Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
NU V-AM UITAT, VOI, FRAÞII MEI DE CRUCE Nu v-am uitat, voi, fraþii mei de cruce iubirea mea dintîi, frumoºi eroi în fiecare gînd de-al meu strãluce o stea tremurãtoare pentru voi. Prin trupurile voastre preacurate trec rãdãcini de fiori ºi de pãduri ºi torþa unui duh de libertate porneºte-n cer din ochii voºtri puri.
Iar blînda voastrã maicã, ºi iubita ºi-acum mai trag nãdejde sã-nviaþi ºi plînsul lor gheþari imenºi topit-a Fie-vã somnul dulce, mari bãrbaþi un fulger alb ºi veºnic ca ursita azi scrie-n cer: fiþi binecuvîntaþi! CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Carte Româneascã de învãþãturã“)
Pentru împrospãtarea memoriei
DREPTATEA UMBLÃ CU CAPUL SPART (2)
O istorie a orei exacte (1) Pînã în Secolul al XIX-lea, românii erau prea puþin interesaþi de mãsurarea exactã a timpului. În mod sigur, þãranii din tablourile lui Grigorescu nu aveau nevoie de cronometru. Viaþa se scurgea dupã regulile ei, iar numãrarea secundelor, a minutelor ºi a orelor era un nonsens. Nimeni nu se grãbea. Lumea patriarhalã, cu parfumul zãpezilor de altãdatã, pãrea greu de urnit din adormirea ei secularã. Totuºi, ceva a sedus ºi a vrãjit lumea de dupã 1800, care a redescoperit ºi a înþeles altfel timpul. Este vremea în care percepþia se schimba, iar oamenii erau „dresaþi“ în religia orei exacte. Acum, proverbiala expresie a lui Benjamin Franklin - „Timpul costã bani“ - capãtã viaþã, iar oamenii încep sã se grãbeascã. De ce s-a schimbat concepþia asupra timpului? Cine e „vinovat“? Cum s-a ajuns la adoptarea orei naþionale? Ce rol au avut Observatorul astronomic de la Greenwich ºi turnul Eiffel în acest proces? Cum mãsurau românii timpul în Secolul al XIX-lea? Dar europenii? Cînd s-a dat prima datã ora exactã la noi? A dãruit regele Carol I ceasuri miniºtrilor sãi? Istoriografia francezã, în speþã ªcoala de la Annales, ºi-a obiºnuit publicul sã priveascã timpul din perspectiva duratelor lungi sau scurte, ori prin prisma modului în care acesta a fost perceput de diferite generaþii ºi categorii sociale de-a lungul istoriei, rezultînd, astfel, un timp al nobilului, al negustorului, al þãranului ºi un timp al Bisericii, al Statului etc. Aceste timpuri difereau ºi erau raportate la obiectul muncii sau la viaþa de zi cu zi a cetãþenilor, ori a instituþiilor. Timpurilor claselor sociale ºi structurilor instituþionale li se mai adaugã ºi nenumãratele timpuri (în sensul de ore) locale, generate de faptul cã rãsãritul ºi apusul soarelui nu erau vizibile concomitent în localitãþile situate la distanþe geografice mai mari. Folosirea unor cadrane solare pentru determinarea timpului a condus, în mod natural, la diferenþe între orele indicate într-un oraº ºi localitãþile vecine. (va urma) DORIN STÃNESCU
Trecînd cu seninãtate peste cele mai multe acuzaþii din articolul meu, pe care le ºtie ºi el a fi reale, dl. Robu se opreºte la cîteva mãrunþiºuri ridicole. Unul dintre ele ar fi acesta: nu el a alergat în chiloþi pe ºoseaua din Turnu Severin, fugãrit de soþia sa, Smaranda, ci un alt procuror, astãzi decedat! Se poate sã fie aºa, asta se numeºte în justiþie „eroare de persoanã”, dar nicidecum ofensã adusã autoritãþii. În mod deliberat, dl. Robu face pe niznaiul în privinþa unor chestiuni mult mai grave din prima sa cãsnicie, suficiente pentru a nu-l recomanda nu numai ca procuror general, dar nici ca simplu procuror. Iatã numai cîteva extrase din Sentinþa Civilã nr. 9756 a Judecãtoriei Craiova din 4 decembrie 1972. Deci ce e mai grav? Faptul cã a alergat (sau n-a alergat) în chiloþi prin Turnu Severin, ori faptele reale ºi dovedite cã o stîlcea în bãtãi pe nevastã-sa, doctoriþa, cã venea beat mort acasã. Cã aducea femei strãine în patul conjugal, cã nu se ocupa de hrana fetiþei, astfel încît era pîndit pe la cîrciumã pentru a da ceva bani în casã?! Chiar crede dl. Robu cã poate prosti pe cineva deplasînd accentul de pe aceste chestiuni majore pe un incident minor? Voi menþiona cã instanþa a atribuit copilul rezultat din prima cãsãtorie d-nei Smaranda Giurumescu, aºa dupã cum o altã instanþã a atribuit tot mamei, de data aceasta ziarista Anca Arion, copilul rezultat din a doua cãsãtorie. Prin urmare, dacã nici mãcar propriii copii nu i-au fost încredinþaþi (pe motiv de imoralitate flagrantã, scandaloasã!), atunci cum de i-o fi fost încredinþatã instituþia vitalã a Procuraturii Generale?! Odatã ajunºi aici, vom deschide o parantezã. Este vorba despre procesul de calomnie pe care, la recomandarea primului ei soþ, Gh. Robu, d-na Smaranda Giurumescu mi l-a intentat. Fiind în deplinã cunoºtinþã de cauzã, instanþa ne-a acordat nouã cîºtig de cauzã, achitîndu-mã! Totuºi, în mod inexplicabil, hotãrîrea judecãtoreascã prevedea ca eu sã-i plãtesc daune morale doamnei doctor nu mai puþin de 40.000 de lei! De ce i-or fi trebuit ei banii aceºtia? Poate pentru a-ºi repara nasul, zdrobit de violentul ei soþ! ªi cum de s-o fi oprit
ruleta tupeului ei taman la cifra de 40.000, nici mai la stînga, nici mai la dreapta? Evident, am fãcut recurs, m-am ºi prezentat personal la un termen de judecatã, madam Giurumescu nu a venit, ba chiar a avut obrãznicia (ciudatã pentru un medic!) sã facã ºi ea recurs, pentru a cere ºi mai mulþi bani! Iatã cã, zilele trecute, instanþa de judecatã a sectorului 1, condusã de dl. Mihai Tugearu, a hotãrît cã prima sentinþã a rãmas definitivã ºi cã eu trebuie sã-i plãtesc acestei muieri nesãtule suma de 40.000 de lei! Am consultat ºi eu o serie de juriºti ºi am aflat cã este pentru prima oarã în istoria modernã a justiþiei româneºti cînd cineva e silit sã plãteascã daune morale! Asta deºi în articolul „Jos roba, domnule Robu!” eu o lãudasem pe madam Giurumescu ºi îi luasem chiar apãrarea. Fireºte, lucrurile nu pot rãmîne aºa ºi voi face recurs la Procuratura Generalã. Dacã d-na doctor are nevoie de bani (înþelegînd ºi noi cã medicii sînt persecutaþi de Guvern ºi nu au beneficiat de sporul de salariu), îi putem împrumuta sau putem face o donaþie, ce Dumnezeu, am ajutat noi atîþia oameni sãrmani! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 iulie 1991)
Dragi prieteni Pe data de 14 septembrie, se împlineºte un an de cînd Corneliu Vadim Tudor a plecat dintre noi. Dorim, împreunã cu dumneavoastrã, sã-i aducem un pios omagiu, trimiþînd pe pagina de facebook, care este încã activã (fb.com/corneliu.vadim.tudor) ºi pe mail (prm2002ro@yahoo.com), gîndurile, amintirile pe care le aveþi legate de personalitatea acestui mare om ºi caracter. În limita spaþiului pe care îl avem, acestea vor fi publicate ºi în numãrul omagial al revistei „România Mare“. Vã mulþumim.
NR. 1359 z ANUL XXVII z VINERI 9 SEPTEMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
RESTITUTIO IN INTEGRUM
S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T
Pirateria de presã Portret: cap de brucan cu mãr în gurã Alt turist ungur cu pistoale ºi cuþite Mãrgelatu la 55 de ani Uite-un rege pe blãniþã ºi cu capul în oliþã! Fata moºului ºi fata babei Clauza cetãþenilor celor mai favorizaþi Vine-vine Margaret Thatcher! PARTEA I În ziua de 26 ianuarie a.c., sute de intelectuali bucureºteni ºi-au luat rãmas bun, într-un modest apartament de pe Strada Brezoianu, de la eminentul istoric IULIAN ANTONESCU, omul care, timp de mai bine de douã decenii, a creat ºi îndrumat reþeaua de muzee, case memoriale ºi monumente cu care se mîndreºte astãzi România. El a plecat dintre noi, lãsîndu-ne în grijã peste 30 de muzee judeþene de istorie ºi zeci de alte case memoriale ºi puncte muzeistice, în organizarea cãrora a pus toatã inteligenþa ºi osteneala sa de istoric patriot, de la Suceava ºi Botoºani, pînã la Timiºoara ºi Arad, de la Oradea ºi Satu Mare pînã la Constanþa ºi Tulcea. Om de o rarã nobleþe sufleteascã ºi de o pregãtire enciclopedicã, el a format, la lumina adevãrului istoric, generaþii de specialiºti în domeniul muzeistic ºi nu s-a dat în lãturi sãi apere ºi sã-i ocroteascã chiar pe „noii revoluþionari” care conduc astãzi destinele Ministerului Culturii ºi care, drept recompensã, au lovit cu cruzime în acest om, înlãturîndu-l dintr-un loc de muncã specific, cãruia i-a închinat întreaga sa viaþã. O fireascã întrebare a stãruit pe chipul tuturor celor care se înghesuiau în micuþul sãu apartament: cum a fost posibil ca trupul neînsufleþit al acestui tribun al muzeografiei româneºti sã nu-ºi gãseascã un colþiºor într-un muzeu din Bucureºti, fie ºi pentru cîteva ore, fapt ce ar fi permis celor care l-au cunoscut, iubit ºi respectat sã-ºi ia în mod civilizat ultimul rãmas bun? A plecat totuºi liniºtit spre Moldova natalã, cu dorinþa împlinitã cã aceia care l-au batjocorit n-au mai venit sã-i întineze memoria, deºi ar fi meritat sã suporte dispreþul celor prezenþi. Luna februarie se numeºte în popor fãurar. Simpaticii noºtri romi (aºadar foºtii þigani) îi spun fe-martie, adicã dã, Doamne, sã vinã primãvara mai iute ºi sã nu mai degerãm. Dar nu asta vreau sã spun. E vorba de cîteva aniversãri (zile de naºtere) ale spiritualitãþii româneºti: 1 februarie 1868 - pictorul ªtefan Luchian; 7 februarie 1777 - boierul cãrturar ºi patriot Dinicu Golescu; 12 februarie 1840 - Titu Maiorescu; 15 februarie 1838 - B.P. Haºdeu; 21 februarie 1805 Timotei Cipariu; 28 februarie 1754 - Gheorghe ªincai; 28 februarie 1863 - savantul neurolog Gh. Marinescu. Pirateria de presã este în largul ei! Recent a apãrut un fel de piatrã vînãtã pe care scrie „România Tare”. Normal, blasfemia a fost popularizatã imediat la televiziunea în limba maghiarã, în timp ce „România Mare” este interzisã complet în emisiunile româneºti. Deci, orice rahat cu ochi poate în þara asta sã asocieze numele sfînt al patriei cu tot felul de adjective (tare, moale, groasã, subþire etc.). De remarcat cã micii pungaºi care au avut ideea asta provin de la revista „Observator”, care de slabã ce e se aflã pe patul de suferinþã al falimentului, încercînd astfel sã-ºi mai dreagã bugetul. Ce nu ºtie însã lumea este cã acest
C A R I C A T U R I
„Observator” este puiul ziarului „România liberã”, care îl mai alimenteazã cu bani, ajutoare ºi alte chestii. Proba? Redactorul-ºef al „Observatorului” este Daniel Uncu, odrasla redactorului-ºef al „României libere“, Anton Uncu! Dar nu, sã nu fim nedrepþi: junele Uncu, care n-are nici o meserie, nu s-a prea amestecat în tîlhãria asta de drumul mare: el se aflã de 4 luni la Londra, unde beneficiazã de o bursã prelungitã. Pe-aici e scurgerea, fraþilor, pe-aici se face trocul: burse, dolari, maºini, averi - în schimbul politicii antiromâneºti. ªi, ca sã terminãm cu piticaniile de la „Observator”, ne vom exprima tristeþea cã niºte avortoni au putut sã-l terfeleascã pe marele diplomat Nicolae Vladimir, sub-secretar de stat la Ministerul de Externe. Nu, oameni buni, în România nu mai funcþioneazã nici o lege, asta e clar. Dar pînã cînd? Minunea cea mare s-a produs: a înviat Nicolae Iorga! El a luat numele ºi înfãþiºarea lui Silviu Brucan, care a devenit automat dascãlul naþional al poporului român. Dacã Iorga vorbea între rãzboaie la radio, în emisiunea „Sfaturi pe întuneric”, Brucan vorbeºte la televizor aproape în fiecare sãptãmînã, punînd la colþ naþia românã, dãdãcindu-ne ca pe niºte copii chiulangii, fãcînd arºice Securitatea, Armata ºi alte instituþii, demascîndu-ºi vechii inamici, care acum nu se pot apãra. Mai serile trecute am aflat de la el cã procesul lui Iulian Vlad nu trebuie sã fie juridic, ci politic! Iarãºi procese politice, Moº Turbincã? Nu teai sãturat cîte ai fãcut acum vreo patru decenii? Cu capul lui ca o uriaºã jumarã rãscoaptã, badibuzatã, slinoasã ºi tãvãlitã bine prin unturã, acest spirit al rãului este împins în faþã în mod sufocant de cãtre noii sãi stãpîni americani. Pe cei vechi, sovietici, i-a abandonat la timp, nu înainte de a face pe comisarul ideologic al bolºevismului, el comiþînd crime împotriva poporului român cu mult mai grave decît toþi securiºtii la un loc. Ce vrei, tovarãºe Brucan? Sã conduci România? Asta nu se poate! Sã fii geniul din umbrã al politicii noastre, cum a fost decenii de-a rîndul Den Xiaoping în China? Nici asta nu se poate, decît dacã îþi faci ochii de chinez ºi patrulezi pe Marele Zid! Atunci ce vrei? De ce tulburi liniºtea cãminelor ROMÂNEªTI, a copiilor noºtri, a acestei þãri blînde?! Þarã care, din analfabet ce nici liceul nu-l terminase, te-a fãcut profesor (ãsta a fost cadoul lui Gheorghiu-Dej), tu fiind în realitate un paranoic al dogmatismului ºi intoleranþei - întîi cominterniste, apoi francmasonice. Doamne, cine ne va scãpa de balega asta atinsã de gãlbinare, care atacã postul naþional de televiziune mai ceva decît teroriºtii? ªi pentru cã, în sîngerosul spirit al genei sale, tot agitã problema capetelor care trebuie sã cadã, dupã ce, prin anii 1947-1960, a tot fãcut sã cadã capete de mari patrioþi, haideþi sã ne imaginãm o scenã: capul tovarãºului Brucan pe o tavã, cu buzele lui unsuroase, cu pleoapele de broascã fiartã, cap
rumenit ºi durduliu de trai prea bun, cãruia poporul acesta cuminte (pe care l-a terorizat acum 40 de ani ºi îl terorizeazã ºi azi) îi va pune un mãr în gurã ºi un pãtrunjel în nas. Du-te, dom’le, pe pustii, sã nu-þi mai auzim limba aia de ºarpe, dughenizeazã-te, deschide-þi o prãvãlie în care sã-þi vinzi cãrþile comuniste ºi, alãturi, cãrþile anticomuniste, ca sã aibã lumea ce rîde... Un cititor din Timiºoara ne-a adus la redacþie un act scris de mînã, din care reiese cã rectorul Universitãþii din localitate, dl. Vlãdea, a primit de peste hotare frumuºica sumã de 7.000 de dolari. Banii ar fi trebuit sã ajungã la studenþii zurbagii, pentru a întreþine „lupta” lor, numai cã rectorul se zice cã i-ar fi palmat domniasa. Vorba celor de la „Libertatea”: pentru asemenea informaþie, noi nu bãgãm mîna în foc... Nu se lasã ungurii, da’ nici noi nu-i slãbim din ochi, la nevoie murim cu ei de gît. O patrulã a poliþiei Capitalei a dibãcit în Piaþa Chibrit un turist din Ungaria vecinã ºi duºmanã, pe nume Gabor Istvan. El nu avea nici hartã de orientare, nici pliante muzeale, nici mãcar vreun aparat de pozat, aºa cum au turiºtii de obicei. Nu, el era înarmat pînã în dinþi ca Rambo: un pistol Magnum, calibrul 9, cu cartuº de manevrã, un spray lacrimogen ºi un cuþit. De ce nu vorbeºti cu el, tovarãºe Domokoº, sã-l lãmureºti în faþa Parlamentului României che nu place la noi, draghe, bum-bum?! Ori poate cã arsenalul ãsta þi-l aducea chiar þie... Dupã Anton Uncu iatã cã ºi Vartan Arachelian îºi trimite fiul peste mãri ºi þãri. Mai corect spus, nu-l trimite, ci îl carã dupã el pînã la Tokyo, unde neisprãvitul ãla mic pe nume Robert face pe operatorul tv, mînuind o video-camerã destul de scumpã pentru buzunarul lui. Plãtesc bine monarhiºtii ãºtia. Mîine-poimîine o sã vedem prin Elveþia, Franþa, S.U.A. ºi alte þãri cu ieºire la Marea Finanþã ºi familioanele celor doi scribãlãi, Nistorescu ºi Cristoiu, care au lustruit ani de zile clanþele U.T.C.-ului, cu spinarea cocoºatã ca milogii. Ah, de-ar spune Nicu Ceauºescu ce ºtie! Cineva de la aºa-zisa revistã „Independent“ îi telefoneazã acasã domnului Corneliu Vadim Tudor ºi îi solicitã un interviu. Întîmplarea face cã persoana e agreabilã, dar ce ne facem cu ceasul rãu - pisica neagrã, care este acest avizier numit abuziv „Independent”? Meschin ca un chelner de bacºiºuri mici, ºeful acestei publicaþii, Dan Mucenic, ca ºi adjunctul sãu, fotograful de botezuri, cununii ºi tãieri de moþ pe nume Paul Agarici, au impresia cã aºa se face presa, nãpustindu-se cu toroipanul în capetele oamenilor, chiar ale acelora care le-au fãcut cîndva bine (Nicolae Croitoru, în cazul lui D.M., ºi Adrian Pãunescu, în cazul lui P.A.). Iatã de ce redactorul-ºef al revistei noastre a refuzat sã acorde orice fel de declaraþie. Cu istericii ºi cu bandiþii nu mergem la drum. O altã publicaþie care trãieºte din dezgropãri dupã 7 ani, din mãsele de morþi ºi colivã pe batistã, este acest sãptãmînal „Caþavencu“. Copiii n-au nimic sfînt, ºi-ar închide ºi pãrinþii în pivniþã dacã ar ºti cã le iese un ban de-aici. Ne jurasem cã nu-i bãgãm în seamã, dar zilele trecute le-a fãcut-o ºi lor cineva. În revista „Particularul” au apãrut poza unei muieri dezbrãcate ºi un anunþ din care reiese cã Clubul Fetelor fãrã Prejudecãþi (adicã bagaboante) cautã noi membre pentru tot felul de chestii-trestii ºi se mai comunicã ºi numãrul de telefon: 14.20.80. Normal cã numeroase tinichele ale oraºului au telefonat în speranþa gãsirii unui bordel organizat. Dar, eroare: telefonul e al revistei „Caþavencu”. Mã rog, confuzia nici nu e prea mare... (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 1 februarie 1991)
C A R I C A T U R I
Pag. a 3-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Amintiri din Epoca de Aur Averea lui Hrebenciuc Elena Udrea îºi revine ”Yibu yibu” - cel mai bun somnifer ªi burkini, ºi bikini, ºi burtini Basarabia e România Un pleonasm: ,,þiganii furã” Elena Bãsescu nu mai are Syda Unde se aflã Peºtera P---- Babei? Neaºteptata demisie a lui Vlad Þepeº Mi se pare mie, sau noi, românii, am ajuns sã fim umiliþi peste tot, pe mapamondul lumii, iar uºor-uºor nici n-o sã mai recunoaºtem cine sîntem cu adevãrat ºi de unde venim cu traista-n bãþ?! Înainte ca alþii sã ne umileascã, profitînd de tradiþionala noastrã fascinaþie cãtre orice reziduu care vine de afarã, o facem singuri, prin negarea valorilor trecutului, prin incompetenþã organizatoricã sau prin slugãreala oamenilor politici, care nu vor fi capabili în veci sã dovedeascã lumii cã nu sîntem un popor de argaþi, numai bun de pus pe coji de nucã. Cum tot noi am inventat butada cu furatul propriei cãciuli, în ultima vreme am început s-o extindem la scarã planetarã. Altminteri cum se explicã negarea performanþelor istorice obþinute de sportivii români la Olimpiada de la Los Angeles (1984), cînd s-au clasat pe locul doi, dupã SUA, cu un total de 53 de medalii? Chestiunea face parte din strategia pe termen scurt, mediu ºi lung de a ne automutila, dintr-un sadism importat de la popoarele lumii a treia, fãrã taxe vamale. De fapt, le facem pe plac urangutanilor care impun Noua Dezordine Mondialã ºi care i-au rezervat României un loc privilegiat, sub masã, printre potãi ºi alte orãtãnii de curte. De aceea imaginea þãrii este lustruitã frecvent de þiganii cerºetori, care sînt în stare s-o înduioºeze pînã ºi pe Mona Lisa sã le dea cîþiva firfirici (ce zîmbet ai, frumoaso, trãi-þi-ar familia!), ori de ceilalþi infractori, indiferent de culoarea ºi grosimea obrazului, dinlãuntrul ºi din afara spaþiului carpatodanubiano-nevrotic, de la asasinii de preºedinþi ºi pînã la jucãtorii de alba-neagra pe porunci. În condiþiile astea, nu trebuie sã mire pe nimeni cã umilirea sportivilor care au adus glorie þãrii la Los Angeles e rezultatul complexului de inferioritate faþã de noi înºine. Am devenit atît de fragezi la minte, atît de atemporali, încît ne cãlcãm în picioare zilele bune cu o abnegaþie demnã de o cauzã mult mai bunã. E adevãrat cã la Olimpiada americanã au lipsit unele þãri socialiste, cu sportivii lor dopaþi cu idealuri comuniste ºi îndopaþi cu anabolizante (îndeosebi est-germanii, dupã cum s-a dovedit mai tîrziu), dar acolo n-au concurat copiii strãzii, ci un Ivan Patzaichin, o Ecaterina Szabo, o Maricica Puicã ºi alte statui vii ale neamului ãsta de rãtãciþi în pustie. De neînþeles de ce pun cronicarii aiuristici de astãzi o Olimpiadã aproape corectã (cã Mary Lou Retton a cîºtigat medalia de aur la gimnasticã individual-compus în culise!) sub cea de la Moscova, unde ruºii ºi-au bãtut joc de spiritul olimpic, deposedîndu-ne nu numai de ceasuri, ci ºi de o medalie de aur, cuvenitã Nadiei Comãneci. Probabil, din obiºnuinþã. Din pãcate, noi ne-am prostit într-un hal de nedescris, altminteri nu am încerca sã hiperbolizãm prezentul destul de foarte naºpa în dauna unor zile din trecut, dacã nu mult mai bune pentru zona crepuscularã a burþii, cel puþin mai cinstite. ªi, în orice caz, înãlþãtoare. Sã nu ne fie ruºine cã am fãcut, în istoria noastrã recentã, ºi gesturi superbe, nu numai pentru ideea de sport, ci ºi pentru cea de demnitate naþionalã. Cã de la Los Angeles, unde ne-am dus socialiºti, ne-am întors români. Am arãtat lumii întregi cã sîntem un popor de învingãtori. Ceea ce nu mai convine astãzi nici ticãloºilor din afara þãrii, nici celor dinãuntru. Care s-au strãduit sã ne arunce ca naþiune de sine stãtãtoare la lada de gunoi a istoriei ºi au reuºit. Din pãcate, perioada lui Nicolae Ceauºescu rãmîne cu adevãrat Epoca de Aur a sportului românesc. ªi nu numai. Spun ,,din pãcate”, pentru cã ar fi fost frumos, poate chiar firesc, ca societatea româneascã sã evolueze dupã crimele din 1989, sã depãºeascã în performanþe vremurile de glorie din timpul celui mai bun preºedinte pe care l-a avut Iatã cã România. N-a fost deloc aºa. Dimpotrivã. dupã Rio am rãmas cu 4 medalii, deoarece halterofilul Gabriel Sîncrãian a fost depistat pozitiv, rãmînînd fãrã medalia de bronz. Cum nu e la prima abatere, cariera lui de sportiv a luat sfîrºit. Acum sîntem la acelaºi nivel cu JO din 1952, desfãºurate la Helsinki. ªi mai ziceau unii cã nu s-a descoperit cãlãtoria în timp! Ce fraieri! Procurorii DNA se declarã consternaþi de averea fabuloasã a lui Hrebenciuc. Cicã Guzganul Rozaliu ar avea peste un miliard de dolari. Hai sã fim serioºi, ãºtia-s banii de buzunar! Caºcavalul e prin þãrile calde, unde nici DNA nu este, dar nici
întristare. Preacuvioasa Elena Udrea, cãdelniþãreasa de ciclopi, a renunþat momentan la cele sfinte, a dat o fugã în Delta Dunãrii, ºi s-a pozat cu niºte armãsari sãlbatici, aflaþi la pescuit. Biata creºtinã, o trãdeazã subconºtientul! Doar 0,4% dintre turiºtii care cascã gura prin Europa s-au încumetat s-o ardã ºi prin spaþiul carpato-danubiano-erotic, deºi ar fi avut ce vedea, începînd cu grãdina zoologicã din Palatul Parlamentului ºi terminînd cu bîlciurile din administraþiile locale. PRU este urmaºul GRU. Prietenii ºtiu de ce. La Tîrgul de Carte de la Beijing a fost prezentatã ºi cartea ,,Yibu yibu” (,,ªontîc-ºontîc”, în nemþeascã) a genialului conducãtor Klaus Werner Iohannis. E cel mai bun somnifer. Primarii din staþiunile franceze, bazate pe naturã umanã ºi sex robotic, au interzis purtarea burkinilor pe plajã. Ho, nu vã speriaþi!, am zis burkini (costum de baie care acoperã pielea catifelatã a femeilor credincioase - bunã glumã!), nu bikini (costum de baie care nu acoperã mai nimic - ºi bine face!). Mãsura este excesivã. Cîtã vreme purtãtoarele de burkini n-au niscai nitroglicerinã în zona crepuscularã a pãsãricilor cãlãtoare, nu vãd care-i problema. Poate ele, sãracele, n-au avut bani de silicoane ºi colagen ºi, în general, nu sînt petarde. ªi, sã sperãm, nici bombe cu ceas, ºi nu le apucã vreun orgasm tocmai în preajma noastrã, cînd stãm tolãniþi pe nisipul fierbinte, cu sistemul de navigaþie la soare. Singura interdicþie pe care ar trebui sã le-o punã francezii este cea referitoare la folosirea centurii de castitate. Pe care ar trebui s-o detoneze acasã, în patul conjugal, nu în spaþiul public, sub ochii scoºi ai lumii. Chiar dacã rezultatele sînt diferite, toatã asistenþa ar fi mulþumitã. Legiuitorul francez este de acord cu noi, ceea ce întãreºte articolul 204 lit. d din Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi Uneori ale Femeii, care precizeazã cã avem întotdeauna dreptate. În replicã, primarii de pe litoralul românesc au interzis folosirea de burtini de cãtre femei. Dacã o interziceau ºi la bãrbaþi, rãmînea litoralul gol. Luna iulie a fost cea mai fierbinte lunã dupã 1880, anul din care sînt monitorizate temperaturile. În Kuweit, la Miribah, au fost înregistrate +54 de grade Celsius, cea mai ridicatã temperaturã din emisfera esticã, în afara celebrei Death Valley (+56,7 grade, în 1913). Cu aceastã fericitã ocazie, s-a bronzat ºi rejele Cioabã. De fapt, rejii, cã e doi. Coregrafia, pe care o afiºeazã meci de meci galeria lui Dinamo, impresioneazã ºi, totodatã, îngrijoreazã omenirea umanã. Cu toþii se tem de ziua în care echipa va juca în Liga Campionilor. Numai de n-ar muri coregraful pînã atunci. În Islanda existã o bere cu gust de testicule de balenã afumate. Dintre ai noºtri, doar un fost preºedinte ar fi în stare de ebrietate s-o bea. Vã spuneam în numãrul precedent cã pe americani îi doare-n paiºpe de România, dacã interesele lor cer sã nu se strice la mustãþi cu Rusia. N-am terminat bine de povestit, cã a sãrit din baie ambasadorul extraordinar (de bulangiu) al SUA în judeþul Chiºinãu, care, pe scurt, a zis sã ne cam luãm gîndul de la unire, cã moldovenii nu sînt români, ºi alte caraghioslîcuri. Este inutil sã combaþi un asemenea consumator de hot-dog ºi limba-vacii, care habar n-are cã, la aceastã orã a istoriei, ceea ce el numeºte þarã e doar o parte din statul medieval românesc Moldova, pe care au obþinut-o ruºii de la turci, în 1812, îndeosebi prin mituirea unor funcþionari otomani. Nu-i mai explicãm acestui pokemon de ce Basarabia este România, fiindcã, la cît de inteligent e, n-ar înþelege. ªi, în general, l-am sfãtui sã închidã gura aia de canal, cã miroase de la o poºtã a rãdãcinã de gard. Cînd te cheamã Avram Iancu, ori faci revoluþia de la 1848, ori treci Canalul Mînecii înotînd necontenit circa 17 ore (în 2016). Oare o fi aceeaºi persoanã? Cã prea nu s-au lãsat uºor. La nunta filosoafei Simona Argint cu un fotbalist de bandã, s-a dus ºi Viorel Lis, ca sã prindã jarteaua. Cel puþin aºa a mãrturisit, cu gura pînã la urechi, cea de lîngã el. Printre ruinele de la Amatrice au fost surprinºi furînd 4 þigani. Presa internaþionalã s-a mãrginit sã precizeze cã sînt români. Nu, mã, sînt þigani. De ce nu sînteþi corecþi, mînca-ne-aþi? De abia acum presa a constatat cã Traian Bãsescu este bolnav. El avea de
multã vreme boalã pe noi. Cum, care noi? Noi, românii. Daniel Ghiþã îi sfãtuieºte pe ambuscaþii de la PTRU boalã! sã dea jos sigla cu Vlad Þepeº, sã nul mai batjocoreascã pe acest erou al neamului românesc. Iatã cã, de la prea mulþi pumni în cap, unii se tîmpesc, iar alþii îºi revin. Daniele, nu fii supãrat pe noi, dar þi-am spus de la început cum stã treaba cu partidul-peºte, care adunã toate refuzatele de pe centura politicii. Dacã vrei sã le dai o bordurã între dinþi, vorba nemuritoarei gînditoare de bucãtãrie Adriana Bahmuþeanu, fã-o cu simþ de rãspundere, cã sînt tari în muian. Fostul primar din Plopeni, Octavian Zaharia, a fost reþinut fiindcã fãcea parte dintr-o gaºcã de spãrgãtori de case. Iatã un ales onest! Dupã cei 8 ani de perfecþionare la Primãrie, s-a întors la meseria de bazã. Problema lui Klaus Iohannis este una de identitate: în România este considerat neamþ, iar în Germania toþi urmaºii lui Hitler, Honecker ºi Beckenbauer sînt convinºi cã este român. Dacian Cioloº a reafirmat cã nu se bagã în troaca politicii. Bine, el nu s-a exprimat aºa, cã e european, dar aºa am înþeles noi, ãºtia de la þarã. V-am mai spus cã Dacian este un bãiat simpatic, aºa cum sînt mai toþi culegãtorii de rostopascã ºi codiþa ºoricelului. Pãcat cã nu se pricepe la economie, nefãcînd, din acest punct de vedere, o figurã aparte faþã de ceilalþi membri ai Guvernului Meu. Traian Bãsescu se laudã cã doar Cîrpa Kaghebistã ºi Matrozul Chior cunosc la perfecþie statul. Statul în patru labe. Unul în faþa ruºilor, altul în faþa uºilor. 323 de reni au fost uciºi de un fulger, în Norvegia. Deci, dacã douã fulgere ar lovi Palatul Parlamentului... Pînã la urmã ºi-a dat demisia ºi ministrul Tobã! Nu pentru opera ºtiinþificã de o inestimabilã valoare teoreticã ºi practicã, ci pentru alte potlogãrii privind declasificarea unor acte importante, referitoare la cheltuirea fondurilor operative ale Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã. Adicã, pentru favorizarea fãptuitorului. Gãinãrii de tehnocraþi. Surprinde neplãcut lipsa de respect a lui Reghecampf faþã de selecþionerul Christoph Daum. Pînã una alta, soþul soþiei sale e departe de performanþele neamþului. În schimb, la figuri nu-l întrece nimeni. N-a fãcut pureci pe nicãieri, cu excepþia Stelei, unde profitã de paralele lui Becali ºi de conjunctura nefericitã a fotbalului românesc, aflat cu ambele picioare în groapã. Fii mai modest, mãi, bãiete, cã examenele adevãrate de antrenor le-ai picat cu brio! Sã cîºtigi competiþia internã, în condiþiile date, nu-i mare brînzã, sã mã scuze patronul tãu. Fii respectuos, cãci, de cîte ori faci declaraþii þîfnoase, mi-amintesc de singurul tãu meci la Elena naþionalã, cu Danemarca. Ca jucãtor (sic!). Bãsescu nu mai are Syda. Divorþul s-a produs pe cale notarialã. Pãcat de eºecele sentimentale ale acestui Gicã Hagi în fustã. O femeie, care se afla la o terasã în celebra metropolã Pantelimon, a fost strãpunsã de o sãgeatã trasã de un nene, în vîrstã de 34 de ani, ce se juca de-a ªtefan cel Mare ºi Vrîncioaia într-un parc de aventurã din apropiere. Sursele noastre, aflate la faþa locului, în spatele unui scut antirachetã format din halbe de bere, susþin cã organele de anchetã încearcã prin toate metodele învãþate la ªcoala de Corecþie a Miliþiei (respiraþie buºon la buºon, hipnozã, mitã în formã continuatã) sã-l convingã sã recunoascã cã este rudã apropiatã cu Marcu... ªtiþi unde se aflã Peºtera P--- Babei? Între judeþele Sãlaj ºi Maramureº. Eu nu ºtiam. Credeam cã la Zoe Petre. O veste pe jumãtate bunã, datã de Traian Bãsescu: ,,Era sã mor...” La meciul cu Muntenegru era sã adorm. Oricum, ºi dacã mã trezeam dupã douã sãptãmîni, scorul ar fi fost tot egal. Problema noastrã e cã Daum va construi o echipã care va fi incomodã pentru adversarele de calibru ºi lesne de încurcat pentru cele mici. Cît despre Stanciu, rãmîne cum am stabilit: puºtiul e un infatuat care-ºi mascheazã adevãratul caracter. Tupeul i-a crescut dupã ce negustorii de piei de cloºcã l-au vîndut la suprapreþ. Daia a ºi luat mingea ºi a bãtut penaltyul, deºi ordinea stabilitã de Daum a fost: Stancu (înlocuit), Sãpunaru, Stanciu... A bãtut cu suficienþa cã este un mare jucãtor, mînat spre balon de cele 7,8 milioane de euro (cã palea 2, cu clauze, nu le mai pupã Steaua!) ºi cã o s-o dea la vinclu. Am fost convins cã rateazã, dupã suficienþa afiºatã (avans scurt, privire pe deasupra porþii...). Un idiot, degeaba îl apãrã, din politeþe, colegii lui. În orice caz, dacã ar fi marcat, rezultatul ar fi fost nedrept. Cît despre alcãtuirea echipei, întotdeauna e mai bunã aia care nu joacã. CONTELE DE MONTE-CRISTO
Pag. a 4-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR
CORNELIU VADIM TUDOR, poetul care mi-a prilejuit intrarea la „Sãptãmîna“ lui Eugen Barbu Toatã viaþa am scris ºi am citit, urmînd exemplul marilor scriitori, pentru cã mi-am dorit sã devin scriitor. ªi iatã cã anii de luptã literarã au însemnat nu doar muncã asiduã, ci ºi un permanent sacrificiu de la viaþa personalã. ªi nu aº fi devenit, spun, acum, dupã decenii, ceea ce sînt, dacã nu aº fi dat ºi peste oameni cumsecade, care au avut bunãvoinþa sã mã încurajeze, sã mã promoveze ºi sã mã preþuiascã. Dintre aceºtia, ca mulþi alþii, face parte ºi poetul Corneliu Vadim Tudor, cel care, dupã momentele de bucurie de la Ecran Club - din Bucureºti, în 5 mai 1981 - unde am primit o menþiune la concursul de creaþie literarã „Sîntem fiii acestui pãmînt”, m-a invitat la dumnealui, la Agerpres. Dupã cîteva zile m-am prezentat la Casa Scînteii ºi l-am cãutat. Luasem cu mine ºi cîteva manuscrise cu poezii. L-am sunat la telefonul din holul de la intrare, prin amabilitatea unui portar foarte cumsecade. În circa douã-trei minute a coborît pe scãri, nu cu liftul, ceea ce însemna cã biroul sãu era, undeva, la unul din etajele inferioare, cã prea repede sosise... Mã întîmpinã ca un voievod, cu pãrul purtat peste umeri, cu privirea seninã ºi un glas blînd, nu ca de om, ci de înger adevãrat. Nu era cel de la Ecran Club, unde mi s-a pãrut dur, încruntat, cu verbul abrupt ºi tonul ferm, punînd parcã dupã fiecare cuvînt un punct aspru, decisiv. Descopeream, acum, în dumnealui un alt Corneliu Vadim Tudor. - Domnule Vadim..., am apucat sã-i zic. Între timp, mã interesasem de poeziile sale: ce scrie, cum scrie ºi dacã îmi plac în calitate de cititor. - Da... ai venit... Te-ai þinut de cuvînt. Dã-mi niºte poezii, sã i le dau d-lui Barbu... Nu apuc sã mai zic o vorbã, ºtiind lecþia, sau mai bine spus, parcã aº fi ºtiut cã aºa se va întîmpla ºi, întro fîstîcealã ºtiutã numai de mine, scot din mapã un set de poezii pe care le aveam pregãtite din timp... Mi le-a luat ºi, tocmai cînd voia sã-mi mai spunã ceva, o voce de bãrbat îl strigã, de undeva, de la etajul unu sau doi. Scuzîndu-se, îmi întinse mîna sa de român adevãrat, zicîndu-mi: - Sã urmãreºti „Sãptãmîna”! ªi-am urmãrit-o, dupã cum mi-a zis, iar minunea ce a urmat a fost sã-mi gãsesc numele la subsolul unor poezii... Încã o mare bucurie pentru mine, dar ºi motiv de duºmãnie pentru cei care îmi urmãreau evoluþia ºi care mã urau pentru faptul cã ei nu aveau trecere la revistele literare de importanþã majorã pentru vremea aceea. Reviste de notorietate. Se dãdeau de ceasul morþii, cum se zice, mirîndu-se cum de tocmai eu, un þãran venit în Bucureºti din fundul Moldovei, mã bucuram de atîta succes... Era sã uit de un episod emoþionant pentru mine. Într-o dupã amiazã de toamnã, nu intru bine pe holurile redacþiei „Sãptãmîna”, cã poetul
Polemici
Corneliu Vadim Tudor, fãrã sã apuc sã-i zic bunã ziua, ºtiind, probabil, cã Eugen Barbu era în toane bune, mã ia de mînã ºi, dupã ce mã prezentã secretarei, mã introduse în biroul marelui scriitor. - Nea Jane, zise Vadim, el e Ion Machidon, de la Ecran Club, publicat de cîteva ori de revista noastrã. - Mã bucur, zise maestrul, cu un gîfîit uºor astmatic...Nu ºtiam dacã fuma, dar aºa aveam sã constat eu, în cele cîteva minute petrecute în biroul sãu ºi care pentru mine însemnau o mare izbîndã, ºtiind cã Eugen Barbu nu primea pe oricine... Norocul mi-a surîs datoritã acestui om, pentru care nu pot avea decît vorbe de laudã ºi o constantã apreciere pentru bunãtatea pe care a avut-o faþã de mine, ºi asta, pentru cã Dumnezeu mi-a þinut parte sã devin scriitor. Nu pot uita astfel de momente, extrem de fericite, pe care, dupã cum se vede, le rememorez acum, cu ajutorul cernelii, deºi au trecut mulþi ani de atunci. - ªtiþi, încerc eu sã zic, aº vrea sã public o plachetã de-a mea, cu poezii personale... - Timpul le rezolvã pe toate... Tu scrie ºi mai treci pe la noi... Ai o sensibilitate aparte... Cu aceste vorbe am plecat din biroul lui Eugen Barbu, abia trãgîndu-mi sufletul, mulþumind Bunului Dumnezeu cã mi-a oferit prilejul sã dau mîna ºi sã vorbesc cu un scriitor atît de mare... Voi aminti despre acest moment extraordinar din viaþã, notînd cã scriitorii, înainte de 1989, nu erau precum cei din zilele de-acum, ci dãdeau dovadã de mai multã înþelegere. Sfaturile lor contau mai mult decît faptul cã ai fost publicat în nu ºtiu ce revistã, mai ales cînd ele veneau din partea unui romancier de talia lui Eugen Barbu. Revenind la Corneliu Vadim Tudor, mãrturisesc cã nu m-am gîndit niciodatã cã peste ani îi voi descoperi poezia în naturaleþea sa ºi cã voi citi aproape tot ce a scris cu devotamentul ºi înflãcãrarea lui, de mare patriot care crede în valorile noastre naþionale ºi luptã pentru idealurile acestei þãri, la fel ca marii noºtri înaintaºi. Iatã un poet pe care l-am cunoscut ºi a cãrui creaþie de pînã la acel moment i-o citisem aproape în întregime, negîndindu-mã vreodatã cã va veni vremea cînd va conduce o revistã precum „România Mare”, la care ºi eu colaborez deja de ani buni. Pentru bunãvoinþa sa ºi vorbele de încurajare pe care mi le-a spus într-un moment de grea cumpãnã din viaþa mea, cînd chiar aveam nevoie de ele, i-am dedicat, în semn de mulþumire, aceste versuri: Þãran cu tãlpile goale am venit în Bucureºti, Doamne, ºi eu sã scriu în ziare ºi reviste – N-aveam pe nimeni ce paºii sã-mi îndrume, Cînd, bardule, tu, în strãlucirea ta, mi-ai dat curaj Sã merg cu fruntea sus prin haitele de lupi, Cã lupi erau duium, de jur-împrejur, de pradã gata, Dar tu mi-ai dat din vrerea ta cuvîntul blînd: Sã scriu - sã nu mã las învins în lupta asta literarã Mã uit prin timp cum toate s-au cernut, ªi lumea s-a schimbat din temelie, de-a valma, Iar tu, Vadime, ai rãmas acelaºi fiu ce porþi în tine Plãmada neamului de decebali ºi de bãlceºti.
Amintindu-mi de Nicolae Florei… O… Nicolae Florei… Ai plecat dintre noi, Senin, parcã îmbrãcat În straiele de sãrbãtoare Ale ciobanului mioritic, Lãsînd în urma ta O amintire duioasã, ªtiind cã autenticii cîntãreþi Sînt înzestraþi de Cel de Sus Cu o luminã torenþialã-n suflet… N-am sã uit cum Ale mele cîntece le-ai tãlmãcit, Înnobilîndu-le, În þarã ºi-n þãri depãrtate, Cu o strãveche tradiþie în Lumea frumosului liber, N-am sã uit nici Imnele psaltice, pe care, Precum un nobil cîntãreþ De stranã le-ai interpretat, Generînd o superbie hieraticã,
Iar pe scenã ai recreat Personajul satanic din ,,Faust” de Gounod, Tristeþea din capodopera Lui Giacomo Puccini, Din înduioºãtoarea ,,boemã” Unde filosoful, De nemernici umilit, ,,Melodia” pe cuvintele prin care κi lua rãmas bun de la mantaua Pe care, pentru a o salva pe Mimi, Trebuia sã o vîndã… ªi-n buzunarele cãreia Purta cãrþi ale Tulburãtorilor gînditori Din marile epoci creatoare, Dintr-o Europã a trecutului ºi a spiritului, Dintr-o Europã din care nu a mai rãmas Decît legenda… O… Nicolae Florei… Cum sã nu-mi amintesc cu emoþie
ALBUMUL CU POZE RARE
Basul Nicolae Florei, cu vocea sa unicã, a emoþionat profund, de-a lungul carierei sale artistice, nu doar auditoriul, ci ºi profesioniºtii orchestrelor, care l-au ovaþionat pe marile scene ale lumii.
M I C R O S I O A N E
Vis pierdut Maimuþa Kety îl ura pe maimuþoi. ªi îl iubea pe leu. Nu-l privise de aproape, dar îi auzea limpede rãgetul triumfal, cutremurînd jungla ºi fãcînd crocodilii sã se lase la fund. Într-o noapte, fugi dupã el. ªi nu mai veni. ªi îl visa mereu, el, regele teribil ºi neînduplecat, el, prinþul cu coroana purtatã pe gît. ªi îl gãsi tîrziu, într-o grãdinã zoologicã, el, vîrît într-o cuºcã cu gratii, ea, maimuþã bãtrînã.
Pisicile A luat pisica de coadã ºi, conform zicalei, a început s-o învîrteascã, sã nu-i scoatã ochii. Ochii i-au fost scoºi de alta, care, venind acasã, l-a gãsit învîrtind pisica de coadã, sã nu-i scoatã ochii. VASILE BÃRAN ªi azi, de-þi scriu, o fac din dragoste de þarã, Tribunule, tu ºtii cã þara azi se zbate-n sãrãcie Te lupþi, nu pentru tine, pentru poporul tãu român – Se scape de robie, sub Tricolor sã fie, el, stãpîn! Corneliu Vadim Tudor ºi maestrul Eugen Barbu sînt douã legende frumoase, de care nu mã voi dezice vreodatã. Pentru cã, se ºtie, ambii aveau har în a cîntãri talentul literar al unui tînãr, iar prin publicarea creaþiilor mele în revista „Sãptãmîna” - visul meu de poet era ca ºi împlinit. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental”
De frumuseþea numericã, orphicã, Interiorizatã, prin care Interpretai nemuritoarele Pagini concepute din Rãscolitorul ,,Pann de la Bayreuth”, Apoi, aria nefericitului Ion Din ,,Nãpasta” lui Drãgoi, Reliefînd eufonia miºcãtoare A unui strãvechi colind. (…) O… Nicolae Florei… Venit din paradisiacul Caraº-Severin, Ai avut o voce de o rarã frumuseþe, Predestinatã cînd sã creeze Un lirism fremãtotor, pentru sine, Ca ºi doina, ca ºi plînsul, Cînd sã tãlmãceascã, Cu dramatism, durerea umanã, Glasul devenind, parcã, Un ,,tunet catifelat”… O… Nicolae Florei… Acum, cînd ne-ai pãrãsit, Pentru totdeauna, curat la suflet
ªi cu inima seninã, Ca o lungã zi de bunã-nvoire Între toþi oamenii, Hai sã ne rugãm, Tu, de acolo, dintr-o lume a binelui, A adevãrului ºi a frumosului, Eu, de-aici, din alta, A zbuciumãrilor, adînc omeneºti, Produse de dialectica ,,Bucurie-durere” – ªi sã spunem, smeriþi, asemenea Lui Daniil Sihastrul, înaintea morþii, Împãcaþi cu destinul, În ambianþa unei limpide resemnãri: ,,Doamne, armã asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat-o nouã, Cã se scuturã ºi se cutremurã, Nesuferind a cãuta spre puterea ei, Cã morþii i-ai sculat ºi moartea ai surpat. Pentru aceasta, Ne închinãm îngropãrii ªi Învierii Tale”… DORU POPOVICI
Pag. a 5-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse RESTITUIRI
Vieþi paralele Cine vrea sã se convingã de insuficienþa teoriei mediului în viaþa artiºtilor n-are decît sã examineze în paralel vieþile a doi importanþi scriitori: Mihail Sadoveanu ºi Eugen Lovinescu. Nãscuþi la diferenþã de un an, ei ºi-au trãit copilãria într-un mediu natural ºi social identic. Copii din mica burghezie orãºeneascã a Moldovei de Nord, atît Mihail Sadoveanu, cît ºi E. Lovinescu au cunoscut aceleaºi împrejurãri, aproape în acelaºi timp. Mai mult decît atît: ei au convieþuit în acelaºi oraº, Fãlticenii, urmînd aceeaºi ºcoalã. Dacã teoria mediului ar fi funcþionat atît de mecanic pe cît o expunea Gherea, cei doi copii din Þara de Sus ar fi trebuit sã aibã aceeaºi traiectorie intelectualã ºi sã ofere literaturii române produse relativ identice. Realitatea este însã deasupra oricãror teorii. Cei doi colegi de gimnaziu fãlticenean E. LOVINESCU au parcurs traiectorii sociale diferite ºi au lãsat fiecare moºtenire nu numai o literaturã deosebitã ca gen, dar diferitã ºi ca spirit. Este drept cã, la un anume moment, existenþa lor paralelã se bifurcã: unul din ei pleacã, pe speze familiale, la studii în Franþa; celãlalt rãmîne în þarã fãrã a persevera în direcþia studiilor. Peste puþin timp, cei doi se întîlnesc din nou, paralel, pe cîmpul literaturii, la fel de asidui ºi de fecunzi. Dar acolo unde, dupã teoria simplificatã a mediului, ar fi trebuit poate sã avem o comunicare creatoare de excepþie ºi o mare prietenie literarã, faptele ne oferã un alt spectacol. Sadoveanu ºi Lovinescu nu repetã prietenia lui Eminescu ºi Creangã. Nici literariceºte ei nu oferã spectacolul unei comunitãþi de þeluri. Dar ºi aici existã un punct de contact: dacã E. Lovinescu a fixat în tinereþe imaginea lui Mihail Sadoveanu, pe care o va pãstra neschimbatã de-a lungul anilor plimbînd-o dintr-un volum în altul, Mihail Sadoveanu a gravat la maturitate portretul fostului sãu coleg de ºcoalã, în paginile de memorialisticã ale ,,Anilor de ucenicie”, unde gestul sãu este, evident, o replicã. Dupã un interval de aproape 40 de ani, Mihail Sadoveanu rãspunde portretului sãu executat în linii simple de E. Lovinescu în ,,Paºi pe nisip” cu un alt portret: portretul lui E. Lovinescu scris de mîna care lãsase în urmã ,,Pãcat boieresc”, ,,Haia Sanis”, ,,Þara de dincolo de negurã”, ,,Baltagul”, ,,Nopþile de sînziene”. Iatã cele douã texte:
Sadoveanu vãzut de E. Lovinescu Mai tîrziu, Sadoveanu a venit la gimnaziul din Fãlticeni. L-am avut coleg de clasã cîþiva ani - era un bãiat bun, blajin ºi cam visãtor. Scria de pe atunci. În clasa a doua compunea un haiduc - un Codreanu, mi se pare - pe care îl ilustra singur. Îndatã ce venea la ºcoalã, colegii îi ieºeau înainte, iar Sadoveanu, într-un fund de pupitru, le citea noile aventuri ale lui Codreanu ºi le arãta ilustraþii groaznice. Cum eu scãpasem de literatura haiduceascã de mult ºi ajunsesem la „Dama cu camelii” a lui Dumas, îmi aduc aminte cã gustam foarte puþin din literatura prietenului meu. ªi cînd un profesor i-a confiscat haiducul, mãrturisesc cã mi s-a pãrut un lucru foarte meritat... Lectura de atunci a d-lui Sadoveanu era curat romanticã. O micã autobiografie sub persoana lui Pipirig ne apare în „Crîºma lui Moº Precu”, desigur, amestecatã cu grãuntele de ironie pe care þi-l arunci singur la atîta distanþã de timp... ,,Treptele tronului”, ,,Cavalerii nopþii” ºi toate romanele cu conþi, mauri ºi marchize erau o hranã sufleteascã caracteristicã. Nici haiducii nu erau dispreþuiþi. Mai mult decît atît, Sadoveanu aminteºte (,,Crîºma”, pag. 91) ºi de oarecari hãlãduiri cu pistoalele în brîu prin livezile Fãlticenilor. Lucrul e exact. Luasem cu toþii un obicei de a juca pe haiduci, cu alte cuvinte, de a pune în practicã scenele mai esenþiale, în huciurile ºi pãduricele din oraº. Pistoalele ºi spînzurãtorile chiar nu erau înlãturate. Pe cît îmi aduc aminte, Sadoveanu fãcea mai totdeauna pe haiducul, pe Jianu, de pildã - iar eu fãceam parte din poterã. Se vede cã era o predestinare ca Sadoveanu sã ajungã scriitor (ºi sã înceapã cu ,,Cozma Rãcoare”), iar eu sã devin criticul lui - adicã tot un fel de poteraº literar. Am amintit aceste lucruri pentru cã mi se pare cã romantismul povestirilor trebuie cãutat în aceºti ani ai
copilãriei. Codreanu confiscat - uºor s-a putut transforma în Ivanciu Leul sau Cozma Rãcoare. ªi e probabil cã aceste povestiri sã fi fost scrise demult, ca multe alte lucrãri. Mai pe urmã numai, Sadoveanu le-a publicat cu modificãri. Oricum însã, ele au fãcut ºcoalã - nu la Sadoveanu (lucru pentru care mã bucur), ci la alþi scriitori mai puþin experimentaþi. Amintirea acestor ani ai copilãriei petrecuþi în Fãlticeni a rãmas neºtearsã. Foarte mulþi din eroii d-lui Sadoveanu sînt figuri luate de aici ºi foarte cunoscute. Aºa paºnicii funcþionari din nuvela „Cîinele“ putem sã-i arãtãm cu degetul; iar întreaga „Crîºmã a lui moº Precu” se petrece lîngã Fãlticeni. Oraºul se numeºte ªomuz, iar satul Rãdãºeni e ascuns sub numele de Broºteni. Circiuma lui Moº Precu e ceva real ºi se aflã ºi acum. Figurile mai însemnate sînt, de asemenea, reale. Faimosul popã Tãrãboi, deºi are multe adaosuri în rãu trãieºte ºi cinsteºte ºi acum. Mahalaua Fãlticenilor, iazul ªomuzului, apa Moldovei ºi frumosul ei ºes apar, de asemenea, deseori în povestirile d-lui Sadoveanu; ele erau locurile favorite ale copilãriei sale cam M. SADOVEANU vagabonde. Liceul îl fãcu la Iaºi. Îl vedeam rar - avea planuri literare, plete mari, ºi scria nuvele pe la diferite folicule. Acele nuvele, reluate mai tîrziu, explicã abundenþa actualã a d-lui Sadoveanu, care pune pe gînduri pe mulþi.
Lovinescu vãzut de Sadoveanu Din cînd în cînd, în vacanþã, mã întîlneam ºi cu vechiul meu coleg de gimnaziu, Eugen Lovinescu. Acest prieten al meu din copilãrie ºi-a fãcut un drum luminat în literaturã. Opera lui diversã ºi cochet îngrijitã mi-a prilejuit desfãtãri ºi am preþuit-o într-o mãsurã mai mare decît a putut el s-o preþuiascã pe a mea. Tatãl lui Eugen, domnul Teodor V. Lovinescu, fusese director al gimnaziului în timpul cînd învãþasem eu acolo. Era coborîtor din gospodarii de la Rãdãºeni: bãrbat nalt, sprinten ºi frumos. Întreprinzãtor ºi chibzuit, întemeiase în Fãlticeni un fel de casã de economii, pentru sprijinul funcþionãrimii. Cãtre sfîrºitul carierei ºi-a orînduit la malul ªomuzului, lîngã Iazul-Botoºanilor, o fermã ºi-o livadã de toatã lauda. Întreaga rîvnã ºi hãrnicia rãzeºilor din neamul sãu, care tînjiserã dupã moºiile pierdute ºi luptaserã pentru pãmînturi cotropite, renãºteau în bãtrînul meu profesor de istorie. Într-un rînd mi-a arãtat unul din documentele micilor proprietãþi pe care le cumpãrase, ca sã întregeascã moºioara ce-i era ultima bucurie. Linia de hotar - scria în ispisocul sãu - merge pînã la „jîmbãtura” apei ªomuzului. M-a bucurat ºi pe mine expresia aceea: jimbãtura apei, cît îl bucurase pe domnia sa. Îmi era deosebit de simpatic fostul meu dascãl. Soþia sa era o cuminte odraslã de neam de presviter: cucoana Profira. Iatã cã, în cuibarul acestor cum se cade gãini rãzãºeºti, ieºise un pui de raþã. Eugen n-avea nimic din ce-ar fi trebuit sã aibã un fecior al unui neam dîrz. De pe cînd era „cuconaº” în clasa întîia la gimnaziul „Alecu Donici”, ne informa cã se hrãneºte numai cu prãjituri. κi pipãia cu o satisfacþie precoce hainele, îndemnîndu-ne sã ne încredinþãm ºi noi cã stofa e „lînãn lînã”. Cuminte ca o duducã, îºi vedea numai de bucoavne ºi nu ieºea niciodatã la zburdãciunile noastre, la oinã ºi la haiducie. Nu coborîse niciodatã în rãsãritul soarelui la iaz; nu se scãlda la opust, nu înota pînã la plãvii, ca sã se scufunde cu capul în jos ºi sã scoatã scoici. Toate aceste fapte mãreþe au rãmas pentru el un mister pe totdeauna încuiat. Nici vînãtoare, nici pescuit, nici drumuri pe jos, la mînãstiri ºi la munte. ªi-a vîndut demonului cãrþilor sufletul ºi a fost rob tipãriturilor pînã la sfîrºitul vieþii. Aº fi preferat sã aibã sufletul bãtrînilor sãi, sã fie el însuºi, cu îndîrjire, cu toane, cu însuºirile ºi scãderile rasei. El se dãduse „de suflet” autorilor consacraþi, renegîndu-ºi seminþia. Încã de pe atunci, din 1902, îi era mîna moale ºi obrazul prea bucãlat, fãrã sînge. Nu-i plãcea cucoanei Sãftica Millo. Dumneaei n-ar fi poftit sã întinereascã pentru el. - Stimatã doamnã, i-am obiectat eu, a fost premiant întîi în toate clasele; are o memorie extraordinarã. - Tare frumos. - Iar acum e un mic savant; a speriat universitatea. - Îmi pare rãu, n-am ce-i face; ar fi trebuit poate descîntat de pe cînd era de þîþã. Îl întîlneam pe uliþele orãºelului provincial, fãcînd cîteva sute de paºi de la librãria Hulubei pînã la biseri-
ALBUMUL CU POZE RARE
Marlon Brando ºi Eva Marie Saint, protagoniºtii filmului ,,Pe chei” (1954). Cei doi actori au primit Oscarurile pentru interpretare, iar realizatorul peliculei, Elia Kazan, a fost distins cu premiul pentru cel mai bun regizor.
Odã þãranului român De mic copil ai pãtimit ªi te-ai cãlit pe arºiþã ºi ploaie Ai mers desculþ prin apã ºi noroaie C-aºa þi-e scris de cum eºti zãmislit Ogorul tãu de mic l-ai îndrãgit Tu l-ai arat, l-ai semãnat Plãvanii-n jug ai îndemnat Desculþ, flãmînd, tu l-ai plivit ªi roade multe-a dat pãmîntul tãu Dar de cules tu n-ai mai apucat Cãci goarna þãrii la oaste te-a chemat ªi ai plecat la luptã ne-nfricat În bãtãlie, ca un pui de leu, Tu te-i urcat, voinic, pe metereze Dar soarta vru viaþa sã-þi scurteze ªi trist te-ai dus, cãci trist ai fost mereu. Acum, cînd holda ta din glie Se leagãnã alene dupã vînt Poporul tot îþi cîntã odã þie S-auzi, erou al þãrii, de-acolo, din mormînt. EMILIAN ªANDRU, ofiþer paraºutist ca „Adormirii”, într-o plimbare sacrã, pe care n-ar fi evitat-o cu nici un preþ, în tovãrãºia unor tineri palizi, cãrturari dintr-o rasã mai veche. Îmi erau ºi mie dragi ºi-i preþuiam, dar cînd era vorba de huceagurile de la Opriºeni ºi de iazurile ªomuzului, îi lepãdãm fãrã a sta în cumpãnã. Vorbeam puþin; nu-mi plãcea sã dezbat lucruri prea importante. ªi pãrerea despre ale lumii nãcazuri a unui autor lãudat nu mã emoþiona peste mãsurã. Uneori, aveam veleitãþi sã opun ºi eu o explicaþie a mea. Asemenea impietãþi îl indispuneau pe amicul meu, ºi dezbaterea lua curînd sfîrºit. Îl îndemnam uneori cãtre luminã ºi aer, cãtre Moldova ºi pîclele munþilor. Acolo era vatra seminþiei noastre, a mea ºi a lui. Nu-l puteam dobîndi niciodatã pentru mine ºi ai sãi; într-o zi era al unui autor antic, în alta, al unui franþuz ori englez. N-a dorit niciodatã rãgaz, sã fie nepotul uncheºilor lui. Ne-am pãstrat totdeauna prietenia din tinereþe; însã ne-am izolat fiecare într-ale sale. *** Cînd a apãrut ,,Anii de ucenicie”, în 1944, E. Lovinescu nu mai era în viaþã. Evocarea lui Mihail Sadoveanu este un epitaf. Iar cele douã portrete faþã-n faþã ne aratã cît de nefundatã este teoria influenþei mediului. Chiar cînd cuibarul e acelaºi, puii pot fi atît de diferiþi! MIHAI UNGHEANU (1984)
Pag. a 6-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Atitudini Începutul „istoriei“ anului 2010 oglinditã pe micul ecran (6) DIALOG CU GÎNDUL MEU (6)
Domnul Mircea Geoanã în suflet a adunat un car de amar ºi doar un pãhãrel de nectar. Cu demnitate, amarul l-a dat deoparte, pentru partid solicitînd unitate, aºteptînd, cu rãbdare, alte alegeri electorale. Domnia-sa este diplomat, atît la propriu, cît ºi la figurat. *** La Congresul P.S.D., 3 vrãjitoare au pus o patã de culoare. Cu lumînãri aprinse-n braþe, pentru a stinge „flacãra violet“, care, discret, ar aduce nenorociri în partid. De neimaginat. „ªi atunci, mã apropii de pietre ºi tac, iau cuvintele ºi le înec în mare, ªuier luna ºi o rãsar ºi o prefac Într-o dragoste mare“. (Nichita Stãnescu, „Emoþie de toamnã“) *** VICTOR-ie PONTA-t Nou preºedinte în Partidul Social Democrat, un pas înainte ca viitor preºedinte de þarã. „El e primãvara, aºternînd în toatã þara roºii trandafiri cu petale ºi cu spini pentru Partidul Democrat, a cãrui lozincã e: «Dezbinã ºi dominã»”. *** Aflînd cã ºeful Statului este bolnav, vrãjitoarele au purces la Palat, cu rochii înflorate, cu lumînãri colorate, tarot, bobi; ele descîntau, mestecînd mereu, cu lingura de lemn, într-un castron, gesticulînd ºi bolborosind în limba lor, împotriva vrãjilor, pentru ca microbii din „carnea vie“ sã fugã „ca dracul de tãmîie“. Democraþia ne-a coborît atît de jos, încît comentariile sînt de prisos. *** Zece paºi spre dictaturã, doar un pas pînã-n colaps. Iatã Istoria la pas spre democraþie, în culoare portocalie. Þinutul secuiesc se crede: Roºu-AlbVerde. Istoria, din pãcate, se repetã.
Polemici
*** Trãind aproape o jumãtate de secol în „întunericul“ din comunism, iar „lumina“ capitalismului fiind „orbitoare“, mi-am pus ochelarii de soare. Dau sfat: „Cine stãpîneºte o þarã, slugã sã fie la Soare“. (Nichita Stãnescu, „În trecerea anilor“) Am urmãrit cîteva emisiuni ale unui post TV – o întoarcere în timp - fãcînd o comparaþie între trecut ºi prezent, cu tot ce-a fost mai semnificativ (realizãri, lipsuri, evenimente istorice, muzicã etc.) Pentru 3 ore, revenind la anii tinereþii, a fost o adevãratã relaxare, dupã emisiunile zilnice, chiar înfricoºãtoare (crizã, prostituþie, crime, tãieri de salarii ºi pensii etc.). La sfîrºitul fiecãrei emisiuni, prezentatorul spunea: am sã vã citesc ceva care o sã vã emoþioneze: - Noi, cei care...în acei ani, am stat la cozi pentru carne; - Noi, cei care...în loc de cafea, beam nechezol; - Noi, cei care...mîncam salam cu soia; - Noi, cei care… nu aveam cãldurã în calorifere; - Noi, cei care… îl ovaþionam pe TOVARêUL; - Noi, cei care… fãceam muncã voluntarã; - Noi, cei care… am ascultat „Europa Liberã“, cu speranþa cã vor veni americanii... Au venit... ºi cu ce ne-am pricopsit? Cu un zîmbet cuceritor, prezentatorul a pus punct. Mi-aº permite sã continui, ca sã arãt ce a omis domnia-sa: - Noi, cei care... aveam un loc de muncã-n þarã; - Noi, cei care... nu eram ºomeri; - Noi, cei care... primeam locuinþe, la cheie, fãrã sã ne coste ceva; - Noi, cei care... aveam învãþãmîntul, medicamentele ºi spitalizarea gratuite; - Noi, cei care... mergeam la munte ºi la mare; - Noi, cei care... am „înzestrat“ þara cu fabrici ºi uzine, cartiere de locuinþe, cu Transfãgãrãºanul… ºi lista este foarte lungã... Acum, în þarã, totul este o EROARE. Dã-ne Doamne, RÃBDARE! (va urma) LILIANA TETELEA
CIOBURI DE GÎNDURI
ETICA MUNCII ªI ETICA BUNULUI PLAC Vreme de foarte mulþi ani ne-am reproºat cã nu sîntem disciplinaþi, cã nu sîntem harnici ºi cã ne lipseºte etica muncii. În parte, observaþiile chiar sînt de bun-simþ. Dar... numai în parte ºi... numai în micã parte. De ce? Pentru cã am întîlnit destule cazuri cînd etica muncii era substituitã cu înlocuitori ai acesteia ºi popoare întregi prosperau mai vertiginos decît faraonii din valea Nilului, cîndva. Curios, nu? Adicã sã prosperi fãrã muncã? Pãi nu ni se cerea nouã, la modul imperativ, o impecabilã eticã a muncii, drept condiþie a acesului la un nivel de trai cel puþin decent? ªi totuºi... ªi totuºi... se poate ºi fãrã eticã... sau, oricum, cu una a bunului plac. Ei... Evrica! Evrica! Au strigat unii, ºi au alergat cu sufletul nud de colo pînã colo, ca niºte magi ai unor timpuri cîntate în minor. Dar entuziasmul s-a topit repede. Etica bunului plac era un palton prea mare pentru umerii lor. Aºa am ajuns sã ne racordãm viaþa ºi idealurile noastre la etica bunului plac. Muncim de zece ori cît cei care administreazã etica bunului plac, ºi sîntem plãtiþi în firmiturile de la masa lor, pe principiul biblic cã ºi cîinii mãnîncã de la masa stãpînilor lor. Iatã ce au ajuns fiii lui Zalmoxis! Cînd în tinereþe îi argumentam tatãlui meu ce venituri obþin în viticulturã reprezentanþii eticii bunului plac, evident, beneficiind de tehnologii agricole superioare, tatãl meu mi-a replicat: „Dar, dragul tatei, eu obþin mai mult decît ei, ºi nu deþin decît o roabã de lemn“. Comparînd rezultatele... m-am declarat învins. Argumentele tatei erau zdrobitoare! El obþinea din fosta sa vie, pe care o administra ºi în vechiul regim, 34 - 35 t de struguri la hectar. Plata era fãcutã, însã, ca unor oameni cãrora le lipseºte etica muncii. ªi noi, copiilor sãi, care lucram din primãvarã pînã în toamnã tîrziu în via respectivã, ne lipsea etica muncii. Consecinþele acestui fapt sînt cunoscute. Astãzi, dupã atît amar de ani de trai la limitã, încã ne lipseºte etica muncii. Sectorul privat aduce cel mai important cîºtig la veniturile statului, dar salariaþii sãi sînt plãtiþi ca sclavii... pentru cã le lipseºte etica muncii. Aºadar... între etica muncii ºi etica bunului plac, trimfãtoare este etica bunului plac. ªi totuºi... cineva administreazã aceastã stare de lucruri. Mi-am vãzut mama transformatã din înger într-un simbol al epuizãrii totale de sine. Urmeazã sã-mi vãd reduse la aceleaºi dimensiuni ºi alte idealuri? Oare etica bunului plac, cu tot cortegiul ei de false valori, poate umili veºnic spiritul unui popor atît de minunat ca Poporul Român? ªi dacã nu, iatã, dragi prieteni de oriunde veþi fi, rãmîneþi cu etica voastrã! Noi avem ºi etica, ºi blazonul nostru. Iar cînd etica noastrã era a unui copil, strãmoºii noºtri îi arãtau neruºinãrii obrazul. ªi tot era mai mult decît etica bunului plac! Ei... pe-un picior de plai/ Pe-o gurã de rai... Da, aici a fost ºi a rãmas posibilã omenia în toatã splendoarea zidirii ei. Cred cã va trebui sã fim mai conºtienþi de propriile noastre rãdãcini. ILARION BOCA
tresãrit de bucurie vãzînd cã surorile ei latine îi trimit, sub forma unui succes literar, manifestarea nepreþuitã a simpatiei lor, în împrejurãrile în care se aflã”. Alecsandri se referea la faptul cã þara noastrã se gãsea în preajma Congresului de pace de la Berlin, La 1 iunie 1878, Iacob Negruzzi scria în prin care României urma sã i se recunoascã revista ,,Convorbiri literare”: „Griviþa ºi existenþa ca stat independent. Montpellier sînt astãzi douã nume nedezlipite Succesul literar al marelui nostru poet a ºi deopotrivã scumpe românilor, cãci reprefost elogios comentat în þarã. Studenþii din zintã douã victorii strãlucite, prin care Iaºi, printre care Ion ºi Gheorghe Nãdejde, iromânii au afirmat dreptul ºi voinþa lor de a au trimis o telegramã de felicitare în care fi”. Ce izbîndã îi sugera aceastã mãgulitoare scriau: „Istoria literaturii noastre vã apreciere? pãstreazã pagini de aur”. Într-un articol În anul 1869, la Montpellier luase fiinþã o omagial, ziarul ,,Observatorul”, din 14 iunie, „Societate a limbilor romanice”. Întrunindu-se la Avignon, în 1875, pentru VASILE ALECSANDRI îl numea „regele poeþilor români“. Printre cei care i-au adresat caldele lor felicitãri s-au fixarea definitivã a statutului, felibrii (nume dat, din 1854, poeþilor ºi prozatorilor care scriau în numãrat ºi oameni simpli, ca acel bãrbier care a primit dialect provensal – n.a.), printre care Frédéric Mistral, din partea poetului un rãspuns glumeþ ºi plin de cãldurã: Graziadio Ascoli, Charles de Tortoulon ºi alþii, au hotãrît „Condeiul a primit felicitãrile briciului, ºi mulþumesc organizarea, în anul 1878, a „Marilor jocuri florale”, voios, cãci amîndouã ºtiu a trage perdaf”. Premierea a avut un deosebit ecou ºi peste hotare. tradiþionalã manifestare, datînd de pe vremea romanilor. Ca temã a concursului din 1878 a fost fixat Cîntecul Frédéric Mistral a tradus poezia în limba francezã, comgintei latine, sau Cîntecul latinului; pentru cea mai pozitorul italian Marchetti a pus-o pe muzicã, iar reuºitã, cuprinzãtoare ºi frumoasã poezie, cîºtigãtorului ,,Cîntecul gintei latine” a devenit imn al Jocurilor flourma sã-i fie decernatã o cupã. Aflînd din presa vremii rale. Cu ocazia Congresului literar internaþional, despre aceastã întrecere, Vasile Alecsandri a trimis poezia ,,Cîntecul gintei latine”, considerînd competiþia desfãºurat la Londra, în intervalul 9-16 iunie 1879, ºi un bun prilej pentru cunoaºterea þãrii ºi a poporului nos- prezidat de Victor Hugo, Alecsandri a fost invitat oficial sã participe. Bardul de la Mirceºti a putut rãspunde abia tru peste hotare. Poetul se afla la Mirceºti cînd a primit telegrama prin în primãvara anului 1882 invitaþiei de a merge la care era anunþat cã: „Juriul (... ) vã decerne, în unanimi- Montpellier. I s-a fãcut o primire sãrbãtoreascã: în cinstea lui, au fost organizate, timp de trei zile, serbãri, contate, premiul pentru Cîntecul latin”. Vestea l-a emoþionat profund. „Nu puþin - scria poe- ferinþe, turnee; în toasturile rostite a fost numit un tul - m-am bucurat de acest triumf, mai cu seamã cã el a „Victor Hugo al românilor”. La 12 mai 1882, Alecsandri a plecat la Avignon, contribuit a redeºtepta simpatiile confraþilor noºtri latini pentru þara noastrã”. Din motive materiale ºi, mai fiind, de asemenea, primit cu toate onorurile, iar de aici, cu seamã, de sãnãtate, Alecsandri nu a putut rãspunde însoþit de Mistral, a mers în satul Maillane, „reºedinþa de imediat invitaþiei de a merge la Montpellier pentru a fi varã” a poetului francez. La despãrþire, Mistral i-a oferit sãrbãtorit. La 9 mai 1878, el i-a trimis lui Frédéric cupa ºi o fotografie cu dedicaþie, pe care Alecsandri a Mistral o scrisoare, mulþumindu-i în chip cordial: „Veþi pãstrat-o pe masa lui de lucru de la Mirceºti pînã în ultifi, sînt sigur, mai impresionat aflînd cã România a ma clipã a vieþii.
Povestea unui premiu literar: Montpellier, 1878
AMURGURI Hai sã visãm! mi-ai spus într-o zi hai sã visãm pînã vom desfrunzi pînã cînd vei cãdea din tine în mare hai sã visãm! eu sînt nemuritoare Nici tu nu eºti de aici, îþi aud sîngele prin mine cum trece sã ne-aruncãm în gol, demonul de zãpadã sã plece sã ne izbim laºitãþile de ziduri sã curgã timpul pizmaº printre riduri Sã nu scãpãm din acest accident ºi-n dansul iubirii, niciodatã mai lent, s-auzim copacii cum tremurã, cum se-ndoaie de vînt ce magie-i, iubite, la tine-n cuvînt! Sã-þi fugã coºmarul neîncrederii de pe chip clepsidra sã caute-n mare nisip ca douã iedere împletite de vînt sã dansãm ascultã ecoul! hai sã visãm! Dar, la un semn nevãzut, s-au stins luminile-n burguri amurguri în tine, în mine amurguri cutremure mari, nebãnuite cãderi munþii inimii invadaþi de tãceri Durerile stelelor strivite de ger umbra mea blestematã spînzuratã de cer În jur disperare, în minte rãzboi ºi n-a mai rãmas nici o urmã din noi ADI SFINTEª În 1932, cupa a fost donatã Academiei Române de Marie Bogdan, fiica poetului. În 1969, odatã cu organizarea Muzeului de Istorie a României, ea a intrat în patrimoniul acestuia. Este un splendid obiect de artã, din bronz, înalt de 38 cm, avînd figuratã, în basorelief, legenda lui Romulus ºi Remus. Deasupra basoreliefului se aflã o dedicaþie în provensala veche ºi o inscripþie în limba latinã: SURGE LUCE (Înalþã-te la luminã!). ANCA VAS1LESCU
Pag. a 7-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Polemici Controverse
Vadim, acea neîncetatã cãutare Motto: „Este o mare consolare pentru mine sã-mi aminteasc cã Domnul, pe care l-am simþit aproape, în credinþã umilã precum un copil, a suferit ºi a murit pentru mine ºi cã El se va uita la mine cu dragoste ºi compasiune” – W.A. Mozart. De un an încoace, simt nevoia de a scrie despre Vadim - paradoxal, dar cît de mult aº dori sã nu existe motivul de a scrie!… Sã aºterni pe hîrtia amintirilor crîmpeiele unei vieþi care meritã povestitã este în acelaºi timp o bucurie ºi o durere. Bucuria de a fi trãit în contemporaneitatea acelei sclipiri, dar ºi durerea meta-trãirii - numitã, vai, trecut… De un an încerc sã mã conving de existenþa firescului - da, asta e, Vadim era un om ºi a murit. Faptul cã nu reuºesc sã accept… mã deprimã. Poate chiar în sens clinic. Pentru cã, am mai spus-o în articole, iar cei care mã cunosc o ºtiu prea bine – nu am fost unul dintre lãudãtorii lui Vadim; nu am fost unul dintre cei care îi trimiteau ditirambice felicitãri, sau dintre cei ce trimiteau sms-uri pompos elogioase la emisiunile la care participa el. Erau destui dintre aceºtia, unii dintre ei chiar îl divinizau, majoritatea însã credeau cã gãsiserã o cale de a obþine avantaje din partea puternicului preºedinte de partid puternic – ambele sintagme citibile cu explicaþia „pe atunci“. Nu am fost nici dintre cei cel firitiseau cu fiece prilej… Am realizat - ºi am recunoscut asta - cã abia dupã trecerea lui Vadim miam dat seama cã el a fost pentru mine o lume - în care intrasem ºi care, fãrã sã realizez, mã acaparase. Moartea lui Vadim a fost pentru mine pierderea acelei lumi – sau poate pierderea drumului cãtre acea lume. Articolele ce le-am scris despre el sunt, de fapt, o cãutare, plopii de pe marginea drumului regãsirii lumii pierdute. Mã uit în jur ºi vãd marea… Marea de mediocritate, marea de laºitate, marea de nimicnicie. O mare care ajunsese sã-l izoleze pe Vadim ca pe o insulã – Vadim era naþionalistul extremist, era acuzatorul scandalagiu, era pamfletarul ce insulta, era anti-europeanul, era cel care ceruse execuþii pe stadioane, era nebunul… Oh, ºi cîte altele spun ei cã era Vadim… Dar despre ei, despre picãturile acestei mãri, ce se poate spune? Cã sînt incolori, insipizi, inodori, cã sînt toþi la fel – precum picãturile mãrii. Nu au individualitate, personalitate – ei… sînt nimeni! A dispãrut insula, dar a rãmas legenda despre ea, dar despre picãturile mãrii care i-au luat locul ce se poate spune? Nimic. Odinioarã a dispãrut în mãri Atlantida… În care mãri? Nu se ºtie, nu s-a pãstrat decît legenda despre mãreaþa, unica insulã…
Scrisoarea sãptãmînii Stimatã Redacþie, Duminicã, 14 august, mi-am pomenit pãrinþii ºi socrii la Biserica „Sfîntul Ilie“, din cartierul Obcini, din Suceava. Nu este prima datã cînd ne-am îngrijit de pomenirea lor, dupã datinã, dar este pentru prima datã cînd s-a întîmplat ceva deosebit acolo, în Sfînta Bisericã, unde se afla o mulþime de oameni. Din acest motiv m-am hotãrît sã vã scriu, sã vã fac cunoscut ceea ce s-a petrecut în sfîntul lãcaº. În pomelnicul pe care l-au citit preoþii, pe lîngã pãrinþi ºi socri era trecut ºi idolul meu, VADIM TUDOR. În cadrul slujbei religioase, am recitat cîteva versuri compuse de mine (pe care vi le trimit alãturat), iar cînd am ajuns la rîndurile scrise despre VADIM, preoþii ºi toþi cei prezenþi în Sfînta Bisericã au început sã aplaude. La auzul numelui sãu, CORNELIU VADIM TUDOR, i-am vãzut pe aceºti oameni cu ochii în lacrimi. Preoþii au vorbit atît de frumos despre el, pomenindu-l ca pe ,,un CREªTIN ADEVÃRAT, care a plecat prea devreme dintre noi“. DUMNEZEU SÃ-L ODIHNEASCÃ! La terminarea slujbei am împãrþit pacheþele tuturor celor care au fost de faþã. S-a vorbit mult ºi s-a evocat numele de VADIM TUDOR. Mi-am dat seama, încã o datã, cît de iubit a fost acest OM, cît de regretat este. Tot ce s-a întîmplat acolo a arãtat ce a însemnat el, cu adevãrat, pentru oameni, ºi am constatat, cu satisfacþie, cã în memoria lor s-au pãstrat faptele reale ale Tribunului, nicidecum neadevãrurile prezentate de unele televiziuni, care mint cu neruºinare pentru cîþiva
De multe ori mi-am pus întrebarea ce s-ar fi întîmplat dacã?... Dacã Vadim ar fi fost mai maleabil ºi ar fi ajuns preºedinte al þãrii? Dacã Vadim nu ar fi oprit drumul lui Adrian Nãstase cãtre preºedinþia þãrii? Dacã Vadim nu refuza sã intre la guvernare? Dacã Vadim nu se supãra pe Le Pen? Dacã Vadim ar fi mers pe mîna lui Putin? Dacã Vadim ar fi acceptat ajutorul ºi susþinerea din Orientul Mijlociu? Cu alte cuvinte, de multe ori l-am judecat pe Vadim - îl judecã omul pe Dumnezeu, darãmite pe un semen…
Vorbeam, deunãzi, cu un vechi colaborator, Mihai Antonescu, publicist de excepþie, un spirit liber ºi conflictual, gata de multe pentru prietenie, de la sacrificiu la trãdare, cu alte cuvinte, un personaj pe placul lui Vadim…. Îi spuneam de intenþia mea de a organiza un Memorial, în care sã discutãm despre omul de culturã, publicistul ºi patriotul Corneliu Vadim Tudor. Evident, l-am invitat sã participe alãturi de Marius Tucã, Sorin Roºca Stãnescu, Dumitru Avram, George Stanca ºi alþi ziariºti de forþã ºi caracter, despre care Vadim a scris ºi cuvinte alese, dar ºi o altã „samã“ de cuvinte – þinînd, însã, întotdeauna seama de existenþa lor gazetãreascã – ceea ce, pentru un publicist ca Vadim, denotã respectul pe care l-a avut faþã de adevãraþii gazetari. Nu voi spune acolo, la Memorial, cã Vadim a fost un monument de bunãtate sau de geniu, îmi replica Mihai Antonescu, citînd parcã gîndurile mele – Vadim a fost Altceva, dar a fost ºi Cineva ceea ce meritã consemnat în cronica acestor timpuri sãrace, am continuat eu. Da, un om care nu ºi-a ascuns talanþi. Chiar dacã am plîns la aceastã slujbã, lacrimile mele au fost ºi lacrimi de bucurie, fiindcã am reuºit eu, un om simplu, sã-l pomenesc Bunului Dumnezeu pe un ROMÂN ADEVÃRAT, un MARE PATRIOT, pe carel port în inima mea ºi în sufletul meu atît cît voi trãi. Aºa sã-mi ajute DUMNEZEU! Îmi doresc tare mult sã vin la Bucureºti, ca sã iau parte la slujba de pomenire de un an ºi sã ajung la mormîntul lui VADIM, sã aprind o lumînare ºi sã pun o floare. Cu deosebit respect, VASILE CERLINCÃ, Suceava ***
În amintirea celor dragi Azi ne pomenim pãrinþii ªi ne rugãm la toþi Sfinþii DUMNEZEU sã-i odihneascã! Spune-o vorbã creºtineascã DUMNEZEU sã-i ierte-acum Au avut un suflet bun Demult pãrinþii noºtri au murit Iar noi sîntem bolnavi ºi am îmbãtrînit Pãrinþii nu se mai întorc din groapã Dar noi cu toþii vom pleca odatã Rãmîn copiii noºtri sã ne pomeneascã Aºa-i CREDINÞA noastrã strãmoºeascã Sã n-o uitãm! S-o ducem mai departe Aºa vrea BUNUL DUMNEZEU, dragul meu frate, Mereu de morþii noºtri sã ne amintim Sã mergem cît mai des în cimitir
cusururile, dar a suflet ºi curaj, ceea ce transformã multe cusururi în motivaþii. Într-adevãr, Vadim a avut harul motivãrii celor din jur, iar asta nu i se poate contesta – nimeni, în afara lui, nu a reuºit crearea unui curent naþional puternic, dar ºi adaptat timpurilor ºi realitãþilor. Asta deoarece Vadim nu doar cunoºtea istoria, dar o ºi înþelegea, reuºind astfel sã transforme naþionalismul în ceva anacronic ºi vetust, aºa cum vedem cã s-a întîmplat ºi se întîmplã cu alte tentative de gen. Vadim a motivat tineri sã creadã în idealul naþional, în geniul eminescian, în rafinamentul Ilenei Vulpescu, în forþa lui Eugen Barbu, în curajul exprimãrii intelectuale a lui Mihai Ungheanu sau Romulus Vulpescu… Vadim a stimulat controversa, critica, pamfletul – nu în stilul celor care aveau în spate combinaþii pe bani mulþi sau interese strãine, ci pur ºi simplu libertatea gîndirii. Da, Vadim a fost un vector al deranjului ºi, iatã, vedem acum cîtã dreptate a avut sã asmutã simþurile rãzvrãtirii contra statu quo-ului ce se instaura, înþelegem acum, cînd prea puþine mai sînt de fãcut ºi prea puþini mai sînt alãturi… Aº putea spune cã Vadim a supãrat lumea iubind-o cu (prea) multã ardoare. Mi-a rãmas întipãritã acea idee din teza lui de doctorat, publicatã în „Cartea de aur“ – „Mozart era mai viu în coºciugul lui decît aceia care-l lãsaserã în drum spre cimitir, ascunzîndu-se de viscol în cîrciumã“. Poate cã aceasta este ºi lãmurirea depresiei mele cronicizate – vãd cã lumea din jurul meu nu este nici pe departe atît de vie, de simþitoare, curajoasã ºi onorantã, cum era lumea care s-a dus, o lume numitã Vadim, Tribunul, Alcibiade… O lume pe care, în ciuda sfaturilor atîtor „curatori“ moderni, sper cã nu voi înceta sã o caut. Nu pot sã-i urez lui Vadim sã se odihneascã în pace, fiindcã azi nu e pace nici în cer. Îi urez doar o strãlucitoare viaþã veºnicã, aºa cum a fost ºi cea printre noi. DRAGOª DUMITRIU P.S. Pe data de 15 septembrie, orele 18.00 voi organiza la Palatul Tinerimea Românã (Strada Gutenberg Johann nr. 19, Sector 5 – repere: zona Chei, în spatele pieþei Kogãniceanu, Splaiul Independenþei colþ cu Schitu Mãgureanu, vizavi de Teatrul Bulandra), sala „Club“, un Memorial cu titlul „Corneliu Vadim Tudor – omul de culturã, publicistul, patriotul“, la care vor participa personalitãþi din lumea culturii ºi presei care l-au cunoscut pe Vadim. Din partea familiei, vor fi prezente fiicele lui Vadim, domniºoara Lidia Vadim ºi în calitate de continuator al celei mai importante creaþii de presã a lui Vadim, sãptãmînalul „România Mare“. Manifestarea, care nu va avea caracter politic, se intenþioneazã a fi totodatã ºi inaugurarea unui club de publicisticã ºi dezbateri pe teme importante pentru opinia publicã, club care va purta numele lui Vadim. Mulþumiri domnului director Voicu Enãchescu pentru sprijinul acordat, precum ºi domnului Vasile Lãcãtuº pentru implicarea sa beneficã. S-aprindem la crucea lor o lumînare ªi sã rostim o rugãciune cu glas tare S-audã ei de-acolo din adînca groapã Cã-i plîng al lor bãiat sau a lor fatã Sã nu-i uitãm pe morþii noºtri, NICIODATÃ! Ei au plecat acolo în mormînt Iar nouã ne-au lãsat casã, pãmînt. Astãzi, dacã noi trãim bine, Sã recunoaºtem, lor li se cuvine Ei au muncit cît au trãit Nu au avut un trai prea fericit Dar pentru noi, ei s-au jertfit Noi astãzi lor le mulþumim Cît vom trãi o sã îi pomenim ªi nu o sã uitãm, NICIODATÃ, Cã am avut o MAMÃ ºi un TATÃ. Pãrinte drag, cu suflet bun, Doresc încã un lucru sã mai spun: Vreau sã mai fie pomenit Un OM pe care eu l-am îndrãgit Eu vreau acum sã-l pomenim Pe MENTORUL ºi dragul meu VADIM! Azi unsprezece luni s-au împlinit De cînd VADIM ne-a pãrãsit Nici astãzi eu nu l-am uitat Pe OMUL de la care multe-am învãþat Mereu de el o sã îmi amintesc I-aprind o lumînare, de multe ori bocesc Aºa eu o sã fac cît mai trãiesc Pe toþi cei dragi din inimã îi pomenesc! DUMNEZEU SÃ-I IERTE!
Pag. a 8-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Viat , a cres , t i n ã Naºterea Maicii Domnului
Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (35) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Intonînd imnuri bisericeºti, coloana în mijlocul cãreia se aflau ierarhii binecuvîntînd mulþimile de credincioºi s-a îndreptat spre Calea Victoriei, trecînd prin faþa bisericilor Zlãtari ºi Doamnei, apoi spre Universitate, pe Bulevardul Regina Maria. Cea de-a treia oprire a procesiunii a avut loc la Universitate, în vecinãtatea cãreia au existat Mînãstirea Sfîntul Sava ºi Academia Domneascã, rezidite în anul 1709 de Sfîntul Constantin Brâncoveanu ºi susþinute material de cãtre familia domnitorului martir. Aici, procesiunea a fost întîmpinatã de rectorul Universitãþii Bucureºti, profesor universitar doctor Mircea Dumitru, împreunã cu profesori ai Universitãþii, inclusiv de la Facultatea de Teologie Ortodoxã. Dupã ectenia celei de-a treia opriri ºi condacul al patrulea al Acatistului, rectorul a rostit un cuvînt, în care a evidenþiat rolul Universitãþii Bucureºti de continuatoare a Academiei Domneºti, adãugînd cã: întreaga comunitate academicã a Universitãþii din Bucureºti cultivã cu un sentiment de adîncã gratitudine rolul marelui nostru înaintaº. Distinsul vorbitor a mai subliniat faptul cã Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu „a conºtientizat importanþa înfiinþãrii unei ºcoli de nivel superior; punînd bazele Academiei Domneºti, organizatã dupã modelul Academiei din Constantinopol. Înfiinþarea Universitãþii din Bucureºti în anul 1864 finalizeazã un parcurs istoric ºi o aspiraþie mai veche a învãþãmîntului superior românesc. În acest parcurs, Academia Domneascã de la Sfîntul Sava a Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu este un reper esenþial, o piatrã de hotar care a orientat pe cei care au slujit ºi slujesc ºcoala româneascã, educaþia ºi cultura acestui popor. Universitatea noastrã va cultiva memoria acestor fapte ºi va rãmîne întotdeauna recunoscãtoare Voievodului Martir”, a spus rectorul Mircea Dumitru. Dupã acest popas, procesiunea ºi-a continuat înaintarea la fel de ordonat ºi liniºtit, trecînd prin faþa Bisericii Colþea, pînã la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, ctitoria Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. Aici, racla cu sfintele moaºte a fost purtatã în jurul bisericii ºi, în final, a fost depusã spre închinare într-un frumos baldachin, aºezat special pentru acest eveniment în faþa sfîntului lãcaº. În acel moment, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a rostit un cuvînt de binecuvîntare, arãtînd cã aceastã procesiune este similarã celei din 1934, „cu deosebirea cã acum nu am sãvîrºit un parastas pentru Domnitor, ci fiind trecut în rîndul sfinþilor, l-am cinstit prin sfintele sale moaºte, aºezate într-o raclã frumoasã, ca pe un sfînt rugãtor în ceruri împreunã cu ceilalþi Sfinþi Brâncoveni”.
Cu aceeaºi ocazie, Preafericirea Sa a anunþat marea sãrbãtoare de pomenire a Sfinþilor Brâncoveni din data de 16 august 2014, cînd Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou va fi resfinþitã ºi - a adãugat Preafericirea Sa - „vom avea o sãrbãtoare interortodoxã, deoarece au fost invitaþi ºi reprezentanþi ai Patriarhiilor de Constantinopol, Alexandria ºi Ierusalim, pe care Sfîntul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu le-a ajutat în multe feluri ºi în multe rînduri”. Patriarhul României a mai arãtat cã: „acest pelerinaj care a adunat multã lume este o formã complementarã de cinstire a Sfinþilor Brâncoveni, dar ºi o întãrire a comuniunii noastre în rugãciune ºi demnitate, pentru cã de la Sfinþii Martiri Brâncoveni învãþãm nu numai credinþa, evlavia, ci ºi demnitatea de a rãmîne creºtini mãrturisitori pînã la moarte, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: «Fii credincios pînã la moarte ºi îþi voi da cununa vieþii!» (.Apocalipsa 2,10)”. În încheiere, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a mulþumit ierarhilor, preoþilor, diaconilor ºi credincioºilor prezenþi la emoþionanta procesiune. Cuvintele rostite de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh ºi-au gãsit ecoul ºi în declaraþiile Preacucernicului Pãrinte Emil Nedelea Cãrãmizaru, parohul Bisericii Sfîntul Gheorghe Nou, care a caracterizat ziua procesiunii ca o zi de sãrbãtoare pentru acest lãcaº ºi pentru întreaga noastrã Bisericã, pentru creºtinii din cetatea Bucureºtilor ºi din întreaga þarã: „Este un dar de la Dumnezeu ºi o binecuvîntare o Sfinþilor Martiri Brâncoveni. România de astãzi avea nevoie de binecuvîntarea Sfîntului Constantin Brâncoveanu, care, prin sfintele sale moaºte aºezate în acest frumos baldachin din faþa Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, ctitoria sa din inima Bucureºtilor, binecuvînteazã Capitala ºi întreaga Românie creºtinã, iubitoare de Hristos ºi de Sfinþii Sãi”. În continuare, pãrintele paroh a anunþat cã racla va rãmîne depusã spre închinare în baldachin, „pentru ca toþi cei care doresc sã aducã smeritã închinare la sfintele moaºte sã o poatã face”. De asemenea, a arãtat cã racla cu sfintele moaºte va fi aºezatã în bisericã, într-un loc special amenajat, urmînd ca în cursul anului 2014 sã fie purtatã în procesiune la cele mai importante ctitorii brâncoveneºti din þarã. Cu sãvîrºirea slujbei de priveghere în cinstea Sfinþilor Martiri Brâncoveni, programul procesiunii s-a încheiat, ca un strãlucit epilog al jertfei martirice care a avut loc în urmã cu trei secole la Constantinopol. Procesiunea a fost o impresionantã manifestare de iubire a Poporului Român dreptcred-
Sfatul medicului
piele ºi retracþia progresivã ºi ireversibilã în flexie a degetelor mîinii.
Boala Dupuytren
Care sînt cauzele?
Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european. Contractura Dupuytren este o fibromatozã palmarã, frecvent întîlnitã, cu cauze necunoscute cu DR. TAREK NAZER exactitate. Este o boalã degenerativã, care afecteazã mai des sexul masculin cu vîrsta de peste 45 de ani, urmat de sexul feminin dupã instalarea menopauzei. Evoluþia este cronicã, apare îngroºarea anormalã a þesuturilor aflate imediat sub
Cauzele care produc boala Dupuytren nu sînt cunoscute în totalitate, dar existã anumiþi factori de risc precum factorii de mediu (alcoolul, fumatul), anumite afecþiuni (diabetul zaharat, epilepsia, traumatismele) ºi factorul ereditar joacã un rol major în dezvoltarea contracturii Dupuytren.
Cum se manifestã? Debutul bolii este insidios, de obicei greu de precizat de cãtre pacienþi. Simptomele includ apariþia senzaþiei de strîngere ºi fermitate pe suprafaþa pielii, urmate de apariþia nodulilor ºi depresiunilor în palmã. Într-un stadiu avansat, apare deformarea degetelor în flexie, care este însoþitã de durere.
Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul se pune în urma anamnezei pentru a afla istoricul bolii ºi a examenului fizic, care include
În Nazaretul florilor Se naºte mama mamelor, Cãci Însuºi Dumnezeu cel Sfînt κi vede Mama pe pãmînt... Maria e numele ei ªi cea mai sfîntã între femei, Lumea toatã o slãveºte, Azi pãmîntul se sfinþeºte... Sfinþii Ioachim ºi Ana, Smeriþi strigã-acum Osana! Fiica lor e mama-lumii, Împãrãteasa luminii... O, Doamne Þie-þi mulþumim, Azi Cerul a nãscut sublim, Reginã Sfîntã pe pãmînt Dumnezeiescul legãmînt... Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Pildã creºtinã
O vorbã bunã Mergînd pe stradã, scriitorul rus Lev Tolstoi a întîlnit, la un moment dat, un cerºetor. Imediat ºi-a scos portofelul pentru a-i da un ban acestuia. Însã portofelul era gol. S-a întors cãtre acel bãrbat ºi a zis: „Fratele meu, îmi pare rãu, dar nu am nimic sã-þi dau“. Cerºetorul s-a luminat la faþã ºi i-a zis: „Mi-ai dat mai mult decît þi-am cerut. M-ai numit fratele tãu“. Vorbirea este un mare dar oferit omului de cãtre Creator. Cum ar arãta omenirea fãrã vorbire? Cuvintele au o putere incredibilã. Ele pot rãni sau vindeca. Un cuvînt neatent poate aprinde o ceartã. Un cuvînt nemilos poate distruge o viaþã. Un cuvînt brutal poate lovi ºi ucide. Un cuvînt plin de bucurie poate lumina ziua celuilalt. Un cuvînt potrivit poate ridica apãsarea. În ciuda potenþialului distructiv al cuvintelor, adevãrul minunat este cã, de asemenea, cuvintele pot vindeca. Ele pot fi un leac alinãtor sau ca raza de soare care pãtrunde într-o încãpere întunecoasã. Totul depinde de starea inimii celui care vorbeºte: „...Cãci din prisosul inimii vorbeºte gura“ (Matei 12.34). În ºcoala Domnului ºi Mîntuitorului nostru putem învãþa ce înseamnã o vorbire cu har, dreasã cu sare, o vorbire care sã încurajeze pe cel doborît de întristare. incios faþã de sfîntul sãu iubit, Constantin Brâncoveanu. Ea s-a desfãºurat, în semn de respect ºi preþuire, într-o ordine ºi liniºte liber-consimþite exemplarã. Coloana „auritã” a preoþilor ºi zecile de mii de credincioºi din Capitalã ºi din þarã au imprimat manifestãrii o profundã solemnitate ºi o þinutã de omagiu ºi respect. Sute de reporteri de radio ºi televiziune, fotografi ºi cinefili amatori au þinut sã imortalizeze ºi sã eternizeze acest eveniment unic din viaþa Bisericii Ortodoxe Române în general ºi a Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, în special, la trei sute de ani de la moartea martiricã a Sfinþilor Brâncoveni. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU miºcarea articulaþiilor mîinii în mai multe poziþii, miºcarea degetelor pentru a urmãri gradul de flexibilitate ºi vizualizarea eventualelor modificãri la nivelul pielii palmare.
Care este tratamentul? În stadiile iniþiale ale bolii, tratamentul poate fi medical, alcãtuit din aplicaþii locale cu creme cu vitamina E, terapie fizicã, urmat apoi de infiltraþii cu cortizon ºi terapie cu ultrasunete. În stadiile avansate se recomandã tratamentul chirurgical. Acesta se decide în funcþie de stadiul bolii ºi poate consta în fasciectomie cu acul, care este o tehnicã minim invazivã. Se foloseºte anestezie localã cu rezultate rapide sau faciectomie clasicã, ce implicã excizia fasciei palmare, ori fasciomiotomie prin intermediul cãreia þesutul afectat este incizat. Postoperator, mîna se fixeazã iniþial în poziþie funcþionalã, apoi procedurile de fizioterapie sînt începute rapid pentru a preveni rigidizarea mîinii ºi restabilirea forþei ºi funcþiei. www.artroscopiedegenunchi.ro
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 9-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
MOZAIC
O femeie în comã a privit cum spiritele malefice se luptau pentru sufletul ei Am fost în comã o lunã. Spiritul meu a pãrãsit trupul ºi am putut vedea cine se ruga pentru mine. Îngerul m-a salvat! În urmã cu mai mulþi ani, mi-a fost dat sã trãiesc un adevãrat coºmar, parcã înadins pus în calea vieþii mele de cãtre Dumnezeu, pentru a mã face sã înþeleg o importantã lecþie: cã nu poþi ajuta pe nimeni, dacã mori! Eram tot timpul în alertã, pe de o parte ahtiatã de job, pe de alta neprididind în ami ajuta familia ºi prietenii în orice necaz. Pe mine mã lãsam mereu la urmã, numai cã nu reuºeam niciodatã sã fac din mine ºi din sãnãtatea mea un subiect „pe ordinea de zi”. ªi într-o zi am picat! M-a luat Salvarea cu cod roºu. Diagnosticul: septicemie. Am stat în comã o lunã.
Spiritul mi s-a desprins de trup ºi zbura O lunã de zile, realitatea s-a amestecat cu nãlucirile minþii. Pot sã spun sigur cã auzi, ca într-un vis, ceea ce se petrece în jurul tãu, chiar dacã eºti în comã. Eu am auzit vorbele de încurajare rostite de membrii familiei mele, care mã vegheau pe rînd în rezerva improvizatã a Secþiei de Reanimare a unui spital judeþean. Cînd m-am trezit, am povestit alor mei „ce am visat”. Ei mi-au confirmat cã au fost fapte ºi vorbe reale. Au fost însã ºi experienþe care, în ochii scepticilor, sînt doar imaginare, dar vã pot spune cã pentru mine au fost cît se poate de reale ºi de chinuitoare. Una din experienþele la care mã refer este cea a desprinderii spiritului de trup. Auzisem despre ea, cã ar fi fost trãitã de persoane aflate în situaþii similare, dar eram destul de scepticã în acest caz, nu respecta principiul fundamental al religiei în care m-am nãscut: „crede ºi nu cerceta!”. Am ieºit ca un abur din trupul rãpus de infecþie ºi deodatã n-am mai simþit durerile, arsura! Eram uºoarã, ca un fulg. Zburam în cerc, în apropiere de tavan ºi conºtientizam cã mi-am pãrãsit trupul. Îmi pãrea rãu pentru cei care mã vegheau, cã plec ºi îi las singuri!
Îngerul mi-a vorbit Am ieºit din încãpere ºi cãutam sã mã înalþ la cer, dar nu puteam decît sã zbor ameþitor, cu vitezã, prin clãdire. Ceva, ca un zid invizibil, mã bloca. M-am întors în rezervã ºi iar mi-am vãzut trupul vlãguit. Lîngã el, mama mea, îngenunchiatã, bãtea mãtãnii: „Salveaz-o, Doamne!”. M-am scurs înapoi, în veºtmîntul de oase ºi carne. ªi chinurile au reînceput. Mã ardea tot trupul. Focul venea din interior. La cãpãtîiul meu, de-a stînga ºi de-a dreapta, nu mai erau mama ºi sora, ci se bãteau fantomele unor monºtri cu colþi ascuþiþi, care voiau sã-mi bea sîngele ce-mi curgea din creºtet ca un fluviu, roºu, la vãrsarea într-o deltã. La picioarele mele, în capãtul patului, plutea un înger. Privea ºi tãcea. „E a mea!” „Ba a mea e!”, se certau monºtrii. „Mã arde, mã arde, þipam. Nu mai pot sã lupt! Plec!”, ziceam. „Gîndeºte-te la ce laºi în urmã! N-ai terminat ce aveai de fãcut!”, auzeam o voce blajinã venind dinspre îngerul care nu schiþa, însã, nici un gest. Abia cînd am decis sã continui sã lupt, îngerul i-a concediat pe monºtri cu un semn ºi mi-a zis: „ªtiu cã vrei sã-i ajuþi pe alþii, dar ca sã poþi trebuie sã te iubeºti ºi pe tine puþin!”. Trãiesc! CLAUDIA ANGHELINI
Adevãrul despre asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy John F. Kennedy a fost asasinat de un membru al propriei echipe de securitate, conform unei mãrturisiri fãcute, pe patul de moarte, regizorului Oliver Stone, de cãtre un fost angajat al preºedintelui american. Bãrbatul l-ar fi contactat pe celebrul regizor dupã ce acesta ar fi terminat lucrul la filmul sãu „JFK“, din 1991. Fostul angajat al preºedintelui era pe moarte, fiind mãcinat de o boalã incurabilã, atunci cînd i-a spus regizorului secretul pe care nu îl ºtia decît fiul sãu: „cineva din echipa preºedintelui...a tras în el“. John Fitzgerald Kennedy a fost ucis cu douã focuri de armã în timp ce cãlãtorea într-o limuzinã decapotabilã, în timpul unei vizite în Dallas, în noiembrie 1963. Pentru uciderea preºedintelui a fost acuzat Lee Harvey Oswald, care ar fi tras de la etajul ºase al unei clãdiri. Oswald a fost, la rîndul sãu, ucis, douã zile mai tîrziu, de proprietarul unui club de noapte cu legãturi mafiote. GABRIEL ADAM
MOZAIC
Clopotul care sunã încontinuu de 175 de ani ºi nu poate fi oprit
În laboratorul Claredon, de la Universitatea Oxford, se aflã un clopoþel care sunã continuu de 175 de ani. Acesta este alimentat de o singurã baterie, instalatã în 1840. Cercetãtorii ºi-ar dori sã afle din ce este compusã bateria, dar se tem cã, prin deschiderea acesteia, vor periclita longevitatea experimentului. Clopotul Electric Oxford a sunat puternic de 10 miliarde de ori, conform experþilor. Bateria este realizatã dintr-o ,,grãmadã uscatã“. Aceasta a fost inventatã de Giuseppe Zamboni, în 1800, utilizînd discuri alternative de zinc, argint, sulf ºi alte materiale, care pot genera curenþi slabi de energie electricã. ,,Din ce este alcãtuitã «grãmada», nu se ºtie cu exactitate, dar partea exterioarã este realizatã din sulf, care sigileazã celulele de electrolit“, a declarat cercetãtorul A.J. Croft, într-o lucrare din anul 1984. ,,«Grãmezi» ca aceasta erau construite de Zamboni din 2.000 de perechi de discuri din folie de aluminiu
lipitã pe hîrtie impregnatã în sulfat de zinc ºi acoperitã pe o parte cu dioxid de mangan“, a adãugat el. Realizarea clopotului nu fost un experiment; acesta a fost construit de firma londonezã de instrumente muzicale Watkins ºi Hill. Pe clopot este scris: ,,pornit în 1840“. Ulterior, a fost cumpãrat de un cercetãtor care l-a lãsat sã funcþioneze. Sursa de energie a clopotului a fost înregistratã în Cartea Recordurilor ca fiind ,,cea mai durabilã baterie din lume“. Un clopot care sunã timp de 175 de ani ar fi iritant, dar puterea din baterie este atît de micã, încît sunetul pe care îl produce nu poate fi auzit de urechea umanã, însã limba oscileazã, în stînga ºi în dreapta, în mod continuu. În acest moment, experimentul reprezintã mai mult o curiozitate. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, telescopul cu infraroºu era alimentat de o baterie similarã, deoarece era necesarã o sursã de electricitate portabilã. OANA BUJOR
Lacul Albastru din Maramureº, unic în lume Singurul lac din lume care îºi schimbã culoarea apei se gãseºte în România, în judeþul Maramureº, la o altitudine de 500 m, în Munþii Gutîi. Lacul Albastru s-a format prin prãbuºirea unor vechi lucrãri miniere ºi are o adîncime de pînã la 4 m. Apa acestuia are un conþinut bogat de fier ºi melanterit, substanþe provenite de la vechea minã, care conferã lacului o culoare schimbãtoare de verde-albãstrui.
Un brevet de invenþie înregistrat de Nikola Tesla… Dispozitivele pe care cercetãtorul ºi le imagina la sfîrºitul Secolului al XIX-lea sînt asemãnãtoare cu unele pe care le folosim astãzi. Rezultatele cercetãrilor lui Nikola Tesla le putem vedea la tot pasul: reþelele wireless, automobilele electrice, dispozitivele teleghidate sînt doar cîteva dintre ele. Se pare, însã, cã importanþa inginerului de origine sîrbã este mult mai mare decît se credea, dat fiind faptul cã un jurnalist american a descoperit, recent, un brevet de invenþie pe care Tesla l-a înregistrat în urmã cu 118 ani. Matthew Schroyer a publicat un fragment din brevetul lui Tesla pe pagina sa de Twitter. În paginile documentului, datat 1 iulie 1898, pot fi observate detaliile proiectului unor dispozitive fãrã pilot, care urmau sã fie folosite în domeniile militar, al comunicaþiilor, ºi al explorãrii ºtiinþifice. Conform însemnãrilor inventatorului, acestea urmau sã fie controlate de la distanþã. Tesla menþioneazã în brevet cã maºinile pe care le-a proiectat ar putea fi folosite pentru ,,comu-
nicaþii ºi explorãri în regiuni inaccesibile, dar ºi în scopuri ºtiinþifice, inginereºti sau comerciale“. În acelaºi document, fizicianul afirmã cã ,,importanþa cea mai mare a invenþiei mele va rezulta din efectele pe care le va produce în domeniul militar“. Descrierile pe care le face Nikola Tesla au fost asemãnate de specialiºti cu cele ale dronelor folosite astãzi, în domenii precum cel comercial, ºtiinþific sau militar. Prin urmare, noua descoperire demonstreazã încã o datã faptul cã Tesla era cu mult înaintea epocii în care trãia. Spre deosebire de modul în care statele lumii folosesc astãzi dronele de rãzboi, omul de ºtiinþã îºi proiectase invenþiile pentru a fi folosite în scopuri paºnice. ,,Din motive ce þin de faptul cã poate distruge totul în mod sigur ºi eficient, invenþia va fi folositã numai pentru a menþine pacea între naþiuni“, menþioneazã fizicianul în brevetul sãu. Sursa: iflscience.com
Pag. a 10-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... România – scena unde se joacã teatru horror (2) 4. Dacã n-ai noroc, n-ai, ºi pace bunã! Dar ºi dacã ai… Ce înseamnã sã te fi spîrcîit în scãldãtoare cînd þia luat popa mirul! Se gîndea oare Adriean Videanu, cînd era copil la Videle, cã va veni o zi cînd va da cu babaroasele pe plaja de la Nisa, printre miliardari? Ca urmare a norocului care l-a urmãrit toatã viaþa, astãzi, eroul nostru ºi-a trîntit ditamai viloiul la Snagov, pe un teren care, pînã nu demult, fusese cimitir. Pãcatul lui sã fie, ºi al primarului, ºi al hoþului ãla de popã, cãci, la sãparea ºanþurilor pentru temelie, lucrãtorii au dat peste oase. Poate de aceea, ca un acont din ce-l aºteaptã pe proprietar, monstruozitatea aia – chiar dacã este dotatã cu piscinã, terenuri de tenis ºi alte acareturi – seamãnã cu un mausoleu. Dacã nu v-aþi prins cine este, cu adevãrat, omul acesta cu profil de frizer, aflaþi cã, în atîþia ani de viaþã ºi mai ales la miliardele sale, nu s-a îndurat sã-ºi corecteze numele de botez, transcris greºit de funcþionara de la Primãria din Videle. Poate Triþã Fãniþã, alt miliardar, sã-l mai fi întrecut la zgîrcenie, cãci nu admitea sã spargã cîteva mii de parai pe o protezã dentarã ca lumea. Cu vechea protezã clefãia ºi stropea în jur, de ziceai cã e un talan care mestecã sfeclã îngheþatã. Dar pe Triþã Fãniþã sigur l-a întrecut regele Carol I, care, pînã nu întorcea un costum de 5 ori, nu-ºi cumpãra altul. Peste toþi zgîrciþii noºtri este jupîn miliardarul acela suedez de 90 de ani, care, de cînd se ºtie, n-a purtat decît haine second-hand ºi n-a mîncat decît de la cantinele sãracilor. Asta n-ar fi nimic, dar s-o vedeþi pe distinsa doamnã Doiniþa Videanu (scuze pentru asonanþã, dar nu se putea altfel, noblesse oblige). Nici Lady Diana, cît era ea de prinþesã milionarã, nu îndrãznise sã poarte o rochie de 100.000 de euro, cu diamante ºi fir de aur, însã teleormãneanca fãrã fricã a îndrãznit, aþi vãzut-o doar la nunta Ebei. ªi, ca sã încheiem subiectul cu oamenii norocoºi de la noi, sã ne amintim de o fotografie de acum 2 ani, datã ºi la televizor, cu Hera, Afrodita ºi Atena, aflate într-o scurtã vacanþã la Paris. De prisos sã mai spunem cã aveau moloz cãcãlãu pe ele, cã nu degeaba mãritul Zeus veghea asupra lor. Tot flanelînd ele pe sub Turnul Eiffel, cele 3 codane au rîvnit la mici (poate or fi fost borþoase, cine ºtie…). ªi, pe datã au sunat la Bucureºti ºi au comandat la ,,Cocoºatul” un lighean cu mici ºi vreo douã kile de muºtar. Mint agenþii SRI, care le urmãreau, minþim ºi noi: cicã în 3 ore, marfa era la hotel, adusã cu un avion special, nu cumva sã se rãceascã ºi sã le indispunã pe domniºoare. Berea rece ºi pînea caldã le-au parvenit prin room-service.
5. ,,Vinde, Tanþo, ºi covoru’, mituieºte procuroru’!…” Foaie verde de harem, ce mai justiþie-avem! Mai nou, iatã cum se dau pedepsele la noi, sã tot ajungi în faþa judecãtorilor. Desigur, dacã ai fudulii cît dovlecii
Cãlcîiul lui Ahile
OLIMPIADA A TRECUT, A SOSIT FOTBALUL Ecouri olimpice S-au produs demisii importante în fruntea conducerii Comitetului Olimpic ºi Sportiv Român. Secretarul general, Ioan Dobrescu, care îºi anunþase demisia înainte de începerea Jocurilor Olimpice, ºi preºedintele COSR, Alin Petrache, care, este drept, dupã primul anunþ al deciziei sale, ezitase, s-au hotãrît sã-ºi anunþe demisiile zilele trecute. Regulamentul COSR prevede, în aceastã situaþie, ca unul dintre cei 3 vicepreºedinþi sã îndeplineascã funcþia de preºedinte, urmînd ca, în termen de 60 de zile, sã fie ales un nou preºedinte. Vicepreºedinþi sînt Octavian Morariu, Elisabeta Lipã ºi Nicu Vlad. Din cîte ºtim noi ºi dupã toate probabilitãþile, Nicu Vlad, preºedintele Federaþiei Române de Haltere (din pãcate, sportivul medaliat cu bronz la Olimpiadã, Gabriel Sîncrãian, a ieºit pozitiv la testul antidoping), va gestiona aceastã funcþie. Am avut prilejul sã discutãm cu Florina Pierdevarã, campioana noastrã de la 800 m întoarsã de la Rio. Nu a putut concura la valoarea ei din cauza unor nopþi nedor-
ºi mai ales dacã ai ciordit miliarde, ca sã mulþumeºti ºi ,,onoratele instanþe”. Altfel, la ocnã îþi albesc oasele pentru un covrig. Sã-l luãm, de exemplu, pe Cocoº. A primit 2 ani cu executare. Buuun. Asta înseamnã cã, iniþial, se învîrtise de vreo 12 ani. Dar, împãrþiþi la 3, fiindcã a recunoscut cã a fost un bãiat cîh ºi a dat cu vastul în banii publici pînã i-a venit rãu, a rãmas cu 4 ani. Însã aceºti ani, împãrþiþi iarãºi la 2, cã ºi-a vomitat complicii, fac 2 aniºori. Din care va mai executa doar 3 luni, cã deja a stat un timp la bulãu. În plus, mititelul a rãmas ºi cu miliardele intacte. (Mã rog, chiar intacte nu erau miliardele alea nici înainte, cãci jumãtate sînt ale fostei soþii, dacã puteþi sã înþelegeþi…) E-he, nu doarme Bãse, pupa-l-aº! Cum are el grijã de vechii prieteni, tovarãºi de luptã ºi de idealuri revoluþionare!
ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“
6. Ipohondria îngroapã România Poate luînd exemplu de la generalul degradat V.A. Stãnculescu, care îºi pusese piciorul în ghips, sã nu-l împuºte Ceauºescu, astãzi, corupþii noºtri, ajunºi în ghearele DNA, se dau loviþi, aproape cã li se vede vata din nas, zici cã abia au scãpat din focul de la Plevna sau de la Turtucaia. Acum vreo 10 ani, teroristului Omar Haissam îi tot pica mucul pe la televizor, zicea cã are cancer la maþe ºi abia se mai tîra. Dupã cîþiva ani, cînd l-au adus în þarã ºi i-au dat 20 de bucãþi, al dracului, sãrea într-un picior. (Apropo de pedeapã: el nu scrie cãrþi, nu-ºi dã în gît complicii ºi nu ºi-a recunoscut fapta? Aºteaptã sã moarã înãuntru?) Pe urmã, Gigi Becali se alesese cu un junghi în cîrcã, îºi pusese un fel de guler, sã-i þinã vertebrele, ºi se cerea afarã de la Poarta Albã. Acum uite-l pe Cocoº, care, mai alaltãieri, ºontîcãia în cîrje, cicã ar fi ologit în arest, ºi dorea o pedeapsã mai blîndã (pe care a ºi primit-o). Omul, în general, se situeazã în ipostaze edificatoare, care îi permit dezvãluirea caracterului sãu de bronz. Uite-l ºi pe securistul Dan Adamescu, fiinþa cea mai scîrboasã de lîngã noi. Prin anii '90, pusese laba aia pãroasã pe Magazinul ,,Unirea”. Apoi, pe Hotelul ,,Intercontinental”. Au urmat Societatea de Asigurãri ,,Astra” ºi ziarul ,,România liberã”. Se aude cã ºi milioanele de euro ale echipei de fotbal Oþelul Galaþi, cîºtigate pe terenurile Europei, ar fi intrat tot în buzunarele sale fãrã fund. Din banii ciordiþi de la ,,Astra” ºi direcþionaþi cãtre ,,România liberã”, i-a fãcut propagandã lui Bãsescu, în speranþa cã nu va pãþi niciodatã nimic (chiar dacã, recent, a halit 4 ani). Plus cã va rãmîne ºi cu miliardele… Iar acum, uite-l pe hipopotamul ãsta de o jumãtate de tonã, cum îl tot carã în spinare niºte haidamaci. Escrocul de Adamescu cicã e grav bolnav, sãriþi, lume!, ºi sã nu ne mai legãm de hoþiile sale. Mai bine îl ducem la judecatã direct în sicriu, caz fãrã precedent în justiþia românã. Efectul asupra onoratei instanþe ar fi devastator ºi, pe datã, îl vor pune în libertate, cu scuzele de rigoare. Sfîrºit PAUL SUDITU mite înainte de concurs datorate unei creme noi de masaj, care i-a provocat mîncãrimi ºi dureri greu de suportat. Nu-i place sã se scuze, dar a venit cu o ambiþie crescutã în pregãtire pentru concursurile viitoare. Crede cã s-a exagerat cu condiþiile proaste de organizare. Dupã pãrerea ei, totul a fost bine organizat în Satul Olimpic. Ceea ce a impresionat-o negativ a fost calitatea, sub orice criticã, a echipamentului de reprezentare care li s-a dat. „Ne-am bucurat cînd am aflat cã echipamentul ne va rãmîne nouã, dar bucuria ne-a fost de scurtã duratã. Pantalonii s-au descusut cînd þi-era lumea mai dragã; bluza ºi tricoul, cînd le-am spãlat, au intrat la apã, încît nu le mai pot folosi, iar etichetele de firmã s-au desprins... Pãcat !“ ªi cînd te gîndeºti cã meºterii care au confecþionat acest echipament nu au putut fi „deranjaþi“ sã se deplaseze la locurile de pregãtire a sportivilor, ci sportivii au fost nevoiþi sã vinã la COSR ºi sã piardã astfel din timpul de pregãtire ºi de odihnã în ajunul unei asemenea competiþii. Dar fiþi atenþi ce a impresionat-o cel mai mult la aceastã Olimpiadã. „Nu o sã uit niciodatã festivitatea înãlþãrii drapelului în Satul Olimpic. Mi se fãcuse pielea ca de gãinã pe braþe cînd se cînta Imnul României“. Dar despre rolul COSR în pregãtirea acestei Olimpiade vom mai avea prilejul sã revenim.
„Podul lui Dumnezeu“ de la Ponoarele, din judeþul Mehedinþi, este un monument natural cunoscut de mulþi români drept una dintre cele mai rare minuni ale naturii.
EPIGRAME Ajutoarele de „afarã“ Cu pantofi din þãri strãine Epatez întregul clan, Iar cãmaºa-mi „vine“ bine Haina-mi vine peste-un an.
Slugã la doi stãpîni Aºa-i românul prin destin, Ca el nu vezi, sã dai cu tunul; Vrea doi stãpîni... c-ar fi puþin Sã fure numai de la unul.
Eu ºi „jumãtatea“ mea Voi duce-o viaþã ca la carte Cu „jumãtatea“ ce-am sedus-o, Ce e al meu e pus de-o parte… Dar uit mereu pe unde-am pus-o.
Cerºetori... în România La cerºetori, vedem cu groazã Un stil de-a dreptul pãcãtos: De nu le dai… te „opereazã“ (La medici e taman pe dos). NAE BUNDURI
A început fotbalul Despre fotbal nu avem prea multe de spus, în afarã de primul meci cu echipa Muntenegrului, din seria de calificãri pentru Mondialul din Rusia, fiind ºi primul meci în care echipa României este pregãtitã de un selecþioner strãin, Christoph Daum. Sezonul de toamnã a început cu calificarea pentru Cupele Europene a echipelor „Steaua“ ºi, mare ºi plãcutã surprizã, a „Astrei Giurgiu“, în dauna unei echipe englezeºti, pe care a învins-o chiar la ea acasã. În rest, se pare cã „Steaua“ defileazã în campionat, instalîndu-se comod în fruntea clasamentului, iar în liga secundã continuã tragedia echipelor fãrã fonduri care sînt în pragul falimentului. Meciul sus amintit a avut o desfãºurare dramaticã doar în ultimele 10 minute, cînd s-au înscris cele douã goluri (rezultat 1 – 1) ºi cînd România a ratat o loviturã de la 11 metri, acordatã în ultimul minut al întîlnirii. A fost o partidã în care românii au dominat copios, mai ales în repriza a doua, dar se pare cã cele 10 cornere avute, faþã de nici unul al muntenegrenilor, nu au fost suficiente pentru a fi valorificate. O lecþie pe care nenorocosul Daum mai trebuie sã o repete. SILVIU DUMITRESCU
Pag. a 11-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Strategia futurului Deþinuþii de lux din celula 666 terminaserã dintr-o sorbire bericile aduse prompt, la ordin, de Lucicã, gardianul de serviciu. Între douã rîgîieli, lungit pe pat, Vaºinton tocmai se-ntreba ce mama dracului o face Bendiuc, de stã atît de mult la vorbitor, cînd colo, io-te-l pe Bendiuc la uºã! Vizibil surescitat, totuºi pãstrîndu-ºi morga superior-flegmaticã... Se vedea cu ochiul liber cã are sacul plin de noutãþi incendiare, cum, mai nou, le place unor televiziuni sã titreze, de parcã n-ar exista ºi-aºa o mulþime de oameni arºi, dar prea puþine spitale de specialitate. Simþind momentul, þiganul se ridicã brusc în capul oaselor: Sã t-auz! Ce-þ zîserã Pomponiu ºî Cîºu? Încã nedecis de unde ar fi mai bine sã-nceapã, marele îmbîrligãtor o luã pe ocolite: Ehee... Unul ca Pomponiu se naºte odatã la 100 de ani! Poate chiar odatã la 500 de ani... Radomir îºi frecã nervos scãfîrlia cãruntã, tunsã scurt: Dom’le, poþi sã ne spui ºi ceva concret, nu doar bla-blauri? Dacã nu, la vrãjeli, lasã-mã pe mine, dom’le, cã mã pricep cel mai bine! Bendiuc îi fãcu semn cu degetul la gurã, sã reducã sonorul: Batista pe þambal, te rog!... Deci, concret, ca un genial strateg ce este, Pomponiu a prefigurat modul în care vom acþiona de acum înainte. Subliniez, cum vom acþiona noi toþi. În echipã! Zdrenghea plescãi ºi el, nerãbdãtor: Hai, bre, nu ne mai fierbe atîta! Spune-ne odatã ce i-a mai bubuit mintea! - Ca sã vã redau exact cuvintele lui, Pomponiu a gîndit punctual strategia futurului. Vaºinton nu înþelegea prea bine: Futur d-ãla, la camera intimã?... Ne aduce dameze? - Vaºintoane, nu e ce-þi imaginezi tu, futur înseamnã viitor!, îi traduse Bendiuc. - Viitor, he-he-he, colþ cu Eminescu! - rîse stupid Titi Pastramã. Bendiuc bãtu cu lingura în cana de metal, solicitînd liniºte: Domnilor, evenimentele evolueazã mult mai repede decît vã imaginaþi dumneavoastrã. Sînt mandatat sã conduc discuþiile pe o temã ce poate deveni crucialã în ceea ce priveºte futurul... Mã rog, viitorul nostru. Fãcu o pauzã, asigurîndu-se cã-l ascultã toþi, dupã care veni cu o precizare importantã: Viitorul ºi, bineînþeles, bugetul! - Sã t-auzîm, mînca-þ-aº, cã ne e fomicã mare! - îºi încreþi fruntea Vaºinton. - Domnilor... Viaþa însemnînd un etern început, ne vom constitui într-o nouã societate. Vorba poetului, vom fi ce-am fost, ºi mai mult de-atît! - Dacã Petru Rareº a scris poezii, e-n regulã! - îl persiflã doctorul Cerbu. Zigu crezu cã n-a înþeles bine: Ne constituim într-o nouã societate? Cu noi toþi în pîrnaie?! - Mi-ai luat vorba din gurã! - sãri ºi Radomir. Ce societate putem sã facem, dom’le, aici? - Vã înþeleg nedumerirea, dar sînt în mãsurã sã vã anunþ marea bombã, - zîmbi superior Bendiuc. Noua societate se va constitui cu noi toþi în stare de libertate! Liber-ta-te! Zdrenghea îºi fluturã degetele în dreptul tîmplei: Ai luat-o razna, barosane! Eu, de pildã, mai am 7 ani de executat. Cerbu, vreo 8, nu mai spun de Vaºinton, cã-l apucã aici sfîrºitul lumii! Mai devreme de 4 ani nu iese nici unul dintre noi. Bendiuc bãtu, din nou, cu lingura în cana de metal: Pomponiu m-a asigurat cã jocurile sînt fãcute în toate detaliile, aºa cã, în maximum 3 luni, vom fi liberi ca pãsãrile cerului. ªi noi, cei de aici, ºi cei din camera alãturatã! Pastramã dovedi, primul din grup, un puternic spirit de echipã: ªi gagicile de la Tîrgºor? - ªi.
PORTRETE DE ACTORI CELEBRI DE LA HOLLYWOOD
Danielle Darrieux (3) Într-un reportaj transmis din America ºi intitulat „ªapte luni la Hollywood“, Danielle Darrieux povestea cã, dupã ce a aºteptat 6 luni, era, în sfîrºit, mulþumitã cã a început sã turneze filmul mult aºteptat... Cã nu regretã nimic, fiindcã soþul ei a ieºit învingãtor, pînã la urmã. Citise scenariul ºi îi plãcuse. În afarã de asta, regia îi fusese încredinþatã lui Henri Koster, care avusese succes cu Deanna Durbin. Se pare cã
Urmase un cor pe 6 voci, care putea rivaliza cu sextetul din Lucia di Lammermoor: Eºti sigur-sigur? Pe ce te bazezi? Cu cine-a aranjat Pomponiu? A pus el la cale vreo ghiduºie? Chiar ne elibereazã aºa, la pachet?! Dacã iese nasol, ºi ne-nfundã ãºtia ºi mai rãu!... Vociferau doar 6, fiindcã Ainºtain nu scotea nici un sunet, nu schiþa nici un gest. Pastramã intrã primul la bãnuieli, tãbãrînd pe cameramanul îmbogãþit de rãzboi, cum îi zisese Cîºu: Gagiule, eºti cam suspect cu tãcerea asta... Spune drept, ai miºculat ceva, cu nasoii ãia ai tãi? - Masonii, tontule! - îl corectã Zdrenghea. Mai citeºte ºi tu niºte almanahe! - Du-te-n mã-ta, cu cultura ta, cu tot! - îl înjurã Pastramã, gata sã sarã la bãtaie. Moment în care interveni Vaºinton: Alo, bãieþii, ca ºef al camerei vã atrag atenþia cã... Bendiuc nu-l lãsã sã-ºi ducã vorba la capãt: Domnu’ Vaºinton, este vina mea. Am uitat sã vã spun cã mai sînt mandatat de domnul Pomponiu ºi sã preiau conducerea nemijlocitã. În concluzie, s-a isprãvit cu ºefia dumitale! Þiganul se înjumãtãþi dintr-o datã, parcã nu mai rãmãsese nimic din umerii lui laþi cît un dulap cu douã uºi: Gata, ºefu, mîncaþ-aº! Dîn clîpa asta îs sluga matale. Zigu simþi nevoia organicã sã intervinã: ªefu’, da...? - Da’, ce? - întrebã din obiºnuinþã Vaºinton. - Nu pe dumneata te-am întrebat! - se îmbãþoºã Zigu. N-auziºi cã nu mai eºti ºef? Dupã vremelnica loviturã de palat, Bendiuc restabilise ordinea de drept, dar mai avea de clarificat care va fi schema cu eliberarea. Ceea ce nu întîrzie sã facã: Aºadar, Pomponiu a luat legãtura cu Bãloiu, cãruia i-a cerut sã... N-apucã sã-ºi termine ideea, cã Radomir sãri ca muºcat de ºarpe: Cu Bãloiu?! Cu ziaristul ãla de 2 lei, care linge azi unde a scuipat ieri? Cu pocitania aia complexatã, cãreia i-am îndesat lovele ºi pe gurã ºi pe cur, dar, cînd n-am mai fost ce fuseserãm, a ºters pe jos cu noi toþi?! Bendiuc îi fãcu din nou semn sã dea sonorul mai încet: Dragã, oi fi tu tatãl ºmecherilor, cum zici cã eºti, dar diplomaþia înseamnã altceva. Te mai faci frate ºi cu porcul, pînã-l vezi ºorici... Dat gata de atîta înþelepciune, Vaºinton îºi plezni fruntea cu palma lui cît o tigaie de fãcut clãtite: Phiii, adevãrat grãiºi, mînca-þ-aº! Iar dacã-l faci pã porc ºi sarmale, eºti ºi mai dãºtept! - Pãi, da, c-aºa-i în tenisul politic - plusã Bendiuc. Pomponiu l-a convins pe Bãloiu ca, în termen de 3 luni, sã scrie pentru noi 76 de cãrþi. Bineînþeles, nu degeaba. Cerbu nu era convins cã asta ar fi soluþia salvatoare, dar Bendiuc îi explicã... De fapt, le explicã tuturor, cã vor acþiona pas cu pas, cum vorbã mare zisese cineva: cãrþile, coroborate cu referatele de excelentã purtare pe care le vor primi, cu vîrsta, cu diferitele activitãþi prestate în detenþie, cu... Zdrenghea îl întrerupse, provocînd exclamaþii aprobatoare: Ajutã la ceva ºi flecuºteþele astea, nu zic nu. Dar cu judecãtoarea s-a rezolvat problema? Cã acolo-i bãtaia peºtelui! Bendiuc îi liniºti pe toþi, obþinînd un oftat general de uºurare: Ajungeam imediat ºi aici... Staþi liniºtiþi, cã s-a rezolvat. S-a rezolvat grupa mare, nu aºa! - S-a rezolvat pe bazã de lovele, sau de babardealã? vru sã afle mai multe Vaºinton. - ªi, ºi! Vorba Antoanetei, douã pe faþã, douã pe dos, ca la pulovere - fãcu cu ochiul Bendiuc. - Adicã a pus judicãtoarea botu’ la neºte penali?! - nu putea crede þiganul. - A pus ºi botul, a pus ºi...Pãi, la cine voiai sã-l punã, dacã nu la penali? Cã ãia cinstiþi n-au bani nici sã treacã strada! - He-he-he, cã bine o mai potriviºi! - aplaudã înveselit Pastramã. Fraierii ãia cinstiþi aºteaptã cu orele în anticamera mea, doar-doar le-oi arunca ºi lor o ciozvîrtã.
- Atenþie, însã! Tocmai fiindcã s-a rezolvat, va trebui sã facem halimai în sala de judecatã. Înþelegeþi ce spun?... Sã nu se prindã careva cã sîntem bara-bara cu gagica. Dimpotrivã, sã vadã toþi, ºi procurorii, ºi televiziunile, cã vociferãm, fiindcã jigodia de judecãtoare ne persecutã. Vaºinton se prinse imediat la miºcare: Ne persecutã ºî ne descremineazã! Da’ lãsaþi pã mine... Cînd or intra pirandilii-n sala dã judicatã, º-or începe ele sã-ºi batã bucilii, sã tã þîi halimai! Întru deplinã convingere, Bendiuc adãugã ºi unele argumente de ordin geo-politic: Manevra noastrã devine posibilã ºi datoritã alinierii României la normele europene. La un capitalism de omenie, ca sã zic aºa. S-a ajuns la concluzia cã rãufãc... Cã oamenii pot fi mult mai bine educaþi prin toleranþã, decît prin celule insalubre, pline de ºobolani, de gîndaci, de... Zdrenghea era de cu totul altã pãrere: Pe dracu, omenie! În bugetu’ nostru fluierã vîntu’, deci nu mai existã bani ºi pentru puºcãrii pline, ºi pentru pensii nesimþite. Ori una, ori alta! Doctorul Cerbu avea ºi el obiecþiile lui: De ce, mã rog, 76 de cãrþi?! - Pãi, cîte 4 pentru fiecare din noi. Cei 16 care zãcem aici, complet nevinovaþi, plus cele 3 fete de la Tîrgºor. 19 ori 4 fac 76. Aritmeticã simplã... - Cîte 4 cãrþi de fiecare? Aºa o muncã enormã?! - se mirã cu gura pînã la urechi Zigu. - Pãi, ce-aþi vrea? - se ofuscã Bendiuc. Sã rãmînem mai prejos decît Copos sau decît Niculae? Cerbu era din ce în ce mai nelãmurit: Zigu are dreptate. Cum va putea Bãloiu sã scrie 76 de cãrþi, în numai 3 luni?! - Care-i problema? - pãru sã nu înþeleagã Bendiuc mirarea doctorului. Va scrie cîte o carte pe zi, mai puþin duminicile, cînd, normal, trebuie sã se mai relaxeze ºi el. Bancherul Zigu începuse sã socoteascã, vorba Olimpiei Panciu, cu creionul pe hîrtie, dar Bendiuc îi dãdu peste mînã: Nu te mai obosi, cã toate calculele sînt fãcute! Uite aici, martie-aprilie-mai, însumeazã 92 de zile. Din care, 76 de zile lucrãtoare, deci 76 de cãrþi. Plus 14 duminici, dã fix 92. - Pardon, dã fix 90! - protestã Zigu. - Pardon, tu! ªi cu 2 zile libere, de Paºte, nu dã 92? Deºteptule! Ainºtain îl scuti întrucîtva pe Bãloiu: Sã scrie doar 75, fiindcã eu mai am la un colþ ºi termin o carte a mea. Asta, ca sã înþelegeþi de ce zãbovesc pe la bibliotecã, ºi sã nu mai mîncaþi rahat cã mã duc sã vã torn! O fi acum epoca de aur a delatorilor, dar eu nu mã ocup cu aºa ceva! Bendiuc þinu sã ºtie în amãnunt: Ce carte? Pe ce temã? - Pe o temã de actualitate:„Metode de manipulare a masselor la manifestaþiile de stradã“. Vaºinton n-avea treabã cu cãrþile, fiind preocupat de cu totul altceva: ªefu’... Acolo, la vorbitor, numa’ Pomponiu avu ceva dã zîs? Cîºu, nimic-nimic?... Mucles total? - Nimic. Doar hãhãia din cînd în cînd, ãhã-ãhã, cum îi e felul. Dar de ce întrebi? - ªefu’... Sã mã scuipi pã mine-n gurã dacã naºparliu’ nu pîndeºte sã-i dã la cap lu’ Pomponiu. Ascultã ce-þ zîc, cã-s coardã bãtrînã. La prima ocazie, cu lacrima pã obraz îl face! Bendiuc rãmase o clipã pe gînduri, dupã care bãtu protector þiganul pe umãr: Lasã-i dracului, Vaºintoane, sã se mãnînce-ntre ei, cît îi þin mãselele! Cã-s amîndoi de-o teapã! Se duse agale la uºã, strigînd prin vizeta deschisã, sã audã ºi celulele învecinate: Lucicã!... Gardian, n-auzi? Pas alergãtor la mine! Adu o ladã de ºampanie Moet, cã a sosit ziua cea mare! SORIN SATMARI (Din volumul S.C.ARAOÞCHI S.R.L.)
publicul american nu s-a arãtat atît de entuziasmat de vedeta importatã ºi „marea aventurã“ s-a terminat întradevãr ca... o mare aventurã, dar într-un sens nedorit. Reîntoarsã în patrie, Danielle Darrieux a reuºit, prin rolurile jucate, sã-ºi recîºtige stima ºi afecþiunea spectatorilor, fãcîndu-i sã uite supãrarea pe care le-o pricinuise prin mica ei trãdare... Presa i-a acordat, din nou, toatã atenþia; au reînceput sã aparã reportajele, interviurile. Într-unul dintre acestea, publicat prin 1948 în revista parizianã ,,Cinevie“, a fost întrebatã: „Cînd v-aþi descoperit vocaþia artisticã?“, ea a rãspuns: „În ziua în care am pãtruns pe platoul unde Dulac ºi Vandal turnau Le Bal. Pînã atunci, nu simþisem nici cea mai micã vocaþie artisticã“. Vrînd sã afle dacã vedeta obiºnuia sã meargã, pentru plãcerea ei, la cinema, ziaristul a descoperit cã „ da, Danielle se ducea foarte des sã vizioneze diverse filme“. Îi plãceau tot atît de mult premierele cît ºi reluãrile, bineînþeles, cele excepþionale. Dar sã-ºi revadã vechile filme?
„Sã le revãd? Niciodatã. Sînt unele pe care nici mãcar nu le-am vãzut. Probele care mi se aratã în sala de proiecþie a studioului îmi par suficient de concludente. În ceea ce priveºte cele mai bune filme ale mele, am acceptat sã particip la premiera lor“. Cea mai neplãcutã amintire din cariera ei de actriþã? Juca în Jeux dangereux, o piesã în care trebuia sã-ºi tragã un foc de revolver în piept. Într-o searã, cînd a apãsat pe trãgaci... nimic. A apãsat din nou, tot nimic. Deznãdãjduitã, a izbucnit în plîns, a aruncat revolverul ºi a fugit la cabinã. - Care este prima calitate care se cere în cinematografie? Frumuseþea, fotogenia, talentul sau aspectul fizic atrãgãtor ? - a vrut sã afle reporterul. Vedeta i-a rãspuns: - În primul rînd, talentul, care este esenþial, apoi fotogenia. Frumuseþea ºi atracþia fizicã sînt calitãþi secundare care, dupã pãrerea mea, au mai puþinã importanþã. Danielle Darrieux le-a avut pe toate… Sfîrºit LAZÃR CASSVAN
O istorie a orei exacte (1) (urmare din pag. 1) O caracteristicã a epocii de la 1500-1830 a fost, de pildã, lipsa unor mecanisme centralizate (la scara teritoriilor naþionale) de mãsurare a timpului, precum ºi lipsa unor reguli unitare de potrivire a ceasornicelor ºi orologiilor.
Generaþii întregi se stingeau, fãrã sã iasã din satele în care trãiau Cum se reglau ceasurile dintr-o localitate anume? Rãspunsul pare sã ne fie dat de urmãtoarea povestire: regele Franþei, Charles al V-lea (13641380), a fost cel care a ordonat ca orologiile bisericilor din Paris sã fie reglate dupã cel al palatului regal, astfel încît tot oraºul sã audã, în acelaºi timp, sunetele tuturor orologiilor. Adevãratã sau nu, aceastã istorioarã aratã cã soluþia reglãrii ceasornicelor locale s-a realizat prin raportarea la un reper, iar reglementãrile unitare la nivel naþional aveau sã aparã odatã cu modernitatea. Un lucru este cert: pentru oamenii acelor vremuri, mãsurarea timpului nu conta; oricum, ei nu prea cãlãtoreau ºi generaþii întregi se stingeau, fãrã sã iasã din satele ºi oraºele în care trãiau. Timpul se scurgea lent ºi nu însemna bani, ci doar ceva nedefinit. Scurgerea timpului avea sã devinã importantã, ba chiar vitalã, spre jumãtatea Secolului al XIX-lea. Pãtrunderea instrumentelor mecanice de mãsurat ora se face greoi peste tot în lume – ºi abia dupã 1880 acestea devin accesibile unei pãrþi mai largi a populaþiei. Pînã atunci, ceasornicele erau un accesoriu exclusiv al regilor, domnitorilor ºi înaltei aristocraþii, fiind purtate precum bijuteriile. În Þara Româneascã, în Secolul al XVI-lea, un astfel de ceas – construit de Peter Henlein (1479–1572) ºi supranumit „oul viu de la Nürnberg“ – îi fusese dãruit domnitorului Mircea Ciobanul de cãtre braºoveni, în anul 1551. Încetul cu încetul, pe mãsura rãspîndirii orologiilor în locurile publice ºi a ceasornicelor în rîndul populaþiei, obsesia orei, a indicãrii minutelor din zi începe sã fie simþitã în viaþa cotidianã, iar faptul a fost consemnat de-a lungul vremilor, de la Evul Mediu spre modernitate, în numeroase documente existente în þãrile Europei.
Intrã în scenã englezii ºi cãile ferate: timpul Londrei ºi timpurile locale Secolul al XIX-lea aduce cu sine o mulþime de transformãri ale lumii, fapt care îl face diferit de cele anterioare, iar printre noutãþi se numãrã ºi cãile ferate, apãrute spre anul 1830. O descriere, dar ºi o excelentã observaþie despre modul în care cãile ferate copleºesc societatea victorianã, devenind omniprezente, apare în romanul „Dombey ºi fiul“, de Charles Dickens. Scriitorul constatã cã „existã jurnale feroviare, hoteluri ale cãii ferate, strãzi ºi clãdiri ale cãilor ferate, omnibuse ale cãilor ferate, ambalaje, sticle, hãrþi, orare feroviare, chiar ºi un
Unul dintre primele ceasuri portabile
sositã la locul ceremoniei dupã timpul feroviar, a ginerelui ºi a tuturor nuntaºilor, dupã timpul local, fapt care a dus la distrugerea petrecerii care urma sã aibã loc; în Exeter, în 1850, cînd, în Consiliul Local, s-a propus adoptarea orei cãilor ferate, un argument al celor care nu erau de acord a fost acela cã, în oraº, un ceas îi „spune“ unei doamne cã este tînãrã (timpul local), iar altul - cã este mai bãtrînã (timpul cãilor ferate). ªi deºi s-a hotãrît adoptarea orei cãilor ferate, parohul Catedralei din Exeter a refuzat sã modifice orologiul dupã ora feroviarã. De-abia dupã 2 ani a cedat presiunilor publice ºi a acceptat schimbarea. Mulþi „recalcitranþi“ au sperat cã „leviathanul care regleazã mecanismele ceasului societãþii“ va fi o modã
timp al cãii ferate“. Prea multe înnoiri în raport cu lentoarea epocilor anterioare ºi cu liniºtea patriarhalei lumi rurale! Aceastã intruziune a fost atît de durã, încît acelaºi Dickens a comparat cãile ferate cu hunii, scriind un articol intitulat „Attila în Londra“, în care descrie efectul devastator al acestora asupra peisajului ºi societãþii londoneze. Cãilor ferate le-au fost necesare 3 decenii pentru a deveni o parte a cotidianului ºi peisajului Angliei victoriene. Ele aduceau o anumitã standardizare (peste tot aceleaºi reguli, uniforme, clãdiri, semnale, echipamente etc.), fapt care i-a determinat pe sociologi sã afirme cã acestea sînt printre primele instituþii creatoare ale conceptului de brand. Un exemplu al uniformizãrii îl constituiau ºi ceasurile existente în fiecare garã, precum ºi obligativitatea angajaþilor de a avea un ceas pentru „a þine timpul exact“, scopul urmãrit de companiile feroviare fiind punctualitatea plecãrii ºi sosirii trenurilor. În primii ani de exploatare, cãile ferate engleze au fost puse însã în Londra - Big Ben: cel mai mare ceas cu clopot ºi 4 feþe faþa unei situaþii interesante: lipsa, la nivel naþional, a unui mod unitar de calcul al timpului menþinea orare trecãtoare. Aºa se explicã de ce, într-un pamflet locale diferite. Astfel, spre exemplu, între timpul publicat în 1844, se spunea cã „din cauza cãilor ferLondrei ºi cel de la Plymouth se înregistra o difer- ate, publicul a ajuns sã-ºi preþuiascã mai mult timenþã de 16 minute, iar acest fapt reprezenta mari pul decît banii ºi preferã viteza cãilor ferate la inconveniente unor instituþii precum cãile ferate, preþuri mari, decît viteza mai micã a diligenþelor, telegraful ºi poºta. Aflate la începutul existenþei oferitã la preþuri mai mici. Noutatea acestui mijloc lor, iar traficul neavînd valori foarte mari, liniile de transport a creat un trafic artificial, care se va fuseserã construite pe un singur fir. Creºterea opri dupã cîþiva ani, cînd publicul va alege banii în traficului a adus ºi prima problemã: lipsa sin- locul timpului“. Realitãþile anilor urmãtori aveau cronizãrii ceasurilor unor conductori a generat sã infirme aceastã profeþie. În 1851, Expoziþia accidente provocate de coliziunea unor trenuri. În Universalã, organizatã la Londra, a avut 6 milSUA, un astfel de accident a avut loc în 1853 ºi s-a ioane de vizitatori, majoritatea sosind acolo cu soldat cu 14 morþi. Fãrã o siguranþã a cãlãtoriei, trenul. oamenii n-ar mai fi fost dispuºi sã foloseascã Certitudine: cãile ferate engleze, trenul; ºi aºa mulþi se temeau de noua invenþie... O agent al progresului primã soluþie a fost lansatã, în 1840, de cãtre cãpitanul Basil Hall (1788-1844), care a propus ca Procesul de uniformizare a orei pe teritoriul oficiile poºtale din toatã þara sã adopte ora britanic, iniþiat de cãile ferate în 1840, avea sã se Londrei, aceasta urmînd sã devinã ora oficialã a încheie spre 1855, cînd reþeaua lor acoperea cea Regatului. Ideea nu a avut succes, întrucît Poºta mai mare parte a þãrii. Susþinãtorii cãilor ferate nu a adoptat acest sistem, dar cãile ferate au înþe- credeau, pe bunã dreptate, cã uniformizarea timles rapid cã asta era, de fapt, soluþia. Great pului era un instrument care urma sã creeze o naþiWestern Railways avea sã fie prima companie fer- une unitã, coerentã, care se îndreaptã spre progres, oviarã care a introdus, pe traseele sale, timpul reacþionînd, ca un tot unitar, la un singur impuls. Londrei, începînd cu noiembrie 1840. ªi pentru cã Bãtãlia pentru impunerea orei Londrei a fost avantajele erau evidente, toate companiile fer- susþinutã de ascensiunea rapidã a telegrafiei ºi de oviare britanice au adoptat, pînã în 1848, pe liniile implicarea Observatorului Astronomic de la lor, ora Londrei, furnizatã de Observatorul Greenwich. Din 1850, acesta va avea ca principalã Astronomic de la Greenwich. Pentru a gestiona misiune „furnizarea timpului oricui ºi oricînd are situaþia, în gãri au fost montate ceasuri care indi- nevoie“. Doi ani mai tîrziu, Observatorul urma sã cau, concomitent, timpul local ºi timpul Londrei. fie legat de gãrile londoneze printr-o reþea telegraficã, furnizînd ora exactã la fiecare 60 de În apãrarea timpului pierdut: minute. Începînd din 1852, unele oraºe adoptã, de rezistenþa la schimbare bunãvoie, ora feroviarã – ora Londrei – iar oraºul Construcþia rapidã a cãilor ferate ºi avansul lor Manchester este primul exemplu în acest sens. Aºa pe întreg teritoriul englez într-un timp foarte scurt, se face cã, în 1855, 98% dintre ceasurile existente schimbãrile aduse de acestea în viaþa cotidianã au în Marea Britanie arãtau timpul dupã Greenwich bulversat însã liniºtea patriarhalã a unor comu- (GMT), iar acest fapt se datora cãilor ferate, care, nitãþi, nãucite, efectiv, de faptul cã, în oraºe sau pînã la acea datã, împînziserã toatã þara ºi cãrora sate, cele mai reprezentative clãdiri – Catedrala ori li se furniza, zilnic, ora exactã. Au urmat, curînd, ºi Primãria ºi Gara – aveau orologii care indicau ore oficiile telegrafo-poºtale, ajungîndu-se ca aceasta diferite. Aºa au apãrut reacþiile de respingere a sã fie transmisã, tot zilnic, la orele 10 a.m. ºi 1 p.m., „timpului cãii ferate“... Numeroase articole ale cãtre diferite localitãþi din provincie sau chiar unor ziare din provincie criticau „agresiunea tim- cãtre persoane fizice abonate la acest serviciu. pului feroviar“ ºi obedienþa faþã de legile impuse de Pentru cã devenise o obiºnuinþã ca toatã þara sã cãile ferate. În apãrarea timpului local, au fost utilizeze timpul Londrei, în 1880, Parlamentul invocate tot felul de argumente, dintre care unele englez a adoptat Statutes (Definition of Time) Act, par, astãzi, caraghioase: povestea unei mirese, prin care s-a legalizat utilizarea timpului standard.
Astfel, pe parcursul primilor 50 de ani de existenþã, cãile ferate au avut marele merit de a fi fost un agent al progresului ºi un liant al naþiunii.
Cum a fost salvat Turnul Eiffel de la demolare În Franþa, procesul de standardizare a timpului a început cam în aceeaºi perioadã cu Anglia, dar orgoliile locale ºi naþionale au conferit o altã traiectorie fenomenului. În 1839, Ministerul de Interne a trimis prefecturilor o adresã prin care cerea sã se ofere sprijinul curierilor speciali ai direcþiei poºtale de la Paris, care veneau sã regleze ceasurile comunale din localitãþile deservite de poºtã. Trimiºii au raportat, la întoarcere, cã existã diferenþe, de 10-30 de minute, între orele indicate în unele localitãþi faþã de Capitalã ºi alte localitãþi învecinate. Începea sã fie sesizatã o problemã spinoasã, care trebuia sã fie rezolvatã în anii urmãtori... Cãtre 1851, ºi în Franþa reþeaua de cãi ferate acoperea o parte însemnatã a teritoriului, iar o consecinþã a acestui fapt a fost aceea cã, la cele douã ore existente pînã atunci (ora localã ºi ora Parisului), s-a adãugat o nouã orã, a cãilor ferate, care era cu 5 minute în urmã faþã de cea a Parisului. De unde aceastã diferenþã? În realitate, trenurile urmau sã plece din gãri dupã ora Parisului, dar cele 5 minute erau folosite pentru a ajuta cãlãtorii întîrziaþi sã nu piardã trenurile sau pentru a le lãsa un rãgaz suplimentar pentru a se despãrþi de cei care-i conduseserã la tren. Astfel, fiecare garã avea 3 ceasuri: douã la intrare, care indicau ora localã ºi ora Parisului, ºi unul de peron, care indica ora feroviarã. Explicaþia decalajului þinea de atitudinea societãþii franceze, care respingea, din start, „dresajul orei exacte“, pãrîndu-i-se absurd ºi hilar ca, pentru 30 de secunde neînsemnate, cineva sã poatã pierde un tren. ªi în Franþa a existat, iniþial, un refuz al adoptãrii orei centrale impusã de cãile ferate, iar soluþia a fost gãsitã la Nantes, unde au fost montate orologii cu 3 ace indicatoare, ori „limbi“, cum li se spune popular la noi: unul indica ora, iar celelalte douã indicau minutele, dupã ora Parisului ºi dupã ora localã a oraºului Nantes. Cãtre 1884, acest sistem a fost adoptat de aproape toate localitãþile din provincie. Dacã englezii au gãsit soluþia telegrafierii orei exacte cãtre diverse puncte din þarã, la Paris, aceasta este adoptatã un pic mai tîrziu, dupã 1860, sistemul nefiind generalizat nici în 1880, cînd ºi în Franþa se pune la punct serviciul orei exacte. Particularitatea localã era aceea cã, din 1856, Observatorul astronomic parizian permitea ceasornicarilor ºi comercianþilor de ceasuri sã se deplaseze la sediul sãu pentru a-ºi potrivi ceasurile dupã luneta meridianã (instrumentul de calcul al orei exacte) a acestuia. Din 1877, acest serviciu era accesibil de douã ori pe sãptãmînã: marþi ºi vineri, între orele 13:00-15:00. Fenomenul era prezentat în ziarele epocii sub forma unor caricaturi, care îi înfãþiºa pe ceasornicari aºteptînd la o coadã uriaºã pentru a-ºi potrivi ceasurile. Trecerea la o singurã orã oficialã în Franþa - calculatã dupã meridianul Parisului - are loc tîrziu, în 1891. ªi, ca o curiozitate, amintim ºi faptul cã salvarea „odioasei coloane de plãci ºi ºuruburi de metal“- cum a fost numit Turnul Eiffel de cãtre contestatarii sãi - s-a datorat ºi faptului cã acesta avea o importantã aplicaþie practicã: turnul
Observatorul regal din Greenwich
a servit pe post de antenã pentru o staþie radiotelegraficã, fiind întrebuinþat în serviciul armatei ºi al serviciului orar al Observatorului astronomic, dînd diferite coordonate pentru calculul exact al orei universale. În 1911, odatã cu adoptarea orei meridianului Greenwich, dispare ºi ora feroviarã (cu 5 minute dupã ora Parisului); iar ceasurile din interiorul ºi exteriorul gãrilor încep sã arate una ºi aceeaºi orã. Cu toate acestea, multã vreme, pînã spre 1960, în Franþa a rãmas aceastã tradiþie a ceasului întîrziat, pentru a ajuta cãlãtorii sã prindã trenurile.
Cazul american. Teritoriu uriaº, 80 de orare feroviare, nenumãrate ore locale În SUA, ca ºi în restul lumii, întîlnim aceleaºi caracteristici ale procesului: diferenþe locale, rezistenþã la schimbare, proiecte respinse ºi, în cele din urmã, soluþii ingenioase, care cuceresc lumea. Particularitatea cea mai importantã în acest caz era întinderea uriaºã a teritoriului american, care fãcea ca diferenþele dintre orele locale sã fie foarte mari. Un cãlãtor care mergea de pe coasta de Vest spre cea de Est, de la Portland la New York, „întîlnea“ pe parcursul cãlãtoriei sale 4 ore, iar pe alte rute erau chiar 6 ore diferite. Cãile ferate, fiind construite de companii private, aveau propriul timp standard, iar la o conferinþã a acestora, desfãºuratã în New York, în 1869, se remarca faptul cã în SUA se foloseau 80 de orare cu timpuri standard diferite, la care se adãuga ºi particularitatea cã, în aproape fiecare garã, ceasurile indicau o multitudine de ore locale. Gara din Pittsburgh avea nu mai puþin de 6 ceasuri care indicau, evident, ore diferite. O altã sursã aratã cã, în Statele Unite ale Americii, existau 144 de ore/timpuri locale. Profesorul Charles Ferdinand Dowd a propus, în 1870, adoptarea unui sistem cu un singur timp standard, bazat pe împãrþirea teritoriului în 4 meridiane (primul fiind meridianul naþional Washington, la care se raportau celelalte meridiane), iar zona fiecãruia sã aibã un timp standard care sã se schimbe cu o orã cînd se trecea în zona celuilalt meridian; acest lucru ar fi însemnat ca, în practicã, ceasurile sã arate acelaºi numãr de minute, doar ora sã fie diferitã. Astfel, dacã într-o localitate ceasul era 8:01, în altele era 9:01, 10:01, 11:01, 12:01... Planul lui Dowd a fost acceptat, treptat, pînã în 1883, de cãtre toate companiile de cale feratã din SUA ºi Canada. Din 1918, prin iniþierea legii Standard Time Act, aceastã formulã a fost adoptatã oficial de toatã þara, meridianul de referinþã nemaifiind cel de la Washington, ci meridianul Greenwich.
Conferinþa de la Washington, din 1884: adoptarea timpului standard universal. În iulie 1876, Sandford Fleming, un scoþian devenit inginer de cãi ferate în Canada, pierdea un tren în Irlanda, întrucît ceasul lui arãta ora 5:34 dupã amiaza, iar trenul trecuse la ora 5:34 dimineaþa. Acest fapt l-a fãcut sã reflecteze asupra definiþiei timpului, devenind creatorul unui sistem revoluþionar, care avea sã-i aducã renumele de „pãrintele timpului standard universal“. Fleming a propus împãrþirea Planetei în „24 de zone sau fuse orare, prin 24 de meridiane distanþate unul de altul cu 15 grade longitudine“, fiecare avînd ora proprie, pentru a se putea crea astfel un timp standard universal, calculat dupã meridianul Greenwich, considerat meridianul 0. Astfel, însemna cã observatorul de la Greenwich urma sã dea ora exactã în toatã lumea. În acest scop, a fost convocatã la Washington, în octombrie 1884, o conferinþã internaþionalã care a pus în discuþie urmãtoarele probleme: adoptarea unui singur meridian de referinþã, adoptarea meridianului Greenwich ca meridianul 0, iar calculul orei sã se facã dupã acesta. Cele 25 de state participante au votat în majoritate pentru adoptarea acestui sistem, care a fost, ulterior, agreat de aproape toate statele lumii. Delegaþia francezã a avut însã mandat sã nu fie de acord cu propunerea
Ceasul de trãsurã din Secolul al XIX-lea a aparþinut lui Mihail Kogãlniceanu. de a se stabili meridianul la Greenwich, încercînd sã propunã formula unui meridian neutru. Pentru francezi, era un nou Waterloo, dar unul ºtiinþific. De aceea, în Franþa, meridianul Paris a rãmas baza de calcul a orei pînã în anul 1911, cînd, prin lege, sa stabilit cã ora oficialã a Franþei era ora meridianului Paris, plus o întîrziere de 9 minute ºi 21 de secunde. Era o formulã de recunoaºterea a adoptãrii sistemului calculãrii orei dupã meridianul Greenwich, dar fãrã a se vorbi despre acesta. Superb orgoliu naþional!
„Dresarea“ populaþiei în religia orei Întregul proces de impunere a timpului standardizat de cãtre cãile ferate s-a desfãºurat în paralel cu un proces care a fost la fel de dureros pentru populaþie precum cel al renunþãrii la comoditatea medievalã, în care timpul nu conta aºa de mult, iar dacã întîrziai într-un loc, nu era nici o problemã. Acest proces a avut douã componente, prima fiind cea a dresajului/obiºnuirii salariaþilor cãilor ferate cu noile reguli, apoi a întregii populaþii. Feroviarii erau educaþi în ceea ce un autor francez numea „religia orei“, iar scopul lor principal era „sã facã ora“. Primul lucru pe care un angajat al cãii ferate trebuia sã ºi-l procure era... un ceas. Termenul folosit pentru acesta nu era însã cel de ceas, ci acela de „regulator“. Ceasurile se transmiteau din tatã în fiu, în rîndul unor adevãrate dinastii de muncitori feroviari. O sursã consemneazã cã simþul acesta al preciziei timpului la lucrãtorii cãilor ferate era aºa de mare, încît, dacã îl întrebai pe un impegat cît este ceasul, îþi rãspundea: va fi ora 13 ºi 52 de minute; ori este între 8:32 ºi 8:33. Între anii 1830 ºi 1850, presiunea asupra populaþiei a fost aºa de mare, încît toatã Anglia a fost educatã în religia vitezei, a timpului ºi a pãstrãrii, cu rigoare, a acestuia ºi, cel mai probabil pînã cãtre 1890, întreaga Europã ºi Americã au trecut printr-un proces similar. Cãile ferate au adus, aºa cum aprecia un cercetãtor, exactitate, regularitate ºi predictibilitate în viaþa oamenilor ºi au fãcut acest lucru zi de zi, astfel apãrînd obiºnuinþa. ªi dacã în 1850 societatea francezã era revoltatã de noua lume „inumanã“, mecanizatã, care fãcea ca pentru un fleac de 30 de secunde sã pierzi un tren, 20 de ani mai tîrziu, aceasta încã mai rîdea pe seama englezilor ºi a maniei lor pentru timpul exact. Poate ºi de aceea un scriitor de talia lui Jules Verne subliniazã, cu o tuºã groasã, exageratã chiar, programul cotidian al unui gentleman englez aflat sub zodia preciziei: scularea, la 8:00 dimineaþa; la 8:23, micul dejun; 9:37, toaleta; 11:30, la club, pentru a lua prînzul; cina, la 17:40; apoi joc de cãrþi, pînã la 11:30. Gentlemanul este, aþi ghicit, Phileas Fogg, unul dintre protagoniºtii romanului „Ocolul pãmîntului în 80 de zile“. ªi altã naþiune de gintã latinã se acomodeazã greu cu aceastã obsesie pentru timp - aºa se explicã de ce, în Italia, trenurile aveau mai mereu întîrzieri, pînã cînd, prin 1923, Mussolini a fãcut ca acestea sã meargã precum ceasul. (va urma)
Pag. a 14-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corup E bine, e bine, e foarte bine Cicã domnul preºedinte, care auzim c-ar fi ajuns la 35% în încrederea boborului, ar fi adoptat o nouã strategie, speriat fiind de inaderenþa congenitalã a domnieisale la masse. Adicã, dragi concetãþeni, l-ar fi plagiat pe ãl mai dibaci manipulator de populaþie naivã din istoria noastrã postdecembristã, Traian Bãsescu, predecesorul sãu. Dar oare cu ce sã-l copieze fostul primar de Sibiu pe Matroz? Cãci, se ºtie: prezidentul nostru - onest este, promotor al luptei anticorupþie este, iscusit în promisiuni deºarte este, baºca soþia nespus ºi-o iubeºte. Rãspunsul este simplu: a dat-o ºi domnul Werder cu bãile de mulþime, deºi ºtim cît de retras era. ªi cît de puþin agrea þinuturile mioritice în vacanþele prelungite. De curînd, a fost la munte, admirînd pitorescul fascinant al plaiurilor româneºti, ºi apoi a cîrmit-o spre Marea cea mare. Pentru prima datã, cu o misie nobilã: participarea, de Sfînta Maria, la Ziua Marinei. Ce maiestuos a fost dom’ preºedinte! Cum a trecut dumnealui în revistã garda de onoare a flotei (cam împuþinatã, dacã nu terminatã de nea Traian!). ªi cum, simþindu-se iubit de prostime, a þinut sã rosteascã un mic discurs, o alocuþiune
Bãrbãþia laºului (2) Motto: ,,Cînd eºti laº, mai bine taci!” (EURIPIDE – poet antic elen) Traian Bãsescu se apãrã cu bãrbãþia laºului, neînþelegînd cã adevãrul nu poate fi înmormîntat pentru totdeauna. De ani de zile, piratul Bãsescu nu recunoaºte cã a mãtrãºit Flota României. (ªi ce flotã! Prin potenþialul ei era socotitã a 10-a, sau a-12-a din lume.) Geambaºul nu scoate o vorbã despre navele vîndute ºi despre banii pe care i-a bãgat la chimir. Ne fluturã în vorbe un raport întocmit de doi ,,experþi” (probabil doi socotitori de pe la fostele CAP-uri), care pretind cã prin dispariþia flotei n-a rezultat nici un prejudiciu bãnesc pentru stat. Fãrã îndoialã, Bãsescu crede cã poporul este idiot ºi-l poate îmbrobodi toatã viaþa cu logica lui de mafiot. Dupã lichidarea flotei, Traian Bãsescu a acostat în domeniul imobiliar, unde comite abuzuri la fel de scandaloase. Toatã lumea ºtie cã, în vremea cînd era edilul-ºef al Capitalei, a achiziþionat, sub propria-i semnãturã ºi la preþul unui apartament de la periferie, o aripã a unui imens ºi luxos bloc din Strada Mihãileanu. Operaþia a fost una cît se poate de simplã. El, cetãþeanul infractor Traian Bãsescu, face o cerere cãtre primarul Traian Bãsescu, pentru a primi o casã, deºi mai beneficiase de o locuinþã de la stat. Asaltat de ziariºti, laºul vireazã rãspunsul pe altã uliþã, afirmînd cã un asemenea abuz nu i se poate imputa din punct de vedere penal, ci mai degrabã din punct de vedere moral. De ce se refugiazã Bãsescu în perimetrul moralei, acea formã a conºtiinþei ce reglementeazã comportarea individului în societate, dar pe care a ignorat-o ºi a sfidat-o de cînd se ºtie? Laºul îºi plaseazã abuzul în acest domeniu, ºtiind bine cã morala nu lucreazã nici cu cãtuºe ºi nici cu gratii. N-ar fi exclus ca însãºi Justiþia, care ignorã de mult acest dosar, sã aprecieze într-o manierã bãsistã un asemenea abuz. Indiferenþa Justiþiei i-a suflat vînt din pupa lui Traian Bãsescu sã-ºi pãstreze imobilul dobîndit în mod ilegal. Dacã n-a fost judecat ºi condamnat, n-a fost obligat sã restituie locuinþa ºi nici sã achite suma de bani echivalentã cu chiria pe care statul ar fi putut s-o încaseze atîþia ani. Probabil cã Justiþia nu se ocupã de asemenea ,,imoralitãþi” mãrunte, ci doar de ,,dosare grele”, cum este cel deschis unei femei fãrã casã, fãrã salariu ºi cu soþul bolnav, care a fost condamnatã la 2 ani de închisoare, pentru cã a furat o bucatã de salam ºi una de caºcaval, ca sã-ºi hrãneascã fetiþa, un copil emi-
ªmecheri de oraº (17) ULTIMUL OM CARE A DAT MÎNA CU RÎMARU (2) Flãmînzi, cei doi au fãcut 1.500 de kilometri pe jos, pînã au ajuns înapoi de unde plecaserã: la Roºiori. Ca sã mãnînce, el a început sã fure. Avea doar nouã ani. ªi-au fãcut rost de o locuinþã: un bordei sãpat în pãmînt. Mai aveau un ceaun ºi atît. Au urmat 11 ani de supravieþuire. Pînã cînd Stãnicã a furat de la prim-secretarul din Roºiori. A fost trimis la ºcoala de corecþie din Braºov. Acolo, pentru prima oarã în viaþa lui, tînãrul a dormit într-un pat. A mîncat cu furculiþa. S-a bãtut cu pumnii „în reprize”. Un antrenor de box de la Bucureºti a zis cã-1 face campion mondial.
iei
plinã de miez: „Este foarte frumos aici, la dvs., de obicei foarte multã substanþã. Vã felicit ºi vã doresc numai bine“. Ce cuvinte bine simþite a slobozit dumnealui la þãrmul Pontului Euxin! Spre exemplu, remarcãm utilizarea superlativului clasic „foarte“ de douã ori, ceea ce redã starea de beatitudine (nu de beþie, ca la Bãsescu) în faþa mãreþiei naturii ºi încîntarea resimþitã la vederea mulþimii de oameni fericiþi, care îºi petrec zilele de odihnã pe litoral. Termenul ,,substanþã” este bine ales, ca sã sugereze fericirea. Iar formula de încheiere, cu adverbul „bine“, exprimã speranþa cã lucrurile evolueazã dupã inima sa. Aici s-ar fi putut folosi magica urare mincinoasã a ex-marinarului: ,,Sã trãiþi bine!”. Însã parcã e aceeaºi Mãrie, cã tot era ziua Preacuratei, cu altã pãlãrie. Am asistat, deci, la o superbã baie de mulþime (era sã zicem prostime), dacã nu se gãsea un deºtept sã-l mîngîie pe domnul preºedinte cu niºte cuvinte nu tocmai potrivite în context, dacã ne gîndim la atmosfera generalã de fericire/ mulþumire de pe litoral. Dar ce i-a zis prostul ãla? Nimic altceva, dacã am înþeles noi bine, decît cã „sã mai facã ºi ceva pentru þara asta, cã a cam dus-o în r...“. Aºa a apãrut pe ecranul televizoarelor, la decizia redactorilor emisiunii, care au tãiat cuvîntul. Au socotit, prob-
abil, cã e cam dur. Numai cã noi ne-am dat seama. Unde putea duce dom’ Iohannis România, decît în rîpã? Pãi noi ºtiam cã ºi domnul Bãsescu o dusese tot în rîpã! Înseamnã cã înaltul ºi frumosul, cãruia-i place filosofia lucrului bine fãcut, a înfundat-o mai tare în hãu. ªi neam supãrat rãu ºi pe obraznicul ãla, care cerea asentimentul celor din jur, ºi ei mulþumiþi de prestaþia domnului prezident. Putea sã zicã ºi el: prãpastie. Era parcã mai frumos, deºi termenii sînt sinonimi. Încolo, mare bucurie ºi soare la mare, vorba aceea. A fost o baie de mulþime pe cinste... De-acum, strategia asta ingenioasã va continua. Odihna s-a prelungit la fosta vilã a lui Ceauºescu, de la Neptun. Cã tot sîntem în vacanþã, ce mama naibii. Deºi auzisem cã domnul de la Cotroceni ºi-a amînat vacanþa. Da, dar aia de pe alte meleaguri, mãi! ªi am mai sesizat ceva. Din peizaj, vorba lui Tudor Arghezi, lipsea, totuºi, ceva. Sau, mai degrabã, cineva, care ar fi dat ºi mai multã substanþã acestui tablou ºi idilic, ºi feeric. Ei da, aþi ghicit. ,,Doamna mea”, adicã a dînsului: inegalabila, inexorabila, ine... Carmen. Ce s-o fi întîmplat? Sã fie o schimbare de strategie? Pãi nu e bine. Ne obiºnuisem cu ea. Dar poate cã prima doamnã o fi plecatã în vacanþã în altã parte. În strãinãtate. Sau o fi niþel obositã, mai ºtii? Încolo, e bine. Vorba ºlagãrului de odinioarã: ,,E bine, e bine, e foarte bine!”. GEORGE MILITARU
nent, cãreia nu avea ce sã-i punã pe masã. Este zguduitor sã dictezi o asemenea sentinþã. Din pãcate, nici preºedintele þãrii nu s-a prea grãbit cu graþierea acestei femei, condamnatã, în ultimã instanþã, pentru o bucatã de pîine. De altfel, preºedintele Iohannis nu ºi-a manifestat vreo opinie nici în cazul furtului imobiliar sãvîrºit de Bãsescu. Se teme oare cã actul de corupþie din Strada Mihãileanu ar putea sã învolbureze niscai ape de peste munþi? Cu aceeaºi aroganþã, cu aceeaºi laºitate ºi acelaºi cinism încearcã Traian Bãsescu sã mistifice legãturile mafiote ale lui ºi ale familiei sale cu clanul Bercea. ªi asta, deºi fratele sãu, aflat, într-o vacanþã de 4 luni în Delta Dunãrii (chipurile, detenþie) a recunoscut mormanul de bani pe care l-a primit de la odraselele lui Bercea, pentru ca acesta sã fie eliberat din închisoare de Traian Bãsescu, atotputernicul acelor zile. Dupã cum preciza Mircea Bãsescu, fratele sãu cunoºtea bine situaþia juridicã a interlopului. Acum, fostul preºedintepirat pledeazã pentru nevinovãþia frãþîne-sãu, afirmînd cã Justiþia nu i-a impus sã restituie vreun ban celor ce lau mituit. Dar cîþi infractori au fost obligaþi sã restituie ceea ce au furat? Sub imboldul apucãturilor sale inumane, al dispreþului faþã de cetãþeni (se preamãreºte doar pe sine, cum scria La Bruyère), fostul preºedinte le adresa oamenilor, în cadrul întrunirilor publice, urarea ,,Sã trãiþi bine!”, dar cînd ajungea la Palat, le ciopîrþea veniturile, fiindcã Mafia portocalie nu mai avea de unde sã fure. Ca un laº de mare calibru, se jura pãcãtos pe Biblie cã nu l-a lovit cu pumnul pe copilul din Ploieºti, dar nu sufla o vorbã despre dosul de palmã pe care i-l aplicase pe obraz. Se crede ºmecher nevoie mare, capabil sã dribleze chiar ºi jurãmîntul. Cu acelaºi tupeu, minte cã nu l-a cunoscut pe marele mafiot Sorin Blejnar, cã nu ºtie de unde vine, dar într-una din convorbirile telefonice, Traian Bãsescu nu-l apela pe necunoscutul care venea de nicãieri ºi de niciunde decît pe numele de botez: ,,Te ascult, Sorine”, ,,Spune, Sorine”. Laºitatea învederatului turnãtor, a fostului distrugãtor de flotã, a ex-preºedintelui dictator atinge apogeul în politicã. Experienþa dobînditã în PCR l-a determinat sã coboare de pe cel mai mare cargou al þãrii. A pãºit în politicã, linguºindu-l pe Roman, cînd acesta era preºedintele Partidului Democrat. În timp ce clama cu perfidie ,,Petre, eºti cel mai bun!”, pe la spate, îi înfigea cuþitul între omoplaþi ºefului sãu politic, ca sã-ºi deschidã el drum spre vîrful formaþiunii. De aici mai
departe, ascensiunea stafiei comuniste pe treptele politicii româneºti se bazeazã numai ºi numai pe bani, pe foarte mulþi bani, procuraþi în cel mai pur stil mafiot, cu ajutorul prãdalnicei haite portocalii, care ºi-a schimbat astãzi ºi numele, ºi culoarea, nu însã ºi nãravul. În acelaºi timp, el ºi gaºca din jurul sãu s-au bazat pe frauda electoralã ºi pe sprijinul direct al liderilor PPE, care dictazã în România ora exactã a democraþiei lor dictatoriale. Atunci cînd a pierdut alegerile în România, strigoiul a recurs la vraja de la Paris, unde o altã fantomã, Teodor Baconschi, avea sã intre în Cartea Recordurilor cu performanþa de un votant la 10 secunde. Nici Justiþia, nici Autoritatea Centralã Electoralã n-au cercetat aceastã fraudã grosolanã, în schimb, de cîþiva ani, corul bãsist o þine langa-talanga cu frauda de la referendumul pentru demiterea unui preºedinte total necinstit, un adevãrat calvar pe capul Poporului Român. Traian Bãsescu a fost suspendat de Parlament, în douã rînduri, din funcþia de preºedinte, caz unic în istoria þãrii. Dar, cu insolenþa ºi viclenia care îl caracterizeazã, a bocit mereu pe la porþile occidentale, vãitînduse, ca ultimul cerºetor, cã i s-au furat voturile din pãlãria fãcutã urnã pe trotuar, cînd el însuºi îºi îndemnase bruma de susþinãtori sã nu se prezinte la vot. Ce sã-i furi unuia care, electoral, nu are dupã ce sã bea apã? Traian Bãsescu ºtia bine cã nu poate sã obþinã milioanele de voturi care sã-i asigure reîntoarcerea în fotoliul prezidenþial, de vreme ce, în timpul celor douã mandate, cetãþenii l-au huiduit copios la aproape toate manifestãrile publice la care participa ca preºedinte al þãrii. Din pãcate, laºul laºilor a gãsit sprijin total la Bruxelles ºi peste Ocean (nu ºtim cu ce preþ), fãrã ca mãcar vreunul din susþinãtorii sãi externi sã se întrebe ce a fãcut un asemenea individ pentru þara sa, încît sã se bucure de votul masiv al românilor. Toþi aceºti politicieni infami l-au susþinut pe Bãsescu, fiindcã – atunci, ca ºi astãzi – au nevoie de lachei la Bucureºti, care sã menþinã România în condiþia de vacã bunã de muls, în folosul lor. Comportamentul mafiot al sponsorilor lui Bãsescu a primit (e adevãrat, mult prea tîrziu) o pleaznã zdravãnã din partea românilor. La alegerile locale din primãvarã, gaºca de partid a lui Traian Bãsescu (PMP) n-a reuºit sã obþinã nici 5% din numãrul voturilor exprimate, rezultat care, cu siguranþã, va fi confirmat ºi de alegerile parlamentare din decembrie. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
Dar a renunþat, exasperat de faptul cã o clipã de neatenþie era de ajuns pentru ca tînãrul sãu elev sã plaseze o loviturã „interzisã”, învãþatã prin mahala. La doar 20 de ani, eliberat de la „corecþie”, a devenit cel mai tînãr bulibaºã din þarã. ªi-a fãcut o ºatrã din 20 de cãruþe ºi a început sã colinde sudul þãrii. ªi-a luat o nevastã pe cinste, Finceaia. Dar muieruºca de 16 ani nu a fost pe placul ºatrei. Era prea frumoasã. Înainte de nuntã, Stãnicã a fãcut pomanã mare, pentru cei doi fraþi ºi pentru sora lui, morþi de tifos la Bug: Traian, Constantin ºi Bucica. Au urmat trei zile ºi trei nopþi de petrecere. Mama sa, Anghelina, a spart însã petrecerea, blestemîndu-ºi fiul, din cauza femeiuºtii, sã zacã 25 de ani în puºcãrie. „Am simþit cã sînt deja un om mort. Blestemul de mamã nu iartã. Mi-aº fi putut pune frînghia de gît, dar degeaba. Mama m-a blestemat sã zac în pîrnaie. Nici Dumnezeu nu mã mai putea dezlega.”
Avea trei copii, îºi iubea nevasta ºi credea cã nimic nu îl mai poate opri sã se bucure de viaþã. Dar, într-o bunã zi, ºiºul din carîmbul cizmei a împlinit voia destinului. Blestemul n-a iertat. Acuzat de omor deosebit de grav, „tata Stãnicã” a fost condamnat la muncã silnicã pe viaþã, la 1 iunie 1964. Avea 22 de ani. „Cînd intri în pîrnaie, îþi doreºti sã fii în iad. Eram un cãpãþînar. M.S.V., cum se scria în acte, unul condamnat sã putrezeascã în celulã. În primele luni, am mai visat la o þigarã, încercam sã-mi amintesc cum aratã o femeie. La partida zilnicã de bãtaie cu parul peste rinichi îmi închipuiam cã le suflu fum de þigarã în nas gardienilor ºi ciripeilor“. Jilava, Peninsula, Tîrgoviºte, Poarta Albã, Gherla, Botoºani, Mãrgineni, Sighet... Nici o puºcãrie nu i-a scãpat. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)
Pag. a 15-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Sfidarea din tãcerea preºedintelui Gusturile familiei Iohannis, în privinþa petrecerii vacanþelor, pe mine personal nu mã intereseazã. Preºedintele are dreptul, ca fiecare dintre noi, sã îºi aleagã, dupã pofta inimii, locul petrecerii acestui timp prin excelenþã. Sigur, putem discuta despre faptul cã, în timpul mandatului, orice gest al unui preºedinte are o încãrcãturã simbolicã, deci ºi alegerea unei destinaþii de vacanþã în þarã, sau în afara ei, transmite un mesaj. Dacã funcþia atrage privilegii, atrage ºi dezavantajul cã, în timpul mandatului, preºedintele nu-ºi mai aparþine 100%, ca un om obiºnuit. Dar, pînã la urmã, acestea sînt nuanþe. Nu m-ar fi interesat, aºadar, nici destinaþia din aceastã varã a familiei Iohannis, dacã nu ar fi intervenit din ce în ce mai multe motive pentru a o considera nu doar o lipsã crasã de transparenþa, ci de-a dreptul o minciunã. Deºi se ºtia cã preºedintele plecase în vacanþã în Germania, ca sã-ºi viziteze pãrinþii, în presã a apãrut o pozã, a cãrei autenticitate nu a fost infirmatã de nimeni, despre care se pretinde cã îl înfãþiºeazã pe dl. Iohannis pe Aeroportul din Palma de Mallorca, adicã în Spania. Mai mult, întrebat direct de presã unde ºi-a petrecut vacanþa, preºedintele s-a rãsucit pe cãlcîie ºi a plecat
Începerea urmãrii penale împotriva lui Gabriel Oprea (1) Procurorii DNA cer aviz pentru începerea urmãrii penale împotriva lui Gabriel Oprea. Acuzaþia: ucidere din culpã în cazul poliþistului Bogdan Gigina, care ºi-a pierdut viaþa într-un accident petrecut cînd fãcea parte din coloana oficialã a fostului vicepremier. „Viteza de deplasare era stabilitã în mod implicit de cãtre ministrul de Interne prin comunicarea destinaþiei ºi a momentului precis la care aceasta trebuia sã ajungã la destinaþie. De altfel, el era singurul în mãsurã sã solicite mãrirea vitezei de deplasare dincolo de depãºirea limitei de siguranþã”, acuzã DNA. Potrivit procurorilor DNA, din probele administrate pînã în acest moment, în dosarul morþii lui Bogdan Giginã, „au reieºit indicii rezonabile cu privire la sãvîrºirea unei noi infracþiuni faþã de cele pentru care se efectua deja urmãrirea penalã”. Astfel, în conformitate cu prevederile legale ºi constituþionale, procurorul-ºef al Direcþiei Naþionale Anticorupþie, Laura Codruþa Kövesi, a transmis procurorului general al Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Augustin Lazãr, referatul cauzei, în vederea sesizãrii Senatului, pentru formularea cererii de efectuare a urmãririi penale faþã de Oprea Gabriel, senator în Parlamentul României, fost viceprim-ministru pentru Securitate Naþionalã ºi Ministru al Afacerilor Interne, în legãturã cu sãvîrºirea infracþiunii de ucidere din culpã, în perioada în care a deþinut funcþia ministerialã. Cercetat pentru abuz în serviciu, Gabriel Oprea este deja cercetat în acet caz pentru douã infracþiuni: abuz în serviciu constînd în folosirea resurselor umane ºi materiale ale Ministerului Afacerilor Interne pentru a asigura, în mod nelegal, însoþirea deplasãrilor efectuate de ministru cu echipaje ale poliþiei rutiere ºi abuz în serviciu constînd în încheierea unui
Afacerile neºtiute ale lui Bogdan Olteanu Chiar dacã se aflã acum în arest, dupã ce ar fi luat în 2008 ºpagã un milion de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu pentru numirea lui Liviu Mihaiu ca guvernator al Deltei, despre Bogdan Olteanu nu se poate spune cã nu a avut noroc în viaþã. Copil bogat ºi lipsit de griji înainte de 1989, ca nepot de cominternist, ajunge de pe bãncile facultãþii direct în politica mare, ca ºi consilier al lui Cãlin Popescu Tãriceanu. Ulterior, se lanseazã ºi în afaceri, unde se integreazã de minune în anturajul Serviciilor. Fostul viceguvernator BNR Bogdan Olteanu s-a implicat în afaceri din cele mai diverse, de la consultanþã ºi comerþ, la producþia de tablete ºi smartphone. În iunie 2010, Olteanu devenea asociat în Health Consulting SRL alãturi de Rãzvan Dan Alexandroaei ºi egipteanul Amir Mohamed Elsayed Mohamed Younes. Misterioasa firmã de consultanþã, specializatã apoi în comerþul cu produse specifice, a fost înfiinþatã de ªtefan Bartha, fost director în Ministerul Sãnãtãþii ºi i-a adus lui Bogdan Olteanu un cîºtig imediat de circa 200.000 lei. Un nume foarte interesant din patronatul Health Consulting SRL este cel al Cameliei Alexandra Pascu, fostã Galeº în perioada cãsniciei sale cu Gabriel Ovidiu Galeº, director medical în MAI ºi, dupã unele surse, ofiþer al Servicului Secret „Doi ºi-un Sfert“ (UM 0215), trecut ºi pe la Oficiul
fãrã sã rãspundã, o atitudine sfidãtoare ce poate fi privitã ºi ca un indiciu cã dl. Iohannis are ceva de ascuns. Nu e nici o problemã cã familia Iohannis ar fi preferat însoritele Baleare Germaniei, dar nu înþeleg de ce lucrul acesta sã fi fost împachetat într-o minciuna. Dacã poza este cumva o mistificare ºi într-adevãr preºedintele a fost în Germania, nu vãd de ce acest lucru nu este afirmat rãspicat. Se teme dl. Iohannis de reacþia publicã la vacanþele domniei sale? Dacã este conºtient de ea, ar fi poate bine sã analizeze serios ce o provoacã ºi, eventual, sã schimbe ceva. Ei bine, de-abia aceastã atitudine mi se pare inacceptabilã din partea d-lui Iohannis. Pe de-o parte, avem o posibilã minciunã. Sigur, una minorã, dar dacã preºedintele este dispus sã mintã pe mize mici, nu vãd ce l-ar împiedica sã o facã pe mize mari. Apoi, mi se pare un soi de desconsiderare la adresa poporului pe care îl reprezintã ºi conduce. Cine sînteþi voi, sã vã spun eu unde mã duc în vacanþã? Unde vreau! Da, dar dl. Iohannis nu se duce acolo unde vrea, precum oricare dintre noi, ci, în mod obligatoriu, însoþit de SPP. Transportul, camera de hotel, mîncarea celor care îl însoþesc pe preºedinte în vacanþã sînt plãtite de contribuabilul român ºi acesta este motivul pentru care contribuabilul român are dreptul sã întrebe pe ce a dat banii ºi sã ºi primeascã un rãspuns. Ba nu mi s-ar pãrea nimic
exagerat ca toate aceste cheltuieli ocazionate de viaþa privatã a preºedintelui sã fie fãcute publice. Din pãcate, povestea aceasta - a vacanþei - mi se pare simptomaticã pentru dl. Iohannis ºi asta o ºi face demnã de atenþie. Aºa cum este simptomatic ºi refuzul de a rãspunde cînd a fost întrebat de ce nu s-a dus în Italia dupã cutremur. Eu nu cred cã era cazul sã se ducã acolo, dar asta se poate explica. Preºedintele pare sã nu fi înþeles, în aproape doi ani de mandat, cam care este relaþia domniei sale cu cetãþeanul român. Nu poporul este menit sã-l serveascã pe preºedinte, ci preºedintele este ales, plãtit, pãzit pentru a servi poporul care l-a ales. Mandatul nu este un soi de concediu de lux în care faci ce vrei, cînd vrei, dacã vrei, fãrã sã dai socotealã nimãnui, ci probabil cea mai grea, plinã de constrîngeri ºi de responsabilitãþi slujbã pe care o poate avea cineva în întreaga sa viaþã. Dacã ceva îl va pierde pe dl. Iohannis, acel ceva nu cred ca va fi un bilanþ pe fapte al mandatului domniei sale. Nu cred cã alegãtorii vor sta cu creionul în mînã sã bifeze ce a fãcut ºi ce a ratat, pentru a le compara matematic. Ceea ce poate sã îl piardã este aceastã atitudine sfidãtoare ºi suficientã faþã de omul obiºnuit. Aroganþa este un pãcat care, întodeauna, se plãteºte. Scump. IOANA ENE DOGIOIU
protocol în baza cãruia procurorul general al Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a beneficiat, în mod nelegal, de însoþirea deplasãrilor efectuate cu echipaje ale poliþiei rutiere. Solicitarea Direcþiei Naþionale Anticorupþie referitoare la efectuarea urmãririi penale faþã de Oprea are în vedere împrejurarea cã, în acest moment, existã noi aspecte, potrivit probatoriului din anchetã.
de poliþie rutierã (un agent ºi un ofiþer de poliþie rutierã), cît ºi dintr-o motocicletã a poliþiei rutiere. Lucrãtorii respectivi funcþionau în cadrul compartimentului special din cadrul Brigãzii Rutiere a Direcþiei Generale de Poliþie a Municipiului Bucureºti care asigurã însoþirea coloanelor oficiale. Au fost desemnaþi lucrãtori care aveau atribuþii exclusive de însoþire a ministrului, într-o structurã permanentã care presupunea asigurarea concomitentã a 3 poliþiºti pentru fiecare post (douã schimburi ºi o rezervã). „Lucrãtorii erau permanent la dispoziþia ministrului, aºteptînd-l dupã fiecare deplasare în imediata apropiere a destinaþiei”, aratã anchetatorii.
Cum explicã DNA cronologia faptelor Procurorii aratã cã în seara de 20 octombrie 2015, în jurul orei 19, agentul de poliþie Giginã Bogdan-Cosmin a fost implicat într-un accident de circulaþie în urma cãruia a suferit o hemoragie cranio-cerebralã, consecinþã a unui traumatism cranio-cerebral ºi facial cu fracturã cranianã, leziuni care au cauzat decesul. „La momentul producerii accidentului, victima Giginã Bogdan-Cosmin fãcea parte dintr-un dispozitiv de însoþire al ministrului Oprea Gabriel. Acest dispozitiv, asigurat de cãtre Brigada de Poliþie Rutierã din cadrul Direcþiei Generale de Poliþie a Municipiului Bucureºti, era format dintr-un motociclist rutier (victima Giginã Bogdan-Cosmin) ºi un echipaj format dintr-un ofiþer ºi un agent de poliþie aflaþi într-un autoturism de poliþie rutierã. Acest dispozitiv preceda în trafic autoturismul în care se afla ministrul Oprea Gabriel. La momentul producerii accidentului, ministrul Oprea Gabriel se deplasa cãtre locuinþa sa, situatã în cartierul Cotroceni”, aratã DNA.
Ce a dispus Gabriel Oprea Din probele administrate în cauzã ar rezulta indicii rezonabile cã, „încãlcînd dispoziþiile legale care reglementeazã însoþirea demnitarilor”, ministrul de Interne Oprea Gabriel ar fi dispus, pentru sine, sã beneficieze de însoþire cu echipaje de poliþie rutierã cu titlu permanent, ca aceste echipaje sã fie formate atît dintr-un autoturism Registrului Naþional al Informaþiilor Secrete de Stat, apoi secretar general în Ministerul Mediului. În mai 2012, Olteanu se retrage din firma care avea sã fie dizolvatã în martie 2014.
Conexiuni la nivel înalt Cel mai important partener de afaceri al lui Bogdan Olteanu este Rãzvan Dan Alexandroaei. Cei doi deþin în procente egale cunoscutul producãtor românesc de tablete ºi smartphone-uri E-boda, business în care fostul viceguvernator BNR a intrat în aprilie 2012. E-boda Buildings, una din firmele grupului, este fosta Rosal Industrial ºi a fost preluatã de la Honorius Adrian Prigoanã de cãtre Rãzvan Dan Alexandroaei ºi Mihai Darie, partener de afaceri ºi coleg cu Daniela Lulache la Nuclearelectrica, unde cei doi sînt acum director financiar, respectiv director general. Cu sau fãrã susþinerea lui Olteanu, Alexandroaei se descurcã bine ºi în alte domenii. Omul de afaceri a deþinut distribuitorul de materiale sanitare Boston Investements SRL, prin care a cîºtigat cîteva contracte în valoare de douã milioane de euro cu diferite spitale din þarã, pînã la suspendarea activitãþii firmei, în 2014. De asemenea, Alexandroaei a fost asociat ºi în Green Energy SRL, unul din pionierii energiei verzi din România, alãturi de Gabriel ªtefan, fiul celebrului „Pinalti”, fostul primar nemþean ºi lider PDL Gheorghe ªtefan, dar ºi Lucian Bãdescu, fiul generalului
Cinci deplasãri zilnice (1) „Din analiza documentelor care atestã componenþa zilnicã a misiunilor de însoþire ºi deplasãrile efectuate, rezultã cã ministrul Oprea Gabriel realiza în medie aproximativ cinci deplasãri zilnice, pe parcursul cãrora era însoþit de echipaje ale poliþiei rutiere. Numãrul total al acestor misiuni este de aproximativ trei ori mai mare decît cele realizate în aceeaºi perioadã pentru însoþirea preºedintelui României ºi de aproximativ douã ori mai mare decît cel corespunzãtor primului-ministru, demnitari îndreptãþiþi la însoþire permanentã conform prevederilor legale. Fiecare deplasare presupunea redirecþionarea ºi a unui numãr semnificativ de agenþi de poliþie de la posturile unde îºi desfãºoarã în mod obiºnuit activitatea cãtre traseele pe care se deplaseazã demnitarul, cu consecinþa perturbãrii modului în care se realizeazã activitatea de supraveghere, îndrumare ºi control al traficului. „De exemplu, în seara de 20 octombrie 2015, cînd s-a produs accidentul, dispozitivul a fost format din 27 de poliþiºti aflaþi în intersecþiile de pe traseu”, aratã procurorii. (va urma) IONEL STOICA SRI Dumitru Bãdescu, fost ºef la Contraspionaj Economic. Chiar dacã E-boda este o afacere româneascã curajoasã ºi cît se poate de respectabilã pe o piaþã cu o concurenþã cumplitã, cifrele nu sînt, per total, tocmai fericite. E-boda Electronics a raportat pentru anul 2015 o cifrã de afaceri de 1.372.298 lei ºi un profit net de 41.172 lei, cu ºapte angajaþi, în timp ce E-boda Buildings a înregistrat pentru perioada similarã afaceri de 423.002 lei ºi un profit net de 222.847 lei, cu un singur angajat. Totuºi, E-boda Distribution a raportat afaceri de 22.127.711 lei ºi pierderi de 1.521.942 lei, cu 42 de angajaþi. Bogdan Olteanu a fost mereu un rãsfãþat al sorþii. Ca nepot al cominternistei Ghizela Vass, a avut o viaþã de huzur pînã în 1989. „Aº fi un ticãlos sã nu recunosc cã am avut o viaþã mai uºoarã decît cei mai mulþi dintre români. La începutul anilor ’90, am avut relaxarea, liniºtea materialã care sã îmi permitã sã nu încerc neapãrat sã îmi gãsesc o slujbã sau o meserie cu care sã plec din þarã. În ceea ce mã priveºte, eu mi-o asum ca bunicã (pe Ghizela Vass) ºi îmi asum viaþa mea pentru mine”, spunea Olteanu în 2009. În ’93, era deja lider PNL, iar în 1997, la 25 de ani, trecea direct din facultate ca ºi consilier al ministrului Industriei de atunci, Cãlin Popescu Tãriceanu. În 2004, ajunge deputat, ministru, iar din 2006 preºedinte al Camerei Deputaþilor. În 2009, Bogdan Olteanu este numit viceguvernator al BNR. CRISTIAN ANTON
Pag. a 16-a – 9 septembrie 2016
Alegerile penalilor! - hienele nu fug de lîngã pradã - (2) Hienele lui Bãsescu ºi ale celorlalþi lideri ai partidelor care s-au succedat la putere nu fug de lîngã pradã (avuþia naþionalã) ºi cu orice mijloace vor sã fie alese sau realese în continuare. Aºa se explicã împãrþirea bãsiºtilor în mai multe tabere, grupuri politice, miºcãri populare sau ASB, ASR, alianþe ruºinoase fãcute dupã alegeri de partidul lui Bãsescu, PMP, cu PSD ºi PNL în judeþe, cum ar fi Caraº Severin, Suceava, Ilfov, Constanþa, Teleorman etc. Toþi muncesc în prezent din greu, pe tot cuprinsul þãrii, sã-ºi asigure majoritatea în Consiliile Judeþene, pentru a-ºi „devora prada” (banii publici), cu scopul de a transfera banii în off-shor-uri, direct sau prin intermediari, ºi a lichida definitiv Poporul Român. Toate acestea sînt posibile pentru cã au spatele asigurat de unii dintre procurorii ºi judecãtorii penali, avocaþi ºi Servicii Secrete create de însuºi „cãpitanul” pentru a-i proteja ºi a le asigura trecutul, prezentul ºi viitorul. Cu tupeul lor binecunoscut, majoritatea liderilor politici, a parlamentarilor ºi a grupurilor lor de interese, în care se regãsesc interlopi, lideri ai instituþiilor de stat (vitale funcþionãrii statului de drept), hienele continuã sã acceadã la pradã, chiar ºi din puºcãrii sau în libertate, cu dosare penale grave ºi cu un picior în „Beciul Domnesc”. Trebuie sã menþionãm cã, ºi la aceste alegeri, care s-au desfãºurat în condiþii normale, dupã spusele preºedintelui þãrii ºi ale unor instituþii de stat, au fost în unele oraºe mai multe voturi decît votanþi, în altele procente de pînã la 200% sînt contestate ca frauduloase (exemplu sectorul 1 Bucureºti); sînt suspiciuni cu listele, sînt mulþi penali cîºtigãtori ºi, nu în ultimul rînd, se contestã organizarea
Inamicul tãcut: toxinele rãmase în urma marilor uzine ºi mine (4) A prins 80 de ani cu apã de izvor Ioan Lupoi are 80 de ani ºi nu-ºi aratã vîrsta dupã cît de bine se þine. A fost martor la ridicarea combinatului, îºi aminteºte ºi cã a lucrat ca salahor la construcþia blocurilor din Colonie, acolo unde urmau sã locuiascã specialiºtii ºi muncitorii. Octogenarul nu a uitat însã ce probleme apãreau de la combinatul de îngrãºãminte chimice. „Pentru început treaba era bunã, dar dupã un timp a început sã vinã coºmarul: erau atîtea gaze, cã eu, de exemplu, înfudam ºi gaura la cheia din uºã cu vatã ca sã nu-mi vinã mirosul în casã, ca sã pot dormi noaptea. Era infern, nu altceva. Aeriseai doar atunci cînd nu se evacuau gazele“, spune Ioan Lupoi. Dupã ce a venit din Armatã a lucrat o perioadã la Renel, apoi s-a angajat la Fibrex, la
Cum sînt favorizaþi maneliºtii la Galaþi Potrivit unui regulament elaborat de Primãria din Galaþi, orice artist care vrea sã cînte, cu onorariu, la o manifestare organizatã de municipalitate trebuie sã aibã obligatoriu un videoclip fãcut în ultimii doi ani ºi sã fi pus pe Youtube minimum trei clipuri care sã fi fãcut peste 3 milioane de afiºãri fiecare. Numeroºi mari artiºti nu pot îndeplini criteriile birocraþilor ºi trebuie sã se încline în faþa maneliºtilor. În afarã de cîþiva artiºti români consacraþi (nu mai mulþi de 5, în frunte cu Andra ºi Inna) ºi de nenumãraþi maneliºti, restul soliºtilor au practic interzis accesul la bani publici. Criteriile au fost aplicate pentru prima oarã la organizarea concertelor de Ziua Marinei, ediþia 2016. Astfel, potrivit documentaþiei publicate pe SEAP (sistemul electronic de achiziþii publice), „Prestatorul va selecta artiºtii pe baza urmãtoarelor criterii: prezenþã cu cel puþin o melodie în Top 20 (radio, posturi muzicale TV) în ultimii doi ani încheiaþi, cel puþin trei videoclipuri care depãºesc 3.000.000 vizionãri clip-uri difuzate pe Youtube, cel puþin un videoclip realizat în ultimii doi ani încheiaþi (cu difuzare pe TV)“.
Maneliºtii umflã potul Cei mai afectaþi de noua reglementare de selecþie sînt interpreþii de folclor. O simplã scanare a canalului Youtube aratã cã absolut nici un interpret de folclor din România nu reuºeºte sã atingã condiþia de a avea cel puþin 3 videoclipuri cu cîte 3 milioane de vizualizãri. Spre exemplu, cel mai vizionat videoclip al lui Benone Sinulescu de-abia sare de 300.000 de vizualizãri, Irina Loghin are doar o singurã creaþie peste barem (piesa „Împodobeºte, mamã, bradul“, cîntatã cu Fuego, ajunge la 4,8 milioane de afiºãri),
ROMÂNIA MARE“
acestora într-un singur tur. De asemenea, credem cã participarea la vot este necorespunzãtoare, iar cei care au fost aleºi nu sînt reprezentativi la nivelul sectoarelor din Bucureºti sau a primãriilor din þarã la care au participat. Totul este murdar în viaþa publicã ºi politicã a României, încã din 1990, imediat dupã Revoluþia din 1989, cînd a început democraþia originalã ºi formarea aºazisului Stat de Drept, sub conducerea FSN-ului ºi, ulterior, a partidelor care au pus mîna pe putere prin oameni mediocri, incompetenþi, prin semnãturi false ale membrilor lor, pomeni electorale, alegeri cu bani, sondaje false ºi voturi trucate, cu moguli, infractori ºi o mare parte din presã obedientã intereselor acestora etc. Astfel, s-a ajuns la jefuirea economiei naþionale, înstrãinarea patrimoniului românesc, sãrãcie ºi corupþie generalizatã, înfometare, aducerea întregului popor la limitele existenþei biologice, iar a plasãrii þãrii pe ultimul loc în Europa din toate punctele de vedere. Imagini deprimante pentru popor au fost prezentate în toatã mass-media cu politicieni la coadã la DNA, care compromit ºi fac de rîs România. Aceºti infractori, dupã ce au aprobat ºi legiferat un nou Cod penal, vãzîndu-se încãtuºaþi de propriile lor fãrãdelegi, încearcã acum, prin interpuºii lor care se regãsesc în Uniunea Naþionalã a Judecãtorilor din România, sã scoatã abuzul în serviciu ca infracþiune din Codul penal, pentru a scãpa nu mai puþin de 2.200 de puºcãriabili, care s-au înfruptat din munca Poporului Român, furînd nu mai puþin de 620 milioane euro dovediþi prin documente de cãtre DNA. Sumele reale sînt exorbitante ºi vor ieºi la ivealã, evident, dupã ce instituþiile statului îºi vor face în totalitate datoria, prin investigaþiile, soluþiile, concluziile finale ºi deciziile definitive din dosarele acestora. Ca o concluzie, asistãm la o „tragi-
comedie naþionalã”, al cãrei regizor nu ne este prezentat, iar poporul este îndreptãþit sã-l cunoascã. Nu-i aºa? FSCR, luînd în consideraþie cele de mai sus ºi multe altele cunoscute de noi toþi, crede în Instituþiile statului, în justiþie, în general, ºi le cere sã acþioneze în spiritul legilor, al Constituþiei României, al bunului-simþ ºi al moralei umane, care trebuie sã caracterizeze mai ales pe aleºi. De asemenea, solicitã acestor instituþii sã analizeze cu celeritate posibilitatea anulãrii mandatelor aleºilor cu probleme, dosare penale etc. ºi chiar þinînd cont cã penalii candidaþi sînt foarte mulþi, anularea acestor alegeri, care nu reprezintã un popor membru a Uniunii Europene ºi al structurilor NATO. Chiar dacã nu ne place, menþinerea aceluiaºi guvern tehnocrat pentru încã 6 luni, pînã la clarificarea tuturor cazurilor penale, dosarelor membrilor partidelor de la putere ºi a candidaþilor, se impune ºi poate sã ne conducã spre o democraþie autenticã, alegeri democratice ºi salvarea poporului ºi a þãrii din impasul în care se gãsesc. Dragi români, alungaþi prin forþa gîndului, a dreptãþii, a curajului de vajnici apãrãtori ai neamului ºi valorilor naþionale hienele bãsiste ºi ale celorlalte partide din jurul bogãþiilor naþionale care au mai rãmas, sã nu-i mai lãsãm sã ne jefuiascã, sã atenteze la securitatea, integritatea ºi identitatea Poporului Român! Iatã ce spunea poetul naþional, Mihai Eminescu, în „Împãrat ºi proletar”, de o actualitate zdrobitoare: „Zdrobiþi orînduirea cea crudã ºi nedreaptã, Ce lumea o împarte în mizeri ºi bogaþi! Atunci cînd dupã moarte rãsplatã nu v-aºteaptã, Faceþi ca-n astã lume sã aibã parte dreaptã, Egalã fiecare, ºi sã trãim ca fraþi!” Sfîrºit Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL, preºedinte - Federaþia Societatea Civilã Româneascã
fire ºi fibre sintetice. „Era mai bine, dar ºi acolo erau gaze. Majoritatea oamenilor de aici sînt bolnavi de plãmîni din cauza gazelor. Cei din generaþia mea s-au cam dus, gazele astea cred cã au afectat, e ºi normal, nu pot sã ducã la bun sfîrºit viaþa unui om. Azi oleacã, mîine oleacã, gazele astea se adunã“, e sigur moº Ion. Bãtrînul spune cã în vremurile cînd producþia de îngrãºãminte mergea la capacitate maximã mai era o problemã pe care toþi localnicii o constatau. „Prin anii ‘80, vara, cînd fructele ajungeau la jumãtatea lor de coacere, cãdeau jos din pom, le slãbea rezistenþa“. Octogenarul nu se plînge de probleme de sãnãtate, deºi are ceva necazuri la stomac, ºi nu are vreo temere sã consume apa, din cauza poluãrii în timp. „Stau într-o zonã unde am un izvor la poartã, ºi iau apã de acolo. Cam la o lunã-douã, dau apa la un bãiat, care lucreazã la un laborator de la Mediu, în Piatra Neamþ, ºi-mi spune cã este acceptabilã. De la magistralã, de la reþea, eu nu folosesc decît pentru spãlat haine ºi ca sã fac baie, iar cu apa de la izvor fac de mîncare ºi spãl ºi vase“.
Sechestraþi în case (1)
iar Sofia Vicoveanca are, cu cel mai cunoscut clip, doar 650.000 de vizualizãri. Nici interpreþii de folclor în vogã din generaþiile mai noi (cum ar fi Constantin Enceanu sau Petricã Mâþu Stoian) nu reuºesc sã sarã peste baremul impus. În schimb, maneliºtii se încadreazã. Cel puþin 20 de interpreþi de manele, în frunte cu Florin Salam, îndeplinesc lejer condiþiile cerute de Primãria Galaþi, atît la numãrul de afiºãri, cît ºi la cel de difuzare TV. Florin Salam, spre exemplu, are 4 clipuri de peste 25 de milioane de afiºãri fiecare, mai mult decît toate afiºãrile adunate de toate clipurile tuturor marilor interpreþi de folclor menþionaþi mai înainte.
Queen sau Rolling Stones, nu la Galaþi Nici în ceea ce priveºte interpreþii de pop, jazz, folk sau rock lucrurile nu stau mai bine. Unii dintre marii artiºti, cum ar fi Queen sau Rolling Stones, trec testul audienþei pe Youtube, dar picã testul videoclipului mai nou de doi ani sau pe cel al prezenþei într-un top 20 difuzat la radio sau TV în ultimii doi ani. O soartã ingratã o au ºi artiºtii importanþi din România. Nicu Alifantis, Paula Seling, Cristi Minculescu sau Dan Bittman nu pot sã se laude cu cel puþin trei videoclipuri care sã fi depãºit 3.000.000 de afiºãri pe Youtube. Reprezentanþii Primãriei Galaþi nu au dorit sã comenteze cu privire la noul regulament de selecþie a artiºtilor pentru evenimentele publice. COSTEL CRÂNGAN
Imperiul online al Cordunenilor Liderii clanului Corduneanu de la Iaºi, considerat de mulþi cel mai periculos din Moldova, ºi-au creat un mediu online în care îºi þin la curent fanii cu viaþa pe care o duc. Cel mai activ este de departe Adrian Corduneanu, care continuã sã îºi þinã contul de
Covrig Lucica (62 de ani) a lucrat, din 1976, timp de ºapte ani la Secþia Amoniac de la fosta Azochim, combinatul de îngrãºãminte chimice de pe platforma Sãvineºti. „Am avut un accident, m-am intoxicat cu amoniac, ºi nu am mai avut voie sã lucrez în acel mediu. Apoi am lucrat la staþia de epurare de la Piatra Neamþ“, spune femeia. Locuieºte în Sãvineºti ºi îºi aminteºte cum era înainte de 1990, atunci cînd fabrica funcþiona la turaþie maximã. „Ca locuitor asta era singura problemã, cã nu se putea respira aerul ca lumea. Erau momente în care stãteam închiºi în casã. Celor care lucrau în cobinat, în mediu toxic, li se dãdea un kilogranm de lapte pe zi, la 8 ore, la o turã cum era, pentru detoxifiere. În plus, oamenilor le dãdeau mãºti contra gazului la serviciu ca mãsurã de protecþie la avarii“. (va urma) („Adevãrul“) Facebook activ chiar dacã, de cîteva luni, se aflã în arest preventiv. Cei mai celebri interlopi ieºeni îºi expun multe dintre aspectele vieþii pe reþeaua socialã, ignorînd astfel principiile „Omerta”, laitmotiv regãsit sub formã de tatuaj pe trupurile celor mai mulþi dintre ei. Cordunenii ne aratã zilnic unde merg. Ce beau. Ce mãnîncã. Sau ce maºini conduc. Din vîrful grupãrii, cel mai activ în mediul virtual este, de departe, Adrian Corduneanu. Considerat liderul aripii violente din clan, Adrian se autointituleazã pe Facebook „Adrian Beleaua Corduneanu”. Potrivit imaginilor de pe contul sãu de Facebook, cel supranumit „Beleaua” apare la volanul unor maºini scumpe, cum ar fi un Porsche Cayenne, dar ºi în ipostaze intime, cu muºchii la vedere, alãturi de iubita sa. Adrian Corduneanu adunã zilnic mii de aprecieri la postãrile sale, fie cã acestea sînt fotografii sau informaþii despre activitatea sa. Adrian Corduneanu a fost reþinut în luna aprilie a acestui an, fiind acuzat de ºantaj. El se aflã ºi în prezent în spatele gratiilor. Cu toate acestea, profilul de Facebook al interlopului este la fel de activ, aproape zilnic fiind postate fotografii sau mesaje în numele interlopului. Este neclar dacã aceste postãri sînt publicate chiar de Adrian Corduneanu, întrucît, potrivit legislaþiei, accesul la telefon mobil în penitenciar este interzis. Dupã arestarea sa, Adrian Corduneanu ºi-a publicat ºi un motto pe pagina sa de Facebook: „Familia Corduneanu nu va murii niciodata! Noi v-om trãii ºi nimeni nu ne va cãlca numele în picioare!”. ªi fratele cel mare din clanul Corduneanu, Costel Corduneanu, are ºi el o viaþã destul de agitatã pe tãrîmul world wide web. Alintat de prieteni cu supranumele de „ªtefan cel Mare”, Costel îºi expune pe Facebook cele mai intime momente din viaþã. E greu de precizat care este „pagina oficialã” a lui Costel Corduneanu, nu mai puþin de 8 profiluri de Facebook existînd pe numele sãu. „Adevãrul“
Pag. a 17-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
„Doi ºi-un sfert“, vacã de muls pentru ºefii spionilor de la Interne (1) Unul dintre cele mai controversate Servicii Secrete din România este implicat într-un nou scandal. Proaspãt numit în funcþie, actualul ºef al Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã din cadrul Ministerului de Interne a fost pus sub acuzare pentru cã i-ar fi protejat pe foºtii sãi superiori. Alãturi de acesta sînt achetaþi mai mulþi foºti ºefi ai instituþiei pentru delapidare sau deturnare de fonduri. Scandalurile par sã se þinã scai de Ministerul de Interne ºi de instituþiile subordonate acestuia. Cel mai proaspãt ºef al Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã a fost pus sub acuzare de procurorii DNA pentru sãvîrºirea unor infracþiuni extreme de grave: favorizarea fãptuitorului, obstrucþionarea justiþiei, deturnare de fonduri, fals ºi uz de fals ºi abuz în serviciu. Mai exact, comisarul-ºef Rareº Vãduva (40 de ani) este cel mai nou personaj pus sub acuzare în dosarul disjuns din cel în care fostul ministrul de Interne, Gabriel Oprea, a fost trimis în judecatã cã ar fi cerut
„Bãsizarea“ lui Iohannis?! Numirea unei jurnaliste în funcþia de purtãtor de cuvînt al Preºedinþiei nu este un lucru rãu. Dar dacã aceastã jurnalistã a fost „moderator” într-o campanie electoralã pe care acelaºi preºedinte a cîºtigat-o, prezumþia de nevinovãþie se transformã în suspiciune. Practicile discreþionare, mai degrabã specifice unui stil fanariot-balcanic decît modelului promis de preºedintele teuton, pun sub semnul întrebãrii echidistanþa acestei administraþii. Tehnica aceasta nefericitã a recompensãrii jurnaliºtilor ºi a intelectualilor „de casã” a fost practicatã de sute de ani, aici, la porþile Orientului. Ea face parte din arsenalul vechi al unei culturi politice bazate pe pile ºi relaþii, nu pe abilitãþi ºi competenþe. Metoda existã pretutindeni în statul român, de la numirile din instituþiile publice, pînã la obþinerea celor mai banale posturi din administraþie, dar a fost consacratã de cãtre administraþia lui Traian Bãsescu. Transformarea unui moderator TV într-un lider politic am mai vãzut-o - aºa a ajuns Robert Turcescu din ziarist echidistant în activist al partidului fostului prezident. Mecanismul despre care vorbim este specific autocraþiilor, societãþilor conduse de indivizi care nu dau doi bani pe principiul meritocratic ºi care cred cã pot sã transforme aparatul de stat într-un harem personal. Funcþiile publice sînt ocupate prin recompensarea membrilor clicii personale, nu printr-o selecþie transparentã ºi concurenþialã, ci pe baza unor predispoziþii private. Celebra formulã a lui Bãsescu, care numea ºefi de Servicii Secrete „pentru cã þi-a poftit sufleþelul” rãmîne memorabilã ºi este simptomaticã pentru modul cum a funcþionat bãsismul. Nu poftele sau dorinþele unui om trebuie sã fie la baza deciziilor politice, ci regulile ºi principiile obiectivitãþii. Dacã scandalurile de plagiat, care vizau politicienii din opoziþie, au fost folosite de cãtre preºedintele Iohannis pentru a „curãþa” politica, atunci cînd vine vorba de apropiaþii sãi se lasã tãcerea. Semnele cã Iohannis s-ar putea „bãsiza“ au apãrut încã de la începutul mandatului fostului primar al Sibiului. Orbiþi de alura
LISTA RUªINII Aºa cum ANAF a publicat Lista Ruºinii cu cei care nuºi plãtesc datoriile bãneºti faþã de statul român, aºa publicãm ºi noi Lista Ruºinii cu cei care nu-ºi fac DATORIA faþã de þara lor, deºi ocupã funcþii publice care le cer sã aibã grijã de þarã sau declarã toatã ziua ce mari „patrioþi“ sînt ei. ATENÞIE! PRIN ACEASTA, NU SPUNEM NICIDECUM SÃ VOTAÞI CU VREUNUL ANUME CARE NU SE AFLÃ PE LISTA RUªINII. DIN CONTRÃ Un om serios nu poate vota cu Tãriceanu, care a inventat Fondul Proprietatea ºi a dat pe gratis 25% din cele mai valoroase întreprinderi ale þãrii, sau cu Bãsescu, care a tãiat salariile ºi pensiile în timp ce o parte din cei din partidul lui furau la ANRP. Acelaºi Traian Bãsescu ne explica atunci cînd era preºedinte cã cianura de la Roºia Montanã se evaporã repede. PRIN URMARE, NU SUSÞINEM PE NIMENI. Dar dacã vreþi sã evitaþi ca ÞARA NOASTRÃ sã mai fie înjositã în acest HAL FÃRÃ DE HAL ºi pe viitor, FÃRÃ CA NIMENI DINTRE AUTORITÃÞI SÃ REACÞIONEZE, vã mai rugãm odatã: SÃ NU MAI VOTAÞI NICIODATÃ, CU PERSOANELE ªI PARTIDELE AFLATE PE ACEASTÃ LISTÃ A RUªINII. 1. Klaus Iohannis - preºedintele României - Nu a deschis gura pe acest subiect - zis ºi „Muþenia Pãmîntului“. 2. Dacian Cioloº – primul-ministru al României - Nu a deschis gura pe acest subiect - zis ºi „Cioloºenia Pãmîntului“ - membru al organizaþiei „Friends of
intelectual, uz de fals ºi abuz în serviciu ºi delapidare; Ioan Popa pentru deturnare de fonduri, delapidare, fals intelectual, uz de fals ºi abuz în serviciu.
ºi primit o limuzinã de lux Audi A8, o cadã cu jacuzzi, ºi alte bunuri de lux achiziþionate de foºtii ºefi „Doi ºi-un sfert” din banii de filaje ai instituþiei. Reamintim cã Vãduva i-a succedat în funcþie chestorului principal Gheorghe Nicolae la ºefia Departamentului de Informaþii ºi Protecþie Internã (DIPI) din cadrul MAI, în luna februarie, dupã ce Nicolae a fost demis alãturi de adjunctul sãu, Nelu Zãrnicã, cei doi fiind puºi sub acuzare pentru abuz în serviciu ºi deturnare de fonduri. De altfel, Gheorghe Nicolae a fost audiat luni din nou în acest dosar. ªi comisarul-ºef Gelu Oltean, un alt fost ºef al „Doi ºi-un sfert“ a fost audiat de procurorii DNA cu privire la acuzaþiile aduse lui Vãduva. La sfîrºitul zilei, însã, au aflat cã au fost puºi ºi ei sub acuzare alãturi de Rareº Vãduva. Mai exact, Nicolae este acuzat de delapidare, fals intelectual, uz de fals, toate în formã continuatã, precum ºi douã infracþiuni de abuz în serviciu; Gelu Oltean a fost pus sub învinuire pentru delapidare, fals intelectual, uz de fals ºi abuz în serviciu; Nelu Zãrnicã pentru complicitate la sãvîrºirea infracþiunii de deturnare de fonduri în formã continuatã, fals intelectual ºi uz de fals; Gheorghe Popa, fost adjunct la DIPI, pentru deturnare de fonduri, fals
Ancheta are legãturã cu modul în care ofiþerii, rînd pe rînd, au delapidat fondurile destinate filajelor. În plus, Vãduva a încercat sã muºamalizeze probele care îi incrimau pe fostul vicepremier al României, Gabriel Oprea, ºi pe predecesorii sãi. Practic, Vãduva ar fi refuzat, în mod repetat, declasificarea documentelor, astfel încît sã fie excluse o serie de probe ce ar fi susþinut acuzaþiile aduse de procurori. Comisarul-ºef Rareº Vãduva ar fi fost avertizat de procurorii DNA asupra consecinþelor faptei sale, dar chiar ºi aºa ar fi refuzat sã punã la dispoziþia anchetei o serie de înscrisuri, „a cãror predare fusese dispusã conform Codului de procedurã penalã”. Nici dupã ce a fost pus oficial sub acuzare, Vãduva nu ºi-a schimbat poziþia. El a declarat în momentul în care a pãrãsit sediul DNA cã „informaþiile clasificate sînt ºi trebuie sã rãmînã clasificate”. (va urma) IONEL STOICA
„nemþeascã” a noului ºef de stat, prea puþini au vãzut în spatele declaraþiei prin care noul preºedinte anunþa cã doreºte „guvernul meu” fantoma bãsismului. Pericolul este trasformarea Statului într-un instrument de joacã al unui singur om. Aidoma regelui Soare, care echivala Statul cu propria persoanã, conducãtorii autoritariºti au avut dintotdeauna aceastã tendinþã naturalã de a transforma instituþiile ºi societatea întro extensie a propriilor lor dorinþe. Din fericire pentru cetãþenii societãþilor juste – ºi din nefericire pentru dictatorii din toate timpurile ºi toate sistemele sociale – democraþiile funcþionale au la bazã un alt principiu, acela al competitivitãþii competenþelor. Funcþiile, posturile publice ºi ierarhiile sociale trebuie sã fie întemeiate pe merite, ºi nu pe aranjamente de culise, pe profesionism, nu pe nepotism. Dar poate cã „bãsizarea“ era inerentã, din moment ce preºedintele liberal, fost democratgerman, s-a înconjurat de colegi de partid ai ex-preºedintelui Bãsescu. Poate cã a luat virusul bãsismului de la creaturi politice precum Blaga, sau poate a contactat boala de la oameni precum Mihalache, fost PSD-ist transformat în fervent PNL-ist. Fãrã a pune la îndoialã calitãþile profesionale ºi personale ale Mãdãlinei Dobrovolschi, cîndva jurnalistã la posturile de televiziune B1 sau Antena 3, apropiate de grupuri de interese politice ºi economice denunþate de actualul preºedinte, numirea ei în cercul de intimi ai lui Iohannis, consultãrile acesteia direct cu preºedintele pun sub semnul întrebãrii integritatea actualului ºef de stat. Ce ar fi trebuit sã facã preºedintele Iohannis, cãruia i-a trebuit mai bine de un an ca sã-ºi dea seama cã nu mai are purtãtor de cuvînt, dupã plecarea admirabilei scriitoare ºi jurnaliste Tatiana Niculescu-Bran? Soluþia era simplã ºi de mult bun-simþ – organizarea unui concurs public pentru ocuparea acestui post public. Dar practica aceasta pare sã fie recurentã în administraþia Iohannis. Dupã ce Dan Mihalache, frumosul din Cancelaria adormitã, a fost recompensat pentru sforãielile sale diplomatice cu importantul post de ambasador la Londra, „bãsizarea“ s-a extins întregului corp diplomatic românesc. Aºa se face cã, printre „diplo-
maþii” fãcuþi la apelul de searã de la Palatul Cotroceni se numãrã foºti comisari de poliþie, jurnaliºti apropiaþi de preºedinte, ºefi de Servicii Secrete ºi tot aºa mai departe. Senzaþia cã sîntem iarãºi la începutul administraþie Traian Bãsescu devine acutã. O altã caracteristicã a „bãsizãrii“ este lipsa de reacþie a preºedintelui faþã de figurile publice sau din administraþie care sînt compromise, dar care fac sau au fãcut servicii Preºedinþiei. Dacã scandalurile de plagiat, care vizau politicienii din opoziþie, au fost folosite de cãtre preºedintele Iohannis pentru a „curãþa” politica, atunci cînd vine vorba de apropiaþii sãi, se lasã tãcerea. Natura discreþionarã ºi selectivã este o trãsãturã a unui politician de altã facturã decît cea promisã de Iohannis la instalare. De ce ar fi doctoratul lui Tobã mai bun decît cel al lui Oprea, doar preºedintele ºtie, însã menþinerea în funcþie a unui personaj discutabil este inacceptabilã pentru o schimbare de paradigmã politicã, aºa cum a promis-o la instalare noul preºedinte, al cãrui slogan era schimbarea mentalitãþii ºi modului de funcþionare a relaþiilor instituþionale. Un preºedinte imparþial ºi echidistant nu poate sã se ghideze dupã principiul vechi românesc „pentru unii mumã ºi pentru alþii ciumã”. Impunerea unor reguli de conduitã politicã ce nu fac deosebire între cetãþeni este obligatorie pentru buna funcþionare a statului. Nu în ultimul rind, trebuie sã denunþãm iluzia megalomanã care pare sã îl cuprindã pe preºedintele Iohannis, specificã din pãcate conducãtorilor României dintotdeauna. Poate cã e un virus care stã în apa de Dîmboviþa, dar aceastã proiecþie de sine a fostului profesor de fizicã în lider balcanic ºi internaþional pare tot mai periculoasã. Iohannis înfiinþeazã armate ficþionale în Marea Neagrã, conduce batalioane de polonezi în zonã ºi se vede jucãtor planetar. Aceastã tarã a bãsismului (dar ºi a ceauºismului), care ne face sã nu ne vedem lungul nasului ºi care ameninþã actuala administraþie ar trebui eliminatã. Altfel nu am fãcut altceva decît sã revenim la o altã formulã specificã acestor meleaguri, alegînd aceeaºi Mãrie, dar cu altã pãlãrie. DORU POP
Europe“ organizaþie condusã de un membru marcant al Grupului Bilderberg, Etienne Davignon ºi sponsorizatã de George Sörös, care e ºi în Consiliul de Supraveghere. 3. Liviu Dragnea - preºedintele PSD, cel mai mare partid din Parlament - Nu a deschis gura pe acest subiect - zis ºi „omul lui Moshe Kantor“. 4. Victor Ponta - fost prim-ministru al României ºi fost preºedinte al PSD - Nu a deschis gura pe acest subiect, deºi e foarte vorbãreþ pe Facebook - zis ºi „Plagiatorul“. 5. Alina Gorghiu - co-preºedintele PNL, al doilea partid din Parlament - Nu a deschis gura pe acest subiect - zisã ºi „fosta prietenã a lui Mihai Voicu ºi fosta prietenã a lui Bogdan Olteanu“. 6. Vasile Blaga - co-preºedintele PNL, al doilea partid din Parlament - Nu a deschis gura pe acest subiect zis ºi „Buldogul“. 7. Teodor Atanasiu - senator, ºeful grupului parlamentar PNL din Senat - a declarat cã PNL se pronunþã oficial împotriva condamnãrii declaraþiilor ambasadorului american printr-un proiect al Senatului - zis ºi „Omul din Umbrã“. 8. Marian Munteanu - ºeful „de facto“ al partidului Alianþa Noastrã - a tãcut penibil timp de 3 zile, dupã care a sunat în disperare la Active News, unde a fãcut o declaraþie slugarnicã, scuzîndu-l pe ambasadorul american de la Chiºinãu printr-o minciunã („nu a fost bine informat“) ºi dînd vina pentru declaraþiile anti-româneºti ale ambasadorului... pe autoritãþile române „care nu l-au informat pe ambasador, de-a lungul anilor“ - zis ºi „Singurul CAL TROIAN AUTENTIC“ (nu cã n-ar mai fi ºi alþi CAI TROIENI, dar ei au fost deconspiraþi demult).
9. Nicuºor Dan - preºedintele partidului „Uniþi Salvãm“ - Nu a deschis gura pe acest subiect - zis ºi „Omul lui SÖRÖS“. 10. Clotilde Armand - vice-preºedinte al partidului „Uniþi Salvãm“ - Nu a deschis gura pe acest subiect zisã ºi „Franþuzoaica“. 11. Camera Deputaþilor ºi Guvernul României care pînã la aceastã orã nu au dat O DECLARAÞIE OFICIALÃ prin care sã condamne declaraþiile antiromâneºti ale ambasadorului american la Chiºinãu. 12. Senatul României - care pînã la aceastã orã nu a dat O DECLARAÞIE OFICIALÃ prin care sã condamne declaraþiile anti-româneºti ale ambasadorului american la Chiºinãu - deºi existã un Proiect de Declaraþie redactat de Conducerea Senatului la iniþiativa lui Cãlin Popescu Tãriceanu. CINSTE LOR AU LUAT ATITUDINE CONDAMNÎND declaraþiile anti-româneºti ale ambasadorului american de la Chiºinãu (indiferent ce au fãcut cu alte ocazii, trebuie lãudaþi pentru aceastã atitudine). 1. Cãlin Popescu Tãriceanu - preºedinte al Senatului, preºedintele partidului ALDE - care a iniþiat un Proiect de Declaraþie al Senatului care sã condamne declaraþiile anti-româneºti ºi revizioniste ale Ambasadorului SUA la Chiºinãu. 2. Traian Bãsescu - fost preºedinte al României, preºedintele partidului Miºcarea Popularã - care într-o postare publicã pe Facebook a condamnat declaraþiile ambasadorului american la Chiºinãu. 3. Partidul România Mare - care a condamnat public declaraþiile ambasadorului american la Chiºinãu, printr-un comunicat oficial al Partidului. FLUIERUL MEDIA
Achiziþionarea bunurilor de lux, informaþii clasificate (1)
Pag. a 18-a – 9 septembrie 2016
Aºa vã place Istoria?
Cum au murit oamenii celebri... (121) *** VERLAINE (Paul) Poet francez Data morþii: 8 ianuarie 1896 (la 52 de ani) Cauza: congestie pulmonarã Locul: Strada Descartes nr.39, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Batignolles, Paris La sfîrºitul lunii decembrie 1895, poetul s-a îmbolnãvit de „reumatism, cirozã, gastritã, icter“, cum ºi-a înºirat chiar el bolile. Pe 30 decembrie, îi trimise contelui de Montesquiou un apel disperat: „Nam nici un ban în casã“. Contele a trimis ceva bani, nu prea mulþi, la adresa unde, într-o casã modestã, Verlaine locuia cu Eugenie Krantz, o bãtrînã prostituatã alcoolicã. Cu ajutorul primit, a mai cumpãrat niºte cãrbuni de foc, dar, între timp, fãcuse o congestie pulmonarã. Verlaine a mai apucat sã punã pe hîrtie, cu un scris chinuit, un ultim poem, intitulat Moarte! În seara de 7 ianuarie, a primit sfîntul maslu.
Oameni aleºi (13) LEONARDO DA VINCI (1452 – 1519) (3) Cel ce vrea binele, trebuie sã fie el însuºi bun – Goethe. E printre primii care studiazã anatomia omului ºi a calului, dupã el rãmînînd vreo 800 de planºe, în care muºchii sînt la fel de bine schiþaþi, ca în desenele moderne. Înainte de Nicolaus Copernic ºi Galileu, neagã locul central al Pãmîntului, considerîndu-1 o planetã ca ºi celelalte. Toate aceste enunþuri sînt bazate pe observaþi ºi experimente. Caietele sale sînt pline cu fel de fel de planuri. În arhitecturã, e meºter, luînd parte la construcþia Domului din Milano ºi Pavia. Caietele sale pãstrate cuprind schiþe pentru sistematizarea oraºelor, pentru parcuri, palate, un uriaº Mausoleu. În inginerie, e neîntrecut, fãcînd planurile de canalizarea ale Padului ºi de irigare din Lombardia ºi executîndu-le, în parte. E considerat întemeietorul aeronauticii, datoritã studiilor sale amãnunþite asupra zborului pasãrilor, asupra aparatelor de zbor, asupra paraºutei. De altfel, nu e domeniu din mecanicã în care sã nu fi lãsat explicaþii ale preocupãrilor sale variate, de la maºinile de þesut la cele balistice. Dar, înainte de toate, este pictor ºi sculptor, deºi cîºtigã la un concurs de violinã, face versuri, scrie
Cezar - omul poporului (3) Rãzboaiele Galice-Ascensiunea lui Cezar (2) Cezar era pe cont propriu, pentru cã se declanºase o altã problemã: în Gallia, o nouã rãscoalã se aprinse. Tribul Arvenilor, condus de Vercingetorix, s-a rãsculat. Curînd,Vercingetorix a unit mai multe triburi galice sub comanda sa. A aplicat tactica pãmîntului pîrjolit, pentru a-i înfometa pe ocupanþii romani. Cezar a capturat Cetatea Avaricum, dar a suferit o înfrîngere grea la Gergovia. Dar, în cele din urmã, a reuºit sã-l încercuiascã pe Vercingetorix ºi forþele sale la Alesia, construind o dublã fortificaþie în jurul cetãþii. Populaþia Arvenilor era înfometatã, iar apãrãtorii cetãþii au fost nevoiþi sã-ºi lase nevestele ºi copii sã pãrãseascã cetatea pentru a cere îndurare romanilor de a-i lasã sã treacã de fortificaþie. Dar Cezar a refuzat. Cei ce apãrau cetatea au refuzat femeilor ºi copiilor sã mai intre în fortãreaþã. Mulþi au murit de foame la graniþa dintre cele douã tabere inamice, pînã cînd Vercingetorix s-a înduplecat ºi i-a primit înapoi. A fost un real rãzboi, fãrã ca sã se scoatã vreo sabie. Dar niºte întãriri galice au venit sã-i atace pe romani. Cu ajutorul cãlãreþilor germanici ºi fiind un bun organizator tactic ºi disciplinat, Cezar i-a respins. Vercingetorix, vãzînd cã nu mai are scãpare, s-a predat în faþa lui Cezar, iar Alesia, ultimul bastion al revoltei galice, a fost cuceritã. Gallia era supusã lui Cezar. Dar, la Roma, Pompei se depãrtase de el, cãsãtorindu-se cu fiica unui senator.
ROMÂNIA MARE“
În timpul nopþii, delirînd, a încercat sã se scoale. Eugenie a vrut sã-l opreascã, dar, cum el nu se lãsa, în cele din urmã aceasta a plecat sã bea un pahar în vecini. A doua zi dimineaþã, Verlaine a fost gãsit zãcînd pe jos fãrã cunoºtinþã, gol, sub portretul tatãlui sãu, pe care obiºnuia sã-l împungã cu vîrful de metal al bastonului, cînd se întorcea acasã beat. S-a stins fãrã sã sufere, pe 8 ianuarie, pe la 7 seara, de faþã fiind Eugenie ºi un tînãr fanatic al operei sale, Cornuty. Un imens cortegiu de admiratori l-a însoþit pînã la Cimitirul Batignolles. În faþa gropii deschise, Eugenie a strigat: „Verlaine, toþi prietenii tãi sînt acolo!“ *** VERNE (Jules) Scriitor francez Data morþii: 25 martie 1905 (la 77 de ani) Cauza: crizã de diabet Locul: Boulevard de Longueville 44, Amiens (Franþa) Înhumat: Cimitirul Madeleine, Amiens Suferind spre sfîrºitul vieþii de dureri cumplite de stomac, Jules Verne fusese sfãtuit de medici sã þinã o dietã lactatã: „M-am întors în pruncie ºi sug cîte 3-4 litri de lapte pe zi...“ Privind, ca întotdeauna, spre viitor, anticipa: „Cînd vor putea chirurgii sã înlocuiascã un stomac bolnav cu un stomac de
schimb?“ Jalnicã bãtrîneþe! Cataractã, reumatism, ºi, ca sã punã capac, o crizã de diabet! Vestea bolii s-a rãspîndit ºi agenþia Havas afiºa, din orã în orã, în Piaþa Bursei, buletine de sãnãtate privind starea scriitorului. Dacã pe cititorii lui îi întrista, moartea iminentã a lui Jules Verne era motiv de consternare ºi îngrijorare pentru verii sãi apropiaþi, care urmau sã dea o petrecere de logodnã dificil de amînat deoarece, aºa cum explicau ei într-o scrisoare tragicomicã: „Sîntem într-o situaþie disperatã, dragi veri! Poate cã Jules o sã-ºi revinã din aceastã crizã. Ziarele scriu cã ºi-a recãpãtat cunoºtinþa. O sã ne iertaþi dacã o sã dãm aceastã petrecere, orice s-ar întîmpla? Curcanii sînt umpluþi cu trufe, homarii sosesc mîine dimineaþã de la Croisic. Întreaga familie a logodnicei debarcã la Nantes. Gîndiþi-vã în ce situaþie delicatã sîntem“. În ajunul petrecerii de logodnã, dupã ce recomandase rudelor: „Fiþi buni“ ºi dupã ce îºi sãrutase soþia ºi fiul, Jules ºi-a pierdut cunoºtinþa, nemaiputînd sã-l recunoascã pe prietenul lui, editorul Pierre-Jules Hetzel, care tocmai sosise. Pe la orele 11, ultima depeºã a agenþiei Havas anunþa: „Celebrul romancier s-a stins liniºtit din viaþã la orele 8 dimineaþa.” (va urma) ISABELLE BRICARD
„Trattato della Pictura“, care este consultat ºi azi; prin tablourile sale este de întrecut, nu numai în colorit ºi forme, dar mai ales în expresia sufleteascã. De Gioconda, vestitul tablou, pare-se icoana dragostei lui ideale, aceiaºi ca ºi la Dante Aligheri, nu se desparte pînã la moarte; ea este imaginea celei mai desãvîrºite arte expresive. Tablourile sale nu sînt numai exemple ale unei tehnici necunoscute pînã la el, ci reprezentarea uimitoare ºi neîntrecutã a unor stãri sufleteºti. Trãsãturile nu întregesc o figurã, ci deseneazã un suflet. Marele sãu rival, Michelangelo, îl urãºte, dar nu poate scãpa de influenþa lui, ca ºi Rafael. Prin universalitatea sa, prin lãrgimea spiritului, este, poate, cea mai complexã individualitate care a existat vreodatã. Bunãtatea, blîndeþea ºi înþelepciunea s-au întrunit la un loc sub înfãþiºarea celei mai îngereºti figuri.
faun“, scurtã, încîlcitã. Nasul, cu urmele pumnului lui Pietro Torrigiani, e prea mare, în disproporþie cu faþa îngustã. Privirea lui Michelangelo era mai sclipitoare ºi mai cercetãtoare la Leonardo. La acesta din urmã dominã gîndirea, sondarea misterelor tãinuite din diverse domenii, de la artã, pînã la ºtiinþã; la celãlalt - e neastîmpãrul febril al energiei clocotitoare, atingerea neatinsului în zvîrcoliri dureroase. Leonardo e iertãtor, Michelangelo e impetuos ºi iute la mînie. Cel nãscut în Vinci avea un „caracter regesc“, cum afirma Giorgio Vasari; impunea nu numai prin liniºtea pe care o emana, dar ºi prin înfãþiºarea aproape divinã. Buonarroti, dimpotrivã, trãia într-o veºnicã fierbere, dar ºi suferinþã, lipsit de voinþa de a decide singur, deºi îndîrjit pînã la sacrificiul vieþii, ca sã execute ceea ce i se cerea. Unul era vulturul ce dominã, cu zbor maiestos ºi liniºtit, înãlþimile aspre ale munþilor, plutind în spaþiul plin de luminã; celãlalt era ca goélandul cu aripi vînjoase, veºnic înfruntînd cînd biciuirea furtunii nestãvilite, cînd ameninþãtoarele valuri înspumate. De aceea, în viaþa lui, Michelangelo n-a ºtiut ce e odihna, n-a cunoscut bucuria lucrului isprãvit, n-a avut timp nici sã afle mãcar mîngîierea de o clipã a unei priviri blînde, ce lasã urme toatã viaþa. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)
MICHELANGELO (1475—1564) (1) Emana o vigoare formidabilã, într-un trup prea slab pentru a o cuprinde – Romain Rolland. Leonardo da Vinci ºi Michelangelo Buonarroti, cei mai importanþi artiºti din perioada de vîrf a Renaºterii Italiene, se aflã la antipozi în ceea ce priveºte personalitatea lor. Cel dintîi - e liniºtea aparentã a genunii adînci; cel de-al doilea - e vîltoarea valurilor în luptã cu colþii de stîncã. Figura lui Leonardo exprimã seninãtatea cerului mediteranean; numai spre bãtrîneþe încep sã îi aparã riduri adînci deasupra sprîncenelor stufoase. Înfãþiºarea lui Michelangelo e asprã, noduroasã, chinuitã, cu încreþuri adînci pe frunte, cu o „barbã de
Bãtãlia dintre cei doi titani În anul 49 î.Chr., senatorii optimates ºi aristocraþii, chiar ºi Cato cel Tînãr, au reuºit sã-l convingã pe Pompei (care era, acum, singurul consul) sã se întoarcã împotriva lui Cezar, desemnîndu-l ca duºman al Romei. Cezar era obligat sã predea comanda legiunilor ºi risca, la întoarcere, sã fie arestat pentru prãduire, crime ºi nesupunere sau chiar anihilat de rivalii invidioºi pe succesul ºi popularitatea sa. Zarurile au fost aruncate la traversarea rîului Rubicon de cãtre Cezar ºi legiunile sale. Pompei ºi susþinãtorii sãi, neavînd forþe militare, s-au refugiat în Grecia. Cezar n-a întîmpinat nici o opoziþie, intrînd cu armata sa în Roma. Pompei a reuºit sã-ºi atragã forþe duble faþã de cele ale lui Cezar. Prima confruntare a avut loc la Dyrrachium, unde Cezar a fost învins. Bãtãlia finalã s-a dat la Pharsalus, în anul 48 î.Chr., între cele 9 legiuni ale lui Cezar ºi ale sub-locotenentului sãu, Marc Antoniu, ºi cele 12 legiuni ale lui Pompei. Cezar, folosindu-ºi geniul tactic, a reuºit sã respingã cavaleria ºi infanteria lui Pompei cu o armatã inferioarã numeric, ascunzînd trupe în ultima linie. Pompei a fugit în Egipt, unde a fost decapitat de gãrzile egiptene ale faraonului Ptolemeu al XIII-lea. Dupã ce a condus o expediþie în Orient pentru a-l învinge pe Pharnaces al II-lea al Pontului la Zela ºi unde a avut o relaþie intimã cu regele Bithyniei, Nicomedes al III-lea, Cezar l-a urmat pe Pompei în Alexandria ºi s-a întristat cînd a aflat cã acesta a fost decapitat. I-a organizat înmormîntarea cuvenitã. S-a îndrãgostit de Cleopatra a VII-a, sora lui Ptolemeu. A sprijinit-o în rãzboiul civil împotriva fratelui ei, pe care l-a învins în Alexandria ºi pe Nil, ºi a urcat-o pe tron ca regina deplinã a Egiptului, oferindu-i ºi un copil, numit Ptolemeu Cezarion. Din anul 46 î.Chr., Cezar a con-
tinuat sã-i vîneze ºi pe ceilalþi opozanþi optimates. În Africa, la Thapsus, a învins forþele lui Metellus Scipio ºi ale lui Cato cel Tînãr. În Hispania, l-a ucis pe Titus Labienus, generalul trãdãtor.
Unicul conducãtor Cezar deþinea acum puterea deplinã. A extins Imperiul ºi era dictator al Republicii. Din anul 45 î.Chr., a devenit dictator pe viaþã ºi Pãrintele Patriei. I s-a organizat un cult al personalitãþii: festivitãþi, purtarea robei triumfale ºi a coroanei de lauri, statui din fildeº ºi temple în onoarea sa, monede cu chipul sãu. Era considerat eliberatorul Romei ºi era iubit de populaþie, mai ales de clasele de jos. A numit, de unul singur, toþi magistraþii ºi guvernatorii, trãgînd sfori. Luna Quintilis, în care s-a nãscut, a fost numitã luna Iulius, dupã numele sãu. A anulat datorii ºi a oferit bani populaþiei de rînd. S-a preocupat de achiziþionarea grînelor ºi a distribuit pãmînturi pentru veteranii sãi. A fost ales pe viaþã ºi ca Pontifex Maximus (conducãtorul Colegiului Pontifilor). A revizuit calendarul roman, stabilind unul de 365 de zile, cu un an bisect la fiecare patru ani, fiind numit calendarul iulian. A iniþiat proiecte arhitecturale ºi lucrãri publice infrastructurale, pentru a renova Roma dupã zeci de ani de rãzboaie civile ºi tensiuni interne. Conflictele dintre el ºi aristocraþii senatoriali s-au adîncit însã. Unii dintre ei, Gaius Cassius Longinus ºi chiar Marcus Junius Brutus (fiul adoptiv al lui Cezar, cruþat ºi iertat de Cezar dupã ce a participat, alãturi de Pompei, la rãzboiul civil) au pus la cale un complot pentru a-l elimina. Astfel, pe 15 martie, anul 44 î.Chr., Cezar a fost înjunghiat în Senat de mai mulþi senatori. Imperiul Roman avea sã îndure încã mulþi ani de ostilitãþi. Sfîrºit STAN ALEXANDRU BOGDAN
Pag. a 19-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (4) Alãturi de cadavrul lui Jack Lingle se gãsise arma crimei – un pistolet automat. S-a descoperit cã aparþinuse unui bandit numit Foster. Se credea cã s-a ajuns la epilogul dramei. Foster a invocat, însã, un alibi. A rãmas, totuºi, în închisoare unde l-au ºi uitat… puþin. Dar, dacã nu s-au descoperit niciodatã asasinii lui Jack Lingle, în cursul anchetei comune întreprinsã de procurorul general Swanson, detectivul sãu personal Pat Roche, un irlandez subtil, ºi avocatul Charles Rathiburn, pe care, la cererea ziarului Chicago Tribune, procurorul general l-a acceptat ca adjunct al acuzãrii, în schimb a început sã fie cercetat chiar… Jack Lingle. Viaþa publicã a jurnalistului Lingle nu era decît un simulacru. În realitate, el era reprezentantul oficial al celebrului bandit Al Capone, cel care „controla“, în
Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (10) BARACK OBAMA (2) În 1988, cînd a renunþat la serviciul sãu de organizare a comunitãþii pentru a se înscrie la Facultatea de drept de la Harvard, Barack Obama a pãtruns în culisele lumii politice. Harvard produsese 18 judecãtori de la Curtea Supremã de Justiþie ºi 7 preºedinþi ai Statelor Unite. În 1990, Obama a beneficiat de publicitate la nivel naþional pentru alegerea ca prim editor afro-american al publicaþiei „Harward Law Review“. Dupã ce, anul urmãtor, a absolvit Facultatea cu distincþie, s-a întors la Chicago pentru a se alãtura prestigioasei firme de avocaturã ,,Davis, Miner, Barnhill ºi Galland” ºi pentru a preda la Facultatea de drept de la Universitatea din Chicago. De asemenea, a organizat modalitatea de înregistrare a alegãtorilor, care l-a ajutat pe Bill Clinton sã fie ales în anul 1992. ªaisprezece ani mai tîrziu, Clinton i-a întors serviciul cu atacuri publice la adresa lui, în timpul bãtãliei lui Obama cu fosta soþie a preºedintelui, Hillary, pentru nominalizarea din partea democraþilor în cursa prezidenþialã. Cariera politicã a lui Obama a fost relativ liniºtitã; asta, pînã la anunþul candidaturii pentru funcþia de preºedinte. Timp de 8 ani a fost legiuitor în Illinois, a pierdut o ofertã de a deveni nominalizatul democrat pentru cursa din 2000 pentru Camera Reprezentanþilor, iar în 2004 a cîºtigat un loc în Senat. Alegerea sa în Senat a venit doar dupã cãderea spectaculoasã a favoritului, republicanul Jack Ryan, care sa retras din cursã dupã publicarea unor documente ruºinoase, ce cuprindeau detalii despre divorþul sãu de actriþa Jeri Ryan (extraterestra arãtoasã din serialul de televiziune Star Trek: Voyager). În timpul procedurilor legale, Jeri l-a acuzat pe Jack cã ar fi forþat-o sã
BLESTEMUL TEZAURULUI „CLOªCA CU PUII DE AUR“ (3) Patera sau Cybele la Pietroasele (2) Pentru a-l descifra, Odobescu cerceta rafturile celor mai de seamã biblioteci europene, înainta anevoios, elabora greu. ProiectuI creºtea monumental, pe mãsurã ce scriitorul intra în studiul propriuzis ºi scria despre piesele descoperite. Era confruntat cu tergiversãri editoriale la Paris, schimbãri de atitudine în þarã ºi, pe deasupra, cu dificultãþi financiare. κi fãcuse din aceastã carte o cauzã a vieþii. Intuia bine existenþa Caucalandului în perimetrul sau vecinãtatea Tezaurului. Ceea ce-l îngrijora era inscripþia de pe colan, iar Cybele, din mijlocul paterei, nu-l ajuta, pentru cã era mutã. Între timp, legendele îºi lãrgeau aria ºi se împleteau cu întîmplãri care veneau parcã de pe alt tãrîm. Astfel, se scriau douã cãrþi, un studiu pe care-l semna Odobescu, ºi o mitologie a locurilor care irumpeau geologic în suflet de om.
Coliba din vii O varã întreagã, dealurile au purtat urmele acelea grele, apãsate, ale bãrbatului care parcã tãia o
sudul Chicago-ului, cea mai mare parte din baruri, casele de jocuri de noroc ºi de toleranþã. Locaþiile în care se bea, se joacã, se face dragoste tarifatã erau nenumãrate ºi în Chicago. Cum exploatarea lor era interzisã, numai bandiþi de talia lui Al Capone, Spike O’Donnell, Bugs Moran riscau acest comerþ care producea imens, dar implica ºi riscuri foarte mari. Dar bandiþii care-ºi consacrau capitaluri considerabile „afacerilor“ nu voiau sã ºtie ce înseamnã incertitudinea zilei de mîine. Pentru a se asigura cã Poliþia nu le va închide stabilimentele, ei cumpãrau tãcerea complice a unei pãrþi din aparatul poliþienesc. Afirm aceste lucruri fãrã teamã, pentru cã ele au fost spuse, scrise, repetate de sute de ziare, în sute de rapoarte, proclamaþii, cãrþi! Dar iatã urmarea poveºtii lui Lingle: Lingle era prietenul lui Capone. El purta la curea o cataramã de diamante, cadou de la celebrul bandit. Cînd vreun amic îl întreba: „Jack, ai o superbã cataramã cu diamante. Cine þi-a dat-o ?“ acesta obiºnuia sã rãspundã : „Al Capone, în semn de prietenie“.
Nu puteai sã nu te gîndeºti cã bijuteria a fost achiziþionatã, poate, prin vãrsare de sînge, dar Jack Lingle era un companion simpatic, cãruia i se putea trece cu vederea o fantezie, chiar de un gust îndoielnic. Jack era prieten ºi cu William Russel, directorul Politiei din Chicago. Afecþiunea ce-i lega pe cei doi bãrbaþi era legendarã. Se spunea - faptul n-a fost, de altfel, probat ºi nu vreau sã susþin decît ceea ce ºtiu - cã dacã William Russel a ajuns într-o înaltã poziþie administrativã din cadrul Poliþiei din Chicago, aceasta se datora mai puþin meritelor personale, cît protecþiei lui Jack Lingle. Oricum ar fi stat faptele, era un lucru obiºnuit sã declari cã ºeful Poliþiei din Chicago era Jack Lingle. În aceste condiþii, este, oare, de mirare cã Al Capone îºi vedea liniºtit de „afaceri“ ºi cã Lingle devenea, pe zi ce trece, tot mai bogat? Prinsese gustul speculaþiei de la bursa de pe WallStreet, apoi a survenit „marele crah“, ºi a pierdut totul... Înainte de a-ºi pierde chiar viaþa, aceastã viaþã dublã ºi murdarã, care i-a fost luatã de bandiþii ostili lui Al Capone. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU
frecventeze cluburi de noapte ºi sã facã sex în public. La început, Obama a cerut ca Ryan sã facã publice documentele divorþului, dar mai tîrziu ºi-a schimbat poziþia, spunînd cã viaþa personalã a lui Ryan nu trebuie sã constituie un subiect de campanie - deºi a fãcuto numai dupã ce un judecãtor ceruse deja ca documentele sã fie date publicitãþii. La mai puþin de 3 luni de la alegeri, republicanii din Illinois au fost forþaþi sã îl înregimenteze pe Alan Keys sã candideze în locul lui Ryan. Keyes, locuitor din Maryland, abia reuºise sã dobîndeascã drept de rezidenþã în statul în care urma sã candideze, înainte de alegeri. Obama a cîºtigat uºor. Apoi, a fãcut un salt cãtre celebritatea politicã la nivel naþional, odatã cu discursul sãu, bine primit, din cadrul Convenþiei Democrate Naþionale din 2004. Cu toate acestea, mulþi au fost surprinºi în 2007, cînd ºi-a anunþat decizia de a încerca sã devinã candidatul la preºedinþie al partidului. Cu toate cã ºi-a fãcut intrarea cu surle ºi trîmbiþe, Obama a avut puþine realizãri demne de laudã în cei mai puþin de 2 ani de activitate în Senat. Colega senatoare ºi fosta primã doamnã, Hillary Clinton, se impusese de mult ca primã alegere, astfel încît numeroºi democraþi de marcã, pur ºi simplu, s-au hotãrît sã nu candideze împotriva ei. Doar cîþiva l-au vãzut pe Obama cîºtigãtor, iar cei mai mulþi au considerat cã îºi va afecta în mod serios viitorul, candidînd împotriva lui Clinton. Uneori, Obama chiar ºi-a pus la îndoialã propria viabilitate ca personaj politic de nivel naþional, spunînd unei adunãri din New Hampshire: „Faptul cã cele 15 minute de glorie ale mele s-au extins cu mult peste acest scurt interval de timp este întrucîtva surprinzãtor pentru mine ºi de-a dreptul ºocant pentru soþia mea”. Dar, cu toate cã Hillary Clinton a avut un cont bancar uriaº destinat campaniei ºi a beneficiat de sprijinul principalilor democraþi ºi al grupurilor de interese puternice, avînd, totodatã, ºi avantajul unui început care se petrecuse cu 15 ani în urmã, Obama a avut ultimul cuvînt. Slãvit pentru retorica sa însufleþitoare ºi poeticã, din timpul campaniei, el ºi-a hipnotizat alegãtorii cu discursul sãu privind „curajul speranþei” ºi „schimbarea în care ne putem încrede”.
Pe parcursul campaniei, Obama a atras adunãri mari, entuziaste, care se potriveau mai degrabã cu un concert de muzicã rock decît cu discursul unui politician. Marele sãu talent oratoric pãrea sã fie constituit din capacitatea de a spune foarte puþin, dar într-o manierã extrem de profundã ºi de miºcãtoare. Criticii se confruntau cu dificultãþi în a furniza alte analize decît cele din punct de vedere emoþional, întrucît interviurile ºi discursurile lui Obama erau, întotdeauna, unele la obiect. Dacã totuºi lua o anumitã poziþie faþã de subiectul dezbãtut - rãzboiul din Irak, sondele marine, comerþul liber, sindicatele, reforma finanþãrii campaniei, serviciile medicale, emigrarea, chiar ºi cu privire la candidatura sa -, aproape cu siguranþã, într-un discurs ulterior, adopta o poziþie opusã. Într-un popas din Pennsylvania, din timpul campaniei din 2008, forþat de un reporter sã îºi lãmureascã poziþia cu privire la politica externã, Obama a rãspuns „Nu am voie sã îmi mãnînc clãtita?”. Mai tîrziu, pe traseul campaniei, Obama a ajuns sã fie filmat, la o salã de bowling, participînd la acest sport popular printre bãrbaþii albi din clasa muncitoare, cu care avea probleme în a-i cîºtiga de partea lui pentru alegerile care se apropiau. A aruncat bila de bowling ºi a înscris 37 de puncte la prima aruncare, un scor dezamãgitor chiar ºi pentru un copil cu douã mîini stîngi. Analiºtii, suporterii lui Clinton, gazdele talk show-urilor de radio ºi actorii de comedie au maimuþãrit cu toþii etalarea nefericitã a lui Obama, iar clasa de jucãtori de bowling din Pennsylvania a votat, în majoritate covîrºitoare, în favoarea adversarului sãu, Hillary Clinton. Bila de bowling s-a dovedit a fi cea mai micã problemã a lui Obama. În cadrul unei dezbateri, a fost criticat cã îi cîntã în strunã lui Bill Ayers, activistul radical care a fost unul dintre fondatorii grupului Weatherman, o organizaþie ce a ajuns de notorietate la începutul anilor ’70, pentru plasarea unei bombe în Capitoliu. (va urma) CORMAC O’BRIEN
pîrtie prin ploaie ºi întorcea, cînd ºi cînd, capul cãtre femeia care îl urma. O varã întreagã, florile aruncate pe urmele lui au crescut ºi s-au înmulþit, amintindu-i pe amîndoi ºi ascunzîndu-i parcã, dar mai ales pe ea, care era foarte frumoasã ºi dupã care scãpãrau mulþi ochi. Avea un rîs sãnãtos, muºca mere ºi parcã molipsea scãpãrãtor în jur, nimeni nu putea fi tãcut sau supãrat. Cum cobora, aºa, pe deal ºi arunca rãsadul de flori pe urmele bãrbatului, un fulger a scînteiat deasupra ºi i-a dezvelit, fierbinte, pîntecul care se contracta. Durerile naºterii o ameþeau. Nu mai putea sã ajungã acasã, iar prin împrejurimi nici þipenie de om, numai o colibã de pazã la vii, ºi aceea dãrãpãnatã, abia þinîndu-se în pereþi. Oricum, era un adãpost. Acolo, bãrbatul i-a fost ºi moaºã ºi doctor ºi tot el i-a fost ºi ultima luminã pe care a mai vãzut-o ºi a simþit-o ea. Ploua ºi mai tare, tuna de se cutremura cerul. Iar bãrbatul urla. Copilul scîncea, l-a simþit cum respirã, dar atunci el a vãzut negru înaintea ochilor ºi ar fi vrut sã se deschidã pãmîntul ºi sã-l înghitã cu tot. Cu pumnul acela de carne în sîn, sãrea cîte douã-trei rînduri de vie deodatã ºi se apropia ca o vijelie de sat, numai urlete ºi tunete înaintea ºi înapoia sa, un fulger nebun ºi pletos, rãsucit ca o funie în orbite ºi rãcnind ca sã se cutremure lumea, sã se spargã în þãndãri ºi ferestre, ºi praguri, ºi uºi. A intrat în prima casã ºi l-a lepãdat unei bãtrîne, dupã care, tot într-o fugã ºi tot într-un þipãt, s-a dus. Ploaia se schimbase în grindinã acum, troznea. Curgeau pe rãzoare ºi pe drum bile grele de gheaþã, sunau seci ºi se stivuiau ca niºte stînci. Le sãrea, azvîrlea cu noroi
ºi dãdea cu piciorul în ele, rupea crengile copacilor, îºi sfîºiase desculþe tãlpile, sîngera. A ajuns la colibã, ºi-a luat în braþe nevasta ºi i-a spus: hai acasã, femeie, de ce stai, ce mai faci tu aici?
Poveste adevãratã (1) Iar altã datã, iarna, o veste a cutremurat toate satele: niºte niºcoveni care coborau cu cãruþele cu lemne au anunþat cã, noaptea, în pãdure, lupii au mîncat un om. Cine-o fi fost, ce-o fi cãutat el pe-acolo, s-a rãtãcit ºi l-o fi prins viscolul, nenorocitul, a îngheþat ºi l-or fi sfîºiat haitele. Zãpada e roºie, bãtãtoritã în jur ºi muºcatã de lupi. Se vede cã, pe urmã, s-au bãtut între ei. Aºa se întîmplã cînd dau de sînge, iar din omul acela n-au mai rãmas decît niºte zdrenþe ºi cîteva oase, atît cît au putut ei sã vadã, niºcovenii, cã era noapte – cu lunã, ce-i drept – boii de la cãruþe au pufnit însã repede, au simþit miros de lup ºi n-a mai fost cu putinþã sã-i þii în loc. E adevãrat, nici ei nu s-au apropiat cã li s-a fãcut pãrul mãciucã ºi ceva cald le-a foºnit parcã ºi li s-a lipit de spinare, tot ceau putut sã vadã a fost în treacãt, dar e sigur cã lupii acolo l-au prins, în poiana aceea de lîngã drum, pentru cã acolo se zãreau ºi urme de bocanci prin zãpadã, cît o fi alergat bietul om ºi cît s-o fi sucit pînã-a cãzut. Povesteau ºi se închinau. Niºcovenii ºiau vãzut mai departe de drum cãtre niºte sate de pe cîmp, unde vindeau lemne, iar vînãtori din deal ºi-au luat puºtile ºi au urcat spre pãduri. (va urma) A. I. ZÃINESCU
Pag. a 20-a – 9 septembrie 2016
Drama lui Dimitrie Bolintineanu Poetul, revoluþionarul ºi omul politic Dimitrie Bolintineanu a avut parte de un sfîrºit tragic. ªi-a pierdut minþile din cauza sãrãciei ºi a murit într-un ospiciu în Bucureºti. La cîþiva ani dupã moarte, osemintele i-au fost scoase ºi au zãcut în podul unei biserici, pînã cînd a fost gata soclul bustului sãu. Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluþionar ºi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureºti, suferind de o afecþiune psihicã, dobînditã de pe urma mizeriei ºi sãrãciei. Viaþa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei, însã marea calitate nu i-a adus scriitorului nici un beneficiu, din contrã. Pe numele sãu adevãrat Dimitrie Cosmad, Bolintineanu s-a nãscut în 1819 la Bolintinu din Vale, localitate dupã care ºi-a ales, mai tîrziu numele. Tatãl sãu a fost Enache Cosmad, un aromân, originar din Ohrida, negustor, arendaº ºi funcþionar fãrã avere. La 10 ani, Bolintineanu a fost trimis la Bucureºti, unde a urmat cursurile ªcolii Colþea. A rãmas orfan de ambii pãrinþi în copilãrie ºi a fost crescut de o mãtuºã. Dupã ºcoala primarã, a urmat cursurile Liceului „Sf Sava”. La doar 22 de ani, ajunge funcþionar, ocupînd postul de copist la Secretariatul Statului. Trãieºte o mare dramã în amor la vîrsta de 22 de ani, iar durerea trãitã ajunge sã o expunã în scris. S-a îndrãgostit de o tînãrã de 19 ani, bolnavã, ºi ajunge sã-ºi vadã iubirea murind chiar sub ochii lui. Moartea ei l-a impresionat atît de tare, încît a aºternut pe hîrtie elegia „O tînãrã pe patul morþii”. Poezia este publicatã în presa vremii ºi face o impresie extraordinarã în rîndul lumii literare ºi al publicului. În 1843, este ales membru al „Asociatiei Literare a României“ ºi primeºte o bursã cu care pleacã sã studieze la Paris, la Collége de France. Prima sa carte, „Colecþie din poeziile domnului D. Bolintineanu“, apare în 1847. „Înalt ºi subþiratec ca staturã, cu pãrul ºi faþa brune, c-o frunte largã ºi meditativã ce da înfãþiºãrii sale un caracter bãrbãtesc ºi poetic în acelaºi timp, cu surîsu-i rar pornit dintr-o bunãtate sufleteascã adîncã ce îndulcea expresia lui tristã de obicei, Bolintineanu era un tînãr interesant ºi simpatic”, îl descrie Nicolae Petraºcu în cartea „Dimitrie Bolintineanu”.
Viaþã în exil Bolintineanu a revenit în þarã cînd a izbucnit Revoluþia de la 1848. Dupã înãbuºirea miºcãrii, este arestat împreunã cu alþi confraþi care luptase pentru patrie. Reuºeºte sã evadeze ºi ajunge în exil, la Paris. Din exil, cu mare dor pentru þara în care îi era interzis sã revinã, Bolintineanu scria: „Exilat de mulþi ani din patria mea cu cîtã tristeþe ºi cu cîtã plãcere mã uitam la malurile þãrii natale. Cu tristeþe, cãci îmi era oprit a pune picioarul pe acest tãrîm, totdeauna prada inamicilor ºi a fiilor lui cei vitregi, cu plãcere, cãci oricare ar fi cauzele ce mã departã de aceste locuri, oricît de triste ºi monotone ar fi zilele în aceastã þarã ºi cît de frumoasã ar fi trecut viaþa în strãinãtate, nu uitã cineva lesne locul în care ochii noºtri au vãzut soarele pentru prima datã”. În 1852, pãrãseºte Parisul ºi ajunge la Porþile Orientului. În 1855, îi apare romanul „Manoil”, considerat primul roman de gen din literatura românescã. În 1857, dupã decretarea amnistiei generale, Bolintineanu, revine în þarã ºi intrã în politicã. A fost pe rînd secretar de stat la Departamentul Trebilor Strãine, ministru al Cultelor în Guvernul Kogalniceanu, membru al Consiliului de Stat. Deºi ajunsese în lumea politicã ºi se învîrtea printre cei mai influenþi oameni ai epocii, Bolintineanu a rãmas un om modest. „Trãia într-o singurã camerã din casa Bosel, în faþa teatrului. Neavînd aproape pe nimeni pe lîngã el, plictisit ºi amãrît tot mai mult de ceea ce se petrecea în jurul lui. Temperamentul lui de om meditativ, de om de cãrþi nu rãspundea carierei
CELEBRITATEA POSTBELICÃ A LACULUI TOPLITZ (7) VI. „MESERIA“ DOMNULUI HOTTL (2) Începînd din anul 1940, Wilhelm Hottl a lucrat la filiala din Viena a SD, fiind unul dintre colaboratorii de bazã ai lui Adolf Eichmann. Dupã un timp, a fost avansat în funcþia de ºef al secþiei SD din Italia. În anul 1944, el se afla în Ungaria, unde a condus unele operaþiuni de arestare a cetãþenilor unguri. De altfel, în anul 1962, autoritãþile maghiare au cerut extrãdarea lui Hottl pentru a fi judecat de un tribunal din Ungaria. Rãspunsul autoritãþilor austriece a fost însã negativ. Motivul a fost dintre cele mai bizare: în anul 1945, doctorul Hottl a apãrut în Procesul de la Nurenberg, dar nu pe banca acuzaþilor, ci în calitate de martor al acuzãrii! Dacã ar fi fost vinovat, ar fi fost judecat ºi condamnat atunci ! Oare cîte scrisori anonime de ameninþare a trimis domnul doctor Hottl celor care încercau sã aducã la suprafaþã arhivele secrete ale RSHS aflate, încã, pe fundul lacului Toplitz?
ROMÂNIA MARE“
politice. El primise onoarea de a fi ministru, dar spunea întotdeauna cã nu-i fãcut pentru asemenea lucruri”, scrie N Petraºcu în biografia dedicatã lui Bolintineanu. Dupã lovitura de stat din 2 mai 1864, Bolintineanu, care fãcuse opinie separatã, este nevoit sã demisoneze din minister A fost pentru o vreme secretar în Consiliul de stat, iar dupã desfiinþarea funcþiei ajunge fãrã nici un venit. „Strîmtorat ºi neºtiind ce sã facã, el se puse sã scrie literaturã în chip febril ºi prodigios: Scriu amarnic, zice el într-o scrisoare, pentru a-mi plãti datoriile. Scrisorile lui private de atunci îi rezumã viaþa într-un singur cuvînt: mizerie”, mai noteazã N. Petraºcu.
Internat la ospiciu, fãrã haine La doar 50 de ani, Bolintineanu trãia dintr-o pensie de mizerie. „Poetul era îmbrãcat într-un gheroc negru, lung ºi vechi. M-a poftit sã ºed dinaintea lui ºi mi-a dat sfaturi pentru viitor. Sã învãþ carte multã, cã citesc cu luare aminte numai scriitorii mari ºi sã mã feresc de molima imitaþiei. De politicã sã fug ºi sã-mi pãstrez cinstea obrazului, adãugã el cutremurîndu-se parcã de un fior, cu toate cã cinstea, iaca unde te aduce... ªi cu mîna stîngã sucindu-ºi mîneca dreaptã, îmi arãtã cotul gherocului tocit pînã la cãptuºealã”, noteazã N. Petraºcu, evocînd amintirea unui contemporan despre Bolintineanu în anii de mizerie.
Sãrãcia îl îmbolnãveºte ºi îl aduce în pragul nebuniei În aprilie 1871, a fost internat la Ospiciul Patelimon. În registrul de intrare al bolnavilor a fost menþionat astfel: „Dimitrie Bolintineanu, fost ministru al Cultelor, intrat fãrã haine”. Îngropat în datorii, Bolintineanu ajunge sã fie executat, iar bunurile îi sînt scoae la licitaþie. Colegii din lumea literarã au încercat sã-l ajute, lansînd apeluri în presa vremii: „Poetul Bolintineanu este cãzut în aºa slãbiciune de corp ºi minte, încît amicii lui - nu el - se simt datori a face apel la toþi aceia pe care versurile ºi proza poetului i-au desmierdat o datã, la aceia care au admirat talentul ºi capacitatea lui. Noi facem apel la toþi români simþitori sã se grãbeascã a veni sã concure la loterie l-a care s-au pus mobilierul ºi biblioteca lui Bolintineanu”, scria „Trompeta Carpaþilor” din data de 4 aprilie 1871. Banii cîºtigaþi de pe urma vînzãrii bunurilor au fost însã insuficienþi pentru plata datoriilor poetului. Prietenii sãi au fãcut un apel în Camera Deputaþilor, solicitînd un ajutor financiar pentru poet. „Camera îl refuzã. Un deputat din majoritate mãrturisi chiar cu glas tare nepãsarea acestei þãri: Ce sã-i facem?...”, evocã N. Pãtraºcu în cartea „Dimitrie Bolintineanu”. Dimitrie Bolintineanu a murit în dimineaþa zilei de 20 august 1872, la Spitalul Pantelimon. A fost înmormîntat în pãmîntul satului natal Bolintin Vale. Osemintele poetului au avut parte tot de mizerie ºi umilinþã, chiar ºi dupã moarte. Osemintele i-au fost scoase pentru a fi aºezate sub bustul sãu, la cîþiva ani de la moarte. Pînã cînd a fost gata bustul, rãmãºiþele au zãcut în podul bisericii, printre unelte ºi rozãtoare, în aºteptarea inaugurãrii statuii. ELISABETH BOULEANU
Cum a ajuns voievodul Vlad Þepeº sã fie asociat cu personajul Dracula Asocierea dintre douã personaje a fost fãcutã pentru prima datã din punct vedere ºtiinþific, de-abia în anul 1958. Vlad Þepeº (1431-1476) este, cu siguranþã, unul dintre cele mai controversate personaje din Istoria þãrii noastre. Legendele despre cruzimea ºi metodele sale de torturã (popularizate, cel mai probabil, în urma conflictelor pe care le-a avut cu negustorii braºoveni) au fost Deocamdatã, dr. Hottl tace mîlc în legãturã cu trecutul sãu. Usturoi n-a mîncat, gura nu-i miroase! Dar dacã... Ar trebui sã mai adãugãm cã nazistul notoriu dr. Wilhelm Hottl este, în prezent, una dintre personalitãþile de frunte ale vieþii social-politice din regiunea Salzburg, fiind directorul unei importante ºcoli generale din Bad Aussee. Nici nu se putea un paznic mai bun la oi!
VII.AVERTISMENTE DIN SALZBURG (1) Ce a mai rãmas sub apã? Au trecut 71 de ani de la ultimele salve trase în timpul celui de al doilea rãzboi mondial. Crimele naziºtilor sînt însã la fel de actuale ºi aceasta datoritã faptului cã multe dintre ele au rãmas neelucidate. Mai mult ca sigur cã multe dintre acestea ar putea fi dezlegate dacã, de exemplu, arhivele secrete, aflate la Salzburg, ar fi scoase la luminã. S-au fãcut multe încercãri de acest gen, dar mulþi dintre temerari au plãtit cu viaþa. În anul 1980, reporterii Jurgen
preluate, începînd cu Secolul XX, de cãtre occidentali, care i-au atribuit voievodului identitatea lui ,,Dracula“. Existã numeroase teorii legate de probabilitatea ca toate miturile create în jurul lui Vlad Þepeº sã fi fost, într-adevãr, adevãrate. Iatã de ce ºi-au dat seama, într-un final, occidentalii care susþineau cã urmaºul lui Vlad Dracul a fost un vampir însîngerat:
Vlad Þepeº, ca personaj ce a inspirat personajul Dracula În timp ce majoritatea occidentalilor crede cã Vlad Þepeº l-a inspirat pe Dracula, fiul lui Bram Stoker, Irving, susþinea cã aceastã informaþie este falsã ºi cã tatãl sãu a creat eroul dupã ce l-a visat în somn. Legãtura dintre Dracula ºi Vlad al III-lea a apãrut de-abia în anul 1958, fiind formulatã de cercetãtorul Basil Kirtley, însã aceasta a fost demontatã de specialiºtii care nu au gãsit nici o asociere între cele douã personaje în însemnãrile lui Stoker.
Semnificaþia numelui ,,Dracula“ Bram Stoker dãdea numelui ,,Dracula“ semnificaþia de ,,diavol“, însã, dupã un timp, denumirea fãcea referire la originea lui Vlad Þepeº, ca fiu al lui Vlad Dracul. Istoricul Aurel Rãduþiu susþine cã nici unui conducãtor tiranic nu i-ar fi plãcut sã fie numit ,,Fiul Dracului“, ci, mai degrabã, el a fost cunoscut ca fiind ,,Vlad Dragu“, adicã ,,Vlad cel Drag“. Ulterior, saºii din zonele aflate sub stãpînirea lui Þepeº ar fi interpretat greºit adjectivul de origine slavã ,,Dragu“ ºi l-ar fi folosit sub forma ,,Dracu“.
Legenda conform cãreia Vlad Þepeº ar fi bãut sînge În 1463, poemul ,,Von ainem wüthrich der heis Trakle waida von der Walachei“ era recitat în faþa împãratului romano-german Frederic al III-lea. În Secolul XX, în poemul tradus de Radu Florescu ºi Raymond McNally, se menþiona cã Vlad al III-lea obiºnuia sã îºi înmoaie pîinea în sîngele bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor pe care îi trãgea în þeapã. Unii cercetãtori pun la îndoialã aceastã informaþie, deoarece susþin cã voievodul îºi spãla mîinile cu sânge, iar aceastã referire ar fi, de fapt, doar o metaforã.
Asocierea lui Vlad Þepeº cu Castelul Bran Un numãr foarte mare de turiºti, atît români, cît ºi strãini, trec pragul Castelului Bran cu speranþa de a-l gãsi pe Dracula. Istoricul Florin Curta îi asigurã însã cã Vlad Þepeº nu a locuit niciodatã la Bran, iar în ceea ce priveºte locul de naºtere al voievodului, acesta ar putea fi la Sighiºoara sau Tîrgoviºte.
Locul de înmormîntare al lui Þepeº Nu se cunoaºte cu exactitate modul în care a sfîrºit voievodul, însã, dupã cele mai multe surse, el ar fi murit decapitat, iar capul sãu ar fi fost dus sultanului Mehmed al II-lea, ca o dovadã a faptului cã domnul muntean fusese ucis. Legenda spune cã, ulterior, trupul lui Þepeº a fost înmormîntat în biserica Mînãstirii Snagov, însã cercetãrile arheologice au arãtat cã singurele oseminte aflate aici erau cele ale unor cai. Un student de la Universitatea din Tallinn susþinea, la un moment dat, cã a descoperit pe un mormînt dintr-o bisericã din Italia imaginea unei creaturi asemãnãtoare cu un dragon, sugerînd faptul cã acolo ar fi fost înmormîntat, de fapt, Vlad Þepeº. Sursa: listverse.com Pomorin, Reinhard Junge, Georg Biemann ºi Hans Peter Bordien au început, ºi ei, o acþiune de aflare a adevãrului. Datele culese ºi rezultatul demersului lor au fost publicate în cartea Blutige Spuren (Drumuri însîngerate), apãrut la editura Weltreise din Dortmund. Sã nu credeþi cã nu au existat încercãri de a opri publicarea lucrãrii. Iatã una dintre cele mai semnificative. Dupã predarea manuscrisului la editurã, autorii au primit o scrisoare expediatã din Salzburg, de la un oarecare Gerhard Bartsch. „Am aflat, scria el în scrisoarea datatã 13 august 1980, cã, în luna septembrie a.c., urmeazã sã aparã cartea dvs., Blutige Spuren. Îndatã ce am aflat acest lucru, m-am gîndit cã veþi avea mari greutãþi din cauza apariþiei acesteia. Am sentimentul cã volumul dvs., al cãrui conþinut îmi este destul de cunoscut ºi evenimentele zugrãvite de dvs. se deosebesc foarte mult de cele adevãrate... Aº vrea sã vã asigur cã în lacul Toplitz nu mai existã nimic, el e complet golit, ºi nu mai poate oferi nici o surprizã“. (va urma) H. BORLES
Pag. a 21-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Mîndri cã sîntem români! Horia Brenciu
Luminiþa Anghel
L
uminiþa Anghel (n. 7 octombrie 1968, Bucureºti) este o cîntãreaþã românã de muzicã pop ºi vedetã de televiziune. A absolvit în anul 1986 ªcoala Popularã de Artã, secþia Canto, dupã ce, iniþial, a încercat de douã ori sã fie admisã la Institutul Naþional de Artã Teatralã ºi Cinematograficã. Ulterior, devine absolventã a Facultãþii de Sociologie–Psihologie în cadrul Universitãþii „Spiru Haret“. Solista debuteazã la vîrsta de 8 ani, în 1976, cînd începe sã cînte pe scenele din toatã þara. Se face remarcatã mai bine în anul 1987 la Festivalul Naþional de Muzicã Mamaia, iar un an mai tîrziu începe colaborarea cu Ansamblul „Doina“ al Armatei. Alãturi de acest ansamblu începe o serie de turnee în þarã ºi în strãinãtate. Tot în acea perioadã este inclusã în echipa solisticã a programelor barului Melody din Bucureºti ºi începe o colaborare cu firma de impresariat Romagram. În 1993 a participat la Festivalul Naþional Mamaia cu piesa „Din tot ce a fost“ ºi cucereºte trofeul ºi premiul I. Piesa aparþine lui Lucian Blaga, coleg în echipa de la Melody. În 1995 a obþinut locul al III-lea cu piesa „Fereastra“ la Festivalul Mamaia, iar un an mai tîrziu a obþinut acelaºi premiu cu piesa „ªansa e de partea mea“. Ambele piese sînt compuse de Ionel Tudor. În anul 1999 a lansat alãturi de Marcel Iureº piesa „Nu pot uita“ compusã de Petru ºi Andreea Mãrgineanu. Melodia este coloana sonorã pentru videoclipul promoþional produs de Dakino pentru premiera filmului „Faimosul Paparazzo“, în regia lui Nicolae Mãrgineanu. În 2003 a cîºtigat premiul I ºi trofeul pentru cea mai bunã voce internaþionalã la „Song for Europe festival“ din Malta ºi acelaºi loc la festivalul internaþional „Cairo 2003“, interpretînd „I ask you why“. Pe data de 21 mai 2005, a cîºtigat locul al III-lea la Eurovision alãturi de formaþia „Sistem“ cu piesa „Let me try“, compusã de Cristian Faur.
H
oria Brenciu (n. 27 august 1972, Braºov) este un cîntãreþ, entertainer ºi prezentator român de televiziune. A absolvit Colegiul Naþional „Andrei ªaguna”, Academia de Teatru ºi Film din Bucureºti ºi ªcoala Popularã de Artã din oraºul sãu. Cîntãreþul îºi face debutul la numai 18 ani, în anul 1990, în trupa „Apropo“, pe vremea respectivã cîntînd la pian, ºi abia mai tîrziu remarcîndu-se vocal. Prima apariþie televizatã a lui Brenciu a avut loc în vara lui 1993, în producþia TVR „Concurs de seducþie“, realizatã pe litoral, la Costineºti. Concurînd cu alþi doi tineri, Brenciu a cîºtigat întîietatea pentru favorurile Marinei Scupra. În acelaºi timp, trei tinere se luptau sã-l cucereascã pe Tino Furtunã de la „Holograf“. În octombrie 1993, în calitate de colaborator, a prezentat prima ediþie a concursului interactive ROBINGO (TVR). În decembrie acelaºi an, a fost angajat la TVR, unde a prezentat formatul ROBINGO pînã în 1998. În anul 2000, se mutã la Antena 1, unde prezintã emisiuni pînã în 2003. Urmeazã o perioadã de un an de emisiuni difuzate de cãtre postul de televiziune Naþional TV. A fost jurat la concursul „Vocea României“, de la Pro TV, ºi este jurat la „X Factor“, de la Antena 1. De asemenea, a fost cooptat în mai multe proiecte de dublaj animat românesc: * În Seria Poveºti cu Mac-Mac, ºi, mai precis, în episodul „Încîlceala din Triunghiul Bermudelor“, în rolul cãpitanului Slaterry, (1998); * În filmul Ratatouille (2008), este Talon Labarthe, avocatul lui Skinner (Constantin Bãrbulescu); * A cîntat melodia de început a serialului Aladdin, difuzat pe TVR1 (1997); * „Happy Feet 2: Mumble danseazã din nou“, Lovelace (voce, versiunea româneascã), în original, personajul este dublat deRobin Williams. De asemenea, a jucat în serialul „Om sãrac, om bogat“.
Ducu Bertzi
Florin Bogardo
F
lorin Bogardo (n. 16 august 1942, Bucureºti – d. 15 august 2009, Bucureºti) a fost un compozitor ºi cîntãreþ român de muzicã uºoarã. A debutat în calitate de compozitor în anul 1963. Printre cele mai cunoscute compoziþii ale sale se numãrã „Sã nu uitãm sã iubim trandafirii” (compusã în 1968 ºi cunoscutã în interpretarea proprie ºi în versiunea Mihaelei Mihai), „Tu eºti primãvara mea” (1973, mai cunoscutã în interpretarea lui Aurelian Andreescu) ºi „Ani de liceu” (1986, cîntatã de autor alãturi de Stela Enache). Începînd din 1976, Bogardo a scris ºi muzicã de film. Studiazã la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureºti, secþia de compoziþie. Debuteazã ca autor de muzicã uºoarã în 1963, la Festivalul Naþional de Muzicã Uºoarã: piesa „Cum e oare?”, pe un text de Madeleine Fortunescu, este interpretatã în concurs de cîntãreaþa Margareta Pîslaru ºi obþine premiul special al Uniunii Scriitorilor. În 1967, este angajat ca regizor muzical la Radiodifuziunea Românã. Un an mai tîrziu, devine membru al Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România. Din 1972, Bogardo încredinþeazã aproape toate noile compoziþii soþiei lui, Stela Enache; cei doi cîntã uneori în duet. Compozitorul semneazã coloana sonorã a filmului „Bunicul ºi doi delicvenþi minori“ (1976), în regia Mariei Callas-Georgescu. Va mai scrie muzica a ºase filme, toate regizate de Nicolae Corjos. Muzica filmului „Liceenii“ este de departe cea mai cunoscutã coloanã sonorã creatã de Bogardo: ea însumeazã piese instrumentale, înlãnþuite prin tehnica leitmotivului, ºi celebra compoziþie „Ani de liceu”, care a devenit cu timpul un veritabil imn al liceenilor români. Muzicianul a fost cãsãtorit cu interpreta Stela Enache. Cei doi au doi copii, un bãiat ºi o fatã. Florin Bogardo a suferit de probleme cardiace timp de mai mulþi ani. În august 2009, era internat la Institutul de Boli Infecþioase „Matei Balº” din Bucureºti pentru investigaþii. În dimineaþa zilei de 14 august a suferit un atac cerebral, iar în dimineaþa urmãtoare a murit. Florin Bogardo este înmormîntat la Cimitirul Bellu Catolic, unde-ºi are mormîntul un alt mare romantic al muzicii uºoare româneºti, compozitorul Dan Iagnov.
Andra
Dan Bittman
D
an Bittman (n. 29 martie 1962, Bucureºti) este un cîntãreþ, compozitor, actor ºi prezentator de televiziune român, lider al formaþiei „Holograf“ începînd cu 1985. În 1994 a reprezentat România în cadrul concursului muzical Eurovision, unde a acumulat 14 puncte, ocupînd la final locul 21. Între 2001 ºi 2003, a moderat emisiunea-concurs „Bravo Bravissimo“, difuzatã de TVR 1, iar din noiembrie 2004 a devenit prezentatorul emisiunii „Dãnutz SRL“, difuzatã tot de TVR 1. În 2010 a fost desemnat consilier la Ministerul de Finanþe al României, dar la scurt timp dupã aceea a demisionat din aceastã funcþie. Împreunã cu formaþia „Holograf“ a adus pe piaþa româneascã numeroase cîntece, care au încîntat multe generaþii. Printre acestea amintim doar cîteva: „Banii vorbesc“, „Stai în poala mea“, „Undeva departe“, „Dimineaþã în altã viaþã“, „Pur ºi simplu“, „Primãvara începe cu tine“, „Dincolo De Nori“, „ªi îngerii au demonii lor“, „Þi-am dat un inel“. Preºedintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Dan Bittman, la 10 decembrie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzicã“, „pentru contribuþiile deosebite în activitatea artisticã ºi culturalã din þara noastrã, pentru promovarea civilizaþiei ºi istoriei româneºti”.
D
ucu Bertzi (n. 21 septembrie 1955, Sighetu Marmaþiei) este un cantautor ºi folkist român. În paralel cu ºcoala generalã, a studiat opt ani chitara la ºcoala de muzicã din Sighet. Din clasa a noua, împreunã cu un grup de prieteni, a înfiinþat grupul „Mi bemol rock“. Cu aceastã formaþie, Ducu Bertzi cînta, la serile de dans ale liceului, piese româneºti ºi din repertoriul unor formaþii la modã. Treptat, a renunþat la chitara electricã în favoarea celei acustice, cauza fiind de naturã tehnicã (lipsa unor staþii de amplificare ºi a instrumentelor de calitate). Existenþa unui cenaclu literar din localitate l-a atras, Bertzi descoperind aici muzica poeziei. La primul festival de poezie ºi muzicã de la Sighet (1973), Bertzi a cîºtigat marele premiu... o valizã. Debutul pe o scenã recunoscutã a avut loc în 1976, la Baia Mare, în cadrul manifestãrilor organizate de Cenaclul Flacãra, unde a activat pînã în 1985. Pînã la sfîrºitul anului, Ducu Bertzi participa sãptãmînal la manifestãrile folk organizate în stagiunea de spectacole a Casei Studenþilor. Paralel cu genul care l-a consacrat, a devenit în scurt timp membru permanent al grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. Activitatea concertisticã a acestei formaþii corale i-a oferit lui Bertzi posibilitatea de a fi remarcat atît în calitate de membru al corului, cît ºi ca solist de muzicã folk. Dupã o perioadã în care muzica folk a intrat într-un con de umbrã, în 1986, Ducu Bertzi a continuat sã înregistreze noi piese, dintre care cele mai cunoscute s-au transformat în ºlagãre: ªi de-ar fi“, „Floare de colþ“, „M-am îndrãgostit numai de ea“, „Suflet fãrã chei“, „Omul pãdurii“.
A
lexandra Irina Mãruþã (n. Alexandra Irina Mihai, la 23 august 1986, Cîmpia Turzii) cunoscutã mai bine sub numele de scenã Andra, este o vedetã de televiziune ºi cîntãreaþã românã de muzicã pop ºi R&B. Primul sãu disc single, Andra îl lanseazã în anul 2001, la doar 14 ani, menþinîndu-se pe primele locuri de la debut pînã în prezent, în cadrul Romanian Top 100. Începîndu-ºi cariera muzicalã de la vîrsta de 7 ani, aceasta a avut prima sa interpretare la un concurs muzical intitulat Tip Top Minitop, în calitate de invitatã, interpretînd piesa lui Witney Houston, „I will Always Love You“. Pe lîngã muzica pop, aceasta cînta alternativ ºi muzicã popularã, drept pentru care a mers la un concurs intitulat „Pe fir de baladã“, la vîrsta de 9 ani, ce avea loc la Tîrgu Jiu. Dupã ce concursul s-a finalizat, Andra nu a reuºit sã obþinã unul din primele trei locuri, însã a cîºtigat o menþiune. În octombrie 2013, ºlagãrul Andrei, „K. la Meteo”, în colaborare cu What’s Up, a fost nominalizat la categoria „Best Romanian Act” la MTV Europe Music Awards. Andra a scos noi hit-uri în aprilie 2013, „Inevitabil va fi bine“, în decembrie 2013, „Atîta timp cît mã iubeºti!“, cu Marius Moga, în februarie 2014, cu Vunk „Numai la doi“, ºi cel mai recent single, cu David Bisbal, „Without You“. Este cãsãtoritã cu Cãtãlin Mãruþã ºi au doi copii frumoºi, David ºi Eva.
Pag. a 22-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (42) Trupele româneºti conduse de tînãrul Iuliu Maniu, în toamna anului 1918, asiguraserã pacea ºi ordinea Vienei tot cu Imnul acesta pe buze, timp de 3 sãptãmîni. Nu-mi pot reprima un sentiment de mîhnire: România e singura Þarã din lume care, în numai 43 de ani, a avut nu mai puþin de 5 Imnuri de Stat. Sã o luãm în ordine: 1) Imnul Regal, pînã în 30 decembrie 1947; 2) Zdrobite cãtuºe în urmã rãmîn”; 3) Cantata Sovieticã a lui Dan Deºliu („Te slãvim, Românie, pãmînt strãmoºesc...”); 4) „Trei Culori” (sau „Tricolorul“), de Ciprian Porumbescu; 5) „Deºteaptã-te, române!”. ªi nu zic cã, prin 1973, se lansase o propunere de concurs naþional pentru un nou Imn de Stat, iar Adrian Pãunescu Patru nume, care nu mai au nevoie de nici o scrisese ºi publicase pe pagina I a „României prezentare: Corneliu Vadim Tudor, Romulus Vulpescu, libere” un text de vreo 15 strofe, în versuri lungi, Carmen Stãnescu ºi Constantin Bebe Ivanovici. alexandrine? Nimic de zis, poezia era sãltãreaþã, dar cine sã cînte la o ceremonie 15 strofe? Las’ români. Pe urmã, el a trecut de la Radio la „ªtefan cã nici cu „Deºteaptã-te, române!” nu mi-e ruºine, Gheorghiu”. Apoi, s-a jucat de-a dizidenþa. Pe la cam tot atîtea catrene are, cred cã trebuie fãcut începutul anilor ‘80, aflîndu-mã pe scãrile clãdirii ceva. ªi cînd te gîndeºti cã noi, românii, am mai „Universului” (sediul „Sãptãmînii”, de pe strada furnizat Imnul de Stat pentru douã Þãri: Israelul Brezoianu) ºi aºteptîndu-l pe Eugen Barbu, l-am (imnul sãu provine dintr-o veche horã moldove- vãzut pe acest Frunzã urmãrit de un filator, þopãiau neascã, din zona Bacãului - „Cucuruz cu frunza-n de pe un trotuar pe altul, ca doi ciocîrlani pe baltã, sus” - dusã acolo de cei care au „aliat” la sfîrºitul iar se-ntorceau, iar se fugãreau, totul era de un secolului trecut) ºi Albania („Pe-al nostru steag e amatorism care m-a fãcut sã rîd cu poftã. Deci, el scris Unire”, vîndut de Victor Eftimiu albanezilor; devenise anticeauºist, dar statutul de stalinist ºi-l sonetistul provenea din rîndurile lor, la vîrsta de pãstrase cu cinste, nu l-a dezavuat niciodatã. 11 ani, în 1900, venind desculþ ºi bragagiu în Acum, în cadrul interviului ciudat pe care i-l ia România, pentru ca la 21 de ani sã fie jucat pe Emanuel Valeriu (ce jocuri necinstite mai face ºi scena Teatrului Naþional ºi, ulterior, sã se culce cu ãsta, e de-a dreptul agasant!), Victoraº îi Regina Maria). Ah, can-canuri! Nu se mai vindecã ironizeazã pe toþi staliniºtii mai vechi ºi mai noi, nimeni de bîrfe ºi anecdote! transformaþi în ceauºiºti! El vorbeºte! Îmi vine sã-i Înapoi, la televizor. Iar apare Loredana Groza, trag douã palme prin televizor. Dar nu vã spun cã amanta lui Caramitru, ºi iar cîntã „Bunã seara, ne fericeºte ºi cu produsele lui „poetice”? Am iubite”, cred cã de 7 ori pe zi, pe Posturile notat o strofã: „Glodul n-atingã genuncii /Sã nu ne Naþionale de Radio ºi Televiziune. Asta se cheamã blesteme pruncii/ Glodul n-atingã genunþii /Sã nu „intoxicare”. Pînã ºi divina „Odã a Bucuriei” dacã ne blesteme munþii“ (?!). Rar am întîlnit o asemeo asculþi de 7 ori pe zi, înmulþit cu 7 zile ale sãp- nea siluire a limbii române, un asemenea vid de tãmînii, înmulþit cu 52 de sãptãmîni, poþi sã înnebu- idei ºi de chemare poeticã! Nu-mi rãmîne sã-i spun neºti. Pentru cã asta nu mai e culturã, ci torturã. acestui politruk de Victor Frunzã, cu faþa lui „Un curcubeu care stã un sfert de orã pe cer nu mai spînã, de caºcaval poros, decît refrenul unui cîntec e privit de nimeni“ - scria Goethe. Avem parte, în cunoscut: „Adio, picã Frunza...“. Mã pomenesc compensaþie, ºi de o emisiune comicã: interviul sunat de Ion Nicolescu. Îmi spune cã Dan Deºliu luat de Emanuel Valeriu, tocmai la Aarhus, în (,,Naº Eminescu“, adicã „Eminescu al nostru“ cum Danemarca, lui Victor Frunzã. Îl cunosc bine pe era alintat de A. Toma ºi Iosif Kiºinevski) l-ar fi acest Frunzã: evreu rusificat, însurat cu o bãtut în curtea Uniunii Scriitorilor pe George rusoaicã, un dogmatic stalinist total lipsit de Macovescu. În altercaþia creatã, Piticul Sovietic scrupule ºi de talent. Recunosc cinstit cã m-a aju- i-ar fi lovit pe Cezar Ivãnescu ºi Al. Protopopescu. tat la debut, în 1965, cînd, în calitate de membru „Acest comando israelian nu poate dura în cultura al Cenaclului „George Cãlinescu”, condus de el, românã” - încheie Nicolescu, profetic. Prea puþinã am citit prima mea poezie la Radio, într-o lume ºtie cã acea iniþialã A., de la numele lui dimineaþã. Pentru mine, a fost o zi mare. Dar cînd Toma, nu vine de la Alexandru, cum au crezut mai am deschis mai bine ochii ºi am început suita unor toþi, ci de la Avramovici... lecturi necesare, mi-am dat seama cam cum era cu 25 IANUARIE 1990. Mã trezeºte din somn þîrîistaliniºtii, ce scriseserã ei despre Basarabia ºi tul prelung al telefonului. E Cornel Dumitrescu, Bucovina, despre Istoria Naþionalã, despre din S.U.A. Îmi spune cã Silviu Brucan a scris în Ulianov ºi Djugaºvili, aºa cã m-am lãmurit ºi ce 1961 o broºurã, intitulatã „America vãzutã de era cu acest Frunzã - pur ºi simplu încerca sã-ºi aproape”. Neînduplecatul ideolog stalinist acuza spele pãcatele prin puritatea unor copii de S.U.A. de fascism în timpul crizei din Congo, ba chiar afirma cã la Washington sînt 14 milioane de ºobolani. Cum o fi reuºit el sã-i numere? Interlocutorul meu din New York turuie ca o moarã stricatã, cu vocea lui inconfundabilã, ca de sticlã pisatã: - Domnu’ Vadim, închipuie-þi cã acest Brucan e evreu însurat cu o altã evreicã, pe jumãtate englezoaicã, Alexandra Sidorovici - de la ea ºtie englezeºte, iar rusa o ºtie de-acasã. El n-are studii. O altã gafã a lui: în 1976, în plinã înflorire a relaþiilor românoamericane, publicã iar o carte violentã, acuzînd S.U.A. de imperialism. Pe la voi, pe-acolo, ce se mai aude? Ce-aº putea sã-i spun? Individul Întîlnire prieteneascã între oameni de artã, scriitori, toþi ani- nu-mi place. ªtiu cã imprimã totul la maþi de sentimentul nobil de a face ceva bun pentru România. telefon, ca sã-ºi aibã la mînã interPrintre cei imortalizaþi, Corneliu Vadim Tudor, Fãnuº Neagu, locutorii. Nu l-am vãzut în viaþa mea. În urmã cu vreo 2-3 ani, m-am Geo Saizescu º.a.
pomenit cã-mi telefoneazã acasã, direct din S.U.A., fãrã ca eu sã-l fi cunoscut sau sã-i fi dat numãrul. Insinuant uneori, agresiv de cele mai multe ori, acest Dumitrescu e tipul, devenit clasic, de lichea a exilului, care trãieºte din mici gãinãrii, trage cu urechea, toarnã, vinde, ar cãlca ºi pe cadavre numai ºi numai sã nu se audã în Þarã cã s-a ratat. Nu demult, l-am ajutat într-o chestiune delicatã: a vrut sã se însoare cu o bucureºteancã, pe nume Cornelia De Fay, pe care, de asemenea, n-o cunoºtea, dar ca orice vorbete intrase pe fir cu ea ºi sporovãia pînã fãcea tetanos la fãlci. Numai cã femeii nu-i ieºea aprobarea de la Consiliul de Stat. Atîta m-a bãtut la cap acest Dumitrescu, încît m-am implicat. Poate ºi din subiectivism: amîndoi sînt tizii mei, Cornel ºi Cornelia. Femeia a venit la mine într-o searã, ca sã discutãm ceea ce n-am fi putut vorbi prin telefon. Într-o zi m-am pomenit vizitat ºi de tatãl emigrantului, un legionar. Amîndurora - ºi femeii, ºi bãtrînului - le-am oferit numeroase cãrþi de Istorie ºi almanahuri, ca sã i le trimitã la New York, în ideea cã el, C.D., va reuºi sã mai publice cîte ceva împotriva ºovinismului unguresc. Pînã acum, nu s-ar zice cã s-a ilustrat prin vreo acþiune. I-ar fi ºi greu, nu e decît ºofer de taxi. Acum mã sunã iar. De pe alte poziþii. Are un aer superior, de unde pînã ieri se milogea tot timpul. Îi spun de ceea ce pãþesc Ion Lãncrãnjan ºi ªtefan Guºã. Se aratã interesat de ultimul, mai ales din pricina poziþiei antisovietice a generalului. Mai mult ca
La plimbare, pe o vreme ploioasã. Corneliu Vadim Tudor a þinut sã fie alãturi de pãrinþii sãi, Eugenia ºi Ilie, de fratele Pavel ºi de soþia acestuia, Florentina. sigur, C.D. vrea sã parvinã din situaþia de colaborator benevol al F.B.I.-ului în aceea de colaborator permanent, cu drepturi depline. - Domnule, a fãcut o impresie proastã la americani declaraþia lui Iliescu, cã nu e nevoie de partide acum. Se mai scrie pe aici - continuã el cu o voce de þipar, la cele 142 de kg ale lui - cã Silviu Brucan e foarte dictatorial cu ziariºtii, le zice „boy”, le întoarce spatele. Ne luãm „la revedere”, deºi nu ne ºtim decît din poze. M-a fãcut curios. Parcã am ºi eu cartea asta. Caut în bibliotecã. Nu-mi e greu s-o gãsesc: „America vãzutã de aproape”, de Alexandra Sidorovici ºi Silviu Brucan, Editura Tineretului, 1962. Nu mai ºtiu de unde am luat-o, dar fostul proprietar a citit-o cu creionul în mînã, uºurîndu-mi sarcina. La New York, Brucan ºi nevastã-sa constatã ceva groaznic: „Statisticile aratã cã, zilnic, asupra New Yorkului cad douã tone de funingine la mila pãtratã”. Mai mare... mila, cum de-or fi supravieþuit americanii ãºtia, dupã atîta negru de fum inhalat? Dupã ce-ºi bat joc de predicatorul Billy Graham, cei doi evrei se laudã cã, la o mare adunare religioasã, li s-au întins ºi lor niºte cãrþi de cîntãri creºtine, dar le-au respins cu umor: „Avem laringitã cronicã!”. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)
Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ
Pag. a 23-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
DREPTATEA UMBLà CU CAPUL SPART (2) (urmare din pag. 1) Cu totul revoltãtor este alt aspect: aflînd noi de o serie de presiuni care se fãceau asupra completului de judecatã (prin Nicolae Cochinescu, omul de casã al lui Gh. Robu, dar ºi prin Constanþa Robu!) am solicitat atît în scris, cît ºi la proces ca aceastã cauzã sã fie strãmutatã la o altã secþie, ori completul sã fie schimbat - aiurea, nu s-a þinut cont de dorinþa noastrã, nici de faptul cã într-o publicaþie chiar se deconspirau cîteva dintre aceste amestecuri ilegale! Ce am vrut sã arãt prin aceastã parantezã? Am vrut sã arãt cã, dacã într-un proces pe care l-am cîºtigat fãrã probleme, datoritã stupiditãþii acuzaþiilor, tot mi s-a agãþat o tinichea de coadã ºi tot sînt nevoit sã plãtesc daune, atunci vã daþi seama cum va acþiona micuþa noastrã mafie din justiþie în celelalte procese, cu Gheorghe ºi Constanþa Robu! Aºa cum a acþionat ºi în cazul procesului pe care, tot la intervenþia disperatã a lui Robu, l-am avut cu dl. Ion Mãrculescu, unde un judecãtor neruºinat pe nume Stan Dragomir m-a condamnat la 3 luni închisoare (?!). Noroc pentru toatã lumea, cã am gãsit o cale civilizatã de împãcare cu dl. Mãrculescu - altfel putea degenera totul. Adãugãm la toate acestea ºi procesele pe care, la stãruinþele furibunde tip aceluiaºi Robu, mi le intentaserã domnii procurori Ucã ºi Hãinealã, care, pînã la urmã, ºi-au dat seama cã sînt manevraþi ºi tîrîþi într-un joc periculos, aºa cã ºi-au retras din proprie iniþiativã plîngerile - dl. Hãinealã chiar ne-a mãrturisit ce presiuni infernale a fãcut Gh. Robu asupra soþiei lui, pe cînd actualul procuror-ºef din Bacãu era în spital. Prin urmare,
printr-o acþiune diabolicã, tenace, se urmãreºte cu orice preþ condamnarea mea. Iar dacã nu se poate o condamnare, mãcar sã fiu ºicanat, purtat prin tribunale, þinut sub ameninþãri ºi presiune. Pînã una alta, în mod concret, Gh. Robu cere despãgubiri morale în valoare de 2.000.000 de lei, pe care „uman” cum îl ºtim, promite sã-i doneze unor copii amãrîþi. L-a apucat oare dragostea bruscã de copii? Dar cînd îºi bea leafa ºi minþile prin cîrciumi, de veneau oamenii dupã el trimiºi de prima lui nevastã, ca sã îi cearã cîteva sute necesare hranei propriei sale fetiþe? Atunci nu se gîndea la copii? Dar, mai recent, la copiii orfani rãmaºi în urma acþiunilor celor 800 de „teroriºti” prinºi de el, nu s-a gîndit? În realitate, asta e o stratagemã pentru condamnarea mea în trepte. La alte dimensiuni, cam aceleaºi manevre odioase se desfãºoarã ºi împotriva altor gazete angajate în lupta pentru cauza naþionalã: „Europa”, „Phoenix”-ul din Oradea. Prima e pusã la zid de rabinul Moses Rosen ºi de Gelu Voican-Groparul, a doua are un proces greu cu deputatul Ion Raþiu. În ambele cazuri se reclamã suprimarea publicaþiilor. Dacã justiþia noastrã nu îºi dã seama cã toate acestea sînt PROCESE POLITICE ªI ANTINAÞIONALE, atunci lucrurile vor scãpa de sub control ºi s-ar putea ca populaþia revoltatã sã ne facã ea dreptate! Revenind la procesele mele cu inseparabilul cuplu Robu, am sã mai punctez cîteva chestiuni de principiu - în mare parte le-am rostit chiar la procesul de la Ploieºti. 1) Dl. Gheorghe Robu ºi-a terfelit el însuºi autoritatea, aºa cã nici o publicaþie n-o putea face
PATRIOÞII CORNELIU VADIM TUDOR ªI AVRAM IANCU - COMEMORAÞI ÎN ACEEAªI ZI
ROMÂNIA, MAI SÃRACÃ FÃRÃ VADIM TUDOR
Sîmbãtã, 10 septembrie 2016, la Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti, la orele 11.00, va avea loc slujba de comemorare a lui Corneliu Vadim Tudor, la un an de la deces. Dupã serviciul religios, apropiaþii se vor reculege ºi vor aprinde lumînãri la mormîntul politicianului, din Cimitirul Ghencea Civil. Nu pot sã nu remarc faptul cã, în aceeaºi zi, la Þebea, judeþul Hunedoara, va fi comemorat ºi marele patriot român Avram Iancu, cu ocazia împlinirii a 144 de ani de la naºterea sa (10 septembrie 1872). Din pãcate, de aceastã datã, ceremonia din sudul Munþilor Apuseni se va desfãºura fãrã prezenþa marcantã a lui Corneliu Vadim Tudor. În fiecare an, îl însoþeam la Þebea, depuneam coroane de flori la mormîntul Crãiºorului Munþilor, lîngã celebrul gorun al lui Horea, ºi strîngeam mîinile românilor veniþi acolo de pretutindeni. Corneliu Vadim Tudor avea o disponibilitate inepuizabilã de a sta de vorbã ºi de a-i asculta pe toþi. Cu siguranþã, oamenii obiºnuiþi sã îl întîlneascã în septembrie, în Þara Zarandului, vor fi mai triºti.
Culturii româneºti îi lipseºte stîlpul de rezistenþã al patriotismului ºi naþionalismului autentic. Vadim Tudor ne-a lãsat 38 de volume, revista „România Mare“ ºi ziarul „Tricolorul“, cel din urmã fiind suspendat, deocamdatã. I se simte lipsa ºi în studiourile televiziunilor. Fãrã doar ºi poate, inegalabilul sãu talent oratoric i-a conferit un loc aparte în peisajul politic de la noi.
UN AN FÃRÃ VADIM În zi sfîntã, de Ziua Crucii, la 14 septembrie 2015, Corneliu Vadim Tudor ne-a pãrãsit. Titanul naþionalismului a lãsat un gol în politica româneascã. Pseudonaþionaliºtii, apãruþi precum ciupercile dupã ploaie, nu-i pot cãlca pe urme.
S-A DUS DINTRE NOI OCROTITORUL SÃRACILOR Cel mai mult îl regretã românii nedreptãþiþi, sãracii, oamenii pentru care Vadim era în stare sã-ºi dea, cum se spune, ºi cãmaºa de pe el. Una dintre acþiunile cunoscute pe care le organiza în acest sens, din fonduri
Eveniment editorial
CLIPELE ÎNSÎNGERATE ALE ROMÂNIEI (8) Dacã s-ar pune vreodatã problema revizuirii frontierei dintre România ºi Ungaria, SUA vor fi de partea Ungariei, indiferent de serviciile pe care Bucureºtii le presteazã în favoarea Washingtonului. În cãrþile pe care le-am scris am pus în luminã adevãruri zguduitoare ºi dureroase, demonstrînd modul în care România este subminatã în mod sistematic ºi permanent, cum este împinsã încet, dar sigur spre federalizare ºi, în final, spre dezmembrare. Toate acestea se datoreazã bazei economice extrem de precare a societãþii româneºti, ceea ce ne face sã fim lipsiþi de coeziunea socialã, de disciplina socialã ºi de cultul muncii, adicã acele caracteristici fundamentale proprii unei naþiuni moderne. Se demonstreazã, astfel, cã toate guvernele care s-au perindat la conducerea României, din 1990 ºi pînã în prezent, s-au dovedit incapabile sã soluþioneze problemele majore cu care se confruntã societatea româneascã ºi sînt impotente în faþa ofensivei continue a Ungariei împotriva intereselor României în toate planurile, dar mai ales în spaþiul Transilvaniei. Dupã cum se ºtie, aprecierea bazatã pe datele ºi concluziile SRI ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor, potrivit cãreia guvernul de
la Bucureºti a pierdut controlul asupra judeþelor Covasna ºi Harghita, este absolut conformã cu realitatea. Clasa politicã româneascã, scindatã pînã la absurd, ineficientã ºi iresponsabilã în actul de guvernare, coruptã ºi gata la orice compromisuri cu factorii de presiune externi, mai ales cu Ungaria, care a acþionat prin UDMR, vîrful de lance al serviciului ungar de spionaj – AVO, a cedat pe toate fronturile. România este bãtutã pas cu pas de cãtre Ungaria în spaþiul Transilvaniei, în primul rînd pe frontul economic. Concesiile gradate ºi în secret fãcute UDMR-ului de cãtre toate partidele politice care au guvernat România în diverse alianþe, în plan cultural, politic, dar mai ales economic au condus la situaþia în care cel puþin partea centralã a tuturor oraºelor din Transilvania sã fie stãpînitã de maghiari. Menþinerea la putere a acestor guverne cu sprijinul UDMR a costat extrem de scump ºi a angajat þara pe coordonate deosebit de periculoase. Iar tratatele de înþelegere, cooperare ºi bunã vecinãtate dintre România ºi Ungaria nu au schimbat nici pe departe poziþia guvernului de la Budapesta faþã de România. Dezastrul economic ºi sãrãcia generalã tot mai accentuatã obligã guvernele de la
mai bine decît a fãcut-o dumnealui. La proces mam prezentat cu Jurnalul meu de scriitor, în care am notat la rece toate evenimentele mai importante petrecute de la Crãciun la Paºti, adicã din decembrie 1989 pînã în aprilie 1990. Existã acolo numeroase extrase din presã, din care reiese cã în repetate rînduri au fost aduse ofense ieºite din comun la adresa preºedintelui Iliescu, a premierului Roman, a patriarhului ºi mitropoliþilor Bisericii Ortodoxe Române, a armatei, a statului ºi a Poporului Român. Faþã de nici una dintre acestea dl. Robu nu a luat atitudine, dar a sãrit ca ars imediat cum a fost atinsã augusta sa persoanã, ceea ce e un abuz incalificabil ºi aratã, fãrã putinþã de tãgadã, cã dumnealui a confundat omul cu funcþia ºi Procuratura Generalã cu moºia lui; 2) Resping cu hotãrîre Rechizitoriul întocmit de Procuratura Generalã împotriva mea, chiar în perioada cînd una din pãrþile implicate în proces era procuror general. Acest rechizitoriu are pãcate fundamentale, dat fiind faptul cã reproduce deformat fraze din articolul meu iniþial, trunchiazã tendenþios o serie de afirmaþii ºi conþine formulãri care denatureazã adevãrul. Astfel, se schimbã pînã ºi sexul unei persoane „nãºite” de familia Robu, anul revoluþiei din Ungaria e 1966 (?!). se scrie cã eu aº fi afirmat despre procurorul Hãinealã cã a înjurat un ºef de partid (?!), ceea ce era o anomalie, pentru cã pînã în 1989 am avut un singur partid ºi un singur ºef al lui, Nicolae Ceauºescu, se schimbã timpii unor verbe pentru a ieºi la socotealã pasienþa lui Gh. Robu etc. Eu însumi aº putea sã dau în judecatã Procuratura Generalã pentru DENATURAREA conþinutului articolului meu, dar n-am sã o fac, pentru cã nu sînt procesoman ºi am alte treburi mai importante. (va urma) proprii, era Cina Creºtinã, prin care le asigura o masã caldã celor nevoiaºi.
ADÃPOSTUL CANIN DIN SECTORUL 1 ÎI VA PURTA NUMELE În amintirea marelui iubitor de animale Corneliu Vadim Tudor, Primãria Sectorului 1 al Capitalei, condusã de domnul primar Daniel Tudorache, la solicitarea Federaþiei pentru Protecþia Animalelor ºi Mediului (FPAM) ºi cu acordul familiei îndurerate, a aprobat ca adãpostul canin pe care-l gestioneazã sã poarte numele CORNELIU VADIM TUDOR. De altfel, aici sînt ingrijiþi ºi cei 12 cîini rãmaºi în adãpostul de care se preocupa Vadim Tudor, încã neadoptaþi. Pot spune cã Administraþia publicã a Sectorului 1 a devenit prima autoritate localã care demonstreazã respect faþã de viaþã, faþã de civilizaþie; cîinii sãnãtoºi nu mai sînt uciºi, sterilizarea ºi deparazitarea cîinilor ºi a pisicilor, cu ºi fãrã stãpîn, este asiguratã gratuit. Spaþiile de cazare din adãpost vor fi dublate, activitatea personalului va fi transparentã pentru public ºi vor fi organizate campanii de adopþie în parcuri. MARIUS MARINESCU 5 septembrie 2016, Bucureºti Bucureºti la concesii umilitoare ºi dureroase. Pe acest fond creºte pericolul unor tendinþe centrifuge în toate provinciile istorice. Apelul de tristã amintire al lui Sabin Gherman: „M-am sãturat de România” s-ar putea întinde ca o molimã. Dacã nu se va reface din punct de vedere economic ºi nu vor fi stopate cu fermitate acþiunile subversive ale Ungariei exercitate prin UDMR, dacã vor fi tolerate tendinþele ºi programele regionaliste ºi autonomiste, federalizarea ºi, în final, scindarea României nu vor putea fi evitate. Nimeni nu militeazã pentru mãsuri ºi acþiuni extreme ºi nu are intenþia sã aprindã patimi naþionalist-ºovine. România ºi Ungaria, pentru a supravieþui, trebuie sã ajungã la o reconciliere istoricã realã, nu cosmetizatã. Uniunea Europeanã este cadrul în care acest lucru va deveni obligatoriu. Unul dintre principiile fundamentale ale acestei puternice organizaþii este acela cã relaþiile economice cele mai puternice trebuie sã se dezvolte între statele cu frontiere comune. România ºi Ungaria nu vor putea face excepþie de la acest principiu. Ca o concluzie generalã, în contextul geo-strategic prezentat, cãrþile pe care le-am scris ne aratã procesul de restructurare ºi rolul funcþional avut în istorie de cãtre principalele agenþii de spionaj din lume. O etapã în care spionii ºi contraspionii se aflã sub focul încruciºat al marilor bãtãlii ce se dau la aceastã orã pentru o Nouã Ordine Mondialã. Sfîrºit General de brigadã (r) dr. GHEORGHE VÃDUVA
Pag. a 24-a – 9 septembrie 2016
ROMÂNIA MARE“
UNIUNEA PENTRU ROMÂNIA PROGRAM POLITIC – Pe data de 11.08.2016, la Bucureºti, s-a semnat Protocolul de constituire a alianþei electorale cu denumirea de UNIUNEA PENTRU ROMÂNIA, prescurtat UpR, de cãtre Adrian Popescu, preºedintele Partidului România Mare, ºi Constantin Cojocaru, preºedintele Partidului Poporului. Principalele obiective ale Programului Politic al UNIUNII PENTRU ROMÂNIA sînt urmãtoarele: 1. Îndepãrtarea de la conducerea statului român a clasei politice care a adus þara în actualul dezasatru economic, social, politic ºi moral. Aducerea la conducerea statului român a unor personalitãþi care s-au remarcat ca profesioniºti competenþi ºi ca luptãtori pentru apãrarea drepturilor ºi libertãþilor românilor, pentru apãrarea suveranitãþii ºi independenþei României. 2. Eliberarea României de sub ocupaþia oligarhiei financiare transnaþionale. Scoaterea þãrii din starea de colonie. 3. Transformarea României într-o þarã suveranã ºi prosperã, iubitã de cetãþenii sãi ºi respectatã de toate popoarele lumii. 4. Adoptarea unei noi Constituþii a României, care sã redea poporului român suveranitatea naþionalã de care a fost deposedat prin Constituþia adoptatã în anul 1991, revizuitã în anul 2003. Membrii UNIUNII pentru ROMÂNIA îºi însuºesc proiectul de lege privind revizuirea Constituþiei României, iniþiat de Grupul pentru România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523/12.07.2016 ºi se angajeazã sã acþioneze pentru promovarea ºi adoptarea acestui proiect constituþional. 5. Reconstrucþia statului român pe baza valorilor morale fundamentale ale civilizaþiei româneºti: credinþa în Dumnezeu; demnitatea; libertatea; dreptatea; adevãrul; cinstea; onoarea; curajul; munca; spiritul de iniþiativã ºi de întreprindere; omenia; ospitalitatea; toleranþa; dragostea pentru semeni, pentru familie, pentru popor ºi pentru þarã; neagresiunea ºi neamestecul în treburile altor popoare. 6. Modificarea raportului între democraþia directã ºi cea reprezentativã, prin transformarea referendumului în principala formã prin care se exercitã suveranitatea poporului. Poporul poate adopta legi, prin referendum, prin care completeazã, modificã, sau abrogã legile adoptate de Parlament. Poporul poate demite orice ales, prin referendum, în cazul în care alesul a încãlcat contractul electoral. 7. Nimeni nu poate ocupa aceeaºi funcþie publicã electivã pentru mai mult de douã mandate. Durata mandatului pentru orice funcþie publicã electivã este de 4 ani. 8. Toate autoritãþile statului vor fi separate ºi independente. Nici una nu va mai putea interveni în treburile celorlate. Preºedintele nu mai numeºte nici judecãtori, nici procurori, nici membri în CNA, nici judecãtori la Curtea Constituþionalã. Îi numeºte pe membrii Guvernului, pentru activitatea cãrora rãspunde, în faþa poporului, care îl poate demite. Parlamentul nu mai numeºte pe nimeni. Adoptã legi ºi nimic mai mult.
S i n t e z ã –
9. Scoaterea justiþiei de sub controlul politicie- ultimul sfert de secol ºi construcþia de noi întrenilor, prin numirea magistraþilor de cãtre prinderi. Cu bani de la fondul suveran de Preºedintele Autoritãþii Judecãtoreºti, ales de investiþii. 21. Oprirea procesului de distrugere a agriculpopor. 10. Confiscarea tuturor averilor dobîndite prin turii, a þãranului român ºi a satului românesc. Þãranii români vor primi de la fondul suveran de acte de corupþie, sau alte infracþiuni. 11. Anularea tuturor privatizãrilor ºi retro- investiþii sumele de bani de care vor avea nevoie cedãrilor frauduloase, trimiterea în judecatã ºi pentru a-ºi crea ferme þãrãneºti familiale, care sã condamnarea tuturor celor care se fac vinovaþi de aibã în proprietate, în medie, peste 20 de hectare deposedarea poporului român de avuþia acumu- de teren agricol ºi/sau silvic, precum ºi un numãr latã în proprietate publicã pînã în anul 1989, corespunzãtor de animale ºi pãsãri, dar ºi capitalul sancþionarea lor cu închisoare pe viaþã ºi confis- necesar pentru crearea întreprinderilor care sã prelucreze produsele agricole. carea întregii averi. Tot cu bani de la fondul suveran de investiþii vor 12. Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definifi irigate toate cele 9 milioane de ha de teren arabil tivã ºi irevocabilã a consecinþelor celui de-al II-lea al þãrii, ceea ce ne va permite sã asigurãm securirãzboi mondial, cu respectarea prevederilor tatea alimentarã a poporului român ºi sã devenim un tratatelor ºi dreptului internaþional, în vigoare, ºi a exportator net de produse agroalimentare. consimþãmîntului liber exprimat al populaþiei care 22. Exploatarea tuturor resurselor naturale ale locuieºte pe teritoriile desprinse de la statul român. þãrii numai de cãtre întreprinderi cu capital public 13. Democratizarea ºi românizarea capitalului românesc, în beneficiul tuturor românilor, cu utilizat în economia naþionalã, prin adoptarea tehnologii nepoluante ºi cu grijã pentru urmãLegii Cojocaru privind construcþia economiei toarele generaþii de români. democratice, o economie în care majoritatea capi23. Stoparea declinului demografic care talului intrã ºi rãmîne în proprietatea privatã a ameninþã existenþa poporului român ºi promajoritãþii cetãþenilor þãrii. movarea unei politici de redresare a natalitãþii, în 14. Schimbarea mecanismului de distribuire ºi primul rînd, prin creºterea acceleratã a nivelului redistribuire a avuþiei creatã în economia naþionade trai al populaþiei. lã. În prezent, aproape douã treimi din avuþia cre24. Revizuirea tratatelor constitutive ale atã în economie este însuºitã de noii proprietari ai Uniunii Europene, astfel încît aceasta sã nu devicapitalului, oligarhi autohtoni ºi strãini, cea mai nã o nouã Uniune Sovieticã, ci o Uniune de state mare parte fiind transferatã în afara þãrii. Prin apli- suverane ºi independente. carea Legii Cojocaru, muncii îi vor reveni douã Uniunea Europeanã trebuie astfel conceputã treimi din PIB, proprietarii capitalului trebuind sã încît sã asigure libera circulaþie a mãrfurilor, perse mulþumeascã cu o treime, aºa cum se întîmplã soanelor, serviciilor ºi capitalurilor, dar sã permitã în þãrile civilizate ale lumii. fiecãrui popor sã-ºi exercite plenar suveranitatea 15. Constituirea unui fond suveran de investiþii, naþionalã. alimentat, în principal, din impozitul progresiv pe 25. Interzicerea vînzãrilor de terenuri ºi capimarile averi, ºi utilizat pentru împroprietãrirea taluri cãtre strãini. Recuperarea tuturor terenurilor cetãþenilor cu capital productiv: terenuri, con- ºi capitalurilor acaparate de strãini dupã data de strucþii, maºini, utilaje, echipamente etc., precum ºi 22 decembrie 1989. pentru crearea de capital public, care sã fie utilizat 26. Întãrirea capacitãþii de apãrare a þãrii. la exploatarea resurselor naturale ºi a activitãþilor Refacerea industriei de armament. Cu bani de la economice cu caracter strategic. fondul suveran de investiþii. 16. Asigurarea unei creºteri economice acce27. Interzicerea amplasãrii de baze militare lerate, durabile ºi sustenabile, prin crearea de noi strãine pe teritoriul naþional, interzicerea intrãrii ºi capacitãþi de producþie, noi locuri de muncã, staþionãrii de trupe strãine în teritoriul naþional, pe creºterea salariilor ºi pensiilor, ceea ce va permite timp de pace, interzicerea participãrii Armatei întoarcerea acasã a tuturor românilor plecaþi din Române, pe timp de pace, la operaþiuni militare þarã, ca ºi stoparea exodului tinerilor români în desfãºurate în afara teritoriului naþional, cu afara graniþelor þãrii, în cãutarea unui trai mai bun. excepþia celor cerute de Carta ONU. 28. Protejarea sacralitãþii familiei prin 17. Constituirea unui fond capitalizat de pensii publice, capabil sã asigure românilor pensii cel definirea constituþionalã a cãsãtoriei ca uniune puþin egale cu salariul mediu cîºtigat în timpul între un bãrbat ºi o femeie. 29. Garantarea siguranþei cetãþenilor ºi vieþii active. 18. Constituirea unui fond capitalizat de asigu- destructurarea clanurilor interlope. 30. Formarea unei noi clase politice, educatã rãri de sãnãtate, capabil sã asigure tuturor în spiritul apãrãrii ºi promovãrii intereselor românilor servicii medicale gratuite, de cea mai naþionale. bunã calitate. Punerea în operã a acestui proiect de þarã se 19. Reconstrucþia întregului sistem de poate face numai prin implicarea tuturor învãþãmînt de toate gradele, astfel încît acesta sã românilor patrioþi, femei ºi bãrbaþi, tineri ºi vîrstfie capabil sã asigure formarea de profesioniºti de nici, hotãrîþi sã readucã România pe drumul proînaltã calificare, educaþi în respectul faþã de gresului ºi civilizaþiei. semeni, faþã de naturã, faþã de istoria, tradiþiile ºi valorile civilizaþiei româneºti ºi universale. Adrian POPESCU, Constantin COJOCARU, Preºedinte 20. Reindustrializarea României, prin reconPreºedinte Partidul Poporului strucþia întreprinderilor industriale distruse în Partidul România Mare
Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.