriceanu cã, la schimbarea permisului, a luat-o prin spate. Ce aveþi, mãi, fraþilor, cu trotinetistul? Care dintre foºtii premieri n-au luat-o prin dos? E adevãrat, unii, cu coadã cu tot.

Totuºi, cînd era în funcþie, nu vã inflamaþi aºa ori de cîte ori una dintre nevestele lui, parcã deþinea o blondinã în sezonul acela, se deplasa cu girofar la coafor, ori cînd fotografiile pentru diverse documente i-au fost fãcute la domiciliu de cãtre organele erecte ale statului de drepþi! El a avut întotdeauna un comportament ciocoiesc, peste care ºi-a tatuat masca liberalismului de carnaval. Culmea e cã mai existã proºti care-l voteazã. Pentru a se apãra de o agresiune externã, România are nevoie de minimum 160.000 de militari în dispozitiv, trei escadrile de avioane F16, una de avioane F22, trei baterii de rachete ,,Patriot”, douã nave de luptã ºi mãcar cîteva milioane de conserve de fasole cu cîrnaþi. Bineînþeles cã nu are nimic din toate astea, dar se bazeazã pe vrãjeala cu Scutul de la Deveselu ºi pe promisiunile NATO. ªtiþi cît valoreazã tratatele astea în caz cã, Doamne fereºte!, se zburleºte Putin la noi? Cît au valorat ºi asigurãrile date Ucrainei. Adicã nici cît hîrtiile pe care au fost scrise.

Vicepreºedintele Asociaþiei Naþionale a Medicamentului a dat mitã pentru ºmecherii (ei le numesc alocãri de fonduri cu parandãrãt) la douã spitale, unul fiind cel de neuropsihiatrie de la Sãpoca.

Fapta a fost sãvîrºitã în ospiciul pe care scrie ,,Ministerul Sãnãtãþii” (aiurea!), iar personajul principal se întreba ºugubãþ dacã a fost filmat. A fost, cred cã s-a prins ºi el.

Cîrcotaºii îºi dau coate cã Ponta l-a bengãnit pe Tãriceanu la DNA, din eroarea greºelii. Greºeala, recunoscutã ºi de Tal Silberstein, e pe jumãtate iertatã de Justiþie.

Norvegienii au construit autostrãzi scufundate, traversînd mãrile care-i încurcau la deplasarea cu titiul. N-au apelat la Bechtel sau la alþi pungaºi internaþionali care-au trãit în România ca-n ,,Þara Proºtilor”. Vorba lui Schopenhauer: ,,Fir-aþi ai dracu, cu melcii voºtri!”.

Dupã eternul derby, un suporter stelist de 25 de ani a ucis, cu o sticlã, un fan dinamovist de 18 ani.

Generaþia Facebook confundã irealitatea cu realitatea, pokemonii cu oamenii vii. Dupã cum evolueazã societatea, crima din inconºtienþã va deveni fapt divers.

Mai þineþi minte cum se lãuda SOV la Sebastian Ghiþã? ,,Am împuºcat sute de rakeþi ºi i-am îngropat în dealurile Moldovei”. Þinînd cont cã SOV e un fin literat, dupã aprecierea lui Mircea Dinescu, cred cã a

fost o figurã de stil. ªi, pînã la urmã, prostul, dacã nu-i fudul, nu-i prost destul. E tot o figurã de stil, cã ºi noi sîntem de(z)gustãtori de literaturã.

Dar nu vã spun cã Poetul Mãscãrici a dat în boala pornografiei literare, veriºoarã bunã cu boala lui Calache, ºi ceea ce a creat în baie, încuiat pe dinãuntru, publicã prin gazetele de perete ale spitalelor de boli nervoase cu nervii! V-am reproduce (pardon de expresie) cîte ceva, dar veþi face ca toþi dracii cînd veþi vedea dorinþa fierbinte a Poetului Mãscãrici de a linge craci. ªi nu singur, ci împreunã cu derbedeul înþãrcat cu spirt medicinal ºi carmol, care avea în subordine cracii Dunãrii: Sulina, Chilia ºi Sf. Gheorghe. Hai, cu Sulina ºi Chilia mai treacã-meargã, sînt coarde bãtrîne, dar treaba cu Sf. Gheorghe cam þine de inversarea valorilor. Dar poþi sã ºtii ce fãceau ãºtia la bãuturã cu suliþa omorîtorului de balauri îngropaþi prin dealurile Moldovei?

La 26 august 1947 s-a nãscut Nicolae Dobrin. Dupã unii, cel mai talentat fotbalist român.

Dupã alþii, tot aºa.

Multe dintre victimele cutremurului din Italia sînt români. Ne-am risipit ca fãina orbilor în bãtaia vîntului, ca sã fim pradã corbilor.

De ce? Pentru cã am acceptat, din laºitate, sã ne alunge din þarã o clasã politicã infectã. Fiecare a încercat o soluþie personalã de supravieþuire, cînd singura posibilã este soluþia naþionalã. Deºteptaþi-vã, oameni buni, noi nu sîntem neam de argaþi! Uºor, uºor, ne vor scoate ºi ochii, pentru ca sã nu mai avem cu ce ne plînge morþii. ªi viaþa. ,,Sînt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strãin. Abia am timp sã mã mir cã exist, dar mã bucur totdeauna cã sînt”, spunea Nichita Stãnescu. Noi, cei de astãzi, sîntem îngrijoraþi cã sîntem.

Bogdan Diaconu, preºedintele PTRU, boalã!, e dispus sã-i cedeze preºedinþia doctorului V.V. Ponta. Cînd vã spuneam cã PTRU este creaþia PSDului, sãreaþi ca proºtii din baia comunalã, cã nu, cã voi sînteþi patrioþi, cã sînteþi bãieþi gigea, cã faceþi parte din organizaþia edilitar-cetãþeneascã ,,Sula lui Hector”.

Mamaia a împlinit 110 ani. Staþiunea ,,Mamaia”. ªi e din ce în ce mai plinã de bîzdîci (sexy, pe înþelesul intelectualilor, beton, pe-al viitorilor literaþi).

Traian Bãsescu, aflat sub un tratament dur, în care, pe lîngã tradiþionalele frecþii cu oþet pe la tîmplele capului, trebuie sã suporte ºi chimioterapia unor stacane cu zeamã de varzã roºie, a declarat, cu modestia-i proverbialã, cã ,,în momentul de faþã, aº fi cel mai bun premier pe care îl poate da clasa politicã toatã”. Vorba filosofului Bercea Mondial: Laudã-te gurã, cã de-aia-þi dau bãuturã!

Ministrul Justiþiei, Raluca Prunã, nu înþelege de ce scade încrederea populaþiei în Justiþie. Pentru cã a devenit un fel de bal mascat. Armata moldoveanã a scos la vînzare 153 de capre, 4 þapi ºi 30 de ieduþe. Cu banii obþinuþi ºi-ar asigura bugetul pentru urmãtorii 10 ani.

Adriana Iliescu, cea mai bãtrînã femeie din lume (la vremea respectivã) care a nãscut un copil, îºi creºte fetiþa departe de universul telefonului mobil ºi al calculatorului. În schimb, o încurajeazã sã citeascã. O fi bine, o fi rãu? Totuºi, trãim în Secolul XXI, cu toate neajunsurile lui.

Mã întreb ce profil va avea viitorul fost soþ al Mihaelei Rãdulescu, puºtoaica din Moldova, colþ cu Monte Carlo, care va împlini, cînd va vrea ea, 24 de aniºori pe un picior. Dupã guriºti, evazioniºti, motocicliºti ºi paraºutiºti, oare ce alte figuri geometrice se vor înscrie în cercul ei virginal? Oare îºi va pune pirostriile cu vreun rebusist, sau va lãsa orgoliul deoparte ºi îºi va oficializa relaþia cu Andreea Marin? Cã ambele au rãni adînci, produse de un lãutar care le-a tradus în amorul iubirii, deºi ele erau destul de miºtoace în secolul trecut. În plus, vorbesc aceeaºi limbã cu mãsline.

Iulia Albu, o deºteaptã care o face pe proasta (sau invers, nu mi-e prea clar), susþine, cu argumente irefutabile (normal!), cã o iubitã de fotbalist este perceputã ca un obiect sexual ºi trebuie sã se comporte ca atare. Adicã, sã nu poarte pãlãrie. Tot aºa cum ea, ca fostã nevastã de cizmar, purta pe cap o gãinã care-i þinea loc ºi de umbrelã, ºi de creier.

Adriana Sãftoiu, purtãtoarea de palavre a liberalilor, propune ca toþi candidaþii gãºtii din care face parte sã dea un test de ortografie. E clar cã vrea sã-ºi lase partidul fãrã candidaþi. Nu vã mai zic cã, la faza aia cum cã nu ar fi bine sã mai candideze cei care au 3 mandate, Blaga ºi ai lui s-au prãpãdit de rîs. Dupã aceste insuccese remarcabile, ar fi bine ca Adriana Sãftoiu sã se numeascã purtãtoare de vrãjealã, altminteri e o contradicþie în termeni. În Delta Dunãrii au fost surprinse, în timp ce se ciuguleau satisfãcute, patru pãsãri Flamingo. Vine Africa peste noi, fraþilor, ºi cu natura. Cu sãrãcia venise demult.

Cîtã vreme vor fi aleºi oameni corupþi, România nu are nici o ºansã de a face paºi înainte. Asta poate sã însemne cã democraþia nu ni se potriveºte. Din pãcate.

Nicuºor Stanciu, vîndut de Steaua la Anderlecht cu 9,8 milioane de euro, a devenit cel mai scump transfer din Liga I. Pentru binele tuturor, sã sperãm cã belgienii n-au luat þeapã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Domnul Eminescu este Eminescu

E

minescu, poetul nostru drag, s-a nãscut ºi a scris pentru poporul sãu, pe care l-a iubit cum a ºtiut mai frumos, înnobilîndu-l cu geniul creaþiei sale. Fiindcã, la vremea lui, þara era, ca ºi acum, condusã de o gaºcã de oameni politici care nu-ºi vedeau decît de intersele lor ºi nu suportau criticile sale. De aici i s-au tras toate necazurile, vrajba pe seama sa neîncetînd nici dupã moartea lui fizicã, pentru cã nici ºtiinþa medicalã nu l-a putut ajuta sã facã faþã nemulþumirilor sufleteºti ºi mîhnirilor pentru nedreptãþile îndurate de semenii de pe pãmîntul strãbun. Doamne, Eminescu a murit cu zile, fiindcã a avut curaj sã scrie pentru þara sa.

A murit din cauza unei societãþi cu o orînduire putredã, nedreaptã. Cu cît se fãcea auzit mai tare strigãtul zbuciumului sãu, cu atît duºmanii sãi încercau a-l opri prin fel ºi fel de metode, rãscolindu-i ºi mai mult suferinþa... Ion Creangã, însã, i-a arãtat, poate cel dintîi ºi ultimul, marea sa prietenie. Cînd a aflat cã Eminescu pleacã la Bucureºti, vestea l-a întristat atît de mult, încît avea sã-i stîrneascã în inimã o mare durere, ce s-a sfîrºit cu moartea sa în chiar seara Ajunului de Crãciun. Cîþi oare dintre contemporanii noºtri mai au în ei parfumul unei prietenii sincere, precum s-a vãzut în cazul marelui povestitor? E drept cã nici lumea nu mai e cea de pe vremea lui Eminescu, ºi nici vremurile nu mai sînt la fel, dar nici noi nu mai avem în noi acea luminã de bunãtate ºi românism. În fiecare om se aflã cîte un grãunte de urã ºi de sarcasm, de egoism ºi de duºmãnie. Fiecare crede cã deþine despre celãlalt adevãrul absolut. În rest, vorbe la televizor, ºmecherii pe faþã… Iar poeþii noºtri se fac cã nu vãd, cu toate cã ºi ei sînt ancoraþi în realitatea unei vieþi de mizerie, pe care o trãim cu toþii... Pentru cã aºa este lumea acum, globalizarea hotãrãºte soarta oamenilor; nu mai sînt elite cu

Destinul ingrat al unor capodopere

C

îteodatã, soarta operelor de artã este deosebit de agitatã. Ele nu numai cã nu cuceresc sufragiile unanime, dar de multe ori sînt întîmpinate cu rãcealã sau chiar cu ostilitate. Contemporanii au refuzat cutare sau cutare creaþie artisticã, ridiculizînd-o ºi stigmatizînd-o, pentru ca aceeaºi operã de artã, aproape incredibil, dupã numai cîteva decenii, sã fie aºezatã în tezaurul valorilor universale.

Nu e curios, de pildã, cã însuºi Verdi, idolul sacru al muzicii de operã italiene, a fost fluierat chiar în templul sãu?

Opera lui, intitulatã ,,O zi de domnie”, a cãzut spectaculos în seara premierei de la Scala din Milano, în 1840. Istoria se va repeta, erou fiind, de data aceasta, nu mai puþin legendarul Puccini. În ziua de 17 februarie 1904, spectatorii care asistau la premiera operei ,,Madame Butterfly” au fluierat minute în ºir, indignaþi ºi scandalizaþi. Au trecut doar cîþiva ani ºi aceºti furioºi ºi-au modificat opiniile. De atunci ºi pînã azi, ei ºi urmaºii lor nu vor conteni sã aplaude cu entuziasm capodopera puccinianã. Nici titanul operei dramatice, Richard Wagner, n-a fost scutit de neînþelegerea mulþimii. Avea 50 de ani ºi o faimã bine stabilitã cînd, dupã 164 de repetiþii personale cu opera ,,Tannhäuser”, îºi încearcã marea ºansã la Opera din Paris. Rezultatul e un fiasco total, spectacolul terminîndu-se într-un adevãrat vacarm. În acel an, Wagner, profund afectat, va pãrãsi pentru totdeauna Parisul. Mai este cazul sã arãtãm cît e de divinizat azi, pe aceeaºi scenã unde a fost hulit acum mai bine de un secol? Pentru a încheia cu domeniul muzicii (unde exemplele ar putea fi mai numeroase), amintim de Hector Berlioz, a cãrui bucatã ,,Opt scene din Faust”, devenitã apoi ,,Damnaþiunea lui Faust”, a fost caracterizatã de un muzician (prieten al lui Goethe!) drept: „o excrescenþã, rãmãºiþã a unui avort produs de un incest odios”. Posteritatea, însã, l-a aºezat pe Berlioz la locul de onoare ce i se cuvenea ºi a pãstrat doar pentru o eventualã arhivã a infamiei sau a incompetenþei spusele acestui oarecare X. Nici în vastul univers al artelor plastice lucrurile nu stau altfel. ,,Rondul de noapte” al lui Rembrandt a stîrnit protestele vehemente ale contemporanilor, iar Van Gogh, pînã la sfîrºitul vieþii, nu a vîndut decît un singur tablou.

Cîteva din lucrãrile lui Constantin Brâncuºi, unul din puþinii deschizãtori de ere în istoria sculpturii, au fost catalogate drept „obscene”, iar artistul a fost silit sã ºi le retragã din locul unde le expusese. Apoi, marele, bizarul ºi extra-

Polemici

dragoste de neam, de glia strãbunã. ªi asta se întîmplã nu doar la noi, ci pe întreg mapamondul, pentru cã fiecare se complace în haosul acesta uman. ªi aºa, uºor-uºor, ne vom trezi fãrã pãrinþi ºi fãrã casã, fãrã graiul strãbun ºi fãrã cer deasupra capului, cãci fãrã pãduri, spre ruºinea noastrã, am rãmas... ªi am fi rãmas ºi fãrã cel mai mare spital din Bucureºti - „Fundeni” -, unde vin bolnavi din toatã þara sã fie trataþi de diferite afecþiuni, dacã Tribunul Corneliu Vadim Tudor nu se opunea privatizãrii acestei ,,fabrici de sãnãtate”, cum o numea el, faptã pentru care românii trebuie sã-i fie recunoscãtori ºi astãzi.

Eminescu este mare nu pentru cã l-a închis nu ºtiu cine în debara, ci pentru cã a scris, cu nerv de mare forþã intelectualã, dintr-un curaj de brav român, versuri împotriva veneticilor care au cãutat, prin orice metode, sã stoarcã ultima picãturã din vlaga acestui popor. El nu a vrut sã fie sluga nimãnui, aºa cum nu vroia sã ajungã slugi nici neamul ºi nici þara sa. Astãzi nu pare sã mai lupte careva, dezinteresat, pentru libertatea adevãratã a românilor ºi pentru demnitatea lor. Totul parcã merge anapoda, fãrã o direcþie clarã, oamenii sînt nepãsãtori chiar faþã de propria fiinþã. În orice timp ar fi trãit, Eminescu ar fi scris la fel de genial ºi ar fi fost la fel de actual. Versurile sale sînt atît de profunde, tocmai pentru cã pornesc de la adevãruri universale ºi de la sentimente autentice. De aceea, ele necesitã noi, ºi noi metode de cercetare care mai de care mai îndrãzneþe, pentru a încerca sã descoperim cît mai mult din farmecul creaþiei lui ºi pentru a-i aprecia talentul unic în literaturã. El va rãmîne întotdeauna graiul poporului sãu ºi glasul codrului, pe care le-a cîntat cu credinþã nedezminþitã. Iatã pentru ce Eminescu nu trebuie uitat ºi nici lãsat pradã defãimãtorilor de tot ce-i românesc. Pentru cã el înseamnã plaiul nostru strãbun, cu doinele ºi datinile noastre, aºa cum au fost ºi vor mai fi atîta vreme cît avem o Mînãstire Putna, cu un ªtefan cel Mare care-ºi doarme acolo odihna veºnicã, iar, în Ardeal, se cîntã, în numele lui Avram Iancu, „Noi sîntem români!”.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” ordinarul nostru Ion Þuculescu a fost aspru judecat de cãtre criticii vremii lui ca fiind „brutal” ºi acuzat de a fi „lipsit de simþul culorii“. Faptul nu ne mirã, opinii similare fiind formulate ºi cu prilejul unei expoziþii Picasso, la Zürich, cînd pînzele artistului spaniol au fost considerate (de cãtre o recunoscutã somitate) „o expresie tipicã a schizofreniei”.

Dar, probabil cea mai elocventã paginã de totalã derutã au înscris-o în rîndul contemporanilor pictorii impresioniºti. Aceºti „urgisiþi“ ºi „blestemaþi”, aceºti „caraghioºi care vor sã-ºi zicã pictori, din cauzã cã li se dã dreptul de a expune în saloanele oficiale“, vor face sã izbucneascã un uriaº hohot de rîs colectiv, deschizînd, în anul 1863, la Paris „Salonul Refuzaþilor”. Edgar Manet, exponent de seamã al noului val, se prezintã în aceastã confruntare cu o pînzã care va rãscoli profund spiritul conservator ºi coclit al burgheziei franceze: ,,Dejunul pe iarbã”. Tabloul, condamnat ºi hulit, provoacã deopotrivã rîsul, furia ºi frica, dar va deveni cu timpul unul dintre cele mai apreciate ºi celebre din lume, ca ºi ,,Olympia”, aparþinînd aceluiaºi pictor, pînzã care a supravieþuit ca prin minune mulþimii indignate ºi scandalizate. Selectul public parizian s-a amuzat enorm, timp îndelungat, în faþa unor picturi semnate de Monet, Renoir, Degas, Sisley, Pissaro. Astãzi, aceleaºi lucrãri fac faima marilor muzee din capitala Franþei.

Nici marii literaþi n-au fost scutiþi de spiritul contestatar al vulgului, uneori ostil oricãror înnoiri. Încã de la începutul carierei sale, Victor Hugo gustã din bãutura amarã a neînþelegerii. La prima reprezentaþie, piesa ,,Marion Delorme” eºueazã cu rãsunãtor ecou. Exemplul cel mai grãitor prin absurditatea lui pare a fi, totuºi, cel al lui Charles Baudelaire. În 1837 apare volumul ,,Les Fleurs du Mal”, care înmãnuncheazã aproape toatã opera poetului damnat. Cartea sa este imediat ostracizatã, poeziile fiind considerate „o jignire gravã adusã moralei publice“. Volumul este confiscat, iar autorul, condamnat la plata unei amenzi. A fost, poate, una din cele mai penibile erori de apreciere, pe care miile de ediþii ulterioare, în toate limbile, n-au putut-o atenua.

Istoria unor opere de artã, ca ºi aceea a unor mari descoperiri ne demonstreazã convingãtor ce greu se poate face o apreciere obiectivã în aceste domenii. Sancþiuni se dau ºi se pot da oricîte ºi oricînd. Corectitudinea lor nu o poate cîntãri decît posteritatea. Timpul, acest implacabil ºi inatacabil judecãtor, numai el poate da verdicte. Pentru cã, dintre multele catarge care se avîntã pe Oceanul deloc Pacific al artei, foarte puþine vor ajunge la þintã, pe Þãrmul Împlinirii. Pe celelalte, din pãcate (sau din fericire?), le vor înfrînge „vînturile, valurile“.

DORIN ALMêAN

ALBUMUL CU POZE RARE

Un trio actoricesc memorabil: Marin Moraru, Radu Beligan ºi Gheorghe Dinicã, în spectacolul ,,Tache, Ianke ºi Cadîr”, jucat pe scena Teatrului Naþional ,,I.L. Caragiale”.

S-a stins încã o stea a teatrului ºi filmului românesc…

Î

n ultimele 5 luni, Teatrul Naþional a pierdut trei mari actori din generaþia de aur a scenei româneºti, fiecare cu personalitatea sa inconfundabilã: Mircea Albulescu (8 aprilie), Radu Beligan (20 iulie) ºi Marin Moraru, care a plecat dintre noi la 21 august. Despre Marinuº, cum cu drag îl numeau colegii de scenã, trebuie sã mãrturisesc cã, pentru mulþi dintre noi, iubitorii de teatru ºi film, a fost actorul ce a lãsat în memoria noastrã personaje pe care nu le putem uita. Este de ajuns sã amintim de prestaþia sa din piesa ,,Tache, Ianke ºi Cadîr”, alãturi de alþi monºtri-sacri ai teatrului românesc, Gheorghe Dinicã ºi Radu Beligan, sau din filmele ,,Operaþiunea Monstrul” (împreunã cu Toma Caragiu) ºi ,,Toamna bobocilor” (într-un rol memorabil, jucat alãturi de Draga Olteanu Matei).

Provenit dintr-o familie muncitoreascã, omul ºi actorul Marin Moraru, cu atitudinea sa demnã, a impus respect atît celor din jur cît ºi publicului, care l-a adulat. Din descrierile colegilor de teatru ºi film, dar ºi ale soþiei care i-a fost alãturi vreme de mai bine de 52 de ani, descoperim portretul unui om care a dovedit un devotament exemplar pentru profesia aleasã ºi care, prin comportamentul sãu demn în viaþa civicã ºi în cea privatã, prin loialitatea faþã de adevãr ºi consecvenþa în combaterea nedreptãþilor sociale, a inspirat admiraþie ºi respect. Îi sîntem recunoscãtori marelui actor Marin Moraru pentru toate acestea ºi îi dorim drum presãrat cu pulbere de aur cãtre locul ce i se cuvine acolo sus, printre stele.

ANTON VOICU

M I C R O S I O A N E

Recunoºtinþã Peºtele sãrise prea departe ºi se zvîrcolea în iarbã.

Pescarul l-a aruncat în apã ºi a trãit din nou.

L-a salvat.

Datoritã gestului sãu exista, fireºte, fãrã sã ºtie, aºa cum n-ar fi ºtiut nici dacã n-ar fi existat.

Geometrie Liniile sînt de trei feluri: linie dreaptã, linie curbã, drum de sîrmã muiatã de cãldurã, ºi linie frîntã, de om care merge în zigzag.

Dar între care ºi între care punct?

Asta nu ne priveºte.

Punctele sînt predestinate.

Refacere Din tot regimentul nu rãmase decît un soldat.

Dar generalul nu disperã. Îl trimise la vatrã sã se însoare, primind, curînd, trupe noi.

VASILE BÃRAN

Pag. a 5-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

PANDREA

În urmã cu vreo 15 ani, în mansarda din „Ana Ipãtescu“, care adãpostea redacþia ,,Luceafãrului”, apãru, într-o searã de varã, un om cu faþa pãmîntie, slãbit, puþin adus de umeri, cu o privire încã vie, plinã de o tragicã adîncime, în care abia îl mai recunoscui pe cel ce se numise în realitate Marcu Balº, avocat, pamfletar, scriitor de o mare culoare, din familia lui Arghezi ºi N.D. Cocea, unul dintre cei ciþiva condeieri de mare anvergurã, care îmi hrãniserã tinereþea cu paginile lor pline de flacãrã. Sosea dintr-o mare nedreptate despre care, dupã aceea, nu amintea decît în treacãt, fãrã aerul martirilor de profesie, fãrã nici un fel de revendicare în glas, deºi nu era un resemnat ºi nu se împãcase niciodatã cu ideea cã ar fi greºit cu ceva în credinþele sale, pe care le cunoºteam cu toþii de mult.

Oltean de prin pãrþile Jiului, dacã nu mã înºel, exeget al lui Brâncuºi, din cugetãrile cãruia ne-a produs spontane artificii de gînd, apãrãtor al multor personalitãþi antifasciste pe care le susþinea la barã în faþa inchiziþiei organelor judiciare ale burgheziei ºi dictaturii militare, Petre Pandrea îºi înscrisese de mult numele pe lista celor urmãriþi de Serviciile Secrete ale Reichului lui Hitler. Cartea sa despre Germania frumosului Adolf apãrutã în vremuri cînd mulþi scriitori dormeau în conºtiinþã, cînd Olguþele ºi zarzãrii înfloriþi fermecau visurile unor cititori drogaþi cu literaturã roz - surprinsese ºi zguduise pe mulþi. Gîndirea tãioasã a autorului, uluitoarea lui inteligenþã, verva pamfletarã cu care ridiculiza ceremonialul odios al fãclierilor care umpleau nopþile walhale cu miros de rãºinã amestecat cu sînge, demascarea imposturii în uniformã ºi cizme, avertismentul grav pe care-l dãdea nu numai cititorului român dar ºi Europei întregi, ºi ea cuprinsã de o visare narcoticã, alimentatã cu filme de propagandã, cu defilãri ºi demonstraþii sportive la o Olimpiadã de operetã, care a rãmas o sinistrã parodie a ideii de pace, iatã meritele în

Amintiri din temniþele bolºevice (14) Cea de-a doua arestare 26 septembrie 1959 (2) Dupã ce am trecut podul de peste Someº, am rãmas surprins vãzînd blocul la parterul cãruia se aflã Cinematograful Republica ºi care nu fusese înainte.

Noul imobil se ridicase în locul în care, înainte, erau niºte cocioabe infecte. Am vãzut apoi blocul turn, construit, ºi el, pe terenul unde fuseserã alte cocioabe.

Cînd sã intru acasã, m-a ajuns din urmã un troleibuz, care, de asemenea, nu existase în Cluj, la vremea plecãrii mele de acolo.

La noi erau deschise poarta ºi cele douã uºi de la scãri, dar uºa dublã de la intrarea în locuinþã era închisã. Nu ºtiam ce sã fac ºi, dacã nu mi-ar fi fost frig, aº fi aºteptat pînã s-ar fi sculat careva, fie dintre cei ai casei, fie dintre vecini. Dar gerul mã îndemna sã acþionez. Tot ciocãnind pe la uºã, dupã destul de mult timp am primit rãsplata. S-a întredeschis fereastra de la bucãtãrie, ºi un glas de fatã întrebã pe cine caut. Glasul îmi era necunoscut. Nu ºtiam cum sã-i rãspund, ca nu cumva sã închidã fereastra înainte de a mã lãmuri.

Totuºi, mi-am luat inima-n dinþi ºi i-am spus fetei cã înainte cu cîþiva ani am locuit acolo ºi aº vrea sã aflu unde sînt ai mei. Era încã întuneric, ºi nu vedeam cu cine vorbesc. Fata zice: „Staþi cã mã duc s-o întreb pe bunica”. Auzind-o cã spune ,,bunica”, m-am liniºtit ºi am aºteptat sã vãd ce va urma. Dupã cîteva secunde sau aprins luminile în antreu ºi bucãtãrie ºi s-a deschis uºa dublã. În faþa mea a apãrut o tînãrã foarte drãguþã, prezentîndu-se ca fiind soþia lui Nelu. Mi s-a umplut sufletul de bucurie. Am îmbrãþiºat-o cu toatã cãldura, glumind cã nu mai era nevoie sã mã prezint. Fata care

eternitate ale acestui mare bãrbat, care îºi risca libertatea ºi chiar viaþa în anii cînd trupele hitleriste sugrumaserã vechiul continent.

Recitit astãzi, dupã epilogul din mai ’45, dupã ce toate bilanþurile tragediilor au fost încheiate, dupã ce martorii unor suferinþe fãrã sfîrºit depuseserã în tribunale mãrturia lor, paginile lui Pandrea rãmîn o pledoarie pentru generaþiile tinere care trebuie sã ia aminte la ceea ce ar putea sã le mai aºtepte, o reînviere a doctrinei crucii încîrligate.

Dar Pandrea era nu numai un mare scriitor politic.

Opera lui, în fapt, nici nu a fost încheiatã. Un sfîrºit neprevãzut, rapid, l-a silit sã scrie ultima literã. Dar din ceea ce ne-a lãsat mai sînt încã multe pagini necunoscute. (…)

Pandrea era un strãlucit spadasin, un mînuitor exacerbat al cuvintelor-petardã, proza lui era ca un bombardament de mine pe un cîmp de luptã, substantivele care cãdeau ca niºte fuzee pe metrul pãtrat: niciodatã poate n-a existat un pamfletar român atît de sistematic ºi irefutabil în argumentele sale. Dacã vorbim de tactica pãmîntului pîrjolit în materie de rãzboaie, putem spune cã Pandrea a fost un devastator al reputaþiilor celor mai bine întemeiate, nelãsînd nici o speranþã adversarilor sãi. Avea sprinteneala unui boxer care te loveºte din toate pãrþile cu o vitezã ameþitoare. Fraza lui era eclatantã, explozivã, subminatoare ºi proza lui, în întregime, îþi tãia respiraþia. Asociaþiile cele mai neaºteptate cãdeau ca o ploaie de varã asupra subiectului, care era nimicit cu o îndeminare de mare chirurg.

Subsemnatul ºi-a permis sã facã din acest om un personaj într-unul din romanele sale. Operaþia era destul de delicatã, pentru cã numele sub care apãrea era destul de transparent ºi textele folosite din opera acestui viu ºi arzãtor om de faptã nu au fost modificate nici mãcar cu o iotã. (Personajul e Pavel Condrea, din romanul ,,Incognito”, vol.I. – n.red.) Am vrut sã fac, în felul meu, o restituire meritatã pentru cã, iatã, o uitare nedreaptã apasã pe memoria marelui dispãrut.

Nu ne putem permite sã-i ignorãm pe Iorga, pe Pârvan, pe Densuºianu, ca sã nu mai vorbesc de alte mari figuri ale culturii noastre, numai pentru cã ei nu au corespuns cu totul ramei în care o cronica absurdã vrea sã-i introducã.

Petre Pandrea face parte din falanga iluminiºtilor români, a celor care, vãzînd cu o clipã mai devreme viitorul, au încercat sã tragã dupã ei mulþimile de-atîtea ori minþite ºi de-atîtea ori înºelate...

EUGEN BARBU (1987) deschisese întîi era Marica, o rudã a soþiei lui Nelu, care se îngrijea de Ioana, nepoþica mea de 10 luni.

Am trecut pe lîngã pãtucul copilului, care dormea cu un zîmbet îngeresc pe buze. Am admirat-o cu o bucurie de nedescris... Maica Virucãi s-a trezit ºi ea. Sa ridicat în ºezut ºi, uitîndu-se la mine, a exclamat: „Naºu!”. M-am dus la dumneaei. Am îmbrãþiºat-o îndelung. Ea plîngea cu sughiþuri: „Oare voi ajunge sã o vãd ºi pe Viruca?”. Ne-am aºezat apoi la poveºti, pînã s-a încãlzit apa în baie. În timp ce mã spãlam, am auzit rumoare în casã. Se întîmplase ceva: tocmai sosise ºi Viruca... *** Dupã o perioadã de regãsiri, m-am prezentat cu biletul de eliberare la Oficiul repartizãrii forþei de muncã. M-au luat în evidenþã, dar m-au plimbat încã multe zile pînã sã-mi dea un rãspuns. Totuºi, în cele din urmã, am primit repartizare la Liceul ,,George Coºbuc”, ca administrator de imobil, în locul unuia Roºca, bolnav de plãmîni, pînã la însãnãtoºirea lui.

Aici mi s-au fãcut imediat formele de încadrare ºi am ºi început sã lucrez. În luna mai a venit la lucru Roºca, ºi eu am devenit ºomer. Toatã vara am umblat dupã serviciu. De la Oficiul de repartizare am primit loc de muncã, dar directorii respectivi nu m-au primit, astfel cã am rãmas la începutul lunii septembrie, dupã 3 luni, tot în ºomaj.

Nu pot sã nu scriu aici cã, la Casa Agronomului, deºi am fost primit de director cu multã amabilitate ºi mã poftise la serviciu pentru a doua zi, spre necazul meu, cînd m-am prezentat în dimineaþa urmãtoare, omul îmi spuse cã inspectorul de cadre Fabian i-a dat ordin sã nu mã primeascã. Deci, fiindcã instituþia „Casa Agronomului” þinea de cadrele „Regiunii”, n-am fost admis nici mãcar într-un post de paznic, cu cel mai mic salariu existent pentru muncitorii necalificaþi. Într-un

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

La 7 septembrie se împlinesc 23 de ani de la moartea lui Eugen Barbu, scriitor ºi jurnalist, fondator, în anul 1990, al revistei ,,România Mare”. În fotografie, alãturi de discipolul ºi prietenul sãu mai tînãr, Corneliu Vadim Tudor, care, la 14 septembrie, împlineºte un an de la trecerea în eternitate.

Pînã cînd te-ai prefãcut în femeie Eu te-am vãzut altfel decît eºti mult mai umanã ºi mult mai frumoasã te simþeam în mine cum creºti ca o umbrã, ca o iederã fastuoasã ªi te-am strîns de mînã mai tare decît ar fi trebuit pînã cînd þi-au plesnit, ca o lacrimã, oasele te-am iubit cum iubesc misterul, frumoasele Oglinda te privea dintr-odatã altfel iar tu o priveai întruna miratã aveai în inimã un rastel cu cretã coloratã Desenai în visul meu curcubeie eu eram la un capãt, tu - la celãlalt pînã cînd te-ai prefãcut în femeie ºi þi-am auzit tocurile pe asfalt.

ADI SFINTEª, 14 august 2016 singur loc n-am putut primi sã lucrez, la ,,Dermata”, secþia piei crude, unde se lucra într-un aer îmbîcsit ºi, în plus, era ºi frig. Apoi n-am fost primit nici la ,,Tehnofrig”, tot pentru motivul cã am fost deþinut politic. ªi aºa, alungat de colo-colo, a trecut vara, fãrã sã pot fi încadrat în muncã undeva. Trebuie sã arãt aici cã, deºi eu ºi soþia eram pensionari amîndoi din 1958, nu primeam nici un fel de pensie, pentru cã, prin Legea din 1959, foºtilor deþinuþi politici li s-a luat acest drept.

Viruca era la Mica, la Bucureºti, fãrã venituri, iar eu, în Cluj. Deºi aveam tot ce-mi trebuie ºi copiii se purtau foarte bine cu mine, nu-mi plãcea sã trãiesc ca un parazit ºi sã mã zbat ca peºtele pe uscat, dar n-aveam ce face. Colindam pe la „Forþele de muncã” ºi mã întorceam acasã fãrã nici un rezultat. Dupã un timp, mam dus la Medieºul Aurit, la cumnaþi, dar nici acolo nu m-am putut liniºti, însã am crezut cã poate, dac-aº fi acasã, aº primi o slujbã, cît de micã, undeva. La ei se trãia îmbelºugat, iar în special Nuþica se purta foarte bine cu mine, de fapt ºi Virgil, dar el avea alte preocupãri, mai ales cu Kapãlã, care mereu venea pe la noi. Pãcat cã nici aici n-aveam nici o contribuþie la bunul mers al gospodãriei, cãci afarã de cãratul unei vedre de apã de la fîntînã nu prea aveam ce face. (va urma) ION ªTIRBU

Pag. a 6-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Începutul „istoriei“ anului 2010 oglinditã pe micul ecran (5) DIALOG CU GÎNDUL MEU (5) Cu pletele pe spate, bluza decoltatã, fusta-nfloratã, cînta de zor pe o manea, împreunã cu grupul de romi, mergînd pe stradã o întreagã ceatã: „Hai, Bãsescu la putere, Scapã þara de lichele. Întreaga lume sã vinã la vot, Bãsescu sã cîºtige tot!

Uiu... iu... uiu... iu...

Procentul fie cît mai mare, sã-i punã la respect pe mafioþi...

Uiu... o iu... o uiu... iu...

Cu imnul aceasta intonat, alegerile le-a cîºtigat.

La alegerile prezidenþiale, fiind întrebat ce model ar urma, Bãsescu a rãspuns: pe soþia mea; pe Mircea Geoanã ºi pe Patriarhul Daniel.

Fãrã comentarii.

Pe domeniul de vînãtoare de la Balc, bietelor animale, fãrã apãrare, le-au venit de hac miliardarii din strãinãtate care apar, anual, pe domeniul lui Þiriac. „Cel împuºcat“ nici acum n-a fost iertat cã a omorît cîþiva mistreþi.

Doamna deputat A., cãzînd în vid, a zis, de la înalta tribunã: „Dacã vor fi aprobate aceste bugeturi...“ Din pãcate, discursul n-a avut... succesuri.

Aprobarea noului buget „merge“ în ritm de melc.

Parlamentarii se plictisesc. Citesc, privesc la televizor sau discutã în „bisericuþe“. Cascã înþelept. Doamne, Doamne, cîte unul mai ºi doarme. Secundele pline de erori bat, duºmãnoase, la uºa noastrã.

Omar Hayssam, scos de la „naftalinã“, mirosind urît, trebuie aerisit. „Dar (l-)au scos cinci degete apucãtoare/ cu amprente de ºerpi,/ încolãciþi sub un soare/ înverzit de ierbi.“ (Nichita Stãnescu, „Mîna cu cinci degete“)

Polemici

*** Într-un Supermarket, preºedintele þãrii - pentru a demonstra cã e gospodar - cu televiziunea dupã domnia sa, trãgea, de zor, un cãrucior, plin cu produse din import. Întrebat dacã a ales produse româneºti ºi dacã i se pare cã preþurile au crescut, a rãspuns: din pãcate, produsele sînt din strãinãtate, iar preþurile au crescut „doar un pic“ (pentru bugetul sãu). „O, iata-i înfãþiºîndu-se-n oglinzile noastre o data cu noi, acum, cînd brusc fiecare secundã-ºi ilumineazã polul istoric, chipul rãmas imprimat în albia pietroasã a þãrii cea nãscãtoare de viitor“.

(Nichita Stãnescu; „Menire“) Pol, nãscãtor de viitor. Pentru cine? *** Împotriva adversarilor politici, Mircea Geoanã spunea cã la alegerile prezidenþiale s-au folosit „atacuri energetice“; acestea veneau dinspre Palat, împotriva domniei sale folosindu-se, cicã, forþe paranormale. *** „Fãrã flacãrã, nu iese fum“.

Toate posturile TV „aprind“ flacãra violetã ºi, ca sã nu se „ardã“, sus-puºii poartã cravate, cãmãºi etc. discret, de culoare violet, în anturajul lor aflîndu-se paranormalul Aliodor Manolea, care, la confruntãrile prezidenþiale stã la doi paºi de „mãria sa“. Dar, Aliodor „nu e vrãjitor“. *** Invitat la un post TV, domnul din Scaunul cel mai Înalt, a pãrut mic de stat cînd, abordînd probleme financiare, a recunoscut cã-l depãºeºte matematica fiicei sale din clasa a ºaptea. Nu-i de mirare cã a calculat greºit promisiunile electorale. (va urma) LILIANA TETELEA

Biserica Filaret, Bãrbãtescu Nou sau Cuþitul de Argint Prin anul 1796, partea Bucureºtilor cuprinsã între Podul Beilicului ºi Podul Craiovei era acoperitã de vii. Drumurile de comunicaþie între cele douã mari zone, puþine la numãr, aveau o demarcaþie care þinea seama de graniþele proprietãþilor, din care pricinã ºerpuiau aparent fãrã noimã, nefiind încurcate de geografia locului.

Interesant de remarcat cã ªoseaua Viilor ºi Bulevardul Pieptãnari au moºtenit acest traseu, deosebindu-se net de traseele strãzilor apãrute în urma parcelãrii, supãrãtor de drepte. O abatere de la acest traseu la constituit strada Cuþitul de Argint, o stradã fãrã trecut, însã trasatã dupã configuraþia aproape semicircularã a Parcului Carol I. Hãrþile vechi ne dezvãluie faptul cã strada aceasta s-a format din unirea mai multor drumeaguri prin podgorii, pe unul dintre acestea, Drumul Filaret, astãzi aleea pe care se aflã Fîntîna Cantacuzino, ridicîndu-se, la 1796, biserica despre care este vorba mai departe. Conform documentelor cercetate de istoricul IonescuGion, majoritatea rãmase sau pierdute la Moscova în urma confiscãrii Tezaurului românesc la ordinul lui Lenin, ea ar fi fost ridicatã de soþii Pavel ºi Stanca Udrea. Un pomelnic de piatrã, dispãrut între timp, îi menþiona, alãturi de aceºti primi ctitori, pe arhiereii Grigorie ºi Dositei ºi pe un anume Grigorie monahul.

De precizat cã, la finele Secolului al XVIII-lea, împrejurul viitoarei biserici nu exista nici o casã, singurele clãdiri apropiate fiind una cu douã caturi ºi o alta cu cramã, fîntîna lãsatã în grija mitropolitului Filaret de cãtre Mavrogheni ºi adãpostul paznicilor de la Bariera Bãrbãtescu. Apoi, în ani, în jurul ei s-a format Mahalaua Filaret, în documentele ºi pe hãrþile de la jumãtatea Secolului al XIX-lea ea figurînd sub aceastã denumire. Prima ei înfãþiºarea a fost aflatã de preotul Marin Dumitrescu din gura bãtrînilor, descrierea pãrînd accept-

abilã: „Biserica aceasta la început a avut forma unei case ºi era învelitã cu ºindrilã. În loc de cruce a avut douã cuiburi de barzã, iar în interior a fost simplã ca o casã ºi fãrã sfinþi. Cu tavan ºi cu o tîmplã de scînduri fãrã sculpturi, avînd doar 4 icoane pe dînsa. În aºa stare servea de paraclis“.

La 15 ianuarie 1810, casa a fost transformatã în bisericã, „poate dupã cutremurul din 1802“, afirma istoricul Nicolae Stoicescu. Ca bisericã – tip navã fãrã turle – este menþionatã ºi de istoricul grec Dionisie Fotino în a sa „Istorie a Daciei sau a Transilvaniei, Þerei Munteneºci ºi a Moldovei“, tipãritã, la Viena, între 1817 ºi 1819.

Pe la 1830 a venit sã slujeascã în ea preotul Mislea, la aceastã datã încropinduse o mahala întinsã, dar cu puþini locuitori, numitã Mahalaua Dracului. Aceasta începea din dreptul Crematoriului Uman de astãzi, în grãdina cãruia s-a aflat, pînã în 1935, „Hanul Dracului“ (evident, altul decît cel de pe Bulevardul Banu Manta), ajungea la Bariera Bãrbãtescu, astãzi intersecþia Cãii ªerban Vodã cu ªoseaua Viilor ºi se termina în dreptul Autogãrii Filaret din zilele noastre. În anul 1845, cînd preot paroh era Ioan Voiculescu, bisericii i s-au adãugat douã turle de inspiraþie ruseascã. O reparaþie generalã a suferit în 1880, cînd a fost înãlþatã ºi alungitã dupã modelul Bisericii „Curtea Veche“, tot atunci amenajîndu-se ºi o grãdinã. Lucrãrile au costat 4.000 de galbeni adunaþi din „cutia milei“, de unde se deduce starea bunã a enoriaºilor, printre ei numãrîndu-se ºi membrii familiilor Bãrbãtescu ºi Hagi Moscu, ultimii deþinînd în preajmã o podgorie relativ întinsã. Din cauze necunoscute, a cãzut iarãºi în ruinã, necesitînd o centurã de fier ºi o nouã zugrãvire. Lucrãrile au fost conduse de arhitectul George Sterian. A rezistat astfel pînã în toamna anului 1905.

COMUNICAT DE PRESÃ

Maestrul Florin Zamfirescu, apel la normalitate Bucureºti, 25 august 2016. Actorul Florin Zamfirescu s-a alãturat Partidului România Mare (PRM), din dorinþa de a se implica activ în viaþa politicã a þãrii. Domnia-sa considerã cã, în prezent, românii trãiesc într-o perpetuã anormalitate ºi cã lumea politicã actualã nu mai reprezintã, în fapt, interesele românilor. ,,Nu aº fi intrat în dispute politice, dar nu se mai poate! Am decis sã mã implic în politicã, pentru cã mesajul pe care simt nevoia sã-l transmit este un apel la normalitate. Noi trãim într-o anormalitate permanentã ºi cred cã majoritatea populaþiei României stã într-o atitudine dezamãgitã, aºteptînd sã se întîmple ceva ca sã poatã ieºi din amorþealã”, a declarat Florin Zamfirescu. În noua sa calitate, de purtãtor de cuvînt al PRM, el a transmis membrilor de partid urmãtorul mesaj: ,,Noi trebuie sã oferim încredere celor 50% de nevotanþi, care stau acasã ºi care nu mai doresc sã facã efortul de a alege”. În opinia reprezentantului PRM, cei care sînt dezamagiþi de guvernãrile care au condus România spre dezastru vor avea posibilitatea ca, la alegerile parlamentare din acest an, sã aibã o alternativã realã la actuala clasã politicã. ,,ªansa noastrã este masa de votanþi adormiþi. Acesta este efortul pe care trebuie sã-l facem. ªi din acest motiv, mã angajez sã transmit mai departe, sã conving oamenii de forþa fabuloasã pe care o au, doar votînd. Vã daþi seama cã efortul este minim: doar un vot!”, a adãugat Florin Zamfirescu, exprimîndu-ºi convingerea cã, dacã pentru aceºti oameni apare o speranþã, în mod sigur ei se vor mobiliza.

Fãcînd apel la spiritul naþionalist ºi la mesajul patriotic pe care, de-a lungul timpului, Partidul România Mare le-a susþinut prin preºedintele Corneliu Vadim Tudor, în cuvîntul sãu, Florin Zamfirescu s-a referit la oamenii care împãrtãºesc idealurile PRM, dar care acum sînt în aºteptare. Totodatã, el ºi-a amintit cu emoþie de Corneliu Vadim Tudor, pentru care a avut un mare respect ºi pe care l-a apreciat pentru patriotismul ardent de care a dat dovadã, precizînd cã au avut o relaþie personalã strînsã, cei doi fiind, în tinereþe, colegi de armatã. ,,Ne ferim cu toþii de termenul «naþionalist». Pãi ei ne obligã sã gîndim aºa! Ne împing într-o direcþie în care sã ne simþim vinovaþi cã ne iubim þara, cã ne iubim pãrinþii, cã ne iubim cimitirul, cã ne iubim bunicii ºi tradiþiile. Sîntem patrioþi, toþi cei care gîndim aºa”, a declarat Florin Zamfirescu, fãcînd referire la patriotismul de care dau dovadã alte naþiuni ºi cu care acestea se mîndresc.

BIROUL DE PRESÃ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

Voind sã lege cu orice preþ domnia Regelui Carol I de strãlucita conducere a lui ªtefan cel Mare, care fusese omagiat în 1904, moldoveanul Constantin I. Istrati, în calitatea sa de comisar al expoziþiei jubiliare dedicate celor 4 decenii de domnie glorioasã a lui Carol I, care urma sã prefacã – pe o mai veche propunere din 1894 – întinsul cîmp Filaret (fostã posesiune a Mitropoliei), într-un oraº de pavilioane, s-a gîndit sã transforme biserica din vîrful dealului într-una asemãnãtoare celor ctitorite de marele voievod. Ca arhitect a fost ales Nicolae Ghica-Budeºti, care s-a gîndit la o sintezã, avînd în vedere bisericile „Sf. Gheorghe“, din Hîrlãu ºi „Sf. Nicolae Domnesc“, din Iaºi. Lucrãrile de prefacere au început în 19 noiembrie 1905 ºi s-au definitivat – doar în exterior – în aprilie 1906. Atunci a fost aºezatã ºi o cruce din vremea domniei lui Antonie din Popeºti (1669-1672), mai exact a membrilor familiei voievodului, cum se deduce din inscripþia sãpatã de Radu zugravul: „Cu voia Tatãlui ºi cu ajutorul Fiului ºi cu sãvîrºirea Sfîntului Duh, amin. Invocarea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarei cruci ºi o au ridicat robul al lui Dumnezeu pomenire: Antonie voievod ºi doamna lui Ana ºi fiul lui Alexãndrel, Ilina, Costandina, Neacºa, Marica, Antonie, Panã, Ioana, Costandin, Duca, Neagul, Sima, Dumitra, Mihai, Despina, Pãtru, Mihai, Dumitru, Antonie […], vã leat 7185 meseþa martie 1“.

Inaugurarea Expoziþiei de cãtre familia regalã, la 6 iunie 1906, a avut loc la Arenele Romane, unde s-a oficiat serviciul divin de cãtre mitropoliþii Iosif al UngroValahiei ºi Partenie al Moldovei. În faþa „Arenelor“ fusese amplasatã „Lupa Capitolinã“, dar al Romei, care fãcea legãtura cu Împãratul Traian. Situatã în imediata apropiere, biserica se înfãþiºa ochiului ca o splendidã ctitorie a marelui ªtefan Vodã, însã nu putea servi ca lãcaº de rugãciune.

Acest neajuns nu a putut fi corectat nici pînã în 23 noiembrie 1906, cînd Expoziþia Jubiliarã ºi-a închis porþile, nici în anul urmãtor. Abia în decembrie 1908, pictorul

CIOBURI DE GÎNDURI

Adevãr Cei ce din ceþurile vremii O perspectivã n-au avut Spre înãlþime ºi culoare Mai bine nu s-ar fi nãscut.

Ei sînt ca apa care trece, Dar, iatã, piatrã nu rãmîne, Cum peste viforu-i de-o clipã Uitarea se aºterne mîine.

Lor le opun arzînd iubirea Ce din prinosu-mi se revarsã, Ieºind din lanþuri cu o floare: Eu sînt luminã! Ei... o farsã!

Peste surîsul ars de umbrã Vin crinii veºnici ºi sãrutã: Doar în potire stã lumina, Pe cînd în ºanþuri pleava brutã...

Bãtrîne Roatã, ca ºi tine, Ridic la stele rugul meu, În lacrimi aºteptînd un Cuza Cum îl aºtepþi pe Dumnezeu ILARION BOCA Costin Petrescu, autorul desenelor pentru pavoazarea oraºului Iaºi ºi pentru defilarea oºtenilor, la 400 de ani de la moartea lui ªtefan cel Mare, în iulie 1904, a început lucrul la zugrãvirea bisericii. A încheiat lucrarea în 1909, desfãtînd privirile credincioºilor cu o picturã majestuoasã, cu mult albastru ºi auriu, care putea fi admiratã, înainte de distrugerea provocatã de un incendiu, în 1976. Tîmpla ºi mobilierul bisericii au venit din atelierele ªcolii de Arte ºi Meserii, în 1910, în 12 decembrie din acel an sãvîrºindu-se, cu mare fast, sfinþirea ei. ªtefan cel Mare intrase, în sfîrºit, în Bucureºti.

EMANUEL BÃDESCU

Pag. a 7-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Doi creatori ai conºtiinþei naþionale, douã destine paralele – C.A. Rosetti ºi C. Vadim Tudor Motto: „A muncit o viaþã întreagã, a suferit atîta ºi la moartea sa toatã averea ce-o putu lãsa urmaºilor sãi a fost un singur lucru – un nume curat“.

Existã o rãsuflare prin care sufletul, la fel ca o fiinþã, se încarcã, se umple cu ceea ce îi trebuie – plãmînii au nevoie de aer curat, iar sufletul, de sentimente curate, alese. Prin isihasm sau alte iniþieri se ajunge la rãsuflarea necesarã sufletului, dar, în viaþa de zi cu zi, omul matur poate avea parte de aºa ceva numai dacã destinul îþi aduce în preajmã bunãtate, compasiune, dragoste, onoare, forþã, inteligenþã, frumuseþe…

Se împlineºte un an de cînd destinul ºi-a rechemat unul dintre trimiºi… Un an de cînd lipsesc din juru-mi susþinerea moralã ºi prietenia loialã, dar capricioasã, mãreþia sufleteascã ºi copilãria tunetelor din senin, generozitatea radicalismului naþional ºi sensibilitatea realã la tragedia umanã, ironia genialã ca reacþie la cotidiana comedie a erorilor, în fine un an de cînd în lumea mea e mai puþinã dragoste de Dumnezeu ºi de fiinþele sale. Iar adunîndu-le toate într-o singurã rãsuflare, da, m-am simþit deseori în acest an… parcã fãrã aer. Un an greu, sufocant sufleteºte, de cînd a dispãrut acel om al destinului, acea lume întreagã ce s-a numit Vadim. ªi, mãrturisesc, un an în care lumea realã mi-a dat atît de puþine motive compensatorii, încît m-am refugiat mult, peste mãsurã de mult, în lumea pe care ºi Vadim a iubit-o cu patimã – lumea cãrþilor ºi a creaþiei. Am regãsit acolo un sprijin, în acel Eden al spiritului, deci acum, în nedoritul leat comemorativ, prezint o secvenþã din lumea oamenilor destinului.

Titlul corect din punct de vedere sociologic ºi antropologic ar fi „Creatori ai opiniei publice ºi ai conºtiinþei naþionale“. Aceasta deoarece nu trebuie confundatã manifestarea gregarã, mimeticã, a mulþimilor manipulate cu acel ferment al evenimentelor majore, opinia publicã. Am început cu Constantin Alexandru Rosetti, pentru cã am trecut, în 2016, pe lîngã împlinirea a 200 de ani de la naºterea sa… A fost unul dintre cei foarte puþini care ne-a dat nouã, celor mulþi, o þarã unitã ºi independentã. A dat Capitalei ºi þãrii Academia Românã ºi Filarmonica, a dat þãranilor legile împroprietãrii, a deschis Teatrul Naþional pentru dramaturgii români, nouã, ziariºtilor, ne-a dat presa, iar liberalilor… le-a dat partidul; la aniversarea din iunie (bicentenarul!), la monumentul lui C.A. Rosetti, al acestui om care toatã viaþa a dat, nimeni nu s-a însufleþit sã dea, sã aºeze mãcar o floare. Banca Naþionalã a emis o medalie… dar aurul nu acoperã nici pe departe valoarea nerecunoºtinþei.

Pe C.A. Rosetti, teribilul ziarist ºi om politic al Secolului XIX, secol pe care cred cã ar trebui sã-l numim nu doar al romantismului, ci ºi al naþiunilor, l-am alãturat în comparaþie lui Corneliu Vadim Tudor, poate ultimul din aceeaºi categorie – a copiilor teribili ai manifestãrii publice, dar ºi ai patriotismului. Amîndoi au miºcat mulþimi prin scris ºi discurs, le-au scos din fãgaºul impus. Sigur, se poate obiecta cã rezultatele eforturilor celor doi sînt mult diferite. Rosetti a generat – direct ºi în modul propriu – prin scrisul ºi activitatea sa, Revoluþia de la 1848 din Þara Româneascã, apoi a impulsionat decisiv alegerea lui Cuza ºi Unirea

Cine a fost MARELE ANONIM, omul considerat CEL MAI MARE SPION ROMÂN din toate timpurile? (3) Americanii îl apreciau enorm pe Moruzov (…) De altfel, în acele vremuri, Moruzov era unul dintre cei mai informaþi oameni din Europa cu privire la comunism. De pildã, Sterie Giuffeta, unul din oamenii sãi, reuºise performanþa de a fi trimis la Moscova chiar de cãtre „celula comunistã din România”, pentru a urma „ºcoala de specializare pentru propagandã ºi modul de culegere a informaþiilor”. Datoritã infiltrãrii perfecte, Giufetta obþine chiar un „Certificat cãtre autoritãþile comuniste cã sînt un comunist încercat ºi cã activez de patru ani”, act semnat de însuºi Constantin Dobrogeanu-Gherea. La Moscova, Giufetta face cunoºtinþã cu activiºtii din þarã trimiºi sã

Principatelor, iar spre finalul vieþii a impus, în calitatea de preºedinte al Adunãrii Deputaþilor, adoptarea Declaraþiei de Independenþã a Principatelor Unite, la 9 mai 1877, cauzã ºi efort naþional pe care le-a susþinut cu succes ºi prin cotidianul sãu „Românul“, cel mai puternic ºi influent organ de presã al vremii. De cealaltã parte, s-ar putea cîrcoti cã Vadim Tudor nu are concretizãri, materializãri, ale demersurilor sale publicistice ºi politice. Dar problema este privitã greºit – în sensul cã se inverseazã cauza ºi efectul.

Concret, cred cã Rosetti ar fi fost imens chiar dacã Unirea Principatelor sau Independenþa nu s-ar fi realizat atunci cînd a vrut el. De ce? Pentru cã partea cea mai importantã, ce mai dificilã, cauza care a generat efectul, nu a fost combinaþia politicã de succes, ci crearea acelui mediu favorabil, în care puteau sã trãiascã Unirea „în cuget ºi simþiri“ ºi Independenþa – mediu numit opinia publicã transformatã în conºtiinþã naþionalã. Nu ar fi fost 1859? Mã rog, ar fi fost 1860 sau 1861… Nu ar fi fost Cuza, bine, ar fi fost Costache Negri sau Ion Ghica… Nu ar fi fost 1877, atunci ar fi fost 1878… Important era cã românii, contemporanii epocii, conºtientizau, ca o naþiune, necesitatea acestor evenimente – exista deci acea opinie – conºtiinþã naþionalã - ºi aceastã existenþã de care trebuia þinut seama a fost marele merit al lui C.A. Rosetti. În contemporaneitate, asistãm la o revoltã generalã împotriva corupþiei la nivelul cel mai înalt, împotriva acelei zone considerate intangibile. Vedem cum opinia publicã expune, din ce în ce mai categoric, statutul înrobitor de colonie. De asemenea românii înþeleg, în fine, cã existã o bãtãlie pe care organizaþii iredentiste o duc împotriva þãrii… De fapt, românii încep sã realizeze adevãrul din spusele ºi scrisele lui Vadim, singurul care a trezit conºtiinþa publicã în aceste sensuri ocultate – de fapt, cel care a creat amplitudini de conºtiinþã naþionalã opiniei publice. Se aude din ce în ce mai des: „sînt naþionalist“– declaraþii mai mult sau mai puþin ipocrite, dar cui i se datoreazã supravieþuirea naþionalismului – a embrionului de conºtiinþã naþionalã – dacã nu lui Corneliu Vadim Tudor? Iar aceastã conºtiinþã naþionalã, pãstratã ºi pãzitã de Vadim, poate fi singura cauzã ce ar duce la efectul demnitãþii ºi bunãstãrii generale.

I se reproºeazã lui Vadim atacurile la persoanã, radicalismul exagerat, dincolo de limita admisibilã al unor articole ori declaraþii. Ei bine, cu tot respectul pentru marele tribun al presei paºoptiste, avantajul sãu faþã de tribunul contemporan cu noi este cã el, Rosetti, a intrat de suficient timp în Rãsãritul etern pentru ca reproºurile din timpul vieþii sã-i fie uitate. Rosetti nu a fost un publicist eminamente obiectiv, în actualul sens „deontologic“; avea rãfuieli personale, pana lui scotea foc de multe ori fãrã o cauzã clarã ºi poate nici justã, presiunile asupra guvernului, partidelor ºi, nu de puþine ori, asupra lui Vodã erau teribile – drept pentru care însuºi marele Alexandru Ioan – Cuza Vodã – a oprit apariþia „Românului“ ºi a altor periodice pe care Rosetti le-a scos pentru a ocoli interdicþia. Asemãnarea stilurilor celor doi este foarte mare.

De fapt, Vadim nu a murit de suficient timp pentru a fi unanim elogiat. De exemplu, nici omagiile ºi lacrimile sutelor de mii de oameni care au trecut pe la catafalc, urmeze „perfecþionarea”, dar ºi cu români veniþi din Statele Unite. De la I.J. Bãnãþeanu, corespondent al ziarului America din Cleveland, Ohio, Giuffeta aflã ºi îl informeazã pe Moruzov cã celulele comuniºtilor români din America, ºcoliþi la Moscova, aveau sarcina ca, la un moment dat, sã vinã în þarã ºi sã provoace revolte comuniste. Printre cei supravegheaþi de Giufetta se aflau Lucreþiu Pãtrãºcanu, avocatul Zisu, Trandafirescu, Kant, Crãciun, existînd ipoteza cã însãºi Ana Pauker a fost informatoarea lui Mihail Moruzov.

Dupã 23 august 1944, cei mai interesaþi de informaþiile culese de Moruzov s-au dovedit a fi americanii. Robert Bishop, maior al Office of Strategic Services (OSS), nota: „Dar secretele cele mai importante fuseserã obþinute în cea mai mare parte de un om ºi agenþii pe care îi dirija.

Experþii care îi cunosc munca îl considerau cel mai mare spion ce a lucrat vreodatã pentru România. Avea peste 200 de agenþi activi în Rusia, atît înainte, cã ºi dupã rãzboi, ºi nu exista porþiune din aceastã þarã, inclusiv bine pãzita zonã a Uralilor, în care sã nu fi pãtruns”. Frank Wisner, ºeful lui Bishop la Bucureºti ºi viitor ºef al operaþiunilor clandestine ale CIA, va folosi materialele adunate de Moruzov la elaborarea strategiilor americane de combatere a comunismului mondial.

nici durerea milioanelor nu au contat pentru cei care acordã onoruri oficiale. Rosetti a ºtiut mai bine din ce stofã sînt croiþi politicienii – a refuzat întotdeauna orice distincþie sau medalie, conduitã exprimatã de el atît de frumos, de revoluþionar: „Am jurat copiilor mei sã mã culc în mormînt cu pieptul tot aºa de curat, de gol, ca în timpul vieþii mele“.

Ce asemãnare existã însã în privinþa insultelor ºi atacurilor la care au fost supuºi cei doi mari ziariºti ºi oameni politici! O publicaþie socialistã a vremii menþiona în epitaful lui Rosetti: „Puþini oameni au fost aºa de calomniaþi ca dînsul. Ca tuturor oamenilor mari, tina i s-a aruncat în faþã de cãtre aceia care, neputîndu-l birui cu arma graiului sau scrisului, cãutarã sã-l doboare cu arma bîrfelii. ªi dînsul a rezistat la toate“. Ca ºi Rosetti, Vadim a fost atacat în fel ºi chip. De la legãturi cu Securitatea, la aventuri scandaloase, la averi ascunse, case în strãinãtate… Realitatea s-a vãzut dupã deces: a lãsat moºtenire… datorii. Datorii fãcute pentru a duce bãtãlia pe frontul presei, pînã la capãt, pentru a-ºi tipãri publicaþiile care au trezit la realitate românii – „Tricolorul“ ºi „România Mare“. La fel ca Rosetti, de pe urma cãruia au rãmas 47.000 lei datorie (sumã importantã pe atunci) – bani cu care ºi-a tipãrit, pînã în ultima zi, cotidianul care unise ºi eliberase þara – „Românul“. C.A. Rosetti „a muncit o viaþã întreagã, a suferit atîta ºi la moartea sa toatã averea ce-o putea lãsa urmaºilor sãi a fost un singur lucru – un nume curat“ – cuvinte care ar putea împodobi la fel de bine ºi numele lui Vadim. ªi din punct de vedere politic, cei doi s-au asemãnat.

Rosetti a crezut mai mult ca orice în libertate, ºi-a botezat ºi primul copil „Libertate“ (Libertate Sofia), fetiþa nãscîndu-se chiar pe 11 iunie 1848, ziua în care a început Revoluþia de la 1848 în Þara Româneascã.

Destin… Crezul pereche al libertãþii a fost pentru Rosetti egalitatea, el fiind pînã la moarte un luptãtor pentru drepturile þãranilor, dar ºi al micilor negustori ºi meseriaºi. A înfiinþat Partidul naþional liberal, dar liberalismul sãu radical a fost mai degrabã un socialism – cãruia avea sã i se alãture ideatic fiul sãu cel mare, Mircea. De altfel, Rosetti îi scria în 1849 lui Ion Ghica, viitor lider al liberalilor „moderaþi“: „Nu ai tu, ca ºi mine, asigurarea cã în curînd – poate mîine, poate peste un an, peste doi, peste trei – socialismul o sã triumfe?“. Dezarmant pentru liberalii de azi… La înmormîntarea lui Rosetti, noteazã C. Dobrogeanu Gherea, socialiºtii au fluturat, pentru întîia datã, stindardul roºu în Capitalã. Ce bine i se potriveºte paºoptistului paradigma principialã asumatã de Adrian Pãunescu - „socialist în fapt, liberal în gîndire“.

Vadim se autodefinea ca „singurul om de dreapta care conduce un partid de stînga“. Un om politic radical, vehement cu cei mari, primitor cu cei expuºi excluziunii în societatea de azi. A fost un admirator critic al gîndirii naþionalist socialiste, iar pe plan european s-a alãturat, ca ºi Rosetti, iniþiativelor politice franceze.

Sînt multe asemãnãri între cei doi mari oameni ai destinului naþional, existã un paralelism remarcabil – pe care sper sã-l pot argumenta ºi într-un articol viitor sau în Conferinþa care va fi organizatã în sãptãmîna comemorãrii. Atunci, personalitãþi ale culturii ºi publicisticii vor vorbi despre Corneliu Vadim Tudor – patriotul, omul de culturã ºi publicistul. Închei cu un fragment testamentar, fãrã a spune care dintre cei doi subiecþi ai analizei mele este autorul. „Am luptat cu tãrie pentru naþionalitate ºi pentru libertate, dar fãrã cea mai micã urã pentru nimeni. Rog, dar, ca cei pe care i-am combãtut sã mã ierte, dacã aspru am fost în luptã, asigurîndu-i cã nu ura, ci iubirea m-a fãcut sã combat“. Îl las pe cititor sã aleagã… cui i se potriveºte, cãreia dintre cele douã vieþi paralele îi sînt potrivite cuvintele, dar ºi sentimentele.

DRAGOª DUMITRIU

Moruzov a atras la masa lui un mare spion (…) Dar cea mai însemnatã recunoaºtere vine din partea lui Wilhelm Frantz Canaris. La 10 decembrie 1939, neamþul se deplaseazã la Bucureºti pentru a-l întîlni personal pe „singurul om ºi cel mai bun izvor de informaþii despre sovietici al armatei germane” (se spune cã N.D. Stãnescu vãzuse la Mihail Moruzov pãrþi din arhiva Ohrana, Serviciul Secret al Rusiei þariste, aceasta fiind predatã lui Moruzov de fostul ambasador rus la Bucureºti, Poklevski-Koziel). În acel moment, Mihail Moruzov devenea primul ºef al unui Serviciu Secret din Europa care avea o întîlnire cu Canaris. În cei cinci ai de activitate ai germanului la cîrma temutului Abwehr, nici un omolog occidental nu se bucurase de o asemenea onoare. Conform legislaþiei germane, foarte draconice în aceastã privinþã, numirea ºi identitatea ºefuluiAbwehr-ului erau considerate secret de stat. Nici un oficial englez nu-l întîlnise vreodatã pe Canaris, britanicii crezînd cã ºeful Abwehr-ului era generalul Tippelskirch, care era de fapt ºeful Intendenþei din Armata germanã.

Sfîrºit DANIEL TEODOREANU

Pag. a 8-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Sfinþii lui Dumnezeu Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (34) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Intonînd imnuri bisericeºti, coloana în mijlocul cãreia se aflau ierarhii binecuvîntînd mulþimile de credincioºi s-a îndreptat spre Calea Victoriei, trecînd prin faþa bisericilor Zlãtari ºi Doamnei, apoi spre Universitate, pe Bulevardul Regina Maria.

Cea de-a treia oprire a procesiunii a avut loc la Universitate, în vecinãtatea cãreia au existat Mînãstirea Sfîntul Sava ºi Academia Domneascã, rezidite în anul 1709 de Sfîntul Constantin Brâncoveanu ºi susþinute material de cãtre familia domnitorului martir. Aici, procesiunea a fost întîmpinatã de rectorul Universitãþii Bucureºti, profesor universitar doctor Mircea Dumitru, împreunã cu profesori ai Universitãþii, inclusiv de la Facultatea de Teologie Ortodoxã.

Dupã ectenia celei de-a treia opriri ºi condacul al patrulea al Acatistului, rectorul a rostit un cuvînt, în care a evidenþiat rolul Universitãþii Bucureºti de continuatoare a Academiei Domneºti, adãugînd cã: întreaga comunitate academicã a Universitãþii din Bucureºti cultivã cu un sentiment de adîncã gratitudine rolul marelui nostru înaintaº.

Distinsul vorbitor a mai subliniat faptul cã Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu „a conºtientizat importanþa înfiinþãrii unei ºcoli de nivel superior, punînd bazele Academiei Domneºti, organizatã dupã modelul Academiei din Constantinopol. Înfiinþarea Universitãþii din Bucureºti în anul 1864 finalizeazã un parcurs istoric ºi o aspiraþie mai veche a învãþãmîntului superior românesc. În acest parcurs, Academia Domneascã de la Sfîntul Sava a Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu este un reper esenþial, o piatrã de hotar care a orientat pe cei care au slujit ºi slujesc ºcoala româneascã, educaþia ºi cultura acestui popor. Universitatea noastrã va cultiva memoria acestor fapte ºi va rãmîne întotdeauna recunoscãtoare Voievodului Martir”, a spus rectorul Mircea Dumitru.

Dupã acest popas, procesiunea ºi-a continuat înaintarea la fel de ordonat ºi liniºtit, trecînd prin faþa Bisericii Colþea, pînã la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, ctitoria Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. Aici, racla cu sfintele moaºte a fost purtatã în jurul bisericii ºi, în final, a fost depusã spre închinare într-un frumos baldachin, aºezat special pentru acest eveniment în faþa sfîntului locaº. În acel moment, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a rostit un cuvînt de binecuvîntare, arãtînd cã aceastã procesiune este similarã celei din 1934, „cu deosebirea cã acum nu am sãvîrºit un parastas pentru Domnitor, ci fiind trecut în rîndul sfinþilor, l-am cinstit

prin sfintele sale moaºte, aºezate într-o raclã frumoasã, ca pe un sfînt rugãtor în ceruri împreunã cu ceilalþi Sfinþi Brâncoveni”.

Cu aceeaºi ocazie, Preafericirea Sa a anunþat marea sãrbãtoare de pomenire a Sfinþilor Brâncoveni din data de 16 august 2014, cînd Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou va fi resfinþitã ºi - a adãugat Preafericirea Sa - „vom avea o sãrbãtoare interortodoxã, deoarece au fost invitaþi ºi reprezentanþi ai Patriarhiilor de Constantinopol, Alexandria ºi Ierusalim, pe care Sfîntul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu le-a ajutat în multe feluri ºi în multe rînduri”. Patriarhul României a mai arãtat cã: „acest pelerinaj care a adunat multã lume este o formã complementarã de cinstire a Sfinþilor Brâncoveni, dar ºi o întãrire a comuniunii noastre în rugãciune ºi demnitate, pentru cã de la Sfinþii Martiri Brâncoveni învãþãm nu numai credinþa, evlavia, ci ºi demnitatea de a rãmîne creºtini mãrturisitori pînã la moarte, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: «Fii credincios pînã la moarte ºi îþi voi da cununa vieþii!» (Apocalipsa 2,10)”. În încheiere, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a mulþumit ierarhilor, preoþilor, diaconilor ºi credincioºilor prezenþi la emoþionanta procesiune.

Cuvintele rostite de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh ºi-au gãsit ecoul ºi în declaraþiile Preacucernicului Pãrinte Emil Nedelea Cãrãmizaru, parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou, care a caracterizat ziua procesiunii ca o zi de sãrbãtoare pentru acest locaº ºi pentru întreaga noastrã Bisericã, pentru creºtinii din cetatea Bucureºtilor ºi din întreaga þarã: „Este un dar de la Dumnezeu ºi o binecuvîntare o Sfinþilor Martiri Brâncoveni. România de astãzi avea nevoie de binecuvîntarea Sfîntului Constantin Brâncoveanu care, prin sfintele sale moaºte aºezate în acest frumos baldachin din faþa Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, ctitoria sa din inima Bucureºtilor, binecuvînteazã Capitala ºi întreaga Românie creºtinã, iubitoare de Christos ºi de Sfinþii Sãi”. În continuare, pãrintele paroh a anunþat cã racla va rãmîne depusã spre închinare în baldachin, „pentru ca toþi cei care doresc sã aducã smeritã închinare la sfintele moaºte sã o poatã face”. De asemenea, a arãtat cã racla cu sfintele moaºte va fi aºezatã în bisericã, într-un loc special amenajat, urmînd ca în cursul anului 2014 sã fie purtatã în procesiune la cele mai importante ctitorii brâncoveneºti din þarã. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului Artroscopia de genunchi, ce este ºi cînd este necesarã?

- Leziune de ligament ºi reconstrucþia ligamentelor încruciºate anterior ºi posterior - Extragerea de corp liber intra-articular - Gonartrozã - Sindrom de impingement femuro-patelar - Sinovita cronicã - Leziune de cartilaj

Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Artroscopia este o intervenþie chirurgicalã minim invazivã prin care se pot diagnostica ºi rezolva DR. TAREK NAZER diferite probleme ale articulaþiilor, evitînd astfel inciziile ºi cicatricile mari. Se introduce o camerã în articulaþia genunchiului, care trimite imaginea mãritã de aproximativ 10 ori pe un monitor, iar cu diferite instrumente chirurgicale de mici dimensiuni, se trateazã corect afecþiunea.

Cînd se recomandã artroscopia?

Artroscopia de genunchi se recomandã atunci cînd apar dureri, blocaje la nivelul genunchiului sau boli degenerative ale articulaþiei, care nu cedeazã la tratamente nechirugicale, la repaus, la tratamente medicamentoase ºi nici în urma infiltraþiilor locale.

Se indicã în urmatoarele afecþiuni: - Leziune de menisc intern sau extern

Ce trebuie fãcut înainte de operaþie? În cadrul consultaþiei, medicul va explica în ce constã intervenþia, va afla istoricul pacientului ºi al afecþiunii ºi va efectua o serie de analize de sînge, pentru pregãtirea operatorie. În acelaºi timp va cere efectuarea consultului preanestezic, în care se stabileºte tipul de anestezie folosit, cel mai frecvent fiind anestezia rahidianã.

Durata efectuãrii unei artroscopii de genunchi variazã între 20 ºi 120 de minute, în funcþie de patologia tratatã; o leziune de menisc simplã sau un defect mic de cartilaj poate fi rezolvat în aproximativ 20 de minute, folosind o anestezie localã sau de tip rahidian, anestezie în care pacientul rãmîne treaz, însã nu va putea sã-ºi miºte ºi sã-ºi simtã membrele inferioare pe durata operaþiei, dar care va permite pacientului sã se uite la ecran ºi sã vadã în timp real intervenþia.

În ce constã recuperarea dupã artroscopie?

Pacientul va putea sã meargã fãrã cîrje, în aproximativ 90% din cazuri, la 3-4 ore dupã intervenþie ºi va

Sfinþii lui Dumnezeu sînt luceferi înalþi cît Cerul, Prin dragostea lor se-nvedereazã Adevãrul, Cîntã tot raiul cu mãreþia vocilor sale, Cãci Dumnezeu prin sfinþii Sãi primeºte osanale...

Sfinþii lui Dumnezeu sînt munþi ce rãsar dintre vãi, Cîmpii nesfîrºite de maci în zile line de mai, Magnifice stele aprinse înspre viaþa de veci, Oaze pline de flori în iernile strãine ºi reci...

Sfinþii lui Dumnezeu, prooroci ºi ierarhi preaînalþi, Apostoli, mucenici ºi pustnici - sînt Pãrinþi preasmeriþi, Cuvioºi ºi Cuvioase - prin ei raiul noi vedem, Mãrturisitori ºi îngeri - cu ei mîntuire avem...

Sfinþii lui Dumnezeu sînt liant între Cer ºi pãmînt, Pricesne în liniºtea serilor purtate de gînd, Ei sînt cãlãuze eterne ce ne fac sã iubim Pe Maria Fecioara ºi al ei Fiu preasublim...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã Întunericul Evangheliile nu ne spun cum a simþit Mîntuitorul chinurile pe care oamenii au îndrãznit sã I le provoace, dar Vechiul Testament ne-a descoperit aceasta într-un mod remarcabil. Domnul a fost rãstignit în jurul orei 9 dimineaþa, fiind batjocorit de oamenii nelegiuiþi, inclusiv de cãtre liderii religioºi ai acelor vremuri. Dumnezeu a adus apoi întunericul adînc peste toatã þara de la ora 12 pînã în jurul orei 15. În timpul acestor ore, Mîntuitorul a suferit cu mult mai mult decît vom putea sã înþelegem vreodatã.

Aceasta nu a fost din cauza cruzimii oamenilor, ci din partea mîniei de nedescris, de neînduplecat a lui Dumnezeu împotriva pãcatului. Christos, care nu a cunoscut pãcatul, a fost fãcut pãcat pentru noi, iar Dumnezeu L-a judecat.

Cît de groaznice au fost acele ore ale suferinþelor, ale crucii, pentru Mîntuitorul, ne aratã Psalmul 88. Acest psalm descrie simþãmintele Domnului, cînd a suferit judecata lui Dumnezeu. Cît de îngrozitor a fost pentru Isus, cînd Dumnezeu a trebuit sã stea împotriva Fiului! Sã ne gîndim la aceastã adîncime a suferinþelor, a crucii Mîntuitorului: El, Cel drept ºi nevinovat, a acceptat judecata lui Dumnezeu, pentru cã a dorit sã-i salveze pe oameni. Aceste adevãruri ale suferinþelor Mîntuitorului sã ne conducã la întoarcerea noastrã la Dumnezeu! rãmîne internat în spital numai o singurã noapte.

Recuperarea dupã o artroscopie de genunchi este uºoarã ºi include o serie de exerciþii pe care pacientul le poate face ºi acasã, timp de 2 sãptãmîni. Mai trebuie sã þinã cont de cîteva sfaturi, sã menþinã piciorul în poziþie proclivã ºi sã evite efortul intens în primele 14 zile.

Uneori se resimte, în primele 2 sãptãmîni, o senzaþie de edem postoperator, ceea ce este absolut normal.

Care sînt avantajele artroscopiei de genunchi?

Principalul avantaj este cel datorat inciziilor mici; faþã de intervenþiile clasice, în care inciziile erau mari, aici nu depãºesc cîtiva milimetri ºi nu rãmîn cicatrici sesizabile. Recuperarea este mult mai rapidã, spitalizarea fiind de scurtã duratã, iar complicaþiile sînt minime.

Este important sã nu neglijaþi simptomele ºi sã nu amînaþi prezentarea la medic, deoarece poate avea consecinþe grave; uneori, niºte simple afecþiuni pot deveni majore.

Dr. Tarek Nazer este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi, în prezent, efectueazã cea de-a doua specializare în Medicina Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

MOZAIC

Textul care nu a fost fãcut public niciodatã – al treilea secret de la Fatima Conþinutul celui de-al treilea secret de la Fatima a rãmas departe de ochii publicului timp de 83 de ani, continuînd sã fie þinut ascuns de cãtre Vatican din motive „strategice“.

Papa Ioan Paul al II-lea a manifestat la început o mare devoþiune faþã de Fatima ºi faþã de Fecioara Maria în ipostaza Sa de Maica Domnului de la Fatima.

Astfel, el a propovãduit mesajul ei, care era „Pocãiþivã pentru pãcatele voastre ºi întoarceþi-vã la DUMNEZEU“, însã, în cele din urmã, el nu ºi-a menþinut atitudinea, sub pretextul cã mesajul este apocaliptic. Textul se pare cã este de o violenþã extrem de greu de înþeles.

Numeroase voci chiar contestã ceea ce susþine al treilea secret de la Fatima pe motiv cã nici un creator nu ar putea sã-ºi distrugã creaþia într-un asemenea mod.

Textul prezintã numeroase semne care se vor arãta înaintea nenorocirii finale. Într-o noaptea friguroasã, probabil în mijlocul iernii, cu doar 10 minute înainte de miezul nopþii, un cutremur major va zgudui Pãmîntul preþ de 8 ore. Se vehiculeazã cã acesta va fi al treilea semn major al apropierii Apocalipsei. În urma acestui cutremur devastator, axa Planetei se va înclina ºi o obscuritate înfricoºãtoare va pune stãpînire asupra Terrei timp de 3 zile.

Urmãtorul semn, care va declanºa ºi Apocalipsa, va fi asasinarea unui bãrbat aflat într-o poziþie înaltã. Atunci, un rãzboi nuclear, aºa cum nimeni nu îºi poate imagina, se va declanºa. În urma Apocalipsei, douã treimi dintre oameni vor muri în primele trei zile. Apoi, lucrurile vor deveni ºi mai cumplite, pentru ca haosul ºi rãul sã punã stãpînire pe întreaga Planetã. Aceastã nebunie nu va dura la infinit, în cele din urmã pacea va fi cea care va domina ceea ce va mai rãmîne din societate. ªi apoi, va începe o nouã era cu persoane pline de bunãtate. Singura problemã este cã foarte puþini dintre oameni vor fi aleºi pentru a relansa viaþa pe Terra. Aceºti norocoºi sînt cei care se vor lepãda de viaþa pãcãtoasã pe care o duc ºi vor gãsi drumul de întoarcere spre Divinitate.

Cele trei secrete de la Fatima reprezintã o serie de viziuni ºi profeþii care ar fi avut loc ca urmare a apariþiei Fecioarei Maria în faþa a trei tineri pãstori portughezi, Lucia Santos ºi veriºorii ei, Jacinta ºi Francisco Marto, începînd cu data de 13 mai 1917. Cei trei copii au afirmat cã au fost vizitaþi de cãtre o presupusã Fecioara Maria de 6 ori, între mai ºi octombrie 1917 Apariþia este acum cunoscutã sub numele de Maica Domnului de la Fatima.

O uriaºã crãpãturã din stratul de gheaþã al Antarcticii provoacã panicã Cercetãtorii au monitorizat o crãpãturã din cel mai mare strat de gheaþã din lume. Aceºtia au declarat cã, în ultimele 5 luni, crãpãtura a crescut cu 22 de kilometri în lungime, ajungînd la aproape 130 de kilometri. Este doar o problemã de timp pînã cînd o imensã bucatã din stratul de gheaþã al Antarcticii, denumitã Larsen C, se va desprinde, fiind a treia mare pierdere din istorie. Localizat pe coasta Peninsulei Antarctica, acesta este divizat în trei blocuri mai mici, Larsen A, B ºi C. Larsen A ºi B au suferit un declin major de-a lungul ultimilor 20 de ani, acum Larsen C este cea mai mare dintre ele ºi pare sã aibã acelaºi viitor. O echipã de cercetãtori din cadrul proiectului MIDAS au declarat cã 12% din întregul bloc de gheaþã Larsen C se va rupe, lãsînd frontul de gheaþã în poziþia sa cea mai retrasã. ,,Simulãrile pe calculator ne-au dovedit cã stratul de gheaþã

care va rãmîne va fi instabil. Larsen C ar putea avea aceeaºi soartã ca Larsen B, care, în 2002, s-a dezintegrat“, au declarat cercetãtorii. În acest moment, suprafaþa acoperã 1.600 de kilometri pãtraþi, însã experþii se aºteaptã ca porþiunea sã se dezintegreze pînã la sfîrºitul acestei decade. Blocul de gheaþã Larsen A s-a dezintegrat în 1995. Larsen C acoperã o zonã de 55.000 km pãtraþi, echivalentul a jumãtate din Islanda. În momentul desprinderii, cercetãtorii au prezis cã se va forma un iceberg de 6.000 km pãtraþi, care va cãdea în ocean. ,,Dacã bucata se va desprinde, sã spunem, în 2 ani, frontul se va retrage foarte mult“, a declarat Daniela Jansen, de la Alfred Wegener Institute. Dacã Larsen C îºi va pierde toatã gheaþa, cercetãtorii prezic cã nivelul oceanelor va creºte cu 10 cm.

Sursa: Science Alert

MOZAIC

O cãþeluºã a alergat 125 de kilometri, alãturi de un atlet, prin Deºertul Gobi

Dion Leonard, atletul pe care cãþeluºa maidanezã l-a urmat cu atîta devotament în proba de ultramarathon, care se organizeazã, anual, prin Deºertul Gobi, a lansat campania „Aduceþi-o pe Gobi acasã“, pentru a o putea adopta ºi a o duce cu el în Scoþia. Însã, în timpul procedurilor de adopþie, cîinele a dispãrut.

Leonard, 41 de ani, a întîlnit-o pe Gobi în iunie a.c., cînd aceasta a început sã alerge alãturi de el o distanþã foarte mare din acest ultramarathon de 250 de kilometri, prin deºert, la temperaturi care depãºeau, uneori, 50 de grade.

Devotamentul ºi rezistenþa ei l-au fãcut pe australianul stabilit în Scoþia sã se ataºeze de cãþeluºã ºi sã doreascã sã o adopte. El spera sã o aducã pe Gobi la Edinburgh de Crãciun, dar sãptãmîna trecutã a fost

informat de autoritãþile din Urumqi, capitala regiunii chineze Xinjiang, cã animalul a dispãrut din centrul unde era gãzduit.

Atletul a revenit imediat în Urumqi, pentru a lipi afiºe cu animalul dispãrut. La operaþiunile de cãutare participã responsabilii centrului, dar ºi mulþi internauþi, iubitori de animale, avînd în vedere cã dispariþia lui Gobi a devenit principalul subiect pe reþelele de socializare. Cãutarea disperatã a devenit subiect de ºtire ºi pentru televiziunea naþionalã chinezã CCTV, pentru agenþia oficialã China News ºi pentru ziarul în limba englezã Global Times. „Înainte de a merge la culcare, sã vã rugaþi la Sf. Anton ºi poate cã soarta îi va aduce din nou împreunã pe Gobi ºi pe Leonard“, se aratã pe contul de Facebook al acestei campanii.

Rãsturnare de situaþie în cazul „celei mai vechi piramide“ din lume Recent, presa din lumea întreagã a transmis o ºtire conform cãreia în apropierea oraºului Saryake, din Kazahstan, a fost descoperitã prima piramidã din lume, iar ruinele pãstrate pînã acum ar fi aparþinut unei construcþii mai vechi decît piramidele din Egipt. Arheologii spun însã cã structura nu este tocmai atît de veche.

Unul dintre specialiºtii de pe ºantierul unde a fost descoperit mausoleul, Viktor Novozhenov (Institutul Arheologic Saryaka din cadrul Universitãþii de Stat din Karaganda, Kazahstan), spune cã structura pe care a studiato are o înãlþime de aproximativ 2 metri, o lungime de circa 15 metri ºi o lãþime de aproape 14 metri. Mai mult decît atît, clãdirea a fost construitã din piatrã ºi pãmînt ºi a fost fortificatã cu lespezi de piatrã.

Oamenii de ºtiinþã presupun cã piramida a fost ridicatã în perioada de sfîrºit a Epocii Bronzului, în urmã cu aproximativ 3000 de ani. Þinînd cont de faptul cã primele piramide au fost construite în Egipt acum 4700 de ani, se poate spune cu siguranþã cã mausoleul din Kazahstan nu este, nici pe departe, ,,cea mai veche piramidã din lume“, aºa cum se scria în presa internaþionalã. În interiorul camerei funerare, jefuitã de mai multe ori de-a lungul timpului, arheologii au descoperit fragmente ceramice, un pumnal, dar ºi obiecte din bronz.

Novozhenov este de pãrere cã încãperea a fost realizatã pentru un lider de clan ºi nu pentru un faraon, aºa cum se vehicula pînã acum.

Pe de altã parte, mausoleul este asemãnãtor piramidei lui Djoser, ridicatã în urmã cu aproximativ 4700 de ani. Motivul îl reprezintã faptul cã ambele au fost construite în trepte ºi au cîte cinci laturi.

Specialiºtii spun cã deºi piramida din Kazahstan nu este prima construitã vreodatã, ea reprezintã, totuºi, subiectul unei descoperiri importante. Cercetarea condusã de arheologul Igor Kukushkin continuã ºi în momentul de faþã.

Sursa: livescience.com

Pag. a 10-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

România – scena unde se joacã teatru horror (1) 1. Peisaj dîmboviþean Sfîrºitul iernii în Piaþa Constituþiei. Zloatã, frig ºi deznãdejde… Cîteva mii de zdrenþãroºi protesteazã, cerînduºi drepturile din Constituþie. Sã fie muncitori? Nu prea cred, cãci nu mai avem demult muncitori, a avut grijã U.E… Cineva îºi dã cu pãrerea cã poate or fi profesori, aflaþi pe ultimul loc într-un clasament al profesiilor intelectuale. Din pricina salariilor mici. Sau poate medici, fiindcã ºi ãºtia sînt vãmuiþi la portofel. Pînã la urmã, cãdem acord cã zdrenþãroºii sînt, de fapt, þãrani. De-aia au venit cu talãngi, cu oi ºi cu cîini. Sã cearã Guvernului subvenþiile promise în toamnã ºi sã-i primeascã ºi pe ei cu marfã în supermarketurile transnaþionalelor, nu sã rãmînã cu ea neculeasã pe cîmp. Însã, derbedeii ãºtia de tehnocraþi, nu ºi nu!, cã ei au primit ordine precise de la Bruxelles… ,,Huo, jos guvernul! Afarã cu hoþii din þarã!”… Þãranii se îmbrîncesc cu jandarmii, niºte ãia cît malu', aleºi pe sprînceanã. Dar ºi jandarmii sînt niºte zdrenþãroºi, chiar dacã uniformele lor, cu multe buzunare, ºi bocancii, ca niºte ºalupe, lasã impresia cã nu mai pot de bine.

Doar comandanþii lor, cu burþile revãrsate, se pot lãuda cã au avut noroc în viaþã. Cînd þãranii se obrãznicesc ºi încep sã arunce cu ce le picã-n mînã, gaborii apeleazã la bastoanele de cauciuc ºi croiesc în stînga ºi-n dreapta… ,,Nu daþi, bã, cã sînteþi fraþii ºi copiii noºtri!”… Cum se vede, nici Armata nu mai e cu noi… Un istoric din Antichitate pretindea cã strãmoºii noºtri, tracii, erau frumoºi, deºtepþi ºi viteji, dar aveau un cusur major: nu erau ºi uniþi. ªi credeþi cã dacã ar fi fost uniþi, ar fi stãpînit lumea? Haida-de! Evreii unde erau?

Pe o laturã a Pieþei Constituþiei strãjuieºte, majestuoasã, clãdirea Parlamentului. ªtiindu-se apãraþi de huidumele alea, trîntorii dinãuntru tocmai îºi voteazã încã o pensie specialã… ,,Era mai bine cu Ceauºescu, bã nenorociþilor!”… Pe cealaltã parte a Pieþei e o trecere de pietoni. Cînd se schimbã semaforul, pietonii se pun în miºcare. Pe ei nu prea curg zdrenþele, dar au privirile triste… ,,La muncã, bã! Lãsaþi mofturile!”… ,,Oamenii legii” s-au încãlzit ºi îi rup cu bãtaia pe urmaºii tracilor…

2. ,,Dottore în Drept… Ce tare sunã!…”

Istoria a reþinut figurile multor intelectuali strãluciþi, care au trudit, ani în ºir, la o lucrare de doctorat. Din fiecare 10 cãrþi studiate, ei extrãgeau esenþa ºi abia dacã umpleau o paginã de lucrare. Alþii se duceau în strãinãtate, unde se puneau sub îndrumarea unor profesori celebri. ªi dacã nu îi lãsa inima sã rãmînã pe acolo, se întorceau acasã plini de entuziasm, sã arunce pe solul românesc, fertil prin atîta nefolosinþã, sãmînþa civilizaþiei occidentale…

Dar, astãzi, noi ce facem? Punem ,,negriºorii” sã studieze în locul nostru ºi, plagiind în stînga ºi-n dreapta, sã ne scrie lucrãrile de doctorat. (Acum vreo cîþiva ani, criticul român Matei Cãlinescu, profesor universitar în SUA, spunea cã 90% din lucrãrile de doctorat de acolo sînt plagiate. Motiv pentru

PORTRETE DE ACTORI CELEBRI DE LA HOLLYWOOD

Danielle Darrieux (2) Într-adevãr, Danielle era poate singura elevã din toatã ºcoala care nu colecþiona pe furiº fotografiile actorilor de renume. Dacã i s-ar fi deschis pupitrul, s-ar fi gãsit un pacheþel îngrijit legat cu o panglicã cu scrisorile iubitului ei, jurnale de modã ºi, pe o foaie de varzã, doi melci galbeni cu dungi maron. Danielle îºi vîrîse în cap sã-i dreseze ºi sã-i prezinte ca pe un numãr de circ.

Danielle avea treceri bruºte de la o stare de spirit la alta.

Era cînd veselã, cînd tristã. Întrebatã, o datã, de prietena ei, de ce este tristã, Danielle a rãspuns „cã nu ºtie, cã s-a sãturat de tot, de casã, de ºcoalã, susþinînd cã viaþa trebuie sã fie, totuºi, altceva“.

Se fãcuse frumoasã ºi îºi complexa colegele. Într-o zi, s-a rãspîndit ca fulgerul ºtirea cã Danielle Darrieux va face cinema! Citise într-un ziar un anunþ: „Casa Vandal ºi Delac, care va turna filmul Le Bal, dupã un roman de Irene Nemirowsky, cautã tinere între 15 ºi 16 ani, pentru probe“. Aceastã ºtire îi cãzuse sub ochi într-un moment de restriºte. Se ºtia frumoasã. Totuºi, cîteva zile a ºovãit. Apoi, s-a hotãrît brusc. Fãrã sã spunã

generalii Gabriel Oprea ºi Petre Tobã sã nu se mai ruºineze cînd presa îi face plagiatori ordinari). Sau cumpãrã lucrãri gata scrise, cãci a înflorit o adevãratã industrie care a aruncat pe piaþã tot felul de falsuri: diplome, paºapoarte, bani sau certificate de moºtenitori. Dar o altã întrebare nu ne dã pace: la ce folosesc aceste doctorate, cãci promovãrile în funcþiile înalte se fac numai pe criterii politice (domnii) sau de curvãsãrealã (doamnele). Prin anii '50-'60, originea socialã modestã era un mijloc de ascensiune pe scara socialã. Acum, e o ruºine sã te mai afiºezi cu mã-ta, o þãrancã desculþã. Aºa cã îþi acoperi trecutul mizer cu o diplomã de doctorat în ceva, sã zicem în ºtiinþe militare, pe care o lipeºti pe uºa apartamentului sau pe parbrizul limuzinei. Ca sã nu mai vorbim cã intri în gura lui Bãsescu, ºi ãla nu te iartã: ,,Dottore în Drept… Ce tare… Hã! Hã! Hã!…”. O cretinã botoasã ºi urîtã în draci, care a ajuns la înalta performanþã sã le arunce chiftele la Jilava, cu praºtia, ºi lui ta-su ºi lui bãrba-su, apare la televizor ºi justificã damblaua bãtrînului de a juca sume uriaºe la cazinou, prin aceea cã dementul ar fi… nobil.

Desigur, bani de furat. Dar maimuþa se face cã a uitat de originea obscurã a bunicilor de la Hodivoaia, niºte rãzeºi desculþi ºi rupþi în cur.

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

3. ,,Cu mîine zilele-þi adaugi, cu ieri viaþa ta o scazi…”

Iatã o nenorocire: ce nu credeam cã se va întîmpla vreodatã se întîmplã totuºi, chiar sub ochii noºtri, ºi, din pãcate, nu putem face nimic. Ei bine, Elena Udrea, biata de ea, se întoarce la vorba lui Eminescu ºi începe sã îmbãtrîneascã. A bãgat deja 42 de cotolani în fizic, ºi urmele vieþii nesportive, de pînã mai an, sînt tot mai vizibile. Ne facem cã nu vedem þîþanele alea, care începuserã sã se lase mai demult, dar ºi muºchii gambelor ºi-au pierdut supleþea, scoþînd în evidenþã primele varice. Plus cufãrul cam lat, ºi e nevoie ori de regim alimentar ºi de masaje serioase, ori de taioare trois-quarts ceva mai largi. Poate se ocupã Trãiãnel de celulita domniºoarei, cã acum are mai mult timp… (Dacã ar fi luat-o de nevastã, acum cîþiva ani, aºa cum îi promisese, ºi i-ar fi fãcut mãcar un copil, Nutzy ar fi arãtat ca de 20 de ani – ravisantã, eclatantã, flamboaiantã.) Dar sã lãsãm supoziþiile ºi sã notãm cã vedeta noastrã blondã se ajutã singurã, demachiindu-se cu Apã de Boghiº, foarte bunã pentru cearcãne, ºi recurgînd, tot mai des, la uleiul de cînepã. Am avea o rugãminte: sã ne spunã ºi nouã ce face cu uleiul ãla, îl pune pe pîine, sau îºi dã cu el pe undeva? Ce, noi n-avem dreptul la tinereþe? ªi dacã e fatã gigea, uite, îi dãm ºi noi ce avem mai bun: pedicuþã, cã poate fumeazã ºi ar vrea sã se lase; rostopascã, pentru drenajul ficatului; la fel, pãducel ºi þintaurã, pentru maþe; ºi bune la altele: dediþel (pieliþa obrazului); peliniþã (insomnii); sovîrf (la slãbit); coaiele-popii (hemoroizi); vizdoveicã (picioare umflate). (va urma) PAUL SUDITU

vreun cuvînt cuiva, a trimis o scrisoare în care scria cã doreºte sã se înscrie la casting. Drept rãspuns, i s-a cerut sã se prezinte peste cîteva zile, dis de dimineaþã. Ajunsã în faþa studioului, a avut o clipã de trac. Dar aceastã spaimã i-a întãrit hotãrîrea. Nu putea accepta ideea de obstacol în calea voinþei cuiva. Nici mãcar atunci cînd era vorba de ea însãºi. Se avîntã pe coridor, urcã o scarã, lovind un bãrbat care cobora. Acesta îi ceru iertare.

- Pardon, domniºoarã!

Era deja pe palier. Domnul se întoarse, o ajunse în anticamerã, o luã de mînã ºi o conduse în biroul sãu.

- Eu sînt domnul Vandal. Cred cã am sã te angajez.

- Vã previn. Nu ºtiu sã fac absolut nimic.

- Cu atît mai bine. Nu va trebui sã-þi înlãturãm deprinderile proaste.

- ªi apoi, va trebui, totuºi, ca mama sã fie de acord.

Mama a spus da. Astfel ºi-a început Danielle cariera de vedetã. Dar nu pãrea prea entuziasmatã. Întrebatã de prietena ei ce a determinat-o sã accepte, Danielle a rãspuns: - Necunoscutul. Poate cã va fi o aventurã frumoasã, sau, pur ºi simplu, o aventurã.

- În sfîrºit, iatã-te fericitã, i-a spus prietena.

- Încã nu ºtiu. Îþi voi spune mai tîrziu.

Dupã consacrarea în Europa, Danielle Darrieux a trãit cea de a doua „mare aventurã“, voiajul la Hollywood. Era în 1938.

Abia ajunsã în cetatea filmului american, toþi cunoscãtorii ºi tehnicienii specialiºti în probleme de frumuseþe au aruncat o privire expertã atît asupra ochilor imenºi, cît ºi asupra picioarelor ei impecabile. „Este o fatã într-adevãr frumoasã, au declarat toþi, nu trebuie sã ne îngrijoreze viitorul ei, nimic nu va izbuti s-o urîþeascã“.

Maria Tãnase, artista plinã de har, care a dus faima cîntecului popular românesc peste hotare.

EPIGRAME La primul carnaval Sus în Rai, sub verde ram, Cu acorduri în tremolo, Evei - i-a ºoptit Adam: -Masca nu se pune-acolo!

La plajã, pe litoral Frige la Neptun nisipul ªi nevastã-mea-i cochetã Cã ºi-a pus ºi dînsa slipul …în poºetã.

Am fost slugã la doi stãpîni Socrii mei bogaþi, cu stare, M-au cam stãpînit mereu ªi-au murit în ziua-n care…

Nu mã stãpînisem eu !

NAE BUNDURI

Danielle s-a arãtat afabilã, îndatoritoare cu ziariºtii ºi reporterii fotografi. În ziua în care a debarcat la New York, a pozat, cu o resemnare stoicã, pentru 180 de fotografi. În fiecare searã, se ducea, împreunã cu soþul ei, în diverse sãli de cinema. Voia sã studieze jocul actorilor americani, sã se familiarizeze cu accentul lor ºi sã-ºi dea seama de felul cum reacþioneazã publicul. Contractul pe 5 ani pe care-l semnase cu studiourile Universal (pentru un milion de dolari) o obliga sã facã douã filme pe an în America. În general, Danielle era foarte conºtiincioasã, iar în ceea ce priveºte memorarea textelor scenariilor, nu uita niciodatã mãcar un rînd dintr-un manuscris, de exemplu, de 6 pagini. Douã lecturi îi erau suficiente ca sã reþinã orice text.

Primele probe fãcute în America au fost, dupã pãrerea soþului ei, superioare, sub raportul fotografiei ºi al vocii, tuturor filmelor sale anterioare. Testul de machiaj era, de asemenea, bun, dupã pãrerea studioului, dar Danielle a þinut la machiajul propriu.

- Bine, dar machiorul nostru ne-a adus un milion de dolari cu ceea ce a ºtiut sã facã din Boris Karloff, a obiectat delegatul studioului, cînd vedeta a refuzat orice ajutor.

Danielle s-a înfuriat: - Eu mã cunosc de 20 de ani ºi pe acest machior îl vãd acum pentru prima oarã! Cu sistemul vostru, toate femeile seamãnã între ele ºi tuturor li se aplicã gene false.

Aluzia la Karloff ºi la milionul de dolari a îndîrjit-o ºi mai mult.

- Prin urmare, gãsiþi cã Darrieux seamãnã cu Karloff!

Nu! Nu vreau sã aud de nimic! (va urma) LAZÃR CASSVAN

Pag. a 11-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Tenis verbal la perete De cîtva timp - ºi conºtientiza chestia asta - începuse sã vorbeascã de unul singur. Mai în glumã, mai în serios, îºi spunea, tot el-lui, cã joacã „tenis verbal la perete“... Ce sã-i faci, domnule? Monologul cu glas tare devine inevitabil cînd, de ani de zile, ai rãmas singur cuc. Soþia þi s-a prãpãdit, cãþeluºa Pufa a urmat-o curînd, iar copiii, Luca ºi Oana, au emigrat în Canada.

Uneori, monologul devenea dialog, o sosie a lui, un alt profesor Turbatu, contrazicîndu-l vehement. Îl vedea cît se poate de clar, avea chiar senzaþia cã-l poate atinge! Nu se alarmase, fenomenul fiindu-i cunoscut din literaturã. Se numea autoscopie. Se întîmplase ºi la case mai mari, bunãoarã lui Maupassant. Ofta adînc: Da, dar Maupassant scria carte dupã carte. Pe cînd romanul meu, romanul romanelor, nu se naºte nici cu cezarianã!

La începutul aventurii canadiene, niþel mai strîmtoraþi fiind, copiii îi telefonau cam o datã pe lunã. Dar apoi, dupã ce se mai înjghebaserã, plus cã îl promovaserã ºi pe el de la telefon la Internet, comunicau aproape zilnic. Dinspre ei venea, invariabil, îndemnul „Ieºi, tãticule, la pensie, ºi hai încoace! Sã te bucuri de cîþiva ani tihniþi ºi îndestulaþi, cã toatã viaþa ai tras ca un cîine de sanie!“ He-he, ca sã vezi, domnule, cît de mult te schimbã Canada! Aici ar fi zis „ca un cîine“. Un cîine, ºi atît. Dar acum, he-he, sintagma devenise „cîine de sanie“!...

Nu refuzase categoric invitaþia copiilor. Atîta doar cã ei nu ºi l-ar fi dorit vizitator vremelnic, ci sã le rãmînã alãturi forever. Mã rog, pentru cîte zile mai avea de trãit. Nu le promisese nimic, cãci ar fi fost uºor de zis, dar tare greu de fãcut. Cum sã se despartã de biblioteca lui, de lampadarul lui, de mãsuþa lui? Pe care, satisfãcut de cãlduþul confort („Tristã mentalitate burghezã!“, ar fi decretat Marx), aºeza, searã de searã, ibricul cu cafea aburindã, cartea, ochelarii?... Iar apoi, oricît ar fi de mare iubirea pentru pãrintele tãu, la un moment dat se vor sãtura ºi ei sã le tot stai pe cap! Copiii sãriserã ca arºi: „Nici sã nu te gîndeºti, tãticule, la aºa ceva!

Nu numai cã nu ne vei fi o povarã, dimpotrivã. Avînd grijã de nepoþi, ne vei face o economie importantã!“.

Reflectase îndelung, dar vîrsta ºi, mai ales, firea lui sucitã ca naiba, îl împiedicau sã ia o decizie. Tu, hodorogule, unde sã te mai duci la anii ãºtia?! ªezi blînd în chiþimia ta!

La problema cu vîrsta, ce-i drept, ar fi existat un contraargument: doctorul Puºcaºu, prietenul lui, emigrase, deºi avea coºcogea 62 de ani. Nemaivãzînd nici o ºansã de redresare („Turbatule - i se destãinuise - noi sîntem precum acel jucãtor de pocker aflat în mare pierdere; din disperare, se va îndatora în stînga ºi-n dreapta, ceea ce-l va duce la ruinã definitivã!“), sastisit de salariul mizer, de incertitudinea viitoarei pensii, fie ea ºi una de ruºine, de inexistenþa aparaturii ºi a medicamentelor, de lipsa unui anestezist... ªi, peste toate, sã mai stea ºi cu frica în sîn cã vreo pramatie îi va strecura în halat niºte bancnote însemnate... Omul lãsase baltã ºi postul de ºef de secþie „Ortopedie“, ºi apartamentul luxos din centrul oraºului, plecînd fãrã sã se uite în urmã.

Pe de altã parte, aici nu apuc sã ies bine din casã, cã mã salutã respectuos ba unul, ba altul, „Toatã stima, dom’ profesor!“ Aici te simþi cineva, acolo eºti un neica-nimeni... Nu mai departe de ieri, un necunoscut, un bãtrînel, ridicîndu-ºi respectuos pãlãria, îl întrebase: Domnule profesor, mã scuzaþi, Turbatu e chiar numele dumneavoastrã, sau o poreclã, cum au mai toþi profesorii? Îl lãmurise, zîmbind, cã nu, nu-i o poreclã, acesta fiind chiar numele lui. Bãtrînelul continuase: În cazul acesta, sînteþi cumva rudã cu profesorul Turbatu, din filmul „Alo, aþi greºit numãrul!“?

De data asta, îi rãspunsese cam în doi peri, Nu, domnule! ªi nici cu celãlalt Turbatu, ºeful lui Birlic din filmul „Douã Lozuri“! Pãi, se putea o întrebare mai nãroadã de-atît? Cît de senil poþi fi, sã-þi imaginezi cã sînt rudã cu un personaj dintrun film turnat cu jumãtate de secol în urmã?! Poate doar

paparaþele alea, sau cum naiba le zice... Doar alea care fugãresc cu microfonul cîte un criminal dus în cãtuºe la arest formuleazã întrebãri mai idioate: „Vã pare rãu de ce-aþi fãcut?!“ Ambele filme ºi le amintea cu plãcere, le vãzuse de mai multe ori la vremea respectivã... Poftim, acum, nici filme nu mai facem, domnule! Fredonã cîteva mãsuri din melodia cîntatã de Iurie Darie: Pe unda clapelor/Mi-e dorul cãlãtor/Mereu în calea ta./ Timid þi-apar la geam,/ Ca mugurul pe ram,/ Cîntînd dragostea... Apoi se prãpãdi de rîs, elînde-el, maimuþãrindu-l pe neuitatul Birlic, în acel apoteotic final al lui Viceversa! Viceversa! Apropo, se gîndi cã ar fi cazul sã joace ºi el „douã lozuri“ la 6 din 49, însã, conform stilului, îºi schimbã imediat decizia: Bani aruncaþi pe fereastrã. Loteria asta a devenit o pungãºie naþionalã, domnule!

Confuzia generatã de numele lui îl fãcu sã zîmbeascã. În licee, într-adevãr, de cînd lumea ºi pãmîntul, toþi profesorii se pricopsesc cu cîte o poreclã. El, nu, era excepþia care confirma regula! Cei mai mulþi elevi, fiind convinºi cã Turbatu era deja o poreclã, scãpase fãrã. Pînã ºi profesorii mai tineri, nefiind siguri dacã aºa-l cheamã sau aºa i se zice, ca sã evite vreo impoliteþe, i se adresau cu un prudent „domnule profesor“. Mai îndrãzneþ, profesorul de sport îºi luase inima în dinþi, întrebîndu-l cum stau lucrurile. Neuitînd sã precizeze respectuos cã el e doar mesagerul desemnat de colegii sãi, curioºi peste poate sã limpezeascã dilema. Situaþie care l-a amuzat teribil: Chiar atît de impacienþi sînt? Atunci lasã-i, domnule, sã... turbeze de curiozitate!

Moment în care profesoara de mate, madam Gavrilescu, cine alta?, bombãnise suficient de tare sã audã cei din jur, «Halal atitudine colegialã! Auzi la el, „Lasã-i sã turbeze de curiozitate!“... Sã mai întrebe cineva pentru ce i-am fãcut referat la direcþie!»

Nu-l deranjase bombãneala respectivei. „Nebuna cancelariei“, cum îi ziceau toþi colegii, era singura fiinþã cu care se certase vreodatã. Nici nu mai þinea minte pe ce motiv, dar ãsteia nu-i trebuiau motive! Ba nu, se mai certase (Oo, Doamne, ºi cît de aprig, cît de des!) cu el însuºi...

Acum, dupã ce zuza îºi luase catalogul ºi ieºise din cancelarie trîntind uºa, Horia Mãluºel, proful de Istorie, îºi rãsucise un deget în jurul tîmplei, „E rãcitã rãu, Gavrileasca noastrã!“ Nevãzîndu-i gestul, nici înþelegînd în ce sens era „rãcitã“ Gavrileasca, profesorul întrebase naiv, Dacã-i rãcitã, de ce nu ia, domnule, un Panadol? La care, Horicã, bãiat de cartier în tinereþea lui, rîsese în hohote: „Turbatule, Turbatule, de-aia te iubeºte toatã lumea! Cã eºti... din altã lume! Ãsteia îi trebuie un Futamol, nu un Panadol!“ Monologul pro ºi contra expediþiei canadiene ar fi continuat, poate, la nesfîrºit, dacã n-ar fi survenit criza de colecist. A sunat la Salvare, dar cînd auzeau cã are peste 60 de ani, îi spuneau sã aibã rãbdare... Noroc cu un vecin, care s-a milostivit ºi l-a transportat cu maºina lui. Cei de la „Urgenþe“ l-au mai lãsat pe hol alte 3 ore, cã de-aia le spune „Urgenþe“.

Spre searã, speriindu-se, totuºi, cã pacientul putea da în complicaþii grave... Pãi, cum? Aº fi fost singurul pacient din România, mort cu zile, pe un coridor de spital?! Alarmaþi, deci, l-au vîrît într-un salon cu 8 paturi. Avusese noroc, era singurul salon în care nu stãteau cîte 2 bolnavi într-un pat.

Paturi... Niºte mizerii, puþind a urinã, cu cearºafurile rupte, pãtate de sînge, ºi cu saltelele curgînd prin rupturile plasei metalice de dedesubt. Un coleg de salon, un anume Stãnoagã, operat de hernie inghinalã, se jura cã la puºcãrie -unde, zicea el, ajunsese în urma unei erori judiciare, pentru care se judeca acum la CEDO - o dusese incomparabil mai bine.

Cãlcîiul lui Ahile

nu a avut nici un reprezentant calificat, nici mãcar în vreo finalã. Poate doar dacã se face un clasament al numãrului de atleþi prezenþi, care ºi-au îndeplinit baremul de participare, am fi printre fruntaºi. Am avut 22 de atleþi prezenþi la Rio...

Nu am vrea sã fim înþeleºi greºit. Sigur cã orice criteriu care stã la baza alcãtuirii unui clasament al þãrilor participante la Jocurile Olimpice reprezintã, mai mult sau mai puþin exact, valoarea þãrilor participante. Cînd sportul se bucura la noi de atenþie, cîºtigam mult mai multe medalii.

Astfel, la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976), am cîºtigat 27 de medalii, la Sidney (2000), 26 medalii, la Seul (1988), 24 medalii, ca sã nu mai vorbim de Olimpiadele de la Moscova (1980), cînd americanii au boicotat Jocurile, iar controlul antidoping s-a fãcut cu multã bunãvoinþã... ºi am obþinut 25 medalii, sau de cea de la Los Angeles (1984), cînd sovieticii ºi blocul rãsãritean au boicotat, la rîndul lor, Olimpiada, cu excepþia României, ºi am obþinut 53 de medalii, clasîndu-ne pe locul 2 pe naþiuni. Situaþia este, astãzi, dramaticã, într-adevãr, chiar dacã þinem seama de ultimele Jocuri, cînd, totuºi, am obþinut, la Atena (2004), 19 medalii, la Beijing (2008), 8 medalii ºi Londra (2012), 9 medalii, fãrã sportiv „naturalizat“, cum s-a întîmplat acum.

COMENTARII DUPÃ JOCURILE OLIMPICE Clasamente Jocurile s-au terminat. Au rãmas clasamentele.

România, în clasamentele publicate, este pe locul 47, cu 5 medalii cîºtigate, faþã de locul 27, pe care l-am ocupat dupã Olimpiada de la Londra. Dupã ce clasament? Creat dupã ce regulament? Nu existã un clasament oficial al Jocurilor Olimpice. Dar se pot face, neoficial, diferite clasamente dupã criterii diferite: dupã numãrul de medalii de aur cîºtigate; dupã numãrul total de medalii aur, argint ºi bronz cîºtigate; dupã primele 8 locuri ocupate la fiecare probã ºi aºa mai departe. Noi publicãm doar clasamentul dupã medaliile de aur cîºtigate, clasamentul cel mai puþin elocvent, în comparaþie cu celelalte clasamente. Iatã de ce: o þarã poate sã aibã 30 de medalii de argint ºi tot atîtea de bronz ºi sã figureze pe un loc inferior unei þãri care are o singurã medalie de aur, ceea ce nu este corect pentru a aprecia valoarea sportului dintr-o anumitã þarã. Mai ales cã diferenþa dintre o medalie de bronz ºi un loc 4 poate fi foarte micã, sau egalã chiar, cum se întîmplã în unele sporturi ca, de pildã, în cazul boxului sau al luptele. ªi noi am avut o situaþie asemãnãtoare la gimnasticã, unde reprezentantul nostru, Marian Drãgulescu, a obþinut, la sãrituri, aceeaºi notã ca gimnastul japonez Shirai, care a luat medalia de bronz. Sau cum se întîmplã cu atletismul nostru, la care orice criteriu am aplica pentru a stabili un clasament, nu figurãm pe nici un loc, deoarece România

Mirosuri urîte Vrem sã vã prezentãm ºi cîteva aspecte ale Jocurilor de la Rio Janeiro, poate mai puþin cunoscute, dar care meritã sã fie bãgate în seamã, cel puþin ca învãþãminte pentru viitor. Nu avem dovezi, ºi nici nu le vom cãuta. Sînt organe abilitate pentru aºa ceva, înzestrate cu procurori, care ºi-au ºi început munca, fapt care a precipitat, proba-

Într-un tîrziu, i-au fãcut o ecografie. Doctoriþa care-l consulta s-a albit la faþã - puhoi de pietricele în bila lui! „Imediat la cuþit, omule, cã nu-i de glumit!“ Ca sã-l opereze, chirurgul (avînd un nume ciudat - Antenie, Actenie, aºa ceva) îi pretinsese, de la obraz, cam de douã ori salariul unui profesor. Apoi, aflînd cu cine stã de vorbã, îºi amintise cã bãiatul sorã-sii învaþã la acel liceu, aºa cã... Nu i-a mai cerut bani, dar, dupã operaþie, nici c-a mai dat pe la patul lui. Ba nu, sã nu mintã, trecuse o singurã datã, preþ de cîteva secunde, în care zbierase la el ca la ultimul amãrît, fiindcã... i se desprinsese sonda urinarã! Sondã pe care chiar el, doctorul, cine altul?!, i-o montase în timpul operaþiei, dar care se desfãcuse din racord.

Marfã chinezeascã, domnule! Cumpãratã de intendent pe 2 lei, ºi decontatã pe douã sute.

Iar acum, chirurgul urla la el... Dãduse sã-i explice cã nare nici cea mai micã vinã, dar acesta rãcnise ºi mai tare. De parcã nu s-ar fi aflat la patul unui bolnav, care numai de aºa ceva n-avea nevoie. Actenie, Astenie, cum dracu’ sã-l pieptene îl chema, avea sã rãmînã una din cele mai urîte amintiri ale vieþii lui. Dacã nu cumva cea mai urîtã. Ãsta-i medic?! Brrr!!

Rãmãsese în grija doctorului de gardã. Grijã... Acesta, un tinerel nãuc de nesomn, ºi singur la vreo 80 de pacienþi, i-a trecut pe la pat preþ de alte cîteva secunde. A întrebat aºa, în aer, „E bine?“ Dupã care, vãzîndu-l cã trãieºte, ºi-a rãspuns singur, fredonînd melodia Mirabelei Dauer, „E bine-bine, e foarte bine!“ ªi dus a fost. Noroc cu asistentele medicale, care - desigur, nu chiar dezinteresat - se dovediserã mai pricepute decît doctoraºii abia ieºiþi pe porþile facultãþii.

Cã nu întîmplãtor politicienii, ºi ei pe stil nou, se tratau doar în strãinãtate. Pînã ºi dinþii de porþelan, cu care þineau al naibii de pensiile lor nesimþite, tot în strãinãtate erau implantaþi. Cu ani în urmã, Mircea Criºan ricanase de parcã n-ar fi fost un mare comedian, ci un mare prezicãtor: Alde ãºtia îºi fac veacul cînd în strãinãtate, cînd peste hotare...

Rezonînd cu Mircea Criºan, Instanþa ad-hoc a profesorului Turbatu îi pusese de mult la zid: Parveniþilor, vã condamn sã vã trataþi numai în România, în spitalele aduse de voi în halul în care au ajuns!

Cu medicii rãmaºi pe aici, cu medicamente-pansamenteseringi cumpãrate din banii voºtri, fiindcã spitalul nu are de unde sã vã dea!

Curãþa puºca ºi vorbea prostii... Cînd Ponta fusese întrebat de ce nu s-a operat în România, ci la Istanbul, rãspunsese fãrã ezitare: „Voiaþi sã blochez eu singur un întreg etaj al spitalului?“ Într-un fel, liderii comuniºti jucaserã mai cinstit, neîndrãznind nici mãcar sã viseze cã s-ar putea trata în altã þarã.

Aveau medicii lor, cu dosare „beton“, pe care-i instalaserã la Elias, ºi pe care-i plãteau regeºte. Nu ca bestia de Stalin, care asasinase o mulþime de doctori evrei, intrîndu-i în cap cã o conspiraþie a acestora ar avea ca scop lichidarea aparatnicilor!

Numai la Elias se tratau nomenclaturiºtii, numai acolo se operau. Pînã ce, murind pe masa de operaþie ministrul Leontin Sãlãjan, au renunþat ºi la ideile lor imbecile, ºi la medicii corespunzãtori doar ca dosar.

Cînd le-a povestit copiilor prin ce trecuse, au sãrit amîndoi ca arºi: „Vezi, mãi, tãticule?! Hai, încoace! Unde, ce-i drept, nu te cunoaºte nimeni, dar, la o adicã, ai parte de un spital civilizat“. Într-o vacanþã de varã, îºi luase inima în dinþi ºi plecase la ei. Obþinuse greu viza canadianã, abia la al treilea interviu, dupã douã refuzuri consecutive. Aºadar,„înainte de“nu ne lãsau ai noºtri sã ieºim din þarã, acum nu ne primesc ãºtia!

Profesorul nu ºtia ce sã mai creadã: Brava, Miºule! Carevasãzicã, ne-am cam întors de undeam plecat... Dacã nu ºi mai ºi!

SORIN SATMARI (Din volumul S.C.ARAOÞCHI S.R.L.)

bil, ºi întoarcerea în Capitalã a preºedintelui COSR, Alin Petrache, înainte de terminarea competiþiilor. Cele ce urmeazã sînt reþinute dupã zicala cã „nu iese fum fãrã foc“.

Se cunosc protestele sportivilor pentru calitate proastã a echipamentul primit. Echipament fãcut la o firmã la care se pare cã au interese (citiþi „sînt sau au fost acþionari“) în mod special conducãtori sau foºti conducãtori ai forului nostru olimpic. Echipament care pãrea cã „a fost primit de la ajutoare“, cum i-a plãcut sã spunã, cu umor, medaliata noastrã cu aur, Ana Maria Popescu, privind calitatea sub orice criticã a acestuia. Ca sã nu mai vorbim de preþurile mult mai mari decît cele normale. Rezultatele slabe din primele zile ale reprezentanþilor noºtri i-au determinat pe aceºti conducãtori sã-ºi asume insuccesele ºi sã declare cã, întorºi acasã, îºi vor da demisia, dar, odatã reveniþi în þarã, au uitat de aceste declaraþii ºi au ºi început campania electoralã pentru viitoarele alegeri. Mai sînt multe de spus în legãturã cu cei care rãspund de sportul nostru, dar o vom face cu alt prilej. Acum putem sã vã informãm despre cifrele aflate din ziarul francez „Le Monde“ în legãturã cu acþiunile antidoping întreprinse de organizatorii Jocurilor. A fost invitat la Rio Tribunalul Internaþional de Arbitraj Sportiv de la Lausanne pentru a soluþiona cît mai rapid eventualele contestaþii la rezultatul analizelor antidoping. A fost solicitat doar în 7 cazuri dintre cei 98 de sportivi depistaþi pozitiv.

Au fost efectuate 4746 controale, dintre care 3902 teste de urinã, 425 de sînge ºi 420 de paºaport biologic. Se pare cã s-a înregistrat un succes faþã de celelalte ediþii...

SILVIU DUMITRESCU P.S. Halterofilul român Gabriel Sîncrãian, care a cîºtigat o medalie de bronz la Rio, a fost gãsit pozitiv.

Astfel, mai coborîþi România în clasamente.

ALEXANDRU CEL MARE (urmare din pag. 1) Totodatã, Alexandru a perfecþionat armata, ducînd stilul macedonean de luptã la expresia lui cea mai durã.

Ultima mare bãtãlie o dã cu Porus, regele pauravasilor, pe un afluent al Indusului, Hydaspes, ºi o cîºtigã.

Armata, dupã 8 ani de bãtãlii în Asia, speriatã de luptele cu elefanþi, era nemulþumitã. Ameninþat de o ciocnire fãrã precedent dincolo de Hydaspes, unde suveranul regatului Magadha îl aºtepta cu o armatã uriaºã, echivalentã din punct de vedere valoric celei macedonene, dar mai odihnitã, Alexandru admite cã trebuie sã se retragã. Întoarcerea are loc pe 3 rute, cu întîlnirea la punct fix, în provincia Caramania, la 10 ani dupã debarcarea în Asia Micã. În anul 323 î.Chr., Alexandru cel Mare moare, lãsînd în urmã un mare imperiu, dupã pãrerea europenilor cel mai mare din Antichitate, imperiu care cuprindea aproape întreaga lume cunoscutã atunci de europeni. Hotarele aproximative ale acestuia þineau, în apus, de la Adriatica, pînã la Oceanul Indian ºi Indus, în rãsãrit, de la Dunãre, Marea Neagrã, Caucaz ºi Caspica, la nord, pînã în Sudanul african. Un teritoriu uriaº în care Alexandru a încercat sã-i „contopeascã“ pe ocupanþi cu localnicii, oferind comerþului ºl culturii greceºti un debuºeu fãrã precedent. Astfel apare epoca elenisticã (323 î.Chr. - 331 î.Chr.), care nu s-ar fi putut concepe fãrã Alexandru cel Mare. Minþile lucide l-au considerat ca fiind tot ceea ce putea fi mai ne-grecesc: „Familia sa pretindea cã descinde din Heracles ºi, pe acest temei, putea sã concureze la jocurile olimpice; însã, atît lui Alexandru, cît ºi tatãlui sãu, Filip, le lipseau anumite trãsãturi de caracter tipie elenice: spiritul negustoresc, simþul mãsurii ºi convingerea intimã cã omul nu poate ºi nici nu trebuie sã ajungã egal cu zeii.

Cînd Alexandru a cerut pentru el, dupã numeroase victorii, onoruri care, în Grecia, se acordau numai nemuritorilor, n-a fãcut decît sã asculte de obiceiurile popoarelor pe care le cucerise. Îi fãcea, desigur, plãcere sã dea autoritãþii sale un prestigiu supraomenesc, dar n-a aºteptat, oare, sã fie eroul unor numeroase acþiuni strãlucite, ca sã trateze pe Olimpieni de la egal la egal, sã pretindã cã adevãratul sãu tatã era un zeu (331 î.Chr.), sã smulgã, de la Pythia, un rãspuns într-o perioadã a anului cînd oracolul tãcea (336 î.Chr.) ºi sã forþeze destinul tãind, la Gordiun, nodul pe care, conform unei preziceri, trebuia sã-l dezlege cel ce va deveni stãpînul Asiei (333 î.Chr.)? Alexandru avea o imaginaþie foarte bogatã, un dar neobiºnuit la greci. Cu toate cã, în adolescenþã, l-a avut ca dascãl pe filozoful cu cel mai accentuat spirit critic, învãþãtura lui Aristotel s-a dovedit neputincioasã în faþa unei avalanºe de idei ºi proiecte. Dar acestea s-au transformat în aventuri atît de nesãbuite, încît, în spiritele care iubeau poezia lui Pindar ºi Eschil, un eventual eºec putea fi interpretat ca o ilustrare a pedepsei divine pentru lipsa de mãsurã“ (Pierre Devambez, Enciclopedia civilizaþiei greceºti). Într-o carte în care studiazã evoluþia ideii de libertate, publicatã în 1928, Nicolae Iorga face aprecieri interesante, comparînd libertatea grecilor cu libertatea celor pe care îi numeau „barbari“. Dar cît de barbari erau, pentru greci, aceºti vecini? „Cînd cineva studiazã izvoarele greceºti, scrie Nicolae Iorga, impresiunea pe care o are este cã acolo existau numai greci ºi numai un fel de greci“. Dar nu este aºa. Vom descoperi presãrate ºi nume de regi traci ºi macedoneni, o împletire a grecilor cu barbarii. Important este sã nu ne luãm dupã impresii, ci dupã ceea ce este cu adevãrat dincolo de aparenþã: „aparenþa, fãrã îndoialã, este greceascã“, continuã marele savant. „Alexandru cel Mare a cetit Iliada, vrea sã fie Achile, pretinde sã reprezinte cauza elenicã ºi sã rãzbune rãzboaiele medice“. ªi iatã reversul: „Numai cã nu este aºa. Alexandru cel Mare, cu macedonenii lui, reprezintã ultima fazã a unei coborîri a oamenilor din Nord“.

Macedonenii sînt „barbarii din interior“, deloc elenizaþi sau elenizaþi superficial ºi, mai ales, deloc anexaþi. Macedonenii reprezintã o lume bine definitã,

cu fizionomie ºi energie proprii, cu þinte proprii. Þãranii aceºtia traci sau iliri, aidoma albanezilor de azi, întreabã Iorga, se uitau cu un sentiment de nesfîrºitã veneraþie la cetãþile greceºti?

Eroare. Ei nu doreau deloc sã fie atenieni, sã se împãrtãºeascã de „libertatea“ atenianã, de vreme ce aveau modelul lor de autenticã libertate, organicã. Informaþiile pe care le avem despre macedoneni sînt din surse greceºti. Ele au ,fãrã doar ºi poate, un coeficient de subiectivitate. Punctul de vedere al scrierilor elenice nu poate fi ºi punctul de vedere al macedonenilor. Mai mult decît atît, adãuga Iorga, nu numai grecii au avut o influenþã: „cred cã ºi de dincolo, de la barbari, prin pãtrundere sau prin imitare, care nu s-au oprit niciodatã, a fost o astfel de înrîurire, exercitatã, din timpurile cele mai vechi ºi în chip foarte adînc, asupra poporului grecesc. Dar ºi aceastã originalitate greceascã este atacabilã, dupã tot ce vedem astãzi din douã pãrþi: întîi, o influenþã orientalã hotãrîtoare, aceea care desface, produce prima miºcare, ºi, apoi, o necontenitã influenþã transformatoare, care vine de la aceºti „barbari“ din Nord“.

Toatã construcþia lui Iorga este polemicã. El nu admite preluarea surselor greceºti fãrã spirit critic.

Grecii ºi l-au asumat pe Alexandru cel Mare, fãrã ca acesta sã fie al lor, dar istoria campaniilor lui este prea triumfãtoare: „Bietul Darius al IIl-lea Codoman apare ca un rege minuscul, fricos ºi fugar, care dispare în faþa lui Alexandru cel Mare. Societatea persanã pare o societate de oameni nevrednici, incapabili de a se apãra care, cînd vine eroul macedonean, înmãrmureºte în neputinþa de a reacþiona. Pe cînd explicaþia este alta: nu Alexandru cel Mare i-a cucerit pe perºi; el a bãtut o armatã persanã, iar a doua zi dupã ce a bãtut-o, Persia l-a cucerit, l-a asimilat, pe Alexandru.

Alexandru devine, în acest fel, un Darius“.

Iorga era, ca de obicei, subtil. Izvorul grec este reevaluat. El trebuie crezut ºi folosit cu circumspecþie.

Autorul grec a fost interesat de tot ceea ce era ºi pãrea grec ºi a ignorat restul. Acest „rest“ este esenþial ºi distrugãtor. În personalitatea lui Alexandru cel Mare, Nicolae Iorga deosebeºte trei aspecte:1.„cînd este vorba de discuþiuni filozofice, de renumiþi poeþi elini, el este elevul lui Aristotel, un tînãr foarte inteligent ºi bine crescut“; 2.„cînd este vorba de «pozat» în faþa supuºilor orientali este un Xerses înviat“; 3.„iar la un moment dat, el renunþã la toatã purpura orientalã ºi e gata sã bea cu ai lui, care ar fi fost în stare sã apuce sabia fiecare, ºi sã dea în celãlalt, fãrã sã se gîndeascã cã acesta este regele Macedoniei, cuceritorul Orientului, succesorul celor mai mari stãpînitori de oameni“.

Sub straturile superficiale stã fondul trac, care izbucneºte ferm cu orice prilej. Cel mai superficial apect este cel grecesc. Iorga descrie aici tipuri de mentalitãþi ºi este limpede pentru el cã mentalitatea macedonenilor ºi, în speþã, a lui Alexandru, nu este elenã. κi poate cineva imagina un dialog între generalul Pericle ºi un þãran din împrejurimile Atenei?, se întreabã

Iorga. Pentru un om în a cãrui minte þãranul este beoþianul absolut, adicã prostul fãrã cusur, dialogul este imposibil. Ei bine, ceea ce era de neconceput pentru Pericle, pentru Alexandru cel Mare era valabil. El dialogheazã cu tracii lui, þãrani din vãile macedonene.

Aceºtia sînt camarazii sãi, oamenii cu ajutorul cãrora a fãcut celebrele campanii. Nu este un gest artificial, ci unul natural. Alexandru cel Mare este produsul altei mentalitãþi decît cea produsã de cetãþile greceºti.

Contactul cu instrucþia greacã nu i-a modificat mentalitatea ruralã.

Foarte ne-greceascã, dar foarte macedoneanã este soarta imperiului dupã moartea lui Alexandru. Deºi Alexandru a fost monarh ºi cel mai puternic om al timpului sãu, succesiunea nu se reglementeazã dupã regula monarhiei, prin transmitere sacrã cãtre cel mai în drept. Lupta diadohilor (generalilor) lui Alexandru este un fenomen nou în istoria Antichitãþii, ne asigurã Iorga. Aceºtia nu au disciplina greacã ºi nici misticismul monarhic al Orientului: fiecare se considerã, în credinþa unei depline egalitãþii, îndreptãþit la tronul cel mare. Este aici mentalitatea obºtiilor militare þãrãneºti, a acelei barbarii cãreia nu-i pãsa de polisul grec, de care nu s-a lãsat contaminatã. Pierre Devambez are, neîndoielnic, dreptate: spiritul lui Alexandru nu e grecesc. Aristotel n-a reuºit sã modifice fibra strãmoºeascã. Pentru Iorga, Alexandru are conduita unui Skanderbeg al altei vremi. „Dar Alexandru cel Mare este un «barbar», exclamã Iorga, ºi prin calitatea aceasta este în legãturã cu strãmoºii noºtri cei mai depãrtaþi, care fac parte din aceeaºi lume barbarã a regiunii Pindului, a regiunii balcanice, a Carpaþilor. ªi în figurã, el are înfãþiºarea barbarului: nu este nimic elenic în profilul lui Alexandru cel Mare, un profil crud, în care se vede foarte bine originea lui din vãile pline de o populaþie rusticã a Vestului Peninsulei Balcanice“. Cã Alexandru cel Mare este al tracilor, ca energie ºi mentalitate, ca apartenenþã etnicã ºi culturalã, nu ºi ca instrucþie, care era greacã, este indiscutabil. Oamenii cu care a fãcut campania din Asia sînt, în primul rînd, tracii Macedoniei natale. „El a mobilizat toatã þãrãnimea din Balcani ºi cine a vrut sã meargã cu dînsul - a mers; oameni deprinºi sã lupte între ei, sã nãvãleascã în dreapta, în stînga, unde aveau posibilitate, oameni care trãiau într-o continuã agitaþie rãzboinicã, oameni care erau mai buni sã se încãiere, decît sã plece la rãzboi. (…) Grecii i-au dat o flotã, cîþiva sfãtuitori; unii dintre generalii lui purtau nume greceºti, dar nimeni nu poate sã ºtie care este adevãrata lor origine, dar, foarte probabil, era macedoneanã“.

Rãzboaiele lui Alexandru cel Mare aparþin unui cerc de manifestare nordic, care-ºi ia pretexte din cultura greacã. De pildã, revanºa grecilor împotriva perºilor. Este o motivaþie a elanului rãzboinic al tracilor, care capãtã, astfel, un sens. Tipul de rãzboi al lui Alexandru cel Mare, ne spune Iorga, nu era elin.

Aceºtia n-au fãcut decît un rãzboi întîmplãtor, fãrã pregãtire, fãrã perspective, fãrã plan. Energia desfãºuratã în rãzboaiele greceºti n-a fost niciodatã colosalã. Ele n-au nici o legãturã cu rãzboaiele ºi cu ostaºii lui Alexandru cel Mare, la care rãzboiul are o pregãtire, urmeazã un proiect, nu se desfãºoarã la voia întîmplãrii, nu cedeazã ispitelor de moment. Grecii nau dus astfel de rãzboaie, precizeazã Iorga, iar a-ºi

Imperiul lui Alexandru cel Mare

Mare. Pentru el, care era atribui tipul acesta de energie militarã ºi de calculare a fenomen secundar elenic, ci Alexandru cel Mare „barbar“, barbarul nu iniþiativei este tot ce poate fi mai puþin elin. o tipicã manifestare tracicã, putea fi, din naºtere, S-ar putea spune cã acest calcul vine din Iliada ºi cã un test al capacitãþii acestei ºi Aristotel sclav, iar grecul, din Achile a fost eroul pe care l-a urmat Alexandru, ceea lumi europene de a face istonaºtere, stãpîn. Marele ce este perfect adevãrat. Dar mii de greci au citit Iliada rie universalã ºi de a particsuveran a încercat sã ºi nici unul dintre ei n-a vrut sã reconstituie, prin pro- ipa la ea. Modelul lui elimine aceastã prejupriul efort, fapta lui Achile. Acest gest este al tracului Alexandru cel Mare este decatã, plinã de conAlexandru. unul dintre marile modele secinþe, prin contopirea Nu toþi eroii Iliadei sînt greci ºi nici mãcar toþi ale istoriei occidentale, o popoarelor. Într-un limadversarii Troiei nu sînt cu adevãrat greci. Iorga, care datorie a acesteia, uitatã, baj uzual astãzi, Alecitea atent textele vechi, a reþinut diferenþele: cãtre rãsãritul mediterxandru cel Mare este „Odinioarã, viaþa se scurgea de la Nord la Sud, scria el. anean al Europei. primul „internaþionalist“ Macedonenii ºi Tracii se supun Atenei ºi Atena are Se ºtie cã Alexandru s-a al lumii. Superioritatea nevoie de mijloacele Spartei, dar, acum, Sparta este închinat lui Amon, cã s-a viziunii lui de este evidenînvinsã de Teba. Vedeþi cã s-a schimbat rostul lumii: cãsãtorit cu o asiaticã, cã a tã ºi în faptul cã n-a încerregiunile uzate fac loc regiunilor proaspete. Deasupra fãcut accesibilã propria sa cat sã întoarcã ecuaþia Beoþiei existã Tesalia, care este o zonã în care se armatã celor învinºi, cã a greceascã „pe dos“, sã creºteau cai, iar Atena este o regiune în care se fãcea fãcut din cãsãtoria macedofacã din barbar, un stãpîn negustorie. Sparta este o regiune de moºneni, Beoþia nenilor sãi cu fete de nobili „din naturã“, iar din grec, este o regiune de vãcari, iar Tesalia, cum este pusta persani o acþiune sistematun sclav „din naturã“. Un ungureascã astãzi, este, aºa cum am mai spus, o icã. Care este rostul acestor pas important în aceastã regiune unde se cresc caii. Achile, care vine de acolo, gesturi? Ce l-a fãcut pe clarificare l-a constituit este, înainte de toate, un cavaler, de aceea se spune cã Alexandru cel Mare sã campania din Egipt ºi mai în Iliada existã ºi o parte pe care am putea-o numi treacã peste atîtea interales întîlnirea cu învãþãtuAchileiada care s-a adãugat pãrþii lui Agamemnon, dicþii, sã înfrunte toate care este de la Tirint ºi Micene. Agamemnon este omul nemulþumirile ºi comploturile care au decurs din aces- ra lui Amon-Ra. Era altceva decît credinþele greceºti, de jos, iar Achile este omul de sus. Se poate ca rolul lui te neobiºnuite gesturi pentru lumea din care venea? mai aproape de hibrysul sufletului tracic. Pentru sã fi fost impus în Iliada în mãsura în care Tesalia s-a Sensul de ,.cel mare“ al supranumelui sãu se va lãmuri, Amon-Ra, oamenii nu se împãrþeau în greci ºi barbari.

Ei erau mai presus de aºa ceva, dar se împãrþeau, ºi ei, impus vieþii greceºti. Sus ºi jos înseamnã Nord ºi Sud, poate, rãspunzînd la aceste întrebãri. iar venirea lui Achile din Sus înseamnã venirea din Moºtenirea pe care acest trac a lãsat-o Europei în douã: oameni vituoºi ºi oameni lipsiþi de virtute, Nord, adicã din zonele tracice. Exegeza operei home- moderne vine tocmai de aici, din încãlcarea tradiþiilor oameni buni ºi oameni rãi. Acest element raþionalist al rice vãdeºte, de altfel, realitãþi etnice mai complicate greceºti. (...) Abel Bonnard, îl completeazã în mod judecãrii oamenilor a devenit ideea directoare a lui decît reprezentãrile simple ale celor douã tabere: fericit pe Nicolae Iorga: „Ceea ce trebuie înþeles este, Alexandru cel Mare. Iatã ce-l face sã-i punã alãturi de troieni ºi greci“. mai întîi, cã Alexandru nu era grec, cã nu avea nici un macedoneni pe greci ºi alãturi de aceºtia pe persani ºi În imperiul macedonean, pornit din Balcani ºi de la motiv sã accepte, ca pe un lucru de la sine înþeles, diviz- toate popoarele cu care voia sã trãiascã în concordie.

Dunãre, ºi-a gãsit modelul Imperiul Roman de mai tîrz- iunea oamenilor în douã rase ireductibile una la Nu întîmplãtor i s-a adus acuza cã s-a închinat lui iu, de la care se revendicã cea mai mare parte a Europei, cealaltã, aceea a grecilor ºi aceea a celor care nu sînt Amon ºi cã asta-i rãpeºte legitimitatea de suveran. model care nu poartã însã o ºtampilã occidentalã, ci una greci ºi pe care aceºtia din urmã îi numeau barbari. Obiecþia era „greacã“. În numele aceleiaºi egalizãri a a Sud- Estului european, în comunicare directã cu Aceastã disociere fãcea din Alexandru, stãpînul lumii, popoarelor a introdus Alexandru obiceiul „plecãciuOrientul Apropiat. Vatra lumii modun barbar? El ºi-a pus întrebarea, nu nii“, fãrã a face din respectarea lui o obligaþie. Dar atunci cînd nepotul lui Aristotel, Calisthenes, în numele erne a fost creatã de Alexandru cel se putea sã nu ºi-o punã“.

Mare. Nu este întîmplãtor cã, odatã cu Dacã, iniþial, cuvîntul „barbar“ aceleiaºi divizãri „rasiste“ în greci ºi barbari, a protescreºterea sa, Imperiul Roman însemna cel a cãrui limbã este o bîl- tat împotriva adoptãrii acestui obicei persan, graviteazã cãtre rãsãrit, cãtre centrele bîialã, un strigãt animalic, mai tîrziu Alexandru l-a sacrificat fãrã milã, ca pe un reprezenimperiale macedonene. Fenomenul de capãtã un sens discriminatoriu pre- tant al unui exclusivism elen contrariu politicii sale. repetiþie este foarte important: cis, de fiinþã grosolanã, incultã, infe- Marele suveran dorea împãcarea ºi concordia tuturor Alexandru era influenþat de Troia, rioarã, nãscutã pentru sclavie. „Acest popoarelor.

Rãmîne celebrã în Istoria Anticã scena cãsãtoriilor Roma a fost captivatã de exemplul lui sens «rasist» al cuvîntului barbar se de la Susa, unde macedonenii ºi grecii lui Alexandru Alexandru, iar Constantinopolul, ultiobservã, cu toatã claritatea, la Platon. cel Mare iau în cãsãtoriile fete persane, pentru a uni, ma mare capitalã a Imperiului Pentru autorul Republicii, barbarii prin copii, ginþile. A fost o mare ceremonie, fastuoasã, Roman, care-ºi declara originea sînt, «din naturã», duºmanii noºtri. troianã, este ridicatã alãturi de Troia.

Ura pe care le-o purtãm este «natu- care exprimã, în cel mai înalt grad concepþia ºi pacea Existã un Bizanþ înaintea Bizanþului, ralã»: trebuie sã ducem deci rãzboi cu universalã la care visa Alexandru. Micile separaþii nude a cãrui consistenþã ºi realitate treei ºi sã-i nimicim“. Pentru Aristotel, l intereseazã. Sensul vieþii sale este prietenia. El nu buie sã þinem seamã. care l-a învãþat pe Alexandru sã gîn- vorbeºte ca membru al unei comunitãþi mãrunte ci ca Vorbind despre modul în care deascã, barbarii nu sînt numai bar- al unei mari comunitãþi omeneºti. El doreºte sã împrioccidentalii se raporteazã la aceste bari „din naturã“, ci sînt ºi sclavi eteneascã oamenii. Cucereºte, dar se lasã cucerit de Nicolae Iorga fapte, Iorga le constata neconcor„din naturã“. Astfel, dintr-o universul celor cuceriþi. La capãtul lumii, indianul danþa. Explicaþia le-o gãsea în disscrisoare adresatã lui Alexandru, ºi din care Plutarh Poros, inamicul sãu, devine prietenul sãu. Fratertanþa faþã de fenomen, adicã în superficialitate sau ne-a pãstrat cîteva rînduri, Aristotel îl sfãtuia pe nizarea este semnul lui Alexandru cel Mare, descoperignoranþã. „Oamenii aceºtia judecã astfel, trãind cine suveran „sã-i trateze pe greci ca un tatã, pe barbari ca itorul ºi înfrãþitorul de popoare.

Dupã veacuri, un apostol ºi un mucenic al prieteniei ºtie unde, neavînd contact direct cu formele prin care s- un stãpîn, pe cei dintii ca pe niºte prieteni ºi intimi, ºi a perpetuat acea barbarie de pe vremea tracilor ºi a sã-i foloseascã pe ceilalþi aºa cum se folosesc animalele a fost tot un om din spiþa foºtilor ,,barbari“: Panait macedonenilor în vremurile noastre, nevãzînd ultimul sau plantele“. Pentru Alexandru, care, dimpotrivã, Istrati, care a pus mai presus de orice prietenia ºi a ei termen, care nu este numai înaintea noastrã, dar rezistã în aceastã privinþã pãrerii maestrului sãu, nu murit lipsit de alinarea ei.

Dar acest excurs nu poate fi finalul chiar noi sîntem în acest termen, pentru cã noi trãim în existã cîtuºi de puþin greci sau barprezentãrii modernului Alexandru cel mijlocul acestei societãþi ºi ne dãm seamã de lucruri de bari „din naturã“. În aceastã Mare, modern tocmai pentru cã nu care istoricii îºi dau seamã cu mult mai greu, cãci tre- chestiune, naºterea ºi sîngele nu era grec, ci barbar ºi pentru cã voia cutul trãieºte în prezent“. Cartea Evoluþia ideii de liber- înseamnã nimic; devenim, una sau dizolvarea exclusivismului grec în tate era un curs universitar. Epoca însã gîndea astfel ºi alta „prin culturã“. Acesta este sen„barbarie“. Bonnard scrie: „pentru ea. Mihail Sadoveanu, emul al lui Nicolae Iorga, era în sul revoluþionar al aventurii lui prima datã, cel puþin în lumea occiacel moment unul dintre promotorii autohtonismului, Alexandru cel Mare. E limpede cã dentalã, ideea cã toþi oamenii sînt fraþi unul dintre cei care credea cã „morþii poruncesc celor aceste opinii dãdeau tonul gîndirii apare aici indirect exprimatã“. vii“ ºi cã vechile forme de viaþã socialã a bãºtinaºilor greceºti din vremea lui. În capodInteresant este cã lumea occidentalã sînt decisive pentru spiritualitatea româneascã. opera sa „Ifigenia“, Euripide o devine extrem de extensibilã atunci Referindu-se la concepþiile neavertizate asupra acestor fãcea pe nefericita fiicã a lui realitãþi, Iorga scria: „Dar acei care nu vãd viaþa actu- Agamemnon sã rosteascã acest vers cînd îºi asumã bunurile ne-occidenalã a regiunii Carpaþilor, a Peninsulei Balcanice ºi a oribil : „Barbarul este nãscut pentru tale. Ideea aceasta a fraternizãrii unipãrþilor vecine din Ucraina ºi din Ungaria, care nu sclavie, iar grecul pentru libertate”. versale, înfãptuitã printr-o acþiune cunosc acest Sud-Est european, aºa cum este astãzi, în Antagonismul greci - barbari mãreaþã de proporþii „mondiale“, nu cea mai mare parte cu aºezãmintele vechi, cu spiritul devenise o axiomã. O mentalitate ia naºtere în lumea apuseanã, ci în politic de care au fost însufleþite acele timpuri, aceia datoritã cãreia tot ceea ce este bun rãsãritul Europei ºi este opera unui natural cã nu înþeleg, dupã simple izvoare, ceea ce noi este grecesc, tot ceea ce este rãu vine trac îndrãgostit de cultura greacã, Pierre Devambez înþelegem prin contactul cu o realitate vie ºi, mai mult, de la barbari. Simplificatoarea vizcare-ºi pune energia nativã în slujba prin partea din aceastã realitate vie care se gãseºte ºi în iune a pãtruns adînc în cultura unui scop care este la antipodul exclunoi înºine. NOI ÎNªINE SIMÞIM TRACIC ªI MACE- greacã, constituind o perdea densã faþã de culturile ºi sivismului elenic. Alexandru cel Mare a arãtat, pentru DONEAN“. Iorga, care n-a etalat vreodatã manii de realizãrile popoarelor din jur. Moºtenim de la greci o prima datã, cã toþi oamenii sînt cetãþenii lumii, deci, substrat, revendicã dintr-o perspectivã foarte modernã viziune exclusivistã, pe care cercetãtorul modern al sînt oameni egali. El vãzut ºi a demonstrat, prin toatã valoarea substratului tracic ºi macedonean, mai bine- culturii ºi civilizaþiei antice este adesea obligat s-o viaþa lui, cã „barbarul“ nu e cu nimic inferior „grecuzis îi evidenþiazã valoarea, prin care ea, la rîndu-i, îi corecteze. Unul dintre primii ºi în orice caz cel mai lui“. A realizat, de altfel, cu tracii lui un imperiu revendicã pe urmaºi. Alexandru cel Mare nu este un mare novator al ideilor eline a fost Alexandru cel nevisat vreodatã de eleni.

Pag. a 14-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Perpetuã vacanþã Motto: „Nici Klaus nu ºi-a citit cãrþile… Dacã scrie cum vorbeºte…“ – (V. Ponta) Domnul Klaus Werder Iohannis a devenit preºedinte al României, cea mai înaltã funcþie în stat, fãrã sã posede cine ºtie ce calitãþi care sã-l recomande. Ne amintim cã acela care i-a pronunþat primul numele în spaþiul public, lãudîndu-l ca iscusit edil de Sibiu, a fost Crin Antonescu.

Ca sã aflãm ulterior cã ºeful PNL de la acea vreme îl aprecia pe Iohannis mai mult pe bazã de relaþii de poker.

Tot domnul Crin l-a atras la liberali, propulsîndu-l la conducerea PNL ºi luptînd cu înverºunare sã-l facã ministru ºi, mai mult, viceprim-ministru în guvernul amicului Victoraº Ponta. Dar starostele de la Sibiu þintea mai mult: ºefia guvernului. Dom’ Ponta a mirosit cam ce-i poate pielea domnului Werder ºi a refuzat „oferta“. De aici au pornit discuþiile, care s-au soldat cu neînþelegeri, apoi cu ruperea USL-ului. Ba chiar cu mai mult: retragerea forþatã a lui Crin Antonescu din fruntea partidului ºi ieºirea lui, cam ruºinoasã, de pe scena politicã.

Totul a continuat cu venirea lui Iohannis la conducerea PNL (aliat, ruºinos, cu PDL), cu desemnarea lui, neaºteptatã, drept candidat la preºedinþia þãrii. Apoi au avut loc alegerile, confruntarea cu V. Ponta, cînd se pãrea cã domnul Iohannis n-are nici o ºansã, ºi neaºtep-

Bãrbãþia laºului (1) Motto: ,,Cînd eºti laº, mai bine taci!”

(EURIPIDE – poet antic elen) Un strigoi umblã zi ºi noapte prin România, de mai bine de un sfert de veac. A plutit în tinereþe pe mãri ºi oceane, dar de cînd s-a despãrþit de camarazii piraþi, preferã sã facã legea pe uscat, unde sirena lui vocalã, atît de stridentã ºi de supãrãtoare, se simte mai în largul ei.

Nu cãutaþi aceastã stafie în paginile Manifestului Comunist, zãmislit de Marx ºi Engels, cu aproape 170 de ani în urmã, în care cei doi corsari ideologici formulau pentru prima datã necesitatea dictaturii proletariatului, idee care avea sã învrãjbeascã omenirea pentru multã vreme. Intrigatã ea însãºi de consecinþele politice, economice ºi sociale, atît de nefaste, ale unei ideologii scandaloase, muncitorimea europeanã a renunþat la falsul sãu privilegiu de heghemon, exercitat, în fapt, de politicieni burghezi, fãrã sã sesizeze cã se va întoarce la o dictaturã mult mai apãsãtoare. Noi, românii, nu ne prea pricepem sã dibuim stafiile de la primele lor apariþii fantomatice.

Altminteri, n-am fi trãit, vreme de 8 decenii, sub atîtea dictaturi (regalã, legionarã, militaro-fascistã, comunistã ºi… deocamdatã ne oprim la aceastã construcþie). Ne mulþumim sã ne scuipãm în sîn ºi sã ne facem semnul crucii, convinºi cã aºa vom scãpa de toate relele. Din pãcate, fantomele nu mor cu totul nici cînd ajung la Târgoviºte. Se pare cã stafia la care ne referim în rîndurile de faþã a fost prefiguratã cu cîteva secole în urmã, de cãtre scriitorul Jean de la Bruyère care, fãrã sã o fi vãzut în carne ºi oase, i-a zugrãvit atît de precis caracterul zmãlþuit cu minciunã, linguºire, ipocrizie ºi laºitate. ,,Se gãsesc oameni, scria marele moralist francez, pe care norocul, orb, fãrã alegere ºi fãrã discernãmînt, i-a copleºit parcã cu binefacerile lui, se bucurã de ele cu trufie ºi fãrã cumpãtare; ochii lor, mersul lor, tonul glasului ºi felul în care îi primesc pe cei ce se apropie de ei aratã multã vreme admiraþia pe care ºi-o poartã singuri vãzîndu-se atît de sus, ºi ajung atît de sãlbatici încît numai cãderea îi mai poate îmblînzi”. În acelaºi timp, La Bruyère, ca ºi Bãlcescu, socotea cã asemenea indivizi rãi sînt niºte laºi,

ªmecheri de oraº (16) ULTIMUL OM CARE A DAT MÎNA CU RÎMARU (1) Nãscut lîngã roata cãruþei, pe cînd ºatra se afla undeva, lîngã Drãgãneºti-Vlaºca, Stan Constantin ºi-a început viaþa cu un drum care pãrea fãrã sfîrºit. Punctul terminus trebuia sã fie Bugul.

Deportat în Transnistria, a supravieþuit mîncînd nu de puþine ori din pereþii bordeiului de pãmînt. Întors în România a dus o viaþã seminomadã la marginea oraºului Roºiorii de Vede. Mama sa l-a blestemat, înainte de nuntã, sã putrezeascã în puºcãrie. ªi, peste ani, luîndu-i Dumnezeu minþile pentru o clipã, cu o loviturã scurtã de ºiº, Constantin a comis un omor. Condamnat la muncã

tata victorie a sibianului. Oricum, toatã lumea a vãzut cam ce poate noul ales de diasporezi, din dialogul televizat cu Victoraº, care atunci l-a fãcut knock-out… ªi iatã-l pe ex-primarul din oraºul de la poalele Cibinului, ajuns la Cotroceni, succedîndu-i marelui Traian Bãsescu, care domnise un deceniu ºi modernizase, reformase, adicã ruinase România. Tãieri de salarii, închiderea de spitale ºi ºcoli etc.

Cu toate cã oamenii, cît de cît cu scaun la cap, naveau, în mod normal, cum sã-i dea votul lui Iohannis, el a fost catapultat ca preºedinte. ªi ne-a/ i-a pãcãlit pe destui alegãtori cu sloganul ce acum sunã idiot: „România lucrului bine fãcut“. ªi noul prezident s-a apucat de muncã. Adicã de stat. Însã nu cã-l durea-n cot de popor ºi de statul român. Practic, la aproape 2 ani de mandat prezidenþial, dumnealui n-a fãcut decît douã lucruri. Primul: sã schimbe un guvern performant, ce reuºise sã revigoreze oarecum þara, cu unul de tehnocraþi, care s-au strãduit sã anuleze tot ce fãcuse bine Ponta. ªi al doilea lucru, sã-ºi demonstreze mari calitãþi de voiajor. Dom’ preºedinte se plimbã. Da’ ce plimbãri! Nu neapãrat în þãri importante, cu vreun folos pentru România. ªi nu singur. Cu ,,doamna mea”. Solitar, îi e urît. A luat-o s-o prezinte ºi sã se facã de rîs ºi-n Afganistan, de Paºte, la soldaþii trimiºi sã apere interese strãine, de s-au mirat bieþii ostaºi cum le sparge doamna Carmen, cu rîvnã ºi noroc, ouãle-n frunte.

Ce zîmbete de satisfacþie! Ce lucru bine fãcut!

… Acum, dupã atîta trudã, plinã de satisfacþia cã guvernul lui a reuºit performanþa zero peste tot, cea mai mare realizare fiind atragerea de zero fonduri europene, dom’ preºedinte ne-a anunþat, voios, cã pleacã iar în cuvenita vacanþã. Era nevoie de niþicã odihnã dupã atîta lucru bine fãcut! De fapt, dacã observãm mai atent, domnul Klaus Iohannis este într-o perpetuã vacanþã, urmatã de concediu. Cã ºi week-end-urile ºi le petrece într-o drumeþie pînã la Sibiu, atunci cînd reuºeºte sã deranjeze serios circulaþia, spre (ne)mulþumirea românilor care lau ales, sau care nu l-au ales. Dar iatã cã s-a întîmplat minunea: domnul preºedinte a renunþat la cuvenita vacanþã (în strãinãtate). E vremuri grele. Ce pãcat! Dar, temporar, ºi-a mutat reºedinþa la Neptun. E bunã ºi marea noastrã. ªi e tot vacanþã. În þara pe care-o iubeºte nespus. Ãsta da, sacrificiu!

Altfel, se ºtie cã domnul preºedinte scrie ºi cãrþi. Ce mai, e un mare scriitor! Unii pupincuriºti s-au grãbit chiar sã-l facã scriitor european! Iar, de curînd, mondial (vezi editarea cãrþii sale ,,Pas cu pas” în China). Dar nu putem trece peste ironia ºmechereascã, dar subtil-amarã a duºmanului de Ponta: „Dacã scrie cum vorbeºte…“. Ia uite la Victoraº ºi ce altã insinuare perfidã, dar verosimilã, în afirmaþia lui rãutãcioasã: „Klaus nu ºi-a citit cãrþile!…“. În cazul ãsta, ne întrebãm: cum, oare, sã nu le citeascã, dacã le-a gîndit, le-a conceput, în nopþi de frãmîntãri intime? Sau poate nu le-o fi scris dumnealui? Mai ºtii? Nare importanþã. Totul e sã fie lucrul bine fãcut. Atît.

GEORGE MILITARU

demni de cea mai muºcãtoare ironie: ,,Un laº este omul care, plutind pe mãri ºi privind promontoriile, are impresia cã se aflã în faþa unor galere ale piraþilor”. Oare cinei laºul care vieþuieºte literar, fãrã nume, de atîta amar de vreme? Sã fie vorba despre Hitler, acea stafie hidoasã care a incendiat lumea, dar care, cînd s-a vãzut învins, sa sinucis ca sã nu se legene în ºtreangul de la Nürnberg?

Sã fi fost Churchill, acel laº fãrã pereche, care de-a lungul întinsei existenþe n-a ezitat sã arunce toate gravele sale eºecuri politice ºi militare în spatele altora? Sau poate, acel portret din vremea clasicismului îl intuia pe Stalin, cãlãul care dupã ce îºi îmbrãþiºa amicii de partid, în somptuosu-i birou din Kremlin, le reteza capetele printre zidurile strãvechii cetãþi? Cum sã dezlegi misterele unei asemenea enigme cînd, de la copilul care nu are curajul sã mãrturiseascã în faþa pãrinþilor mojicia comisã la adresa profesorului, pînã la politicianul fãrã scrupule, care se caþãrã în vîrful þãrii prin minciunã, corupþie ºi fraudã, lumea-i plinã de laºitate?

Cercetînd, însã, cu migalã, slovele marelui scriitor francez, mai puþin enigmatice decît textele lui Nostradamus, cu siguranþã cã vom ajunge faþã-n faþã cu Traian Bãsescu, stafia comunistã care rãscoleºte astãzi atît de turbulent ºi de diabolic viaþa românilor. Oare mai existã vreun alt vaporean autohton care sã fi strãbãtut mai mult ca el întinsele ape ale Terrei, care sã fi înfruntat, ca un f(j)alnic pirat valuri de 16 metri, pe care ºi azi le revarsã pe micul ecran, din gura-i cît cala cargoului de mare tonaj? Navigînd ca un intrus în apele tulburi ale politicii noastre post-decembriste, Traian Bãsescu n-a fãcut altceva decît sã calce în picioare Constituþia, sã tropãie cu bocancii nevãcsuiþi peste democraþie ºi statul de drept, sã învrãjbeascã societatea, sã încurajeze, pe toate cãile, corupþia, sã destabilizeze þara ºi sã-i arunce peste bord istoria ºi prestigiul internaþional.

Sãrãcia, mizeria, gîlceava sînt sigurele ,,realizãri” politice pe care ni le lasã moºtenire, ,,capodopere” demne de ura ºi dispreþul întregului popor. În pofida unor asemenea realitãþi tragice, vîrcolacul portocaliu afirmã, cu un tupeu inadmisibil, cã el n-a încãlcat niciodatã legea (a ignorat-o total!) ºi cã, dimpotrivã, el a salvat România de la un iminent colaps. Fiecare discurs al sãu musteºte de demagogie, dar mai ales de laºitate, trãsãtura primarã a caracterului sãu, care a erupt încã din

anii în care fãcea primii paºi spre navigaþie, adicã atunci cînd pãºea pe treptele Institutului de Marinã. Individ trufaº, avid de putere ºi de avere, lipsit de sentimentul onoarei, nu s-a dat în lãturi sã-ºi încondeieze colegii la Securitate. Întrebat despre acest mizerabil episod al vieþii sale, laºul îºi neagã ºi astãzi calitatea de turnãtor (o recunoaºte doar pe cea de turnãtor în paharul cu gheaþã), deºi ofiþerii care l-au avut în evidenþã l-au developat de sus ºi pînã jos. De ce oare autoritãþile n-au dus investigaþiile pînã la capãt ºi s-au lãsat seduse de lamentãrile ºi jurãmintele false ale turnãtorului Bãsescu, aºa cum au procedat ºi în cazul procuroarei staliniste Monica Macovei, care, aflînd cã ar putea sã intre sub incidenþa Legii lustraþiei, a început sã bîzîie pe la toate uºile comunitare capitonate, obþinînd astfel un ,,NUP”, care-i permite sã ponegreascã mai departe þara ºi sã-ºi batã joc de români?

Continuînd sã exploateze din plin jalnicele sale trãsãturi de caracter, stafia bãsisto-comunistã s-a strecurat, prin fraudã ºi laºitate, în cele mai înalte demnitãþi: primar general al Capitalei, ministru ºi preºedinte de þarã, funcþii pe care lea spurcat cu viciile sale incurabile, în virtutea cãrora continuã ºi astãzi bãlãcãreala la adresa instituþiilor fundamentale ale statului. În concepþia sa, toþi sînt vinovaþi, în afarã de el, turnãtorul, laºul, coruptul ºi dictatorul, nãscut ºi conservat în spuma comunismului, ºi care nu se dã prins ºi, cu atît mai puþin, încãtuºat. Aþi vãzut vreun borfaº, prins cu mîna în buzunarul cãlãtorului din tramvai, dispus sã-ºi recunoascã fapta? Se va jura pe pãrinþi, pe fraþi ºi surori, pe toþi sfinþii din calendar cã a vrut doar sã-ºi vîre mîna în propriul buzunar, dupã batista pe care n-a avut-o niciodatã, ºi cã nu ºtie cum de a nimerit alãturi… La fel ºi stafia noastrã. Declarã la fiecare pas cã este nevinovat, neagã în fiecare propoziþie pe care o hãhãeºte, din ce în ce mai greu, actele de corupþie patronate de el din înaltele funcþii politice pe care le-a ocupat fãrã vreun merit. ,,Nu ºtie” de fel cine a aruncat zeci de milioane de euro în campaniile sale electorale, pe care, altminteri, le-ar fi pierdut la distanþe de kilometri, în confruntãri cinstite cu contracandidaþii. Aruncã asupra celor din jur, pînã ºi asupra celor care l-au slujit cu fidelitate ºi inconºtienþã, toate mîrºãviile sale, ºtie cu exactitate matematicã toate pãcatele adversarilor, chiar ºi pe cele de dimensiunea paiului, dar nu vede bîrna din ochiul sãu, mai mare decît o macara portuarã. (va urma) NICOLAE DÃSCALESCU

silnicã pe viaþã, a scãpat dupã 25 de ani. Sã revenim însã la copilãria lui. N-a avut nici mãcar moaºã. Ferdinand, ºeful ºatrei, nu avea timp de pierdut cu asemenea prostii.

Totuºi, pentru cã era fiul Anghelinei, o vrãjitoare temutã în tot sudul þãrii, micuþul Constantin Stan a avut parte de un favor. A doua noapte dupã naºterea sa, bãtrînele au chemat ielele. Tãmîia arsã în lingurile de argint a pus toatã ºatra pe gînduri: „Copilul va fi un mare conducãtor, dar va fi vai ºi-amar de viaþa lui”. În iulie 1942, Ferdinand a fost chemat de jandarmii din Roºiori. „În cãruþe cu toþii”! Un bãtrîn a îndrãznit sã întrebe unde pleacã în miezul nopþii. „La Bug. Ordin de la stãpînire”. Cu patru jandarmi plictisiþi pe lîngã ei, s-au tîrît douã luni pînã au ajuns în Transnistria, la Golda. A urmat o nouã repartizare. Salbele þigãncilor dispãruserã pe drum în buzunarele celor ce reprezentau autoritatea.

Totuºi, Ferdinand a mai gãsit destui galbeni pentru a-i

mitui pe jandarmii din Golda. Drept urmare, ºatra a fost trimisã la Ivanovska, pe malul Bugului. „E raiul pe pãmînt. Aveþi apã, iar pe-acolo creºte ºi niscai ºtir”. Cînd i-au vãzut pe deportaþi, mujicii au început sã regrete cã îºi blestemaserã soarta pentru cã mîncau doar urzici ºi buruieni. Românii ar fi dat orice pentru un pumn de urzici.

Zile la rînd nu mîncau decît pãmînt. ªtirul dispãruse în cîteva zile. La fel ºi broaºtele rîioase, ºi ºerpii. Doar cei care mureau erau socotiþi fericiþi. Iar chinurile foamei erau o nimica toatã faþã de cele provocate de tifos.

Au trecut doi ani. La sfîrºitul lui august 1944, doi soldaþi sovietici au venit sã le dea vestea cea mare: „Tovarãºi, marº în România!”. Din ºatra lui Ferdinand nu mai rãmãseserã decît Anghelina ºi Stan. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Pag. a 15-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Onorariul Olguþei Vasilescu pentru Goran Bregovic, cercetat de procurorii DNA (2) Banii, daþi în Bucureºti Organizatorul a declarat la DNA cã banii, cei 50.000 de euro, i-ar fi primit de la Olguþa Vasilescu în Bucureºti, în oraº, deoarece firma sa nu avea un punct de lucru. La întîlnire, Olguþa Vasilescu ar fi venit însoþitã de un bãrbat. Procurorii spun cã 25.000 de euro din suma cerutã de Bregovic ar fi fost ºpagã datã de unul dintre afaceriºtii craioveni, în timp ce provenienþa celorlalþi 25.000 de euro nu este încã stabilitã.

Potrivit declaraþiei date la DNA, organizatorul a arãtat cã firma sa a încheiat, pe 5 mai 2012, un contract cu impresarii lui Goran Bregovic, Ignite Music Productions Entertainment Ltd. Canada, avînd ca obiect de activitate prestaþia muzicalã a solistului pentru 14 mai 2012. Pe 7 mai 2012, organizatorul a alimentat contul firmei sale cu suma de 50.000 de euro, bani pe care i-ar fi primit de la Olguþa Vasilescu, ºi i-

Falimentul neoliberal.

Local ºi global Actualitatea politicã româneascã e destul de subþire, ca sã nu zicem cã nu prea e deloc. ªi totuºi, noua poliþie politicã de orientare globalistã crede cã a dat lovitura ºil va bãga la beci, în sfîrºit, pe Cãlin Popescu Tãriceanu, un pretins liberal tradiþional, gurã mare, dar, în fapt, un banal demagog. Pentru cã a fentat o coadã de o mie de oameni la înnoirea permisului sãu de conducere.

Tãriceanu va lua chiar vreo 5 ani, dupã estimãrile „optimiste“ ale unor liberali-liberali, în realitate democrat-liberali, de fapt ex-bãsiºti, în clar, neoliberali autohtoni. O coadã de o mie de oameni? Adicã o coadã „tehnocratã“, ieºitã din înþelepciunea ºi competenþa administrativã a „guvernului meu“, guvernul Cioloº, tehnocraþii vopsiþi? Acum, la Bucureºti, ca pe vremea comunismului, serviciul de permise auto face o anchetã ca sã vadã dacã Tãriceanu ºi-a reînnoit carnetul sãrind coada de o mie de oameni. Dar face, oare, cineva vreo anchetã ca sã afle de ce avem, în 2016, o coadã de o mie de oameni? Ce-o fi mai condamnabil: cã Tãriceanu a fentat coada sau cã, în 2016, în epoca tehnocrat-europeanã, avem aceleaºi cozi la zahãr sau la tacîmuri de pui ca în anii '80, sub Ceauºescu? În fine, l-au prins pe Tãriceanu. Dar nu pentru Porþile de Fier, nu pentru moºtenirea Gojdu, nu pentru o posibilã asociere cu spionajul maghiar, nu pentru o îmbogãþire prea mare ºi de tot suspectã, nu pentru iresponsabilitatea din fruntea guvernului României, ci pentru cã, recesiv, a reluat o practicã din tinereþe. Problema recentã cu mediocrul inginer Tãriceanu, un fante ireductibil, e cã preia ca atare ideile valoroase ºi libere ale unor intelectuali ºi le papagaliceºte cu tupeu. Sã fie Daniel Barbu ºi Cristian Pîrvulescu cei care-i scriu luãrile de poziþie cenuºiului Tãriceanu? Ideile antisistem curajoase, recitate de un biet contabil cu mînecuþe, rãsuflat, dar guraliv, devin ridicole ºi inutile.

Nu e încã deloc clar de unde au apãrut anonimii Klaus Iohannis, Dacian Cioloº, Eduard Hellvig ºi atîþia alþii în fruntea bucatelor. Cã au legãturi directe cu sistemul prin pãrinþi din Miliþie, prin socrii bine plasaþi, prin nãºii ºi altele asemenea se poate documenta destul de uºor. Mai toþi componenþii clasei dominante de azi

Pavel Abraham, audiat la Parchetul instanþei supreme în dosarul Mineriadei Generalul Pavel Abraham este audiat la Parchetul instanþei supreme în calitate de martor în dosarul Mineriadei. În acelaºi dosar au fost citate mai multe persoane pentru a da declaraþii de martor. Surse judiciare au declarat, pentru News.ro, cã procurorii Secþiei Parchetelor Militare au citat mai multe persoane pentru audieri, printre acestea fiind ºi Pavel Abraham, fost director al Direcþiei Cercetãri Penale din Inspectoratul General al Poliþiei. În iunie 1990, Pavel Abraham era adjunctul comandantului ªcolii de Ofiþeri de Poliþie din Bãneasa, de unde au fost trimiºi aproximativ o sutã de militari, în 13 iunie, în Piaþa Universitãþii, sã intervinã, alãturi de alþi militari, conduºi de generalul Diamandescu, atunci fiind reþinute ºi bãtute mai multe persoane. Potrivit Parchetului Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie (PICCJ), în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990, procurorii Secþiei Parchetelor Militare au audiat, în cadrul actelor procedurale desfãºurate în

a virat, în aceeaºi zi, în conturile Ignite Music Productions Entertainment Ltd. Canada.

Organizatorul a mai declarat la DNA cã pe 11 mai 2012, firma sa a încheiat ºi cu USL un contract, avînd ca obiect recitalul artistic al solistului Goran Bregovic din data de 14 mai 2012 în Craiova, iar preþul înþelegerii a fost în cuantum de 10.000 euro, inclusiv TVA. În baza acestui contract, pe 29 mai 2012, firma organizatorului a emis o facturã fiscalã în valoare de 44.597,15 lei cãtre USL. Un reprezentat USL i-ar fi spus cã dupã ce organizaþia politicã îi dã banii, sã-i remitã acestuia personal. Organizatorul a mai arãtat cã dupã ce USL a achitat suma de 10.000 euro, echivalentul în lei, în contul firmei sale, s-a deplasat la bancã ºi a retras întreaga sumã, iar ulterior i-a remis-o în numerar reprezentantului USL. Olguþa Vasilescu a negat vehement toate acuzaþiile procurorilor DNA, în acest caz. Atunci cînd s-a judecat propunerea de arestare preventivã, primarul a depus la instanþa de judecatã, în apãrare, între altele, contractul dintre USL ºi firma organizatorului care atesta contravaloarea

prestaþiei artistului Goran Bregovic în cuantum de 10.000 de euro. De asemenea, ea a mai depus ºi alte contracte vizînd achiziþii materiale electorale ºi publicitate, ºi a spus cã totul s-a fãcut cu respectarea legii. „Justice for Craiova” Concertul artistului sîrb Goran Bregovic a fost susþinut pe 14 mai 2012 pe stadionul „Ion Oblemenco”. La eveniment au participat preºedintele PSD Dolj, Ion Prioteasa, candidat din partea USL pentru încã un mandat la Consiliul Judeþean Dolj, precum ºi prim-vicepreºedintele PNL, deputatul Mihai Voicu, preºedintele PNL Dolj. La concert, Vasilescu a purtat un tricou pe care era inscripþionat „Justice for Craiova” (Justiþie pentru Craiova – aluzie la contracandidatul sãu, Antonie Solomon, care fusese arestat pentru corupþie), tricou pe care colegul sãu de partid Radu Mazãre- primarul Constanþei, a þinut sã îl prezinte publicului. În iunie 2012, Vasilescu a cîºtigat alegerile cu 45,6 % din voturi, contracandidatul sãu, Antonie Solomon (UNPR) - care ocupase funcþia de primar în perioada 2004-2012, a fost votat de 40,9% din craioveni.

Sfîrºit IONEL STOICA

au aceeaºi provenienþã. În nici un caz nu sînt descendenþii foºtilor deþinuþi politici sau ai aristocraþiei economice interbelice. Dar adevãraþii pãrinþi spirituali ai celor numiþi mai înainte ºi ai colegilor lor nu trebuie cãutaþi numai în sînul poliþiei politice în sens larg, de unde, evident, provin. Adevãratul lor tatã e neoliberalismul global care le-a pus mîna în cap. În perfectã coordonare, desigur, cu poliþia politicã localã, speriatã de populaþia pe care a jefuit-o, o poliþie doritoare de o nouã faþã onorabilã, europeanã ºi atlanticã. Ce e cu adevãrat straniu e cã neoliberalii noºtri contemporani nu se deosebesc cu nimic de neoliberalii lor, deºi ai noºtri sînt de sorginte comunistã. Politicienii noºtri nu sînt deloc diferiþi de actualii candidaþi la preºedinþia S.U.A. (cum vom vedea mai la vale), de încã preºedintele francez François Hollande sau de deja foarte detestata global Angela Merkel. Ai noºtri au o notã specificã doar prin puþinãtatea lor personalã, prin prea vizibila lor obedienþã la noii patroni neoliberali, corporatiºtii, multinaþionalele, marile bãnci. Ioan Talpeº, fost ºef al Serviciului de Informaþii Externe, a spus o vorbã mare ºi adevãratã mãcar o datã despre celebrul trãdãtor Ion Mihai Pacepa: Pacepa nu a trãdat România - pentru motivul simplu cã el nu a lucrat niciodatã pentru România. Foarte probabil cã acelaºi lucru se va spune ºi despre mulþi dintre liderii de azi ai României. Ei nu trãdeazã România pentru cã, de fapt, nu lucreazã pentru ea. Dar dosarele se citesc pînã la urmã, informaþiile circulã. Mai crede cineva acum, dupã aproape 2 ani de la evenimente, cã Iohannis a fost ales de feisbuciºti ºi de diasporeni? Cum cã guvernul Cioloº a urmat firesc tragediei de la Colectiv? Sau cã alegerea lui Bãsescu a fost inevitabilã doar pentru cã Mircea Geoanã l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu? Oare nu-ºi bate joc excesiv cineva, prin nenumãraþii trompetiºti din aºa-zisa massmedia, de o populaþie deja atît de abuzatã ?

Ceea ce nu prea e clar în România e foarte clar în S.U.A. Iatã ce scrie Chris Hedges într-o foarte consistentã contribuþie de pe site-ul Truthdig, din 19 iunie 2016, intitulatã „Escroc vs. Escroc“: «Clasa liberalã (democraþii - n. n.) refuzã sã lupte pentru valorile pe care pretinde cã le apãrã. E paralizatã ºi prinsã în capcanã de panica modelatoare a sistemelor de propagandã corporatiste. Singura presiune din interiorul sistemului politic vine de la puterea marilor companii (a corporaþi-

ilor). Fãrã vreo contraputere ºi fãrã voinþa clasei liberale de a sfida statu-quo-ul, ne scufundãm din ce în ce mai mult într-un despotism corporatist. Argumentul repetat cã e nevoie sã susþinem rãul cel mai mic nu face decît sã înrãutãþeascã lucrurile. Schimbarea nu se va face repede. Ea riscã sã dureze un deceniu, chiar mai mult.

Schimbarea nu va apãrea niciodatã prin capitularea în faþa partidului democrat, care reprezintã ordinea instituitã. O sã ne instalãm ºi noi în jungla politicã ºi o sã construim partide ºi miºcãri alternative pentru a distruge puterea corporaþiilor. Dacã nu facem asta, vom vedea cum democraþia noastrã se atrofiazã, cum se converteºte într-un stat poliþienesc ºi cum ni se distruge ecosistemul. Ascensiunea unui demagog precum Donald Trump este rezultatul direct al opþiunii pentru neoliberalism a partidului democrat».

A citit cineva vreun articol sau vreo carte substanþialã scrisã de Iohannis sau Cioloº, a vãzut cineva vreo contribuþie remarcabilã de-a lor în orice domeniu, înainte de-a ajunge hocus-pocus în capul mesei?

Conducãtorii noºtri de azi sînt nuli ºi neaveniþi, îi fac plãcere lui Jean-Claude Juncker sau lui Joe Biden, dar ce treabã au ei cu România? Ei slujesc strict stãpîni externi, dar noi de ce îi tolerãm atît de uºor?

Spectacolul „sîngeros“ oferit cotidian de D.N.A. nu þine loc de politicã naþionalã. Arestarea lui Tãriceanu sau a altora nu poate fi decît în avantajul adversarilor lor, care s-au instalat fraudulos în fruntea þãrii.

România a intrat în hora neoliberalã cu întîrziere, la spartul tîrgului, o învîrte cu zel tocmai cînd alþii ies din ea (vezi, spre exemplu, Ungaria ºi Polonia) ºi se va alege doar cu oalele „neoliberale“ sparte. Deºi e august, sîntem deja în campanie electoralã, mai moþãit, mai cu cîte-o trezire bruscã, pentru legislativele din iarnã. Întrebarea la care vor trebui sã rãspundã atunci alegãtorii români este una de fond : opþiunea pentru Liviu Dragnea-Cãlin Popescu Tãriceanu (P.S.D.A.L.D.E.) este una naþionalã, suveranã ºi independentã (sau doar demagogicã pe aceste teme), spre deosebire de opþiunea pentru Iohannis-P.N.L.-Cioloº-Nicuºor Dan, din inimã livraþi neoliberalismului global? Chris Hedges ne spune cã americanii, indiferent dacã vor alege Donald Trump sau Hillary Clinton, vor cãpãta aceeaºi ordine neoliberalã catastrofalã...

PETRU ROMOªAN

perioada 15 februarie – 7 iulie, ºapte suspecþi, 455 de persoane vãtãmate, pãrþi civile ºi succesori ai acestora, precum ºi 18 martori. Surse judiciare au declarat, pentru News.ro, cã în iulie a fost audiat la PICCJ fostul preºedinte Ion Iliescu, în calitate de suspect. Iliescu a fost pus sub acuzare în octombrie 2015, pentru infracþiuni contra umanitãþii, respectiv reprimarea violentã a manifestaþiei din Piaþa Univeristãþii, din iunie 1990. Fostul director al SRI Virgil Mãgureanu a fost audiat tot în luna iulie, în dosarul Mineriadei. Virgil Mãgureanu a fost director al Serviciului Român de Informaþii din 26 martie 1990 pînã la 25 aprilie 1997, cînd a demisionat. Prin Ordonanþa din 16 octombrie 2015, procurorii militari au dispus schimbarea încadrãrii juridice ºi efectuarea în continuare a urmãririi penale sub aspectul sãvîrºirii de infracþiuni contra umanitãþii, constînd în reprimarea violentã a manifestaþiei din Piaþa Universitãþii, din dimineaþa zilei de 13 iunie 1990, soldatã cu decesul a patru persoane ºi rãnirea prin împuºcare a altor trei, precum ºi vãtãmarea corporalã ºi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane în zilele de 14 ºi 15 iunie 1990, ca urmare a atacului violent declanºat de cãtre muncitori din unele centre industriale ºi bazine car-

bonifere din þarã. Prin aceeaºi Ordonanþã s-a dispus extinderea urmãririi penale cu privire la participarea altor persoane la sãvîrºirea faptelor descrise anterior. În dosarul Mineriadei a fost deja începutã urmãrirea penalã, din octombrie 2015, pe numele mai multor persoane, pentru infracþiuni contra umanitãþii.

Anchetatorii susþin cã Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Mãgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Corneliu Diamandescu ºi alþii au decis reprimarea violentã a manifestaþiei din Piaþa Universitãþii. Procurorii PICCJ i-au adus la cunoºtinþã lui Ion Iliescu, în octombrie 2015, cã este urmãrit penal pentru reprimarea violentã a manifestaþiei din Piaþa Universitãþii, din 13 iunie 1990, stabilind atunci ca fostul preºedinte sã fie din nou citat pentru a da declaraþii. În dosar au mai fost puºi sub acuzare Mugurel Florescu, Nicolae Dumitru, Emil Dumitrescu, Petre Petre, Vasile Dobrinoiu, Cazimir Ionescu, Cornel Burlec-Plãieº ºi Gheorghe Dobre. De asemenea, foºtii lideri sindicali, directori sau angajaþi la exploatãrile miniere Aninoasa, Lonea Deva, Motru, Þebea, Petrila, Bãrbãteni, Paroºeni ºi Comãneºti sînt acuzaþi de implicare în deplasarea minerilor la Bucureºti.

News.ro

Contractul cu USL

Pag. a 16-a – 2 septembrie 2016

Alegerile penalilor!

- hienele nu fug de lîngã pradã - (1) În ultimii 27 de ani, Poporul Român a acumulat permanent nemulþumiri faþã de cei care au fost la putere ºi care nu ºi-au respectat mandatele primite de la votanþi, promisiunile ºi programele fãcute alegãtorilor ºi, nu în ultimul rînd, obligaþiile asumate faþã de popor ºi þarã.

Toate alegerile organizate dupã Revoluþia din 1989 au scos la rampã partide politice ºi diverºi cetãþeni care au pus mîna pe putere, au devenit lideri de opinii, lideri de partide aºa-zis tradiþionale. Timp de 27 de ani s-au succedat la putere separat sau prin diverse coaliþii fãcute cu ocazia alegerilor ºi care au avut darul de a-l înºela pe cetãþean dîndu-i senzaþia, impresia ºi speranþa de fiecare datã cã se va schimba ceva în bine, cã vor sã facã politicã pentru cei care i-au votat, cã ei sînt în slujba populaþiei ºi nu invers, iar consumatorii ºi beneficiarii tuturor serviciilor socio-economice de pe piaþã vor fi mulþumiþi ºi satisfãcuþi de îndeplinirea sarcinilor pe care le-au dat politicienilor prin votul liber exprimat.

La 1 an ºi jumãtate de la schimbarea de gardã de la Palatul Cotroceni, cînd societatea civilã a demonstrat ce forþã poate avea ºi în mediul virtual, nu doar în stradã, profund nemulþumiþi de felul în care aratã astãzi þara, am visat cã alegerile din iunie 2016 ne vor aduce liniºtea ºi pacea de care poporul are nevoie dupã ce a fost mulþi ani divizat ºi manipulat de cãtre cei care ar fi trebuit sã-i reprezinte interesele. Aºteptãrile noastre au fost infirmate din nou, în totalitate (pentru a cîta oarã?), alegerile desfãºurîndu-se în nota lor caracteristicã de minciunã, înºelãciune, candidaþi care nu au nimic comun cu idealurile, nivelul de trai al poporului ºi interesul naþional. „Timonierii”, aceiaºi, în libertate sau din închisori, au condus în derivã (pentru popor) ºi au luat la „bord” , ca de obicei, „mateloþi” cu instincte piratereºti de a

Dosarul „Gala Bute“ Curtea Supremã judecã un nou termen al procesului „Gala Bute” în care Elena Udrea, fostul ministru al Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului, este acuzatã de luare de mitã ºi abuz în serviciu. Dosarul a ajuns pe masa magistraþilor în aprilie 2015.

La termenul de pe 24 iunie, Radu Munteanu, fostul asistent al lui Tudor Brazu a povestit cum i-a dus o pungã cu 50.000 de euro lui Felix Tãtaru, la rugãmintea lui Breazu. Concret, Munteanu a dat detalii despre plata unui contract de publicitate pentru PDL Bucureºti încheiat de Elena Udrea cu societatea Map Advertising. Era vorba de plata a circa 50.000 de euro. În timpul anchetei, procurorii DNA au observat cã banii au ajuns în conturile PDL, pe 15 decembrie 2011, prin patru depuneri în numerar în valoare totalã de 215.000 de lei, provenind aparent din donaþii încasate prin intermediul unor chitanþe cu numere consecutive. Probele administrate de DNA au demonstrat cã aceste operaþiuni ar fi avut caracter fictiv, iar chitanþele au fost emise pe numele unor persoane care nu recunosc efectuarea acestor donaþii ºi care obþineau venituri modeste (pensionari, persoane fãrã ocupaþie etc.), ce nu le-ar fi permis sã deþinã asemenea lichiditãþi. Întreaga sumã ar fi fost folositã pentru plata acestui contract de publicitate.

„Mi-a dat 50.000 de euro într-o pungã de plastic” Radu Munteanu a povestit cum a dus aceºti bani lui Felix Tãtaru. „Tudor Breazu mã roagã sã merg la Lungu ªtefan. Am mers la el, mi-a dat 50.000 de euro într-o pungã de plastic, împachetatã pãtrat. Am mers la biroul lui Felix Tãtaru ºi i-am dat banii. Nu ºtiu pentru ce era acea sumã”, a declarat Munteanu, citat de Agerpres. Felix Tataru, directorul agenþiei de publicitate GMP, este unul dintre cei care au fãcut strategia din campania electoralã a lui Klaus Iohannis din 2014 ºi, anterior, l-a ajutat pe Traian Bãsescu sã cîºtige alegerile prezidenþiale ºi cele pentru Primãria Capitalei din 2000.

Despre denunþul Anei Mariei Topoliceanu Radu Munteanu a mai spus cã, în perioada în care se afla în Marea Britanie, a aflat de la Ana-Maria Topoliceanu, în urma unor discuþii pe internet, cã aceasta vrea sã facã un denunþ la DNA. Ea ar mai fi spus cã ar fi bine ca ºi Tudor Breazu sã ºtie de „gravitatea situaþiei”, cã încearcã sã-i sugereze ºi lui sã facã acelaºi lucru, „pentru binele lui“. Patru persoane din acest dosar au recunoscut acuzaþile DNA, ºi cer judecarea prin procedurã simplificatã: ªtefan Lungu - fost consilier al Elenei Udrea, Gheorghe Nastasia - fost secretar general al Ministerului Dezvoltãrii, Ana Maria Topoliceanu - fost director al Companiei Naþionale de Investiþii, bunã prietenã cu Elena Udrea, ºi Dragoº Botoroagã – afacerist. Radu Munteanu a dat detalii ºi despre cum funcþionau ierarhiile în PDL Bucureºti. „Ulterior mi-a spus cã a luat legãtura cu Tudor Breazu ºi l-a sfãtuit sã spunã ceea ce ºtie, în cazul în care va fi întrebat de ceva. Din cîte mi-a spus ea, Breazu ar fi înþeles semnalul. (...) În perioada respectivã, Tudor

ROMÂNIA MARE“ prelua comanda prin mijloace mai puþin ortodoxe, specifice clasei politice româneºti.

Azi, lupta dintre partidele care ne-au condus pînã în prezent continuã, societatea este puternic divizatã ºi manipulatã, iar celebrul slogan al actualului preºedinte „Ne-am luat þara înapoi” nu confirmã asigurarea unui nivel de trai decent pentru majoritatea populaþiei. Dimpotrivã, ºi dupã alegerile din iunie, constatãm cã aceasta a rãmas la discreþia partidelor politice ºi grupurilor de interese transpartinice, a parlamentarilor care continuã abuzurile, încãlcarea drepturilor cetãþenilor, nerespectarea Constituþiei ºi elaborarea de ordonanþe ºi proiecte de legi în interes personal.

Alegerile din iunie 2016 s-au desfãºurat în contextul în care toate instituþiile statului, partidele politice ºi diverºi cetãþeni sînt anchetaþi, în cazuri de mare corupþie, individual sau în grupuri infracþionale organizate. Importanþa ºi vizibilitatea acestor alegeri au fost diminuate prin prezentarea obsesivã de cãtre mass-media manipulatoare a scandalurilor din învãþãmînt ºi sãnãtate (dezinfectanþii Hexipharma, moartea lui Dan Condrea, situaþia gravã a celor mai importante spitale din Bucureºti ºi din þarã). Era momentul implicãrii ºi recunoaºterii societãþii civile româneºti (nu manipulatã) ca partener al tuturor celor care vor sã acceadã la putere, indiferent de culoarea politicã. Ne-am înºelat, din nou, ºi în aceastã privinþã.

Am avut însã surpriza neplãcutã, dar previzibilã, dupã primirile de la Cotroceni din iarna anului 2015 a ONG-urilor lui Söröº ºi reprezentanþilor d-nei Macovei, a apariþiei lui Nicuºor Dan, susþinut de cãtre o „fãcãturã” - Uniunea Salvaþi Bucureºtiul (USB) – care, prin mijloacele utilizate ºi cu ocazia votãrii preºedintelui din noiembrie, a ajuns sã obþinã 29,6% din voturile exprimate pe Bucureºti.

Marele cîºtigãtor al acestor alegeri, în Bucureºti ºi în þarã, a fost PSD-ul, iubitul partid conducãtor al destinelor þãrii de dupã 1989, al lui Ion Iliescu ºi al urmaºilor demni al celui mai iubit conducãtor, Nicolae Ceauºescu. Vom avea

parte de acum înainte de trandafiri roºii pretutindeni (plãcuþi ºi iubiþi, de altfel, de cãtre noi toþi), dar mai ales de un covor roºu à la Hollywood, aºternut pe mai mult de 60% din suprafaþa României. Ne aducem aminte cu nostalgie de anii din urmã, dar mai ales ai USL-ului, 2012-2015, cînd, în ciuda susþinerii poporului ºi a majoritãþii parlamentare deþinutã de aceasta, am avut parte de demisii, acuzaþii, incompatibilitãþi, dosare penale DNA ºi arestãri la cel mai înalt nivel al aliaþilor!

Observãm cu îngrijorare cã aceia care au distrus România, au creat genocid ºi au îndatorat þara pentru o perioadã nedeterminatã continuã sã aibã tupeul sã ignore populaþia ºi, în ciuda problemelor grave, penale pe care le au, s-au prezentat drept candidaþi ºi, culmea, unii dintre aceºtia au fost aleºi/realeºi primari.

Recentele alegeri ale „schimbãrii” nu au fãcut altceva decît sã confirme ceea ce ºtiam, adicã avem un mare partid, PSD, de care, atunci cînd vrea el, atîrnã sau se lipesc ºi celelalte formaþiuni mai mari sau mai mici. La oamenii PSD-ului se decide totul de 27 de ani. Au în jurul lor o massã mare de manevrã, politicieni formaþi la ºcoala „Iliescianã“ a lui Nãstase, Hrebenciuc ºi alþii, care îºi cunosc forþele, rezervele materiale acumulate din jaful naþional ºi pe spinarea Poporului Român, dar mai ales îi cunosc pe cei din umbrã, care stau la butoane. De aceea avem „plãcerea” sã-i revedem zilele acestea printre aleºi pe candidaþii din închisori sau cu dosare penale încãrcate de fapte de corupþie, precum celebrii George Scripcaru, Olguþa Vasilescu, Vanghelie „care este”, Cãtãlin Cherecheº º.a., fiecare dintre aceºtia fiind votaþi de o parte din popor (micã, de altfel!) masochiºti, orbi sau, de ce nu, complici ai corupþilor mai sus menþionaþi. Presa internaþionalã reacþioneazã ºi menþioneazã cîteva dintre aceste cazuri celebre de corupþie, dar cu edili realeºi, lucru de neînþeles, ºi care ne fac de rîs pe mapamond. (va urma) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL, preºedinte - Federaþia Societatea Civilã Româneascã

Breazu o reprezenta pe Elena Udrea la sediul partidului.

Nu avea o anumitã funcþie, era un fel de lider informal”, a arãtat Radu Munteanu. El a explicat cã Tudor Breazu avea bani de la trezoreria partidului ºi cã ºi-au petrecut vacanþe în strãinãtate, plãtite de Breazu în acest mod.

MIHAELA COJOCARIU

munceau aici. Sub nas ºi la colþurile gurii erau negri, din cauza poluãrii. Erau ca niºte mutanþi. Eu eram chemat deseori sã sting focul în diverse puncte din fabricã. Intram doar cu fes la gurã ºi, cu toate astea, în secunda trei parcã îngheþai. Simþeai cã nu mai poþi sã respiri, cã parcã ai înghiþit un pumn de lame“, îºi aminteºte fostul pompier.

Mulþi dintre cei care au lucrat la fabrica de îngrãºãminte chimice au rãmas fãrã dinþi sau s-au îmbolnãvit de plãmîni. Dar nimeni nu a socotit numãrul victimelor ºi nici nu a stabilit cã este vorba de boli profesionale. ªi aºa au fost nevoiþi sã trãiascã locuitorii Nãvodariului pînã în anul 2001, cînd procesul de producþia s-a oprit. În prezent, la Marway Fertilchim Nãvodari SA doar se ambaleazã diverse îngrãºãminte chimice care sînt aduse din Bulgaria. Ion Bujgoi, fostul primar al oraºului Nãvodari în perioada 1980-1989, nu ºtie cine a decis ca substanþele poluante sã fie depozitate la micã distanþã de localitate. „Nu s-au gîndit cã batalul poate fi dãunãtor. Pe lîngã substanþele periculoase pe care le conþine, ºtiu cã aici se aflã ºi uraniu, însã în concentraþie foarte, foarte micã. Oricum ar fi, el este iradiant ºi nu se recomandã a fi folosit la construcþii“, spune el. Alãturi de acest batal, îºi aduce aminte fostul pimar, se colecta pirita: „Cînd era vînt puternic, în tot oraºul Nãvodari rufele puse la uscat deveneau de culoare roºie“.

Inamicul tãcut: toxinele rãmase în urma marilor uzine ºi mine (3) Resturile platformei siderurgice Rãmãºiþele uzinei cocso-chimice din Cãlãraºi, parte a platformei siderurgice, a funcþionat în perioada 19861998. Pe lîngã cocs, spun reprezentanþii Agenþiei pentru Protecþia Mediului (APM), uzina a fost proiectatã sã producã benzen brut, apã amonicalã, gudron brut, gaz de cocs epurat ºi cocs mãrunt. APM Cãlãraºi confirmã cã în 1999, atunci cînd s-a închis uzina, s-a decis dezafectarea ºi valorificarea obiectivelor uzinei cocso-chimice, însã fãrã a se respecta normele de mediu. Demolãrile necontrolate au fãcut ca solul din incintã sã fie poluat. „Lucrãrile de valorificare a instalaþiilor ºi echipamentelor recuperabile din cadrul uzinei, din perioada 1999-2002, nu s-au desfãºurat însã în mod corespunzãtor, astfel cantitãþile de cocs ºi cãrbune rãmase la încetarea activitãþii au fost împrãºtiate pe toatã suprafaþa din incintã. Nu s-a verificat conþinutul rezervoarelor ºi conductelor care au fost dezafectate, existînd suprafeþe cu scurgeri de gudron, ulei de absorbþie, ape amoniacale, benzen, alte produse“, a declarat Marian Rîmniceanu, din cadrul Compartimentului Calitatea Factorilor de Mediu al Agenþiei pentru Protecþia Mediului Cãlãraºi.

Rãmãºiþele fabricii de îngrãºãminte chimice din Nãvodari La nivelul judeþului Constanþa sînt trei mari situri contaminate, conform unei situaþii a Agenþiei pentru Protecþia Mediului. Primul aparþine SC Rompetrol Rafinare SA Nãvodari. Suprafaþa contaminatã cu hidrocarburi, de 5.000 de metri pãtraþi, este situatã pe Drumul Judeþean 226, care duce la Corbu. Un al doilea sit contaminat, cel mai mare ca întindere, de 420.000 de metri pãtraþi, aparþine lui Marway Fertilchim SA, de pe strada principalã din Nãvodari. Aici sînt bataluri de fosfogips.

Alte douã terenuri, cu întindere mai micã, aparþin SC Oil Terminal ºi sînt situate în Constanþa. Aici sînt depozitate ºi manipulate þiþei ºi produse petroliere, petrochimice ºi chimice. Puþini nãvodãreni mai ºtiu sã te îndrume cãtre Fertilchim, fostul USAS (uzina de superfosfat ºi acid sulfuric), locul unde altãdatã se lucra la foc continuu, în trei schimburi. Fosta fabricã este situatã la ieºirea din oraº. În apropierea fabricii, la micã distanþã de oraº, se aflã un dig de pãmînt care la prima vedere pare format natural. De fapt, digul de pãmînt ascunde batalurile de fosfogips rezultate în urma procesului de producþie. „Doamnefereºte de o inundaþie, de o ploaie mai mare, cã spalã tot dealul ãsta ºi distruge oraºul“, spune Constantin, un localnic, fost pompier. În urmã cu mulþi ani, bãrbatul a lucrat la fosta fabricã unde se produceau îngrãºãminte chimice. „Era un coºmar fãrã margini. Zona asta ardea.

La linia de acid sulfuric era cel mai greu pentru cei care

Urmele poluãrii lãsate de colosul industrial de la Sãvineºti Platforma chimicã de la Sãvineºti, ridicatã în 1957, mîndria industriei din judeþul Neamþ în anii comunismului, gîfîie în zilele noastre sub jugul concurenþei capitaliste care a sugrumat-o în ultimii 25 de ani. Din fostul combinat de fabrici de fire ºi fibre sintetice (CFS Fibrex), uzina de îngrãºãminte chimice azotoase (Azochim) sau ICEFS (institutul de cercetare) unde lucrau, înainte de 1990, peste 15.000 de oameni, au mai rãmas mici unitãþi care beneficiazã de utilitãþile fabricilor (apã, electricitate, luminã), dar mare parte din active sînt nefolosite, sau au fost vîndute în urma privatizãrilor. Au mai rãmas în picioare RIFIL (firmã româno-italianã înfiinþatã în 1973, prima societate mixtã cu partener occidental din blocul comunist), Ga Pro Co Chemicals (fosta Azochim) ºi mici firme care graviteazã în jurul FibrexNylon. Activitatea industrialã din cei aproape 60 de ani nu avea cum sã nu influenþeze ºi mediul înconjurãtor. Într-un raport oficial, cele 49,47 de hectare acoperite de aria uzinalã Sãvineºti sînt menþionate ca „zone cu soluri potenþial contaminate ca urmare a activitãþilor antropice“. Formularea nu îi sperie însã pe locuitorii comunei, care îºi amintesc foarte bine de episoade de poluare de la combinatul chimic.

Neculai Budeanu locuieºte pe Strada Chimiei, la numãrul 60, iar de la poartã are vederea direct spre platforma industrialã. „Recoltele nu au suferit deloc. Nu se fac anumite fructe, dar nu se fac pentru cã e pãmîntul pietros, nu din cauza uzinei. Sã vã spun ceva: cînd bate vîntul, gazul e dus în alte pãrþi, circulã, nu stã aici peste comunã. Apa a fost bunã tot timpul ºi o primim pe þeavã acuma, de la Piatra Neamþ. ªi la cei care au fîntîni e bunã apa, nu e problemã la pînzele freatice“, a spus Neculai Budeanu. (va urma) („Adevãrul“)

Pag. a 17-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

În România, 40% din populaþie trãieºte în mizerie România se aflã la egalitate pe primul loc în Uniunea Europeanã în ceea ce priveºte riscul de sãrãcie ºi excluziune socialã, un procent de 40% din totalul populaþiei regãsindu-se în aceastã situaþie, potrivit datelor Eurostat, oficiul european de statisticã. Þara noastrã împarte prima poziþie în top cu Bulgaria. În acelaºi timp, conform unei publicaþii a Institutului Naþional de Statisticã (INS), o treime din gospodãriile din România, respectiv 32,8%, nu au putut face faþã cheltuielilor din veniturile nete realizate anul trecut. Anul trecut, o pondere de 36% din familii s-au aflat în imposibilitatea de a plãti întreþinerea locuinþei din cauza lipsei resurselor financiare, iar 16,7% nu ºi-au putut plãti facturile la energia electricã. De asemenea, pentru a face faþã cheltuielilor curente, 6,8% din familii au apelat la economii, 6,1% s-au împrumutat de la rude, prieteni sau alte persoane, 9,3% au muncit suplimentar, în timp ce 11,5% au apelat la ajutoare financiare, fãrã obligaþia de restituire, de la rude, prieteni.

Anul trecut, doar 17% din familii ºi-au permis o sãptãmînã de concediu în afara casei, numai 5,9% au putut realiza înlocuirea mobilei uzate ºi/sau demodate. Doar 12,1% din familii au putut cumpãra produse electrocasnice, în vreme ce 28,8% ºi-au permis cumpãrarea de haine noi. În fine, numai 10,6% au putut viziona spectacole de teatru sau sã meargã la cinema, iar 15,2% ºi-au permis cumpãrarea de cãrþi, ziare ºi reviste.

DANIEL IONAªCU

Dosar DNA pentru un nume greu din teatrul românesc O actriþã foarte cunoscutã este implicatã într-un dosar al Direcþiei Naþionale Anticorupþie (DNA).

Anca Sigartãu apare într-un dosar DNA legat de modul în care s-au cheltuit 400.000 de lei. A fost deschisã o anchetã in rem despre modul în care au fost cheltuiþi banii în cadrul unui festival de teatru care a avut loc la Bacãu. Printre numele implicate în anchetã se aflã ºi cel

Atentat cu corupþie asupra Aeroportului „Henri Coandã“ Pistele de pe principalul aeroport al României vor fi reparate de cãtre companii deþinute de afaceriºti nu doar cercetaþi pentru mare corupþie, dar ºi responsabili pentru mîntuiala cu care au realizat reparaþiile anterioare. Peste 6 milioane de euro se vor duce cãtre patronii care au distrus deja pistele Aeroportului Internaþional „Henri Coandã” contra altor milioane de euro: patroni precum Costel Cãºuneanu, deja condamnat (cu suspendare) pentru trucare de licitaþii de stat, sau precum Mirel Vlas, un afacerist trimis în judecatã de cãtre DNA pentru complicitate la ºantaj în formã agravantã tot în scopul trucãrii unei licitaþii din bani publici.

Anunþ de licitaþie în prima zi de Crãciun Istoria contractului pentru proiectarea ºi executarea unor lucrãri de reparaþii a pistelor ºi cãilor de rulare ale aeroporturilor „Henri Coandã“ ºi Bãneasa, aflate în administrarea Companiei Naþionale „Aeroporturi Bucureºti“ (CNAB), a început pe 25 decembrie 2015.

Adicã în chiar prima zi de Crãciun a anului trecut, cînd CNAB a fãcut public anunþul de licitaþie pentru lucrãrile menþionate. Au fost depuse doar douã oferte, ambele deschise pe 15 februarie a.c.

Prima a fost a firmei Porr Construct. Oferta a fost

ªefii de la Permise se auto-ancheteazã (2) Prodlex: Nici un ºef nu este sancþionat (2) Poate doar la presiunea mediaticã sã se rezolve ceva.

Ancheta ar fi trebuit sã fie fãcutã de eºalonul superior, adicã de Ministerul de Interne”, a declarat, pentru „Adevãrul”, liderul Prolex. Potrivit acestuia, nu era nevoie ca ºefii DRPCIV sã blocheze activitatea instituþiei pentru a-i face permis nou preºedintelui Senatului. „Ce s-a întîmplat acolo, cu blocarea întregii activitãþi, nu are nici un sens. Ce, Tãriceanu este singurul politician care intrã prin spate? Nu era nevoie de o exagerare ca asta”, a mai spus Vasile Lincu. La rîndul sãu, Dumitru Coarnã, vicepreºedintele Sindicatului Naþional al Poliþiºtilor ºi Personalului Contractual (SNPPC), afirmã cã Ministerul de Interne ar fi trebuit sã demareze un control. „Ancheta internã în acest caz nu poate sã fie, nici mai mult, nici mai puþin obiectivã decît sînt anchetele în România. Obiectiv înseamnã ceva independent de voinþa ºi conºtiinþa noastrã.

al actriþei Anca Sigartãu, care era directoare a teatrului din Bacãu. Cercetãrile au început dupã ce participanþii la festival nu au fost plãtiþi. Totodatã, Sigartãu a fost reclamatã ºi de economista teatrului pentru facturi de zeci de mii de euro care nu ar fi avut documente justificative.

Dupã aceastã plîngere, Sigartãu a demisionat de la conducerea teatrului. Pentru organizarea respectivului festival au fost cheltuiþi 400.000 de lei.

DANIEL TEODOREANU

Douã dosare deschise în cazul Hexi Pharma UNU. Parchetul General cerceteazã înºelãciunea faþã de spitale ºi ameninþarea vieþii pacienþilor, prin comercializarea de cãtre Hexi a dezinfectanþilor diluaþi.

DOI. DNA investigheazã evaziunea fiscalã, firmele off-shore ºi felul în care banii negri ai Hexi au ajuns în spitale în urma unor achiziþii publice suspecte.

Zeci de angajaþi din Hexi Pharma au fost audiaþi de cãtre procurorii celor douã instituþii. Unii dintre ei, directorul general Flori Dinu, de pildã, sînt deja puºi sub acuzare ºi au dat declaraþii în ambele instituþii care investigheazã cazul.

Au avut loc ºi confruntãri între diverºi oameni. „Nu existã nici un dubiu în privinþa diluãrii majore a produselor. Un numãr surprinzãtor de mare de angajaþi ºtiau cã produsele sînt falsificate”, susþin mai multe surse, concordante, care cunosc investigaþia. „ªtiam de diluare, dar Dan Condrea ne garanta faptul cã ele sînt eficiente ºi cã ce scrie pe etichetã e mai mult o chestie de marketing ca sã cîºtigãm licitaþiile”, sunã declaraþia unuia dintre angajaþii firmei. „Poate cã o spun ca sã-ºi diminueze participarea sau chiar aºa stãteau lucrurile. Ei aruncã toatã vina pe Condrea, pe ideea cã el le impunea diluarea ºi nimeni nu putea protesta sau nu se putea opune”, susþin sursele. Cert e cã la dosare s-au strîns zeci de mãrturii despre falsificarea Suprasept, Thor ºi a altor produse.

Mãrturiile vin din diverse zone ale firmei. Unul dintre cei care a recunoscut este Mihai Leva, directorul de producþie, cel care a admis diluãrile care la anumite produse, Suprasept de pildã, au mers ºi pînã la 90%! „Am tot respinsã, însã, pentru cã nu era conformã cu caietul de sarcini al licitaþiei, în viziunea CNAB. Cea de-a doua a aparþinut asocierii formate din firmele Tehnic Asist, Drumuri ºi Poduri Gheorgheni ºi Search Corporation, care a licitat lucrãrile pentru suma de 6.096.316 euro. ªi aceastã a doua ofertã a fost respinsã pentru cã, a argumentat CNAB, nu îndeplinea criteriile de calificare ºi selecþie referitoare la situaþia personalã a ofertantului. Adicã, a decis comisia de atribuire a licitaþiei, Drumuri ºi Poduri Gheorgheni SRL nu putea primi contracte de la Compania Naþionalã „Aeroporturi Bucureºti“, întrucît aceastã firmã era deþinutã, în proporþie de 99%, de cãtre PA&CO International SRL (patronatã de cãtre Costel Cãºuneanu).

Ofertã respinsã din cauza lui Cãºuneanu De ce nu putea Compania Naþionalã „Aeroporturi Bucureºti“ sã-i atribuie un contract unei firme deþinute de cãtre PA&CO International SRL? Motivaþia comisiei de atribuire a licitaþiei a fost cã CNAB a emis în aprilie 2014 un certificat constatator prin care firma PA&CO International nu mai avea dreptul sã primeascã contracte de la aceastã companie de stat pentru o perioadã de doi ani, deoarece îºi îndeplinise defectuos sau nu-ºi îndeplinise obligaþiile contractuale asumate în februarie 2007. Adicã un contract prin care firma lui Costel Cãºuneanu (în asociere cu alte patru societãþi) primise o lucrare în valoare de 11,2 milioane lei pentru reabilitarea pistei numãrul doi a Aeroportului Internaþional „Henri Doar ploaia poate fi obiectivã. În rest, sîntem obiectivi cît permite societatea româneascã. E clar cã nu putem vorbi de obiectivitate. Mai oportunã ar fi fost o verificare din partea Ministerului de Interne, structura superioarã. Analizînd însã instituþional, vorbim de al doilea om în stat ºi este posibil sã existe un protocol privind paza ºi securitatea acestuia. Probabil cã a fost motivul pentru care s-a procedat aºa”, a declarat Dumitru Coarnã. Legea nu face diferenþã între demnitari ºi simpli cetãþeni. Avocatul Elenina Nicuþ, care a depus la DNA un denunþ împotriva lui Cãlin Popescu Tãriceanu, pentru infracþiunea de folosirea influenþei din funcþia de preºedinte de partid în scopul obþinerii de foloase necuvenite, susþine în continuare cã procurorii trebuie sã stabileascã dacã ºeful Senatului a beneficiat legal de tratament preferenþial. „DNA trebuie sã verifice dacã acea prioritate de care a beneficiat Cãlin Popescu Tãriceanu este legalã ºi dacã ºi-a folosit influenþa politicã.

Am vãzut cã nu existã nici un text de lege care-i permite unui demnitar sã beneficieze de un tratament preferenþial”, a declarat, pentru „Adevãrul”, Elenina Nicuþ. Aceasta afirmã cã alte instituþii ale statului, precum Curtea Supremã, nu l-au favorizat pe Cãlin Popescu Tãriceanu. „Fac analo-

încercat sã-l conving pe Condrea, dar n-am reuºit”, a spus Leva procurorilor. O sursã: „Nu înseamnã cã aceste declaraþii din care rezultã cã singurul responsabil era Condrea au fost asumate de procurori”. Directorul general Flori Dinu a recunoscut ºi ea cã ºtia de diluare, dar susþine cã n-a avut ce face în faþa voinþei patronului! ªefii contabilitãþii ºi ai zonei economice erau la curent, de asemenea, cu diluarea masivã. „Ei ºtiau exact ce cantitãþi mici de substanþã activã intrau în contabilitate.

Falsificarea produselor stãtea la baza calculelor economice ale firmei, cantitãþile sînt vizibile uºor în contabilitate”, confirmã o altã sursã. În privinþa rezultatelor de eficienþã de la Institutul Cantacuzino, ele atestã cã unele produse erau eficiente, iar cele cu grad mare de falsificare nu aveau eficienþã. În afarã de Guvern, pe 11 mai 2016, cînd a spus cã toate probele sînt neconforme, nimeni nu a afirmat acest lucru. „Gazeta“ a ºi contrazis imediat Guvernul.

Chiar a doua zi, pe 12 mai 2016, imediat dupã ce Guvernul a fãcut publice rezultatele, „Gazeta“ a publicat un material în care a scris: „Ministerul Sãnãtãþii a interpretat greºit rezultatele de le Hexio IOD, care par bune”. Mai mult, în aceeaºi zi, „Gazeta“ a tipãrit un rezultat de analizã de la Icechim, fãcut chiar la comanda ziarului, care arãta cã un alt produs, Clorhexin C, era conform etichetei. Ce înseamnã asta? Nu toate cele 20 de produse Hexi au fost falsificate. Dar unele sînt, în mod cert, falsificate cu un grad imens de abatere faþã de normal ºi care le face ineficiente chiar ºi în analiza Cantacuzino! Practic, Hexi Pharma a fãcut un experiment pentru a vedea dacã, scãzînd concentraþiile dezinfectanþilor, aceºtia rãmîn eficienþi. Unii au rãmas, alþii nu. Numai cã acest experiment n-a fost fãcut în laborator, ci pe cei 3,8 milioane de români internaþi în fiecare an în România. „Toate mãrturiile angajaþilor aratã ceva: Hexi Pharma nu a fost o firmã care sã fi fãcut produse în regulã pînã la un moment ºi apoi sã le fi falsificat. Pur ºi simplu, au fost falsificate de la început, de cel puþin 10 ani, ca sã cîºtige în faþa concurenþei”.

Ce se urmãreºte în continuare? Mari sume de bani cash ieºeau din Hexi Pharma în fiecare lunã. Mii de contracte de achiziþii din bani publici semna Hexi Pharma în fiecare an. Unde se duceau aceºti bani? Asta vor sã afle procurorii.

MIRELA NEAG Coandã“. Deºi contractul nu fusese aprobat de cãtre Consiliul de Administraþie, ulterior au fost semnate trei acte adiþionale, în valoare de 4,8 milioane lei. Potrivit unui articol din revista „Kamikaze“, inspectorii de la Fisc au constatat cã aceste acte adiþionale au fost încheiate prin încãlcarea legii achiziþiilor publice.

Reparase deja o datã pista defectuos Mai mult decît atît, însã, aºa cum reiese din certificatul constatator al CNAB din aprilie 2014, firma lui Costel Cãºuneanu nu a remediat deficienþele constatate ºi asumate în perioada de garanþie a lucrãrilor pentru pistã: apariþia de la terminarea lucrãrilor pînã la recepþia finalã a unui numãr semnificativ de protuberanþe ale covorului asfaltic pe mai multe zone ale pistei, apariþia unor fisuri transversale ºi longitudinale, existenþa exfolierilor, desprinderi de material, material în exces în zona rosturilor de dilataþie. Ba chiar, în perioada de exploatare a pistei, au apãrut defecte la rosturile de dilataþie pe toate tronsoanele. Conform Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului 34/2006, autoritatea contractantã are dreptul de a exclude dintr-o procedurã pentru atribuirea contractului de achiziþie publicã orice firmã care „în ultimii 2 ani nu ºi-a îndeplinit sau ºi-a îndeplinit în mod defectuos obligaþiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauzã, fapt care a produs sau este de naturã sã producã grave prejudicii beneficiarilor acestuia”.

PETRU ZOLTAN gie cu o altã instituþie publicã. De exemplu, cînd merge la Curtea Supremã, unde este un mediu mult mai periculos, nu se întîmplã la fel. Înalta Curte nici nu se închide, nici nu începe mai devreme programul pentru Tãriceanu, nici nu îl aºteaptã cineva la intrare din partea instituþiei. (...) Pentru mine, ca cetãþean, este important mãcar ca într-un document cineva sã-ºi asume cã domnul Tãriceanu este mai cetãþean decît restul cetãþenilor. Atît!”, a mai spus avocata.

Cum îi trateazã Tãriceanu pe români Preºedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, a fost filmat, sãptãmîna trecutã, cînd s-a dus sã-ºi reînnoiascã permisul de conducere ocolind coada de aproximativ o mie de persoane de la DRPCIV pe o uºã din curtea interioarã.

Acolo a fost aºteptat de reprezentanþi ai instituþiei, care lau condus în clãdire ºi i-au fãcut procedurile pentru eliberarea documentului. În tot acest timp, în care Tãriceanu a completat documentele ºi a fãcut fotografia pentru noul permis, publicul nu a avut permisiunea sã intre în clãdire. (va urma) SORIN GHICA

Pag. a 18-a – 2 septembrie 2016

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (120) *** VAUGELAS (Claude Favre, domnul de) Om de litere francez Data morþii: februarie 1650 (la 65 de ani) Cauza: abces la stomac Locul: Paris (Franþa) Înhumat: Biserica Saint-Eustache, Paris Deºi era membru al Academiei Franceze, Vaugelas a murit în cea mai neagrã mizerie. Era poreclit „bufniþa“, cãci nu ieºea decît noaptea, de fricã sã nu dea peste vreun creditor. Totuºi, ideea de a muri lãsînd în urmã datorii era de nesuportat pentru acest spirit onest ºi riguros, aºa încît, pentru a nu lãsa lucrurile astfel, anexã la testamentul sãu un codicil surprinzãtor. Dupã ce dispunea ca din puþinele sale bunuri sã se achite din datorii, adãuga: „Dar, cum s-ar putea ca unii creditori sã rãmînã neplãtiþi dupã ce se va fi împãrþit totul, ultima mea dorinþã este sã îmi fie vîndut cadavrul chirurgilor, cît mai

Oameni aleºi (12) LEONARDO DA VINCI (1452 – 1519) (2) Cel ce vrea binele, trebuie sã fie el însuºi bun – Goethe.

Leonardo era „fructul dragostei ºi al tinereþii“, scrie un biograf.

Studii multe nu a fãcut. Copilãria a petrecut-o în mijlocul naturii. Îi plãceau matematica, muzica, desenul ºi modelajul. De timpuriu, la 20 de ani, intrã ca ucenic ºi colaborator al maestrului Andrea del Verrochio. Vasari povesteºte cã profesorul a aruncat penelul, cînd a vãzut ce crease elevul.

Tînãr, frumos, pictor vestit, la început, duce o viaþã uºuraticã, în Florenþa.

Natura îi era cea mai de seamã muzã, iar observaþia îl fãcea sã înþeleagã ce se întîmpla în jurul sãu.

Ca sã deseneze, încã de cînd era acasã, aduna tot felul de gîngãnii, pentru ca, din ele sã creeeze un animal „molto oribile e spaventoso“(„foarte oribil ºi înfricoºãtor“). Ca sã picteze cît mai corect corpul omului, a studiat muºchii pe cadavre. Artistul este ºi un om de ºtiinþã. În tablourile lui, formele omeneºti, cu trãsãturile simple, dar care trãdeazã starea sufleteascã, se aflã în cadrul unui colþ din naturã. Întotdeauna, imaginaþia se sprijinã pe ºtiinþã. Din puþinele reproduceri care au rãmas dupã concursul dintre el ºi Michelangelo pentru pictarea sãlii Consiliului din Florenþa, el redã, cel dintîi, concepþia realã a bãtãliei.

Cezar - omul poporului (2) Pompei-generalul Pompei s-a nãscut într-o familie bogatã din Picenum. Tatãl sãu a urcat pe cursus honorum („scara onorurilor“), devenind chestor, pretor ºi consul. Pompei a servit sub comanda tatãlui sãu la finalul Rãzboiului Social. Ulterior, l-a sprijinit pe Gaius Marius. A primit comanda militarã în timpul lui Sulla, fiind însãrcinat sã menþinã aprovizionarea Italiei cu cereale din Sicilia, ºi apoi sã lupte împotriva Numidiei, în Nordul Africii. A fost proclamat „imperator“ de cãtre trupele sale, fiind recunoscut ca „Pompei Magnus“. L-a învins pe Tigranes II cel Mare (regele Armeniei) în Bãtãlia de la Tigranocerta ºi a condus campanii militare împotriva piraþilor cicilieni. Era un bun militar, strateg ºi un geniu tactic, un stindard în jurul cãruia se adunau legiunile la comanda sa, narcisist, ambiþios. Dar ºi-ar fi putut folosi geniul militar ºi pe frontul politic?

Rãzboaiele Galice-Ascensiunea lui Cezar (1) În anul 60 Î.Chr., Cezar a aplanat conflictele dintre Crassus ºi generalul Pompei, propunînd o coaliþie triumvirala, în care toþi trei sã conducã Republica drept consuli. Pentru a menþine alianþa întãritã cu

ROMÂNIA MARE“

avantajos posibil, iar banii obþinuþi sã fie folosiþi pentru stingerea datoriilor ce mi-au rãmas faþã de societate, astfel încît, dacã nu m-am putut face util în timpul vieþii, mãcar dupã moarte sã fiu de folos”. *** VENEZIANO (Domenico) Pictor italian Data morþii: 1461 (la 61 de ani) Cauza: asasinat Locul: Florenþa (Italia) Înhumat: nu se cunoaºte locul Într-o searã, pe o stradã întunecoasã, pictorul a fost atacat de un necunoscut ºi rãnit mortal. Neºtiind cã agresorul nu era altul decît confratele ºi „prietenul“ sãu, pictorul Andrea del Castagno, care îl invidia pentru succesul pe care îl acea, Veneziano s-a dus sã caute ajutor chiar la ucigaºul sãu, murindu-i în braþe. Adevãrul nu a ieºit la ivealã decît mulþi ani mai tîrziu, cînd Castagno, pe patul morþii fiind, ºi-a mãrturisit crima, recunoscînd cã l-a ucis pe Veneziano pentru a rãmîne singurul care ºtia sã stãpîneascã meºteºugul picturii în ulei. *** VERGILIU (Publius Vergilius Maro) Poet latin Data morþii: 21 septembrie 19 Î.Chr.(la 52 de ani) Cauza: boalã neprecizatã

Locul: Brindisi, Calabria (Italia) Înhumat: Neapole (Italia) Pe drumul de întoarcere de la Atena, unde se dusese sã se inspire pentru Eneida, ajuns la Megara, Vergiliu s-a simþit slãbit. ªi-a continuat cãlãtoria, dar, dupã ce a traversat marea, simþindu-se ºi mai rãu, a trebuit sã se opreascã la Brindisi, unde a ºi murit, se pare cã în prezenþa împãratului August, care îi era prieten ºi protector. Înainte de a pãrãsi Italia, Vergiliu îi ceruse prietenului sãu Varius ca, în cazul cã nu se va mai întoarce din cãlãtorie, sã-i ardã epopeea neterminatã, la care socotea cã mai are de lucru. August însã s-a opus ºi a încredinþat publicarea Eneidei lui Varius ºi Tucca, prieteni ai poetului, cu condiþia sã nu adauge nimic manuscrisului. Aºa s-a ºi procedat ºi aceasta este cauza pentru care Eneida, salvatã în ultimul moment de la distrugere, are versuri incomplete.

Rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Vergiliu au fost înhumate la Neapole, unde îºi petrecuse cei mai frumoºi ani, lîngã drumul spre Pozzuoli, iar pe mormînt i-a fost gravat acest distih: „Mantua m-a zãmislit, Calabria m-a rãpit. Neapole mã opreºte acum la el. Am cîntat pãºunile, viaþa la þarã, eroii.“ (va urma) ISABELLE BRICARD

Ca mai toþi artiºtii din vremea Renaºterii, nu are o viaþã liniºtitã, legatã de un oraº. Cînd se aflã în serviciul Principelui Ludovico Sforza (il Moro), la Milano (1482—99), cînd în Florenþa (1500—1506), ori din nou la Milano, ca pictor la Curtea regelui Franþei (1506—13), chemat la Curtea Papei, în Roma (1513— 16); îºi sfîrºeºte viaþa la Curtea Regelui Francisc I, în Franþa.

Pretutindeni lasã capodopere uimitoare. La Milano, sculpteazã o statuie ecvestrã, uriaºã, a lui Francisc de Sforza, al cãrei model, însã, este sfãrîmat, zice-se, de soldaþii lui Ludovic al Xll-lea. Tot acolo, picteazã „Cina cea de tainã“, din a cãrei frumuseþe iniþialã nu a rãmas decît un abur, îndeajuns totuºi sã se vadã puterea de concepþie a artistului ºi reprezentarea curat omeneascã a celui mai simbolic act din viaþa lui Christos. De altfel, puþine din operele lui sînt pãstrate, cum sînt Mona Lisa ºi Ion Botezãtorul (Muzeul Luvru din Paris), Sfîntul Hieronim (Roma). Dar nu se rezumã doar la activitatea artisticã. Propune lui Ludovic cel Mare sã facã tunuri care aruncã substanþe inflamabile; sã construiascã punþi uºoare de transportat; sã distrugã fortãreþele a cãror fundaþie nu este de piatrã. Încã de cînd era în Florenþa, proiectase planul unui canal care sã o lege de Pisa, sau sã întãreascã fundaþia Baptisteriului. Canalizãrile din ºesul lombardic i se datoreazã în bunã parte.

Atras spre Roma, unde Michelangelo trona, iar Rafael devenise favoritul Papei, Leonardo, care era mai bãtrîn, era privit cu ochi rãi. Viaþa pompoasã îl dezgustã; procesele familiale îl iritã. Studiile lui da Vinci includ numeroase domenii ca: aeronautica, anatomie, astronomie, inginerie civilã, matematica, geometrie, hidrodinamica, mecanica sau optica.

Pãrãseºte Italia, în 1516, ºi ajunge în Franþa. Francisc I îl adorã, îi dã drept reºedinþã Castelul din Cloux ºi o pensie. Cu toatã paralizia mîinii drepte, continuã sã deseneze, sã schiþeze. Moare la 2 Mai 1519. *** E unul dintre puþinele genii universale, pe care lea avut omenirea. Nimic nu era de nepãtruns pentru mintea lui lucidã, atotcuprinzãtoare. Nu este domeniu în care sã nu-ºi fi pus amprenta. Manuscrisele lui numeroase, notiþe ºi gîndurile rãsfirate, studiate abia în ultimii ani, au uimit lumea savantã de azi. Înaintea lui Francis Bacon, el enunþã principiul experimentãrii ºi al metodei ºtiinþifice. „Trebuie, contrar naturii, sã începem cu experienþa ºi sã sfîrºim cu cercetarea cauzelor“. Principiul energiei este limpede înþeles de el, deºi vor trece veacuri pînã ce K. Meyer îl va introduce în ºtiinþã. ,,Puterea este cauza miºcãrii, iar miºcarea - cauza puterii“, scrie el.

Legea inerþiei este exprimatã astfel: „Nici un corp fãrã judecatã nu se miºcã de la sine“.

Mecanica o cunoaºte în amãnunt. Studiazã pîrghia, ca ºi cãderea pe un plan înclinat, înaintea lui Galileo Galilei. Construieºte higrometrul, cerceteazã legile echilibrului, ale miºcãrii sunetelor ºi fluidelor.

Este unul dintre fondatorii paleontologiei. Înaintea ceramistului Bernard Palissy, da Vinci explicã adevãrata naturã a fosilelor, deºi, multã vreme dupã el, acestea sînt considerate doar jocuri ale naturii.

Enunþã legile suprapunerii pãturilor geologice, explicîndu-le ca fiind depuneri în mãrile ce ºi-au schimbat nivelul. Abia în Secolul al XIX-lea, Charles Lyell stabileºte actualismul, care era prezentat atît de clar de Leonardo, la începutul Secolului al XVI-lea. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

Pompei, i-a oferit mîna fiicei sale, Iulia. Cezar a cîºtigat mandatul de 5 ani de guvernator în trei provincii: Gallia Cisalpinã, Gallia Transalpinã ºi Illyria. În Franþa de azi, avea sã înceapã ascensiunea sa în luptele cu hoardele „barbare“. În acele vremuri, Ariovistus, o cãpetenie a Suebilor (popor germanic), a migrat dinspre Estul Germaniei spre Marna ºi Rin, unde s-a întîlnit cu o altã populaþie - Sequanii. Suebii ºi Sequanii s-au aliat împotriva Aeduilor ºi, în urma victoriei dobîndite, Ariovistus a primit pãmînturi pentru el ºi cei 120.000 oameni ai sãi. Între timp, Cezar i-a învins pe Helveþi, care îi pregãtiserã o ambuscadã. Aeduii ºi multe alte triburi i-au cerut ajutorul lui Cezar pentru a-l învinge pe Ariovistus ºi ameninþarea germanicã. Cum Ariovistus fusese declarat prieten al Romei în anul 59 î.Chr., Cezar nu putea sã se rãzboiascã cu el, dar i-a trimis un ultimatum prin care îi cerea sã nu traverseze Rinul. Acesta ºi-a încãlcat cuvîntul, iar Cezar i-a declarat rãzboi în anul 58 î.Chr., ºi a pornit o expediþie în frunte cu legiunea a X-a, care era preferata sa.

Dupã negocieri eºuate purtate la Vesontio, Cezar a ridicat tabãra pentru a-i provoca pe Suebi sã atace. A doua zi, dupã încleºtãri sîngeroase în care au fost uciºi 35.000 de Buebi (un adevãrat masacru, justificat pentru prevenirea invadãrii Romei), Cezar a obþinut prima mare victorie împotriva lui Ariovistus, care s-a retras ºi nu a mai traversat niciodatã Rinul. În anul 57 î.Chr., Cezar a mãrºãluit cu forþele sale împotriva Belgiilor, care atacaserã un trib aliat al

Romei. Curînd, au atacat ºi Nervii (trib galic), iar Cezar era cît pe ce sã sufere o înfrîngere umilitoare.

El i-a învins cu greutate pe Nervi ºi pe Nelgi. În anul urmãtor, în 56 î.Chr., Cezar ºi-a îndreptat atenþia spre triburile de pe malul Armoricãi care organizaserã o coaliþie antiromanã. Dupã ce i-a învins, Cezar a organizat o expediþie punitivã împotriva germanilor de peste Rin. Tot în acelaºi an, Cezar a traversat Canalul Mînecii, spre Britania, cu douã legiuni unde s-a înfruntat cu Britonii. Aventura s-a încheiat însã repede datoritã vremii proaste ºi datoritã metodelor de luptã diferite ale Britonilor, care foloseau care de luptã. În anii 55-54 î.Chr., a înfrînt tribul celt al Catuvellaunilor ºi i-a forþat sã plãteascã tribut Romei. În anii 54-53 î.Chr., galii subjugaþi s-au revoltat, cînd Eburonii s-au înarmat ºi mobilizat sub comanda lui Ambiorix. Cezar i-a învins cu greu ºi a dus expediþii punitive împotriva acestora ºi a aliaþilor lor, exterminîndu-i. Cezar s-a folosit ºi de intimidare, tãind mîinile prizonierilor gali. În anul 52 î.Chr., sorþii se întorceau împotriva lui Cezar. Senatul Romei, fiind îngrijorat cã puterea acestuia creºtea cît se aflã în Galia, l-au momit pe Crassus, protectorul lui Cezar, sã organizeze o expediþie în Parþia unde a fost capturat în ambuscadã ºi ucis de Parþi, dupã ce i-au turnat aur fierbinte în gurã. Tot atunci, fiica lui Cezar ºi soþia lui Pompei, Iulia, murise la o naºtere. Pompei a fost distrus. (va urma) STAN ALEXANDRU BOGDAN

Pag. a 19-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

UN LANÞ FÃRà SFÎRªIT (3) Prin urmare, în acest bar, un bãrbat a fost omorît ºi un altul s-a baricadat. Am asistat, împreunã cu John Drury, la arestarea vinovatului. A fost ceva uimitor, al cãrui scenariu nu-l mai povestesc. Trebuie doar sã ºtiþi cã aceastã capturã a dus la o extraordinarã desfãºurare a forþelor poliþieneºti ºi la folosirea intensã a gazelor lacrimogene, aºa încît am fost martorul unui spectacol la care au participat douã sute de agenþi, douãzeci de ziariºti, treizeci de fotografi, care plîngeau cu lacrimi fierbinþi, din cauza gazelor lacrimogene... fãrã sã fie animaþi de cea mai micã emoþie sau pãrere de rãu. A trebuit ºi eu sã-mi aduc contribuþia la fluviul de lacrimi vãrsat la faþa locului...

Am însoþit corpul victimei pînã la Morga din Cook County, pentru cã mi s-a spus cã va merita osteneala.

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (9) BARACK OBAMA (1) Barack Obama a ajuns la Casa Albã (noiembrie 2008) dupã ce, timp de 5 ani, a fost un senator de stat obscur ºi profesor de drept în Illinois. Triumful prezidenþial al lui Obama pare cu atît mai uimitor dacã ne gîndim la toate barierele pe care a trebuit sã le depãºeascã în cale. Este primul bãrbat de culoare care a devenit preºedintele SUA, primul ocupant al Biroului Oval originar din afara pãrþii continentale a Statelor Unite ºi primul comandant suprem american nãscut dintr-un musulman african.

Din fericire pentru Barack Obama, „bowlingul” lipseºte cu desãvîrºire din fiºa postului de preºedinte Ascensiunea sa rapidã ºi abruptã cãtre Biroul Oval s-a datorat în mare parte deosebitelor sale abilitãþi oratorice. Cariera politicã de succes a lui Obama poate furniza, în cele din urmã, dovezi în plus pentru vechea maximã „Vorba dulce mult aduce”.

BLESTEMUL TEZAURULUI „CLOªCA CU PUII DE AUR“ (2) Mãrturisirea Odatã întors, a trebuit sã mãrturiseascã. A pribegit prin multe locuri, satul sãu fusese o lume de corturi ºi de cãruþe, pînã acum, ºi se muta de colo-acolo, stîrnind nori de praf ºi tunet de copite pe drum, adãpostindu-se cînd pe sub poale de codru, cînd pe lîngã vetre de rîu. Din instinct, oamenii aceia care îl adoptaserã parcã nu se mai opreau niciodatã ºi erau veºnic în goanã dupã ceva. Cîteodatã, cînd cãdeau stropi mari ºi fierbinþi de ploaie, îºi strîngeau aºa, din senin, toate lucrurile, ºi se ºi aruncau, cît se poate de mulþi ºi de gãlãgioºi, în cãruþe, dãdeau bice la cai ºi nu se mai opreau decît dincolo de nori ºi fulgere, pe cîte o cîmpie care înverzea ºi rãsufla caldã sub curcubeu. Cel mai mult îi plãcea cînd toate acestea se întîmplau în amurg. ªi mai ales atunci cînd, în sfirºit, se dãdea semn de odihnã ºi, într-o clipã, se înfiripau multe focuri, iar cerul se sprijinea pe lungi dîre de fum. Poposise ºi colindase aºa, pînã departe, aproape de Caucaz ºi, mai apoi, pe firul apelor în jos, spre Balcani, în Bulgaria, Turcia ºi Grecia de unde se întorcea pe la sîrbi ºi intra iarãºi în þarã. Aºa s-a întîmplat ºi atunci cînd a trebuit sã îndeplineascã ºi prima poruncã ºi sã dea ºi cea dintîi probã de fidelitate faþã de ºatrã ºi sã-ºi fure pãrintele. De aceea i se ºi înscenase moartea ºi cineva fusese pus sã scrie a lor sãi ºi sã-i convingã cum cã el nu mai e pe lumea aceasta ºi sã fie iertat. Ceea ce, într-un fel, nici nu era neadevãrat. Însã, de la acest gest ºi pînã la durerea cumplitã pe care i-o provocase bãtrînului, jocul era ºi laº, ºi inadmisibil – se gîndea acum. Dar zise: - Ce era sã fac, ãia bãgau cuþitul în mine, n-aveam încotro. ªi-apoi, cînd intri într-o pãdure !...

- Ce e, ce-i cu pãdurea, a tresãrit bãtrînul - cã-i ºi venea sã-l ia la palme - pãcat cã nu te-am împuºcat atunci cînd ai sãrit gardul, noaptea, s-a mai gîndit el – ºi trase de scaun, mutîndu-se mai încolo, ce-i cu pãdurea?

- Cea mai frumoasã din lume, mi-a recomandat-o adjunctul „coronerului“, care îndeplinea funcþia de director. Într-adevãr, aici este loc pentru depozitarea a ºaizeci de cadavre, fiecare dintre ele fiind aºezat într-un sertar mare care, graþie rulmenþilor cu bile, alunecã în perete, astfel încît decedaþii sînt prezentaþi, unul cîte unul, pe mãsura necesitãþilor. Vedeþi cît de practic este totul. ªi trage uºor de mînerul unui sertar. Vãd un bãtrîn, care se înecase, apropiindu-se de noi. Apoi, împinge mînerul ºi mortul dispare. Trebuie sã admit cã totul este perfect organizat. Existã pe perete o placardã, care poartã aceastã inscripþie: „Vã rugãm, nu atingeþi cadavrele. Adresaþi-vã gardianului“. „Nu atingeþi cadavrele“... Textul mã urmãreºte cînd vorbim despre Jack Lingle, reporterul asasinat... Ah, cît de mult aº prefera sã nu vorbesc despre Jack, dacã povestea lui nu ar fi esenþialã pentru înþelegerea relaþiilor cu „bandiþii din Chicago“… ªi apoi, ce frumos ar fi fost dacã ar fi murit în timpul exercitãrii profesiunii sale, ca victimã a curajului, a îndrãznelii, a imprudenþei, chiar a lipsei sale de abilitate...

Dar... aceastã moarte ascunde altceva! Jack Lingle, aºa cum ºtie toatã lumea astãzi - era, în acelaºi timp, protectorul ºi asociatul anumitor bande de gangsteri. Directorul sãu, onorabilul Mac Cormick, a recunoscut cã el „nu fusese cinstit“.

Totuºi, a doua zi dupã asasinarea lui Lingle, ce concert de indignare în întreaga presã am citit!

Competiþia dintre diversele jurnale din Chicago este, de obicei, destul de acerbã. Dar, de data aceasta, unanimitatea sacrã, provocatã de durere, a fost totalã.

Un ziarist asasinat pentru cã a dat pe faþã secretele bandiþilor! Mãsura pãrea exageratã.

- Trebuie sã se sfîrºeascã, strigau, în cor, toate editorialele. Trebuie sã scãpãm Chicago de bandiþi !

Frenetic, ºeful unui ziar exclama: - Lupta va fi grea... Vor fi victime. Dar ne aflãm în plin rãzboi împotriva gangsterismului.

Mai multe ziare au oferit prime celui/celor „care putea/u da unele informaþii cu privire la asasinatul lui Lingle“. În total, acestea se ridicau la 55.725 dolari. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU

Barack Obama s-a nãscut în Hawaii, mama sa fiind Ann Dunham, o femeie albã din Kansas, care la cunoscut pe Barack Obama Sr. ºi s-a cãsãtorit cu el, în timp ce studia la Universitatea Hawaii, din Manoa.

Cuplul s-a separat cînd Junior avea 2 ani ºi, mai tîrziu, cei doi au divorþat. Obama Sr. s-a nãscut într-un mic sat kenyan (unde, în copilãrie, îºi sprijinise familia crescînd capre), iar dupã divorþ s-a întors în þara sa natalã, vãzîndu-ºi fiul o singurã datã înainte de a muri, în 1982, într-un accident de maºinã.

Mai tîrziu, Ann Dunham s-a cãsãtorit cu un coleg de facultate, Lolo Soetoro. În 1967, Ann ºi Barack Jr. l-au însoþit pe Soetero în Indonezia, þara lui de baºtinã, unde tînãrul Obama a mers la ºcoala primarã, ºi de unde s-a întors în Hawaii la vîrsta de 10 ani. Acolo a locuit cu pãrinþii mamei ºi a urmat cursurile Punahou, o prestigioasã ºcoalã gimnazialã particularã. În adolescenþã, Obama a luat-o pe urma predecesorului sãu de la Casa Albã, George W. Bush, consumînd fãrã mãsurã alcool ºi droguri uºoare. (Deºi, spre deosebire de Bush, a reuºit sã se dezbare de aceste proaste obiceiuri înainte de a ajunge la vîrsta adultã.) Dupã ce a absolvit ºcoala Punahou, în 1979, Obama s-a mutat în partea continentalã a Americii, pentru a merge la Colegiul Occidental din Los Angeles, transferîndu-se, mai apoi, la Universitatea Columbia, din New York.

Traseul sinuos din vremea tinereþii l-a învãþat pe Obama, de timpuriu, valoarea comunicãrii ºi a bunei înþelegeri cu oameni din diverse culturi. Mai tîrziu, a

declarat cã acest lucru l-a determinat sã conºtientizeze tensiunile existente între oamenii de diverse rase ºi clase economice. Odatã cu mutarea la Chicago, în 1985, Obama ºi-a gãsit un serviciu în cadrul proiectului Comunitãþi în Dezvoltare, un grup din cadrul Bisericii Catolice, dedicat familiilor cu venituri mici.

Acolo a descoperit o nouã imagine paternã, în persoana reverendului Jeremiah Wright, care l-a convins sã se alãture Bisericii Unite a lui Christos ºi sã devinã creºtin practicant. (Tatãl lui Obama ºi tatãl vitreg al acestuia fuseserã musulmani nepracticanþi.)

Wright, care adesea denunþa politica internã ºi externã a Statelor Unite în cadrul slujbelor sale, a predicat odatã în faþa congregaþiei sale cã versurile imnului „God Bless America” ar trebuie schimbate în „God Damn America”, din cauza acþiunilor inumane ale naþiunii. Imaginile video apãrute în timpul campaniei prezidenþiale din 2008, înfãþiºînd slujbele controversate ale lui Wright, au ridicat întrebãri cu privire la patriotismul lui Obama, determinîndu-l pe candidat sã demisioneze din cadrul Bisericii Unite a lui Christos ºi sã îl repudieze pe Wright. Mã rog, ceva în genul acesta. Obama avea deseori probleme în a-ºi asuma o poziþie clarã, chiar ºi cînd era vorba de repudierea cuiva.

Deseori, Obama a fost vãzut ca un strãin de adversari ºi de susþinãtori, în egalã mãsurã. (va urma) CORMAC O’BRIEN

I-a înºirat o poveste, adicã mai multe, cu-o nuntã care a avut loc într-o poianã, a fost însurat cu o fatã ca o viespe ºi a fost bãtut mai apoi ºi pus sã jure cã o sã facã rost de bani ºi o sã-ºi plãteascã nevasta, cã la ei totul se cumpãrã chiar dacã-i iubire la mijloc, femeia costã ºi dragoste, ºi bani.

- Te-ai însurat, nenorocitule, poate cã ai ºi copii, te pomeneºti cã mi-i aduci ºi pe ãia aici, nu? – s-a întors bãtrînul cãtre el – da, ãsta era taicã-sãu.

Umbla puþin adus de spate, pãrea gîrbovit, dar cînd se enerva, devenea, deodatã, drept, parcã nu mai încãpea în odaie, ieºea prin tavan – ºi apoi roºu, tremurînd ºi aproape cerºindu-i iertare: - Bine mã, eu þi-am fãcut cruce aici, c-am crezut cã eºti mort, ºi tu-mi vii cu copii?

- ...Din Grecia, unde ne aflam, am închiriat un vapor, de fapt un ºlep, pe care am încãrcat ºi cai ºi cãruþe, cã pe uscat nu se mai putea trece, era rãzboi ºi ei se temeau de gloanþe mai al dracului decît de cuþit. Acum, pe vapor era altceva. Caii erau împiedicaþi ºi legaþi cu oiºtea între ei, ca sã nu vadã. Am mers aºa, pînã la gurile Dunãrii, dar acolo ne-au luat în primire cu foc. Primul lucru pe care l-a fãcut fiecare a fost sã se repeadã la cai, sã taie piedicile ºi sã-i arunce în mare. Pînã la uscat, nu mai era mult. Cine a scãpat de foc, a sãrit în apã ºi cine nu s-a înecat, a ajuns la mal. Cîþiva cai, tîrînd hamurile ºi oiºtea la mijloc, au ajuns ºi ei. Eu mi i-am luat pe-ai mei, adicã erau ai mei de-acum, ºi era sã arunc oiºtea, cînd am vãzut-o cît e de grea, c-abia o tîrai - ce dracu e, miam zis, cã doar n-o fi luat atîta apã. Mã uit mai bine, o cercetez, o cîntãresc eu din ochi ºi ce vãd: cã în capãtul din faþã, acolo, sub cîrligul de ham, e un ºurub cu o floare de fier mare ºi roºie, vopsitã aºa ca ºi clapele de la ochii cailor; se putea deºuruba. Oiºtea era gãuritã ºi înãuntru se afla aur. M-au apucat dîrdîielile, dar, pe urmã, tot eu mi-am dat seama, navea cine s-o mai caute, era oiºtea de la caii ºi cãruþa bulibaºei, pe el îl înghiþiserã apele, iar cine-o mai fi scãpat, dacã-o fi scãpat cineva, n-are de unde ºtii. Tot prin pãduri, tot pe cîmp, iatã, am venit.

- Oiºtea, a dat sã murmure bãtrinul prãvãlier.

- Da, oiºtea, a încuviinþat din cap fiul lui, care-i pãrea ºi mai bãtrîn acum, ºi pe faþa mãslinie, osoasã, îi strãluceau niºte boabe albe de sare ca niºte coji de

scoici, de parcã chiar atunci, în clipa aceea ar fi ieºit, cu cai ºi cu oiºte cu tot, din mare ºi i-ar fi zis: uite, tatã, eu, din tot ce þi-am furat, þi-am adus aici partea ta cît þi se cuvine ºi încã ceva pe deasupra, ceva chiar mai mult, ca sã pot sã mã rãscumpãr ºi sã mã poþi învia.

Singura problemã a bãtrînului era cum o sã facã el asta în ochii satului ºi ce-o sã spunã lumea cînd o afla. Nu mai era nevoie, cãci deja prin case se ºi vorbea. „I-a venit mortul“, se zicea, dar cu ce a venit el, asta rãmînea mai secret decît un mormînt.

Patera sau Cybele la Pietroasele (1) „Publicarea cãrþii mele a avut, pînã acum, peripeþiile cele mai felurite... S-ar zice cã blestemul Cloºtii cu Puii de Aur se þine mereu de dînsa ºi mereu pune piedici la a ei terminare. Sînt peste 25 de ani de cînd mã ocup de carte, fãrã a o putea duce la capãt“.

(Odobescu. Dare de seamã despre lucrarea operei „Le tresor de Petrossa“, rostitã în ºedinþa publicã din 22 martie 1887, a Academiei Române) Oare supralicita sau scuza încetineli inerente unui asemenea vast proiect? S-a spus despre Odobescu, savantul, cã era, adesea, derutat de artistul din el. Un romantic pe ruinele unor strãvechi civilizaþii, ce trebuia sã facã, sã cînte ori sã studieze?! Tentaþia specialistului faþã în faþã cu muzele care, de data aceasta, erau Cybele, Perphena, Isis. Þinea în mîini frumoasa paterã ºi se întreba ce enigme ascunde, la ce încruciºãri de istorie se situeazã, de unde vine?

Aurelian restrîngea graniþele Imperiului ca sã facã loc goþilor federaþi, goþii erau împinºi de huni ºi s-au retras în Caucaland, adicã unde? Misterioasã aºezare, rostire ciudatã. A fost în zona de azi a Pietroaselor sau în altã parte? Incertitudinile au dus la identificãri separate, iar probabilitatea continuã. ªi enigma. În bibliografiile de referinþã, Caucaland, trecut în paranteze, fiinþeazã la Pietroasele, în vecinãtate; actualul sat Surînga s-a denumit, mai demult, Coca. ªi astãzi, oamenilor de aici li se spune cocani. Sus era cetatea traco-dacicã de pe Gruiul Dãrii, în dreapta, cum cobori, era castrul roman, iar la mijloc, iatã, în 1837, s-a descoperit Tezaurul. (va urma) A. I. ZÃINESCU

Pag. a 20-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Printre victimele cutremurului din Italia se aflã ºi cetãþeni români În seismul de 6,2 grade, produs la 24 august, în centrul Italiei, 11 români ºi-au pierdut viaþa sub ruine, 6 au fost rãniþi, iar 4 sînt încã daþi dispãruþi, potrivit ultimelor date comunicate de Ministerul român de Externe.

Cel mai recent bilanþ este unul tragic: cel puþin 290 de morþi din care aproximativ 200 sînt din micul oraº Amatrice. Potrivit unui oficial italian, printre victime se aflã ºi mulþi copii, iar pagubele sînt uriaºe. Guvernul italian a pus la dispoziþia autoritãþilor locale fonduri de urgenþã de aproape 230 de milioane de euro. Primarul din Amatrice, localitatea cea mai devastatã de seism, a precizat cã încã 40 de oameni din oraº sînt daþi dispãruþi.

La misiunile de salvare participã peste 5.400 de oameni, între care ºi voluntari. Într-un mesaj transmis miercuri, 24 august, omologului sãu italian, Sergio Mattarella, preºedintele Klaus Iohannis a exprimat solidaritatea faþã de poporul italian, atît în nume personal, cît ºi în numele românilor, adresînd, totodatã, condoleanþe familiilor ºi apropiaþilor celor ce ºi-au pierdut viaþa în seism, precum ºi urãri de însãnãtoºire grabnicã pentru cei rãniþi.

De asemenea, luni, 29 august, premierul Dacian Cioloº a anunþat cã familiile românilor care au murit în cutremurul din Italia vor primi sprijin financiar de la Guvern.

Intensificarea pregãtirii militare a populaþiei, în mai multe state ale Uniunii Europene Guvernul german a aprobat o nouã strategie de apãrare civilã a þãrii Documentul, de 70 de pagini, care include mãsuri de prevenire împotriva atacurilor teroriste cu arme chimice sau împotriva celor cibernetice, le recomandã cetãþenilor sã-ºi facã provizii de apã potabilã pentru 5 zile, iar de alimente, pentru 10 zile. Printre mãsurile propuse mai figureazã creºterea fondurilor destinate poliþiei.

Este sugeratã, de asemenea, posibilitatea ca, la nevoie, sã se reintroducã serviciul militar obligatoriu, o idee care a stîrnit deja controverse. Conform aceleiaºi strategii, civilii ar trebui sã fie pregãtiþi sã se alãture armatei, cu misiuni care au de-a face cu dirijarea traficului, gãsirea locurilor de cazare ºi furnizarea de combustibil.

De teama extinderii rãzboiului din Ucraina, parlamentarii polonezi se vor antrena militar Preºedintele Seimului (Camera inferioarã a Parlamentului polonez) a anunþat cã membrii Legislativului vor face pregãtire militarã într-un poligon al armatei. La antrenamente vor participa inclusiv parla-

CELEBRITATEA POSTBELICÃ A LACULUI TOPLITZ (6) V. INTERVENÞIA SCAFANDRILOR Scrisori de intimidare O bunã perioadã dupã rãzboi, în jurul lacului Toplitz a domnit calmul ºi liniºtea. Totul, însã, pînã la 13 iulie 1959, cînd un grup de oameni cu puºti de vînãtoare în mîini au încercuit împrejurimile lacului.

A doua zi, pe apele lacului a apãrut o micã ambarcaþiune, pe care se putea citi: „STERN este curajos !“.

Revista „Stern“, binenþeles. ªeful operaþiunii era Wolfgang Lohde, unul dintre cei mai buni reporteri ai revistei.

Cei de la „Stern“ pregãtiserã acþiunea timp de 3 ani, iar autoritãþile austriece nu au fãcut nici un fel de obstrucþie, înlesnind desfãºurarea acþiunii. La 25 iulie 1959, Lohde cerea oficialilor permisiunea de a „vîna“ obiectele pe care le vor gãsi pe fundul lacului.

Autorizaþia a fost înmînatã abia peste 4 zile, cu menþiunea ca obiectele gãsite sã fie predate, de urgenþã, poliþiei austriece. Asrfel cã grupul condus de Lohde se puse pe treabã.

Cãutãrile n-au durat prea mult. Dupã numai cîteva zile, a fost gãsitã prima ladã. Au urmat alte 20. Prima ladã conþinea 55.000 lire sterline în teancuri de 1.000 de bucãþi. Data emiterii: 20 oct. 1935, 7 martie 1936, ºi 30 martie 1937.

mentari de peste 50 de ani ,,care aratã sãnãtoºi ºi tineri”. Aceastã iniþiativã a apãrut dupã ce Krystyna Pawlowocz, o deputatã în vîrstã de 63 de ani, a solicitat sã se antreneze militar pentru a oferi un exemplu.

Potrivit strategiei de securitate pe care Varºovia a adoptat-o recent, Polonia este ameninþatã de rãzboi ºi considerã Rusia ca fiind agresor. Antrenamentele au scopul sã le arate tinerilor polonezi cã a venit timpul sã înceapã sã se pregãteascã pentru a-ºi apãra þara, în aceste ,,vremuri tulburi”, a declarat un fost ministru de Externe polonez. De asemenea, ministrul polonez al Apãrãrii i-a îndemnat pe concetãþenii sãi sã participe voluntar la antrenamente militare.

Varºovia este unul dintre cei mai duri critici ai acþiunilor Moscovei în Ucraina, iar numeroºi polonezi sunt îngrijoraþi cã þara lor ar putea fi atacatã. Potrivit unui sondaj efectuat în luna mai a.c., aproximativ 61% dintre polonezi considerau cã securitatea þãrii lor era ameninþatã de criza din Ucraina. Alt sondaj, efectuat în aprilie, în cadrul cãruia participanþii au fost întrebaþi care este þara de care Polonia ar trebui sã se teamã cel mai mult, circa 80% dintre respondenþi au spus cã aceasta este Rusia, în condiþiile în care, în 2010, 49% dintre cei chestionaþi ofereau acest rãspuns.

ALBUMUL CU POZE RARE

În anul 2012, Angela Merkel, într-o vizitã în Noua Zeelandã, a avut parte de o întîlnire care i-a stîrnit o oarecare confuzie. Potrivit tradiþiilor populaþiei Maori, a fost nevoitã sã-ºi frece nasul cu un rãzboinic în fustã ºi la bustul gol, în semn de salut.

În România se are în vedere un program de pregãtire militarã voluntarã a tinerilor Cu ocazia participãrii la ceremoniile pregãtite pentru sãrbãtorirea împlinirii unui secol de la înfiinþarea Diviziei 4 Infanterie ,,Gemina”, din Cluj, ministrul Apãrãrii, Mihnea Motoc, a declarat cã propunerea conducerii diviziei de a organiza un astfel de program este o idee bunã ºi o soluþie pentru realizarea rezervei voluntare necesarã României. El a amintit cã, de la 1 ianuarie 2017, va intra în vigoare ºi Legea Rezervistului Voluntar, care va determina pregãtirea unui anumit numãr de voluntari. Reprezentanþii Armatei Române estimeazã cã numãrul acestora va atinge, într-o primã fazã, 2.700 de persoane. Programul de antrenament s-ar adresa în egalã mãsurã bãieþilor ºi fetelor ºi presupune pregãtirea acestora într-o unitate militarã, de la orele 5,30 pînã la 22. Tinerii ºi-ar începe ziua cu o serie de exerciþii de înviorare, urmate de activitãþi organizatorice, cum ar fi curãþenia în dormitoare sau a sãlii de mese, dar ºi un program de pregãtire militarã.

Perioada de pregãtire ar dura 2-3 sãptãmîni ºi ar avea loc la finalul anului ºcolar, în perioada de tabere ºi ºcoli de varã pentru liceeni ºi în perioada de practicã pentru studenþi, tinerii urmînd sã fie încazarmaþi într-o unitate militarã. ,,Pentru sãnãtatea Poporului Român, pentru sãnãtatea tinerilor, cred cã ar fi benefic un asemenea program de pregãtire militarã voluntarã”, a declarat autorul aceste propuneri, general maior Ioan Manci, comandantul Diviziei 4 Infanterie ,,Gemina”, din Cluj.

Potrivit datelor furnizate de un ziar vienez, în anul 1959 erau în circulaþie multe dintre acele bancnote false!!! La 10 august 1959, scafandrii aduc la suprafaþã încã alte douã lãzi. Toatã lumea se aºtepta ca în ele sã se gãseascã tot lire sterline false. Surprizã însã, ºi încã una de mari proporþii: lãzile erau pline de documente ale Statului Major al RSHA. „Dupã cum se poate vedea, materialul adus la suprafaþã este mult mai important decît se credea“, scria, la 11 august 1959, cotidianul vienez Kurier, iar toatã lumea era convinsã cã operaþiunea Lohde meritã sã fie continuatã.

Dar n-a fost sã fie aºa.

Operaþiunea era urmãritã inclusiv de mulþi indivizi al cãror trecut putea fi dezvãluit, în chip nedorit, cu informaþiile aflate în hîrtiile din lãzile de pe fundul lacului.

Grupul lui Lohde primea zilnic scrisori anonime, cele mai multe din Germania, ai cãror autori cereau sistarea cãutãrilor. Unul dintre expeditori, „preocupat“ de viitorul mediului înconjurãtor, scria – ºi-mi vine sã întreb: oare ce grad o fi avut în SS? cîþi oameni nevinovaþi o fi avînd pe ceea ce ar fi trebuit sã fie conºtiinþã? – nici mai mult nici mai puþin, cã în containerele aflate pe fundul lacului se aflã gaz otrãvitor, care ar putea distruge viaþa pe o mare suprafaþã!

Grupul lui Lohde ºi-a continuat activitatea. Dar nu pentru prea mult timp. Mai precis, pînã în ziua cind Lohde a primit urmãtoarea telegramã: „Participarea dvs. la acþiunea Toplitz, pe baza indicaþiilor pe care le-aþi primit, este indezirabilã“. Semnat: Nannen, redactorul ºef al ziarului Stern...

Vicepreºedintele american, Joe Biden, i-a prezentat scuze preºedintelui turc, Recep Erdogan Aflat în vizitã în Turcia, Joe Biden a prezentat scuze preºedintelui Recep Tayyip Erdogan, pentru faptul cã nu a venit mai devreme în aceastã þarã, dupã tentativa de loviturã de stat din luna iulie. Biden a dat asigurãri cã SUA vor coopera cu Turcia în cazul clericului musulman Fetullah Gülen, dar a precizat cã Washingtonul nu va da curs solicitãrii Ankarei privind extrãdarea acestuia, în lipsa unor dovezi care sã-i ateste implicarea în tentativa de puci, informeazã agenþiile AFP ºi EFE, citate de Mediafax. În urma loviturii de stat ratatã din 15 iulie, preºedintele turc le-a reproºat aliaþilor sãi occidentali, în frunte cu SUA, cã nu au fost solidari cu Turcia ºi cã, de atunci, nici unul dintre ei nu întreprins o vizitã oficialã în þara sa.

Referitor la extrãdarea clericului musulman Fetullah Gülen, pe care Erdogan îl considerã principalul responsabil al tenativei de loviturã de stat, preºedintele turc a spus, în cadrul conferinþei de presã comune: ,,Dorim sã amintim Statelor Unite cã, în acordul nostru de extrãdare, între paºii incluºi se aflã ºi detenþia”. La observaþia acestuia, Joe Biden a replicat cã înþelege ,,sentimentele intense” ale guvernului ºi poporului turc faþã de Gülen, dar, pentru a da curs acestei solicitãri, este nevoie de probe. ,,Nu putem vorbi în numele unui tribunal, întrucît avem o separaþie a puterilor, acesta este sistemul nostru”, a adãugat vicepreºedintele american.

Oamenii lui Lohde ºi-au strîns, în grabã, lucrurile ºi au plecat, iar lacul Toplitz ºi-a reluat viaþa tihnitã ºi misterioasã.

Oare?! În anul 1980, dupã 21 de ani de la acþiunea grupului Lohde, secretara lui Nannen a fãcut presei urmãtoarea declaraþie: „Acþiunea a fost întreruptã numai din motive financiare. N-a existat nici un alt motiv“.

Aºa sã fi fost ?

Nedumerirea noastrã este întãritã de faptul cã Lohde primise 30 de mii de mãrci pentru continuarea acþiunii, în preziua sosirii telegramei. Deci, motivul era altul.

VI. „MESERIA“ DOMNULUI HOTTL (1) Cei care au posibilitatea sã consulte „Who’s who în Austria“, nu vor gãsi în dreptul numelui dr. Wilhelm Hottl ºi faptul acesta cã a avut legãturã cu Serviciile Secrete, de exemplu. De regulã, cei care îi cautã numele ºtiu mai multe despre el decît scrie în „Who’s who“. În anul 1931, la 1 octombrie, domnul doctor Wilhelm Hottl a intrat în organizaþia nazistã de tineret a lui Hitler.

La 1 martie 1933, era membru al organizaþiei naziste studenþeºti, iar un an mai tîrziu a intrat în rîndurile SS. Ca student, a lucrat pentru SD, ºi astfel i-a cunoscut pe ºeful RSHA, Ernst Kaltenbrunner, ºi pe criminalul de rãzboi Adolf Eichmann, care locuiau în Linz. (va urma) H. BORLES

Pag. a 21-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Nae Lãzãrescu

Valeria Seciu

V

aleria Seciu (n. 1 august 1939, în Bucureºti) este o actriþã de teatru, film, radio ºi televiziune din România. A urmat cursurile Institutului de Teatru din Bucureºti, la clasa lui A. Pop Marþian, între 1960-1964, avîndu-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea sã-i devinã soþ. Printre colegii sãi de promoþie s-au numãrat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuþ, Rodica Mandache, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuþ, Rodica Mandache, Virgil Ogãºanu, Dora Cherteº, Cãtãlina Pintilie, Mircea Andreescu. A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti, alãturi de Ion Caramitru, în piesa „Eminescu“ de Mircea ªtefãnescu, sub îndrumarea regizorului Sicã Alexandrescu, întruchipînd-o pe Veronica Micle. În acelaºi an ºi-a fãcut, de asemenea, debutul în film, jucînd în pelicula „Casa neterminatã“, regizatã de Andrei Blaier. La începutul anilor 1990 a înfiinþat ºi a condus Teatrul Levant, una dintre primele instituþii independente de gen apãrute dupã cãderea regimului comunist, continuînd însã sã joace ºi la Teatrul Mic, cu realizãri notabile: recitalul „Arta iubirii“ sau rolul Arkadina, din „Pescãruºul “de Cehov, ambele în regia Cãtãlinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legatã o altã colaborare inspiratã a actriþei cu regizoarea Cãtãlina Buzoianu, la spectacolul „Pelicanul“, dupã August Strindberg (1994), montat într-un spaþiu neconvenþional (un depozit al Sãlii Dalles). Dupã 2000 apare mai rar pe scenã, fiecare apariþie reprezentînd însã un succes de public ºi de criticã, douã dintre creaþiile sale recente (Esme Allen în „Cum gîndeºte Amy“ de David Hare, regia Cãtãlina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, ºi Gloucester în „Lear“, dupã W. Shakespeare) fiind rãsplãtite cu premii acordate de UNITER. Valeria Seciu a fost cãsãtoritã cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a nãscut fiul lor, Alexandru; acesta este astãzi cãlugãr la Muntele Athos, purtînd numele de Monahul Daniil; el se numãrã printre traducãtorii celei mai recente ediþii româneºti a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr., „Binefãcãtoarea”).

Marga Barbu

M

arga Barbu (n. Margareta-Yvonne Butuc, 24 februarie 1929, Ocna ªugatag, Maramureº – d. 31 martie 2009, Bucureºti) a fost o actriþã de teatru ºi film. S-a mutat împreunã cu familia în Bucureºti dupã împlinirea vîrstei de 14 ani. Prima ei mare dragoste a fost dansul ºi ar fi fãcut orice ca sã-ºi urmeze mama, balerinã la Viena. A fost angajata Operei Române, dar la vizita medicalã s-a descoperit cã are o afecþiune cardiacã, fapt care a fãcut-o sã renunþe la ideea unei cariere în dans. Urmînd diferite cursuri de actorie, dans ºi filozofie, alege în final actoria. A absolvit Institutul de teatru din Bucureºti în 1950. A debutat în cinematografie în 1953 („Nepoþii gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu), fiind cunoscutã, în special, pentru rolurile Aniþa din seria „Haiducilor” ºi Agatha Slãtineanu din seria „Mãrgelatu”, dar ºi pentru rolul de compoziþie din „Domniºoara Aurica” pentru care a fost distinsã cu Premiul ACIN. A mai jucat, de asemenea, în „Bietul Ioanide“, de Dan Piþa (1980) - Premiul ACIN ºi „Comoara din Carpaþi“, regizat de Cornel Todea (1975). Ultimul film în care a apãrut a fost „Lacrima cerului” (1989). A reprezentat cinematografia româneascã la numeroase festivaluri ºi evenimente internaþionale. În afara carierei impresionante pe care a avut-o în cinematografie, Marga Barbu a fost ºi o mare actriþã de teatru. Din 1952 ºi pînã la pensionarea sa în 1993, Marga Barbu a fost actriþã la Teatrul Nottara (fostul Teatru al Armatei), unde iubitorii teatrului au putut s-o admire în roluri memorabile. Rolul sãu preferat a fost cel al Cleopatrei din piesa „Antoniu ºi Cleopatra“ de William Shakespeare. A jucat exemplar roluri de comedie precum „Mîþa-n sac“, „Mizerie ºi nobleþe“ etc. A fost cãsãtoritã timp de peste 30 de ani cu scriitorul Eugen Barbu, fiind la a treia cãsãtorie, prima consumîndu-se cu un inginer textilist din Ploiesti, iar cea de-a doua cu actorul Constantin Codrescu.

Iurie Darie

I

urie Darie-Maximciuc (n. 14 martie 1929, Vadul Raºcov, judeþul interbelic Soroca – d. 9 noiembrie 2012, Bucureºti) a fost un mare actor de teatru ºi film. Dotat cu talent la desen, dar avînd ºi reale calitãþi pentru scenã, Iurie Darie a dat examen atît la Institutul de Arte Plastice, cît ºi la cel de Artã Teatralã ºi Cinematograficã, reuºind la ambele, dar alegîndu-l pe cel din urmã, pe care l-a absolvit în 1952.

A învãþat ce înseamnã actoria de la mari actori ºi profesori: Mihai Popescu sau Marietta Sadova.

Un moment important din cariera sa a fost perioada Teatrului de Comedie, perioadã în care

N

ae Lãzãrescu s-a nãscut pe 8 septembrie 1941, într-un cartier modest al Bucureºtilor de altãdatã. A format un cuplu comic alãturi de Vasile Muraru.

Primele velitãþi artistice le-a cãpãtat încã de foarte mic, de pe bãncile ºcolii primare, unde i-a întîlnit pe Bimbo Mãrculescu, Vasile Tomazian, un actor de monologuri foarte bun, iar la pauzele dintre filmãri a dat mîna cu regretaþii Puiu Cãlinescu, Alexandru Giugaru, Nae Roman º.a. În perioada în care era student la ASE, Nae Lãzãrescu juca într-un grup de teatru satiric cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat timp de trei ani la Rapsodia Românã, la secþia de estradã. Debutul l-a cunoscut în 1963, moment din care a lucrat la Teatrul de Revistã „Constantin Tãnase“, alãturi de Vasile Muraru, iar cupletele interpretate de ei sînt memorabile, acesta reuºind sã joace vreme de aproape 50 de ani. Despre experienþa cu televiziunea, Nae Lãzãrescu spunea cã a început sã facã spectacole cu ocazia diverselor sãrbãtori. „ªtiu cã televiziunea era în Moliere. Acum, la ce sã mã duc? La mese rotunde cu capete pãtrate?! Toþi ºtiu tot. Noi, studenþii, aveam emisiune lunarã. Aveam formaþii una mai bunã ca alta. La cuplete, pe noi ne acompania la pian Eugen Ciceu. Aveam cîntãreþi buni. Erau Dan Spãtaru, Pompilia Stoian, Anca Agemolu...“. Actorul trage cortina, la orele dimineþii, la data de 19 decembrie 2013, neavînd ºansa sã încînte publicul cu aceleaºi scene comice de revelion. Partenerul de scenã ºi de ecran al lui Nae Lãzãrescu, Vasile Muraru, a declarat cã Nae Lãzãrescu a decedat în urma unei boli îndelungate ºi cu un parcurs sinuos, cu reveniri ºi cãderi.

Leopoldina Bãlãnuþã

L

eopoldina Bãlãnuþã (n. 10 decembrie 1934, Pãuleºti, judeþul Vrancea – d. 15 octombrie 1998, Bucureºti) a fost o actriþã de teatru, film, voce ºi televiziune. A fost cãsãtoritã cu actorul Miticã Popescu. A absolvit în 1957 Institutul de artã Teatralã ºi Cinematograficã (IATC) din Bucureºti, la clasa Mariettei Sadova ºi a lui Marcel Anghelescu. A debutat la Bucureºti, în regia lui Ion Cojar, jucînd-o pe Velea din „Prima întîlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din „O batistã în Dunãre“, de D.R. Popescu, la Teatrul Naþional, montat de acelaºi regizor. A avut roluri memorabile în „Vassa Jeleznova“ ºi „Mama“ de Maxim Gorki, „Anna Karenina“, de Lev Tolstoi, „Doi pe un balansoar“ de William Gibson. A fost distribuitã ºi în filme, mai ales în roluri cu încãrcãturã dramaticã, „Nunta de piatrã“ (1972), „Dincolo de pod“ (1975), „Ion, blestemul pãmîntului, blestemul iubirii“ (1979), „Clipa“ (1979), „Bietul Ioanide“ (1979), „Nãpasta“ (1982) etc.

Leopoldina Bãlãnuþã a fost una din cele mai importante actriþe care a practicat spectacolul de poezie ºi care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de ºcolile lui Constantin Nottara ºi Gheorghe Storin, Leopoldina Bãlãnuþã a dat un regal de muzicã ºi poezie, împreunã cu Narcisa Suciu, în spectacolul „O întîmplare a fiinþei“ din 27 ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, ªtefan Augustin Doinaº, Magda Isanos, Nicolae Labiº ºi Nichita Stãnescu. Nicicînd, versurile lui Nichita Stãnescu, de exemplu, nu au fost mai limpezi ºi mai bine descifrate decît în rostirea ei. L-a iubit la fel de mult pe Eminescu, dar a fost foarte aproape, îndeosebi de poeþii contemporani care pledeazã pentru frumos ºi adevãr. Leopoldina Bãlãnuþã a fost fiicã de preot.

Radu Beligan a avut flerul sã adune cîþiva actori ce aveau sã aducã faima acelui teatru. A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu ºi apoi a lui David Ersig. I-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinicã, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rãdulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stãnculescu. A jucat în spectacole de referinþã: „Troilus ºi Cressida“, „Umbra“ ºi multe altele. Iurie Darie sa remarcat ºi în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul îºi etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mîini. Într-o vreme fãcea ºi turnee prin þarã cu spectacole pen-

tru copii, în care istorisea ºi desena o poveste simplã, dar plinã de haz ºi de învãþãminte.

Actorul Iurie Maximciuc Darie a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul Naþional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alãturi de alþi actori, „pentru prestigioasa carierã artisticã ºi talentul deosebit prin care au dat viaþã personajelor interpretate în filme, dar ºi pe scenã, cu prilejul celebrãrii unui veac de film românesc”.

A decedat la vîrsta de 83 de ani, dupã o grea suferinþã, la domiciliul sãu de pe Strada Chile nr.

12 din Bucureºti.

Pag. a 22-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (41) Un singur amãnunt mi-a produs plãcere: lîngã moºneag, pe un braþ de fotoliu, priveghea cu multã devoþiune fiica (sau nepoata?) lui, o femeie cu ochi mari, albaºtri, de o frumuseþe remarcabilã. Searã de searã se deruleazã pe micul ecran un „panopticum fenomenale“, cum sunau reclamele la Moºi. Acest Gelu Voican ºi-a confecþionat un cap de revoluþionar. Dar deja se zvoneºte prin oraº cã nu e decît un proxenet ordinar. A ajuns gunoiul ãsta sã-l schingiuiascã ºi sãl împuºte pe ºeful statului? Încep favoritismele noilor ciocoi: un anume Spiru Zereº, consilierul lui Dumitru Mazilu, ºi-a bãgat fiul în clasa a X-a a Liceului Sanitar, în mod abuziv, astfel încît un numãr de 16 pãrinþi refuzã sã-ºi mai trimitã copiii la ºcoalã. Aflu cã în casele de lîngã Televiziune erau soldaþi care au tras tot în soldaþi. „S-ar putea ca teroriºtii sã tragã din casele alea - le-a zis militarilor un ofiþer apucat - aºa cã reglaþi-vã tirul!“. ªi l-au reglat. Ce-a ieºit, se ºtie.

Nu altfel au stat lucrurile la Otopeni. Douã camioane de soldaþi au fost pulverizate tot de soldaþi. Jale mare, unicã în secolul acesta românesc!

Pînã acum, ne bãteam cu nemþii, cu ungurii, cu ruºii, dar sã ne mitraliem între noi? Mai rãu ca la '907! ªi cade cortina ºi peste aceastã zi de marþi, cu trei ceasuri rele, nu înainte de a-mi aduce aminte un îndemn al Mîntuitorului: „Pãziþi-vã de oameni!“.

24 IANUARIE 1990. Nu ºtiu ce alchimii interioare lucreazã în timpul somnului, sau poate atracþii stelare, dar un lucru e sigur: existã dimineþi cînd te trezeºti cu o stare de spirit catastrofalã ºi cu un „cap de mort”, dar existã ºi dimineþi uºoare ca zorelele multicolore pe gard, cînd ai o dispoziþie bunã, eºti îmbãtat de dragoste ºi de imbolduri eroice. Un astfel de început de zi am ºi eu, acum. Pentru cã nu e orice fel de zi. E Ziua Unirii Principatelor. Ce minunãþie! Cît de mult îl pot iubi pe Cuza! Ce emoþionat am fost cînd, prin 1972, am fãcut o vizitã la Palatul ªuþu, unde era (ºi mai este) Muzeul de Istorie a Bucureºtilor, ºi am vãzut lumînarea impunãtoare, din cearã albã de albine harnice, cu încrustaþii Tricolore, pe care o þinuserã þãranii îngenuncheaþi în pulberea drumului, cînd au venit acasã osemintele aceluia care le-a dat pãmînt. Atunci mi-am dat seama ce înseamnã un om iubit de cei simpli.

Carol I, cu toate marile lui merite, nu a fost ºi nu va fi niciodatã iubit de þãrani. Chiar ºi numai pentru înãbuºirea în sînge a rãscoalelor de la 1888 ºi 1907. Îmi aduc aminte ºi de centenarul Unirii Principatelor, în 1959. Eram copil, cred cã prin clasa a III-a. Ascultam, la difuzorul din peretele casei noastre de paiantã, Hora Unirii. Melodie simplã, glorioasã. Aici, ca ºi în cazul cîntecelor pe versurile lui Eminescu, Coºbuc, Goga, primeazã poetul. Prea puþinã lume ºtie numele compozito-

Sediul central din Emile Zola al Partidului România Mare, care a fost luat abuziv de cei de la RA-APPS, a gãzduit numeroase conferinþe de presã. În prezidiu, oameni valoroºi, care pe mãsura trecerii timpului au dispãrut din rîndurile partidului. Printre aceºtia, Dumitru Dragomir, Nicu Vasilescu, Daniela Buruianã º.a.

de la înãlþimea funcþiei de preºedinte al Ligii Naþiunilor, a agresiunii împotriva Abisiniei, din 1936. De altfel, nici Ciano, care „supraveghease” sãvîrºirea fãrãdelegii de la Palatul Belvedere, alãturi de Ribbentrop, n-a avut o soartã mai bunã, fiind executat de... nemþi, pentru cã-l trãdase pe socru-sãu, adicã Axa. Interesant este cã, în „Jurnalul Politic” al sãu, Ciano scria pe fila zilei de 22 decembrie 1941: „Ducele s-a înfuriat pe sãrbãtoarea de Crãciun. El e surprins cã germanii nau desfiinþat încã aceastã sãrbãtoare, «care nu reaminteºte decît naºterea unui evreu, ce a dat lumii niºte teorii care debiliteazã ºi anemiazã ºi care i-a fãcut rãu, îndeosebi, Italiei, prin opera de dezagregare înfãptuitã de Papalitate». În ceea ce-l priveºte, a interzis ziarelor sã vorbeascã de Crãciun“. Nu s-ar zice cã nu l-a bãtut Dumnezeu.

Ce soartã va avea celãlalt M., mã refer la Mitterrand? Dupã împuºcarea lui Ceauºescu, acest Mitterrand, cu figura lui pergamentoasã ºi cu guriþa aia þuguiatã, de homosexual bãtrîn, a fãcut niºte declaraþii oribile, dezavuîndu-l pe cel care îl omenise pe vremea cînd colinda, ca un milog, de la o Capitalã la alta. Întîmplarea face cã eram de serviciu la Agerpres, în acea searã a anului 1981, cînd trebuia sã se anunþe rezultatele votului din Franþa. ªtiu de la directorul de atunci al Agenþiei Române de Presã, Ion Cumpãnaºu, cã Ceauºescu se interesa din orã în orã de rezultatul scrutinului prezidenþial, iar pe la ora 21, cînd se conturase victoria socialistului Mitterrand, ºeful

rilor. Copilul unor armeni înstãriþi, care stãteau într-o casã boiereascã pe Str. Cristineºti (aºa se numea comuna basarabeanã în care se nãscuse Haºdeu), batjocorea versurile lui Alecsandri: „Hai sã dãm labã cu labã/ ªi sã ne pupãm sub coadã”.

Deh, el avea bicicletã, îºi permitea orice. Nu puteam pricepe de ce armenii aceºtia, pe nume Bedros, erau atît de tuciurii la faþã, cu negi vineþi, ºi de ce în casa lor stãruia un miros greu, de transpiraþie ciudatã, persistentã, înecãcioasã, aºa cum se întîmplã la mai toate rasele orientale. Ulterior, la mulþi ani dupã acel centenar, aveam sã vãd la Viena placa de marmurã amplasatã pe locul unde a trãit, o parte a exilului sãu, Prinþul Unirii. Ca un fãcut, la nici 100 de metri era Sanatoriul de la Ober-Dobbling, unde se încercase, zadarnic, vindecarea lui Eminescu. Cercetînd o parte din Arhivele Societãþii România Junã, la Parohia Ortodoxã de pe Löwenstrasse 9 (Strada Leului), am aflat un document tulburãtor: în noaptea Anului Nou 1869/1870, tinerii studenþi români, printre care Eminescu, Slavici, fraþii Bumbac, s-au dus la Cuza La sediul partidului, dupã o conferinþã de presã, sã-l colinde. Altceva, nimic nu se spune.

Dar fantezia poate zburda slobodã. O Corneliu Vadim Tudor stãtea întotdeauna de vorbã cu cei întîlnire între Cuza ºi Eminescu? Ce regi- prezenþi. Printre aceºtia, ºi criticul Eugen Simion. zor de film ar putea sã o eternizeze? statului român s-a bucurat enorm: ieºise harMã trezeºte din reveria asta historistã presa de mãsarul pe care pariase el! Iar acum, dupã mai dimineaþã. Citesc cã preºedintele Franþei, puþin de zece ani, harmãsarul s-a fãcut mîrþoagã ºi François Mitterrand, a declarat la Budapesta cã retrage, post-mortem, decoraþiile pe care i le Ungaria a plãtit un preþ prea mare dupã primul decernase protectorului sãu. Formidabilã capacirãzboi mondial. Cam în aceiaºi termeni s-a expritate de reacþie a românului! Nici nu ºi-a sfîrºit mat ºi Mussolini la Milano, în 1936. Mussolini rosbine Mitterrand declaraþiile iresponsabile, cã se tise întîiul discurs revizionist al unui ºef de stat zvoneºte cã nevasta lui e unguroaicã! Dar asta ndupã primul rãzboi mondial. Mitterrand a rostit ar fi nimic: mai multe sute de cetãþeni se adunã întîiul discurs revizionist dupã al II-lea rãzboi spontan în faþa Ambasadei Franþei din Bucureºti mondial. „Il Duce” (care nu înseamnã Ducele, ºi încing o demonstraþie de protest. Nu e singura ci Conducãtorul, în italianã) avea sã-ºi gãseascã demonstraþie a zilei. În Piaþa Victoriei îºi umilinþa finalã, culmea ironiei, tot la Milano: exerseazã vocea ºi muºchii, ridicînd pancarte, cîteizgonit dupã debarcarea din Sicilia, în 1943, va mii de oameni, împotriva hotãrîrii F.S.N.-ului chiar ºi de ginerele sãu, contele Galeazzo Ciano de a candida în alegeri. Nu se ºtie cum au reuºit (printre alþii), Mussolini e recuperat de nemþi ºi unii îndrãzneþi sã facã rost de „material didactic”, instalat în fruntea unui guvern-marionetã, aºadar sînt arborate fotografii ale lui Ceauºescu numita Republicã de la Salo, care a durat în pupîndu-se cu... Iliescu! ªi nu-s trucaje! Totuºi, perioada 1943-1945, dupã care e prins de parIliescu face un lucru bun: dã un Decret de schimtizani ºi executat scurt de un oarecare bare a Imnului de Stat, în „Deºteaptã-te, „colonel” Valerio, împreunã cu faimoasa lui române!”. Nu cã precedentul, „Trei Culori”, nu ar iubitã, Clara Petacci; ei bine, cadavrele lor au fi fost frumos - ci pentru cã Imnul lui Andrei fost spînzurate cu capul în jos de un garaj din Mureºanu ºi Anton Pann are o încãrcãturã Milano. Am avut ocazia de a vedea acea istoricã ºi emoþionalã mai mare. Îl cîntaserã ardestreaºinã de garaj, din goana unei maºini, în lenii, oltenii, bucureºtenii ºi moldovenii la 1848. Îl drum spre Domul din Milano, într-o însoritã zi În Senatul României, Corneliu Vadim Tudor a avut de februarie a anului 1988. Nu-l pot ierta nicio- auzea Eminescu tînãr, pe strãzile Cernãuþilor, o activitate prodigioasã. A rostit discursuri cu un datã pe Mussolini. Tocmai pentru acel discurs stãtea la fereastrã ºi plîngea - dupã cum mãrimpact deosebit, ºi-a fãcut prieteni, dar ºi duºmani. pro-hungarist ºi antiromânesc, dar mai ales turisea Theodor Stefanelli.

Asta nu l-a împiedicat sã ofere cu generozitate cãrþile pentru Diktatul de la Viena, impus de (va urma) care l-au consacrat. Unul dintre cei care a primit o Mussolini ºi de Hitler. Mai mult ca sigur cã, la (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la asemenea carte este ºi Dan Voiculescu. Între cei doi, 1940, dictatorul italian se rãzbuna pe România Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Cornel Ciontu, care l-a trãdat pe Vadim, încercînd sã-i pentru demascarea de cãtre Nicolae Titulescu, fure partidul.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

DREPTATEA UMBLà CU CAPUL SPART (1) (urmare din pag. 1) Dacã ar fi fost un om raþional, dl. Robu n-ar fi fãcut demonstraþia asta de forþã, care se întoarce împotriva lui, ci ar fi fãcut ceea ce se practica ºi înainte, sub cenzurã, iar acum se practicã ºi mai îndreptãþit: ar fi trimis un rãspuns sau un protest, pe care evident cã l-am fi publicat. Aºa dupã cum am publicat ºi unele articole sau note ale domnilor Silviu Brucan ºi Dan Iosif, ale unor foºti deþinuþi politici care s-au simþit ofensaþi de afirmaþiile unor cititori sau colaboratori de-ai noºtri. Nu se moare din asta ºi, în pofida detractorilor noºtri, noi credem cu sfinþenie în dreptul la opinie, în valorile democraþiei. Dar dl. Robu nu a fãcut aºa ceva, sa considerat prea puternic în orgoliul sãu maladiv, aºa cã a ales calea exterminãrii: ori noi, ori el. Dupã cum se vede, el este cel care a pierdut totul. În ceea ce ne priveºte, noi n-am vrut sã-l distrugem, dupã cum nu vrem sã distrugem pe nimeni din cei pe care îi mai luãm în tãrbacã: dar INTERESUL LEGITIM al articolului nostru era ca dumnealui sã nu mai fie procuror general, întrucît a comis greºeli capitale. Nu avem spaþiu pentru a enumera gravele erori comise de acest om, dar cîteva trebuie sã amintim: 1) Imediat dupã instalarea sa, în 10 ianuarie 1990, a fost arestatã cea mai mare parte a fostei conduceri de partid ºi de stat, act abuziv, petrecut în 12 ianuarie; 2) Mandatele de arestare au fost emise la cîteva luni, ceea ce constituie iarãºi un abuz incredibil; 3) În aceeaºi furie primitivã, maestrul Robu i-a þinut arestaþi vreme îndelungatã ºi pe o serie de membri ai familiei Ceauºescu, cãrora li s-a dovedit ulterior (dupã mari chinuri ºi umilinþe) nevinovãþia: e vorba de generalul Ilie Ceauºescu, de Zoia, Valentin º.a.

De notat cã generalului amintit un procuror i-a reproºat cã, prin studiile ºi cãrþile sale, a jignit demnitatea ungurilor (?!). Nu trebuie uitat cã pe timpul mandatului sãu, binefãcãtorul direct Dumitru Mazilu striga chiar pe ziua de 12 ianuarie 1990 „Moarte pentru moarte!” ºi „Moarte securiºtilor!”, fãrã a i se întîmpla ceva, apoi chiar au murit în condiþii suspecte prin puºcãrii oameni ca Nicolae Giosan ºi colonelul Petre Moraru, pe urmã, datoritã detenþiei „robiste”,

generalul Emil Macri a fãcut primul infarct, care avea sã-l ducã mai tîrziu spre cel de-al doilea ºi spre groapã, cei patru tineri membri ai gãrzii prezidenþiale au fost þinuþi în închisoare luni de zile, complet nevinovaþi (deºi nu mai puþin de nouã copii minori le plîngeau pe-acasã!), dar cîte ºi mai cîte s-au întîmplat pe timpul „dreptãþii” pe care o împãrþea Robu cu mîna stîngã, în timp ce cu dreapta se þinea de frapiere sã nu cadã!

4) Valori însemnate din casele foºtilor demnitari au dispãrut în mod misterios (mai cu seamã bijuterii) - armata nu le-a luat, poliþia nu a avut acces, atunci numai procurorii au putut face asemenea samavolnicii; 5) Imitindu-l pe Spencer Tracy în faimosul film, dl. Robu apãrea în rãstimpuri la televizor ºi ne tot fãgãduia un proces istoric, ca la Nürnberg. Asta a fost una dintre cele mai mari jigniri aduse poporului român de-a lungul istoriei, pentru cã noi n-am comis crimele pe care le comisese Germania hitleristã, n-am ucis 6 milioane de evrei (ba chiar i-am ocrotit, în pofida spumelor la gurã pe care le face zilnic acest Moses Rosen!), noi n-am trecut prin foc ºi sabie cea mai mare parte a þãrilor Europei, n-am comis în ultimii 25 de ani crime de rãzboi, ori scufundãri de nave de pasageri, ori bombardarea cartierelor locuite din Londra etc. Gafã mare, colosalã, pentru care dl. Robu încã nu ºi-a cerut scuze în faþa poporului român; 6) O altã greºealã de proporþii este afirmaþia, tot televizatã, cã au fost arestaþi peste 800 de teroriºti! Au trecut de atunci cam 17 luni ºi opinia publicã nu a vãzut nici mãcar un singur terorist, în carne ºi oase. ªi atunci cum a putut afirma Procurorul General aºa ceva? Existã numai douã explicaþii: ori a vorbit în virtutea aceleiaºi fanfaronade a lui, ori a ºtiut cine sînt teroriºtii, dar i-a fãcut scãpaþi. În ambele variante, rãspunderea lui e integralã ºi deosebit de gravã. Ne putem juca oare cu aºa ceva? În România au murit sute de oameni, au rãmas orfani ºi vãduve de pe urma lor, mame ºi fraþi îndoliaþi, ºi vine procurorul general pentru a ne anunþa cã misterul s-a dezlegat, fãptaºii au fost prinºi, numai cã treptat îi pierde pe drum ºi „paseazã” totul de parcã nimic nu s-ar fi întîmplat! În ce þarã din lume ar fi fost posibil aºa ceva? Ceea ce este cu adevãrat ieºit din comun

Eveniment editorial

CLIPELE ÎNSÎNGERATE ALE ROMÂNIEI (7) CUVÎNTUL AUTORILOR Analiºtii politico-militari de o parte ºi de alta a Atlanticului au înþeles cã tocmai aceasta a fost raþiunea de bazã a creãrii NATO, ºi nu apãrarea împotriva „expansiunii comuniste”, aºa cum s-a pretins timp de 45 de ani de rãzboi rece. Dacã rolul NATO s-ar fi rezumat la apãrarea împotriva „pericolului comunist”, alianþa ar fi trebuit sã se dizolve dupã dispariþia Tratatului de la Varºovia, colapsul „lumii comuniste” ºi dezmembrarea fostei URSS, dar acest lucru nu s-a produs, datoritã opoziþiei înverºunate a Washingtonului. Sub privirile întregii lumi, Uniunea Europeanã se contureazã tot mai mult ca o superputere, prin excelenþã în plan economic, ca un centru de putere a unei „lumi multipolare” în devenire, cu o viziune ºi interese diferite faþã de cele ale SUA. Cine mai crede cã lãrgirea NATO ºi a Uniunii Europene sînt douã acþiuni „complementare” riscã sã aibã mari surprize ºi dezamãgiri în viitor.

NATO „lãrgit”, din voinþa politicã ºi eforturile Washingtonului, va fi o alianþã militarã nefuncþionalã, încorporînd „Vechea Europã”, reprezentatã cu precãdere de Franþa ºi Germania, pe care SUA nu mai pot conta, ºi „Noua Europã”, cuprinzînd fostele state „inamice”, membre ale defunctului Tratat de la Varºovia, în care americanii îºi pun speranþele pentru a se mai putea menþine în Europa. Pentru perioada cît va mai exista, NATO nu va mai fi o alianþã menitã sã apere zona euroatlanticã împotriva unei agresiuni externe, pentru cã un asemenea pericol nu existã. Încercãrile Washingtonului de a angaja NATO în rãzboaie în afara zonei sale de

responsabilitate stabilitã prin Tratatul de la Washington din 4 aprilie 1949 au eºuat ºi nu vor avea nici o ºansã de succes nici în viitor. Tot ce va putea face NATO este sã împiedice izbucnirea unor rãzboaie între proprii sãi membri. Putem lua în calcul un conflict între Spania ºi Marea Britanie în problema Gibraltarului, dar ºi mai probabil între Grecia ºi Turcia, care constituie „cãlcîiul lui Ahile” al NATO. La acestea se vor adãuga ºi problemele conflictuale dintre alþi membri admiºi, cum este ºi disputa fãrã sfîrºit dintre România ºi Ungaria în problema Transilvaniei. Un adevãr fundamental scãpat din vedere de cãtre clasa politicã din România este acela cã NATO nu a oferit ºi nu oferã garanþii ferme de securitate statelor membre. Acest lucru rezultã din conþinutul Articolului 5 al Tratatului de la Washington, care a fost negociat timp de un an de zile cu statele Europei Occidentale, care nu l-au acceptat în aceastã formã, dar care le-a fost impus de cãtre Washington, prin presiuni ºi ameninþãri cã nu se vor bucura de „binefacerile” Planului Marshall dacã nu îl vor accepta.

Iatã cum sunã acest articol: „Pãrþile (adicã statele semnatare) sînt de acord cã un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac îndreptat împotriva tuturor pãrþilor: ca atare, ele convin cã, dacã un asemenea atac se va produce, fiecare dintre ele exercitînd dreptul de legitimã apãrare, individualã sau colectivã, recunoscut de articolul din Carta Naþiunilor Unite, va ajuta partea sau pãrþile astfel atacate, luînd imediat, individual ºi de acord cu celelalte pãrþi, MÃSURA PE CARE O VA SOCOTI NECESARÃ, inclu-

este cã, recent, la Ploieºti, dl. Robu a afirmat cu seninãtate cã el n-a rostit niciodatã la televizor cum cã au fost prinºi teroriºti (?!), ceea ce aratã ori vizibile semne de ramolisment, ori apetitul pentru mãrturii mincinoase în instanþã, care se pedepseºte cu condamnãri în orice þarã a lumii; 7) Un alt motiv pentru care dl. Robu nu avea ce sã caute în acea înaltã funcþie este ºi galopul suspect în care dumnealui a promovat tot felul de personaje compromise - nu neapãrat politic, ci etic ºi civic, ºi mã refer aici la procurorii care i-au terorizat pe revoluþionarii Braºovului anului 1987. Pot avea oare aceºtia creditul moral sã împartã astãzi dreptatea în România? 8) În fine, am considerat de datoria mea sã atrag atenþia opiniei publice cã în funcþia de procuror general al unei þãri aflate la mare rãscruce nu are ce cãuta un individ profund imoral: cãsãtorit de 4 ori (cu adulterele de rigoare dintre cãsnicii!), beþivan ºi chefliu notoriu, bãtãuº etc. ªi aºa am scris articolul. Baza de pornire a fost un memoriu pe care l-am primit la redacþie, semnat de un procuror pe nume Vlad Adrian. Am verificat dacã existã un asemenea om, mi s-a spus cã da, am mai verificat dacã principalele fapte incriminate sînt reale sau mãcar plauzibile ºi mi s-a spus iarãºi cã da, am stat de vorbã cu o serie de oameni implicaþi în fenomenul justiþiei ºi am intrat în posesia Hotãrîrii de divorþ prin care, în decembrie 1972, se desfãcea cãsãtoria lui Gh. Robu ºi a primei sale soþii, Smaranda. Din toate aceste surse reieºea imoralitatea scandaloasã a personajului. Poate cã am greºit cã n-am insistat sã-l caut pe semnatarul memoriului: în ritmul în care se lucreazã în presã, cu posibilitãþile noastre reduse de investigaþie (un ziarist nu este, totuºi, anchetator), dar ºi grãbit sã trag un semnal de alarmã asupra unui specimen ca dl. Robu, n-am avut ºansa sã vorbesc cu dl. Vlad Adrian. Aflu acum cã domnia-sa nu ar fi scris memoriul, s-ar pãrea cã au fãcut-o alþi procurori, care au vrut cu tot dinadinsul sã-l demaºte pe abuzivul Gh. Robu: se poate sã fie adevãrat, dar asta nu înseamnã cã faptele incriminate acolo nu sînt perfect reale, în proporþie zdrobitoare de 90 la sutã!

Ce face însã dl. Robu? Abil ºi chiþibuºar versat de experienþa a mii ºi mii de procese, el nu vrea sã vadã pãdurea din cauza copacilor. Pe scurt, în rechizitoriul pe care se pare cã în mod fraudulos l-a întocmit el însuºi, mã acuzã de douã infracþiuni grave: a) ofensã adusã autoritãþii; b) calomnie. (va urma) siv folosirea forþei armate pentru a restabili ºi asigura securitatea regiunii Atlanticului de Nord. Orice atac armat în acest fel ºi orice mãsurã luatã ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoºtinþa Consiliului de Securitate. Aceste mãsuri vor lua sfîrºit atunci cînd Consiliul de Securitate va fi luat mãsurile necesare pentru a restabili ºi menþine pacea ºi securitatea internaþionalã”.

Nu trebuie sã fii expert în drept internaþional pentru a-þi putea da seama cã sintagma …MÃSURA PE CARE O VA SOCOTI NECESARÃ… eliminã orice idee de „garanþii ferme de securitate” din acest articol. „Mãsura pe care o va socoti necesarã” partea semnatarã poate fi ºi aceea de a nu lua nici o mãsurã. Pentru prima datã în istoria NATO, articolul 5 a fost invocat în legãturã cu teribilele atacuri teroriste împotriva Statelor Unite ale Americii din 11 septembrie 2001, dar a rãmas fãrã urmãri.

România, þara cu cele mai contestate frontiere din Europa, ar fi bine sã nu se considere în deplinã siguranþã ca membrã a NATO. Sã ne reamintim lecþiile de istorie: am fost aliaþi cu Ungaria în „Axa de Fier”(1940-1944) ºi am pierdut partea de nord-vest a Transilvaniei. Ne-am regãsit ca aliaþi ai Ungariei în Tratatul de la Varºovia ºi ne-am ales cu „Regiunea Autonomã Maghiarã”. Oare prezenþa alãturi de Ungaria în NATO ce surprizã ne va aduce? Sã nu se uite, de asemenea, cã, în iunie 1999, generalul american Wesley Clark, în calitate de comandant suprem al NATO, a declarat public, în auzul întregii Europe, cã „Tratatul de la Trianon este învechit”. Iar acest adversar declarat al României Mari, l-am numit pe Wesley Clark, a fost consilier al premierului Victor Ponta!

Prin urmare, România ar trebui sã ducã o politicã deosebit de echilibratã ºi sã-ºi caute sprijinitori în Europa, nu peste Atlantic sau în Asia (a se vedea cazul Chinei). (va urma) General de brigadã (r) dr. GHEORGHE VÃDUVA

Pag. a 24-a – 2 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

UNIUNEA PENTRU ROMÂNIA PROGRAM POLITIC – Pe data de 11.08.2016, la Bucureºti, s-a semnat Protocolul de constituire a alianþei electorale cu denumirea de UNIUNEA PENTRU ROMÂNIA, prescurtat UpR, de cãtre Adrian Popescu, preºedintele Partidului România Mare, ºi Constantin Cojocaru, preºedintele Partidului Poporului.

Principalele obiective ale Programului Politic al UNIUNII PENTRU ROMÂNIA sînt urmãtoarele: 1. Îndepãrtarea de la conducerea statului român a clasei politice care a adus þara în actualul dezasatru economic, social, politic ºi moral.

Aducerea la conducerea statului român a unor personalitãþi care s-au remarcat ca profesioniºti competenþi ºi ca luptãtori pentru apãrarea drepturilor ºi libertãþilor românilor, pentru apãrarea suveranitãþii ºi independenþei României.

2. Eliberarea României de sub ocupaþia oligarhiei financiare transnaþionale. Scoaterea þãrii din starea de colonie.

3. Transformarea României într-o þarã suveranã ºi prosperã, iubitã de cetãþenii sãi ºi respectatã de toate popoarele lumii.

4. Adoptarea unei noi Constituþii a României, care sã redea poporului român suveranitatea naþionalã de care a fost deposedat prin Constituþia adoptatã în anul 1991, revizuitã în anul 2003.

Membrii UNIUNII pentru ROMÂNIA îºi însuºesc proiectul de lege privind revizuirea Constituþiei României, iniþiat de Grupul pentru România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523/12.07.2016 ºi se angajeazã sã acþioneze pentru promovarea ºi adoptarea acestui proiect constituþional.

5. Reconstrucþia statului român pe baza valorilor morale fundamentale ale civilizaþiei româneºti: credinþa în Dumnezeu; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevãrul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniþiativã ºi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranþa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor ºi pentru þarã; neagresiunea ºi neamestecul în treburile altor popoare.

6. Modificarea raportului între democraþia directã ºi cea reprezentativã, prin transformarea referendumului în principala formã prin care se exercitã suveranitatea poporului. Poporul poate adopta legi, prin referendum, prin care completeazã, modificã, sau abrogã legile adoptate de Parlament. Poporul poate demite orice ales, prin referendum, în cazul în care alesul a încãlcat contractul electoral.

7. Nimeni nu poate ocupa aceeaºi funcþie publicã electivã pentru mai mult de douã mandate.

Durata mandatului pentru orice funcþie publicã electivã este de 4 ani.

8. Toate autoritãþile statului vor fi separate ºi independente. Nici una nu va mai putea interveni în treburile celorlate.

Preºedintele nu mai numeºte nici judecãtori, nici procurori, nici membri în CNA, nici judecãtori la Curtea Constituþionalã. Îi numeºte pe membrii Guvernului, pentru activitatea cãrora rãspunde, în faþa poporului, care îl poate demite.

Parlamentul nu mai numeºte pe nimeni.

Adoptã legi ºi nimic mai mult.

S i n t e z ã –

9. Scoaterea justiþiei de sub controlul politicie- ultimul sfert de secol ºi construcþia de noi întrenilor, prin numirea magistraþilor de cãtre prinderi. Cu bani de la fondul suveran de Preºedintele Autoritãþii Judecãtoreºti, ales de investiþii.

21. Oprirea procesului de distrugere a agriculpopor.

10. Confiscarea tuturor averilor dobîndite prin turii, a þãranului român ºi a satului românesc. Þãranii români vor primi de la fondul suveran de acte de corupþie, sau alte infracþiuni.

11. Anularea tuturor privatizãrilor ºi retro- investiþii sumele de bani de care vor avea nevoie cedãrilor frauduloase, trimiterea în judecatã ºi pentru a-ºi crea ferme þãrãneºti familiale, care sã condamnarea tuturor celor care se fac vinovaþi de aibã în proprietate, în medie, peste 20 de hectare deposedarea poporului român de avuþia acumu- de teren agricol ºi/sau silvic, precum ºi un numãr latã în proprietate publicã pînã în anul 1989, corespunzãtor de animale ºi pãsãri, dar ºi capitalul sancþionarea lor cu închisoare pe viaþã ºi confis- necesar pentru crearea întreprinderilor care sã prelucreze produsele agricole. carea întregii averi.

Tot cu bani de la fondul suveran de investiþii vor 12. Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definifi irigate toate cele 9 milioane de ha de teren arabil tivã ºi irevocabilã a consecinþelor celui de-al II-lea al þãrii, ceea ce ne va permite sã asigurãm securirãzboi mondial, cu respectarea prevederilor tatea alimentarã a poporului român ºi sã devenim un tratatelor ºi dreptului internaþional, în vigoare, ºi a exportator net de produse agroalimentare. consimþãmîntului liber exprimat al populaþiei care 22.

Exploatarea tuturor resurselor naturale ale locuieºte pe teritoriile desprinse de la statul român. þãrii numai de cãtre întreprinderi cu capital public 13. Democratizarea ºi românizarea capitalului românesc, în beneficiul tuturor românilor, cu utilizat în economia naþionalã, prin adoptarea tehnologii nepoluante ºi cu grijã pentru urmãLegii Cojocaru privind construcþia economiei toarele generaþii de români. democratice, o economie în care majoritatea capi23. Stoparea declinului demografic care talului intrã ºi rãmîne în proprietatea privatã a ameninþã existenþa poporului român ºi promajoritãþii cetãþenilor þãrii. movarea unei politici de redresare a natalitãþii, în 14. Schimbarea mecanismului de distribuire ºi primul rînd, prin creºterea acceleratã a nivelului redistribuire a avuþiei creatã în economia naþionade trai al populaþiei. lã. În prezent, aproape douã treimi din avuþia cre24. Revizuirea tratatelor constitutive ale atã în economie este însuºitã de noii proprietari ai Uniunii Europene, astfel încît aceasta sã nu devicapitalului, oligarhi autohtoni ºi strãini, cea mai nã o nouã Uniune Sovieticã, ci o Uniune de state mare parte fiind transferatã în afara þãrii. Prin apli- suverane ºi independente. carea Legii Cojocaru, muncii îi vor reveni douã Uniunea Europeanã trebuie astfel conceputã treimi din PIB, proprietarii capitalului trebuind sã încît sã asigure libera circulaþie a mãrfurilor, perse mulþumeascã cu o treime, aºa cum se întîmplã soanelor, serviciilor ºi capitalurilor, dar sã permitã în þãrile civilizate ale lumii. fiecãrui popor sã-ºi exercite plenar suveranitatea 15. Constituirea unui fond suveran de investiþii, naþionalã. alimentat, în principal, din impozitul progresiv pe 25. Interzicerea vînzãrilor de terenuri ºi capimarile averi, ºi utilizat pentru împroprietãrirea taluri cãtre strãini. Recuperarea tuturor terenurilor cetãþenilor cu capital productiv: terenuri, con- ºi capitalurilor acaparate de strãini dupã data de strucþii, maºini, utilaje, echipamente etc., precum ºi 22 decembrie 1989. pentru crearea de capital public, care sã fie utilizat 26. Întãrirea capacitãþii de apãrare a þãrii. la exploatarea resurselor naturale ºi a activitãþilor Refacerea industriei de armament. Cu bani de la economice cu caracter strategic. fondul suveran de investiþii.

16. Asigurarea unei creºteri economice acce27. Interzicerea amplasãrii de baze militare lerate, durabile ºi sustenabile, prin crearea de noi strãine pe teritoriul naþional, interzicerea intrãrii ºi capacitãþi de producþie, noi locuri de muncã, staþionãrii de trupe strãine în teritoriul naþional, pe creºterea salariilor ºi pensiilor, ceea ce va permite timp de pace, interzicerea participãrii Armatei întoarcerea acasã a tuturor românilor plecaþi din Române, pe timp de pace, la operaþiuni militare þarã, ca ºi stoparea exodului tinerilor români în desfãºurate în afara teritoriului naþional, cu afara graniþelor þãrii, în cãutarea unui trai mai bun. excepþia celor cerute de Carta ONU. 28. Protejarea sacralitãþii familiei prin 17. Constituirea unui fond capitalizat de pensii publice, capabil sã asigure românilor pensii cel definirea constituþionalã a cãsãtoriei ca uniune puþin egale cu salariul mediu cîºtigat în timpul între un bãrbat ºi o femeie.

29. Garantarea siguranþei cetãþenilor ºi vieþii active.

18. Constituirea unui fond capitalizat de asigu- destructurarea clanurilor interlope.

30. Formarea unei noi clase politice, educatã rãri de sãnãtate, capabil sã asigure tuturor în spiritul apãrãrii ºi promovãrii intereselor românilor servicii medicale gratuite, de cea mai naþionale. bunã calitate.

Punerea în operã a acestui proiect de þarã se 19. Reconstrucþia întregului sistem de poate face numai prin implicarea tuturor învãþãmînt de toate gradele, astfel încît acesta sã românilor patrioþi, femei ºi bãrbaþi, tineri ºi vîrstfie capabil sã asigure formarea de profesioniºti de nici, hotãrîþi sã readucã România pe drumul proînaltã calificare, educaþi în respectul faþã de gresului ºi civilizaþiei. semeni, faþã de naturã, faþã de istoria, tradiþiile ºi valorile civilizaþiei româneºti ºi universale.

Adrian POPESCU, Constantin COJOCARU, Preºedinte 20. Reindustrializarea României, prin reconPreºedinte Partidul Poporului strucþia întreprinderilor industriale distruse în Partidul România Mare

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.