Romania mare, nr 1362

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Oamenii inteligenþi îºi dau seama cînd li se apropie sfîrºitul: pur ºi simplu, ei încep sã simtã un gol atît în interiorul lor, cît ºi împrejur, pricepînd cã îngerul pãzitor îºi face bagajele ºi se pregãteºte de plecare. Unde? Poate dincolo, pentru a-i aºtepta ºi a-i prelua.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Pentru împrospãtarea memoriei

Un an din eternitatea lui Corneliu Vadim Tudor Moto: „A murit pentru a eterniza cu sufletul veºnic de veghe România“. Cãderea moralã ºi intelectualã a României s-a manifestat încã o datã… chiar de ziua Crucii – 14 septembrie, datã în dreptul cãreia Istoria va consemna trecerea în etern a unui creºtin devotat, a unui mare român ºi a unui creator remarcabil, toate într-acel trunchi numit Corneliu Vadim Tudor. Dar, mîniind pe Dumnezeu, care a hãrãzit neamul acesta cu oameni de valoare, românii au ajuns sã-ºi batã joc de ei, ba chiar mai rãu - sã ignore comoara trecerii lor prin lume - numitã, generic, creaþie. Cazul lui Vadim Tudor este flagrant mass- media nici mãcar nu l-au pomenit, agenþiile de presã au avut parcã o interdicþie în a-i pomeni numele… (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

SEPTEMBRIE Septembrie, aidoma lui Cressus se-aratã lumii putred de bogat îi crapã vistieriile de struguri de dropii, ºi pãstrãvi, ºi grîu curat de-atît albastru cerul se-ncovoaie precum bãtrînii þãrii pe psaltiri e-un aer pur ca de-nceput de erã cã þi se face teamã sã-l respiri

Prin delte largi de vin ºi de iubire îºi varsã toamna slava peste sat iar soarele topeºte-n palma ierbii ducaþi strãvechi, de aur strecurat trec vietãþi cu lacrime-n privire apoi se-ntorc, încremenesc pe deal adulmecînd sfioase urma unde se-mperecheau în dansul nupþial

Marilyn Monroe – o existenþã efemerã Paginile 12-13

Mormîntul de la Þebea un centru energetic al românismului Doamnelor ºi domnilor, salut, din nou, prezenþa celor mai importante instituþii ale acestei þãri: Biserica ºi Armata. Mulþumesc soborului de preoþi pentru psalmodierea celui mai frumos cîntec compus vreodatã pe pãmînt: „Christos a înviat din morþi“. Am gãsit în arhiva mea o fotografie, care fusese fãcutã acum 21 de ani, mai exact în septembrie 1991, tot aici, la mormîntul sfînt de la Þebea. Era întîiul meu pelerinaj la locul de veci al lui Avram Iancu. E greu sã povesteºti o pozã, dar unde vreau sã ajung? În fundal, în mijlocul soborului de preoþi, am zãrit chipul zîmbitor al Mitropolitului Ardealului, Antonie Plãmãdealã. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Discursul a fost rostit la ceremonia de la Þebea, duminicã, 9 septembrie 2012) Ard frunze vechi, coceni ºi mirodenii în fumul lor gutui de mirt se coc se-aud flãcãii buºumîndu-ºi caii cu smocuri moi de fîn ºi busuioc ºi-n nopþi de cuarþ, sub lunã luminatã pãmîntul se despicã fulgerat sã ne pãtrundem de sfinþia celor care, murind, ne-au binecuvîntat Din munþii grei de neguri se pogoarã oieri ºi cîini cu turmele spre lunci ce forþã le-ai dat, Doamne, prin milenii de se supun aceleiaºi porunci? În transhumanþa lor e-atîta pace duh românesc ºi mãduvã de stea încît acei ce ne-ar uita trecutul în faþa ei, tãcuþi, s-ar închina. CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „101 poezii * 101 bijuterii“)

Actualitatea clasicilor

Moºtenire Pagina 4

COMUNICAT DE PRESÃ

Lidia Vadim Tudor candideazã la Camera Deputaþilor PRM þinteºte 11% la alegerile din decembrie Bucureºti, 26 septembrie 2016: Lidia Vadim Tudor, fata cea mare a fostului preºedinte al Partidul România Mare (PRM), Corneliu Vadim Tudor, va candida la alegerile din 11 decembrie pentru un mandat de deputat. Venitã de curînd în rîndurile partidului fondat de tatãl ei, Lidia Vadim Tudor doreºte ca PRM sã revinã acolo unde îi este locul, în Parlamentul României. „Am decis sã candidez pentru Camera Deputaþilor deoarece am convingerea, pe de o parte, cã PRM are resursele necesare pentru a accede în Parlament ºi, pe de altã parte, pentru a transmite un mesaj clar tinerilor cã este timpul sã se implice în politicã, pentru cã nimeni nu le va reprezenta interesele mai bine ca ei”, a declarat Lidia Vadim Tudor, precizînd cã „ne dorim ca tinerii care iubesc România ºi îºi doresc sã aibã o carierã politicã sã vinã în rîndurile PRM”. Partidul România Mare are ca principal obiectiv obþinerea a 11% din sufragii la alegerile din 11 decembrie. Dacã pînã acum pe acest culoar electoral nu existau partide naþionaliste, în acest an sînt multe voci care vor sã revendice acest statut. „Experimentul la care asistãm acum, prin apariþia unor aºa-zise partide naþionaliste, este o altã mare înºelãtorie pe care partidele mari o pregãtesc românilor”, a declarat Lidia Vadim Tudor, precizînd: „faptul cã în decembrie Parlamentul se va contracta, prin reducerea numãrului de locuri, îi forþeazã pe parlamentarii care nu au confirmat politic, sau au probleme cu justiþia, sã îºi caute refugiu în braþele partidelor balama, doar din dorinþa de a avea continuitate în forul legislativ, nu din spiritul patriotic cu care ei defileazã acum”. Capitalul electoral naþionalist din România este evaluat la peste 15%, procent din care PRM þinteºte 11%, bazîndu-se pe maturitatea celor care vor vota, pe spiritul lor naþionalist patriotic. PRM considerã cã perioada în care anumite partide îºi dezvoltã organizaþii politice satelit, doar din dorinþa ca membrii lor controversaþi sã acceadã în Parlament, a trecut, electoratul fiind acum suficient de matur ca sã distingã adevãrul de minciunã. „Cei care doresc acum sã confiºte spiritul patriotic al românilor pentru a-l demonetiza ºi a-l þine sub control vor realiza cã nimeni din lumea asta nu va reuºi sã opreascã dragostea pe care românii o au pentru România. Am mare încredere în românii patrioþi ºi în puterea votului lor din decembrie. PRM a fost, este ºi va rãmîne singurul partid autentic naþionalist, care, de-a lungul anilor, a depus eforturi susþinute ca spiritul patriotic sã renascã”, a încheiat Lidia Vadim Tudor. BIROUL DE PRESà AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (1) Pagina 11

NR. 1362 zANUL XXVII zVINERI 30 SEPTEMBRIE 2016 z24 PAGINI z4 LEI


Pag. a 2-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T

Moº Jumarã a intrat la carcerã Pãsãrica de 2 metri Hipopotamul lui Buhoiu Un mare gînditor leninist: Attila Dumitru Voican Partidul-Naþional-Þãcãnit Douã scrisori pierdute Þãranii ºi orgiile de la Palatul ªtirbey Dupã epoca iluministã – epoca întunescistã PARTEA A II-A Mic eseu despre laºitate: nici unul dintre adulatorii lui Dumitru Popescu nu mai scoate capul acum, dupã ce, ani de zile, l-au stors ca pe o lãmîie ºi i-au fãcut o curte nebunã. Vã propunem sã comparaþi ce se scrie acum prin ziare cu ceea ce scriau personalitãþi de frunte ale culturii noastre pe volumele oferite lui Dumitru Popescu cu dedicaþie, autografe aflate în posesia noastrã. Nu-l apãrãm pe Dumitru Popescu, n-am avut relaþii bune cu el, dar ne doare sufletul sã vedem cu cît lichelism e lovit acum un om cãzut, dupã ce, înainte, fusese asemuit lui Dumnezeu. Iatã scurtele texte, cu menþiunea cã reproducem exact ortografia autorilor: „Domnului Dumitru Popescu împreunã cu stima colegialã ºi cu egoismul de aceeaºi naturã al autorului care sperã sã Vã menþinã în spaþiul minunat al poeziei, - omagiu” (AUREL DRAGOª MUNTEANU, pe volumul „Scarabeul Sacru”); „Tovarãºului Dumitru Popescu, scriitorului, poetului, omului, neliniºtitului; celui drag pe care l-am simþit întotdeauna alãturi, ºi la bine, dar, mai ales, la greu. Cu dragoste ºi recunoºtinþã“ (IOAN GRIGORESCU, pe volumul „Cealaltã moarte”). Priviþi ºi dedicaþia unuia dintre cei mai înverºunaþi animatori ai Forumului Antitotalitar, eseistul clujean Adrian Marino, frate aproape geamãn cu Doina Cornea: „Tov. Dumitru Popescu, cu multe mulþumiri ºi recunoºtinþã pentru sprijinul DECISIV acordat apariþiei acestei cãrþi - o premierã absolutã - cu rugãmintea de a o apãra, în continuare, de loviturile joase, murdare, ale odiosului Vasile Nicolescu, satrapul presei literare române, pe care o instigã de pe acum împotriva acestei realizãri culturale româneºti. Omagiul lui Adrian Marino” (pe volumul „Hermeneutica lui Mircea Eliade”). Dupã cum se vede, o dedicaþie mai puþin obiºnuitã, un fel de autograf-denunþ, dar Vasile Nicolescu, fiind mort, nu se poate apãra. În fine, sã trecem la fostul ºofer de taxi Nicolae Breban, astãzi director la „Contemporanul”, ba chiar cãutãtor de vilã prin zona Herãstrãu, ca orice dizident. Sã vedem, însã, cît a fost el de dizident: „Lui Dumitru Popescu, Poetului solar, grec (?!), eseistului grav, omului de culturã, de neobiºnuitã inteligenþã, aceastã istorie a bãrbatului singuratec, de un realism înrãit (ºi fantastic), împreunã cu aceleaºi durabile sentimente ale lui Nicolae Breban, respectuosul sãu prieten” (pe romanul „Îngerul de gips”); „Tovarãºului Dumitru Popescu, inspirator al culturii din România, eseistului ºi poetului de elegantã þinutã, cu respect ºi realã simpatie colegialã - Nicolae Breban“ (pe romanul „Animale bolnave”); „Tovarãºului Dumitru Popescu, eseistului de excepþie, poetului de patinã clasicã, animatorului de culturã, jurnalistului intreprid, vechea prietenie respectuoasã, ºi preþuirea neºtirbitã a lui Nicolae Breban” (pe romanul „Bunavestire”). Stimaþi profitori, de ce nu are nici unul dintre voi curajul sã mai scrie astfel de lucruri acum? Nu mai prezintã omul nici un interes ºi nu mai are ce sã vã ofere? De ce nu vã luaþi inima în dinþi pentru a protesta faþã de injusta acuzaþie de genocid adusã acestor oameni, închiºi pe nedrept? Voi, cohorta de lingãi care aþi trãit bine pe lîngã Dumitru Popescu, ªtefan Andrei, Gh. Panã, Ludovic Fazekaº, Lina Ciobanu, Suzana Gâdea, Emil Bobu, Paul Niculescu-Mizil ºi

C A R I C A T U R I

ceilalþi demnitari comuniºti, de ce nu suflaþi un singur cuvînt în apãrarea lor? Pentru cã este o adevãratã nebunie sã acuzi pe cineva de genocid, dar sã nu fi arestat nici mãcar un singur executant al aºa-ziselor ordine de împuºcare... O foarte atractivã publicaþie apare bilunar la Alexandria: „Gazeta de Duminicã”. Din sumarul ultimului numãr menþionãm studiul epistemologic, cu adînci valenþe umaniste, intitulat „Mircea Dinescu, preºedintele mardeiaº”. În istoria României au existat douã scrisori pierdute: una a lui Caragiale ºi alta a lui Brucan, adicã a celor ºase. Pe prima a gãsit-o Cetãþeanul Turmentat, pe alta n-a mai gãsit-o nimeni, pentru cã nici n-a existat. Ziarul „Cuvîntul liber” din Tg. Mureº publicã un amplu interviu acordat de dl. senator Radu Ceontea, preºedintele Uniunii Naþionale Vatra Româneascã. El se referã la ruºinosul tratat leninist, alcãtuit de domnul Attila Dumitru Voican, ºi poartã titlul suprarealist: „Aruncate dintr-un elicopter, copiile acestui fals raport se potrivesc ºi în PATAGONIA!”. Dar de ce sã cheltuim noi benzina elicopterului pînã acolo numai pentru a arunca niºte hîrtii, cînd putem sã-i aruncãm chiar pe cei trei raportori? De la Craiova primim un splendid volum de studii teologice, al cãrturarului patriot dr. Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei: „Biruit-au gîndul!“. Pentru prima oarã în viaþã, distinsul Cap de Cauciuc care conduce Televiziunea îmi este simpatic: duminicã seara a apãrut pe post ºi a anunþat cã mai taie macaroana partidelor ºi emisiunii ungureºti; ceea ce a produs o mare animaþie în rîndul populaþiei. Dacã le-ar fi suprimat cu desãvîrºire spaþiile de emisie, Cap de Cauciuc ar fi devenit Cap de Aur (a se vedea lucrarea lui Paul Claudel) ºi ar fi intrat în istoria României. Deocamdatã, e pe drumul cel bun, sã-l vedem cum merge, copãcel, copãcel... Mare paradã anglofonã la tv: numele biblic Ahab se pronunþã Eihãb. numele romancierei Agatha Christie se zice Egãta, iar racheta Patriot devine Peitriãt. N-o luaþi ºi voi chiar aºa, oameni buni, cã vi se-ncurcã limba-n gurã ca morcovii-n mixer, ºi pe urmã pronunþaþi Europa - Iurop. Continuã jaful incredibil de la Uniunea Scriitorilor! Nu ajungeau chiolhanurile zilnice de la sediul din Calea Victoriei, acum s-a trecut la beþia în trei schimburi, cu deplasãri la Palatul ªtirbey din Buftea, unde orgiile au reuºit sã-i scandalizeze pe sãrmanii þãrani. Mai nou, auzim cã poetul Cimpanzeu, între doi pumni aplicaþi costelivei Florica Mitroi, a semnat un act prin care a închiriat pe dolari grei, la strãini, Casa Scriitorilor din Staþiunea Neptun. O sã avem distracþii mari... Inamicii noºtri pot fi mulþumiþi: nu ne-au terminat procesele, nici ameninþãrile cu moartea, nici rãzboiul nervilor pe care l-a declanºat telefonic Constanþa Robu - uite cã ne terminã temperatura de zero grade care s-a instalat în chip de Generalul Iarnã în modestele birouri ale redacþiei noastre: dactilografele bat cu mãnuºi, ne îngheaþã pasta în pixuri, ºi vãlãtuci de aburi ne ies pe nãri, ca la Polul Frigului de la Joseni. Lucrãm în condiþii de front, dar Primãria Capitalei tot nu ne bagã în seamã, acolo e cald ºi bine, vise plãcute, copii... Probabil cea mai mare greºealã pe care a fãcut-o în viaþa lui dl. Petre Roman este aceea de a fi respins demisia acestui Andrei Pleºu. Nu ºtiu ce s-a întîmplat, s-ar putea ca, în stilul sãu de cacealma pe douã

picioare, cu barbã igienicã ºi pipã care fumegã ca godinul, acest Pleºu sã-l complexeze cu ceva pe primul-ministru, deºi între cei doi e o diferenþã de regnuri. Noroc cã mai existã parlamentari cinstiþi ºi curajoºi, care au pus pe coji de ouã conducerea Ministerului Culturii. Pe scurt, era vorba despre cele 3.000 de cãlãtorii peste hotare, care au fost efectuate într-un singur an! Scriitorul ºi senatorul Romulus Vulpescu a întrebat în plin Parlament, de faþã fiind un gauleiter al culturii, Babeþi: „Au cãlãtorit 3.000 de oameni cîte o singurã datã sau 3 oameni de cîte 1.000 de ori?”. Dupã o asemenea zdrobitoare ironie, lui Babeþicã nu-i mai rãmînea decît sã se urce pe Dealul Patriarhiei, unde-i turla mai înaltã, ºi sã se spînzure de crucea aghesmuitã a Sfîntului Meletie Pompierul. E un sfînt bun ºi milostiv, care a fîlfîit din aripi pentru a stinge douã mari incendii: atunci cînd au bombardat turcii Mînãstirea Secu, iar eteriºtii au înãbuºit pãlãlaia cu butoaiele de vin din pivniþe, ºi atunci cînd au luat foc Bucureºtii, de Paºtele lui 1847, iar tulumbagiii au secat Dîmboviþa, de ploua cu broaºte ºi peºti peste limbile flãcãrilor, ca într-o scenã biblicã. Haram-haram, baºbujucilor, n-o sã mai jefuiþi voi mult þara asta! O altã potaie cu parvovirozã zgîrie poarta pentru a-ºi face un loc în presã: Simion Buja-junior. Îngîmfatul ãsta, de profesie ungur, ºi-a adãugat la coadã un „junior”, de parcã ar fi Sammy Davies, ºi de parcã noi ar fi trebuit sã ºtim ºi cine a fost taicã-sãu, seniorul. În realitate, ipochimenul nu e junior, e de-a dreptul pitic ºi n-o sã facã nici un fel de carierã, tocmai fiindcã e lipsit de scrupule. Dupã ce a tot dat tîrcoale pe culoarele redacþiei noastre, telefonîndu-i, apoi, redactorului-ºef acasã, ca sã-i ia un interviu la revista „Independent”, individul s-a ºifonat, probabil, cã a fost refuzat categoric, ºi a atacat sub centurã. Dupã cîte ºtim, el e angajat la „România liberã”, ceea ce explicã faptul cã toate resturile menajere care nu se publicã acolo sînt colectate cu sorþuleþul ºi vãrsate la remorcã, adicã în „Independent”. Nu-i nimic, nu ne speriem noi de o mînã de jigodii, mai ales cînd ele formeazã o tripletã de bulion: Mucenic - Agarici - Buja, de care nimeni n-a auzit acum doi ani ºi n-o sã mai audã nici peste doi ani, ei fiind niºte efemeride, trecãtoare ca ouãle de tenie... Remarca aceasta se potriveºte de minune ºi mongoloidului Grid Modorcea, de la „Baricada”, ºi utecistului Buduca, ºi unuia Vrabie, ºi altuia Porumb (aþi auzit de ei, nu-i aºa?) - care confundã meseria de ziarist cu aceea de ciomãgar cu ora, pentru a strînge ºi ei un ban... Primim din partea unui cititor din Timiºoara o scrisoare îndureratã: „În Lugojul care a dat þãrii ilustre nume ºi fapte de culturã, în Lugojul de aleasã þinutã artisticã, bastiment al românismului, apare o foaie penibilã, cum puþine am întîlnit în peisajul presei de la noi. Este, vai! intitulatã cu numele ce l-a dat Valeriu Braniºte ziarului sãu Drapelul”. În plic se aflã ºi un exemplar al sãptãmînalului: nimic despre problemele Ardealului ºi Banatului, numai otravã împotriva guvernului, denunþuri peste denunþuri ºi oameni puºi la zid, iar, dincolo de toate, o infectã diatribã împotriva revistei „România Mare”. Neºcolitul director al acestei anexe a Societãþii Timiºoara poartã numele Toma Nicolae ºi a avut neobrãzarea de a se pune pe frontispiciu, alãturi de marele tribun Valeriu Braniºte. Ce ruºine! Ce imposturã! Ce trãdare de þarã! Luni seara a fost o foarte lungã panã de curent la Athénée Palace, cel mai renumit ºi mai luxos restaurant din þarã. ªi se propaga întunericul cu viteza luminii, nu altceva, clienþii intrau în plinã epocã întunecistã. Dar ceva lumini tot au fost: dinþii de aur ºi ochii sticlind de frig ai cîtorva sute de meseni prezenþi la o nuntã þigãneascã. Mai greu a fost la numãratul banilor, cã se orbecãia, aºa cã darul a fost cîntãrit: 10 kile de sute. Mai mulþi cititori ne-au sesizat cã melodia „Mã uitai într-o bãltoacã/ Douã ciori pe-aceeaºi cracã” nu ar fi compusã chiar de Mozart. Am fãcut cercetãri si am constatat cã aºa e: compozitorul care a dedicat acest cîntec de leagãn lui Dinescu ºi Pleºu este chiar Bela Bartok! Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 8 februarie 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Hoardele þigãneºti bat (ºi) melomani Romeo ºi Julieta, scena balconului parlamentar Ceata lui Piþigoi, varianta tehnocratã Limba ºmanglezã Dureri în þeava de eºapament Existã bordeluri naþionaliste? Ce se va întîmpla cu Cîrpa Kaghebistã? Ultimele aventuri ale preacuvioasei Elena Udrea Sodoma ºi Gomora la Curtea Constituþionalã Marian Godinã, filosoful absolut Jos laba de pe Olivia ªtir! Adevãrul despre cutremurele din Vrancea Deschidem ediþia cu o veste bunã: Florin Salam Unul din patru copii români are IQ-ul emigreazã! peste 130! În contrapartidã, nici un parlamentar n-are I.Q., deºi existã o hotãrîre a Curþii Anticonstituþionale de la Ciorogîrla în acest sens! Leonardo Acaprei atrage atenþia guvernului prostocrat cã trebuie sã protejeze pãdurea. Tu vorbeºti, mã, care-ai scufundat în lacrimi Titanicul, cînd era atît de simplu sã-l salvezi?! Cum? Dacã-l acceptai pe Bãsescu comandant de vas, icebergul ãla ar fi sfîrºit în paharul de whisky, iar Kate Winslet s-ar fi aºezat comod pe birou, cu ugerul la vedere, ca sã citez din Andrei Preºu ºi sã mã dau cult la cap. Leonaº, nu prea mai sînt pãduri de salvat, îþi rãceºti gura de pomanã! Apãrã-ne de prostocraþi! Un italian a fost îngropat în Vîlcea fiindcã autoritãþile din peninsulã au încurcat morþii, dupã cutremurul de la Amatrice. Adevãrul e cã filmele cu proºti sînt specialitatea macaronarilor. Ca de obicei, ei vin cu personajul principal, noi - cu lumînãrile! O hoardã þigãneascã din Timiºoara a snopit în bãtaie doi melomani (români) aflaþi într-un club de manele. Nici nu mai conteazã de la ce s-au luat, probabil de la repertoriu, cert este cã infractorii þigani fac mult rãu imaginii propriei etnii. ªi cum procentul de infracþionalitate în rîndul þiganilor este mai mare decît la oricare altã etnie, se impun mãsuri grabnice. Ferme, nu formale. Prima ar fi ca românii sã nu mai asculte manele. Restul e tãcere, vorba lui Nicolae Guþã... Dacã nu aveþi timp sã mergeþi la teatrul de pãpuºi, puteþi sã vedeþi în reluare scena balconului din Parlamentul Ruºinii Naþionale, jucatã magistral de Dragnea ºi Cioloº. Cei doi, regizori ºi actori în acelaºi timp, au stîrnit ropote de aplauze ºi huiduieli în sala timpului pierdut, în funcþie de cum se aºezaserã plãtitorii de bilete parlamentare. Nu vã mai povestesc toatã piesa, o trãiþi pe propria dvs. piele, cert este cã punctul culminant a fost atins atunci cînd þãranofranþuzul Dacian-Julien i-a dat un lat de palmã partenerului de dialoguri culturale: ,,Pentru mine, patriotismul înseamnã sã ai bun-simþ, sã nu minþi, sã îþi þii cuvîntul, sã fii judecat dupã fapte”. Adînc, pînã la lacrimi de crocodil. Teoria ca teoria, dar practica te omoarã, ca sã (re)citez din Nicolae Guþã, filosoful vostru preferat. Pãi, mãi, bãieþi, nu cumva Guvernul Cioloº rezistã de 9 luni tocmai pentru cã îl susþine uriaºul cu picioare de lut condus în marºarier de Livicã? ªi-atunci de ce mai faceþi teatrul ãsta ieftin? Nu ridicaþi deºtele, lãsaþi-le-n nas, scormoniþi în continuare dupã creier, cã vã dau tot eu rãspunsul. Voi sînteþi doar niºte personaje în drama care se numeºte România. Manipulaþi, minþiþi cu neruºinare, vã jucaþi de-a duºmanii de clasã, cu un singur scop: sã puneþi iarãºi gheara pe putere, ca sã furaþi vîrtos pentru voi ºi clica voastrã, indiferent cum s-ar numi ea. Adevãrul e cã vã ºi pricepeþi: haºmangliþi la patru mîini, ca-ntr-un concert de Rahmaninov! Ca sã nu existe vreun dubiu: întreaga clasã politicã este o mizerie ce trebuie spãlatã cu furtunul ºi aruncatã la canalul istoriei. Dar nu numai clasa politicã. ªi Justiþia infamã, ºi Poliþia jecmãnitoare, ºi toate instituþiile unde capii mafiei ºi-au instalat clonele în funcþii de conducere. Pe trupul þãrii miºunã omizile. Sã vinã iarna politicã sã le îngheþe, pe urmã sã se facã primãvarã. Datoritã ,,performanþelor” cetei lui Piþigoi, cãreia fraierii îi zic ,,guvernul tehnocrat”, se aud zilnic strigãtele de foame ale protestatarilor (ºoferi, medici, grefieri, profesori ºi alte categorii defavorizate). Tehnocraþii îi duc cu bombonica, alta decît cea din Teleorman, ºi se scuzã, mai mult în sictir, cã nu prea mai au timp de discuþii, cãi aºteaptã aeroplanul de Belgia. Mi se pare corect s-o taie într-acolo, întrucît guvernul Cioloº a fost varzã de Bruxelles. Oricum, Dacian, în ciuda mãreþelor nerealizãri ale guvernului sãu, rãmîne un bãiat simpatic, simplu, de la þarã, care-a crescut cu barba-caprei ºi ascunziºul þigãncii, presate în cartea de botanicã. Mai multe pagode þigãneºti au fost inundate. Dumnezeu nu doarme. O întrebare fãrã rãspuns adecvat macinã minþile românilor: în ce limbã s-a jucat piesa de teatru descrisã mai sus, cu Cioloº ºi Dragnea în rolurile principale? În ºmanglezã, ce Dumnezeu! În aceeaºi ordine de idei, Vasile Blaga a fost chemat la DNA. În cazul în care va ajunge în vreo tabãrã de creaþie, fostul

vameº are marele avantaj cã are opera scrisã. Tot ce trebuie sã facã e sã-ºi schimbe prenumele ºi sã înveþe sã citeascã. ªi sã fie mut ca o lebãdã. Mã rog, lebãdoi. Unii se mirã cã generalul, doctorul ºi filosoful Gabriel Oprea se bucurã de imunitate parlamentarã, fiind apãrat de colegii lui, academicienii, deºi, poate, din cauza grandomaniei lui a decedat un poliþist. Pãi, ce, nu ºtiaþi cã foºtii badigarzi ai lui Miron Cozma sînt mai presus de legea bunului-simþ? Sau aveaþi impresia cã, dacã au murit niºte tineri la ,,Colectiv” din cauza corupþiei, s-a schimbat ceva în þara asta?! Nu s-a schimbat, mã, nimic. S-au prefãcut cît sã uitaþi, fiindcã ei ºtiu cã românii au o slabã memorie a rãului. Dupã care v-au scuipat în gurã. Armata vrea vreo 38 de milioane de euro de la scriitorul Becali pentru cã a folosit marca Steaua. Becali nu vrea sã dea nimic, fiind învãþat doar sã ia de la Armatã. Coloºii industriali sînt mai puternici decît statele. Firma ,,Volkswagen”, care are o cifrã de afaceri anualã mai mare decît PIB-ul României, a fost prinsã cu mîþa-n sac în scandalul emisiilor de gaze, dar, la un an dupã declanºarea operaþiunii, maºinile poluante circulã nestingherite prin Europa, iar consumatorii nu primesc nici o compensaþie. Pe nemþi îi doare-n þeava de eºapament. Dupã ce a cîºtigat detaºat alegerile parlamentare din Rusia, Putin va reînfiinþa KGB, sub denumirea de MGB, folositã ºi de Stalin. Întrebarea e ce se va întîmpla cu kaghebiºtii din România?! Vor fi angrenaþi în noua structurã sau vor cãlãtori în timp. În ceea ce-l priveºte pe agentul cu numele de cod ,,Cîrpa kaghebistã”, e foarte simplu, va deveni ,,Cîrpa malagambistã” ºi va fi pãpat de canibalii americani. Se umflã-n guºã precum broscoii niºte mãscãrici care-ºi zic naþionaliºti, înfiinþîndu-ºi bordeluri adecvate pe care au înfipt, fãrã ruºine, Tricolorul. Culmea coincidenþei, i-a lovit dragostea de þarã taman în pragul alegerilor. În restul timpului erau la furat. Aþi auzit de Marin Anton? Nu, nu de cel care toarnã non-stop beton, ci de deputatul omonim, care a pus laba ºi le posedã cu sãlbãticie pe terenurile unei foste staþiuni de cercetare pomicolã din localitatea Bãlãneºti (com. Cozieni, jud. Buzãu), administrate de cumnatul sãu. Ei bine, tocmai aici, pe-un picior de plai, pe-o gurã de rai, s-a gãsit ºi Elena Udrea sã adune mere, pere în panere ºi gutui amãrui cu gust galben ca de pui, ºi tot felul de legume de nu le mai ºtii pe nume... Îmbrãcatã tradiþional, în pantaloni cît se poate de scurþi, cu ochelari de soare asortaþi la cureaua Chanel, Lenuþa s-a dat popularã ºi l-a luat de brîu pe ciobãnaºul Cornel, tras printr-un inel. Tras printr-un inel, tras printr-un inel, dar, ca orice copil pribeag, e tare ºi-n toiag. Ceea ce nu s-a sfiit sã-i arate fotografului de(r)putat, care mai fãcuse treaba asta în campania electoralã, dar din cealaltã parte a obiectivului. Elena, care a vãzut grozãvii mai mari la viaþa ei, a surîs a rîde, amintindu-ºi sloganul ei de candidatã fãrã noroc: ,,Ridicãm România de la brîu în jos”. La ora redactãrii acestui material, nu ºtim dacã ºturlubaticul de Cornel, mîndru ciobãnel, s-a înscris în PMP, dar, þinînd cont cã la Buzãu e ºef de cîrd unul Mocanu, n-ar fi exclus. Totuºi, întîlnirea cu blîndul pãstor a marcat-o profund pe juna Elena, care a hotãrît sã urmeze un master în teologie (ne)ortodoxã, dupã care, firesc, o sã se cãlugãreascã. La o mînãstire de taici. În China, la începerea noului an ºcolar, elevii au fost aºteptaþi de frizeri care le-au aliniat podoaba capilarã la regulamentul ºcolar. În România, este exact invers. Dana Nãlbaru, fosta solistã a trupei politicianului Sturzu, ºi Dragoº Bucur, actor de oarecare succes, au hotãrît sã-ºi retragã fiica de la ºcoalã ºi sã o educe acasã. Cei doi artiºti fac experimente riscante cu propriul copil. Dacã gaºca lor poate sã stea liniºtitã, gaºca politicienilor care a prãbuºit sistemul public de învãþãmînt ar trebui sã-ºi facã harakiri. Dacã ar avea onoare, ceea ce, în proporþie de sutã la sutã, nu are. Sã ºtiþi cã sistemul ãsta homeschooling nu e nou. Þiganii îl aplicã demult. ªi aþi vãzut ce bine ajung copiii lor! Dupã opt ani de batjocurã cumplitã, se vor da concursuri pentru posturile de directori. Dar, aºa cum s-a anunþat la Radio ªanþ, concursul se þine joi, iar posturile sînt ocupate de marþi. Mãsuri drastice luate împotriva celor doi funcþionari care i-au înlesnit lui Tãriceanu posibilitatea schimbãrii permisului peste rînd: au primit mustrare scrisã!

Petre Roman a fãcut gît, ºi Justiþia l-a retrimis în Parlament. Nu cu Airbusurile second-hand, nu cu flota pierdutã de fostului prieten Bãsescu, nu cãlare pe vreun morman de fiare vechi, ci cu o hotãrîre definitivã din care reiese cã omul n-a fost incompatibil. E corect, ANI a confundat incompatibilitatea cu incompetenþa. Iar dacã tipa aia legatã la ochi a fost cîndva juristã la APACA, e inutil sã-l mai trimiþi în instanþã pe fiul lui Walter Neulander, urmaº direct de-al lui Burebista. Homosexualii ºi toatã gaºca veselã (LGBT etc.) vor sã le fie recunoscute cãsãtoriile, sau parteneriatele civile, încheiate pe alte meleaguri, ºi în România. Cã ºi ei ar forma familii, deºi niciodatã nu ºtii cui sã-i zici fã. Curtea Constituþionalã, luatã pe la spate, fãrã preludiu, tot amînã decizia. În vremea asta, reprezentanþii Sodomei ºi Gomorei dau în clocot, se izbesc cu capul de tubul catodic. Mãi, bãieþi, dacã pot sã vã spun aºa, fãrã sã vã simþiþi discriminaþi, de ce nu ronþãiþi voi cîte un morcov, cã bîhîie de vitamine? Cicã face bine ºi la vedere ºi nici nu rãmîi gravid. Arzã-v-ar puºca mãgarului de nebunatici! Ia sã vã vãd, îl introduceþi pe Cernea în fundul Parlamentului, sau doar îi bãgaþi mortul în casã? Oricum ar fi, o sã se bucure... Bîntuie prin þarã Alteþa Sa Regalã Radu de VrãjãlienLingebliden. Fraierii care-l primesc i se închinã pînã la pãmînt, îi ºterg scamele regale, ºi nu-l scot din oftaturi ºi dulcegãrii. Principe-n sus, principe-n jos, aºa cum se cuvine urmaºului lui Duda Vodã, care, dupã ce l-a jucat cu mare succes pe Motanul Încãlþat cu Adidaºi Chinezeºti, n-are nici un pic de trac sã se joace de-a moºtenitorul tronului. ªi nu gratis, fiindcã sîngele regal e subþire, ºi cu multã cheltuialã se þine. Acasã, la palatele sale, moºtenire regalã, se joacã de-a frumosul ºi bestia cu Margareta, însã numai atunci cînd nu-i vreo altã paraºutã prin zona Zoster. Paraºutã în sensul cã dacã o arunci din aeroplan, nu cade pe sol, ci exact pe umerii unui bãrbat din clanul Duda, altul decît mãreþul principe de vinilin. ªi aºa se face, dragii moºului, cã în þara în care sînt aleºi preºedinþi tot felul de ciudaþi, rolul Regelui-Lirã e jucat de un actoraº second-hand. Nimic mai firesc în Þara Proºtilor. La tuaregi, matriarhatul încã e la putere, bãrbaþii neavînd nici un drept de decizie. La fel ca la români! Poliþistul-vedetã Marian Godinã a început sã se priceapã la toate, nu-i mai ajung intersecþiile vieþii. Tot ce este exagerat devine insignifiant, Marinicã! Ai grijã, cã nu ºtii cînd apare vreun filosof cu prioritate de dreapta ºi-þi ºterpeleºte cascheta, fluierul piciorului ºi gloria deºartã! În 2004, Hillary Clinton a afirmat cã oamenii l-au creat pe Dumnezeu, întrucît ,,la început a fost cuvîntul”, ºi cã n-are cunoºtinþã sã existe femei sfinte. Cîtã lipsã de culturã! Pãi Monica Lewinski ce era, Hilãrico, dacã accepta avansurile spãlãcitului de la Casa de Toleranþã? O martirã! Pentru cã trei copii au murit de rujeolã, autoritãþile manipuleazã opinia publicã încercînd sã o învinovãþeascã pe consumatoarea de ºtevie, pãstîrnac ºi Andi Moisescu, Olivia ªtir. Lãsaþi fata în pace ºi operaþi cangrena sistemului sanitar românesc, care mai mult omoarã decît vindecã. Faptul cã tot mai mulþi oameni sînt de acord cu ideile Oliviei, e o consecinþã a ineficienþei ºi a lipsei de credibilitate a multor medicamente de sintezã. Cîtã vreme se face comerþ cu viaþa oamenilor, orice idee atipicã îºi gãseºte ecoul scontat. Nu mai vorbim de modul scandalos în care sînt recomandate aceste otrãvuri scumpe, de cãtre medicii cointeresaþi material. Nu Olivia ªtir e de vinã, urzicile n-au omorît pe nimeni, ci mizeria absolutã din sistemul sanitar românesc. Puºtoaicele de bani gata din Singapore conduc goale bolizi de lux ºi dorm în saci cu bani. Dacã ar trece pe la fotogenicul Cornel, mîndrul ciobãnel, terapeutul Elenei Udrea, în cel mult 24 de ore s-ar înscrie la facultatea de teologie... Daniel Barbu, din gaºca lui Moliceanu, susþine cã meseria de politician e mult mai periculoasã decît cea a unui soldat în Afganistan. Are dreptate, talibanii din politicã sînt niºte jigodii nemiloase. ªi a fost cutremur. Nici prea-prea, nici foarte-foarte (peste 5 grade pe scara Richter), cît sã te trezeºti din somnul cel de moarte care se desfãºura, firesc, pe ºanþ (51% dintre alegãtori), în braþele soþiei (12% dintre bãrbaþi), printre meandrele concretului amantei (110%), în Parlamentul Ruºinii Naþionale (100%). În total, 273%. E bine, aºa se cîºtigã ºi alegerile. Dacã pe noi nu ne-a impresionat cine ºtie ce, televiziunile s-au zguduit serios. Ce sã-i faci, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Am sã le fac un pustiu de bine ºi-am sã le explic ce-i cu zguduiturile astea din Vrancea. Nu-i cine ºtie ce, pur ºi simplu ªtefan cel Mare se întîlneºte cu Vrâncioaia ºi-ºi mai amintesc de tinereþe... Ultima orã. Am aflat, de la un grup de generali patrioþi, motivul divorþului dintre Brad Pitt ºi Angelina Jolie, dar nu vi-l spun, fiindcã nu ºtiþi sã þineþi un secret. Totuºi, nu vã pot lãsa suspendaþi între metafizicã ºi clitoris ºi vã dau un indiciu: între cei doi ºia bãgat coada mioriticul Cornel, care, dupã întîlnirea de gradul zero cu Leana din capul satului, a vrut sã treacã la nivelul urmãtor. ªi aºa a rãmas Angelina fãrã brad de Crãciun... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Lui Constantin Silvestri Constantin Silvestri Ne-a impresionat ca un pianist De o fascinantã forþã emoþionalã, Precum ºi ca un dirijor, avînd acea rarã vocaþie De a genera eufonii orphice, Îmbinînd cu un tulburãtor rafinament Timbre instrumentale cu policromii De nuanþe, Parcã umbrind scãpãrarea îndepãrtatelor astre, Într-o noapte-nstelatã, în august… A cîntat iubirile gingaºe, ,,Petrarchizînd” ca un nou fiu Al rãscolitorului ,,Rinascimento”, Ca apoi, în deplinã maturitate, Sã dea naºtere la opere De un profund expresionism, Ca ºi cînd ne-ar spune:

,,În mine nu mai are Nimic ce sã mai moarã”… A murit în exil, A trãit cu o demnitate De erou de legendã Tragedia însingurãrii, ,,Melodiind” pentru sine, Ca ºi doina, Ca ºi plînsul, Pe cuvintele unui stoic poet Al unei Armenii de legendã: ,,Nefericirea îl urmãreºte pe cel ce rãtãceºte În þarã strãinã, Genele îi sînt grele de lacrimi ªi lacrimile i se preling Îndelung pe obraji; Dacã se aflã în vreo adunare, El îºi simte adesea inima Sîngeratã; Purtîndu-ºi ochii în jur,

TABLETÃ DE SCRIITOR

Statuile din faþa Universitãþii

O

ri de cîte ori trec prin faþa Universitãþii, mã uit la cele patru statui, monumente de artã care reprezintã figurile unor mari oameni de culturã ºi fãuritori de istorie modernã ai acestei þãri. Spun cã mã uit cu uimire ºi satisfacþie cã au fost readuse înapoi dupã terminarea parcãrii subterane din zonã. Cînd am auzit cã vor fi demolate, mi s-a zburlit pielea de amãrãciune ºi de neputinþa de a opri aceastã nesãbuinþã. Nici nu aveam pe cine întreba dacã era sau nu adevãrat... Zvonurile circulau în fel ºi chip... Am vãzut cum le-au ridicat ºi le-au dus pe niºte trailere, pentru a fi adãpostite într-un loc anume amenajat pentru ele. Însã lucrurile s-au liniºtit atunci cînd Tribunul Corneliu Vadim Tudor, la o emisiune de televiziune, anunþa vestea cã aceste memorabile statui nu vor fi distruse ºi cã vor fi reamplasate pe vechile lor socluri dupã închiderea ºanterului. Iar dumnealui se bizuia, probabil, pe promisiunile primarului de atunci, Sorin Oprescu. Dar, ca fiecare om, nu te liniºteºti pînã ce nu vezi realitatea cu ochii tãi. Mã înseninasem oarecum, pentru cã îl auzisem pe Tribun cum garanta cã lucrurile stau cum spunea el. Am îmbrãþiºat optimismul sãu, cã-l ºtiam drept ºi curajos a se bate pentru apãrarea istoriei neamului. Statuile în cauzã fac parte din istoria României ºi era de datoria noastrã ca, în cazul scoaterii lor din zona în care fuseserã amplasate, sã protestãm ºi sã organizãm mitinguri. ªi am crezut în spusele lui Corneliu Vadim Tudor pentru cã îi ºtiam fermitatea întru izbîndã de pe vremea cînd era parlamentar, cînd s-a bãtut cu toatã lumea pentru salvarea de la vînzarea ºi apoi, de la demolarea Spitalul Fundeni, obiectiv de mare însemnãtate pentru sãnãtatea populaþiei, unde vin sã se trateze bolnavi din toate colþurile þãrii. ªi, dacã pentru fapta sa bunã, dupã ce am observat cum au decurs lucrurile în cazul statuilor, Sorin Oprescu a meritat tot respectul, nu aceleaºi sentimente le-am avut faþã de el pentru felul diabolic cu care a tratat problema cîinilor fãrã stãpîn, contribuind la uciderea lor în massã... Pentru aceastã faptã ºi poate ºi pentru alte nelegiuri, fostul primar Sorin Oprescu ºi-a primit pedeapsa divinã... Ce loviturã a sorþii! Iatã cã judecata, prin mîna lui Dumnezeu, nu iartã... Cineva trebuie sã desluºeascã acest mister; poate cei care se întrec cu învãþãturile lor într-ale paranor-

ACTUALITATEA CLASICILOR

Moºtenire

V

ã pizmuiesc, omeniri rãmase dupã mine, cã o sã ascultaþi vîntul, pe care nu-l voi mai auzi, cã veþi cãlca pãmîntul, pe care eu nu o sã-l mai calc, cã veþi sorbi lumina, care pe mine nu mã va mai atinge, cã veþi auzi fulgerele, apele, cîntecul vîntului, suspinul oamenilor, ºoapta ºi mireasma porumbului, parfumul pãmîntului, care va fi numai al vostru… Vã veþi lupta înainte, veþi urca vãzduhurile; ºi eu voi tãcea

Polemici

ALBUMUL CU POZE RARE

Nu aflã pe nimeni cãruia sã i se Destãinuiascã”… Constantin Silvestri, Un artist cu sufletul limpid Ca ºi luceola hrisalidei Din ,,Calea Lactee”, S-a asemãnat cu porumbelul revoltat, Care-a dorit sã înghitã un uliu ªi, cum era firesc, Aripile i-au fost retezate, iar Pasãrea de pradã, Fãrã milã, l-a ucis! Într-o altã lume, Mai bunã, mai dreaptã, Mai înþeleaptã, Constantin Silvestri urmãreºte Cum ne învãluie inimile Ecourile muzicii sale narcotizante, Parcã simþind cã… ,,Sfinþii ne sînt fraþi, Iar îngerii… Prieteni”. DORU POPOVICI

malului. Noi nu avem cunoºtinþe în domeniu ºi nici nu ne intereseazã acest subiect. Luãm în calcul ceea ce auzim ºi vedem la faþa locului, percepînd totul ca fãcînd parte din realitatea noastrã ºubredã. De ruºine mergem cu privirile-n jos, însã nu pentru cã am fi vinovaþi de ceva, ci pentru cã nu avem curajul Tribunului sã ne luãm de gît cu escrocii acestui popor. Încã un motiv în plus de a-i purta respectul nostru acum, cînd e plecat la stele. Cînd am vãzut cã statuile au fost aduse la locul lor, nici nu-mi puteam exprima în cuvinte bucuria cã, în fine, nu au fost demolate, sau puse cine ºtie în ce loc izolat de lumea Bucureºtilor... Prin asemenea obiective de artã, trãieºte memoria Neamului Românesc, prin bulevarde ºi strãzi cu nume împrumutate de la mari poeþi, pictori, muzicieni, istorici, oameni politici, care au contribut la modernizarea României. E drept, unii mai mult, alþii mai puþin, dar toþi au avut contribuþia lor: progresul þãrii, în folosul Poporului Român. Da, atît de mare mi-a fost bucuria aducerii statuilor la locul lor, pe cît a fost dezamãgirea cînd am vãzut cã spaþiul verde din jurul acestora a dispãrut, locul respectiv fiind acoperit cu dale de marmurã ºi gresie. Era singurul petic de gazon din centrul capitalei, la doi paºi de clãdirea Universitãþii, în care, primãvara, se simþea parfumul tufelor de trandafiri ºi mirosul de iarbã proaspãtã, îmbrãcatã în roua argintie a dimineþii... Acum se simte dogoarea betoanelor, care ne învãluie de peste tot, fãrã ca în preajmã sã existe vreo ciºmea la care sã te rãcoreºti. Dar, e bine cînd totul se terminã cu bine, iar statuile, revenite la locul lor, ne transmit parcã îndemnul sã ne iubim þara, cãci ea este bunul nostru cel mai de preþ. Dacã astãzi le regãsim acolo unde le este locul, în mod sigur e ºi datoritã Tribunului Coreliu Vadim Tudor, care a avut partea sa de contribuþie, ca scriitor, sociolog, istoric, la pãstrarea unor asemenea valori artistice. ªi nu avem cum sã nu ne întristãm pentru toate matrapazlîcurile ce se fac pe seama noastrã, adicã a contribuabililor, pe care, niciodatã, nimeni nu i-a întrebat cum ar dori sã le fie capitala ºi þara în care trãiesc. Nu mai vorbim cã nimeni nu a plãtit vreodatã pentru vina de a-i fi adus pe tot mai mulþi români sã trãiascã în sãrãcie. Am scris aceste rînduri cu gîndul la Corneliu Vadim Tudor, Tribunul care ºi-a iubit ca nimeni altul þara, aducîndune aminte cu pioºenie de el, ca despre un brav Erou Naþional. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

întins pe armele mele tãcute, pe arcul meu frînt, cu sãgeþile triste. Voi veþi auzi mereu mugetul cirezilor întoarse din pãºuni cu tidva vie a ugerelor plinã. Aprindeþi mãcar o candelã pentru mine, dar bãgaþi de seamã sã fie pusã la cap, pe care-l veþi gãsi ca o ceaþã în stihurile mele, murmurate de adierile de prin grîu ºi porumburi, a cãror pîine nu o mai gust. Voi veþi urma sã auziþi nechezul hergheliei. Veþi vedea zburînd vulturii, mierlele. O sã vedeþi fugind cãprioarele. Nu mai trageþi în ele cu sãgeata. E pãcat! TUDOR ARGHEZI

Cele patru statui din faþa Universitãþii Bucureºti, înfãþiºînd cîteva din personalitãþile marcante ale istoriei ºi culturii naþionale: voievodul Mihai Viteazul (simbol al Unirii Principatelor), Spiru Haret, Gheorghe Lazãr ºi Ion Heliade Rãdulescu, ctitori ºi fondatori ai învãþãmîntului modern românesc.

M I C R O S I O A N E

Motivare - Crezi cã am atins toate problemele? Ascultã: ,,Dragele noastre tovarãºe…” - Cred cã ar fi bine sã adaugi: ,,ªi dragii noºtri tovarãºi”. Sau simplu: ,,Tovarãºe ºi tovarãºi”. - Nu, nu adaug nimic. În satul în care voi þine eu prelegerea lucreazã numai femei.

Fabulã E o lege a naturii sã ne ajutãm unii pe alþii în lupta noastrã pentru existenþã. Azi e rîndul meu, mîine va fi al tãu – spuse corbul, înºfãcînd porumbelul. VASILE BÃRAN

Scena româneascã, din nou în doliu Actorul ºi cîntãreþul Ioan Gyuri Pascu a murit luni, 26 septembrie, în urma unui stop cardio-respirator. Avea 55 de ani ºi se retrãsese din viaþa artisticã din cauza problemelor de sãnãtate. A fost unul dintre cei mai apreciaþi membri ai grupului ,,Divertis”, o personalitate marcantã a divertismenului autohton, cu valenþe artistice variate, carismatic ºi plin de umor. În cariera muzicalã s-a lansat în anul 1982, abordînd, de atunci, diverse stiluri muzicale. La începutul anilor '90 s-a remarcat pe scena muzicalã autohtonã ºi ca fondator al trupei Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers. Ca actor, a fãcut parte din distribuþia mai multor producþii cinematografice autohtone, precum ,,O varã de neuitat”, în regia lui Lucian Pintilie ºi ,,Occident”, regizor Cristian Mungiu. De asemenea, a jucat în cîteva piese de teatru, pentru unele dintre ele asigurînd ºi coloana sonorã. Dumnezeu sã-l ierte.


Pag. a 5-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Baronul Banffy Pe baronul Banffy, cel mai energic dintre toþi miniºtrii unguri (asta nu e puþin lucru), nu l-am vãzut decît o singurã datã. Ne gãseam în cele dintîi zile din ianuarie 1896. Banffy era un vlãjgan cu mustãþile în furculiþã, care-þi fãcea impresia unui prefect de pe timpul celui de-al doilea imperiu, maghiarizat, adicã pornit pînã la superlativ spre violenþã administrativã, ºi necioplit. Baronul Banffy era un om mediocru, dar prin energia lui indiscutabilã gãsea mijlocul sã se impunã, chiar ºi într-o limbã pe care o cunoºtea atît de puþin. Banffy era de fel din Transilvania. Vorbea chiar româneºte. Ca prefect - cãci debutase ca prefect - îºi fãcuse ucenicia cu acea teribilã presiune electoralã cu care mai tîrziu, ca preºedinte de Consiliu, avea sã facã minuni. El îmi trimise vorbã la Viena, printr-un ungur din partidul neatîrnãrii, în cele dintîi zile din ianuarie 1896, cã dorea mult sã mã cunoascã. E foarte simplu motivul pentru care preºedintele de Consiliu al Ungariei þinea sã mã vadã. O simplã curiozitate. Fusesem cel dintîi ministru român care dãduse ajutoare bãneºti, în tainã, fireºte, nu numai ºcolilor ºi bisericilor române din Transilvania, dar ºi ziarelor ºi comitetelor politice. Pentru ziare gãsisem o formulã ingenioasã. Însãrcinasem pe ziaristul de peste munþi sã alcãtuiascã cãrþi ºcolare româneºti din Macedonia ºi-i plãteam munca împãrãteºte. Bineînþeles cã se putea ca acele cãrþi ºcolare sã nu fie scrise deloc. Banffy sfirºise prin a mirosi ceva din activitatea mea politicã, care, de altfel, era necunoscutã colegilor mei din minister, afarã de preºedintele Consiliului, bãtrînul Lascãr Catargiu. Chiar ºi acestuia nu i-o destãinuisem decît dupã ce o practicasem doi ani ºi jumãtate. Nu mi-a purtat nici o picã pentru aceasta. Adversarii mei politici din România, mai bine-zis unul singur, neuitatul Dimitrie Sturdza, denunþase fapta mea. Pe aceastã cale, Banffy fu sigur de ea. Cum cãzusem de la putere în octombrie 1895, Banffy dorea sã vadã de aproape pe duºmanul neamului lui. Înapoindu-mã la Viena, mã oprii la Budapesta ºi cerui o audienþã preºedintelui Consiliului maghiar. Mã primi în acel mãreþ castel regal de la Buda, de unde se desfãºoarã o atît de splendidã vedere peste Dunãre ºi peste Pesta. Banffy îmi vorbi, fireºte, despre chestia românilor din Ungaria. El începu prin a mã întreba brusc: - N-o sã-mi spuneþi, sper, cã nu vreþi sã anexaþi Transilvania? - Nu, i-am rãspuns, n-o sã vã spun asta. ªi chiar dacã v-aº spune-o, n-o s-o credeþi, ci o sã credeþi numai cã aveþi de-a face cu un mincinos sau cu un om care nu-ºi iubeºte patria. Vreau sã anexez Transilvania, dar nu pot. ªi dvs., la rîndu-vã, n-o sã-mi spuneþi, adãugai eu, cã nu vreþi sã împingeþi graniþele statului maghiar pînã la Marea Neagrã? Banffy mi-a rãspuns foarte amuzat: - Nu, n-o sã spun asta. Vreau sã împing graniþele Ungariei pînã la Marea Neagrã, dar nu pot.

- Atunci, i-am rãspuns, fiindcã procesul istoric care existã între voi ºi noi nu poate fi rezolvat acum nici în sensul meu, nici în al dvs., pentru cã sîntem vecini, n-ar fi oare cu putinþã sã gãsim între noi un modus vivendi? Starea în care-i þineþi pe românii din Ungaria este de nesuferit, de ce n-o schimbaþi? Banffy începu o serie de explicaþii, unele mai false decît altele, pentru a stabili cã nu existau persecuþii. Drept încheiere, mã întrebã de ce românii din Ungaria nu voiau sã ia parte la alegeri, ca sã-ºi poatã lãmuri mãsurile lor în Parlamentul de la Budapesta. Trebuie sã spun cã, la epoca aceea, românii din Ungaria adoptaserã politica de rezistenþã pasivã, prin urmare, de abþinere de la farsa aceea care se numea, în Ungaria, alegeri. Privii pe baronul Banffy drept în ochi. Simþisem cã aveam de-a face cu un vanitos, de la care puteai smulge orice dacã-i lãudai vanitatea. - Ce adicã, baroane, îi spusei, nu ºtiu eu ce înseamnã alegerile în þãrile noastre? Ai putea sã-mi spui, cu toatã buna credinþã pe care o ai, cã dacã românii s-ar prezenta la alegeri ºi dacã n-ai vrea d-ta sã fie aleºi, ar putea ieºi mãcar unul, împotriva voinþei d-tale? Banffy îmi rãspunse: - Nici unul, dacã nu vreau eu. L-am fãcut, deci, sã dea la o parte din convorbirea noastrã gluma participãrii la niºte alegeri care nu puteau sã aibã, în realitate, vreo raþiune, decît dacã românii se înþelegeau cu maghiarii. Am revenit la ideea gãsirii unui modus vivendi ºi i-am spus: - N-am nici un mandat din partea românilor din Ungaria, nu vorbesc în numele lor; dar n-aþi putea oare sã faceþi cu ei o învoialã, de pildã, una ca aceea pe care aþi fãcut-o cu saºii din Ardeal, ºi sã le puneþi astfel la adãpost bisericile, ºcolile ºi cîteva circumscripþii electorale? Banffy mi-a rãspuns cu cea mai brutalã sinceritate: - Asta niciodatã! Saºii, din Ardeal - stãrui el - nu sînt decît 230 de mii ºi se gãsesc la o depãrtare de mai bine de 1.000 kilometri de germanii din Germania. Românii din Ungaria sînt 3 milioane ºi jumãtate ºi se gãsesc în continuitate geograficã cu românii din regat. Asta, niciodatã! Continuarãm sã cercetãm chestiunea. L-am întrebat dacã nu putea da Ardealului censul electoral al Ungariei (în Ardeal, censul era mai restrîns) ºi votul secret. - Niciodatã!, mi-a rãspuns din nou Banffy. Apoi, sunã sã mi se aducã harta electoralã a regatului Ungariei. - Vezi harta asta - mi-a zis el -, pãrþile curat maghiare ale regatului ne trimit deputaþi kosuthiºti, adicã partizani ai rupturii cu Austria, rupturã care ar fi sfîrºitul stãpînirii maghiare. Guvernul meu, la fel ca ºi cele care m-au precedat sau mã vor urma, nu trãieºte decît din circumscripþiile naþionalitãþilor. Cu votul secret noi am pierde circumscripþiile acelea ºi n-am mai putea guverna. Dupã un ceas de zadarnicã discuþie, Banffy mã întrebã dacã era vreun punct asupra cãruia noi sã fi cãzut de acord. - Da, i-am rãspuns, sîntem de acord cã nu vom putea ajunge niciodatã la un acord.

Marcel Proust ºi oltenii (1) Se ºtie cã Martha Bibescu, nãscutã Lahovary, în Bucureºtii anului 1889, se va stabili definitiv la Paris, prin cãsãtoria, timpurie, în 1905, cu prinþul George Valentin Bibescu, nepotul domnitorului valah abdicat la 1848 ºi fiul lui George Bibescu (ofiþer francez al lui Napoleon III), rezultat din cãsãtoria cu nepoata lui Bonaparte, prinþesa de Bauffremont, Henriette de Caraman-Chimay. George Bibescu era vãr primar cu Ana-Elisabeta Brâncoveanu, directoarea revistei „La Renaissance Latine”, ºi cu fraþii Anton ºi Emanuel Bibescu, prietenii apropiaþi ai lui Marcel Proust. Prin aceastã genealogie, ºi mai ales prin verii ei, Anton ºi Emanuel, Martha Bibescu are prilejul sã-l cunoascã pe marele romancier francez. S-au cunoscut prin anii 1904-1905, la o reuniune organizatã de Anton ºi Emanuel Bibescu. Pe atunci, Martha nu ºtia cã Proust face literaturã. O a doua întîlnire, în 1911, are loc tot la un bal monden. A treia întîlnire se petrece în 1920. Cu cîteva luni înaintea morþii lui Marcel Proust (survenitã la 18 noiembrie 1922), Martha încearcã, prin

Anton Bibescu, sã-l reîntîlneascã, dar, bolnav fiind, scriitorul n-o primeºte. Marcel Proust participã la marea durere pricinuitã Marthei prin moartea unicei sale surori, Margareta, la 4 aprilie 1918, expediindu-i o scrisoare de consolare (durere transfiguratã în ,,Timpul regãsit”, volumul II). La cîþiva ani dupã moartea lui Proust, Martha Bibescu scrie, pornind de la scrisorile primite de la marele prozator (de cãtre ea ºi de cãtre verii ei) cartea „Au bal avec Marcel Proust”, apãrutã în colecþia „Les Cahiers de Marcel Proust”. (Prima traducere româneascã a acestei lucrãri e datoratã lui Tudor Ionescu ºi ea apare în 1976, la editura clujeanã Dacia, în colecþia ,,Restituiri”). Fraþii Anton ºi Emanuel Bibescu (fiii prinþului Alexandru Bibescu ºi ai Elenei Epureanu) s-au numãrat, alãturi de Bertrand de Fénelon, printre cei mai apropiaþi prieteni ai marelui romancier. Emanuel Bibescu îl iniþia pe Proust în arta goticã ºi-i argumenta valoarea catedralelor franceze, iar Anton Bibescu era drecretat de cãtre scriitorul francez drept „cel mai inteligent dintre francezi”. Dintre numeroasele scrisori

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Poate cel mai fermecãtor om politic român. În esenþã, în acest fel este clasificat Take Ionescu, al cãrui talent oratoric i-a adus numele de politicianul ,,gurã de aur”.

Pe unde mi-ai fãcut cu mîna un semn de adio Pe unde ai trecut, pe-acolo eram cer cu toate stelele aprinse de dor Nu te vedeam, dar prin ger am crezut cã-n braþele tale-am sã mor Pe unde-ai visat, pe-acolo dormeam, mã trîntisem în drum dinadins Eram violet ºi visam cã ºi tu în Calea Lactee te-ai întins Pe unde-ai strigat, eram ecou golul din jur cu tine se umpluse M-am desprins din halou ªi magia prin trup ca un ºarpe se duse Pe unde mi-ai fãcut cu mîna un semn de adio, pe acolo otrava în mine-a pãtruns, dar nici eu nici tu nu vom ºti-o de ce îngerul de zãpadã a plîns. ADI SFINTEª, 12 septembrie 2016 Convorbirea mea cu baronul Banffy a apãrut deja, în cea mai mare parte, în memoriile lui Sir Grant Duff, cãruia i-o istorisisem la Londra cîþiva ani mai tîrziu ºi care a introdus-o în memoriile lui, publicate de multã vreme. Cu nici un om de stat, maghiar, n-am avut o explicaþie atît de clarã ºi de categoricã asupra antagonismului ireductibil al celor douã puncte de vedere ale noastre. TAKE IONESCU (Text reprodus din volumul: Take Ionescu, ,,Amintiri”, Bucureºti 1923)

ale lui Proust cãtre Martha, Anton ºi Emanuel Bibescu, ne vom opri asupra acelora care se referã la felul în care România, peisajul ei, se reflectã în conºtiinþa scriitorului francez. Se pare cã, în urma relatãrilor despre România fãcutã de fraþii Bibescu, ºi la sugestia stãruitoare a lui Anton de a pãrãsi, în scopuri curative, Parisul, Proust dorea sã viziteze localitãþile olteneºti Strehaia ºi Corcova. O scrisoare a lui cãtre Anton (în vremea cînd acesta se afla la Corcova) e semnificativã în acest sens: „S-ar zice cã vei rãmîne poate toatã iarna în România. ªtii cã eu, începînd din ianuarie, poate, nu voi fi lãsat sã rãmîn la Paris. Dacã vrei, vin sã mã instalez în vecinãtatea locului unde te afli, îmi aduc de lucru ºi, de nu mã apucã astma, voi putea petrece acolo luna februarie, martie - dacã mai rãmîi -, aprilie, mai - de nu vor fi flori - în preajma ta, fãrã sã te stingheresc, de vreme ce voi fi la o oarecare depãrtare de tine, dar putînd, în fiecare zi în care ai prefera sã mã vezi, sã vin sã povestim împreunã, ºi, în orice zi cînd ai dori, sã n-o fac. S-ar putea sã fie o promisiune formalã ceea ce-þi spun acum, deoarece m-aº putea îmbolnãvi, dar, în sfîrºit, e o mare dorinþã, o intenþie bine definitã, dacã s-ar potrivi cu ale tale”. (va urma) TUDOR NEDELCEA


Pag. a 6-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini Începutul „istoriei“ anului 2010 oglinditã pe micul ecran (8) DIALOG CU GÎNDUL MEU (8) Incontestabil, oamenii depind de LUNÃ. Adevãr de netãgãduit. Nu existã nimeni care sã nu fi avut, vreodatã, o neliniºte ciudatã, de care se face vinovat praful cosmic. Luna este teribil de mecanicã. Soarele vrea sã creeze oameni, face aceastã încercare în laboratorul naturii, dar LUNA înghite oamenii. Soarele a depus în interiorul glandelor sexuale ale animalului vorbitor, greºit numit OM, anumiþi germeni solari care, dezvoltaþi aºa cum se cuvine, ar putea sã ne transforme în oameni autentici. Oamenii, însã, nu vor sã coopereze cu Soarele ºi, prin urmare, cu timpul, germenii solari involueazã ºi se pierd în mod lamentabil. Rasa actualã, devenitã insuportabil de lunarã, teribil de superficialã, nu mai serveºte la experimentul solar, motiv pentru a fi distrusã. Oamenii au centrul magnetic de gravitaþie în personalitate, în cafea, în bãuturã, în afaceri, în sex etc. Care este scopul real al existenþei noastre? Cu ce scop trãim în lume? Suferim nespus. Pentru ce? ªi ce urmeazã dupã toate astea? Existã douã linii de viaþã: una ORIZONTALÃ ºi una VERTICALÃ. Ele formeazã o cruce în interiorul nostru, aici ºi acum, nici o secundã mai înainte, nici o secundã mai tîrziu. ORIZONTALA începe cu naºterea ºi se terminã cu moartea. În faþa fiecãrui leagãn existã perspectiva unui mormînt. În ORIZONTALÃ, se aflã toate procesele naºterii, creºterii, îmbãtrînirii ºi apoi ale morþii. În ORIZONTALÃ, se aflã toate plãcerile ºi neplãcerile vieþii. Niciodatã legile Pãmîntului n-ar putea sã ne ofere fericirea autenticã, care transformã radical calea VERTICALÃ revoluþionarã, care ne conduce la eliberarea finalã. Sîntem o adevãratã enigmã pentru noi înºine. Din pãcate, nu ne cunoaºtem. Trebuie sã fim sinceri cu noi înºine, este necesar sã formulãm direcþia „EULUI ÎNSUªI“, a „SINELUI ÎNSUªI“, adicã a acestui ansamblu de elemente

Basarabia sau Moldova Valorile naþionale m-au animat dintotdeauna, de aceea am activat oriunde s-a pus problema promovãrii ºi apãrãrii lor. De 3 ani, ca membru al Cultului Eroilor Prahova, particip la pelerinajele anuale pe care filiala din Vãlenii de Munte le face la cimitirele militare de la Þiganca ºi Cania (raionul Cantemir, Republica Moldova), unde se gãsesc osemintele a peste 1.500 de militari români cãzuþi în luptele din iulie 1941 pe acele cîmpuri, pentru eliberarea Basarabiei ºi reîntregirea neamului. Pelerinajele se prelungesc apoi cu vizite în alte localitãþi. La Chiºinãu, cu sprijinul Asociaþiei veteranilor transnistreni, delegaþia noastrã de 16 persoane a participat la ceremonia sãrbãtorii naþionale – Ziua Suveranitãþii Republicii Moldova, din 27 august 1991. Faþã de o pancartã a delegaþiei noastre – Basarabia – pãmînt românesc - preºedintele Asociaþiei veteranilor transnistreni, colonel (r) Anatol Caraman, a protestat: „Noi sîntem MOLDOVENI, basarabeni sînt cei din Bugeac”. Aºa este! Adevãrata Basarabie este þinutul de la sudul Republicii Moldova (Ismail, Cetatea Albã). Parte a regatului dacic al lui Burebista, dupã ce a fost sub diferite stãpîniri, cea mai durabilã ºi beneficã fiind cea a genovezilor în Secolele IX-XII, în rãzboiul contra tãtarilor din 1343-1345, este adus în componenþa Þãrii Româneºti de însuºi întemeietorul acesteia, voievodul Basarab I (1310-1352), supranumit unificatorul, în onoarea cãruia þinutul a fost numit Basarabia. Moldova a preluat controlul asupra cetãþilor genoveze din Basarabia istoricã în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1399-1432), dar ªtean cel Mare (1457-1504) este nevoit, în 1484, sã renunþe la ele în favoarea Imperiului Otoman, care redenumeºte þinutul Bucak (citeºte: Bugeac), însemnînd în turceºte: „Þinut de frontierã“, devenind parte a paºalîcului Silistra. În cursul rãzboiului ruso-turc din 1806-1812,

Polemici

nedorite din interiorul nostru: Mînia, Lãcomia, Desfrîul, Invidia, Orgoliul, Lenea, Gurmandismul etc. etc. Sîntem, deci, la o mare rãscruce... Filozofic, am putea spune: „A FI” sau „A NU FI“, aceasta-i întrebarea. Independent de voinþa noastrã, LUNA controleazã toatã mecanica Naturii. Ea acþioneazã asupra lichidelor imateriale ºi anorganice: LUNA controleazã creºterea plantelor, îºi exercitã influenþa asupra fluidelor sexuale; regleazã fluxul menstrual al femeii: guverneazã concepþia tuturor creaturilor. Este realmente ca pendulul unui ceas: viaþa organicã a Pãmîntului ruleazã peste mecanismul ceasului care se pune în miºcare datoritã „du-te vino-ului“ pendulului. Sînt lunare toate procesele gîndirii, ale simþirii, ale acþionãrii tuturor persoanelor, sînt lunare toate viciile ºi rãutãþile mulþimii: ura, adulterul, rãzboaiele ºi mîrºãviile acestei Mari Prostituate al cãrei numãr este 666. ªi atunci?

ZBURÃM DEASUPRA CUIBULUI DE CUC Cercetînd cugetul în adîncul lui SÎNT , inima - emblema SUFLETULUI - strãluceºte ca o stea ºi ar vrea în palmele lui Dumnezeu sã stea. Ritmul ciudat, bãtînd ºi iubire ºi pãcat, Gîndul, poleit cu cuvîntul ce-l gîndim, dar nu vrem sã-l rostim, a ºoptit cã înfricoºaþi de anii care vin ºi se duc, ne-am ascuns în cuib de cuc. În singurãtatea sa, nepãtata luminã apãrea cînd vîntul bãtea în inimã pe dinafarã, ea rãmînînd aºa cum este tezaur de iubire - zestre pentru SÎNT ºi ESTE, al cãrui EU pune inima în palmele lui Dumnezeu. Diferiþi sîntem prin fapte, comuni sîntem doar prin moarte, cînd în ceasul hotãrît ne mistuim în CUIB DE CUC, deasupra sa zburînd spre un punct ce se pune oriunde ºi oricînd, însemnînd ATÎT! Sfîrºit LILIANA TETELEA

Imperiul Þarist ocupã atît Bugeacul, posesie otomanã la acea vreme, cît ºi principatele române Moldova ºi Muntenia, state autonome sub suzeranitate otomanã, teritorii pe care Þarul Alexandru I le declarã anexate încã în Tratatul secret încheiat cu Napoleon la Erfurt, la 12 octombrie 1808, pentru ca la 15 aprilie 1810 sã se notifice oficial încorporarea principatelor române Imperiului rus ºi punerea lor sub administraþie militarã rusã. Principele Prozorovski, în anul 1810, pune în practicã planul de divizarea a principatelor Valahia ºi Moldova în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia ºi Oltenia În urma victoriei lui Kutuzov la Slobozia, în 2 octombrie 1811, se încep negocieri de pace. Sub presiunea iminenþei atacului lui Napoleon asupra Rusiei, þarul îºi reduce pretenþiile la þinuturile turceºti dintre rîurile Nistru ºi Prut: Þinutul Hotin ºi Bugeacul (Basarabia istoricã). Dar, prin iscusinþa negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele þarului, ºi prin trãdãtoarea complicitate cumpãratã cu latifundii ºi un inel foarte preþios a însuºi primului dragoman al Porþii (prinþul grec Dimitrie Moruzi, executat ulterior pentru trãdare) se încheie Tratatul de pace de la Bucureºti, la 16/28 mai 1812, prin care, în articolele IV ºi V, se consfinþeºte sfîºierea în douã a Moldovei ºi rãpirea de cãtre Imperiul Rus a întregului þinut dintre Prut ºi Nistru, denumit de Rusia Basarabia încã din 1810, prin extinderea frauduloasã ºi abuzivã a denumirii adevãratei Basarabii istorice asupra celorlalte þinuturi. „Tratatul a încãlcat grosolan practica internaþionalã ºi normele de drept existente în epocã, atîta timp cît Imperiul Otoman ceda þinuturi care nu-i aparþineau ºi care fãceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care Imperiul avea un tratat în care garanta frontierele” (dr. istorie Mircea Rusnac). Atunci cînd locuitorii ºi-au putut exprima identitatea naþionalã, ei ºi-au autodenumit formaþiunea statalã ca Moldova. DAN STÃNESCU

CIOBURI DE GÎNDURI

Empatie Mã pierd în sfîºierea-þi grea Doinire sacrã a luminii, ªi-n dar aduc la tine crinii Ce-mi cresc de-o vreme sub o stea. Mã pierd în ochii tãi, femeie ªi în sãrutul tãu celest Cã ºtii sã fii ºi om ºi zee ªi Univers frumos, în rest. Mã pierd în rîsul tãu cuminte, În mersul magic de felinã, Mã pierd ca pruncii în cuvinte Cînd vîntu-n pãrul tãu suspinã. Mã pierd în dansul tãu, femeie, Ca într-un zbor tãcut spre astre, ªi te urmez ca pe-o idée În templul zãrilor albastre. De n-ai fi fost cu mine-n clipã Ce goalã mi-ar fi fost tãcerea, ªi ce absurdã Învierea Spre cea mai tragicã risipã. ILARION BOCA

Amintiri din temniþele bolºevice (15) *** La 31 mai 1969 mi s-a fixat data cînd voi fi sãrbãtorit pentru ieºirea la pensie. Adela ºi colegele pregãtirã un mic bufet rece, cu sandviºuri, caºcaval, ºuncã ºi salam, iar bãrbaþii fãcurã rost de þuicã. Am procurat ºi eu vin ºi apã mineralã. La ora 12 fix au venit toþi colegii de la serviciul desfacere. A vorbit întîi directorul Gafencu, aducîndu-mi mulþumiri pentru corectitudinea cu care am muncit. Apoi a vorbit ºeful de serviciu Betlen, dupã care au rostit cîteva cuvinte, pe rînd, toþi colegii din biroul în care lucrasem. Fiecare mi-a adus elogii peste aºteptãrile mele. Felecan a mãrturisit chiar cã i-am servit ca model de om, care s-a purtat cu el ca un tatã, apoi îmi oferi cadoul: un serviciu de vin ºi o tavã, cu un bilet de felicitare. Au urmat urãrile celorlalþi colegi. Între timp se consumau bunãtãþile ºi se dezlegau limbile. Dupã douã ceasuri petrecute cu voie bunã, mi-am luat rãmas bun de la toþi ºi, condus de Felecan, am plecat pentru totdeauna din serviciu. De atunci n-am mai lucrat... În ziua de 15 septembrie 1959 a dat Dumnezeu o ploaie grozavã. Apa, nemaiavînd unde se scurge, a intrat în pivniþele oamenilor. Aºa s-a întîmplat la vecinii noºtri din Strada Cuza Vodã 14. Vecina noastrã, Boriºca, ne-a cerut ajutor la evacuarea apei din pivniþã. Dupã ce am scos zeci de gãleþi de apã murdarã, mi s-a fãcut rãu ºi am fost dus la clinicã, unde mi s-au fãcut investigaþii serioase ºi mi s-a spus cã am fãcut colicã renalã. Doctorii Beraru ºi Petriºor au stabilit cã e nevoie de operaþie, cãci piatra are 2,5 cm2. Am rãmas internat, stabilindu-se data operaþiei pentru miercurea urmãtoare, adicã dupã 5 zile. Doctorul Beraru m-a luat în primire în vederea intervenþiei. A doua zi, fiind sîmbãtã, a venit Viruca la mine ºi mi-a propus sã vin acasã pînã luni dimineaþa. Eu am acceptat ºi am plecat împreunã. Luni, cînd sã mã întorc la clinicã, am aflat cã Romi Ivan ºi alþi deþinuþi de la Canal fuseserã arestaþi din nou. Nu ºtiam ce sã facem. În cele din urmã, m-am înþeles cu Viruca sã mã duc la familia Pãuºan, la Mioara, ºi pînã se vor liniºti lucrurile sã fac ºi cîteva bãi sãrate, urmînd ca, dupã aceea, sã revin la clinicã pentru a fi operat. Familia Pãuºan m-a primit bine ºi chiar de a doua zi am început tratamentul, împreunã cu Todor Pãuºan. Dupã primele bãi mã simþeam mai întremat. Dar a treia zi s-a întîmplat nenorocirea. La un sfert de ceas dupã ce intrasem în bazin, a venit ºi un tînãr sã facã baie. Eu nu i-am dat importanþã, doar cã m-a impesionat albeaþa corpului sãu, însã mi-am vãzut de-ale mele în continuare. Dupã ce am terminat, am ieºit cu Todor în curte, sã ne pregãtim de întoarcere. Dupã cîþiva paºi m-am pomenit atins cu mîna pe umãr. Era tînãrul din bazin, ofiþerul de securitate Puºcaº, fost coleg de clasã cu Nelu, care mi-l ºi prezentase cu cîteva zile mai înainte. M-a întrebat dacã-l cunosc. I-am rãspuns cã nu-l cunosc. „Bine, zice el, mergeþi cu mine la miliþie, sã stãm de vorbã”. L-a chemat ºi pe Pãuºan ºi ne-am dus toþi trei, ca niºte prieteni, povestind fleacuri. Ajuns la miliþie, l-a rugat pe Pãuºan sã-mi aducã ce mai aveam pe la ei, cãci pe mine mã duce la Cluj. Dupã plecarea lui Pãuºan, tînãrul m-a poftit în maºinã, lîngã ºofer, ºi el a intrat în localul Miliþiei. Într-o jumãtate de ceas, Pãuºan i-a predat bagajul meu lui Puºcaº, ºi am plecat spre Cluj... *** Aici se întrerupe relatarea celei de-a doua detenþii, moartea surprinzîndu-l pe autor în plinã rememorare. Poate cã aducerile aminte l-au tulburat ºi i-au grãbit sfîrºitul... Sfîrºit ION ªTIRBU


Pag. a 7-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse Un an din eternitatea lui Corneliu Vadim Tudor (urmare din pag. 1) Ce ruºine pentru Agerpres, agenþia pe care a slujit-o în tinereþe viitorul om de seamã. Om de seamã? Poate pentru ruºi, fiindcã Agenþia Sputnik (Moldova) a fost singura care i-a dedicat lui Vadim un memorial. Poate nu degeaba, poate datoritã presimþirilor pe care le-a avut, Vadim titra, în ultimul sãu articol din iubitul sãu cotidian „Tricolorul“ – „Românii i-au aplaudat pe ruºi în picioare!“. În articolul cu pricina, Vadim scria despre superbul spectacol de muzicã rusã la care asistase cu o searã înainte, artã care mersese la sufletul românilor, într-o vãditã antitezã cu aroganþa americanã, atitudine de stãpîn, de colonizator, pe care ultimul mare naþionalist român, Vadim Tudor, a denunþat-o. Vadim nu a fost un filorus… mai mult a fost filoamerican. Sau filofrancez, ori filogerman. Vadim a iubit toþi oamenii ca suflete ºi spirite, indiferent cãrei naþii îi aparþineau, cu o unicã ºi fundamentalã excepþie - Vadim a iubit Naþiunea românã mai presus de sacrificiul zilnicei istoviri supraumane a trupului - din pãcate atît de uman, încît ziua în care a murit nu este pentru mine doar a Crucii, ci ºi a lui, a unui om care ºi-a fãcut din trup ºi suflet o cruce a dãruirii de sine pentru neam. Dar… Dar neamul încã nu a înþeles asta, iar acum, la un an, iatã cã un alt neam, bun sau rãu, dupã meandrele vremurilor, dar întotdeauna mare în înþelegerea creaþiei ºi a credinþei, mi-a publicat rîndurile în care am trecut în revistã personalitatea Tribunului. Iatã, mai jos, articolul memorial dedicat de mine ºi de „Sputnik“, în principal, zbaterii politice a ultimului mare naþionalist român. Ziua de 14 septembrie va rãmîne în Istorie asociatã cu dispariþia unuia dintre cei mai remarcabili oameni politici români, Corneliu Vadim Tudor. Student eminent, bursier Herder, apoi publicist de prim rang ºi poet de talent foarte apreciat înainte de 1989, Vadim creeazã, dupã revoluþie, revista „România Mare“, care va da naºtere unui adevãrat fenomen, cu implicaþii majore în politicã ºi societate. Revista contesta demersurile împotriva foºtilor conducãtori comuniºti, apãra valorile naþionale punîndu-le deasupra momentului în care au fost create - ºi a atacat, înaintea tuturor, fenomene precum corupþia capitalismului, acapararea bunurilor statului de grupuri de interese, dar mai ales iredentismul maghiar ºi acþiunile antinaþionale. În 1991, în urma reacþiilor la demersul sãu jurnalistic, Vadim, alãturi de marele scriitor Eugen Barbu, mentorul sãu literar, ºi de mai multe personalitãþi, în mare parte înalþi ofiþeri ai Armatei ºi Internelor, înfiinþeazã partidul România Mare, formaþiune politicã de orientare naþionalã, care porneºte la drum sub acelaºi slogan ca ºi revista: „Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!“ Tânãrul partid intrã, chiar de la primele alegeri, în Parlament, fapt care dã naºtere unor reacþii ale puterii de atunci - presiuni împotriva aderenþilor. La urmãtoarele alegeri, pe fondul ascensiunii puternice a partidelor de orientare pro-occidentalã, PRM înregistreazã o uºoarã creºtere, în acelaºi timp conturîndu-se mai bine identitatea partidului, dar ºi a liderului

sãu. Practic, dupã 1996, Vadim Tudor preia integral conducerea partidului, lanseazã ideea „partidului de lider“ ºi teoretizeazã orientarea politicã – „Doctrina naþionalã“. Spre deosebire de alþi lideri, Vadim selecteazã pentru Parlament personalitãþi ºtiinþifice ºi oameni de culturã, criteriul de selecþie nefiind averea, ci valoarea. Strategia lui Vadim are un succes extraordinar, în 2000, partidul obþinînd aproape un sfert din locurile din Parlament, iar Vadim ajunge în finala prezidenþialã alãturi de Ion Iliescu. A fost nevoie de o coalizare generalã a forþelor politice, de semnale puternice ale Occidentului ºi SUA, pentru ca experimentatul Iliescu sã obþinã mai multe procente decît mai tînãrul sãu oponent, exponent al curentului naþional. Cu toate acestea, multe surse independente sau chiar aparþinînd puterii au denunþat fraudarea masivã a alegerilor, mulþi analiºti opinînd, ulterior, cã ipoteza victoriei lui Vadim nu era chiar o imposibilitate. Vadim al anului 2000 a fost, pentru prima ºi singura datã în România post revoluþionarã, modelul de conducãtor de mare clasã - discurs inspirat ºi aplicat, culturã vastã, cunoaºtere profundã a problematicii economicosociale, patriotism înãlþãtor, prezenþã impunãtoare ºi charismaticã. În comparaþie cu versatul, dar îmbãtrânitul Ion Iliescu, îmbîcsit cu umorile politicii hrãpãreþe din primii 10 ani de „democraþie“, Corneliu Vadim Tudor pãrea un conducãtor pentru care nimic nu era imposibil, avea cãldurã în glas ºi mesaj, nu scheme de partid, avea idei de anvergurã, avea curaj, nu limitãri de tip „integrare“, „economie de piaþã“ ºi „privatizare“, cuvinte care deja aruncaserã umbra falimentului naþional… Vadim avea aplomb ºi mãreþie, toate acestea într-un om frumos ºi sclipitor de inteligent. Îmi permit sã spun cã Vadim al anului 2000 a fost cea mai bunã calitativ candidaturã pentru preºedinþia României. Din pãcate, soarta României a fost alta… iar rezultatele le vedem acum. Dupã 2000, în ciuda înfrîngerii de la prezidenþiale, popularitatea miºcãrii politice generate de Vadim creºte, ajungînd, conform sondajelor din 2002, la circa 40% din intenþia de vot, ceea ce înseamnã cã au existat perioade în care PRM a fost pe primul loc în preferinþele electorale. În 2002, o acþiune de intoxicare are succes – fuseserã încercate multe ºi pînã atunci - ºi Vadim este convins, prin intermediul unor personaje infiltrate în jurul sãu, sã adopte o politicã greu de asociat cu concepþiile electoratului sãu. Pe scurt, sînt emise afirmaþii care admiteau teoriile acuzatoare ale lui Wiesel, Vadim încearcã o apropiere de cercuri evreieºti ºi americane, dar pe cãi greºite, îndrumat special de personajele susmenþionate. În acest fel, în 2 ani procentajul sãu scade enorm. Acum, în bãtãlie apar douã personaje puternice, Adrian Nãstase ºi Traian Bãsescu, politicieni maturi, experimentaþi, susþinuþi de grupuri de interese foarte potente. În plus, perioada 2003 – 2007 însemna intrarea oficialã a României în structurile europene ºi euro-atlantice, cele pe care Vadim le combãtuse arãtîndu-le, de multe ori, adevãrata faþã. Tot în perioada aceasta, Vadim comisese alte douã fapte impardonabile pentru Occident – definise partidul ca naþionalist, supralicitînd faþã de „Doctrina Naþionalã“ de

Bilanþ mohorît – perspective sumbre (1) Mai incitant decît Brexitul din Marea Britanie, Euro 2016, eveniment care ne-a forfecat somnul, nervii ºi speranþele, timp de o lunã de zile, este de acum istorie. Tribunele, atît de colorate ºi de sonore, au rãmas, pentru scurtã vreme, pustii. Fluieraºii ºi-au pus instrumentele în borsete, iar fotbaliºtii s-au întors pe la casele lor. Unii veseli, primiþi cu alai ºi fanfarã, alþii - ignoraþi, suduiþi sau ameninþaþi, meditînd acum, fãrã teama de cartonaºe, la firele de iabã pe care le-au smuls, inutil, de pe terenul de joc. Trei þãri de gintã latinã – Franþa, România ºi Portugalia – au deschis ºi au închis balul în care a fost desemnatã regina Europei. Au triumfat lusitanii, surprinzãtor, dar mai ales norocos, dacã ne gîndim la prestaþiile lor din grupa F, în care n-au cîºtigat nici o întîlnire (au obþinut 3 remize), au marcat 4 goluri, primind tot atîtea. Mai departe, au depãºit Croaþia, dupã prelungiri, au trecut de Polonia la loteria loviturilor de la 11 metri ºi, ceva mai clar, de Þara Galilor, o debutantã care a întrunit elogiul tribunelor ºi al milioanelor de telespectatori. Ca sã ajungã în finala continentalã de pe locul trei (penultimul) dintr-o grupã modestã, dar mai ales s-o cîºtige, este ca ºi cum premianta ºi-ar fi pus pe cap o coroniþã confecþionatã nu numai din flori proaspete, ci ºi din fire ofilite. În schimb, Germania, care n-a pierdut nici o întîlnire ºi n-a primit nici un gol în grupa C, a plecat

acasã dupã semifinala cu Franþa. ªutul sãnãtos, dar ºi norocos al lui Eder a fãcut din Portugalia campioana Bãtrînului Continent, în timp ce mingea împinsã cu disperare de francezul Gignac a nimerit bara porþii apãratã de Rui Patricio. Dar, de cînd lumea, acesta-i farmecul ingrat al fotbalului. Învingãtoarea mai mult s-a apãrat, îndeosebi dupã ieºirea de pe teren a lui Cristiano Ronaldo, cel care, la sfîrºit, plîngea de durerea provocatã de o leziune a ligamentelor, dar cele mai multe lacrimi le vãrsa pentru bucuria succesului. Franþa, consideratã de cei mai mulþi o cîºtigãtoare sigurã, a pierdut pe mîna ei. ,,Les Bleus” au intrat pe teren ca pentru o simplã formalitate. Infatuarea jucãtorilor ºi lipsa de inspiraþie a lui Deschamps de a renunþa la Giroud ºi la Payet, douã piese uzate, ºi-au spus, în ultimã instanþã, cuvîntul. Francezii n-au mai fost ,,cocoºii” înfuriaþi de disputa cu nemþii. Uneori, semãnau cu niºte gãini bete. Pînã ºi Griezmann pãrea cã nu ºtie de ce se aflã pe Stade de France. Cu excepþia cîtorva confruntãri, Euro 2016 a fost cam anost. Acelaºi joc de pase înapoi, plictisitor, ca sã nu spunem enervant, gafe monumentale, autogoluri, surprize de proporþii ºi atîtea deziluzii. A fost o umbrã a fotbalului pe care îl vedeam pe vremea unor monºtri sacri ai balonului rotund (Cruyff, Van Basten, Bekenbauer, Gerd Müller, Shearer, Keegan, Baggio, Rivera, Eusebio, Figo

pînã acum, ºi lanseazã sloganul sãu unic „Sus Patria, jos mafia!“, declarînd, deci, rãzboi total sistemului clientelar corupt ºi grupurilor de interese pe care le reprezentau atît Nãstase, cît ºi Bãsescu. Prin urmare, era cazul ca aceste forþe sã se uneascã pentru a termina cu singura ameninþare - Vadim. Influenþat de aceleaºi grupuri oculte ºi personaje infiltrate care îl deturnaserã ºi în 2002, Vadim alege sã-l susþinã, în turul doi al prezidenþialelor, pe Traian Bãsescu, înclinînd decisiv balanþa în favoarea acestuia. Greºeala a fost fatalã, fiindcã grupãrile care au acaparat puterea vor acþiona puternic împotriva lui Vadim ºi a PRM, astfel cã, la urmãtoarele alegeri, partidul nu va mai trece pragul parlamentar. La Europarlamentare însã, Vadim, printr-o inspiratã manevrã politicã de susþinere a unui personaj minor, dar cu simpatie publicã importantã, afaceristul George Becali, reuºeºte sã obþinã un succes prin intrarea în Parlamentul European, unde are posibilitatea de a susþine cauza României prin discursuri memorabile susþinute în plen. Este însã ultima victorie politicã… Cel care atacase politica NATO, a SUA, practicile antinaþionale ale UE, era acum izolat pe scena politicã, iar cei mai capabili colaboratori fuseserã fie racolaþi, fie îndepãrtaþi. În plus, Vadim este îngrãdit financiar ºi mediatic, apariþiile sale pe marile posturi de televiziune fiind strict la emisiuni de divertisment, unde i se ºi pun la cale cîteva scandaluri. În ciuda tuturor greutãþilor, marele om politic continuã lupta eroic prin publicaþiile sale: sãptãmînalul „România Mare“ ºi cotidianul „Tricolorul“. Trage, în continuare, semnale de alarmã asupra aservirii ºi acaparãrii României pe toate planurile, se opune planurilor NATO ºi este singurul om politic român important care are curajul de a expune într-o altã luminã acþiunile preºedintelui rus Vladimir Putin ºi necesitatea unei normalizãri a relaþiilor cu Rusia, precum ºi a unei apropieri serioase. Vadim nu a renunþat niciodatã la idealul naþional, definit chiar de numele partidului ºi publicaþiei de suflet – „România Mare“. Vadim a fost singurul lider de partid faþã de care se poate spune, cu probe indubitabile, cã s-a opus tuturor privatizãrilor (ulterior dovedite) falimentare ºi frauduloase sau înstrãinãrii bunurilor statului. Vadim s-a opus cãderii în desuetudine a tradiþiilor ºi culturii. În fine, Vadim a fost singurul preºedinte de partid care a oferit locuri în Parlament personalitãþilor basarabene Leonida Lari ºi Ilie Ilaºcu. Vadim a contribuit nemijlocit la eliberarea lui Ilaºcu, rcunoscînd însã cã datoreazã aceastã reuºitã prietenului ºi fostului sãu coleg din Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei Dmitri Rogozin, ajuns, între timp, vicepremier al Rusiei, cel care obþinuse sprijinul preºedintelui Vladimir Putin. Rezumînd, Corneliu Vadim Tudor a fost ultimul mare conducãtor politic naþionalist, de fapt singurul care a reuºit sã ridice, prin contribuþia sa personalã majorã, un partid la nivelul podiumului politic. Nu am pomenit în acest memorial nimic despre zecile de volume, miile de discursuri politice de o valoare excepþionalã, zecile de mii de articole scrise în peste 40 de ani de gazetãrie aprigã, dar atît de cultã, de respectuoasã faþã de marea noastrã avuþie, limba românã. Nu am menþionat nici aspectele despre care s-a comentat în presa tabloidã; acelea sînt minore (ºi vor înceta, peste ani, sã existe) în comparaþie cu meritele celui care a apãrat þara ºi naþiunea pînã în ultima clipã, putîndu-se spune despre Corneliu Vadim Tudor cã a murit pentru a eterniza cu sufletul veºnic de veghe României. ºi alte staruri). Unele reprezentative cu pretenþii, ca Anglia, Spania, Belgia, Suedia, Cehia, Rusia, Austria, s-au comportat modest. În schimb, prestaþiile echipelor Franþei, Poloniei, Croaþiei, Þãrii Galilor, Islandei ºi a celei de pensionari a Italiei au fost aplaudate la scenã deschisã. Cît despre reprezentativele României, Albaniei, Irlandei de Nord, Slovaciei, Turciei, Ucrainei ºi Ungariei, toate au confirmat, ºi de aceastã datã, cã nu se ridicã la nivelul fotbalului vest-european. ªi mai grav este faptul cã þãri ca Olanda, Danemarca, Norvegia, Grecia, Serbia, Bulgaria, unele, foste campioane europene, s-au situat sub pragul nostru, neizbutind sã ajungã în Hexagon. Euro 2016 a atîrnat, totodatã, ca o piatrã de moarã de crampoanele unor vedete. Nu mi-aº fi închipuit cã marele Ronaldo ar putea sã dea de atîtea ori pe lîngã minge, de pãrea cã ar fi jucat în curtea ºcolii. Este adevãrat, a avut ºi douã-trei sclipiri de geniu, dar ele nu l-au salvat, starul portughez plasîndu-se pe locul 7 în topul celor mai buni fotbaliºti care au evoluat la Euro 2016. Nici Lewandowski, strãlucitoarea stea a lui Bayern München, n-a rupt gura tîrgului, fiind pus în umbrã de cîþiva coechipieri polonezi. Prestaþii ºterse ne-au oferit ºi Müller, Schweinsteiger, Ibrahimovici ºi Rooney. Sã lãsãm însã considerentele asupra campionatului european pe seama specialiºtilor ºi sã revenim la mioriþele noastre. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU


Pag. a 8-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (38) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Aspectul exterior al bisericii, aºa cum este descris într-o catagrafie din octombrie 1845, continua sã fie monumental. De la intrare, pãtrundeai printr-un „slomn” (pridvor), care avea patrusprezece coloane de piatrã. Faþadele exterioare erau tencuite ºi „spoite în alb”. Era acoperitã cu olane ºi deasupra bisericii strãjuiau patru cruci de fier. Lumina pãtrundea în interior prin treisprezece ferestre mari, cu flori de fier, din care opt mai mici erau mai sus, fiind lucrate în piatrã, iar patru se aflau în turlã. În interior, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou continua ºi în 1845 sã-ºi pãstreze pictura realizatã de cãtre Pîrvu Mutu. Spaþialitatea interiorului bisericii impresiona pe credincios încã de la intrare, prin bolþile ºi arcadele late, susþinute de ºase coloane de piatrã. Tîmpla, sculptatã, era poleitã cu aur. Amvonul poleit era construit din lemn. Aºa arãta, în linii generale, Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou în primãvara anului 1847, cînd un nou dezastru a pus capãt existenþei multor hanuri, printre care ºi cel al „toptangiilor” (angrosiºtilor), cum i se spunea celui din incinta Mãnãstirii Sfîntul Gheorghe - Nou. Abia se terminase reparaþia bisericii dupã cutremurul din 1838 cînd, la 23 martie 1847, în ziua de Paºti, joaca unui copil nesupravegheat al cluceresei Drugãneasca din Uliþa Francezã, în apropierea hanului Constantin Vodã, avea sã dea foc oraºului Bucureºti. Acel copil, slobozind un foc de pistol, care producea pe atunci flacãrã ºi fum, a aprins interiorul camerei din cauza folosirii cãiþilor ºi a prafului de puºcã. A urmat aprinderea scîndurilor vechi ºi a stufului de la streaºina casei, focul întinzîndu-se rapid la întregul acoperiº. Restul l-a înfãptuit vîntul, care a trimis flãcãrile spre casa vecinã ºi de acolo mai departe. Incendiul s-a extins rapid în trei direcþii: spre Curtea Veche, spre Lipscani ºi spre biserica Sfîntul Gheorghe. În acea perioadã, Bucureºtiul era împãrþit teritorial - administrativ pe „culori” (echivalente cu sectoarele de astãzi). Astfel, din Raportul agãi Ioan Manu rezultã cã focul a bîntuit 10 mahalale din Vopseaua de Roºu, principala zonã comercialã a oraºului, în care era inclus ºi aºezãmîntul de la Sfîntul Gheorghe – Nou.. Potrivit unei însemnãri contemporane, pînã la ora 22 a acelei zile au fost mistuite de flãcãri 1.800 de case, 12 biserici ºi au murit 15 oameni. În acest context nefericit a avut de suferit ºi biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Mareea flãcãrilor, propagatã din casã în casã dinspre cartierele vecine, s-a extins mai întîi asupra hanului, care îºi închisese zadarnic poarta sa înaltã din lemn cãptuºitã cu metal. Flãcãrile s-au repezit ºi au învãluit mai întîi partea lemnoasã, lipsind de tãrie susþinerea clopotniþei ºi prãbuºind-o împreunã cu cele trei clopote, întîmplare însoþitã de zgomot mare ºi urmatã de topirea lor. Evenimentul a fost consemnat în versuri de poetul Anton Pann: „Han ca cetate,/ Cu împrejurare de zid înalt/ Bolþi douã rînduri înfrumuseþate/ Încît, ca dînsul, nu era alt.// ªi-aºa, acela ce vestea focul/ În cea din urmã de foc s-a ars;/ Ce vestea morþii, viind sorocul,/ Ca toate, o moarte ºi el a tras”. Flãcãrile au nãvãlit, apoi, cu violenþã, asupra celor 200 de camere ale hanului, unde au cuprins cele 46 de bolþi de la etaj, 59 de la parter ºi 56 de prãvãlii „de

afarã”, adicã cele în care îºi depozitau mãrfurile marii negustori bucureºteni. Erau mãrfuri aduse de prin tîrgurile europene, ceea ce mãrea paguba produsã de foc. Pîrjolul s-a întins ºi asupra palatului patriarhal, care ardea ca o torþã uriaºã, asupra cancelariei cu documente, apoi ºi asupra bisericii Sfîntul Gheorghe Nou. Despre grozãvia dezastrului, tot Anton Pann scria: „Douãsprezece biserici, toate,/ Acest balaur a înghiþit./ Nimic din gurã-i n-a putut scoate,/ Pînã ºi clopotul a mistuit“. La Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, flãcãrile au cuprins, mai întîi, bolþile ºi turlele care erau din lemn, fãcînd sã se surpe amvonul de dinaintea antreului împreunã cu stîlpii de piatrã pe care era rezemat. Valurile de flãcãri ºi de fum au încins în special partea dinspre intrarea în sfîntul lãcaº, adicã pridvorul ºi pronaosul, cãtre uºile de lemn. Din aceastã parte a bisericii s-au nãruit elementele arhitectonice ce vor fi descoperite de arheologi peste 120 de ani, adicã vechiul zid vestic al bisericii, arcele ce susþineau coloanele pridvorului ºi un pilon, elemente ce fãcuserã parte din construcþia brâncoveneascã de la începutul Secolului al XVIII-lea. În mod miraculos, s-a pãstrat bine tîmpla pictatã în vremea lui Constantin-Vodã Brâncoveanu. Cînd nu au mai avut ce arde, flãcãrile s-au stins treptat, pînã cînd au lãsat o imagine sinistrã. Casele arse mai fumegau încã ºi la cinci zile dupã stingerea focului. Mormane de moloz ºi de cenuºã ascundeau resturi de jar de pe lemnele carbonizate ºi fumegînde. Incendiul izbucnit la 23 martie 1847 - în timpul sãrbãtorii Paºtelui - a fost un dezastru, o calamitate, cunoscut sub denumirea de „Focul cel Mare”. Timp de cinci zile, flãcãrile s-au învolburat spre cer, acoperind Soarele cu nori de fum ºi de cenuºã. Cînd n-au mai avut ce mistui, s-au retras încetul cu încetul sub mormanele fumegînde de cãrbuni ºi cenuºã. Practic, întregul oraº devenise un peisaj sinistru ºi dezolant de bîrne carbonizate. Dezastrul a fost atît de mare, încît þãri vecine ºi mai îndepãrtate au trimis ajutoare populaþiei sinistrate. Pentru a contabiliza primirea ºi distribuirea ajutoarelor, s-a instituit o Comisie specialã, care a evaluat pagubele ºi a nominalizat 2.873 de persoane care urmau sã beneficieze de aceste ajutoare, în funcþie de valoarea pagubelor suferite ºi de poziþia lor socialã. În mijlocul acestui cimitir de dãrîmãturi înnegrite de foc ºi fum se afla incinta aºezãmîntului de la Sfîntul Gheorghe - Nou, o imensã curte pustiitã de case, pe alocuri cu ziduri fragmentate ºi o bisericã ciuntitã de turle, cu acoperiºul nãruit ºi stîlpi prãbuºiþi peste mormîntul sacru al Marelui Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. În locul mãrfurilor frumos stivuite în rafturi zãceau în curte grãmezi de cenuºã, cãrãmizi, tencuialã, cîrpe, veselã etc. Hanul ºi prãvãliile erau în întregime distruse. Despre refacerea hanului ºi a celorlalte anexe nici nu mai putea fi vorba. În afarã de faptul cã pãgubiþii nu ar mai fi avut bani sã-ºi refacã bunurile, hanul ca unitate comercialã de depozit ºi desfacere îºi trãise traiul din punct de vedere istoric. În noile condiþii economice de la jumãtatea Secolului al XIX-lea, cînd lua avînt producþia manufacturierã mecanizatã, vizînd importurile, soci-

Sfatul medicului

Indicaþii pentru mozaicoplastie

Mozaicoplastie Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european. Mozaicoplastia este o tehnicã chirurgicalã minim invazivã, care constã în recoltarea cilindrilor de cartilaj din pãrþile laterale ale cartilajului articular ºi transportarea DR. TAREK NAZER acestora în zonele cu defect de cartilaj. Cele mai afectate articulaþii sînt genunchiul ºi glezna, aceste fiind cele mai mari suprafeþe articulare de sprijin care suportã greutatea corpului.

O clipã de toamnã Se aºterne noaptea fãr’ de stele Peste pãdurea ostenitã, Copacii-ºi fac din nori mantale Ploaia soseºte iar grãbitã... Ea se aºazã la taclale, Pelticã, zveltã ºi rebelã Iar cîntul ei parcã-i de jale, Cãpoasã ca o sentinelã... Se mai aude cîte-o frunzã Ce-mpleticitã îºi dã-n petic Zicînd cã toamna n-o sã vinã ªi c-o sã fie varã veºnic... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)

Pildã creºtinã

Þãranul ºi cîinele La marginea unui rîu, un þãran dorea cu orice chip sã scape de cîinele sãu, deºi acesta era un animal bun. Luîndu-l în braþe, l-a aruncat în apã, crezînd cã se va îneca ºi va scãpa de el. Însã, sãrmanul cîine a înotat cu greu pînã la mal, dupã care s-a aºezat cuminte la picioarele stãpînului sãu. Acesta, supãrat cã nu reuºise, l-a împins înapoi în apã, dar cîinele a ieºit iarãºi. De-a dreptul furios, dar voind sã-l arunce cît mai departe, þãranul a alunecat pe malul noroios al rîului ºi s-a prãvãlit cu tot cu cîine în apã. Neºtiind sã înoate, a început sã strige ºi sã se zbatã. Cînd sã se ducã la fundul apei, a simþit cum cineva îl trage încet spre mal. Scos din apã, mai mult mort decît viu, ud ºi speriat, dupã un timp, omul a înþeles cã îi salvase viaþa tocmai cîinele pe care încercase sã-l omoare. Ruºinea i-a cuprins sufletul, I-a mulþumit lui Dumnezeu cã au scãpat amîndoi cu viaþã, dupã care ºi-a mîngîiat cîinele atît de credincios ºi au plecat împreunã spre casã. În sinea sa, þãranul ºi-a spus cã nu va mai dori niciodatã rãu vreunui suflet. Dreptul Iov a spus: „depãrtarea de rãu este pricepere“ (Iov 28.28). Avem de învãþat din Scripturã, dar ºi din exemplele practice cã cel rãu este doborît de rãutatea lui. Scãparea o gãsim la Mîntuitorul, care doreºte sã ne dea o gîndire pozitivã faþã de semenii noºtri. etatea româneascã se afla pe drumul modernizãrii, marcatã de apariþia magazinelor ºi a prãvãliilor stradale; hanurile nu mai erau actuale nici ca depozite, nici ca loc de refugiu în caz de primejdie. De aceea, singurul lucru bun de fãcut, pentru moment, rãmãsese demolarea resturilor de la vechile construcþii ºi nivelarea terenului. Acesta a fost motivul pentru care edilii Bucureºtiului din acea vreme, în frunte cu Domnitorul Gheorghe Bibescu, au precedat operaþiunea de nivelare a terenului cu sistematizarea vechii mahalale de la Sfîntul Gheorghe - Nou. Autorul acestei întreprinderi a fost inginerul maior Baron R.A. Boroczin. El a întocmit planurile de sistematizare a vechii mahalale „Sfîntul Gheorghe Nou”, sub îndrumarea agãi Iancu Manu, a vornicului Ioan Oteteleºanu ºi a arhitectului Anton Heft. Rezultatul a fost crearea actualei infrastructuri a caselor din strãzile Bãniei (fostã Sf. Gheorghe), Colþea, Cavafii Vechi ºi Bulevard. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

* Defect de cartilaj în zona mai micã decît 3 cm în diametru. * Vîrsta pacientului mai micã de 50 ani. * Zona donatoare prezintã cartilaj sãnãtos fãrã semne de deteriorare. * Leziunea sã fie unicã. Nu este recomandat dacã exista multiple defecte de cartilaj în aceeaºi articulaþie.

identificã zona donatoare de cartilaj, apoi folosind instrumente speciale se recolteazã cartilajul sãnãtos ºi se transferã în zona afectatã. Gaura din cartilajul afectat trebuie sã corespundã ca dimensiune cu diametrul grefei recoltate (grefa trebuie sã fie mai mare cu 1 mm faþã de gaurã pentru a crea efectul de presiune ºi impactare); aici joacã un rol foarte important experienþa medicului operator. Grefa trebuie sã fie cît mai mare în diametru, sã aibã o lungime suficientã de aproximativ 1,5 cm, iar cartilajul sã fie sãnãtos.

Procedura chirurgicalã

Recuperare

În primul pas, prin efectuarea a douã incizii mici, se introduce o camerã ºi instrumente chirurgicale pentru a inspecta articulaþia ºi a identifica zona cu defect de cartilaj. Se observã alte leziuni asociate, precum leziunea de menisc sau de ligament. În cazul în care avem leziuni asociate, acestea se rezolvã primele. În urmãtorul pas se debrideazã zona lezatã ºi se pregãteºte pentru transfer. Apoi se decid dimensiunea ºi numãrul cilindrilor de cartilaj care necesitã transplantaþi, se

Dupã operaþie pacientul nu are voie sã calce pe piciorul operat timp de 6 sãptãmîni pînã la Moziacoplastie – o metodã modernã ºi eficientã în tratarea leziunilor de cartilaj ce implicã o tehnicã de transplant a cartilajului din zonele neportante în zonele cu defect de cartilaj. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 9-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Prima fotografie subacvaticã Puþinã lume ºtie cã în prima fotografie subacvaticã pãstratã pînã acum este surprins un român. În 1899, fotograful francez Louis Marie Auguste Boutan îl fotografia pe oceanograful ºi biologul român Emil Racoviþã, în timp ce acesta fãcea investigaþii în zona Banyuls-surMer, din Sudul Franþei. Existã numeroase legende legatã de aceastã fotografie. Unele voci susþin cã este un autoportret, realizat în 1893, alte zvonuri menþioneazã faptul cã durata de expunere a fost de 30 minute, iar, ca urmare, Boutain ar fi început sã sufere de narcoza azotului, o stare similarã cu cea produsã de efectele gazelor folosite la anestezie. Dupã alte pãreri, fotografia ar fost realizatã la o adîncime de 50 de metri. Istoricii spun, însã, cã, în anul 1893, Boutan ºi-a fabricat o camerã subacvaticã, a realizat cîteva fotografii atunci, însã imaginea care îl reprezintã pe Emil Racoviþã a fost realizatã de-abia dupã 6 ani, în 1899. În fotografie, savantul român þine în mînã o plachetã pe care este inscripþionat ,,Photographie Sous Marine“ (,,Fotografie subacvaticã“). Dar, savantul nu a sesizat cã þinea placheta invers, deoarece era foarte entuziasmat de faptul cã era martorul unui moment istoric. Pentru cã durata de expunere necesarã captãrii unei cantitãþi suficiente de luminã era de aproape 30 de minute, Boutan a inventat o instalaþie ineditã, compusã dintr-un butoi în care se afla o lampã cu alcool. Cu ajutorul unei mingi de cauciuc, pulveriza pudrã de magneziu peste flacãra întreþinutã de lampa cu alcool, creînd astfel o sursã de luminã. În cadrul uneia dintre ediþiile Festivalului Subacvatic din Barcelona, specialiºtii au recreat sistemul lui Louis Boutan ºi au demonstrat cum funcþiona acesta.

Sursa:petapixel.com

Romeo ºi Julieta în variantã româneascã (2) Pe data de 4 iulie 1940, la o zi dupã ce România pierdea Basarabia ºi Nordul Bucovinei, ºi-a dus planul la bun sfîrºit. Nu a murit singur, ci a luat-o cu el în mormînt ºi pe aleasa inimii sale. A împuºcat-o pe Viorica chiar în curtea casei acesteia, apoi, la rîndul sãu, ºi-a pus pistolul la tîmplã ºi ºi-a luat viaþa. Cezar Petrescu, care era director al cotidianului „România“, nu a venit la înmormîntare, delegîndu-l pe ziaristul focºãnean Leon Kalustian sã se ocupe de asigurarea celor necesare funeraliilor. În calitatea sa de ºef de gazetã, Cezar Petrescu a fãcut apel la celelalte ziare sã nu publice nimic despre eveniment, iar dacã se va scrie ceva, sã se facã sub forma unei simple informaþii, fãrã sã se facã specificarea cã este vorba despre fiul sãu. Ceea ce s-a ºi întîmplat, evenimentul nefiind consemnat nicãieri în presã. Ziaristul Leon Kalustian, prezent la înmormîntare, a aºternut în cartea sa, „Simple Note“, cîteva rînduri despre drama de la Tîmboieºti. „Nu sînt mulþi care sã ºtie cã, din primul lui mariaj, a avut un fiu. Singurul lui copil. Îl chema Aurel. Era deºtept, era frumos, era talentat, era student la Arhitecturã ºi iubea o fatã, colegã cu el de studii, originarã din comuna Tîmboieºti, a fostului judeþ Rîmnicu-Sãrat. Plecase în vacanþa de Paºti, din 1940, sã petreacã sãrbãtorile la pãrinþii fetei, care erau niºte þãrani mai cuprinºi; ºi acolo a urmat drama pe care nimeni n-a putut-o dezlega. Fiul lui Cezar Petrescu ºi-a ucis iubita ºi apoi s-a sinucis. N-a lãsat nici o explicaþie a gestului ºi taina a dus-o cu el în mormînt. Nu l-am vãzut niciodatã pe Cezar Petrescu atît de destrãmat ºi atît de gîrbovit ca sub plumbul acestui imprevizibil epilog. M-a rugat sã mã duc sã mã ocup de problemele înhumãrii ºi am fãcut-o, cu toatã greutatea, ca sã-l cruþ de o realitate care nu mai putea fi modificatã ºi ca sã-ºi poatã evalua, salva, imaginea copilului apãrut din prima lui dragoste…“, povesteºte Leon Kalustian. Cei doi tineri au fost înmormîntaþi în cimitirul din Tîmboieºti, unul lîngã altul ºi se spune cã în noaptea înhumãrii lor, mormintele le-au fost profanate de hoþi interesaþi de ceasurile ºi bijuteriile cu care au fost îngropaþi Teodor ºi Viorica. Monumentul funerar din marmurã, pe care scrie „Teodor Cezar Petrescu, 23 ani, student; Viorica Roman, 19 ani, bacalaureatã; morþi la 4 iulie 1940“, a fost cioplit de un mare meºter, Nicolae Colios, care ºi-a adus contribuþia ºi la lucrarea Mausoleul Mãrãºti. Sfîrºit BORCEA ªTEFAN

MOZAIC

MOZAIC

De ce a fost ucis Armand Cãlinescu? Armand Cãlinescu (n. 22 mai 1893, Piteºti - d. 21 septembrie 1939, Bucureºti) a fost om politic, jurist, economist. S-a format ca om politic în cadrul Partidului Naþional Þãrãnesc, activitatea sa în funcþii guvernamentale fiind îndreptatã împotriva oricãror curente extremiste care ameninþau ordinea în stat. Astfel, în calitate de subsecretar la Ministerul de Interne s-a implicat personal în înãbuºirea grevei de la Atelierele CFR „Griviþa“ (februarie 1933). Douã luni mai tîrziu, la 29 aprilie 1933, Armand Cãlinescu cerea sã se adopte mãsuri drastice împotriva Gãrzii de Fier. Astfel, el ordona Poliþiei ºi Jandarmeriei sã percheziþioneze toate sediile organizaþiilor legionare, sã confiºte publicaþiile, manifestele ºi ziarele. Orice adunãri, procesiuni, marºuri, manifestãri trebuiau reprimate. La 1 iulie 1933, el redacteazã un raport ºi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniºtri „pentru suprimarea miºcãrilor extremiste ºi a batalioanelor de asalt“, însã prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod a amînat semnarea. Treptat, a devenit unul dintre oamenii politici de încredere ai lui Carol al II-lea. Cãlinescu devine exponentul unei aºa-numite grupãri de centru din PNÞ, apropiatã de rege, care nu ezita sã critice conducerea oficialã a partidului. Dupã alegerile din decembrie 1937, cînd nici un partid politic nu a reuºit sã cîºtige alegerile, Armand Cãlinescu s-a alãturat regelui Carol al IIlea în decizia sa de a profita de noua realitate de pe scena politicã pentru a-ºi atinge obiectivul - instaurarea dictaturii monarhice. Cãlinescu primeºte portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga, funcþie pe care o va deþine pînã la sfîrºitul vieþii. Pentru aceastã „trãdare“, liderii Partidului Naþional Þãrãnesc l-au exclus din partid.

Conflictul cu Miºcarea Legionarã ºi asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu (1) Ca demnitar al Internelor, Cãlinescu cunoºtea bine resorturile politice care au sprijinit Garda de Fier ºi polemiza direct cu aceºtia. Chiar în audienþa

la rege, din 1936, el prezenta, fãrã echivoc, „pericolul Gãrzii de Fier … formatã din elemente nepregãtite ºi care sînt instrumente de manevrã ale politicienilor“. În opinia sa, este necesarã „represiunea“, atît doar cã „aceasta n-o poate face decît un guvern … cu autoritate ºi rezemat pe o mare forþã popularã“. La sfîrºitul lunii martie 1938, a izbucnit polemica între Nicolae Iorga ºi Corneliu Zelea Codreanu, conducãtorul Miºcãrii Legionare. Dupã ce bãtrînul profesor a sesizat autoritãþile, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie. Însã, în acest timp, autoritãþile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificãri la „cuiburile“ legionare, iar lui Codreanu i s-au mai gãsit ºi alte capete de acuzare, inclusiv „cîrdãºie cu ºeful unei puteri strãine“ ºi „uneltire împotriva ordinei sociale“, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 luni de muncã silnicã. Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Cãlinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodã“ pentru regele Carol al II-lea, iar autoritãþile au gãsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia. În noaptea de 29/30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu, împreunã cu alþi lideri legionari (printre care se numãrau Nicadorii, asasinii lui I. G. Duca, ºi Decemvrii, asasinii lui Mihail Stelescu), au fost uciºi în timp ce erau transportaþi de la închisoarea din Râmnicu Sãrat, spre cea de la Jilava. Acest fapt a alimentat mînia legionarilor care, în perioada urmãtoare, au trecut la represalii. În ochii legionarilor, Armand Cãlinescu ºi Nicolae Iorga erau consideraþi vinovaþi de asasinarea conducãtorului lor. (va urma)

Sursa: Enciclopedia României

Savanþii încearcã sã salveze Planeta de la dezastrul care a început în 8 august 2016 Nu este o noutate pentru nimeni faptul cã Planeta noastrã trece printr-o perioadã mai mult decît dificilã. Oamenii de ºtiinþã susþin cã, începînd din 8 august, omenirea a epuizat toate resursele Terrei pentru acest an, iar de atunci trãim cu toþii ,,pe datorie“. Cu toate acestea, savanþii nu se dau bãtuþi ºi propun metode pentru a îndrepta rãul fãcut. Iatã cîteva dintre alternativele propuse de specialiºti:

Absorbirea dioxidului de carbon din atmosferã ºi transformarea lui într-o sursã de energie O companie din Canada finanþatã, parþial, de Bill Gates, a creat un sistem capabil sã absoarbã dioxidul de carbon din aer, sã îl combine cu hidrogen obþinut din apã ºi, astfel, sã producã combustibil. În momentul de faþã, dispozitivul poate absorbi, anual, numai 450 de tone de dioxid de carbon din cele 40 de miliarde de tone eliberate în atmosferã în fiecare an.

Curãþarea oceanelor cu ajutorul unor plase imense Boyan Slat, un inventator olandez în vîrstã de numai 22 de ani, a propus o idee ineditã pentru curãþarea oceanelor. El a proiectat o plasã specialã care urmeazã sã foloseascã forþa curenþilor marini pentru a capta deºeurile din apele mãrilor ºi oceanelor. În momentul de faþã, specialiºti din cadrul a 15 universitãþi îl ajutã pe tînãrul din Olanda sã construiascã prototipul pe care ºi l-a imaginat.

Viermi folosiþi pentru a digera deºeurile din plastic La sfîrºitul anului trecut, o echipã de cercetãtori americani ºi chinezi a descoperit, în interiorul unui

vierme, o bacterie care poate digera plastic. Astfel, s-a constatat cã viermele poate supravieþui hrãninduse doar cu plastic ºi polistiren, fãrã ca viaþa lui sã fie pusã în pericol. Oamenii de ºtiinþã susþin cã deºi am avea nevoie de foarte mulþi viermi pentru a digera întreaga cantitate de deºeuri din plastic existentã în momentul de faþã, am putea, totuºi, identifica enzima cu care este înzestrat nevertebratul pentru a-i îmbunãtãþi eficienþa.

Nori artificiali ce vor diminua efectele încãlzirii globale Ideea propulsãrii unor cantitãþi enorme de dioxid de sulf în atmosferã, pentru a crea nori artificiali, nu este nouã. Specialiºtii sperau astfel cã vor recrea erupþiile vulcanilor, care au determinat, de-a lungul timpului, scãderea temperaturii pe Terra. Deoarece substanþa care urma sã fie folositã este toxicã pentru mediul înconjurãtor, oamenii de ºtiinþã au propus înlocuirea ei cu pudrã de oxid de aluminiu ºi diamant, care ar produce acelaºi efect. Un studiu realizat special este în curs de derulare.

Plantarea copacilor cu ajutorul dronelor Specialiºtii companiei BioCarbon Engineering susþin cã omenirea nu mai este capabilã sã înlocuiascã pãdurile pe care le defriºeazã în fiecare an. În consecinþã, cercetãtorii sugereazã cã ar trebui sã folosim drone pentru a putea planta chiar ºi un miliard de copaci în fiecare an. Mai mult decît atît, experþii afirmã cã aceste dispozitive ar putea fi folosite pentru irigarea ºi monitorizarea pãdurilor nou-create.

Sciencealert.com


Pag. a 10-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ,,Moda“ limbajului trivial în literaturã (2) Structura psihologicã a personajului ducea cu gîndul la Moromete. Dar era o replicã mai palidã a aceluia, poate ºi pentru cã nu devenise catalizator de norme morale, modelul de urmat pentru consãteni. Doar cã marele teleormãnean avusese norocul unui fiu genial, care îi conferise o celebritate mondialã. În afarã de arta portretisticã, tehnica narativã solidã a scriitorului emanã ºi o forþã epicã substanþialã. În plus, bãiatul subþire se miºca lejer în cîmpul limbii ºi literaturii populare, unde expresiile regionale ºi argotice erau plasate judicios, provocînd efecte surprinzãtoare. Pãcatul cel mare al cãrþii, surpriza neaºteptatã, era, tot aºa, excesul de cuvinte obscene, care o fãcuserã nevandabilã, ºi poate de aceea o tot oferea, în stînga ºi-n dreapta, cu nelipsita dedicaþie. Nu înþelegeam rostul atîtor insanitãþi, cãci una este erotismul în literaturã, ºi alta pornografia ºi scatologia. Pînã la o limitã, se admite limbajul crud, pescuit de prin pieþe ºi cîrciumi, sau din tribunele stadioanelor (izvorul folclorului urban), limbaj specific oamenilor fruºti ºi declasaþi. La fel ºi naturalismul, expresia cea mai radicalã a realismului, unde accentul se pune pe mizeria existenþei umane – încãrcãtura ereditarã sau bolile psihice –, nicidecum pe limbaj… - Asta e moda acum!, mi-a tãiat-o el, cu un accent histrionic, aducînd ca argumente poemele lui Emil Brumaru ºi ,,observaþiile” lui Mircea Cãrtãrescu, aflate în linia directã a ,,corozivelor” lui Creangã. ªi Arghezi, în ciclul ,,Flori de mucegai”, s-a ilustrat printr-un limbaj refuzat de pudibonzi, ca sã nu mai vorbim de un volum de poezii – ºi-a încheiat el

tirada – pentru care Geo Bogza a fãcut chiar închisoare… - Nu te contrazic, i-am replicat amicului, dar poemele argheziene, care serveau categoriei estetice a urîtului, nu au nimic gratuit în ele, sînt altceva ºi reprezintã chiar arta lui poeticã… În scurt timp, negãsindu-ne pe aceeaºi linie esteticã, am schimbat vorba ºi n-am mai discutat despre tendinþele eroticopornografice ale literaturii române actuale. Revenind la cartea de debut a prietenului nostru braºovean, Marian Godinã, ne-am mai lua libertatea unei observaþii. În cei 9 ani de carierã, el a cunoscut nu numai braosani din Poliþie, ci ºi tot felul de alþi oameni, ºoferi ºi ce-or mai fi fost, fiecare cu personalitatea, cultura ºi viziunea sa asupra vieþii. Dar, odatã urcaþi la volan, aceºti oameni au devenit adevãrate tipologii puse în miºcare de monstrul care zace în întunericul fiinþei umane: mitocanul cu ranga în buzunarul portierei, beþivanul violent, ºmecheraºul de mahala cu brãþarã de tinichea ºi ºlapi chinezeºti, sau neamul prost cu relaþii sus-puse. ªi avînd uºurinþã în exprimare, dublatã de un simþ de observaþie mai dezvoltat, amicul a fost animat de nevoia irepresibilã sã punã mîna pe condei ºi sã lase posteritãþii impresii despre cele vãzute ºi auzite în birourile I.J.P. Braºov ºi pe ºoselele judeþului. Sau, simplificînd puþin comentariul, un fel de jurnal existenþial ºi de cãlãtorie. Aºa s-au scris cele aproape 40 de povestiri, ,,adevãrate «Momente» (în cel mai caragialian sens al cuvîntului) din viaþa de zi cu zi”,

Adrian Pãunescu, despre Miron Radu Paraschivescu Aveam 23-24 de ani cînd am plecat în prima delegaþie scriitoriceascã peste hotare. Uniunea Scriitorilor din România fãcea schimburi de delegaþii cu Uniunea Scriitorilor sovietici. Aveam de mers la Moscova, Leningrad, Tbilisi, Erevan. Delegaþia era formatã din Miron Radu Paraschivescu, Camil Baltazar, Cornel Regman ºi A.P. Am plecat din Bucureºti cu trenul ºi nu ne-am simþit deloc rãu beneficiind de vagoanele de dormit ale serviciului de cãi ferate moscovite. Ceea ce ºtiam din copilãrie cu privire la eforturile care s-au fãcut ºi se fac pentru crearea cît mai multor incompatibilitãþi, între România de dincoace de Prut ºi cea de dincolo de Prut, mi s-a confirmat dureros ºi plastic la intrarea în Basarabia, unde se circula pe linii ferate mai largi, dupã model rusesc. În toatã zona vagoanelor de dormit era o ºefã care arãta foarte bine. Cu ea, de-a lungul nopþii, mi-am mai potolit dorul de compatibilitate. Un ciudat amor pe furiº, în cabina ei, m-a apropiat mult de condiþia femeii sovietice. ªeful delegaþiei noastre, Miron Radu Paraschivescu, cu care împãrþeam cele douã paturi ale cuºetei, rîzînd, a declarat cã mã va turna la conducerea Uniunii Scriitorilor, în calitatea lui de responsabil al delegaþiei. Fireºte, n-a fãcut-o. Dar din cînd în cînd mã îmboldea sã dau niºte amãnunte din aventura surprinzãtoare la care participasem. Nici acum nu le-aº putea da, pentru cã totul era tulbure, încã de la începutul poveºtii. Adevãrata aventurã a perioadei respective am trãit-o, însã, de la coborîrea pe peronul moscovit. M.R.P. ºi-a intrat în rolul de om special. N-avea chef de formalismele care dominau întîlnirile internaþionale de felul aceleia la care participam ºi noi. Cred cã ne-a întîmpinat un secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS, Markov. M.R.P. nu l-a lãsat sã insiste în formule diplomatice. I-a cerut, pînã sã ajungem la

maºini, o întîlnire cu niºte scriitori disidenþi, repudiaþi de regimul sovietic. Dar nu i-a cerut-o ca pe o excepþie de la conduita generalã, ci ca pe ceva firesc, de care beneficiazã orice doritor de dialog. „Dragã, i-a zis Miron, cînd crezi cã ne poþi aranja o întîlnire cu Danil ºi Sineavski? Ia sã vezi dumneata ce program au ei, ca sã ne putem acomoda programele”. Markov pãrea sã nici nu fi auzit ceea ce îi spusese Miron. ªi-a continuat discursul general de amabilã primire a oaspeþilor. Traducãtorul, Kiril Kovalgi, de altfel un poet remarcabil el însuºi, trecea prin toate aceste probe de duº scoþian, cînd rece, cînd cald, la care îl obliga situaþia de intermediar bilingv. M.R.P. nu s-a lãsat ºi a cerut oficialului literar sovietic sã ia mãsuri sã ajungem de urgenþã în satul lui Maiakovski. Numai cã satul era în Gruzia, ceea ce fãcea oarecum dificilã încercarea oricît de binevoitoare a gazdelor de a rezolva urgent cererea oaspetelui. Lasã cã, dupã douã zile de încercãri ale gazdelor de a identifica o soluþie, în timp ce ne aflam în programul din capitala sovieticã, ni s-a comunicat cã e imposibil sã ajungem în satul lui Maiakovski, pentru cã trecãtoarea din munþi, pe unde ne-ar fi fost drumul, fusese ruptã de niºte ploi violente. De fapt, gazdele aveau un tipar statornic al vizitelor, ºi M.R.P., probabil în cunoºtinþã de cauzã, n-avea chef sã i se supunã. Nu trecuse prea mult timp de la apariþia scandaloasã în tot lagãrul socialist a Declaraþiei româneºti de ieºire de sub tutela sovieticã ºi de proclamare a unei anumite independenþe în raporturile cu cele douã mari capitale aflate în polemicã, Moscova ºi Beijing. Fireºte, ca sã nu uitãm cine sîntem, am fost cazaþi la Hotelul Beijing. ªi, pentru ca sã nu întrerupem comunicarea noastrã cu lumea exterioarã, am fost repartizaþi cîte doi în camerã, sã mai ºi vorbim. Eu am nimerit, bineînþeles cu M.R.P.

dupã cum se specificã în nota finalã, semnatã de redactorul cãrþii. Dacã s-ar fi rezumat doar la schiþarea unor personaje exponenþiale, Marian Godinã s-ar fi impus ca un observator obiectiv ºi un moralist, situaþie din care ar fi avut mai mult de cîºtigat. Dar, vai!, comportîndu-se ca un politician în campanie electoralã, el a exhibat un populism ieftin, adoptînd limbajul suburban al eroilor sãi. Dar nu ºi-a dat seama cã, punînd semnul egalitãþii între el ºi aceºtia, cititorii îl vor percepe ca atare, ºi prima impresie, de critic temerar al moravurilor din Poliþia Românã, se va diminua mult. Îl informãm pe Marian Godinã cã nu e unicul scriitor care abordeazã problematica mahalalei ºi a indivizilor care o populeazã. ªi dacã mai funcþioneazã principiul potrivit cãruia cãrþile din cãrþi se fac, îl invitãm sã-i citeascã mãcar pe autohtonii Eugen Barbu, Gheorghe Brãescu, George Mihail Zamfirescu sau Miron Radu Paraschivescu ºi sã înveþe de la ei cã pãstrarea echilibrului între limbajul trivial ºi cel literar, impus de normele limbii literare ºi de buna-cuviinþã, este obligatorie. În afara limbajului mai sînt ºi alte mijloace de reconstituire a peisajului ºi a atmosferei locale. Da, Marian Godinã are talent literar, dar, iertaþi sã fim, nu are culturã literarã ºi, în felul acesta, prea departe nu va ajunge. De aceea, îl sfãtuim sã treacã degrabã la lecturi intense din clasici ºi sã nu mai acorde credit ,,modei” naraþiunilor exprimate într-un limbaj obscen ºi pernicios. Sfîrºit PAUL SUDITU Marele poet era convins cã sîntem urmãriþi ºi ascultaþi ºi, de aceea, înainte de a întreprinde o acþiune sau alta, el îmi spunea cu vehemenþã ce are de gînd sã facã. Avea un comportament de comunist decepþionat, care are multe reproºuri de fãcut farului de unde pornise prima luminã bolºevicã. Uneori, le vorbea din micul nostru apartament de hotel ca un tatã care-ºi ceartã copiii pentru tot felul de prostii pe care le fãcuserã aceºtia. „Bine, dragã, voi nu vã daþi seama cã mergeþi spre dezastru? Ce este inconºtienþa aceasta? De ce nu colaboraþi cu Franþa, sã vã dea niºte specialiºti în economie ºi sã vã puneþi pe picioare, cã altfel totul e în zadar? Dragii mei tovarãºi din conducerea sovieticã, treziþi-vã! Eu nici n-aº fi fãcut atîta drum dacã n-aº fi fost sigur cã veþi înþelege mesajul meu. Puneþi capãt polemicilor cu chinezii! Deschideþi Uniunea cãtre Occident ºi mai ales cãtre Franþa, vã spun eu! Anglia nu v-ar putea ajuta. Germania trebuie sã se ajute întîi pe ea. Nu vã bazaþi pe America, ea vrea supremaþie, ca ºi voi. Ce puteþi voi face, zicea M.R.P. plimbîndu-se prin odaie ºi dialogînd cu pereþii, ce puteþi voi face cu tehnologiile voastre învechite? Nici Stalin, ascultaþi vorba mea, n-ar fi realizat mare lucru, dacã nu introducea tehnologii noi. Dragã, uite, acum ies din hotel ºi vin pînã la voi. Trebuie sã vã conving. Dacã nu mã înþelegeþi, sînteþi pierduþi. Eu am mizat pe voi. Trebuie sã mã ascultaþi”. Era un discurs incredibil pe care vechiul ilegalist comunist Miron Radu Paraschivescu din România îl adresa unei Uniuni Sovietice prea mari pentru el. Dar ce spunea M.R.P. atunci avea sã se confirme, în toþi anii care au urmat. Întradevãr, Miron vedea salvarea comunismului sovietic în adoptarea de tehnologii noi. Reproºuri ideologice sau politice nu-ºi permitea sã facã pentru cã, probabil, nici nu le simþea ca atare. ªi, dupã ce termina ceea ce credea el cã este transmisie în direct, îmi fãcea semn sã ieºim ºi sã vedem efectele. În fiecare colþ al coridoarelor de la fiecare etaj se afla o micã recepþie, cu o recepþionerã

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Doi mari poeþi ºi prieteni, din generaþii diferite: tînãrul Adrian Pãunescu ºi Miron Radu Paraschivescu, exponent al noii modernitãþi literare ,,eretice” din România poststalinistã, de la a cãrui naºtere se împlinesc 105 ani (2 octombrie 1911).

EPIGRAME Podgoriile din Alba Iulia La cramã, noi uitãm necazu' ªi-n zonã curge vin - cît vrei; De-ar fi ºtiut Mihai Viteazu... Intra cu „pompa“ în Jidvei!

O, tempora! O, mores! Nãravul e buba cea grea ªi iatã cum sunã ideea: Cu cît este vremea mai grea, Cu-atît mai uºoarã-i femeia.

Editorialã Un editor, prudent din fire, M-a refuzat, cu tot necazul, Cã epigrama mea-i „subþire“... ªi nu îºi pune el obrazul.

„Facerea lumii“ PreaSfîntul a creat o lume ªi-a doua vine dupã-aceea, Dar noi, românii - de renume -, Trãim deja în Lumea-a Treia. NAE BUNDURI atentã la tot ce se întîmpla în stînga ºi în dreapta ei. Cînd M.R.P. ieºea din camerã, fata de la recepþie începea sã se agite, ºi reacþionau, parcã la comanda ei, tot felul de oameni ai hotelului care se trezeau cã au treburi în zonã. În acest fel, cînd am ajuns jos, ne-au întîmpinat doi oficiali ai Uniunii Scriitorilor. Ei þineau, probabil, loc de lideri ai întregii conducerii sovietice ºi veniserã sã ne comunice fleacuri, dar nu puteau sã nu vinã, din moment ce M.R.P. prezenta asemenea simptome de ciudãþenie politicã. Erau trepte ierarhice multe pînã la liderii invocaþi de poetul român, chiar dacã felul cum li se adresa el acelor conducãtori era plin de emoþie ºi grijã. Dar, în acel sistem, de ierarhii îngheþate, pînã ºi mila eventualã faþã de cei de sus este ofensatoare. Ei se aflã dincolo de bine ºi de rãu. N-au nevoie de grijã, de milã, de dragoste, de compasiune. Poate ºi din aceastã decepþie a lui M.R.P., cã nu i se primeºte proba de grijã ºi solidaritate, el a pregãtit cu îndîrjire extraordinara ieºire în public de la Sala Lujniki, unde a dat, pur ºi simplu, un pumn în nas aroganþei noilor þari.

(Fragment din volumul ,,Viaþa lui Adrian Pãunescu, povestitã de Adrian Pãunescu”jurnalul.ro)


Pag. a 11-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (1) Confesiunile mele Apel

îngerii din Cer, încã nu mi-am gãsit-o, cînd ºtiu cã ea se aflã în mormînt. MARIA POPESCU, mama Ameliei Popescu

Cãtre pãrinþii care cred cã îºi cunosc copiii ºi ºtiu ce viseazã, ºi ºtiu ce îi doare, ºi simt suferinþele lor la fiecare pas pe care-l fac în viaþã! Dar ºi pentru tinerii care vor sã devinã pãrinþi ºi îºi închipuie cã Bunul Dumnezeu va avea grijã de copiii lor, ºi-i va face frumoºi ºi sãnãtoºi, întãriþi pentru viaþã, ºi nu pentru moarte, doar dacã ei, pãrinþii, le asigurã pîinea, acoperiºul ºi cele necesare traiului! Atenþie, pãrinþi, ºi voi, tineri viitori pãrinþi, fiþi prevãzãtori cu fiinþele cãrora le daþi viaþã, pe mîna cui ajung spre a fi educaþi! Cãci, nu-i va arde pe ei, ci pe voi moartea lor! Sfãtuitorii de bine îi pot îndrepta împotriva voastrã, spre neascultare, ºi se pot pierde de viaþã. Cum sînteþi prea ocupaþi cu munca pentru asigurarea viitorului, dorind sã le faceþi viaþa mai uºoarã decît a voastrã, copiii, îndoctrinaþi cu idei nesãnãtoase ºi invidii, nu vor înþelege nici osteneala, nici oboseala voastrã! Nu vã vor trata cu cinste, ci chiar cu dispreþ, reproºîndu-vã vina de a fi indiferenþi la cerinþele lor de moment. Aºa cum vã vãd „binevoitorii”, care, tot ei, îi vor pune copilului vostru piatra în mînã sã arunce, îndepãrtîndu-vã unii de alþii. „Spovedania mea” (frãmîntãrile, grijile ºi speranþele noastre ca pãrinþi) este consemnatã în aceeaºi perioadã de timp ca ºi „Jurnalul Ameliei”. E o mãrturie a durerii ºi neputinþei pãrinþilor de a-ºi salva copilul. „Împãcarea” prin consolarea cã fata e bine alãturi de Dumnezeu ºi

***

Cuvînt asupra „Jurnalului Ameliei” Mariana mi-a adus manuscrisul de la „Jurnalul Ameliei”, asupra cãruia m-am oprit citindu-l „dintr-o rãsuflare”, trãind ºi simþind profund emoþiile unei fiinþe blagoslovite de Dumnezeu cu o serie de calitãþi pe care nu orice om le are sau le poate dobîndi. Dacã Nicolae Stenhardt ºi-a intitulat opiniile exprimate „Jurnalul Fericirii”, eu aº îndrãzni sã-l numesc pe al Ameliei „Jurnalul nefericirii, al tristeþii, al disperãrii, dar ºi al speranþei”. Toate acestea reies din scrisul unei „inimi de aur” în luptã cu viaþa ºi lumea din jur. Fiinþã superior dotatã, ºi-a dorit cu ardoare un strop de fericire, pe care ºi-o doreºte orice om obiºnuit în viaþã: sã iubeascã, sã fie iubitã, sã aibã un soþ iubitor alãturi ºi mulþi copii. Împrejurãrile vieþii, lumea din jur ºi Soarta i-au fost potrivnice ºi realitatea concretã pe care ºi-o dorea, în mod real, a devenit un vis cãtre care a tins pînã în ultima clipã a unei vieþi marcate de neîmpliniri ºi suferinþe psihice ºi fizice de nesuportat. Cu o sensibilitate ieºitã din comun, reuºeºte sã redea cu fidelitate toatã gama de fapte, trãiri, sentimente ºi judecãþi de valoare asupra lumii din jur. De o corectitudine ºi moralã creºtinã, ca pe vremea cînd a trãit Isus Christos, vrea sã trãiascã dupã precepte înalte,

Cele douã adevãruri (1) Dupã cum povesteºte o legendã de inspiraþie gnosticã, a avut loc, în cer, o bãtãlie între Îngeri. În aceastã luptã, adepþii arhanghelului Mihail i-au învins pe susþinãtorii Dragonului. Îngerii indeciºi, care s-au mulþumit doar sã priveascã, au fost izgoniþi pe Pãmînt pentru a se gîndi ºi a lua o decizie în favoarea uneia dintre pãrþi, o opþiune foarte greu de luat, deoarece nu mai duceau cu ei nici o amintire despre luptã ºi nici despre propria lor atitudine ambiguã. Astfel, începutul istoriei ar avea drept cauzã o îndoialã, iar omul ar fi rezultatul unei ezitãri originare, al incapacitãþii sale de a formula o opþiune, înaintea surghiunului. Azvîrlit pe pãmînt, pentru a învãþa sã opteze, va fi condamnat la faptã, la acþiune ºi nu va avea succes, decît în mãsura în care a reuºit sã-l distrugã pe spectatorul din el. Cum numai cerul permite neutralitatea, pînã la un anumit punct, Istoria, dimpotrivã, va apãrea ca o pedeapsã pentru cei care, înainte de a se manifesta, n-au gãsit nici o justificare pentru opþiunea luatã. Se-nþelege de ce oamenii au atîta grabã pentru a se înscrie la o cauzã, a se uni, a se aduna în jurul unui adevãr. În jurul cãrui adevãr? În perioada budismului tîrziu, în special la ºcoala Medyamika, accentul se punea pe opoziþia radicalã dintre adevãrul real, sau paramartha, care aparþinea omului liber, ºi adevãrul comun sau samvriti, adevãrul „voalat“ sau, mai bine zis, „adevãrul erorii“, privilegiu sau blestem al omului ne-liber. Adevãrul real, care îºi asumã toate riscurile, inclusiv pe acela al negãrii oricãrui adevãr ºi a înseºi ideii de adevãr, este o prerogativã a inactivului, care se situeazã, în mod deliberat, în afara faptelor ºl pentru care conteazã numai înþelegerea inconsistenþei (bruscã sau metodicã, aceasta nu mai are importanþã), înþelegere care nu este însoþitã de nici un sentiment de frustrare, ba, dimpotrivã, cãci deschiderea la non-realitate implicã o misterioasã îmbogãþire. Pentru el, Istoria va fi un vis urît, la care se va supune, pentru cã, oricum, nimeni nu vrea sã fie in situaþia de-a avea coºmaruri. Pentru a înþelege esenþa procesului istoric, sau, mai bine zis, lipsa lui de esenþã, trebuie sã se supunã evidenþei cã toate adevãrurile pe care le poartã cu sine sînt adevãrurile erorii, ºi aºa este, pentru cã le atribuie o naturã proprie, pe care n-o au, o consistenþã, pe care nu pot sã o aibã, Teoria adevãrului dublu permite înþelegerea locului pe care-l ocupã în istoria irealitãþilor, istoria, apoteozã aberantã, paradis al somnambulilor, obnubilaþie, în mare. Dar, trebuie sã spunem, nu existã, în totalitate, o lipsã de esenþã, pentru cã totul are o esenþã, esenþa amãgirii, cheie a tot ceea ce orbeºte, a tot ceea ce ajutã a trãi în timp, arva karma phala yaga... Scrisesem aceste cuvinte, cu mulþi ani în urmã, pe o foaie albã de hîrtie, pe care o lipisem pe un perete din camera mea. În aºa fel, încît puteam s-o privesc toatã ziua. Am þinut-o acolo mai multe luni, pînã cînd, într-o zi am aruncat-o, deoarece mi-am dat

seama cã eram atras, din ce în ce mai mult, de magia sa ºi, mai puþin, de conþinut. Totuºi, ceea ce însemna: renunþarea la fructul faptei are o anumitã importanþã, pentru cã cel care, cu adevãrat, îºi dã seama de aceasta, nu mai are nimic de fãcut, deoarece ar fi atins o limitã valabilã, aceea a adevãrului real, care le anuleazã pe toate celelalte, goale, gol el însuºi, pe de altã parte, dar gol, conºtient de el însuºi. Sã ne imaginãm un act de conºtiinþã, suplimentar, un pas în plus spre trezire, iar cel care î1 va face va fi o fantasmã inclasificabilã. Cînd s-a atins acest adevãr limitã, începe Jocul unui rol trist în Istorie, care se confundã cu totalitatea adevãrurilor- eroare, adevãruri dinamice, al cãror principiu, oricare-ar fi, este iluzia. Cei care s-au trezit, dezamãgiþi, inevitabil debili, nu pot sã fie motorul evenimentelor, pentru cã le-au vãzut inutilitatea. Interferenþa celor douã adevãruri este fertilã pentru trezire, dar nefastã pentru faptã. Marcheazã începutul unei fisuri, atît pentru individ, cît ºi pentru o civilizaþie, inclusiv pentru o rasã. Înainte de trezire, se traverseazã ore de euforie, ca acelea pe care le-ar putea cunoaºte un înger beat. Dar, dupã abuzul de iluzie, urmeazã dezgustul. Trezirea este înstrãinarea de orice, este exfanaticã prin excelenþã ºi nu mai poate suporta încãrcãtura de himere, seducãtoare sau groteºti. Se îndepãrteazã atît de mult, cã nu mai înþelege cum de a putut sã se lase cucerit de ele. Datoritã lor, a putut sã strãluceascã ºi sã se afirme. Acum, cu greu îºi mai poate imagina trecutul, dar ºi viitorul. Le-a delapidat substanþa, aºa cum fac popoarele, care, abandonate demonului schimbãrii, evoluþioneazã destul de rapid, încit, epuizîndu-ºi Idolii, terminã prin a nu mai avea rezerve. Pierre Charron comenta cã, la Florenþa, în zece ani, s-au petrecut atîtea evenimente, cît în cinci sute de ani în regiunea Grisones ºi conchidea cã o comunitate nu poate supravieþui decît în mãsura in care a reuºit sã ajungã la Spirit. Societãþile arhaice au dãinuit atît de mult timp, pentru cã nu cunoaºteau dorinþa de inovare ºi de prosternare permanentã în faþa altor simulacre. Iar cînd acestea se schimbã, cu fiecare generaþie, nu trebuie sã ne aºteptãm la o longevitate istoricã. Antica Grecie ºi moderna Europã sînt tipurile de civilizaþie atinse de moarte precoce, ca o consecinþã a unei aviditãþi de metamorfozare ºi a unui consum excesiv de zei ºi de înlocuitori ai acestora. China ºi Egiptul de demult s-au împotmolit atîtea milenii într-o magnificã sclerozã. Sau societãþile africane înainte de contactul cu Occidentul. Acum se aflã ºi ele ameninþate, pentru cã au adoptat alt ritm. Pierzînd monopolul stagnãrii, se grãbesc tot mai mult ºi merg fãrã oprire, dupã modelul adaptat, spre distrugerea civilizaþiilor lor, incapabile sã mai dureze mai mult de zece, douãsprezece secole. În viitor, popoarele care ajung la o hegemonie se vor bucura ºi mai puþin timp de ea, deoarece Istoriei, care

într-o lume care n-o înþelege, ori nu vrea sã o înþeleagã. Observã cu multã ºi perfectã luciditate ºi conchide: „Sînt jucãria Soartei, inima iubitului este din lemn de trandafir, disperarea e un ocean, cît despre iubirea mea pentru tine, sînt dotatã cu prea mult bun-simþ, duc un sac plin de tristeþe, între acele evenimente ºi persoana mea s-a interpus Moartea. Sînt un om complicat, încã n-am apucat sã beau din clipa vieþii. Trãiesc zbuciumul singurãtãþii ºi al iubirilor pierdute, cred cu tãrie cã nu voi supravieþui pãrinþilor. Viaþa mea toatã e o iluzie”. Vorbeºte obsedant de o singurãtate dureroasã, inumanã, dorind sã comunice cu lumea din jur: „M-am distrus, mã simt strivitã...”. ªi-a dorit din toatã fiinþa ei sã aibã fericirea ºi împlinirea oricãrui om simplu, dar totul i s-a opus cu vehemenþã ºi n-a trãit fericirea decît în plan ideatic. Atîta zbucium, atîtea suferinþe, atîtea neîmpliniri ºi atîta împotrivire din partea Destinului sînt înfãþiºate în cuvinte obiºnuite, trãdînd, în ultimã instanþã, zãdãrnicia vieþii. ªi, totuºi, a crezut în Iubirea adevãratã pînã în ultima clipã a vieþii sale. „Jurnalul”, în întregul sãu, are o serie de calitãþi de stil ºi formã de exprimare, încît cei care se vor apleca, avînd destulã rãbdare ºi înþelegere asupra celor exprimate, o vor situa pe Amelia în rîndul memorialiºtilor de primã mãrime. „Jurnalul”, în sine, o va face pe Amelia sã rãmînã vie în memoria noastrã ºi a celor care vor veni dupã noi. Profesor ALEXANDRU MÃNÃSTIREANU Bîrlad, 15 august 2008 (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“

se desfãºoarã lent, i s-a impus, inexorabil, o istorie gîfîitoare. Cum sã nu se mire faraonii ºi colegii lor chinezi? Instituþiile, societãþile, civilizaþiile diferã ca duratã ºi semnificaþie, fiind supuse unei legi care doreºte ca impulsul, greu de oprit, factor de avansare, sã se relaxeze, ºi sã se opreascã dupã un anumit timp, astfel declinul corespunde unei încetiniri a delirului, acel generator de forþã. Faþã de perioadele de expansiune, de demenþã pentru realitate, cele de declin par chibzuite, ºi sînt destul de multe, ceea ce le face sã fie tot atît de funeste ca ºi primele. Un popor care s-a realizat, care ºi-a delapidat talentele, ºi ºi-a exploatat, pînã la ultima limitã, resursele geniului, îºi ispãºeºte aceasta, nemaiputînd sã dea nimic. ªi-a îndeplinit misiunea, aspirã doar la stagnare, dar, ghinionul lui, nu se va putea bizui pe osteneala necesarã efectului. Cînd romanii - sau ceea ce mai rãmãsese din ei - au vrut sã se odihneascã, au nãvãlit barbarii peste ei. Se citeºte în manuale despre invazii, cã germanii, care serveau în armate ºi administraþia statului, au adoptai nume latine; dar, odatã cu invaziile, ºi-au reluat numele german. Obosiþi, în retragere din toate sectoarele, foºtii stãpini nu mai erau nici temuþi, nici respectaþi. „O fatalã lîncezealã domnea peste tot“, nota Salviano, cel mal acerb cenzor al delicvescenþei antice în ultimul sãu studiu. Într-o noapte, mã aflam în metroul parizian ºi priveam în jurul meu: toþi veneam din altã parte... între noi, totuºi douã sau trei figuri de aici, siluete incomode, care parcã-ºi cereau scuze cã se aflau acolo. La fel mi s-a întîmplat ºi la Londra. Astãzi, migraþiile nu mai au loc prin deplasãri compacte, ci prin infiltraþii succesive: unul se „insinueazã”, încet, încet, printre indigenii destul de istoviþi ºi diferenþiaþi pentru a se mai umili la ideea unui „teritoriu“. Dupã o mie de ani de supraveghere, se deschid porþile... Gîndindu-te la nesfîrºitele rivalitãþi dintre francezi ºi englezi, dintre francezi ºi germani, s-ar putea spune cã ei, toþi, slãbindu-se reciproc, n-aveau altã misiune decît sã grãbeascã ora ruinei comune, pentru ca alte specimene ale umanitãþii sã vinã sã preia schimbul. La fel ca în Antichitate, noua Völkerwanderung (perioadã de migrare) va suscita o confuzie etnicã ale cãrei faze nu se pot prevedea cu claritate. În faþa unor indivizi atît de diverºi, ideea unei comunitãþi cu o anumitã omogenitate este de neconceput, inclusiv posibilitatea unei mulþimi, atît de heteroclite, sugereazã faptul cã, în spaþiul pe care-l ocupã, nu mai exista, între autohtoni, dorinþa de a salva nici mãcar umbra unei identitãþi. La Roma, în Secolul al III-lea d. Chr., la un milion de locuitori, numai ºaizeci de mii erau de origine latinã. Din momentul in care un popor ºi-a îndeplinit misiunea pe care-o avea, nu mai are nici un motiv pentru a-ºi pãstra deosebirile, pentru a-ºi veghea unicitatea, pentru a-ºi salva trãsãturile, într-un haos de fiinþe. (va urma) E.M. CIORAN (În româneºte de D. Filipescu)


Marilyn Monroe - o existenþã efemerã Norma Jeane Mortensen, cunoscutã sub numele de Marilyn Monroe, s-a nãscut la 1 iunie 1926. A fost actriþã, model, cîntãreaþã, sex simbol ºi divã pop, printre cele mai celebre ale Secolului XX. La 16 ani, se cãsãtoreºte cu James Dougherty, primul soþ dintrun lung ºir de iubiþi ce vor trece prin viaþa sa. Începe cel de-al doilea rãzboi mondial, James este înrolat, iar Marilyn, rãmasã singurã, nu pierde timpul degeaba: începe sã lucreze într-o fabricã unde pulveriza o soluþie ignifugã pentru piese de avioane. Un tînãr fotograf militar, David Conover, cutreiera fabricile locale fãcînd poze pentru un articol din revista YANK despre femeile care ajutã la eforturile depuse pentru rãzboi. El i-a sugerat sã colaboreze cu Agenþia de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele mai de succes modele ale agenþiei, pozînd pe prima paginã a sute de reviste. În 1946, a intrat în atenþia cãutãtorului de talente Ben Lyon. Acesta i-a aranjat o probã de filmare pentru 20th Century Fox. A reuºit sã treacã testul ºi i s-a oferit un contract standard pe 6 luni, cu un salariu de 75 de dolari pe sãptãmînã (300$ pe lunã), o categorie superioarã de salarizare, judecînd dupã standardele industriei cinematografice din acea vreme. Cea mai însemnatã parte a filmelor sale a fost fãcutã pentru aceastã casã de producþie. Pe parcursul carierei, filmele ei au avut încasãri de peste 200 de milioane dolari. I-a fost dat numele Marilyn dupã actriþa Marilyn Miller ºi, ca nume de familie, i-a fost sugerat numele de fatã al mamei sale, Monroe. Astfel, la numai 20 de ani, Norma Jeane Baker devine „Marilyn Monroe“, numele care a fãcut-o celebrã. Din acest moment, chipul angelic al blondei devine o prezenþã constantã pe coperta revistelor de succes. Dupã cîteva apariþii minore în decurs de cîþiva ani, Marilyn a început sã devinã cunoscutã pentru talentul de comedianã, fiind ajutatã ºi de remarcabila ei prezenþã scenicã. Circumstanþele misterioase ale morþii sale au fost subiectul multor speculaþii, dar nu au reuºit sã-i ºtirbeascã reputaþia de cea mai legendarã figurã publicã a tuturor timpurilor. În Dicþionarul de cinema, Univers Enciclopedic, 1997, Marilyn Monroe este caracterizatã ca fiind cel mai renumit sex-simbol al cinematografului postbelic. Se afirmã cã „Marilyn personificã femeia-ispitã, care face din neajutorare, neºtiinþã, singurãtate, arme de seducþie. Existenþa ei chinuitã de obsesia de a demonstra talentul de actriþã ºi de a fi mereu impecabilã, precum ºi moartea prematurã ºi misterioasã (sinucidere sau crimã?) au contribuit la transformarea lui Marilyn Monroe într-unul dintre miturile lumii contemporane“. Majoritatea biografilor cred cã tatãl sãu biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vînzãri

pentru studioul cinematografic întoarce triumfãtoare la Hollywood. Primul film unde mama ei, Gladys Pearl fãcut în baza unui nou contract a fost „Bus Stop“, Monroe Baker Eley, lucra ca editor regizat de Joshua Logan, Marilyn fiind nominalizatã de film. Totuºi, certificatul de la Globul de Aur. naºtere îl indicã pe norvegianul Practic, o necunoscutã la acea vreme, Marilyn Martin Edward Mortensen ca fiind Monroe a fost prima femeie care avea sã-ºi deschidã tatãl real. A fost crescutã de pãrinþii propria casã de producþie, împreunã cu prietenul adoptivi, Albert ºi Ida Bolender, din sãu, fotograful Milton H. Greene. Marilyn Monroe Hawthorne, California, unde Productions a lansat primul sãu film, „The Prince Marilyn a trãit pînã la vîrsta de 7 and the Showgirl“, în 1957, împreunã cu actorul briani. În „My Story“ („Povestea tanic Laurence Olivier. Rolul compozitoarei Elsie mea“), o autobiografie scrisã de jur- Marina a fost considerat o interpretare excepþionalã nalistul Ben Hecht, actriþa afirmã cã de cãtre criticii vremii, mai ales în Europa, unde i-a a crezut mult timp cã Albert ºi Ida fost înmînat premiul David di Donatello, echivalenerau pãrinþii sãi adevãraþi. Dupã tul italian al Oscar-ului, precum ºi un premiu 1935, a fost trimisã la un orfelinat Crystal Star, în Franþa. Chiar mai mult, Monroe a din Los Angeles, ca, mai apoi, sã urmeze o lungã suc- fost nominalizatã pentru foarte apreciatul premiu cesiune de familii adoptive. BAFTA. În primele 6 luni la 20th Century Fox, lui Marilyn În 1959, înregistreazã cel mai mare succes al carinu i s-a oferit nici mãcar un rol. În schimb, a învãþat erei, jucînd alãturi de Tony Curtis ºi Jack Lemmon cîte ceva despre coafurã, machiaj, costume, actorie, în comedia lui Billy Wilder „Unora le place jazz-ul“ dans ºi iluminarea scenicã. Dupã alte 6 luni, a primit („Some Like It Hot“). Rolul lui Marilyn, o cîntãreaþã roluri secundare neînsemnate în douã filme: îndoielnicã, consumatoare frecventã de bãuturi, dar „Scudda Hoo! Scudda Hay!“ ºi „Dangerous Years“. plinã de compasiune - Sugar Kane - a fost premiat cu Ambele au fost lansate în 1947 ºi au fost eºecuri din Globul de Aur pentru cea mai bunã actriþã într-un punct de vedere al încasãrilor, astfel cã nu i s-a mai muzical sau comedie. reînnoit contractul. Drept urmare, s-a reîntors la Dupã acest film, a fãcut muzicalul numit „Let's modelling ºi a început sã îºi extindã reþeaua de Make Love“, regizat de George Cukor, alãturi de cunoºtinþe de la Hollywood. Yves Montand. Deºi filmul nu s-a bucurat de un sucÎn 1948, o colaborare de 6 luni cu Columbia ces comercial sau artistic, el include unul dintre Pictures a fãcut-o sã aparã în alt film, „Ladies of the numerele muzicale legendare ale lui Monroe, „My Chorus“, dar ºi acest muzical cu buget redus a fost un Heart Belongs to Daddy“, al lui Cole Porter. eºec, ceea ce a dus, din nou, la concedierea ei. Dupã ce În 1961, cel de-al treilea soþ al lui Monroe, scel-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiþi agenþi de la naristul Arthur Miller, scrisese ºi lucrase deja la ceea Hollywood, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou con- ce avea sã fie ultimul film al lui Marilyn, în care tract cu Fox, dupã ce MGM refuzase o colaborare, lui Marilyn i-au fost încredinþate roluri secundare în „All About Eve“ ºi „The Asphalt Jungle“. A jucat primul rol principal (excluzînd „Ladies of the Chorus“) în „Don't Bother To Knock“ (1952), ecranizînd o babysitter cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacã pe fetiþa pe care o avea în grijã. Numeroºi critici de film au considerat cã aceastã contribuþie a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din carierã. „Domnii preferã blondele“ („Gentlemen Like Blondes“) a fost un muzical excepþional de îndrãzneþ pentru acele timpuri, iar astãzi este considerat, de numeroºi critici, ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile. Autoironia rolului lui Marilyn Monroe de „showgirl“ cãutãtoare de aur, Lorelei Lee, este consideratã definitorie pentru eforturile sale cinematografice. Apariþiile ei în „Diamonds Are a Girl's Best Friend“ sînt printre cele mai cunoscute scene din cariera Marilyn Monroe ºi Clark Gable în filmul „Inadaptaþii“ lui Monroe. În „How to Marry a Millionaire“ a fãcut echipã aceasta juca împreunã cu Clark Gable, drama „The cu alte douã atracþii ale 20th Century Fox, Lauren Misfits“ („Inadaptaþii“). Filmãrile au fost realizate Bacall ºi Betty Grable. În acest film, inter- în deºertul Nevada, în condiþii dificile pe care actriþa preteazã o blondã proastã, Pola Debevoise, ºi (bine cunoscutã pentru mofturile de pe platou) le-a reuºeºte sã fie strãlucitoare chiar ºi alãturi de fãcut insuportabile. Clark Gable moare din pricina cele douã staruri. În Statele Unite, era consi- unui atac de cord, la puþin timp dupã încheierea deratã un sex simbol înºelãtor, pe cînd în filmãrilor, iar presa o învinuieºte pe Marilyn pentru Europa deja începuserã sã îi fie recunoscute decesul actorului. Într-adevãr, comportamentul calitãþile actoriceºti, ajungîndu-se sã fie com- acesteia devenise îngrozitor, dar greu de crezut cã ar paratã cu Charles Chaplin. fi fost chiar letal. Dupã terminarea filmului, s-a Urmãtoarele douã filme, western-ul „River întors la Hollywood pentru a relua filmãrile la peliof No Return“ ºi muzicalul „There's No cula „Something's Got to Give“. Business Like Show Business“, nu s-au bucuÎn mai 1962, ºi-a fãcut ultima apariþie publicã rat de succes, o parte de vinã avînd-o ºi faptul importantã, cîntînd „Happy Birthday, Mr. cã actriþei nu i s-a oferit un rol deosebit. Dupã President“, în cadrul unei petreceri televizate orgaîncheierea filmãrilor la „The Seven Year nizatã în onoarea preºedintelui american John F. Itch“, la începutul lui 1955, Marilyn întrerupe Kennedy. Ulterior, datoritã problemelor de sãnãtate, contractul ºi abandoneazã Hollywood-ul pen- apariþiile lui Monroe au devenit mai puþin frecvente. tru a studia actoria la „The Actors Studio“, în Într-un interviu acordat revistei Life, Marilyn New York. Pentru cã „The Seven Year Itch“ ºi-a exprimat pãrerea de rãu pentru modul în care ajunge în topul încasãrilor din vara lui 1955 ºi Hollywood-ul o eticheta ca fiind o blondã proastã ºi pentru cã celelalte starlete Fox, Jayne spunea cît de mult îºi iubea publicul. A fãcut, de Mansfield ºi Sheree North, dezamãgesc ºi nu asemenea, o ºedinþã fotograficã pentru Vogue ºi a Marilyn Monroe, Tony Curtis ºi Jack Lemmon au prizã la public, Marilyn Monroe se început discuþiile pentru un viitor film cu Gene Kelly în filmul „Unora le place jazzul“


ºi Frank Sinatra. Alte proopera activitãþi de cãmãtãrie clismele ei zilnice, numai cã, în cazul de faþã, aceºtia iecte care i se pregãteau penºi jocuri de noroc. Ca sã nu au folosit o dozã fatalã de sedative. Din volumul citat tru viitor erau „What a Way mai vorbim de mult discu- mai sus, aflãm cã bãrbaþii au pãrãsit locul crimei to Go!“ ºi „The Stripper“. tatele legãturi ale Mafiei cu fãrã jurnal (cu toate acestea, în cartea respectivã se În viaþa personalã, „amicul“ Frank Sinatra, presupune cã Marilyn n-ar fi murit ºi cã o altã perMarilyn Monroe a avut mai despre care Monroe sigur soanã i-ar fi dat lovitura fatalã). Dupã un timp, multe cãsãtorii ºi relaþii ºtia multe. actorul ºi cumnatul lui Robert, Peter Lawford, cãsãnereuºite. Varianta Sam Giancana torit cu Patricia Kennedy, a intrat în locuinþã pentru În cãrþile sale „The este susþinutã de detectivul a „peria“ scena ºi pentru a o face sã arate ca o sinuSecret Happiness of Marilyn particular de la Hollywood, cidere. Dar ºi pentru a-l ajuta pe procurorul general Monroe“ ºi „To Norma Milo Speriglio, care afirma sã-ºi piardã urma, fãcîndu-i acestuia rost de un eliJeane With Love“, Jimmie cã mafiotul a comandat copter, care sã-l ducã la San Francisco. În biografia Dougherty afirma cã erau moartea actriþei, ca un favor lui Marilyn, scrisã de jurnalistul Randy îndrãgostiþi ºi cã ar fi trãit personal pentru o altã cãpe- Taraborrelli, Peter Lawford face o mãrturisire fericiþi, dacã visul ei de a tenie de clan, tãticul Joe interesantã: „Da, cred cã în perioada aceea era obsedeveni celebrã nu i-ar fi Kennedy. Ei bine, s-a tot datã de Bobby. Nu ºtiu de ce. Din una a dat în alta, o îndepãrtat. Totuºi, actriþa a speculat cã între familia obsesie a provocat altã obsesie pînã cînd, dupã pãresusþinut mereu cã aceasta a prezidenþialã ºi Mafie au rea mea, s-a afundat într-o melancolie profundã ºi fost o cãsãtorie din interes. existat niºte legãturi total periculoasã pentru fraþii Kennedy“. În 1951, renumitul jucãnepotrivite. ªi cum cei 2 Ce s-a întîmplat, însã, cu mult cãutatul jurnal? tor de baseball Joe DiMaggio politicieni cuceritori, John ºi Jay Margolis ºi Richard Buskin susþin cã acesta a fost a vãzut o fotografie a lui Robert Kennedy, aveau cel gãsit de echipa medicului legist ºi cã doctorul Lionel Marilyn Monroe cu doi jucãmai mult de pierdut dacã Grandison, cel care a semnat certificatul de deces al tori de la Chicago White Sox, Marilyn ºi-ar fi deschis jur- actriþei, a confirmat cã a primit jurnalul. Cu toate dar a aºteptat, pînã dupã nalul... cãci amîndoi ºi-au acestea, în cartea sa, „Amintirile unui medic legist: retragerea lui, sã îi cearã fãcut de cap cu ea... favorul Cazul Marilyn Monroe“, el susþine cã jurnalul a discelui care fãcuse fotografia ar fi fost unul deosebit. pãrut, în mod misterios, a doua zi! Nimeni nu ºtie, Henry Miller ºi Marilyn Monroe sã obþinã o întîlnire cu Jeanne Carmen, care a nici în ziua de azi, ce s-a întîmplat cu carneþelul roºu. Marilyn. Dar aceasta nu a fost, o perioadã, colegã de Rãmîn, însã, ipotezele: ba c-ar fi ajuns la fraþii acceptat sã-l vadã, temîndu-se cã este un sportiv camerã cu Marilyn, a dat, odatã, o declaraþie intere- Kennedy, care au avut grijã sã-l distrugã, ba la capii îngîmfat. Dupã 2 ani de curte asiduã, cei 2 s-au cãsã- santã legatã de perioada în care blonda se iubea cu mafioþi, care l-au folosit ca instrument de ºantaj, sau torit la Primãria din San Francisco, pe 14 ianuarie Bobby: în timp ce-o aºtepta pe MM sã se îmbrace, chiar în mîinile ºi mai pricepute ale temutului ºef FBI, 1954. În perioada lunii de miere, Marilyn a fost solici- acesta a vãzut un blocnotes cu coperþi roºii pe mãsuþa J. Edgar Hoover. Cert este cã, în mod oficial, Marilyn tatã sã viziteze trupele din Coreea pentru a-i înveseli de cafea ºi, dupã ce l-a rãsfoit, s-a schimbat la faþã. Monroe ºi-a gãsit sfîrºitul pe 5 august 1962. Rãmîn, pe soldaþi. Dupã mãrturisirile fãcute presei, Joe nu a „Cînd s-a întors Marilyn, a întrebat-o: «Ce e asta?» însã, douã întrebãri: a murit sau a fost omorîtã? fost încîntat de decizia soþiei sale. Pe 24 octombrie Ea a rãspuns: «Jurnalul meu». Atunci, Bobby i-a Dar ce ºtia Marilyn? Multe. ªi vorbea prea mult. 1954, la 274 zile de la cãsãtorie, Marilyn a depus spus: «Distruge-l!»“, avea sã dezvãluie Carmen, mãr- Este vorba despre niºte înregistrãri pe care le fãcea actele pentru divorþ, fiindcã gelozia soþului sãu turisire preluatã în investigaþia „National Enquirer“. pentru ºedinþele de terapie cu psihiatrul Ralph atingea cote violente. Acesta o agresa fizic ºi psihic, În acel moment, actriþa i-ar fi mãrturisit amantului Greenson (despre care se zvoneºte cã ar fi fost ºi justificîndu-ºi acþiunile din cauza comportamentului sãu cã acel jurnal este poliþa ei de asigurare. O poliþã amantul divei) ºi-n care au scãpat amãnunte incendilibertin al actriþei. Povestea de dragoste dintre Joe pe care Marilyn a încercat sã o încaseze cu cîteva sãp- are despre partidele de amor în compania unor DiMaggio ºi Monroe a fost extrem de controversatã, tãmîni înainte sã moarã, atunci cînd Bobby a vrut sã nume mari de la Hollywood, ºi nu numai. Astfel, s-a însã iubirea jucãtorului de baseball nu poate fi pusã o pãrãseascã. O despãrþire pe care diva n-avea de aflat cã Monroe ar fi jucat ºi-n echipa adversã, sub semnul întrebãrii: acesta a continuat sã trimitã gînd s-o accepte cu mîinile-n sîn, cãci ea l-ar fi iubindu-se cu o altã „sirenã“, Joan Crawford, cã flori la mormîntul ei în fiecare zi, pentru tot restul ameninþat pe procurorul general, care era ºi însurat actriþa Mae West i-ar fi recomandat o clismã ºi un vieþii lui. pe deasupra, cã va þine o Conferinþã de Presã în care orgasm zilnic, pentru prelungirea vieþii, ºi cã fostul ei Pe 29 iunie 1956, s-a cãsãtorit cu dramaturgul va spune totul despre povestea lor. Avea ºi dovezi! soþ, Joe DiMaggio, a fost iubirea vieþii ei. Aceste înreArthur Miller, pe care îl cunoscuse în anul 1951, în Notiþele din jurnal, acolo gistrãri audio au fost þinute cadrul unei ceremonii civile desfãºuratã la White unde erau consemnate toate secret timp de 43 de ani, Plains, New York. Deºi creºtinã, Marilyn s-a convertit întîlnirile lor romantice, înainte ca fostul procuror la iudaism înainte de a se mãrita cu scriitorul. Dupã fotografii compromiþãtoare ºi adjunct din Los Angeles, John aproape 5 ani, pe 24 ianuarie 1961, a divorþat ºi de înregistrãri audio ale unor Miner, (decedat în 2011 ºi acesta. Înainte ca filmãrile la „Something's Got to partide fierbinþi de amor cu convins cã MM nu s-a sinuGive“ sã fie reluate, Marilyn Monroe a fost gãsitã ambii fraþi Kennedy. cis), care a fost de faþã la moartã în casa ei din Los Angeles, în dimineaþa zilei de Ar fi fost ultima picãturã autopsia vedetei, sã dezvãluie 5 august 1962. Decesul sãu, înregistrat oficial ca o în paharul plin cu secrete ce conþin ele. Nu puteau lipsi probabilã sinucidere prin consum excesiv de barbi- ruºinoase ale fraþilor din aceste mãrturii audio turice, a fost marcatã de lipsa de profesionalism a Kennedy. Hotãrîrea acestora, numele fraþilor Kennedy. Poliþiei, devenind astfel o temã folositã în teoria con- dacã e sã luãm în calcul acesDespre mezinul Bobby, blonspiraþiei. Dupã aproape 52 de ani de la una dintre cele te mãrturii, ar fi fost una evida spunea cã avea nevoie sã se mai controversate ºi suspecte morþi din lumea show- dentã: jucãria Marilyn, cu tot îndrãgosteascã, pentru a justibizului american, cea mai recentã investigaþie realiza- cu jurnalul ei nesuferit, trefica remuºcarea simþitã din tã de publicaþia „National Enquirer“ aduce noi dovezi buia sã disparã. ªi au discauzã cã-ºi înºela soþia, pe cã Marilyn Monroe a fost omorîtã. Multe dintre cele pãrut. Jack Clemmons, Ethel. „Bobby nu mai fãcea mai copleºitoare dovezi sînt scrise, negru pe alb, de primul poliþist care a ajuns sex de calitate cu soþia lui de actriþã, în timp ce altele au fost, pare-se, distruse de acasã la Marilyn, pe 5 august, mult timp“, ar fi declarat mîini pãtate de sînge. Este vorba de dovada supremã puþin dupã orele 4:30 a.m., îºi Marilyn, care, conform aces– ºi presupusul mobil al crimei - a cãrei sursã a fost amintea cã, spre deosebire de tor înregistrãri, ar fi fost, de chiar sex-simbolul decedat înainte de vreme: jurnalul alte victime ale supradozelor fapt, cea care a pus punct Laurence Olivier ºi Marilyn Monroe intim al lui Marilyn. Legendara actriþã ºtia prea multe de barbiturice, în cazul lui aventurii cu RFK. Cît despre secrete tulburãtoare despre prea mulþi oameni puter- MM ceva era putred. „Mi se relaþia cu celãlalt frate nici ºi periculoºi ºi mai avea ºi „prostul“ obicei de a le pãrea cã eram la locul unei crime. Corpul îi fusese Kennedy, cel mai mare în funcþie, sex-simbolul nota pe hîrtie, într-un jurnal incendiar. aranjat cu grijã de cineva. Pãrea evident cã totul era spunea cã se simþea ca un soldat care îºi fãcea datoria Preºedintele John F. Kennedy, fratele acestuia, regizat. Picioarele ei erau aºezate perfect, ca ºi cum se pentru comandantul lui. „Cînd spunea «Fã asta!», tu procurorul general Robert Kennedy, temutul cap pregãtea sã pozeze nud, pentru un calendar“. fãceai asta. «Fã aia!» Tu fãceai aia“. mafiot Sam „Momo“ Giancana, Frank Sinatra ºi Ce s-a întîmplat în ziua fatalã? Mai existã ºi zvonurile legate de conexiunea dinprietenii sãi dubioºi ºi alte nume mari de la Jurnaliºtii Jay Margolis ºi Richard Buskin, în tre moartea lui Marilyn ºi John F. Kennedy, care au Hollywood aveau de ce sã devinã nervoºi dacã cineva cartea lor de succes „The Murder of Marilyn fost susþinute de afirmaþiile vedetei: aceasta repeta punea mîna pe carnetul cu notiþe al divei. Pînã la Monroe: Case Closed“, susþin cã Robert F.Kennedy, constant cã are prieteni în funcþii foarte importante. urmã, „blonda prostuþã“ ºtia foarte bine cît cîntãreau însoþit de 2 poliþiºti din Los Angeles, a intrat în O altã teorie ar fi aceea cã aceste cunoºtinþe i-ar fi frînturile de conversaþii pe care le auzea în timpul locuinþa lui Marilyn cu puþin timp înainte de orele 22, relatat lui Marilyn despre planul de asasinare a lui petrecerilor sau chiar a orgiilor în compania acestor pe 4 august 1962. Cãutau, evident, jurnalul ei. Dupã Kennedy. Actriþa ar fi încercat sã îl avertizeze, dar a nume mari ºi de ce era bine sã le noteze, pentru pos- ce i-au ordonat menajerei actriþei, Eunice Murray, sã fost ucisã, pentru a se evita divulgarea planului. teritate. Un jurnal „nuclear“, pe care mulþi l-ar fi plece, poliþiºtii au început sã caute manuscrisul, fãrã Poate cã toate aceste ipoteze au un sîmbure de adefãcut scrum. sã se sinchiseascã cã MM era de faþã. Cînd blonda a vãr, sau poate cã fanii au încercat sã o readucã perBiograful Darwin Porter, unul dintre confidenþii început sã se agite ºi sã þipe, Bobby, susþin aceiaºi manent în ochii publicului prin aceste legende, care divei decedate la doar 36 de ani, susþine cã autori, a încercat s-o liniºteascã, astupîndu-i faþa cu o au luat naºtere în urma decesului vedetei... în defini„Giancana avea motiv s-o omoare. Ea putea sã-i dea pernã, cerîndu-le complicilor sãi sã-i injecteze ceva, tiv, ºi despre Elvis se spune cã încã mai trãieºte! în vileag afacerile ilegale“. Mai ales pe cele din inte- ca s-o calmeze. Cum injecþia n-a avut efect, RFK le-ar ANDREI STOICOVICI, riorul Cetãþii Filmului, acolo unde clanul mafiot fi recomandat poliþiºtilor sã-i facã divei una dintre OANA TRIFU, ALINA AVRAM


Pag. a 14-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Dacian Cioloº – unica, marea vedetã Moto: „N-am înþeles de ce Cioloº e aºa vedetã... Ce-a fãcut în ultimele luni?“ (Sergiu Andon) – citat aproximativ Afirmaþiile/ interogaþiile maestrului Sergiu Andon, mare avocat acum, dar ºi ziarist reputat, sînt fireºti, pline de bun-simþ. Ce merite are acest Dacian Cioloº, grande ºef peste tehnocraþi de mîna a treia, care mai de care mai incompetenþi ºi mai infatuaþi? Cã „prostul pînã nu e ºi fudul...”, ºtiþi geniala zicere popularã. Pãi cum sã se batã urmaºii Brãtienilor, ai venerabilului Quintus, chiar ºi cei ai lui Crin Antonescu tocmai pe Cioloº? Dacã guvernul domniei-sale avea vreo realizare (mãcar una), dacã ar fi dus mai departe speranþele românilor, mai ziceam. Dar cînd eºti la nivelul zero peste tot, cînd n-ai obþinut, sau mai degrabã n-ai vrut sã aduci

Ioana Bãsescu, audiatã la DNA Ioana Bãsescu, fata cea mare a fostului preºedinte Traian Bãsescu, a plecat de la Direcþia Naþionalã Anticorupþie, dupã ce a fost audiatã aproximativ patru ore. Elena Udrea ºi Dan Andronic sînt ºi ei audiaþi de procurorii anticorupþie. Elena Udrea a fost pusã sub control judicar în dosarul în care a fost audiatã la DNA, a declarat avocatul acesteia, Alexandru Chiciu. Acuzaþia adusã fostului ministru este spãlare de bani. „Se cerceteazã cum s-au finanþat niºte acþiuni de publicitate electoralã despre care eu aº fi avut cunoºtinþã. În calitate de persoanã care mã ocupam neoficial de campania preºedintelui, aº fi ºtiut de niºte contracte. Sînt fericitã în continuare, chiar ºi cu un nou control judiciar“, a declarat Udrea la ieºirea din sediul DNA. Potrivit unor surse judiciare, ancheta în acest dosar vizeazã finanþarea ilegalã a campaniei prezidenþiale din 2009 a lui Traian Bãsescu. Potrivit surselor citate, în acest caz mai este vizat ºi fostul secretar general în Ministerul Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului, Gheorghe Nastasia. Denunþãtorul din acest dosar ar fi susþinut cã ar fi cheltuit 1 milion de euro, care ar fi fost derulaþi prin mai multe firme. Pe de altã parte, surse judiciare, citate de Agerpres, aratã cã valoarea sponsorizãrilor din campania electoralã s-ar ridica la cîteva sute de mii de euro.

Ce spune avocatul lui Nastasia Avocatul lui Gheorghe Nastasia, Vasile Pleºa, a declarat cã clientul sãu a fost pus sub control judiciar în aceastã cauzã. Vasile Pleºa a spus cã în cazul lui

ªmecheri de oraº (19) COPIII PIERDUÞI LA BARBUT Oficial, poartã numele de Mihai Gheorghe. Este cãsãtorit, are cinci copii; este nãscut în 1947. Cei mai mulþi îi spun nea Gicã ªonþu. Iar absolut toatã lumea Elvis. Este unul dintre cei mai renumiþi barbugii din lumea interlopã, iar ultimii 30 de ani ºi i-a petrecut într-un adevãrat cult al idolului sãu, regele rock-and-roll-ului. Cãsãtorit la 14 ani cu o frumoasã þigancã de 13 ani, ªonþu îºi cheltuia banii pe la croitori, fãcîndu-ºi haine ca ale lui Elvis. A bãtut la uºile tuturor cãminelor culturale din Bucureºti ºi din jur. Opt ani a nãdãjduit cã se va afirma ºi va deveni o vedetã. Cînd ºi-a dat seama cã nu are baftã ºi basta, a lãsat microfonul ºi a pus mîna pe zaruri. ªi, incontestabil, a ajuns expert într-ale barbutului. Pe cînd al doilea bãiat al sãu, George, zis Tarzan, avea doar doi ani, l-a pierdut la barbut. A reuºit sã-l rãscumpere peste trei zile cu 6.000 de lei, o sumã frumuºicã pentru vemea aceea. Peste ani, ºi-a mai pierdut doi bãieþi la barbut, dar ºi de acea datã i-a redobîndit, mai punînd la bãtaie doi copii ºi reuºind sã-i recupereze ºi pe primii. Dupã acest episod, întocmai ca Sanadel, Regele Fiarelor din Ferentari, ºi-a tãiat degetele de la o mînã, renunþînd la zaruri pentru muzicã. Acum, Elvis din Buftea este sigur cel mai bun imitator de la noi al Regelui Muzicii. ªi este mîndru de cei patru bãieþi ai sãi, care compun formaþia lãutãreascã „Halei“, care deja a început sã facã furori. Copil amãrît, Gicuþã a crescut în mahala, în Buftea. Era un puºti ca oricare altul, poate puþin mai bine fãcut. În ziua în care a împlinit 14 ani, Gicã s-a însurat. ªi-a luat ca mireasã pe cea mai frumoasã þigãncuºã din oraº,

mãcar 1 euro din fonduri europene, cînd n-ai construit nici 1 metru de ºosea, cînd îþi baþi joc de un întreg popor, cînd nu dai drumul la Legea Salarizãrii, cînd de pensionari te doare-n pãrþile dorsale, cînd nu ºtii ce e cu tine ºi cu þara ameninþatã ºi umilitã de toþi, pînã ºi de bulgari, cum poþi sã fii, vorba domnului Andon, un fel de vedetã? Sã se lupte aºa-ziºii liberali, ca sã continui, dumneata, opera mãreaþã de regres? Marii lideri, de nota zero, Alina Gorghiu ºi Cristian Buºoi, declarã, ferm, cã Dacian trebuie sã fie ºi viitorul premier. Altfel nu se poate. O aºa personalitate, dragi tovarãºi, nici cã a mai existat. Mai bun ca marele Boc. Ce-o fi în inima lui Cioloº, ce-o fi gîndind, nu ºtim. Poate s-o fi umflînd în pene, ca un cocoº (nici o aluzie la onestul Dorin, ex-soþul Elenei Udrea, ºi susþinãtor de nãdejde al ºi mai onestului Bãsescu). „Bã, ãºtia nici nu-ºi dau seama cît sînt de proºti!, ºi-o fi zis, în sinea lui, omul lui Sörös. Ia sã-i þin eu în ºah, sã mã fac cã nu vreau. Cã refuz, cã mie nu-mi place politica...“. ªi, vãzînd el, dom’ Dacian, cã liberalii nu mai pot de dragul lui, chiar i s-o fi urcat la cap cã e Gheorghe Nastasia procurorii au luat mãsura controlului judiciar, în legãturã cu luare de mitã, potrivit News.ro. „Sînt evenimente din anul 2009. Da, s-au impus mãsuri preventive. Deocamdatã, pot sã vã spun cã pentru domnul Nastasia, care este clientul meu, s-a impus mãsura controlului judiciar în legãturã cu o luare de mitã, în legãturã cu campania, cu evenimentele din 2009”, a spus Vasile Pleºa, la ieºirea de la Direcþia Naþionalã Anticorupþie. Avocatul a precizat cã în aceastã cauzã sînt denunþuri în care se aratã cã structuri din acea perioadã care aveau legãturã cu unitãþile administrativ-teritoriale ar fi participat, la un moment dat, cu sume de bani la campania electoralã din 2009. Vasile Pleºa a precizat cã este vorba de un denunþãtor care a avut în acea perioadã mai multe contracte cu Ministerul Turismului. Avocatul a mai spus cã nu ºtie ce amestec ar avea Ioana Bãsescu, precizînd cã nu i-a vãzut numele în dosar.

premierul providenþial. Mai ales cã, acum, e curtat ºi de o altã valoare inestimabilã: Nicuºor Dan, ºef peste ONGuri, adicã un fel de societate civilã (?!) care, auzi idioþenie, dupã ce-a salvat Bucureºtii, vrea sã salveze ºi România! Extraordinar! Da’ de ce, dom’ Nicuºor, dragul neichii, nu vrei sã fii dumneata ºeful viitorului Cabinet? Noi credem cã eºti mai bun ca bietul Cioloº, care chiar n-a fãcut nimic, absolut nimic bun pentru þarã ºi popor. Eºti unul dintre ,,tinerii frumoºi ºi liberi”, ai minte agerã, eºti din bobor ºi dãºtept, cît cuprinde. Ai toate atuurile. De ce-l vrei, ºi dumneata, pe Dacian? Tot pe el? Probabil cã-l vrea ºi domnul preºedinte pe bravul român. Ca sã continue opera guvernului sãu. Cãci dumnealui ºi Cioloº formeazã cel mai redutabil tandem postdecembrist de la conducerea României. Peste cuplul Bãsescu – Boc. Sã vedem, însã, ce-o zice dom’ Iohannis, care, deocamdatã, tace. Încã se reface dupã concediu, meditînd, probabil, la alegerile parlamentare, la victoria preferaþilor sãi. La un guvern care, orice ar fi, sã-l aibã în frunte, din nou, pe Dacian Cioloº, unicul, cel de neînlocuit. O adevãratã vedetã, nu? GEORGE MILITARU fonic citaþia pentru a se prezenta la DNA. Întrebatã în ce dosar ºi în ce calitate a fost citatã, Udrea a spus: „Ce mai conteazã dacã mã aºteptaþi sã ies?”.

Dan Andronic: „Sînt citat ca martor” Patronul ziarului „Evenimentul Zilei”, Dan Andronic, a venit la Direcþia Naþionalã Anticorupþie, el declarînd cã a fost citat pentru a fi audiat ca martor într-un dosar din 2015. Dan Andronic a ajuns la sediul Direcþiei Naþionale Anticorupþie în jurul orei 10,00, la intrare spunînd cã va da declaraþii în calitate de martor.

Ioana Bãsescu, însoþitã de avocat

Deputatul Elena Udrea s-a prezentat la Direcþia Naþionalã Anticorupþie pentru a fi audiatã într-un dosar de corupþie. Elena Udrea a venit însoþitã de un avocat. La intrarea în sediul DNA, Udrea a declarat cã a primit tele-

Fata cea mare a fostului preºedinte Traian Bãsescu, Ioana Bãsescu, a ajuns în jurul orei 8,10 la sediul DNA pentru a fi audiatã de procurori. Nu se ºtie în ce dosar au loc audierile ºi nici care este calitatea acesteia - suspect sau martor, însã Ioana Bãsescu a venit însoþitã de avocat. Surse judiciare au declarat pentru Mediafax cã ºi alte persoane vor fi audiate în aceastã cauzã pe parcursul zilei. Fostul preºedinte Traian Bãsescu a lansat, miercuri searã, acuzaþii dure la adresa ºefei DNA, Laura Codruþa Kövesi, acuzînd-o cã a format un grup de procurori care se va ocupa de arestarea uneia dintre ficele sale. „Am aflat prin DNA cã este un mic grup de procurori care se jurã cã mã va face sã cer custodia copilului, unuia din nepoþi, adicã va aresta pãrinþii. Sînt cîþiva procurori apropiaþi doamnei Kövesi pe care i-a cãrat ºi i-a pus consilieri dupã ce au rezolvat niºte dosare. Nu o sã spun nume, dar vã spun acest adevãr, va veni ºi acea zi cînd voi face publice numele”, a spus Traian Bãsescu la România TV. („Adevãrul“)

pe Marieta, în vîrstã de doar 13 ani. Uºor nu le-a fost: „Trebuia sã-mi întreþin singur familia, chiar dacã aveam doar 14 ani. Mai grei au fost primii trei ani, cînd am muncit cu ziua pe la oameni. Pe urmã, chiar înainte sã împlinesc 17 ani, m-am angajat ca muncitor necalificat la fabrica de var ºi m-am descurcat ceva mai bine”. Dar, peste alþi doi ani, a avut loc marea schimbare din viaþa lui Gicã ªonþu. Într-o searã de iarnã, a fost cu bãieþii la un ºpriþ în Bucureºti, dar, pentru cã tremurau de frig, s-au oprit în drum spre casã la Cinematograful Feroviar. „Nici mãcar nu ne-am uitat la afiº, sã vedem ce joacã. ªi, deodatã, l-am vãzut pe Elvis. Am încremenit pe scaun ºi l-am privit vrãjit. Mi-am zis cã ãsta-i Dumnezeu, nu cîntãreþ... Douã ore nici nu am clipit”. A doua zi de dimineaþã, a fost din nou la Feroviar. A plecat de-abia seara. Imediat s-a dus la un croitor faimos pe 1 Mai sã-ºi facã o salopetã albã cu paiete. În cîteva zile nimeni nu îl mai ºtia de ªonþu. Apoi, toatã lumea se bãtea sã-l cheme la botezuri ºi la nunþi. Dar noul Elvis din Buftea a refuzat. El voia musai sã devinã vedetã, nu lãutar. A acceptat sã cînte doar în baruri. Pe urmã, la Modern Club. Pînã sã vadã filmul de la Feroviar, nu cîntase în viaþa lui nici o melodie. Acum, ºtia toate cîntecele lui Elvis pe de rost, în englezã. Tuns ºi îmbrãcat la fel, ajutat ºi de staturã, era copia perfectã. „Dar cel mai tare m-a ajutat vocea ºi mai ales dansul. Toþi se cruceau, dar cine sã-l ajute pe un biet þigan?! Opt ani am tot sperat în zadar”. Totuºi, ªonþu a triumfat o datã. Într-o searã, a fost luat pe sus din pat de cãtre tovarãºi. L-au anunþat cã „la cinematografie” se dã concurs pentru amatori. Peste zece minute se dezlãnþuia pe scenã. Membrii juriului, mari vedete, l-au declarat cîºtigãtor fãrã drept de apel ºi i-au promis cã îl vor lua cu ei în turnee. „Stela Popescu mi-a dat o sticlã de ºampanie ºi Dan Spãtaru, o cãsuþã artizanalã. Cu atît m-am ales eu din cîntat. ªampania nu am bãut-o nici acum, e bunã de muzeu”.

Dupã ce s-a lãsat de muzicã, a prins o altã pasiune. Barbutul. ªi Elvis a redevenit Gicã ªonþu. Un dependent de zaruri. Consacrarea deplinã în lumea interlopã a cunoscut-o atunci cînd ºi-a pierdut al doilea bãiat, pe Mihai George, la barbut. „Cum sã fie, e ca la zaruri... Am cîºtigat, am pierdut ºi pe urmã am intrat în datorii. La spargere, dimineaþa, aveam 5.000 pagubã. Atunci am zis sã-mi mai dea o ºansã, cã-l joc ºi pe Tarzan. ªi-am pierdut. Au luat copilul, avea doar doi ani. În trei zile, numai eu ºtiu cum, am reuºit sã strîng 6.000 de lei ºi sã-mi rãscumpãr bãiatul. Erau bani pe atunci, în 1970. Uite cum era sã rãmînã formaþia «Halei» fãrã chitarist”. Dupã ani ºi ani cheltuiþi pe patima zarurilor, într-o bunã zi s-a hotãrît sã se întoarcã la muzicã. ªi, ca sã nu mai fie tentat de barbut, ºi-a tãiat degetele. „Am fãcut la fel ca Sanadel ãla al vostru, de care aþi scris. Dar eu, deºi mi-am tãiat degetele, tot mai arunc cîte o datã cu zarurile. Dar nu ca înainte”. Mihai Laurenþiu la acordeon, Mihai George, zis Tarzan, la chitarã, Mihai Angelo, bongosuri ºi vocal, ºi Mihai Vasi, tobã. Ei sînt formaþia «Halei». Toþi patru sînt bãieþii lui Gicã ªonþu. „Ei sînt mîndria mea. Dacã-i auziþi pe «Halei» cum cîntã, Dan Armeanca vã bagã-n ceaþã. Sînt talentaþi ºi de-aia sînt cãutaþi la nunþi. Dar tot eu sînt tare. Cînd mai merg cu ei la vreun botez, încã mai dau lecþii”. O viaþã zbuciumatã. A unui om care într-o zi l-a descoperit pe Elvis. ªi acum, Gicã ªonþu este convins cã este cel mai bun Elvis din þarã. „Aº da orice sã particip la un concurs cu ªtefan Bãnicã jr., Adrian Enache, Aurelian Temiºan. Pãi, ãºtia se miºcã de zici cã-s roboþi ºi nici nu cîntã cu sufletul. Le arãt eu lor ce înseamnã sã fii Elvis, numai sã accepte ei provocarea...”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Ioana Bãsescu, 4 ore de audieri Ioana Bãsescu a ieºit de la DNA, dupã ce a fost audiatã timp de aproape patru ore. La ieºirea din instituþie, Ioana Bãsescu nu a fãcut nici o declaraþie despre dosarul în care a fost audiatã, sau dacã este martor ori suspect. Avocatul Ioanei Bãsescu a însoþit-o pînã la maºina care o aºtepta în faþa sediului Direcþiei Naþionale Anticorupþie, iar dupã plecarea acesteia, s-a întors la DNA.

Elena Udrea, însoþitã de avocat


Pag. a 15-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cînd soarta cobailor nu-i intereseazã pe stãpîni Guvernul Cioloº a fãcut un pas înapoi în legãturã cu proiectul de modificare a unor importante reglementãri în domeniul fiscalizãrii muncii, lãsînd responsabilitatea iniþiativei respectivelor modificãri în seama secretarului de stat de la Finanþe, Gabriel Biriº, care, în consecinþã, ºi-a dat demisia. Importanþa modificãrilor respective depãºea cu asupra de mãsurã atribuþiile funcþiei de secretar de stat, dl Biriº fiind cu mult mai probabil folosit în chestiunea cu pricina pe post de balon de încercare ºi, în final, de þap ispãºitor sau acarul Pãun. Sub aparenþa unei reduceri procentuale a contribuþiei pentru pensii, urma ca întreaga aceastã contribuþie (21,7% asupra salariului brut) sã treacã în sarcina angajatului, spre deosebire de prezent, cînd peste 60 de procente (respectiv 15,8% din 26,3%) sînt în seama angajatorului. Salariile brute urmau sã creascã la concurenþa acoperirii sumei necesare pentru suportarea integralã de cãtre angajat a contribuþiei prevãzute pentru pensii, procedura de platã a contribuþiei rãmînînd în continuare reþinerea la sursã (adicã vãrsãmîntul de cãtre angajator). Cota de 21,7% urma sã se aplice ºi asupra veniturilor din activitãþi independente sau chirii. Acum, la un anumit timp dupã demisia d-lui Biriº, cînd pare cã iureºul iscat a trecut, este poate mai nimeritã o discuþie asupra problemei. La rece, cum se spune, pentru cã, din pãcate, guvernul Cioloº a aruncat în piaþã demersul nu la rece, ci la ,,înghesuialã”, fãrã vreo dezbatere publicã, deºi conºtient de implicaþii, ºi fãrã ezitãri doctrinare sau practice, ca ºi cum ar fi avut de îndeplinit o sarcinã trasatã ,,de sus”! Ceea ce nu este deloc exclus, deoarece guvernul Cioloº este reprezentantul fãrã echivoc al actualului proprietar majoritar al economiei din România, care este capitalul strãin (în linii esenþiale cel vest-european), fapt ce ºi explicã provenienþa de la Bruxelles a celor mai mulþi miniºtri, inclusiv a premierului. În contextul dat, guvernul Cioloº a venit de la Bruxelles cu sarcini precise: sã blocheze creºterile prevãzute de salarii în sectorul public sau sã le contrabalanseze, spre a nu crea impulsuri similare în sectorul privat (cãci salariile mici constituie cheia controlãrii în sistem colonial a României) ºi sã înceteze în actuala perioadã absorbþia de fonduri europene (care, probabil, au fost deja extrase de la Bruxelles pentru finanþarea refugiaþilor ajunºi în Germania ºi alte þãri vestice). Demersul pus pînã la urmã în cîrca d-lui Biriº nu numai cã realiza cu brio sarcina transmisã de la Bruxelles în materie de salarii, dar þintea mult mai departe, creînd proprietarului actual al economiei din România, respectiv capitalului strãin, avantaje de care acesta nu dispune nicãieri în altã parte în Europa. Nu era nicidecum vorba de vreo simplificare fiscalã tot mereu ºi în mod greþos invocatã, ºi nici de vreo clarificare

binevenitã în zona contribuþiilor pentru asigurãri sociale, care sã elimine ambiguitãþile, controversele ºi evaziunea din aceastã zonã. În esenþã, era vorba despre un experiment dramatic la care nu te încumeþi decît dacã soarta subiecþilor în cauzã (a cobailor cum s-ar zice) nu intereseazã, fiind foarte puþin important pentru experimentator (în cazul de faþã capitalul strãin din România) dacã sistemul supus probei de foc rezistã sau colapseazã. Localizarea în România a încercãrii – ce va fi în curînd repetatã! – nu este deloc întîmplãtoare! România este doar în subsidiar singura þarã din Europa (ºi din lume) în care existã mai mulþi pensionari decît salariaþi ºi în care deci subfinanþarea pensiilor constituie o problemã iremediabilã, ameninþatã permanent de gîtuiri ºi evaziuni. Fundamental, România este singura þarã din Europa - ºi ne referim la Europa ºi nu doar la Uniunea Europeanã, cea cu atîtea pretenþii! - în care, din produsul anual, aºa-numitul Produs Intern Brut (PIB), capitalul ia halucinant mai mult decît munca (55% faþã de 31%), în timp ce în toate þãrile occidentale, atît de ridicate în slãvi pe la Bucureºti, dar nu pentru a fi urmate ca model, ci doar ca demonstraþie de obedienþã, situaþia este complet inversã (sub 40% revine capitalului ºi chiar peste 50% muncii). Cotele din România nu se mai regãsesc decît în þãrile coloniale cu statut de acest tip cvasirecunoscut. Cum este poziþionat statul român în raport cu aceastã odioasã împãrþire a PIB între muncã ºi capital? Statul, care culege diferenþa din PIB prin impozite (adicã vreo 14%), taxeazã în mod absolut apocaliptic munca, adicã tocmai partea minoritarã, într-o proporþie de peste 2,5 ori mai mare decît capitalul (deºi acesta preia din PIB o parte aproape dublã). România este singura þarã din Europa în care statul nu s-a opus în vreun fel ofensivei capitalului împotriva muncii din timpul crizei ºi din perioada postcrizã, în timp ce în toate celelalte þãri guvernele au cãutat sã contracareze aceastã ofensivã, în fond pentru protecþia cetãþenilor lor. Ca urmare, România este singura þarã din Europa unde partea revenind muncii din PIB s-a prãbuºit pur ºi simplu în ultimii 10 ani. La intrarea în Uniunea Europeanã, munca prelua din PIB peste 40%, acum ajungînd sã preia numai 31%. Statul român nu numai cã nu a cãutat sã contracareze ofensiva capitalului, dar a adoptat mãsuri peste mãsuri de stimulare a împãrþirii odioase a PIB între muncã ºi capital. Toate mãsurile de aºa-zisã reducere a fiscalitãþii au fost de fapt cadouri fãcute capitalului, care au adîncit discrepanþa menþionatã ºi care explicã prãbuºirea fãrã egal ºi fãrã corespondent în Europa a pãrþii culese de cãtre muncã din PIB. Aceastã prãbuºire nu poate fi despãrþitã de ascensiunea fulgurantã a capitalului strãin în România în respectiva perioadã. De la o poziþie relativ modestã la intrarea României în Uniunea Europeanã, capitalul strãin a ajuns sã obþinã peste jumãtate din cifra de afaceri realizatã pe ansamblu în România. ªi o face cu nici 30% din forþa de muncã, rezultînd o productivitate de

Caritas, schema creatã de un contabil care a þepuit o þarã întreagã (2) „Cifra de afaceri a Caritas va depãºi Produsul Intern Brut al României“ (1) Primele semne ale cãderii Caritas au apãrut în toamna anului 1993, cînd tot mai multe ziare internaþionale au început sã prezicã eºecul acestei scheme piramidale. „Dacã «mecanismul Stoica» nu se opreºte, cifra de afaceri a Caritas va depãºi Produsul Intern Brut al României”, scria „The Economist” în 1993, punînd accent pe pasivitatea autoritãþilor în faþa fenomenului Caritas. Presa internaþionalã atrãgea atenþia cã „este cu neputinþã ca într-o þarã sã existe atîþia bani gheaþã încît depunerile sã se dubleze de la o lunã la alta ºi sã þinã sistemul în viaþã. Nici un leu n-ar mai fi folosit pentru altceva ºi orice activitate ar îngheþa“. Împotriva acestor sce-

Interlopul care a umilit istoric Poliþia Românã (2) Autoritãþile l-au scãpat printre degete pe Belgian (2) Potrivit unor surse din Poliþie, dosarul privind extrãdarea lui Belgian, aflat la Biroul Urmãriri, ar avea peste 500 de pagini. Interlopul s-ar fi plimbat în cei 9 ani cît a fost cãutat prin Belgia, Anglia ºi Franþa, reuºind sã scape neprins. Ironic, a fost arestat pe 30 august 2016, de autoritãþile franceze, însã prea tîrziu, mandatul sãu european de arestare fiind anulat cu patru zile în urmã, din cauza prescrierii. În baza mandatului de executare a pedepsei, politiºtii au efectuat investigaþii ºi cãutãri ale persoanei, ultima localizare fiind în data de 30 august,

narii, care începeau sã fie vehiculate timid ºi de o parte a presei din România, Ioan Stoica a mobilizat o armatã de lãudãtori pe care îi finanþa cu sponsorizãri generoase, de la scriitori ºi ziariºti pînã la preoþi ºi actori. ªi pentru a arãta cã firma lui este din ce în ce mai prosperã, sub umbrela Caritas a fost deschis ºi un supermarket, intitulat pompos „La Grand” ºi situat în cartierul Zorilor din Cluj-Napoca. La inaugurare au participat toate oficialitãþile oraºului, iar presa relata cã magazinul a fost luat cu asalt de cetãþeni. Patronul Caritas a fost ovaþionat printre rafturile cu alimente: „Cînd este domnul Stoica în mijlocul nostru, îl vedem ca pe Mesia“. Ianuarie 1994 vine însã cu o veste-bombã, sau o minciunã pentru a camufla iminenþa dezastrului: „plãþile cînd, în urma colaborãrii cu autoritãþile franceze, acesta a fost arestat. În toþi anii în care bãrbatul menþionat a fost dat în urmãrire generalã, colegii de la Biroul Urmãriri au fãcut demersuri susþinute pentru depistarea în vederea extrãdãrii persoanei”, ne-a precizat Anca Vîjiac, purtãtor de cuvînt al Inspectoratului de Poliþie Judeþean Iaºi.

Belgian, „number one” la datoriile cãtre Primãrie Dacã legile fiscale vor fi aplicate cu scrupulozitate, interlopul proaspãt revenit la Iaºi ar putea avea probleme cu finanþiºtii din oraº. Deºi a fost plecat din þarã aproape un deceniu, iar informaþii publice referitoare la averea sa nu existã, Belgian Tãnase figureazã cu datorii cãtre bugetul local. Interlopul se aflã pe locul 13 în topul

peste 2 ori mai ridicatã decît în cazul capitalului autohton. Este pur ºi simplu ameþitor cã, în ciuda acestei rentabilitãþi recunoscute, capitalul strãin raporteazã oficial profituri mai mici (culmea!) decît capitalul autohton. ªi statul român, deºi cunoaºte perfect situaþia, tace mîlc. Din date oficiale ale Ministerului de Finanþe, rata efectivã de încasare a impozitelor datorate în zona profiturilor este de numai 20%! Practic, se fiscalizeazã (cu 16%) doar vreo 17 miliarde de euro din cel puþin 80 miliarde de euro obþinute! Restul nu se fiscalizeazã! Posibilitãþile capitalului autohton de evazionare a fiscalizãrii profiturilor sînt infinit mai mici decît cele ale capitalului strãin, care pur ºi simplu face „pierdute” profiturile în reþelele lor de comercializare ºi producþie internaþionale. Grosul profiturilor lor din România este externalizat înainte de fiscalizare, capitalul strãin ajungînd de fapt sã evazioneze 85-90% din impozitele pe care ar trebui sã le plãteascã pe profiturile realizate efectiv în România. Rata de evaziune din zona profiturilor (de circa 80%) ar trebui sã se afle cu prioritate în vizorul Fiscului, ºi nu rata de evaziune din zona impunerii muncii (impozite pe venituri ºi contribuþii sociale), care nu este nici de 10-15%! Explicaþia pentru care se procedeazã invers decît ar fi normal este cã în zona muncii Fiscul tabãrã pe salahorii ºi antreprenorii autohtoni, în timp ce în zona profiturilor subiecþii în principal vizaþi ar fi firmele strãine, care în România sînt însã bibelou de porþelan (din pãcate, nu numai pentru Fisc, dar ºi pentru Justiþie)! Din demersul acesta – aparent abandonat deocamdatã, dar de fapt doar amînat –, capitalul strãin s-ar fi ales cu beneficii imense. Decuplarea completã a angajatorului de sistemul de pensii ar fi însemnat nu numai degrevarea de orice responsabilitate economicã ºi socialã a capitalului strãin în þara-gazdã, dar ºi dobîndirea de cãtre acesta a unui statut fãrã egal ºi fãrã corespondenþã în Europa, statut ce este probabil vizat a fi extins în Europa! Ceea ce ºi constituia miza experimentului, ce va fi fãrã îndoialã reîncercat! ªi sã nu uitãm ºi micile avantaje ,,colaterale”. Dincolo de neparticiparea la contribuþiile pentru asigurãri sociale (acoperitã din creºteri temporare ale salariilor brute), costurile salariale pentru capitalul strãin ar fi scãzut deloc marginal: sarcina de contribuþii pentru asigurãri sociale pe salariat (acoperitã cu salariul brut) ar fi coborît de la 26,3% la 21,7%, iar sarcina fiscalã globalã s-ar fi redus prin plafonarea plãþilor pentru contribuþii sociale (de pensii ºi sãnãtate) la cele corespunzãtoare unui cuantum de maximum 5 salarii medii pe economie, ca urmare achitîndu-se pentru noianul de ºefi din multinaþionale (cu salarii de mii de euro) contribuþii sociale mai mici decît în prezent. Una peste alta, deci, un nou cadou pentru capitalul strãin ºi exponenþii sãi, pe seama salariaþilor români, dar, deopotrivã - ºi important de subliniat - a capitalului autohton ºi statului român (mai precis a surogatului ce a mai rãmas din acesta din urmã!). ILIE ªERBÃNESCU (,,Cotidianul”) cîºtigãtorilor se suspendã întrucît casieria Caritasului a fost spartã de cîþiva hoþi, paguba ridicîndu-se la circa 95 de milioane de lei“. Un zvon se rãspîndeºte cu înfrigurare în ClujNapoca: „Caritasul se gatã!“. La Bucureºti, Senatul ia în discuþie modificarea Codului Penal pentru interzicerea jocurilor de tip Caritas. Amendamentul este respins cu 39 de voturi pentru ºi 59 împotrivã. Totuºi, printr-un ordin al Prefecturii Bucureºti, Caritasul este interzis în Capitalã ºi în judeþul Ilfov. În semn de protest, Ioan Stoica opreºte din nou plãþile ºi anunþã cã vrea sã intre în greva foamei, împreunã cu 90% din angajaþii sãi. „Sînt mîhnit, aproape distrus de aceste lucruri care se petrec cu firma Caritas de o lunã de zile“, spune Stoica în ziarul de casã al Caritasului, „Mesagerul transilvan“. (va urma) ADINA VLAD tuturor restanþierilor din oraº, avînd de platã cãtre bugetul local suma de 66.146,75 de lei. 36.000 de lei din aceastã sumã reprezentînd taxele ºi impozitele pe care interlopul nu le-a achitat niciodatã cãtre primãrie, în timp ce mai bine de 29.000 de lei sînt reprezentanþi de sumele accesorii calculate de finanþiºti. Valoarea mare a sumelor accesorii denotã cã Belgian Tãnase nu ºi-a mai plãtit birurile de mai mulþi ani, fiind posibilã o eventualã prescripþie fiscalã, stabilitã de lege la 5 ani. Belgian Tãnase a fost concubinul tinerei de 29 de ani care, în 2013, a murit în urma unei operaþii estetice la sîni, realizatã la un cabinet privat din oraº. Mariana Ciubotaru a murit atunci la scurt timp dupã intervenþia chirurgicalã, o anchetã – închisã între timp - fiind demaratã de procurorii ieºeni. Sfîrºit („Adevãrul“)


Pag. a 16-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Cumetriile ofiþerului SRI Daniel Dragomir cu Ovidiu Puþura (1) Unul dintre secretarii de stat din Ministerul Justiþiei din perioada guvernãrii USL a fost gãsit vinovat pentru fapte de corupþie. Oficialul este acuzat cã ar fi primit ºpagã bani, diverse bunuri, dar ºi plata unor servicii sexuale. Justiþia a dat prima sentinþã în cazul de corupþie în care este implicat judecãtorul Ovidiu Puþura (42 de ani), fost secretar de Stat în Ministerul Justiþiei. Magistratul a fost gãsit vinovat de dare de mitã ºi trafic de influenþã, iar Curtea de Apel Bucureºti l-a condamnat la 5 ani de închisoare cu executare. Sentinþa poate fi contestatã la Curtea Supremã. Ovidiu Puþura a fost unul dintre cei mai discreþi secretari de Stat din guvernul condus de Victor Ponta. Judecãtorul a fost numit în aceastã funcþie pe 17 mai 2012, în mandatul de ministru al PSD-istului Titus Corlãþean (7 mai 2012-6 august 2012). Era în perioada în care USL a preluat guvernarea. Anterior, Puþura a fost judecãtor la Tribunalul Bistriþa-Nãsãud ºi director la Direcþia de contencios administrativ din Ministerul Justiþiei. În primãvara anului 2013, numele lui a fost vehiculat pentru ocuparea postului de ministru al Justiþiei, ca succesor al Monei Pivniceru (23 august 2012- 27 martie 2013), care era propusã de PNL ca judecãtor la Curtea Constituþionalã. În locul acestuia a fost preferat Robert Cazanciuc, susþinut de PSD la ºefia Ministerului Justiþiei (15 aprilie 2013 – 17 noiembrie 2015). În paralel, Puþura a fost membru în CAurile Metrorex ºi CFR. Magistratul a fost eliberat pe 24 februarie 2014 din funcþia de secretar de Stat. La 21 ianuarie 2015, judecãtorul a fost arestat pentru corupþie ºi a fost suspendat din magistraturã. El a fost arestat preventiv aproape 6 luni, pînã la 10 iulie 2015.

Robert Negoiþã, audiat la Parchetul General Jurnalista de investigaþii Emilia ªercan anunþã, printr-o postare pe paginã personalã de Facebook, cã Robert Negoiþã este audiat în dosarul care priveºte un posibil plagiat. Robert Negoiþã a fost citat la Parchetul Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie pentru a da declaraþii în dosarul penal în care se fac cercetãri legate de faptul cã ar fi plagiat în lucrarea de doctorat intitulatã „Criza economico-financiarã ºi impactul acesteia asupra echilibrului social“. La intrare în sediul Parchetului General, Robert Negoiþã a spus cã nu este cercetat penal în acest dosar. Redãm integral postarea de pe pagina de Facebook a Emiliei ªercan: Robert Negoiþã este audiat în acest moment la Parchetul General pentru suspiciunea de plagiat în teza de doctorat. Vã aduc aminte cã în momentul susþinerii tezei, Robert Negoiþã a semnat împreunã cu conducãtorul sãu de doctorat - Ioan Dascãlu - o declaraþie pe propria rãspundere, sub prevederile legii privind falsul în acte publice, prin care îºi asuma originalitatea lucrãrii. Robert Negoiþã are deja un verdict de plagiat dat de Comisia de Eticã a Academiei de Poliþie, care a înaintat o sesizare în acest sens la CNATDCU. O altã sesizare a fost fãcutã la CNATDCU de profesorul Cristian Dogaru dupã ce am publicat ancheta în care dezvãluiam cã teza

Inamicul tãcut: toxinele rãmase în urma marilor uzine ºi mine (6) „Este imposibil sã nu fi avut loc scurgeri în 60 de ani“ (2) „Noi monitorizãm permanent calitatea apei prin analize ºi nu am avut nici o problemã niciodatã. De altfel, în zona cu pricina nu existã sursã de apã, iar Gara Focºani se alimenteazã din puþul de la Boloteºti. Cît despre mortalitate, aceasta are în Vrancea alte cauze decît poluarea“, a declarat doctorul Cãtãlin Graur, directorul Direcþiei de Sãnãtate Publicã Vrancea. ªi pentru Garda de Mediu Vrancea, instituþie care are în atribuþii monitorizarea ºi controlul modului cum se aplicã procesul de dezafectare, lucrurile sînt þinute sub control, iar focºãnenii nu au fãcut nici mãcar o sesizare legatã de faptul cã în perimetrul în care s-a aflat depozitul Petrom s-ar produce vreo poluare. Depozitul Petrom din Focºani este despãrþit doar de o stradã de blocurile de locuinþe de la Garã, iar cei care locuiesc în vecinãtatea terenului dezafectat par mai degrabã nostalgici dupã perioada în care acesta funcþiona. „Aici era o activitate intensã, cu sute de angajaþi. Eram copil în anii 1985-1986 cînd zilnic veneau maºini mari încãrcate cu butelii de aragaz, care apoi erau încãrcate în alte maºini ºi distribuite în oraº. Deºi era depozit de carburanþi, nu mirosea deloc. Astãzi, terenul este raiul cîinilor maidanezi ºi al bãlãriilor de tot felul“, spune Viorel Murgoci, care locuieºte la nici 50 de metri de ceea ce a fost odatã depozitul de carburanþi al Petrom. Despre depozitele de la Adjud, autoritãþile spun cã existã un program de monitorizare

Combinaþiile cu evazionistul Ovidiu Puþura a fost gãsit vinovat de Curtea de Apel pentru dare de mitã ºi trafic de influenþã. Concret, el i-ar fi promis unei judecãtoare de la Tribunalul BistriþaNãsãud cã îl va ajuta pe fiul acesteia sã promoveze examenul pentru notari stagiari. În schimb, magistratul trebuia sã pronunþe o hotãrîre favorabilã într-un dosar în care soþia sa era reclamant. O altã acuzaþie pentru care fostul secretar de Stat a fost gãsit vinovat este aceea cã ar fi primit de la afaceristul Laurenþiu Þãranu foloase necuvenite în cuantum de circa 30.000 de euro. Acestea constau în suportarea cheltuielilor unor partide de vînãtoare, sejururi la mare, plata unor servicii sexuale, un costum de vînãtoare ºi suma de circa 30.000 de lei. Þãranu contesta o condamnare de trei ani ºi jumãtate de închisoare cu executare pentru instigare la evaziune fiscalã, primitã, în februarie 2013, la Tribunalul Constanþa. El avea nevoie de intervenþii la instanþa superioarã, Curtea de Apel Constanþa. „În perioada 2013 – 2014, am achitat mai multe petreceri pentru Puþura Ovidiu, ale cãror costuri le-am suportat integral, inclusiv plata unor servicii sexuale prestate de anumite fete“, a povestit Laurenþiu Þãranu. Martorul a explicat cã în luna mai 2014, Puþura a beneficiat de suportarea costurilor unei petreceri restrînse organizate de el la un local de lux din Bucureºti. Fostul secretar de Stat ar mai fi beneficiat ºi de compania unor persoane de sex feminin, pentru care costurile aferente serviciilor prestate au fost suportate de Laurenþiu Þãranu. „Doresc sã precizez cã, înainte de a merge la lui Negoiþã este plagiatã integral. Eu aºtept ºi ziua în care o sã-l vãd pe Petre „Apud“ Tobã la Parchetul General pentru aceeaºi acuzaþie de plagiat. Teza care i-a adus lui Robert Negoiþã titlul de doctor în ªtiinþe Juridice este plagiatã de la prima pînã la ultima frazã, fiind copiatã integral din surse care sînt disponibile, majoritatea, pe internet, scria jurnalista Emilia ªercan într-un articol publicat pe 30 mai în PressOne. Pe 23 iulie 2016, Comisia de eticã a Academiei de Poliþie „Alexandru Ioan Cuza” a stabilit cã lucrarea de doctorat a edilului este un plagiat. RADU ANDREEA

RADET îºi cere insolvenþa din cauza datoriilor imense acumulate Consiliul General al Capitalei a votat începerea procedurilor de intrare în insolvenþã a Regiei Autonome de Distribuþie a Energiei Termice (RADET), distribuitorul de energie termicã a Capitalei, în contextul în care societatea are o datorie de 3,6 miliarde de lei cãtre ELCEN, producãtorul agentului termic. Sorin Chiriþã, preºedintele Consiliului de Administraþie al RADET, a declarat cã va înainta Tribunalului Bucureºti cererea de intrare în insolvenþã. Consilierii generali ai Capitalei au adoptat un proiect de hotãrîre care prevede mandatarea Consiliului de Administraþie (CA) al RADET pentru a lua „toate pentru sol ºi apa subteranã, care se va încheia anul viitor. „Le-am impus automonitorizare continuã ºi între anii 2013-2015 s-a constatat o scãdere a nivelului de hidrocarburi, atenuarea fiind pe cale naturalã. Deci lãsãm atenuarea naturalã sã-ºi facã treaba. Cel puþin cu terenul de la Burcioaia dezafectarea s-a fãcut între 2005 ºi 2008, iar depozitul a fost dezafectat. Nici în zona Adjud nu existã risc pentru sãnãtatea populaþie“, mai precizeazã Valentin Logodinschi, directorul APM Vrancea.

Terenul de la Colorom – „otrava“ din inima Codlei Terenul de aproape 50 de hectare unde exista pînã în urmã cu cîþiva ani halele de producþie ale fostului combinat chimic Colorom au constituit motiv de scandal dupã ce fabrica a fost închisã. Fosta societate era specializatã în fabricarea de coloranþi ºi hîrtie heliograficã. Lumea era speriatã cã terenul otrãvit din incinta fostei societãþi va polua masiv muncipiul de la poalele Mãgurii. Încã din 2012, prefectul Mihai Mohaci a solicitat Gãrzii de Mediu Braºov un control amãnunþit cu privire la ecologizarea terenului dupã demolarea vechilor hale. Potrivit unei expertize realizate înaintea lichidãrii societãþii, ecologizarea terenului fãcutã la standardele impuse de normele europene ar fi costat aproximativ 2 milioane de euro. „Se pare cã lucrurile nu au fost finalizate aºa cum trebuie, iar acest lucru reiese dintr-un raport pe care l-am primit de la fosta conducere a Gãrzii de Mediu. Dacã mãsurile impuse de autoritãþi nu au fost îndeplinite, doar s-au astupat niºte gropi cu pãmînt, în loc sã fie ecologizat terenul contaminat, vom lua mãsuri drastice”, spunea la acea vreme prefectul Mihai Mohaci. ªi primarul Cãtãlin

Hotel Ioana, din Sinaia, cu cîteva sãptãmîni înainte, am mers la Motel Cochet, din Buºteni. Puþura Ovidiu a venit împreunã cu Orlando Ioan, iar eu împreunã cu trei fete. Toate cheltuielile au fost suportate de mine... Administratorul motelului ne-a pus la dispoziþie o vilã în care la parter am luat masa. Camerele erau la etaj“, a povestit Laurenþiu Þãranu. Miza: achitarea condamnatului „Am avut mai multe întîlniri cu Puþura Ovidiu în Bucureºti, la Hotel «Marriott» - restaurant Steak House, la hotelul restaurant de lîngã clubul Loft, din zona Dorobanþi, al cãrui nume nu mi-l amintesc, ºi la Orlando Ioan acasã, iar la toate aceste întîlniri, Puþura Ovidiu m-a asigurat cã-mi va obþine o soluþie favorabilã, respectiv achitarea“, a spus Laurenþiu Þãranu. Declaraþiile denunþãtorului au fost confimate de alþi martori, dar ºi de interceptãrile telefonice. „Tu eºti la camerã acolo cu ... unde þi-ai lãsat bagajul, cu una dintre vînãtoare... Mãcar poate cîºtigi acum peste noapte“, îi spunea unul dintre petrecãreþi. Stenogramele interceptate de DNA îl prezintã pe Puþura ca pe un personaj care nu avea ce sã caute la vîrful sistemului judiciar. În noiembrie 2014, judecãtorul era conectat din nou la viaþa politicã ºi voia sã ajungã din nou în minister. „Mai ales cã acum, cã se mai schimbã primul-ministru, poate iar mã duc înapoi unde am fost ºi atunci...“, spunea Puþura. „Cã eu þi-am zis atunci cã eram în discuþie sã prind ceva... guvernare... ºtii? ªi oricum discutasem cu ei, da’ ei în nebunia lor... ºi mi-au zis: tu nu eºti... tu rãmîi, mi-au zis ei. Rãmîn, rãmîn, dar îmi trebuie post“, se dãdea mare Puþura. (va urma) IONEL STOICA mãsurile necesare continuãrii actrivitãþii ºi garantãrii livrãrii agentului termic“. Potrivit proiectului de hotãrîre, conducerea RADET este mandatatã sã ia „toate mãsurile tehnice, juridice ºi economice necesare pentru asigurarea continuitãþii activitãþii RADET, în vederea garantãrii livrãrii agentului termic pentru populaþie ºi pentru instituþiile racordate la sistemul centralizat de alimentare cu energie termicã“. Consilierii generali au votat ºi un amendament la acest proiect, care prevede începerea procedurilor de intrare în insolvenþã a RADET. Amendamentul a fost votat cu 28 de voturi „pentru“, din partea consilierilor PSD ºi ALDE. „Insolvenþa înseamnã reorganizare, nu faliment“, a declarat Sorin Chiriþã. RADET se aflã în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureºti ºi este administratorul celui mai mare sistem de termoficare din România. Regia asigurã 74% din necesarul de energie termicã al Capitalei. Aproximativ 95% din consumatori sînt de tip casnic, restul fiind de tip social ºi industrial (instituþii publice ºi companii). În ultimele sãptãmîni, RADET ºi ELCEN au fost angrenate într-un rãzboi al declaraþiilor, în condiþiile în care Distrigaz Sud a redus livrãrile de gaze cãtre ELCEN pentru a putea, la rîndul sãu, sã îºi recupereze o datorie de 147 de milioane de lei de la compania de stat. RADET are datorii de 3,6 miliarde de lei cãtre ELCEN, care are, la rîndul ei, datorii de 1,6 miliarde de lei cãtre furnizorii sãi de bunuri ºi servicii. DANIEL IONAªCU Muntean precizeazã cã, din cîte cunoaºte el (nu era în funcþie la acea vreme), a existat un program de conformare pe mediu ºi cã s-au fãcut unele lucrãri în acest sens. În pofida acestor intervenþii, încã sînt probleme în zona de Vest a fostei platforme a Combinatului Chimic, spune directorul executiv al Agenþiei de Protecþia Mediului, Ciprian Bãncilã: „Am fãcut analiza raportului geologic realizat de firma care deþine terenul ºi am constatat cã în zona de Vest, unde a fost depozitul de ºlam, solul ºi subsolul încã sînt contaminate. Le-am solicitat sã continue lucrãrile de decontaminare, respectiv de decopertare, neutralizare a substanþelor din subsol ºi apoi acoperirea zonei respective, pentru readucerea solului la forma iniþialã. Dupã ce vor realiza aceastã operaþiune, se va face un raport geologic ºi abia ulterior noi ne vom da avizul pentru realizarea unor investiþii acolo”. Activele Colorom Codlea au fost cumpãrate de omul de afaceri israelian Maor Zinger, în primãvara lui 2007, cu 7,5 milioane euro, la licitaþia organizatã de lichidatorul judiciar. Acesta a achiziþionat toate activele fostei fabrici de coloranþi, incluzînd un teren de 44,8 hectare, o staþie de epurare microbiologicã ºi un baraj de captare a apei din Zãrneºti. Pe terenul respectiv, Zinger intenþiona sã construiascã un ansamblu rezidenþial, clãdiri de birouri ºi mall-uri. Uzina a fost rasã din temelii, iar terenul a rãmas pîrloagã pînã la aceastã orã. La un an de la cumpãrarea activelor Colorom prin firma Atlanta House, Zinger i-a vîndut terenul firmei Avasca Real Estate SRL, al cãrei patron este un elveþian, Sommer Arthur Mayer. Criza economicã însã a blocat orice investiþie, iar întreaga zonã aratã dezolant. Sfîrºit („Adevãrul“)


Pag. a 17-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Barbarii atacã Europa Cu invazia de barbari, Sfîntul Imperiu Roman de Naþiune Germanã are o tradiþie bimilenarã. Numai Germania aºteaptã, anul acesta, peste un milion de afro-asiatici din aºa-zise state eºuate – failed states -, pãrãsite intempestiv de administraþia civilizatoare, colonialã, creºtin-europeanã, în urmã cu jumãtate de secol. De atunci ele sînt incapabile sã menþinã un minimum de condiþii civilizate populaþiei preponderent musulmane ºi idolatrice, aceea care, disperatã, se refugiazã acum, – trecînd, prin Balcani, sau cu ambarcaþiuni, Mediterana – în UE. Pe scurt: dacã ne-aþi pãrãsit ºi nu ne mai faceþi accesibilã civilizaþia ºi la noi, venim peste voi. Uniunea Europeanã nu-i Imperiu, n-are Constituþie, iar deficitul de democraþie a statelor suverane paralizeazã luarea de decizii majore, aºa cã putem vorbi ºi de un failed EU imperium, failed sacerdotium. Dacã Sfîntul Imperiu Roman depinde de Papã ºi de Împãrat, vedem cã ultimul lipseºte, iar Papa Benedict XVI s-a retras, sufocat de relativism, de primatul economiei, de laicizarea chiar ºi a clerului ºi a unor pseudo ceremonii sacre ale cetãþii. Dacã destinul final al lumii, escatologia universalã se dilueazã, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvînt, ºi sensul vieþii se degradeazã. Sã ne reamintim cã democraþia occidentalã a apãrut ca urmare a departajãrii sferei Sacrului de Profan (vezi cartea cu acest titlu a lui Mircea Eliade) în Sfîntul Imperiu, a luptei din-

Parlamentarii români au invadat Pãmîntul Senatorii PSD, ALDE, PUR et. comp. au pogorît între noi, la doar cîteva luni înaintea alegerii viitorului Parlament al României, spre a ne demonstra ce înseamnã autenticul parlamentarism extraterestru. De cîte ori se apropie toamna electoralã, mã întristez. ªi mi se instaleazã în timpane, grandioasã ºi tacticoasã, vocea de bariton cumpãnitã a nemãsuratului Nichita. Îmi vine, irepresibil, sã exclam, parafrazîndu-l pe marele poet, acoperã-mi, popor român, inima cu ceva, cu umbra unui sequoia, „sau mai bine cu umbra ta“. Poate aºa sã nu ne mai rãneascã pînã în rãrunchi spectacolul degradãrii generale a românilor cotropiþi de proprii lor politicieni, oferit de parlamentarii României neoiliesciste. Ca supravieþuitori miraculoºi ai ideii de democraþie originalã, cei din urmã s-au vãzut recrutaþi ºi ca protagoniºti merituoºi, cu eroi ca Dragnea ºi Oprea în frunte, ai unui film cu marþieni ºi mafioþi din galaxii îndepãrtate. La exact un veac ºi jumãtate de la naºterea sa, parlamentarii PSD, ALDE ºi PUR, ºi nu doar ei, s-au gîndit, pesemne, sã reediteze, în onoarea marelui H.G. Wells, autorul „Rãzboiului lumilor“, scenariul radiofonic care l-a fãcut celebru ºi pe Orson Welles. Fiindcã pe restul Terrei, dincolo de hotarele româneºti ºi, poate, la rigoare, cine ºtie, chiar ºi în cotloanele cele mai îndepãrtate din Calea Lactee, parlamentarii obiºnuiesc sã fie cu totul altfel decît deputatul naþional. Sînt dãtãtori de dude plicticoºi. Sînt vomitivi, nepricepuþi, spre deosebire de senatorii autohtoni. Nu-s feþi frumoºi capabili sã mãnînce jar ºi sã rãstoarne, pe lîngã avizul Comisiei Juridice din Senat, ºi toate valorile creºtine, cu tot cu bietul decalog, care ne cer sã nu furãm, sã nu ucidem, sã nu depunem mãrturie mincinoasã, sã judecãm drept ºi nu strîmb. Doar parlamentarii marþieni ºtiu, simultan, sã sarã vitejeºte în apãrarea colegilor lor din specia delincventului de rînd, astfel încît urmãrirea penalã a prezumtivului infractor, hoþ, plastograf, sau ucigaº, sã devinã imposibilã. Pe Terra, dincolo de hotarele þãriºoarei, acest lucru, în mod normal, n-are cum sã fie posibil. Cãci, dincolo de ondulatul spaþiu Carpato-DanubianoPontic, imunitatea Parlamentarului e rezervatã exclusiv opiniilor ºi activitãþilor sale politice. Oh, cerule înstelat, ce bine, prin urmare, cã mai existã, încã, printre noi, pe Dâmboviþa, emanaþii invadaþi din Marte! Ce bine cã ºi-au probat iar strãlucirea meseriaºã, cu care îºi exercitã vocaþia lor parlamentarã, securiºtii vechi ºi noi, fãcîndu-l scãpat eroic, de Justiþie, pe un plagiator-general. Sau e, poate, general-plagiator? Cert este cã-i al lor. Dintr-un motiv sau altul e poreclit, ca general, Izmanã. ªi e bãnuit, de cãtre trãdãtori de Neam ºi Þarã, evident, (din tagma magistraþilor români ce nu dau pace fiindcã vor

tre Papã ºi Împãrat, ºi a revoluþiei papale din Secolele XI-XIII. De aceea, nu-i de mirare, ºi dupã filosoful Giorgio Agamben, cã o degradare a bisericii papale atrage dupã sine ºi pervertirea democraþiei, a întregii vieþi social-economice. Astfel, capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea divinã este înlocuitã, fãrã menajamente, de liberalism, cu economia de piaþã ºi competiþie. În statul secularizat al iluminiºtilor laici, la departajarea politicii de religie, locul credinþei l-a luat, dupã eºecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata ºi dreptatea divinã nu mai joacã nici un rol în statul modern de azi, cu consecinþe deprimante ºi riscuri severe. Scriitorul Michel Houellebecq descrie - în romanul sãu de mare succes „Supunerea lipsei de perspectivã” - pustiul spiritual contemporan din Franþa. Europa, în care fiecare persoanã este forþatã sã lupte ºi nu mai are nici posibilitatea, puterea de a se împotrivi competiþiei pentru un loc cît de cît sigur, privilegiat, într-o economie de piaþã motivatã exclusiv de lãcomie ºi setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes. Dacã este deja insuportabil cã nu se mai poate vorbi de Europa decît de deficit de democraþie, austeritate, economie, criza euro, va reuºi, oare, invazia afro-asiaticã sã readucã în actualitate valorile milenare, culturale, spirituale, creºtineuropene, la care aspirã nou-veniþii ºi, pe aceastã cale, sã se depãºeascã fundamentul eminamente economic, secularizat, al neoliberalismului? Prof. Dr. VIOREL ROMAN, consilier academic la Universitatea din Bremen

„justiþie“) de a fi ucis din culpã, culmea, el, marele ministru de Interne marþian, un biet tînãr pãmîntean. ªi încã unul vinovat de proastã conducere a motocicletei ºi de a avea, culmea, ca poliþist defunct, o mamã care, nenorocita, nu tace. Iar toate acestea dupã ce mortul cãruia i se fãcuse onoarea sã-i deschidã, ca gîndul ºi ca vîntul, drumul indispensabilului doctor general, aterizase, nepriceputul, într-o groapã, oprind în loc coloana vertebralã a ºefului iramplasabil. Utilitatea marþianului parlamentar nu se opreºte însã aici. El rezoneazã ºi vibreazã cum nu se poate mai puternic la incitãrile patriotice ale ºefului ºi colegului sãu, tot marþian din Teleorman, condamnat de aceeaºi justiþie pãmînteanã trãdãtoare pentru infracþiuni de drept comun. Ba chiar, o Everest al insolenþei, pentru furt de voturi, un demers, de fapt, firesc, pentru un politician care se respectã. Cãci e o faptã curatã, justã, dreaptã sã furi voturi, de vreme ce-i menitã sã rectifice voinþa greþos manipulatã ºi greºitã a naþiunii, un popor vegetal care, de cînd au dispãrut Stalin, Ceauºescu ºi Iliescu, iar Putin încã nu s-a ivit în zare, la orizontul moldovean, rãtãceºte, iatã, în derivã ºi trebuie readus urgent la matcã. Zis ºi fãcut! Deputatul, astfel iluminat scuipã, deci, electoratului pe obraz, doar doar boborul se va trezi dupã ce nu a votat conform cu sforãiturile antiprezidenþiale indicate, sforãite, pe deasupra, ultranaþionalist, sub eticheta, deloc calpã, a social-democraþiei. Apoi? Mai scuipã o datã. De aceastã datã, între ochii premierului, care insistã sã nu facã vreodatã caz cu gura de dragostea de þarã care-l animã, ci sã ºi-o probeze prin fapte. Cum sînt parlamentarii de aiurea? Mai simpli. Au inanitatea de a reprezenta poporul. De a sluji, vai, ce prostie, puterii sale suverane. De a-i da, culmea, socotealã. Nu-l pot sfida obraznic, de vreme ce, altfel decît pe Dâmboviþa, considerã, absurd, cã ar fi format din cetãþeni, cã-s informaþi ºi, ca atare, cã nu pot batjocori noþiunea democraþiei. Trimis sã munceascã, nu sã se ghiftuiascã într-un for zis „legislativ“, un astfel de parlamentar de genul expirat are naivitatea sã creadã cã diferenþa dintre statul de drept ºi cel totalitar rezidã, înainte de orice, în puterea legii pentru toþi. ªi în validitatea ei perenã, cea neexpusã arbitrariului tiranului total. Fie ºi numai de jenã, va evita sã strîmbe legea moralã, clãditã pe temeiul celui mai elementar simþ al dreptãþii. E timpul evacuãrii din scenã a acestui tip de parlamentar caduc ºi rãsuflat. Pe Dâmboviþa, a sosit momentul sã continue spectacolul cu piesa de enorm succes mondial, pe un scenariu de „rãzboi al lumilor“, despre parlamentarul marþiano-ceauºistoiliescist, care a invadat Pãmîntul pe veci ºi cãruia, aºa reconfortat de populiºti gen Putin, Erdogan et. comp. cum este, bacteriile democraþiei ºi justiþiei independente par a nu-i mai putea veni de hac. Mã înseninez subit. ªi nu-mi rãmîne pe buze decît umbra unei nerostite întrebãri. Cît vor mai accepta românii sã se lase compostaþi? PETRE M. IANCU – DEUTSCHE WELLE

ALBUMUL CU POZE RARE

Tînãrul Winston Churchill, în anul 1900. El avea sã devinã una dintre cele mai influente personalitãþi din istoria Marii Britanii, fiind numit ,,cel mai mare britanic” din toate timpurile, într-un sondaj din 2002.

Declaraþii ºi gargarã (2) Dacã acceptãm eufemismul „multinaþional“ pentru o brigadã compusã din contingentele a douã þãri, atunci trebuie sã acceptãm ºi componenþa multietnicã a unei þãri unde se vorbesc douã limbi. Da, Moldova este, la aceastã orã, un stat suveran, independent, cu o Constituþie ºi conducere proprie, orice declaraþie contrarã poate fi consideratã o încãlcare a tratatelor la care ºi România ºi Moldova sînt semnatare. Numai un referendum ar putea schimba situaþia, dar, dupã experienþa din Crimeea, cine ne garanteazã cã nu se va spune cã nu este legal ºi cine ne garanteazã cã va fi acceptat de marile puteri? Mai departe, insinuãrile domnului ambasador pot fi opinii personale sau indicaþii de la Centru ºi este treaba Departamentului de Stat sã lãmureascã pînã unde ceea ce a spus mister Pettit reprezintã punctul oficial ºi unde începe incompetenþa sa. Deci este absurd sã cerem NOI, românii, sau România, retragerea sa de la post, ar fi un amestec nepermis în problemele Republicii Moldova, respectiv în relaþiile bilaterale moldavo-americane. Cã S.U.A. duce o politicã duplicitarã, cã nouã ne spune cã ne susþine în sentimentele ºi dorinþele noastre de unire, dar, de fapt, face altceva, sau moldovenilor le spune cã nu ar fi recomandat sã fie lîngã noi, nu trebuie sã ne mire, aºa au fãcut întotdeauna, aºa au fãcut ºi fac toate marile puteri, proºti sîntem noi dacã punem botul ºi ne vindem independenþa ºi suveranitatea pe niºte declaraþii de dragoste de moment. Aºa cã, dacã asta e diplomaþia ºi nu putem schimba nimic, de ce ne dãm cocoºi, doar pentru a ne face campanie electoralã?

Adevãrul nevãzut din spatele declaraþiei Totuºi, declaraþia domnului Pettit are o laturã care trebuie studiatã profund de politologi, diplomaþi, politicieni, Servicii Secrete ºi armatã, pentru cã dacã Departamentul de Stat nu se delimiteazã de cele afirmate, va trebui sã ne revizuim atitudinea ºi politica faþã de S.U.A. Este vorba de sfatul pe care îl dã domnul ambasador Moldovenilor, ºi anume: „Alãturarea României, de exemplu, ca o cale de a intra în U.E. sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practicã ºi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova“. Ei, bine, stimaþi români, dar mai ales stimaþi conducãtori ai României, acest sfat ne aratã nu (numai) faptul cã S.U.A., prin ambasadorul sãu, doreºte ca România ºi Moldova sã rãmînã separate, ci mai ales ºi faptul cã S.U.A. considerã România un stat nociv care nu aduce nimic bun Moldovei ºi cã soarta, viitorul României nu sînt deloc de împãrtãºit. Asta ne aratã nu doar pãrerea S.U.A. faþã de România, ci ºi intenþiile sale. Mai adînc, sau poate mai concret, ambasadorul S.U.A., în mod voalat, îi sfãtuieºte pe Moldoveni sã se delimiteze de România, dacã vor sã le fie bine, pentru cã soarta României nu va fi demnã de urmat. Ei, bine, aici ar trebui sã caute politicienii României sã lãmureascã lucrurile, dar eu cred cã sînt clare. Mai clar de atît, nu se putea spune. În rest, apã de ploaie ºi vorbe de clacã. ªi totuºi, cît de parºivi sîntem noi, românii, cînd lãtrãm la declaraþiile cîte unui reprezentant strãin, care nu are nici o obligaþie faþã de noi, istoria, independenþa sau poporul nostru, în timp ce dormim ºi ne facem cã nu vedem cum cei aleºi, care au datoria moralã ºi obligaþia constituþionalã sã respecte, sã apere ºi sã iubeascã istoria, Þara, suveranitatea ºi independenþa naþiei, le încalcã ºi îºi bat joc de ele primii, la adãpostul imunitãþii, dar ºi al laºitãþii ºi indiferenþei noastre. Sînt convins cã dacã zvonul cu mutarea rachetelor de la Incirlik în România se va concretiza, cînd vor afla - dacã vor afla vreodatã -, românii vor da vina pe Erdogan, cã nu le-a mai þinut la el. útia sîntem noi! Sfîrºit Colonel (r) MARIN NEACªU


Pag. a 18-a – 30 septembrie 2016

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (7) MORTUL CARE VORBEªTE ªI DESCHIDE OCHII CELOR VII (3) Cînd Al Capone a fost repus în libertate, Lingle ºi-a abandonat noii comanditari cu o dezinvolturã care i-a fãcut pe aceºtia sã-l urascã. Convingerea Poliþiei, în momentul morþii lui Lingle, a fost cã oamenii din banda lui Bugs Moran procedaserã la aceastã execuþie. La Los Angeles, a fost arestat un oarecare Frank Foster, cãruia îi aparþinuse arma crimei. A fost arestat, de asemenea, la Chicago, Zuta, care a fost condus la biroul detectivilor din State Street. Toate acestea se petreceau la 1 iulie, exact cu o lunã înainte de moartea patronului de bordeluri. Or, în seara de 1 iulie, s-au produs douã fapte curioase, în primul rînd, Zuta - arestat ca asasin posibil al lui Lingle, - a fost repus în libertate, dupã cîteva ore de detenþie. Apoi, el a pãrãsit biroul detectivilor într-un auto-

Cum a fost umilit Napoleon Bonaparte de un detaºament de þãrani români (2) Napoleon, la un pas sã fie omorît de bistriþeni Dupã ce terminau cartuºele, bistriþenii loveau straºnic cu patul puºtii, prãvãlind soldaþii francezi care înaintau la baionetã. Francezii, prin fumul provocat de arme, vedeau doar niºte luptãtori îmbrãcaþi în sumane negre, care þinteau cu o precizie ieºitã din comun sau doborau cu dibãcie adversarul cu patul armei. Napoleon, contrariat ºi enervat de aceastã rezistenþã, ºi-a întrebat soldaþii cine se aflã dincolo de pod. „Aceºtia i-au spus cã în faþa lui sînt niºte oameni îmbrãcaþi în haine negre ºi cã, tot timpul, de la ei se aude strigãtul: «Dãi, mã!» Era strigãtul soldaþilor în momentul în care li se termina muniþia ºi loveau cu patul armei. Napoleon, care era plin de furie pentru cã nu putea sã cucereascã podul de la Arcole, a renunþat la orice precauþie ºi s-a aruncat în luptã. în fruntea grãnicerilor“, precizeazã Dan Prahase, ghid la Muzeul Grãniceresc Nãsãud. Un autor strãin, de aceastã datã, Gustav Amon von Treuenfest, evocã momentul înfruntãrii lui Napoleon cu regimentul

Declasificat

Secrete de rãzboi (2) Însã Walsingham ar fi înþeles, fãrã doar ºi poate, una dintre convingerile de bazã ale lui Sun Tzu: „O sutã de uncii de argint cheltuite pe informaþii ar putea sã economiseascã zece mii de uncii cheltuite pe rãzboi“. Walsingham a spus-o mai succint: „Informaþia nu e niciodatã prea scumpã“. Secretele, în special cele de rãzboi, sînt nepreþuite – ºi scumpe. Spionajul este adesea costisitor, preþul fiind, de obicei, unul dintre tainele sale majore. Avertismentul în privinþa costurilor ridicate ale spionajului a fost repetat de-a lungul secolelor de cãtre maeºtrii sãi, în special în vreme de rãzboi. Experþii în arta spionajului, spre deosebire de alþi oficiali guvernamentali, nu sînt obligaþi sã dezvãluie cît de scumpe sînt acþiunile lor tainice. Suma pe care o cheltuie anual Statele Unite pentru spionaj e de multã vreme secretã. Însã Guvernul SUA a dezvãluit, în octombrie 1997, cã bugetul anual al celor 16 agenþii care alcãtuiesc comunitatea de spionaj americanã a fost de 26,6 miliarde de dolari. Iar odatã cu rãzboiul din Irak, cerinþele s-au amplificat. Bugetul pentru anul fiscal 2007 ajunge la 43,5 miliarde de dolari.

Spionarea Armadei (1) Pentru a o proteja pe Regina Elisabeta I ºi regatul ei, Sir Francis Walsingham a creat o reþea de „furnizori de informaþii“, dupã cum ºi-a numit el agenþii, infiltraþi atît în comunitãþile de negustori, cît ºi la curþile regale de pe întreg cuprinsul Europei. Walsingham avea titlul oficial de „secretar general“

ROMÂNIA MARE“

mobil confortabil aparþinînd locotenentului de Poliþie George Barker. Acesta îl însoþea, la cererea sa: - Am un presentiment, i-a spus Zuta, cã se va petrece ceva... Ca sã fiu sincer, mi-e foarte teamã sã traversez de unul singur punctul numit ,„loop“. („Loop” - am explicat, deja - este partea centralã, cartierul comercial al Chicago-ului). ªi s-a dovedit cã presentimentele nu-l înºelaserã pe Zuta. Brusc, a apãrut un automobil în care se aflau 5 persoane. O ploaie de gloanþe s-a abãtut asupra maºinii locotenentului Barker. Zuta a fost uºor rãnit, în timp ce vatmanul de la tramvaiul care tocmai trecea a fost omorît... Cinci bãrbaþi - 5 italieni, spun martorii. Tot 5 bãrbaþi au fost, în aparenþã italieni, la 1 august, cei care au pãtruns, în trombã, în barul hotelului de pe malul lacului North, unde se gãsea Zuta. Cinci bãrbaþi, din care unul purta mitralierã, un altul o puºcã ºi ultimii 3 revolvere... Iar de data aceasta, Zuta a cãzut, ciuruit de 15 gloanþe. Mã gîndeam la aceste fapte îngrozitoare în timp ce alergam dupã informaþii în legãturã cu stupefiantele descoperiri fãcute de abilul Pat Roche în bãncile defunctului bandit. Evident, afacerea Lingle m-a edificat cu privire la legãturile dintre o parte din Poliþie ºi gangsteri. Numeroase conversaþii, lecturi ºi cercetãri mi-au demonstrat cã acest lucru nu era un

caz izolat. Dar era, oare, posibil ca un Jack Zuta, bandit odios printre bandiþi, pentru specialitatea sa, Jack Zuta, unul dintre cei 28 de inamici publici, sã fie în relaþii cu personaje înalte ale societãþii, cu magistraþi, cu politicieni, cãrora le dãdea bani, sã fi cumpãrat un întreg serviciu din Poliþie, pentru a avea liniºte ? Era, într-adevãr, posibil pentru cã probele materiale fuseserã gãsite de Pat Roche: cecuri, bilete, acte contabile. Cu tot scepticismul meu de ziarist, mãrturisesc cã, uneori, nu-mi cred nici ochilor nici urechilor. ªi nu eram decît la începutul surprizelor. Confraþii mei americani, mirîndu-se de faptul cã mã ambalam, afiºau un calm de invidiat. Un erudit profesor de la Universitate, D. John Landes, care se dedicase studierii mediului criminal din Chicago, mi-a declarat : - Am vãzut atîtea. Acum 5 ani, o bandã de gangsteri a exterminat o alta în împrejurimile Chicagoului, la Cicero. Or, printre cei omorîþi se afla un magistrat respectat, procurorul de stat Mac Swiggin, care era în tagmã cu bandiþii, prietenii sãi din copilãrie. Partea frumoasã a lucrurilor este cã, oficial, nu exista magistrat mai pornit în lupta împotriva bandiþilor. El jurase sã-i prindã pe cei cu care, în realitate, avea aceleaºi interese. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU

nãsãudean. El afirmã cã Napoleon a scãpat ca prin minune cu viaþã, salvat de fumul provocat de praful de puºcã. „Prin norul gros de fum al armelor de foc, batalionul n-a putut observa pãtrunderea pe pod a lui Bonaparte cu drapelul, cãci altfel ar fi fost jerfta sigurã a unui glonþ tras de un trãgãtor de elitã“. Rezistenþa batalionului la podul Arcole este redatã ºi de Emmanuel-Augustin-DieudonnéJoseph, conte de Las Casas, în lucrarea „Le Mémorial de Sainte-Hélène“.

acestui batalion, armata austriacã nu a fost nimicitã. Totodatã, precizeazã cã, dacã ar fi avut asemenea oºteni, ar fi ajuns la Viena în doar 3 zile.

Cine erau „cãtanele negre“

Napoleon a scãpat cu viaþã în asaltul de la Arcole. Dupã primii paºi fãcuþi pe pod, aghiotantul sãu a fost omorît de un glonþ tras precis prin pîcla deasã. Generalul francez a cãzut de pe pod odatã cu soldaþii împinºi cu fermitate de bistriþeni. Un oºtean l-a tras în spate ºi i-a salvat viaþa. În cele din urmã, Napoleon a trimis dupã întãriri. Generalul Guyenau a venit cu forþe proaspete ºi numeroase. Se pregãtea un nou asalt decisiv asupra podului. Cu stupoare, francezii au constatat cã nãsãudenii s-au retras. De fapt, comandatul trupelor austriece, realizînd cã nu va mai rezista mult, a dat ordin de retragere. Napoleon a rãmas însã impresionat de prestaþia luptãtorilor în sumane negre, de unde ºi porecla de „cãtanele negre“. De altfel, el îi aminteºte, în Raportul cãtre Directoratul Republicii, ºi spune cã numai datoritã

Oamenii care l-au þinut în loc erau þãrani români liberi din Nãsãud. Erau grãniceri care serveau în armata austriacã. În anul 1762, a fost format „Regimentul II Valah de infanterie grãnicereascã“, din 12 companii. Românii erau loiali împãratului austriac, considerat mai milos decît grofii locali. „În zonã, a existat un fel de mit al bunului împãrat. Iosif al IIlea era considerat un împãrat care þine la oameni, apropiat de nevoile lor ºi, în consecinþã, nãsãudenii ºiau fãcut datoria faþã de Imperiu“, afirmã Dan Prahase. Aceºti oameni nu îºi permiteau uniforme, aºa cã erau lãsaþi sã lupte în sumane. Erau niºte luptãtori extraordinari, formînd trupe neregulate ce puteau fi folosite pentru apãrarea unor obiective strategice, dar ºi în ambuscade. Majoritatea erau trãgãtori de elitã. Erau luptãtori feroce din cauza dorinþei de a evita iobãgia, mult mai buni decît trupele de linie austriece. „Aceste regimente de graniþã au devenit mai dure decît toate trupele imperiale obiºnuite. Împãratul se baza pe ele mai mult decît pe armata imperialã austriacã tocmai pentru cã militarii aveau ce pierde. Dacã nu se luptau vitejeºte, redeveneau iobagi. Pentru asta, mîncau jar pe cîmpurile de luptã“. Sfîrºit ADEVÃRUL. RO

al reginei. Neoficial, era coordonatorul activitãþilor britanice de spionaj. Dupã ce Anglia ºi Spania au pornit un rãzboi tacit, în 1585, acesta ºi-a concentrat activitãþile de spionaj asupra Spaniei. În 1587, Walsingham a crezut, pe baza rapoartelor primite, cã regele Filip al II-lea al Spaniei plãnuia sã invadeze Anglia ºi i-a cerut unuia dintre cei mai buni agenþi secreþi ai sãi, Anthony Standen, sã dea dovadã de „sîrguinþã în obþinerea informaþiilor“ cu privire la Spania. Standen, un englez catolic aflat în exil într-un moment în care catolicii erau consideraþi potenþiali trãdãtori, ºi-a folosit religia pentru a se infiltra în structurile Spaniei catolice. Filip al II-lea dispunea de un serviciu de spionaj eficient, care lucra îndeaproape cu vasta reþea a Vaticanului, iar el era conºtient cã era spionat, în mod constant, de cãtre agenþii care lucrau pentru mai multe structuri. I-a ordonat cu fermitate ambasadorului sãu de la Paris sã se ocupe de „chestiuni secrete... pe cale oralã, fãrã sã le scrie“. Însã Standen nu s-a lãsat intimidat de aceastã dispoziþie. Comunicãrile secrete ale acestuia au inclus ºi o scrisoare trimisã lui Walsingham, folosind drept intermediar pe unul dintre servitorii maestrului spion. (Un intermediar îi permite unui maestru spion sã contacteze un agent fãrã ca el sã se întîlneascã direct cu acel agent). Standen, utilizînd numele de acoperire Pompeo Pellegrini, încifreazã unele cuvinte din acest raport, afirmînd cã a aflat de la un ambasador cã patru galere, adãugate Armadei planificate, fuseserã trimise, de la Geneva, cãtre Spania. El a recrutat totodatã un alt spion - încã neidentificat - care, în martie 1586, a copiat planul detaliat al unui amiral, care cuprindea navele, materialele ºi oamenii necesari pentru agresiune. Spionul care a sustras acest document valoros a fost, probabil, un

valet din casa amiralului; fratele valetului lucra pentru Standen. Spionul a plecat cu documentul la Madrid, unde l-a înmînat unui ambasador, care l-a trimis la Florenþa, de unde a fost preluat de Standen ºi trimis lui Walsingham, la Londra, într-un exemplu clasic de reþea de spionaj. Analiza planului amiralului a arãtat cã încã mai era timp pînã ce navele Armadei puteau fi adunate ºi echipate adecvat. Regina Elisabeta a avut la dispoziþie mai mult timp decît s-a aºteptat pentru a se pregãti de invazie. Dar ºi contraspionajul spaniol a fost activ. În ianuarie 1588, unul dintre spionii care ocupau o poziþie înaltã, Sir Edward Stafford, ambasadorul britanic la Paris, i-a trimis Elisabetei o depeºã diplomaticã, în care îi transmitea cã Armada spaniolã a fost desfiinþatã. Însã Elisabeta, în primul rînd prin intermediul reþelei lui Walsingham, primea un flux constant de informaþii care demonstrau cã Spania încã plãnuia sã lanseze la apã o flotã puternicã. O scrisoare interceptatã de la un comerciant italian a dezvãluit cã existau trupele necesare unei invazii; scrisoarea era însoþitã de copia unei promisiuni papale de indulgenþã faþã de oricine contribuia la „cruciada“ împotriva Angliei protestante. Depeºele diplomaþilor, adesea necodificate, cãlãtoreau prin intermediul curierilor, care puteau fi mituiþi sau ameninþaþi. Din astfel de misive interceptate, sfãtuitorii vicleni ai Elisabetei au putut sã punã cap la cap ceea ce a devenit cunoscut sub denumirea de Marea Strategie a lui Filip: cucerirea Angliei. În iulie 1588, Armada - o flotã de peste 130 de nave - a navigat în Canalul Mînecii ºi a aºteptat vasele cu trupe de la Callais, care urmau sã fie escortate pînã la punctele de invazie de pe þãrm. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Batalionul neînfrînt care a apãrat spatele armatei austriece


Pag. a 19-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (124) *** VIGNY (Alfred, conte de) Scriitor francez Data morþii: 17 septembrie 1863 (la 66 de ani) Cauza: cancer de pilor Locul: Strada Ecuries d’Artois (azi, Strada d’Artois nr. 6), Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Montmartre, Paris „Nici naufragiaþi de pe pluta Meduzei n-au suferit mai mult ca mine, doar cei care au mîncat carne de om“. Aºa îi descria Vigny, la 24 august 1863, Augustei Bouvard, ultima sa metresã, calvarul prin care trecea. Mai avea trei sãptãmîni de trãit, îndurînd cumplitul chin al foamei, cãci tot ce mînca voma. Zãcea toropit de febrã, îngrijit de doamna Holmes, pe care o crescuse ca pe o fiicã, ºi vizitat de cei mai de seamã reprezentanþi ai clerului, care þineau morþiº sã-l împace cu Dumnezeu. Afirmaþia abatelui Vidal, paroh de Bercy, cã l-a spovedit ºi dezlegat de pãcate cu cîteva zile înaintea morþii, a fost contestatã de Louis Ratisbonne, prietenul lui

Oameni aleºi (16) MICHELANGELO (1475—1564) (4) Emana o vigoare formidabilã, într-un trup prea slab pentru a o cuprinde – Romain Rolland. Pentru cã a luat parte la revoluþia florentinã, a fost silit sã se expatrieze. În 1534, se întoarce la Roma, unde trãieºte pînã la moarte. „În cei 21 de ani cît a lipsit din Roma, a fãcut trei statui din monumentul neisprãvit al lui Iulius al II-lea, ºapte statui (neterminate) din monumentul familiei Medici, vestibulul din Laurenzianum, un Christos, tot neterminat, ca ºi un Apollo. ªi-a pierdut fratele pe care-l iubea atît de mai mult ºi pe tatãl sãu, pe care-l adora. Nimic nu-l mai þinea pe pãmînt: nici arta, nici ambiþia, nici dragostea, nici speranþa. Ajuns la vîrsta de 60 de ani, viaþa-i era pe sfîrºit“. (Romain Rolland). Doar dragostea platonicã faþã de marchiza Vittoria Colonna de Pescara, care era cu 15 ani mai tînãrã ºi

O istorie a orei exacte (4) Ora ,,a la turka“. Ora ,,evropeneascã sau nemþeascã“. Ora localã (2) Statul român semneazã o Convenþiune tehnicã, încheiatã la Dresda între 11-15 septembrie 1865, pentru construcþia cãii ferate concesionate doctorului Strousberg, în care, în douã articole, se prevedea cã „fiecare staþiune trebuie sã aibã un orologiu regulat dupã timpul de mijloc al localitãþii. În timpul nopþii, el va trebui sã fie iluminat“. De la început, cãile ferate vin cu aceste elemente de standardizare, ºi, în plus, ele utilizeazã, cel mai probabil, dupã cum reiese de mai sus, ora localã. De ce nu se introduce imediat ora Bucureºtilor? Pe de o parte, pentru cã procesul unificãrii orei naþionale este încã în desfãºurare în spaþiul european ºi nu existã un etalon clar, iar pe de altã parte, pentru cã încã nu este nevoie. La noi, cãile ferate se construiesc greu, iar pînã spre 1890, pe multe trasee circulau doar cîteva trenuri pe zi. Ele nu erau în pericolul de a se ciocni, pentru cã nu se intersectau. Telegraful ºi poºta au ºi ele aceleaºi întîrzieri de ritm ºi încã nu acoperã integral teritoriul naþional. Abia dupã 1893, cînd Franþa, Germania sau Austro-Ungaria îºi unificã ora, procesul începe ºi la noi. Adoptarea orei Bucureºtilor, calculatã dupã meridianul Greenwich, se face prin cooperarea dintre douã instituþii: Institutul Meteorologic ºi Cãile Ferate Române, persoana de legãturã ºi iniþiatorul unificãrii orei, dar ºi al orei exacte în România, fiind fizicianul ªtefan C. Hepites (1851-1922), primul director al acestui institut. Pentru mãsurarea timpului a fost construitã, în 1892, o salã meridianã, dotatã cu o lunetã specialã, cu orologii, astfel cã România era introdusã pe harta þãrilor civilizate, cu toate cã mai erau mulþi paºi de fãcut.

Vigny. A fost înmormîntat în mantaua lui de soldat, aºa cum a cerut. *** VlLLIERS DE L’ISLE ADAM (Auguste, conte de) Scriitor francez Data morþii: 18 august 1889 (la 51 de ani) Cauza: cancer la stomac Locul: Strada Oudinot, Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris Neavînd posibilitãþi pentru a fi îngrijit acasã, scriitorul a fost dus la Maison des Freres Saint-Jean de Dieu. Acolo, cu cinci zile înainte de a se sfîrºi, s-a cãsãtorit cu menajera sa, Marie Bregeras, pentru ca fiul pe care îl aveau împreunã sã fie legitim. Într-un moment de chin, i-a spus prietenului sãu Mallarmé, care a fost tot timpul lîngã el: „Oh! N-am sã uit planeta asta!“, adãugînd apoi: „Tu asiºti, sã ºtii asta, la o înfruntare între mine si Dumnezeu!“. ªi la urmã: „Nu mã lãsa, ca sã mã duc uºor“. Datoritã generozitãþii jurnalistului Francis Magnard, de la Figaro, Mallarmé ºi Huysmans au avut cu ce plãti un loc pe cinci ani la Cimitirul Batignolles. În 1895, la expirarea celor cinci ani, scriitorul Rodolphe Darzens ºi romancierul Lucien Descaves au strîns fonduri pentru a cumpãra un loc de veci la PereLachaise. Scriitorul a fost înhumat sub o lespede de granit breton cu elementele heraldice ale familiei. *** VILMORIN (Louise Léveque de) cãreia i-a dedicat mai multe sonete, i-a mai redat o umbrã de speranþã. Povestea sentimentalã începea pe cînd maestrul avea 61 de ani. A fost pentru el ceea ce a reprezentat Beatrice pentru Dante. Sufletul îi era, în fine, liniºtit. Peste pãgîna apoteozã a forþei omeneºti, s-a aºternut domolitoarea suflare a credinþei. Atunci a pictat bolta Catedralei Sf. Petru, ce se ridicã impozantã în simplitatea ei, dominînd Cetatea Eternã. Michelangelo s-a stins la vîrsta de 89 de ani.

PETER PAUL RUBENS (1577—1640) Ceea ce te uimeºte privind orice tablou al acestui Tiþian al Nordului, nu este numai concepþia, bogãþia de culori, ci mãreþia scenelor pictate adesea într-un cadru impunãtor, cu împletituri extraordinare de forme, fiecare cu expresivitatea rolului pe care îl are. A fost atît de fecund, încît nu existã aproape muzeu din Europa în care sã nu fie reprezentat printr-o operã. Pînã ºi în altarul Catedralei Armeano –Catolicã „Sfînta Treime“, din Gherla, este expus un tablou intitulat „Coborîrea lui Isus de pe Cruce“. Marile muzee din Paris, München, Viena – cuprind sãli întregi în

La Bucureºti, ora exactã se anunþã cu tunul (1) Însãrcinat de cãile ferate cu o misiune de recunoaºtere a sistemului folosit în Germania, Hepites revine în România ºi face primii paºi spre unificarea orei în Bucureºti, dar ºi în þarã, dupã cum reiese dintrun raport cãtre Ministerul Agriculturii, Industriei ºi Domeniilor Publice: „...chestiunea comunicãrei orei, în legãturã cu sala noastrã meridianã, deºi s-a fãcut un pas înainte, publicul se gãseºte aproape în aceiaºi stare ca ºi în ultimul an. Cîþiva ceasornicari, foarte puþini, iau ora de la institut, ceilalþi au o orã de fantasie, care nu se va regula decît atunci cînd se va face o unificare a orei în oraº – treaba Primãriei – sau cînd se va da, la o anumitã orã, un semnal, care sã se auzã din toate pãrþile oraºului. Pînã la unificarea orei ºi dupã intervenþia noastrã la Ministeriul de Rãzboi, acesta ne-a pus la dispoziþiune un tun Krupp, de un calibru de 87 mm...“ Descrierea situaþiei de fapt a reglãrii orei în Bucureºti, fãcutã de acelaºi autor într-o scrisoare cãtre primarul Capitalei, ne relevã urmãtoarele realitãþi: „...Atît de bine cunoaºteþi cã oraºul nostru este lipsit de mijloacele de a avea ora esactã încît, în budgetul anului curent, s-a prevãzut o sumã cu care sã se facã un mic început de unificare a orei. Cu toatã graba ce s-ar pune, nu se va putea face instalaþiunea necesarã decît la finele acestui an budgetar, ºi, chiar ºi atunci, faþã cu mica sumã ce s-a prevãzut, nu se va putea avea decît un numãr escesiv de mic de orologii publice pe mersul cãrora se poate cineva încrede. Dacã doar o parte din centrul Capitalei va putea dispune de o orã convenabilã, cea mai mare parte a oraºului se va gãsi, ca ºi mai înainte, lipsitã de orã. În lipsa mijlocului celui mai nemerit ce se întrebuinþeazã astãzi pentru unificarea orei – transmiterea orei la diferite orologii în legãturã cu un orologiu normal – ºi pînã ce acesta se va putea întinde la toatã Capitala, sînt multe oraºe care întrebuinþeazã un mijloc primitiv, dar poate cel mai eficace. Acest mijloc are avantagiul de a

Literatã francezã Data morþii: 26 decembrie 1969 (la 67 de ani) Cauza: boalã de inimã Locul: Verrieres-le-Buisson (Franþa) Înhumatã: Parcul de la Verrieres-le-Buisson Rãspunzînd chestionarului lui Marcel Proust, la întrebarea: „Cum aþi vrea sã muriþi?“, Louise de Vilmorin a avut un rãspuns premonitoriu: „În patul meu ºi cu toþi ai casei înlãcrimaþi în jurul meu“. Aºa a ºi murit - în patul ei imens cu coloane. La cãpãtîi le avea pe cele douã fiice care o vegheau ºi, crezînd cã nu mai e conºtientã, vorbeau despre dispoziþiile pe care le aveau de dat dupã moartea ei, care urma sã survinã dintr-o clipã în alta: „Sã facem asta... sã facem ailaltã...“ etc. Cînd, deodatã, muribunda le tãie vorba, adãugînd: „...ªi s-o împãiem!“. Louise de Vilmorin lãsase instrucþiuni foarte precise cu privire la înmormîntarea sa: „Cum am decis sã fiu îngropatã în parcul nostru, gãsesc cã un mormînt ar fi trist. Aºa cã m-am gîndit la o bancã de piatrã, poate ºi cu o mãsuþã de bronz, la care copiii ar putea veni sã-ºi ia gustarea. O mãsuþã de bronz uºoarã, uºoarã, nu mai grea decît o picãturã de rouã pe iarba pajiºtii unde, sus, în stejar, va respira sufletul meu. Pe bancã, va fi înscrisã deviza mea: «Ajutor!», cu litere calchiate dupã scrisul meu, ºi pe urmã va fi gravat trifoiul meu cu patru foi“. Astfel odihneºte doamna de Vilmorin: în parcul sãu, sub un cireº. (va urma) ISABELLE BRICARD

care sînt prezentate tablouri vestite ale marelui pictor. ªi la Muzeul de Artã din Craiova se aflã un frumos original - „Regina imploratã“. Nu ne putem da seama cînd a avut timp sã picteze cele peste 1300 tablouri cunoscute, în afara sutelor ºi sutelor de desene, schiþe, pãstrate cu sfinþenie, arãtînd preocupãrile maestrului înainte de a aºterne culorile pe pînzã. Rar sînt tablouri de importanþã minorã, portrete îndeosebi. Cele mai multe au dimensiuni neobiºnuite, cu o mulþime de trupuri într-o dispunere la fel de impresionantã ca ºi în pictura lui Michelangelo din Capela Sixtinã. În „Cea de pe urmã judecatã“, din Pinacoteca de la München, la picioarele Mîntuitorului e o cascadã de trupuri, în afarã de acelea ale drepþilor, ce stau în spatele Lui. În „Bãtãlia Amazoanelor“ (München), în învãlmãºeala figurilor omeneºti sînt reprezentaþi cai speriaþi, în goana, dupã cum, în „Vînãtoarea de lei”, aceeaºi convulsivã frãmîntare de animale ºi oameni este zugrãvitã într-un tot impresionant. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942) permite publicului sã-ºi poatã regula ora în fiecare zi ºi a-i da posibilitatea de a controla pe ceasornicarii cari, în cea mai mare parte, îºi adopteazã o orã de fantasie tocmai pentru ca sã difere de aceia a vecinului sãu ceasornicar, deoarece a sa «este ora cea mai esactã». Pentru a putea aplica acest mijloc, subsemnatul, îndatã ce sala meridianã pentru determinarea orei a fost stabilitã, a mijlocit la Ministeriul de Rãzboi, cari i-a pus la dispoziþiune un tun destinat a anunþa în fiecare zi prînzul esact. Acest tun, de un calibru de 87 mm, încãrcat cu cantitatea necesarã de iarbã, va face un sgomot care, negreºit, se va auzi mai în toatã întinderea Capitalei. Sã fiþi încredinþat, d-le primar, cã aceastã inovaþiune va fi bine primitã de public, cãci va împlini o mare lacunã ce dînsul are astãzi“. În realitate, experimentul anunþãrii orei exacte cu tunul avea sã se dovedeascã un eºec. Tunul a fost folosit timp de o lunã, în iulie 1895, pentru a anunþa, la orele 12, ora exactã, apoi s-a renunþat la acest mijloc, pentru cã sunetul loviturii nu se auzea în tot oraºul, aºa cum se sperase. Din 1894, statul român, prin CFR, aderã la convenþia meridianului Greenwich, fapt care înseamnã adoptarea timpului Europei Orientale (cu douã ore înainte de ora Greenwich). Adoptarea acestui sistem era necesarã pentru corelarea legãturilor feroviare internaþionale. Acesta este momentul care impulsioneazã la noi procesul de unificare a orei pe întreg teritoriul. Era ºi momentul: cãile ferate, poºta, telegraful acopereau, în mare parte, teritoriul naþional. Anunþarea orei exacte cãtre CFR se face, începînd din toamna lui 1895, printro conexiune telegraficã directã între gara Filaret ºi Institut. Zilnic, la orele 12:00, de la institut se comunica ora exactã, care era transmisã, apoi, prin telegraf, la toate staþiile CFR din þarã. Ulterior, acest mecanism este adoptat ºi de poºtã ºi telegraf, dar ºi de alte instituþii ale statului, astfel încît cea mai mare parte a þãrii avea ceasurile reglate dupã ora Bucureºtilor, care devine ora naþionalã. (va urma) DORIN STÃNESCU


Pag. a 20-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Dor de Vadim Vadime, mi-e dor de tine, îmi lipseºti ca un frate, ca un prieten mai bun decît un frate ºi nici acum nu-mi vine a crede cã te-am vãzut ºi þi-am mîngîiat mîinile împreunate pe piept a implorare cosmicã, mutã, pe catafalc, la ctitoria Brâncovenilor, acum un an, în toamna dulce ºi nepãsãtoare de drama pierderii tale. Ai implorat divinitatea pentru poporul ºi þara ta, pe care le-ai slujit ºi le-ai iubit atît cu glas tunãtor la tribunã, în gazete, cît ºi ºoptit, tandru, în poezii ºi aforisme. S-a rupt ceva în noi - cã sîntem mulþi ºi nedeclaraþi, din laºitate - cînd s-a anunþat cã te-ai stins, deºi luceafãr ai rãmas „ce lumineazã încã”, cu lepãdarea de sine, cu dragostea pãgînã de þara ta ºi a noastrã, cãzutã pradã tuturor rãpitorilor dinãuntru, în cîrdãºie criminalã cu cei de-afarã. De frica ghilotinei pe care o meritã, aceºtia au abolit pedeapsa cu moartea. Tu, Vadime, nu te-ai stins, ai fost stins, pentru cã pe prea mulþi îi incomoda prezenþa ta publicã, la tribunã. Acum nu mai are cine sã le punã oglinda în faþã hienelor care au desfigurat þara. A dispãrut leul ºi au rãmas alþi prãdãtori, care sfîrtecã România ºi tot ceea ce a mai rãmas din ea. Acum, dragostea de þarã, patriotismul încurcã. Tot ce e naþional, românesc le pute antiromânilor, tot ce e românesc trebuie sã piarã, sã facã loc ºi sã dea prioritate tuturor minoritãþilor, de orice fel. Parlamentarii au alte preocupãri. Ce ºtim noi? Ei sînt... clasa politicã, fac alianþe electorale, se dau în gît unii pe alþii, în com-

Gînduri despre Tribun La 15 septembrie a.c., a avut loc, la Clubul Naþional de Artã Tinerimea Românã, condus de Voicu Enãchescu, fost dirijor al Corului de Camerã ,,Preludiu”, un eveniment de comemorare a PoetuluiTribun, la care au luat parte apropiaþi ai familiei, personalitãþi cu care acesta a lucrat în timpul vieþii, simpatizanþi ai fenomenului ,,România Mare”. Pentru organizatori a fost o realã surprizã modul în care au reacþionat, prin opinii pro ºi contra, cei ce au dorit sã evoce aspecte din viaþa ºi activitatea multidimensionalã a lui Corneliu Vadim Tudor. Cineva spunea ,,sã alegem aurul din poezia poetului”, ºi pe bunã dreptate, cãci existã mult aur, dar, zic eu, ºi suflet în opera sa literarã, precum ºi în cea civicã. Fiica Tribunului, domniºoara Lidia Vadim Tudor, a salutat iniþiativa organizatorilor, considerînd-o un prilej fericit pentru a împãrtãºi celor prezenþi cîteva din amintir-

Sînt trist… Sînt trist, la fel ca zilele acestea mohorîte de toamnã, pentru cã s-a scurs deja un an – o eternitate! – de cînd fiinþa de lut a marelui nostru Corneliu Vadim Tudor a plecat la cele veºnice. El va rãmîne, însã, pururi viu în inimile românilor adevãraþi ºi în sufletul celor ce l-au iubit ºi pe care el ia iubit, cãutînd sã-i ajute ºi sã-i ocroteascã. Cert este cã omul acela frumos, la trup ºi la suflet, s-a alãturat marilor bãrbaþi ai neamului: A.I. Cuza, N. Bãlcescu, N. Iorga ºi alþii, care vor trãi veºnic în amintirea noastrã. Sînt, într-un fel, satisfãcut pentru

petiþia cine furã mai mult. Habar n-avem noi ce ocupaþi sînt pentru bunãstarea lor! Pãmîntul þãrii noastre, pentru care au luptat ºi s-au jertfit generaþii de domnitori, a fost ºi continuã sã fie vîndut strãinilor, care nu fac agriculturã, ci încaseazã subvenþii de la Statul Român, iar noi consumãm alimente aduse cu vaporul din... Argentina, China, Noua Zeelendã, gãsim pe tarabe mere importate din Polonia, Ungaria etc., etc. Noi, care avem atîtea livezi, am ajuns sã mîncãm fructe aduse de afarã, care sînt crescute artificial ºi nu au nici un gust. Guvernanþii cei nevrednici îºi dau acordul sã se construiascã în Capitala noastrã o megamoschee, pe care turcii nu au fãcut-o în secole de stãpînire ºi spoliere a þãrii, mã rog, a teritoriilor Þãrilor Române. Nu are cine sã le mai spunã impostorilor cocoþaþi în vîrful politicii cã poporul, cînd i-a votat, nu le-a permis ºi sã-ºi batã joc de valorile tradiþionale româneºti. ªi acelaºi popor tace ºi înghite. Marii infractori zburdã în libertate - arestaþi la domiciliu, adicã în vilele luxoase, pe care ºi le-au fãcut tot din bani furaþi, ne sfideazã cu vacanþe de lux în locuri exotice. Cine sã le mai spunã trãdãtorilor pe nume, cine sã le mai spunã cã prioritatea noastrã nu e sã-i primim pe refugiaþii defavorizaþi ºi sãi hrãnim, cînd noi avem defavorizatã de secole umila noastrã clasã þãrãneascã, cea care a þinut ºi þine în cîrcã pletora omizilor ºi lãcustelor care sug vlaga Poporului Român. Cine sã le mai spunã ce gîndim aproape toþi, cine sã avertizeze public asupra pericolelor care ne pîndesc din toate pãrþile, din afarã, dar ºi din interior?

Vadim a murit ca un falnic cerb cu lupii în spinare, lau copleºit, l-au mãcinat. ªi el, ºi Adrian Pãunescu, ºi Grigore Vieru, ºi soþii Ion ºi Doina Teodorovici, ºi atîþia alþii care þineau sus flacãra românismului nu mai sînt, deºi ei trebuiau protejaþi cu gãrzi de corp, permanent, ca „bunuri“ aparþinînd patrimoniului naþional! Nu mai sînt printre noi fizic aceºti oameni adevãraþi, dar au rãmas cuvîntul, faptele ºi pildele lor, pe care nu trebuie sã le uitãm. „Deºteaptã-te, române!”, „Ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane!”, cã altfel dispãrem ca naþie. Eu cred cã o sã vã daþi seama cît de mult ne lipseºte Vadim. ION GHEORGHE de România

ile sale despre felul cum era Vadim, în tripla calitate de tatã, poet ºi politician. Mãrturisesc cã am apreciat în mod deosebit opinia generalului (r) Paul Chelaru, un apropiat al poetului. Acesta a amintit, printre altele, cã, în ciuda unor diferende politice pe care le-a avut cu Tribunul, a reuºit sã treacã peste ele, ºi ceea ce i-a unit pe cei doi au fost opera Poetului, personalitatea acestuia ºi marea lor dragoste pentru þarã, pentru simbolurile naþionale. A evocat, în context, prezenþa lor la comemorãrile anuale de la mormîntul lui Avram Iancu, unde, cu mult înainte de sosirea altor personalitãþi ale momentului, ei participau la întreaga slujbã oficiatã de preoþi în biserica de la Þebea, subliniind cã atitudinea Tribunului era întemeiatã pe profunda lui credinþã. Este greu, a mai spus el, sã-l judecãm acum pe omul complex Vadim. Trebuie sã mai reflectãm, sã lãsãm lucrurile sã se aºeze, sã se sedimenteze evenimentele. E bine sã se reþinã, a adãugat vorbitorul, cã de la interzicerea volumului ,,Saturnalii”, Vadim a devenit OM AL

CETÃÞII, un simbol ce nu poate fi scos din mentalul colectiv: ,,Vadim este o fîntînã din care ne adãpãm cu apã vie. Omul politic ºi naþional Corneliu Vadim Tudor a fost un vizionar, care a ars ca o torþã pentru Poporul Român, pentru Patrie”. Au mai luat cuvîntul domnii Dragoº Dumitriu, cel care a avut ideea organizãrii acestui eveniment, jurnalistul Mihai Antonescu, Petre Rãcãnel, care, dînd citire textului sãu, ,,Mi-e dor de Vadim”, ne-a trezit sentimente profunde, ca ºi Sorin Rotaru, un prieten apropiat al Tribunului, Petricã Panã, Emil Cãpâlnaº, V. Vasilescu ºi alþii. Închei aceste rînduri cu ideea cã nu trebuie sã ne oprim aici ºi cã memoria lui Corneliu Vadim Tudor, Omul Cetãþii, se cuvine a fi perpetuatã printr-un Cenaclu, cu întîlniri lunare, desfãºurat, eventual, sub genericul ,,Eugen Barbu ºi Corneliu Vadim Tudor”. Cred cã numai aºa se poate rãsplãti cum se cuvine activitatea acestor doi corifei. ANTON VOICU

cã opera lui lucreazã în conºtiinþa românilor. Chiar dacã, aºa cum spunea domnul Dragoº Dumitriu, s-ar putea ca, pentru o scurtã vreme, Vadim sã intre întrun con de umbrã, sînt sigur cã steaua lui va renaºte, mai strãlucitoare, într-un viitor nu prea îndepãrtat. Îi mulþumesc domniºoarei Lidia Vadim Tudor cã duce mai departe revista ,,România Mare” ºi cã îmi oferã onoarea de a mã numãra printre colaboratorii ei.

O sã viu înspre voi Urlã o pasãre neagrã, departe Ori aproape. Nu ºtiu. Citeºte, prietene, ºi-aceastã carte

Mesaje de la iubitorii lui Corneliu Vadim Tudor * Abia acum avem ce meritãm, cînd Vadim a fost obligat sã se retragã dincolo de viaþã. Nimeni nu ne va mai lua în seama, sã fie clar, aºa va fi! Ce am semãnat aia culegem! Noi nu l-am vrut, cã dacã îl voiam, îl puteam avea. Era cinstit ºi drept! Spre deosebire de noi, el nu dormea ºi nu se odihnea, luîndu-i mereu sub aripa sa ocrotitoare pe cei aflaþi în necaz ºi nedreptãþiþi. Pentru cei de jos, pentru cei mulþi - talpa þãrii - se certa cu toþi, lãcrima ºi sîngera. La poziþia socialã pe care o avea, chiar ºi dacã n-ar fi fost demnitar în patru mandate consecutive, fiind sociolog, istoric, scriitor, ziarist, redactor-ºef de revistã, cea mai cititã, cea mai cãutatã, nici nu avea nevoie sã fie om politic. Avea cu ce sã-ºi întreþinã familia. Corneliu Vadim Tudor n-a practicat politica pentru a-i aduce vreun beneficiu, pentru a se bucura de avantaje. Nu-i trebuiau, se þinea departe de toate acestea. Mii, milioane de mesaje veneau de peste tot

din þarã ºi din strãinãtate, de pe unde erau români, care alergau dupã o pîine. Sã nu uitãm cã revista „România Mare“, dintr-o publicaþie de avangardã, de mare curaj, un adevãrat fenomen, a dat naºtere unui partid, purtînd acelaºi nume. Oamenii care l-au apreciat i-au cerut sã facã acest lucru. ªi el l-a fãcut pentru cei în care avea o încredere neþãrmuritã. Dumnezeu sã-l aibã în dreapta sa, cã a fost un om drept ºi a luptat pentru dreptate. Mulþi l-au invidiat ºi duºmãnit, dorindu-i pieirea. Nu-l vom uita! O sã ni-l amintim ori de cîte ori ne va fi greu. (Maria Popescu) * DUMNEZEU SÃ-L ODIHNEASCÃ! Nu ºtiu dacã sînt citite comentariile noastre de cãtre familie, însã fac un apel, mai ales cãtre familie, care trebuie sã ºtie cã Vadim nu a fost uitat! Dacã nu au fost destui oameni la parastasul de anul trecut, sau la cel de acum, asta nu înseamnã cã a fost uitat! La bisericã, la înmor-

În amintirea Tribunului Cînd în cer el a plecat Ne-a lãsat inima frîntã Nici o zi nu am uitat Sã-i urmãm exemplul încã Azi, la tristã amintire Ne rugãm într-un cuvînt Sufletul sã-i odihneascã Lui Vadim cel drept ºi sfînt. TIBERIU BUNDUC Filiala Judeþului Tulcea a Partidului România Mare

Acum, cît încã sînt viu. O sã viu înspre voi, o sã viu Cu sufletul întins în genuni… Va fi azi, va fi mîini, Dupã douã luni, Dupã ani, o sã viu Înfãºurat în cîntec, Toropit de dor, Devreme, tîrziu, O sã viu. GEORGE MILITARU

mîntare, au fost mii de oameni. Þin minte cã la bisericã era o coadã imensã, aºteptai ºi 30 de minute ca sã poþi intra pentru a-þi lua rãmas bun. Vadim Tudor a fost ºi va rãmîne un OM MARE! Sînt multe de spus despre el. A fost un om care a vrut binele pentru România! (Mihai Ionescu) * Dumnezeu sã-l odihneascã. A fost un om bun, cu intenþii serioase pentru România. Numai el putea salva þara asta coruptã ºi plinã de hoþi. Nu ºtiu dacã va mai candida vreodatã un om ca el... (Marian Chirilã) * Dumnezeu sã-l odihneascã. Singurul politician care lupta pentru þarã ºi Poporul Român. Îmi era drag sã-l ascult ºi sã învãþ anumite lucruri din poveþele lui. Era un om deºtept. Avea un crez în viaþã. Amintirea lui rãmîne vie în inima ºi-n gîndurile mele. Cinstitã fie-i memoria în veac! (Liliana Greties) * L-am stimat ºi l-am iubit pe Tribunul care a plecat prea devreme dintre noi. Îl ascultam cu înfrigurare în toate emisiunile la care era invitat. Fãcea un regal din fiecare apariþie a sa. Era iubit de adevãraþii români, iar pentru ceilalþi era incomod. (Simona Ionescu)


Pag. a 21-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

In Memoriam In Memoriam Mi-aº fi dat ºi viaþa pentru Mentorul meu, Vadim Cu ani în urmã, mã întorceam din Bucureºti acasã atît de fericit ºi bucuros. Participam la diferite ºedinþe, congrese ale Partidului România Mare. Mã întîlneam cu preºedintele meu drag VADIM, mã bucuram atunci cînd aveam onoarea sã dau mîna cu el, sã stau de vorbã, sã fac fotografii împreunã cu el. Sînt membru PRM din anul 1993 ºi mã mîndresc cu asta. Am fost mereu alãturi de el, ºi eram atît de mîndru cã fac parte dintr-un partid cu nume atît de frumos, un partid care avea un preºedinte CINSTIT, DREPT, PATRIOT, un ROMÂN ADEVÃRAT – CORNELIU VADIM TUDOR. Nimeni nu era ca el, luptãtor pentru dreptate, pentru poporul lui, pentru þarã. κi merita numele de TRIBUN. Lupta pentru poporul român, era singurul politician care avea dreptul sã poarte acest titlu. Astãzi (10 septembrie 2016) mã întorc acasã din Bucureºti, trist, cu ochii în lacrimi ºi cu o mare durere în suflet. Astãzi nu am mai avut ocazia sã dau mîna cu el, sã stau de vorbã cu el personal, sã fac fotografii împreunã cu el, sã-l ascult cum spune vorbe înþelepte. Astãzi am participat la Slujba de Pomenire la un an de la plecarea lui, în Biserica „Sfîntul Gheorghe-Nou“, iar lacrimile îmi curgeau pe obraz. Am fost atît de mulþumit cã am avut onoarea ca la acest eveniment atît de important sã fiu ºi eu alãturi de familia VADIM TUDOR, o familie minunatã, pe care o stimez ºi o respect din inimã. Eu sînt un om simplu, un muritor de rînd, dar pentru mine nu existã bucurie mai mare decît faptul cã am fost prezent, eu, Vasile Cerlincã, tocmai din Nordul Þãrii, din Suceava, la aceasta comemorare. Am o vîrstã, 66 de ani, sînt ºi bolnav, dar Bunul DUMNEZEU mi-a dat putere. Am venit cu trenul o noapte, m-am întors cu trenul altã noapte, nu am simþit durere, obosealã. Am cunos-

cut Mîna lui DUMNEZEU, care m-a întãrit, mi-a dat putere. Am fost sã-l plîng pe VADIM, un OM al lui DUMNEZEU. Am reuºit! Îþi mulþumesc, DOAMNE! Visul meu de un an de zile sa împlinit. Mi-am dorit sã ajung încã o datã la mormîntul lui, sãi pun o floare, sã-i aprind o lumînare. M-am rugat pentru sufletul lui, am fãcut fotografii, din nou am plîns, am sãrutat crucea de la capul lui. Am rãmas singur în cimitir, la mormîntul lui, ºi am vorbit cu el. Lam întrebat de ce a plecat dintre noi atît de devreme, atît de tînãr? L-am întrebat de ce a plecat de lîngã „prinþesele“ lui, Lidia ºi Jeni, de ce le-a lãsat orfane? De ce a plecat de lîngã doamna Doina? O soþie ºi o mamã minunatã, lãsînd-o vãduvã. De ce a plecat dintre românii lui dragi, lãsîndu-i fãrã un apãrãtor, fãrã speranþã? De ce a lãsat Partidul România Mare fãrã preºedinte, fãrã un conducãtor adevãrat? De ce a lãsat ÞARA pe mîna acestor tîlhari? ªi o voce interioarã mi-a dat ºi rãspunsul: „Eu cu hoþii nu am vrut sã merg la furat, nu am dat mîna cu ei, din contrã, i-am demascat, i-am arãtat oamenilor. Ei s-au unit cu toþii ºi mi-au închis gura pentru totdeauna, pentru cã îi deranjau vorbele mele adevãrate. Acum fac tot ce doresc, nu mai are cine sãi tragã de urechi, poporul suferã, e necãjit. Am vrut sãi ajut cînd trãiam, dar unii nu m-au înþeles, nu au crezut în mine, au crezut în cei care le furau banii ºi, din cînd în cînd (din 4 în 4 ani), le aruncau ºi lor un mic ºi o bere, iar ei îi ºtampilau la vot. Astãzi, mulþi mã regretã degeaba, eu nu mai pot sãi ajut, stau ºi mã odihnesc liniºtit dupã o viaþã în care m-am luptat ºi m-am zbãtut pentru POPORUL meu, pentru ÞARA mea dragã“. Cu ochii în lacrimi, am spus din nou: DUMNEZEU sã te ierte ºi sã te odihneascã în pace!

Corneliu Vadim Tudor a lãsat în urma sa averea cea mai de preþ, familia Pentru cã sînt o persoanã în vîrstã care nu numai cã la admirat pe tatãl tãu, Corneliu Vadim Tudor – fie-i numele binecuvîntat -, dar chiar l-a iubit, iar pe dumneata te ºtie de cînd te-ai nãscut, dã-mi voie sã mã adresez cu „Dragã Lidia“. Sînt fericitã cã, sub conducerea dumitale, continuã sã aparã revista „România Mare“, cu care eu mam hrãnit de cînd a apãrut (ºi mai înainte cu „Sãptãmîna“ lui Eugen Barbu ºi a lui Vadim). Sigur cãmi lipseºte cîte ceva din vechea „Românie Mare“, de pe vremea cînd o conducea Vadim, dar te felicit ºi te iubesc pentru cã te strãduieºti sã o continui. Apreciez ºi noua ei formã (mai culturalã) ºi mã bucur sã gãsesc în ea semnãturile unor ofiþeri patrioþi, dar ºi a profesorului Ion Coja, pe care l-am admirat la „Vatra Româneascã“. Patriotismul meu, nemãrginita dragoste pentru þarã s-au nãscut nu în familie, ci în ºcolile pe care le-am urmat ºi

S-a scurs un an ºi nici nu-mi vine sã cred cã marele

nostru Tribun ne-a pãrãsit, tocmai cînd aveam mai multã nevoie de el. Fãrã el totul pare fãrã viaþã. Totuºi, datoritã iubirii fãrã limite a fiicei sale ºi a muncii perseverente pentru continuarea mãreþei sale opere, revista „România Mare“, la care þinea ca la ochii din cap, îºi continuã nestingheritã activitatea. Lidia Vadim Tudor, redactorul-ºef, reuºeºte sã-l þinã printre noi, reluînd materialele care au avut un atît de puternic impact asupra publicului. Aceste perle ne aduc hrana

Mulþumesc lui DUMNEZEU C-astãzi am ajuns ºi eu La VADIM – MENTORUL meu Visul mi s-a împlinit Chiar de-s trist, sînt fericit Mã-ntorc acasã trist ºi supãrat De la mormîntul unde am îngenunchiat Am pus o floare ºi o lumînare Iar inima din piept º-acum mã doare. Am lacrimi încã pe obraz Nu pot dormi, stau încã treaz ªi mã gîndesc doar la VADIM Oftez mereu ºi tot suspin. Nu pot sã îl uit NICIODATÃ! Îl plîng la fel ca pe-al meu TATÃ VADIM a fost un ÎNÞELEPT El mi-a schimbat chiar inima din piept. M-a învãþat sã fiu un om cinstit ºi drept Sã fiu ROMÂN ADEVÃRAT! Acesta-i sfatul care mi l-a dat, Nici astãzi eu nu l-am uitat. Eu o sã-l plîng mereu ºi-o sã-l bocesc DUMNEZEU te ierte VADIME, îþi mulþumesc! Asearã, 13 septembrie, am fost invitat la postul local de televiziune din Suceava, „BUCOVINA TV“, unde am povestit despre Slujba de Pomenirea la împlinirea unui an de la trecerea la cele veºnice a lui VADIM, ºi am prezentat fotografii de la acel eveniment. Pe masa din studio am dus o fotografie înrãmatã cu VADIM, cîteva cãrþi de-ale lui, iar o lumînare a ars pe tot parcursul emisiunii. Am avut ce povesti despre el, iar moderatorul a fost încîntat de cele auzite. Astãzi, 14 septembrie, pe un panou mare din curtea mea unde este o pozã imensã cu VADIM, a ars o lumînare de dimineaþã ºi arde ºi acum. E ora 21 cînd termin de scris. Cu deosebit respect, VASILE CERLINCÃ, Suceava care m-au format ca bun român, ceea ce pe vremea aceea era subînþeles. Deplîng cu mare durere halul în care a ajuns România dupã 1989, nu iubesc Uniunea Europeanã, care ne-a adus mai mult rãu decît bine, ºi tot aºa nu iubesc „jandarmul universal, SUA“, pus numai pe jecmãneala întregului mapamond. De asemenea, condamn comportamentul celor mai mulþi parlamentari, care s-au îmbogãþit furînd tot ceea ce se putea din aceastã þarã. De aceea mi-am reconsiderat ºi atitudinea faþã de Ceauºescu, care, pe lîngã multele rele pe care lea fãcut, a acþionat, totuºi, ca un patriot. Sub conducerea lui România a înflorit, cu mari sacrificii s-au realizat multe obiective economice, iar vizitele pe care le-am fãcut peste tot în þarã mi-au întãrit imaginea. Cînd mulþi dintre parlamentarii corupþi au acumulat averi nemãsurate din jefuirea þãrii, Vadim se lupta pentru a se menþine la suprafaþã, pentru cã cinstea nu l-a ajutat sã obþinã averi. A murit neaºteptat, în sfînta zi de Înãlþarea Crucii, ºi a lãsat în urma sa averea lui cea mai de preþ, familia, dar ºi scrierile lui, volumele de versuri, de prozã, de aforisme ºi reflecþii, care sînt nepreþuite. Cu toatã dragostea ºi admiraþia, MARIA NEDELEA, biolog pensionar

SCRISOAREA SÃPTÃMÎNII

Flacãra vie

Am plecat de la mormîntul lui cu o durere mare în suflet, dar mulþumit cã am fost atît de aproape de VADIM. Precizez, încã o datã, pentru cei care nu ºtiu: mi-am permis sã spun VADIM, nu domnul VADIM, deoarece unui om mort nu i te mai adresezi cu „domnule“. Asta am învãþat-o tot de la VADIM – MENTORUL meu. Dar cîte lucruri interesante ºi frumoase am învãþat de la el! În tren, spre casã, eram cu gîndul tot la el ºi am scris urmãtoarele:

spiritualã, ne fac sã ne amintim cu cîtã putere lupta Vadim Tudor pentru idealurile mãreþe ale fãuririi României Mari, cu cîtã dragoste ºi-a iubit acest popor atît de lovit de soartã. Corneliu Vadim Tudor ne vegheazã de acolo, de sus. Sîntem siguri cã este mîndru de moºtenirea pe care a lãsat-o, de familia sa, ºi ne cãlãuzeºte paºii pentru a duce mai departe fãclia românismului. Pentru cã a fost un truditor fãrã egal, neprecupeþind nici un efort pentru binele poporului din care s-a ridicat, închei cu rugãciunea Doamne, odihneºte-l în pace. ªi vã trmit ºi o poezie închinatã memoriei lui:

Vadim În zi de Înãlþarea Crucii Te-ai înãlþat odat’cu ea Trudit ai fost ºi rodul muncii S-a transformat în peruzea. Ce ne luminã viaþa noastrã În pace noi încã trãim Ne-ai dat în suflete povaþã La tine-n veci noi ne gîndim. EMILIAN ªANDRU, ofiþer paraºutist


Pag. a 22-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (45) Dacã nu s-ar fi întîmplat toate astea - care au culminat cu spînzurarea, în mai 1821, a acelei cruci de voinic care a fost Ioniþã Urdãreanu – Slugerul, Tudor n-ar fi putut fi ridicat niciodatã de eteriºti din mijlocul oastei sale, la Conacul Goleºtilor. Atunci, în acel asfinþit de mai, cînd se zãrea prin plointea primãverii trupul spînzurat al tînãrului pandur, oºtenii care perpeleau, în strãmurare, niºte carne la focul de pe colinã i-au jurat rãzbunare. Cam tot aºa ºi cu Ceauºescu. Dar mersul Istoriei e ciudat: o datã cu scurgerea timpului, se estompeazã greºelile ºi se reliefeazã meritele. Cine îºi mai aduce aminte acum de pãcatele lui Brâncoveanu ºi Cuza? Dar fost-a, oare, Ceauºescu din stirpea acelor ctitori de Þarã? Înclin sã cred cã da. Mãcar pentru fanatismul cu care s-a opus ruºilor. ªi pentru niºte edificii, dureroase, ce-i drept, dar necesare ºi vizibile cu ochiul liber. Astãzi începe la TV procesul foºtilor membri ai C.P.Ex. Transmisie pasionantã, în direct. În boxã, 4 dintre cei mai importanþi colaboratori ai lui Ceauºescu: Emil Bobu, Ion Dincã, Tudor Postelnicu ºi Manea Mãnescu. Raºi în cap ºi îmbrãcaþi în zeghe. Ce degradant! Ãsta-i Nürnbergul anunþat de unii? De-a dreptul insuportabil preºedintele completului de judecatã, un colonel de Justiþie, nu ºtiu cum îl cheamã: iritat, nervos, ireverenþios, agresiv, certãreþ, pe faþa unui asemenea om se citeºte sentinþa dinainte. La ora 16,37, Tudor Postelnicu declarã cã stenogramele ºedinþelor de la C.C. al P.C.R. sînt mistificate! Va fi o loviturã de teatru? Zarva produsã e mare. ªedinþa se amînã pentru luni, la ora 9 dimineaþa. Nu trebuie sã fii jurist ca sã-þi dai seama cã, într-o Þarã unde se reiau la nesfîrºit, pe ecranul televizorului, imagini ale morþilor, bocete, colive, clopote ºi lumînãri cu batiste înnodate, orice proces pe tema asta se va judeca sub o insuportabilã presiune emoþionalã. Asta, deºi cifra morþilor, de 60.000, a scãzut cam de 100 de ori, Televiziunea anunþînd cã n-au fost decît 689 de morþi, în toatã Þara. Între atîtea spectacole de jale, hop ºi o întîmplare comicã! În „România liberã“ de azi, apare rãspunsul lui Silviu Brucan la un articol al lui Octavian Paler: „Pentru prima datã în istoria României, miniºtrii care rãspund de aceste domenii au venit în faþa televizorului, pentru a da seama poporului ºi a prezenta cinstit ºi deschis situaþia realã. Cînd s-a întîmplat aºa ceva pe vremea cînd partidele istorice conduceau Þara? Niciodatã, Saul Bruckner, pentru simplul motiv cã „partidele istorice“ au încetat sã conducã Þara în anul 1938, cînd Carol al II-lea a dat lovitura de stat ºi a instaurat dictatura personalã, ori pe vremea aceea în România nu exista... Televiziune! (Þin minte cã primele emisiuni televizate le-am vãzut prin 1958, la un vecin al nostru, Vasile Cucu, care avea un televizor rusesc marca Rubin, le admiram pe ºpicheriþa Cleo ªtiber ºi pe actriþa Anca Vereºti, în piesa „Copacii mor în picioare“). Citesc tot în presã cã U.R.S.S. ºi-a retras toate decoraþiile acordate lui Nicolae Ceauºescu. Ce mai conteazã niºte tinichele,

Mai 2004. În pelerinajul efectuat la Auschwitz, preºedintele PRM a fãcut un popas la Cracovia. Aici s-a întîlnit cu tînãra ambasadoare a României în Polonia, Irene Comaroschi. În fotografie, cu spatele, artistul plastic Tudor Eliad ºi Gelil Eserghep.

acolo, cînd ruºii i-au retras lui Nea Nicu însãºi viaþa? Îl credeam pe Gorbaciov ceva mai stilat, dar mujicul - tot mujic, i s-a pus pata ºi pe dinafarã, ºi pe dinãuntru. În ritmul ãsta, ar putea sã retracteze poeþii, pictorii, compozitorii, regizorii, scenariºtii ºi actorii toate „închinãrile“ respective? Omul e rãu de la naturã, asta e nenorocirea. L-am crezut cu toþii, pe cuvînt, pe genialul onanist din Geneva, J.J. Rousseau (suferea de o jenantã boalã a aparatului genito-urinar), care scria cã omul e bun de la naturã, dar nu e aºa. Nu era bun nici mãcar cel mai sîrguincios discipol al lui, adolescentul Maximilien Robespierre, care îl spiona, cu veneraþie, noapte de noapte, pe fereastrã. Cum s-ar putea califica mãcelurile colosale desfãºurate, zi de zi, de mii de ani, pe toate meridianele lumii, în ABATOARE? Omul e fiara cea mai ucigaºã din naturã. Noroc cã se mai salveazã prin atîtea gingãºii ºi capodopere. Scriam deunãzi de Shelley - poetul era un fanatic al libertãþii omului, ca dovadã cã îºi bea zilnic ceaiul neîndulcit, pentru simplul motiv cã zahãrul provenea de pe plantaþiile de trestie de zahãr, unde sclavii erau crunt exploataþi. Dacã ar fi fost consecvent pînã la capãt, autorul poemei „Queen Mab“ ar fi trebuit sã nu bea decît apã chioarã, fiindcã ºi frunzele de ceai erau roadele unei plantaþii unde se biciuiau oamenii. Primesc telefon de la doctorul Tibi Trandafir. Acum vreo 3 ani, îmi spunea cã Paler e cel mai de seamã produs al culturii române contemporane. Am zîmbit. Acum zîmbeºte ºi el de pripeala lui, ºi-a mai schimbat opiniile. De data asta e fascinat de Dumitru Mazilu, care i se pare un om profund cinstit, dar a fost „lucrat“ de KGB-ºti. Ca mîine, omul delicat care e doctorul Trandafir - un copil mare, în fond - va vedea cã a exagerat ºi de data asta. Îmi confirmã cã mai multe pîlcuri de bucureºteni, supãraþi foc pe declaraþiile pro-hungariste ºi revizioniste ale lui Mitterand, au scandat în faþa Ambasadei Franþei: „Roman ºi cu Franþa lui /Sã se ducã dracului!“. Mai îmi spune cã asearã au demonstrat 3.000 de tineri în Piaþa Victoriei ºi 30 dintre ei au fost invitaþi la dialog, înãuntru. Unul din conducerea Frontului i-ar fi înjurat ºi le-ar fi spus, pe un ton rãstit: „Ce credeþi voi, mã?“. Se zice cã i-a jignit ºi Ion Iliescu, care i-a avertizat sã-ºi bage minþile în cap. Studenþii se plîng cã asearã au intrat printre ei tot felul de provocatori, care, vorbind la derutã despre activitatea P.N.Þ., sau a altor partide, spuneau: „Ai înregistrat? Sper cã nu te-a vãzut nimeni!“. Tot doctorul îmi zice cã tinerilor li se aduceau camioane cu bãuturi scumpe, pe care ei le refuzau, ba chiar li se aruncau sticle goale, ca sã se creeze senzaþia cã sînt beþi, numai cã ei, vigilenþi nevoie mare, le culegeau ºi le aruncau înapoi, în aceleaºi camioane. Din sute de piepturi se înãlþau la cer lozinci în versuri: „Noi Liderul PRM ºi o voce de aur a operei române: Rodica v-am apãrat/ Voi ne-aþi înºelat!“. Am Angelescu, care a interpretat admirabil aria Reginei Nopþii, din cea mai proastã impresie despre scan„Flautul fermecat“, de Mozart.

dãrile astea rimate, ca la meci. Apar la televizor Ion Iliescu ºi Petre Roman, vizibil marcaþi de demonstraþia de asearã a studenþilor. Ambii ameninþã cu unele violenþe - pentru un program TV de sîmbãtã searã e, totuºi, cam deplasat. La fel cum deplasat e „speech“-ul lui Dan Iosif, care apare filmat în faþa intrãrii în C.C. al P.C.R., avînd în spate Tricolorul gãurit: „Nu mai e nevoie sã mã prezint, mã ºtiþi toþi! Cei care aþi luptat alãturi de mine“. Sã-l fi rãsturnat Ioºka pe Ceauºescu? Atunci de ce ne mai mirãm cã în Ardeal se întîmplã ce se întîmplã? Încep sã pricep ce l-a înfuriat aºa de rãu pe Ion Iliescu. Tinerii au strigat: „Iliescu reales/ La al XV-lea Congres“. Nici dracii ãºtia nu se astîmpãrã, sã-i facã ei lui Nelu una ca asta! Într-un tîrziu, vorbesc la telefon cu Eugen Barbu. Îmi spune cã „Europa liberã“ iar ne-a înjurat, printr-o anume Rodica Iulian. Mîine e duminicã. Ce fierbere surdã e în aer? 28 IANUARIE 1990. O nouã duminicã. Un nou prilej de odihnã pentru Ziditorul Lumii, „Naturii îi place sã se ascundã“ - scria Heraclit. Atît de bine se ascunde, încît pînã la urmã ne ascunde ºi pe noi. În pãmînt, în ape, în cenuºã. Uneori, mã bate gîndul sinuciderii. Mai ales în momentele în care parcã un înger blazat îmi ºopteºte la ureche cît de zadarnicã ºi inutilã e viaþa. S-o ascunde aici un pleonasm? Nu cred, zadarnic e mormîntul sãrãcãcios de la þarã, dar inutil e mausoleul de marmurã. N-am sã mã sinucid. Pentru cã L-aº mînia pe Dumnezeu. Nu fiindcã aº suprima, ceea ce numai El, Creatorul, are dreptul s-o facã. Ci fiindcã, pentru cîteva clipe, aº putea fi egalul Lui. Eminescu a descris magistral starea asta, de beatitudine periculoasã, în finalul nuvelei „Sãrmanul Dionis“: „Nu cumva sînt chiar eu Dumne...“ - zicea eroul (citez din memorie), iar atunci se prãbuºeau, cu larmã mare, lumile. Aº putea spune cã aici rezidã una dintre strãlucitele biruinþe ale creºtinismului: condamnã sinuciderea

Decembrie 1986. Corneliu Vadim Tudor ºi Vasile Cãbulea, doi ziariºti români, fac o vizitã de documentare la Muzeul Atomic de la Hiroshima. cu asprime ºi cu ameninþarea cazanelor de smoalã clocotitã, ceea ce înseamnã o limitare drasticã a fenomenului. De altfel, pe urnele sinucigaºilor din Toledo stã scris, din generaþie în generaþie, de sute de ani: „Hic jacet cinis, pulvis et nihil“ („Aici se aflã cenuºã, pulbere ºi nimic“). Dar, la naiba cu toate astea! Îmi e bine azi. Îmi imaginez bisericile ca pe niºte furnicare de oameni. Aud clopotele Bisericii din Bd. Titulescu. Prin spatele ei, prin niºte bãlãrii ºi movile de nisip, îmi plimb cîinii în fiecare dimineaþã ºi noapte. Am numai trei: unul de rasã ºi doi maidanezi, dar o liotã întreagã se þine dupã mine, fiindcã ºtie cã va fi rãsplãtitã, în final, cu ceva resturi. Acum, verdeaþa cea veche a dispãrut, n-au mai rãmas decît niºte ramificaþii noduroase, cu uºoare petice de zãpadã. Nu ºtiu de ce, astãzi se vorbeºte la televizor, mai mult decît de obicei, despre Eminescu. Mã ºocheazã o afirmaþie a Smarandei Jelescu, care, referindu-se la volumul X al „Operei Omnia“, zice: „În obsesia unora, Eminescu nu avea voie sã fie cel mai mare poet român“. Dacã se referea, discret, la Moses Rosen, atunci e încã bine. (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 23-a – 30 septembrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Mormîntul de la Þebea un centru energetic al românismului (urmare din pag. 1) Dupã mai puþin de 1 an, în iunie 1992, aflaþi în trapeza Patriarhiei, la praznicul prilejuit de trecerea în rîndul sfinþilor a voievozilor ªtefan cel Mare ºi Constantin Brâncoveanu, cãrturarul Antonie m-a rugat sã ofer o sponsorizare pentru restaurarea mînãstirii brâncoveneºti, de la Sîmbãta de Sus. L-am chemat pe generalul Valeriu Buzea, care purta carnetele de cecuri ale Fundaþiei „România Mare“, ºi am fãcut donaþia cuvenitã. Alãturi, la aceeaºi masã, se afla ºi ministrul Învãþãmîntului, fostul meu profesor de ciberneticã de la Facultatea de Filozofie, Mihai Golu. A apelat ºi el la generozitatea mea, zicîndu-mi cã plouã prin acoperiºul Liceului „Andrei ªaguna“, din Braºov. Fãrã sã ezit, am semnat un cec similar ºi pentru acea lucrare. De ce vã spun toate acestea? Era un timp romantic, parcã pluteam pe aripile unui suflu vital, încã trãiau atîþia oameni dragi, presa producea fonduri considerabile, din care fãcea ºi opere de binefacere. Au trecut 21 de ani de atunci. Exact cît a durat perioada interbelicã, din 1918 pînã în 1939. Atunci am progresat. Acum am regresat. Totul merge din rãu în mai rãu. Parcã niciodatã nu s-a adeverit mai bine distihul lui Eminescu din „Doina“: „Vai de biet român, sãracul/ Îndãrãt tot dã ca racul!“. Nu e nici timpul, nici locul sã spun cine e de vinã pentru aceastã situaþie pe care, la proporþiile þãrii sale, Alexandr Soljeniþîn, laureat al Premiului Nobel, o numea „Stare de leºin naþional“. Doar un singur comentariu vreau sã fac: NU toatã clasa politicã e de vinã, cum se grãbesc unii sã aplice ºtampila anatemei ºi sã generalizeze. Existã aici, printre noi, patrioþi care nu numai cã au pus pumnul în pieptul furtunii ºi s-au opus jafului ºi anarhiei, dar au ºi pãtimit pentru curajul lor. La timpul ºi la semnalul potrivit, aceºti români de o mare bravurã se vor ridica, se vor coaliza, ºi vor tãia braþele Caracatiþei Mafiei. Destul cu batjocura! La gunoi cu paragina care s-a fãcut stãpînã pe þarã! Ni se rãsucesc morþii în morminte cînd vãd neputinþa ºi laºitatea noastrã! Birourile mele sînt la Bruxelles ºi la Strasbourg – strãinii nu te respectã decît dacã tu însuþi îþi respecþi identitatea naþionalã. Am pomenit despre regretatul meu prieten Antonie Plãmãdealã, pentru cã odatã, de Sfînta Maria Mare, pe cînd ne beam cafeaua din filigean, în cerdacul Mînãstirii Sîmbãta de Sus, i-am propus sã fie canonizaþi alþi martiri ai creºtinismului ºi ai românismului: Mihai Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu ºi Avram Iancu. Nu toþi au avut moarte de martir - dar toþi, absolut toþi au avut viaþã de martir. Aceeaºi propunere aveam sã i-o fac ºi succe-

sorului sãu în jilþul mitropolitan, Laurenþiu Streza. Întrebaþi poporul, cel curat ºi drept-credincios: da, la icoanele sufletului românesc ard, zi ºi noapte, candele pentru toþi aceºti giganþi! Ei sînt, deja, niºte sfinþi pentru noi, românii. Asta înseamnã cã sînt nu numai modele de urmat, ci ºi fãcãtori de minuni. N-avem decît sã ne uitãm la minunea care se petrece aici, la Þebea în fiecare septembrie: vin pelerini din toatã lumea, ca la un centru energetic. Acei oameni publici care nu vin la Þebea nu existã! Pe acela care suferã de depresie ºi nu mai are nici o speranþã, îl invit sã-ºi ia tãrie de la acest loc, unde sînt atraºi, ca de un pol magnetic, coconii ºi prinþesele românilor, cu straie de sãrbãtoare, ºi bãtrînii cu zãpadã în pãr ºi cu brîu Tricolor. Apropo de Tricolor: în biroul meu, de la Casa Scînteii, am, la vedere, steagul lui Avram Iancu, pe care mi l-a dãruit un þãran român aici, la Þebea. Aceastã forþã magicã o au numai Eroii. Din ce aluat sînt plãmãdiþi ei? Care e substanþa miraculoasã care îi face pe oameni sã venereze un Erou cînd e în viaþã, dar ºi mai mult cînd a trecut pragul veºniciei? N-are România lideri politici ºi spirituali? Iatã unul din ei, cu numele primului Patriarh biblic, Avram! Stimaþi compatrioþi, aici, în aceastã însoritã duminicã de septembrie, ne-am adunat dintr-un dublu motiv: sã aducem omagiul nostru, la 140 de ani de la trecerea în Eternitate, acelui om providenþial care a fost Avram Iancu, Tribun al Tribunilor, care n-a fãcut compromisuri, a pus mîna pe Lancea lui Horea ºi s-a bãtut vitejeºte pentru românii lui iubiþi – ºi în al doilea rînd, pentru a ne privi în ochi ºi a strînge rîndurile, vãzînd cît de actuale sînt vorbele lui, conform cãrora sîntem mulþi cum e cucuruzul brazilor. Ruºine, de 1.000 de ori ruºine, aºa-zisei Justiþii din þara asta, care nici mãcar acum, la aproape 2 ani de la sacrilegiul

DREPTATEA UMBLà CU CAPUL SPART (4) ªi mai e ceva: madam Robu zice cã o martorã de-a ei ar fi fost ameninþatã la telefon, ceea ce se prea poate, dar nu ne ocupãm noi de prostii deastea. Mai probabil este cã însãºi consoarta fostului procuror general se îndeletniceºte cu aºa ceva, în urmã cu vreo patru luni trãgîndu-mi la telefon, pe la miezul nopþii, niºte înjurãturi de Dumnezeu ºi de mamã, cum nici ursarii din Bolintin nu ºtiu, ºi vã rog sã mã credeþi cã am un auz perfect, încã de atunci fusesem avertizat cã ea se ocupã cu aºa ceva, iar cînd i-am auzit vocea spãrtigoasã ºi înþiglatã la proces, m-am convins definitiv cã ea a fost. Bine cã mi-am schimbat telefonul! Ce ne facem însã cu godacii din presã pe care experimentata femelã i-a legat de gard ºi îi teleghideazã dupã bunul ei plac? În ce mã priveºte, eu am rostit de la început cã ºtiu ce lepãdãturi de „ziariºti” se aflã în salã ºi putem fi siguri cum vor arãta reportajele lor mincinoase. Dar ei induc în eroare, pe mai departe, difuzeazã otravã în ochii populaþiei, încãlcînd cele mai elementare norme ale cinstei gazetãreºti. Dacã îi iei la bani mãrunþi, nici unul nu are pregãtirea nece-

sarã, ori studii, toþi sînt niºte fripturiºti grãmãdiþi pe sub mese, doar-doar le-o cãdea ºi lor o ciosvîrtã în gurã. Sîntem singura presã din lume unde au pãtruns toate lãturile. Dacã pentru orice profesie trebuie sã produci dovada unui atestat profesional, numai în gazetãria noastrã post-revoluþionarã aºa ceva nu se cere. E ca ºi cum, pãstrînd proporþiile, cîteva mii de sceleraþi ar cutreiera ºoselele þãrii la volanul maºinilor, dar fãrã carnet. Nu vã daþi seama ce pericol uriaº ar fi pentru populaþie? 8) La începutul anului 1991, Procuratura Generalã a întocmit un material înaintat Comisiei Juridice a Parlamentului în care se atrage atenþia cã infracþiunea de ofensã adusã autoritãþii nu mai existã. Aºa cã tot eºafodajul d-lui Robu cade de la sine, fiindcã e raportat la o lege a lui Ceauºescu, care punea ofensa adusã autoritãþii în relaþie inseparabilã cu art. 160 Cod penal (atentat ce pericliteazã securitatea statului); 9) În continuare, eu susþin ceea ce am spus ºi la proces: articolul meu iniþial a fost un pamflet (ºi nu o calomnie), iar pamfletul ca gen literar nu poate fi pedepsit penal. Totodatã, prin aceastã stufoasã

sãvîrºit de un bezmetic, care a spînzurat efigia lui Avram Iancu în piaþa publicã, nu l-a pedepsit pe acel duºman al românilor! Nu trebuia decît sã aplicaþi Legea, nestimaþi magistraþi! Pretutindeni în lumea civilizatã, terorismul ºi crima de lez-naþiune sînt pedepsite exemplar. Ar îndrãzni cineva sã aducã o astfel de insultã violentã, aºadar criminalã, Ioanei d‘Arc în Franþa, lui Garibaldi în Italia sau lui Washington în America? Haida-de! Numai la noi e posibilã, ba chiar justificatã ºi toleratã orice ticãloºie! Totul se muºamalizeazã. Dupã care ni se vînturã pe la nas cenuºa unui nazist, care instiga la omoruri în massã, ºi sîntem acuzaþi tot noi de lipsã de omenie ºi civilizaþie. Îþi stã mintea în loc cînd vezi ce complicitãþi odioase sînt urzite peste capul românilor ºi împotriva lor! Ne permitem sã þinem la închisoare un fost primministru, în mod abuziv, dar pe un nemernic care ne-a lovit în ce aveam mai scump pe lume îl lasã sã zburde în libertate. Acum, în Anul Caragiale, asistãm la o altã anomalie: fãrã a învãþa nimic din pãþania ruºinoasã a fraudelor, dovedite, cu vîrf ºi îndesat, de la alegerile locale din 10 iunie ºi de la referendum, niºte firme de bucãtãrie, auto-intitulate pompos „institute de sondare“, încearcã sã-i prosteascã ºi sã-i intoxice iar, pe români, cu o avalanºã de fãcãturi ridicole, care prefigureazã o nouã ºi nesimþitã hoþie electoralã. Mîine mã voi duce la Strasbourg, la deschiderea Sesiunii de Toamnã a Parlamentului European, unde voi rosti un discurs, împotriva fraudelor electorale, care nu se mai terminã, precum ºi a manierei sinistre în care România e tratatã de ocupanþii strãini, de parcã ar fi o colonie africanã. Mai nou, o altã fãrãdelege: cineva a dat avizul de mediu pentru exploatarea cu cianuri a minelor de aur ºi de argint de la Certej – ceea ce sfideazã, grosolan, Rezoluþia votatã, la 5 mai 2010, de Parlamentul European. Permite-þi-mi sã închei acest discurs cu cîteva versuri scrise pe drum, în maºinã - nu înainte de a propune botaniºtilor sã revigoreze Gorunul lui Horea, bãtrîn de 800 de ani, punînd altoiuri potrivite: „Fraþi români, veniþi la Þebea/ Unde reginã e plebea// Aici n-au loc impostorii/ Ciocoii ºi profitorii// Licheaua se dã de gol/ ªi-i datã de-a rostogol.// Românii nu mai suportã/ Aceastã neagrã cohortã// Care îi minte ºi-i furã/ Le ia tot din bãtãturã.// E destul! Morþii tresar!/ S-a strîns funia la par!// Iancule, om fãrã patã/ Þara e crucificatã// Lumea-i tot mai costelivã/ N-are grîu nici de colivã// Românii îºi vînd rinichii/ ªi bandiþii beau «vizichi».// Fetele se prostitueazã/ ªi Mafia se distreazã.// Hoþii petrec ca în Rai/ La Londra ºi în Dubai// Iar Poporul, ca un cîine,/ Nu are bani nici de pîine.// Mîine va începe ºcoala,/ Dascãli: foametea ºi boala// Dar un Duh calcã pe ape:/ Învierea e aproape!// Iancule, fecior de Domn,/ Hai, trezeºte-te din somn!// Tu, iubite Crãiºor/ Ajutã acest Popor!// Astãzi dã-ne, te-am ruga,/ Binecuvîntarea ta// Þara s-o putem salva!/ Iancule, de ce mai stai?/ Aºteptãm un semn: No, hai!“.

instrumentare, dl. Robu va reintroduce CENZURA în România, iar dacã justiþia se va uita în pãguboasa lui gurã, se va crea un periculos precedent, un atentat la libertatea presei; 10) Aºa dupã cum familia Robu a înþeles sã vinã cu o armatã de „ziariºti“ necinstiþi ºi cu niºte rude ºi ciraci care ne-au þîþîit tot timpul ºi ne-au împiedicat sã ne apãrãm drepturile - aºa vom înþelege ºi noi sã fim înconjuraþi de cei care ne iubesc cu adevãrat. Pînã una alta, cea mai patrioatã ºi mai curajoasã persoanã din oraºul lui Caragiale s-a dovedit o elevã din clasa a IV-a, Raluca Mihail, care la intrarea în tribunal mi-a înmînat emoþionatã o scrisoare, din care reproduc numai fraza de început: „Domnule Vadim Tudor, vã doresc sã aveþi succes ºi realizãri în încercãrile prin care treceþi, sã biruiþi duºmanii care vã stau în cale!”. Nutrim speranþa cã la 10 iulie vor veni ºi admiratorii maturi ai revistei. Aceleaºi forþe care au ruinat Þara ºi ne-au împins în fundul prãpastiei se aflã acum în spatele acestor douã marionete stricate, soþii Robu. Fraþi români, vã aºtept! Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 5 iulie 1991)


Pag. a 24-a – 30 septembrie 2016

MICÃ

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE

Cãlcîiul lui Ahile

DOPAÞII CU DIPLOMà Sãptãmînile trecute, au fãcut mare vîlvã, ºi chiar au provocat emoþii, ºtirile pe care le-au postat niºte hackeri, care au reuºit sã spargã secretele WADA (Comisia Internaþionalã care se ocupã de problemele dopingului) ºi sã aflãm cã mari campioni ai Jocurilor Olimpice de la Rio au concurat dopaþi, dar cu patalama la mînã cã sînt bolnavi ºi cã trebui sã fie trataþi cu medicamente trecute pe lista substanþelor înterzise fiind, astfel, socotite dopinguri. Cu alte cuvinte, pot concura, folosind dopinguri, toþi cei care au de la doctor reþete scrise cu substanþele considerate drept dopinguri. Au fost discuþii, s-au auzit ºi voci cã nu este în regulã, au mai apãrut, ici ºi acolo, cîte un comentariu dar, încet, încet, subiectul a dispãrut din interesul public. Bine, oameni buni, îi lãsãm pe cei care au „norocul“ sã se îmbolnãveascã de boli care necesitã tratamente cu substanþe dopante sã concureze alãturi de sportivii care au „ghinionul“ sã fie sãnãtoºi? Fireºte, socotind cã doctorii care dau asemenea înscrisuri sînt de o corectitudine exemplarã. Dar dacã avem de a face cu doctori care nu au o conºtiinþa atît de exemplarã? Doctori, care pot sã creadã cã fac un bine dînd sportivului asemenea certificate ? De ce trebuie sã acordãm doctorilor creditul cã sînt corecþi, iar sportivilor, nu? Am putea sã nu mai facem atîtea controale antidoping, ci sã luãm ºi de la sportivi declaraþii cã nu folosesc nici un doping. Trebuie neapãrat sã înceteze acest sistem cu reþete care permit, în mod oficial, dopingul. Vrem sã avem sportivi de mare valoare curaþi, sãnãtoºi nu bolnavi, ca surorile Williams, de la tenis, sau ca gimnasta americanã Simone Biles, care a cîºtigat 5 medalii (4 de aur ºi una de argint) la Rio. Sãrãcuþa de ea! „Bolnavã fiind, a fost obligatã sã concureze... dopatã! ªi acum, daþi-mi voie sã fiu rãutãcios: poate cã dacã nu era bolnavã, nu lua nici o medalie.

Sportivii bolnavi, care necesitã medicamente doping, sã stea acasã. Sã se facã bine, ºi apoi sã vinã sã concureze alãturi de ceilalþi sportivi care nu se trateazã cu... substanþe dopante! Toate aceste discuþii îmi amintesc de o situaþie în care România a fost vãduvitã, poate, de o medalie olimpicã. Era în primãvara anului 1979. Cu un an înainte, Ileana Silai avusese cea mai bunã performanþã a anului la 800 m ºi aveam mari speranþe pentru Olimpiada de la Moscova, din 1980. În acea primãvarã, dupã o hemoragie prelungitã, Ileana avea hemoglobina 8. Medicii ºtiu ce situaþie gravã înseamnã aceasta. Atunci, la Centrul de Medicinã Sportivã, s-a organizat un consiliu de medici, iar ei au stabilit cã, în faþa acestei situaþii, este nevoie sã i se facã un anabolizant, ºtiindu-se cã, dupã o duratã de 3 luni, substanþa nu mai apare la analizele antidoping. Dar, între timp, controalele antidoping s-au perfecþionat ºi asemenea medicamente au apãrut la analize ºi dupã 9 luni de la folosirea lor. ªi astfel, la un control antidoping, pe care Silai singurã s-a oferit sã-l facã, a apãrut rezultatul pozitiv. Zadarnice au fost dovezile Centrului de Medicinã cã i s-a fãcut o singurã injecþie într-o situaþie neaºteptatã, cu asentimentul unui întreg consiliu de medici! De abia dupã un an de la suspendarea ei, i s-a permis sã concureze la Moscova, unde, dupã un an de pauzã, a reuºit, totuºi, sã intre în finalã ºi sã se claseze, la 1500 m, pe locul 7. Acþiunea se petrecea în perioada cînd fetele noastre erau printre cele mai bune din lume la semifond ºi fond, cînd primele 10 atlete românce fugeau pe 800 m sub douã minute (astãzi, nici o atletã româncã nu reuºeºte aceastã performanþã) ºi cînd antrenorii noºtri foloseau metode de antrenament care respectau principiile fiziologiei efortului. Astãzi, sînt rar antrenorii care sã cunoascã sau sã aplice aceste principii în pregãtirea atleþilor lor. De aceea sînt ºi rare performanþele în acest sector al atletismului . SILVIU DUMITRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

CELE 7 ARTE 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6

7 8

Soarele, un portal pentru extratereºtri (3) În aceleaºi imagini, s-a putut vedea, mai puþin clar (specialiºtii de la NASA fiind acuzaþi cã au prelucrat fotografia) o navã extraterestrã uriaºã, de proporþii incredibile, aflatã în apropierea Soarelui, ºi care pãrea a fi ceea ce a fost numit generic de cãtre specialiºtii în domeniu, ufologi sau nu: nava-mamã.

Pe ce lume trãim? Este, probabil, întrebarea pe care, cu o undã de revoltã ºi cu un puternic sentiment de teamã, nu putem sã nu ne-o adresãm nouã înºine, mulþi dintre noi. De ce nu sînt cunoscute publicului larg aceste realitãþi ºi încotro se îndreaptã civilizaþia umanã? Ce s-ar putea sã se îndrepte cãtre noi, prin ceea ce, în mod normal, ar trebui doar sã ne dea viaþã ºi nu sã ne-o punã în pericol? Cîte civilizaþii non umane, dar umanoide, este posibil sã se fi infiltrat printre oameni ºi cîþi ani vor mai trece pînã cînd vom fi, pe Terra, poate 12 miliarde de „oameni“ ºi nu „doar“ 6? Vom mai fi, însã, atunci, stãpînii vieþii noastre pe o planetã despre care încã mai credem cã ne aparþine? În altã ordine de idei, aceia dintre noi care folosesc Internetul, ºtim foarte bine cã aici au fost postate, în ultimii ani, multe filmuleþe în care se pot vedea imagini ascunse de NASA, dar ajunse la îndemîna publicului larg nu ºtim cum, dar oricum, prin munca unor temerari, care, prin diverse eforturi, au reuºit sã obþinã aceste imagini. Despre aceste imagini însã, unele fiind în mod vizibil prelucrate de cãtre cei interesaþi în a oculta ceva, nefiind aºa cum au fost trimise de sondele spaþiale, adicã originale, Tyler Glocker, responsabil de canalul YouTube, avea sã declare cã: „NASA utilizeazã pixeli specifici pentru a crea zone blurate ºi cuadraturi neclare, atunci cînd doreºte sã ascundã ceva“. De

asemenea, cunoscutul ufolog Scott C. Waring explicã urmãtoarele: compararea a douã imagini fãcute de sonda SOHO, una obþinutã în zona în care cealaltã fotografie este bluratã, demonstreazã cã „un enorm OZN, mai mare decît Terra, a fost captat de cãtre sonda specialã SOHO în proximitatea Soarelui, în timp ce îºi extrãgea energia necesarã...“. „Acest OZN culege energia necesarã, sistematic, pentru a putea cãlãtori într-o dimensiune strãinã pentru el, cum este lumea noastrã, sistemul nostru solar, iar la aceastã concluzie s-a ajuns pentru cã este vãzut, în multe ocazii, în apropierea Soarelui. OZN-ul dreneazã energia solarã, o trage în el însuºi, aceasta se scurge în el...“.

Ca o concluzie... Dumneavoastrã, cititorii, trebuie sã analizaþi cele scrise aici, sã meditaþi asupra tuturor lucrurilor cunoscute, asupra a ceea ce credeþi cã ºtiþi despre viaþã, sensul vieþii, istoria omului ºi anomaliile recente din evoluþia de datã recentã a societãþii umane, cît a evoluat aceasta de fapt, în ce sens, cum au fost posibile cuceririle incredibile ale ºtiinþei în timp ce, faþã de om ºi faþã de nevoile sale, dispreþul suveran al nu ºtim cui, a crescut exponenþial cu explozia tehnologicã. Deja viitorul omului pe Terra se evidenþiazã ca fiind tot mai puþin probabil... acesta fiind, de fapt, profund dezumanizat ºi desacralizat. Cine ne pune necontenit viaþa ºi tot ceea ce a însemnat cîndva un mod de viaþã, în pericol? Al cui modus vivendi, sau mod de a trãi, ni l-am asumat, inconºtient, desigur, în ultimul secol ºi ceva? Sã gãsim în Soare, la modul propriu ºi în mod fizic, palpabil, un posibil rãspuns? Cine ºtie... Sfîrºit INGRID BACIU

9 10 ORIZONTAL: 1) ...; 2) ... - ...; 3) A împrãºtia un gaz - ...; 4) Temã neterminatã! – Ursul lui Cezar Petrescu – Cep! 5) Cetãþean din Libia – Luna florilor; 6) Actriþã românã de teatru ºi film (Cristina); 7) Alimentat – Element chimic care are simbolul „N“; 8) Cãmãºi rustice – Verigã – Matematician român (Haret; 1851 – 1912); 9) Capitala Norvegiei – La pian! – Apare într-o picturã de Grigorescu; 10) ...; VERTICAL: 1) Suport pe care se fixeazã þeava tunului – Insulã greceascã în Marea Egee; 2) Vopseºte genele – Pericol posibil; 3) Mantie anticã – Leul din club! 4) Cîntecul þãrii – Amestec de benzen ºi de toluen; 5) A se alãtura unei organizaþii, instituþii, etc.; 6) Drepte la mijloc! – Tare... încurcat! – Ionel Tudor; 7) Fatã tînãrã (cu cozi) – Ori; 8) Echipa britanicã – Rãdãcinã comestibilã; 9) Dã buzna în centru! - ...; 10) Joc de noroc cu o monedã aruncatã în sus – Ceas; 11) Ana Ene - ... DICÞIONAR: CHIOS PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „GASTRONOMICÓ: ORIZONTAL: 1) MACRA – ANTIC; 2) UNTURA – E – AA; 3) CT – GOGOSARI; 4) ARA – MINCA – M; 5) VIENA – UA – MA; 6) ACRITA – ILIC; 7) O – SERA – AC; 8) OTET – ABAC – S; 9) U – TERMAL – TU; 10) APA – EA – GRUP; 11) UNIC – CARNE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.