Romania mare, nr 1364

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Existã un deceniu fundamental al existenþei noastre: de la 10 la 20 de ani, cînd, din copii neºtiutori, am devenit oameni în toatã puterea cuvîntului, ne-am fãcut ºcoala ºi am cãpãtat înfãþiºarea cu care ne vom prezenta ºi în faþa lui Dumnezeu.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

O soluþie occidentalã: „Simþiþi-vã cerºetori!“ Motto: „Aºa cum se face la noi în þarã politica, e cu neputinþã ca ea sã nu distrugã, în naturile alese, dragostea de dînsa“.

ANTON BACALBAªA – „Politicã ºi artã“ Acum un an, Augustin Buzura punea Punct apariþiei revistei „Cultura“. Am scris „Punct“ cu majusculã, deoarece este chiar titlul editorialului care anunþa suspendarea editãrii prestigioasei publicaþii, academicianul Buzura încercînd sã presare, peste argumentaþia acuzatoare la adresa politicii culturale, ºi cîteva firimituri de optimism, de speranþã a unei reveniri, într-un incert viitor, la trecutul apreciat de autor cu orgoliul prioritãþii valorii. „Clipa“ - revista familiei Sãraru, beneficiazã de colaborãri de prim rang, în primul rînd de texte în premierã ale ultimului mare romancier, Dinu Sãraru - este condusã cu minunatã dãruire de Alexandra, mezina scriitorului, la rîndul ei o scriitoare cu har, pasionatã de jurnalismul astãzi pierdut. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Pentru împrospãtarea memoriei

STAREA NAÞIUNII (II) Ni se tot spune mereu cã un anumit popor a suferit mult, aºa e, avem toatã compasiunea dar Poporul Român n-a suferit oare deloc, a pus rabinul monopol pe toatã durerea umanitãþii, noi n-avem morþi, n-avem martiri nevinovaþi, de ce tot Poporul Român e pus la stîlpul infamiei, de ce e învinovãþitã Armata de crime pe care nu le-a fãcut? Explicaþia e simplã: Israelul vrea sã punã piciorul în Europa, s-a cam sãturat de nisipurile alea aride, de secetã, de scorpioni, de terorismul pe care ºi el l-a tot alimentat, aºa cã s-a gîndit: care þarã o fi mai potrivitã pentru o micuþã colonie? Care þarã e bogatã, are vegetaþie abundentã, are cele mai armonioase forme de relief, are Delta Dunãrii, are o lungã fîºie de litoral al Mãrii Negre, are cascade, rîuri, podiºuri ºi, mai presus de orice, are oameni atît de primitori ºi de harnici?

Ghici ghicitoarea mea! (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 12 iulie 1991)

Lacul Izvorul Muntelui este un lac de acumulare aflat pe cursul mijlociu al rîului Bistriþa, la 4 km în amonte faþã de oraºul Bicaz.

Cel din urmã junimist (1) În anul 1933, „Asociaþia publiciºtilor români” din Bucureºti a hotãrît sã-i sãrbãtoreascã pe doi scriitori români care împlineau venerabila ºi rara vîrstã de 90 de ani!

Cel dintîi sãrbãtorit, deºi nu ºi cel mai important, a fost profesorul Ion Pop-Florentin, care a rãmas cunoscut datoritã epopeii sale „ªtefaniada”, inspiratã din viaþa lui ªtefan cel Mare. Al doilea a fost Iacob Negruzzi. Festivitatea a avut loc seara. M-am dus ºi eu, împreunã cu tatãl meu, cãci amîndoi eram membri ai „Asociaþiei publiciºtilor”. Cu multã ºi justificatã înfrigurare, bãtrînii ºi tinerii publiciºti aºteptau apariþia lui Iacob Negruzzi, care, însã, n-a putut veni din pricina timpului neprielnic, mai ales pentru un om de 90 de ani. Afarã era înnorat, sufla un vînt destul de tãios ºi ploaia stãtea gata sã cadã (continuare în pag. a 11-a) GRIGORE BÃJENARU

Rugãciunea lui Avram Iancu E rînduitã prost aceastã stînã zadarnic are jgheaburi ºi pãºuni cînd turmele tot înspre rîpi se mînã iar din ciobani numai cîþiva sînt buni E prea în calea lupilor, sãrmana sînt lotri mulþi, tainu-i tot mai mic ºi nu mai crede nimeni în Nirvana din vechiul rai n-a mai rãmas nimic S-au îngrãºat berbecii ºi mãgarii pãianjenii ruinei curg ºuvoi

ISTORIA SLUGÃRNICIEI LA ROMÂNI

Stalin, comparat cu… Gioconda (?!)

Pagina 4

pereþii de stejar troznesc de carii cãpuºile regine-s peste oi Au ruginit tãlãngile în ploaie ºi laptele-i ca pînza grea de cort ºi orice miel se leapãdã de oaie în mãieriºte zace-un înger mort Apasã greu blestem pe stîna asta osînda Mioriþei a cãzut s-ar mai putea rãscumpãra nãpasta ºi-ar mai fi timp s-o luãm de la-nceput

Dar s-a fãcut tîrziu pe munþii vineþi pogoarã doliul serii ºi e ger în strunga verde vreau sã mã închideþi sã-mi iau cuminecarea, ºi sã sper Iar tabãra sã-mi treacã dinainte înveºmîntatã-n zeghe ºi fãclii la rãtãcirea mea sã luaþi aminte ºi oglindiþi-o dreaptã în copii Eu mã topesc sub ierburi nestemate cu fluiera ºi doinele întregi ºi cine ºtie, peste-un secol, poate voi rãsãri în tabla altor legi.

CORNELIU VADIM TUDOR, 1982 (Poezie preluatã din volumul „101 poezii * 101 bijuterii“)

Regenerarea vieþii

MARI MONUMENTE ISTORICE ALE BUCUREªTILOR

Arcul de Triumf Pagina 6

Paginile 12-13

NR. 1364z ANUL XXVII z VINERI 14 OCTOMBRIE 2016 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T La 16 februarie 1933, cînd þãrãniºtii trãgeau în muncitori Miºu Navetistul ºi Popa Tökeº Ion Cristoiu – un rateu ieºit Francmasoneria din þeava de eºapament a democraþiei paleoloagã Cel mai prost banc de la Radio Erevan este Vartan Arachelian! Dacã te apropii, þip!

PARTEA A II-A Fostul mare dogmatic comunist Vartan Arachelian, care a fãcut la Televiziune tot atît rãu cît fãcuse Ioºca Kiºinevski la partid, are o nepotolitã mîncãrime de limbã. Întîi el ne-a intoxicat cu emisiunile lui despre Epoca de Aur, pe care mãcar de le-ar fi realizat din convingere, dar tîlharul azvîrlea mereu cu hoþoaica prin copaci, jefuind judeþele. Nu cu mult timp înainte de revoluþie, secretarul cu propaganda al judeþului Galaþi, Vasile Bontaº, a telefonat la conducerea Televiziunii, afirmînd cã nu mai vrea sã-l mai prindã pe Arachelian pe-acolo, fiindcã a impus cu neruºinare sã i se dea un frigider, un congelator, niºte televizoare color ºi alte mici atenþii. Acum, V.A. e revoluþionar de tip nou, ia pe faþã. El a schimbat macazul ºi s-a urcat din mers în marfarul Regelui, nu înainte de a pune un picior ºi pe drezina legionarilor, cu care a cochetat la televiziune acum vreo cîteva sãptãmîni. Pe scurt, bãiatului îi e foame, foame de-aia mare, de-i chiorãie maþele pînã la Radio Erevan, ºi-apoi, unde mai pui cã vrea sã-ºi aranjeze ºi tîrla familialã, cãrîndu-l pe neisprãvitul de fiu-sãu peste tot, cu videocamera în cîrcã, de-a ajuns gãinaþul din uliþa Armeneascã pînã la Tokyo. Nu ºtim cum sã-l mai facem pe acest Vartanghel sã priceapã cã între noi ºi el e o diferenþã mare, de cîteva milenii, ºi cã dacã vrea sã facã ceva pentru omenire n-are decît sã se ducã la ai sãi, în Armenia sovieticã, fiindcã se precipitã evenimente politice importante. Ce-are el comun cu þara asta? Chiar vrea acest Arachelian, ca ºi alþii, cãrora le-am oferit ospeþie, sã nascã un naþionalism românesc necruþãtor? De ce ne provoacã el mereu, s-a dus oare vreun armean vreodatã în Germania sã-l înjure public pe preºedintele Republicii, ori sã-ºi batã joc de rãbdarea nemþilor? Neobrãzarea acestui guzgan de turbãrie a atins pragul de sus întrun interviu acordat revistei „Flacãra”: „Sînt stupefiat cã un ziar ca «România Mare» are un tiraj de 600.000 de exemplare. Acest tandem, Barbu - C.V. Tudor, pîngãreºte tot ceea ce înseamnã limbã, istorie româneascã, culturã româneascã“. Ce te bagi tu în istoria neamului românesc, liftã spurcatã? Ce-ai tu comun cu þara astã? Vorba lui Eminescu: „V-au pus vouã turcii capul în poalã?!” - adicã aþi plãtit vreun tribut de sînge pentru pãmîntul acesta?! Nu sîntem împotriva minoritãþilor, mai ales a inimoºilor armeni, cu o singurã condiþie - sã-ºi vadã de treaba lor, sã nu încerce sã facã ei ordine în Istoria României, pentru cã reacþia popularã va fi foarte durã, ºi nici Parlamentul European n-o sã o poatã stãvili.

Vedeþi-vã de treaba voastrã, stimaþi minoritari, pentru cã aici este ROMÂNIA, nu Armenia, nici Ungaria sau mai ºtiu eu ce altã republicã.

Anumite publicaþii au început sã dea tîrcoale unei afaceri care se profileazã într-o mare ºarlatanie: un anume Sergiu Braunstein din Israel se preocupã brusc de soarta românilor fãrã locuinþe ºi ne sufocã pe toate cãile televizate, profitînd mai ales de ciudata slãbiciune pentru

C A R I C A T U R I

el, manifestatã de L.T. Samuilã. Vã daþi seama ce ar însemna ca acest foarte înfipt ºi certãreþ Braunstein sã cumpere pãmînturi în România? În cîþiva aniºori, ne-ar scoate din þarã, s-au mai vãzut cazuri. Meºtere, de ce nu te duci tu sã construieºti în Israel, cã îþi e þara în pericol, ºi bombardamentele fac, din pãcate, atîtea ravagii?! Mister John Raþiu, în primele rînduri ale recentei Conferinþe a Alianþei Civice (C.A.C.), alãturi de restul menajeriei de sticlã: P.M. Bãcanu, M. ªora, V. Arachelian, V. Rebengiuc, Marilena Rotaru ºi ceilalþi foºti mari comuniºti nãpîrliþi peste noapte. Ei vor pune mîna pe putere, de bunã seamã, dar înainte de acest eveniment istoric se vor întîmpla cîteva chestii: eu o sã-mi vãd ceafa, pe tot cuprinsul þãrii va fi sãrbãtorit cu mare pompã paºtele cailor, ºi regele Mihai îi va turna reginei un bãiat, care va domni în România sub numele de Carol al III-lea.

Amuzantã ºi, din pãcate, necesarã iniþiativa domnului Ion I. Brãtianu, care a înfiinþat „Asociaþia victimelor expedierii presei“. Capul rãutãþilor la acest faimos DEP este o anume Gina Ionescu, þîfnoasã ca un sifon de metal coclit, care jigneºte pe absolut toatã lumea, face pe femeia-comisar ºi adevereºte proverbul românesc: „Muierea fãrã bãrbat/ Rãu se tãvãleºte-n pat!”

Un bun amic din televiziune ne-a telefonat ºi, fãrã nici o altã introducere, ne-a declamat în stilul marelui George Calboreanu: „Cã televiziunea n-a fost a mea, nu e a voastrã, ci a urmaºilor voºtri, ºi a urmaºilor urmaºilor voºtri, în veacul vecilor!” (tunete, bum-bum, trãznete, toatã recuzita furtunii, ºtiþi finalul din „Apus de soare“).

De ce? Pentru cã, sfidînd orice ruºine, toþi aranjorii ºi-au angajat ba un copilaº tembel, ba o nepoatã, ba chiar o codanã cu plãmîni de amfibie, care dupã mamã le vine rudã de gradul ºapte pe scara Richter!

Ehei, multe ar fi de povestit, rãzboiul chiloþilor a intrat într-o nouã fazã, dupã bombardarea cu tot felul de vorbe grele acum s-a trecut la lupta terestrã, corp la corp, care pe unde apucã, prin studiouri, prin lifturi, cã tot nu circulã, ce s-o mai lungim, televiziunea a devenit o uriaºã familie incestuoasã. Dacã ar fi fost privatizatã, poate cã asta n-ar fi deranjat pe nimeni.

Dar este încã a statului ºi, în ciuda unor tentative, statul nu poate fi privatizat.

Oricum, cel mai fericit este Rãzvan Theodorescu, om cu naturelul simþitor ºi familist de felul lui, peste care se zice cã ar fi intrat acum ceva timp o ºpicheriþã focoasã ca o gãinã pe rotisor, fiara a închis uºa cu cheia, s-a apropiat provocator, încet-încet, amuºinînd mocheta cu nãri de panterã, miºcãri nesãbuite se dezlãnþuiau din al sãu corp, apoi încã vreo cîþiva paºi ºi, cînd a ajuns la un metru, ce credeþi cã s-a întîmplat? Hai cã vã zic în episodul viitor!

Nu, nu pot sã fiu atît de crudel, vã puteþi îmbolnãvi de boala lui Calache dacã nu aflaþi. Unii poate cred cã voinicul urmaº al lui Herodot a ridicat-o pe ºerpoaicã pe braþele sale vînjoase, ca Nicu Vlad, care acum aud cã se antreneazã prin Australia ridicînd canguri. Alþii ar fi înclinaþi sã creadã cã el

s-a lãsat moale ca o cîrpã sub sãruturile ei pãtimaºe, în timp ce leoparda îi ºoptea la urechi vorbe murdare: ciorapi, chiloþi, batiste ºi alte cuvinte de dat la „Nufãrul“. Supoziþii ar fi multe, dar nu e cazul. Veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul vã va libera. În realitate, dl. Rãzvan Theodorescu s-a fãcut cadaveric, s-a ridicat de la locul lui, ºi-a ºters ochelarii aburiþi cu o ºuviþã din peruca lui Benone Sinulescu ºi a strigat: „Dacã te apropii, þip!“.

Un patetic ºi emoþionant interviu a acordat duminicã la televiziune poeta Carolina Ilica, purtãtoare de cuvînt a „Vetrei Româneºti“.

Nu trebuie uitat cã Vatra a împlinit recent un an de existenþã, aniversare sãrbãtoritã cu o uriaºã bucurie în tot Ardealul, atît de români, cît ºi de maghiari, care nu mai pot de dragul nostru.

Dl. Corneliu Vadim Tudor a acordat joi un amplu interviu corespondentului la Viena ºi ziarului elveþian „Neuen Zürcher Zeitung”, dr. Cyrill Stieger. Vã daþi seama ce-a lost la gura lui. Printre altele, a repetat cunoscuta lui tezã, pe care a spus-o ºi presei americane, chineze, germane ºi engleze: România are nevoie de cel puþin doi ani de guvernare militarã pentru a supravieþui!

Sã vinã pompierii, inima sã-mi stingã! Iatã cã, dupã pustiitorul incendiu care a avut loc anul trecut la Institutul de Arheologie, cînd au fost distruse valori inestimabile, vineri, 8 februarie 1991, s-a mai produs un pîrjol, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, situat în casa de la ºosea a marelui savant. Noi nu zicem cã flãcãrile au pornit de la luleaua pe care o învîrte între deºte dl. ministru de resort Andrei Pleºu (atunci cînd, fireºte, nu se scarpinã în urechi) - tot ce zicem noi este cã s-au înmulþit într-un mod alarmant aceste calamitãþi, pe fondul neglijenþei criminale a unor carieriºti care nu dau doi bani pe istoria neamului. Ei chiar vor sã ne convingã, precum Dan Lãzãrescu, Paul Cernovodeanu, ªerban Papacostea, Radu Popa, Andrei Pippidi, cã istoria României începe de la zero, adicã de la ei (ei fiind, într-adevãr, un zero absolut)! Iatã cã ceea ce n-au reuºit hunii, gepizii, avarii, pecenegii, cumanii, udemeriºtii ºi alþi migratori, reuºeºte neamul nomad al pleºilor, þigani turceºti din braniºtea Asiei.

O excelentã publicaþie a meºteºugarilor din România: „Societatea Cooperatistã”.

Mai mulþi cititori din Timiºoara ne-au telefonat luni la redacþie pentru a-ºi exprima indignarea faþã de cea mai ridicolã adunãturã politicã din istoria României: mitingul gunoierilor, declanºat în semn de solidaritate faþã de fostul ºef al poliþiei judeþene, lt. col. Viorel Oancea.

Dupã cum se ºtie, acesta din urmã a fost nevoit sã-ºi prezinte demisia, în urma scandaloaselor sale atitudini promonarhiste ºi antiromâneºti, precum ºi ca inspirator din umbrã al Societãþii Timiºoara ºi al C.A.D.A. Totodatã, fostul ofiþer se aflã în anchetã pentru a dovedi pe ce cãi misterioase i-a parvenit soþiei sale, tocmai din Germania, un întreg cabinet stomatologic, în valoare de cîteva sute de mii de mãrci! Acum gunoierii îºi exprimã solidaritatea, refuzînd sã mai strîngã gunoaiele oraºului. Nici o pagubã, cineva tot o sã le strîngã odatã...

Cel mal ospitalier restaurant din Bucureºti rãmîne, în continuare, „Select“-ul, condus de tînãrul economist Liviu Capotã.

Tîlharii presei române au ajuns ºi la crimã: în ziua de 9 februarie 1991, doi redactori ai revistei „Baricada”, Margareta Paligora ºi Corneliu Giagim, au fãcut amor ºi au bãut porceºte, pînã cînd s-au luat la bãtaie, iar muierea i-a zdrobit amantului þeasta cu un obiect tãios. Dupã un asemenea scandal de proporþii, gazeta borfaºilor nu mai are ce cãuta în presa românã... În numãrul viitor vom reveni cu amãnunte despre aceastã crimã pasionalã...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 15 februarie 1991)

C A R I C A T U R I

Pag. a 3-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

S MÎ ÎN NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Niºte golani Pedepse soft Mike Tyson a vizitat sãlaºul hoþilor Israela nu vrea Armonia în patul conjugal Kelemen Cap de Premiul Nobel pentru Terorism Adrian Ghenie Lemn Adrian Severin loveºte la rotula de jos stabileºte un nou record Ultimele aventuri ale preafericitei Elena Udrea Alina GorghiuDej: ochi alunecoºi, inimã zburdalnicã Soarele se învîrte în jurul Pãmîntului plat Radio Erevan: Armenia-România, 5 la 0 Raluca Prunã dezvãluie cã niºte foºti judecãtori, profitînd de ambiguitãþile legislative, au pensii de aproape un miliard de lei pe lunã! ªi vor rãmîne cu ele, Actorul c-aºa-i în þara hoþilor îmbrãcaþi în robe!

Robert de Niro i-ar da un pumn în faþã lui Donald Trump. Va trebui sã stea la rînd. Lista de aºteptare e lungã. Sebastian Ghiþã susþine cã CTP încasa 5.000 de euro lunar de la S.O. Vîntu, ãla de îngropa rahaþi (sau rakeþi, n-am înþeles exact, înregistrarea avea un bîzîit de muscã verde) prin dealurile Moldovei. Dar nu-i dãdea pe card, sau peste gard, în sacoºã de plastic, ca toatã lumea mafiotã, nu, îi bãga într-o carte scobitã! Asta explicã gravele carenþe culturale ale cyborgului. El, sãracu', citea doar coperta! CTP-ul a reacþionat cu jumãtate de gurã, pe cealaltã înghesuind-o într-un colþ al universului interior, vorba filosofului Costi Ioniþã, precizînd, în stilul sãu futurist, cã a fost sub contract, pînã în 2009, cu trustul marelui ºmanglitor. Banii nu-i erau aduºi într-o carte, deoarece nu le suportã, el ºtiind deja totul despre nimic, ci într-o farfurie zburãtoare de pe vremea mînzului sec, ºi-i erau turnaþi în ºoºoni cînd pleca de la madam Popescu. Trebuie sã-l credem, asta-i realitatea borfaºilor! Tot mai mulþi români se sinucid din cauza datoriilor la bãnci, mai ales aceia care au luat credite în franci elveþieni. ªi-n vremea asta, Statul Român foreazã dupã creier în nasul lui Cioloº. De ce trebuie sã fie românii robii bãncilor? Pentru cã sînt conduºi de jigodii.

S-au dat cîteva condamnãri în cazul Microsoft. Praf în ochi, marii bandiþi au scãpat deocamdatã ºi-ºi rumegã mãlaiul prin paradisuri fiscale. Pinalti ºi-a dat autogol: 6 ani cu executare. Ceilalþi ciorditori au încasat mai puþin, fiindcã au dat pe goarnã tot ce-au ºtiut ºi au jucat rolul mafioþilor pocãiþi în faþa instanþei. Adevãraþii artizani ai jafului de 40 de milioane de euro pus la cale de PDL, dar cu implicaþii transpartinice, sînt în libertate. Dar n-a cîntat cocoºul de trei ori pe gardul DNA, cã bãieþii veseli s-au lepãdat de Satana. Dar pe Satana îl durea-n Vãzînd cã cruciºãtor, c-avea o blondã pe-un picior.

PNL stã destul de foarte naºpa în sondaje, Klaus sare la capul (deºi termenul este impropriu) PSD. Dar nici baronul de Teleorman nu se lasã ºi-i dã una constituþionalã de la brîu în jos. Batã-vã norocul sã vã batã de golani! Jucaþi piesa asta de teatru ca sã le smulgeþi votul proºtilor. Nu mai bine le decartaþi cîte-o pungã de fãinã ºi-un litru de ulei, ca sã vã recunoascã dupã amprente? Dacã le mai daþi ºi o þuicã, îi treziþi la realitate, ca sã nu mai vorbim cã mirosul de mititei îi scoate la produs voturi ºi pe decedaþii mortal. În continuarea distracþiei electorale, Ponta a declarat cã nu dã doi bani pe Iohannis, tot aºa cum n-a dat o ceapã degeratã pe Bãsescu. Doctorul, tot doctor! Îl bagi la izolare, îi scrii urãri de bine pe toate zidurile patriei, dar el tot dã din clanþã. Probabil din obiºnuinþã. De Ziua (Ne)educaþiei, Mike Tyson, celebrul consumator de urechi, a vizitat ringul de box cu umbrele trecutului, numit impropriu Palatul Parlamentului, ºi a asistat, din colþul roºu, la ºedinþa somnolentã a sparringpartenerilor. Din pãcate, n-a dat nici un cap în gurã, fiindcã domnul Cernea era la o defilare de delfini ºi lesbiene heterosexuale, desfãºuratã la Lehliu-Garã. În ciuda acestui neajuns, Mike Nebunul a fost supermulþumit de piftia de urechi de parlamentari pe care a servit-o la cantina sãracilor cu duhul, aflatã un etaj mai jos decît genunchiul broaºtei. Totuºi, în ciuda rãutãcismelor, vorba lui Hagi, trebuie apreciatã sinceritatea senatorilor de a invita în sãlaºul hoþilor un derbedeu celebru, pentru care educaþia înseamnã exact ce înseamnã ºi pentru ei.

Braconierii vor sã vîneze legal speciile protejate. Cu demenþii ãºtia care-ºi zic vînãtori, dar sînt criminali cu sînge rece, nu mai sînt în siguranþã nici urºii, nici pisicile sãlbatice, nici curvele de pe centura politicii. E inutil sã mai spunem cã toþi ºefii aºa-ziselor asociaþii ale braconierilor sînt politruci care, pentru cã în patul conjugal trag cu gloanþe oarbe, se poartã cu vînatul ca în codru. Aceºti impotenþi nenorociþi ar trebui bãgaþi în þarcul lui Þiriac exact în acea perioadã a anului în care Haplea în Chiloþi simte în nãri mirosul Antisemitismul înfloreºte pe de sînge de mistreþ. mapamondul lumii globului pãmîntesc. Între Israela ºi iubitul ei, pe care nu mai ºtiu cum îl cheamã (ceea ce nu mai ºtie nici el din cauza meandrelor concretului dintre cîrciumã ºi domiciliul conjugal), s-a bãgat, culmea deznãdejdii, Armonia. Nu armonia cu a (mic), ci aia cu A (mare). S-a bãgat atît de adînc încît juna Israela (abia 0,8 primãveri) a fost deshumatã din groapa emisiunilor

culturale de la miezul nopþii, domeniu în care nimeni nu-i mai expert ca Capatos (sic!). Dar ce ne facem cu conflictul ãsta de pe Înãlþimile Golan, acolo unde Armonia n-avea ce cãuta decît dacã o mînca rãu Peninsula Sinai. Nu ºtie oare cã amanþii Israelei e, în general, periculoºi? Cã Orientul Mijlociu e un teren minat? Vrea ca ºi Balcanii sã se crãcãneze pe un butoi de pulbere? Armonico, liniºteºte-te, fato, cã ne acuzã umanitatea omenirii de antisemitism! Regleazã-þi jiglerul la alt mecanic, în alte zone de conflict, eventual la bordel! Tu nu ºtii cã sexul guverneazã Universul? Ai idee cîte rãzboaie devastatoare au pornit din zonele erogene? Ai grijã, Israelele e rãzbunãtoare!

Dacian Cioloº e bãiat bun, dar pe tarla. La sosirea avioanelor F16 la Feteºti, a declarat, pãtruns de emoþia curentului de pe Braþul Borcea, cã este, citez cu lacrimi de crocodil în ochi, ,,un moment istoric”. Bãi, Daciane, ce moment istoric este cînd cumperi avioane second hand pentru apãrarea þãrii? Parcã retrãim anii '90, în care se închinau ode conservelor expirate, aduse sub formã de ,,ajutoare”. Oi fi tu bãiat de treabã, dar se vede de la Bruxelles cã vii dintre limba vacii ºi rochiþa rîndunicii.

Apropo, cum se zice la voi, în Sãlaj, mereu m-am întrebat: ce ascunde rîndunica sub rochiþã? Dacã-mi rãspunzi la întrebarea asta, chiar este un moment istoric.

Andreea Rãducan se mãritã, e nuntã-n cartierul campionilor olimpici! Fata asta ne-a adus atîta bucurie încît meritã toatã fericirea de pe lume. Casã de Piatrã, campioano! Pe retina timpului vei rãmîne salutînd planeta, mutã de admiraþie, de pe umerii lui Octavian Mumia mumiei Belu, într-o varã australã de neuitat. lui Lenin, care rãspunde la apelul bocancilor cînd este strigat Kelemen Cap de Lemn, susþine cã Parlamentul e o glumã de cînd tehnocraþii au preluat puterea executivã. N-a specificat ce fel de glumã, dar de cînd organizaþia fripturisto-teroristã UDMR s-a aburcat în acel prepeleac, e o glumã proastã. Iar Hunor, care deunãzi afirma la Tîrgu Mureº cã nu se lasã pînã cînd nu pune România pe butuci (adicã s-o lase fãrã Transilvania), e un patruped cu coada-n faþã. Aºa cã Parlamentul nu e decît o troacã, din care se hrãnesc udemeriºtii (a nu se confunda aceastã categorie de suine cu marea majoritate a maghiarilor, care sînt oameni la locul lor, acasã la ei, în Ungaria).

Victor Grigorescu, ministrul Energiei Personale, demn urmaº al vechilor structuri, susþine cã site-ul lui, vizitat de 14 prostocraþi pe zi, i-a adus, din închiriere, venituri de aproape 8 miliarde de lei vechi anual! Aºa cum deja ºtiþi, tehnocraþii ne iau de fraieri. De fapt, ca sã fim sinceri, ãºtia nu-s nici tehnocraþi, nici prostocraþi. Sînt hoþocraþi.

La Grigorescu e o tradiþie de familie. Premiul Nobel pentru Terorism l-au luat ostatic, în 1994, Shimon Peres ºi Yasser Arafat. Pacea a þinut cît s-a desfãºurat ceremonia de decernare a premiului. Anul acesta, l-a primit preºedintele Columbiei, pentru cã în urmã cu o lunã de zile a încheiat un acord de încetare a ostilitãþilor, care dureazã de 50 de ani (peste 260.000 de morþi), cu gherilele marxiste, acord pe care columbienii l-au respins prin referendum. Cred cã ãºtia care au decernat premiul au tras zdravãn pe nas înainte. Nu-i vorbã, au ºi avut de unde. Adrian Ghenie loveºte din nou: o pînzã de-a sa a fost vîndutã la o licitaþie, la Londra, cu 7,8 milioane de euro. Durerea mare e cã pictorul nu mai este proprietarul creaþiei sale, vîndutã anterior la un preþ modic, aºa cã s-a ales cu praful de pe tobã. ªi cu gloria deºartã. Dar sã nu-l plîngem. I-a crescut cota, ºi va putea scoate sume asemãnãtoare pe urmãtoarele mîzgãleli care i-au înnebunit pe iubitorii de Mãdãlina Ghenea.

Milionarii, dacã nu v-aþi prins, cã ãsta a fost un subiect cultural.

Dar sã revenim la hoþii noºtri, mari iubitori de subtilitãþi legislative. Adrian Severin ne-o trage scurt la rotula de jos. Susþine, cu argumente mîrlãneºti, cã dacã toatã lumea furã, iar cei prinºi sînt pedepsiþi, ar trebui schimbatã legea, cã nu e bunã. Dãuneazã la ten ºi la stomacul burþii. Adicã ar trebui bãgaþi în sala de lecturã cu pijamale dungate ceilalþi cetãþeni, ãia cinstiþi.

Cã într-o democraþie, majoritatea (hoþilor) hotãrãºte.

Acest Severin va deveni scriitor de penitenciar în curînd, deºi ar fi trebuit ca la aceastã orã sã fi avut deja publicatã o ediþie a operelor complete. Numai dacã l-ar fi întrebat cineva despre loviturile financiare pe care le dãdeau bursucii, din vizuina în care se scãrpinau împreunã de rîie, în anii ’90, cînd cumpãrau cantitãþi uriaºe de þigãri de afarã taman cu douã zile înainte ca guvernul, din care fãcea parte ºi tatãl hoþilor, sã anunþe

scumpiri majore. He, he, dacã se apucã sã vorbeascã privatizãrile frauduloase, acest Severin n-ar mai ieºi de la casele de creaþie cu gratii la ferestre nici dacã ar scrie Biblia pe invers.

Frank Walter Steinmeier, ºeful diplomaþiei germane, a declarat cã perioada actualã este mai periculoasã decît rãzboiul rece, în contextul relaþiilor din ce în ce mai naºpa dintre SUA ºi Rusia. ªtiþi povestea, mai-marii lumii se sunã la telefon, se înjurã, dupã care închid. Dar noi, românii, n-avem de ce ne teme cã a cumpãrat Guvernul avioane F16 la mîna a doua. Doar e ca noi, mînca-þi-aº!, vorba portughezilor.

Ioan Gyuri Pascu era un adept al teoriei fericirii, promovatã de vietnamezul Dang, a cãrui principalã reprezentantã în spaþiul carpato-danubiano-erotic este Daniela Marin, fosta soþie a defunctului. Deºi broscoii de presã încearcã sã facã o legãturã între apartenenþa la aceastã miºcare din buric ºi moartea sa, nu existã nici una. Îndrãgitul artist a dat colþul pentru cã, la un moment dat, ca orice om cu probleme de sãnãtate, a trebuit sã apeleze la ajutorul sistemului medical românesc care, în general, îþi asigurã o trecere rapidã într-o lume ceva mai bunã. Bineînþeles, dupã ce te opereazã pe cord deschis la Dezastrul din piscicultura româneascã este buzunar. total. Din cele 60.000 ha de bãlþi aparþinînd statului, doar 12.000 sînt cadastrate, iar marile ferme piscicole au fost lãsate în paraginã ori au fost falimentate intenþionat. În S-au salvat doar peºtii care au intrat în politicã. sfîrºit, Elena Udrea, ºcolãriþa model, a ajuns la facultatea de teologie (ne)ortodoxã, unde sperã sã-ºi mai spele din pãcatele fãcute cu voie sau fãrã de voie. N-a fost simplu deloc. A trebuit sã se îmbrace, sã-ºi asorteze geanta Hermes la starea vremii, sã prindã avionul de 7,30, sã dea interviuri la poarta templului lui Zeus ºi, mai ales, sã-i tragã pe preafericiþii profesori de mînerul burþii. Pardon, de bãrbi. Dupã ce va absolvi ºi acest masterat, va înfiinþa ,,Institutul Fericirii”, secþia ,,Piþipoance”. Dacã-i mai aud pe romantici cã banii n-aduc fericirea, nu ºtiu ce le fac. Elena, o singurã rugãminte am: nu-i strica ºi pe colegii de amuzament religios! E fragezi. ªi, la experienþa ta de gurmandã profesionistã, îi haleºti cu oase cu tot, ca pe grisine. Cît despre nefericiþii taici, explicã-le cã best-sellerul ,,Kama Sutra” e cea mai tare rugãciune de dimineaþã: purificã sîngele, oxigeneazã creierul. E mai miºto decît postul, deºi e tot pe bazã de morcovi. Dacã faci toate astea, Substitutul Fericirii e gata, nu trebuie sã mai aºtepþi absolvirea de vinã sub control judiciar. Alina Gorghiu-Dej e femeie. Ochi alunecoºi, inimã zburdalnicã. Iatã cum l-a atacat direct la corazonul inimii pe Vlad Voiculescu, ministrul Nesãnãtãþii: ,,V-am vãzut, mi-aþi plãcut, ce rãmîne de fãcut?!”. Pãi lucrurile par limpezi, ºo pe el! Chiar dacã se lasã greu ºii dã întruna cu investiþiile în sãnãtate, cu mãsurile de prevenþie. Copile, dacã ai fost la ºedinþa liberalilor de rît golãnesc, n-ai cum sã nu-þi pierzi inocenþa.

Promiscuitatea politicã pluteºte în aer. útia s-au întins pe gard ºi cu pesediºtii, ºi cu udemeriºtii, ºi cu þiganii, ºi cu pedeliºtii. Numai cu Poporul Român n-au fost. O ºtiþi pe Antonia? E o guristã mãritatã, mai nou, cu Escobar Lungeanu, un cubanez din Ferentari. Despre ea se spune cã e frumoasã ca o lalea ºi elasticã precum o jartea. În schimb, el e frate geamãn cu Bau-Bau. Elena Udrea recunoaºte, în sfîrºit, relaþia strînsã cu Traian Bãsescu, cãruia i-a dãruit ce avea mai de preþ.

Nu, nu i-a oferit pilda vameºului nemilostiv, beþivan ºi curvar, ci o psaltire rãmasã de la Gala Bute, pe care fratele de cruce al lui Johnnie Walker o deschide cu pupila mãritã de emoþie ºi citeºte psalmul 22, revãzut ºi Ana-Maria adãugit. E psalmul despre blonde.

Prodan a fost dusã cu mandat la Nebunariu, în calitate de martor în procesul Oanei Zãvoranu cu alte vrãjitoare. N-a spus mare lucru, fiind mai catolicã decît Vã miraþi cã PSD obþine constant cele mai Pepe. multe voturi? Ia citiþi acilea, ca sã vã lãmuriþi: 20% dintre români considerã cã Soarele se învîrte în jurul Pãmîntului, 10% cã Terra este extraplatã, iar 67,68% sînt convinºi cã horoscopul are o bazã ºtiinþificã.

Sondajul a fost fãcut online, aºa cã nu putem sã nu-i dãm dreptate lui Umberto Eco, care concluziona: ,,Internetul a transformat prostul satului în înþeleptul satului”. Al satului global, evident. Potrivit WEF, la infrastructurã, România ocupã locul 128 în lume, din 138 de þãri monitorizate. E ceva putred la mijloc. Mai mult ca sigur cã malgaºii din Madagascar au mituit pe La concertul cine trebuie ºi ne-au suflat locul 138!

Deliei de la Teatrul Naþional, un bilet costã 690 de lei, adicã jumãtate din leafa unui profesor. Se pare cã sosia Elenei Udrea a luat-o iar pe ulei. Nu se ºtie exact dacã bea tot cu mã-sa, sau cu vreun concurent care are Na, cã a gãsit ºi naþionala de fotbal a factoru-n pix.

României un adversar mai modest decît ea. Se numeºte Armenia ºi are un campionat format din 6 echipe! Ca sã facã economie de jucãtori, a trimis 11 pe teren, dar, în minutul 3, a retras unul, sub scuza unui cartonaº roºu, fiindcã fãcea parte din echipa de handbal cu mîna. Aºa cã sã nu tragem concluzii pripite, cã nu e cazul.

Important este cã am bãtut ºi noi pe cineva, cã trecuse mai bine de un an de cînd Budescu îi rãpunea pe vînãtorii de balene din Feroe. Scorul ne scuteºte de orice comentarii: conform Radio Erevan, Armenia a învins România cu 5 la 0...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Am visat...

Am visat cã, într-o zi, Întîlnindu-l pe Sfîntul Apostol Petru, I-am spus cu o christicã smerenie: – „Simt cã voi pãrãsi în curînd Aceastã lume, cu bucuriile ªi durerile ei.

Roagã-L pe Omniprezentul Dumnezeu

Polemici

Sã-mi mai prelungeascã viaþa Cu cîþiva ani, Cãci altfel voi pãrãsi aceastã lume, Trecînd din «mica trecere» Spre cea «Mare» ºi definitivã, Cu «geamantanele pline»...

Rãmînîndu-mi atîtea creaþii Neterminate, nefinisate ªi-atîtea proiecte cu contracte Neonorate“...

TABLETÃ DE SCRIITOR

Bãtãuºii sînt printre noi Ne aflam, deunãzi, în tramvaiul 21, aproape de Staþia ,,Doamna Ghica”. Ziua se îngîna cu noaptea, iar cãlãtori erau puþini, astfel încît se putea merge lejer de la un capãt la altul, pe culoarul mai mult liber.

Deodatã, pe la mijlocul vagonului, s-a iscat o gîlceavã, cu voci ridicate, þipete ºi înjurãturi... Nouã, celor care ne aflam tocmai în faþã, pe scaunele de lîngã cabina vatmanului, ni se pãreau cã vin de undeva, din afarã...

Dar nici n-am apucat sã ne dumirim bine ºi am vãzut, pe podea, cum un cãlãtor, ce pãrea sã aibã vreo 50 de ani, era bruscat de 3 tineri, elevi, probabil, prin clasa a noua sau a zecea, ºi lovit... lovit cu picioarele.

Cînd lumea a început sã se dezmeticeascã, tramvaiul se oprise deja în staþie, iar spectacolul era ca ºi terminat.

Scandalagiii, trãgînd dupã ei ghiozdanele pline cu Dumnezeu ºtie ce, fiindcã, dupã felul cum se comportaserã, nu credem cã aveau poeziile lui Eminescu, sau vreo altã carte de trebuinþã ºcolãreascã, o zbughirã cît ai clipi pe uºa din spate, luînd-o la fugã în direcþii diferite, pentru a-ºi pierde urma...

Cãlãtorul umilit, cu mîinile rãnite ºi dinþii sfãrîmaþi în gurã, reuºi cu greu sã se ridice ºi apoi se aºezã pe un scaun, pãrînd resemnat în faþa indiferenþei celorlalþi

Cu lanterna prin Pasajul Latin În aceastã varã am auzit deseori cuvîntul ,,vandalism”, pronunþat fie de turiºti, fie de locuitorii din Capitalã, la vederea desenelor ºi inscripþiilor de tip graffiti (practic, niºte mîzgãleli), apãrute pe faþadele unor clãdiri ºi monumente. În ultimul timp, au luat amploare astfel de acþiuni (cred eu, organizate), care au avut ca efect distrugerea aspectului urban, civilizat, mai cu seamã în centrul Bucureºtilor: clãdirea Universitãþii, inclusiv soclul celor 4 statui, Pasajul Latin, zidurile unor instituþii ºi magazine din zonã. Nu se poate sã nu remarc faptul cã asemenea acte de vandalism s-au intensificat exact în perioada în care actualul primar general demarase numeroase acþiuni de pregãtire a oraºului în vederea concursului de desemnare a ,,Capitalei culturaleuropene pentru anul 2021”. Dupã cum se ºtie, la jumãtatea lunii septembrie, titlul a fost cîºtigat de Timiºoara, oraº care a fost ales de un juriu internaþional, delegat de

ISTORIA SLUGÃRNICIEI LA ROMÂNI

Stalin, comparat cu… Gioconda (?!)

2 martie 1945 – Primul-ministru Rãdescu a fost înlãturat de la putere. Regele Mihai e obligat sã accepte un nou guvern, cu Petru Groza. Om bogat de felul lui, acesta nu se poate lãuda, însã, ºi cu prea multe studii. O întîmplare a fãcut sã fie arestat de Ion Antonescu. Scrisese o cãrticicã: ,,ªcoala puterii”. ªi o captivitate fericitã l-a ajutat acum sã devinã prim-ministru: calitatea de victimã a dictaturii îi conferã o aureolã. Din noul guvern fac parte GheorghiuDej (Lucrãri Publice), comunist, ºi Pãtrãºcanu (Justiþie), tot comunist, care are, însã, „handicapul“ de a nu fi fost închis. În þarã continuã agitaþiile, ºi ruºii vor sã le punã capãt cu orice preþ. Aºadar, o nouã vizitã a lui Vîºinski.

Membrii delegaþiilor strãine, din care fac ºi eu parte, sînt invitaþi la o întîlnire în sala Arlus (Asociaþia de prietenie româno-sovieticã). Se ºtie cine-i Vîºinski, acest FouquerTinville rus în procesul Zinoviev. Mai multe despre el am aflat de la Chorleton, un ziarist englez care a stat 15 ani în Rusia; cea mai exactã formulã pe care o auzisem pînã atunci: ,,Tot ce se spune despre Rusia e adevãrat”. În ceea ce-l priveºte pe Vîºinski, Chorleton a asistat ºi la toate procesele care au urmat dupã acela al lui Zinoviev; e, deci, un martor credibil. Ne povesteºte cã printre acuzaþi era ºi un fost prieten al lui Vîºinski, care aproape cã i-a urat bun venit la tribunal: ,,Bravo, arãþi mult mai bine! Pari odih-

ªi s-a dus Sfîntul Apostol Petru ªi L-a rugat, spunîndu-i: – „Dã-i, Doamne, Cã nu cere mult“...

Iar Cel de Sus i-a replicat: – „Sã mai vedem”... ªi i-a mai spus: –„Dacã n-ar fi existat Mîhnirile, N-am fi cãutat Raiul“...

DORU POPOVICI

oameni, care nu reacþionaserã în nici un fel ºi care asistaserã la încãierare ca la un spectacol de teatru.

O, ce cuvînt, teatru! Da, tocmai vãzusem de curînd o piesã, la un teatru bucureºtean, în care abundau scene obscene, în mod vãdit apreciate de public, spectatorii aplaudînd frenetic dupã fiecare replicã incluzînd un îndemn la sex ºi la scandal în toatã regula. Desigur, între incidentul din mijlocul de transport ºi piesa de teatru existã o mare diferenþã. În primul caz, avem de-a face cu niºte tineri huligani, iar în cel de-al doilea, e vorba de niºte actori, oameni citiþi ºi pregãtiþi profesional pentru a-ºi trãi viaþa din roluri ºi pentru roluri. Rãmîne întrebarea: acei tineri bãtãuºi oare ce vor face în viaþã? Dupã felul lor de comportare, cu siguranþã cã, mai devreme sau mai tîrziu, vor ajunge în puºcãrii, de unde vor transmite mesaje cã nu au condiþii de viaþã ºi vor înainta petiþii la Uniunea Europeanã cum cã în România nu sînt respectate drepturile omului. Dar oare ei au ºtiut sã îi respecte pe cei din jur? Cum? S-a vãzut: cu pumnul ºi picioarele...

E o realitate binecunoscutã, iar noi tragem un semnal de alarmã, adresîndu-ne îndeobºte pãrinþilor, sã-ºi supravegheze odraslele cît încã nu e prea tîrziu. Totodatã, îi sfãtuim pe oameni sã evite conflictele cu indivizi de teapa celor amintiþi, cãci bãtãuºii nu ºtiu ce-i ãla respect, ºi nici conºtiinþã nu au.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” Uniunea Europeanã, ºi care va primi din partea forului comunitar ºi un premiu de 1,5 milioane de euro. Sã înþelegem cã, prin gesturi potrivnice, de tipul celor care au avut loc în Bucureºti, s-a acþionat dupã zicala, care nu ne face deloc cinste, ,,sã moarã ºi capra vecinului”? Sã fie, oare, vorba de politica dusã de clanul bãsist ºi liberal, de aceiaºi oameni care s-au opus unor iniþiative ale primarului general, cum ar fi aceea ca Parcul Colþea sã poarte numele ,,Radu Beligan”? De fapt, nu a fost singura împotrivire la propunerile doamnei primar Firea, fiind evident faptul cã aºa-zisa dreaptã politicã luptã pentru interesele unor afaceriºti, care au fãcut averi fabuloase pe seama locuitorilor Capitalei. Ne bucurã, însã, fermitatea actualului primar general ºi a acelor consilieri care vãdesc preocupãri serioase pentru schimbarea aspectului urbei noastre, conºtienþi fiind de importanþa rolului pe care cultura îl are în viaþa unui oraº, ºi anume de a contribui la prosperitatea acestuia ºi la bunãstarea cetãþenilor sãi.

ANTON VOICU nit! Închisoarea þi-a priit!” ºi, dupã cîteva minute, arãtînd spre fostul sãu prieten: ,,Cer pedeapsa cu moartea”. Îndreptîndu-ne, dar, spre sala Arlus, ne întrebam ce monstru vom vedea; ºi aºteptãrile ni s-au adeverit. Am dat de un personaj de sinistrã comedie, cu pieptul plin de decoraþii. ªi am fost martorii unui spectacol aiuritor; la spatele lui, cineva din suitã þinea o pancartã cu o mare fotografie… a lui Vîºinski, fenomen de auto-adorare frecvent, de altfel, în þãrile totalitare. Vîºinski ºi-a început discursul, zbierînd: ,,Sã facã bine sã amuþeascã bandiþii ºi duºmanii, cã, dacã nu, îi facem noi sã tacã!”. Iar concluzia a fost rezumatã de aceastã frazã: ,,Toate pãsãrelele, într-un unic concert”. Pãsãrelele sînt þãrile satelite. Transilvania e redatã României. Regele Mihai pleacã la Cluj. În cinstea realipirii Transilvaniei au loc ceremonii de preamãrire a ,,genialului Stalin”, care a permis aceastã restituire.

16 martie – Cînd, spre a-ºi salva viaþa, oamenii fac apel la linguºiri, ei pot atinge nemaipomenite culmi de ridicol. Ca, de pildã, în aceastã dare de seamã asupra unui miting organizat la Cluj de Frontul Naþional Democratic din Transilvania (datatã 15 februarie 1945): ,,Lungi coloane de cetãþeni… se îndreptau spre Piaþa Libertãþii dupã ce primiserã pãrinteasca binecuvîntare a marelui eliberator, al cãrui zîmbet de Giocondã îi privise dintr-un uriaº tablou aflat, din noiembrie trecut, pe unul din balcoanele Primãriei”.

JEAN MOUTON (,,Jurnal România, 1939-1946”)

La mulþi ani, Eugenia Vadim Tudor!

Cu prilejul celei de-a 22-a aniversãri a zilei de naºtere, vã dorim multe binecuvîntãri, salutîndu-vã cu un Cuvînt viu al lui Dumnezeu potrivit pentru acest moment: Omul credincios „este ca un pom sãdit lîngã un izvor de apã, care îºi dã rodul la vremea lui ºi ale cãrui frunze nu se veºtejesc; tot ce începe duce la bun sfîrºit” (Psalmul 1:3). Sîntem convinse cã dacã ºi în noul an de viaþã vã încredeþi din toatã inima în Domnul, El vã va pãzi ca prin minune. Vrem ca pe parcursul vieþii sã fiþi un simbol al binecuvîntãrii Lui, oriunde vã veþi afla, iar alegerile ºi deciziile dvs. sã fie motivate de înþelepciunea ºi de îndrumarea Duhului lui Christos. Orice situaþie care pare de neînvins va reprezenta o oportunitate de a experimenta miracolele Sale ºi de a demonstra puterea Divinitãþii, deoarece „ºtim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, ºi anume spre binele celor ce sînt chemaþi dupã planul Sãu” (Romani 8:28). De asemenea, dorim ca Dumnezeu sã le binecuvînteze pe doamna Doina ºi d-ra Lidia, care sînt ºi vã vor fi alãturi. În aceastã nãdejde vie, vã salutã cordial, cu ocazia zilei dvs. de naºtere, ANA ºi MARCELINA PÃTRAªCU 12 octombrie 2016

Chefuri cu lãutari, la Podgoria Coteºti Soþii Mimi ºi Nelu Ioanovici mi-au fost colegi de facultate ºi de sport. Ea a fost atletã de performanþã, iar el a jucat fotbal la Universitatea Cluj. Extrem de ambiþios, Nelu a devenit preºedintele Cooperaþiei, care era cea mai importantã din þarã. Avea în administrare toate bogãþiile judeþului, inclusiv baze turistice. M-a gãzduit la motelul ,,Cãprioara”, asigurîndu-mi cazarea ºi masa, totul gratuit. Mai mult, ca sã nu mã plictisesc (la Tribunal mergeam doar cîte o orã), Nelu mã lua cu el în via Coteºtilor, unde, la sfîrºit de sãptãmînã, la vechiul conac se încingeau chefuri de un pitoresc ºi de o savoare aparte. Participau Nicu Constantin, ªtefan Bãnicã Senior, Vasilica Tastaman ºi alte vedete naþionale. Pentru mine, însã, cele mai spectaculoase amintiri sînt legate de cei doi lãutari angajaþi permanenþi ai cramei din vie. Pe statul de platã figurau ca paznici, în realitate, însã, erau artiºti. ªtiau doar sã cînte – unul la acordeon, celãlalt la vioarã, ºi amîndoi din gurã. Dar ce feþe aveau! Aceeaºi culoare cu vinul rosé din paharele lor, pe care le goleau cu perseverenþã între douã melodii, pentru, aºa cum ziceau ei, a-ºi acorda glasurile. Da, da, feþele lor de beþivi veseli aveau un farmec aparte. Conteazã mult sã ai faþã. Dacã o ai ca aceea a domniºoarei C., uºor pistruiatã ºi luminatã de ochi albaºtri, poþi stîrni pasiuni. Dovadã, eram deja îndrãgostit de ea. Faþa Vasilicãi Tastaman parcã era copia fidelã a lui Marilyn Monroe. De aceeaºi pãrere a fost ºi regizorul care a vrut sã o reîncarneze în acel personaj, din piesa ,,Dupã cãdere”, a lui Arthur Miller.

Amîndouã, Marilyn Monroe, în toatã lumea, ºi Vasilica Tastaman, în România ºi Suedia, unde se stabilise în ultima perioadã a vieþii, au agitat hormonii bãrbaþilor.

Sigur, la masã erau ºi feþele lui Nicu Constantin ºi ªtefan Bãnicã, la fel de expresive, dar dintre toate, în amintirile mele dominã, aºa cum spuneam mai înainte, cele ale lãutarilor. E greu sã vã explic, dar sper sã o conving pe C. sã-mi vîndã tabloul în care cei doi au fost imortalizaþi de aceastã talentatã pictoriþã. Era frumos în Vrancea, dar venind frigul ºi aflînd cã Nelu Ioanovici ºi C. sînt chestionaþi în legãturã cu miºcãrile mele în zonã de cãtre nedespãrþita mea Securitate, ca sã nu le fac neplãceri, am plecat la Tîrgoviºte.

TITUS SPÂNU (Fragment din cartea ,,Sãrbãtoreºte ziua de ieri”)

Pag. a 5-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse RESTITUIRI

Noi ºi Biserica Încã de mult, lumea noastrã româneascã nu mai merge la bisericã. Oamenii de sus, de mijloc ºi de jos au uitat de mult cãrarea ce duce la lãcaºul icoanelor. Boieri, ostaºi, negustori, meseriaºi, dascãli, slujbaºi, mari ºi mici, s-au lepãdat de datoriile cãtre legea lor creºtineascã - toþi sînt astãzi liber-cugetãtori. ªi, fireºte, dacã dumnealor sînt astfel, trebuie ºi femeile dumnealor sã fie tot astfel, adicã liber-cugetãtoare ºi, prin urmare, cum ar putea sã fie copiii dumnealor altfel decît sînt mamele, adicã altfel decît liber-cugetãtori!

Dar sã nu exagerãm. Boierimea, ostaºii ºi slujbaºii, deºi liber-cugetãtori, tot mai merg uneori sã audã, dacã nu chiar s-asculte, Evanghelia - anume cînd M.S. Regele se duce cu ceremonialul obiºnuit la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Niculae, în ªelari, ori pe malul gîrlei, la Boboteazã. De altã parte, tinerimea ºi damele se abat uneori la cîte o bisericã high-life ºi, spre cinstea lor, trebuie sã mãrturisim cã sînt pãtrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atît tinerimea, cît ºi damele se prezintã acolo gãtite cu toatã-ngrijirea. Atîta numai cã vorbesc cam prea tare.

O fi aceasta bine sau rãu - cã s-a lãsat adicã lumea noastrã de bisericã - nu o pot spune, cãci n-am în aceastã privinþã nici o pãrere hotãrîtã. Poate, dupã cum zic unii, sã fie bine, poate cã lipsa de aplecare cãtre religie sã fie dovada unui spirit care se emancipeazã lesne de ideile învechite ºi devine astfel mai susceptibil de idei noi, de progres intelectual ºi moral. Poate, dimpotrivã, dupã cum zic alþii, sã fie rãu, poate cã lipsa aceasta sã fie dovada unei porniri la descreierare, la o scãdere, la o înjosire progresivã intelectualã ºi moralã, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei.

Nu ºtiu deocamdatã cine sã zic cã au dreptate - pesimiºti, ori optimiºtii; trebuie sã mã mai gîndesc mult la aceastã întrebare. Dar pînã s-ajung a-mi da un rãspuns, vreau sã consemnez aici, în fuga condeiului, cîteva observaþii, pe care le fac de mult.

Pe cîtã vreme bisericile noastre româneºti ortodoxe, pãrãsite de credincioºi, mai ales în Capitalã ºi-n oraºele mari, decad pe vãzute, pe cîtã vreme toaca ºi clopotele noastre fac zgomot de-a-surda, nemaiaflîndu-se urechi care sã le-nþeleagã glasul ºi chemarea, pe cîtã vreme o biatã prescurã ºi cîteva linguriþe de vin ajung unui trist altar pe multe duminici - ce se-ntîmplã în altã parte?

Ia sã vedem. Treceþi, vã rog, foºti creºtini ortodocºi, astãzi liber-cugetãtori, treceþi duminica dimineaþa pe la frumoasa catedralã catolicã a Sfîntului Iosif, pe la Bãrãþie, pe la biserica protestantã ºi pe la cea calvinã; treceþi, vã rog, foºti creºtini ortodocºi, compatrioþii mei, liber-cugetãtori astãzi, treceþi vineri seara pe la sinagogele mozaice - ºi vedeþi ce se petrece acolo, în acele lãcaºuri clãdite de oameni pentru adãpostirea sfintei credinþe în Dumnezeu, lãsate lor de la moºi-strãmoºi.

Vedeþi ce de lume! Ce de oameni, ce de femei ºi de copii! Priviþi-i! Bogaþi ºi sãraci, voinici ºi neputincioºi, tineri ºi bãtrîni. Sînt, între ei, învãþaþi deosebiþi ºi oameni de rînd, fiinþe, pe drept ori nu, mîndre ºi fiinþe umile, oameni cu griji zdrobitoare, ºi oameni fãrã nici o grijã; toþi vin sã-ºi ridice acolo sufletul, ascultînd cuvîntul Domnului, toþi vin acolo sã se roage împreunã Lui, cum I s-au rugat ºi pãrinþii lor, ºi sã-i înveþe pe copiii lor a se ruga ca dînºii. Sînt, între ei, bravii ºi cuminþii germani, francezii cei subþiri la minte, ºi nobilii italieni, ºi alte neamuri strãlucite ale Europei, ºi îndrãzneþii unguri, ºi neînduplecaþii evrei.

Intraþi, foºti creºtini ortodocºi, astãzi liber-cugetãtori, intraþi dupã aceºti credincioºi în sfîntul, pentru ei, lãcaº. Ascultaþi cum rãsunã, legãnîndu-se între-naltele bolþi, acele cîntãri înãlþãtoare în slavã. Ia uitaþi-vã cum, cu capetele plecate, se lasã acei oameni pãtrunºi de binefacerea A-tot-Þiitorului. Vedeþi-i voi, care sînteþi totdeauna posomorîþi, cum, dupã ce s-au împãrtãºit de acea binefacere, ies toþi cu feþele senine ºi vesele. ªi dacã, liber-cugetãtori, nu mai puteþi crede în Dumnezeu, cãci nu mai sînteþi în stare sã-L vedeþi pe El, care Se-aratã pretutindeni, afarã decît în sufletul vostru, nu puteþi crede nici mãcar în ce vedeþi la aceºti semeni ai voºtri? Nu înþelegeþi voi, care vã tot plîngeþi de slãbiciunea „noastrã” faþã cu ei, ce întãriþi ies dupã ce s-au rugat ºi au primit binecuvîntarea? ªi dacã nici atîta nu-nþelegeþi, nu v-aduceþi aminte barem de o vreme nu tocmai depãrtatã, cînd pãrinþii voºtri, care dorm sub umbra crucii, cunoºteau izvorul acelei întãriri binefãcãtoare ºi ºtiau sã se-adape la el?

Pãrinþii voºtri! Prãpastie de vreme nemãsuratã între ei ºi noi! Mii ºi mii de ani vor fi trecut de la viaþa lor pînã la a noastrã, ºi tot nu li s-ar fi ºters mai bine din inimile copiilor pomenirea ºi dragostea, ºi evlavia, ºi felul. Ei au crezut ºi s-au închinat, ºi sufletele lor gãseau mîngîiere ºi tãrie în închinãciune.

Noi nu ne mai închinãm, fiindcã nu mai credem.

Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere, inimile noastre nu mai au nevoie de tãrie, fiindcã sînt de piatrã, ºi din piatra aceasta scãpãrãm scînteile liberei-cugetãri, noi, românii foºti ortodocºi, care sîntem mai deºtepþi, mai luminaþi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. Închinã-se Asia, bãtrîna înþeleaptã, ºi nobila ºi ingenioasa ei fiicã, Europa! Închinã-se Africa, cu toate negrele ei seminþii! Închinã-se iscusita Americã! Noi nu ne-nchinãm. Închinã-se nerozii! Filosofia noastrã se pune mai presus de nevoia închinãciunii! Clopotele - zgomot!

Icoanele - fleacuri! Credinþa - moft! Închidã-se bisericile, surpã-se zidurile lor! Pãrinþii noºtri care le-au zidit erau niºte barbari, niºte primitivi, fãrã nici o culturã serioasã; ei nu aveau spiritul de examen. Noi sîntem oameni moderni.

Mãturã-se dãrîmãturile bisericilor, ca sã se deschidã locuri largi, pieþe vaste, pe care, dupã cerinþele progresului, sã se zideascã hoteluri mãreþe ºi cluburi politice, teatre de varietãþi ºi burse de comerþ! ªi nu care cumva sã-ndrãzneascã a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicol. E destul cã biserica e toleratã!

Un slujitor al altarului, cînd stãtea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei nãpãstuiri strigãtoare la cer, izgonit ºi maltratat ca odinioarã Sf. Ignatius al Constantinopolei, mi-a spus cu adînc amar: - Nu le e fricã, fiule, de bãtaia lui Dumnezeu?

- Nu, pãrinte, i-am rãspuns, nu îi e fricã nimãnui de bãtaia cui nu crede cã este. Ai uitat cã ai de-a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume cãreia nu i-a fost fricã sã prefacã în puºcãrii lãcaºurile sfinte, închinate credinþei strãbune, unde zac oseminte de mãreþi voievozi?

Se va mai schimba lumea noastrã româneascã? Va mai vrea Dumnezeu sã o reîntoarcã la Dînsul?

Dumnezeu ºtie!

Deocamdatã, copiii noºtri vor merge pe calea noastrã cuminte. De ce avem ºcoli româneºti, în care urmeazã înaltele învãþãturi ale omenirii? Pentru ca sã ni-i lumineze ºi sã ni-i creascã. Din aceste ºcoli naþionale ies pe fiece an sute ºi mii de viitori cetãþeni luminaþi, toþi liber-cugetãtori, plini de dispreþ pentru vechea rãtãcitã credinþã creºtinã, astãzi demodatã, ridiculizatã, scuipatã!

Ei au învãþat o religie mai omeneascã decît cea creºtinã, o religie care predicã nu mila ºi îngãduinþa, nu blîndeþea ºi omenia; o religie asprã, care predicã omului: Eºti o fiarã! Ghiarele tale ºi colþii tãi sînt deºteptãciunea ºi ºiretenia; fii perfid, crud, neîngãduitor cu semenii tãi!

Nu te uita o clipã în sus spre cer; aici, în jos, pe pãmînt, uitã-te cu ochii-n patru, ca ºi cum ai avea patru picioare; aici, pe pãmînt, se isprãveºte tot pentru tine. Eºti fiarã, fii fiarã. Fiarele n-au bisericã, fiarele nu se-nchinã, fiarele n-au Dumnezeu!

I.L. CARAGIALE (,,Universul”, din 7 ianuarie 1900)

Catrene vesele ºi triste Ce a fost întîi?

De mult am bãnuiala, Cu care vã dau gata, Cã-ntîi a fost greºeala... ª-apoi a fost erata.

Atmosfera din Parlament Se-aud insulte ªi privind bine, Observi „mãºti“ multe...

Chipuri puþine.

Ultimul „retuº“ Tot mai greu este efortu’ Sã-mi duc anii bãtrîneþii, Da-nainte sã dau ortu’ Vreau sã-mi scriu erata vieþii.

PAUL CURIMAN

ALBUMUL CU POZE RARISSIME

Aflat la Berlin, acolo unde a locuit în ultimii ani ai vieþii sale, I.L. Caragiale a început sã lucreze la cea din urmã piesã de teatru a sa, ,,Titircã, Sotirescu et compania”, prin care îºi propunea o continuare, dupã 30 de ani, a întîmplãrilor petrecute în ,,O noapte furtunoasã”, ºi al cãrei conþinut îl sintetiza astfel: ,,Toate secãturile mele au ajuns la posturi înalte. Sînt miniºtri…”. Piesa a rãmas neterminatã, dar intuiþia dramaturgului e valabilã ºi astãzi.

M I C R O S I O A N E

Aventurã Din pat, doi purici fãcurã un salt drept în lighean.

Revenind, îi spuserã celui de al treilea cã au traversat oceanul.

Anchetã - Ce s-a întîmplat aici?

- S-au încãierat calul ºi sacul cu ovãz.

- Vinovatul?

- Calul spune cã ovãzul.

- ªi ovãzul ce zice?

- Tace. A trecut, se vede, clar, de partea calului.

Note de drum Cel mai greu mi-a fost primul pas.

De atunci merg mereu.

VASILE BÃRAN

În loc de eratã Te-adun în grota inimii ca boabele de struguri ªi-mi arde sufletul ca lemnele pe ruguri Sînt neînþelesuri grave-n era ce desparte Iubirea absolutã, de emigrãri pe Marte Ne înºelãm cînd credem cã-n desfrînãri albastre Se-ncuie odiseea eternitãþii noastre Curajul ne lipseºte ºi pietre de granit Nu vor sã recunoascã, dã-n cel ce l-am iubit Sînt laºitãþi supreme, sînt inversãri de roluri Cocorii dezerteazã topindu-se în goluri Numai privirea primã rãmîne suspendatã ªi-n loc de nemurire, apare o eratã ªi te trezeºti uitat la margine de vis De strãzile umblate te-ascunzi ca un proscris Te doare întîmplarea de-a fi pe veci rebel ªi mai ales durerea cã ea a fost altfel Decît oricare umbrã cãlcatã în copite De turmele de reni prin gheþuri infinite ªi cînd pe þãrmul nopþii tãcerea a scrîºnit Se stinge nemurirea înainte de sfîrºit.

ADI SFINTEª 3 octombrie 2016

Pag. a 6-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

Între trecut ºi prezent (2) În lumea Justiþiei, atît în TRECUT, cît ºi în PREZENT, ar trebui pus semnul = (egal). În trecut, arestãrile se fãceau la „întuneric“, în prezent - ele se fac la „luminã“, uneori transmise chiar pe micul ecran, cu tam-tam, cu cãtuºe, interviuri ale celor ce urmeazã sã fie judecaþi… Am vãzut la televizor cum un ins era arestat pentru un delict comis cu 10 ani în urmã. Altã datã, era prezentat cazul unei femei în vîrstã care îi cerea, cu disperare, preºedintelui þãrii sã fie graþiatã. Spunea cã a fost arestatã direct în stradã, strînsã de gît - dupã spusele ei - de cãtre un poliþist, urcatã în dubã ºi dusã direct la puºcãrie, pentru vina cã, de pe un teren al sãu care fusese revendicat de un vecin, a scos 3 þãruºi, care marcau locul. N-a fost graþiatã. ªi, cînd te gîndeºti cã acei „bãieþi deºtepþi“, care au „îngrãºat“ de patru ori facturile la energie, ei devenind tot mai bogaþi, iar noi tot mai sãraci, sînt liberi „ca pasãrea cerului“ ºi nimeni nu-i atinge nici mãcar cu o floare!

Un fapt ieºit din comun a fost arestarea lui Gigi Becali, „la luminã“, de faþã fiind mama sa, femeie în vîrstã, suferindã, soþia ºi copiii sãi, în sufletul cãrora, probabil, s-a marcat pe vecie „libertatea“ democraþiei. O þarã întreagã a rãmas stupefiatã cã pãgubaºului, adicã Becali, i s-au pus cãtuºe la mîini, iar hoþii erau în libertate. Trebuie amintit cã preºedintele P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, n-a precupeþit nici un efort pentru ca Gigi Becali sã fie pus în libertate…

Corneliu Vadim Tudor a avut o inimã atît de mare, încît în ea a încãput întreaga þarã ºi „din bucata lui de pîine, a hrãnit ºi OM ºi-un CÎINE...“, avînd de dus o cruce chiar ºi pentru „pãpuºile cu patru lãbuþe“, pe care le-a ocrotit ºi le-a iubit.

De acolo, de SUS, din preajma lui ISUS, se roagã sã înceteze hoþia din þarã, în care lãcomia este sorã cu prostia.

Se pare cã în România este pedepsit „cine furã un ou“ nu „cine furã un bou“. Vadim n-a suportat nedreptatea ºi, spunînd lucrurilor pe nume, ºi-a gãsit mulþi duºmani. În Eternitate va avea parte de lumina pe care a rãspîndit-o pe pãmînt. Într-o zi, stînd în parc pe o bancã, a venit un domn în vîrstã, care mi-a cerut permisiunea sã se aºeze lîngã mine. Avea pãrul alb, o þinutã decentã,

deºi cam ponositã. S-a aºezat pe bancã, trecîndu-ºi prin pãrul alb mîinile bãtãtorite de ani. Era foarte tãcut. I-am zîmbit ºi l-am întrebat la ce se gîndeºte, pentru cã îºi þinea capul între palme.

M-a privit cîteva clipe, apoi mi-a spus cã vine în parc pentru a respira aer curat, dar, pentru cã l-am întrebat, o sã-mi spunã „o poveste adevãratã“, petrecutã la „întuneric“.

Cu nostalgie ºi chiar cu umor, a început sã povesteascã „patimile“ sale prin labirintul vieþii. Am fãcut o micã „plimbare“, însoþitã de destãinuirile sale, printre ziduri fãrã luminã, pãrînd o planetã fãrã soare, în care umbrele îºi cãutau trupurile în amintiri cãzute printre frunzele îngãlbenite înainte de sosirea toamnei, cãlcate în picioare de cizmele staliniste. În aceste labirinturi sau „încãperi“, cum le mai spunea, „împodobite“ cu „oglinzi“ care reflectau vinovaþi fãrã vinã, imaginile erau ireale, pãrînd convexe sau concave. Fusese condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale“, deºi nu-ºi amintea sã fi fãcut aºa ceva.

Dupã ce a terminat de povestit, a oftat uºor, ºi-a scos batista albã cu monogramã la un colþ, s-a ºters pe frunte, apoi a zis cã „el nu se crede o victimã, aºa i-a fost scris“.

L-am întrebat dacã este supãrat sau poartã duºmãnie celor care l-au condamnat. Mi-a rãspuns cã nu. Probabil a fost voia destinului ºi apoi, nu e bine sã ai ranchiunã în suflet, pentru cã te macinã.

Mulþi oameni nevinovaþi au suferit condamnãri, de multe ori pentru o vinã imaginarã, în perioada comunist-stalinistã, cînd cei care „tãiau ºi spînzurau“ se numeau Erdely, Zaiman, Daitel, Nagy º.a., iar noi ovaþionam - la comandã – „Stalin ºi poporul rus, libertate ne-a adus. URSS bastionul pãcii e“ etc., etc. Dar ce putea sã facã un biet popor care avea înfipt în coastã un Rãsãrit (cu aprobarea tacitã a celor din Apus) care dicta soarta þãrii, avînd doar speranþa cã vor veni americanii? ªi au venit ºi ne-au amintit cã Marele CRAH de la Bursa din New York a reprezentat începutul crizei economice mondiale (1929 - 1933 ) ºi cã ISTORIA se repetã, pe o scarã imaginarã care coboarã ºi la noi în þarã. (va urma) LILIANA TETELEA

MARI MONUMENTE ISTORICE ALE BUCUREªTILOR

Arcul de Triumf (1) Acum 93 de ani, Arcul de Triumf de la ªosea era gata. Fusese construit dupã planurile lui Petre Antonescu, arhitect apreciat, devenit cunoscut prin numeroasele sale lucrãri specific româneºti (între acestea fiind ºi palatul Ministerului Lucrãrilor Publice). Arcul acesta de triumf urma sã fie cel mai impunãtor simbol al Unirii naþionale a tuturor românilor ºi sã reaminteascã generaþiilor viitoare jertfa celor cãzuþi pentru îndeplinirea milenarului vis al neamului. Dar înainte de a fi definitivat, monumentul a devenit obiectul celei mai acerbe polemici de presã cunoscutã la noi - polemicã menþinutã de-a lungul a 14 ani; din 1921 ºi pînã în 1935. Începutul l-a fãcut violentul Protest al literaþilor ºi artiºtilor, publicat de presa bucureºteanã în noiembrie 1921. Acest protest avea 6 capete de acuzare împotriva comisiei însãrcinate cu realizarea monumentului.

Cui se cuvine insulta incapacitãþii artistice În ziarul „Dimineaþa” apare, la 13 noiembrie 1921, articolul ,,Monumentul neamului românesc”, în care se spune: ,,Primim, cu rugãmintea de a publica, un protest adresat neamului românesc ºi nu comisiei încoronãrii, protest în care, dupã cum se vede, e vorba de lucrãrile unei comisii în vederea ridicãrii unui Arc de Triumf în Bucureºti. Semnatarii protestului afirmã: «Un monument comemorativ echivaleazã cu Biblia naþionalã a poporului care îi justificã existenþa; în cazul de faþã el trebuie sã fie, prin imagine plasticã, ilustraþia sentimentului patriotic al efortului colectiv care a creat România Mare. Un monument de importanþa acestuia nu se poate concepe, deci, în cîteva luni, iar realizarea

CIOBURI DE GÎNDURI

MIREASÃ DE LUMINÃ...

Cu mulþi ani în urmã, puneam bazele unei frumoase familii, alãturi de actuala mea soþie, o tînãrã fermecãtoare pe atunci ºi o distinsã ºi frumoasã doamnã ºi astãzi. A fost cea mai frumoasã mireasã pe care am vãzut-o în viaþa mea. Tot timpul aveai impresia cã este o copilã, venitã dintr-un basm, care se joacã, în rochia sa de mireasã. Pentru ea am scris, în acei ani, o mare ºi frumoasã epopee cosmicã. Dupã ani ºi ani, retrãiesc, prin fetiþa mea cea mare, sentimentele din anii tinereþii. Peste o sãptãmînã va îmbrãca rochia de mireasã ºi... îmi este greu sã accept cã fetiþa pe care o þineam cîndva pe palmele mele, astãzi se pregãteºte de cel mai frumos eveniment din viaþa unei familii: nunta. Cu siguranþã va fi o mireasã frumoasã! Cu siguranþã vom face tot ce este posibil ca ea sã se bucure de un eveniment remarcabil. Cu ea urmãream meciurile de fotbal sau de box la televizor ºi, tot cu ea, am scris paginile celor mai frumoase Sãrbãtori de Crãciun. Cu ea, în primplan, organizam minunate serate literare, dupã care ne bucuram din plin de tot ce ºtia soþia sã ne pregãteascã la bucãtãrie. Tot timpul am dorit sã-i oferim activitãþi cu valoare de amintire ºi, prin aceasta, ºi noi, pãrinþii, ne desãvîrºeam alãturi de ea. Dacã pentru soþie am scris o epopee, pentru fetiþã, pentru Corina, am scris poezie pentru copii ºi o poveste. Totul la insistenþele ei. Avea doar trei ani. Pentru aceastã zi, am scris, în colaborare cu poetul ºi muzicianul Lucian Corb, cîntecul „URARE“. Þi-l dãruiesc þie ºi soþului tãu, copil iubit, cu gîndul cã împreunã veþi trãi ºi voi o minunatã poveste de dragoste, aºa cum ai vãzut tu în casa noastrã. Dumnezeu sã vã ocroteascã ºi sã vã binecuvînteze casa. Sã trãiþi în pace, în armonie ºi în respect desãvîrºit unul faþã de celãlalt. Sã nu uitaþi nici o clipã cã mai binele vostru va veni mai întîi de toate de la voi ºi, mai apoi, ºi de la noi, cei care vã iubim ºi vã ocrotim ca pe lumina ochilor. Contaþi numai pe ceea ce spuneþi voi ºi niciodatã pe ceea ce auziþi. Cultivaþi iubirea ºi încrederea pentru ca iubirea voastrã sã nu se stingã niciodatã. În lume sînt mulþi oameni de bine, dar sînt ºi foarte mulþi... de mai puþin bine. Bazaþi-vã, în primul rînd, pe ceea ce puteþi face voi împreunã ºi nu acceptaþi traiul în colivie. Nici unul dintre soþi nu este proprietarul celuilalt, ci doar un partener pe un drum plin de responsabilitãþi. Toate aceste responsabilitãþi sînt, însã, chestiuni ce þin de onoare, de nobleþe ºi de virtuþi. Ne bucurãm sã vã ºtim, însã, pe amîndoi, pregãtiþi pentru un asemenea drum. Dumnezeu sã vã ocroteascã, iubiþii noºtri copii! Iatã, mai jos, alãturãm urarea noastrã, a mea ºi a mamei, dar, cu siguranþã, toþi cei dragi vouã nutresc acum pentru voi aceleaºi gînduri ºi aceleaºi sentimente.

La mulþi ani ºi CASÃ DE PIATRÃ, frumoºilor!

URARE Sã fii ca floarea de cireº, Sã fii întreaga viaþã, Iar soarele sã-þi rîdã-n geam În orice dimineaþã.

Mulþi ani ºi buni, ºi fericiþi Mulþi ani ºi buni sã fie!

lui nu se poate obþine decît printr-un concurs public care sã încordeze toate forþele artistice Sã fii un crin sub stele reci, disponibile. Comitetul a procedat însã contrarUn templu fãrã vinã, iu, deliberînd cu uºile închise, pe care nu le-a Stãpîna inimii pe veci, Sã fii ca floarea de cais deschis decît pentru a distribui bonurile de Mireasã de luminã!

Mai purã ca zãpada, comandã dupã bunul plac. Procedînd astfel, De care-n zori s-a-ndrãgostit comisia s-a dovedit lipsitã de cel mai elemenIar tu sã fii un Fãt Frumos ªi cerul, ºi livada. tar simþ artistic. Protestãm, fiindcã voim ca În propria ta casã, generaþiile viitoare sã nu ne poatã arunca nouã Refren: Copii sã ai ºi sã le strigi: insulta incapacitãþii artistice, aceasta revenind, ªtrengarilor, la masã!

Urarea mea e gîndul bun, întreagã, comisiei»”. În timp dreaptã solie, ILARION BOCA Aceste acuzaþii cãpãtau o notã de excepþionalã gravitate datoritã faptului cã erau Faþada principalã a monumentului (aceea dinspre nord) adresate unor oameni de seamã (din comisie fãcînd avea, de fiecare parte, cîte douã sculpturi (înalte de 5 parte: mitropolitul Miron Costin, profesorul Nicolae metri), reprezentînd: un soldat roman (sculptat de Fr. Iorga, arhitectul Petre Antonescu ºi alþii) ºi, pe de altã Storck), un soldat dac (de O. Späethe), un ostaº al lui parte, fiindcã protestul purta semnãturile a peste 50 de Mircea cel Bãtrîn (de Cornel Medrea) ºi un arcaº al lui reprezentanþi ai gîndirii ºi ai artei româneºti. Iatã cîþi- ªtefan cel Mare (de Paciurea). Pe cealaltã faþadã, dinva, ale cãror nume sînt menþionate de toate ziarele care spre oraº, alte patru sculpturi: un ostaº al lui Mihai publicã protestul: Scriitori - Liviu Rebreanu, Ion Viteazul (de Severin), un pandur al lui Tudor Minulescu, Gib Mihãescu, V. Demetrius, Ion Vinea, C. Vladimirescu (de Jalea), un dorobanþ (de Iordãnescu) Ardeleanu, Corneliu Moldovanu (preºedintele ºi un ostaº din rãzboiul abia terminat cu 3 ani mai Societãþii Scriitorilor Români), I. Agîrbiceanu, Alfred înainte (de Mãþãoanu). Inscripþiile care însoþeau sculpMoºoiu, Nichifor Crainic, Cezar Petrescu (directorul turile fuseserã indicate de istoricii: Dimitrie Onciul, revistei „Gîndirea”), Caton Theodorian, D. Nanu, Radu Vasile Pârvan ºi Nicolae Iorga. Douã dintre aceste Dragnea, Ion Dragoslav, D. Tomescu; Pictori - Marius inscripþii: „Dupã secole de suferinþe, creºtineºte Bunescu, D. Stoica, Nina Arbore, N. Dãrãscu, T. îndurate, ºi lupte grele pentru pãstrarea fiinþei Pallady, Camil Ressu, D. Mirea, L. Biju, I. Þincu, P. naþionale, dupã apãrarea plinã de sacrificiu a civilizaCornescu, F. ªirato; Sculptori - D. Paciurea, O. Han, C. þiei umane, se îndeplini dreptatea ºi pentru poporul Medrea, Filip Marin, Horia Boambã. român” (N. Iorga). „În lupta mãreaþã pentru unitatea

A cui e vina?

Pentru înþelegerea stãrii de lucruri de atunci este nevoie mai întîi de cunoaºterea felului în care s-a realizat „monstrul de la ªosea”, cum era denumit, în 1921, Arcul de Triumf. În ansamblu, dimensiunile iniþiale din proiect corespund cu cele de astãzi: 30 de metri înãlþime, iar baza 25 x 12 metri; în interiorul celor douã picioare se aflã 164 de trepte care duc pe acoperiº.

naþionalã, în lupta inimoasã pentru drepturile poporului, Mihai Viteazul ºi Tudor Vladimirescu au dat viaþa lor jertfã pentru ideile ce aveau sã ne ducã la biruinþã” (D. Onciul). Alte inscripþii menþioneazã numele localitãþilor în care s-au dat bãtãlii cu invadatorii þãrii, terminate cu biruinþa armatei române. La prima vedere sar pãrea cã totul a fost prevãzut ºi realizat. Dar... (va urma) ION MUNTEANU

Pag. a 7-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

O soluþie occidentalã: „Simþiþi-vã cerºetori!“ (urmare din pag. 1) Revista „Clipa“, spuneam, apare sporadic, în funcþie de tot mai puþinii bani disponibili pentru aceastã publicaþie de culturã, laureatã a Premiului Academiei. „Flacãra“ lui Adrian Pãunescu este o altã publicaþie superbã, nu exagerez cu acest atribut, tînãra Ana Maria aducînd, prin efortul sãu creator, un adevãrat omagiu ilustrului sãu pãrinte - ºi o mulþumire, fãrã doar ºi poate; dar, ca ºi în cazul celorlalte reviste de culturã ºi atitudine intelectualã, fondurile redacþionale sînt infime, colaboratorii, nume ilustre, lucrînd din respect ºi ataºament pentru numele Pãunescu, nicidecum pentru vreo platã. Alte reviste de culturã, unele chiar de etate secularã, editate în focare ale spiritului românesc – Iaºi, Braºov sau Cluj – se zbat în aceleaºi condiþii de jenantã subfinanþare. Televiziunea naþionalã de culturã, TVR Cultural, a fost închisã într-o perioadã (septembrie 2012) în care guvernul anunþa pompos o fulminantã revenire economicã - peste un an, acelaºi guvern atribuind României zoolatra sintagmã „Tigrul Europei“.

Cauza acestei politici o expusese preºedintele Traian Bãsescu, prin dubla s-a îngrijorare – situaþia demograficã ºi raportul chelneri per filosofi, ambele într-o îngrijorãtoare scãdere, de unde preºedintele nostru a conceptualizat, ca o lemã la teoria lui Lãpuºneanu, „(pentru) ca românii sã fie mulþi, trebuie sã fie proºti“. ªi, uite aºa, am optat pentru Klaus… ªi pentru ceea a cãzut asupra românilor odatã cu el…

Intrãm în ultimele sãptãmîni dinaintea campaniei, normalitatea ar impune o etalare a intenþiilor politice ºi supunerea lor dezbaterii (publice), o analizã a proiectelor de guvernare, fãrã deformarea propagandisticã specificã unei perioadei electorale. Pare straniu, dar nu numai partidele ignorã aceastã normalitate – ci însãºi opinia publicã a devenit complet neinteresatã de ea. Falsitatea partidelor ºi bombardamentul „analiºtilor“ media ori al „societãþii civile“ ºi-au fãcut efectul – naþiunea nu mai este formatã din

cetãþeni, oameni ai cetãþii, ci din spectatori ai spectacolului promiscuu, a cãror atitudine faþã de cetate se manifestã numai prin telecomandã.

Lumea de mîine, de fapt România viitorului apropiat, a fost schiþatã prin cele douã „evenimente“ marcate de maximul de comentarii din sãptãmînã – Alina „Acces direct“ ºi ambasadorul „Simte-te cerºetor“. În contextul descris, nu ai cum sã o respingi pe Alina Gorghiu – e ca ºi cum te-ai opune flatulenþei dupã regimul cu bere ºi mici - da, e neplãcutã, dar face parte din firescul fiziologic. Ca ºi flatulenþa, Alina este exteriorizarea asimilãrii hranei; prima e rezultatul hranei materiale, a doua - a celei „spirituale“, cu toate regretele pentru sensul clasic al noþiunii. Primul eveniment al sãptãmînii a constat în expunerea ideii remarcabile a Alinei de a monta cocoºi de tablã pe clãdirile cu risc seismic, asta pentru a vedea din ce parte vine cutremurul; e o metaforã, desigur, în realitate, preºedinta partidului Brãtienilor a identificat douã soluþii liberale pentru redresarea naþiunii - tulburãtoarea Simona Gherghe ºi tulburata Denise Rifai. Pasul urmãtor, în ochii mari ai liberalismului gorghian, sau flatulent, ar urma sã fie ºedinþa de guvern la „Acces direct“, apoi, cine ºtie, grupuri de lucru la „Wow Biz“, iar promulgarea legilor, în direct, „La Mãruþã“!

Privirea Alinei strãlucea, va rãmîne în istorie, adu-mi repede xanax-ul, cã mai am o idee… cînd, iatã, moldoveanca a refuzat, al dracului Voiculescu! Alina puse imediat mîna pe telecomandã, în cãutare de soluþii… Pare o glumã, dar opþiune liberalã pentru moderatoarea Denise nu înseamnã doar un „selfie“ penibil, ci combinarea isteriei, rãutãþii, þicnelii ºi asocierii cu persoane de tip Guºã sau Isar. Bogdan Olteanu, Mihai Voicu, Atanasiu… fac parte din istorie.

Al doilea eveniment este legat de ambasadorul Marii Britanii. Pe scurt, excelenþa sa, reprezentantul celei mai bogate monarhii din lume, ne-a învãþat cum sã scãpãm de excluziunea socialã – simplu, hai sã devenim toþi oameni ai strãzii,

Mari scriitori români ºi iubirile lor (2) De la întîlnirea de la Viena, pînã la moartea poetului, cei doi îndrãgostiþi ºi-au scris sute de rînduri de amor, dor, gelozii ºi reproºuri. „Mãi fatã nebunã ºi drãgãlaºã, ªi zi, e pozitiv cã eu te-nºel, cã te uit, cã-mi eºti dragã numai pe cît te vãd cu ochii? Mînca-þi-aº ochii tãi cei dulci, nebuno, dar te iubesc cu sufletul, dar nu ºtiu nici ce sã-ncep, nici ce sã fac de dragul tãu.

Dar zi ºi tu – ce e de fãcut? În vremea asta în care nui nimenea aici, în care vegetez ca un adevãrat animal, bolnav ºi descurajat – cum sã vin la tine, pe cine sã las în loc? Tu mã sfãtuieºti sã petrec, sã mã folosesc de tinereþe ºi alte asemenea mofturi nihiliste pe cari le citeºti în romanuri. Viaþa mea eºti tu, prin urmare, nici un gînd nu-mi vine mãcar sã petrec cînd sînt fãrã tine.

Nimeni nu mã vede nicãiri, duc o viaþã monotonã, de pe-o zi pe alta. Singur, fãrã prieteni ºi fãrã cunoscuþi, ºi tu zici sã petrec, ca ºi cînd un asemenea lucru se poate comanda în starea sufleteascã în care sînt“.

Eminescu a murit în iunie 1889, iar Veronica s-a sinucis cîteva luni mai tîrziu.

Liviu Rebreanu: „Te iubesc cu toate cã eºti oacheºã, cu toate cã eºti bunã ºi te-aº iubi chiar dacã ai fi blondã sau dacã ai fi rea“ Liviu Rebreanu ºi-a iubit soþia atît de mult, încît ia recunoscut copilul fãcut cu un alt bãrbat. Iubirea lui pentru soþie a fost mai presus de crizele acesteia de posesie ºi gelozie, celebre la vremea respectivã. Se spune cã soþia lui Rebreanu era atît de geloasã, încît, într-un episod de furie, a rupt o umbrelã în capul actriþei Puia Ionescu, care se îndrãgostise de scriitor.

Multe au fost doamnele vremii care i-au dat tîrcoale lui Liviu Rebreanu, însã scriitorul a fost un soþ

devotat. ªi-a arãtat dragostea pentru Fanny în volumul „Mãrturisire“, din 1912. „Te iubesc pentru cã mã iubeºti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru cã te iubesc, ºi nimic mai mult; te iubesc numai pentru cã te iubesc; aici începe iubirea. Îþi mulþumesc din suflet cã te iubesc: acesta e cîntecul iubirii. Omul îndrãgostit nu zice: te iubesc pentru cã eºti oacheºã; nici: te iubesc pentru cã eºti bunã. Omul îndrãgostit zice: te iubesc cu toate cã eºti oacheºã, cu toate cã eºti bunã ºi te-aº iubi chiar dacã ai fi blondã sau dacã ai fi rea“, scria romanticul Rebreanu. Liviu Rebreanu ºi Fanny s-au cãsãtorit în 1921 ºi au rãmas împreunã pînã la finalul vieþii scriitorului. „O, ºi eu credeam cã nu pot iubi, ºi eu îmi închipuiam cã vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu meritã sã fie iubite!… Astãzi, însã, ºtiu ºi înþeleg cã iubirea este fãcutã pentru cei umili, cã cei mîndri nu vor putea iubi niciodatã… Cei mîndri îºi închipuiesc cã nu au trebuinþã de inimã; ei nu vor decît sã cucereascã, mereu sã biruiascã; ei cred, în sfîrºit, cã ºi în iubire succesul e tot. Dorinþele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulþumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoascã niciodatã. Cãci iubirea cere supunere, o supunere oarbã, ca ºi credinþa. În iubire n-ai sã fii convins niciodatã, n-ai sã aºtepþi probe niciodatã. Tot ce nu e supunere ºi devotament nu e iubire. Trebuie sã trãieºti mult, trebuie sã suferi mult, trebuie sã pricepi mult pentru ca inima ta sã fie în stare a primi iubirea. Cei ambiþioºi, cei mîndri, cei obraznici ºi nerecunoscãtori nu pot ºti ce este iubirea ºi, aºa, cei mai mulþi dintre noi de-abia la vîrsta de cinzeci de ani începem sã înþelegem iubirea, atunci, deci, cînd e prea tîrziu...“. („Mãrturisire“)

Iubirea de þarã O lume mai bunã, o lume mai dreaptã, O lume a pãcii pe întregul Pãmînt E lumea frumoasã a iubirii de þarã Sãditã în gînd, sãditã-n cuvînt.

Un vis al dreptãþii, un vis al onoarei, Un vis al zidirii în armonie E visul frumos al iubirii de þarã Izvor cristalin pe marea cîmpie.

O lume, un vis în bobul de grîu, O lume, un vis în floarea de mãr E lumea, e visul iubirii de þarã În cîntecul vremii, luminos adevãr.

MIRCEA TUTILÃ cerºetori! Deocamdatã, pentru puþin timp… dar dacã privim cifrele, evoluþia fenomenului din 1990 spre deceniul de graþie în care am fost integraþi în „structurile euro-atlantice“, ei bine, avem ºansele unui fenomen naþional - þara oamenilor strãzii. Alãturi de ciudatul Nicuºor Dan, dolofanul ambasador al imperiului colonial a împãrþit saci de dormit, rãcituri ºi mult, mult scuipat în ochii unei þãri care altãdatã rezolvase problema cerºetoriei ºi a excluziunii sociale prin locuri de muncã ºi case. Asta este „normalitatea“ viziunii occidentale, „moderne“ – nu e nici o problemã sã fii cerºetor, om al strãzii, pervers ºi orice contravine regulilor morale, de fapt stãrii de membru demn al cetãþii – o idee vetustã, desuetã pentru „lumea civilizatã“. Da, ambasadorul britanic are dreptate – astãzi, þãrii acesteia dominatã de Occident îi place sã fie scuipatã în ochi. Ca ºi în cazul „ideilor“ Alinei Gorghiu, sau, mã rog, cum s-or putea categorisi emanaþiile aceleia, asemenea manifestãri sunt, pur ºi simplu, jigniri, insulte pentru inteligenþa unei naþiuni normale, pentru o opinie publicã treazã, nu îmbãtatã sau drogatã.

Am început cu… sfîrºitul culturii. Cred cã sfîrºitul culturii înseamnã sfîrºitul, în general. O þarã fãrã culturã înseamnã o þarã fãrã repere, în general. Lipsa reperelor duce la imposturã, la denaturare, tot în general. Iar denaturarea… nu mai duce la nimic, în final.

Emil Cioran, îndrãgostit la 70 de ani Cioran s-a îndrãgostit la 70 de ani de Friedgard Thoma, o tînãrã doctorandã în filozofie, în vîrstã de 35 de ani. Din dragoste pentru frumoasa ºi tînãra Friedgard, Cioran scria, la 70 de ani, scrisori ca un adolescent. „Vã mai amintiþi de plimbarea atît de apropiatã pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi-dimineaþã nu era aproape nimeni acolo. Doar eu, cu lacrimile mele. Niciodatã în viaþã nu am vãrsat atît de multe, fãrã cea mai micã posibilitate de a rîde. Nu înþeleg ce caut pe lumea asta, în care fericirea mã face ºi mai nefericit decît nefericirea. Pentru mine, aþi devenit atît de importantã, încît mã întreb cum se va sfîrºi întîlnirea noastrã. Aº vrea sã evadez cu dumneavoastrã într-o insulã pãrãsitã ºi sã plîng toatã ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru cã îl cunoaºteþi ºi îl îndrãgiþi“.

Lucian Blaga : „Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac - Tu!“ Marea iubire a lui Blaga a fost Cornelia Brediceanu, fiica unui renumit politician, Coriolan Brediceanu. Se ºtiau de pe vremea cînd erau colegi la Liceul „Andrei ªaguna“, din Braºov, însã iubirea a început mai tîrziu, la Viena, unde Blaga studia la Facultatea de Filozofie, iar Cornelia era studentã la Medicinã. ,,Dacã tu eºti a mea, dacã tu îþi dãruieºti eul tãu - mie, atunci ºi eu o sã-þi dãruiesc þie ºi tuturor celorlalþi lucruri frumoase, unice în felul lor… Altfel, crede-mã, aº închide buzele ºi aº tãcea viaþa întreagã, cãci nu ar putea vorbi cineva, dacã te-a pierdut. Aº tãcea retras în mine, ºi nimeni n-ar ºti dupã moartea mea, cã am trãit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac- Tu!”, îi scria Corneliei, Lucian Blaga. (va urma) ELISABETH BOULEANU

Pag. a 8-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (40) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE-NOU, CENTRU DE SPIRITUALITATE ORTODOXÃ Situaþia aºezãmîntului de la Sfîntul Gheorghe - Nou era diferitã de a mahalalei care îl înconjura. Biserica monumentalã, dar rãnitã, se înãlþa în mijlocul unui cimitir multisecular, al ruinelor ºi mormanelor de moloz.

Primele lucrãri la bisericã, dupã stingerea resturilor fumegînde, rezultate în urma incendiului din luna martie a anului 1847, au fost efectuate chiar în lunile aprilie ºi mai. Atunci a fost montat un acoperiº provizoriu.

Aceastã imagine dezolantã a aºezãmîntului a persistat pînã în anul 1851, cînd edilii oraºului au luat primele mãsuri de înlãturare a urmãrilor incendiului. Pentru început, terenul din spaþiul curþii a fost nivelat conform cu planul „de armonizare a pieþii” întocmit de maiorul baron von Borroczyn.

Astfel, lucrãtorii au acoperit cu moloz tot ce au întîlnit în cale, adicã porþiunea de zid cãzut de la pridvor, arcadele ºi coloanele pridvorului, pe care le-au lãsat sub moloz, bîrnele carbonizate, fragmente de cãrãmidã, piroane ºi scoabe din fier, vase de ceramicã. Toate acestea au fost acoperite, inclusiv mormintele din sudul, nordul ºi vestul bisericii, acestea din urmã ajungînd pînã la bordura dinspre actualul bulevard. A rezultat înãlþarea nivelului de cãlcare al curþii cu aproximativ 1,42 metri, lãsînd impresia cã biserica s-a afundat în sol. Debutul demersurilor pentru efectuarea restaurãrii bisericii a fost fãcut în timpul domniei lui Barbu ªtirbei în Þara Româneascã.

Mai înainte, s-a organizat un concurs în cadrul cãruia a fost preferat arhitectul francez de origine catalanã Xavier Villacrosse Aîne, secondat de arhimandritul Ioan Vãcarãºteanu. Ei au constatat avariile care erau atît de mari, încît Departamentul Credinþei fusese pe punctul de a hotãrî demolarea completã a sfîntului lãcaº, pentru a fi ulterior reclãdit. În cele din urmã, s-a renunþat la aceastã idee. S-a constatat cã au fost distruse de incendiu pãrþile superioare ale zidurilor, iar pictura lui Pîrvu Mutu a fost complet deterioratã, cu excepþii minore. De asemenea, arseserã componentele lemnoase ale interiorului bisericii. De aceea, în contractul încheiat de cãtre arhitectul Villacrosse cu arhimandritul Ioan Vãcãrãºteanu a fost prevãzutã înlãturarea stîlpilor din interiorul bisericii, care s-au dovedit a fi susþinuþi de un zid subteran, ridicat ºi el pe un altul mai vechi, lat de 1,40 m, din cãrãmidã.

Lucrãrile au fost începute în primãvara anului 1851, dar în anul 1852, arhitecþii Johann (Ioan) Schlatter ºi Alexandru Orãscu, fãcînd o analizã a lucrãrilor efectuate, au constatat abateri de la proiectul întocmit iniþial, ceea ce a stîrnit discuþii care au întîrziat finalizarea lucrãrii.

Altarul a rãmas neschimbat, dar naosul a suferit modificãri în zona mormintelor. În rest, bolþile ºi baza turlei naosului au rãmas aceleaºi, în zona mormintelor, zidul a fost deplasat spre exterior, creîndu-se niºe în interior, sub arcul existent. Zidul dinspre interior s-a pãstrat, adãugîndu-i-se doar la exterior o dublurã. În schimb, zidul cu cele trei arcade care separau naosul de pronaos a fost demolat.

Nici pronaosul nu ºi-a mai pãstrat vechea înfãþiºare.

Au fost menþinute zidurile exterioare de sud, nord ºi o parte din cel de vest. Astfel, în perioada 1851-1855, Villacrosse a refãcut aproape în întregime aceastã parte a bisericii.

La pridvor, incendiul a pricinuit multe stricãciuni.

Conceput de meºterii lui Constantin Brâncoveanu ca un spaþiu introductiv în bisericã, deschis prin arcade susþinute de coloane cu caneluri în torsadã, pridvorul era sectorul definitoriu în arhitectura brâncoveneascã.

De data aceasta, arhitectul Villacrosse a operat, în mod culpabil, profunde modificãri ale planului, cît ºi ale zidãriei, lãsînd sã se înstrãineze urma coloanelor origi-

nale. Ctitorul Vodã-Brâncoveanu înzestrase pridvorul bisericii cu opt coloane în faþã ºi cîte trei pe fiecare din pãrþile laterale, dar prin modificãrile aduse de arhitect, pridvorul a fost practic înlãturat, destrãmîndu-se armonia stilului iniþial al edificiului. În ceea ce mai rãmãsese din pridvorul bisericii brâncoveneºti se pãtrundea prin trei spaþii.

Cel din centru era flancat de douã zidiri ce se uneau în partea de sus, la intrados, printr-un arc, iar la extra-dos zidirea se unea în unghi, formînd douã ape. Modificãri neadecvate au fost fãcute ºi la acoperiºul bisericii, pe care se aflau patru turle: una pe pronaos, cu o bazã pãtratã ºi cu ceas, înaltã, din care þîºnea, pe verticalã, o altã turlã pãtratã, cu latura mai micã, avînd un acoperãmînt în formã de clopot cu gura în jos, deasupra cãreia se înãlþa crucea. Peste pridvor se înãlþau douã turle mai mici, iar peste naos se afla cea de-a patra turlã. Toate aceste turle subþiate creau imaginea unui exces de verticalitate a unor construcþii ºubrede, insuficient ancorate.

Arhitectul Villacrosse a operat intervenþii inoportune ºi asupra faþadelor laterale ale bisericii. Aici, brîul de piatrã ornamentalã s-a pãstrat ºi împarte zidul în douã registre. În registrul inferior, profilul lor de cãrãmidã fasonatã, cu formã semicircularã, a fost cioplit la nivelul zidului; ºi în registrul superior au fost marcate aceleaºi profile în tencuiala arcurilor dispuse în semicerc.

Ferestrele mari din registrul inferior s-au pãstrat, dar au fost supradimensionate, schimbîndu-se forma de la dreptunghi la semicerc. Ramele din piatrã originale au fost pãstrate, cu excepþia ferestrelor din registrul superior, opt la numãr, care au fost zidite. Au rãmas intacte cele douã ferestre de la absidele naosului ºi ferestrele de nord ºi de sud ale pronaosului. În rest, multe din coloanele, bazele, capitelurile ºi alte elemente decorative ale bisericii brâncoveneºti au fost valorificate de cãtre arhitectul Villacrosse.

De asemenea, prin amenajãrile din curtea bisericii, nivelul exterior de cãlcare s-a ridicat cu 1,30-1,60 metri, iar în interior cu circa 0,90 metri, modificãri care au schimbat aspectul arhitecturii exterioare a bisericii, soclul original al sfîntului lãcaº, deºi întreg, devenind, astfel, subteran. Aceeaºi modificare nepotrivitã a arhitecturii s-a produs ºi prin înãlþarea corniºei cu un metru, schimbîndu-se ºi prin aceasta raportul dintre registre. (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Sfatul medicului

Sindromul de tunel cubital Dr. Tarek Nazer este medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la nivel european.

Sindromul de tunel cubital sau paralizia nervului ulnar este o boalã cauzatã de comprimarea nervului ulnar la nivelul cotului. DR. TAREK NAZER La nivelul cotului, nervul ulnar are traiect foarte aproape de suprafaþa pielii ºi este uºor de lezat atunci cînd ne sprijinim pe cot sau cînd cotul este îndoit pentru perioade lungi de timp. Persoanele predispuse cel mai adesea la apariþia sindromului de tunel cubital sînt cele care practicã meserii sau sporturi care predispun la compresia nervului ulnar, precum aruncãtorii de la baseball. Studiile au arãtat cã ºi obezitatea reprezintã un factor de risc la apariþia bolii ºi un alt factor ar fi diabetul zaharat. Simptomele includ durere, amorþealã la nivelul cotului ºi perceperea de înþepãturi

În amintirea lui Ion Dolãnescu

E atît de toamnã în miez de primãvarã De stãm cu ochii rezemaþi în lacrimi ªi timpul este plumburiu, Iar clipele orbite de nesomn, ªi-am vrea sã scriem pe-un cer mai viu, Cã-i noapte-n univers ºi e pustiu...

Mai este vreme, dar timpul stã-mpotrivã, ªi vocile de pe pãmînt se-ntorc în Cer, Iar vocea lui Ion acuma strigã Cã timpul s-a oprit... ªi vrea sã plîngã...

Dar cum sã plîngã de nu va mai cînta? ªi cum sã cînte de nu va suspina?

Cãci el ne-a învãþat cum sã cîntãm plîngînd ªi cum sã plîngem doine murmurînd...

Dorul de el tot strigã în popor, Iar vocea lui înaltã le stã în ajutor, Atunci cînd vîntul rece biciuie de zor, Tot cîntul lui Ion ne mîngîie cu dor...

EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Poezie preluatã din volumul „Privind spre Ceruri cu speranþã...“)

Pildã creºtinã

Uºa palatului Înainte ca micuþa de cinci ani sã meargã la culcare, se roagã ºi se gîndeºte la bunicul ei, care nu crede în Isus: „Doamne Isuse, te rog nu închide aºa de repede uºa palatului Tãu, pentru ca ºi bunicul meu sã poatã intra în el“. Aceastã rugãciune ne aminteºte de un fapt foarte însemnat: astãzi, uºa cerului stã încã deschisã.

Dar nu va rãmîne aºa pentru totdeauna. Uºa este deschisã, pentru cã Isus Christos a murit pentru pãcãtoºi. ªi îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu lucreazã, ca ea sã fie ºi astãzi deschisã. Cãci Dumnezeu „voieºte ca toþi oamenii sã fie mîntuiþi ºi sã vinã la cunoºtinþa adevãrului“ (1 Timotei 2.4). Micuþa a înþeles acest lucru ºi îºi face griji pentru bunicul ei. Poate acesta nu simte cã din cauza pãcatelor sale este pierdut ºi trebuie sã se lase mîntuit. Poate este un om onorabil, care savureazã cu mare atenþie totul în jurul sãu. Sîntem atît de mîndri, încît ne vine greu sã ne smerim în faþa lui Dumnezeu ºi sã ne recunoaºtem nedemnitatea. Mulþi replicã ºi faptul cã nu pot contribui ei înºiºi la salvarea lor, la mîntuirea lor veºnicã.

Poate ºi pentru tine cineva se roagã regulat - dintre membrii de familie, colegii de muncã sau vecini. ªi în orice caz, ceva este valabil ºi pentru tine: Isus Christos a murit pentru tine! El te aºteaptã! la nivelul degetelor inelar ºi mic. Se poate produce scãderea forþei la aceste degete. Formele severe ale sindromului de tunel cubital pot conduce la atrofie muscularã ºi la deformarea sub formã de ghearã a mîinii. Diagnosticul de sindrom cubital se pune prin examinare clinicã, împreunã cu efectuarea de teste paraclinice precum testele electrodiagnostice (electromiografia, studiul conducerii nervoase).

Tratamentul formelor uºoare de sindrom cubital este reprezentat de obicei de fizioterapie ºi imobilizarea cu o atelã pe timpul nopþii pentru a se evita flexia excesivã a cotului. Persoanele care nu rãspund la tratamentul conservator ºi la imobilizare pot beneficia de intervenþie chirurgicalã, care de obicei constã în îndepãrtarea presiunii asupra nervului ºi în deplasarea nervului din partea posterioarã în partea anterioarã a cotului. Intervenþia chirurgicalã vindecã boala în 85% dintre cazuri.

Dacã va prezentaþi la medic din stadiile incipiente, rezultatul tratamentului va fi mult mai rapid ºi eficient, de asemenea trebuie evitatã suprasolicitarea mîinii, consumul de alcool ºi fumatul, deoarece dãuneazã nervilor ºi întîrzie refacerea lor. www.artroscopiedegenunchi.ro

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

,,Din t ot c e f aceþi, s ã n u u itaþi, r omâni/ N u s întem n eam de s lugã, c i r asã d e s tãpîni“. ( Corneliu V adim T udor)

Popor român, þi-ai dat libertatea pe-o himerã! „Trãim vremuri tulburi“, spunea ªtefan cel Mare la vremea lui, iar Istoria se repetã. Citiþi slovele lui Grigore Ureche - dar ºi printre ele - ºi veþi constata cã vrerile puternicilor lumii nu s-au schimbat prea mult. Þoþi vor România pentru ei, nu pentru români. Înainte de a pleca în cãlãtoria cea mare, ªtefan a pus coroana pe capul lui Bogdan ºi i-a spus: „Nu e o coroanã de diamante, e o coroanã de spini, fiule!“. Astãzi se rãscolesc în mormintele ºtiute sau neºtiute ªtefan, Vlad, Ioan ºi Mihai, Brãtienii, Mareºalul Antonescu ºi Ceauºescu - ultimii doi trãdaþi ºi asasinaþi din ucazuri strãine. Se rãscolesc cei cãzuþi sub Tricolor în cele douã mari mãceluri planetare, strigîndu-ne: „V-am lãsat o þarã liberã ºi bogatã, ce-aþi fãcut cu ea? Aþi vîndut strãinilor pãmîntul ºi bogãþiile ei! Aþi închinat þara unor nemernici, lãsînd-o fãrã viitor. Popor Român, þi-ai dat libertatea pe-o himerã!“.

Popor Român, În timp ce netrebnicii jefuitori huzuresc pe spinarea ta, laºi sã-þi fie umiliþi bãtrînii cu pensii nici cît sã-ºi cumpere medicamentele necesare supravieþuirii. Nu le respecþi învãþãtura, uitînd cã fãrã bãtrîni nu ai viitor ºi, din patru în patru ani, circarii electorali le aruncã un kil de ulei, fãinã sau zahãr pentru a le cumpãra voturile. Profitînd de datina ospeþiei româneºti, Istoria Neamului þi-a fost cãlcatã în picioare de trãdãtorii dinlãuntru ºi de neaveniþii bicisnici, apãruþi dupã ascunziºuri precum pãsãrile de pradã. Pentru a face pe plac „bilderbergilor“ nesãtui de averi ºi putere, ce se cred „dumnezeii planetei“ ºi vor sã-þi distrugã credinþa, ai dat privilegii deviaþilor sexuali, poluînd nevinovãþia pruncilor cu paradele destrãbãlãrii! În numele „democraþiei“, ai nedreptãþit românii tãi, dînd privilegii nemãsurate minoritarilor, aºa cum nu a fãcut-o nici o þarã din lume. Dupã ce ai gonit aproape patru milioane din copiii Neamului pe meleaguri strãine, la porunca aceloraºi „bilderbergi“, laºi sã fie aduºi în locul lor nãvãlitori care te vor nimici ºi laºi sã se înalþe Temple masonice ºi Moschei chiar în inima þãrii. Urmînd poruncile nemernicilor

care þi-au frînt coloana vertebralã, ai distrus Oastea Þãrii ºi ai acceptat sã fi cotropit de mercenari de tot felul, pe care tot tu, Popor Român, îi plãteºti cu bani grei, trãind cu iluzia cã te vor apãra. Ai îngãduit sã fie distruse economia, industria ºi agricultura „ceauºistã“ ºi ai transformat România în rai al tîlharilor, fãcîndu-le voia fãrã a te opune, apoi „demnitarii“ nemernici au eliminat din legile României clauzele „Trãdare de þarã“ ºi „Subminarea economiei naþionale“, pentru a nu fi puºi sã dea seama de faptele lor.

Ai uitat, Popor Român, cã Occidentul te-a trãdat de atîtea ori?! I-ai lãsat sã se instaleze la conducerea þãrii pe urmaºii ticãloºilor alogeni, marionete ale Imperiului Haosului, care, în urmã cu ºaptezeci de ani, aduºi de „tancurile de la Rãsãrit“, au distrus floarea intelectualitãþii ºi a Armatei Române. O fac ºi acum, sub ochii îngãduitori ai preºedintelui, Guvernului ºi ai Parlamentului României. Asta-i democraþia la care ai visat în suicidul din ’89?

Popor român, De-a lungul a 27 de ani, colonizatorii te-au îndobitocit, transformîndu-te în turmã de oi ºi te laºi mînat spre prãpastie de ciobanii tîmpiþi pe care îi votezi din patru în patru ani. Mulþi dintre ei nu sînt fiii tãi, ci alogeni hãmesiþi dupã averi ºi profitori conjuncturali.

Ruºine þie, Popor Român, cã rabzi ºi taci, fãcînd voia haitelor globaliste ale Rãului. Unde þi-e demnitatea, Popor Român? Ai dat-o hranã porcilor ºi hienelor care au sfîrtecat trupul þãrii?! Trezeºte-te!

Luaþi aminte la cuvintele lui ªtefan ºi respectaþi-i ultima dorinþã! „Pînã în ultima zi a domniei ºi a vieþii sale, ªtefan a þinut sabia în mînã. Grigore Ureche spune cã ªtefan cel Mare a murit într-o zi de Marþi, la 2 Iulie 1504, în scaunul sãu domnesc de la Suceava. [...] Într-o dimineaþã, pe cînd se îngîna ziua cu noaptea, ªtefan a chemat þara la ultimul lui sfat: - Boieri dumneavoastrã, v-am chemat sã mã mãrturisesc înainte de moarte, sã mã spovedesc þãrii. [...]

Am moºtenit o þarã de þãrani ºi vã las o þarã de oºteni.

Domnilor politicieni, nu v-a fost milã, timp de 26 de ani, sã jefuiþi aceastã þarã?

1. Aþi înºelat poporul, spunînd cã vreþi sã îi oferiþi o viaþã mai bunã. În fapt, aþi vrut o viaþã mai bunã doar pentru voi ºi pentru acoliþii voºtri.

2. Aþi furat miliarde de dolari din bugetul statului, deturnînd banii de la buget spre conturile firmelor voastre ºi ale acoliþilor voºtri.

3. Aþi cãpuºat, vreme de 26 de ani, toate firmele de stat, distrugînd întreaga economie.

4. Aþi încãlcat drepturile omului, fãcînd legi strîmbe, care v-au protejat pe voi, pe interlopi ºi pe gangsterii care vã înconjoarã ºi, prin aceleaºi legi strîmbe, aþi înrobit poporul.

5. Aþi privat poporul de dreptul la o viaþã decentã, aþi dus o adevãratã politicã de genocid împotriva acestui popor, prin distrugerea intenþionatã a sistemului sanitar, prin privarea de asistenþã medicalã, prin încurajarea migraþiei medicilor de valoare, prin lipsa de medicamente, prin desfiinþarea spitalelor (aþi condamnat un popor la moarte).

6. Aþi furat dreptul la o bãtrîneþe decentã pensionarilor care au muncit o viaþã ºi ºi-au plãtit asigurãrile în mod corect.

7. Aþi distrus toatã industria româneascã, aducînd þara pe marginea prãpastiei, fãrã ºansa de a se mai ridica. Aþi distrus industria chimicã, industria constructoare de maºini, industria navalã, industria electrotehnicã, industria de utilaj minier, industria extractivã, industria alimentarã etc.

8. Aþi distrus toatã agricultura, România ajungînd dintr-un mare exportator un mare importator de grîne.

9. Aþi distrus tot sistemul de irigaþii ºi toate serele renumite ale României.

10. Aþi distrus toate livezile ºi fondul genetic de excepþie al pomiculturii româneºti.

11. Aþi transformat România dintr-un mare exportator într-o societate de consum, într-un importator care nu mai produce mai nimic în þarã ºi importã pînã ºi cereale, legume ºi fructe.

12. Aþi distrus toatã industria turisticã a þãrii, aducînd în ruinã toate hotelurile ºi staþiunile turistice înfloritoare în 1990, cu scopul de a vã autoîmproprietãri voi cu ele la preþuri de nimic.

13. Aþi distrus tot sistemul economic privat, înrobindu-l cu taxe care sã vã asigure vouã bani pe care sã îi puteþi deturna prin bugetul de stat.

14. Aþi sufocat sistemul economic privat cu o birocraþie nemaiîntîlnitã nicãieri pe Planetã cu scopul de a da de lucru unor funcþionari, cu salarii mari, nejustificate.

15. Aþi dat strãinilor toate bogãþiile naturale ale þãrii, pe care strãbunii noºtri le-au apãrat vreme de 2.000 de ani cu preþul vieþii.

16. Aþi îndatorat aceastã þarã cu peste 100 de miliarde de euro, fãrã sã fi fãcut absolut nimic pentru þarã cu aceºti bani.

17. Aþi distrus învãþãmîntul românesc, care a ajuns, în 26 de ani, de pe primul loc în Europa pe ultimul loc.

18. Aþi favorizat înmulþirea clanurilor interlope care terorizeazã oraºele þãrii prin violenþã, furt, înºelãtorie, jafuri, cãmãtãrie, trafic de persoane, promiscuitate ºi taxe de protecþie.

19. Aþi batjocorit istoria acestei þãri, impunînd în ºcoli o istorie mincinoasã, care murdãreºte trecutul acestui popor cu scopul de a-i fura sufletul, demnitatea, mîndria, patriotismul.

[...] Toatã suflarea care ºtia sã þinã în mîini numai coarnele plugului ºtie azi sã þinã în mînã ºi sabia.

Turcul ne-a dorit Moldova un paºalîc al Imperiului Otoman. Leºii (Polonezii) - un voievodat al Þãrii Leºeºti. Ungurii - un teritoriu al Þãrii Ungureºti.

Tãtarii - un loc de pãºune pentru caii lor. Dar n-au izbutit. Vã las o þarã bine apãratã. [...] ªed acum ca un spin în coasta þãrii pãgînii cei fãrã de Dumnezeu. Visul meu era sã vã las þara întreagã ºi neºtirbitã. Cãci o þarã, atîta timp cît îºi va avea hotarele ºtirbite, va sîngera mereu. [...] Ca sã pot dormi liniºtit în mormîntul meu, aº vrea sã-mi juraþi cã nu veþi uita niciodatã de ele ºi, atunci cînd va sosi clipa prielnicã, veþi face tot posibilul ca sã le întoarceþi. [...] Mulþi ne-au vrut îngenuncheaþi. Mulþi ni s-au dorit «eliberatori» [...], dar toþi urmãreau cum sã ne facã robii lor. [...] Vreau sã mor împãcat. [...] ªtefan, cu mîinile tremurînde, îºi scoase coroana de pe creºtetul încununat de plete cãrunte ºi o aºezã pe fruntea lui Bogdan.

- Nu e o coroanã de diamante, e o coroanã de spini, fiule! [...] Trãim vremuri tulburi. Din toate pãrþile, fiare gata de pradã se uitã cu ochi pohticioºi cãtre biata þarã. Eu ºi boierii, ºi rãzeºii mei am fãcut tot ce mi-a stat în putinþã ºi am apãrat-o, pe unde cu cuvîntul, pe unde cu sabia, de duºmani. Iar duºmanii ei sînt mai ales vecinii ei, care vor sã-ºi mãreascã þãrile [...], care jinduiesc sã vã aibã birnici. Toþi ne-ar vrea vasali ºi birnici. [...] Dacã vreþi ca fiii ºi nepoþii voºtri sã mai vorbeascã limba noastrã strãmoºeascã, sã nu o închinaþi strãinilor. [...] Aceºtia, dacã vin, nu se mai duc din þarã. Au sã vã treacã la altã credinþã ºi au sã vã impunã sã le vorbiþi limba ºi jugul vã va fi dublu. [...] ªi nu veþi fi stãpîni, ci strãini în þara voastrã. [...] ªi aº dormi la locul meu de veci împãcat, dacã aº ºti cã mi-aþi ascultat sfatul. Asta e ultima rugãminte a celuia care v-a fost mai mult decît un domn, v-a fost un pãrinte“.

Ridicã-Te, Popor Român, la înãlþimea înaintaºilor! Fã dreptate, apãrã-þi Neamul ºi recîºtigã-þi Demnitatea ºi Independenþa pierdute, pentru a lãsa copiilor tãi o þarã liberã ºi ÎNTREAGÃ!, iar pe strãini, respectã-i tot atîta cît te respectã ei pe tine!

ION MÃLDÃRESCU

20. Aþi distrus cultura acestui popor prin subfinanþare ºi dezinteres, încurajînd proliferarea culturii de cîrciumã ºi de maidan, a manelelor ºi a filmelor de proastã calitate.

21. V-aþi fãcut facultãþi private, prin care stoarceþi de bani poporul ca sã vindeþi aºa-zise diplome, în realitate hîrtii fãrã valoare, unor tineri dezorientaþi, care nu mai înþeleg nimic din principiile selecþiei pe bazã de cunoºtinþe ºi valoare.

22. Aþi fãcut de ruºine numele þãrii noastre, România, fiind azi ruºinea Europei, iar românii cei mai dispreþuiþi cetãþeni ai continentului.

23. Aþi provocat cel mai mare exod din istoria acestei þãri, aþi transformat românii în ultimul popor migrator al acestor vremuri.

24. I-aþi rãpit unei întregi generaþii de copii dreptul la mamã, dreptul la tatã, dreptul la familie, prin plecarea pãrinþilor la muncã în strãinãtate.

25. Aþi defriºat pãdurile þãrii, ca sã le daþi pe mai nimic strãinilor, îmbogãþind doar cîþiva politicieni.

26. Aþi înstrãinat tot sistemul bancar al þãrii, fãcînd din români slugi la strãini.

27. Aþi distrus tot comerþul românesc, aducînd în þarã hipermarketuri, care au transformat sute de mii de mici întreprinzãtori români în sclavi ai acestora.

28. Aþi distrus cercetarea româneascã, una dintre cele mai competitive din lume în urmã cu 26 de ani.

DRAGI ROMÂNI, EXEMPLUL ÎNTR-O LOCALITATE ÎL DAU PRIMARUL, DASCÃLUL ªI PREOTUL, IAR PE SCENA POLITICÃ – POLITICIENII, ÎNCEPÎND DE LA PREªEDINTELE ROMÂNIEI ªI TERMINÎND CU ULTIMUL PORTAR DE LA PRIMÃRIE. CUM POT FI ACEªTIA EXEMPLE, CÎND AU DOSARE PENALE ªI CÃTUªE LA MÎINI?! CE EXEMPLU DÃM TINERETULUI NOSTRU? Plutonier adjutant ILIE CRISTEA

Pag. a 10-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Jurnal de lecturi (2) - Cuvinte, expresii ºi vorbe de duh.

Mostre de înþelepciune ºi de clasicitate * ,,Age, Libertate… Decembri!” (Horaþiu - ,,Satire”).

Adicã, ,,Haide, profitã de libertatea din decembrie!”. Maxima aceasta face trimitere la sãrbãtorile Saturnaliilor, cînd pleava societãþii romane punea stãpînire pe cetate. Din fericire, sãrbãtoarea þinea doar cîteva zile. * Sînt voci care susþin cã Patriarhul Miron Cristea, cînd era prim-ministru, rareori lipsea de la palat ºi din anturajul Lupeascãi. Atunci, înfuleca icre negre ºi golea pahare cu ºampanie, dupã care se uita lung dupã femei. * ,,Ispitele ºi încercãrile nu-l fac pe om mai slab, ci îi aratã cît de slab este” (Solomon Înþeleptul). Din aceste vorbe trebuie sã înþelegem cã Dumnezeu ne încearcã pentru a ne pãzi ºi înãlþa, iar diavolul ne ispiteºte, ca sã ne robeascã ºi distruge. * ,,Va veni vremea cînd oamenii vor înnebuni ºi, dacã vor vedea cã cineva nu e ca ei, vor zice cã acela este nebun” (Antonie cel Mare, Sec. IV d.Chr.). E-he, vremea aceea a venit demult ºi, astãzi, starea normalã a omenirii este nebunia. * ,,Nu e carte sã înveþi/ Cã viaþa sã n-aibã preþ -/ Ci trãieºte, chinuieºte/ ªi-ai s-auzi cum iarba creºte” (Eminescu). * ,,Lectura nu îl face pe om mai deºtept, ci doar învãþat” (Somerset Maugham). * ,,Cãutãm binele fãrã sã-l gãsim vreodatã. În schimb, gãsim rãul fãrã sã-l cãutãm” (Democrit). Aceste vorbe rimeazã atît de bine cu înþelepciunea româneascã: ,,Nu l-am vãzut decît pe dracul. Pe Dumnezeu nu L-am vãzut niciodatã.

Poate unde nu-L meritãm”. * Cei care fumau ºi-au aprins rapid o þigarã. Iar cei care nu fumau s-au apucat tocmai atunci. * Lecþie de viaþã în prima zi de ºcoalã, la clasa I: ,,Nu te bagi, nu þi se bagã. ªi nu te joci cu funduleþul gol pe lîngã tufa de urzici”. * … În rest, vorba lui Constant Tonegaru: ,,Meduzele palpitã lent în golf”. * - Maestre Neagu Rãdulescu…

- Nu rîde, cã aºa e! * Perle selectate din Paul Ioan - ,,Dicþionar de sinucigaºi” (1997): ,,Mãi, Stavride, mãi! Eºti un paraplegic ordinar!” ,,O bãtrîneþe galopantã îmi tremurã prin artere”. ,,Danteluþa îl pusese în situaþia de a bate la uºi deschise.

Sau, cum ar spune Homer, era începutã de altul, pe Jupiter!”.

Selecþii din ,,Dicþionar onomastic” (aceeaºi sursã): Borfelina ºi Terfelina, gemenele avocatului Stamatoiu.

Teluria Ciompoieru, dactilografã la Judecãtoria Buftea.

Pe primele 3 trepte ale podiumului au urcat: Abanos Clemente (aur), Argint Colceriu (argint) ºi Azbest Trâmbiþaºu (bronz).

* La înmormîntarea ministrului au mai fost de faþã: Diagonala Popovãþ, Ipotenuza Caramfil, Cariatida Nãsosu, Providenþa Cãruþaºu, Galateea Somotei, Fofiþa ºi fiica ei, Faianþa Isterie. ,,Au lipsit motivat (certificat medical): cãpitanul Revulsin Pleºuvu, tînãrul secretar Purulent Milcoveanu ºi Caldarîm Bouriþei”. (Aceste mostre fac trimitere la ,,Dicþionarul onomastic” al lui Mircea Horia Simionescu.

Cine de la cine…). * Martha Bibescu (1889-1973), un exemplar tipic al aristocraþiei româneºti din perioada interbelicã, dispreþuia tot ce era ,,paysan de Danube”. Pe cînd avea 70 de ani, Mareºalul Alexandru Averescu fãcuse o pasiune nebunã pentru ea. * Cîteva rînduri scrise de Caragiale pe dosul unei fotografii de-ale sale trimisã tinerei Cella Delavrancea cu prilejul Paºtelui din 1911: ,,Christos a înviat! Dragã Celica, te pomenim ºi de dorim mult. Fii sãnãtoasã ºi veselã. Dumnezeu cu tine. Al tãu credincios admirator, Caragiale!”. O vreme, Cella Delavrancea a stat în casa lui Caragiale din Berlin. ªi maestrul, profitînd de frumuseþea ºi nevinovãþia ei… Barbu Delavrancea a aflat ºi s-a fãcut foc. * La noi, numai destinele frînte devin exemplare. Vezi Eminescu, Labiº, Codreanu ºi ceilalþi. Învingãtorii nu. * ,,Nimic nu declaseazã vestimentar o femeie ca pantofii scîlciaþi” (Ecaterina Lovinescu). * La fel ca în timpul Rãzboiului de Independenþã, dar cu alte personaje, ºi în 1917, Titu Maiorescu a jucat pe cartea oportunismului politic, aºteptînd victoria Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria), ca, prin înfrîngerea armatei noastre, liberalii sã iasã compromiºi, ºi la Putere sã vinã conservatorii. Eterna mizerie a politicianismului românesc. * Rasputin îºi înmuia degetele în sos ºi i le dãdea Þarinei, sã i le lingã. * Ar fi fost de aºteptat ca între un domnitor iubitor al culturii ºi al artelor (Constantin Brâncoveanu) ºi doi cãrturari (stolnicul Constantin Cantacuzino ºi Dimitrie Cantemir) sã existe relaþii strînse, mai ales cã erau ºi rude. Dar, în loc sã discute despre manuscrise ºi ctitorii, cei trei au fost în vrajbã.

Stolnicul a urzit cãderea nepotului Brâncoveanu, dar a sfîrºit ºi el executat de turci, împreunã cu fiul sãu, ªtefan Cantacuzino. Iar Cantemir s-a bucurat de sfîrºitul tragic al Cantacuzinilor ºi al lui Brâncoveanu. * ,,La 1600, conºtiinþa unitãþii naþionale nu devenise o chestiune naþionalã. De-aia Unirea lui Mihai Viteazul a durat doar douã sãptãmîni. Abia generaþia paºoptiºtilor, angajatã în lupta pentru fãurirea Statului Naþional Român, îl va recunoaºte pe Mihai ca pe un ilustru predecesor” (Istoricul Florin Constantiniu). * Românii sînt singurul popor latin care a pãstrat legãtura cu Roma (etnicon). Sau, cum spunea Nicolae Iorga, ,,Am rãmas români pentru cã nu ne-am putut despãrþi de amintirea Romei”.

Sfîrºit PAUL SUDITU

Memorialistul care îi învãþa pe tineri carte gratuit La 5 octombrie 1830, a încetat din viaþã cãrturarul ºi memorialistul Dinicu Golescu (n. 7 februarie 1777). A înfiinþat, în 1826, pe moºia sa din Goleºti, o ºcoalã în care tinerii puteau învãþa, gratuit, indiferent de categoria socialã din care fãceau parte. A fost membru fondator al Societãþii Literare (1827) ºi a contribuit activ la apariþia primului ziar în limba românã, „Curierul românesc“.

Dinicu Golescu, pe numele real Constantin Golescu, era cel de-al patrulea copil al banului Radu Golescu ºi al Zoiþei, fiica lui Constantin Florescu.

Vlãstar al uneia dintre vechile familii boiereºti din Þara Româneascã, a primit, ca ºi fratele sãu, Iordache Golescu, o educaþie îngrijitã, acasã ºi la Academia greceascã din Bucureºti. Împreunã cu fratele sãu participã la înfiinþarea unei societãþi literare secrete la Braºov, iar în 1825, în timpul cãlãtoriei sale prin Europa, a fost iniþiat în francmasonerie, într-o lojã masonicã din Elveþia; în acelaºi an, revenit din cãlãtorie, începe sã participe la ºedinþele unei

loji bucureºtene. A fost ispravnic, hatman ºi mare logofãt în Muntenia. În 1826, Dinicu Golescu, împreunã cu Ion Heliade Rãdulescu, a scos ziarul „Curierul românesc“, care avea o orientare iluministã.

Anul urmãtor, tot împreunã cu Ion Heliade Rãdulescu, a pus bazele „Societãþii Literare“ din Bucureºti. În acelaºi an, iniþiazã apariþia primei reviste în limba românã, „Fama Lipschii“ (gazetã tiparitã la Leipzig, în Germania, cu apariþie lunarã).

Dintre scrierile sale, cea mai importantã este „Însemnare a cãlãtoriei mele, Constantin Radovici din Goleºti, fãcutã în anul 1824, 1825, 1826“, tipãritã la Buda, în 1826. Este primul jurnal de cãlãtorie tipãrit din literatura românã. Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socialã ºi culturalã a Þãrii Româneºti.

Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindeºte trecerea de la limba românã literarã veche la limba românã literarã modernã.

Descopera.ro

EPIGRAME Cutremur de pãmînt Seismul e pacoste grea Dar astãzi (scuzaþi ironia!), Se pare cã, numai aºa, Se miºcã ceva-n România.

Deosebiri În þarã cred cã-i un complot, Cã foarte mulþi (aºa ca mine) O duc, pe lume, rãu de tot Iar alþii... dureros de bine.

„Naþionalistul“ Patriot cum sînt ºi-am fost Eu fumez Carpaþi, fireºte...

Chit cã e tutun mai prost, Dar tuºesc mai… româneºte.

Culmea linguºelii La birou - în plin fief – Cu respect ºi calde ºoapte, „Ics“ l-a întrebat pe ºef: Pot sã vã visez la noapte?

La agapã Cã adevãrul este doar în vin O spune bine un proverb latin.

Dar vãd acuma, trist, pe înserate, Cã adevãrul e pe terminate.

NAE BUNDURI

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Despre primele sale încercãri componistice, marele muzician român George Enescu mãrturisea: ,,De îndatã ce am avut la dispoziþie un pian, am început sã compun. (…) Dupã ce nu putusem face altceva decît sã execut niºte melodii, fãrã cel mai mic acompaniament, ce bine era sã mã desfãºor acum în acorduri!”. Compozitorul avea, atunci, doar… 6 ani.

Amintiri despre George Enescu Numit, dupã rãzboi, consilier cultural al Ambasadei franceze din Canada, în toamna lui 1949 am fost însãrcinat cu o misiune la Paris; pentru înapoierea la post, în luna noiembrie, am luat pachebotul ,,Ile de France” ºi am avut o mare surprizã cînd ºeful personalului mi-a indicat un anume loc în sala de mese, anunþîndu-mã cã-l voi avea comesean pe George Enescu. La plecare am avut parte de o puternicã furtunã ºi n-am ieºit din cabinã. Dar a doua zi am putut, în fine, sã mã întîlnesc cu marele muzician, ºi am vorbit multe ºi mãrunte.

Enescu mi-a povestit despre vocaþia lui precoce, de pildã, cum de la 3 ani voia o vioarã, pe care, însã, a refuzat sã o primeascã atunci cînd a vãzut cã instrumentul dãruit de pãrinþi era prea mic. ªi-a amintit de cãlãtoriile lui transatlantice, de furtuni primejdioase, similare cu aceea de care tocmai avusesem parte. Într-o searã, pe micuþa scenã de pe ,,Ile de France”, Enescu a fost rugat sã cînte solo o sonatã; vaporul se legãna uºor, ºi abia dacã percepeam vibraþia maºinilor.

Melodia care ºi-a luat zborul din vîrful degetelor lui exprima scurgerea timpului peste vîltoarea elementelor naturii, revelîndu-ne continuitatea noastrã, amintindu-ne cã putem depãºi orice violenþe, acelea ale apelor ce se dezlãnþuiserã împotriva noastrã, aceea a oamenilor, pe care o lãsasem în urmã în Europa, ºi cele ce ne aºteptau în Lumea Nouã.

Enescu pleca în Statele Unite, spre a preda la o Universitate. Dupã cîteva sãptãmîni, s-a deplasat ºi la Montreal, pentru un concert. Ne-am dus sã-l felicitãm pentru concertul pe care-l dirijase. Dar l-am gãsit într-o teribilã stare de epuizare: palid, cu fruntea nãduºitã, prãbuºit, cu ochii închiºi. Aducea cu o pasãre care, dupã un zbor îndelungat, zace pe o plajã, cu aripile adunate sub ea.

A fost ultima oarã cînd l-am vãzut.

JEAN MOUTON

Pag. a 11-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (3) ***

18 februarie 1990 O inimã, frînge-te, frînge-te, cît de sãracã ai rãmas!

Iubirea-i înecatã în Oceanul de lacrimi.

Cîtã sare presãratã Pe-o iubire nesãratã! Îngroapã-þi dragostea ca s-o schimbi cu alta!

Un vechi cîntec de dragoste mi-a sfîºiat inima ºi mi-am pierdut simþul auzului.

Sînt jucãria Soartei.

Am întîlnit o inimã de ºarpe ascunsã într-un chip de om.

Voi îi daþi Bucuriei ce-i datoraþi Iubirii.

Existã cuvinte care ucid, fã-r de hotar, fã-r de sfîrºit.

Cel ce este beat de lacrimi, ca mine, se stinge cu sufletul neîmpãcat.

Norocule, numai tu eºti norocos.

Jalea-i dovadã de Iubire.

Nu-i milã-n nori pentru Durerea mea adîncã? Închide uºa ºi dupã ce o închizi, vino sã plîngi cu mine.

Gînd rãu, ce iute intri în mintea celor disperaþi.

19 februarie 1990, ora 17,00 Stare… de moarte! „Ce faci?“, sînt întrebatã.

Car Tristeþe!, rãspund. Amintiri... Cineva mi-a pus pe umeri, în spate, un sac plin cu Tristeþi. Car. Nu-l pot duce. Mã prãbuºesc. Picioarele nu mã susþin. Capul mi se pleacã. Sacul mi se prãvale de pe cap pe ochi. Nu mai vãd. Cînd cari Tristeþe simþi Durerea ºi... Frica. Nu ºtiu ce ar putea sã mã scoatã din starea asta. Astãzi începe (a început) Zodia Peºtilor.

Trist, nesfîrºit de trist. Trist început... De ce trebuie sã înceapã aºa? Ce-ar putea aduce un sfîrºit fericit?

Este Anul Gemenilor. Asta înseamnã cã eu ar trebui sã aºtept reuºite, împliniri, fericire... Doar începe Zodia Peºtilor în Anul Gemenilor!

Dar sînt obositã. Car Tristeþe.

20 februarie 1990 Mult iubite ºi stimate domnule Andrei, Îþi aduc la cunoºtinþã cele petrecute în ultimele 3 zile în strada Corneliu Botez nr. 4, INSIDE THIS BROKEN HEART... (înãuntrul acestei inimi distruse!).

Spiritele s-au aprins din nou.

Dorul creºte peste limitele normale. Lansez un Apel cãtre toate sentimentele de bine, cu care eºti dotat, sã

înþeleagã ºi ele situaþia actualã ºi sã ia mãsuri (fãrã greutãþi!) pentru asigurarea unor condiþii mai lejere de duratã în aceastã viaþã. ªi, pe cît posibil, mai favorabile.

Pericol de contaminare!

Debitul mediu al lacrimilor la vãrsare este cuprins între 10 pînã la 100 metri cubi pe secundã. Cantitatea de simþãminte creºte ºi existã riscul inundãrii, al exploziei inimii ºi al altor organe, precum ficatul, plãmînii etc., etc. (ar fi culmea sã mai emane ºi ficatul sau plãmînii tot Iubire!).

Cota lacrimilor vãrsate, pornite din adîncul izvor al ochilor, pentru ziua de 26 februarie a.c., în care te-ai nãscut, în Rîu al Speranþei, s-a transformat în gheaþã la mal. Astfel, Rîul Optimismului a devenit un Pod de Gheaþã. Rîul Iubirii pentru tine, ieri – o cotã imensã, azi, staþioneazã, fãrã nici o modificare ºi etern.

Ministerul Nepãsãrii ºi administrãrii Indiferenþei (ministerul de care se face responsabil dl. Andrei C.) raporteazã cã radioactivitatea privirilor ºi zîmbetelor se încadreazã în limite normale (dupã capul tãu), adicã, o privire, un zîmbet, odatã la 6, 7 luni!...

Iar, în final, pe cine mai intereseazã situaþia Inimii Suferinde, Distruse de cãtre VOICE OF LOVE? Par a cãuta toatã ziua ceva care sã facã parte din tine. Of, cît de greu e sã-mi lipseºti atît de mult, cînd ºtiu cã în acest timp nu mã iubeºti.

E greu sã continui a avea nevoie de tine, ºtiind cã tu nu ai nevoie de mine. N-a mai rãmas pentru mine nici o Speranþã... ca sã trãiesc. Ce pot lua cu mine? Dar, ce pot oferi?! Aº împãrþi tot ce mi-a mai rãmas de trãit, toate clipele, oricui s-ar oferi sã le primeascã, doar pentru a gãsi ceva care sã facã parte din Tine.

INSIDE THIS BROKEN HEART! P.S. Eºti acuzat de genocidul Sentimentelor mele!

21 februarie 1990 Zi de februarie... Tristã ca ºi mine!

Ziua de azi se pregãteºte sã plîngã. Îmi trimite stingher o lacrimã pentru început...

Ce va mai fi astãzi? În camerã au pãtruns Razele Soarelui. 3 plus una garoafe, roºie, roz ºi mov.

Strãlucesc ºi vorbesc?! Ar vrea parcã sã-mi spunã ceva.

Ziua de azi îºi pregãteºte patul în care sã-ºi verse lacrimile, conservate de mult. Iluzii îmbibate-n amintiri, în temeri faþã de ziua de mîine...

Cel din urmã junimist (1) (urmare din pag 1) Dar pe bãtrînul junimist l-au reprezentat doi nepoþi: Ella Negruzzi, prima femeie avocat din România, ºi Alexandru N. Gane, fiul cunoscutului scriitor Nicu Gane, ale cãrui minunate povestiri le studiasem în liceu: „Stejarul din Borzeºti”, „Aliuþã”, „ªanta” ºi altele.

Fireºte cã toþi participanþii la festivitate au fost mîhniþi cã nu l-au vãzut pe Iacob Negruzzi, dar poate cel mai mîhnit am fost eu. Ella Negruzzi, dîndu-ºi seama de decepþia provocatã, i-a invitat atunci pe cei care doreau sã-l vadã pe sãrbãtorit, a doua zi, la dînsul acasã, la orele 10, în Strada Romanã nr. 14.

Se putea oare sã nu mã duc? Aºa se face cã, pe o vreme vrãjmaºã, pe la orele 9, am pornit spre Iacob Negruzzi. Pe drum reflectam la personalitatea acestui important bãrbat pentru literatura românã, ultimul vieþuitor dintre cei care au întemeiat „Junimea” ºi „Convorbirile literare”, fiul lui Costache Negruzzi, autorul capodoperei „Alexandru Lãpuºneanu”, prima nuvelã istoricã româneascã. El, care a fost prietenul atîtor ºi atîtor poeþi ºi scriitori de seamã: Alecsandri, Eminescu, Veronica Micle, Creangã, Slavici, Caragiale, Nicu Gane, Vasile Pogor, Titu Maiorescu... ºi alþii, ºi alþii, care s-au stins de mult ºi au ajuns în lumea de nepãtruns a umbrelor.

Mã gîndeam înfiorat de emoþie cã omul acesta a stat de vorbã îndelung cu ei, s-a sfãtuit, le-a strîns mîna, a mîncat de-atîtea ori împreunã cu ei, a ciocnit un pahar cu vin bun, a glumit ºi a povestit cu ei! A luat parte la cele mai de seamã evenimente, nu numai din evoluþia tinerei noastre literaturi, dar ºi din ale istoriei noastre naþionale. ªi, în minte mi-a venit un articol al poetului Octavian Goga despre Caragiale, în care scria, printre altele, cã, într-un timp îndepãrtat, copiii ºi tinerii se vor descoperi cu respect deosebit în faþa cutãrui bãtrîn, spunînd cu smerenie: „L-a cunoscut pe Caragiale!”.

Iacob Negruzzi, ale cãrui viaþã ºi operã le-am studiat în manualele de Limba Românã, la „Istoria literaturii

române moderne”, este el însuºi o istorie vie a acestei literaturi, trãind din plin o epocã literarã glorioasã. E un scriitor din generaþia veche a „Junimii” de la Iaºi, care se nãscuse cu 7 ani înaintea lui Eminescu! Pe acesta aveam sã-l vãd peste cîteva minute! Mi-a deschis o femeie de serviciu. Din mijlocul unei camere mari, unde erau biroul ºi biblioteca, Iacob Negruzzi înaintã uºor cãtre mine: - Poftim, poftim! Înalt, slab, cu aproape aceleaºi trãsãturi din poza datã în „Istoria literaturii române“. Pãrul tot în sus, pieptãnat perie, mustãþile ºi musca de sub buza inferioarã, la fel; numai cã toate erau albite de iernile vremii. Îmbrãcat în niºte haine bleumarin, cu croiala ca dinainte de primul rãzboi mondial. Gulerul de la cãmaºã, tare ºi scrobit, îi venea cam larg. Cravata, neagrã. La manºete purta un fel de mînecuþe de lînã, ca sã-i þinã cald.

La vîrsta lui de 90 de ani mi-a venit în întîmpinare, destul de repede, blînd ºi bun. Am înaintat cu sfialã în vasta încãpere cu birou vechi, bibliotecã veche ºi tablouri vechi. Mã cuprinsese o emoþie plinã de evlavie.

Mã aflam în faþa patriarhului literelor române.

- Vã salut cu respect, domnule Negruzzi. Permiteþi-mi sã mã prezint...

- Îmi pare bine. Tare bine îmi pare, domnule! Dar poftiþi, vã rog, luaþi loc!

M-am aºezat. Va sã zicã acesta era bunul Iacob Negruzzi! Se afla lîngã mine ºi, totuºi, nu-mi venea sã cred.

- Aþi fost asearã la festivitate?, mã întrebã el.

- Da, credeam cã veniþi ºi dvs., dupã cum se anunþase.

- O, cu dragã inimã aº fi dorit sã vin, însã mi-a fost cu neputinþã. Bãtrîneþea ºi timpul mi-au jucat festa, surîse el. Am spus cã vin, dacã sînt stele... dar aþi vãzut... au fost nori ºi ceaþã! Ca ºi astãzi, de altfel!

Ce blînd ºi frumos vorbea bãtrînul junimist! ªi, curios, n-ai fi zis cã e moldovean get-beget, dupã vorbã.

N-avea urmã de accent, aºa cum mã aºteptam.

Ziua de azi se pregãteºte sã plîngã.

Ce-mi prezice mie o „mare” amatoare ghicitoare?

Mã aºteaptã o reuºitã sigurã privind gîndurile mele obsesive. ªi voi primi o veste foarte bunã. Ce va fi în casã? Voi auzi de o cununie ºi voi avea o întîlnire cu un tînãr. În curînd: curiozitãþi ºi dragoste sincerã. În viitor: Dorinþele mele se vor realiza ºi voi avea o companie plãcutã. Mã voi mira: Primesc o veste de moarte ºi gelozie.

Sînt gelozitã de cineva. Ce nu ºtiu? Voi auzi de o intrigã ºi voi avea musafiri. Pe neaºteptate: Bucurie de departe.

22 februarie 1990 Îmi amintesc aceastã zi a anului trecut. Da, eram la liceu, în ultima clasã de ºcoalã. Da. Mã aflam la ora de chimie. Profa nu avea chef sã ne predea. Se juca de-a ºoarecele ºi pisica împreunã cu noi. Ba voia sã ne dea extemporal, ba voia sã ne lase sã facem ce vrem.

Dupã chimie aveam mate. Colegii, o explozie gãlãgioasã, vorbesc între ei, nu vor sã o asculte pe profã. Urmeazã sportul. Aici, e aici. Muzicã, petrecere.

Tipe, tipi, farduri, spray-uri, ciorapi, pantofi... Distracþie. Stau pe rîndul 2, în banca a 2-a, în stînga mea, fereastra, cu vedere spre stradã. Afarã, prin geamul murdar ºi spart pe alocuri vãd Biserica.

E Biserica Amzei. Ce liniºte îmi dã în suflet, chiar ºi acum, cînd timpul a trecut ºi n-o mai vãd, dar mi-o imaginez, ca atunci cînd o vedeam ºi eram atît de aproape.

Mã pierd misterios în imagini din trecut, în amintiri vii, în senzaþii. Mi-e atît de dor (!) de voi, obiecte neînsufleþite, de tine clasã, de tine banca mea. Mã pierd în amintiri, mã rãtãcesc de tine, realitate! Plînsul mã viziteazã. Plîng, ca ºi cum totul a pierit.

25 februarie 1990 It’s a sign ...

E un pãcat!?... ... sã dãruieºti flori invizibile fetei care te aºteaptã de atîta timp...

E un pãcat, e un pãcat, Andrei, sã fii nepãsãtor sã laºi un suflet sã se stingã de dor... dupã un ajutor pe care îl aºteaptã ºi nu mai vine.

Da. E un pãcat, un mare pãcat sã nu vrei sã crezi, sã nu vrei sã ajuþi o inimã zdrobitã...

E un mare pãcat! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“ - Toþi cei de-asearã au regretat mult cã n-au avut prilejul sã vã vadã!

Iacob Negruzzi se miºcã de douã ori pe scaun, parcã stingherit, ºi-mi rãspunse cu o modestie impresionant de sincerã: - O, dvs. sînteþi prea amabil!...

- Dar deloc, dvs. sînteþi o mare personalitate a literaturii noastre. Este firesc sã fiþi venerat. Operele dvs. se studiazã în ºcoalã, laolaltã cu cele ale lui Alecsandri, Eminescu, Creangã, Maiorescu...

- Operele mele?!

- Desigur, doar sînteþi un clasic în viaþã! ªi-apoi, valoroasele dvs. traduceri din Schiller, primele din literatura românã: „Hoþii”, „Conjuraþia lui Fiesco la Geneva”, „Intrigã ºi Iubire”, „Don Carlos”, „Maria Stuart”...

Iacob Negruzzi rîse cu plãcere ºi-mi spuse, vãzînd cã sînt atît de documentat asupra traducerilor sale: - Mai am o traducere în versuri, tot din Schiller, pe care n-am publicat-o încã... ...ªi se ridicã, pornind cãtre bibliotecã.

Mi-am dat seama cã ar fi fost prea obositor pentru bãtrînul atît de binevoitor sã caute traducerea: - Lãsaþi, lãsaþi, nu vã mai deranjaþi, domnule Negruzzi!

- Mai bine, fu el de pãrere, întorcîndu-se la loc, pe scaun. Îl privii cu dragoste ºi-i spusei: - Pe dvs. vã iubeºte, vã apreciazã ºi vã respectã actuala generaþie din douã motive: pentru opera dvs. literarã în sine, ºi apoi pentru cã i-aþi cunoscut îndeaproape ºi aþi fost prieten cu toþi scriitorii ,,Junimii”! Aþi stat de vorbã îndelung, în intimitate, cu Alecsandri, Creangã, Eminescu!

- Nu numai cã am stat de vorbã, mã întrerupse bãtrînul, cu o duioasã delicateþe, pãrîndu-i-se cã nu ºtiu totul. Nu numai cã am stat de vorbã cu Eminescu, repetã el, dar pe Eminescu eu l-am adus la „Convorbiri“!

Gãsii prilejul nimerit sã-l întreb: - Domnule Negruzzi, era frumos Eminescu? (va urma)

Regenerarea vieþii „Noi sîntem singurele creaturi de pe Pãmînt care ne putem modifica starea organismului ºi aspectele biologice prin ceea ce gîndim ºi simþim“. (Deepak Chopra)

(1)

ºi pline de impuritãþi, prezentînd pete negre ºi care corpul ar trebui sã se degradeze. Procesul de diverse anomalii. ªi totuºi, ADN-ul are capacitatea degradare depinde exclusiv de sistemul de convinde a menþine indefinit forma corpului, replicînd geri, de gîndurile ºi de obiºnuinþele mentale ale perfect celulele deteriorate. Genele ADN-ului îºi oamenilor. Dr. Chopra afirmã cã moartea este o pãstreazã integritatea de-a lungul întregii vieþi. Nu convingere culturalã ºi nu o realitate absolutã: Practic, nu existã nici un motiv ºtiinþific pentru toate sînt, însã, active. Unele sînt blocate. La capã- „Corpul uman nu are un început sau un sfîrºit absocare corpul uman sã fie nevoit sã îmbãtrîneascã ºi tul fiecãrei gene existã un fel de capac care tinde sã lut. El se reecreazã încontinuu, la infinit, în fiecare sã moarã. Dacã oamenii ar crede cã pot trãi de-a se deterioreze cu vîrsta. Cercetãtorii au descoperit zi... În acest context, nu este niciodatã prea tîrziu sã pururi, ei chiar ar trãi. Bunãstarea ºi longevitatea cã existã anumite gene, numite gene de susþinere începem sã ne creãm corpul pe care ni-l dorim, în þin, mai degrabã, de minte, decît de corp. Medicina sau de reparare, responsabile pentru menþinerea locul celui pe care îl avem la ora actualã ºi de care modernã a descoperit o serie de secrete uimitoare, integritãþii acestor capace. În mod ciudat, genele de nu sîntem mulþumiþi“. care dovedesc capacitatea susþinere ºi de reparare Longevivii din Biblie corpului de a se regenera au tendinþa sã se blocheze continuu ºi de a-ºi contiodatã cu avansarea în Mulþi oameni descriºi în Biblie au trãit vieþi nua viaþa la infinit. vîrstã. Am cunoscut per- foarte lungi. Spre exemplu, în Geneza, capitolul 5, Oamenii de ºtiinþã de sonal un bãrbat care ºi-a se afirmã cã Adam a trãit 930 de ani. Enos, fiul lui la laboratoarele Oak vizualizat reactivarea Seth, a trãit 905 ani. Fiul lui Enos, Cainan, a trãit Ridge, din California, au genelor de susþinere ºi de 910 ani. Fiul acestuia, Mahalaleel, a trãit 895 ani. demonstrat, prin teste reparare. Deºi trecut bine Jared, fiul sãu, a trãit 962 ani. Enoh a atins fãcute cu radioizotopi, cã de 80 de ani, el a fãcut nemurirea ºi a dispãrut cu tot cu corp la vîrsta de 98% dintre atomii corpuprogrese fantastice în 365 ani. Matusalem, fiul lui Enoh, a trãit 969 ani. lui nostru sînt înlocuiþi reîntinerirea corpului Lameh, fiul sãu, a trãit 777 ani, iar Noe, fiul celui anual. Timpul necesar sãu. Cînd era tînãr, obiº- din urmã, a trãit 950 ani. În India, scripturile antice pentru a modifica þesunuia sã alerge, zilnic, pînã descriu cicluri temporale incredibil de lungi în care turile care cãptuºesc stola cutia poºtalã. Cu cît a oamenii au trãit pe durate diferite. Spre exemplu, în macul este de 5 zile. Pielea îmbãtrînit, a devenit din Epoca de Aur, oamenii trãiau, în medie, cîteva mii Oraºele din Agartha este înlocuitã în 5 sãpce în ce mai lent, de-abia de ani. Menþinerea tinereþii ºi a stãrii de sãnãtate tãmîni, iar celulele grase - în 3 sãptãmîni. La fiecare mai reuºind sã meargã, în pas lent, pînã la cutie. La este perfect posibilã, lucru dovedit inclusiv de 3 luni, scheletul se reînnoieºte complet. Cu toate ora actualã, aleargã din nou pînã la cutia poºtalã, oamenii din zilele noastre, care trãiesc mult mai acestea, molecula de ADN, care este „tiparul“ iar pãrul îi devine din ce în ce mai negru, în fiecare mult decît semenii lor. Iatã cîteva regiuni ale lumii oricãrei forme de viaþã, a reuºit sã îºi pãstreze zi. Chiar ºi libidoul i-a revenit. în care trãiesc cei mai mulþi oameni care au depãºit integritatea de-a lungul a milioane de ani.

Existã un motiv care explicã decalajul dintre suta de ani: Celulele oricãrei specii au capacitatea de a-ºi capacitatea fantasticã a ADN-ului ºi performanþele Georgia, un stat situat în regiunea Munþilor pãstra de-a pururi tinereþea, putîndu-se replica la slabe ale corpului fizic: celulele corporale nu sînt Caucaz (Eurasia). infinit, pentru a reconstrui corpul fiinþei vii. Existã alcãtuite exclusiv din atomi ºi din molecule, ci ºi din Districtul Bama, în sudul Chinei. specii numite „non-senescente“, care, pur ºi simplu, inteligenþã ºi conºtiinþã. Procesul de creare ºi de Hunza, în Pakistan, o vale ascunsã din Munþii nu îmbãtrînesc niciodatã. Ele trãiesc veºnic ºi nu recreare zilnicã a corpului este sarcina inteligenþei Karakorum. pot muri decît accidental, din cauza unei forþe exte- sale, care depinde de convingerile Valea Vilcabamba, de lîngã rioare, cum ar fi un prãdãtor, un incendiu sau o noastre conºtiente ºi inconºtiente.

Loja, în sudul Ecuadorului. inundaþie. Nu existã nici o lege naturalã a bãtrîneþii La baza procesului de îmbãtrînire Peninsula Nicoya, pe coasta sau a degradãrii care sã determine aceste specii sã stau gîndurile de teamã, de pacificã a Costa Ricãi. îºi creeze celule. Printre speciile care au aceastã vinovãþie, de urã, de respingere de Insula Okinawa, în Japonia, proprietate a non-senescenþei se numãrã anumite sine, de fricã de bãtrîneþe ºi de cea mai mare insulã din Prefectura conifere, creozotul (Larrea tridentate), anumiþi peºti, moarte etc. Dimpotrivã, gîndurile Okinawa. paramecii (animale infuzoare de formã oval-alun- fericite, asociate cu tinereþea, cu Loma Linda, în districtul San gitã, care trãiesc în apele stãtãtoare dulci) ºi anu- iubirea, cu fericirea ºi cu împliBernardino, California. mite regine ale insectelor. Un pin din Sierra Nevada nirea, menþin corpul veºnic tînãr. O Ikaria, în Grecia, o insulã din (în sud-vestul Statelor Unite) a supravieþuit 4.600 de modalitate de a-þi revitaliza zilnic Marea Egee. ani, construindu-ºi noi celule în timpul perioadelor corpul constã în a vizualiza, în Sardinia, în Italia, o insulã din umede ºi blocîndu-ºi procesul de creºtere în timpul sinele tãu, un copil divin.

Marea Mediteranã. secetelor. În sudul Californiei, existã tufiºuri de creÎn cartea sa, „Dincolo de În toate aceste culturi remarcaozot vechi de 10.000 de ani. La ora actualã, oamenii hotarele morþii“, Annalee Skariir bile se pare cã oamenii vîrstnici de ºtiinþã au ajuns sã creadã cã non-senescenþa a dã, în mod repetat, urmãtorul sfat deþin secretul longevitãþii: ei au un fost modul primordial de viaþã. Într-adevãr, toate pentru obþinerea vieþii eterne: „Nu scop în viaþã, se simt integraþi în aceste specii sînt mai puþin complexe, din ele te gîndi decît la cele mai frumoase Sfînta Bernadette Soubirous comunitate ºi sînt fericiþi. Continuã evoluînd alte specii. Lãstarii bãtrînului ºi imensului lucruri posibile“. sã munceascã pînã la adînci bananier apar în fiecare primãvarã, fiind la fel de În ultimii 30 de ani, doctorul în medicinã Dean bãtrîneþi, contribuie la bunul mers al societãþii ºi fac tineri ºi de fragezi ca primul mugure din care a Omish ºi colegii sãi de la Institutul de Cercetãri exerciþii fizice viguroase. Viaþa trãitã alãturi de o rãsãrit, cîndva, actualul copac. Aºa cum noile frun- Preventive în Domeniul Medicinei au condus o serie mare familie conferã securitate ºi iubire. Familia ºi ze ale bananierului sînt la fel de tinere ca lãstarul de studii ºtiinþifice care au demonstrat cã pînã ºi primordial, corpul uman are capacitatea de cele mai severe boli de inimã pot fi vindecate prin interacþiunile sociale reprezintã principala prioria-ºi copia celulele, dînd naºtere unor zigoþi la fel de schimbarea dietei ºi a modului de viaþã. Aceste tate a acestor oameni. Credinþa religioasã, simþul tineri ca ovulul fecundat iniþial. Corpul nostru se descoperiri au fost publicate în cele mai prestigioase umorului ºi gîndirea pozitivã sînt foarte ferme. aflã într-un proces continuu de schimbare, reîn- reviste medicale, dovedind cã organismul uman Aceºti oameni au un plan de viaþã ºi de aceea se simt noindu-se în permanenþã. El nu poate fi transformat. Tot ce trebuie motivaþi sã se dea jos din pat dimineaþa ºi sã îmbãtrîneºte decît din cauza întresã facem este sã îi reorientãm înceapã o nouã zi.

Ei au o dietã sãracã în grãsimi ºi bazatã pe carruperii acestui ciclu continuu al inteligenþa înnãscutã cãtre o altã bohidraþi complecºi, beau puþin alcool, dar foarte regenerãrii. Inteligenþa din celule direcþie, respectiv, cãtre sãnãtate. multã apã curatã, bogatã în substanþe minerale, se este capabilã de o autovindecare ºi Deepak Chopra, doctor în medide o autoregenerare perpetue. cinã, afirmã în cartea sa, „Sãnãtatea scaldã zilnic în razele soarelui ºi nu fac excese de Îmbãtrînirea nu este altceva decît perfectã“, cã odatã cu fiecare nici un fel. κi cultivã singuri legumele. Mãnîncã pierderea capacitãþii organismului respiraþie introducem în corp mai mult la micul dejun ºi mai puþin seara. Nu conde a se repara singur. Corpul nu 11.000.000.000.000.000.000.000 sumã foarte multe calorii. Recunosc energia sacrã a începe sã se deterioreze decît atunci atomi noi. Aceºti atomi sînt conduºi alimentelor ºi respectã pãmîntul care le produce. cînd uitã sã mai funcþioneze la de sistemul circulator prin organism Telos: Oraºul subteran al longevitãþii capacitatea sa optimã. Celulele copipentru a crea celule noi. Infuzia de Numeroase persoane cred cã pe pãmînt existã un ilor nou-nãscuþi sînt foarte diferite atomi primiþi cu fiecare respiraþie ar de cele ale oamenilor în vîrstã: sînt trebui sã fie suficientã pentru a ne loc numit Telos, un oraº lemurian subteran, extrem de avansat, în care oamenii trãiesc mii de ani. proaspete ºi perfecte, neprezentînd re-crea indefinit corpul fizic. nici un fel de anomalii sau nereguOrice om îºi poate reconstrui, în Jurnalista Joanna Cherry i-a luat un interviu laritãþi. Celulele oamenilor vîrstnici cîteva sãptãmîni sau luni, þesuturi Sharulei Dux, care, în Telos, a avut rang de sînt pline de cicatrice ºi epuizate. noi, artere, oase sau muºchi. Nu prinþesã, ca una dintre fiicele cuplului regal Ra ºi Þesuturile îmbãtrînite sînt fibroase existã nici un motiv ºtiinþific pentru Rana. Sharula afirmã cã a ieºit la suprafaþã pentru Sharula Dux

vat copaci ºi trãiesc într-o armonie desãvîrºitã cu franciscan, canonizat la un an dupã moarte. Este animalele, inclusiv cu cele care au dispãrut complet renumit nu doar pentru natura sfîntã, ci ºi pentru de la suprafaþa pãmîntului. Locuitorii Telosului se elocvenþa, capacitatea oratoricã ºi puterea sa de bucurã de pace ºi nu cunosc crimele, rãzboaiele, convingere. În anul 1263, sicriul în care se afla corbolile ºi celelalte flageluri care fac ravagii la pul sãu a fost deschis, iar rãmãºiþele examinate. Din suprafaþã. trup nu mai rãmãsese decît o pulbere cenuºie, dar, Pentru a obþine lumina de care au nevoie, ei în mod miraculos, limba i se pãstrase integral, fiind creeazã un cîmp de forþã electromagneticã în jurul rozã ºi nealteratã, ca în prima zi. Întregul cartilaj al unor pietre cu o structurã cristalinã foarte purã. laringelui, maxilarul ºi limba sfîntului continuã sã Rocile absorb razele invizibile ºi le transformã în rãmînã intacte ºi astãzi, 785 de ani mai tîrziu, fiind luminã vizibilã, asigurînd astfel întregul spectru al pãstrate la Bazilica Sfîntului Antonie. luminii solare. Oxigenul provine de la un ecosistem Sfînta Bernadette Soubirous (1844-1879) a fost alcãtuit din plante ºi copaci, dar existã ºi conducte vizionara de la Lourdes, Franþa. Acesteia i-a care aduc aer de la suprafaþã. În anumite zone, apa apãrut, în niºa unei stînci, o femeie îmbrãcatã în se deplaseazã cu mare vitezã, astfel circulînd aerul alb, care a îndemnat-o sã sape ºi sã scoatã la ºi ionii negativi“. suprafaþã un izvor cu proprietãþi vindecãtoare Sharula Dux continuã, spunînd cã, în medie, miraculoase. Bernadette a murit la vîrsta de 35 de Sanctuarul Sfintei Fecioare de la Lourdes „telosienii sînt mai înalþi cu 30 de centimetri faþã de ani. Treizeci de ani mai tîrziu, în 1909, iar apoi în a-ºi împãrtãºi învãþãmintele, astfel încît toþi sã aibã oamenii de la suprafaþã. Din punct de vedere gene1919, corpul i-a fost exhumat. Deºi crucifixul din de cîºtigat. Joanna a cunoscut-o cu mulþi ani în tic, provin din aceeaºi sursã ca ºi oamenii. Cu toate mîinile ei ºi rozariul de la gît ruginiserã, corpul i-a urmã pe Sharula ºi o descrie ca pe o femeie lipsitã acestea, ei nu îmbãtrînesc niciodatã, întrucît acest fost gãsit intact ºi fãrã miros neplãcut. În anul 1925, de pretenþii, cu un excelent simþ al umorului ºi care lucru nu corespunde convingerilor lor... De pildã, corpul lui Bernadette a fost, din nou, exhumat. radiazã iubire. vîrsta mea este de 269 de ani. Majoritatea telosie- Scheletul era perfect pãstrat, fibrele musculare erau Informaþiile prezentate de Sharula sînt extrem nilor au o vîrstã cuprinsã între cîteva sute ºi cîteva elastice ºi ferme, ligamentele ºi pielea, într-o stare de controversate, dar oraºele subterane din reþeaua mii de ani. Unul dintre cei mai perfectã, iar ficatul avea o consisAgartha corespund unor credinþe tradiþionale bãtrîni telosieni care a trãit vreotenþã normalã. Începînd din anul foarte vechi din China ºi din Tibet. De aceea, ar tre- datã a avut peste 30.000 de ani. De 1925, corpul sfintei a fost depozibui sã privim aceste informaþii cu mintea deschisã ºi aceea, l-am poreclit, în glumã, tat la Biserica Sf. Gildard din fãrã prejudecãþi. Iatã ce afirmã Sharula: „Telosul a «Cel cu durata de viaþã cea mai Nevers, Franþa, într-un sicriu de fost construit în urma unui rãzboi termonuclear, lungã». Moartea nu este un cristal, faþa ºi mîinile fiindu-i care a avut loc acum 25.000 de ani, între douã civi- fenomen necunoscut în Telos, dar acoperite cu o mascã de cearã. lizaþii majore. Una a trãit pe Continentul Lemuria este foarte rar întîlnit. Se întîmplã, Sfînta Catherina din Bologna (sau Mu), situat acolo unde se aflã astãzi Oceanul uneori, ca un om sã moarã într-un (1413-1463) a fost o artistã ºi Pacific, vestul Statelor Unite ºi o parte din Asia. Cea accident. Cel mai des, însã, autoare foarte talentatã, devenitã de-a doua, a fost civilizaþia Atlanþilor, care a trãit pe asistãm la moartea animalelor novice franciscanã la vîrsta de 14 un pãmînt acoperit, în mare parte, de Oceanul noastre de casã. ani. În anul 1431, a fondat Atlantic, dar care include, astãzi, o parte din Atunci cînd un om se simte Mînãstirea Ordinului Sãrmanei Europa ºi din Africa. În urma cataclismului produs pregãtit sã pãrãseascã Telosul, el Clares. Textele scrise de ea atunci, ambele Continente s-au scufundat. se înalþã, de regulã, la cer, transdescriu multe din viziunile pe care Dupã rãzboi, preoþii lemurieni ºi preotesele din mutîndu-ºi corpul în luminã ºi le-a avut legate de Isus Christos.

Ordinul lui Melchisedec au prezis scufundarea intrînd într-o dimensiune supeCatherina a murit la 50 de ani.

Continentului. De aceea, au început sã construiascã rioarã. Cei care încã nu sînt capaMulþi vizitatori ai mormîntului ei un mare oraº subteran sub muntele sacru Shasta, în bili sã se înalþe la cer învaþã cum sã au fost vindecaþi în mod miracupartea de est a Lemuriei. În timpul cataclismului îºi pãrãseascã, în mod conºtient, los, iar din interior ieºea un miros care a urmat, acest oraº a fost ferit de invazia corpul, dupã care îºi demateriaplãcut. La ºapte ani dupã moarte, apelor, dar ºi de razele ultraviolete ucigãtoare, ca lizeazã rãmãºiþele.

Catherina i-a apãrut unei urmare a distrugerii atmosferei terestre de cãtre Atitudinea faþã de viaþã este cãlugãriþe din mînãstire, cãreia rãzboi. Sud-vestul Statelor Unite se numea în acea complet diferitã de cea pe care o i-a cerut ca trupul ei sã fie pus în Icoana Sfîntului Nicolae vreme Telos («uniunea cu spiritul»), aºa cã acest au oamenii de la suprafaþã, un poziþia ºezînd. La ora actualã, 553 din Biserica avînd acelaºi nume nume a fost pãstrat pentru noul oraº. lucru normal, dacã þinem seama de ani mai tîrziu, corpul ei este (Bari, Italia) Atlanþii ºi-au construit ºi ei un oraº subteran sub de convingerea noastrã cã nu perfect conservat, fiind aºezat în platoul Mato Grosso, din Brazilia. Reþeaua Agartha putem muri. Nici un telosian nu Capela Sfintei Clares, din Bologna. conþine, la ora actualã, 120 de oraºe subterane. simte nevoia sã facã excese în tinereþe sub pretextul Sfintei Catherine Laboure (1806-1876) i-a apãrut Sediul Telosului a fost stabilit într-o mare cã «nu eºti tînãr decît o datã în viaþã», aºa cum se Fecioara Maria, care i-a transmis misiunea de a crea peºterã subteranã din Muntele Shasta, cu o lãþime întîmplã în societatea voastrã. De aceea, nimeni nu Medalia Miraculoasã. Catherine a ºi avut viziunea de cîteva mile pãtrate ºi cu o înãlþime de cîteva sute consumã droguri sau alcool. În plus, avem o grijã de metri. Sub acest nivel au mai fost construite apoi mult mai mare faþã de mediul înconjurãtor, ºtiind medaliei, pe care, la ora actualã, o poartã milioane încã patru, cel mai de jos fiind situat la circa 1,5 km cã vom trãi mii de ani în el. Altfel spus, sîntem mai de oameni. Se crede cã, dacã este purtatã cu credinþã ºi pioºenie, medalia conferã o graþie specialã, la de cel central. Oraºul a fost construit astfel încît sã responsabili decît voi. intervenþia Sfintei Fecioare. Corpul Catherinei a fost poatã gãzdui 2.000.000 de oameni. Acum 12.000 de Lucrul cel mai minunat legat de viaþa trãitã fãrã deshumat 57 de ani mai tîrziu ºi s-a constatat cã s-a ani, cu 100 de ani înainte de scufundarea Lemuriei, a îmbãtrîni ºi fãrã a muri este cã poþi face toate 25.000 de oameni s-au mutat în Telos. Foarte puþini lucrurile pe care þi le doreºti. La suprafaþa pãstrat integral. Ochii au rãmas albaºtri, iar memau supravieþuit cutremurelor, inundaþiilor ºi acti- Pãmîntului, cînd capeþi suficientã înþelepciune ºi brele erau la fel de suple, ca ºi cum ar fi fost adorvitãþii vulcanice care au urmat. Telosul reprezintã o cunoaºtere pentru a începe sã trãieºti, intervine pro- mitã. La ora actualã, corpul sfintei este pãstrat în capela în care a avut viziunile, la Fiicele Caritãþii, societate de tip templu. În centrul nivelului princi- cesul de îmbãtrînire ºi nu mai poþi face nimic“… din Paris. Mîinile i-au fost amputate ºi sînt pãstrate pal a fost construit un templu cu o capacitate de Atunci cînd o persoanã decedatã candideazã 10.000 de persoane, de culoare albã ºi în formã de pentru statutul de sfînt al Bisericii Catolice, corpul într-un relicvar separat. Pentru a nu arãta diform, piramidã. Piatra unghiularã a piramidei este o «pia- îi este scos din mormînt. Multe astfel de corpuri sînt corpului i-au fost ataºate mîini din cearã.

Sfînta Rita din Cascia (1381 -1457) a intrat în trã vie» adusã de pe Venus. Are structura cristalinã gãsite complet sau, parþial, intacte. Primul astfel de ºi emanã raze de toate culorile. Templul este consa- corp gãsit vreodatã a fost cel al Sfintei Cecilia, o mînãstirea augustinã a Sfintei Maria Magdalena din crat Ordinului lui Melchisedec, care opereazã la creºtinã catolicã martirizatã în anul 177 d.Chr. Cascia, Italia, la vîrsta de 36 de ani. Încã de la 12 ani, a suferit din cauza unei cãsnicii abuzive. Dupã ce scarã cosmicã.

Decapitatã de un cãlãu incompetent a cãrui sabie Marele preot al templului este Adama, un s-a oprit la jumãtatea gîtului, ea a rãmas la sol soþul ei a fost asasinat, cei doi fii au jurat cã îi vor maestru al razei albastre, înãlþat la cer, cãlãuzit sîngerînd timp de 3 zile, cu faþa la pãmînt ºi cu rãzbuna moartea. Rita s-a rugat ca aceastã nouã direct de Arhanghelul Mihail, alãturi de care asistã mîinile unite în rugãciune. Paisprezece secole mai crimã sã nu aibã loc, iar fiii ei au murit din cauze întreaga umanitate, pe calea care duce spre Infinit. naturale, un an mai tîrziu. În mod ciudat, la vîrsta Marea preoteasã a templului este Terra Ra, ºi ea o tîrziu, Biserica Sfînta Cecilia din Roma a fost de 60 de ani, în timp ce se ruga în faþa unui crucifix, restauratã, iar sicriul sfintei, maestrã înãlþatã la cer, care þine descoperit într-un sarcofag din pe frunte i-a apãrut o micã ranã, ca ºi cum ar fi fost cursuri în templu ºi este foarte marmurã, a fost deschis. Corpul înþepatã de coroana de spini purtatã de Isus. Rana a iubitã de discipolii ei. Grãdinile ei a fost gãsit în aceeaºi poziþie, continuat sã sîngereze pînã cînd a murit, la vîrsta de hidroponice ale Telosului pot perfect elastic ºi pãstrat integral, 76 de ani. Trupul i-a rãmas nedescompus timp de alimenta cu uºurinþã cei cu rana de la gît încã deschisã. mai bine de 559 de ani, fiind pãstrat la Bazilica 1.500.000 de oameni care trãAr fi imposibil sã enumãr toate Sfînta Rita, din Cascia. Cînd ºi cînd, din el emanã un iesc, la ora actualã, în oraº, deºi poveºtile miraculoase ale celor miros extrem de plãcut. De necrezut, rana continuã nu au mai mult de cîteva mile peste 100 de sfinþi creºtini care sã îi sîngereze pe frunte ºi se spune cã trupul ei îºi pãtrate. Telosienii nu îºi au fost canonizaþi. De aceea, nu schimbã poziþia în sicriul de sticlã, uneori putînd fi procurã nici un fel de hranã de voi face referire decît la cîþiva vãzut cu ochii deschiºi, alteori - cu ei închiºi. Recent, la suprafaþa pãmîntului. Ei au o parte din faþã i-a fost acoperitã cu cearã. dintre ei. schimburi comerciale cu cele(va urma) Sfîntul Antonie din Padova lalte oraºe din reþeaua Agartha.

(1195-1231) a fost un predicator SUSAN SHUMSKY Aceºtia au creat lacuri, au cultiMedalia Miraculoasã

Pag. a 14-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Consecvenþa unui ambasador Ambasadorul SUA în România, dl. Hans Klemm, se dovedeºte consecvent în atitudinea sa ostilã, sau cel puþin nepotrivitã faþã de þara noastrã. În loc sã-ºi vadã de treabã ºi sã fie neutru, dupã declaraþia iresponsabilã cu Republica Moldova, care, chipurile, n-ar fi teritoriu românesc, el mai face un gest stupid: se fotografiazã cu primarul maghiar din Sfîntu Gheorghe, lîngã drapelul aºa-zisului Þinut Secuiesc.

Asta întrece orice regulã diplomaticã. Domnul ambasador vrea, poate, sã fie mesagerul ideilor separatiste ale acestui edil, care-ºi bate joc de Tricolorul românesc ºi ne sfideazã de atîta timp.

Nu ºtim ce poziþie are Ministerul nostru de Externe, dar n-am auzit vreo reacþie fermã. ªeful diplomaþiei române, dl. Lazãr Comãnescu, doarme-n bocanci, ori

Iohannis cel voinic ºi merele din plic Trezit din toropeala în care se complãcea de mai bine de doi ani, preºedintele nostru în funcþie pare, deodatã, cuprins de ADHD. Nu mai are rãbdare sã stea în banca lui ºi sã aºtepte voinþa poporului, suveran conform Constituþiei, ºi, cuprins de o frenezie inexplicabilã în raport cu comportamentul sãu de pînã acum, începe sã-ºi arate voinicia, prin vorbe, deocamdatã. Cu numai cîteva zile în urmã spunea, în felul sãu, cã dupã alegeri acceptã orice premier, de la orice partid, numai Cioloº sã fie. În acest fel, îl parafraza pe celebrul industriaº american Henry Ford. Care spunea despre maºinile produse de el, la începutul secolului trecut, cã pot avea absolut orice culoare, numai negre sã fie. Domnul preºedinte ne spune acum cã nu va desemna un premier urmãrit penal sau chiar condamnat. Lucru de înþeles din punct de vedere al moralitãþii, dar neconstituþional ºi, mai mult, contrar principiilor democraþiei. Dar, ca sã mai îndulceascã supãrarea prezumtivilor candidaþi la aceastã demnitate, a precizat faptul cã alesul sãu va fi cel care, în mod sigur, va reuºi sã strîngã o majoritate parlamentarã. Deci, dacã formula PSD+ALDE ar obþine peste 50%, aceste partide ar forma Guvernul dupã alegeri ºi voinþa popularã ar fi respectatã. De aici, însã, nu ne putem abþine sã observãm un lucru. Ponta, Tãriceanu sau Dragnea ies complet din discuþie. Dar nu numai ei, mai sînt ºi alþi prezumtivi can-

Duplicitatea preºedintelui României, dezvãluitã Deschiderea anului universitar 2016/2017 a oferit o surprizã deosebitã celor care urmãresc cu atenþie evenimentele cotidiene româneºti: participarea preºedintelui Klaus Werner Johannis la Universitatea de Vest din Timiºoara. Observatorii din presa bucureºteanã au interpretat acest gest prezidenþial în fel ºi chip. De vinã pentru aceastã diversitate sînt declaraþiile preºedintelui vis-à-vis de soarta doamnei Laura Codruþa Kövesi.

Pentru prima oarã de la declanºarea acestui caz, dl. preºedinte Johannis s-a pronunþat clar, direct, cu mult curaj în favoarea plecãrii din funcþia deþinutã de d-na Kövesi pentru sãvîrºirea infracþiunii de plagiat a tezei sale de doctorat. Au fost, e drept, unii observatori de presã care au scos la ivealã acest adevãr, susþinînd ºi mai abitir legãtura de invidiat între preºedintele român ºi nevoia aplicãrii exemplare a justiþiei în aceastã þarã.

Ne pare rãu sã-i contrazicem pe aceºti cavaleri ai adevãrului, susþinînd o altã variantã, mult mai apropiatã de adevãrul adevãrat. Preºedintele Johannis o fi el mare iubitor al justiþiei, atîta doar cã, în cazul de faþã, cel puþin, el a acþionat din cu totul alte motive.

Este azi destul de puþin cunoscut faptul cã actualul primar P.N.L.-ist al Municipiului Ploieºti ar deþine o asociaþie care a organizat, în ultimii ani, cursuri universitare ºi de masterat pentru care absolvenþii au fost nevoiþi sã cearã justiþiei ajutorul în vederea obþinerii diplomelor. În Municipiul Ploieºti se vorbeºte frecvent ºi cu mirare, mai ales în presa localã, despre faptul cã infracþiunile sãvîrºite de iniþiatorii acestor cursuri universitare în acest caz au scãpat, miraculos, atenþiei organelor D.N.A. locale ºi naþionale.

Fiind cadru universitar, actualul primar al Municipiului Timiºoara, dl. Robu, are ºi el o fundaþie.

Acesta a colaborat cu fundaþia colegului sãu de la Ploieºti, organizînd astfel de cursuri ºi în oraºul sãu. O astfel de colaborare academicã i-ar fi adus primarului timiºorean, pe lîngã importante cîºtiguri financiare, ºi un

doarme pe dumnealui. L-am vãzut cît de lamentabil se exprimã, ce bîlbe teribile comite în anumite probleme de mare interes pentru þarã. Cu toate acestea, analiºti precum M. Pieleanu, afirmã cã L. Comãnescu este, alãturi de Mihnea Motoc, de la Apãrare, un ministru tehnocrat bun. Pãi, dacã dl. Comãnescu este performant, nene Pielene, ce sã mai spunem de un Nicolae Titulescu, de Corneliu Mãnescu sau de ªtefan Andrei, ultimii doi, foºti miniºtri comuniºti? Cã tot luãm noi în rîs comunismul, uitînd cã ºi dl. Comãnescu tot în vremurile acelea ºi-a început lunga carierã de diplomat.

Dar de ce sã vorbim doar de actualul ministru de la Externe? Ce, lui Klaus Iohannis, preºedintele României în funcþie, îi tresare vreun crîmpei de suflet cînd ne denigreazã ungurii? Nu. El s-a grãbit sã le aprobe o zi specialã de sãrbãtoare, în timp ce refuza - din adînc patriotism, n'aºa? - sã-l declare Erou Naþional pe Avram Iancu!

Acest fapt spune totul despre marea iubire de patrie a preºedintelui Klaus Werder Iohannis. O declaraþie oficialã faþã de comportamentul ambasadorului american trebuia sã vinã ºi din partea Preºedinþiei. Dar, þi-ai gãsit! ªeful statului a fost ocupat cu vizita lui F. Hollande în România. Lucreazã tare pentru þarã ºi popor preºedintele nostru cãlãtor. Avem impresia cã atitudinea factorilor de conducere ai României chiar miroase niþel, dacã nu a trãdare, mãcar a insultã. Altfel nu se explicã acest somn de moarte, aceastã letargie în care se complac demnitarii români.

Sau, poate cã în felul acesta vrem sã ne demonstrãm statutul ruºinos de colonie, de vreme ce ne complacem sã pãstrãm o tãcere vinovatã ºi condamnabilã, acceptînd mãgãriile strãinilor care, cu o obrãznicie sfidãtoare, ne desconsiderã ºi ne jignesc fãrã nici o reþinere.

Domnule ambasador, de ce nu faci dumneata un gest de onestitate, simplu? Schimbã locaþia (sic!) serviciului dumitale. Mergi la Budapesta, sau la Tîrgu Secuiesc, într-un þinut care e tot românesc, ºi fã-þi misiunea acolo.

Pe noi lasã-ne în pace, sã ne vedem de multele griji ºi treburi ale noastre. Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

GEORGE MILITARU

didaþi din partea celor douã forþe politice care ies, din start, din ecuaþie. Bineînþeles, unii vor spune cã partidele trebuie sã vinã cu oameni noi, cã ãºtia vechi sînt corupþi ºi expiraþi. Nimic rãu în asta, toþi cetãþenii au dreptul la o opþiune politicã! Mulþi români vor feþe noi la conducere. Însã dupã cum am vãzut cã funcþioneazã sistemul, partidele non-PNL vor trebui sã-ºi þinã candidaþii la funcþia de premier foarte bine ascunºi. Pentru cã, dupã cum merg treburile, nu este deloc exclus ca aceºtia sã se trezeascã cu o cercetare penalã. În cel mai scurt timp de la nominalizare. ªi, totuºi, cît de ridicoli sã mai fim în faþa lumii, încît liderii partidelor cîºtigãtoare sã anunþe cã au un premier, dar acesta va rãmîne secret pînã la nominalizarea oficialã? Nu putem, totuºi, sã nu observãm cã, de fapt, noua faþã a preºedintelui Iohannis cel voinic este doar o mascã. Puþini au observat cum, conform propriilor declaraþii, preºedintele nostru s-a scuzat în faþa licuricilor europeni pentru atitudinea negativã în privinþa impunerii cotelor obligatorii de refugiaþi pentru fiecare þarã ºi a promis cã nu mai face. Dacã el s-a umilit, putea mãcar sã nu umileascã România. În afarã de penibilul gestului sãu, acesta înseamnã mult mai mult. O abandonare asumatã în nume propriu a suveranitãþii naþionale în favoarea doamnei Merkel. Care doamnã dã de mult semne serioase cã nu prea se mai descurcã în rolul de împãrãteasã a UE. Dacian Cioloº nu este o opþiune a lui Klaus Iohannis ºi în nici un caz una a Poporului Român.

Dragul de Julien este opþiunea licuricilor europeni, ca o garanþie a obedienþei necondiþionate a þãrii noastre faþã de stãpînirea de la Bruxelles. Va putea poporul sã se

opunã voinþei licuricilor? Gradul de integrare a României este destul de ridicat. Multinaþionalele controleazã economia ºi resursele þãrii. Dicteazã nivelul de trãi al populaþiei prin preþuri, salarii ºi alte mijloace de forþã. Ne vom opune lor, vom muri de foame, de sete ºi de frig. Marile partide sînt bine înregimentate în partidele multinaþionale europene. Am vrut integrare europeanã ºi avem. Aceastã integrare putea fi extrem de beneficã pentru Poporul Român. Cum este pentru celelalte popoare europene. Atunci, de ce nu este pentru noi?

Pentru cã de mult nu mai avem lideri politici, ci intermediari. Au intermediat preluarea þãrii, fãrã a negocia bunãstarea românilor, au încasat comisioanele ºi nu s-au gîndit niciodatã la oameni, decît ca la niºte rîme.

Iohannis pãrea cã va fi omul care va aduce demnitate ºi recunoaºtere pentru români în cadrul UE. Din pãcate, s-a dovedit a fi încã un intermediar, iar acþiunile sale haotice din politica externã ne-au fãcut ºi ne fac sã pierdem importante ocazii pentru þara noastrã. Tot baletul declaraþiilor prezidenþiale, fãcute cu þîrîita, nu este decît un teatru grotesc al Preºedinþiei, o mimare a democraþiei.

De fapt, Iohannis ne prezintã zilnic cîte un mãr otrãvit ca fiind expresia preocupãrii lui pentru întãrirea democraþiei ºi baza construcþiei unei noi societãþi. Însã aceste mere, frumoase la aspect, toxice în interior, nu sînt decît transpunerea indicaþiilor, primite în plic, de la Bruxelles. ªi, dacã mai credeþi cã tot ce v-am spus nu este decît un basm de adormit copii, atunci sã-l botezãm: Iohhanis cel voinic ºi merele din plic!

SIMONA POPESCU

proces la D.N.A. Numai cã, se pare, urmare a unei atenþii speciale existente între dl. primar Robu ºi d-na Laura Codruþa Kövesi, care, se ºtie, ºi-a susþinut doctoratul la Universitatea de Vest din Timiºoara, lucrurile au luat o turnurã ambiguã, neºtiindu-se, la ora actualã, stadiul actual al procesului. Întîmplãtor sau nu, dl. primar Robu este ºi el membru al P.N.L., deci al partidului condus de actualul preºedinte al României, înaintea alegerii sale în fruntea statului. Preºedinte al României extrem de atent în relaþiile lui politice cu personalitãþile vieþii publice aflate sub incidenþa unor decizii ale justiþiei. De aceea ne surprinde, de aceastã datã, prin recenta sa vizitã la Timiºoara, unde, pe parcursul întregii zile petrecute în municipiul de pe Bega, a fost alãturi de dl. primar Robu.

Potrivit unor surse locale ale noastre, preºedintele Johannis a conversat, se pare, intens cu primarul Robu ºi pe marginea procesului acestuia aflat la D.N.A. Bietul edil-ºef al Timiºoarei a suportat destul de greu observaþiile fãcute de preºedinte.

Constatînd situaþia realã a acestui caz, preºedintele Johannis a decis, în final, cã se poate pronunþa, fãrã teamã, în legãturã cu cazul plagiatoarei de la Mediaº. ªi a declarat, pentru prima oarã clar, ferm, cã pe Laura Codruþa Kövesi o aºteaptã zile grele. Sã vedem cum ºi cînd va fi pusã în practicã aceastã hotãrîre.

Dr. DAN BRUDAªCU

pentru a rãspunde cerinþelor europene. Potrivit graiul.ro, investiþia depãºeºte 1 milion de euro.

Localnicii sînt contrariaþi... Nu înþeleg de ce s-au mai cheltuit banii dacã gara nu foloseºte nimãnui. La fel ºi autoritãþile locale. „Comuna are garã. Acum 20 de ani funcþiona cursã regulatã de tren, fiind douã-trei pe zi, cu plecare de aici în Sighetu Marmaþiei. De asemenea, au fost ºi trenuri de marfã, pe vremea cînd încã era Uniunea Sovieticã. De cînd a rãmas Ucraina a fost chiar ºi mic trafic de persoane, de aici la ucrainieni. Acum este închisã complet circulaþia pe aceastã linie. Ba mai mult, dupã ce s-a închis traficul, la vreo doi-trei ani, s-a fãcut o investiþie de cel puþin 1 milion de euro la garã, pentru a corespunde standardelor Schengen. Toatã lumea aºteaptã trenul, numai cã el nu soseºte! De asemenea, existã un ºef de garã ºi personal care deserveºte gara prin care nu trece nici un tren.

Urmãtoarea staþie de la noi ar fi în Ucraina. Dacã s-ar deschide traficul pe acest tronson, s-ar putea ajunge mult mai repede în Europa, la Budapesta, Viena. În urmã cu doi ani, în Mersul trenurilor era o legãtura Sighet-Budapesta, dar prin Cluj-Napoca, deci un ocol foarte mare ºi fãceai cam 16 ore în mers. Aºa, pe aici, timpul s-ar reduce poate la 10 ore. Acest lucru ar duce la dezvoltarea economicã a localitãþii“, a spus viceprimarul Mihai Rudolf Lemak.

Viceprimarul spune cã economia zonei ar fi ajutatã enorm dacã traficul feroviar ºi gara ar fi redeschise. „Trebuie fãcute demersuri pentru deschiderea acestei cãi de acces pe linia feratã. Nu numai noi ca ºi comunã am dori acest lucru, ci am înþeles cã sînt ºi mari agenþi economici care se ocupã cu prelucrarea lemnului în zonã, care ar dori sã-ºi aducã materia primã pe calea feratã din Ucraina, sau chiar sã ducã produse finite cu trenul de aici. Nici transportul de persoane nu este exclus din ecuaþie, fiind nevoie ºi de acesta“, a mai declarat Lemak pentru graiul.ro.

Cei patru angajaþi, care lucreazã pe ture, se ocupã de întreþinerea obiectivului. Sînt conºtienþi cã se aflã într-o situaþie neobiºnuitã, dar spun cã nu este vina lor.

O garã care nu foloseºte nimãnui O localitate din Maramureº, de la graniþa cu Ucraina, oferã un exemplu puternic despre modul în care se fac investiþii în România. În cazul de faþã este vorba de CFR, compania de stat care are probleme financiare încã de la înfiinþare. Gara din comuna Cîmpulung de Tisa, din Maramureº, a fost închisã în urmã cu 8 ani, pentru simplul motiv cã prin localitate nu mai trece nici un tren, dar, cu toate acestea, în aceastã perioadã a avut 4 angajaþi - impiegaþi de miºcare. Mai mult, acum trei ani, adicã la 5 ani dupã ce a fost închisã, gara a fost modernizatã,

Sursa: Graiul.ro

Pag. a 15-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Anchetã DNA în Portul Constanþa Cercetãrile procurorilor DNA în cadrul dosarului în care s-au fãcut percheziþii la sediile Poliþiei de Frontierã Constanþa, Biroului vamal ºi Cãpitãniei Portului vizeazã mita primitã de lucrãtorii vamali de la cãpitanii navelor strãine care acosteazã în port, potrivit unor surse judiciare. Aceleaºi surse susþin cã lucrãtori vamali ai poliþiei de frontierã, funcþionari din cabinetul de sãnãtate publicã, agenþi de navã ai firmelor de shipping care relaþioneazã cu cãpitanii navelor strãine primeau mitã în legãturã cu controlul de la bordul navelor. Direcþia Naþionalã Anticorupþie a anunþat cã procurorii au efectuat, miercuri, 5 octombrie, percheziþii în 16 locuri situate în Municipiul Constanþa, dintre care patru la sediile unor instituþii publice, într-un dosar privind fapte comise în perioada 2015 2016. „Procurori din cadrul Direcþiei Naþionale Anticorupþie - Serviciul Teritorial Constanþa efectueazã cercetãri într-o cauzã penalã ce vizeazã sãvîrºirea unor infracþiuni de corupþie, asimilate celor de corupþie ºi contrabandã, comise în perioada 2015 - 2016. În cursul zilei de 5 octombrie, ca urmare a obþinerii autorizãrilor legale de la instanþa competentã, au fost efectuate percheziþii domiciliare în 16 locuri situate în Municipiul Constanþa, dintre care patru la sediile unor instituþii publice, iar restul la domiciliile unor persoane fizice“, se aratã într-un comunicat al DNA. În cauzã, procurorii beneficiazã de sprijin din partea Direcþiei Generale Anticorupþie ºi din partea Brigãzii Mobile de Jandarmi Constanþa.

(Agerpres)

Adriean Videanu, audiat în dosarul „Gaze ieftine“ Fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, a fost audiat de procurorii DIICOT, cãrora a trebuit sã le dea explicaþii în dosarul „Gaze ieftine“. „Este foarte lungã acuzaþia mea: participaþie improprie la complicitate la delapidare. Trebuie sã mã lãmuresc ºi eu. Nu existã nici o reluare, este vorba despre cursul firesc al oricãrui dosar.

Un singur lucru vã spun: Interagro a plãtit cel mai mare preþ pentru gazele pe care le-a luat în aceleaºi condiþii dintre toþi consumatorii de pe piaþã”, a declarat Videanu dupã audierile de la DIICOT. Procurorii DIICOT refac ancheta în dosarul „Gaze ieftine”, în care sînt cercetaþi omul de afaceri Ioan Niculae ºi fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu. Iniþial, ancheta îl viza ºi pe fostul ministru Varujan Vosganian, însã acesta a scãpat de dosar, dupã ce Senatul a respins, în 2013 ºi 2015, cererile DIICOT de punere sub urmãrire penalã a acestuia.

Potrivit DIICOT, în perioada decembrie 2006 – decembrie 2008, Varujan Vosganian ºi, în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, Adriean Videanu, în calitate de miniºtri, au aprobat, semnat ºi susþinut în Guvern ºase ordine, respectiv trei memorandumuri, în scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului infracþional constituit de cãtre Ioan Niculae ºi au utilizat SNGN Romgaz SA (unitate naþionalã de interes strategic) în interesul privat al SC Interagro SA, acordînd discounturi comerciale substanþiale la livrarea de gaze naturale cãtre aceastã companie, peste plafoanele practicate de Romgaz, precum ºi gaze naturale

ªmecheri de oraº (21) SPAIMA ªUÞILOR DIN OBOR (2) Dupã ce cîºtigã tot ce se putea cîºtiga în þarã, în 1972 devine campion european la juniori. În 1973, la Miami Beach - „unde am vãzut pentru prima oarã în viaþa mea femei plimbîndu-se cu sînii goi pe plajã; dar ce sã te apropii de ele, cã nu aveam nici doi dolari diurnã” Ginga iese campion mondial la tineret. Dã o fugã în þarã, unde cîºtigã Naþionalele de tineret, de seniori ºi Campionatele Internaþionale ale României, trece pe la Moscova, unde cîºtigã Campionatele Europene ºi, apoi, pe la Teheran, unde, pe o cãldurã de 46 grade la umbrã ºi în faþa a 30.000 de spectatori înghesuiþi pe un stadion, Ginga iese, pentru prima oarã, campion mondial la seniori. Adversarul din finalã, un iranian, ajunge direct în spital. Dupã trei ani de supremaþie, Nicu pierde la doar o jumãtate de punct în finala olimpicã de la Montreal. „Înainte sã plecãm la olimpiadã, am fost anunþaþi cã pentru aur se dã o Dacie, pentru argint o Skoda, iar pentru bronz un Trabant. Am dat cu toþii ce aveam mai bun. Dar a meritat. Eu, unul, am fost fãcut ofiþer în cadrul Ministerului de Interne, am primit un apartament ºi o Skodã. Baºca toate recepþiile ºi onorurile”. ªi acum, pe peretele modestului apartament de pe Moºilor, unde trãieºte nea Nicu, la loc de cinste troneazã, înrãmatã, fotografia în care Ginga ºi Ceauºescu, strîngîndu-ºi mîinile, îºi zîmbesc: „Cred cã

exclusiv din producþia internã, cu nerespectarea dispoziþiilor legale ºi în condiþiile în care Interagro înregistra debite istorice la plata gazelor consumate.

DIICOT mai susþine cã demersurile miniºtrilor Varujan Vosganian ºi Adriean Videanu s-au realizat în condiþiile în care Interagro înregistra o datorie reprezentînd aproximativ 70% din bugetul anual al societãþii naþionale, fiind grav afectate principalele activitãþi ale Romgaz, aceasta fiind transformatã practic într-un furnizor al unui „client privat privilegiat” ºi fiind pus în pericol sistemul energetic naþional pe segmentul gazelor naturale. Procurorii mai aratã cã prin activitatea miniºtrilor Vosganian ºi Videanu, respectiv prin vînzarea preferenþialã cãtre Interagro a unor cantitãþi masive de gaze naturale, aceastã societate a fost plasatã într-o veritabilã poziþie de monopol pe piaþa gazelor naturale.

Mai mult, Romgaz ºi Ministerul Economiei, fiind entitãþi ale statului cu atribuþii în domeniul energetic, prin folosirea Romgaz în favoarea Interagro, contrar scopului pentru care Romgaz a fost înfiinþatã, s-au creat riscuri semnificative în planul securitãþii energetice a României. În referatul procurorilor se mai reþine cã Romgaz a livrat în aceastã manierã cãtre Interagro gaze naturale din producþia proprie în valoare de aproximativ 1.500.000.000 de lei, respectiv 500 milioane de dolari, din care 270 de milioane de lei (92 milioane de dolari) reprezintã valoarea reducerilor comerciale acordate ilegal.

(„Libertatea.ro“)

Cum a tocat Elena Udrea 800.000 de euro

Turismului, iar 500.000 de lei din bugetul Municipiului Galaþi. Constructor a fost desemnat o firmã constãnþeanã: Sea Magic SRL din Limanu (controlatã pe atunci de Remus Bãisan, actual consilier judeþean PNL la Constanþa). Portul a fost destul de scump, de altfel, dacã þinem seama cã pe malul Dunãrii a apãrut o simplã pasarelã de acostare, lungã de circa 200 de metri, realizatã din metal obiºnuit ºi lemn, fãrã utilitãþi conexe absolut necesare, precum o staþie de carburanþi sau o staþie de golire a santinelor (foselor septice) de pe ambarcaþiuni. În aceste condiþii, decît sã plãteascã o chirie consistentã (între 298 ºi 652 de lei pe lunã, în fucþie de lungimea bãrcii), mulþi dintre cei 2.500 de proprietari de bãrci din Galaþi au preferat sã le þinã acasã sau pe proprietãþi private, cu costuri cu mult mai mici. Aºa se face cã încã din start portul nu a reuºit sã adune decît 20-30 de clienþi, numãr care a scãzut dramatic dupã iarna 2011-2012, cînd gheaþa de pe Dunãre a fãcut praf o bunã bucatã din port. Incidentul a arãtat, de altfel, cã la realizarea investiþiei a existat o greºealã importantã de proiectare, dat fiind cã acesta a fost amplasatã într-o zonã cu curenþi puternici, în aval de acostamentul bacurilor ce trec Dunãrea cãtre malul tulcean, deci expusã sloiurilor ce venea pe fluviu. În cîteva zile, circa 50 de metri din pasarela de acostare s-a rupt în douã bucãþi, care au trebuit înlãturate apoi de administratorul desemnat de Primãria Galaþi, respectiv Gospodãrie Urbanã SRL. În final, au mai rãmas doar 30 de locuri de acostament, dintre care în prezent sînt închiriate doar ºapte.

Afacere publicã: bagi un leu ºi scoþi 15 bani

Investiþia totalã, inauguratã cu mare pompã în octombrie 2009 (cînd încã nu era gata, însã veneau alegerile prezidenþiale), s-a ridicat la 3,4 milioane de lei, dintre care 2,9 milioane de lei de la Ministerul

Mecanismul economic dupã care funcþioneazã portul de ambarcaþiuni de la Galaþi este simplu ºi stupefiant: la fiecare leu cheltuit cu administrarea lui, municipalitatea încaseazã 15 bani. În 2015, bunãoarã, pentru paza ºi exploatarea investiþiei s-au cheltuit 100.000 de lei, însã încasãrile au fost doar de 15.000 de lei. Mai exact, pentru fiecare barcã privatã acostatã acolo plãtitorii de impozite din Galaþi au suportat cam 10.000 de lei pe an. Aºa se face cã, în cei ºapte ani de funcþionare, portul a adus Primãriei Galaþi pierderi de 100.000 de euro. Cît priveºte o eventualã reparare a portului, nici mãcar nu poate fi vorba în aceste condiþii. De altfel, o notã de constatare a avariilor produse încheiatã în 2012 de reprezentanþii proiectantului (Iptana Bucureºti), ai Black Sea Magic ºi ai administraþiei locale, specifica, în mod clar, cã nu mai vrea nimeni sã cheltuiascã acolo. „S-a întocmit un referat prin care ºi-au expus punctul de vedere privind starea investiþiei, remedierile care sînt necesare a se efectua în cel mai scurt timp, pentru a se evita ulterioarele agravãri ale deteriorãrii tehnice a investiþiei ºi devizul privind costul reparaþiilor. În ceea ce priveºte costurile reparaþiilor ºi sursele financiare din care vor fi realizate, nu deþinem informaþii”, se afirmã în document. Este de notat cã infrastructura a fost deplasatã de curenþi cãtre ºenalul navigabil, fapt confirmat de administratorul Gospodãrie Urbanã SRL. „La ora actualã, Portul de ambarcaþiuni de agrement este într-o stare tehnicã total necorespunzãtoare. Sub acþiunea valurilor ºi a curenþilor de apã s-a ajuns, în prezent, ca structura plutitoare sã fie deplasatã cãtre ºenalul navigabil cu aproximativ trei – patru metri, faþã de poziþia iniþialã”, ne-a comunicat societatea.

COSTEL CRÂNGAN

i-a plãcut de mine, cã eram mai scund ca el. Dar era bãiat de gaºcã. Cînd ne-a chemat de ziua lui, la 60 de ani, a dat ordin securiºtilor sã-i ducã pe sportivi acasã cu maºinile. Eu am rãmas ultimul, cu Vasile Dîba. Am plecat cu sarsanalele pline: ºampanie, icre, fripturi, struguri, banane, cã era nevastã-mea gravidã”. În 1981, dupã Universiada de la Bucureºti, Ginga îl înjurã pentru prima oarã pe Ceauºescu: „Soþia a intentat divorþ ºi nu mi s-a mai permis sã plec din þarã. Mai cîºtigasem un titlu mondial, la Göteborg, alte zeci de medalii internaþionale, dar totul a fost ºters cu buretele. M-am lãsat de sport, n-am avut ce face”. În 1982, cel care cîºtigase de nouã ori consecutiv titlul de campion naþional la lupte greco-romane, la categoria 52 de kilograme, este lãsat sã se odihneascã. În 1983, la cerere, locotenentul major Nicu Ginga trece la Secþia 8 de Miliþie. Împreunã cu doi plutonieri ºi un alt locotenent, Nicu începe vînãtoarea de ºuþi în chiar fieful acestora, Bucur Obor. „Îi prindeam într-o veselie. Pe mine nu mã ºtiau ºi cînd colegii îmi fãceau semn cã au operat, îl luam pe «înaintaº» de mijloc ºi îl strîngeam pînã îi ieºeau ochii.

Cum ajungeam în staþie, dãdeam cu el de pãmînt, de-i pîrîiau oasele ca la porumbel. Am trosnit la ei, de fugeau ºuþii de fiecare datã cînd vedeau cîte un pitic în tramvai.

Odatã, cînd eram în cîrciumã la Obor, un biºniþar a venit ºi mi-a arãtat un grup de vreo zece þigani care se holbau la mine. Rasu strîngea ºuþii din cartier ºi mã arãta ca la muzeu, sã ºtie sã se fereascã de mine”. Imediat dupã Revoluþie, în primãvara lui ’90, Ginga, ajuns cãpitan, dã

lovitura vieþii sale. Aflat la cumpãrãturi, îl vede pe Gogu Ceferistu, ºeful ºuþilor, pe aghiotantul lui de doi metri ºi 120 de kilograme, Chiciu, ºi pe alþi cinci hoþi în timp ce operau. Se urcã dupã ei ºi, prefãcîndu-se cã nu bagã nimic de seamã, intrã printre hoþi. Gogu este prins în flagrant, în timp ce opera niºte þãrani „la cãldurã” (din buzunarul de la piept). „I-am pus cãtuºele ºi am început sã fac tãmbãlãu. ªuþii au fugit în toate pãrþile, dar Chiciu s-a întors.

Eram ca un bebeluº pe lîngã el. Am þipat cã sînt Ginga ºi s-a speriat: «Aoleu, tu eºti luptãtorul ãla þicnit?!». Cu greu l-am dus pe Gogu la secþie... «Fraierii», doi þãrani din Vrancea, s-au pus cu bãtuta pe el, de am crezut cã-l omoarã”. Gogu Ceferistu, ultimul rege al ºuþilor, avea 21 de condamnãri la activ. Dar Ginga a fost singurul poliþist care l-a prins în flagrant pe hoþul de 62 de ani. Peste doar un an, în urma unei razii de proporþii în Bucur Obor, „spaima ºuþilor” suferã un ºoc nervos ºi este pensionat medical. Ce s-a întîmplat atunci nimeni nu ºtie, decît cã a avut un conflict cu niºte rromi.

Au trecut anii; antrenorul emerit Nicu Ginga nu vrea decît un singur lucru: sã nu fie îndepãrtat din lumea sportului, sã aibã un post de antrenor, la o echipã. Sã facã iar ce ºtie ºi ce-i place. Dar se pare cã toatã lumea l-a uitat pe „piticul din Carpaþi”. Doar ºmecherii din Obor îl mai salutã cu respect ºi teamã pe nea Nicu atunci cînd îl întîlnesc prin piaþã. (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „ªmecheri de oraº“)

Investiþia a fost fãcutã la Galaþi, în apropiere de trecerea Bac peste Dunãre, fiind prezentatã la inaugurarea din 2009 ca o adevãratã minune turisticã. Ulterior, totul s-a degradat continuu, doar ºapte bãrci private au închiriat acostamente, iar Primãria Galaþi a pierdut 100.000 de euro din exploatarea investiþiei.

Portul de ambarcaþiuni de agrement realizat la Galaþi, în 2009, sub mandatul Elena Udrea (pe atunci ministru al Turismului), s-a dovedit, în final, o investiþie proastã, cu o folosinþã cu mult sub ceea ce se estima. Astfel, dacã în studiul de fezabilitate realizat în 2009 se specifica faptul cã „toate cele 80 de locuri de acostament realizate se vor ocupa în cel mult ºase luni, ulterior fiind nevoie de extinderi succesive la 120 ºi apoi la 150 de locuri”, realitatea s-a dovedit cu totul alta. Mai exact, în cei ºapte ani de inaugurare (ºi ºase de folosinþã, cãci activitatea a început, de facto, în martie 2010) portul s-a depreciat continuu, acum doar 30 de locuri mai sînt bune pentru acostarea ambarcaþiunilor de agrement (de fapt, închiriate sînt numai ºapte), iar municipalitatea gãlãþeanã (care are în administrare instalaþia) a pierdut circa 100.000 de euro din activitatea de exploatare.

Cum sã cheltui 800.000 de euro ca sã legi la mal ºapte bãrci

Pag. a 16-a – 14 octombrie 2016

Marile erori judiciare din România (2) „Mi-au cerut mereu sã recunosc crima” (2) Victima a fost gãsitã în stradã, cu mai multe leziuni, existînd indicii cã a fost lovitã de o maºinã, oamenii legii fãcînd cercetãri pentru ucidere din culpã. Dupã numai cîteva zile, douã martore, care erau cunoscute cu viciul alcoolului, au rãsturnat situaþia. Acestea au declarat cã l-au vãzut pe Constantin Mornea lîngã victimã. Mai mult, concubina mortului a spus cã Mornea era amantul ei, cu toate cã era cu 20 de ani mai tînãr ºi s-ar fi rãzbunat pe victimã. Acesta a devenit principalul suspect, fiind ºi arestat. Bãrbatul ºi-a susþinut nevinovãþia, a trecut ºi testul poligraf, iar soþia lui a susþinut cu tãrie cã în noaptea cu princina a fost mereu cu ea acasã. Dupã o sãptãmînã de la arest, Mornea a fost eliberat. Toamna trecutã, Constantin Mornea a primit decizia Parchetului de pe

ROMÂNIA MARE“

lîngã Tribunalul Gorj, prin care era anunþat cã dosarul a fost clasat ºi, astfel, a scãpat de toate acuzaþiile. Acum, oamenii legii s-au întors la ipoteza iniþialã, ºi anume cã bãrbatul a fost victima unui accident rutier, dar ºoferul a fugit de la locul evenimentului. Nici pînã acum, Poliþia nu l-a gãsit pe vinovat. „Mi-au cerut mereu sã recunosc crima. Probele au fost douã martore, care pentru o þuicã declarã orice. Cred cã motivul pentru care concubina m-a atacat a fost cã nu i-am lãsat bãutura de la pomanã.

Am lãsat-o la cineva ca sã-i dea pentru ºase sãptãmîni.

Am auzit cã mã înjura. Eu am cheltuit bani ºi timp. Sper sã plãteascã cineva. Eu am vrut sã mã omor în arestul poliþiei“, a spus Mornea. Cele douã femei care au depus mãrturile sînt judecate acum pentru mãrturie mincinoasã.

Crima din Ruget, cazul „Þundrea 2” Unul dintre dosarele de omor cu autor necunoscut care se aflã în arhiva Parchetului de pe lîngã Tribunalul Gorj vizeazã o crimã produsã în vara lui 2010, în satul Rugetu, din comuna Roºia de Amaradia. Nicolae Ciuteanu (54 de

Dincolo de „peºtii“ mari prinºi de procurorii DNA, în reþeaua de finanþare ilegalã un rol important l-au avut ºi miniºtrii Dezvoltãrii din ultimii patru ani. Vorbim de

Liviu Dragnea, de Sevil Shhaideh (fina lui Liviu Dragnea) ºi de actualul ministru, Vasile Dâncu, unul dintre sfetnicii aceluiaºi Liviu Dragnea. Din 2013 ºi pînã astãzi, cei trei miniºtri au alocat nu mai puþin de 5,7 miliarde de lei din Programul Naþional de Dezvoltare Localã (PNDL), fãrã absolut nici o justificare obiectivã, ci doar în baza clientelismului de partid. Pe scurt, au fost bani oferiþi de PSD prin intermediul Ministerului Dezvoltãrii ca stimulente financiare pentru primari, mai ales în preajma campaniilor electorale. „Aceºti bani se dau foarte uºor, pe o procedurã neclarã. Dupã 2012, dacã un primar fãcea parte din partidul aflat la putere, avea ºanse de douã ori mai mari sã primeascã bani prin PNDL. Din aceste contracte poate cã sînt bani care pleacã mai departe la partide. De fapt, sînt anumite lucruri care aratã mai mult decît a noroc“, a arãtat Septimius Pârvu, cel care a luat urma banilor plecaþi de la Ministerul Dezvoltãrii. Norocul invocat ironic de Septimius Pârvu înseamnã, spre exemplu, cã firmele care au cîºtigat proiectele finanþate de Ministerul Dezvoltãrii sînt abonate la contracte cu statul sau sînt conduse de interfeþe ale liderilor politici. „Foarte multe contracte au un singur ofertant. Foarte multe contracte au fost cîºtigate cu jumãtate din preþul estimat. Asta ne duce cu gîndul cã banii ajung ºi la partide, deºi nu e uºor de dovedit“, mai spune Septimius Pârvu, care a oferit ºi cîteva exemple edificatoare. Firma Complis a fost deþinutã de fostul preºedinte al CJ Dîmboviþa, Gheorghe Ana (PSD). În 2011, îi cedeazã firma lui Victor Sanda, fost deputat PSD. „ªi-au donat formele pentru a nu fi în conflicte de interese“, susþine Septimius Pârvu. Din PNDL, firma Complis a cîºtigat peste 10 milioane de lei. Cele mai multe contracte în Giurgiu au fost cîºtigate de Romstrade, firma condusã de Nelu Iordache, arestat în 2012 pentru deturnare de fonduri. (va urma) SEBASTIAN ZACHMANN

Omul legii a apãrut în mai multe filmãri alãturi de interlopii din Craiova. Relu Cãle, subcomisar al Biroului Investigaþii Criminale din cadrul Poliþiei Craiova, a fost condamnat defintiv în anul 2014 la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mitã ºi trafic de influenþã.

Subcomisarul trebuia sã ancheteze în anul 2013 un dosar de viol, însã omul legii a încercat sã le convingã pe fetele care au depus plîngere sã renunþe la acuzaþii. Cum tinerele au refuzat, poliþistul a luat imediat legãtura cu un avocat pentru a-i apãra pe bãrbaþii acuzaþi de viol.

HUNEDOARA. Ioan David, fostul comandant al Poliþiei Deva, a fost condamnat în 2013 la 5 ani de închisoare pentru sprijinirea grupãrii mafiote „Spumã ºi Bibanul“. Grupul infracþional organizat de Bumbaru Constantin (Bibanul), Sîrbu Lucian (Spumã) ºi Ioiescu Ovidiu (Pera), la care au aderat peste 20 de interlopi, era specializat în ºantaj, taxe de protecþie, proxenetism, trafic de droguri, trafic de valutã falsã, racolarea de poliþiºti, magistraþi, funcþionari din administraþia localã ºi centralã. David a fost acuzat cã în perioada în care s-a aflat la ºefia Poliþiei a sprijinit ºi acoperit, împreunã cu subordonaþii sãi, infracþiunile comise de membrii grupãrii de crimã organizatã.

IALOMIÞA. La începutul anului 2004, comisarii de poliþie Iulian Militaru, fostul ºef al Poliþiei Rutiere Ialomiþa, Gheorghe Filip, fost adjunct al comandantului IPJ, ºi Nicolae Bîrsan, fostul ºef al Poliþiei Oraºului Þãndãrei, le-ar fi sechestrat pe douã tinere din Þãndãrei, surorile Mirela ºi Iuliana Bon, ºi le-ar fi obligat sã întreþinã relaþii sexuale cu toþi trei. Miza partidelor de sex erau permisele de conducere pe care tinerele doreau sã le obþinã. Scandalul generat de articole de presã a dus

la demiterea celor trei ofiþeri prin ordine ale ministrului de Interne.

IAªI. ªeful Inspectoratului de Poliþie Judeþean Iaºi (IPJ), chestorul Ioan Scripniciuc, a fost audiat de cãtre Direcþia Naþionalã Anticorupþie într-o speþã penalã legatã de fostul primar al Iaºiului, Gheorghe Nichita.

Scripniciuc a fost întrebat de procurori despre o serie de conversaþii telefonice suspecte pe care le-a avut cu Nichita la începutul anului 2015, în care ºeful Poliþiei l-a informat pe edilul de atunci despre o plîngere penalã depusã pe numele lui Nichita.

MEHEDINÞI. În primãvara anului 2014, comisarul-ºef ªtefan Ponea, ºeful IPJ Mehedinþi, a ajuns în arestul Poliþiei Capitalei, fiind ridicat de procurorii DNA în acelaºi dosar de corupþie cu Adrian Duicu, baronul PSD de Mehedinþi ºi fost preºedinte al CJ Mehedinþi, ºi cu Constantin Popescu, om de afaceri din Orºova. Ponea a fost acuzat de cumpãrare de influenþã ºi trafic de influenþã. Duicu l-ar fi asigurat pe ªtefan Ponea cã va fi numit într-o funcþie de conducere în cadrul Inspectoratului General al Poliþiei Române, respectiv director adjunct al Direcþiei de Ordine Publicã.

NEAMÞ. Fostul ºef al IPJ Neamþ, Aurelian Vasea ªoric, a ajuns celebru la nivel naþional cu afirmaþia „De ce este atît de interlop Mararu? Pentru cã dãdea bani la oameni, cã lua camãtã? Cîþi nu dau bani?“. Replica a venit la scurt timp dupã producerea unei crime ºocante, intens mediatizate în România: asasinarea unui interlop local, Gheorghe Mararu, în localul Café Latino din Piatra Neamþ (14 noiembrie 2010), dupã o rãfuialã între bandele de interlopi din micul oraº. (va urma) („Adevãrul“)

Cum se fac bani negri în campania electoralã (1) Deºi regulile pentru finanþarea campaniilor electorale s-au înãsprit, fenomenul sacoºei cu ºpagã aduse la partid a rãmas aproape incontrolabil. Pe scurt, vorbim despre relaþiile toxice dintre oamenii de afaceri ºi politicieni.

Aceasta este concluzia unei dezbateri organizate de ExpertForum (EFOR), ONG axat pe politici publice ºi anticorupþie, care a organizat o dezbatere pe tema finanþãrii partidelor ºi a campaniilor electorale, în contextul în care cheltuielile din campania pentru alegerile locale încã n-au fost rambursate de stat - deºi au trecut mai bine de patru luni, iar campania pentru alegerile parlamentare bate la uºã. Ca un comic de situaþie, discuþia a picat exact în ziua în care doi foºti politicieni cu greutate, Gheorghe ªtefan (Pinalti) ºi Gabriel Sandu, fost ministru PDL al Comunicaþiilor, au fost condamnaþi la închisoare pentru ºpaga din Dosarul Microsoft, intratã apoi, în bunã mãsurã, în circuitul finanþãrii campaniei prezidenþiale din 2009. „Cum se face cã avem atîtea acuzaþii penale despre finanþarea campaniilor electorale?“, a fost întrebarea în jurul cãreia a gravitat discuþia, problemã lansatã de Laura ªtefan, expert anticorupþie la EFOR. Rãspunsul þine în mare mãsurã de cîrdãºia bolnãvicioasã dintre politicieni ºi oameni de afaceri, care pare indestructibilã, în ciuda faptului cã statul a pus reguli mai clare ºi ceva mai dure de finanþare a partidelor ºi a campaniilor.

Prezentã la discuþii, Laura Codruþa Kövesi, procurorulºef al DNA, a prezentat, succint, schema de ajutor reciproc dintre politicieni ºi sponsori. „Vorbim de plata unor comisioane de 10% din contractele cu instituþiile publice. Deci cîºtigi contractul ºi întorci o parte din bani la partid. Sau vorbim de lideri de partid care îºi folosesc autoritatea pentru a numi persoane apropiate în instituþii, care apoi oferã contracte din bani publici unor oameni de afaceri. Apoi, banii din contracte se întorc la partid. Sau vorbim de oameni de afaceri care finanþeazã ilegal cam-

ªefii care au necinstit Poliþia Românã (2) BUZÃU. Comisarul-ºef Vasile Nicolae, fostul comandant al Poliþiei Rutiere Buzãu, este cercetat penal pentru cã a condus pe drumurile publice un autoturism cu numere de înmatriculare false. Pe 15 ianuarie 2016, dupã începerea anchetei, ofiþerul ºi-a dat demisia din IPJ Buzãu, invocînd motive personale. Ancheta Corpului de Control al Inspectoratului General al Poliþiei Române a stabilit cã Nicolae a uzat de fals o perioadã îndelungatã de timp.

CLUJ. Ioan Pãcurar, fostul ºef al IPJ Cluj, s-a pensionat în septembrie 2013. În aceeaºi lunã, a început un proces în care Agenþia Naþionalã de Integritate ºi Comisia de cercetare a averilor, de pe lîngã Curtea de Apel Cluj, au cerut confiscarea averii nejustificate a lui Ioan Pãcurar. Inspectorii ANI au stabilit cã în anii 2001, 2003, 2004, 2008, 2009 ºi 2012, familia Pãcurar a cheltuit 410.266 de euro, în timp ce veniturile au fost de 221.000 de euro.

CONSTANÞA. Aurelian Pavel, ºef al BCCO din cadrul IPJ Constanþa, ºi Cristian Victor Lipan, ºeful Serviciului Antidrog din cadrul BCCO Constanþa, au fost retrogradaþi în 2013, în urma controalelor efectuate de Corpul de Control al ministrului de Interne ºi de IGPR. 4 poliþiºti de la BCCO Constanþa au fost acuzaþi cã, în noaptea de 2 spre 3 mai 2013, au sechestrat un investigator sub acoperire din cadrul DGA, l-au dezbrãcat ºi l-au bãtut cu o bîtã, sub ameninþarea pistolului, pentru a recunoaºte cã este ofiþer de poliþie.

DOLJ. Subcomisarul Relu Cãle a fost condamnat cu suspendare pentru luare de mitã ºi trafic de influenþã.

ani) a fost gãsit mort, într-un ºanþ de lîngã marginea drumului, nu departe de locuinþa sa, cu mai multe lovituri de cuþit. Un vecin, Gheorghe Albeanu, care avea atunci 70 de ani, ºi-a asumat fapta. A stat chiar ºi o noapte în arest, împreunã cu doi nepoþi. A doua zi, a fost lãsat liber, iar nepotul lui, Constantin Igeanu (18 ani), a fost arestat preventiv ºi acuzat de crimã. Procurorul de caz este acelaºi care a fãcut luminã în cazul Þundrea ºi a descoperit cã acesta este nevinovat. Lucrurile au stat cu totul invers de astã datã. Constantin Igeanu a fost gãsit vinovat de procurorul Moþa de comiterea crimei ºi a fost trimis în judecatã. În 2011, Tribunalul Gorj a decis condamnarea tînãrului la 20 de ani de închisoare pentru omor. Sentinþa durã a magistraþilor gorjeni a fost, însã, contrazisã de Curtea de Apel din Craiova, care l-a achitat pe suspectul de omor ºi a stabilit cã nu acesta este autorul crimei. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a decis, în 2013, sã menþinã sentinþa instanþei din Craiova ºi, astfel, Igeanu a scãpat de toate acuzaþiile, iar dosarul crimei a rãmas cu autor necunoscut. (va urma) VALENTIN TRUFAªU

pania, cu promisiunea de a primi apoi contracte cu statul. Sau mai vorbim de încheierea unor contracte de consultanþã fictivã. Am constatat cã, de cele mai multe ori, banii se dãdeau la negru, de aceea e greu sã demonstrãm cã partidele sau campaniile au fost finanþate ilegal. E o problemã sã dovedim cã banii au fost daþi la partid, pentru cã plata cash nu lasã urme. Nu merge nimeni cu geanta de bani ºi cu 10 prieteni, sã existe martori “, a spus Laura Codruþa Kövesi.

Recolta DNA ªefa DNA a amintit cele mai notorii cazuri în care politicieni de prim rang au fost condamnaþi pentru cã s-au folosit de funcþie pentru a obþine „foloase patrimoniale sau nepatrimoniale“. Printre aceºtia se numãrã: Gheorghe Bunea Stancu – fost preºedinte al CJ Brãila, condamnat la 3 ani de închisoare cu executare dupã ce a „strîns“ bani pentru campania lui Mircea Geoanã în 2009; Florin Popescu - fost preºedinte PDL al CJ Dîmboviþa, condamnat la doi ani de închisoare cu executare dupã ce a primit peste 60 de tone de pui grill pentru a le distribui alegãtorilor; Liviu Dragnea – condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul „Referendumul“, dupã ce a scos la vot ºi morþii din Teleorman; Sorin Frunzãverde - fost preºedinte al CJ Caraº-Severin, condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare dupã ce i-a constrîns pe primarii din judeþ sã adune voturi pentru Klaus Iohannis în 2014.

Banii pentru dezvoltare, altã sursã de ºpagã (1)

Pag. a 17-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Turnãtorul Este un personaj tragi-comic din jungla unui regim sociopolitic închis în el însuºi, autist, în care dreptul de miºcare ºi de exprimare era strict interzis. Actorul ªtefan Sileanu ºi romancierul Constantin Turturicã ne ajutã sã înþelegem banalitatea terorii cotidiene a acelor vremuri. Sã începem cu actorul: „Ajungînd la aceastã vîrstã, eu ºtiu exact ce trebuie denunþat, în ce moment ºi în legãturã cu ce. Nu mã înºel niciodatã. Am un instinct special pentru asta. (...) Sînt un turnãtor ideal. Dacã s-ar acorda o medalie pentru delaþiune, aº fi primul care ar lua-o!”. Replica e inspiratã din piesa ,,Circuitul normal”, a dramaturgului Jean-Claude Carrière. Piesa, de aproape douã ore, jucatã la Teatrul Nottara, e suficientã pentru ca marele actor sã ne introducã în duplicitatea care îl macinã în primul rînd pe turnãtorul obligat sã se denunþe el însuºi, pentru a fi la mîna comisarului, care nici el nu este în afara acestui cerc vicios, a „Circuit(ului) normal“. În ceea ce priveºte cartea lui C. Turturicã - ,,Nu eºti obligat sã mori tîmpit”, cu subtitlul ,,Mãrturia informatorului” (Editura Tehnopress, Iaºi 2006) scriitorul este exhaustiv; deja pe copertã sîntem introduºi în tematicã: Republica Popularã Românã (Stema þãrii),

Ministerul Afacerilor Interne, Secret (dupã completare), Data.

Cartea are 437 de pagini ºi 4 capitole: Pînã în pragul Securitãþii; În drum spre Suza; Trãdarea trãdãtorului; Zi neagrã pentru idoli… Dacã Sileanu ne prezintã un turnãtor senior, uns cu toate alifiile, Tutus, eroul romanului, este un tînãr care nu numai cã nu are origine sãnãtoasã (tatãl jandarm, deci un instrument al exploatãrii burghezo-moºiereºti), dar nu are nici mãcar buletin de Bucureºti. Cu toate astea, el este hotãrît sã supravieþuiascã, sã cucereascã oraºul cu orice preþ, pînã ajunge în atenþia Securitãþii. Aºa avem prilejul de a fi introduºi în lumea dictaturii celor ce muncesc, a proletariatului, în care, în mod paradoxal, nu munca era pe primul plan, ci o sumedenie de reguli scrise ºi nescrise, riscurile cãrora personajul cãrþii încearcã sã le facã faþã. Atît marele actor ªtefan Sileanu, cît ºi scriitorul, prea puþin cunoscut, Constantin Turturicã au realizat, primul, rolul unui personaj de neuitat, al doilea, o carte extraordinarã. E vorba de o societate sortitã ab ovo eºecului, pentru cã nu munca sau altã activitate creativã dãdea tonul, ci PCR, Partidul Comunist Român sau, mai exact, „Circuitul (a)normal“, Pile, Cunoºtinþe, Relaþii.

Prof. univ. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen

România, þarã de lumea a treia

România se aflã pe poziþia 72 (4,55 puncte). În cazul instituþiilor, þara noastrã se aflã pe locul 92.

România a coborît nouã poziþii în topul mondial al competitivitãþii, clasîndu-se pe locul 62 din 138 de state, conform clasamentului întocmit de cãtre Forumul Economic Mondial, þara noastrã fiind trasã în jos de infrastructurã, educaþie, sãnãtate ºi administraþie. În top, România este depãºitã de Bulgaria (50), Polonia (36), Cehia (31) ºi Þãrile Baltice, dar se aflã în faþa Ungariei (69) sau Slovaciei (65).

Mai grav, România este depãºitã de þãri ca Azerbaidjan (37), Kuweit (38), India (39), Indonezia (41), Rusia (43), Rwanda (52), Kazahstan (53), Turcia (55), Georgia (59) sau Vietnam (60). România este vecinã în clasament cu un stat din America de Sud, Columbia (61) ºi este urmatã imediat în top de Iordania (63) ºi Botswana (64).

Stãm bine cu macroeconomia România stã cel mai bine în cazul mediului macroeconomic (locul 28). Factorul eficienþã economicã, la care România ocupã locul 55, reuneºte educaþia superioarã (locul 67), eficienþa pieþei (locul 80) ºi eficienþa forþei de muncã (locul 88). De asemenea, acest factor include dezvoltarea pieþei financiare (locul 83), pregãtirea tehnologicã (locul 48) ºi mãrimea pieþei (locul 42). România s-a plasat cel mai slab în privinþa inovaþiei ºi sofisticãrii afacerilor, abia pe locul 100, cu doar 3,35 de puncte. Defalcat, în privinþa sofisticãrii, þara noastrã se aflã pe locul 104, iar în cazul inovaþiei, pe 93.

Infrastructura este praf

Învãþãmînt mai prost decît în Congo

În clasamentul general, România a obþinut 4,3 puncte, pe o scarã de la 1 la 7, fiind luate în considerare condiþiile de bazã din economie, eficienþa, precum ºi inovaþia ºi sofisticarea afacerilor. Datele aratã cã þara noastrã stã foarte prost la capitolul infrastructurã, problemã stringentã din cauza întîrzierilor din ultimii ani la lucrãrile de construcþia autostrãzilor, dar ºi în privinþa sãnãtãþii ºi educaþiei, aflate, la rîndul lor, în ultima perioadã în centrul mai multor scandaluri. În cadrul datelor defalcate, România ocupã locul 105 în privinþa infrastructurii de transport, sub þãri ca Tanzania (104), Cambodgia (102), Ghana (101), Etiopia (83), Tadjikistan (86), Trinidad & Tobago (72), Kenya (67), Sri Lanka (55) sau Namibia (52). Topul infrastructurii de transport este condus la nivel mondial de cãtre Emiratele Arabe Unite, Singapore, Hong Kong, Olanda ºi Japonia. În cazul condiþiilor de bazã, care reunesc instituþiile, infrastructura, mediul macroeconomic ºi sãnãtatea ºi educaþia primarã,

În raport se mai aratã cã România ocupã poziþia 56 în cazul educaþiei ºi competenþelor. În cazul competenþelor forþei de muncã actuale, România este pe locul 59, iar în cel al competenþelor forþei de muncã viitoare, pe 60, astfel cã trendul este negativ. De altfel, în cazul calitãþii sistemului de învãþãmînt, România este depãºitã de cãtre aproape întreaga planetã, þara noastrã fiind pe locul 121 din 138. În acest caz, sistemul nostru de învãþãmînt este mai slab decît cele din Gabon (116), Congo (113), Tanzania (96), Uganda (90), Nepal (77), Ucraina (55), Laos (54), Albania (34). Pe primele locuri la aceastã categorie se regãsesc Elveþia, Singapore, Finlanda, Belgia ºi Qatar. În domeniul sãnãtãþii, þara noastrã se aflã pe locul 68 din întreaga lume, sub state ca Jamaica (65), Iran (63), Barbados (59), Bulgaria (54), Bosnia (44), Muntenegru (43), Liban (34), Chile (29) sau Grecia (19). În fine, la dinamismul afacerilor, România este pe locul 51, iar la capacitatea de inovaþie, pe 66. În privinþa celor

Revizionismul ungar un monstruos angrenaj destabilizator în Europa (2) Situaþia românilor transilvãneni s-a înrãutãþit, brusc, începînd din 1438, odatã cu constituirea acelei monstruoase coaliþii, „Unio Trium Naþionum“, dintre nobilii unguri, saºi ºi secui, devenitã o adevãratã instituþie discriminatorie, de persecutare socialã ºi politicã a românilor din Transilvania, deveniþi ,,toleraþi“ pe propriul lor pãmînt strãmoºesc. Astfel, persecuþiile îndreptate împotriva românilor au devenit o tristã realitate tocmai prin acele „drãceºti nãscociri“, cu scopul de a-i desfiinþa. Loviþi crunt atît în fiinþa lor naþionalã, cît ºi în credinþa strãbunã, românii trasilvãneni au rezistat tuturor nedreptãþilor la care au fost supuºi, pentru cã nici o frontierã artificialã, marcatã prin silnice borne de hotar, nici o supraveghere menþinutã prin sãbiile duºmane nu au reuºit sã-i rupã de firul moral ce-i lega de fraþii lor de peste munþi, nu au putut sã-i depãrteze de credinþa cã sînt parte a unui singur popor, unit de veacuri printr-un singur cuget ºi o singurã simþire. Primul rãzboi mondial, izbucnit ca urmare a unei profunde crize care a marcat

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Europa începutului de Secol 20, a condus, în final, la dispariþia de pe harta politicã europeanã a monarhiei austro-ungare.

O construcþie statalã multietnicã, artificialã, a cãrei dispariþie a constituit un factor generator de progres social, prin apariþia, pe mormîntul acestui colos cu picioare de lut, a noilor state naþionale, aºezate pe temelii solide. Prin voinþa unanimã a românilor transilvãneni, exprimatã la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu patria-mamã, România. A fost un proces legic, la care Poporul Român, în totalitatea sa, a avut o contribuþie esenþialã. Intrarea României în rãzboi alãturi de Antanta a fost impusã de o nedreptate strigãtoare la cer: asuprirea socialã ºi naþionalã de cãtre un mic numãr de feudali unguri a peste 3 milioane de români ardeleni. „Noi, poporul românesc – scria Octavian Goga – sîntem chemaþi sã aruncãm cel dintîi bulgãre de pãmînt pe acest sicriu vinovat (al Austro-Ungariei, n.n.). Fiindcã avem un rãzboi mai mare al suferinþelor ºi ne înfãþiºãm la aceastã îngropare cu cea mai mare urã ºi cea mai mare durere în suflet… Poporul Român din Transilvania a slujit cu aur, a slujit cu sînge o ingratitudine milenarã“. (va urma) ILIE ªANDRU

Antonio Guterres, fostul premier al Portugaliei, care a primit recent sprijinul unanim al Consiliului de Securitate pentru a deveni secretar general al ONU, a desfãºurat, în ultimii ani, o activitate susþinutã ca înalt comisar al Naþiunilor Unite pentru refugiaþi. În imagine, el apare alãturi de actriþa Angelina Jolie, într-una din taberele de refugiaþi din sud-estul Turciei, pe care le-au vizitat împreunã. mai problematici factori pentru derularea afacerilor, pe primul loc este indicat accesul la finanþare, cu un scor de 16,6 puncte. Birocraþia ocupã al doilea loc în top, cu 15,9 puncte, în vreme ce nivelul mare al taxelor vine pe poziþia a treia, cu 14,7 puncte. Forþa de muncã educatã inadecvat urmeazã în clasament, cu 10,4 puncte, în vreme ce corupþia bifeazã, la rîndul sãu, un scor de 10,1.

Cine mai e în top Primul loc în top este ocupat de cãtre Elveþia, aceasta fiind urmatã de cãtre Singapore, ambele fiind puternice hub-uri financiare. Podiumul este completat de cãtre SUA, în vreme ce în top 10 se mai regãsesc ºi Olanda, Germania, Suedia, Marea Britanie, Japonia, Hong Kong ºi Finlanda.

Franþa, Spania ºi Italia, mari puteri economice din cadrul Uniunii Europene, se regãsesc mult mai jos. Franþa ocupã, astfel, locul 21, Spania se aflã pe 32, iar Italia, pe 44. Între surprizele din top se regãsesc state ca Emiratele Arabe Unite, patria-mamã a emiratelor Dubai ºi Abu Dhabi, care ocupã poziþia a 16-a, în vreme ce Israelul se regãseºte pe locul 24. Islanda se aflã, la rîndul sãu, pe locul 27. Panama ºi Costa Rica se aflã ºi ele peste România, ocupînd locurile 42 ºi, respectiv, 54.

De profundis: Noi, tracii, sîntem Europa! (2) Nu conta cine se impunea, cãci era mereu unul de-al nostru. Nu era un strãin. Era trac.

Un european. Acesta a fost un sentiment pe care noi l-am trãit cu putere, cu autenticitate, punînd mai presus de grai neamul, stirpea, soiul. Noi, tracii, am simþit mai mult decît toþi ceilalþi cã, la un loc, noi ºi popoarele care veneau peste noi ori alãturi de noi, sîntem de-o fãpturã ºi de-o seamã. Sîntem acelaºi popor. Acelaºi neam. Aceeaºi rasã de oameni. Rasa nãscutã ºi crescutã la sînul Maicii Europa... Al Hyperboreei strãvechi.

Noi, tracii, am fost ºi sîntem poporul cel mai numeros din Europa. Într-o proporþie de cele mai multe ori majoritarã, noi, tracii, facem parte din formula etnicã a majoritãþii popoarelor europene. Am intrat în plãmada biologicã a unei mulþimi de popoare, de state din Europa. Încît putem spune cã, biologic ºi genetic vorbind, „Noi, tracii, sîntem Europa!“. Avem dreptul sã facem aceastã afirmaþie mai mult ca orice altã etnie dintre toate cele care ºi-au pus sigiliul pe harta Europei. Noi, tracii, am fost prea mulþi ca sã ne putem uni ºi acþiona ca traci, dar ne-am considerat mai înainte de orice europeni, ºi abia apoi traci. Cam la fel cum afirmã sicilienii ºi toscanii cã sînt mai întîi italieni.

DANIEL IONAªCU Cum zic moldovenii ºi ardelenii cã sînt mai întîi de toate români. Atît sîntem noi de europeni. Atît sînt europenii de traci.

Noi, tracii, am avut vechimea ºi experienþa istoricã datoritã cãreia ne-am simþit europeni mai presus de orice altceva. ªi duhul Europei l-am sãdit în sufletul tuturor popoarelor europene, cam toate, care s-au constituit pe temelia geneticã ºi spiritualã tracã. ªi de trei mii de ani aºteptãm ca, pe urmele noastre, ºi ceilalþi fraþi latini, eleni, slavi, celþi, germani, sã conºtientizeze cã apartenenþa lor la Europa este la fel de definitorie ca ºi condiþia umanã. Cînd vom avea de fãcut faþã invaziei marþienilor, da!, va fi atunci cazul sã punem mai presus de orice apartenenþa noastrã la condiþia de om, de pãmîntean, de fiinþã terestrã, cetãþean al planetei Terra.

Dar pînã atunci, ceea ce mã defineºte ca trac, ca urmaº al tracilor, este Europa.

V-am rãbdat, pe voi, latini, eleni, slavi etc., v-am lãsat sã ne daþi alt nume, alt grai, „al vostru”, care era în mãsura cea mai mare ºi graiul nostru, cãci am recunoscut în el moºtenirea comunã primordialã, arianã, indo-europeanã. Cãci nu ne-am lãsat amãgiþi de cuvinte, atît de nestatornice, ºi, mai presus de cuvinte, noi, tracii, am lãsat glasul sîngelui sã vorbeascã, sã se audã. Era acelaºi sînge, din Pirinei pînã-n Caucaz.

(va urma) ION COJA

Pag. a 18-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

parã una de invidiat. Raportatã însã la sutele de milioane de euro, dolari sau lire sterline care se vehiculeazã pe plan mondial pentru achiziþionarea ºi vînzarea unor vedete, atunci trebuie sã recunoaºtem cã tranzacþiile din fotbalul românesc rãmîn la nivelul comerþului de traistã, cu consecinþe similare ºi pe gazon. Din jucãtorii autohtoni pe care i-a vîndut în ultimii 4 ani peste hotare (Tãtãruºanu, Latovlevici, Gardoº, Chiricheº, Papp, Tãnase, Prepeliþã, Chipciu, Rusescu, Stancu, Keºeru), Steaua ar alcãtui o echipã capabilã sã cîºtige în mod incontestabil titlul de campioanã a þãrii ºi sã se comporte onorabil în competiþiile europene. Eºuînd în afaceri cu terenuri, cu pui ºi în alte domenii, latifundiarul din Pipera s-a refugiat în fotbal, convins cã aici ºi-ar fi gãsit vocaþia. Dar în afara micilor ciupeli bãneºti, n-a realizat nimic mai de soi. De cînd a fost preluatã de acest personaj limbut, Steaua nu s-a impus în nici o competiþie continentalã.

Nici mãcar în vreuna balcanicã, deºi el spumegã pe toate cãrãrile cã echipa lui este sfîrcul mucului, ºi nici nu va realiza, fiindcã-i ahtiat dupã bani ºi nicidecum dupã vreo performanþã sportivã, aºa cum declara deunãzi pentru ,,Gazeta Sporturilor”: ,,Eu nu mã joc

de-a fotbalul, aºa cum cred unii ºi alþii. Eu vreau sã fac o afacere, mai ales cînd e vorba de banii pe care eu i-am investit aici! Dacã plãteºte cineva banii pe care îi cer eu, pentru orice jucãtor, acesta pleacã fãrã probleme, a doua zi! Aºa mi se pare corect! Mai ales cînd sînt banii mei în joc”.

Afaceri în fotbal fac ºi Berlusconi, Abramovici ºi patronii altor mari cluburi. Dar, pe lîngã sutele de milioane de euro pe care le investesc pentru sporirea propriilor cîºtiguri, aceºti afaceriºti au fãcut din AC Milan, Chelsea, Real Madrid, Barcelona, Bayern München, Juventus, PSG adevãrate monumente ale fotbalului mondial. Desigur, patronul din Pipera nu are banii magnaþilor occidentali, dar nici priceperea ºi pasiunea acestora pentru fotbal. Oieritul ar fi singura sa îndeletnicire, ereditarã ºi rentabilã. Dar, dupã ce a mutat stîna la Palat, cine ºi-l mai imagineazã pe Gigi cutreierînd miriºtile, cu sarica pe umeri, cuºma pe cap, cu bîta la sub braþ ºi ceas de aur la mînã, dirijînd, cu telecomanda, oile la strungã ºi negociind la telefonul mobil transferul lui Stanciu? Din pãcate, toþi ceilalþi patroni ai cluburilor noastre de fotbal sînt niºte Becali cu cifre de afaceri mai reduse. Aproape toate cluburile se zbat într-o permanentã sãrãcie, încercînd sã supravieþuiascã pe cãi ilegale, fiindcã autoritãþile statului nu gãsesc nici o modalitate de a le sprijini. Ca atare, multe dintre ele intrã în faliment. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

primit într-un apartament de un lux orbitor: tablouri, sculpturi, fãrã a mai pune la socotealã un întreg arsenal pe care oamenii lui Pat Roche l-au luat cu ei.

- Dar Pat Roche ºi procurorul general Swanson îºi riscã viaþa.

- Asta, cam aºa e. Dar procurorul general Swanson este obiºnuit cu pericolul. Acum doi ani, cînd candida în alegeri pentru funcþia pe care o deþine, casa lui, ca ºi cea a senatorului din Washington, Charles S. Deneen, care-l susþinea, au fost dinamitate. Bombele folosite au fost dintre cele mai puternice. Din fericire, nu a murit nimeni. Dacã domnul Swanson s-ar fi întors cu douã minute mai devreme, ar fi fost, probabil, omorît. Oricum, a avut parte de emoþii puternice. ªi-a gãsit soþia, fiica, ginerele ºi cei doi nepoþi aruncaþi prin toatã casa de suflul exploziei, tremurînd de groazã...

- Este un magistrat curajos. Dar, spune-mi, mi s-au dat asigurãri cã dacã partidul din care fac parte senatorul Deneen ºi procurorul general Swanson a triumfat în alegerile din martie 1928, aceasta s-a datorat ajutorului dat de politicianul Joseph „Diamond Joe“ Esposito, unul din cei mai teribili gangsteri. Este o calomnie, nu-i aºa?

Interlocutorul meu îmi rãspunde fãrã ezitare: - Nu este deloc o calomnie. Dimpotrivã, este perfect adevãrat. Senatorul Deneen este un om foarte onorabil, iar Esposito este un ticãlos, dar ei erau

foarte apropiaþi. Cînd nevasta lui Esposito a nãscut un fiu, acesta a dat un banchet monstru, la care au fost invitaþi senatorul Deneen ºi numeroºi magistraþi.

Esposito a adus un fotograf, care a imortalizat prezenþa lor la sãrbãtoarea familiei lui. „Diamond Joe“ a fost omorît de cãtre alþi gangsteri, la 21 martie 1928, cinci zile înaintea de producerea unui atentat asupra senatorului Deneen ºi a lui John Swanson... El a plãtit preþul pentru cã s-a aliat cauzei lor. Dar, vã rog, nu trageþi de aici concluzia cã procurorul general are numai relaþii suspecte.

Trebuie sã înþelegeþi cã, în Chicago, toatã lumea trebuie sã se solidarizeze cu bandiþii, oamenii cinstiþi, ca ºi toþi ceilalþi. Pentru cã aceºtia deþin puterea banului. Trebuie sã te confrunþi cu ei. De altfel, afacerea Zuta cred cã v-a edificat asupra acestui aspect. Aþi vãzut proporþiile afacerilor învîrtite de gangsteri: Zuta încasa 400.000 de dolari pe sãptãmînã. Al Capone, Bugs Moran, Spike O’Donnel realizau cifre infinit mai mari. Americanii sînt o naþie idealistã. Ei îºi propun sã nu bea (nici alcool, nici vin, nici bere), sã nu mai practice jocuri de noroc, sã nu mai admitã prostituþia. Este un program magnific, dar foarte dificil de realizat, cîtã vreme nu se schimbã oamenii înºiºi. (va urma) Traducere de ELISA MADOLCIU

privitoare la trãdare sau spionaj. Aºa cã Washington a decis cã el, pe post de comandant-ºef, deþinea puterea de a convoca Curtea Marþialã. În calitate de preºedinte al Curþii Marþiale, el l-a ascultat pe Church, care insista cã e nevinovat. Însã Washington l-a considerat vinovat de „întreþinerea de corespondenþã cu inamicul“. Congresul a ordonat ca Church sã fie dus într-o închisoare din Connecticut. Mai tîrziu, susþinînd cã este bolnav, acesta s-a transferat la Massachusetts. În cele din urmã, în jurul anului 1778, i s-a permis sã navigheze cãtre Indiile de Vest. Nava lui s-a pierdut pe mare.

Capitalã, iar unul dintre agenþii sãi cei mai buni a fost Rose Greenhow.

Vãduva plinã de viaþã, în vîrstã de 44 de ani, avea prieteni aflaþi în poziþii înalte, inclusiv un iubit care era un senator marcant din Nord. Ea ºi-a început cu multã plãcere noua carierã, obþinînd informaþii din largul ei cerc de amici influenþi, trimiþîndu-i rapoarte lui Jordan sub forma unui cod simplu, alcãtuit din 26 de simboluri. În memoriile sale, Rose a afirmat cã, în rapoartele ei, a inclus transcrierea, cuvînt cu cuvînt, a întîlnirilor Cabinetului.

Unul dintre rapoarte a ajutat armata confederatã sã cîºtige prima bãtãlie majorã a rãzboiului, la Bull Run Creek, pe drumul cãtre Manassas, Virginia, pe 21 iulie 1861. Mulþi istorici au atribuit victoria erorilor Uniunii, care au condus la o fugã dezordonatã. Însã generalul confederat P.G.T. Beauregard ºi preºedintele Davis i-au mulþumit Rosei Greenhow pentru informaþiile ei, care i-au alertat cu privire la decizia armatei unioniste de a avansa cãtre Manassas. În timp ce mãrºãluiau cãtre acest oraº, trupele unioniste au cucerit un avanpost confederat, unde soldaþii au gãsit documente ºi hãrþi care o incriminau pe Greenhow. Allan Pinkerton, vestit pe plan naþional pentru activitatea sa de director al unei agenþii de detectivi particulari, a pus sub supraveghere reºedinþa acesteia din Washington ºi i-a monitorizat vizitatorii, mulþi dintre ei fiind suspectaþi de spionaj.

Pinkerton fusese numit ofiþer de spionaj militar pentru generalul maior George B. McClellan, care preluase comanda diviziei de la Potomac a armatei unioniste, dupã fuga dezorganizatã de la Bull Run. (va urma) THOMAS B. ALLEN

Bilanþ mohorît – perspective sumbre (3) Între prezentul ºi trecutul fotbalului nostru s-a cãscat o prãpastie atît de mare, încît ne este extrem de greu, dacã nu imposibil, sã mai vedem vreo razã de luminã cãtre viitor. Nimeni nu mai vine cu autoritate din urmã, de parcã toate izvoarele ar fi secat, ca dupã un cataclism. Cînd apar, ici-colo, 2-3 tineri cu har, toþi ochii sînt pe ei, dar nu ca sã-i ºlefuiascã, ci ca sã-i vîndã peste hotare, cît mai repede ºi cît mai profitabil. Acum se aflã prin Occident cîþiva tineri valoroºi: Ianis Hagi (Fiorentina), Ricardo Fãrcaº (Ajax Amsterdam), George Puºcaº (Inter Milano). Vor deveni ei peste 2-3 ani piloni ai naþionalei noastre, sau se vor pierde pe drum, ca atîþia alþii? În condiþiile lipsei acute de jucãtori autohtoni, mai toþi patronii cluburilor din prima ligã îºi îndreaptã atenþia cãtre fotbaliºti strãini.

Achiziþioneazã cu bani puþini jucãtori de duzinã, mulþi, liberi de contract, îi þin un an, doi, apoi îi vînd în þarã sau peste hotare, ciupind cîºtiguri de talia bacºiºului.

Un veritabil campion în aceastã privinþã este George Becali, care cumpãrã ºi vinde fotbaliºti ca geambaºii de cai. În ultimii patru ani, Becali a încasat din astfel de afaceri peste 31 de milioane de euro. În România, o asemenea afacere mercato ar putea sã

UN LANÞ FÃRÃ SFÎRªIT (9) DOLARUL - STÃPÎNUL TÃCERII (1) Aparatul de radio de la tribord emite o melodie foarte cunoscutã. Împins de o palã de vînt, vasul nostru cu pînze avanseazã lin pe apele lacului Michigan.

Noaptea a învãluit seninã totul ºi Chicago oferã un spectacol magnific cu zgîrie norii sãi luminaþi, care se profileazã pe cerul întunecat. Sîntem serviþi cu vin bun, autentic franþuzesc. În aceastã pace relativã, aud o ambarcaþiune care acosteazã lîngã vasul nostru. Prietenul meu, poliþistul, fuge pe punte. Un alt poliþist coboarã din ambarcaþiune ºi mi se adreseazã: - Am unele noutãþi sã comunic prietenului nostru de la Paris. S-au descoperit ºi alte hîrtii în casa de bani a lui Zuta, iar Pat Roche a fãcut, astãzi, o percheziþie fraþilor Aiello, Joe ºi Dominick, care fac parte din banda Moran, ca ºi Zuta. Cei doi Aiello sînt amestecaþi în asasinarea lui Jack Lingle. Iatã adresa lor: Lunt Avenue 533, în Rogers Park. Dar este inutil sã faceþi un drum pînã acolo, pentru a-i întîlni. Pat Roche ºi oamenii sãi le-au gãsit, la aceastã adresã, numai pe soþiile acestor domni, douã femei foarte elegante, care i-au

Declasificat

Secrete de rãzboi (4) George Washington descoperã un spion (2) Washington a fost uimit ºi dezamãgit. Pentru cã dr.

Benjamin Church fusese un patriot respectat. El activase alãturi de John Adams ºi de alþi revoluþionari în cadrul Comitetului secret de Corespondenþã, iar dupã ce a început conflictul armat, i-a tratat pe rãniþii din bãtãlia de la Bunker Hill. Washington îl numise pe Church director al primului spital militar. Datoritã cunoºtinþelor sale legate de linia defensivã a statului Massachusetts, acesta se deplasase la Philadelphia pentru a discuta despre rãzboiul împotriva britanicilor cu membrii Congresului Continental.

Conþinutul mesajului era ascuns în ceea ce criptografii numesc un cifru de substituire monoalfabeticã. (Un personaj din povestirea „The Golden Bug“, a lui Edgar Allan Poe, se referã la un alt aspect al acestui tip de cifru: „Observi cã nu existã pauze între cuvinte“.)

Decodificatorii lui Washington au început, probabil, prin a cãuta litera cu apariþia cea mai frecventã în mesaj, dupã care au presupus cã aceasta înlocuia litera e, cea mai des utilizatã literã a alfabetului. (…) Atunci cînd Washington a aflat cã Church era spion, le-a ordonat ofiþerilor sã-l caute pe acesta acasã ºi sã-i aducã toate documentele considerate incriminatoare. Nu au gãsit nimic, ceea ce a dus la bãnuiala cã un alt spion britanic ajunsese acolo înaintea lor. Spînzurãtoarea era pedeapsa obiºnuitã a spionilor, însã Congresul nu votase nici o lege

Doamna e spioanã (1) La o lunã de la alegerea lui Abraham Lincoln, în noiembrie 1860, a început sã se producã dezmembrarea Uniunii. În Washington, senatorii ºi membrii Camerei Reprezentanþilor sudiºti îºi dãdeau demisia ºi se îndreptau cãtre statele lor secesionate. Pe 21 ianuarie 1861, senatorul Jefferson Davis, din Mississippi, care urma sã devinã preºedintele Confederaþiei, ºi-a luat rãmas-bun de la colegii sãi. În sala Senatului, frumoasa ºi populara doamnã Rose O’Neale Greenhow, din Washington, a fost vãzutã plîngînd. Sentimentele ei erau bine cunoscute, dupã cum erau ºi cele ale ofiþerilor din armata ºi marina Statelor Unite, care îºi dãdeau demisia în tãcere ºi se întorceau în Sudul de baºtinã, gata sã lupte într-un rãzboi civil.

Thomas Jordan, cãpitan în armata Statelor Unite, de origine din Virginia ºi absolvent al West Point, a devenit spion al Confederaþiei, în timp ce fãcea parte din personalul generalului-locotenent Winfield Scott, comandantul armatei americane. Jordan a pãrãsit Washingtonul pentru a lupta în cadrul armatei Confederaþiei. Dar a organizat o reþea de spionaj în

Pag. a 19-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (126) *** VOLTAIRE (François-Marie Arouet, zis) Scriitor ºi filozof francez Data morþii: 30 mai 1778 (la 83 de ani) Cauza: infecþie urinarã Locul: Strada Beaune (azi, Quai Voltaire nr. 27, Paris (Franþa) Înhumat: Panteon, Paris; inima lui Voltaire se aflã în statuia care-i poartã numele, sculptatã de Jean-Antoine Houdon (1741-1828), din Biblioteca Naþionalã, Paris Într-o epistolã din 26 mai, Voltaire îi scria medicului sãu: „Pacientul din strada Beaune îºi cere iertare pentru cã vã dã atîta bãtaie de cap cu hoitul sãu...“. Suferind de o infecþie a vezicii ºi de retenþie urinarã, se afla într-o stare vrednicã de milã.

Nepoata sa, doamna Denis, avea o singurã grijã: sã-l

Oameni aleºi (18) PETER PAUL RUBENS (1577—1640) (3) Avea darul sã poatã asculta fãrã sã fie deranjat de la lucru. Era cumpãnit la mîncare ºi bãuturã, iar dupã munca zilei, avea obiceiul sã plece cãlare în împrejurimile oraºului. Seara, de regulã, o petrecea în societatea prietenilor sãi din lumea artisticã ºi ºtiinþificã. „În casa lui, totul era orînduit ca la mînãstire“ (Hermann Knackfuss, pictor german (18481915). S-a nãscut într-un orãºel din Westfalia, Siegen, ºi nu la Köln, dupã cum se credea. Strãbunii erau burghezi înstãriþi, din Anvers. Tatãl sãu, doctor în drept la Roma, a avut o viaþã destul de zbuciumatã. Încurcãturile politice din acea vreme îl apropie de Anna de Saxonia, soþia lui Wilhelm de Orania, din care cauzã a fost închis. A avut noroc cu

Cazuri celebre din Istoria criminalisticii

O problemã de conºtiinþã... (2) Oare acest avocat trebuia sã violeze secretul profesional ºi sã-i denunþe, în asemenea împrejurãri, pe adevãraþii criminali? Sã refuze sã-i apere? Un rãspuns la aceste întrebãri, care sã nu compromitã justiþia ºi sã nu aducã vreun prejudiciu moralei ºi ordinii publice, îl aºteptãm din partea celor competenþi... În aprilie 1895, Înalta Curte cu Juri din Sidney, Australia, se reunise, timp de aproape 3 zile, sub preºedinþia lui Sir William Windeyer. Era într-o sîmbãtã, pe la orele 15. Cei doisprezece juraþi tocmai ascultaserã concluziile judecãtorului ºi acum se retrãseserã în sala de deliberare.

Acuzatul, George Dean, avea 27 de ani. Era marinar, cãpitanul unui bac cu aburi ce fãcea naveta între

Eleganþa artiºtilor (2) Eleganþã ºi boemã artisticã (1) Mari discrepanþe vestimentare în lumea artisticã se vor întîlni în bogatul Secol al XlX-lea. La începuturile lui domnea echivocul: era de ales între caracterul perimat al veºmintelor nobiliare ale epocii anterioare (care, în Franþa, te putea duce la eºafod!) ºi noutatea sobrietãþii burgheze; între ele era creat un melanj de extravaganþi numiþi „incroyables“ ºi „merveilleuses“. Neoclasiciºtii se mai foloseau de pantalonii scurþi ºi de jachetele perioadei trecute, deºi renunþaserã, cu bucurie, la perucã pentru a-ºi purta pãrul natural, fie în plete, fie prins în coadã; o fãceau însã cu o lejeritate care nu avea sã creeze o modã în sine. Urmaºii lor, academiºtii, aveau sã devinã adepþii rigorismului atît în artã, cît ºi în vestimentaþie. Pictorul francez Dominique Ingres umbla îmbrãcat ca un burghez prosper, dar comun.

împiedice pe unchiul ei sã-ºi retracteze testamentul care o fãcea legatarã cu titlu universal. De aceea, îl þinea izolat într-o casã din fundul grãdinii palatului domnului de Villette, care îl gãzduise dupã întoarcerea de la Ferney. Aºadar, Voltaire agoniza într-o casã întunecoasã ºi lipsitã de orice confort, sub supravegherea a douã cotoroanþe care trãncãneau, se hlizeau ºi beau lîngã el, ºi nici cã le pãsa sã-i dea poþiunile sau sã-i schimbe aºternuturile.

Pe 29 mai, preotul de la Saint-Sulpice, abatele Gautier, a venit sã-ºi vadã enoriaºul ºi a încercat sã-l facã sã se dezicã de convingerile sale, pentru a-l spovedi. Cînd însã îl invocã pe Isus, Voltaire l-a oprit: „Pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi vorbiþi de omul acela!“. Dacã spusele doctorului Théodore Tronchin sînt adevãrate, agonia pacientului sãu, cãzut pradã demenþei, disperãrii ºi spaimei, a fost oribilã. Doar cã relatarea lui nu e demnã de încredere, cãci urmãrea, mai cu seamã, sã demonstreze cã moartea unui necredincios nu poate fi decît dezgustãtoare, ceea ce l-a fãcut sã insiste asupra celor mai imunde ºi mai îndoielnice detalii: „κi muºca degetele ºi, vîrîndu-ºi mîinile în oala de noapte, a luat ce se afla acolo ºi a mîncat“ etc.

Pe 30 mai, la orele 10 seara, bolnavul aproape cã nu mai avea puls. Tronchin îi fricþionã tîmplele.

Voltaire a deschis ochii ºi a spus: „Lãsaþi-mã sã mor“

ºi, la orele 11, dupã ce a scos un urlet „cumplit, înspãimîntãtor, care nu se mai termina“, ceva de necrezut pentru cineva atît de slãbit, s-a stins.

Nici nu apucase filozoful sã moarã, ºi clerul s-a ºi grãbit sã anunþe cã Voltaire nu va avea parte de funeralii religioase. Ca nu cumva sã ajungã la groapa comunã, nepotul sãu, abatele Mignot, a hotãrît sã ducã pe ascuns cadavrul la Abaþia Sellieres, în apropiere de Troyes, aflatã sub oblãduirea sa, sigur fiind cã stareþul de acolo va consimþi ca filozoful sã fie înmormîntat religios. Îmbãlsãmat, îmbrãcat în halatul de casã, Voltaire a fost urcat în trãsurã, unde a fost prins cu chingi. Un valet, care numai cã n-a murit de fricã ºi de groaza infestãrii, a stat tot drumul alãturi de el. La ieºirea din Paris, au trecut de barierã fãrã nici o opreliºte, iar amploaiaþii salutarã cãlãtorul, care îºi continuã drumul pînã la Sellieres.

Voltaire a fost îngropat chiar în bisericã, lîngã stranã, ºi a rãmas acolo pînã în 1791, cînd Adunarea Constituantã a hotãrît strãmutarea rãmãºiþelor sale pãmînteºti la Panteon, unde au ajuns pe 11 iulie, purtate pe un catafalc de porfir, dar fãrã un picior ºi cîþiva dinþi, subtilizaþi de admiratorii sãi mai fanatici. (va urma) ISABELLE BRICARD

soþia sa credincioasã, care l-a scãpat numai cu o cauþiune destul de însemnatã, spre a se retrage la Siegen, unde s-a nãscut, în ziua sfinþilor Petru ºi Pavel, copilul care a devenit vestitul pictor. Abia dupã moartea Annei de Saxonia, pãrinþii lui Rubens au putut sã se stabileascã la Köln, unde copilul a petrecut primii 10 ani. De la început, s-a observat cã era preocupat de ºtiinþã, cã prindea uºor tot ceea ce i se preda; era printre primii din clasã. În 1587, mama lui Rubens, de care îl lega o dragoste ºi respect fãrã margini, capãtã învoirea de a trãi în oraºul strãbunilor, la Anvers, unde copilul putea primi o educaþie mai aleasã. A învãþat sã vorbeascã 7 limbi: flamanda, germana, latina, spaniola, franceza, italiana ºi engleza. A intrat ucenic la marii maeºtri pictori ai vremii. Otto von Been, „prinþul picturii belgiene“ din acea vreme, a avut o influenþã mai mare asupra tînãrului care, în 1598, la vîrsta de 21 ani, capãtã titlul de Maestru. Renumele pictorilor italieni atrãgea spre Italia pe oricine simþea avîntul

artei. Astfel, ºi Rubens pleacã în Italia, în 1600; e la Roma în 1601, executînd cópii dupã operele marilor artiºti. Se face repede cunoscut. Din acea perioadã dateazã trei tablouri executate pentru Arhiducele Albrecht de Austria, cardinalul bisericii Sta Croce da Gerusalemmo. Ducele de Malta, Vincenzo Gonzago, îl ia sub ocrotirea sa. Acesta îl trimite (1603) în Spania, unde picteazã pentru atotputernicul Duce de Lerma, ministrul regelui Filip III. În 1604, se întoarce la Mantua, unde lucreazã cîteva tablouri pentru altarul unei biserici iezuite. Din nou e la Roma, apoi la Genova. La Milano, se ia la întrecere cu Leonardo da Vinci, pictînd, ºi el, o „Cina cea de tainã”. La vîrsta de 30 de ani era deja vestit.

Bogaþii îi cer sã lucreze numai pentru ei. În 1608, moare mama sa. Rubens pãrãseºte Roma ºi pleacã la Anvers, dar nu o mai gãseºte în viaþã. (va urma) Prof. I. SIMIONESCU preºedintele Academiei Române (1942)

Sydney ºi cartierele aflate de cealaltã parte a golfului.

Era un bãrbat serios, bucurîndu-se de o reputaþie frumoasã, muncitor ºi iubit de toþi subalternii sãi.

Perindarea martorilor în faþa instanþei nu a fãcut altceva decît sã confirme buna pãrere a opiniei publice despre George Dean. Acuzatul salvase viaþa mai multor oameni, iar cei din subordinea sa nu aveau decît cuvinte de laudã la adresa lui. Cum se explicã atunci cã acest bãrbat, apreciat sub toate aspectele ºi care a dat dovadã de o discreþie remarcabilã în cursul procesului, se afla, totuºi, pe banca acuzaþilor?

Afacerea era simplã, sau cel puþin aºa pãrea la prima vedere. Cu un an înainte se cãsãtorise cu Mary Seymour, cu care a avut un copil. Femeia s-a dovedit, la scurt timp, cã avea o fire certãreaþã ºi insuportabilã. Atît de insuportabilã, încît George Dean nu a mai putut sã rabde ºi s-a vãzut nevoit sã solicite divorþul. Or, imediat a fost acuzat de soþia ºi de soacra sa de tentativã de otrãvire. Mary afirma cã George ar fi introdus stricninã ºi arsenic într-un medicament pe care ea îl lua cu regularitate. A fost chiar bolnavã, mai susþinea ea, prezentînd toate simptomele de otrãvire. Mai mult, analizele medica-

mentelor au pus în evidenþã efectiv prezenþa stricninei ºi a arsenicului, într-o cantitate suficient de mare pentru a ucide 12 oameni.

George Dean a negat tot timpul cã ar fi fost amestecat în aºa ceva. Nici o dovadã nu putea fi adusã, nici mãcar cã ar fi cumpãrat otrãvurile de la vreo drogherie. Totuºi, George Dean risca sã fie condamnat la moarte ºi spînzurat, în cazul în care juraþii apreciau cã acuzaþiile soþiei ºi ale soacrei erau suficiente.

Se fãcuse ora 16. Uºa de la sala de deliberare rãmînea mereu închisã. Jurnaliºtii începuserã sã se impacienteze. Meagher, avocatul care-l apãra pe Dean, devenise nervos. Era un avocat tînãr ºi ambiþios, care aºtepta mult de la reuºita acestui proces. În realitate, era primul mare caz din cariera sa, de cînd intrase în cabinetul biroului de avocaturã al lui Crick, un binecunoscut profesionist. Cu riscul de a fi contestat, acesta acceptase sã fie apãrãtorul lumii interlope din Sidney ºi dobîndise o solidã reputaþie.

Nu se ocupase de acest proces, lãsîndu-l pe tînãrul Meagher sã facã faþã juraþilor. (va urma) PAUL ªTEFÃNESCU

Singurul lucru care-l deosebea era gulerul alb ºi larg, spãlat ºi cãlcat astfel încît sã nu fie nici prea tare, nici prea moale ºi sã-i încadreze bine obrazul.

Pictorul spaniol Francisco de Goya y Lucientes era foarte cochet, mai ales spre sfîrºitul vieþii. Purta joben evazat în partea de sus, à la Bolivar, rufãrie exagerat de albã, o enormã cravatã rulatã de mai multe ori în jurul gîtului, ce-i ajungea pînã la urechi, haine de culoare deschisã - gri, tabac, rezeda, nalbã -, pantofi bine lustruiþi, baston de mahon cu mãciulie de fildeº; nu-ºi punea însã niciodatã mãnuºi. Generaþia romanticã a fost caracterizatã de mult ºic vestimentar. Nota modei o dãdeau însã atunci literaþii cu fantezia lor debordantã, punîndu-i pe plasticieni în umbrã. Totuºi, ºi printre pictori au existat destui care îºi adjudecau rolul de arbitri ai eleganþei momentului.

Pictorul ºi litograful francez Théodore Géricault avea o carierã de piatrã în Montmartre, ºi o vizita cãlare ºi în costum de echitaþie; acolo s-a întîmplat ºi accidentul nefast - cãderea din ºa a excelentului jockeu ºi iubitor al rasei cabaline - care i-a adus moartea. ªi pictorul ºi revoluþionarul Barbu

Iscovescu (1816-1854) iubea caii ºi, deºi aflat în exil la Constantinopol, ducea, totuºi, o viaþã luxoasã, cãci primea multe comenzi de la diplomaþii strãini acreditaþi la Sublima Poartã, ori chiar de la demnitarii turci, care-l apreciau în egalã mãsurã. Pentru cã tovarãºii de luptã ºi de suferinþã îl blamau pentru existenþa sa pe picior mare, el se dezvinovãþea lui Christian Tell (aflat, ºi el, la Smirna) într-o epistolã din 16 iunie 1854, puþin înaintea morþii; „(...) [domnul Nicolache Golescu] mã þine de rãu cã þin cai ºi fac cheltuieli multe (subl. n.); poate cã vor avea dreptate, dar, ce sã-i faci, omul îºi are fiecare pãcatul sãu, precum am ºi eu pe al meu (...)“. Între artiºtii care expuneau la Salonul din Paris ºi cei care erau refuzaþi, exista o adversitate nu numai în concepþia plasticã, ci ºi în cea vestimentarã. Portretist plin de succes (ºi de bani!), francezul Carolus-Durand se învãluia într-o capã neagrã cãptuºitã cu roºu, sub care avea redingota ale cãrei veste strîmte, de catifea în diverse nuanþe, le schimba foarte des. (va urma) ADRIAN-SILVAN IONESCU

Pag. a 20-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

8 Dragi români, porþile Partidului România Mare vã sînt deschise. Veniþi alãturi de cel mai naþionalist partid!

8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 1 Preºedinte: Maria Victoria Vasilatii Email: Bucureºti.s1@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 2 Preºedinte: Maria Pasc Adresa: Bucureºti, ªos. Pantelimon nr. 352 Email: Bucureºti.s2@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 3 Preºedinte: Mihai Edu Email: Bucureºti.s3@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 4 Preºedinte: Abel Dudaº Adresa: Bucureºti, ªos. Olteniþei nr. 39-41 Email: Bucureºti.s4@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 5 Preºedinte: Florin Bãdinici Email: Bucureºti.s5@romaniamare.org 8 FILIALA BUCUREªTI SECTOR 6 Preºedinte: Eugen Anghel Adresa: Bucureºti, Bd. Timiºoara nr. 27A Email: Bucureºti.s6@romaniamare.org 8 FILIALA ILFOV Preºedinte: Niculae Iuruc Email: ilfov@romaniamare.org 8 FILIALA ARGEª Preºedinte: Elena Pascu Adresa: Piteºti, Str. Sf. Vineri, bl. D26, parter Email: arges@romaniamare.org 8 FILIALA ARAD Preºedinte: Manonalita Neamþu Adresa: Arad, Str. Tribunu Dobra nr. 18 Email: arad@romaniamare.org 8 FILIALA ALBA Preºedinte: Monica Sima Adresa: Alba Iulia, Str. Livezii nr. 35A, CP 510170 Email: alba@romaniamare.org 8 FILIALA BIHOR Preºedinte: Catarig Ion Mircea Adresa: Oradea, Str. Patrioþilor nr. 4 Email: bihor@romaniamare.org 8 FILIALA BISTRIÞA NÃSÃUD Preºedinte: Emil Flaviu Turdean Email: bistritanasaud@romaniamare.org 8 FILIALA BOTOªANI Preºedinte: Apetrei Valeriu Adresa: Botoºani, Str. Bucovina nr. 11 Email: botosani@romaniamare.org 8 FILIALA BACÃU Preºedinte: Marinel Herciu Adresa: Bacãu, Str. Mãrãºeºti nr. 88, Parter Email: bacau@romaniamare.org

8 FILIALA CLUJ Preºedinte: Dan Brudaºcu Adresa: Cluj-Napoca, Str. 21 Decembrie 1989 nr. 3 Email: cluj@romaniamare.org 8 FILIALA COVASNA Preºedinte: Gica Agrigoroaie Adresa: Sf. Gheorge, Str. 1 Dec. 1918, bl. 3, sc. A, ap. 14 Email: covasna@romaniamare.org 8 FILIALA CARAª-SEVERIN Preºedinte: Viorel Bosnea Adresa: Reºita, Str. George Enescu nr. 6 Email: carasseverin@romaniamare.org 8 FILIALA CÃLÃRAªI Preºedinte: ªtefan Novac Adresa: Cãlãraºi, Str. Cuza Vodã Nr. 20 B Email: calarasi@romaniamare.org 8 FILIALA CONSTANÞA Preºedinte: Radu Comãnici Adresa: Constanta, Str. Mercur nr. 12 Email: constanta@romaniamare.org 8 FILIALA DOLJ Preºedinte: Ion Dãbuleanu Adresa: Craiova, Str. Brazda lui Novac, bl. 39, ap. 1 Email: dolj@romaniamare.org 8 FILIALA DÎMBOVIÞA Preºedinte: Catinca Dinu Adresa: Tîrgoviºte, Str. I.C. Brãtianu nr. 34, bl.

D1, ap. 3 Email: dambovita@romaniamare.org

8 FILIALA NEAMÞ Preºedinte: Valentin Vasilescu Adresa: Piatra Neamþ, Str. George Cosbuc bl. A7, parter Email: mures@romaniamare.org 8 FILIALA OLT Preºedinte: Vasile Popa Adresa: Slatina, Str. Al. Florilor nr. 1 Email: olt@romaniamare.org 8 FILIALA PRAHOVA Preºedinte: Alexandru Neacºu Adresa: Ploieºti, Str. Emi Zola nr. 4 Email: prahova@romaniamare.org 8 FILIALA SATU MARE Preºedinte: Cornel Sergiu Matoºan Email: satumare@romaniamare.org 8 FILIALA SÃLAJ Preºedinte: Felician Creþ Adresa: Jibou, Str. Libertãþii nr. 12 Email: salaj@romaniamare.org 8 FILIALA SUCEAVA Preºedinte: Luchian Samoilã Adresa: Suceava, Str. 6 Noiembrie nr. 13 Email: suceava@romaniamare.org 8 FILIALA SIBIU Preºedinte: Constantin Amza Adresa: Sibiu, Str. Victoriei nr. 14 Email: sibiu@romaniamare.org

8 FILIALA GORJ Preºedinte: Mutafela Gheorghe Daniel Adresa: Tg. Jiu, Str. Traian Nr. 27 Email: gorj@romaniamare.org

8 FILIALA TIMIª Preºedinte: Ioniþã Gheorghe Adresa: Timiºoara, Str. Eugeniu de Savoya nr. 18 Email: timis@romaniamare.org

8 FILIALA GIURGIU Preºedinte: Dan Alexandru Email: giurgiu@romaniamare.org

8 FILIALA TELEORMAN Preºedinte: Nicolae Marzan Adresa: Alexandria, Str. Ion Creangã nr. 54 Email: teleorman@romaniamare.org

8 FILIALA GALAÞI Preºedinte: Lupu Nistor Adresa: Tecuci, Str. 1 Decembrie 1913 nr. 33 Email: galati@romaniamare.org

8 FILIALA TULCEA Preºedinte: Gheorghe Bunduc Adresa: Tulcea, Str. Frumoasã, nr. 6 Email: tulcea@romaniamare.org

8 FILIALA HUNEDOARA Preºedinte: Emanoel Andronache Adresa: Deva, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 15 Email: hunedoara@romaniamare.org

8 FILIALA VASLUI Preºedinte: Ioan Ilaºcu Email: vaslui@romaniamare.org

8 FILIALA HARGHITA Preºedinte: Ioan Vlad Email: harghita@romaniamare.org

8 FILIALA VÎLCEA Preºedinte: Gheorghe Rãdescu Email: valcea@romaniamare.org

8 FILIALA IAªI Preºedinte: Constantin Tãtaru Email: iasi@romaniamare.org

8 FILIALA VRANCEA Preºedinte: Camelia Hristea Email: vrancea@romaniamare.org (Toate datele de contact, inclusiv numere de telefon, formulare tip pentru adeziuni ºi alte informaþii le gãsiþi pe site-ul romaniamare.org)

8 FILIALA IALOMIÞA Preºedinte: Doru Giugula Email: ialomita@romaniamare.org

8 FILIALA BUZÃU Preºedinte: Sfinteº Buga Adresa: Buzãu, Str. Ostrovului nr. 21 Email: buzau@romaniamare.org

8 FILIALA MARAMUREª Preºedinte: Ion Babiciu Adresa: Baia Mare, Str. Unirii Nr. 11/J Email: maramures@romaniamare.org

8 FILIALA BRÃILA Preºedinte: Aurelian Tudose Adresa: Brãila, Str. Goleºti nr. 2-4 Email: braila@romaniamare.org

8 FILIALA MUREª Preºedinte: Cristian Dorobanþu Adresa: Tg. Mureº, Str. Gheorghe Doja nr. 9 Email: mures@romaniamare.org

8 FILIALA BRAªOV Preºedinte: Vasea Carchelean Adresa: Braºov, Str. Castelului nr. 73 Email: brasov@romaniamare.org

8 FILIALA MEHEDINÞI Preºedinte: Irinel Marinescu Adresa: Dr. Tr. Severin, Str. Traian nr. 157 Email: mehedinti@romaniamare.org

Anunþ Din acest numãr am iniþiat o nouã paginã, cu genericul „Mîndri cã sîntem PRM-iºti“. Pentru a ne veni în ajutor, toþi cei care doresc sã aparã în revista noastrã sînt rugaþi sã ne trimitã pe adresa de email prm2002ro@yahoo.com o fotografie tip buletin ºi un CV foarte scurt (de jumãtate de paginã) cu datele personale cele mai importante (data ºi locul naºterii, ocupaþia, filiala din care faceþi parte ºi funcþia pe care o aveþi în PRM, menþiuni speciale care vã caracterizeazã). Dacã vã consideraþi mîndri de a fi PRM-iºti, aºteptãm mailurile dvs.

Pag. a 21-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem PRM-iºti!

Generaþia de sacrificiu – Reloaded Destinul fiecãrui individ este stabilit dinainte de a se naºte. Nu îºi poate alege pãrinþii, religia sau locul unde va veni pe lume. Nu avem cum, aceste decizii se iau undeva mai Sus. Eu am venit aici prin ’70, o perioadã post-decreþei, din cîte îmi amintesc. Sînt sigur cã nu decretul m-a adus pe mine pe lume, ci dragostea pãrinþilor mei. Cînd am venit, mi-am anunþat prezenþa prin – cel puþin pînã atunci – cele mai distrugãtoare inundaþii ce loviserã România. Am mai stat puþin ºi mi-am mai semnalat prezenþa ºi printr-un comportament destul de agresiv, fiind catalogat „copil rãu“ care „nu lasã pe nimeni sã doarmã“. Poate cã eram furios, poate cã anticipam cã fac parte dintr-o generaþie de douã ori sacrificatã. Da, cred cã ãsta era motivul.

Am fost sacrificat o datã în anii ’80. Cînd am crezut cã se terminase perioada de sacrificiu comunist a venit sacrificiul capitalist, care, de prin ’90, pare a fi un drum fãrã sfîrºit, un fel de tunel la capãtul cãruia nu se întrezãreºte nici o luminã. Sînt furios ºi am ºi motive sã am aceastã permanentã stare. Ca marea majoritate, nici

nu-mi revin bine dintr-o ploaie de pumni cã apar alþii care îmi cer sã mai stau o datã. Ceauºescu mi-a cerut sã am rãbdare pînã cînd se dau datoriile înapoi. Nu am avut încotro, am stat. A venit Iliescu ºi mi-a spus: Ceauºescu a fost un bou, uite cã a ºi murit, acum eu îþi cer sã ai rãbdare, cã mergem pe o cale a prosperitãþii. Am crezut ºi eu, ca majoritatea românilor cu memorie scurtã, cã vor curge rîuri de lapte ºi miere. Roman – cel adulat de femeile de la Apaca, în cazul în care nu vã mai amintiþi de el, din spatele revoluþionarului de frunte al României – dãdea uºor din cap, apãsînd pedala credibilitãþii. Am stat, ce puteam sã fac?

A venit ºi Constantinescu, avînd la stînga ºi la dreapta reprezentanþii autentici ai democraþiei: Ciorbea ºi Iluzia de a face ceva. Am asistat la o disipare a credinþei cã are sã fie bine, la asediul democraþiei de cãtre mineri ºi la dãrîmarea Serbiei de cãtre NATO. Puteam sã plec, am ales sã rãmîn. De vinã sînt eu, nu sistemul în care mã zbat pentru supravieþuire. Am crezut în libertate, în promisiuni, în viitor. Pentru mine nu a contat cromatica

Fiica lui Vadim vine tare din urmã în politicã: „Trãdarea adusã de corupþi ucide“ Partidul România Mare s-a relansat! Adresîndu-se Conferinþei Naþionale a PRM, Lidia Vadim Tudor a abordat necesitatea modernizãrii mesajului naþionalist în România. „PRM renaºte ca un partid al iubirii de þarã, modern, european ºi tînãr. PRM sprijinã lupta împotriva corupþiei ºi luptã împotriva trãdãrii de þarã. Vremea sacrificãrii naþiunii române pe altarul intereselor obscure a trecut. Vremea sacrificiilor trebuie sã apunã! Astãzi ºi acum, alãturi ºi împreunã cu dvs., traversarea deºertului de cãtre PRM a luat sfîrºit. Partidul

România Mare este un partid puternic, cu resurse ºi rãdãcini adînc ancorate la nivelul societãþii româneºti.

Astãzi ºi acum, prin prezenþa noastrã, PRM renaºte ca un partid al iubirii de þarã, modern, european ºi, aºa cum observaþi, pe zi ce trece mai tînãr.

PRM, fondat de tatãl meu, a fost, este ºi va fi singurul partid autentic patriotic din România“, a zis Lidia Vadim Tudor. „Vom apãra dreptatea, vom sprijini lupta împotriva corupþiei ºi lupta împotriva trãdãrii de þarã. Aºa cum ºtim cu toþii, corupþia ºi trãdarea au sãrãcit România. Þara noastrã este sãracã nu din cauza oamenilor sãi, ci din cauza hoþilor!

partidelor. Mi-a plãcut sã cred cã degetul ameninþãtor cu care mã privea Bãsescu din afiºe are sã fie îndreptat, de fapt, spre sãrãcie. Îmi plãcea sã cred cã, în sfîrºit, cãlare pe un cal democrat, acest om are sã înfrîngã toate temerile mele, cã are sã punã jos fobia de a fi un perpetuu sacrificat ºi are sã deschidã larg uºa cãtre un drum despre care tot citeam cã ar exista totuºi. Nu a fost sã fie. Generaþia mea, generaþia tînãrã ºi cei care încã nu s-au nãscut sîntem generaþii de sacrificiu. Am senzaþia cã mã aflu într-un Matrix mioritic, în care titlul va fi de la generaþie la generaþie – Reloaded. Întrebarea este: pentru cine ne sacrificãm noi, de fapt?

TANO De aceea, Partidul România Mare s-a situat, se situeazã ºi se va situa împotriva acestui flagel, care ucide naþiunea românã! Am învãþat din istorie ºi din ceea ce tatãl meu a publicat de nenumãrate ori în revista „România Mare“, cum corupþia ucide naþiuni. Astãzi vedem cã ºi trãdarea adusã de corupþi ucide state! Prin urmare, continuitatea luptei împotriva corupþiei ºi trãdãrii face parte din identitatea noastrã ca partid, PRM aflîndu-se permanent, încã de la înfiinþare, în prima linie a apãrãrii României! Nu am sã accept ca PRM sã fie un partid naþionalist de duzinã, cu declaraþii ideologice marginale, rasiste ºi antisemite. (...) Doresc sã vã spun cã, alãturi de drepturile istorice ale Naþiunii ºi Statului Român, ale indentitãþii româneºti, ºi dreptul la fericire este un drept fundamental al Poporului Român ºi al nostru, ca generaþie. Vremea sacrificãrii naþiunii române pe altarul intereselor obscure a trecut. Eu, Lidia Vadim Tudor, vã spun astãzi cã vremea sacrificiilor trebuie sã apunã!“, a mai susþinut fiica lui Corneliu Vadim Tudor.

ANCA MURGOCI

PRM ºi-a desemnat directorul de campanie Tineretul PRM are un nou lider Bucureºti, 3 octombrie 2016: Partidul România Mare ºi-a desemnat directorul de campanie electoralã la nivel naþional, în persoana lui Valentin Vasilescu, fost deputat PRM în Parlamentul României.

Avînd o vastã experienþã în domeniu, Valentin Vasilescu a reuºit, într-un timp relativ scurt, sã formeze o echipã al cãrei scop este de a readuce Partidul România Mare în forul legislativ.

Valentin Vasilescu a fost coordonatorul campaniei naþionale la alegerile din anul 2000, în care PRM a realizat cel mai bun scor electoral, obþinînd 21% din voturile alegãtorilor pentru Parlament, respectiv 28% pentru Corneliu Vadim Tudor, la acel moment candidatul partidului pentru funcþia de preºedinte al României. „Experienþa acumulatã o repun în slujba Partidului România Mare, am mare încredere în echipa pe care o coordonez ºi sînt încrezãtor în capacitatea de mobilizare a membrilor PRM”, a declarat Valentin Vasilescu. Desemnat la Consiliul Naþional al PRM, desfãºurat sîmbãtã, 1 octombrie, la Bucureºti, cu o majoritate covîrºitoare de voturi, Valentin Vasilescu este conºtient de importanþa misiunii sale ºi abordeazã cu optimism viitoarea campanie electoralã. Aflat în fruntea unei echipe tinere, caracterizatã ca fiind „o combinaþie perfectã de materie cenuºie, caracter, culturã ºi spirit liber”, fostul deputat are o abordare pragmaticã a misiunii sale. „PRM va candida cu succes în alegerile din decembrie. Acum este clar pentru toþi cã acest partid existã ºi vine cãtre alegãtori cu un mesaj nou, patriotic, în concordanþã cu doctrina partidului ºi cu valorile europene”, a declarat Valentin Vasilescu, precizînd cã „nu sîntem extremiºti, sîntem un partid cu dragoste de þarã, un partid care îºi doreºte sã lupte împotriva sãrãciei, care, aºa cum Lidia Vadim Tudor a declarat, este rezultatul campaniei împotriva corupþiei care a ucis naþiunea românã”.

De profesie ofiþer MApN, pilot militar pe MIG 21, Valentin Vasilescu a fost deputat în Parlamentul României din partea PRM, în legislatura 2000 – 2004. Pe timpul mandatului sãu a fãcut parte din Comisia de Apãrare, Ordine Publicã ºi Singuranþã Naþionalã din cadrul Camerei Deputaþilor, fiind printre puþinii deþinãtori de certificat ORNISS pentru acces la informaþii clasificate NATO. BIROUL DE PRESÃ AL PRM

Conducerea Partidului România Mare l-a numit miercuri, 7 septembrie, pe Corneliu Raul Folea în funcþia de preºedinte interimar al Organizaþiei de Tineret a PRM. Numirea vine pe fondul schimbãrilor pe care PRM le întreprinde, al cãror obiectiv principal este acela de a aduce un suflu nou într-un partid patriotic naþional, cum este PRM, în care tinerii sã joace un rol important. „Partidul România Mare se reformeazã, se aflã în plin proces de consolidare ºi pregãtire a unei noi generaþii de politiceni, numirea d-lui Raul Folea fiind un prim pas important în aceastã direcþie”, a declarat prof. Adrian Popescu, preºedintele interimar al PRM, precizînd cã „PRM are în vedere cã pe listele PRM, în perspectiva alegerilor generale din decembrie, cel puþin o treime vor fi persoane pînã în 35 de ani, ca un prim semnal spre tinerii care doresc sã aibã un cuvînt de spus în ceea ce priveºte viitorul lor”.

Transformarea în bine a clasei politice româneºti se poate face în primul rînd prin aducerea tinerilor în zona decizionalã, prin încurajarea acestora sã se implice în politicã. Din pãcate, însã, în ultimii 25 de ani, clasa politicã din România care s-a perindat la conducerea þãrii a compromis, în special în rîndul tinerilor, noþiunea de „politicã”, acest concept fiind asociat acum mai mult cu furtul organizat ºi mai puþin cu iubirea de þarã. „Lehamitea care a cuprins de multã vreme societatea româneascã ºi repulsia cu care politica este vãzutã de cãtre omul simplu, în special de tineri, trebuie sã rãmînã de domeniul trecutului ºi noi vom lupta ca aceastã paradigmã sã disparã din conºtiinþa societãþii româneºti”, a declarat prof.

Adrian Popescu, adãugînd cã „tinerii au o uºã deschisã în PRM ºi îi asigurãm cã vocea lor va fi ascultatã atîta vreme cît ei vin cu inima deschisã, iubesc România, ºi nu vin cu gîndul cã din politicã se vor îmbogãþi”.

Organizaþia de Tineret a PRM îºi propune sã readucã în rîndurile sale tinerii patrioþi, iubitori de þarã

ºi care, în prezent, nu îºi pot exprima temerile pe care le au în legãturã cu viitorul lor. „Îmi doresc ca alãturi de noi sã vinã cît mai mulþi tineri ºi, împreunã, sã-i îndepãrtãm pe aceia care, din politicã, s-au îmbogãþit, fãrã sã le pese de România”, a declarat Corneliu Raul Folea, preºedintele interimar al Organizaþiei de Tineret a PRM, precizînd cã „este o adevãratã provocare pentru mine ºi pentru PRM sã putem aduce în inima românilor speranþa cã vremea sacrificiilor este pe cale sã apunã. Avem dreptul la o viaþã bunã, la prosperitate ºi la siguranþa zilei de mîine. Pentru ca acest lucru sã devinã realitate, este nevoie ca tinerii sã se mobilizeze ºi sã înþeleagã cã numai prin implicare activã pot schimba în bine societatea în care trãim”.

Corneliu Raul Folea Nãscut în anul 1980 la Cîmpulung Muºcel, judeþul Argeº, urmeazã cursurile ªcolii normale Carol I ºi ale Colegiului Dinicu Golescu. Ulterior, se stabileºte la Bucureºti ºi frecventeazã cursuri de administraþie publicã în cadrul SNSPA. A participat ca voluntar în cadrul mai multor organizaþii neguvernamentale care militeazã pentru drepturile românilor din afara graniþelor. Pe fondul alegerilor prezidenþiale din SUA 2012, a fost editorul corespondent al American Press Association. În anul 2012, pune bazele unei edituri în Statele Unite ale Americii, prin care lanseazã proiecte inedite pentru piaþa de carte, printre care amintim: - o prima galerie de artã în format de carte electronicã; - înregistrarea unor autori contemporani români la librãria Congresului american; - este invitat sã le vorbeascã studenþilor americani din statul Vermont despre noile metode de publicare ºi distribuþie a cãrþii la nivel global.

Pag. a 22-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (46) 30 IANUARIE 1990. La Radio Bucureºti se transmite un interviu cu Laszlo Tökeº. Afirmã cã la Timiºoara nu se ºtie cîþi morþi sînt ºi cine a tras în cine. Specimenul nu-mi place, are ceva fals ºi respingãtor, cu nãri mortuare. Mai mult ca sigur cã, prin mijlocirea lui, se vor obrãznici ungurii. Se anunþã apariþia unui nou partid: Uniunea Democratã Turcã.

Cu ocazia asta, ºtim ºi noi cîþi turci sînt în România: 70.000. Nu departe de Cimitirul Turcesc am copilãrit eu, peste drum de Ghencea Militar. Acolo era un ºtrand, îi zicea Turda, locul în care, pe cînd aveam numai 8 ani, m-a învãþat frate-meu, Pavel, sã înot. Ce uºor se nasc ºi se dezvoltã asociaþiile de idei! Îmi aduc aminte de o schiþã celebrã a lui Edgar Allan Poe, pe tema asta. Azi e marþi. Trei ceasuri rele. Unul dintre ele este acela în care aud cã un fost puºcãriaº de drept comun, Dide, a ajuns în Comisia de Presã a Frontului Salvãrii Naþionale. Asta e culmea neobrãzãrii! Acest Dide a fost toatã viaþa un putregai, un biºniþar care schimba valutã pe la colþul strãzilor ºi apoi tot el striga „Miliþia!“, ca sã-l înspãimînte pe cetãþeanul strãin, dupã care fugea cu cãlcîiele la spinare ºi nu se mai oprea decît în ºatra lui de þigani.

La Ministerul de Externe vor unii sã-i lucreze cu „dosare“ pe Liviu Petrina ºi Pop Iftene, care au devenit incomozi. Petrina era traducãtorul de japonezã al lui Nicolae Ceauºescu ºi ªtefan Andrei.

N-o sã uit niciodatã strigãtul lui disperat cînd, pe holul Ministerului de Externe, stãteam de vorbã cu ªtefan Andrei, se apropia o delegaþie din Þara Soarelui Rãsare, iar Petrina urla: „Tovarãºu’ Vadim! Tovarãºu’ Vadim! Vine delegaþia! Faceþi loc!“. El nu putea înþelege cã un ziarist putea vorbi cu ministrul de Externe ºi fãrã sã stea în genunchi. Citesc în presã cã la mitingul de duminicã s-a scandat: „Cine-a stat cinci ani la ruºi/ Nu poate gîndi ca Bush!“ - ceea ce e foarte nostim. Totuºi, cum o gîndi Bush? O altã rimã rarã, care se strigã acum pe strãzi: „Frontul provizoriu/ Mincinos notoriu!“. La Institutul de Arhitecturã, studenþii au intrat în grevã fiindcã se afirmase în presã cã Coposu le-ar fi dat cîte 10 dolari de cãciulã ºi costume de blugi, ceea ce, personal, nu cred. La Televiziune, Mircea Martin îl prezintã pe Ion Negoiþescu - întors din Occident - drept „cel mai important critic de dupã rãzboi“. Cîtã necinste! Ce lipsã de demnitate! Acest Negoiþescu nu s-a ilustrat, întreaga lui viaþã, decît printr-o înverºunatã patimã homosexualã. Prin 1970, student fiind, am dus primul meu volum de teatru la Editura „Cartea Româneascã“. Atunci, Geta Dimisianu povestea, cu martori: - Negoiþescu l-a invitat odatã la el acasã pe Eugen Jebeleanu. Dupã cîteva schimburi de cuvinte ºi o cafea, Nego i-a spus lui Jebe: „Maestre, nu vrei sã faci un duº?“. Atunci, Jebeleanu s-a înroºit de furie ºi a plecat, trîntind uºa. O ºtiu chiar de la el, care mi-a spus: „Auzi mãgãrie, sã-mi propunã mie una ca asta! Drept cine mã ia?“.

Alãturi de Martin, în studioul TV se aflã însuºi marele guru, care primeºte laudele cu suficienþã, cerînd ca „minþile luminate ale scriitorilor sã facã politicã“. Despre care „minþi luminate“ o fi vorba?

Cumva printre ele se aflã ºi cea a lui Marius Tupan?

Acesta mã înjurã în „Urzica“ de azi. Adicã el a scris niºte romane geniale, cu cheie politicã ºi atacuri la

Preºedintele Partidului România Mare a fost în pelerinaj la Mînãstirea Prislop – unde este înmormîntat Pãrintele Arsenie Boca (decedat pe 28 noiembrie 1989, adicã în ziua cînd Corneliu Vadim Tudor împlinea vîrsta de 40 de ani!).

Liderul PRM a aprins o lumînare ºi a depus un frumos buchet de crini albi la mormîntul acestui om înþelept, dupã care a intrat în biserica veche de 600 de ani. Maica Stareþã Paveliza Muntean (85 de ani) l-a întîmpinat cu cãldurã ºi i-a dãruit flori, cãrþi, icoane ºi calendare bisericeºti.

de dolari?“. Încinsã atmosferã. Ce video? Ce filme de groazã? N-am mai dat drumul la video din 20 decembrie, realitatea întrece închipuirea.

31 IANUARIE 1990. Se zvoneºte cã, dupã ultimele evenimente, ar fi o mare afluenþã de înscrieri la liberali ºi þãrãniºti. Pe vremurile astea, sã mã ierte Dumnezeu, dar Dostoievski pare Petre Ispirescu. E omul o fiinþã abisalã? Nici pomenealã, e mai mult decît abisalã: e dublã, e triplã, e cameleonicã.

Primesc telefon de la Los Angeles. E fosta mea colegã de facultate, Aurelia Albeºteanu, care mã pune în gardã cã îmi fac o atmosferã foarte proastã foºtii mei prieteni Aristide Buhoiu ºi Emanuel Tînjalã.

Asta-i drept rãsplatã a binelui pe care l-am fãcut fiecãruia dintre ei. Mi se mai spune cã Dorin Tudoran a publicat un articol foarte murdar împotriva mea, pe care, la ordinul unor trepãduºi de la Departamentul de Stat, l-au reluat mai multe fiþuici ale exilului de peste Ocean, inclusiv „Lumea Liberã Româneascã” a lui Cornel Dumitrescu. Cum aº putea sã mã apãr?

Se risipeºte valuta Þãrii cu frenezie: acuºica s-au întors din Italia (Veneþia, Milano º.a.) Dan Petrescu, Coriolan Babeþi ºi ªt. Augustin Doinaº. ªi prietenul meu cel mai bun, Eugen Barbu, ce face? Se închide în sine, se face melanholic ºi, aidoma eroului sãu din „Sãptãmîna Nebunilor”, se hrisoscelizeazã...

1 FEBRUARIE 1990. Azi apare în „România literarã“ un articol scris de Valeriu Cristea în 1984 (zice el), împotriva volumului meu „Saturnalii”. Autorul pretinde cã nu i s-a permis sã-l publice atunci.

Fireºte, cartea mea a fost manã cereascã pentru intelectualii numiþi, îndeobºte, „jidoviþi”. Nu puteau gãsi ei un prilej mai nimerit de a mai linge tãlpile stãpînilor, de a mai face salamalecuri, de a-ºi mai pune chipe pe scãfîrlii, la Sinagogã, pentru a savura, cu coada ochiului, încuviinþarea cu care îi privesc evreii. Articolul acestui Cristea e de o mîrºãvie fãrã seamãn. Nu atît faþã de mine (culpã dublã, ºi în 1984, ºi în 1990, cînd nu mã mai pot apãra ºi trag toate

dictaturã, dar eu eram pus de Securitate sã le fac pulbere. În realitate, Tupan ãsta e un handicapat pursînge, rar am vãzut un amator mai ridicol ºi mai gafeur ca el. Romanul de care mã ocupasem eu în „Sãptãmîna“ se intitula parcã „Marmurã neagrã“ ºi era inimaginabil de prost - dintre sutele de „perle“ ale acestui Gîgã îmi aduc aminte doar una, cu o masã într-o baracã de þarã, pe o caniculã de varã, la care o femeie purta, printre muºtele bîzîitoare, o blanã de vulpe argintie! Cum sã nu rîzi de aºa ceva? Scot capul toate omizile ºi cãpuºele! Actriþele de la Teatrul Tãnase mã sunã la telefon ºi-mi spun cã ºoferul Sandu ºi electricianul ªtefan, membri marcanþi ai F.S.N.-ului, au declarat cã ei sînt hotãrîþi sã schimbe totul în instituþie, din temelii. La televizor mai apar ºi studenþii în medicinã Marcu Bogdan ºi Dan Mihãilescu, care declarã cã mitingul de duminicã a fost spart de camioane cu oameni care mînuiau ciomege. „Au venit ºi cu rãngile împotriva noastrã. Frontul tinde spre dictaturã“ - mai adaugã ei. Concluzia lor mã pune pe gînduri: „Ce n-a reuºit Ceauºescu a reuºit Iliescu - sã învrãjbeascã un Popor!“. ªi n-au trecut nici 40 de zile! Ar fi putut un singur om sã facã treaba asta? N-am toate elementele, încã nu-mi dau seama. „Au fãcut o mare greºealã liderii Frontului cã au rupt Poporul în douã, trebuie sã fie judecaþi ºi condamnaþi“ - continuã studenþii. „Frontul 24 mai 2014. Imagine de la marºul de protest organizat încalcã drepturile omului, se învrãjbeºte de Partidul România Mare, în Capitalã, împotriva scanPoporul de cãtre acest Front, care minte daloasei fraude electorale pe care a pus-o la cale Guvernul întreaga Þarã, se repetã ce s-a întîmplat în PSD-UNPR-PC. 1946 ºi oamenii nu-ºi dau seama, poate ieºi un mãcel la scarã naþionalã. Este un act criminal!“. Un student, pe nume Marian canaliile în mine), cît împotriva lui Eminescu.

Munteanu, afirmã cã a fost martor la Palatul Ecuaþia e mai mult decît simplã: rabinul Moses Victoriei cînd „domnul Coposu a fost ameninþat Rosen l-a ultragiat, în scris, pe Poetul Naþional, cu cã va fi condamnat la moarte“. Pe acelaºi mic calificativele infamante „fascist”, „legionar”, „huliecran îºi face apariþia o þigancã cu fuste creþe, gan”, „pornograf“ ºi „sifilitic“. Au existat în România care-ºi rosteºte rãspicat crezul politic: „Noi numai trei oameni care i-au luat apãrarea lui vrem sã fim cu domnu’ Iliescu, cã dacã nu - sã Eminescu, curajos, pe faþã: Pompiliu Mareea, Al. va întîmpla rãzboi!“. Sînt reproduse ºi Oprea ºi cu mine, toþi beneficiind de sprijinul moral strigãtele feseniºtilor: „Vor s-ajungã preºedinþi/ al lui Eugen Barbu ºi Iosif Constantin Drãgan. Restul Boºorogii fãrã dinþi!“ ºi „Faceþi loc, faceþi loc/ intelectualilor nu s-a amestecat, sau, dacã a fãcut-o, Frontul e pe primul loc!“. Nici cu ceilalþi nu asta s-a produs în secret, la ºuete intime. Atunci, mi-e ruºine, pentru cã ce aflãm noi de la ei, în dupã o întîlnire cu Moses Rosen la sediul revistei replicã? „Iliescu ºi Brucan/ Au pus mîna pe „Flacãra“ (septembrie 1980), a scris ºi a publicat ciolan!“; „Ceauºescu, nu fii trist/ Iliescu-i Adrian Pãunescu abjecta „poezie“ intitulatã „Noi, comunist!“; „Silviu Brucan/ E un ºarlatan!“ baciul ºi rabinul“ (mai corect ar fi fost bacilul). Pe etc. Revin în forþã feseniºtii, care demonstreazã mine m-au pus la zid atît liderii P.C.R., cît ºi marile cã în ei e „ºi numãr, ºi putere“: „Pot sã spun cã publicaþii „Washington Post“ ºi „Paris Match“. M-ar am fost în forþã la Liberali ºi i-am dat jos fi pus ºi „România literarã“, dar, pretexteazã acest de-acolo! Alþi colegi de-ai noºtri au fost la V.C., n-a fost lãsatã.

Anii ’90. O caldã strîngere de mînã între doi vechi Þãrãniºti ºi i-au dat jos!“. În încheierea (va urma) prieteni, foºti colegi în presa centralã: Corneliu Vadim expunerii asupra doctrinei sale politice, agita(Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la Tudor ºi Simona Vãrzaru. Atunci, ei s-au întîlnit la sedi- torul (zice cã e muncitor la Fabrica de Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) ul Fundaþiei România Mare, cînd Tribunul i-a acordat Medicamente) ne lãmureºte cum stã treaba: „Ce vor ei? Sã ne vîndã Þara pentru un pumn premiul anual celei devenite, între timp, Urania.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 14 octombrie 2016

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

STAREA NAÞIUNII (urmare din pag. 1) Poate o fi vorba de Lichtenstein? Sau Finlanda?

Nu, cu siguranþã e vorba de Ungaria, care, deºi este o mare mutilatã de rãzbel (dupã cum zicea Mussolini), ºi are gura la ceafã, iar ceafa la pãmînt - totuºi fascineazã pe toatã lumea prin frumuseþile ravisante ale peisajelor sale. Ungaria, de altfel, e supranumitã Þara celor 1.000 de Lacuri ºi Vopsele, e traversatã de un minunat Canal Colector care uneºte Fabrica de Papricaº cu Academia Naþionalã de Slujnice, ba chiar întreaga þarã se aflã la o mare Strîmtoare (mai ceva ca Strîmtoarea Magellan), reprezentatã de cele cca. 25 de miliarde de dolari datorii. Desigur, Israelul nu în Ungaria vrea sã punã piciorul, pentru cã e o þarã ca un cuptor de cãrãmidãrie, iar pe deasupra dã ºi cel mai înalt procentaj de sinucigaºi pe cap de locuitor: statisticile au dovedit cã din 10 cetãþeni numai doi sînt unguri de origine ºi ãºtia se sinucid ca muºtele, fãrã vreun motiv ºtiinþific. Totuºi, capital americãnesc a venit din belºug în Ungaria, pentru cã aºa sînt bancherii ºi negustorii Sionului, ar investi ºi în Insula Paºtelui, doar-doar ne vor convinge cã de Paºti nu ei L-au rãstignit pe Isus, ci romanii. De aici, de la aceste investiþii reale pe care marea finanþã a lumii le-a fãcut în Ungaria pleacã ºi insolenþa fãrã precedent a vecinilor noºtri. Ei se simt acum puternici, rãdãcinile marelui imperiu de infiltraþie le-au creat o armãturã solidã, cine ar putea sacrifica o þarã unde s-au bãgat miliarde de dolari?

Aºadar, Israelul (care e un stat condus de oameni foarte inteligenþi) îºi dã seama bine de tot de diferenþele dintre Ungaria ºi România: marile comori în România sînt - þarã de o bogãþie extraordinarã a zãcãmintelor, a florei, a faunei, ca sã nu mai vorbim de faptul cã, la pasivul memoriei, sionismul mondial ºtie ce le-a putut pielea ungurilor în cel de-al II-lea rãzboi mondial. Cã Israelul vrea sã îºi facã un cap de pod în Europa (pentru a-i strînge laolaltã pe toþi coreligionarii sãi din U.R.S.S ºi din celelalte þãri, însumînd cîteva milioane de suflete!) o dovedesc toate acþiunile sale, de la cele diplomatice ºi economice, pînã la cele cultural-sportive. Cine

ISTORIE INCOMODÃ (2) * Ridiculizaþi tradiþiile adversarilor; Care tradiþii?

Tradiþiile ancestrale ale strãbunilor antici au dispãrut demult, demitizate, uneori satanizate, sau îmbrãcate într-o aurã misticã, ele au constituit sursã de inspiraþie pentru crearea teogoniilor egiptene, greceºti, iudaice, ulterior estompate de religia creºtinã. E suficient sã urmãrim un calendar creºtin ortodox ºi vom constata cã toate sãrbãtorile religioase creºtine preluate din grecoiudaism s-au suprapus sãrbãtorilor strãmoºeºti (pãgîne!). Astfel, peste ziua Geei (Dochiei = Daciei), care marca începutul anului agrar (1 Martie) s-a suprapus martira creºtinã Evdochia (Eva+Dochia!); ziua ºarpelui (simbolul ancestral al geþilor, sãrbãtorit pe 14 septembrie) e înlocuitã cu ziua ortodoxiei; ziua lui Mytra (zeu solar autohton!) e înlocuitã cu Sf. Dumitru (26 noiembrie), mai nou, am „împrumutat” („fiindcã avem o mitologie defazatã”) ºi Halloweenul (sãrbãtoare satanicã)… ªi exemplele pot continua… * Discreditaþi-le luminãtorii de conºtiinþã; Nu întîmplãtor Vlad Þepeº a fost perceput drept un voievod crud – „Dracula”; ªtefan cel Mare, beþiv ºi afemeiat; Mihai Viteazul, un aventurier grec; Al.I. Cuza, afemeiat ºi cartofor, ca sã nu mai amintim despre Decebal „sinucigaºul” ºi Burebista conducãtorul unui popor de beþivi (aluzie la episodul povestit de Strabon referitor la tãierea viþei-de-vie din ordinul regelui, fiindcã geþii „se leneviserã”, deºi nici un istoric nu remarcã faptul cã acþiunea face parte dintr-un amplu plan de reformã social-politicã ºi militarã, iniþiat de marele rege Burebista, prezentat distorsionat de geograful grec; * Fãceþi-l pe adversar sã creadã cã mai existã o posibilitate de a se salva. Apoi loviþi; Desigur, dupã un sfert de secol de distrugere sistematicã a þãrii, prin aplicarea conceptului de „democraþie occidentalã”, românii încã mai sperã („speranþa moare ultima, nu?), aºteptînd sã vinã un „cavaler Bayard fãrã teamã ºi prihanã”, pe cal alb, cu rol mesianic de „salvator” al naþiei… poate pentru a-i trezi din coºmar!

(II)

participã, de cîþiva ani buni, la festivalul de muzicã „Eurovision”, printre þãrile Europei? Israelul, desigur, chiar a cîºtigat ºi un trofeu, dacã nu mã înºel. Cine participã la Cupa Campionilor Europeni la baschet? Tot Israelul, fireºte, pentru cã þãriºoara asta e inima Europei, cum de nu v-aþi dat seama?!

Desigur, aceste aspecte sînt minore în raport cu istoria, dar ele trãdeazã o mentalitate, o politicã de perspectivã. E de prisos sã mai precizãm cã n-avem nimic împotriva acestor participãri, preþuim ºi muzica, ºi literatura, ºi sportul din aceastã þarã, pe care nu mã sfiesc sã o numesc EROICà – dar fie-mi îngãduit sã plec urechea ºi la rumoarea tot mai desluºitã, tot mai puternicã a poporului meu, a oamenilor mulþi ºi simpli, care nu înþeleg cum de se poate permite jignirea demnitãþii noastre naþionale, ºantajarea noastrã (tot mai greu de suportat) cu Fondul Monetar Internaþional ºi cu tot felul de ajutoare care uite-acuma vin, sînt pe drum, dar nu mai ajung de un an ºi jumãtate! Ne întreabã lumea: e adevãrat cã România va fi colonizatã cu evrei? Noi ce putem rãspunde? Dvs. ce aþi rãspunde, d-le ambasador Zvi Mazel, care aþi început sã folosiþi la Bucureºti un ton incredibil pentru limbajul diplomatic, un aer dictatorial ºi ameninþãtor?! Nu vã mai întrebaþi cine provoacã antisemitismul: ei nu existã în România, dar dacã se va continua aºa se va naºte ºi va lãstãri repede, îmi este teamã cã nu-l va mai putea controla nimeni ºi cã veþi apela tot la noi sã-l stingem. Pentru cã noi sîntem scriitori ºi oameni politici, mai stãm la tratative, mai putem aplana conflictele, avînd ºi o viziune destul de sãnãtoasã asupra istoriei - dar ce ne facem cu oamenii simpli, care vãd cã televiziunea e o anexã a „Europei libere” ºi a statului Israel, care vãd cum întreaga conducere a þãrii îºi pune tichia albã pe cap ºi încuviinþeazã - prin tãcere - grozavele minciuni debitate de acelaºi rabin abuziv împotriva oºtirii ºi naþiei româneºti? În cadrul ceremoniei de inaugurare a unui monument al Holocaustului în faþa Sinagogii din Bucureºti a fost aºezatã ºi o placã de marmurã. ªtiþi ce scrie pe ea? Poftim reproducerea: „Au murit în ale iadului chinuri 8.000.000 de * Scopul vostru trebuie sã fie preluarea intactã a tot ceea ce se aflã pe pãmînt. În acest fel, trupele vã vor rãmîne odihnite, iar victoria va fi totalã”. Într-adevãr, o capodoperã în materie de distrugere! De ce România, se vor întreba unii? * fiindcã de milenii vieþuim în acest spaþiu centraleuropean (chiar dacã unii se încãpãþîneazã în a ne localiza ba în estul Europei, ba în sud-est sau în peninsula Balcanicã, iar pe aceºtia îi invit sã studieze harta lumii, sã verifice coordonatele latitudinale ºi longitudinale europene ºi poate vor înþelege!), la rãspîntie de drumuri, la rãscrucea marilor furtuni ale vremurilor, o insulã latinã într-o mare slavã; din nefericire, nici „latinii”, nici „marea slavã” nu ne-au vãzut cu ochi buni; „marea slavã” a cãutat orice prilej pentru a „ne inunda”, a ne înghiþi, nu a fãcut-o de teama indigestiei sau pentru a nu le rãmîne în gît; ceilalþi nu ne agreeazã fiindcã prezenþa noastrã le reaminteºte de propria lor origine, pe care ar putea-o accepta, dar, fãrã prezenþa noastrã… Aºadar, sîntem incomozi! * fiindcã vechiul vis al elitei planetare de a deþine puterea absolutã asupra popoarelor se poate realiza doar prin ºtergerea identitãþii naþionale a fiecãrui stat în parte, iar România, graþie guvernanþilor sãi, aleºi prin „vot democratic”, este statul cobai, în care se testeazã posibilitatea creãrii condiþiilor pentru „implementarea” noii ere mondiale (la care se referea G. Bush, 11 septembrie 2001), adicã globalizarea, sau un „comunism cu faþa umanã” (expresie folositã de Ion Iliescu, 22 decembrie 1989, în balconul fostului Comitet Central)… „gura pãcãtosului adevãr grãieºte”! * fiindcã trãim într-o epocã în care popoare apãrute tîrziu sau foarte tîrziu pe scena istoriei duc o adevãratã luptã pentru a-ºi demonstra primordialitatea istoricã („o adevãratã olimpiadã de popoare alese”) comform statutului actual de lideri planetari. * fiindcã cetãþeanul imbecilizat, fãrã identitate naþionalã, lipsit de cunoaºtere, este cetãþeanul ideal al viitoarei ere globaliste, docil, uºor de manipulat ºi stãpînit. * fiindcã tot mai multe descoperiri arheologice ºi tot mai mulþi cercetãtori (strãini, desigur!) atestã cã spaþiul carpatic este leagãnul umanitãþii, spaþiul în care s-a dezvoltat prima civilizaþie umanã, de unde au irumpt,

evrei între care 400.000 din România, uciºi miºeleºte de fasciºtii germani, români ºi maghiari”. E clar?

Noi, românii, i-am ucis pe ei, în orice caz mai abitir decît a fãcut-o Horthy! De ani ºi ani de zile, acest rabin, care nu face cinste nobilei comunitãþi evreieºti din România, iritã populaþia acestei þãri, joacã cel mai detestabil teatru de irozi din lume, ameninþã, ºantajeazã ba cu Ceauºescu (la care avea intrãri nelimitate ºi pe care îl glorifica mai mult decît au fãcut-o toþi artiºtii români la un loc!), ba cu clauza naþiunii celei mai favorizate, care trece prin bãrbuþa lui, desigur, ba cu supãrarea vãcarului pe sat, adicã, îºi ia toþi enoriaºii ºi ne lasã mofluzi pe ºanþul drumului sã ne prãpãdim de plîns cã am scãpat de ºefii evrei ai televiziunii, radioului, teatrelor, atîtor ºi atîtor publicaþii, muzee, întreprinderi etc. Ca unul care a avut de pãtimit enorm de pe urma INTOLERANÞEI FASCISTE a acestui individ cu mintea rãtãcitã ºi pe care îl cunosc foarte bine, cu toate matrapazlîcurile lui ºi cu toate averile fabuloase pe care le-a strîns de pe spinarea Poporului Român, dar ºi a comunitãþii evreieºti pe care zice el cã o pãstoreºte - pot spune cã acest Tökes la pãtrat este cel mai sinistru personaj care a trãit în acest veac pe pãmîntul României, fiind o ruºine atît pentru români, cît ºi pentru evrei, generînd tensiuni primejdioase între oameni care s-ar fi înþeles destul de bine fãrã el.

Acum mãcar, în ceasul al 11-lea, aº vrea sã mi se dea dreptate: tot ce-am scris eu din 1980 ºi pînã acum se confirmã, þîrcovnicul ãsta n-are nimic comun nici cu evreii, nici cu religia, e pur ºi simplu un psihopat ºi un isteric, care atenteazã la demnitatea Poporului Român. Am fost trei scriitori care l-au ghicit de la început, de la scandalul cu volumul IX al lui Eminescu, ºi uite cã doi (Al. Oprea ºi Pompiliu Marcea) au murit în condiþii misterioase. Avînd în vedere cã numeroºi evrei din România, Israel ºi S.U.A. îl criticã ºi ei de-i merg fulgii, noi sîntem exoneraþi de orice acuzaþie de antisemitism. Trebuie sã dãm dreptate ziarului „Dimineaþa” de sîmbãta trecutã, care, reproducînd butada ce spune cã evreii se împart în douã categorii (bãieþi de rabin ºi bãieþi de prãvãlie), afirmã cu mult umor cã Moses Rosen face parte din ultima clasã... (va urma) de-a lungul mileniilor, civilizaþiile ulterioare ºi aceastã realitate le încurcã planurile de dominaþie mondialã. * Aºa se face cã trãim ºi azi aceeaºi dramã care se perpetueazã de mii de ani: furtul ºi demitizarea istoriei, distorsionarea ºi satanizarea tradiþiilor, crearea ºi promovarea unor mituri ºi ideologii false, toate acestea pentru crearea unei noi identitãþi dupã chipul ºi asemãnarea (mai exact scenariul) elitei planetare. ***

BLESTEM Trãiesc în þara asta-n care, vezi lacrimi ºi auzi suspine, Cînd dupã atîtea decenii, am tot sperat cã va fi bine; Ne plîng bãtrînii de durere, dupã copii plecaþi departe, Sã-ºi caute un rost în viaþã, cã-n þara lor n-au avut parte.

Ne plîng bãtrîni de sãrãcie, cînd nu mai au nici o speranþã ªi doar batjocuri ºi-umilinþe, e tot ce primesc de la viaþã. Îi întîlneºti la colþ de stradã, cu mîinile tremurãtoare, Cu ochii rugãtori ºi umezi, triºti patriarhi din vechi izvoare. Îi vezi cerºind îngenunchiaþi, în ochi nu pot sã te priveascã, Fiindcã-i prea mare umilinþa, dac-au ajuns ca sã cerºeascã.

Sînt generaþii expirate, pentru guverne, o povarã, Chiar dacã tot trecutul lor, l-au irosit pentru o þarã!

Ne mor bãtrînii rînd pe rînd, nu mai ajung nici la spitale, Cã-n þara asta vitregitã, ei nu mai au un loc sub soare.

Voi, criminali cu sînge rece, care ne faceþi de ocarã, Care-aþi distrus ºi umilit acest popor ºi-aceastã þarã!

De nu v-ar mai rãbda pãmîntul, c-aveþi cu iadul legãmînt, Sã rãtãciþi în întuneric, sã n-aveþi liniºte-n mormînt!

Revarsã, Doamne-asupra noastrã, potopul vechiului poem, ªi-neacã cu puterea Ta, aceastã cloacã de blestem!

Bibliografie: 1. Nicolae Densuºianu, „Dacia Preistoricã“ 2. Sun Tzu, „Arta Rãzboiului“ 3. Eugen Delcea, „Secretele Terrei“ Sfîrºit SINEL TUDOSIE

Pag. a 24-a – 14 octombrie 2016

MICÃ

ROMÂNIA MARE“

ENCICLOPEDIE

Cãlcîiul lui Ahile

MINUNEA DIN PIAÞA CONSTITUÞIEI Acum 25 de ani, o campioanã olimpicã ºi mondialã la canotaj, Valeria Rãcilã, neîntrecutã, la vremea ei, mulþi ani, stãtea pe iarba Stadionului „Tineretului“ (astãzi „Iolanda Balaº“), rãsuflînd încã greu dupã finalul spectaculos pe care îl avusese la Maratonul Internaþional al oraºului Bucureºti ºi, printre respiraþiile adînci, îi spunea organizatorului acelui Maraton: „Domnule Silviu, eu vreau sã vã ajut sã organizãm un Maraton precum cele din marile oraºe ale lumii. Nu ca acum, cînd am fost nevoiþi, în mare parte, sã alergãm printre maºini, iar traseul s-a desfãºurat mai mult în afara Bucureºtilor“. Avea dreptate Valeria. Înainte de revoluþie, lumea era sãtulã sã aºtepte pe la intersecþii, uneori ºi cîte o orã, pînã trecea maºina lui Ceauºescu, iar Miliþia nici nu voia sã audã de organizarea unei curse care sã închidã unele artere de circulaþie. În 1991, obþinuserãm un mare succes cu aprobarea plecãrii în cursa de Maraton din faþa Teatrului Naþional (Piaþa Universitãþii) ºi cu parcurgerea traseului, doar vreo 2 ore, pe artere de la marginea sau chiar din afara oraºului, dupã care, mai mult forþaþi, agenþii de la Rutierã au trebuit sã dea drumul la circulaþia maºinilor. Nu mai spun de alte cifre comparative de la primul Maraton al Bucureºtilor, cum ar fi numãrul participanþilor la cursa clasicã, atunci în jur de 100, iar acum de peste 5.000! Concurenþii, mai mult de jumãtate dintr ei, au alergat Maratonul în pantofi de stradã sau chiar în opinci (un concurent din judeþul Prahova)!

Iar în cursa popularã au fost fete care au alergat în pantofi cu toc! Maratonul Internaþional al Bucureºtilor a durat 3 zile, o adevãratã minune, ºi au fost organizate în acest interval expoziþii ºi standuri diferite, curse de jogging pentru copii în scutece! Da, Da! Nu este nici o greºealã. S-au întrecut mãmici sau tãtici cu odraslele lor în cãrucior, s-au întrecut pe distanþa de 850 m copii între 5 ºi 8 ani, iar pe 1,4 km au alergat cei de 9 ºi 12 ani ºi, cu toatã ploaia care nu a încetat, au participat peste 1.400 de copii. A doua zi, s-au desfãºurat cursele de Maraton, Semimaraton ºi ªtafeta Maraton de 4x10,5 km, la care au participat în jur de 6.000 de alergãtori, cu toate cã taxele de înscriere au fost mai mari decît la

Maratoanele precedente, dar atunci s-au strîns ºi mai mulþi bani pentru operele de caritate (peste 100.000 de euro), bani oferiþi de organizatori. Organizatori?

Aceeaºi Valeria Rãcilã van Groningen, precum ºi echipa ei de peste 1.000 de voluntari. În 1991, am avut doar 6 voluntari; în rest, totul trebuia plãtit. Steven van Groningen, preºedintele generoasei Raiffeisen Bank, care suportã cele mai multe dintre cheltuieli, este soþul Valeriei, fost, ºi el, campionul Olandei la canotaj, pe care l-a cunoscut la o Ediþie a Jocurilor Olimpice. „Cine s-aseamãnã s-adunã“, spune un proverb românesc.

Generozitatea, înþelepciunea ºi modestia Valeriei se regãsesc din plin ºi la soþul ei, care a învãþat limba românã ºi o vorbeºte mai corect decît mulþi români... „Am ajutat la organizarea acestei ample manifestãri sportive ºi mã bucur cã am putut sã preluãm iniþiativa dvs. ºi sã îi dãm o asemenea amploare. Ne bucurãm cã în acest domeniu am putut ajunge aproape la nivelul celor mai mari Maratoane ale oraºelor lumii ºi le mulþumim numeroºilor sponsori care ni s-au alãturat.

Dorim ca România sã ajungã la un asemenea nivel ºi în alte domenii de activitate“, a declarat Steven van Groningen. ªi ca sã fim corecþi, proverbul pomenit mai sus a fost rãspunsul Valeriei, cînd i-am lãudat soþul. Este o adevãratã plãcere sã cunoºti aceastã familie, care, pe lîngã modestia rar întîlnitã la personajele cunoscute în societate, a crescut 2 bãieþi, de asemenea cu calitãþi remarcabile care, de pildã, în timpul vacanþelor universitare, au muncit pentru a avea bani de buzunar. Între minunãþiile din Piaþa Constituþiei, am remarcat cîteva standuri sau corturi separate, organizate de sponsori sau asociaþii umanitare, ale cãror nume ne-au rãmas în memorie. Urmeazã sã mai revenim asupra lor, mai ales cã multe au fost, aºa cum am scris mai sus, organizaþii cu scopuri umanitare pe care este bine sã le cunoaºtem. Trecînd prin acest veritabil sat al sporturilor, am remarcat o interesantã cursã cu obstacole montatã de ADIDAS, dar care avea numele în limba englezã. Pãcat cã încã nu am înþeles cã, în România, nu toþi românii ºtiu limba englezã ºi cã trebuie sã luptãm pentru apãrarea limbii române, pentru a nu dispãrea ca naþie. Dar mai avem multe de spus despre acest eveniment care va intra în istorie.

SILVIU DUMITRESCU

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

PRELIMINARII ALE C.M. DE FOTBAL 2018 – GRUPA E 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10

INVESTIGAÞII ÎN PARANORMAL: REÞEAUA ENERGETICÃ A PÃMÎNTULUI (2) Constructori în piatrã (2) Indiferent ce am alege sã ne imaginãm, întotdeauna va exista un adevãr incontestabil: în vremurile strãvechi, pe aceastã Planetã au trãit rase de o inteligenþã net superioarã nouã; existã nenumãrate dovezi care confirmã acest lucru.

De asemenea, eu consider cã existã probe care demonstreazã cã ºi astãzi sînt prezente printre noi „inteligenþe“ asemãnãtoare celor de atunci, iar existenþa lor pe glob este un fapt cunoscut de oamenii de ºtiinþã. Dovezi ale civilizaþiilor antice au fost descoperite în multe pãrþi ale lumii, sub forma unor ruine din piatrã. Dupã ce au studiat aceste edificii masive, arheologii au emis, în general, teorii temeinice legate de scopul lor, pentru ca, în final, sã le eticheteze drept temple ridicate în cinstea unui zeu al soarelui sau a altui zeu, construite pentru a adãposti ritualuri pãgîne sau chiar în scopuri ºi mai sumbre - cum ar fi sacrificiile umane. Dupã cum ºtim cu toþii, s-au descoperit mai multe ruine din piatrã pentru care nu existã o explicaþie, rãmãºiþe ale unor culturi apuse - printre ele se numãrã cele ale civilizaþiei Maya, ale incaºilor, aztecilor ºi egiptenilor. În multe cazuri, ruinele indicau tipare care fuseserã, la origine, de naturã geometricã.

Reconstrucþia ºi mãsurãtorile fãcute au demonstrat, fãrã nici o urmã de îndoialã, cã, de multe

ori, clãdirile ºi structurile aveau la bazã concepte matematice asociate direct cu lumina, gravitaþia ºi massa. Clãdirile nu erau simple monumente sau locuri de venerare a zeilor, nici nu fuseserã proiectate aºa din raþionamente pur estetice. Ele aveau o funcþie ºtiinþificã precisã. Eu cred cã aceastã funcþie avea legãturã cu producerea energiei, cu comunicaþiile, transportul, calculele cereºti, vindecarea ºi, probabil, cu multe alte scopuri, care nu ne sînt cunoscute încã. Cred cã existã legãturi geometrice indiscutabile între Marea Piramidã din Egipt ºi Stonehenge, fascinanta structurã monoliticã de pe Cîmpia Salisbury, din Anglia. (...) Nu mã îndoiesc cã majoritatea savanþilor sînt bãrbaþi ºi femei integre, care efectueazã cercetãri oneste în domeniile pe care ºi le-au ales; din nefericire, societatea în care trãim este de aºa naturã încît mulþi dintre aceºti oameni pasionaþi nu pot informa publicul larg în legãturã cu descoperirile lor. Ne confruntãm cu o lipsã de comunicare, în parte din cauzã cã nu existã un vocabular comun sau o terminologie comunã care sã-i punã pe oameni pe aceeaºi lungime de undã cu savanþii ºi, în parte, ca o condiþie impusã intenþionat. (va urma) BRUCE.L. CATHIE Traducere: NICOLETA RADU ºi ANDRA PETRESCU

11 ORIZONTAL: 1) ...; 2) ... – Danemarca – Muntenegru: 1-2! 3) ... – Fost fotbalist orãdean (Attila; n. 1949); 4) Polonia – România: 2-3! – Toma Ene – Material de legãturã; 5) Fotbalist la Petrolul ºi la Echipa Naþionalã (Varga; n. 1984) – Muzician american (Brown; n. 1950); 6) Limbã – Înceatã!

7) Localitate dobrogeanã (Vadu) – Editurã bucureºteanã („Mica... “); 8) Metal de culoare roºiaticã – ªcoala Naþionalã de Grefieri (abr.); 9) Ionel Ganea – Argeº (auto) – Graniþã; 10) Vas pentru pãstrarea unui lichid la temperaturã constantã – Grafician român (Eugen); 11) ... – Nichel.

VERTICAL: 1) Capitala Muntenegrului; 2) „Parfumãri“ în bucate – Frig mare; 3) Etanol 50%! – Cui de potcovit – Radu Marin; 4) Neliniºtea din timpul unui meci important, atît la jucãtori, cît ºi la spectatori (pl.) – Bune pentru vîslit; 5) Fost jucãtor de fotbal la Rapid (Nicolae; 1954-2014) – Face parte din garnitura feroviarã; 6) Perioade de timp – Rudã – Notã muzicalã; 7) Monedã în Iran – Divinitate musulmanã; 8) Costel Adam – Se foloseºte la fabricarea pînzei de sac – Olga Tudorache; 9) ...; 10) Valuri de nisip – Cultivatori de in; 11) ...

DICÞIONAR: KUN, UZEE. PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului „INSECTE“: ORIZONTAL: 1) FURNICATURA; 2) LIBELULA – ER; 3) UM – SITA – RAC; 4) TINTAR – CALE; 5) URBE – ERODA; 6) RE – RA – ETA – V; 7) E – ISCA – OSTI; 8) PA – A – LICEE; 9) LACUSTA – ARS; 10) EU – SAIBA – EP; 11) UNSA – REGINE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.