Romania mare, nr 1360

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR IN MEMORIAM. A TRECUT UN AN DE LA TRECEREA ÎN VEªNICIE A LUI CORNELIU VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune „Am fost farul cãlãuzitor, pe o mare în permanentã furtunã. Mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a dat putere sã þin sus drapelul deºteptãrii naþionale...“. CORNELIU VADIM TUDOR Ultimul text scris de Tribun

O „performanþã“ a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUªI ÎN PICIOARE! Ambasada Rusiei la Bucureºti mi-a trimis o invitaþie la concertul Corului Armatei Roºii – Alexandrov. A fost o singurã reprezentaþie: sîmbãtã, 12 septembrie 2015, la Sala Radio. Era o zi foarte încãrcatã pentru mine. Era ziua în care îmi propusesem sã merg în pelerinaj la 5 cimitire, la mormintele pãrinþilor mei, ale prietenilor scriitori, cu douã maºini pline de flori ºi de pomeni. Nu s-a mai putut, aºa cã s-au dus soþia ºi fiicele sã facã acest apostolat creºtin. La orele 12,30 am primit la partid o echipã de la „Observatorul” Antenei 1, în legãturã cu dispariþia ciudatã a Mitzurei Arghezi. Poliþia face o gafã monumentalã: refuzã sã divulge unde a fost dusã aceastã femeie de aproape 91 de ani. I-am dat un SMS lui Gabriel Oprea, dar el se crede foarte important, doar l-a trimis Klaus Iohannis la JAI (Justiþie, Afaceri Interne). Uite o „afacere internã”, puºtiule: a fost rãpitã din Spitalul Elias, cu acordul Poliþiei (?!), fiica marelui scriitor Tudor Arghezi, dar noi, colegii ei de partid ºi fiica fratelui ei nu avem dreptul sã ºtim unde a fost ascunsã! Dar, sã merg mai departe. La orele 13, am prezidat o ºedinþã a Biroului Permanent al PRM, în pregãtirea Congresului VI. Au venit zeci de oameni, din toate Filialele. Partidul existã ºi funcþioneazã, în ciuda unor intriganþi penibili, care ne-au trambalat prin tribunale, dupã care ºi-au creat, ei înºiºi, niºte partiduleþe de 0,003%. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din ziarul „Tricolorul“, nr. din 14 septembrie 2015)

Lacrimile nu vor înceta sã curgã în faþa mormîntului lui Vadim Tudor Pagina 13

Fã-mã Doamne-o lacrimã Ne despãrþim, o viaþã nouã Începem astãzi amîndoi Iar florile scãldate în rouã Se vor aprinde fãrã noi. Eu am sã plec spre miazãnoapte, Tu vei porni spre miazãzi ªi-n urmã întîmplãri ºi fapte Ce mustrãtor ne vor privi. Fã-mã Doamne-o lacrimã Sã cad pe obrazul Tãu C-am iubit cu patimã Iar de mor nu-mi pare rãu. Fã-mã, Doamne, ce vrei Tu Eºti pe viaþa mea stãpîn Fã-mã floarea ce cãzu La iubita mea în sîn. ªi cînd þi-o fi mai greu pe lume Sã-þi aminteºti cît te-am iubit Nu ºtiu cum s-a-ntîmplat anume Dar totul are un sfîrºit. Eu nu ºtiu cine-a fost de vinã Ce mari orgolii ne-au învins Mi-e inima de viscol plinã Iar focu-n candelã s-a stins… De ce plîngi? De ce plîngi? Fã-mã Doamne-o lacrimã… Fã-mã Doamne-o lacrimã… Fã-mã Doamne-o lacrimã… CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Cîntece de dragoste“)

S-a stins Tribunul Vadim Tudor România este mai vulnerabilã? Într-o zi însoritã de toamnã timpurie, a plecat dintre noi, dar fãrã sã ne pãrãseascã spiritual, unicul, imprevizibilul, incontrolabilul, eruditul, Patriotul, genialul pamfletar, scriitorul, jurnalistul, poetul ºi, nu în ultimul rînd, controversatul, dar abilul politician CORNELIU VADIM TUDOR. Vadim Tudor, unul dintre cei mai buni cunoscãtori ai istoriei naþionale ºi universale, mare om de culturã, a lãsat în urma sa, îndureratã, nu doar o familie, ci o naþiune întreagã, care l-a iubit, l-a preþuit, l-a admirat pentru curajul sãu, mai ales în momentele grele ale existenþei României, cînd oameni din afarã ºi din interior, mînaþi de interese strãine, au distrus þara, au dus-o în haos ºi corupþie generalizatã, furînd-o ºi îngenunchind-o. (continuare în pag. a 15-a) Dipl. ec. PETRE RÃCÃNEL, preºedinte - Federaþia Societatea Civilã Româneascã

...Un an fãrã Vadim… Pagina 11

O mãrturie, douã mãrturii… despre Vadim Pagina 11

NR. 1360 zANUL XXVII zVINERI 16 SEPTEMBRIE 2016 z24 PAGINI z4 LEI


Pag. a 2-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Pirateria de presã Portret: cap de brucan cu mãr în gurã Alt turist ungur cu pistoale ºi cuþite Mãrgelatu la 55 de ani Uite-un rege pe blãniþã ºi cu capul în oliþã! Fata moºului ºi fata babei Clauza cetãþenilor celor mai favorizaþi Vine-vine Margaret Thatcher! PARTEA A II-A Dragii uncheºului, veniþi mai la gura frigiderului sã vã spunã tataia o poveste. Au fost o datã ca niciodatã douã cozi de mãturã. Una era a babei ºi alta a moºneagului. Una era blondã ºi urîtã ca un portar de hochey care a luat un puc drept în faþã, alta era brunetã ºi ceva mai acceptabilã, pieptãnîndu-se ca un cãlugãr franciscan, cu colþunaºi. Ele erau fraþi de cruce, robotind, pe lîngã cele douã colibe, cam ce le cereau baba ºi moºul. De pildã, vroia baba Leana o antologie de versuri pentru 7 ianuarie, fata blondã, care lucra la Editura Eminescu, o scotea în cîteva zile, telefonînd pe la scriitori, insistind, implorînd. Nu trebuie sã uitãm cã ea debutase, prin anii ’70, la acea editurã, cu o plachie de versuri, nu înainte de a-ºi oferi la schimb nurii cam scofîlciþi unui tovar㺠redactor de carte. Cam în acelaºi timp, cãlugãriþa neagrã-n cap fãcea cam aceleaºi fapte strãmoºeºti, la televiziune. Vroia moºul Nicu o emisiune de 26 ianuarie, sau de 1 mai, sau de 8 mai, sau de 23 august, se executa fata, cãuta prin arhive, telefona la personalitãþi, se angaja prin ºedinþe pînã îi ieºeau din orbite ochii ãia mititei ºi apropiaþi ca douã frunze de urzici, iar în orele libere îºi trãia viaþa ca la zidul morþii, de n-a scãpat din televiziune decît liftierul, care era mort demult. Ambele fuseserã uteciste încã de pe cînd erau pioniere, ambele se îmbîrligau drept mari comuniste încã din facultate, ce s-o mai lungim, propagandiste a-ntîia de vacã, se tãvãleau de plãcere baba ºi moºul cînd vedeau cum, sub ochii lor, aceste fãpturi deveneau din douã cozi de mãturã - douã expresii ale omului de tip nou. Ehei, dar trecut-au anii, cum ar zice Irina Loghin! Bãtrînii murirã, iar cele douã fete cucuiete au început sã cutreiere lumea, care încotro. A blondã se tot freacã cu sciatica de bastonul regelui, luîndu-i interviu dupã interviu, publicîndu-i într-un supliment al revistei „Flacãra” poze strãvechi, ba pe blãniþã, ba cu oliþa în cap. A þigãnoasã umbla ºi ea capie pe la „Europa liberã”, filmîndu-i pe amãrãºtenii ãºtia chiar în viesparul lor, de-am vãzut niºte labe pãroase care ne-au ºi speriat, credeam cã e vreo femelã cu barbã de pe la Moºi. Înfocatele comuniste au devenit, aºadar, anticomuniste, ºi monarhiste, ºi francmasoane, ºi cia-iste, ºi alte multe aºijderea. ªi-au schimbat protecþiile: fata babei Elena a devenit acum fata moºului Mihai I, iar fata moºului Nicu trece astãzi drept fata babei Monica Lovinescu. Aºa, rebiata! ªi-am încãlecat pe-o ºa ºi v-am spus povestea-aºa!... (P.S. Orice asemãnare cu Doina Uricariu ºi Marilena Rotaru este întîmplãtoare, vaþi dat seama...) În excelenta revistã „Timpul“, Ecaterina Oproiu îi face un permanent la minut unei alte femeiuºti care se rãþoieºte la populaþia þãrii, cunoscuta biciclistã Sanda Viºan. Ah, Sanda, Sanda, dã-þi seama ce faci, dai numai cartoafe... În farmaciile noastre au început sã se gãseascã numai piramidoane. Pe undeva, noi înþelegem ºi de ce, iatã raþionamentul: ceri vatã, þi se rãspunde cã n-au, ceri antibiotice, bineînþeles cã nu existã, atunci ceri spirt medicinal, unguente, vitamine, rudotel, hemiton ºi toate celelalte atît de necesare oamenilor suferinzi - fireºte cã n-au, le-au luat pe toate privatizaþii, ori au fost scoase peste graniþã. Aºa cã brusc te apucã durerea de cap. Or farmaciºtii aici au vrut sã ajungã, glumeþii de ei: „Pãi de ce n-aþi spus aºa de la început, nu v-am zis cã avem piramidon?”. Ne-a telefonat tocmai din Los Angeles îndrãgitul nostru actor Florin Piersic. Aflat întrun turneu la românii noºtri de peste Ocean, Mãrgelatu ne-

C A R I C A T U R I

a amintit ceea ce, ca sã fim sinceri, luaþi cu atîtea probleme, uitasem: la 27 ianuarie a împlinit 55 de ani. La Mulþi Ani, Florin, ºi un sfat amical: fereºte-te de Aristide Gunoiu, e în stare sã-þi ºmangleascã lumînãrile din tort ºi sã te lase dezbrãcat prin America. Am intrat, în sfîrºit, în rînd cu Europa, ba chiar cu lumea: toate ceasurile publice ale Bucureºtilor aratã, ca în marile aeroporturi, orele din diverse zone ale planetei. Ceasul de la Bujoreni indicã ora Londrei, cel de la Haºdeu - ora Pekinului, iar cel de la Universitate - ora Golaniei. Chiar nu le poate repara nimeni? Televiziunea iar îngãduie injurii în vãzul naþiunii: într-un alt spot publicitar, referitor la o piesã a Teatrului Bulandra, o distinsã junincã zice „Paºtele mãsii!”. S-a trecut dincolo de limita ruºinii, pentru cã, dacã expresia asta se zice într-un local, rostitorul ei poate fi condamnat pentru ultraj al bunelor moravuri, iar dacã o învaþã un copil ºi-o zice la ºcoalã, poate fi dat afarã din clasã ºi capãtã nota zero la purtare. Ce notã poate dobîndi însã Rãzvan Theodorescu, zis Ciufulici, zis Cap de Cauciuc? Domnia-sa a reuºit sã reediteze performanþa sinistrului Mihai Dulea: îl contestã absolut toþi, de orice coloraturã, n-am auzit pe nimeni sã-l vorbeascã de bine, decît numai pe frizerul lui, care i-a aranjat chelia cea mai vîlvoi din Europa. Noi ºi minunate gesturi de mãrinimie fac Statele Unite ale Americii. Nici nu ºtii cum pot ele sã fie atît de generoase! Într-un timp extrem de scurt, S.U.A. acordã Clauza naþiunii celei mai favorizate atît Bulgariei, cît ºi Mongoliei, state anticomuniste, bineînþeles. România, care de-abia a rãsturnat guvernul capitalist al lui Ceauºescu, este acum cea mai comunistã þarã din lume ºi nu meritã deocamdatã clauza. Totuºi, ceva semne îmbucurãtoare existã: aceastã clauzã a fost tocatã, maruntmãrunt ca la raþe, ºi se acordã numai la cîþiva indivizi, sub numele Clauza cetãþenilor celor mai favorizaþi. Este vorba despre cîþiva þãrãniºti, cîþiva liberali, o mînã de agitatori ai strãzii ºi alþi vajnici damblagii care capãtã burse, bani ºi multiple forme de ajutoare din partea neobositei democraþii americane. Thank you, mister Bush! Românii nu-ºi pierd însã umorul, ca dovadã acest vesel cîntec al moþilor: „Ai, ai, dupã pui de moroºan/ Sã nu dai cu bolovan/ Cãci dacã l-ai nimeri/ Vai de capul tãu va fi!“. Cea mai bunã dovadã cã agitaþia strãzii noastre, atît la Timiºoara cît ºi la Bucureºti, este întreþinutã din afara þãrii, este urmãtoarea: de peste douã sãptãmîni, de cînd stãpînii sovietici ºi stãpînii americani au treburi mai importante - fie în Þãrile Baltice, fie în Golf -, dulãii noºtri care rupeau lanþurile cu mãseaua de minte s-au cuminþit brusc ºi au revenit în coteþ. Unde sînt marile lor mitinguri, demonstraþii, ameninþãri cu „vom impune” „vom închide”, „vom face ºi vom drege”?! Pentru orice cauzã, cinci minute pauzã... Mai în glumã, mai în serios, se zvoneºte pe la barierele oraºului cã poºtalionul de Viena ne-o va aduce în curînd în vizitã pe d-na Margaret Thatcher. Nu ºtim exact dacã va veni sã se mãrite cu dl. John Raþiu sau, pur ºi simplu, sã divorþeze de el. Un lucru e sigur: papillonul ambulant va fi primul român care o va întîmpina la Aeroportul Otopeni, numai cã ºi aici va lua plasã, ca ºi la alegeri: o sã aºtepte el mult ºi bine, de-o sã-l ia grãnicerii drept Omul de zãpadã, pentru cã Doamna de Fier n-o sã vinã pe-acolo, ea va sosi cu Barca de Lemn pe Dîmboviþa, pe ruta Tamisa - Canalul Mînecii - Sena - Vistula - Vltava - Rin - Ron - Po - Pad - Dunãre - Gilort - Olt - Lacul

Floreasca - Dîmbovicioara ºi, pentru cã Dîmboviþa e secatã, va lua Metroul de la staþia Ion ªulea, pentru cã acolo e apã din belºug. Dar oricum, revederea celor doi amorezi va fi spectaculoasã, ºi ani de zile românii numai despre asta vor vorbi... O atractivã revistã dedicatã adolescenþilor: „SALUT”, al cãrei director este George Mihãiþã. Nu înþelegem însã de ce preþuitul actor l-a cooptat ca director onorific pe Ion Cristoiu, care îl fãcea recent praf ºi pulbere pe dl. Ion Iliescu, pe motiv cã ar fi gafat colosal, vizitînd China. Ce vorbeºti, Franz? Ce te bagi tu, butoiaº de varzã acrã, în politica externã a statului?! Tot vorbirãm de un actor, hai sã pomenim ºi de un cabotin. ªtiþi cu ce se îndeletnicea Ion Caramitru acum vreo zece zile, prin zona Centrul Civic - Izvor? Lua viraje în maºina sa galbenã, pe sens interzis. Normal cã l-a oprit un poliþist, dar infatuatul play-boy (care a fãcut revoluþia, împreunã cu poetul mardeiaº) i-a scuipat printre dinþi, în scîrbã, urmãtorul sictir: „Ce zici, bã? Sã-þi dau actele? Pleacã, bã, de aici, cã nu-þi dau nimic, nu ºtii cine sînt?”. ªi de plecat, a plecat tot el, scrîºnind nervos din roþi, în fluierãturile cetãþenilor care au asistat uluiþi la scenã... În chip de filosof pocãit, care abia acum a cãpãtat înþelepciunea supremã a unui guru, ºi-a fãcut, deci, apariþia la televizor ºi capul de cloþã golaºã al lui Henri Wald. La radio, Eugen Preda i-a fãcut rubricã demult... Desigur, banda care terorizeazã România i-a iertat ºi lui toate pãcatele, Monica Lovinescu a împãrþit indulgenþe ºi, probabil, peste cîteva zile, o sã aflãm cã Wald a fost ºi el un dizident, un luptãtor împotriva lui Ceauºescu etc. Ar fi cazul sã le spunem tuturor walzilor ºi brucanilor cã, în comparaþie cu ei, Ceauºescu a fost un mare om în România, care n-a supt nici la þîþa ruºilor, nici la cea a agenturilor de spionaj americane. Ceea ce ne-a stupefiat a fost neruºinarea acestui Wald de a vorbi la televizor despre Emil Cioran! Am dinainte broºura „Filozofia deznãdejdii”, publicatã de acest personaj sinistru la Editura ªtiinþificã în 1957. Aici îi face albie de porci, de pe poziþiile internaþionalismului proletar ºi ale leninismului biruitor, pe Lucian Blaga, Mircea Eliade ºi Emil Cioran. Astfel, Blaga e ºtampilat cu anatema: „Multe minþi fragile au fost contaminate de aceastã filozofie menitã sã-i scîrbeascã pe oameni de ei înºiºi”, iar Constantin Noica e numit „trãiristul care îºi publicã dizolvantul sãu Jurnal filozofic“. Cît despre Cioran, ce sã mai vorbim! „Nu mai e mult pînã cînd nici un Cioran - zice Wald - nu va mai avea pe cine sã «tragã pe sfoarã». ªi atunci ce vor mai face cioranii? «Dacã ar trebui sã renunþ la diletantismul meu, m-aº specializa în urlete» - mãrturiseºte Cioran. Nu cred cã este departe ziua în care, înaintînd spre comunism, vom auzi din urmã niºte urlete sinistre... Nu vor fi altceva decît interjecþiile, de data aceasta nestilizate, ale ultimilor ciorani”. ªi, mai încolo, uite-i pe filozofii cu care se luptã din greu Wald, ca boxerul cu umbra, aºezaþi direct lîngã Hitler: „Salvarea omenirii de catastrofa spre care o împinge imperialismul depinde, în primul rînd, de tãria clasei muncitoare, care-i conduce pe oamenii muncii în lupta împotriva noilor hitleri”. Ce mai aflãm noi din acea cãrþulie ce ar trebui reeditatã degrabã, eventual la „Humanitas”? Iatã: „Lumea veche capitalistã se prãbuºeºte ºi, în prãbuºirea ei, stîrneºte un praf filozofic...”; „Se spune - a mai scris I.V. Stalin - cã gîndurile iau naºtere în capul omului înainte de a fi exprimate în vorbire...” (colosalã descoperire, într-adevãr!); „Încercarea elementelor reacþionare din Ungaria (1956) de a smulge puterea politicã din mîinile clasei muncitoare a fost contrarevoluþionarã. Cei ce au înþeles aceasta au dat contrarevoluþiei riposta cuvenitã ºi au salvat revoluþia”; „Partidul clasei muncitoare cheamã pe toþi activiºtii frontului ideologic sã studieze profund filozofia marxist-leninistã“ º.a.m.d. ªi atunci, cum mai poþi vorbi astãzi despre Emil Cioran, tovarãºe Henri Wald? La urma urmei, cum mai scoþi capul pe stradã? Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 1 februarie 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Popor de visãtori Relaþii neprincipiale Legi pentru bogaþi ºi legi pentru sãraci Dl. Goe, sub control judiciar Sãracii miniºtri România - un imens lagãr de exterminare Cum s-a vindecat Achim Irimescu de buba-mînzului Educaþia româneascã - cea mai tristã poveste Istoria necenzuratã a românilor Un gol absolut Orice european mai de Doamne-ajutã, de la regele Cioabã ºi pînã la împãratul Iulian, ºtie cã România noastrã dragã e plinã de poeþi de curte. ªi nu ºtiu cum dracu’ se face cã toþi ocupã funcþii de rãspundere. În Guvern, în Parlament, la Preºedinþie, cã la noi poeþii sînt respectaþi mai ceva decît bovinele în India. Creaþiile lor n-au asemãnare în partea asta a planetei, din care cauzã, de la o vreme, ºi marþienii refuzã sã mai aterizeze cu farfuriile lor pline cu ciudãþenii comestibile prin bucãtãriile lunã de sãrãcie ale prãpãdiþilor de localnici. Cel mai mare succes de box-office l-a avut ,,Programul de Guvernare”, indiferent de iniþiator, un fel de contract cu proºtii din România, care a fost ºi ecranizat. Strãinii au rîs de s-au prãpãdit, iar românii doar s-au prãpãdit. Cã una e sã te uiþi la un film ca acesta, satisfit de bunãtãþi, ºi alta-i sã-l trãieºti cu teama cã, din clipã în clipã, burta va prinde drag de ºira spinãrii ºi se vor contopi pe vecie, de parcã ar fi unse la greu cu super-glue. Protagoniºtii showlui sînt de-ai noºtri, bãieþi de cartier de lux, foarte bine orientaþi politic, aruncaþi cu praºtia de la Bruxelles direct în scaunele destinate vedetelor second-hand. Cã acolo, ºi numai acolo puteau sãracii sã-ºi dea adevãrata mãsurã a chinuitorului talent care-i macinã de cînd s-au scãpat prima datã în scãldãtoare. Vãzîndu-i la TV cît e ziulica de lungã cum recitã din propriile lucrãri doctorale ca din Biblia Nesimþirii, poporul s-a convins cã încã mai avem literaturã. Cã poeþii de la Industria Mormanelor de Fiare-Vechi, Bingo-Agriculturã, Munca ºi Protecþia Socialã a Marilor ªnapani, Apãrarea de Þînþari cu Damf de Cognac, Forul Tineretului ªomer, ori Ministerul de Boli Interne nu dorm în front, ci continuã tradiþia înaintaºilor de la Palatul Victoria Banditismului. Adicã, ei creeazã, vericule, nu se-ncurcã; versuri albe, negre, verzi; rime îmbrãþiºate, împerecheate, îmbîrligate. ªi cîte ºi mai cîte minunãþii menite sã-i eternizeze ca pe marele Bulã. Astfel îi mulþumesc pe toþi românii, adicã pe noi, care ne-am transformat peste noapte, din consumatori de carne, lapte, brînzã, pîine, în devoratori de culturã. ªi cîtã vreme avem literaturã, la ce ne mai trebuie halealã? Hranã spiritualã, tãticule! Nu prea þine ea de foame, dar te înalþã la cer. ªi acolo poþi sã joci table cu Sf. Petru pînã te ia dracu' ºi te duce în Iad, la parlamentari, care fierb în cazanele cu smoalã noi legi ale nesimþirii, menite sã ne ridice nivelul de trai pînã la genunchiul broaºtei, ca sã nu mai orãcãim toatã ziulica profeþii de genul: ,,Foaie verde ºi-un dudãu/ O s-o ducem ºi mai bine”. Cãci versurile respective erau valabile pe vremea pãpuºilor stricate, manevrate de cuplul comic-fantezist Bãsescu-Boc, cînd existau nenumãrate posibilitãþi de adîncire a nenorocirii. Totuºi, sã-l vãd eu pe hanalistul politic care poate demonstra cã în România se poate trãi mai naºpa decît acum. Nu existã nici unul, dar nu-i nici o nenorocire, cã la români speranþa nu moare niciodatã. Din care motiv ne-am ºi transformat peste noapte dintr-un popor de visãtori letargici într-unul de vizionari apatici. Cã, pînã la urmã, iluziile nu se devalorizeazã ºi, ca sã le ai, nu trebuie sã te strofoci prea tare. Nici mãcar nu trebuie sã bagi mîna în buzunar ca sã existe riscul de a-þi roade vreo sculã politicã unghiile. François Hollande, preºedintele Franþei, a constatat: ,,Cîtã vreme nu eºti mort, eºti viu”. Sincer sã fiu, ºi eu aveam bãnuiala asta. Am avut o relaþie neprincipialã cu un smartphone de ultimã generaþie. Dupã trei luni de pipãit cu degetul pînã la orgasm, de selfiuri cu ochi lãcrimoºi, s-a produs despãrþirea. Am renunþat la el fiindcã o cam fãcea pe deºteptul, în timp ce eu mã prosteam vizibil. (Încã nu mi-am revenit complet.) M-am întors la Nokia mea preistoricã, mult mai practicã. Încã mai am o relaþie perversã cu un laptop, dar, de pe biroul deasupra cãruia troneazã ºapte pisoi, cãlimara de cernealã mã cheamã înapoi. Mi-a fost fidelã zeci de ani, cred cã meritã mai multã atenþie. 0,17% din totalul celor 142.990 de beneficiari, adicã 242 de persoane, consumã o treime din bugetul alocat indemnizaþiei de creºtere a copiilor. Cea mai mare indemnizaþie este încasatã de un bãrbat din Sibiu: 35.750 de euro lunar. Ce fel de legi se fac în þara asta? Legi pentru bogaþi ºi legi pentru sãraci? Legi care adîncesc discrepanþele dintre oameni încã din scutece? Trãim într-o societate profund nedreaptã, în care o mînã de derbedei a pus gheara pe volanul puterii ºi-i calcã fãrã milã pe ceilalþi, naivi din tatã-n fiu. Deºteptarea, Naþiune, nu mai sparge seminþe pe marginea ºanþului! În agriculturã, lucrurile au început sã ºchioapãte serios din cauza întîrzierii la plata subvenþiilor ºi a lipsei unor pieþe de desfacere pentru produsele româneºti (de exemplu, la carnea de oaie). Ca urmare, tot mai multe societãþi agricole intrã în insolvenþã, afaceri de

peste 170 de milioane de euro, cu peste 1.800 de angajaþi, trãgînd zãvorul la poartã. Cioloºe, am înþeles cã eºti bãiat modest, din popor, circuli numai în portbagajul avionului, dar ce ne facem, maestre, cu pãpica? Fiindcã la agriculturã lãsai impresia cã te pricepi?! Sau am fost greºit informat? Victor Ponta a fost pus sub control judiciar pentru 60 de zile, pentru cã ar fi primit 220.000 de euro de la Sebastian Ghiþã, ca sã se plimbe Tony Blair prin frumoasa ºi necãjita noastrã þarã, la toartã cu Dl. Goe. În schimb, Ghiþã s-a ales deputat. Cam scump p(r)ostul! România este þara cu cele mai mari dezechilibre sociale din Europa, potrivit sondajului Eurostat din iunie. Asta e principala caracteristicã a þãrilor profund corupte. Adrian Mutu a fost declarat cel mai bun atacant din istoria Fiorentinei, cu ocazia festivitãþilor legate de împlinirea a 90 de ani de la înfiinþarea clubului. Pãcat cã a fost un mare risipitor, surd la sfaturile celor care i-au vrut binele. Putea mult mai mult ºi a avut destule ocazii. Pe care le-a ratat cu seninãtate, preferînd compania femeilor uºoare ºi a altor produse de larg consum. Sã nu fi rãmas numai cu prestaþia din dormitor ºi cu praful de pe tobã! Cum se face cã în guvernul tehnocrat sînt miniºtri cu datorii de sute de mii de euro, care au renunþat la salarii de zeci de mii, pentru unele de 3.000? Cum îºi vor plãti creditele, dacã veniturile s-au diminuat? Cumva din furat? Întrebam ºi eu, nu dãdeam cu parul, deºi nu ar fi o idee rea. Nu vi se pare cã sînt prea multe mistere în spatele unora dintre tehnocraþi? Nu e ciudat sã renunþi la salarii babane, cînd ai datorii mari de plãtit? Sã nu-mi spuneþi cã au fãcut-o din patriotism, cã mã opresc din scris ºi vãrs o lacrimã de crocodil pe tastaturã... În SUA au fost interzise sãpunurile (aºa-zise) antibacteriene, pentru cã pe bacterii le dureau la bascã de reclamele în care erau condamnate la moarte prin sãpunire. V-aþi întrebat vreodatã cîte zeci de mii de reclame mincinoase îi determinã pe români sã cumpere produse periculoase pentru sãnãtatea lor? Dar, vã asigur, nu va fi interzisã nici una, pentru cã România e un imens lagãr de exterminare, în care rolul medicilor nebuni îl joacã politicienii corupþi. Iar românii, nepãsãtori, îºi cumpãrã otrava zilnic (sucuri, bãuturi, þigãri, alimente procesate etc.) ºi se mai ºi bucurã pe deasupra! Aºa-zisul coº zilnic este de patru ori mai scump în România decît în Germania. În schimb, compensãm cu salariile care sînt, majoritatea, ºi de zece ori mai mici. ªi-n vremea asta, la ,,proteste”, sindicaliºtii danseazã ,,Pinguinul”, ,,Menahito” ºi ,,Bidineaua n-are coadã”. Românii s-au întors voioºi în Comuna Primitivã. Simpaticul ministru al Agriculturii a fãcut buba la nas, nu departe de Slobozia, pe unde se dãdea în maºinuþe buºitoare, alãturi de Aº Hali Salam Da' Nam (sau cam aºa ceva), omologul sãu kuweitian. Bãiat din popor, Achim Irimescu a bãgat capul în stup, printre ceilalþi trîntori tehnocraþi, ºi s-a tratat cu tincturã de propolis. Dupã care a sãrbãtorit, cu nasul pe sus, Ziua ªtiuletelui (mã rog, a porumbului). S-a dovedit încã o datã cã ºtiinþa nu face doi bani în faþa leacurilor bãbeºti, tot aºa cum agricultura tradiþionalã o bate la fund cu sapa pe-asta modernã, bazatã pe irigaþii, mecanizare ºi chimizare excesivã. Vã daþi seama ce se întîmpla dacã mult prea sincerul Achim bãga nasul lui, ca o trompã de þînþar, într-un sac de azot?! Îi creºteau instantaneu ciulinii Bãrãganului. ªeful Poliþiei din Mizil a fost reþinut, întrucît ar fi protejat niºte proxeneþi sã nu ajungã la bulãu. În schimb, folosea bastonul din dotare pentru a le aduce pe calea cea bunã pe prestatoarele de servicii ludice. A început un nou an ºcolar. La fel de trist. Aceleaºi discrepanþe majore între ºcoli, aceleaºi falii sociale între copii. Cei puþini, proveniþi din familii înstãrite, au mai mult decît le trebuie, în timp ce ceilalþi, adicã majoritatea, nu au nici minimum necesar, deºi pãrinþii s-au îndatorat ca sã-i trimitã la ºcoalã. Statul român, slab ºi dezorganizat, e incapabil sã le asigure mãcar manuale gratuite, deºi gratuitatea învãþãmîntului e stipulatã prin lege. În alte þãri (Finlanda, Elveþia º.a.) se asigurã pînã ºi rechizitele, pentru cã ei au înþeles cã investiþia în educaþie e cheia bunãstãrii unei societãþi civilizate. La noi, profesorii sînt la fel de prost plãtiþi ca ºi pînã acum, iar birocraþia abia aºteaptã sã-i sugrume. Sã nu ne mai prefacem! Trãim într-o societate bolnavã, iar însãnãtoºirea ei ar putea începe de la tratarea educaþiei. În primul rînd, cu respect. Dar calculele au fost fãcute, ºi cei care se joacã non-stop cu foarfeca pe harta lumii nu vor sã fim o naþie de deºtepþi. Vor un popor de sclavi, needucat, manipulabil, care sã furnizeze forþã de muncã ieftinã pe la periferia lumii bogate, care a prosperat întotdeauna din exploatarea resurselor celorlalþi. Angelique Kerber a

detronat-o pe Serena Williams dupã ce aceasta a ocupat prima poziþie în tenisul mondial feminin timp de 186 de sãptãmîni! Sã-i mai aud p-ãia care spuneau cã blondele sînt aºa ºi pe dincolo, cã nu ºtiu ce le fac!... Alina Gorghiu-Dej e încrezãtoare cã ,,viitorul premier va avea sînge liberal”. Nici nu-i de mirare, la cîte transfuzii greºite se fac. Deputatul Nicolicea zice, la miºto, cã a propus, cu îngãduinþã, sã se facã partide ,,fãrã nici un membru”. Orice partid care-l posedã pe Nicolicea tinde spre zero. Niºte cercetãtori din Berkeley (SUA) au inventat laptele de vacã fãrã sã mai tragã de sfîrcuri veneratul animal. De fapt, nici n-o mai bagã în seamã, fiindcã dobitoaca respectivã ar contribui substanþial la fenomenul încãlzirii globale, ei furîndu-i doar gustul laptelui, prin modificarea geneticã a unei tulpini de drojdie. Nu vor lua Premiul Nobel pentru Papã-Lapte, întrucît cercetãtorii români de pe lîngã supermarketuri le-au luat-o de mult înainte, eliminînd vaca din lanþul trofic. Laptele nu, deºi nu mai are nici o legãturã cu patrupedele care cîºtigã un ban necinstit din reclame. Acum, cã vacile sînt pe fãraº, mã întreb: ce soartã vor avea boii? Cãci, din cîte am înþeles, numãrul de parlamentari e limitat. Curg înºelãtoriile pe paginile de socializare ºi desfrîu. Ba cã un mare filosof, scriitor de penitenciar ºi orator de strungã îºi doneazã colecþia de cãcãreze, ba cã Andra Mãruþã îl trage pe soþul ei de organul gîndirii... ªi multe alte grozãvii! Proºtii pun botul. ªi se ºtie, în Dacia Felix sînt fãrã numãr. Picã doctoratele pradã invadatorilor cu pix, precum cetãþile dacice din Munþii Orãºtiei în faþa ofensivei romane, condusã de însuºi împãratul Traian. Se va sinucide vreunul dintre oamenii ãºtia de ºtiinþã ºi balast intelectual, sau au trecut la contra-ofensivã, apãsînd tasta copy paste? Mãi, aceºtia, aþi citit senzaþionala carte ,,Istoria necenzuratã a românilor”, de Adi Sfinteº? Puneþi mîna pe carte, cã nu vã muºcã! Iatã cum începe aceastã capodoperã: ,,Plictisite de moarte, maimuþele au convocat un congres. A fost numit «ultimul congres al maimuþelor cu sînge albastru». Cu o majoritate covîrºitoare, s-a convenit sã se facã o miºcare de revoluþie, sau mãcar o revoluþie. Astfel, exemplarele care fac specia de rîs se vor învîrti în jurul cozii, vor sãri din copaci ºi, de acum înainte, vor merge doar în douã membre. Au fost ceva probleme pînã s-a stabilit pe care dintre cele douã perechi sã se deplaseze, dar au hotãrît, în unanimitate, sã meargã pe cele mai lungi. Le-au numit inferioare, dar, cercetînd colecþia Playboy, au realizat cã, de fapt, cele superioare sînt inferioare, iar cele inferioare sînt minunate. Asta din urmã au stabilit-o maimuþoii. Pe pãmînt, prima ºi prima datã, omul (aºa au hotãrît sã-l numeascã pentru a-l deosebi cumva de maimuþã) a intrat în istorie. Unii susþin cã a intrat pe la Cluj, alþii cã pe la Hunedoara, iar ultimele teorii dau ca sigurã varianta cu intrarea pe la Buzãu dinspre Bariera Focºani. Cum în istorie omul se simþea grozav alãturi de Andreea Esca, s-a gîndit sã inventeze ºi altceva pentru a-ºi face viaþa cît mai frumoasã. Aºa au apãrut, pe rînd sau concomitent (sursele sînt vagi): Gicã Petrescu, sex-shopurile, politica, creditul preferenþial, creditul nerambursabil ºi timpul pierdut. Dupã descoperirea din urmã au apãrut ºi alegerile anticipate. Bineînþeles cã acestea au fost precedate de un eveniment istoric. Sã comemorãm... Într-o searã, la un tocºou al lui Tatulici, au zis bãrbaþii cã lucrurile nu merg bine ºi ar cam fi cazul sã se inventeze statul. Zis ºi fãcut. Pe loc, acolo, în studio, a fost inventat statu-n fund. Dupã care a urmat statu-n expectativã ºi statul la taclale. Statul ãsta din urmã a fost contestat. S-a format o comisie de anchetã a invenþiilor anterioare ºi s-a stabilit cã tipul avea dreptate: statul la taclale fusese inventat imediat dupã profesia de animatoare, care, se ºtie, e cea mai veche meserie din lume. Dar acel tocºou a rãmas în istorie, alãturi de Tatulici, care era deja de-al casei, prin invenþia supremã: Statul-stat. Însã despre Statul-stat ºi evoluþia lui de la statul pe gînduri pînã la statul în frig vom dezbate, cu asupra de mãsurã, în capitolele viitoare, cã istoria noastrã inegalabilã e abia la început ºi abia aºteaptã sã vã strîngã în braþe pînã vã sar ochii ca la melci. Deocamdatã, un scurt promouºãn: în episodul urmãtor o sã aflaþi ce n-aþi învãþat la ºcoala de corecþie a vieþii, adicã mai nimic, despre un personaj pe care regizorii l-au cam ocolit, iar istoricii l-au ignorat, cã era cam bãrbos. Tipul a fost tare ºi avea ºi un nume frumos. Nu vi-l spun acum, cã sînteþi în stare sã vã rebotezaþi copiii ºi ar suna aiurea sã-þi strigi fetiþa: Dromihete, mai lasã Facebook-ul cã te tîmpeºti...” , „Vadim Tudor (...) a lãsat în urma lui un gol adînc”, scrie Doru Buºcu în ,,Foaia vitelor de pripas”. ªi continuã, în stilul maestrului incontestabil al pamfletului românesc: ,,Pe craca de unde s-au prãbuºit hultanii, a început sã ciripeascã un piþigoi. Are cioc, are pene, are cuib, are acel þopãit care iritã ºi care atrage tirurile de praºtie. În loc de creastã, Bogdan Diaconu poartã cuºma lui Vlad Þepeº ºi lasã umbra unui pitic de circ avînd pe creºtet un garaj”. Bãi, frate, Doru Buºcu ãsta nu-i prost deloc. În semn de protest faþã de modul în care îi este terfelitã imaginea publicã, Vlad Þepeº s-a externat din balamucul PTRU, unde au fost aduºi cu duba, în regim de urgenþã (poli)clinicã, Ali Baba ºi cei 40 de pesediºti... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam


Pag. a 5-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam

Ultimele zile ale lui Corneliu Vadim Tudor – Rememorarea momentelor a fost fãcutã, cu mare durere în suflet, de fiica Tribunului, Lidia Vadim Tudor – Anul 2015. Zbucium continuu pentru Corneliu Vadim Tudor, care a fost abandonat de toatã lumea, inclusiv de cei mai apropiaþi colaboratori ai sãi, care au dat bir cu fugiþii în momentul în care Partidul România Mare nu a mai prins nici un loc în Parlamentul României, dar nici în Parlamentul European. În anul 2014, toatã lumea credea cã revista „România Mare“ ºi ziarul cotidian „Tricolorul“ îºi vor înceta activitatea. Dar preºedintele PRM ºi redactorul-ºef al celor douã publicaþii s-a încãpãþînat sã meargã mai departe, spre disperarea duºmanilor lui, care-l vedeau „caput“. Pentru cã banii se împuþinau pe zi ce trece, a hotãrît sã vîndã „odoarele de preþ“, pe care le-a adunat de-a lungul anilor, chiar dacã prin asta fãcea sacrificiul suprem. Nu a reuºit. Toate uºile i se închideau în faþã. Abandonat, secãtuit de vlagã, pentru cã trebuia sã aibã grijã de familia lui, de cele douã publicaþii, de cãþeluºii de acasã, de cei de la padocul din Pantelimon, dar ºi de cei de pe strãzi, sãnãtatea lui se deteriora în fiecare zi din ce în ce mai tare. Toate persoanele dragi, prietenii, rudele, se rugau de el sã „o lase mai moale“. Dar se încãpãþîna sã creadã cã poate duce pe umeri toate durerile lumii, cã este încã în putere ºi cã poate sã rãzbeascã. N-a fost sã fie aºa, ºi la 66 de ani, neîmpliniþi, supãrãrile l-au rãpus. Lidia Vadim Tudor a avut puterea sufleteascã sã rememoreze ultimele zile ale tatãlui sãu, iar noi, cu aceeaºi durere, vã redãm firul acelor zile. # Joi, 10 septembrie 2015. Dupã ce s-a ocupat, ca în fiecare zi, de ziarul „Tricolorul“, în care scria genericul de pagina 1 ºi multe alte ºtiri, pe mãsura desfãºurãrii evenimentelor din ziua respectivã, a plecat spre casã. Noaptea s-a simþit foarte rãu, iar pe la 3-4 dimineaþa se pare cã ar fi avut primul infarct. A refuzat sã meargã la spital, pentru cã urma ziua de vineri, în care trebuia sã se ocupe de „România Mare“. ªi cum putea sã se interneze ºi sã lase revista de izbeliºte? Aºa cã soþia a vorbit cu doctorul cardiolog, de la Spitalul Militar, care îl avea sub supraveghere pe Corneliu Vadim Tudor, ºi au convenit sã foloseascã plasturi cu nitroglicerinã. Se pare cã în urma acestui tratatment s-a liniºtit. # Vineri, 11 septembrie 2015. A fost la redacþie, în Casa Presei Libere, unde a dat instrucþiunile pentru redactarea numãrului urmãtor al revistei „România Mare“, de unde a plecat foarte tîrziu. Acolo a bãut cafea, cum fãcea de obicei, ºi toatã noaptea de vineri n-a dormit nici o clipã. # Sîmbãtã, 12 septembrie 2015. La ora 13,00, la sediul partidului, din Str. Vasile Lascãr nr. 16, a prezidat o ºedinþã a Biroului Permanent. Era deja foarte obosit, toatã lumea a sesizat acest lucru, iar cîþiva chiar au þinut sã-l „dojeneascã“. Era tras la faþã, fãrã vlagã. Seara, a fost invitat de onoare al Ambasadei Rusiei la Bucureºti, ºi a participat, la Sala Radio, la un concert al Corului Armatei Roºii. S-a întors foarte tîrziu ºi de la acest eveniment ºi i s-a fãcut din nou rãu. Bineînþeles, în nota cunoscutã, familia nu a putut sã-l convingã sã meargã la spital. Nu a reuºit sã doarmã nici duminicã noaptea, dar asta ºi din cauza cafelei (mai þineþi minte poezia „Ultima cafea“, pe care a scris-o cu cîteva zile înainte sã moarã ºi care a fost ca un testament literar al poetului?!; îl þinea treaz, ca sã lucreze asiduu, dar îi ºi mãcina sãnãtatea). Filmul acestei zile îl gãsiþi redat integral, chiar de el, în textul „O «performanþã» a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUªI ÎN PICIOARE!“ (pag. 1). # Duminicã, 13 septembrie 2015. Slãbit din caleafarã, chiar dacã, în mod normal, ar fi trebuit sã vinã în redacþie pentru a face numãrul de luni al ziarului „Tricolorul“, nu a mai fost în stare. Se simþea din ce în ce mai rãu. A reuºit, cu ultimele resurse, sã redacteze „Sãptãmîna pe scurt“ (o parte), pentru revista „România Mare“, care luni trebuia sã primeascã Bunul de Tipar. Din nou somnul nu s-a lipit de el. # Luni, 14 septembrie 2015. # Ora 6,00 dimineaþa. I-a fost din ce în ce mai rãu, iniþial nu a vrut sã meargã la spital, la toate insistenþele soþiei ºi fetelor, dar cînd a simþit cã se îngroaºã gluma, a sunat singur la SMURD. Cu mare greutate, datã fiind statura impresionantã a Tribunului, Lidia, fiica acestuia, a reuºit sã-l coboare în holul casei, pentru a aºtepta sã vinã Salvarea. Panica i-a cuprins pe toþi cei din casã, clipele treceau parcã prea greu, ºi au hotãrît sã

mergã la spital cu maºina personalã. Bodyguarzii l-au susþinut, fiecare de cîte-o subþioarã, iar cînd a trecut pragul casei, s-a prins cu mîinile de tocurile laterale ale uºii de la intrare ºi, ca un Isus rãstignit, a strigat: „Mamã, asta este ultima mea zi. Vin la tine!“. Cu greu a fost urcat în maºinã, iar Lidioara, de pe bancheta din spate, l-a þinut de mînã ºi îl încuraja. La colþul strãzii a apãrut ºi Salvarea de la SMURD, dar au hotãrît sã nu-l mai miºte dintr-un loc în altul ºi au plecat spre Spitalul Militar, aflat aproape de casa familiei Vadim Tudor. De-a lungul întregului drum, Tribunul repeta neîncetat: „Lidioara, ãsta e infarct!“. # Ora 6,30. Au ajuns la Spitalul Militar, unde brancardierii au vrut sã-l aºeze pe o targã. Acesta a refuzat, pentru cã simþea cã nu poate sã mai respire. La insistenþele Lidiei, l-au transportat cu un cãrucior pentru bolnavi. # Ora 6,40. În camera de resuscitãri se produce primul stop cardiac înregistrat de medici. Timp de o orã, în UPU, Corneliu Vadim Tudor a suferit nu mai puþin de 22 de stopuri cardiace, urmate de resuscitãri succesive. Ultima oarã cînd Lidia l-a vãzut treaz a fost în momentul în care uºile de la Camera de Gardã s-au deschis, pentru cã era un dute-vino continuu, ºi medicii l-au ridicat în ºezut, pentru a-i scoate tricoul. Dupã aceea uºile s-au închis ºi au urmat metodele standard în cazul infarctului miocardic. Între timp, au venit o sumedenie de medici de acasã, iar un altul, care fusese de gardã ºi în mod normal trebuia sã plece, a rãmas în continuare pentru a-ºi ajuta colegii, în speranþa unei salvãri a acestei vieþi, atît de importante pentru o sumedenie de oameni, care, efectiv, depindeau de ea. A fost scos apoi din UPU, pe targã, ºi intubat. Intrase în comã... A urmat coronografia, în urma cãreia medicii i-au spus familiei cã una din arterele principale ale inimii era fãcutã praf. Au decis, ca ultimã soluþie, introducerea a 4 stenturi. # Ora 13,00. Iniþial, familia a crezut cã i-a fost indusã coma, pentru a proteja inima, dar doctorii le-au spus celor prezenþi cã a intrat singur în comã. Aºadar, de la ora 6,00 dimineaþa pînã la ora 13,00 familia nu a mai putut fi alãturi de bolnav. # Ora 13,15. A fost dus la Terapie Intensivã, unde i s-au administrat medicamente constant, o doamnã asistentã era în permanenþã la cãpãtîiul lui pentru a schimba perfuziile. În aceste ore dramatice s-a consumat toatã rezerva de medicamente a spitalului necesarã în asemenea cazuri. A fost folosit ºi un balon de inducþie, era conectat la toate aparatele posibile, iar doctorii roiau în jurul patului sãu. # Ora 16,00. Tensiunea arterialã a scãzut vertiginos la 2, iar doctorii au anunþat familia cã urmeazã sã vadã ce se va întîmpla peste noapte. Pentru cã activitatea cerebralã era 0, doamna Doina ºi cele douã fiice au fost informate cã dacã supravieþuia, ar fi fost în stare vegetativã, dat fiind faptul cã activitatea creierului s-a oprit. În timp ce era la Terapie Intensivã, doamna Doina ºi Lidioara l-au masat pe mîini, pe picioare, i-au vorbit, ºi, mai ales, s-au rugat la Dumnezeu sã-l salveze. Chiar ºi aºa, doar sã trãiascã. # Dupã ora 16,00, Lidia, Jeni, mama lor ºi cei care mai veniserã între timp au stat într-o salã a medicilor rezidenþi. # Ora 18,24. Medicul care a stat în permanenþã lîngã Corneliu Vadim Tudor a venit ºi i-a anunþat pe cei prezenþi cã nu se mai poate face nimic ºi cã trebuie deconectat de la aparate. Se instalase decesul. #· Ora 18,30. Familia nu putea accepta acest lucru ºi a insistat sã mai fie lãsat conectat, poate se va întîmpla o minune. Doctorul a rugat-o pe doamna Doina sã-l însoþeascã pentru a se convinge cã nu se mai poate face nimic. În final, a acceptat ºi toatã aparatura a fost închisã. # La ora decesului, erau alãturi de Corneliu Vadim Tudor doar Lidia ºi soþia, ceilalþi fiind plecaþi, care încotro, pentru a rezolva diverse probleme. # Cînd Lidia a auzit verdictul fatidic, i s-a fãcut rãu ºi a fost dusã la Camera de Gardã pentru a primi îngrijiri. Între timp, s-au întors ºi cei plecaþi, iar doamna Doina a anunþat în redacþie: „A murit ºeful vostru!“. În acea zi, lucrau împreunã ºi cei de la „România Mare“, ºi cei de la „Tricolorul“. ªocul a fost atît de mare, încît toatã lumea a izbucnit în plîns. # O altã problemã era cum sã facã sã o anunþe pe doamna Magdalena, sora mai mare a lui Vadim, care

l-a crescut, cã acesta nu mai este. Mai ales cã, vorbind la telefon, dupã ce au ajuns la spital, doamna Magdalena a spus: „Dacã îl deconectaþi de la aparte pe Cornel, mor ºi eu“. Cu mare greutate ºi cu multã grijã i-au dat vestea cea tristã. Iar doamna Magdalena, care este o fire la fel de puternicã, a rezistat, Har Domnului. # În acea varã, ca de altfel în toþi anii trecuþi, Vadim îºi petrecuse concediul, douã sãptãmîni, la Bran, acolo unde „trãgea“ la odihnã (de Paºte, de Crãciun, ºi vara). Era balonul lui de oxigen, oaza de liniºte dupã tumultul Capitalei. Dar nici acolo nu avea stare, trebuia sã facã revista ºi ziarul. Prin telefon, cu faxul, cu ajutorul Lidiei ºi al doamnei Doina. Acesta a fost Vadim Tudor: continuu neliniºtit, continuu în miºcare, continuu la birou, unde citea, scria, iar citea, compunea articole, poezii, pamflete, fãcea proiecte pentru cãrþile pe care voia sã le publice, îi articula drastic pe toþi cei care nu respectau adevãrul ºi dreptatea, pe cei care nesocoteau acest popor, pe care el l-a iubit pînã la sacrificiu. # La plecarea de la spital, presa deja vuia: a murit Corneliu Vadim Tudor. Dar familia nu ºtia cã deja toate televiziunile, toþi ziariºtii o aºteptau afarã, la poartã, pentru a afla la cald ce s-a întîmplat. # ªi acasã, lucrurile stãteau la fel, poate ºi mai amplu a fost simþitã prezenþa oamenilor, care au venit sã depunã flori ºi sã aprindã lumînãri. # La ceva timp dupã ce a fost înmormîntat, Elodia, cãþeluºa care dormea cu Vadim în pat, a avut o reacþie foarte stranie, ca ºi cum i-ar fi simþit prezenþa în casã: se uita într-un punct fix, era foarte atentã, dar ºi concentratã, astfel cã nu a rãspuns la apelurile Lidiei. Altãdatã, Jeni a simþit miros de tãmîie chiar în locul în care se oprea Vadim pentru a-ºi face pentru ultima oarã freza înainte sã plece de acasã. Asemenea întîmplãri, ºi visele pe care le-au avut toþi cei dragi, te fac sã fii sigur cã spiritul celui dispãrut este prin preajmã ºi vegheazã. # Chiar ºi cãþeluºii i-au simþit prezenþa în ziua înmormîntãrii. De obicei, cînd Vadim Tudor se întorcea acasã, era simþit de toatã liota de cãþei de la mare distanþã. ªi fiecare, în felul lui, se bucura ºi lãtra. Cînd s-a mers cu cortegiul funerar spre Cimitirul Ghencea Civil, unde îºi are mormîntul, s-a fãcut un ocol, aºa cum este datina, ºi prin faþa casei în care familia Vadim Tudor a locuit începînd cu 1990. Încã de la distanþã, toþi cãþeii au început sã latre, într-un vacarm total. Venise tãticul acasã, dar doar pentru a-ºi lua rãmas bun. Aceste sufleþele au simþit, pentru ultima oarã, prezenþa celui care a avut atîta grijã de ele. # Iatã, dupã un an, v-am fãcut o cronologie a evenimentelor. Destul de succintã, dar probabil cã lipsesc mici amãnunte, pe care mintea Lidiei le-a uitat. Ne facem datoria sã vã arãtãm care au fost ultimele zile, pentru cã poate atunci au existat doar frînturi de informaþii, pe care familia le-a dat în diverse ocazii. Acum, cu sufletul mai liniºtit, dar încã trist, v-am fãcut pãrtaºi la acele zile. # Eu, care vã scriu aceste rînduri, la ora aceea fatidicã eram plecatã la o înmormîntare în inima Ardealului, la o mãtuºã, iar cînd am fost anunþatã, am rãmas înmãrmuritã, dupã care am izbucnit în hohote de plîns. Nu puteam crede cã Vadim Tudor nu mai este. Era peste puterea mea de înþelegere. Chiar dacã îl vedeam obosit, trist, îngrijorat, nu puteam concepe cã poate muri. Acest colos a fost ca un zeu pentru mine. ªi zeii nu mor niciodatã. Fizic, am pierdut un prieten, un al doilea tatã, un discipol, care de-a lungul anilor petrecuþi alãturi de el m-a învãþat tainele scrisului, m-a fãcut sã fiu ceea ce sînt acum. Spiritual, sînt convinsã cã este alãturi de noi, pentru cã revista îºi gãseºte drumul cu mare uºurinþã, ca ºi cum un pãpuºar ar manevra firele nevãzute ale pãpuºilor, care sîntem noi. Ne strãduim sã ducem mai departe visul lui, atît cît putem, sperînd cã toþi cititorii noºtri sînt mulþumiþi. „România Mare“, revista de suflet a acestui OM minunat, Corneliu Vadim Tudor, merge mai departe. Nu avem pretenþia sã ne ridicãm la valoarea Tribunului, dar ne strãduim. Aveþi îngãduinþã faþã de noi ºi citiþi-ne în continuare. Aºteptãm noi colaborãri, chiar ºi sponsori (niciodatã nu stricã o mînã de ajutor). ªi nu uitaþi: „Trãiascã România Mare!“. „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!“. CARMEN IONICÃ


Pag. a 6-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam TABLETÃ DE SCRIITOR

Corneliu Vadim Tudor – O paginã de istorie a românilor În aceastã lunã se împlineºte un an de cînd tribunul Corneliu Vadim Tudor a plecat la stele, spre odihnã veºnicã. De atunci îi simþim lipsa ºi i-o vom simþi cîtã vreme vom umbla pe acest pãmînt. Pentru cã Tribunul purta în sufletul sãu un un imens simþãmînt de dragoste ºi respect pentru români ºi pentru România, þara în care a vãzut lumina zilei, pentru cã aºa a decis Dumnezeu, pe care L-a preaslãvit în mai toate cuvîntãrile ºi creaþiile lui literare. ªi Dumnezeu nu doar cã a decis ca Vadim Tudor sã se nascã aici, dar l-a miruit cu un dar aparte, acela de a fi patriot. Avem, drept dovadã, imnele poetice, bãtãlia acerbã pe care a dus-o împotriva oamenilor politici care nu-ºi vedeau decît de propriile afaceri. A folosit în luptã armele sale cele mai preþioase – cuvintele, pentru a nu fi redusã la tãcere voinþa poporului român. ªi s-a luptat de unul singur în jungla aceasta politicã, în care puterea absolutã era deþinutã de oamenii care aveau influenþã peste tot. În cei 65 de ani cît a stat pe aceastã lume, Corneliu Vadim Tudor a fost un iubitor al adevãrului ºi nu justiþiar, a fost un poet care a tors versul în favoarea limbii române, a fost omul care a trãit în demnitate, cinste, ºi a plecat de pe aceastã lume sãrac, dar cu coloana vertebralã dreaptã, pentru cã ºtia foarte bine rostul celor 10 Porunci biblice. A avut mãiestria ºi curajul sã spunã pe nume lucrurilor care þin de demnitatea ºi vitejia marilor noºtri voievozi. Pentru cã el a crezut în dreptatea neamului sãu, susþinînd-o rãspicat ºi documentat, chiar dacã unii, din laºitate, au încercat, fãrã succes, sã-i ºtirbeascã notorietatea, faima de enciclopedist. Corneliu Vadim Tudor a fost unic în felul sãu. În tinereþe îl remarcai uºor, dupã statura lui zveltã ºi pãrul lung, purtat revãrsat peste umeri. În ultimul timp, obiºnuia sã poarte ochelari cu lentile negre, o þinutã nu de boem, ci de mare artist. Cînd apãrea în public ºi-þi întindea mîna, simþeai cãldura omului bun, sensibil, doritor sã-þi vorbeascã ºi sã te asculte, ºi, la nevoie, sã-þi dea o mînã de ajutor. Aºa era el. Pentru mine, Vadim va rãmîne vîrful de munte al culturii româneºti, chiar dacã, în urmã cu un an, peste fiinþa sa s-a abãut ca din senin cumplita vijelie, smulgîndu-l pentru totdeauna dintre noi. Trãirea lui, însã, nu a fost zadarnicã, din ea renaºte fibra naþionalã, pentru cã în numele lui se regãsesc dimpreunã graiul românilor, murmurul izvoarelor, dar, mai cu seamã, legendarul nostru Tricolor. Corneliu Vadim Tudor a fost un om fabulos ºi fascinant, dar ferm ºi necruþãtor. Aºa era el, aºa a învãþat de la înaintaºii

sãi: cînd vine vorba de þara ta, trebuie sã i te dedici cu trup ºi suflet, pînã la jerfta supremã. El a luptat cu vorba ºi condeiul, mai abitir ca un soldat cu arma în mînã, pentru oastea sa. Cum sã nu preþuieºti memoria unui astfel de om? ªi cum sã nu vorbeºti de bine despre o asemenea personalitate, cînd ºtim cît de mult am fost minþiþi de majoritatea aleºilor neamului. E vorba de cei care s-au perindat la putere din 1989 pînã în prezent, prin fel ºi fel de metode mincinoase, ºi vor sã fie tot ei, ºi acum, în fruntea bucatelor, jucînd la babaroase în Parlamentul României, locul lor de relaxare. Corneliu Vadim Tudor rãmîne un model pentru toþi cei care gîndesc românismul prin fiinþa þãrii, aºa cum a fãcut-o el. Pentru cît a fost de credincios ºi pentru cîte fapte bune a fãcut românilor, acum, cînd nu mai este printre noi, el meritã recunoaºtere postumã la nivel naþional. Corneliu Vadim Tudor a fost iubit de o þarã întreagã ºi a plecat la Domnul sã-ºi mãrturiseascã durerea pentru România sa, amarnic jefuitã, luptînd, probabil, ºi de acolo unde este, pentru binele poporului sãu, aºa cum a fãcut-o în tot timpul vieþii ºi, mai cu seamã, din acel decembrie însîngerat, cînd þara a pornit-o la vale ca un bulgãre de zãpadã... Iar din acel an nefast, 1989, vedem ce s-a ales de ea... Numai cã, la vremea aceea, nimeni nu a avut curaj sã se opunã jafului naþional, aºa cum a facut-o el... ªi a plãtit pentru asta, fiind furat la vot la fiecare scrutin, pînã ce i s-a impus un anumit prag electoral. Se ºtie de cãtre cine. În felul acesta, adversarii sãi politici aveau sã scape de el ºi de Partidul România Mare, care le stãteau ca un ghimpe în coastã. Într-o þarã democraticã ºi civilizatã, oamenii trebuie sã ºtie cu ce fel de politicieni au de-a face. Nu una sã li se spunã la televizor ºi, în spatele cortinei, ei sã-ºi vadã de afaceri. Care cum sã fure mai mult... Vadim nu a fost acceptat în lupta politicã, pentru cã spunea hoþilor pe nume ºi-i dãdea în vileag, supunîndu-i oprobiului public. Hoþii din politicã nu-l vroiau, ºtiind cã bunã parte din popor era de partea sa, votîndu-l fiindcã avea conºtiinþa românului cinstit. ªi astãzi l-ar fi votat, pentru patriotismul sãu ardent, de mare rãsunet în þarã ºi peste hotare. ªi-atunci cum sã nu-i elogiezi numele, cînd toatã ziua îi vezi pe oamenii politici cum se ceartã, vorbind vrute ºi nevrute, fãrã sã facã ceva bun pentru români, sfidînd ºi minþind cã totul este bine, cînd, de fapt, totul este rãu? Vai de pensiile românilor... Vai de sãnãtatea oamenilor... Vai de starea naþiunii. Toate acestea ne fac sã ne gîndim la Tribun cu tristeþe, cãci numai el ar mai fi putut sã îndrepte ceva în þara asta, cu ajutorul românilor patrioþi... Ce e de fãcut? Unire naþionalã, cum ar fi zis Tribunul, ºi sã nu mai fie ales picior de trãdãtor. În felul acesta, visul fiecãrui român se va împlini, întru zidirea ROMÂNIEI MARI, libere ºi prospere, fãrã exploataþi ºi exploatatori. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

ALBUMUL CU POZE RARE

,,Fata cu zestrea sa”, tablou de Nicolae Grigorescu, pictorul despre care Camil Ressu spunea: ,,Nici un artist, de la dînsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului român”.

O lacrimã a rãmas unde în sufletul meu este aºezat Corneliu Vadim Tudor... El a plecat în urmã cu un an. Noi am rãmas aºa cum el ne-a lãsat, cu frumoasa prietenie, pe care împreunã am construit-o, în timp, cu minunata lui familie. Durerea adusã de plecarea lui ne-a apropiat, am rãmas alãturi de iubitele lui fiice, Lidia ºi Eugenia Vadim Tudor. Încã învãþãm sã trãim în lipsa lui, în lipsa celui care mie, de micã, mi-a fost precum un mentor, un om ce cu fiecare ocazie îmi dãdea din învãþãtura lui! Acum, cel mai mare dar de la el sînt comorile din biblioteca personalã, majori-

tatea cãrþilor sale cu autograf ºi dedicaþie, iar cel mai important lucru pe care îl am ºi îl pãstrez cu sfinþenie îl reprezintã amintirile cu el, despre el, despre noi ºi familiile noastre. Acum, la un an fãrã Vadim, pot sã spun cã totul este altfel ºi nimeni ºi nimic nu îl poate înlocui în viaþa noastrã ºi în vieþile celor care l-au iubit, l-au respectat ºi l-au preþuit nemãsurat! Odatã cu 14 septembrie 2015, am învãþat cã dragostea, respectul ºi legãturile în credinþã rãmîn veºnice! MIRA CNEJEVICI, realizator TV

LA UN AN DE LA TRISTA DESPÃRÞIRE

Nu fi trist, Tribunule... Nu fi trist, Tribunule... Cînd oameni rãi, Fãrã Dumnezeu, te calomniazã, Oameni care ºi-au propus Sã distrugã spiritualitatea Acestui strãvechi popor Daco-roman, ªi care scuipã-n tradiþiile noastre, Socotind - vai... Doamne Dumnezeule, Doamne... Baladele „Mioriþa” ºi „Meºterul Manole” „Pline de fecale”... iar pe Sfîntul Eminescu - un poet mediocru, Anacronic ºi naþionalist, Care nu meritã a fi Poetul nostru naþional!... Nu fi trist, Tribunule... Fiindcã atunci cînd o nulitate

Te laudã, de fapt ea te umileºte, Iar cînd o nulitate Te umileºte, ea de fapt Te omagiazã, Trecîndu-te-ntr-un sublim Con de torenþialã Luminã! Nu fi trist, Tribunule... Cînd un trãdãtor al bieþilor þigani Te-aratã cu degetul unor alogeni ªi se-nfãþiºeazã, Ca sluga la leafã, În faþa stãpînilor sãi, Dupã ce-n „obsedantul deceniu” A scris, cu mîndrie proletarã, Despre bucuria de a fi student La Moscova, În acelaºi timp,

MICROSIOANE Fabulã Odatã cu seara, peºtii se retraserã pe fundul apei, sub rãgãlii. - Of, bine cã s-au dus! – orãcãirã broaºtele rãmase pe mal. În sfîrºit, o sã avem ºi noi puþinã liniºte.

Inventar ªi-a propus sã facã curãþenie generalã, trecîndu-ºi mai întîi în revistã obiectele: un pat ºi o pernã, o masã ºi un scaun, un cuier ºi un tablou, un sãpun ºi o periuþã de dinþi, o farfurie, o lingurã ºi o furculiþã, un cuþit, o solniþã ºi o canã, o carte ºi un prosop ºi douã sute douãzeci de sticle goale.

Mãsurãtori Nimic nu poate fi mai mare decît prostia. Nu atît prin dimensiuni, cît prin consecinþe.

Memorii Adu-þi aminte cã vei fi tînãr. VASILE BÃRAN

Înfierîndu-i pe „Canibalii Americani!”... Dovedind cã-i un cameleon, De un grotesc ªi de-un tragism Demne de Compãtimire... Nu fi trist, Tribunule... Cînd un alt trãdãtor al bieþilor þigani Te batjocoreºte, Tocmai el, care susþinea cã... Nu trebuie sã cheltuim Prea mulþi bani Pentru biblioteci, Într-o þarã-n care Nu se prea citeºte! Nu fi trist, Tribunule... Cînd un „pseudoliberal”, Peltic ºi cãruia îi adie în minte Un vag zefir al culturii, Te dã-n judecatã, În loc sã se-ntrebe De ce chiar ai sãi

Îl contestã ªi-l minimalizeazã! Nu fi trist, Tribunule... Cînd ultimul ocupant stalinist Din echipa morþii ucigaºului Stalin, Împreunã cu un suflet de argat împuþit, Te pune la stîlpul infamiei, Fãrã pic de ruºine, Ca ºi cînd n-ar fi fost, el, O ficþiune într-o operetã proastã, Cerînd aruncarea, În lada de gunoi A istoriei, A lui Maniu, Brãtianu ªi Titel Petrescu, Înfaþiºîndu-se nouã Precum o fãpturã odioasã, În ambianþa cãreia Tãcerea face viermi, Iar soarele, Omizi!!! DORU POPOVICI


Pag. a 7-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam RESTITUIRI

Mîndria de a fi români Luaþi aminte, rogu-vã, la vremurile cînd hotarele patriei erau tîrguite fie la Viena imperialã, fie la Înalta Poartã sau Paris, fie prin alte pãrþi ale lumii, aºa cum s-a întîmplat la 1775 cu mãsluirea incredibilã a graniþelor Bucovinei. Astãzi ni se pare firesc ºi statornicit de cînd lumea sã mergem la Cluj-Napoca, la Craiova, la Rãdãuþi, la Braºov sau Constanþa, fãrã paºaport, sau vreo altã carte de liberã trecere. Dar sã nu uitãm o clipã cã, deºi în sufletul nostru ele ne-au aparþinut întotdeauna, realitatea veacurilor ne-a fost de multe ori ostilã. Erau sate ºi oraºe despãrþite în douã, erau munþi ºi cîmpii prin care se petrecea jugul unor hotare ale blasfemiei. Oamenii locurilor îºi strigau unii altora, peste rîuri secate sau învolburate, veºtile de familie. Au fost vremuri de jale ºi bejenie, de sfîrtecare a familiilor ºi de robie. În Ardeal, pe vremea lui Horea, românii mîncau fãinã din coajã de copaci - ºi asta ne-o spune un cãpitan austriac. În timpul lui Tudor, din jaful sistematic al Moldovei ºi al Þãrii Româneºti era hrãnitã uriaºa metropolã a Constantinopolelui turcit, timp de patru luni pe an. Gîndiþi-vã uneori, mai cu seamã în serile confortului nostru, atît cît e, cã, vreme de sute de ani, milioane de strãmoºi au trãit sub opresiune strãinã, cã au supravieþuit inimaginabil de greu ºi poate au murit cu cugetul îndoit, neºtiind cãtre ce beznã se va îndrepta posteritatea lor. Gîndiþi-vã cã era un pericol sã vorbeºti româneºte, iar principalele Academii ale îndoliatului Ev Mediu, bisericile, rãsunau pe atunci de alte limbi. Noi astãzi celebrãm, bunãoarã, Unirea de la 1859, o venerãm ºi îi cinstim memoria, dar ar trebui totuºi sã mai vorbim ºi despre potrivnicia unora faþã de ea, despre tribulaþiile ºi dificultãþile prin care am trecut pentru a da viaþã unui drept natural românesc. Extrem de grãitoare pentru douã milenii de patimi româneºti este lupta lui Alexandru Ioan Cuza de a institui o decoraþie autohtonã ºi o monedã proprie. Aºa dupã cum scria reputatul istoric C.C. Giurescu, la sugestia lui Vasile Alecsandri, principele se gîndise încã din 1859 sã realizeze „Ordinul jerbei de aur“ ºi-l rugase pe Napoleon al III-lea sã îngãduie unor cetãþeni ai Franþei sã-l poarte, pentru a-i conferi valabilitate internaþionalã. Dar proiectul a întîmpinat refuzul turcilor, care vedeau într-o decoraþie româneascã ceea ce ºi era de fapt - „un semn de Independenþã“. Peste numai doi ani, o nouã tentativã a inimosului domnitor a fost sortitã eºecului. Cea de-a treia încercare s-a produs în 1864, cînd Cuza a hotãrît înfiinþarea Ordinului Naþional al Unirii. Prin grija lui

Kogãlniceanu au fost alcãtuite chiar ºi decretul ºi modelele decoraþiei, aprobate în principiu de domnitor. Numai cã Poarta s-a opus din nou, tot astfel cum s-a opus ºi proiectului de a bate monedã proprie, aºa cã voievodul marii noastre iubiri ºi fraternizãri a închis ochii pentru totdeauna fãrã a-ºi vedea realizat acest vis. Sînt numai cîteva sumare ºi incomplete exemple, dar elocvente pentru dificultatea cu care s-a înãlþat edificiul Independenþei ºi Suveranitãþii noastre de azi. Pentru fiecare palmã de pãmînt, pe care pãºim acum nestingheriþi, s-a fost vãrsat sînge, pentru fiecare zi în care auzim, la radio sau la televizor, Imnul de stat, Hora Unirii ºi celelalte cîntece ale deºteptãrii naþionale, s-a plãtit un tribut uriaº. ªi n-a fost niciodatã vorba despre naþionalism sau despre o vanitate exacerbatã: întreagã aceastã tenacitate, rãbdarea surdã ºi izbucnirile armate n-au fost decît rodul unui veritabil cult al patriei, al dorinþei noastre legitime de a ne lucra ogorul fãrã amestecul vreunui agrimensor strãin, de orice naþie ar fi fost. În toate aceste adîncimi ale trecutului, cînd setea de Independenþã a þinut pentru noi locul soarelui de pe cer, au luminat fãpturile marilor eroi ai neamului. A fost un Mircea, care, dupã cum spunea Nicolae Iorga, nu trebuia sã fie neapãrat Bãtrîn, întrucît era posibil sã fi luat domnia de foarte tînãr. A fost un ªtefan, rãzbunãtor ºi curat la suflet ca stelele de marmurã ce privegheazã Voroneþul. A fost un Mihai, omul de o staturã uriaºã, la propriu ºi la figurat, care în echilibrul european a cîntãrit mai mult decît Cromwell, Sobieþky ºi o promoþie de Ludovici, pentru cã a salvat Continentul de la un dezastru sigur, într-un moment de vîrf al expansiunii turceºti. Pînã acum nu mult timp, sociologiºtii vulgari îl criticau prin anumite tratate de istorie pe voievodul Mihai pentru „legãmîntul de glie“, acordînd acestui act controversat mai mult spaþiu decît Unirii de la 1600. Dar omul a rãmas în eternitate mai cu seamã pentru Unire, adicã pentru idealul românesc. Depinde cine ºi cum scrie istoria.... ªi apoi, legãmîntul avea o raþiune a lui, în primul rînd militarã, deloc neglijabilã; însuºi faptul cã el a fost abrogat de un Mavrocordat, pe vremea cînd armata noastrã era ca ºi inexistentã, aratã utilitatea lui într-o anumitã epocã istoricã. A fost apoi un Brâncoveanu, care s-a jertfit, cu toþi cei patru fii, acum 270 de ani, nu fiindcã ar fi fost habotnic, ci pentru cã, apãrînd credinþa strãmoºeascã, el apãra de fapt o istorie de aproape 1.500 de ani, ca ºi o întreagã viziune a românilor asupra universului. A fost pe urmã un Tudor Vladimirescu, care s-a ridicat ca un soare militar pe crestele Carpaþilor ºi, dupã un veac de arome ºi ciubuce fanariote, a dezgheþat izvoarele de vitejie ale adevãratului popor. Ce le lipsea acestor oameni? Erau tineri ºi frumoºi, buni cunoscãtori ai cîtorva limbi strãine, diplomaþi strãlu-

ULTIMUL TRIBUN

Era un om, un om frumos, O flacãrã, un suflet mare, Era cinstit ºi prietenos Peste întinderi visãtoare.

Tu ai lãsat pe creasta munþilor golaºi Privirea ta, de-acum înzãpezitã, Pe faþa ta, de-a pururi umezitã, E grija-acestei þãri. Vorbeºte, de ce taci?

ªi într-o zi, spre înserare, S-a stins încet - a adormit... ªi-i cu strãmoºii în izvoare, Pe-o stea în cerul înflorit.

ªi-aceia care-n viaþã te-au urît, La moartea ta o lacrimã-au vãrsat, Poate de ciudã cã i-ai întrecut La sprintul spre eternitate. Ce ciudat!...

A fost Tribunul luptãtor Pentru-adevãr ºi armonie, ªi este acum un gînd, un dor, În visuri ºi în poezie. MIRCEA TUTILÃ

Cã-n felu-acesta au gîndit, pãcat. Pe-obrazul tãu deja uscat, O lacrimã de sînge s-a prelins Din ochiul tãu de dorul þãrii stins. SILVAN G. ESCU

- Înfiinþat de Corneliu Vadim Tudor în septembrie 1994, în amintirea lui Eugen Barbu La un an de la trecerea în eternitate a marelui scriitor ºi ziarist Eugen Barbu, la început de septembrie 1994, din iniþiativa conducerii Partidului România Mare (preºedintele PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor ºi generalul Valeriu Buzea), a fost organizat Cenaclul Literar-Artistic Eugen Barbu, la sediul central al PRM. La ºedinþa inauguralã, au fost prezente personalitãþi de

ciþi, aveau de toate, din belºug. Dar forþa implacabilã a evenimentelor i-a smuls din plãcerile potenþiale ale vieþii ºi i-a propulsat în epicentrul vulcanilor, acolo unde moartea are chipul florii de colþ, transformîndu-i în valori exponenþiale pentru milioane ºi milioane de necãjiþi. Tot ceea ce au fãcut aceºti oameni imortalizaþi în folclor ºi în letopiseþe, ca ºi armatele lor de anonimi, ca ºi femeile rãmase pe lîngã vatrã pentru perpetuarea spiþei, a datinilor ºi a limbii, tot ceea ce au înfãptuit ºi visat a asigurat un flux nestins al Mîndriei de a fi români. Acesta este adevãratul Val al lui Traian, care pleacã din Dacia imemorialã ºi se prelungeºte în viitor, adicã în Pantheonul Naþional. Mai vrea, oare, cineva sã ne fie teamã de a ne numi Români? CORNELIU VADIM TUDOR (1986)

CORNELIU VADIM TUDOR

De ce atît de repede plecaºi La steaua ta, de la-nceput ursitã, ªi þara asta tristã cui o laºi, Aºa nepregãtitã, nepãzitã?

Cenaclul Eugen Barbu

Avram Iancu, figurã ilustrã a Revoluþiei române de la 1848-1849. Cel supranumit ,,Crãiºorul munþilor”, de la naºterea cãruia s-au împlinit 144 de ani (10 septembrie 1872), a rãmas, peste secole, un simbol incontestabil al luptei românilor împotriva asupritorilor.

excepþie: generalul Valeriu Buzea, artista Marga Barbu, scriitoarea Ileana Vulpescu, actriþele Lucia Mureºan, Mitzura Arghezi, istoricul literar, celebrul eminescolog Dimitrie Vatamaniuc, alãturi de un numeros public. Moderatorul evenimentului a fost numit subsemnatul, iar ca secretar literar, domniºoara Marcelina Pãtraºcu. Cenaclul a fost o ºcoalã literarã, avînd ca obiectiv stimularea creaþiei scriitorilor profesioniºti, dar ºi amatori: cum ar fi: profesorul univ. Marcel Roºculeþ, preotul-poet Roman Forai, poeta Marta Anghel, romancierul Alexandru Sadovan, autorul romanului „Oltenii cu cobiliþa“, Victor Adîr, Constanþa Hondor cu romanul „Viaþa mea, o lacrimã nemãrturisitã“, ºi mulþi alþii. Cenaclul a fost onorat de poeþii Ion Gheorghe, Dumitru

Bãlãeþ, Elis Rîpeanu ºi Gabriel Bacovia. De fiecare datã, la ºedinþele Cenaclului s-au citit versuri semnate de poetul naþional Corneliu Vadim Tudor. Lucrãrile Cenaclului nu au cunoscut cenzura ºi au fost stimulate de Corneliu Vadim Tudor, prin publicarea producþiilor autorilor în revistele „România Mare“ ºi „Politica“. În acest fel, Cenaclul Eugen Barbu a devenit un mijloc de propagandã pentru PRM, ca partid naþional, social ºi justiþiar. Astãzi, în condiþiile anului electoral 2016, o revenire în spaþiul public a Cenaclului Eugen Barbu ar fi una beneficã, mai ales acum, cînd purtãtorul de cuvînt al Alianþei Uniunea pentru România este marele actor ºi marele om de teatru Florin Zamfirescu. Conf. dr. ing. FLORIN IORDACHE


Pag. a 8-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Un an fãrã Vadim, un an cît un veac S-a scurs, nespus de chinuitor, un an de cînd Corneliu Vadim Tudor nu se mai aflã surîzãtor, iubitor ºi ocrotitor lîngã cei dragi ai familiei sale, în preajma prietenilor apropiaþi ºi nici în mijlocul românilor neaoºi, care-l venereazã ºi astãzi ca pe marele ºi neînfricatul lor Tribun. Moartea nemiloasã, însetatã veºnic dupã suflete nobile, l-a smuls brutal ºi mult prea devreme din vatra-i strãbunã, unde avea de împlinit visele imperioase ale Neamului Românesc: unitatea naþionalã ºi pacea socialã, renaºterea materialã ºi spiritualã a þãrii. Rãpindu-l pe Vadim de lîngã noi, stafia morþii nu va putea sã-ºi reverse rîsu-i sarcastic printre dinþii de fiarã, fiindcã prizonierul ei este nemuritor. Despre acei semeni ai noºtri care fac umbrã pãmîntului degeaba se spune cã nu mai sînt în viaþã. Dormiteazã, aºteptînd indiferenþi clipa din urmã. Vadim este însã veºnic viu în conºtiinþa noastrã, prin sufletu-i mare cît o Românie reîntregitã, prin înãlþãtoarea sa slovã scrisã ºi cuvîntul pe care-l rostea cu gurã de aur, prin lupta sa neobositã pentru libertatea, demnitatea ºi prosperitatea patriei sale. „Sînt oameni, scria Nicolae Iorga, la mormîntul cãrora nu putem vorbi decît de viaþã, de viaþa întrupatã odatã în ei, care n-a zburat de la dînºii în clipa din urmã, aruncînd în urmã trupul zdrobit al învinsului, ºi care, pecetluitã cu firea, cu numele lui, va merge ºi de

Dor de Vadim Motto: ,,Vadime, Vadime,/ Eu am loc de tine,/ Tu ai loc de mine/ Vadime, Vadime!” – NICHITA STÃNESCU Acest catren, pe care Îngerul blond de la Ploieºti, Nichita Stãnescu, i l-a dedicat prietenului sãu, Corneliu Vadim Tudor, exprimã, atît de lapidar, personalitatea altruistã a autorului ,,Necuvintelor”. Deºi între cei doi mari poeþi exista o diferenþã considerabilã de vîrstã, unul fiind nãscut în 1933, celãlalt în 1949, ei se înþelegeau ºi se respectau pentru simplu motiv cã ambii erau niºte spirite înalte ºi îºi aveau locul în panteonul artei ºi al culturii române. Amîndoi au fost, mai presus de geniul lor, de harul scriitoricesc, mari patrioþi. Nu le era ruºine sã se laude cã sînt români, aºa cum vedem cã o fac anumite elite de acum, care-ºi arogã calitãþi ºi merite pe care nu le au. Bine zicea, despre ,,hoþii improvizaþi în moraliºti”, marele Octavian Goga, ,,poetul pãtimirii noastre”, într-un moment tragic prin care trecea România: ,,Þarã plinã de secãturi”. Sau, cum spunea uitatul, pe nedrept, Victor Eftimiu: ,,M-am sãturat de lichele, daþi-mi o canalie!”. Astãzi, cînd asistãm la prãbuºirea României, abandonatã pînã ºi de aºa-ziºii ei conducãtori, cînd þara a devenit o colonie, cînd ne-am pierdut suveranitatea ºi independenþa, dupã cum ne-a tot atras atenþia, cu vãditã amãrãciune, economistul Ilie ªerbãnescu, cînd nu mai sînt lideri capabili sã se lupte pentru interesele patriei (cine s-o facã, niºte marionete precum Cioloº sau Iohannis?), simþim tot mai acut lipsa unor oameni ca Vadim, Pãunescu ºi Nichita. Ce pãcat cã ,,ultimul mohican” de anvergurã – Corneliu Vadim Tudor – nu se mai aflã printre noi, în carne ºi oase! De cînd a plecat, subit, din aceastã lume, în urmã cu un an – o veºnicie! –, se simte absenþa Tribunului mai mult decît oricînd. Aproape (ce aproape,

LUMINÃ PESTE TIMP

VADIM „Viaþa e dincolo de glumã, Moartea, dincolo de durere, Speranþa, între viaþã ºi moarte, Disperarea e în toate“. Dincolo de glumã, dincolo de durere E TÃCERE! TIMPUL, marele mister este inelul ce leagã Pãmîntul de Cer. Fiecare secundã este o treaptã ce urcã spre milioane de ani luminã ca în lume sã-ºi compunã Rapsodii de anotimp

acolo înainte ani ºi zeci de ani încã, stãpînind minþile, încãlzind inimile, îndemnînd ºi poruncind“. Îmi vine sã cred cã marele dascãl al naþiei noastre îºi gãsea repere de nemuritori nu doar printre contemporani, ci ºi în viitorime, Corneliu Vadim Tudor constituind unul dintre cele mai autentice prototipuri umane, la mormîntul cãrora nu poþi vorbi decît de viaþã. În ceasul apãsãtoarei comemorãri a uneia dintre personalitãþile excepþionale ale acestei þãri, sînt pe deplin convins cã sufletul lui curat, sufletul lui de adevãrat martir este mult mai durabil în nemurire decît piatra crucii care-i stã la cãpãtîi. În întreaga lui viaþã, care a clocotit ca un uragan decis sã mãture din calea sa putregaiul, Vadim a muncit enorm, de la rãsãritul soarelui, pînã la revãrsarea zorilor zilei urmãtoare, sfidînd somnul, repaosul ºi sãnãtatea, în favoarea vieþii active. Din truda lui fãrã preget, din harul lui scriitoricesc ºi vasta-i erudiþie ar fi putut sã adune averi incomensurabile, pentru el ºi ai sãi. S-a stins sãrac ºi mult prea îndatorat, fiindcã altfel n-ar fi putut sã þinã în viaþã ,,România Mare” ºi ,,Tricolorul”, publicaþiile de suflet ale sale ºi ale atîtor ºi atîtor români. N-a lãsat în urma sa palate becaliene, vile videene ori imobile iohannesiene, nici moºii bãsesciene ori conturi de miliarde prin bãnci, ca impostorii ºi ºarlatanii politici fãrã numãr, pe care mintea nu i-a ajutat niciodatã decît la furat. Sufletul lui curat nu putea sã fie pervertit nici de sunetul arginþilor trãdãtori, nici de sclipirile aurului, atît de ameþitoare, care au dezumanizat o mare parte

a lumii. Dacã aº fi putut sã negociez mãcar cîteva clipe cu stafia urîcioasã, care coseºte anual sute de mii de vieþi de pe întinsul ogor al Terrei, i-aº fi propus un tîrg. Unul uman ºi nu mercantil. I-aº fi oferit cîþiva ani din îndelungata ºi apãsãtoarea-mi existenþã, pe care sã-i transfere în contul bunului meu prieten. Sînt convins cã mulþi, foarte mulþi români ar fi subscris unui asemenea gest, dãruind mãcar o zi din viaþa lor, marelui nostru Tribun. Dar, cu sau fãrã sacrificiul nostru, Corneliu Vadim Tudor este nestins, acolo, în ceruri, în noua ºi veºnica lui lume. Mi-l închipui în aceste clipe în fãptura unui înger înveºmîntat în giulgiul pur al zãpezii, îngenunchind în faþa lui Dumnezeu cu aceleaºi ºi aceleaºi sfinte cuvinte pe buze: „Doamne Atotputernic ºi Atotmilostiv, ocroteºte-i pe românii mei!“. În aceste îndurerate clipe comemorative, îþi transmit, bunul meu prieten de viaþã ºi de condei, ca acolo sus sã-þi gãseºti deplinã împãcare sufleteascã, dupã zbuciumul fãrã sfîrºit în lumea de care te-ai despãrþit cu un an în urmã, dar mai ales sã fii mereu în preajma lui Dumnezeu, pe care L-ai slujit ºi L-ai iubit din adîncul fiinþei tale. Asociez la îndureratele mele simþãminte ºi pe cele ale soþiei mele, plecatã ºi ea de curînd din aceastã lume, cea care îþi preþuia enorm lirica ºi uriaºa personalitate. Pacea ºi liniºtea sã-þi însoþeascã de acum fiecare clipã a veºniciei tale. NICOLAE DÃSCÃLESCU

sigur!) nu mai e nimeni în stare sã þinã piept, singur, ca un Hercule majestuos, duºmanilor atît dinlãuntrul, cît ºi din afara þãrii, aºa cum o fãcea el. Se vede clar ce mîrºãvii se fac, cum au decurs alegerile, de ne-am pomenit cu un ne-român pe scaunul de la Cotroceni, un personaj ºters, care habar nu are care sînt durerile acestei þãri ºi ale acestui popor atît de umilit ºi de batjocorit. Nu mai poate nimeni dintre românii cu scaun la cap sã nege cã aducerea aºa-zisului guvern de tehnocraþi - care s-a dovedit a avea menirea sã opreascã ºi chiar sã strice tot ce se realizase anterior, fãrã ca boborul amãrît sã fie în vreun fel întrebat - miroase urît a trãdare. Sã aduni de pe la Bruxelles niºte indivizi incompetenþi ºi aroganþi ca sã ne guverneze este, cel puþin, un lucru nepotrivit, dacã nu de-a dreptul o infamie. Ne aºteaptã vremuri ºi mai grele. Ne este ameninþatã identitatea de neam, trãitor pe acest sacru spaþiu carpato-danubiano-pontic de mai bine de douã milenii. Ni se contestã istoria, ni se batjocoreºte limba, totul ne este luat în derîdere. Marele patri-hoþ Traian de Bãsescu nu zadarnic grãia cã am ajuns un popor de mîna a doua. Mãcar cel ce pretinde ºi azi, cu o insolenþã inimaginabilã, cã ne-a învãþat democraþia zicea ceva. Urmaºul lui la Cotroceni, însã, tace! ªi se plimbã în þinuturi exotice, fiindcã astea româneºti nu prea-i sînt pe plac. Nici lui, nici doamnei sale. Se plimbã în continuare, deºi ne minte mai abitir ca fostul matroz. N-aº fi crezut cã-mi va fi dat, o, Doamne, sã simt, într-un fel, lipsa lui Traian-jucãtorul. Oricum, sã recunoaºtem, avea personalitate. Ceea ce nu se poate spune despre actualul preºedinte. Cît de mult regretãm cã nu mai e în viaþã marele luptãtor pentru dreptate, patriotul, omul de înaltã culturã ºi, o spunem limpede ºi rãspicat, marele poet Corneliu Vadim Tudor! Nu ºi-ar mai fi fãcut de cap, fãrã sã le pese de nimeni, nulitãþile astea deplorabile ºi trãdãtoare. Vadim era, cu adevãrat, o razã de luminã în noaptea care s-a pogorît peste biata þarã. Un om altruist, un demn conducãtor, care a ars ca o torþã pentru þara ºi poporul lui. ªi

care merita, dar a fost împiedicat de forþe ostile, sã fie, în 2000, preºedintele României, o þarã aflatã la rãscruce de vînturi ºi de timpuri. Acum, la un an de la trecerea în eternitate a Tribunului, îi simþim mai acut lipsa. Cînd spun simþim, mã gîndesc la iubitorii adevãraþi ai gliei noastre strãmoºeºti, aºa cum a fost ºi el. Nu la secãturile, lichelele ºi canaliile care l-au detestat, l-au persiflat ºi l-au atacat nemilos, grãbindu-i, într-un fel, sfîrºitul. Dar Vadim nu va muri nicicînd în inimile noastre. Dovadã cã acum, spre mijlocul lui Rãpciune, cînd copiii se întorc la ºcoalã, simþim cum ne pãtrunde în suflet, ca o adiere de îngeri, dorul acut de Vadim.

într-un orologiu care bate Rãsãrit ºi Asfinþit. TIMPUL este totul ºi totul este Timp. El merge numai înainte, nici un pas înapoi, Este Grigorescu mînînd „Carul cu boi“ VADIM este Luminã peste TIMP, fiindcã a gravat în iubire Stema NEMURIRE! În nemãrginirea unei Clipe, în trãsura trasã de stele strãlucitoare a trecut Rîul Fermecat, deschizînd Porþile de argint pe culoare de oglinzi reflectate-n Infinit rugînd: Soarele, Luna, Stelele ºi alte astre LUMINA SA peste noi s-o risipeascã,

Lumina durerii Se dedicã lui Corneliu Vadim Tudor De ce caut eu în umbra ta? De ce scurm lumina din cuvinte? De ce pururi voi aºtepta Glasu-þi, sã mã ducã înainte? De ce sîntem zi de zi mai triºti? De ce parcã navigãm aiurea? În potopul acesta de turiºti Plînge-ngenuncheatã azi pãdurea. Tu, copac falnic, veºnic frãmîntat De ce-ai plecat pe nesimþite Cînd mai era o lume de-apãrat, Libertatea Patriei lovite? De ce oare te regretã atît de mulþi, Chiar dacã nevolnicii te mai înjurã? Vino iar, luminã, sã ne asculþi Lacrima durerii – cea mai purã! GEORGE MILITARU transfigurînd în vraja versului veritabile perle din „Valsul“ lacrimilor grele din viaþa fugarã, iluzie amarã ce devine prea curînd dansul morþii pe Pãmînt. Pe VADIM îl simþim atît de aproape, chiar în lacrima de pe pleoape. Limpezind privirile albastre, întreaga SA fiinþã e-n gîndurile noastre. În Rugãciune, mereu vom spune: Fie binecuvîntat Harul ce þi-a fost dat, magic Curcubeu din Ochiul lui Dumnezeu, reflectînd Luminã în Candela din inimã, luminînd, ºi dincolo de mormînt. VADIM a plecat la CREATOR cu valoarea cuvîntului OM. Un gînd pios, LILIANA TETELEA


Pag. a 9-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Ultimul mare naþionalist ºi tãcerea de dupã… Motto: „Ne despãrþim, o viaþã nouã Începem astãzi amîndoi, Iar florile scãldate în rouã Se vor aprinde fãrã noi“. CORNELIU VADIM TUDOR („Fã-mã Doamne-o lacrimã“, poezie gravatã integral pe mormîntul lui de la Cimitirul Ghencea Civil) Timp de un secol dupã moartea lui Johann Sebastian Bach, muzica sa nu a fost cîntatã. Motivele – vremurile erau în schimbare, forma de exprimare, majestuoasa, regala concepþie barocã fãcuse loc clasicismului, mult mai echilibrat, mai pragmatic în multe privinþe. Maestrul compoziþiei de anvergurã supraumanã, fãcutã parcã sã fie auzitã de Dumnezeu – în care Bach credea cu toatã puterea – acest rege al culturii avea sã fie exilat în uitare de cîteva generaþii, pentru ca mesajul creaþiei sale sã fie, la un moment dat, redescoperit. România a vibrat o lungã perioadã pe înãlþãtoarele tonuri ale naþiunii libere; apoi a descoperit pragmatismul individual, naþiunea a trecut pe plan secund, iar asta a durat generaþii. S-a întîmplat în Secolul XIX ºi în prima parte a Secolului XX, s-a reiterat în finalul Secolului XX, cu prelungire în nemernicele noastre vremuri. Naþiunea nu mai conteazã în ziua de azi, individul, în stupiditatea sa, crede cã bunãstarea vine din starea de „libertate“ a alegerii, chiar dacã asta înseamnã starea de slugã, proprietatea strãinã, alungarea oricãrui gînd care se pierde în non-pragmatism, fie el culturã, istorie, moºtenire spiritualã. Inclusiv Dumnezeu este vetust în contextul în care este legat de tradiþii, de naþiune. Vadim a fost ultimul mare naþionalist. În sensul cã e ultimul din aceastã specie excepþional umanã care a reuºit sã adune românii într-un mare partid, sã-i facã sã

Nimeni nu-l va putea înlocui pe Vadim Atît timp cît „România Mare“ existã, atît timp cît cei care trudesc la aceastã revistã duc mai departe munca lui, VADIM TRÃIEªTE! El apare în articole, în fotografii, revista e la fel de interesantã. Felicitãri întregii redacþii! Domniºoarã redactor-ºef Lidia Vadim Tudor, îndrãznesc sã vin cu o propunere. Mi-aº dori ca în revista mea de suflet, „România Mare”, sã scrieþi personal despre tãticul dvs., un mare familist, care v-a iubit ºi v-a preþuit enorm. El pomenea uneori în revistã de „prinþesele” lui; acum e momentul ca ºi ele sã pomeneascã de tãticul lor. Sînt sigur cã el, de acolo, de sus, va fi mîndru de urmaºele sale. De asemenea, felicitãri pentru placa aceea comemorativã, instalatã pe peretele casei unde Corneliu Vadim Tudor a locuit timp de 25 de ani, un loc de aducere aminte pentru cei care l-au cunoscut ºi l-au iubit. De mult îmi doream sã mai scriu cîteva lucruri pe care le am în inimã, dar pentru mine, un om simplu, nu e uºor sã scriu. Mã uit cine semneazã articole interesante în revistã - oameni de valoare, oameni ºcoliþi, ºi mã întreb: oare locul meu este printre ei? Cu toate acestea, iatã cã îndrãznesc sã vã scriu, pentru cã, repet, în suflet port o durere care mã apasã greu. Am vîrsta de 66 de ani. De la 18 ani, am participat la toate alegerile care au avut loc în România. Am votat întotdeauna. Mi-a plãcut sã mã implic, sã nu stau nepãsãtor, sã-mi fac datoria de cetãþean al patriei mele, pe care o am atît de dragã. Sînt mîndru cã sînt român, dar de la an la an am început sã am resentimente faþã de unii dintre conaþionalii mei.

EPIGONII A trecut un an de la trecerea într-o lume mai bunã a Tribunului nostru, dr. Corneliu Vadim Tudor. Nu voi spune „trecerea în nefiinþã“, pentru cã este o expresie care nu îi plãcea, considera cã trecerea „dincolo“ era o nouã etapã în evoluþia noastrã spre Absolut, un prag pe care trebuie sã-l trecem spre Luminã cu demnitate ºi fãrã teamã! Îl plîngem zi de zi, de atunci, nu e nevoie de ocazii speciale pentru a ne aminti de Preºedintele de drept al României, ales de popor în anul 2000! ªtim cã este lîngã noi, simþim toate acestea ºi noi, cei puþini, care i-am fost alãturi pînã la capãt, ºtim cã ne vegheazã de acolo, de Sus, ºi cu un ochi rîde, cu altul plînge, precum

citeascã ºi rãspîndeascã ideile unei mari publicaþii naþionaliste, în fine, a fost ultimul român care a asediat „tronul“ ce intrase deja în vizorul cuceritorilor strãini, repetînd isprava de odinioarã a românului Ioniþã Asan, cel ce încercuise Constantinopolul dorit dintotdeauna de mari puteri... Involuþia spiritului în prezent aratã cã Vadim va fi, probabil, uitat pentru o perioadã. Se poate constata, din rezultatele scrutinelor ºi din sondaje, cã românii nu voteazã ºi nu vor vota cu naþionalismul. Dar, ar trebui sã se înþeleagã cã nici nu existã figuri, naþionaliºti pur sînge cu care sã votezi. Astãzi, atributul acesta a fost uzurpat de diverºi impostori, ºarlatani prin vocaþie, fãrã acel cumul de atuuri specifice unui lider naþionalist. Unii se declarã naþionaliºti dupã ce au supervizat sau chiar patronat jefuirea statului, alþii probeazã suficientã inculturã pentru a fi acuzaþi de bãtaie de joc la adresa apartenenþei la naþiunea românã, alþii sînt, pur ºi simplu, ºarlatani de bîlci sau mãscãrici cu talent îndoielnic, pentru care ipocrizia naþionaloidã aduce mai mulþi bani decît alte genuri de prostire a credulilor. Sincer, cred cã ar trebui introdusã o pedeapsã pentru cei care practicã acest viol al sentimentului naþional - o pedeapsã penalã, poate chiar introdusã împuºcarea cu scuipat în piaþa publicã. Aº vrea sã-i întreb a pe aceºti naþionaliºti ce au fãcut în acest an de la moartea lui Vadim? Nu cumva au asistat, pasiv sau încurajator, la imixtiunea flagrantã, gravã, a ambasadorului SUA în treburile Guvernului român, ale Parlamentului, ale Justiþiei? Sau, tot la fel de pasiv, au asistat la crisparea realitãþii de peste Prut, fenomen cu totul nefavorabil idealului Unirii? Nu cumva au cãzut în genunchi ºi în faþa (pretenþiilor) unor români plecaþi sã slugãreascã alte naþiuni? De ce, oare, toate acestea s-au petrecut dupã moartea lui Vadim? De ce însãºi „marele licurici“ ºi-a trimis molia plenipotenþiarã la douã sãptãmîni dupã ce Tribunul nu mai era?... De ce au aºteptat atîþia ani, pentru ca imediat dupã dispariþia obstacolului sã reacþioneze? Simplu - fiindcã Tribunul era SINGURUL capabil sã se lupte! Indiferent cît de slab ajunsese partidul

sãu, chiar dacã nu mai avea bani pentru reviste, îl urmãreau creditorii - tot ce s-a întîmplat dupã dispariþia sa demonstreazã cã Tribunul era o forþã de care se temeau! Un an fãrã Vadim, un an de la dispariþia ultimului mare naþionalist; un an în care zdrenþele sãrãciei spirituale ºi sufleteºti au devenit modã; un an în care greaþa, migrena, mahmureala dupã beþie par mai înãlþãtoare decît starea de conºtiinþã naþionalã actualã… Un an (ce trebuie) resimþit nu în zile trecute, ci în lungi perioade viitoare. Da, prin grijã strãinã ºi cãdere indigenã, patriotismul va intra în adormire, iar orice simbol care ar putea trezi urgisitul sentiment naþional va fi îndepãrtat. Fenomenul Nicolae Ceauºescu, unic în istoria lumii prin realizãri materiale ºi spirituale, este demonizat chiar ºi acum, la aproape 30 de ani dupã monstruoasa ucidere… Vadim va fi ºi el demonizat, în alt chip, în sensul trecerii într-un anume penibil, al scandalului, al ieºirilor nervoase. Sau, va fi trecut sub tãcere… Sincer, am speranþa cã nu vom fi singurii, cei de la revista „România Mare“, care vom þine steagul sus - cel puþin al unei recunoaºteri obiective a valorii, nu neapãrat al recunoºtinþei, floare, vai, atît de rarã! M-am bucurat cînd gazetarii, pe care Vadim i-a iubit atît de mult – o sã rîdeþi, de multe ori ºi prin atacuri – gazetarii, spuneam, au rãspuns chemãrii mele de a-l omagia pe Vadim gazetarul, patriotul ºi omul de culturã. Sorin Roºca Stãnescu, Marius Tucã, George Stanca, Dumitru Avram, D.D. Rujan, George Radu Serafim, Rãzvan Boanchiº, ca sã-i nominalizez doar pe cîþiva ziariºti, vor fi prezenþi la memorialul de joi, 15 septembrie, de la Palatul Tinerimea Românã. Poate cã mã înºel, poate cã Vadim, spre deosebire de Bach, nu va fi îndepãrtat o atît de lungã perioadã… Poate cã Vadim cel metafizic va fi mai puternic decît dorinþa altora ºi unora dintre micile suflete de a-l îndepãrta. Poate cã voinþa unora, puþini la numãr, din pãcate, va face ca visul lui Vadim, rostit de Petru Rareº, se va împlini… cîndva: „Vom iarãºi ce-am fost ºi mai mult de-atît!“… DRAGOª DUMITRIU

În perioada comunistã, am votat un singur om, pe Ceauºescu, ºi un singur partid, Partidul Comunist Român (aºa era atunci). Nu regret: am votat un patriot, am votat un partid care mi-a dat o locuinþã, un serviciu, asistenþã medicalã gratuitã, învãþãmînt gratuit pentru copiii mei. Dupã 1990 am votat tot un singur om, un patriot adevãrat – Corneliu Vadim Tudor, ºi tot un singur partid – P.R.M., considerînd cã este unica formaþiune de oameni cinstiþi, din noianul de partide care, în marea lor majoritate, sînt un soi de gãºti de mafioþi. Nu regret niciodatã cã am votat mereu în favoarea Partidului România Mare ºi a lui Corneliu Vadim Tudor, dar voi regreta mereu cã Vadim nu a ajuns preºedintele României, singurul care ar fi putut face o schimbare cu adevãrat în þara asta. Din acest motiv, îi detest pe acei români care mereu s-au lãsat pãcãliþi, cumpãraþi, manipulaþi de politicienii care au cîºtigat alegerile pînã acum. Ei meritã sã ducã un trai greu, sã nu aibã locuri de muncã ºi nici bani cu care sã se întreþinã, iar copiii sã le fie sclavi la strãini, pentru cã au votat din nou aceiaºi hoþi care i-au furat ºi i-au pãcãlit fãrã scrupule. Grav e cã, pentru aceºti români, orbi ºi fãrã judecatã, suferã ºi oamenii care mai au un pic de minte, dar, din nefericire, aceºtia sînt puþini, iar prostimea dominã. Anul acesta este primul din viaþa mea cînd nu mi-am îndeplinit datoria de cetãþean, neprezentîndu-mã la vot. Dar, mã întreb: cei care au candidat ºi chiar au cîºtigat alegerile ºi-au fãcut datoria faþã de mine, în calitatea mea de cetãþean? Faptul cã persoane care au probleme cu Justiþia au avut dreptul de a candida la recentele alegeri locale m-a determinat sã stau acasã, pentru a nu fi bãnuit cã ºi eu am votat cu niºte mafioþi. Nu am votat pe nimeni, nu am remuºcãri. Din nefericire, aici, la Suceava, Partidul România Mare nu a avut candidaþi pe liste pentru

alegerile locale. Am stat de vorbã, înainte de alegeri, cu mulþi membri PRM, cu oameni din fosta conducere a partidului, toþi avînd un singur rãspuns: Fãrã Vadim, nu vom reuºi niciodatã! Sînt aceleaºi vorbe pe care, dupã moartea lui Vadim, le-am rostit ºi eu la acel Congres PRM de la Bucureºti. Timpul mi-a dat dreptate. Pînã la urmã, s-au vãzut rezultatele alegerilor locale. Cum e posibil ca partidele politice sã-i sprijine pe niºte candidaþi care au fost cercetaþi, judecaþi ºi apoi condamnaþi la închisoare? Este o ruºine pentru România! De ani de zile se voteazã la fel. Asta a fost ºi este diferenþa dintre P.R.M. ºi celelalte partide, dintre preºedintele Corneliu Vadim Tudor ºi ceilalþi ºefi de partid. E cazul ca românii care au ales astfel sã nu mai plîngã cã o duc greu, cã nimeni nu-i ajutã, cã au fost pãcãliþi din nou. Ei nu mai au nici un drept sã se plîngã! Încã nu ºtiu care va fi viitorul Partidului România Mare. E greu sã reuºeascã fãrã Vadim. Nimeni nu-l va putea înlocui. Nu vreau sã supãr pe nimeni, vreau doar sã spun un adevãr: P.R.M., acest partid naþionalist, nu va putea fi condus niciodatã de un om care nu este patriot adevãrat, care nu este cinstit, care nu luptã, cu toatã convingerea, pentru interesele þãrii ºi ale poporului. Conducãtor la acest partid nu poþi deveni peste noapte, trebuie sã te naºti cu aceste calitãþi. ªi atunci oamenii te vor urma ºi te vor iubi, iar numele tãu va fi respectat, aºa cum a fost respectat numele lui Vadim. Mi-aº dori din tot sufletul sã aparã un demn urmaº al lui Vadim, iar Partidul România Mare, luînd ca îndemn vorbele lui Petru Rareº - „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!“ - sã redevinã o forþã. Pînã atunci, trãiesc cu speranþa, iar în mintea mea aud mereu cuvintele: Un om ca Vadim e greu de egalat ºi imposibil de depãºit. În þara asta nu sînt doi ca Vadim. VASILE CERLINCÃ, Suceava

Împãratul din poveste! Dar e momentul ca, în inimile noastre, sã-i rezervãm un loc sacru, numai al nostru, ºi, pe de altã parte, a venit vremea sa continuãm ceea ce nea lãsat moºtenire! Iubirea de Þarã, spiritul de sacrificiu, tãria de a expune Adevãrul, indiferent de consecinþe, de personajele vizate, indiferent de cei care nu i-au înþeles talentul unic de pamfletar. Cine ar crede cã acest moment trebuie sã fie de maximã pioºenie are dreptate, dar ºi greºeºte, într-un fel! Preºedintele Corneliu Vadim Tudor ne vrea puternici, ne vrea continuatori ai idealurilor sale, ne vrea oameni drepþi care au curajul sã spunã cã tot ce ne-a dezvãluit el a fost perfect adevãrat. Jaf, Corupþie, Minciunã! Ceea ce ne uimeºte este faptul ca mesajul sãu curat, al „naþionalismului luminat“ a fost însuºit de persoane ºi forþe politice care l-au jignit chiar ºi dupã Marea Sa Trecere! Personaje care l-au hulit con-

stant ºi care cred cã noi, cei rãmaºi, am uitat ºi vom îngãdui toate acestea. Nu vom îngãdui ca ei sã-i sluþeascã ºi sã-i deformeze mesajul! Sã-l preia ca ºi cum ar fi sau ar fi fost al lor dintotdeauna! Comportamente de epigoni! Dar, sã nu ne supãrãm, în aceastã zi! Epigoni au numai Geniile! Eminescu o ºtia de acum o sutã ºi ceva de ani! „Iarã noi? noi, epigonii?.../ Simþiri reci, harfe zdrobite,/ Mici de zile, mari de patimi, inimi bãtrîne, urîte,/ Mãºti rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic;/ Dumnezeul nostru: umbrã, patria noastrã: o frazã;/ În noi totul e spoialã, totu-i lustru fãrã bazã;/ Voi credeaþi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!“ Odihniþi-vã în pace, Domnule Preºedinte! Nu puneþi la inimã nimic din ce se întîmplã! ªtim ce avem de fãcut! RUXANDRA LUNGU Preºedinta OFRM (2009-2013)


Pag. a 10-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam I se spunea Tribunul… S-a scurs un an, dureros de repede ºi confirmînd parcã teoria comprimãrii timpului, de cînd marele bãrbat politic, scriitorul ºi gazetarul Corneliu Vadim Tudor ne-a lãsat cu sãnãtate ºi s-a dus într-o lume dacã nu mai bunã, cu siguranþã populatã cu oameni mai de caracter decît noi. Moartea neaºteptatã a Tribunului Vadim a însemnat o uºurare pentru ticãloºii care l-au urît, fiindcã, ani de zile, de la tribuna Parlamentului ºi în paginile publicaþiilor sale, se luptase cu ei ºi le zãdãrnicise, în mare parte, planurile de jefuire a acestei þãri atît de oropsite. Însã, cei mai mulþi dintre români, cu precãdere sãrãcimea, votanþii sãi fideli, l-au iubit ºi l-au regretat, dovadã numãrul mare al acestora, veniþi sã-l însoþeascã pe ultimul sãu drum. Erau aceiaºi oameni care îl aclamaserã la mitingurile ºi marºurile de protest din Bucureºti ºi din þarã: ,,Vadim preºedinte, cã el nu ne minte!”. Unde ar fi fost, astãzi, România, pe ce trepte de bunãstare, demnitate ºi civilizaþie, dacã în blestematul an 2000 reacþiunea din þarã ºi mai ales din strãinãtate nu ºi-ar fi conjugat forþele ºi nu l-ar fi împiedicat sã iasã preºedinte!… L-am cunoscut pe Vadim demult, în furtunoasa noastrã studenþie, cînd am schimbat cîteva impresii la un cenaclu literar. Nu mai ºtiu din ce pricinã ne-am cam aprins, dar, la sfîrºit, ne-am dat mîna, cãci amîndoi aveam dreptate. Apoi, viaþa ne-a despãrþit, ºi ne-am revãzut tîrziu, prin 1991, cînd, contaminat de elanurile sale naþionaliste, m-am înscris ºi eu în PRM ºi am început colaborarea la revista ,,România Mare”, unde, numãrate bob cu bob, am publicat peste 1.000 de articole, ºi mai aºa, ºi mai altfel. O vreme, am lucrat chiar în redacþia de la Casa Scînteii. Aºa l-am cunoscut mai bine pe Vadim ºi m-au impresionat puterea sa de muncã, aproape inumanã, cultura vastã, memoria prodigioasã. Dar, în special, aidoma altor spirite alese din literatura noastrã, respectul aproape religios pentru Limba Românã. Pentru uzul redacþiei adusese de acasã cãrþi de gramaticã ºi dicþionare. Îl necãjea chiar ºi o virgulã plasatã greºit. ªi dacã, prin comparaþie, Nenea Iancu ezita îndelung sã o punã sau nu, Vadim oprea lucrul la revistã ºi convoca o ºedinþã-fulger, unde lãmurea proble-

ma. Cînd se nimerea sã fie de faþã ºi filologul Romulus Vulpescu, între cei doi se nãºteau discuþii interminabile pe teme de stilisticã sau de istorie literarã, ºi atunci se ºtia cã vom pleca acasã abia dimineaþã. Vadim muncea, fãrã preget, ºi la revistã, ºi la Senat, ºi la partid. Se dãruia total ºi aproape cã nu ºtia ce e hodina. ªi, de multe ori, epuizat, cãdea pe un scaun ºi ne spunea: ,,Ajutaþi-mã, fraþilor, cã nu mai pot!… Mai luaþi-mi din poverile care îmi apasã umerii!…”. Vineri noaptea, tîrziu, dupã o trudã de 15-20 de ore, revista ,,România Mare” era gata printatã ºi i-o duceam acasã, sã ºi-o corecteze pe îndelete. Cînd maºina redacþiei oprea la domiciliul sãu din Str. General Butoianu, mai întîi ne înconjurau cîinii din cartier, prietenii sãi adevãraþi, care îºi gãsiserã hranã ºi adãpost într-un coteþ imens, amenajat chiar în faþa casei. În biroul sãu de la etaj era lumina aprinsã, semn cã lucra ºi ne aºtepta. Lunea dupã-amiazã era iarãºi o zi aglomeratã pentru toatã lumea, cãci patronul venea la Casa Scînteii, sã mai aducã materiale ºi sã dea ,,BT”-ul (,,Bun de Tipar”). Atunci era o alergãturã continuã, ºi noi toþi de acolo, tehnoredactori, corectori ºi aghiotanþii de la SPP, ne antrenam în ritmul sãu de lucru ºi cãutam sã facem treaba cît mai bine. Ordinele curgeau ºnur: ,,Barbu, du pagina asta la corecturã!…” Sau: ,,Unde e Bobby, sã-mi dea CD-ul?…” Dupã orele 9 începeau talk-show-urile politice cu Marius Tucã ºi Dan Diaconescu, urmãrite de Tribun cu un ochi, în timp ce cu celãlalt verifica ,,Sãptãmîna pe scurt”, abia sositã de la corecturã. ,,Suditu, ce-i cu rîndurile astea inversate? Trezeºte-te, bãiatule!…” Eu cãdeam de-ampicerili. De dimineaþã ºi pînã la 2 fusesem la ºcoalã – pregãtire pentru Bac, recapitulare pentru tezele elevilor… - iar acum, la Casa Scînteii, fãceam lampa mare, sã nu-mi scape vreo greºealã. ªi, pînã la ziuã, mai era… Cam dupã miezul nopþii, lucrurile se mai liniºteau. Cei mai mulþi dintre corectori ºi fetele de la calculatoare plecau acasã cu maºina redacþiei, condusã de ºoferul Mihai. Vadim moþãia pe canapeaua din biroul sãu ºi aºtepta ultimele pagini, sã le mai vadã o datã. Faþa îi era devastatã de trudã ºi de nesomn. Dacã alþii au palmele mari, noduroase, ºi spinarea cocîrjatã de atîta cãrat, Vadim avea cearcãne de om care munceºte mai mult noaptea. Venise la redacþie spre searã, cu fetiþele sale, Lidioara ºi Jeni, gãlãgioase ºi încãrcate de dulciuri, balonaºe colorate ºi flori. Trecuserã pe la

Românii nu-l vor uita niciodatã pe Tribun Motto: „Dumnezeul meu,/ Doar iertarea ce mi-o dai/ Îmi pãstreazã-al pãcii rai/ ªi mã-nalþã iar ºi iar,/ Doamne-n veºnicu-Þi hotar!“ (Nicolae Moldoveanu) S-a scurs un an de la trecerea în veºnicie a celui care a fost Corneliu Vadim Tudor. Timpul s-a derulat extrem de repede, încît nici nu ne vine a crede cã Tribunul nu mai este cu noi. Viaþa politico-socialã a României s-a degradat în mod alarmant, ea resimþinduse tot mai profund datoritã lipsei preºedintelui fondator al Partidului România Mare. Poporul Român devine din ce în ce mai strãin în propria-i Þarã, pentru cã nu mai are lîngã el nici un factor încurajator ºi nici un spirit naþionalist-creºtin, aºa cum a fost Vadim. În el am regãsit un mare patriot, un orator de o profundã formaþie umanistã ºi de o vastã culturã naþionalã ºi universalã de excepþie, care ne-a reprezentat cu cinste pe toate continentele. Nu cred cã România (ºi chiar Europa) a avut vreodatã în viaþa politicã ºi culturalã o personalitate atît de complexã ca jurnalistul, poetul, dramaturgul, sociologul, teologul, ilustrul politician (patru mandate ca senator de Bucureºti ºi unul de europarlamentar) ºi doctorul în Istorie Vadim Tudor. El a fost un vehement ºi un neobosit – poate, uneori, neînþeles - luptãtor împotriva oricãrei forme a corupþiei, un om drept, de o onestitate ºi de un curaj

vreun Mall ºi se vedea clar cã el era binedispus: ,,Mînca-le-ar tata de cãprioare!…” Dar cînd treaba începea sã devinã serioasã, le trimitea acasã cu guvernanta. Ritmul acesta infernal de muncã, auto-impus, decenii în ºir, precum ºi supãrãrile provocate de rivalii politici n-aveau cum sã nu-i ruineze sãnãtatea ºi, în cele din urmã, sã-i scurteze viaþa. Nu tutunul, nu alcoolul ºi nici grãsimile ne omoarã prea devreme, ci stressul, tracasãrile ºi necazurile cu toþi proºtii, fãrã ruºine ºi fãrã fricã de Dumnezeu. O, ce tînãr ºi frumos fusese Vadim odatã ºi cum mai îmbãtrînise în ultimii ani, de parcã fuseserã 100. El, care ne încuraja pe toþi: ,,Nu pune, domnule, totul la inimã, cã oamenii sînt niºte ticãloºi!”, tocmai el sã moarã de inimã rea! O altã preocupare a lui Vadim era sã-ºi reconstituie copilãria, aºa cum rãmãsese fixatã în amintirea rudelor sale, poate cu intenþia de a-ºi scrie, cîndva, amintirile. De aceea, într-o toamnã, m-a trimis la Braºov, sã stau de vorbã cu doi octogenari, unchi ºi mãtuºã, ºi sã-i descos: ce-ºi mai aminteau din anii petrecuþi de el acolo? Sau în Bucureºti, undeva, prin Drumul Taberei, la douã surori ale iubitei sale mame, care aveau o memorie mai bunã ºi reþinuserã mai multe din copilãria sa bucureºteanã. La începuturile din 1990, Parlamentul României era populat cu figuri de intelectuali iluºtri: academicieni ºi profesori universitari autentici, generali, istorici, scriitori ºi jurnaliºti de mare forþã. Dar, cu timpul, numãrul lor a tot scãzut. Vadim, cu 4 legislaturi la rînd, s-a numãrat printre ultimii care s-au mistuit pentru þara lor. Astãzi, Parlamentul a fost invadat de tot soiul de imebecili, escroci ºi semidocþi, care ºi-au cumpãrat locurile cu bani grei. Acesta e ,,Parlamentul ruºinii”. ªi nu-i de mirare cã în sondajele publice privind încrederea populaþiei în instituþiile publice, aceastã adunãturã se aflã pe ultimele locuri, alãturi de Justiþie, Poliþie ºi Servicii Secrete, instituþii-cheie care, în loc sã controleze corupþia, o genereazã ºi o protejeazã. Vadim a fãcut parte din stirpea aceea rarã a luptãtorilor-martiri, iubitori de neam ºi patrie, continuatori ai idealurilor paºoptiste, vizionari neobosiþi. Cunoscînd prea bine mãreþia vremurilor de aur ale strãbunilor, el a visat sã le dea contemporanilor demnitatea ºi respectul de sine. Dar, din pãcate, totul s-a dovedit în zadar. Cãci românii de astãzi nu se mai ridicã la înãlþimea înaintaºilor, preferînd nemunca, minciuna, umilinþele de tot felul ºi

fãrã frontiere. Desigur, unii cetãþeni care nu l-au cunoscut suficient au ajuns, astãzi, la trista concluzie cã tot ceea ce Vadim a descoperit ºi ne-a dezvãluit, vreme de un sfert de secol, s-a adeverit. În acelaºi timp, el a fost ºi un puternic susþinãtor al Bisericii ca instituþie de stat, atît în Parlamentul României, cît ºi în viaþa sa spiritualã. De altfel, este binecunoscut faptul cã a ºtiut sã pãstreze cu sfinþenie unitatea familiei, respectînd integral latura eticã ºi educaþional-creºtinã, moºtenitã de la pãrinþii sãi credincioºi. Cu alese sentimente ne amintim de admirabilele discursuri la care am fost martore, eu ºi mama mea, preþ de 25 de ani, alocuþiuni rostite fie de la tribuna Parlamentului României, fie în cadrul congreselor ºi în Consiliul Naþional al P.R.M. Cu aceste prilejuri, erau nelipsite referinþe biblice aflate în perfectã coroborare cu trista realitate în care am trãit dupã evenimentele din 1989. Sã nu uitãm nici de dragostea ºi de spiritul sãu de sacrificiu pentru semeni ºi pentru necuvîntãtoare, calitãþi care nu pot fi contestate ºi care pot înduioºa orice inimã neîndurãtoare. Tribunul a acordat ajutoare substanþiale lunare pentru 130 de bãtrîni nevoiaºi prin programul umanitar „Cina creºtinã“, precum ºi pentru 165 de orfani ai revoluþiei, anual, pînã la împlinirea vîrstei de 18 ani. Aceste unice acþiuni zãmislite dintr-o inimã plinã de sentimente de altruism ºi empatie au fost fãcute de Tribun în mod dezinteresat, din salariul sãu de senator. Sãptãmînalul „România Mare“, care a creat, ulterior, Partidul România Mare, a reprezentat copilul de suflet al fondatorului sãu, Vadim Tudor.

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Aºa arãta generalul dr. Mihail Butoianu. Pe strada cu acelaºi nume, din cartierul Cotroceni, a locuit ºi Tribunul. Fiica acestuia, Lidia Vadim Tudor, va demara procedurile pentru ca aceastã stradã sã poarte numele lui Corneliu Vadim Tudor. închinarea la strãini. Dupã ce, de la domnitorul Cuza încoace, au luptat ºi au fãcut tot felul de sarcrificii, sã aºeze România tot mai sus, în rîndul þãrilor civilizate, în mod inexplicabil, în doar un sfert de secol, ei au distrus tot. Rãmas singur cu idealurile sale, utopice pentru cei lucizi ºi cinici, în mod natural, Vadim a fost învins. Iar sloganul din fruntea revistei sale, cu un titlu atît de seducãtor - ,,Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!” – nu mai îmbãrbãteazã, astãzi, aproape pe nimeni. Vadim a fost tipul de intelectual rãtãcit în politicã – lumea aceasta murdarã, unde minciuna, fãþãrnicia, lãcomia ºi trãdãrile sînt considerate virtuþi. ªi a sfîrºit tragic. E plinã România modernã de asemenea idealiºti incurabili: domnitorul Cuza, Eminescu, Caragiale, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Mareºalul Ion Antonescu, Ceauºescu, Petre Þuþea. Niºte învinºi, în ochii ticãloºilor, ºi inadaptabili la vremurile cumplite de astãzi… PAUL SUDITU

Amintim distincþiile anuale decernate de el prin „Fundaþia Umanistã România Mare“ unor personalitãþi din lumea culturalã ºi sportivã, precum ºi premiile „Eugen Barbu“ acordate, în fiecare an, elevilor eminenþi ai liceelor de muzicã „George Enescu“ ºi „Dinu Lipatti“, din Capitalã. Atît eu, cît ºi mama mea, am colaborat armonios într-un climat de dragoste ºi respect în toatã activitatea desfãºuratã din anul 1990. De aceea, consider cã acest mare patriot român trãieºte prin valorile moºtenite de noi, membrii ºi simpatizanþii P.R.M. Cinstea, dreptatea, bãrbãþia, sinceritatea, inteligenþa nativã reprezintã calitãþi pe care el le-a primit prin harul lui Dumnezeu ºi pe care, apoi, le-a cultivat de-a lungul întregii sale cariere. Tînãra generaþie este chematã sã descopere, din relatãrile noastre, puternica ºi complexa personalitate contemporanã care a dominat scena politicã româneascã post-revoluþionarã ºi care a iubit Þara ºi Neamul Românesc slujindu-le mai mult decît a fãcut-o pentru propria-i persoanã. Noi, românii patrioþi, sîntem chemaþi sã ne asumãm rãspunderea pentru consolidarea ºi apãrarea identitãþii noastre naþionale ºi spirituale pe care le-am moºtenit de la acest brav luptãtor pentru demnitate. Ne vom aminti veºnic de Corneliu Vadim Tudor, personalitate de o valoare inestimabilã, recunoscutã în plan intern ºi internaþional. Dumnezeu sã le binecuvînteze pe doamna Doina ºi pe domniºoarele Lidia ºi Eugenia cu nemãrginitã credinþã! Dr. MARCELINA PÃTRAªCU Membru fondator al P.R.M.


Pag. a 11-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam O mãrturie, douã mãrturii… despre Vadim Parcã e prea multã liniºte azi în România Micã, asta care ne-a mai rãmas… ºi de care trag mulþi famelici. Nu cã mi-ar fi dor de acuzele, uneori injuriile, ºi strigãtele lui din Parlament. Dar, constat cã ne lipsesc… ªi vãd, tot vãd pe la colþuri, prin metropole, pîlcuri discrete de derbedei nocturni care tot furã la poalele de bloc, la ºtirbul iluminat municipal… parcã tot furã Þara. Cu sacii de plastic…Deºi, cel care þipa justiþiar la ei, cel care îi urechea vehement - desigur, uneori cu erori sau exagerãri - nu mai existã. Nu mai este … tace de un an. Golanii, derbedeii politici, ,,vînzãtorii de neam ºi þarã”, cum caragialesc îi numea el, dar cu gravitate, respirã în voie, furã silenþios. ªi bine. κi freacã mîinile de sacoºe… Presa româneascã, cel puþin, nu mai are un gardian, un bull-dog înspãimîntãtor care sã latre neîncetat contra devalizãrii naþionale… care sã le dea fiori pe ºira spinãrii. Bucuraþi-vã, lichelelor! Fãrã vocile strãjerilor ei, precum Vadim, þara e sigur mai sãracã ºi mai furatã… Multe lucruri nu mi-au plãcut la el. Sau, sã zic destule. Atitudinea faþã de unele valori. Vehemenþa lui antimonarhicã, ireveranþioasã chiar, descinsã parcã din Pamfil ªeicaru. Sau din Arghezi. Judecata lui uneori

Amintirile, portretul ºi florile de la intrarea în sediul central al PRM Motto: „Am luptat cu tãrie pentru naþionalitate ºi pentru libertate, dar fãrã cea mai micã urã pentru nimeni. Rog, dar, ca toþi cei pe care i-am combãtut sã mã ierte, dacã aspru am fost în luptã, asigurîndu-i cã nu ura, ci iubirea m-a fãcut sã combat“. C.A. ROSETTI – fondatorul ziarului „Românul“ Dupã trecerea la cele veºnice, sus la ceruri, în lumea celor drepþi, a preºedintelui nostru, poetul ºi marele pamfletar politico-literar Corneliu Vadim Tudor, de cîte ori merg la sediul central al PRM, adesea sãptãmînal, vãd mereu flori proaspete aºezate sub portretul Tribunului. E un semn al respectului, recunoºtinþei ºi o dovadã de pioºenie faþã de cel ce a fost liderul partidului. A fost o cãlãuzã demnã, ce a sãdit ºi a dezvoltat în

prea grãbitã, în ritm cu epoca, exercitatã asupra unor oameni politici, dar mai ales de culturã. Dar, dincolo de toate astea, ceea ce atrãgea atenþia la el, ce îndrepta toate reflectoarele þãrii spre el, era Spectacolul. Politic, mai ales. Asta era forma sa de manifestare. Am înþeles-o cu greu ºi chiar, uneori, pe pielea mea…Dar, la un moment dat, unii preferau sã îi înjure Vadim decît sã îi laude vreun politruc imbecil ºi analfabet, cum mulþi, generoasã Patria ne-a dãruit. Mã refer la categoria asta a politrucului jmeker-balcanic, ãla care s-a descurcat în regimul trecut cu lozinci ºi farafastîcuri, activînd la linie, vezi Doamne!, individ care, în loc sã disparã, a diseminat. Naivitatea dintotdeauna a unui popor credul… Vadim, cred eu, ºi-a presimþit dispariþia prematurã… dupã 22 de infarcte, la 65 de ani. ªi mai cred cã a presimþit sentinþa divinã. Fiindcã, în ultimii ani, l-am întîlnit adesea fãcînd daruri din cãrþile sale. La un congres „N. Iorga“, de la Vãleni, venise cu tot staff-ul. Era în interiorul vilei cu colegii. Eu, afarã cu invitaþii, cînd cineva m-a poftit înãuntru: ,,Vã cheamã dom’ Preºedinte!”. M-am trezit îmbrãþiºat frãþeºte - ,,Tatãl” nostru este, totuºi, acelaºi Eugen Babu - ºi cu un vraf de cãrþi în braþe, de abia l-am putut duce. Toate cu cîte un autograf memorabil. Asta se face îndeobºte, cum zic eu, cînd începi sã ,,zgîrii pãmîntul”; cînd vrei sã atingi neuitarea. Dar, atunci, pe loc, mare mi-a fost mirarea, care nici acum nu m-a pãrãsit! Dupã nebunia politiceascã, sã fii preºedinte de partid, sã înoþi în procese ºi polemici îngrozitoare din care nu totdeauna ai

dreptate, cînd? …cînd domnule!?, mai ai timpul ºi mai ales starea de a scrie cãrþi. ªi, pe isteria asta socialã, pe nebunia asta, auzi tu?, mai scrie ºi versuri! La cum l-am cunoscut eu pe Cornel – acum, în amintirile mele vechi el e tot Cornel… - din trepidanta viaþã mondenã, nocturnã ºi literarã a tinereþii noastre, aceea de ,,Grãdinari” la Athénée-Palace ºi Lido aºezãminte de culturã comeseanã – l-am perceput ca pe un om vesel, plin de umor, spumos, rãutãcios, dar încep sã cred cu tãrie ceva. Anume cã el s-a jucat de-a viaþa, de-a politichia. ªi tot ele l-au ucis. Cãci, pentru el astea erau jocuri de copil. Vadim a inventat, cu umor ºi spontaneitate, ludicul politic. Amestecat cu talentul de polemist care îl apropie - ºtiu cã mã repet – de marele ªeicaru…, Vadim, Tribunul, nu trãznea, nu belea, nu perora, se juca! ªi aici, poate, mai vine ºi ºcoala, ironic ºi polemic, lui Eugen Barbu. Vadim se juca de-a politichia cu niºte soldãþei de plumb în armata sa. Ce n-a priceput el a fost faptul cã adversarii nu erau deloc soldãþei... ci niºte profesioniºti înarmaþi pînã-n dinþi… ºi cã viaþa era chiar viaþã, nu o metaforã, acolo. Prieteno, tot ce-am scris eu aici aº vrea sã fie perceput a porni nu de la un prieten, nici de la un duºman, ci de la un contemporan al lui Corneliu Vadim Tudor. O mãrturie… Biografia lui Corneliu Vadim Tudor, în scurt: A combãtut. S-a zbãtut. ªi s-a dus… Un an de la plecarea lui Vadim - ºi o liniºte a hoþilor de România… GEORGE STANCA

noi, membrii de partid, spiritul patriotic, dîrzenia, cinstea ºi hotãrîrea de a demasca tot ceea ce aduce atingere interesului naþional ºi României. Spiritul sãu viu, devotamentul ºi tenacitatea cu care a luptat ca P.R.M. sã fie fanion al dreptãþii ºi al adevãrului m-au îndemnat sã mãrturisesc tot ceea ce simt eu, ca român, despre Poetul, Titanul politic ºi marele pamfletar, în articolul „Fenomenul Vadim“, apãrut în revista „România Mare“ imediat dupã trecerea lui în eternitate, în urmã cu un an. Vulcanicul Tudor a militat pentru dreptate ºi a depus eforturi supraomeneºti ca revista „România Mare“ ºi ziarul „Tricolorul“ sã se numere printre publicaþiile de frunte din presa româneascã ºi sã rãspîndeascã adevãrul. Ne-a sfãtuit sã avem încredere în popor, ne-a însufleþit permanent ºi ne-a amintit cã avem datoria sã preþuim istoria ºi valorile acestui neam. Ne-a îndemnat sã-l urmãm ºi, prin activitatea noastrã, sã întãrim partidul, pentru ca, ast-

fel, sã contribuim la soluþionarea multiplelor probleme care frãmîntã societatea ºi sã stopãm jaful din societate. De aceea, astãzi, trebuie sã-i împlinim crezul ºi sã depunem eforturi pentru ca, alãturi de celelalte forþe patriotice, PRM sã intre în Parlament, de unde sã poatã elabora legi ºi mãsuri menite sã scoatã România de pe drumul greºit, cãlãuzind-o în direcþia corectã, pentru a deveni un stat dezvoltat ºi prosper, demn de a sta alãturi de celelalte þãri civilizate ale Europei. Toate aceste demersuri ar împlini aºteptãrile Tribunului, omul providenþial care, acum, ne protejeazã de sus. Corneliu Vadim Tudor, cel ce ,,a gîndit liber ºi socialist în fapt”, cum, cu o justã apreciere, sublinia regretatul poet Adrian Pãunescu, se va bucura de izbînzile noastre în lupta cu trãdãtorii ºi cu mafioþii, duºmanii de moarte ai scumpei noastre patrii, România. ANTON VOICU

...Un an fãrã Vadim… „Eu, cînd întind mîna cuiva, cred cã ºi el are acelaºi suflet curat, ca ºi mine“. Aºa era Vadim, un suflet curat, ocrotitor ºi încrezãtor în oameni, un împãtimit al adevãrului spus, un apãrãtor al demnitãþii, un luptãtor al binelui pentru Poporul sãu, pe care îl numea „sfînt“: „Poporul nu greºeºte, Poporul e sfînt; e primul Popor nãscut creºtin, pentru cã în osmoza daco-romanã s-a împletit creºtinismul trupelor aduse de Traian!“. Cu dragostea ºi harul sãu, ne-a învãþat cum sã înþelegem lucrarea lui Dumnezeu, care se face prin oameni ºi popoare. El ºi-a dus apostolatul pînã la capãt, cu har ºi credinþã. Trebuie sã înþelegem de ce era atît de pãtimaº pentru cã nimic nu se face fãrã sacrificiu, chiar pînã la sacrificiul suprem, cînd e vorba de Þara ºi Poporul tãu! De aceea, Vadim este ºi rãmîne în amintirea noastrã un mare ºi adevãrat patriot al acestor vremuri tulburi, un bun naþional. Cînd vorbeºti despre patrioþi, nu poþi sã nu te gîndeºti la Vadim Tudor! Aceasta este rãsplata lui în faþa Poporului ºi a Þãrii pe care a slujit-o ºi a iubit-o cu atîta ardoare. O lacrimã a mai rãmas acum, o lacrimã care cade cu greu-

Vadim ne-a iubit! Ne-a iubit enorm pe noi, Românii, iar drept rãsplatã a primit doar insulte ºi ironii! Din comunist ºi nebun nu-l scoteau, ºi a ajuns acolo unde mafioþii visau! Felicitãri, popor de idioþi, aþi fãcut fericit un mare grup de mafioþi! Acum, mîndriþi-vã cu ei, pînã cînd în buzunar veþi mai avea doar doi lei! GABRIEL RÃDULESCU - 15 septembrie 2015

tatea amintirilor despre omul Vadim - un om atît de amplu, puternic, tumultuos, nemilos cu rãul ºi atît de bun ºi pãrtinitor cu cei vitregiþi ºi drepþi luptãtori în viaþã. Un om pe care nu-l poþi uita niciodatã, atunci cînd realizezi mãreþia lui - cît de la cer la pãmînt ºi înapoi! Am învãþat de la Vadim cã nici o dragoste din lume nu o poate egala pe cea pentru Þara, Pãmîntul, Poporul ºi pentru icoana de închinãciune a Neamului, limba noastrã româneascã! Îi vom cinsti toatã viaþa memoria, asemenea unui sfînt, nãscut ºi ales pentru România ºi pentru Poporul Român, a unui curajos luptãtor pentru dreptate ºi pentru cunoaºterea adevãrului ºi a credinþei, soþ iubitor ºi devotat pãrinte, prieten adevãrat, mare iubitor de oameni, de animale, ºi a întregii creaþii a lui Dumnezeu! De acolo, ridicat la Ceruri, ºtiu cã va îngenunchea în faþa Domnului în rugãciune pentru Þara ºi Poporul sãu, pentru familiile noastre, pentru copii ºi bãtrîni, pentru toþi credincioºii, pentru înaltele feþe bisericeºti, pentru fraþi ºi surori, pentru buni prieteni, pentru întreaga lui familie, pentru toþi cei nedreptãþiþi ºi prigoniþi de legea ºi judecata pãmînteascã. Veºnicã recunoºtinþã, prieten drag! ELENA PASCU, preºedinte interimar PRM Argeº

La 14 septembrie, toþi cei care l-au iubit pe Corneliu Vadim Tudor sînt în doliu Cu adîncã durere în suflet, amintim cã se împlineºte un an de cînd a plecat din mijlocul nostru marele om de culturã ºi cu dragoste faþã de Neam ºi Þarã, lãsînd un gol imens în sufletul tuturor românilor, preºedintele Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. Toþi cetãþenii acestei þãri avem datoria sfîntã sã ducem mai departe, cu cinste, demnitate ºi onoare ºi cu

dragoste neþãrmuritã faþã de Þarã, idealurile pe care le-a lãsat marele patriot, sub sloganul: „SUS PATRIA, JOS MAFIA“. Un prinos de recunoºtinþã ºi cinstire eternã! Dumnezeu sã-i odihneascã sufletul zbuciumat, pus în slujba Þãrii ºi a Neamului Românesc. Manonalita-Radiana Neamþu, preºedinta Filialei PRM Arad


Iubitorii lui Vadim Tudor îi evocã memoria pe Facebook * Un gînd pios pentru un OM de mare valoare, care s-a dus prea repede în veºnicie, spulberînd visul românilor de înfãptuire a României Mari. (Fam. ing. Silviu Chircan – Iaºi) * O pierdere imensã pentru Poporul Român ºi pentru literatura românã. Un patriot adevãrat, care a iubit acest popor pînã la moarte. Oare ce ar fi avut de spus Tribunul acum, cînd þara este vai de ea, la mîna liftelor strãine, care îºi bat joc de ea ºi care se îmbogãþesc pe spinarea acestui popor blînd? Oare ce ar fi avut de spus despre colonizarea acestui pãmînt sfînt pe care au cãlcat paºii lui Brâncoveanu, Mihai Viteazul sau Avram Iancu? Odihneºte-te în pace, Vadime. Fiicele tale îþi poartã cu cinste numele. (De la lume adunate) * Sã se mai ridice unul ca Vadim Tudor în politica româneascã! El a dat pe faþã toate jocurile politice, el ne-a arãtat cã sãrãcia bate la uºa fiecãruia din cauza conducãtorilor, dar a fost adevãr în tot ceea ce spunea. Dumnezeu sã-l liniºteascã acolo unde este… (Vio Vio) * La un an de cînd Corneliu Vadim Tudor a plecat lîngã iubiþii lui pãrinþi simt un gol imens în suflet. Cea mai mare durere este cã nu am apucat sã îl votez pe acest titan al culturii româneºti, dar el o sã rãmînã mereu în amintirea mea ca singurul politician postdecembrist pe care l-am respectat din tot sufletul. (Rareº Dospinescu) * Pentru marele patriot Corneliu Vadim Tudor, rog obºtea sã fie de acord cu construirea unui monument în þarã în memoria neuitãrii acestui brav om, mare poet ºi scriitor, sociolog, doctor în Istorie, parlamentar, ºi europarlamentar de seamã, fondator ºi director a trei reviste. În ciuda trãdãtorilor de neam, trebuie realizat acest obiectiv de seamã, punînd mînã de la mînã. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace. (Bogdan Stoica) * Amintire dureroasã… în altã dimensiune, Vadim priveºte neliniºtit cum România nu va mai avea nimic românesc, iar patriotismul va fi de condamnat. Dumnezeu sã-l odihneascã. (Al Catony) * O asemenea personalitate nu trebuie uitatã. A lãsat în urmã memorabile poezii ºi toate scrierile sale, valori inestimabile. A deranjat unele persoane, spunînd adevãrul... Dumnezeu sã-l ierte. (Elena Botez) * Un om de o mare culturã, cît Himalaya, cît toate cãrþile din multe biblioteci din lume, un mare patriot, Dumnezeu sã-l aºeze cu cei drepþi. (Ghiorghiþã Ghiorghi) * L-am cunoscut personal pe Vadim Tudor în anul 1990. Revista „România Mare“ a fost singura publicaþie care ne-a susþinut, acceptînd sã publice, „articolele“ mele. Am cartea lui cu autograf... este comoara mea. (Florentina Anton) * Un an s-a scurs de cînd românii au pierdut un adevãrat om de valoare, un titan al dreptãþii, un colos al culturii ºi istoriei mondiale. O personalitate marcantã, pe care Dumnezeu a chemat-o mult prea devreme la El, lãsînd un gol imens în inimile multor români, ale familiei ºi prietenilor adevãraþi. Dumnezeu sã îl odihneascã ºi sã dea putere familiei sã meargã mai departe ºi sã ducã înainte cu cinste numele marelui patriot Corneliu Vadim Tudor. (Margareta Duncescu ºi Oana Glãvan) * Þara aceasta a pierdut un mare patriot. Cînd se va mai naºte, oare, un asemenea colos al culturii ºi istoriei mondiale? România te plînge ºi îþi simte lipsa, a rãmas fãrã aripi, distinsule Corneliu Vadim Tudor. (Paula Zamfir) * A fost ºi va rãmîne un mare om, cu o mare valoare pentru România. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace. Noi, românii, nu o sã mai avem un om cum a fost el multã vreme de acum înainte. Pãcat cã se duc oamenii valoroºi. (Victoria Stoica) * A fost un om drept ºi cu frica lui Dumnezeu! Am avut mare încredere în el cã va îndrepta lucrurile în aceastã þarã, dar, din pãcate, i-au fost puse mereu piedici pentru a face dreptate! Am pierdut un om de o mare valoare! Bunul Dumnezeu sã-l odihneascã în pace. (Cristina Lazarenci) * A trecut în eternitate exact cînd nu trebuia, societatea româneascã avea nevoie de Vadim Tudor. Am

pierdut o mare personalitate, asta e clar. Odihnã veºnicã! (Aniºoara Frangopol) * Din pãcate, nu se va mai naºte altul cum era Vadim. Dacã ºi alþii ar fi cum a fost Vadim Tudor, þara noastrã ar merge ca pe roate. Regret enorm cã a murit, apreciez enorm Partidul România Mare, sper sã poatã realiza lucruri bune pentru þarã ºi pentru memoria lui Vadim Tudor! Dumnezeu sã-l odihneasca în pace. (Gabriela Ilea) * România a pierdut un om minunat, un magnific în ºtiinþã! Dumnezeu sã-l odihneascã în pace. (Lidia Elenya) * A fost ultimul luptãtor pentru patrie, singurul om care a avut coloanã vertebralã în politicã. Un om ca el se naºte o datã la 1.000 de ani. Dumnezeu sã îl odihneascã. (Marcel Briciu) * O pierdere imensã pentru români, care nu au ºtiut sã îl aprecieze, cînd spunea la televizor unele adevãruri. Multe lucruri au început sã se adevereascã. Dumnezeu sã îl ierte. (Cassius Chirilã) * Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-i primeascã sufletul în rai. A fost ºi va rãmîne cel mai mare patriot al neamului românesc. Nu-l vom uita niciodatã, vom merge la mormîntul lui pentru a ne ruga cu lacrimi. (Marcel Prundeanu) * Genial ºi titan în modestia lui, aºa cum sînt toate geniile. Respect pentru acest adevãrat om ºi pentru toþi cei asemenea lui. Adîncã plecãciune! (Nicolae Breaban) * Corneliu Vadim Tudor s-a consumat prea mult pentru þara asta! Un om extraordinar, o pierdere URIAªÃ a României. În numele lui Vadim, eu vreau sã schimb România! Tu, ce faci? Hai sã o schimbãm împreunã! (Rareº Butnaru) * Maestre, trebuia sã conduci aceastã þarã... Fii binecuvîntat de Dumnezeu ºi primeºte respectul ºi veneraþia noastrã! (Costel Babanãu) * Un geniu, un munte de culturã ºi un bun român. Pãcat cã a plecat. Opera sa va dãinui peste timp. Dumnezeu sã te ierte, suflet de artist. (Anca Þuþuianu) * Þara este mult mai sãracã fãrã omul Vadim Tudor, cel care a înfruntat Mafia din România. Omul care a spus verde în faþã tuturor celor corupþi, fãrã nici un fel de fricã. Nu mai punem la socotealã cît era de titrat… România nu va mai avea curînd un aºa om deºtept ºi neînfricat. Din pãcate, toate valorile þãrii se sting încet, dar sigur. Dumnezeu sã-l ierte pe marele român Vadim Tudor. (Dumitru Iancu) * Un român adevãrat ºi un patriot cu dragoste ºi respect pentru cultura românã ºi mai ales pentru viitorul þãrii. El a spus adevãrul aºa cum era, verde în faþã, ºi punea la punct toþi reprezentanþii UDMR care ordonau la noi în þarã, motiv pentru care a primit ºi foarte multã criticã. Reprezenta o ºansã realã pentru îndreptarea situaþiei în care ne aflãm din cauza unora ºi altora. Sã sperãm cã se vor mai ridica ºi alþii ca el în lumea politicã. Respect! (Andra Daniela) * Ce poþi sã spui despre un colos ale culturii ºi istoriei, cu o memorie zdrobitoare ºi un suflet atît de mare? Pe cît de repede se enerva, atunci cînd se lovea de neglijenþã, risipã, nedreptate, superficialitate, pe atît de mãreþ ºi demn, de la înãlþimea sa, îºi cerea iertare. Nu odatã i-am vãzut lacrimile, atunci cînd îºi regreta enervarea ºi mînia. A fost Omul care nu suporta sã vadã în preajma sa pe cineva supãrat ºi chinuit de regrete. ªi-l ierta, dar niciodatã nu uita. Cu sufletul sãu deschis, iubitor ºi slujitor al umorului, ºi peste ani îi putea aminti celui în cauzã, cu precizie ºi ironie, dar ºi cu dojanã, fapta care cîndva atît de mult l-a supãrat. Vadim a fost un Om cu frica lui Dumnezeu, un mare iubitor de oameni ºi de fiinþe necuvîntãtoare. Astãzi, cu tot regretul, îi dãruim o lacrimã, rugîndu-ne sã fie iertat ºi Bunul Dumnezeu sã-i dea odihna veºnicã! (Maria Popescu) * Cîtã dreptate a avut ºi nimeni nu l-a înþeles… A fost hulit de trãdãtorii de Neam ºi de Þarã, a suferit ºi a cãzut ca un mare erou al Naþiunii! Toþi l-au pãrãsit cînd i-a fost mai greu, dar cuvintele lui vor rãmîne veºnic în amintirea celor care l-au cunoscut ºi l-au iubit cu adevãrat. Nu te vom uita, drag martir, care þi-ai dat viaþa pentru adevãr ºi dreptate ºi, iatã, acum, totul se adevereºte. (Gusty Ioan Þuþea)

* Respect! A fost un om de o mare valoare, ºi chiar dacã a plecat dintre noi, cuvintele lui vor rãmîne la loc de cinste pentru toþi cei care l-au iubit ºi l-au apreciat. Odihneºte-te în pace, iubitul nostru Vadim! (Violeta Chirica) * Bunul Dumnezeu sã te odihneascã în pace, cãci au rãmas numai lucruri minunate în urma ta, bunule ºi de viaþã iubitor, Corneliu Vadim Tudor. Te vom pãstra în amintirea noastrã toatã viaþa. (Maria Abu Leil) * Dumnezeu sã te ierte! Pãcat cã nu am ascultat de sfaturile tale. Dacã ajungea Corneliu Vadim Tudor preºedinte, poate România avea o ºansã sã-ºi revinã din mizeria în care a fost aruncatã! Dumnezeu sã te ierte ºi sper sã îi veghezi de acolo, din ceruri, pe românii tãi! (Japonezu Hao) * Se cuvine sã-i aducem un pios omagiu acestui mare OM al tuturor timpurilor, care este un monstru sacru pe firmamentul culturii româneºti! Grandoarea sa unicã îl ridicã la titlul de rege al tuturor artelor, în special al literaturii ºi poeziei româneºti! Zeu între Zei, acest cavaler al penelului a lãsat în urma sa atîta dor. Românii integri din aceastã þarã îl plîng necontenit ºi îi aduc elogii acestui Tribun al României, care ºi dupã moartea sa rãmîne viu în inimile ºi sufletele noastre. (Rareº Leu Stavar) * Am urmãrit revista „România Mare“, începînd cu nr. 3, din anul 1990, ºi o citesc în continuare. Am învãþat multe lucruri de la acest om plin de înþelepciune. Îl regret foarte mult. (Prof. pensionarã Elena David, Timiºoara) * Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã. A fost un Mare Om, Mare Patriot, Mare Iubitor de Neam, Mare Scriitor, Mare Poet, un enciclopedist, un Mare Iubitor ºi ocrotitor de suflete! (Augustin Dragoste) * Vadim, chiar dacã nu mai este fizic printre noi, e prezent în operele sale, cinstea ºi onoarea pe care le-a cãlãuzit ani de-a rîndul nu se vor ºterge niciodatã... Un om de-o mare valoare, un etalon al corectitudinii, un om direct, care a spus mereu lucrurilor pe nume! La un an de cînd s-a stins din viaþã marele poet, noi, românii adevãraþi, deplîngem moartea lui! (Alexandru Diaconu) * Doamne! Unde zboarã timpul? Un an fãrã o capodoperã de OM; de umanism, de cinste ºi... de multã durere, vãzînd mizeria ieºitã mereu la suprafaþã. Sîntem cu sufletele acolo, lîngã familia mult iubitã, ºi aprindem o candelã ºi înãlþãm o rugãciune pentru iubitul ºi nepreþuitul nostru CORNELIU VADIM TUDOR. Dumnezeu sã-l ierte ºi sufletul luminos ºi generos sã-l þinã pe palmele Lui, în Paradisul sufletelor alese! (Daniela Dana) * Nu vom putea niciodatã sã-i fim pe deplin recunoscãtori pentru ceea ce a fãcut pentru România. ªi-a asumat ºi a dus o cruce grea, aceea a apãrãrii fiinþei naþionale în mari vremuri de restriºte. ªi pentru aceasta a fost scuipat, batjocorit, ridiculizat, tratat ca un nebun sau, dupã caz, chiar ca un individ periculos. Un destin aproape biblic... Iar eu, în nimicnicia mea, pentru a nu fi tratat la fel ca el, sau, pentru a nu fi ridiculizat, am zis... „nu-l cunosc pe omul acesta“, precum Petru s-a dezis de Isus. Vadime, iartã-mã ºi Dumnezeu sã te odihneascã în pace. (George Mat) * S-a împlinit un an de cînd a plecat dintre noi, într-o lume mai bunã, cel care a fost ºi va rãmîne mereu Corneliu Vadim Tudor... Cuvintele sînt prea sãrace pentru a defini sentimentele, amintirile, durerea vie resimþitã în ceasul morþii sale ºi pentru totdeauna. Am fost, trei mandate, primar din partea Partidului România Mare, l-am cunoscut personal ºi a devenit Cetãþean de Onoare al comunei mele. Nu am decît cuvinte de laudã despre un Mare Om, i-am îmbrãþiºat mereu ideile, spiritul viu, profund patriotic, am împãrtãºit dragostea lui pentru semeni ºi sentimentul cã pînã la final trebuie sã triumfe binele... Am fost învins de atîtea ori ca ºi el, am pus suflet ºi mi-am dat seama cã, uneori, trebuie sã acceptãm lumea în care trãim. Îmi doresc ca, acolo unde este, sã cunoascã doar fericirea eternã, pentru cã aici, pe pãmînt, oamenii buni pãtimesc mult prea mult ºi pe nedrept. Dumnezeu sã îl odihneascã în pace. (Emanoil Hurdugaci, comuna Chiheru de Jos, judeþul Mureº)


Lacrimile nu vor înceta sã curgã în faþa mormîntului lui Vadim Tudor Sub auspiciile poeziei „Fã-mã Doamne-o lacrimã“, care va fi publicatã ºi pe prima paginã a acestui numãr al revistei „România Mare“, dar va fi ca un laitmotiv al întregii comemorãri a împlinirii unui an de la trecerea la cele veºnice a lui Corneliu Vadim Tudor, avem fericita plãcere de a sta de vorbã, din nou, cu preotul Emil Nedelea Cãrãmizaru. Acest om deosebit a fost alãturi de familia Vadim Tudor ºi în clipele fericite, dar ºi cînd greutãþile au apãsat-o. De aceea, în aceste momente, dorim sã ne împãrtãºeascã din tainele sufletului sãu ºi sã ne deschidã sertãraºele cu amintiri despre Corneliu Vadim Tudor. * Reporter: Prea iubite pãrinte, sîntem din nou împreunã, de data aceasta la un an de la tristele evenimente din anul 2015, cînd am pierdut un OM, un SOÞ, un TATÃ, un PRIETEN, un ºef de partid ºi al unor publicaþii importante, „Tricolorul“ ºi „România Mare“. Ce simþiþi în aceste momente, care sînt gîndurile care vã animã dupã o astfel de trecere a timpului, care parcã nici n-a existat? * Preot Emil Nedelea Cãrãmizaru: A trecut deja un an de cînd Omul lui Dumnezeu, Corneliu Vadim Tudor, a plecat în veºnicie... Acolo unde este el, „timpul“ nu mai existã... Noi constatãm, însã, cu uimire cît de repede se scurge nisipul în clepsidra efemerã a vieþii noastre... „ªi vãzînd cum fuge timpul peste piscuri ºi prin vãi mã ridic ºi vãd doar Cerul peste vremuri, peste noi...“. Sînt cîteva smerite crîmpeie de versuri din poezia „Timpul“, pe care am publicat-o cu purtarea de grijã a marelui poet naþional, Corneliu Vadim Tudor... Cred cu tãrie cã unitatea ce mãsoarã vremelnicia noastrã timpul, aºazã lucrurile la locul lor... Cu cît trece vremea, cu atît mai mult ºi mai bine înþelegem cine a fost ºi ce a însemnat pentru aceastã þarã „colosul“ cu inimã de leu Corneliu Vadim Tudor... * Reporter: Ne-am adunat la bisericã, la slujba de parastas, apoi am mers la mormîntul din Cimitirul Ghencea Civil, unde familia, cu multe sacrificii, a schimbat placa de deasupra mormîntului, pe care a fost imprimat textul poeziei „Fã-mã Doamne-o lacrimã“, deasupra cãreia se aflã ºi o fotografie dragã nouã tuturor cu Corneliu Vadim Tudor, iar la final, lîngã nume, un facsimil cu semnãtura poetului. De acolo, de unde ne priveºte, credeþi cã ne

zîmbeºte ºi se bucurã pentru noi, aºa cum o face din aceastã fotografie? (n.r. – aceasta se va regãsi, de acum înainte, ºi pe prima paginã a revistei „România Mare“) * Preot Emil Nedelea Cãrãmizaru: În Împãrãþia lui Dumnnezeu este numai bucurie... Sufletele aflate în lumina Sfîntã primesc dragoste ºi fericire... Credinþa naºte viaþã ºi speranþã... Te apropie de Calea, Adevãrul ºi Viaþa... Prin slujbele dedicate celor dragi, care au trecut în lumea de dincolo, îi cerem Sfintei Treimi sã ierte pãcatele celor rãposaþi ºi sã-i aºeze în lumina cea de Sus... El, Corneliu, L-a mãrturisit pe Dumnezeu cu o convingere de neclintit... Am mai subliniat ºi altãdatã acest lucru, arãtînd frumuseþea ºi înãlþimea convingerilor religioase ale acestui Om... El vorbea adeseori, citînd din Sfînta Scripturã, din cãrþile Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii, sau din scrierile marilor clasici ai culturii universale, cu o cursivitate, elocinþã ºi precizie uimitoare... Era pur ºi simplu genial... Ne întîlneam cu prieteni comuni la bisericã sau la Cancelaria parohialã, unde petreceam ceasuri întregi într-o atmosferã caldã ºi academicã... Aveam privilegiul de a-l asculta, dar ºi de a-i vorbi... Simþeam prezenþa Duhului Sfînt în mijlocul nostru... În spaþiul sacru era realmente un alt om, diferit de vulcanicul atît de cunoscut în lumea politicã... O minte ca a lui se naºte o datã la o mie de ani... * Reporter: Am fãcut, împreunã cu Lidia, un bilanþ al anului care a trecut ºi pare cã vremurile ne sînt binevoitoare, în afarã de mici probleme pe care familia le-a întîmpinat, dar care, în timp, ºi-au gãsit sau îºi vor gãsi rezolvarea. Credeþi cã spiritul lui Vadim Tudor vegheazã din Ceruri ºi ne ajutã pe toþi sã ducem mai departe opera acestui colos al scrisului, dar ºi al politicii? * Preot Emil Nedelea Cãrãmizaru: Cultura româneascã este mai sãracã fãrã Vadim Tudor... Ar mai fi avut multe de împlinit... Însã noi, creºtinii, ºtim cã hotãrîrea Lui Dumnezeu este sfîntã ºi perfectã cu fiecare suflet în parte... Sînt convins cã familia, distinsa doamnã Doina, fetele, Lidia ºi Jeni, precum ºi colaboratorii vor duce mai departe spiritul creºtin ºi patriotic al României Mari... * Reporter: ªtiu cã aþi ajutat, ºi pe vremea cînd trãia Vadim Tudor, dar ºi dupã ce a plecat

S-a stins poetul ºi Tribunul

dintre noi, familia lui Vadim. Ultimul lucru pe care vreþi sã-l faceþi – de fapt nu ultimul, ci cel de datã recentã - este achiziþionarea semnãturii lui Constantin Brâncoveanu, care face parte din vasta colecþie pe care Tribunul s-a chinuit ani de zile s-o vîndã, pentru cã ajunsese la fundul sacului. Din fericire, acesta n-a fost înstrãinat la licitaþia de la ArtMark, aºa cã vã întreb dacã doriþi sã intraþi în posesia lui, mai ales cã sînteþi preot la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, unde se aflã depuse rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Constantin Brâncoveanu, ºi aceastã semnãturã ar întregi toate demersurile pe care le-aþi fãcut, de-a lungul anilor, ca acest lãcaº sã fie reprezentativ pentru marele domnitor. * Preot Emil Nedelea Cãrãmizaru: Aºa este, voia se vîndã acest document pentru a întreþine revista... Era foarte strîmtorat, l-am ajutat ºi eu cu ce am putut atunci... Îmi spunea mereu cã documentul cu semnãtura lui Brâncoveanu trebuie sã ajungã la biserica pe care el a ctitorit-o... Aveam datorii la bisericã - eram în ºantier cu lucrãrile de restaurare ºi am amînat discuþia pentru altã datã... Între timp, el a plecat... Dar am reluat-o cu Lidia. * Reporter: Sîntem triºti, dar ºi fericiþi, cã avem sãnãtate ºi putere sã mergem mai departe. Toþi sîntem datori cu o moarte, dar uneori vine prea devreme ºi ne rupe baierele sufletului. Dar Lidioara, care a rãmas stîlpul familiei, este o luptãtoare, ºi dacã are ºi prieteni ca dvs., atunci nãdejdea e ºi mai mare. Ce veþi face în continuare pentru ca numele lui Corneliu Vadim Tudor sã dãinuie? * Emil Nedelea Cãrãmizaru: Numele sãu va dãinui prin opera lui... El îºi are locul bine stabilit în istoria culturii ºi politicii naþionale... Sînt însã bucuros sã constat cã trei femei rãmase singure în mijlocul unei lumi, uneori atît de crude, au reuºit sã-ºi salveze propria lor familie atît de greu încercatã... Lidia este un model de luptãtoare. A luat din caracterul puternic al tatãlui sãu ºi din robusteþea moralã a mamei sale... Cît mã priveºte, i-am scris numele lui Corneliu Vadim Tudor în Cartea de Ctitorie a bisericii voievodale de la Kilometrul Zero al României. Alãturi de doamna arhitect Hanrieta Delavrancea, fiica scriitorului Barbu ªtefãnescu Delavrancea, ºi de domnul arhitect Alexandru Budiºteanu, am contribuit, în vremuri de grea încercare, la salvarea de la demolare a singurei biserici ctitorite de Sfîntul Constantin Brâncoveanu, rãmasã în Bucureºti - Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou! Mai mult decît atît, Corneliu Vadim Tudor a fost un mare apãrãtor al Bisericii strãmoºeºti... A ajutat financiar mai multe lãcaºuri de cult, care fac parte din patrimoniul nostru naþional... ªi ar mai fi încã multe de spus... Poate altãdatã... Veºnicã sã-i fie pomenirea robului lui Dumnezeu, Corneliu Vadim Tudor! Amin! Interviu realizat de CARMEN IONICÃ

Se vede tot mai cenuºie, Semne sînt tot mai puþine Cã e treazã, cã e vie – Sub oculta presiune, freamãtã ºi-i în suspine.

E timp frumos afarã, E zi de toamnã cãlduroasã, Dar în inima de þarã, E o toamnã întunecoasã.

Îi vom vedea de pe pãmînt Prin infinit de stele, Noaptea cerul luminînd, Fãrã pic de gînduri grele.

Cãci s-a stins din viaþã, Un mare patriot, de neam apãrãtor ªi se-ndeasã aºezata ceaþã Peste acest nãpãstuit popor.

Nu-i mai macinã tristeþea Nenorocirii þãrii noastre, Nu-i mai apasã bãtrîneþea Vor fi în pace între celelalte astre.

Mulþi ne-am întristat, La nedreapta veste cã s-a stins Tribunul care s-a luptat Cu noianul nedreptãþii, ce-a rãmas neînvins.

Prieteni buni ºi mulþi Îl vor întîmpina cu drag. Vor trece mii de punþi La piept þinînd, românescul steag.

Þara tot mai tare se întunecã, E dezbinatã ºi-i furatã, Tot spre nenorocire lunecã, De ce-i rãu e tot mai strîns legatã.

Sã sperãm c-or sã mai fie ªi alþi tribuni cum au mai fost, Cu menirea de-a menþine vie Memoria strãbunilor neamului nost'.

Sã ne dea însufleþire, De a prinde ºi-a menþine, Într-o armonioasã unire, Sã scãpãm de josnica ruºine. Se sting de-a rîndul cîte unul, Din bunii þãrii ce-au luptat. S-a stins poetul ºi Tribunul, De lupta grea împovãrat. Doamne, îndurã-Te ºi-l poartã, Cu pace ºi cu îngeri buni, Prin cealaltã lume fãr' de soartã, Unde sãlãºluiesc ºi ceilalþi tribuni. DACIAN IOAN BEJAN 17 septembrie 2015, Arad


Pag. a 14-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Reculegere la mormîntul lui Vadim Tudor Parcã sufletul meu nu vrea sã înþeleagã ºi sã perceapã dispariþia unui extraordinar OM, de o culturã incomensurabilã, de un patriotism ºi un naþionalist cum nu o sã mai cunoascã România multã vreme de aici încolo. Un reputat politician, un magnific OM de stat ºi o personalitate cu suflet rarissim. ªi Adrian Pãunescu, ºi Corneliu Vadim Tudor ºi-au anunþat moartea prin niºte poeme uluitoare, demne de niºte spirite nemaipomenite. Cu ambii am fost în Parlamentul României, în perioda 1992-1996, în Senat, avînd privilegiul de a fi coleg cu cei mai de seamã oameni ai culturii româneºti. Nu am sã uit niciodatã momentul întîlnirii cu ei, atunci cînd s-a format PARTIDA NAÞIONALÃ, alcãtuitã din douã formaþiuni politice în Senat: Partidul Socialist al Muncii (PSM) ºi Partidul România Mare (PRM), ai cãror preºedinþi erau adevãraþi titani ai culturii româneºti. Eu am avut acces în Senat, pe listele PRM, ºi dacã nu ar fi existat acest partid, nu aº fi candidat niciodatã pe vreo listã. Plîngeþi, români dragi... Plîngeþi, fraþi români! Cãci a dispãrut, de sãrbãtoarea „Înãlþãrii Sfintei Cruci”, unul din eroii naþiunii româneºti, unul din titanii Neamului, Tribunul tuturor românilor. Aceastã personalitate marcantã a culturii naþionale ºi universale a fost ca o întreagã enciclopedie. Citea enorm, reþinea cu uºurinþã date istorice, culturale, sociale. Era un patriot desãvîrºit, care era animat de idei progresiste, novatoare. Superlativele nu-ºi au locul aici. Valoarea lui Corneliu Vadim Tudor depãºeºte toate barierele, conferindu-i virtuþile unui supraom. A fost un român drept ºi un mare patriot. Cu cît auzim vorbind-se ,,la timpul trecut” de un român adevãrat, cu atît sporeºte tristeþea în sufletele noastre. Este oare cineva care sã mai poatã reda, cu atîta exactitate, citate din diverse scrieri, aºa cum fãcea Vadim Tudor? Este cineva din þara noastrã capabil sã reproducã citate celebre ca un virtuoz pianist? Este cineva care sã-ºi iubescã propriul popor cu atîta dãruire? Este cineva care sã-ºi dãruiascã propria avere sãracilor, printr-o „Cinã Creºtinã”? Este cineva care sã ofere lãcaºurilor sfinte atîtea donaþii, fãrã sã i se recunoascã efortul financiar? Este cineva cu atîta putere sã lupte, pe tãrîmul literar ºi politic, pentru

Omagiu postum unui adevãrat creºtin ºi patriot român Este incredibil cît de repede zboarã timpul pentru noi, cei aflaþi în toamna vieþii, ºi încep sã cred cã aceia care susþin cã ziua nu mai are cele 24 de ore ale copilãriei mele au dreptate. Altfel cum s-ar putea explica faptul cã în aceastã lunã se împlineºte un an de la trecerea în eternitate a fostului meu prieten din tinereþe, ilustrul poet, istoric, orator, om de o vastã culturã, patriotul Corneliu Vadim Tudor? Moartea lui nãpraznicã, în floarea vîrstei ºi în culmea creaþiei sale de poet cu vocaþie universalã, m-a îndurerat adînc, ca de altfel pe toþi prietenii sãi adevãraþi, care l-au iubit ºi l-au preþuit preþuit încã de cînd abia pornise pe drumul recunoaºterii literare, singur, dar hotãrît. Mi-am luat adio de la el cu durere, în ziua înhumãrii cînd, spre norocul meu, fiind foarte devreme încã, în Biserica Sfîntul Gheorghe mã aflam doar eu ºi încã o persoanã. I-am promis atunci cã voi încerca sã-i pãstrez vie memoria, sã-i evoc faptele demne de un adevãrat creºtin ºi patriot român ºi cã îl voi pomeni veºnic în rugãciunile mele, pentru sufletul lui chinuit de vicisitudinile vieþii ºi de ingratitudinea contemporanilor. Sper ca, de pe tãrîmul de unde nimeni nu s-a mai întors, sã vadã ºi sã fie fericit de împlinirile profesionale ale fiicei sale, domniºara Lidia Vadim Tudor, de atitudinea ei creºtinã ºi de mila, compasiunea pe care, împreunã cu sora ºi mama sa, o aratã necuvîntãtoarelor, copiii de suflet ai lui Vadim. Durerea cea mare care mã apasã ºi care îmi provoacã revoltã este aceea cã toþi cei care lau urît, l-au ponegrit ºi l-au hãrþuit, o fac ºi dupã dispariþia sa fizicã, cu aceeaºi vehemenþã, în mod laº ºi abject. De fapt, personalitatea ºi geniul lui Corneliu Vadim Tudor îi dominã ºi îi sperie ºi dupã moartea lui, lucru care trebuie sã le facã mîndre pe urmaºele sale. Totuºi, mã întreb: ce fel de fiinþe sînt aceºti oameni, cu pretenþii de intelectuali de marcã ºi de politicieni europeni, care slujesc niºte stãpîni strãini, care l-au urît

susþinerea cauzei naþionale? Este cineva care sã susþinã cu atîta vigoare caracterul unirii României cu Basarabia, pentru întregirea naþiunii române? Este cineva atît de devotat animalelor, ºi mai ales cîinilor, ca sã suporte toate cheltuielile cu întreþinerea lor? Este vreun patriot român din toate timpurile mai denigrat ca el? Este cineva care nu s-a îmbogãþit, în gradul cel mai înalt, prin jefuirea þãrii, prin corupþie, prin hoþie, prin batjocorirea neamului nostru? Deci, plîngeþi-vã patriotul! Plîngeþi-vã eroul! Plîngeþi-vã altruistul, înþeleptul, umanul, luptãtorul, cinstitul, inestimabilul orator ºi marele creºtin! Îmi aduc aminte cu multã admiraþie de sfatul pe care mi l-a dat, care s-a transformat într-o mare realizare pentru mine.. M-a pus pe lista senatorilor care fãceau o vizitã oficialã, împreunã cu preºedintele de atunci al senatului, dl. Oliviu Gherman, tocmai în Japonia. La revenirea în þarã, mi-a sugerat sã pun pe hîrtie tot ce am vãzut în acea vizitã oficialã, dar absolut tot. ªi astfel am încropit o serie de reportaje intitulate: „În Þara Soarelui Rãsare”, care au ºi fost publicate în revista „România Mare“. Ce a reuºit minunatul îndrumãtor prin acest gest? Mi-a insuflat dorinþa de a scrie încontinuu articole diverse, pe tematici adecvate ziarului ºi, astfel, am ajuns sã-mi fie publicate 145 de articole, în 368 de numere, în 10 ani. Se cuvine a arãta aici un episod remarcabil: în oraºul Turda, unde locuiesc, s-a început constuirea unei biserici-catedrale, tocmai cînd eram senator. Un preot devotat ºi foarte harnic a apelat ºi la mine sã-i solicit d-lui Corneliu Vadim Tudor o sumã de bani. Ceea ce s-a întîmplat este o dovadã de preamãrire ºi de multã credinþã, acesta dãruindu-le 1 milion de lei (în perioada 1993-1994!). Uimirea mea nemãsuratã constã în gestul neortodox fãcut de preafericitul mitropolit al Clujului: cînd s-a sfinþit aceastã frumoasã ºi minunatã bisericã, nu a fost invitat ºi Corneliu Vadim Tudor, considerînd cã nu se cade a implica ºi politicul. Dar, întreb eu, cînd au avut nevoie de bani, atunci nu a contat cã au primit ajutor tocmai la un politician de seamã? Ce înseamnã sã fii un om bun, uman, creºtin, ºi sã faci bine la toatã lumea, ºtiut fiind faptul cã dînsul nu avea nici o legãturã cu oraºul meu, cu mine, în afarã de faptul cã mã cunoscuse ca senator. Toatã stima mea pentru donaþia fãcutã ºi toatã dezamãgirea pentru înalþii prelaþi, care au considerat drept inoportunã prezenþa celui mai mare

creºtin ºi patriot român din þara asta la sfinþirea unui lãcaº care a putut fi ridicat ºi datoritã Tribunului. Aºa cã, plîngeþi-vã binefãcãtorul cel din tainã; plîngeþi-vã neþãrmurita bunãtate care a zãcut în trupul ºi sufletul falnicului oºtean pe timp de pace; plîngeþi-vã înþeleptul naþiunii, cel fãrã de seamãn. Simt un regret profund cã nu am reuºit sã merg sã-i duc o coroanã din 100 de trandafiri albi, pe care o merita. Fapt oarecum justificat, þinînd seama de handicapul de care sufãr de cca. 18 ani, în urma unui accident vascular cerebral. Totuºi, o mare parte a sufletului meu a fost alãturi de familia dînsului, pentru care avea un crez dumnezeiesc! ªi-a iubit familia cum rareori vezi, lãsîndu-i o moºtenire care nu se comparã cu nici o avere materialã: un nume, un renume ºi o faimã dusã peste mãri ºi þãri! „Cea mai frumoasã moºtenire lãsatã de un tatã copiilor sãi este gloria, buna reputaþie, cîºtigate prin virtuþi ºi fapte bune“. (Marcus Tulius-Cicero). Sînt convins cã Vadim Tudor a lãsat o astfel de moºtenire, pe care nu se pot certa urmaºii. Mare pãcat, mare pierdere, multã durere produsã miilor de oameni, cunoscuþi ºi necunoscuþi. Prin ce ºi prin cine vom putea înlocui caracterul sãu, bunãtatea sa ºi crezul sãu? Adunaþi-vã, simpli oameni, ºi aduceþi-i un prinos de dragoste, de iubire celui care v-a ajutat, v-a iubit, ºi a luptat pentru poporul sãu ºi pentru patria sa. Adunaþi-vã toþi îngerii din Rai ºi aveþi grijã de el, acolo unde este. A plecat în veºnicie cel care mai avea multe de spus ºi de fãcut. Unii l-au plîns cu durere în suflet, alþii cu o durere sfîºietoare, alþii de „faþadã“ ºi unii s-au bucurat. Îmi iau ADIO de la curajosul patriot, om adevãrat, de la pamfletarul, scriitorul celebru, de la neînfricatul luptãtor ºi patriot, de la ziaristul uriaº, de la binefãcãtorul semenilor amãrîþi ºi, cu durere în suflet, îi transmit familiei cele mai nobile regrete ºi sincere condoleanþe. „DUMNEZEU SÃ-L ODIHNEASCÔ ºi sã-l aºeze întru vecie ÎN PANTHEONUL SFINÞILOR! Dr. ing. TODEA IOAN, Turda (fost senator al Partidului România Mare între anii 1992-1996) Nota Redacþiei: Articolul a fost scris dupã moartea lui Vadim Tudor, dar nouã ne-a parvenit la redacþie abia acum. De aceea, pentru cã avem un numãr special, in memoriam, la un an de la moartea poetului, ne facem datoria de a-l publica.

visceral pe Corneliu Vadim Tudor? Nu se tem de Dumnezeu ºi de mînia Lui, care nu iartã pe nimeni? Probabil cã sînt slugi ale Diavolului, altfel nu înþeleg satisfacþia ºi rîvna lor în a-l denigra dupã moarte. Recent, am cumpãrat o revistã pe care nu am mai citit-o de mult timp: „Formula AS” (nr. din 21-28 iulie 2016) ºi, rãsfoind-o, mi-a cãzut sub ochi un articol de

de culturã Romulus Vulpescu. Aceºti doi oameni minunaþi au cãzut pradã furiei autoarei pentru simplul fapt cã au fost membri ai Partidului România Mare ºi prietenii lui Corneliu Vadim Tudor! Finalul articolului este dovada clarã a demersului ruºinos al autoarei, pentru cã cei doi intelectuali de marcã ºi români patrioþi sînt blamaþi, cu prefãcutã nedumerire, pentru amiciþia lor cu „vulgarul” „extremistul”, „delirantul” Corneliu Vadim Tudor, cel, culmea!, „lipsit de talent” , „mizer” , „lipsit de igienã în existenþa sa”. Noaptea în care am citit aceste infamii a fost una albã pentru mine, întrucît abjecþiile acestei A. Bittel mau urmãrit pînã-n zori. Cum este posibil ca un astfel de om sã se numeascã intelectual? Cum poþi spune cã un poet tradus în zeci de limbi, orator de marcã, istoric, om de culturã, politician de frunte este un mizer, doar pentru cã te simþi strivit de statura lui moralã ºi de talentul lui, pentru cã îl invidiezi profesional? Sînt înfricoºatã în ce societate trãim, lîngã ce hiene însetate de sînge! Nu vreau sã vorbesc de calitatea autoarei articolului ºi de relaþiile avute cu potentaþii defunctului regim dinainte de 1989, pentru cã nu aceasta este intenþia mea, de a denigra pe cineva, dar dacã tot îºi propune doamna Bittel asanarea literaturii române, a culturii noastre, în general, de ce nu începe cu noul ministru al Educaþiei, domnul Mihai Dumitru, care, într-un interviu recent, considera (de pe poziþia unui „mare traducãtor”) cã pentru a face o traducere bunã NU ESTE NECESARà CUNOAªTEREA LIMBII RESPECTIVE, ci ai nevoie doar de un dicþionar! Eu, care am lucrat ca profesoarã ºi traducãtoare de limba englezã timp de 29 ani, am rãmas fãrã cuvinte, stupefiatã ºi revoltatã de lipsa de reacþie a societãþii la o astfel de aberaþie a intelectualilor noºtri. Unde era atunci doamna Bittel, sã se minuneze ºi sã se revolte? Cuvintele sînt de prisos! Unde eºti tu, Corneliu Vadim Tudor? Cît de mult ne lipseºti – ºi nouã, ºi þãrii! Prof. DANIELA PAULESCU

la rubrica intitulatã „Carte - selecþia AS”. E vorba de un text semnat de Adriana Bittel, de fapt, o recenzie a unei cãrþi scrise de Ion Jianu, „Arta conversaþiei cu Ileana Vulpescu ºi Romulus Vulpescu - Dialoguri peste timp”, apãrutã la Editura Vremea. Acest articolaº, scris de o doamnã cu mari pretenþii de om de litere european este, dupã mine, o încercare jalnicã de trimitere în derizoriu a operei aparþinînd unei personalitãþi copleºitoare a literaturii române, doamna Ileana Vulpescu, ale cãrei talent, culturã ºi þinutã moralã sînt incontestabile! Dar „ca sã dreagã busuiocul”, cum se spune, ilustra autoare a recenziei dã puþin mai mult cîºtig de cauzã celui care a fost unul dintre cei mai mari traducãtori români din limba francezã, poetul ºi omul


Pag. a 15-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam S-a stins Tribunul Vadim Tudor România este mai vulnerabilã? (urmare din pag. 1) În toate acele momente, Vadim li s-a împotrivit, vocal, uneori ofensator, dar de fiecare datã cu dreptatea de partea sa, aºa cum o dovedeºte realitatea de zi cu zi din România. Vadim ne-a lãsat o moºtenire grea: sã-i continuãm lucrarea de-o viaþã, demnã de urmat pentru fiecare român adevãrat, care-ºi iubeºte þara. Personalitatea sa complexã ºi complicatã, care nu putea fi ignoratã niciodatã, de nimeni, precum ºi discursul sãu fulminant, vor fi imposibil de înlocuit, cel puþin într-o perioadã istoricã previzibilã a României. Maestrul Vadim nu a fost un om bogat material, nu i-au plãcut matrapazlîcurile ºi furãciunile, n-a strîns avere, ci a plecat modest, cu datorii pe care nu le-a putut onora în timp, fiind prea generos cu cei din jurul sãu, oameni ºi animale deopotrivã, prea cinstit, dar ºi mîndru, nerecunoscînd situaþia financiarã grea în care s-a aflat. Familia sa avea sã spunã puþin mai tîrziu cã nu-ºi poate plãti datoriile. În schimb, Corneliu Vadim Tudor a lãsat în urma sa o mare bogãþie, opere care vor rãmîne pentru eternitate în patrimoniul naþional ºi chiar internaþional, am putea spune, la fel ca Eminescu, Eliade, Ionescu ºi Cioran. Cei care l-am iubit credem cã în acele zile ar fi trebuit sã fie doliu naþional, Vadim Tudor fiind nu numai un geniu al neamului românesc, pe care l-a iubit profund, sincer, ca Bãlcescu ºi Eminescu, dar ºi o personalitate politicã marcantã, care ºi-a dus Partidul România Mare, pe care l-a fondat ºi condus, la o cotã de 20% din electorat. Sã nu uitãm cã a fost la un pas de a deveni preºedinte al României, în anul 2000, cînd numai maºinãria de vot diabolicã a PSD l-a putut învinge miºeleºte, prin Ion Iliescu, în turul al II-lea al scrutinului prezidenþial. Vadim a fost un vizionar veritabil, pînã ºi sfîrºitul ºi l-a anticipat într-o poezie-premoniþie, în care invita moartea la o cafea, scrisã cu o sãptãmînã înainte de a se stinge, parcã simbolic în Ziua Înãlþãrii Sfintei Cruci. Sînt semne cã Vadim nu a fost un pãmîntean simplu, ci unul lãsat de Divinitate cu un anumit scop ºi rol, sã ne apere, sã ne ghideze ºi sã ne dea speranþe într-o lume mai bunã. Vadim a fost o personalitate politicã controversatã, l-au contestat, l-au criticat, chiar l-au urît poate în momentele cînd au intrat în disputã cu el (vezi marele „jucãtor“ Traian Bãsescu), dar constatãm cã pînã ºi unii dintre aceia îi recunosc valoarea, charisma, memoria fantasticã. Cu toate bunele ºi relele sale, Vadim rãmîne în sufletele noastre. Îi vom reciti cu plãcere ºi respect opera ºi ne vom ruga pentru el, sã fie tot atît de sîrguincios ºi acolo, aºa cum a fost printre noi pe Pãmînt. Plecarea Tribunului a produs valuri de emoþie ºi simpatie colectivã, la fel ca în întreaga viaþã. Ne-am aºteptat la o asemenea reacþie din partea multora dintre cei care l-au cunoscut, colaboratori, jurnaliºti sau politicieni, deoarece pe mulþi dintre aceºtia i-a îndrumat ºi ajutat. Pe alþii, i-a numit hoþi, corupþi, þigani, jidani, nãpîrci. Acum, cînd nu se mai poate apãra, aceºtia s-au înghesuit sã aparã la TV sã-l critice, sã-l jigneascã, sã scoatã în evidenþã doar relele ºi, dacã s-ar fi putut, sã-l mai omoare încã o datã, sã-i anuleze operele ºi valoarea complexã, de netãgãduit, de altfel. Nu ar fi bine pentru Vadim ºi pentru toþi cei care l-au iubit ºi pe care i-a iubit sã trecem cu vederea rãutãþile exprimate de unii jurnaliºti, comentatori, opozanþi, cu atît mai mult cu cît libertatea cuvîntului existã pentru toþi ºi trebuie respectatã ca atare. Deci, sã le fie ruºine acelor „neica nimeni” pîrliþi, rozãtoare, papagali, corupþi, parveniþi ºi nulitãþi ale societãþii româneºti, care au participat la distrugerea acestei þãri ºi la denigrarea valorilor naþionale prin atitudinea ºi opera lor, încercînd, încã o datã, sã manipuleze opinia publicã, folosindu-se de trompetele mass-media. Culmea, aceste non-valori ºi-au permis sã facã aprecieri la adresa unui gigant al culturii române, cum a fost Vadim Tudor.

Atitudinea duºmanilor sãi a culminat cu refuzul unora dintre maghiari ºi, culmea, ºi dintre colegi români de a-i depune sicriul în Senat, acolo unde a fost ales, votat ºi instalat de electoratul sãu pentru repetate mandate, acolo unde ºi-a fãcut pe deplin datoria faþã de poporul care l-a ales ºi faþã de România. Nu o spunem doar noi, ci toatã mulþimea care n-a pregetat sã stea la coadã ore în ºir la Biserica Sf. Gheorghe-Nou, la Kilometrul Zero al României, pentru a-ºi lua rãmas bun, a-i aduce un ultim omagiu ºi a aplauda frenetic la trecerea Tribunului. L-am condus ºi noi pe ultimul drum spre cele sfinte ºi veºnice pe Vadim al nostru, ºi i-am depus în sicriu, lîngã trup, Tricolorul, atît de iubit ºi de cîntat de el. I-am mulþumit marelui nostru Vadim pentru faptele ºi realizãrile sale. Cuvîntul celor 16 preoþi prezenþi la cãpãtîiul lui, mulþimea emoþionatã care l-a plîns continuu ºi elogiile aduse de alþi mari patrioþi români în viaþã (generalul Mircea Chelaru, colonelul Mircea Dogaru º.a.) au confirmat cã Tribunul a fost, este ºi va fi iubit de români pentru eternitate. În ziua înmormîntãrii, VIP-urile din politicã au lipsit (cu cîteva mici excepþii: Marius Marinescu, Ioan Oltean, Lia Olguþa Vasilescu, Liliana Mincã, Miron Cozma). Au fost, însã, suficiente gesturile preºedintelui þãrii, Klaus Johannis, care ºi-a amînat Conferinþa de Presã de la finalul ºedinþei Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii, pînã la încheierea funeraliilor lui Vadim. El a trimis o coroanã de flori, gest care a dat o palmã moralã multora dintre „vitejii de dupã rãzboi” ºi a întãrit aprecierea cã Vadim nu a fost un oarecare. Dimpotrivã, a fost un mare erou ºi iubitor de þarã ºi popor! La înmormîntarea lui Vadim au participat ºi ipocriþi, aºa cum a remarcat ºi familia defunctului. Multe figuri publice din rîndurile Partidului România Mare, dar ºi din afara lui, au început lupta pentru ciolan încã de la cãpãtîiul Tribunului. Ne-am înºelat iniþial, crezînd cã mulþi dintre cei care l-au trãdat ºi l-au vîndut au venit totuºi, în ultimul ceas, sã se smereascã ºi sã cearã iertare pentru propriile lor pãcate faþã de Vadim. De fapt, nu era aºa, ei au reînceput lupta, de data aceasta fãrã Vadim, pentru putere în PRM, pentru funcþia de preºedinte ºi pentru preluarea Partidului România Mare. Sîntem cu toþii martori ai telenovelei partidului rãmas fãrã arhanghelul sãu puternic ºi charismatic. Totuºi, pãstrãm speranþa cã interesele noastre naþionale vor fi pãstrate ºi respectate chiar ºi în PRM. La vremuri noi, ºi partidul lui Vadim are nevoie de oameni noi, care sã gãseascã o cale nouã pe care sã îi conducã pe membrii PRM ºi pe simpatizanþii sãi, cu cel puþin la fel de mult succes precum a fãcut-o însuºi fondatorul lui, Corneliu Vadim Tudor. De reuºita celor care vor duce munca lui Vadim mai departe va depinde ºi echilibrul politic din România. Nu trebuie sã uitãm cã PRM a fost ºi este un partid iubit de popor, care promovezã naþionalismul sãnãtos ºi constructiv, valorile noastre naþionale, fiinþa ºi identitatea noastrã. Aceste lucruri sînt aproape de inima românului ºi depinde de noua conducere a PRM cît electorat va putea strînge. S-ar putea sã avem surprize plãcute, dupã pãrerea noastrã, pentru a „împinge” acest partid sus, acolo unde meritã. O altã problemã care se pune este dacã locul lãsat liber de Tribun face România mai vulnerabilã? Noi credem cã da. Da, pentru cã vocea lui Vadim nu se mai aude, „tunetul a dispãrut” ºi ºobolanii interni ºi externi nu se mai sperie, sau poate un pic, de DNA. Au fost vîndute ºi bunurile dragi lui, poate din nevoie, dar duºmanii lui se bucurã. Vadim fãcea „curãþenie” în jurul sãu. Poate nu cu cele mai ortodoxe mijloace, dar era eficient ºi ferm. Acum, nimeni nu mai „miºcã în front”. Este liniºte, o liniºte amarã ºi apãsãtoare. Treziþi-vã români, cãci toate partidele dorm, iar tehnocraþii fac ce vor!

P.S. Pentru a-l evoca pe Tribun, chiar ºi cu mijloacele noastre modeste, redãm integral, cu respect, ultimul sãu poem, în care marele poet ºi-a prevestit moartea:

ULTIMA CAFEA Hai, Moarte, sã bem o cafea Þi-o fac cu caimac, aromatã Mai leapãdã-þi coasa cea grea ªi mantia asta ciudatã. Te rog sã iei loc în fotoliu Nu mã supãrã dacã fumezi Dupã cine eºti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini ºi oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grãbi, cã te frigi Mai lasã-mi pe cer, încã, steaua Dacã eu am sã mor, ce cîºtigi? Ai venit sã mã iei în persoanã Prea mare onoare îmi faci Din toatã specia asta umanã Numai pe mine mã placi? Hai sã-þi ghicesc în cafea E bine sã ºtii ce te-aºteaptã O cumpãnã grea vei avea Dar tu te descurci, eºti deºteaptã. Eºti tot timpul în crizã de bani Aici, te asemeni cu mine De ce sã fim noi doi duºmani? Eu te-nþeleg cel mai bine. Lumea te aplaudã de departe În zvon de corridã, olé! Fii bunã ºi-ntoarce-te, Moarte Sã vãd: dupã tine ce e? Acum eºti captivã la mine Am vrut sã-þi arãt, draga mea Cã nu-mi este fricã de tine: Þi-am pus ºoricioaicã-n cafea. CORNELIU VADIM TUDOR

Ce n-ai da Ce n-ai da tu, în clipa morþii sã ai nãdejdea ce-o am eu! Sã ºtii cã orice-ar fi sã vie, tu eºti din clipa scrisã þie cu Dumnezeu în veºnicie, cu Dumnezeu. Ce n-ai da tu, sã poþi odatã întoarce vremea înapoi! Zadarnic lupþi cu valu-n spume! Zadarnic strîngi comori ºi nume! Cu pumnii goi, tu pleci din lume, cu pumnii goi. Ce n-ai da tu, în clipa morþii sã ai destinul ce-l am eu! Nu-l ai, sã dai o lume întreagã! Dar vino, inimã pribeagã! Prin glasul meu, Isus te roagã, prin glasul meu... Nu vezi cum vremea se destramã ºi cît de scurt e-al vieþii drum? Curînd Isus, cu glas de-aramã, ne va aduce-avînt sau teamã! O, vino-acum, Isus te cheamã! O, vino-acum! (Autor anonim)


Pag. a 16-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam ÎNTÎLNIRI Rapidul gonea prin noapte spre Capitalã, fãcîndu-ºi cunoscutã prezenþa prin semnale scurte, pierdute în ceaþa care se lãsase. Într-un compartiment de clasa I, un bãrbat voinic ºi frumos rãspundea, cu calm, la unele întrebãri ale unui tînãr care îl asculta cu multã atenþie. Era Corneliu Vadim Tudor, care se întorcea de la un Congres þinut la Cluj ºi care nu scãpase de întrebãrile puse cu sfioºenie de un tînãr gazetar sportiv, Andrei Nourescu. ªi astfel, am aflat de la Andrei, fiul unui cunoscut antrenor de atletism, cã, în tinereþe, Corneliu Vadim Tudor a fãcut atletism la Clubul Metalul ºi cã printre antrenorii lui a fost ºi Silviu Dumitrescu. A trebuit sã-mi rãscolesc cu grijã memoria – în cei aproape 50 de ani de antrenorat, au trecut cîteva sute de tineri prin faþa mea – ca sã-mi amintesc de tînãrul Vadim, talentatul elev al Liceului Sfîntul Sava, care, din primul an al selecþionãrii lui de cãtre antrenorii Clubului Metalul, s-a remarcat nu numai prin constituþia atleticã ºi performanþele pe care le realiza la aruncarea suliþei, dar ºi prin mintea isteaþã pe care o dovedea, din primul moment, într-o discuþie. Cu timpul, încet, încet, a renunþat la sport în favoarea facultãþilor pe care le-a urmat cu multã seriozitate. Era omul cãruia nu-i plãcea sã facã lucrurile pe

In memoriam Vieru, Pãunescu ºi Vadim Plecaþi pe-al veºniciei drum Chiar dacã rãii îi înjurã Ei au lãsat zestre-n culturã. Iubitori de Eminescu Pe care l-au venerat Au urcat ºi ei la stele Alãturi de Împãrat. Capodoperele lor În sufletul tuturor: „Casa pãrinteascã nu se vinde”, „Mulþumesc, iubitã mamã”, „Rugã pentru pãrinþi”, Ne îndeamnã ºi ne cheamã Ca niºte glasuri de sfinþi. Au plecat îndureraþi: - „Sîntem despãrþiþi de fraþi”, Basarabia e o floare Ruptã dintr-o Românie Mare. Acuma þara-i mai sãracã Românii-au învãþat sã tacã, În locul lor ca patrioþi Rãsar atîþia patri-hoþi. ALEXANDRU DUMITRU, Buftea

jumãtate ºi astfel s-a hotãrît sã renunþe la sportul de performanþã pe care îl îndrãgise, la un moment dat. Au trecut cîþiva ani de la aflarea veºtii cã marele om de stat, Corneliu Vadim Tudor - atunci era vicepreºedintele Senatului, al treilea om în Stat - era acelaºi cu tînãrul pe care îl remarcasem pentru talentul ºi vioiciunea minþii cu cîteva decenii în urmã. În vremea aceea, organizam Maratonul Internaþional al Bucureºtilor, la care Primãria Capitalei era sponsorul principal al competiþiei. Aºteptam în cabinetul primarului de atunci, Viorel Lis, cînd, deodatã, se deschide larg uºa biroului. În prag apare un bãrbat înalt, cu pãrul uºor grizonat, frumos ca un cadru de film. Cu un mers maiestos, a aruncat o privire la toþi cei prezenþi care, la apariþia lui, împreunã cu ºefa de cabinet, se ridicaserã în picioare. Se ridicaserã în picioare toþi, în afarã de mine, care nu înþelegeam de ce se petrecea acest „onor“ spontan. Bãrbatul acela s-a îndreptat spre mine, întrebîndu-mã: „Dumneavoastrã sînteþi maestrul Silviu Dumitrescu?“ Ne-am îmbrãþiºat ºi, dupã atîþia amar de ani, am întîmpinat aceastã revedere cu o lacrimã buclucaºã în colþul ochilor. Mi-a dat cartea de vizitã, cu o diagonalã Tricolorã, pe care o pãstrez ºi azi cu pioºenie ºi m-a invitat sã-i cer ajutorul în ceea ce întreprind. Nu i-am cerut sprijinul nici chiar atunci cînd un prieten m-a prezentat la ziarul „TRICOLORUL“, ca sã scriu la rubrica denumitã „Cãlcîiul lui Ahile“. Nu i-

am cerut ajutorul pentru a nu-i rãpi din timpul preþios. Dar ajutorul lui a venit spontan, dupã mulþi ani care au trecut de la prima întîlnire. Aºteptam în holul de la intrarea în Senat pe o secretarã care lucra la aceastã instituþie. Cînd a intrat, Vadim m-a zãrit ºi a venit direct la mine. „Sînteþi maestrul Silviu Dumitrescu. Vã rog sã mã urmaþi!“ Am trecut prin toate cordoanele de securitate, care s-au deschis ca prin minune. Am ajuns în faþa unei uºi sculptate, impunãtoare pe care era scris VICEPREªEDINTELE SENATULUI. M-a întrebat de ce nu mai apare rubrica intitulatã „Cãlcîiul lui Ahile“ în Tricolorul. Explicîndu-i cã redactorul ºef mi-a comunicat cã nu mai are loc în ziar pentru aceastã rubricã, a fost mirat ºi m-a rugat sã scriu în continuare, iar materialele sã i le trimit direct la Senat. Între timp, mi-a umplut braþele cu mai multe volume pe care le-a îmbogãþit cu mãgulitoare dedicaþii. De atunci, ne-am întîlnit mai des, fiind invitat la unele festivitãþi ale „României Mari“, iar de cînd a plecat de lîngã noi ºi de cînd ºi-a încetat apariþia ziarul „TRICOLORUL“, rubrica cu titlul „Cãlcîiul lui Ahile“ ºi-a gãsit loc în revista „ROMÂNIA MARE“, de astã datã datoritã domniºoarei Lidia, fiica marelui om care a fost Vadim. SILVIU DUMITRESCU

A fost ultimul Tribun, Pentru þarã, cu gînd bun. Mare la staturã, Mare ºi-n culturã.

Poeme cu iubire încãrcate, În Univers acum rãsunã, Din inimi pure ºi curate, În dulcea limbã românã.

Dumnezeu sã-l odihneascã, În buna liniºte cereascã, Cu pace, fãrã de durere, Pîn' la hotãrîta înviere.

Cãci armata este mare Pavãza culturii noastre, Prin a sîngelui vãrsare În cumplitele dezastre.

***

A trecut... A trecut în veºnicii, Erou în lupta cu Mafia, Condamnînd atîtea silnicii Abãtute peste România. Poet cu sufletul curat Nestins ne va rãmîne, Prin suflul ce l-a dat, Cu tãrie naþiei române. Om cu sufletul prea bun ªi cu dragoste de þarã, E poet, dar ºi ferm Tribun, Pentru neam dispus sã moarã.

Ultimul Tribun

De oameni iubitor ªi iubitor de animale ªi de-al þãrii Tricolor, Ce-l purta mereu pe cale.

Ultimul Tribun a fost, Pentru-ntreg poporul nost. Þara mult ºi-a iubit, Cu adevãrul în hoþie a lovit.

A mers la ai sãi pãrinþi Pe care i-a iubit cu dor nespus, Divinizîndu-i ca pe sfinþi, În poezii omagiul le-a dus.

Acolo adunaþi sînt toþi Ocrotitori pentru popor, Marii noºtri patrioþi, Un veºnic nesecat izvor. BEJAN DACIAN IOAN 3 spre 4 septembrie 2016, Arad

Plecarea Poetului A plecat un Poet. E VADIM cel Mare Cel cãruia CHRISTOS i-a zidit în grai Ambrã de iubire ºi de închinare, A urcat spre Mama, stabilitã-n Rai. Vor veghea în tihnã sub aceeaºi stea Icoana pictatã în purpurã linã ªi îngeri albaºtri vor ninge spre noi Zãpadã cereascã ºi fulgi de luminã A plecat un Poet. S-a dus sã se culce Obosit de travalii prelunge. Ajunge, Vadime, ajunge, Fie-þi veºnicã iubirea noastrã, ªi dulce! Un pios omagiu, la un an de la „plecarea“ ta! PETREA MICLEA GÃMAN


Pag. a 17-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (36) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – ÎNCEPUTUL PELERINAJULUI NAÞIONAL 2014 CU MOAªTELE SFÎNTULUI MARTIR CONSTANTIN BRÂNCOVEANU Un eveniment cu o încãrcãturã spiritualã deosebitã a avut loc luni, 9 iunie 2014, în ziua praznicului Sfintei Treimi, cînd, cu înalta binecuvîntare a Preafericitului Pãrinte Daniel, racla cu moaºtele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu a fost purtatã în procesiune solemnã de la Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou la Biserica brâncoveneascã din Potlogi, judeþul Dîmboviþa. Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Tîrgoviºtei, a întîmpinat delegaþia desemnatã de cãtre Pãrintele Patriarh Daniel ºi condusã de Preasfinþitul Pãrinte Varlaam Ploieºteanul, vicar patriarhal, împreunã cu Pãrintele Paroh al Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, Emil Nedelea Cãrãmizaru. Cu aceastã ocazie, a fost resfinþitã biserica din Potlogi, de cãtre IPS Nifon, dupã care a fost sãvîrºitã Sfînta Liturghie. La eveniment a participat o mulþime impresionantã de credincioºi din localitate ºi împrejurimi. În acest cadru duhovnicesc a fost prezentat mesajul Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel de cãtre PS Varlaam Ploieºteanul. Aceastã acþiune a constituit începutul unui pelerinaj naþional cu moaºtele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu, ce se va desfãºura de-a lungul anului 2014, la cele mai importante ctitorii brâncoveneºti din þarã.

Biserica Sf. Gheorghe-Nou, trecutã prin vitregiile vremurilor Printre încercãrile la care i-a supus Dumnezeu pe oameni se numãrã incendiile ºi seismele. Efectele acestor calamitãþi s-au rãsfrînt dramatic ºi asupra Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou. Frecvenþa ºi amploarea incendiilor s-au datorat unui amãnunt arhitectonic al Bucureºtiului din Secolul al XVIII-lea ºi al celui urmãtor. În acel timp, oamenii îºi construiau casele din lemn, le tencuiau cu pãmînt ºi le vãruiau. Acoperiºul era realizat, de cele mai multe ori, din paie, ºindrilã ºi, rareori, din olane. ªi podurile de peste Dîmboviþa erau construite din lemn. Dupã cum consemna, în Jurnalul sãu de cãlãtorie, turcul Evlia Mehmed Zilib, numit de cãtre români Evlia Celebi, care a trecut prin Bucureºti în perioada 1659-1660 ºi 1666: „Oraºul era construit pe ambele maluri ale Dîmboviþei, peste care erau douã zeci ºi unu de poduri de lemn”. Acelaºi cãlãtor remarca faptul cã „acest oraº are în totalitate 12.000 de case [...] acoperite cu trestie ºi ºindrilã; majoritatea lor sînt cu un cat. [...] Case construite din piatrã sau cãrãmidã sînt puþine la numãr ºi nenorocoase, deoarece stãpînii lor, ghiaurii, la ºapte-opt ani o datã fac cîte o rãscoalã, iar

tãtarii ºi turcii dau atunci foc oraºului. [...] Cu totul existã vreo mie de dugheni, construite din scînduri”. Toate aceste construcþii conþineau un bogat material combustibil, uºor inflamabil, focul, ajutat de vînt, se putea întinde de la o casã la alta, pe suprafeþe întinse ale oraºului. Aºa s-a întîmplat în ziua de 26 martie 1718, cînd, „de la o casã micã ºi proastã” care a luat foc, „atîta s-au aþîþat foc mare, cît mergînd asupra curþii domneºti au ars toate casãle, scãpînd numai cele boltite. ªi trecînd foc peste curte, au mersu pînã la margine, arzînd ºi tîrgul, ºi mãnãstiri, ºi case boiereºti, ºi tot ce era înainte. A ars majoritatea prãvãliilor de pe uliþele Abagiilor ºi Mãrgelarilor”. Incendiul s-a întins, însã, din aproape în aproape, ºi asupra hanului ºi Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou, care au fost nimicite în întregime. Incendiul din 1718 a prãbuºit zidurile înconjurãtoare, elementele de structurã ºi de suprastructurã din interiorul bisericii, din toate acestea rezultînd mult moloz, cenuºã ºi resturi de materiale carbonizate din construcþia bisericii ºi a incintei mãnãstirii Sfîntul Gheorghe - Nou. Acest moloz a fost distribuit în curtea aºezãmîntului, dar ºi în interiorul bisericii, al cãrui paviment a fost înãlþat. De data aceasta, constructorii aduºi de cãtre Domnitorul Ioan Mavrocordat, cu sprijinul lui Dositei, Patriarhul Ierusalimului, sub supravegherea marelui agã Ianache Vãcãrescu, în calitate de ispravnic; ºi cu ajutorul marilor negustori din Bucureºti, dintre care Jupîn Apostol Lazãr, cupeþ (negustor ºi zaraf), au înãlþat pavimentul din interiorul bisericii. A fost depus un strat de pãmînt cenuºiu, cu o grosime de 20 cm: „Peste aceastã depunere a fost amenajat un nou paviment, fãcut din dale de piatrã, care se pãstreazã ºi azi, parþial”. Dupã efectuarea reparaþiilor, biserica ºi hanul Sfîntul Gheorghe - Nou ºi-au reluat viaþa cu ºi mai multã vioiciune decît în trecut, pînã la 31 mai 1738. La acea datã a avut loc un cutremur de pãmînt care i-a înspãimîntat pe locuitorii Bucureºtiului. Cu acel prilej s-a stîrnit un vacarm apocaliptic. Clopotele bisericilor bãteau singure, multe biserici ale oraºului s-au prãbuºit, boitele (prãvãliile) s-au ruinat ºi ele, împreunã cu zidurile mãnãstirilor ºi cu locuinþele oamenilor. Replicile cutremurului, foarte puternice, s-au repetat zile în ºir, pãmîntul a crãpat ºi din adîncuri a început sã exhale un miros înecãcios de pucioasã ºi de praf de puºcã. Nu au scãpat de avarii nici Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, nici Palatul Domnesc, ale cãrui ziduri au crãpat. Dupã acest cutremur, au urmat unele incendii mistuitoare, locuinþele bucureºtenilor constituind surse de combustibil pentru astfel de calamitãþi. La un an de la cutremurul din 1738, în data de 27 februarie 1739, a izbucnit un alt incendiu devastator care, din fericire, a ocolit biserica ºi hanul Sfîntul Gheorghe. În toamna anului 1766, a avut loc un incendiu foarte mare care, de asemenea, a ocolit aºezãmîntul brân-

Sfatul medicului

Care sînt cauzele?

Sindromul de Quervain

Cauzele nu sînt cunoscute încã în totalitate, studiile medicale arãtînd cã procesul nu este de naturã inflamatorie. Aceastã boalã este mai frecventã în rîndul femeilor ºi se dezvoltã în special la anumite categorii profesionale (pianiºti, dactilografi, jucãtori de volei, golf etc.). Apare de obicei dupã executarea unor miºcãri repetate cu încheietura mîinii.

Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european. Sindromul de Quervain (denumit ºi luxaþia femeii care spalã) reprezintã tumefacþia ºi inflamaþia DR. TAREK NAZER tendoanelor ºi a tecilor tendinoase care deplaseazã degetul mare de la mînã cãtre exterior. În cazul sindromului de Quervain, tunelul traversat de tendoane devine îngust din cauza îngroºãrii þesuturilor moi care îl alcãtuiesc, astfel miºcarea mîinii ºi a policelui produce durere.

Care sînt simptomele? Simptomul principal este prezenþa unei dureri surde în porþiunea articulaþiei mîinii, care corespunde policelui. Durerea se agraveazã la miºcare. Aria de la baza degetului mare este, de asemenea, dureroasã.

Cum se pune diagnosticul? Pentru stabilirea diagnosticului, se efectueazã manevra Brunelli ºi testul Finkelstein, prin care

Sfînta Treime Tatãl, Fiul ºi Sfîntul Duh - Treimea Sfîntã! Respirã întregul univers lumina blîndã, Iubirea nu-i iubire fãrã de Treime ªi viaþa este viaþã numai în Unime... Cãci Dumnezeu din Cer e Unic în fiinþã, În ipostasuri Trei, suprema conºtiinþã! ªi tot ce e ºtiinþã existã prin Ei Trei... Splendoarea într-o fiinþã - e imnul dragostei! Magnifica Treime dã fericirii sens, Unimea în Treime e viaþa în consens, Cãci raiul întreg prin Dumnezeu grãieºte: Lumina Cea de Sus Treime se numeºte! Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã

Bucuria mîntuirii Cu mulþi ani în urmã, în oraºul Cezareea locuia un ofiþer roman pe nume Corneliu. El era cucernic ºi temãtor de Dumnezeu. În vremea aceea se gãseau printre pãgîni multe suflete dezgustate de slujirea la idoli ºi pe care Dumnezeu le pregãtea pentru lucruri mai bune. Evlavia lui Corneliu se vedea în viaþa sa. Întreaga lui casã se temea de Dumnezeu ca ºi el; ba chiar în ceata de ostaºi avea soldaþi cucernici: dovada influenþei pe care o avea asupra celor din jur. El fãcea multe milostenii poporului ºi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Corneliu era deci un om cu inima îndreptatã spre Dumnezeu; dar nu în aceasta stã mîntuirea. Corneliu nu era mîntuit prin evlavia, milosteniile ºi rugãciunile sale. Unicul Mîntuitor era ºi este Domnul Isus. Pentru auzirea Evangheliei, Dumnezeu s-a folosit de apostolul Petru, pe care l-a trimis la Corneliu. Aceasta a fost o întîlnire binecuvîntatã, cãci Duhul Sfînt a lucrat cu putere prin cuvîntarea apostolului. Petru a vestit Evanghelia, vestea bunã cu privire la Domnul Isus. Le-a spus cum Dumnezeu La trimis pe Fiul Sãu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Acest mesaj primit în inimã cu sinceritate de cãtre Corneliu ºi cei din casa lui a adus acolo bucuria mîntuirii prin credinþa în Mîntuitorul. ªi acelaºi lucru se poate petrece ºi cu cititorul nostru. covenesc, dar este util a fi pomenit aici, tocmai pentru a arãta frecvenþa acestui fenomen în acele vremuri. Din acest motiv, Alexandru Scarlat Ghica a tras învãþãmintele de rigoare ºi a stabilit, pentru prima datã, regulile de construire a caselor, prãvãliilor, brutãriilor ºi boiangeriilor, pentru a preveni izbucnirea ºi extinderea incendiilor. S-ar pãrea cã aceste dispoziþii au produs o rãrire considerabilã a acestor calamitãþi. Unii cãlãtori strãini, aduºi pe meleaguri bucureºtene de noul rãzboi ruso-austro-turc, au consemnat atît în anul 1786, cît ºi în 1788, rolul mãnãstirilor de citadele. Dacã incendiile au fost evitate pentru moment, cutremurele din anii urmãtori au fost pe cît de înspãimîntãtoare, pe atît de pãgubitoare. Menþionãm pe cel din noaptea de 26 martie 1790, în Sãptãmîna Luminatã, care, din fericire, nu a afectat grav Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU pacientul îndoaie policele afectat în palmã ºi îºi pune celelalte degete peste acesta. Medicul începe sã roteascã palma cãtre linia medianã a corpului, pornind de la poziþia cu palma în sus. Dacã aceasta cauzeazã durere, testul este pozitiv.

Care este tratamentul? Tratamentele care amelioreazã simptomatologia includ repausul, bãile locale calde, purtarea unei orteze care va împiedica miºcarea policelui sau articulaþiei ºi medicamentele antiinflamatorii. Toate acestea sînt mãsuri eficace în cazurile foarte uºoare. În cazurile mai severe se obþin ameliorãri prin injectarea de corticosteroizi în compartimentul tendoanelor, iar uneori este indicatã intervenþia chirurgicalã pentru deschiderea tunelului ºi decomprimarea tendoanelor. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 18-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Un bogat sortiment de mîrîieli Profesorul Turbatu ascultase de cîteva ori, ºi la radio ºi la TV, mîrîiala ministrului rus al armatei (Dacã ne supãrãm, în cîteva ore ajungem la Bucureºti!), dar tot nu-i venea sã creadã. Trecuserã abia 3 decenii de cînd Gorbaciov dãduse asigurãri (Tancurile sovietice nu vor mai intra niciodatã, în nici o capitalã europeanã!), ºi, poftim în ce hal se rãsuciserã lucrurile! Ce-i drept, belicoºii de azi nu mai erau sovietici, redeveniserã ruºi, însã zãngãneau armele la fel ca pe vremea Poltavei1709 sau Afganistanului-1979. Chiar ºi peste secole, iatã, urmaºii mujiciilor împlineau neabãtut testamentul lui Petru cel Mare. Iar ministrul ca ministrul, dar ºi mai urît suna mîrîiala lui Putin: Vãd cã se tot agitã problema actualelor graniþe europene. Mã rog, o putem rediscuta oricînd. Printre altele, ºi pe direcþia România-Ungaria... Sã fi fost o aluzie la ideea fixã a chiombalãului, vizînd unificarea cu Moldova? Marotã care, bineînþeles, dã apã la moara ungurilor, pe tema Transilvaniei... Karl Marx avertizase, domnule, cã stafia Istoriei ne va vizita în mod ciclic, dar dacã unii au zis cã un filosof de pripas, precum Tismãneanu, e mai deºtept decît Marx, ce sã le fac? κi încãlzi bruma de tocanã rãmasã pe fundul cratiþei, însoþindu-ºi prînzul frugal cu un colþ de pîine neagrã ºi o duºcã de umor avînd aceeaºi culoare: Dac-o fi sã mor, mãcar sã mor sãtul! Dupã care?... Pãi, dupã masã, cît de mic, tot boierul doarme-un pic!, îngîna mulþumit, înainte sã aþipeascã pe canapeaua lui extensibilã. Pe care n-o mai extinsese de cîþiva ani; era ºi singur cuc, nici nu prea i-ar fi rãmas loc sã se miºte prin chiþimia aia de camerã... Iar cînd se va depresuriza, va trebui sã biruie mormanul rufelor ce-ºi aºteptau cam de multicel rîndul la maºina de spãlat. De ce, oare, mã obsedeazã, de la o vreme, cuvîntul morman?... Ah, da, cum naiba am putut sã uit? Mormanul din poala lui Mircea Bãsescu, mai nou, asta era la ordinea zilei! Dar de acest subiect, demn de Budai-Deleanu, se va ocupa altã datã. Odatã venitã seara, va oficia obligatoriul ritual al racordãrii la lumea de ieri, de azi ºi -pe cît posibil - de mîine. Tolãnit în fotoliul a cãrui stofã acuza trecerea anilor, ºi nu numai... Amintiri lãsate de Pufa!, cãþeluºa care se prãpãdise recent, dupã ce îi bucurase viaþa 18 ani. Confirmînd cugetarea lui H.G.Bohm, Orice cîine cãruia îi dãruieºti dragoste, devine protectorul casei, ca ºi cuvintele înscrise pe zgarda altei cãþeluºe: Mã cheamã Sisi, iar domnul Beaumarchais îmi aparþine! Aºadar, va împleti orele petrecute în faþa televizorului, cu cele dedicate cãrþilor. Ziare nu mai cumpãra de mult. Renunþase la ele ºi din motive financiare, dar îndeosebi fiindcã renunþaserã ele la obiectivitate. Majoritatea ziariºtilor deveniserã dependenþi de voinþa patronului, iar patronul, la rîndul lui, era total dependent de interesele clanului pe care-l servea cu obedienþã. Chiombalãul, uitînd de liota simbriaºilor lui, îi numise tonomate. Cum ar veni, „obiectivitate“ oficializatã, pe faþã - unii în stînga, ceilalþi în dreapta. De fapt, care stînga, care dreapta? Mai avea cineva vreo platformã ideologicã? Unii hãis, alþii cea, acesta era tristul adevãr! Da, domnule, s-a ajuns la un veritabil Steaua-Dinamo în presã! Dar nu, nu gãsise comparaþia potrivitã! Care Steaua? Care Dinamo?!... Mai rãmãsese ceva din echipele care, cîndva, avuseserã un cuvînt greu de spus în Europa fotbalisticã? Niºte umbre, ºi ele! Luigi Cazzavillan, italianul care înfiinþase, în 1884, „Universul“, stabilise porunca-ntîi a ziarului: Niþi cu ãla, niþi cu ãla! Desigur, niþi Cazzavillan nu se conforma sutã la sutã poruncii date de el, cã nu era sã moarã de foame. ªi nu întîmplãtor, Caragiale, dupã ce-l mîrîise niþel pe seama numelui (în traducere de argou îi zisese Pulãrãu), îl întrupase în Dandanache, cel „ca tot românul imparþial“. Totuºi, prin comparaþie, stafia lui Cazzavillan pãrea, acum, un reper al deontologiei.

Niþi televiziunile nu sufereau de imparþialitate. Ori de prea multã competenþã, printre puþinele valori adevãrate infiltrîndu-se o droaie de nepoþei, de amãnþele, de acoperiþi-descoperiþi. Care peltici, care agramaþi, care confundînd Bacãul cu Buzãul, dar tupeiºti cît cuprinde! Fiindcã, vorba lui Pinalty, Obraznicu’ haleºte praznicu’! Nemaivorbind cã sexualitatea, chiar pornografia în toatã regula, se aflau la loc de cinste. Nedîndu-ºi bine seama dacã e de rîs ori de plîns, îl buimãcise un spot publicitar, în care o junincã bine înzestratã de la naturã recomanda chiuind „cel mai fantastic producãtor de extaz feminin“: Nici Aradu’, nici Bihoru’, n-au ficior ca vibratoru’! În alte condiþii, s-ar fi lipsit ºi de televizor, însã nu-ºi putea rupe chiar toate legãturile cu lumea. Deschise o carte lansatã cu tam-tam, Frumoasele strãine, a lui Cãrtãrescu. Cãcãrescu, cum îl zeflemisea pamfletarul-reper Vadim. Nimic neobiºnuit, în literaturã se practicau asemenea ghiduºii; Petru Dumitriu nu-l scotea din Grohmãlniceanu pe Crohmãlniceanu, iar Arghezi îi spunea Jimblãreanu lui Jebeleanu, cu trimitere spre poeziile acestuia, scrise la comanda partidului. Abandonã repede cartea, bombãnind sloganul valabil cînd corecta, pe fugã, tezele elevilor sãi: Ca sã afli dacã vinu-i bun, nu trebuie sã bei tot butoiul! Or, vinul acesta cam avea iz de doagã... Autorul, cicã, lua troleul (Nu troleibuzul, dar sã trecem peste) de la staþia Kogãlniceanu, pentru a se duce la blocul Informaþia, din strada Brezoianu. Ee, aici nu mai puteai trece cu vederea!... „Blocul Informaþia“?! Fiind vorba de unul din monumentele presei române, e cazul sã-l tragem olecuþã de mînecã pe junele condeier; poate intenþionase sã spunã Palatul Universul. Construit, în 1930, de celebrul Stelian Popescu, care preluase publicaþia de la Cazzavillan! Dar ºi confuzia respectivã pãlea pe lîngã grozãvenia care avea sã urmeze: ajungînd ’mnealui la „blocul Informaþia“, secretara îi înmîna un plic sosit din Danemarca. Fapt ce-l nedumirea pe, citãm, „purtãtorul unui palton prea mare pentru un trup atît de mic“. Noroc cã i-l vor fura peste un an, într-un aeroport. La Berlin, dacã nu cumva la Viena sau la Paris... Nu-ºi amintea unde, ’mnealui înºira Capitalele, fiind, deseori, invitat sã ia un premiu. Apoi, încã unul. Nu preciza ce librãrie i-l acordase, constatînd doar, cu justificatã indignare, cã tipii îi stîlciserã numele. Niºte inculþi! Acum, însã, cine naiba sã-i fi scris, din moment ce... ªi atenþie, neamule, cã-l citãm din nou: În afarã de Hamlet, nu cunoºteam nici un danez pe lume! I-auzi, ia!... Vorbiþi serios, domnu’ intelectual?! Trecînd peste Schmeichel, cel mai bun portar în 1992 ºi 1993, ori peste fraþii Laudrup... Cã elitele, fie ele ºi scoase din pãlãrie, nu se coboarã la d-alde astea. Dar nu auziseºi niþi de Hans Christian Andresen?! Sau crezuseºi cã „Rãþuºca cea urîtã“, bobocul de lebãdã clocit ºi cocolit de-o raþã, nu-i o povestire pentru copii, ci vreo aluzie rãutãcioasã? Nu auziseºi niþi de Aage Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel pentru Fizicã, în 1975? Ori de tatãl sãu, celebrul Niels Bohr, laureat Nobel în 1922. Niþi de filosoful Søren Kierkegaard, mentorul lui Jean Paul Sartre? Dar de Henrik Pontoppidan, laureat al Nobelului pentru Literaturã, în 1917? Sau de Johannes (nici o legãturã cu Iohannis!) Vilhelm Jensen, Nobel pentru Literaturã, în 1944?! Nimic, nimic? Întuneric?! Vai, ruºinicã mare, domnu’ intelectual! ...Apoi, descoperind ’mnealui în plicul danez un praf mai mult decît suspect (Pãi, cum, în urechea tatãlui lui Hamlet nu se picurase otravã?... Iar împotriva lui Bãsescu nu se pusese la cale un asasinat?!), îºi aminteºte cã bîntuia mania antraxului expediat prin poºtã, aºa cã-l aruncã hãt, departe, „spãlîndu-se îndelung pe mîini în zãpada murdarã a strãzii“. Mergînd pe firul primejdiei, îºi mai aminteºte ºi cã în Ciºmigiu se descoperise un praf

asemãnãtor, într-un plic aruncat de-o mînã criminalã. Specialiºtii chemaþi de urgenþã habar n-aveau ce-i de fãcut, noroc cã a sosit la faþa locului primarul din acea vreme al Capitalei. Un fost marinar de cursã lungã, care, graþie inteligenþei sale sclipitoare, uriaºei experienþe de viaþã, baºca farmecul personal, a rezolvat cazul cît ai zice „Mihãileanu“: s-a pus în 4 labe, a gustat din praf, dupã care a decretat: Bãi, gãozarilor, ãhã-ãhã, asta-i o biatã fãinã 4 nule! „Ceata lui Piþigoi“, cum, cu hazul lui inegalabil, botezase Vadim gaºca elitistã, chiar sã-l vadã prea mare pentru Premiul Nobel pe unul care nãscuse asemenea nerozii?! Pe unul care nu se ridicã la genunchii lui Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, Marin Preda sau Eugen Barbu?... Iar în drumul lui nãvalnic spre înalta literaturã, Cãrtãrescu ar mai fi trebuit sã se încline adînc ºi în faþa unor Slavici, Sadoveanu, Cãlinescu, Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Cella Serghi, Eliade, Ivasiuc, Breban, Fãnuº, nemaipunîndu-l ºi pe Caragiale, cãci deja ar fi prea mult. Deci, ca sã nu lungesc vorba, mã opresc la Radu Tudoran: opera cãrtãrescianã, toatã la un loc, va rãmîne în memoria generaþiilor mãcar cît un capitol din „Toate pînzele sus!“? Aud?!... La urma urmei, omul fusese sincer - era prea mic pentru un palton atît de mare. Ee, acum, aºtept provincia, domnilor! Fiindcã „ceata lui Piþigoi“ precis îmi va sãri la beregatã. ªi?! Conºtiinþa îi era împãcatã - niþi vorbã de vreo poliþã plãtitã, ori de proverbiala invidie a vulpii care n-a ajuns la struguri. Pur ºi simplu, era pãrerea unuia care a devorat mii de cãrþi, dar pe care acest scriitor împins de la spate (Mama-mpunge, fata trage, domnule!) nu-l convingea ºi pace. Desigur, unora putea sã le placã. Rãzvan Boanchiº, literat mustind de culturã ºi de talent, chiar îi lãuda romanul „Ochiul cãprui al dragostei noastre“. O fãcea, argumenta el, încîntat de episodul în care Cãrtãrescu descrisese prima lui întîlnire cu marea. Atîta tot? Nu era cam puþintel?... Nimic de zis, omul are frazã cursivã, dialoguri deseori izbutite. ªi nici nu-l pupincurise în supradoze pe mai-marele momentului. Ba, dupã cîteva limbuþe în sos remulat, se dezisese public de obiectul vremelnicei sale adoraþii. Însã, dupã gustul profesorului... Sã fi acordat el un premiu literar, l-ar fi preferat pe rebelul Boanchiº, dieteticului Cãrtãrescu. Nebunul de Mãluºel, proful de istorie, îl definise cu o frazã care-l lãsase perplex: „Cum sã-þi zic eu?... Omuleþul fute, da’ nu stropeºte!“ Într-o istorie a literaturii, n-aveai cum sã consemnezi una ca asta, nici dacã te-ai fi numit George Cãlinescu. Dar, ca imagine, cã metaforã nu-i putea spune, i se pãruse plasticã. Oricum, infinit mai hazoasã decît cele cîteva pagini din „Ochiul cãprui al dragostei noastre“, pe care le frunzãrise. Bref: dacã, prin absurd, cei doi ar fi concurat în „Turul Franþei“, Boanchiº i-ar fi apãrut ca un Froome, trudind vitejeºte la pedale, în vreme ce Cãrtãrescu urca pe Alpe d’Huez, agãþat de maºina arbitrului principal. Dar Patapievici, nu cumva ajunsese director ICR atîrnat de aceeaºi maºinã? Sau atîþia alþii?! Nu înþelegea motivul, însã Pufa, cînd îl vãzuse la televizor pe Patapievici, se vîrîse scheunînd sub canapea. Pe direcþiile Pora-Turcescu-Schnecker, doar mîrîise. În schimb, la Bãsescu, patrupedul dãdea din coadã ºi se lingea pe bot; intuise cã bipedul împãrþea mormanul ciolanelor cu mãduvã. Simte animalul la animal politic, ceva de speriat, domnule! Îl duse pe Cãrtãrescu la loc, în raft, unde „Frumoasele strãine“ nimerirã lîngã cei „Trei camarazi“, ai lui Erich Maria Remarque. Strîns lipite de „camarazi“, „frumoasele“ s-or fi simþit ele ca-n sînul lui Adam, însã picãtura întîmplãtoarei învecinãri revãrsã paharul! Profesorul mîrîi mai ceva decît Caragiale, Putin sau Pufa: Pe o asemenea capodoperã, da, poþi fi invidios cu I mare! Numai cã Remarque n-a fost propus de nimeni la Premiul Nobel... SORIN SATMARI (Din volumul S.C. ARAOÞCHI S.R.L.)


Pag. a 19-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (122) *** VERNET (Jean Émile Horace) Pictor francez Data morþii: 17 ianuarie 1863 (la 74 de ani) Cauza: în urma unui accident Locul: Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montmartre, Paris Vernet avea o sãnãtate ºubredã, ºi nu o datã s-a crezut cã i-a sosit sfîrºitul. - Bietul Vernet – îi spuse cineva lui Henri Rochefort - veºnic e cu un picior în groapã! - Da, a replicat Rochefort, dar schimbã piciorul în fiecare an! Bolnãviciosul pictor, în vîrstã de 74 de ani, îºi petrecea convalescenþa dupã o pleurezie la castelul sãu, Bormettes, lîngã Hyeres, cînd, într-o zi, îi veni

Oameni aleºi (14) MICHELANGELO (1475—1564) (2) Emana o vigoare formidabilã, într-un trup prea slab pentru a o cuprinde – Romain Rolland. Suferinþa lãuntricã de a nu putea atinge perfecþiunea nu-i lasã rãgaz sã trãiascã. ,,Pe mãsurã ce suferea, a ajuns, în cele din urmã, sã prindã un … gust al suferinþei, gãsind în ea o bucurie amarã“. N-avea prieteni; dar nici nu-i cãuta. Cînd îi întîlnea, îi ocolea. Era invidiat ºi urmãrit. Pictorul Bramante a þesut intrigi încît sã fie dat afarã de Papa Iulius al II-lea. La rîndul lui, a urît ºi a invidiat. Pe Leonardo da Vinci nu-l putea suferi, deºi era mai tînãr cu vreo 20 de ani. Gloria lui Rafael îi ardea sufletul. Ca sã-l întreacã, a primit însãrcinarea de a picta Capela Sixtinã, deºi nu-i plãcea pictura. Patima îl domina; dar, în acelaºi timp, îl înãlþa la nemurire. Cu asemenea chinuri, ros de o boalã adesea închipuitã, ca ºi Beethoven, exploatat de fraþii lui; adesea hrãnindu-se cu apã ºi pîine, trãieºte cînd în disperarea înfrîngerilor, cînd cu speranþa cã va putea sculpta, într-un munte întreg de marmurã, o statuie uriaºã, ca sã fie vãzutã de departe de cei porniþi pe drumul mãrii. Aºa se frãmîntã mereu, fãrã zile senine, fãrã surîsul mulþumirii, pînã la adînci bãtrîneþi. Neastîmpãrul furtunii sufleteºti nu s-a oprit decît cu o zi înainte de a-ºi da sufletul.

O istorie a orei exacte (2) Metodele folosite de regimul fascist au fost concedierea a 65.000 de muncitori feroviari ºi crearea Miliþiei Feroviare, pentru a supraveghea activitatea în domeniu, mãsuri care i-au determinat pe ceilalþi salariaþi sã respecte la sînge mersul trenurilor. Sînt ºi voci care spun cã, de fapt, punctualitatea era doar propagandã... În schimb, sistemul acesta exact se adapteazã perfect spiritului societãþii germane: reguli ºi ordine. Nemþii îl adoptã cu mare entuziasm, punctualitatea germanã devenind un reper, o caracteristicã naþionalã, în vorbirea lor curentã existînd obiceiul ca interlocutorul sã fie aprobat cu un genau (exact), o reminiscenþã (probabil) din Secolul al XIXlea a „dresajului“ pentru ora exactã ºi pentru lucrurile aºezate.

Cazul românesc (1) ªi în spaþiul românesc putem vorbi despre existenþa unui timp al þãranului, al nobilului; ori despre un timp al Bisericii, peste care se suprapune, greu, prin rezistenþa la modernitate, un timp laic, al Statului. Despre timpul religios ºi magic al þãranului, cele mai frumoase observaþii le face, probabil, sociologul Ernest Bernea: „în satul românesc, e drept, timpul pare sã fie un fenomen mai puþin precis decît acela al savanþilor; în preajma sa pluteºte o atmosferã de vag ºi insesizabil... Timpul þãranului român este concret,

ideea de a se duce cãlare pe mãgar la una din fermele sale, ca sã vadã cum merge o batozã mecanicã adusã de la Paris. Speriat de zgomotul maºinii, mãgarul a luat-o la goanã ºi Vernet, deºi era un foarte bun cãlãreþ, cãzu din ºa ºi îºi rupse o coastã. Urmarea a fost un abces din pricina cãruia, cîteva sãptãmîni mai tîrziu, pictorul muri în cele mai crunte dureri. Ironie a sorþii: tatãl sãu, Carle Vernet, pictase Accidente de vînãtoare, o suitã de tablouri care înfãþiºau un cavaler cãzînd de pe cal în toate chipurile posibile. *** VESPASIAN (Titus Flavius Vespasianus) Împãrat roman Data morþi: 24 iunie 79 (la 69 de ani) Cauza: dizenterie Locul: Cutilia, Campania (Italia) Înhumat: Roma Sfîrºitul împãratului fiind iminent, începurã în mod discret pregãtirile pentru apoteozã, ceea ce îl fãcu pe Vespasian, deloc mãrginit la minte, sã spunã: „Bag de seamã cã încep sã devin zeu!“ Deºi dizenteria îl vlãguise de tot, continua sã-ºi exercite atribuþiile din pat, dar cînd simþi cã se duce, ceru sã fie ridi-

cat: „Un împãrat trebuie sã moarã în picioare!“ Cãznindu-se sã se ridice, Vespasian îºi dãdu sufletul în braþele celor care îl sprijineau. *** VIAN (Boris) Scriitor francez Data morþii: 23 iunie 1959 (la 39 de ani) Cauza: edem pulmonar Locul: Spitalul Laennec, Paris (Franþa) Înhumat: Ville-d’Avray (Franþa) La 23 iunie 1959, apãrea pe ecrane Voi scuipa pe mormintele voastre, film dupã un roman al lui Boris Vian. Scriitorului nu i-a plãcut adaptarea. Ca sã se decidã dacã îºi va lãsa sau nu numele pe generic, s-a dus la primul spectacol, cel de la orele 10, la Cinema Le Marbeuf. Zece minute dupã ce a început proiecþia, a leºinat pe scaun. Transportat în stare de inconºtienþã la spitalul Laennec, a murit la orele 12.00, aºa cum a trãit, repede. O însemnare din 26 februarie 1952: „Timpul, timpul, mã mînã de fund de parcã vin turcii, ºi inima asta care mã supãrã...“ (va urma) ISABELLE BRICARD

Neliniºtea sufletului zbuciumat, nãzuinþa de a reda mãreþul chiar în simplitatea cea mai desãvîrºitã, lupta veºnicã pentru redarea forþei în creaþie, încercãri neisprãvite, dar destule pentru a arãta nãzuinþa ca ºi mãreþia omului, se pot vedea în operele rãmase de pe urma lui, pãstrate, destul de puþine, în Florenþa lui atît de dragã, încît sã scrie: „Moartea mi-e scumpã, cãci ei îi datorez fericirea de a reveni în patria mea, care mi-a fost închisã cît am trãit“. Cînd pãºim în semi-întunericul vastei catedrale din Roma, ne grãbim spre o capelã lateralã, unde lumina blîndã, care strãbate prin ferestre largi, inundã un grup sculptat în marmurã albã. E Pietà,statuia creatã în vremea cînd Savonarola zguduia sufletele credincioºilor. Pe genunchii Fecioarei Maria e corpul de Adonis al Mîntuitorului. Frumuseþea statuii îþi trezeºte un sentiment de tristeþe, cãci Fecioara-Mamã aratã atîta resemnare, încît te copleºeºte. Prin ganguri tãinuite, evocatoare de mãreþii stinse, ajungem în Capela Sixtinã. O cunoaºtem din fotografii, fãrã sã o fi vãzut aievea, iar cînd ne aflãm lîngã ea, ne întrebãm, deodatã: Aceasta e? Pe mãsurã ce ne deprindem cu puþina luminã care strãbate Capela, vãlul subþire de ceaþã se ridicã încet-încet, pînã ce uiþi unde te afli. La Florenþa, simþi aceeaºi gamã de sentimente ca atunci cînd asculþi o simfonie de Beethoven. David este expresia „puterii tumultoase în odihnã“. În subsolul Bisericii San Lorenzo, drept podoabã a mormintelor familiei Medici, stau neisprãvite Noaptea ºi Ziua, Zorile ºi Amurgul. Sînt chipuri omeneºti, cu masca durerii ºi a suferinþei, nu pentru despoþii ce trebuiau sã se odihneascã în veci în sarcofagele de marmurã, ci pentru cetatea scumpã care a cunoscut durerea capitulãrii. Sînt tot atît de vestite ca ºi sonetul compus de Michelangelo, drept rãspuns

la o ironie referitoare la statuia nopþii. „Somnul mi-e scump. E mai bine cã sînt de piatrã, cît þin crima ºi ruºinea. Nu e mai mare fericire decît sã nu auzi ºi sã nu vezi nimic; de aceea, nu mã deºtepta; vorbeºte încet“. „... non mi destar! parla basso ...“ e însuºi suspinul vieþii artistului plin de amar, de zbucium, dar ºi de revolta împotriva celor care îi îngrãdeau libertatea de acþiune, adesea fiind obligat sã lucreze chiar pentru duºmanii lui, atotputernici însã. Se rãzbunã exprimîndu-ºi gîndurile prin artã. Michelangelo s-a nãscut, în 1475, la Caprese, în aceiaºi Apenini stîncoºi, de unde venea ºi rivalul sãu, Leonardo. Se trãgea dintr-o veche familie florentinã. Era al doilea din 5 copii, care nu au cunoscut îngrijirea ºi mîngîierea mamei, moartã cînd Michelangelo nu avea decît 6 luni. De copil, îºi aratã talentul la desen, spre supãrarea tatãlui, care nu voia ca fiii sãi sã devinã artiºti. Darul firesc nu putea fi ignorat ºi astfel copilul ajunge ucenic la marele pictor Domenico Ghirlandaio. Însã nu-i plãcea pictura. Începuse sã înveþe sã sculpteze, fiind influenþat de frumoasele opere ale Antichitãþii. La 23 de ani, sculpta Pietá. Era cea dintîi manifestare a sufletului sãu, ca un contrast între apriga miºcare a lui Savonarola ºi credinþa lui adîncã. Reacþiile împotriva adepþilor lui Savonarola l-au influenþat în mare mãsurã. Pribegeºte cînd la Veneþia, cînd la Bologna, ori la Roma, muncind ca mai toþi maeºtrii Renaºterii. Liniºtea sufleteascã din timpul uceniciei se schimbã în vijelia geniului care începe sã iasã la luminã. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

colorat ºi activ. De aceea, înþelegem pentru ce acest timp este mai puþin mãsurat cu ceasul ºi mai mult mãsurat cu sufletul. Þãranul ignorã, în bunã parte, mersul timpului împãrþit în unitãþi matematice precise..“ ºi asta pentru cã „...îl are mai adînc ºi mai prezent decît noi“. Era un timp bazat pe alte repere – „dinspre ziuã, zorile, rãsãritul, dimineaþa, prînzul mic, amiaza, prînzul mare, vecernia, chindia, apusul, amurgul, seara, începutul nopþii, la culcate, miezul nopþii, la cîntãtori“ – în care fiecare zi era personalizatã în felul ei: „astfel, pentru þãran, ziua de 20 iulie nu înseamnã nimic... dacã spunem însã... Sf. Ilie.. înseamnã totul“. Timpul acesta se încãpãþîneazã sã persiste ºi acum în satul românesc, coexistînd cu succes alãturi de timpul standard indus de modernizare. O cauzã a acestei ancorãri în timpul ancestral este ºi pãtrunderea, relativ tîrzie, a ceasurilor în casele þãranilor, fenomen încheiat, cel mai probabil, odatã cu startul industrializãrii din era comunistã. Timpul boierilor are multe asemãnãri cu cel al þãranilor, fiind unul cu aceleaºi repere ale zilei, ale religiei, diferenþa producîndu-se prin libertatea individualã, poziþia socialã ºi elementele de împrumut de la alte civilizaþii cu care aceºtia intrã în contact prin natura funcþiilor politice. În timp ce, pentru þãrani, vara, cu lunile, zilele ºi orele ei, însemnau seceriº, pentru elitele Secolului al XIX-lea aveau alt sens, curgerea timpului desfãºurîndu-se astfel: „dupã sãptãmîna moºilor, se pleca în toate direcþiunile, cei mai mulþi, peste fruntarii, cei mai cu minte, la vreo moºie a sa sau a unui amic, rudã sau cunoscut, cãci invaziunea civilizaþiunii n-a putut goni ospitalitatea în România. În Bucureºti, nu rãmîneau decît golanii, miniºtrii ºi acei funcþionari cari nu

puteau dobîndi voie de a pleca, fiind serviciile lor indispensabile. Astãzi, este cu totul altceva, lumea (se înþelege cã vorbim de lumea dãrii de mînã, de lumea cum se cade, care are dreptu de alegãtoriu) pleacã ºi estimpu, dar nu se duce la Mehadia, la Carlsbad, la Kissingen, la moºie, la munþi, nu, estimpu vãile, pãdurile, viile rãmîn deºarte, cãci þinta generalã este oraºiul lumii, magnetul care atrage pe toþi este Expoziþiunea Universalã. Unii au plecat, alþii se pregãtesc de plecare, toþi merg la London...“ Rîndurile acestea, scrise la 1862, surprind o scenã a timpului elitelor, aflate, ºi ele, într-o puternicã schimbare a reperelor ºi înfometatã de modernizare ºi sincronizare cu ceea ce ei numeau atunci þãrile civilizate ºi cu ceea ce noi numim astãzi Europa. Orologiile publice pãtrund tîrziu la noi. Astfel, primele sînt atestate în Moldova, la 1639, ºi, în 1644, în Þara Româneascã. La fel se întîmplã ºi cu ceasornicele, care sînt, evident, apanajul domnilor ºi boierilor, purtate ca adevãrate bijuterii, folosite mai degrabã pentru a-ºi epata supuºii ori cunoscuþii, decît pentru necesitatea de a ºti orele ºi minutele. Preþurile acestora sînt exorbitante. Un calcul ne aratã cã valoarea ceasornicului primit cadou, în Secolul al XVI-lea, de cãtre domnitorul Mircea Ciobanul costa 10 florini, în condiþiile în care preþul vehiculului cel mai confortabil al epocii - trãsura – era de doar 2 florini. Iar trãsura era atunci ceea ce este astãzi automobilul, adicã un ceasornic costa cît 5 autoturisme de astãzi! Dar, cum am afirmat, exactitatea nu este un punct forte al elitei ºi aºa va rãmîne ºi în Secolul al XIX-lea.

(va urma) DORIN STÃNESCU


Pag. a 20-a – 16 septembrie 2016

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (5) În timp ce aceste informaþii deveneau publice, la puþin timp dupã asasinarea lui Lingle, directorul Poliþiei, William Russel, a trebuit sã-ºi dea demisia din funcþie, ca ºi adjunctul sãu, cãpitanul John Stege, ºeful Serviciului Detectivi. Iatã ce a afirmat colonelul Mac Cormick, directorul ziarului Chicago Tribune. Pe 6 iulie, adicã imediat dupã darea în vileag a adevãratei feþe a lui Jack Lingle, el scria aceste rînduri procurorului general Swanson, în legãturã cu cel pe care-l crezuse un colaborator atît de onest al puternicului sãu organ de presã : „Revelaþiile din ultimele sãptãmîni au fost foarte dezamãgitoare, pentru mulþi dintre noi. Am dori ca evenimentele scoase la luminã sã nu se fi petrecut niciodatã. Dorim ca rufele murdare sã nu fie spãlate în public, dar din tot acest rãu, poate rezulta ºi un bine. Faptele lui Lingle ºi ale oamenilor din anturajul sãu sînt tot atîtea piste care duc spre pãdurea crimei, pînã acum neexploratã. Urmãrind aceste cãrãri, se poate

Vieþile secrete ale preºedinþilor SUA din ultimii 35 de ani (11) BARACK OBAMA (3) A mai fost atacat, pentru cã a acceptat contribuþii la campanie de la un dezvoltator imobiliar dubios, Antoin „Tony” Rezko, care în 2008 a fost condamnat pentru fraudã, mitã ºi spãlare de bani. Desigur, acestea nu au fost decît acuzaþii de „vinovãþie prin asociere”: Obama avea 8 ani cînd Ayers complota sã arunce în aer instituþia respectivã, iar senatorul nu a avut nici o legãturã cu infracþiunile care au dus la condamnarea lui Rezko. Însã, în timpul campaniei prezidenþiale, prezenþa unor asemenea asociaþi în trecutul sãu apropiat a fãcut mai mult decît sã îi dea bãtãi de cap lui Obama ºi personalului sãu de campanie, aceasta riscînd sã producã o spãrturã în ambarcaþiunea de campanie mai jos de linia de plutire. Cu toate acestea, Obama a perseverat, învingîndo pe Hillary Clinton la nominalizarea democraþilor ºi învingîndu-l apoi pe republicanul John McCain în alegerile generale. Mai mult decît orice altceva, a triumfat datoritã retoricii sale curios de irezistibile. Întrebãrile stãruitoare cu privire la ceea ce a însemnat acest lucru vor primi rãspuns în timpul mandatului prezidenþial. Poate.

Un Nero pentru clasa muncitoare E posibil ca nepotrivirea lui Obama cu bowlingul sã nu fie singurul motiv pentru care a avut probleme în a stabili o legãturã cu o parte din alegãtorii din clasa de mijloc. S-a fãcut vîlvã cu privire la eforturile

BLESTEMUL TEZAURULUI „CLOªCA CU PUII DE AUR“ (4) Poveste adevãratã (2) Au sunat pe þevi chemarea ºi cine a auzit ºtia locul de întîlnire. La locul cu rãchiþi era primul popas unde aveau ºi o colibã pe care o împãrþeau cu pãdurarul. Aveau ºi cîteva pãturi acolo ºi ceva deale gurii – niºte mãlai, murãturi ºi slãninã – o sobã oarbã, fãcutã de unul dintre ei, un bidon cu gaz, o lampã ºi cîteva lumînãri. Pînã spre prînz s-au strîns de-o bãtaie, cum spun ei, adicã vreo 10-12 inºi care se împart cu schimbul cînd în hãitaºi ºi gonaci, cînd în vînãtori. ªi fac cercuri-cercuri, bucatã cu bucatã prin pãdure, pînã-o cutreierã toatã ºi stîrnesc vietãþile. O bãtaie de asta dureazã cîteva ore. Pînã seara au fãcut douã. Urme de lup au gãsit, dar lupi, nu. O porniserã mai de departe, din josul poienii cu nenorocirea ºi cãutau sã strîngã cercul spre nord, acolo unde erau ºi niºte rãrituri de fag ºi fãcuserã ei bine socoteala cã fiarele nu mai au cum sã le scape. Iar urmele de pe zãpadã – unele abureau încã, semn cã animalul simþise ºi se înfierbîntase de furie, deci nu era aºa de departe – urmele acestea le dãdeau parcã ºi mai multã dreptate. Vînãtorii

ROMÂNIA MARE“

ajunge la cunoaºterea ºi distrugerea organizaþiei criminale din Chicago, care ne terorizeazã“. Stilul acestor cîteva fraze este elocvent. Mac Cormick face aluzie ºi la faptul cã, aºa cum fãrã tãinuitori existenþa hoþilor ar fi precarã, fãrã protecþia unor politicieni, magistraþi ºi poliþiºti, existenþa bandiþilor ar fi ameninþatã. Noul director al Poliþiei din Chicago, D. John H. Alcock, tocmai îºi lua în primire funcþia în momentul sosirii mele. Cînd m-am dus sã-l salut, m-a invitat, amabil, la sãrbãtoarea sportivã anualã a Poliþiei, care urma sã aibã loc în ziua urmãtoare. - Ai sã vezi, va fi magnific. Poliþiºtii noºtri sînt admirabili. - Nu toþi, domnule director. Îmi permit sã spun aceasta gîndindu-mã la cuvintele pe care le-aþi pronunþat în faþa Consiliului Municipal, a doua zi dupã desemnarea dvs…. Aþi recunoscut, oficial, cã o parte din Poliþia din Chicago este coruptã...

MORTUL CARE VORBEªTE ªI DESCHIDE OCHII CELOR VII (1) - Alo... alo... Camera 609? Îmi cunoaºteþi vocea?... Nu-mi pronunþaþi numele... Vreau sã vã anunþ o chestie importantã... Veniþi imediat la club, faimosul club, îl ºtiþi! sale de a ajuta familiile de muncitori, în anii '80, pe vremea cînd era organizator de comunitate în Chicago. Însã prima sa slujbã de dupã terminarea facultãþii fusese la Business International Corporation, o firmã din New York, dedicatã sprijinirii afacerilor americane ºi transformãrii lor în corporaþii multinaþionale profitabile - tipul de corporaþie care a fost învinuit recent de exportarea în afara þãrii a milioane de posturi americane. În ciuda pierderilor de slujbã cu care se confruntau alþii, soþia lui Obama, Michelle, a reuºit sã-ºi gãseascã un post extrem de profitabil: cîºtiga peste 250.000 de dolari lucrînd pentru un spital corporatist. Cei doi au, în Illinois, o casã cu valoarea estimativã de peste 1,5 milioane de dolari, într-un cartier aflat la adãpost de cele mai multe nenorociri economice ale americanilor. Însuºi Obama a pãrut imun la suferinþa acestora. „Ajungi în aceste orãºele din Pennsylvania ºi, ca în numeroase alte oraºe mici din Midwest, posturile au dispãrut de 25 de ani ºi nu au fost înlocuite cu nimic altceva”, a spus el, în 2008, unui grup de susþinãtori californieni. „ªi nu este surprinzãtor cã se înrãiesc, se agaþã de arme, de religie, devin antipatici oamenilor care nu sînt ca ei, sau se împotrivesc emigranþilor ºi comerþului. E modul lor de a-ºi manifesta frustrãrile”. Dupã ce au fost fãcute publice aceste comentarii în timpul campaniei democraþilor, nu a fost de mirare cã reputaþia lui Obama a scãzut în rîndul clasei muncitoare din oraºele mici. Problemele lui în a-i înþelege pe aceºti oameni au apãrut în ciuda ºtirii cã fratele sãu de tatã, George, locuise ani de zile într-o colibã dintr-un oraº kenyan mizer, supravieþuind cu mai puþin de un dolar pe lunã.

„Clubul faimos“ este un .,speak-easy“ în apropiere de Primãrie. El aparþine „reþelei“ de stabilimente conduse de banda lui Al Capone. Aici se bea bere, whisky autentic, de 25 de franci paharul, whisky aproximativ, la 5 franci paharul ºi amestecuri misterioase pe care, din prudenþã, nu le-am gustat, dar care - judecînd dupã efectele asupra bãutorilor ºi... bãutoarelor - conþin destul alcool. În asemenea locuri se practicã, de obicei, ºi jocuri de noroc, cum ar fi „black jack“, „rummy“ ºi „chock-a-luc“. Deºi banii ºi alcoolul curg în valuri în acest „club“, aici totul este sordid ºi mizer: pereþii goi, mobilier ordinar. Eh! Trebuie sã te ardã foarte tare dorul dupã un pãhãrel sau dupã zaruri ca sã vii sã-þi satisfaci pasiunile prin locuri atît de triste. ªi nu uitaþi cã aproape toate aceste localuri din America au un aspect lamentabil. Aproape cã-þi fac chef sã devii prohibiþionist! Dar eu vizitam „clubul“ nu pentru a bea ºi nici pentru a-mi încerca norocul. Eram aici pentru a mã întîlni cu poliþistul care îmi telefonase. Era un obiºnuit al acestui bar clandestin; graþie protecþiei sale am obþinut, din partea proprietarului, o carte de membru (pe numele fals de Harry Brown), ceea ce-mi dãdea dreptul sã vin sã gust oricînd deliciile interzise de lege. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU (fãrã a-l pune la socotealã pe James Garfield, care era ambidextru), ºi al patrulea din 1981, dupã Bill Clinton, George Bush Sr. ºi Ronald Reagan. Dacã stîngãcilã Al Gore l-ar fi învins pe George W. Bush în 2000, America ar fi avut 5 preºedinþi stîngaci la rînd.

Amulete norocoase Numeroºi politicieni au amulete aducãtoare de noroc, iar Obama nu se lasã mai prejos. Are o aºchie de vãtrai norocoasã, precum ºi o insignã cu un vultur american care i-a fost strecuratã în palmã de cãtre un alegãtor american nativ, în timpul unei escale a caravanei electorale.

Sex-simbol

Obama este doar al ºaselea stîngaci confirmat care a reuºit sã ocupe funcþia de preºedinte al SUA

Obama s-a dovedit extrem de popular în rîndul femeilor, atrãgînd zeci de mii de reprezentante ale sexului frumos la evenimentele sale de campanie, care îl aclamau ºi chiar leºinau ocazional în timpul discursurilor sale. Nu fusese însã atît de norocos cu aceastã parte a populaþiei în tinereþe, pe cînd se afla în cãutarea unei partenere. Soþia lui Obama, Michelle, l-a refuzat de mai multe ori atunci cînd i-a propus o primã întîlnire, pe vremea în care era supervizoarea lui ca student în practicã la o firmã de avocaturã din Chicago. Nu-l considera tocmai drãguþ ºi atrãgãtor, ba chiar l-a descris ca fiind „nãtîng”. A început sã se înmoaie la avansurile viitorului ei soþ dupã ce - se putea altfel? - l-a auzit þinînd un discurs unui grup din comunitatea localã. Funcþioneazã de fiecare datã. Totuºi, Michelle a avut dificultãþi în a accepta unele apucãturi ale soþului ei. Ea a dezvãluit cã, acasã, el nu îºi adunã ºosetele murdare ºi nu ridicã niciodatã capacul de la toaletã. Mai spune ºi cã fiicele lor refuzã sã se cuibãreascã în pat alãturi de pãrinþi, pentru cã tatãl lor „sforãie prea tare”. Sfîrºit CORMAC O’BRIEN

strîmtau cercul, îl desfãceau ºi apoi iar se mutau mai înainte, unde aºteptau. Din mijloc îºi fãceau datoria gonacii care bãteau în lemne ºi strigau. Unul avea o cãþeluºã cu el - cu dungi galbenearãmii la ochi ºi spinarea lucioasã de culoarea prafului de puºcã. Cãþeluºa se bãga peste tot prin mãrãciniºuri ºi scheuna. La un moment dat, a venit cu coada între picioare ºi, dîrdîind lîngã ei, i se lipea stãpînului de cizme, nu se mai miºca. Cum tresãrea acesta, cum încerca sã umble, tresãrea ºi ea. Nu i se mai dezlipea de picior ºi parcã plîngea, i se uita în ochi, nici nu clipea. Era clar, spaimã de cîine – miros de lup. Lupul e pe-aproape. ªi, cu puºtile în cumpãnire, vînãtorii s-au strîns. Au deschis cercul, au lãsat loc de ieºire pe undeva ºi, la un semn, o parte dintre ei au tras salve repetate în aer. Ceilalþi chiuiau, urlau, þipau. De pe copaci cãdeau pale de zãpadã urmate de pocnet de crengi uscate ºi îngheþate. ªi-o bufniturã apoi, un rãpãit ca de buºtean împins ºi absorbit pe gheaþã – lupul care a þîºnit din vizuinã ºi a luat-o drept prin deschizãtura cercului. Din pãrþi ºi din urmã vînãtorii au tras. Dacã tot era învãþat la carne de om nu se putea risca doar cu un singur foc. ªi pe locul unde a cãzut a mai zvîcnit o clipã, apoi, brazda s-a umplut de abur , s-a rãcit ºi a îngheþat. Unii dintre vînãtori au plecat spre colibã, tîrînd prada dupã ei, alþii spre poianã, sã vadã cum s-a întîmplat. ªi, într-adevãr, ce era acolo – jaf. Numai bulgãri de gheaþã înroºiþi, sînge peste tot ºi un om, sau mai

bine zis o jumãtate de om, ce mai rãmãsese din el, stãtea þeapãn, înfipt parcã în aer, cu dîre de gheare ºi zgîrieturi pe el, muºcat, hãcuit din toate pãrþile ºi mai cu seamã la pîntec unde se vedea bine cã fiara îºi înfipsese botul, ºi-l rãsucise spre mãruntaie. ªi în toatã cruzimea, în toatã groaza asta care te puteau face sã ºi încãrunþeºti, vînãtorii ce-au gãsit ei sã facã decît sã izbucneascã în rîs. Dar ce rîs, o nebunie ! - hohote, rupere de fãlci. Unii se aºezaserã pe vine, nu mai puteau sta în picioare, alþii se þineau cu mîinile de burtã, îºi aruncau puºtile în zãpadã. E omul nostru, nu? - a zis careva ºi hohotele n-au mai contenit, da, e omul nostru a confirmat careva, l-au mîncat lupii - a strigat, s-a vãitat ºi pãdurea, doar ea a plîns, parcã, - a rãspuns ea, fidelã omului ºi vocii, tînguirii sale. L-au mîncat lupii pe omul nostru de zãpadã, a mai adãugat cineva ºi s-au potolit. ...Pentru cã într-o zi cînd nu vînaserã ei decît un biet iepure, ce s-au hotãrît: îl jupuim, facem un foc, îl frigem ºi-l mîncãm aici. ªi cît preparau ei, cîþiva, iepurele, ceilalþi au fãcut un om înalt de zãpadã. I-au pus mãruntaiele iepurelui în pîntec, iar pielea i-au rãsucit-o pe cap drept cãciulã. Întro noapte, lupul a venit ºi a dãrîmat omul de zãpadã ºi-a mîncat ºi ce mai rãmãsese din iepure. ªi aºa, pe urmã, au trecut ºi niºcovenii aceia pe-acolo, ºi aºa au urcat apoi ºi vînãtorii care... dar sã n-o luãm de la capãt. Sfîrºit A. I. ZÃINESCU

Încã un triumf pentru stînga


Pag. a 21-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români! Grigore Vieru

George Topîrceanu

G

eorge Topîrceanu (n. 20 martie 1886, Bucureºti – d. 7 mai 1937, Iaºi) a fost un poet, prozator, memorialist ºi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. S-a nãscut în Bucureºti, la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu ºi al Paraschivei, þesãtoare de covoare la azilul „Doamna Elena“, amîndoi originari din pãrþile Sibiului. Începe ºcoala primarã la Bucureºti între anii 1893 ºi 1895 ºi o continuã pe valea Topologului, la Suici, judeþul Argeº, unde pãrinþii se stabilesc o vreme. Revine la Bucureºti ºi se înscrie la Liceul Matei Basarab pînã în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). Dupã absolvire, intrã funcþionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de ºomaj ºi de viaþã boemianã. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o pãrãseºte pentru cea de Litere, fãrã a termina studiile. Prima încercare literarã dateazã din timpul ºcolii primare ºi este primitã cu rãcealã de colegul mituit cu „o peniþã ºi doi nasturi” pentru a-i folosi de public. Debuteazã încã din liceu, la 19 ani, publicînd primele încercãri, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristicã „Belgia Orientului“ (1904). Garabet Ibrãileanu (cu care întreþine o interesantã corespondenþã), îl cheamã la Iaºi (1911), ca subsecretar de redacþie la „Viaþa româneascã“ (Topîrceanu: conferinþa „Cum am devenit ieºean“). Ca subsecretar, apoi secretar de redacþie la „Viaþa româneascã“, aflatã sub influenþa lui Ibrãileanu, Topîrceanu cunoaºte ºi colaboreazã cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia PapadatBengescu. În 1936, este ales Membru corespondent al Academiei. Deºi bolnav de cancer la ficat, întemeiazã revista „Însemnãri ieºene”, ca un ultim efort creator. Primãvara lui 1937 îl prinde la Viena. Poetul a decedat la 7 mai, în casa lui Demostene Botez, la Iaºi.

Nichita Stãnescu

N

ichita Stãnescu (n. Nichita Hristea Stãnescu, 31 martie 1933, Ploieºti, judeþul Prahova – d. 13 decembrie 1983, în Spitalul Fundeni din Bucureºti) a fost un poet, scriitor ºi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atît de critica literarã, cît ºi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamã scriitori pe care i-a avut limba românã, pe care el însuºi o denumea „dumnezeiesc de frumoasã”, Nichita Stãnescu aparþine temporal, structural ºi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stãnescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu ºi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime ºi intensitate remarcabile, fãcînd parte din categoria foarte rarã a inovatorilor lingvistici ºi poetici. A fost laureat al Premiului Herder. În perioada 1944 - 1952, a urmat Liceul „Sfinþii Petru ºi Pavel“ din Ploieºti, iar între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultãþii de Filologie a Universitãþii Bucureºti. În 1952, s-a cãsãtorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despãrþi dupã un an. În 1962, s-a cãsãtorit cu poeta ºi eseista Doina Ciurea, din a cãrei dragoste se va plãmãdi tema volumului „O viziune a sentimentelor“. În 1982 se cãsãtoreºte cu Todoriþa (Dora) Tãrîþã. Din spusele lui ªtefan Augustin Doinaº, în vara lui 1977, atunci cînd s-a împrietenit cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool, mai precis – de vodkã. Crizele hepatice ale poetului s-au înrãutãþit spre 1981, cînd a fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai tîrziu, s-a stins din viaþã în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983.

Nicolae Iorga

N

icolae Iorga (nãscut Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoºani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeþul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar ºi academician român. Dupã studii elementare ºi gimnaziale în Botoºani, a urmat Liceul Naþional din Iaºi, în 1888. A absolvit Universitatea din Iaºi într-un singur an cu diploma „magna cum laude“, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin ºi Leipzig, obþinînd doctoratul (1893) la numai 23 de ani. A fost cofondator al Partidului Naþionalist Democrat, în 1910, membru al

G

rigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, judeþul interbelic Hotin, Regatul României – d. 18 ianuarie 2009, Chiºinãu) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Grigore Vieru s-a nãscut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel ºi Eudochia Vieru, nãscutã Didic. A absolvit ºcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, dupã care urmeazã ºcoala medie din oraºul Lipscani, pe care o terminã în 1953. În anul 1957 debuteazã editorial (fiind student) cu o plachetã de versuri pentru copii, „Alarma“, apreciatã de critica literarã. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangã“ din Chºinãu, facultatea Filologie ºi Istorie. Se angajeazã ca redactor la redacþia numitã revista pentru copii „Scînteia Leninistã”, actualmente „Noi”, ºi ziarul „Tînãrul leninist“, actualmente „Florile Dalbe“. Anul 1968 aduce o cotiturã în destinul poetului, consemnatã de volumul de versuri lirice „Numele tãu“, cu o prefaþã de Ion Druþã. Cartea este apreciatã de critica literarã drept cea mai originalã apariþie poeticã. În chiar anul apariþiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literaturã naþionalã contemporanã. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaþii de scriitori sovietici. Participã la întîlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hãulicã, ªtefan Augustin Doinaº, Ioanichie Olteanu, Geo ªerban, Tatiana Nicolescu. Viziteazã, la rugãmintea sa, mînãstirile Putna, Voroneþ, Suceviþa, Dragomirna, Vãratec. Se întoarce la Chiºinãu cu un sac de cãrþi. Participã activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Supremdin RSSM, în care se voteazã limba românã ca limbã oficialã ºi trecerea la grafia latinã. Pe 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de circulaþie ºi a fost internat la Spitalul de Urgenþã din Chiºinãu. A încetat din viaþã pe data de 18 ianuarie a aceluiaºi an, la exact douã zile dupã accident, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Ion Minulescu

I

on Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucureºti – d. 11 aprilie 1944, Bucureºti) a fost un poet ºi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922. Nãscut la Bucureºti, a copilãrit la Slatina, de unde este originarã mama sa. A urmat ºcoala primarã ºi gimnaziul la Piteºti; a obþinut bacalaureat în 1899 la un pension particular din Bucureºti, „Brînzã ºi Arghirescu“. În 1897, sub pseudominul (I.M.) Nirvan apar primele producþii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încã elev la Piteºti, în revista „Povestea vorbei“. În 1898, sub semnãtura I. Minulescu-Nirvan, tînãrul poet publicã în „Foaia pentru toþi“, doi ani mai tîrziu poetul pleacã la Paris pentru a studia dreptul. Poeþii francezi îi schimbã însã dorinþele ºi, captivat de scrierile acestora, uitã de studiile sale juridice. Dupã numai 4 ani, se întoarce în þarã, unde compune poezie ºi prozã. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de prozã din „Jurnalul unui pribeag“, în revista „Viaþa nouã“ a lui Ovid Densuºianu, unul din organele cele mai însemnate ale miºcãrii simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe sã publice o parte din versurile ce vor compune „Romanþele pentru mai tîrziu“ în revista „Viaþa literarã ºi artisticã“ a lui Ilarie Chendi. În anul 1914, la 11 aprilie, se celebreazã cãsãtoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millan (1887-1961), poetã simbolistã, autoarea volumelor de versuri „Garoafe roºii“ (1914), „Cîntãri pentru pasãrea albastrã“ (1923), „Întregire“ (1936), precum ºi a unor piese de teatru, între care drama „Vreau sã trãiesc“ (1937). În 1924 apare romanul „Roºu, galben ºi albastru“, unul din marile succese literare ale vremii, dupã ce fusese, în prealabil, publicat în paginile „Vieþii româneºti“. La 11 aprilie 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu înceteazã din viaþã la Bucureºti ºi este înmormîntat la Cimitirul Bellu.

Parlamentului, preºedinte al Camerei Deputaþilor ºi al Senatului, ministru, ºi, pentru o scurtã perioadã, prim-ministru. Copil-minune, polimat ºi poliglot, cu o activitate ºtiinþificã prolificã, Iorga a scris 1.003 volume, 12.755 de articole ºi studii ºi 4.963 de recenzii, aceasta culminînd cu „Istoria României“, în zece volume. A predat la Universitatea din Bucureºti, la cea din Paris ºi la alte instituþii de învãþãmînt academice. A fost adversar al Partidului Naþional Liberal ºi al Partidul Naþional Român. S-a opus grupãrii fasciste Garda de Fier ºi, dupã o perioadã de cumpãnire, s-a hotãrît sã îl susþinã pe rivalul

acesteia, Regele Carol al II-lea, intrînd dupã dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistã ºi autoritaristã, Frontul Renaºterii Naþionale. Pentru cã fusese implicat într-o disputã personalã cu liderul Gãrzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel, fãrã voie, la uciderea sa, Iorga ºi-a atras antipatia legionarilor. A rãmas o voce independentã a opoziþiei dupã ce Garda a instaurat Statul Naþional-Legionar, fiind, în cele din urmã, asasinat de un comandou legionar. Dupã aflarea veºtii asasinãrii lui Iorga, 47 de universitãþi ºi academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernã.


Pag. a 22-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (43) Perechea stalinistã nu pierde prilejul de a-1 ironiza pe Moº Crãciun: „Mai sînt douã sãptãmîni pînã la Crãciun. (...) Megafoanele instalate la toate intrãrile revarsã asupra mulþimii diverse melodii de genul «O, brad frumos». Pe stradã, în faþa fiecãrui magazin, stã un Moº Crãciun în þinutã reglementarã, bãtut, bietul, de vîntul rece care suflã dinspre ocean. Cu degete amorþite, agitã neîntrerupt un clopoþel pe lîngã urechile trecãtorilor asurziþi de atîta zarvã. Moºii cu barbã de nylon (?!) sînt reprezentanþi ai diferitelor asociaþii religioase ºi de binefacere”. Nimic nu le place celor doi strigoi bolºevici, ei strîmbã din nas la tot ce vãd în America, fiindcã de-aia s-au ºi dus acolo, în vîjîialã, pe banii stãpînilor de la Moscova. Spre final, parcã nu mai citesc o carte, ci aud postul de Radio „Vorbeºte Moscova”: „Asemenea fantasmagorii se pot petrece numai în America, unde minciuna anticomunistã ºi isteria anticomunistã au fost ridicate, de mai bine de zece ani, la rangul de politicã de stat ºi propagate zilnic în presã, la radio, televiziune, de la pupitru ºi de pe amvon. (...) «Necunoaºterea chestiunilor informaþionale a fãcut din poporul S.U.A. o naþiune de oi» scrie Lederer“. În final, dupã ce Brucan ºi Sidorovici îl elogiazã pe liderul sovietic Alexei Mikoian, ni se garanteazã cã viitorul Americii este pe mîini bune, fiindcã un copil simpatizeazã cu regimul comunist de la Bucureºti: „În sfirºit, ne amintim de tînãrul (sic!) elev, vioi ºi curios, întîlnit în mod înfîmplãtor, care ne-a întrebat puþin cam solemn: «Care este atitudinea dumneavoastrã faþã de regimul comunist din România?». Cînd i-am rãspuns cã e regimul NOSTRU, el ne-a asigurat cu gravitate: «Sã ºtiþi cã eu nu vã sînt duºman. Ba chiar...». ªi a fugit, de teamã sã nu facã o boacãnã“. Astãzi, Oracolul de la Dãmãroaia a nãpîrlit. Din comunist a devenit anticomunist. Din pro-sovietic a devenit pro-american. La moartea lui, voi da de bãut tuturor groparilor din România. Prin Bucureºti, se zvoneºte despre o nouã nostimadã a lui Ion Nicolescu. Se pare cã Televiziunea suedezã a vrut sã filmeze cîteva secvenþe din spectacolul „ªi totuºi Eminescu“, numai cã poetul boem le-a barat drumul ºi le-a strigat: „Stop, pîn-aici, vã costã 50 de dolari“. Culmea e cã el are dreptate, cam aºa se întîmplã peste tot unde existã o lege a copyright-ului, cu diferenþa cã tariful e mult mai mare. Puterea de iradiere a zvonurilor în Bucureºti e formidabilã! Acum se aude cã restaurantele din împrejurimile Pieþei Victoriei sînt deschise numai pînã la ora 20. De ce? Din pricina F.S.N.-ului. Iatã cã în mai puþin de o lunã de la cumplita lui moarte, Ceauºescu a trecut pe planul 2, lumea aproape cã l-a uitat. Toþi ne gîndeam cum va fi „dupã”, dar atîta nebunie n-ar fi putut anticipa nimeni. Bine, cel puþin, cã mi-a rãmas intactã puterea de a judeca, de a face analogii ºi raþionamente, de a gîndi liber de orice constrîngere. Dacã noile autoritãþi poliþieneºti ºi juridice sînt recrutate dintre cei care au avut de suferit, în vreun fel, între 23 August 1944 ºi 22 Decembrie 1989, atunci pot fi oricînd suspectate de subiectivism ºi patimã. Nu-mi iese din minte cum s-a tras în maºina mea, ARO, parcatã în faþa blocului unde stã sora mea, Lidia! ªi încã nu mi s-a spus

Servim Patria! Acesta era unul din saluturile soldaþilor care fãceau armata. Corneliu Vadim Tudor a fost ºi el soldat (în aceastã fotografie, cel din stînga), dar chiar ºi dupã ce s-a întors în civilie, a servit Patria aºa cum a ºtiut el mai bine: iubinduºi poporul, limba, ajutînd oamenii sãrmani, fãcînd donaþii pentru biserici, ºi cîte ºi mai cîte...

totul atunci: aflu acum nu numai cã un glonþ a strãpuns portiera din dreapta, ºi mi-ar fi putut intra în stomac sau în genunchi, dar mi se spune cã o mînã criminalã a tãiat firele de sub bord, de le-a lipit cumnatul meu, noaptea, cu lumînarea. Toate aceste mîrºãvii au o particularitate a lor: dacã nu te doboarã, în mod sigur te fortificã! ªi eu m-am amãgit cã ºtiu natura umanã, cã, scriitor fiind, sînt doctor de suflete. Adevãrul este cã nu ºtiu nimic, omul e cu adevãrat abisal, ar trebui sã fie cineva un soi de inorog sau centaur, jumãtate Shakespeare, jumãtate Dostoievski, ca sã poatã pretinde cã ºtie mãcar o brumã din natura umanã. „Omul, sãrman copil al îndoielii ºi al morþii, a cãrui speranþã e clãditã pe trestii” - scria Lord Byron, cel mort la Missolonghi, în Grecia, de friguri (precum Alexandru Macedon), deºi n-avea decît 36 de ani. Era în anul 1824. La noi, în Munþii Apuseni, în acel an se nãºtea Avrãmuþ Iancu. Dacã existã viaþã de apoi (ºi eu cred cã da, existã) ºi dacã am avea posibilitatea sã vedem, ca pe video, filmul vieþii noastre, dar ºi filmul infinit al Istoriei ºi Civilizaþiei Universale, uneori apãsînd pe stop-cadru, tare curios aº fi sã urmãresc ce s-a petrecut în acea cumplitã zi a anului 1822, cînd, dupã îndelungate discuþii spirituale cu Byron, Shelley s-a îmbarcat pe vasul „Ariel” ºi, în toiul unei furtuni nãpraznice pe Marea Mediteranã, s-a înecat. Parcã tot atunci a pierit ºi soþia lui, Marry Shelley, autoarea lui „Frankenstein“. Oricum, mã consolez cu gîndul cã am vãzut semnãtura lui Byron scrijelitã pe un pilon al Templului de la Capul Sunyon, din Grecia. Revin, de nevoie, la viaþa prozaicã a fiecãrei zile. Afarã e un ianuarie murdar, cu strãzi peticite de o zãpadã din ce în ce mai neagrã. La TV, Ion Iliescu vorbeºte de tatãl lui, care a suferit prin tot felul de închisori, fiind persecutat ba de Siguranþã, ba de Gheorghiu-Dej, pînã a murit tînãr, la 44 de ani. Mai aflãm cã ºi pe el, pe Ionel, l-a anchetat Poliþia, pe cînd avea numai 12 ani, sã spunã ce-i cu maicã-sa. Zbuciumate pagini ale trecutului! Observ la Ion Iliescu un „complex al tatãlui”, pe care, în linii mari, îl are ºi Eugen Barbu - ambii îºi iubesc taþii, morþi de tineri, la fel de pãtimaº. Noaptea, vãd la televizor o vizitã de lucru a lui Petre Roman ºi Cazimir Ionescu; întîi au dat o raitã pe la Apaca, sã rupã inima femeilor vlãguite de atîta muncã, apoi s-au nãpustit la Institutul Politehnic. Aici are loc o scenã ciudatã - înfuriat de întrebãrile incomode ale unui student, P.R, înfipt la catedrã, îl repede ºi îl intimideazã: În primul sediu pe care l-a obþinut Partidul România Mare „În numele cui vorbeºti, cine te-a deleaveau loc, sãptãmînal, Conferinþe de Presã. Cãmãruþa era gat?“. Minte în faþã, afirmînd cã neîncãpãtoare pentru puhoiul de lume care venea sã-l asculte F.S.N.-ul n-a declarat niciodatã cã nu pe Vadim. Se întrevedea, încã de atunci, ascensiunea fulmi- va participa la alegeri. Un alt student îi spune cã existã benzi la Televinantã a preºedintelui PRM.

ziune, care pot mãrturisi, dar evreul neagã cu neruºinare. Despre Cazimir Ionescu n-am multe de spus. L-am cunoscut întîmplãtor, prin 1976. Eram tînãr ºi becher. Mã aflam dupã o noapte de dragoste într-unul din blocurile cu patru etaje dintre str. Brezoianu ºi Magazinul Adam, peste drum de Lactate. Era o femeie tînãrã ºi frumoasã, cu o talie îngustã ºi ºolduri sculptate, arcuite, ca de amforã, îmbrãcatã într-o rochie roºie, de varã, fãcusem o cunoºtinþã ocazionalã, în prezenþa poetului Dan Mutaºcu. A fost o dragoste la prima vedere. Dimineaþã, m-am trezit cu un bãrbat la capul patului, îºi bea cafeaua picior peste picior, fumînd tacticos. Era fostul soþ al nimfei. Extrem de civilizat, nimic de zis. S-a prezentat: „Cazimir Ionescu, inginer“. Înseamnã cã femeia, cît timp fusese mãritatã cu omul brunet, era subinginer. (Admirabil aforismul lui Teodor Mazilu: „O femeie care n-a cunoscut în viaþã decît un singur bãrbat riscã sã intre în pãmînt fãrã termen de comparaþie”.) Am mîncat toþi trei în bucãtãrie, de parcã ne cunoºteam de cînd lumea. Culmea este cã pe femeie n-aveam sã o mai vãd, dar cu bãiatul ãsta cu nume ciudat, de rigã polonez, am rãmas în relaþii bune. Acum, coama valului l-a adus în prim-plan. Cum ai nimerit tu aici, Cazimire? 26 IANUARIE 1990. Azi ar fi trebuit sã fie ziua lui Ceauºescu - fãcea 72 de ani. Nu i-a mai apucat. E vineri, ziua mea cu noroc, ziua în care, pe 4 noiembrie 1983, mama a suportat eroic o operaþie grea, de adenom de suprarenalã, care i-a reuºit. Timp de 4 ore ºi jumãtate, cît a durat operaþia, am cutreierat scãrile ºi coridoarele Spitalului Fundeni, rugîndu-mã cu disperare la Dumnezeu, sã-i mai prelungeascã viaþa mãcar cu 5 ani. ªi exact 5 ani avea sã mai trãiascã! Ce-i drept, Dan Setlacek a avut mîini de aur. Doctorul Puiu Drãghici are, în sfîrºit, un bãieþel. S-a nãscut la 7 luni, ca Lenin, a

Corneliu Vadim Tudor ºi Eugen Barbu au cãlcat deseori pragul Academiei Militare. În aceastã fotografie, cei doi stau la un „pahar de vorbã“ cu alþi invitaþi la un simpozion important. În fundal, poate fi recunoscut ºi fratele poetului, Marcu Tudor, la ora aceasta general. trecut ºi prin incubator, dar a avut viaþã în el, mititelul. A fost botezat Emanuel, dar tãticul lui nu ºtie ce înseamnã numele ãsta, aºa cã îl sunã pe tata care, vorba lui Thomas Muntzer despre Martin Luther, este un „Înfulecã-Biblie“. „În traducere, din ebraicã, Emanuel înseamnã «Dumnezeu este cu noi»“ - îl lãmureºte tata. Am tot mai mult convingerea cã singura salvare a omului ºi a omenirii este credinþa în Dumnezeu. Numai ea ne poate mîntui, numai ea ne dã tãria sã învingem capcanele, ispitele, dezastrele vieþii. Autorul memorabilei cãrþi „Elogiul nebuniei“, olandezul de geniu cu care purta corespondenþã Nicolaus Olahus al nostru, l-am numit pe Erasmus din Rotterdam, a scris o frazã unicã. Nu mã refer la celebrul poem suprarealist într-un vers „Am zis rîsului: eºti o nebunie!“, care trece drept a fi al lui, dar în realitate e scris de Ecleziastul biblic. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 23-a – 16 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Ultimul text scris de Tribun

O „performanþã“ a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUªI ÎN PICIOARE! (urmare din pag. 1) N-am cum sã-i ajut, asta-i situaþia: javrele latrã, caravana trece. La orele 15 a venit o echipã de la postul România TV ºi am participat la o emisiune – jumãtate despre nelegiuirile lui Sorin Oprescu, jumãtate despre cele ale lui Traian Bãsescu. Ambii primari ai Capitalei. Sãracul Bucureºti… I-a fost dat sã aibã, în ultimii 25 de ani, aproape numai bandiþi pe post de primari: Dan Predescu, Nicolae Viorel Oproiu, Crin Halaian, Traian Bãsescu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu… Ce vacã de muls! Ce blestem! Tot la România TV am vorbit, cu cîteva zile în urmã, despre etalonul moral care a fost Delavrancea, primarul Capitalei, la începutul Secolului XX. Ar fi îngropat autorul capodoperei „Apus de Soare” un seif cu purcoaie de bani sub coteþul cîinelui? Cît de rãu s-a ticãloºit lumea asta româneascã? Dupã emisiune, am primit în audienþã mai mulþi fruntaºi ai partidului, am dat autografe pe ultimele volume ale mele ºi am plecat la spectacol. De fiecare datã cînd trec prin zona aceea (Str. General Berthelot – Temiºana – Colegiul Sf. Sava) am o strîngere de inimã. Cîte amintiri pot avea legate de acest perimetru… L-am colindat, per pedes, de mii de ori în anii de liceu, dar ºi dupã aceea, ca tînãr scriitor care bãtea la porþile Radioului. „Parfumul strãzilor” – inspirat titlul al unui cîntec, care a fost coloana sonorã a unui film despre ilegaliºti, cu marele actor Octavian Cotescu în rolul principal. Mare coadã la intrarea în salã! Atît înainte, cît ºi dupã reprezentaþie m-am întîlnit cu oameni de culturã, de care mã leagã relaþii de preþuire ºi colaborare. Iatã-l pe Dinu Sãraru, care, deºi se deplaseazã greu (a depãºit 83 de ani), a venit de la Slãtioara, împreunã cu soþia sa, Viviana. Iatã-l ºi pe fostul senator Florin Rotaru, cu nevasta lui, Julieta, ºi cu una dintre cele douã fetiþe, în vîrstã de 4 ani. Am stat alãturi de poeta Cleopatra Lorinþiu, vãduva unor oameni la care am þinut: Aurel Dragoº Munteanu ºi Gh. Tomozei. Mi-a fãcut plãcere sã-i vãd pe generalii Mircea Olaru (ºeful Jandarmeriei) ºi Gabriel Creþu (director adjunct la SPP). M-am salutat ºi cu fiicele unor oameni iluºtri: Irina Cajal (fata acad. Nicolae Cajal) ºi pianista Ilinca Dumitrescu (fata compozitorului Ion Dumitrescu). M-a abor-

dat ºi fiica lui Victor Brâncoveanu, care, în 2004, a venit din SUA la mine acasã, a intrat în PRM – dar, fiind în vîrstã ºi suferind, n-a mai apucat alegerile. Mai multe feþe bisericeºti mi-au prilejuit un dialog despre nevoia de prudenþã ºi înþelepciune în abordarea problemei aºa-ziºilor refugiaþi: „Sigur cã ne e milã de ei – dar o vorbã veche spune cã cine plînge pentru toatã lumea orbeºte, iar noi trebuie sã avem grijã de românii noºtri, care sînt amãrîþi pînã la Dumnezeu!” Foarte mulþi ruºi în salã. Cu greu am recunoscut-o pe vãduva lui Tãnase Negulescu, fost profesor la ASE – Ludmila, cu care am fãcut revelionul din anii 1975-1976, la o cabanã din Munþii Vrancei. Îi spunea fratelui meu, Marcu, ce frumos eram eu, acum 40 de ani – probabil cã aºa mã vedea ea, dar eu nu m-am considerat, niciodatã, aºa. A început spectacolul. Prezentatoare: Natalia Mujenikova, directoare a Centrului Rus de ªtiinþã ºi Culturã, Secretar I al Ambasadei. Îmi aduc aminte cã sînt membru al Academiei de ªtiinþe ale Naturii a Federaþiei Ruse, cã i-am cunoscut, bine, pe Serghei Lavrov, ministru de Externe, pe Dmitri Rogozin – vicepremier, pe Ghennadi Ziuganov, secretar general al PCUS. Îmi mai amintesc cã am depus flori la mormintele lui Dostoievski, Ceaikovski, Esenin… Cã mi-a apãrut, la Sankt Petersburg, cartea de aforisme în limba rusã. Dar îmi mai aduc aminte, cu durere în suflet, cã iubitul meu tatã a fost rãnit la Odessa, în 1941. Cã Basarabia ºi Bucovina ne-au fost rãpite de Stalin. ªi cã dictatura bolºevicã a bãgat în temniþe aproape toatã floarea politicii, culturii, ºtiinþei ºi bisericii. Dar au trecut atîþia ani de atunci! De altfel, Turneul Ansamblului Alexandrov tocmai asta celebreazã: jubileul a 70 de ani de la victoria asupra fascismului. În timp ce orchestra ºi corul intoneazã tot felul de cîntece, pe ecranul din fundal sînt proiectate scene din rãzboi. Cîtã putere evocatoare! „Carte cu litere de foc e rãzboiul” – scria un antic. Douã popoare mari – ruºii ºi germanii – sã se extermine în halul ãsta, sã-ºi facã atîta rãu! Ce nebunie colectivã! Ce duh rãu i-a dat Dumnezeu acelei generaþii de lideri politici! Dar a venit Pacea. Rãnile umanitãþii s-au cicatrizat, încetîncet. De ce sînt bune ºi necesare asemenea

Epoca patrioþilor ºi viitorul pragmatismului în România Îi ºtim bine. Au fost bunicii ºi pãrinþii noºtri. Toþi cei din generaþia lor erau la fel. În cursul vieþii, au suportat vremelnic ºi stãpîniri strãine, rãzboaie ºi plata ulterioarã a participãrii la aceste rãzboaie. În ciuda stãpînirilor strãine, au vrut sã rãmînã mereu ROMÂNI. Pentru ei, a existat mereu o linie dincolo de care nu concepeau sã se treacã. Nici o concesie nu era posibilã, dacã aveau sentimentul cã pentru ÞARÃ nu este bine. La ei, cuvîntul PATRIE avea o semnificaþie adîncã. În epoca lor, era firesc sã poþi înãlþa glasul ori de cîte ori era cazul pentru Demnitatea Naþionalã. Au fost mereu cu gîndul la o Europã care sã fie ºi a noastrã. Atîta timp cît stai alãturi de ceilalþi ºi interesele tale sînt respectate în orice parteneriat internaþional, rãmîi PATRIOT. În cursul firesc ºi tumultuos al Istoriei, a venit trecerea (revenirea) la economia de piaþã, globalizarea, intrarea în UE ºi în NATO. Cei mai tineri ne-am grãbit. Dintre PATRIOÞI, încã mai erau mulþi în viaþã. Ne-au cerut ca tot ce se vinde din avuþia statului sã se întoarcã la cei care au creat-o. Dar n-a fost aºa. Cea mai mare parte a ajuns în buzunarele cîtorva profitori. Ne-au spus cã putem renunþa la suveranitate, pentru a intra în Uniunea

Europeanã, dar nu trebuie sã renunþãm la demnitate. La demnitatea de a fi ROMÂN. Ne-au spus cã este bine sã investeascã în ROMÂNIA întreprinzãtori strãini serioºi, dar sã nu intrãm în relaþii cu unii refuzaþi în þãrile lor. Ne-au recomandat sã fie cunoscutã de public fiecare tranzacþie de vînzare a patrimoniului statului, pentru cã cei care negociazã ºi semneazã sînt reprezentanþi, nu proprietari ai bunurilor. Cei care au muncit pe bani puþini, ca sã fie construite valorile materiale ale þãrii, au calitatea de proprietari. Cîteodatã, i-am ascultat, dar, în majoritatea cazurilor, nu am þinut cont de sfaturile lor. Cînd JAFUL a devenit regulã, au apãrut, firesc, voci mai puternice din generaþia PATRIOÞILOR. Sfaturile blînde au fost înlocuite, uneori, cu tonuri stridente ºi mai puþin politicoase. Nu am avut capacitatea sã separãm forma mesajului, cîteodatã nepotrivitã, de conþinutul sãu, tulburãtor de adevãrat. Pragmatismul soluþiilor personale a luat locul Interesului Naþional. Ochii noºtri au fost mult mai atenþi la mirajul Occidentului ºi la fondurile Uniunii Europene, decît la dezastrul din interiorul þãrii… Deoarece timpul acþioneazã fãrã menajamente, unul cîte unu, membrii Generaþiilor de Patrioþi a trecut în

momente evocatoare, cum sînt spectacolele, depunerile de coroane, parãzile? Pentru pãstrarea, veºnic treazã, a conºtiinþei. Sã nu se repete atrocitãþile. Mintea mea lucreazã tot timpul, gîndul îmi zboarã, fac asociaþii de idei în funcþie de sentimentele pe care mi le stîrnesc imaginile de pe ecran ºi muzica. Neîndoielnic, ruºii au voci de aur. Mã gîndesc la basul Ivan Rebrov, pe care îl ascultam în anii ’70, pe o casetã audio. Atunci am cunoscut „Balada lui Stenka Razin”, „Polie, poliuºka maia” („Cîmpia mea”), „Mesteacãnul” (Ceaikovski). Din pãcate, în prima parte a concertului nu le-am auzit. Am tras nãdejde cã vor fi interpretate dupã pauzã. Dar, dezamãgire! N-au fost cîntate! Am auzit, ce-i drept, alte bijuterii muzicale: „Ocii ciornîie”, „Katiuºa”, „Kalinka”, „Valurile Amurului”, „Serile în împrejurimile Moscovei” (Soloviov Sedoi, nu ºtiu de ce îmi vine sã-i zic Suhoi). Au fost cîntate ºi un cîntec în limba românã, despre primãvarã ºi tractoare, ca ºi unele piese din repertoriul internaþional. Un asemenea cor magnific poate interpreta orice – chiar i-aº sugera sã abordeze ºi cea mai înãlþãtoare piesã a genului, „Corul Robilor”, de Giuseppe Verdi. Dar nu le-a spus nimeni conducãtorilor ansamblului cã românii cunosc ºi îndrãgesc „Balada lui Stenka Rezin” ºi „Polie, Poliuºka maia”? Pãcat. Fratele meu ºi-a sunat fiica, în Thailanda, pentru a asculta cîteva acorduri. Ce micã a devenit lumea, de cînd cu tehnica asta modernã! Ce forþã colosalã are muzica! Aº dori sã adun într-un volum toate paginile pe care le-am consacrat muzicii. Undeva scriam: „Aº putea trãi o zi fãrã pîine, dar nu fãrã muzicã”. Nu mai vorbesc despre rîndurile pe care le-am consacrat unor îngeri, ca Beethoven, Mozart, Chopin, Ceaikovski, Enescu. La final, spectatorii au aplaudat frenetic. I-am spus atunci Cleopatrei Lorinþiu: „Americanii i-au fãcut pe români sã-i aplaude pe ruºi în picioare!”. Nu e aºa? Aºa e. Toatã lumea gîndeºte ca mine, dar prea puþini au curajul, sau posibilitatea sã o spunã. Nu-i nimic, am eu ºi curaj, ºi ocazia s-o rostesc rãspicat. A devenit clar cã politica bezmeticã a neoconservatorilor de peste Ocean vrea sã bage România în rãzboi cu Rusia. Cautã tot felul de pretexte mincinoase: cã Vladimir Putin ordonã asasinate, cã tot el a declanºat valurile de migratori, cã vrea sã refacã URSS, cã uiteacuº, acuº, acuº va da cu bomba atomicã etc. Abia acum pricep sensul glumei din copilãria noastrã: „Minþi ca o gazetã imperialistã”. Fireºte cã ruºii au pãcatele lor. Unul dintre ele: refuzã sã ne dea înapoi Tezaurul, la care un naþionalist ca mine nu va renunþa în ruptul capului. Dar, în cazul de faþã – conflictul zonal – yankeii îi zgîndãre, bagã bãþul prin gard, dau foc întregii zone, cu „revoluþiile portocalii” pe care popoarele NU le vor. N-am sã cad în pãcatul de a amesteca politica ºi cultura, dar ceea ce s-a întîmplat în aceastã searã de toamnã la Bucureºti e o lecþie pentru trufia autistã a americanilor, repet: românii i-au aplaudat pe ruºi în picioare! lumea drepþilor. Noi, cei din Epoca Pragmatismului, am devenit, astfel, majoritari. Lupta lor a fost tot mai grea ºi cu ºanse tot mai mici de reuºitã. În faþa civilizaþiei banului ºi în scãdere numericã permanentã, cei din Epoca Patrioþilor aveau ocazii tot mai mici de a izbîndi. Dacã nu am dorit sau nu am avut interesul sã-i susþinem, dacã nu am fost de acord cu ei în multe probleme, dacã au spus cît de rea este situaþia, dar nu au reuºit sã facã un proiect acceptabil pentru noi, dacã unii lideri ai generaþiei lor au fost trãdaþi (pentru cã ºi trãdarea e scrisã-n legile omeneºti) ºi nu au avut abilitatea la înãlþimea idealurilor, dupã ce s-au stins din viaþã, ne rãmîne, totuºi, ceva de fãcut. Sã nu le uitãm strigãtul de disperare pentru PATRIE ºi pentru cei nãpãstuiþi de ghilotina economiei de cumetrie din þara noastrã. Cînd întocmim planuri de viitor mai bune decît ei, sã nu ne facem cã nu au existat. Sã prindem în opera noastrã raza flãcãrii din munca lor ºi sã lãsãm cenuºa sã se stingã. Sau poate, de ce nu, înfrîngerea lor este vremelnicã ºi, în viitor, cineva va cîntãri altfel faptele lor ºi pragmatismul nostru. Cu lacrimi nevãzute în ochi la moartea unui PATRIOT, Conf. univ. dr. AURELIAN VIRGIL BÃLUÞÃ Universitatea Spiru Haret NOTÃ: Acest articol a apãrut prima datã în publicaþia Opinia Naþionalã numãrul 723, pagina 6.


Pag. a 24-a – 16 septembrie 2016

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

Zîmbete, sclipiri, suspine!... Boileau, lãudat de o doamnã pentru punctualitatea sa la întîlniri, spuse: - Îmi place sã fiu punctual, deoarece am observat cã cei care aºteaptã nu se gîndesc la altceva decît la imperfecþiunile celor care îi fac sã aºtepte. *** Pictorul Camille Danger a fost întrebat care este secretul succesului sãu ºi mai ales al numeroaselor comenzi pe care le primea. - E foarte simplu. Pictez întotdeauna femeile mai mici decît sînt în realitate, iar bijuteriile lor ceva mai mari. *** La un dineu, cîntãreaþa de operã Geraldine Ferrar susþinea cã femeile sînt mai curajoase decît bãrbaþii. - Ei, aº! ripostã un bãrbat. - Totuºi, aºa este. Dvs. aþi avea curajul sã intraþi într-un magazin ºi sã probaþi toate pãlãriile fãrã sã aveþi un ban în buzunar? *** - E greu sã înveþi limba francezã?, l-a întrebat pe Heinrich Heine o doamnã din înalta societate. - Nici o greutate – a rãspuns acesta. Pur ºi simplu, în locul cuvintelor germane se folosesc cuvinte franceze! *** Marele filozof german Kant l-a întîlnit, într-o zi, pe un prieten cam înaintat în vîrstã, împreunã cu o tînãrã fatã. A doua zi, l-a întrebat: - Este noua ta logodnicã? - Da, rãspunse acesta. Ce, te mirã cumva alegerea pe care am fãcut-o? - Alegerea ta, nu. A ei! *** Într-o discuþie literarã, scriitorul Clement Vantel susþinea cã femeile sînt lipsite de imaginaþie. Cineva a încercat sã-l contrazicã: - Nu sînt de acord cu dumneata, a ripostat Vantel. Încã n-am auzit sã fi apãrut o Alexandre Dumas-mama.

*** Soþia istoricului Auguste Marietti îi spuse soþului ei cu care, de altfel, nu arareori avea neînþelegeri: - Sãptãmîna viitoare se împlinesc 25 de ani de la cãsãtoria noastrã. Ar trebui sã organizãm o micã petrecere. - Nu, draga mea, a rãspuns istoricul, supãrat încã dupã cearta pe care o avuseserã în ajun. O s-o amînãm. - De ce? Cît s-o mai amînãm? - Aºteptãm încã 5 ani ºi vom sãrbãtori rãzboiul de 30 de ani! *** Soþiile noastre, spunea scriitorul Charles Nodier, obþin, la începutul cãsniciei, totul de la noi, fãcîndune plãceri. Iar mai tîrziu - fãcîndu-ne neplãceri. *** În salonul unei doamne din „lumea bunã“, celebrul savant englez Smith a explicat amãnunþit modul de funcþionare a telegrafului submarin, care tocmai fusese instalat între Europa ºi America. - Am înþeles totul — a spus, la sfîrºitul comunicãrii, amfitrioana. Nu pricep însã un singur lucru: cum se face cã telegramele transmise prin cablu transoceanic submarin sosesc, totuºi,... uscate! *** Unul din cei mai cunoscuþi artiºti de cinema a fost întrebat: - Ce este gloria? - O viaþã întreagã în care munceºti din greu pentru ca oamenii sã te recunoascã pe stradã, dar atunci cînd încep sã te arate cu degetul, porþi ochelari fumurii, ca sã nu fii recunoscut. *** Într-o zi, întorcîndu-se la studio, cunoscutul actor de film Bernard Blier îi spuse femeii de serviciu: - Iubitul dumitale te aºteaptã jos. - Domnul îl cunoaºte pe iubitul meu? - Nu, rãspunse Blier, dar tînãrul de jos poartã una din cravatele mele.

Soarele, un portal pentru extratereºtri (1) Sondele spaþiale NASA au surprins imagini cu un OZN uriaº, de mãrimea Pãmîntului, în apropierea Soarelui. Sînt din ce în ce mai mulþi aceia care cred, atît în lumea ºtiinþificã, cît ºi printre cititorii ºi pasionaþii de paranormal, cã, de fapt, Soarele nu ar fi nimic altceva decît un imens portal pentru civilizaþiile extraterestre!

Poartã cãtre alte Lumi Iar aceastã idee, despre ce ar fi cu adevãrat Soarele, care face posibilã viaþa pe Pãmînt, este dusã ºi mai departe de cãtre, cel puþin, o parte a oamenilor de ºtiinþã. Aceºtia opineazã cã, de fapt, Soarele este un imens generator de fisiune nuclearã, creat ºi dedicat unor scopuri multiple, nu doar pentru a susþine viaþa pe Terra. Teoria, consideratã de unii drept o teorie a conspiraþiei, este completatã cu multe alte detalii ale unui scenariu destul de realist pentru minþile antrenate în a înþelege miracolul existenþial ºi funcþional al Universului ºi al Multiversurilor. Iar printre aceste detalii informaþionale despre ce ar fi, în realitate, Soarele, existã ºi o altã informaþie deosebit de interesantã, conform cãreia exploziile care au loc la nivelul Soarelui nu ar fi altceva decît vîrtejuri care creeazã intrarea în respectivele portaluri, aceste explozii creînd cãile de comunicare dintre lumi. Portalurile sînt „construite“ de cãtre o superforþã, o superinteligenþã galacticã ºi univer-

salã, pentru a sprijini cãlãtoriile intergalactice ale tuturor civilizaþiilor care au dezvoltat tehnologia necesarã pentru a ajunge în sistemul nostru solar, sau oriunde altundeva. Inimaginabil, incredibil este ceea ce veþi fi, probabil, tentaþi sã spuneþi. De acord cu dvs., cel puþin în primã instanþã, pentru cã, la baza acestor afirmaþii, fie cã ne place sau nu sã credem, s-ar afla ºi evidenþe grafice, dupã cum au fost numite, sau imagini ale activitãþii Soarelui nostru, sau al mai multor civilizaþii ºi lumi, care se comportã, dupã cum se vede în respectivele imagini, mai degrabã ca o poartã de trecere, dinspre un mod de viaþã pe care credem cã îl cunoaºtem ºi îl înþelegem, cãtre alte moduri de viaþã, pe care abia dacã le intuim, cu teamã ºi groazã cã ar putea fi adevãrate. De ce groazã? Pentru cã tot ceea ce credeam cã ºtiam pînã acum despre aceastã viaþã, pe care o trãim de mii de ani pe Terra, nu doar fãrã a efectua cãlãtorii în afara planetei, ci, pur ºi simplu, în lipsa unei cunoaºteri despre Cine ºi ce a creat-o, se schimbã, iar teoria prezentatã mai sus poate genera spaima cã, de fapt, sîntem, în permanenþã, supuºi unor pericole uriaºe de care nu sîntem cîtuºi de puþin conºtienþi. Iatã un exemplu în acest sens. Oamenii de ºtiinþã ºi-au pus o întrebare de un foarte mare bun simþ, în încercarea de a desluºi un mister cel puþin deranjant. (va urma) INGRID BACIU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

IN MEMORIAM:

OMAGIU MARELUI SCRIITOR ªI OM POLITIC 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5

C O R N E L I U V A D I M T U D O R

6 7 8

9 10

ORIZONTAL: 1) „Poporul…“, se intituleazã aceastã poezie care este dedicatã de regretatul Corneliu Vadim Tudor Neamului pe care l-a iubit nespus de mult – „Ultima…“, poezie premonitorie scrisã în septembrie 2015; 2) Aºa i se mai spunea marelui poet ºi patriot român Corneliu Vadim Tudor, deoarece a fost singurul om politic din Þarã care a luptat pentru cauza ºi drepturile Poporului sãu (neart.) – Tagmã; 3) …; 4) Starea de bunã înþelegere între popoare, fãrã conflicte armate sau rãzboaie, pentru care militeazã doctrina Partidului România Mare - …; 5) Salut la romani - …; 6) Conþinutul liric din vasta creaþie a poetului Corneliu Vadim Tudor – Domoalã; 7) Datornici; 8) Toma Ene – Intimidatã; 9) Refren oltenesc – Admirator al revistei „România Mare“; 10) „Mircea însuºi stã la mijloc/ mai presus de cruciaþi/ cavaler al vetrei sale/ stea de veghe în…“, versuri din poezia „Mircea, Mare Voievod“ („Carte româneascã de învãþãturã“) – Epocã. VERTICAL: 1) Partid de centru! – Domeniu în care Corneliu Vadim Tudor a avut un înalt grad de pregãtire ºi orientare justã în toate problemele de organizare ºi conducere a Statului Român; 2) Delfin foarte mare, feroce, care atacã îndeosebi focile – A ondula; 3) Muºchiul inimii – În þarã! 4) Prescurtat (despre cuvinte, titluri etc.); 5) Nuntaº – Rãsãriteanã; 6) Aluniþã – Ademenit; 7) Întins – A efectua o rotaþie; 8) Adãugarea unei cantitãþi de acid (pl.); 9) Însuºire a ceea ce este fluid; 10) Elena Andrei – Organ de presã care publicã materiale ale guvernului; 11) Perioade de timp – În oraº! – A lucra pãmîntul. DICÞIONAR: ORCA. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „ORAªE-GAZDÃ ALE JOCURILOR OLIMPICE DE VARÃ (2)“: 1) MELBOURNE; 2) ORAªE – ARAB; 3) SOR – LONDRA; 4) CIMP – RI – AR; 5) O – ANVERS – C; 6) VU – EE – ILIE; 7) ARCURI – ONL; 8) LO – MEXICO; 9) TECAU – U – EN; 10) IA – ATLANTA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.