Romania mare, nr 1363

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Aud la televizor un ghicitor care zice: „Atunci cînd nu ne mai rãmîne nici o speranþã – nici la medic, nici la astrolog – apelãm la Dumnezeu“. Dar de ce tot acest ocol inutil ºi riscant? De ce nu-L chemãm în ajutor pe Dumnezeu încã de la bun început?

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Pentru împrospãtarea memoriei

România fãrã sens

STAREA NAÞIUNII

Motto: „Sîntem urmaºii lui Traian. Ai lui Traian Bãsescu“. Elena Udrea Analiºtii politici declarã cã afirmaþia „nu am pe cine vota“ e un nonsens.

Pentru mine este evident cã ei nu iau în considerare contextul - trãim într-o epocã a transformãrii nonsensului în sens.

Evoluþia umanitãþii, în general, a României, cîmpul nostru de observaþie directã, în special, este un argument de fundamentare a unui algoritm viitorologic (biblic parafrazînd, nu este „un argument“, ci „sînt legiune“). Algoritmul expune clar (cã avem în faþã) o singurã opþiune politicã, suprastructuralã, sistemicã - ºi anume, populismul, falsul intenþional. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Am început cu toþii sã ne dumirim de unde pleacã rãul în aceastã þarã. Românul, cu marele sãu bun-simþ, cu sfinþenia ºi cuminþenia lui proverbialã, s-a uitat bine de tot în ochii tuturor, a cîntãrit vorbele ºi faptele fiecãruia, a vãzut cum se umple þara de politicieni de duzinã ºi de infractori care se bat cu pumnii în piept, s-a mai uitat el o þîrã în stînga, s-a mai uitat ºi în dreapta, s-a scãrpinat în cap cum a fãcut-o mii de ani înainte de a ieºi la muncile cîmpului, dupã care a rostit, aidoma lui Avram Iancu: „No, hai!”. ªi a început sã-i dispreþuiascã pe toþi, în egalã mãsurã, sã-i suduie, sã-i judece cu asprime pentru ticãloºirea þãrii. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 iulie 1991)

Poporului român Frumoºi mai sînt românii noºtri, poporu-i înþelept ca marea prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni un fluviu fumegînd de patimi ne-a dãltuit pe chip rãbdarea mai de din vale de Rovine pînã în Munþii Apuseni.

Poporul este tot ce miºcã ºi tot ce stã în aºteptare e troiþa de la mormîntul Eroului Necunoscut e Mioriþa care-i ninge la creºtet baciului o floare ºi voievodul peste brazdã cînd se apleacã a sãrut.

El e nobleþea stirpei noastre þesutã-n aur vechi pe ie puterea de-a privi de-a pururi, cinstit, în ochii tuturor e curãþenia moralã de-a fi mãreþi ºi-n vitregie poporul este datoria de-a nu ne rupe de popor.

L-au biciuit cu spini tîlharii de-au sîngerat ºi macii-n grîne l-au fost tîrît în vrej de flãcãri la judecata de apoi iar clopotul de oase albe din turla patriei române trãgea o zi a sãrbãtoare ºi douã veacuri a rãzboi.

Pagina 9

Povestea avocatului care a cumpãrat monumentul STONEHENGE

Revizionismul ungar – un monstruos angrenaj în Europa Pagina 17

La Conferinþa Naþionalã a PRM, Lidia Vadim Tudor a abordat necesitatea modernizãrii mesajului naþionalist în România Bunã ziua, Sînt Lidia Vadim Tudor ºi eu cred în România!

Mã aflu astãzi, alãturi de dvs., aºa cum m-am aflat întotdeauna, ca fiicã a tatãlui meu, în acest important moment din viaþa Partidului România Mare. Astãzi ºi acum, alãturi ºi împreunã cu dvs., traversarea deºertului de cãtre PRM a luat sfîrºit. Evenimentul de astãzi dovedeºte cã Partidul România Mare este puternic, cu resurse ºi rãdãcini adînc ancorate la nivelul societãþii româneºti. (continuare în pag. a 20-a) LIDIA VADIM TUDOR (Mesajul a fost rostit la plenara Consiliului Naþional al Partidului România Mare)

ªi i-au tãiat hrisovu-n patru, ºi i-au înfipt jungheru-n spate fãpturã lui sacerdotalã au pus-o-n furcã la rãscruci tãgada, trocul ºi trãdarea cãdeau din Bãlþile furate l-au tras pe roatã ca pe-un mire atîþi procleþi ºi eunuci.

Dar cum renaºte din cenuºã acvila binecuvîntatã dar cum pe seceta cea mare ploua cu pîine ºi cu peºti pe cai rãzbunãtori ca roua venea de fiecare datã zeiþa-n veci biruitoare a limbii noastre româneºti.

Poporul e împãrãþia, în întregime ºi în parte el e coconul ce se naºte ºi-i veteranul de rãzboi el e bãrbatul ºi femeia, îndrãgostiþi pînã la moarte ºi e oraþia de nuntã a celor triºti, flãmînzi ºi goi.

Poporul e asceza noastrã ca preþ suprem al libertãþii el ne va judeca odatã de-am fost sau n-am fost patrioþi Poporul este þara însãºi vibrînd în agora cetãþii ªi e destinul României, pe care au vînat-o toþi.

CORNELIU VADIM TUDOR, 1982 (Poezie preluatã din volumul „101 poezii * 101 bijuterii“)

Biserica Colþea, vechi spaþiu istoric din inima Bucureºtilor Pagina 6

NR. 1363 z ANUL XXVII z VINERI 7 OCTOMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T La 16 februarie 1933, cînd þãrãniºtii trãgeau în muncitori Miºu Navetistul ºi Popa Tökeº Ion Cristoiu – un rateu ieºit Francmasoneria din þeava de eºapament a democraþiei paleoloagã Cel mai prost banc de la Radio Erevan este Vartan Arachelian! Dacã te apropii, þip!

PARTEA I ªtiaþi de ce este frig afarã? A apãrut peste România o izohipsã - cel puþin aºa aflãm de la Buletinul Meteo rostit de Romica Jurcã la televiziune. În ziua de 16 februarie se celebreazã sfinþii Mucenici Pamfil ºi Valentin. La Mulþi Ani tuturor purtãtorilor acestor nume!

Dar ziua de 16 februarie are în calendarele româneºti ºi un chenar de doliu: în 1933 au avut loc puternice lupte ale muncitorilor ceferiºti împotriva exploatãrii nemiloase, reprimate în sînge. Cine conducea þara atunci? Tatãl lui Mihãiþã, pe nume Carol al II-lea, ºi distinºii noºtri profesori de democraþie, þãrãniºtii. O lacrimã pioasã ºi o garoafã roºie pe zãpadã, în memoria muncitorilor împuºcaþi atunci pentru crima de a fi cerut o viaþã mai bunã!

Ziarele ne anunþã cã în zona Clujului a fost vãzut sãptãrnîna trecutã un strãlucitor O.Z.N. Dacã nu erau Marþienii, atunci cu siguranþã erau Bîrlãdenii. Întîia poantã cu adevãrat excelentã publicatã la rubrica „Pilulã contra ridurilor” din ziarul „Tineretul liber”: „Noi am cerut sã intrãm îa Europa, nu în Antarctica”.

Rãspundem unor cititori: nava cosmicã sovieticã ce a cãzut în Argentina se numea „Saliut 7“, iar nu „Salut prieteni“. O piftie cu urechi, din ce în ce mai sîcîitoare, începe sã creadã cã reprezintã cu adevãrat ceva în presa românã. E vorba de Cristoiu Ion, un nãpîrstoc de un metru ºi un cot. Bine-bine, multe piticanii au fost valoroase în istoria lumii: dacã ar fi sã gîndim numai la Napoleon, care spunea cã oamenii scunzi sînt mai de preþ, pentru cã distanþa dintre cap ºi inimã e mai micã. Oh, dar nu acesta e cazul fostului activist UTC Cristoiu, care îi fãcea o atît de jenantã curte lui Nicu Ceauºescu încît a crezut lumea la un moment dat cã sînt perverºi. Cine vrea sã vadã ce lichea perfectã e dovlecelul ãsta cu smîntînã n-are decît sã consulte colecþia revistei Supliment literar-artistic al „Scînteii Tineretului“, unde se practica o periculoasã politicã anti-naþionalã, de pe poziþiile uteciste, desigur. Un singur exemplu: sub oblãduirea acestui Lãbuº a apãrut un articol zdrobitor împotriva academicianului Octav Onicescu, acuzat de fascism, atac infam care, în cîteva sãptãmîni, a grãbit sfirºitul savantului nonagenar. De altfel, în ziarul „Libertatea“ e publicatã o analizã efectuatã de un medic psihiatru: se pare cã acest I.C. e bolnav mintal, narcisist, complexat de halul ridicol în care aratã (deºi se suie pe papainoagele unor tocuri ca Vico Torianni), pe scurt, acest apendice vrea sã îi pedepseascã prin masochism ºi rãutate pe cei care n-au complexele lui. Cum am putea dialoga noi cu un asemenea rateu ieºit din þeava de La 11 februarie am eºapament a democraþiei? comemorat 125 de ani de la detronarea iubitului prinþ al Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

Din ce în ce mai enervante reclamele prezentate la televiziune: unele prin repetiþii obsesive (cum ar fi aceea plãtitã de firma Bucureºti – Berlin, care vinde de toate ºi nimic), altele prin calitatea proastã (e cazul firmei C.S.I., care l-a pus pe un mulatru ºtirb sã zicã într-un mod libidinos „Ciki – Ciki, ….., aah“). La emisiunea TV „Limba noastrã“, o prezenþã agreabilã: lector univ. dr. Narcisa

C A R I C A T U R I

Forãscu, care i-a pus la punct pe toþi pedanþii ce stîlcesc graiul românesc, vorbind cu contradicþialitate, imediatitate, inadmisibilitate etc.

Este limpede cã în cultura românã nu poþi sã faci carierã cu un nume de ºuncã presatã cum e acest Maºek. La fel cum este limpede cã noi nu vom polemiza niciodatã cu un tîtîit fãrã nici o calitate, decît aceea de a nu fi român – calitate pentru care a fost imediat uns ca director la Teatrul Nottara, la fel cum au paralizat dupã revoluþie mai toate posturile-cheie ºi alþi indivizi care au comun cu þara asta cam cît avem noi cu Peninsula Golan.

La Budapesta a apãrut volumul „ªi ce spune regele român?“, scris de unul Sugar Andras. Referindu-se la popa Tökes, majestatea sa Bîl-Bîl Întîiul nu pierde ocazia de a se mai îndepãrta de tronul României cu vreo zece ani luminã: „Îi admir curajul ºi credinþa, faptul cã nu s-a lãsat supus intimidãrilor ºi terorii lui Ceauºescu, pe care l-a înfruntat cu curaj. Este un om cu o personalitate excepþionalã, care nu poate fi întîlnitã oriunde ºi nu putem spune cã întîmplãtor Revoluþia românã a izbucnit în jurul lui. El ºi Doina Cornea meritã, într-adevãr, Premiul Nobel pentru pace”. Fireºte, mai ales cã popa a declarat de atîtea ori cã va mai face o revoluþie în România, ºi mai sîngeroasã. Aºa o pace, sã fie la cele cinci gîºte grãsane ale regelui! Încep sã prolifereze escrocii la nivel înalt! Unul dintre ei este acest Paul Ioan Cruceanã, despre care am scris mai cu duhul blîndeþii în urmã cu cîteva sãptãmîni. Dar acum lãsãm orice menajamente ºi îl informãm public cã am depus plîngere penalã împotriva lui ºi e dat în urmãrire. Ce a fãcut acest Cruceanã? Prin luna noiembrie s-a oferit sã ne ajute sã scoatem o carte la Tipografia din Ploieºti. Încrezãtori în oameni, mai ales cã individul venise anturat de un coleg de la ziarul „Azi”, i-am înmînat 50.000 de lei pentru un avans la tipografie, precum ºi fotoculegerea cãrþii, efectuatã cu mare dificultate la tipografia „Bucureºtii Noi“. Borfaºul a dispãrut de trei luni ºi cu banii, ºi cu formele tipografice, ne-am interesat la Ploieºti ºi nici vorbã sã fi auzit cineva de el, pe scurt, avem de-a face cu un caz tipic de escrocherie.

Ciudãþenia de-abia acum începe: acest Cruceanã este de meserie profesor ºi bîntuie toatã ziua pe la Senat, în calitate de „ziarist“ reprezentînd Partidul Romilor Rudari din Sibiu, condus de maistrul Cioabã. E pentru prima oarã cînd un român i-a fãcut de rîs pe bieþii þigani, pe care îi rugãm sã-l lepede iute din braþe, cã le furã ligheanele.

Foarte agresivã aceastã Marilena Rotaru, mult umblatã peste mãri ºi þãri - dupã o emisiune idioatã despre „Europa liberã“ a aterizat în braþele descãrnate ale lui Nea Sclerozã. Vã daþi seama cum îi stãtea acestei creaturi tunse ca un cãlugãr din serialul „Robin Hood“ în intimitatea unui personaj care unelteºte la ruinarea bisericii creºtine?! În lumea mireanã, acesta se mai numeºte ºi Al. Paleologu ºi ºi-a dat arama pe faþã recent: a fost ales un fel de mare tartor al dracilor în masoneria internaþionalã. În interviul prezentat la televiziune, acest manºon din piei de cloºcã încearcã sã ne convingã de faptul cã masoneria e ceva minunat ºi inocent, luîndu-ºi ca argument

apartenenþa unor nume ilustre care au fost, vezi Doamne, masoni ca ºi el: Mozart, Goethe, Bãlcescu, Cuza, Kogãlniceanu. Neruºinarea acestui fariseu e revoltãtoare: nu ºtim cît de „masoni“ au fost Cuza, Bãlcescu ºi Kogãlniceanu, dar chiar dacã ar fi fost, pe la mijlocul secolului trecut aºa ceva avea cu totul alte forme de exprimare ºi obiective ºi, în orice caz, finalitatea operei acestor tribuni a fost naþionalã. Ne apucã ºi mirarea: acest Paleologu e monarhist înfocat, dar aºa ceva nu concordã cu idealul masonic al Republicii Universale, precum ºi cu deviza „Cu maþele ultimului preot sã-l spînzurãm pe ultimul monarh“. Noi înclinãm, totuºi, sã credem cã a avut dreptate marele filozof italian Benedetto Croce: „Francmasoneria este cea mai mare calamitate a timpurilor moderne“. În absenþa domnului Vasile Neagoe, care e bolnav, revista „Zig-Zag” a încãput pe mîna troglodiþilor fãrã talent ºi fãrã obraz. Un anume Laurenþiu Ulici (cãruia nu-i ajunge cã a distrus revista „Luceafãrul“, pe care a adus-o la pragul falimentar al unui tiraj de... 7.000 de exemplare!) scrie un fel de denunþ intitulat „Cartelul ceauºist”. Acest individ cu mari defecte de vorbire (e clefãit, sãracul, pînã zice alfabetul te scuipã de te face Faþã Palidã) bate cîmpii într-un mod ilariant: el trage un semnal de alarmã asupra cartelului pe care „România Mare“ l-ar fi încheiat cu „Vatra Româneascã“, iar în acest cartel e plauzibilã ºi intrarea Partidului Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeþ (?!). Bãiatul trebuie sã se caute repede la cutiuþã: dintr-un critic literar de mîna a ºaptea, incult ºi sãlciu ca apa oxigenatã, acest Ulici se aruncã în vîltoarea politicii, tot atît de bezmetic ºi nepregãtit ca ºi Manolescu, visînd alianþe ºi conspiraþii care îi strigã „bau!” dupã fiecare burlan. Sã adãugãm la asta ºi adînca lui inculturã: cartel înseamnã „coaliþie între douã sau mai multe partide politice burgheze” (vezi Dicþionarul explicativ al limbii române), ori nici „România Mare”, nici „Vatra Româneascã” nu sînt partide, cît despre P.S.M., este partid, dar în nici un caz burghez. La ºcoalã, repetenþilor! Dupã ce cã trãieºte parazitar pe spinarea noastrã, fiind vîrît fraudulos în pachetele cu „România Mare“ pentru a fi cumpãrat la înghesuialã, ziarul „Dreptatea“ ne trimite „la ocnã!”. Pãi dacã noi o sã intrãm la ocnã, cum o sã mai vindeþi voi spanacul ãla mucegãit, dintr-o conservã veche de 50 de ani?

Toþi staliniºtii noºtri care au fãcut studii la Moscova se numesc Moskvici.

De menþionat cã filmul televizat „Bulevardul romului” n-are nimic comun cu „Bulevardul þiganului“, film în care joacã acum criticul Mircea Iorgulescu. În sfîrºit, o ºtire ceva mai normalã ºi, în orice caz, mai umanã: iubitorii de animale sînt anunþaþi cã la sediul revistei noastre se aflã 5 cãþeluºe mici, în vîrstã de cîteva sãptãmîni, care în miezul iernii cautã o inimã caritabilã ºi un culcuº ceva mai cald. Puiºorii sînt de o rarã frumuseþe (tãrcaþi, alb cu negru) ºi provin din împerecherea morganaticã a unui dalmaþian cu o maidanezã. Doritorii îi pot ridica fãrã nici un ban (de fapt, cu 1 leu simbolic, cã aºa e obiceiul) în ziua de 15 februarie, între orele 12 ºi 14, de la sediul revistei noastre.

Extrem de lungi ºi plicticoase au devenit înºiruirile de nume ºi adrese pentru dedicaþiile muzicale ale televiziunii. Ba, de la un timp, au început sã aparã ºi mesaje de amor de un ridicol imens, între cetãþeni care în loc sã îºi dea bezele peste gard, fac un ocol exhibiþionist, în vãzul þãrii, folosind televiziunea drept martorã publicã a inimii lor albastre. Am notat cîteva texte infantile, apte pentru Curierul Inimilor Sfãrîmate: „Pentru Florin - mie nici nu-mi trece repede! Iubeaþa ta, Carmen (Brãila)“; „Te iubesc, dragul meu Ticã!”; „I love you forever, semneazã Mihaela ºi Rãþuºca“ º.a.m.d. Dragii noºtri Ticã, Rãþuºca ºi Iubeaþa, nu vreþi voi sã vã pupaþi în garã? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 15 februarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Cimpanzeii din arborele ginecologic al PSD-ului România imposturii generale Tãrãºenia pãmîntului Achimicã ne-o dã la linguricã Noi apariþii la editura DNA: Blaga - ,,Spaþiul haºmanglitic” Ghiþã, te-aºtept desearã la portiþã!

Preºedintelemachitor nu se lasã uºor Cãtãlina Ponor a refuzat bîrna politicii Extratereºtrii e printre noi Din dragoste prosteascã Preþul virginitãþii Se cascã falia dintre bãrbaþi ºi femei Ce trebuia sã se întîmple, s-a întîmplat; MRU a demisionat din fruntea SIE pe motiv de boalã. Avea boalã pe Klaus. Culmea coincidenþei, de aceleaºi simptome se chircea ºi preºedintele, de vreo trei-patru luni. Nu, el nu avea boalã pe Klaus, ci pe ºeful SIE, fiindcã acela sacrifica vite Kobe pe altarul lui Zeus (nea Bachus, pentru intimi).

Doi artiºti excepþionali s-au mutat în cer: Ioan Gyuri Pascu ºi Sebastian Papaiani. Cu siguranþã, vor scrie istorie ºi în rolul vieþii de apoi.

Unde credeþi cã îmbaloteazã momiþe ºi tuberculi de berbec, cimpanzeii coborîþi din arborele ginecologic al PSD, care o fac pe naþionaliºtii de tomberon? Pe terasa ,,La copac”! Pãi unde altundeva?

Acolo pun þara la cale, fac ºi desfac guverne ºi sticle de bere, îi trimit SMS-uri de amor lui Ponta, ce s-o mai lungim, avem toatã nãdejdea-n ei. Cînd ºi cînd trece prin zona crepuscularã ºi comandantul ,,Sulei lui Hector” sã le dea indicaþii preþioase. Niºte boschetari...

Bãsescu se laudã cã, dupã furtunile care l-au clãtinat la viaþa lui, în Atlantic sau în Pacific (nu ºtie exact, citise mult ºi avea ochii umflaþi), nu-i mai e fricã de nimic. Oceanul însã se teme sã nu plãteascã, aºa cum se întîmplã de obicei, oalele sparte.

Oalele de whisky.

România imposturii generale ar putea fi titlul unui film realist despre ceea ce se întîmplã în toate domeniile de activitate.

Cu generozitatea-i proverbialã, Ambasada Rusiei a donat 100 de euro pentru ,,Cuminþenia pãmîntului”. E un început, poate ne restituie ºi restul tezaurului, deºi nu s-au dat în vorbã. În schimb, au postat un filmuleþ în care reflectã dragostea frãþeascã ºi sprijinul tovãrãºesc faþã de România, acordate pe timp de rãzboi ºi (aºa-zisã) pace. Cicã e fraþii noºtri. E posibil sã fie adevãrat, altminteri nu gãsesc nici o explicaþie pentru faptul cã ornicele bunicilor noºtri se aflã la încheieturile urmaºilor soldaþilor sovietici, biruitori ºi îndemînatici. Totuºi, sã nu fim rãi, lumea se mai schimbã, ºi dacã vor cu adevãrat sã-i credem, sã scrie pe bancnotã, cu cernealã fosforescentã, ,,Basarabia, pãmînt românesc!”

Senatoarea care a inspirat celebrul roman nescris ,,Moartea în vacanþã” doreºte ca lumea sã fumeze pînã seamãnã cu ea, ºi e supãratã cã amendamentele ei la ,,Legea trasului în piept” au fost respinse. Cã, se vaitã domnia sa, ,,nu mã droghez!”, doar pune cîte-o piedicã în calea uitãrii de sine. Pãi nici curvele de pe centura politicii nu sînt vicioase, nu se prostitueazã, au ºi ele un hobby. κi satisfac setea de culturã. ªi n-au atîtea fumuri! Achim Irimescu s-a vindecat de buba-mînzului (aºa crede el) ºi doreºte scumpirea mîncãrii, ca sã nu mai fie aruncatã la gunoi atît de multã de cãtre aceia care au. În schimb, nu se gîndeºte la cele 5 milioane de români aflaþi la limita supravieþuirii. Mãi, Achime, mãi bãiatule, cã altfel n-am cum sã-þi zic, dacã tu scumpeºti haleala, asta nu conteazã pentru ãia de au, dar va fi cumplit pentru cei ce n-au. Eu înþeleg cã te-ai lovit rãu la þumburuºul ãla de te protejeazã sã nu-þi plouã în gît, dar, în guvernul prostocrat, toþi sînteþi o apã ºi-un pãmînt! Trãiþi într-o altã realitate, nu sesizaþi diferenþele dintre bogaþi ºi sãraci.

Realitatea e cruntã, mãi bãiatule! Ia du-te tu prin casele amãrîþilor care n-au bani nici de-o pîine ºi spune-le cã scumpeºti mîncarea ca sã nu mai ardã PROTAN-ul, anual, 19.000 de tone ºi ai sã vezi ce scurtã-i calea la-ntors acasã.

Nu, nu la Bruxelles, la casa pãrinteascã, deºi mamele n-ar trebui amestecate în actul erotic de guvernare. Ele sînt convinse cã bãieþii lor sînt cei mai frumoºi, dar i-a stricat anturajul. Sincer sã fiu, uitîndu-mã prin guvern, ar fi circumstanþe atenuante. Problema e cã nu se ºtie cu ce bagabonþi te-ai înhãitat înainte de alungarea lui Ponta, cã e clar cã nu vii de la internatul de fete...

Cu ocazia împlinirii a 200 de ani (sau pe aproape, nici ei nu-ºi mai amintesc exact), Neagu Djuvara ºi Mihail ªora au fost decoraþi cu ,,Steaua României”, în grad de Cavaler. Cred cã Administraþia Prezidenþialã s-a cam grãbit, puºtanii sînt plini de energie, încã zburdã pe imaºul vieþii. N-a mai fost atîta gãlãgie la Cotroceni de pe vremea dialogurilor socratice dintre preºedintele-machitor ºi oricine-i ieºea în cale pe una dintre cele ºapte cãrãri ale palatului. O veste bunã: dupã 13 ani, UE ne-a permis exportul de porcine.

Numai bine, între 11 decembrie ºi Crãciun, le returnãm marfa.

Un satyr bãtrîn, care ºi-a împãrþit viaþa între tribunale ºi platouri de televiziune, ocupîndu-se cu divorþuri, tãieri de moþ ºi vrãjealã politicã de doi bani, vrea sã intre în Parlament pe listele unui bordel (pseudo)naþionalist pesedist, alãturi de unii dintre clienþii sãi. Acest preþios ridicol nu e decît un închipuit, care a fãcut umbrã pãmîntului degeaba, deºi trãieºte cu impresia cã, de fapt, planeta se rãcoreºte la umbra lui. Patru participanþi

în cursa de 1.500 de metri de la Jocurile Paralimpice au alergat mai repede decît medaliatul cu aur de la Olimpiadã.

Fie e vorba de o confuzie, adicã sportivii au fost trimiºi invers, fie cel de la Olimpiadã a uitat sã se dopeze. Oana Lis a scãpat de problemele cu alergia la sex. Pur ºi simplu, s-a lãsat de procesul tehnologic ºi e din nou beton. Ãsta sã fie secretul fericirii? Mira-m-aº!

Aºa cum anticipam, Vasile Blaga a început sã-ºi schimbe prenumele pentru ca opera sã-l elibereze spiritual de controlul judiciar. Ce va fi mai departe vom vedea în volumul doi. Singurul cîºtig e cã nu mai mîrîie din fruntea PNL. Buldogului i se trage de la banii negri cu care PDL-ul mituia alegãtorii ºi din care ar fi haºmanglit ºi el, cã tot se afla prin zona borfaºilor, vreo 700.000 de euro, sã aibã de seminþe. Vã daþi seama ce cancer politic a ros trupul þãrii ãsteia! Boala e generalizatã, ºi cu actualul sistem electoral, care împiedicã partidele mici sã candideze (prin tot felul de piedici-semnãturi, criterii financiare – puse tocmai de aceia care vor sã se eternizeze la putere), nu sînt speranþe de însãnãtoºire. Este nevoie de o operaþie chirurgicalã executatã pe viu, în direct ºi la o orã de maximã audienþã, de un chirurg patriot. Jocul de-a democraþia e, de fapt, jocul cu moartea. Cu moartea Patriei.

România a cumpãrat 12 avioane F16 de la armata portughezã. Este aproape inutil sã vã mai spunem cã aceste aparate (proiectate în 1974), pe care armata americanã nu le mai foloseºte, sînt second-hand. Orice potenþial adversar al României este dotat cu tehnicã depãºind cu mult modelul F16. ªi atunci de ce naiba le mai cumpãrãm, numai ca sã aibã de lucru DNA-ul peste cîþiva ani? Mai mult ca sigur.

România a devenit groapa de gunoi a Europei, dar ºi depozitul de jucãrii vechi al NATO. E umilitor, e scandalos ce fac politicienii cu þara noastrã. Decît sã daþi o grãmadã de bani pe niºte hangare ale morþii, care nu ne sînt de folos, mai bine aþi construi ºcoli ºi grãdiniþe. Nu rãzboiul ne va scoate din acest impas al istoriei, ci educaþia.

Ghiþã s-a autodenunþat. Nu, n-a spus ce ºi cît a furat (mã rog, a fãcut afaceri cu statul, ca sã nu existe vreun dubiu), ci a povestit, ca-n celebra poveste a poveºtilor, cum a protejat-o Înãlþimea Sa pe Laura Codruþa Kövesi, sã nu afle poporul înfierbîntat cã distinsa autoare ar fi uitat sã punã sub control judiciar niºte ghilimele, ce n-au mai intrat, prin efracþie, în lucrarea de doctorat. Din comisia de oameni de ºtiinþã care s-au pronunþat pentru suspendarea executãrii pedepsei cu oprobriul public, au fãcut parte numai somitãþi, care, în timpul liber (în sensul cã nu erau la furat), aruncau cu mingea la coºul de baschet ºi cu þara la lada de gunoi a istoriei. Totuºi, trebuie sã apreciem efortul individului de a recunoaºte cã nu a fost un om cinstit. Dar cã se va face dupã ce va deveni scriitor. Violonistul Ionuþ Naidin a sãrit de la etajul unu al vilei în care mascaþii cotrobãiau dupã niscaiva droguri. Omul cu vioara þinutã cu capul în jos, ca sã-i curgã sîngele-n cap, n-avea nici o vinã, dar aºa e artiºtii, mai sperioºi. Caraliii îl cãutau pe proprietarul casei. Artistul s-a rãnit degeaba, întrucît se ºtie cã mascaþii, machiaþi, epilaþi, îmbãiaþi în zer, sînt mari iubitori ai violoncelului ºi fluierului cu guºã. Shimon Peres a dat colþu'. Ales-bules, cum spun evreii în momentele solemne. Din 2004 pînã în prezent, Traian Bãsescu a avut 56 de dosare penale, 7 fiind în curs de soluþionare. E un record mondial chiar ºi pentru un preºedinte-jucãtor-machitor! ªlagãrul sãptãmînii este fredonat cu gingãºia-i proverbialã de L.C. Kövesi: ,,Ghiþã, te-aºtept desearã la portiþã/ Sã-þi dau la fund o bãtãiþã!”.

Iar la refren: ,,ªi-am pus pe ranã niºte sare/ Din solniþa cu cinci dosare/ Rãmase de la Asesoft/ Cã eºti sportiv ca Alain Prost!”.

Conform statisticii ONU, cu peste 3,4 milioane de emigranþi (17% din populaþie!), România este pe locul patru printre europeni, dupã Marea Britanie (4,9 milioane), Germania (4,4) ºi Polonia (4), cu precizarea cã britanicii ºi nemþii n-au plecat de acasã de foame. Dacã-i numãrau ºi pe ãia fãrã acte, constatau cã ocupãm primul loc. În altã ordine de idei, cei plecaþi afarã sînt ca oxigenul de la aparatele de resuscitare pentru cei din þarã. În ceea ce priveºte calitatea educaþiei, potrivit Forumului Economic Mondial (WEF), România se aflã pe locul 121 din 138 de þãri monitorizate, dupã Gabon, Congo, Tanzania, Uganda. Pe primele locuri se aflã Elveþia, Singapore, Finlanda, Belgia ºi Qatar. Cred cã aveau dreptate aceia care strigau prin 2004: ,,Dacã iese Bombo, emigrez în Congo!”. Uite cã nici Congo nu mai e o soluþie de avarie...

Liviu Dragnea, ºeful autogãrii pesediste, a rostit cã ar fi preferat sã ,,audã o radiografie”, ºi toþi viii s-au tãvãlit de rîs. De ce rîdeþi, necunoscãtorilor? Aºa-i în Teleorman, mai întîi trebuie sã auzi radiografiile, ca sã te înþelegi într-un fel

cu alegãtorii cãrora li s-a topit demult limba-n gurã ºi seamãnã mai degrabã cu tradiþionalele oale ºi ulcele.

Cãtãlina Ponor a refuzat oferta PSD-Constanþa de a candida la parlamentare, motivînd, cu deosebitã delicateþe, cã ,,politica e o lume murdarã” ºi nu doreºte sã se amestece în aºa ceva. Bravo, campioano, nici nu ºtii cîtã dreptate ai! Ãla micu al lui William, moºtenitorul moºtenitorului tronului Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord, n-a vrut sã dea mîna cu truditul ãla de prim-ministru al Canadei. Nu e prea clar dacã Georgicã a fost supãrat de ceva sau a vrut sã arate cine e ºeful. Asta în ciuda faptului cã fostul ministru de Externe din þara frunzei de arþar a gãvãrit cã pe mapamondul lumii globului pãmîntesc sînt 80 de specii de extratereºtri. Ce-or fi fãcînd pe-aici nu ne-a spus, cert este cã marþienii repartizaþi României s-au înscris în partidele politice aflate permanent la guvernare ºi furã de dimineaþã pînã seara tîrziu. Dupã care adorm ºi viseazã cã le-a mai crescut cîte un rînd de mîini. Un mare filosof de debara, Cãtãlin Botezatu din Atena, colþ cu Parcul Operei, ne avertizeazã cã ,,la televizor totul este fake”, ºi se mirã cã mai sînt proºti care cred în minciuni. Chiar ºi în ale lui.

Costi Ioniþã a descoperit cã Universul are colþuri. Chiar ºi cel interior.

Uite unde duce consumul excesiv de sare, zahãr ºi manele!

Manelele e mai periculoase ca drogurile, mai ales cînd îþi invadeazã macrocosmosul dintre urechea internã ºi noada externã. Of, viaþa mea... ,,Þiganul e tot þigan. Sînt nãscuþi inferiori ºi aºa or sã moarã”. Nu, n-a înviat Hitler, afirmaþia aparþine unei martire a luptei cu vrãjitoria ºi vrãjeala þigãneascã, pe numele ei de fecioarã, Oana Zãvoranu. Mircea Radu, de la defuncta emisiune ,,Din dragoste prosteascã”, argumenteazã cã Bianca Drãcuºanu era frumoasã ºi cînd era urîtã. Cicã avea niºte craci de te bãgau în draci. Mã rog, expresii culturale de tembeleviziune, pe care mi-e greu sã le reproduc. Chiar am roºit un pic. Ana Feºenko, locul doi la Miss Moscova, ºi-a vîndut virginitatea în Dubai, pentru ridicola sumã de 13.000 de dolari. Dupã care s-a înscris la facultatea de teologie ºi gimnasticã, urmînd cursul ,,Cu morcovu-n Dubai ºi cu sufletu-n rai”... N-ar fi exclus sã candideze la parlamentare, tot sînt douã camere disponibile. Oamenii de ºtiinþã aciuaþi în Silicon Valley (un fel de Caracal al americanilor) au stabilit: 82% dintre bãrbaþii cãsãtoriþi ar lua-o de la capãt cu aceeaºi femeie care i-a adus în stadiul sã spunã asemenea prostii. În schimb, doar 49% dintre femei ar repeta greºeala. Asta înseamnã cã mai mult de jumãtate dintre cotoarbe s-au mãritat din interes sau ca sã se afle în treabã. Excepþie face Elena Udrea, care ºi-a întemeiat o familie de galinacee din dragoste. Din dragoste de bani.

Bine, acum nu ne putem lua dupã oamenii de ºtiinþã, fiindcã, se ºtie, cartea prosteºte. Totuºi, e bine de ºtiut cã atunci cînd o femeie semnalizeazã stînga, nu înseamnã cã va vira imediat la dreapta. Ea poate merge ºi înainte...

Ia sã mai citim din monumentala ,,Istorie necenzuratã a românilor”, poate or sã înþeleagã ºi proºtii de unde ne tragem, chiar dacã este inexplicabil halul în care am ajuns: ,,Pe cînd Burebista nu se inventase, dar apariþia lui o cerea situaþia din þarã (supraproducþia de vin, mazãre, brînzã, viezuri, brazi, moºi, ori criza de murãturi), pe teritoriul strãmoºilor îºi fãceau de cap de-alde Dromihete, Rubobostes, Oroles, Zalmodegikos ºi alþi bãieþi de cartier. Cel mai tare dintre ei a fost Dromihete, primul democrat din istorie. Ãsta l-a prins pe Agatocles, fiul lui Lisimah macedoneanul, i-a dat-o-n goarnã scurt ºi i-a pus la vot destinaþia ulterioarã.

Bãrbaþii înarmaþi au ajuns la un consens: va fi schingiuit, iar mai tîrziu va beneficia de mila dacilor.

Adicã va fi decapitat, cã tot era în jurul anului 300 î.Chr. ºi trebuiau sã marcheze momentul într-un fel.

Dromihete i-a ascultat cu rãbdare ºi, cu mult tact, a pus concluzia: Nþ. Spiritul democratic a învins: a fost aºa cum a zis Dromihete. Dupã acest exerciþiu de democraþie originalã, cam dupã opt ani, regele geþilor la întîmpinat pe Lisimah cum o fãcuse ºi cu neisprãvitul de fi-su. (A se vedea cã încã de atunci copiii ºefilor de stat le dãdeau serioase bãtãi de cap auguºtilor pãrinþi).

Nasol moment. Dromihete l-a iertat ºi p-ãsta, ba i-a tras ºi-o lecþie de moralã de s-a dus buhul în toatã istoria anticã. I-a dat sã haleascã din cele mai bune vase ale lui, din argint ºi aur, pe care chiar fiica regelui macedonean le curãþase pentru ospãþ. Cã uitai sã vã spun, Dromihete a luat-o de nevastã ºi pe fiica lui Lisimah, fãrã sã-l mai întrebe ºi pe acesta, pentru cã, oricum, la Helis, el avea întotdeauna dreptate. Unele surse istorice zic, cu jumãtate de gurã, de teamã sã nu fie ascultate, cã nici fetei nu i-ar fi cerut consimþãmîntul, dar amãnuntul n-avea cum sã-l împiedice pe regele geþilor, fiindcã asta era o tradiþie a viitorului popor român al cãrui precursor era. Dar sã ne revenim. La masã, Dromihete a mîncat din vase de lemn, naturiste, ºi nu-l scotea pe Lisimah din «tatã». Tatã-n sus, tatã-n jos, spre deliciul rãzboinicilor sãi care de-acum încolo aveau încredere deplinã în calitãþile de diplomat ale regelui lor.

Democraþia nu-i mai interesa, erau convinºi cã modul în care Dromy (aºa-i spuneau ei ) pune problema e cool”.

Cînd îl supãra ceva, creatorul acestei rubrici obiºnuia sã le tragã cîte un perdaf fetelor din redacþie. Eu nu pot, sînt prea delicat...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Ce de nebuni... e spune cã Dumnezeu a dat glas vieþuitoarelor Pãmîntului sã comunice între ele. O fi sau nu adevãrat, eu nu am luat de bun ce am auzit prima oarã de la sãtenii mei, pe vremea cînd eram copil ºi nu ºtiam mai nimic din cîte ºtiau oamenii mari. ªi tot la vremea aceea am auzit cã nu e bine sã minþi ºi sã furi, ºi cã, mai ales duminica, trebuie sã mergi la bisericã ºi sã te rogi lui Dumnezeu pentru sãnãtatea ta, a familiei tale ºi pentru iertarea pãcatelor celor plecaþi în lumea cealaltã.

Aceleaºi vorbe le-am auzit rostite, în repetate rînduri, de cînd am început sã merg la ºcoalã, de la învãþãtorul ºi preotul satului, oameni de mare bunãtate sufleteascã ºi buni povãþuitori pentru toatã lumea. ªi ei nu aveau studii nici la Oxford, ori la Cambridge, ºi la nici o altã universitate cu ºtaif. Nu erau nici masteranzi sau doctoranzi, cum sînt cei de azi; ei îºi iubeau comunitatea ºi aveau harul lor de buni pedagogi... Prin asta, vreau sã mãrturisesc convingerea mea cã omul sfinþeºte locul.

Vorbesc ca unul care a crescut la sat ºi cunoaºte destul de bine viaþa þãranului din acea vreme, ºi care nu are legãturã cu cel de acum, pe care îl vezi de cu noapte la bodega de peste drum, chefuind ºi lãsîndu-ºi bucata de pãmînt pîrloagã, sã o nãpãdeascã buruienile, ºerpii ºi tot felul de rozãtoare. Pe vremea copilãriei mele, þãranul nu avea timp de odihnã: nici nu se lumina bine de ziuã ºi, pînã la rãsãritul Lunii pe buza cerului, stãtea între brazde, la prãºit, la cules, la legatul ori stropitul viþei de vie.

Cei care sînt de o seamã cu mine ºtiu cum a fost cîndva cu neamul þãrãnesc. Acum, toatã lumea face politicã.

Toatã lumea se pricepe sã judece ºi sã condamne la televizor. Toatã lumea vrea sã fie primar, sã conducã oraºe, comune, municipii ºi, dacã se întîmplã sã nu fii ales, te mulþumeºti cu orice þi se oferã, chiar ºi cu o funcþie de consilier sau de ºofer al domnului primar. Cãci, vorba ceea, capeþi altã imagine în faþa cunoscuþilor ºi a celor apropiaþi ºi, de ce nu, o bucatã de pîine mai de Doamne-ajutã, mai ales dacã te comporþi ca un cîine credincios ºi-i duci stãpînului pachetul cu daruri, acolo unde îþi spune: la vreo amantã, la

S

Polemici

hotelul preferat, fie în þarã, fie la Monte Carlo, sau oriunde în lume. ªi dacã tot am adus în discuþie numele atîtor funcþii administrative, nu ºtiu cum se face de mi-a venit în minte imaginea unui ins, numai bun de bãgat în cãmaºa de forþã pentru a fi dus cît mai urgent posibil într-un ospiciu, care se lãuda la televizor cã are un proiect de lege ce ar autoriza tãierea corzilor vocale la cîini. Pentru cã, susþinea el, aºa i-au cerut oamenii din comunitatea sa. Noroc cã societatea civilã l-a sancþionat drastic, criticîndu-l pe nemernic destul de dur, astfel cã, în cele din urmã, a fost nevoit sã renunþe la proiectul de lege, conceput de mintea lui diabolicã.

Dupã cum vedeþi, din sila pe care o resimt faþã de asemenea oameni, am refuzat sã-i dau numele, care este o ruºine a neamului nostru. Asta înseamnã cã, mînat de hazard, românul voteazã fãrã sã ºtie cã instaleazã în funcþie un idiot care sã-i reprezinte interesele... Ce m-a îndîrjit faþã de acest nefericit era felul în care îºi prezenta ideea, de parcã ar fi vorbit de cine ºtie ce medicament miraculos care o sã ne vindece societatea aceasta, bolnavã de capitalism sãlbatic. ªi astfel de nebuni sînt la tot pasul printre noi, numai cã sînt greu de dibuit, iar cei care trebuie sã o facã, ori se prefac cã nu cunosc vreun caz de acest gen, ori tac, de teamã sã nu-ºi piardã scaunul, cu atît mai mult dacã e vorba de vreun poliþist. Mã întreb: de ce oamenii legii nici nu s-au sinchisit sã-l ia la întrebãri, necum sã-l amendeze pe sãteanul acela care, deunãzi, ºi-a umplut cãruþa cu o stivã mare de lemne ºi cu o ceatã de beþivani, amuzîndu-se cã bietul cal, plin de sînge ºi cu ochii în lacrimi, nici nu se mai putea þine pe picioare? Cam aceasta e lumea în care trãim, bîntuitã de niºte nebuni de legat, oameni lipsiþi de educaþie ºi ai cãror copii probabil cã se vor comporta la fel ca ei, cãci, vorba ceea, aºchia nu sare departe de trunchi...

Apropo, oare fiinþele acestea primitive merg la bisericã? ªi dacã merg, pentru ce o fac? Oare ei or fi citit mãcar vreo carte de poveºti, cu întîmplãri despre animale?

Poveºti de-ale noastre, româneºti, de la care chiar adulþii au de învãþat cîte ceva. Se pare cã nu e cazul oamenilor de felul celor la care ne-am referit în aceste rînduri, despre care nu ºtim cum vor veni în faþa lui Dumnezeu, la judecata faptelor sãvîrºite pe pãmînt. Dacã ei manifestã un astfel de comportament faþã de animale, în mod sigur cã ºi în relaþiile lor cu oamenii sînt la fel... Ce ruºine!..

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

eri scriam despre dispariþia unui om de mare talent ºi rafinament spiritual, Ion Gyuri Pascu, astãzi ar trebui sã scriu despre un actor în care eu am vãzut întotdeauna mãsura tinereþii mele, ca pasãre mãiastrã.

Aveam, în copilãrie, un prieten mai mare cu cinci ani decît mine, ºi cãruia ceilalþi prieteni ai sãi îi spuneau „bombiþã“.

Era un tip rebel ºi nonconformist. Cînta foarte frumos ºi minþea la fel de frumos.

Eram fascinat de personalitatea sa. Îmi plãcea mai ales cum arãta. Multe fete îi pronunþau numele în tainã... Mai tîrziu, aveam sã-l vãd într-un film pe Sebastian Papaiani ºi... sã-l descopãr în el pe prietenul meu... „bombiþã“.

Aºa l-am îndrãgit eu pe Sebastian Papaiani. Mereu l-am vãzut în el pe prietenul meu bombiþã, dispãrut ºi el dintre noi cu foarte mulþi ani în urmã. Amîndoi aveau ceva în spiritul lor care nu se potrivea cu filozofia zilei. Dar...

Papaiani avea un orizont mai vast ºi o atitudine mai radicalã. A fãcut actorie parcã dintr-un instinct ancestral.

Orice ar fi spus era credibil, dar, spre deosebire de prietenul meu, cu siguranþã nu minþea. El spunea totul în cel mai dureros mod posibil. L-am auzit vorbind despre

marele poet Vasile Militaru. Pînã atunci, am crezut cã eram unul dintre cei mai mari admiratori ai marelui poet.

Atunci am aflat cã Sebastian Papaiani locuise pe aceeaºi stradã cu Vasile Militaru. A vorbit atît de frumos despre marele poet interzis în regimul comunist, încît în sufletul meu l-am aplaudat îndelung. Acum, Papaiani, tînãrul fermecãtor din „Pãcalã“, fizic, nu mai este cu noi. Sã-l plîngem? Ar fi inutil... Îl vom plînge cu rîndul fiecare dintre noi în taina nopþilor noastre. Sã-l aplaudãm? Este o frumoasã alegere... dar parcã prea puþin pentru dimensiunile spiritului sãu eliberat din pruncie de orice fel de constrîngeri. Papaiani este actorul care ne-a arãtat cã soarele iese pe strada sa atunci cînd vrea el. ªi atunci... ce am mai putea adãuga noi la frumuseþea ºi vitalitatea unui asemenea crez? Ce am mai putea adãuga? Un singur lucru: recunoºtinþa societãþii noastre pentru marea jertfã a actorilor ºi artiºtilor români, plãtiþi în silã, ca niºte actori ambulanþi din epocile trecute. Dragi români, haideþi sã învãþãm sã fim generoºi cu toatã lumea! Iar pentru tine, iubite reper în luminã, mã voi judeca în fiecare zi cu timpul, revendicîndu-te pas cu pas ºi bucatã cu bucatã, pînã voi obþine un loc de onoare la spectacolul eternitãþii tale. Ce înger frumos ai fost, „bombiþã“! Ce înger frumos ai rãmas! Voi pãstra ceva din flacãra focului recunoºtinþei mele ºi pentru alte zile de care mã tem. Dar nu pentru mine mã tem... Iar dacã nu aº mai fi pe metereze, veþi gãsi pusã deoparte, pentru zile grele, lumina candelei mele pentru geniile acestui popor. Drum bun, înger cu aripi de luminã! Se cern valorile spre cer ºi nici o lacrimã din lume nu va putea rãscumpãra plecarea lor.

ILARION BOCA

M I C R O S I O A N E

Lecþie

Concurs

Aºadar, cînd grîul are neghinã, e prost. ªi invers: grîul prost are neghinã.

Prin urmare, neghina trãieºte pe seama grîului prost.

CIOBURI DE GÎNDURI

Se cern valorile spre cer...

I

El e învingãtorul? Pãcat cã a murit.

Condiþie Nu-i nimic neobiºnuit sã vezi cu urechile ºi sã auzi cu ochii, sã mergi cu mîinile ºi sã stai în cap.

Dar pentru asta trebuie sã ai neapãrat urechi, ochi, mîini ºi cap.

Intimitate - Am o pisicã rea, sãlbaticã. Mã zgîrie.

- N-o mîngîia.

VASILE BÃRAN

ALBUMUL CU POZE RARE

S-au împlinit 45 de ani de la premiera filmelor din seria Brigada Diverse, din a cãror distribuþie au fãcut parte actori de marcã ai cinematografiei noastre, precum cei care apar în aceastã imagine. Din pãcate, astãzi, nici unul dintre ei nu se mai aflã în viaþã.

In memoriam Nicolae Boboc Parcã-l revãd, înalt, distins, senin ªi cu ochii lui albaºtri, de parcã Ne-ar privi din alte constelaþii...

Cum sã-l uit, cînd, Cu fior poetic mi-a tãlmãcit Limpidul meu „Triptic simfonic”, Sugerîndu-mi acel „ritmic-suiº-cobor Al reliefului nostru ondulat, Unde se naºte eufonia „dorului-dor”...

Sau tragismul operei mele „Prometheu”, În care a reliefat sensul adînc omenesc Al frazei: „O lume nouã se naºte din durere”...

Cum sã uit cum a evidenþiat el Polifonia neobarocã a elveþianului Honegger - Cu mãiestrie conturatã-n a patra lui simfonie –, Romantismul disperat al muzicii lui Schönberg, Verva ºi ironia din creaþiile lui Prokofiev, Psihologismul dostoievskian din Arta neliniºtitului ªostakovici Sau adîncul sentiment religios Din poemele lui Messiaen, Toate aceste tãlmãciri Prevestind spusele tulburãtorului Scriitor francez Malraux, Dupã care „Secolul XXI va fi religios, Sau nu va mai fi deloc”...

Care dintre compozitorii români Nu i-au apreciat ardenta-i dãruire Cu care a recreat lucrãrile lor, Care dintre interpreþii adevãraþi din a Euterpei lume Nu au înþeles sensul cuvintelor sale, Rostite cu christicã smerenie, Dupã care, „Un autentic muzician nu trebuie sã uite Cã, deºi arta sonorã-i internaþionalã, Fiecare neotrubadur Are o patrie”...

Ne-ai pãrãsit prea devreme, Nemuritor maestre Nicolae Boboc...

Dar muzicalitatea ta a pãtruns În adîncul inimilor Atîtor melomani români, Care cred în sensurile muzicii Cu enesciene virtuþi consolatoare, Deoarece tu ai înþeles Sublima semnificaþie a testamentului artistic Al tulburãtorului Sabin Drãgoi, Care este ºi de tine aprofundatã, Cu o miºcãtoare religiozitate: „Eu am dezgropat diamantul... folclorul românesc...

Cred cã mai bine nu-mi puteam Aduce prinosul de recunoºtinþã La admiraþia faþã de acest popor genial Cãruia îi aparþin, ªi sînt mîndru De aceasta”...

DORU POPOVICI

Pag. a 5-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Idealul Naþional Cînd s-a mai vorbit de ideal la noi ca astãzi, cînd?

Niciodatã, ni se pare. ªi este firesc sã se vorbeascã astãzi, ºi sã se simtã, mai ales. Pentru cã sîngele curge, pentru cã munþii ºi ºesurile îl izvorãsc fierbinte, pentru cã nimeni nu l-a putut opri, fie ca din dezastrul Europei sã se ridice puterea României, cu nãdejdea pentru noi toþi cã proza de pîn-aci va cunoaºte sfîrºitul, în vederea cãruia sufletele cele mai curate au luptat jertfite ºi nu fãrã nici un folos.

Ideea cã în þara noastrã totul trebuie renovat, cu o pornire de-a duce opera de salvare moralã la extrem, a cunoscut norocul sã prindã. Curentele noi de opinii, oamenii noi care ni s-au nãscut aratã orientarea vieþii noastre viitoare. Sînt chiar între guvernanþi voinþe aproape revoluþionare de-a înfrînge tradiþia orientalã, importatã de strãinii sudului extrem ºi rãmasã pe loc ca o ºcoalã de viaþã.

Ce-i o naþiune decît o comunitate strînsã de aspiraþii, o disciplinã al cãrei scop este perfecþionarea indefinitã a tuturor puterilor sufleteºti ºi fizice, transformarea naþiunii într-o elitã mare? Idealul istoric poate sã existe - nu toate popoarele îl au - el poate sã fie împlinit; dar dacã nu-i corespunde, cînd poate sã-l ºi înlocuiascã, împlinirea idealului social ºi de culturã, care-i permanent, dacã o viaþã moralã nu se dezvoltã, dacã o singurã clasã dintr-o naþiune ºi nu toatã naþiunea creºte în puteri, idealul istoric împlinit n-are importanþã trebuincioasã. Cînd ieºim pe stradã noi ne simþim, cei care ne-am altoit sufletul cu cîteva nãzuinþe vremelnice, ca ºi strãini, ºi numai la þarã dobîndim impresia cã nu sîntem inutili în societatea noastrã prea utilitarã. Dar numai acolo, pentru cã acolo predominã suferinþa, ºi oamenii sînt apropiaþi de pãmîntul roditor ºi de frumuseþea tînãrã a naturii, simþim o umbrã de început de solidaritate, în sate, împrãºtierea întreagã sufleteascã fiind împiedicatã de ignoranþã, sãrãcie ºi neîncredere. E o situaþie absurdã ºi tristã cã sentimentele-þi idealiste sînt combãtute de neîncrederea tuturor; oraºul te urãºte pentru cã vrei sã-l organizezi, þara te suspecteazã pentru cã înfãþiºezi oraºul.

Purpura idealului tãu este stropitã de noroiul ciocoiului ieºit la preumblare, este scuipatã de gura servitorilor lui - e un costum care nu se poartã ºi care nu iese de la marele croitor din Calea Victoriei. Scrierile noastre sînt citite tot de cei ca noi; ceilalþi, aceia care trebuie aduºi sã reflecteze ºi, într-o clipã potrivitã, sã priceapã singurul sens adevãrat al prezenþei tuturora în mijlocul naþiunii, nu ne citesc ca sã ne cunoascã, nu se apropie de noi, nu ne întreabã, nu fac schimbul trebuincios de simþire ºi cugetare. Izolaþi în caste, ei ne silesc sã ne apropiem ºi sã formãm o castã luptãtoare, împotriva lor.

Cel mult dacã un poet e chemat sã amuzeze strãlucita societate cu lacrimile ºi bocetele lui filtrate în versuri.

O! ºi sã nu pui în cerneala ta nici luminã, nici sînge, nici venin, ca sã placi; trebuie sã adaugi negrelii tale miere ºi dacã se poate, mai bine artificialã, ca sã se depãrteze totul cît mai mult de naturã, ºi de preferinþã sirop.

Naþiunea a cãrei viaþã consistã într-un separatism total, ºi de interes, ºi de filosofie, e o naþiune rãu organizatã - ºi efortul lãuntric idealist va consista în acest puþin lucru, ºi totuºi extrem de greu de realizat, suprimarea baricadelor sociale. Istoria unui popor trebuie sã fie, din pricina unui egosim idiot de clasã ºi a lipsei de gîndire socialã, o poveste numaidecît de revoluþii ºi de progrese nesfîrºit de lente?

Noi visãm naþiunea profundã solidarã ºi respectuoasã pentru toþi oamenii ei; legãtura de naþionalitate între oameni sã fie în acelaºi timp ca o culturã ºi ca o religie. Fiece rînd ce-1 scriu sã fie al tuturora, fiece idee ce ne însufleþeºte sã nu rãmîie izolatã cu noi ºi într-însa sã simþim murmurul de gîndire al comunitãþii naþionale.

Dacã împlinirea idealului naþional, de care va fi nevoie sã deosebim la timp pe cei ce au apãrut în numele lui ca sã facã dintr-însul o afacere politicã sau negustoreascã, implicã acest viitor de splendoare moralã, dacã înãlþarea armelor va aduce înãlþarea de conºtiinþã, sã pornim din cetatea Bucureºtilor superficiali ºi deºerþi, oriunde, cu toþii ºi sã ne întoarcem sau nu - ce importã - ºi sã lãsãm, ca niºte soldaþi ai idealismului, prietenilor ºi copiilor noºtri ceva mai mult decît dorinþe, decît planºete ºi articole reci sau tîmpite, de gazetã, o temelie pentru aºternutul României viitoare, de cinste, de dreptate ºi de superiorizare.

TUDOR ARGHEZI (1915)

Marcel Proust ºi oltenii (2) Într-o nouã scrisoare expediatã la Corcova, în care, pe lîngã compasiunea exprimatã pentru moartea mamei lui Anton, prinþesa Elena Bibescu, nãscutã Epureanu, Proust revine la propunerea de a se stabili vremelnic în satul mehedinþean: „Nu-þi cer sã-mi scrii, acum, cã am simþit ce efort cere asta, dar poate mi-ai putea transmite prin cineva intenþiile tale ºi dacã îþi convine propunerea mea de a merge la Corcova, sã petrec lunile martie, aprilie, mai, dacã vrei (ºi dacã nu sînt flori) - iunie...

Oricum ar fi, m-aº putea aranja în aºa fel încît sã petrec o lunã cel puþin în preajma sãrmanului meu Anton, sã plîng alãturi de el sau, mai bine, sã nu plîng, sã încerc sã-l leg din nou de viaþã, sã fiu drãguþ, cît de drãguþ voi putea”.

Intenþia de a veni la Corcova stãruie, ºi iatã-1 pe Proust dîndu-i lui Anton Bibescu detalii privind planul cãlãtoriei ºi timpul ºederii: „Dacã îþi convine sã mai rãmîi în România, ºi dacã doar singurãtatea e ceea ce te alungã de-acolo, aº putea pleca (dupã ce mã voi fi odihnit la pat cîteva zile, deoarece cãlãtoria asta mã va zdruncina puþin) spre Strehaia, pe care tu o numeºti nepracticã, ºi a cãrei prieteneascã lipsã de confort mã va cuceri, cãtre 10 februarie, ºi sã sosesc, odihnindumã de douã ori pe drum, în jur de 14 februarie, rãmînînd apoi acolo, în prejma ta, pînã în aprilie, discret ºi nestingherindu-te, dar «la îndemînã» cînd vei avea chef sã discuþi...”.

Despre alergia lui Proust la flori (scriitorul voind, cum s-a vãzut, sã vinã la Corcova doar în lunile în care „nu sînt flori”) vorbeºte ºi Martha Bibescu în „La bal cu Marcel Proust”. Florile (care cresc din belºug în crîngurile Corcovei) erau neprielnice bolii de astm de care suferea Proust (motiv pentru el de a scrie, pe aceastã temã, ºi o „baladã a decepþiei amicale”, intitulatã „Noi lieduri din Macedonia”). Va trebui sã mai

notãm însã cã, din cele trei mari teme inspirate din jocurile florale prezente în ciclul ,,În cãutarea timpului pierdut”, florile de pãducel aparþin ciclului copilãriei, merii ciclului „nomad”, al vieþii scriitorului, iar cea de-a treia temã, cea a merilor înfloriþi, aparþine ciclului Corcova.

Luptele purtate în primul rãzboi mondial pe teritoriul Olteniei îi trezesc lui Proust teama ca aceasta sã nu fie nimicitã de cotropitori. „Nume dragi, ca acelea de Corcova, îmi erau tot atît de familiare ºi de apropiate ca Senlis ºi de o mie de ori mai dragi decît Bonnelles - îi scrie el lui Anton în ianuarie 1917 - ºi tremuram întruna sã nu le vãd în vreun comunicat; ºi mã învinuiam cã nu cunosc îndeajuns ºi altele, pe care trebuie cã voi le îndrãgiþi, ºi care sînt poate consacrate prin amintiri de-ale ei, de-ale tale, de-ale lui Emanuel, de-ale prinþesei Bibescu… Cît de prezenþi îmi sînteþi în inimã în clipa aceasta!”.

Cãlãtoria mult visatã în Oltenia n-a fost realizatã decît cu gîndul. Strehaia ºi Corcova n-au fost decît douã puncte pe linia idealã ce duce de la Paris la Constantinopol, unde se afla un alt bun prieten al lui Proust, Fénelon, o „linie a amintirilor, necontenit frecventatã ºi folositã”, cum se exprimã marele scriitor în primul volum al ,,Timpului regãsit”. Dar, dupã cum ne încredinþeazã Martha Bibescu, o cãlãtorie a lui Proust, nerealizatã, „depãºea în realitate spiritualã, în bogãþie de emoþii, cãlãtoriile pe care izbutea sã le facã”.

Cert este cã, dacã numele Corcova apare întîmplãtor în „Legenda secolelor“ lui V. Hugo - ,,Cine ºtie ce priveºte bãtrînul Munte Corcova pe deasupra umãrului dealurilor” („Le Petit Roi de Galice”, cap. III) – Marcel Proust este cel care-l salveazã de la uitare ºi-l introduce, ajutat ºi de familia Bibeºtilor, în literaturã.

Sfîrºit TUDOR NEDELCEA

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Anul 1956. Nicolae Labiº (stînga) ºi Tudor Arghezi (centru) în Bucureºti, la intrarea în Casa Scriitorilor.

Ultima elegie Sînt bolnav. Mã doare o ranã cãlcatã în copite de cai fugind.

Inima, mai mare ca trupul, lovind în timpan cu seara mi-a dispãrut simultan.

Sînt bolnav.

Fãcut sã fiu pradã cuvintelor alese sã dau culoare miºcãtoarelor stãri ale durerii îmi rup dantura în pãrul serii Unde mã sfîrºesc eu începi tu nimic nu rãmîne din mine mai mult decît o întîmplare suspendatã Sînt bolnav ºi nu sînt vinovat cã trãiesc într-o lume întruna schimbatã Mîinile mele sînt îndrãgostite ochiul meu ochiul tãu iubeºte, mirosul tãu agãþat de aer mã ameþeºte.

Din colþul inimii, nici mai devreme, nici mai tîrziu venind dinspre copaci o melodie ciudatã mã împresoarã E o durere, un fel de tristeþe, un gol strãbãtut de o dorinþã imprecisã un fel de iubire ucisã Umbra ei viitoare îºi va aminti cã mã iubise cînd luptînd cu tãcerea privirea-i contempla nemãrginirea.

Pasu-i de domniºoarã o duce sus, lîngã cer, orbitoare, inima mea, pasãre amarã, bolnavã e de vini imaginare Pãrul negru mi-a îmbolnãvit vederea mi-a alungat din trup nefrumosul ºi a adus durerea.

Nu spun cã a fost un noroc cã te-am cunoscut a fost numai o minune, nimic mai mult Sînt bolnav. Ea a plecat pentru cã începuse sã plece... Încercînd sã mor fãrã sã pot mi-am lipit tîmpla de inima rece, pînã cînd în tîmple ºi-n frunte mi se înfigeau, sunînd întîmplãri, amintiri, întîmplãri, speranþe ºi vise, veniri ºi plecãri.

ADI SFINTEª 15 ianuarie 1992, sub influenþa lui Nichita

Pag. a 6-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

P o l e m i c i Scrisoarea sãptãmînii

Biserica Colþea, vechi spaþiu istoric din inima Bucureºtilor Lãcaºul ortodox din centrul Capitalei, cunoscut sub numele de Biserica Colþea, sau Trei Ierarhi Colþea este cel mai vechi edificiu funcþional, rãmas astãzi în picioare, avînd statut de monument istoric.

Biserica de piatrã a fost ridicatã la finele Secolului XVII, cu binecuvîntarea mitropolitului Teodosie, de spãtarul Mihai Cantacuzino, pe locul unei biserici de lemn, construitã, cu aproximativ o jumãtate de secol mai înainte, de slugerul Udrea Doicescu.

Dupã moartea lui Udrea, lãcaºul a rãmas în grija fratelui sãu, Colþea Doicescu, al cãrui nume îl poartã biserica ºi astãzi. Prin grija ctitorului Cantacuzino, a apãrut, astfel, pe tãrîm românesc prima replicã a celebrei Vasiliade. În jurul bisericii s-a dezvoltat renumitul ansamblu al Mînãstirii Colþea, care cuprindea biserica, spitalul ºi ºcoala, unde erau chemaþi sã vinã „cei ce poftescu a nu-ºi pierde în zadar vremea tinereþilor“.

Un îndemn ce se potriveºte ºi astãzi, dacã avem în vedere modul în care se desfãºoarã procesul de învãþãmînt.

De la numele clucerului Colþea, care avea casa în apropierea bisericii, ºi-a luat numele mahalaua din împrejurimi ºi biserica. Aici, spãtarul Mihai Cantacuzino a ridicat, cu acordul urmaºilor clucerului Colþea, biserica de piatrã cu hramul „Sfinþii Trei Ierarhi“, numitã la 1699 ºi Mînãstirea Trisftitele, precum ºi întregul complex format din 3 paraclise, un spital cu 24 de paturi, spiþerie, casã pentru doctori, ºcoalã, odãi pentru dascãli, casã pentru epitropul ºi iconomul mînãstirii ºi o casã pentru un arhiereu strãin. Biserica mare, care se gãsea pe atunci în mijlocul curþii, a fost terminatã de Mihai Cantacuzino în 1702, cînd a ºi primit un hrisov patriarhal. Biserica a fost pictatã de renumitul zugrav-pictor Pârvu Mutu, mãrturie fiind pînã astãzi registrele pãstrate în pridvor ºi brîul de la baza turlei naosului. Mai tîrziu, în anul 1770, logofãtul Necula Mãinescu a adãugat bisericii un al

doilea pridvor, aºezat în faþa celui mare, existent deja. Ansamblul Colþea ºi biserica mare au ars în februarie 1739, dar au fost refãcute în acelaºi an.

Acest monument a mai suferit pagube importante ºi la cutremurul din 1838, dar a fost reparat în 1841. În 1871, biserica este pictatã în interior de Gh. Tattarescu, care a alternat panouri pictate cu diverse motive ºi decoraþiuni din imitaþie de marmurã. În pronaos, se aflã tabloul votiv al ctitorilor, spãtarul Mihai Cantacuzino ºi soþia sa, Maria.

Complexul Colþea a avut ºi turnul sãu, considerat podoaba oraºului. În anii 1714-1715, în timpul domniei lui ªtefan Cantacuzino, ansamblul a fost împrejmuit cu ziduri, ºi s-a ridicat un turn care îi servea drept clopotniþã cu ceas ºi foiºor de foc, de dimensiuni neîntîlnite pînã atunci în Þara Româneascã. Acesta era situat în apropierea axei bisericii, la 20 m spre vest, pe sub el fãcîndu-se intrarea în incintã. În Secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea, Turnul de la Colþea era unul dintre cele mai atrãgãtoare monumente pentru cãlãtorii care vizitau Bucureºtii.

Avariat de cutremurele din 1802, 1829 ºi 1838, turnul a fost demolat în 1888, pentru lãrgirea bulevardului. Din însemnãrile multor vizitatori aflãm cã acest turn era „podoaba oraºului“. Poate ºi de aceea el este singurul monument care apare desenat în planul Bucureºtilor, în anul 1770.

Arhitectural, în realizarea bisericii predominã stilul brâncovenesc, însã acesta se îmbinã cu cel byzantin, cel românesc ºi cu barocul italian. Printre reliefurile decorative cu elemente florale, încadrate între coloanele pridvorului, se aflã ºi vulturul bicefal cantacuzin. Toate acestea dau o valoare inestimabilã Bisericii Colþea, un monument reprezentantiv al epocii brâncoveneºti, ilustrat prin tehnica ºi mãiestria procedeelor decorative ce ating perfecþiunea.

ANTON VOICU

Între trecut ºi prezent (1) Între trecut ºi prezent sînt puse în balanþã cele douã sisteme COMUNISM ºi CAPITALISM. Între acestea, existã o singurã Românie, în care omul ar trebui sã construiascã româneºte, sã vorbeascã româneºte, sã trãiascã româneºte ºi chiar sã moarã româneºte.

Mileniul al III-lea este însã coºmarul din care nu te poþi trezi, România pãrînd un univers necunoscut, într-o altã planetã mai puþin albastrã ºi intens coloratã cu neîncredere, „amputarea” iminentã a speranþei. Cele douã generaþii din cele douã sisteme au preocupãri ºi orientãri diferite din punct de vedere filologic, istoric sau religios. „Omul biblic s-a aflat într-un raport existenþial ºi creator cu cuvîntul lui Dumnezeu. Purtãtoare a acestui CUVÎNT, Biblia, în diferitele ei faze, a fost consideratã mereu un text deschis, aflat într-un proces de creºtere organicã, în care NOUL nu distruge VECHIUL, ci dã un plus de sens, actualizîndu-l“.

(Vladimir Peterca) În lumea de astãzi, care aºteaptã apocalipsa, planeta pare populatã de fiinþe monstruoase, degenerate, abstracte, destinul lor fiind propulsat de rãsturnãrile politice ale epocii.

Aceastã generaþie „rãtãcitã“, constrînsã sã devinã un rebut tardiv, ar trebui sã fie generaþia de rupturã între vechi ºi nou, mergînd „mînã-n mînã“ spre viitor, fãrã a mai întoarce capul spre trecut, pentru a gãsi scuze pentru eºecurile din prezent.

Distanþa dintre concepþiile din CAPITALISM ºi COMUNISM sînt ca dintre CER ºi PÃMÎNT. Pãmîntul, pãrînd „orizontal“, se întretaie cu Cerul (vertical), formînd o CRUCE, pe care o duce fiecare prin destinul sãu. Personal, nu am crezut în COMUNISM, nu cred nici în CAPITALISM, cred în ADEVÃR, doar EL fiind suprem. Dar, adevãrul meu nu e ºi al tãu (eu aprob, tu dezaprobi) ºi atunci, sã respectãm cele 10 PORUNCI. Ca termen de comparaþie între cele douã sisteme, am sã mã refer la femeia „TOVARêÓ ºi femeia „DOAMNÓ.

Prima, femeia „TOVARêÓ, cu dosar „curat“, îmbrãcatã modest, dar, totuºi, elegant, femeia clasei muncitoare, stahanovista care îndeplinea planurile cincinale. Femeia care locuia la bloc, în apartamente „cutii de chibrit”, dar pri-

mite gratuit, mobilat cu mobilã cumpãratã în rate lunare. Femeia fericitã cã în concediu poate merge la munte ºi la mare, cu bilet prin sindicat, costul biletului fiind derizoriu. Femeia, care stãtea, ore întregi, la „coadã“ (în ultima perioadã) pentru alimente, dar în frigiderul cãreia se gãsea destulã carne. Femeia bucuroasã cã are asiguratã „bucata de pîine“ pentru ziua de mîine. Femeia care defila la 1 Mai ºi 23 August, ovaþionîndu-l pe „TOVARêUL“ – „cel mai iubit fiu al poporului“, dar care a fost scutitã sã culeagã cãpºuni într-o þarã strãinã sau sã spele la fund persoane în vîrstã.

Femeia cãreia, deºi era o doamnã, nu i s-a spus niciodatã decît TOVARêA, care a fost obligatã sã nascã „decreþei“, ºi s-a pus bine cu Dumnezeu.

Astãzi, femeii i se spune DOAMNA, dar trãieºte mai rãu ca atunci cînd era TOVARêA. Graniþele sînt deschise, dar ea nu poate cãlãtori, fiindcã o „latrã“ leii, deveniþi cãþeii EURO. Însã merge la VOT, votîndu-i pe urmaºii lui BRÃTIANU, sperînd, pentru mîine, o bucatã mai bunã de pîine.

Femeia TOVARêà era întîlnitã peste tot: în ºcoli, în teatre, pe scenã, în literaturã, în sport, în spitale, pe ºantiere, în fabrici etc. etc.

Femeia TOVARêà nu ºi-a „etalat“ niciodatã fundul „la vedere“ sau „silicoanele“ pe tavã.

Acum, „DOAMNE“ în fundul gol ºi silicoane calcã demnitatea femeii în picioare, meditînd asupra satisfacþiilor trecãtoare, fãcînd din idealul lor un þãrm ghicit în zare. Tot începutul are ºi un sfîrºit, iar sfîrºitul un nou început. În istoria omenirii, toate marile imperii au cãzut. Nu au fost bãtute în cuie, în afarã de cel al lui CHRIST0S. Din pãcate, importãm tot ce-i mai rãu din Occident, inclusiv „dezmãþul“. Cãlãtorind prin destin, încercãm sã fim flori de crin. În albul de crin nu înflorim decît dacã, printr-o minune, ne purificãm prin Rugãciune. Adevãrurile fundamentale: ªTIINÞIFICE, MATEMATICE, REVELAÞIA, CREDINÞA, Dumnezeu le-a întrupat în EU. E greu de aflat ce ar fi de preferat. (va urma) LILIANA TETELEA

Stimatã domniºoarã redactor-ºef Lidia Vadim Tudor, Constantin cel Mare, întîiul împãrat al creºtinilor, ducea rãzboi, aºa cum zic unii istorici, la Roma, cu Maxenþiu, înainte ca acesta sã ia împãrãþia. Iar alþii zic cã acest rãzboi ar fi avut loc undeva lîngã Dunãre, ºi cã ar fi fost purta împotriva sciþilor. Sfîntului Constantin i s-a arãtat pe cerul amiezii semnul Crucii, care, în opinia lui, însemna biruinþã (In hoc signo vince – „Întru acest semn vei învinge“). Astfel, împãratul creºtin a obþinut o strãlucitã victorie.

Urmarea a fost Edictul de la Milano (313), prin care creºtinismul ajunge sã fie recunoscut de stat. Sfînta Elena, mama lui Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care a fost rãstignit Mîntuitorul, s-a închinat la ea ºi a sãrutat-o, iar Fericitul Macarie, Patriarhul Ierusalimului, a înãlþat deasupra amvonului Cinstita Cruce, ca sã o vadã poporul, ºi a hotãrît ca Sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci sã aibã loc la data de 14 septembrie. ªtiu ce suferinþã înduri cînd îþi pierzi un pãrinte. Eu am trecut prin aceastã experienþã la 16 ani, cînd mi-am pierdut ambii pãrinþi la interval de 6 luni.

Am fãcut aceastã introducere pentru cã Vadim Tudor a murit în zi mare, la Înãlþarea Sfintei Cruci, iar cei care l-au iubit au adus un pios omagiu acestui mare OM, care s-a dus prea repede în veºnicie, spulberînd visul a mii de români, de înfãptuire a României Mari. Viaþa e tristã fãrã Tribunul Vadim, fiindcã numai el avea harul divin sã-i însufleþeascã pe români sã-ºi apere idealurile naþionale. Fiecare Neam are un stãpîn, dar ºi un înger. Îngerul românilor este limba românã, iar Vadim a fost un maestru al cuvintelor, ºtiind cum sã le mînuiascã pentru a le da fineþe ºi strãlucire. Pamfletele sale vor rãmîne ca un adevãrat tezaur literar, prin vorbele acide folosite pentru zugrãvirea personajelor sale. De timpuriu a preluat ideea sacrificiului pentru realizarea idealurilor naþionale, fiind un naþionalist iluminat desãvîrºit.

Tudor Vladimirescu a fost cel care „a îmbrãcat cãmaºa morþii“ pentru a realiza idealurile naþionale, fiind eroul preferat al lui Vadim. Cetãþeanul Naþiunii – liber, egal ºi fratern – este obligat, prin mîndria, demnitatea ºi conºtiinþa propriei existenþe, de a-ºi servi suveranul – Naþiunea. De a servi libertatea prin Naþiune. La români, credinþa în Isus ºi mulþumirea cã eºti român sînt una.

Doctrina naþionalismului luminat, aplicatã de Vadim, are la bazã aceste precepte, pe care le-a respectat cu stricteþe. Miºcarea naþionalã din România a primit o grea loviturã la dispariþia Tribunului Vadim. Greu se va gãsi o altã personalitate de înaltã þinutã moralã care sã preia moºtenirea politicã a lui Vadim, pe care sã o ducã mai departe. Acest fapt îl pot afirma cu certitudine. Sînt membru fondator al PRM, Filiala Iaºi, ºi am toatã colecþia revistei „România Mare“ în care, de altfel, am ºi scris un articol, intitulat „În dialog cu membrii de partid“, nr. din 16.08.1991. Din fericire, moºtenirea spiritualã a lui Vadim a fost preluatã de fiica sa, Lidia, care sînt sigur cã va pune umãrul la greu ca sã ducã mai departe visele tatãlui sãu. Fie ca Dumnezeu sã vã dea puterea ºi înþelepciunea de a transmite cititorilor revistei „România Mare“ lumina care sã le cãlãuzeascã paºii. Cei mai îndreptãþiþi sã se hrãneascã din aceastã luminã sînt tinerii, care pot lua direcþia de deplasare corectã, pentru a încerca sã salveze România de la dezastru. Poetul nostru naþional Mihai Eminescu a afirmat cu claritate: „Sîntem români ºi Punctum!“. Lidia Vadim Tudor poate ºi trebuie sã spunã rãspicat: „Sîntem puternici ºi Punctum!“. Vã doresc noi succese ºi multã sãnãtate. Doamne ajutã. Cu respect, Ing. SILVIU CHIRCAN, Iaºi

Catrene vesele ºi triste Comuniºtii ºi actuala clasã politicã Sã îi compar, îmi vine greu, Cã-s toþi o apã º-un pãmînt; Ãia-L negau pe Dumnezeu, ªi ãºtia nu au nimic sfînt.

Guvernarea tehnocraþilor De vã intereseazã, Pãrerea mea e clarã: útia organizeazã...

Dezordinea din þarã.

Despre parlamentari Privind la ei, bãtu-i-ar vina, Cum stau ºi huzuresc tot anu', Cînd vãd cã-s mulþi, precum neghina...

Mã gîndesc, trist, la Lãpuºneanu.

Un preºedinte „deosebit“ L-apreciez, fireºte, Cã are-un „dar“: Gîndeºte cum vorbeºte, Adicã… rar.

PAUL CURIMAN

Pag. a 7-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

România fãrã sens (urmare din pag. 1) Altfel spus, nimic din ceea ce se oferã massei nu este adevãrat, ci sînt doar iluzii variate pseudo-ideatic (sau ideologic) ale mãnunchiului de preferinþe de moment ale respectivelor mulþimi – nici mãcar preferinþe personale, ci induse, sau preluate datoritã spiritului gregar - din ce în ce mai aproape de unanim.

Deci, votantul din prezent ºi viitorul apropiat are de ales între diferitele forme ale unor iluzii. Votul nu merge cãtre ceva „cu sens“, cãtre ceva concret. Încercînd sã ieºim din teoretic, trecînd, deci, la exemple concrete, constatãm cã aveam de-a face cu o realitate dominatã de iluzie; totul se desfãºoarã cu rapiditate, mai ales pulsaþia, variaþia fluxului informaþional - în fiecare orã avem ºtiri noi, iar la fiecare sfert de orã avem „o informaþie de ultimã orã“, sau „breaking news“, de cele mai multe ori cu schimbarea semnificativã a direcþiei faþã de ºtirea anterioarã legatã de acelaºi subiect. Este, pur ºi simplu, imposibil pentru cineva, persoanã sau grup care comunicã frecvent, sã analizeze, sã verifice, sã înþeleagã un subiect; aºa cã, va prelua ceea ce i se imprimã prin conexiunea (cvasi neuralã) cu mass-media ºi prin online, nu prin filtrul raþiunii, noþiune ce ºi-a pierdut sensul original, cel puþin în domeniul relaþionãrii în societate. În faþa aºa-zisului observator, de fapt subiect/obiect al manipulãrii, temele sînt amestecate, fragmentate, sucite instantaneu în toate direcþiile, iar importanþa lor este desfiinþatã prin amestecarea continuã a categoriilor - dupã exemplul clasic al ºtirii despre activitatea legislativã din Parlament, spartã cu cîteva „breaking news“-uri despre necazul unui manelist, apoi încadrarea ºtirii între accidentul sau crima din fundul vãii ºi o curvã care a depãºit viteza.

Deci, care este ºansa cuiva sã prezinte ceva serios, un proiect viabil? Nici una, fiindcã nimeni nu mai prezintã asemenea ºtiri, iar studiile indicã o preferinþã nu doar copleºitoare, ci ºi în creºtere pentru tochitura informativã cît mai picantã! Aºa-zisul om politic de azi trebuie sã aibã notorietate în sensul dorit în prezent - nu profesionalã sau moralã, ci, de fapt, ca „ºmecherie“ ºi avere, „maºina cea mai mare ºi gagica

cea mai tare“ - ºi tupeu, mult tupeu ºi gurã mare, din categoria „ºtie, bã, ãsta!“.

Partidele politice sînt, astãzi, exact pe acest profil, iar tendinþa este de agravare a mutaþiei. Liderii marilor partidelor sînt implicaþi în dosare grele, dar toþi au averi mari, asta într-o þarã cu populaþie (din ce în ce mai) sãracã, material ºi moral, ºi mai convinsã cã românul e hoþ prin definiþie. Însã toþi, de la popor la conducãtor, se declarã naþionaliºti la fiecare apel al bocancilor. Reprezentanþii lor au acelaºi discurs, schimbînd doar numele proprii; toþi spun „ºtim ce avem de fãcut“, „Justiþia sã-ºi facã datoria“, „autostrãzi, NATO, Europa“, evident, însoþite de „corupþia politicienilor“, ei fiind, nu ºtiu exact, cînd pelerini la Boca, cînd paraºutiºti din mediul privat, dar, pînã la urmã, candidaþi la funcþii ºi sinecuri.

Socialiºtii români nu îºi mai spun ca atare, ci doar „social-democraþi“; liderii lor, bine înfundaþi în pernele maºinilor de lux, aruncã priviri galeºe de bunã înþelegere tuturor participanþilor la trafic, ei sînt partidul bunei înþelegeri, a principiului „furãm, dar vã dãm ºi vouã ca sã trãiþi“. Lupta de clasã, locuri de muncã, intervenþia statului în economie, egalizarea veniturilor, sindicalismul, toate sînt vetuste, acum declarãm o orientare de centru stînga – „centru“, pronunþat mai tare, „stînga“… mai în sotto voce. Marxismul, rãdãcina socialismului, este nu doar uitat, dar ºi scos din scriptele partidului, ba chiar ºi condamnat - la unison cu orientãrile politice capitalist-conservatoare.

Liberalii sînt „de dreapta“, ce înseamnã asta, nu ºtiu nici ei, dar au grijã sã pronunþe drrreapta cu cît mai mulþi de R, sînt rrrrãu-încrîncenaþi contra „corrrrupþiei“, avînd, însã, la fel de mulþi penali ca ºi social-democraþii. Susþinerea capitalului românesc s-a dovedit doar o vorbã, elitele iniþiativei private, altãdatã profilul imagistic al liberalismului, au fost înlocuite cu parveniþi abonaþi la banii judeþelor ºi la funcþii în stat - în schimb, nici unul dintre liderii partidului – chipurile, pilon al capitalismului - nu poate proba cã a fãcut vreo afacere! Iar ca ocupaþie majorã… aºa-ziºii liberali se întrec cu staliniºtii anilor ´50 în denunþuri ºi condamnãri publice.

Mari scriitori români ºi iubirile lor (1) Marii scriitori ºi poeþi români, care au lãsat în urma lor tulburãtoare opere despre dragoste, au trãit, la rîndul lor, poveºti de amor impresionante. Mãrturii ale felului în care au iubit sau au suferit din amor marii scriitori români sînt nu doar operele lor, ci ºi corespondenþa. Eminescu ºi Veronica Micle, Cioran ºi Friedgard, Rebreanu ºi Fanny sau Marin Preda ºi Aurora Cornu sînt doar cîteva dintre perechile de îndrãgostiþi din literatura românã care au lãsat în urma lor scrisori de dragoste memorabile.

Povestea de dragoste dintre Eminescu ºi Veronica, despre care s-au scris zeci de cãrþi ºi mii de rînduri, blamatã de unii, dar admiratã de alþii, a rãmas vie ºi astãzi prin corespondenþa celor doi, care a supravieþuit testului timpului. La 22 de ani, femeie cãsãtoritã, Veronica pleacã la Viena pentru a urma un tratament pentru boala de care suferea. Destinul a fãcut ca, în aceeaºi perioadã, sã se afle ºi marele poet despre care Veronica auzise, dar nu îl cunoscuse niciodatã. În capitala Austriei s-au vãzut pentru prima datã, la o seratã literarã la care Eminescu ºi-a citit versurile. Aºa a început o iubire care a fãcut istorie. „Draga mea Veronicuþã, Sînt cinci ceasuri de dimineaþã ºi eu, luîndu-mã cu lucrul, n-am putut închide ochii încã. Acum, dupã ce-am sfîrºit cîte aveam de fãcut, îmi închei ziua gîndind la tine, pasãrea mea cea sprintenã, cea voioasã ºi tristã totodatã, ºi aº vrea sã pun mîna pe tine, sã te sãrut pe aripã… pe locul unde va fi fost odatã douã aripi, pe umãrul tãu cel alb ºi rotund ºi frumos. Dar trebuie sã-mi pun pofta-n cui, cãci în acest moment tu dormi dusã, în pãtuþul tãu aºternut, desigur, c-o finã pînzã de in, iar eu mã uit în lumînare ºi gîndesc la tine.

Dormi ºi nu te trezi, draga mea Nicuþã, cã eu te pãzesc tocmai de aici. Iar mîni, cînd te vei trezi, ai s-aºtepþi scrisoare ºi poimîni are sã-þi vie ºi atunci ai sã ºtii ºi tu ce fãceai pe cînd eu scriam aceste ºiruri ºi eu cum te-nchipuiesc pe tine, dormind nesãrutatã, în pat. Oh, nesãrutato, tare te-aº mai sãruta!“.

Corespondenþa dintre marele poet Mihai Eminescu ºi iubita sa, Veronica Micle, publicatã dupã dispariþia acestora, a scos la ivealã o iubire pasionalã ºi chinuitoare, plinã de intrigi ºi gelozii, de renunþãri, de certuri, de împãcãri. „ªtii tu ce dragã-mi eºti? Din ce în ce mai dragã, pentru cã, în tine, s-a încheiat viaþa mea ºi cu toate astea – aºa ne-a fost scris amînduror – prin despãrþiri sã trecem ca sã se lãmureascã prin amãrãciune sufletele noastre. Scumpã Moþico, nu numãra zilele, cãci în luna viitoare, în Aprilie, vom fi la un loc pe mult, mult timp ºi apoi… aºa pentru totdeuna. Acesta e cel din urmã termen al amãrãciunii noastre, ºi acesta va trece cã vreme este. ª-apoi nu ne va mai despãrþi nici Dumnezeu, nici dracul. Te sãrut pe gît ºi dupã cap ºi pe obrajii amîndoi ºi „le brin d’amour”, pe gurã ºi mînuþele ºi la coate ºi pe umãr ºi rãmîn al tãu. Emin (1881)“.

„Îngerul meu blond“, „Dragul meu Emin“ „Dulcea mea doamnã“, „Îngerul meu blond“, sau „Eminul meu iubit“ sînt expresii care au fãcut istorie ºi au asigurat posteritatea celebrei poveºti de iubire. „Îngerul meu blond, Te-aº acoperi toatã cu sãrutãri, cum argintarii îmbracã cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacã ai fi de faþã; aº face-o în gînd, dacã n-aº fi atît de gelos precum sînt. Tu îmi faci imputarea cã nu-þi vorbesc deloc de amor – dar tu nu ºtii cã amorul meu e un pãhar în adevãr dulce, dar în fundul lui e plin de amãrãciune. ªi acea amãrãciune, care-mi turburã pururea amintirea ta, e acea gelozie nebunã, care mã face distras, care mã amãrãºte ºi cînd eºti de faþã, ºi cînd nu eºti. Veronicuþa mea, dacã acest sentiment, care tîmpeºte mintea ºi stinge-n om orice curaj de viaþã, n-ar învenina pururea zilele ºi nopþile mele, dacã n-ar fi ingredienþa fatalã a oricãrei gîndiri la tine, aº fi, poate, în scrisorile mele mai expresiv ºi mai vorbãreþ. Tu trebuie sã ºtii, Veronica mea, cã pe cît te iubesc, tot aºa – uneori – te urãsc; te urãsc fãrã cauzã, fãrã cuvînt, numai pentru cã-mi închipuiesc cã rîzi cu altul, pentru care

Naþionalismul românesc se zbate între inexistenþã ºi fals. Odatã cu dispariþia lui Corneliu Vadim Tudor, discursul naþionalist ºi-a pierdut atît scenaristul, cît ºi interpretul rolului principal. Bîjbîielile auzite, vag, ulterior, provin de la voci lipsite de talent, existente doar ca zgomot de fond pe vremea Tribunului.

Personaje mici, dar orgolioase, nu au forþa ºi curajul necesare pentru a susþine ceea ce Vadim a apãrat – anume cã Istoria, fundament al naþiunii, nu poate fi impusã de cei care ne condamnã trecutul ºi ne amputeazã prezentul. Ce fel de naþionalism este acela care nu propune repunerea în drepturi ºi luminã a perioadei de maximã importanþã a României, epoca Nicolae Ceauºescu? Ce naþionalism este acela care promoveazã condamnarea marelui conducãtor al românilor, dar se joacã de-a ecoul meritelor bîlbîite ale unui personaj – mai degrabã victimã a Istoriei? În fine, ce fel de naþionalism poate fi sceneta bufã a unor jefuitori ai bunurilor publice, a unor contrabandiºti, care s-au adunat într-o coterie a ºantajului politic - pe care au arborat steagul puritãþii etnice ºi au început sã imite, ridicol, discursul cuzist?

Mã doare s-o scriu, dar cred cã naþionalismul românesc devine, pe zi ce trece, un fals – naþiunea românã, mi-e teamã, se va pierde, dacã nu cumva este un fenomen în derulare. La tot ceea ce am scris, adãugaþi discursul dispreþuitor separatist ardelean ºi bãnãþean, distanþarea basarabeanã, tembelismul molipsitor al aºazisei diaspore, ºi veþi avea imaginea unui fals naþionalism care nu face decît sã denigreze ºi sã minimalizeze naþiunea. Am acceptat, fãrã crîcnire oficialã, pe cel care ne-a declarat criminali ai popoarelor, acceptãm, plãtind ºi bani mulþi, condamnarea singurei epoci în care România a fost o forþã, acceptãm insultarea unor valori ale Istoriei pe criterii stabilite de alþii… dar sîntem naþionaliºti! Nu mai vorbim româneºte, ci o mizerie incultã de romglezã, asortatã cu barbarisme internautice, nu mai producem filme istorice, culturale, nu mai editãm clasici, istoria culturii vechi este deja anulatã de aºa-ziºi cercetãtori plãtiþi chiar de stat – dar tot sîntem naþionaliºti! Aº putea continua la nesfîrºit, sînt fapte, argumente, indicii ale metastazei antinaþionale… dar sîntem naþionaliºti!

De fapt, de ce sîntem naþionaliºti, socialiºti sau liberali? Simplu - pentru cã aºa spune repede un gurã mare la ºtiri, printre „breaking news“-uri despre o bãtaie ºi o ºtire despre o „fiþã“. Acesta e sensul votului românului. Aºtept replici, dar nu la ore de maximã audienþã, nu mã intereseazã pãrerile curvelor. rîsul tãu nu are preþul ce i-l dau eu ºi nebunesc la ideea cã te-ar putea atinge altul, cînd trupul tãu e al meu exclusiv ºi fãrã împãrtãºire. Te urãsc, uneori, pentru cã te ºtiu stãpînã pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urãsc, presupuind cã ai putea dãrui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aº fi cu tine, decît departe de lume, unde sã n-am nici a te arãta nimãnui ºi liniºtit nu aº fi decît închizîndu-te într-o colivie, unde numai eu sã am intrarea. ªi aceastã amãrãciune e, uneori, atît de mare, încît pare c-aº fi vrut sã nu te fi vãzut niciodatã. E drept cã viaþa mea ar fi fost sãracã, ar fi fost lipsitã de tot ce-i dã cuprins ºi înþeles, e drept cã nu te-aº fi strîns în braþe, dulce ºi albã amicã, dar nici n-aº fi suferit atît, nici n-aº fi trãit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tîlhari.

Oare acel om, pururea în pericol de a-ºi arunca viaþa pentru acel tezaur ºi pururea în pericol de a-l pierde, nu-ºi zice în sine, uneori, cã, cu toate cã iubeºte tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puþin nefericit sã nu-l fi avut? Aºa zice, poate, dar cu toate acestea nu-l lasã în pãdure, cu toate acestea-l iubeºte mai mult decît viaþa. Aºa te iubesc ºi eu – mai mult decît viaþa, mai mult decît orice în lume ºi, pururea cu frica-n sîn, aº vrea sã mor or sã murim împreunã, ca sã nu mai am frica de-a te pierde. Þi-am spus, Nicuþã, cã pentru mine viaþa s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, cã sper sã aflu alt amor cu uºurinþã ºi cã nu apreciez îndestul dragostea ta. Nu mai sînt în stare ºi nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afarã de tine. Dac-ai cunoaºte aceastã mizerie sufleteascã care mã roade, dacã ai ºti cu cîtã amãrãciune, cu cîtã neagrã ºi urîtã gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea cã nu-þi scriu uneori o vorbã de amor. În acel moment, te-aº sãruta, te-aº desmierda, dar te-aº ucide totodatã. Momoþelule, îþi sãrut mînile tale mici ºi genunchii tãi cu gropiþe ºi gura ta cea dulce ºi pãrul ºi ochii ºi coatele ºi toatã, toatã te sãrut ºi te rog, te rog mult sã nu mã uiþi deloc, deºi poate tocmai cînd vei ºti cã te iubesc, nu vei mai pune nici un preþ pe iubirea mea. Emin“. (iunie 1882). (va urma) ELISABETH BOULEANU

Pag. a 8-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , t i n ã Adie vînt de toamnã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (39)

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – Ca o concluzie la cele prezentate în numãrul trecut, putem afirma cã Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, de la data construirii de cãtre strãlucitul ei ctitor, Constantin Vodã Brâncoveanu, a trecut prin numeroase încercãri.

Rezumînd istoricul dezastrelor suferite de biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, spunem cã prima încercare a fost incendiul din martie 1718, eveniment în urma cãruia Fericita Doamnã Maria Brâncoveanu a hotãrît sã refacã tîmplãria acoperiºului ºi pe cea din pod.

A doua mare încercare la care a fost supusã biserica a avut loc în timpul cutremurului din anul 1802, cînd turla de pe naos s-a prãbuºit, iar bolþile de pe pronaos ºi pridvor au cãzut.

Reparaþiile bolþilor de la pronaos ºi pridvor nu au mai fost fãcute din zidãrie, cum fuseserã în trecut, ci din lemn, ce constituia combustibil pentru un eventual incendiu. Aºa a fost descrisã într-o catagrafie din data de 30 octombrie 1845, fãrã turle ºi cu bolþile pridvorului cãzute: „Sfînta bisericã de zid cu hramul Marelui Mucenic Gheorghe, înãuntru peste tot zugrãvitã din vechime, cu 6 coloane de piatrã. Tîmpla din lemn sãpatã (sculptatã) ºi poleitã iar din vechime; amvonul din lemn, zugrãvit ºi poleit.

Afarã cu slomn (pridvor) cu 12 coloane de piatrã zugrãvitã; uºa de lemn în douã canaturi; are uºã într-un canat ºi la sfîntul altar. Tronul domnesc, de lemn de chem bric poleit, îmbrãcat în catifea roºie ºi cu o pernã de catifea închisã cu acoperãmînt, jeþul arhieresc de lemn sãpat ºi vopsit, precum ºi toate celelalte jeþuri vãpsite ºi pã deplin (biserica) pardositã cu lespezi de piatrã; pã din afarã tencuitã ºi spoitã alb. Învelitoarea cu olane; deasupra are patru cruci din fier; are zece ferestre mari cu flori de fier; opt mai sus ºi mai mici lucrate din piatrã ºi la turlã“.

Acest sfînt lãcaº era amplasat într-un spaþiu moºtenit de secole, cu o necropolã arondatã ºi bisericilor anterioare celei ctitorite în 1707.

Spaþiul sãu a fost suplimentat de cãtre Domnitorul Constantin Vodã Brâncoveanu pentru construirea Palatului patriarhal, a hanului ºi a prãvãliilor etajate, de-a lungul zidului ce împrejmuia monumentala bisericã. Dar, în momentul izbucnirii incendiului din 23 martie 1847 mai existau ºi alte surse incendiare. Cele 64 de clãdiri, cu peste 200 de încãperi, aveau ºi ele mult material lemnos din construcþie.

Bolþile de zidãrie de la naos ºi altar rezistaserã cutremurului din 1802 ºi rãmãsãserã intacte. Pentru cã naosul era izolat de pronaos printr-un zid compact, care exista la data incendiului, flãcãrile preluate de la clãdirile învecinate prin acoperiº nu au putut pãtrunde în naos ºi în altar. Aºa se explicã de ce catapeteasma a scãpat neatinsã de flãcãri.

Printr-o minune, moaºtele Sfîntului Ierarh Nicolae, aflate în sfîntul lãcaº încã din anul 1599, au scãpat

neatinse de flãcãri, aºa cum s-a întîmplat, de altfel, ºi la celelalte incendii ºi cutremure.

Dar, amvonul din lemn ºi toatã tîmplãria din care erau construite cafasul ºi acoperiºul s-au nãruit într-un nor apocaliptic ºi asurzitor de flãcãri ºi fum. Chiar ºi treptele pridvorului au fost smulse ºi împrãºtiate. În rest, biserica era înconjuratã de o mare de flãcãri, a cãrei incandescenþã a topit structurile metalice care susþineau clopotniþa, a mistuit clãdirile cu etaje ºi a fisurat zidurile pînã cînd acestea s-au prãbuºit împreunã cu construcþiile ºi turlele.

Aºezãmîntul, în ansamblul lui, devenise un cîmp de mormane de moloz fumegînde cu jarul sub ele.

Imaginea dezolantã a incintei Mînãstirii ºi Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou era doar o parte din ansamblul ruinelor Bucureºtiului, rezultate în urma incendiului din martie 1847. Practic, întregul oraº era o ruinã. Se impuneau înlãturarea ºi evacuarea mormanelor de moloz, cenuºã, obiecte casnice arse parþial ºi împrãºtiate, ca ºi degajarea fragmentelor masive rãmase în urma clãdirilor dãrîmate. În rezolvarea noilor probleme edilitare, un rol important l-a avut Direcþia arhitectonicã, organ administrativ în fruntea cãruia se afla un „arhitecton” desemnat de Agie. În seria încercãrilor la care a mai fost supusã Biserica Sfîntul Gheorghe - Nou, trebuie menþionat ºi cutremurul din data de 10 noiembrie 1940. În urma acestui seism, a fost avariatã absida altarului, s-au prãbuºit turlele proiectate de cãtre Villacrosse ºi turnul-clopotniþã dotat cu ceasornic aºezat pe pridvorul sfîntului lãcaº. Dupã constatãrile fãcute de cãtre arhitectul E. Costescu privind avariile produse de cutremur la absida altarului, Comisia Monumentelor Istorice a aprobat acordarea sumei de 86.600 lei pentru restaurare.

Lucrãrile de restaurare a turlei au fost suportate de cãtre parohie, sub coordonarea arhitectului Horia Teodoru. Au fost necesare noi planuri ºi devize pentru reparaþia ºi restaurarea bisericii, întocmite de cãtre arhitectul V. Moisescu, în valoare de 70.000 lei. Lucrarea a fost urgentatã în iulie 1942 de cãtre Comisia Monumentelor Istorice, „pentru a nu da impresia unui ºantier neterminabil” (punctul 7), în care scop „se vor înlãtura din preocupãrile Comisiunii Monumentelor Istorice lucrãri de importanþã micã” (punctul 8). ªi în luna octombrie a anului 1942 s-a lucrat la restaurarea bisericii, cînd s-a cerut aprobarea deschiderii celor douã ferestre din registrul superior al altarului bisericii. Lucrarea a fost finalizatã în luna decembrie a anului 1942, cu un cost total din partea parohiei de 180.761 lei. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

burtã“ provoacã dureri la nivelul coloanei cervicale din cauza rotirii gîtului în timpul somnului, forþîndu-l sã stea într-o poziþie nepotrivitã. Acest mod de a dormi face dificilã menþinerea unei poziþii neutre a coloanei vertebrale, pune presiune pe articulaþii, încheieturi ºi muºchi, ceea ce poate irita nervii, ducînd la apariþia senzaþiei de amorþealã ºi furnicãturi, dar, în acelaºi timp, are ca avantaj prevenirea sforãitului. Poziþia lateralã, cu picioarele flexate, sau poziþia fetalã, provoacã dureri articulare mai ales la nivelul genunchilor, prin faptul cã aceºtia rãmîn o perioadã îndelungatã în flexie, provocînd stres la nivelul meniscurilor ºi compresiunea structurilor neurovasculare în zona poplitee. De asemenea, se limiteazã respiraþia diafragmaticã ºi se accentueazã durerile de spate.

Poziþiile corecte de somn Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Somnul este esenþial în reglarea metabolismului, iar poziþia în care dormim se reflectã, în mod direct, asupra sãnãtãþii ºi stãrii noastre spirituale. O poziþie corectã în tim- DR. TAREK NAZER pul somnului asigurã o relaxare a sistemului osteoarticular ºi a sistemului neuromuscular, în timp ce o poziþie greºitã poate provoca probleme ºi dureri articulare ºi, în acelaºi timp, poate sã afecteze starea de bine.

Care sînt poziþiile de somn incorecte?

O poziþie incorectã de somn afecteazã coloana ºi provoacã dureri de umeri ºi de genunchi. Poziþia „pe

Care sînt poziþiile de somn corecte?

Cea mai bunã poziþie de somn este cea pe spate, cu mîinile întinse pe lîngã corp ºi cu picioarele în extensie. Aceasta favorizeazã un somn profund, previne durerile de spate ºi de umeri, nu pune stres pe coloana vertebralã ºi este beneficã pentru cei care suferã de probleme articulare, pentru cã greutatea corpului este

Adie vînt de toamnã cu nostalgii vechi în priviri, Adie vînt de toamnã cu gust de struguri aromaþi, Mi se-ntîlnesc în minte deja uitate-amurguri, Auzi cum cîntã codrii de dorul tinereþii?

Adie vînt de toamnã pe frunze ca de cearã, Adie vînt de toamnã pe piscuri de strejar, Pe uliþi bate vîntul, cîrtind a cîta oarã?

Se scurg cocorii-n valuri plîngînd iar cu amar...

Adie vînt de toamnã pe ruguri obosite, Adie vînt de toamnã ºi sufletu-mi dã-n clocot, Se-mperecheazã stelele-n nori pe nevãzute, Plîng ploile pe prund cu glas de clopot.

Adie vînt de toamnã pe frunze desfrunzite, Adie vînt de toamnã ºi ochi-mi dau pe jar, κi fac de cap bursucii peste bostane sparte Si rîu-ºi þese dorul cîntînd ca un hoinar...

Adie vînt de toamnã pe tîmple de gutui, Adie vînt de toamnã pe dealuri pastelate, Îmi spãl privirea tristã în ochii lini cãprui, Ca frunzele-ntomnate pe drumuri neumblate, Adie vînt de toamnã...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)

Pildã creºtinã

Premiul Ce eforturi mari fac sportivii cînd se antreneazã, cu cîtã forþã luptã pentru victorie! Ei renunþã la multe plãceri ale vieþii zilnice ºi exerseazã abþinerea, pentru ca în ziua concursului sã fie „în formã” ºi sã obþinã victoria. Aceasta este o parte.

Pe de altã parte, cît de repede se veºtejesc laurii! ªi cît de repede se schimbã favoarea mulþimii de spectatori ºi se îndreaptã spre noi îndrãgiþi de public, care sînt mai rapizi, mai buni - pînã cînd ºi aceºtia sînt daþi uitãrii! Toate acestea sînt doar onoare pãmînteascã, trecãtoare. Existã o altã luptã. Aici nu aºtepþi aplauzele mulþimii, ci ceva mult mai mãreþ: aprobarea lui Dumnezeu. Este lupta credinþei creºtinilor. Ea este descrisã în Biblie ºi tot acolo sînt prezentate ºi regulile acestei lupte. Aceastã luptã nu oþeleºte corpul, cu toate cã creºtinii sînt rãspunzãtori înaintea lui Dumnezeu ºi de trupurile lor. Ea întãreºte omul interior ºi îl ajutã sã se împotriveascã influenþelor greºite.

Dacã vrei sã duci cu succes aceastã luptã ºi sã primeºti „premiul” recunoaºterii lui Dumnezeu, atunci nu este suficient sã te numeºti creºtin, trebuie sã aparþii într-adevãr de Christos. Cine aparþine prin pocãinþã ºi credinþã de El, a primit viaþa veºnicã. ªi Duhul Sfînt locuieºte în el; El este puterea vieþii noi pentru lupta victorioasã a credinþei. distribuitã egal. În acelaºi timp, poziþia menþine capul, gîtul ºi coloana vertebralã într-o poziþie neutrã, dar are un dezavantaj, ºi anume agravarea sforãitului. O a doua cea mai bunã poziþie de somn este cea lateralã, cu picioarele în extensie (drepte), ºi menþinerea unei perne între picioare, dar uneori poate provoca dureri de umãr pe partea pe care dormim. Aceastã poziþie ne oferã o stare generalã bunã, deoarece amelioreazã sforãitul ºi menþine alungitã coloana vertebralã. Este important sã alegeþi o pernã ºi o saltea potrivite pentru dumneavoastrã - perna trebuie sã menþinã, pe cît posibil, capul, gîtul ºi coloana vertebralã într-o poziþie neutrã, iar salteaua nu trebuie sã fie cu un grad mediu de rigiditate. O saltea prea durã poate creºte presiunea asupra coloanei vertebrale ºi poate favoriza apariþia durerilor de spate. Este bine sã þineþi cont de afecþiunile de care suferiþi pentru a vã alege o poziþie de dormit. Nu ezitaþi sã întrebaþi medicul ce poziþie ar fi indicatã sã menþineþi în timpul somnului pentru ca acesta sã fie odihnitor. Un somn bun ºi odihnitor îmbunãtãþeºte atenþia, memoria ºi menþine silueta. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Povestea avocatului care a cumpãrat monumentul STONEHENGE Stonehenge, monumentul neolitic din Anglia, construit în urmã cu 4.500 de ani, nu a fost dintotdeauna accesibil publicului. Ducele de Queensbury ºi, ulterior, familia Antrobus au deþinut Stonehenge pînã în anul 1824.

Dupã moartea ultimului moºtenitor al monumentului, acesta a fost scos la licitaþie - în urmã cu 100 de ani - în data de 21 septembrie 1915. Avocatul Cecil Chubb a cumpãrat Stonehenge pentru soþia sa, Mary, oferind 6.600 lire sterline - un milion de dolari în banii de astãzi. „Se spune cã Mary ºi-ar fi dorit niºte perdele, dar avocatul s-a întors cu altceva...“, a declarat Heather Sebire, care administreazã Stonehenge. La 26 octombrie 1918, Chubb a marcat o paginã de istorie, oferind monumentul statului britanic. BBC scrie cã premierul de atunci al Marii Britanii, David Lloyd George, l-a numit pe donator Sir Cecil Chubb, Primul Baronet al monumentului Stonehenge. Povestea lui Chubb este fascinantã. Bogãtaºul provenea dintr-o familie sãracã, fiind fiul unui producãtor de ºei. Acesta a urmat cursurile Cambridge University, apoi a devenit avocat al apãrãrii. A strîns mulþi bani ºi îºi permitea aproape orice, inclusiv sã cumpere o „comoarã universalã“ pentru soþia sa, pe care amîndoi au donat-o apoi statului englez. Potrivit lui Trevor Rowley, autorul lucrãrii „The English Landscape in the Twentieth Century“, în 1927, autoritãþile britanice au demarat o campanie de restaurare a monumentului. În anii 1930, circa 15.000 de oameni vizitau, lunar, Stonehenge. În 1986, UNESCO a inclus acest monument în Patrimoniul Mondial. În prezent, English Heritage, o fundaþie care contorizeazã numãrul monumentelor istorice din Marea Britanie, are grijã de Stonehenge. British National Trust a cumpãrat terenul din jurul acestuia, pentru a conserva pietrele misterioase. În 2014, circa 1,3 milioane de persoane au vizitat Stonehenge.

Sursa: techinsider.io

Misterul numãrului 666, despre care se vorbeºte în Noul Testament În Noul Testament, 666 reprezintã „Cifra Diavolului“, iar în prezent 666 este cunoscut ca fiind „Numãrul Antichristului“.

Pãrintele Eugen Tãnãsescu explicã, pentru „Adevãrul“, semnificaþia lui. Acesta spune cã orice încercare de rãspuns trebuie sã plece de la contextul în care el apare. Este vorba de capitolul 13 din cartea „Apocalipsa” din Noul Testament, capitolul 13. „ªi ea (fiara) îi sileºte pe toþi, pe cei mici ºi pe cei mari, ºi pe cei bogaþi ºi pe cei sãraci, ºi pe cei slobozi ºi pe cei robi, ca sã-ºi punã semn pe mîna lor cea dreaptã sau pe frunte. Încît nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde, decît numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei. Aici este înþelepciunea. Cine are pricepere sã socoteascã numãrul fiarei; cãci este numãr de om. ªi numãrul ei este ºase sute ºaizeci ºi ºase”. „Cînd vrei sã înþelegi opera unui scriitor, trebuie sã cunoºti ºi persoana scriitorului. Despre Sfîntul Ioan Evanghelistul, autorul Apocalipsei, ºtim cã a fost supranumit «vulturul teologiei» sau «Teologul», simbol al profunzimii gîndirii sale teologice. Cartea Apocalipsa a fost scrisã însã în condiþii deosebite, Sf. Ioan fiind exilat în insula Patmos, într-o perioadã în care creºtinismul trecea prin cumplite prigoniri, sub domnia împãratului roman Domiþian. Prin urmare, întreaga carte va fi strãbãtutã de ideea luptei, uneori martirice, dintre bine ºi rãu, precum ºi de biruinþa creºtinismului asupra rãului. Aceasta este, practic, descoperirea (apokálypsis, în greacã, înseamnã «ridicarea voalului» sau «revelaþie») pe care Ioan o primeºte de la Dumnezeu, în raport cu rostul creºtinismului în lume, acela de a învinge decãderea“, explicã preotul.

Termenul „fiarã“ nu este ales la întîmplare. Sf. Ioan se inspirã de la un mare Prooroc al Vechiului Testament, Daniel, care profeþeºte despre venirea lui Christos ºi învingerea rãului, simbolizat tot de o fiarã, care are zece coarne, dintre care apare un alt corn care „avea ochi ca ochii de om ºi gurã care grãia lucruri mari”. Aceastã fiarã, ca ºi cea descrisã de Ioan, îºi întinde lucrarea peste faþa întregului pãmînt, iar caracteristica esenþialã a ei este opoziþia faþã de Christos-Dumnezeu, încercarea de substituire a Lui (sugeratã prin expresia „urîciunea pustiiri stînd în locul cel sfînt”). Prin urmare, 666 ar fi simbolul unui sistem ideologic în care omul se opune lui Christos, dorind sã-i ia locul.

MARIANA IANCU

MOZAIC

MOZAIC

De ce a fost ucis Armand Cãlinescu? (2) Conflictul cu Miºcarea Legionarã ºi asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu (2) În decembrie 1938, Armand Cãlinescu se numãrã printre membrii fondatori ai Frontului Renaºterii Naþionale, partid unic ºi totalitar, aflat sub comanda directã a ºefului statului. La 6 martie 1939, patriarhul Miron Cristea, prim-ministru în funcþie, înceteazã din viaþã, astfel cã Armand Cãlinescu este desemnat noul preºedinte al Consiliului de Miniºtri. Preluarea mandatului intervenea într-un moment de maximã încordare pe scena internaþionalã.

Implicaþiile asasinatului La 1 septembrie 1939, în urma deciziei lui Hitler de a invada Polonia, începe cel de-al II-lea rãzboi mondial. Sfîrºitul lui Armand Cãlinescu a venit la doar trei sãptãmîni dupã izbucnirea marelui rãzboi. În jurul orelor 14,00 ale zilei de 21 septembrie, primul-ministru se deplasa spre casã într-un luxos automobil Cadillac, neblindat, în care se mai aflau ºoferul ºi o gardã de corp. În zona Eroilor, acesta a fost blocat de un alt automobil, din care au coborît mai mulþi oameni înarmaþi. A urmat un schimb de focuri, în care au fost uciºi ºoferul ºi primul-ministru, în timp ce agentul de pazã a fost rãnit grav.

Armand Cãlinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost rãpus de douãzeci de gloanþe. Avea 46 de ani.

Asasinii au fost capturaþi ºi aduºi la locul atentatului, unde au fost executaþi, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradã.

Ei au fost identificaþi ca fiind: Dumitru Dumitrescu, Ion Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu, Ion Ionescu. Majoritatea erau studenþi. În zilele urmãtoare, în toate închisorile din þarã s-a desfãºurat o veritabilã campanie împotriva Gãrzii de Fier. Represiunea a fost cruntã. Au fost uciºi peste 300 de fruntaºi legionari. Misterul asasinatului nu a fost elucidat nici pînã în zilele noastre.

Motivul principal al crimei a fost rãzbunarea pentru uciderea lui Zelea Codreanu, în urmã cu 10 luni.

Totuºi, de-a lungul timpului, au apãrut diverse scenarii privind ºi alte implicaþii în plãnuirea asasinatului. Odatã cu începutul celui de-al II-lea rãzboi mondial, atît Germania, cît ºi Marea Britanie, aveau motive puternice pentru a dori dispariþia primuluiministru român, adversar al fascismului ºi hotãrît sã menþinã România în neutralitate. Pionul principal pare sã fi fost Horia Sima, noul lider al Miºcãrii Legionare, venit special din Germania pentru a supraveghea reuºita atentatului.

Sfîrºit

Sursa: Enciclopedia României

Încã o dovadã cã ar putea exista extratereºtri: NASA a confirmat existenþa vaporilor de apã pe satelitul Europa Telescopul Hubble al NASA a confirmat o teorie vehiculatã din 2012: la suprafaþa Europei, unul dintre sateliþii planetei Jupiter, existã vapori de apã, ceea ce creºte ºansele existenþei formelor de viaþã extraterestrã.

Anunþul a fost fãcut în cadrul conferinþei NASA, organizatã pe 26 septembrie, iar studiul a fost condus de William Sparks, de la Space Telescope Science Institute (STScI). „Oceanul Europei este considerat unul dintre cele mai promiþãtoare locuri care ar putea adãposti viaþã din sistemul solar”, potrivit lui Geoff Yoder, administrator al Directoratului ªtiinþific al Misiunilor NASA de la Washington. „Aceºti nori de vapori, dacã existã întradevãr, ar putea sã ne ofere o altã modalitate de a aduna mostre din subsolul Europei”, a adãugat el.

Astfel, Europa este al doilea satelit din Sistemul Solar despre care se ºtie cã are nori din vapori de apã. În 2005, sonda Cassini, aparþinînd NASA, a detectat jeturi de vapori de apã ºi praf care erupeau de la suprafaþa lui Enceladus, unul dintre sateliþii celeilalte planete gazoase gigantice din Sistemul Solar, Saturn.

Descoperirea vaporilor de apã în cazul Europei urmeazã sã fie reconfirmatã de telescopul spaþial James Webb, urmaºul lui Hubble, care va fi lansat de NASA în 2018. De asemenea, NASA are în vedere trimiterea unei sonde pe orbita Europei în cãutarea acestor nori ºi a mecanismului care îi genereazã. Europa este considerat de mult timp unul dintre sateliþii cu cel mai mare potenþial de gãzduire a vieþii extraterestre. Are un diametru de 3.100 de

Oamenii cu ochi albaºtri au un singur lucru în comun Cercetãtorii au încercat sã descopere sursa pigmentului ochilor albaºtri. Fiecare persoanã de pe Pãmînt care are ochi albaºtri este descendentul unui singur european care a trãit acum 6.000 sau 10.000 de ani. Probabil acesta a avut o mutaþie geneticã specificã, conferind culoarea specificã a irisului. La început, toþi oamenii au avut ochi cãprui, însã variaþiile genei numite OCA2 au schimbat cantitatea de pigment produsã de fiecare individ în parte, rezultînd diferite nuanþe de maro. Avînd la îndemînã aceastã informaþie, cercetãtorii au încercat sã descopere sursa pigmentului ochilor albaºtri.

kilometri ºi adãposteºte un vast ocean de apã sub calota de gheaþã care îi acoperã suprafaþa. Unii oameni de ºtiinþã sînt de pãrere cã acest ocean coboarã pînã în punctul în care intrã în contact cu mantaua teluricã a satelitului, fãcînd posibile numeroase tipuri de reacþii chimice.

Existenþa acestor vapori de apã care erup de la suprafaþa Europei sub formã de gheizere indicã faptul cã acest satelit dispune, în afarã de apã, ºi de energia necesarã pentru producerea unor reacþii chimice complexe, care pot asigura existenþa unor ecosisteme extraterestre similare celor din jurul hornurilor vulcanice de la mari adîncimi, din oceanul terestru. Telescopul Hubble a detectat în 2012 ceva asemãnãtor unor nori din vapori de apã, care se extindeau pînã la 200 de kilometri în spaþiu, dinspre polul sud al Europei.

ANDRADA BONEA Recent, a fost descoperit faptul cã mutaþia unei gene numitã HERC2 provoacã apariþia ochilor albaºtri.

Aceasta altereazã funcþia genei OCA2 care determinã cantitatea de pigment de melaninã pe care organismul îl creeazã Experþii au aflat cã primii ochi albaºtri au apãrut în timpul migraþiei din Africa spre Europa, ceea ce înseamnã cã toate persoanele cu ochi albaºtri sînt descendenþii aceluiaºi individ. Faptul cã toate persoanele cu ochi albaºtri au aceeaºi mutaþie este o dovadã clarã a teoriei, însã identitatea primei persoane cu aceastã mutaþie este mai greu de descoperit. În urma analizelor unui schelet descoperit în Spania, de acum 7.000 de ani, cercetãtorii au declarat cã ochii acestuia ar fi fost albaºtri.

Sursa: IFL Science

Pag. a 10-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Jurnal de lecturi (1) - Cuvinte, expresii ºi vorbe de duh.

Mostre de înþelepciune ºi de clasicitate * ªtiaþi cã, pe la începutul Secolului al XIX-lea, între judeþele Prahova ºi Buzãu a mai existat un judeþ, Secuieni, format din românii fugiþi din secuime de frica maghiarilor?

Capitala acestui judeþ a fost la Vãlenii de Munte, mutatã, apoi, la Bucov. Pe la 1844, judeþul a fost desfiinþat. * Culmea oratoriei la romani era sã vorbeºti convingãtor numai prin puterea rostirii ºi a gîndirii. Nu se admitea nici cea mai micã gesticulaþie. Pînã ºi cutele veºmintelor trebuiau sã stea nemiºcate. * Iatã secretul fericirii: sã-þi placã ceea ce faci, chiar dacã eºti obligat sã faci aceasta. * G. Cãlinescu era convins cã Eminescu este poetul nostru nepereche. Nicolae Iorga spunea cã este expresia integralã a Naþiunii Române. Petre Þuþea îi gãsea pe machedoni, falanga legionarismului, ºi pe tovarãºii sãi de puºcãrie, români absoluþi.

Dar ºi în vremea noastrã existã superlative. Bunãoarã, politicienii de la Bucureºti, care sînt niºte vite încãlþate ºi depline. * ,,Fãrã dictaturã, nu se poate conduce România!” (Magda Wolff, cunoscutã mai mult sub numele de Elena Lupescu, sau Regina ,,Duduia” ºi metresa lui Carol al II-lea). Aprecierile ei par exacte, cãci pot fi completate de Regina Maria: ,,Românii au suflet bun ºi gurã rea. Cine poate începe ceva în þara asta fãrã sã fie atacat ºi obstrucþionat?”. ªi tot ea, dovadã cã ne fotografiase bine: ,,Nu putem gãsi suficienþi oameni oneºti în magistraturã ºi în armatã, ca sã fie condusã aceastã þarã dificilã, în care vocea spiritului este revoltãtor de predominantã”. * Maria Mareºal Antonescu, pentru a se putea cãsãtori cu Ion Antonescu, a cumpãrat o casã în Insula Ada-Kaleh. Prin lege, o fatã nu se putea cãsãtori cu un ofiþer dacã n-avea zestre.

Ani în ºir, ea ºi-a înºelat soþul cu ministrul Icã Antonescu, mîna lui dreaptã. Cella Delavrancea ºi Veturia Goga aranjau întîlnirile. Codoºlîc la nivel înalt. Maria Mareºal Antonescu a murit la

Cocargeaua, unde avea domiciliul forþat. Este înmormîntatã la Bellu, în aceeaºi parcelã cu Gheorghiu-Dej ºi cu Aurel Vlaicu.

Ciudat cum se aliniazã oamenii în Marea Tãcere. * Caporalul în faþa recruþilor: - Ce meserie ai, mã?

- Sînt provocator, sã trãiþi!

- Dar tu, acela cu ochelari?

- Eu sînt regizor de revoluþii! * Îndemnul lui Dosoftei, ,,Hai, fraþi, hai, fraþi, la nãvalã daþi!”, necesitã o explicaþie. În limba veche, cuvîntul frate însemna ostaº, ca în primele vorbe româneºti: ,,Torna, torna, Fratre!” (Sec. VII). E la fel ca expresia ,,Ai carte, ai parte”, unde carte însemna act de proprietate asupra pãmîntului. * Se pare cã Nicolae Titulescu ar fi fost agentul Moscovei.

De aceea nu s-a mai întors în þarã, fiindcã l-ar fi arestat generalul Ion Antonescu ºi Garda de Fier. A murit în Franþa ºi a fost înmormîntat la Cannes, în 1941. Tîrziu, în 1991, osemintele i-au fost aduse în þarã ºi reînhumate la Braºov. * ,,Evreul s-ar asocia cu oricine împotriva Neamului Românesc”. (Eminescu) * Cuvinte rare: OMILETICA = ºtiinþa care se ocupã de regulile elocinþei, sau retorica oratoriei bisericeºti. Vine din OMILE = cuvîntare bisericeascã, predicã. ECOFONIS = formula de încheiere a unei rugãciuni: ,,Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfîntului Duh, Amin!”. LOGOTHEÞII = creatorii de limbaj, scriitorii.

TRIFOLOGIA = ºtiinþa care studiazã ºtiinþa alimentarã.

THEOPHILACÞII = niºte mascarade raþionaliste puse la cale de Revoluþia Francezã cu scopul de a înlocui slujbele religioase.

LAMPADOPHORII = purtãtorii de fãclie; figurat, oameni strãluciþi. * De cînd lumea ºi pãmîntul, democraþiile au consumat ce au produs dictaturile. ªi legat de acest adevãr aforistic, sã-i dãm cuvîntul lui Churchill: ,,Democraþia este cea mai proastã formã de guvernare, cu excepþia celorlalte”. Cu alte cuvinte, e o formã de justificare a escrocheriilor, jaful ºi încãlcarea drepturilor cetãþeneºti. (va urma) PAUL SUDITU

Maria Cantacuzino, o prinþesã extravagantã

Cum era vãzutã prinþesa în mediile pe care le frecventa

liniºtite ºi mai modeste din spate. Îl deranja monumentalitatea palatului, unde soþia sa þinea celebrele serate muzicale. El era un om foarte modest, un muzician care prefera sã cãlãtoreascã cu trenul la clasa a doua”, povesteºte muzicologul Viorel Cosma, cel care a scris nu mai puþin de 14 cãrþi despre George Enescu.

Cei doi au pãrãsit România în toamna anului 1946. Pentru el n-a fost o bucurie sã plece, era foarte legat de locurile lui.

Parisul a fost, totuºi, un exil, un loc în care s-a dus forþat de niºte împrejurãri.

Timpul i s-a scurs dînd lecþii de vioarã ºi compoziþie, þinînd conferinþe, concertînd.

Cãrþile scrise de Viorel Cosma ºi de Ilie Kogãlniceanu, descendent al lui Mihail Kogãlniceanu, care a trãit în preajma compozitorului, aratã cã Maruca îl obliga sã cînte ºi sã dea lecþii pentru a cîºtiga bani, chiar ºi cînd era foarte bolnav, în final, Enescu murind în mizerie.

Viorel Cosma a povestit cã pentru Enescu era important sã-i facã întotdeauna pe voie Marucãi, „cea care a rãmas pentru el ºi pentru alþii o prinþesã autenticã: «La princesse aimée!»”. Ilie Kogãlniceanu povesteºte în „Destãinuiri despre George Enescu” cã muzicianul a cunoscut-o pe viitoarea sa soþie, prinþesa Maruca Cantacuzino, în jurul anului 1907, dar legãtura lor a început prin anul 1914, cînd ea era cãsãtoritã cu Mihail Cantacuzino. Enescu cînta deseori în prezenþa soþului Marucãi la seratele mondene din casele ei. „Enescu acceptase, n-avea încotro, poziþia de cîntãreþ de curte în casa Marucãi”, scrie I. Kogãlniceanu. În perioada relaþiei cu Enescu, Maruca a avut ºi o legãturã cu filozoful Nae Ionescu, ce a durat ºase ani, situaþie din pricina cãreia compozitorul a suferit mult. George Enescu a trecut în eternitate în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris, fiind înmormîntat în cimitirul Père Lachaise. Maria Cantacuzino i-a supravieþuit încã 13 ani, stingîndu-se din viaþã în Elveþia, în 1968.

Un francez monden, André de Fouquières, a descris-o pe Maruca astfel: ,,Trãia dupã cum dorea, pentru plãcerea ei ºi a altora, nu accepta niciodatã invitaþii, dar primea la ea elita societãþii, oameni politici, scriitori, artiºti ºi personalitãþi strãine în trecere”. Românii aveau alte pãreri. I.G. Duca vorbeºte despre „originalitatea prea vizibil voitã a Marucãi”. Nineta Duca, cea mai bunã prietenã a lui Enescu, spunea: ,,Elle n’était pas jolie, elle était belle” (Nu era drãguþã, era frumoasã!). Viorel Cosma, exeget al lui Enescu, explicã: ,,«Belle» este un cuvînt care însumeazã în el nu doar calitãþi trupeºti, ci ºi acea dozã de eleganþã, distincþie, rafinament, care nu mai þine de vîrstã. Nu era prea înaltã, dar se purta dreaptã, pe tocuri înalte, avea gîtul lung ºi umerii uºor cãzuþi, «semnul fizic al aristocraþiei», cum spunea Talleyrand.

Cînd a ieºit odatã în oraº, la braþ cu fiul ei, Bâzu, celebrul aviator, acesta a fost întrebat, pe ºoptite, cine e ultima lui cucerire. Maruca atrãgea atenþia oricui.

Era o fire destul de bizarã, de nebunã în felul ei, extravagantã, nonconformistã, cu toane, trecea uºor de la stãri de exuberanþã la stãri depresive, cînd se închidea în casã cîte o zi sau douã ºi zãcea pe canapea, cu luminile stinse. Moºtenise, cu siguranþã, ceva pe fond ereditar. În familia ei se înregistraserã mai multe cazuri de tulburãri psihice, iar tatãl ei se sinucisese. Se cãsãtorise cu Miºu Cantacuzino, figurã marcantã în politica vremii, pentru cã îºi dorise mult titlul de prinþesã. De iubit, cred cã nu l-a iubit niciodatã, aveau vieþi complet paralele ºi erau diferiþi ca de la cer la pãmînt“.

Acelaºi autor nuanþeazã: ,,Ei îi plãcea jocul în dragoste, o fascinau bãrbaþii puternici, caracterele unice, avea nevoie sã soarbã din iubiri diferite. Nu era femeia unei fidelitãþi de-o viaþã. Era inteligentã, profundã, dar avea fondul ei egoist.

Nu cunoºtea sacrificiul. (…) Maruca era genul acela de femeie care face inima sã tresalte, care inspirã ºi naºte opere mari”.

Începutul de Secol XX este de referinþã pentru tot ce a devenit România astãzi. Viaþa politicã, viaþa socialã ºi cea mondenã au fost influenþate de cîteva personalitãþi emblematice pentru istoria noastrã. Trei dintre acestea, femei fiind, au fost legate ºi de o prietenie care a durat. Este vorba despre Regina Maria a României, Maria (Maruca) Cantacuzino ºi Martha Bibescu. Nume mari, fãrã de care un tablou al vremii ar fi ºi incomplet, dar ºi lipsit de farmec.

Maria Cantacuzino Enescu (n. Rosetti Tescanu) s-a nãscut la Tescani (Bacãu), la 18 iulie 1878. La 18 ani primeºte titlul de prinþesã, dupã cãsãtoria cu Mihail Cantacuzino, fiul lui Grigore Cantacuzino Nababul, cel mai bogat român al vremii, cu care a avut doi copii: aviatorul Constantin (Bâzu) Cantacuzino ºi Alice, cãsãtoritã Sturdza. În 1928, Mihail Cantacuzino moare într-un accident de automobil. În 1937, Maria se cãsãtoreºte cu George Enescu, iar în 1946, ambii pãrãsesc România pentru totdeauna.

Faþa necunoscutã a relaþiei cu George Enescu: „Ea avea nevoie sã soarbã din iubiri diferite” Maria Cantacuzino a fost marea dragoste a compozitorului ºi aºa a rãmas pînã în ultimele clipe ale vieþii lui.

Moºtenitoare a unei vechi familii aristocratice din Moldova, Maruca - aºa cum era alintatã de cei dragi - l-a întîlnit prima datã pe Enescu la Sinaia, în Castelul Peleº, unde compozitorul era adesea invitat de cãtre regina Elisabeta a României.

Fire capricioasã, Maria Cantacuzino, care moºtenise douã proprietãþi monumentale în Bucureºti ºi la Tescani, se îndrãgosteºte de George Enescu, îndepãrtîndu-se astfel de soþ ºi de cei doi copii.

Dupã cãsãtoria lor, Maruca ºi Enescu au locuit în clãdirea din spatele Palatului Cantacuzino, care îi rãmãsese Marucãi dupã moartea soþului ei, Miºu Cantacuzino. „Enescu a preferat odãile mai

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Maria Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase ºi excentrice prinþese din istoria României.

EPIGRAME Evoluþie Maimuþa-n om s-a transformat, C-aºa a fost destinul sãu, Dar, între timp, s-a resemnat...

Putea sã-i fie ºi mai rãu!

„Groparii“ þãranului român Pe-acest þãran, cînd vremea-i vine ªi veºnic pleacã dintre noi, Îl bagã-n groapã ºi, în fine, Îi dau pãmîntul înapoi.

Tenacitate Rezist prin cuget - uimitor Tenace om ca mine nu e, Ba, ar mai fi un gînditor, Dar, din pãcate, e statuie.

Românii Toþi trãiesc în colþ de rai, Fiecare cum apucã: Unii - pe-un picior de plai, Alþii - pe-un picior de ducã.

NAE BUNDURI

Opiniile Marucãi despre lumea în care trãia Referindu-se la acea perioadã dupã care Europa încã ofteazã ºi pe care a numit-o cu graþie La Belle Epoque, Maruca spune: „Lumea era foarte sentimentalã la acea epocã”. Dar tot ea observã, în amintirile ei, cã Bucureºtii erau un ,,oraº bogat în venin de viperã ºi bale de broascã rîioasã”. O consecinþã a sentimentalismului? Prea multã patimã, prea multã aplecare în a judeca oamenii ºi a le pune etichete? Cel mai probabil, da.

Despre relaþiile de prietenie cu femeile din viaþa ei, ea noteazã în memoriile sale: ,,Între femei, prietenia este atît de adesea otrãvitã de meschinãria funciarã a celor mai deosebite”. Se pare cã ea a fost feritã de aceastã meschinãrie, de vreme ce se dovedeºte a fi cea mai generoasã cu aprecierile la adresa prietenelor sale.

Reginei Maria, cel puþin, îi creioneazã un portret încîntãtor. Pentru ea, „prinþesa Maria, blondã ca mierea ºi plinã de viaþã ca viaþa însãºi…” era Frosty Morning, nume a cãrui provenienþã o ºi explicã: „Numele (…) pe care i l-am dat (…) mi-a fost sugerat de luminozitatea frumuseþii ei blonde ºi de calitatea amandinã a privirii ei albastre, puþin durã, glacialã uneori, care se uitã dincolo de cei pe care nu doreºte sã-i vadã (…)”.

Surse: ,,Lecþia de istorie” ºi ,,Historia.ro”

Pag. a 11-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (2) ANUL 1990 Motto-ul meu: „Sã te oferi judecãtorului cu ochii închiºi din toatã inima, aºa cum te-ai oferi medicului spre a suferi arsurile ºi inciziile, fãrã a þine seama de durere, astfel încît, dacã greºeala pe care ai fãcut-o meritã loviturile de bici, sã te prezinþi spre a le primi, dacã e vorba de amendã sã o plãteºti, dacã e vorba de exil, sã te condamni la el; de e moarte, sã o suferi.

Trebuie sã fii primul care sã mãrturiseºti împotriva ta, sã nu te reþii, ci sã pui totul în miºcare, spre a ajunge prin mãrturisirea greºelii tale sã te eliberezi de cea mai mare dintre toate relele, de nedreptate!“.

Azi, 17 februarie 1990, ora 8,22 ...Cum un vis îþi poate strica toatã ziua, toatã sãptãmîna, toatã luna, cîteva luni... pînã vine o bucurie prea mare!... Tristeþea se aºterne ca zãpada. E o iarnã grea.

Ninge cu tristeþe. Fulgii sînt importaþi din strãinãtate, nu mai avem fulgii noºtri, avem fulgi de tristeþe!

Ai o senzaþie de... nimic cînd mai primeºti vizite (cam dese!). Sunã la uºã. Deschid. Tristeþea îmi sare de gît, mã pupã, îmi spune cã nu m-a mai vãzut de mult (!), cã parcã am mai slãbit, cã m-am maturizat. Mã întreabã cum o mai duc ºi cum îmi petrec zilele...

Lacrimile îmi stau în... glanda lacrimalã! Deocamdatã se aºteaptã ceva... un dar din partea Tristeþii. Da! A venit Tristeþea cu multe daruri! Îi mulþumesc pentru atenþii. Îmi cere sã mã aºez ºi sã stau cuminte, cu ochii închiºi. O ascult, mã supun linguºirilor ei.

Ce multe daruri mi-a adus! Un dar, pe care mi-l aduce de fiecare datã cînd mã viziteazã, cel mai mare, e un pachet legat cu fundã roºie, o panglicã deosebitã, foarte deosebitã, iar conþinutul, ce sã mai spun... În rest, toate sînt daruri pentru o inimã zdrobitã. Dar, astãzi, pentru Zodia Gemenilor îmi vesteºte cã avem o zi mai slabã, cu daruri mai „puþine”. De cum intrã Tristeþea în casã, trebuie sã stãm fiecare la locul nostru cuminþi, sã nu facem gesturi largi, entuziaste, sã lãsãm Amintirile sã-ºi facã damblaua. Vin ºi ele cu un dar „cald”.

Amintirile vin... Aranjeazã masa, pun 7 lumînãri în tort pentru toate zilele sãptãmînii. Sînt fericite. Mã îndeamnã sã suflu puternic în Tortul Tristeþii, sã sting lumînãrile dintr-o datã, ca sã-mi meargã „bine”. ªi, dintr-odatã, s-au stins cele 7 crîmpeie de luminiþe.

Toatã lumea se bucurã. Un ropot de aplauze discret

inundã încãperea ºi cei prezenþi mã îmbrãþiºeazã puternic, pînã la durere... Simt... durerea în toatã fibra fiinþei mele.

Sunã la uºã. A venit Durerea, ea, cea de aproape, de la colþul strãzii mele, grãbind cu paºi repezi, însoþitã de prietena noastrã comunã, Iluzia. Clipele trec atît de greu. Îmi caut un caiet ºi un pix sã notez ceva ce nu trebuie sã uit. O Amintire mai tînãrã vine lîngã mine ºimi ºopteºte la ureche: - Hai, acum, trebuie sã fii bucuroasã, cã am venit. Hai sã dansãm. Pune muzica preferatã (muzicã tristã, bineînþeles!). Sã serbãm ziua întîlnirii noastre cum se cuvine.

Petrecerea e în toi. Toþi se simt minunat la mine în casã. Eu sînt centrul atenþiei tuturor – forever young.

Am primit multe daruri, o rochie, o bluzã, pantofi... Trebuie, la insistenþele fiecãrui invitat, sã pun pe mine darul lui, sã mã dezbrac, sã mã îmbrac, sã mã încalþ, dar nu numai sã probez, ci „sã rãmîn” aºa, cu darul lui pe mine.

- Fericirea are chipul tãu!, îmi ºopteºte cineva la ureche.

Se danseazã astãzi la mine în casã.

Sufletul meu e plin de Tristeþe! Domnul Greºealã mã invitã la dans. Mã strînge cam tare, mã doare, dar n-am ce face, suport, nu vreau sã supãr pe nimeni. Sînt gazda tuturor.

Cineva mi-a adus un coº cu flori – imortele. El nu suferã uitarea ºi florile proaspete, care se veºtejesc. Imortelele nu pãlesc ºi nu mor niciodatã, iar pe el sã nu-l uit.

Domnul Greºealã mã sãrutã apãsat. Mã trec fiorii.

Mã apucã greaþa... Un vãr al domnului Greºealã îmi face curte. Ar vrea sã mã culc cu el.

Doamne? Mã întreb: oare cît va þine petrecerea asta?

Nu primesc nici un rãspuns. Un tînãr se apropie de mine (m-a „ochit” de mult!) ºi se recomandã ceremonios: - Cu toatã stima, sînt Domnul Plînsul. ªi el doreºte sã fiu a lui. Mi-o spune fãrã ocoliºuri. E dreptul lui la exprimare. În rest, nimic nu-l mai intereseazã, nici locul unde se aflã, nici sensibilitatea mea ºi nici ofensa pe care mi-o aduce.

Doamna Fricã se apropie de mine ºi din spatele meu îmi vorbeºte fãrã sã pricep ce-mi spune. Însã, mai toþi

Cele douã adevãruri (2) Cînd o naþiune ºi-a pierdut orgoliul ºi nu se mai simte argument sau justificare pentru Univers, se exclude ea însãºi din viitor. ªi-a înþeles soarta sau nenorocirea, dupã cum vrea fiecare sã creadã. ªi dacã în ambiþios se produce disperare, aceasta îl fascineazã, în schimb, pe meditativul puþin depravat. Meritã atenþie numai naþiunile periculos de avansate, mai ales cînd întreþin relaþii turbulente cu Timpul ºi-i fac curte lui Clio din nevoia de a se autodepãºi, autoflagela. Pe de altã parte, aceastã nevoie incitã la aventurã, mare sau micã. Fiecare dintre noi lucreazã împotriva propriilor interese ºi nu sîntem conºtienþi de acest lucru, pe timpul cît acþionãm, dar dacã exagerãm oricare epocã, vom vedea cã fiecare se agitã ºi se sacrificã, aproape întotdeauna, pentru un adversar virtual sau declarat: oamenii revoluþiei, pentru Bonaparte; Bonaparte - pentru Bourboni; Bourbonii - pentru Casa de Orleans. Poate cã Istoria inspirã numai gluma ºi nu are nici un obiectiv. Dar nu, are mai multe, dar le realizeazã invers. Fenomenul este, în mod universal, verificabil. Se realizeazã contrariul obiectivului propus, se avanseazã în direcþia contrarã frumoasei minciuni pe care cineva ºi-a propus-o; de aici, interesul pentru biografii, genul literar cel mai puþin plicticos, în comparaþie cu toate celelalte, care sînt îndoielnice.

Voinþa n-a folosit niciodatã, nimãnui: cu cît este mai controversat un lucru, cu atît este mai important ºi solicitã cele mai multe privaþiuni. Acest adevãr este valabil atît pentru un scriitor, dar ºi pentru un cuceritor, de fapt, pentru oricine. Orice scop invitã la tot atîtea reflecþii ca ºi acela al unui imperiu, sau al omului însuºi, foarte orgolios cã a ajuns la poziþia verticalã ºi foarte preocupat sã n-o piardã ºi sã revinã la înfãþiºarea primitivã, dar terminînd, pînã la urmã, cursa tot aºa cum a început-o: gîrbovit ºi pãros. Peste fiecare fiinþã apasã ameninþarea de-a reveni la punctul de plecare (parcã pentru a ilustra inutilitatea itinerariului, a oricãrui itinerar), iar cel care se sustrage acesteia dã impresia cã escamoteazã o obligaþie, cã refuzã sã-ºi facã jocul, inventîndu-ºi un mod de a decãdea, care, de altfel, este paradoxal.

Rolul perioadelor de decadenþã este acela de a „despuia“ o civilizaþie, de-a o dezbrãca de prestigiul ºi aroganþa care rezultã din realizãrile ei. Aºa se poate judeca tot ceea ce valora ºi ceea ce valoreazã, ceea ce era iluzoriu în efortul ºi convulsiile sale.

Pe mãsurã ce se desparte de ficþiunile care-i asigurau renumele, va face un pas considerabil spre cunoaºtere... spre dezamãgire, spre trezirea generalizatã, avans fatal care-o va proiecta în afara Istoriei, pentru cã nu mai este prezentã, nu mai strãluceºte în aceastã Istorie.

Universalizarea trezirii, fruct al luciditãþii, ea însãºi fruct al eroziunii reflexelor, este semnul emancipãrii, la nivel de spirit ºi de capitulare, la nivelul faptelor, în mod precis, ale Istoriei, care se reduce la un stadiu de faliment, din momentul în care privirile se îndreaptã spre ea, eºti în situaþia unui spectator consternat. Corelarea mecanicã ce se stabileºte între Istorie ºi sens este tipul perfect al adevãrului-eroare. Istoria comportã, dacã vreþi, un sens, dar acest sens o chestioneazã, o neagã în fiecare moment, ºi o restituie picantã, sinistrã, lamentabilã ºl grandioasã, irezistibil demoralizatoare. ªi cine-ar lua-o în serios, dacã n-ar fi drumul însuºi al degradãrii? Chiar faptul de-a te ocupa de ea spune destul de mult despre ceea ce reprezintã, despre conºtiinþa pe care-o avem despre ea, dupã scriitorul Erwin Reisner, simptom al sfîrºitului timpurilor. Într-adevãr, nu poþi sã fii obsedat de Istorie, fãrã sã cazi în obsesia pentru sfîrºitul ei. Teologul se gîndeºte la evenimente cu privirea îndreptatã cãtre judecata finalã: temãtorul (sau profetul) – cãtre un decor mai puþin fastuos, dar la fel de important. ªi unul ºi celãlalt dau, ca sigurã, o calamitate, asemãnãtoare cu aceea pe care tradiþiile indienilor Delaware o proiectau din trecut ºi în timpul cãreia se rugau nu numai oamenii, din cauza terorii, dar ºi animalele.

Dar despre perioadele senine ce se putea spune?

Existã, fãrã îndoialã, mai ales cînd seninãtatea este un coºmar strãlucitor, un calvar obþinut.

Noi nu putem sã admitem, precum alþii, cã tragicul este legea individului, ºi nu a Istoriei. Spre deosebire de omul tragic, Istoria este silitã ºi mai marcatã de modul în care se închide cercul curiozitãþii pe care-o susciþi. Istoria este pasionantã pentru cã ºtim, din instinct, ce surprize o plodesc ºi ce admirabilã ieºire oferã înþelegerii... Pentru un spirit avertizat, ea nu adaugã prea mult insolubilului, drumului îngust, fãrã ieºire originalã. La fel ca tragedia, Istoria nu rezolvã nimic, pentru cã nu existã nimic de rezolvat. Spionarea viitorului este, întotdeauna, o nebunie. Pãcat cã nu se poate respira, deoarece toate evenimentele par suspendate în aer. De fiecare datã, cînd se

doresc sã jucãm o horã. Nu înþeleg dacã doamna Fricã ar vrea sau nu ar vrea sã joace hora cu noi. Eu mã simt asaltatã. Toþi vor sã mã þinã pe mine de mîini. Mã simt pierdutã, adulatã, plinã de mister. Pare cã aº fi în mijlocul horei, dar pare cã nu aº exista în mijlocul ei, ci aº participa de undeva... de departe, doar ca martor. În dreapta mea, îl am pe Domnul Plînsul. Doamna Teamã e ºi ea în horã. Mã cautã din priviri. Nu vrea sã mã îndepãrtez. Sînt obositã. Un fiu al Doamnei Amintire se apropie de mine ºi-mi ºopteºte la ureche „cuvinte dulci”. Petrecerea asta mã apasã, mã simt încorsetatã, musafirii mã agaseazã. Ei nu au venit sã petrecem împreunã. Au venit sã-mi dea sfaturi, dar nu ca sã mã simt eu bine, ci sã-mi cearã ce vor ei de la mine. Toþi vor ceva. Toþi îºi impun un punct de vedere, bãtînd din picior. Vreau sã dispar, sã fug din casa mea, sã nu-i mai vãd…

Sunã telefonul. Ridicã receptorul Doamna Deznãdeje. Ea era lîngã telefon. Face o invitaþie nu ºtiu cui. Ne anunþã cã i-a chemat pe Doamna ºi Domnul Prostie, prietenii ei, dar ºi cunoºtinþe de-ale mele, care mã cãutau pentru nu ºtiu ce ºi nu i-am anunþat ºi pe ei cã dau o petrecere. Sînt atît de mulþi „invitaþi” ºi neinvitaþi!... Trebuie sã zîmbesc întruna, pe unde întorc capul, pe unde mã miºc, cînd îmi þine calea oricine ar fi, indiferent ce-mi spune, indiferent ce-mi cere. Zîmbesc. Sînt binecrescutã, sînt gazdã, pe nimeni nu trebuie sã mã supãr.

Vai, dar Domnul Andrei îmi declarã cã sînt „frumoasã”, cã-mi stã minunat în straiele noi. ªi mai are o dorinþã: vrea sã mã îmbete. Doamna ºi Domnul Ironie sînt ºi ei pe aproape. Îl însoþesc pe dînsul, pe Domnul Andrei C. Îl aprobã în toate. Vor sã mi se întîmple ce doreºte el. Mã simt îngrozitor în situaþia creatã. Doar Domnul Plînsul îmi vine în ajutor. ªi nici nu ºtiu dacã trebuie sã-i mulþumesc...

Toþi vor sã mã facã „fericitã”!?

Ooo! De-aº putea sã-i leg pe toþi grãmadã, unul peste altul, ºi sã-i buºesc în cutia legatã cu fundã roºie, apoi, sã-i dau foc! Nu vine nimeni sã mã salveze?! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“ lasã simþite, ceva mai mult, se observã un asalt pentru accesul la determinism, de furie fatalistã. Prin arbitrar, se explicã numai suprafaþa Istoriei, aparenþele pe care aceasta le îmbracã, vicisitudinile ei exterioare, nu profunzimile, cursul real pe care-l conservã, în ciuda oricãrui fapt, de orice naturã, inclusiv misterios. Unul se întreabã, stupefiat, de ce Hannibal n-a cucerit Roma. Dacã ar fi fãcut-o, astãzi ne-am fi mîndrit, în van, cã descindem din cartaginezi. A susþine cã hazardul, capriciul, în sfîrºit, individul nu joacã nici un rol în Istorie este o inepþie.

Totuºi, de fiecare datã cînd se caracterizeazã viitorul, verdictul Mahabharatei vine, inevitabil, cãtre spirit: „Nuditatea destinului nu poate sã fie descifratã, nimic în aceastã lume nu este rezultatul faptelor noastre“...

Victime ale unei duble încîntãri, striviþi între cele douã adevãruri, condamnaþi a nu putea sã înþelegem de ce se doreºte celãlalt lucru, sîntem destul de clarvãzãtori pentru a nu fi niºte decepþionaþi, dincolo de iluzie ºi de absenþa iluziei, aproape de Rancé, care, prizonier al trecutului sãu, ºi-a consacrat existenþa de sihastru pentru a polemiza cu cel pe care-l abandonase, cu acei autori de pamflete, care puneau la îndoialã sinceritatea convertirii lor, arãtînd prin aceasta cã era mai uºor sã reformeze capcana decît a se sustrage din veac. Tot aºa ºi cu Istoria, nimic nu este mai uºor decît îndepãrtarea de ea, cã, de fapt, se iese doar la suprafaþã ºi nu este posibil s-o uiþi. Istoria este obstacolul revelãrii ultime, barierã care te ridicã numai dacã s-a înþeles nulitatea oricãrui eveniment, cu excepþia aceluia care reprezintã însãºi aceastã percepere, graþie cãreia se atinge, pe moment, adevãrul real, adicã victoria asupra tuturor adevãrurilor. Atunci, se înþelege fraza lui Momsen: „Un istoric trebuie sã fie ca un Dumnezeu, trebuie sã iubeascã totul ºi pe toþi, inclusiv pe diavol“. Cu alte cuvinte, sã nu ai preferinþe, sã te exerciþi în absenþã, în obligaþia de a nu fi nimic mai mult. Este permis sã-þi imaginezi omul eliberat ca pe un istoric lovit, în mod subtil, de atemporalitate.

Lumea anticã trebuie sã fi fost foarte afectatã dacã a avut nevoie de un antidot atît de eficient precum cel administrat de Creºtinism. Lumea modernã este la fel, dac-o judecãm dupã soluþiile celor care aºteaptã miracole.

Epicur, înþeleptul cel mai puþin fanatic, a fost ºi este marele pãgubaº.

Sfîrºit E.M. CIORAN (În româneºte de D. Filipescu)

Eleganþa artiºtilor

(1)

Între slujitorii muzelor, plasticienii au deþinut forma, dar purtînd-o cu asiduitate, o beretã de catiFuturiºtii au fost la fel de înclinaþi spre artele totdeauna un loc deosebit în privinþa vestimentaþiei. fea a intrat în istoria costumului cu numele lui decorative, oferind o viziune proprie, novatoare, Ei au încercat sã se abstragã din opacitatea marii Rembrandt. asupra þesãturilor ºi a veºmintelor bãrbãteºti (care masse a muritorilor de rînd, fie ei nobili de viþã sau Antoine Watteau dã numele unei rochii de pe ai nu mai suferiserã schimbãri majore de aproape un umili tîrgoveþi, dar toþi lipsiþi de talentul care-i cãrei umeri se lãsa în spate un pliseu format din secol, fixate pe formele învechite ale fracului, aureola pe artiºti. Prin alurã ºi comportament, prin cîteva cute ample. Acest tip de rochie a fost, adesea, jachetei sau redingotei, unde variaþiile erau doar de gesticã ºi veºmînt, ei îºi compuneau, în mod delibe- folosit în pînzele cu scene galante. lungime sau de plasare a nasturilor). Acelaºi aer rat, un chip (uneori doar o mascã) care devenea Dar majoritatea celor care au împletit în mod înnoitor l-au adus ºi în scenografia de teatru. În portretul lor oficial, ce avea rolul sã-i însoþeascã, fericit creaþia plasticã ºi moda într-un alambic al 1988, a fost deschisã, la Milano, expoziþia de-a lungul vieþii, în gustului, înscriindu-se „Futurismul ºi moda“, care se ocupa tocmai de conºtiinþa contempoîn stilul ce stãpînea acea aceste aspecte ale activitãþii marilor rebeli ai ranilor ºi, mai apoi, sã vreme, au activat în începutului de Secol XX. fie transmis, ca o efigie Creatorul de modã francez Paul Poiret (1879Secolul al XlX-lea ºi la veneratã, posteritãþii. începutul celui de-al 1944), debuteazã ca pictor cu un talent modest, dar, În acest sens, erau XX-lea. Jacques-Louis dîndu-ºi seama de acest lucru, îºi canalizeazã efordepuse eforturi seriDavid ºi Jean-Baptiste turile spre vestimentaþie, pentru a deveni un rege al oase pentru a fi unici ºi Isabey au fãcut schiþe modei. Cam în acelaºi timp cînd Poiret realiza inegalabili, fiind conpentru uniformele func- exemplare epatant de scumpe ºi de luxoase, care se curate, prin extravaþionarilor de stat, ale purtau, poate, o singurã datã, la o ocazie specialã, ganþele ºi fanteziile consulilor, tuturor dem- pictorul rus Vladimir Tatlin (1883-1953), proiecta vestimentare, în unele nitarilor din timpul pufoaica, eficientã în orice ocazie, cãlduroasã ºi momente, chiar casele Revoluþiei Franceze ºi comodã, cumulînd în ea un minimum de material senioriale. Pentru cã Consulatului. Cel dintîi cu un maximum de utilitate. Era haina democraþiei, aproape fiecare artist a a contribuit ºi la regi- specificã revoluþiei industriale ºi a victoriei socialisfost elegant, în felul zarea încoronãrii lui mului, cu care se confunda. sãu ºi pentru perioada Însã apariþia unor artiºti ai vestimentaþiei i-a Napoleon I, al cãrui picLeonardo da Vinci – Bãtãlia de la Anghiari în care a trãit, indifertor de curte a ºi fost (lui exclus pe plasticienii înclinaþi spre aceastã zonã de ent de posibilitãþile datorîndu-i-se celebra creaþie. Abia contemporaneitatea a reinstaurat în pecuniare, de succesul lucrãrilor ori de celebritatea pînzã, de dimensiuni impresionante, ce imortaliza drepturile ei „moda de artist“, la al cãrei fenomen de care se bucura între colegii de breaslã sau, în acest eveniment). Pierre-Paul Prud’hon a desenat sîntem martori ºi ne entuziasmãm pentru realizãrile afara ei, între amatorii de frumos. mobilele ºi decoraþiunile curþii împãratului, precum de marcã obþinute de mîini deprinse cu alte tehnici Unii dintre ei au fost chiar creatori de pro- ºi garnitura de nuntã a soþiei lui Napoleon, Marie decît cu acul ºi metrajul textil. Mulþi dintre artiºti, totipuri vestimentare, iar alþii, datoritã faptului cã Louise. Este evident cã toate acestea erau tributare chiar ºi fãrã a se preocupa de prototipuri vestipurtau anumite piese vestimentare sau cã au imor- neoclasicismului. Era, totuºi, un mentare, erau ei înºiºi eleganþi. talizat pe pînzã un anumit model de rochie ori mare contrast între uniformele de De la lux epatant la sãrãcie hainã, le-au împrumutat numele, intrînd astfel nu paradã ale curtenilor ºi ofiþerilor, numai în Istoria artei, ci ºi în cea a costumului. grele de catifele ºi fireturi, pline de „Divinul“ Rafael, ajuns la glorie eºarfe ºi pene, ºi rochiile antichizate, atît de repede, îºi formase o adeArtiºti ºi designeri de modã vaporoase, ale doamnelor de onoare vãratã curte de admiratori ºi elevi care-i asaltau atelierul amenajat în Armele ºi armurile cavalereºti au fost, ca orice (care nu mai puteau sã joace, totuºi, fastuosul sãu palat din Borgo ºi-l obiect, motiv de emulaþie, supuse diverselor mode. rolul de vestale în plin Secol XIX). însoþeau în plimbãrile sale prin În Renaºtere, de pildã, încep sã fie tot mai mult Exasperat de toaletele lor exagerat Roma, ca o strãlucitoare suitã prinacoperite de ornamente complicate, schimbîndu-ºi, de transparente ºi decoltate (pînã la ciarã, de cel puþin 50 de inºi. Delicat treptat, finalitatea într-una de paradã ºi repre- impudicitate), împãratul a ordonat ºi frumos ca un înger, purtînd zentare. Armura grea de oþel, ce pãstra culoarea sã nu se mai facã focul în sãlile de veºminte bogate ºi cãlãrind un materialului, este înlocuitã de cea neagrã, brumatã, recepþie, spre a le obliga sã se armãsar alb, pur sînge arab, cu ornamentatã prin piese de orfevrãrie încrestate cu îmbrace mai gros. Dar ele au rezistat... ºi au pãstrat îmbrãcãmintea harnaºament înzorzonat cu aur ºi email negru (nielurã) cu motive zoomorfe, antropocare le era pe plac. nestemate, Raffaello Sanzio da morfe sau groteºti, extrem de fine. Altele sînt lucrate Celebrul caricaturist francez Paul Urbino pãrea un tînãr ambasador prin ciocãnire, devenind adevãrate basoreliefuri cu Gavarni (1804-1866), lucra modele de sau principe venit sã aducã omagii scene de luptã ºi de triumf.

Sfîntului Scaun.

Donatello, Rafael, Michelangelo, Leonardo ºi costume ºi mãºti pentru baluri. Aici îºi putea da frîu liber imaginaþiei Nici Albrecht Dürer nu era dezinHolbein au contribuit la inovarea armurilor ºi a sale caustice, permiþîndu-ºi sã teresat de aspectul îmbrãcãminþii decorului lor. În cunoscutul studiu pentru hohoteascã ºi mai sardonic pe sale, chiar dacã moda din vremea Urs Graf Condotierul „Condotier“, pictorul elveþian Urs Graf desena socoteala contemporanilor decît o aceea avea o voitã dozã de neglijenþã modele pentru tecile de pumnale. Leonardo da fãcea în caricaturile sale (care folosea, în mod prin hainele strîmte ºi crãpate ori în mînecile ºi celeVinci compunea în aºa fel elementele decorative de frecvent, carnavalul ca subiect de ironie). lalte accesorii prinse cu ºireturi, ce atîrnau ºleampãt. naturã zoomorfã ale cãºtii ºi cuirasei, încît acestea Dar cei mai solicitaþi pentru În autoportretul din 1493, acesta preferã roºul pennu mai par doar reliefuri neînsuschiþe de modã au fost plurivalenþii tru toate galoanele cãmãºii sau ale hainei, iar tichia, fleþite, ci palpitã de viaþã - leul de pe artiºti ai stilului Art Nouveau. Henry cu un ciucure lung, este de aceeaºi culoare. Dar, în piept parcã rage, aripa de liliac de Van de Velde (1863-1957), face autoportretul din 1498, maestrul a descoperit rafinape cascã parcã ar bate aerul. schiþe de îmbrãcãminte femininã de mentul acromatismelor: haina ºi tichia sînt alb cu Revelatoare este ºi schiþa pentru inspiraþie orientalã sub imboldul dat negru, iar cãmaºa albã, mult decoltatã ºi plisatã, are „Bãtãlia de la Anghiari“, unde de succesul, la Paris, al baletelor un galon de aur, singurul care aduce o strãlucire armurile cavalerilor participã, ºi ruse ºi al costumelor strãlucitoare întregului. Mantia brunã, aruncatã pe umãrul drept, ele, prin ornamentele menite sã executate pentru acestea de Leon este prinsã cu un ºnur împletit din alb ºi verde închis. înspãimînte adversarii (cranii de Bakst ºi Alexander Benois. Se axase ªi pãrul este mai îngrijit, buclat ºi pieptãnat, faþã de bou, scoici, ghioci etc.) direct la în mod special pe pantofii ºi dez- precedentul sãu chip. încleºtare .

Se ºtie cã El Greco ducea o viaþã luxoasã, în stil abiéurile decorate cu arabescuri în Xilografiile lui Lucas Cranach mare.

Avea o casã cu 26 de camere ºi þinea o douã tonuri. Pictorul ceh Alphonse cel Bãtrîn ºi ale lui Albrecht Dürer orchestrã care-i desfãta auzul în timp ce lua masa.

Mucha (1860-1939), deseneazã rochii dedicate turnirurilor denotã preNu existã informaþii în privinþa îmbrãcãminþii sale, ºi bijuterii în exclusivitate pentru ocuparea acestor maeºtri pentru dar este probabil cã arbora eleganþa rece a granzilor Sarah Bernhardt, cãpãtînd astfel de Spania, bazatã pe jocul contrastelor acromatice: unul dintre sporturile la modã, cît ºi monopolul asupra afiºelor pentru catifele negre ºi gulere albe. O broderie de fir, un pentru echipamentul acestuia, cu spectacolele ºi al garderobei marii lanþ, o cataramã ºi mînerul lucitor al spadei veneau surcotul (hainã purtatã pe deatragediene. Este bine cunoscutã gar- sã învioreze aceastã sobrietate. Totuºi, la moartea supra armurii) ºi valtrapul (pãturã nitura de inele ºi brãþãri în formã sa, inventarul casei era destul de sumar, fapt care de postav) cailor ce purtau însemnele blazonului cavalerilor. Orna- Paul Prud’hon - Întîlnirea de ºarpe creatã de el. Decora- acuzã o bruscã sãrãcire a existenþei sale opulente. lui Napoleon cu Francisc torul austriac Gustav Klimt (1862- Cele 26 de camere erau aproape goale. S-au gãsit mentele încãrcate folosite de ei au al II-lea, dupã Bãtãlia 1918), fãcea, ºi el, modele pentru doar 8 scaune, o masã de nuc, un birou acoperit cu inspirat pe mulþi meºteri armurieri de la Austerlitz din epocã. Fãrã a-i fi inventat el imprimeuri. piele, un pat cu baldachin de damasc stacojiu, pe

juvenile ale lui Bachus, ale „Bãiatului Epoca perucii (1) cu fructe“, ale „Cîntãreþului la În Secolul al XVIII-lea, se lãutã“, ale „Meduzei“ chiar, spre a instaureazã, în detrimentul pãrunu mai vorbi de „Ghicitoarea“ sau de lui natural, peruca. ªi în aceastã „Chemarea Sfîntului Matei“, îl perioadã au existat eleganþi ºi recunoaºtem pe artist, cu obrazul sãu excentrici printre artiºti. De la picrotund ºi încã imberb, ochii mari cu torii Hyacinthe Rigaud ºi Nicolas sprîncene groase, bine arcuite, buze de Largillière, cu amplele lor pecãrnoase frumos desenate, nas puterCurteni ºi spadasini ruci colorate în nuanþa preferatã nic, uºor borcãnat ºi pãr negru, des ºi (brun, ºaten, grizonat, blond sau Secolul al XVII-lea a fost, fãrã îndoialã, marele cîrlionþat. Se pare cã-ºi era sieºi roºu) dupã moda lansatã de Regele secol al picturii neerlandeze, care a dat atîtea modelul preferat ºi cel mai la Soare, la alþi pictori renumiþi, cum inegalabile talente. Între cei etichetaþi drept „mici îndemînã. De altfel, doza de narcisism ar fi Maurice Quentin de la Tour ºi maeºtri“ ºi cei care nu mai suportau vreun califica- pe care fiecare o are, la el depãºea cu Jean-Baptiste Chardin, cu micile mult limitele normale.

Aceasta se tiv, ieºind din matricea normalã a talentului, se lor peruci albe, pudrate, strînse la deschidea o prãpastie de netrecut atît în felul de observã ºi în felul mîndru în care spate, în coadã, cu o mare fundã de pozeazã ºi în plasarea centralã a perviaþã, cît ºi în creaþia artisticã. mãtase, toþi le-au purtat cu mai Peter Paul Rubens a fost seniorul necontestat al sonajului pe care îl întrupeazã (dacã e multã, sau mai puþinã eleganþã. acelei lumi. Educat în solidul spirit al valorilor clasice, vorba de o compoziþie mai amplã). În Leon Baskt - schiþa Peruca nu era cel mai plãcut articultivat în Italia ºi mult umblat, Rubens abordase un ultimele douã lucrãri menþionate, de costum pentru baletul col obligatoriu al modei, dar trestil seniorial în vestimentaþie ºi în comportament. apare purtînd acelaºi costum elegant: „Cleopatra“ buiau sã se conformeze. DezaAvea ºi el o curte de ucenici ºi admiratori, la fel ca hainã de catifea oranj cu mîneci largi vantajele erau cã produceau mînRafael. Umbla îmbrãcat cu mult rafinament: purta ºi garnituri de catifea grena, guler ºi manºete albe, cãrime ºi nu se puteau aplica decît pe þeasta rasã ori pãlãrie mare, neagrã, cu pene ºi panglicã plinã de pelerinã aruncatã pe un umãr ºi pãlãrie cu pene de tunsã foarte scurt - de aceea, atunci cînd nu erau aplice de aur; pelerina de aceeaºi nuanþã, cãptuºitã cu struþ, iar spada - nelipsita-i spadã - îºi profileazã, agrefolosite, capul era acoperit cu o scufie destul de roºu veneþian, aruncatã cu un aer de abandon peste o siv, garda, în prim-plan! Nu s-ar fi putut spune cã caraghioasã. În acest mod s-au auto-portretizat mulþi hainã de mãtase moaratã ocru-brun, închisã cu nas- acest tînãr blajin, ce priveºte cu naivã încredere la artiºti care preferau realismul mãºtii de mondenitate, turi strãlucitori, ce concurau albeaþa gulerului fin din þiganca prezicãtoare, era neîmblînzitul spadasin care, precum pictorul ºi graficianul englez William Hogarth dantelã de Bruges; pantalonii negri erau bufanþi ºi cu atîta uºurinþã, fãcea uz de armã. sau Chardin (cel din urmã, cu ochelarii pe nas ºi celebra scurþi pînã la genunchi, pentru a se vedea ciorapii În epocã, spada era apanajul succesului ºi al sa vizierã care-i apãra privirea de luminã). Marele galbeni, prinºi cu jartiere cu funde mari. Mîna ºi-o statutului social înalt, tocmai pentru cã nu-i era percaricaturist englez i-a declarat perucii un necruþãtor sprijinea pe garda spadei. mis oricui sã o poarte. Dar în democratica Olandã, rãzboi, ironizînd-o ori de cîte ori avea prilejul: fie îi Elevul sãu, Antonius van Dyck, a împrumutat orice burghez cu un anumit venit sigur ºi-o încingea dedica o planºã cu toate tipurile purtate în conformimult din alura magistrului, alãturi de secretele pic- cu mîndrie. De aceea, ºi Rembrandt o are la ºold în tate cu statutul social ºi meseria avutã, fie o aºeza în turii învãþînd de la el ºi pe cele ale eleganþei ºi curte- cunoscutul autoportret din anii cei mai fericiþi ai cele mai hilare poziþii pe capetele contemporanilor din niei. De aceea, înnobilarea lui, de cãtre regele vieþii sale cînd, cu tînãra-i soþie, Saskia, pe ciclurile sale de gravuri tematice de mare succes, cãci Angliei, Carol I Stuart (al cãrui pictor era), venea ca genunchi, ridicã paharul, închinînd înspre privitori, ea contribuia, în mare mãsurã, la desemnarea caraco confirmare ºi recompensã într-un gest de salut peste timp ºi terului ºi psihologiei personajelor. fireascã nu numai pentru calitãþile de comunicare spre posteritate a Dar nu numai bãrbaþii purtau perucã în „Secolul sale artistice, ci ºi pentru manierele beatitudinii sale. Fãrã a fi frumos Luminilor“, ci ºi femeile, iar sofisticatele lor coafuri ºi conversaþia aleasã. În autoca Rubens ºi van Dyck, Rem- erau un nesecat subiect de inspiraþie pentru caricaportretul de tinereþe, van Dyck îºi brandt van Rijn nu era lipsit de turiºtii ºi pamfletarii vremii, care, în pãrul ridicat la aruncã privirea albastrã, trufaº ºi cochetãrie în felul în care se înãlþimi exagerate, plasau corãbii, cuiburi cu penetrant, în afara cadrului îmbrãca, iar preocuparea de a-ºi pãsãrele, flori sau întregi grãdini suspendate. tabloului. Poartã o hainã din imortaliza chipul la diverse vîrste Douã dintre aceste excentrice ale pãrului pudrat mãtase albastrã ºi are pãrul ne lasã o mãrturie vie asupra erau ºi pastelistele Rosalba Carriera ºi Élisabeth buclat. Aºa arãta ºi cînd l-a vizitat evoluþiei vestimentaþiei sale. ªi el, Vigée Le Brun (aceasta, cu o viaþã atît de lungã ºi o pe confratele sãu mai umil Adriaen în tinereþe, voia sã parã cavaler ºi activitate atît de bogatã de portretistã în epoci atît Brouwer ºi i-a fãcut portretul, purta fie o spadã, fie un „gor- de diferite ca regim social-politic ºi ca modã, reprezentîndu-l pe acest boem prin gerin“ (plastorn) de armurã; începînd cu domnia lui Ludovic XVI-lea, imortaexcelenþã ca pe un elegant al bereta de catifea era nelipsitã de lizînd inegalabil chipul Mariei-Antoaneta -, trecînd vremii, dupã cum era el obiºnuit sã pene. Pãrul cîrlionþat ºi rebel ºi-l prin Revoluþie, prin Imperiu, Restauraþie, revoluþia lucreze numai tipuri din protipenstrîngea într-un fileu care era vizi- de la 1830 ºi domnia lui Ludovic-Filip). La aceste dadã ºi sã-ºi flateze modelele de bil sub bascã. Îi plãceau hainele de uluitoare peruci se purtau rochii cu vertugadin Diego Velazquez rang înalt. În momentele sale bune, catifea cu mîneci largi, crestate ºi (schelet de sîrmã care se aºeza sub fustã pentru a-i Infanta Margarita cînd nu era mahmur ºi nu-ºi cu decolteu pãtrat, ce-i relevau da un volum exagerat în dreptul ºoldurilor, astfel pierdea banii la joc, Brouwer cãmaºa plisatã. Mai tîrziu, va încît coatele se puteau odihni ca pe niºte braþe de cãuta ºi el sã arate ca un fante, pentru a avea succes renunþa la toate aceste vanitãþi, în favoarea unor fotoliu), pline de cute, funde ºi dantele. Aluniþele la hangiþele frumoase. Figura sa languroasã, cu plete haine mai sobre, cafenii, întunecate, ºi a pãlãriilor false, din catifea sau taffetas - acele grains de beaute creþe, tãiate în scarã, mustaþa înfoiatã ºi þãcãlia îi - aplicate cu generozitate pe obraji, erau de rigoare. dãdeau un aspect de muschetar amorezat ºi galant. ori a turbanelor care-i ofereau nenumãrate posibi- Domnii luau un aer de lejeritate, cu jachetele lor de κi punea panã la beretã, o hainã cu mulþi nasturi ºi litãþi de studiu a luminilor ºi umbrelor ce se formau brocart purtate descheiate pentru a releva cãmaºa mînecile crãpate, pentru a scoate în evidenþã cãmaºa printre cutele de mãtase. Era aici ºi o pasiune a cu jabou bogat. Manºetele hainei erau enorme ºi albã al cãrei guler lãsa de ruºine chiar ºi neaua, ºi se travestirii, la care-i slujea ºi bogata colecþie de anti- prinse cu nasturi strãlucitori; de sub ele ieºeau marîncingea cu sabie. Dar, beþiv ºi scandalagiu cunoscut, chitãþi de tot soiul, din care veºmintele deþineau o ginile de dantelã ale mînecilor largi ale cãmãºii. veºmintele sale se ponoseau repede din cauza dormi- pondere însemnatã. La inventarul fãcut în momen- Pantalonii erau scurþi pînã la genunchi, tului prin ºanþuri ori pe mesele cîrciumilor ºi se tul sechestrãrii averii, s-au gãsit arme, armuri în- închizîndu-se acolo cu niºte catarame de metal tregi sau doar piese disparate, ºaluri persane, pene, rupeau în încãierãrile cu triºorii. preþios, mãiestru cizelate, care aveau ºi rol de Un alt celebru boem al epocii, de data aceasta blãnuri scumpe ºi multe haine orientale. jartiere pentru ciorapii albi. Pe vremea aceea, nu ªi Don Diego Velázquez de Silva, prin poziþia sa femeile, ci bãrbaþii trebuiau sã aibã picioare frudin Italia, era Michelangelo Merisi da Caravaggio.

Succesul l-a rãsfãþat din tinereþe pe acest bãiat de la de pictor al curþii Spaniei, era un moase ºi sã ºi le punã în valoare prin þarã, venit la Roma cu mari ambiþii ºi devenind unul rafinat al obiectelor de îmbrãtoate mijloacele. De aceea ºi pantofii dintre artiºtii cei mai cãutaþi pentru talentul sãu, cãminte. Obiºnuit cu anturajul lor aveau tocuri înalte (uneori, dar ºi evitat pentru viaþa sa dezordonatã, dusã în infantelor ºi infanþilor, al granîmbrãcate în piele de alte culori decît banchete ºi jocuri de noroc. Visul sãu era sã fie ele- zilor de Spania (ºi chiar al restul), funde ºi catarame bogate. De gant ºi sã aibã spadã ca ºi cavalerii. ªi l-a împlinit mãscãricilor regali), cu fastul altfel, pedanþii vremii (care, nearepede, chiar cu riscul de a fi deferit justiþiei pentru acestora, cu mãtãsurile ºi danpãrat, trebuiau sã aibã ºi o avere port ilegal de armã. La întrebarea ºefului gãrzilor telele fine, el însuºi era obligat sã considerabilã pentru a-ºi permite un papale dacã este cumva cavaler de poartã spadã, el aibã o þinutã îngrijitã, de curtean. asemenea lux) aveau garnituri coma rãspuns, cu îngîmfare. „Cavaler al ordinului Autoportretul din „Las Meninas“ plete de catarame pentru pantofi, penelului!“, iar cînd acela a vrut sã-i vadã permisul ni-l prezintã purtînd o tunicã de pantaloni ºi centurã, nasturi pentru (pe care ºtia de la început cã nu-l posedã), catifea neagrã, pe pieptul cãreia hainã, ace de cravatã ºi mînere de Caravaggio a tras spada repede din teacã, dupã obi- este brodatã cu fir crucea spadã, lucrate de orfevri celebri care ceiul lui de a o folosi destul de des pentru a se apãra. Ordinului al cãrui cavaler fusese þineau seama de tonul ºi materialul Cochetãria epocii dicta ca spada sã fie purtatã de un numit; mînecile de mãtase sînt veºmintelor pentru a acorda metalul paj, care umbla la cîþiva paºi în urma seniorului, despicate pe mijloc, dînd la ivealã ºi pietrele scumpe cu întreaga gamã a cînd acesta ieºea la plimbare. Aºa cã ºi Miche- cãmaºa. Mustaþa în furculiþã ºi costumaþiei. Cîteva astfel de uluilangelo Merisi ºi-a ales un bãieþandru mai curãþel pãrul pieptãnat cu grijã contoare garnituri sînt expuse în „Bolta Albrecht Durer – Verde“ a Albertinului din Dresda. dintre puºlamalele Romei pentru a-i duce draga-i tribuie la aspectul agreabil al Autoportret (va urma) armã. În multe dintre lucrãrile sale, sub trãsãturile maestrului iberic. perete - o spadã ºi un pumnal, în bibliotecã - 27 de cãrþi greceºti, 67 italieneºti, 19 lucrãri de arhitecturã ºi un tom de medicinã, intitulat „Cum sã îþi pãstrezi sãnãtatea“. În douã cufere, se pãstrau douã cearceafuri, ºapte ºervete, o cuverturã de pat, trei cãmãºi ºi un singur costum de haine (!). Se pare cã, întradevãr, risipa îl adusese, în 1614, anul morþii sale, într-o situaþie vecinã cu mizeria.

Pag. a 14-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Un vot de blam meritat Motto: „Iohannis, sfidat ºi gonit de la sãrbãtoarea naþionalã“ – (generic la România TV).

Ni se pare oarecum firesc. Cicã poetul Laurian Stãncescu, de care, sincer, nu prea am auzit, l-a avertizat pe cel mai patriot preºedinte al României, domnul Klaus Iohannis, cã n-are ce cãuta la Þebea, pentru cã, dupã cum se ºtie, cu o neobrãzare strigãtoare la cer, acesta a refuzat sã accepte cã Avram Iancu este Erou naþional. Orice român adevãrat a observat faptul cã, prin acest refuz, prezidentul nostru ne-a sfidat pe toþi cei care ne iubim patria, trecutul, istoria, oameni pentru care ,,craiul munþilor” a fost, este ºi va rãmîne un punct de reper.

Pentru noi, figura luminoasã a lui Avram Iancu stã alãturi de Bãlcescu, Cuza ºi de reprezentanþii iluºtri ai generaþiei de aur paºoptiste, care constituie pilonii de rezistenþã ai românismului. Sã nu-i uitãm nici pe Kogãlniceanu, Brãtianu, pe C.A. Rosetti ºi alþii. Ei au

Politicienii ºi-au angajat odraslele la Bruxelles Europarlamentarii români au ajuns la Bruxelles cu metehnele bine înrãdãcinate de pe plaiurile mioritice. Aleºii din Parlamentul European i-au învãþat ºi pe occidentali ce înseamnã nepotismul. Mulþi dintre politicienii cu influenþã din România ºi-au angajat copiii, nepoþii, soþiile ºi apropiaþii pe posturile de consilieri la cabinetele eurodeputaþilor.

Unul dintre bãieþii lui Adrian Nãstase, fiica lui Titus Corlãþean sau nepoata lui Ioan Rus se regãsesc printre cei care, chipurile, le dau sfaturi aleºilor europeni.

Mihnea Nãstase, fiul fostului premier Adrian Nãstase, a devenit consilier european la vîrsta de numai 22 de ani. Bãiatul cel mic al fostului lider PSD lucreazã ca asistent la cabinetul eurodeputatului social-democrat Cãtãlin Ivan, acolo unde se ocupã de relaþia UE-Rusia. „Este un tînãr foarte pregãtit, cu foarte mult bun-simþ ºi dornic de muncã. Evident cã a contat ºi faptul cã-l cunosc pe tatãl sãu, dar nu a fost decisiv în alegerea mea”, recunoºtea Ivan vara trecutã. Potrivit CV-ului, mezinul fostului premier a absolvit Universitatea

Avalanºã de bombe politice peste România. Urmeazã cele atomice?

Deasupra României cade, de vreo cîteva zeci de ore, un covor de bombe ca la Dresda, în 1945, ce-i drept nu militare, ci politice, dar suficiente pentru a zgudui întreaga þarã.

Informaþiile explozive se succed cu o rapiditate stupefiantã; avem întrebãri, dar nimeni nu ne dã rãspunsuri, începînd cu preºedintele, care pare abia trezit din somn.

– Directorul SIE, omologul CIA, îºi dã, luni, 26 septembrie, o demisie-ºoc, luînd pe toatã lumea prin surprindere, demisie pe care nici nu catadicseºte sã o prezinte personal preºedintelui, ci o livreazã prin curier.

– Lipseºte motivaþia, care vine, aiuritor, de la un membru al Comisiei SIE: „caz de boalã“, deºi respectiva comisie are cu totul alte atribuþii.

– Teza cãderii spontane la pat e anulatã de informaþiile cã directorul SIE fusese, dimineaþa, la facultatea unde predã. Zeci de speculaþii, nici o informaþie oficialã, cît de cît concretã.

ªmecheri de oraº (20) SPAIMA ªUÞILOR DIN OBOR (1) Triplu campion mondial, vicecampion olimpic, de nouã ori campion naþional. Acesta este, pe scurt, palmaresul sportiv al luptãtorului Nicu Ginga, „piticul” care a strîns în cariera sa peste trei kilograme de medalii.

Fiu al unor þãrani gospodari din comuna giurgiuveanã Gostinu, Nicu a fost invitat de Nicolae Ceauºescu, dupã Olimpiada de la Montreal; l-a premiat regeºte: grad de ofiþer, un apartament în Militari, un autoturism Skoda ºi 350 de dolari. Luptãtorul l-a salutat ca la carte, cum îl învãþaserã securiºtii: „Sã trãiþi, servesc patria!”.

Ceauºescu, „care era bãiat de gaºcã, ºtia de caterincã”, l-a simpatizat de la prima întîlnire pe nonconformistul campion: „Ia uite, bã, te cheamã Nicu, ca pe mine. La mai mare, dar sã nu-mi iei locul”. Timp de cinci ani, Nicu Ginga nu a fãcut decît sã ia medalii dupã medalii.

Dupã Universiada de la Bucureºti, soþia intenteazã divorþ ºi Ginga se vede nevoit sã renunþe la sport. La cerere, se

fãurit Unirea Principatelor Române ºi au contribuit la obþinerea independenþei noastre. Cuza, cu ei împreunã, a pus bazele statului modern român, nu Carol I de Hohenzollern, cum încearcã sã ne convingã denigratorii, cei care ne mint, pentru ca noi, cei bãtrîni, sã uitãm trecutul, iar cei tineri sã înveþe o istorie ciuntitã, contrafãcutã, falsificatã. Sã refuzi adevãrul privind rolul lui Avram Iancu în istoria românilor este dovada dispreþului manifestat de dom’ Iohannis faþã de trecutul nostru, al þãrii înseºi, pe care pretinde cã o conduce. O conduce, dar greºit, ºi dã impresia cã n-are nimic comun cu România ºi cu Poporul Român. Dumnealui este îndrãgostit de meleaguri strãine.

De-aia cãlãtoreºte pe banii boborului ºi nu se mai potoleºte. Aºadar, poetul Laurian S. are întrutotul dreptate.

Ce sã caute Herr profesor/ inspector/ primar/ prezident la Þebea? ªi-aºa nu-l intereseazã România ºi istoria ei, cum nu-i intereseazã nici pe pãrinþii sãi, stabiliþi în Germania.

Ce sã facã? Sã rînjeascã la Þebea, de mînã cu ,,doamna mea”? Dar poate cã era mai bine dacã n-ar fi fost avertizat.

Ar fi primit cuvenitele semne de simpatie/ dragoste, însoþite Americanã din Paris, unde a studiat psihologie politicã ºi behaviorism colectiv ºi urmeazã un master în comunicare publicã ºi socialã la The London School of Economics. Mihnea Nãstase a terminat Liceul Alpinum Zuoz din Elveþia, în 2011.

Fiica de 20 de ani a senatorului Titus Corlãþean, Diana-Maria, lucreazã ºi ea ca stagiar la Parlamentul European, în cabinetul europarlamentarului PSD Andi Cristea. Interesant este cã social-democratul a fost asistentul fostului ministru de Externe între 2007 ºi 2008, pe vremea cînd Corlãþean era el însuºi europarlamentar.

Diana-Maria Corlãþean a absolvit Liceul Jean Monnet din Bucureºti, iar în prezent este studentã a Facultãþii de Drept - Universitatea din Bucureºti, secþia învãþãmînt la distanþã. La Bruxelles, potrivit tatãlui, fiica fostului ministru se ocupã de relaþii internaþionale ºi dosarele privind Republica Moldova.

de urãri strãmoºeºti, ale celor veniþi sã cinsteascã memoria Iancului: niºte huiduieli frumoase ºi niºte cereri de demisie îndesate. Iar el ar fi trecut, cu bunul-simþ pe care-l are, înainte, rînjind dizgraþios, cum a mai ºi fãcut-o.

Ce sã cauþi, dom’ preºedinte, la mormîntul lui Avram Iancu? Dumneata poþi sã mergi la întrunirile UDMR ºi ale altor formaþiuni, care ne privesc ca sarea-n ochi, ca sã-i aprobi, nu? Ce Iancu? Ce Bãlcescu? Ce Al.I. Cuza?

Dumneata eºti un simpatizant al regelui Mihai, cu care ai afinitãþi limpezi. Cã ºi bãtrînul e viþã de neamþ, nu?

Ce sã caute preºedintele Klaus Iohannis la Þebea?

Acolo trebuia sã fie un mare român, dar acesta, din pãcate, nu mai este în viaþã: Corneliu Vadim Tudor. El, Tribunul, era mereu prezent la Þebea, pentru cã l-a divinizat toatã viaþa pe Avram Iancu.

Cã domnul preºedinte n-a fost acolo, nu e cine ºtie ce pierdere. Cum nu e nici faptul cã Alina Gorghiu, animatã brusc de patriotism, l-a cam trãdat pe Iohannis, fotografiindu-se cu acel poet necunoscut, dar patriot, dupã cum se vede. E posibil ca gestul ei sã-l fi supãrat niþel pe preºedinte. ªi, cum îl ºtim cam rãzbunãtor, s-ar putea, vorba lui Creangã, ca Alinuþei drãguþei sã nu-i fie moale.

De fapt, ea ce-o fi cãutat la Þebea?

GEORGE MILITARU

Un alt politician cu fiica angajatã la Bruxelles este primarul Braºovului, George Scripcaru. Andreea Scripcaru, fiica edilului liberal trimis în judecatã sub control judiciar

de cãtre procurorii DNA pentru luare de mitã ºi abuz în serviciu, lucreazã ºi ea drept consilier al europarlamentarului PNL Daniel Buda. Din aceeaºi echipã face parte ºi Bogdan Man, fiul deputatului PNL Mircea Man. La doar 22 de ani, Bogdan Man era asistentul personal al Ancãi Boagiu, pe vremea cînd actualul prim-vicepreºedinte al PNL era ministru al Transporturilor, iar în 2012 devenise consilierul personal al ministrului PNL al Transporturilor, Alexandru Nazare. În lumea bunã din Parlamentul European activeazã ºi Ioana Rus, nepoata fostului ministru al Transporturilor, Ioan Rus. Aceasta lucreazã ca expert în echipa de consilieri a Corinei Creþu, comisarul european pentru Politici Regionale. În trecut, Ioana Rus a fost ºi asistent acreditat la cabinetul europarlamentarului Ramona Mãnescu. O altã româncã aflatã pe cai mari la Bruxelles este Georgiana Drãghici, soþia deputatului PSD Mircea Drãghici. Fostã jurnalistã în presa localã, aceasta este angajatã încã din anul 2008 la biroul europarlamentarului Daciana Sîrbu, nimeni alta decît soþia fostului premier Victor Ponta.

MARIUS GÎRLAªIU

– Deºi e programatã o ºedinþã a CSAT, cu puncte importante pe ordinea de zi, nr.1 ºi 2 din SRI dispar din þarã într-o aºa zisã misiune ºi lipsesc de la ºedinþã.

– Liberalul Ludovic Orban, unul dintre ultimii mohicani ai liberalismului din PNL, iese la rampã cu acuzaþii grave la adresa Guvernului, a DNA, DIICOT ºi ANAF, susþinînd cã acestea au misiunea sã lichideze capitalul românesc în favoarea celui strãin.

- Sebastian Ghiþã intrã, pe 26 septembrie seara, pe postul B1 TV ºi acuzã un director de ziar, Sabin Orcan, cã e implicat în organizarea operaþiunii Black Cube. În loc sã reclame dovezi, inclusiv cu ameninþarea Justiþiei, realizatorul opineazã cã Ghiþã a bãut sau a fumat ceva înainte de emisiune.

– Patronul ziarului amintit se numãrã printre cei suspectaþi, în mass-media, cã au declanºat operaþiunea Black Cube.

– Pe 27 septembrie, acelaºi Sebastian Ghiþã merge la Parchetul General ºi se autodenunþã cã a fost complice, alãturi de persoane cu funcþii în Stat, la falsificarea, în 2012, a unui document oficial care releva cã Laura Kövesi a plagiat în teza de doctorat, astfel cã ºefa DNA a fost albitã, cu ºtirea ei.

– Pe 27 septembrie a.c., Traian Bãsescu intervine, prin telefon, la RTV ºi confirmã informaþiile lui Ghiþã, susþinînd cã ºefa DNA a fost sprijinitã ºi de Coldea.

– Mai mult, el o acuzã pe Kövesi cã, în cursul acestui an, a ameninþat un demnitar din Guvern, prin telefonul operativ, cã îl va aresta dacã relanseazã ancheta privind plagiatul ei.

– Fostul preºedinte mai spune cã Florian Coldea ºi Laura Kövesi vor sã elimine toate personajele care au cunoºtinþã de anumite dedesubturi ale Statului, dar, afirmã el, „se înºalã“.

– Bãsescu susþine cã vor ieºi la ivealã informaþii grave în cazul celor doi, inclusiv despre „spãlãri de bani“ ºi „valize cu bani“?!

– Tot pe 27 septembrie, Iohannis e prins de ziariºti, pe înserat, ºi vorbeºte, senin, despre tenis!

– Pe 28 septembrie, preºedintele a avut proces la Piteºti, în controversata chestiune a casei din Sibiu.

Dupã covorul de bombe convenþionale, stau sã cadã ºi cele atomice! Probabil, chestie de zile!

(B.T.I.)

transferã ca ofiþer de Miliþie la Secþia 8, continuînd sã facã ceea ce ºtia: sã dea de pãmînt cu adversarii. De aceastã datã, însã, cei imobilizaþi de Ginga erau hoþii de buzunare din zona Bucur Obor. Spaima ªuþilor reuºeºte sã-l prindã în flagrant chiar pe Gogu Ceferistu, cel mai temut tîlhar din Obor, care avea 117 ani de condamnãri la activ. În urma unui conflict cu þiganii, nea Nicu face un ºoc nervos ºi este pensionat medical. La doar 45 de ani, fostul triplu campion mondial viseazã încã sã poatã antrena, sã mai poatã face ceva pentru sportul românesc.

Copilãria lui Nicu nu a avut nimic spectaculos. Totul a fost cît se poate de simplu: cînd la ºcoalã, cînd cu oile, pe pãºune. În ciuda poreclei binemeritate de „doi pe un bilet”, Nicu devine cel mai tare la trîntã din tot satul.

Dupã opt clase fãcute în comuna Gostinu, intrã la Grupul ªcolar de Construcþii-Montaj din Bucureºti. Într-o zi vede în Parcul Voinicelul un panou înfãþiºînd doi luptãtori: „Sportul celor puternici ºi curajoºi”. În aceeaºi searã ajunge la Sala Rapid. Avea 17 ani ºi 36 de kilograme.

Toatã lumea s-a distrat atunci pe seama puºtiului. „Dar eu eram învãþat cu greul, cã acasã sãpam zi luminã la

porumb, beam apã clocitã din urma tractorului ºi mîncam roºii ºi castraveþi. Eram cãlit, pentru cã pe pãºune cãdeam pe pietre ºi pãmînt, nu pe saltele”. Uimit de rezistenþa þîncului, peste doar douã sãptãmîni, antrenorul îl ia la zonalele de la Ploieºti, unde Nicu îi învinge pe toþi. „Luam adversarii în cîrcã ºi îi þineam cu capul în jos pînã îmi spunea antrenorul cum sã-i pun”. Peste trei luni ajunge campion republican la juniori. „M-a pãcãlit Cernea, m-a pus sã semnez niºte hîrtii cã rãmîn la Rapid.

Cînd colo, m-am trezit la Dinamo. Dar nu îmi pare rãu”.

Este scos din producþie - pînã atunci muncea zece ore pe zi ca instalator pe ºantier, în cartierul bucureºtean Drumul Taberei - ºi trimis în cantonament la Snagov, cu lotul principal. „Dupã o sãptãmînã au vrut sã mã trimitã înapoi, pentru cã n-aº fi fost bun nici de manechin. Dar am auzit cã pleacã lotul la Poiana Braºov ºi i-am bãtut pe toþi veteranii, cã doar nu era sã nu vãd ºi eu muntele”. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

E ºi fiica lui Scripcaru

Pag. a 15-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pãcatele „Buldogului“ L-a condus pe Traian Bãsescu pe culmile succesului, dupã care l-a abandonat ºi a ales sã intre în horã alãturi de liberali. Vasile Blaga (60 de ani) pare sã-ºi încheie cariera politicã într-un mod cu totul neaºteptat. Ajuns din nou în faþa procurorilor anticorupþie, parlamentarul a ieºit, miercuri, 28 septembrie 2016, pe uºa DNA Ploieºti ca suspect, fiind pus sub control judiciar pentru trafic de influenþã.

Vasile Blaga a fost pus sub control judiciar de cãtre procurorii DNA Ploieºti, pentru trafic de influenþã, în acest dosar fiind urmãriþi penal ºi fostul primar din Piatra Neamþ, Gheorghe ªtefan, ºi omul de afaceri Horaþiu Bruno Berdilã. Potrivit procurorilor anticorupþie, în perioada 2011-2012, Blaga a primit în trei rînduri, prin interpus, suma totalã de 200.000 euro, precum ºi 500.000 euro de la Pinalti. Liderul PNL ºi-a anunþat demisia din fruntea partidului. „În urma acuzaþiilor care mi s-au adus astãzi, îmi voi dovedi nevinovãþia în faþa instituþiilor abilitate. Eu însumi sînt garantul respectãrii Statutului PNL ºi a tuturor deciziilor partidului. Nu pot sã cer colegilor mei sã respecte criteriile de integritate, iar eu sã nu o fac.

Ca atare, voi acþiona în consecinþã ºi îmi depun demisia din funcþia de co-preºedinte al Partidului Naþional Liberal ºi din cea de ºef de campanie pentru alegerile parlamentare din acest an“, a anunþat Vasile Blaga, prin intermediul unui comunicat de presã. Nu este prima datã cînd Vasile Blaga, cunoscut în spaþiul public ºi ca „Buldogul”, ajunge în faþa procurorilor anticorupþie. A fãcut-o ºi la începutul sãptãmînii trecute, cînd a fost citat, ca martor, de cãtre procurorii DNA Bucureºti.

Jurnaliºtilor le-a spus cã are calitatea de martor în dosarul în care chestorul Liviu Popa, fostul ºef al IPJ Bihor ºi un apropiat de-al politicianului, a fost implicat într-un accident rutier, pe centura Braºovului, în timp ce conducea chiar maºina lui Blaga. Politicianul a dat explicaþii procurorilor DNA de ce maºina sa, un autoturism marca BMW, a fost condusã de mai multe ori de Liviu Popa: „Au fost date legate de maºinã: unde stã maºina, de cînd am maºina, lucruri de genul ãsta”. Blaga a spus cã este

DNA îi scapã pe Robu ºi Ciuhandu Relaþia Primãriei Timiºoara cu una dintre cele mai controversate firme din oraº, cea de semnalizare rutierã, a intrat în atenþia DNA în urma unui raport al Curþii de Conturi care a reclamat un prejudiciu de 3.000.000 de lei. Dupã trei ani de anchetã, în care „peºtii cei mari” erau Nicolae Robu ºi Gheorghe Ciuhandu, DNA a închis dosarul, constatînd cã prejudiciul reþinut de Curtea de Conturi nu se confirmã.

Fostul primar al Timiºoarei, Gheorghe Ciuhandu, actualul edil, Nicolae Robu, ºi mai mulþi angajaþi ai Primãriei Timiºoara au fãcut obiectul unei anchete penale derulate de procurorii DNA Timiºoara într-un dosar în care reprezentanþii Primãriei Timiºoara au fost acuzaþi cã i-au decontat firmei de semnalizare rutierã Rosign lucrãri de 3.000.000 de lei care nu au fost executate în realitate. Ancheta procurorilor DNA a fost deschisã în urma unui control al Curþii de Conturi cu ocazia cãruia s-au depistat mai multe nereguli pentru care s-a dispus: „analizarea ºi dispunerea, dupã caz, a mãsurilor legale de stabilire a întinderii ºi recuperarea preju-

De ce ni se tot spune cã sîntem proºti ºi hoþi Existã un anumit gen de persoane publice. Imposibil sã nu le fi observat, sînt zilnic, la orice orã, pe ecranele televizoarelor, telefoanelor ºi calculatoarelor noastre.

Aceºti oameni ne explicã, de ani de zile, fãrã sã dea nici cele mai mici semne de conºtiinþã, faptul cã românii nu sînt în stare sã se guverneze singuri. Mai mult, nu sînt în stare nici sã-ºi administreze propriile domenii economice ºi resurse naturale. Aþi auzit, poate prea des, de „nevoia de management strãin“ la puþinele companii de stat, rãmase încã nevîndute. ªi aþi vãzut ºi rezultatele, Tarom fiind numai un mic remember. Ideea cã românii sînt proºti ºi trebuie sã fie conduºi de cãtre strãini este, însã, mult mai veche. Sã vedem. Existã multe exemple de companii româneºti despre care ni s-a spus cã prin privatizare, adicã vînzarea lor cãtre multinaþionalele agreate de licurici, ne vor oferi servicii mai bune ºi mai ieftine, deoarece românii nu sînt aºa de deºtepþi precum strãinii, ºi chiar sînt hoþi, furînd din greu acele firme. Toate guvernele postrevoluþionare au satisfãcut sponsorii licuricilor prin plocoane grase, plãtite, din pãcate, tot de românii simpli. S-a privatizat Romtelecom, imediat s-au scumpit, de cîteva ori, facturile telefonice. S-a privatizat distribuþia de electricitate, a crescut preþul curentului pentru consumatorii casnici, la cote nebãnuite înainte. Ce sã mai vorbim despre vînzarea Petrom, mai þineþi minte cît costa litrul de benzinã înainte?

Acum, cu petrolul nostru, plãtim mai mult decît plãtesc

vorba mai mult de un ajutor pe care i-l dã Popa, acela de a mai plimba maºina periodic. „Fiind în concediu domnul chestor Popa, eu l-am rugat sã ia maºina - pentru cã este Diesel, din 2001 ºi trebuie miºcatã - ºi a avut un accident uºor la Braºov. S-a deschis, cum este ºi normal, un dosar penal. Eu l-am rugat în permanenþã, pentru cã sîntem prieteni de familie, cînd poate, pentru cã eu ºtiu ce înseamnã sã nu muþi maºina un an de zile, ajung de 2-3 ori pe an acolo”, a spus Blaga.

Ascensiunea lui Blaga

Accidentul chestorului Popa a avut loc pe 6 septembrie, autoturismul BMW condus de ºeful IPJ Bihor a intrat pe contrasens, încercînd sã depãºeascã un TIR ºi a lovit o altã maºinã, care venea din sens opus. Popa se ducea, atunci, la Bucureºti. Accidentul s-a soldat cu rãnirea uºoarã a unei persoane de sex feminin, în vîrstã de 36 ani, aflatã în autoturismul care circula din sens opus.

Pe numele lui Popa a fost deschis un dosar penal pentru vãtãmare corporalã din culpã. Cercetãrile privind accidentul sînt continuate de cãtre poliþiºti ºi un procuror de la Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel Braºov.

Procurorii braºoveni au spus cã audierea de la DNA nu are nici o legãturã cu ancheta privind accidentul. Potrivit unor surse din anchetã, lucrurile nu sînt atît de simple pe cît par. În urma accidentului în care a fost implicat chestorul Popa, maºina lui Blaga a fost dusã cu un trailer pînã în curtea IPJ Braºov. Aici, lucrurile pe care chestorul Popa le avea în maºinã au fost mutate într-o altã maºinã, un audi alb, ce aparþine IPJ Braºov. Printre acestea s-a aflat ºi geanta cu bani. Se presupune cã ar fi vorba despre 700.000 de euro, care aveau ca destinaþie Bucureºtiul.

Chestorul Popa a plecat spre Capitalã cu maºina poliþiei Braºov, însoþit de unul dintre ºoferii inspectorului-ºef al IPJ Braºov. Toatã manevra a avut loc în curtea IPJ Braºov, sub ochii poliþiºtilor de la DGA Braºov, care îºi au sediul în aceeaºi curte. Surse din achetã susþin cã cei de la DGA au anunþat mai sus, astfel cã procurorii anticorupþie de la Bucureºti au intrat pe fir. În doar o sãptãmînã, atît Blaga, cît ºi chestorul Popa au ajuns sã fie puºi sub control judiciar, deocamdatã, în dosare diferite.

Vasile Blaga s-a nãscut la 26 iulie 1956, în localitatea Petrileni din judeþul Bihor. Absolvent al Facultãþii de Mecanicã, specialitatea maºini termice, din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timiºoara (1981); cursuri de specializare în domeniul vamal în Austria ºi Germania (1994-1995). A urmat cursurile Colegiului Naþional de Apãrare (1999). El a lucrat ca: inginer stagiar (1981-1983), ºef atelier (1983-1984), ºef secþie (19841985), ºef secþie coordonator (1985-1988), director adjunct (1989-1990) la Întreprinderea Mecanicã Hyperion din oraºul ªtei, judeþul Bihor. Între 1993 ºi 1996 a fost directorul Direcþiei Regionale Vamale Oradea. În plan politic, a fost deputat de Bihor, ales pe lista FSN (18 iunie 1990 - 14 februarie 1992, cînd a demisionat); prefect al judeþului Bihor (21 ianuarie 1991 - 20 ianuarie 1993). A fost senator PD de Bihor în legislatura 1996 - 2000. Între 2000 ºi 2004 a fost expert parlamentar. A fost ales senator PD de Bucureºti, pe listele Alianþei Dreptate ºi Adevãr, la 28 noiembrie 2004. A fost de douã ori ministru de Interne, decembrie 2004 - aprilie 2007 - în Guvernul Tãriceanu ºi decembrie 2009 - septembrie 2010 - în Guvernul Boc 2, dar ºi ministru al Dezvoltãrii. În septembrie 2010, Blaga ºi-a dat demisia din funcþia de ministru de Interne, în urma protestului care a avut loc în faþa Palatului Cotroceni. Mii de poliþiºti au protestat faþã de mãsurile de austeritate care-i vizau, aruncîndu-ºi caschetele.

Un scandal care a zguduit Ministerul de Interne în mandatele lui Blaga a fost cel al achiziþionãrii ilegale de locuinþe de serviciu. Sute de poliþiºti au completat declaraþii false cã nu deþin locuinþã, pentru a achiziþiona apartamente la sume derizorii. Totodatã, Blaga a fost parlamentar în mai multe legislaturi, secretar general al PDL, ºi ºef de campanie în timpul candidaturii lui Bãsescu, reuºind sã-ºi ducã misiunea cu brio la bun sfîrºit. Nu acelaºi lucru s-a întîmplat în 2008, cînd a candidat pentru Primãria Generalã a Capitalei. Atunci a pierdut alegerile, iar în 2011 a pierdut ºi funcþia de preºedinte al partidului, fiind înlocuit cu Emil Boc. Pe 26 iulie 2014, PDL a format o alianþã împreunã cu PNL, numintã Alianþa Creºtin Liberalã (ACL), iar în luna noiembrie a anului 2014, PDL a fuzionat cu PNL, Blaga ocupînd funcþia de copreºedinte al PNL. Corespondenþi „Adevãrul“

diciului, împreunã cu beneficiile nerealizate (dobînzi, penalitãþi)”. În urma unei anchete derulate de Parchetul Tribunalului Timiº, care a cercetat o posibilã evaziune fiscalã ca urmare a deconturilor fictive, ºi a unei anchete derulate de procurorii DNA care au investigat posibile acte de corupþie, concluzia ambelor unitãþi de anchetã a fost cã nu existã nici un prejudiciu, raportul întocmit de Curtea de Conturi fiind, astfel, desfiinþat. „Atît din cuprinsul raportului de expertizã tehnicã judiciarã financiar–contabilã mai sus menþionat, cît ºi din conþinutul ordonanþei de clasare dispusã de Parchetul de pe lîngã Tribunalul Timiº, se reþine fãrã nici un dubiu cã aspectele cuprinse în raportul Camerei de Conturi a Judeþului Timiº, respectiv concluziile acestui raport cu privire la decontarea abuzivã de cãtre Primãria Timiºoara cãtre SC Rosign SA a unor lucrãri ºi bunuri fictive, sînt eronate, fiind lipsite de un fundament real”, se aratã în ordonanþa prin care DNA închide dosarul fãrã nici un vinovat. Potrivit aceluiaºi document, rezultatele expertizei au fost confirmate ºi de specialistul DNA, care a întocmit un raport de constatare prin care „a concluzionat cã nu a fost

creat vreun prejudiciu prin decontãrile menþionate”. „Simplele susþineri din cuprinsul actului de sesizare nu pot fi avute în vedere ca indicii pentru a se reþine sãvîrºirea unor fapte de corupþie de cãtre persoanele mai sus menþionate pentru a se demara eventuale proceduri judiciare faþã de acestea”, se mai aratã în ordonanþa DNA. Ca urmare a raportului Curþii de Conturi, care obliga primãria la recuperarea prejudiciului, Primãria Timiºoara a dat în judecatã Rosign pentru recuperarea prejudiciului de 3.000.000 de lei. În acest proces, sentinþa trebuie sã se pronunþe la sfîrºitul acestei luni, dar avînd în vedere ordonanþa DNA, dispusã ºi ca urmare a expertizelor realizate în acest dosar civil, este de aºteptat ca sentinþa din acest dosar civil sã îi fie favorabilã firmei Rosign. De altfel, Primãria Timiºoara s-a implicat în acest dosar doar ca urmare a mãsurii dispuse de Curtea de Conturi, „Adevãrul” relatînd pe larg modul în care primãria se contrazicea pe sine însãºi spunînd, pe de o parte, cã nu existã prejudiciu, iar pe de altã parte, deschizînd proces pentru recuperarea prejudiciului.

DANI DANCEA

cetãþenii austrieci la ei în þarã. Ce sã mai spunem de privatizarea distribuþiei de gaze naturale pentru populaþie…

Vã place cum vã trateazã bãncile, foste româneºti? Nu mã apucam sã scriu aceste lucruri evidente dacã, în aceste zile, nu apãrea problema insolvenþei RADET-ului. Pentru cã toate problemele acestei regii vin, de fapt, de la dorinþa unor politicieni de a se înfrupta dintr-o privatizare „forþatã de realitate“ a acestei reþele de distribuþie. De ce este miza RADET-ului una aºa mare? În localitãþile mici, termoficarea a fost, practic, desfiinþatã. S-a întrebat cineva de ce?

De fapt, acolo producþia de agent termic nu era rentabilã pentru o multinaþionalã, numãrul de consumatori fiind mai mic, iar aceºtia - destul de sãraci. Nu vã speriaþi, strãinii nu au pierdut nimic. Chiar fac profit gras prin distribuþia de gaze naturale folosite de cei care au rãmas fãrã termoficare, la sobe sau centrale de apartament. La Bucureºti, însã, situaþia stã altfel. S-au privatizat apa ºi canalizarea. Au crescut enorm tarifele. S-a privatizat distribuþia de gaze, idem. S-a privatizat distribuþia de electricitate, vã place cît plãtiþi factura la luminã? Singura distribuþie neprivatizatã a rãmas RADET-ul. Multe firme strãine saliveazã cu ochii pe un viitor profit gras ºi sigur, obþinut din banii celor captivi la încãlzirea centralizatã.

Aºa cã sînt mari presiuni pentru declararea falimentului ºi a privatizãrii RADET, ca o ultimã soluþie de salvare a bieþilor bucureºteni de la bloc. Soluþii existau ºi existã.

Guverne ºi primari generali le-au ocolit cu bunã ºtiinþã, sperînd sã fie ei beneficiarii „recunoºtinþei“ multinaþionalei care ar fi preluat distribuþia de cãldurã ºi apã caldã în Capitala României. Acum, la Primãrie, se duce o

luptã epicã între Putere ºi Opoziþie. Miza nu este bunãstarea bucureºtenilor, adevãrata bomboanã este cine va privatiza RADET-ul ºi cînd. De ani de zile, acest „conflict îngheþat“, pãgubos pentru cetãþeni, blocheazã gãsirea unei soluþii adevãrate la aceastã problemã. Dacã, pînã la urmã, RADET-ul va fi vîndut, multinaþionala cumpãrãtoare va face acelaºi lucru ca ºi suratele ei din celelalte distribuþii. Va mari enorm tarifele, va invoca în acest sens nevoia de investiþii pentru refacerea reþelei ºi îi va scoate din case (conform chiar actualei legislaþii) pe cei care nu-ºi vor mai putea plãti uriaºele facturi la întreþinere. ªi aºa se plîng licuricii cã, în România, sînt prea mulþi proprietari de locuinþe. Vor împuºca doi iepuri dintr-o loviturã! Problema noastrã însã revine. Sîntem chiar aºa proºti, cum zic ei cã am fi, sau nu? Îi vom mai lãsa sã ne jecmãneascã, sã ne fure ºi cãldura? În România, curentul e mai scump ca în Franþa. Benzina, mai scumpã decît în Austria. Mîncarea, mai scumpã decît în Germania. Pînã ºi autoturismele Dacia sînt mult mai scumpe decît în Vest. Însã munca noastrã este mult mai ieftinã. Sîntem plãtiþi la nivel de þarã second-hand. Îi alegem, cu o înverºunare demnã de o cauzã mult mai bunã, pe aceiaºi politicieni care, indiferent de culoarea politicã, tot mai gãsesc ceva de vînzare din aceastã þarã, cã, pe noi, ne-au vîndut de mult. ªi, atunci, revine obsedant întrebarea: sîntem chiar proºti sau doar adormiþi? ªi dacã sîntem adormiþi de aproape 27 de ani, ne vom mai trezi pînã cînd nu va fi prea tîrziu? Deºteaptã-te, române!

SIMONA POPESCU

Chestorul cãrãuº

Pag. a 16-a – 7 octombrie 2016

Marile erori judiciare din România (1) Mai multe dosare de omor, de jafuri, de dispariþii devenite deja celebre, multe dintre ele finalizate cu ani grei de puºcãrie, au cunoscut, de-a lungul ultimilor ani, rãstunãri de situaþie incredibile. O serie de erori fãcute de oamenii legii au dus la condamnarea, pe nedrept, a unor oameni care nu aveau nici o vinã. Dupã ani în care ºi-au cãutat dreptatea, victimele acestor erori judiciare nu ºi-au mai putut gãsi, în schimb, viaþa liniºtitã de pînã sã fie luaþi în vizor de anchetatori. În schimb, adevãraþii infractori fie au fost gãsiþi dupã zeci de ani, fie niciodatã. În cadrul campaniei „România infractorilor necunoscuþi”, vã prezetãm cîteva dintre cele mai rãsunãtoare astfel de dosare, cu mãrturiile exclusive ale victimelor. Cazul „Þundrea” reprezintã cea mai mare eroare a justiþiei din România. Un om nevinovat a stat 12 ani în închisoare, pentru o crimã pe care nu a comis-o. La 6 iunie 1992, Mioara Gherasie (13 ani), din localitatea gorjeanã Pojogeni, a fost gãsitã moartã pe malul unui pîrîu. Minora avea capul spart cu o piatrã, iar legiºtii au constatat cã fusese violatã. Marcel Þundrea, vecinul victimei, a fost arestat ºi trimis în judecatã, în urma anchetei care a fost condusã de procurorul Ion Diaconescu, de la Parchetul de pe lîngã Tribunalul Gorj. ªi instanþele de judecatã l-au gãsit vinovat, iar Þundrea a fost

ªefii care au necinstit Poliþia Românã (1) Campania „România infractorilor necunoscuþi“, din „Adevãrul“, indexeazã în episodul de astãzi ofiþerii cu grade înalte din inspectoratele judeþene care s-au compromis prin legãturi necurate, afaceri dubioase ºi intervenþii în favoarea infractorilor, fapte de naturã sã ºtirbeascã grav încrederea românilor în instituþia publicã.

Astfel, ne propune sã supunem dezbaterii publice cauzele care au dus la îngroparea în sertarele oamenilor legii a 569.840 de dosare încadrate la categoria „autor necunoscut“. Corespondenþii „Adevãrul“ au adunat din peste jumãtate dintre judeþele þãrii exemple de ofiþeri cu funcþii înalte în Poliþie care au ajuns în centrul unor scandaluri avînd ca mizã fapte grave. Mulþi dintre ºefii IPJ analizaþi în articolul de faþã ºi-au încheiat carierele demiºi, pensionaþi, judecaþi sau chiar condamnaþi pentru fapte de corupþie.

ARGEª. Chestorul Ion Stoica, fostul ºef al Poliþiei Argeº ºi Poliþiei Olt, ºi fost secretar general în MAI, este naºul omului de afaceri Cãtãlin Spãtaru, supranumit „regele asfaltului din Argeº“, abonat la contracte de zeci de milioane de euro cu CNADNR ºi regiile de drumuri judeþene. Actuala soþie a chestorului Stoica i-a botezat lui Spãtaru un copil. În 2012, Cãtãlin Spãtaru a fost reþinut timp de mai multe luni într-un dosar de evaziune fiscalã ºi spãlare de bani cu prejudiciu de 20 milioane euro. În ianuarie 2014, Ion Stoica ºi-a serbat onomastica la Restaurantul Celly din Piteºti, care aparþine chiar lui Spãtaru. În 2006, regele asfaltului ºi-a petrecut concediul în Antalya, în compania naºului sãu.

BACÃU. Comisarul Virgil Ardeleanu, fost ºef la Serviciul de Permise ºi Înmatriculãri Auto Bacãu, a fost condamnat definitiv pe 1 aprilie 2011, la 3 ani de închisoare cu executare. Avea un sistem de luare de mitã, atît de la instructorii auto, cît ºi de la elevii ºcolilor de ºoferi din Bacãu. Procurorii DNA l-au reþinut în ziua cînd se organiza examen pentru obþinerea permisului de conducere. Asupra sa s-au gãsit 2.900 de euro ºi un bilet în care erau trecute numele persoanelor care au dat bani ºi trebuiau sã primeascã permisul de conducere.

BIHOR. Fostul adjunct al ºefului Poliþiei Bihor, comisarul-ºef Ioan Brîndaº, a fost condamnat la închisoare cu executare dupã peste 20 de ani de carierã.

Brîndaº a intrat în atenþia DNA în septembrie 2013, cînd procurorii anticorupþie fuseserã sesizaþi cã cineva „din sistem“ divulga informaþii dintr-o investigaþie vizînd un

ROMÂNIA MARE“

condamnat la 24 de ani de închisoare. Þundrea nu s-a dat bãtut ºi a continuat sã trimitã, din spatele gratiilor, memorii ºi cereri de revizuire a dosarului sãu. 12 ani mai tîrziu, procurorul Emil Moþa a aflat versiunea lui Þundrea ºi a dat curs uneia dintre cereri, prin care cerea sã se efectueze testul AND, expertizã care nu era posibilã în România la momentul crimei. Astfel, în dosar se gãseau anumite probe, printre care ºi un tampon cu secreþii vaginale recoltate din trupul victimei. Acestea au fost trimise la Institutul de Medicinã Legalã din Bucureºti, care a constatat prezenþa a douã tipuri de ADN, cel al minorei ºi cel al violatorului.

Celãlalt tip de ADN nu a corespuns cu cel al lui Marcel Þundrea ºi, astfel, a fost descoperitã una dintre cele mai mari erori judiciare din România. Þundrea a fost eliberat în 2004, dar dupã trei ani a murit în urma unei afecþiuni pulmonare pe care ar fi cãpãtat-o în spatele gratiilor.

O nouã crimã comisã de ucigaºul lãsat liber Oamenii legii au extins investigaþiile ºi au constatat cã ADN-ul îi aparþine lui Gheorghe Avram, cel care fusese ultimul om ce vãzuse victima în viaþã ºi se afla ºi el în cercul de suspecþi. Cercetãrile au fost reluate, dar dosarul a fost preluat de cãtre Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Avram a fost trimis în judecatã în 2011, dupã aproape 20 de ani de la comiterea crimei. Dupã un grup de evazioniºti ce prejudiciaserã statul cu 12 milioane lei. În noiembrie 2013, investigatorii au descins la biroul ºi la domiciliul ofiþerului, unde au gãsit cartelele pre-paid prin care þinea legãtura cu evazioniºtii, dar ºi mai multe contracte de împrumut.

BISTRIÞA-NÃSÃUD. Ioan Ovidiu Mureºan, fostul ºef al IPJ BN, Roberto Haºnãº, fostul ºef al Poliþiei Rutiere, ºi Leon Cloºcã, fostul ºef al Poliþiei din Nãsãud, sînt cercetaþi sub control judiciar pentru fapte de corupþie ºi abuz în serviciu de cãtre Tribunalul Maramureº. Procurorii DNA au descoperit cã ofiþerii de Poliþie luau mitã ca sã aranjeze accidente rutiere ºi interveneau în dosare penale în favoarea inculpaþilor. Cei trei au fost reþinuþi în noiembrie 2014.

BRÃILA. Ionel Iorga, fostul ºef al Departamentului Judiciar din cadrul IPJ Brãila, a fost pus sub urmãrire penalã de DNA Galaþi, în noiembrie 2015, pentru abuz în serviciu ºi imixtiune în actul de cercetare penalã.

Procurorii DNA Galaþi îl acuzã pe Iorga cã i-ar fi cerut unui subaltern sã determine doi infractori sã-i achite 1.100 lei unui fost poliþist (n.r. – Iorga) „cu care a fost coleg de serviciu ºi cu care se afla în relaþii personale apropiate“.

Dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului Brãila, care l-a condamnat pe comisarul Iorga la un an cu suspendare.

BOTOªANI. Fostul ºef al IPJ Botoºani, Cristian Cucoreanu, este cercetat de DNA pentru abuz în serviciu, fals ºi uz de fals. Alãturi de fostul ºef, mai este cercetat ºi Adrian Osolinschi, ºeful Serviciului Resurse Umane. Aceºtia ar fi fãcut promovãri pe ochi frumoºi în cadrul inspectoratului. Cei doi au fost ridicaþi de procurorii DNA chiar din sediul Poliþiei în mai 2015. La finalul audierilor, au fost acuzaþi oficial cã au avansat ilegal în funcþia de ofiþer specialist I pe un protejat al lor, în detrimentul altor poliþiºti.

BRAªOV. ªeful IPJ Braºov, chestorul Ioan Aron, s-a pensionat brusc în martie 2016 în urma unui conflict cu Marian Godinã, agent ºef adjunct la Biroul Rutier Braºov. Godinã a povestit pe Facebook cã a fost chemat la raport de superiori ºi certat dupã ce i-a suspendat permisul de conducere unui braºovean, care se afla în maºinã alãturi de Luana Minea, pe atunci director la Crucea Roºie Braºov ºi membrã PSD. Godinã l-a mai acuzat ºi cã ºi-a plagiat teza de doctorat ºi cã a încercat sã-l determine sã-ºi închidã contul de Facebook.

Istorisirea agentului a provocat proteste în stradã în faþa sediului Poliþiei Braºov. (va urma) („Adevãrul“)

Caritas, schema creatã de un contabil care a þepuit o þarã întreagã (3) „Cifra de afaceri a Caritas va depãºi Produsul Intern Brut al României“ (2) În primãvara anului 1994, devenea tot mai clar cã „minunea de la Cluj“ se sfîrºise. Pãgubiþii oscilau în a gãsi vinovaþi pentru banii pierduþi: ba cã Guvernul e de vinã, ba cã Stoica e un escroc. În mai 1994, Caritasul avea în registre sute de mii de depunãtori – oameni care giraserã cu locuinþele ca sã se împrumute de bani pentru Caritas.

La 16 aprilie 1994, Ioan Stoica vorbea pentru prima datã despre posibila închidere a Caritasului. „Dacã se vrea ca acest circuit sã fie oprit, atunci ar fi normal sã aparã o lege în acest sens. Eu vã declar cã sînt în mãsurã

sã închid circuitul în chip cît mai benefic pentru oameni.

Pierderea libertãþii mele nu va rezolva absolut nimic“, spunea Stoica, încheind cu un aforism: „Curînd, foarte curînd, dupã Caritas se va plînge“. 19 mai 1994 este „data decesului“ Caritas. În acea zi a apãrut în „Mesagerul transilvan“ articolul semnat de însuºi Ioan Stoica intitulat: „Caritas se închide“. Stoica spunea cã toþi românii vor primi înapoi banii depuºi, dar nu a fost aºa.

Condamnare: un an ºi jumãtate Ioan Stoica a fost arestat abia în vara lui 1994, pe 25 august, cînd devenise evident cã nimeni nu-ºi va mai

an, acesta a fost condamnat la 25 de ani din închisoare.

Incompetenþa procurorului Ion Diaconescu, care a investigat crima din 1992, avea sã coste încã o viaþã suprimatã de criminalul Gheorghe Avram. În ianuarie 1995, a avut loc o altã crimã în Pojogeni. Mircea Cãlescu lucra la Bîrseºti ºi abia ce-ºi luase salariul ºi mai primise o sumã pentru a le-o da unor colege de serviciu. Avram a observat cã acesta are bani, l-a aºteptat pe Cãlescu acasã ºi l-a lovit cu parul în cap atît de puternic încît i l-a zdrobit.

Ucigaºul a fost dat de gol de o bancnotã de 10 lei, pe care a fost identificatã o serie care coincidea cu cea de pe banii furaþi. Avram a fost eliberat în 2009. În prezent, procurorul Ion Diaconescu se aflã la pensie ºi are un venit lunar asigurat de stat de peste 10.000 de lei.

„Mi-au cerut mereu sã recunosc crima” (1) Un alt caz de eroare judiciarã majorã s-a înregistrat tot în Gorj. Timp de nouã luni, Constantin Mornea, din satul Socu, a fost suspect de crimã. A fost ºi arestat preventiv în baza mãrturiilor a douã femei, una dintre ele fiind concubina mortului, care au declarat cã l-au vãzut lîngã bãrbatul cãzut pe drum. Nici pînã în prezent nu a fost gãsitã persoana vinovatã de moartea vecinului sãu, Dan Cojocaru, de 40 de ani, înregistratã în noaptea de 2 spre 3 decembrie 2014. (va urma) VALENTIN TRUFAªU

Cumetriile ofiþerului SRI Daniel Dragomir cu Ovidiu Puþura (2) „Îi dau doi pumni în gurã în Tribunal, de îi rup picioarele” Judecãtorul i-a cerut colegei de la Bistriþa sã-ºi determine cel puþin o colegã din complet sã judece în favoarea soþiei sale. În caz cã ar fi pierdut procesul, secretarul de Stat a început sã povesteascã ce urmeazã sã i se întîmple judecãtoarei. Demnitarul susþinea cã „de nu îi dau doi pumni în gurã în Tribunal, de îi rup picioarele, o calc cu maºina… deci. Îi pun pe doi, o calcã cu maºinã, stai liniºtitã, o vezi în spital cu picioarele rupte. N-are rost, nu mã mai stresez, simplu.

O calcã ãºtia“, ameninþa fostul judecãtor.

Afacerile cu fostul ofiþer SRI, Daniel Dragomir Dupã eliberarea din arest, Puþura a intrat în afaceri împreunã cu fostul colonel SRI Daniel Dragomir.

Fostul ofiþer SRI este arestat în prezent, fiind acuzat cã ar fi plãtit peste un milion de euro firmei Black Cube din Israel pentru a o spiona pe ºefa DNA, Laura Codruþa Kövesi. Dragomir mai fusese arestat, într-un caz de trafic de influenþã, în perioada ianuarie – iunie 2015, chiar în perioada în care ºi judecãtorul era în arest. Dupã eliberarea celor doi din arest, în septembrie 2015, Dragomir i-a cesionat Ofeliei Alina Puþura, soþia lui Ovidiu Puþura, 50% din acþiunile pe care le deþinea la firma Peer House Communication SRL, fosta Daiman Media SRL. Societatea era specializatã în activitãþi de consultanþã în domeniul relaþiilor publice ºi al comunicãrii. Ofelia Alina Puþura a fost reprezentatã în societate prin soþul ei, Ovidiu Puþura. În luna aprilie 2016, Peer House Communication SRL ºi-a majorat capitalul social, care era de 1.400 de lei, cu aport în naturã al unor obligaþiuni „evaluate“ la 77.206.020 de lei. Majorarea s-a fãcut prin intermediul unor cupoane emise în 1931 de cãtre Regatul României, garantate de statul român ºi aflate la purtãtor.

Sfîrºit IONEL STOICA recupera banii. A fost ridicat de la Cluj ºi dus la Bucureºti cu avionul, fãrã cãtuºe la mîini, laolaltã cu ceilalþi pasageri ai unei curse de linie. Trecuse aproape un an de la momentul în care Caritas blocase plãþile ºi, în tot acest timp, Stoica fusese lãsat în libertate ºi oferise zeci de interviuri amãgitoare despre renaºterea jocului ºi înapoierea banilor cãtre depunãtori. Ioan Stoica a fost condamnat, în 1995, la ºapte ani de închisoare, pedeapsã care i-a fost redusã ulterior, fiind eliberat la 14 iunie 1996. Ioan Stoica a refuzat dupã eliberare orice contact cu presa. În ultimii ani, presa localã a scris cã Stoica trãieºte într-o mare sãrãcie, a suferit trei infarcturi ºi cã s-a mutat într-un sat uitat de lume de pe lîngã Dorohoi.

Sfîrºit ADINA VLAD

Pag. a 17-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

Viorel Roman, autorul care nu are cu cine polemiza Papa de la Roma vestea nu demult cã ,,astãzi, în Bisericã, sînt mai mulþi martiri creºtini ca în primele timpuri”. Dar cine sã-l mai audã, în aceastã lume, în care religia (în general) îºi pãrãseºte tot mai des locul din suflete pentru a intra sau a fi tîrîtã în politicã, în geopoliticã ºi în rãzboaie? Consilierul academic (în Germania) Viorel Roman poate încerca o satisfacþie amarã: religia devine protagonist tot mai activ al dinamicii mondiale. Dar, vai, în chip ambivalent – ºi ca forþã a binelui, ºi ca sãmînþã a discriminãrilor ºi violenþei, însã, mai tragic, ca victimã a convulsiilor din viaþa internaþionalã. Cînd emitea celebra butadã despre Secolul XXI, cã va fi unul religios sau nu va mai fi deloc, André Malraux nu se gîndea probabil pînã la ce nivel primejdios de relaþionare se va ajunge între religii ºi ce se întîmplã astãzi rãu în lume.

Mai pragmatic în elanul sãu publicistic – dar în primul rînd de istoric – Viorel Roman nu se dezminte nici în acest an în tradiþionalul sãu ritual editorial (care funcþioneazã de peste un sfert de veac): o carte pe an, care sã-i reuneascã scrierile ultimelor 12 luni. În 2016, titlul cãrþii este ,,Europa creºtinã”. (…) Chiar dacã nu vorbeºte deschis de ,,ciocnirea religiilor”, dr. Viorel Roman pare sã fi întrezãrit de multã vreme fenomenul, mai de-a dreptul spus, înaintea canonicului politolog american Samuel Huntington, cu nu mai puþin vestita lui tezã a ,,ciocnirii civilizaþiilor”. Cãci civilizaþiile, pînã la urmã, vor ajunge sã fie cam una sau, în orice caz, un construct global, cu componente cît de cît compatibile, acolo le va duce globalizarea; culturile sînt, ºi ele, pîndite de multiculturalitate, alienare ºi uniformizare, dar pînã la apropierea între religii ,,e-o cale-atît de lungã”…

De profundis: Noi, tracii, sîntem Europa! (1) Noi, tracii, eram poporul cel mai numeros din Europa pe vremea lui Herodot, în urmã cu douã milenii ºi jumãtate.

Azi, cel mai numeros popor din Europa sîntem tot noi, tracii! Sã nu ne lãsãm înºelaþi de aparenþe! Istoria nu cunoaºte nici o miºcare de dislocare a tracilor din locurile lor de baºtinã! Nu ne-am lãsat dezrãdãcinaþi din obîrºia noastrã, chiar dacã pentru asta a trebuit deseori sã ne schimbãm numele ºi graiul, sã adoptãm numele cu care alþii, nouveniþi, ne-au numit. Treacã de la noi! Ci, dimpotrivã, istoria consemneazã deseori cum spaþiul nostru de vieþuire s-a lãþit mereu, nu neapãrat în detrimentul altora, prin cucerire ºi genocid, ci prin presiunea demograficã pe care am exercitat-o asupra teritoriilor învecinate. Ne-au plãcut femeile frumoase ºi copiii mulþi ºi sãnãtoºi, iar Dumnezeu nu ne-a lipsit de aceastã plãcere atît de binefãcãtoare pentru Neam!

Am dat mari conducãtori de þarã ºi imperii pentru alþii: regi, împãraþi, generali care au fãcut istorie în numele altora, ai unor state sau popoare care nu purtau numele nostru!

Eram prea mulþi ºi rãspîndiþi pe un teritoriu prea mare pen-

Revizionismul ungar un monstruos angrenaj destabilizator în Europa (1) Înainte de a vorbi despre revizionismul sau neorevizionismul ungar (care, între noi fie vorba, este tot cel vechi!), ar trebui sã ºtim ceva, mai întîi, despre „rãdãcinile“ din care s-a nãscut, fiindcã el nu a apãrut deloc întîmplãtor la aceastã naþie ºi se manifestã atît de virulent la toate generaþiile de unguri. Cred cã aceste „rãdãcini“ se datoreazã structurii psihice a ungurilor, specifice unei naþiuni venite de aiurea în Europa, þintind sã domine, cu orice preþ, teritorii ºi popoare pe care le-au supus prin forþa armelor. „O naþiune micã, dar fantasticã în aspiraþiuni, cuprinsã de o febrilã epidemie spiritualã“, cum a caracterizat-o Eminescu.

Nu întîmplãtor deci, chiar de la apariþia lor în Europa, ungurii s-au dovedit a fi un permanent factor destabilizator, dominaþi mereu de convingerea falsã cã ei trebuie sã stãpîneascã alte popoare. Aceastã convingere a emanat de la o altã fantasmagorie pe care doar „o naþiune micã, cuprinsã de o febrilã epidemie

Ce surprinde – adicã, mai concret, atrage sau ,,deranjeazã” – în scrierile autorului Viorel Roman este maniera provocatoare, incitantã, uneori de-a dreptul abrazivã prin care îºi obligã cititorul sã se pronunþe. Textele sale nu sînt adormitoare sau banale. În ele alterneazã sau coexistã afirmaþii ofensatoare ºi tolerante, sentinþe fãrã drept de apel ºi invitaþie la dialog, concluzii tranºante sau, voit, în coadã de peºte. Cum sã nu te facã sã rãspunzi cumva unui asemenea discurs ce nu te poate lãsa indiferent, sau cum sã nu te punã mãcar pe gînduri cîteva clipe? Autorul îi trateazã cu superioritate, dar ºi cu îngãduinþã ºi condescendenþã de bun creºtin, pe ,,moldo-valahi” (în interbelic li se spunea regãþeni, dar, în sfîrºit), le recunoaºte cã ei au fãcut Unirea, dar nu poate sã nu adauge cã Ideea aparþine, de fapt, ,,ardelenilor”. Parcã mai merge. Dar alte afirmaþii vor ºoca sau chiar revolta, cu siguranþã, ca de pildã: ,,România Mare nu s-a orientat spre Roma, cum sperau ardelenii la Alba Iulia” (pe ce ne bazãm sã spunem apãsat cã ,,sperau”?). La asemenea pasaje, unii cititori se vor indigna, la alte pasaje, alþii, cu simþul umorului, se vor amuza copios: ,,Occidentalii Îl preamãresc pe Creator prin muncã (pentru protestanþi, catolici radicali, ea e conduita mîntuirii), perfecþionarea condiþiiilor de trai.

Ortodocºii cred cã astfel El este mai degrabã trecut cu vederea ºi trãdat. Vestul se uitã de sus la mizeria materialã din Est, în timp ce ortodocºii cred în superioritatea lor duhovniceascã ºi soborniceascã absolutã”. Aºadar, dr.

Roman e pus pe provocare permanentã prin spusele sale.

Dar provoacã la dialog, la polemicã, disputã, de fapt, la clarificare. Iatã: între cele douã rãzboaie, ,,fãrã un dialog cu Roma, totul s-a nãruit în numai douã decenii”. Oricine poate replica, însã, cã nici Papa de la Roma nu ar fi putut rupe pactul Ribbentrop-Molotov. Sau: ,,Ortodocºii sînt mereu în crizã ºi cei mai sãraci europeni”. Dar alþi creºtini nu au fost, nu sînt, ºi ei, în crizã?

Oricum, redutabilii polemiºti de pe Dîmboviþa nu se prea grãbesc sã încruciºeze floreta cu agilul, dar nu neapãrat invulnerabilul/infailibilul autor (tot român) de

pe þãrmurile nordice. Cei care-i mai spun cîte ceva sînt mai ales iubitorii acurateþei textului tipãrit, care-i reproºeazã greu egalabila neglijenþã ortograficã, gramaticalã, stilisticã, editorialã etc. Instrumente, ºi ele, ale provocãrii cititorului. Dar nu prin asta ne incitã în primul rînd dr. Viorel Roman. De fapt, stau ºi mã întreb: oare ne incitã? Sau, cum ne ºtim, aºa rãmînem: ,,la toate rece”?

CORNELIU VLAD (Curentul.info)

tru ca un singur stat ºi un sigur nume sã ne poatã cuprinde pe toþi tracii! Însuºi Alexandru Machedon al nostru, cît a fost el de Mare, nu s-a încumetat sã ne adune pe toþi tracii sub acelaºi stindard. Nu s-a încumetat sã ne cucereascã ºi sã ne supunã. ªi-a luat lumea în cap, restul lumii i-a fost mult mai uºor de cucerit ºi de stãpînit decît Tracia strãmoºilor sãi. Din pãcate, a murit prea tînãr, înainte de a-ºi duce pînã la capãt proiectul. Îl aºteptam sã se întoarcã acasã ºi sã se înstãpîneascã ºi peste neamul sãu! ªtia ºi el cã îl vom recunoaºte ca rege al nostru abia acum, numai dupã ce se fãcuse stãpîn peste lumea întreagã! Se arãtase în felul acesta vrednic sã i se supunã întreg neamul trac! Dar... Dar n-a fost sã fie atunci! ªi de atunci noi, tracii, trãim cu acest vis: Sã încãpem cu toþii sub acelaºi sceptru. Cei mai naivi dintre noi s-au bucurat cã acesta ar putea fi sceptrul de la Bruxelles. Dar cine ar mai crede azi cã Uniunea Europeanã este a europenilor, pentru europeni, pentru viitorul european al Europei?! Încercãm noi, acum, prin aceastã resurecþie a tracilor, sã ne apropiem de þinta finalã ratatã de Alexandru al nostru: este momentul, sorocul împlinit, ca urmaºii tracilor de pretutindeni sã afle unii de alþii cît de mulþi, cît de bravi, cît de puternici am fost ºi încã mai sîntem! Sã aflãm cine sîntem.

Cîþi sîntem. Pe unde sîntem. ªi care ne sînt obligaþiile faþã de cei care au fost ºi mai ales faþã de cei care vor veni dupã noi. Am acceptat sã trecem drept greci sau latini, ºi sã facem istorie pentru Roma sau pentru Atena ori Byzanþ...

La vremea aceea noi încã mai ºtiam, mai bine decît ei, cît sîntem de fraþi, de neamuri, din aceeaºi strãveche stirpe arianã zãmisliþi. Nu ne-a venit greu sã ne lãsãm numiþi greci sau romani. Alþii dintre noi s-au lãsat „slavizaþi”, cãci i-am recunoscut ºi pe slavi cã sînt tot „de-ai noºtri”. Ne-am simþit împliniþi ca neam cînd toþi europenii s-au unit în numele lui Isus, în care ne-am bucurat sã-L recunoaºtem pe fiul Domnului ºi sã-L cinstim ca pe fiul ºi domnul nostru.

Multe însã s-au petrecut împotriva intereselor noastre de popor, de naþiune, dar s-au petrecut cu voia ºi îngãduinþa noastrã, cu acceptarea noastrã, însoþitã deseori de un zîmbet „superior”, acea superioritate pe care þi-o dã înþelegerea.

Cãci noi, tracii, am înþeles cã disputele în care ceilalþi, fraþii noºtri latini, greci sau slavi, ori celþi sau germani puneau atîta înverºunare, sfãdindu-se între ei pentru te miri ce, erau în fapt o întrecere în familie, un turnir între fraþi ºi cumnaþi, veri ºi nepoþi... (va urma) ION COJA

spiritualã” ºi-o putea închipui, anume cã protopãrinþii omenirii, „Adam ºi Eva, au fost unguri, iar Dumnezeu vorbea cu ei în limba maghiarã, cînd erau în rai“! Cel care a afirmat o astfel de absurditate nu a fost un novice, ci chiar un istoric ungur! Cu alte cuvinte, ungurii se considerã un fel de „popor ales“, nãscut în Grãdina Edenului! Iar misiunea lor „sfîntã“ aici, pe pãmînt, este aceea de a fi stãpîni peste alþii. Iar aceºti „alþii“ trebuie sã devinã musai unguri, ori sã disparã.

Dintr-o asemenea ideologie primitivã nu se puteau naºte decît monstruozitãþi primitive, precum, de exemplu, cele cuprinse în capitolul „Mãrturisirea leventului“, din „Nincs Kegyelem” („Nu existã iertare“) a lui Ducso Csaba: „…voi suprima pe fiecare valah ºi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singurã naþionalitate, cea maghiarã, naþiunea sîngelui meu!“.

Aplicarea în practicã a unor astfel de „mãrturisiri“ a fãcut ca „mîndrul pãmînt al Transilvaniei sã se transforme într-o amarnicã Golgotã, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sînt închiºi cu sutele, cu miile, sînt bãtuþi, sînt torturaþi în mod cumplit. Asasinatele ºi execuþiile se þin lanþ, ºi toate acestea doar pentru cã unica vinã a nenorocitelor victime de a se fi nãscut români. (…) Pînã aici se

aude hohotul disperãrii a multor sute de mii de oameni, ajunºi sub stãpînire strãinã pe pãmîntul Golgotei din Transilvania, unde vîntul suflã leºurile celor spînzuraþi, unde cadavrele martirilor asasinaþi cu o sãlbaticã cruzime vestesc cã instinctul bestial s-a eliberat ºi barbarismul – rãzbunarea joacã dansul sãlbatic al morþii“ (Ferenczy Gyorgy, jurnalist).

Revenind la convingerea lor falsã de a stãpîni, ungurii nu au fãcut altceva decît sã promoveze permanent o politicã externã bazatã pe expansiuni teritoriale, pe cotropirea ºi asimilarea tuturor popoarelor cu care au venit în contact. Apoi au fãcut totul pentru a menþine, cu orice preþ, privilegiile impuse cu forþa. Acestei politici i-au cãzut victime popoare precum: sîrbii, croaþii, slovenii, cehii, slovacii, polonezii ºi teritoriile acestora. Între ele, ºi Transilvania româneascã.

Aceasta, chiar cuceritã fiind prin forþa armelor, nu a fost niciodatã transformatã într-o þarã ungureascã.

Regii unguri au trebuit sã accepte o organizare politico-administrativã separatã de cea a Ungariei, „menþinîndu-se vechile jupãnii geto-dacice, pe care ungurii le-au rebotezat în limba lor“. (Ion Nestor) (va urma) ILIE ªANDRU

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Shimon Peres, personalitate marcantã a Israelului, fost preºedinte al þãrii ºi laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1994) a murit miercuri, 28 septembrie, la vîrsta de 93 de ani. El a fost unul dintre fondatorii Statului Israel ºi a exercitat, practic, toate funcþiile la nivel înalt, inclusiv cele ministeriale, pe parcursul unei impresionante cariere: de douã ori ºef al Guvernului, ministru de Externe, al Apãrãrii, de Finanþe etc.

Pag. a 18-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

blemã. ªutul la poartã s-a dovedit, însã, deficienþa capitalã. Mai tuturor jucãtorilor le era teamã sã ºuteze, iar cînd vreun mijlocaº se implica într-o asemenea aventurã, mingea plecatã din gheata lui cãuta norii, nu poarta, ori abia se rostogolea spre portarul advers. Doamne, sã fi avut ºi noi la Euro 2016 mãcar un Marian, un Dobrin, un Balaci, un Hagi, un Lãcãtuº – am fi simþit ºi noi cã vedem fotbal cu crampoane, nu în tîrlici. În bunã mãsurã, Iordãnescu a greºit lãsînd în afara lotului o serie de fotbaliºti, care ar fi putut sã confere o altã faþã jocului. În primul rînd, este vorba de Budescu, indiscutabil, cel mai bun fotbalist român din ultimii 2-3 ani. Resentimentul selecþionerului faþã de acest jucãtor ºi de clubul sãu n-au fost doar simple bãnuieli. Un tandem Budescu-Alibec ar fi impulsionat în mod neîndoielnic jocul întregii echipe. Iordãnescu l-a eliminat ºi pe Maxim, unul dintre cei mai buni pasatori, care executa, de asemenea, bine loviturile libere ºi cornerele. În timp ce Germania, Belgia, Portugalia, Anglia ºi alte þãri ºi-au împrospãtat simþitor loturile, ai noºtri au rãmas tributari unui conservatorism pãgubos.

Antrenorul Anghel Iordãnescu nu ºi-a deschis pleoa-

pa ºi cãtre noul val: cred cã Vãtãjelu era mult mai bãtãios ºi mai tehnic decît Mãþel Ivan, mai incisiv, în faþa porþii adverse, decît Keºeru ºi Andone, iar Rotariu ºi Florin Tãnase, ambii tehnici, sînt mereu animaþi de dorinþa golului. Dacã asemenea talente autentice nu sînt aruncate în copetiþii de amploare, la vîrsta ambiþiei ºi dorinþei de afirmare, atunci cînd, la anii lui Buffon? Erorile în privinþa selecþiei nu trebuie trecute cu vederea, dar nici nu putem face din ele capete de acuzare demne de ghilotinã, fiindcã nu subiectivismul, simpatiile sau antipatiile au fost determinante în configurarea lotului nostru pentru Euro 2016, ci aria restrînsã în care vieþuieºte astãzi fotbalul autohton sau, mai bine spus, criza profundã prin care trece de ani ºi ani. De unde sã recrutezi 2530 de jucãtori, cînd atîtea cluburi din prima ligã, activînd în oraºe cu îndelungatã tradiþie în fotbal (Timiºoara, Arad, Oradea, Baia Mare, Bistriþa, Hunedoara, Petroºani, Braºov, Reºiþa, Piteºti, Ploieºti, Bucureºti, Constanþa, Galaþi, Bacãu) ºi-au pus lacãte pe uºi? În aceeaºi situaþie se aflã multe grupãri din eºaloanele doi ºi trei, precum cele din Paºcani, Bîrlad, Moineºti, Focºani, Medgidia, Filipeºtii de Pãdure, Plopeni, Olteniþa, Roºiori de Vede, Lupeni, Fãgãraº, Brad, Reghin, Turda, Cîmpia Turzii, Ocna Mureº, Carei, Salonta, Cavnic ºi atîtea altele. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

În fine – nu vã miraþi! - Pat Roche a pus pe masã un permis de liberã trecere (care se elibera foarte rar) remis banditului Zuta de cãtre foarte veneratul ºerif Charles E. Graydon. Se putea citi: „Purtãtorul acestui permis de liberã trecere, domnul Jack Zuta, are dreptul la toate înlesnirile din partea tuturor serviciilor municipale“.

Este adevãrat cã Jack Zuta era un personaj puternic. Bilanþul averii sale aratã cã funesta meserie pe care o practica îl fãcea sã încaseze în medie, sãptãmînal, 400.000 de dolari, ceea ce-i aducea un beneficiu net de 75.000 de dolari.

Avînd asemenea resurse, este normal cã-ºi putea permite unele acte de generozitate. De asemenea, Pat Roche a gãsit într-una din casele de bani ale lui Zuta o scrisoare primitã de acesta de la D. William O. Freeman, ºeful Poliþiei oraºului Evanson, o localitate învecinatã cu Chicago.

Pînã la acea datã, Freeman fusese considerat tipul perfect de poliþist de modã veche, necoruptibil. Îl plasaserã la Evanson - post de onoare pe frontul luptei contra gangsterismului - pentru cã se bãnuia cã banda Moran-Zuta îºi va extinde acþiunile ºi în aceastã localitate. Oamenii din Evanson aveau obiceiul sã vorbeascã afectuos despre el: „Oh, cîtã

vreme sîntem pãziþi de bãtrînul Bill, dormim liniºtiþi“. ªi iatã cã „bãtrînul Bill“ îi scria teribilului bandit Zuta pe o hîrtie purtînd antetul Poliþiei din Evanson: „Dragã Jack, Am o nevoie urgentã, pentru douã luni, de 400 de dolari. Poþi sã-mi faci rost de ei? Aducãtorul scrisorii nu ºtie despre ce este vorba. Aºa cã pune-i într-un plic ºi adreseazã-i vechiului tãu prieten. – BILL FREEMAN“.

S-au cerut, undeva sus, explicaþii ºefului de Poliþie Freeman. N-a putut decît sã confirme cererea de împrumut „cu lacrimi în ochi“, menþioneazã un ziar.

Eu, personal, l-am vãzut rãspunzînd, perfect calm unei armate de reporteri care-l mitraliau cu întrebãri: „Numi este deloc ruºine. Aveam nevoie de bani ºi Jack Zuta, care era prietenul meu, nu i-a împrumutat. ªi apoi, era bine primit în cercurile oficiale, chiar ºi în cabinetul primarului“. Încercaþi sã vã imaginaþi aceastã scenã în Franþa. Imaginaþi-vi-l pe ºeful Siguranþei mãrturisind cã el a „tapat“ pe un afiliat al bandei Bonnot, ºi cã acela era preºedintele Consiliului Municipal!

Aici, Bill Freeman a fost, pur ºi simplu, prost. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU

Fregata Marinei Militare Regale, aflatã în patrulare la Newport, fãcea parte din forþa maritimã ºi terestrã britanicã mobilizatã pentru a opri Revoluþia Americanã.

Cu doar 3 luni înainte, revoluþia se transformase într-un adevãrat rãzboi, atunci cînd revoluþionarii americani ºi trupele britanice s-au confruntat la Lexington ºi Concord. Brutarul a pus scrisoarea bine ºi a uitat de ea. Însã, în septembrie, a primit o scrisoare de la fosta prietenã, care i-a amintit cu asprime cã nu se þinuse de promisiune. Brutarul, suspicios, i-a dus scrisoarea unui oficial al grupãrii „Patriots“, care a dat dispoziþie ca acesta sã fie escortat la Cambridge, Massachusetts, unde scrisoarea, care era în mod evident un mesaj cifrat, i-a fost arãtatã generalului George Washington, proaspãt numit comandant-ºef al Armatei Continentale (în cazul unei încifrãri, fiecare literã este înlocuitã de o alta; într-o codificare, fiecare cuvînt sau frazã sînt înlocuite cu un alt caracter sau cu un set de caractere, luate dintr-un manual de coduri). Washington i-a dat scrisoarea reverendului Samuel West, un criptanalist amator, care era familiarizat cu tehnicile de încriptare folosite multã vreme de negustorii care nu aveau încredere în serviciul poºtal colonial. Washington a fost rugat ca o decriptare separatã sã fie realizatã de Elbridge Gerry, membru al Congresului Provincial al Statului Massachusetts ºi al Comitetului de Securitate.

(Acesta urma sã devinã cel de-al cincilea vicepreºedinte al Statelor Unite). Colonelul Elisha Porter, din cadrul Miliþiei din Massachusetts, lucra împreunã cu Gerry.

Cele douã încercãri de decriptare au produs traduceri identice ale mesajului, care era adresat „Maiorului Cane, din Serviciul Majestãþii Sale“. Cane fãcea parte din personalul generalului Thomas Gage, care fusese trimis la Boston (Anglia) pentru a „îmblînzi“ colonia rebelã. Gage a început sã creeze o reþea de spionaj.

Mesajul cuprindea 861 de cuvinte ºi dezvãluia activitatea unui spion american care le furniza informaþii

militare britanicilor. „Sper ca acest mesaj sã ajungã la dvs.; am încercat, pînã acum, de 3 ori, fãrã succes“, începea scrisoarea. Agentul relateazã despre vizita pe care o fãcuse la Philadelphia, unde „am discutat în mod liber ºi frecvent cu membrii Congresului Continental“.

Pe lîngã un raport standard cu privire la numãrul ºi locul tunurilor ºi a soldaþilor, acesta furnizeazã ºi unele observaþii politice: oamenii din Congres „erau uniþi, hotãrîþi în opoziþia lor ºi pãreau siguri de succes“; ºi „o perspectivã asupra independenþei devine din ce în ce mai generalã“. Dezvãluindu-ºi temerile în legãturã cu faptul cã ar putea fi prins, încheie mesajul astfel: „Luaþi toate mãsurile de precauþie, altfel sînt pierdut“.

Totodatã, scrisoarea mai dezvãluia urmãtoarele informaþii: „Proviziile sînt din belºug. În aproape fiecare oraº sînt croite haine pentru soldaþi. Douãzeci de tone de praf de puºcã au sosit, de curînd, în Philadelphia, Connecticut ºi Providence. Mai mult de 20 de tone se aflã acum în tabãra militarã. Salpetrul (nitrat de potasiu) este produs în fiecare zonã. Fabrici de praf de puºcã sînt construite ºi dotate, constant, cu forþã de muncã în Philadelphia ºi New York. Zilnic, în tabãrã, se adunã voluntari mercenari. 1.000 de oameni înarmaþi cu carabine (deveniþi recruþi în decurs de 2-3 zile) pleacã acum pentru ca armata sã ajungã pînã la 22 de mii de oameni. 10 mii de membri ai Miliþiei sînt chemaþi de guvern sã aparã la primele adunãri“.

Tînãra care-i dãduse scrisoarea brutarului a fost gãsitã în Boston ºi adusã în faþa generalului Washington. „Am reþinut imediat femeia“, a scris, mai tîrziu, Washington, care a început s-o interogheze ºi „pentru o lungã perioadã de timp, aceasta a rezistat la orice ameninþare ºi cerere de a dezvãlui cine era autorul scrisorii“. Dupã care, dintr-odatã, a cedat ºi a dezvãluit numele acestuia - amantul ei secret, dr. Benjamin Church. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Bilanþ mohorît – perspective sumbre (2) Reprezentativa României s-a întors din Franþa cu coada-ntre picioare, cum de altfel ne ºi aºteptam, deºi grupa din care a fãcut parte n-a fost una de speriat.

Bilanþul tricolorilor este mediocru: n-am cîºtigat nici una din cele trei partide susþinute, am pierdut douã ºi, cu mare ºansã, am obþinut o remizã. Am primit patru goluri ºi am marcat douã, din lovituri de la 11 metri.

Ne-au chelfãnit pînã ºi albanezii, clienþii de o viaþã ai tricolorilor. Selecþionata lui Iordãnescu a plecat în Franþa obositã, fãrã nici o tacticã de joc ºi fãrã nici un þel. Singura ei grijã a fost aceea de a se apãra în permanenþã, dar, din pãcate, nici acest lucru nu i-a reuºit.

Sã fi uitat Iordãnescu, înaintaºul redutabil de odinioarã, cã atacul este cea mai bunã apãrare, cã fotbalul se joacã pe goluri, pe goluri marcate în poarta adversarului? Altfel, cum sã ne explicãm mentalitatea strict defensivã pe care a imprimat-o jucãtorilor?

Componenþii lotului nostru n-au fost deficitari doar în privinþa atacului, ci ºi la alte capitole. Exasperant de multe pase, îndeosebi cele de la distanþã, au mers la adversar sau în afara terenului. N-am avut un singur jucãtor care sã trimitã coechipierilor mingi lungi ºi utile. Pînã ºi aruncãrile de la tuºã au constituit o pro-

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (8) MORTUL CARE VORBEªTE ªI DESCHIDE OCHII CELOR VII (4) Am urmãrit evenimentele care s-au derulat în zilele urmãtoare cu sufletul la gurã. Primelor nume de beneficiari ai generozitãþii lui Zuta s-au adãugat, curînd, ºi altele. Toate motivele din lume au fost invocate drept explicaþii. Nici unuia nu-i lipsea ingeniozitatea. Dar faptele vorbeau – cum se spune.

Pat Roche a descoperit în casele de bani ale lui Zuta ºi alte documente edificatoare. În primul rînd, o legitimaþie care dovedea cã Zuta era membrul nr.

772 al Clubului Republican al lui Hale Thompson, organizaþie care funcþiona sub patronajul primarului din Chicago. Nici mai mult, nici mai puþin.

Apoi, o chitanþã de 500 de dolari - drept cotizaþie din partea lui Zuta, membru de onoare al Clubului Republican din comitatul Cook!

Declasificat

Secrete de rãzboi (3) Spionarea Armadei (2) În 28 iulie, noaptea, o flotã englezã a trimis în larg opt nave vechi numite „Hell Burners“ („Flãcãrile iadului“), încãrcate cu smoalã, lemne de foc ºi praf de puºcã. Într-o stare de panicã molipsitoare, navele spaniole ºi-au tãiat cablurile ancorelor ºi s-au îndreptat în larg, pãrãsindu-ºi poziþia defensivã, în formã de semilunã. În ziua urmãtoare, flota englezã a atacat, scufundînd trei nave ºi obligînd alte patru sã eºueze la þãrm. O schimbare subitã a direcþiei vîntului a dus Armada dincolo de raza de acþiune a tunurilor engleze.

Dupã un timp, vîntul s-a transformat într-o furtunã, zdrobind cîteva nave de malurile stîncoase ºi împingînd flota spre nord. Furtunile au continuat sã se abatã asupra flotei slãbite, pe mãsurã ce navele s-au îndreptat spre coasta esticã a Angliei, apoi în jurul Scoþiei ºi în jos, în vecinãtatea coastei vestice a Irlandei. Doar jumãtate dintre nave ºi-au gãsit drumul înapoi cãtre Spania. Spionii, tunurile ºi furtunile au învins Armada.

Anthony Standen s-a întors în Anglia, din exil, în 1593. Între timp, Walsingham murise. Prins în plasa intrigii religioase ºi regale, Standen nu mai avea nici un patron.

A fost întemniþat în Turnul Londrei timp de zece luni ºi a dispãrut, treptat, din lumea spionajului.

George Washington descoperã un spion (1) Într-o zi din luna iulie 1775, o tînãrã s-a întîlnit cu fostul ei prieten, un brutar din Newport, Rhode Island.

Spre surpriza acestuia, fata i-a înmînat o scrisoare ºi l-a rugat sã i-o predea cãpitanului navei Rose a Majestãþii Sale, regele Angliei, George al III-lea.

Pag. a 19-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (125) *** VITELLIUS (Aulus) Împãrat roman Data morþii: decembrie 69 (la 56 de ani) Cauza: omorît de popor Locul: Roma (Italia) Înhumat: nu se cunoaºte locul Cînd nu mai rãmase nici o îndoialã cã victoria era a duºmanilor, Vitellius a fost pãrãsit de oamenii sãi în palatul acum pustiu. S-a ascuns în ghereta portarului, dar îl gãsirã ºi „i se legarã mîinile la spate povesteºte istoricul Suetoniu - i se aruncã o funie în jurul gîtului, îi furã sfîºiate veºmintele ºi fu tîrît, pe jumãtate gol, spre Forum. Cît þinu drumul pe Via Sacra, fu batjocorit în fel ºi chip. I-au dat capul pe spate, trãgîndu-l de pãr; i-au pus vîrful unei sãbii sub bãrbie, silindu-l sã-ºi ridice faþa ºi sã nu-ºi coboare fruntea. Unii aruncau în el cu gunoaie ºi cu glod, alþii

Oameni aleºi (17) PETER PAUL RUBENS (1577—1640) (2) Nu e ton din gama sentimentelor omeneºti pe care sã nu-l fi exprimat în numeroasele ºi variatele sale tablouri. Gingãºia copiilor din tabloul „Îngerii“, aflat tot în pinacoteca din München, ne aduce aminte de vestitul tablou al Maicii Domnului, de Rafael, podoaba pinacotecii din Dresda. Albul trupului pe fondul întunecat, capul plecat cu durerea sfîntã pe faþã din „Christos pe Cruce“, impresioneazã prin simplitate ºi puterea expresiei.

Contrastul între credinþa sfîntului Ignat de Loyola, care predicã în faþa altarului, ºi durerea suferinzilor veniþi spre lecuire, dominã prin puterea realismului.

Rubens nu e numai pictorul stãrilor sufleteºti. El iubeºte natura, o înþelege ºi redã scene variate din mãreþia ei.

Peisajul cu ciobanii ºi turmele de oi, pãstrat la Paris, e apoteoza belºugului ºi a liniºtei din naturã; peisajul cu curcubeul reprezintã sosirea seninului

Cazuri celebre din Istoria criminalisticii

O problema de conºtiinþã... (1) Acest dosar va revolta probabil pe mulþi dintre cititori. El incitã mai întîi la o reflecþie importantã ºi anume: cum, oare, este posibil ca un avocat care ºtie cît se poate de bine cã, în mod cert, clientul sãu este vinovat, ºi totuºi sã accepte sã pledeze în favoarea nevinovãþiei acestuia? Doar pentru bani? De fapt, aceastã întrebare ne vine în minte ori de cîte ori prezentãm un nou caz. Mai precizãm cã acuzatul ºi avocatul despre care e vorba în dosarul de faþã, au trãit amîndoi la începutul Secolului XX la Sidney, în Australia, sub jurisdicþia britanicã. În nici un caz o afacere de acest gen nu s-ar fi putut petrece în Europa, în ale cãrei þãri legislaþia nu permite aºa ceva.

La vremea cînd s-a derulat aceastã întîmplare, un jurist britanic de renume, Lordul Brampton, a rãspuns la întrebarea pusã de jurnalist: - Un avocat are dreptul sã apere un acuzat despre care, în mod cert, ºtie cã e vinovat?

- Cîtuºi de puþin. Acuzatul îi dã avocatului pe care l-a ales o declaraþie care are ca scop sã-i ofere posibilitatea de a-l apãra. Este de datoria avocatului de a se limita în faþa tribunalului doar la probele ce au fost aduse ºi care sînt insuficiente pentru a justifica o condamnare. Nu are obligaþia de a depãºi aceste limite. Dar, în acelaºi timp, un avocat nu trebuie sã mintã. El nu are dreptul de a lãsa sã fie condamnat, sau mãcar bãnuit un nevinovat, mai ales dacã îl cunoaºte pe adevãratul vinovat. El trebuie sã punã în joc totul pentru a obþine achitarea clientului sãu, fãrã a face caz de opinia sa personalã sau de credinþa sa.

Printre problemele de Drept Penal ºi în special de deontologie, care au provocat, în decursul timpului, atît de vehemente ºi variate comentarii, nu numai din partea juriºtilor, ca oameni ce interpreteazã legea, dar, în mod cu totul deosebit, din partea profesioniºtilor, ca direct interesaþi, figureazã, fãrã

îl fãceau mîncãu ºi incendiator“. Sã fi fost acesta momentul cînd împãratul decãzut a izbucnit: „ªi, cu toate astea, þi-am fost împãrat!“? Învins la Cremona, „a fost omorît cu lovituri scurte ºi sfîºiat, apoi a fost agãþat de un cîrlig ºi tîrît pînã în Tibru“.

Cu cîtva timp înainte, i se prezisese cã avea sã cadã în mîinile unui gal. Or, porecla învingãtorului sãu era „Cioc de cocoº“ – gallus, în latinã... *** LA VOISIN (Catherine Monvoisin, nãscutã Deshayes) Celebrã ghicitoare francezã Data morþii: 22 februarie 1680 (cam la 40 de ani) Cauza: arsã de vie Locul: Place de Greve, Paris (Franþa) Înhumatã: cenuºa i-a fost împrãºtiatã Sã-i lãsãm cuvîntul doamnei de Sévigne, martorã ocularã a execuþiei ghicitoarei: „La Voisin ºi-a aflat sentinþa luni (19 februarie), ºi, ca sã fie de pominã, seara le-a spus paznicilor: «Ei, ia sã ne ospãtãm noi, ca dupã post!» A mîncat, împreunã cu ei, la miezul nopþii doar aºa, cã nu fusese zi de post; a bãut vin pe sãturate ºi a cîntat 20 de cîntece de petrecere. Marþi, s-a simþit, ca de obicei, cît se poate de bine; dupã ce a mîncat, a dormit 8 ore. A avut de-a face, pe saltea, cu mai multe persoane, iar seara, dupã ce a mîncat, a

luat-o de la capãt, aºa obositã cum era, cu dezmãþul ºi cu tãmbãlãul. A fost dojenitã ºi a fost atenþionatã cã ar face mai bine sã se gîndeascã la Dumnezeu ºi sã cînte un Ave Maris Stella sau un Salve Regina, decît toate cîntecele acelea: le-a cîntat, ºi pe unul ºi pe celãlalt, în bãtaie de joc, dupã care a adormit.

Miercuri, a þinut-o tot în dezmãþ ºi cîntat“.

Joi, 22 februarie, La Voisin a fost dusã de la Vincennes la Paris. „Au vrut s-o spovedeascã; þi-ai gãsit! La ora 5, a fost legatã ºi, cu un ºomoiog de paie în mînã, ºi-a fãcut apariþia, îmbrãcatã în alb, în tîmbãrãu [...] era roºie toatã ºi se vedea cît de violent respingea crucifixul. La Notre-Dame nu a vrut nici în ruptul capului sã se cãiascã; iar în Place de Greve s-a zbãtut din rãsputeri sã nu iasã din recipientul de tablã, pînã ce au tras-o cu forþa; a fost pusã pe rug, legatã în lanþuri ºi ºezînd în fund; cînd au început sã punã paie peste ea, a dat sã-i înjure ºi le-a împins cît acolo, în 5 sau 6 rînduri; în cele din urmã, focul s-a înteþit, iar ea nu s-a mai vãzut“.

Cîteva zile mai tîrziu, marchiza îi fãcea cunoscut fiicei sale, printr-un mesaj: „Se dã drept sigur faptul cã duhovnicul lui La Voisin a spus cã, pradã flãcãrilor, ea a rostit: «Jesus Maria»!“ (va urma) ISABELLE BRICARD

dupã zbuciumul apelor revãrsate. Arborii liniºtiþi dupã zvîrcolirile furtunii, deºteaptã în suflet speranþa îndreptãrii.

Ca ºi marii artiºti ai Renaºterii, Rubens nu s-a oprit numai la picturã. Dupã planurile lui, în biserica iezuitã din Anvers se desãvîrºeºte îmbinarea decorului cu formele arhitectonice din marea boltã centralã.

Executã nu mai puþin de 39 tablouri pentru aceastã Catedralã, din nefericire mistuitã de un incendiu, în 1718. Ce dimensiuni ºi valoare aveau tablourile, se deduce din cele cîteva care au reuºit sã fie recuperate din dezastru ºi pãstrate în muzeul din Viena… E însãrcinat cu decorarea oraºului Anvers la primirea Cardinalului - Infante Ferdinand de Austria. În raporturi strînse, prin artã, cu regii ºi prinþii vremii din toate þãrile, are un rol hotãrîtor în încheierea pãcii dintre Olanda, Spania ºi Anglia.

Din aceastã cauzã e mereu pe drumuri, cînd în Spania, cînd la Londra, unde însã nu rãmîne inactiv, ci lasã urmele genialitãþii sale pretutindeni. Are o viaþã destul de zbuciumatã, dar, spre deosebire de marii artiºti italieni, duce un trai plin de belºug, cãci cîºtigã îndeajuns prin munca-i titanicã. „Nu sînt prinþ, ci unul care trãieºte din munca mînilor sale“.

Casa lui din Anvers e un adevãrat palat regesc, dar ºi un muzeu impunãtor, în care se pot vedea nu numai tablourile pictate de el, ci ºi antichitãþile pe care le-a adunat în cãlãtoriile sale numeroase.

Nu e strãin nici de preocupãri literare, dupã cum gravura pe aramã ºi pe lemn au luat, sub îndemnul lui, adesea lucrînd ºi el, un mare avînt. Ceea ce rãmîne ca un imbold activ din viaþa lui este enorma putere de muncã ºi mai ales preþuirea timpului, pe care nu l-a irosit niciodatã. Altfel n-ar fi putut realiza nimic din ceea ce ºi-a pus în gînd. Cînd Maria de Medicis i-a comandat sã se ocupe de decorarea galeriilor din Palatul Luxemburg, a terminat, în numai 2 ani, cele 21 de tablouri de proporþii mãreþe, din care unele pot fi admirate ºi azi la Louvre. Ducea o viaþa ordonatã, ceea ce lãmureºte ritmul sãu de lucru. Se trezea, în fiecare zi, la orele 5. Dupã ce asculta liturghia de dimineaþã, se aºeza sã picteze.

Obiceiul sãu era sã aibã lîngã el pe cineva care-i citea cu glas tare, îndeosebi din Plutarh sau Seneca. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

îndoialã, problema secretului profesional. Trebuie sã subliniem, încã de la început, cã secretul profesional nu poate fi considerat ca o problemã a cãrei soluþie s-ar putea cere, în mod necesar ºi absolut, contemporanilor, întrucît, ca o problemã socialã, secretul constituie o enigmã tot aºa de mare ºi de veche, precum acest edificiu în permanentã construcþie, care, prin conºtiinþa socialã, constituie „sufletul omenesc”, mentalitatea colectivã, nervus rerum al vieþii în comun.

Aceastã constatare ne determinã sã facem din secret o problemã de „conºtiinþã moralã”, nu de „drept” - ºi cu atît mai mult de drept penal - întrucît, la baza organizãrii noastre sociale se aflã mai întîi conºtiinþa - aceastã formã de manifestare a sufletului colectiv -, ºi mai apoi articolul de lege.

La avocaþi, deþinerea secretului profesional pare sã constituie însãºi existenþa profesiunii de apãrãtor.

Din toate timpurile, avocatul a fost considerat ca un fel de confesor, în faþa cãruia clientul, în interesul apãrãrii sale, trebuie sã-ºi descarce tot sufletul, trebuie sã se destãinuiascã întocmai ca unui adevãrat ºi necesar confident. Dar, pe cînd în cazul spovedaniei duhovniceºti, clientul - în speþã pãcãtosul drept credincios -, din cauza unui determinism intern de ordin pe cît de mistic, pe atît de intim, nu poate sã ridice obligaþia de secret, în cazul avocatului, clientul - în speþã, infractorul - o poate face. Este, de altfel, profund înrãdãcinat în practicã obiceiul cã, în timp ce ne putem confesa numai unui singur duhovnic, sîntem liberi sã ne schimbãm ºi sã ne alegem avocaþii, pînã cînd vom gãsi pe acela care sã corespundã din plin intereselor noastre. În sprijinul unei asemenea afirmaþii ne vine însãºi etimologia cuvîntului: „ad-voco” înseamnã „a chema pe cineva în ajutor”, pe cînd în cazul confesorului, prin spovedanie, confesiunea înseamnã a încredinþa ceva cu jurãmînt, „cum fide”.

Fãrã îndoialã cã, pentru a fi sfãtuit în mod util, delicventul sau criminalul trebuie sã se confeseze apãrãtorului sãu în întregime. Mai mult decît atît, avocatul trebuie, în sensul larg al cuvîntului, sã se substituie clientului sãu, indiferent dacã este vorba de una din cele mai abominabile crime, sau de unul

dintre cele mai ordinare furturi; apãrarea o face avocatul, nu cu trupul, ci cu sufletul, pus în slujba clientului. În baza unor consideraþiuni de ordinul acestora, socotim cã avocaþii se cred chemaþi în apãrarea secretului profesional pînã la abnegaþie, pînã la desconsiderarea intereselor sociale superioare. Ne permitem, însã, sã subliniem un fapt care ni se pare esenþial din punct de vedere al conºtiinþei colective ºi al practicii morale, anume pe acela cã avocaþii uitã cã cercul obligaþiilor lor este larg ºi cã nu este cîtuºi de puþin vorba de o pãstrare absolutã a secretului, deoarece în acelaºi timp în care avocatul datoreazã credinþã clientului sãu, el, ca auxiliar al magistratului, datoreazã adevãr suprem justiþiei.

Nu avem decît sã relatãm în sprijinul afirmaþiilor noastre, ca adversari convinºi ai obligaþiei la secretul profesional, urmãtorul fapt, ce ni se pare a concretiza jurãmîntul de credinþã al Baroului, cu privire la acest secret profesional. Doi soþi, întorcîndu-se de la Tribunal, unde vînduserã o moºtenire, aveau asupra lor o foarte importantã sumã de bani pe care o încasaserã. În drum spre casã, au fost jefuiþi ºi omorîþi de doi tîlhari. Criminalii au fost bãnuiþi, au fost arestaþi ºi încarceraþi într-un penitenciar. Aici, angajîndu-ºi pe cel mai celebru dintre avocaþi, i s-au spovedit ca unui confident necesar, ca unui duhovnic adevãrat, relatîndu-i, bineînþeles, toatã tîlhãria lor.

Avocatul ºtia acum, în urma acestei destãinuiri, cã adevãraþii criminali ai soþilor sînt, în mod precis, prea inocenþii lui clienþi! În baza obligaþiei la secretul profesional, el pãstreazã, ca ºi cum ar fi sub jurãmînt, taina care i-a fost încredinþatã, se substituie criminalilor în procesul cu juraþi, îi apãrã cu toatã tãria ascendentului ºi a prestigiului sãu ºi, dupã cum era de aºteptat, obþine achitarea criminalilor...

La platã, avocatul primeºte, ca onorariu pentru munca lui, bancnote perforate de gloanþele care pãtrunseserã în inimile celor doi soþi ºi-i omorîserã, lãsînd pe drumuri copii fãrã adãpost ºi fãrã pîine... (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

Pag. a 20-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

1 octombrie – Consiliul Naþional al PRM La Conferinþa Naþionalã a PRM, Lidia Vadim Tudor a abordat necesitatea modernizãrii mesajului naþionalist în România (urmare din pag. 1) Astãzi ºi acum, prin prezenþa noastrã, PRM renaºte ca un partid al iubrii de þarã, modern, european ºi, aºa cum observaþi, pe zi ce trece mai tînãr.

Partid cu Istoria României în sînge, partid cu identitatea sa consacratã ºi confirmatã de atîtea ori prin alegeri libere ºi democratice, partid construit de tatãl meu ºi continuat de noi toþi azi, ne oferã ºansa unicã de a ne declara vectorul unic de identitate naþionalã ºi, prin transferul experienþei istorice a PRM, împreuna vom renaºte România!

PRM, fondat de tatãl meu, a fost, este ºi va fi singurul partid autentic patriotic din România. Ne vom pãstra doctrina care a fost, dintotdeauna, coloana vertebralã a partiduui nostru. Vom apãra dreptatea, vom sprijini lupta împotriva corupþiei ºi lupta împotriva trãdãrii de þarã. Aºa cum ºtim cu toþii, corupþia ºi trãdarea au sãrãcit România.

România este sãracã nu din cauza oamenilor sãi, ci din cauza hoþilor! De aceea, Partidul România Mare s-a situat, se situeazã ºi se va situa împotriva acestui flagel care ucide naþiunea românã. Am învãþat din istorie ºi aºa cum tatãl meu a publicat, de nenumãrate ori, în revista „România Mare“, cum corupþia ucide naþiuni. Astãzi vedem cã ºi trãdarea adusã de corupþi ucide state. Prin urmare, continuitatea luptei împotriva corupþiei ºi trãdãrii face parte din identitatea noastrã ca partid, PRM aflîndu-se permanent, încã de la înfiinþare, în prima linie a apãrãrii României!

Partidul România Mare declarã cã românii sînt demni, cinstiþi ºi europeni în adevãratul sens al cuvîntului. Alãturi de Dumnezeu ºi împreunã cu Dumnezeu vã adresez vouã, celor care ne sînteþi alãturi în procesul de renaºtere a României, apelul la unitate, apelul la credinþã în viitorul nostru, apelul la identitate ºi construcþie. Ca atare, doresc sã vã spun cã alãturi de drepturile istorice ale naþiunii ºi statului

român, ale indentitãþii româneºti, vã spun cã ºi dreptul la fericire este unul fundamental al Poporului Român ºi al nostru ca generaþie. Vremea sacrificãrii naþiunii române pe altarul intereselor obscure a trecut.

Eu, Lidia Vadim Tudor, vã spun astãzi cã vremea sacrificiilor trebuie sã apunã!

Dragii mei, Aºa cum ºtiþi, toatã viaþa mea, prin tatãl meu, Corneliu Vadim Tudor, am fãcut parte din acest partid. Sînt aici cu inima deschisã într-un moment în care noi resurse ºi un suflu modern apar în interiorul partidului nostru. Alãturi de mine sînt oameni care îºi doresc cu adevãrat ca PRM sã redevinã forþa politicã de altãdatã. Întîlnirea de astãzi împrospãteazã conducerea partidului cu oameni noi, cu idei noi, respectînd, totodatã, linia identitarã trasatã de tatãl meu. Astãzi vom stabili data viitorului Congres. Prin votul nostru de astãzi vom valida o echipã care este obligatã sã cîºtige. Echipa nouã de conducere va asigura accederea PRM în Parlamentul României, atît prin menþinerea continuitãþii identitare, cît ºi prin introducerea modernitãþii mesajului, a tehnologiilor comunicaþionale ºi, nu în ultimul rînd, al racordãrii la europenism a partidului nostru. Locul unde PRM a fost puternic, unde vocea membrilor sãi s-a auzit, rãsunînd impunãtor, a fost Parlamentul României.

Acolo PRM trebuie sã revinã!

Aºa cum am declarat deseori, din momentul în care am decis ca un nou Vadim Tudor, adicã eu, sã fie în PRM, am venit cu scopul de a determina, de a cere ºi de a promova unitatea întregului partid, care se va manifesta prin unitate de mesaj, prin unitate ideologicã ºi doctrinarã. Prin urmare, vã declar în mod solemn cã sprijinul meu necondiþionat rãmîne pentru echipa de conducere, care va promova unitatea partidului, linia identitarã ºi istoricã aparþinînd partidului, moderni-

tatea ºi europenismul obiectivelor PRM. Nu am sã accept ca PRM sã fie un partid naþionalist de duzinã, cu declaraþii ideologice marginale, rasiste, antisemite, care sã proslãveascã trecutul marilor dictatori.

Generaþia mea este naþionalã, cu identitate româneascã bine definitã, care înþelege Istoria României ca fiind integratoare, ca fiind umanistã, ca fiind europeanã.

Noi considerãm cã a fi român înseamnã a respecta marile valori ale umanitãþii, religiile lumii, conºtiinþele ºtiinþifice ºi laice ale Europei, promovînd, prin toate acestea, nu numai identitatea naþiunii române, ci ºi modernitatea ºi continuitatea Statului Naþional Unitar Român, în Secolul XXI. Dragi colegi, Pentru ca toate acestea sã se întîmple, obiectivul nostru principal este: obþinerea unui scor cît mai bun în alegerile parlamentare din decembrie, care sã ne asigure accederea în Parlamentul României. Pentru atingerea acestui obiectiv este obligatoriu sã acordãm sprijinul nostru, total ºi integral, echipei care coordoneazã campania electoralã a partidului, atît la nivel naþional, cît ºi la nivel local, aleasã de cãtre aceastã Conferinþã Naþionalã. Solicit ca toate recomandãrile venite din partea acestei echipe sã fie cu promptitudine ºi eficient înfãptuite!

Eu vã invit sã meditãm astãzi ºi acum la cea mai bunã alegere pentru partid. Doar împreunã putem readuce PRM în Parlamentul României, asigurînd prezenþa glasului naþional în procesul de renaºtere a României! În încheiere, reamintesc importanþa crucialã a principalului instrument de comunicare politicã pe care tatãl meu l-a fondat, ºi anume revista „România Mare“. Factor principal de promovare, adevãrat strigãt de luptã pentru identitatea naþionalã ºi reconstrucþia României, revista „România Mare“ va juca, ºi de acum încolo, un rol important în ceea ce priveºte diseminarea ideilor ºi doctrinei PRM. Este necesar ca partidul sã sprijine, aºa cum a fãcut-o dintodeauna, continuitatea ºi dezvoltarea editorialã a acestei publicaþii, atît la nivel de filialã, cît ºi de membrii PRM. Cu Dumnezeu înainte, pentru propãºirea Neamului Românesc! Vã mulþumesc!

Echipa de campanie a PRM susþine, cu certitudine, depãºirea pragului de 5% la alegerile din 11 decembrie Sîmbãtã, 1 octombrie, la plenara Conferinþei Naþionale a PRM, s-a ales echipa de campanie a partidului ºi s-au definit liniile directoare ale strategiei de campanie. Echipa de campanie a PRM va continua sã asigure comunicarea PRM cu presa, în principal prin vectorul nostru de imagine, Lidia Vadim Tudor, ºi va coordona acþiunile de propagandã a filialelor, pe timpul campaniei electorale. În acest scop, echipa de campanie a elaborat ºi un ghid al campaniei electorale PRM, care va fi transmis cãtre Filialele Judeþene ale PRM. Campania electoralã concentreazã, pentru o perioadã relativ scurtã de timp, o cantitate importantã de resurse ºi are un deznodãmînt rapid. De aceea, prin campania electoralã, adicã prin acþiunile defãºurate de un partid politic (prin intermediul muncii politice ºi prin comunicare), acesta încearcã sã influenþeze comportamental un anumit publicþintã, ºtiut fiind faptul cã, încercînd sã acoperi întregul electorat, riºti sã nu atragi pe nimeni.

Strategia campaniei electorale a PRM vizeazã schimbarea percepþiei unui public-þintã anume ales, în sensul cã PRM este creditat cu cea mai mare ºansã ºi cã are armele necesare de a învinge „duºmanul colectiv“. Sociologii au demonstrat cã, la ora actualã, existã un bazin naþionalist de peste 15%. PRM a înregistrat un precedent la alegerile generale din anul 2000, cînd a obþinut 21% ºi candidatul sãu, Corneliu Vadim Tudor, a depãºit 28% în primul tur al prezidenþialelor. Spre deosebire de alte partide fãrã doctrinã, fãrã structuri în teritoriu ºi fãrã experienþã politicã, care se declarã naþionaliste, în aceastã campanie electoralã, echipa de campanie a PRM trebuie doar sã refacã alchimia campaniei PRM din anul 2000, accesînd din mentalul colectiv acel set de mesaje care a generat anumite refelexe publicului-þintã, determinîndu-l sã voteze în anul 2000 cu PRM. Liderii filialelor locale ºtiu foarte bine cã în campanii se testeazã cel mai bine utilitatea, eficacitatea filialelor

locale ale partidului. De aceea, succesul strategiei de campanie elaboratã de PRM depinde, în mare parte, de capacitatea liderilor filialelor locale de a putea lua decizii eficiente, adaptate la scopul propus, într-o conjuncturã cu un grad ridicat de dificultate pentru partidul nostru. PRM mizeazã enorm pe atitudinea de lider a membrilor conducerii filialelor locale, singurii capabili de a-i mobiliza pe membrii ºi simpatizanþii PRM sã acþioneze, ca rezultat al experienþei de conducere ºi al calitãþilor voliþionale (autoreglajul numit voinþã).

Ne vom atinge obiectivul propus (depãºirea pragului de 5%), bazîndu-ne pe lideri locali loiali PRM, motivaþi ºi perseverenþi, în sensul atingerii scopului stabilit. Ne vom atinge scopul propus, bazîndu-ne pe lideri locali fermi, care sã urmãreascã, sã evalueze ºi sã aprecieze, pas cu pas, modul în care se duc la îndeplinire deciziile luate. Ne vom atinge scopul propus bazîndu-ne pe spiritul de ordine ºi disciplinã din cadrul filialelor ºi pe pasiune faþã de munca de partid a liderilor de filiale PRM. Echipa de campanie a PRM nu este dispusã sã asculte la nesfîrºit lamentãri legate de tot felul de lipsuri cu care se confruntã anumite filiale ºi nici a invoca false previziuni sumbre, ca pretext a nu face nimic în aceastã campanie.

Dimpotrivã, echipa de campanie a PRM va încuraja ºi îi va ajuta pe acei lideri de filiale ºi candidaþi care-ºi folosesc inteligenþa creativã pentru a aduce semnãturi ºi voturi prin orice mijloace legale. Pînã la urmã, campania electoralã nu este doar o competiþie externã, cu alte partide, ci ºi una internã, între filialele PRM. ªi trebuie sã fie clar de la început pentru toatã lumea: vor da parlamentari doar acele filiale ale PRM care vor înregistra cele mai multe voturi la nivel naþional.

VALENTIN VASILESCU, preºedintele echipei de campanie a PRM

Este vremea ca tineretul PRM sã ducã mesajul naþionalist mai departe Partidul România Mare trãieºte.

Pentru cã nimeni nu poate sã distrugã ceea ce Dumnezeu a vrut a se clãdi!

Aºa este PRM clãdit, prin munca titanicã a marelui patriot Corneliu Vadim Tudor, care a creat un fenomen prin revista sa, „România Mare“, ºi care, prin voinþa popularã, a fondat Partidul România Mare!

Astãzi, 1 octombrie 2016, fiica marelui patriot Corneliu Vadim Tudor continuã munca ºi lupta tatãlui sãu ºi dã partidului ºi þãrii impulsul necesar prin vigoarea ºi optimismul tinereþii.

Am ales viaþa pentru PRM prin tinerii care vor merge mai departe.

Felicitãri, Lidia Vadim-Tudor!

Astãzi fac o paralelã între tine ºi fiica unui mare naþionalist francez, care a preluat partidul tatãlui sãu ºi vocea sa se aude azi tot mai puternic în lume.

Poate fi destinul marilor iubitori de þarã, al familiilor marilor patrioþi. Le sîntem alãturi tinerilor care oferã astãzi un nou început României Mari, ca partid ºi ca þarã.

ELENA PASCU, Secretar executiv al PRM

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 7 octombrie 2016

1 octombrie – Consiliul Naþional al PRM

Sîmbãtã, 1 octombrie 2016, la Sala Dalles, în inima Bucureºtilor, Partidul România Mare ºi-a adunat reprezentanþii din þarã pentru a pune la cale viitoarele alegeri parlamentare. Ziua însoritã, parcã de varã tîrzie, a fãcut ca toþi cei prezenþi sã fie cu zîmbetul pe buze, chiar dacã în suflete aveau îndoieli pentru ceea ce avea sã se întîmple.

Organizatorii au avut grijã ca în foaier sã fim întîmpinaþi de tabloul celui care a fost Corneliu Vadim Tudor, lîngã care ardea o lumînare. Sînt convinsã cã acea luminã a fost cea care ne-a vegheat pe parcursul celor trei ore în care a avut loc Conferinþa Naþionalã.

La începutul ºedinþei s-a fãcut prezenþa în rîndul filialelor PRM din þarã, dupã care dl.

Adrian Popescu i-a dat cuvîntul Lidiei Vadim Tudor, care, alãturi de un grup de tineri, a rostit un discurs plin de conþinut ºi elocinþã. Toþi cei din salã au aplaudat-o la final, iar dl.

Popescu a invitat la microfon douã personalitãþi marcante ale vieþii româneºti, actorul Florin Zamfirescu, ºi Ion Coja, fost preºedinte al multor formaþiuni cu caracter naþionalist, aºa cum singur a recunoscut, dar foarte cunoscut mie de la „Vatra Româneascã“.

Mesajele acestora au fost de susþinere a Lidiei Vadim Tudor, care a fost perceputã ca un capãt de pod al relansãrii Partidului România Mare. De asemenea, domniile lor ºi-au arãtat dorinþa de a fi alãturi de echipa de campanie, care ºi-a propus sã ducã PRM la 15%.

Dl. Adrian Popescu a luat cuvîntul, fãcînd o sintezã a activitãþii PRM ºi subliniind faptul cã trebuie sã existe o coeziune perfectã ºi la nivel local, dar ºi la nivel central pentru ca alegerile care urmeazã sã aducã partidului succesul scontat. A urmat la cuvînt dl. Radu Comãnici, de la Filiala PRM Constanþa, care, prin cuvîntul domniei-sale, a arãtat ºi plusurile, dar ºi minusurile din activitatea PRM, fiind foarte atent la toate detaliile.

Mesajul domniei-sale a fost foarte bine argumentat, dar ºi puternic moralizator, deoarece se pare cã activitatea la nivelul multor filiale este aproape de zero. Aºadar, semnalul de alarmã pe care l-a tras dl Comãnici a fost de mobilizare. Între timp, au mai

sosit ºi alþi membri PRM, care au ajuns în Bucureºti mai tîrziu, ºi astfel s-a declarat cã avem cvorum. În aceste condiþii, s-au supus la vot patru puncte ale ordinii de zi: 1) Schimbarea adresei sediului central al PRM din Str. Emile Zola în Str. Vasile Lascãr; 2) Alegerea preºedintelui interimar al PRM, în persoana d-lui Adrian Popescu, pînã la urmãtorul Congres; 3) Votarea staff-ului de campanie electoralã; 4) Probleme organizatorice. Toate aceste puncte au fost supuse la vot ºi au fost aprobate cu unanimitate de voturi. La sfîrºitul ºedinþei s-a dorit ca toþi preºedinþii de filiale prezenþi sã arate activitatea pe care o desfãºoarã, în speþã, cum stau la capitolul strîngere de semnãturi, care este punctul cel mai important ºi mai stringent pentru urmãtoarea perioadã. Din pãcate, pentru cã sala era închiriatã pe duratã limitatã, nu au putut lua cuvîntul decît cîþiva preºedinþi de filiale.

Concluzia finalã este cã toþi cei angrenaþi în acest proces electoral trebuie sã conºtientizeze cã timpul este foarte scurt, iar dacã se doreºte ca rezultatele sã fie pozitive, trebuie o angrenare a tuturor celor care pot sã o facã, ºi mã gîndesc aici la tineri, care au puterea de a umbla, dacã se poate din casã în casã, cum se pare cã o fac ºi ceilalþi, de la alte partide, pentru a aduna semnãturile care sã ne ducã la parlamentare. Avem încredere cã filonul naþional, pe care l-am promovat ºi îl vom promova ºi în continuare, sã ne aducã cîºtig de cauzã în aceastã luptã, de multe ori inegalã, cu partide mari, dar în care corupþia e la cote de neimaginat, ºi unde, totuºi, românii se duc, precum mielul la tãiere. Sperãm ca Partidul România Mare, prin vocea tînãrã a Lidiei Vadim Tudor, sã trezeascã din amorþire un popor care nu vrea sã mai lupte ºi care se lasã manipulat atît de uºor. Tinerii sînt viitorul acestei þãri, aºa cã, dragi tineri, veniþi alãturi de noi, ºi împreunã cu cei mai puþin tineri, dar cu experienþã, sã facem din aceastã þarã ceea ce a fost, un „Colþ de Rai/ Pe-un picior de plai“.

CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (46) Dacã a vrut sã-l atace pe Ceauºescu, atunci nu e bine, ba chiar e incorect, din douã motive: ea a fost cea mai zeloasã „cîntãreaþã“ a regimului ºi a familiei respective, pînã în ultima clipã, deci, într-o vreme în care aproape nimeni nu mai scria nimic pe tema asta, fiindcã se produsese înãlþarea la cer a lui Nea Nicu ºi nu mai asculta de muritori; apoi, sã mã ierte Cel de Sus, dar factorii Puterii dãduserã ordin sã fie tipãritã Integrala Eminescianã, numai cã s-a lãsat cu proteste evreieºti, ruseºti ºi chiar ungureºti, din acest motiv (ºi nu din altul) fiind întîrziatã difuzarea unor volume.

Pe micul ecran îºi face apariþia fiica lui Victor Eminescu (parcã-parcã îmi aduc aminte cã de la acest nepot colateral a cumpãrat Augustin Z.N. Pop unele obiecte ale Poetului). Femeia e însoþitã de fiul ei, pe nume Vasilescu. Am înþeles cã-i cheamã Victoria ºi Petricã Vasilescu. Trebuie sã recunosc cã de la Eminescu la Vasilescu e o cale lungã. Ca de la Mahler la Paler. Cei doi ,,descendenþi“ lanseazã neadevãrul cã, pe 15 iunie 1989, cu prilejul comemorãrii unui secol de la moartea Luceafãrului, „Securitatea n-a dat voie nimãnui sã se apropie de mormîntul lui Eminescu“. Ce urmãresc oamenii ãºtia prin asemenea minciuni? Eu, unul, am fost acolo, la mormînt, chiar pe 15 iunie.

Trecuserã exact zece zile de la actul meu disperat de a-mi depune carnetul de partid pe adresa lui Ceauºescu. Zile ºi nopþi întregi, în faþa balconului meu, peste drum, a staþionat o Dacie albã, cu antenã ºi perdeluþe trase. Era evident cã mã fila, dar o fãcea grosolan, ostentativ. Am comandat la florãria de la „Athénée Palace“ o coroanã superbã, din flori proaspete, stropite cu roua zorilor, la care am rugat sã se punã ºi o panglicã de mãtase Tricolorã. Nu mai þin minte ce am scris pe panglica albã, alãturatã, dar ºtiu cã am semnat ºi eu, ºi Eugen Barbu.

Patronul n-a vrut sã vinã, lui îi face rãu orice cimitir.

- Du-te tu, ºtii cît îl iubesc pe Eminescu, dar orice intrare într-un cimitir mã deprimã la culme, nu mai sînt om zile în ºir: Cred cã n-o sã particip nici la propria mea înmormîntare.

L-am rugat pe cumnatul meu, Liviu, sã mã ducã cu maºina. Eram îmbrãcat într-un costum alb, veºmintele Adevãrului. La mormînt era multã lume. Români simpli, de-ai noºtri, mai mult pensionari, femei evlavioase, cu degete impregnate de colivã ºi picuri de cearã pe pantofii simpli. Am simþit cã toþi aceºti oameni mã primesc cu o cãldurã extraordinarã. La cimitir nu se aplaudã, dar se face mai mult decît atît: se murmurã. ªi atît m-au murmurat oamenii aceºtia, încît m-au rugat sã fac o pozã cu ei la mormînt. Printre ei, basul Nicolae Florei. Atunci l-am vãzut, în carne ºi oase, prima datã. Mi-a vorbit despre daci, despre Zalmoxis ºi Pithagora, despre monumentele megalitice. Unde o fi poza aceea, ce fotograf o fi fãcut-o?

Mã viziteazã doctorul Puiu Drãghici. Încerc sã culeg de la el mai multe, fiindcã în 21 decembrie a lucrat pe Salvare. Reproduc, în rezumat, ceea ce mi-a spus acest om profund cinstit, poate cã depoziþia lui va servi istoricilor viitorului: „La

Sîmbãtã, 16 august 2014. Dupã omagierea Sfinþilor Martiri Brâncoveni, în Biserica Sf. Gheorghe Nou, din Capitalã, a avut loc o întîlnire de suflet între 4 creºtini: preºedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, Patriarhul Daniel, parohul sfîntului lãcaº, Emil Cãrãmizaru, ºi emisarul Patriarhiei din Constantinopole.

mitingul organizat de Ceauºescu erau 3 grupuri distincte: lîngã Restaurantul Cina, lîngã gardul Palatului Regal ºi pe strada Oneºti, lîngã clãdirea Direcþiei a V-a a Securitãþii. Aceste grupuri erau organizate. Unii au dat cu petarde ºi tot ei au strigat.

- Se trage! În acelaºi timp, alþii i-au înþepat cu ace pe cei adunaþi, ceea ce a declanºat o reacþie istericã, de panicã ºi teroare. Am auzit cu urechile mele banda radio, care reproducea uruit de tancuri, ºi care se pare cã era pusã la o staþie de amplificare, aflatã la una dintre ferestrele Hotelului Athénée Palace. Ca medic, mi-am dat seama cã cei care au tras în oameni, în noaptea de 21 spre 22, au luat doze de amfetaminã. E un energizant, te þine treaz vreo 7 zile, îþi dã altã reprezentare a lucrurilor. Dar, înainte de asta, formaþiunile operative au încercat sã goleascã piaþa de oameni. Pe la ora 17,30, un camion militar a intrat în plin ºi a zdrobit 2 oameni. La Sala Dalles s-a tras cu mitraliera, atunci ºtiu cã au murit 8 oameni, ºi cu cei 2 cãlcaþi de maºinã, au fost 10.

Primii 10. Pe la ora 2 noaptea, jetul de apã al unui furtun de pompieri a scos ochiul unui tînãr. La Universitate, se desfãºura un spectacol nemaivãzut: trasoare colorate, din spate - gloanþe, din faþã.

Rãniþii ºi morþii erau aruncaþi peste gard, la Spitalul Colþea. Pe la 2,15 a fost curãþatã complet Piaþa Universitãþii. Ce-am mai aflat eu? La Spitalul de Urgenþã au murit 2 oameni. La spitalele din Cluj, niºte studenþi palestinieni în medicinã au venit, alãturi de colegi de-ai lor, români, sã dea ajutor“.

Pleacã doctorul. Mã gîndesc la ce mi-a spus. „Toate dictaturile încep frumos ºi se terminã urît“.

Pãcat de Ceauºescu. N-a ºtiut sã se retragã la timp, în plinã glorie. Am sã scriu o datã un eseu despre „cezarismul asiatic“. Pe micul ecran, îºi face apariþia actorul Victor Rebengiuc. Spune cã în Piaþa Victoriei totul e în ordine ºi cã oamenii în genunchi cer comuniºtilor sã rãmînã în picioare.

Reproºeazã Televiziunii cã e partizanã cu F.S.N.ul, pentru cã n-a transmis în direct mitingul de ieri.

De asemenea, actorul declarã cã e stupefiat cã Frontul participã la alegeri.

Acolo, la miting, a fost - din simplã curiozitate - ºi fratele meu, Pavel. Îmi spune la telefon cã s-a întîlnit cu actorul Florin Zamfirescu. ªi cã, pe la orele 17, au nãvãlit peste manifestanþi niºte beþivi cu bîte ºi cuþite, care strigau pentru F.S.N. O cugetare adîncã a lui Emanuel Valeriu, rostitã la TV: „Strada nu poate sã conducã un stat“.

Dar cînd a fãcut Revoluþia, ea, strada, a fost bunã, nu-i aºa? Ce uºor se poate transforma o stradã într-un cimitir!

Cum, de altfel, ºi un cimitir se poate transforma într-o stradã, cum a fost 11 mai 2012. Corneliu Vadim Tudor s-a aflat în judeþul cazul mormintelor de la Bartolomeu, Vîlcea. Prieten apropiat ºi statornic al Tribunului, Dinu din Braºov, ale eroilor din primul Sãraru i-a urat bun venit în acest loc de suflet. Întîlnirea a rãzboi mondial, care au fost strãmuconstituit un moment special ºi datoritã faptului cã la ea a par- tate în urmã cu cîþiva ani, ca sã se ticipat ºi Preasfinþitul Emilian Loviºteanul, Episcop Vicar al toarne asfaltul unei autostrãzi. Îmi pare rãu pentru Ion Iliescu, dar Arhiepiscopiei Rîmnicului.

300.000 de oameni i-au cam fãcut viaþa grea în Piaþã, nu l-au lãsat sã scoatã nici un cuvînt. E rezistent omul, încaseazã, înghite ºi tace. E el ºef de stat? E! Va intra în Istorie în galeria acelora care, într-un moment sau altul, au condus Þara aceasta?

Va intra, ba chiar a ºi intrat! Ce-ºi poate dori un om mai mult? Pe la miezul nopþii, se transmite un fel de interviu-anchetã al lui P.M. Bãcanu cu A.D. Munteanu. Fostul meu coleg de la „România liberã“ îl întreabã pe fostul meu coleg de la „Magazin“ (de fapt, toþi 3 eram colegi la acelaºi trust de presã, patronat de Frontul Democraþiei ºi Unitãþii Socialiste): „Credeþi cã e compatibil sã fiþi, concomitent, ºi purtãtor de cuvînt al F.S.N., ºi preºedinte al Radio-Televiziunii Române?“. ªi acum se produce marea ºmecherie a acestui evreu infatuat ºi fãrã pic de talent literar: anunþã cã se retrage din funcþia de purtãtor de cuvînt al F.S.N. ºi membru al Consiliului Naþional al F.S.N., ca sã rãmînã numai preºedinte al RTVR. Logic ar fi fost invers, întrucît contaminarea politicã e aceeaºi, cu sau fãrã apartenenþã la noul partid-stat. Pe la 2 noaptea, urmãresc, în reluare, procesul celor 4 fruntaºi C.P.Ex. Mã revoltã, din nou, insolenþa agresivã a acestui colonel de Justiþie, încã nu ºtiu cum îl cheamã. E de-a dreptul scandalos, parcã ar fi un extraterestru, care n-a trãit în Þara asta ºi care n-a avut tangenþã cu cei 4 demnitari pe care, probabil, înainte îi vedea de la distanþã, iar acum, iatã, îi umileºte certãreþ ºi grosolan. Oare asta sã fie Justiþia noastrã militarã? Dacã acum, în 1990, un colonel de Justiþie se poartã aºa cu 4 înalþi demnitari ai unui regim care s-a prãbuºit abia de o lunã, îmi dau seama cum a fost cãlcat în picioare de

6 iunie 2012. La sediul central al PRM, Corneliu Vadim Tudor l-a primit pe Eldar Hasanov, general-locotenent de Justiþie, ambasadorul extraordinar ºi plenipotenþiar al Azerbaidjanului în România. un magistrat, pe nume Pistol, nefericitul meu unchi Dumitru Barta (Mituº), cãpitan M.F.A., care, pe la începutul anilor ’60, a destãinuit unei prietene locul unde se fac manevre comune cu trupele sovietice, aia l-a denunþat (din rãzbunare, pentru cã n-a luat-o de nevastã), el a fost arestat ºi condamnat la vreo 15 ani, detenþie politicã, pentru înaltã trãdare.

Dupã eliberare, s-a încadrat muncitor la „Vulcan“, ca mai toate rudele mele bu cureºtene. În puterea nopþii, pe fondul halucinaþiilor pe care þi le dau oboseala ºi toropeala somnului, îmi trece prin cap o idee. Pur ºi simplu îmi vine sã scriu Procuraturii Generale o epistolã, prin care sã cer sã fiu martor în procesul celor 4, pentru o informaþie extraordinarã, dar odatã ajuns la barã aº spune doar atît: „Onoratã Curte, acest preºedinte de instanþã este cel mai mare dobitoc al României!“.

Dupã care, fireºte, m-aº duce spre puºcãrie. Pentru ultraj adus Curþii. Dar, nu-i mai bine oare sã mã duc eu la culcare? (va urma) (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 7 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

STAREA NAÞIUNII (urmare din pag. 1) Nu asta aºtepta el de la Revoluþie, nu i-au murit copiii pe strãzi ca sã se caþere Silviu Brucan, ºi Dan Predescu primarul, ºi Dan Petrescu violatorul, ºi Andrei Pleºu, ºi Claudiu Iordache pe cadavrele lor.

Pe zi ce trece, vorbele rostite de Nicolae Ceauºescu, la mascarada lui de proces, capãtã o tot mai mare îndreptãþire: „Ah, cînd se va vedea ce trãdare a fost în þara asta! Aºa ceva va duce la nimicirea României!”. ªi a avut perfectã dreptate, ºi-a pecetluit moartea de martir prin niºte cuvinte istorice. În afara cîtorva politicieni cinstiþi ºi patrioþi, marea masã a acelora care au ieºit pe scena vieþii noastre politice sînt niºte impostori nenorociþi, niºte pigmei, însetaþi de privilegii ºi carierã, care atestã tragedia pe care o trãim cu toþii: la vremuri mari, avem oameni pitici, care nu-i ajung lui Ceauºescu nici pînã la curea! Desigur, afirmînd acum toate acestea, mã voi aºtepta la o salvã de artilerie din partea tuturor prãpãdiþilor de prin presã, dintre care cei mai mulþi l-au omagiat pînã mai ieri pe Ceauºescu. Diferenþa dintre mine ºi ei este una micã, micã de tot: caracterul. Eu am caracter ºi nu-mi falsific trecutul, ba chiar înfrunt toate riscurile pentru a susþine unele adevãruri ºi a le face semn la obraz lepãdãturilor - în schimb ei n-au caracter nici cît o broascã rîioasã, ºi-au îngropat repede ultimii ani de viaþã, în fundul curþii, ca pisica, ºi-au rupt pozele compromiþãtoare, ºi-au ars scrierile comuniste, ce s-o mai lungim, au vãzut fariseii cã s-a dat ordin americãnesc sã se aleagã praful ºi pulberea din amintirea lui Ceauºescu ºi din regimul socialist, aºa cã le-au sfîrîit cãlcîiele ca sã facã sluj la noul stãpîn! Ah, Doamne, mã apucã o scîrbã cosmicã faþã de toate anomaliile astea ale naturii, din strãfundurile cãrora a ieºit la ivealã bestia primordialã, care calcã totul în picioare sã se salveze ea mai întîi - cum zicea Vasile Pârvan - din incendii, inundaþii, cutremure, explozii de rãzboi. Din lipsã de spaþiu,

ISTORIE INCOMODÃ (1) I. Recurs la memorie Motto: „Omul s-a nãscut neºtiutor, nu prost, prostia a acumulat-o pe parcursul vieþii”. (Bertrand Russell) Iar prostia s-a nãscut din lipsa cunoaºterii ºi prin manipulare, ambele vechi de cînd lumea. Cunoaºterea este expresia fundamentalã a evoluþiei umane, omul, înainte de a articula primele cuvinte, ºi-a manifestat curiozitatea, impuls nãscut din dorinþa de a explora ºi cunoaºte necunoscutul. La început a cercetat interiorul peºterii în care locuia, apoi împrejurimile ºi, încetul cu încetul, aria lui de cercetare s-a lãrgit, iar toatã cunoaºterea acumulatã, impresiile ºi experienþele sale, le-a gravat în piatrã - pe pereþii grotelor sau peºterilor; aºa au apãrut uimitoarele desene rupestre (Altamira Spania, Lascaux - Franþa ºi, nu în ultimul rînd, în peºterile din Munþii Buzãului), pe care unii specialiºti le considerã primele forme de artã ale omului preistoric, deºi sînt adevãrate cronici ale protoistoriei. Cu trecerea timpului, odatã cu evoluþia socialã ºi implicit cu polarizarea societãþii, preoþii, arogîndu-ºi statutul de mijlocitori între zei ºi oameni, ºi-au însuºit nu doar dreptul de a dispune de bunurile comunitãþii, dar ºi calitatea de depozitari ai adevãrului, care era dezvãluit oamenilor doar în mãsura în care acesta erau considerat necesar „fraierului planetar”. „Îndatã ce natura divinã a acestor legi – cari au pus cele dintîi fundamente ale fericirii omeneºti – ajunse sã fie proclamate, epoca lor începe a se întuneca.

Tradiþiunile istorice, redactate de colegiile preoþilor, se schimbã în legende miraculoase”, afirmã Nicolae Densuºianu. Aºa s-a nãscut manipularea - acþiune prin care oamenii sînt determinaþi sã creadã ºi sã se comporte dupã cum doreºte ºi hotãrãºte cel care manipuleazã. Prin manipulare s-au declanºat rãzboaie, au fost încoronaþi sau detronaþi regi, s-au creat ori distrus imperii, totul explicat prin prisma cazuisticã a necesitãþilor istorice sau, pur ºi simplu, ca simple coincidenþe deºi, în istorie, ca ºi în politicã, nu existã coincidenþe. Astfel, de mii de ani sîntem manipulaþi, ni se ascunde adevãrul, se demitizeazã ºi se denigreazã trecutul, iar adevãrurile sînt prezentate distorsionat ºi doar în mãsura în care servesc

n-am publicat încã ceea ce îmi propun de cîteva luni, avînd materialul integral pe biroul de lucru: e vorba despre avalanºa de texte închinate partidului ºi secretarului general, de-a lungul timpului, de cãtre indivizi ca Dan Deºliu, Domokos Geza, Ana Blandiana, Karoly Kiraly, P.M. Bãcanu, S.R. Stãnescu, C. Nistorescu, Radu Enescu, Mircea Iorgulescu, Mihai ªora, Octavian Paller, Florica Ichim, Alex. ªtefãnescu, Ion Cristoiu, Toma George Maiorescu ºi mulþi, mulþi alþii. Ce-i cu voi, puiºori? De ce v-aþi speriat aºa de tare? A bãtut viscolul istoriei prea puternic ºi v-a tãiat respiraþia? De ce vã renegaþi, oare, trecutul? Pãi, în felul acesta, dacã Unchiul Sam ar fi fost mai mefistofelic decît este ºi v-ar fi cerut sã vã renegaþi ºi tinereþile, ºi mamele, ºi copiii, aþi fi fãcut-o, nu-i aºa? Pe cine credeþi voi cã pãcãliþi? Pe americani în nici un caz, cã nu-s proºti, ei numai sînt dezinformaþi ºi n-au încã o reprezentare corectã a situaþiei.

Pe români, nici atît, cã ei vã ºtiu pe fiecare în parte ca pe un cal breaz ºi nimic n-a urît mai tare omul nostru simplu, din popor, decît lepra.

Am fãcut toate aceste consideraþii pentru a arãta labilitatea comportamentalã, dispoziþia spre tranzacþii cu lucruri sfinte a unora. În ceea ce ne priveºte, noi nu ne-am schimbat, facem aceeaºi POLITICÃ NAÞIONALÃ pe care, în condiþii restrictive, încercam sã o facem ºi înainte. Pentru cã nu te faci patriot peste noapte, nici scriitor, nici mãcar elitist occidental. Adevãratul extremism este al acelora care ne acuzã, noi nu sîntem nici la stînga, nici la dreapta, noi sîntem pe mijlocul acelui fluviu de patimi care strãbate de la un capãt la altul istoria noastrã naþionalã.

Practic, întregul nostru program de demnitate naþionalã, toate cererile noastre de a fi respectatã mîndria românilor la ei acasã ºi de a nu se îngãdui strãinilor obrãznicii primejdioase se regãsesc în toate Proclamaþiile ºi formulãrile luptei naþionale, de la durerile ce-i ardeau inima lui Horea, la 1784, scopurilor lor, celor care, însuºindu-ºi sintagma biblicã – „Eu sînt Calea, Adevãrul ºi Viaþa”, ne hotãrãsc soarta, iar noi urmãm calea trasatã de Ei, cunoaºtem doar adevãrul spus de Ei, ºi trãim viaþa doar aºa cum ne dicteazã Ei, elita planetarã, guvernul din umbrã sau puterea ocultã, cei care vor sã instaureze o nouã ordine mondialã pe Terra.

II. Arta manipulãrii Scrierile antice abundã în exemple de manipulare, dar, cel mai elocvent exemplu îl gãsim Arta rãzboiului, lucrarea generalului chinez Sun Tzu, ale cãrui principii sînt o capodoperã în domeniu, principii care se aplicã cu succes în România ultimului sfert de secol: „Arta supremã a rãzboiului este înfrîngerea inamicului, prin înºelãciune, fãrã luptã, astfel: * Discreditaþi tot ceea ce merge bine în þara inamicului. Exact ceea ce s-a întîmplat începînd cu anul 1990: industria româneascã, etichetatã de premierul în funcþie Petre Roman drept „morman de fiare”, trebuia distrusã; economia centralizatã – „moºtenire comunistã” - trebuia sã aibã aceeaºi soartã, astfel cã prin prisma economiei de piaþã de tip occidental, România se transforma în piaþã de desfacere a Occidentului; sistemul medical în agonie, devenit primul pacient al þãrii; învãþãmîntul trebuia ºi el distrus, altã realizare de „succes” a guvernãrilor postdecembriste, determinîndu-l pe fostul preºedinte Traian Bãsescu sã afirme (2007): „ªcoala româneascã scoate tîmpiþi” (o fi constatat din proprie experienþã?); asta dupã aproape douã decenii de reforme - cîte guverne, atîtea reforme, reforme care, asta nu ne-a explicat-o fostul preºedinte, aveau chiar scopul ca ºcoala româneascã sã scoatã tîmpiþi, fiindcã spaþiul românesc a fost ºi este generator de elite intelectuale! O demonstreazã olimpicii noºtri care-ºi adjudecã toate medaliile la olimpiadele internaþionale, dar ºi mulþimea intelectualilor români recunoscuþi peste hotare de-a lungul timpului. * Implicaþi reprezentanþii claselor conducãtoare ale þãrii inamice în afaceri dubioase. Distrugeþi-le reputaþia ºi, la momentul potrivit, supuneþi-i dispreþului propriilor concetãþeni. E la modã ºi acum, cînd televiziunile ne „încîntã” cu imaginile politicienilor corupþi, plimbaþi (inutil) în cãtuºe pe la DNA… o adevãratã mascaradã fãrã nici un rezultat concret, în contextul în care procurorii acuzã, iar judecãtorii achitã!

pînã la rostirea de la Padeº a lui Tudor Vladimirescu, din 1821, de la Doleanþele Partidei Naþionale din Moldova, scrisã de tînãrul Mihail Kogãlniceanu, ºi pînã la Cuvîntarea lui Simion Bãrnuþiu, din 2 mai 1848 º.a.m.d. Poate cã sîntem noi de modã veche, poate cã istoria modernã opereazã cu alte valori ºi repere, dar n-avem ce sã facem, însuºi poporul e aºa ºi nu poate fi schimbat. ªi apoi, cine ºi de ce vrea sã-l schimbe? Au încercat elitiºtii noºtri ridicoli sã vadã care ar fi reacþia francezilor dacã cineva ar batjocori „Marseilleza”, sau pe Poetul Naþional Victor Hugo? Au încercat sã-ºi închipuie ce-ar zice americanii dacã cineva l-ar ridiculiza pe George Washington, sau ar mînji cu scîrnã ºi noroi Statuia Libertãþii? Nici nu vreau sã mã gîndesc la urmãri, probabil cã ar fi foarte grave ºi pilduitoare pentru toþi excentricii ori duºmanii care n-au priceput cã nu te poþi juca deloc cu însemnele ºi simbolurile sfinte ale unui popor. ªi, cu toate acestea, la români totul e posibil! Tricolorul e azvîrlit în noroi ºi e aºezat în loc steagul Ungariei - cum protestãm, cum sîntem taxaþi de ºovini! Biserici vechi ortodoxe sînt arse, statuile lui Avram Iancu ºi Nicolae Bãlcescu sînt profanate, copiii românilor sînt izgoniþi din ºcoli, ca ºi preoþii din biserici, apoi dacã nu ºtii ungureºte eºti cãsãpit prin trenuri - cum protestãm, sîntem ºtampilaþi rapid ca extremiºti care pun în pericol însuºi viitorul României, ba chiar al Europei!

Pe urmã, un rabin scelerat îl numeºte la infinit pe Poetul Naþional fascist, huligan, rasist, pornograf ºi dement, spurcînd ºi memoria Mareºalului Antonescu, pe care îl numeºte criminal - cum protestãm, o haitã întreaga de cozi de topor sare asupra noastrã ºi ne eticheteazã ca antisemiþi, primitivi care grohãie, barbari naziºti care vor da socotealã în faþa istoriei! E bine aºa ceva?

Mãcar dacã ar ºti acest sinistru Moses Rosen cîte zeci de scrisori am primit pînã acum împotriva apucãturilor lui de vechil cu biciul în mînã, unele semnate chiar de enoriaºi de-ai sãi, dar nu le-am publicat, ca sã nu se mai nascã discuþii inutile, sã arãtãm cã sîntem noi mai normali la cap decît e el. (va urma) * Utilizaþi creaturile cele mai ticãloase ºi mai abjecte. O demonstreazã realitatea dar… ºi M. Eminescu, mai actual ca niciodatã: „…Încît fonfii ºi flecarii, gãgãuþii ºi guºaþii,/ Bîlbîiþi cu gura strîmbã, sînt stãpînii astei naþii!” (Scrisoarea III) * Rãspîndiþi discordia ºi conflictele între cetãþenii þãrii ostile. Întãrîtaþi-i pe tineri contra bãtrînilor (disensiunile între categorii sociale, dezbinarea societãþii, destrãmarea familiilor sînt adevãrate performanþe în domeniu! Ceea ce nu s-a reuºit în douã conflagraþii mondiale a realizat „democraþia occidentalã”: conflicte între generaþii au existat dintotdeauna, acum însã au atins paroxismul: tinerii sînt „leneºi, inculþi ºi libertini”; de cealãlaltã parte, vîrstnicii, „generaþia expiratã”, sînt comuniºti; se ignorã faptul cã libertinismul a fost promovat cu bunã ºtiinþã pentru distrugerea moralã a populaþiei, iar adevãraþii comuniºti sînt cei care ne conduc ºi acum, chiar dacã acelaºi preºedinte elaborase în timpul mandatului prezidenþial un raport de condamnare a comunismului, uitîndu-i, culmea (!), pe adevãraþii comuniºti! Adicã pe toþi aceia care, dupã 1989, fãceau „poteci” pe la televiziune, încercînd sã ne convingã de dizidenþa lor, ºi cît de mult s-au opus ei „dictatorului”! Aiurea! Nu au fãcut altceva decît sã roiascã în jurul „to’a’ã’ºului”, gata oricînd sã-i îndeplineascã orice dorinþã, înainte chiar ca el sã-ºi doreascã ceva… ºi pe care azi îi vedem în Parlament; pe ei, copiii ºi nepoþii lor, amante ºi soþii, fiindcã Parlamentul a devenit o afacere de familie! Iar asta se numeºte democraþie! Originalã, desigur! * Fiþi generoºi în promisiuni ºi recompense pentru informaþii (asta poate fi dedusã dacã analizãm mulþimea de ONG-uri „sponsorizate” vîrtos „din afarã” tocmai pentru a pune umãrul la destabilizarea sistematicã a þãrii); * Infiltraþi-vã peste tot spionii. Bazaþi-vã pe trãdãtorii care se gãsesc în rîndurile inamice (cînd în funcþiile de conducere din instituþiile statului se aflã persoane cu dublã cetãþenie, care prin prisma funcþiei au acces la toate secretele statului, nu mai e nevoie sã cauþi spionii cu lupa… ºi asta în dispreþul legislaþiei româneºti: „Funcþiile ºi demnitãþile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãþenie românã ºi domiciliul în þarã”, se stipuleazã în Constituþia României (art. 16.3 - fãrã comentarii!); (va urma) SINEL TUDOSIE

Pag. a 24-a – 7 octombrie 2016

MICÃ

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE

Cãlcîiul lui Ahile

O soluþie Cu mulþi ani în urmã, Emeric Jenei, care, dupã pãrerea mea, este cel mai valoros antrenor român de fotbal, mi-a declarat într-un interviu, referindu-se la lipsa de angrenare în sport a tinerilor noºtri: „O sã ajungem ca, în viitor, copiii noºtri sã nu ºtie nici sã meargã corect pe stradã“. Mãrturisesc cã atunci mi s-a pãrut puþin exageratã afirmaþia, dar corectã pentru starea precarã de pregãtire fizicã a tineretului nostru. Sãptãmîna trecutã, eram la Predeal ºi, într-un moment de plimbare-gîndire (cea mai bunã metodã cînd vrei sã rezolvi o problemã este sã te plimbi spre nicãieri), am vãzut ieºind din curtea unei vile destul de luxoase vreo 4 copii în jur de 10 ani, care mergeau grãbiþi spre garã. Dar, vai! Aveau un mers chinuit, unul parcã ºi ºchiopãta, altul pãºea aplecat exagerat în faþã bãlãngãnindu-ºi braþele ca o maimuþã, încercînd, cu greu, sã se þinã de ceilalþi, care mergeau prea iute pentru el; un al treilea mergea cu vîrful tãlpilor mult în afarã, de parcã îl vedeai pe Charles Chaplin.

Doar cel de-al patrulea avea, cît de cît, un mers mai apropiat de normal. Am grãbit pasul ºi i-am ajuns fãrã eforturi mari. Cu blîndeþe, am intrat în vorbã cu ei. Unul singur, cel care avea un mers ceva mai corect, juca volei în echipa de elevi a ºcolii în care învãþa.

Ceilalþi - unii erau scutiþi medical de la orele de educaþie fizicã sau, dupã cum spunea altul, mai vorbãreþ, nu prea fãceau sportul iarna, fiindcã nu aveau salã ºi, uneori, profa de educaþie fizicã îl lãsa pe „don’ Pitagora (profesorul de matematicã) sã-ºi completeze ora“. Cînd i-am vãzut, la început mi-a trecut prin minte cã poate sînt de la o ºcoalã de handicapaþi locomotor. Atunci, mi-am amintit de profeþiile teribile ale antrenorului Emeric, dar, ºi mai crunt, mi-am adus aminte de un film realizat cu cîteva decenii în urmã: „Planeta maimuþelor“. Un film science fiction. Un film în care, din inconºtienþa oamenilor, planeta noastrã fusese distrusã de un cataclism nuclear, iar dupã cataclism, maimuþele evoluaserã mai rapid decît oamenii, care rãmãseserã în stare de sãlbãticie, cum sînt astãzi primatele. Vãzut aproape ca o comedie, filmul avea, totuºi, o semnificaþie înfricoºãtoare, arãtînd pînã unde poate duce inconºtienþa colectivã pentru pãstrarea ºi apãrarea noastrã, a oamenilor. Istorioara relatatã

mai sus, cu copiii, s-a petrecut tocmai acum cînd, dupã dezastrul de la Jocurile Olimpice de la Rio din acest an, s-au trezit ºi conducãtorii sportului nostru sã constate cît de prost stãm la acest capitol de activitate.

S-au produs demisii la vîrf. Foarte frumos. Sã vinã alþii mai pricepuþi. Dar cine rãspunde de faptul cã au fost aleºi în condiþii necurate, pe proptele oculte, de la sporturi mai puþin olimpice, cum ar fi, de exemplu, rugby, sportul practicat de preºedintele demisionar, care afirma, cu ani în urmã, cã prima medalie olimpicã româneascã a fost cea de bronz, cuceritã la Londra, în 1924, de echipa de rugby a României, dar uita sã precizeze cã au fost prezente doar trei echipe ºi cã echipa noastrã a suferit doar înfrîngeri, la scoruri astronomice. ªi cã echipa a ajuns în Anglia datoritã unor români avuþi, pasionaþi de acest sport, practicat, atunci, la noi doar de cîteva echipe. Sau cine rãspunde de faptul cã la bursele acordate sportivilor sînt nominalizaþi peste 100 de rugbiºti, în timp ce la alte sporturi, cu rezultate mult mai valoroase, numãrul lor este mult mai mic. Dar acestea sînt probleme pe care alþii sînt abilitaþi sã le rezolve. Noi vom aduce una din multele sugestii care existã pentru redresarea sportului nostru.

Este foarte adevãrat cã una dintre cauzele decãderii sportului românesc este diminuarea prevederilor bugetare pentru activitatea sportivã.

Sînt, însã, o mulþime de mãsuri care pot fi luate ºi care sã nu ne coste nimic în plus. De asemenea, banii alocaþi pot fi cheltuiþi mult mai raþional. Nu vom cerceta mai amãnunþit toate acestea. Pomenim doar cheltuirea banilor cu unele premieri la sporturi mai puþin dezvoltate (tenis de masã, arte marþiale etc.) cu sume disproporþionate faþã de alte sporturi mai importante.

Sportul nostru, ºi nu numai, ci ºi sãnãtatea poporului nostru, ar avea mult de cîºtigat dacã s-ar hotãrî includerea a trei ore de educaþie fizicã pe sãptãmînã în ºcoli ºi universitãþi, aºa cum existã în majoritatea þãrilor mai evoluate, cu o populaþie mai sãnãtoasã decît a noastrã. Aceasta nu ar costa, financiar, nici un leu în plus. De asemenea, problema scutirilor pentru orele de educaþie fizicã, ajunsã la absurd, sã fie combãtutã prin note scãzute la aceastã disciplinã sau prin cererea unor cunoºtinþe teoretice ale acestei discipline ºcolare. Toate acestea nu costã nimic. Foarte simplu! Nu? SILVIU DUMITRESCU

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (1) Constructori în piatrã Sînt printre noi oameni care înþeleg secretele matematice care guverneazã universul. Ei încearcã frenetic, dar pe ascuns, sã gãseascã modalitãþi pentru a utiliza aceste secrete în scopuri practice. Dacã se grãbesc ºi lucreazã pe ascuns, este pentru cã, inevitabil, au conºtientizat faptul cã nu sîntem singuri în Univers. Existã nenumãrate dovezi care atestã cã fiinþe inteligente au vizitat aceastã Planetã cu mii de ani în urmã; semne ale unor civilizaþii demult apuse, dar, în multe privinþe, mult mai avansate decît civilizaþia noastrã, pot fi gãsite în structurile antice. Dovada superioritãþii - sub toate aspectele - a anticilor i-a zguduit pe cei care le-au redescoperit.

Ar putea fi fãcutã o analogie cu bolnavii care se aflã, de o viaþã, într-un azil de boli mintale ºi care descoperã, brusc, cã dincolo de porþile încuiate existã o lume cu o „inteligenþã superioarã“. Sîntem vizitaþi ºi supravegheaþi poate de mii de ani. Dacã ºtiinþele Secolului al XX-lea ne-au deschis porþile spaþiului, este rezonabil sã presupunem cã anticii aveau cunoºtinþe mult mai avansate decît ale noastre ºi cã deplasarea în spaþiu era un atribut firesc al civilizaþiei lor. Totuºi, în pofida extraordinarei lor inteligenþe ºi a imensului control pe care îl aveau asupra surselor de putere ºi de energie, ei nu au putut sã împiedice catastrofele care s-au abãtut

asupra Planetei ºi care au distrus multe urme ale vieþii lor pe acest tãrîm. Þinînd cont de starea în care se aflã, astãzi, lumea, savanþii moderni trebuie sã speculeze care sînt ºansele noastre de a rãmîne în viaþa dupã cataclisme.

Au existat supravieþuitori ai civilizaþiilor antice? ªi, dacã au existat, ce s-a întîmplat cu ei? Au fugit în spaþiu pentru a construi alte civilizaþii, ºi mai mãreþe? Sau au fost, de la bun început, oameni veniþi din spaþiu, care priveau Pãmîntul doar ca pe o colonie micã într-un imperiu galactic? Sîntem, noi, descendenþi ai acelor oameni - sau sîntem o rasã nouã, creatã ºi cultivatã, cu atenþie, de oamenii spaþiului, pe post de organisme adaptate la viaþa de aici, care sã aibã grijã de Planetã pînã cînd se întorc ei sã o revendice? Sîntem noi o turmã de preþ al cãrei proprietar se aflã UNDEVA, DEPARTE? E posibil ca ei sã ne supravegheze chiar ºi acum, sã ne convingã ºi sã ne ghideze, sã ne înveþe ºi sã ne pedepseascã, sã ne modeleze ºi remodeleze viitorul, în funcþie de propriile noastre progrese ºi de felul în care ne rezolvãm problemele? Acestea sînt doar cîteva dintre numeroasele întrebãri care au fost ridicate în ultimele decenii de gînditori nonconformiºti. (va urma) BRUCE.L. CATHIE Traducere: NICOLETA RADU ºi ANDRA PETRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Insecte 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Înþepãtura unei insecte foarte mici; 2) Specie de insecte cu corpul lung ºi subþire – Emil Racoviþã; 3) Unitate militarã – Ciur mai des – Crustaceu; 4) Micul vampir – Florile miresei; 5) Oraº – A se degrada; 6) Nota doi – Scrie pe dosare!

– Literã elenã; 7) A se produce – Vechile armate; 8) Salut la despãrþire – ªcolile medii; 9) Insectã cu picioarele dinapoi, mai lungi – Pãcãlit (fig.); 10) Europa pe maºini – Inel tehnic de metal – Drepte centrale! 11) Gresatã – Insectele harnice din stup.

VERTICAL: 1) Insectã din familia lepidopterelor – Banul nostru; 2) Mirare – Insectã numitã ºi „ochiul ...“ (neart.); 3) Corp de bãrbat! – Nicolae Bãlcescu – Boul din Tibet; 4) A mai rãmas puþin scris – Pusã la intrare; 5) Localitate în judeþul Hunedoara – La domiciliu; 6) Persoane intrigante – Sportul puºtilor; 7) Cel de la palat! – Secunda gamei – „În cerdac pe lãuruºcã/ Cum trecurã babele/ A ieºit un pui de muscã sã-ºi usuce...“ (versuri de George Topîrceanu); 8) Tudor Arghezi – Motan – Argeº pe plãcuþe; 9) Insectã din ordinul coleopterelor de culoare neagrã-castanie; 10) Adevãratã – Locul disputelor sportive; 11) Segmente de curbã – Insectã asemãnãtoare cu albina.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului „CELE 7 ARTE“: ORIZONTAL: ARHITECTURA; 2) FILM – POEZIE; 3) EMANA – DANS; 4) TEM – FRAM – CP; 5) LIBIAN – MAI; 6) C – DELEANU – C; 7) HRANIT – AZOT; 8) II – ZA – SPIRU; 9) OSLO – IA – CAR; 10) SCULPTURA – A.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.